- ' / e i ' l
        Prof. univ. dr. Emest LUPAN
DICŢIONAR
    DE
PROTECŢIA
 MEDIULUI
stând în degradarea mediului ca urmare a activităţi nesăbuite economice şi sociale desfăşurate de mulţi şi în multe locuri. Nu se poate, deci, să nu se observe că una din urgenţele imperative care să ducă la îmbunătăţirea activităţii de protecţie a mediului este cerinţa de a realiza o substanţială schimbare în' comportamentul oamenilor, în modul lor de gândire şi de viaţă. Or, aceasta necesită timp.
     Nu puţini ştim că, în bună parte, coordonatele vieţii noastre sunt influenţate sau chiar determinate de condiţiile de mediu. De aici nevoia stringentă pentru noi toţi de a cunoaşte cât mai bine şi profund ceea ce este esenţial în conţinutul conceptelor cu care operează normele dreptului mediului, concepte dintre care multe nu sunt cunoscute exact nici de către cei chemaţi să le aplice în viaţă, multe dintre ele sunt aplicate mecanic după şabloane, deci, ineficient, şi doar puţine îşi îndeplinesc rostul pentru care ele au fost concepute.
     Pornind de la această realitate nu tocmai îmbucurătoare, ne-am propus ca, prin această lucrare cu un conţinut complex şi inedit, cuprinzând noţiuni din multe domenii ale ştiinţelor naturii, tehnice şi umaniste, dar legate, de regulă, de reglementările legale în materie cu ajutorul cărora se realizează protecţia mediului, adică de legislaţia mediului, datorită simplului motiv că aproape toate aceste concepte sunt reflectate, în mod direct sau indirect, în dreptul mediului, să venim în sprijinul cititorilor pentru a-i ajuta să-şi dea seama că, cu toată importanţa măsurilor la care ne referim, nu am exagerat în juridicizarea noţiunilor pe care le-am prezentat în carte.
     In acest fel, dorim să contribuim la informarea şi instruirea cititorilor, a tuturor celor implicaţi direct sau indirect în lupta împotriva poluării.
     Prin elaborarea şi publicarea acestui dicţionar- prima încercare de acest fel în România - am dorit, nădăjduim
cu succes, să evidenţiem importanţa reală a componenţei sociale a protecţiei mediului.
     Dincolo de intenţia evidentă de a destina această lucrare cu prioritate specialiştilor din diverse domenii care lucrează într-un fel sau altul în protecţia mediului, nu ascundem că am urmărit şi propagarea noţiunilor de bază în materie în rândul cetăţenilor şi agenţilor economici -titulari de drepturi şi obligaţii ecologice şi, mai ales, să venim în sprijinul viitorilor jurişti în însuşirea variatelor expresii de specialitate nu numai pentru lărgirea culturii lor juridice generale, ci şi pentru pregătirea lor de specialitate.
     Conştienţi fiind de importanţa deosebită a educaţiei ecologice, care constituie chiar o modalitate de implementare a principiilor şi elementelor strategice ce stau la baza Legii protecţiei mediului, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile \ în această carte am urmărit selectarea şi prezentarea acelor noţiuni pe care le~am considerat fundamentale în activitatea de protecţia mediului.
     Ideea de educare ecologică a oamenilor a fost lansată mai de mult. La Conferinţa Naţiunilor Unite privind mediul înconjurător, ţinută la Stockholm, între 5 şi 6 iunie 1972, în legătură cu aspectele educative, informative, sociale şi culturale ale problemelor mediului s-a recomandat ca sistemul Naţiunilor Unite să îndeplinească, printre altele, misiunea de a sprijini şi de a încuraja proiectele de colaborare continuă între programele sociale, educative
     1 După ce în art. 4 din Legea nr. 137/1995 (Legea protecţiei mediului) sunt enumerate principiile şi elementele strategice ce stau la baza acestei legi, în art. 4, lit. h, din aceeaşi lege se stabileşte expres că „instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor“ constituie una din modalităţile de implementare a principiilor şi elementelor strategice ia care ne-am referit.
şi culturale naţionale, de a organiza schimburi de informaţii privind practica, metodele şi lucrările în curs pentru protecţia mediului. Mai mult, în documentele aceleiaşi conferinţe s-a recomandat ca Secretarul General, organismele Naţiunilor Unite, mai ales Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură şi celelalte instituţii internaţionale interesate, după consultaţii şi de comun acord, .va /a măsurile necesare pentru a stabili un program educativ internaţional de învăţământ privind protecţia mediului, având metode de abordare interdisciplinare în cadrul şi în afara şcolilor, care să acopere toate gradele de învăţământ şi să se adreseze marelui public, în special cetăţeanului de rând din mediul urban şi rural, tinerilor sau adulţilor, pentru a forma în ei deprinderile simple prin care, cu mijloace proprii, /><?/ .vcv-.}/ gospodărească şi să protejeze mediul lor de viaţă.
     Cartea noastră vrea să constituie o mică contribuţie la realizarea acestei sarcini nobile, cu menirea de a trezi în fiecare cetăţean conştiinţa mediului înconjurător şi a problemelor respective, şi obţinerea colaborării din partea publicului în privinţa gospodăririi şi protejării mediului natural şi artificial.
     Pe lângă conştientizarea maselor, o atenţie deosebită trebuie acordată nevoilor de formare a cadrelor pentru gospodărirea şi protejarea mediului şi încurajării instruirii la nivel înalt prin organizarea de cursuri la nivel universitar. Nu s-ar putea susţine că un asemenea dicţionar nu poate să contribuie la realizarea acestui deziderat.
     într-un moment al istoriei în care ne găsim, când, în întreaga lume, trebuie să ne gândim mai mult şi mai profund la repercusiunile acţiunilor noastre asupra mediului, un astfel de dicţionar poate fi un îndrumar util şi preţios. Căci putem, nu numai din neglijenţă, ci şi din neştiinţă, să cauzăm pagube considerabile şi ireversibile mediului nostru, de care depinde viaţa noastră şi dezvoltarea
durabilă a societăţii umane. Dimpotrivă, aprofundându-ne - şi cu ajutorul acestei cărţi - cunoştinţele şi acţionând cu multă chibzuinţă putem asigura pentru noi şi pentru urmaşii noştri condiţii de viaţă din cele mai bune, într-un mediu mai bine adaptat necesităţilor şi aspiraţiilor umanităţii. Omul trebuie să profite de cunoştinţele sale în vederea creării, împreună cu natura, a unui mediu mai bun şi mai sănătos, la care are dreptul prevăzut expres de lege1. A ocroti şi îmbunătăţi mediul pentru generaţiile actuale şi viitoare a devenit pentru umanitate un obiectiv primordial, o sarcină a cărei realizare va trebui coordonată şi armonizată cu aceea a obiectivelor fundamentale pe care şi le propune societatea umană.
     Pentru ca acest obiectiv să poată fi realizat, va trebui ca toţi, cetăţeni şi colectivităţi, agenţi economici şi instituţii de orice fel, să-şi asume răspunderi, ceea ce presupune cunoaştere; cunoaşterea acelor mijloace şi metode care sunt prezentate în această carte consacrată protecţiei mediului şi care este o cerinţă fără de care nu vom putea realiza ceea ce-şi propune întreaga societate umană în acest domeniu de activitate.
     Noţiunile care au fost considerate de noi fundamentale, dar care - suntem conştienţi - vor trebui îmbogăţite cu altele, sunt definite, înainte de toate, conform legislaţiei
       1 Potrivit art. 5 din Legea protecţiei mediului, statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în acest scop: a) accesul la informaţiile privind calitatea mediului; b) dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului; c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism; d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect; e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.
mediului din ţara noastră, dar şi cu luarea în considerare a documentelor internaţionale în materie, precum şi a nu preabogatei literaturi juridice şi de specialitate nejuridică care ne-ău stat la dispoziţie.
     Lucrarea cuprinde, în mod inevitabil, şi definiţii care nu au conţinut juridic, fiind din domeniul fizicii, chimiei, biologiei, geologiei etc., dar fără de care nu pot fi înţelese unele dispoziţii legislative. Acest caracter interdisciplmar nu va dăuna - sperăm - caracterului unitar al dicţionarului, elementul esenţial comun ce caracterizează toate textele din carte fiind activitatea complexă de protejare a mediului.
     Ştiinţa dreptului mediului este, în România, la începuturile dezvoltării sale. Legislaţia mediului este informare care, deşi orientată în general de principiile legislaţiei mediului reflectate în documentele internaţionale, va trebui să corespundă necesităţilor şi condiţiilor specifice existente în ţara noastră. Ea trebuie - desigur - să satisfacă cerinţele fireşti ale comunităţii internaţionale, înainte de toate a celei europene, ştiut fiind că poluarea nu cunoaşte graniţe, iar lupta împotriva poluării presupune cooperare internaţională bazată pe reguli unanim acceptate.
     In astfel de condiţii, sintetizarea esenţialului din textele legale interne şi din diferitele ramuri ale ştiinţei care privesc protecţia mediului în lumina reglementărilor internaţionale, nu poate să nu vină în sprijinul fundamentării teoriei şi practicii acestei activităţi dificile, dar indispensabilă şi benefică pentru societatea noastră.
     De aceea, micul dicţionar de protecţie a mediului se vrea a fi, în egală măsură, un instrument de instruire şi cunoaştere pentru oameni de toate categoriile, dar şi de lucru pentru specialişti.
     Nu de puţine ori am preluat definiţii din legislaţia mediului sau din tânăra noastră ştiinţă a dreptului mediului, urmărind în acest fel redarea cât mai fidelă a ceea ce a
fost deja câştigat ca bun comun în dreptul nostru. Din nefericire, la întocmirea acestei lucrări nu am putut apela la o practică administrativă sau judecătorească generalizabilă din simplul motiv că ea este inexistentă.
     Dicţionarul de protecţia mediului este o primă încercare de acest fel în lietratura noastră de specialitate. Apare, deci, firesc că el este perfectibil sub toate aspectele. Cu toate acestea, nutrim speranţa că lucrarea va fi primită de publicul cititor cu înţelegerea necesară.
 A
ACCIDENT NUCLEAR - eveniment nuclear care afectează instalaţia şi provoacă iradierea sau contaminarea populaţiei şi a mediului, peste limitele permise de normele în vigoare.
ACCIDENT NUCLEAR MAJOR - eveniment ce prezintă risc biologic mare prin iradierea internă sau externă a populaţiei.
ACCIDENT NUCLEAR MINOR - în funcţie de riscul radiologie pentru populaţie şi de intensitatea de acţiune, este evenimentul în care iradierea sau contaminarea populaţiei şi a mediului depăşeşte doza sau concentraţia maximă admisă prevăzută de normele de radioprotecţie, fără să prezinte risc biologic mare.
ACORD DE MEDIU - act tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unui proiect sau a unei activităţi din punctul de vedere al impactului asupra mediului.
ACORDUL DE LA LIMA, 1981 - cu privire la cooperarea regională şi lupta împotriva poluării prin hidrocarburi şi alte substanţe dăunătoare în caz de situaţie critică în
Pacificul de Sud-Est, încheiat la 12 noiembrie; părţile se obligă să ia în comun măsurile necesare pentru a neutraliza sau a ţine sub control efectele nocive ce decurg din ameninţarea mediului marin.
ACORD PRIVIND CONSERVAREA URŞILOR ALBI
-  semnat în 1973 între Canada, Danemarca, S.U.A., Norvegia şi fosta U.R.S.S.0 acordul a intrat în vigoare la 26 mai 1976, după ratificarea lui de către ţările semnatare. Prin acord se interzic prinderea, doborârea şi capturarea urşilor albi, cu excepţia cazurilor autorizate în scopuri ştiinţifice şi de către autohtoni. Pieile şi alte obiecte de valoare obţinute nu pot fi comercializate.
ACORDUL DE LA GENEVA, 1957 - Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR) stabileşte că pot fi transportate peste frontiere numai mărfurile periculoase autorizate şi dacă îndeplinesc condiţiile unanim acceptate pe plan internaţional privind ambalarea şi etichetarea respectivelor mărfuri, precum şi dacă vehiculul cu care urmează a fi transportate este construit şi echipat corespunzător în acest scop. Acordul este însoţit de o listă anexă, în care sunt specificate mărfurile periculoase care, în principiu, nu pot face obiectul transportului internaţional pe căile rutiere. Ţara noastră a ratificat acest acord după aproape 40 de ani, prin Legea nr. 31/1994.
ACORDUL DE LA LA PAZ, 1969 - semnat la 16 august de către ţările andine (Argentina, Bolivia, Chile, Ecuador, Peru), acordul vizează protejarea unor specii de vigonii (lame), vânate, mai ales, pentru lâna lor şi ameninţate cu dispariţia. Statele contractante se angajează să interzică reprimarea lamei, precum şi comercializarea lânei, a firelor de păr, a pieilor şi a altor articole fabricate cu aceste materiale, în interiorul statelor ca şi în relaţiile internaţionale.
ACORDUL INTERNAŢIONAL, GENEVA, 1983 - asupra pădurilor tropicale, în care se recomandă politici naţionale raţionale şi reglementări juridice corespunzătoare în conformitate cu concepţiile economice moderne în domeniul gestiunii resurselor naturale.
ACORDUL RELATIV LA CALITATEA APELOR DIN MARILE LACURI - semnat între S.U.A. şi Canada în anul 1972 la Ottawa, ca o suplimentare a tratatului asupra apelor de frontieră de la Washington, 1909 (reînnoit în 1978), acordul introduce conceptul de „cercuri concentrice11, în care cercul mic sau „maximum restrâns44 este rezervat apelor de frontieră din reţeau Marilor Lacuri şi cercul mare sau „minimum lărgit44 este rezervat întregii reţele, adică un minim de protecţie „lărgit44 la întreaga reţea a Marilor Lacuri.
ACORDURI PENTRU RESURSE MINERALE - per
mise de prospecţiune sau explorare, autorizaţiile de exploatare, contractele de cercetare geologică, exploatare a zăcămintelor, de explorare şi împărţire a producţiei, contractele de servicii, licenţe, precum şi alte acte juridice, cu excepţia închirierii, utilizate în mod obişnuit în industria extractivă.
ACTIVITATE ECONOMICĂ ÎN SECTORUL ENERGETIC - activitate privind explorarea, extracţia, rafinarea, producerea, stocarea, transportul terestru, transmisia, distribuţia, comercializarea, marketingul sau vânzarea de materiale şi produse energetice, cu excepţia celor incluse în anexa N1, sau privind distribuţia căldurii în regim de termoficare.
ACTIVITATE EXISTENTĂ - orice activitate care se desfăşoară la data intrării în vigoare a Legii protecţiei mediului, precum şi orice activitate întreruptă înainte de data intrării în vigoare a legii amintite şi care este reluată după această dată, cu condiţia să nu fie însoţită de construcţie şi montaj.
ACTIVITATE NUCLEARĂ - orice practică umană care introduce surse sau căi de expunere suplimentare, extinde expunerea la un număr mai mare de persoane sau modifică reţeaua de căi de expunere, plecând de la sursele existente, mărind astfel expunerea sau posibilitatea expunerii persoanelor sau numărul de persoane expuse.
ACTIVITĂŢI DE AUDIT PROPRIU-ZIS - parte a au-ditului de mediu, ce include cinci subetape: înţelegerea sistemului şi procedurilor interne de management; precizarea punctelor tari şi a celor slabe în procedurile interne de management; sintetizarea evidenţelor auditului; evaluarea observaţiilor şi rezultatelor auditului.
ACTIVITĂŢI DE POST-AUDIT - etapă a auditului de mediu, ce cuprinde: înaintarea raportului de audit la departamentul superior: identificarea soluţiilor; pregătirea recomandărilor: stabilirea responsabilităţilor pentru acţiunile corective: stabilirea graficului de acţiuni.
ACTIVITĂŢI DE PRE-AUDIT - parte a activităţii de audit de mediu, care include: selectarea sectoarelor cc vor fi auditale: selecţia echipei de audit; elaborarea planului, scopului şi graficului de desfăşurare a auditului: alocarca resurselor: întocmirea formularelor şi obţinerea de informaţii premergătoare asupra sectoarelor ce urmează să fie auditate.
ACUMULARE NEPERMANENTĂ - acumulare realizată prin bararea unui curs de apă sau ca incintă laterală îndiguilă, având rol numai pentru atenuarea viiturilor.
ADITIVI FURAJERI - o grupă de ingrediente chimice care se adaugă în anumite proporţii în nutreţurile combinate, cu scopul de a satisface unele cerinţe privind stimularea ritmului de creştere a producţiei animaliere, diminuarea
consumului specific, profilaxia şi combaterea unor boli. corectarea gustului şi a mirosului.
ADJUVANŢI LA UTILIZAREA PESTICIDELOR
produse cu efect atractant (capcane leromonale. lago şi chro-moalractive) şi repelent: biopreparate pe ba/ă de microorganisme, virusuri şi cele pe ba/ă de insecte entomofage. prccum şi alte asemenea mi jloace carc au ca scop creşterea vigorii şi rezistenţei, tratarea bolilor nepara/itare. reglarea dezvoltării şi fructificării plantelor, ameliorarea stării lor fitosanitare şi a recoltelor.
A
 ADM
ADMINISTRAŢIA REZERVAŢIEI BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII“ - instituţie publică cu personalitate juridică, eu sediul în municipiul Tulcca, în subordinea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, care realizează administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes naţional al rezervaţiei, refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice (Delta Dunării, sărăturile Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul lsaceea-Tulcea cu zona inundabilă, litoralul Mărgii Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare .şi marea teritorială până la izobata de 20 m inclusiv). Conducerea administraţiei este realizată de Consiliul ştiinţific, în subordinea căruia se află Colegiul executiv, ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului ştiinţific. Guvernatorul este preşedintele Consiliului ştiinţific .şi al Colegiului executiv. în componenţa Administraţiei funcţionează Corpul de inspecţie şi pază. carc realizează supravegherea întregului teritoriu al rezervaţiei şi sancţionează nercspeclarea măsurilor de protecţie stabilite în statutul rezervaţiei. Art. 6 din Legea nr. 82/1993 stabileşte atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei.
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A DRUMURILOR DIN ROMÂNIA - prescurtat AND, înfiinţată prin H.G. nr. 1275/1990, cu statut de regie autonomă, conform Legii nr. 15/1990, ca persoană juridică finanţată de la bugetul statului, având ca obiect de activitate administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor naţionale în scopul desfăşurării traficului rutier în condiţii de siguranţă a circulaţiei şi coordonează dezvoltarea unitară a întregii reţele de drumuri în concordanţă cu cerinţele economiei naţionale şi cele de apărare. AND este împuternicită să aprobe construcţia şi modernizarea drumurilor naţionale potrivit competenţelor şi îndeplineşte funcţia de avizare, coordonare şi control a activităţii pe reţeaua de drumuri locale şi de exploatare.
ADMINISTRAŢIA PIEŢEI - realizează gestionarea activităţilor care se desfăşoară în perimetrul unei pieţe agro-alimentare. A.p. poate să reprezinte, după caz: servicii publice ale consiliilor locale; instituţii de interes public; persoane juridice cu capital de stat, privat sau mixt. A.p. se poate organiza numai în oraşele mari în care sunt organizate şi funcţionează un număr minim de cinci pieţe agro-alimentare.
AGENDA 21 - RIO DE JANEIRO - acest program de acţiune a fost adoptat în iunie 1992 la Rio de Janeiro cu scopul de a se aplica de guverne, agenţii de dezvoltare, organizaţii ale Naţiunilor Unite şi grupuri sectoriale independente, în fiecare sector unde activitatea economică a omului afectează mediul.
AGENT CONSTATATOR - persoana împuternicită de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului în vederea constatării contravenţiei săvârşite în domeniul protecţiei mediului, ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, personalul împuternicit al administraţiei publice judeţene şi locale, personalul împuternicit al Ministerului Apărării Naţionale.
AGENT ECONOMIC - orice persoană fizică sau juridică care produce, importă, transportă, depozitează sau comercializează produse ori părţi din acestea ori prestează servicii.
AGENŢIA EUROPEANĂ DE MEDIU - a fost creată în 1990 cu .sediul la Copenhaga. Activitatea sa cuprinde domeniile ce privesc calitalca mediului sub aspectul calităţii aerului şi a emisiilor atmosferice, calitatea apei, poluanţi şi resursele de apă, gestiunea deşeurilor, poluarea sonoră, substanţele chimice şi periculoase pentru mediu etc. Agenţia furnizează informaţii care să fie folosite la implementarea politicii de mediu a Comunităţii.
AGENŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU ENERGIE ATOMICĂ - A.I.E.A. a fost creată la 20 mai 1957 cu sediul la Viena. Deşi autonomă, A.I.E.A. aparţine, din punct de vedere administrativ, O.N.U. Ea cooperează cu numeroase alte organizaţii internaţionale şi naţionale. Pe lângă încurajarea folosirii energiei nucleare în scopuri exclusiv paşnice, A.I.E.A. are ca obiective prioritare adoptarea unor norme de securitate destinate să protejeze sănătatea şi să reducă la minimum primejdiile la care sunt expuse persoanele şi bunurile, stabilirea unui control sever asupra folosirii produselor fisionabile speciale, încurajarea şi orientarea punerii la punct a modalităţilor de utilizare paşnică a energiei nucleare, sprijinirea ţărilor membre şi favorizarea schimbului de informaţii ştiinţifice şi tehnice în domeniul energiei nucleare. Agenţia îşi propune să lupte împotriva poluării radioactive a mărilor, să studieze efectele radioactivităţii .asupra organismelor marine, să asigure securitatea radiolo-gică, tratarea şi evacuarea deşeurilor radioactive, tratamentul cancerului etc. România este membră fondatoare a A.I.E.A., ratificând statutul la 21 aprilie 1957.
AGENŢIA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ
- autoritate centrală competentă din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, care deleagă ca autorităţi competente:
Laboratorul Central pentru Controlul Produselor de Origine Animală şi al Furajelor Bucureşti şi direcţiile sanitare veterinare judeţene.
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE - organ central de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care realizează politica economică a Guvernului în domeniul cercetării, exploatării, valorificării şi protecţiei resurselor minerale şi a controlului modului cum se desfăşoară aceste activităţi.
AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI - organ teritorial al ministerului de resort organizat în fiecare judeţ.
AGENŢIA ROMÂNĂ PENTRU CONSERVAREA ENERGIEI - cuprinsă în structura Ministerului Industriei, a.r.c.e. aplică orientările şi măsurile stabilite prin legi şi prin Progrmaul economic al Guvernului, în domeniul consumului de energie de toate formele, având atribuţiile prevăzute de lege.
AGREGATE MINERALE - material inert granular (nisip, pietriş, bolovăniş etc.) dc natură minerală, utilizat ca material dc construcţie, existent în albiile şi malurile cursurilor dc apă, ale lacurilor, precum şi pe ţărmul mării.
ALBIE MAJORĂ - porţiunea de teren din valea naturală a unui curs dc apă, peste carc se revarsă apele mării, la ieşirea lor din albia minoră.
ALBIE MINORĂ - suprafaţa dc teren ocupată permanent sau temporar de apă, carc asigură curgerea nestingherită, din mal în mal, a apelor la niveluri obişnuite, inclusiv insulele create prin curgerea naturală a apelor.
ALCOOL DE ORIGINE VITICOLĂ - alcool obţinut
în mod exclusiv prin distilare şi rectificare, pornind de la vin, tescovină dc struguri sau drojdie dc vin.
AMELIORATOR - persoana juridică sau fizică carc a crcat sau identificat prin metode .ştiinţifice un soi. Amclio-ratorii pot fi institutele şi staţiunile dc cercetări agricole, instituţiile dc învăţământ superior dc profil agricol şi alte institute, producătorii privaţi, specializate în acest scop, firme străine sau agenţii ale acestora, asociaţii între instituţii dc cercetare, producători privaţi şi firme străine etc.
AMENAJAMENT SILVIC - sistem de măsuri prin care se studiază şi se organizează procesul de producţie forestieră în vederea asigurării unei producţii continue şi sporite; prevede refacerea, ameliorarea, mărirea fondului forestier şi elaborarea metodelor dc folosire raţională şi de protecţie a pădurilor. Lucrare tehnică prin care, pe baza cercetării condiţiilor biologice, tehnice şi economice de desfăşurare a procesului de producţie, se organizează şi se conduce economic gospodărirea pădurilor. Constituie bază a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi stabileşte, în raport cu obicctivelc ecologice şi social-cconomice, ţelurile de gospodărire şi măsurile necesare pentru realizarea lor. Se elaborează pe ocoale silvice şi unităţi de producţie, cu respectarea metodologici unitare şi a prevederilor normelor tehnice de amenajare a pădurilor, urmărind asigurarea continuităţii funcţiilor ccologicc şi social-cconomicc ale acestora. Pe baza datelor din a.s. şi din alte lucrări dc specialitate se întocmesc periodic inventarul forestier, la nivel naţional şi teritorial. Elaborarea a.s. se face în concordanţă cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii. A.s. se întocmeşte pe o perioadă dc 10 ani, cu cxccpţia celui care priveşte pădurile de plop. salcie şi alte specii repede crescătoare, la carc perioada respectivă poate fi dc 5-10 ani. Elaborarea a.s. se face sub coordonarea şi controlul autorităţii publice centrale carc răspunde de silvicultură, prin unităţile specializate pe carc le autorizează în acest scop.
AMENAJAREA DELTEI DUNĂRII - programul de amenajare şi exploatare integrală a Deltei Dunării a fost aprobat prin Decretul nr. 92/1983. In vederea asigurării echilibrului ecologic al Deltei Dunării, s-au sistat lucrările de amenajare, precum şi orice alte lucrări care afectează mediul în această zonă prin Decretul nr. 103/1990.
AMENAJĂRI DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE -
lucrări complexe de construcţii hidrotehnice şi agropedo-ameliorative, de prevenire şi înlăturare a acţiunii factorilor de risc - secetă, exces de apă, eroziunea solului şi inundaţii
- pe terenurile cu destinaţie agricolă sau silvică, având ca scop valorificarea capacităţii de producţie a terenurilor şi a plantelor şi introducerea în circuitul economic a terenurilor neproductive. Prin aceste lucrări se asigură, după caz, surse de apă pentru irigarea culturilor agricole şi alimentarea cu apă a unor localităţi, amenajări piscicole, incinte agricole şi industriale, precum şi protecţia localităţilor şi a căilor de comunicaţie împotriva efectelor alunecărilor de teren, a inundaţiilor şi protecţia lacurilor de acumulare împotriva colmatării. Prin efectul lor, ele contribuie la protecţia şi ameliorarea mediului.
AMENDA CONTRAVENŢIONALĂ - în dreptul mediului, a.c. este sancţiunea contravenţională principală şi constă într-o sumă de bani pe care contravenientul trebuie să o plătească, ce se stabileşte concret în limitele minimă şi maximă prevăzute de lege. A.c. este stabilită diferenţiat în funcţie de faptul că contravenientul este persoană fizică sau persoană juridică. Individualizarea amenzii contravenţionale este obligaţia legală a organului ,sau persoanei fizice competente să aplice sancţiunea (de regulă, agentul constatator). Ea este cenzurabilă de organele competente să soluţioneze plângerea împotriva sancţiunii contravenţionale aplicate.
AMENDĂ ECOLOGICĂ - sancţiune specifică, de dreptul mediului, aplicată persoanelor fizice sau juridice sub
forma unei amenzi băneşti pentru „încălcări ecologice" de către persbanele împuternicite pe baza şi în condiţiile legii, în numele organelor puterii executive - după o opinie -fără cercetarea vinovăţiei agentului poluator, adică această răspundere are caracter obiectiv, ea putând interveni ori de câte ori mediul a fost poluat.
ANIMALE - fiinţe înzestrate cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; în sensul contravenţiilor la normele sanitare veterinare, toate mamiferele şi păsările domestice şi sălbatice, peştii, albinele, viermii de mătase, batracienii, moluş-tele, gasteropodele şi crustaceele.
ANIMALE DOMESTICE - parte a faunei, a..d. sunt animale domesticite sau îmblânzite, care trăiesc pe lângă casă şi satisfac nevoi ale omului sub formă de hrană ori servesc la executarea unor munci sau la agrement.
ANIMALE SĂLBATICE - animale care nu au fost domesticite sau îmblânzite şi care există şi trăiesc, în principiu, fără intervenţia omului. Ele se pot afla în libertate, în rezervaţii naturale, în crescătorii de vânat sau complexe de vânătoare.
ANULAREA SAU SUSPENDAREA AUTORIZAŢIEI
- sancţiune contravenţională complementară, aplicată pe lângă amenda contravenţională, autorilor contravenţiei ecologice.
APĂ - sursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element indispensabil pentru viaţă şi pentru societate, materie primă pentru activităţi productive, sursă de energie şi cale de transport, factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, constituind parte integrantă din patrimoniul public. Protecţia, punerea în valoare şi dezvoltarea durabilă a resurselor de apă sunt acţiuni de interes general.
APĂRAREA ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR - a) măsuri dc prevenire şi pregătire pentru intervenţie; b) măsuri operative urgente de intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări deosebit de grave; c) măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare.
APĂRAREA ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR, FENOMENELOR METEOROLOGICE PERICULOASE ŞI ACCIDENTELOR LA CONSTRUCŢII - activitate de protecţie civilă a populaţiei, de interes naţional, şi anume: măsuri de prevenire şi pregătire pentru intervenţii; măsuri operative urgente dc intervenţie după declanşarea fenomenelor periculoase cu urmări grave; măsuri de intervenţie ulterioară pentru recuperare şi reabilitare. Aceste activităţi constituie o obligaţie legală pentru toate persoanele fizice şi persoanele juridice, cu excepţia persoanelor handicapate şi a altor categorii defavorizate. Organizarea şi conducerea, la nivel naţional, a acestor activităţi se realizează de către Comisia centrală dc apărare împotriva inundaţiilor, fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor Ia construcţiile hidrotehnice de pe lângă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Acţiunile operative în domeniu se organizează de comisiile judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, constituite prin ordin al prefectului care îndeplineşte şi funcţia de preşedinte al comisiei; ele au în subordine comisii comunale, orăşeneşti şi municipale. La obiectivele care pot fi afectate de asemenea fenomene se organizează comandamente. Persoanele care deţin asemenea obiective au obligaţia să asigure întreţinerea şi exploatarea corespunzătoare a lucrărilor de apărare existente.
APE APARŢINÂND DOMENIULUI PRIVAT - albiile minore cu lungimi mai mici de 5 km şi cu bazine hidrografice ce nu depăşesc suprafaţa de 10 km pătraţi.
APE APARŢINÂND DOMENIULUI PUBLIC - cele de suprafaţă cu albiile lor minore în lungimi mai mari de 5
km şi cu ba/inc hidrografice care depăşesc suprafaţa de 10 km pătraţi, cele subterane, apele maritime interioare şi marea teritorială.
APE CU DESTINAŢIE SPECIALĂ - cele utilizate pen- APE tru navigaţie, pescuit, producerea energiei electrice, când apa constituie un mijloc de producţie.
APE DE FOLOSINŢĂ GENERALĂ - cele destinate, în principal, satisfacerii nevoilor populaţiei (situaţie în care apa reprezintă un obiect de consumaţie individuală).
APE DESTINATE AGRICULTURII - în special, cele folosite pentru irigaţii, când apa reprezintă obiect al muncii.
APE INTERNAŢIONALE - apele cu privire la care statul nostru este riveran cu alte state, cele care intră sau trec prin graniţele ţării, precum şi cele cu privire la care interesele unor state străine au fost recunoscute prin tratate şi convenţii internaţionale.
APE MARITIME INTERIOARE ALE ROMÂNIEI -
suprafeţele de apă situate între ţărmul mării şi liniile de bază.
APE NAŢIONALE - fluviile, râurile, canalele şi lacurile navigabile interioare, precum şi apele fluviilor şi râurilor de frontieră stabilite prin tratate, acorduri şi convenţii internaţionale.
APE NAŢIONALE NAVIGABILE - a) apele maritime considerate, potrivit legii, ape maritime interioare; b) fluviile, râurile, canalele şi lacurile din interiorul ţării, pe sectoarele lor navigabile; c) apele navigabile de frontieră, de la malul român până la linia de frontieră.
APE TERITORIALE - numite şi maritime interioare, sunt cele cuprinse în porţiunea de la ţărmul ţării noastre
23
spre larg, a căror întindere şi delimitare se stabilesc prin lege.
APE TRANSFRONTIERE - orice ape de suprafaţă sau subterane care marchează frontierele dintre două sau mai multe state, le traversează sau sunt localizate pe acestea; oriunde a.t. se varsă direct în mare fără să formeze estuare, limita acestor a.t. este o linie dreaptă trasată peste respectivele lor guri de vărsare, între limitele inferioare de reflux de pe malurile lor. (Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, Helsinki, 1992).
APE UZATE - ape provenind din activităţi casnice, sociale sau economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care-i alterează caracteristicile fizicei chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate.
APELE MARITIME INTERIOARE ALE ROMÂNIEI
- suprafeţele de apă situate între ţărmul mării şi liniile de bază stabilite în lege. A.m.i., solul şi subsolul acestora, precum şi spaţiul aerian de deasupra lor fac parte din teritoriul României.
APLICAREA SANCŢIUNII PENTRU CONTRAVENŢII ECOLOGICE - fază a procedurii de răspundere contravenţională în domeniul protecţiei mediului, ce se realizează de către personalul împuternicit în acest scop de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, de către ofiţerii şi subofiţerii de poliţie, de către personalul împuternicit al administraţiei publice judeţene şi locale şi de personalul Ministerului Apărării Naţionale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competenţei legale. De regulă, agentul constatator este şi cel care aplică sancţiunea contravenţională. V. şi constatarea cpntraVenţiei ecologice.
AREAL VITICOL - arie geografică a culturii viţei de vie, în care se includ regiunile viticole, podgoriile şi centrele vitivinicole.
ARIE PROTEJATĂ - o zonă delimitată geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată şi gospodărită în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii ş.a.
ARMĂ AUTOMATĂ - armă care poate trage rafale de fiecare dată când este acţionat trăgaciul.
ARMA CU FOC - armă a cărei ţeavă sau ale cărei ţevi trebuie să fie încărcate înaintea fiecărui foc.
ARMĂ CU REPETIŢIE - armă la care, pe lângă trăgaci, trebuie să fie manipulat un mecanism de fiecare dată când se foloseşte arma.
ARMA LUNGĂ - armă a cărei ţeavă depăşeşte 30 cm sau a cărei lungime totală depăşeşte 60 cm.
ARMĂ SCURTĂ - armă a cărei ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a cărei lungime totală nu depăşeşte 60 cm.
ARMĂ SEMIAUTOMATĂ - armă care trage un proiectil de fiecare dată când este acţionat trăgaciul.
ARME CHIMICE - cuprind următoarele elemente, luate împreună sau separat: a) substanţe chimice toxice şi precursorii lor, cu excepţia celor destinate unor scopuri neinterzise prin Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora, atât timp cât tipurile şi cantităţile sunt conforme cu asemenea scopuri; b) muniţii şi dispozitive concepute
special pentru a provoca moartea sau alte vătămări, prin acţiunea toxică a substanţelor chimice toxice, specificate la lit. a), carc ar fi puse în libertate ca urmare a folosirii unor asemenea muniţii şi dispozitive; c) orice echipamcnt conceput special pentru a fi utilizai în legătură directă cu folosirea muniţiilor .şi a dispozitivelor, specificate la lit. b.
ARME CHIMICE ABANDONATE - armele chimice, inclusiv armele chimice vechi, abandonate de un stat pe teritoriul altui stat, fără consimţământul acestuia, după 1 ianuarie 1925.
ARME CHIMICE VECHI - una dintre următoarele categorii: a) arme chimice care au fost produse înainte dc anul 1925; b) arme chimice, produse în perioada 1925-1946. care s-au deteriorat, astfel încât nu mai pot fi utilizate ca arme chimice.
ARME DE FOC - acele arme a căror funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe aprinse sau luminoase ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de funcţionare arc la bază forma de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături. Armele de foc sunt: a) armele militare, confecţionate pentru dotarea forţelor armate, folosite în acţiuni de neutralizare sau nimicire a personalului şi tehnicii de luptă ale inamicului, precum şi orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, a răni, a ucide ori a distruge, dacă prezintă caracteristicile unei arme militare; b) armele de tir, cu glonţ sau cu alicc, special fabricate sau confecţionate pentru practicarea tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de către Federaţia Română de tir; c) armele de vânătoare cu glonţ, cu alice sau mixte, destinate practicării vânătorii; d) armele confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare; c) armele ascunse, astfel fabricate sau confecţionatc încât existenţa lor să nu fie vizibilă ori bănuită;
f) armele de panoplie, făcute inofensive, dacă, prin valoarea lor istorică, ştiinţifică sau carc constituie daruri, recompense ori amintiri, sunt destinate a fi păstrate în instituţii dc cultură şi artă, asociaţii cultural-artistice şi sportive sau în panoplii personale. în această categoric se includ şi armele de foc, în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau prezintă valoare istorică, documentară, ştiinţifică ori artistică deosebită, recunoscute ca atare de instituţii de specialitate; g) armele dc recuzită, făcute inofensive, destinate a fi folosite în activitatea - artistică sau de producţie cinematografică
- a teatrelor, circurilor, studiourilor de film ori a altor asemenea instituţii cultural-artistice.
     Sunt considerate arme dc foc şi ansamblurile, sub-ansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pol funcţiona ca arme de foc.
ARMURIER - persoană a cărei activitate profesională constă, în totalitate sau în parte, în fabricarea, vânzarea, cumpărarca, schimbul sau închirierea armelor dc foc.
ASISTENT DE INSPECŢIE - o persoană desemnată de Organizaţia pentru echipa de inspecţie pentru a-i ajuta pe inspectori să efectueze o inspecţic sau o vizită, cum ar fi: medic, personal medical auxiliar, agent dc securitate, agent administrativ sau interpret.
AŞEZARE UMANĂ - localitate dc orice nivel - oraş, carc poale fi organizat şi ca municipiu, sau comună, care cuprinde satele şi cătunele ce constituie o unitate administrativă. A.u. cuprinde: construcţiile de locuinţe, cele publice, instituţiile private, platformele industriale, pieţele şi străzile, locurile de odihnă şi agrement, în general, tot ce se găseşte în interiorul graniţelor administrative ale localităţii şi este creat de om. în a.u., acest veritabil ecosistem uman (artificial), ca unitate particulară, componenta vie, dominantă, este reprezentată de populaţia umană. Aşezările umane pot fi considerate sisteme ecologicc complexe (ecosisteme)
create de populaţiile umane, alcătuiri antropice în care majoritatea transformărilor de materie, energie şi informaţie este realizată de om. A.u. trebuie privită ca un organism viu nu ca o structură, ea formând în teritoriu o reţea interdependentă de a cărei organizare se ocupă urbanismul şi amenajarea teritoriului. A.u. trebuie astfel concepută încât să ducă la crearea unui cadru de viaţă în care să fie prezervată identitatea indivizilor, a familiilor şi a colectivităţilor şi să existe mijloace menite să permită desfăşurarea vieţii particulare, contactele personale şi participarea populaţiei la viaţa democratică a societăţii.                           **
ATMOSFERĂ - masa de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul de ozon (L. 137/1995, Anexa I). învelişul gazos alcătuit din aer, care înconjoară Pământul şi căruia nu i se poate stabili o limită superioară precisă. Stratul de aer din jurul Pământului trece treptat în spaţiul interplanetar (extraatmosferic).
AUDIT DE MEDIU - proces de determinare şi examinare, implicând analize, teste şi confirmări, al cărui scop este de a verifica în ce măsură o întreprindere, în ansamblu sau anumite structuri componente ale acesteia, respectă cerinţele legale, locale sau naţionale, de protecţie a mediului. Cdncept relativ nou, a.m. este componentă de bază a managementului de mediu al întreprinderii, completând managementul global al acesteia (planificarea, organizarea, ghidarea, conducerea, comunicarea, controlul, prevederea). A.m. al unei întreprinderi presupune desfăşurarea următoarelor activităţi: de pre-audit; de audit propriu-zis; de post-audit. Auditul de mediu trebuie aplicat la toate întreprinderile cu activitate economică şi cu efecte negative asupra mediului, existând o astfel de preocupare a responsabililor unităţii pentru managementul de mediu al întreprinderii. Apoi, auditul trebuie extins la toate activităţile (financiar, calităţii producţiei etc.). Auditul unei întreprinderi poate fi organizat ca: audit intern sau audit extern.
     A.m. cu timpul capătă o anumită periodicitate şi ori de câte ori întreprinderea se restructurează, introduce noi tehnologii, realizează noi produse etc.
     La nivelul Uniunii Europene şi în ţara noastră se află în curs de derulare adoptarea şi experimentarea unor standarde (linii directoare pentru auditul de mediu, principii generale, proceduri de audit, criterii de adoptare pentru auditorii de mediu) de definire a principalelor elemente legate de practica a.m.
AUDITUL EXTERN - auditul unei întreprinderi organizat de organe competente, realizat de o echipă de specialişti din exteriorul unităţii în colaborare cu serviciile implicate în activitatea de mediu din întreprindere; prin acest audit se verifică din exterior în ce măsură sunt respectate şi realizate condiţiile stabilite în legislaţia de mediu, standardele de mediu, acordul de mediu, autorizaţia de mediu etc. Cu această ocazie, se certifică, implicit, modul de implicare şi conştientizare a personalului angajat la aceste probleme. De asemenea, se verifică relaţiile şi modul lor de funcţionare între servicii ce contribuie la funcţionarea corespunzătoare a managementului de mediu (financiar, administrativ etc.).
AUDITUL INTERN - auditul unei întreprinderi organizat de conducerea acesteia, realizat de o echipă de specialişti din întreprindere (posibil şi cu colaboratori externi), prin care conducerea se asigură că în interiorul unităţii sunt respectate legislaţia mediului, standardele de mediu, prevederile (clauzele) actelor de reglementare a activităţii din punctul de vedere al mediului (acord, autorizaţie) etc.
AUTORITATE COMPETENTĂ - autoritate guvernamentală desemnată de către o parte ca fiind răspunzătoare, în cadrul unei zone geografice determinate, pentru a primi notificarea privind deplasarea transfrontiesă a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, precum şi orice informaţii referitoare la acestea şi pentru a răspunde la această
notificare. Statul exportator va informa sau va cere ca producătorul sau firma exportatoare să informeze în scris, prin intermediul autorităţii compctente a statului exportator, autorităţile compctente ale statelor prin care deşeurile periculoase urmează să fie transportate. Stalul importator va răspunde, în scris, acccptând transportul cu sau fără condiţii, refuzând permisiunea pentru transport sau cerând informaţii suplimentare. O copie a răspunsului final al statului importator va fi trimisă autorităţilor competente din statele interesate carc sunt părţi la convenţie. (Convenţia de la Basel).
AUTORITATE DE STAT SANITARĂ VETERINARĂ
- Direcţia generală sanitară veterinară din Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei cu direcţiile sanitare veterinare judeţene.
AUTORITATE NAŢIONALĂ COMPETENTĂ ÎN DOMENIUL NUCLEAR - autoritatea stabilită de lege, cu competenţa legală de a elibera autorizaţii, de a efectua controale şi de a reglementa amplasarea, proiectarea, construcţia, punerea în funcţiune, exploatarea sau dezafectarea obiectivelor şi instalaţiilor nucleare.
AUTORITATE VAMALĂ - autoritate învestită pentru aplicarea reglementărilor vamale.
AUTORITATEA CENTRALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI - Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
AUTORITATEA TERITORIALĂ PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI - agenţia de protecţie a mediului
sau Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării".
             b
AUTORITĂŢI PARTICIPANTE - autorităţi guvernamentale şi ale administraţiei publice locale, care participă
la activitatea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice. A.p. sunt ministerele, departamentele şi alte autorităţi care răspund de protecţia consumatorilor, comerţ şi industrie, agricultură şi alimentaţie, interne, apărare naţională, vamă, justiţie, transporturi şi administraţie publică locală care au obligaţia de a sprijini, la nivel central şi local, activitatea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice şi corespondenţilor naţionali în domeniul lor de activitate, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele ce le revin.
AUTORIZARE DE MEDIU - eliberarea de către autorităţile competente a avizelor, acordurilor, autorizaţiilor şi permiselor de mediu în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
AUTORIZAŢIE DE COMERCIALIZARE - permisiune oficială de a efectua importul produselor de uz fitosa-nitar, ce trebuie obţinută înainte de începerea activităţii, după ce comerciantul a solicitat autorizaţia sanitară de funcţionare şi autorizaţia de mediu. A.d.c. se eliberează de către inspectoratul judeţean pentru protecţia plantelor şi carantină fito-sanitară.
     A.d.c. poate fi obţinută de agenţii economici persoane juridice, care: a) prin obiectul de activitate precizat în statutul de funcţionare, au profil specializat în domeniul produselor de uz fitosanitar; b) dispun de personal încadrat, cu pregătire fitosanitară medie şi superioară, atestat prin certificat de atestare profesională. Certificatul de atestare se eliberează nominal, în urma examinării, de către inspectoratul judeţean pentru protecţia plantelor şi carantină fitosanitară; c) dispun de instalaţiile, echipamentele şi dotările necesare depozitării şi comercializării produselor de uz fitosanitar, cu asigurarea tuturor cerinţelor pentru protecţia sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului şi pentru care deţin autorizaţii de func-ţionare eliberate de autorităţile competente.
AUTORIZAŢIE DE CONSTRUIRE - act de autoritate al administraţiei locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. A.c. se eliberează în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului. A.c. se eliberează pentru: a) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extin- ^ dere sau reparare a clădirilor de orice fel; b) lucrări de construire, reparare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, ce urmează a fi efectuate la construcţii reprezentând monumente şi ansambluri istorice, arheologice, de arhitectură, artă sau cultură, inclusiv cele din zonele lor de protecţie; c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane şi aeriene, împrejmuiri şi mobilier urban, amenajări de spaţii verzi, parcuri, pieţe şi celelalte lucrări de amenajare a spaţiilor publice; foraje şi excavări necesare studiilor geOtehnice şi ridicărilor topografice, exploatări de cariere, balastiere, sonde de gaze şi petrol, precum şi alte exploatări; e) construcţii privizorii de şantier necesare execuţiei lucrărilor de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea; f) organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau de rulote; g) lucrări cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete, cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi în spaţiile publice, corpuri şi panouri de afişaj, firme şi reclame.
     A.c. se eliberează de prefecturi sau primării.
AUTORIZAŢIE DE GOSPODĂRIRE A APELOR -
act juridic elaborat de unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului pentru punerea în funcţiune sau în exploatare a lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele. A.g.a. se eliberează în baza constatării tehnice în teren, în prezenţa beneficiarului
- cel mai târziu o dată eu recepţia investiţiilor, - dacă sunt respectate prevederile legale privind gospodărirea apelor pentru punerea în exploatare a lucrărilor şi exactitatea datelor
cuprinse în cererea de autorizare şi în documentaţia anexată la aceasta. A.g.a. se poate acorda şi pe durată limitată, dacă lipsurile constatate cu ocazia verificării în teren permit punerea în funcţiune a investiţiei, fără pericol, din punct de vedere al gospodăririi apelor. A.g.a. poate fi modificată sau retrasă de către emitent, motivat, fără despăgubiri. Retragerea a.g.a. atrage după sine obligativitatea încetării activităţii şi pierderea drepturilor obţinute în condiţiile legii. A.g.a. şi refuzul de emitere a acestora pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ (nr. 29/1990). A.g.a. nu exclude obligativitatea obţinerii acordului şi a autorizaţiei de mediu, potrivit legii.
AUTORIZAŢIE DE MEDIU - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare, pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de mediu.
AUTORIZAŢIE DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIIOR - la darea în exploatare a clădirilor înalte şi foarte înalte ori cu săli aglomerate, hotelurilor, spitalelor, căminelor pentru copii şi bătrâni, clădirilor destinate persoanelor care nu se pot evacua singure, precum şi a unor construcţii în care se desfăşoară activităţi cu pericol de incendiu, este obligatorie obţinerea de către proprietar a autorizaţiei de prevenire şi stingere a incendiilor. Pentru categoriile de clădiri şi construcţii existente, proprietarii trebuia să solicite autorizaţie de prevenire şi stingere a incendiilor de la inspecţiile teritoriale din cadrul Comandamentului Trupelor de Pompieri până la data de 20 mai 1996.
AUTORIZAŢIE NUCLEARĂ - orice autorizaţie eliberată solicitantului de organismul de reglementare şi care conferă solicitantului responsabilitatea pentru alegerea amplasamentului, proiectarea, construcţia, punerea în funcţiune, exploatarea sau dezafectarea unei instalaţii nucleare (Convenţia privind securitatea nucleară).
Document emis de autoritatea naţională competentă în domeniul nuclear, în baza unei evaluări de securitate nucleară şi control, către o persoană juridică, la cererea acesteia, pentru desfăşurarea unei activităţi nucleare. Aceste activităţi sunt: cercetarea, proiectarea, amplasarea, producţia, construcţia, montajul, punerea în funcţiune, exploatarea, modificarea, dezafectarea, importul şi exportul obiectivelor şi instalaţiilor nucleare; mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu; producerea, furnizarea, închirierea, transferul, manipularea, deţinerea, prelucrarea, tratarea, utilizarea, depozitarea temporară sau’definitivă, transportul, tranzitul, importul şi exportul materialelor nucleare şi radioactive, inclusiv al combustibilului nuclear, al deşeurilor radioactive şi al dispozitivelor generatoare de radiaţii ionizante; furnizarea şi utilizarea aparaturii de control dezimetric al radiaţiilor ionizante, a materialelor şi dispozitivelor utilizate pentru protecţia împotriva radiaţiilor ionizante, precum şi a mijloacelor de conteirierizare sau de transport, special amenajate în acest scop; producerea, furnizarea, închirierea, transferul, deţinerea, exportul, importul materialelor, dispozitivelor şi echipamentelor prevăzute de lege; deţinerea, transferul, importul şi exportul informaţiilor nepublicate, aferente materialelor, dispozitivelor şi echipamentelor pertinente pentru proliferarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive; realizarea produselor şi serviciilor destinate obiectivelor şi instalaţiilor nucleare. Fazele de autorizare a obiectivelor şi instalaţiilor nucleare sunt: proiectarea; amplasarea; producerea; construcţia şi montajul; punerea în funcţiune; funcţionarea de probă; funcţionarea şi întreţinerea; repararea sau modificarea; conservarea; dezafectarea.
AUTORIZAŢIE NUCLEARĂ PARŢIALĂ - pentru fazele de realizare sau de funcţionare a instalaţiilor nucleare se pot elibera de către Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare autorizaţii parţiale. Ea se eliberează,
simultan sau succesiv, pentru una şi aceeaşi fază şi poate avea caracter de decizie provizorie, dacă petiţionarul solicită expres aceasta. în acest caz, ea are valabilitate până la eliberarea autorizaţiei definitive de acel tip, dar nu mai mult de 2 ani, cu drept de prelungire, la cerere, pentru încă 2 ani, atunci când nu sunt disponibile toate informaţiile necesare în timp util. Comisia va retrage autorizaţia parţială ori de câte ori va constata lipsa de preocupare a titularului autorizaţiei pentru completarea informaţiilor necesare în susţinerea cererii de eliberare a autorizaţiei.
AUTORIZAŢIE PENTRU ACTIVITATEA NUCLEARĂ - act tehnico-juridic prin care autoritatea competentă de reglementare autorizează pe titularul activităţii să amplaseze, să proiecteze, să achiziţioneze, să fabrice, să producă, să construiască, să transporte, să importe, să exporte, să primească, să localizeze, să pună în funcţiune, să posede, să folosească, să opereze, să transfere, să dezafecteze şi să dispună de orice sursă de radiaţii ionizante, instalaţii nucleare sau amenajări pentru gospodărirea deşeurilor radioactive.
AVIZ DE AMPLASAMENT - aviz conform obţinut din partea Regiei Autonome „Apele Române11 în cazuri de excepţie de la interzicerea amplasării în zona inundabilă a albiei majore de noi obiective economice sau sociale, inclusiv de noi locuinţe, emis numai cu acordul riveranilor şi după realizarea anticipată a lucrărilor şi măsurilor necesare pentru evitarea pericolului de inundare şi asiguraea curgerii apelor; nu exclude obligaţia obţinerii azivului de gospodărire a apelor şi a celorlalte avize necesare, potrivit legii.
AVIZ DE GOSPODĂRIRE A APELOR - aviz conform emis de unităţile teritoriale ale ministerului de resort asupra documentaţiei de investiţii. Lucrările care pot fi executate,
puse în funcţiune sau în exploatare numai în baza acestui aviz sunt lucrările care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele: a) lucrări, construcţii şi instalaţii care asigură gospodărirea complexă a apelor, inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum sunt - baraje, acumulări permanente sau nepermanente, derivaţii de debite; b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente - alimentări cu apă potabilă, industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel; c) lucrări, construcţii şi intalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţeză calitatea apelor - lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea lucrări; d) construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei - îndiguiri, apărări şi consolidări de maluri de albii, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi, desecări şi asanări, alte lucrări de apărare; e) traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente - poduri, conducte, linii electrice; f) amenajări şi instalaţii de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor şi ale ţărmului mării - balastiere, cariere etc.; g) depozite de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apă - halde de steril, zguri şi cenuşi, şlamuri, nămoluri şi alte asemenea; h) plantări şi defrişări de vegetaţie lemnoasă, perdele antie-rozionale şi filtrante în zonele de protecţie şi în albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier; i) lucrări, construcţii şi instalaţii care se execută pe malul mării, pe fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, pe platoul continental sau lucrări pentru apărarea ţărmului; j) lucrări de prospecţiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre
sau maritime, instalaţii hidrometrice, borne topohidrografice şi alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele; k) lucrări şi instalaţii pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calităţii apei. Documentaţiile elaborate pentru aceste lucrări trebuie să ofere securitatea necesară, să răspundă normativelor şi prescripţiilor tehnice, având în vedere interesele protecţiei mediului şi amplasamentelor.
AVIZUL DE GOSPODĂRIRE A APELOR - act juridic emis de unităţile teritoriale ale Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului asupra documentaţiei de investiţii pentru executarea lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele.
A
 AVI
 37
BALANŢA APEI - relaţia care caracterizează resursele naturale de apă din întregul bazin hidrografic al unui râu, cuprinzând toate componentele (precipitaţii, evaporare, scurgeri de suprafaţă şi subterane). Suplimentar, sunt incluse şi efectele acţiunii umane, rezultate din utilizarea apei şi care influenţează calitatea acesteia. (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea)
BAZIN FLUVIAL - ansamblu de cursuri de apă care constituie, în pluralitatea lor, un ansamblu fluvial.
BAZIN HIDROGRAFIC - unitate fizico-geografică ce înglobează reţeaua hidrografică până la cumpăna apelor.
BAZINUL HIDROGRAFIC AL FLUVIULUI DUNĂREA - partea din bazinul hidrografic al fluviului de care beneficiază părţile contractante. (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea)
BILANŢ DE MEDIU - procedură de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului.
BIOCENOZA - totalitatea organismelor vegetale şi
animale care populează un anumit mediu (biotop) cu condiţii de existenţă mai mult sau mai puţin uniforme, create în mod natural sau artificial. Membrii b. sunt legaţi între ei prin relaţii de strânsă interdependenţă (dintre care cele mai importante sunt cele de nutriţie), formând cu mediul respectiv un tot unitar, denumit ecosistem; ansamblul populaţiilor de fiinţe vii: fitocenoza, zoocenoza, microbiocenoza (inclusiv micocenoza).
BIODIVERSITATE - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme.
BIOSFERĂ - învelişul pământului, format de organisme (plante şi animale) care trăiesc în partea superioară a lito-sferei (înveliş extern al globului terestru), în ape şi în partea inferioară a atmosferei.
BIOTEHNOLOGIE - aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică.
BIOTOP - mediu delimitat (pădure, stepă, baltă, mare etc.) în care trăiesc laolaltă diferite specii de plante şi de animale, alcătuind biocenoza; ansamblul factorilor abiotici sau condiţiile fizice ale mediului (climatop şi edafotop), care caracterizează condiţiile staţionale.
 B
 BIO
BIROU VAMAL ŞI PUNCT VAMAL - unităţi ale autorităţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute de reglementările vamale.
 39
B
BOL
BOLILE COMUNE ANIMALELOR ŞI OMULUI -
astfel de boli, care trebuie prevenite şi combătute, sunt: antraxul, bruceloza, cisticercoza, febra Q, leptospiroza, ornitoza, morva, rabia, tularemia, trichineloza, tuberculoza bovină, salmonelozele, echinococoza, melioidoza, listerio-za, rujetul, toxoplasmoza, encefalopatiile spongiferme, febra aftoasă, scabia, tricofiţia etc.
 40
 c
CADASTRUL APELOR - autoritatea centrală de mediu are obligaţia constituirii C.A. în care se păstrează evidenţa apelor aparţinând domeniului public, cu excepţia apelor minerale şi geotermale. C.A. constituie, la nivel naţional, o bază de date referitoare la gospodărirea apelor, precum şi un sistem unic de evidenţă a apelor aparţinând domeniului public, ce oferă autorităţilor de mediu posibilitatea unei eficiente protecţii a resurselor şi cursurilor de ape de pe întreg teritoriul ţării. El reflectă activitatea privind inventarierea, clasificarea, evidenţa şi sinteza datelor referitoare la reţeaua hidrografică, reţeaua de apă, lucrările de gospodărire a apelor, precum şi la prelevările şi restituţiile de apă.
CADASTRUL GENERAL - sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă funciară, economică şi juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, reprezentarea pe hărţi şi planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum şi a celorlalte bunuri imobile pe întreg teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor şi de proprietar; se organizează la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi la nivelul întregii ţări.
CALITATE - ansamblul de proprietăţi şi caracteristici ale unui produs sau serviciu care îi conferă acestuia aptitudinea de a satisface necesităţile exprimate sau implicite (sub aspectul protecţiei consumatorilor).
CALITATEA CONSTRUCŢIILOR - rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare şi a satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a tuturor exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor, exprimate sau implicite.
CALITATEA VIEŢII - totalitatea posibilităţilor oferite individului de către societate, în scopul de a-şi amenaja existenţa, de a dispune de produsele ei şi de a-i folosi serviciile pentru organizarea existenţei individuale după trebuinţele, cerinţele şi dorinţele proprii. La realizarea c.v. stau, în principal, următoarele condiţii: calitatea mediului natural, calitatea mediului social, calitatea mediului internaţional.
CARNE PROASPĂTĂ - în sensul normelor sanitare veterinare, musculatura scheletică şi organele provenite de la animale din speciile porcine (inclusiv mistreţ), urs, cabaline, care nu au fost supuse altui tratament de conservare, cu excepţia frigului (refrigerare, congelare).
CARTA EUROPEANĂ A APEI - document adoptat de Consiliul Europei la 6 mai 1968 care enunţă principiile fundamentale în materie (ca: resursele de apă nu sunt inepuizabile; calitatea apei trebuie să fie protejată în funcţie de utilizarea ei; apa este un patrimoniu universal; apa nu are frontiere). în conformitate cu C.E.A. apa, neavând practic frontiere, reprezintă un patrimoniu a cărui valoare trebuie recunoscută de toţi; resursele de apă nefiind inepuizabile, calitatea apei trebuie să fie prezervată la nivelurile adaptate utilizatorilor.
CARTA EUROPEANĂ A ENERGIEI - adoptată în Actul final al Conferinţei de la Haga a Cartei Europene a Energiei, semnat la Haga la 17 decembrie 1991. Semnarea actului final este considerată ca fiind semnarea Cartei.
C
CAL
 42
CARTEA ROŞIE - cuprinde speciile de plante şi animale autohtone rare, pe cale de dispariţie sau recent dispărute
editată şi ţinută la zi de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
CARTEA TEHNICĂ A CONSTRUCŢIEI - cuprinde documente privitoare la conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea acesteia; se întocmeşte prin grija investitorului şi se predă proprietarului construcţiei, care are obligaţia să o păstreze şi să o completeze la zi. Prevederile din c.t.c. referitoare la exploatare sunt obligatorii pentru proprietar şi utilizator.
CATALOGUL ARIILOR PROTEJATE ŞI A MONUMENTELOR NATURII - editat şi ţinut la zi de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
CATASTROFĂ ECOLOGICĂ - eveniment tragic de mari proporţii cu urmări dezastruoase declanşat de cauze de origine naturală şi/sau antropică, cu efecte pe vaste suprafeţe şi pe o perioadă îndelungată ce se caracterizează prin inducţia de perturbaţii tranzitorii sau permanente în comunităţile de vieţuitoare pe care le afectează. C.e. pot fi: geofizice (cutremure puternice, vulcanismul, maree uriaşe); climatice (ciclonii, inundaţii, seceta, geruri prelungite); antropice (despăduriri, eroziunea solurilor); demografice (suprapopulaţia, urbanizarea); tehnologice (poluarea majoră, accidente de producţie, inclusiv cele nucleare etc.).
CATEGORII DE INFRACŢIUNI „ECOLOGICE" -
I. infracţiuni prin care se aduc atingeri activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului (1. infracţiuni cu privire la procedura de autorizare; 2. infracţiuni la regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase şi al altor deşeuri; 3. infracţiuni la regimul îngrăşămintelor chimice şi al pestici-delor; 4. infracţiuni la regimul protecţiei împotriva radiaţiilor ionizante şi la securitatea surselor de radiaţii); II. infracţiuni prin care se aduce atingere protecţiei resurselor naturale şi conservării biodiversităţii; III. infracţiuni prevăzute de legi speciale.
CÂINI HOINARI - sau sălbăticiţi sunt acei câini care nu poartă jujeu sau un semn de identificare, se găsesc în fonduri de vânătoare la o distanţă mai mare de 200 m de aşezările omeneşti şi ai căror deţinători, în momentul observării, nu pot fi identificaţi.
CEA MAI BUNĂ PRACTICĂ DE MEDIU - se referă la aplicarea celei mai adecvate combinări a măsurilor şi strategiilor pentru controlul sectorial al mediului. Dacă reducerea impactului, rezultând din folosirea c.m.b.p.m. nu conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare şi va fi redefinită această practică.
CELE MAI BUNE TEHNICI DISPONIBILE - se referă la ultimul stadiu de dezvoltare (starea actuală) a proceselor, instalaţiilor sau a metodelor de exploatare care indică adaptarea practică a unei măsuri particulare pentru limitarea descărcărilor, emisiilor şi deşeurilor. Prin folosirea unor astfel de tehnici se pune accent pe utilizarea tehnologiei nepoluante, dacă este posibil. Urmează ca ceea.ce se consideră a fi c.m.b.t.d. pentru un proces particular să fie înlocuite cu timpul, în virtutea progreselor tehnologice, a factorilor sociali şi economici, precum şi a schimbărilor intervenite în cunoaşterea şi înţelegera ştiinţifică. Dacă reducerea descărcărilor şi emisiilor rezultând din folosirea unor astfel de tehnici nu va conduce la rezultate acceptabile pentru mediu, vor fi aplicate măsuri suplimentare.
CENTRU VITICOL - teritoriu care cuprinde plantaţiile cu viţă de vie din una sau mai multe localităţi,, care face sau nu face parte integrantă dintr-o podgorie şi care constituie o unitate teritorială caracterizată prin factori specifici de climă, sol şi sortiment, precXim şi prin condiţii agrotehnice şi tehnologice asemănătoare. Centrul viticol cuprinde o suprafaţă mai mică decât podgoria.
CENTRUL DE DOCUMENTARE PENTRU CONSTRUCŢII, ARHITECTURĂ, URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI - CDCAS - funcţionează în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
CENTRUL NAŢIONAL PENTRU AŞEZĂRI UMANE (HABITAT) - înfiinţat sub patronajul primului ministru, c.n.a.u. are ca atribuţii principale elaborarea şi aplicarea strategiei naţionale a locuirii, secretariatul centrului fiind organizat ca o direcţie de specialitate în cadrul Departamentului pentru urbanism şi amenajarea teritoriului din Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. Principiile directoare ale strategiei naţionale a locuirii care guvernează activitatea centrului trebuie sa aibă ca scop „o locuire convenabilă pentru fiecare64, obiectiv fundamental al strategiei mondiale a locuirii. Centrul reprezintă România în relaţiile internaţionale şi prin secretariatul său asigură legătura cu Comisia O.N.U. pentru aşezări umane şi Centrul Naţiunilor Unite pentru aşezări umane (habitat) de la Nairobi
- Kenya, precum şi cu ţările membre din comisie, celelalte organizaţii şi organisme internaţionale guvernamentale şi neguvelrnamentale de profil.
CERINŢE ESENŢIALE DE PROTECŢIE LA FOC -
cerinţele esenţiale de protecţie la foc a clădirilor civile sunt: protecţia la foc faţă de vecinătăţi; gradul de rezistenţă la foc a clădirii şi densitatea sarcinii termice de incendiu, precum şi corelarea acestora cu destinaţiile, numărul de caturi şi aria construită; limitarea propagării focului în interiorul clădirii şi pe faţade, precum şi evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi; asigurarea căilor de evacuare şi de salvare a persoanelor şi realizarea măsurilor constructive de protecţie la foc a căilor respective; echiparea cu instalaţii pentru detectarea, semnalizarea, anunţarea şi alarmarea în caz de incendiu; echiparea cu instalaţii de stingere a incendiilor (hi-dranţi, sprinklere, drencere, dioxid de carbon, spumă etc.);
asigurarea alimentării cu apă pentru stingerea incendiilor; alimentarea cu energie a consumatorilor aferenţi sistemelor de protecţie (centrale de avertizare, pompe şi vane de incendii, iluminat de siguranţă, ventilaţie de siguranţă, lifturi de persoane şi de intervenţie); măsurile constructive de prevenire a incendiilor la amplasarea şi pe traseele instalaţiilor utilitare (încălzire electrică, gaze combustibile şi tehnice, ventilare şi condiţionare); dotarea cu autospeciale de stingere a incendiilor, cu mijloace de intervenţie, de protecţie şi de salvare; căi de acces interioare şi exterioare pentru intervenţie în caz de incendiu.
CERINŢE MINIME PENTRU O DEZVOLTARE DURABILA - redimensionarea creşterii economice, având în vedere o distribuţie mai echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei; eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru loc de muncă, hrană, energie, apă, locuinţă şi sănătate; asigurarea creşterii populaţiei la un nivel acceptabil (creşterea demografică controlată); conservarea şi sporirea resurselor naturale, întreţinerea diversităţii ecosistemelor, supravegherea impactului activităţilor economice asupra mediului; reorientarea tehnologiilor şi punerea sub control a riscurilor; descentralizarea formelor de guvernare, creşterea gradului de participare la luarea deciziilor şi coroborarea deciziilor privind mediul şi dezvoltarea pe plan naţional şi internaţional. Cerinţele trebuie adaptate la specificul şi condiţiile din ţara dată.
CERTIFICAT DE CALITATE - denumit şi raport de încercări sau buletin de analiză, document care prezintă rezultatele şi concluziile tuturor încercărilor şi alte informaţii referitoare la acestea, eliberat de un laborator de încercări autorizat din ţara de origine.
CERTIFICAT DE OMOLOGARE - document acordat agenţilor economici producători din ţară, din sectorul public sau privat, constituiţi şi autorizaţi conform legii, pentru
produsele de uz fitosanitar pe care le fabrică şi pentru care sunt titulari ai unui astfel de certificat. C.d.o. se eliberează de către Comisia Interministerială de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar pe o perioadă de maximum cinci ani, după care titularul este obligat să solicite prelungirea valabilităţii acestuia. Nesolicitarea prelungirii valabilităţii în termen de trei luni de Ia expirarea acestuia atrage anularea de drept a c.d.o. şi scoaterea produselor din Codexul produselor de uz fitosanitar, omologate pentru utilizare în România. Ori de câte ori intervin modificări importante cu privire la caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale produselor omologate, precum şi cu privire la domeniul de utilizare, la modul şi la mijloacele de aplicare, c.d.o. se supune actualizării, pe baza cererii făcute de titular. C.d.o. cuprinde: denumirea comercială a produsului, fabricantul, substanţa activă şi principalele caracteristici ale acesteia, spectrul de acţiune, domeniile şi dozele de utilizare, grupa de toxicitate, precum şi orice alte dispoziţii care să determine o conduită responsabilă din partea fabricanţilor şi a utilizatorilor. în situaţia în care se constată că produsele omologate nu mai corespund din punct de vedere fitosanitar, toxicologic sau ecologic, Comisia Interministerială de Omologare anulează c,d.o., încunoştiinţând pe titularul acestuia, în termen de 30 de zile despre hotărârea luată.
CETĂŢEAN AL UNEI PĂRŢI CONTRACTANTE -
în legătură cu răspunderea civilă pentru daune nucleare, cuprinde o parte contractantă sau orice subdiviziuni constitutive ale acesteia, o persoană juridică de drept public ori privat sau orice entitate publică ori privată fără personalitate juridică, stabilită pe teritoriul unei părţi contractante. (Convenţia de la Viena din 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare).
 C
 CHA
CHARTA MONDIALĂ ASUPRA NATURII - adoptată la 28 octombrie 1982 de Adunarea Generală O.N.U., Ch.M.N. reafirmă concepţiile asupra patrimoniului natural
 47
în care se integrează speciile sălbatice şi habitatul lor, pornind de la ideea că „toate formele vieţii sunt utile pentru om“ şi se declară: „Viabilitatea genetică a Terrei nu trebuie comprojnisă, populaţia fiecărei specii - sălbatică sau domestică - va trebui menţinută la un nivel suficient pentru a-i asigura supravieţuirea; habitatele necesare acestui scop trebuie salvate“.
CICLU DE COMBUSTIBIL NUCLEAR - ansamblul de operaţiuni care cuprind extracţia şi prelucrarea minereurilor şi îmbogăţirea uraniului şi toriului, fabricarea combustibilului nuclear, exploatarea reactorilor nucleari, retra-tarea combustibilului nuclear, dezafectarea, orice activitate de gospodărire a deşeurilor radioactive sau orice activitate de cercetare-dezvoltare asociată uneia dintre operaţiunile sus-menţionate.
CICLU ENERGETIC - întregul lanţ energetic, inclusiv activităţi legate de prospectarea, exploatarea, producerea, conversia, stocarea, transportul, distribuţia şi consumul diferitelor forme de energie şi prelucrarea şi înlăturarea deşeurilor, ca şi întreruperea sau încetarea acestor activităţi, minimizând impactul negativ asupra mediului.
CLIMATOP - comportă toţi parametrii legaţi de aer în sensul larg: precipitaţii, durata insolaţiei, temperaturile medii, numărul de zile de îngheţ ş.a.
CLIMAX - vegetaţie aflată în echilibru cu condiţiile climatului general, rezultat al interacţiunii între plantele prezente (flora) şi climat, dar şi între elementele constitutive ale florei.
CLOROZĂ - starea patologică a plantelor, care se manifestă prin îngălbenirea frunzelor şi a mugurilor, datorită distrugerii clorofilei din celule (din lipsă de aer, de lumină sau a fierului în sol).
CODEXUL DE UZ FITOSANITAR - document ce cuprinde produsele de uz fitosanitar omologate pentru utilizarea în România, care se elaborează, se actualizează periodic şi se publică în Monitorul Oficial prin grija Comisiei Interministeriale de Omologare a Produselor de Uz Fitosanitar.
COLECTAREA DEŞEURILOR REFOLOSIBILE -
strângerea, sortarea şi depozitarea temporară, în vederea prelucrării pentru reintroducerea în circuitul productiv.
COMBUSTIBIL NUCLEAR - material sau un ansamblu mecanic care conţine materie primă sau material fisional, special destinat folosirii într-un reactor nuclear, în scopul producerii energiei nucleare. Orice material care permite producerea de energie printr-o reacţie în lanţ de fisiune nucleară.
COMISIA CENTRALĂ DE APĂRARE ÎMPOTRIVA INUNDAŢIILOR etc., - denumirea completă este: Comisia Centrală de Apărare împotriva Inundaţiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la Construcţiile Hidrotehnice şi este organizată pe lângă Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
COMISIA CENTRALĂ PENTRU ACCIDENT NUCLEAR - denumirea completă: Comisia Centrală pentru Accident Nuclear şi Căderi de Obiecte Cosmice, organ de coordonare a pregătirilor de intervenţie şi luarea măsurilor care se impun în cazuri de urgenţe radiologice, aflat în subordinea Ministerului Apărării Naţionale.
COMISIA DUNĂRII PENTRU NAVIGAŢIE -
înfiinţată în conformitate cu art. 5 al Convenţiei de la Belgrad din anul 1948, C.D.N. este alcătuită din reprezentanţii statelor riverane, având sediul la Budapesta. în anul 1961, s-a realizat prima activitate a Comisiei referitoare la poluarea
„per se“ cu privire la depozitarea deşeurilor de petrol provenite de la nave.
COMISIA ECONOMICĂ A NAŢIUNILOR UNITE PENTRU EUROPA - C.E.E. a fost creată în 1947 pentru a contribui la refacerea resurselor Europei, la promovarea şi dezvoltarea cooperării regionale, inclusiv în probleme ale mediului; este un organ cu vocaţie generală în domeniul dezvoltării economice şi sociale, dar şi unul din pionierii cercetării modalităţilor de combatere a poluării pe plan regional. în 1971 a fost creat un organism subsidiar al C.E.E. denumit Consiliul Guvernamental al ţărilor C.E.E. pentru problemele mediului. Ca probleme prioritare transpuse în programul de lucru se înscriu: cercetarea stării mediului în regiunea C.E.E.; examinarea politicilor naţionale, a legislaţiei şi instituţiilor; elaborarea de standarde şi indicatori, de norme şi reglementări corespunzătoare diferiţilor factori de mediu; apropierea şi armonizarea politicilor la scară internaţională şi încheierea unor acorduri sau convenţii.
COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR - autoritatea competentă pe teritoriul României şi responsabilă cu omologarea produselor de uz fitosanitar, care se compune din specialişti împuterniciţi ai Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
COMISIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FLUVIULUI DUNĂREA - organism internaţional creat cu ocazia semnării Convenţiei de la Sofia, în 1994, când s-a convenit şi Statutul comisiei, aceasta având sarcina de a elabora propuneri şi recomandări pentru părţile contractante. Dispunând de un grup de lucru permanent şi de formaţiuni de experţi, Comisia hotărăşte în privinţa
cooperării statelor membre cu diferite organizaţii naţionale sau internaţionale ori cu alte organisme interesate sau chiar angajate în protecţia şi gospodărirea apelor fluviului Dunărea.
COMISIA MONDIALĂ PENTRU MEDIU ŞI DEZVOLTARE - W.C.E.D. constituită în anul 1984 pentru a strânge colaborarea în domeniul mediului şi al dezvoltării şi pentru a propune noi forme de cooperare capabile să rupă barierele existente.
COMISIA NAŢIONALĂ A MONUMENTELOR ISTORICE - organ ştiinţific de specialitate al Ministerului Culturii, având rolul de consultanţă şi avizare ştiinţifică în domeniul cercetării, invantarierii, evidenţei, evaluării, protecţiei, conservării-restaurării, punerii în valoare şi revita-lizării monumentelor, ansamblurilor şi siturilor istorice.
COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU CONTROLUL ACTIVITĂŢILOR NUCLEARE - prin această comisie, autoritatea naţională competentă în domeniul nuclear -Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului - îşi exercită atribuţiile de reglementare, autorizare şi control. C.N.C.A.N. este abilitată să emită reglementări pentru detalierea cerinţelor generale de securitate nucleară, de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante, de asigurare a calităţii, de control al neproliferării armelor nucleare, de protecţie fizică şi de intervenţie în caz de accident nuclear, inclusiv procedurile de autorizare şi control, precum şi orice alte reglementări necesare activităţii de autorizare şi control în domeniul nuclear.
C
COM
COMISIA PACIFICULUI DE SUD - organ instituţional înfiinţat prin Convenţia asupra protecţiei naturii în Pacificul de Sud, la Apia, la 12 iunie 1976.
 51
COMISIA RINULUI PRIVIND NAVIGAŢIA ŞI POLUAREA APELOR INTERIOARE - este vorba de două organisme internaţionale distincte, a căror competenţă se completează în domeniul poluării apelor şi anume: a) Comisia Centrală pentru Navigaţie pe Rin (C.C.N.R.) creată în 1968, cu sediul la Strasbourg, care are în competenţa sa şi probleme privind poluarea produsă de navigaţie; b) Comisia internaţională pentru protecţia Rinului împotriva poluării, cu sediul la Koblenz (C.I.R.P.), activitatea sa fiind reglementată prin Convenţia de la Berna din 29 aprilie 1963.
COMISIA CENTRALĂ PENTRU PREVENIREA ŞI APĂRAREA ÎMPOTRIVA EFECTELOR SEISMICE ŞI ALUNECĂRILOR DE TEREN - funcţionează pe lângă Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi este alcătuită din reprezentanţi ai administraţiei publice centrale cu atribuţii şi responsabilităţi privind apărarea împotriva efectelor seismelor şi alunecărilor de teren, în componenţa prevăzută de lege. Ea are în subordine comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti, precum şi comisiile municipale, orăşeneşti şi comunale. Comisia centrală are atribuţiile legale în perioada predezastru şi în perioada postdezastru.
COMISIA GUVERNAMENTALĂ DE APĂRARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR - pentru organizarea şi conducerea activităţilor de apărare împotriva dezastrelor, condusă de către primul-ministru. în conformitate cu art. 2 din H.G. nr. 635 din 18 august 1995 privind culegerea de informaţii şi transmiterea deciziilor în cazul apărării împotriva dezastrelor, organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor sistemului integrat de observare, revin Secretariatului tehnic permanent al Comisiei guvernamentale de apărare împotriva dezastrelor, care funcţionează pe lângă Secretariatul General al Guvernului, în subordinea acestei comisii s-au constituit mai multe comisii centrale specializate pe tipuri de dezastre, organizate pe lângă ministerele
de resort. Astfel, la Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului funcţionează Comisia centrală pentru apărarea împotriva inundaţiilor, a fenomenelor meteorologice periculoase şi accidentelor de construcţii hidrotehnice, la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei Comisia centrală pentru epizooti şi supraveghere a contaminării radioactive, chimice sau biologice a produselor vegetale şi animale etc. La nivel teritorial, s-au organizat cinci comisii judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti de apărare împotriva dezastrelor.
COMISIA INTREGUVERNAMENTALĂ ROMÂNO-BULGARA - pentru protecţia mediului înconjurător, înfiinţată prin H.G. nr. 546/1993.
COMISIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA FLUVIULUI DUNĂREA - Comisie internaţională înfiinţată prin Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea, semnată lâ Sofia la 29 iunie 1994, în cadrul căreia părţile contractante cooperează pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin această convenţie. Comisia elaborează propuneri şi recomandări pentru părţile contractante, fiind competentă să abordeze problemele care îi sunt încredinţate în mod explicit şi prin mandat de către părţile contractante. Comisia internaţională hotărăşte în privinţa cooperării cu organizaţii internaţionale şi naţionale sau cu alte organisme care sunt angajate sau interesate în protecţia, gospodărirea apelor fluviului Dunărea şi a apelor din bazinul său hidrografic sau în probleiriele generale privind protecţia şi gospodărirea apelor în vederea întăririi coordonării şi evitării paralelismelor. (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea).
COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU RECICLAREA DEŞEURILOR- a fost înfiinţată prin reorganizarea Departamentului reciclării materialelor, cu rang de departament. C.n.r.d. are ca obiectiv realizarea Programului Guvernului de reformă şi dezvoltare economică în domeniul
asigurării cu materii prime prin intensificarea reciclării deşeurilor, ca resurse importante pentru activitatea agenţilor economici şi în strânsă corelaţie cu politica generală de protecţie a mediului.
COMISIA SUBREGIONALĂ PENTRU APLICAREA CONVENŢIEI DE LA HELSINKI - înfiinţată în 1974, comisia urmăreşte prevenirea poluării mediului marin în zona Mării Baltice, constituind un mecanism permanent, fiind deservit de un Secretariat.
COMISIA SUBREGIONALĂ PENTRU APLICAREA CONVENŢIEI DE LA OSLO DIN 1972 - comisia înfiinţată în 1972 urmăreşte prevenirea poluării marine cauzate de operaţiunile de imersare efectuate de nave şi aeronave în zona Atlanticului de Nord-Est.
COMITETUL NAŢIONAL PENTRU PROTECŢIA STRATULUI DE OZON-organism interministerial, fară personalitate juridică, înfiinţat prin H.G. nr. 243/1995, a cărui activitate este coordonată de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi care promovează măsurile şi acţiunile necesare aplicării pe teritoriul României a prevederilor Convenţiei de la Viena privind protecţia stratului de ozon, adoptat în anul 1985, a protocoalelor şi amendamentelor ulterioare la această convenţie, ratificate de România.
COMITETUL PATRIMONIULUI MONDIAL - a fost înfiinţat pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură ca un comitet integuvemamental pentru protejarea patrimoniului cultural şi natural de valoare universală excepţională. C.p.m. se compune din 15 state părţi la convenţie, alese de statele părţi la convenţie întrunite de adunarea generală în cursul sesiunilor ordinare ale Conferinţei generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură.
COMPONENTE ALE PROTECŢIEI MEDIULUI - pot
fi deosebite şase componente ale ansamblului activităţilor de protecţie a mediului: legislativă; administrativ-institu-ţională; educativ-informativă; economico-tehnologică; socială; de cooperare internaţională.
CONDIŢII TEHNICE LA AUTOVEHICULE - H G.
nr. 594/1991 privind verificarea îndeplinirii condiţiilor tehnice de către autovehicule şi remorcile acestora care circulă pe drumurile publice.
CONDIŢII TEHNICE PRIVIND PROTECŢIA ATMOSFEREI - aprobate -împreună cu Normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare - prin Ordinul nr. 462/1993 al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului.
CONFERINŢA NAŢIUNILOR UNITE ASUPRA APEI - a avut loc la Mar del Plata, 1977, unde, cu privire la punerea în valoare a resurselor de apă „secţionate*1 de frontiere, s-a preconizat examinarea metodelor de care se dispune pentru gestionarea lor, elaborarea programelor în comun, precum şi punerea în funcţiune a mecanismelor şi instituţiilor necesare pentru amenajarea coordonată a resurselor de apă.
CONFERINŢA DE LA RIO DE JANEIRO - Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediu din Brazilia s-a desfăşurat în două etape: la prima etapă între 3 - 12 iunie 1992 au participat reprezentanţi ai unor organisme guvernamentale, interguvernamentale şi neguvemamentale din 181 de state; a doua etapă intitulată „Earth Summit44 a avut loc în zilele de 12 - 13 iunie din acelaşi an. La conferinţă s-au adoptat următoarele documente: „Declaraţia de principii41; „Agenda 21“; “Convenţia privind schimbările climatice14; „Convenţia privind diversitatea biologică44 şi „Declaraţia de principii asupra conservării şi exploatării pădurilor44.
CONFISCAREA - este sancţiunea contravenţională complementară, care se aplică pe lângă amenda contravenţională (însoţeşte sancţiunea principală) şi constă în trecerea în proprietatea statului, fără plată, a bunurilor care au legătură cu contravenţia (este vorba de lucrurile produse prin contravenţie, care au servit la săvârşirea contravenţiei - dacă sunt ale contravenientului, cele dobândite prin săvârşirea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate).
CONSERVAREA BIODIVERSITĂŢII - principiu care stă la baza legislaţei mediului, formulat în art. 3, lit. c) din Legea nr. 137/1995 în sensul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural. Cadrul biogeografic natura! trebuie conservat prin toate mijloacele ştiinţifice şi tehnice existente la dispoziţie, inclusiv prin mijloace juridice.
CONSERVAREA NATURII - ansamblul măsurilor luate de societatea umană în vederea păstrării integrităţii structurale şi funcţionale a obiectivelor vizate, împreună cu întregul complex de factori ambientali care le asigură şi condiţionează perenitatea. Această ocrotire dinamică apare ca singura posibilitate reală de a proteja speciile periclitate cu dispariţia rămâne încercarea de a conserva comunităţile biologice şi ecosistemele din care fac parte.
CONSILIUL EUROPEI - prima instituţie de cooperare în Europa, creată la Londra la 5 mai 1949. C.E. desfăşoară în domeniul cooperării în materie de protecţia mediului acţiuni de pionerat încă de la începutul anilor 1960, lărgindu-se treptat câmpul de acţiune şi ajungând în prezent la o anumită specializare în raport direct cu preocupările în domeniu ale Comunităţilor Europene. Sub egida C.E., în 1962 a luat naştere Comitetul Conducător pentru Conservarea şi Managementul Mediului înconjurător şi al Habitatului Natural, care a iniţiat o serie de acţiuni de conştientizare şi educare a opiniei publice în direcţia protecţiei mediului. în anul 1970
a fost lansat primul Drept european al conservării naturii, care a promovat crearea de „zone protejate64, în 1973 are loc la nivelul C.E. Conferinţa ministerială europeană asupra mediului, în 1979 se ţine o nouă Conferinţă ministerială soldată cu încheierea Convenţiei de la Berna, în 1968 a fost semnat Acordul european asupra limitării folosirii unor detergenţi în produsele pentru spălare şi curăţire, cu ocazia Anului european al conservării naturii (1970) a fost adoptată Declaraţia asupra amenajării mediului natural în Europa, iar în 1993, sub egida C.E., a fost semnată Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune rezultate din activităţi periculoase pentru mediu. Un eveniment important în domeniul promovării protejării mediului a fost Conferinţa paneuro-peană din 1993 de la Lucerna cu tema „Un mediu pentru Europa44 ş.a. în structura C.E. funcţionează ca organism implicat în probleme de mediu Administraţia Mediului şi a Habitatelor Naturale, care răspunde de activităţile inter-guvernamentale ce privesc mediul şi habitatele naturale.
CONSILIUL INTERMINISTERIAL PENTRU SIGURANŢA RUTIERĂ - organ consultativ al Guvernului, care asigură concepţia de ansamblu şi coordonarea pe plan naţional, pe baza unui program naţional de acţiuni prioritare, a activităţilor privind îmbunătăţirea fluenţei circulaţiei şi siguranţei rutiere, desfăşurate de organele de specialitate ale administraţiei publice şi de alte instituţii şi organizaţii cu atribuţii în aceste domenii. Consiliul adoptă recomandări pentru autorităţile administraţiei publice, instituţiile şi organizaţiile cu activitate în domeniile infrastructurilor şi semnalizării rutiere, construcţiei vehiculelor rutiere şi siguranţei circulaţiei acestora, precum şi în domeniul educaţiei şi apărării sănătăţii participanţilor la trafic. Pentru problemele cu caracter normativ, consiliul poate elabora propuneri de reglementare legală, iar pentru problemele care interesează autorităţile administraţiei publice locale, acestea - pe baza recomandărilor consiliului - pot elabora, potrivit legii, propuneri de reglementare prin hotărâri ale consiliului local sau judeţean ori, după caz, dispoziţii ale primarului.
 CONSILIUL NAŢIONAL DE VÂNĂTOARE - organism de avizare şi consultare în domeniul cinegetic, pe lângă autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, compus din: preşedintele Asociaţiei Generale a Vânătorilor CON S* Pescarilor Sportivi din România; conducătorul organismului de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; doi reprezentanţi ai Regiei Naţionale a Pădurilor; un reprezentant al Academiei Române; câte un reprezentant din domeniile: învăţământ superior de profil, cercetare cinegetică, agricultură, finanţe, poliţie, audio-vizual, justiţie şi parchet.
         CONSILIUL DE LEGĂTURĂ PENTRU MEDIU - organ independent cu sediul la Nayrobi, creat în 1975 pentru a se putea colabora efectiv cu Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu. Scopul său îl constituie stimularea relaţiilor dintre P.N.U.E. şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi relaţiile dintre acestea din urmă.
         CONSIMŢĂMÂNT PREALABIL DAT ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ - principiu potrivit căruia, în scopul protejării sănătăţii omului şi mediului, transportul internaţional al unui produs chimic interzis şi strict reglementat din ţara exportatoare nu poate fi făcut fără consimţământul autorităţii naţionale desemnate a ţării importatoare.
         CONSTATAREA CONTRAVENŢIEI ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI - acţiunea agentului constatator care, după ce a luat la cunoştinţă, pe orice cale, despre încălcarea normelor privind protecţia mediului, acţionează potrivit legii pentru calificarea faptei ilicite (dacă constituie contravenţie şi nu infracţiune) şi identificarea contravenientului.
 58
       CONSTRUCŢIE - lucrare legată de teren, executată din diverse materiale (zidărie, beton, lemn, oţel, aluminiu, pământ etc.), în general pe baza unui proiect, care serveşte la
adăpostirea oamenilor, a animalelor, a instalaţiilor şi materialelor (ex. clădiri de locuit, hale industriale, silozuri), la realizarea unui proces de producţie (ex. turnuri de extracţie, turnuri de răcire), în scopuri culturale sau sportive (ex. teatre, stadioane, bazine de înot), la transport (ex. căi ferate, şosele, poduri, canale navigabile, conducte) etc. După aşezarea faţă de nivelul terenului, se deosebesc: c. subterane (ex. tuneluri, canale, puţuri de captare a apei) şi c. supraterane (ex. clădiri de locuit, poduri, căi ferate, drumuri, baraje, castele de apă). După modul de alcătuire a sistemului de rezistenţă, se deosebesc: c. cu schelet (din bare cu inimă plină sau cu zăbrele) şi c. masive (din grinzi, stâlpi, pereţi, planşee, bolţi etc.). După modul de realizare, se deosebesc: c. executate pe şantier (denumite monolit, în cazul betoanelor) şi c. prefabricate. După materialul utilizat, se deosebesc: c. de beton armat, de lemn, de zidărie, metalice şi mixte (ex. poduri metalice cu infrastructură de beton). După destinaţie, se deosebesc: c. agricole, civile, industriale, feroviare (gări, cantoane, bariere etc.), hidrotehnice, rutiere etc. Reglementările privind calitatea lor se referă la c. de orice categorie şi instalaţiilor aferente acestora, indiferent de forma de proprietate sau destinaţie, precum şi la lucrările de modernizare, modificare, transformare, consolidare şi de reparaţii ale acestora.
CONSTRUCŢIE ŞI MONTAJ - ansamblu de structuri fizice, constând în piese sau materiale componente. Termenul cuprinde lucrări de: construire, reconstruire, extindere sau reparare, dotări tehnico-edilitare, inclusiv rezervoare, lucrări de amenajare a spaţiilor publice, foraje, excavări, construcţii provizorii de şantier necesare execuţiei lucrărilor de bază, activităţi de îndepărtare a pământului şi de curăţare a terenului legate de pregătirea unei zone pentru asamblarea pieselor sau a materialelor, precum şi pentru asamblarea sau crearea de structuri fizice din materiale naturale, cum ar fi: sol, rocă şi vegetaţie. în c.m. nu sunt incluse lucrările de întreţinere şi de reparaţii curente ale clădirilor de orice
fel, ale drumurilor, ale instalaţiilor şi echipamentelor teh-nico-edilitare şi ale altor structuri fizice care nu necesită organizare de şantier, reparaţii capitale ale utilajelor, montajul acestora executat de unităţile furnizoare, forajele până la adâncimi de 50 m pentru satisfacerea cerinţelor gospodăriilor individuale.
CONSUMATOR - persoană fizică care dobândeşte, utilizează ori consumă, ca destinatar final, produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia.
CONSUMUL UNEI SUBSTANŢE CHIMICE - transformarea acesteia într-o altă substanţă prin reacţie chimică.
CONTAMINANŢI PREZENŢI ÎN FURAJE, APĂ ŞI MEDIU - potrivit normelor sanitare veterinare, substanţe chimice cu potenţial nociv ajunse în furaje, apă şi mediu, ca urmare a folosirii lor în practicile agricole şi zooveterinare sau din emanaţiile industriale. în această categorie de contaminanţi sunt cuprinse metalele grele, pesticidele şi PCB-urile.
CONTAMINAREA RADIOACTIVĂ - efectul prezenţei nedorite a materialelor radioactive în interiorul sau la suprafaţa unui organism sau a unui mediu oarecare, depăşind conţinutul radioactiv natural propriu.
CONTAMINAREA SAU IMPURIFICAREA APEI -
poate avea loc ca urmare a activităţii umane, economice şi sociale, principalele riscuri, ce trebuie prevenite, fiind: contaminarea cu bacterii, virusuri sau alte organisme vii; im-purificarea chimică cu substanţe fitofarmaceutice provenite din combaterea dăunătorilor în agricultură şi silvicultură; cu substanţe chimice provenite din activitatea industrială sau din utilizarea produşilor chimici cum sunt fenoli, gu-droane, detergenţi, petrol şi reziduuri de petrol, uleiuri,
combustibili lichizi, substanţe colorante, cianuri, metale grele şi altele asemenea; contaminarea cu substanţe radioactive; poluarea termică.
CONTRAVENŢIE - formă a conduitei ilicite, constând într-o faptă săvârşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social mai redus decât infracţiunea şi este prevăzută şi sancţionată ca atare. în legătură cu această definiţie legală a c. în doctrină s-au formulat unele obiecţii privind gradul de periculozitate socială etc. C. poate fi săvârşită cu intenţie, din culpă, fără culpă.
CONTRAVENŢIE ECOLOGICĂ - este o faptă ilicită săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului şi este reglementată şi sancţionată de normele dreptului mediului.
CONTRAVENŢIE LA NORMELE SANITARE VETERINARE - nerespectarea măsurilor antiepizootice de apărare a sănătăţii animalelor şi prevenire a transmiterii de boli de la animale la om.
CONTROL VAMAL - îndeplinirea de către autoritatea vamală a operaţiunilor de verificare a mărfurilor, a existenţei şi autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor fi-nanciar-contabile şi a altor înscrisuri ale titularilor de operaţiuni; controlul mijloacelor de transport; controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de anchete administrative şi alte acţiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.
                           •
CONTROLUL DE STAT AL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII - cuprinde inspecţii şi verificări în realizarea şi exploatarea construcţiilor, în scopul respectării, de către toţi factorii implicaţi în conceperea, realizarea, utilizarea şi postutilizarea construcţiilor, a prevederilor legale privind calitatea acestora.
c
CON
CONŢINUTUL RAPORTULUI JURIDIC DE MEDIU
- drepturile şi obligaţiile pe care le pot avea subiectele raportului juridic de mediu, prin care ele sunt legate între ele până la stingerea raportului juridic respectiv.
CONVENŢIA BENELLUX, 1982 - în domeniul conservării naturii şi al protejării peisajelor, încheiată la Bruxelles în 8 iunie de către Belgia, Luxemburg şi Ţările de Jos, ca instrument juridic important ce defineşte noţiunile de mediu natural, zonă naturală şi peisaj.
CONVENŢIA AFRICANĂ DE LA ALGER, 1968 -
asupra conservării naturii şi a resurselor naturale, potrivit căreia statele contractante trebuie să ia măsurile necesare pentru conservarea şi utilizarea florei şi faunei prin extinderea zonelor împădurite şi conservarea speciilor ameninţate cu dispariţia. Este primul mare document de conservare, care dezvoltă Convenţia semnată la Londra la 29 mai 1900 pentru prezervarea animalelor sălbatice, păsărilor şi peştilor din Africa, respectiv în coloniile africane aparţinând Germaniei, Spaniei, Franţei, Italiei, Portugaliei şi Regatului Unit.
CONVENŢIA ASUPRA CONSERVĂRII FOCILOR DIN ANTARCTICA - încheiată la Londra, în 1972, intrată în vigoare în 1978. Convenţia interzice uciderea sau capturarea speciilor de focă de către naţionali sau de către vasele care navighează sub pavilionul acestora, cu excepţia situaţiilor autorizate, prevăzându-se numărul exact de foci ce pot fi capturate anual, condiţiile exprese de capturare şi exploatare, precum şi perioada de prohibiţie a vânătoarei. Regiunile de reproducţie sunt considerate zone de cercetare ştiinţifică pe termen lung şi rezervate.
 62
CONVENŢIA ASUPRA CREĂRII UNUI FOND INTERNAŢIONAL... - de indemnizare pentru pagubele produse prin poluare cu hidrocarburi, adoptată sub auspiciile
Adunării Generale a ONU în 1971, are în vedere situaţiile când Convenţia asupra răspunderii civile nu se aplică şi când - totuşi - se impune acordarea de despăgubiri victimei îndreptăţite să-şi acopere prejudiciul suferit.
CONVENŢIA ASUPRA MĂRII LIBERE - încheiată la Geneva în 1958 convenţia stabileşte printre altele, obligaţia statelor de a emite reguli cu privire la: evitarea „murdăririi mărilor prin hidrocarburi răspândite de nave sau conducte petroliere sau rezultând din explorarea şi exploatarea solului şi subsolului marin“ şi de a lua măsuri pentru evitarea murdăririi prin aruncarea în apă a deşeurilor radioactive.
Se mai prevede obligaţia statelor de a adopta norme antipoluante pentru operaţiunile de imersare a deşeurilor radioactive, ţinând seama de reglementările elaborate în acest domeniu de organismele internaţionale competente, cu care statele părţi sunt obligate să coopereze. România a devenit parte la convenţie prin Decretul nr. 253/1961.
CONVENŢIA ASUPRA MĂRII TERITORIALE ŞI ZONEI CONTIGUE - încheiată la Geneva la 29 aprilie 1958, intrată în vigoare în anul 1964, dă drept statului riveran de a aplica măsurile de protecţie şi securitate, în conformitate cu normele dreptului internaţional. România a devenit parte la convenţie prin Decretul nr. 253/1961.
CONVENŢIA ASUPRA PLATOULUI CONTINENTAL - încheiată la Geneva în 1958, potrivit căreia asupra platoului continental statul riveran exercită drepturi suverane depline în scopul exploatării acestuia şi al exploatării re-surselor sale naturale. Exploatarea arătată nu trebuie să aibă ca efect împiedicarea nejustificată a navigaţiei, a pescuitului sau a conservării resurselor biologice ale mării. România a devenit parte la convenţie prin Decretul nr. 253/1961.
CONVENŢIA ASUPRA PREZERVĂRII RESURSELOR MARINE VII ALE ANTARCTICII - încheiată
                                                                     63
C
CON
c
CON
la Camberra, în 1980, intrată în vigoare în 1982 Convenţia cuprinde în resursele marine vii ale Antarcticii toate speciile de organisme vii, inclusiv păsările din această zonă. Convenţia ia în considerare, pentru prima dată, o abordare eco-sistemică, nereferindu-se la speciile individuale, ci la ecosistemul marin în ansamblul său, pentru care poate fi considerată un model din punct de vedere ecologic.
CONVENŢIA ASUPRA RĂSPUNDERII CIVILE, BRUXELLES, 1969 - Convenţia asupra răspunderii civile pentru prejudiciile datorate poluării cu hidrocarburi, Bruxelles, 29 noiembrie 1969, intrată în vigoare la 19 iunie 1975. Convenţia are ca obiect garantarea unei indemnizaţii echitabile persoanelor ce au suferit prejudicii în acest mod; tinde să adopte reguli de procedură uniformă pe plan internaţional; reglementează dreptul victimei persoană fizică sau juridică de drept public sau privat, precum şi un alt stat sau subdiviziunile sale politice, de a fi despăgubite. Sunt excluse navele de război ale statelor.
CONVENŢIA CADRU PENTRU PROTECŢIA STRATULUI DE OZON - document pregătit sub auspiciile Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu a fost adoptat la Viena în anul 1985. Convenţia prevede iniţierea şi dezvoltarea cooperării juridice sistematice între state prin efectuarea de observaţii şi studii în comun, precum şi prin schimburi de informaţii. România a aderat la această convenţie prin Legea nr. 84/1993.
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA ASISTENŢA ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR SAU URGENŢĂ RADIO-LOGICĂ - încheiată de statele membre ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, la care s-au adăugat reprezentanţi ai zece organizaţii internaţionale, reunite la Viena între 21 iulie şi 15 august 1986. România a aderat la această convenţie prin Decretul nr. 2/1990, publicat în M. Of. nr. 67 din 14 mai 1990.
 64
CONVENŢIA CU PRIVIRE LA ASISTENŢA ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR SAU URGENŢĂ RADIO-LOGICĂ - v. Convenţia privind notificarea rapidă a unui accident nuclear, semnată la Viena în 1986.
CONVENŢIA DE LA APIA, 1976 - asupra protecţiei naturii în Pacificul de Sud, adoptată la 12 iunie, priveşte în principal resursele naturale esenţiale şi vulnerabile, evidenţiind importanţa lor din punct de vedere alimentar, ştiinţific, educaţional şi estetic.
CONVENŢIA DE LA BAMAKO, DIN 1991 - a fost adoptată în cadrul Organizaţiei Unităţii Africane, prin care s-a instituit un regim sever cu privire la mişcarea transfron-tieră a deşeurilor periculoase, interzicându-se orice import de acest gen pe continentul african.
CONVENŢIA DE LA BARCELONA, 1976 - privind prevenirea poluării Mării Mediterane, încheiată la 16 februarie 1976, convenţia proclamă doar principiul după care părţile contractante au obligaţia să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni, reduce şi combate poluarea în formele menţionate (poluarea datorată operaţiunilor de imer-sare; poluarea cauzată de deşeurile navelor; poluarea care rezultă din explorarea şi exploatarea platoului continental, al fundului mării şi al subsolului său; poluarea care se datorează unor surse terestre). Cu această ocazie, au mai fost adoptate: Protocolul relativ la prevenirea poluării Mării Mediterane cauzate de operaţii de imersare efectuate de nave şi aeronave; Protocolul relativ la cooperarea în domeniul combaterii poluării Mării Mediterane prin hidrocarburi şi alte substanţe periculoase în cazul situaţiilor critice. Nimeni nu devine parte contractantă la această convenţie, dacă nu devine, în acelaşi timp, parte la cel puţin unul din protocoale (şi invers). Cooperarea se realizează prin intermediul Centrului regional pentru combaterea poluării prin hidrocarburi,
stabilit la Malta, cu instituţiile ştiinţifice din regiunea mediterană.
CONVENŢIA DE LA BASEL DIN 1989 - privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora, încheiată la 20-22 martie 1989, la care România a aderat prin Decretul nr. 65/1990 şi Legea nr. 6/1991.
CONVENŢIA DE LA BERNA, 1979 - privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna, la 19 septembrie 1979. România a aderat la această convenţie prin Legea nr.. 13/1993.
CONVENŢIA DE LA BRUXELLES, 1962 - convenţie internaţională care stabileşte că exploatantul unei nave cu propulsie nucleară este, în mod obiectiv, responsabil pentru orice pagubă nucleară, dacă s-a dovedit că ea constituie urmarea unui accident nuclear la cauzarea căruia au contribuit combustibilul nuclear, precum şi produsele sau deşeurile radioactive ale acestei nave. Convenţia se aplică în cazul oricărei pagube ce constituie consecinţa unui accident nuclear cauzat în legătură cu o navă nucleară care navighează sub pavilionul unui stat contractant, indiferent de locul unde această pagubă s-a produs şi fără a se face vreo distincţie bazată pe criteriul cetăţeniei, al domiciliului sau reşedinţei exploatantului navei.
CONVENŢIA DE LA BRUXELLES, 1969 - Convenţia internaţională asupra intervenţiei în marea liberă în caz de accidente ce antrenează sau pot antrena o poluare cu hidrocarburi, încheiată la Bruxelles la 29 noiembrie 1969, intrată în vigoare la 6 mai 1975. Statele părţi pot lua măsuri în caz de accident care antrenează pericolul unei poluări a mării teritoriale şi a ţărmului cu hidrocarburi, cu condiţia să nu aducă atingere principiilor Care guvernează regimul juridic
C
CON
al mării libere. Potrivit convenţiei, statul riveran ameninţat cu poluarea cu hidrocarburi are dreptul de a lua măsuri apreciate ca necesare pentru a preveni, reduce sau elimina un pericol grav şi iminent ce îi ameninţă ţărmurile sau alte interese conexe. Statul riveran are de urmat o anumită procedură, care presupune notificarea statului de pavilion al navei în cauză, cât şi persoanelor fizice şi juridice ce au interese ce pot fi prejudiciate prin măsurile preconizate şi se recomandă apelarea la experţi, în afara cazurilor de extremă urgenţă, existând însă în toate situaţiile obligaţia de a proteja vieţile umane.
CONVENŢIA DE LA BUCUREŞTI, 1992 - cu privire la protecţia Mării Negre împotriva poluării, încheiată la 21 aprilie între: Bulgaria, Rep. Georgia, România, Federaţia Rusă, Turcia şi Ucraina. România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 98/1992. în scopul prevenirii poluării mediului marin al Mării Negre, părţile s-au angajat ca, atunci când au motive temeinice să considere că unele activităţi aflate sub jurisdicţia sau controlul lor, pot cauza o poluare substanţială sau modificări semnificative şi dăunătoare acestui mediu, ca înainte de începerea unor asemenea activităţi, să facă o evaluare a efectelor lor potenţiale şi să transmită comisiei instituite pentru aplicarea Convenţiei, rezultatele evaluărilor respective.
CONVENŢIA DE LA ESPOO, FINLANDA - privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfron-tier, convenţie semnată, dar neratificată de România. Convenţia impune elaborarea unei metodologii naţionale de consultare a publicului, a unui studiu de caz şi a unor proiecte de acorduri bilaterale şi multilaterale privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontier.
C
CON
CONVENŢIA DE LA GENEVA, 1993 - prin Rezoluţia nr. 2603 A XXIV a Adunării Generale O.N.U. din 1969 a
 67
c
CON
 /
 /
fost declarată ca fiind contrare regulilor dreptului internaţional consacrate în Protocolul de la Geneva din 1925, folosirea oricăror agenţi chimici, gazoşi, lichizi sau solizi care au efecte toxice asupra oamenilor, animalelor, plantelor. După 12 ani de negocieri, a fost deschisă spre semnare la 13 ianuarie 1993, la Geneva, Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora. România a semnat Convenţia la 13 ianuarie 1993 şi a ratificat-o prin Legea nr. 125 din 9 decembrie 1994. Prin H.G. nr. 211 din 18 mai 1994 s-a stabilit că autoritatea naţională pentru aplicarea prevederilor Convenţiei este Agenţia Naţională de Control al Exporturilor Strategice şi al Interzicerii Armelor Chimice.
CONVENŢIA DE LA HELSINKI, 1992 - convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale a fost semnată de 32 de ţări europene la Helsinki, în anul 1992 şi ratificată de România prin Legea nr. 30/1995. Documentul îşi propune a asigura prevenirea, controlul şi reducerea poluării transfrontiere, gospodărirea durabilă a apelor, conservarea acestora şi - în general - protecţia mediului.
CONVENŢIA DE LA HELSINKI, 1974 - privind prevenirea poluării mediului marin în zona Mării Baltice, are caracter regional, a intrat în vigoare la 3 mai 1980, având ca părţi Danemarca, Finlanda, Germania, Polonia, Suedia şi fosta U.R.S.S. Convenţia priveşte: poluarea de origine telurică, care ajunge în mare fie prin intermediul cursurilor de apă sau al aerului, fie direct de la aşezările umane sau industriile situate pe litoral; poluarea de către nave; cea datorată echipajelor de agrement; şi poluarea prin scufundare.
 68
CONVENŢIA DE LA KUALA LUMPUR, 1985 - asupra
conservării naturii şi resurselor naturale semnată la 9 iulie, care prevede două categorii de zone protejate: a) parcurile naţionale, care trebuie să fie spaţii naturale suficient de întinse pentru a permite autoreglarea unuia sau mai multor ecosisteme şi care nu au fost modificate în esenţa lor ca urmare a unor activităţi umane; b) rezervaţiile - zone destinate conservării unor ecosisteme deosebite, a unui habitat critic, a unor anumite specii de animale sau vegetale, a unei arii de captare a apelor sau a unei arii care serveşte la conservarea unei alte resurse naturale sau a unui obiect care are valoare ştiinţifică, culturală sau recreativă.
CONVENŢIA DE LA LIMA, 1981 - privind protecţia mediului marin şi a zonelor de coastă ale Pacificului de Sud-Est, încheiată la 12 noiembrie, referindu-se la o zonă de 200 mile în care se aplică suveranitatea şi jurisdicţia părţilor şi, dincolo de această zonă, în largul mării, până la o limită în interiorul căreia o poluare a largului mării poate afecta zona specificată mai înainte.
CONVENŢIA DE LA LOME, DIN 1989 - stabileşte o serie de reguli referitoare la depozitarea, păstrarea, transportul şi distrugerea deşeurilor sau altor substanţe periculoase în zona care formează Comunitatea economică africană.
CONVENŢIA DE LA LONDRA, 1973 - Convenţia in ternaţională pentru prevenirea poluării de către nave, Londra, 1973, prin care se urmăreşte conservarea mediului marin prin obţinerea completei eliminări a poluării internaţionale cu petrol şi alte substanţe dăunătoare şi să minimalizeze accidentele de deversare a acestor substanţe. Convenţia a fost modificată prin Protocolul încheiat la Londra la 17 februarie 1978. România a aderat la această convenţie prin Legea nr. 6/1993.
CONVENŢIA DE LA LONDRA, 1954 - Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării apelor mării prin hidrocarburi, intrată în vigoare numai în 1958, a fost încheiată între: Algeria, Austria, Belgia, Canada, Yemen, Egipt, Franţa, Germania, Grecia, India, Japonia şi Mexic. Scopul: adoptarea de măsuri pentru prevenirea poluării mării cu petrol deversat de nave. Sunt exceptate tancurile petroliere sub 150 tone greutate şi alte nave sub 500 tone greutate înregistrate în afara teritoriului sau de altă naţionalitate şi navele care se ocupă cu pescuitul balenelor.
CONVENŢIA DE LA MONTEGO BAY - Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la 10 decembrie 1982 la Montego Bay, are un capitol consacrat protecţiei şi conservării mediului marin; stabileşte măsuri de prevenire, reducere şi control al poluării; prevede formele de cooperare globală şi regională; asistenţa tehnică; regulile internaţionale şi legislaţia naţională care să prevină, să reducă sau să controleze poluarea, cu referiri exprese la poluarea din surse situate pe pământ, din activităţile asupra subsolului marin, poluarea prin deversări sau prin activitatea navelor şi poluarea din atmosferă; garanţii şi proceduri legale în cazul încălcării regulamentelor pentru combaterea poluării; protejarea regiunilor îngheţate ale mărilor şi oceanelor; răspunderea în cazul producerii de prejudicii, cu excepţiile expres reglementate; corelaţia dintre obligaţiile asumate de state prin această Convenţie şi cele asumate prin convenţii speciale.
CONVENŢIA DE LA NEW YORK, 1982, - ca urmare a Conferinţei O.N.U. din 1979 consacrate problemelor armelor inumane, în 1980 a fost încheiată Convenţia privind interzicerea sau limitarea folosirii anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare, convenţie semnată de România la 8 aprilie 1982 şi ratificată prin Legea nr. 40 din 24 mai 1995.
CONVENŢIA DE LA OSLO, 1972 - Convenţia referitoare la prevenirea poluării marine cauzate de operaţiunile de imersare efectuate de către nave şi aeronave este prima convenţie care are în vedere nu numai hidrocarburile, ci toate substanţele nocive luate în considerare după gravitatea pericolului pe care acestea îl prezintă. Convenţia cuprinde substanţele nocive, după starea de toxicitate, în trei liste: una „neagră“, alta „cenuşie" şi a treia „albă“ precum şi stabileşte o comisie cu anumite funcţii de coordonare şi control.
CONVENŢIA DE LA PARIS, 1960 - asupra răspunderii în domeniul energiei nucleare din 29 iunie 1960, intrată în vigoare la 1 aprilie 1963, cu amendament în 1964. Prin Legea nr. 106 din 3 octombrie 1992, România a aderat la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris, încheiat la Viena la 21 septembrie 1988 (M. Of. nr. 258 din 15 octombrie 1992).
CONVENŢIA DE LA PARIS, 1974 - privind prevenirea poluării marine de origine telurică, încheiată la 4 iunie 1974; este primul angajament regional încheiat în acest domeniu, care priveşte Oceanul Atlantic şi, în anumite limite, Oceanul Arctic.
CONVENŢIA DE LA RAMSAR, 1971 - asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la 2 februarie 1971 sub egida UNESCO, amendată prin Protocolul de la Paris din 3 noiembrie 1982.
CONVENŢIA DE LA SOFIA, 1994 - act internaţional denumit Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea a fost semnată la Sofia în 1994 de către 11 state dunărene (Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Germania, Moldova, România, Slovacia, Slovenia, Ucraina şi Ungaria) şi Uniunea Europeană, care
constituie primul document juridic angajant în această materie. Convenţia are ca obiect, în principal, cinci qategorii de activităţi bine fundamentate menite să producă impacturi transfrontiere, şi anume: evacuarea apelor uzate, amenajările hidrotehnice, exploatarea construcţiilor hidrotehnice existente, manipularea substanţelor periculoase, prevenirea accidentelor. Statele semnatare s-au angajat să asigure utilizarea durabilă a apelor Dunării prin promovarea şi aplicarea principiilor şi regulillor de bază în acest domeniu. In temeiul principiilor „poluatorul plăteşte64 şi al „precauţiei44 au fost consacrate ca forme de cooperare consultările şi activităţile comune, schimburile de informaţii şi experienţă în domeniul reglementărilor legale interne şi internaţionale. Cu privire la acest din urmă aspect, statele părţi ale Convenţiei au promovat două reguli de bază: fiecare stat contractant este îndreptăţit să adppte şi să aplice măsuri mai severe decât cele care rezultă din prevederile Convenţiei şi, respectiv, să nu pună în aplicare măsuri care ar putea cauza o creştere semnificativă, directă sau indirectă, a impacturilor asupra mediului riveran. Textul Convenţiei este însoţit de anexe privind: cele mai bune tehnici disponibile, lista sectoarelor industriale şi a substanţelor periculoase, un ghid de apreciere generală a calităţii apei, Statutul Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea, precum şi condiţiile de arbitraj pentru cazul ivirii unor diferende între statele contractante sau între acestea şi terţe persoane.
CONVENŢIA DE LA SOFIA, 1994 - privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, ratificată de România prin Legea nr. 14/1994. Convenţia se aplică bazinului hidrografic al fluviului Dunărea, având ca obiectiv gospodărirea durabilă şi echitabilă a apelor, inclusiv pentru conservarea, îmbunătăţirea şi utilizarea raţională a apelor de suprafaţă şi a celor subterane, în măsura în care aceste activităţi sunt posibile. Părţile contractante se angajează să depună toate eforturile pentru controlul pericolelor provocate de accidente cu substanţe periculoase pentru apă, inundaţii şi îngheţ pe fluviul Dunărea.
CONVENŢIA DE LA STRASBOURG, 1995 - document internaţional adoptat de Consiliul Europei la Strasbourg în 1995 denumit Convenţia privind responsabilitatea civilă pentru pagubele rezultând din activităţi periculoase pentru mediu, are ca scop garantarea, asigurarea unor reparaţii adecvate pentru prejudiciile cauzate ca urmare a desfăşurării unor activităţi periculoase pentru mediu, prevăzând şi mijloacele de prevenire a producerii pagubelor ecologice.
CONVENŢIA DE LA VIENA, 1963 - asupra răspunderii civile în materie de pagube nucleare, adoptată la 21 mai 1963 şi intrată în vigoare la 12 noiembrie 1977. Prin Legea nr. 106 din 3 octombrie 1992, România a aderat la Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris, încheiat la Viena la 21 septembrie 1988 (M. Of. nr. 258 din 15 octombrie 1992).
CONVENŢIA DE LA WASHINGTON (CITES) - priveşte comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie. România a aderat la această convenţie la 15 iulie 1994. Obiectivul convenţiei îl constituie reglementarea comerţului internaţional cu specii de plante şi animale ameninţate cu dispariţia, recunoscându-se rolul esenţial al instituţionalizării unor instrumente de cooperare internaţională pentru protecţia acestor specii împotriva unei exploatări excesive, stimulată de comerţul internaţional cu exemplare vii, cu părţi sau produse din acestea.
     Speciile de plante şi animale care fac obiectul convenţiei sunt incluse în trei anexe, care se pot actualiza permanent în conformitate cu propunerile statelor semnatare. Speciile ameninţate cu dispariţia, care sunt sau ar fi afectate şi mai mult prin comerţ internaţional, sunt menţionate în prima anexă a convenţiei. Potrivit convenţiei, comerţul cu aceste specii trebuie supus unor reglementări foarte stricte, în sensul că nu trebuie autorizat decât în condiţii excepţionale,
C
CON
de către autorităţile naţionale competente. Speciile care, deşi nu sunt încă ameninţate cu dispariţia, ar putea deveni vulnerabile în cazul în care comerţul cu indivizi sau cu părţi sau produse din aceştia nu este supus unor reglementări stricte, având drept scop evitarea unei supraexploatări incompatibile cu supravieţuirea lor, sunt menţionate în cea de-a doua anexă a convenţiei. Speciile pe care o parte le declară supuse, în limitele jurisdicţiei sale, unor reglementări având drept scop prevenirea supraexploatării lor, stimulată de comerţul internaţional, sunt menţionate în anexa a treia a convenţiei. în această categorie intră, în primul rând, speciile endemice sau cele care, datorită unor cauze locale, sunt periclitate şi au nevoie de instituirea unor mijloace de protecţie.
     Părţile nu vor permite comerţul cu indivizi ai speciilor înscrise în anexe decât în conformitate cu dispoziţiile convenţiei. Sunt enunţate dispoziţii detaliate asupra modului de reglementare a comerţului internaţional cu speciile cuprinse în cele trei anexe şi este reglementat regimul permiselor şi certificatelor de import sau export, în baza cărora se poate realiza comerţul internaţional cu aceste specii. Fiecare parte va desemna unul sau mai multe organe de gestiune competente, aparţinând unei autorităţi administrative naţionale, pentru a elibera permisele şi certificatele de import sau export, precum şi una sau mai multe autorităţi ştiinţifice naţionale care să confirme, prin sistemul de permise şi certificate stabilit de convenţie şi aplicat de toate statele părţi, că exportul nu pune în pericol supravieţuirea speciei care se exportă.
CONVENŢIA DE LA WASHINGTON, 1940 - privind protecţia naturii şi prezervarea vieţii sălbatice în emisfera vestică, consacrată, în special, creării de parcuri naţionale, în care scop, 20 de state americane semnatare s-au angajat să exploreze posibilităţile existente pe teritoriul lor pentru crearea de astfel de parcuri, resursele lor urmând să nu formeze obiect de exploatare în scopuri comerciale, iar vânza-
rea, uciderea sau capturarea animalelor sălbatice să fie prohibite.
CONVENŢIA DINTRE GUVERNUL ROMÂNIEI ŞI GUVERNUL REPUBLICII BULGARIA- privind colaborarea în domeniul protecţiei mediului înconjurător, ratificată prin Legea nr. 97 din 16 septembrie 1992.
CONVENŢIA EUROPEANĂ DIN 1968 - privind protecţia animalelor în transport internaţional, semnată în anul 1968 de statele membre ale Consiliului Europei, text revizuit conform dispoziţiilor din protocolul adiţional (STE, nr. 103), intrat în vigoare la data de 7 noiembrie 1989, la care România a aderat prin H.G. nr. 267/1991.
CONVENŢIA INTERIMARĂ DE LA WASHINGTON, 1957 — Convenţia interimară referitoare la conservarea focilor cu blană din Pacificul de Nord a fost adoptată la Washington în 1957 iniţial pe o perioadă de 6 ani, reconfirmată în 1963,1969,1976,1980,1984. Convenţia urmăreşte luarea unor măsuri eficiente în vederea atingerii posibilităţilor maxime, susceptibile de a fi obţinute, ale resurselor de foci cu blană provenite din Oceanul Pacific de Nord, astfel încât populaţiile de foci cu blană să poată fi aduse şi menţinute la nivele care să furnizeze cel mai bun randament, ţinând seama de raportarea lor la productivitatea celorlalte resurse marine vii din regiune. Convenţia a fost precedată de Tratatul din 1918 referitor la acest domeniu dintre Japonia, S.U.A., Regatul Unit şi Rusia.
CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ DE LA VIENA, 1986 - Convenţia privind notificarea rapidă a unui accident nuclear, adoptată de membrii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, la care s-au adăugat reprezentanţi a zece organizaţii internaţionale, la reuniunea care a avut loc între 21 iulie şi 15 august 1986 (după accidentul de la Cernobîl), la care România a aderat prin Decretul nr. 2/1990, publicat în M. Of. nr. 67 din 14 mai 1990.
C CONVENŢIA INTERNAŢIONALĂ PENTRU PREVENIREA POLUĂRII DE CĂTRE NAVE r semnată la Londra în 1973 şi modificată prin Protocolul de la Londra
------- din 1978, are ca obiectiv conservarea mediului marin prin
CON eliminarea completă a poluării internaţionale cu petrol şi alte substanţe dăunătoare, precum şi minimalizarea riscului de deversare a acestor substanţe.
         CONVENŢIA PENTRU PROTECŢIA MĂRII MEDITERANE ÎMPOTRIVA POLUĂRII - încheiată la Barcelona în februarie 1976.
         CONVENŢIA PENTRU PROTEJAREA FOCILOR DIN ANTARCTICA, 1972 - urmăreşte protejarea focilor vii de la poli.
         CONVENŢIA PRIVIND CONSERVAREA VIEŢII SĂLBATICE ŞI A HABITATELOR NATURALE DIN EUROPA - adoptată la Berna la 19 septembrie 1979, la care România a aderat prin Legea nr. 13/1993. Ţările care au aderat la convenţie se obligă: să pună în aplicare politicile naţionale de conservare a florei şi faunei sălbatice şi habitatelor naturale, acordând o atenţie deosebită speciilor vulnerabile şi ameninţate cu dispariţia; să ia măsuri legislative şi administrative necesare pentru protejarea habitatelor speciilor sălbatice, acordând o atenţie deosebită protecţiei zonelor care au importanţă pentru speciile migratoare, precum şi pentru conservarea speciilor de floră migratoare, interzicându-se culegerea, recoltarea, tăierea sau dezrădăcinarea intenţionată a plantelor avute în vedere şi să stabilească măsuri legislative pentru deţinerea sau comercializarea acestor specii. Pentru speciile de faună sălbatică ce trebuie conservată, cuprinse în anexa la convenţie, se interzice capturarea intenţionată în perioada de reproducere, dependenţă şi hibernare, deţinerea şi comercializarea internă a acestor animale, vii sau moarte. Se mai cere adoptarea unor măsuri
legislative şi administrative pentru protejarea unor specii de faună sălbatică pentru care se impune instituirea perioadelor de prohibiţie sau aplicarea de măsuri pentru exploatarea, vânzarea, deţinerea sau transportul acestora. Totodată, se va interzice utilizarea mijloacelor neselective de capturare şi ucidere şi a mijloacelor susceptibile să producă dispariţia sau tulburarea liniştii populaţiilor unor specii. Părţile convenţiei s-au angajat să-şi coordoneze eforturile pentru conservarea speciilor migratoare enumerate în anexe, să ia măsuri ca perioadele de prohibiţie să corespundă necesităţilor speciilor migratoare respective. Fiecare parte va încuraja reintroducerea speciilor indigene de floră şi faună sălbatice şi va controla strict introducerea speciilor neindigene.
CONVENŢIA PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ (RIO DE JANEIRO) - România a semnat convenţia la 5 iunie 1992 şi a ratificat-o la 13 iulie 1994.
    Obiectivele acestei convenţii se referă la conservarea diversităţii biologice, utilizarea raţională a componentelor sale, împărţirea corectă şi echitabilă a beneficiilor ce reies din utilizarea resurselor genetice, accesul la resursele genetice prin transfer adecvat de tehnologii relevante. Statele au dreptul suveran de a-şi exploata propriile resurse după politicile lor de mediu. Statele semnatare se angajează să stabilească zone protejate, să integreze problemele biologice în sistemele de dezvoltare pe plan naţional şi să asigure întregii comunităţi umane avantajele ce decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusiv asigurarea transferului de tehnologii biologice de la ţările dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare. Fiecare ţară semnatară va face eforturi pentru a crea condiţii în vederea facilitării accesului la resursele genetice, pentru utilizări sigure cu impact minim din punct de vedere al mediului.
    Ţările care au aderat la convenţie vor facilita schimbul de informaţii, de rezultate ale cercetărilor tehnice, ştiinţifice,
şi social-economice, ca şi informaţii privind prognozele în domeniul conservării şi utilizării raţionale a diversităţii biologice şi vor dezvolta cooperarea în domeniul şcolarizării de personal, schimbului de experţi şi cercetători ştiinţifici.
CONVENŢIA PRIVIND NOTIFICAREA RAPIDĂ A UNUI ACCIDENT NUCLEAR, - document internaţional semnat la Viena în 1986, prin care părţile contractante au convenit ca - în vederea prevenirii accidentelor nucleare şi a limitării consecinţelor lor, precum şi pentru a întări cooperarea internaţională în dezvoltarea şi utilizarea energiei nucleare în condiţii de siguranţă - să-şi furnizeze reciproc informaţii relevante asupra accidentelor nucleare, cât mai curând posibil, în scopul limitării, într-o cât mai mare măsură, a consecinţelor radiologice transfrontiere. Convenţia a fost ratificată de România prin Legea nr. 43/1995. La aceeaşi dată a fost semnată şi convenţia cu privire la asistenţă în caz de accident nuclear sau urgenţă radiologică.
CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA MĂRII NEGRE ÎMPOTRIVA POLUĂRII - semnată la Bucureşti la 21 aprilie 1992, ratificată prin Legea nr. 98/1992. Prin această convenţie s-au stabilit modalităţile comune de control, prevenire şi combatere a poluării în Marea Neagră de către ţările riverane acesteia. Aceste modalităţi sunt cuprinse în cele trei protocoale ale convenţiei, care se referă la: combaterea poluării din surse de pe uscat; combaterea poluării ca urmare a descărcării unor deşeuri în mare; combaterea poluării ca urmare a unor accidente pe mare. România a ratificat această convenţie prin Legea nr. 98/1992.
CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA APELOR RÂULUI TISA - şi a afluenţilor ei împotriva poluării, încheiată la Szeged, 1986, potrivit căreia, în limitele teritoriului lor şi în conformitate cu legislaţia internă, cu facilităţile tehnico-economice existente, părţile contractante
C
CON
se obligă să ia măsuri pentru prevenirea poluării apei râului Tisa şi a afluenţilor lui, prin intermediul unor organe competente urmărind: producerea şi introducerea instalaţiilor pentru protecţia apei, cât şi a metodelor progresive de protecţie împotriva poluării; efientizarea măsurilor ce se elaborează şi se realizează pentru protecţia apei împotriva poluării.
CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA FIZICĂ A MATERIALELOR NUCLEARE - a fost semnată la Viena, la 3 martie 1980, ratificată de România prin Legea nr. 78/1993, publicată în M. Of. nr. 265 din 15 noiembrie 1993.
CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA PATRIMONIULUI MONDIAL, CULTURAL ŞI NATURAL - a
fost adoptată la Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, la Paris, la 16 noiembrie 1972, acceptată de România prin Decretul nr. 187/1990. Ţările participante la această convenţie s-au angajat să delimiteze şi să identifice „patrimoniul natural11 de pe teritoriul lor, adoptând o politică generală care să vizeze asigurarea funcţionării patrimoniului natural şi să integreze protecţia acestui patrimoniu în programele de planificare generală. Pentru aceasta se vor institui pe teritoriu unul sau mai multe servicii de protecţie, conservare, punere în valoare a patrimoniului cultural şi natural, se vor lua măsuri juridice, ştiinţifice, tehnice, administrative şi financiare adecvate pentru identificarea, protecţia şi conservarea patrimoniului. Se vor favoriza crearea şi dezvoltarea de centre naţionale sau regionale de formare în domeniul protecţiei, conservării şi se va încuraja cercetarea ştiinţifică în acest domeniu. Orice stat parte la convenţie poate să ceară asistenţă internaţională în favoarea bunurilor de valoare universală excepţională din patrimoniul său natural. Statul parte la convenţie poate cere asistenţă de la Comitetul Patrimoniului Mondial pentru problemele ştiinţifice şi tehnice pe care le ridică protejarea, conservarea,
CON
punerea în valoare şi refacerea patrimoniului natural, punerea la dispoziţie de experţi tehnici şi formarea de specialişti, funizarea de echipament, împrumuturi cu dobândă mică, acordare de subvenţii nerambursabile.
CONVENŢIA PRIVIND PROTECŢIA STRATULUI DE OZON - adoptată la Viena la 22 martie 1985; Protocolul de la Montreal privind substanţele care afectează stratul de ozon; Amendamentele de la Londra privind Protocolul de la Montreal. România a aderat la această convenţie prin Legea nr. 84/1993. Ca parte la convenţie, României îi revin o serie de obligaţii şi anume: raportarea anuală în termen convenit a datelor statistice privind producţia, importul şi exportul de substanţe menţionate în anexele Protocolului; adoptarea unor programe şi raportarea bienală a activităţilor de cercetare, dezvoltare, schimb de informaţii privind tehnologiile de recuperare, reciclare, regenerare sau distrugere a substanţelor prevăzute în Protocolul de la Montreal şi soluţiile de înlocuire a substanţelor controlate, a produselor care conţin sau sunt realizate cu ajutorul substanţelor controlate, precum şi activităţile de informare a publicului privind efectele negative asupra mediului, pe care le au emisiile de substanţe reglementate prin Protocolul de la Montreal, sau alte substanţe care epuizează stratul de ozon; adoptarea unei strategii naţionale de înlocuire a substanţelor reglementate şi a tehnologiilor care le utilizează şi aplicarea măsurilor de control prevăzute în Protocol; adoptarea unor programe de schimb de informaţii tehnice, juridice, economice, ştiinţifice în legătură cu stratul de ozon, substanţele care îl afectează şi tehnologiile care utilizează astfel de substanţe; adoptarea şi aplicarea unor reglementări interne privind controlul, reducerea şi înlocuirea producţiei, importului şi exportului de substanţe care afectează stratul de ozon; crearea unui cadru organizatoric naţional prin care să se supravegheze aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Protocolului de la Montreal, precum şi a amendamentelor adoptate ulterior; adoptarea unor restricţii comerciale privind importurile şi exporturile de substanţe controlate, de produse
care conţin sau sunt realizate cu ajutorul substanţelor controlate; Elaborarea unui „Program naţional de înlocuire a substanţelor care afectează stratul de ozon“ care să constituie baza de obţinere a suportului tehnic şi financiar pentru proiectele şi activităţile specifice de înlocuire şi eliminare a substanţelor de natură antropică ce afectează stratul de ozon; elaborarea unui studiu privind consumul actual, producţia de substanţe controlate prin Protocolul de la Montreal şi previziunile pentru evoluţia în următorii ani a acestor elemente. Acest studiu ar trebui să evidenţieze structura industriei româneşti pe ramuri şi domenii de activitate.
CONVENŢIA PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN DOMENIUL ENERGIEI NUCLEARE - încheiată la Paris, la 29 iulie 1960, la care România a aderat prin Legea nr. 106/1992.
CONVENŢIA PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU DAUNE NUCLEARE - încheiată la Viena, la 21 mai 1963; Protocolul comun referitor la aplicarea Convenţiei de la Viena şi a Convenţiei de la Paris, încheiat la 21 septembrie 1988, la care România a aderat prin Legea nr. 106/1992. Potrivit acestei convenţii exploatantul unei instalaţii nucleare este ţinut să răspundă pentru orice daună nucleară, dacă s-a dovedit că a fost cauzată de un accident nuclear, răspunderea având caracter obiectiv, iar statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate limita răspunderea exploatantului la un cuantumu care nu va fi inferior sumei de 5 milioane dolari S.U.A. pentru un accident nuclear. Potrivit convenţiei exploatantul este obligat să instituie o asigurare sau orice garanţie financiară care să-i acopere răspunderea pentru dauna nucleară.
C
CON
CONVENŢIA PRIVIND SCHIMBĂRILE CLIMATICE - document adoptat la Conferinţa de la Rio de Janeiro, 1992, ce cuprinde un angajament ferm al ţărilor
 81
semnatare ca până în anul 2000 să-şi reducă emisiile de bioxid de carbon în atmosferă la nivelul anului 1990. Documentul priveşte direct dezvoltarea industrială, producerea de energie, traficul rutier, problema putând fi rezolvată prin utilizarea unor tehnologii perfecţionate. In acest scop, ţările dezvoltate s-au angajat să creeze un fond special pentru asistenţa în ţările în curs de dezvoltare sau să contribuie la furnizarea necesarului de energie al acestora.
CONVENŢIA PRIVIND SECURITATEA NUCLEARĂ - adoptată la Viena la 17 iunie 1994, ratificată de România prin Legea nr. 43/1995, publicată în M. Of. nr. 104 din 29 mai 1995. Prin această convenţie s-a urmărit: atingerea şi menţinerea unui nivel ridicat de securitate nucleară, în întreaga lume, prin întărirea măsurilor la nivel naţional şi prin cooperare internaţională, incluzând - atunci când este cazul - cooperarea tehnică în domeniul securităţii nucleare; stabilirea şi menţinerea unui sistem eficient de protecţie, în instalaţiile nucleare, împotriva riscurilor radio-logice potenţiale, în scopul protejării indivizilor, societăţii şi mediului împotriva efectelor nocive ale radiaţiilor ionizante emise de aceste instalaţii; prevenirea accidentelor care au consecinţe radiologice şi atenuarea urmărilor lor acolo unde s-ar produce astfel de accidente.
CONVENŢIA RELATIVĂ LA PROTECŢIA RHINU-LUI CONTRA POLUĂRII CHIMICE - direct inspirată din directiva comunitară din 4 mai 1976 privind poluarea cauzată de unele substanţe periculoase deversate în mediile acvatice ale ţărilor C.E.E. al cărui sistem general de protecţie l-a adoptat.
CONVENŢIA-CADRU ASUPRA SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite de la Rio de Janeiro a fost semnată de România la 5 iunie 1992 şi ratificată la 6 mai 1994, prin care statul nostru şi-a asumat următoarele responsabilităţi: să stabilească, să aducă
periodic la zi şi să pună la dispoziţia conferinţei părţilor inventarele naţionale ale emisiilor antropice, pe baza surselor acestora şi ale absorbţiilor tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate de către Protocolul de la Montreal; să stabilească, să realizeze, să publice şi să aducă la zi, în mod regulat, programe naţionale şi - dacă este cazul - regionale, care conţin măsuri vizând atenuarea schimbărilor climatice, ţinând cont de emisiile antropice şi de diminuarea gazelor cu efect de seră nereglementate de Protocolul de la Montreal; să încurajeze şi să susţină, prin cooperare, punerea la punct, aplicarea şi difuzarea de practici şi procedee ce permit controlul, reducerea sau prevenirea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră nereglementate de Protocolul de la Montreal în toate sectoarele pertinente, inclusiv cele privind energia, transportul, industria, agricultura, activitatea silvică şi gospodărirea deşeurilor; să încurajeze gospodărirea raţională şi să susţină prin cooperare conservarea şi, dacă este cazul, consolidarea absorbţiilor şi rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră nereglementate de Protocolul de la Montreal, mai ales a biomasei, pădurilor, mărilor şi celorlalte ecosisteme terestre şi acvatice; să pregătească, în cooperare, adaptarea la impactul schimbărilor climatice, să conceapă şi să pună la punct planuri corespunzătoare şi integrate pentru gospodărirea zonelor de coastă şi pentru protecţia zonelor afectate de secetă; să încurajeze şi să susţină prin cooperare lucrările de cercetare ştiinţifică, tehnologică, socio-economică ş.a., precum şi schimburile de date ştiinţifice.
CONVENŢIE ASUPRA POLUĂRII ATMOSFERICE
- denumirea completă: Convenţie asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi, încheiată la Geneva la 13 noiembrie 1979, aprobată prin Decretul nr. 66/1990 şi ratificată prin Legea nr. 8/1991. Părţile contractante, ţinând seama de faptele şi problemele în cauză, au hotărât să protejeze omul-şi mediul său contra poluării atmosferice, în care scop se străduiesc să limiteze şi, în măsura posibilului,
să reducă în mod treptat şi să prevină poluarea atmosferică trânsfrontiere pe distanţe lungi. Părţile s-au angajat să elaboreze cele mai bune politici şi strategii, inclusiv sisteme şi măsuri de control al calităţii aerului care să fie compatibile cu o dezvoltare echilibrată.
CONVENŢIE ASUPRA ZONELOR UMEDE - denumirea completă este: Convenţie asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar (Iran) la 2 februarie 1971, sub egida UNESCO şj amendată prin Protocolul de la Paris din data de 3 decembrie 1982, la care România a aderat, pe baza aprobării cuprinse în Decretul nr. 67/1990, prin Legea nr. 5/1991. Ţările participante la convenţie s-au angajat să desemneze zonele umede aparţinând teritoriului lor, care apoi se includ în lista zonelor umede de importanţă internaţională. Ţările au dreptul să adauge pe listă alte zone umede, să le extindă pe cele înscrise pe listă sau să le retragă de pe listă ori să le reducă întinderea. România este înscrisă cu zona umedă de importanţă internaţională „Rezervaţia Biosferei Delta Dunării'". Fiecare parte contractantă trebuie să respecte angajamentele sale pe plan internaţional pentru conservarea, gestionarea şi utilizarea raţională a populaţiilor migratoare de păsări acvatice, să elaboreze şi să aplice planuri de amenajare astfel încât să favorizeze conservarea zonelor umede înscrise pe listă. Convenţia favorizează conservarea zonelor umede şi a păsărilor acvatice, delimitându-se rezervaţii naturale în aceste zone, iar în cazul reducerii întinderii unei zone umede de interes naţional, trebuie să se creeze noi rezervaţii pentru păsările acvatice şi protecţia lor.
CONVENŢII ÎN DOMENIUL VETERINAR - Convenţie sanitar-veterinară între Guvernul României şi Guvernul Georgiei (H.G. 712/1996). - Convenţie între Guvernul României şi Guvernul Republicii Azerbaidjan privind cooperarea în domeniul veterinar (H.G. 714/1996).
- Convenţie între Guvernul României şi Guvernul Republicii Polone privind cooperarea în domeniul veterinar (H.G. 931/1996). - Convenţie între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind colaborarea în domeniul veterinar (H.G. 1.191/1996).
COOPERAREA ÎN DOMENIUL PROTECŢIEI MEDIULUI principiu deosebit de important, cooperarea apărând ca o cerinţă firească, întrucât izolat, bazat numai pe puteri proprii, nici organele de stat, nici organismele nestatale şi cu atât mai mult alte persoane juridice sau persoanele fizice nu ar putea obţine decât, eventual, rezultate parţiale, dar neînsemnate raportate la sarcinile cunoscute în domeniul protecţiei mediului. Acelaşi lucru trebuie reţinut şi în privinţa statelor, care singure au mai puţine şanse sau nu pot obţine deloc rezultate în lupta împotriva poluării. Cooperarea este o necesitate obiectivă atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional.
COOPERĂRI ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII NUCLEARE - Protocolul de înţelegere privind cooperarea în domeniul securităţii nucleare dintre Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare din România şi Institutul de Securitate Naţională Coreea.
CORESPONDENŢI NAŢIONALI - institute subordonate autorităţii naţionale desemnate, care asigură schimbul de informaţii privitoare la substanţele şi produsele chimice interzise şi strict reglementate şi care participă la activitatea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice. C.n. au următoraele atribuţii: 1) păstrează baza de date privind substanţele chimice protenţial toxice, pusă la dispoziţie de Registrul Internaţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice şi asigură serviciul de răspuns la solicitări din această bază pentru parteneri ai reţelei; 2) participă la activitatea Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice şi la acţiunile iniţiate de acesta; 4) participă
la elaborarea iniţiativelor legislative şi a altor reglementări cuprinse în Programul de activitate al Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice; 4) organizează şi ţin la zi baza de date privind gestiunea substanţelor şi produselor chimice potenţial toxice şi impactul acestora asupra sănătăţii umane şi factorilor de mediu, în domeniul lor de activitate; 5) editează şi difuzează diferite materiale de documentare şi instruire; 6) acordă asistenţă tehnică şi efectuează expertize, costul serviciilor fiind suportate de solicitanţi; 7) participă la reuniuni internaţionale, seminarii etc. care privesc domeniul de activitate al Registrului Naţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice; 8) colaborează cu alte institute subordonate autorităţii participante şi cu organisme internaţionale pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin.
 CORM - organism al plantelor superioare, format din rădăcină, tulpină (lăstar) şi frunze. Plantele cu c. se numesc cor-mofite (în opoziţie cu plantele inferioare, talofite). C. are o structură anatomică evoluată. Cormofîte sunt criptogamele vasculare şi plantele cu flori.
 COSTUL POLUĂRII - efectul cosmic şi social al poluării; pentru estimarea costului se foloseşte principiul evaluării costului aducerii zonei afectate la situaţia anterioară poluării sau a costului necesar pentru evitarea poluării. Introducerea unei dimensiuni economice pentru analiza poluării mediului ' natural este dificilă, datorită marii diversităţi de situaţii; ea poate deveni, însă, operaţională pentru cazuri concrete şi aspecte particulare.
      Pot fi distinse patru categorii de costuri ale poluării: 1) costul prejudiciului (costul prejudiciilor directe - recolte distruse, maladii profesionale etc.); 2) costul evitării (costul economic şi social al evitării prejudiciilor - echipamente de filtrare a aerului, echipamente de protecţie etc.); 3) costul atenuării (costul resurselor necesare pentru atenuarea poluării şi încadrarea ei în standarde); costul urmăririi (costul
C
COR
 resurselor necesare pentru proiectarea, planificarea, urmărirea şi controlul poluării).
CRIPTOGAME - grupa mare de plante, inferioare nevasculare şi vasculare, care se înmulţesc prin spori. Sunt plante lipsite de flori, cu organele de reproducere puţin aparente, spre deosebire de fanerogame, la care plantele au flori vizibile. Cuprinde ex. alge, ciuperci, licheni, muşchi, ferigi.
CRIZĂ ECOLOGICĂ - stadiul de dezvoltare atins de relaţiile dintre Sociosferă - Biosferă - Tehnosferă, care face imposibilă desfăşurarea normală a activităţilor subsistemelor fiecăruia dintre aceste trei majore sisteme. Ea este consecinţa creşterii impactului activităţii umane asupra biosferei şi asupra condiţiilor globale ale vieţii, ducând la o scădere accelerată a diversităţi genofondului, la destabilizarea echilibrului ecologic global. Acest proces neexploziv se dezvoltă şi se accentuează treptat, dar accelerat, pe măsura trecerii timpului.
CUTREMUR - mişcare oscilatorie (puternică) a scoarţei pământului, provocată de dislocări subterane, de erupţii vulcanice etc., care produc distrugeri materiale, mai ales atunci când construcţiile nu sunt proiectate pentru a rezista la seisme puternice, iar, odată cu acestea, cauzează mari pierderi de vieţi omeneşti. Efectele lor ecologice pot fi amplificate de distrugerea unor obiective industriale care produc substanţe nocive (întreprinderi chimice, reactoare nucleare etc.).
 C
 CUT
 87
DATE AFERENTE - date rezumative, deduse din balanţele de apă din amonte, în măsura în care sunt relevante şi necesare pentru elaborarea balanţelor de apă din aval şi a unei balanţe generale de apă pentru fluviul Dunărea. Astfel, datele aferente acoperă componentele balanţei de apă pentru toate apele transfrontiere importante din bazinul hidrografic al fluviului Dunărea.’Datele aferente se referă la secţiunile transversale ale apelor transfrontiere acolo unde ele delimitează, traversează sau sunt situate la frontierele dintre părţile contractante. (Convenţia pentru protecţia fluviului Dunărea).
DATORIE VAMALĂ - obligaţia unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export.
DAUNĂ ECOLOGICĂ - expresie folosită pentru a releva trăsăturile particulare ale prejudiciilor indirecte rezultate din atingerile aduse calităţii mediului. Este vorba de prejudiciu cauzat mediului prin poluare care, în general, include atât pagubele suferite prin poluare de mediul natural, cât şi pe cele suportate de om sau de bunuri. Se cunosc mai multe definiţii privind dauna ecologică, dintre care amintim: este acea vătămare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem şi care, datorită caracterului său indirect şi difuz, nu permite constituirea unui drept la reparaţie; este cea cauzată persoanelor şi bunurilor de către mediul în care acestea
se găsesc, mediul fiind considerat, în această concepţie, cauza şi nu victima daunelor; este vătămarea adusă de către om mediului; orice pagubă cauzată direct mediului, considerată independentă de repercusiunile sale asupra persoanelor şi bunurilor. în general, d.e. este asemănată daunei produse prin poluare, vizând toate domeniile care contribuie la degradarea factorilor naturali.
DAUNĂ NUCLEARĂ - 1) decesul sau orice vătămare corporală a unei persoane, orice deteriorare a bunurilor, care provin sau rezultă din proprietăţile radioactive ori dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi a proprietăţilor toxice, explozive sau altor proprietăţi periculoase ale unui combustibil nuclear, ale produselor sau deşeurilor radioactive care se află într-o instalaţie nucleară ori ale materialelor nucleare care provin dintr-o instalaţie nucleară sunt produse în această instalaţie, ori sunt trimise la aceasta; 2) orice altă pierdere sau daună astfel provocate, în cazul şi în măsura în care prevede legea tribunalului competent; 3) dacă legea statului pe teritorul căruia se află instalaţia prevede orice dăunare a persoanei, orice pierdere sau dăunare a bunurilor, care provin ori rezultă din orice radiaţie ionizantă emisă de orice alta sursă de radiaţii aflată într-o instalaţie nucleară. (Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare).
DEBIT DE SERVITUTE - debitul minim necesar a fi lăsat permanent într-o secţiune pe un curs de apă, în aval de o lucrare de barare, format din debitul salubru şi debitul minim necesar utilizatorilor de apă din aval.
DEBIT SALUBRU - debitul minim necesar într-o secţiune pe un curs de apă, pentru asigurarea condiţiilor naturale de viaţă ale ecosistemelor acvatice existente.
 D
 DAU
DEBITOR VAMAL - titularul unei datorii vamale.
 89
D
DEC
DECIZIE VAMALĂ - orice act al autorităţilor vamale, privind reglementările vamale, adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane.
DECLARANT - persoana care întocmeşte şi depune declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia este întocmită declaraţia vamală de către mandatar sau comisionar.
DECLARAREA CA ATARE A MONUMENTELOR ISTORICE - monumentele istorice aparţinătoare statului sau unităţilor administrativ-teritoriale se declară, potrivit legii, ca făcând parte din domeniul public sau domeniul privat al statului, respectiv al unităţilor administrativ-teritoriale, prin lege, la propunerea Ministerului Culturii şi a Departamentului pentru Administraţie Publică Locală.
DECLARAŢIA ADUNĂRII GENERALE ONU DIN 1971 - asupra principiilor privind fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul lor, dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale, care stabileşte că fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul lor formează patrimoniul comun al umanităţii, acestea neputând fi revendicate sau dobândite de către nici un stat sau altă persoană juridică ori persoane fizice.
DECLARAŢIA ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR - cel mai important document adoptat în cadrul Conferinţei de la Stockholm, 1972; cuprinde 27 de principii privind drepturile şi obligaţiile statelor în domeniul protecţiei mediului, precum şi căile şi mijloacele de dezvoltare a cooperării internaţionale, evidenţiind legătura organică dintre protecţia mediului şi progresul economic şi social. Prin acest document s-au pus bazele dreptului internaţional al mediului.
 90
DECLARAŢIA DE LA BUCUREŞTI 1985 - încheiată la 12 decembrie 1985, la Bucureşti, Declaraţia privind
cooperarea statelor dunărene în domeniul gospodăririi şi îndeosebi al protejării apelor Dunării împotriva poluării (statele semnatare: Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Iugoslavia, România şi U.R.S.S.). în declaraţie sunt cuprinse următoarele obiective, ca parte integrantă a politicilor lor în materie de protecţie a mediului: utilizarea raţională şi conservarea resurselor de apă ale Dunării; prevenirea poluării apelor sale; supravegherea calităţii lor.
DECLARAŢIA DE LA BUCUREŞTI, 1985 - Declaraţia privind cooperarea statelor dunărene în materie de gospodărire şi de protecţie a apelor fluviului contra poluării a fost semnată la Bucureşti, în 1985, cu ocazia Conferinţei asupra gospodăririi apelor Dunării. Prin acest document internaţional au fost proclamate ca obiective ale politicii statelor dunărene: utilizarea raţională şi conservarea resurselor de apă ale Dunării, prevenirea poluării apelor sale, supravegherea calităţii acestora etc. Statele semnatare s-au angajat să ia măsuri în conformitate cu legislaţiile lor pentru prevenirea poluării'provocate - în special - de substanţe nocive şi radioactive, pentru reducerea progresivă a nivelului poluării apelor Dunării, în vederea colaborării îndeaproape atât între ele, cât şi cu organismele specializate ale O.N.U., în vederea reglementării aspectelor practice de interes vital şi a transpunerii acestora în acţiuni concrete în scopul prezervării apelor Dunării. în acest sens, sunt avute în vedere: efectuarea unui control sistematic al calităţii apelor Dunării, coordonarea programelor şi metodelor privind supravegherea calităţii apelor prin schimburi de informaţii privind organele competente care se ocupă de controlul poluării apelor, organizarea în comun a unor întâlniri periodice ale reprezentanţilor organelor competente ale statelor dunărene pentru estimarea rezultatelor activităţii depuse şi pentru soluţionarea eventualelelor probleme apărute în cadrul cooperării stabilite prin Declaraţie etc.
D
DEC
DECLARAŢIA DE LA GENEVA, 1979 - Declaraţia privind tehnologiile de fabricaţie puţin poluante sau fără
D
DEC
deşeuri, reutilizarea şi reciclarea deşeurilor a fost adoptată la reuniunea la nivel înalt în cadrul Comunităţii Economice Europene a O.N.U. din 13-15 noiembrie 1979 de la Geneva.
DECLARAŢIA DE LA TOKIO - document elaborat în februarie 1987, în care se stabileşte concepţia strategică pentru asigurarea unei creşteri economice stabile şi permanente pe întreaga Planetă, având la bază ideea fundamentală a ocrotirii mediului şi a resurselor naturale, eradicarea sărăciei şi a înapoierii economice. Potrivit declaraţiei, tranziţia spre dezvoltarea durabilă necesită schimbări pe scară largă în privinţa obiectivelor societăţii, problemele ridicate de mediu depăşind graniţele naţionale, iar ciclul sărăciei şi al privaţiunilor poate fi eradicat numai prin planificarea şi administrarea corectă a resurselor naturale ale Planetei.
DECLARAŢIA DE PRINCIPII - numită şi „Carta Pământului", adoptată la Rio de Janeiro, iunie 1992, cuprinde 27 de principii după care omenirea trebuie să se conducă în relaţiile interumane, precum şi în cele dintre om şi natură, exprimând conceptul de „dezvoltare durabilă" menit să polarizeze efoiturile tuturor statelor şi popoarelor în direcţia conservării şi protejării mediului şi a resurselor naturale astfel încât să poată beneficia de acestea şi generaţile viitoare.
DECLARAŢIA DE PRINCIPII ASUPRA CONSERVĂRII ŞI EXPLOATĂRII PĂDURILOR - document adoptat la Conferinţa de la Rio de Janeiro, 1992, care se dorea să fie o convenţie, dar, datorită imposibilităţii realizării unui acord, a rămas doar o declaraţie de principii privind conservarea pădurilor tropicale, crunt exploatate în ultimul timp.
 92
DECLARAŢIA DE PRINCIPIU ASUPRA LUPTEI ÎMPOTRIVA POLUĂRII AERULUI - document cu cel mai complex text în materie, adoptat de Consiliul de Miniştri
al Consiliului Europei la 8 martie 1968. Declaraţia conţine reglementări fundamentale care au o viziune de ansamblu asupra poluării atmosferice, solicitând ca legislaţiile naţionale să prevadă sancţiuni împotriva celor care ar polua aerul. Declaraţia preconizează trei metode: 1) instalaţiile fixe susceptibile a cauza o creştere sensibilă a poluării aerului să fie dependente, pentru funcţionarea lor, de eliberarea prealabilă a unei autorizaţii individuale, emisă de organul de stat competent, în care să se specifice condiţiile de instalare, construcţie şi exploatare, în scopul limitării emisiilor poluante; 2) instalaţiile care, considerate izolat, nu sunt susceptibile de a produce creşteri sensibile ale poluării atmosferice, dar care, din cauza densităţii lor sau din alte motive, pot provoca o concentraţie însemnată de poluanţi, să fie obligate de a instala filtre sau să aibă un orar de funcţionare, astfel încât să nu se înregistreze, practic, maximum de emisie poluantă stabilită teoretic; 3) vehiculele cu motoare şi aparatele fabricate în serie care utilizează combustibili prin ale căror arderi rezultă emisii poluante, să fie supuse unor controale riguroase, care să aibă ca obiect starea tehnică a acestora.
DECLARAŢIA MINISTERIALĂ DE LA ODESA PRIVIND PROTECŢIA MĂRII NEGRE - pentru a stabili un cadru corespunzător, guvernele statelor riverane Mării Negre au decis formularea şi adoptarea unei politici de mediu pentru protecţia Mării Negre. Declaraţia adoptată la Odesaîn 7 aprilie 1993, furnizează indicaţii clare asupra principiilor, căilor, scopurilor şi priorităţilor comune pentru acţiuni regionale. Aceste acţiuni pot fi realizate prin eforturi individuale sau reunite ale statelor, pentru protejarea şi conservarea mediului.
DECLARAŢIA PRIVIND PLANUL STRATEGIC DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA MEDIULUI MARIN AL MĂRII NEGRE - adoptată la Istambul în 1996 de către reprezentanţii statelor părţi ale Convenţiei de la Bucureşti, prin
D
DEC
 94
această declaraţie s-au amendat unele prevederi ale convenţiei amintite şi s-au propus planuri de măsuri concrete prin care să se acţioneze în direcţia combaterii poluării marine.
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE - declaraţie scrisă, făcută de un furnizor din ţara de origine, informând, pe propria răspundere, că produsul este conform unei norme sau altui document specificat; declaraţie făcută de către un agent economic, prin care acesta informează, pe proprie răspundere, asupra faptului că un produs sau un serviciu este conform unei norme sau altui document specificat.
DECLARAŢIE VAMALĂ - act unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi în modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat.
DELICT ECOLOGIC - denumire convenţională folosită în privinţa faptei ilicite săvârşite în cadrul raportului de dreptul mediului, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a unor obligaţii legale de a face sau a nu face ceva, adică într-o acţiune sau inacţiune cu urmări negative în privinţa mediului.
DELTA DUNĂRII - s-a format într-un fost golf marin începând din perioada aluviului. An de an, Dunărea a adus aici cantităţi din ce în ce mai mari de aluviuni, pe care le-a sedimentat, iar factorii externi le-au dat contururi variate, desăvârşite apoi şi înnobilate cu viaţă. Din suprafaţa sa de cca 5.000 kmp, aproximativ 80% este ocupată de bălţi, lagune, mlaştini, gârle şi canale, cca 15% de uscat inundabil (timp de 3-4 luni pe an) şi doar 5% este uscat neinundabil. Climatul în Deltă este de tip temperat continental-moderat, cu temperaturi medii anuale de cca 11°C şi precipitaţii cuprinse între 400 şi 450 l/mp. Domină solurile de tip aluvionar, vegetaţia se caracterizează printr-o diversitate de tipuri
de fîtocenoze şi de stadii de evoluţie ale acestora; domină stufărişul, cu o dezvoltare luxuriantă până la 3-5 m înălţime; vegetaţia lemnoasă este dispusă de-a lungul gârlelor şi canalelor, constituind zăvoaiele de sălcii. Nota particulară este imprimată de prezenţa unor păduri, denumite local „hasmacuri“. Complexitatea structurală a florei şi vegetaţiei, varietatea formelor de microrelief, parametrii fizico-chimici diferiţi ai apelor bălţilor şi a lacurilor, precum şi poziţia
D.D. la răscrucea unor climate şi a unor căi de migraţie, sunt elemente care explică şi extraordinara diversitate fau-nistică. Argumentele constituirii unor rezervaţii nu au lipsit, astfel că, încă din primele decenii ale sec. XX, s-au luat măsuri pentru protejarea unor suprafeţe a căror arie a crescut, paralel cu manifestarea unor presiuni sporite asupra biocenozelor deltaice. Reorganizările D.D. din 1961,1970 şi 1979 au ţinut cont şi de dezideratele eco-protective, fără, însă, a se materializa mai vechea idee de constituire a unui parc naţional. Chiar dacă astăzi s-a preferat (prin legislaţie) termenul de „Rezervaţie a Biosferei", D.D. este organizată şi gestionată după criteriile unui veritabil parc naţional, chiar dacă propunerea lansată în 1975 de a înfiinţa două parcuri naţionale în complexul deltaic românesc nu s-a realizat. Recentele măsuri legislative creează premizele pentru o substanţială şi fundamentală reorganizare după criterii ecologice noi şi pentru a se realiza o serioasă bază de studiu ecosiste-matic în deltă, asigurând astfel posterităţii cunoaşterea celei mai tinere, mai complexe şi mai interesante formaţiuni naturale din România.
DEPLASARE TRANSFRONTIERĂ - orice mişcare a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri dintr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a unui stat spre/sau printr-o zonă aflată sub jurisdicţia naţională a altui stat sau spre o zonă ce nu e sub jurisdicţia naţională a nici unui stat, cu condiţia ca cel puţin două state să fie implicate în această deplasare.
 D
 DER
DERATIZARE - acţiunea de a deratiza, de a stârpi şoarecii sau şobolanii dintr-un local, un hambar, un vapor etc.
 95
DESCĂRCAREA - orice deversare deliberată de deşeuri sau alte materiale de pe nave sau aeronave; orice sabordaj deliberat de către nave sau aeronave. D. nu include: deversarea de deşeuri sau alte materiale care rezultă în mod direct sau indirect din exploatarea normală a navelor sau aeronavelor şi a echipamentului lor, altele decât deşeurile sau alte materiale transportate de sau de la nave sau aeronave, care sunt exploatate în scopul deversării unor asemene^ materiale sau derivate din tratarea unor asemenea deşeuri sau altor materiale pe nave sau aeronave; orice depunere de materiale pentru un alt scop decât simpla deversare a acestora, cu condiţia ca o asemenea depunere să nu fie contrară scopurilor acestei convenţii. (Convenţie privind protecţia Mării Negre împotriva poluării).
DESTINAŢIA VAMALĂ A MĂRFURILOR - plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, reexportul acestora în afara teritoriului României, distrugerea sau abandonul în favoarea statului.
DEŞEU - orice substanţă în stare solidă sau lichidă, provenită din procese de producţie sau din activităţi casnice şi sociale, care nu mai poate fi utilizată conform destinaţiei iniţiale şi care, în vederea unei eventuale reutilizări în alte scopuri sau pentru limitarea efectelor poluante, necesită măsuri speciale de depozitare şi păstrare. în esenţă, orice materie considerată ca atare sau definită juridic ca deşeu în ţările unde aceasta se găseşte sau este trimisă spre a se găsi sau materiale destinate eliminării, materii accidental deversate, pierdute, contaminate, devenite improprii utilizării, diverse reziduuri ale producţiei etc.
DEŞEU REFOLOSIBIL - substanţa, material produs provenit din activităţi industriale, agricole, din producţii, transporturi, prestări de servicii şi alte domenii de activitate, precum şi din consumul populaţiei, ale căror caracteristici
şi proprietăţi permit reintroducerea lor ca atare ca materii prime secundare în circuitul productiv fără pericol pentru mediu şi/sau sănătatea populaţiei.
DEŞEURI - substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care uneel sunt refolosibile; substanţe sau obiecte care sunt eliminate sau urmează a fi eliminate sau este necesar să fie eliminate în conformitate cu legislaţia naţională. (Convenţia de la Basel).
DEŞEURI ADMISE LA IMPORT - categorii de deşeuri valorificabile, admise la import, cu respectarea condiţiilor legale: deşeuri din oţel (fier vechi), din fontă, din cupru, din alamă, din bronz, din plumb, din zinc, din aluminiu, din metale dure, din metale preţioase, din cioburi de sticlă, incolore şi mate, din hârtii şi cartoane, din filatură de bumbac şi de lână cu conţinut 100% fibră naturală şi curate, deşeuri din fabricile de tricotaje tip bumbac şi tip lână curată. Licenţele de import se eliberează numai agenţilor economici comunicaţi Ministerului Comerţului de către ministerele de resort.
DEŞEURI PERICULOASE-deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infecţioase, corosive, radioactive sau altele, care introduse sau menţinute în mediu, pot dăuna acestuia, plantelor, animalelor sau omului.
DEŞEURI RADIOACTIVE - acele materiale rezultate din activităţile nucleare, pentru care nu s-a prevăzut nici o întrebuinţare, care conţin sau sunt contaminate cu radionu-clizi în concentraţii superioare limitelor de exceptare.
DEŞEURI ŞI REZIDUURI - resturile tehnologice de orice natură, produsele şi materialele cu termene de garanţie depăşite, produsele uzate fizic care nu mai au valoare de întrebuinţare, precum şi resturile menajere.
DETERIORAREA MEDIULUI - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversităţii şi productivităţii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificrea lor deficitară, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
DEŢINĂTOR DE MATERII EXPLOZIVE - orice persoană juridică sau fizică în posesia sau detenţia căreia se află, licit, astfel de materii. Persoanele fizice nu au dreptul să deţină, să utilizeze, să transporte, să depoziteze, să experimenteze ori să mânuiască asemenea materii, dacă nu au fost autorizate şi înregistrate conform legii, cu excepţia pulberii necesare confecţionării cartuşelor pentru arme de vânătoare.
DEŢINĂTORI DE TERENURI - titularii dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potrivit legii civile, au calitatea de posesori ori deţinători precari.
DEZASTRE - a) fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvirea unui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă. în această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren, inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizootiile; b) evenimentele cu urmări deosebit de grave asupra mediului, provocate de accidente. In această categorie sunt cuprinse: accidentele chimice, biologice, nucleare, în subteran, avariile la construcţii hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile, accidentele majore pe căile de comunicaţii, la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice, accidentele majore şi avariile mari la reţelele de instalaţii şi
telecomunicaţii. D. înseamnă distrugerea totală a factorului de mediu.
DEZINFECTANTE - substanţe sau produşi chimici care, în contact cu germeni infecţioşi, au asupra acestora o acţiune distructivă sau neutralizantă.
DEZINFECŢIE - acţiunea de dezinfectare, a distruge microbii sau paraziţii animali şi vegetali de pe obiecte, din încăperi sau din locuri infectate.
DEZVOLTARE DURABILĂ - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de la a le satisface pe ale lor.
DEZVOLTAREA ARMONIOASĂ A TUTUROR ACTIVITĂŢILOR - principiu care presupune realizarea unei dezvoltări armonioase a tuturor activităţilor economico-so-ciale cu cerinţele protecţiei mediului, ce se traduce în practică prin identificarea în perspectivă a intereselor activităţilor îndreptate spre protecţia mediului şi a celorlalte activităţi (economice, de cercetare, de apărare a ţării, privind sănătatea populaţiei, învăţământul etc.). în practica realizării acestui principiu pe plan juridic, prin crearea cadrului legal şi aplicarea legislaţiei, se urmăreşte ca protecţia mediului şi celelalte activităţi să se desfăşoare nu împiedicând sau îngreuind mersul înainte, ci în deplină armonie, prin găsirea unor soluţii ce satisfac toate interesele reale.
DIRECTIVA 92/3 (EURATOM) - dată de Consiliul Uniunii Europene la 3 februarie 1992 priveşte supravegherea şi controlul transferului deşeurilor radioactive între statele membre, precum şi intrarea sau ieşirea din spaţiul comunitar.
 D
 DIR
DIRECŢIA GENERALĂ PENTRU AGRICULTURĂ ŞI ALIMENTAŢIE - organul de specialitate judeţean prin
care Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei asigură aplicarea în sectorul public şi privat al strategiilor macroeconomice ale Guvernului, a programelor de dezvoltare calitativă şi cantitativă a agriculturii şi alimentaţiei, utilizarea instrumentelor necesare înfăptuirii comenzilor de stat şi stimulării activităţii agenţilor economici din acest domeniu.
DISPERSIA POLUANŢILOR ÎN ATMOSFERĂ - înălţimea coşurilor de evacuare în atmosferă a poluanţilor se determină pe bază de studii de dispersie, elaborate de la caz la caz, luând în considerare condiţiile meteorologice şi de amplasament specifice zonei în care acţionează sursa de emisie, cu încadrarea în normele de emisie, utilizându-se metode de calcul adecvate şi, dacă se consideră necesar de către proiectant, experimentarea pe model în tunele aerodinamice. în lipsa studiilor privind condiţiile de dispersie, înălţimea coşurilor poate fi calculată potrivit metodologiei existente.
DISPOZITIVE GENERATOARE DE RADIAŢII IONIZANTE - dispozitive care produc radiaţii X, neutroni sau particule încărcate.
DOCUMENTE TEHNICE NORMATIVE - standarde le române cu caracter obligatoriu, reglementările tehnice specifice aprobate de către organele de specialitate care au atribuţii în acest sens, conform prevederilor legale în vigoare. Fiind vorba de produse şi servicii care pot pune în pericol viaţa, sănătatea, securitatea muncii şi protecţia mediului, caracteristicile tehnice ale oricărui produs sau serviciu destinat punerii în circulaţie pe piaţă, importat sau fabricat, respectiv prestat, în România, trebuie să se încadreze în prescripţiile prevăzute în documentele tehnice normative în vigoare în România. Aceste cerinţe nu se aplică produselor de ocazie furnizate ca antichităţi sau ca obiecte muzeistice.
DREPT DE FOLOSINŢĂ A APELOR - drept recunoscut de lege oricărei persoane de a folosi resursele de apă.
DREPTUL MEDIULUI - ramură a sistemului nostru                DUN
juridic care înmănunchiază normele juridice ce reglementează relaţiile dintre persoane formate în legătură cu protecţia şi dezvoltarea mediului.
DREPTURI DE EXPORT - taxele vamale şi orice alte sume care se cuvin statului la exportul de mărfuri.
DREPTURI DE IMPORT - taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte sume care se cuvin statului la importul de mărfuri.
DROJDIE DE VIN - depozitul format în recipienţi în urma fermentării mustului, stocării vinului sau a mustului şi a aplicării de tratamente autorizate asupra musturilor şi vinurilor, precum şi cel separat prin filtrarea sau centrifugarea acestor produse.
DRUMURI PUBLICE - căi de comunicaţie care asigură transporturile rutiere pentru satisfacerea cerinţelor populaţiei, ale economiei şi ale apărării naţionale. Acestea sunt: autostrăzile, drumurile naţionale, drumurile judeţene şi drumurile comunale.
DUNAREA - curs de apă (fluviu) de importanţă majoră şi din punct de vedere ecologic în primul rând pe plan european, care pune numeroase probleme sub aspectul protecţiei sale. Bazinul său cuprinde cel mai mare npmăr de ţări riverane. D. prezintă importanţă majoră şi datorită gradului sporit de poluare la care sunt supuse atât apele, cât şi ecosistemele acvatice ale sale. Preocuparea statelor riverane la Dunăre pentru asigurarea, prin reglementări comune, a protecţiei juridice a apelor şi ecosistemelor acvatice al  1 n
D
DUR
bazinului acestui fluviu este atestată încă din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, ea continuând şi în prezent să determine ţările interesate la eforturi susţinute în acest sens şi datorită faptului că bazinul dunărean nu are nici în prezent un adevărat „regim ecologic". Amintim în acest sens: Convenţia de la Belgrad din 1948; Declaraţia privind cooperarea statelor dunărene în materie de gospodărire şi de protecţie a apelor fluviului contra poluării, semnată la Bucureşti în 1985; Convenţia privind cooperarea pentru protecţia şi utilizarea durabilă a fluviului Dunărea, semnată la Sofia în 1994 ş.a.
DURATA MEDIE DE UTILIZARE - intervalul de timp, stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către procducător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele, altele decât cele cu termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare.
102
ECARISAJ - acţiunea de stârpire a câinilor vagabonzi.
ECARISARE - operaţie de tăiere a buştenilor pentru a se obţine piese de lemn prismatice.
ECARISAT - buştenii tăiaţi în formă prismatică.
ECHILIBRU ECOLOGIC - ansamblul stărilor şi inter-relaţiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigură menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasă a acestuia.
ECOLOGIE - interrelaţia dintre organisme şi mediul lor de viaţă. Ca ştiinţă, e. se preocupă de cercetarea influenţei factorilor externi asupra organismelor animale şi vegetale, cu studiul interrelaţiilor dintre organisme şi mediul lor de viaţă. Principalele probleme: studiul circulaţiei materiei şi energiei în biosferă, principiile productivităţii biologice, dinamica populaţiilor de animale şi principiile conservării şi reproducerii resurselor naturale.
ECOLOGIE A PLANTELOR - ramura ecologiei care studiază influenţa mediului asupra formei, structurii, chimismului şi asupra tuturor manisfetărilor vitale ale plantelor, precum şi asupra răspândirii lor. Datele ecologiei plantelor
103
sunt utilizate în practica agricolă şi silvică, în stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a climatului şi solului etc.
ECO
104
ECOLOGIE ANIMALĂ - ramura ecologiei ce studiază modul de viaţă al animalelor în legătură cu condiţiile de existenţă, însemnătatea acestor condiţii pentru înmulţirea, supravieţuirea şi repartiţia animalelor, în scopul dirijării efectivului în sensul dorit prin intermediul modificărilor mediului. Folosind datele furnizate de sistematică, morfologie, genetică, fiziologie, deobotanică, precum şi metodele chimiei, fizicii şi ale statisticii matematice, ecologia serveşte ca bază teoretică pentru organizarea pescuitului şi vânătorii, pentru acţiunile de combatere a dăunătorilor plantelor şi agenţilor transmiţători de boli, precum şi pentru ocrotirea şi aclimatizarea animalelor folositoare.
ECOSISTEM - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaţă, care interacţionează într-o unitate funcţională. E. sau biogeoce-noza reprezintă ansamblul biotopului, a biocenozei şi a relaţiilor complexe între şi în interiorul acestor elemente.
E. este un sistem funcţional care include o comunitate de fiinţe vii şi mediul lor.
ECOTURISM - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protecţie a mediului.
EDAFOTOPUL - reuneşte toţi parametrii solului: bogăţia în elemente nutritive, granulometria, panta, capacitatea de reţinere a apei, volumul accesibil plantelor ş.a.
EDUCAŢIA ECOLOGICĂ - formarea unei noi atitudini, respectuoase faţă de mediu, concretizată într-o „etică glo-bală“, bazată pe următoarele principii: 1) cuprinderea inter-
dependenţelor; 2) cultivarea respectului faţă de natură; 3) tratarea sistematică (holistică, integrată) a fenomenelor din natură; 4) luarea în considerare a necesităţilor generaţiilor viitoare; 5) sublinierea relaţiei dintre salvarea mediului şi dezvoltarea social-economică. E.e. este cea mai importantă modalitate, cel mai eficient mijloc de conservare a naturii.
EFICIENŢA COSTURILOR - realizarea unui obiectiv cu cel mai scăzut cost sau obţinerea celui mai mare beneficiu la un cost dat.
EFLUENT - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuală sau difuză, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare.
ELEMENTE ALE PATRIMONIULUI ARHEOLOGIC - toate vestigiile, bunurile şi alte urme ale existenţei omenirii în trecut ale căror: - salvgardare şi studiu permit redarea evoluţiei istoriei omenirii şi a relaţiei sale cu mediul natural; - principalele mijloace de informare le constituie săpăturile şi descoperirile, precum şi alte metode de cercetare asupra umanităţii şi mediului înconjurător; - amplasarea se situează în orice spaţiu ce ţine de jurisdicţia părţilor, în patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, construcţiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, mărturiile mobile, monumente de altă natură, precum şi contextul lor, fie că se situează în sol sau sub apă.
ELEMENTE DE TAXARE - nivelul cotei procentuale prevăzute în tariful vamal, metodele de determinare a valorii în vamă şi regulile de origine aplicabile.
ELIMINATOR - orice persoană care primeşte deşeurile periculoase sau alte reziduuri şi care efectuează operaţiile de eliminare a acestor deşeuri. (Convenţia de la Basel).
E
EMA
EMANAŢIE LENTĂ DE GAZE - degajare continuă a gazului metan sau a bioxidului de carbon de pe suprafaţa masivului de roci aflat în contact cu atmosfera subterană, respectiv din pori, fisuri şi crăpături, precum şi din apele subterane care au străbătut roci calcaroase.
EMISIE DE POLUANŢI - eliminarea în atmosferă a unor poluanţi solizi, lichizi sau gazoşi din surse punctiforme sau de suprafaţă.
EMISII - poluanţi evacuaţi în mediu, inclusiv zgomote, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, care se manifestă şi se măsoară la locul de plecare din sursă.
ERUPŢIE DE GAZE - erupţia de metan, de bioxid de carbon şi de material mărunt, manifestarea dinamică sub greutatea coloanei de material, care provoacă pătrunderea acestuia în lucrarea minieră, fiind însoţită de degajarea metanului sau a bioxidului de carbon.
EŞANTION - porţiunea sau cantitatea de produse extrase dintr-un anumit lot, pe baza unor criterii stabilite prin standarde sau proceduri specifice, şi care, ca urmare a încercărilor (verificărilor) efectuate asupra sa, permite să se estimeze calitatea întregului lot.
ETAPELE POLUĂRII ATMOSFEREI -1) emisia diferitelor materiale sau substanţe poluante; 2) transmiterea respectivelor materiale sau substanţe poluante emanate prin curenţii de aer în cele mai diferite direcţii; 3) concentrarea diferiţilor poluanţi în atmosferă, în diverse zone, în apropierea solului.
106
EVACUARE - măsură de protecţie, constând în scoaterea din oraşele reşedinţă de judeţ, precum şi din alte localităţi, la nevoie, în timp de război sau în caz de dezastre, a unor
instituţii publice şi agenţi economici, categorii de populaţie şi bunuri materiale, în zone şi localităţi care asigură condiţii de protecţie a personalului, de funcţionare a instituţiilor publice şi a agenţilor economici respectivi şi protejarea valorilor materiale şi culturale.
EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI
- cuantificarea efectelor activităţii umane şi a proceselor naturale asupra mediului, a sănătăţii şi securităţii omului, precum şi a bunurilor de orice fel. Este un mecanism care oferă autorităţilor competente posibilitatea să adopte o decizie determinată de informaţii asupra repercusiunilor ecologice ale activităţii în cauză (doctrină) (v. şi studiul de impact).
EXAMEN SANITAR VETERINAR - examen efectuat într-un laborator autorizat pentru decelarea prezenţei trichi-nei din carnea proaspătă şi în produsele din carnea proaspătă. Examenul se execută imediat după tăiere şi se finalizează înaintea aplicării ştampilei de salubritate.
EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE ECOLOGICE - acţiune de ducere la îndeplinire răspunderea contravenţională în domeniul protecţiei mediului. Amenda contravenţională se execută în două feluri: de către contravenient de bună voie din proprie iniţiativă, prin achitarea sumei de bani stabilite de către persoana sau organul competent, plata putându-se face pe loc urmată de eliberarea chitanţei sau la o unitate de CEC în termen de 15 zile de la data comunicării copiei procesului-verbal respectiv şi a înştiinţării de plată; de către organele de executare (organul care a aplicat amenda, dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicarea amenzii a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac de către contravenient în termenul prevăzut de lege ori de către organul care a soluţionat plângerea) în mod silit. în acest scop, organele
E
EXP
arătate vor comunica din oficiu organului financiar al consiliului local unde domiciliază sau îşi are sediul contravenientul procesul-verbal de constatare a contravenţiei sau, după caz, o copie a încheierii sau a dispozitivului hotărârii judecătoreşti de soluţionare a plângerii. Executarea se face asupra veniturilor sau bunurilor contravenientului, în condiţiile stabilite de lege. în cazul contravenienţilor persoane juridice executarea silită se face prin intermediul unităţii bancare unde aceştia îşi au deschise conturile.
EXPLOATANT-în ce priveşte o instalaţie nucleară, persoana desemnată ori recunoscută de statul pe teritoriul căruia se află instalaţia ca exploatant al acesteia. (Convenţia privind răspunderea civilă pentru daune nucleare).
108
FALEZA MĂRII - mal înalt şi abrupt al unei mări.
FAPTA CONTRAVENŢIONALĂ - element constitutiv al contravenţiei ecologice, constând în acţiunea sau inacţiunea subiectului activ, în nerespectarea unei interdicţii sau a unei obligaţii stabilite de legislaţia mediului. Acţiunea sau inacţiunea produce consecinţe negative, constând în poluarea directă sau indirectă a mediului sau în punerea în pericol a unor valori ecologice, de mediu în general, stabilite în legislaţia mediului.
FAPTĂ ILICITĂ - condiţie a răspunderii civile pentru poluare, constând în conduita subiectului de drept - persoană fizică sau persoană juridică -, concretizată printr-o acţiune sau inacţiune prin care se încalcă dispoziţiile privind protecţia, conservarea şi dezvoltarea mediului şi se cauzează un prejudiciu patrimonial. Noţiunea de faptă cunoaşte mai multe accepţiuni: într-o accepţiune restrânsă această noţiune poate fi percepută ca materializarea atitudinii psihice a subiectului; într-o accepţiune mai largă noţiunea de faptă cuprinde, pe lângă manifestarea exterioară a voinţei, şi rezultatul, efectele conduitei, care presupun crearea sau modificarea unor situaţii juridice existente.
FAPTĂ POLUANTĂ - conduita subiectului de drept -
denumit poluator sau agent poluant concretizată într-o acţiune sau inacţiune, prin care se încalcă o dispoziţie legală imperativă ce priveşte protecţia, conservarea şi dezvoltarea condiţiilor de mediu. în sens restrâns, noţiunea de faptă poate fi percepută ca materializarea atitudinii psihice a subiectului raportului juridic de mediu, iar în sens mai larg, care cuprinde, pe lângă manifestarea exterioară a voinţei, şi rezultatul, adică efectele acesteia, care presupun crearea sau modificarea unor situaţii juridice existente.
FÂNTÂNĂ - puţ, groapă cilindrică sau piramidală, cu pereţii pietruiţi, cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă şi care serveşte la alimentarea cu apă. Construcţie care adăposteşte o sursă de apă.
FLORA - totalitatea speciilor de plante dintr-o anumită regiune sau zonă geografică, dintr-un anumit mediu caracteristic (de nisip, de sărături etc.) sau dintr-o perioadă geologică.
FLORA SĂLBATICĂ - flora care creşte spontan, în mod natural, fără intervenţia omului, reprezentând nu numai o bogăţie naturală, ci şi una estetică şi de interes ştiinţific.
FLORĂ MICROBIANĂ - microorganisme vegetale (bacterii, actinomicete, drojdii, mucegaiuri etc.), care pot exista în sol, apă, aer, alimente sau cavitatea bucală, în intestin etc. şi pot fi alcătuite din specii banale, inofensive sau din specii patogene.
FLORĂ SPONTANĂ - vegetaţia care creşte în diferite zone şi înălţimi fără intervenţia omului. La noi, distingem: zona stepelor, zona pădurilor, zona alpină.
FLUVIU - curs de apă individualizat, în general de lungime şi debit mare, care colectează toate apele curgătoare dintr-un bazin hidrografic şi curge printr-o albie bine definită, creată de el şi se varsă într-o mare sau lac.
FLUVIU INTERNAŢIONAL - curs de apă care are legătură navigabilă cu marea şi care străbate sau separă teritoriul a două sau mai multe state.
FOLOSIREA APELOR - utilizarea acestui element natural al mediului natural pentru satisfacerea diferitelor nevoi, în condiţiile stabilite de lege. Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecţie a calităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte trebuinţe gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică de până la 0,2 litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii. Orice persoană fizică, pe proprie răspundere, poate utiliza liber apele marine, din afara zonelor de restricţie, pentru îmbăiere. Satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei are prioritate faţă de folosirea apei în alte scopuri. De asemenea, au prioritate, faţă de alte folosinţe, alimentarea cu apă pentru animale, refacerea rezervei intangibile de apă după incendii, precum şi debitele necesare menţinerii echilibrului ecologic al habitatului acvatic. Restrângerea utilizării apei potabile pentru populaţie, în folosul altor activităţi, este interzisă. Apa potabilă distribuită organizat în centre populate poate fi utilizată şi în alte scopuri, numai dacă s-a asigurat satisfacerea integrală a cerinţelor populaţiei, animalelor şi ale unor activităţi care necesită apă de această calitate. Alimentarea cu apă potabilă în alte scopuri va fi limitată sau desfiinţată numai atunci când apar cerinţe noi în alimentarea cu apă a populaţiei.
     Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă sau subterane, inclusiv a celor arteziene, se stabileşte prin autorizaţia de gospodărire a apelor şi se exefcită potrivit prevederilor legale. Acest drept include şi evacuarea, în resursele de apă, de ape uzate, ape din desecări ori drenaje, ape meteorice, ape de mină sau de zăcământ, după utilizare. Utilizatorii de apă sunt obligaţi să respecte normele de consum de apă pe unitatea de produs sau pe activitate şi să economisească apa prin folosire judicioasă, recirculare şi folosire repetată.
 FOL
111
De asemenea, au obligaţia să asigure întreţinerea şi repararea instalaţiilor proprii şi a celor din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare-epurare, după caz.
FON
112
FOND CINEGETIC - animalele sălbatice de interes vână-toresc, împreună cu biomurile acestora; resursă naturală de interes naţional şi internaţional, administrat şi gestionat în scopul conservării biodiversităţii faunei sălbatice, menţinerii echilibrului ecologic, exercitării vânătorii şi satisfacerii altor cerinţe social-economice. F.c. - vânatul - este bun public de interes naţional.
FOND DE VÂNĂTOARE - unităţi de gospodărire cinegetică, care alcătuiesc fondul cinegetic al României, constituite pe toate categoriile de teren, indiferent de proprietar, şi astfel delimitate încât să asigure o cât mai mare stabilitate vânatului în cuprinsul acestora. Suprafaţa unui f.v. este de cel puţin 5.000 ha la câmpie, 7.000 ha la deal şi 10.000 ha la munte.
FOND PISCICOL - totalitatea populaţiilor piscicole şi a celorlalte resurse naturale de hrană ce constituie fauna acvatică a bazinelor piscicole.
FOND SPECIAL AL DRUMURILOR PUBLICE -
este înfiinţat pentru completarea surselor de finanţare necesare construcţiei, modernizării, administrării, întreţinerii şi reparării drumurilor publice (autostrăzi, drumuri naţionale, judeţene şi comunale). Fondul special se constituie: prin aplicarea unei cote de 25% asupra preţului cu ridicata, exclusiv accizele, pentru carburanţii auto livraţi la intern de către producători şi asupra valorii în vamă pentru carburanţii auto importaţi; prin aplicarea unei cote de 5% asupra preţului cu ridicata, exclusiv accizeele, pentru autovehiculele şi remorcile livrate de către producătorii din ţară şi destinate vânzării pe piaţa internă, cu excepţia tractoarelor şi maşinilor agricole, pentru care se va aplica o cotă de 5%
 începând cu data de 1 ianuarie 1998, precum şi asupra valorii în vamă a autovehiculelor şi remorcilor importate. F.s.d.p. se repartizează astfel: 65% pentru drumurile naţionale; 35% pentru drumurile judeţene şi comunale. Sumele din acest fond vor fi folosite în exclusivitate în scopul pentru care au fost constituite. Controlul se exercită de către Regia Autonomă „Administraţia Naţională a Drumurilor din România14, precum şi de către organele de specialitate ale Ministerului Transporturilor.
FONDUL MONDIAL PENTRU NATURA SĂLBATICA - organizaţie internaţională, înfiinţată în 1961.
FONDUL APELOR - fond special extrabugetar, constituit din taxele şi tarifele pentru serviciile de avizare şi autorizare, stabilite conform legii, precum şi din penalităţile ce se aplică acelor utilizatori de apă la care se constată abateri de la prevederile contractelor încheiate atât pentru depăşirea cantităţilor de apă prelevate, cât a concentraţiilor şi cantităţilor de substanţe impurificatoare evacuate. F.a. este gestionat prin buget separat, fiind folosit, împreună cu alte surse, pentru susţinerea financiară a activităţilor prevăzute de lege.
FONDUL DE CONSERVARE ŞI REGENERARE A PĂDURILOR - cuprinde mijloace financiare care se folosesc pentru împădurirea unor terenuri goale, pentru regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri, gospodărirea cu prioritate a unor păduri cu funcţii speciale de protecţie, acoperirea cheltuielilor ocazionate de eventualele calamităţi asupra pădurilor şi pentru cumpărarea de terenuri potrivit prevederilor legii. Se constituie din următoarele: contravaloarea terenurilor scoase definitiv din fondul forestier; contravaloarea pierderilor de creştere determinate de exploatarea arborilor înainte de vârsta exploatabilităţii stabilită prin ame-najamentele silvice în cazul terenurilor scoase definitiv din fondul forestier, precum şi despăgubirile pentru daune produse fondului forestier; tarifele pentru efectele favorabile
F
FON
determinate de funcţiile de protecţie ale pădurilor; 20-25% din încasările realizate din valorificarea masei lemnoase pe picior provenită din produse principale şi secundare; alocaţii de la bugetul de stat; sumele rămase disponibile la finele anului.
FONDUL DE PROTECŢIE A VÂNATULUI - parte componentă a bugetului de stat administrat de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, fond constituit din următoarele surse: a) venituri realizate din atribuirea gestionării fondurilor de vânătoare; b) despăgubiri pentru daunele aduse fondului cinegetic prin fapte ilicite, în situaţia în care nu a fost afectată cota de recoltă; c) donaţii şi sponsorizări; alte venituri. Fondul se utilizează pentru: acţiunile de refacere a potenţialului biogenic al unor fonduri de vânătoare, combaterea unor epizootii la vânat; organizarea, desfăşurarea şi stimularea activităţii de combatere a braconajului; stimularea inspectorilor voluntari de vânătoare; organizarea, desfăşurarea şi participarea la acţiuni ştiinţifice şi de reprezentare la nivel naţional şi internaţional în domeniul cinegetic; finanţarea unor proiecte, studii şi cercetări în domeniul cinegetic; finanţarea unor acţiuni de pregătire profesională în domeniul cinegetic.
FONDUL FORESTIER NAŢIONAL - pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în ame-najamentele silvice, indiferent de felul dreptului de proprietate.
FONDUL FUNCIAR AL ROMÂNIEI - totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte.
114
FONDUL NAŢIONAL DE DATE DE GOSPODĂRIRE A APELOR - cuprinde informaţiile hidrometeoro-
logice, hidrogeologice şi cele de gospodărire a apelor se obţin prin unităţi ale Regiei Autonome „Apele Române”, de la alte unităţi specializate autorizate şi direct de la utilizatorii de apă. întocmirea şi ţinerea la zi a acestui fond de date se asigură de Regia Autonomă „Apele Române41. Acest fond, precum şi evidenţa apelor ce aparţin domeniului public sunt incluse în Cadastrul apelor, cu excepţia apelor geotermale. Persoanele fizice şi juridice au acces la informaţiile ce constituie F.n.d.g.a., în baza unei proceduri stabilite de ministerul de resort.
FONDUL PATRIMONIULUI MONDIAL - fond creat pentru protejarea patrimoniului mondial, cultural şi natural, de valoare universală excepţională. F.p.m. este constituit ca fond de depozit, conform dispoziţiilor regulamentului financiar al O.N.U. pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. Resursele fondului sunt formate din: a) contribuţiile obligatorii şi contribuţiile voluntare ale statelor părţi la convenţie; b) vărsăminte, donaţii sau legate, care vor putea fi făcute de către alte state, O.N.U. pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, alte organizaţii din sistemul Naţiunilor Unite, în special Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi alte organizaţii interguvemamentale; organismele publice sau private, sau persoane particulare; c) orice dobânzi produse de resursele fondului; d) produsul colectelor şi încasărilor de la manifestările organizate în beneficiul fondului; e) toate celelalte resurse autorizate de regulamentul Comitetului patrimoniului mondial.
FORMELE POLUĂRII ATMOSFERICE - poluarea atmosferei poate fi produsă de fenomene naturale sau de activităţi umane. Poluarea pe cale naturală a atmosferei poate fi rezultatul fie a unor furtuni de nisip produse, în special, în zonele deşertice sau cele limitrofe lor, fie a emanaţiilor de gaze nocive şi de praf sau alte substanţe dăunătoare, provocate de exploziile vulcanice. De cele mai multe ori, însă, poluarea atmosferei este rezultatul desfăşurării diverselor
F
FU N
 activităţi umane. Sub acest aspect, poluarea atmosferei se poate manifesta, în principiu, sub două forme: a) introducerea în atmosferă a unor gaze şi altor substanţe reziduale produse de activităţile industriale; b) emanaţia gazelor de eşapament ale autovehiculelor (sau altor mijloace de transport). La cele două forme ale poluării atmosferei se mai adaugă fumatul.
FUND MARIN CARE POATE RĂMÂNE DESCOPERIT - ridicătură naturală de teren care este înconjurată de mare, descoperită în timpul refluxului şi acoperită în timpul fluxului. Dacă acest fund se găseşte, în întregime sau parţial, la o distanţă de continent sau de o insulă care nu depăşeşte lăţimea mării teritoriale, linia refluxului la acest fund marin poate fi luată ca linie de bază pentru a se asigura lăţimea mării teritoriale. Dacă fundul se află în întregime la o distanţă de continent sau de o insulă, care depăşeşte lăţimea mării teritoriale, el nu are o mare teritorială proprie.
116
 G
GENERATOR DE DEŞEURI - orice persoană fizică sau juridică care procesează, amestecă sau schimbă în vreun fel natura compoziţiei deşeurilor.
GOLF - o crestătură bine marcată, a cărei pătrundere în uscat, în raport cu lărgimea gurii sale, este astfel încât apele pe care le include sunt înconjurate de ţărm, constituind mai mult decât o simplă curbură a ţărmului. O crestătură nu este considerată drept un golf decât dacă suprafaţa sa este cel puţin egală aceleia a unui semicerc, care are ca diametru linia dreaptă trasă de-a curmezişul intrării crestăturii.
GOSPODĂRIRE - colectarea, transportul şi eliminarea deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, incluzând şi măsurile de securitate ce trebuie luate după depozitarea în locurile special amenajate.
GOSPODĂRIREA APELOR - activităţile care, printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive a apelor.
G
GOS
GOSPODĂRIREA DURABILĂ A RESURSELOR DE
APĂ - principiu pe care se bazează măsurile ce se iau pentru protejarea şi utilizarea apei. în virtutea acestui principiu, utilizarea resurselor de apă trebuie să răspundă necesităţilor generaţiilor prezente, fără, însă, a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.
GOSPODĂRIREA ECOLOGICĂ RAŢIONALĂ A DEŞEURILOR PERICULOASE ŞI A ALTOR REZIDUURI - totalitatea măsurilor practi'ce necesare unei gospodăriri a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, de natură să asigure protecţia sănătăţii omului şi a mediului împotriva efectelor nocive ce pot rezulta din aceste reziduuri.
GRUPE DE PĂDURI - în raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc distingem: păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreree, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii; păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se urmăreşte să se realizeze, în principal, masă lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu.
118
 H
HABITAT - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural.
120
IMERSIUNE - orice evacuare deliberată de deşeuri sau de alte materii de pe nave aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare; orice sabordare pe mare a unor nave, aeronave, platforme sau alte lucrări. Imersiunea nu vizează: evacuarea de deşeuri sau de alte materii provenind direct sau indirect din exploatarea normală a navelor, aeronavelor, platformelor sau a altor lucrări plasate pe mare, precum şi de la echipamentul acestora, cu excepţia deşeurilor sau a altor materii transportate de nave sau transbordate pe nave, aeronave, platforme sau alte lucrări plasate pe mare, care sunt folosite pentru eliminarea acestor materii sau derivate din tratarea unor asemenea deşeuri sau a altor materii la bordul acestor nave, aeronave, platforme sau lucrări; depozitarea unor materii în alt scop decât simpla lor eliminare, sub rezerva ca această depozitare să nu contravină scopurilor convenţiei.
IMISIE - transferul poluanţilor în atmosferă către un receptor (omul şi factorii sistemuliu său ecologic, bunuri materiale etc.)
IMISII EXCESIVE - imisiile care depăşesc de cel puţin de 3 ori una sau mai multe dintre concentraţiile maxime admisibile, stabilite prin standard de stat. în situaţia în care pentru un poluant nu este fixată valoarea limitată, imisiile
sunt considerate ca fiind excesive, atunci când din observaţii, măsurători sau anchete rezultă că: a) ameninţă sănătatea oamenilor şi a animalelor, vegetaţia, biocenozele şi bioto-purile lor; b) incomodează sensibil comunităţi umane; c) aduc prejudicii construcţiilor; d) aduc prejudicii solului, vegetaţiei sau calităţii apelor.
IMPACT ASUPRA MEDIULUI - orice efect asupra mediului, cauzat de o activitate dată, inclusiv asupra sănătăţii şi siguranţei oamenilor florei, faunei, solului, aerului, climatului, peisajului şi monumentelor istorice sau asupra altor structuri fizice ori asupra interacţiunii acestor factori, include, de asemenea, efecte asupra moştenirii culturale sau condiţiilor socio-economice rezultate din degradarea acestor factori.
IMPACT TRANSFRONTIER - orice efect negativ semnificativ asupra mediului, rezultat dintr-o schimbare în condiţiile apelor transfrontiere, cauzată de o activitate umană a cărei origine fizică este situată în întregime sau parţial într-o zonă aflată sub jurisdicţia unei părţi (ţări), produsă asupra mediului dintr-o zonă aflată sub jurisdicţia altei părţi (ţări). Astfel de efecte asupra mediului includ: atentate la sănătatea şi securitatea omului, flora, fauna, solul, aerul, apa, clima, peisajul şi monumentele istorice sau alte construcţii sau interacţiunea între aceşti factori; ele includ, de asemenea, efecte asupra moştenirii culturale sau asupra condiţiilor socio-economice care rezultă din alterarea acestor factori.
IMPORTUL DEŞEURILOR ÎN ROMÂNIA - în con
fermitate cu prevederile Legii protecţiei mediului din 1995, importul în România de deşeuri de orice natură, în stare brută sau prelucrată, este interzis, cu excepţia anumitor categorii de deşeuri care constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementările speciale în vigoare, propuse de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi aprobate de guvern. Această activitate este
 i
 IMP
121
 I
INC
122
condiţionată de obţinerea prelabilă a acordului sau autorizaţiei de mediu, precum şi a licenţei de import eliberată de Ministerul Industriei şi Comerţului, cu acordul Ministerului Sănătăţii. Importatorul va trebui să obţină de la exportator o declaraţie de conformitate, un certificat care să ateste că respectivele mărfuri nu prezintă risc toxicologic şi ecologic, precum şi viza organelor vamale din ţara de origine a deşeurilor.
INCIDENT NUCLEAR - eveniment nuclear care se petrece în interiorul zonei de lucru, provocând iradierea sau contaminarea radioactivă, mai ales, a personalului expus profesional şi a locului de muncă, peste limitele admise de normele în vigoare.
INFORMAŢII DE GOSPODĂRIRE A APELOR -
caracteristicile cantitative şi calitative ale resurselor de apă, zonele inundabile, degradările albiilor şi malurilor, lucrările de amenajare a bazinelor hidrografice şi alte lucrări care au legătură cu apele, inclusiv sursele de poluare şi lucrările pentru protecţia calităţii apelor şi alte elemente caracteristice naturale sau antropice, precum şi drepturile de utilizare a apelor.
INFRACŢIUNI ECOLOGICE - fapte periculoase de natură să pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animală sau vegetală, prin săvârşirea cărora se aduc atingere relaţiilor de dreptul mediului în cadrul cărora se apără factorii naturali şi artificiali ai mediului şi care sunt calificate ca atare prin lege.
INFRASTRUCTURI DESTINATE TRANSPORTURILOR-drumuri, aeroporturi, căi ferate, tunele rutiere şi feroviare, precum şi alte instalaţii la care efluenţii gazoşi sunt evacuaţi în mediu, fără a fi colectaţi.
INOCULARE - acţiunea de a introduce în ţesuturi o substanţă, un ser, un vaccin.
INSECTICIDE - substanţe chimice cu efect de distragere în masă a insectelor dăunătoare.
INSPECTORATELE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR - au fost înfiinţate în fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti, ca unităţi cu personalitate juridică, subordonate Departamentului mediului înconjurător din Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător.
INSPECŢIA DE STAT A PĂDURILOR - organ din structura Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, în cadruf căreia funcţionează inspecţii zonale cu atribuţii de gardă forestieră (la Bacău, Braşov, Bucureşti, Caransebeş şi Cluj).
INSPECŢIA DE STAT ÎN CONSTRUCŢII, LUCRĂRI PUBLICE, URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI - este organizat în cadrul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, cu nivel de direcţie generală.
INSTALAŢIE - de producţie, atelier etc., o zonă, structură sau clădire relativ autonomă, conţinând una sau mai multe unităţi, cu infrastructură auxiliară şi asociată, cum ar fi: un mic sector administrativ; spaţii de depozitare şi manipulare a materiilor prime şi a produselor; staţie de epurare; laborator de control analitic; serviciu de prim ajutor/cabinet medical specific; evidenţă cu privire la intrările, mişcările interioare şi ieşirile de susbtanţe declarabile şi de materii prime sau de produse formate din acestea, după caz.
INSTALAŢIE NUCLEARĂ - orice centrală nuclearo-electrică civilă, fixă, inclusiv instalaţiile de depozitare, manipulare şi tratare a materialelor radoactive de pe acelaşi amplasament şi care sunt direct legate de exploatarea centralei nuclearo-electrice. O astfel de instalaţie încetează de a mai fi o instalaţie nucleară atunci când toate elementele
 I
 INS
123
 I
 INS
124
combustibile nucleare au fost îndepărtate definitiv din zona activă a reactorului şi au fost depozitate în condiţii de siguranţă în conformitate cu procedurile aprobate, iar organismul de reglementare a apiobat un program de dezafectare. (Convenţia privind securitatea nucleară). 1. Orice reactor nuclear, cu excepţia aceluia cu care este echipat un mijloc de transport maritim sau aerian, spre a fi folosit ca o sursă de putere, dacă este pentru propulsie sau în orice alt scop;
2. Orice uzină care foloseşte combustibil nuclear pentru producerea de materiale nucleare şi orice uzină de prelucrare a materialelor nucleare, inclusiv orice uzină de retratare a combustibilului nuclear iradiat; 3. Orice instalaţie în care sunt stocate materiale nucleare, cu excepţia depozitărilor în vederea transportului. Statul pe teritoriul căruia se află instalaţia poate stabili că mai multe instalaţii nucleare ale unui exploatant care se află pe acelaşi amplasament vor fi considerate o singură instalaţie nucleară.
    Generator de radiaţie nucleară, instalaţia, aparatul sau dispozitivul care extrage, produce, prelucrează sau conţine materiale radioactive; i.n. include şi clădirile sau construcţiile aferente.
INSTALAŢII DE IRADIERE - echipamente ce cuprind dispozitive generatoare de radiaţii ionizante sau surse de radiaţii capabile să producă câmpuri de radiaţii intense.
INSTALAŢII NOI - atât instalaţiile care urmează a intra în funcţiune, cât şi cele existente transformate, dezvoltate sau retehnologizate, atunci când aceste amenajări conduc la: a) degajarea de emisii mai mari sau diferite de cele anterioare; b) cheltuieli de realizare jnai mari decât jumătate din costul unei instalaţii similare noi.
INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZ-VOLTARE PENTRU URBANISM ŞI AMENAJAREA TERITORIULUI - URBANPROIECT Bucureşti este persoană juridică română aflată în coordonarea Ministerului
Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, funcţionează după modelul regiilor autonome, conform Legii nr. 51/1996, având ca obiect de activitate efectuarea de cercetări fundamentale şi aplicative, studii pentru programe şi strategii naţionale în domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului, reglementări specifice, care fundamentează Planul de amenajare a teritoriului naţional şi dezvoltare durabilă a aşezărilor umane.
INSTITUTUL DE CADASTRU ŞI ORGANIZAREA TERITORIULUI AGRICOL - instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, înfiinţată prin reorganizarea Institutului de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie şi Organizarea Teritoriului.
INSTITUTUL DE CERCETARE-PROIECTARE -URBANPROIECT - funcţionează în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
INSTITUTUL DE CERCETĂRI ÎN CONSTRUCŢII ŞI ECONOMIA CONSTRUCŢIILOR - ÎNCERC -
funcţionează în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului.
INSTITUTUL DE GEODEZIE, FOTOGRAMMETRIE, CARTOGRAFIE ŞI CADASTRU - instituţie publică cu personalitate juridică înfiinţată în subordinea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.
INSTITUŢIA AVOCATUL POPORULUI - instituţie nouă în dreptul românesc care are drept scop apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cu autorităţile publice. Avocatul poporului este independent faţă de orice autoritate publică, dar nici nu se substituie autorităţilor publice. Avocatul poporului nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ; nimeni nu îl poate
 I
 INS
125
 I
INS
126
obliga să se supună instrucţiunilor sau dispoziţiilor sale. Activitatea sa are caracter public. Autorităţile publice sunt obligate să comunice sau, după caz, să pună la dispoziţia avocatului poporului, în condiţiile legii, informaţiile, documentele sau actele pe care le deţin în legătură cu cererile care au fost adresate avocatului poporului, acordându-i sprijin pentru exercitarea atribuţiilor sale. Avocatul poporului are următoarele atribuţii: coordonează activitatea instituţiei Avocatului Poporului; primeşte şi repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin încălcarea drepturilor sau libertăţilor cetăţeneşti de către autorităţile administraţiei publice şi decide asupra acestor cereri; urmăreşte rezolvarea legală a cererilor primite şi cere autorităţilor sau funcţionarilor administraţiei publice în cauză încetarea încălcării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, repunerea în drepturi a petiţionarului şi repararea pagubelor; reprezintă instituţia Avocatul Poporului în faţa Camerei Deputaţilor, a Senatului şi a celorlalte autorităţi publice, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice sau juridice etc. Avocatul poporului îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate prevăzute de lege. Cererile pot fi adresate de orice persoană fizică, fără deosebire de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă politică sau convingeri religioase. în cazul în care, în urma cererilor înaintate, avocatul poporului constată că plângerea persoanei lezate este întemeiată, el va cere în scris autorităţii administraţiei publice care a încălcat drepturile acesteia să reformeze sau să revoce actul administrativ şi să repare pagubele produse, precum şi să repună persoana lezată în situaţia anterioară.
INSTITUŢIE PUBLICĂ - persoana juridică care exercită autoritatea publică centrală sau locală: Parlamentul, Preşedinţia, Guvernul, ministerele, organele de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, alte autorităţi ale administraţiei publice, autoritatea judecătorească, precum şi instituţiile de stat de subordonare centrală sau locală, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.
INSULĂ - întindere naturală de pământ înconjurată de apă, care rămâne descoperită în timpul fluxului.
INUNDAŢII DE ORIGINE NATURALĂ - revărsările cursurilor de apă datorate creşterii debitelor sau a blocajelor de gheţuri, inundaţiile provocate de accidente la construcţiile hidrotehnice, precum şi următoarele fenomene meteorologice periculoase: ploi torenţiale, ninsori abundente, furtuni şi viscol, depuneri de gheaţă, chiciură sau polei, îngheţuri timpurii sau târzii şi grindină.
IRADIEREA EXTERNĂ - proces de interacţiune cu organismul uman a radiaţiilor provenite de la surse situate în exteriorul acestuia.
IRADIEREA INTERNĂ - proces de interacţiune cu organismul a surselor de radiaţii aflate în interiorul acestuia.
IZVOARELE DREPTULUI MEDIULUI - forme de exprimare a regulilor de conduită impersonale, de aplicabilitate repetată şi generale care privesc comportarea persoanelor participante, ca părţi, la raporturile de dreptul mediului.
 I
 IZV
127
           >#v
          I
ÎMBUNĂTĂŢIREA EFICIENŢEI ENERGETICE -
acţionarea pentru a menţine aceeaşi unitate de produs (bunuri sau servicii) fără scăderea calităţii sau a performanţei produsului, concomitent cu reducerea cantităţii de energie cerute de producerea acelui produs.
ÎNCĂLCĂRI ECOLOGICE - fapte săvârşite de persoane fizice sau juridice care desfăşoară activităţi potrivnice regulilor prevăzute de normele privind protecţia mediului, ori care nu îndeplinesc obligaţiile legale ce decurg din raporturile de drept al mediului şi care sunt sancţionabile contravenţional.
  L
LEGEA GENERALĂ A PROTECŢIEI MEDIULUI -
Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător, publicată în B. Of. nr. 91 din 23 iunie 1973, abrogată prin Legea protecţiei mediului, nr. 137/1995, publicată în M. Of. nr. 304 din 30 decembrie 195.
LEGEA INSTANŢEI COMPETENTE - legea instanţei care are competenţă jurisdicţională în temeiul convenţiei, inclusiv orice norme ale unei asemenea legi referitoare la conflictul de legi.
LIBER DE VAMĂ - actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vă-muite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate.
LIGA STATELOR ARABE - L.S.A. a fost creată la 22 martie 1945 la Conferinţa Statelor Arabe care a avut loc la Cairo. Este o organizaţie interguvernamentală cu caracter regional, având sediul la Tunis. în cadrul activităţii desfăşurate în domeniul economic, L.S.A. prin Consiliul său economic, adoptă recomandări şi cu privire la folosirea şi protejarea resurselor naturale ale mediului.
LIMITARE COMPLEMENTARĂ A EMISIILOR -
129
stabilirea de norme de emisie pentru noxe neluate în considerare într-o analiză anterioară.
LIMITARE MAI SEVERĂ A EMISIILOR - stabilirea de valori maxime admisibile mai coborâte decât cele fixate prin normele de emisie pentru noxa respectivă.
LIMITARE PREVENTIVĂ A EMISIILOR - stabilirea de norme de emisie pentru poluanţii eliminaţi în atmosferă, potrivit Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei.
LINIILE DE BAZĂ - liniile celui mai mare reflux de-a lungul ţărmului sau, după caz, liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale ţărmului, inclusiv ale ţărmului dinspre larg al insulelor, ale locurilor de acostare, amenajărilor hidrotehnice şi ale altor instalaţii portuare permanente.
LISTA PATRIMONIULUI MONDIAL ÎN PERICOL
-  listă de bunuri ameninţate de pericole grave şi precise (ameninţarea cu dispariţia datorită unor degradări avansate, proiectele de mari lucrări publice sau private, o dezvoltare rapidă urbană şi turistică, distrugeri cauzate de modificări ale utilizării sau ale proprietăţii, transformări profunde datorate unor cauze necunoscute, abandonări din diferite motive, conflicte armate începute sau ameninţând să izbucnească, calamităţi şi cataclisme, mari incendii, mişcări seismice, alunecări de teren, erupţii vulcanice, modificări ale nivelului apelor, inundaţii etc.), pentru a căror salvare sunt necesare lucrări mari, stabilită, actualizată şi difuzată de Comitetul Patrimoniului Mondial de pe lângă U.N.E.S.C.O.
LOT DE ANIMALE - grupă de animale de aceeaşi specie, aceeaşi vârstă, crescute în aceeaşi fermă, în aceleaşi condiţii.
L
LIM
LOT DE PRODUSE - cantitate de produse din acelaşi
sortiment, fabricate de un singur producător în aceeaşi zi şi schimb.
LUCRĂRI CARE SE CONSTRUIESC PE APE SAU CARE AU LEGĂTURĂ CU APELE - a) lucrări, con strucţii şi instalaţii care asigură gospodărirea complexă a apelor, inclusiv atenuarea apelor mari, prin modificarea regimului natural de curgere, cum sunt: baraje, acumulări permanente sau nepermanente, derivaţii de debite; b) lucrări de folosire a apelor, cu construcţiile şi instalaţiile aferente: alimentări cu apă potabilă, industrială şi pentru irigaţii, amenajări piscicole, centrale hidroelectrice, folosinţe hidromecanice, amenajări pentru navigaţie, plutărit şi flotaj, poduri plutitoare, amenajări balneare, turistice sau pentru agrement, alte lucrări de acest fel; c) lucrări, construcţii şi instalaţii pentru protecţia calităţii apelor sau care influenţează calitatea apelor: lucrări de canalizare şi evacuare a apelor uzate, staţii şi instalaţii de prelucrare a calităţii apelor, injecţii de ape în subteran, alte asemenea lucrări; d) construcţii de apărare împotriva acţiunii distructive a apei: îndiguiri, apărări şi consolidări de maluri şi albii, rectificări şi reprofilări de albii, lucrări de dirijare a apei, combaterea eroziunii solului, regularizarea scurgerii pe versanţi, corectări de torenţi, desecări şi asanări, alte lucrări de apărare; e) traversări de cursuri de apă cu lucrările aferente: poduri, conducte, linii electrice etc.; f) amenajări şi instalaţii de extragere a agregatelor minerale din albiile sau malurile cursurilor de apă, lacurilor şi ale ţărmului mării: balastiere, cariere etc.; g) depozite de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apă: halde de steril, zguri şi cenuşi, şlamuri, nămoluri ş.a.; h) plantări şi defrişări de vegetaţie lemnoasă, perdele antiero-zionale şi filtrante în zonele de protecţie sau în albiile majore, care nu fac parte din fondul forestier; i) lucrări, construcţii şi instalaţii care se execută pe malul mării, pe fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, pe
 LUC
131
L
LUC
"platoul continental sau lucrări pentru apărarea ţărmului; j) lucrări de prospecţiuni, de explorare/exploatare prin foraje terestre sau maritime, instalaţii hidrometrice, borne topohidrografice şi alte lucrări de studii de teren în legătură cu apele; k) lucrări şi instalaţii pentru urmărirea parametrilor hidrologici sau urmărirea automată a calităţii apei.
132
 M
MAL - porţiune îngustă de teren, de regulă în pantă, de-a lungul unei ape.
MANDAT DE INSPECŢIE - instrucţiune emisă de Organizaţia pentru echipa de inspecţie în vederea desfăşurării unei anumite inspecţii.
MARE ÎNCHISĂ SAU SEMIÎNCHISĂ - un golf, un bazin sau o mare înconjurate de mai multe state şi legate de o altă mare sau de ocean printr-iin pasaj îngust sau format, în întregime sau în principal, de mările teritoriale şi zonele economice exclusive ale mai multor state.
MARE LIBERA - acca parte a mării care nu aparţine mării teritoriale sau apelor interioare ale unui stat.
MAREA TERITORIALĂ A ROMÂNIEI - fâşia de mare adiacentă ţărmului ori, după caz, apelor maritime interioare, având lăţimea de 12 mile marine (22.224 m) măsurată de la liniile de bază. Termenul m.t. înlocuieşte termenul ape teritoriale folosit în dispoziţiile legale anterioare.
MATERIAL FISIONABIL SPECIAL - plutoniu, uraniu 233, uraniu îmbogăţit în izotopul 233 sau în izotopul 235;
133
MAT
134
orice material îmbogăţit artificial în oricare dintre izotopii menţionaţi anterior.
MATERIAL LEMNOS - lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, obţinute ca rezultat al aplicării tăierilor autorizate de produse principale, secundare, accidentale şi din acţiuni de igienizare a pădurilor, cherest eaua, precum şi lemnul ecarisat sau cioplit, lemnul brut, prelucrat sau semifabricat.
MATERIAL NUCLEAR - alte materiale decât cele radioactive care, datorită unor proprietăţi nucleare specifice, sunt de interes deosebit pentru domeniul nuclear, stabilite prin reglementări specifice. 1. orice combustibil nuclear, altul decât uraniul, natural sau sărăcit, capabil să producă energie printr-o reacţie în lanţ de fisiune nucleară în afara unui reactor nuclear, sau în combinaţie cu alte materiale; 2. orice produs sau deşeu radioactiv.
MATERIAL RADIOACTIV - orice material, în orice stare de agregare, care reprezintă fenomenul de radioactivitate, inclusiv deşeurile radioactive.
MATERIE PRIMĂ NUCLEARĂ - uraniu ori toriu sau orice combinaţie a acestora, în orice formă fizică sau chimică; zăcăminte care conţin cel puţin 0,03% în greutate uraniu, toriu sau orice combinaţie a acestora.
MATERII EXPLOZIVE - explozivii propriu-zişi, amestecurile explozive, pirotehnice şi simple, mijloacele de iniţiere, cele auxiliare de aprindere, precum şi orice alte substanţe sau amestecuri de substanţe destinate să dea naştere la reacţii chimice instantanee, cu degajare de căldură şi gaze la temperatură ridicată.
MATRICE DE IMPACT - metoda cea mai folosită în evaluarea impactului ecologic. Ea implică compararea
diferiţilor factori într-o matrice în cruce. La intersecţia activităţilor cu factori ecologici este cuantificată intensitatea şi importanţa impactului. Una din cele mai cunoscute matrice (Leopold) acoperă 100 de feluri de operaţiuni, care produc impacturi şi 88 factori de condiţii ecologice. Folosirea acestei metode permite analizarea tuturor relaţiilor posibile, ceea ce face evaluarea totală mai obiectivă. Matri-cele pot evalua atât impactul direct, cât şi cel indirect.
MĂSURI APLICABILE TRAFICULUI - în cazul în care aplicarea normelor de limitare preventivă a emisiilor pentru autovehicule şi pentru infrastructurile destinate transportului nu este suficientă pentru a preveni depăşirea imi-siilor standardizate, autorităţile pentru mediu vor dispune măsuri care privesac atât construcţia sau exploatarea autovehiculelor, cât şi dirijarea sau restrângerea traficului.
MĂSURI PENTRU REDUCEREA IMISIILOR - în cazul în care prin aplicarea normelor de limitare preventivă a emisiilor provocate de instalaţiile staţionare nu se pot respecta normele de imisie, acestea situându-se la valori superioare celor din standarde, autorităţile pentru mediu vor dispune beneficiarilor acestor instalaţii măsuri privind: a) reducerea termenelor de modernizare a sistemelor de depoluare; b) fixarea unor limitări complementare sau mai severe ale emisiilor. Limitări mai severe ale emisiilor se impun pentru instalaţiile care contribuie cu mai mult de 10% la încărcarea poluantă totală.
MĂSURI PENTRU CONSERVAREA FLOREI ŞI FAUNEI DIN ANTARCTICA - adoptate la Bruxelles în 1964, potrivit cărora Antarctica este o „zonă specială de conservare", uciderea, vânzarea, sau molestarea oricărui mamifer sau a oricărei păsări sunt prohibite, cu excepţia situaţiilor autorizate, iar impactul nociv asupra condiţiilor lor normale de viaţă trebuie redus la minim.
MEDIC VETERINAR AUTORIZAT - medic veterinar desemnat de autoritatea competentă în aplicarea dispoziţiilor normelor legale în materie şi a Convenţiei europene.
MED
136
MEDICAMENT DE UZ VETERINAR - orice compus sau amestec de compuşi chimici, produse de origine vegetală sau animală, condiţionate într-o formă farmaceutică, utilizat ca atare, fără modificări, care, administrat unui animal, are drept scop diagnosticarea, prevenirea, ameliorarea sau vindecarea unei stări patologice indiferent de natura acesteia.
MEDIU - ansamblul factorilor fizici şi biologici, naturali şi artificiali, care, acţionând în diferite moduri, generează o anumită ambianţă ecologică, în general favorabilă miracolului Terrei - viaţa; ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţe vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale. M. trebuie considerat în totalitatea sa: natural şi artificial, ecologic, politic, economic, tehnologic, social, legislativ, cultural şi estetic. Totalitatea factorilor abiotici şi biotici ce înconjoară lumea vie, care alcătuiesc biosfera, litosfera şi atmosfera, adică totalitatea factorilor naturali şi a celor creaţi prin activităţi umane care, în strânsă interacţiune, influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă pentru om şi cele de dezvoltare în ansamblu a societăţii umane.
MEDIU ARTIFICIAL - „mediu civilizat11 creat de mintea şi mâna omului, ce există datorită activităţii umane, constituind condiţia materială de viaţă. M.a. se compune din: aşezările omeneşti şi tot ce este creat de om şi se află în afara acestor aşezări (şosele, autostrăzi, căi ferate, poduri, viaducte, baraje etc.).
MEDIU NATURAL - produs al naturii, părţile vizibile şi indivizibile ale naturii, condiţia existenţei tuturor vieţuitoarelor. Elementele principale ale m.n. sunt: terenurile, apele, pădurile, aerul, fauna, flora etc. (Doctrină). Mediul material al omului, cuprinzând elemente abiotice ca: stâncile, apa şi atmosfera şi elemente biotice (vii), incluzând biocenozele naturale şi seminaturale, inclusiv flora şi fauna în stare sălbatică.
MENŢINATOR - înseamnă persoana juridică sau fizică indicată în registrul de stat ca responsabilă de menţinerea unui soi cu caracteristicile avute la data înscrierii în registrul de stat. El poate fi amelioratorul soiului sau persoana autorizată căreia amelioratorul i-a transferat acest drept printr-o tranziţie legală.
METODOLOGIE - ştiinţă care se ocupă de metodele cercetării ştiinţifice; totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o ştiinţă; de exemplu, metodologia de avizare a documentaţiilor de urbanism privind zone şi staţiuni turistice şi a documentaţiilor tehnice privind construcţii din domeniul turismului.
MIJLOACE DE TRANSPORT - orice material feroviar rulant, navele care servesc navigaţiei maritime, pe lacuri sau fluviale şi vehiculele rutiere; acolo unde condiţiile locale o impun, hamalii şi animalele de povară.
MIJLOACELE JURIDICE DE PROTECŢIE A MEDIULUI - obligaţia de a face ceva în vederea protecţiei mediului şi obligaţia de a nu face ceva prin care s-ar putea polua mediul.
 MIN
MINĂ - loc subteran amenajat special, de unde se extrag mineralele; ansamblul lucrărilor, construcţiilor etc. de la
137
suprafaţă şi din subteran al unei exploatări miniere; de exemplu, mină de: cărbuni, nisipuri şi şisturi bituminoase; sare; minereuri sau zone ale acestora; lucrările miniere subterane de prospecţiuni şi explorări geologice şi cu caracter special.
MINERIT - totalitatea operaţiilor tehnice miniere de valorificare a zăcămintelor de minereu aflate în scoarţa pământului; îndeletnicirea mineritului; prospectarea, explorarea, deschiderea, pregătirea şi exploatarea materiilor prime.
MINISTERUL APELOR, PĂDURILOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI - organul administraţiei publice centrale de specialitate care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniul gospodăririi apelor, pădurilor şi protecţiei mediului. MAPPM are în subordine: instituţii publice finanţate de la bugetul de stat (agenţii de proiectare a mediului judeţene şi a m. Bucureşti - servicii publice descentralizate; Administraţia Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării"); unităţi de cercetare ştiinţifică, proiectare, documentare şi informare, finanţate din venituri extrabugetare (Institutul de Cercetări şi Ingineria Mediului Bucureşti; Institutul Român de Cercetări Marine Constanţa; Institutul de Cercetări şi Proiectări „Delta Dunării" Tulcea; Oficiul de Informare şi Documentare Bucureşti); regii autonome (Regia Autonomă a Apelor „Apele Române"; Regia Autonomă a Pădurilor „Romsilva"). Pe lângă MAPPM funcţionează ca organisme consultative: Comisia Centrală de Apărare împotriva Inundaţiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la Construcţiile Hidrotehnice; Comisia Naţională pentru Evaluarea Trofeelor Cinegetice; Comisia Naţională pentru Siguranţa Barajelor şi Lucrărilor Hidrotehnice; Comitetul Naţional Român pentru Programul Hidrologic Internaţional.
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE ŞI AMENAJĂRII TERITORIULUI-organul administraţiei publice centrale de specialitate care aplică strategia dezvoltării şi politica Guvernului în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, lucrărilor publice şi construcţiilor, cu respectarea autonomiei locale. Unităţile care funcţionează în subordinea acestui minister sunt: inspecţiile judeţene şi a m. Bucureşti în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului, care funcţionează ca servicii publice descentralizate ale ministerului şi sunt subordonate inspecţiei de stat în construcţii, lucrări publice, urbanism şi amenajarea teritoriului organizată în cadrul ministerului ca inspecţie centrală; Centrul de Documentare pentru Construcţii, Arhitectură, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului.
MINISTERUL MEDIULUI - înfiinţat iniţial prin Decretul nr. 11/1989 sub denumirea de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Mediului înconjurător prin reorganizarea Consiliului Naţionala al Apelor, Ministerului Silviculturii şi Consiliului Naţional pentru Protecţia Mediului înconjurător, care s-au desfiinţat, denumirea acestei autorităţi centrale de stat, care organizează cadrul instituţional, dezvoltă, îndrumă şi perfecţionează activitatea de protecţie a mediului, la scară naţională, schimbându-se apoi în Ministerul Mediului (H.G. 983/1990; abrogată prin H.G. 264/1991). în prezent denumirea este: Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
MISTEL - produs obţinut prin alcoolizarea mustului de struguri neintrat în fermentaţie. El poate avea o tărie alcoolică dobândită cuprinsă între 12 şi 15% în volume, iar mustul folosit pentru obţinerea sa trebuie să aibă un conţinut în zahăr de cel puţin 145 g/litru. Alcoolizarea se face cu alcool etilic alimentar sau cu alcool de origine viticolă, cu tăria alcoolică de cel puţin 96% în volume sau/şi cu distilat
            de vin cu tăria alcoolică cuprinsă între 52 şi 86% în volume. M. este utilizat, în principal, ca materie primă pentru prepararea de vinuri speciale.
MOD MODALITĂŢILE DE IMPLEMENTARE A PRINCIPIILOR PROTECŢIEI MEDIULUI - acestea sunt: adoptarea unor politici de mediu; obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului; corelarea planificării de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism; introducerea pârghiilor economice stimulative sau coercitive; rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu; elaborarea de norme şi standarde, armonizarea acestora cu reglementările internaţionale şi introducerea programelor pentru conformare;.promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului; instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor.
          MODIFICARE CU CONSTRUCŢII ŞI MONTAJ -
          orice schimbare însoţită de oricare din lucrările cuprinse la termenul „construcţii şi montaj11 propusă la un obiectiv în funcţiune sau în proiectul unui obiectiv, care determină schimbarea specificaţiilor sau capacităţilor iniţiale ale obiectivului ori au ca efect creşterea emisiilor de poluanţi.
          MONITORINGUL CALITĂŢII SOLULUI - supravegherea, prognoza şi avertizarea cu privire la tendinţele şi dinamica evoluţiei reacţiei pH şi a stării de asigurare cu fosfor mobil şi potasiu mobil a solurilor agricole; fundamentarea specifică a măsurilor de folosire judicioasă a îngrăşămintelor şi amendamentelor în procesul de producţie agricolă, până la nivelul parcelei şi solei; programarea recoltelor posibil de realizat în condiţii pedoclimatice concrete.
140
       MONITORIZAREA MEDIULUI - sistem de suprave-
ghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun.
MONOPOL DE STAT - privind exportul, importul şi comercializarea armelor şi muniţiilor militare, se înţelege dreptul de a efectua aceste operaţiuni numai de către agenţii economici autorizaţi în acest sens de către Ministerul Finanţelor, cu avizul Ministerului Apărării Naţionale sau, după caz, al Ministerului de Interne.
MONUMENT AL NATURII - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolaţi, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic, locuri fosilifere, obiective situate în afara sau în interiorul perimetrelor special constituite, toate locurile, toţi bionţii (fiinţele vii), toate teritoriile şi operele umane preistorice care, din cauza interesului lor ştiinţific, artistic, peisagistic şi legendar, merită a fi conservate pentru folosul public, atât în prezent, cât şi în viitor, şi care sunt declarate ca atare prin lege.
MUNIŢII - cartuşele, proiectilele şi încărcăturile de orice fel, care pot fi întrebuinţate la armele de foc.
MUST DE STRUGURI - produs lichid obţinut, prin scurgere liberă sau prin procedee fizice, din struguri proaspeţi. Se admite ca mustul să aibă un conţinut în alcool dobândit de cel mult 1% în volume.
 MUS
MUST DE STRUGURI CONCENTRAT - produs necaramelizat, obţinut prin deshidratarea parţială a mustului proaspăt sau tăiat, efectuată printr-o metodă autorizată, alta
141
MUS
decât cea de încălzire pe foc direct. El se obţine din struguri de vin cu o concentraţie în zahăr de cel puţin 145 g/litru, are un conţinut în zaharuri de cel puţin 650 g/litru şi poate avea un conţinut în alcool dobândit de maximum 1% în volume.
MUST TĂIAT - mustul oprit să intre în fermentaţie alcoolică prin aplicarea unui procedeu autorizat, al cărui conţinut în alcool nu depăşeşte 1 % în volume.
142
 N
NECESARUL MINIM DE APĂ POTABILĂ -cantitatea minimă de apă potabilă necesară satisfacerii nevoilor gospodăreşti şi publice după cum urmează: 50 l/om/zi pentru instalaţii locale şi 100 l/om/zi pentru instalaţii centrale. Din aceste cantităţi sunt excluse nevoile industriale şi urbanistice.
NECONFORMITATE - abatere de la caracteristicile calitative declarate de furnizor, de la condiţiile contractuale sau de la alte cerinţe devenite obligatorii prin reglementări legale.
NECROZĂ - mortificarea unor ţesuturi vii ale plantelor sau ale animalelor.
NIVEL DE INTERVENŢIE - criteriu cantitativ pentru introducerea măsurilor de protecţii a populaţiei împotriva iradierii, specific fiecărei măsuri şi reprezintă doza care este evitată prin introducerea măsurii de protecţie; se referă la obligaţia unităţilor economice care utilizează surse de radiaţii sau prelucrează materiale sau minereuri radioactive de a verifica la fiecare 10 zile echipamentele de protecţie împotriva radiaţiilor şi de a comunica constatările făcute agenţiilor de mediu.
143
NIVELUL MEDIU AL APEI - poziţia curbei suprafeţei libere a apei, raportată la un plan de referinţă, corespunzătoare tranzitării prin albie a debitului mediu pe o perioadă îndelungată (debit-modul).
NORME DE IMISIE - norme privind valorile concentraţiilor maxime admisibile ale unor substanţe poluante în atmosferă.
NORME DE LIMITARE PREVENTIVĂ A EMISIILOR - norme privind valorile concentraţiilor maxime de poluanţi admise a fi eliminate în atmosferă de către diferitele activităţi antropice.
NUMĂR C AS - numărul din Registrul Chemical Abstracts Service, corespunzător fiecărei substanţe chimice identificabile prin denumirea şi formula chimică structurală.
 o
OBIECTIV - o unitate industrială, comercială, socială, economică ş.a. cu impact sau risc de impact asupra calităţii factorilor de mediu.
OBIECTIVE NUCLEARE - uzine pentru fabricarea combustibilului nuclear, reactori nucleari, inclusiv ansamblurile critice şi subcritice, reactori de cercetare, centrale nu-clearo-electrice, instalaţii de stocare a combustibilului iradiat, unităţi de îmbogăţire sau instalaţii de retractare.
OBIECTIVE NUCLEARE DE BAZĂ - unităţi care des făşoară activităţi nucleare, cum sunt: reactori nucleari, centrale electro-nucleare, uzine de prelucrare a combustibilului nuclear, mine radioactive şi altele.
OBIECTUL LEGII PROTECŢIEI MEDIULUI - re
glementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabilă a societăţii.
OBIECTUL CONTRAVENŢIEI ECOLOGICE - va
lorile, relaţiile de mediu, factorii de mediu natural sau artificial sau interesele legitime privitoare la un mediu sănătos, nepoluat, apărate prin normele dreptului mediului, cărora
145
o
 OBI
li se aduce atingere sau sunt puse în pericol prin poluare sau în alt mod.
OBIECTUL DREPTULUI MEDIULUI - relaţiile so ciale formate între persoane în legătură cu activitatea complexă de protecţie a mediului.
OBIECTUL RAPORTULUI DE DREPTUL MEDIULUI - acţiunile sau inacţiunile subiectelor acestor raporturi juridice, conduita lor în cadrul raporturilor de dreptul mediului.
OBIECTUL SPECIFIC AL CONTRAVENŢIEI ECOLOGICE - element constitutiv al contravenţiei ecologice constând în valorile, relaţiile de mediu, factorii de mediu natural sau artificial ori interesele legitime privitoare la un mediu sănătos, nepoluat, apărate prin normele dreptului mediului, cărora li se aduce atingere sau sunt puse în pericol prin poluare sau în alt mod.
OCROTIREA NATURII - totalitatea măsurilor luate de om în vederea asigurării perpetuării unor specii, afectate de schimbările survenite în habitatul sau în lanţurile lor trofice, a păstrării pentru posteritate a unor indivizi sau obiective de interes deosebit sub aspect ştiinţific, peisagistic, istoric, sentimental etc.
OFICII DE CADASTRU AGRICOL ŞI ORGANIZAREA TERITORIULUI AGRICOL - instituţii publice cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, înfiinţate prin reorganizarea oficiilor de cadastru şi organizarea teritoriului judeţene şi al m. Bucureşti.
146
OFICII DE CADASTRU, GEODEZIE ŞI CARTOGRAFIE - instituţii publice cu personalitate juridică, orga-
nizate în fiecare judeţ şi în m. Bucureşti în subordinea Oficiului Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. Oficiul judeţean de cadastru, geodezie ş cartografie este împuternicit să execute, direct sau prin persoane autorizate, lucrări tehnice privind comasările, parcelările, schimburile de terenuri şi rectificările de hotar între unităţile administrativ-teritoriale, altele decât cele stabilite în competenţa oficiilor de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol prin Legea fondului funciar nr. 18/1991.
OFICIUL NAŢIONAL DE CADASTRU, GEODEZIE ŞI CARTOGRAFIE - O.N.C.G.C. este instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, finanţată integral de la bugetul de stat; aplică reglementările legale în domeniile de specialitate.
OMOLOGARE - procedură prin care autorităţile naţionale competente aprobă utilizarea pe teritoriul ţării a produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor, în agricultură şi în silvicultură, după examinarea datelor ştiinţifice prezentate de fabricanţi şi de autorităţile ştiinţifice proprii, competente, care atestă că produsul este eficient pentru utilizările prevăzute şi nu prezintă sau prezintă riscuri acceptate pentru sănătatea umană şi animală sau pentru mediul înconjurător.
OMOLOGAREA AUTOVEHICULELOR - autovehiculele şi remorcile se înmatriculează definitiv în România numai după omologarea pentru circulaţia pe drumurile publice prin Registrul Auto Român - R.A. Omologarea este individuală sau de tip. Ea se solicită de către producătorii sau reprezentanţii autorizaţi ai acestora ori, după caz, de persoanele juridice sau fizice române care le importă sau le introduc în România, ori le construiesc din piese detaşate. Autovehiculele şi remorcile importate sau introduse în România nu pot fi înamtriculate definitiv dacă
au o vechime de fabricaţie mai mare de 8 ani faţă de anul în care s-au efectuat formalităţile vamale în România. Autovehiculele primite cu titlu gratuit de organizaţii sau asociaţii cu caracter umanitar, de protecţie socială, instituţii culturale şi de învăţământ de toate gradele, sindicate, organizaţii de cult, asociaţii, federaţii sau cluburi sportive, ministere şi alte organe ale administraţiei publice, pot fi înmatriculate definitiv, indiferent de vechimea lor, în condiţiile prevăzute de lege.
OMOLOGAREA PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR - procedură prin care autorităţile naţionale competente aprobă utilizarea pe teritoriul ţării a produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor, în agricultură şi silvicultură, după examinarea datelor ştiinţifice prezentate de fabricanţi şi de autorităţile ştiinţifice proprii, competente care atestă că produsul este eficient pentru utilizările prevăzute şi nu prezintă sau prezintă riscuri acceptate pentru sănătatea umană şi animală sau pentru mediu.
OPERAŢIUNI CU ARME ŞI MUNIŢII - producerea, confecţionarea, prelucrarea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, comerţul, închirierea, importul, exportul, transportul, depozitarea sau repararea armelor de tir, de vânătoare, de împrăştiere a gazelor nocive, iritante sau de neutralizare ori de recuzită, a muniţiilor pentru acestea şi a armelor de panoplie. Persoanele juridice care efectuează operaţiuni cu arme şi muniţii, altele decât cele militare, sunt obligate să obţină autorizaţie de la organele componente ale Ministerului de Interne.
    ORGANELE DE CONTROL AL ACTIVITĂŢII NUCLEARE - 1. Inspecţia de Stat pentru Protecţia Nucleară din cadrul Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare;
     2.     Inspectoratele de poliţie sanitară şi medicină preventivă ale Ministerului Sănătăţii;
     3.     Inspecţia de stat pentru protecţia mediului din cadrul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului;
     4.     Inspecţia de stat pentru cazane şi instalaţii de ridicat din cadrul Ministerului Industriei;
     5.     Comisia centrală pentru accident nuclear şi căderi de obiecte cosmice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale;
     6.     Inspectoratul General al Poliţiei şi Comandamentul Trupelor de Pompieri din cadrul Ministerului de Interne;
     7.     Inspecţia de stat pentru protecţia muncii din cadrul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale;
     8.     Agenţia Naţională de Control al Exporturilor Strategice şi de Interzicere a Armelor Chimice;
     9.     Direcţia generală a vămilor din cadrul Ministerului Finanţelor;
     10. Biroul Român de Metrologie Legală.
ORGANISM DE REGLEMENTARE - unul sau mai multe organisme investite de partea contractantă care are competenţa legală de a elibera autorizaţii şi de a reglementa amplasarea, proiectarea, construcţia, punerea în funcţiune, exploatarea sau dezafectarea instalaţiilor nucleare.
ORGANIZAŢIA AVIAŢIEI CIVILE INTERNAŢIONALE - O.A.C.I. a fost creată la 4 aprilie 1947 cu sediul la Montreal, după ratificarea Convenţiei pentru Aviaţia Civilă Internaţională de către 26 state elaborată la Chicago în 1944. România este membră din anul 1966.
ORGANIZAŢIA INTERNAŢIONALĂ A MUNCII -O.I.M. a luat fiinţă în 1919 după încheierea tratatului de la Versailles, ca o organizaţie de sine stătătoare, asociată la Liga Naţiunilor, cu sediul la Geneva. România este membră din 1919.
ORGANIZAŢIA MARITIMĂ INTERNAŢIONALĂ -
denumită iniţial Organizaţia Maritimă Consultativă Internaţională potrivit statutului său semnat la 6 martie 1934 O.M.I. este singura agenţie specializată în cadrul O.N.U. care îşi dedică activitatea problemelor maritime şi dezvoltării unei strategii ştiinţifice şi tehnice la nivel mondial, în ceea ce priveşte protecţia mediului marin faţă de poluările provocate de nave şi de depozitările de deşeuri în mare. Printre componentele fundamentale ale strategiei protecţiei mediului marin provocate de O.M.I, amintim: cooperarea tehnică, legislativă şi ştiinţifică între guvernele angajate în direcţia protecţiei mediului maritim faţă de poluările de la nave şi activităţile legate de acestea, a diminuării efectelor poluării asupra mediului; promovarea unor standarde exigente şi aplicabile la nivel internaţional în ceea ce priveşte: securitatea maritimă, prevenirea şi combaterea poluării marine produse de nave şi activităţile acestora; încurajarea în cel mai înalt grad posibil a implementării şi aplicarea efectivă a standardelor menţionate; întărirea capacităţii de acţiune pe plan naţional şi regional în ceea ce priveşte prevenirea, controlul, combaterea şi diminuarea poluării marine şi care în final să ducă la cooperarea tehnică între ţări etc.
ORGANIZAŢIA METEOROLOGICĂ MONDIALĂ -
O.M.M. a fost fondată la 11 octombrie 1947 şi a început să funcţioneze ca organizaţie specializată O.N.U. din 20 decembrie 1951, având sediul al Geneva. O.M.M. a fost precedată de Organizaţia Meteorologică Internaţională - organism interguvernamental creat în 1973. O.M.M. are ca scop stabilirea unei colaborări la nivel mondial în domeniul operaţiunilor şi al serviciilor meteorologice, difuzarea de informaţii meteorologice, stimularea cercetării ştiinţifice, favorizarea aplicării meteorologiei în navigaţie, agricultură şi alte activităţi umane. O.M.M. urmăreşte creşterea contribuţiei meteorologiei la progresul economic şi social, la pro-
tecţia vieţii şi conservarea mediului. România face parte din O.M.M. din anul 1948.
ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII -
O.M.S. a fost înfiinţată la Conferinţa de la New York în anul 1946 şi are ca scop de a conduce popoarele la nivelul cel mai ridicat posibil de sănătate, prin sănătate înţelegându-se o stare de completă bună dispoziţie fizică, mintală şi socială şi care nu constă numai în absenţa bolii sau a infirmităţii. O.M.S. conduce, printre altele, studii cu privire la poluarea zonelor de litoral, la poluarea aşezărilor omeneşti, la combaterea zgomotului etc. în domeniul protecţiei mediului, O.M.S. şi-a propus: evaluarea efectelor pe care le produc condiţiile de mediu asupra sănătăţii; aprovizionarea cu apă salubră; elaborarea de sisteme pentru detecţia şi supravegherea poluanţilor şi a altor factori dăunători pentru sănătatea oamenilor ş.a.
ORGANIZAŢIA UNITĂŢII AFRICANE - creată de Conferinţa la nivel înalt de la Addis Abeba (Etiopia), la 25 mai 1963, îşi are sediul la Addis Abeba. Pe măsura creşterii legăturilor dintre dezvoltare şi mediu, preocupările O.U.A au crescut şi în domemiul mediului; în Planul de acţiune de la Lagos 1980-2000, problematica mediului este inclusă în cadrul problemelor generale socio-economice, fiind stabilite următoarele priorităţi: salubritatea mediului, sănătatea şi aprovizionarea cu apă; seceta şi deşertificarea; despăduririle şi degradarea solurilor; poluarea masivă şi conservarea resurselor zonei; aşezările umane; controlul poluării aerului; pregătirea şi educaţia ecologică, legislaţia şi reformaţia.
ORGANIZAŢIA PENTRU ALIMENTAŢIE ŞI AGRICULTURĂ (F.A.O.) - înfiinţată la 16 octombrie 1945, F.A.O. îşi are seidul la Roma. Organizaţia are ca scop ridicarea condiţiilor de trai ale popoarelor şi statelor membre, îmbunătăţirea randamentului producţiei şi repartiţia tuturor
o
ORG
produselor agricole şi alimentare, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale populaţiei rurale, eradicarea sărăciei. F.A.O. şi-a extins preocupările cu privire la poluarea şi protecţia solului, în domeniul poluării apelor maritime interioare şi a atmosferei. România este membră din anul 1962.
ORGANIZAŢIA PENTRU COOPERARE ŞI DEZVOLTARE ECONOMICĂ - O.C.D.E. este organizaţie interguvernamentală cu caracter economic înfiinţată la 30 decembrie 1961, înlocuind Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică creată în 1948 pentru administrarea Planului Marshal în vederea reconstrucţiei în Europa. In cadrul O.C.D.E. funcţionează Comitetul pentru Politica Mediului, care se ocupă dc problemele legate de poluarea atmosferică, a apei, regimului substanţelor şi deşeurilor toxice periculoase, aspecte ale protecţiei aşezărilor umane ş.a. Deşi în esenţă are caracter economic, O.C.D.E. este una din pionerii promovării regulilor fundamentale ce au dus la apariţia şi dezvoltarea dreptului internaţional al mediului.
ORGANIZAŢIE DE INTEGRARE ECONOMICĂ REGIONALĂ - organizaţie constituită din state, căreia ele i-au transferat competenţe pentru anumite probleme, parte dintre ele guvernate de Tratatul Cartei Energiei, inclusiv autoritatea de a lua decizii obligatorii pentru ele, în legătură cu acele probleme.
ORGANIZAŢIE DE INTEGRARE POLITICĂ ŞI/ SAU ECONOMICĂ - orice organizaţie constituită de state suverane, căreia acestea i-au conferit competenţe în domeniile reglementate prin Convenţia de la Basel şi care au fost autorizate, în conformitate cu procedurile interne, să semneze, ratifice, accepte, aprobe sau să confirme oficial convenţia sau să adere la ea.
ORGANIZAŢII VÂNĂTOREŞTI - organizaţii nonpro-
fit, constituite pe baza principiului liberei asocieri a vânătorilor, cu personalitate juridică, având deci patrimoniu distinct şi fiind reprezentate la nivel naţional şi internaţional de Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România.
OŢET DIN VIN - produs obţinut prin fermentarea acetică a vinului sau a amestecului fermentabil, în care vinul intervine în proporţie de minimum 70% în volume. Aciditatea totală a o.d.v. este de minimum 60 g/litru exprimată în acid acetic.
PAGUBĂ ECOLOGICĂ - v. daună ecologică.
154
PAGUBĂ NUCLEARĂ - orice prejudiciu cauzat persoanelor, orice pierdere de bunuri care provine sau rezultă din proprietăţile radiaoctive sau dintr-o combinare a acestor proprietăţi şi proprietăţi toxice, explozive sau alte proprietăţi dăunătoare ale unui combustibil nuclear, al produselor sau deşeurilor radioactive care se găsesc într-o instalaţie nucleară, orice pagubă adusă persoanelor şi bunurilor care provine din radiaţii ionizante emise de orice sursă radioactivă, care se află într-o instalaţie nucleară.
PARC NATURAL - suprafaţă de teren în care se urmăreşte menţinerea peisajului natural existent şi a utilizărilor actuale ale terenurilor, cu posibilităţi de restrângere a acestor folosinţe în viitor (Grădiştea de Munte-Cioclovina cu 30.000 ha în Munţii Orăştiei; Porţile de Fier ce cuprind Defileul Dunării pe o lungime de 135 km).
                                          ’ *
PARC NAŢIONAL - suprafaţă intinsă de teren, păzită şi îngrijită, în care exploatarea silvică, minieră, vânătorească etc. sunt oprite, pentru a se păstra natura neschimbată. Autenticitatea floristică, faunistică şi a vegetaţiei, importanţa peisagistică pentru dezvoltarea turismului şi, mai ales, intensificarea şi amplificarea presiunii antropozoogene
asupra Unor regiuni ale ţării în care se află deja constituite o serie de rezervaţii ştiinţifice, naturale ori monumente ale naturii, constituiau argumente pentru conceperea unei reţele de parcuri naţionale. P.n. existente (sau în formare) sunt: Munţi Rodnei (56.700 ha); Domogled-Valea Cernei (proiectat pe o suprafaţă de 60.100 ha); Cheile Nerei-Beuşniţa (45.561 ha, reunind un complex de formaţii vegetale); Se-menic-Cheile Caraşului (cu o suprafaţă de 30.400 ha); Munţi Bucegi (35.700 ha, ce reprezintă regiunea muntoasă cu cea mai mare presiune turistică din România şi se urmăreşte să asigure originalitatea şi capacitatea conservativă a 4 rezervaţii); Cozia (17.100 ha, cuprinzând două masive muntoase
- Cozia şi Naruţu - situate de o parte şi alta a râului Olt); Piatra Craiului (conceput pe 14.800 ha); Ceahlăul (17.200 ha); Călimani (15.300 ha); Cheile Bicazului-Hăşmaş (11.600 ha); Munţii Apuseni (37.900 ha).
PARCUL NAŢIONAL RETEZAT - înfiinţat în 1937, cu o suprafaţă totală de 13.000 ha, primul parc naţional din ţară, care prin reorganizări ulterioare a ajuns la o mărire a suprafeţei de 60.000 ha, având trei zone cu regim diferit de protecţie: zona de protecţie integrală; zona tampon; zona prepare. Perimetrul parcului cuprinde porţiuni din două distincte ale Munţilor Retezat: Retezatul Mare, dominat de roci cristaline cu vârfuri înalte de peste 2.200 m; Retezatul Mic, cu forme domoale şi vârfuri rotunjite. P.N.R. cuprinde cele mai reprezentative dintre cele 82 de lacuri şi 18 urme a gheţarilor de pe cuprinsul Munţilor Retezat; reţeaua hidrografică este tributară bazinului Mureşului; climatul se diferenţiază altitudinal în 6 etaje termice şi 4 etaje pluviometrice, contribuind - alături de microclimate - la edificarea unei mari varietăţi de biotopuri; vegetaţia din perimetrul parcului a fost reunită în 60 de asociaţii edificate de cormofite, în 19 biocenoze şi 27 lichenocenoze; sub acţiunea principalilor factori pedogenetici (climă, vegetaţie, rocă mamă) s-au format soluri ce aparţin la 4 clase genetice; diversitatea floristică a biotopurilor din parc este impresionantă (1.186
p
PAR
sp., 104 ssp., 312 var. de cormofite); extrem de variată este şi fauna, care însumează peste 1.230 sp., între care domină nevertebratele (1.113 sp.). P.N.R. este inclus, din 10 ianuarie 1980, în reţeaua Rezervaţiilor Biosferei (MAB) şi trecut în rândul valorilor universale.
PARTENERI AI REŢELEI - instituţii naţionale şi internaţionale cu rol de evaluare a riscului folosirii substanţelor chimice şi utilizatori de astfel de substanţe.
PATRIMONIU CULTURAL - monumentele: opere de arhitectură, de sculptură sau dc pictură monumentală, elemente sau structuri cu caracter arheologic, inscripţii, grote şi grupuri de elemente care au o valoare universală excepţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific; -ansamblurile: grupuri de construcţii izolate sau grupate, care, datorită arhitecturii lor, a unităţii şi a integrării lor în peisaj, au o valoare universală excepţională din punct de vedere istoric, artistic sau ştiinţific; - siturile: lucrări ale omului sau opere rezultate din acţiunile conjugate ale omului şi ale naturii, precum şi zonele incluzând terenurile arheologice care au o valoare universală excepţională din punct de vedere istoric, estetic, etnologic sau antropologic. Din punctul de vedere al păstrării şi conservării unor bunuri culturale, prin p.c. se înţeleg locurile de cult, siturile de însemnătate istorică, monumentele, cimitirele şi mausoleele pentru decedaţi, precum şi materialul arhivistic referitor la acestea.
PATRIMONIU NATURAL, - monumente naturale constituite de formaţiuni fizice şi biologice sau de grupări de asemenea formaţiuni care au o valoare universală excepţională din punct de vedere estetic sau ştiinţific;
     -      formaţiuni geologice şi fiziografice şi zonele strict delimitate constituind habitatul speciilor animale şi vegetale ameninţate, care au o valoare universală excepţională din punctul de vedere al ştiinţei sau conservării;
     - siturile naturale sau zonele naturale strict delimitate,
156
care au o valoare universală excepţională din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al frumuseţii naturale.
PAZA PĂDURILOR PRIVATE - la cererea asociaţiilor de proprietari sau a proprietarilor individuali care deţin păduri ce au cel puţin o limită comună cu pădurile aflate în paza regiei autonome se poate asigura de Regia Naţională a Pădurilor, prin unităţile şi subunităţile acesteia, pe bază de contracte. în astfel de condiţii, R.N.P. are obligaţia de a asigura serviciul de pază a acestor păduri.
PĂDURE - teren acoperit cu vegetaţie forestieră în suprafaţă mai mare de 0,25 hectare, făcând parte din fondul forestier şi fiind cuprinsă în amenajamente silvice.
PĂDURE CLIMATICĂ - pădure în stadiu de climax, adică ajunsă la un stadiu ultim de evoluţie, în echilibru perfect cu ansamblul de factori edafo-climatici.
PĂRŢI RIVERANE - părţi (state contractante) care mărginesc aceleaşi ape transfrontiere.
PĂSĂRI DE APĂ - păsări a căror existenţă depinde ecologic de zonele umede.
PEISAJ - parte perceptibilă a terenului (pământului), definită prin relaţia şi interacţiunea dintre diverşi factori: sol, relief, apă, climă, floră, faună şi om.
PERIMETRU DE AMELIORARE - cuprinde terenurile care prin degradare şi poluare şi-au pierdut, total sau parţial, capacitatea de producţie pentru culturi agricole şi silvice. Aceste terenuri se stabilesc de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei împreună cu Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, delimitarea concretă a perimetrului făcându-se de o comisie de specialişti stabilită de cele două ministere. Deţinătorii de astfel de terenuri sunt obligaţi să
le pună la dispoziţie în vederea aplicării măsurilor şi lucrărilor prevăzute în proiectul de ameliorare, păstrând, desigur, dreptul de proprietate asupra lor. Includerea de către primărie a unui anumit teren în acest perimetru se poate face numai cu acordul proprietarului. în lipsa acestuia, primăria va face propuneri motivate prefecturii, care va decide.
PERIMETRUL DE PROTECŢIE HIDROGEOLOGI-
CĂ - zona cea mai îndepărtată de punctul de prelevare a apei, limitrofă zonei de protecţie sanitară cu regim de restricţii, având rolul de a asigura protecţia faţă de orice substanţe greu degradabile sau nedegradabile şi regenerarea debitului prelevat prin lucrările de captare.
PERMIS DE EXERCITARE A ACTIVITĂŢII NUCLEARE- titularul autorizaţiei nucleare va putea utiliza în activităţile autorizate numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activităţi. Acest permis se eliberează, în baza unei evaluări şi examinări, de către autoritatea naţională competentă numai pentru persoanele fizice care au responsabilităţi în desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare. Permisul de exercitare se eliberează pe o perioadă determinată prin reglementările în vigoare. Dreptul dobândit pe baza permisului de exercitare nu poate fi transmis fără acordul emitentului. Permisul de exercitare se suspendă sau se retrage de către emitent, din proprie iniţiativă sau la sesizarea altor instituţii cu atribuţii de control ori a persoanelor de specialitate, în toate cazurile în care emitentul constată că: a) titularul nu a respectat reglementările în vigoare; b) titularul încetează din viaţă sau îşi pierde capacitatea de exerciţiu.
PERSOANĂ individ, firmă, corporaţie, asociaţie, parte-neriat, consorţiu, societate mixtă, autoritate, entitate guvernamentală, comercială, juridică, recunoscută prin lege cu drepturi şi obligaţii. Strict juridic, prin „persoană" se
P
PER
înţelege orice subiect de drept, adică omul luat individual, ca persoană fizică, sau organizat în condiţiile legii ca persoană juridică (publică ori privată).
PERSOANĂ STABILITĂ ÎN ROMÂNIA - persoană fi zică cu domiciliul în România sau o persoană juridică română.
PERSPECTIVA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ÎN ANUL 2000 ŞI DUPĂ ACESTA, - document conceput la începutul anilor ’80, care cuprinde unitar o strategie aprobată de Consiliul de conducere al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediul înconjurător, strategie ce conţine o grupare largă de programe şi politici de acţiune pe plan naţional şi de cooperare internaţională, menite să conducă la o dezvoltare durabilă. Documentul a stat la baza iniţierii unui sistem revizuit de acţiuni pe termen mediu pentru instituţiile O.N.U.
PESCUIT - prinderea peştelui şi a celorlalte vieţuitoare acvatice pe bază de autorizaţie în locuri, perioade cu unelte şi în dimensiuni prevăzute de lege, în scop industrial, ştiinţific sau sportiv.
PESCUIT INDUSTRIAL - prinderea peştelui şi a celorlalte vieţuitoare acvatice de către personalul autorizat al agenţilor economici care exploatează bazinele piscicole.
PESCUITUL SPORTIV - cel efectuat în scop de agrement de orice persoană, membru al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi, pe bază de permis eliberat de aceasta, pentru bazinele şi zonele piscicole pe care le are în folosinţă sau de către autorităţile pentru protecţia mediului pentru bazinele administrate de acestea.
 p
 PES
PESCUITUL ŞTIINŢIFIC - prinderea oricăror tipuri de peşte sau altor animale acvatice pentru cultura artificială sau repopulării, cât şi pentru protecţia fondului piscicol.
159
p
PES
PESTICID - orice substanţă chimică sau combinaţie de substanţe chimice cunoscute sub denumirile generice de batericide, fungicide, insecticide, acaricide, nematocide, raticide, erbicide şi altele asemenea, care se utlizează în agricultură şi silvicultură pentru tratamente fitosanitare ce vizează prevenirea şi combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în culturile agricole, în plantaţiile pomicole şi viticole, în păduri, păşuni şi fâneţe, precum şi pentru tratarea materialului semincer, pentru dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea spaţiilor de depozitare a produselor agricole.
PLAI VITICOL - teritoriu restrâns din cadrul unui centru viticol, ce cuprinde plantaţiile de vii situate pe aceeaşi formă de relief. Factorii naturali, precum şi condiţiile de cultură şi de tehnologie ce privesc plaiul viticol sunt asemănătoare pe întreaga suprafaţă cultivată cu viţă de vie, determinând obţinerea unor produse cu însuşiri de calitate specifice.
PLAJA MĂRII - porţiunea de teren din vecinătatea mării, cuprinsă între cota cea mai scăzută a apei şi limita terenului neafectat de dinamica mediului acvatic.
PLANTĂ - nume generic pentru tot ce îşi extrage prin rădăcini hrana din sol; se caracterizează, în general, printr-un mod de nutriţie specific, prin prezenţa clorofilei, prin faptul că membrana celulei este formată din celuloză şi (în cazul speciilor superioare) prin alcătuirea corpului din rădăcină, tulpină şi frunze. Plantele pot fi: furajere, care servesc sau sunt folosite pentru hrănirea animalelor; industriale, care sunt plante cultivate în vederea prelucrării lor industriale; prăşitoare, care se cultivă în rânduri distanţate; medicinale, care sunt cultivate ori sălbatice (spontane) şi au proprietăţi terapeutice; ornamentale, care sunt cultivate în parcuri, grădini sau locuinţe în scop decorativ.
160
PLANTE CULTIVATE - formă a florei, care se cresc, se întreţin şi se recoltează prin intervenţia omului, datorită
activităţii umane. P.c. sunt cele agricole, în parte cele din fondul forestier şi cele ornamentale.
PLANTE ŞI ANIMALE DIN FLORA ŞI FAUNA SĂLBATICĂ - toate plantele şi animalele sălbatice, indiferent de locul în care acestea cresc, se dezvoltă sau se reproduc.
PLANUL STRATEGIC DE ACŢIUNE PENTRU BAZINUL FLUVIULUI DUNĂREA - adoptat la Bucureşti în decembrie 1994 conţine o serie de acţiuni concrete în domeniul protecţiei mediului.
PLANUL DE ACŢIUNE PRIVIND MEDIUL ÎNCONJURĂTOR - document adoptat la Conferinţa de la Stockholm, 1972, care cuprinde 109 recomandări adresate statelor în domeniul protecţiei mediului.
PLATA PENTRU POLUARE - formă specială de răspundere pentru poluarea mediului reglementată în Polonia, Republica Cehă şi Ungaria, ce constă într-o amendă pecuniară proporţională cu gradul de poluare faţă de limitele admise de norme, cu nocivitatea acesteia, cu volumul de ape reziduale etc.
PLATFORMĂ - un complex (combinat, uzină, fabrică) integrat local, constând din una sau mai multe instalaţii, având niveluri administrative intermediare, aflate sub o singură conducere şi dispunând de o infrastructură comună, cum ar fi: birouri amdinistrative şi alte birouri; ateliere de reparaţii şi întreţinere; cabinet medical; utilităţi; laborator analitic central; laboratoare de cercetare şi dezvoltare; staţie de epurare centrală; magazii de depozitare.
PLATOUL CONTINENTAL AL UNUI STAT - cuprinde fundul mării şi subsolul regiunilor submarine situate dincolo de marea sa teritorială, pe toată întinderea prelungirii naturale a teritoriului terestru al acestui stat, până la limita
 PLA
161
p
PLÂ
externă a marginii continentale sau până la o distanţă de 200 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale, atunci când limita exterioară a marginii continentale se află la o distanţă inferioară.
PLÂNGEREA - CALE DE ATAC - împotriva proce-sului-verbal de constatare a contravenţiei ecologice şi de aplicare a sancţiunii ecologice se poate face plângere, care constituie calea specifică de atac în materie contravenţională indiferent de motivele invocate. înregistrarea plângerii în termenul legal va suspenda executarea, iar dacă executarea silită a amenzii a fost declanşată ea o va sista.
PLÂNGEREA ÎMPOTRIVA SANCŢIUNII ECOLOGICE CONTRAVENŢIONALE - o cale de atac ordinară formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii în raporturile de dreptul mediului. Se poate face în termen de 30 de zile (în cazuri expres prevăzute de lege, de 15 zile) de la data comunicării actului. Termenul se calculează pe zile libere, neluându-se în calcul ziua în care el începe să curgă. Ea suspendă executarea, ca efect al înregistrării plângerii în termenul legal. Plângerea se depune la organul din care face parte agentul constatator sau, în condiţiile legii, la judecătorie, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei ecologice. Dacă plângerea s-a depus la organul din care face parte agentul constatator, organul respectiv o va trimite de îndată, împreună cu dosarul cauzei, judecătoriei teritorial competente spre soluţionare. Plângerea este scutită de taxă de timbru. în cazul admiterii plângerii, petentul va fi exonerat de răspundere. în situaţia admiterii în parte a plângerii, se poate reduce amenda în cadrul limitelor acesteia. V. şi plângerea - cale de atac.
162
PODGORIE - unitate teritorială naturală şi tradiţională, caracterizată prin condiţii specifice de climă, sol şi relief, prin soiurile cultivate, prin metodele de cultură şi procedeele
de vinificare folosite, care, în ansamblu, conduc la obţinerea unei producţii de struguri şi vinuri cu însuşiri asemănătoare.
POLITICA MEDIULUI - parte a politicii „generale11, ce exprimă activitatea complexă care leagă pe oameni, agenţi POL economici şi organe de stat competente, întreaga colectivitate a societăţii în domeniul protecţiei mediului. P.m. exprimă concepţia care trebuie să guverneze activitatea legiuitorului, a tuturor celor ce organizează şi conduc -potrivit legii - lupta împotriva poluării mediului, pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
POLUANT - orice substanţă solidă, lichidă, sub formă gazoasă sau de vapori sau formă de energie (radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii) care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale. Este considerat ca prezenţă insolită şi indezirabilă care, peste anumite limite tolerabile, periclitează echilibrul ecologic, îngreuiază activitatea economică sau atacă sănătatea, confortul fizic şi moral al omului.
POLUANŢII DIN APE - principalele categorii: substanţe organice; reziduuri biologice; substanţe anorganice; substanţe radioactive; produse petroliere; microorganisme patogene; ape fierbinţi.
POLUARE - în general se înţelege orice introducere de către om în mediu, direct sa indirect, a unor substanţe ori energii cu efecte vătămătoare, de natură să pună în pericol sănătatea omului, să prejudicieze resursele biologice, ecosistemele şi proprietatea materială, să diminueze binefacerile sau să împiedice alte utilizări legitime ale mediului.
     Acţiuni care pot produce ruperea echilibrului ecologic, pot dăuna sănătăţii, liniştii şi stării de confort a oamenilor, pot produce pagube economiei naţionale prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane.
                                                                       163
POLUARE ACUTĂ - deversarea în mediu a unei mari cantităţi de poluanţi, într-un timp foarte scurt, prin efecte drastice, care generează şi o puternică mediatizare; de regulă, este vorba de „accidente64 sau „catastrofe"' ecologice.
                                            •
POLUARE ATMOSFERICĂ - introducerea în atmosferă de către om, direct sau indirect, de substanţe sau energie care au o acţiune nocivă de natură să pună în pericol sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să deterioreze bunurile materiale şi să aducă atingere sau să păgubească valorile de agrement şi alte utilizări legitime ale mediului, expresia „poluant atmosferic44 fiind înţeleasă în acelaşi sens. Se consideră poluat aerul atunci, când se constată prezenţa unor substanţe străine sau a unor variaţii importante ale acestora în proporţia părţilor componente ale aerului şi care, ţinând seama de cunoştinţele ştiinţifice ale momentului, pot provoca efecte dăunătoare sau acţiuni jenante. Aerul este, deci, poluat când se îndepărtează sensibil de la compoziţia sa naturală (pură) printr-o modificare datorată fie creşterii cantitative a unuia sau altora dintre constituenţii săi normali, fie schimbărilor calitative provocate de apariţia unor elemente noi (străine) în compoziţia sa.
POLUARE ATMOSFERICĂ TRANSFRONTIERĂ PE DISTANŢE LUNGI - poluare atmosferică a cărei sursă fizică este cuprinsă total sau parţial în zona supusă jurisdicţiei naţionale a unui stat şi care are efecte dăunătoare într-o zonă supusă jurisdicţiei unui alt stat la o distanţă la care nu este în general posibil să se distingă contribuţiile surselor individuale sau ale grupurilor de surse de emisie.
POLUARE BIOLOGICĂ - acumulări de dejecţii şi resturi organice în cantităţi ce depăşesc capacitatea descom-punătorilor de reciclare a acestora; cuprinde epidemiile (de holeră, ciumă, malarie etc.), parazitozele (cu scabie, păduchi, viermi intestinali) ş.a. care privesc colectivităţi
umane mai mari sau mai mici, generând discomforl, producând îmbolnăviri şi chiar moartea indivizilor. într-o măsură, ea a fost favorizată de procentul de domesticire a unor specii de animale care, fie au adus o serie de paraziţi ce sc transmit şi la om, fie au favorizat dezvoltarea altor animale care sunt vectori ai paraziţilor. în alt plan, comportamentul uman favorizează răspândirea acestor paraziţi; lipsa igienei corespunzătoare, neglijenţă în curăţirea locuinţelor şi localităţilor, relaţii sexuale cu parteneri multipli. P.b. poate afecta omul şi prin dezvoltarea exuberantă a unor organisme (lăcuste migratoare, ciuperci, alge albastre).
POLUARE CRONICĂ-eliminarea poluanţilor (noxelor) în mod continuu şi în concentraţii relativ scăzute, acumu-lându-se în timp cantităţi apreciabile care, cuplate cu fenomenul de amplificare biologică, generează disfuncţionalităţi ecologice pe termen lung. Este cea mai periculoasă poluare, deoarece acţionează lent, efectele nu sunt spectaculoase într-un termen scurt, iar opinia publică nu reacţionează ferm şi în consens.
POLUARE MENAJERĂ - se cunoaşte din neolitic şi se agravează, mai ales, în urma revoluţiei industriale şi a urbanizării. în urma concentrării diferitelor activităţi economice şi a populaţiei se produc cantităţi foarte mari de deşeuri carc nu sc mai reciclează; o parte se incinerează, o parte se depozitează, se aruncă în ape, pe malul acestora ori pe marginea drumurilor etc. Apa de percolaţie străbate aceste depozite etc. şi antrenează compuşi chimici şi germeni care pol ajunge în pânza freatică, iar apoi în alimentaţia oamenilor şi animalelor domestice. Poale fi mai periculoasă pentru mediu, decât celelalte forme de poluare.
P
POL
POLUARE NATURALĂ - modificarea componentelor naturale sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a activităţii omului şi care - în lumina cunoştinţelor actuale
165
p
POL
-  provoacă, prin natura lor, prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii, creează discomfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară; - orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct său indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea. Apare ca o barieră în calea dezvoltării economico-sociale.
POLUAREA APEI - modificarea directă sau indirectă a compoziţiei sau stării apelor, unei surse oarecare, ca urmare a activităţii omului, în aşa măsură, încât ele devin mai puţin adecvate tuturor sau numai unora din utilizările pe care le poate căpăta în stare naturală. Orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.
POLUAREA MEDIULUI - modificarea fizico-chimică sau biologică a ansamblului de condiţii şi elemente naturale şi artificiale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, toate straturile atmosferice, materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele de mai sus, inclusiv valorile materiale şi spirituale ca urmare a activităţii economice sau de altă natură care depăşeşte limitele prestabilite şi care apar sub următoarele forme: poluare chimică, fizică, mecanică, sonoră, termală etc.
POLUAREA MEDIULUI MARIN - introducerea de
166
către om, direct sau indirect, de substanţe sau energie în mediul marin, inclusiv estuare, care are sau poate avea ca rezultate asemenea efecte dăunătoare cum sunt vătămarea resurselor vii şi a vieţii marine, pericole pentru sănătatea omului, obstacole pentru activităţile pe mare, inclusiv pescuitul şi alte folosinţe legitime ale mării, degradarea calităţii de folosinţă a apei mării şi deteriorarea condiţiilor de agrement. (Convenţie privind protecţia Mării Negre împotriva poluării).
POLUAREA RADIOACTIVĂ - contaminarea artificială a mediului (componentelor abiotice, a celor biotice, precum şi a celor create exclusiv prin activităţi umane) cu radiaţii, peste valorile fondului său natural, produsă de activităţi umane; fenomen periculos pentru întreaga biosferă, rezultat al dezvoltării puternice a centralelor electrice termonucleare, a numeroaselor experienţe efectuate în atmosferă, în sol şi în ape, a teribilei înarmări cu arme nucleare, precum şi a frecventelor accidente în domeniul nuclear, constă în efectele biologice ale substanţelor radioactive, care pot fi: optice (colorarea materialelor transparente, apariţia unor noi benzi de absorbţie); mecanice (modificări ale densităţii, rezistenţei şi durităţii materialelor); chimice (oxidări, reduceri, hidro-liză, creşterea vitezelor de reacţie); electrice şi magnetice (transformarea izolatorilor în conductori, încălzire etc.), afectând astfel şi prin puterea mare de penetraţie a radiaţiilor o gamă largă de bunuri, medii şi organisme.
POLUAREA SOLULUI - rezultatul oricărei acţiuni care produce degradarea funcţionării normale a solului, ca mediu de viaţă, în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om, dereglare manifestată prin degradarea fizică, chimică, biologică a solului, care afectează negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bioproductivă, din punct de vedere calitativ sau cantitativ. P.s. este cauzată de pulberile şi gazele nocive din aer, de apele reziduale, de deşeurile de natură industrială sau menajeră, şi mai ales de pesticide şi îngră-
P
POL
167
şăminte chimice folosite în agricultură. în vecinătatea imediată a unităţilor miniere şi în locurile de depozitare a minereurilor radioactive se constată şi poluarea radioactivă a solului, la care mai contribuie şi depozitarea în sol a deşeurilor nucleare care emit radiaţii timp îndelungat şi care scot din circuitul agricol sau silvic nu puţine terenuri.
POLUAREA SONORĂ - forma poluării fizice cu implicaţii psiho-sociale, economice, ergonomice şi ecosistemice, constă în afectarea prin intensitatea şi frecvenţa undelor sonore, asociate cu durata lor de acţiune, care generează zgomote ce pot produce stare de jenă, disconfort sau chiar leziuni ale aparatului auditiv. Sursele de poluare sonoră se întâlnesc în locuinţe, pe stradă, la locul de muncă, în atmosferă, deci aproape peste tot, neexistând mijloace de „depoluare sonoră“, ci doar modalităţi de dispersare a sunetelor. P.s. la om afectează sistemul nervos, aparatul cardiovascular, favorizează îmbolnăviri ale organelor interne, produce oboseală auditivă şi optică, iar în condiţii de intensitate, frecvenţă şi timp ridicat generează surditate; la plante încetineşte procesele de creştere şi dezvoltare; unda de şoc a „bangului sonic“ poate produce daune clădirilor şi genera perturbaţii în tropo şi stratosferă.
POLUATORUL PLĂTEŞTE - principiu legal potrivit căruia agentul poluant (poluatorul) răspunde indiferent că fapta sa este culpabilă sau nu, adică costurile măsurilor de prevenire, control şi reducere a poluării trebuie să fie suportate de către cel ce poluează.
POPULAŢIE- totalitatea locuitorilor unei unităţi admi-nistrativ-teritoriale, unei zone, unei ţări, unui continent, a Terrei; ansamblul de indivizi care aparţin unei anumite specii şi care ocupă un teritoriu determinat; un sistem caracterizai de mai mulţi factori: repartiţia spaţială a indivizilor, creşterea şi descreşterea, supravieţuirea şi piramida vârstelor, raportul dintre sexe, bunăstarea şi
sănătatea, educaţia şi instrucţia, cooperarea regională şi internaţională.
POSTUTILIZAREA CONSTRUCŢIILOR - cuprinde activităţile de dezafectare, demontare şi demolare a construcţiilor, de recondiţionare şi refolosire a elementelor şi produselor recuperabile, precum şi de reintegrare în natură a deşeurilor nefolosibile, cu asigurarea protecţiei mediului. Aceste activităţi vor fi avute în vedere încă din etapele de concepere şi realizare a construcţiilor.
PRECAUŢIE - măsură de prevedere, prudenţă, în protecţia mediului un principiu în luarea deciziei în scopul asigurării unei dezvoltări durabile.
PREJUDICIU - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanţi, activităţi dăunătoare sau dezastre; rezultatul încălcării obligaţiilor legale sau neîndeplinirii acestora, rezultat care în dreptul mediului poate avea numai o natură patrimonială. în această ramură de drept, pentru termenul de prejudiciu se utilizează noţiunea de „daună ecologică". Se pot distinge prejudicii cauzate factorilor naturali şi prejudicii cauzate factorilor artificiali ai mediului (valori materiale şi spirituale ale comunităţii). Prejudiciile cauzate mediului se mai pot împărţi în dezastre şi deteriorări ale mediului.
PRELUCRAREA DEŞEURILOR REFOLOSIBILE -
efectuarea unor operaţiuni fizice, chimice şi biologice, în vederea transformării acestora în materii prime secundare, ca, de exemplu, dezmembrare, exfoliere, tăiere, presare, balotare, brichetare, măcinare, topire-turnare, fermentare etc., în scopul refolosirii lor în circuitul economic.
P
PRE
PRELUCRAREA UNEI SUBSTANŢE CHIMICE -
proces fizic: condiţionare, extracţie sau purificare, prin care
169
o substanţă chimică nu este transformată într-o altă substanţă chimică.
PREVENIREA POLUĂRII - principiu formulat în art. 3, lit. b) din Legea nr. 137/1995, în sensul căruia prevenirea este scopul principal al protecţiei mediului, asigurându-se astfel dezvoltarea durabilă. Prevenirea este de esenţa protecţiei mediului, dând raţiune acestei activităţi, care îşi poate îndeplini misiunea numai dacă îşi propune ca scop evitarea situaţiilor de pericol care pot duce la poluarea mediului. Protecţia prin prevenirea poluării mediului include şi acţiunile de dezvoltare şi îmbunătăţire a condiţiilor de mediu, presupunând o atitudine activă modelatoare a elementelor mediului natural sau artificial. Acest principiu exprimă, în esenţă, protecţia profilactică a mediului. Acest principiu este privit în două sensuri: în sensul prevenirii poluării şi, deci, a producerii consecinţelor dăunătoare; în sensul limitării sau eliminării oricărui alt efect dăunător, care s-ar produce după ce poluarea a avut loc. El operează practic în două trepte: a) priveşte întreaga activitate de legiferare, legislaţia mediului având ca idee centrală tocmai activitatea preventivă; b) în realitatea practică a acestui principiu, autorităţile pentru protecţia mediului emit, în cazurile şi situaţiile prevăzute de lege, acordurile şi/sau autorizaţiile de mediu, putând refuza emiterea acestor documente în cazul în care nici o variantă de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportat la standardele şi reglementările în vigoare.
PRINCIPIILE DREPTULUI MEDIULUI - idei călăuzitoare privind conţinutul normelor juridice de mediu şi activitatea de protecţie a mediului.
PRINCIPIILE MECANISMULUI ECONOMIC AL GOSPODĂRIRII APELOR - stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei calităţii apelor; diferenţierea teritorială a preţurilor şi tarifelor pe categorii de surse şi
utilizatori, ca urmare a condiţiilor diferite de asigurare a apei; corectarea nivelului preţurilor şi tarifelor în funcţie de dinamica generală a preţurilor; minimizarea costurilor de producţie în scopul asigurării maximului de profit social etc.
PRINCIPIILE PROTEJĂRII ŞI UTILIZĂRII DURABILE A CURSURILOR DE APĂ - măsurile ce se iau pentru protejarea şi utilizarea durabilă a cursurilor de apă trebuie să se bazeze pe următoarele principii, stabilite în Convenţia privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale: principiul precauţiei; poluatorul plăteşte; al gospodăririi durabile a resurselor de apă.
PRINCIPIUL UTILIZĂRII ECHITABILE A APEI -
idee călăuzitoare desprinsă din cunoscutele „Reguli de la Helsinki44 adoptate în 1966 de Asociaţia de Drept Internaţional (organism neguvemamental), în conformitate cu care fiecare stat al unui bazin de drenaj internaţional are dreptul la o parte rezonabilă de utilizare avantajoasă a apelor bazinului, dar şi obligaţia de a se abţine de a cauza orice nouă formă de poluare sau orice creştere a gradului de poluare existent al apelor unui asemenea bazin internaţional, care ar fi susceptibilă de a provoca pagube asupra teritoriului altui stat al bazinului, precum şi de a lua toate măsurile necesare în vederea reducerii poluării actuale.
PRIORITATEA SĂNĂTĂŢII OAMENILOR - principiu bazat pe ideea că omul se găseşte în centrul mediului natural şi, deci, al măsurilor de protecţie. în art. 22, alin. (1) din Constituţia României se garantează dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică ale persoanei, iar în art. 33, alin. (1) din legea noastră fundamentală dreptul la ocrotirea sănătăţii, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice (art. 33, alin. (2) din Constituţie) etc. Asigurarea sănătăţii populaţiei se realizează printr-o serie de măsuri complexe - economice, sociale, culturale,
spirituale, sanitare, organizatorice -, inclusiv prin măsuri prioritare dc protecţie a mediului, dacă prin poluare este periclitată sănătatea oamenilor.
PRO
172
PROBĂ OFICIALĂ - potrivit normelor sanitare veterinare, eşantion recoltat de autoritatea competentă pentru a fi supusă examenului în direcţia unui (unor) anumit reziduu(ri) de către un laborator autorizat şi care se identifică prin specia de la care provine, natura ei, cantitatea şi metoda de prelevare, originea animalului sau a produsului de la care provine.
PROCEDURA CONSIMŢĂMÂNTULUI PREALABIL DAT ÎN CUNOŞTINŢĂ DE CAUZĂ - procedură internaţională care permite obţinerea şi difuzarea, în mod oficial, a deciziei ţării importatoare de a se importa sau nu, pe viitor, produse chimice interzise şi strict reglementate.
PRODUCĂTOR - orice persoană a cărei activitate produce deşeuri periculoase sau alte reziduuri ori, dacă această persoană nu este cunoscută, persoana care este în posesia şi/sau controlează aceste deşeuri.
PRODUCEREA UNEI SUBSTANŢE CHIMICE - obţinerea substanţei chimice printr-o reacţie chimică.
PRODUS - bun material destinat consumului sau utilizării finale individuale sau colective.
PRODUS DE UZ FITOSANITAR - orice produs din categoria pesticidelor şi a celor ce se utilizează ca regulatori de creştere şi fructificare a plantelor, produse pentru tratarea pre şi postrecoltă a fructelor în scopul prevenirii deteriorării acestora pe timpul transportului sau al depozitării; adjuvanţi la utilizarea pesticidelor, produse cu efect atractant etc. Prin produse fitosanitare se înţelege: pesticidele - substanţe chimice sau combinaţii de substanţe chimice, cunoscute sub
denumirile generice de bactericide, erbicide, fungicide, insecticide, acaricidc şi altele carc se utilizează în agricultură şi silvicultură pentru tratamente fitosanitare ce vizează prevenirea şi combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor în culturile agricole, în plantaţiile pomicole şi viticole, în păduri, păşuni şi fâneţe, precum şi pentru tratarea materialului seminccr, pentru dczinfccţia, dezinsccţia şi deratizarea spaţiilor de depozitare a produselor agricole, precum şi alte produse de uz fitosanitar.
PRODUS RADIOACTIV - orice material radioactiv obţinut în cursul procesului de producere ori de utilizare a unui combustibil nuclear sau orice material care a devenit radioactiv prin expunere la radiaţii, cu excepţia radioizotopilor care au atins stadiul final de preparare şi sunt susceptibili de a fi utilizaţi în scopuri ştiinţifice, medicale, speciale, sociale, comerciale sau industriale.
PRODUSE BIOLOGICE DE UZ FITOSANITAR -
produse utilizate în medicina veterinară în scopul inducerii unei imunităţi active sau pasive (vaccinuri, seruri imune, precum şi cele utilizate în diagnosticul imunităţii animalelor: alergene, antigene, seruri martor de reacţie).
PRODUSE DE FOLOSINŢĂ ÎNDELUNGATĂ - pro
duse care îşi păstrează caracteristicile calitative prescrise şi/sau declarate, pe durata medie de utilizare, precum şi piesele de schimb aferente bunurilor respective, a căror listă este obligat să o stabilească producătorul produsului final.
PRODUSE DE ORIGINE ANIMALĂ - toate produsele şi subprodusele provenite de la animale, folosite pentru consum uman, în hrana animalelor sau în scopuri industriale, farmaceutice şi agricole.
p
PRO
PRODUSE DE UZ VETERINAR - produsele biologice, medicamentele, dezinfectantele, raticidele, insecticidele.
173
PRODUSE DIN CARNE PROASPĂTĂ - în sensul normelor sanitare veterinare, carnea tocată din speciile porcine, urs, cabaline, care nu au fost supuse altui tratament de conservare, cu excepţia frigului (refrigerare, congelare), şi preparatele din carne crudă, cu sau fără membrană, care nu au fost supuse unui tratament termic adecvat.
PRODUSE REGLEMENTATE CU STRICTEŢE -
produse a căror fabricare, comercializare şi utilizare este reglementată cu stricteţe, pe motive toxice şi/sau ecologice.
PRODUSE SPECIFICE FONDULUI FORESTIER -
bunurile ce se recoltează din acesta: produse lemnoase ale pădurii (produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor; produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire a arboretelor tinere; produse accidentale, rezultate în urma calamităţilor şi din defrişări de pădure legal aprobate; produse de igienă, rezultate din procesul normal de eliminare naturală; alte produse: arbori şi arbuşti ornamentali, răchită, puieţi şi diferite produse din lemn); produse nelemnoase specifice fondului forestier (vânatul din cuprinsul acestuia, peştele din apele de munte, din crescătorii, bălţi şi iazuri din fondul forestier, fructele de pădure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale şi aromatice, răşina şi altele de acest fel).
PROGNOZĂ HIDROLOGICĂ - estimarea în prealabil a stărilor viitoare ale unui fenomen hidrologic. Serveşte, printre altele, şi în lupta împotriva poluării.
PROGRAM PENTRU CONFORMARE - plan de măsuri cuprinzând etapele care trebuie parcurse în interval de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului.
PROGRAM VETERINAR - programul de supraveghere, prevenire, combatere şi asanare a bolilor la animale şi a celor transmisibile de la animale la om, precum şi de refacere a şeptelului.
PROGRAMUL „OMUL ŞI BIOSFERA" - organizaţie internaţională, lansată de U.N.E.S.C.O. în 1970.
PROGRAMUL NAŢIUNILOR UNITE PENTRU DEZVOLTARE - P.N.U.D. a fost creat în anul 1965 în urma fuzionării Programului Lărgit de Asistenţă Tehnică cu Fondul special al O.N.U. Din structura sa face parte Biroul politicilor şi de sprijin al programelor, care are, printre altele, o direcţie de gestiune durabilă a energiei şi a mediului. în contextul unei dezvoltări umane durabile, Consiliul de Administraţie al P.N.U.D. - organul său de conducere -acordă prioritate programelor de „eliminare a sărăciei" şi celor ce privesc mediul la nivel mondial, finanţând activităţi ce privesc promovarea protecţiei mediului din Fondul pentru Mediul înconjurător Mondial, administrat şi folosit împreună cu Banca Mondială. P.N.U.p. a participat la elaborarea convenţiilor Conferinţei O.N.U. de la Rio de Janeiro din 1992.
PROGRAMUL NAŢIUNILOR UNITE PENTRU MEDIU - creat după Conferinţa de la Stockholm din 1972, are un Secretariat cu sediul la Nayrobi care coordonează întreaga activitate privind protecţia mediului la nivel O.N.U. PNUE are servicii zonale (regionale) la Geneva, Mexic, Bangkok, Bahrein şi New York şi un Birou la Washington.
PROGRAMUL DE GESTIONARE AMBIENTALĂ ŞI PROTECŢIE A MĂRII NEGRE - inaugurat la Constanţa în 1992, programul are în vedere crearea cadrului operaţional pentru cooperarea regională, pe termen lung, destinată limitării procesului continuu de degradare a mediului şi
resurselor marine, precum şi pentru asigurarea unei utilizări durabile a acestora.
PROGRAMUL INTERNAŢIONAL DE CERCETĂRI PRO ÎN MAREA NEAGRĂ - adoptat la Vama în 1991, care are ca obiective principale: identificarea şi crearea unui sistem de stocare şi gestionare a bazelor de date pentru zona Deltei Dunării şi a platoului continental al Mării Negre, crearea unui sistem de informare geografică pentru regiunile menţionate, aprofundarea cercetărilor marine etc.
           PROGRAMUL NAŢIONAL DE PERSPECTIVĂ PENTRU AMENAJAREA BAZINELOR HIDROGRAFICE... - adoptai prin Legea nr. 1/1976, abrogată prin Decretul-lege nr. 47/1990.
           PROIECTUL DE CONVENŢIE EUROPEANĂ - asu
           pra protecţiei cursurilor de apă internaţionale împotriva poluării, Strasbourg, 1973, document elaborat de Consiliul Europei după adoptarea şi proclamarea Cartei Europene a Apei. Proiectul convenţiei reprezintă un tratat-cadru pentru viitoarele negocicri şi o abordare complexă a problemelor prevenirii poluării apei, conţinând obligaţii generale şi specifice, propunând respectarea unor norme de calitate şi reglementând deversarea în albiile cursurilor de apă internaţionale a unor substanţe periculoase.
           PROTECŢIA APEI - ansamblu măsurilor îndreptat spre prevenirea şi înlăturarea consecinţelor poluării şi epuizării apelor.
           PROTECŢIA CIVILĂ - componentă a apărării naţionale, p.c. cuprinde ansamblul măsurilor adoptate şi activităţilor desfăşurate în scopul asigurării protecţiei populaţiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale şi a factorilor de mediu, în caz de război sau dezastre. Atribuţiile protecţiei 7fi       civile sunt: a) prevenirea populaţiei asupra atacurilor
inamicului din aer sau dezastrelor; b) protecţia populaţiei împotriva efectelor armelor de nimicire în masă şi convenţionale sau dezastrelor; c) asigurarea protecţiei bunurilor materiale şi a valorilor culturale; d) participarea la acţiunile de limitare şi de înlăturare a urmărilor atacurilor inamicului sau a dezastrelor; e) asanarea teritoriului de muniţia rămasă neexplodată; 0 pregătirea populaţiei în vederea asigurării protecţiei; g) participarea cu forţe şi mijloace specifice la pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru apărare. Activităţile protecţiei civile se planifică, se organizează şi se realizează în concordanţă cu reglementările existente în documentele privind dreptul internaţional umanitar la care România este parte. Măsurile organizatorice şi de pregătire pentru protecţia civilă se stabilesc în timp de pace şi se intensifică la proclamarea stării de asediu, de urgenţă, la declanşarea mobilizării sau a stării de război.
PROTECŢIA FONDULUI FUNCIAR - protecţia cantitativă a terenurilor agricole şi silvice şi protecţia calitativă a tuturor terenurilor de pe teritoriul ţării în privinţa solului şi a rocii generatoare de sol.
PROTECŢIA FONDULUI GENETIC AL FAUNEI -
un sistem complex de măsuri îndreptat spre conservarea componenţei de specii a faunei şi menţinerea numărului optim al animalelor sălbatice folositoare.
PROTECŢIA INDIVIDUALĂ ÎN CAZ DE IRADIERE
- protejarea personalului expus profesional pericolului de iradiere, care constă într-un ansamblu de măsuri tehnice, de dotare şi organizare, destinate să asigure personalului respectiv cel mult doza maximă admisă de lege.
PROTECŢIA ÎN ZONA DE LUCRU ÎMPOTRIVA
IRADIERII - protejarea personalului expus profesional pericolului de iradiere, care constă dintr-un ansamblu de
p
PRO
măsuri tehnice de dotare şi organizare care, în condiţiile normale de funcţionare, trebuie să asigure la locul de muncă respectarea dozelor maxime admise.
PROTECŢIA MEDIULUI - activitate umană conştientă, ştiinţific fundamentată, îndreptată spre realizarea unui scop concret, constând în prevenirea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ; totalitatea acţiunilor menite să asigure conservarea resurselor naturale şi protejarea calităţi componentelor mediului.
PROTECŢIA NATURII - termenul cel mai răspândit şi cel mai recent, definit ca totalitatea măsurilor ce vizează intervenţia umană, de orice fel, în gestionarea ecosistemelor (naturale ori artificiale), a resurselor (regenerabile ori neregenerabile) şi chiar a propriilor creaţii (materiale ori spirituale), în scopul menţinerii unor parametrii ambientali favorabili desfăşurării normale a vieţii şi dezvoltării societăţii umane. Un accent deosebit se pune pe măsurile preventive, aplicabile deopotrivă sistemelor rare ori comune, dar şi pe cele curative care, deşi costisitoare, se dovedesc eficiente într-o perspectivă pe termen lung. Este vorba de o măsură preventivă, de a împiedica ceva rău; reconstrucţia ecologică o măsură curativă, de reparare a răului comis. Un proces inter- şi pluridisciplinar, în care fiecare domeniu este influenţat şi influenţează la rândul său calitatea mediului, implicit dezvoltarea social-economică a societăţii umane.
PROTECŢIA UTILIZATORILOR - ansamblu de norme, instrucţiuni tehnice, mijloace, măsuri, informaţii şi atenţionări ce trebuie asigurate de autorităţile fitosanitare, fabricanţi, comercianţi şi personalul sanitar pentru utilizarea corectă a produselor de uz fitosanitar fără riscuri asupra utilizatorilor.
178
PROTOCOL PRIVIND CONSERVAREA RESURSELOR NATURALE - Protocol de acord privind conserva-
rea resurselor naturale comune încheiat la Khartoum la 24 ianuarie 1982 între Uganda, Sudan şi Zair, prin care aceste state se angajează să acorde o atenţie specială resurselor naturale comune, să interzică prelevările de animale aparţinând unor specii protejate a căror arie de repartizare ele o împart, să-i urmărească pe toţi cei care ar deţine obiecte provenind din speciile astfel protejate, fără a avea permis, aplicând legea teritorială, dar restituind obiectele reclamate statului de origine.
PROTOCOLUL DE LA GENEVA DIN 17 IUNIE 1925
- cu privire la interzicerea folosirii în război a gazelor asfixiante, otrăvitoare şi alte gaze, precum şi a mijloacelor bacteriologice de război, ratificat de România prin Decretul nr. 3050 din 1 octombrie 1929. Regula privind mijloacele de luptă interzise a fost confirmată ulterior de Convenţia din 10 iulie 1972 cu privire la interzicerea perfecţionării producerii şi stocării armelor bacteriologice (biologice).
PROTOCOLUL DE LA HELSINKI, 1985 - act adiţional al Convenţiei de la Geneva, prin care s-a stabilit obligaţia statelor părţi la Convenţie de a reduce emisiile sulfuroase de pe teritoriul lor cu cel puţin 30% în următorii cinci ani. Aplicarea prevederilor protocolului a fost controlată prin intermediul „Programului concertat de supraveghere şi de evaluare a transportului la lungă distanţă a poluanţilor atmosferici în Europa", reprezentând continuarea şi concretizarea unui program mai amplu al OCDE.
PROTOCOLUL DE LA MONTREAL DIN 1987 - priveşte substanţele care epuizează stratul de ozon, prin care s-a convenit limitarea utilizării substanţelor care - deversate sau scăpate în atmosferă - au ca efect distrugerea stratului de ozon. Mai târziu s-au adus importante modificări acestui protocol. Un prim amendament - adoptat de părţile contractante la Londra, în 1990- stabileşte scurtarea termenului
P
 PRO
179
în care reducerea producţiei şi consumului de gaze şi alte substanţe distrugătoare pentru ozon ar trebui limitate şi oprite. Cel de-al doilea amendament, din 1992, convenit şi adoptat la Copenhaga, stabileşte termene ferme de interzicere a utilizării substanţelor dăunătoare pentru stratul de ozon, statele industrializate angajându-se să suporte o parte din costul eliminării acestor substanţe de către ţările în curs de dezvoltare.
PROTOCOLUL DE LA SOFIA, 1988 - act adiţional al Convenţiei de la Geneva, care priveşte îngheţarea emisiilor de dioxid de azot ori fluxul lor transfrontier la nivelul acestora din anul 1987. Prevederile acestui protocol impun restabilirea unui cadru de normalitate în ceea ce priveşte utilizarea, dar şi ocrotirea atmosferei.
PROTOCOLUL ÎNCHEIAT LA LONDRA ÎN 1973 -
asupra intervenţiei în marea liberă în caz de poluare a mediului marin prin alte substanţe decât hidrocarburile, cuprinde reglementări complementare relative la regimul juridic al substanţelor poluante susceptibile de a afecta mediul, în general, şi mediul marin, în special.
PROTOCOLUL LA TRATATUL ASUPRA ANTARCTICII PRIVIND PROTECŢIA MEDIULUI - semnat la Madrid în 1991, reprezentând cel mai important document internaţional în materie, care priveşte protecţia globală a mediului şi a ecosistemelor dependente şi asociate din Antarctica. Acest Protocol declară Antarctica drept „rezervaţie naturală, consacrată păcii şi ştiinţei41. Protocolul instituie sau reiterează mai multe principii - care trebuie să stea la baza tuturor activităţilor ce se desfăşoară în această zonă -dintre care prezintă deosebită importanţă: evaluarea prealabilă a impactului pe care orice activitate îl poate avea asupra mediului antarctic; informarea şi cooperarea între toate statele membre ale Tratatului; interzicerea activităţilor de prospecţie, explorare şi exploatare minieră etc. Protocolul
stabileşte obligaţia statelor semnatare de a elabora reguli şi proceduri privind modalităţile de antrenare a responsabilităţii pentru daunele provocate mediului prin activităţi desfăşurate în Antarctica. Protocolul prevede organizarea periodică a unor reuniuni consultative cu participarea reprezentanţilor statelor părţi pentru reactualizarea politicii şi strategiei de protecţie globală a mediului antarctic. Protocolul este însoţit de patru documente anexă, care cuprind reglementări referitoare la: evaluarea impactului ecologic al activităţilor desfăşurate în Antarctica; fauna şi flora din regiune; gestionarea şi eliminarea deşeurilor; combaterea poluării marine din zonă.
PROTOCOLUL PRIVIND SUBSTANŢELE CARE EPUIZEAZĂ STRATUL DE OZON - adoptat la Montreal la 16 septembrie 1987; Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la cea de-a doua reuniune a părţilor de la Londra, din 27-29 iunie 1990, Ia care România a aderat, respectiv a acceptat prin Legea nr. 84/1993.
PUBLICITATE IMOBILIARĂ - totalitatea mijloacelor juridice prevăzute de lege prin care se evidenţiază situaţia materială şi juridică a imobilelor, în mod public, pentru a ocroti securitatea statică şi securitatea dinamică a circuitului civil privitor la asemenea bunuri.
P
PUB
181
RADIAŢIE IONIZANTĂ - oricare dintre următoarele radiaţii: alfa, beta, gama, X, neutroni, electroni, protoni sau alte particule încărcate (nu se includ undele radio, radiaţiile vizibile, infraroşii, ultraviolete, precum şi radiaţii laser, ultrasunete etc.).
RAPORTUL BRUNDTLAND - raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu înconjurător şi Dezvoltare, prezentat în faţa Adunării Generale O.N.U. în 1987, care, în cadrul principiilor consacrate răspunderii statelor pentru daune provocate mediului, precizează: „statele sunt ţinute să întrerupă acele activităţi care violează obligaţiile internaţionale asupra mediului şi trebuie să procedeze la repararea daunelor pro-vocate“; „Statele sunt ţinute să aibă o comportare paşnică referitoare la controversele privind mediul. în situaţia în care un acord mutual sau o altă soluţie nu poate să reglementeze controversa timp de 18 luni, soluţionarea controversei poate fi adusă în faţa unei instanţe de conciliere şi dacă nici aceasta nu dă rezultate, se recurge la un arbitraj al unei instanţe judecătoreşti, aparţinând unuia din statele interesate44. Cele de mai sus au o valoare de recomandare.
182
RAPORTUL DE DREPTUL MEDIULUI - relaţie socială formată între persoane în legătură cu prevenirea poluării, refacerea mediului poluat şi îmbunătăţirea
condiţiilor de mediu reglementată de normele dreptului mediului.
RATICIDE - substanţe chimice cu acţiune toxică lentă sau rapidă, folosite în scopul distrugerii rozătoarelor dăunătoare şi vectoare de boli transmisibile.
RĂZBOI - conflict armat, de durată, între două sau mai multe state, care devastează într-un mod neselectiv atât ambianţa ecologică, cât şi pe cea culturală; apare ca prima şi cea mai mare problemă globală a contemporaneităţii, cea mai alarmantă sursă de poluare.
REALIZAREA ŞI COORDONAREA ACTIVITĂŢII DE PROTECŢIE A MEDIULUI DE CĂTRE STAT -
principiu important care exprimă o activitate statală complexă, care se justifică din plin prin interesul public manifestat în mod real şi legal pentru prevenirea poluării, păstrării şi ameliorării condiţiilor de mediu. Rolul statului în acest domeniu se explică prin aceea că poluarea şi lupta împotriva ei este o problemă naţională şi că naţiunea este reprezentată de către stat. Numai statul poate avea un asemenea rol important, deoarece: el este abilitat să adopte reguli de conduită privitoare la această activitate umană, cuprinse în norme imperative; statul are aparatul propriu corespunzător pentru a urmări respectarea legilor din acest domeniu şi pentru a lua măsuri organizatorice pentru aplicarea lor; tot statul dispune de aparatul de constrângere pentru constatarea şi sancţibnarea poluării mediului; în fine, statul are (în anumite limite) mijloace financiare bugetare pentru acoperirea cheltuielilor legate de investiţiile pentru protecţia mediului, în art. 6 din Legea nr. 137/1995 se prevede: „Protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale...“, iar în art. 7 din aceeaşi lege se precizează: „Responsabilitatea privind protecţia mediului revine autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi agenţiilor sale teritoriale". O altă dimensiune a acestui principiu,
 RAT
183
R
REA
exprimă ideea că statului îi mai revine şi sarcina să coordoneze activitatea tuturor organelor şi organismelor neguvernamentale, în general a tuturor persoanelor juridice şi a celor fizice îndreptate spre prevenirea poluării, refacerii factorilor de mediu poluaţi şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
REALIZAREA TREPTATĂ A SARCINILOR PROTECŢIEI MEDIULUI - principiu exprimat în legislaţia mediului după care protccţia mediului se poate realiza numai în strânsă legătură cu dezvoltarea economico-socială a ţării şi cu luarea în considerare a priorităţilor în materie, precum şi în funcţie de resursele financiare ale societăţii şi agenţilor economici. Acest principiu poate fi privit în două sensuri: în spaţiu şi în timp. în spaţiu acest principiu înseamnă că în prevenirea poluării şi în depoluare se acţionează mai întâi în privinţa factorilor cu pericol mai mare, mai iminent, iar în cadrul acestora un accent deosebit se pune pe protecţia obiectivelor evidenţiate ca zone protejate în mod expres de lege. Astfel de teritorii protejate în mod special sunt monumentele naturii, zonele declarate ca atare datorită poluării accentuate a aerului, teritoriile dens locuite, cele ale localităţlor balneoclimaterice, teritoriile unităţilor sanitare etc. Sub aspectul timpului, principiul la care ne referim exprimă cerinţa ca realizarea sarcinilor protecţiei mediului să fie conjugată cu puterea economică a societăţii şi a celor chemaţi (juridiceşte obligaţi) să acopere cheltuielile legate de protecţia mediului, iar acţiunile de protecţie să fie intensificate paralel cu dezvoltarea economică a ţării.
RECEPŢIA CONSTRUCŢIILOR - operaţia de luare în primire a unei construcţii din interiorul sau din afara aşezării umane în urma verificărilor de ordin cantitativ şi calitativ, dacă au fost respectate reglementările privitoare la urbanizare şi regulile de igienă privitoare la mediul de viaţă al populaţiei.
184
RECIRCULARE - folosirea apei în cadrul unei folosinţe, în scopul reducerii volumului de apă proaspătă prelevată din sursă.
RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ - activitate umană îndreptată în direcţia refacerii echilibrului ecologic din ecosistemele deteriorate (prin cauze naturale sau artificiale), ori de amanajare a unor noi ecosisteme, cu echilibru şi structură diferite de cele existente anterior. Se urmăreşte maximali zarea funcţiilor de bază ale ecosistemelor: de producţie, de protecţie, de suport, a celei informaţionale ori sano-ge-netice etc., în concordanţă cu comandamentele sociale ale unei perioade istorice date. In reconstrucţia ecologică se utilizează „amenajamentul ecologic41, operaţie mulţi- şi in-terdisciplinară, extrem de actuală în ţările puternic industrializate, dar foarte necesară în ţările lumii a treia care, însă, nu dispun de fondurile necesare.
REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR - înfiinţată prin reorganizarea Regiei Autonome a Pădurilor „Romsilva“ -R.A. R.N.P. are personalitate juridică şi funcţionează sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, pe bază dc gestiune economică şi autonomie financiară, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic. Are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii şi acţionează pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează, precum şi pentru gospodărirea şi valorificarea vânatului, a peştelui din apele de munte şi a celorlalte produse specifice fondului forestier, în condiţii de eficienţă economică.
REGIA AUTONOMĂ „REGISTRUL AUTO ROMÂN66 - înfiinţată ca persoană juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, prin reorganizarea Registrului auto român din cadrul Institutului de cercetări şi proiectări tehnologice în transporturi. R.a.r. s-a organizat şi funcţionează conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Pe baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, ca autoritate în transporturi, certifică
încadrarea vehiculelor rutiere în normele de siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi folosinţei căreia îi sunt destinate, acordarea numărului de registru şi verificarea staţiilor de inspecţie tehnică, la cererea Ministerului Transporturilor. R.a.r., în mod concret, are ca obiect de activitate: omologarea de tip şi individuală pentru circulaţia pe drumurile publice a tuturor tipurilor de vehicule rutiere, fabricate în ţară sau importate, pe baza încercărilor în laboratoarele proprii; încadrarea vehiculelor rutiere în categoriile de folosinţă prevăzute de lege; organizarea şi ţinerea evidenţei tuturor tipurilor de vehicule rutiere în circulaţie şi acordarea numărului de registru; efectuarea inspecţiilor tehnice pe un anumit eşantion de vehicule rutiere în vederea verificării unor noi tehnologii şi aparate pentru inspecţia tehnică; elaborarea tehnologiei şi prescripţiilor tehnice privind verificările tehnice şi inspecţiile periodice; efectuarea de încercări în vederea omologării echipamentelor şi pieselor care afectează siguranţa circulaţiei rutiere sau protecţia mediului; efectuarea de încercări, la cererea Ministerului Transporturilor, Ministerului de Interne şi a Comisiei Naţionale pentru Standarde, Metrologie şi Calitate, cu vehicule rutiere prelevate din fabricaţia de serie, în scopul verificării stabilităţii procesului de fabricaţie; efectuarea de cercetări şi proiectări legate de siguranţa circulaţiei rutiere şi poluarea mediului de către vehiculele rutiere; elaborarea şi propunerea de standarde referitoare la vehiculele rutiere şi echipamentele lor; analizarea aplicării regulamentelor anexă la „Acordul privind adoptarea de condiţii uniforme de omologare şi recunoaştere reciprocă a omologării echipamentelor şi pieselor vehiculelor cu motor“, adoptat la Geneva în 1958, şi a amendamentelor la aceste regulamente; efectuarea de expertize tehnice pentru unele accidente de circulaţie, în scopul găsirii unor soluţii pentru prevenirea acestora; stabilirea consumurilor de combustibil în condiţii de exploatare a autovehiculelor; omologarea vehiculelor care funcţionează cu motoare cu combustibili neconvenţionali; stabilirea gradului de confort pentru autovehiculele de transport pasageri; proiectarea
de utilaje, aparate şi dispozitive pentru verificările tehnice şi inspecţiile periodice; Consulting în probleme privind achiziţionarea de vehicule rutiere, stabilirea performanţelor unor vehicule rutiere de serie mică sau individuale, achiziţionarea de utilaje şi aparate de garaj, stabilirea tehnologiilor funcţionale pentru staţiile de inspecţie tehnică; participarea la elaborarea de regulamente de securitate rutieră şi poluare care se elaborează în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. sau în cadrul altor organisme similare.
REGIA AUTONOMĂ A APELOR „APELE ROMÂ-NE“ - REGIA „APELE ROMÂNE" - este înfiinţată ca unitate cu personalitate juridică şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Regia are ca scop aplicarea strategiei naţionale în domeniul gospodăririi apelor - cu excepţia apelor minerale, termominerale, de uz alimentar, destinate utilizării fizico-terapeutice şi altor scopuri -, acţionând pentru cunoaşterea resurselor de apă, folosirea raţională, protecţia lor împotriva epuizării şi degradării, precum şi pentru prevenirea efectelor distructive ale apelor în condiţii de eficienţă economică şi protecţie socială.
REGIA AUTONOMĂ A APELOR MINERALE - a
fost organizată şi a funcţionat în conformitate cu Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. R.a.a.m. este persoană juridică şi funcţionează pe gestiune economică şi autonomie financiară, în subordinea Ministerului Resurselor şi Industriei. R.a.a.m. are ca obiect de activitate: gestionarea fondului hidromineral al statului; întreţinerea surselor de ape minerale, ape plate şi dioxid de carbon, executarea de intervenţii la surse şi captări, protecţia zăcămintelor hidro-minerale, urmărirea şi administrarea întregului fond hidromineral din România, în scopul evitării unor fenomene de degradare şi poluare; extracţia apei minerale, a apei plate şi dioxidului de carbon natural de pe întreg teritoriul ţării şi
comercializarea acestora către societăţi comerciale sau persoane fizice din ţară şi din străinătate; elaborarea de studii, proiecte şi documentaţii în vederea punerii în valoare de noi zăcăminte de ape minerale, ape plate şi dioxid de carbon natural. R.a.a.m. este împuternicită să avizeze din punct de vedere tehnic utilizarea izvoarelor naturale de interes local, precum şi proiectelc de amenajări şi captări ale acestora sau ale altor pierderi de ape minerale, executate prin mijloacele proprii ale întreprinzătorilor. Pe data înfiinţării regiei, obiectul de activitate al întreprinderilor de extracţie a apelor minerale înfiinţate prin H.G. nr. 270/1990, în subordinea Departamentului geologiei, nu va mai cuprinde extracţia apelor minerale şi a dioxidului de carbon natural.
REGIMUL APELOR MARITIME INTERIOARE -
situaţia juridică a acestor ape reglementată în Legea nr. 17/ 1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României.
REGIMUL JURIDIC AL APELOR MARITIME INTERIOARE - stabilit prin Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României.
REGIMUL SILVIC - un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza fondului forestier naţional având ca finalitate asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.
REGISTRUL INTERNAŢIONAL AL SUBSTANŢELOR CHIMICE POTENŢIAL TOXICE - organism al Programului Naţiunilor Unite pentru Mediu, care asigură baza de dale pentru registrele naţionale ale substanţelor chimice potenţial toxice şi care coordonează activitatea aces-
REGISTRUL NAŢIONAL AL SUBSTANŢELOR CHIMICE POTENŢIAL TOXICE - comisie interministerială care are structura şi atribuţiile stabilite de lege şi care îndeplineşte şi funcţia de autoritate naţională desemnată; este formată din miniştri şi câte patru experţi desemnaţi din cadrul autorităţilor centrale de sănătate, de protecţie a muncii şi de protecţie a mediului, precum şi din cadrul institutelor de profil subordonate acestor autorităţi. Attribuţii: 1) elaborează, împreună cu alte unităţi, strategia şi programul naţional de acţiune şi le prezintă Guvernului spre aprobare şi aplicare; 2) împreună cu aceleaşi unităţi, elaborează proiecte de acte normative şi alte reglementări specifice domeniului; 3) urmăreşte introducerea şi aplicarea „procedurii consimţământului prealabil dat în cunoştinţă de cauză" şi respectarea reglementărilor legale în vigoare; 4) analizează documentele primite de la Registrul Internaţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice, şi de la alte organisme internaţionale şi de la autorităţile naţionale desemnate din alte ţări, întocmeşte puncte de vedere şi face propuneri corespunzătoare autorităţii participante şi Guvernului, de armonizare a legislaţiei cu reglementările internaţionale ori de însuşire a acestora ca atare; 5) analizează diverse solicitări, reclamaţii şi propuneri primite din ţară şi din străinătate, stabileşte modul de soluţionare a acestora şi face propuneri corespunzătoare factorilor interesaţi; 6) menţine legătura cu organismele internaţionale de profil; 7) face propuneri de includere în programul de cercetare şi inginerie tehnologică a unor teme specifice domeniului; 8) participă, cu membrii săi şi cu unităţile teritoriale din subordinea autorităţilor centrale din componenţa autorităţii naţionale desemnate, la aplicarea programului naţional de acţiune, la reuniuni internaţionale, semi-narii, care privesc domeniul său de activitate; 9) execută, prin aparatul propriu al autorităţilor centrale care constituie autoritatea naţională desemnată şi prin unităţile teritoriale din subordine, acţiuni de control, în limitele competenţelor legale ce le revin; 10) colaborează cu autorităţi participante, corespondenţi naţionali, institute de proiectare şi cercetare,
administraţia publică locală, parteneri ai reţelei, asociaţii neguvemamentale şi cu alţi factori interesaţi; 11) reprezintă România în relaţiile cu Registrul Internaţional al Substanţelor Chimice Potenţial Toxice, cu alte organisme internaţionale şi cu autorităţi naţionale desemnate din alte ţări, în domeniul său de activitate.
REGISTRUL ACORDURILOR DE MEDIU - în care înregistrarea se face în ordinea emiterii actelor juridice denumite acorduri de mediu. Numărul acordului de mediu este numărul de ordine din aceste registre. R.a.m. este public şi poate fi consultat de către orice persoană interesată la sediul autorităţii competente pentru protecţia mediului.
REGISTRUL AGRICOL - asigură o evidenţă statistică primară din agricultură. începând cu data de 1 iulie 1991, prin hotărârea Guvernului, s-a introdus un nou r.a., abro-gându-se Decretul nr. 692/1973 privind registrul agricol, republicat în 1982, devenit Legea nr. 23/1974.
REGISTRUL AUTO ROMÂN - înfiinţată ca persoană juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, prin reorganizarea Registrului auto român din cadrul Institutului de cercetări şi proiectări tehnologice în transporturi. R.a.r. s-a organizat şi funcţionează conform Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Pe baza împuternicirii date de Ministerul Transporturilor, ca autoritate în transporturi, certifică încadrarea vehiculelor rutiere în normele de siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi folosinţei căreia îi sunt destinate, acordarea numărului de registru şi verificarea staţiilor de inspecţie tehnică, la cererea Ministerului Transporturilor. R.a.r., în mod concret, are ca obiect de activitate: omologarea de tip şi individuală pentru circulaţia pe drumurile publice a tuturor tipurilor de vehicule rutiere, fabricate în ţară sau importate, pe baza încercărilor în laboratoarele proprii; încadrarea vehiculelor rutiere în
categoriile de folosinţă prevăzute de lege; organizarea şi ţinerea evidenţei tuturor tipurilor de vehicule rutiere în circulaţie şi acordarea numărului de registru; efectuarea inspecţiilor tehnice pe un anumit eşantion de vehicule rutiere în vederea verificării unor noi tehnologii şi aparate pentru inspecţia tehnică; elaborarea tehnologiei şi prescripţiilor tehnice privind verificările tehnice şi inspecţiile periodice; efectuarea de încercări în vederea omologării echipamentelor şi pieselor care afectează siguranţa circulaţiei rutiere sau protecţia mediului; efectuarea de încercări, la cererea Ministerului Transporturilor, Ministerului de Interne şi a Comisiei Naţionale pentru Standarde, Metrologie şi Calitate, cu vehicule rutiere prelevate din fabricaţia de serie, în scopul verificării stabilităţii procesului de fabricaţie; efectuarea de cercetări şi proiectări legate de siguranţa circulaţiei rutiere şi poluarea mediului de către vehiculele rutiere; elaborarea şi propunerea de standarde referitoare la vehiculele rutiere şi echipamentele lor; analizarea aplicării regulamentelor anexă la „Acordul privind adoptarea de condiţii uniforme de omologare şi recunoaştere reciprocă a omologării echipamentelor şi pieselor vehiculelor cu motor4Y adoptat la Geneva în 1958, şi a amendamentelor la aceste regulamente; efectuarea de expertize tehnice pentru unele accidente de circulaţie, în scopul găsirii unor soluţii pentru prevenirea acestora; stabilirea consumurilor de combustibil în condiţii de exploatare a autovehiculelor; omologarea vehiculelor care funcţionează cu motoare cu combustibili neconvenţionali; stabilirea gradului de confort pentru autovehiculele de transport pasageri; proiectarea de utilaje, aparate şi dispozitive pentru verificările tehnice şi inspecţiile periodice; Consulting în probleme privind achiziţionarea de vehicule rutiere, stabilirea performanţelor unor vehicule rutiere de serie mică sau individuale, achiziţionarea de utilaje şi aparate de garaj, stabilirea tehnologiilor funcţionale pentru staţiile de inspecţie tehnică; participarea la elaborarea de regulamente de securitate rutieră şi poluare care se elaborează în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O.N.U. sau în cadrul altor organisme similare.
REGIUNE VITICOLĂ - un larg teritoriu cultivat cu viţă de vie, caracterizat prin condiţii naturale de climă şi de relief relativ asemănătoare, precum şi prin direcţii de producţie şi sortimente apropiate.
REGLEMENTAREA PROTECŢIEI SANITARE VETERINARE - Legea sanitară veterinară nr. 60/1974, modificată prin Legea nr. 75/1991, republicată cu modificările ulterioare în M. Of. nr. 266/30 decembrie 1991. H.G. 789/1991 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare, abrogată prin H.G. nr. 794/1993.
REGLEMENTĂRI PRIVIND ACTIVITATEA NUCLEARĂ - norme tehnice, metodologice, ghiduri, instrucţiuni, proceduri sau condiţii tehnico-organizatorice privind autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, obligatorii în domeniul nuclear, emise de autoritatea competentă.
REGLEMENTĂRI VAMALE - dispoziţii cuprinse în Codul vamal al României, în regulamentul vamal de aplicare a Codului vamal, precum şi în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal.
REGULAMENTE-CADRU PRIVIND PIEŢELE -
Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a pieţelor, târgurilor şi oboarelor.
REGULAMENTUL (CEE) NR. 259 DIN 1 FEBRUARIE 1993 - stabilit de Consiliul Uniunii Europene, R. priveşte supravegherea şi controlul transportului deşeurilor în şi din Comunitatea Europeană.
REGULAMENTUL (EURATOM) NR. 1493 DIN 8 IUNIE 1993 - stabilit de Consiliul Uniunii Europene, R. priveşte transferul substanţelor radioactive între statele membre ale Uniunii.
REGULI PRIVIND COOPERAREA ÎN DOMENIUL APELOR TRANSFRONTIERE - adoptate în 1987 de Comitetul pentru problemele apei al Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa, potrivit cărora statele interesate trebuie să definească - împreună - obiectivele de calitate a apei şi să adopte criterii de calitate, să stabilească programe de control, de supraveghere şi de observare a calităţii apei şi nivelului poluării, sisteme eficace de alertă în caz de poluări accidentale, precum şi să-şi transmită reciproc date şi informaţii asupra poluării.
RESPONSABIL AL PIEŢEI - autoritatea pieţei în localităţi în care sunt organizate şi funcţionează mai puţin de cinci pieţe agroalimentare.
RESURSE DE APĂ - apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor.
RESURSE MINERALE - toate resursele minerale solide, lichide cau gazoase in situ care, în zonă, se găsesc pe fundul măriilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polime-talici; o dată ce au fost extrase din zonă, sunt denumite minerale.
RESURSE NATURALE - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană; resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili -, regenerabile - apă, aer, sol, floră, faună sălbatică - şi permanente
- energie solară, eoliană, geotermală şi a valurilor.
REŢEAUA NAŢIONALĂ DE OBSERVAŢII PENTRU GOSPODĂRIREA APELOR - este formată din unităţile şi instalaţiile autonome care furnizează informaţii hidrologice, hidrogeologice şi meteorologice specifice gospodăririi apelor, precum şi informaţii privind caracteristicile cantita-
tive şi calitative ale resurselor de apă. Pentru asigurarea continuităţii şi omogenităţii şirurilor de informaţii, unităţile şi instalaţiile autonome ale R.n.o. nu pot fi dezafectate decât în situaţii deosebite de interes naţional (cu aprobarea ministerului de resort şi cu obligarea solicitantului de a asigura proiectarea, execuţia şi punerea în funcţiune a unităţii sau a instalaţiilor în noul amplasament, anterior începerii operaţiunilor de dezafectare.
REVIZUIREA ACORDULUI DE MEDIU - se realizează după procedura privind emiterea acordului de mediu.
REVOLUŢIA ŞTIINŢIFICO-TEHNICĂ - schimbare radicală intervenită în condiţiile de viaţă ale omenirii ce cuprinde următoarele componente: r. industrială; revoluţio-narea agriculturii prin industrializarea ei; r. transporturilor; urbanizarea; r. în ştiinţele biologice.
REZERVAŢIA BIOSFEREI „DELTA DUNĂRII" -
zonă de importanţă ecologică naţională şi internaţională, care cuprinde următoarele unităţi fîzico-geografice: Delta Dunării, sărăturile Murighiol-Plopu, complexul lagunar Razim-Sinoe, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulceacu zona inundabilă, litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia, apele maritime interioare şi marea teritorială, pnă la izobata de 20 m inclusiv. Limita continentală a R.B.D.D. este reprezentată de contactul Podişului Dobrogean cu zonele umede şi palustre. Teritoriul RBDD este delimitat în următoarele zone: a) zone cu regim de protecţie integrală (50.600 ha repartizate în 17 rezervaţii); b) zone tampon cu regim diferenţiat de protecţie în care se pot desfăşura unele activităţi umane, precum şi zone de reconstrucţie ecologică (223.300 ha); c) zone economice în care se pot desfăşura activităţi economice tradiţionale (306.300 ha). Zonele cu regim de protecţie integrală sunt protejate, în mod obligatoriu, de zone tampon. Pentru administrara patrimoniului natural din domeniul
public de interes naţional al RBDD, precum şi pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice arătate, s-a înfiinţat Administraţia Rezervaţiei, instituţie publică cu personalitate juridică, cu sediul în municipiul Tulcea, în subordinea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Conducerea acestei administraţii este realizată de Consiliul ştiinţific, în subordinea căruia se află Colegiul executiv, ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului ştiinţific. Preşedintele Consiliului ştiinţific şi al Colegiului executiv este Guvernatorul. în componenţa Administraţiei Rezervaţiei funcţionează Corpul de inspecţie şi pază, care realizează supravegherea întregului teritoriu al rezervaţiei şi sancţionează nerespectarea măsurilor de protecţie stabilite în statutul rezervaţiei.
REZERVAŢIE A BIOSFEREI - zona geografică cu suprafeţe de uscat şi de ape, inclusiv terenuri aflate permanent sub ape, în care există elemente şi formaţiuni fizico-geografice, specii de plante şi animale care îi conferă o importanţă biogeografică, ecologică şi estetică deosebită, cu valoare de patrimoniu natural naţional şi universal, fiind supusă unui regim special de administrare în scopul protecţiei şi conservării acesteia, prin dezvoltarea aşezărilor umane şi organizarea activităţilor economice în corelare cu capacitatea de suport a mediului respectiv şi a resurselor sale naturale.
REZERVAŢIE NATURALĂ - spaţiu protejat care reuneşte acele suprafeţe de teren şi de ape ce sunt destinate conservării unor medii de viaţă caracteristice şi care pot fi de interes botanic, zoologic, forestier, paleontologic, geologic şi geormorfologic, apeologic, limnologic sau mixt. Din cele 372, un număr specificat de rezervaţii sunt incluse în perimetrele parcurilor naţionale şi naturale.
REZERVAŢIE PEISAGISTICĂ - asociaţii de vegetaţie sau forme de relief de mare valoare estetică, prin a căror
conservare se urmăreşte păstrarea integrităţii frumuseţilor naturale.
REZ
196
REZERVAŢIE ŞTIINŢIFICĂ - obiectiv (suprafeţe de teren şi de ape, de întinderi variabile) care, datorită autenticităţii hiocenozelor lor sunt destinate cercetării ştiinţifice de specialitate şi conservării genofondului autohton. R.ş. nu poate fi vizitată decât cu o aprobare specială din partea C.M.N. Există 46 r.ş., majoritatea incluse în parcurile naţionale şi parcurile naturale.
REZIDUU - în sensul normelor sanitare veterinare, orice substanţă, inclusiv derivaţii şi metaboliţii săi care, în mod natural, nu se găseşte în organismul animal sau în produsele de origine animală, dar care poate fi regăsită ca urmare a încorporării ei în mod conştient sau accidental şi care, prin depăşirea limitelor admise, poate constitui un factor de risc pentru sănătatea publică.
REZOLUŢIA ADUNĂRII GENERALE O.N.U. NR. 110/1947 - document internaţional adoptat la 3 noiembrie 1947 care consideră propaganda destinată sau de natură să provoace sau să încurajeze orice ameninţare a păcii, încălcare a păcii sau alte acte de agresiune.
REZOLUŢIA ADUNĂRII GENERALE O.N.U. NR. 1884/1963 - document internaţional adoptat la 17 octombrie 1963 cheamă statele să se abţină să plaseze pe orbită în jurul pământului orice obiecte purtătoare de arme nucleare sau orice alte feluri de arme de distrugere în masă şi să instaleze asemenea arme pe corpuri cereşti.
REZOLUŢIA ADUNĂRI GENERALE O.N.U. NR. 1962/1963 - document intitulat Declaraţia principiilor juridice care guvernează activităţile statelor în explorarea şi folosirea spaţiului extraatmosferic, adoptată la 13 decembrie 1963.
RISC CHIMIC - eveniment rezultat ca urmare a eliberării necontrolate în mediu a unor substanţe toxice industriale, cu concentraţii mai mari decât cele admise, punând în pericol sănătatea populaţiei şi calitatea mediului.
                                                                         ROV
RISC ECOLOGIC POTENŢIAL - probabilitatea producerii unor efecte asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare. Riscul ecologic are unele particularităţi date de faptul că poluarea este, de cele mai multe ori, rezultatul unor acumulări lente, cu efecte prelungite în timp, depăşind pragurile naturale de echilibru şi producând efecte deosebit de grave pentru existenţa şi funcţionarea sistemului natural. El poate afecta concomitent mai multe componente ale mediului.
ROVIGNETĂ - document eliberat plătitorilor care atestă dreptul de utilizare a drumurilor publice, valabil numai pentru un an calendaristic. (Se eliberează începând cu anul 1998).
197
198
SĂMÂNŢĂ - orice material de reproducere (seminţe, fructe, material săditor, produs prin orice metode de înmulţire) destinat multiplicării sau reproducerii unei plante agricole. Sămânţa amelioratorului, produsă de către sau sub directa responsabilitate a amelioratorului sau a menţinătorului, folosind selecţia conservativă sau alte metode ştiinţifice specifice, care este destinată producerii seminţelor de pre-bază sau care satisface cerinţele impuse de reglementările în vigoare privind puritatea varietală pentru seminţele de prebază. Sămânţa de prebază înseamnă sămânţa din toate verigile biologice dintre sămânţa amelioratorului şi sămânţa de bază care: a fost produsă de sau sub directa responsabilitate a menţinătorului; a fost produsă din sămânţa amelioratorului sau din sămânţa de prebază; este destinată producerii de sămânţă de prebază sau de bază; satisfee cerinţele impuse de reglementările în vigoare privind puritatea varietală, germinaţia etc., specificate pentru seminţele de prebază. Sămânţa de prebază poate fi echivalentul categoriilor biologice de bază superelită şi superelită linii con-sangvinizate (câmp de menţinere), în cazul cartofului -clonele A, B, C, D, E. Sămânţa de bază înseamnă sămânţa produsă de către sau sub directa responsabilitate a menţinătorului; care a fost produsă din sămânţa de prebază; care este destinată producerii de sămânţă certificată; care satisface cerinţelc impuse de reglementările în vigoare privind
puritatea varietală, germinaţia etc., specificate pentru se-minţele de bază. Sămânţa de bază corespunde categoriei biologice de elită, linii consangvinizate androsterile şi
restauratoare de fertilitate sau hibrizi simpli, forme parentale -------
folosite pentru Ioturile de hibridare în vederea producerii SCH seminţei comerciale. Sămânţa certificată înseamnă; în cazul hibrizilor comerciali, sămânţa produsă în loturi de hibridare, din sămânţa dc bază şi care este destinată producerii de recoltă pentru consum uman, animal sau industrializare; în cazul soiurilor, sămânţa produsă direct din sămânţa de bază pentru reînmulţiri sau pentru consum şi carc satisface cerinţele impuse de reglementările în vigoare privind puritatea varietală, germinaţia etc., specificate pentru seminţele certificate.
SCHEMA-CADRU DE AMENAJARE ŞI GOSPODĂRIRE A APELOR - documentaţia de gospodărire a apelor, care prezintă modelul sistemului de gospodărire a apelor, cuprinzând reţeaua hidrografică, lucrările de gospodărire a apelor şi prelevările-evacuările aferente folosinţelor, analizate în diferite scenarii şi etape de dezvoltare economico-socială a spaţiului hidrografic respectiv, precum şi modul de protecţie, menţinere sau îmbunătăţire a calităţii apelor.
SCHEME SAU GRAFURI - tehnici ce pun în relaţie cauzele unui impact asupra mediului cu efectele lui, atât impactul direct, cât şi cel indirect. Valoarea deosebită a acestei metode constă în reprezentarea grafică a rezultatelor, care poate fi, uneori, uşor de dezbătut cu comunitatea locală.
SCOPURI NEINTERZISE PRIN CONVENŢIA REFERITOARE LA ARMELE CHIMICE - scopuri neinterzise prin Convenţia privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice şi distrugerea acestora sunt: a) scopuri industriale, agricole, de cercetare, medicale, farmaceutice sau alte scopuri paşnice; b) scopuri            .
de protecţie, anume acele scopuri în relaţie directă cu protecţia împotriva substanţelor chimice toxice şi armelor chimice; c) scopuri militare care nu au legătură cu utilizarea armelor chimice şi care nu depind de utilizarea proprietăţilor toxice ale substanţelor chimice ca metodă de război; d) scopuri pentru asigurarea respectării legilor, inclusiv combaterea dezordinilor publice.
SCURGERE DE GAZE - scurgerea de gaze şi de cărbune şi manifestarea dinamică a rocilor în care indicele de fragilitate, specific structurii şi rezistenţei mecanice a cărbunelui, are valori peste limita stabilită, iar cantităţile de gaze care se produc se datorează emanaţiilor de metan ce au loc în cărbunele mărunt, scurs în lucrarea minieră într-un interval de timp relativ scurt.
SECURITATE NUCLEARĂ - ansamblul de măsuri tehnice şi organizatorice destinate să asigure funcţionarea instalaţiilor nucleare în condiţii de siguranţă, să prevină şi să limiteze deteriorarea acestora şi să asigure protecţia personalului ocupat profesional, a populaţiei, mediului şi bunurilor materiale împotriva iradierii sau contaminării radioactive.
SERVICIU - activitate, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesităţi ale consumatorilor.
SISTEME DE PUBLICITATE IMOBILIARĂ - datorită condiţiilor istorice în care a avut loc formarea şi evoluţia statului naţional român, pe teritoriul României există următoarele sisteme de publicitate imobiliară: a) sistemul registrelor de transcripţiuni şi inscripţiuni reglementat de Codul civil şi Codul de procedură civilă, aplicabil în marea majoritate a localităţilor din Vechea Ţară - România înainte de 1918; b) sistemul cărţilor funciare, reglementat de Decretul-
lege nr. 115/1938 şi Decretul nr. 241/1947, care se aplică în Transilvania, Banat şi Bucovina; c) sistemul intermediar al cărţilor de publicitate funciară, reglementat de Decretul nr. 242/1947 şi de unele dispoziţii ale Decretului-lege nr. 115/1938, fiind aplicat într-un număr redus de localităţi din fostul judeţ Ilfov şi în Bucureşti; d) sistemul intermediar de publicitate imobiliară bazat pe cărţile de evidenţă funciară, care s-a înfiinţat în baza Decretului nr. 163/1946 şi s-a aplicat în unele localităţi din Transilvania, în care cărţile funciare au fot distruse, sustrase sau pierdute în timpul războiului, e) sistemul cărţilor funciare pentru căile ferate şi canaluri, reglementat prin Decretul-lege nr. 2142/ 1939; f) registrul agricol; g) evidenţia funciară instituită prin Decretul nr. 281/1955; h) cadastrul funciar (general şi special).
SISTEMUL NAŢIONAL DE MONITORING - v.
sistemul de monitoring integrat.
SISTEMUL CALITĂŢII ÎN CONSTRUCŢII - instituit prin lege, reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, responsabilităţi, regulamente, proceduri şi mijloace care concură la realizarea calităţii construcţiilor, în toate etapele de concepere, realizare, exploatare şi postutilizare a acestora. S.c.c. este chemat să conducă la realizarea şi exploatarea unor construcţii de calitate corespunzătoare, în scopul protejării vieţii oamenilor, a societăţii şi a mediului. S.c.c se compune din: asigurarea documentelor tehnice normative în construcţii; certificarea calităţii produselor folosite la realizarea construcţiilor; agremente tehnice pentru noi produse şi procedee; verificarea proiectelor, a execuţiei lucrărilor de construcţii şi expertizarea proiectelor şi a construcţiilor; conducerea şi asigurarea calităţii; autorizarea şi acreditarea laboratoarelor de analize şi încercări în activitatea de construcţii; asigurarea activităţii metrologice în construcţii; recepţia construcţiilor; Urmărirea comportării în exploatare şi intervenţii în timp; postutilizarea construcţiilor; controlul de stat al calităţii.
Ş
 SIS
 S  SISTEMUL DE ALARMARE ÎN CAZ DE POLUĂRI
 ACCIDENTALE A APELOR DIN ROMÂNIA -
 SAPA-ROM,' Regulamentul de organizare şi funcţionare
 ________ fiind aprobat prin Ordinul nr. 485/1995 al ministrului apelor,
   SIS      pădurilor şi protecţiei mediului.
            SISTEMUL DE MONITORING INTEGRAT - un sistem complex de achiziţie a datelor privind calitatea mediului obţinute pe baza unor măsurători sistematice, de lungă durată, la un ansamblu de parametrii şi indicatori, menit să asigure posibilitatea controlului poluării. El are la bază sistemul naţional de supraveghere a calităţii apelor cu cele cinci subsisteme (ape de suprafaţă curgătoare, lacuri, ape maritime, ape subterane, ape uzate), reţeaua de fond şi cea de imisie pentru supravegherea calităţii aerului, reţeaua de ploi acide, reţeaua de radioactivitate (în subordinea directă a Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului), cât şi o serie de alte informaţii periodice privind calitatea solului, a vegetaţiei, a faunei, a sănătăţii umane, primite de la alte ministere şi unităţi de profil. Sub aspect organizatoric, Sistemul Naţional de Monitoring cuprinde următoarele elemente specifice: reţele destinate supravegherii emisiilor; controlul poluării de emisie; evaluarea şi controlul eficienţei globale a măsurilor de protecţie a mediului.
            SISTEMUL INFORMAŢIONAL fflDROMETEORO-LOGIC - observarea, măsurarea, înregistrarea şi prelucrarea datelor hidrometeorologice, precum şi transmiterea acestora conform schemei fluxului informaţional definit în planurile de apărare, a prognozelor, avertizărilor şi alarmărilor la factorii implicaţi în acţiunile de apărare, în vederea luării deciziilor şi măsurilor necesare.
                Pentru acestea se folosesc: măsurătorile punctuale din reţeaua hidrometeorologică, sistemele globale de teledetec-ţie cum sunt radarele, sateliţii, precum şi procedeele de prognoză hidrometeorologică, astfel încât să se asigure prevederea anticipată a fenomenelor periculoase care se pot
 ___        produce.
 202 F
     în zonele amenajate cu lucrări hidrotehnice, sistemul informaţional cuprinde, de asemenea, datele şi măsurile care au ca efect modificarea regimului natural de scurgere rezultând din modul de exploatare a acestora în perioadele critice.
SISTEMUL ORGANIZATORIC NAŢIONAL AL PROTECŢIEI MEDIULUI - cuprinde autorităţile publice, în primul rând de specialitate; persoanele juridice, altele decât autorităţile publice; persoanele fizice.
SMOG - din cuvântul englezesc, care exprimă un amestec de ceaţă şi fum; ceaţă toxică care reprezintă o poluare periculoasă a aerului, constând în combinarea elementelor de praf cu cele de ceaţă. Se formează în principal, în condiţiile modificării temperaturii.
SMOG DE GHEAŢĂ - poluarea aerului caracterizată prin combinaţia prafului şi a cristalelor de gheaţă, formată prin răcirea particulelor de ceaţă.
SMOG DE TIP LONDONEZ - combinaţia poluanţilor gazoşi (în esenţă anhidridă sulfuroasă), a elementelor de praf şi a ceţii, caracteristic atmosferei londoneze, a insulelor britanice. Principala sursă a unei astfel de poluări a aerului o constituie arderea cărbunelui şi a reziduurilor de petrol.
SOCIETATEA DE TURISM PENTRU PROTECŢIA NATURII - înfiinţată în 1921 din iniţiativa lui M. Haret, este prima formă organizată de ocrotire a naturii cu un program care prevedea, printre altele, formarea unor rezervaţii naturale şi împrejmuirea lor (reuşind să obţină de la stat o pădure de molid străbun pe muntele Cocora în Bucegi, aproape de Schitul Ialomiţa).
Ş
 SOI
SOI - o populaţie de plante creată sau identificată, care: a) se diferenţiază de cele deja cunoscute prin cel puţin un caracter important, precis şi puţin fluctuant, ce poate fi clar
203
definit şi descris, sau prin mai multe caractere a căror combinaţie este de natură să dea calitatea de nou (distinctibili-tate); b) este omogenă pentru ansamblul caracterelor luate în considerare de reglementările în vigoare privind uniformitatea soiurilor, cu excepţia unui număr foarte redus de forme atipice, ţinând seama de particularităţile de reproducere (omogenitate); c) este stabilă în caracterele sale esenţiale, adică în urma reproducerii sau multiplicării succesive, sau la sfârşitul fiecărui ciclu de reproducere definit de ame-liorator, caracterele esenţiale rămân aşa cum au fost descrise iniţial (stabilitate); d) la hibrizi comerciali noutatea este dată de caracterele părinţilor şi de formula care asociază formele parentale.
SOIURI AUTORIZATE - soiuri care, prin însuşirile lor biologice şi tehnologice, îşi pun în valoare potenţialul lor calitativ şi cantitativ, în condiţiile arealului lor de cultură. S.a. pot fi extinse în mod complementar, alături de cele recomandate.
SOIURI INTERZISE - acelea care, prin însuşirile lor biologice sau tehnologice, influenţează în mod negativ calitatea produselor vitivinicole obţinute într-o podgorie sau în-tr-un centru viticol. Din această categorie fac parte, în primul rând, hibrizii direct producători.
SOIURI RECOMANDATE - acelea care valorifică cel mai bine condiţiile de mediu şi îşi pun în valoare, în cel mai înalt grad, potenţialul lor calitativ şi productiv în arealele în care sunt cultivate. S.r. sunt avizate cu precădere la extinderea în plantaţii.
SOIURI TOLERATE - cele aflate în cultură, dar care se comportă mai puţin satisfăcător sau nesatisfăcător în condiţiile arealelor respective. Ca urmare a acestui fapt, soiurile tolerate nu pot fi promovate în noile plantaţii din podgoria sau centrul viticol în care au o comportare mediocră sau slabă. ’
SPECII MIGRATOARE - ansamblul populaţiei tuturor speciilor de animale sălbatice care îşi petrec o fracţiune importantă din ciclul climatic în limitele jurisdicţionale a mai multor state.
STAT DE TRANZIT - orice stat, altul decât statul exportator sau importator, prin care se planifică sau se efectuează o deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
STAT EXPORTATOR DE DEŞEURI - partea care planifică iniţierea sau iniţiază deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri.
STAT IMPORTATOR DE DEŞEURI - partea pentru care se planifică sau se efectuează deplasarea transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, în scopul eliminării lor sau transbordării înainte de a fi eliminate într-o zonă ce nu se află sub jurisdicţia naţională a nici unui stat.
STAT PE TERITORIUL CĂRUIA SE AFLĂ INSTALAŢIA - în ce priveşte o instalaţie nucleară, înseamnă partea contractantă pe teritoriul căreia este situată instalaţia sau, dacă aceasta nu este situată pe teritoriul nici unui stat, partea contractantă care exploatează ori sub a cărei autoritate este exploatată instalaţia.
STATE DUNĂRENE - statele suverane care deţin o parte considerabilă a bazinului hidrografic al Dunării, prin parte considerabilă înţelegându-se o cotă care depăşeşte 2.000 kmp din totalul bazinului hidrografic.
STATE INTERESATE ÎN TRANSPORTUL DE DEŞEURI - părţile care sunt state exportatoare sau importatoare şi de tranzit, fie că sunt sau nu părţi la Convenţia de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora.
STATUT VAMAL-încadrarea unei mărfi ca marfa românească sau străină.
STATUTUL CONSILIULUI EUROPEI - a fost semnat la Londra la 5 mai 1949 şi modificat prin procesele-verbale ale secretarului general al Consiliului Europei datate: 22 mai 1951, 18 decembrie 1951,4 mai 1953, 30 mai 1958,3 noiembrie 1961, 6 mai 1963, 24 mai 1965, 14 octombrie
1970,  17 februarie 1971, 9 decembrie 1974, 2 octombrie 1976,9 ianuarie 1978,20 ianuarie 1978,27 noiembrie 1978, 16 noiembrie 1988, 5 mai 1989, 6 noiembrie 1990, 21 februarie 1991,26 noiembrie 1991,7 mai 1992. România a aderat la S.C.E. la 4 octombrie 1993.
STAŢII ŞI INSTALAŢII DE CORECTARE A CALITĂŢII APELOR - staţii de tratare pentru obţinerea de apă potabilă sau industrială; staţii/instalaţii de preepurare/ epurare a apelor uzate.
STAŢIUNILE TURISTICE - cele atestate sunt zone protejate, instituite, ca atare, prin documentaţii de urbanism, aprobate conform legii. Atestarea s.t. are ca scop crearea cadrului necesar pentru valorificarea, protejarea şi conservarea potenţialului turistic şi satisfacerea, la un nivel optim, a necesităţilor de odihnă şi de recreere ale populaţiei. Se atestă ca s.t. localitatea cu funcţii turistice specifice, dotată cu resurse turistice naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului, care îndeplineşte criteriile minime, ca: amplasarea într-un cadru natural plăcut, fară factori poluanţi; constituirea de perimetre de protecţie ecologică, hidrogeologică şi sanitară, după caz; drum rutier asfaltat; transport în comun între s.t. şi gara care o deserveşte; trenurile cu regim de rezervare a locurilor, inclusiv vagoanele de dormit, să oprească în gara care deserveşte s.t.; apă curentă; canalizare, energie electrică; spaţii comerciale şi de prestări de servicii, puncte pentru: C.E.C., societate bancară, schimb valutar, agenţie de voiaj, agenţie de
turism; săli de spectacole şi de conferinţe; asistenţă medicală permanentă şi mijloc de transport pentru urgenţe; punct de prim-ajutor; punct farmaceutic; amenajarea şi iluminarea locurilor de promenadă; număr minim de locuri în structuri de primire turistice (fără campinguri); minimum 10% din totalul locurilor de cazare să fie în structuri de primire turistice de cel puţin 3 stele, tip hotel sau vilă; amenajări şi dotări pentru servicii de revigorare în spaţii construite, săli pentru întreţinere; amenajări şi dotări pentru relaxare în aer liber, inclusiv terenuri sportive; terenuri de joacă pentru copii; amenajarea parcului staţiunii turistice şi organizarea de spectacole gratuite (fanfare, coruri de copii etc.); număr minim de trasee turistice marcate şi afişate; organizarea de excursii de 1 -3 zile; bază pentru valorificarea resurselor naturale terapeutice, dacă este cazul; amenajări şi dotări pentru plimbări sau practicarea de sporturi pe lac sau pe mare, acolo unde este cazul; s.t. care dispun de condiţii pentru practicarea schiului să aibă amenajată cel puţin o pârtie de schi cu mijloace de transport pe cablu; s.t. de pe litoralul Mării Negre vor îndeplini şi criteriile prevăzute în normativul pentru plajele turistice. S.t. pot fi atestate ca: s.t. de interes naţional; s.t. de interes local. S.t. se atestă prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Turismului şi/sau a autorităţii administraţiei publice locale.
STRATEGIA MONDIALĂ A CONSERVĂRII - sistem de principii şi legităţi sau linie directoare pe o etapă mai lungă stabilită în scopul coordonării eforturilor de acţiune la nivel mondial pentru protejarea vieţii sălbatice şi a diversităţii genetice, lansată în 1980 în vederea menţinerii proceselor ecologice esenţiale şi a sistemelor de conservare a vieţii, păstrarea diversităţii genetice şi urmărirea utilizării speciilor şi ecosistemelor pe o perioadă îndelungată. S.M.C. a fost pregătită prin efortul unit al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii şi Resurselor sale (U.I.C.N.), Programul Naţiunilor Unite pentru Protecţia Mediului (P.N.U.E.) şi Programul Mondial al Protecţiei Animalelor
Ş
STR
207
Sălbatice (W. W.F.), în colaborare cu F.A.O şi U.N.E.S.C.O. S.M.C. se pronunţă pentru reexaminarea tuturor instrumentelor internaţionale cu privire la resursele vii, în ideea de a releva gradul de eficacitate al abordării la diferite niveluri, având în vedere convenţiile care vizează în mod direct gospodărirea resurselor vii şi cele care au ca scop conservarea lor.
STRUGURI PROASPEŢI - fructe ale viţei de vie, folosite în vinificare, maturate sau într-un anumit stadiu de supramaturare, care pot fi zdrobite sau presate cu mijloace obişnuite şi care intră spontan în fermentaţie alcoolică.
STUDIU DE IMPACT -principalul instrument juridico-ştiinţific al politicilor de mediu, care exprimă, în principiu, cerinţa ca persoana care solicită eliberarea unei autorizaţii de mediu să asigure efectuarea unei evaluări a efectelor proiectului său asupra mediului şi a soluţiilor posibile pentru a reduce ori a elimina eventualele inconveniente. S.d.i. ca procedură cu un conţinut obligatoriu: a) permite autorităţii care aprobă proiectul să o facă în deplină cunoştinţă de cauză; b) ajută responsabilul lucrării să conducă operaţia proiectată în cele mai bune condiţii; c) vizează consecinţele pe care le poate antrena proiectul asupra mediului. Sub aspectul conţinutului minim, studiul priveşte patru elemente principale: 1) analiza stării iniţiale a locului şi mediului său, constituind inventarul a ceea ce există; 2) evaluarea efectelor posibile ale proiectului asupra mediului; 3) justificarea eco-nomico-socială şi a oportunităţii proiectului; 4) măsurile menite să compenseze şi să limiteze vătămările. Există trei sisteme de fundamentare a necesităţii şi modului de realizare a S.D.I.: 1) american, caracterizat printr-o mare supleţe în alegerea activităţilor supuse S.D.I., vizând lucrările cu un evident şi semnificativ impact asupra mediului, fiind astfel necesar un studiu preliminar; 2) sistemul listei, în care situaţiile în care este cerut un asemenea studiu sunt determinate, activităţile ori lucrările supuse evaluării fiind expres
prevăzute de lege (lista pozitivă) ori situaţiile care nu necesită S.D.I., toate celelalte fiind supuse acestei proceduri (lista negativă); 3) sistemul mixt pe de o parte dispensează a priori un număr de lucrări de la această cerinţă, pe altele numai de la o anumită valoare, pe de altă parte, utilizează un amestec de listă negativă şi listă pozitivă.
SUBCOMISIA VÂNATULUI MIGRATOR DIN RĂSĂRITUL EUROPEI ŞI ORIENTUL APROPIAT -
organism internaţional, înfiinţat la propunerea României la Conferinţa de la Mamaia în 1968.
SUBIECTUL CONTRAVENŢIEI ECOLOGICE - în
principiu, orice persoană fizică sau juridică. Subiectul activ este persoana care săvârşeşte contravenţia ecologică. Pentru a răspunde contravenţional persoana fizică trebuie să aibă vârsta de cel puţin 14 ani şi capacitatea de a înţelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos sau nepericulos al unor fapte, adică să aibă responsabilitatea faptelor sale, precum şi puterea de a se conduce şi de a fi stăpână pe faptele sale. în unele cazuri, subiectul activ al contravenţiei poate fi numai o persoană juridică specializată (aprovizionarea cu apă a populaţiei etc.). Subiectul pasiv al contravenţiei ecologice este autoritatea statală, statul român.
SUBSTANŢA NOCIVĂ - orice substanţă periculoasă, otrăvitoare sau un alt tip de substanţă, care introdusă în mediul marin, datorită toxicităţii ei şi/sau persistenţei şi/sau caracteristicilor bioacumulatoare, ar cauza poluare sau ar afecta negativ procesele biologice.
SUBSTANŢĂ ACTIVĂ FITOSANITARĂ - componenta sau componentele biologic active care intră în compoziţia unui produs de uz fitosanitar.
Ş
SUB
SUBSTANŢĂ CHIMICĂ ORGANICĂ DEFINITĂ -
orice substanţă chimică aparţinând clasei de compuşi
209
chimici care cuprinde toţi compuşii carbonului, cu excepţia oxizilor şi sulfurilor acestuia, precum şi a carbonaţilor metalici, şi care poate fi identificată prin denumirea chimică, formula structurală (dacă se cunoaşte) şi numărul CAS (dacă este atribuit).
SUBSTANŢĂ CHIMICĂ TOXICĂ - orice substanţă chimică care, prin acţiunea sa chimică asupra proceselor biologice, poate cauza moarte, incapacitate temporară sau vătămări permanente la om sau la animale, indiferent de originea sa sau de metoda de producere şi indiferent dacă se obţine în instalaţii, în muniţii binare sau în altă parte.
SUBSTANŢĂ PENTRU COMBATEREA DEZORDINILOR PUBLICE - orice produs chimic, neînscris în listele de substanţe chimice toxice şi precursori din anexa 1 la Legea nr. 56/1997, care poate produce rapid, la om, o iritaţie senzorială sau incapacitate fizică, ce dispare la scurt timp după terminarea expunerii.
SUBSTANŢE MINERALE UTILE CE CONSTITUIE RESURSE MINERALE - hidrocarburi (petrol condensat şi gaze naturale combustibile), rocile bituminoase, cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de metale nobile, rare şi disperse, substanţele nemetalifere şi rocile utile, apele minerale, nămolurile şi turbele terapeutice, căldura din sistemele hidrogeotermale şi gazele necombustibile.
SUBSTANŢE NEOBIŞNUIT DE POLUANTE A APEI
- orice element sau compus identificat care deversat în orice cantitate, produce un pericol iminent şi substanţial pentru sănătatea publică.
SUBSTANŢE PERICULOASE - orice substanţă sau produs care, folosit în cantităţi, concentraţii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante,
Ş
SUB
inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive.
SUBSTANŢE PERICULOASE PENTRU APĂ -
substanţe care reprezintă un pericol potenţial deosebit de ridicat pentru resursele de apă, astfel încât manipularea lor necesită măsuri speciale preventive şi deprotecţie.
SUBSTANŢE SAU PRODUSE AUTORIZATE, FOLOSITE ILEGAL - în sensul normelor sanitare veterinare, substanţe sau produse autorizate prin legislaţia naţională sau a statelor importatoare, dar folosite în alte scopuri decât cele prevăzute.
SUBSTANŢE SAU PRODUSE INTERZISE - în sensul normelor sanitare veterinare, substanţe sau produse a căror administrare la un animal este interzisă prin legislaţia naţională sau a statelor importatoare.
SUBSTANŢE ŞI PRODUSE CHIMICE POTENŢIAL TOXICE - substanţe şi produse chimice care, dacă pătrund în organism pe cale respiratorie, cutanată şi digestivă pot produce, în funcţie de cantitate şi de timpul de expunere, efecte nocive asupra organismului.
SUC DE STRUGURI - produs lichid nefermentat, dar fermentabil, obţinut prin aplicarea de tratamente autorizate, din must de struguri, sau prin reconstituire, din must de struguri concentrat ori din suc de struguri concentrat. Se admite ca sucul de struguri să aibă un conţinut în alcool dobândit de cel mult 1 % în volume.
SUFLAI DE GAZ - manifestare dinamică şi concentrată a gazului metan sau bioxid de carbon din fisuri, crăpături, goluri vizibile cu ochiul liber, cu efecte sonore şi care, în condiţiile asigurării debitelor de aer calculate după factorul gaz, produce creşterea concentraţiei de metan sau de bioxid
de carbon peste 1% volum în pânză, profil sau la vatra lucrării miniere.
SUPRAVEGHERE VAMALĂ - orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale.
SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII AERULUI - în acest scop se organizează trei tipuri de staţii: pentru supravegherea poluări de fond, regionale şi locale. Supravegherea poluării de fond a aerului interesează întreaga umanitate, deoarece ea produce modificări ireversibile în compoziţia chimică a unor straturi de aer ce pot duce la consecinţe grave pentru întreaga biosferă. în cadrul supravegherii de fond staţiile au rolul de a face determinări asupra urmelor de poluanţi care au pătruns în aşa-zisul „aer curat", ceea ce corespunde calităţii aerului de deasupra stratului limită planetar (peste 22.000 m). Staţiile regionale permit urmărirea gradului de poluare a aerului între starea de fond şi poluarea industrială, adică la depărtări corespunzătoare de sursele industriale spre a putea reprezenta aerul curat „de la ţară“. Supravegherea continuă a acestei stări prezintă ifiteres pentru cunoaşterea atât a nivelului mediu atins de poluarea industrială internă, cât şi a posibilităţilor de transport de noxe din ţările vecine. Supravegherea continuă a poluării locale (de impact sau industrială) are o mare importanţă, deoarece ea afectează direct şi indirect în special lanţul alimentar şi sănătatea umană. Această supraveghere ajută la cunoaşterea efectelor produse asupra materialelor, construcţiilor şi a eficacităţii sistemelor de reţinere şi de protecţie, precum şi a influenţei noxelor asupra echilibrului ecosistemelor şi, deci, asupra folosirii optime a resurselor naturale. Observatoarele de supraveghere a poluării locale se organizează, de regulă, în zonele puternic poluate.      ,
SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APELOR - parte a supravegherii factorilor de mediu, cuprinsă organizatoric
în Sistemul Naţional de Monitoring Integrat, ea implică parcurgerea a două etape principale: cunoaşterea calităţii apelor; măsuri de protecţie a calităţii apelor. Cunoaşterea calităţii apelor începe cu faza de recoltare şi analiză a probelor de apă în conformitate cu structura sistemului de supraveghere a calităţii, continuă cu prelucrarea datelor obţinute şi se încheie cu sinteza pentru caracterizarea globală a calităţii apelor. Măsurile de protecţie a calităţii apelor urmăresc asigurarea echilibrului apelor, ca sisteme ecologice, şi satisfacerea folosinţelor.
SURSĂ DE RADIAŢII IONIZANTE - entitate fizică, naturală, fabricată sau utilizată ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive.
SURSE DE POLUARE A APEI PUNCTUALE ŞI NEPUNCTUALE - surse de poluanţi şi nutrienţi, a căror pătrundere în apă este cauzată fie de descărcări locale determinate (surse punctuale), fie de efectele difuze larg răspândite în bazinul hidrografic (surse nepunctuale).
SURSE DE RADIAŢII - emiţător de radiaţii ionizante şi orice material radioactiv.
SURSE STAŢIONARE - construcţii, utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, alte lucrări fixe care produc sau prin intermediul cărora se evacuează substanţe poluante în atmosferă.
SUSPENDAREA ACORDULUI DE MEDIU - poate avea loc după o somaţie prealabilă cu termen pentru neres-pectarea prevederilor legale, inclusiv pentru nerealizarea prevederilor programului de conformare.
Ş
SUS
213
214
 T
TARIF VAMAL - tabel care cuprinde nomenclatura combinată a mărfurilor, taxele vamale exprimate în procente, precum şi cele rezultate din aplicarea mărfurilor tarifare preferenţiale prevăzute în reglementările legale.
TĂRIE ALCOOLICĂ DOBÂNDITĂ - (în volume) reprezintă numărul de volume în alcool pur conţinut în 100 de volume din produsul considerat, la temperatura de 20°C.
TĂRIE ALCOOLICĂ NATURALĂ - tăria alcoolică totală a produsului considerat înaintea oricărei îmbogăţiri.
TĂRIE ALCOOLICĂ POTENŢIALĂ - (în volume) reprezintă numărul de volume de alcool pur ce poate fi realizat prin fermentarea totală a zaharurilor, conţinut în 100 de volume din produsul considerat, determinat la temperatura de 20°C.
TĂRIE ALCOOLICĂ TOTALĂ - suma tăriei alcoolice dobândite şi potenţiale.
TEHNOLOGIE MAI CURATĂ - concept complex, care acoperă mai multe aspecte ale activităţilor economice pro-priu-zise şi ale domeniului protecţiei mediului. Se pot menţiona ca exemple de părţi componente: reducerea substan-
ţelor şi deşeurilor periculoase; un mediu mai bun de lucru atât în unitate, cât şi în zona adiacentă; reducerea producţiei de deşeuri; poluare mai redusă la nivelul celei mai bune tehnologii; reducerea consumului de combustibili fosili şi a altor resurse naturale (apa etc.). La temelia t.m.c. trebuie să stea ideea; „mai uşor şi mai ieftin este să previi decât să repari după producerea pagubei”, urmărindu-se mereu optimizarea producţiei şi reducerea poluării.
TELUR, - metaloid din grupa a Vl-a a sistemului periodic, prezentându-se sub formă de cristale hexagonale, cu luciu metalic, cu duritate mică şi conductibilitate de tip semiconductor. Se găseşte în natură sub formă de telururi. în combinaţii funcţionează în stările de valenţă, 2,4 şi 6.
TERENURI DESTINATE ÎMPĂDURIRII - terenurile în curs de regenerare, degradate şi poienile stabilite prin amenajamente silvice să fie împădurite.
TERENURILE DIN DOMENIUL PIVAT AL STATULUI - respectiv al unităţilor administrativ-teritoriale (comune, oraşe, municipii şi judeţe) sunt terenurile, altele decât cele aparţinătoare domeniului public, aflate sau intrate în proprietatea lor prin căile şi modurile prevăzute de lege. Ele sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.
TERENURILE DIN DOMENIUL PUBLIC - terenuri afectate unei utilităţi publice. Aparţin domeniului public (care poate fi de interes naţional sau de interes loca) terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, căi de comunicaţii, reţele stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi al mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri naţionale, monumentele, ansamblurile
şi siturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public.
     Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.
     Aparţin domeniului public terenurile proprietate de stat administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material să-ditor din categorii biologice superioare şi animalelor de rasă. Mai fac parte din acest domeniu terenurile proprietate de stat folosite de unităţile de învăţământ cu profil agricol sau silvic.
TERITORIU PROTEJAT - zone de locuit, parcuri, rezervaţii naturale, zone de interes balneoclimateric, de odihnă şi recreaţie, dotările social-culturale, precum şi unităţile economice ale căror procese tehnologice necesită o atmosferă lipsită de impurităţi, denumite şi zone de protecţie sanitară. Acestea se stabilesc ca formă, mărime şi mobilare pe baza studiilor de impact asupra sănătăţii populaţiei şi mediului. (Ordinul ministrului sănătăţii nr. 536/1997). Distanţele minime de protecţie sanitară între zonele protejate şi unităţile care produc disconfort şi unele riscuri sanitare (unităţi zootehnice, de salubritate etc.) se stabilesc astfel încât să se asigure condiţiile de protecţie a populaţiei împotriva zgomotului, vibraţiilor, mirosului, poluării apelor, aerului şi solului.
TERMEN DE GARANŢIE - limita de timp stabilită de către producător, în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea acestuia, dacă defecţiunile nu-i sunt imputabile. Perioada de garanţie curge de la data dobândirii produsului de către consumator.
TERMEN DE VALABILITATE - limita de timp stabilită de către producător, în care produsul poate fi consumat şi în care acesta trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi consum.
TESCOVINĂ DE STRUGURI - produs secundar rezultat în urma presării strugurilor proaspeţi sau a boştinei, ea putând fi fermentată sau nefermentată (proaspătă).
TIPURI DE PIEŢE - tipurile de pieţe care pot fi organizate în zone publice sunt: a) pieţe agroalimentare: ansambluri sau, în unele cazuri, numai locuri special amenajate, organizate pentru aprovizionarea populaţiei cu legume, fructe, lapte şi produse lactate, carne şi preparate din came, miere, produse conservate, peşte, flori, seminţe, cereale, păsări şi animale mici şi altele asemenea, precum şi unele articole de uz gospodăresc, realizate de mica industrie sau de micii meşteşugari, precum şi cu alte articole nealimentare de cerere curentă; b) târguri: zone publice unde se vând şi se cunţpără legume, fructe, vite, lână, produse artizanale şi meşteşugăreşti, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, materiale de construcţii, furaje etc.; c) oboare: zone publice destinate comerţului cu ovine, caprine, porcine, bovine, bubaline, cabaline, precum şi cu furaje; d) bâlciuri: zone publice destinate comercialzării produselor agroalimentare, artizanale, meşteşugăreşti, în asociere cu activităţi de prestare de servicii destinate petrecerii timpului liber (jocuri distractive sau de noroc autorizate, unităţi de alimentaţie publică cu servire rapidă; e) pieţe mixte: zone publice destinate comerţului specific în târguri şi oboare.
TITULARUL PROIECTULUI SAU AL ACTIVITĂŢII - persoana fizică sau juridică care propune, deţine şi/ sau gospodăreşte o activitate economică sau socială.
T
TRA
TRAFIC ILICIT - orice deplasare transfrontieră a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, dacă s-a efectuat: -
217
T
TRA
fără notificarea expresă a tuturor statelor interesate, conform prevederilor convenţiei; - fără consimţământul unui anume stat interesat, în conformitate cu prevederile convenţiei; -cu consimţământul statelor obţinut prin falsificare, declaraţie falsă sau fraudă; - fără a se conforma materialiceşte cu documentele; - prin eliberarea deliberată (de exemplu, deversare) a deşeurilor periculoase sau a altor reziduuri, care contravine convenţiei şi principiilor generale ale dreptului internaţional.
TRANSPORT INTERNAŢIONAL AL ANIMALELOR - orice expediţie care presupune trecerea unei frontiere, excluzând micul trafic de frontieră.
TRANZITUL ŞI EXPORTUL DE DEŞEURI - indiferent de natura acestora, aceste activităţi se pot realiza -potrivit legii române - numai în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care ţara noastră este parte.
TRATAT ASUPRA REGIMULUI ACTIVITĂŢILOR RELATIVE LA RESURSELE MINERALE - încheiat la Wellington la 2 iunie 1988, prevede că nu se permite nici o activitate relativă la resursele naturale localizate în Antarctica fără un studiu prelabil de impact care să asigure că activităţile preconizate nu prejudiciază calitatea apei şi a aerului, care să ducă la modificarea substanţială a mediului şi să pună în pericol populaţia vegetală şi animală din zonă.
TRATATUL ASUPRA APELOR DE FRONTIERĂ -
încheiat în 1909 pe continentul Nord-american, între S.U.A. şi Canada are ca scop prevenirea disputelor referitoare la folosirea apelor de frontieră şi soluţionarea tuturor problemelor care apar între cele două părţi.
218
TRATATUL CU PRIVIRE LA ANTARCTICA - instrument programatic încheiat la Washington în anul 1959
şi intrat în vigoare în anul 1961 între: Argentina, Australia, Belgia, Chile, Franţa, Japonia, Noua Zeelandă, Norvegia, Uniunea Sud-Africană, fosta U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A. Ulterior au mai aderat şi alte ţări, şi România în
1971.  Tratatul stabileşte mijloacele prin care părţile contractante pot acţiona împreună pentru folosirea Antarcticii exclusiv în scopuri paşnice, conferindu-i statutul de teritoriu demilitarizat, denuclearizat şi neutru. Tratatul asigură libertatea cercetării ştiinţifice în cadrul unei cooperări internaţionale, la care, în afara părţilor din tratat, pot să ia parte şi organizaţiile internaţionale, îndeosebi agenţiile specializate ale O.N.U. Tratatul cuprinde două dispoziţii de o importanţă excepţională pentru conservarea mediului Antarcticii: 1) interzicerea tuturor exploziilor atomice şi a depozitării în această regiune a deşeurilor radioactive; 2) instituţionaliza-rea tratatului în sensul organizării de reuniuni la intervale apropiate în vederea schimbului de informaţii şi a consultărilor asupra chestiunilor de interes comun privind Antarctica şi studierea, formularea şi recomandarea către guvernele statelor părţi a măsurilor destinate să asigure respectarea principiilor urmărite de obiectivele Tratatului. în cadrul mecanismului Tratatului s-au încheiat mai multe acorduri.
TRATATUL CU PRIVIRE LA INTERZICEREA AMPLASĂRII ARMELOR NUCLEARE - şi alte arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor, act internaţional deschis spre semnare la 11 februrie 1971 la Moscova, Londra şi Washington. România l-a ratificat prin Decretul nr. 141 din 19 aprilie 1972. Documentul se referă la măsurile colaterale de reducere a cursei înarmărilor, a dezarmării şi, în consecinţă, a diminuării gravului pericol de contaminare radioactivă.
T
TRA
TRATATUL DE NEPROLIFERARE A ARMELOR NUCLEARE - din 1968, negociat în cadrul Comitetului
219
pentru dezarmare de la Geneva între anii 1965-1967 şi a fost deschis pentru semnare la 1 iulie 1968 simultan în capitalele celor trei ţări depozitare: fosta U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie. Tratatul a intrat în vigoare la 15 martie 1970, după ratificarea lui de 43 de state. România a semnat Tratatul la 1 iulie 1968 şi ratificat prin Decretul nr. 21/1970.
TRATATUL INTERNAŢIONAL DIN 16 FEBRUARIE 1971 - Tratatul privind interzicerea instalării unor arme nucleare şi a altor arme de distrugere în masă pe fundul mărilor şi oceanelor şi în subsolul lor a fost deschisă spre semnare în februarie 1971 la Moscova, Londra şi Washington. România a ratificat acest tratat prin Dcretul nr. 141/19.IV. 1972; act internaţional care priveşte măsurile colaterale de reducere a cursei înarmărilor, a dezarmării şi, în consecinţă, a diminuării gravului pericol de contaminare radioactivă.
TRATATUL PRIVIND INTERZICEREA ARMELOR NUCLEARE ÎN AMERICA LATINĂ - încheiat la 14 februarie 1967 la Tlatelolco, Ciudad de Mexico, în aplicarea Recomandării Adunării Generale O.N.U. cuprinsă în Rezoluţia nr. 1911 (XVII) din 27 noiembrie 1963.
TRATATUL PRIVIND INTERZICEREA EXPERIENŢELOR CU ARMA NUCLEARĂ - în atmosferă, în spaţiul cosmic şi sub apă, semnat la Moscova în 5 august 1963, iniţial de către guvernele fostei U.R.S.S., Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi S.U.A. România a ratificat tratatul prin Decretul nr. 686/1963, publicat în B. Of. nr. 20 din 31 octombrie 1963.
TULBUREL - vin în curs de desăvârşire a fermentaţiei alcoolice, neseparat de drojdie, cu o tărie alcoolică totală de minimum 8,5% în volume. El poate fi pus în consum până la sfârşitul anului de recoltă.
 u
UNITATE - (unitate productivă, unitate de proces) combinaţia de echipamente (utilaje), inclusiv vasele de reacţie şi instalaţiile aferente acestora, necesare pentru producerea, prelucrarea sau consumarea unei substanţe.
UNITATEA DE GOSPODĂRIRE A APELOR - orice formă organizatorică din structura Regiei Autonome „Apele Române“.
UNITĂŢI DE FOLOSINŢĂ PUBLICĂ - categorii de instituţii în care se desfăşoară activităţi social-culturale, unde se găsesc temporar colectivităţi de muncă sau de recreere, precum şi unităţi în care se efectuează prestaţii şi servicii pentru populaţie.
UNIUNEA INTERNAŢIONALĂ PENTRU CONSERVAREA NATURII - U.I.C.N. este o organizaţie internaţională nonguvemamentală, înfiinţată în 1948, având sediul la Morges (Elveţia), care reuneşte 29 de naţiuni şi un mare număr de organizaţii nepolitice din aproape 80 de ţări. Principalele obiective ale acestei organizaţii sunt: evaluarea stării resurselor naturale ce pot fi reînnoite; încurajarea şi pregătirea de măsuri de conservare, de propagandă pentru a se lua la cunoştinţă problemele conservării şi informarea membrilor săi şi a diferitelor reţele cu care colaborează.
221
UTILIZARE DURABILĂ - folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rată care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, menţinând potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare.
UTILIZARE ECHITABILĂ ŞI RAŢIONALĂ A APEI
- folosire a apei prin care se previne orice creştere a gradului de poluare existentă, pentru a nu se produce prejudicii substanţiale pe teritoriul statului cobazinal.
UTILIZATOR DE APĂ - orice persoană fizică sau persoană juidică care, în activităţile sale, foloseşte apa, luciul de apă sau valorifică fructul acesteia.
UTILIZATORII PIEŢEI - comercianţii cu amănuntul, persoane fizice sau juridice, care prestează activitate de comerţ cu amănuntul; producătorii agricoli individuali, care îşi comercializează propriile produse agroalimentare şi unele produse meşteşugăreşti; agenţii economici prestatori de servicii; alţi potenţiali utilizatori care exercită o activitate comercială cu amănuntul, potrivit legii.
UZ DE ARMĂ - executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor sau bunurilor. Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii; a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit; b) împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie; c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite
- vizibil delimitate - stabilite prin consemn; d) pentru
imobilizarea infractorilor care, după săvârşirea unor infracţiuni, încearcă să fugă; e) împotriva oricăror mijloace de transport folosite de persoanele prevăzute la lit. b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au săvâşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni; f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi cate ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanei; g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflaţi în stare legală de deţinere; h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fară drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice; i) împotriva celor care atacă sau împiedică militarii să execute misiuni de luptă; j) în executarea intervenţiei antiteroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor şi restabilirii ordinii publice. Uzul de armă, în condiţiile arătate, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se foloseşte arma. Dacă uzul de armă şi-a atins scopul, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc. Se va evita, pe cât este posibil, uzul de armă împotriva minorilor, femeilor şi bătrânilor. Se interzice uzul de armă: împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane; în situaţiile în care s-ar primejdui viaţa altor persoane ori s-ar viola teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin.
 V
224
VĂMUIRE - ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de vamă.
VĂTĂMARE SUBSTANŢIALĂ A APEI - un impact material care împiedică folosirea raţională, potrivit destinaţiei a apei.
VÂNĂTOARE - ca acţiune, înseamnă căutarea, stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea sau capturarea vânatului sau orice altă activitate care are ca scop dobândirea acestuia.
VEGETAŢIA FORESTIERĂ DIN AFARA FONDULUI FORESTIER - v.f. situată pe terenuri din afara fondului forestier este constituită din: v.f. de pe păşunile împădurite; perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole; plantaţiile forestiere de pe terenurile degradate; plantaţiile forestiere şi arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare, precum şi cei situaţi de-a lungul cursurilor de apă şi al canalelor de irigaţie; perdelele forestiere de protecţie şi arborii situaţi de-a lungul căilor de comunicaţie din extravilan; zonele verzi din jurul oraşelor şi comunelor, altele decât cele cuprinse în fondul
forestier, parcurile din intravilan cu specii forestiere exotice, precum şi jnepenişurile din zona alpină; parcurile dendro-logice, altele decât cele cuprinse în fondul forestier naţional.
VEHICULE - mijloace de transport rutiere, aeriene şi navale, echipate cu motoare de ardere internă sau externă.
VICIU ASCUNS - defect sau deficienţă calitativă a bunului vândut, închiriat etc. sau ale produselor livrate ori lucrărilor executate etc., care, existând în momentul predării, nu au fost cunoscute de dobânditor şi nici nu puteau fi descoperite de el prin mijloace obişnuite de verificare sau recepţie şi care fac ca bunul să nu poată fi întrebuinţat conform destinaţiei sale, ori ca întrebuinţarea sa să fie într-atât micşorată, încât se poate presupune că dobânditorul n-ar fi contractat sau n-ar fi plătit acelaşi preţ, dacă le-ar fi cunoscut.
VICTIMA POLUĂRII - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune şi valorile materiale şi spirituale, adică mediul.
VIDANJARE - acţiunea de a goli, de a curăţa.
VIN - băutură obţinută exclusiv prin fermentarea alcoolică, completă sau parţială, a strugurilor proaspeţi, zdrobiţi sau nezdrobiţi, ori a mustului de struguri. Tăria alcoolică dobândită a v. nu poate fi mai mică de 8,5%.
VIN ALCOOLIZAT - produs obţinut din vin sec cu adaos de distilat de vin, care prezintă o tărie alcoolică cuprinsă între 18 şi 24% în volume.
VIN AROMATIZAT - produs obţinut din vin sau din must proaspăt cu adaos de must concentrat, substanţe aro-matizate extrase din plante admise de legislaţia sanitară, distilat de vin, alcool alimentar, zahăr, precum şi alte vinuri
speciale. Proporţia mustului, a vinului natural sau special folosită la prepararea vinului, trebuie să fie de cel puţin 70% din produsul finit.
VIN LICOROS - produs ce poate fi obţinut din must sau vin, precum şi din amestecul acestora, cu adaos de must, concentrat, must concentrat rectificat, distilat de vin cu tăria alcoolică cuprinsă între 52 şi 86% în volume, alcool de origine viticolă sau alcool alimentar rectificat, cu tăria alcoolică de minimum 96% în volume, mistel, folosite separat sau în amestec. Strugurii folosiţi ca materie primă pentru producerea vinurilor licoroase trebuie să aibă, la cules, un conţinut în zahăr de minimum 204 g/litru. Tăria alcoolică dobândită a vinurilor licoroase este cuprinsă între 15 şi 22% în volume, iar conţinutul lor în zaharuri este de minimum 80 g/litru. O parte a tăriei alcoolice dobândite a produsului finit, care nu poate fi mai micădc 4% în volume, trebuie să provină din fermentarea parţială sau totală a zahărului iniţial al strugurilor, musturilor sau vinurilor utilizate.
VIN SPUMANT - produs cu conţinut în dioxid de carbon de origine exclusiv endogenă, obţinut prin fermentarea secundară a vinului apt pentru consum sau prin fermentarea naturală a mustului de struguri proaspeţi, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat, ca produs finit, o presiune de maximum 3,5 bari la temperatura de 20°C.
VIN SPUMOS - produs cu conţinut în dioxid de carbon de origine total sau parţial exogenă, obţinut din vinuri apte pentru consum, care dezvoltă în sticlele în care este îmbuteliat, ca produs finit, o presiune de minimum 2,5 bari la temperatura de 20°C.
VINARS - băutură alcoolică obţinută prin învechirea distilatului de vin, în contact cu lemnul de stejar, în producerea căreia s-au folosit tratamente şi practici autorizate şi care a
fost adusă la tăria alcoolică de comercializare de minimum 36% în volume, în funcţie de sortiment.
VULCANISM - totalitatea manifestărilor vulcanice (a acţiunilor vulcanilor), curgerile de lavă desfiinţând de pe suprafeţele afectate, practic, orice urmă de viaţă; prin căldura degajată şi prin impresionanta cantitate de particule deversate în atmosferă modificând climatul local şi regional, cu urmări tranzitorii în funcţionarea tuturor ecosistemelor. Diverşii compuşi chimici eliminaţi în atmosferă interferează cu ciclurile biogeochimice (mai ales al sulfului şi fosforului), în general, erupţiile vulcanice sunt însoţite de cutremure, de uriaşe valuri, denumite „tsunami“ ori de impresionante curgeri de noroi, generate de topirea gheţarilor din munţii înalţi, curgeri denumite în America de Sud, „lahars“.
 V
 VUL
227
ZIUA MONDIALĂ FĂRĂ TUTUN - 31 mai.
228
ZIUA MONDIALĂ A ALIMENTAŢIEI - 16 octombrie (ziua înfiinţări - în 1945 - a Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură - F.A.O.).
ZIUA MONDIALĂ A APELOR - 22 martie.
ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
- 5 iunie, proclamată la Conferinţa de la Stockholm în 1972.
ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII - 7 aprilie, când -în 1948 - a intrat în vigoare Constituţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, O.M.S.
ZONA CONTIGUĂ A ROMÂNIEI - fâşia de mare adiacentă mării teritoriale care se întinde spre largul mării până la distanţa de 24 mile marine, măsurată de la liniile de bază. în această zonă, România exercită controlul pentru prevenirea şi reprimarea încălcărilor, pe teritoriul său, a legilor şi reglementărilor sale din domeniul vamal, fiscal, sanitar şi al trecerii frontierei de stat.
ZONA DE PROTECŢIE SANITARĂ CU REGIM SEVER - cuprinde terenul din jurul obiectivelor prevăzute
de lege (sursele de apă din acviferele subterane sau din apele de suprafaţă, folosite pentru alimentarea centralizată cu apă potabilă; zăcămintele de ape minerale folosite pentru cura internă; lacurile şi nămolurile terapeutice; lucrările de captare, construcţiile de înmagazinare, staţiile de pompare, aducţiunile şi reţelele de distribuţie a apei potabile; instalaţiile de tratare a apei, în vederea aducerii ei la condiţii de potabilitate; instalaţiile de îmbuteliere a apelor minerale folosite pentru cura internă, precum şi instalaţiile de exploatare a nămolului terapeutic), unde este interzisă orice folosinţă sau activitate care, punând apa în contact cu factorii externi, ar putea conduce la contaminarea sau la impurifi-carea acesteia.
     Pentru sursele de alimentare cu apa din subteran, z.p.s.r.s. se extinde în toate direcţiile în jurul punctului de prelevare a apei - foraj sau dren - şi în sensul amonte, pe direcţia de curgere a fluxului subteran, pentru izvoare.
ZONĂ AFLATĂ SUB JURISDICŢIA NAŢIONALĂ A UNUI STAT - orice zonă terestră, maritimă sau aeriană asupra căreia un stat îşi exercită competenţa administrativă şi legislativă, în conformitate cu legile internaţionale cu privire la protecţia sănătăţii omului şi a mediului.
ZONĂ CONTROLATĂ - perimetru de protecţie sanitară stabilit în jurul obiectivelor nucleare de bază prin care se urmăreşte crearea unor condiţii normale de funcţionare a instalaţiilor din aceste obiective, în care se interzic reşedinţele permanente pentru populaţie, amplasarea de obiective şi desfăşurarea de activităţi social-economice care nu au legătură cu procesul tehnologic al obiectivului.
ZONĂ DE PROTECŢIE - zona adiacentă cursurilor de apă, lucrărilor de gospodărire a apelor, construcţiilor şi instalaţiilor aferente, în care se introduc, după caz, interdicţii sau restricţii privind regimul construcţiilor sau exploatarea
fondului funciar, pentru a asigura stabilitatea malurilor sau a construcţiilor, respectiv pentru prevenirea poiuării resurselor de apă.
ZON
230
ZONĂ DE PROTECŢIE SANITARĂ - v. teritoriu protejat.
ZONĂ DE PROTECŢIE SANITARĂ CU REGIM DE RESTRICŢIE - teritoriul din jurul zonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât prin aplicarea de măsuri de protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţii apei. Limitele acestei zone vor fi marcate prin borne sau semne vizibile, cu menţiunea: zonă de protecţie sanitară.
ZONĂ ECONOMICĂ - cuprinde teritoriul rămas după delimitarea zonelor cu regim de protecţie integrală şi a zonelor tampon aferente acestora, în cadrul cărora se desfăşoară activităţi economice şi sociale, în concordanţă cu normele de protecţie şi conservare a valorilor patrimoniului natural dat. Z.e. cuprinde terenuri aflate în domeniul public sau privat, în cadrul cărora se pot desfăşura, pe bază de autorizaţie, toate genurile de activităţi economice şi sociale.
ZONĂ INUNDABILĂ - suprafaţa de teren din albia majoră a unui curs de apă, delimitată de un nivel al oglinzii apei, corespunzătoare anumitor debite în situaţii de ape mari.
ZONĂ MARITIMĂ - în dreptul mării, fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul lor dincolo de limitele jurisdicţiei naţionale.
ZONĂ NATURALĂ - zonă în care biocenozele nu sunt mai mult sau mai puţin influenţate de acţiunea omului, cu excepţia situaţiei când aceasta vizează prezervarea sau dezvoltarea biocenozelor.
ZONĂ SAU INSTALAŢIE APROBATĂ - zonă sau instalaţie pentru eliminarea deşeurilor periculoase, sau a altor reziduuri, care are autorizaţia sau permisiunea să opereze în acest scop, autorizaţie emisă dc o autoritate competentă a statului în carc sc află instalaţia sau zona respectivă dc eliminare.
ZONĂ SUPRAVEGHEATĂ - perimetru de protecţie sanitară stabilit în jurul obiectivelor nucleare de bază pentru a crea condiţii normale dc funcţionare a instalaţiilor din aceste obiective, în care activităţile social-cconomice sc desfăşoară normal.
ZONĂ TAMPON - suprafeţe de teren sau de ape ce înconjoară zonele cu regim dc protecţie integrală, având caracteristici biologice cu cele ale zonei pe care o înconjoară, îndeplinind funcţia dc limitare a impactului activităţilor umane asupra zonei cu regim de protecţie integrală.
ZONĂ UMEDĂ - întindere de bălţi, mlaştini, turbării, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră sau sărată, inclusiv întinderile de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.
z
ZON
231
 WF.n* mST!Tl3TUm pilŞOTlCâ jhtar clRŢi HrjMELL
 <vVatule,ec%^
 S C LUMINA TIPoVr.1.
 Str' Luigi Ga,van» nr. 20 bis sector 2, Bucureşti Tel: 210.51 ,g0 2io.S8.33
 I
              CUVÂNT ÎNAINTE
     Despre proiecţia mediului se poate vorbi şi se poate scrie numai cu optimism. Altfel nu s-ar putea afirma că începutul epocii mileniului al treilea va fi unul ecologic.
     Nutrim, deci, speranţa că mediul nostru natural şi cel artificial poate fi şi va fi protejat în interesul păstrării şi evoluării vieţii pe Pământ, prin îmbunătăţirea mediului de viaţă al omului şi al altor vieţuitoare. Afirmăm acest lucru, făcând - desigur - abstracţie de toate greutăţile material-financiare şi organizatorice, care astăzi frânează sau fac chiar imposibilă realizarea unei protecţii eficiente a mediului. Toate eforturile făcute de organisme naţionale şi internaţionale în domeniul protecţiei mediului ne dau, deocamdată, doar speranţa, dame şi îndeamnă la o implicare mai hotărâtă şi directă în activitatea complexă, ştiinţific fundamentată pentru prevenirea poluării, refacerea mediului poluat şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
     In ultimele decenii, dar mai ales după Conferinţa de la Rio de Janeiro (iunie 1992), în întreaga lume, inclusiv în ţara noastră, se vorbeşte tot mai mult şi mai răspicat despre necesitatea protecţiei mediului, despre dezyoltarea durabilă a societăţii umane şi traducerea în practică a nobilei idei de schimbare în bine a condiţiilor de viaţă, problemă pe cât de dificilă pe atât de fundamentală.
     Nu există om cu judecată raţională care să nu observe şi să nu înţeleagă iminenţa pericolului real existent, con-