VALERIU RUSU DICŢIONAR MEDICAL Colaboratori la ediţia I: Cipriana ŞTEFĂNESCU, Anca MĂRGINEANU, Călin LiUŢE, Irena RĂILEANU, Horaţiu VARLAM, Elena MUŞAT, Georgian-Tiberiu MUSTAŢĂ, Gabriela CARP, Alexandru CIOCHINĂ Colaboratori la ediţia a Il-a: Irena RĂILEANU, Walther BILD, Bogdan STANA, Călin LIUŢE, Răzvan RĂCILĂ, Vlad BREDEŢEAN Colaboratori la ediţia a IlI-a: IrentwFĂILEANU, Vlad BREDEŢEAN, Teodora ALEXA, Walther BILD, B Călin LIUŢE, Răzvan RĂCILĂ, Ediţia a IlI-a revizuită şi adăugită m EDITURA MEDICALĂ Bucureşti, 2007 Consultant pentru terminologia psihiatrică: prof. dr. Vasile CHIRIŢĂ (ediţia I) prof. dr. Dan PRJELIPCEANU (ediţia a Il-a) Au mai colaborat la ediţia I: Bogdan ILIESCU, Laurian GRIDINOC, Graţian NAUM, Romana CIRIMBEI, Dragoş GRIGORIU, Bogdan IGNAT, Tania Elena RUSU, Cristian APETREI, Laurenţiu BĂDESCU „Toate drepturile editoriale aparţin în exclusivitate Editurii Medicale. Publicaţia este marcă înregistrată a Editurii Medicale, fiind protejată integral de legislaţia internă şi internaţională. Orice valorificare a conţinutului în afara limitelor acestor legi şi a permisiunii editorilor este interzisă şi pasibilă de pedeapsă. Acest lucru este valabil pentru orice reproducere - integrală sau parţială, indiferent de mijloace (multiplicări, traduceri, microfilmări, transcrieri pe dischete etc.)“. Coperta de: ADRIAN MITITELU Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RUSU VALERIU Dicţionar medical/Valeriu Rusu. Ed. a 3-a, revizuită - Bucureşti: Editura Medicală, 2007. Bibliografie. Index. ISBN 978-973-39-1622-3 81374.2:61 = 135.1 = 133.1 = 111 Redactor de carte: RADU-DAN RIZESCU Secretar de redacţie: MARIA-ELENA NEAMŢ Tehnoredactare computerizată: FLORINA ALEXE PRIMAVERA PANAIT MIHAI ŞTEFĂNACHE Corectori: CORINA GHINOIU, LILIANA PETRESCU CUPRINS Prefaţă.......................................................................... 5 Introducere la ediţia I ......................................................... 7 Introducere la ediţia a Il-a .............................................. 11 Introducere la ediţia a IlI-a ............................................. 13 îndrumări pentru utilizarea dicţionarului ....................................... 15 Abrevieri utilizate în dicţionar ................................................ 19 I Din istoria terminologiei medicale.............................................. 21 II Ghid etimologic................................................................. 35 III Abrevieri, simboluri şi acronime................................................ 87 IV Vocabular de termeni medicali.................................................. 147 V Tabele de date anatomice...................................................... 1177 VI Sistemul Internaţional (SI) de unităţi de măsură în medicină.................. 1273 VII Tabele şi reprezentări grafice ............................................... 1279 VIII Tabele de constante biologice................................................. 1319 IX Glosar de informatică medicală................................................ 1353 X Glosar de termeni medicali populari........................................... 1367 XI Laureaţii premiului Nobel pentru fiziologie/medicină ......................... 1391 XII Index de termeni englez-român................................................. 1417 XIII Index de termeni francez-român................................................ 1619 XIV Index de termeni german-român................................................. 1819 XV Index de nume proprii ........................................................ 1947 XVI Bibliografie.................................................................. 1977 3 Prefaţă Progresele cognitive şi aplicative ale ştiinţelor medicale din ultimele decenii au determinat pe colegul profesor dr. Valeriu Rusu să "recidiveze" cu o nouă realizare editorială care conţine, de data aceasta, terminologia vastă a medicinei contemporane condensată şi înmănunchiată într-un valoros şi cuprinzător Dicţionar medical. Iniţiativa temerară a distinsului nostru coleg de a elabora un material actualizat de informare biomedicală sub formă de dicţionar reprezintă un eveniment editorial de excepţie care umple golul creat de apariţia noilor termeni medicali şi de evoluţia conţinutului multora din cei clasici. Cum eu însumi am încercat o astfel de "aventură", colaborând la editarea Dicţionarului medical apărut în 1969, ştiu că elaborarea unei asemenea lucrări presupune vaste şi solide cunoştinţe biomedicale, capacitate de cuprindere şi sistematizare,. spirit critic şi curaj în selectarea şi definirea termenilor clasici şi moderni , ai medicinei. întrunind toate aceste calităţi şi condiţii, prof. dr. Rusu realizează o lucrare de nivel ştiinţific elevat şi, totodată, un autentic act de cultură biomedicală de mare utilitate nu numai studenţilor în medicină şi întregului corp medical, ci şi tuturor celor interesaţi şi doritori de lărgirea orizontului de cunoaştere şi de emancipare intelectuală. Dicţionarul este rodul unor intense şi îndelungate eforturi de informare şi de documentare ale autorului, în vederea selectării judicioase şi definirii corecte atât a termenilor clasici, cât şi a celor noi preluaţi din literatura biomedicală universală. După cum se ştie, dezvoltarea şi utilizarea mijloacelor tehnice moderne de cercetare şi investigaţie clinico-paraclinică au provocat o adevărată explozie informaţională în medicină, care a îmbogăţit considerabil terminologia medicală cu numeroase cunoştinţe şi concepte noi exprimate, în unele cazuri, sub formă de neologisme de necesitate unanim acceptate. Toate aceste achiziţii cognitive se regăsesc alături de cele clasice în dicţionarul magistral realizat de prof. dr. Valeriu Rusu. Aş sublinia, de asemenea, rigoarea şi originalitatea atât a unor definiţii, cât şi a structurării şi a modului de prezentare a vastului material elaborat. După succinte informaţii privind tendinţele actuale în evoluţia terminologiei medicale şi a modului de utilizare a dicţionarului, urmează un cuprinzător ghid etimologic şi o selecţie judicioasă de acronime, simboluri şi abrevieri, iar în continuare corpul dicţionarului. In celelalte secţiuni sunt amplu prezentate tabelele cu date anatomice şi constante biologice, urmate de glosarele de informatică medicală şi termeni medicali populari. La acest mod de structurare şi prezentare a informaţiilor oferite în dicţionar se adaugă abrevierile titlurilor de reviste medicale de circulaţie internaţională, lexicul de termeni în limbile franceză şi engleză, precum şi indicii de termeni şi de nume proprii. In ansamblu, dicţionarul elaborat de autor ca instrument actualizat de informare excelează atât ca formă de prezentare, cât şi prin conţinutul vast al informaţiilor oferite. Cum faptele definesc omul, realizarea editorială de mari proporţii şi de incontestabilă valoare ştiinţifică a profesorului dr. Valeriu Rusu poartă amprenta personalităţii sale multilaterale, autentic om de ştiinţă şi cultură, deţinător al unor profunde şi vaste cunoştinţe biologice şi medicale. îi doresc succes deplin în continuare pe toate planurile, iar valoroasei sale realizări editoriale atenţia cuvenită şi binemeritată din partea tuturor celor interesaţi de conţinutul actual al termenilor medicali. Iaşi, 22 noiembrie, 2000 Acad. Ion Haulică 5 Introducere la ediţia I Au trecut 30 de ani de la apariţia primului dicţionar medical în limba română (.Dicţionar medical, voi. I, II, 1467 pagini, Editura Medicală, Bucureşti, 1969), rezultat al colaborării unui colectiv alcătuit din 32 de redactori şi 61 de autori. Calitatea dicţionarului a fost pe măsura valorii profesionale a grupului, dar, din păcate, această operă, unică în literatura medicală românească, a rămas la prima ediţie, deşi în ultima frază a Cuvântului înainte era formulată speranţa continuităţii, prin referire la "viitoarele ediţii". S-a pierdut astfel o şansă unică, deoarece numai ediţiile succesive reprezintă garanţia de viaţă lungă a unui dicţionar, prin perfecţionarea acestuia şi prin menţinerea în sincronism cu evoluţia terminologiei medicale. Toate dicţionarele importante s-au impus definitiv numai după mai multe ediţii, ca să ne referim la cele de circulaţie internaţională: în limba engleză Dorland's Illustrated Medical Dictionary (ediţia a 28-a, 1994), Stedman's Medical Dictionary (ediţia a 26-a, 1996), Taber's Cyclopedic Medical Dictionary (ediţia a 18-a, 1997), iar în franceză Dictionnaire de termes de Medecine Garnier Delamare (ediţia a 24-a, 1995), Dictionnaire de Medecine Flammarion (6 ediţii şi 6 tiraje, începând cu anul 1975). De altfel, tot prin ediţii succesive s-au consacrat şi tratatele din diferite domenii ale medicinei. La noi, această tradiţie nu există. în prezent, câmpul lexical din diferitele domenii ale medicinei este imens: peste 200 000 de termeni (un inventar exhaustiv nu este posibil), la care se adaugă neîncetat neologismele, îndeosebi cele din biologia moleculară, generatoare majoră în clarificarea proceselor patogenetice, în progresele mijloacelor de diagnostic şi terapie, care conturează tot mai net bazele medicinei moleculare. Totodată, există o criză a limbajului medical, semnalată încă de la începutul secolului al XX-lea şi caracterizată prin imprecizia unor termeni, abundenţa sinonimelor, excesul de eponime etc. Dar cea mai mare dificultate este generată de însăşi evoluţia gândirii medicale, aflată, îndeosebi în ultimele decenii, într-o transformare profundă şi continuă. Limbajul, ca expresie a acestei gândiri, evoluează mai lent, pe lângă faptul că uneori concepte abia conturate îşi află prematur, sub presiunea unor autori perseverenţi sau cu audienţă, materializarea în cuvinte care poartă defectele unor concepte imature. Alteori, se confruntă moduri de gândire diferite şi din acest punct de vedere situaţia cea mai critică se manifestă în cazul nosografiei din Psihiatrie. O comparaţie între clasificarea americană elaborată de American Psychiatric Association sub sigla DSM-IV (Diagnostic and Statistical Manual for Mental Disorders, ed. a IV-a) şi cea publicată de OMS, denumită ICD-10 (The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders. Clinical descriptions and diagnostic guidelines) este edificatoare. De altfel, în ansamblul lor, denumirile bolilor reprezintă una din zonele critice ale terminologiei, după cum se constată şi în prefaţa celei de a IlI-a ediţii, din 1997, a Stedman's Concise Medical Dictionary: "For instance, the naming of diseases is utterly chaotic, the product of a largely spontaneous evolution over the past 25 centuries" (op. cit., p. VI). Ca o reacţie necesară, au apărut numeroase comitete de nomenclatură sau de terminologie care, pe lângă o serie de clarificări, din cauza susţinerii unor concepte proprii, uneori în opoziţie cu cele deja consacrate, pot genera noi complicaţii terminologice. Un aspect particular îl reprezintă reacţiile înregistrate în Franţa împotriva expansiunii sau a asimilării necontrolate a anglicismelor. Deşi aceste reacţii pot fi uneori excesive, o serie de soluţii propuse trebuie luate în considerare, atât datorită rolului istoric al medicinei franceze, al nivelului său actual, chiar dacă centrul de greutate s-a deplasat în S.U.A., cât şi a faptului că terminologia medicală românească se află în strânsă relaţie cu cea franceză. în condiţiile mai sus menţionate, redactarea unui dicţionar medical înseamnă un efort, fără exagerare, la limitele condiţiei umane, care devine şi mai apăsător la gândul că lucrarea, prin rostul său, obligă la o responsabilitate particulară. Dacă ne-am încumetat la un astfel de efort, am facut-o şi pentru că în 1983 am publicat la U.M.F. MGr. T. Popa” Iaşi un Mic dicţionar medical (2 voi., 1 025 pag.) cu un succes mai mare decât cel scontat, evident, şi din cauza absenţei unor astfel de lucrări la noi în ţară. în continuare, preocupările în domeniul terminologiei medicale s-au convertit într-o pasiune, care a devenit productivă datorită îndemnurilor şi încurajărilor 7 pe care le-am primit. După ce am încercat, pornind de la dicţionarul menţionat, o colaborare cu un grup extins, care nu a mers, din pricina vremurilor, am reuşit să am drept colaboratori un grup de tineri, primii doi având o vechime de patru ani, alţii începând lucrul de dată mai recentă. Dicţionarul cuprinde termenii medicali de bază ca şi un număr considerabil de termeni din domeniile biologiei moleculare şi ale altor ştiinţe fundamentale cu rol în evoluţia prezentă şi viitoare a medicinei. Sperăm ca prin această cuprindere să captăm atât interesul studenţilor, al medicilor tineri, în formare (îndeosebi prin terminologia de bază, ca şi prin alte capitole ale dicţionarului, cum se va vedea în continuare), cât şi interesul medicilor deja afirmaţi profesional (prin terminologia cu origine recentă sau în curs de asimilare). Principalul element de originalitate este reprezentat de structura dicţionarului, care nu se limitează la vocabularul de termeni medicali, conţinând încă 10 capitole care, fiecare, înseamnă o extensie utilă. De aceea, subtitlul dicţionarului, Bazele terminologiei medicale, se potriveşte mai bine cu intenţiile noastre. Pentru selecţia termenilor, formularea definiţiilor, ca şi pentru redactarea diferitelor capitole am utilizat numeroase surse bibliografice. Acestea au fost necesare îndeosebi în cazul neologismelor, în particular al termenilor din domeniile biologiei moleculare şi celulare, imunologiei, geneticii şi biochimiei. Dinamica terminologiei în aceste domenii este prea puternică pentru a spera la o selecţie absolut echilibrată. în formularea definiţiilor în cazul termenilor clasici, nesupuşi evoluţiei medicinei sau modificărilor conceptuale, nu am urmărit originalitatea cu orice preţ. De altfel, există o serie de definiţii consacrate, în cazul cărora diferenţele apar îndeosebi în extensia explicării termenilor. Mult mai dificilă a fost introducerea unor termeni al căror conţinut se află în schimbare, uneori ameninţaţi să devină desueţi, alteori "resuscitaţi" de modificări ale conceptelor sau sub influenţa mişcărilor, regrupărilor nosologice. O mulţime de termeni de bază ale căror definiţii păreau stabilizate, definitive, prin acumularea de date noi îşi extind semnificaţiile, încât s-a accentuat o dilemă: definiţie concisă, prin gen proxim şi diferenţă specifică, sau definiţie mai cuprinzătoare, enciclopedică? Pe de altă parte, uneori chiar autorii unor dicţionare de referinţă consideră că astfel de lucrări nu trebuie să fie doar simple ghiduri de terminologie. Cităm în acest sens din prefaţa ediţiei a Il-a a remarcabilului Dictionnaire de Medecine Flammarion, semnată de profesorul Jean Hamburger: "Ainsi naît Videe qu'une nouvelle methodologie doit etre cree, ou, dans le choix critique du vocabulaire, la prudence et le refus de tout engagement autocratique premature balan-cent avec justesse la volonte de traduire avec rigueur et vivacite la pensee medicale d’aujourd'hui". Cu alte cuvinte, realizarea unui dicţionar critic al limbajului medical, ceea ce în cazul lucrării citate autorii au şi reuşit. Dicţionarul de faţă este trilingv, alături de forma în limba română a fiecărui termen, fiind transcrise formele în limba franceză şi în limba engleză. O astfel de formulă este riscantă când se încearcă echivalenţa între termeni din limbi diferite fără definiţii sau explicarea termenilor respectivi. Am adoptat această soluţie în dicţionarul pe care l-am publicat în 1983 şi am constatat că ea a fost apreciată de utilizatori. Transcrierea în limba franceză a fiecărui termen este justificată, deoarece terminologia medicală românească de bază s-a constituit în secolul al XlX-lea, în cea mai mare măsură, din cea franceză. Chiar în prezent, deşi a pierdut mult din circulaţia internaţională, franceza reprezintă o sursă sigură de neologisme, deoarece acestea se adaptează cu uşurinţă la mediul lingvistic românesc. Mult mai necesară, chiar obligatorie, este în prezent transcrierea termenilor echivalenţi în limba engleză. Foarte probabil, această soluţie va fi adoptată de toate dicţionarele redactate în alte limbi decât engleza, iar principalele dicţionare franceze sunt, deja, bilingve. Găsirea termenului echivalent în limba engleză este mult mai dificilă decât în cazul francezei, iar în cazul anglicismelor cu circulaţie internaţională este imposibilă sau chiar inutilă. în consecinţă, uneori anglicismele au fost introduse în dicţionar ca atare. O serie de neologisme au fost traduse pentru prima oară în limba română, după verificări multiple. După cum se ştie, eponimele încarcă excesiv terminologia medicală, îndeosebi în cazul denumirii bolilor, sindroamelor, semnelor şi al probelor (testelor). în cele mai multe dicţionare, acestea sunt introduse urmând ordinea alfabetică. în dicţionarul de faţă am grupat eponimele la termenii de bază, ceea ce ni se pare mai raţional. Ca urmare, în cazul termenilor boală, sindrom, semn, probă, test se disting două secţiuni: prima în care sunt menţionate în ordine alfabetică denumirile comune (de ex.: boli cu denumiri comune), a doua care cuprinde, tot în ordine alfabetică, eponimele (de ex.: boli cu nume proprii). Un Index de nume proprii permite căutarea cu uşurinţă a oricărui eponim prezent în dicţionar, deoarece aici termenii care conţin numfele unui anumit autor au fost grupaţi la numele autorului respectiv. 8 La o soluţie originală am recurs în cazul majorităţii termenilor din domeniul anatomiei. Astfel, aceştia sunt prezentaţi în capitolele conţinând Tabele de date anatomice, redactate de dr. Horaţiu Varlam. In corpul dicţionarului am introdus doar denumirile termenilor anatomici în cele trei limbi, cu trimiteri la tabele, care sunt structurate pe tipuri de formaţiuni anatomice (artere, vene, nervi, muşchi etc.). Suntem convinşi că utilizatorii vor aprecia această formulă, mai clară şi sistematizată faţă de o prezentare a termenilor cu definiţii clasice. Denumirile medicamentelor nu au fost cuprinse sistematic în dicţionar, ci doar îndeosebi cele ale unor clase de medicamente, considerând că studenţii şi medicii au la dispoziţie dicţionare sau ghiduri specializate. O serie de alte capitole au o extensie considerabilă, până la proporţiile unor mici dicţionare autonome. Este cazul îndeosebi al capitolului Ghid etimologic care este mult mai cuprinzător decât în alte dicţionare, parcurgerea sa fiind utilă îndeosebi pentru studenţi, dar şi în cazul medicilor, pentru accesul la etimologia unor termeni ne-cuprinşi în dicţionar. Prin parcurgerea ghidului se poate observa că, din păcate, tezaurul de afixe de origine greacă şi latină nu este în prezent exploatat suficient în crearea de neologisme. într-un alt capitol sunt cuprinse un număr mare de Acronime şi simboluri care circulă sau pot fi utilizate, îndeosebi cele cu origine din terminologia medicală engleză. Tabelele de constante biologice sunt mai analitice ca de obicei, conţinând, pe lângă valorile numerice prezentate uneori în unităţi uzuale, exprimarea în Sistemul Internaţional, factorii de conversie în SI, rubrici cu referire la metodele utilizate (de care depind sensibilitatea şi reproductibilitatea determinărilor), precum şi observaţii asupra unor variaţii fiziologice sau/şi cauze de eroare. Două glosare, de informatică medicală cu termeni accesibili, a căror înţelegere nu presupune o iniţiere deosebită în informatică, precum şi un altul de termeni medicali populari, reprezintă secţiuni cu totul originale şi, sperăm, utile. Am apreciat necesar, de asemenea, un capitol cu Abrevieri ale titlurilor revistelor medicale de circulaţie internaţională. Intenţia de a adăuga o listă cu abrevieri ale titlurilor revistelor româneşti nu a putut fi materializată, deoarece multe dintre acestea nu conţin menţionată abrevierea titlului, iar altele au o apariţie şi o circulaţie sub semnul hazardului. în afară de absolut necesarul Index de nume proprii, structura trilingvă a dicţionarului a impus capitolele Indice de termeni englez-român şi Index de termeni francez-român, iar prezenţa unor termeni şi în alte secţiuni decât corpul dicţionarului, un Index general de termeni. în scrierea termenilor s-a respectat ortografia română, utilizând ca lucrare de referinţă DEX. Rareori ne-am abătut de la această regulă, din motive justificate. De ex., în loc de forma cherato (cheratină, cheratită ş.a.) este de preferat forma kerato (keratină, keratită ş.a.). în cazul unor termeni cu variante în scriere determinate de exprimarea fonetică am adoptat varianta recomandată în DEX, care corespunde utilizării celei mai frecvente. De ex. cromozom şi nu cromosom, acrozom şi nu acrosom. Pluralul unor substantive, chiar dacă este diferit de cel consacrat prin utilizare, este propus conform DEX. Cel mai bun exemplu: forma termenului antigen la pl. este anti-geni (şi nu antigene), deoarece antigen este s. m. Pentru termenii compuşi s-a folosit în majoritatea cazurilor scrierea fără cratimă, cu excepţia unor termeni formaţi din părţi antagonice sau consacraţi ca atare (de ex. DOPA-oxidază, entero-anastomoză, acido-bazic, antero-posterior etc.). Sinonimia rămâne o mare problemă, care poate fi uneori sursa unor serioase dificultăţi în comunicarea dintre medici. în condiţii ideale, sinonimia ar trebui eliminată din terminologia medicală, dar acest moment de clarificare, dacă va veni vreodată, este încă foarte departe. Aceasta, chiar dacă A. D. Kostic, autorul celui mai cunoscut dicţionar medical poliglot (în 7 limbi), spera în 1971 la consacrarea unei terminologii medicale care să fie definitivă şi internaţională. Dicţionarul cuprinde numeroase sinonime, transcrise în ordine alfabetică, unele desuete, sau cu o circulaţie mai restrânsă. Dicţionarul se încheie cu o bibliografie amplă, al cărei rost constă în precizarea surselor pe care le-am utilizat în documentare, dar referinţele pot fi utile şi celor interesaţi de aprofundarea informării asupra unor aspecte ale terminologiei medicale. Ca iniţiator al proiectului acestui dicţionar şi autor principal nu aş fi reuşit să duc până la sfârşit lucrarea fără grupul de tineri ale căror nume sunt menţionate în prima pagină în calitate de colaboratori. Pe lângă faptul 9 că ei au îndurat servituţi inimaginabile, de la introducerea la calculator a termenilor la numeroase corecturi şi verificări, au contribuit efectiv şi la rezolvarea unor probleme legate de redactare. Numele altor tineri, care au colaborat episodic, sunt menţionate în pagina următoare. Datorită tinerilor s-a constituit un grup, care aş vrea să sper, poate reprezenta o garanţie a evoluţiei în viitor a dicţionarului. Oricum, s-a încheiat o etapă după un efort care este greu de descris şi de aceea îi voi cita pe autorii unei astfel de lucrări, care a apărut în anul 1826, sub titlul Nouveau Dictionnaire de Medecine, Chirurgie, Pharmacie, Physique, Chimie, Histoire Naturelle etc. (voi. I, II, 1492 pagini, Chez Gaboil et C-ie, libraires, rue de l'Ecole-de-Medecine, Paris, 1826). în introducerea la acest dicţionar (intitulată Avertissement) autorii A. Beclard, Chomel, H. Cloquet, M. Orfila, exprimă cum nu se poate mai bine starea celor care se încumetă să se angajeze la un astfel de efort: "... et ce travail, ingrat par lui-meme, leur a păru assez utile pour leur faire vaincre le degout qu'il doit inspirer a ceux qui s'y livrent". Un adevăr indiscutabil caracterizează soarta oricărei lucrări de genul celei de faţă: dintre toate cărţile din domeniul medicinei, dicţionarele sunt cele mai expuse criticii, deoarece fiecare termen şi definiţie analitică a acestuia pot reprezenta "ţinte" potenţiale de stimulare a acribiei utilizatorilor. Fără vreo intenţie de domolire a riscului expunerii la critici, mărturisim că am lucrat cât a fost posibil, nu suntem infailibili, iar orgoliul de autori s-a risipit în confruntarea cu numeroasele dificultăţi pe care le-am întâmpinat în labirintul terminologiei medicale. Este cu neputinţă să nu ne fi scăpat unii termeni care ar fi trebuit să fie incluşi sau să nu fi rămas alţii care puteau lipsi, după cum, este imposibil ca unele definiţii să nu conţină informaţii mai vechi. De aceea, vom fi recunoscători celor ce vor formula critici amănunţite, care vor putea fi utilizate constructiv într-o eventuală viitoare ediţie a dicţionarului. Mulţumim tuturor celor care ne-au încurajat, îndeosebi Domnului Academician Ion Haulică, un maestru desăvârşit care induce, celor ce au şansa să se afle în preajma sa, pasiunea pentru muncă sub semnul adagiului Labor omnia vincit improbus. Un gând colegial şi prietenesc pentru Domnul Dr. Mihail Mihailide, care cultivă în paginile "Vieţii Medicale" terminologia medicală, iar pe noi înşine ne-a stimulat cu căldura şi pasiunea care îl caracterizează. Doamnei dr. Irina BELOIU, admiraţia noastră pentru profesionalismul său. Mulţumirile noastre Doamnei cercetător dr. Carmen Gabriela Pamfil, de la Institutul de Filologie Română "A. Philippide”, Iaşi, pentru că am beneficiat de competenţa sa în clarificarea unor probleme de lexicografe. Eventualele inadvertenţe de acest gen ni le asumăm, deoarece am apelat la domnia sa în etapa redactării finale. Domnului Prof. dr. Vasile Chiriţă îi mulţumim pentru că datorită competenţei sale am ieşit dintr-un impas absolut: terminologia psihiatrică. Recunoştinţa noastră conducerii Editurii Medicale, fără de care apariţia acestei cărţi nu ar fi fost posibilă. Valeriu Rusu Introducere lu ediţia a Il-a Speranţa apariţiei celei de a Il-a ediţii a dicţionarului s-a împlinit mai curând decât aşteptam, evident, datorită epuizării primei ediţii. Această a doua ediţie, aşa cum se menţionează şi în pagina de titlu, este revizuită şi adăugită. Mai precis, pregătirea ediţiei a Il-a a Dicţionarului medical a constat în următoarele: • revizuirea amănunţita a întregului text al vocabularului, prin efortul deosebit al colaboratoarei mele, dr. Irena Răileanu; • cu ocazia revizuirii, pe lângă corectarea mai multor greşeli, au fost actualizate o serie de definiţii, ca şi denumirile unor entităţi patologice, conform evoluţiei recente a terminologiei medicale şi prin lărgirea documentării; • am extins capitolul Abrevieri, simboluri şi acronime, ţinând seama de ponderea acestora în comunicarea medicală; • a fost extins Indexul de nume proprii, prin includerea numelor proprii cuprinse în textele definiţiilor; • capitolul Tabele de constante biologice a fost revizuit şi adaugit de dr. Walther Bild, care a formulat şi o serie de termeni. • am renunţat la capitolul Abrevieri ale titlurilor revistelor de circulaţie internaţională, introducâd în schimb o secţiune cu Laureaţii premiului Nobel pentru fiziologie / medicină, de interes cert pentru utlizatorii dicţionarului; • Glosarul de informatică medicală a fost completat de dr. Călin Liuţe cu 40 de termeni noi. D-nul. Conf. Dr. Dan Preliceanu a realizat revizuirea unor termeni în domeniul Psihiatriei şi a reformulat o serie de definiţii ale unor termeni de bază din domeniu. îi exprimăm mulţumirile noastre. Ediţia a doua a dicţionarului conţine peste 2700 de intrări noi, dintre care circa 1200 de termeni noi, majoritatea reprezentând creaţii lexicale recente, determinate de evoluţia actuală a medicinii. Au fost introduşi şi o serie de termeni cu vechime, datorită circulaţiei semnificative a acestora. Ca urmare au fost extinse capitolele Index de termeni francez-român şi Index de termeni englez-român. O noutate, care sporeşte utilitatea dicţionarului, este capitolul Index de termeni german-român, realizat de dr. Walther Bild. Un semn de bun augur este implicarea în lucrul la dicţionar a trei studenţi: Bogdan Stana, Răzvan Răcilă şi Vlad Bredeţean. Ei au lucrat la culegerea textelor, tehnoredactare şi corectură. în plus, au sporit, datorită interesului pe care l-au manifestat, entuziasmul subsemnatului. Dacă soarta acestui dicţionar se află sub bune auspicii, trebuie să exprimăm mulţumirile noastre: • tuturor medicilor şi studenţilor care utilizează acest dicţionar, ca şi celor care au probat interesul pentru apariţia unei noi ediţii; • colegilor specialişti în diferite domenii ale medicinii care ne-au încurajat prin aprecierile formulate, unii dintre ei făcând observaţii extrem de utile; • domnului dr. Mihail Mihailide, director al săptămânalului "Viaţa Medicală”, promotor generos şi avizat al scrisului medical, cu admiraţie pentru profesionalismul său; • tuturor celor care au scris despre dicţionar, dar în mod deosebit domnilor Profi univ. Constantin Dimofiache (C. D. Zeletin) şi Prof. univ. Constantin Romanescu; • conducerii şi colectivului Editurii Medicale, pentru susţinerea tehnică şi materială a editării şi tipăririi dicţionarului. Valeriu Rusu 11 Introducere la ediţia a IlI-a Am ajuns şi la ediţia a IlI-a a dicţionarului, mai repede decât mă aşteptam. Epuizarea rapidă a tirajului ediţiei a Il-a probează că această carte este utilă, în primul rând studenţilor la medicină, ca şi medicilor, iar uneori chiar practicanţilor unor profesii în relaţie cu diferite domenii ale medicinei. Pentru că se împlinesc trei decenii de când m-am concentrat asupra terminologiei medicale, concomitent cu obligaţiile profesionale şi după 1989 şi administrative, îmi permit să fac o mărturisire. Când, în 1983, a apărut la I. M. F. Iaşi, în condiţiile tehnice de atunci, Mic dicţionar medical, acesta avea următorul motto: “Dedic dicţionarul studenţilor în medicină, adică acelor tineri care şi-au ales cu luciditate o cale grea, o cale atât de grea încât bătrânul şi etern tânărul Homer scria în a sa Iliadă: Un medic valorează cât mai mulţi oameni (Homer, Iliada, 11, 515)”. După mai mulţi ani de lucru, o dată cu apariţia primei ediţii a Dicţionarului medical sub egida prestigioasei Edituri Medicale am renunţat la motto-ul de mai sus, gândindu-mă că, în aceste vremuri defel normale, ar fi putut fi interpretat ca o încercare de autopromovare, de reclamă pur şi simplu. Spre marea mea mulţumire, studenţii au descoperit singuri că dicţionarul le este util. Iar în prezent nu există satisfacţie mai mare pentru mine decât aceea de a auzi adesea, rostite de studenţi din ani diferiţi de studiu, următoarele cuvinte: “învăţ cu dicţionarul”. Este exact ce speram, în tinereţea mea, când am început lucrul încercând o structură particulară a dicţionarului, nu de dragul originalităţii, ci pentru facilitarea studiului. Ceea ce nu înseamnă că dicţionarul nu este util şi medicilor, aflaţi în diferite etape ale evoluţiei profesionale, în acest caz motivul esenţial fiind altul: interesul pentru termenii noi, îndeosebi în relaţie cu fiziologia şi medicina moleculară, dar şi redefinirea unor termeni clasici datorită evoluţiei cunoaşterii. După mărturisirile de mai sus, trebuie să mai adaug că lucrul la ediţia a IlI-a a impus depăşirea unor obstacole care ţin de realitatea imediată. Se întâmplă atâtea la noi, în prezent, încât concentrarea la lucru impune un efort de voinţă suplimentar, pentru depăşirea prea multelor dificultăţi ale vieţii de fiecare zi. Dacă am reuşit să îmi menţin optimismul şi chiar entuziasmul, este graţie tinerilor cu care am colaborat, ca şi tuturor celor care m-au încurajat. Referindu-mă, în continuare, la ediţia a IlI-a a Dicţionarului medical, revizuirile şi adăugirile sunt semnificative: Astfel, în corpul propriu-zis al dicţionarului, capitolul IV, intitulat Vocabular de termeni medicali au fost introduşi 1651 de termeni noi. O bună parte dintre aceştia reprezintă neologisme adoptate recent în limba engleză, care dictează în cea mai mare măsură, actualmente, evoluţia terminologiei medicale. O parte semnificativă a termenilor noi reflectă evoluţia cunoaşterii la nivel molecular, cu corolarul său în curs de conturare, medicina moleculară. Ceea ce nu înseamnă că au fost ignoraţi o serie de termeni clasici cu o circulaţie importantă, care lipseau din dicţionar. Am revizuit, de asemenea, o serie de denumiri cuprinse în dicţionar, atunci când evoluţia cunoaşterii biomedicale a impus-o. Au fost adăugate o serie de cuvinte şi la capitolele IX, X, XI şi XV, astfel încât numărul total de termeni noi depăşeşte 2000. Am introdus în dicţionar şi un capitol nou, intitulat VII. Tabele şi reprezentări grafice, în a cărui utilitate credem. Prin extinderea sa de la o ediţie la alta, în prezent Dicţionarul medical a ajuns la un număr de pagini critic, încât la o eventuală viitoare ediţie va fi imposibilă apariţia sa într-un singur volum. Cu gândul la viitorul apropiat, este necesar ca definiţiile unor termeni să fie revizuite sau extinse în concordanţă cu evoluţia cunoaşterii. Din păcate, există şi câteva “tare” ale terminologiei medicale, unele devenite clasice, deoarece au fost semnalate în urmă cu un secol. înainte de toate, mulţimea de sinonime şi de eponime, la care se adaugă în ultima vreme excesul de abrevieri şi de acronime. Dacă prin anii 1950 erau speranţe de cooperare la nivel internaţional pentru ameliorarea terminologiei medicale, în prezent există doar comisii sau comitete concentrate asupra unor aspecte limitate ale vocabularului medical din unele specialităţi. După cum se ştie, în prezent, limba engleză (americană) domină evoluţia terminologiei medicale, devenind lingua franca, rol pe care până la începutul secolului al XX-lea l-a avut franceza, iar anterior latina. Asimilarea anglicismelor şi americanismelor este uneori dificilă. Creşterea numărului de vorbitori reali de limbă engleză nu se reflectă însă întotdeauna în terminologia medicală românească. Este, de exemplu, inacceptabil ca sub influenţa englezei leziune să devină injurie, sau stare (a pacientului) condiţie. Unii văd în asimilarea cu discernământ a anglicismelor (americanismelor) doar o reacţie a francofonilor, ceea ce este fals, pentru că în ultimii ani în Franţa poziţia oficială a devenit mai puţin subiectivă, mai raţională. Reacţii echilibrate au apărut şi în Spania, ca şi în Germania. Iată, de pildă, două cărţi recente care 13 probează această constatare: Fernando A. Navarro - Diccionario critico de dudas ingles-epanol de medicine, Madrid, McGraw-Hill / Interamericana, 2000 şi Serge Querin - Dictionnaire des difficultes du frangais medical, II6me ed.. Edisem-Maloine, Quebec, 2006. închei, menţionând numele colaboratorilor mei la ediţia a IlI-a: bena Răileanu - cu pasiune, rigoare şi un efort deosebit a verificat aproape toate capitolele dicţionarului şi a coordonat introducerea la calculator a termenilor noi, Vlad Bredeţean - a introdus o parte din termenii noi şi a găsit cu abilitate soluţii grafice pentru tabele, Teodora Alexa - a introdus o mare parte din cuvintele noi, Ştefan Liuţe - a revizuit şi adăugit Glosarul de informatică medicală, Walther Bild şi Răzvan Răcilă au extins, cu termenii noi, Indexul de termeni german-român. Recunoştinţa mea Domnilor Acad. Ioan Haulică şi Prof. dr. Constantin Romanescu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, care reprezintă pentru mine modele umane în plan ştiinţific şi intelectual. Trebuie să mulţumesc, mereu, domnului dr. Mihail Mihailide, director al săptămânalului “Viaţa Medicală”, promotor de vază al scrisului medical, pentru continua susţinere morală. Mulţumesc conducerii şi colectivului Editurii Medicale, pentru asigurarea tehnică şi materială a editării şi tipăririi dicţionarului. Valeriu RUSU îndrumări pentru utilizarea dicţionarului - schiţă explicativă - Intrare ■< Cuvânt-titlu (termen definit) Categorie gramaticală. (parte de vorbire) Definiţie -< analitică Traducere în engleză Traducere în franceză Etimologie •iisps^itKSsngiţ®^ ' s. f. / acapnie, s. f. / apatfnia. [Qr. a -priv.; kapnos = fum.) Al^s^nţa bioxidului de carbon din sânge. Terpnen utilizat uneori, greşit, drept sin. cu *hipopaţ5nie. ACETABULUjy^kTn. / acetabulum, s. m. / bulum. NAinaC^lMlunî. [Lpţ^MeeTaBulum vas pentru oţet.) §$8| ACID ACETILSALICILIC / acide acetylsalicylique / acetylsalicylic acid. CSfiJ^in-: aspirină (v.). f. / acrinie, s.T^TaciHoia^iŞr. a -pnzr^s^jiem^i3r^epaimcidc] Absenţa sau area secretiîlor^îftcmen vag. ACTINOTERAPIE, ş^l / actinotherapie, |i| / ac-tinotherapy. [Gr. aktis, -inos = rază; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = .... ..^Jrpbd «9Ksr infraroşH. Sin.; j^ipuiary^ , ... ioţ§^ fototerapfe'. ACVĂPORINE, s. f. pi. / s. f. pl. / [Lat. aqua = ^fă;pr. poros = por( conduct, pasaj; -ina. lprtjp de proteine omoloi ale membranei celutâre, alcătuite din şase dojenii transmemljpafiare, care constituie canale .pentru transportul pasiv al apei şi uneori al unoivmole-culepr^anice mici, ca ureea. A. sunt conţi/ute în-ebsebi în membranele eritrocitare şi la/nivel re-, ^ nai. în tubii colectori renali există patru (; mutai genei a. 2 umane este responsabilă de insensibilitatea renală la *vasopresină şi, deci, de *djâbe-tul insipid. ADENOPATIE VIRCHOW / adenopathie ^J/irc-how / Virchow's aderiopath^. ţjfodpljpfci^ semn Virchow-Troisier (v.). ^ADSORBANT, s. n. / adsorbant, s. vK. / adsor- Substanţă la nivelul suprafeţei căreia se producp cu uşurinţă fenomenul de faSsbrbţle. Ex^eăTw-nele activat şi oxidul de magneziu. fe^fbdsoKbiti Nomina Anatomica Trimitere la termenul sinonim care conţine definiţia Denumire comună internaţională Prescurtare a termenului definit Informaţie biografică Trimitere la alt termen, pentru completarea informaţiei Trimitere la un alt termen complementar 15 Schiţa explicativă a coloanei de termeni conţine o serie de indicaţii necesare utilizării informaţiilor conţinute în Vocabularul de termeni medicali, care reprezintă dicţionarul propriu-zis. O serie de alţi termeni se găsesc în următoarele capitole tematice: IX - Tabele de date anatomice, XII - Glosar de informatică medicală, XIII -Glosar de termeni medicali populari. După cum se poate observa şi la nivelul coloanei din pagina anterioară, fiecare termen este transcris cu caractere tipografice bold (aldine) în limbile română (cu majuscule), franceză şi engleză. Pentru limbile română şi franceză s-au menţionat părţile de vorbire utilizând abrevierile conţinute în cap. IV (Abrevieri utilizate în dicţionar). Dacă pentru un anumit termen nu am găsit un echivalent în franceză sau în engleză, în locul termenului respectiv figurează o liniuţă. Alteori, au fost transcrise două sau mai multe (foarte rar) forme sinonime ale termenului. Pentru majoritatea termenilor s-a menţionat etimologia de bază indirectă, aceasta chiar dacă termenii medicali româneşti provin îndeosebi din etimoane franceze şi, mai rar, engleze, germane etc. Consultarea Ghidului etimologic (cap. VI) poate fi utilă în cazul unor termeni. Dacă un termen are mai multe semnificaţii, acestea au fost numerotate cu 1, 2, 3 etc. în cazul în care au fost necesare subdiviziuni ale definiţiilor, acestea s-au notat cu a, b, c etc. Toate sinonimele apar şi cu intrări separate, la literele corespunzătoare, fiind urmate de trimitere (v.) la termenul sinonim la care se găseşte definiţia. Termenii anatomici sunt incluşi în majoritatea lor în Tabelele de date anatomice (cap. IX), sistematizaţi în funcţie de principalele tipuri de formaţiuni. Totodată, termenii din tabele sunt menţionaţi şi în corpul dicţionarului, prin intrări separate, trilingve, urmate de menţiunea: V. tab. anat. O serie de alţi termeni anatomici, ne-cuprinşi în tabele, se află în corpul dicţionarului, unde sunt şi definiţi. Denumirile conforme cu Nomina Anatomica pentru termenii din tabele se află la nivelul acestora, iar pentru ceilalţi termeni în corpul dicţionarului. Un sistem de trimiteri cuprins la nivelul definiţiilor facilitează completarea informaţiei sau căutarea altor termeni, în relaţie cu termenul definit. Astfel, asteriscul pus în faţa unor cuvinte din text semnalează că respectivele cuvinte figurează în dicţionar şi cu intrări proprii, în care se poate găsi informaţie suplimentară. Cu v. (vezi) se semnalează trimiterile obligatorii, pentru termenii care au fost definiţi la sinonimele acestora sau cuprinşi într-o enumerare a unui termen mai cuprinzător. De asemenea, tot cu v. sunt menţionate, după transcrierea trilingvă a unor termeni, trimiterile la alţi termeni care, fără să fie sinonimi, cuprind definiţiile acestora. Cu v. şi sunt semnalate trimiterile la termeni ale căror definiţii conţin informaţie suplimentară. în unele cazuri, trimiterile se fac de la formele flexionale ale termenilor. Anglicismele pentru care nu se pot stabili termeni echivalenţi în română sau care sunt utilizaţi frecvent ca atare au intrări separate. Pentru căutarea cuvântului echivalent în limba română a unui termen din limba franceză sau din limba engleză se vor utiliza Indicele de termeni francez-romăn şi, respectiv, Indicele de termeni englez-român. Una din particularităţile acestui dicţionar constă în gruparea numelor proprii (eponimelor). Astfel, acestea se află dispuse în ordine alfabetică la nivelul termenilor de bază cărora le aparţin, în particular: boală, sindrom, semn, probă, test, reacţie. De ex., termenul boală cuprinde două secţiuni, Boli cu denumiri comune şi Boli cu nume proprii, în cadrul cărora intrările se află în ordine alfabetică. Pentru căutarea unui anumit eponim se va utiliza Indicele de nume proprii (cap. XVII), unde termenii care conţin numele unui anumit autor au fost gru- păţi la numele autorului respectiv. în multe dicţionare, numele proprii se află dispersate în ordine alfabetică printre termenii din vocabularul dicţionarului. Sperăm ca soluţia adoptată de noi să genereze mai multă ordine. Majoritatea eponimelor sunt însoţite de o notiţă biografică. Numele personalităţilor din medicină ale căror portrete şi note biografice se află la începutul fiecărei litere a dicţionarului sunt dispuse în ordine cronologică. O serie de precizări utile, specifice secţiunilor respective ale dicţionarului, se află în introducerile la capitolele VI, VII, XI, XII, XIII, XIV şi în cuprinsul capitolului X. Abrevieri utilizate în dicţionar abrev. abreviere adj. adjectiv amer. engleză americană anat. anatomie angl. anglicism ant. antonim ar. limba arabă ATP acid adenozin trifosforic, adenozin trifosfat bg. limba bulgară cf. confer - trimitere la o altă definiţie pentru DCI denumire comună internaţională def. definiţia DEX Dicţionarul explicativ al limbii române d.p.d.v. . din punct de vedere dial. dialect(al) dim. diminutiv EC enzymes classification engl. limba engleză ex. exemplu, exemple fam. familiar fig- (sens) figurat fr. limba franceză germ. limba germană gr. limba greacă (veche) it. limba italiană jap. limba japoneză lat. limba latină loc. locuţiune LCR lichid cefalorahidian magh. limba maghiară Mr masă moleculară relativă n. noun (substantiv - în engl.) / născut în NA nomina anatomica neogr. limba neogreacă obs. observaţie pop. (termen) popular priv. privativ pron. pronunţie s. f. substantiv feminin s. m. substantiv masculin s. n. substantiv neutru sin. sinonim sl. limba slavă veche 19 SNC sistem nervos central stom. stomatologie ş. a. şi altele tab. anat. tabele anatomice tab. const. biochim. tabele de constante bichimice tab. const. endocrinol. tabele de constante endocrinologice tab. const. hematol. tabele de constante hematologice TA terminologia anatomic ucr. limba ucraineană V., (V.) vezi var. variantă vb. verb N.B. O serie de abrevieri utilizate mai rar se află cuprinse în cap. VII - Abrevieri şi simboluri. I. DIN ISTORIA TERMINOLOGIEI MEDICALE în contrast cu importanţa subiectului, lucrările dedicate istoriei terminologiei medicale sunt surprinzător de puţine, după cum se poate observa şi din lista de referinţe bibliografice. Aceasta, în timp ce cărţile dedicate istoriei artei şi ştiinţelor medicale, reconstituirii unor mari momente din evoluţia medicinei, sau biografiilor unor personalităţi sunt numeroase. Se afirmă că spre deosebire de biologi, antropologi, chimişti şi fizicieni, care au acordat atenţia cuvenită mijloacelor lor de exprimare, medicii s-au dedicat cu puţină sârguinţă studiului riguros al unui limbaj de o complexitate excepţională. în aceste condiţii, sursele terminologiei medicale se află îndeosebi în scrierile strict profesionale, prima dintre acestea fiind Corpus hippocraticum. în consecinţă, istoria terminologiei medicale înseamnă o reconstituire dificilă, o retrospectivă care, în absenţa unor lucrări cu vechime dedicate ansamblului limbajului medical, se conturează cu multe dificultăţi. * * * Medicina este primul şi cel mai puternic mijloc de intervenţie a omului asupra condiţiei sale vulnerabile, dar mereu perfectibilă. De aceea, în introducerea la celebrul său curs de patologie medicală, îuliu Haţieganu scria că ea a apărut din primele etape de dezvoltare a umanităţii: “terapia s-a născut în pădure, unde era foame, frică şi dragoste de a trăi”. Când vor fi rostite primele cuvinte destinate exclusiv acestui început, foarte discret, al medicinei? Există în fiecare limbă cuvinte vechi, care scapă oricărei încercări de integrare într-un sistem etimologic. Cel mai vechi text medical cunoscut datează de aproape 5 000 de ani şi a fost descoperit în ruinele de la Nipur (Mesopotamia antică). Un medic sumerian anonim s-a decis într-o zi, către sfârşitul mileniului al treilea, înainte de Hristos, să lase confraţilor şi elevilor cele mai preţioase reţete ale sale. El a scris, cu caractere cuneiforme, pe o tăbliţă din argilă (16 x 9,5 cm) cele mai importante leacuri pe care le poseda. Pentru aceasta el folosea, ca şi o parte din industria farmaceutică de azi, substanţe de origine vegetală, animală şi minerală. Dacă în ceea ce priveşte procedeele utilizate pentru obţinerea “medicamentelor” textul este edificator, impresionând prin cunoştinţele profunde de chimie ale sumerienilor, nu sunt însă menţionate bolile în care erau utile aceste leacuri, în consecinţă, nu putem afla nimic despre starea terminologiei medicale a timpului. Prima terminologie medicală coerentă, organizată într-un autentic sistem, o datorăm lui Hipocrat din Cos. Cu patru secole înaintea erei noastre, el a reuşit să desprindă medicina de magie şi vrăjitorie, transformând-o într-o ramură a filosofiei şi ştiinţei. Acest moment excepţional a fost posibil prin elaborarea în era hipocratică a termenilor fundamentali pentru medicină. Cum a fost posibilă persistenţa peste veacuri a acestei terminologii? Explicaţia acestui miracol lingvistic este complexă: Hipocrat a preluat tot ce era semnificativ în amestecul, adesea confuz, de artă medicală şi magie, de la greci, dar deopotrivă şi de la egipteni, arabi, sumerieni şi evrei. Chintesenţă a medicinei hipocratice, aforismele rămân şi în timpurile noastre de o surprinzătoare actualitate. Este semnificativ pentru formarea terminologiei medicale la noi că primul text medical românesc mai important, dintre cele cunoscute până acum, este manuscrisul intitulat “Alegerile lui Ippocraf\ o traducere din greceşte a aforismelor celebrului medic al antichităţii, făcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Manuscrisul, cuprinzând 24 de pagini in-folio mic, se află la Biblioteca centrală universitară “M. Eminescu \ din laşi. Pe un plan mai larg, trebuie să observăm că în vocabularul fundamental al limbii noastre, ca şi în cel al altor limbi, cuvintele de origine greacă sunt puţine, în general, între 3 şi 6%. Cea mai mare parte a cuvintelor de origine greacă sunt concentrate în zone particulare ale lexicului, în domeniul ştiinţelor. Mai vechi ori mai recente, exacte sau umaniste, ştiinţele şi-au dezvoltat vocabularul din tezaurul grecesc. Chiar denumirile diferitelor 21 ştiinţe sunt de origine greacă. Excepţii fac doar: algebra (origine arabă), informatica (latină), precum şi medicina, care deşi este cea mai mare “consumatoare” de termeni de origine greacă îşi are originea, ca denumire, în latină. Două argumente explică această afinitate particulară între ştiinţe şi limba greacă. Mai întâi unul de origine, istoric: după moartea lui Alexandru cel Mare (323 î. Hr.) centrul vital al ştiinţelor se va deplasa din Grecia, episodic, la Alexandria şi apoi la Roma. Când latinii au cunoscut civilizaţia greacă şi au vrut să participe la dezvoltarea acestui tezaur, ei se aflau abia la începuturile dezvoltării ştiinţei. De aceea, au preluat de la greci cunoştinţele, metodele de învăţământ şi terminologia. Fenomenul de împrumut din limba greacă pentru termenii ştiinţifici a continuat şi după ce ştiinţele în Grecia au parcurs o perioadă obscură. Aceste împrumuturi nu reprezentau doar continuarea unei tradiţii. Aici intervine cel de-al doilea argument: limba greacă este incomparabil mai adaptată decât limba latină la crearea de noi termeni. Latina şi limbile romanice derivate au mari posibilităţi de creaţie lexicală prin jocul sufixelor şi al prefixelor, dar există dificultăţi evidente în inventarea de cuvinte compuse reunind într-un concept nou două concepte diferite. De exemplu, cuvântul coledoc, de origine greacă, rezultă din reunirea, foarte simplu de realizat, a altor două cuvinte: khole (bilă) şi dokhe (receptacul). Coledoc semnifică, deci, conform acestei reuniri, care primeşte bilă sau receptacul pentru bilă. Acest avantaj a fost decisiv, în consacrarea ulterioară a limbii greceşti în terminologia ştiinţifică. Dar cum a mai evoluat, în ansamblul său, terminologia medicală după perioada hipocratică? în anul 131 după Hristos se naşte la Pergamon (Asia Mică) Galenus, al cărui prestigiu se va exercita ulterior timp de 1 400 de ani. Scrierile sale erau considerate deasupra oricărei critici posibile, deci aproape sacre. Grec fiind, Galenus va continua tradiţia anterioară, dar lumea era de acum cucerită de romani, care îşi vor impune influenţa atât prin latinizarea unor termeni de origine greacă, cât şi prin apariţia unor sinonime de origine latină, pentru termeni preexistenţi. De exemplu, terminaţia masculină greacă -os va deveni us ca în bronchos, bronchus, cea a substantivelor feminine va trece din -e în -a (theke, theca), după cum în numele neutre cu -on final se va utiliza -um (craniom, cranium). Doar substantivele neutre terminate în -a vor rămâne neschimbate (de ex., coma). în plus, ca urmare a trecerii pe primul plan a limbii latine, unii termeni medicali, deşi erau deja prezenţi în limba greacă, îşi vor afla şi o exprimare în limba Romei. Exemplele de dublă determinare greacă şi latină sunt multe; de pildă, pentru glandă: aden în greacă şi glans în latină. în limba noastră s-au păstrat, în mare măsură, ambele forme, dar în timp ce forma latină este utilizată frecvent ca atare, cea greacă se întrebuinţează în compunerea unor cuvinte derivate sau compuse. în cazul cuvântului creier la noi s-a optat, cel puţin în limbajul comun, pentru limba latină (cerebrum), în timp ce în limbajul specialiştilor se utilizează forma greacă, encephalon. Din convergenţa limbilor greacă şi latina vor rezulta bazele terminologiei medicale. Ulterior, peste veacuri, acest tezaur lingvistic iniţial, greco-latin, va fi păstrat devenind baza comunicării în medicină. Este, probabil, foarte greu de acceptat ideea acestei continuităţi dacă se observă evoluţia extraordinară a medicinei, îndeosebi în secolul nostru. în realitate însă, ştiinţa s-a născut în Grecia secolelor VI-IV î.e.n., iar expresia consacrată de “miracol grecesc”, care aparţine istoricului francez Ernest Renan, defineşte acest moment. Uneori însă, cuvintele pot prin forţa lor de sugestie să deturneze o cale sau chiar să introducă un grad de obscuritate, tocmai acolo unde putea fi mai mult raţionalism, mai multă lumină. Este şi cazul acestei expresii, pentru simplul motiv că miracol nu înseamnă altceva decât un efect cu o cauză care scapă raţiunii omului şi în care se vede un semn al supranaturalului. Or, “miracol grecesc” este explicat limpede în prezent, de către istorici autorizaţi, ca fiind prima revoluţie ştiinţifică din istoria umanităţii. în consecinţă, Hipocrat, exponentul “miracolului” în medicină, va lăsa urme durabile în terminologia medicală. Ce cuvinte mai rezistă azi, după mai mult de două milenii? Puţine cu sensul iniţial nemodificat, multe însă născute din doctrina hipocratică şi reintegrate ulterior în cursul mereu schimbător al medicinei. Există, totuşi, şi în medicină cuvinte cu o mare capacitate de supravieţuire. Acestea persistă peste secole, timp îndelungat, chiar după ce ideile care le-au generat se perimează. Persistenţa termenilor medicali se realizează pe două căi. Prima, mai complexă, constă în schimbarea semnificaţiei termenului în acord cu o serie de modificări conceptuale; a doua cale constă în persistenţa termenului, chiar dacă sensul său iniţial a fost abandonat. în cele ce urmează ne vom referi la prima cale. Un exemplu sugestiv poate fi reprezentat de cuvintele soma, pneuma şi psyche, care în vremea lui Hipocrat semnificau fundamentele vieţii. Soma reprezintă corpul sub aspectul său material. Termenul a rezistat de-a lungul secolelor, iar în prezent îl acceptăm cu restrângerea semnificaţiei: “Ansamblul organismului, cu excluderea ţesuturilor şi celulelor care joacă un rol direct în reproducere” (Al. Manuila). Rădăcina soma persistă în termeni medicali foarte diverşi: somatic reprezintă un cuvânt pătruns în lim- 22 bajul comun; cromosom (cromozom) semnifică etimologic corp colorat şi aminteşte faptul că formaţiunile, reprezentând “cheile vieţii” au fost descoperite graţie unor materii colorate; trisomie, în acest cuvânt soma a substituit cromosom, termenul definind o boală cauzată de prezenţa unui cromozom în trei exemplare în loc de două; proto-zoarul care provoacă boala somnului se numeşte, aşa cum se ştie, Tripanosoma, iar mai pe româneşte denumirea ar însemna corp ascuţit sub formă de sfredel, de la cuvântul grecesc trypanon. în limba română există tendinţa de a pronunţa cromozom, Tripanozoma, termenii fiind transcrişi ca atare şi în dicţionarele de bază ale limbii române. în toate aceste exemple, rădăcina soma îşi păstrează sensul iniţial, din medicina hipocratică, de asemenea, ea rămâne mereu disponibilă pentru formarea de neologisme. Se mai observă că majoritatea cuvintelor derivate din soma pătrund şi sunt asimilate relativ rapid în limbajul comun. Lexicul medical referitor la corpul uman este cel mai larg difuzat dintre toate lexicurile ştiinţifice, tendinţă normală, fiindcă orice persoană are incomparabil mai multe motive să primească informaţii asupra propriului corp, cu prioritate faţă de, să spunem, datele referitoare la fizica temperaturilor joase, sau un nevertebrat recent descoperit. Pătrunderea unor termeni medicali în limbajul comun duce uneori la “coruperea” acestora, prin lărgirea sau deturnarea semnificaţiilor iniţiale. Există cel puţin un cuvânt derivat din soma, care ar putea fi interpretat greşit: so-matizare. Termen de bază în psihosomatică (din gr. psyche şi soma), cuvântul somatizare s-a depărtat foarte mult de sensul iniţial al rădăcinii, însemnând înscrierea, reflectarea unui conflict psihic într-o afecţiune somatică. în cazul celorlalte două cuvinte ale triadei amintite anterior, pneuma şi psyche deosebirea de sens era, iniţial, suficient de confuză. De exemplu, în “Iliada”, psyche are înţelesul de respiraţie umană. Prin psyche şi pneuma se denumeau sufletul sau spiritul, de asemenea, respiraţia, ca şi principiul activ care anima şi controla întregul corp. O extindere de o amplitudine excepţională a conceptului pneuma aparţine lui Galenus. Se spune că Hipocrat i-a oferit acestuia sistemul medical, iar Aristotel i-a inspirat forma. Doctrina lui Galenus - care şi-a început cariera prin îngrijirea gladiatorilor şi a devenit ulterior medicul împăraţilor romani - va persista până în secolul al XVIII-lea. Pneuma în concepţia lui Galenus există sub trei forme: prima rezultă din interacţiunea sângelui cu ficatul şi intestinele, la nivelul inimii, împreună cu sângele venit de la plămâni, ia naştere a doua pneuma şi, în fine, prin trecerea sângelui în creier rezultă pneuma a treia, care trece prin nervi în tot corpul. Titlul de glorie al lui Galenus este acela de precursor al medicinei experimentale modeme. Dacă în anul 1550 operele complete ale lui Galenus apăreau încă la Veneţia într-o ediţie excepţională, în curând doctrina sa va primi o lovitură de graţie: Harvey descoperă (1628) circulaţia sângelui, ceea ce conduce la restrângerea sensului cuvântului pneuma, care va însemna doar respiraţie sau, mai corect, suflu. Va rămâne ca o amintire a importanţei de altă dată a cuvântului faptul că în greacă pneuma înseamnă şi spirit. De altfel, această legătură semantică între suflu şi spirit se regăseşte în latină, unde spiritus semnifică mai întâi respiraţie (spirare înseamnă a respira). “Decăderea” bruscă a unor concepte odinioară celebre este caracteristică medicinei; aproape orice descoperire importantă a condus la importante “mişcări” ale cuvintelor. Uneori, necunoaşterea cauzelor bolilor a generat diverse ipoteze cuprinse în nenumărate volume. A fost suficientă o descoperire pentm ca totul să se concentreze în câteva pagini clare. Pneuma nu va rămâne nici măcar ca rădăcină pentru pulmon, deoarece acest termen vine din latină, pulmo fiind menţionat pentru prima oară de Cicero (166-43 î. Hr.). Mai mult, rădăcinile pneumat-, pneu-mato- rezultate din pneuma, pneumatos pot provoca şi confuzii, nereferindu-se la pulmoni sau plămâni. De aceea specialistul în afecţiuni pulmonare se numeşte pneumolog şi nu... pneumatolog. Ca o consolare, ne aduce aminte de pneuma cuvântul pneumatic, umflat cu aer, de unde, prin abreviere, a rezultat pneul automobilului. Dimpotrivă, apnee şi dispnee au rezultat tot din dezvoltarea rădăcinii pneuma, care a dat un nou cuvânt, pnoia, cu sensul de respiraţie. Apoi, există un număr apreciabil de cuvinte derivate cu ajutorul prefixelor pneum- sau pneumat- şi, respectiv, pneumo-, pneumato-. Aceste prefixe trebuie utilizate cu precauţie, deoarece pot genera mai multe confuzii. Prima confuzie posibilă ţine de faptul că prefixele respective pot semnifica deopotrivă umplut cu aer (de exemplu, pneumatocel) sau în relaţie cu respiraţia, cu plămânii (de exemplu, pneumalergen). Pe de alta parte, cuvântul pneumatocel induce confuzii şi prin faptul că el denumeşte orice tumoare, tumefacţie sau hernie care conţine gaz, aer. De aceea, acest termen trebuie utilizat combinat cu alte cuvinte care să confere precizia de rigoare. în plus, există sinonimele improprii de pneumocel şi pneumonocel. Dimpotrivă, pentru hernia pulmonară se recomandă, în locul termenului pneumatocel, denumirea pneumocel. Uneori, diferenţierea sensului devine aproape imposibilă: pneumartroză poate însemna prezenţa de gaz într-o cavitate articulară, dar şi introducerea de aer în aceeaşi cavitate, în vederea examenului radiologie. Există apoi cuvântul pneumatoză, adică prezenţa anormală de aer sau de gaz în ţesuturi, organe ori regiuni anatomice. Şi acest termen pune... probleme. în primul rând pentru faptul că gazul respectiv poate fi de origine 23 exogenă (de exemplu, pneumatoza gastro-colică, adică aerogastria şi aerocolia) şi atunci este vorba despre aer sau, dimpotrivă, originea sa poate fi endogenă, în acest caz compoziţia gazului deosebindu-se de cea a aerului. Să ne oprim aici, deoarece după atâtea complicaţii de terminologie s-ar putea să inducem o... pneumatofobie. Oricum, termenul care în urmă cu mai bine de două milenii însemna deopotrivă eter şi spirit, generând o doctrină medicală, ne creează azi suficiente dificultăţi. Al treilea termen al triadei, psyche va rămâne în terminologia medicală şi ştiinţifică, în general, sub forma prefixului psiho- determinând o relaţie cu funcţiile mentale. De dată recentă, acest prefix este utilizat şi în compunerea unor cuvinte care evocă fenomene doar parţial de natură psihică: psihomotor, psihosomatic, psihosocial, psiholingvistică etc. Interesant este termenul psihedelic, “fabricat” în Anglia, care clarifică “viziunile” provocate de halucinogene şi care, probabil, sugerează că aceste nefericite stări fac să “se vadă” psihicul celui condamnat la consumul unor astfel de substanţe, deoarece deloun semnifică în greacă a arăta, a expune, a prezenta. în realitate şi prefixul psiho-creează, îndeosebi în teritoriul atât de încărcat cu concepte şi termeni în mişcare al psihiatriei, destule complicaţii. Viaţa de zi cu zi a grecilor şi a romanilor din vremea lui Hipocrat şi a lui Celsus a lăsat urme durabile în vocabularul medical. Nenumăraţi termeni au derivat din asemănarea cu clădirile sau încăperile acestora, cu animale ori cu plante, instrumente muzicale ale timpului, obiecte de podoabă, unelte ale agricultorilor, sau chiar cu armele vremurilor antice. Cuvintele apărute pe această cale probează o remarcabilă imaginaţie şi constituie un principiu de derivare a termenilor medicali început în antichitate şi continuat de-a lungul secolelor, până în zilele noastre. Devine posibilă, în mare măsură, chiar o reconstituire insolită a spaţiului domestic greco-roman, intermediată de cuvinte care acum aparţin medicinei. Este foarte dificil să se stabilească data apariţiei unui anumit termen medical. “Certificatul de naştere” aproape de necontestat este oferit de prezenţa cuvântului, pentru prima oară, într-o carte sau într-un manuscris. Chiar după această probă rămân dubii care se rezolvă mai greu, întrucât nu există garanţia cuprinderii, în scrierile unei anumite perioade, a întregului lexic medical caracteristic pentru momentul respectiv. Dacă ar fi trăit pe atunci unii grafomani ai perioadelor mai apropiate de noi, şansa transcrierii pentru eternitate a unor cuvinte ar fi fost mai mare. Dar termenul grafomanie, cu sinonimele sale, graforee şi scribo-manie, datează din momentul în care accesul la uneltele tipografice a dobândit o extremă accesibilitate. în continuare, vom examina mai mulţi termeni medicali cu origine în realitatea cotidiană greacă sau romană. De la agora grecilor, piaţa publică atât de animată, a derivat agorafobie (şi nu agorofobie, cum există tendinţa să fie utilizat termenul) adică, fobia de spaţii libere şi de locuri publice. Deşi depăşim limitele limbajului medical, ni se pare interesant să menţionăm că rădăcina agor stă la baza unei familii de cuvinte care s-au îndepărtat foarte mult ca sens. Ne aflăm, deci, în faţa unei familii... dezbinate, rădăcina evocând această idee, prezentându-se sub formele ager, agor, egor, egur. Care sunt “membrii” mai importanţi ai acestei familii de cuvinte? Categorie, alegorie şi panegiric, deşi cu sensuri foarte diferite, se înrudesc cu agorafobie. Cuvântul categorie derivă din kate-gorein, a vorbi împotrivă (de la -egorein, rădăcină evocând discursul public, şi kata- contra). Iniţial kategoria însemna acuzare, apoi un lucru spus apropo de cineva, în fine, grupa sau genul în care se clasifică un obiect, pentru ca în perioada modernă cuvântul să dobândească şi sensul de noţiune fundamentală în domeniul filosofiei. Alegorie, termen din aceeaşi familie, se întrebuinţează azi îndeosebi pentru desemnarea unui procedeu artistic; la origine, însă, el desemna acelaşi procedeu, dar numai cu referiri la un discurs, rădăcina sa (-egor) evocând ideea de a vorbi în public. Paneguris semnifică la greci o adunare pentru toată lumea (pan - tot), iar discursul pronunţat în piaţa publică pentru elogierea unei cetăţi sau personalităţi se numea panegurikos, de unde cuvântul panegiric, semnificând, deopotrivă, un discurs - elogiu public, dar şi o laudă excesivă, apologie. După cum se observă, terminologia medicală a profitat cel mai puţin de la celebra agoră greacă, prin desemnarea unei fobii. Opusă acesteia este claustrofobia, care derivă de la claustrum, la romani cu sensul împrejmuire, spaţiu închis, având o anumită suprafaţă, dar şi barieră, dig. Pentru cei interesaţi în pătrunderea mai profundă în tezaurul cuvintelor latine recomandăm o lucrare excepţională, pe care limba noastră românească o merita, şi anume “Dicţionar latin-român” de G. Gnţu, apărut la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983. O curte mică în latina clasică se numea areolă, de aici termenul de areolă, mic spaţiu sau interstiţiu într-un ţesut, sau zonă inelară în jurul unei leziuni inflamatorii a pielii, precum şi areolă mamară (areola mamae, conform NA), ca şi areolară, semnificând o structură caracterizată prin prezenţa de areole. Cum în terminologia medicală, adesea, totul se complică, există areole primare (spaţiile ocupate de celulele cartilaginoase în curs de osificare) şi areole secundare mamare, în debutul sarcinii. Mai există şi alte areole, unele denumite cu nume proprii, pe care nu le mai menţionăm. 24 într-o casă romană se pătrundea prin vestibulum spre atrium. Vestibulumul era spaţiul închis dintre linia străzii şi uşa casei, dar semnifica şi intrare. De aici au derivat o mulţime de termeni anatomici: vestibul bucal (vestibulum oris - NA), al cavităţilor nazale (sinonim - narină), al duodenului (sin. bulb duodenal), al laringelui, vestibulul membranos (utricula şi sacula) şi altele. Vestibulum şi atrium erau unite deoarece la romani focul se făcea în mijlocul camerei, din această pricină pereţii se înnegreau (de unde, numele încăperii, de la ater - negru). Au derivat din atrium mai multe cuvinte: atriumul inimii (atrium cordis - NA) drept şi stâng, denumit şi ure-chiuşă, probabil sub influenţa terminologiei franceze. Atenţie, însă, la faptul că denumirea auricul provine din cuvântul latin auricilla menţionat de Valerius Catullus (circa 84-54 î. Hr.) cu sensul de urechiuşă. Numai că în terminologia medicală actuală prin auricule se înţelege nu urechiuşele în sine, ci cele două prelungiri anterioare, diverticulare, ale urechiuşelor dreaptă şi stângă, lată numai una din multiplele curse conţinute în terminologia anatomică. Auricula semnifică (conform NA) pavilionul urechii, termenul auricular se referă la formaţiunile amintite. Camera aflată spre interiorul casei, sau dormitorul, se numea la greci thalamos, termen utilizat de Galenus pentru camerele interne ale creierului. Ulterior, denumirea a fost acordată celor două nuclee senzitive voluminoase, din diencefal, situate de o parte şi de alta a cavităţii ventriculului al treilea, sub forma thalamus (NA). Să nu uităm, însă, de sinonimul care desemnează partea medie a feţei superioare a calcaneului. Peretele despărţitor al camerelor se numea în Grecia phragma, iar la Roma, septum. Din primul cuvânt a rezultat diafragm, cu mai multe accepţiuni sinonime, cea mai utilizată în vocabularul comun referindu-se la dispozitivul de reglare a unui fascicul luminos. Pentru formaţiunea musculo-tendinoasă care separă cavitatea toracică de cea abdominală se preferă fomia diafragmă (diaphragma - NA). Al doilea cuvânt are, sub formele de sept sau septum, o foarte largă utilizare în anatomie. Rămânând tot la casa romană, grinda acoperişului se numea trabes, iar o bârnă mică, trabecu-lum, de unde a derivat termenul trabecul, semnificând cel mai frecvent o serie de filamente fine anastomozate între ele, formând ţesutul reticulat, sau alte zone de condensare tisulară redusă (de exemplu, trabeculumul corneo-scleral), locurile de trecere erau denumite fauces, de unde un nou termen anatomic, fosă (fossa - NA), reprezentând o cavitate de dimensiuni relativ importante (când aceasta e mică se numeşte fosetă), cel mai adesea osoasă. Memorarea tuturor foselor şi fosetelor din organism reprezintă o probă dificilă. Portarul, paznicul casei se numea pylorus, iar la greci, pulâros, de unde denumirea zonei stomacului care “păzeşte”, controlează intrarea în intestin. O boltă, o arcadă se numea fornix, cuvânt transferat ca atare în anatomie, cu sensul fund de sac. Pentru că, după cum se observă, ambianţa domestică romană este cel mai intens evocată în terminologia medicală, în raport cu cea greacă, vom menţiona că style însemna colonadă, iar stulos coloană, de aici denumirea mai multor apofize stiloide. Părăsind, după o lungă zăbavă, casele greacă şi romană, să rămânem în preajmă. Apa era transportată, la romani, prin ductos (conductă), fossa (canal), fistula (tub, ţeavă) şi cloaca (canal de scurgere). Toată această reţea acvatică a servit la derivări de termeni. De la ductus, în afara cuvintelor apeduct, viaduct etc., au rezultat în medicină: ductus, ductuli (canal - sing. şi respectiv pl.) semnificând canale anatomice dintre cele mai variate; rădăcina - ducţie stând la baza unei întregi familii de cuvinte: abducţie, adducţie, supraducţie, infraducţie şi ciclo-ducţie, toate desemnând diferite tipuri de mişcări, îndeosebi oculare. Fossa există şi în limbajul comun, sub forma fosă, dar mai ales în denumirile reliefurilor osoase (am numărat 55 de fose osteologice fără ... fosete, şi ele câteva zeci); fosa (sau fossa - NA) poate exista şi la nivelul altor formaţiuni anatomice, când devine sinonimă cu şa, var. şea (fosa hipofizară), etaj (fosa cerebrală posterioară), depresiune (fosa cardiacă), spaţiu (fosa ischio-rectală), triunghi (fosa lui Malgaigne), cavitate (fosa mandibulară), fund de sac (fosele paravezicale) etc. în faţa atâtor complicaţii terminologice utilizarea sistematică a termenului fosă devine necesară. Şi fistulă a cucerit o serioasă consacrare în lexicul medical, deşi în sens negativ, desemnând orice orificiu care conduce anormal (accidental sau congenital) lichide organice, produşi de secreţie glandulară sau puroi. Cuvântul cloaca însă are un destin mai modest, utilizat la om doar în embriologie, el reprezentând la unele vertebrate inferioare orificiul comun al căilor digestive şi genitale. O “consolare”: un bacii gramnegativ se numeşte Aerobacter cloacae sau Cloaca clocae. Aproape orice casă romană avea o fântână, mai mare (fontana) sau mai mică (fontanella) de la fontanus, adjectiv însemnând izvor. în medicină a rămas exclusiv termenul fontanelă. Fontanelele sunt la nivelul oaselor craniului normale în funcţie de vârstă, dar şi anormale (de exemplu, f. cerebeloasă) sau inconstante (de exemplu f. medio-frontală). Frecvent, pe lângă casa romanului exista o torcular, un teren pentru stoarcerea strugurilor, de aici termenul cu acelaşi nume, sinonim cu confluent posterior şi aplicat la unele ramificaţii vasculare. Cetăţenii utilizau adesea pensula (penicillum) cu care au lăsat urme nemuritoare, la Pompei şi în multe alte locuri, precum şi site, sau ciu- 25 ruri (icribra); de unde numele mucegaiului Penicillium notatum (semnificând în formă de pensulă), autentic binefăcător al omenirii prin geniul lui Alexander Fleming. Cribra a rămas prin termenul cribriform, adică, perforat de numeroase orificii. Porta, poarta de intrare a oraşului, a castrului, a fermei a fost acordată de Galenus venei porte, deoarece el considera fisura transversă ca fiind intrarea în ficat. Au rămas în terminologia medicală şi o serie de instrumente muzicale: salpinx (trompetă) ă dat prefixele salping- şi salpingo-, care indică o relaţie cu trompa lui Falloppio sau cu trompa lui Eustachio, tympanum, a rămas aproape ca atare (timpan) denumind un instrument din orchestră, modificat desigur, mai fidel este tamburul, din fanfarele civile sau militare. în anatomie, termenul timpan creează confuzii: el este utilizat uneori pentru a desemna casa timpanului sau, impropriu, pentru denumirea membranei timpanului. Există şi un timpan secundar {Membrana tympani secundaria - NA) subţire, care pe osul proaspăt închide fereastra rotundă. Să nu uităm nici de osul timpanal. Femeile romane purtau broşe (fibula), peroneus fiind partea care fixa broşa. Un os este denumit, ca urmare a formei, peroneu, sau, mai corect (conform NA), fibula. Amatorii de exprimări insolite pot utiliza şi fibuliform, în formă de broşă. Unii termeni au împrumutat uneltele agricultorilor: vomer, fierul plugului, a rămas ca denumire a unui os, falx, falcis, unealtă de tăiat arcuită (coasă, seceră, cosor), sub forma falx denumeşte formaţiuni de la nivelul emisferelor cerebrale şi cerebelului, ca şi falx inguinalis (NA). Falciforme sunt hematiile din mult cercetata, în prezent, anemie falciformă, una din puţinele boli ale cărei cauze au fost descifrate complet la nivel molecular. Ciocanul se numea malleus, de unde, cu puţină imaginaţie, s-a ajuns la maleolă, care poate fi externă (extremitatea inferioară a peroneului) sau internă (apofiza voluminoasă care prelungeşte în jos faţa internă a extremităţii inferioare a tibiei). De la sabie, ensis provine ensiform, sub formă de sabie, cu alternativa desuetă, ensal. La greci şi gali formaţiunile de luptă se numeau phalanx, phalangos, termen împrumutat de latini sub forma phalanga, de aici derivând denumirea anatomică de falange, probabil pentru faptul că aceste oase sunt înşiruite într-o anumită ordine. Thorax, platoşa luptătorului grec, a trecut ca denumire anatomică, torace, iar scutul de protecţie al acestuia thureos a servit la denumirea cartilajului tiroid şi a tiroidei. Se observă, din exemplele prezentate, că marea beneficiară a termenilor derivaţi din cuvintele ce desemnau ambianţele romană şi greacă este, cel mai frecvent, anatomia. Acest fenomen este pozitiv, deoarece terminologia are, în anatomia macroscopică, o remarcabilă coerenţă. De altfel, prin armonia introdusă de originea latină şi greacă, nomenclatura anatomică este denumită matematica terminologiei medicale. Dimpotrivă, în cazul anatomiei microscopice şi moleculare există suficiente complicaţii pe care, cel puţin în parte, vom încerca să le examinăm în viitor. Hazardul istoriei a făcut ca un modest idiom, vorbit de o mică populaţie instalată în regiunea Romei după secolul al X-lea î. Fir., să aibă un destin particular. Cu un secol înaintea de Hristos, în operele scriitorilor clasici romani va rămâne tezaurul limbii romane clasice. La Roma, precum oriunde în lume, limba se prezenta sub două forme: pe de o parte, limba cultă, învăţată în şcoli, controlată şi definită prin dicţionare şi norme gramaticale, limba scrierilor literare şi ştiinţifice şi, pe de altă parte, latina populară, vorbită de marea majoritate a oamenilor, în perioada de glorie a Imperiului Roman cele două forme ale limbii latine se confundă. Latina clasică avea o unitate şi o coerenţă de excepţie, iar adoptarea sa drept limbă fundamentală a medicinei va genera următoarele efecte de durată: a) va oferi un sistem lingvistic deschis la introducerea de concepte şi idei noi, deoarece vocabularul roman, ca şi cel grec, posedă o capacitate unică de construire a unor termeni noi; b) ca şi în celelalte ştiinţe, în medicină va opera un număr de rădăcini, sufixe şi prefixe, autentice instrumente de dezvoltare coerentă a vocabularului medical: c) fondul clasic de cuvinte din medicină va permite o remarcabilă concentrare. Iată un exemplu de termen creat ulterior: agranulocitoză, în care prefixul a- are sensul de negativ, privativ, rădăcina granulo- provine din granum, granulum, grăunte, granulă, -cit din cyto-, celulă, derivat din cuvântul gr. kutos, obiect cavitar, corp, oză semnificând stare. Cu alte cuvinte, o stare de deficienţă a unei categorii de celule care au granule a fost definită printr-un singur termen, al cărui conţinut în informaţie creşte ştiind, în plus, că este vorba despre leucocite. Agranulocitoza a fost descrisă în secolul nostru, dar W. Schultz (1922) a găsit acest termen apelând la resursele clasice ale limbajului medical. Să mai observăm că în termenul pe care l-am propus ca exemplu se îmbină în deplină armonie limbile latină şi greacă. Din păcate, în perioada contemporană, aşa cum vom vedea în continuare, marile resurse izvorâte din originile greacă şi latină, ale comunicării în medicină, vor fi adesea ignorate. 26 Să ne întoarcem la primele secole după Hristos. Curând, gloria Imperiului Roman se va risipi, dezmembrarea sa, consecinţă a nenumăratelor invazii, va provoca prăbuşirea culturii pe care a generat-o în regiunile odinioară dominate, rezultând amestecuri etnice şi lingvistice extrem de variate. Destul de repede, latina clasică va deveni mai mult o amintire, conservată în operele nemuritoare ale scriitorilor romani. Este perioda formării diferitelor limbi de origine romană, proces extrem de complex, descifrat de specialişti. în principiu, către secolul al IX-lea acest proces este, în linii mari, împlinit. Din fericire pentru evoluţia terminologiei ştiinţifice, limba latină clasică se conservă, fiind utilizată în majoritatea teritoriilor europene, în şcoală, administraţie şi de către cler. * * * Urmărind evoluţia terminologiei medicale, ajungem la o perioadă din istoria omenirii interpretată extrem de contradictoriu, Evul Mediu. Cu toate că mulţi istorici se străduiesc periodic să “reabiliteze” evul de mijloc, în ciuda faptului că scriitori de seamă au reconstituit cu talent şi o imaginaţie al cărei impuls îl constituie faptele, documentele, valorile culturale şi ştiinţifice ale acestui lung interval de timp din evoluţia umanităţii modeme, aşa cum constata Pierre Thuillier, în “La Recherche” (nr. 136, 1982, p. 1018) clişeele prea sumare asupra “obscurantismului” medieval sunt foarte puternice: “Intre secolele al V-lea şi al XV-lea, lumea europeană ar fi fost plonjată într-o lungă noapte, doar odată cu Renaşterea s-ar fi manifestat reale «progrese» economice, sociale şi culturale”. Această manieră de interpretare nu este întru totul falsă, îndeosebi în ceea ce priveşte primele secole ale Evului Mediu, dar o stagnare de o mie de ani a omenirii este imposibil de acceptat. în numeroase domenii, inclusiv în medicină, medievalii au inovat. Mişcarea de regresie culturală ia sfârşit spre finele secolului al VUI-lea. Ulterior, tendinţa se inversează, dar progresele sunt lente, dispersate şi întrerupte de recăderi până în secolele XII-XIII, când, acelaşi Pierre Thuillier probează existenţa unei autentice revoluţii ştiinţifice, prima din istoria ştiinţei modeme. în această perioadă, terminologia medicală este dominată de scrierile lui Galenus considerate sacre, iar diagnosticul şi terapia sunt adesea serios limitate, prin transferul dogmatic efectuat sub apăsarea autorităţii religioase. Totuşi, urmare a traducerilor efectuate din Galenus, la sfârşitul secolului al Xl-lea se cunoştea, de exemplu, distincţia operată de către medicul grec între via experimenti şi via rationis, adică între calea experimentală şi calea raţiunii. în consecinţă, medicii timpului au început să se elibereze de sub presiunea stagnantă a dogmelor, analizând faptele. Este foarte greu să se ateste termeni medicali noi apăruţi în această perioadă. Totuşi, rămâne extrem de pozitiv faptul că latina era şi limba medicilor, ceea ce făcea posibilă o comunicare continuă între diferite şcoli medicale, cu vizite reciproce. Mai târziu, lui William Harvey îi va fi uşor să studieze la Padova, unde şi-a conturat descoperirea sa. O influenţă asupra terminologiei medicale, deşi limitată din punct de vedere al consecinţelor, a avut-o limba arabă. Traducătorii arabi au tradus toate textele medicale clasice greceşti şi latine, în perioada Evului Mediu, când această întreprindere era proscrisă în Europa de biserică. Medicina arabă reprezenta un remarcabil sistem compact de cunoştinţe, totuşi, umaniştii Renaşterii au utilizat prea puţin manuscrisele arabe, din pricina dificultăţii traducerii acestor texte. Ca urmare, în medicina modernă au supravieţuit prea puţine cuvinte de origine arabă. Cei mai mulţi termeni denumesc substanţe chimice: sugar (zahăr), sirop, alcool, alkali (bază, alcalin), elixir, naphta (petrol, ţiţei, era şi normal...) sau unele sinonime ca natrium, pentru sodiu, de la natri, kalium (potasiu) de la qali, inclusiv simbolurile chimice ale celor două elemente. Originea termenului chimie este sigur din alchimie. Dar dacă al kimyia este denumirea arabă a pietrei filoso-fale care a dat termenii alcheimia şi alchimie se pare că termenul arab kimiya ar putea proveni din arabul kama (a ţine secret) sau din cuvântul grecesc chymeia (amestec, magie neagră). în orice caz, termenul se află în relaţie cu practici care, adesea, erau păstrate secrete şi aparţineau ezoterismului. Termenii pur medicali care au rămas sunt puţini: nucha, care în terminologia internaţională înseamnă ceafa, şi în mod greşit este considerat adesea ca fiind de origine latină, poate pentru asemănarea cu nucalis (de mărimea unei nuci); de asemenea, denumirea venelor bazilică şi cefalică nu există în nici unul din textele greceşti sau latine şi a apărut în secolul al IX-lea, cu ocazia traducerii operei lui Galenus în arabă. Originea celor două denumiri este obscură: bazilică seamănă cu cuvântul arab basilik - interior, intern, iar cefalică aduce aminte de arabul alkifal - exterior, extern. Nu este exclus însă ca traducătorul arab al textelor amintite să se fi inspirat în crearea 27 termenilor din limba greacă, în care basileus semnifică rege, iar cephale înseamnă cap. în sfârşit mater (dura- şi pia-), contrar aparenţelor, provine tot din medicina arabă. Cuvântul, aşa cum se ştie, înseamnă în latină mamă, iar arabii au avut şi au obiceiul întrebuinţării unui limbaj nuanţat, cu multe expresii inspirate din viaţa de familie. Mater a fost utilizat probabil, în acest spirit, pentru a desemna cea mai importantă membrană, un gen de mamă a membranelor, sau, mai plauzibil, mama protectoare a creierului. într-o carte intitulată “Technology, Science and history”, D. S. L. Cardwell afirmă că în comparaţie cu tehnicile medievale, cele ale grecilor şi romanilor sunt insignifiante. Moara de apă (un document din anul 1086 atestă existenţa a 5624 mori de apă pentru 3000 comunităţi engleze!), moara de vânt, o serie de tehnici de cultivare a pământului, etrierul, perfecţionarea plugului, permit omului să exploateze, pentru prima oară, natura. Odată desacrali-zată, această natură se transformă în autentică realitate, iar inovaţiile se înmulţesc. Există prea puţine cercetări despre modul în care universul tot mai mecanizat al omului medieval s-a reflectat în medicină. Desigur, magia, alchimia şi astrologia reprezintă componente ale realităţii Evului Mediu, care au influenţat medicina timpului, dar studiul raţional şi pozitiv al suferinţei umane nu a încetat nici în aceste secole, uneori el facându-şi loc acolo unde, aparent, obscurantismul era atotdistrugător. Cel mai important fenomen care se produce în această perioadă în domeniul terminologiei medicale, ca de altfel şi al altor ştiinţe, constă în apariţia unei “rivalităţi” între limba latină şi limbile naţionale de origine latină. Acest “conflict” va continua până în zilele noastre. Abia în secolul al XVI-lea, în perioada Renaşterii, cu contribuţia decisivă a filologilor şi sciitorilor, limbile naţionale vor dobândi toate drepturile şi privilegiile unor limbi de cultură. Renaşterea, al cărei cult exagerat se încearcă a fi temperat azi de către unii cercetători, va însemna o periodă extrem de productivă şi în elaborarea vocabularelor de specialitate, inclusiv în domeniul medicinei. Trebuie să observăm, însă, că în perioda Renaşterii (al cărei prim episod a înflorit în Italia încă din secolul al XlV-lea) sursa de bază a ştiinţelor va rămâne tot Antichitatea. Renaşterea înseamnă, în mare măsură, restaurarea şi conservarea definitivă a unor cunoştinţe deja dobândite, pentru că, deocamdată, medicina se află tot în operele lui Galenus, aşa cum arhitectura mai înseamnă, încă, Vitruviu. Pentru terminologia medicală, Renaşterea înseamnă reînnoirea relaţiilor cu medicina greacă. Traducerile anterioare repetate din Celsus estompaseră această legătură primordială, mulţi termeni, iniţial de origine greacă erau complet latinizaţi şi consideraţi ca atare. Sunt editate, pentru prima oară, după secole de uitare, textele autentice ale autorilor greci şi în primul rând operele hipocratice, însoţite de ample comentarii. Cunoştinţele de limbă greacă devin un gen de brevet care asigură accesul la medicina timpului, astfel dominată de jargonul latinizat ironizat de Moliere. Numai că medicii, cu limbajul lor specializat prin forţa lucrurilor, vor rămâne şi în continuare ţinta unor observaţii nicidecum amabile, precum aceea a lui Gourmont care pretindea că dacă ei vorbeau greceşte acesta era “un şiretlic care sporeşte mai degrabă prestigiul lor decât al ştiinţei pe care o practică ”. Elenizarea limbii medicale în perioada Renaşterii a fost un proces util şi ireversibil, care ar trebui încurajat în scopul nobil al unităţii şi continuităţii terminologiei medicale. Ştiinţele medicale dispun astfel de un ansamblu de rădăcini şi de morfeme (sufixe, prefixe, tipuri de derivare şi de compoziţie) destul de precis şi cu utilizare internaţională, aşa cum observă Pierre Guiraud, într-o extrem de interesantă lucrare asupra istoriei evoluţiei de-a lungul veacurilor a “cuvintelor savante” (“Les mots savants”, P.U.F., Paris, 1968). Medicina ocupă un loc privilegiat, în primul rând pentru că obiectul de studiu, corpul omenesc, a permis obţinerea unor cunoştinţe stabile şi, cel puţin la nivel macroscopic, uşor de observat şi de definit. Noţiuni precum craniu, stomac, ficat, intestin sau durere, inflamaţie, amputaţie nu conţin nici un dubiu în ceea ce priveşte conţinutul, neexistând nici un risc de reconsiderare conceptuală, aşa cum se întâmplă în multe domenii ale altor ştiinţe. Totodată, s-a observat că pe măsura dezvoltării sale terminologia medicală s-a sistematizat şi s-a universalizat în mare măsură. Un rol determinant l-a avut consistenta “transfuzie” din limba greacă, începută încă din Evul Mediu, dar realizată pe deplin în timpul Renaşterii. Inventarul complet al cuvintelor greceşti pătrunse în ştiinţă nu este cunoscut. La începutul secolului al XX-lea erau identificate 925 de cuvinte care prin derivare şi compunere ar genera 3 700 termeni. Aprecierea este relativă, iar prin utilizarea calculatoarelor se va obţine, probabil, un răspuns mai complet. Primele împrumuturi au pătruns prin intermediul cărţilor latineşti medievale. De exemplu, în secolul al XlV-lea apar pe această cale: anatomie (de la tome, secţiune, şi ana-, în mai multe bucăţi), apoplectic (de la apoplektos, paralizat, şi apo-, pornind de la), astmatic (de la astma, gâfâială, tăiere a respiraţiei), cataplasmă (de la plasma, obiect modelat, adică fără formă proprie, şi kata- de sus jos), cefalic (de la kephale, cap, care iniţial definea deopotrivă fiinţe 28 sau instituţii, instanţe diriguitoare), cinocefal (cu cap de câine, kuân, kunos, semnificând câine), cauter (de la kauterion, fier roşu), climat (de la klima, klimaîos, înclinare, aplecare, în particular înclinarea suprafeţei Terrei), diabetic (de la diabetes, boală în care apa traversează corpul, diabenai semnificând a traversa); este evident că în momentul adaptării acestui termen nu se cunoştea nimic în legătură cu patogenia bolii, dar cuvântul a rezistat peste veacuri, denumind orice afecţiune caracterizată prin poliurie şi polidipsie), hipocondru (de la khondros, cu sensul grăunte şi cartilagiu, hupo însemnând dedesubt). Pentru medicii greci cartilajul prin excelenţă era cel al falselor coaste, ei denumind hupokhondria viscerele situate sub aceste coaste, iar un hupokhondriakos era un individ care suferea de aceste viscere, ceea ce se presupunea că îi determină o umoare tristă şi capricioasă. în prezent, însă, ipohondrul este mai mult un bolnav imaginar. Ultimul exemplu la care ne referim este flegmon, a cărui origine este interesantă. El provine din gr. phlegma, derivat din phregein, a incendia, a da foc, de aici sensul de abces fierbinte. Dimpotrivă, flegma, ieşit din latinul phlegma înseamnă “cu sânge rece”, de unde şi cuvântul flegmatic, în prezent utilizat în limbajul comun. După cum se observă, termenul latin a conservat exclusiv antica idee de umoare. Până în secolul al XVlII-lea s-a crezut că, în timp ce sângele determina ardoarea, pasiunea unui subiect, flegma (adică limfa) îl făcea impasibil. Toate cuvintele greceşti menţionate anterior au pătruns în medicină prin intermediul latinei. începând din secolul al XVI-lea împrumuturile se produc direct din limba greacă. Câteva exemple: apatic (de la apatheia, impasibilitate, care de fapt derivă din pathetihos, pasionat, căruia i s-a adăugat prefixul privativ a-); apofiză (preluare directă a termenului grec apophusis compus din phusis, creştere, natură şi apo- care aici are sensul pornind de la). Medicii greci aveau deja o serie lexicală descriind formaţiunile osoase, dar aceasta a fost preluată integral abia mai târziu, fiind în consens cu eforturile anatomiştilor pentru unificarea terminologiei. Să menţionăm celelalte componente ale seriei lexicale: diafiză, epifiză şi simfiză, rezultate dintr-o rădăcină comună, phusis, menţionată anterior şi prefixele dia (între doi), epi (pe), sun (sutură). Ce legătură au aceşti termeni de osteologie cu denumirea a două glande endocrine: hipofiza şi epifiza? Grecii nu cunoşteau glandele cu secreţie internă, aşa încât, denumirile glandelor respective, nu prea bine alese, nu le aparţin. Hipofiza a fost desemnată prin reunirea prefixului hupo (sub) cu phusis (creştere), denumire justificată prin situarea acestei glande sub creier. Cu epifiza a fost şi mai simplu (deşi termenul predispune la confuzii cu... epifiza osoasă, probabil de aceea există sinonimele glandă pineală, corp pineal sau pentru rafinament, conarium, corpul lui Descartes şi chiar penis cere-bri) deoarece a fost “botezată” în opoziţie cu hipofiza, prefixul epi- însemnând pe, deasupra. Alte cuvinte preluate direct din greacă: igienă, dc la hugiainein, a fi în bună sănătate, simptom, provenind din ptosis, cădere, ia care se adaugă sufixul sun, împreună rezultă sumptâma, eveniment care cade în acelaşi timp. Aşa cum se ştie, ulterior, în medicina modernă s-a mai adăugat un termen, semn, care reprezintă orice manifestare a unei boli pe care medicul o poate constata obiectiv şi, mai particular, orice fenomen pe care observatorul îl poate provoca intenţionat în scopuri diagnostice, în timp ce simptomul este resimţit subiectiv de către bolnav. Această utilă invazie de termeni greceşti, din care am efectuat o selecţie, este compusă, aşa cum se observă în parte chiar din exemplele oferite fie din cuvinte care au păstrat forma originală (de exemplu, sfincter, în gr. cel care închide, strânge), termeni derivaţi cu ajutorul sufixelor (artrită, de la arthron, articulaţie + -ită, cu sensul de boală), cuvinte obţinute prin intermediul prefixelor (pericard, de la peri-, în jurul + kardia, inimă), în fine, alţi termeni au fost compuşi prin alăturarea a două sau mai multe cuvinte (bibliografic, de la bîblion, carte şi graphein, a scrie, a desena). Unele cuvinte au fost ulterior extrem de frecvent utilizate în compunerea de noi termeni, devenind ceea ce unii lingvişti denumesc operatori. Neîndoielnic, unul dintre exemplele cele mai sugestive îl reprezintă cuvântul logos (în gr. discurs, raţiune, calcul, proporţie) prin intermediul căruia s-au alcătuit şi se vor mai forma încă nenumărate cuvinte. în perioada Renaşterii, terminologia medicală va câştiga în amplitudine şi coerenţă. Ce se va întâmpla în continuare? Pe structurile deja conturate se vor insera, cel mai adesea în armonie cu termenii deja existenţi, contribuţiile marilor clinicieni ai secolelor al XVII-lea, ai XVIII-lea şi al XlX-lea, deşi acesta din urmă va fi, înainte de toate, secolul medicinei experimentale şi al perioadei pasteuriene. încă din secolul al XlX-lea se pot observa, în ceea ce priveşte evoluţia terminologiei medicale, două fenomene: uneori ritmul descoperirilor crea dificultăţi în aflarea unor termeni adecvaţi, fapt generator de inovaţii lexicale nu tocmai fericite, iar a doua tendinţă, de fapt corelată cu prima, utilizarea tot mai frecventă a limbajului comun aparţinând limbii natale a autorului. în acest fel, vocabularul medical, ca şi al altor ştiinţe, a suferit o serioasă influenţă străină originii sale, greco-latine. 29 * * * în nesfârşita lume de înţelepciune a Dialogurilor lui Platou există o teorie care, dacă s-ar fi împlinit, întreaga terminologie ştiinţifică s-ar fi conturat, încă de acum 24 de secole, mult mai armonios. Un citat din “Cratylos sau Despre dreapta potrivire a numelor” cuprinde esenţa acestei teorii: “Iată Socrate, după Cratylos, ar exista în chip firesc, pentru fiecare din realităţi, o dreaptă potrivire a numelui, iar numele nu ar fi aceea ce unii denumesc aşa prin convenţie, invocând o parte din vorbirea lor, ci s-ar fi produs în chip firesc o dreaptă potrivire a numelor, atât la eleni cât şi la barbari: aceeaşi la toţi” (cit. din Platou, opere voi. III, ediţie îngrijită de Petru Creţia, traducere de Simina Noica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p. 251). Deşi taxată, uneori fără menajamente, drept pozitivism naiv, opinia că fiecare lucru posedă numele său în directă relaţie cu natura sa a avut mereu aderenţi. încercând să interpretăm mai în profunzime citatul anterior, observăm cu surprindere că el conţine menţionată, cu precizie, cauza ce va genera ulterior cele mai multe complicaţii de ordin terminologic: “aceea ce unii denumesc aşa prin connvenţie, invocând o parte din vorbirea lor\ Fenomenul de abandonare a direcţiei fireşti de evoluţie a terminologiei medicale şi de lansare a unor neologisme direct din limbajul curent, laic, a devenit în prezent o realitate supărătoare. Evident, sursa de inspiraţie este reprezentată aproape sistematic de limba care dominnă actualmente, fără echivoc, în ştiinţă: engleza sau mai precis engleza americană. Tendinţa de consacrare a unei limbi unice în medicină este veche. în prezent, însă, asistăm la un fenomen nou. Aproape trei sute de ani au aparţinut francofoniei medicale, iar tratatele de bază erau scrise în franceză. O mare parte din maeştrii gândirii medicale şi ai diagnosticului clinic cultivau şi foloseau limba franceză. Formarea viitoarei elite din domeniul medicinei impunea ani lungi de stagii în spitalele şi laboratoarele Parisului, ca şi ale altor centre medicale franceze, proces exprimat sistematic şi în evoluţia medicinei româneşti. Cvasi-universalitatea medicală francofonă avea puţini rivali: Anglia, a cărei opoziţie sistematică s-a dovedit mereu relativ blândă şi Germania, abia la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Monopolul absolut al limbii franceze nu a fost în favoarea acesteia, ci, vom cita pentru siguranţa credibilităţii, “a avut o virtute soporifică: deopotrivă în politică, în medicină şi în biologie francezii au avut tendinţa să creadă că partida este câştigată pe veşnicie, nerecunoscând deşteptarea străinătăţii şi refuzând să recunoască noul, ineditul şi chiar existenţa unei limbi sau a unei cunoaşteri concurenţiale străine. Elocinţa a înlocuit eficacitatea: foarte puţini în meseria noastră au observaf\ Aceste cuvinte, pline de amărăciune, au fost rostite de profesorul J.-P. Binet în cadrul comunicării inaugurale a colocviului “Le frangais, langue des Sciences et des techniques” (Luxembourg, 21-22 martie 1986) cuprinsă în volumul reuniunii sub titlul “La place du frangais dans Ies Sciences medicales” (v. “Le frangais, langue de Sciences et des techniques”, Extension de l’Universite libre de Bruxelles, RTL-Edition Luxembourg, 1987, p. 31-42). Pierderea locului de frunte ocupat odinioară de limba franceză s-a produs brusc, după unii autori, printre care şi J.-P. Binet, în circa cinci ani, imediat după cel de al doilea război mondial. în realitate, procesul acesta este mult mai complex şi, de aceea, trebuie analizat metodic şi obiectiv. Există mereu riscul subiectivităţii, dar nu al uneia obişnuite, în căutare de "argumente. La noi, francofilia are rădăcini adânci, dezvoltate pe calea sigură şi subtilă a culturii, rădăcini care nu vor fi nicicând retezate, chiar dacă o limbă, alta decât franceza, domină lumea. în ştiinţă, însă, în medicină în particular, ne interesează un răspuns clar şi obiectiv la o întrebare ce constituie chiar titlul raportului prezentat de Paul Germain, secretar permanent al Academiei Franceze, în şedinţa anuală de acordare a premiilor (din 2 decembrie 1985): “Le frangais peut-il etre encore une langue d'expression scientifique?” (v. Comptes rendus, serie generale, La Vie des Sciences, tome III, nr. 2, p. 137-156). Dacă privim neanalitic peisajul atât de divers al publicaţiilor medicale, vom constata că iniţiativele de susţinere a francofoniei sunt întâmpinate frecvent cu indiferenţă sau - şi mai rău - într-o manieră adecvată... tranşeelor de pe un câmp de luptă. Iată, de exemplu, un articol publicat într-o veche şi consacrată revistă medicală britanică - British Medical Journal, voi. 295, 20-27 dec. 1986, p. 1591-1592 - semnat de Assist. Editor R. Smith. Articolul nu are, prin titlu (The rise of Medical English) şi îndeosebi în conţinut, prea multe relaţii cu (altfel recunoscutele) reticenţa şi temperanţa britanică. Tot articolul ar merita citat, deoarece sub semnul euforiei, stârnită de The Rise, care înseamnă printre altele şi înălţare, rezultă şi 30 propoziţii de un comic involuntar. Vom cita doar câteva cuvinte: “Even in France (the country most paranoici about the takeover of English) 70% of papers on molecular and cellular endocrinology are published in Engiishl Eticheta de paranoid aplicată în acest caz, pe lângă faptul că nu poate fi tolerată nici măcar într-o publicaţie de rând, nicidecum în Br. Med. J., nici nu este susţinută de realitate, deoarece, după cum rezultă din citat, cercetătorii francezi publică, totuşi, în engleză. Se înţelege că, în aceste condiţii, devin posibile reacţii adverse, profesorul R. Etiemble, de la Sorbona, fiind unul dintre cei mai competenţi şi fermi apărători ai tezaurului limbii franceze, în celebrul volum “Parlez-vous franglaisT. Iată suficiente motive pentru ca să încercăm o incursiune în istoria creşterii şi descreşterii rolului unor limbi în terminologia şi comunicarea medicală. Pe un plan mai larg, istoria probează că orice dominaţie, chiar sub forma unui “imperialism lingvistic” (prof R. Etiemble) este efemeră. întreprinderea pe care ne-o propunem prezintă interes atât pentru urmărirea evoluţiei terminologiei medicale, cât şi a comunicării în medicină. în medicină a dominat întotdeauna o limbă, latina, rezistând asemenea unei “mame abuzive” (J. C. Sournia) până în secolul al XVII-lea. O întâmplare, consemnată într-un ziar din 16 ianuarie 1625, este edificatoare în acest sens. Astfel, prim-chirurgul lui Ludovic al XHI-lea, pe nume Charles Guillemeau a primit, din partea pacientului regal, admiterea la licenţa în medicină. Faptul în sine a stârnit indignarea unui student în medicină: “Ar fi prea de tot să fii amestecat cu oameni fără ştiinţă de carte care nu ştiu nici măcar latina”. Se observă că reproşul, formulat în termeni foarte duri, nu cuprinde nici o referire la abilităţile strict profesionale ale chirurgului. De altfel, disputa medicilor formaţi în facultăţi, cu chirurgii avea rădăcini mai vechi. Profesioniştii bisturiului, după cum se ştie, aveau o origine şi o cale de formare profesională diferite, dar de neiertat din punctul de vedere al medi-cinei oficiale a fost o iniţiativă a acestora. Astfel, la scurt timp după dezvoltarea tipografiei, în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, chirurgii din provinciile franceze, în particular cei din Lyon, au început să publice în limba franceză cărţi medicale antice sau medievale. Facultăţile de medicină ale timpului au reacţionat prompt. O asemenea opoziţie, împotriva utilizării limbii naţionale, apare azi ca paradoxală. în acele timpuri, însă, Universităţile susţineau exclusiv limba latină pentru că ştiinţa, câtă era, trebuia să rămână criptică pentru neiniţiaţi, dar şi de teama prăbuşirii medicinei seculare fondate de Galenus, Hipocrat şi Aristotel. Noile descoperiri, care se constituiau ca un flux puternic, ameninţau deja imuabila ştiinţă oficială. Polemica dintre susţinătorii limbii latine şi a celei franceze va mai dura, încât abia după Revoluţia franceză studenţii nu îşi vor mai prezenta tezele în limba latină. Este semnificativ că decăderea limbii latine s-a produs în primul rând datorită naşterii jurnalismului medical, în secolul al XVII-lea. Este interesant că acest proces de glorie şi decădere a limbii latine conduce la ipoteze, destul de curajoase, evident, de origine franceză, asupra destinului englezei contemporane. De pildă (“Le nouvel observateur”, nr. 6, 1991), cunoscutul scriitor francez Michel Tournier compară situaţia englezei de azi cu cea a latinei de acum 2 000 de ani. Romanii impuseseră legea lor într-o mare parte a Europei. Rezultatul: o adevărată disgluţie a limbii latine în portugheză, spaniolă, franceză, română şi italiană pentru a dispărea ulterior complet. Aceasta în timp ce greaca, limba marinarilor învinşi, repliaţi în arhipelagul lor, rămânea intactă, iar în prezent, după două milenii, are o formă apropiată de origine. Abandonarea treptată a limbii latine în Franţa secolului al XVI-lea a fost generată, înainte de toate, deoarece scrierile dogmatice clasice ale medicinei transformaseră această limbă într-un suport imuabil. Or, vocabularul medical a fost comparat cu un organism viu, cu o evoluţie neliniară. în serviciile spitaliceşti, germinau cuvinte fundamentale, care nu erau cuprinse în textele “sacre”. De exemplu systeme nerveux îşi face apariţia în 1553, în 1785 se naşte nevrose, iar neurologie abia în 1840. Momentul capital în progresul limbajului medical l-a constituit editarea primelor dicţionare. Astfel, în 1551, este tipărit “Traicte familier des noms grecs, latins, arabiques, ou vul-gaires, aveques Ies definitions de toutes Ies maladies qui surviennent superficeillement au corps humain” (Paris, J. Langlois). După cum se observă din titlu, alături de termeni de origine greacă, latină şi arabă sunt consemnate şi denumirile populare ale unor boli. Acest fapt exprimă intenţia unui inventar cât mai complet al cuvintelor ce circulau în medicina acelor timpuri. în secolul al XVII-lea sunt tipărite în Franţa nu mai puţin de 11 dicţionare! Această efervescenţă are ecouri extrem de reduse în Anglia şi, în consecinţă, terminologia propagată de dicţionarele franceze se va impune. Cu atâtea dicţionare apărute în secolul al XVII-lea s-ar putea crede că ne-a rămas o imagine exactă asupra limbii medicale a epocii respective. în realitate, deşi ele prezintă un mare interes documentar, aceste dicţionare 31 sunt adesea divergente, deopotrivă din cauza opticii diferite a autorilor şi pentru faptul că medicina însemna, încă, un teritoriu difuz în care coexistau germeni de ştiinţă cu empirism sau dogme ce l-au inspirat pe Moliere. Pentru atestarea celor afirmate mai sus şi deopotrivă ca o curiozitate vom reproduce primii 10 termeni de ia litera A din două dicţionare medicale diferite apărute în secolul al XVII-lea. Astfel, în “Onomatologie Chirurgique, ou Explications des mots grecs appartenant a la chirurgie, enrichie de recherches historiques, morales et allego-riques” (titlu sugestiv asupra digresiunilor autorului, Jean R. P. Durelle, Lyon, 1644) primii 10 termeni sunt: abdomen, abducens, acatastasie, achanta, acope, acrochordon, acromion, adducens, adtnoide, adipeux. într-un alt dicţionar, intitulat “Le Tresor de la practique de Medecine ou le Dictionnaire Medical, contenant l’histoire de toutes Ies maladies, et leurs remedes choisis dans Ies observations, consultes, conseils et ordonances des plus habites medecins” (autor Thomas Burnet, Lyon, Baritel, 1691) primii 10 termeni sunt: abbatis, abdanum, abeille, absinthe, acces (-asthmatique), accouchement, accoucher, achores, acide, acier. Chiar dacă exemplele sunt foarte limitate devin posibile câteva observaţii: a) diversitatea termenilor (în special în dicţionarul Burnet) comparabilă cu cea din dicţionarele generale; b) mulţi termeni (îndeosebi din dicţionarul Durelle) au rezistat până în prezent (cu modificări, uneori radicale, de semnificaţie). Dicţionarele nu oferă decât imagini limitate, adesea trunchiate ale vieţii vocabularului. Totuşi, analiza numeroaselor opere de acest gen editate în limba franceză a permis să se observe că evoluţia terminologiei medicale nu este liniară, perioade de expansiune fiind urmate de o stagnare sau chiar de un recul. Astfel, vocabularul medical francez a cunoscut o expansiune considerabilă în secolul al XVI-lea şi un recul vizibil, în ciuda abundenţei de dicţionare, în secolul al XVII-lea (este interesantă coexistenţa aceluiaşi fenomen în literatura franceză: limba lui Racine este mult mai săracă decât cea din timpul Pleiadei). Urmează, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, un progres mai discret, dar de calitate, deoarece prin consacrarea marilor maeştri din clinicile franceze au fost posibile primele modificări de ordin conceptual. A fost clarificată semnificaţia unor termeni cheie, este drept, aproape exclusiv pe baza observaţiei clinice, considerată de Laennec şi Trousseau drept metodă de bază în medicină. Momentul esenţial de expansiune a dicţionarului medical, în care s-a realizat o intensă creaţie de termeni fundamentali, este localizat după anul 1850. Oameni de geniu, ca Louis Pasteur şi Claude Bernard, au creat primul moment prin care se conturează medicina ştiinţifică. Drept consecinţă, francofonia medicală a ajuns la apogeu. în jumătatea de nord a Americii, într-o mare parte din America Centrală, în toată America de Sud, în cea mai mare parte a Africii, în tot bazinul mediteranean şi chiar în Extremul Orient (Indochina şi fosta Universitate “Aurore” din Shangai) exista în fapt o francofonie în medicină. Cărţile, periodicele, dar şi maeştrii proveneau şi respectiv se formau în Franţa. Această universalitate medicală francofonă umplea bibliotecile medicale de literatură franceză. Ce a mai rămas în prezent şi ce s-a mai întâmplat în secolul al XX-lea? Au rămas, evident, termenii medicali de origine franceză, majoritatea având calitatea de a se fi inserat perfect în vocabular, deoarece au fost concepuţi pornind de la tezaurul de rădăcini, sufixe şi prefixe greco-latine. în rest. amintiri frumoase pentru francofili, din care redăm una povestită de Georges Duhamel: celebrul Saint-Exupery, pilot la “Aeropostale”, a suferit un accident în America de Sud. Având o contuzie abdominală, el a fost examinat de un medic practician, al cărui asistent citea cu voce tare din “Les diagnostiques urgents de Vabdomen” de Henri Mondor, tratat tradus în spaniolă. A venit însă secolul al XX-lea şi două revoluţii au schimbat totul în medicină. Prima, revoluţia terapeutică, începe cu sulfamidele în anul 1937. Aceasta, deşi schimbă destinul oamenilor, rămâne doar empirică. A doua revoluţie este foarte recentă. Preparată în deceniul al V-lea, în prezent în plină desfăşurare, revoluţia este declanşată de biologia moleculară care domină medicina. în declanşarea celor două revoluţii medicina franceză nu a mai fost vioara întâi, iar pe lista laureaţilor Nobel sunt mai prezenţi scriitorii francezi. * * * Mondializarea limbii engleze (americane) s-a produs brusc. Forţa cercetării ştiinţifice, lipsa de prejudecăţi (nu contează ierarhia administrativă, ci rezultatele), amploarea fondurilor destinate cercetărilor, capacităţile internaţionale ale editorilor americani (care nu s-au sfiit să neglijeze, dacă era cazul, chiar Anglia) sunt cauzele clare ale acestei consacrări. Că terminologia medicală este uneori în suferinţă, din cauza unor neologisme rău concepute, este altă problemă. 32 Chiar cu mult înainte de “invazia” contemporană în terminologia medicală, limba engleză probase o virtute de mare perspectivă: cuvintele de origine latină erau foarte uşor adoptate, dar nu ca atare, ci prin anglicizare. Ex.: arteria devine artery, vena, vein ş.a.m.d. Un alt procedeu a constat în preluarea rapidă a termenilor clasici cu ajutorul conjuncţiilor, al prepoziţiilor şi al cuvintelor auxiliare, prin intermediul cărora neologismele dobândeau forme specifice limbii engleze şi majoritatea se integrau surprinzător de bine în idiomul englez. Nu mergea, însă, totul perfect, îndeosebi în cazul cuvintelor compuse hibride. Uneori acestea erau bine tolerate, de ex. termenul phlebography putea fi utilizat concomitent cu venography, dar alteori rezultau combinaţii împotriva cărora reacţionau cei convinşi de menţinerea purităţii limbii. Iată, de exemplu, cum comenta Sir Arthur Quiller-Couch, în cartea sa On the Art of Writing, cuvântul antibody: “£7 este, de fapt, un barbarism, o corcitură fără rasă. Oamenii care îl folosesc deviază cursul normal al ştiinţei. Se impune o corecţie severă!”. Reacţia era normală, în locul unui termen hibrid s-ar fi putut adopta forma anticorp, cu atât mai mult cu cât, cuvântul era deja prezent în alte limbi. în ciuda acestui protest şi ale altora asemănătoare, în engleza medicală au rămas mulţi termeni hibrizi. Dar cele mai mari complicaţii au apărut în ultimele 3-4 decenii când fluxul de neologisme provenind îndeosebi din Statele Unite domină evoluţia terminologiei medicale. Limba engleză are o dublă origine, saxonă şi romanică (de sursă franceză) şi de aceea anglicizarea nu este periculoasă prin ea însăşi pentru armonia terminologiei medicale. Este normal ca autorul unei descoperiri în medicină să îşi elaboreze termenii noi care să exprime cât mai bine contribuţia sa. Dacă el o face respectând o serie de reguli şi neignorând tezaurul de rădăcini şi afixe de origine latină, eventual cu ajutorul unui specialist în lexicografic (profesie bine reprezentată în Statele Unite) atunci vor rezulta termeni care, împrumutaţi în alte limbi, vor fi integraţi şi asimilaţi fără dificultate. Din păcate, cum cea mai bună dintre lumi este o utopie, tot aşa, procesul de extindere sau reevaluare a terminologiei medicale în loc să fie exclusiv un factor de clarificare a unui domeniu prolix, cu mai multe tare acumulate anterior este uneori complicat inutil din două motive esenţiale: 1) o serie de neologisme sunt puse în circulaţie prin cuvinte neadecvate terminologiei ştiinţifice, preluate din limbajul comun, altele au încărcătură metaforică sau rezultă prin metonimie; 2) mai subtile sunt modificările la nivel conceptual, încât se ajunge la situaţia paradoxală în care acelaşi termen are o semnificaţie în Statele Unite şi o alta în ţările latine; situaţia din terminologia din domeniul psihiatriei este tipică pentru acest dezacord conceptual. Pentru majoritatea termenilor de origţne engleză se pot găsi cuvinte echivalente, iar cei intraductibili circulă ca anglicisme, cu dificultăţile de rigoare. Deşi utilă, o analiză a anglicizării terminologiei medicale este complexă şi nu îşi află locul în acest dicţionar. Pentru cei interesaţi, recomandăm volumul intitulat “Dictionnaire des difficultes du frangais medical” (EDISEM, Maloine, 1998) elaborat de Serge Querin care, în calitate de profesor de clinică la Facultatea de Medicină a Universităţii din Montreal, Canada, lucrează în cea mai interesantă zonă de confruntare a terminologiei engleze (americane) cu cea franceză. După cum se ştie, anglicizarea este un fenomen lingvistic cu o extindere masivă şi în limba română contemporană. în acest sens, menţionăm o lucrare excepţională semnată de Mioara Avram: “Anglicismele în limba română actuală”, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1997. 33 II. GHID ETIMOLOGIC Terminologia medicală de bază îşi are originea în limbile latină şi greacă, de unde utilitatea acestui capitol în care sunt cuprinse o serie de prefixe, sufixe şi rădăcini provenind din greacă (G) şi latină (L). Pentru fiecare element cuprins în tabel sunt menţionate originea, sensul evocat şi o serie de exemple de utilizare. Pentru facilitarea căutării am ordonat cele trei grupe de elemente de etimologie împreună, în ordine alfabetică şi nu separate. Numărul de afixe şi rădăcini prezente în acest capitol este mult mai mare decât cel conţinut de obicei în majoritatea dicţionarelor. Pentru că, deşi etimologiile reprezintă destul de des un izvor nesecat de curiozităţi lingvistice, cunoaşterea tezaurului greco-latin de afixe şi rădăcini este o cale sigură de înţelegere corectă a sensului majorităţii termenilor medicali de bază, ca şi de diminuare a eforturilor de memorizare, îndeosebi în perioada de însuşire a terminologiei medicale. Din mulţimea de afixe numai o parte sunt cuprinse frecvent în compunerea termenilor medicali. Pe acestea le-am semnalat prin caractere tipografice bold (sau aldine). Este uşor să se constate, chiar dintr-o privire rapidă în aceste pagini, că există serioase resurse clasice de ordin etimologic care au rămas neexploatate. Există, totuşi, semne de diminuare a elanului generat de un "patriotism'’ lingvistic care se manifestă prin crearea de termeni cu totul străini liniei clasice de evoluţie a terminologiei medicale. Nu este mai puţin adevărat că încrederea absolută în etimologie trebuie temperată. Cităm în acest sens opinia profesorului J.-C. Sournia, un cercetător avizat în domeniu, care, deşi exagerează, poate îndemna la reflexie: "Timp de două mii de ani au fost torturate cuvintele greceşti şi savante pentru a le utiliza cum nici Hipocrate, nici Aristotel, nici Celsus nu puteau să gândească” (în "Language medical frangais", Edit. Privat, Toulouse, 1997, p. 81). Este adevărat numai în cazurile, totuşi puţine, în care aceste cuvinte au fost utilizate cu un sens greşit. Altminteri, frecvent s-au produs modificări de sens, uneori chiar la nivel conceptual, sau extensii ale sensurilor termenilor datorită evoluţiei cunoaşterii în medicină. Când această cunoaştere a generat o revoluţie în medicină, adică după 1950, o mulţime de neologisme au fost create îndeosebi în limba engleză, fără "torturarea" cuvintelor greceşti sau latine, deşi rămânem la opinia că multe complicaţii din prolixa terminologie medicală actuală puteau fi prevenite prin recursul la tezaurul de afixe şi rădăcini greco-latine. De altfel, chiar J.-C. Sournia scrie, cu acelaşi spirit polemic, referindu-se la anglicisme: ”Cea mai mare parte a termenilor englezi care au penetrat în medicina franceză datorează includerea lor lenei sau snobismului importatorilor” (op. cit. p. 86). Şi atunci, care ar fi soluţia ? Să se creeze termeni echivalenţi în franceză ? Nicidecum, deoarece adesea această încercare este imposibilă, din cauza proprietăţii unor termeni englezi de a exprima concentrat ceea ce în alte limbi, inclusiv în franceză, ar corespunde unei propoziţii întregi. Este clar că soluţia ideală nu poate fi decât crearea unor neologisme integrate în terminologia medicală internaţională, deziderat posibil îndeosebi prin "torturarea" în continuare a tezaurului greco-latin. Din motive de echilibru, vom cita un alt cercetător francez, H. Laborit (1914-1996), care susţinea că: ”Limbajul ştiinţific aparţine celui care descoperă. Nu este numai just, dar şi indispensabil ca paternitatea vocabularului să revină celui care îşi asumă paternitatea descoperirii” (H. Laborit, "Colloque de terminologie medicale", Masson, Paris, 1976, p. 26). Opinie absolut corectă, cu condiţia ca aspirantul la paternitate să găsească singur, sau ajutat de un lexicograf, un termen cu cât mai multe şanse de integrare în corpul vast al terminologiei medicale internaţionale. 35 A A rădăcină, prefix, SUFIX ORIGINE SI SENS EVOCAT EXEMPLE A-, a, an (G) = sens privativ, absenţă, lipsă abulie, acalculie, afibrinogenemie, agrafie, apnee, AN- avitaminoză, azigos, anizocorie, anoxie, anurie (L) = de la, îndepărtat ele v ', /r abarticulâr/abdudie.^bfector; £ v' \ X . y ' V :- ' " ' '-W ■ \r ; y X" ■ L- ", ■■ \ - y ,, X',\i /'y?» y* X . '■* ' v ; abstinenţă ABCE- abscessus (L) = acumulare de puroi < ab = îndepărtat de + cedere = a trece, a se duce abces, abcedat ;abdomen,;^m^ ab^oirnj^ a -posibil'<'âBdere^â aâcunde,a tăinui^;'o'' ^ "v" ' :; ' V;-i leatepermitea prezicerea viitorului) '' ' f'%:' Pr ;: P -5>/\:/' '; akos (G) = remediu akari (G) = insectă mică - şceturnţLÎ'Soţet',”',-';vX ’fX'X acetabulum (L) = vas pentru păstrat oţetul; cu referire la forma cavităţii cotiloide a osului iliac acinus (L) = boabă de strugure akne (G) - vârf, excrescenţă; greşeală de copiere a lui Actius pentru akfne (G) = tărâţe *, v; accommodare (L) = a se adapta akron (G) = extremitate,;vârf;', C * -'i/ :ţ^ ^ ';f~ aktis, -inos (G) = rază de lumină activus (L) = care acţionează ■ I < agere =,a,acţiona; C .V, ,, 1. akouein (G) = a auzi 2. acuş (L) = ac acumlnâtus (L) =■ ascuţit■; ! < acumen^ -inis - vârf, ascuţiş; acutus (L) = ascuţit akousis (G) = acţiuneâ de a auzi < akouein = a auzi / aqua (L) = apă Pil ad (L) = aproape de, spre, lângă adamas, -antos (G) = diamant, smalţ, substanţă dură adelphos (G) = frate aden, -os (G) = glandă; sens ambiguu, ganglion limfatic sau ţesut glandular; adenoid se referă la un ţesut asemănător celui glandular (ex.: vegetaţii adenoide) aberant, aberaţie ‘ ' âbs6rbânt,7âbs6rbţie;(prin intermediarul absorbitio, autacoide, panaceu ;acant6cît,acântocitoză;hexacant acarian, acarioză, acarofobie acetabulum, acetabuloplastie aciditate; acidocetoză, acidulat acin (pulmonar), aciniform acne^, acneiform acomodare acrocefatie;bc acrofobie,.. "V^acrpzom','^pabiacrie- V;^ s > actină, actinie, actinologie, actinomicină, actinote-rapie > activare, activator, activitate 1. acufenă, acumetrie 2. acupunctura acutizare f diplacuzip, pâracuzîe ^ acvafobie, acvifer, acvocapsulită adducţie, adsorbant, adsorbţie adamantinom, adamantoblast, adamantoblastom mdhadelf adenită, adenocarcinom, adenofibrom, adenom, adenomatoză, adenomectomie, adenovirus, hidrosadenită 37 ADIP-, ADIPO- AMETRO- ADIP-, ADIPO- ADJUV- ADREN-, . ADRENCK AER-, AERO- AFECT-, AFECJO- AFT-, AFTO- ÂGENT AGLUTIN-, AGLUTINO- AGMIN- -AGOG -agogie; AGON- AGORA-, -AGRĂ AL- AL-, ALO- ALANT-, ALANTO- ALB-, ALBUMINO- ALBUG- ALCAL-, ALCALINO- ALEL- ALEXI- ALG- -ALGIE, ALGO-, -ALGEZIE, ALGEZIO- ALIEN- ALIF- ALOPEC- ALVEOL-, ALVEOLO- AMALGAM AMAUR- AMBI-, AMBO- AMBLI-AMBUL-, -AMBUL , AMETRO- adeps, -dipis (L) = grăsime : adiuvans, participiul prezent al verbului adiuvare (L) = a ajuta ad (L) = aproape de + ren, -îs (L) ~ rinichi; se referă la ' ' glandele suprarenale •, ; ’ - aer, -os (G), aer, -is (L) = aer; prin extensie, orice gaz affectuş.(L) = stare de spirit, afecţiund, boală < afficere,= a afecta, a slăbi, aphthae, -arum (L) = afte < aphtein sau haptein (G) = a arde agens,-ntis (L) = activ, viu < agere = a acţiona, a pune în mişcare agglutinare (L) = a lipi, a uni agmen, -inis (L) = mulţime, gloată " , agogos (G) = care conduce spre eliminare agoge (G) = conduită, direcţie agon (G) = luptă agonistes (G) = luptător agora (G) = piaţă publică - agra (G) = atac, apucare < agrein = a pune mâna pe ala (L) = aripă ' ., , allos (G) = altul, diferit ca natură (prefix utilizat uneori fără prea multă rigoare) alias, -aritos (G) = cârnat , 1. albuş (L) = alb 2. albumen, -inis (L) = albuş de ou albugo, -inis (L) = albeaţă , al kali, al-qaliy (Ar) = sodă, potasă allelon (G) = de la unul la altul alexein (G) = a proteja, a apăra , algidus (L) = rece, îngheţat algos (G) = durere algesis (G) = simţul durerii adipocit, adipoză, (sindrom) adîpozogenital adj u vânt adrenal, adrenalină, adrenergic, adrenocortical, adrenblitic aerob, anaerob, aerobioză, aerocolie, aerogastrie afectiv,, afectivitate, afectomotor aftă, aftoză, aftovirus agent : aglutinabil, aglutinare, aglutinogen agminat', colagog, galactagog demagogie, pedagogie agonie, agonist, antagonist agorafobie pelagră, podagră alar alergie, alogen, alogrefă, alokinezie, alopatie, alo-sterie, alotipie, alotriosmie, alotriofagie, alotropie alantoic, alantoidă, alanţoină 1. albicans (Candida), albinism 2. albumină, albuminorahie albuginee, albugo alcalin, alcaloid, alcaloză, alcalinoterapie alele aiexine algid (perioadă algidă a holerei) cefalalgie, mialgie, nevralgie, algodistrofie, algofilie, algofobie, algoparalizie, analgezie, algeziometru alienare (L) = a înstrăina, a aliena aleiphar, -atos (G) = grăsime, ulei alopex (G) = vulpe; boală semănând cu râia vulpilor, în care le cade tot părul ./ > alveolus (L) = cavitate mică dim. < alveus = cavitate origine incertă: amalgama (L alchimiştilor), malagma (G), almulgam (Ar) = masă moale, emolient amauros (G) = întunecat amaurosis (G) = orbire ambo (L) = amândoi amblys (G) = tocit, şters, imperfect ambulare (L) = a merge, a se plimba ametros (G) = fără măsură, disproporţionat < a = lipsit de + metron = măsură alienare, alienat. alifatic alopecie alveolă (pulmonară, dentară), alveolită, alveolo- capilar amalgarh amauroză ambidextru, ambisexualitate, ambivalenţă, ambo-ceptor ambliacuzie, ambliopie ambulanţă, ambulator, somnambul, noctambulism ametropie 38 amfi-, amfo- APIC-, APICO- AMFOR-, amforo- AMIGDAL- AMNÎO- ANA- ANCHIL-, ANCHILO- ;^nc6Ki: ^ ANDR-, -ANDRIE, ANDRO- ^ne;mo- ANEV-, amphi,;amphb(G^ ambele părţi; ambii - ; ,7/<; ămfiartrbzâ, âmfîpatic; amfoţer, amfotonie, >7' s ‘; ■■■' ;7\7777 77: 77 ■ V “v :j;77; r 7 W vamfetrop \7' 7y: * ' . '■ ::: 7 ” - amphora (L) = amforă amforic (suflu), amforofonic amoibe (G) = alternanţă, schimbare : ^ ; ; > ,amib[ază,amiboid, amoebă, amoebicid < amîbe in;^%alterna, a'Sbhimba^ y: ■ yV/^Y '77^77*7' y*77 7 7 7 ■';" amygdale (G) = migdală amigdale, amigdalectomie :amylon(G)7ar^ylum:(L)7 amidon \ 7/ / \;; 7' amilazemte, amilazurie, amiloid, amiloidozâ amnion (G) = membrană a fătului amniocenteză, amniocit, (lichid) amniotic ampuHă (l) = flăconaş, vâs mic pentru ulei său parfum *' " ampular;ampulăr ampulită 7 ana (G) = din nou, în jurul, contrariul lui, în revenire, în sus anabioză, anafază, anafilaxie, anafilatoxină, ana- gen, analeptic, anasarcâ anabole(G)Ha£ţiunea deaurcâ, de a construi { , ; v anabolismv anabolizaht 7 < anabăllein =;a bonstrui^aaruncaîrisus i '7 .. 7';;' ^ ;7 / ^ 77' ^ \; 'cV,' ^7;' 7 7< 7 ^ 177 / / ^ 773';:^ '^'v"adnexus (sau ânriexus) (L);~ legătura ; ,7 77 7 7,7 anexe(utenne, embrionare), anexită, anexopexie ANG- angina (L), angor, -oris (L) = sufocare angină, angor < angere = a strânge, a sufoca ^NGEI-, ^ angeion (G) vas 7 7, ; 7 angeită, angeiologie, angiectazie, angiocardiografie, ÂNGEIO-, " ^ , ' , , ' angiocolită^ angiom,'angioscintigrafie, angiospasm, ANIM- animus (L) = suflet animism ANÎZO- ' ânisbs (G) = inegal : 7-~: , s ănizocitozâ, anizocorie ANOM- anomos (G), anomalus (L) = neregulat anomalie ĂNŢj,; 7 ariti (G) = contra; care se opune Ia - 77-7/ : ■ V antagonist, aritalgic, antibiotic, anticoncepţional, ANTE-, ante (L) = înainte, care precedă în timp, în faţă antebraţ, antecedente, anteflexie, antepoziţie, ANTERO- anteversie 7-ANŢEM anthema (G) = înflorire - 7 enantem, exantem , , ANTR-, ANTRAC- anthrax, -akos (G) = cărbune antracoid, antracozâ, antrax ANTR-,, antron (G), anţrumXL) = cavitate, peşteră, antru { . ^ antrectomie, antru, antromastoidită, antropiloric ;ANTRO- (mastoidian, gastric) ^ / , , V ; ^ 7 77- ANTROPO-, anthropos (G) = om antropogeneză, antropometrie, antropozoonoză, -ANTROPIE zooantropie ANUL-, : ' r anuluş (L) = inel v ^; , 7 VK" :7-andlar, anulocit, anuloplastie APENDIC-, appendix, -icis (L) = adaos, supliment; sensul anatomic apendice, apendicită, apendicocel APENDICO- datează din sec. XVI APEX-, : apex, -icis, (L) = vârf, culme , , r 7 : , ; apex, ăpexită, apexocardiogramă, apexogramă API-, apis (L) = albină apicultură, apiterapie, apiofobie APIO- APIC-, ' apex,-icîs (L) ~ vârf7 : < \apical, apicectomiet,apicoIizâ 39 APO- AUDI-, AUDIO APO- ARAHNO- :%RB ARC- gAR(^;Kr;\r AREN-, ARENA- vr ARGENT- ‘AR^R^V^V^' ARGIRO- ARHE- apo (G) = în afară, la exterior apoenzimâ, apofiză, aponevroză x;;7;hapdis:(G);~ :unire^fuziune jjoncţiunex' ;■ r v; ^napşa»oJ'^J;^\ 5 :'v: { , *,#< ' V*>V , ^v ' '' arakhne (G) = păianjen; care seamănă cu o pânză de arahnodactilie, arahnoidă, arahnoidită, păianjen arahnoidocel -il¥f:^ktâwâ£b^ x"\^ ^ ■ v arcuş (L) = arc, boltă arcadă, arciform ,fartG)taş'^);fc>^oarctaţie^';^;5 1. arrhen, -enos (G) = bărbat (puţin utilizat) 1. arenavirus, arenoblastom 2. arena (L) = nisip 2. arenifer, areniform tu- ARITENOID-, ARITENOIDO-ARIŢM- 5 /\/ AROMA- ARTERIO? S?}k'% “y; ARTIO- ARTR-, ÂRTRO- ; ASC-, ASCO- ASPÂRAG-, ; arkhaios (G) = vechi ^ arkhein (G) = a guverna, a comanda >; s : 1 arytainoeides (G) = în formă de ulcior • < arytaina = ulcior + eidos = formă >/ x ^anthmos (G) Snumăr^5 ^>vyy;' aroma, -atos (G), aroma, -atis (L) = aromă, plantă aromatică arheobacterie :/ anarhie, monarhie, aritenoid, aritenoidectomie, aritenoidopexie >/JaVitm^ ., aromatizare, aromaterapie X^r*^- yy^iv^wuay 1 ^y1 wvn ai uivi' ucm^cju va auwi wp ^ # '-/V$ >-■> <"Vs y*\ %,y; ; x ; y conţin; aer) xa ^ 5;. A f xxy y< k'J^ K:^ V>—; x x artios (G) = pereche artioploid ! . 'arthron (G) ^în^heieti]ufâ|^rfic^la^e',7' °y"'arinS£artrocleză, artrofii artrografie, artroscopie, » ( '„V;f v^" """/.I^Wdrârtroză1 v:" - askos (G) = burduf ascită asparagoş (G), asparagus (L) -sparanghel, asparagu$; ^- ^;asparaginâ, aspartazâ^ âspartic ; \ ^ ? ^: v V, '-i: XV j > :%"i£ ^ ' ■;'' < \ r\' ; > ;; * v;, ; '' ' ASTEN-, asthenos (G) = fără putere astenie, astenopie, miastenie, neurastenie -ASTENIE astheneia (G) = slăbiciune < a = fără + sthenos = forţă, putere ^AŞÎER-,: ;;;/ : : pster, -eros^G), asţron (G) = stea ;; v " astenon,"ăstrocit/astrocîtom, astrovirus , - .. ASTRO- ; v v^1 ^\7"; >* , '*&V" C"^ 5» T^l«' !-*vr' *':-*/ 'P&!'■ y v' ;^ '' : ;'rr ^ ' ATER-, athere (G) = terci, fiertură; tumoră din materie grasă aterom, ateromatoză, ateroscleroză AJERO- ... ....... ^ ............ XTIC-, vx> x xAtticus (L) ^ al ĂtîcjC al Âtenei; etajul superior al unei ,; 1^ f aticită, aticotomie #< x- ; ' AŢIGO-^ t : ; construcţii după moda din Atica / - 'V ^ / V,> J,' /V/', ; \ ' '/ ATMO- atmos (G) = vapor, abur atmosferă, atmoterapie ÂTREŢv ;x, .t{ ..'atretos (G)' = fără deschidere, hegăurit ; ;'%x / V atfetehterie, atretogâstrie (atrezie gastrică) ATRETO- ?X" {XX X' :;;:-X^Xx^XXXX;?';;X ATRIO- atrium (L) = vestibul, curte interioară; auriculele inimii atriotomie, atrioventricular < ater, -tra, -trum = negru (deoarece în această cameră se făcea focul la romani, iar pereţii se înnegreau) ATROP- ' V: atropa (L) ^beiado^^xx^/x''7/;;; r / v ^ ;atropină v; ' ;; v ; ' ^' z , '< '<'''%>;;;^ C*r 12: aurum (L):^ aur^i ;;: v(''' ■ ^: *; > -,/*;;; ,Ai'4ureiiâ''(0'^de>aurSV' ^ auricula (L) = urechiuşâ dim. < auris = ureche atjfos (G) automatos (G) = spontan auxe(G) ^'creştăr^^|\< 'r'5''" ^~ e^olţa'^v ^ 'f' ^w?->V>Vf; ^><: ■■*&vT v''K - " " \"v'* 1. axon (G), axis (L) = ax 2. axia (G) = valoare, evaluare 'ax8la:(tji^\^&u6ai^â>yi^\;^5^'!'' sufix folosit în chimie pentru formarea denumirilor enzimelor i (G) = lip$lt de ^l^g^XG) =s pereche, jug ^ ' ^ n azur (Fr. veche) = albastru ^'p \ i ~ ^ ^ţl v:: ..... .. ^ |,;/ SV BACIL- BACTERIO-; : bacillus (L) = bastonaş, bacii j bakterion (<3)2 BaS6na|; bacterie \ dim!^ bakteria bastonul ^7'TI ^ 1 f ",**V : 11 auripuneturâ, aurometru - ; ; ',. . 2/âuric/^uriffc^ aureomicină auricular, auriculoterapie ^4, ii; Sau^iTW;dutdaglufinare, auto^resiune, âutoanti--' cbrp, autocnh, aut6historadiografie, autoimuhitate, I kt A ^ autopsief autovaccin ; W <' ■■ '; ' ^- - automatism auxahoiogie/auxilitiCj auxihă, auxocardie ^^— A v':- . 1. axial, axis, axometru, axon 2. axiologie, cronaxie 'V' axiîar, akilotomle ,.;':.; .. ţ ^ : /:' ' v -:: ft' -ATP-ază, hidrolază, kinazâ, urează ■■ V/' ^ '^'-'âzigosXvedey; v - ' ' azurofil bacilar, baciiiform *V* :'^bapfericid, bacteriemie;bacteriofag, bacteriostâtic BAI.AN-, balanos (G) = ghindă; gland balanic, balanită, balanoprepuţial BALANO- m&sM banismds;(^^salt7;sâr^ ^ . i hemîbal]sm ;J „'5;, * "{ ~' ■■,4 “ ! V' ^'' /f' ' ^ ; '/ /' r ' VI; banlâlîe, bariu \ \ : ' : BATI- bathys (G) = adânc batiestezie ;VbĂtmv: ' ^ bathmos (G)^= prag - ' VXV, „ ' -v : '?> • 'i v, batmotrop' > : ^ V' ^ 1 SilălSil BATRAC- batrakhos (G) = broască batracian băzp; / ; '':'" ; başis (G,L)^ b'ază =; :V ^^,; /;; ^- , [ bazilar, bazocelulan abazie iB/^0-rTr: Miiliii! Bl-, bis (L) = de două ori biauricular, bicarbonat, biceps, bicuspid, BIN- bini (L) = câte doi bigeminism, bioxid, bipolar, birefringent, binar bibLio- biblion (G)^= carte , ^ : ( 1 , bibliografie, bibliomanie -BIE, bios (G) = viaţă aerobie, anaerobie, biocenoză, biodisponibilitate, BIO-, bionică, bioritm, biotehnologie, abiotrofie, antibiotic, -BIO-, aerobioză -BIOZĂ BILl- V; , „ bilis (L) W bilă ^ , \ bilirubină, biliverdină, porfobilinogen, urobilină BIS- byssos (G) = bumbac bisinoză, bisoid BLĂSTOs blastpcisL.blastogeneză, blastomer, eritroblast, -BLAST, '\ ,.' ^ ' '* '' ' ' s; trofoblast, limfoblastom , -BLASTOM itM îlŞM&-M' ■ ■.'■ $?■ ■ ■ •■' -; ■ ■■ BLEFAR-, blepharon (G) = pleoapă blefarită, blefaroconjunctivită, blefarospasm, -BLEFARIE, ablefarie BLEFARO- 41 BLENO- CAMER- BLŞNQ- 7 -BLEPSIE -BOLIEy/v ,Y -BbusM,;;" < ; BOLO-BOTRI-, BOTRIO- BRADI- %r$hi- BRAHI-, BRAHIO-, -BRAHIE VBBŞVI- BRIO- .. ^/bjejirids^G) ^mucuşY-YwV '* Y**- \Y ;Y KY Y v Y" blenoragieY'' ; v% blepsis (G) = văz, vedere anoblepsie ^;>5^ţ>S!€K(C|). bBlomefru;:' ' p^wYHYi^V' '< 5, ^:f Y- ^YyY -, -v,,k'%■ y>-xJyy^y vv# ,%y#> *- /<<,»■&*;",7CrY *Y'Y; fetuliform|toiulisni.yyA?Y YY " Y * j'' Y " bradys (G) = încet bradicardie, bradikinezie, bradilalie, bradipsihie Yy t^rakbysXG)1 Y ' i brakhion, -onos (G), brachium (L) = braţ brahial, brahialgie, brahiocefalic, abrahie ESROM-, BRDM^i ~^w BROMATO- 1. bryein (G) = a creşte 2. bryon (G) = muşchi 7 Y>iyy< YYY YYY4YY77YYY: ::v -' Yv-' l broma, -atos (G) = hrană, aliment ,' *vyV" ;'W% /t i* .s,, i", '' ^ ^ / ■ \ - / ' j 1. embrion, embriologie 2. briologie * . brprnidă, bromism, bromopnee - BRONHO- BRUX-, BRIC-BXJBON-, jBbBOlNd-:1, * BUC-, BUCO- buubq- î?: 77 -BULIE burş-,/ ; v; BURSO- BUTIR-, BUTIRO- '*AV"-r V "Y Y' * '' ' --■■>*-"-. ' < ■■■■■' *■' ' bromatologie brykhein (G) = a scrâşni din dinţi 7YYJ .7,.:^;'^..a:b|Qpţ^l^iazîe, bronholit y7y Y' ' \ i bruxism, bruxomanie, bricomanie ..îX}/:#lf,|&b^rJbU^ ' ^ S'M bucal, bucofaringian ;;Vbjuîbus (L) s= bulbu:'^t.ţ>uii^r.m5"M v* -V , bucea (L) = gură :;V6uibustL) = h,,lh boule (G) = voinţă ^' byrsa (G), -bursa (1.) ^•pbngâ; sac de piele r butyrum (L), butyron (G) = unt abulie >"*/' '-"bursă,;bUrsftă * butiric, butiroid ' o,.' ' y- "' '/ --V',' -,/■ "■ " -'r '7 ('< v£: CACO- '^feAiNĂ;;'Vv.;ri.v ” V ;■ '* " CAL-, CALO- ^^CA^^EAi V;/;; ' CALC-, CALCI-CALCÂNE-CALCUL(-), CALCULO-CALICO- J CALOR-, CALORI-CAMER- * kakos (G) = rău <^semn^a^:^erjyâţii cocainei cu âcţiuhe farmacd^ ică f ^identică^;/ frr o> — - r'[''C; v' kallos (G) = frumuseţe khalasîs (G) = relaxare 71 'c '-'7.... 7-; ^7' - 7' v;7; calx, calcis (L) = var; calciu calcaneum (L)> călcâi* 4 7 V ; calculus (L) = pietricică 1 kalyx,>ykos (G),^calyx, -ycis (L) = cupă, învelişul florii ^ 2. khalixv-ikos (G),= var, pietriş y ; J / .. Yyy "";7 Y \ calor, -oris (L) = căldură camera (Italiană) ^ câmfera y, / \Y '':;V'v-y7^ ' v\'\ ^ *'',f!"-..■■'■■ V'7; - ' ■ '■■ ' ' ■■' cacosmie, cacodilat 77ncw6^ină, procăină xilocaină " ' caligrafie, calofil, calomanie : v; acâtazie;' y: ;-7' î; -' * "'' :#v'' Y- \ ^ V şi CHÂLAZO- calcar, calcifilaxie, calcinoză, calcipexie, calcitonină, calcitriol calcaneodinie, calcaneu calcul, calculos, calculocancer, calculografie .. ^ 1 eaIice, caIicectazie, calirafie.;.. Y7 27balîcoterapie, calicoză ,, calorie, calorimetru cameră (anterioară â ochiului, hiperbarică); camerulâr 42 CAMPILO- CENT-, KENTO-, -CENTEZA CAMPILO- CÂMPTO- . CANAB- CANCER-, ‘CĂNCERO- CANT- CANTO- CAPILAR-, CAPILARO- CAPIT- -CAPNIE, CAPNO- CAPSUL-, 'CAPSULO- CARBO-, CARBON- CARCIN-, CARCINO- CARDI-, CARDIO- CARFO- CARIO- CARN1-, CARNO-CAROT- CARP-, ^ CARPO- CATA- CATEN-CATOPTRO-CAUD--CAV-, CAVERN-, CAVERNO-CAZE-, CAZEI-, CAZEO- CEC-, CECO- CEFAL-, -CEFAL, CEFALO- -CEL CELI-, CELIO-CELUL-. CEMENTO- CEN-, CENO- CENO-, KAINO-, KENO- CENT-, KENTO-, -CENTEZA kampylos (G) = încovoiat kamptos (G) = încovoiat kannabis (G), cannabis (L) = cânepă cancer, -cri (L) - rac, crab; cancer Campylobacter, campilognaţie camptodactilie ; canabinoide, canabism anticanceros, cancer, cancericîd,xancerogeneză quantus (L) = cât de mare cantitate (prin intermediarul quantitas, -atis), cantitativ (prin intermediarul quantitativus) kanţhos (G), canthus (L) = buza unui vas; unghiul ochiului cantectomie, epicantus, cantoplastie capillaris (L) = capilar capilar, capilaritate, capilaroscopie < capillus = fir de păr caput,-itis (L) = cap ; ' ^ . capital ^ kapnos (G) = fum acapnie, capnometru capsula (L) = cutie mică \ capsular, capsulectomie, capsulită, capsulotomie carbo, -onis (L) = cărbune carbometrie, carbonat, carbonizare karkinos (G) = rac, cancer kardia (G) = 1. inimă 2. sfincterul cardia karphos (G) = pai uscat, ramură uscată karyon (G) = sâmbure, nucleu caro, camis (L) p carne ' . , karos (G) = somn profund (deoarece compresiunea arterelor carotide antrenează pierderea conştienţei) 1. karpos (G) ^ pumn 2. karpos (G) = fruct kata (G) = în jos; folosit cu sensul de degradare catena (L) = lanţ katoptron (G) = oglindă cauda (L) = coadă cavus (L) = gaură caverna (L) = cavitate , / < cavus = gaură caseus sau caseum (L) = brânză carcinoid, cârctnom, carcinomâtoză 1. cardialgie, pericardită, cardiomegalie, cardiopatie 2. cardiospasm, cardiotomie carfologîe , cariokinezâ, cariolizis, cariotip , carne, carnîficaţie, carniform, carnofobie carotidă, carotidian 1 carpian, metacarp, carpocifoză 2. pericarp, carpofag - ' catabolism, catalepsie, cataliză, cataplazie, catatonie bicatenar, catenă catoptrofobie caudal, caudat (venă) cavă, cavitate, concav cavernă, cavernos, cavefnostomie cazeum, cazeină, cazeificare, cazeogen caecus (L) = orb kephale (G) = cap kele (G) = tumoră, hernie, koilia (G) = pântece cellula (L) = cămăruţă dim. < cella = cămară caementum (L) = piatră brută de construcţie koinos (G) = comun kainos (G) = nou, recent cecal; cecitate, cecoplicatură cefalalgie, cefalee, cefalometrie, brahicefal, hidrocefal, leptocefal, microcefal colpocel, omfalocel, rectocel, varicocel celialgie, celioscopie celula, celulifug, celulită cement, cementoblastom, cementocit cenestezie, cenestopatie, cenobioză cenogeneză, kainofobie, kenoglosie kentein (G) = a înţepa , centalgie, kentomanîe, amniocenteză, kentesis (G) = înţepătură " * ' cefalocenteză, pericardocenteză 43 CENTI- CIS(-) CENTI- centum (L) = o sută centigrad, centigram, centimetru, centipoise iiiSilSilSs centrai/ centrifug, centripet, ce ntromer, centrozom CENTRI-, : fcENfRb-1": • ■ -CEPS caput, -itis (L) = cap biceps, triceps IffiHBŞIllBSlH receptus (L), pârtiei pi uf trecut alvefbului recipere = a primi chemordceptor, riociceptiv, receptor CER- cera (L) = ceară ceromel, ceroplastie, cerumen iilii!l!l!liî! ':V' kerkos(G) CERVIC-, cervix, -icis (L) = gât CERVICO- CESTO- kestos (G) = centură brodată CHALAZ- khalasis (G) = relaxare CHALIC- . khalîx, -ikos ;(G) = piatră de var , CHEIL-, kheilos (G) = buză CHEILO- CHELO- khele (G) = cleştele racului, cicatrice CHEMO-, khemeia (G) = alchimie CHIMIO- CRERO- khairein (G) = a se bucura -CHETĂ khaite (G) = fir de păr CHIĂSM- : / khiasma (G) = Încrucişare .. CHIL-, khylos (G) = suc CHILO- ■lliiSBI CHlMO- CHIR-, kheir, -iros (G) = mână CHEIRO- CHIST- kystis (G) = sac, vezică CIAN- kyanos (G) = albastru CIBERN- \ ( . kybeman (G) = a guverna ; CICL-, kyklos (G) = cerc CICLO- -CID caedere (L) = a omorî CIF-, kyphos (G) = cocoşat (-)CIFOZĂ kyphosis (G) = cocoaşă CILI-,, * , ciliunrf(L) = geană, xil CILIO- >' CIMB-, kymbe (G), cymba (L) = barcă, luntre CIMBO- CIN-, V ; kyori, kynos (G) = câine CINO- CINE-, kinein (G) = a mişca CINEMA- kinema, -atos (G) = mişcare CINET-, kinetos (G) = mobil , CINETO- \ < kinein - a mişca ' -CIPIENT recipere (L) = a primi, a lua CIPRI-, Kypris, -idos (G) = zeiţa din Cipru (Afrodita) CIPRIDO- CIRCUM- circum (L) = împrejur CIRO- , kirrhos (G) = galberi-roşcat CIS(-) cis (L) = de aceeaşi parte cerebel, cerebelos cerebrâţ cerebr6mr cerebromalacier cerebrozid" cervical, cervicită, laterocervical, cervicopexie, cervicovaginal cestode chalazodermie V. şi -CALAZIE cheilită, cheiloplastie, cheiloschizis chelator, cheloid ' " chemokine, chemoluminescenţă, chimioprofilaxie, chimioreceptor (chemoreceptor), chimiotaxie, chimioterapie cherofobie, cherornâhie spirochetă , „C " ! ^ chiasmatîc, chiasmă achilie, chilangiom, chilifer, chilomicron, chiloperitoneu, chilotorax / echimoză,: parenchim, chimotripsinâ chiropractică, chirurgie, cheiromegalie chistadenom, chistectomie ciancobalamină, cianogen, cianoză, cianură, piocianină cibernetică, cibernine ciclită, ciclotimie, ciclotron , bactericid, fungicid, spermicid, virulicid cifoscolioză, cifoză, carpocifoză citiar, ciliectomie, ciliofor cimbiform, cimbocefalie cinantropie, cinic, cinofobie cinedensigrafie, cineradiografie, cinescopie, cinematică ^ cinetică, cinetoză ; incipient, recipient ciprifobie, cipridofobie circumcizie, circumducţie, circumvoluţie , cirogen, ciroză configuraţie moleculară cis 44 CIST-, CISTI-, CISTO- COL-, COLE-, COLO-, -COLIE cist-, \; kystis (G)=: sac, vezică \ ......( ; astectomie, cistitâ, dacriocistită, cîsticerc, cistosco- .piercistostomie, cistorafte CISTERN- cisterna (L) = rezervor de apă cisternă, cisternografie < cista = cutie CIT-, 5 '-v: v : , kytos (G) =,cel^ scobit); ; acantdcit,!citodîagnostic, cttogenetică, citoplasmă, y citostatic; citotpxicîtate, eitotrbpism, erîtrocit, IfiliillSiî hepâtocit; limfocit; pericît, trombocit / CITR- kitron (G), citrus (L) = lămâi citrat, citric, citrin CLADO- klados (G) = ramură mică, mlădiţă cladosporiozâ ;feLASMATO- , ; /klasma, -atos (G) ^fragment, ;bucăţică rupta - y ( y >\ -CLAST-, klastos (G) = sfărâmat, spart elastic, clastomanie, osteoclast, coloidoclazie, -CLAZIE klasis (G) = ruptură, fractură tricoclazie ipliii Sfilllllfc-';: clatrif-orum (L)^gratii /* .!,y, ^ , *y, .. CLAUSTR- claustrum (L) = închizătoare, barieră claustrofilie, claustrofobie < claudere = a închide iiiiiillill v - ciavîs (L) = cheie; cu sensul de loc închis 5 : < :autbclav * CLAVI- clavis (L) = cheie claviculă, claviform clavicula (L) = cheiţă ţ " kleisB;-idos (G)^cheie, de unde claviculă (os îh formă de y ydeîdotbrnîb,: sternocleidomastoidiany yOLEIDO- ' 'Cheie) *:;!(* : \^y ,yy; >,'{'f yvi -CLEISIS kleisis (G) = acţiunea de a închide blefarocleisis, colpocleisis ' l r cleptbîobie, cleptomanie. O 1--- Q. 9 CLIMAT-, klima, -atos (G), clima, -atis (L) = înclinaţia soarelui, de climatic, climatopatologie CLIMATO- unde: latitudine, climat SBIIIliBi .. clinică,!clinomanie, clinostatism -CLIZ klysis (G) = spălătură bronhocliză, rectocliză CL;ON(-) klon (G) - mlădiţă, lăstar; y, CLON- klonos (G) = tumult, dezordine clonic, clonus CLOR-,, khloros (G) =.verde,\clor ; , ^, ., , ( - , , y . v , clorhidrie, clorizare, clorofilă, clorom, cloroză CLORO- -CLUZ- claudere (L) = a închide malocluzie, ocluzie cnem- : cnemalgieygastrocnemian co-, cum (L) = cu coenzimă, coeziune, cofactor, confabulaţie, conta¬ CON- giune, contaminare COAN- khoane (G) = pâlnie/ \ ; ' COARCT- coarctatio, -onis (L) = strâmtare, îngustare coarctaţie < coarctare = a strâmta V.şi-ARCT- -coc, kokkos (G) = boabă, bob enterococ, pneumococ, stafilococ, coccobacil, coco- cocoid' COCCI- kokkyx, -ygos (G) = cuc, cu al cărui cioc se aseamănă osul coccidinie, coccis coccis CODE- / kodeia (G) = capsula de mac codeină COERC- coercere (L) = a ţine strâns coercibil, incoercibil COFO- ., kophos (G) ~ surd ^ '< cofochirurgie, cofoză COHL- kokhlias (G), cochlea (L) = cochilie de melc cohlear, cohlee COILO- , v.KOILO- . y"'"' , \ kosmos (G) = ordine, univers . kosmetikos (G) = referitorla podoabe . -. ; < kosmos = ordine; fig., ornament , costa (L) = coastă coledoc (canal), coledocită, coledocolitiază, cole-docotomie coleocel, coleoptozâ, coleorexie coloboma , colora nt, coloraţie , fotocol ori metru colpectomie, colpocel, colpocitologie, colpope-rineoplastie, colpoperineorafie condilectomie, condilian, condilom, epicondil, condilotomie condral; condritâ, condroblast, condrocit, condrofit, condromatoză, condrosarcom, condrioliză, mitocondrie ;cbnidiospor, boniomătrie, pneumoconiozâ conjunctivă, conjunctivită contraceptiv, contraextensie, contra indicaţie, controiâteral , : copiopie, copofobie sincopă; sarcopt coprocultură, coprofagie, coprolalie, (examen) coproparazitologic, coprostază \ corectopîe, anizocorie coracoidă corditâ, notocord, cordotomie cord, precordial ' coree/coreiform, coreofrazie, coreoatetozic corioadenom, coriomeningită, corioretinită ' corpidită, coroîdbciclită corista, coristom brahicorm, neurocormie • 1. coronar, coronarită, coronarografie, coronavirus 2. coronoidă intracorporal cortical, corticorezistenţă, corticosteroid, cortico-suprarenală, corticotrofinâ Corynebacterium .. cosmobiologie, cosmogonie, microcosmos, macro-cosmos cosmetică, cosmetologie intercostal, sternocostal, costotomie, costovertebral 46 COTIL- CVINT- ''i cox-, coxo- jCRANIO- . Or 1 -CRAZĂ, -CRAZIE '"CREÂfev^ ' I ;CCREOtJ CRENO-/-pRESGENT, jCRETv'v ;" '' - '] CRICO-, CRICOID- *: \ CRIMINAL-, CRIMINO-;-C,R!N^; "x' CRINIE CRIO-, CRI- ::CRiRf^^v fpRIPTCu4 V'i CRISTAL-, CRISTALO-jpRIZO^ ,y -CROIA, -CROISM ^CRQM^:^, CROMv ^ CROMAtO-, ; -CROMIE CRON-. CRONO--CROT, V -QROTISM CRUR-CTENO-CUB-, CUBO-CUBIT--CUL, -CULĂ CULDO-CULI-, CULIC-CULT-CUNE-LCUPR-, CUPRO-/ -CUSPID CUT-, , CUTI-CVADRI-, CVADRU-CVART- 'V, CVASI-CVINT: . kotyledon (G) = cavitate, adâncitură > - kotyle (G) = strachină , coxa (L) = şold \ s cranium (L medişvală),= crăn1u ,, j > ^ ; krasis (G) = amestec, constituţie a unui corp, temperament krene (G) = izvor crescereVcrescŞntis, cretuş"(L) = a creşte \ ^ krikos (G) = inel + eidos (G) = formă (în formă de inel) criminalis (L) = criminal < crimen, -enis = acuzaţie, învinuire krinâin (G) = a separa pe; cu sensul de a secreta }/, kryos (G) = frig krystallos (G), crystallus (L) = gheaţă, cristal khrysos (G).-auo ^ \ ; khros (G) = tentă, culoare cotiledon, cotiloid coxa vara, coxalgie, coxartroză, coxofemural craniecţomiercraniologie , crază (sanguină), discrazie, idiosincrazie ; _ creaiină, dreatinină, creofag, pancreas crenic, crenoterapie ; concresceht, excrescenţă (prin intremediarul excres-centiâ); acreţie (prin intermediarul accretio, -onis) cricotomie, cricoidectomie ; cnmodinie, crimofil ^ , , * criminalistică, criminologie * enddcnn, exocrinf ăutocrinîe, paracrinie crioanestezie, criodecapaj, crioproteină, crioscopie, criestezie criptorhidie.criptogenetic, criptomnezie cristalin, cristalite, cristalogenie vcrizopexie, crizoterapie , alocroism, cianocroia, dicroism khroma, -a tos (jG) ^culoare: khronos (G) = timp ( krotos (G) = bătaie \ crus, cruris (L) = coapsă kteis, ktenos.(G) = pieptene, creastă kubos (G), cubus (L) = cub cubitus (L) = cot: " ; { -culus, -cula, -culum (L) = sufix pentru formarea diminutivelor cul-de-sac (F) = fund de sac culex, -icis (L) = ţânţar cultura (L) = cultivare . cuneus (L) = cui cuprum (L) = aramă roşie, cupru cuspis, -idiş (L) = vârf cutis (L) = piele . . ^ - hipodrom, cromafin, cromatină, cromofor, cromo-zom,;acromatopsie, cromatografie, discromatopsie, acromre, discromie cronaxie, cronic, cronobiologie, cronotropism catabrot? dîcrot, tricrot, dicrotism inghinocrural ctenqcefai, ctenomicete cuboid, cubomanie cubital, cubitus . spicul, ventricul, cuticulă culdoscopie, culdotomie culicid, culicide, culicidism / hemocultură, urocultură cuneiform, cuneohisterectomie . cupremie, cuproproteină, cuprorahie, cuproterapie bicuspid, tricuspid ' cutanat, cuticulă, cutireacţie, cutis laxa quadrus (L) = pătrat cvadriceps, cvadriplegie, cvadrigeminal, cvadruplu quartus (L) =?;al patrulea, ^ , (febră) cvartă quasi (L) = cam, aproape cvasielastic quintus (L) = al cincilea ^ 5 \ cvintan, cvintupli 47 D DILAT- D DACRI-,4'■: '■'v' ; dâkryori(G) ==Jacnmă$;' v; >; 4.,* V 4 HK;;: ^'C’^^^rioă&enită, dacrloclstitâ, jdacriolit ' 4 ' Mc)k\6t:i\'\ V,7;:;r V:; >r;t * ”ţy* c 4^V; 'r : * " -t - -DACTIL, -DACTILIE, DACTILO- daktylos (G) = deget pentadactil, sindactilie, dactilofazie, dactiloscopie deshidratare, , deţumes- DECI- decima (L) = a zecea parte decibel, decilitru, decimetru \>s ^ * w -DELIC delos (G) = evident, manifest ' -DElF''^ ^ ;:delphys (G):Cuter/pan DELT- delta (G) = a patra literă a alfabetului grec DEMoV>v<^ demoş (G) ^ popof, populaţie ; psihedelic 4.4-.'.,v,V *'V.^dîdeifr^r ^ ^-->V v V;" 4' deltoid y^demogra^e.'en^mi^şpidemie, pandemie . demonofpbie, demonolatrie ", "pi«;W;f - * A' V- & «, - , ■■ .. ' -- /*, DENS-, densus (L) = dens, compact DENSITO- densitas, -atis (L) = consistenţă, densitate QENT-44 4: DENTO- 4" /‘V;' ^ 4 ' DEONTO- deon, -ontos (G) = obligaţie, ceea ce trebuie făcut «ii mi 'v' ii/ densifloră, densitate, tomodensitometrie t i , « Cdentari dentinăf dentitie; dehtom, dentoalveolar l; . . ' "; \ ?'£*$ J ; - * i deontologie "/:/.i/////., i;:v- i/;v,' - ;' derma, -atos (G) = piele DERM-, DERMO-, DERMAT-, DERMATO-, -DERM, -DERMIE desm-i;desmo- DEUTER- dermită, dermografism, dermatită, dermatofit, dermatoglife, epiderm, hipoderm, eritrodermie \ : desnflită, desmozom deuteranop, deuteriu deuteros (G) = al doilea DEXTR-, 4; \ 4; V dexter, 4fra; -trum (L) = 1ă dreapta^ 1 /, « , v; \ dextrah,: dextrina, dextrocardie, dextrogir dexţro- ;;'' # /' ^ ^ r* ■^ ' -DEZA sag^Mii DIA- DIAFÂN-V DIAFAN O- , DIAFOR- DIAFRAGMr, ' DIÂFRAGMAT-DICO-DICTK ; DICTIO--DIDIM DIFTER- / DIGIT-, DIGITO-DILAŢ- V desis (G) = legare dis (G) = de două ori , dia (G) = prin diaphanes(G) = transparent < diaphainejn = a lăsa.să se întrevadă diapherein (G) = a duce prin, a secreta < dia = prin + pherein = a purta, a transporta : \ ;4 diâphragma. -atos (G) = baneră; diafragm 4 < dia = prin> phragmă, -atos = închidere -v dikha (G) = în două - 4 ':'diktyori;(G) =; reţea,'plasă ;,4 /, ; J, didymos (G) = geamăn; testicul diphthera (G) = membrană digitus (L) = deget dilatare (L) ^ a largi; a mări ' \ artrodeză, tenodeză , dicrot, dioxid, dizaharid diaforeză, diagnostic, dializă, diapedezâ t diafanoscopie: f r : t diaforeză, diaforoscop 4, / diafragmâlgie/diafrăgmatocel dicogamie, dicotomie epididim / , difterie' ; ? digital, digitală, digitopalmar, digitoplastie 4 dilatator; difătaţie 4 48 dinam-, -dinamie ECTO-, ECT- DINAM-, -DINAMIE îP'P. dynamis (G) = forţă dinamometrie, adinamie dioptr- ilfelBţK DIPSO-. -DIPSIE DISC-, DISCO- "v''' '' '' :> ifUlo I -DOC dioptros (G) = care serveşte pentru a vedea clar, prin transparenţă dioptrie, dioptru '';dip»Ioos dîptacu^m5; diplobacjl/diplococ, diploid, diplopie? 1;-W"'ct'*>; ÎV.' ^ • dipsa (G) = sete dipsomanie, polidipsie . îldis (L)i separat de v!t ^ \ ;;iSBisiie/dîs^cţie, cl)seminar©, disjurîcţie; '-r - ^ 5 ' ' ^ \ ■ ' v;''* ■ ^ ^islocare/dişociaţie ■■ ^ ^ 2. dy;s (G)- greu, dificil;,indică o funcţionare anormală 2. dişartrie^disbazie. discrazie. discrpmatopsie, ' \ - : )r^ displazîeU ' diskos (G), discus (L) = disc discartroză, disciform, discopatie DOLICO- DORS-, DORSO-SpOZ-^ţj.OZI-"'" >-DREPANO--DROM, (-)DUCT IPPdbEN-,-'.:'" • DUODENO- / , sS ss ' ■ %’ dozare^&zărdoziirietrie ';f': \ 'v" "'r' drepanon (G) = seceră drepanocit, drepanocitoză drombs (GJ^&rs^^drum ?-; ; : paiindrottfpr^^ ,' ^ V4 A * t{; > rj' ';'{,,^ - :;X', - $ -i:,;dromonpariie, dromoţrop ^ .. ' ... , \ ductus (L) = canal duet, oviduct f duodeni-(L) = ln număbde,doisprezece; duoden v:' ;; ;: V gastroduodeniţă. duodenopexie, duodenoseppie, prescurtare^duodeni digfe^ de douăsprezece de- ;dubderibştbmîev \ ^ ■ ; ' *' 'gete"(lungimea acestui frâgment intestinal) /P^:} ' ■■.! ’ V ' "x 1 duplicare (L) = a dubla duplicare, duplicitate E e (L) =;fără v',/ , ' : „ ecaudat; .. . ' EC- ek (G) = în afară eccodroză, ecdemic, ecbolic, ecrin, ectropion :EBUHNt , eburneus (L) = de fildeş ,7 - v ' ' eburnare, eburnat , - < ebur,-oris = fildeş. -ECJH- ekhein (G) = a ţine sinechie, sinechotomie ISIfflSillBi! ,,aequus (L) = egal! v -, ; , .." :'- '/::■..>/^ ^ echimolar, echlpotenţiaI, ;1' .; ECHIN- equinus (L) = de cal echin (equin), echinism < equus = cal ECHINO- \ ekhfnos (G), echinus (L) = arici ; ; >: P ^ ecHinQcoc/ebhihbftalmie ECO- 1. oikos (G) = casă 1. ecologie, ecosferă, ecotip 2. ekho (G) = ecou, sunet repetat 2. ecocardiografie, ecoencefalografie, ecografie, ecokinezie, ecolalie, ecomimie, ecopraxie ^ECTÂZIE ECTO-, ektos (G) = în afară ectoderm, ectoparazit, ectozoar, ectimă ECT- 49 -ECTOMIE EOZIN-, EOZINO- -ECTOMIE ektome (G)excizie \ „ , colectomie; hepatectomie, nefrectomie, splenectomie (-)ECTOPIE ektopos (G) = în afara locului normal corectopie, ectopie < ektos = în afară + topos = loc ECTRO- . ectrosis (Q) ^ăvort; se: referă la absenţa dezvoltării/: ,.. \ y ectrodactilie.ectromelie ,, ED- oidema, -atos (G) = umflătură edem, edemaţiat < oidein = a creşte în volum EDOIO- ; aidoion (G) = organe genitale y y > - . r. , " y; ; ; -EDRU hedra (G) = bază, faţă octaedru, poliedru EFEBO- \ EGO- ego (L) = eu egocentric, egopatie -EGQRIE >, alegorie, fantasmagorie „ iV -EICONIE, eikon, -onos (G) = imagine anizeiconie, eiconometru EICONO- V. şi ICONO- EID- eidos (G) = formă caleidoscop, eidetism , ELAI-, elaion (G) = ulei de măsline elaidom, eleolat ELAIO-, ELEO- elăstos (G) = docil, maleabil i s ; y y ; eiastahţâ^ elaştihâ, ejastom, elastoză, elastopatie , ELXSŢO- ELECTR-, elektron (G) = chihlimbar - corp care se electrizează prin bioelectrogeneză, electricitate, electrocardiogramă, ELECTRO- frecare electroforeză, electrofuziune, electroşoc ELIPŞQ-, 0 \ : . ,y < elleîpsis (G);= omisiune; prin exteosie: ellipeş kyklos (cerc yel^ .■ ELIPTO- y ELITR(O)- elytron (G) = teacă, vagin elitrită, elitrocel, elitroplastie en (G) = în V-yV;yV%, ^;„v'‘7-;yy / ; / emfizerh,.empîefh; y tyyy a \/a ' - , EMBOL- embole (G) = acţiunea de a arunca în embolizare, tromboembolie < en = în + ballein = a arunca liliHIlSll! * embryon (G) == eiŢibrioh 4 yy y'^„ /-yc; ^ y pmbriologie, efnbriohar. ernbriopatie \ . , EMBRlb- EMEN-, emmenos (G) = menstruaţie emenagog (care reglează menstruaţia), EMENO- emenologie EMET-; emetikos (G) = care produce vărsături 0 / - \ L v r şmetîc. hematemeză, pioemezâ, sialoemeză , -EMEZĂ emesis (G) = vomisment EMETRO- emmetros (G) = bine măsurat emetrop, emetropie < en = în + metron = măsură -EMIE haima,-atos,(G) = sânge 1 \ anemie, gJicemie, hjperemie, ischemie, leucemie, aproteinemie, ' ţî ^ ' 'v- EMPI-, empyema, -atos (G) = acumulare de puroi empiem, empiocel EMPIO- < en = în + pyon = puroi EN-, en (G), in(L) =în . y, yv:" 5 ' ,: enantem, encefal, încapsulat, încorporare ÎN- IM* ENANTIO- enantios (G) = opus, contrar, invers enantiobioză, enantiomer ENCEFAL-, enkephalos (G) = creier 1 ; >ricefalalgie, encefalogramă ENCEFALO- < en = în + kephale = cap -ENCHIM enkhyma, -atos (G) = infuzie mezenchim, mezenchimatoză, mezenchimom, < enkhein = a vărsa, a răspândi parenchim END-, endon (G) = înăuntru endarterită,;endocardltă,\endocitoză, endocrin, ENDO- endogen, endometrită, endonucleâză; endorfină, Aendoscopie ENERG- energeia (G) = forţă în acţiune energic, energogen, energometrie ENSl- ensis (L) = sabie ' ensiform 7 \ ENTER-, enteron (G) = intestin enterectomie, enterită, enterocolită, enterostomie, ENTERO-, mezenter -ENTER ENTOMO- entomon (G) W insectă entomologie EOZIN-, eos (G) = auroră (aluzie la culoarea roz de la răsăritul eozină, eozinofil, eozinofilie EOZINO- soarelui) 50 ependim-, ependimo- -EXIE ;EpENpiM-, ^ ' , ependyma, -atos (G) - îmbrăcăminte de deasupra ; ependim, ependimită, ependimom, ependîmopatie EPENDlMOr < epî = pe + eridyma,-atos = îmbrăcăminte EPI- epi (G) = pe epicantus, epicondil, epicriză, epiderm, epididim, epifenomen, epiforă EpitâIQIM-, epi (G) = pe>didymoş(Qjk=testicul, geamăn > epididimecţomie, epidîdimptomie EPIFIZ-, epiphysis (G) = excrescenţă epifizită, epifizioliză EPIFIZIO- < epi = pe + physis = creştere < phyein = a creşte EpiPLOV H \ / epiploon (G) = plutitor; membrană care acoperă viscerele, a{epjptocel, epipfoic, epîploon, epiplooplastie EPIPLOQ- r < epiploos-care navighează \ \ V, EPIZIO- episeion sau epision (G) = pubis, vulvă epiziorafie ERB-, herba (L) = iarbă erbacee, erbicid, erbivor ERBI- :......... _______ ^ ^ V. şi IERB- ERED-,> herediţaş, -âtiş (L) - moştenire , ^ereditar,.ereditate, eredobiologie, eredopatie EREMO- eremos (G) = solitar EREP^Îv ereipein (G) = ă demoia, a dărâma EREUTO- ereuthos (G) = roşeaţâ -EREZ hairesis (G) = luare ERGASIO- ergasia (G) = muncă BROOrfi'} ergon (G) ~ lucru, acţiune < f ERITR-, erythros (G) = roşu ERITRO- ;EBOT->; - eros,-otos (G) ^ iubire . -ESCENT -escens (L) = sufix pentru formarea adjectivelor care caracterizează un lucru după aspectul său -ESCIBIL : -ibilis (L) = sufix pentru formarea adjectivelor care,caracte- ; - rizează lucrurile după modul în care sunt susceptibile să evolueze ESO-, oisophagos (G) = esofag ESOFAG- < oisein = a căra + phagema = mâncare -ESTEZIE, aisthesis(G) "= senzaţie, sensibilitate ESTR- oestrus (L), oistros (G) = dorinţă şi, prin extensie, perioada de rut şi ovulaţie ETER-; aîther (G), aether (L) = aer curat, boltă cerească ETIO- aitia (G) = cauză etiologie ETMO-i , / eţhmos (G) = ciur, sită , ' etmoid, etmoidectomie, etmoidotomie EŢMOIDO- ethmos (G) = ciur, sită + eidos (G) = formă ETN-, ETNO- ethnos (G) = popor, naţiune etnie, etnografie, etnologie EtO- ethos (G) = moravuri, obiceiuri etologie EU- eu (G) = bun eucariot, euforie, eugenie, eutanasie, eutrofie EUNUC(-) eunoukhos (G), eunuchus (L) = literar "cel care păzeşte eunuc, eunuchism, eunucoidism patul femeilor”; eunuc. < eune = culcuş + ekhein = a păzi EURI- eurys (G) = întins, vast euricefalie -EV- aevum (L) = durată, vârstă, epocă longevitate EX-, ex, extra (L) = în afară exacerbare, examen, exantem, excavaţie, excipient, EXTRA- excreţie, exfoliere, exocitozâ, exon, extrapiramidal, extravazare EXCIT-, excitare (L) = a stârni, a provoca excitaţie (prin Intermediarul excitatio, -onis), EXCITO- excitomotor -EXIE hexis (G) = stare caşexie, pirexie fosforescent, lactescent, opalescent, putrescent putrescibil, vitrescibil esocardiogramă, esofibroscopie, esogastrostomie, esofagită, esofagoplastie anestezie, ceneştezie, hiperestezie, parestezie, , esteziometru ■, , -estral (oestral), estronă (oestronă), estrogen (oestrogen) eteristm eteromanie eremofobie ereutofobie colereză, exereză, plasmafereză ergasiofobie, ergasiomanie ; :^ r<: ergograf, ergonomie, alergie, anergie, sinergie eritroblastoză, eritrocit, eritrodermie, eritropoietină, eritroză erotic, erotism, erotogen, erotomanie 51 EXO- FIBR-, FIBRO- exo (G) -în afară. 5 exogen, exopexie, exosmoză, exotermic EXTENS-, extensus (L) = întins extensie (prin intermediarul extensio, -onis), EXTENSO- < extendere = a întinde extensometru EXTERO- ^exteruş(l)-din afară ; * exteroceptiv, exteroceptor eso (G) = în interior ezofilaxie, ezotropi FABUL- fabula (L) = poveste, legendă confabulaţie < fabulari = a povesti FACl- facies (L) = faţă ' V;*' V . v' faciâf '■ ^ ' " , FACIENT, factum (L) = fapt cale facient, artefact, putrefacţie, rarefacţie, -FACT, < facere = a face defectiv -FACŢIE, -FECT FÂCO-, phakos (G) Minte,, lentilă; cristalin facpmâlacie, facomatozâ, facoscleroză, afakie IliiMlBlîlll! ' y ' /N ^ ;a., "V. - .. ''v. A-;- ° :- -FAG, phagein (G) = a mânca macrofag, disfagie, neuronofagie, onicofagie, -FAGIE, fagocit, fagocitoză FAGO- FAfef-C? '- phallbs:(G)apenis3'fvf;>'/;■ l falus. difalie^ fâtoidian. faloragie, difalus ^ -tÂLfE^r^Vv^': ;, 'y\f- *1 V - illiiililillll MHnnm sBKSIillIilPll FALCI- falx, falcis (L) = seceră falciform !III!!l!il!lil3 phainein (G) =;a apărea / ; v^^^^^ ' /' 7 ^- - ,3 diafanoşcopie. FANER-, phaneros (G) = vizibil fanere, faneromanie, afaneroză FANERO- phanerosis (G) = acţiunea de a deveni vizibil -FANEROZ < phainein = a apărea FANGOt . , phango (lt) ~ nămoj _ ^ , O fângoterăpie a FARING-, pharynx, -ngos (G) = faringe faringism, faringită, faringoepiglotic, faringostomie FARINGO- FARIVIAC-, , : pharmakon (G) = remediu, medicament / farmacie, farmacodinamie, farmacogenetică, FARMĂCO- fârmacoreceptor FASCI- fascia (L) = fâşie, bandă fascia lata, fasciită, Fasciola FAŞCICUL-; , fasdcuius (L);= mănunchi mic; fascicul ^ v : ^ ;;5; ' faşcicuîar, fasciculat \ dim/febrii; febrilitate < phebomai (G) Aeu tremur - ;V; ' vA' ' ;; FECAl- faex, faecis (L) = reziduuri, resturi fecale, fecalom FECUND- fecundare (L) = a face să rodească , J fecundant, fecunditate (prin intermediarul FOLI- FON-, FONO-, -FONIE o Tţ X -FOR, -FOREZĂ TBRAMINiTĂ: -FORM FbRMicc-),; FORM- / FOS-, FOTO- fqy FRACT- < FRĂGM- ^ v \ -FRAZIE S!lii:oiig|Rşş ,-FREN, -FRENIE FRINO- FRONT-, FRONTO-FRUCTO-' FTIZ-V' i ; FTIZIO- : ^ -FUG FULGUR-; FULMIN--FUNCX: FUND(-) FUNG-,\ * :fungv X; FUNICUL-FURFUR-FUZI-, FUZO- ■ rfluxoş (JL) =* ciWger^ curenf;•••• - /;' kk • phobos (G) = frică } ;|obuş^L); = yat^câmtn; focâr|.:r.<> fol iu m (L) = frunză f^l u iu s ( ==^ sâcu leţr K:; kdinv< follis =kburdufk rnirlge V phone (G) = voce foris (L) = uşăkdeschiz^'; V\ kv': >/'V phoros (G) = care poartă phoresis (G) = transportare < pherein = a purta, a transporta foraft^ynjs (L) rfdescHizătură. gaufe k forma (L) = formă formica (L) = furnică ; ? : phos, photos (G) = lumină; fosfor •fovea (L) = *X'l \: *' >s fractus (L) = rupt, frânt < frângere = a frânge, a rupe phragma ,katos (G) -închidere .. phrasis (G) = frază * phrerikphrenos\Gf} /^T; dîafragrn ‘2, minte, spirit phrynos (G) = broască râioasă frons, frontis (L) = frunte fructus (L) = fruct , phthjsis(G) = âisfrugefe:'; "- , „k - fugare (L) = a alunga, a îndepărta : fulgur (L) f fuige'tXX^t?' / “*' k- k ✓' r - ■''^ fulmen, -inis (L) = fulger, trăsnet functio,-onis (L) =îîndeplîmfei achitare, funcţie < fungî = a acţiona' ţ;' '? 'v' X T; k: 'r 'k fundus (L) = fund |j|i|p|!p|^ funiculus (L) = sforicică, cordiţă furfur,~uris (L) = târâţe, mătreaţă fusus (L) = fus ^ Vi aflux; jâfltfx, influx .vkk k.*' ■ k7 ' : - hidrofob, acrofobie, cancerofobie, claustrofobie, zoofobie Okk■;foca!rfocaikarek',;k', vk '' i 7 '>, ; : G * exfoliere : kkî'J'i: foiîcMll iii^;fpilcO f9I ibuîorn ,foIîqu Ipsti mul i nă V ; fonaţie, fonemă, fonendoscop, fon oca rdiog rafie, disfonie ^ kk 7 peiferât; perforină'V,;' X -*''V '7 j \ 'k galactofor, ionofor, osmofor, anaforeză, cataforeză, electroforeză, imunoelectroforeză 7v ;7;k;forarhinifârî' foramlăn k;v;" k " '' cuneiform, epileptiform, filiform, fuziform ^formic, forrrialdehidă, formol fosfenă, fosfolipid, fosforescenţă, fotocoagulare, fotodiodă, fotofobie, fotometrie, fotopsie, fototropism ^ ..;kv^;'Ş:foveektdv ' - fracturat, fractură, refractiv , k diafragm.'fragmoplast , disfrazie, parafrazie " < ; ; ; «j;; freiilci frenită, frenospieriic î .. -; , ; 2. oligofren, schizofrenie \ frinodermie, frinolizină iroptal, frontoparietal fructoză, fructozurie centrifug, febrifug, tenifug :îîk : fulguran!; fulgufaţie ; = fulminant k Ckk disfunc{îe:, mâlfuncţie, funcţionare :k;, , . fund de ochi, fundic, fundoplicatură, fundus gastric , antifungic, fungoid, fungicid, fungistatic funicular, funiculită furfuraceu;; . ^ fuziform, fuzocelular, fuzospirilar G ' ' ,y ■ \ GALACT-, GALACTO- gamv;; ; -gâm; ^ k -GAMIE, ;ţ GAMO- ' gala, -aktos (G) = lapte galactagog, galactocel, galactofor, galactoree gametkcriptogam, endogâmie, hionogamie, gamo- 54 GAMA-, GAMMA- GLIC-, GLICO- GAMA-, GAMMA- GÂMETrvf :: GANGLI-, GANGLIO- îjG^STRLQ-, i ye^ştRu ;; r/j GATO- GEMEL-. GEN-, GENO-, -GEN, -GENIC, -GEN1E -GENEZIE IUIPlîtffi ^GENIOW; GENICUL- yp^isim : GENO-GEO--GER ;GE , ^ERpftTO-GERMI- -GESTA . -GEUZIE G1B-GIGA-, GIGANTO- G1MNO-GIN-, GINO-, GINECO- G1NGIV-, GINGIN/O-GIPS--GIR GLAND(-) GLAUC-, \ GLAUCO- .o GLIC-, GLICO- gamma (G) = a treia literă a alfabetului grec gamaglobuline: gamaterapie. gamma-cameră ganglion (G, L) = mică tumefacţie, ganglion gangliectomie, ganglioneurom, ganglioplegic, gangliozidozâ gaster,gaşţros (G) = stpmap, v ; * y/' J / gastrectomle, gâstrină, gastrinom, gastrocameră, ~V', “'Sv;;;^ x; / > ^gastrodiiodenat^gastroptozăy epigastru / w ' gatos (G) = pisică gatofobie ^gelu (ţ)>=:îngheţai: ;; :s,/ /£VV , ’ ' ' v1 # gelatuS' (L) F tngheţat ', }; , \V :^ >}j\ "■;> \ ^ \' V. , r-:'' * .:;ţ • s;; ... f*' >^.< Y,: " \Y ^ ^ ; ..* / /;; i < gelare =%tngHeţa - " !' ' " vrr , ; ^ , YY : Y. ' "- '' Y"> '' gemellus (L) = geamăn gemelar, gemelologie xge minus (L) = geamăn: x 4 'y*' -^ Y' 'Y' -; bigăminali tfigeminism / Y <' \; . gennan (G) = a produce genă, genetică, genom, genopatie, androgen, genos (G) = neam, urmaş, generaţie angiotensinogen, iatrogen, oncogen, angiogenic, patogen ie geneaîogia (L) = gerieâjlogte; :;yvYYy :4\> ^YyYYY YYl genesis (G) = producere < gennan = a produce \ geheipn (G) = bărbie, mentori yY YJ/ :' Y \ , ; ' geniculum (L) = genunchi mic dim. < genu = genunchi genys (G) = obraz ge (G) = pământ gerere (L) = a duce, a purta germen, -inis (L) = germen, sămânţă geusis (G) = gust gibbus (L) = cocoaşă ^ gigas, -antos (G) = 1. foarte mare, imens 2. unitate de măsură egală cu 109 unităţi de bază gymnos (G) = gol, dezbrăcat gyne, gynaikos (G) = femeie embriogeneză, termogeneză, agenezie, paligene-zie genian, genioplastie geniculat genitşVgenitpr;;; , genoplastie geodă, geofagie oviger, proliger geriatrie, geronţologiş ' . ^ germicid gestăgen, gesţaţie, prpgesteront primigestă ageuzie, hipergeuzie gibozitate; , 1. gigantism, gigantoblast 2. gigacalorie gimnofobie _ androgin, ginandrie, ginogeneză, ginecologie, ginecomastie gingiva (L) = gingie ' V; ; , gypsos (G), gypsum (L) = gips gyrare (L) = a întoarce în cerc ' < gyrus (L), gyros (G) = cerc glans, -ndis (L) = ghindă glaukos (G), glaucus (L) = albastru-verzui , glykys (G) = dulce gingîval; gingivectomie, gingivită, gingivoplastie, gingîvoragie / gipsotomie dextrogir, levogir s gland, glandular , glaucpm, glaucurîe, glaucobilină glicemie, triglicerid, glicogen, glicorahie, glicostat, glicoreglare, glicozid. V. şi GLUCO- 55 GLICER-, GLICERO- HAPT-, HAPTO- ' GLICERP P >. p gfykeroş (G) = Î^duicft - V : i ; 7' GLICERO- ;■ ; Plhem GLOMERUL-, glomerulus (L) = ghem mic GLOMERULO- dim. < glomus, -eris = ghem GLOS-, 77 P aiossa GLOT- glotta sau glottis (G) = glotă GLUC-, glykys^(G) = dulce A ,J , y :GLUCO GLUTE- gloutea (G) = fesă -^^'gi^Yen;74nfş (li)"= npicT^cIbr^^?^'^7;, 7' GNAT-, gnathos (G) = falcă, maxilar GNATO- dermatoglife, hieroglifă • nevteglţl, glîdbiă^BmVgjiornafoză ' gamaglobuline, globular, globulinemie, globulinurie, poliglobulie, imunoglobulină v'} 'Â'"^ ,7" '7' 5 77 ; glomerulită, glomerulopatie, glomeruloscleroză glosltă^ gloâoiclînie;fgîosoptegfie, glosoptoză Z C- V: - epiglotă, glotic gluteal ^glâflnare'v1:'/ f }T /•' gnation, prognatism, gnatologie, gnatoplastie (-)GNOZIE, gnosîs (G}= cunoaştere f -Gf^OMONIC,, £ gnomonikos (G): ş cărăjr|duce ojudbpată '.;;J 77777 /^NOSTIC^};^ f;7&> 7777:77'' 7' 7 7,7 ' 7^ ' :: - GONIO-, -GON gonia (G) = unghi £};:i 77 % îglradu^:{J grad.7' 71 7' 7 / '/ '7;, , *■ V; ; ' .. ';-■*7*' >7';:'< gradi7= a'păşi; a merge;"^:^";î>f;'ff"^ 77> 7^177 977:'' ■■■'7; V;' { ^ / -GRAF, (-)GRAFIE, GRAFO- graphein (G) = a scrie ecograf, fonocardiograf, electrocardiografie, radiografie, scintigrafie, grafologie, graforee ^R^SjĂ^j 7i;i7;v7 ;/grarritna>(S}^^^ ;7:^ V ^V ^iayramâ^eckDgramă^electr^ ramă, electro- ;v£777777;' 7'7; '77*\ 7 7 ■■ :^ 7fr}idgrâmă?histogramă, idibgramăr.. .7-' - s " GRANUL-, GRANULO- GRAVP -GRIPOZĂ, -GRIFOZĂ ■II1II3P11I GUSTCP ; GUTUR-, GUTURO- granulum (L) = grăuncior, granulă dim. < granum = grăunte * gravisXL)=;greu , r ; .V ^ ' 7 v gryposis (G) = îndoire, încovoiere granulaţie, granulie, granuliform, granulocit, granulomatozâ, granulopenie 7 ' gravîdărgrăviditate, gravimetrie onicogripoză (onicogrifoză) griffe (Fr) < grif (Fr veche) = labă - .gustus(L) = gusf 7 ; ' ' ^7 ■ 7 7 7 ^gustâlivi gustorrietrîe ^; c ^ HAL-, HALO- I^AMART-, HAMARTO-HAPLO-HAPŢ-, ; HAPTO- guttur, -uris (L) = gât, gâtlej 1. halare (L) = a răspândi un miros, a exala halitus (L) = suflare, exhalare 2. hals, halos (G) = sare 3. hallux, -icis (L) = degetul mare de la picior ■ hamartia (G) =:■ cief&t^pâcat7 P ^x.-; ^ " haploos (G) = singur, simplu guturai, gutural, guturofonie 1. halenă, halitoză 2. halofil, halogen 3. haluce, halomegalie - v ;17 ^ 7 hamârtom, hamartofobie ; > haploid, haplotip 7 ^âptenă; haptofor, hâptogfobină, haptotropisme 56 HECT-, HECTO- HIMEN(-) hect-, hecto- * hekaton (G) = o sută > ^ , hectar, hectolitru HEDON-, hedone (G) = plăcere anhedonie, hedonism, hedonofobie HEDONO- /heîcoicţr Heicologîe, helcorh, helconixis, helcozis , îhfeii'db-Vft >// f/- ; /■■; 7//''- ;7'*\, '■ ''Ar"V'Kv-' '//" , / " ' /V '* o 77^/7/vV/ k ^ ;~' '7 • < - HELIC-, helix, -ikos (G), helix, -icis (L) = spirală heliciform, helicoidal, helicopod HELICO- ';h;eu&;Vh/v:''"-v,: :/ hetedermitâ, heîioterăpie, heliotropîşm - HELMINT- helmins, -inthos (G) = vierme, helmint antihelmintic, helmintiază hemaglutinâre,' hemângiom, hematie, hernato- ; A;<\ ,v ’ ţ x 'i - MHMntSMHBMM p colpos, hematocrit, hemoperitoneu, hemoragie ^EMATO-, HEMER- hemera (G) = zi hemeralopie hemi(G/=pe^ /p/;; ,; Hemia§nozie, hemianopsie, hemîcolectomie, .. ; f hernipăreză;,^/' .. - 7/' ; ' / * ' 7- HEPAR(-), hepar, -atos (G) = ficat * heparină, hepatectomie, hepatită, hepatocit, hepa- HEPAT-, tom, hepato-splenomegalie HEPATO- iw ^ hepta (G/= şapte ,, ,,_ î/: ^ . herpetiform, herpetism, herpes III pp||:i ii / < herpein (G) = â setâYî HETERO- heteros (G) = altul, diferit heteroaglutinare, heterocromatină, heterocromie, heterogrefă, heterolog, heteroplazie, heterotop, heterozigot HMH hexpză, hexacânt, hexadactilie flBSBHM mmmRsmKBmmmmm. HI-, hypsilon u (G) = a 21-a literă a alfabetului grec hioftalmie, hioglos, hioid HIO- hyalos (G), hyalus (L) = sticlă; transparent ca sticla 4; hiaiinizare, hialinoză, hialoid, hialoplasmâ HIAT- hiatus (L) = deschidere hiatal, hiatus jHÎBERNv :/ : ; hibernare (L) ^:a:ierna; â hibernap ,. ',/•// ,, 7 , /■y // hibernare, hibernoterapie / Ihiberno- ; HIBRID- hybrida (L) = metis, cu sânge amestecat hibrid, hibridare, hibridom < hybris (G) = violenţă, viol < hyper (G) = mai mult HIDAT-, ; hydatis, -idos (G) s= pungă umplută cu apă în apropierea , - hidatîc; hidatidâ ^ HIDATO- ficatului * - , , , ,< hydor, hydatos = apă , , HIDR-, 1. hydor, hydatos (G) = apă 1. anhidru, hidramnios, hidrartroză, hidrocefalie, HIDRO- hidrofobie, hidrogen, hidrolază, hidrops, dehidrogenază 2. hidros (G) = sudoare 2. hidrosadenită J-UDRARGIR-,, hydrargyros (G) = mercur, argint viu hidrargirie, hidrargiroterapie HIDRARGIRO- ' < hydor, hydatos = apă + argyros = argint ; HIER-, hieros (G) = sacru; prin extindere, os sacru hieralgie, hierofobie, hieroglifă, hierolistezis HIERO- HIGR-, hygros (G/= umed r , higromâ, higrometru, higroscopic 'higro- '"// : HILE-, hyle (G) = materie, substanţă hilefobie, (an)hilognazie HILO- HIMEN(-) . . , Hymen (L) = zeul căsătoriei/ himen, himenal hymen, -aios (G) = membrană, himen 57 HIP-, HIPO- IERB- HIP-, HIPO- HIPER- ; ^ HIPN-, HIPNO- HIPOFIZ- hippos (G) = cal hipantropie, hipuropatie, hipofagie hypnos (G) = somn hipnagog, hipnologie, hipnotic, hipnotism, hipnoză Ca[hypd;(G).M;mă^!uţingsubi;;în%ihu^ , ;';V' I; î V V;j5 ■■ V?4 î V"X KtppţiroidieIpoţon, hipoxie .£ '- ; , . hypophysis (G) = creştere în jos; semnificaţia anatomică (glanda hipofiză) datează din sec. XIX (nume dat de anatomistul american B. G. Wilder) < hypo = sub + physis = creştere < phyein = a creşte hipofizar, hipofizectomie, hipofizită H1PS-, dHIPSF,^ HIRSUT- ;AÎRUDn'V'r^rv'::/'i HIRUD|N- ; HIST-, HISTIO-, HISTO- HIŞTEROV -HOD, HODO- -Tvrr HOM- H0UÂLQ^; r HOMEO- HOMO- HORMON(-), HORMONO- ' V - ' hirsutus (L) = păros, cu păr aspru ' hirifad, -ihis (L) ^ lipitoare^5 " a histos sau histion (G) = ţesătură; ţesut hirsutism ~ v hirudîcîpţtiîrudinâză, hiriîdirfe, hirudmizaţie histamină, histiocit, histiocitoză, histocompatibili-tate, histoliză ra \( C3) /T ^ ^ v S=: x fv Ş^sterectomje,: histeroqistopexie,, histeroscopie, v / V. -OD, ODO- ;'i horo® (G) = întreg: Ti ^holografie, hol op rotei nă, h olos iso lic, holozide homo, -inis (L) = om hominide, homuncul ' homalos (G) = cu;suprafaţă:plană, neted : ; i i , - V V : i homaldcefat, homalopsis v : homoios (G) = asemănător homeopatie, homeostazie, homeoterm homos (G) ='acelaşi ? ;:: ; ; ' ^ -V , 'homogrefă, homosexualitate, homozigpt hormon (G) = excitat hormon, hormonal, hormonodependent, hormono- < hormaein = a îndemna, a excita terapie „Jnii -IACENT -IASIS IATRO-, -IATRIE -IC' V;' ICONO- JCQSA- ICTER(-) ICTO-, ICT- -ID, -IDĂ IQ1°- -IE IERB- iacens (L) = situat < iacere = a fi situat -iasis (G) = sufix folosit"pentru denumirea unor stări , iatros (G) = medic iatreia (G) = vindecare care se referă la (sufix,al adjectivelor) \ eikon, -onos (G) = imagine, figură , eikosi (G) ~;douăzecL „ -"V, ikteros (G) = gălbenare eidos (G) = formă; desemnează îndeosebi manifestările cutanate infecţioase sau toxice -ia (G) = sufix utilizat în medicină pentru formarea denumirilor unor boli adiacent, subiacent pitirîasis; satiriasis ^ f iatrochimie, iatrofizică, iatrogen, pediatrie, psihiatrie v anxiolitlc, gastric, nevrotic, splenic, trombotic iconoclast, iconofil, iconografie V. şi -EICONIE, EICONO-icosaedrujcoşanoizi, icter, icterigen ictometru.ictus protid, iodidă, sifilidă fcliocrornozom, idiogramă, idiopatic, idiosincrazie, idiotip;idiotop; idioventricular, alopecie, difterie, eclampsie, granulie, pneumonie ierbar; ierbos ; r ' . V şi ERB- v' 'x ' 1 58 IGNI- -JECŢ 1GNI- ignis (L) = foc ................................................................................... ignipunctură ifttioi, ihtiozâ , /, A -IL -ilis (L) = sufix pentru formarea adjectivelor contracţii, dactil, labil HBiBsiSliail îleum (L medievală);W îleon A : , A / V A A A \ V ; ileltă; il^on, iieocecal, iieopatie, ileostomie ILEO- \ < eilein (G) = a înruta.ia răsuci' A'V ir» (L)'=;1;fn:îtaa "Aa ?A ^ A ;AAAv;AaAa 'ijincrusţaţie,incubator,;inşbmînare inştiiaţie, i nâctlva re, in adaptat A na pete nţă ^ f -INĂ desemnează o substanţă a cărei natură este diferită de albumină, cafeină, gelatină, glicerină, morfină, rădăcina cuvântului ocitocină, penicilină, pepsină, urobilină 1NFANT- . Aîdfantîcid,infantil; infantilism INFRA- infra (L) = sub infraclinic, infraliminar, infraroşu :1NFUNDIBUL(-), infundibulum(LA= pâlnie;înforma de pâlnie A ; A a * jnfundibul, infundibular.lhfundibulotomie li&FliNDÎBULO- INGHIN- inguen, -inis (L) = regiune inghinală inghinal, inghinocrural mimmmam- îs, inos.(G) ~ fibră (muşchLnerv, tendon) A . inosţeâtom, inotrop, inotropism, inozitâ INSECTI- insecta, -orum (L) = insectă insecticid, insectivor < insecare = a face o tăietură (datorită strangulaţilor de pe corpul lor) . insula(L)---/insulă / A' : Aâ.>A; 'A'A A CA A;S INTER- inter (L) = între intercricotomie, intercritic, intercurent, interfază, interferon, intermediar, interosos INTERO- V interior (£) = care este înăuntru' \ : ihteroceptiv, interoceptor INTRA-, intra (L) = înăuntru intraarticular, intradermoreacţie, intramuscular, INTRO- intravenos, introspecţie, introvertit 0NKi^ iodism, iodpcâpţare A ^ 5 ION-, ion (G) = migrator, călător anion, cation, ionizare, ionogramă IONO- < ienai = a merge mmmmsm IPS- ipse, ipsa, ipsum (L) = (eu, tu, el...) însumi, însăşi, însuşi... ipsilateral m-> : a iris,:-idos (G) -curcubeu; irjs A ' AA\A A\\AV' A iridectomiej iridocicfită, indpdbnezis, iridoconstric- IRIDO- . tbr,>idotomie ISC-, iskhein (G) = a suprima, a reţine iscurie, ischemie ISCH- iPiljlli silii işchialgie, işchiatic, ischion, ischiopubiotomie ISCHIO- -ISM sufix utilizat în medicină pentru formarea unor termeni alcoolism, ergotism, iodism, saturnism care desemnează o intoxicare lllil!! !lilj|i| , -ismos (G) - sufix utilizat pentru formarea denumirii unei,; acţiuni; se foloseşte cu sensul de spasm, contracţie ,. : . -ITĂ itis (G) = inflamaţie amigdalită, apendicită, cistită, faringită, hepatită, rinită .fZQ- isoş (G) = egal A, izoanticorp, izobare, izocitoză, izoenzimă, izogenic, izogrup, izotip J JÂRGON-, jargon (Fr veche;:etimologie incertă) = a pălăvrăgi; a jargonăfazie, jargonomimie JARGON 0- scoate sunete ca gâscanul ■ , -JECT- iactatio, -onis (L) = aruncare, trimitere injecţie < iactare = a arunca 59 JEJUN-, JEJUNO- LATER-, LATERO- JEJUN-, JEJUNO- JUG-, JUGUL- junct-, Jonc f-;; JUNCŢr :: JUXTA- KALI-KARiO- - KELO- KENO- ' ^ KERAT-, KERATO- ;kiloa. ; • KIMO- -KINEZA, ' KlNEZt-, 1 \ : (-)kiNEZIE KOILO- LABI- LAC R IM-, LACRIMO- LACT-; LACTO- -LAGNIE LAGQ- -LALIE, LALO- LAMIN-, LAMINO- LAN- iiânt-/: LAPARO- -LAPS, V " ' LAPS- \ LARING-, LARINGO- LARV1- LAT- LÂTER-, LATERO- jejunumlintestipum (L medicală) = jejun < ieiunus = flămând {deoarece are conţinut redus); iugum (L) = jug iugulum (L) = gât "j; iunctus (L) = legare; unire;< v f z i * :iunctio, -onis (Lj = legătură f juxta (L) = lângă jej u n iţă, j ej u no p I astie, j ej u n osto mie jugal, jugular, jugulogramă : / con|urictiyă, dişjuf1cţie; joncţiune , juxtaarticular, juxtaglomerular, juxtaliminar, juxtapiloric kali (Ar) = potasă ';<£pARÎCK^ c?'/; 1. kele (G) = hernie, tumoră 2. khele (G) = cleştele racului; cicatrice kenos (G^= gof; vidY - ^ ; YY* - \; keras, keratos (G) = corn; prin extensie, cornee , ;khilioi (G) = 6 mi.b kyma, -atos (G) = val, undă YY\ :z; kînesis (G) - mişcare ; [ \ C\ V:; Y; >- 'Y ■< kinein Ya:mişca" - v Y,Y v-;.. Y- koilos (G) = scobitură, depresiune kaliemie, kaliuretic, kaliurie 1. kelotomie 2. keloid (cheloid), keloidoză : 'kehofobîe; kenitrbn ^ hiperkeratoză, keratină, keratită, keratocon, kerato-dermie, keratoplastie ;: Y., Y kilobază. kilogram ^, - V , kimoqraf, kimografie :V^'V-Y Kinâzăj kihestezîe, kinoscop, cariokineză, kinezi-; ; < J Y*terapeuţi kiheziterapie (kînetoterapie), diskinezie, /■ kinezîeY ; '■ .. ' > koilonichie labium, -ii (L) = buză labial, labialism, labiodentar / - lakkos (G) = rezervor ::Y> Y /^-n Jacbrinbstomie'V Y; ' YY ” ' ' , - . lacrima (L) = lacrimă lacrimal, lacrimogen, lacrimonazal lac, lactis (L) = lapte \ ; lactacrdemie, lactaţie, lactescent, lactoză, ' . ; / : , Jactovegeţarian, \ . lagneia (G) = dorinţă sexuală, voluptate algolagnie, cleptolagnie, pirolagnie, psiholagnie lagos. (<3) ^iepure \ "iagoftâlmie ; ~ lalia (G) = vorbire alalie, dislalie, paralalie, rinolalie, lalopatie < lalein = a vorbi , / lamina (L) p lamă, foaie subţire c ; ;; *' ; . larhinbctomie, lâminihă, laminotomje lana (L) = lână lanolină, lanosterol Janthanein (G) = a fi ascuns' , \ , Jantan, lantanide .. lapara (G) = flanc, abdomen laparoscopie, laparotomie " lapsus (L) = alunecare, prăbuşire x : prolaps; colaps, lapsus . < labi = a aluneca, a cădea; ' \ , \ \ larynx. -yngos (G) = laringe laringectomie, laringită, laringoscop, laringotomie larva (L) = mască, arătare; larvă - larvat, larviyor latens, -ntis (L) = ascuns latent, latenţă < latere = a fi ascuns iatus, -eris (L) = latură _ / . lateral, Jateroducţţe, laterognaţie, lateropoziţie, lateroversie . 60 latir- LOFO- latir- lathyros (G) = bob-de-ţarină, plantă leguminoasă a cărei latirism varietate mirositoare este mazărea furajeră (*BiS8!lliill laxus (L) - larg, destins ^ 5 ţ ^ . laxatîv, laxitate LECIT- lekithos (G) = gălbenuş de ou lecitină lliiBliiillili leios (G) = neted ;;V; ^ * : / . /'/♦* v leiomiorn/ieiomiosarcom ! -LEMĂ, lemma (G) = înveliş neurilemă, sarcolemă, lemoblast, lemocit LEMO- |!ilI!S!!i!!l lenticula (L) dim. < lens, -ntis = linte; lentilă, cristalin \ ; leniidular, lentiginoză, lentigo, lentilă LeKiticul- LEON- leon, -ontos (G) = leu leonin, leontiazis LEPR-, . v ■ „v\lepralgie,lepră,Jeproserie LEPRO- < lepros (G) - care se descuamează, solzos, râios -LEPSIE, lepsis (G) = fixare catalepsie, epilepsie, narcolepsie, neuroleptic, -LEPTIC leptikos (G) = care se fixează pe organoleptic S®iSSSli!!lili leptoş (G) = subţire, fin leptodactil, leptodont, leptomeninge, leptospiroză LET- letum (L) = moarte letal, letalitate llliilillisi > leukos (G) = alb , ! , ^ - leucaferezâ, leucemie, leucocit, leucodistrofie, LEUCO- . leucopenie, leucoree, leucoencefalită LEVO- laevus (L) = stâng levocardie, levogir, levomer, levuloză ,-LEXIE Jexis (G) =r cuvânt alexie, dislexie LIC- lykos (G) = lup licantropie LIEN-: , lien,-enis (L) = splină 4 / 1 fienâL lienocel , / LIG- ligamentum (L) = legătură ligament, ligand, ligatură, ligază < ligare = a lega fLIMB- limbus (L) = tiv, bandă cusuta pe marginea veştmintelor \ limbic LIMF-, lympha (L) = apa limpede; limfă limfadenectomie, limfadenită, limfangită, limfedem, LIMFO- limfocit LIMIN- limen,-inis (L)-prag, limită s liminar,;supraliminar LIMNI-, limne, -os (G) = heleşteu, iaz limnimetrie, limnologie LIMNO- X\MO- limos (G) = foame LINGU- lingua (L) = limbă -LINGUS ; lingere (L) = a linge , LI O- lyein (G) = a distruge LIP-, lipos (G) = grăsime LIPARO- liparos (G) = gras , LIPE- lype (G) = tristeţe LIPO- leipein (G) = a lăsa, a abandona L1S-, lissos(G) = neted ' V ' Liso- ;.; \ LIT-, lithos (G) = piatră LITO-, -UT LIV-V lividus (L) = vineţiu -LIZĂ, lysis (G) = distrugere -LITIC lytikos (G) = care distruge < lyein = a distruge LOB-, lobos(G) = lob LOBO- LOBUL- lobulus (L medicală) = lobul lobular, lobulat dim. < lobos (G) = lob LOC- , , iocus (L) = loc . locomoţie, Iocus. -LOCULAR loculus (L) = loc mic multilocular, unilocular dim. < Iocus = loc -LOCVIE loqui (L) = a vorbi : amforilocvie, pectorilocvie LOFO- lophos (G) = coamă lofodont, lofotriţie . ' iivedo, livid, lîviditate citoliză, epidermoliză, glicogenoliză, termoliză, tromboliză, hemolitic, spasmolitic, lizozom lobar, lobotomie ■ , limoterapie lingual, lingula anîlingus, cunilingus liofil, liofilizare, liofob , , lipază, lipemie, lipid, lipodistrofie, lipoidoza, lîpopoli-zăharid, , ' liparocel lipemanie lipotimie ' ; ;^ lisencefal jisotriţie : litiază, litotripsie, coprolit, sialolit 61 LOGO-, -LOGIE, -LOG MECON- LOGO-, ^ ; -logie; / ^LqGy^^y^ LOHI- ‘LOM^vV; t', LONGI- LUCf-'> LUD- rLUM LUMB- ItiPk'S'^ -V:V LUTE- 'XfS~\^Zy: 4 M :MACRO-;;v ;;■ . MACUL- ^âgist- r \ ; MAL- IliiillISiil MALAC-, (-)MALACIE, MALACO- MALEOL- ? MAM-, MAMO- MAMILy > MAMILO- -MAN, (-) MANIE vAv MANO- MARMOR- " MASCULI-, MASCULIN-MAST-, MASTd-, -MASTIE MASTIGO- MATERfsl- MATUR-, -MATUR MAXIL-, MAXILO- MECON- y , logos (G)W1 cuvânt: yy y ^ '' 'y,y4; :y \p. y;4 V y/,y'4 4% Vr 4*^v: l2 ^r;macplogiei he m ato Io gie>neurol og, psiholog y y444yy yyyZ 'sîuyiMi^(nţăv?:\:V 4?4 444%y 4443^fieţer^Igg,'Omolog;" 4y\yy: - 7 / 1 — 'v; v \ =:>v y/y^'yy yy; 'x4 y- '4yy y y ^ y:>yy ■ y::-; ,.y \ 4/ .... lokheia sau lokhos (G) = naştere lohii, lohiometrie , \ , ' ,44 < longus (L) = lung longilin J ;^dx^ lucis {L)’^lumma4v " "V 4 " ; :" luciferază, lucifennă; lucită y ' ' , > luduş (L) = joc, distracţie ludic "A ;444444444^f^ ^ V : " \ '' y lumbus (L) =şale, lombă lumbago ' 1 fupub (L) *îu|r (aluziei bolii de a roadele a v lupic^upoid, lupom, lupus .. ulcera) . . ^ .. ;,.4V, / A , yy44;4yyv 4 ,* ' v luteus (L) = galben luteină, luteinom, luteocrom 4y4iysstf (G);= turbare4>4i444;44y^ 44'4' \ macula (L) = ţaţă 4 ;; magistraliş {ll| ^de nrtaestru malus (L) = rău, boală -mala (L) ^ maxilar Superior malakos (G) = moale malakia (G) = înmuiere y : ; -I macroblast, madrocefalie. macrocitoză, ; ;;;; ;; ^ -; maclrpgehiţosomie, macroglobulină, macropsie, , 1 ''V; ; măcroSbmie ^ ; 1 ! ; - , macular, maculopapulos malabsorbţie, malarie, malformaţie, malfuncţie, malnutriţie malacie, cerebromalacie, condromalacie, osteomalacie, miomalacie, malacologie malleolus (L) = ciocan mic; maleolă ' , maleolar" mamme (G), mamma (L) = sânul mamei, mamelă mamar, mamografie, mamopexie, mamoplastie ; marriilla (L)i mamelă;sefplbseşte;cu sensul demameloh : ;mamilar/m^ , mania (G) = nebunie, furie megaloman, mitoman, piroman, toxicoman, clepto- manie, mitomanie, tricotilomanie y; " :manus (LJ ~mână' 4\y:'?r.>:yy;;;'v\ y;/mâheyră, manipulare,'manual;^/'>: 4 ;„ ' ■' ^ ' mănos (G) = puţin dens manometrie, manometru ;marmor, -ori$ (L) - mafmură; } ;; y ' ^ marmorâtymafrporean , , masculinus (L) = masculin, bărbătesc masculin, masculinizant, masculinizare < masculus = bărbat mastos (G)=sân, mamelă , , s \ rhastectpmie, mastodinie, mastoidă, mastoptoză, mastigein (G) = a biciui mastigofobie, mastigofor ....mastix, -igos (G) = bici _ ( ........................; ..........x.......^ ; : ^maternus (L) = rriatern / / i ; ; ; ; mâternâl/materhitate ; maturus (L) = copt, matur maturare, maturaţie, maturitate, dismatur, prematur < maturare = a coace y maxilla(L) = maxilar ;/ , V : ^ ''^ maxilar, maxilofacial , mekonion (G), meconium (L) = suc de mac; denumire meconism, meconiu pentru materiile fecale ale nou-născutului, care se aseamănă cu acest suc (vâscos şi de culoare verde) 62 medi-, medio- MICRO- mediacalcoz^ medial, median, mediastin, medius, mediQclavicuIar \ MEDIC-, medicus (L) = medic medical, medicină, medico-social MEDICO- medular, meduloblasţ, medulogramă, medulo- gEDOLO- / suprarenalăi medulomer , MEGA-, megas, megalos (G) = 1. mare 1. megacariocit, megacefal, megadolicocolon, -MEGALIE, hepatomegalie, splenomegalie, megaloblast, MEGALO- megalomanie 2. unitate egală cu un milion (106) 2. megacalorie de unităţi de bază MEIO-,; ; r : ; ; ;; mejogeriic, meioză, miotic MELI- meii, melitos (G), mei, mellis (L) = miere melitină, meliturie , IrielaşV melanos ţG) = negru"'\; / V, ^eianinâ, meianlsm, melanocit, melanodermie,. MILANO-, ; melaina (G) -'neagră v^;,^^;^' melandnichie, melanoză, melatonină, melenă -MELIE, melos (G) = extremitate, membru macromelie, micromelie, meloreostoză MELO- IMELO- > . 'v melodrama, meloman* meloterapie MEMOR- memor, -oris (L) = care îşi aminteşte memorie, memorizare memoria (L) = memorie MEN menYmerids (G)Mună' ' ;^v v ;;V ,;;;YYY;vY ;;C:;''; rrienarhă, menhidrozâ, amerioree, menometrora-, ' : " Y : '/> ;\;vî ^ ' vV : ; - '5 , VV'' >* î Y Y' ' ' J : MENSTRU- MENING-, meninx, -ingos (G) = membrană foarte fină; meninge meninge, meningiom, meningism, meningită, MENINGO- meningocel, meningococ, meningoencefalită m|Wisc- ; . rrieniskos (G) = semilună, crai-nou; menise:,;, \ / ^menfecal^menîscectomie/; ~ MENT- 1. mens, -ntis (L) = minte, inteligenţă 1. mental, mentalitate, dement 2. mentum (L) = bărbie, menton 2. menton, mentonier meros (G) == 1. parte 1. dermatomer, merocel, merogonie, merosistolic, MERO-, blastomer, ectomer, izomer, metamer, polimer -MER , 2. meralgie ; MET-, meta (G) = 1. indică transformarea 1. metabolism, metacercar, metacromazie, META- metafază, metafiză, metamorfopsie, metapla- 2. după 2. metarteriolă, metacarp, metamielocit METEOR- . meteoros (G) = ridicat în aer v , :A: .meteorism, meteorolabil, meteoropatologie, < meteorizeiri = a ridica îh aer v /mefeorotropism -METOP, metopon (G) = frunte stenometop, metopic, eurimetopie METOP-, -METOPIE METR-, metra (G) = uter Y' metrită, metroperitonită, metroree METRO- METRIO- metrios (G) = moderat, mediu metri ocefal -METRU, metron (G) = măsură centimetru, optometru, antropometrie, audiometrie, -METRIE, ;::YY:;; £|:;YtY£;||Y li£:£|;ilY|-:v§‘: jgi hîpermetrie, mandibulometrie, termometrie, ^METRIC dis metric MEZ-, mesos (G) = 1. la mijloc 1. mezaortită, mezencefal, mezenchim, mezoderm, MEZO- mezodiastolic, mezogastru 2. mijloc de fixare a unui viscer abdominal 2. mezenter, mezocolon, mezosigmoid MIC-, mykes, -etos (G) = ciupercă actinomicoză, micobacterie, micoplasmă, micoză, MICETO- streptomicină, micetom MICRO- mikros (G) = mic microanaliză, micrococ, microlitiază, micrometru, microscop, microtom 63 MIEL-, MIELO- MUZICO- MIEL-, ' myel9s (G) = măduvă ; , ..... ; ' ^ ; vv < .mieliţă.poliomîelită, mielocit, mielografie, MILI- miliarius (L) = referitor la mei miliar < milium = bob de mei , MILI- :,;L; .. ' rniÎJş ,(L) - o mie ;.V, VI V;( VV, ; , i v v;.., o/ţv .V-,V;>o^mifîQuHe,'.rniIiephivalentmiIigram, milimol, -. V :'";/~vCv ■'1 ;V' - ""'V,' ' ■,^..;;;,;,'V-. ;;p: v.. * .k;'"V-, ? [0 00 ..:■;,. milip$rnoi ;i; ^' U' ' ,,.; V ; ■■' > ' MILO- mylos (G) = piatră de moară; prin extindere, molar (muşchi) miloglos, miloliză -MIMETIC, ; r; V ;V mimetîkos (G) ^ care imită f; - V f ' "(V,— "W cortfcbiriimetic,^slmpaticomimetic, amimîe, ecomi MIO-, mys, myos (G) = muşchi mioatrofie, miocardită, mioclonie, miofibrilă, mio- Ml- tomie, miozină, miastenie MIRJ-" ■ myrias (G) = zece mii ; ' ' - ' / ;/ v - rhiriagrâmă, minapbd MIRING-, myringa (L) = membrană; timpan miringită, miringoplastie, miringotomie Ml RING O- < meninx, -ingos (G) = membrană foarte fină VMIS-i ^vţnfesus (L) Wtrimitere [0 ?£>' "V;;..■ -MITENŢ V ; i \ ^mittere^a4rimiteV^;:>'''/ v 'V ■■ MITILI- mytilos (G) = scoică MITO- ; " " 1 mitos (G) = aţă, fir ; \ 2. mythos (G) = legendă, fabulaţie; MIX- myxa (G) = mucus IliililpBli ; " ; mîxis (G), mixtiis '(Lf = arnestec :SillES||i| /' ;-V4VV/;, V;% V/ -MNEZIE MOGI- mogis (G) = cu greutate, dificil MQL- y 1 moles (L) = masă informă; ‘ . . 2. mollis (L) = moale ^ -MONAS monas (G) = unitate MONIL- monile, -is (L) = colier v MONO- monos (G) = singur MORB- < mbrbus (L) == boala VV V . \ ; MORBILI- morbillus (L) = erupţie cutanată, rujeolă < morbus = boală MORFI- -y. , Morpheos (G)=;zeul somnului; V \ MORFO-, morphe (G) = formă -MORF, -MORFOZĂ -MOTOR motor, -oris (L) = cel care pune în mişcare , < movere =* a mişca MUC-, mucus (L) = mucus MUCO- MULTI- ; mujtus (L) = mult s _ MUR- mus, muris (L) = şobolan, şoarece MUSCUL-, musculus (L),= muşchi,, MUSCULO- MUT- mutus (L) = mut MUTA- mutare (L) = ă schimba, a transforma MUZICO- mousike (G), musica (L) = muzică V%;V:"VV;V -v' - -;■ ' ■-.. V V Jî'^' ' //yn, ; -V ; : mitilitoxină v> t mitbcoridrie, mitoză, mitozom mixedem, mixom ţ V y T00Vr^xibldşfe; ahîftnriixie; endbmixie, mîxoscopie v V ^ ' ' ' mizantropie, mizoneism 's'r \ \ anamneză; mnemastenie, mnemonică, amnezie V mogigrafie, mogilalie \'^'?ri^mola^molecular" Pseudomonas, Trichomonas monocit, monomer, mononucleoză, monosomie > morbid, morbiditate , morbiliform, Morbillivirus V \V; s * jnbrfiriâirmoffinoman/-, ; morfologie, morfogeneză, morfopatologie, amorf, dismorfism, polimorf, metamorfoză , psihomotor, vasomotor mucină, mucoasă, mucocel, mucoid, mucopoli-zaharid, mucoviscidoză multicavitar, multigestă,;multiiocular, multimedia, :: murin muscular, musculatură, musculocutanat, musculotrop. mutism ^/i mutagen/miitagenicrtate, mutaţie (prin interme- % , diărul mutatio,-onis) v muzicomanie, muzicoterapie 64 N NOT-, NOTO- \ ' ^ '>V V- V 1 V" . '-ş r??; v iii;::; NANO- nanos (G) = 1. pitic 1. nanism, nanomelie 2. unitate de un miliard de ori mai mică (10-9) 2. nanogram, nanometru, nano-particulă, nano- decât unitatea de bază secundă ^ABCQ^a .; V ; narke (G) = amorţeală/toropeală1. £;.. ;; ^ narcobicjză. narcoleiDsiefnarcomanie/narcotic , NATI- natis (L) = fesă natiform '1 V\ riatroun (ar); natron (Spanioiă) = carbonat de sâdiu natural ! natfemi%natnu,nâtriurie/ v; , NATUR- natura (L) = natură naturalist, naturopatie NAZ-, nasus (L) = nas nazal, nazofaringian, nazospinal NAZO- noi^r; ;i : pnecrobi6za,fnecfbfilie,^pecrqjbsie, necrotaxie ,, NEFEL-, nephele (G) = nor nefelion, nefelometrie, nefelopie NEFELO- ;N|Ff^ „ ' nephroş (G)i- rinichi;;^* ■; -;;;; ;■ C^lome i .V, În'efr6-;;'v';- NEGAT- negativus (L) = negativ negativism, negatoscop NEMATO-, , perna,-atos (G) = fir , ' v > ; nematod, nematospermie, cromonemă, treponemă SNEMĂt ilM^88I^MBj|l;MiSllll \ a-/:>'= lSSi!!HiBS8i!iiH^^*î!SMMS!!!S|SBi:|il8lf||8ll|ii|ţ≪|iîlBIIII NEO- neos (G) = nou neoartroză, neoplasm ÎNERV^ ' ; nervus (L), neuron (p) = nerv' ; ;, v,V' f ' " <:,5 % ^nervozitate'#peural, neurinom, neuroangiomatoză, MM ' ' /-;• , y va . * i:"^h ';V^ "■ ;; neurobrastom,'neuto nevrax, lIlliipiaHil înevr», NEVRO- V-V^;: NESIDI- nesidion (G) = insulă mică nesidioblastom NICT-, nyx, nyktos (G) = noapte nictalgie, nictalopie, nictemeral, nicturie, nictofobie NICTO- ,nigrT: niger, nigra, nigrum (L),= negru ,¥> . acanthosis nigricans, nigrită NIMF-, nymphe (G), nympha (L) = în literatură "cea care este aco¬ nimfă, nimfoid, nimfomanie, nimfotomie NIMFO- perită cu un văl”, de unde: tânără mireasă: în limbajul me¬ dical (sec. XVII) - labiile mici NlŞTAGM- nystagmos (G) = clătinare -; ; : - :;.:: nistagmbgrafie; nistagmus ' '^:?T' -OL- olere (L) = a răspândi un miros liiiiiili odontalgie, odontoid, odontoblast, odontoporozâ, melanodonţie oenolism, oenomanie v-C''"v;y. ,■ a- ofiază, ofidism, ofiotoxemie . ■' - ; \:^'ofnozfe5'bfi1tâ^:;—îv '' ;/ " - oftalmodinamometrie, oftalmoplegie, buftalmie, xeroftalmie '':dSf^Ba^îSlâîJiy acroleină, olfacţie ' I'/ bleum(L) = uiei>S y,? S'.:' ./ , : ' , V^y.;< v£;^ oleolit, oleotorax , / OLEpSy * vV /; U ;i v>f / îv;' ^..fv.;; y ''}'*■- *\",y :-rV :y : " O-T * -OLĂ sufix pentru formarea diminutivelor alveolă, arteriolă, bronşiolă, maleolă, vacuolă OLFÂCT-, ;; ;?;'':^;^'/'folfadtus 'yyy^' ;::-fvSâlfactî^ofâ '■ olfact- v.i/’*y r ••■■'-%:" OLIG-, oligos (G) = puţin oligurie, oligoamnios, oligocitemie, oligodendroglie OLIGO- -OLlSŢEZfe dîisthanein (G)^ ''&< y":\ % " l ;* ^;r , -OM -orna (G) = sufix cu sensul de tumoră apudom, carcinom, fibrom, hematom, insulinom, melanom, sarcom -OMATOZA orna (G) + ose (G) = sufixe care indică o boală caracte- rizată prin formarea de tumori multiple fibromatoză, miomatoză, sarcomatoză 66 OMENT-, OMENTO- OS-, OSI- OMENT-, OMENTO-OMFAL-, OMFALO-;0MNiP;r ; ONC-, ONCO- QNÎC-, ON1CO-V " ' -ONIM- ţbNjR- :? :% 'j ONOMATO--ONT, ? QNTO-. 00- bOFORO- ■OP, -OPIE 0PAC1- OPAL- QPER- OPI-, OPIO- liilli!! OPISTO-OPO-OPŞI-; 4: -0PSIE mOF^SON- OPTIC-, OPTICO- OPTO- OR-, ORO- 0RB1- ORBIT-, ORBITO- 0REX1- -OREXIE ORGAN-, ORGANO- ORHI-, -ORHIDIE, ORHIDO- ORNITO- oro-, ; OROSO- : ORTO- OS(-) os-, OSI- omentum (L) = membrană care înfăşoară viscerele, , epiploon > omphalos (G) = ombilic , o, ; omnis (L) == în totalitate; - ~ onkos (G) = 1. masă, tumoră 2. curbură, croşet ohyx, onykhos (G) = unghie onyma (G) = nume onoma, -atos (G) = denumire on, ontos (G) = fiinţă ^ oon (G) = ou " -;'< oon = ou + phereinWapurta, a transporta ops, opos (G) = vedere, văz opacus (L) = umbrit opalus (L) = opal (piatră preţioasă) operări (L) = a lucra: opion (G), opium (L) = suc de mac; opium omentât; omentectomie, omentită, omentopexie, -omentotomie omfalectomie, omfalită, omfalocel, omfalomezen-teric omnipractician -"!} : \ 1. oncogen, oncogenă, oncologie, oncotic 2. oncocerc, oncocercoză onicătrofie, onicofagie, onicomi-coză, onicorexis omonim, toponim onomatomanie, onomatopee ^ichlzbntf ontogeneză, ontologie ; oochinet, oocit 5 ^ ooforectomie, ooforîtă; oofbropexie. oofororăfie deuteranop, miop, hemeralopie, hipermetropie, presbiopie opâcifiere, opacitate opalescenţă, opalin operabil, operaţie, postoperator opiaceu, opioid, opiomanie opisthen (G) ® înâpoi/înspate > V, \ , >;*v'\ ; opistencefaf opîstognat, opistotonus opos (G) = suc opoterapie opsis (G) = vedere, aspect aneritropsie, biopsie, necropsie, acromatopsie opson (G) - condiment; care face mâncarea mai apetisan- bpsbnineyopsonizâre ^ tâ; termen creat de Wright (1903) pentru a desemna ; \ ; 'substanţa care face microorganismele apte pentru fago-= citoză optikos (G) = care se referă la vedere optică, optician, opticomalacie optike (G), optice (L) = ştiinţa vederii < optesthai = a vedea ~_ vOpfosXG)^vizrbit^ optometru,optotip ; 1. os, oris (L) = gură 1. oral, orofaringe 2. oros (G) = munte 2. orofil, orogeneză , orbls (L) = cerc > orbicular, orbital ? orbita (L) = orbită; sensul anatomic datează din sec. XIV orbitar, orbită, orbitometrie, orbitotomie < orbis = cerc orexis ,(G) = apetit ,: ; ' orexigen, anorexie, hiperorexie, poliorexie organon (G), organum (L) = instrument, maşină; parte a organic, organotrop corpului îndeplinind o funcţie precisă, organ orkhis,-idos (G) = testicul . orhiâlgie, orhidectomîe, orhită, criptorhidie, > ; ^ orhidopexie ornis, ornithos (G) = pasăre ornitofobie, ornitologie, ornitoză oros (G) = partea seroasă a sângelui; orice serozitâte , orodiaghostie, orosomucoid, orosoterapie orthos (G) = drept, corect ortodiagramă, ortodonţie, ortofonie, ortoped, ortopnee, ortoptic, ortostatic, ortotonus os, oris (L) = gură , V. per os os, ossis (L) = os oseină, osificare, osifluent 67 OSCHEO- PARIET- OSCHEO- -OSCIL- OSFREZIO- osMq- -OSMIE, OSMO-OŞTE-l osteo-; - -- -OSTOZĂ: OSTI- QTICO- : OV-, ovo- OVARK OVARIO- -OX-, OXI-, -OXIE OXAL- ' V''. * OZ- IIIIIII8IS1 ||S Cbskheos (G) = bursa testiculelor, scrotul J oscillatio, -onis (L) = balansoar * osphys (G) ^ sold, flanc " \ osphresis (G) = simţul mirosului ;, osmos (G) - impu]s, împidgere; , osme (G) = miros /oschedcet, oscheom -oscilaţie, oscilometru, osciloscop osfialgie^ : : , ■' ° ' - osfreziolagnie, osfreziologie psmbialikte/osmolariţate, osmoreceptor, os motic, anosmie, cacosmie, hiperosmie, osmoreceptor o>ps'tepn (G) = os\ ostium (L) = intrare, uşă; orificiu ous, otos (G) = ureche otikos (G) = referitor la ureche ovum (L) = ou ; ovarium(Lmedicaiâ) = ovar V ; ' ^ \ oxys (G) = 1. acru; oxigen (care generează acizi) 2. ascuţit 3. rapid ! - ,oxaJis;(G) ^ m^crişfbogăt îrYoxalăţi) ;;, ; } V ozein (G) = a exala un miros neplăcut M'indfca un glucid^/^ \ ' \ , ] ' V ^ ^îî-^ ' "f/ 's s ^ ,s , 2.; boalaneinflarhaţorief starercohdîţiej uneori ţdeea de ‘' /';. - exceş-;'-' o >' ^ ^^ :v; * >/, T dşteîkc 6steoblăst, bstebclast, bsteodisplâzie, :; osfeomvostep-porozâ, periost, exostoză / / ostial, ostium oţalgie, otită, otolit, otoplasţie, otoragie, otoscop, ovalbumină, ovul, ovulaţie, ovocit, ovogonie, ovoimplantaţie bvânectbmîe,:ovafită, ovăriopexie, ovariotomie .., 1. anoxemie, bioxid, peroxid, oxigenoterapie, hipoxie 2. oxicefalie 3. oxilalie, oxitocic ozenă, ozon = f Jnexoză, pentoză v \ ^ 2.; acidozâ; ălcaloză, amiloidoză, artroză, ciroză; -^glibogenoza^^ Işucocitoză, /';^;nevro^ă%; \ ^ ;/ . P -PAG ' \ , pagos (G) = legat, unit , -,\ PAHI- pakhys (G) = gros PAL- " ; \ patlein (<3)>= a vibra, a oscila - >V\\' .<■ \ PALAT- palatum (L) = cerul gurii, palat PALEO- / palâios (G) = vechi, bătrân* \ ; ' PALI-, palin (G) = iarăşi, din nou PALIN- PÂLM-, ^ palma (L) = palmă,;palmier PALP- palpare (L) = a mângâia, a palpa PALPEBR- palpebra (L) = pleoapă v PAN- pan(G) = tot PAPAVER- ; T papaver,-eris (li) = mac ; : ' ; , ; 'v PAPIL- papilla (L) = mamelon, băşicuţă PAR-, , ;\ ; para (G) = lângă, dincolo de j ; -PARĂ, părere (L) = a naşte -PARITATE -PAREUNIE 1 pareune(G)-Împerechere % (-)PAREZĂ paresis (G) = slăbire, relaxare; paralizie uşoară PARIET- , paries,-etis (L) = perete ' crâniopagL parăpăgi, toracopagi (monştri dubli uniţi \ prin diferite părţi ale corpului) pahidermie, pahimeningită, pahipleurită v/ palaheştezie, palestezie ; ; palatin, palatoplastie, palatorafie, palatoschizis paleocerebel, paleocortex palikinezie, palilalie, palindromic palmar, palmiform, palmospasm palpabil, palpare pandemie, panencefalită, panoftalmie papilar, papilă, papilectomie, papilită, papilom, papilomatoză : parenteraL paracardiac, paracrin, paralizie, para-; medianr paranoia, parapareză, parasimpatic, para-tiroidă,,paravenos, paravertebral mucipară, primipară, sudoripară, fisiparitate, sciziparitate âlgopareunie, apareunie, dispareunie, eupareunie hemipareză, parapareză, pareză parietal, parietooccipital 68 PART- PICO- PART- PARTENO- -PARTIT PARV1-, r ;PÂRV6-PATEL-, PATELO- illiliiiiii lllilillll! -PATIE PAUCI-(^)RAUZĂ PECT-, PECTO-: RECTOR-PED-, PEDI-, -PEDIE, PEDIO-, PEDO- -PEDEZĂ PEDICUL-, PEDICULO--PEE PEL-. PELAG-PELICO-PELO-PELVI-PEMFI-PEND-, -PENS-PENICIL--PENIE PENT,-PEO-PEPS-, PEPT-, -PEPSIE PER(-) . PERCEPT- PERI- PERO- -PET PETR-, PIETR- (-)PEXIE PICN-, PICNO- PICO- partus (L) = naştere parturientă, parturiţie < părere = a naşte parthenos (G) = virgină, fecioară / partenogeneză, partenologie partitus (L) = împărţit bipartit < partiri = a împărţi pârvus (L) = mic, redus . ; : \ parvpcelular. parvovirus ... , ; patella (L) = rotulă patelectomie, patelită, patella, pateloplastie pathos (G) = 1 boală/ 1 , , 2, afecţiune,.sentiment . paucus (L) = în număr mic pausis (G), pausa (L) = oprire, încetare pektos (G) = compact, coagulat, format din particule foarte bine unite pectus, -oris (L) = piept, torace . v 1. pais, paidos (G) = băiat, copil 2. paideia (G) = educarea copiilor, instruire, prevenirea unor maladii la copil; în prezent este utilizat şi în cazul adulţilor 3. pedon (G) = sol 4. pes, pedis (L) = picior pedeşis (G) = săritură , < pedanta sări < ' pediculus (L) = picioruş, păduche dim. < pes, pedis = picior poiein (G) = a face, a crea pella (G), pellis (L) = piele pelagos (G)afluxul mării pelyx, -ycos (G) = albie, cadă, bazin pelos (G) = noroi , / / pelvis (L) = bazin pemphix, -igos (G) = băşicuţă \ pensus (L) = atârnat < pendere = a fi suspendat, a atârna penicillum (L) f pensulă penia (G) = sărăcie pente (G), pentas, -adiş (L) = cinci peos (G) = penis pepsis (G) = digestie, coacere,, ^ peptos (G) = digerat, copt < pepsein = a găti, a digera per (L) = prin perceptum (L) = perceput , ' participiul trecut al verbului percipere = a cuprinde cu simţurile, a percepe peri (G) = în jurul peros (G) = mutilat, schilodit petere (L) = a se îndrepta spre petra (L) = piatră * pexis (G) = fixare; repunerea la loc a unui organ ptozat pyknos (G) = gros, îndesat, consistent pykos (G) = unitate de măsură egală cu 10'12 unităţi de bază '1 patochimie, .patognomonîc, patologie, psihopdţ^ ' \2/hofheopatîe, simpatie, telepatie paucimolecular, paucisimptomatic andropauză, menopauză pectină, pectografie 1. pedagogie, pediatrie 2. farmacopedie, hipnopedie, logopedie, ortopedie 3. pedologie 4. biped, pedicul, pedios, peduncul pediculat, pediculoză farmacopee, prosopee pelagră, peliculă , pelagic, pefagism (rău de mare) pelicogen - peloid, peloterapie \ pelvimetrie, peivin, pelvis pemfigoid, pemfigus pendular, suspensie, suspensor penicilină, penicilinază, Penicillum leucopenie, sideropenie, trombopenie pentadă, pentoxid, pentoză peotilomanie, peotonie ; pepsină, peptic, peptid, peptonă, dispepsie, eupep- per os, percutanat, perfuzie perceptibil, perceptibilitate, percepţie (prin intermediarul peceptio, -onis) periapical, periarterial, pericard, perifolicular, peritoneu perocefal, peromel celulipet, centripet petromastoidian, pietrificare, pietros gastropexie, histopexie, mastopexie, nefropexie picnic, picnozâ, picnometru picofarad, picogram, picometru, picomol 69 PICR-, PICRO- PLEZI-, PLEZIO PICR-, ;; v pikros (G),= amar '{/ /,\ ./*'' , »,./ PIEL-, pyelos (G) = bazin PIELO- PIEZ-, - ; piezein (G) = a presa, a comprima WSS^KKKKUKB^KKHUBKSUKSKBâ PIGMENT-, pigmentum (L) - vopsea PIGMENTO- PILE- pyle (G) = poartă, intrare; vena portă PILORO- pyren,-enos (G) ^sâmbure, nucleu -PIRET-, pyretos (G) = febră -PIREX- pyrexis (G) = acces de febră < pyressein = a avea febră PIRI- pirum (L) = pară . ^ PIRO- pyr, pyros (G) = foc PIŞI- ^ pîsum (L) = mazăre ^ PITI- peithein (G) = a convinge PITIR- , > pîtyron (G) = tăfâţe (de grâu) \ f ;/ PITUIT- pituita (L) = secreţie cu mucozităţi (anticii credeau că se- creţiile nazale proveneau din această glandă, prin lama ciuruită a etmoidului) PLACENT-^ /placenta'(L) == plăcintă, > / / < '/, ' / PLAGIO- plagios (G) = oblic PLAN-, r planus (L) = neted, plan / r / : - . > :/; -PLÂNIE, 2. plane (G) = migrare s , PLANO- planos (G) = migrator PLASM-, plasma (G) = obiect modelat (termen creat de medicul -PLASMĂ, german Schultz în 1836) P LAS MO- _ _ __............ PLASŢ-, - ; plastos (G) = modelat / \ (-)PLÂSTIE " < plassein c= a forma, a modela -, > ■ PLAŢI- platys (G) = turtit -PLÂX , plax (G) = placă; cu sensul de celulă gigantă .. ' -PLAZIE plasis (G) = modelare < plassein = a forma, a modela -PLEGIE, , plege (G) = lovitură; cu sensul de paralizie PLEIO-, pleion (G) = mai numeros -PLEIOZĂ PLEO- pleon (G) = numeros, în plus, în exces PLESI- plessein (G) = a lovi, a bate PLET-,/ plethore(G) = saturare, plenitudine , < plethein =;a fi plin ^ / PLETISMO- plethysmos (G) = creştere PLEUR-,,, ; . pleura (G) = coastă, latură, iar din sec..XVI - pleură PLEX(-) plexus (L) = împletit < plectere = a împleti PLEZI-, plesios (G) = vecin \ > PLEZIO- . ' ^ picraminâ, picric, picrocarp ^ pielectazie, pielită, pielografie, pielonefrită, pielo-ureteral ,1/piezestezîe, piezoelectric, piezogramă, piezometrie pigmentaţie, pigmenturie, pigmentoliză , pilos, pilpsebaceu, pilozitate pileflebită, piletromboză v pildrecţomie, piloritarpiloroplastie, pilorospasm, pimelită, pimeloză (glandă) pineală, pinealom piocianină, piococ, piocolecistită, pionefroză, piotorax, empiem \ pirenofor, pirenoliză i antipiretic, apiretic, piretogen, pirexie piriform ^ , piromanie, pirozis /pisiform,/^ / pitiatic, pitiatism pituitar, pituită placentar, placentoterapie plagiocefalie, plagiotropism I . planîmetru. plânografie, plănoccipitalie /2. angioplanie, arterioplanie, planocit, planomanie plasmafereză, citoplasmă, hialoplasmă, nucleo-plasmă, toxoplasmă, Plasmodium plastic, plasticitate, esofagoplastie„vaginoplastie plathelminţi, platicefalie, platipodie, platispondilie, platysma .mieloplaxe" 1 ° 'V ' anaplazie, aplazie, displazie, hiperplazie, neoplazie hemiplegie, tetraplegie, ganglioplegic, paraplegic pleiocromie, pleiotropie, patopleioză plebcitoză, pleomorfism, pleostenoză plesimetru pletoră, pletoric, depleţie v pletismografie pleura!, pleuralgie, pleurezîe, pleuropericardic, pleurotomie ; ^ plex solar, plexiform pfezihorrnon, pleziocrinie, pleziomorfism 70 PLIC- -PRIV PLIC- plică (L) = cută, îndoitură ..^6iDyy;,/c / r ploos (G) = îndoire, pliere 4* eidos (G) - formă; sufix creat -PLOIDIE >f.’ yy priaanarogre cu -'dipldid^ şi ”haplo)dF’, indicând gradul de j , multiplicare alcromp£omiid7 : 7 : ; v C; i:\: : PLURI- plus, pluris (L) = mai mult ^i^slv^/:^no*a )^reşpupaflâ&* 7; J* 'C ^llPTly ^ "■:77:■'<;' pnein-brespiraţ i77'^7f f î7 7 ;l 777: PNEUM-, pneuma, -atos (G) = aer, respiraţie PNEUMAT- PNEUMATO- '¥0EyM 6-7^ ' 7;: ^; pn eu s (G)^ ptârrian x, ,y\ llllillllililliil PNEUMON- POD-, pous, podos (G) = picior -POD, plicatură, plică ; diploid, haplQid, tetraploid, tetra ploidte pluricelular, pluriglandular, plurilocular, plurimal-formativ cj^p^dd^d^ ; :' 7 - ^ 7' v:r' 7:: pneumoencefalografie, pneumatizare, pneumatocel J pnluffldcăpţeză", pneumococ, ^^^©^^^, 7pneumpgastric, pneumpnectomie podagră, podologie, pseudopod, platipodie -PODIE, PODO- r^piEfjc;:;;;: 77 ^oipzĂ ; POIKILO- fTOuCkP'''"'^ '! POLAR-, POLARO- ipoli- ,"; X *' Vi; POLIC- fROLl^c POLIO- PONO- PONT- Wîo&K''.', V*. :p6r-;;:;v>' x 7'' PORO- 7 — PORFIR-, PORFIRO-;PQSO->; POST- POST-; V: v\‘! POSŢERO- POTO-, POT- -PRAGIE , , - PRAGMAT-, PRAGMATO- (-)praxie ; PRE- PRESr PREZBI-, PRIMI-, PRIMO- ' -PRIV " PpoieţtkosJG) ^paţ;e fprmeaza ^ 717 7 '77'77* 77'' C17' lîematopoietîcferîtrbp^ trombo- ;■■ poiesis (G) «creare, forbjărd^ ' 7 '' -' *f}r 7 ;; ;\'poiezăp 7-'7,7 ~7-''"'*'' -*" - 7v 7 * '" < poiein = a forma. 77; 7 7 / 7. \ ; 77V'' .7 '7: '77 A'V; ' ''' '' poikilos (G) = fe'urit, variat poikilocitoză, poikiloterm Vportakis(G)=yesegrfetreq^ ; -V'""' 7' ''7 7 V- >7pc^aldurie7777' 77/7;7" '' - "'77... 1. polein (G) = a învârti, a roti 1. polarimetrie, polarimetru, polarograf 2. polus (L) = pol 2. polar, polarizare VT'X:-'-^.7. ;2>pbtys (G>-mulţi 777 M '''vy^r777:7^7v7'y ^ypoliadenopatie, poli artrită, pplicitemie, polidipsie, 7^'77f 7v ;''77 '77/7^7*<:Al A -v ■■'-70 a ■■ ^ ^pp^îmerv polîhticîear, pplipneef polipragmazie7 pollex, -icis (L) = police police, policizare R^l^ftfriniâXlii^'făină0jflnaC:puibjprV'' >^'<^^''r?^^^ppJlrl^^&Who'^'^/^;^P''''^ r L polios (G) = cenuşiu; se referă la substanţa cenuşie din polioencefalită, poliomielită SNC poinos {G) = rfiun^Sgrea' ^ -;v-:: H%v't ''^Pv^pon^bief^ ■ •::- 'V' ' v '"'"r' pons, pontis (L) = punte pontin, pontocerebelar '''Pl^poruş (lr),;pbrbs (G) ^pbr,conduct, pasaj'\ poromefarle%' ::(2. poros:(Gf^pta^^ ;" " ; :'!? :}ii'pords^,;," ' ' ' : porphyra (G) = purpură porfirină, porfirocitoză " poson (G) = cât de mult, ce cantitate '''' >■■■ y, J>; V,'7,,' posologie ^ ^ ^ \ ' posthe (G) = prepuţ postectomie, postită 'post (L) = după.7 V ; 7 ; ^ s v '' s ' Vs postnatal, ppstoperâtor, post-partudi, postprandial, posterior (L) = care stă în urmă , r y 1 , posttraumatic, posterojateral , potos (G) = băutură potomanie, potabil prage (G) = act, acţiune ,, * \ - bradipragie, cacopragie ; ; pragma, -atos (G) = fapt pragmatamnezie, pragmatoagnozie , praxis (G) = acţiune; practică ;. apraxie, chiropraxie ^ prae (L) = înainte preanestezie, precordial, predispoziţie, prefrontal, premedicaţie pressus (L) = apăsat ^ y /presiune. prespceptor - v ;y presbys (G) = bătrân prezbiacuzie, prezbiofrenie, prezbiopie primus (L) -primul „ v ? ; ; ;7 l,.; | primigestă, primipară, primitiv, primoinfecţie privus (L) = lipsit de feripriv, insulinopriv, tireopriv < privere = a lipsi pe cineva de ceva 71 PRO- PUTR- PROCT-, PROCTO- IBBHHHi PROPRIO- -PRQSEXIE Y PROSOP-, PROSOPO- pROT-r yy PROTO- PROTER-, PROTERO-PROXIM- : PRURI-PSÂMO- \ PSEUDO- fillilt:''. ' PSIHRO- iiiiişfiîii PSO- g$0R- j -PTENĂ 1111111 PTERIG- V PTIAL- -„PTlZjE; ^ ; PTOMA-(-)PTOZĂ : PUB- PUER-':/V> Y PULIC- PULM- PULP-, PULPO-PUL.S- , -PULSIE PULT- PULVER-, PULVERIZ- PUNCTI- -PUNCTURĂ PUPJLOr PUR- PURPUR- Y \ PUSTUL-PUTR- ^ pro (G, L) * înaintea, In faţa ^ proktos (G) = anus pro!eş(L) = descendenţi.urmaşi ; proprius (L) = ceea ce ne aparţine ;Y prosexis:(G) Y^tenfceYy Y Y; '' Yr- 'I prosopon (G) = 1. faţă 2. persoană, personaj Vprotost(G) =:primul'1^.Y'Yy';Y-;YY.i proteros (G) = anterior, timpuriu proxîmus (L) ^ cel mai apropiat prurire (L) = a avea mâncărimi Ypsammos (G)V'nisfpY Y Y.:Y- Y" pseudes (G) = fals / ' procanpt, proenzimăT proeritroblast.profază, pro- proctalgie, proctită, proctocel, proctopexie, proctoree proprioceptiv Y, YYYY YYY '»VxÎRros'â^%i^ăpro^t^hipoprosexie;.pafaprosexie : 1. prosopalgie, prosopometru, prosopospasm 2. prosopografie " psykhe (Gj ~ suflet'^YY ^ ^ v v,, , Y„ psykhros (G) = frig Ypsora(G) = râiă; densul modern; datează din sec., XIX ptenos (G) = care zboară; care este în stare gazoasă .{ pteron (G), ptefyXy^ygos;(G)f ajipâ Yyc:; ^ YyyYY ptyalon (G) = salivă ptoma, -atos (G) = cadavru pubes, -is (L) = păr; prin extindere, osul pubis ^^ss^^rnsim^smssem -Y"" ^ pulex, -icis (L) = purice pulmo, -onis (L) = plămân Y pulpa (L) = carne, pulpă mm proterandrie, proteroglifă, proterotip " proximal, (punct) proximum prurigo, prurit pseudoartroză, pseudocomiţial, pseudoherma-froditism, pseudohipoparatiroidie < jpsihedelic, psihiatrie, psihoză,;psihoanaleptic, Yj^iif^ ; ; ' Y psihroestezie, psihrofil psoas (muşchiul), psoită ; ;-p^iă^Sţ{^oroftalmiă, ps6rospermie^^ stearopten ptialagog, ptialină, ptialism ptomafagie, ptomaine ,a : ?glstropt6ză, nefroptoza, ptoză, pubertate (prin intermediarul pubertas, -atis), puber, pubescent Y , puericultură; puerilitate (prin intermediarul Pulicidae ; ; pulmon, pulmonar ; ;; pulpă, pulpiform, pulpită, pulpos, pulpolit pulsus (L) = izbire; lovire; puls , ^ < pulsareY a bate, a izbi ~ Yv YY pulsio, -onis (L) = împingere, respingere < pellere = a împinge puls, pultis (L) = terci. ( , pulverare (L) = a acoperi cu praf < pulvis, -eris = praf, pulbere punctum(L) = punct, înţepătură * ; ; punctura (L) = înţepătură pupilla (L) = pupila Y,V \ pus, puris (L) = puroi ^purpura (Lj = culpare purpurie; sensul medical datează din pustula (L) = băşică puter, -tris,-tre (L) = putred , ; Y ; pulsaţie (prin intermediarul pulsatio, -onis), pulsograf, puisometru lateropulsie, retropulsie pultaceu' \ pulverifer, pulverulent (prin intermediarul pulveru-lentus), pulverizare, pulverizator punctiform '' acupunctură pupilometriei pupiloplegie purulent, supuraţie purpură/purpuriu Y pustuliform, pustulos, pustuloză putrefacţie, putresceină, putrescîbil 72 R ROTA- R JBABDQ-, rhabdos (G) W baghetă,, dungă, striu RACEM- racemus (L) = ciorchine de struguri RADIO-.->‘7.- \'';>;. f. '■ '3Vv.'fîvî *-,v£j\V'_ '7*, =; '7;';'.•'-77..••■;i RĂDIC-, radicula (L) = rădăcină mică RADICO-, dim. < radix, -icis = rădăcină RADICUL-, RADICULO- ^•RĂFIEi'^ >v-•.. 'V - rhaphe^G)^şuturav:"^:v^;7 y\iy?yv> 7, i > ŢF^FEp7t;V';'.-' RAG- rhagas, -ados (G) = crăpătură, fisură -RAGIE > **' rhegnynai (G) ^a ţâşni, a'izbucni("<' :'A'} V* * VV' ’ RAHI-, rhakhis (G) = coloană vertebrală, rahis -RAHIE %E^>S-. ' , * , re (L)i iarăşi i ■ ;?V}: ; v , v' ' ; r"--, 7,?■>y y v RECT-, rectum (L medicală) = rect RECTO- < rectus = rectiliniu, drept (datorită traiectului drept al acestui segment intestinal) ;-REEy?y ' ftioia (Gj y curgere VV;^: ■■ ;y.. — N i',t f'A*w , V ' A ' S 't A*/îV $* % s^s1. & i ■* "T^ ^ s Vv^ K ' Y"V y<;rhem^ a'curgy yr ""■■ yv' REFRACT-, refractus (L) = răsfrânt REFRACTO- < refringere = a răsfrânge BHHiHi REO- rheos (G) = curent < rhein = a curge RETI- rete, -is (L) = reţea RETICUL-, reticulum (L) = reţea mică RETICULO- dim. < rete, -is = reţea RETRACŢ- ; 7''v7 / < retrâhere =; herhoragie/fnehorâgie; ' 'y , - ■ ' rahianestezie, rahicenteză, glicorahie, proteino-rahie : i reanîmară, recidivă,reeducare ? , , ; rectal, rectită, rectocolită, rectoragie, rectosigmoid, rectotomie ' , gonoree, ieucoree, menoree, otoree, rinoree, 7'^aloreei^y v/y? y* w v refractar (prin intermediarul refractarius), refracto-metru, refractometrie, refracţie (prin intermediarul refractio, -onis) ,, r : rănal, reniform, fenină reobază, reologie, reostat retină, retinită, retinoblastom reticulită, reticulocit, reticulopatie, reticulosarcom J 7 retr^fctil,^reţracţîe (prin intermediarul retractio, -onis), retrodeviaţie, retroflexie, retrognaţie, retro-peritoneal elastorexie (sau elastorexis), cariorexis rinencefal, finită, plătiriniah, rinocifoză, rinofaringită, ; fihofima,;rinolălie, ririoplastie, rinoragie ritidectomie, ritidozis (prin intermediarul rhytidosis = rugozitate, suprafaţă ridată) ritmic, aritmie, disritmie, ritmoterapie rizartroză, rizoliză, rizomelic, rizomer, rizotomie 7 rodopsină :, ;r : rombencefal, romboid ' rotaţor, Rotavirus"; 73 ROZA-, ROZE- -SEMIE ROZA-, ROZE- roşa (L) = trandafir roseus (L) = trandafiriu - ; rube^-brâ^brum (L)~ roşu (acnee) rozacee, rozeolă V' .i')ruborf'^ ' ;> SACR-, sacrum (L medicală) = osul sacru, pentru că era oferit sacralgie, sacrolistezis, sacro-lombar SACRO- odată zeilor în cursul sacrificiilor animale SALPING-, salpinx, -ingos (G), salpinx, -ingis (L) = trompetă, şi, prin salpingectomie, salpingită, salpingografie, SALPINGO-, analogie, trompă a lui Eustachio sau Fallopio salpingoovarită, salpingopexie, hidrosalpinx -SALPINX SAPRO- sapros (G) = putred saprofit, saprogen SATURN- Saturnus (L) = planeta Saturn; alchimiştii au denumit astfel saturnin, saturnism plumbul SCAE-:4? ft\s%^ţâpitiQ;XÎ3)1 <£; % i^Vf4,;;W^scafâţ^^J^ţjfo|rtlî^< **>^; *<>'4; 4' '<■ '£ ' 0\ SCAPUL-, scapula (L) = scapulă scapulagie, scapulectomie, scapulohumeral, SCAPULO- < scapulae, -arum = umeri, spate scapulopexie fSCÂÎ07/>'^&,<' 3?/-stebr^skâţcS"{G)mSnteVrria&rîîJf^^l^ ; 1 ''v" . ? x. - SCHIR- skirrhos (G) = dur, indurat; tumoră dură schir, schiros SCIA-, SCIO- skia (G) = umbră scialitic, sciografie SCiNTI-,J ;" ; scfntrlla ' '<şecăre = a tăia 1 ^ .. ; /ide^sfingolîpîdoz:ă, sfipgornie 1 inâ, 7 * sialon (G) = salivă sialagog, sialită, sialogen, sialolit, sialoree siderari (L) = a fi lovit de acţiunea funestă a aştrilor < sidus, -eris = astru siderant, sideraţie /sîderos (G) = fier. 7 k -. ; <,^7 -*<7; * 77 ; \ 7; > -,r hemosiderină, sideremie, sideroză, sideroblast, .. :1 7-V Ă vî-v„•7'' siphon (G), sipho, -onis (L) = conductă, tub, pompă sifon, sifonaj silex, -icis (L) = piatră tare, granit, siliciu siliciu, silicoză, silicosideroză 7syn(G) ^împreună v' 7- 7' sîmbjeîâw ' / <': symbolon (G) = semn de recunoaştere, simbol < symballein = a interpreta 7, / "r? simls (t) = ffiaihriiiţă 7 7^ - ■/ 4;;. 7 7 V 7?,}: sympathein (G) = literar ”a fi alături de cineva”; sensul medical a fost creat de Winslow în 1732 < syn = împreună + pathos = afecţiune, sentiment simbolizare, asimbolie, simbolofobie 4simian;?; ;v ~7,- 7; 7'''''' ;7 , 7:7, simpatalgie, simpatie, simpaticectomie, simpatico-litic, simpaticotrop, simpatoblastom 7 ?, synkhronos (Gj, şynchronus (L)W simultan, în acojaşi timp ;hsincrotroh, sincron, sincronizator '7?, syndesmos (G) = fâşie, bandă, şi, prin extensie, ligament sindesmofit, sindesmoplastie, sindesmotomie, sindesmoză synekheiă{G) ^£optinuitătef%ensui oftalmologie datează' ; sinechie ^ăţn eteh ioto m?sinecotomie , - ' din şec. XIXJ T : ; 7 -7^ \7 v 7' ^'?\ ^7 7^7 ;; „ 7 ^ !3i>7llill®m?XJ777::':>>■' 777;::aX;;^x;7./*,^^:^^, .. ; . ; 'V ; 75 SINISTRO- SPINTER- SINISTRO- sinister, -tra, -trum (L) = stânga sinistroscolioză, sinistroză V. şi SENESTRO- SINUS(-), SINU- sinus (L) = cotitură, adâncitură sinusal, sinusografie, sinusoidal, sinuozitate, sinuzită SIST- systole (G) = contracţie sistolă, telesistolic SMECT-, SMEGM- smektikos (G) = curăţat smegma, -atos (G) = substanţă folosită pentru degresare, asemănătoare cu săpunul < smelzhein = a curăţa smectic, smegmă SOFRO- sophron (G) = raţional sofrologie SplEMN'' VT^ ^e^^i^)^con^cCcănaJ „'Ji ^ ^ ^ ■■ ■■ , * , ţ, SOLID- solidus (L) = masiv solidificare, solidism SOMA(-), SOMAT-, SOMATO-, -SOM (-ZOM), -SOMIE soma, -atos (G) = corp soma, somatic, somatizare, somatognozie, so-matotrop, cromozom (cromosom), dictiozom, ribo-zom, monosomie, trisomie V; vic/somnus'(L) pŞomn A ■ ,v; ?/*s^riambuîisrît somnifer; somnolenţă ;^\ ' sonus (L) = sunet sonic, sonioscop, sonograf SON-, SONIO-, SONO- SOPOR-;; „ v,' ; şopor,;-oris (L)j=sompprofundov ţ /, *;.yţy, ; vr i^,; * *;: soporific,v, -;*>. j..;, a r w-yy _ u,: :; y -: o ; : -„' SPÂN-, spanos, spanios (G) = rar, puţin abundent, redus spanandrie, spaniomenoree, spanopnee SPÂN IO-, SPANO- SPECIAL- specialis (L) = particular < species = aspect, aparentă specialitate (prin intermediarul specialitas, -atis), specializare -SPERIWE, SPERMO- -SPERS- spersus (L) = răspândit, împrăştiat dispersie < spergere sau spargere = a împrăştia, a răspândi rSPjC^^lX H% ;/ spicuigrri\(L) =;spi&>mic'i^v^ j ţ ^l spicul,yy y v r , V ; y — SPIN- spina (L) = 1. ţep, vârf ascuţit 2. şira spinării SPINŢER- - v şpinther. -eros (Gf== scahteie, ; ^ t \ 1. spinocelular 2. spinal, spinocerebelos y fspintermetru, spinteropie- 76 SPIR-, SPIRO- STIMUL(-) SPIR-, SPIRO- 1. spirare (L) = a respira 2. speira (G) = spirală 1. spirometrie, spirometru 2. spiriloză, spirochetă ''£y> .. V'^ty; icV v; i/'%^-spta^ ':}vyr\:'^ -^1 *\S SPLEN-, splen, -os (G) = splină splenectomie, splenită, splenocolic, splenografie, SPLENO- splenopexie, splenoportografie ■rS)^^BlE6k;', :Vl;;vs:spqndyjddiG)/şpondyidş'®^ ^; 5 yQ7M\ '* -r\;'rĂ'}yj;^PiM^; o?' vfey !■/,''$:T vf Jşppnâiloşchfâs v<;s^ v ':v; ,b r: , SPONGI-, SPONGIO- spongion (G), spongia (L) = burete spongiform, spongioblast, spongioid STAFIL-, staphyle (G) = literal, "ciorchine de strugure”, se referă la: STAFILO- 1. luetă 2. germeni microbieni 1. stafilectomie, stafilin, stafilom, stafiloplastie, stafilorafie 2. stafilococ, stafilolizină ' '■', ătdphanqk(0)^: coroană': -v» <'J',/ ! ? C , / stefahion, ştefanopsie^ ' , ^ , STEL- stella (L) = stea (ganglion) stelar, stelectomie SŢEN-v ;* "rî ”^stHfenQS'*J^t^^6ţţăS^^tere^v^;Vstehic^âdtehie, miasteriie^neurastenie ';; -ŞŢENIE "VW >/jV * 1' *^VS:'U' V-' — V ‘ STENO-, stenos (G) = strâmt, îngust stenotorax, colpostenoză, stenoză stenosis (G) = strâmtare, îngustare s^rcusi %is (L) = excrement§ ' 1'>" stercobilinâ, stercobilinogen, sterbolîţ,; î stereos (G) = solid, în relief stereognozie, stereoizomerie, stereotaxie, stereptipie, colesterol •: steriiîs.(L) = sterpi neprodCictiv; sterii'^^ ’ ; ' *;• ^- '*' sterilitate (prin-intermediarul 7 '"v;r \ /_ .. . ^ sterilizare ^ ''' sternon (G) = piept, stern sternalgie, stemoclavicular, sternoschizis (-)STENOZA STERCO- STEREO-, -STEROL STERILI- STERN-, STERNO- '' '777 V'- sternuere = astrănuta /' / ^ ^ : 7; > ': STETO- sthethos (G) = piept stetacustic, stetoscop STIGMAT(-) / ; v? ': ştigma; -atos (G) =;marcă, semn j / , : * :; "\ y ; - astigmatism. stigmat STIGO- stygos (G) = repulsie; se foloseşte cu sensul de murdar, stigofil, stigoxen poluat IBlIîSillllIli STIMUL(-) stimulare (L) = a îmboldi, a stimula < stimulus = băţ ascuţit cu care se îmboldesc vitele stimulare, stimulator STOECHIO- TACT-, (-)TACTISM, TAXI-, (-)TAXIE, TAXO- ^ŢOECţilO-î- v 5 ; stoikl^ion (Gj^ eIşmenti prlhcipiu { * / ^stoechfoîogte/ stoechiometrie - -STOLĂ stellein (G) = a arma, a echipa; se foloseşte cu sensul de diastolă, sistolă dilatatie, alungire mmm.................J....." STOM*T STRAB- strabismos (G) = privire încrucişată < strabos = persoană care se uită cruciş wmmmmmsmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmMmmm strabic, strabism STRATI- mm STREPTO STRfCN-. stratum (L) = strat a*®»*»”'" streptos (G) = răsucit stratificat, stratigrafie streptobacil, streptococ, streptokinază, streptolizină ~ " Strychnps nux vomîca 6;Ştrpma/-atos|G)^,!coypgVsei7şul%ştiinţ|fic datează din sec XlX "^sfromă^;iî;; V;\,:f* "" v*' ■■ v STRONGYL- strongylos (G) = rotund Strongyloides strumectomie, strumipriv, strumită SUPER-, SUPRA- super, supra (L) = deasupra, în poziţie superioară, în exces superantigen, super-ego, superfamilie, super-scripţie, supraalimentaţie, suprainfecţie, suprali-minar, suprarenal r.SURfey^*>,(L) «.pulpapiciorului,igambsu#>;ţv^A\;i »ri «kltaljjfe, . TANATO-, thanatos (G) = moarte tanatologie, tanatopraxie, eutanasie -TANASIE TARS-, tarsos (G) = 1. tarsul piciorului 1. metatars, tarsalgie, tarsoplastie, tarsotomie TARSO- 2. marginea pleoapei sau tarsul palpebral 2. tarsectomie, tarsită TEC- theke (G), theca (L) = cutie, teacă tecal, tecom TEG-, tectus (L) = acoperit tegument, protector -TECT- < tegere = a acoperi, a înveli telos, -eos (G) = capăt, extremitate telangiectazie, telediastolic, teleologie, telofază, telomer TELE- TEL-, TELE-, TELEO-, TELO- teloragie ^ < telecobaltoterapie, telediagnostic, telegonie, telepatie, telereceptor ? ;J;* ' *;v^' -TELIO- thele (G) = mamelon + eidos (G) = formă epitelioid, epitelioliză, epiteliom, epiteliu în formă de mamelon; termen creat de anatomistul Ruysch (pe la 1700) pentru a desemna "pielea care acoperă mamelonul”; sensul s-a lărgit ulterior la toate membranele de acoperire tele (G) = departe -TEN, (-)TENIE tainia (G), taenia (L) = panglică amfiten, pahiten, pahitenie, tenie, tenoplastie TENS-, TENSIO- tensus (L) = încordare < tendere = a întinde, a încorda tensor, tensiometru ateism;;m°«joteîşm,; TER- tertius (L) = al treilea ternar, terţiar (prin intermediarul tertiarus = a treia parte) 79 TERAT-, TERATO- -TOXO- TERAT-, TERATO- TEREBR-TERG- teras, -atos (G) = monstru teratism, teratom, teratogen, teratologie, terato-spermie TETRA- tetralogie, tetranopsie, tetraploidie, tetrasomie .....Vj ■......................... tetras (G) = patru '/ ^<1iihena1^ ' v; " ( \ TI-, TIO- theion (G) = sulf tiamină, tiazidic, tiemie, tiopexie TIFL-, typhlon (G) = cec tiflectomie, tiflită, tiflopexie TIFLO- < typhlos (G) = orb, fără deschidere •w*x- ^ -v:; - /."/. TIL- tylosis (G) = induraţie, îngroşare, bătătură tilozis -TILiO- ^-V/c:^'; '' ' TIM-, thymos (G) = minte, spirit timoleptic, ciclotimie, lipotimie, timie (-)TjMIE................._ _ _ ....... ^ ....................^ .:i timus ; /: j - ;o , > ^ \ ^ TIMPAN-, tympanon (G), tympanum (L) = tambur; sensul anatomic timpanal, timpanism, timpanoplastie, TIMPANO- datează din sec. XVII timpanoscleroză TIREO-, TIRO-, TIROID- tlRO-TME- thyroeides (G) = tiroidă < thyreos = scut + eidos = formă tireocalcitonină, tireotrop, tiroglobulină (tireoglo-bulină), tiroxină, antitiroidian, tiroidectomie ţirozină neurotmesis ' 5 tyros (G) = brânză ţmesis (G) = tăietură, secţionare T'ţolcos^^)^^fi^te¥3C'/;? '■■■ 'Z *.£ ?;7: ipcocărcjlograf, tocodinamometru > distocie, eutocie ^ ,v V - *' s> Y*Vr . ^ *-V‘ TOF-, TOFO- -ŢOM, -tomie; , ŢOMO- TON-, -TONIE, (-)TONIC, TONO- TONSIL- TOP-, (-)TOPIC, -TOPIE, TOPO- TORAC-; TORACO- TORS- tophos (G), tophus (L) = tuf (piatră spongioasă şi friabilă) tofaceu (prin intermediarul tofaceus), tofi, tofolipom l tdmos (G) = tăiatTsecţidnat;; .\r ^ ţ,;i. * ' tome(G) = tăiere, secţiune ; y ' * - - /Y^?Y ,?,C' /'* Y;j^i^icoJom^ ţraheotomie^ tomografie < temneih - a tăia tonos (G), tonus (L) = tensiune, tonus tonikos (G) = întăritor : fensiilae, -arum (L) = amigdale topos (G) = loc topikos (G) = de loc tonicardiac, tonicitate, tonicoclonic, tonometrie, atonie, hipotonie, psihotonic tonsilâri tonsilectomie topic, topografie, topoizomeraze, ectopic, corec-topie ^ toracâlgie, toracic, toracocenteză, toracotomie torsiune torsio, -onis (L) = suferinţă chinuitoare < torquere = a răsuci fOX-, 1' ; tdxikon (G) = 6trayă pentru varful sâgeţilor toxămle^tSxjgen, ţox'Rnfecţie, toxină, toxoid, toxico- -TOXO- toxon (G) = arc gerontoxon, toxoplasmoză 80 TRABECUL(-), trabeculo- TRYPAN- ArâbecuiAA a trabecula(L)Agrihdâsubţire: ,,; : ; ; A AX Av ■ ; tr abecut trabecular, frabeculectomie - tRABECLILO-: dinv< trabs, rbisAanndă, bârnă "'■■■ AS'y■. ,'t ■ TRACT(-), tractus (L) = traseu, cale tract, tractus, tractor, tractotomie, tracţiune (prin in¬ TRACTO- < trahere = a trage, a târî termediarul tractio, -onis) trâgofonie, tragopodie, tragus TRAHE-, arteria trakheia (G) = literar "arteră rugoasă”; trahee (din traheal, traheocel, traheobronşită, traheotomie TRAHEO- cauza inelelor sale) < trakhys = rugos prin intermediarul trachia (L) = trahee ar^heu "'‘'x trakheloş^(G) = gât S ;; A'''%A* A ' ' ;>A trâhethematom, trahelopexîe, traheloplastie, ‘ |TRÂ^Ei!OK{vr ' ,S A A;S ' Ar SS/A A AA A% A AA T ^ -A 'A^\ S A * * / v'- A Trahelorafie> î i 4:îf' }~&; * A: A 'A'! -;Sn,' - ‘; ""; TRANS- trans (L) = peste, dincolo de transaminază, transcitoză, transducţie, transfecţie, transferină, translocaţie, transpiraţie, transplant ŢRAUMAT-, , , trauma,-atos (G) = rană - . . atraurnaţic, traumatism, traumatologie ^TRAUMATO- TREM-, tremor, -oris (L) = tremurătură tremie, tremor, tremulaţie, tremurătură, tremofobie TREMO- < tremere = a tremura TREMAT- trema, -atos (G/ = gaură -VA .......-.....* A A w; trematbde ,Vi" \ ' A TREPAN- trypanon (G) = burghiu trepan, trepanaţie V. şi TRYPAN- ’ TREPO- ;v \A? trepein (G) ^aîntoarce, â înrgla. / SAA'/S A ftrepoheţhăfVî^'',r’'\ ' ^ A . A\ 5 ' -TREPSIE, threpsis (G) = nutriţie atrepsie, hipotrepsie, trepsologie TREPSO- AfRfel£AA ' ;'' tresis (G) '= ^u^;Qrifidia<îA^ AA A A; A;S /'atrezîb^Af'' AVrI'A': V'w A> A ''' : TRI- treis (G), tres, tria (L) = trei triadă, tricrotism, tridermic, trifazic, trigeminat, tri- glicerid, trilobat, trilocular -TRIB, ' 'A : A\ tribein(G) = a freca- ' V A S A „V ' A\ A/ b^ibtribventerotrib, triboelectricitate, tribolumines- î®ill|liliilS|l :cenţă,tflbologie ;{ ; A : TRIC-, thrix, trikhos (G) = păr tricocefal, tricofiţie, tricomicoză, tricotilomanie, TRICHI-, trichiază, trichinoză, trichobenzoar, trichomonas, TRICHO-, hipertrihoză TRICO-, -TRIHOZĂ TRlCHIN-, ^ Ţrichinella, trichinoză : : / , AJ A TRICHINO- ': TRICROMAT- trikhromatos (G) = în trei culori tricromatism, tricromatopsie < treis = trei + khroma, -atos = culoare TRIPL-AA AA triplooş (G), triplus (LjA tnplu/de trei o/fAi/A A A'AA ' ţripietAriplqcdrie, trjpioidie : : ^ v \ A 'A^SAA\'AA„ AA'A iAV'KAv A A* 'v"vV''l -TRIPSIE tripsis (G) = frecare, zdrobire amigdalotripsie, litotripsie (litotriţie), neurotripsie (-TRIŢIE) terere (L) = a zdrobi, a sfărâma llilplllliili trophe(G)«'hrană,'nuţriţieA 'i;//A S \ v'SA A , troficitâte, ţrofoblast, trofdpatie, atrofie, distrofie, -TROFIE, hipertrofie, corticotrofinâ, tirotrofinâ ^ -TROFINĂ, TROFQ- Vs TROGL-, trogle (G) = cavernă, peşteră troglobie, troglofil TROGLO- TROHL-,; : a' / trokhiliâ (G) = roată de scripeţe „ ;< 'A ; £ ? trohlee, trohlear. trohoîd. trohocefalie A TROHO- nnnHMim TROMB-, thrombos (G) = cheag (îndeosebi de plachete) trombangeită (tromboangeitâ), trombectomie, trom- TROMBO- belastografie, trombină, trombocit, tromboflebită, trombolitic, tromboză, trombus -TROP, trope (G) = întoarcere, răsucire S v J " corticotrop, heterotrop, neurotrop, somatotrop, -TROPIC, trppikos (G) «care se întoarce spre viscerotrop;' psihotropic, âlotropie, eutropie, chimio- -TROPIE, tropîsm, fototropismi heliotropism, termotropism (-)TROPISM TRYPAN- trypanon (G) = burghiu Trypanosoma (termen creat de Grubi, Paris, 1843) V. şi TREPAN- 81 TUB-, TUBUL- UVI- >uterin:V,v 4';-4'..; ■: ^,//■ ;. 44..*' iîifer^ţulbulinaSubulonefrită, tubuldrexis ^ -x^,.* ■ /^'tR^;^tubu^tub; r' u -UL, -ULĂ ubique^LJ ^pestetotc .V. ^ş' : *44— ub!curtaf, ubicuitinax > , sufix utilizat pentru denumirea obiectelor sau structurilor folicul, lobul, nodul, ovul, ventricul, canulă, celulă, mici (folosit şi pentru formarea dimi- spatulă, valvulă, venulă, veziculă nutivelor) Ubv*L^;, î- '\:v şş- 1. ouJon (G) = gingfe ri 44v4U*a44444: 44444i;4'%4 ? 1 aiitaJgieîuţatrofievIIsv,s 4 4>,v s 4^ ' > - -/ ?4 UtO- s : '5 4,, 2. oule (G) .== picatrice :??.. £v**, 4 ; \ , ,4 - /4 ■■ 2, .uleptc^mier ulerrtem; ulojornie \ ^ , ■■ ,< v< UNGV- UN1- URANISCO-, URANO- unguis (L) = unghie ungveal \unus(L) = un 4^ *'>4 :r;'44 , _ unicelular, unilateral, unîlocular, unipară, unipolar ouraniskos (G), ouranos (G) = cerul gurii, bolta cerească uraniscolalie, uranoplastie, uranoschizis URE-, , ş >î4 >' t buron (G) = u rină; uree ţtdrmen creaţie Fourcroy In 1797 ureazărufemie, ureogeneză'Ureometru ; UREO->;j' ’L'i'vV; : dă laurirlăf >4 ;-7 URETER-, oureter (G) = ureter ureterografie, ureterolit, ureteroplastie, ureterorafie URETERO- ( ....... ............... + .. V;;-^ ^ourgifHiTa {G),uretJiraXL) =;ureţra,;; ' x>; ;v ^r<ăt rUă^^Li re trace I, u retrografie,şU retroplastie, :U?' ^>^^'UÎetVSfdrhie^^:: '* -URGIE ergon (G) = lucru, acţiune chirurgie < ergein = a lucra URIC-* 5 >;£ 4 : ouron (G) = urină;Tu sensul 'de acid urlb ^ /K^uricacidurie^uricemieVu uricopexie/ uricck 4^ V44;v\::; ' ''^ URLI- ourles (Fr veche) = oreion urlian -UREZĂ, buresîs (G) = acţiunea de a urina ' 4 , ■dîurezâ, âlbuminurie, hemăturie, polakiurie, urinar -URIE, 1r; \s ^4 , v 4 2. oura (G) = coadă,44 /, . , ,= m , x 4 2; uromel (rnonstru şimelian cu membrele inferioare URIN-:4^'V^ v'; 4 4,4^ ^ ' ''\44'^ ,^,,7'^ 4^ \ £:-4" "44''4V4'-fuziohăteîntr-unulsîhgurj4' > ' 4; 4:';-' - URTIC- UTER(-),: UTERQ-UTRICUL-, UTRICULO- UVE-4 4 44 UVEO- ( 4 UVI- urtica (L) = urzică; datorită asemănării erupţiei cu iritaţia produsă de urzică utriculus (L) = pântece mic, sac mic ^ 4, , uva (L) = strugure'(pnn analogie de culoare) 4 44, , uva (L) = ciorchine de strugure (prin analogie de formă) urticarie 4uter,;uterin, uteroptoză, utero-tubar utriculă, utriculită, utriculo-sacular ; - - uveită, uveoplastie 4 4 uviform 82 UVUL- VEZICUL-, VEZICULO- yVUL-; >v* ,; uvula(L) = iuetă v :\ ^ \ ; ;; '; v ; uvulă; uvujectomie, uvulită, uvuloptoză, v ,yÂccjN(4,;V;: VACU- .VAGvft JV ' VAGO-......' VAGIN- ^ALENT^^ V: , VALVUL-, VALVULO- vark VAR IC-, VARICO- IHililIllllii VECT-, VECTO- vaccini^(L^ tâ;)/accinâyacildr;s-a^ ; Vaccia yaccîhât.yşccinarev:^ * ;oî$nutifo ' Br X; H *' .;.>' ';' \ '-, ' \ / * vacuum (L) = spaţiu gol vacuitate, vacuolă, vacuolizare ''V^Qus'-('L)5 rSfâcîtpr»'(din 'îty^g^/^a^oliţicVB '’Wb ;!>■ 'XX r/';' v*: : V-; :<.■. V;VV;'Î — ^ * valvula (L) = păstaie valvular, valvulă, valvulectomie, valvulită, dim. < valva = canaturile uşii valvuloplastie varus(L)-pustuIă fX XX r V:'; ;;t * v-' *5'; %<. X--1, eris = ,zeiţa dragostei ;,r ^sf?}> -' 'k xrX 'X* ^ ^ V 1 VENIN(-) venenum (L) = otravă venin, veninos (prin intermediarul venenosus) VENTRICUL-, , / 5 ventriculus (L) ’= stomac mic;;prin analogie, ventricul ” ; J B atriovehtrîcular, ventriculografie, ventriculbgramă, VENTR1CULO- ventriculoplastie.ventnculotomie dim; . : VUlVO X XANT-, XANTO- XENO- XERO- XIFO- XIL-r llrc XILO- Z r' ZAHARO^v ZE- ZELOS-ZEUG- ZIGO-, 5 > " ZIGOT(-) ; -ZIM-, ZIMO- ZON- IBBlISIIIlli -ZOÂR, -ZOID ZOSTER- ';lJ^7vibrare/b)^ < V ; ' vibrator, vibratil, vibraţie (prrn[intermediarul vibratio; vicarius (L) = înlocuitor vicariant v Vvilfosus,{L) yyacdperitdepar, păros ,/ yy ^ , vilifer, vilină, vîlozitate < ^ virus (L) = venin, otravă; virus viral, viremie, virion, viroză, viropexie ?> vjritîs' 7 ^ Ivlllf 7:5 1 ? v ir ii îs fini=y i rjl j t a te 0^r i n intermediarulvirilitas, -atîs);: -''l'y; . ' 7r l; . 1y ••;" 1; viscera (L) = măruntaie, organe interne visceral, visceralgie, visceroceptor, visceroptoză vitellus (L) = gălbenuş de ou vitrum (L) = sticlă . ' : '7 77'<7 77' , ■■ vivus (L) = viu X'v' ^ 'â\în vârtî vorare (L) = a devora , vulsus (L) = cu spaşmev v , vultus (L) = faţă ;, >>/, vulva (L)==< vu Ivăy ^ > v>v v,/-;■’’ yy >-; >y y -V >7:1 /~\ .' \ “7-;1:7 ;/; devitaJizat,>ital, vitamină / ' ' . bivitelin, vitelin vitrificare, vitronectină, vitropresiune vivipar, vivisecţie «ţlr/J îS ;':£>• *a? yolyulu^ 7S6? 7 •' :-iif Ş - -.' • carnivor, larvivor, omnivor '..' 1 ■ ■',i’ 'v: ' convulsie; 77,7 7 7 ' , :/y' '' lativult, longivult, vultuos ^ ^ ryuivaryvulvovaginal; ^ : y .. C'xantbos (G) = galben ^<7 ^'r xenos (G) = străin „ xeros (G) ~ uscaţ i ; ,'1; xiphos (G) = spadă kylon (G) = lemh - ;^ ": ^ 11 xşnfelăsma^ xahtînăl xantocromie, xantom, 'xântopsie^lV; xenodiagnostic, xenogrefâ /^Ixşrbcheiţie, xeroderma, xeroftalmie, xerosis xifodinie, xifoid, xifosternopexie ; A xilen, xilofag, xilografie '' '' ;; I Şaj^ărSn (G), şacchârum (L) = zahăr; y s ^ ^ilzâharidyzahanmetrUi Zaharoză^ ' y; ; zea (L) = specie de grâu cu un singur bob zeină, zeism := \ txb2 thromboxanes A2 and B2 (tromboxani A2 şi B2) Tyr tyrosine (tirozină) U unitate atomică de masă U undă U (pe electrocardiogramă) unitate unitate internaţională de activitate enzimatică uracil uraniu uridină urine concentration (concentraţie urinară) UA unitate Ângstrom unstable angina (angor instabil) UB unitate Bodansky UC urinary cateter (sondă urinară) ulcerative colitis (rectocolită ulcerohemoragică) umbilical cord (cordon ombilical) UCG ultrasound cardiography (ecocardiografie) urinary chorionic gonadotrophin (gonadotrofină corionică urinară) UCL urea clearance (clearance al ureei) UDP uridine diphosphate (uridin difosfat) UDP-Gal uridine diphosphate galactose (uridin difosfat galactoză) UDP-GIc uridine diphosphate glucose (uridin difosfat glucoză) UE upper extremity (membru superior) UG urogenital (urogenital) UHF ultra high frequency (frecvenţă ultraînaltă) UHT ultra high temperature (temperatură ultraînaltă) **UI unitate internaţională **UIV urografie intravenoasă UK urokinase (urokinază) uit. praes. ultimum praescriptus = ultimul prescris (reţete) UMP uridine monophosphate (uridin monofosfat) ung. unguent (reţete) **UPR uropielografie retrogradă UQ ubiquinone (ubiquinonă) upper quadrant (cadran superior) 142 ABREVIERI, SIMBOLURI Şl ACRONIME UR urology (urologie) Ura u racii Urd uridine (uridină) US ultrasound (ultrasunet) USG ultrasonography (ecografie) USS ultrasound scanning (ecotomografie) UT urinary tract (căi urinare) UTI urinary tract infection (infecţie urinară) UTP uridine triphosphate (uridin trifosfat) UV ultraviolet (ultraviolet) UVA ultraviolet A (ultraviolet A) UVB ultraviolet B (ultraviolet B) UVC ultraviolet C (ultraviolet C) V viteză de deplasare viteză de reacţie V voltage (potenţial electric) valină vanadiu ventilaţie vedere vertex virulence (virulenţă) Volt volum V. Vibrio V / V volum (de solvit) per volum (de solvent) V. vein (venă) Vo viteză iniţială (de reacţie) VA debit ventilator alveolar volumul aerului alveolar *VA * ventilaţie alveolară visual acuity (acuitate vizuală) VoltAmper VAC ventriculoatrial conduction (conducere atrio-ventriculară) VACTEL Vertebral anomalies, Anal atresia, congenital Cardiopathy, Tracheo Esophageal fistula, Limb anomalies syndrome (anomalii vertebrale, atrezie anală, cardiopatie congenitală, fistulă traheoesofagiană, anomalii ale membrelor) Val valine (valină) VA:QC ratio ventilation-perfusion ratio (raport ventilaţie - perfuzie) var. variety (varietate) VB venous blood (sânge venos) voided bladder (vezică goală) VBI vertebrobasilar insufficiency (insuficienţă vertebro-bazilară) *VC *venă cavă vital capacity (capacitate vitală) *volum curent VCA viral capsid antigen (antigeni ai capsidelor virale) VCG vectorcardiogram (vectocardiogramă) **VCI venă cavă inferioară **vcs venă cavă superioară *VD valvular disease (valvulopatie) vasodilator, vasodilation (vasodilatator, vasodilataţie) venereal disease (boală venerică) *ventricul drept VDH valvular disease of the heart (boală valvulară cardiacă) 143 ABREVIERI, SIMBOLURI Şl ACRONIME VDRL Venereal Disease Research Laboratory (cercetări de laborator privind bolile venerice) VE vaginal examination (tuşeu vaginal) ventricular extrasystole (extrasistolă ventriculară) VE expired volume (volum expirat) expired gas flow (debit ventilator expirat) **VEC volum extracelular **VEM volum eritrocitar mediu **VEMS volum expirator maxim pe secundă VEP visual evoked potenţial (potenţial vizual evocat) VF ventricular fibrillation (fibrilaţie ventriculară) vocal fremitus (vibraţii vocale) VF, vf left leg unipolar lead (derivaţie unipolară picior stâng) visual field (câmp vizual) VFib ventricular fibrillation (fibrilaţie ventriculară) VFI ventricular flutter (flutter ventricular) **VG valoare globulară **VGM volum globular mediu VH viral hepatitis (hepatită virală) **VHA virusul hepatitei A **VHB virusul hepatitei B **VHC virusul hepatitei C **VHD valvular heart disease (valvulopatie cardiacă) **virusul hepatitei D **VHE virusul hepatitei E VI inspired volume (volum inspirator) **VIC volum intracelular VIG vaccinia immunoglobulin (imunoglobulină antivaccinia) **VIH virusul imunodeficienţei umane VIP vasoactive intestinal peptide (peptid intestinal vasoactiv) Vit vitamin (vitamină) VL left arm unipolar lead (derivaţie unipolară braţ stâng) VLDL very low-density lipoproteins (lipoproteine cu densitate foarte scăzută) **VM, VMx **vasomotor ventilaţie maximă VMA vanillylmandelic acid (acid vanilmandelic) Vm„ viteză maximă (pentru reacţii catalizate enzimatic) voc voltage-operated channels (canale ionice voltaj-dependente) voi. volum voi. % volum procentual *VP *vena portă venous pressure (presiune venoasă) VPB ventricular premature beat (contracţie ventriculară prematură) VPC ventricular premature complex (complex ventricular prematur) VPD ventricular premature depolarization (depolarizare ventriculară prematură) VPRC volume of packed red cells (hematocrit) **VR right arm unipolar lead (derivaţie unipolară braţ drept) ventricular rate (frecvenţă ventriculară) vocal resonance (rezonanţă vocală) volum rezidual **VRE volum de rezervă expiratorie **VRI viral respiratory infection (infecţii respiratorii virale) volum de rezervă inspiratorie *VS *ventricul stâng vesicular sound (murmur vezicular) 144 ABREVIERI, SIMBOLURI Şl ACRONIME *vs vital signs (semne vitale) VSD ventricular septal defect (comunicare interventriculară) VSG variable surface glycoprotein (glicoproteină variabilă de suprafaţă) **VSH viteză de sedimentare a hematiilor **VSR virusul sarcomului Rous VT tidal volume (volum curent) VT ventricular tachycardia (tahicardie ventriculară) VU varicose ulcer (ulcer varicos) very urgent (foarte urgent) VUR vesicoureteric reflux (reflux vezico-ureteral) vv. veins (vene) **WZ virus varicelozosterian VWF von Willebrand factor (factor von Willebrand) V-Z Varicella-Zoster virus (virus varicelozosterian) VZIG Varicella-Zoster immunoglobulin (imunoglobulină varicelo-zosteriană) VZV Varicella-Zoster virus (virus varicelozosterian) W triptofan water (apă) Watt wolfram (tungsten) work (lucru mecanic) w / V weight (of solute) per volume (of solvent) (greutatea solvitului raportată la volumul de solvent; greutate pe volum) WAGR Wilms’ tumor, Aniridia, Genitourinary anomalies and Retardation syndrome (tumoră Wilms, aniridie, anomalii genitourinare, retardare mentală) Wb Weber WB whole blood (sânge total) WBC white blood cell (leucocit) white blood (cell) count (numărătoare leucocitară) WG Wegener’s granulomatosis (granulomatoză Wegener) WHO World Health Organization (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) WMA World Medical Association WPW Wolff-Parkinson-White syndrome (sindrom Wolff-Parkinson-White) WR Wassermann reaction (reacţie Bordet-Wassermann) wt weight (greutate) X abscisă necunoscută X aminoacid necunoscut sau non-standard cromozom unitate Kienbock reactanţă xantină xantozină 5 xi - a paisprezecea literă a alfabetului grec X medie aritmetică Xao xanthosine (xantozină) XDP xeroderma pigmentosum XMP xanthosine monophosphate (xantozin monofosfat) XR X-ray (radiografie) XX cariotip XY cariotip y ordonată Y cromozom tirozină yard ytriu 145 ABREVIERI, SIMBOLURI Şl ACRONIME o upsilon - a douăzecea literă a alfabetului grec yr year(an) z glutamină / glutamat impedanţă număr atomic zgomot cardiac (Z, - Z4) sarcină electrică netă c zeta - a şasea literă a alfabetului grec ZE Zollinger-Ellison syndrome (sindrom Zollinger-Ellison) ZIG zoster immunoglobulin (gamaglobulină specifică pentru zona) Zn zinc ZP zona pellucida ZPG zero population growth (creştere demografică zero) IV. VOCABULAR DE TERMENI MEDICALI jlgpffifflmpi HIPOCRAT (HIPPOKRATES) DIN COS (460 - |||jPf • circa 377 î. Hr.), cel mai mare medic al antichităţii, considerat „părintele medicinei'\ Meritul principal al lui Hipocrat constă în îndepărtarea din medicină a magiei şi a superstiţiilor. Dacă majoritatea predecesorilor săi W • 1 porneau de la teorie la experienţă, Hipocrat susţine, f ••• i pentru prima oară, principiul fundamental al observaţiei ÎAk(fc,‘ ’.n  I rati°na^e» considerând că bolile au cauze specifice, iar tratamentele trebuie să corecteze circumstanţele apariţiei acestora. El a definit pentru totdeauna medicina ca o artă şi o ştiinţă, ambele componente ale medicinei fiind în esenţa lor umane, deoarece „nu există iubire pentru medicină Jară iubire pentru oameni“. Hipocrat practica o examinare a pacienţilor de o remarcabilă precizie şi varietate, iar remediile pe care le recomanda erau de origine naturală, uneori inoperante, dar niciodată periculoase. Doctrina hipocratică este cuprinsă în Corpus hippocraticum, colecţie de scrieri variate ca stil (foarte probabil redactate şi de elevi ai maestrului). Datelor medicale le sunt asociate aforismele şi perenul Jurământ hipocratic. ABANDONISM, s. n. / abandonisme, / abandonment cou-plex. Sentiment şi stare psihoafectivă de insecuritate permanentă, asociat cu o teamă iraţională de a fi abandonat de părinţi sau de apropiaţi, fără a exista o situaţie reală de abandon. ABARTICULAR, adj. / abarticulaire, adj. / abarticular. [Lat. a6 = de Ca; articularius = articular.] Care este situat în vecinătatea unei articulaţii, fără a avea o legătură structurală sau funcţională cu aceasta. ABATERE STANDARD / ecart-type / standard deviation. Sin.: deviaţie standard (v.). ABAZIE, s. f. / abasie, s. f. / abasia. [Qr. a - priv.; basis = mers.] Imposibilitate de a merge normal din cauza tulburării coordonării mişcărilor, fără modificarea forţei musculare, şi nici a sensibilităţii. Se asociază, în general, cu *astazia. ABCEDAT, adj. / abcede, -e, adj. / abscessed. [Lat. ab = îndepărtat de; cedere = a trece, a se duce.] Care s-a transformat într-un *abces. Ex.: tumoră a. ABCES, s. n. / abces, s. m. / abscess. [Lat. abscessus, de la ab = îndepărtat de, cedere = a trece, a se duce.] Colecţie de puroi conţinută într-o cavitate neoformată, rezultând în principal din *necroza unei zone tisulare, consecutivă *inflamaţiei. Tipuri: 1) A. alveolar, situat într-o alveolă dentară. 2) A. artri-fluent - a. rece de origine tuberculoasă, cu punct de plecare osteoarticular. 3) A. Brodiet v. boală Brodie, def. 1.4) A. cald - care este însoţit de semne inflamatorii: căldură locală, înroşire-congestie, durere. 5) A. cerebelos şi cerebral - situate la nivelul cerebelului şi, respectiv, creierului. 6) A. limfatic - consecutiv unei inflamaţii a unui ganglion limfatic. 7) A. mamar - care complică o infecţie a glandei mamare. 8) A. rece - colecţie purulentă fără semne acute, care se formează lent şi insidios într-o infecţie cronică, mai ales în cursul unei tuberculoze osteoarticulare sau ganglionare. 9) A. septicemie - de origine hematogenă, complicând o 'septicemie. 10) A. steril - al cărui conţinut, după *cultură, nu duce la constatarea prezenţei microorganismelor. 11) A. traumatic - provocat de un traumatism. ABDOMEN, s. n. / abdomen, ventre s. m. / abdomen, belly. NA: abdomen. [Lat. abdomen, -inis: posiSil de la abdere = a ascunde, a tăinui şi omen, -minis = prevestire (pentru că se considera că examenul viscerelor animalelor sacrificate permitea prezicerea viitorului).] Regiune inferioară a trunchiului, separată de *torace prin diafragm şi limitată inferior de 'bazin prin planşeul pelvin. Cavitatea abdominală este delimitată de o serie de elemente ale scheletului: posterior - rahisul, de la a 12-a vertebră dorsală la a 5-a lombară; superior - partea inferioară a cuştii toracice; inferior - bazinul osos. Aceste elemente scheletice servesc ca suport unui puternic unghi musculoaponevrotic constituit de fiecare parte, lateral drept şi stâng, din cei trei muşchi largi ai abdomenului (marele oblic, micul oblic şi transversal) şi anterior din cei doi muşchi drepţi ai abdomenului. Partea superioară a cavităţii abdominale se întinde în interiorul cuştii toracice, formând lojile subfrenice dreaptă şi stângă, care corespund feţei inferioare a fiecăreia din cupolele diafragmului. Ele conţin organele cu topografie toraco-abdominală: ficat, stomac, splină. 'Peritoneul abdominal, cu cele două foiţe, parietală şi viscerală, delimitează cavitatea peritoneală, ale cărei limite se confundă cu cele ale cavităţii abdominale. Tubul digestiv abdominal, învelit de peritoneul visceral, ocupă cea mai mare parte a a. Posterior organelor peritoneale se găsesc spaţiul şi organele retroperitoneale. Diviziunile topografice vechi, clasice, conservate în limbajul clinic, proiectează pe peretele anterior (peretele explorării manuale a abdomenului) nouă regiuni delimitate cu ajutorul a două linii orizontale: superioară, care trece prin arcurile costale, şi inferioară, prin crestele iliace, şi de două linii verticale, care urcă din mijlocul ligamentului inghinal. Regiunile astfel delimitate sunt: în etajul abdominal superior - hipocondrul drept, epigas-trul şi hipocondrul stâng; în etajul abdominal mijlociu - flancul drept (regiunea lombară dreptă), mezogastrul (regiunea ombilicală) şi flancul stâng (regiunea lombară stângă); în etajul abdominal inferior - regiunea inghinală dreaptă, regiunea pubiană (sau hipogastrul) şi regiunea inghinală stângă. ABDOMEN ACUT / abdomen aigu / acute abdomen. Stare patologică de regulă cu debut brusc, dominată de durerea abdominală cu semne obiective la palpare ('apărare musculară sau *contractură abdominală), alterare (variabilă) a stării generale determinată de inflamaţia, perforaţia, obstrucţia, infarctizarea sau ruptura organelor intraabdominale. Cauze: colecistită acută, apendicită acută, ulcer peptic perforat, hernie strangulată, tromboză a arterei mezenterice superioare, ruptură splenică etc. în prezent se apreciază că denumirea de a. a. conţine o conotaţie înşelătoare şi uneori eronată. Cele mai evidente a. a. pot să nu necesite intervenţie chirurgicală şi, dimpotrivă, dureri abdominale uşoare pot vesti apariţia unei urgenţe. Sin.: abdomen chirurgical. V. şi durere. ABDOMEN DE BATRACIAN / ventre de batracien / frog belly. Aspect particular al a. bolnavilor cu 'ascită veche. Se caracterizează prin lărgirea părţilor laterale ale a., care devine asemănător ca formă cu a. broaştei. 149 ABDOMEN CHIRURGICAL ABSENŢĂ ABDOMEN CHIRURGICAL / abdomen chirurgical / surgical abdomen. Sin.: abdomen acut (v.). ABDOMEN ÎN CORABIE / ventre en bateau / scaphoid abdomen. Aspect particular al a., a cărui parte centrală este excavată, formând o depresiune delimitată de ultimele coaste şi de oasele iliace. Se observă în numeroase boli, îndeosebi în *holeră, meningită tuberculoasă, "colică saturnină şi în stări de "emaciere. ABDOMEN ÎN DESAGĂ / ventre en besace / pendulous abdomen. Deformarea a. la obezii în vârstă sau la multipare la sfârşitul sarcinii. A., în loc să proemine, atârnă peste sim-fiza pubiană şi, uneori, peste coapse. ABDOMEN DE LEMN / ventre de bois / wooden belly. Formă majoră de "contractură abdominală, care la palpare prezintă o duritate asemănătoare cu duritatea lemnului. Este caracteristic "peritonitei acute. ABDOMINOCENTEZĂ, s. f. / abdominocentese, s. f. / abdo-minocentesis. ['1/ etitnotogia termenului abdomen; gr. ken-tesis = înţepătură.] Puncţie abdominală, efectuată de obicei în scopul evacuării unei colecţii lichidiene. Sin.: paracenteză abdominală, puncţie abdominală. V. şi paracenteză. ABDOMINOSCOPIE, s. f. / abdominoscopie, s. f. / abdo-minoscopy. [V. etimologia termenului abdomen; gr. skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina.] Examinarea cavităţii abdominale cu ajutorul unui endoscop. V. şi laparoscopie. ABDUCTOR, adj., s. m. / abducteur, adj., s. m. / abductor. [Lat. ab = îndepărtat de; ducere = a duce, a purta.] (Muşchi) care serveşte la "abducţie. ABDUCŢIE, s. f. / abduction, s. f. / abduction. [Lat. abduc-tio, -onis, de ta ab = îndepărtat de, ductio, -onis = ducere şi ducere = a duce, a purta.] 1) Termen folosit pentru a defini o mişcare care îndepărtează un membru sau un segment de membru de planul sagital, median. 2) Atitudine rezultată din această mişcare. ABERANT, adj. / aberrant, -e, adj. / aberrant. [Lat. aberrare = a se rătăci, a se abate, de ta ab - îndepărtat de, errare = a devia.] Care se abate de la normal prin aspect, structură sau localizare. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la traiectele anormale ale vaselor sanguine şi ale nervilor. ABERAŢIE, s. f. / aberration, s. f. / aberration. [Lat. aber-ratio, -onis, de ta ab = îndepărtat de, errare = a devia.] Abatere, deviere de la normal, anomalie. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la defectul de "stigmatism al unui sistem optic, care antrenează o deformare sau o lipsă de claritate a imaginii. ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ / aberration chromosomique / chromosome aberration. Orice anomalie cromozomială, fie numerică ("aneuploidie, "monosomie, "poliploidie, "tetraploidie, "trisomie), fie structurală, cu modificare cantitativă ("aneuzomie, "deleţie, trisomie parţială) sau fără modificare cantitativă (fuziune centrică, translocaţie echilibrată, inversiune). A. c. poate fi congenitală sau dobândită. Sin.: anomalie cromozomială. ABETALIPOPROTEINEMIE, s. f. / abetalipoproteinemie, s. f. / abetalipoprotein(a)emia. [Qr. a - priv.; p - a doua literă a alfabetidui grec; gr. lipos = grăsime; protos = primul; -ina; haima, -atos = sânge.] Sindrom ereditar caracterizat prin scăderea betalipoproteinelor în sânge, "acantocitoză, hipoco-lesterolemie, neuropatie, "retinită pigmentară atipică şi "mal-absorbţie. Sin.: sindrom Bassen-Kornzweig. ABIOGENEZĂ, s. f. / abiogenese, s. f. / abiogenesis. [Qr. a - priv.; bios = viaţă; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] Teorie conform căreia viaţa este originară din materia nevie, anorganică. Punctul culminant al a. a fost teo- ria generaţiei spontane (sec. al XVII-lea), dar adepţi ai a., cu argumente mai elaborate, există şi în prezent. ABIOTIC, adj. / abiotique, adj. / abiotic. [Qr. a - priv.; bios = viaţă.] Care se opune vieţii. Ex.: factor a., mediu a. ABIOTROFIE, s. f. / abiotrophie, s. f. / abiotrophy. [Qr. a -priv.; bios = viaţă; trophe = brană, nutriţie.] Proces degenerativ care afectează prematur structurile histologice, îndeosebi formaţiunile nervoase, fără o cauză aparentă. Ex.: a. retinei din "retinită pigmentară. ABLACTAŢIE, s. f. / ablactation, s. f. / ablactation. [Lat. ablactatio, -onis = înţărcare, de ta ab = îndepărtat de, lac-tatio, -onis = alăptare, de ta Iac, lactis = lapte.] 1) încetarea secreţiei de lapte, adică a "lactaţiei. 2) Mai rar, "înţărcare. ABLAŢIE, s. f. / ablation, s. f. / ablation. [Lat. ablatio, -onis = separare, îndepărtare, de la auferre = a îndepărta.] îndepărtarea chirurgicală din organism a unui organ sau a unei formaţiuni patologice. Ex.: ablaţia unei tumori. ABLEFARIE, s. f. / ablepharie, s. f. / ablepharia. [Qr. a ■ priv.; blepharon = pleoapă.] Absenţa parţială sau totală a pleoapelor. ABLUTOMANIE, s. f. / ablutomanie, s. f. / ablutomania. [Lat. ablutio, -onis = spătare, purificare, de ta abluere = a curăţa prin spălare (ab = îndepărtat de; luere, de ta lavare = a spăla).] Comportament obsesional constând în spălatul excesiv de frecvent. ABO / ABO / ABO. Abrev. utilizată în mod curent pentru grupe sanguine. V. grup sanguin. ABOCLUZIE, s. f. / abocclusion, s. f. / abocclusion. [Lat. ab = îndepărtat de; lat. medievală occlusio, -onis, de la occludere = a închide, şi claudere = a închide.] Dentiţie în care dinţii arcadei superioare (maxilar superior) şi ai arcadei inferioare (mandibulă) nu se află în contact. ABORTIV, adj. / abortif, -ive, adj. / abortive, abortient, aborti-facient. [Lat. abortivus, de ta ab - priv., oriri = a se naşte.] 1) Care nu este dezvoltat complet. 2) Despre o substanţă sau o manevră care provoacă avortul. 3) Cu referire la o formă scurtă, cu simptomatologie redusă a unei boli. ABRAHIE, s. f. / abrachie, s. f. / abrachia. [Qr. a ■ priv.; lat. brachium, gr. brakhion, -onos = Braţ.] Absenţă congenitală a braţelor. ABRAHIOCEFALIE, s. f. / abrachiocephalie, s. f. / abrachio-cephalia. [Qr. a - priv.; lat. brachium, gr. brakhion, -onos = Braţ; kephale = cap.] Monstruozitate constând în absenţa congenitală a braţelor şi a capului. ABRAZIUNE, s. f. / abrasion, s. f. / abrasion. [Lat. abra-sio, -onis = radere, de la abradere = a rade (ab * priv.; radere = a răzui).] 1) Separarea sau excizia unor fragmente mici de piele sau de membrane mucoase superficiale prin ră-zuire sau frecare. 2) Uzură sau tocire a dinţilor de cauză fiziologică (masticaţie) sau patologică (defecte structurale dentare sau factori mecanici anormali). 3) în general, uzura unei structuri prin frecare. ABRAZIV, adj., s. n. / abrasif, -ive, adj., s. m. / abrasive. [Lat. abrasum de ta abradere = a rade (ab • priv.; radere - a răzui).] 1) Despre o substanţă dură, de regulă de origine minerală, utilizată fie pentru netezirea suprafeţelor rugoase ale unor piese (de ex:, în tehnica dentară), fie pentru producerea unor asperităţi pe suprafeţele netede. 2) Agent de curăţire care se adaugă în pastele de dinţi. Ex.: carbonat de calciu, fosfaţi de calciu, silicaţi etc. ABREACŢIE, s. f. / abreaction, s. f. / abreaction. [Lat. ab = de ta; fr. reaction, din lat. actio, -onis = acţiune, de la agere = a acţiona.] V. catharsis, def. 1. ABSENŢĂ, s. f. / absence, s. f. / absence. [Lat. absentia = absenţă.] Suspendarea brutală, completă sau parţială, de du- 150 ABSINT ACANTHOSIS NIGRICANS rată foarte scurtă (2 până la 15 secunde) a funcţiilor psihice superioare, care însoţeşte anumite descărcări epileptice generalizate (‘mal epileptic). Se manifestă prin întreruperea activităţii voluntare, a mimicii şi obnubilarea conştienţei, asociată uneori cu ticuri, gesturi involuntare. Este urmată de ‘amnezie lacunară. Semnificaţia termenului se află încă în discuţie. în general, se disting: a. simplă, când pierderea conştienţei reprezintă singurul semn clinic apreciabil, şi a. complexă, când există semne clinice asociate. S-au propus criterii de modificare a ‘electro-encefalogramei pentru a discrimina a. tipică de a. atipică. ABSINT, s. n. / absynthe, / absinthe. Extract de Arthemisa absinthium (o variantă de pelin) şi alte ierburi amare cu alcool 60° folosit ca băutură alcoolică; din 1915 a fost interzisă producerea şi comercializarea sa, deoarece conţine un alcaloid hematotoxic, triona, care produce nevrită optică şi ambliopie. ABSORBANT, adj., s. n. / absorbant, -e, adj., s. m. / absorbent. [Lat. absorbtum, participiut trecut aC verBuCui absorbere = a aBsorBi, a înghiţi, de ta ab = de ta, sorbere = a suge, a Bea.] 1) Care absoarbe particule, energie, lichide sau vapori. 2) Substanţă care are această proprietate. în medicină: medicament care absoarbe gaze sau lichide. V. absorbţie. ABSORBANŢĂ, s. f. / absorbance, s. m. / absorbance. [Lat. absorbtum, participiut trecut aC verButui absorbere = a aBsorBi, a înghiţi, de ta ab = de ta, sorbere = a suge, a Bea.] Parametru care caracterizează ‘absorbţia luminii cu o lungime de undă dată de către o substanţă în soluţie. De obicei, a. se exprimă prin logaritmul cu semn schimbat al ‘transmitanţei. A. specifică se determină pentru o soluţie cu concentraţia 1%, cu o grosime de 1 cm şi la o lungime de undă determinată. ABSORBŢIE, s. f. / absorption, s. f. / absorption. [Lat. absorbitio, -onis, de ta absorbere = a aBsorBi, a înghiţi (ab = de ta; sorbere = a suge, a Bea).] 1) Acţiunea de a absorbi, de a reţine o substanţă în interiorul altei substanţe. A. se poate produce în medii foarte variate. 2) în fiziologie: pătrunderea unor substanţe în interiorul organismului, în sânge sau în interiorul unor celule. A. se produce îndeosebi la nivelul mucoasei intestinale. 3) Pătrunderea în organism a unui medicament sau a unui toxic. 4) Fenomenul prin care o parte din energia radiaţiilor electromagnetice sau corpusculare este disipată într-un mediu material. A nu se confunda cu ‘adsorbţie. ABSORBŢIOMETRIE BIFOTONICĂ / absorptiometrie bipho-tonique / biphotonic absorptiometry, dual-photon absorp-tiometry. Măsurarea cantităţii de minerale în oase (‘hidroxia-patită calcică) pe unitate volumică de ţesut osos. Se realizează folosind un radionuclid ca sursă de iradiere, ce emite în două domenii energetice adecvate. Cel mai folosit este 153Gd (gadoliniu). Tehnica elimină necesitatea măsurării grosimii constante a ţesuturilor moi, ca în absorbţiometria mono-fotonică. ABSORBŢIOMETRIE CU RADIAŢII X / absorptiometrie â rayons X / dual energy absorptiometry. Abrev. engl. DEXA. Metodă pentru măsurarea densităţii osoase (osteodensitome-trie) în care sunt utilizate două fascicule de radiaţii X cu energie mică. V. şi absorbţiometrie bifotonică. ABSORBŢIOMETRIE OSOASĂ / absorptiometrie osseuse / bone absorptiometry. [Lat. absorbitio, -onis, de ta absorbere = a înghiţi (ab = de ta; sorbere = a suge, a Bea); gr. metrou = măsură; lat. os, ossis = os.] Sin.: osteodensito-metrie (v.).^ ABSTINENŢĂ, s. f. / abstinence, s. f. / abstinence, tempe-rance (for alcohol), continence (sexual). [Lat. abstinentia = reţinere, aBţinere, de ta abstinere = a ţine departe (abs = îndepărtat de; tenere = a ţine).] Renunţarea parţială sau totală la o serie de deprinderi sau acte fiziologice: 1) A. alimentară (în particular la alcool). 2) A. sexuală etc. ABULIC, adj., s. m. şi f. / aboulique, adj., s. m. et f. / abulic. [Qr. a - priv.; boule = voinţa.] (Subiect) care esie afectat de ‘abulie. ABULIE, s. f. / aboulie, s. f. / abulia. [Qr. a - priv.; boule - voinţă.] Diminuarea iniţiativei sau a voinţei. ABZIMĂ, s. f. / abzyme, s. f. / abzyme. [9{eotogism foarte recent, compus din ab de ta engt. antibody (anticorp) şi enzimă.] Anticorp capabil să accelereze o reacţie biochimică, asemenea unei enzime. în afara anticorpilor catalitici s-au obţinut molecule catalitice hibride, rezultate din combinarea unui anticorp cu o enzimă. A. prezintă o specificitate mai mare decât enzi-mele, fiind capabile să interacţioneze selectiv cu anumite configuraţii ale moleculelor substrat. AC, s. n. / aiguille, s. f. / needle, acuş. [Lat. acuş = ac.] Tijă subţire de oţel, cu un vârf ascuţit, de formă şi mărime variabile, în funcţie de utilizare: în chirurgie, în stomatologie, pentru injecţii sau pentru puncţii. Tipuri de a.: 1) A. bumerang, cu vârful mobil într-un spaţiu restrâns, pentru sutură în chirurgia prostatei şi a vezicii. 2) A. dentare, de diverse tipuri, pentru tratament la nivelul canalelor dentare. 3) A. pentru injecţie, utilizat în introducerea soluţiilor medicamentoase în ţesuturi, de lungimi şi grosimi diferite, cu secţiunea vârfului în bizou şi baza cu un ambou adaptabil la seringă. 4) A. pentru injecţie intradermică, scurt (6-13 mm) şi cu diametrul mic (0,5-0,6 mm). 5) A. pentru injecţie intramusculară, lung (50-70 mm), cu diametrul de 0,7-1,2 mm şi cu vârful în bizou lung. 6) A. intestinal, drept sau curb, cu secţiunea rotundă, prevăzut la un capăt cu o ureche, utilizat în sutura intestinală. 7) A. de ligatură, rectiliniu sau curbat, cu ureche care poartă materialul de ligatură. 8) A. de pneumotorax, de dimensiuni variabile, prevă-zut cu mandren. 9) A. pentru puncţie lombară, lung de 70-80 mm, cu diametrul de 0,7-0,8 mm, cu bizou scurt şi mandren. 10) A. pentru puncţie sternală, lung de 45 mm, cu diametrul de 1,80 mm, în bizou intermediar, cu mandren şi cursor ce reglează adâncimea pătrunderii acului. 11) A. pentru puncţie venoasă, lung de 30-40 mm, cu diametrul 0,8-1,6 mm, cu bizou scurt. 12) A. pentru rahi-anestezie, v. ac pentru puncţie lombară. 13) A. pentru sutură vasculară, drept, curb sau semi-curb, foarte subţire, uneori cu resort. AC RADIOACTIV / aiguille radioactive / radioactive needle. Sursă liniară de ‘radiaţie gama utilizată în ‘curieterapie, constituită fie dintr-un tub metalic conţinând pulbere radioactivă (226Ra, 137Cs) şi ai cărui pereţi reţin radiaţiile corpusculare (alfa, beta), fie dintr-un fir (ac) de radioizotop (192lr) care prezintă un înveliş din platină. ACALAZIE, s. f. / achalasie, s. f. / achalasia, achalasis. [Qr. a - priv.; khalasis = reta^gre] Anomalie de funcţionare a unui sfincter care constă în relaxarea defectuoasă în momentul contracţiei a conductelor supraiacente. Ex.: a. ‘cardiei explică dilataţia secundară a esofagului, a. ureterului explică hidrone-froza intermitentă. V. şi cardiospasm. ACALCULIE, s. f. / acalculie, s. f. / acalculia. [Lat. a - priv.; calculare = a socoti.] Imposibilitatea înţelegerii semnelor şi simbolurilor matematice, ca şi a efectuării de calcule scrise sau mentale. ACAMPSIE, s. f. / acampsie, s. f. / acampsla. [Qr. a - priv.; kamptein = a încovoia.] Imposibilitatea efectuării flexiei la nivelul unui membru, din cauza imobilizării prelungite, a rigidităţii articulaţiilor sau anchilozei acestora. ACANTHOSIS NIGRICANS / acanthosis nigricans / acan-thosis nigricans. [Qr. akantha = spin; -osis; tat. nigricare = a se înnegri.] Dermatoză constând în hipertrofie papilară vegetantă şi pigmentaţie, localizată îndeosebi la nivelul axile-lor, gâtului şi regiunilor genitocrurale; deseori, coexistă o dis-trofie a părului şi a unghiilor. Boala se asociază la adult şi 151 ACANTOCIT ACCIDENT vârstnic, în circa 50% din cazuri, cu un cancer abdominal (îndeosebi gastric). De asemenea, a. n. se asociază frecvent cu afecţiuni endocrine ca ‘sindromul Cushing, ‘boala polichistică ovariană, ‘acromegalia sau chiar cu o obezitate simplă. în forma autoimună (rară), producerea de anticorpi anti-receptori insulinici determină o ‘insulinorezistenţă severă. ACANTOCIT, s. n. / acanthocyte, s. m. / acanthocyte. [Qr. akantha = spin; kytos = celulă.] Eritrocit sferic care prezintă la nivelul suprafeţei sale deformări ce sugerează aspectul unor spini. ACANTOCITOZĂ, s. f. / acanthocytose, s. f. / acanthocyto-sis. [Qr. akantha = spin; kytos = celulă; -oza.] Anemie he-molitică în care sunt prezente ‘acantocite circulante. ACANTOLIZĂ, s. f. / acantholyse, s. f. / acantholysis. [Qr. akantha = spin; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Stare particulară a celulelor stratului mucos Malpighi caracterizată prin reducerea numărului de ‘joncţiuni care determină coeziunea celulelor. A. favorizează dezvoltarea de leziuni bu-loase. ACANTOM, s. n. / acanthome, s. m. / acanthoma. [Qr. akantha = spin; -oma.] Denumire generală a tumorilor cutanate dezvoltate prin multiplicarea stratului Malpighi. ACANTOPELVIS, s. n. / acanthopelvis, s. m. / acanthopelvis. [Qr. akantha = spin; Cat. pelvis - Bazin.] Tip de bazin observat în ‘rahitism, caracterizat prin prezenţa de vârfuri şi creste osoase situate la nivelul inserţiei tendoanelor, îndeosebi în zonele eminenţei ileopectinee şi a pubisului. ACANTOZĂ, s. f. / acanthose, s. f. / acanthosis. [Qr. akantha = spin; -oză.] Hiperplazie difuză a stratului spinos al epi-dermului, leziune histologică tipică pentru vegetaţiile veneriene şi papiloame. Este denumită şi hiperacantoză. ACAPNIE, s. f. / acapnie, s. f. / acapnia. [Qr. a - priv.; kapnos = fum.] Absenţa bioxidului de carbon din sânge. Termen utilizat uneori, greşit, drept sin. cu ‘hipocapnie. ACARDIAC, adj. / acardiaque, adj. / acardiac. Care este lipsit de cord. V. şi acardie. ACARDIE, s. f. / acardie, s. f. / acardia. Absenţa congenitală a inimii. ACAREX TEST. Anglicism prin care este denumit un test prin care se măsoară concentraţia de acarieni (v. acarian) în probe de praf provenind din locuinţe. ACARIAN, s. m. / acarieni, s. m. / acarid, acaridan. [Qr. akari = insectă mică.] Nume dat unor paraziţi de talie mică aparţinând ordinului Acarienilor. Desemnează frecvent parazitul râiei Sarcop-tis sau Acarus scabiei. Thrombidium şi căpuşele sunt acarieni. ACARIOT, adj., s. n. / acaryote, adj., s. m. / acaryote. [Qr. a - priv.; karyon = sâmBure, nucleu.] (Celulă) care este lipsită de nucleu. Ex.: eritrocitul matur la mamifere. ACARIOZĂ, s. f. / acariose, s. f. / acariosis. [Qr. akari = insectă mică; -oză.] Sin.: scabie (v.). ACATAFAZIE, s. f. / acataphasie, s. f. / acataphasia, aggramatis. [Qr. a - priv.; kataphasis = CimBaj corect.] Imposibilitatea respectării ordinii corecte a cuvintelor în vorbire, deci a sintaxei, deşi ideile subiectului rămân logice. ACATAGRAFIE, s. f. / acatagraphie, s. f. / acatagraphia. [Qr. a - priv.; katagraphein = a scrie corect.] Imposibilitatea respectării ordinii corecte a cuvintelor în scris. ACATALAZEMIE, s. f. / acatalasemie, s. f. / acatalas(a)emia. [Qr. a - priv.; katalyein = a distruge, a dizolva; -ază; haima, -atos = sânge.] Absenţa ‘catalazei din sânge. V. acatalazie. ACATALAZIE, s. f. / acatalasie, s. f. / acatalasia. [Qr. a -priv.; katalyein = a distruge, a dizolva; -ază.] Boală determinată de absenţa congenitală a enzimei numită ‘catalază, manifestată prin ulceraţii, uneori gangrenoase, ale gingiilor şi gurii. Sin.: boală Takahara. ACATAMATEZIE, s. f. / acatamathesie, s. f. / acatamathe-sia. [Qr. a - priv.; katamathesis = capacitatea de înţelegere şi cunoaştere.] 1) Pierderea funcţiei de percepţie din cauza unei leziuni centrale. 2) Diminuarea sau perturbarea capacităţii de înţelegere a vorbirii. ACATIZIE, s. f. / acathesie, acathisie, s. f. / acathisia, akathisia. [Qr. a - priv.; kathisis = acţiunea de a sta aşezat.] 1) Sindrom caracterizat prin incapacitatea de a rămâne în poziţie şezândă, agitaţie motorie, eventual somn neliniştit, observat ca efect secundar după medicaţia antipsihotică sau neuro-leptică, îndeosebi în cazul fenotiazinelor. 2) Tulburare în ‘boala Parkinson, constând în imposibilitatea bolnavilor de a rămâne mai mult timp în aceeaşi poziţie din cauza hipertoniei musculare. Prin mers sau modificarea poziţiei corpului senzaţiile de încordare musculară sunt atenuate. ACCELERATOR, adj., s. n. (1), s. m. (2) / accelerateur, -trice, adj., s. m. / accelerator. [Lat. accelerare = a grăBi, de la celer = rapid.] Dispozitiv sau substanţă care accelerează un proces: 1) A. de particule sunt instalaţii complexe, cu ajutorul cărora particulele încărcate electric sunt accelerate, sub acţiunea unor câmpuri electrice şi magnetice, până la energii cinetice foarte mari, de ordinul MeV. A. au aplicaţii în fizica nucleară şi în medicină (tratamentul unor cancere). V. betatron, ciclotron şi sincrotron. 2) A. de priză, în stomatologie, sunt substanţe care grăbesc priza gipsului, a cimenturilor dentare sau polimerizarea acrilaţilor. ACCELERAŢIE, s. f. / acceleration, s. f. / acceleration. [Lat. acceleraţia, -onis = accelerare, de la accelerare = a grăBi şi celer = rapid.] Creşterea vitezei unui punct material în mişcare, raportată la unitatea de timp. A. este o mărime vectorială definită ca derivata, într-un sistem de referinţă dat, vitezei punctului mobil în raport cu timpul: a = Av/At. Se defineşte, de asemenea, a. medie ca variaţie a vitezei punctului mobil în unitatea de timp: am = Av/At. Unitatea de măsură a intensităţii a. (denumită a. în limbaj curent) în SI este metrul pe secundă la pătrat (m/s2). ACCELERINĂ, s. f. / accelerine, s. f. / accelerin. [Lat. accelerare = a grăBi, de la celer = rapid; -ină.] Factorul VI al coagulării. Accelerează conversia ‘protrombinei în ‘trombină şi formarea ‘tromboplastinelor. Este produsă în ficat sub formă inactivă, ‘proaccelerină (factor V). ACCEPTOR, s. m. / accepteur, s. m. / acceptor. [Lat. accep-tor = care primeşte, de la acceptare = a primi, a accepta.] Substanţă care, într-un schimb de ‘radicali, primeşte radicalul şi se combină cu el. Compusul care cedează radicalul este denumit donor sau donator. Schimbul se face direct sau prin intermediul altui compus, cu rol mai întâi acceptor, apoi de donor şi care se numeşte transportor sau transmiţător. Ex.: ‘hexoza în cursul reacţiei de ‘fosforilare. ACCES, s. n. / acces, s. m. / attack, crisis. [Lat. accessus, de la accedere = a se apropia, a veni (către).] în medicină, stare patologică, psihică sau somatică, survenită brusc şi imprevizibil. Ex.: a. de demenţă, a. de febră, a. de melancolie, a. de tuse. V. criză. ACCESORIU, adj. / accesoire, adj. / accessory. [Lat. medievală accesorium, de la accedere = a se apropia, a veni (către).] Despre o structură care constituie un element secundar, auxiliar, incidental, complementar. Ex.: glande suprarenale a., tiroide a., duet pancreatic a. (Santorini). ACCIDENT, s. n. / accident, s. m. / accident. [Lat. accidens, -ntis, de la accidere = a se întâmpla.] Situaţie neprevăzută care afectează starea de sănătate. Ex.: 1) a. alergic, care poate fi anafilactic sau seric. 2) a. de decompresiune bruscă, la scafandri, când se revine prea rapid la presiunea normală. 3) a. electric, consecutiv trecerii unui curent electric. 4) a. de muncă, 152 ACCIDENT DE MUNCĂ ACETONĂ v. 5) a. terapeutic, consecutiv unui tratament medical sau chirurgical. 6) a. de transfuzie, prin hemoliza imunologică a hematiilor donatorului (nerespectarea grupelor sanguine) sau a hematiilor primitorului (prin hemolizine). 7) a. vascular cerebral, v. ACCIDENT DE MUNCĂ / accident de travail / professional accident, occupational injury, industrial injury. Accident survenit din cauza muncii sau în timpul lucrului, la un subiect salariat, produs de o cauză exterioară şi provocând un prejudiciu fizic. Sunt asimilate a. m. şi accidentele survenite în timpul deplasării la şi de la locul de muncă. O legislaţie adecvată stabileşte drepturile salariaţilor şi răspunderile responsabililor întreprinderilor, în raport cu protecţia muncii şi medicina muncii. ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL / accident vasculaire cerebral / stroke, brain attack. Termen generic pentru tulburările clinice secundare unei leziuni anatomice a unuia sau mai multor vase cerebrale. AVC sunt cele mai frecvente boli neurologice şi pot surveni în: ocluzia vaselor cerebrale (‘tromboză sau ‘embolie), ruptura unui vas cerebral, diminuarea circulaţiei prin scăderea presiunii sanguine, modificarea calibrului vascular (vasoconstricţie), perturbarea permeabilităţii vasculare, creşterea viscozităţii sângelui sau alte tulburări ale sângelui circulant. V. şi stroke. ACCRETIO / accretio / accretio. [Lat. accretio, -oms = creştere, sporire] Cuvânt latin utilizat ca atare pentru denumirea unei adeziuni anormale a unor părţi care în mod normal sunt separate. Ex.: a. cordis, a. pericardi, formă a pericarditei adezive (v. pericardită, def. 2) în care adeziunea se extinde de la pericard la pleură, la diafragm şi la peretele toracic. ACEFALIE, s. f. / acephalie, s. f. / acephalia. [Qr. a - priv.; kephale = cap.] Monstruozitate caracterizată prin absenţa congenitală a capului. ACEDIA, s. n. / acidie, / acedia. [Lat. actdus = acru] Depresie care se manifestă prin dezgust de a trăi, indiferenţă afectivă, inhibiţie şi chiar torpoare, fiind considerată de teologii Evului Mediu ca un păcat, deoarece este întreţinută de către pacient în mod voluntar. ACELULAR, adj. / acellulaire, adj. / acellular. [Cjr. a - priv.; Cat. ceîîuîa = cămăruţă, dim. de Ca cella = cămară.] Care nu conţine celule. Sin.: anhist. ACETABULOPLASTIE, s. f. / acetabuloplastie, s. f. / acetabulo-plasty. [Lat. acetabulum = vas pentru oţet; gr. plastos = modelat, de Ca plassein = a forma, a modela.] Refacerea prin chirurgie plastică a ‘cavităţii cotiloide. ACETABULUM, s. n. / acetabulum, s. m. / acetabulum. NA: acetabulum. [Lat. acetabulum = vas pentru oţet.] Sin.: cavitate cotiloidă (v.). ACETALDEHIDĂ, s. f. / acetaldehyde, s. m. / acetaldehyde. [Lat. acetum = oţet; aSrev. de la alcool dehydrogenatum.] Metabolit produs la nivelul ficatului când sunt consumate cantităţi mari de alcool. A. rezultă în urma oxidării etanolului de către alcool-dehidrogenază, ea fiind apoi oxidată în acid acetic. A. poate forma compuşi cu macromoleculele hepatice, unii dintre aceştia fiind neoantigeni care pot induce răspunsuri imune anormale. ACETAMINOFEN, s. n. / acetaminophene, s. m. / acetamino-phen. Sin.: paracetamol (v.). ACETAT, s. m. / acetate, s. m. / acetate. [Lat. acetum = oţet] Termen generic pentru sărurile metalice solide cristaline cu solubilitate variabilă şi pentru esterii lichizi, mai mult sau mai puţin volatili, ai ‘acidului acetic. A. sunt utilizaţi ca reactivi chimici, solvenţi, în industria farmaceutică şi în cea chimică (obţinerea de rezine şi fibre artificiale). ACETAZOLAMIDĂ, s. f. / acetazolamide, s. f. / acetazola-mide. (DCI) ‘Diuretic ce acţionează prin inhibarea ‘anhidrazei carbonice. Utilizat frecvent în trecut (DC-Diamox), în prezent este înlocuit de diuretice mai eficiente. ACETIL, s. m. / acetyl, s. m. / acetyl. [Lat. acetum = oţet; gr. hyle = materie.] Radical organic monovalent (CH3CO-) rezultat prin îndepărtarea unei grupări hidroxil din carboxilul acidului acetic. A. participă intens la metabolismul acizilor organici, sub formă de acetat activat (‘acetil-coenzimă A). ACETILARE, s. f. / acetylation, s. f. / acetylation. [Lat. acetum = oţet; gr. hyle = materie.] Procesul de fixare al unui radical acetil (CH3CO-) la nivelul unei molecule organice. A. produsă datorită acetil-coenzimei A contribuie la neutralizarea unor toxice din_ organism. ACETILCISTEINĂ, s. f. / acetylcysteine, s. f. / acetylcysteine. (DCI) Substanţă fluidizantă a secreţiilor bronşice, administrată pentru a facilita eliminarea acestora. ACETILCOENZIMĂ A / acetylcoenzyme A / acetyl coenzyme A. [Lat. acetum = oţet; gr. hyle = materie; lat. cum = cu; gr. en = în; zyme = ferment, drojdie.] Formă activată a ‘acidului acetic prin combinarea acestuia cu ‘coenzima A, termo-stabilă. A. A reprezintă punctul de plecare al mai multor căi metabolice, cele mai importante fiind: oxidarea în ‘ciclul Krebs, biosinteza ‘acizilor graşi, formarea acidului mevalonic, precursor al ‘colesterolului, formarea* corpilor cetonici. Abrev.: AcCoA. ACETILCOLINĂ, s. f. / acetylcholine, s. f. / acetylcholine. [Lat. acetum = oţet; gr. hyle = materie; khole = pilă; -ina.] ‘Neuromediator prezent atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic, eliberat la nivelul ‘sinapselor colinergice. A. este sintetizată atât în pericarion, cât şi în butonii terminali axonali, din ‘colină. Având două grupări active, a. intră în interacţiune cu două tipuri de ‘receptori colinergici: ‘receptorii muscarinici (M) şi ‘receptorii nicotinici (N). Cuplarea ‘alosterică a a. cu receptorii de tip M determină în majoritatea structurilor, inclusiv în SNC, efecte depolarizante, excitatoare. Excepţie fac musculatura cardiacă şi unii neuroni centrali, unde apar fenomene de hiperpolarizare şi inhibiţie. Prin cuplarea cu receptorii N, a. determină exclusiv depolarizarea şi iniţierea potenţialului de acţiune, cu efectele sale specifice (contracţia musculaturii scheletice, descărcarea de ‘noradrenalină şi ‘adrenalină, potenţiale de acţiune). Eliberarea de a. se intensifică la propagarea ‘impulsului nervos, deşi ea are loc, în cantităţi mici, şi în repaus. Inactivarea a. survine concomitent cu descărcarea, difuziunea şi fixarea ei pe receptorii colinergici. O parte din a. eliberată este recaptată de către terminaţiile presinaptice (reglare prin ‘feedback negativ), dar majoritatea este hidroli-zată de ‘acetilcolinesterază în componentele sale de bază, precursori ai unor noi molecule de a. Abrev.: ACh. V. şi receptor muscarinic şi receptor nicotinic. ACETILCOLINESTERAZĂ, s. f. / acetylcholinesterase, s. f. / acetylcholinesterase. [Lat. acetum = oţet; gr. hyle = materie; khole = Silă; -ina; germ. Essigăther = eter acetic, din lat. aether,jjr. aither - aer curat, Boltă cerească; -aza.] Sin.: colinesteraza (v.). ACETILGLUCOZAMINĂ, s. f. / acetilglucosamine, s. f. / acetylglucosamine. ‘Amidă a ‘acidului acetic şi a ‘hexoza-minei (sin. glucozamină). Reprezintă forma sub care se găseşte glucozamina în anumite oligozide, glicozaminoglicani (mucopojizaharide), proteoglicani şi glicoproteine. ACETONĂ, s. f. / acetone, s. f. / acetone. [Lat. acetum = oţet; -ona.] C3H60. Lichid incolor, volatil, inflamabil, miscibil în apă, eter şi cloroform. Este utilizată ca solvent şi pentru obţinerea ‘cloroformului şi ‘iodoformului în industria farmaceutică, în ‘cromatografie serveşte la prepararea ţesuturilor pentru extracţia enzimelor. Este prezentă în halena (fiind recunoscută datorită mirosului de fructe) şi în urina diabeticilor supuşi restricţiei de glucide, ca şi în ‘inaniţie. în organism provine din decarboxilarea ‘acidului acetilacetic. V. şi corpi cetonici, cetonemie, cetonurie, cetoză. 153 ACETONEMIE ACID BENZOIC ACETONEMIE, s. f. / acetonemie, s. f. / aceton(a)emia. [Lat. acetum - oţet; -ona; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa unei concentraţii mari de ‘acetonă în sânge, manifestată clinic prin stare de excitaţie anormală urmată de depresie progresivă şi acidoză. în limbaj clinic uzual se utilizează termenul de ‘cetonurie, care se referă, însă, la ansamblul ‘corpilor cetonici. ACETONURIE, s. f. / acetonurie, s. f. / acetonuria. [Lat. acetum oţet; -ona; gr. ouron = urină.] Prezenţa ‘acetonei în urină. în limbaj clinic curent: cetonurie (v.). ACHEIRIE, s. f. / acheirie, s. f. / acheiria. [Qr. a - priv.; kheir, -iros = mână.] Absenţa congenitală a mâinii, uni- sau bilaterală. ACHILIE, s. f. / achylie, s. f. / achylia. [Qr. a - priv.; khy-los = suc.] Diminuarea sau absenţa unor componente din secreţiile digestive şi chiar a volumului secreţiei. 1) A. gastrică înseamnă scăderea debitului sucului gastric, cu absenţa acidului clorhidric şi diminuarea ‘pepsinei. V. şi aclorhidrie. 2) în a. pancreatică scade secreţia pancreatică şi pot lipsi unii componenţi ai acesteia^ ACHILIE GASTRICĂ / achylie gastrique / gastric achylia. Sin.: anaclorhidrie (v. achilie). ACID, s. m. / acide, s. m. / acid. [Lat. acidus = acru.] Substanţă care, în soluţii apoase, eliberează ioni H+. Are gust acru, modifică culoarea indicatorilor, reacţionează cu metalele şi neutralizează bazele. ACID ACETIC / acide acetique / acetic acid. CH3COOH. Lichid incolor, cu miros picant caracteristic, produs în timpul fermentaţiei vinului în oţet. Se utilizează diluat (6%) sau ca a. a. glacial (89,4%). Sărurile de potasiu ale a. a. şi acetatul de sodiu sunt utilizate ca alcalizanţi urinari sau sistemici. ACID ACETILACETIC / acide acetylacetique / acetoacetic acid. CH3-CO-CH2COOH. ‘Corp cetonic care rezultă din descompunerea imperfectă a ‘acizilor graşi şi a unor acizi aminaţi. Apare în sânge şi urină la subiecţii cu diabet zaharat incorect echilibrat. Creşterea sa în sânge poate genera ‘acidoză. Sin.: acid acetoacetic V. şi cetonemie, cetonurie. ACID ACETILSALICILIC / acide acetylsalicylique / acetylsa-licylic acid. (DCI) Sin.: aspirină (v.). ACID ACETOACETIC / acide acetoacetique / acetoacetic acid. Sin.: acid acetilacetic (v.). ACID ADENILIC / acide adenylique / adenylic acid. Sin.: acid adenozinmonofosforic (v.). ACID ADENOZINDIFOSFORIC / acide adenosine diphospho-rique / adenosine diphosphoric acid. Substanţă (mononu-cleotid) compusă dintr-o moleculă de adenină, una de D-riboză şi două molecule de a. fosforic. Intervine în oxidările celulare, în contracţia musculară şi în reacţiile de sinteză care utilizează a. adenozintrifosforic. Abrev.: ADP. ACID ADENOZINMONOFOSFORIC / acide adenosine mono-phosphorique / adenosine monophosphate, adenosine monophosphoric acid. Substanţă (mononucleotid) compusă dintr-o moleculă de adenină, una de D-riboză şi o moleculă de a. fosforic. Intervine în formarea moleculelor de a. ribonu-cleic şi a moleculelor de a. adenozindifosforic (ADP) şi adenozintrifosforic (ATP). Sin.: acid adenilic. Abrev.: AMP. ACID ADENOZINTRIFOSFORIC / acide adenosine triphospho-rique / adenosine triphosphate, adenosine triphosphoric acid. Nucleotid compus din adenină, riboză şi trei radicali fosfat. Ultimii doi radicali sunt uniţi cu restul moleculei prin legături fosfat înalt energetice. Fiecare din aceste legături conţine circa 7 300-8 000 calorii/mol a. a. în condiţii standard şi 12 000 calorii în condiţii fiziologice, ceea ce reprezintă mult mai mult decât energia stocată în orice alt compus organic. Cum legăturile fosfat înalt energetice ale a. a. sunt foarte labile, scindarea lor în ADP (*a. adenozin-difosforic) şi a. fosforic se realizează instantaneu, ori de câte ori nevoile celu- lare o impun. ADP rezultat se recombină ulterior cu a. fosforic, în prezenţa energiei nou formate în celulă, pentru a reface a. a. şi a relua ciclul reacţiilor energogene celulare. Pentru acest motiv, a. a. a fost denumit “moneda energetică curentă” a celulei, capabilă de scindare şi de refacere continuă, cu rol principal de carburant celular. Energia eliberată de a. a. este absolut necesară în: metabolismul celular, contracţia musculară, sinteza unor hormoni, funcţionarea pompelor ionice de tip ATP-azic etc. Abrev.: ATP. Sin.: adenozin trifosfat. ACID AMINAT / acide amine / aminoacid. Sin.: aminoacid (V.). ACID AMINOACETIC / acide aminoacetique / aminoacetic acid. Sin.: glicocol (v.). ACID y-AMINOBUTIRIC / acide y-aminobutyrique / y-aminobu-tyric acid. Sin.: GABA (v.). ACID e-AMINOCAPROIC / ACIDE e-AMINOCAPROÎQUE / e-AMINOCAPROIC ACID. (DCI) A. cu acţiune antifibrinolitică puternică, ce inhibă activatorii plasminogenului prezenţi în secreţiile orale şi stabilizează formarea cheagului în ţesuturi. Este folosit, în asociere cu factorul VIII, în profilaxia hemoragiilor, îndeosebi la pacienţii hemofilici supuşi intervenţiilor stomatologice. Abrev.: EACA. ACID AMINOGLUTARIC / acide aminoglutarique / aminoglu-taric acid. Sin.: acid glutamic (v.). ACID 5-AMINOLEVULINIC / acide 6-aminolevulinique / 5-amino-levulinic acid. A. rezultat din condensarea succinil-coenzimei A şi a glicinei, în etapa iniţială a sintezei ‘hemului, desfăşurată în mitocondrii. Prin condensarea în citosol a două molecule de a. 8-a. se formează ‘porfobilinogenul. Dozarea a. 5-a. în urină este un test major pentru depistarea ‘saturnismului, deoarece inhibiţia enzimatică determinată de plumb în cursul sintezei hemului provoacă acumularea sa şi creşterea eliminării sale urinare. Abrev.: ALA. ACID AMINOSUCCINIC / acid aminosuccinique / aminosuc-cinic acid. Sin.: acid aspartic (v.). ACID ANTRANiLIC / acide anthranylique / anthranylic acid. Catabolit urinar provenit din oxidarea incompletă a triptofanu-lui la om. V. acid mefenamic. ACID ARAHIDONIC / acide arachidonique / arachidonic acid. A. gras nesaturat, cu 20 de atomi de carbon, derivat din ‘fosfo-lipidele membranelor celulare. El este degradat de ‘ciclooxi-genază în ‘prostaglandine, ‘prostaciclină şi ‘tromboxan A2, iar de lipoxigenază în ‘leucotriene. Medicamentele antiinflamatoare steroidiene ar inhiba formarea de a. a. şi, implicit, a tuturor derivaţilor săi, în timp ce antiinflamatoarele non-steroidiene şi ‘aspirina ar bloca doar activarea ciclooxigenazei, neafectând producerea de leucotriene. V. inflamaţie. ACID ASCORBIC / acide ascorbique / ascorbic acid. Denumirea chimică a ‘vitaminei C. V. şi tab. const. biochim. ACID ASPARTIC / acide aspartique / aspartic acid. COOH-CH(NH2)-CH2-COOH. Aminoacid neesenţial, notat cu simbolurile Asp sau D. Component al proteinelor, joacă un rol central în metabolismul altor aminoacizi şi în sinteza ureei. Este utilizat în producerea industrială a ‘aspartatului. Sin.: a. amino-succinic. ACID AZOTIC / acide nitrique / nitric acid. Sin.: acid nitric (V.). ACID BARBITURIC / acide barbiturique / barbituric acid. Radicalul de bază al întregii familii de barbiturice, cu formula chimică C4H4N203. Rezultă din combinarea a. malonic cu ureea, derivaţii săi de sinteză, barbituricele (îndeosebi *feno-barbitalul), fiind utilizaţi ca somnifere şi anticonvulsivante. Sin.: maloniluree. ACID BENZOIC / acide benzoî'que / benzoic acid. A. (C6H5COOH) abundent în fructe. Este şi un antiseptic acid uti- 154 ACID BILIAR ACID GLIOXILIC lizat pentru consen/area unor alimente sau pentru spălaturi bucale. Datorită acţiunii sale keratolitice, este cuprins în compoziţia unor unguente cosmetice. *Zaharina este derivată din a. b. A. b. din alimente se elimină sub formă de *a. hipuric. ACID BILIAR / acide biliaire / biliary acid. A. sintetizat în celulele poligonale ale ficatului şi acumulat la nivelul 'veziculei biliare sub formă de săruri. La om au fost identificaţi patru a. b.: colic, dezoxicolic, chenodezoxicolic şi litocolic. A. b. sunt detergenţi cu rol în emulsionarea triacilglicerolilor şi esterilor de acizi graşi, care devin astfel accesibili acţiunii lipazelor şi esterazelor. V. şi tab. const. biochim. ACID BORIC / acide borique / boric acid. H3B03. Antiseptic acid, bacteriostatic, uşor iritant al tegumentelor şi mucoaselor, rezervat pentru uz strict extern sub formă de apă borică 3% sau vaselină boricată 10%. Nu trebuie înghiţit şi nici utilizat pentru irigarea cavităţilor, deoarece este toxic. ACID CARBONIC / acide carbonique / carbonic acid. H2C03. A. organic slab, care în soluţie se găseşte în cea mai mare parte sub formă disociată, de C02. In sânge, speciile H2C03 predominante sunt HC03 (bicarbonat) şi C02 dizolvat în raport de 20:1. Conversia C02 în H2C03 este catalizată de *anhi-draza carbonică. ACID CHENODEZOXICOLIC / acide chenodesoxycholique / chenodeoxycholic acid. *A. biliar primar, administrat per os pentru dizolvarea calculilor biliari de colesterol. Efectul terapeutic este probabil secundar reducerii activităţii *HMG-CoA reductazei, care produce scăderea sintezei hepatice a colesterolului. Abrev.: CDCA. ACID CITRIC / acide citrique / citric acid. Compus tricarboxi-lic al 'ciclului Krebs, care se formează în mitocondrii prin acţiunea unei enzime condensante, citrat-sintaza, ce acţionează pe 'acetilcoenzima A şi 'acidul oxaloacetic (reacţia inversă fiind catalizată de citrat-liaza extramitocondrială). A. c. este un 'chelator al calciului, fiind introdus în compoziţia soluţiilor utilizate pentru conservarea sângelui; sărurile sale pot fi, de asemenea, utilizate pe cale intravenoasă în tratamentul 'hipercalcemiilor. Este un a. cristalin, care se poate obţine şi prin sinteză şi poate fi întrebuinţat şi ca agent aromatizant. în natură se găseşte în cantitate mare în fructele din familia Ci-trus (citrice). V. vitamină C şi tab. const. biochim. ACID CLORHIDRIC / acide chlorhydrique / hydrochloric acid. A. mineral puternic (HCI), coroziv, folosit ca reactiv chimic şi pentru prepararea unor medicamente. Determină reacţia acidă a sucului gastric, fiind secretat activ de către celulele oxintice (circa un miliard de celule) ale glandelor regiunii fundice şi ale corpului gastric. Mecanismul de secreţie a a. c., încă în discuţie, implică 'pompa de H+/K+, care asigură transportul activ de H+, anionul Cl~ provenind din disocierea NaCI. V. şi suc gastric. ACID COLIC / acide cholique / cholic acid. *A. biliar primar derivat din 'colesterol. ACID CONDROITIN SULFURIC / acide chondroitine sulfuri-que / chondroitin sulfuryl acid. 'Mucopolizaharid component al substanţei fundamentale a cartilajului. A. c. s. are o acţiune inhibitoare asupra 'elastazei, fiind utilizat ca antiartrozic cu acţiune lentă, în tratamentul simptomatic al 'gonartrozei şi al 'coxartrozei. ACID DEZOXIRIBONUCLEIC / acide desoxyribonucleique / deoxyribonucleic acid. V. ADN. ACID DIFOSFORIC / acide diphosphorique / diphosphoric acid. Sin.: acid pirofosforic (v.). ACID ETILENDIAMINTETRAACETIC / acide ethylenediamine-tetracetique / ethylenediaminetetraacetic acid. Agent 'chelator, îndeosebi al calciului şi al magneziului. Sub formă de săruri de sodiu sau calciu este utilizat pentru îndepărtarea din organism, prin 'chelare, a unor substanţe ca plumbul şi digitala. Abrev.: EDTA. ACID FENIC / acide phenique / phenic acid. Sin.: fenol (v ) ACID FENILACETIC / acide phenylacetique / phenylacetic acid. A. aromatic izolat din esenţe florale (îndeosebi din petalele de trandafir), utilizat în fabricarea parfumurilor. în organism, este un catabolit anormal al 'fenilalaninei, format şi excretat în exces în 'fenilcetonurie. ACID FENILPIRUVIC / acide phenylpyruvique / phenylpyru-vic acid. Metabolit al 'fenilalaninei format şi excretat în exces în 'fenilcetonurie. Din cauza deficitului ereditar de fenilalanin hidroxilază, fenilalanina nu poate fi convertită în tirozină, fiind deturnată în consecinţă pe căi metabolice alternative, cu producere de a. f., *a. fenilacetic şi a. fenillactic. V. şi fenilcetonurie. ACID FITIC / acide phytique / phytic acid. (DCI) A. inozitol-hexafosforic, cu proprietatea de a se combina cu sărurile de calciu din tubul digestiv, împiedicându-le astfel absorbţia. De aceea, este utilizat în litiaza calcică cu hipercalciurie. ACID FOLIC / acide folique / folie acid. C19H19N706. Vitamină hidrosolubilă formată din pteridină, o moleculă de *a. paraaminobenzoic (PABA) şi *a. glutamic. Se găseşte în plantele verzi, ficat şi drojdii, fiind obţinut şi prin sinteză. Deoarece PABA nu poate fi sintetizat de către organismul animal, acesta este un component indispensabil al dietei. Sub formă de N5,N10-metilen tetrahidrofolat (N5,N10-metilenTH4), a. f. participă la sinteza ADN prin metilarea deoxiuridilmonofos-fatului (dUMP) în deoxitimidilmonofosfat. Deficitul de 'vitamină B12, coenzimă necesară în conversia combinată a homo-cisteinei în 'metionină şi a N5metil-TH4 în TH4, blochează a. f. într-o formă inutilizabilă pentru sinteza ADN şi, consecutiv, conduce la perturbarea diviziunii celulare. Sunt afectate celulele cu turnover rapid, cum ar fi cele din măduva osoasă şi din mucoasele tractului digestiv, dezvoltându-se tabloul clinic şi hematologic de 'anemie megaloblastică. Sin. (desuete): vitamină Bg, vitamină M. V. şi tab. const. biochim. ACID FOLINIC / acide folinique / folinic acid, leucovorin. Derivat al tetrahidrofolatului care ocoleşte blocajul metabolismului folaţilor produs de inhibitorii dihidrofolat-reductazei, furnizând o formă de folat ce intră direct în ciclul metabolic al radicalilor monocarbonici. Este un antagonist biochimic al medicamentelor 'antifolice. Sin.: acid tetrahidrofolic. ACID FOSFATIDIC / acide phosphatidique / phosphatidic acid. Compus format dintr-o moleculă de 'glicerol la nivelul căreia două funcţii alcool sunt esterificate de acizi graşi, iar a treia de o moleculă de acid fosforic. A. f. face parte din com-poziţia 'fosfolipidelor care alcătuiesc dublul strat lipidic al 'membranelor celulare: 'fosfatidilcolină, 'fosfatidiletanolamină, 'fosfatidilinozitol, 'fosfatidilserină. ACID FOSFORIC / acide phosphorique / phosphoric acid. 1) A. ortofosforic, forma monomerică, H3P04. 2) Termen general care include forma monomerică, forma dimerică (a. pirofosforic) şi cea polimerică (a. metafosforic). Este un a. mineral care intră în compoziţia unor substanţe organice diverse (fosfoproteine, fosfolipide, fosfoglucide) şi intervine într-un număr de reacţii enzimatice. Sub formă de esteri participă la generarea compuşilor macroergici celulari, iar sub formă de săruri de calciu intră în compoziţia oaselor. A. f. este utilizat ca acidifiant urinar, ca acidulant alimentar şi în stomatologie. ACID GASTRIC / acide gastrique / gastric acid. Denumire imprecisă pentru a. clorhidric secretat de celulele parietale în cavitatea gastrică. V. acid clorhidric. ACID GLICOCOLIC / acide glycocholique / glycocholic acid. Unul dintre principalii acizi biliari. Rezultă din combinarea acidului colic cu glicocolul printr-o legătură amidică. Sărurile sale (glicocolaţi) sunt cele mai abundente în 'bila adultului. ACID GLIOXILIC / acide glyoxylic / glyoxylic acid. A. rezultat ca intermediar în conversia a. glicolic în 'glicină. A. g. 155 ACID GLUTAMIC ACID PARAAMINOBENZOIC reprezintă, de asemenea, precursorul primar al ‘a. oxalic la om, care este excretat în urină în ‘hiperoxalurie. ACID GLUTAMIC / acide glutamique / glutamic acid. Amino-acid monoaminodicarboxilic, COOH-(CH2)2-CH(NH2)-COOH, cu simbolul Glu sau E. A. g. este sintetizat în organism, deci neesenţial, fiind component al proteinelor tisulare şi plasma-tice, al glutationului şi al vitaminelor din grupul ‘a. folie. Este precursor al a. y-aminobutiric (*GABA) şi joacă rol de neu-rotransmiţător excitator în toate regiunile SNC. Sarea monoso-dică (glutamat de sodiu) este utilizată ca medicament în ‘encefalopatii (pentru ameliorarea capacităţilor intelectuale) şi în ‘epilepsie. Sin.: acid aminoglutaric. V. şi tab. const. biochim. ACID GRAS / acide gras / fatty acid. V. acizi graşi. ACID GUANIDINOSUCCINIC / acide guanidinosuccinique / guanidinosuccinic acid. Compus guanidinic, unul dintre produsele finale ale metabolizării proteinelor şi aminoacizilor. La niveluri plasmatice crescute, a. g. interferă cu activarea factorului III plachetar de către ‘adenozindifosfat, contribuind astfel la deteriorarea funcţiei plachetare în ‘insuficienţa renală cronică. ACID HIALURONIC / acide hyaluronique / hyaluronic acid. A. ‘mucopolizaharidic rezultat din reunirea unor/dimeri alcătuiţi din a. glucuronic şi N-acetil-glucozamină. în funcţie de numărul de dimeri componenţi, poate avea o greutate moleculară foarte mare, de câteva milioane de Da. Formează miezul complexelor de ‘proteoglicani de la nivelul ‘matricei extracelulare. La acest nivel, a. h. are roj în legarea complexelor moleculare şi de agent protector. în organism, a. h. se mai află în lichidul ‘sinovial, în umoarea apoasă şi în ‘umoarea vitroasă. V. hialuronidază. ACID p-HIDROXIBUTIRIC / acide p-hydroxybutyrique / p-hydroxybutyric acid. Produs al degradării incomplete a lipidelor, prezent în urina diabeticilor când creşte conversia ‘a. graşi în ‘cetone. V. corpi cetonici. ACID 5-HIDROXMNDOL-ACETIC / acide 5-hydroxy-indol-ace-tique / 5-hydroxindoleacetic acid. Substanţă rezultată din catabolismul ‘serotoninei prin acţiunea ‘monoaminoxidazei şi aldehid-dehidrogenazei. Eliminarea sa urinară creşte semnificativ în tumorile ‘carcinoide însoţite de producţie de seroto-nină. ACID HIDROXIFENIL-PIRUVIC / acide hydroxyphenilpyru-vique / hydroxyphenylpyruvic acid. Produs de transaminare a ‘tirozinei a cărui oxidare enzimatică produce ‘alcaptona (sin.: acid homogentizic). La nou-născut creşterea concentraţiei de a. h.-p. în sânge şi în urină exprimă o imaturitate enzimatică. ACID HIPURIC / acide hippurique / hippuric acid. C6H5CO-NH-CH2COOH. Produs de detoxificare a a. benzoic, rezultat în urma conjugării acestuia cu ‘glicina şi conţinut în unele alimente vegetale. Este eliminat prin urină. ACID HOMOGENTIZIC / acide homogentisique / homogentizic acid. Sin.: alcaptonă (v.). ACID HOMOVANILIC / acide homovanillique / homovanillic acid. Catabolit al ‘dopaminei, cu eliminare urinară crescută la pacienţii cu ‘feocromocitom sau alte tumori secretante de ca-tecolamine, ca şi în ‘neuroblastoame. Abrev.: HVA. ACID KAINIC / acide kainique / kainic acid. Acid dicarboxilic, analog structural al *L-gentamatului, de 50 de ori mai activ decât acesta ca neurotransmiţător. A. k. este utilizat în neu-rochimie. ACID LACTIC / acide lactique / lactic acid. CH3-CHOH-COOH. A. organic rezultat în urma fermentaţiei lactozei. Se formează în muşchi, în timpul respiraţiei celulare anaerobe din exerciţiul fizic intens. De asemenea, se produce în cazul când glucoza nu poate fi convertită în ‘acid piruvic în procesul de ‘glicoliză. A. I. contribuie la oboseala musculară. Unele bacterii pot converti lactoza în a. I. (fermentaţie lactică). Laptele îmbogăţit cu a. I. ajută la prevenirea dezvoltării bacteriilor generatoare de putrefacţie în intestinul gros. V. lactacidemie. ACID LINOLEIC / acide linoleique / linoleic acid. A. gras polinesaturat esenţial conţinut în uleiul de peşte şi în unele uleiuri vegetale (ulei de in), precursor al ‘a. arahidonic. V. şi acizi graşi. ACID LINOLENIC / acide linolenique / linolenic acid. A. gras esenţial, conţinut în cantitate mare în uleiul de in. V. acizi graşi. ACID MEFENAMIC / acide mefenamique / mefenamic acid. (DCI) Derivat al ‘a. antranilic dotat cu proprietăţi analgezice şi antiinflamatorii. Este utilizat în special în artrita reumatoidă şi dismenoree. Intoxicaţia cu a. m. poate cauza colaps cardiovascular sau stop cardiac, comă, depresie respiratorie. ACID NEURAMINIC / acide neuraminique / neuraminic acid. A. format prin condensarea unei molecule de *a. piruvic şi a unei molecule de D-manozamină. V. acid sialic. ACID NICOTINIC / acide nicotinique / nicotinic acid. (DCI) C6H5N02. Substanţă cu proprietăţi vitaminice, prezentă în cea mai mare parte din celulele vii (ficat, lapte, drojdie, porumb). Este utilizată ca vasodilatator şi în tratamentul pelagrei. V. vitamină PP. ACID NITRIC / acide nitrique / nitric acid. HN03. Lichid incolor, a. cu efect coroziv foarte puternic. Este utilizat uneori în testele de dozare a albuminei în urină, la prepararea derivaţilor nitraţi şi în industrie (explozivi şi coloranţi). Sin.: acid azotic. ACID NUCLEIC / acide nucleique / nucleic acid. V. acizi nucleici, ADN, acid ribonucleic. ACID OLEIC / acide oleique / oleic acid. A. gras nesaturat cu 18 atomi de carbon în moleculă, cel mai abundent şi răspândit a. gras în natură. Este utilizat ca solvent farmaceutic la prepararea uleiurilor şi loţiunilor. V. şi acizi graşi. ACID ORGANIC / acide organique / organic acid. Termen utilizat de obicei pentru denumirea acizilor carboxilici non-aminaţi solubili în apă: ‘acizi graşi cu lanţ scurt, acizi cetonici (‘corpi cetonici), acizi di- şi tricarboxilici. V. şi acidurie organică. ACID OROTIC / acide orotique / orotic acid. Intermediar al biosintezei ‘pirimidinelor. Eliminarea de a. o. în urină (orotic-urie) creşte în aciduria orotică, boală ereditară autozomal rece-sivă caracterizată prin ‘anemie megaloblastică rezistentă la vitamina B12 şi legată de un deficit enzimatic al metabolismului a. o. ACID OSMIC / acide osmique / osmic acid. Denumire improprie, dar utilizată în mod curent pentru tetraoxidul de osmiu (Os04). Iniţial, a. o. a fost utilizat ca ‘fixator în microscopia optică (fotonică), iar în prezent în microscopia electronică. ACID OXALIC / acide oxalique / oxalic acid. (C00H)2.2H20. A. organic, conţinut de vegetale diverse. Se formează, de asemenea, în organism în cursul degradării a. ascorbic şi glico-colului. Sub formă de oxalat de calciu, participă la formarea calculilor urinari. V. oxalemie, oxalurie. ACID OXALOACETIC / acide oxaloacetique / oxaloacetic acid. A. cetodicarboxilic, constituent cheie al ‘ciclului Krebs, sintetizat din ‘aspartat şi din ‘piruvat, care se conjugă cu ‘acetilcoenzima A pentru a forma ‘citrat. Constituie o legătură între metabolismul proteinelor şi cel al glucidelor deoarece poate fi convertit în *a. aspartic (aminoacid) printr-o reacţie de transaminare şi este intermediar în calea gluconeogenetică. ACID PALMITIC / acide palmitique / palmitic acid. C16H3202. A. gras saturat (v. acizi graşi). ACID PARAAMINOBENZOIC / acide paraaminobenzoî'que / paraaminobenzoic acid. Denumirea chimică a ‘biotinei, NH2C6H4COOH. Sin.: vitamina B8 (v). 156 ACID PARAAMINOHIPURIC ACIDOCETOZĂ ACID PARAAMINOHIPURIC / acide paraaminohippurique / paraaminohippuric acid. A. organic utilizat pentru explorarea funcţională a excreţiei tubulare renale. Abrev.: PAH. ACID PARAAMINOSALICILIC / acide paraaminosalicylique / paraaminosalicylic acid. Medicament tuberculostatic minor, C7H7N03, analog al *a. paraaminobenzoic (PABA). Se administrează în asociere cu izoniazida şi streptomicina, pe cale intra-venoasă sau orală. Abrev.: PAS. ACID PICRIC / acide picrique / picric acid. Antiseptic feno-lic utilizat în dermatozele veziculare, ca şi în anatomia patologică, în calitate de fixator al ţesuturilor. ACID PIROFOSFORIC / acide pyrophosphorique / pirophos-phoric acid. Acid format prin condensarea a două molecule de 'acid fosforic cu pierderea unei molecule de apă. A. p. conţine o legătură de 20 KJ/mol susceptibilă să fie hidrolizată de o *piro-fosfatază sau să transfere un radical fosforic pe altă moleculă. Sin.: acid difosforic. ACID PIRUVIC / acide pyruvique / pyruvic acid. CH3-CO-COOH. A. organic cu rol important în 'ciclul Krebs. Reprezintă un produs intermediar de metabolism al 'glucidelor, 'grăsimilor şi amino-acizilor. Cantitatea de a. p. din sânge şi din ţesuturi creşte în deficitul de 'tiramină, care este esenţială în oxidarea sa. ACID PSEUDOMONIC / mupirocine / pseudomonic acid. Antibiotic produs de Pseudomonas fluorescens, care acţionează prin inhibarea izoleucin-ARNt sintetazei, blocând competitiv locusul de legare al izoleucinei bacteriene. A. p. este selectiv pentru bacterii. Sin.: mupirocină. ACID RETINOIC / acide retinoique / retinoic acid. Produs de oxidare a retinolului ('vitaminei A), cu acţiune 'keratolitică, utilizat ca agent topic în tratamentul 'acneei vulgare. Sin.: retinoin. ACID RIBONUCLEIC / acide ribonucleique / ribonucleic acid. V. ARN. ACID SALICILIC / acide salicylique / salicylic acid. A. orto-hidroxibenzoic, C7H603, extras din scoarţa de salcie albă şi din frunzele de Pyrola minor. Se obţine şi prin sinteză. Este utilizat în calitate de conservant alimentar, pentru prepararea salicilaţilor, aspirinei şi a numeroşi coloranţi. Mai este de asemenea folosit ca antiseptic local datorită proprietăţilor sale bac-teriostatice, antifungice şi keratolitice. ACID SIALIC / acide sialique / sialic acid. Derivat N-acetilat al *a. neuraminic. Reprezintă un constituent esenţial al funcţiunii glucidice a glicoproteinelor de la nivelul membranelor celulare. Cuprins în structura capsulei bacteriene, a. s. previne acumularea la suprafaţa bacteriilor a fracţiunii C3b a complementului, în cantitate suficientă pentru a iniţia uciderea microorganismelor. ACID STEARIC / acide stearique / stearic acid. C17H35COOH. A. gras saturat, izolat din grăsimea de oaie şi conţinut în cea mai mare parte a grăsimilor animale şi în uleiurile vegetale. Este utilizat în prepararea săpunului şi a unor produse farmaceutice, ca 'supozitoarele. ACID SULFURIC / acide sulfurique / sulfuric acid. H2S04. A. mineral puternic, foarte coroziv, fumans în stare concentrată, cu numeroase utilizări industriale. ACID TETRAHIDROFOLIC / acide tetrahydrofolique / folinic acid, leucovorin. Sin.: acid folinic (v.). ACID URIC / acide urique / uric acid. C5H4N403. A. cristalin, produs final de degradare a purinelor organice (nucleotide) şi a purinelor alimentare, prezent în sânge (v. uricemie). Se poate acumula în unele stări patologice, ca 'gută, 'nefrite, 'leucemii tratate cu 'antimitotice sau prin 'radioterapie, şi se poate elimina prin urină. Pentru valorile normale în sânge şi urină, v. tab. const. biochim. ACID VANILMANDELIC / acide vanyl-mandelique / vanil-mandelic acid. Produs al metabolismului intermediar al adrena-linei şi noradrenalinei (prin ortometilare, dezaminare şi oxidare). Valori crescute (26-66 mg în 24 de ore) se observă în feocro-mocitom şi moderat crescute (peste 10 mg în 24 de ore) în neuroblastom şi ganglioneurom. Denumirea chimică: a. 3-metoxi-4-hidroxi-mandelic. Abrev.: AVM. V. tab. const. endocrinol. ACIDEMIE, s. f. / acidemie, s. f. / acid(a)emia. [Lat. acidus = acru; gr. haima, -atos = sânge.] Scăderea pH-ului plasmatic (normal 7,30-7,42) ca urmare a creşterii concentraţiei de ioni de hidrogen din plasmă. Această denumire a fost propusă pentru eliminarea ambiguităţii termenului 'acidoză, care semnifică atât diminuarea pH-ului sanguin, cât şi diminuarea concentraţiei substanţelor tampon fără diminuarea efectivă a pH-ului. ACIDEMIE IZOVALERIANICĂ / acidemie isovalerique / iso-valeric acid(a)emia. Boală ereditară determinată de un deficit enzimatic în izovaleril-coenzima A dehidrogenază, care afectează metabolismul 'leucinei. A. i. se traduce clinic prin întârziere mentală, crize de vomă, episoade de acidoză cu comă şi miros de “picioare murdare” al urinei. ACIDEMIE METILMALONICĂ / acidemie methyl-malonique / methylmalonic acid(a)emia. Sin.: hiperglicinemie (v.). ACIDEMIE PIROGLUTAMICĂ / acidemie pyroglutamique / pyroglutamic acid(a)emia, 5-oxoprolin(a)emia. Boală metabolică ereditară, 'autozomal recesivă, determinată de alterarea activităţii glutation-sintetazei. Provoacă anemie hemolitică cronică şi, frecvent, acidoză metabolică. ACIDEMIE PROPIONICĂ / acidemie propionique / propionic acid(a)emia. Boală metabolică cu transmitere 'autozomal recesivă, determinată de un deficit de propionil-coenzima A carboxilază, care se manifestă prin crize de acidocetoză cu hiperglicemie, întârziere mentală, osteoporoză, trombopenie şi leucopenie. ACIDIFIERE, s. f. / acidification, s. f. / acidification. [Lat. acidus = acru; facere = a face.] 1) Adăugarea de acid într-o soluţie. 2) Procesul de conversie a unei substanţe într-un acid. 3) Ansamblul proceselor de la nivel renal care conduc la producerea de urină acidă. ACIDITATE, s. f. / acidite, s. f. / acidity. [Lat. aciditas, -atis = acreaCă, de ta acidus = acru.] 1) Calitatea de a fi acid, datorită ionilor de hidrogen şi exprimată printr-un pH mai mic decât 7. 2) Concentraţia în acid a unei soluţii, exprimată de obicei prin valoarea pH-ului sau măsurată titrimetric cu ajutorul unei baze. ACIDITATE GASTRICĂ / acidite gastrique / gastric acidity. A. sucului gastric, determinată de prezenţa acidului clorhidric liber şi combinat cu pepsină, acid lactic, cloruri etc. A. liberă este de 0,40-0,50 g%, iar cea totală (liberă + combinată) de 0,45-0,60 g%, sucul gastric având pH-ul de 0,9-1, cu variaţii mari (între 0,1 şi 2,5). Acidul clorhidric participă la digestia clorhidropeptică a albuminelor până la stadiul de albumoze şi peptone. ACIDOCETOZĂ, s. f. / acidocetose, s. f. / acidoketosis, keto-acidosis. [Lat. acidus = acru; acetum = oţet; oza.] Tip de 'acidoză metabolică observată uneori în diabet, în vărsăturile acetonemice sau secundar unor tulburări digestive sau hepatice, în postul prelungit etc. A. este determinată de acumularea în organism a 'corpilor cetonici, rezultaţi din metabolizarea excesivă a lipidelor, care compensează energetic perturbarea metabolismului glucidic. în evoluţia a. se disting trei faze: 1) A. pură, uşoară, sau preacidoza, aproape latentă, în care organismul se opune eficient invaziei corpilor cetonici, rezerva alcalină rămânând normală. 2) A. de alarmă, sau compensată, când scade rezerva alcalină (între 30 şi 50 volume), dar pH-ul rămâne normal. 3) A. gravă, sau decompensată, este consecinţa depăşirii totale a mecanismelor tampon de reglare, rezerva alcalină diminuează considerabil şi pH-ul scade. Clinic, fazele de alarmă şi de a. decompensată corespund, în general, precomei şi comei diabetice. Sin.: cetoacidoză. 157 ACIDOFIL ACIZI GRAŞI OMEGA-3 ACIDOFIL, adj. / acidophile, adj. / acidophilic, oxyphil. [Lat. a ci dus = acru; gr. philos - prieten, de Ca philein = a iuSi.} Despre un compus tisular sau celular având o afinitate selectivă pentru coloranţi acizi, ca eozina. Citoplasmă, de ex., este acidofilă. V. eozinofil. ACIDOGENEZĂ, s. f. / acidogenese, s. f. / acid formation. [Lat. acidus = acru; gr. genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Formare de acid. A. renală reprezintă excreţia de către celulele tubilor renali a ionilor acizi H+, cu reabsorb-ţie, în schimb, de ioni de Na+ sustraşi lichidului tubular. A. scade rapid pH-ul urinar. Este unul dintre mecanismele de reglare a echilibrului acidobazic: creşterea sa combate acidoza, iar diminuarea sa se^opune alcalozei. ACIDOREZISTENŢĂ, s. f. / acidoresistance, s. f. / acid-fast. [Lat. acidus = acru; resistentia = împotrivire, de Ca resistere = a rezista, a se împotrivi şi sistere = a se opri.] Proprietate a unor structuri de a rezista la acţiunea decolorantă a unui acid mineral sau organic. în bacteriologie, a. caracterizează genul *Mycobacterium. ACIDOZĂ, s. f. / acidose, s. f. / acidosis. [Lat. acidus = acru; -oza.] Perturbarea echilibrului acidobazic al plasmei în sensul acidităţii. Se traduce prin creşterea raportului acid car-bonic/bicarbonaţi din plasmă. A. rezultă dintr-o formare excesivă sau eliminare insuficientă a acizilor, ori dintr-o pierdere excesivă de baze. Tipuri: 1) A. metabolică - prin producere exagerată de acizi (a. diabetică, a. prin surmenaj muscular), eliminare insuficientă a acestora (a. renală din nefropatiile glo-merulare) sau urmare a unei pierderi excesive de baze (a. din diaree, a. nefropatiilor tubulare). Sin.: a. negazoasă sau fixă. 2) A. respiratorie este consecinţa unei eliminări deficiente de C02 prin expiraţie. Sin.: a. gazoasă. în timp ce în a. metabolică rezerva alcalină este scăzută, în a. respiratorie aceasta creşte. Dacă datorită mecanismelor de reglare din organism (*tampon) valoarea raportului acid carbonic/bicarbonaţi nu se schimbă, a. este compensată şi pH-ul nu se modifică. Când mecanismele de reglare sunt depăşite, pH-ul scade sub 7,35 şi a. este decompensată. ACIDOZĂ LACTICĂ / acidose lactique / lactic acidosis. *A. metabolică fără ‘cetoză, determinată de acumularea excesivă a lactaţilor în sânge şi observată în cursul *diabetului zaharat cu insuficienţă hepatică sau renală. Lactacidemia depăşeşte 7 mmol/l. ACIDOZĂ METABOLICĂ / acidose metabolique / metabolic acidosis. V. acidoză. ACIDOZĂ RESPIRATORIE / acidose respiratoire / respiratory acidosis. V. acidoză. ACIDOZĂ TUBULARĂ ALBRIGHT / acidose tubulaire d’AI-bright / idiopathic chronic renal tubular acidosis. [Fuller Albright, medic american, (Boston, 1900-1969.] Tubulopatie cu debut în primul an de viaţă, asociată cu nanism, polidipsie, poliurie, tulburări hidroelectrolitice, alterări osoase şi nefrocal-cinoză. Sin.: sindrom Butler-Albright. V. şi sindrom Lightwood. ACIDO-ALCOOL REZISTENT, adj. / acido-alcooloresistant, adj. / acid-fast organism. Despre microorganismele care, după colorarea prin diferite procedee, nu pot fi decolorate cu acizi minerali sau cu amestecuri acidetanol. Această proprietate nu se află în relaţie cu vitalitatea unui anumit germen microbian. ACIDURIE, s. f. / acidurie, s. f. / aciduria. [Lat. acidus = acru; gr. ouron = urină.] Eliminarea în exces a unui acid prin urină. Tipurile de a. se denumesc, de obicei, în funcţie de acidul eliminat. Ex.: a. arginosuccinică, sin. sindrom Allan (v.). ACIDURIE ARGININOSUCCINICĂ / acidurie arginosuccinique / argininosuccinic aciduria. Sin.: sindrom Allan (v.). ACIDURIE HIDROXIBUTIRICĂ CONGENITALĂ / acidurie hydroxybutyrique congenitale / congenital hydroxybutyric aciduria. Enzimopatie congenitală caracterizată prin prezenţa *acidului hidroxibutiric în urină, asociată cu encefalopatie, întârziere în dezvoltarea psihomotorie şi hipotonie musculară. Sin.: boală Smith-Strang. ACIDURIE ORGANICĂ / acidurie organique / organic aciduria. Caracteristică a unor boli în care se constată o excreţie urinară excesivă a unuia sau a mai multor *acizi organici. A. o. poate fi dobândită facidoză lactică, *sindrom Reye, intoxicaţie cu salicilaţi etc.) sau în cadrul unei boli ereditare. ACIN, s. m. / acinus, s. m. (pl. acini) / acinus (pl. acini). NA: acinus. [Lat. acinus = boabă de strugure.] 1) Unitate secretorie glandulară sub formă de fund de sac care se deschide într-un canal secretor. 2) A. hepatic - unitatea funcţională elementară a ficatului, constituită din parenchimul hepatic deservit de un ram al venei porte şi al arterei hepatice. Teritoriul unui a. h. este cuprins între două venule centrolo-bulare adiacente. 3) A. pulmonar - teritoriul pulmonar deservit de o bronhiolă terminală şi de ramificaţiile sale, reprezentate de canalele alveolare la nivelul cărora se află situate *alveo-lele pulmonare. ACINETOBACTER / Acinetobacter / Acinetobacter. [Qr. akinetos = imobil, de Ca a- priv., kinein = a mişca; bakte-rion, dim. de Ca bakteria = baston.] Gen de diplococi saprofiţi gramnegativi, ubicuitari în apă şi sol, din familia Neisseriaceae. Cu virulenţă mică, dar prevalenţă crescută la nivelul pielii indivizilor sănătoşi, bacteriile A. au tendinţa la invazie în torentul circulator la persoane cu catetere intravenoase, plăgi chirurgicale sau arsuri. în aceste cazuri pot provoca meningite grave, abcese cerebrale, septicemii şi pleurezii. ACINEZIE. Var. pentru akinezie (v.). ACINOS, adj. / acineux, -euse, adj. / acinous. [Lat. acinus = Boabă de strugure.] Care este format din *acini, care are forma unor acini. ACIZI BILIARI / acides biliaires / bile acids. V. acid biliar. ACIZI GRAŞI / acides gras / fatty acids. A. organici a căror moleculă conţine un lanţ carbonat liniar deschis, care îi face nemiscibili cu apa. A. g. participă la esterificarea colesterolului, la formarea trigliceridelor circulante şi din depozitele de ţesut adipos sau pot circula legaţi de albumină, când se numesc a. g. liberi. Au formula generală CH3(CH2)n-2-COOH, cu n (par) cuprins între 4 şi 30. Se împart în saturaţi (dacă n + 12-a. lauric; n + 16 - a. palmitic; n + 18 - a. stearic) şi nesaturaţi (n + 18 - a. oleic; n + 20 - *a. arahidonic). *A. g. esenţiali sunt indispensabili în alimentaţie, deoarece nu sunt sintetizaţi în organism. Se găsesc în diverse uleiuri vegetale. V. şi acid arahidonic, acid linoleic, acid linolenic. ACIZI GRAŞI ESENŢIALI / acides gras essentiels / essen-tial fatty acids. Denumire pentru *a. g. care nu sunt sintetizaţi în organism: *a. linoleic, *a. linolenic şi *a. arahidonic. Absenţa acestora din alimente, chiar dacă ‘vitaminele A şi D sunt prezente, provoacă o diminuare a ritmului de creştere. Adiţia a. menţionaţi corectează această deficienţă. V. a. arahidonic, a. linoleic, a. linolenic. Denumire desuetă: vitamină F. V. şi tab. const. biochim. ACIZI GRAŞI OMEGA-3 / ACIDES GRAS OMEGA-3 / OMEGA-3 FATTY ACIDS. Acizii graşi nesaturaţi, îndeosebi omega-3 (AGw3), spre deosebire de cei saturaţi au un slab randament energetic. Dar ei au alte roluri, unele capitale. Astfel, acizii graşi polinesaturaţi cresc *fluiditatea membranei. AGw3 se găsesc la peştii din mările reci, menţinând fluiditatea membranei chiar la temperaturi joase. Menţinerea fluidităţii membranelor este o condiţie pentru producerea unor procese fiziologice de bază, ca de^ ex. ‘neurotransmisia. Foarte probabil, AGw3 au un rol cheie în dezvoltarea sistemului nervos şi a retinei. O alimentaţie bogată în peşte (îndeosebi 158 ACIZI LIPOTEICOICI ACROCEFALIE peşte gras: macrou, hering, somon, ton) asigură aportul direct de AGw3. ACIZI LIPOTEICOICI / acides lipoteichoiques / lipoteichoic acids. A. din structura peretelui celular al bacteriilor grampozi-tive. Sunt constituiţi din *a. teicoici (polimeri de ribitol sau gli-cerol) ancoraţi prin lanţuri lipidice de membrana citoplasma-tică şi sunt frecvent responsabili de anumite caracteristici ale bolilor cauzate de bacteriile patogene grampozitive. ACIZI NUCLEICI / acides nucleiques / nucleic acids. Macro-molecule constituente ale celulei, reprezentând substratul informaţiei genetice. Din punct de vedere chimic sunt polimeri ai ‘nucleotidelor. Există două tipuri de a. n.: ADN (cu o structură dublu-elicoidală, “elicea vieţii”), situat în nucleu, şi ARN (mai divers ca masă moleculară, dar cu o structură spaţială mai simplă), situat în *citoplasmă. V. şi ADN, ARN. ACIZI TEICOICI / acides teichoî'ques / teichoic acids. A. din structura peretelui celular al bacteriilor grampozitive. Sunt polimeri de ribitol sau glicerol - legaţi prin grupări fosfat - care pot avea compuşi adiţionali legaţi de grupări laterale disponibile. A. t. pe bază de glicerol apar şi în structura membranei celulare. ACLIMATIZARE, s. f. / acclimatement, s. m., acclimatisation, s. f. / acclimation, acclimatization. [Lat. clima, -tis, din gr. klima, -atos = înclinaţia soarelui, de unde latitudine, climat.) Adaptare a organismului la un nou climat (ex.: la frig) sau mediu (ex.: la altitudine). ACLORHIDRIE, s. f. / achlorhydrie, s. f. / achlorhydria. [Qr. a - priv.; khloros = verde, clor; hydor, hydatos = apă.) Termen sin. cu ‘anaclorhidrie. Uneori este utilizat ca sin. cu ‘achilie gastrică. ACNEE, s. f. / acne, s. f. / acne. [Qr. akne - greşeală de copiere a lui Actius pentru akme = vârf sau excrescenţa, sau akhne = tărâţe.) Termen generic pentru un grup de afecţiuni variate ale pielii, de etiologii diverse, secundare unei leziuni sau unei tulburări funcţionale a glandelor sebacee sau pilose-bacee. Termenul se utilizează îndeosebi pentru a. vulgară, juvenilă sau polimorfă, formă foarte frecventă la tineri, îndeosebi în perioada de ‘pubertate. Este caracterizată prin apariţia, pe un fond de ‘seboree, a unor ‘comedoane închise sau deschise (puncte negre), a unor ‘papulopustule rezultate din inflamaţia şi suprainfecţia comedoanelor şi a unor elemente nodulare legate de evoluţia în profunzime a papulopustulelor. Alte tipuri de a.: 1) A. necrotică, localizată pe frunte, tâmple şi pe partea anterioară a pielii capului, cu elemente papu-loase şi ulterior pustuloase, acoperite de cruste, care după cădere lasă cicatrice. 2) A. neo-natorum, cu leziuni papulo-pustuloase şi comedoane ale feţei în primele trei luni după naştere. 3) A. profesională, caracterizată prin foliculită supurată şi comedoane localizate îndeosebi pe faţa externă a coapsei şi pe antebraţ. Apare îndeosebi prin expunerea la uleiuri, lubri-fianţi şi la unii derivaţi cloraţi. 4) A. rozacee sau *cuperoza. 5) A. toxică, secundară administrării unor medicamente, de origine profesională sau consecutivă utilizării unor produse cosmetice neverificate. ACNEIFORM, adj. / acneiform, adj. / acneiform. [Qr. akne -greşeală de copiere a lui Actius pentru akme ~ vârf sau excrescenţă, sau akhne = tărâţe; lat. forma = formă.) Care se aseamănă cu ‘acneea. Ex.: erupţie a. ACOLIE, s. f. / acholie, s. f. / acholia. [Qr. a - priv.; khole = Bilă.) Absenţa sau diminuarea secreţiei biliare. ACOLURIE, s. f. / acholurie, s. f. / acholuria. [Qr. a - priv.; khole = Bilă; ouron = urină.) Absenţa ‘pigmenţilor biliari din urină în unele forme de *icter. ACOMODARE, s. f. / accommodation, s. f. / accommoda-tion. [Lat. accomodation, -onis, de la accommodare = a se adapta.) Proprietatea ochiului de a se adapta pentru percepţia unor obiecte situate la diferite distanţe. A. este în mod normal spontană, producâridu-se prin modificarea convexităţii şi grosimii ‘cristalinului, datorită elasticităţii acestuia, sub acţiunea muşchiului ciliar, ca urmare fiind posibilă focalizarea razelor de lumină ce traversează mediile transparente ale ochiului pe o zonă retiniană unde imaginea formată va fi clară. Se disting: a) a. absolută, a fiecărui ochi, separat; b) a. excesivă, care persistă mai mult decât în mod normal; c) a. negativă, pentru distanţe lungi, prin relaxarea muşchiului ciliar; d) a. pozitivă, pentru distanţe scurte, prin contracţia muşchiului ciliar; e) a. subnormală, putere de a. insuficientă a ochiului. Var.: aco-modaţie. V. şi cristalin. ACOMODAŢIE. Var. pentru acomodare (v.). ACONDROGENEZĂ, s. f. / achondrogenese, s. f. / achondro-genesis. [Qr. a - priv.; khondros = cartilaj; genesis = producere, de la gennan = a produce.) Varietate extremă de ‘osteocondrodisplazie care se caracterizează prin absenţa formării ţesutului cartilaginos. Se disting două tipuri: 1) A. tip I, nanism micromelic incompatibil cu viaţa, caracterizat prin absenţa aproape totală a oaselor membrelor, sin.: sindrom Langer-Saldino (v.); 2) A. tip II, formă neletală, sin.: sindrom Grebe (v.). ACONDROPLAZIC, adj. / achondroplasique, adj. / achon-droplastic. Care se referă la ‘acondroplazie. ACONDROPLAZIE, s. f. / achondroplasie, s. f. / achondro-plasia. [Qr. a - priv.; khondros = cartilaj; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.) Formă gravă de ‘condro-distrofie ereditară a sugarului. Se manifestă prin nanism acompaniat de diverse anomalii (macrocefalie, cifoză, membre scurte şi groase etc.). Sin.: boală Kaufmann, boală Parrot, def. 2, condrodistrofie fetală. ACOREA, s. f. / acoree, s. f. / acorea. [Qr. a - priv.; kore = pupdă.) Absenţă congenitală a pupilei. ACORIE, s. f. / acorie, s. f. / acoria. [Qr. a - priv.; kgros = saţietate.] Formă de ‘polifagie determinată de scăderea senzaţiei de saţietate, în condiţiile ingestiei unei cantităţi normale de alimente sau chiar în condiţii de supraalimentaţie. ACREŢIE, s. f. / accretion, s. f. / accretion. [Lat. accretio, -emis = creştere, sporire.) 1) Creştere prin adăugare de material. De ex., creştere normală prin aport de substanţe organice. 2) Aderenţa la nivelul membranei eritrocitare a unor substanţe străine. 3) Aderenţa unor părţi componente (ţesuturi, organe), caje în mod normal sunt separate. V. accretio. ACRILAMIDĂ, s. f. / acrylamide, s. f. / acrylamide. [Lat. acer = acru; gr. hyle = materie; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din LiBia; -idă.) Amidă a acidului acrilic care prin reticulare formează un gel utilizat în tehnicile de separare a proteinelor şi ARN în funcţie de greutatea moleculară. ACRILAT, s. m. / acrylate, s. m. / acrylate. [Lat. acer = acru; gr. hyle = materie.) Sare sau ester al acidului acrilic. O serie de a., denumiţi şi rezine acrilice, sunt utilizaţi drept componeneţi ai ‘lentilelor de contact sau ai unor materiale dentare (îndeosebi pentru confecţionarea protezelor). ACRINIE, s. f. / acrinie, s. f. / acrinia. [Qr. a - priv.; krinein = a separa de.) Absenţa sau diminuarea secreţiilor. Termen vag şi desuet. ACROASFIXIE, s. f. / acro-asphyxie, s. f. / acro-asphyxia. [ Qr. akron = extremitate; asphyxia = oprire a pulsului, de la a = priv., sphyzein = a pulsa.) Tulburare vasomotorie la nivelul extremităţilor, manifestată prin ‘acrocianoză, scădere a temperaturii locale şi durere. Termenul se utilizează îndeosebi în cadrul ‘bolii Raynaud. ACROCEFALIE, s. f. / acrocephalie, s. f. / acrocephalia. [Qr. akron = extremitate, vârf; kephale = cap.) Malformaţie a craniului determinată de închiderea precoce a ‘suturilor sagitală şi coronală şi caracterizată prin dezvoltarea considerabilă, în 159 ACROCEFALOPOLISINDACTILIE ACROMELIC înălţime, a regiunii occipitale, cu aplatizarea laterală a capului. Baza craniului este de asemenea deformată. Vârful (*sin-ciput) craniului poate fi plat (craniu în ,,turn“) sau ascuţit (ţuguiat), malformaţie denumită *oxicefalie. A. este forma de *craniostenoză cea mai frecventă şi poate fi asociată cu alte anomalii ale scheletului. V. şi acrocefalosindactilie, acrocefalo-polisindactilie. ACROCEFALOPOLISINDACTILIE, s. f. / acrocephalopolysyn-dactylie, s. f. / acrocephalopoly-syndactyly. [Qr. akron = extremitate, vârf; kephale = cap; polys = mulţi; syn = împreună; daktylos = deget.) Ansamblu de malformaţii ereditare ale scheletului în care se asociază *acrocefalosindactilia cu existenţa degetelor supranumerare la nivelul picioarelor. Au fost descrise trei tipuri de a.: 1) A. tip I sau sindrom Noack, cu transmitere autozomal dominantă. 2) A. tip II sau sindrom Carpenter (v.). 3) A. tip III sau sindrom Sakati, în care se asociază şi anomalii scheletice la nivelul membrelor inferioare. ACROCEFALOSINDACTILIE, s. f. / acrocephalosyndactylie, s. f. / acrocephalosyndactyly. [Qr. akron = extremitate, vârf; kephale = cap; syn = împreună; daktylos = deget.) Termen care reuneşte un ansamblu de afecţiuni, cu transmitere probabil autozomal dominantă, caracterizate prin malformaţii scheletice ale craniului (*craniostenoză), ale faciesului (exoftalmie, hiper-telorism, hipoplazie a maxilarului superior, “nas în şa”), sindac-tilie. Simptomatologia descrisă anterior corespunde formei clasice de a. denumită şi sindrom sau boală Apert, în prezent considerată a. tip I. Alături de acesta se disting; a. tip II (v. boală Apert-Crouzon), a. tip III (v. sindrom Chotzen), a. tip IV (v. sindrom Waardenburg, def. 1), a. tip V (v. sindrom Pfeiffer). ACROCIANOZĂ, s. f. / acrocyanose, s. f. / acrocyanosis. [Qr. akron = extremitate; kyanos = albastru; -oză.) Sin.: boală Crocq-Cassirer (v.). ACRODERMATITĂ, s. f. / acrodermatite, s. f. / acroderma-titis. [Qr. akron = extremitate; derma, -atos = piele; -ită .] Termen general pentru leziunile cutanate ale extremităţilor, cuprinse în cadrul unor boli sau sindroame: a. continuă Hallopeau (v. boală Hallopeau, def. 3), a. cronică atrofiantă (v. boală Pick-Herx-heimer), a. eritematopapuloasă infantilă (v. sindrom Gianotti-Crosti). ACRODERMATITĂ ENTEROPATICĂ / acrodermatite enteropatique / acrodermatitis enteropathica. Boală gravă, frecvent mortală, cu debut la sugar şi transmitere autozomal recesivă. Se manifestă prin asocierea de leziuni cutanate vez-iculobuloase şi eritematoscuamoase, cu localizare la nivelul extremităţilor şi periorificial, leziuni ale mucoaselor şi fanerelor (alopecie difuză) şi tulburări digestive (diaree). Scăderea *zin-cului plasmatic ar putea avea un rol în patogenia bolii. ACRODINIE, s. f. / acrodynie, s. f. / acrodynia. [Qr. akron = extremitate; odyne = durere.) Durere la nivelul unei extremităţi. Descrisă şi ca boală: a. infantilă (v.). ACRODINIE INFANTILĂ / acrodynie infantile / pink disease. Boală care afectează copiii între 6 luni şi 8 ani. Se caracterizează prin tumefacţie rece, umedă şi cianotică a mâinilor şi picioarelor, adesea a nasului şi a feţei (adesea până la eritem generalizat, datorită căruia se confundă adesea cu *boala Kawasaki). Este acompaniată de prurit, crize sudorale şi uneori de tulburări nervoase (iritabilitate, astenie, parestezii) sau cardiovasculare (tahicardie, hipertensiune). Se vindecă fără sechele. Cauze (ipotetice): carenţă alimentară, virus neurotrop, intoxicaţie cu mercur. Sin.: boală Feer, boală Selter-Swift-Feer, boală Swift. ACRODISOSTOZĂ, s. f. / acrodysostose, s. f. / acrodysos-tosis. [Qr. akron = extremitate, vâif; dys = greu, dificil; osteon = os; -oză.) *Disostoză complexă în care se asociază o întârziere în dezvoltarea staturală cu *brahimelie (vizibilă îndeosebi ia nivelul metacarpienelor şi metatarsienelor), anomalii osoase craniofaciale şi *retardare mentală. ACRODISPLAZIE, s. f. / acrodysplasie, s. f. / acrodysplasia. [Qr. akron = extremitate, vârf; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.) Varietate de *osteocondrodisplazie în care leziunile osteocartilaginoase sunt localizate la nivelul extremităţilor, mai ales ale mâinilor. Prin analiza datelor clinice şi genetice au fost individualizate mai multe boli sau sindroame caracterizate prin a.: *boala Brailsford, *boala Thiemann, *sindromul Giedion, *sindromul Langer-Giedion. ACRODOLICOMELIE, s. f. / acrodolichomelie, s. f. / acrodo-lichomely. [Qr. akron = extremitate; dolikhos = lung; melos = extremitate, membru.) Malformaţie somatică caracterizată prin prezenţa unor jnembre cu dimensiuni mult crescute. ACROERITROZĂ, s. f. / acroerythrose, s. f. / acroerythro-sis. [Qr. akron = extremitate, vârf; erythros = roşu; -oză.) Coloraţie roşie a extremităţilor, consecutivă vasodilataţiei. Se observă îndeosebi în *eritromelalgie şi în *boala Lane. ACROESTEZIE, s. f. / acroesthesie, s. f. / acro(a)esthesia. [Qr. akron = extremitate, vârf; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.) 1) Creştere a sensibilităţii la nivelul extremităţilor membrelor. 2) Durere la nivelul extremităţilor. ACROFOBIE, s. f. / acrophobie, s. f. / acrophobia. [Qr. akron = extremitate, vârf; phobos = frică.) *Fobie, frică de locuri situate la^ înălţime. ACROKERATOZĂ, s. f. / acrokeratose, s. f. / acrokeratosis. [ Qr. akron = extremitate; keras, keratos = corn; -oză.] Afecţiune a copilului şi adolescentului, caracterizată prin leziuni verucoase şi cornoase, localizate simetric pe partea dorsală a mâinilor şi picioarelor. ACROKERATOZĂ PARANEOPLAZICĂ / acrokeratose para-neoplasique / Bazex’ paraneoplasic acrokeratosis. Sin.: sindrom Bazex ^v.). ACROMASTITA, s. f. / acromastite, s. f. / acromastitis. [Qr. akron = extremitate, vârf; mastos = sân, mamelă; -ită.] Infla-maţia mamelonului. ACROMAT, adj. / achromate, adj. / achromate. [Qr. a - priv.; khroma, -atos = culoare.) 1) Despre ochiul afectat de *acro-matopsie. 2) Despre un subiect care este inapt să distingă culorile. ACROMATOPSIE, s. f. / achromatopsie, s. f. / achromatop-sia. [Qr. a - priv.; khroma, -atos = culoare; opsis = vedere.] Abolire a capacităţii de a percepe culorile (incidenţa: 1/300 000). Retina nu furnizează decât senzaţiile de alb, negru şi nuanţele intermediare. A. este cel mai frecvent parţială, cu afectarea percepţiei uneia sau mai multor culori. Sin.: acromazie. V. şi discromatopsie. ACROMAZIE, s. f. / achromasie s. f. / achromasia. [Qr. a -priv.; khroma, -atos = culoare.) Sin.: acromatopsie (v.). ACROMEGALIE, s. f. / acromegalie, s. f. / acromegaly. [Qr. akron = extremitate, vâif; megas, megalos = mare.) Boală determinată de creşterea secreţiei de *somatotrop survenită după închiderea cartilajelor de creştere, deci la adult. Clinic, a. se traduce prin anomalii morfologice (hipertrofie a extremităţilor), metabolice (diabet, hipercalciurie, hiperfosforemie), endocrine (insuficienţă gonadotropă) şi hipertensiune arterială. A. este aproape întotdeauna determinată de un adenom hipofizar eozinofilic al lobului anterior al hipofizei. Dacă hipersecreţia de somatotrop apare înaintea închiderii cartilajelor de creştere, aceasta duce la *gigantism. Sin.: boală Mărie (def. 1). ACROMEGALO-GIGANTISM, s. n. / acromegalo-gigantisme, s. m. / acromegalo-gigantism. V. acromegalie şi gigantism. ACROMELIC, adj. / acromelique, adj. / acromelic. [Qr. akron = extremitate, vârf; melos - membru.) Care se referă la porţiunea distală a unui membru, superior sau inferior. 160 ACROMICRIE ACTINOLOGIE ACROMICRIE, s. f. / acromicrie, s. f. / acromicria. [Qr. akron = extremitate, vârf; mikros = mic.] Extremităţi (mâini şi picioare) mici, ale căror dimensiuni nu sunt proporţionale cu restul corpului. A. este îndeosebi de natură hormonală. ACROMIE CUTANATĂ / achromie cutanee / achromia, albinism. [Qr. a - priv.; khroma, -atos = cidoare; Cat. cutis = pieCe.] Sin.: albinism (v.). ACROMION, s. n. / acromion, s. m. / acromion. NA: acro-mion. [Qr. akron = extremitate, vârf; omos = umăr.] Extremitate a spinei omoplatului, prin care acesta se articulează cu clavicula, rezultând articulaţia acromioclaviculară. ACROOSTEOLIZĂ, s. f. / acroosteolyse, s. f. / acroosteoly-sis. [Qr. akron = extremitate; osteon = os; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Sindrom primitiv sau secundar caracterizat prin liza progresivă a oaselor mâinilor sau/şi ale picioarelor. A. idiopatică este o formă cu transmitere autozomal dominantă, cu debut în copilărie şi cu evoluţie prelungită, dar în general favorabilă. ACROPAHIDERMIE, s. f. / acropachydermie, s. f. / acro-pachyderma. [Qr. akron = extremitate; pakhys = gros; derma, -atos = pieCe.] îngroşare marcată a pielii la nivelul feţei, scalpului şi extremităţilor însoţită de ‘hipocratism digital şi deformări ale oaselor lungi. A. se observă îndeosebi în ‘acromegalie. ACROPAHIE, s. f. / acropachie, s. f. / acropachy. [Qr. akron = extremitate; pakhys = gros.] Mărire a extremităţilor din cauza unei hipertrofii a osului subperiostal, îndeosebi la nivelul falangelor şi, în general, a capetelor distale ale oaselor mâinilor şi picioarelor. ACROPARESTALGIE, s. f. / acroparesthalgie, s. f. / acropar(a)esthalgia. [Qr. akron = extremitate; para = din-coCo de, Cângă; aisthesis = senzaţie, sensiSiCitate; algos = durere.] ‘Parestezie a extremităţilor, însoţită de durere. ACROPARESTEZIE, s. f. / acroparesthesie, s. f. / acro-paresthesia. [Qr. akron = extremitate, vâf; para = dincoCo de, Cângă; aisthesis = senzaţie, sensiSiCitate.] ‘Parestezie a extremităţilor. Dacă este nocturnă, localizată la nivelul mâinilor, la femeie după 40 de ani, reprezintă, de obicei, consecinţa compresiei nervului median în canalul carpian. ACROPATIE, s. f. / acropathie, s. f. / acropathy. [Qr. akron = extremitate; pathos = SoaCă.] Denumire generică pentru orice afecţiune a extremităţilor. V. şi acrosindrom. ACROPATIE ULCEROMUTILANTĂ / acropathie ulceromuti-lante / acrodystrophic neuropathy. Sindrom caracterizat prin apariţia de tulburări trofice cutanate (de tip ‘mal perforant) şi osteoarticulare (osteoartropatie, fracturi spontane, osteoliză). Leziunile afectează extremităţile membrelor inferioare, mai rar pe cele ale membrelor superioare, cu evoluţie către amputaţii spontane. A. u. poate surveni în cadrul unei neuropatii senzitive familiare, denumită boala Thevenard, sau secundar, în boli ca diabetul, lepra sau alcoolismul. La baza patogeniei tulburărilor trofice ar sta pierderea sensibilităţii dureroase, de-nervaţia periferică şi microtraumatismele. Sin.: boală Thevenard, sindrom Denny-Brown (def. 2). V. şi boală Bureau-Barriere. ACROPOIKILOTERMIE, s. f. / acropoîkilothermie, s. f. / acropoikilothermy. [Qr. akron = extremitate; poikilos = feCu-rit, variat; therme = căCdură, de Ca thermos = caCd.] Sindrom *sine materia, care apare la sexul feminin, în care se asociază hipotermia simetrică a extremităţilor şi senzaţii de “deget mort”, de mână şi gambe îngheţate. A. este consecinţa spasmelor vasculare şi a deschiderii reflexe a anastomozelor arte-riovenoase. ACROSCLEROZĂ, s. f. / acrosclerose, s. f. / acrosclerosis, acroscleroderma. Manifestare în cadrul ‘sclerodermiei generalizate sau sistemice în afectarea părţilor distale ale extremităţilor, în special a degetelor (‘sclerodactilie), a gâtului şi a feţei, în particular a nasului. ACROSINDROM, s. n. / acrosyndrome, s. m. / peripheral vascuiar aisease. [Qr. akron = extremitate; syndrome = drum împreună, concurs, de Ca syn = împreună, dromos = cursă, drum.] Termen general pentru toate sindroamele caracterizate prin tulburări vasomotorii la nivelul extremităţilor, fie că acestea sunt aparent autonome, fie că survin în cursul unor boli diverse. Termenul de a. este relativ impropriu, atât etimologic, cât şi pentru că este sin. parţial cu ‘acropatie. ACROZINĂ, s. f. / acrosine, s. f. / acrosin. Tip de serin-endopeptidaze stocate în ‘acrozomii spermatozoizilor în formă inactivă denumită proacrozină. Gena care codifică pre-proacrozina se află pe cromozomul 22 (22 q 13 - qter). A. prin activarea proacrozinei de către ionii de calciu contribuie împreună cu ‘hialuronidaza la penetrarea învelişului extern al ‘ovulului de către spermatozoid. ACROZOM, s. m. / acrosome, s. m. / acrosome. [Qr. akron = extremitate, vârf; soma, -atos = corp.] Regiune a capului spermatozoidului care conţine o veziculă cu enzime hidrolitice (îndeosebi ‘hialuronidază şi acrozină), permiţând acestuia să penetreze învelişul extern al ovulului. ACRP 30 / ACRP 30 / ACRP 30. Siglă de la Adipocyte Complement Related Protein considerată ca denumire sin. pentru adiponectină (v.). ACT RATAT / act manque / faulty act. [Lat. actum, par-ticipiuC trecut de Ca agere = a acţiona; fr. rater = a rata.] Reacţie în aparenţă ilogică, legată de motive ascunse în *sub-conştient. A. r. survine pe neaşteptate, accidental în comportamentul normal al unei persoane. ACTH / ACTH / ACTH. [ftbrev. engC.: Adreno-CorticoTropic Hor-mone - hormon adrenocorticotrop.] Abrev. utilizată în mod curent pentru corticotrofină (v.) V. şi tab. const. endocrinol. ACTINĂ, s. f. / actine, s. f. / actin. [Qr. aktis, -inos = rază.] Constituent proteic al muşchiului, existând sub două forme: a. monomerică sau globulară G şi a. polimerică sau filamentoasă F. Combinată cu *miozina, dă actomiozina, care reprezintă elementul contracţii al fibrei musculare. A. a fost identificată şi în *citoschelet. ACTIN G O UT. [Angticism care poate fi tradus, aproximativ, prin trecerea Ca act.] Denumeşte un comportament brusc, impulsiv şi violent, traducând executarea unor *pulsiuni anterior reprimate. A. o. apare ca un comportament neaşteptat şi neadaptat al unui pacient în cursul psihanalizei sau al unui alt tratament psihoterapeutic. ACTINIC, adj. / actinique, adj. / actinie. [Qr. aktis, -inos = rază.] Care se referă la radiaţiile spectrului electromagnetic care au capacitatea de a induce un efect chimic. Este cazul radiaţiilor violet ale spectrului vizibil şi al radiaţiilor ultraviolete. a-ACTININE, s. f. pl. / a-actinines, s. f. pi. / a-actinins. Familie de proteine homodimeră (circa 2x100 kDa) măsurând cca 3-4 nm în lăţime şi 30-40 nm lungime. Fiecare extremitate prezintă un domeniu de legare pentru actina F. A. stabilesc legături între *microfilamente în fasciculele antiparalele de fibre de tensiune. Ele intervin în legătura ‘filamentelor subţiri la nivelul discului Z al muşchiului striat şi la cele ale ‘microfilamentelor cu ‘caderinele sau ‘integrinele. ACTINITĂ, s. f. / actinite, s. f. / actinodermatitis, actinocu-titis. [Qr. aktis, -inos = rază; -ită.] Inflamaţie cutanată determinată de expunerea excesivă la radiaţiile solare sau la acţiunea razelor X. ACTINODERMATOZĂ, s. f. / actinodermatose, s. f. / actinie dermatitis. [Qr. aktis, -inos = rază; derma, -atos = pieCe; -oză.] Termen generic pentru ansamblul erupţiilor cutanate provocate de radiaţiile solare. V. şi fotodermatoză, lucită. ACTINOLOGIE, s. f. / actinologie, s. f. / actinology. [Qr. aktis, -inos = rază; logos = ştiinţă.] 1) Studiul energiei radiante. 161 ACTINOMETRIE ACTIVINE 2) Sudiul efectelor chimice şi, îndeosebi, al efectelor biologice exercitate de radiaţiile luminoase, ultraviolete şi infrarcşii. ACTINOMETRIE, s. f. / actinometrie, s. f. / actinometry. [Qr. aktis, -inos = rază; metron = măsură.] Măsurare a intensităţii radiaţiilor solare. ACTINOMICETE, s. f. pl. / Actinomycetes, s. f. pl. / Actino-mycetales. [Qr. aktis, -inos = rază; mykes, myketos = ciupercă.) Bacterii care aparţin clasei Actinomycetes (v.). ACTINOMICETOM, s. n. / actinomycetome, s. m. / actino-mycoma, actinomycetoma. ‘Micetom determinat de o bacterie filamentoasă din clasa ‘Actinomycetes. ACTINOMICINĂ, s. f. / actinomycine, s. f. / actinomycin. [Qr. aktis, -inos = rază; mykes, myketos = ciupercă; -ină.] Antibiotic cromopeptidic izolat din diferite specii de Streptomyces. Există mai multe forme (A, B, C etc.), cea mai cunoscută fiind a. C. Are o acţiune inhibitoare asupra acizilor nucleici bacterieni şi, cu tot efectul toxic, este utilizată în tratamentul limfogranulomatozei. ACTINOMICOM, s. n. / actinomycome, s. m. / actinomycoma. [Qr. aktis, -inos = rază; mykes, myketos = ciupercă; -orna.] ‘Granulom provocat de ciuperci patogene din genul *Actinomy-ces, frecvent în cadrul ‘actinomicozei. ACTINOMICOZĂ, s. f. / actinomycose, s. f. / actinomycosis. [Cjr. aktis, -inos = rază; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Infecţie cronică produsă de Actinomyces, caracterizată prin leziuni granulomatoase indurate, care abcedează în puncte multiple. Puroiul conţine granule mici, galbene de ‘miceliu fragmentat, vizibile cu ochiul liber. Se disting trei forme: cervico-faciaiă (cea mai frecventă), pulmonară (rară) şi abdominală. Sin.: boală Rivalta. ACTINOMYCES / Actinomyces / Actinomyces. [Qr. aktis, -inos = rază; mykes, myketos = ciupercă.] Gen de bacterii fi-lamentoase ramificate, anaerobe, aparţinând clasei * Actinomycetes şi familiei Actinomycetaceae. A. cuprind două specii: A. bovis, agent al actinomicozei bovine, şi A. israeii, ‘saprofit al cavităţilor naturale, care poate provoca la om ‘actinomicoza. ACTINOMYCETES / Actinomycetes / Actinomycetes. [Qr. aktis, -inos = rază; mykes, myketos = ciupercă.] Clasă de bacterii filamentoase considerate mult timp ciuperci datorită asemănării filamentului lor cu un ‘miceliu. A. cuprind familiile: *Mycobacteriaceae (v. Mycobacterium), Actinomycetaceae (v. Actinomyces) şi Streptomycetaceae (v. Streptomyces). ACTINORETICULOZĂ, s. f. / acîinoreticulose, s. f. / actinie reticuloid. [Qr. aktis, -inos = rază; Cat. reticulum, dim. de Carete, -is = reţea; -oză.) ‘Fotodermatoză caracterizată prin apariţia la vârstnici, pe tegumentele expuse la soare, a unor leziuni papuloase urmate de îngroşarea difuză a pielii cu des-cuamare şi prurit intens. Leziunile au o evoluţie cronică şi se aseamănă cu cele din ‘hematodermie. ACTINOTERAPIE, s. f. / actinotherapie, s. f. / actinothera-py. [Qr. aktis, -inos = rază; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji.) Termen ce desemnează toate metodele terapeutice care utilizează radiaţiile de diverse naturi, în mod particular, termenul se referă la utilizarea radiaţiilor luminoase, ultraviolete şi infraroşii. V. şi fototerapie. ACTIV, adj. / actif, -ive, adj. / active, deedfull. [Lat. activus = care acţionează, de Ca agere = a acţiona.] 1) Stare a unor substanţe apte să reacţioneze puternic. Ex.: cărbunele a. are proprietăţi deosebite de absorbţie sau adsorbţie. 2) Sin.: activai (ca rezultat al ‘activării). Ex.: moleculă activată sau a. 3) Despre o substanţă dotată cu putere rotatorie optică (substanţă optic a.). 4) Eficient, referitor la un medicament. ACTIVARE, s. f. / activation, s. f. / activation. fLat. activus = care acţionează, de Ca agere = a acţiona.) 1) Intensificare a proprietăţilor unui corp, cu sau fără transformare chimică, prin adăugarea unei mici cantităţi dintr-o substanţă denumită ‘activator sau prin expunerea la radiaţii. 2) în fiziologie, creşterea excitabilităţii unei structuri nervoase sub acţiunea unui stimul. 3) Creştere a energiei unei molecule sau a unui atom (energie de activare). 4) Proces ce stimulează declanşarea unui mecanism subiacent latent până în momentul a. Ex.: *a. limfocitelor B şi T. 5) într-un sens mai larg, ‘depolarizarea unei fibre miocardice în timpul propagării excitaţiei auriculare sau ventriculare. 6) Creştere a permeabilităţii membranei în timpul depolarizării. ACTIVARE A COMPLEMENTULUI / activation du complement / complement activation. Proces prin care proteinele solubile ale ‘complementului, prezente în sânge, devin funcţionale. A. c. poate fi declanşată pe cale clasică sau pe cale alternativă. V. complement. ACTIVARE A LIMFOCITELOR B / activation des lympho-cytes B / B lymphocyte activation. Trecere a limfocitelor B (LB) dintr-o stare de repaus într-o stare de activitate celulară şi moleculară intensă. LB sunt activate când un tip de anti-gen solubil se fixează pe receptorii lor membranari (IgM, IgD). Ca urmare a acestui contact, LB mature prezente în ţesuturile limfoide periferice exprimă la suprafaţa lor receptori pentru interleukina-2 (II-2). Fixarea II-2 pe receptori provoacă multiplicarea şi apoi diferenţierea LB în ‘plasmocite şi în *lim-focite B cu memorie. ACTIVARE A LIMFOCITELOR T / activation des lymphocytes T / T lymphocyte activation. Trecere a limfocitelor T (LT) din stare de repaus în activitate intensă celulară şi moleculară. A. LT este declanşată de contactul cu o ‘celulă prezentatoare de antigen cu ‘seif modificat. ACTIVARE A MACROFAGELOR / activation des macro-phages / macrophage activation. Creştere a activităţii celulare şi moleculare a macrofagelor când acestea se fixează pe ‘limfocitele T4. După acest contact, limfocitele T4 produc un factor de activare a macrofagelor, care va stimula, la nivelul acestora din urmă, producerea enzimelor de degradare, ca şi creşterea numărului de receptori membranari nespecifici. ACTIVATOR, adj., s. n. / activateur, -trice, adj., s. m. / activator. [Lat. activus = care acţionează, fi agere = a acţiona.) (Substanţă) care, în cantitate mică, mediază procesul de ‘activare. ACTIVATOR POLICLONAL / activateur polyclonal / poly-clonal activator. ‘Mitogen care activează limfocitele pentru mai mulţi antigeni, independent de specificitatea limfocitelor pentru un anumit antigen. O serie de a. p. activează limfocitele T, iar alţii limfocitele B. ACTIVIMETRU, s. n. / activimetre, s. m. / activity meter. Dispozitiv electronic utilizat pentru măsurarea activităţii unei surse radioactive. A. este utilizat în medicină îndeosebi după utilizarea ‘iridiului 192 în ‘curieterapie. în acest caz, a. permite măsurarea activităţii pe unitate de lungime (cm) a firului de 192lr. ACTIVINE, s. f. pl. / activines, s. f. pl. / activins. [Lat. activus = care acţionează, de Ca agere = a acţiona; -ină.] Polipeptide din familia ‘factorilor de creştere, constituite din două lanţuri de aminoacizi (cu Mr de 14 kDa) comparabile cu lanţurile ‘inhibinelor. Se disting trei a.: A, AB şi B (în funcţie de caracteristicile lanţurilor), secretate de celulele antehipo-fizare, îndeosebi de cele gonadotrope. A. activează secreţia de ‘hormon foliculostimulant, dar inhibă sinteza ‘steroizilor dependentă de ‘gonadotropină, la nivelul gonadelor, determinând proliferarea celulară în glandele genitale. O altă acţiune constă în stimularea celulelor suşe ale liniei eritroblastice. 162 activitate ADAPTARE ACTIVITATE, s. f. / activite, s. f. / actlvity. [Lat. activitas, de ta activus - care acţionează şi agere = a acţiona.] a) Proprietatea de a intra în acţiune, b) Rezultatul unui proces finalizat printr-o forţă sau o energie. Ex. foarte diverse: 1) A. antiepidemică. 2) A. bioelectrică a unei celule. 3) A. unei enzime se referă la efectul catalitic exercitat de către enzimă, exprimat în unităţi pe miligram de enzimă (a. specifică) sau în molecule de substrat transformate pe minut şi pe moleculă de enzimă (a. moleculară). 4) A. musculară (în direcţia gravitaţiei - dinamic-negativă, împotriva forţei gravitaţiei - dinamic-pozitivă). 5) A. nervoasă superioară (a. etajelor superioare ale sistemului nervos). 6) A. optică, proprietatea unor substanţe de a roti planul luminii polarizate. 7) A. unei surse radioactive, numărul de dezintegrări în unitatea de timp. ACTIVITATE INTRINSECA / activite intrinseque / intrinsic activity. Activitatea unui medicament care depinde de efectul farmacologic obţinut pentru o anumită proporţie de receptori activaţi. în cazul *agoniştilor capabili să furnizeze un răspuns maximal, a. i. este egală cu 1. V. agonist, def. 3. ACTOGRAF, s. n. / actographe, s. m. / actograph. [Lat. actus = mişcare, de ta agere = a acţiona, a pune în mişcare; gr. graphein = a scrie.] Aparat destinat înregistrării mişcărilor. Ex.: studiul mişcărilor nocturne în enurezis şi epilepsie. ACTOMIOZINĂ, s. f. / actomyosine, s. f. / actomyosin. [Qr. aktis, -inos = rază; mys, myos = muşchi; -ină.] Complex proteic alcătuit din *actină şi *miozină. Este esenţial pentru contracţia fibrei musculare în prezenţa *ATP-ului. ACŢIUNE, s. f. / action, s. f. / action. [Lat. adio, -onis = acţiune; de ta agere = a acţiona.] Exercitare a unei influenţe asupra unui fenomen, a unei structuri sau funcţii, prin intermediul unor forţe fizice sau chimice, sau al unor molecule cu proprietăţi specifice. Ex. multiple: 1) a. bactericidă, v. bacteri-cid. 2) a. bacteriostatică, v. bacteriostatic. 3) a. catalitică, v. catalizator. 4) a. chimică - orice proces care determină o modificare în aranjamentul atomilor din molecula unei substanţe. 5) a. cumulativă - efectul puternic, adesea toxic, al ultimei doze dintr-un medicament, ale cărui doze anterioare au avut un efect moderat sau chiar neglijabil. 6) a. dinamică specifică a alimentelor (v.). 7) a. farmacodinamică - a unui medicament asupra structurilor vii. 8) a. masei - influenţa concentraţiei moleculare a unei substanţe într-o reacţie chimică. 9) a. muta-genă - reacţia agentului mutagen cu materialul genetic şi efectele asupra acestuia, v. mutaţie. 10) a. nespecifică - se exercită asupra unui mare număr de structuri; după D. Danielopolu, această a. se exercită indirect. 11) a. oligodinamică, de inhibare a germenilor, exercitată de către unele metale. 12) a. opso-nică, v. opsonine. 13) a. renotrofică - capacitatea unor extracte hipofizare şi hormoni de a stimula creşterea rinichiului. 14) a. specifică a unor chimioterapice sau antibiotice asupra unor organisme parazitare. ACŢIUNE DINAMICĂ SPECIFICĂ A ALIMENTELOR / action dynamique specifique des aliments / specific dynamic action of food. Proprietatea alimentelor ingerate de a produce căldură, crescând 'metabolismul bazai. Astfel, un subiect care primeşte 100 de calorii va degaja 130 dacă ele au fost furnizate de proteine, 114 în cazul lipidelor şi 105 în caz de aport glucidic. Acest surplus caloric măsoară a. d. s. Rezultă că a. d. s. este de 30% pentru proteine, 14% pentru lipide şi 5% pentru glucide. în practică, a. d. s. se măsoară prin diferenţa dintre metabolismul bazai şi metabolismul aceluiaşi subiect după un prânz. ACUFENĂ, s. f. / acouphene, s. m. / tinnitus. [Qr. akouein = a auzi; phainein = a părea.] Senzaţie auditivă care nu rezultă consecutiv unei excitaţii sonore exterioare a urechii. Cauze posibile: 'cerumen, traumatisme ale urechii medii, boli ale urechii interne ('otoscleroză. 'sindrom Meniere), medicamente (ca aspirina şi chinina), anormalităţi ale nervului auditiv şi ale conexiunii sale cu creierul. Sin.: zgomot auricular, tinnitus. ACUITATE, s. f. / acuite, s. f. / acuity. [ffr. acuite, din tat. acutus = ascuţit.] Proprietate de a percepe senzaţii la un prag coborât sau de a distinge diferenţe şi nuanţe minime. Ex.: a. auditivă, a.w vizuală, a. tactilă. ACUITATE VIZUALĂ / acuite visuelle / visual acuity. Capacitatea ('acuitatea) ochiului de a distinge separat două obiecte alăturate. A. v. depinde de claritatea focalizării retiniene, integritatea căilor nervoase şi interpretarea cerebrală a stimulului. ACUMETRIE, s. f. / acoumetrie, s. f. / acoumetry. [Qr. akouein = a auzi; metron = măsură.] Denumire generică a metodelor şi tehnicilor de examinare a funcţiei auditive. ACUPUNCTURA, s. f. / acupuncture, s. f. / acupuncture. [Lat. acuş = ac, sau acutus = ascuţit; pundura = înţepătură, de ta pungere = a înţepa.] Termen creat de iezuiţii reveniţi din China la sfârşitul secolului al XVII-lea. Metodă terapeutică şi de diagnostic studiată şi practicată în China de mii de ani. A. se bazează pe stimularea cu ace fine, din oţel sau din metale preţioase, a anumitor puncte ale suprafeţei cutanate, care permit reglarea circulaţiei energiei vitale prin meridiane. Există 12 meridiane principale (în legătură cu un organ sau funcţie a unui organ), şi numeroase meridiane secundare. Efectele a. sunt interpretate diferit, în funcţie de culturile filosofice şi ştiinţifice. Astfel, pentru orientali, a. restabileşte echilibrul energetic rupt din cauza bolii, în timp ce pentru occidentali, acţiunea a. constă îndeosebi în determinarea unor reflexe cutaneo-viscerale care induc modificări neurovegetative. ACUSTICĂ, adj., s. f. / acoustique, adj., s. f. / acoustics. [Qr. akoustos = auz, de ta akouein = a auzi.] 1) Care se raportează la sunete. Ex.: unde a. 2) Ceea ce priveşte funcţia auditivă. Ex.: câmp a., nerv a. 3) Ramură a fizicii care studiază sunetele. ACUT, adj. / algu, aigue, adj. / acute. [Lat. acutus = ascuţit.] 1) Referitor la evoluţia rapidă şi scurtă a unei afecţiuni. Ant.: cronic. 2) O durere vie, intensă, în raport cu una surdă. 3) Care se află la cel mai înalt grad de evoluţie sau a cărei intensitate simptomatologică s-a exacerbat brusc: criză a. (din unele boli cronice).^ ACUTUMANŢĂ, s. f. / accoutumance, s. f. / acquired toîe-rance. [IFr. accoutumance = obişnuinţă, din tat. consuetudo, -dinis = obicei.] Franţuzism nerecomandat, utilizat ca sin. cu toleranţă (v.). ACVAPORINE, s. f. pl. / aquaporlnes, s. f. pl. / aquaporins. [Lat. aqua = apă; gr. poros = por, conduct, pasaj; -ină.] Grup de proteine omologe ale membranei celulare, alcătuite din şase domenii transmembranare, care constituie canale pentru transportul pasiv al apei şi uneori al unor molecule organice mici, ca ureea. A. sunt^ conţinute îndeosebi în membranele eritrocitare şi la nivel renal. în tubii colectori renali există patru a.; mutaţia genei a. 2 umane este cauza insensibilităţii renale la *vaso-presină şi, deci, de 'diabetul insipid. Acvaporina 5 este responsabilă de producerea lacrimilor. ADACTILIE, s. f. / adactylie, s. f. / adactylia, adactyly, adactylism. [Qr. a - priv.; daktylos = deget.] Absenţa congenitală a degetelor. ADALINĂ, s. f. / adhaline, s. f. / adhalin. Proteină musculară care face parte din grupul de proteine asociate 'distrofinei. Absenţa a. este cauza distrofiei musculare tunisiene, iar gena sa se află pe cromozomul 17. ADAMANTINOM, s. n. / adamantinome, s. m. / adamantinoma. [Qr. adamas, -antos = diamant, smalţ, substanţă dură; -orna ] Sin.: ameloblastom (v.). ADAMANTOBLAST, s. n. / adamantoblaste, s. m. / adamanto-blast, ganoblast. [Qr. adamas, -antos = diamant, smalţ, substanţă dură; blastos = germen.] Sin.: ameloblast (v.). ADAPTARE, s. f. / adaptation, s. f. / adaptation. [Lat. adaptare = a potrivi.] Proprietate a organismelor vii datorită căreia o serie de caracteristici fiziologice şi anatomice ale acestora 163 ADAPTARE BACTERIANĂ ADENOIDISM se pot modifica în funcţie^ de particularităţile sau de transformările mediului ambiant. în general, efectele a. sunt favorabile vieţii organismelor în condiţii de mediu noi sau modificate. Un caz tipic îl reprezintă a. la scăderea presiunii oxigenului din mediul ambiant, prin creşterea ventilaţiei pulmonare, va-sodilataţie şi creşterea concentraţiei hemoglobinei din sânge. Alte exemple de a.: creşterea sau scăderea excitabilităţii prin variaţii ale intensităţii stimulilor, apariţia unor activităţi enzi-matice noi ca urmare a modificărilor în alimentaţie, obişnuinţa progresivă cu unele substanţe toxice ('mitridatism). Este necesar să se distingă formele reversibile de a., niciodată ereditare, de fenomenele de a. ereditară, care se stabilizează după mai multe generaţii, prin selecţie naturală. Ex.: apariţia unor suşe rezistente la penicilină într-o cultură de microorganisme sensibile la acest antibiotic. în acest caz, termenul a. desemnează supravieţuirea, în cadrul unei populaţii date, a organismelor care s-au adaptat cel mai bine la noua situaţie dată. Patrimoniul genetic al populaţiei se va modifica, transformare ce reprezintă de fapt substratul mecanismelor evolutive, în prezent, se clarifică mecanismele moleculare ale proceselor de a. Câteva tipuri de a. de interes în fiziologie şi medicină: 1) A. ochiului: a) a. la întuneric - a. ochiului pentru vederea la întuneric sau la condiţii de iluminare redusă; se numeşte şi a. scotopică; b) a. la lumină - a. ochiului pentru vederea la lumina soarelui ori a surselor strălucitoare (fotopie), cu reducerea concentraţiei de pigmenţi fotosenzitivi. 2) A. altor organe de simţ. auditivă, gustativă. 3) A. genetică - selecţia naturală a mutanţilor care sunt cei mai adaptaţi la noul mediu (ex.: Rezistenţa la medicamente). 4) A. fenotipică - modificarea proprietăţilor unui organism în afara oricărei transformări a genotipului, ca răspuns la schimbările mediului. ADAPTARE BACTERIANĂ / adaptation bacterienne / adapta-tion. Proces de adaptare progresiv observat la bacterii, în funcţie de modificările mediului în care acestea se dezvoltă. A. b. nu se transmite ereditar, ceea ce o deosebeşte de *mutaţie, şi dispare dacă modificările de mediu încetează. V. şi variaţie bacteriană. ADAPTARE ENZIMATICĂ / adaptation enzymatique / enzymic adaptation. Modificarea nivelului de expresie a genelor a unei enzime sau a mai multor enzime ca răspuns la disponibilitatea sau indisponibilitatea unui 'substrat. V. şi inducţie en-zimatică. ADAPTATOR, s. m. / adaptateur, s. m. / adaptor. [Lat. adaptare = a potrivi, a adapta, de Ca aptus = apt.] Secvenţă nucleotidică adaptatoare capabilă să realizeze joncţiunea dintre două fragmente de ADN terminate prin secvenţe necomplementare. ADAPTINE, s. f. pl. / adaptines, s. f. pl. / adaptins. SiglăV AP [din engC. Adaptor tProtems.] Familie de proteine asociate veziculelor care se produc în cazul 'endocitozei mediate de receptori. Ele constituie o legătură între membrană şi învelişul de clatrină al veziculelor acoperite de 'clatrină. A. se asamblează în complexe de circa 340 kDa, cuprinzând patru polipeptide. Ele formează legătura între *GTP şi domeniul citosolic al proteinelor transportate de vezicule. ADAPTOMETR1E, s. f. / adaptometrie, s. f. / adaptometry. Metodă de studiu a adaptării oculare fiziologice şi a tulburărilor clinice ale acesteia. V. şi adaptare def. 1. ADAPTOMETRU, s. m. / adaptometre, s. f. / adaptometer. Instrument utilizat pentru măsurarea timpului de adaptare retiniană, care depinde de regenerarea 'rodopsinei. A. serveşte îndeosebi pentru detectarea 'hesperanopiei, deficienţei în 'vitamină A şi a 'retinitei pigmentare. ADDUCINĂ, s. f. / adducine, s. f. / adducin. Proteină (*hete-rodimer 102 şi 97 kDa) a 'citoscheletului favorizând asocierea 'actinei cu 'spectrina, în absenţa Ca2+. Ea posedă un domeniu de legătură la 'calmodulină şi un situs de fosforilare de către 'protein kinaza C. ADDUCTOR, adj., s. m. / adducteur, adj., s. m. / adductor. [Lai. aaducere = a duce spre, de La ad = spre, ducere = a duce, a purta.] (Muşchi) care serveşte la 'adducţie. ADDUCŢIE, s. f. / adduction, s. f. / adduction. [Lat. addu-cere = a duce spre, de Ca ad = spre, ducere = a duce, a purta.] Mişcare care apropie un membru sau un segment de membru de axul median al corpului. ADENECTOMIE, s. f. / adenectomie, s. f. / adenectomy. [Qr. aden, -os = gCandă; ektome = e^cizie.] 1) 'Ablaţia unei glande. 2) Sin.: adenoidectomie (v.). ADENILAT CICLAZĂ / adenylate cyclase / adenylate cyclase. Enzimă intracelulară, asociată biomembranei, care modulează producerea 'mesagerului secund *AMPc din *ATP. Este un constituent important al anumitor căi de semnalizare intercelulară. Cuplarea sa la complexul 'ligand-receptor se efectuează prin intermediul 'proteinelor G, care o pot stimula (Gs) sau frâna (Gj). ADEN1NĂ, s. f. / adenine, s. f. / adenine. 6-Aminopurină. Una dintre cele două baze purinice întâlnite atât în ADN şi ARN, cât şi în alte nucleotide cu importanţă fiziologică precum AMP, ATP, ADP. în toţi aceşti compuşi, a. este legată de o moleculă de monozaharid, formând 'adenozina. ADENITĂ, s. f. / adenite, s. f. / adenitis. [Qr. aden, -os = gCandă; -ită.] Sin.: limfadenită (v.). ADENOBLAST, s. n. / adenoblaste, s. m. / adenoblast. [Qr. aden, -os = gCandâ; blastos = germen.] Celulă embrionară din care se dezvoltă ţesut glandular. Uneori termenul se utilizează cu referire la celulele reticulare din centrul germinativ al folicu-lului limfatic. ADENOCARCINOM, s. n. / adenocarcinome, s. m. / adeno-carcinoma. [Qr. aden, -os = gCandă; karkinoma, de Ca karki-nos = rac, cancer.] 1) Carcinom derivat din ţesut glandular; celulele tumorale permit recunoaşterea structurii glandulare. Se observă, în particular, la nivelul ficatului^ unde se asociază cu ciroza (cancer cu ciroză). V. hepatom. în a. alveolar, celulele sunt dispuse sub forma unei alveole. 2) 'Epiteliom a cărui structură aminteşte structura unei glande. ADENOCARCINOM BRONHIOALVEOLAR / adenocarcinome bronchioalveolaire / bronchioalveolar carcinoma. Sin.: cancer alveolar pulmonar (v.). ADENOCARCINOM COLOID / adenocarcinome colloide / mucinous adenocarcinoma. Sin.: epiteliom coloid (v.). ADENOFIBROM, s. n. / adenofibrome, s. m. / adenofibro- ma. [Qr. aden, -os = gCanda; Cat. fibra = fiBră; -orna.J Sin.: fibroadenom (v.). ADENOGRAMĂ, s. f. / adenogramme, s. m. / adenogram. [Qr. aden, -os = gCandă; gramma = înscriere.] Formulă care indică repartiţia diferitelor tipuri de celule prezente pe un frotiu prelevat prin puncţia unui ganglion limfatic. Normal, celulele care constituie jnarea majoritate sunt limfocitele (90-98%). ADENOHIPOFIZĂ, s. f. / adenohypophyse, s. f. / adenohy-pophysis. NA: adenohypophysis. [Qr. aden = gCandă; hypo = suB; physis = creştere, de Ca phyein = a creşte.] V. hipofiză. ADENOID, adj. / adenoîde, adj. / adenoid. [Qr. aden, -os = gCandă; eidos = formă.] 1) Despre un ţesut, normal sau patologic, care este foarte asemănător cu o structură glandulară normală. Ex.: 'epiteliom a. 2) Care se aseamănă cu ţesutul ganglionar limfatic. Ex.: 'vegetaţii a. ADENOIDECTOMIE, s. f. / adenoidectomie, s. f. / ade-noidectomy. [Qr. aden, -os = gCandă; eidos = formă; ektome = e^cizie.] Excizia chirurgicală a 'vegetaţiilor adenoide. ADENOIDIAN, adj. / adenoidien, -enne, adj. / adenoid. [Qr. aden, -os = gCandă; eidos = formă.] Care prezintă sau este determinat de 'vegetaţii adenoide. Ex.: 'facies a. ADENOIDISM, s. n. / adenoidisme, s. m. / adenoidism. [Qr. aden, -os = gCandă; eidos = formă; -ism.] Denumire a ansam- 164 adenoidită ADENO-ACANTOM blului de manifestări locale (*facies adenoidian) şi generale (afectarea dezvoltării psihice şi fizice) care apar la copiii cu Vegetaţii adenoide. ADENOIDITĂ, s. f. / adenoi'dite, s. f. / adenoiditis. [Qr. aden, -os = glandă; eidos = formă; -ită.] Inflamaţie a vegetaţiilor adenoide, a ţesutului adenoidian al rinofaringelui. ADENOLIPOMATOZĂ, s. f. / adenolipomatose, s. f. / ade-nolipomatosis. [Qr. aden, -os = glandă; lipos = grăsime; -oma; -oză.] Formare de numeroase adenolipoame (tumori conţinând ţesut adipos şi elemente glandulare) la nivelul cefei, axilei şi canalului inghinal. ADENOM, s. n. / adenome, s. m. / adenoma. [Qr. aden, -os = glandă; -oma.] Tumoră benignă dezvoltată la nivelul unei glande; structura sa este asemănătoare cu cea a glandei din care provine. Ex.: 1) A. hipofizar, tumori nodulare circumscrise, închise în şaua turcească lărgită. 2) A. bronşic, cu evoluţie lentă, dar şi cu malignitate locală; uneori metastazează. 3) A. malign, sin.: adenocarcinom (v.). 4) A. sebaceu, prin hiper-plazia benignă a glandelor sebacee. 5) A. vilos, polip al mucoasei intestinale. ADENOM PERIURETRAL / adenome periuretral / nodular hyperplasia of the prostate. Sin.: hipertrofie prostatică (v.). ADENOM TIROIDIAN TOXIC / adenome thyroTdien toxique / toxic adenoma of the thyroid gland. 1) Denumire veche, abandonată, a guşii nodulare manifestă clinic prin semne de hipertiroidie. 2) In prezent: a. t. care secretă hormoni tiroidi-eni în exces, în mod autonom, adică fără stimularea de către TSH. Excesul de hormoni tiroidieni este produs prin mutaţii ale genei receptorului pentru TSH, cu activarea acestuia în absenţa ligandului şi inducerea cascadei moleculare specifice receptorilor cuplaţi cu *proteina G. Simptomele sunt cele ale unei *tireotoxicoze pure, uneori tabloul clinic fiind limitat: pierdere în greutate, fibrilaţie auriculară. *Scintigrafia arată o fixare exclusivă a 1311 pe nodului toxic, iar injecţia intramusculară de TSH permite punerea în evidenţă a unei fixări pe restul paren-chimului tiroidian „stins funcţional". Sin.: boală Plummer. ADENOMATOZĂ, s. f. / adenomatose, s. f. / adenomatosis. [Qr. aden, -os = glandă; -oma; -oza.] Hiperplazie adenoma-toasă multinodulară la nivelul învelişului sau parenchimului unei glande. ADENOMATOZĂ MULTIENDOCRINIANĂ / adenomatose mul-tiendocrinienne / familial endocrine adenomatosis. Sin.: neoplazie endocriniană multiplă (v.). ADENOMECTOMIE, s. f. / adenomectomie, s. f. / adeno-mectomy. [Qr. aden, -os = glandă; -oma; ektome = eţcizie.] Extirpare a unui *adenom. ADENOMEGALIE, s. f. / adenomegalie, s. f. / adenomegaiy. [Qr. aden, -os = glandă; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a ganglionilor limfatici. ADENOMIOM, s. n. / adenomyome s. m. / adenomyoma. [Qr. aden, -os = glandă; mys, myos = muşchi; -oma.] Tumoră benignă formată din ţesut glandular şi muscular neted. Ex.: a. prostatic. ADENOMIOMATOZĂ, s. f. / adenomyomatose, s. f. / adeno-myomatosis. Prezenţa de formaţiuni nodulare multiple localizate în porţiunea istmică a *trompei uterine. Etiologia a. este în discuţie (congenitală, inflamatorie sau distrofică). ADENOMIOZA UTERINĂ / adenomyose uterine / uterine ade-nomyosis. [Qr. aden, -os = glandă; mys, myos = muşchi; -oza; lat. uterus = uter.] Sin.: endometrioză (v.). ADENOPATIE, s. f. / adenopathie, s. f. / adenopathy. [Qr. aden, -os = glandă; pathos = Bocdâ.] Mărire de volum a ganglionilor limfatici superficiali sau profunzi. în mod normal, la adulţi, sunt palpabili ganglionii inghinali, care au dimensiuni între 0,5 şi 2 cm. A. poate avea cauze multiple: 1) Creşterea numărului de limfocite benigne şi macrofage în cursul răspunsului antigenic. 2) *Limfadenita. 3) Proliferarea in situ a lim- focitelor maligne sau a macrofagelor. 4) Infiltrările metastatice cu celule maligne. 5) Infiltrările cu macrofage încărcate cu metaboliţi în *tezaurismozele lipidice. A. este prezentă în numeroase boli infecţioase.Jmunologice, maligne, metabolice sau de cauze necunoscute. în general, procentul unei a. maligne creşte cu vârsta, la peste 50 de ani fiind de mai mult de 50%. ADENOPATIE BLUMER / adenopathie de Blumer / Blumer’s adenopathy. [George Blumer, medic american, 1858-1940.] Semn al metastazării unui neoplasm gastric, constând în prezenţa a. detectate prin tuşeu rectal. ADENOPATIE VIRCHOW / adenopathie de Virchow / Vir-chow’s adenopathy. [Rudolph Ludwig Karl Virchow, anatomopatolog german, profesor la ‘WiirtzSurg, apoi la ‘Berlin, 1821-1902.] Sin.: semn Virchow-Troisier (v.). ADENOSARCOM, s. n. / adenosarcome, s. m. / adenosar-coma. [Qr. aden, -os = glandă; sarx, sarkos = came; -oma ] *Adenom a cărui stromă conjunctivă este de tip sarcomatos. ADENOTONSILECTOMIE, s. f. / adenotonsillectomie, s. f. / adenotonsillectomy. [Qr. aden, -os = glandă; lat. tonsillae, -arum = amigdcde; gr. ektome = e^cizie.] *Ablaţie a amigda-lelor şi a Vegetaţiilor adenoide. ADENOVIROZA, s. f. / adenovirose, s. f. / adenovirosis. [Qr. aden, -os = glandă; lat. virus = venin, otravă; -oză.] Boală determinată de un *adenovinjs, care prezintă afinitate deosebită pentru ţesutul limfoid. în consecinţă, gama manifestărilor patologice este variată: faringite acute, adenoidite, keratocon-junctivite epidemice, traheobronşite febrile, bronhopneumopatii, adenite mezenterice. în afara pneumoniei copilului, toate aceste afecţiuni sunt benigne. ADENOVIRUS, s. n. / adenovirus, s. m. / adenovirus. [Qr. aden, -os = glandă; lat. virus = venin, otravă.] Grup mare de virusuri care provoacă ‘adenoviroze. A. sunt prezente în unele infecţii latente la persoane normale; mai nou, se consideră că ar induce, la unele specii, procese de malignizare. ADENOZĂ, s. f. / adenose, s. f. / adenosis. [Qr. adin = glandă; -oză = Soaţă cronică.] Leziune proliferativă benignă a unui ţesut glandular. Termenul se utilizează îndeosebi în cazul a două localizări: 1) la nivelul glandei mamare, unde a. se poate traduce printr-o masă tumorală rezultată prin multiplicarea *canalelor galactofore de calibru variabil (a. floridă), uneori disociate de o stromă abundentă (a. sclerozantă); 2) la nivelul mucoasei vaginale la fete sau la mamele tinere care au fost tratate cu *dietilsti!bestrol în cursul unei sarcini cu risc. ADENOZIN DEZAMINAZĂ / adenosine desaminase / adeno-sine deaminase. EC: 3.5.4.4. Enzimă care catalizează hidroliza *adenozinei sau dezoxiadenozinei în inozină sau dezoxinozină şi NH3. Deficitul congenital în adenozin dezami-nază antrenează o creştere a concentraţiilor de dezoxiade-nozină şi de dezoxiadenozin trifosfat (dATP). Acesta din urmă este selectiv toxic pentru limfocite şi de aceea provoacă un sindrom de imunodeficienţă congenitală gravă. ADENOZIN 3\5’-MONOFOSFAT CICLIC / adenosine 3’,5’-monophosphate cyclique / cyclic adenosine 3\5’-mono-phosphate. Sin.: AMP ciclic (v.). ADENOZIN TRIFOSFAT / acide adenosine triphosphorique / adenosine^ triphosphate. Sin.: acid adenozintrifosforic (v.). ADENOZINĂ, s. f. / adenosine, s. f. / adenosine. *Nucleozid constituit din *adenină şi o pentoză, D-riboza. Combinaţiile sale cu acidul fosforic sunt foarte importante. V. AMP, AMP ciclic, ADP, ATP. ADENOZINTRIFOSFATAZĂ Na+-K+ / adenosine triphospha-tase Na+-K+ / Na+-K+ adenosine triphosphatase. Sin.: pompă de sodiu (v.). ADENO-ACANTOM, s. n. / adeno-acanthome, s. m. / ade-noacanthoma. Adenocarcinom la care unele sau majoritatea celulelor prezintă diferenţiere scuamoasă. Este denumit şi car-cinom adenoscuamos sau carcinom cu celule adenoide scuamoase. 165 ADERENŢĂ ADIPOSTAT ADERENŢĂ, s. f. / adherence, s. f. / adherence. [Lat. adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; h aer ere = a fi prins).} Alipire a unor suprafeţe fiziologic separate una de cealaltă. A. pot fi congenitale sau cicatriceale. ADERENŢĂ BACTERIANĂ / adherence bacterienne / bacte-rial adhesion. Etapă preliminară în procesul de pătrundere a unei bacterii în celulă. A. b. este posibilă datorită ‘pililor bac-terieni şi unor molecule receptoare de la nivelul suprafeţei celulare. ADERENŢĂ IMUNĂ / adherence immune / immunoadhe-rence. Sin.: imunoaderenţă (v.). ADEZINE, s. f. pl. / adhesines, s. f. pl. / adhesins. [Lat. adhaesus = aţipire, de ta adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; haerere = a fi prins; -ină).] Termen general pentru moleculele implicate în adeziunea celulară, dar şi cu utilizare restrânsă în microbiologie, cu referire la componentele suprafeţei bacteriilor. O serie de a. prezintă afinitate crescută pentru *fibronectine. ADEZIUNE, s. f. / adhesion, s. f. / adhesion. [Lat. adhaesio, -onis - aţipire, de ta adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; haerere = a fi prins).] 1) Fenomen produs la contactul dintre două corpuri diferite; este consecinţa atracţiei intermolecu-lare. în cazul contactului unui corp solid cu unul lichid, dacă forţa de a. este mai mare decât cea de coeziune, lichidul udă^ vasul. 2) A. plachetară, sin.: adezivitate plachetară (v.). 3) în psihiatrie: lipsa de mobilitate a proceselor psihice, cu fixarea la o idee sau un sentiment. Ex.: a. bolnavului de ‘epilepsie. ADEZIUNE PLACHETARĂ / adhesion des plaquettes / plate-let adhesion. Sin.: adezivitate plachetară (v.). ADEZIVITATE PLACHETARĂ / adhesivite des plaquettes / platelet adhesion. [Lat. adhaesus, = aţipire, de ta adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; haerere = a fi prins); fr. pla-quette, din olandeză plaken = a cârpi, a petici.] Proprietate a plachetelor de a adera in vitro la o suprafaţă de sticlă sau in vivo la fibrele de colagen. A. p. intervine în ‘hemostaza fiziologică. Sin.: adeziune plachetară. V. şi agregare a plachetelor. ADHESIO INTERTHALAMICA / adhesio interthalamica / adhesio interthalamica (NA). Sin.: comisură intertalamică. V. comisură, def. 2 f. ADIADOCOKINEZIE, s. f. / adiadococinesie, s. f. / adiado-cokinesia, adiadocokinesis. [Qr. a - priv.; diadokhos = care succedă; kinesis = mişcare, de ta kinein = a mişca.] Dispariţia ‘diadocokineziei, manifestată prin inabilitatea de a face mişcări alternative rapide. ADIASTOLIE, s. f. / adiastolie, s. f. / adiastole. [Şr. a - priv.; diastole = ditatare, de ta diastellein = a lărgi.} Disfuncţie caracterizată prin limitarea expansiunii diastolice atrioventricu-lare şi prin creşterea presiunii telediastolice. Poate fi secundară pericarditei constrictive sau unor afecţiuni miocardice: fibroză, amiloidoză, hemocromatoză, endocardită fibroplastică, unele cardiomiopatii. ADICŢIE, s.f. / addiction, s. f. / addiction. [Lat. addktus = înrobit] Uz repetat şi compulsiv al unei (unor) substanţe psiho-afective astfel încât subiectul, care urmăreşte obţinerea imediată a unei stări de plăcere, devine intoxicat periodic sau cronic; odată obişnuit cu substaţa reduce sau renunţă la consumul acesteia cu greutate şi o caută prin orice mijloc. Totodată individual este conştient că efectul plăcut, de recompensă este obţinut cu preţul unor riscuri medicale, sociale, financiare, psihologice (scăderea stimei de sine), ceea ce determină şi caracterul de ‘compulsie al comportamentului adictiv, ca şi dificultatea tratării lui. La originea a. ar sta activarea sistemului dopaminergic de recompensă al cărui principal sediu este aria tegmentală ventrală şi nucleul accumbens. în prezent termenul s-a extins la toate comportamentele de tip adictiv (jocul de noroc patologic, a. de efort fizic, a. de sedentarism, a. de alimente, a. de muncă, a. de sex etc.). V. ‘alcoolism, Toxicomanie. ADINAMIE, s. f. / adynamie, s. f. / adynamia. [(fr. a - priv.; dynamis = forţă] Scădere generalizată a activităţii motorii spontane, consecutivă unei senzaţii de slăbiciune musculară marcată. Caracterizează unele boli (ex.: febra tifoidă) sau stă- rilo fohrilo lato ADINAMIE EPISODICĂ EREDITARĂ / adynamie episodique hereditaire / adynamia episodica hereditaria. Boală ereditară de tip autozomal dominant, cu debut în copilărie, care este înrudită cu paralizia periodică familială (v. boală Westphal). Se caracterizează prin hiperkaliemie ce evoluează paralel cu crizele paroxistice de paralizie de tip periferic, care apar la nivelul extremităţilor distale ale membrelor şi se extind spre rădăcinile acestora, având maximum de intensitate în 30 de minute. Nu apar tulburări senzitive, dar se pot asocia tulburări ale ritmului cardiac şi ale tensiunii arteriale, ca şi fenomene mio-tonice. Sin.:w sindrom Gamstorp. ADIPOCEARĂ, s. f. / adipocire, s. f. / adipocere, grave-wax. [Lat. adeps, -dipis = grăsime; cera = ceară] Substanţă de culoare gri-albicioasă, moale şi de consistenţa cerii care provine din saponificarea grăsimilor la cadavrele rămase mult timp în apă sau în pământ umed, în absenţa oxigenului. A. întârzie descompunerea cadavrului, fapt care permite observarea unor eventuale semne de violenţă. ADIPOCIT, s. n. / adipocyte, s. m. / adipocyte. [Lat. adeps, -dipis = grăsime; gr. kytos = celulă] Celulă care conţine în citoplasmă incluziuni lipidice. A. brun intră în structura ţesutului adipos brun (prezent la nou-născut şi la unele mamifere), cu rol în disiparea energiei sub formă de căldură. V. termo-reglare. ADIPOGEN, adj. / adipogene, adj. / lipogenic. Despre un agent sau factor care este capabil să producă grăsime sau ţesut adipos. w ADIPOGENEZĂ, s. f. / adipogenese, s. f. / adipogenesis. | Lat. adeps, -dipis = grăsime; gr. genesis = producere, de la gennan = a produce] Sin.: lipogeneză (v.). ADIPOID, adj. / adipoîde, adj. / adipoid. Care posedă caracteristicile grăsimii. ADIPOLIZĂ, s. f. / adipolyse, s. f. / adipolipolysis. Sin.: lipoliză (v.). ADIPOMASTIE, s. f. / adipomastie, s. f. / adipomastia. [Lat. adeps, -dipis = grăsime; gr. mastos = sân, mamelă] Hipertrofie difuză, benignă a ţesutului adipos mamar, care nu trebuie confundată cu *ginecomastia. ADIPONECTINĂ, s. f. / adiponectine, s. f. / adiponectin. [Lat. adeps, -dipis = grăsime; nectare = a ataşa] Proteină de 30 kDa al cărei domeniu C terminal prezintă omologii cu factorul C1q al Complementului. A. este secretată în sânge de *adipocite, iar secreţia este inhibată de supraalimentaţie şi obezitate. Acţiunea a. constă în stimularea oxidării *acizilor graşi la nivelul muşchilor şi în creşterea sensibilităţii la insulină (constând în accelerarea rezorbţiei glucozei şi a acizilor graşi la nivelul muşchilor şi al adipocitelor, ca şi în inhibarea producţiei hepatice de glucoză). Creşterea sensibilităţii la insulină, în relaţie cu efectele a., este determinată de o stimulare a fosforilării ‘receptorului insulinic. O reducere a concentraţiei sanguine de a. ar putea interveni în patogenia ‘obezităţii şi a ‘diabetului zaharat de tip II. Sin.: ACRP 30. ADIPOSTAT, s. n. / adipostat, s. m. / lipostat. [Lat. adeps, -dipis = grăsime; gr. statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să ţină] Centru ipotetic din ‘hipotalamus al cărui rol ar consta în reglarea volumului masei adipoase. Intervenind în bilanţul energetic, dereglarea sa ar putea fi la originea anumitor obezităţi sau scăderi excesive în greutate. 166 ADIPOZĂ ADN GENOMIC ADIPOZĂ, s. f. / adipose, s. f. / adiposis. [Lat, adeps, -dipis = grăsime; -oză.] Exces de grăsime in ţesutui ceiuiar subcutanat. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu ‘adipozitate, alteori pentru desemnarea acumulării de grăsime într-un organ sau ţesut. în acest caz, se deosebesc mai multe forme, printre care: 1) a. cardiacă - infiltraţie sau degenerescenţă grasă a miocardului. 2) adiposis dolorosa (v.). 3) a. hepatică - degenerescenţă grasă a hepatocitelor. 4) a. tuberosa simplex, asemănătoare cu adiposis dolorosa. ADIPOSIS DOLOROSA / adiposis dolorosa / adiposis dolorosa. Boală caracterizată prin depunere de grăsimi la nivelul nervilor (până la formarea de mici lipoame) care determină dureri şi leziuni nervoase variate. Mai frecventă la femeie, a. d. poate determina uneori decesul prin complicaţii pulmonare. Sin.: boală Dercum, neurolipomatoză, lipomatoză dureroasă. ADIPOZITATE, s. f. / adiposite, s. f. / adiposity. [Lat. adeps, -dipis = grăsime.] Termen considerat adesea sin. cu ‘adipoză, îndeosebi pentru a desemna modalităţile de dispunere a ţesutului gras în organism. La normali, se disting: 1) A. de tip android - în jurul centurii scapulare. 2) A. de tip ginoid - în jurul bazinului. Alteori, termenul este asociat cu referiri la cauza obezităţii: 1) a. cerebrală, îndeosebi prin perturbări hipo-talamice. 2) a. hipofizară, consecinţa insuficienţei pituitare. ADIPSIE, s. f. / adipsie, s. f. / adipsia. [Qr. a - priv.; dipsa = sete.] Absenţa senzaţiei de sete, care la unii indivizi poate dura zile sau chiar săptămâni. ADIPSINĂ, s. f. / adipsine, s. f. / adipsin. [Lat. adeps, -dipis = grăsime; -ină.] Serinproteinază produsă şi secretată de adipocitele mature. Poate fi prezentă şi în alte tipuri celulare implicate în metabolismul lipidelor. A. exercită o acţiune reglatoare asupra ‘lipoproteinelor extracelulare, ca şi asupra oxidării lipidice implicate în *termogeneză. La bolnavii cu diabet zaharat rău echilibrat se constată o creştere a concentraţiei de a., iar insulina apare ca factor reglator. La o serie de animale cu obezitate genetică (ex.: şoareci ob/ob) s-a constatat dispariţia aproape totală a a. din ţesuturi. ADITIV ALIMENTAR / additif alimentalre / food additive. [Lat. additum, participiul trecut de ta addere = a adăuga; alimentarius - alimentar, de ta alimentum = aliment şi alere = a hrăni.] Substanţă adăugată intenţionat într-un aliment, în general în cantităţi mici, pentru facilitarea conservării, pentru stabilizarea sau ameliorarea calităţilor specifice alimentului (savoarea şi aspectul acestuia), ca şi pentru favorizarea unei preparări care să nu îi denatureze calităţile. Utilizarea aditivilor, îndeosebi a conservanţilor, este reglată prin dispoziţii legale, care stabilesc calităţile necesare şi procentajele maxime ce pot fi utilizate. Deşi dispoziţiile legale sunt formulate pe baza unor recomandări ale organismelor internaţionale, ele nu sunt întotdeauna identice de la o ţară la alta şi au tendinţa să devină tot mai restrictive, pe măsură ce se descoperă noi efecte indezirabile ale diferitelor substanţe utilizate ca a. ADITUS AD ANTRUM / aditus ad antrum / aditus to tym-panic antrum. NA: aditus ad antrum. [Lat.: aditus = intrare, acces; antrum = cavernă] Mic canal osos al urechii medii care asigură comunicarea între ‘atica şi *antrul mastoidian. ADJUVANT, adj., s. n. / adjuvant, -e, adj., s. m. / adjuvant. [Lat. adiuvans, participiul prezent al verbului adiuvare = a ajuta] 1) Preparat care, administrat concomitent cu un antigen, amplifică răspunsul imunologic al acestuia. A. sunt, cel mai frecvent, substanţe minerale uleioase sau derivate din anumite microorganisme. Cel mai răspândit este a. complet Freund, capabil să stimuleze atât răspunsul mediat celular, la animale de experienţă, cât şi formarea anumitor clase de imunoglobu-line. Este o emulsie uleioasă în mediu hidric (monooleat de manitol amestecat cu ulei de parafină), conţinând micobacterii (ex.: bacili Koch) omorâte şi deshidratate, suspendate în fază uleioasă. A. incomplet este identic cu forma completă, dar nu conţine micobacterii. 2) Care are proprietăţi de a. 3) Referitor la un tratament de însoţire, al cărui scop este de a completa tratamentul specific, de obicei prin efecte paleative. 4) Despre o substanţă care permite absorbţia mai uşoară a unui medicament sau facilitează acţiunea sa. ADJUVANT FREUND / adjuvant de Freund / Freund’s adjuvant. [Jules Freund, bacteriolog american de origine maghiară, 1890-1960] V. adjuvant. ADN / ADN / DNA. [Sibrev. de ta acid dezo?(iribo-nucleic, utilizată în limbajul curent în locul denumirii eiţţinse] ADN este suportul material al informaţiei genetice a organismelor vii. Unităţile constitutive ale ADN, care este un polinucleotid, se numesc dezoxiribonucleotide, adică ‘nucleotide a căror pen-toză este *dezoxiriboza. Localizare: la ‘eucariote, cea mai mare parte a ADN este localizată în nucleul celulelor sub formă de filamente lungi care adoptă o structură particulară în momentul diviziunii celulare: ‘cromozomii, al căror număr este variabil în funcţie de specia considerată. Fiecare cromozom conţine o singură moleculă de ADN, frecvent cu o lungime de câţiva centimetri şi lăţime de două milionimi de milimetru. între diviziuni, moleculele de ADN sunt cuprinse în ‘cromatină, a cărei structură compactă se obţine prin asocierea ‘nucleozomilor. Organismele ‘procariote nu posedă nucleu individualizat, iar unica moleculă de ADN formează un filament circular de câţiva milimetri lungime, repliat de numeroase ori în centrul celulei. în cromozomul procariotelor ADN este condensat într-un singur cromozom, prin formarea de complexe cu proteine bazice şi cu molecule de ARN. Totodată, ‘mitocondriile celulelor eucariote şi ‘cloroplastele celulelor vegetale conţin informaţie genetică sub formă de ADN circular, asemănător cu cel al procariotelor. Structură: ‘bazele purinice şi pirimidinice, componente ale nucleotidelor se asociază două câte două prin ‘legături de hidrogen. ADN se prezintă cel mai frecvent sub forma a două lanţuri polinucleotidice împerecheate (structură bicatenară) prin asocierea adenină-timină (pereche A-T) şi guanină-citozină (pereche G-C), proprietate denumită complementaritate. Cele două lanţuri complementare se înfăşoară in jurul unui ax virtual, ansamblul având conformaţia unei duble elice descrisă de Watson, Crick şi Wilkins. Structura în dublă elice a ADN a permis înţelegerea modului în care informaţia genetică poate fi transmisă cu exactitate, din generaţie în generaţie. Ordinea în care se succedă nucleotidele în lungul unui lanţ polinucleotidic, adică secvenţa, determină conţinutul informaţional. în anumite regiuni ale ADN care corespund ‘genelor, înlănţuirea nucleotidelor conţine un mesaj codificat, a cărui decriptare conduce la sinteza proteinelor. Lectura mesajului se produce prin ‘transcripţie, în cursul căreia un lanţ de ADN este copiat în ARN mesager, care în celulele eucariote transportă mesajul genetic din nucleu în citoplasmă, de unde la nivelul ‘ribozomilor el este tradus în ‘proteine. ADN CIRCULAR / ADN circulaire / circular DNA. ADN care formează o moleculă circulară. în cazul ADN-ului circular dublu catenar se disting molecule deschise, numite şi relaxate sau derulate (o catenă este secţionată) şi molecule închise (fără extremităţi libere) care sunt frecvent structurate în superhelix. ADN COMPLEMENTAR / ADN complementaire / complemen-tary DNA. Moleculă de ADN copie a unei molecule de *ARN mesager şi, deci, lipsită de ‘introni, care sunt prezenţi în *ADN genomic. Este utilizat pentru a determina secvenţa de amino-acizi a unei proteine, prin secvenţarea ADN, sau pentru fabricarea unei proteine în cantităţi mari, după o ‘donare prealabilă. Abrev.: ADNc. ADN GENOMIC / ADN genomique / genomic DNA. ADN constituent al ‘genomului unei celule sau al unui organism. Termen utilizat în opoziţie cu *ADN complementar. 167 ADN HIBRID ADRENOCORTICOTROFINĂ ADN HIBRID / ADN hybride / hybrid DNA. Moleculă de *ADN recombinat compusă din două catene de origine diferită. Sin.: ADN himeră. ADN HIMERĂ / ADN chimere / chimeric DNA. Sin.: ADN hibrid (v.). ADN METILARE / ADN methylatlon / DNA methylation. Proces prin intermediul căruia grupările metil (CH3) sunt adăugate la anumite nucleotide ale ADN genomic. Acest proces afectează expresia genelor (ADN metilat fiind dificil de transcris). Deoarece grupările metil în genom se caracterizează printr-o distribuţie specifică fiecărui tip celular, acestea au un rol important în programarea expresiei genelor proprii fiecărei celule. S-a demonstrat că metilarea unor regiuni sau situsuri reglatoare ale unei gene produce blocarea acesteia, deoarece prezenţa unei grupări metil la nivelul unui situs precis împiedică interacţiunea între genă şi ‘factorii de transcripţie. V. şi ADN metiltransferază. ADN METILTRANSFERAZĂ / ADN methyltransferase / DNA methyltransferase. Enzimă care catalizează transferul grupărilor metil (CH3) la nivelul unor situsuri specifice ale ADN, atât la celulele embrionare, cât şi la diferite tipuri celulare, după diferenţierea celulelor. Celulele canceroase produc cantităţi mari de ADN m., care blochează genele cu rol în frânarea proliferării celulare. Pe de altă parte, excesul de ADN m. ar putea bloca gene vitale pentru celule. Ca urmare, aceleaşi celule canceroase exprimă demetilaza, o enzimă care detaşează grupările metil de la nivelul ADN. Foarte probabil, blocarea demeti-lazei prin inhibitori specifici ar putea inhiba creşterea tumorală. V. şi ADN metilare. ADN MITOCONDRIAL / ADN mitochondrial / mitochondrial DNA. ADN mitocondrial (abrev. ADNmt, engl. mtDNA) la om reprezintă circa 1% din ADN nuclear, este circular, bicatenar, prezent în toate mitocondriile şi alcătuit din 16 569 perechi de baze. Fiecare mitocondrie conţine 5-10 molecule de ADNmt. în consecinţă, numărul de molecule de ADNmt este variabil, de câteva sute de copii per celulă şi este moştenit întotdeauna de la mamă. O particularitate: codul genetic mitocondrial diferă uşor de codul genetic standard. Alterările ADNmt sunt responsabile de o serie de boli cu expresie clinică variată, în esenţă în cadrul encefalopatiilor mitocondriale, de ex. ‘sindromul Kearns-Sayre. V. şi patologie mitocondrială. ADN NEREPETITIV / ADN non repetitif / non repetitive DNA. Secvenţă de ADN prezentă în genom într-un număr redus de copii. ADN POLIMERAZĂ / ADN polymerase / DNA polymerase. Enzimă care catalizează formarea ADN pornind de la mono-dezoxiribonucleotide. Sinteza se efectuează în prezenţa ADN preexistent, fiecare lanţ al acestuia servind ca matrice pentru sinteza *ADN complementar. Există trei ADN polimeraze (I, II, III), cea mai cunoscută fiind ADN p. III, implicată în replicarea ADN la eucariote. ADN RECOMBINANT / ADN recombinant, ADN recombine / recombinant DNA. Orice moleculă de ADN formată prin reunirea unor segmente de ADN provenind din diferite surse. Moleculele de ADN r. sunt utilizate în mod curent pentru ‘donarea genelor, modificarea genetică a organismelor şi în biologia moleculară în general. ADN SATELIT / ADN satellite / satellite DNA. Regiuni ale ADN înalt repetitive într-un cromozom eucariot, identificabile prin compoziţia lor nucleotidică neobişnuită. ADN s. nu este transcris şi nu are funcţie cunoscută. ADN SUPERHELICOIDAL / ADN superenroule / supercoiled DNA. ADN având o configuraţie de superhelix. ADOLESCENŢĂ, s. f. / adolescence, s. f. / adolescence, puberty. [Lat. adolescere = a creşte, a se dezvolta.] Perioadă a vieţii situată între copilărie, pe care o continuă, şi vârsta adultă. Marcată de transformări corporale şi psihologice, a. începe la vârsta de 11-12 ani şi se încheie la 18-20 ani. Vârsta de apariţie şi durata a. variază în funcţje de sex, mediu socio-economic, rasă şi condiţii geografice. în prezent se încearcă să se stabilească o relaţie între datele clasice referitoare la comportamentul adolescenţilor şi noile descoperiri asupra modificărilor structurale ale creierului din cursul a. Apar îndeosebi conexiuni neuronale noi. Procesul s-ar încheia între vârsta de 25 de ani, de unde tendinţa de a extinde perioada a. până la această vârstă. ADRENAL, adj. / adrenal, -ale, -aux, adj. / adrenal. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi.] Care se referă la glandele suprarenale. ADRENALINA, s. f. / adrenaline, s. f. / adrenaline. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; -ină.] Hormon neuro-transmiţător (‘catecolamină) secretat îndeosebi de celulele nervoase (derivate din sistemul nervos simpatic) din medulosu-prarenale şi secundar prin stimularea neuronilor denumiţi *adre-nergici, din sistemul nervos simpatic. La nivelul sinapselor, a. se comportă ca un neurotransmiţător, iar a. eliberată de me-dulo-suprarenale se comportă ca un hormon. Ea are acţiune simpaticomimetică la concentraţii normale, efectul dominant realizându-se prin legarea la ‘receptorii p-adrenergici, iar în doze mari fiind implicaţi şi ‘receptorii a-adrenergici. A. accelerează ritmul cardiac, creşte forţa şi amplitudinea contracţiilor inimii, antrenează contracţia fibrelor musculare ale vaselor ce irigă muşchii netezi şi pielea, dar provoacă relaxarea fibrelor de la nivelul arterelor coronare, plămânilor şi muşchilor scheletici. Ca urmare, a. provoacă creşterea presiunii arteriale. în plus, ea creşte glicemia favorizând eliberarea de glucoză hepatică, necesară lucrului muscular. A. este un hormon de ‘stres, cu rol în ‘sindromul general de adaptare. DCI: epinefrină. V. şi tab. const. endocrinol. a-ADRENERGIC. Var. pentru alfa-adrenergic (v.). p-ADRENERGIC. Var. pentru beta-adrenergic (v.). ADRENERGIC, adj., s. n. / adrenergique, adj., s. m. / adre- nergic. [Lat. ad - aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; gr. ergein = a lucra.] 1) Substanţă care acţionează ca ‘adrenalina şi levarterenolult prin cuplare cu receptorii a şi/sau p ai sistemului simpatic. în prezent, există tendinţa de a enumera printre substanţele p-adrenergice, molecule care acţionează selectiv pe prreceptori (bronşici, vasculari, din miometru) şi receptorii p2 cardiaci. 2) Cu referire la eliberarea de ‘adrenalină sau care acţionează prin intermediul adrenalinei. 3) Caracteristica unei ‘sinapse sau a unei căi nervoase în care mediatorul chimic este ‘adrenalina. ADRENERGIE, s. f. / adrenergie, s. f. / adrenergy. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; gr. ergein = a lucra.] Eliberarea de hormoni adrenalinici pornind de la două sisteme diferenţiate: medulosuprarenala şi fibrele postganglionare ale sistemului ortosimpatic. Uneori, termenul este utilizat ca sin. cu ‘simpaticotonie. ADRENOCORTICAL, adj. / adrenocortical, -ale, -aux, adj. / adrenocortical. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; cortex, -icis = scoarţă.] Care se referă la ‘cortico-suprarenală. ADRENOCORTICOIZI, s. m. pl. / adrenocorticoides, s. m. pl. / adrenocorticoids. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; cortex, -icis = scoarţă; eidos = formă.] Sin.: cortico-steroizi (v.). ADRENOCORTICOSTEROIZI, s. m. pl. / adrenocorticoste-roî'des, s. m. pl. / adrenocorticosteroids. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; cortex, -icis = scoarţă; gr. stere-os = solid, în relief; eidos = formă.] Sin.: corticosteroizi (v.). ADRENOCORTICOTROFINĂ, s. f. / adrenocorticotrophine, s. f. / adrenocorticotropin. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, 168 ADRENOLEUCODISTROFIE AFAKIE -is = rinichi; cortex, -icis = scoarţă; gr, trophe = hrană, nutriţie; -ină.] Sin.: corticotrofină (v.). ADRENOLEUCODISTROFIE, s. f. / adreno-leuco-dystrophie, s. f. / adrenoleukodystrophy. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; gr. leukos = alb; dys = greu, dificil; trophe = hrană, nutriţie.] Tip de 'leucodistrofie în care se asociază insuficienţa suprarenală cu 'demielinizări la nivelul creierului. Boala este ereditară, cu transmitere 'recesivă prin cromozomul X. Clinic, se asociază semne cerebrale variate, asimetrice, cu evoluţie intermitentă (astenie, tulburări de comportament, afazie, paralizii, demenţă) şi insuficienţă suprarenală variabilă. ADRENOLITIC, adj. / adrenolytique, adj. / adrenolytic, adre-nergic blocking agent. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care se opune acţiunii *adrenalinei. V. şi alfa-blocant, beta-blocant. ADRENOPRIV, adj. / adrenoprive, adj. / adrenoprival. [Lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.] Care este legat de o 'insuficienţă suprarenală. ADRESINE, s. f. pl. / adressines, s. f. pl. / adressins. Receptori ai 'endoteliului vascular care conferă specificitate tisulară diferitelor căi de migrare ale leucocitelor. ADSORBANT, adj., s. n. / adsorbant, adj., s. m. / adsor-bent. [Lat. ad = spre; sorbere = a suge, a bea.] 1) Despre o substanţă la nivelul suprafeţei căreia se produce cu uşurinţă fenomenul de 'adsorbţie. 2) Substanţa respectivă. Ex.: cărbunele activat şi oxidul de magneziu. V. şi adsorbat. ADSORBAT, s. m. / adsorbate, s. m. / adsorbate. [Lat. ad = aproape de, lângă; sorbere = a suge, a bea.] Substanţă care se adsoarbe, care suferă fenomenul de 'adsorbţie pe suprafaţa unui corp. V. şi adsorbant. ADSORBŢIE, s. f. / adsorption, s. f. / adsorption. [Lat. ad = spre; sorbere = a bea, a aspira.] 1) Fixare, de regulă reversibilă, a unei substanţe (molecule, ioni, particule) la suprafaţa unui solid ('adsorbant), de natură fizică (prin forţe van der Waals) sau chimică (prin legătură chimică). 2) Variaţie a concentraţiei unui compus din stratul superficial al unei soluţii în raport cu concentraţia sa în straturile profunde. ADUCINĂ, s. f. / adducine, s. f. / adducin. Proteină asociată 'scheletului membranei eritrocitare, alcătuită din două subunităţi, cu Mr de 102 kDa şi (3 de 97 kDa. A. face parte din banda 4.1 eritrocitară şi promovează, în prezenţa calciului, formarea complexelor 'spectrină-'actină. O mutaţie a subunităţii din molecula de a. ar avea rol patogenic în hipertensiunea arterială. ADULT, adj., s. m., f. / adulte, adj., s. m., f. / adult. [Lat. adultus = care a crescut] 1) (Persoană) care a ajuns la maturitate fizică (prin parcurgerea întregii perioade de creştere), psihică şi intelectuală. 2) Orice organism viu care a ajuns la maturitate, la încheierea perioadei de creştere. ADVENTICE, s. f. / adventice, s. f. / adventitia. NA: tunica adventitia. [Lat. adventicius = care se adaugă deasupra] 1) Tunica externă a peretelui unei vene sau artere. Constă din ţesut conjunctiv şi o reţea foarte fină de vase care nutresc peretele. 2) Pătură externă de ţesut conjunctiv a unui organ acoperit sau nu de o membrană seroasă. AER, s. n. / air, s. m. / air. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer] Mixtura gazoasă a 'atmosferei. AER COMPLEMENTAR / air complementaire / reserve air. Sin.: volum inspirator de rezervă (v.). AER CURENT / air courant / tidal air. Sin., volum curent (v.). AER DE REZERVĂ / air de reserve / reserve air. Sin.: volum expirator de rezervă (v.). AER REZIDUAL / air residuel / residual air. Sin.: volum rezidual (v.). AEROB, adj. / aerobe, adj. / aerobic. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. bios = viaţă] 1) Despre un proces care se desfăşoară în prezenţa oxigenului, depinzând de acesta. 2) Referitor la microorganisme care se dezvoltă doar în prezenţa oxigenului. AEROBIOZĂ, s. f. / aerobiose, s. f. / aerobiosis. Viaţa în prezenţa oxigenului molecular. AEROCOLIE, s. f. / aerocolie, s. f. / aerocolia, aerocoly. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. kolon = intestin gros] Distensie a colonului prin acumulare de aer sau de gaz. V. şi pneumocolie. AEROCONTAMINANT, s. n. / aerocontaminant, s. m. / air pollutant. Orice corp prezent în aerul ambiant care poate fi inhalat, determinând tulburări bronşice sau/şi pulmonare. AERODONTALGIE, s. f. / aerodontalgie, s. f. / aerodontal-gia. Durere dentară care apare la variaţii ale presiunii atmosferice. AEROEMBOLISM, s. n. / aeroembolisme, s. m. / aeroem-bolism, aeremia, air embolism. 'Embolie cu aer; poate apărea în chirurgia capului, gâtului şi a cordului, avorturi induse şi în 'boala de cheson. AEROFAGIE, s. f. / aerophagie, s. f. / aerophagia. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. phagein = a mânca.] Deglutiţia, de obicei inconştientă, a unei cantităţi excesive de aer, cu distensie abdominală consecutivă. A. se asociază uneori cu anxietate şi este interpretată frecvent de subiectul în cauză ca având o semnificaţie patologică. AEROFOBIE, s. f. / aerophobie, s. f. / aerophobia. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. phobos = frică] Teamă morbidă de curenţii de aer. AEROGASTRIE, s. f. / aerogastrie, s. f. / aerogastria. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. gaster, gastros = stomac] Prezenţă de aer (gaze) în stomac, ce provoacă uneori disten-sia organului. AEROMONAS / Aeromonas / Aeromonas. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. monas = unitate] Gen bacterian de bacili Gram-negativ, mobili, cu flagel polar. Speciile A. hydrophila şi A. sobria sunt patogene oportuniste la om, agenţi în unele gastroenterite şi suprainfecţii. AEROSOL, s. m. / aerosol, s. m. / aerosol. Dispersie de particule solide sau lichide într-un mediu gazos. Se disting a. naturali şi a. artificiali obţinuţi prin diferite metode. A. naturali există în atmosferă, iar abundenţa lor în marile zone urbane poluate poate provoca variaţii ale echilibrului radiaţiilor în sistemul pământ-atmosferă. Aceste variaţii contribuie la 'efectul de seră. Metoda curentă pentru obţinerea a. constă în introducerea unei pulberi sau a unui lichid într-un curent puternic de aer. Pentru dispersii relativ grosiere se pot utiliza atomi-zoare, în care a. se obţin cu ajutorul unui gaz propulsiv comprimat. V. aerosolterapie. AEROSOLTERAPIE, s. f. / aerosoltherapie, s. f. / aerosol therapy. Procedeu terapeutic în care se utilizează 'aerosoli din substanţe medicamentoase, ca agenţii mucolitici şi cortico-steroizii, pentru tratamentul unor afecţiuni pulmonare (astm, bronşite, emfizem). AEROTONOMETRU, s. n. / aerotonometre, s. m. / aerotono-meter. [Lat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. tonos = tensiune; metron = măsură] Aparat destinat măsurării presiunii gazelor din sânge sau din alte lichide ale organismului. AFAGIE, s. f. / aphagie, s. f. / aphagia. [Qr. a - priv.; phagein = a mânca] Refuzul sau diminuarea abilităţii de a înghiţi. AFAKIE, s. f. / aphakie, aphaquie, s. f. / aphakia. [ Qr. a - priv.; phakos = linte, lentilă] Termen care denumeşte lipsa 169 AFAZIE AFEREZĂ ‘cristalinului. A. poate fi post-operatorie (operaţie pentru ‘cataractă), posttraurnatică sau congenitală. Lipsa cristaiinuiui, deci a principalului factor al ‘acomodării, determină pierderea acesteia şi secundar ‘hipermetropie. Se corectează prin ‘implant (soluţie ideală). AFAZIE, s. f. / aphasie, s. f. / aphasia, alogia. [Qr. a - priv.; phasis = cuvânt, vorbire.] Iniţial (Trousseau, 1864), termenul a. desemna imposibilitatea de a traduce gândirea prin cuvinte, în ciuda integrităţii aparatului fonator (‘laringe, ‘corzi vocale). Ulterior, sensul termenului a fost extins considerabil, pentru ansamblul tulburărilor capacităţii de comunicare prin intermediul vorbirii, scrisului sau semnelor, ca urmare a afectării unor funcţii ale creierului. într-o formulare generală, a. reprezintă pierderea memoriei semnelor şi mijloacelor prin care omul schimbă (transmite sau primeşte) idei cu semenii săi. Printre diferitele tipuri de a., se disting două forme majore: ‘a. senzorială şi *a. motorie. A. este considerată completă atunci când sunt afectate atât aria senzitivă, cât şi cea motorie ale creierului. Sin.: disfazie (def. 2). AFAZIE AMNEZICĂ / aphasie amnesique / amnesic aphasia. Formă uşoară a *a. Wernicke, limitată la uitarea, mai mult sau mai puţin accentuată, a substantivelor. AFAZIE BROCA / aphasie de Broca / Broca’s aphasia. [Paul Broca, antropolog şi chirurg francez, profesor Ca Paris, 1824-1880.] A. caracterizată îndeosebi prin pierderea expresiei motrice a limbajului (‘anartrie, ‘agrafie), cu afectarea moderată a înţelegerii cuvintelor şi a lecturii. Se asociază frecvent cu tulburări ale capacităţii intelectuale şi cu ‘hemiplegie. A. B. este determinată de leziuni în teritoriul arterei sylviene. AFAZIE DE CONDUCŢIE / aphasie de conductibilite / conduc-tion aphasia. Sin.: afazie Wernicke (v.). AFAZIE FLUENTĂ / aphasie fluente / fluent aphasia. A. în care cuvintele sunt rostite fluent, dar utilizate incorect. AFAZIE MOTORIE / aphasie motrice / motor aphasia. A. în care pacientul, deşi gândeşte normal, este incapabil să îşi exprime ideile prin cuvinte (‘afemie sau a. m. locală), cântec (amuzie), scris (‘agrafie sau a. m. grafică) sau gesturi (*ano-mie motorie). A. m. există rar în stare pură, fiind asociată frecvent cu tulburări ale înţelegerii cuvintelor şi constituind în acest caz *a. Broca (fiind consecinţa afectării ariei Broca). AFAZIE NOMINALĂ / aphasie nominale / nominal aphasia. A. caracterizată printr-un defect de înţelegere şi utilizare a cuvintelor. Cuvintele sunt substituite unul cu altul, la întâmplare, iar pacientul este incapabil să denumească corect obiectele. AFAZIE OPTICĂ / aphasie optique / optic aphasia. Incapacitatea de a denumi un obiect perceput vizual, cu toate că obiectul este recunoscut. Obiectul este denumit doar dacă este perceput prin palpare, gust sau miros. A. o. se însoţeşte frecvent de ‘cecitate psihică. AFAZIE SEMANTICĂ / aphasie semantique / semantic aphasia. A. în care este alterată înţelegerea sensului cuvintelor, manifestată prin imposibilitatea de a le adapta la sensul general al frazei. AFAZIE SENZORIALĂ / aphasie sensorielle / sensory aphasia. Incapacitatea înţelegerii sunetelor emise (vorbire - a. auditivă, surditate verbală; sunete muzicale - surditate muzicală sau amnezie receptivă) prin afectarea centrului auditiv, sau a cuvintelor scrise (a. vizuală sau cecitate verbală) prin afectarea centrului vizual al vorbirii. De asemenea, a. s. se poate manifesta prin incapacitatea recunoaşterii gesturilor (amimie receptivă). A. s. este rareori pură şi se complică frecvent cu tulburări ale limbajului vorbit, în cadrul *a. Wernicke. AFAZIE SINTACTICĂ / aphasie syntactique / syntactic aphasia. Diminuarea capacităţii de utilizare corecte a regulilor gramaticale. AFAZIE TOTALĂ / aphasie totale / total aphasia. Asocierea *a. Wernicke cu ‘a. Broca. AFAZIE TRAUMATICĂ / aphasie traumatique / traumatic aphasia. A. cauzată de traumatisme la nivelul extremităţii ce-falice. AFAZIE VERBALĂ / aphasie verbale / verbal aphasia. Varietate de a. caracterizată prin imposibilitatea formulării cuvintelor, verbal sau în scris. AFAZIE VIZUALĂ / aphasie visuelle / visual aphasia. Formă de *a. senzorială care constă în incapacitatea înţelegerii cuvintelor scrise. AFAZIE WERNICKE / aphasie de Wernicke / Wernicke’s aphasia. [Cari Wernicke, neurolog şi psihiatru german, profesor la (Berlin, apoi la (Breslau (în prezent 6) glucosidase. Enzimă care scindează legăturile 1,6-glucozidice ale unor polizaharide ramificate (‘glicogen şi ‘amilopectină). Acţiunea sa se produce după intervenţia unei ‘fosforilaze şi constă în eliberarea de glucoză şi un polizaharid. Activitatea 182 AMILOLITIC AMIOTROFIE acestei enzime este mult diminuată în glicogenoza de tip III. V. glicogenoză, def. 3. Sin.: enzimă debranşantă. AMILOLITIC, adj. / amylolytique, adj. / amylolitic. Despre o enzimă, sau un factor, care hidrolizează amidonul ca şi substanţele amilacee. AMILOPECTINĂ, s. f. / amylopectine, s. f. / amylopectin. *Glucan component, împreună cu amiloza, al ‘amidonului. AMILOREE, s. f. / amylorhee, s. f. / amylorrh(o)ea. Conţinut excesiv de amidon în materiile fecale. AMILORID, s. n. / amiloride, s. m. / amiloride. (DCI) Antibiotic acilguanidic care inhibă cotransportul NaVCP şi schimbul antiport Na7H" la nivelul membranei celulare, fără însă să afecteze transportul Na+ prin canalele de sodiu ‘tetrodotoxin-sensibile. A. are şi o acţiune opusă aldosteronului, dar nu este antagonist al receptorilor intracelulari pentru aldosteron. AMILOZĂ, s. f. / amylose, s. f. / amylosis. [Lat. amylum, gr. amylon = făina, amidon; -ozd.j ‘Glucan component, împreună cu ‘amilopectina, al ‘amidonului. AMIOTROFIE SPINALĂ / amyotrophie spinale / spinal muscular atrophy. V. amiotrofie. AMIMIE, s. f. / amimie, s. f. / amimia. [Qr. a - priv.; mimia = imitare, de Ca mimeisthai = a imita.] Diminuarea sau abolirea mimicii afective, manifestată prin facies inexpresiv, clipit rar, sărăcie a reacţiilor motorii şi emoţionale. A. nu se află în relaţie cu o afectare motorie periferică, fiind frecvent consecinţa unei ‘akinezii. AMINĂ, s. f. / amine, s. f. / amine. [Gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templuCui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] Bază organică azotată, derivată din amoniac prin substituirea a 1, 2 sau 3 atomi de hidrogen legaţi la azot. Foarte răspândite sub formă de aminoacizi, proteine şi alcaloide, a. joacă un rol important în sinteza organică. V. şi amine biogene. AMINE BIOGENE / amines biogenes / biogenic amines. *A. care exercită funcţii regulatorii: ‘colină, ‘acetilcolină, ‘catecola-mine, ‘triptamină, ‘serotonină, ‘histamină etc. AMINOACID, s. m. / acide amine, aminoacide, s. m. / amine-acid. [Gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuiui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină; Cat. acidus = acru.] Element constitutiv al proteinelor, conţinând o funcţie acidă, o funcţie amină şi un radical caracteristic fiecărui tip de a. Unii a. sunt denumiţi esenţiali, indispensabili, deoarece organismul nu-i poate sintetiza şi trebuie primiţi prin alimentaţie (opt în cazul omului: valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina, lizina, fenilalanina şi triptofanul). Sin.: acid aminat. V. şi tab. const. biochim. AMINOACIDOPATIE, s. f. / aminoacidopathie, s. f. / amlno-acidopathy. [Qr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuCui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină; Cat. acidus = acru; gr. pathos = boabă.] Denumire generică a bolilor enzimatice caracterizate prin perturbări ale metabolismului aminoacizilor. Ex.: tirozinoza, histidinemia, ‘oligofrenia fenil-piruvică, ‘cistinuria ereditară, ‘leucinoza etc. AMINOACIDURIE, s. f. / aminoacidurie, s. f. / aminoaciduria. [ Qr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuCui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină; Cat. acidus = acru; gr. ouron = urină.] Prezenţa unor aminoacizi (leucină, tirozi-nă etc.) în urină. A. normală este de 300 până la 900 mg în 24 ore. Creşte în unele boli: global (‘sindrom De Toni-Debre-Fanconi, ‘boală Wilson etc.) sau electiv (‘oligofrenie fenilpiruvică, ‘cistinurie ereditară etc.). AMINOPEPTIDAZĂ, s. f. / aminopeptidase, s. f. / aminopep-tidase. [Qr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuiui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină; peptos = digerat, copt de Ca pepsein = a găti, a digera; -ază.] En- zimă intestinală care catalizează scindarea legăturilor pepti-dice. A. sunt ‘exopeptiaaze care eliberează progresiv aminoacizii pornind de la aminoacidul N-terminal al lanţului polipeptidic. AMIOPLAZIE CONGENITALĂ / amyoplasie congenitale / amyoplasia congenita. [Qr. a - priv.; mys, myos = muşchi; plasis = modelare, de Ca plassein = a forma, a modeCa; Cat. congenitus = născut odată cu, de Ca cum = cu, genitus = născut şi gignere = a naşte, a crea.] Boală ereditară familială transmisă după modul dominant. Se manifestă de la naştere şi se caracterizează prin atrofie musculară generalizată fără contractură. AMIOSTENIE, s. f. / amyosthenie, s. f. / amyosthenia. [Qr. a - priv.; mys, myos = muşchi; sthenos = forţă, putere.] Scăderea forţei musculare. Uneori, sin. pentru miastenie. AMIOTAXIE, s. f. / amyotaxie, s. f. / amyotaxia. [Qr. a -priv.; mys, myos = muşchi; taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja.] Sin.: ataxie (v.). AMIOTONIE, s. f. / amyotonie, s. f. / amyotonia. [Qr. a -priv.; mys, myos = muşchi; tonos = tensiune.] Deficienţa sau absenţa ‘tonusului muscular. Sin.: miatonie. AMIOTROFIE, s. f. / amyotrophie, s. f. / amyotrophy. [Qr. a - priv.; mys, myos = muşchi; trophe = hrană, nutriţie.] Denumire generică a unui grup de afecţiuni heterogene ce au ca trăsătură comună atrofii musculare evolutive, care reprezintă consecinţa unor leziuni degenerative ale neuronilor motori din coarnele anterioare ale măduvei spinării, iar uneori şi din trunchiul cerebral. Ele au un caracter ereditar, cu transmitere autozomal recesivă sau dominantă, gena implicată fiind localizată pe braţul lung al cromozomului 5. Alături de forme de a. bine definite clinic, au fost descrise numeroase forme intermediare, dificil de clasificat. Mecanismul patogenic este însă comun şi clar: prin degenerarea neuronilor motori, aceştia nu îşi mai exercită efectele trofice esenţiale pentru muşchiul inervat, în lipsa acestor influenţe se produc tulburări morfofuncţionale grave ale fibrelor musculare, mergând până la degenerare şi atrofie. Sin.: miatrofie. Tipuri de a. importante: 1) A. spinală infantilă (boală Werdnig-Hoffmann) este una dintre cele mai frecvente boli genetice la copil, cu incidenţa 1/20000 naşteri, cu transmitere recesivă. Se caracterizează clinic prin deficit motor, cu atrofii musculare cu propagare centrifugă, iar morfopato-logic, prin asocierea unei rarefacţii cu ‘neuronofagie a neuronilor mari din măduvă (predominând în regiunile cervicală şi lombosacrată) şi din nucleii nervilor cranieni. Forma acută, “malignă”, se manifestă încă din viaţa intrauterină, când se constată că mişcările fătului sunt foarte slabe. Forma “benignă” este progresivă, cu durata de supravieţuire de circa patru ani. 2) A. spinală cronică pseudo-miopatică (boală Kugelberg-Welander) se caracterizează prin deficit motor şi amiotrofii pro-ximale, simetrice, cu tendinţă la distalizare, cu fibrilaţii şi rareori pseudohipertrofii. Pe lângă transmiterea autozomal recesivă, se descriu şi forme cu transmitere autozomal dominantă. Aspectul clinic seamănă cu cel al ‘miopatiei, dar absenţa pseudohiper-trofiilor, prezenţa ‘fasciculaţiilor (clinic sau electromiografic) şi absenţa reflexelor osteotendinoase permit diagnosticul. Sin.: boală Wohlfart-Kugelberg-Welander. 3) A. spinale progresive ale adultului, rare, în relaţie cu ‘cromozomul X, cu debut între 20-50 ani, cu afectarea musculaturii proximale şi evoluţie lentă. Mai importante: a) A. spinală scapuloperoneală tip I (sindrom Stark-Kaeser), cu transmitere autozomal dominantă, cu debut între 30-50 ani şi afectarea, îndeosebi, a muşchilor gambelor, secundar ai centurii scapulare; evoluţie foarte lent progresivă, b) A. bulbospinală progresivă (boală Kennedy) este determinată de o anomalie a braţului lung al cromozomului X, în re- 183 AMITOZĂ AMORFOGNOZIE giunea proximală. în această regiune îşi are sediul gena care codifică receptorii pentru anarogeni. Deoarece exonui 1 ai genei conţine o secvenţă repetitivă amplificată la bolnavii cu a. b. p., ceea ce înseamnă că această maladie este determinată de o *mutaţie dinamică. Debut la 30-50 ani prin crampe musculare la frig, urmate de deficit motor şi amiotrofii, iniţial proximale, cu tendinţă centrifugă. în evoluţia lent progresivă se asociază şi tulburări endocrine: *ginecomastie, impotenţă, uneori 'diabet zaharat. Diferenţierea a. spinale progresive de *distrofiile musculare progresive se bazează pe dozarea unor enzime musculare, 'electromiografie şi biopsie musculară (care relevă caracterul neurogen al a.). AMITOZĂ, s. f. / amitose, s. f. / amitosis. [Qr. a - priv.; mitos = aţă, fir; -oză.] Diviziune celulară directă care se produce prin simpla clivare a nucleului, fără condensarea cromozomilor şi fără formarea fusului de diviziune. Adesea nu are loc nici diviziunea corpului celular. Poate avea loc fie prin strangulare, modalitate caracteristică vertebratelor inferioare, fie prin clivare, fenomen observat la om la nivelul ficatului, rinichiului, ţesutului nodal, ganglionilor vegetativi şi structurilor superficiale ale epidermului. Se mai numeşte şi holoschizis. AMNESTIC, adj. / amnestique, adj. / amnestic. [Qr. a - priv.; mnasthai = a-şi aminti.] Care provoacă pierderea memoriei. AMNEZIC, adj., s. m. sau f. / amnesique, adj., s. m. ou f. / amnesic. [Qr. a - priv.; mnasthai = a-şi aminti.] 1) Care se referă la *amnezie. 2) Persoană care şi-a pierdut memoria. V. amnezie. AMNEZIE, s. f. / amnesie, s. f. / amnesia. [Qr. amnesia = uitare, de Ca a - priv., mneme = memorie şi mnasthai = a-şi aminti.] Incapacitate (totală sau parţială) de a memoriza sau de a reda date deja memorizate. Se disting a. globale, care interesează toate categoriile de informaţii percepute, şi a. selective, mult mai rare, care nu interesează decât un singur tip de informaţii, de ex. auditive sau vizuale. A. poate fi retrogradă (sau de evocare), în care subiectul nu îşi poate aminti informaţii memorizate cu mult timp înainte, sau antero-gradă (de fixare), care priveşte informaţiile recente. Memorizarea, fenomen psihic complex, presupune organizarea informaţiilor în directă relaţie cu inteligenţa subiectului, astfel încât procesele de ramolisment cerebral, organice sau nu, antrenează atât o a. anterogradă, cât şi retrogradă, ca şi în cazul unei leziuni corticale. 'Confuzia mentală împiedică fixarea amnezică, ceea ce poate fi la originea unei a. limitate şi lacunare (ex.: în etilismul acut). în patologia psihiatrică, a. pot apărea în stări depresive, isterie (mai frecvent a. retrogradă). A. infantilă corespunde perioadei lipsite de amintiri a primilor ani de viaţă, pe care Freud a interpretat-o nu doar în relaţie cu ima-turitatea funcţională a structurilor cerebrale, ci şi ca expresie a unor refulări reversibile. V. şi memorie. AMNEZIE ANTEROGRADĂ / amnesie anterograde / antero-grade amnesia. Sin.: ecmnezie (v.). AMNIOCENTEZĂ, s. f. / amniocentese, s. f. / amniocente-sis. [Qr. amnion = memBrană a fătului; kentesis = înţepătură.] Puncţie transabdominală efectuată la gravidă în scopul recoltării de lichid amniotic, pentru studiul caracterelor sale chimice, spectrofotometrice, citogenetice. A. permite determinarea motricităţii fetale, a gradului de suferinţă fetală în cazul imunizării maternofetale, diagnosticarea unei aberaţii cromozomiale, a sexului fetal. Sin.: puncţie amniotică. AMNIOCIT, s. n. / amniocyte, s. m. / amniocyte. [Qr. amnion = memBrană a fătului; kytos = ceCuCă.] Celulă de origine fetală regăsită în lichidul amniotic. AMNIOGRAFIE, s. f. / amniographie, s. f. / amniography. [Qr. amnion = memBrană a fătului; graphein = a scrie.] Ra- diografia cavităţii amniotice opacifiată cu un *mediu de contrast introdus prin puncţia uterului gravid. Deoarece este un examen riscant, a. a fost, în general, înlocuită cu 'ecografia. AMNIOS, s. n. / amnios, s. m. / amnion. [Qr. amnion = memBrană a fătului.] Membrană limitantă a oului fecundat, pe faţa internă a placentei şi a cordonului ombilical. Este de origine citotrofoblastică, subţire, transparentă, rezistentă. Sin.: sac amniotic. V. punga apelor. AMNIOSCOPIE, s. f. / amnioscopie, s. f. / amnioscopy. [Qr. amnion = memBrană a fătului; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina.] Observarea aspectului macro-scopic al lichidului amniotic prin examen vizual cu ajutorul amnioscopului, introdus prin colul uterin. A. este utilizată pentru decelarea suferinţei fetale (asociată cu o modificare de culoare a lichidului amniotic) îndeosebi în cazul sarcinilor prelungite, cu membrane intacte. AMNIOTIC, adj. / amniotique, adj. / amniotic. Care aparţine 'amniosului, care se referă la amnios. AMOEBĂ. Var. pentru amibă (v.) AMOEBIAZĂ. Var. pentru amibiază (v.). AMOK, s. n. / amok, s. m. / amok. [Malaeziană amok = atac furios.] Termen de origine malaeziană care desemnează o criză de dezechilibrare psihică cu tendinţă la crimă sau suicid, apărută în cadrul unei depresii. V. şi raptus. AMONIAC, s. n. / ammoniac, s. f. / ammonia. [Qr. ammo-niakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din LiBia.] NH3. Compus binar al azotului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor la presiune atmosferică, cu miros iritant, foarte solubil în apă, toxic pentru organismele vii. Se utilizează în industria chimică, fiind compusul de bază în prepararea îngrăşămintelor azotate. în organism se află în cantităţi foarte mici (v. amoniemie) deoarece, provenit îndeosebi din degradarea unor aminoacizi, este transformat la nivelul ficatului în uree. V. amoniemie, amoniogeneză, ureo-geneză. V. şi tab. const. biochim. AMONIEMIE, s. f. / ammoniemie, s. f. / ammoni(a)emia. [Qr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui jupiter Ammon din LiBia; haima, -atos = sânge.] Concentraţia plasmatică a amoniacului liber, substanţă toxică al cărei nivel sanguin creşte în *coma hepatică şi în comele produse prin deficit enzimatic al ciclului 'ureogenezei. V. şi amoniac, hiperamoniemie. AMONIOGENEZĂ, s. f. / ammoniogenese, s. f. / ammonio-genesis. [Qr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din LiBia; genesis = producere, de la gennan = a produce.] 1) Prima parte a ciclului 'amoniacului în organism. Constă în formarea, la nivelul tuturor ţesuturilor, de amoniac, care este însă convertit în produşi amoniogeni. 2) A. renală este unul dintre mecanismele reglării 'echilibrului acidobazic. Astfel, în tubii renali, amoniacul este sintetizat din 'glutamină, iar în continuare ionii amoniu se combină cu anionii acizilor, care vor fi astfel eliminaţi sub formă de săruri de amoniu în loc de săruri de sodiu. în 'acidoză, acest proces se accentuează, evitându-se scăderea 'rezervei alcaline, iar în 'alcaloză diminuează. AMONIURIE, s. f. / amoniurie, s. f. / ammoniuria. Eliminarea urinară de 'amoniac, îndeosebi sub formă de clorură. AMORF, adj. / amorphe, adj. / amorphous. [Qr. a - priv.; morphe = formă.] Care nu are o formă sau o structură bine definite; lipsit de formă. AMORFOGNOZIE, s. f. / amorphognosie, s. f. / amorphogno-sia. [Qr. a - priv.; morphe = formă; gnosis = percepere, cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Imposibilitatea recunoaşterii formei obiectelor prin pipăit, prin simţul tactil. 184 AMORSAJ ALEATOR AMPULĂ RECTALĂ AMORSAJ ALEATOR / amorşage aleatoire / random priming. Iniţierea unei sinteze de acizi nucleici cu ajutorul unei "amorse (sau primer) constituite dintr-un amestec de oligonucleotide cu secvenţe diferite. AMORSA, s. f. / amorce, s. f. / primer. [Ţr. amorce, din fr. veche omorâre = a muşca, a tăia.] Oligonucleotid care, hibridat cu o matrice de acid nucleic, permite unei *polimeraze să iniţieze sinteza unui al doilea lanţ complementar matricei. Uneori se utilizează şi termenul echivalent din engl. Sin.: primer. V. reacţia în lanţ a polimerazei. AMP / AMP / AMP. [Abrev. engC: Adenosine MonoPhosphate = adenozin monofosfat.] Abrev. utilizată în mod curent pentru acid adenozinmonofosforic (v.). AMP CICLIC / AMP cyclique / cyclic AMP. Abreviere utilizată curent pentru a desemna adenozin-3’,5’-monofosfatul ciclic, nucleotid sintetizat din *ATP ca răspuns la o stimulare hormonală a receptorilor suprafeţei celulare. AMP c. acţionează ca *mesager secund, activând *protein kinaza A. Este inactivat prin hidrolizare în *AMP de către o fosfodiesterază. V. adenilat-ciclază, ligand, proteine G, receptor. V. şi tab. const. endo-crinol. AMP-DEZAMINAZĂ, s. f. / AMP-desaminase, s. f. / myo-adenylate deaminase, AMP-deaminase. [Abrev. engC.: Adenosine MonoPhosphate = adenozinmonofosfat; Cat. des = separat de; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuCui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină; -ază.] Enzimă musculară care în timpul exerciţiului fizic transformă adenozinmonofosfatul în inozinmonofosfat şi amoniac. Deficitul acestei enzime este la originea unei intoleranţe la efort, cu mialgii şi crampe musculare. AMPER, s. m. / ampere, s. m. / ampere. [Andre Mărie Ampere, fizician francez, profesor Ca (Paris, 1775-1836.] Unitate fundamentală din SI, de măsură a intensităţii curentului electric. Un curent de un a. transportă un *coulomb pe secundă. AMPICILINĂ, s. f. / ampicilline, s. f. / ampicillin. Penicilină semisintetică cu activitate similară penicilinei G asupra germenilor grampozitivi, dar activă şi asupra unor germeni gram-negativi. Este inactivată de *penicilinază. AMPLIAŢIE, s. f. / ampliation, s. f. / ampliation. [Lat. ampli-atio, -onis = mărire, de Ca ampliare = a creşte.] 1) Creşterea de dimensiuni în toate sensurile a cavităţii toracice în timpul inspirului. A. poate fi evaluată prin măsurarea perimetrului toracic. 2) Rareori, termenul este utilizat şi cu referire la mărirea abdomenului în timpul sarcinii sau prin acumulare de lichid în peritoneu. AMPLIFICARE GENICĂ / amplification genique / gene ampli-fication. 1) Producerea in vivo de copii suplimentare ale unei secvenţe de ADN. 2) Tehnică pentru identificarea bacteriilor din culturi sau din biopsii celulare, prin amplificarea cantităţii de ADN de origine bacteriană. A. g. se obţine cu ajutorul unei ADN-polimeraze. Secvenţa de ADN amplificată este comparată cu alte secvenţe nucleotidice conservate în bănci de date. Bacteria studiată poate fi astfel identificată şi clasificată în arborele filogenetic. V. şi PCR. AMPLIFICARE PRIN REACŢIE ÎN LANŢ A POLIMERAZEI / amplification par la reaction en chaîne de la polymerase / polymerase Chain reaction. Sin.: PCR (v ). AMPLIFICATOR, s. n. sau s. m. / amplificateur, s. m. / amplifier (electronics), enhancer (genetics). [Lat. amplificator = care măreşte, de Ca amplificare = a mări (amplus = mare; ficare, derivat de Ca facere = a face).] 1) In electronica medicală: aparat utilizat în scopul reproducerii unui semnal, de obicei electric, cu intensitate mărită. Tipuri: a) a. electronic, în care se folosesc tranzistori pentru mărirea pute- rii unui semnal electric; b) a. de imagine sau a. de luminanţă, v.; c) a. magneiic, utiiizat în automatizare, având circuite magnetice pentru amplificarea semnalelor de joasă frecvenţă; d) a. de puls, pentru amplificarea potenţialului electric al pulsului; e) a. de tensiune transformă un curent alternativ în alt curent alternativ, cu o tensiune mai mare. 2) în genetică: secvenţă de ADN capabilă să stimuleze transcripţia unei gene. V. şi PCR. AMPLIFICATOR DE LUMINANŢĂ / amplificateur de brillance ou de luminance / intensifier screen. Aparat care transformă imaginea optică în imagine electronică. Este utilizat în radioscopie pentru creşterea luminozităţii şi preciziei unei imagini obţinute direct pe un ecran fluorescent. O astfel de imagine este obţinută cu un fascicul de radiaţii X de intensitate mică, iradierea pacientului fiind mult redusă. Ea poate fi transmisă la distanţă, observată, foto- şi cinematografiată. AMPLIMER, s. m. / amplimere, s. m. / amplimer. Fragment de ADN produs în cursul reacţiei în lanţ a polimerazei. V. PCR. AMPLIOMETRU TORACIC / ampliometre thoracique / chest expansometer. Aparat pentru măsurarea amplitudinii mişcărilor respiratorii, prin evaluarea circumferinţei toracice în inspir şi în expir. AMPLITUDINE, s. f. / amplitude, s. f. / amplitude. [Lat. amplitudo, -inis = Cărgime, mărime, de Ca amplus = mare.J 1) Valoarea absolută maximă a elongaţiei unei mărimi oscilatorii. 2) Magnitudinea 'potenţialului de acţiune. AMPRENTARE GENOMICĂ / empreinte parentale / genomic imprinting, parental imprinting. 1) Represarea permanentă, dependentă de originea parentală, a activităţii transcripţionale a uneia dintre cele două copii ale unei gene bialelice. 2) Modificările survenite de gene în cursul gametogenezei şi/sau embriogenezei şi care alterează expresia fenotipică. AMPRENTĂ, s. f. / empreinte, s. f. / impression. [Ţr. empreinte, din Cat. imprimere = a apăsa pe.\ 1) Depresiune imprimată pe suprafaţa unui organ de către o structură anatomică. V. impresiune. 2) Urme lăsate pe un obiect de degete (a. digitale), palme sau plante. Desenul acestor urme este caracteristic pentru fiecare individ. A. digitale sunt înregistrate în criminalistică, în scop de identificare, prin aplicarea pulpei degetelor, în prealabil înmuiată în tuş, pe o foaie de hârtie. V. dactiloscopie. 3) în stomatologie: copie negativă, fidelă, a dinţilor şi a ţesuturilor bucale, obţinută prin mulaj cu un material plastic. Umplută cu ipsos, a. permite o reproducere fidelă, denumită model, a danturii şi a ţesuturilor vecine. AMPRENTĂ GENETICĂ / empreinte genetique / DNA finger-print. Sin.: carte de identitate genotipică ^v.). AMPRENTĂ GENOMICĂ PARENTALA / ampreinte genomique parentale / parental genomic imprinting. Expresia diferită a unui caracter genetic la un individ, după cum acest caracter este moştenit de la mamă sau de la tată. Ea se datorează inactivării anumitor gene în 'gârneţii unuia din cei doi părinţi. Inactivarea persistă un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, în toate tipurile celulare, sau numai în anumite tipuri celulare. Se cunosc peste o sută de gene de mamifere supuse a. g. p. AMPULA, s. f. / ampoule, s. f. / ampulla. NA: ampulla, pl. ampullae. [Lat. ampulla = vas mic pentru uCei sau parfum.] Porţiune tubulară dilatată în structura unor formaţiuni anatomice. Ex.: a. rectală (NA: ampulla recti), porţiunea inferioară a 'rectului pelvin; a. tubară (NA: ampulla tubae uterinae), porţiunea dilatată situată la extremitatea *trompei uterine; a. Vater, dilataţie inconstantă a părţii terminale comune a 'coledocului şi canalului Wirsung, situată la nivelul duodenului. AMPULĂ RECTALĂ / ampoule rectale / rectal ampulla. NA: ampulla recti. V. ampulă. 185 AMPULĂ VATER ANAFR0D1ZIE AMPULĂ VATER / ampoule de Vater / ampulla of Vater. NA: ampulla hepatopancreatica. [Abraham Vater, anatomist, medic şi Botanist german, profesor Ca ‘WittenBurg, 1684-1751.] V. ampulă. AMPULOM VATERIAN / ampullome vaterien / Vater’s ampulla carcinoma. [Lat. ampulla = vas mic pentru ulei sau parfum; -oma; Abraham Vater, anatomist, medic şi Botanist german, profesor Ca ‘WittenBurg, 1684-1751.] Cancer al ampulei Vater (v. ampulă), dezvoltat la nivelul părţii comune a ampulei sau în zonele sale coledociană ori pancreatică. AMPUTAT, adj. / ampute, adj. / amputee. (Persoană) care a suferit una sau mai multe amputaţii ale membrelor. AMPUTAŢIE, s. f. / amputation, s. f. / amputation. [Lat. amputatio, -onis = tăiere, de Ca amputare - a tăia, a scurta.] 1) In chirurgie, operaţie prin care se separă de organism un membru, un segment de membru şi, prin extensie, orice structură anatomică, cu ajutorul unui instrument chirurgical, de obicei un bisturiu. în cazul a. unui membru sau a unui segment de membru se secţionează formaţiunile osoase şi se conservă, parţial, muşchii, ţesutul subcutanat şi tegumentele, pentru formarea bontului. 2) Secţionarea traumatică, accidentală a unui membru sau a unui segment de membru. 3) în embri-ologie, 'deleţie a unui 'autozom, urmată de o anomalie 'feno-tipică. AMUZIE, s. f. / amusie, s. f. / amusia. [Qr. a - priv; mou-sdas = muzicaC, de unde amousia = Cipsă de armonie.] Formă de *agnozie constând în pierderea de către un subiect a abilităţii de a recunoaşte sau interpreta muzica. 'Acuitatea auditivă nu este alterată. Se disting trei tipuri de a.: 1) a. instrumentală, când subiectul pierde aptitudinea de a interpreta muzica la un instrument; 2) a. receptivă sau senzorială, pierderea capacităţii de înţelegere a sunetelor muzicale; 3) a. muzicală^motorie, pierderea capacităţii de a cânta melodii. ANABIOZĂ, s. f. / anabiose, s. f. / anabiosis, anabios. [Gr. anabiosis = reînviere, de Ca ana = din mu, iarăşi, bios = viaţă.] Revenirea unui organism la viaţa activă, după o perioadă de moarte aparentă sau de viaţă latentă. ANABOLISM, s. n. / anabolisme, s. m. / anabolism. [Qr. anabole = acţiunea de a urca, de a reconstrui, de Ca ana-ballein = a construi, a arunca în sus (ana = în sus; bal le in = a Cansa).] Ansamblu de procese care permit asimilarea nutrimentelor şi utilizarea lor, în scopul elaborării de molecule în ţesuturile vii. A. regrupează procesele de sinteză şi consum de energie. Ant.: catabolism. ANABOLIZANT, adj., s. n. / anabolisant, -e, adj., s. m. / anabolising. [Qr. anabole = acţiunea de a urca, de a reconstrui, de Ca anaballein = a construi, a arunca în sus (ana = în sus; ballein = a Cansa).] 1) Care favorizează transformarea materiilor nutritive în ţesuturile vii. 2) Un steroid înrudit cu testosteronul, care favorizează producţia de proteine. Există un mare număr de a. utilizate în sindroamele catabolizante: debilitate, osteoporoză etc. ANACLITIC, adj. / anaclitique, adj. / anaclitic. [Qr. ana = priv.; klitos = desfăşurat înapoi.] Despre cineva sau despre ceva care depinde de altcineva sau de altceva. Se spune îndeosebi despre copilul mic care depinde de mamă. Ex.: 'depresie a. ANACLORHIDRIE, s. f. / anachlorhydrie, s. f. / achlorhydria. [Qr. ana = priv.; khloros = verde, cCor; hydor, hydatos = apă, hidrogen.] Absenţa completă a acidului clorhidric din sucul gastric. Sin.: aclorhidrie. ANACROTIC, adj. / anacrotique, adj. / anacrotic. [Qr. am = în sus; footos = Bătaie, Covitură.] 1) Care aparţine ramurii ascendente a traseului înregistrat al pulsului. 2) Caracterizat printr-o incizură, de ex. prezenţa a două mici reliefuri (unde) pe ramura ascendentă a traseului pulsului. Sin.: anadicrotic. ANACROTISM, s. n. / anacrotisme. s. m. / anacrotisrrr [Qr. ana = în sus; krotos = Bătaie, Covitură; -ism.] Anomalie a undei pulsului caracterizată prin apariţia unui mic croşet pe porţiunea sa ascendentă (în stenoza aortică sau în anevris-mul aortic). ANACUZIE, s. f. / anacousie, s. f. / anacusis. [Qr. an = priv.; akousis = auz, de Ca akouein = a auzi.] Sin.: cofoză (v.). ANADICROTIC, adj. / anadiscrotique, adj. / anadicrotic. [Qr. am = în sus; fcrotos = Bătaie, Covitură; dis = de două ori.] V. anacrotic, def. 2. ANAEROB, adj. / anaerobie, adj. / anaerobic. [Qr. an = priv.; Cat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. bios = viaţă.] Despre microorganismele care nu se pot dezvolta în contact cu aerul şi referitor la reacţiile chimice care se produc în absenţa aerului. V. anaerobioză. ANAEROBIOZĂ, s. f. / anaerobiose, s. f. / anaerobiosis. [Qr. an = priv.; Cat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. bios = viaţă; -oză.] Viaţa desfăşurată doar în absenţa oxigenului molecular. Există a. facultativă, la unele microorganisme, şi a. obligatorie, tot la o serie de microorganisme. ANAFAZĂ, s. f. / anaphase, s. f. / anaphase. [Qr. ana = în sus, iarăşi; phasis = aparenţă, răsărituC unei steCe, de Ca phainein = a apărea.] Stadiu al diviziunii celulare (stadiul al treilea), în decursul căruia cromozomii se dedublează, se separă şi se dirijează spre polii celulari. ANAFILATOXINĂ, s. f. / anaphylatoxine, s. f. / anaphyla-toxin. [Qr. ana = contra; phylaxis = protecţie, de Ca phy-lattein = a apăra; toxikon = otravă pentru vârfuC săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; -ină.] Substanţă produsă în ser după activarea complementului (fracţiile C3 şi C5) de complexele imune sau de unele substanţe coloidale: dextran, levuri, endo-toxine ale bacteriilor gramnegative, venin de cobră. Există două a.: C3a şi C5a. A. eliberează histamină prin degranularea mas-tocitelor şi bazofilelor; creşte astfel permeabilitatea vasculară şi contractă fibrele musculare netede. A. injectată intravenos provoacă şoc anafilatoxinic, comparabil cu şocul anafilactic. Serul conţine o alfa-globulină capabilă să inactiveze cele două a. ANAFILAXIE, s. f. / anaphylaxie, s. f. / anaphylaxis. [Qr. ana = contra; phylaxis = protecţie, de Ca phylattein = a apăra.] Hipersensibilitate specifică, provocată prin injectarea prealabilă a unui antigen (injecţia “preparantă”) şi care apare după o a doua injectare a aceluiaşi antigen (injecţie “declanşantă”). A. se manifestă în forma cea mai gravă şi cea mai acută prin 'şoc anafilactic. A. este o formă de hipersensibilitate de tip imediat, mediată de IgE, care, la un al doilea contact cu anti-genul, provoacă degranularea bazofilelor cu eliberarea de substanţe vasoactive. A. poate fi determinată la animal prin injectarea de ser de la un alt animal sensibilizat (a. pasivă), care se pune în evidenţă printr-o reacţie cutanată, în 'proba Praus-nitz-Kustner. ANAFOREZĂ, s. f. / anaphorese, s. f. / anaphoresis. [Qr. am = priv.; pfwresis = transportare, de Ca pferein = a purta, a transporta.] 1) Migrarea către anod a particulelor coloidale în suspensie, în cadrul procesului de 'electroforeză. 2) Rar: reducerea activităţii glandelor sudoripare. ANAFORIE, s. f. / anaphorie, s. f. / anaphoria. [Qr. am = priv.; pherem = a duce.] Formă de 'heteroforie în care axele vizuale ale ambilor ochi au tendinţa de divergenţă în sus faţă de planul orizontal. ANAFRODIZIAC, adj. / anaphrodisiaque, adj. / anaphrodisiac. [Qr. an - priv.; aphrodisiakos, de Ca Afrodita = zeiţa dragostei.] Despre o substanţă care calmează dorinţele sexuale. ANAFRODIZIE, s. f. / anaphrodlsie, s. f. / anaphrodisia. [Qr. an = priv.; aphrodisia = dorinţă se?(uaCă, de Ca Afrodita =? zeiţa dragostei.] Diminuare sau absenţă a dorinţelor sexuale. 186 anagen ANAPLAZIE ANAGEN, adj. / anagene, adj. / anagen. [Qr. ana = în sus, iarăşi; gennan = a produce.] Denumire a stadiului de creştere a părului în cadrul *ciclului pilar. ANALBUMINEMIE, s. f. / analbuminemie, s. f. / analbu-min(a)emia. Absenţa cvasitotală a ‘serumalbuminei determinată de un defect de sinteză a acesteia. ANALEPTIC, adj., s. n. / analeptique, adj., s. m. / analeptic. [Qr. analeptikos = care restaurează.] 1) Care stimulează, tonifică şi revitalizează. 2) Remediu care exercită acţiunile menţionate. 3) Agent stimulator al SNC capabil să restabilească funcţionalitatea unor centri deprimaţi, îndeosebi cardiovasculari şi respiratori. Ex.: a. respiratorii. ANALGEZIC, adj., s. n. / analgesique, adj., s. m. / analge-sic. [Qr. an - priv.; algos = durere, sau algesis = simţul durerii.] 1) Despre o substanţă care atenuează durerea fără abolirea conştienţei, prin modificarea pragului senzaţiilor dureroase sau prin creşterea toleranţei la durere. 2) Medicament care exercită aceste acţiuni. A. antipiretice acţionează atât asupra durerii, cât şi a febrei sau fenomenelor inflamatorii. A. narcotice prezintă şi un efect sedativ, *euforizant sau *anxiolitic, care poate genera *farmacodependenţă. Este cazul îndeosebi al alcaloizilor din ‘opiu sau al derivaţilor acestora. ANALGEZIE, s. f. / analgesie, s. f. / analgesia. [Qr. an = priv.; algos = durere, sau algesis = simţul durerii.] Pierdere a sensibilităţii la durere. Ea poate fi generalizată sau localizată, survenind în cursul unei boli sau secundară unei intoxicaţii ori acţiunii unor medicamente. ANALGEZIE CONGENITALĂ / analgesie congenitale / congenital anesthesia. V. asimbolia la durere. ANALGEZIE FIZIOLOGICĂ / analgesie physiologique / physio-logical analgesia. Analgezie provocată prin activarea neuronilor mezencefalici la ‘enkefalină situaţi în substanţa cenuşie din vecinătatea ‘apedunctului Sylvius. Aceşti neuroni stimulează neuronii serotoninergici ai punţii, ai căror axoni coboară în măduvă şi se termină pe anum'ţi neuroni la nivelul coarnelor posterioare (v. corn, def. 2). Când aceştia din urmă sunt stimulaţi, ei secretă enkefalină. Aceasta inhibă transmisia sinaptică între fibrele nociceptive de origine periferică şi neuronii coarnelor posterioare de unde pornesc fibrele ascendente ale căii senzoriale a durerii. Sistemul analgezsic este sub controlul hipotalamusului. El este stimulat prin stresurile intense (de ex., absenţa durerii imediate în timpul unui accident). în general, activitatea sa este modu ată de contextul emotiv. Analgezicele ‘opiacee sunt agonişti ai enkefalinei şi au aceleaşi efecte inhibitoare asupra căii senzoriale a durerii ca şi enkefalina endogenă. ANALIZA CONTROLULUI METABOLIC / analyse du controle metabolique / metabolic control analysis. Modelarea teoretică şi analiza sensibilităţii globale a căilor metabolice, adică, mai simplu, a fluxurilor şi concentraţiilor metaboliţilor, la per-turbaţiile activităţii uneia dintre enzime. ANALIZA ÎN SERIE A EXPRESIEI GENICE / l'analyse en serie de l'expression genique / serial analysis of gene expression. Siglă engl.: SAGE. Metodă directă pentru determinarea abundenţei tuturor claselor de ‘transcripţi ai unui ţesut pe baza secvenţării a zeci de mii de mici markeri genă-specifici. ANALIZĂ, s. f. / analyse, s. f. / analysis. [Qr. analysis = rezolvare, de la analyein = a rezolva (ana = din nou, iarăşi) lyein = a distruge).] Metodă ştiinţifică de cercetare a fenomenelor bazată pe examinarea şi determinarea fiecărei părţi componente. în medicină, metodele de a. sunt utilizate, deopotrivă, în cercetarea ştiinţifică şi în practica medicală, îndeosebi în laboratorul clinic. Domenii de a.: 1) A. bacteriologică sau microbiologică, în scopul izolării şi identificării bacteriilor, ca şi a stabilirii unor caracteristici ale acestora. 2) A. biochimică, având ca scop determinarea concentraţiilor diferitelor substanţe din organism (îndeosebi a constantelor biochimice) sau separarea componentelor unui produs biologic. 3) A. chimică, ansamblu de procedee de identificare (a. calitativă) şi de determinare (a. cantitativă) a compoziţiei chimice a unei substanţe. 4) A. copro-logică, a. materiilor fecale; ex.: a. coproparazitologică. 5) A. dispersiei, metodă de a. statistică a efectului unor factori asupra dispersiei datelor obţinute experimental. 6) A. factorială, procedeu al statisticii matematice ce permite identificarea factorilor care stau la baza unei corelaţii. 7) A. grafică, analiza unui fenomen pe baza reprezentării grafice. 8) A. serologică are ca scop îndeosebi identificarea anticorpilor specifici din serul sanguin. 9) A. spectroscopică, metodă de studiu al substanţelor organice prin analiza *spectrelor de emisie şi de absorbţie. 10) A. statistică, ansamblu de procedee matematice pentru validarea şi interpretarea datelor experimentale. 11) A. toxicologică, determinarea calitativă şi/sau cantitativă a unui toxic în diferite medii. 12) A. trofică, anchetă analitică în scopul stabilirii interacţiunilor alimentare într-o comunitate biologică. ANALIZOR, s. n. / analyseur, s. m. / analysor. [Qr. analyein = a rezolva, de la ana = din nou, iarăşi, lyein = a distruge.] 1) Ansamblu funcţional alcătuit dintr-un receptor senzitiv sau senzorial periferic şi din centrul cortical care intervine în recepţia senzorială. Ex.: receptor cutanat, vizual, auditiv. 2) Dispozitiv care, în cazul polarimetrului, permite căutarea planului de polarizare a luminii (nicol a.). 3) Aparat care permite analiza electroencefalogramei în termeni de frecvenţă şi amplitudine. 4) A. de aminoacizi permite evaluarea compoziţiei în aminoacizi a unei proteine. ANALOG, adj., s. m. / analogue, adj., s. m. / analogous, adj., analogue, analog. [Qr. analogos = la fel, conform unei anumite mărimi, de la ana = din nou, iarăşi, logos = raport, relaţie.] Asemănător. în medicină şi biologie, a. prezintă o asemănare totală sau parţială a caracteristicilor esenţiale cu cele ale sistemului cu care se compară. ANALOGIC (SEMNAL) / analogique / analogic. [Qr. analogos = la fel, conform unei anumite mărimi, de la ana = din nou, iarăşi, logos = raport, relaţie.] V. glosar informatică. ANAMNEZĂ, s. f. / anamnese, s. f. / anamnesis. [Qr. anam-nesis = reamintire, de la ana = din nou, iarăşi, mneme = memorie şi mnasthai = a-şi aminti.] Ansamblul informaţiilor obţinute de medic de la bolnav sau de la alte persoane din anturajul său asupra *antecedentelor, istoricului şi detaliilor de evoluţie ale unei boli. ANANCASTIC, adj. / anankastique, adj. / anankastik [Qr. annanfţastos = forţat.] Se spune despre o stare în care cineva se simte forţat să gândească, să acţioneze sau să simtă împotriva voinţei sale. Acest sentiment însoţeşte îndeosebi *compulsiile, ‘obsesiile şi ‘fobiile. ANANDAMIDĂ, s. f. / anandamide, s. m. / anandamide. [Sanscrită anande = fericire.] Amidă a ‘acidului arahidonic şi a ‘etanolaminei. A. are un efect euforizant şi halucinogen. Ea reprezintă ligandul Receptorilor pentru cannabinoide, al căror *agonist natural pare să fie. Rolul a. ca neuromediator în SNC nu este încă precizat. Abundenţa receptorilor săi la nivelul ‘hipocampului ar putea să explice puterea halucinatorie a cannabinoidelor şi tulburările mnezice pe care acestea le pot provoca. V. cannabinoide. ANAPLAZIE, s. f. / anaplasie, s. f. / anaplasia. [Qr. ana = din nou) plasis = modelare, de la plassein = a forma, a mo- 187 ANARTRIE ANCORARE dela; termen utilizat de Jdipocrat pentru a desemna reducerea unei fracturi sau a unei turaţii] Stare a unui proces neo-plazic în care arhitectura şi unele caracteristici celulare sunt foarte diferite de cele ale ţesutului de origine, fără însă a căpăta un aspect net embrionar. De fapt, a. defineşte caracterele arhitecturale ale unui ţesut (de obicei malign), dar, prin extensie, termenul se utilizează şi pentru descrierea celulelor anormale care au pierdut caracterele proprii de diferenţiere. ANARTRIE, s. f. / anarthrie, s. f. / anarthria. [Qr. an = priv.; arthroun = a rosti distinct.] Tulburare a limbajului constând doar din imposibilitatea articulării sunetelor. Bolnavul afectat de a. înţelege ce i se spune, poate citi şi scrie, dar nu poate pronunţa cuvântul pe care îl citeşte sau îl scrie. De asemenea, poate comunica prin semne sau prin presiunea mâinii numărul de silabe conţinute în cuvântul pe care nu îl poate pronunţa. A. reprezintă consecinţa unei leziuni cerebrale cu focarul în zona nucleului lenticular. Este considerată uneori sin. cu *afemie. ANASARCĂ, s. f. / anasarque, s. f. / anasarca. [Qr. ana = în jurul; sarx, sarkos = came.] Edem generalizat al ţesutului celular subcutanat, cu acumulare de lichid în cavităţile seroase ale organismului. V. şi hidrops. ANASARCĂ FETOPLACENTARĂ / anasarque foetoplacen-taire / f(o)etal hydrops. Edem generalizat şi intens al placentei şi al fetusului, cu producere de *ascită. Se întâlneşte îndeosebi în cursul *bolii hemolitice prin Incompatibilitate Rh feto-maternă, fiind o formă clinică a *eritroblastozei fetale. Sin.: boală Schridde, hidrops fetal. ANASCITIC, adj. / anascitique, adj. / anascitic. [Qr. an = priv.; askites, de la askos = Burduf] Care nu se însoţeşte de *ascită. De obicei, despre o boală în care ascita, de regulă frecventă, nu se manifestă clinic. ANASTOMOZĂ, s. f. / anastomose, s. f. / anastomosis. [Qr. anastomosis = deschidere, de la ana = cu, stoma, -atos = gura] Comunicarea naturală, patologică sau artificială (chirurgicală) a două conducte (vase sanguine, segmente ale tubului digestiv, căi biliare şi urinare) sau a unor nervi. în funcţie de localizare şi de efectele în plan funcţional, se disting numeroase tipuri de a., îndeosebi la nivelul tractusului digestiv. V. în continuare. ANASTOMOZĂ ANTIPERISTALTICĂ / anastomose antiperis-taltique / antiperistaltic anastomosis. *A. intestinală efectuată astfel încât cele două segmente suturate să aibă mişcări peristaltice în sens opus. ANASTOMOZĂ IZOPERISTALTICĂ / anastomose isoperistal-tique / isoperistaltic anastomosis. *A. intestinală efectuată astfel încât cele două segmente suturate prezintă mişcări peristaltice în acelaşi sens. ANASTOMOZĂ LATEROLATERALĂ / anastomose latero-laterale / side-to-side anastomosis. *A. în care sunt acolaţi pereţii lateral] a două conducte sau^ organe. ANASTOMOZĂ TERMINOTERMINALĂ / anastomose termino-terminale / end-to-end anastomosis. *A. în care cele două segmente suturate se pun cap la cap. ANATOMIE, s. f. / anatomie, s. f. / anatomy. [Qr. ana = în jurul; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Ştiinţa structurii organismelor vii. Direcţii: 1) A. aplicată la diagnosticul şi tratamentul bolilor. 2) A. comparată, compararea structurilor diferitelor plante şi animale. 3) A. dezvoltării, embriolo-gia structurală. 4) A. macroscopică, a. formaţiunilor vizibile cu ochiul liber. 5) A. patologică sau morfopatologie, studiul modificărilor macro- şi microscopice, histo- şi citochimice în cursul unei boli, corelând datele de morfologie cu semnele clinice şi modificările biochimice. 6) A. radiologică, studiul a. unor structuri prin vizualizarea acestora pe clişee radiografice. 7) A. spe- cială, studiul particular al unor organe sau zone din organism. 8) A. topografică, studiul diferitelor structuri în relaţie cu formaţiunile învecinate. ANATOXINĂ, s. f. / anatoxine, s. f. / anatoxin. [Gr. ana = contra; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon - săgeată; -ină.] Toxină bacteriană (tetanică, difterică etc.) care, prin acţiunea simultană a căldurii şi a formolului, îşi pierde activitatea toxică, dar îşi conservă proprietăţile antigenice. A. sunt utilizate preventiv sau pentru obţinerea unor vaccinuri. Se disting două tipuri principale: a. adsorbită pe gel mineral şi a. purificată, prin îndepărtarea, chimică sau imunologică, a impurităţilor. Ex.: ATPA (anatoxină tetanică purificată şi adsorbită), utilizată în profilaxia *tetanosului. Sin.: toxoid. ANCHETĂ, s. f. / enquete, s. f. / survey. în medicină, îndeosebi în igienă, epidemiologie şi medicină socială, cercetare metodică a cauzelor şi a diferiţilor factori din cauza cărora a apărut şi se desfăşoară un fenomen. Metodologia utilizată diferă în mod semnificativ în funcţie de tipul de a. Se disting: 1) A. alimentară, pentru studiul alimentaţiei unei populaţii. 2) A. epidemiologică (v.). 3) A. igienică, de obicei a spaţiilor şi a localurilor cu destinaţie publică. 4) A. socială cu privire la persoane sau familii cu probleme de ordin social. 5) A. stării de sănătate a populaţiei, studiu complex şi sistematic al nume-roaselor^şi variatelor aspecte ale sănătăţii populaţiei. ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ / enquete epidemiologique / epidemiologie survey. Metodă de bază în cercetarea epidemiologică, uneori exhaustivă, în cazul unei 'populaţii ţintă, adesea efectuată pe un 'eşantion reprezentativ al populaţiei, în funcţie de factorul timp se pot distinge următoarele tipuri de a. e.: 1) A. e. transversală în care se observă la un moment dat 'prevalenţa unei probleme de sănătate. 2) A. e. retrospectivă, în care un grup de bolnavi este comparat cu un grup de martori sănătoşi, care au fost supuşi o perioadă de timp la acelaşi factor de risc. 3) A. e. prospectivă, în cadrul căreia un ansamblu de subiecţi sănătoşi, din care un grup este supus la un factor de risc iar celălalt nu, este urmărit în decursul timpului pentru a înregistra şi a compara *inci-denţa problemelor de sănătate la cele două grupuri. Alte tipuri de a. e.: descriptivă, analitică, experimentală etc. ANCHILOBLEFARON, s. n. / ankyloblepharon, s. m. / anky-loblepharon. [Qr. anfyle = frână, frâu; blepfaron = pleoapă] Adeziunea până la sudură parţială sau totală a marginii libere a pleoapelor. A. este de regulă de origine congenitală. ANCHILOGLOSIE, s. f. / ankyloglossie, s. f. / ankylo-glos-sia. [Qr. angfylos = strâns; glossa = limbă] Fixare anterioară a limbii de planşeul bucal (v. planşeu) din cauza unui frâu lingual prea scurt (v. frenulum, def. 3). Ca urmare, mişcările limbii sunt limitate şi pot apărea dificultăţi de vorbire. ANCHILOSTOMIAZĂ, s. f. / ankylostomasie, s. f., ankylosto-miase, s. f., ankylostomose, s. f. / hookworm disease, ankylostomiasis. [Qr. ankylos = încovoiat, curbat; stoma, -atos = gură; -ază.] Boală provocată de *ancyiostoma, un nematod mic ce se fixează (în număr mare) în mucoasa intestinală, unde provoacă microhemoragii repetate, accentuate prin substanţele hemolizante ce le secretă. Rezultă anemie. Pătrunderea parazitului în organism se produce pe gură sau prin piele, unde se formează papulopustule. A. este mai frecventă în regiunile calde sau în zonele miniere. Sin.: boală Griesinger ANCHILOZĂ, s. f. / ankylose, s. f. / ankylosis. [Qr. anky-losis = curbură, de la ankylos = încovoiat, curbat] Diminuare importantă (a. parţiala) sau suprimare totală (a. totală) a mişcărilor unei articulaţii care în mod normal este mobilă. A. se poate produce după o afecţiune articulară, un traumatism, sau poate fi provocată chirurgical. V. şi artrodeză. ANCORARE, s. f. / ancorage, s. m. / anehorage. [Lat. ancora, din gr. ankyra = ancoră] Realizarea unui sistem de legă- 188 ANCOŞĂ ANEMIE AREGENERATIVĂ tură labilă între proteza dentară şi dinţii pe care se sprijină. Asigură stabilitatea protezei, dar şi posibiiitatea îndepărtării temporare din cavitatea bucală. ANCOŞĂ, s. f. / encoche, s. f. / nick. [Ţr. encoche] Franţuzism utilizat în română îndeosebi cu referire la un defect de umplere cu substanţa de contrast la nivelul unui organ cavitar, consecinţă a unui spasm sau a unei amprente. Alte ex. de utilizare a termenului: a. de osificare, zonă de ţesut recent osificat care avansează treptat în epifiza cartilaginoasă (la embrion); a. radio-scafo-ulnară, fiecare din cele două a. (anterioară şi posterioară) situate la nivelul marginilor anterioară şi posterioară ale extremităţii inferioare a radiusului etc. ANCYLOSTOMA / ancylostoma / ancylostoma. [Qr. ankylos = încovoiat, curbat; stoma, -atos = gură.] Gen de viermi intestinali din familia Ancylostomidae, clasa Nematoda. Specii: 1) A. americanum sau Necator americanus. 2) A. brasiliense. 3) A. caninum. 4) A. duodenale, acesta fiind principalul agent patogen al anchilostomiazei la om. V. anchilostomiază. ANDROBLASTOM, s. n. / androblastome, s. m. / andro-blastoma. [Qr. ondros = Bărbat; bCastos = germen; -om = tumoră] 1) Tumoră benignă rară a testiculului, a celulelor Ser-toli, care histologic se aseamănă cu testiculul fetal. Se disting trei tipuri: stromal difuz, mixt (stromal şi epitelial) şi tubu-lar (epitelial). Uneori, ‘celulele Sertoli produc estrogeni, cu feminizare consecutivă. 2) Tumoră benignă rară a ovarului, având structura unui adenom testicular. Afectează femeia tânără şi poate determina masculinizare şi hirsutism. Sin.: arenoblastom. ANDROGEN, adj. / androgene, adj. / androgen. [Qr. aner, andros = bărbat; gennan = a produce] Despre o substanţă, de regulă endogenă, care promovează ‘masculinizarea. ANDROGENEZĂ, s. f. / androgenese, s. f. / androgenesis. 1) Dezvoltarea ‘zigotului care conţine doar cromozomii paterni. 2) Sinteza biochimică de androgeni. ANDROGENI, s. m. pl. / androgenes, s. m. pl. / androgens. Denumire de ansamblu pentru hormonii steroizi cu 19 atomi de carbon, având proprietatea de a promova ‘masculinizarea. Principalul androgen este ‘testosteronul secretat de testicul la care se adaugă a. secretaţi de ‘corticosuprarenală şi, în foarte mici cantităţi, de către ovar. V. androgeni suprarenalieni, corticosuprarenală, testosteron. ANDROGENI SUPRARENALIENI / androgenes surrenaliens / adrenal androgens. Principalii a. s. sunt: dehidroepiandro-steronul (DHA) şi îndeosebi sulfatul său (15-20 mg / 24 h) şi 11 (3-androstendion (2-4 mg / 24 ore). Secreţia a. s. este controlată de ‘corticotrofină, iar catabolismul se produce în ficat şi conduce la *17-cetosteroizi. ANDROGENIC, adj. / androgenique, adj. / androgenic. Care se referă la hormonii sexuali masculini. ANDROGIN, adj., s. m. / androgyne, adj., s. m. / androgynous, adj., androgyne, n. [Qr. aner, andros = bărbat; gyne, gynai-kos = femeie] 1) ‘Hermafrodit. 2) Sin.: androginoid. 3) Fiinţă fabuloasă din mitologia greacă, jumătate femeie, jumătate bărbat. ANDROGINIE, s. f. / androgynie, s. f. / androgynism. [Qr. aner, andros = bărbat; gyne, gynaikos = femeie] ‘Pseudo-hermafroditism parţial la bărbat, cu ‘criptorhidie şi unele caractere sexuale feminine, dar cu scrotul sudat şi penisul cu gland perforat. ANDROGINOID, s. m. / androgyno'fde, s. m. / androgyne. [Qr. aner, andros = bărbat; gyne, gynaikos ~ femeie; eidos = formă] Sin.: androgin (v.), def. 2). ANDROID, adj. / androî'de, adj. / android. [Qr. aner, andros = bărbat; eidos = formă] Care prezintă caracteristici masculine. Ex.: obezitate a. ANDROLOGIE, s. f. / andrologie, s. f. / andrology. [Qr. aner, andros = bărbat; logos = ştiinţă] Studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei aparatului genital masculin şi al repercusiunilor acestora asupra organismului întreg. ANDROPAUZĂ, s. f. / andropause, s. f. / andropause male climacteric. [Qr. aner, andros = bărbat; Bat. pausa, gr. pau-sis = încetare, oprire] Termen de origine franceză, creat prin analogie cu ‘menopauza, fără să aibă aceeaşi acoperire fiziologică şi fiziopatologică. Spre deosebire de menopauză, a. nu se instalează într-o perioadă bine definită a vieţii şi, în plus, se constată o mare variabilitate individuală a involuţiei funcţiei testiculare, scăderea testosteronului plasmatic (prin reducerea numărului ‘celulelor Leydig) apărând la unii bărbaţi la vârsta de 50 de ani, la alţii la peste 70 de ani. Manifestările a. depind de deficitul androgenic, diminuarea libidoului fiind cea mai relevantă, la care se adaugă reducerea pilozităţii sexuale, diminuarea ‘reflexului cremasterian, precum şi o serie de tulburări, variabile, cardiovasculare, neuropsihice, neurovegetative şi osoase. în engl. se utilizează denumirea de climacteriu masculin. ANDROSTERON, s. m. / androsterone, s. f. / androsterone. [Qr. aner, andros = bărbat; stereos = solid, în relief] V. 17-cetosteroizi. ANDURANŢĂ, s. f. / endurance, s. f. / endurance. [Lat. indurare = a întări, a căli, a se oţeli] Termen utilizat îndeosebi în medicina sportivă pentru a desemna desfăşurarea unui efort prelungit, de intensitate mică sau medie, fără modificări semnificative ale frecvenţelor respiratorie şi cardiacă. ANELAJ, s. n. / annelage, s. m. / annealing. Hibridarea unei nucleotide sintetice cu un acid nucleic monocatenar. Prin acest mod se reperează o secvenţă nucleotidică specifică. ANEMIE, s. f. / anemie, s. f. / an(a)emia. [Qr. an = priv.; haima, -atos = sânge] 1) Diminuarea cantităţii de ‘hemoglo-bină funcţională circulantă totală. 2) în practică, dacă nu se ţine seama de variaţiile eventuale ale volumului plasmatic, a. este definită ca scăderea concentraţiei de hemoglobină din sângele periferic sub 13 g/100 ml la bărbat şi sub 11 g/100 ml la femeie. în definiţia tradiţională a anemiei se face referire numai la scăderea numărului de hematii, ceea ce este inexact, deoarece, în unele anemii (ex.: a. hipocromă) numărul de globule roşii este normal, fiind scăzută concentraţia corpusculară medie în hemoglobină. Pe de altă parte, o serie de variabile, ca modul de viaţă, altitudinea, vârsta şi sexul, pot influenţa semnificativ atât numărul de hematii, cât şi concentraţia hemoglobinei. Totodată, dacă evoluţia a. este lentă, organismul se poate adapta, fără tulburări importante, până la o valoare a hemoglobinei de 6 g/100 ml. Cel mai frecvent, a. nu este o boală, ci un simptom în numeroase boli. Principalele criterii de clasificare ale a. sunt: 1) pe baza volumului corpuscular mediu: microcitare, normocitare şi macrocitare; 2) pe baza concentraţiei corpusculare medii de hemoglobină: hipocrome, normo-crome şi hipererome; 3) pe baza factorilor etiologici: scădere excesivă a volumului sanguin în hemoragii acute sau cronice, distrugere excesivă de globule roşii în bolile hemolitice şi în hipersplenism, diminuare a eritropoiezei din cauza afectării sintezei de nucleoproteine, a deficitului de fier din alimentaţie, a inhibării măduvei hematogene (în intoxicaţii) sau a involuţiei acesteia. V. în continuare o serie de tipuri principale de a. ANEMIE APLASTICĂ / anemie aplastique / aplastic an(a)e-mia. A. determinată de ‘aplazia medulară globală, cu absenţa reacţiei sistemului hematopoietic şi evoluţie rapidă fatală. V. şi anemie aregenerativă. ^ ANEMIE AREGENERATIVĂ / anemie aregenerative / arege-nerative an(a)emia. A. definită prin diminuarea producţiei medulare, eritroblastopenie sau absenţa eritroblastelor. Uneori este considerată sin. cu *a. aplastică. 189 ANEMIE BANTI ANEMIE REFRACTARĂ ANEMIE BANTI / anemie de Banti / Banti’s disease. [Guido Banti, anatomopatolog italian, profesor la florenţa, 1852-1925.) Sin.: boală Banti (v.). ANEMIE BIERMER / anemie de Biermer / pernicious an(a)e-mia. [Anton Biermer, medic german, 1827-1892.) Sin.: boală Biermer (v.). ANEMIE CARENŢIALĂ / anemie carentielle / deficiency an(a)emia. Sin.: anemie nutriţională (v.). ANEMIE COOLEY / anemie de Cooley / Cooley an(a)emia. [Thomas Benton Cooley, pediatru american, 1871-1945.) Sin.: -talasemie majoră (v. talasemie, def. 1). ANEMIE CRIPTOGENETICĂ / anemie cryptogenetique / cryp-togenetic an(a)emia. A. a cărei cauză este necunoscută. ANEMIE ESENŢIALĂ A TINERELOR FETE / anemie chloro-tique / chlorotic an(a)emia. Sin.: cloroză (v.). ANEMIE FAGOCITARA / anemie phagocytaire / Marlin’s syn-drome. Sin.: sindrom^ Marlin (v.). ANEMIE FALCIFORMĂ / anemie â hematies falciformes / sickle-cell an(a)emia. Sin.: drepanocitoză (v.). ANEMIE FERIPRIVĂ / anemie ferriprive / iron-deficiency an(a)emia. A. caracterizată printr-un număr normal de eritro-cite, care conţin însă o cantitate insuficientă de hemoglobină, din cauza aportului deficitar de fier. Hematiile pot fi pale (*hipocromie) şi cu forma modificată (*poikilocitoză). A. f. este, probabil, cea mai răspândită boală cronică din lume. Sin.: anemie sideropenică. ANEMIE HEMOLITICĂ / anemie hemolytique / h(a)emolytic an(a)emia. A. determinată de distrugerea globulelor roşii anormal de fragila (hemoliză corpusculară) sau din cauza unui factor de agresiune apărut în plasma bolnavului (hemoliză extra-corpusculară). A. h. sunt normocrome, asociate cu creşterea concentraţiei sanguine a *reticulocitelor, *bilirubinei, *lactatde-hidrogenazei. *Haptoglobina scade. ANEMIE HEMOLITICĂ ACUTĂ / anemie hemolytique aigue / acute h(a)emolytic an(a)emia. Sin.: boală Lederer-Brill (v.). ANEMIE HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ / anemie hemolytique autoimmune / autoimmune h(a)emolytic an(a)emia. A. în care hemoliză este provocată de *autoanticorpi, produşi de sistemul imun al bolnavului. Aceşti autoanticorpi, *imunoglobu-line G şi M, sunt agresivi faţă de antigenii propriilor hematii şi pot fi decelaţi prin *testul Coombs. Boala survine la copilul mic sau la adult, către vârsta de 60 de ani. A. h. a. poate apărea şi în cursul unei afecţiuni virale, dar nu se ştie dacă este cazul unei asocieri sau al unei relaţii de cauzalitate. ANEMIE HEMOLITICĂ ENZIMOPRIVĂ / anemie hemolytique enzymoprive / enzymopenic an(a)emia. Tip de a. h. ereditară nonsferocitară cu transmitere dominantă legată de sex. Este determinată de absenţa, în eritrocit, a uneia dintre enzi-mele necesare metabolismului acestuia. ANEMIE HEMOLITICĂ IMUNOLOGICĂ / anemie hemolytique immunologique / immunoh(a)emolytic an(a)emia. Tip de a. h. dobândită în care distrugerea hematiilor este determinată de anticorpi serici specifici, care pot avea următoarele origini: 1) Autoanticorpi, v. anemie hemolitică autoimună. 2) Izo- sau aloanticorpi introduşi în organismul pacientului (ex.: transfuzie cu sânge incompatibil, sarcină cu imunizare fetomaternă). O serie de a. h. i., denumite imunoalergice, sunt provocate de absorbţia în organism a unor medicamente (îndeosebi penicilină şi cefalosporine). ANEMIE HEMOLITICĂ MINKOWSKI-CHAUFFARD / anemie hemolytique de Minkowski-Chauffard / Minkowski-Chauffard h(a)emolytic an(a)emia. Sin.: boală Minkowski-Chauffard (v.). ANEMIE HIPOCROMĂ / anemie hypochrome / hypochromic an(a)emia. A. caracterizată prin scăderea concentraţiei corpus-culare medii de hemoglobină, tradusă şi prin colorarea slabă a hematiilor pe frotiul preparat prin tehnica May-Grunwald-Giemsa. ANEMIE HIPOCROMĂ ESENŢIALĂ A ADULTULUI / anemie hypochrome essentielle de l’adulte / Hayem-Faber disease. Sin.: boală Hayem-Faber (v.). ANEMIE IMUNOHEMOLITICĂ / anemie immuno-hemolytique / immunoh(a)emolytic an(a)emia. A. cu anticorpi (IgG) anti-proteine eritrocitare, reactivi la temperatura corpului. întâlnită frecvent în leucemia limfatică cronică, lupusul eritematos siste-mic şi limfoamele non-hodgkiniene. Sin.: a. hemolitică autoimună cu anticorpi la cald. ANEMIE INFANTILĂ PSEUDOLEUCEMICĂ / anemie infantile pseudo-leucemique / von Jaksch’s an(a)emia. Sin.: boală Hayem-von Jaksch-Luzet (v.). ANEMIE INFLAMATORIE / anemie inflammatoire / an(a)emia of chronic inflammation. Anemie hiposideremică frecventă în anumite afecţiuni inflamatorii cronice, infecţioase, reumatismale sau maligne. *Hiposideremia se însoţeşte de o diminuare a *siderofilinei totale. ANEMIE MACROCITARĂ / anemie macrocytaire / macrocy-tic an(a)emia. A. caracterizată prin prezenţa în sânge a unor hematii de dimensiuni mari, cu volumul globular mediu peste 110 m3. Acestea apar fie din cauza unei carenţe vitaminice (vitamină B12, acid folie), fie în cadrul unei *mielodisplazii. ANEMIE MEGALOBLASTICĂ / anemie megaloblastique / megaloblastic an(a)emia. A. caracterizată prin prezenţa în sânge a *megaloblastelor. A. m. cuprind: a. m. Biermer (sau *boala Biermer), unele *a. nutriţionale (ex.: prin carenţă de *acid folie) şi *eritromieloza acută. V. şi boală Imerslund-Naj-man. ANEMIE MICROCITARĂ / anemie microcytaire / microcytic an(a)emia. Orice tip de a. în care dimensiunea medie a hematiilor este mai mică decât în mod normal (diametru sub 7 pm) sau volumul eritrocitar mediu sub 80 pm3. *A. feriprivă, *a. si-deroblastică şi *talasemiile fac parte din cjrupa a. m. ANEMIE MICROCITARĂ DREPANOCITARA / anemie micro cytaire drepanocytaire / sickle cell an(a)emia, drepanocy-tic an(a)emia. Sin.: boală Silvestroni-Bianco (v.). ANEMIE MIELOFTIZICĂ / anemie myelophtisique / myeloph-thisic an(a)emia. A. consecutivă infiltrării măduvei osoase prin tumori (carcinom de sân, stomac, prostată), fibroză sau granu-loame (tuberculoză avansată). A. m. (normocromă normocitară severă) se asociază cu *trombopenie. ANEMIE NORMOCROMĂ / anemie normochrome / normo-chromic an(a)emia. A. în care globulele roşii conţin o cantitate normală de hemoglobină. ANEMIE NUTRIŢIONALĂ / anemie nutritionnelle / nutriţional an(a)emia. A. determinată de absenţa unor substanţe necesare hematopoiezei, ca urmare a trei grupe de cauze: 1) Absenţa substanţelor din alimentaţie (deficit în aportul de fier, proteine sau vitamine). 2) Absorbţia lor deficitară fsteatoree, *gastrectomie). 3) Deturnarea utilizării lor normale (boli hepatice şi endocrine, sarcină, unele parazitoze, îndeosebi *botri-ocefaloza). Sin.: anemje carenţială. ANEMIE PERNICIOASĂ / anemie pernicieuse / pernicious an(a)emia. Sin. istoric, abandonat, al bolii Biermer (v.). ANEMIE POSTHEMORAGICĂ ACUTĂ / anemie posthemorra-gique aigue / acute posthemoragic an(a)emia. A. normocromă şi normocitară care survine după o hemoragie unică, abundentă, produsă într-un interval scurt. ANEMIE REFRACTARĂ / anemie refractaire / refractory an(a)emia. Termen, cu numeroase sin., sub care sunt reunite diverse a. cu o serie de caracteristici comune: apariţie la subiecţi vârstnici, rezistenţă la tratamentele cunoscute şi evoluţie 190 anemie regenerativă ANEVRISM ARTERIOVENOS relativ frecventă către leucemie, a. r. fiind considerată o stare preleucemică. A. r. reprezintă consecinţa unei insuficienţe calitative cronice a eritropoiezei (frecvent şi a granulopoiezei, ca şi a trombopoiezei), caracterizată printr-un “avort intramedular” al formelor eritrocitare tinere, care, deşi produse din abundenţă, nu evoluează normal, către maturare. Uneori se constată enzimopatii. *Mielograma permite distingerea unor entităţi noso-logice: *a. sideroblastică (dobândită idiopatică) caracterizată prin ineficacitatea eritropoiezei, a. r. cu exces de mieloblaste, individualizată prin ineficienţa producţiei de leucocite granuloase în măduva osoasă, ca şi o serie de boli dificil de clasificat, ca *boala Di Guglielmo (eritromieloză acută). ANEMIE REGENERATIVĂ / anemie regenerative / regenera-tive an(a)emia. A. determinată de o pierdere de ‘hemoglo-bină prin hemoragie sau prin hemoliză. Se manifestă prin intensificarea ‘eritropoiezei medulare, care are drept consecinţă creşterea numărului de ‘reticulocite (frecvent peste 150 000/mm3). ANEMIE SIDEROACRESTICĂ / anemie sideroachrestique / sideroachrestic an(a)emia. Sin.: anemie sideroblastică (v.). ANEMIE SIDEROBLASTICĂ / anemie sideroblastique / sidero-blastic an(a)emia. A. cu supraîncărcare secundară cu fier, caracterizată prin prezenţa ‘sideroblastelor inelare printre precursorii eritrocitari nucleaţi din măduva osoasă. Sin.: anemie sideroacrestică ANEMIE SIDEROBLASTICĂ LEGATĂ DE CROMOZOMUL X / anemie sideroblastique liee au chromosome X / X-linked sideroblastic an(a)emia. A. (hipocromă microcitară) rezultată din activitatea deficientă a formei eritroide de ALA-sintetază şi asociată cu eritropoieză insuficientă, slăbiciune şi paloare. ANEMIE SIDEROPENICĂ / anemie sideropenique / iron defi-ciency an(a)emia. Sin.: anemie feriprivă (v.). ANENCEFALIE, s. f. / anencephalie, s. f. / anencephalia, anencephaly. [Qr. an = priv.; enkephalo = creier, de ia e = în, kephal = cap.] Termen impropriu pentru ‘encefalo-arafie. ANENCEFALOMIELIE, s. f. / anencephalomyelie, s. f. / anen-cephalomyelia. Formă majoră de *encefalomie!odisrafie în care totalitatea ‘nevraxului este neînchis. ANERGIE, s. f. / anergie, s. f. / anergia. [Qr. an = priv.; ergon = lucru, acţiune, de la ergein = a lucra.] Stare a unui organism care a pierdut capacitatea de a reacţiona specific la un alergen sau antigen la care anterior a fost sensibilizat. Ex. cel mai evident este cel al a. tuberculinice, în care reacţiile cutanate la tuberculină devin negative ca urmare a unei boli generalizate, ce afectează reacţiile imunitare ale organismului (‘rujeolă, ‘sarcoidoză etc.). ANERGIZANT, adj. / anergisant, -e, adj. / anergie. [Qr. an = priv.; ergein = a lucra.] Care provoacă ‘anergie. Ex.: boală a. ANERITROPSIE, s. f. / anerythropsie, s. f. / anerythropsia. [Qr. an - priv.; erythros = roşu; opsis = vedere.] Absenţa percepţiei culorii roşii, prima din cele trei culori fundamentale. ‘Daltonism pentru culoarea roşie. A. reprezintă o varietate de ‘dicromatism. ANESTEZIC, adj., s. n. / anesthesique, adj., s. m. / an(a)esthetic. [Qr. an = priv.; aisthesis = senzaţie, sensibili-tatei] 1) Care provoacă *anestezie. 2) Denumire generică a medicamentelor utilizate pentru obţinerea unei insensibilităţi locale (*a. locale) sau generale (*a. generale). ANESTEZICE GENERALE / anesthesiques generaux / general an(a)esthetics. Grup de medicamente care provoacă somn profund, abolirea sensibilităţii şi relaxare musculară generalizată. Se disting: a. g. volatile sau gazoase, administrate prin inhalaţie, şi a. g. non-volatile. ANESTEZICE LOCALE / anesthesiques locaux / local an(a)esthetics. Grup de compuşi care, la concentraţii adecvate în ţesutul nervos, blochează reversibil conducerea influxu- lui. în contact cu un trunchi nervos, a. I. pot determina temporar o paralizie senzitivo-motorie în teritoriu! inervat. ANESTEZIE, s. f. / anesthesie, s. f. / an(a)esthesia. [Qr. an = priv.; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] 1) Absenţa sau dispariţia unuia sau mai multor tipuri de sensibilitate (dureroasă, termică, tactilă), spontan sau voluntar. 2) Abolirea reversibilă a sensibilităţii, provocată prin utilizarea agenţilor ‘anestezici. Se disting, în practică: a) a. generală, care asociază abolirea sensibilităţii şi pierderea temporară a stării de conştienţă; b) a. locală, în care dispariţia sensibilităţii dureroase este obţinută într-un teritoriu limitat, prin infiltraţie sau pulverizare; c) a. locoregională, în care abolirea sensibilităţii, cel mai frecvent asociată abolirii motilităţii voluntare, este obţinută prin infiltraţii în jurul filetelor nervoase (trunchiuri sau rădăcini), de ex. rahi-anestezia sau *a. peridurală. 3) Pierderea patologică a sensibilităţii, care poate cuprinde una sau mai multe forme de sensibilitate (dureroasă, termică, tactilă etc.). ANESTEZIE PERIDURALĂ / anesthesie peridurale / epidural block. Metodă de *a. locoregională constând în injectarea unui anestezic local în spaţiul *peridural. ANESTEZIOLOGIE, s. f. / anesthesiologie, s. f. / an(a)esthe-siology. [Qr. an = priv.; aistesis = senzaţie, sensibilitate; logos = ştiinţă.] Ramură a medicinei care studiază metodele de anestezie şi de susţinere a funcţiilor vitale ale organismului în perioada perioperatorie. ANESTHESIA DOLOROSA / anesthesia dolorosa / anesthe-sia dolorosa. [Qr. an = priv.; aisthesis = senzaţie, sensibilitate; lat. dolor, -oris = durere.] ‘Percepţie a senzaţiei dureroase într-un teritoriu care este anesteziat. ANEUPLOIDIE, s. f. / aneuploi’die, s. f. / aneuploidy. [Qr. an = priv.; euploos = favorabil; eidos = forma.] Număr anormal de cromozomi, în plus (ex.: trisomie) sau în minus (ex.: mono-somie). ANEURINĂ, s. f. / aneurine, s. f. / aneurin. Sin.: vitamină B, (v.). ANEUSOMIE. Var. pentru aneuzomie (v.). ANEUZOMIC, adj. / aneusomique, adj. / aneusomic. [Qr. an = priv.; eu = bun; (khroma, -atos = culoare); soma, -atos = corp] Care se referă la anomaliliile cromozomiale. V. şi aneuzomie. ANEUZOMIE, s. f. / aneusomie, s. f. / aneusomy. [Qr. an = priv.; eu = bun; (khroma, -atos = culoare); soma, -atos = corp.] Termen generic pentru anomaliile numerice ale cromozomilor sau orice anomalie cantitativă a materialului cromozo-mial. Var.: aneusomie. ANEVRISM, s. n. / anevrisme, anevrysme, s. m. / aneurysm, arteryectasis. [Qr. aneurysma = lărgire, dilataţie, de la aneurynein = a dilata.] Formaţiune vasculară cu aspect tumoral, localizată pe traiectul unei artere, care apare prin dilataţia pereţilor arteriali şi comunică cu lumenul acesteia. A. include sânge şi, ca urmare a stazei acestuia, cheaguri sanguine organizate sau nu. A. apar în zone arteriale în care scade rezistenţa peretelui arterial (din cauza unei leziuni organice, a unei malformaţii sau a unui traumatism) şi/sau creşte presiunea sanguină. Se disting numeroase tipuri de a., denumite îndeosebi în funcţie de localizare, dar şi în raport cu particularităţile anatomopatologice sau, uneori, etiologice. V. în continuare. ANEVRISM ARTERIAL INTRACEREBRAL / anevrisme arteriel intracerebral / intracranial aneurysm. Malformaţie sacciformă sau fuziformă, pediculată sau nu, a unei artere intracraniene localizată, de regulă, la baza creierului, la nivelul ‘hexagonului arterial Willis sau pe trunchiul vertebrobazilar. A. a. i. este generator de hemoragii meningiene sau meningocerebrale. ANEVRISM ARTERIOVENOS / anevrisme arterioveineux / arteriovenous fistula. Comunicare permanentă a unei artere şi a unei vene prin intermediul unui sac anevrismal. în cazul a. a. pulmonar se produce o comunicare patologică între ra- 191 ANEVRISM CIRSOID ANGINĂ murile arterei pulmonare şi ale venelor pulmonare. Comunicarea poate fi simplă (fistulă) sau prin pungă muitiiobulară (angiom sau hemangiom pulmonar). ANEVRISM CIRSOID / anevrisme cirsoVde 7 cirsoid aneurysm. Dilataţie cu alungirea trunchiurilor şi ramurilor unuia sau mai multor teritorii arteriale şi venoase, care are drept consecinţă stabilirea unei comunicări anormale şi facile între sistemul arterial şi cel venos. ANEVRISM DISECANT / anevrisme dissequant / dissecting aneurysm. Cavitate dezvoltată în grosimea peretelui arterial pe o lungime variabilă. A. d. se produce la nivelul tunicii medii a vasului, între tunica internă şi cea externă, care sunt decolate de către sângele care pătrunde la nivelul unei rupturi a tunicii interne. Pentru a. d. al aortei, v. disecţie aortică. ANEVRISM FALS / anevrisme faux / false aneurysm. Tumoră vasculară determinată de organizarea, în contact cu o leziune arterială, a unui hematom care constituie un sac fals, comunicant cu artera printr-un colet. ANEVRISM FUZIFORM / anevrisme fusiforme / fusiform aneurysm. "A. în care peretele vasului sanguin se dilată mai mult sau mai puţin egal, rezultând o dilataţie cilindrică. ANEVRISM MICOTIC / anevrisme mycotique / mycotic aneurysm. Termen engl. pentru desemnarea a. infecţioase de origine bacteriană. Denumirea este improprie, deoarece cauza a. nu este o "micoză. ANEVRISM SACCIFORM / anevrisme sacciforme / saccular or sacculated aneurysm. "A. de forma unei pungi care atârnă de o parte a peretelui unei artere şi comunică cu aceasta printr-un colet (canal) strâmt. Este, de obicei, consecinţa unui traumatism. ANEVRISM VENTRICULAR / anevrisme ventriculaire / ventricular aneurysm. Dilataţie a peretelui unui ventricul cardiac - practic întotdeauna ventriculul stâng - la nivelul unei cicatrice după un "infarct. ANEVRISMECTOMIE, s. f. / anevrismectomie, s. f. / aneurys-mectomy. [Gr. aneurysma = lărgire, dilataţie, de la aneury-nein = a dilata; ektome = e^cizie.] îndepărtare chirurgicală a sacului unui "anevrism. ANEVRISMOPLASTIE, s. f. / anevrysmoplastie, s. f. / aneurysmoplastia. [Qr. aneurysma = lărgire, dilataţie, de la aneurynein = a dilata; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Sin.: anevrismorafie (v.). ANEVRISMORAFIE, s. f. / anevrysmorraphie, s. f. / aneurys-morrhaphy. [Gr. aneurysma = lărgire, dilataţie, de la aneurynein = a dilata; rhaphe = sutură.] Termen generic pentru diferitele tehnici de tratament chirurgical al "anevrismelor. Constă în deschiderea pungii anevrismale, urmată de sutura, din interiorul acesteia, a orificiilor arteriale care se deschid local. Uneori, în caz de anevrism fuziform se practică a. reconstitu-tivă, cu refacerea arterei, prin diverse procedee. Sin.: anevris-moplastie. ANEXE, s. f. pl. / annexes, s. f. pl. / adnexa. [Lat. adnexus (annexus) = legătură, de la adnectere (annectere) = a lega, a uni (ad = către, lângă; nectere = a lega, a împleti).] Ţesuturi, formaţiuni sau organe a căror acţiune se însumează cu cea a altor organe, în cadrul unei formaţiuni comune. Ex.: părul şi unghiile sunt a. ale pielii. ANEXE EMBRIONARE / annexes de l’embryon / embryo adnexa. Organe care asigură funcţiile vitale ale fătului: vezicula ombilicală, amniosul, alantoida, placenta şi cordonul ombilical. ANEXE UTERINE / annexes de l’uterus / uterus adnexa. Ansamblul constituit de către ovare, trompe uterine şi ligamentele uterului. ANEXECTOMIE, s. f. / annexectomie, s. f. / annexectomy. Ablaţia chirurgicală uni- sau bilaterală a "anexelor uterine. ANEXIAL, adj. / annexiel, adj. / annexiel. Care se referă, priveşte "anexele uterine. ANEXINE, s. f. pl. / annexines, s. f. pl. / annexins. Familie de proteine Ca2'-dependente care fixează o serie de fos-folipide. Prima a. identificată (1978) a fost sinexina (cu rol în fuziunea granulelor de secreţie cu membrana plasmatică a celulelor glandulare). Ulterior au fost izolate şi alte a., printre care: lipocortinele l-VI, endoxinele l-ll, calpactinal, proteina p68, calelectrinele I, II şi III. Aceste proteine sunt compuse, • fiecare, din circa 70 de aminoacizi şi prezintă 4 grupe identice de 17 aminoacizi, în domeniul C-terminal, ansamblu denumit "comp endoxină". Restul moleculei, de la nivelul N-ter-minal variază de la o a. la alta. Printre funcţiile a. se includ: rolul în medierea semnalelor de Ca2' intracelulare, agregarea veziculelor cu biomembranele şi formarea de canale ionice. Unele a. inhibă activitatea fosfolipazei A (v. fosfolipază) blocând astfel sinteza "prostaglandinelor şi a altor derivaţi ai "acidului arahidonic. ANEXITĂ, s. f. / annexite, s. f. / adnexitis. [Lat. adnexus (annexus) = legătură, de la adnectere (annectere) = a lega, a uni (ad = către, lângă; nectere = a lega, a împleti); -ită.] Inflamaţia "anexelor uterine. Din motive de localizare a procesului inflamator se utilizează mai frecvent termenul de "salpingo-ovarită. ANGAJAMENT CEREBRAL / engagement cerebral / cerebral herniation. Sin.: hernie cerebrală (v.). ANGAJARE, s. f. / engagement, s. m. / herniation, engagement. 1) A. amigdaliană, coborârea amigdalelor cerebeloase sub nivelul găurii occipitale, în canalul medular cervical. 2) A. cerebrală, deplasarea sau ectopia unui element anatomic ence-falic din locaşul osteodural corespunzător; reprezintă una dintre principalele complicaţii ale "hipertensiunii intracraniene. 3) A. temporală, hernia segmentului infero-intern al lobului temporal în fosa cerebeloasă, între pedunculul cerebral corespunzător şi marginea liberă a cortului cerebelului. 4) în obstetrică, depăşirea de către "prezentaţie a strâmtorii pelvine superioare şi începerea coborârii în canalul pelvin. ANGEITĂ, s. f. / angeite, angiite, s. f. / angeitis. [Qr. angeion = vas; -ită.] Denumire generală pentru toate inflamabile vasculare: arterită, flebită, limfangită etc. Sin.: vascu-larită. ANGEITĂ ALERGICĂ / angeite allergique / hypersensitivity angeitis. Termen care cuprinde un număr de sindroame cu aspecte clinice variate, dar cu următoarele caracteristici comune: 1) aspectul leziunilor vaselor mici (necroză fibrilară a pereţilor şi infiltraţie perivasculară polimorfă, îndeosebi cu poli-nucleare alterate); 2) patogenie ("complexe imune precipitate în vase şi depuse pe endoteliu). ANGEITĂ GRANULOMATOASĂ DIFUZĂ / angeite granulo-mateuse diffuse / alergic granulomatosis. Sin.: sindrom Churg-Strauss (v.). ANGEITĂ NECROZANTĂ / angeite necrosante / necrotizing angeitis. Denumire generică sub care sunt reunite uneori *an-geita alergică, "periarterita nodoasă, "granulomatoza Wegener, "sindromul Cogan, "arterita gigantocelulară, precum şi o serie de leziuni vasculare difuze din sclerodermie, dermatomiozită, lupus eritematos diseminat, reumatism poliarticular acut şi poliartrită reumatoidă. ANGIECTAZIE, s. f. / angiectasie, s. f. / angiectasis. [gr. angeion = vas; ektasis = dilataţie.] Denumire generică prin care se desemnează toate dilataţiile vasculare. ANGINĂ, s. f. / angine, s. f. / angina, quinsy, sore throat. [Lat. angina = sufocare, de la angere = a strânge, a sufoca, sau gr. ankein = a sugruma.] Inflamaţie acută a istmului gâtului şi a faringelui, inclusiv a "amigdalelor. A. cuprinde 192 angină abdominală ANGIOCOLITĂ numeroase varietăţi, în funcţie de localizare şi de natura infecţiei. Ex.: a. tonsilară, a. faringiană, a. difterică etc. Termenul a. a fost utillizat în trecut pentru o serie de boli foarte diferite, care aveau drept caracteristică comună doar jena respiratorie însoţită de angoasă. în prezent, singura afecţiune neinflamatorie pentru care termenul de a. a persistat este *a. pectorală. Mai rar, este utilizat tot ca o excepţie termenul *a. intestinală. ANGINĂ ABDOMINALĂ / angine abdominale / abdominal angina. V. angor abdominal, def. 1. ANGINĂ DUGUET / angine de Duguet / Duguet’s angina. [Jean-Baptiste Nicolas Duguet, medic francez Ca 5lâpitau?c de (Paris, 1837-1914.] Semn patognomonic, dar tardiv al febrei tifoide: ulceraţii mici, ovalare superficiale, simetrice şi fugace la nivelul pilierilor şi vălului palatin. Apare în perioada de stare a febrei tifoide, în aproximativ a doua săptămână de boală. ANGINĂ FLEGMONOASĂ / angine phlegmoneuse / phleg-monous angina. Flegmon sau abces amigdalian. Uneori termenul^ denumeşte şi abcesul retrofaringian. ANGINĂ HENOCH / angine ulcero-necrotique de Henoch / Henoch’s angina. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, (Berlin, 1820-1910.] Sin.: angină ulceronecrotică (v.). ANGINĂ INTESTINALĂ / angine intestinale / intestinal angina. \A angor abdominal (2). ANGINĂ LUDWIG / angine de Ludwig / Ludwig’s angina. [Wiîhelm Friedrich von Ludwig, chirurg german, Stuttgart, 1790-1865.] Inflamaţie purulentă acută care începe cu un flegmon al spaţiului submandibular şi survine de obicei ca o consecinţă a unei infecţii odontogene (periodontita molarilor inferiori, extracţii dentare). Planşeul bucal este ridicat, infiltrat, dur şi foarte dureros, limba este împinsă şi ea în sus. Tume-fierea, induraţia şi roşeaţa se observă şi la nivelul tegumentelor regiunii submandibulare, având tendinţa să progreseze în jos spre laringe, unde edemul glotic şi compresiunea bazei Jimbii asupra laringelui pot determina o obstrucţie. ANGINĂ MONOCITARĂ / angine monocitare / infectious mononucleosis. Sin.: mononucleoză infecţioasă (v.). ANGINĂ PECTORALĂ / angor pectoris, angine de poitrine / angina pectoris. Sindrom caracterizat prin crize de dureri con-strictive la nivelul regiunii precordiale, acompaniate de *angoa-să şi, uneori, senzaţie de moarte iminentă. Durerile au patru caracteristici cardinale: a) sediu: retrosternal, cu iradieri în membrul superior stâng, gât, mandibulă, interscapular; b) circumstanţe: efort, emoţie, frig, după prânzuri; c) durată: scurtă (minute); d) răspuns rapid (1-3 minute) la nitroglicerină. Cauza a. p. este aproape totdeauna ateroscleroza arterelor coronare. Forme clinice de a. p.: 1) A. ac^tă coronariană febrilă, cu semne clinice analoge celor de *infarct miocardic şi cu semne electrocardiografice de ischemie, fără undă de necroză. 2) A. de decubitus, în care crizele survin spontan, noaptea, şi sunt mai lungi decât cele din angorul de efort. Indică adesea iminenţa unui infarct miocardic. 3) A. instabilă, crize care se agravează rapid, devenind tot mai frecvente, lungi şi spontane. Electrocardiografie se observă semne de ischemie, iar *coronarografia relevă stenoză importantă, proximală a uneia sau mai multor artere coronare. Denumită şi stare de rău anginos, a. i. are o evoluţie gravă, cu risc de infarct şi moarte subită. Soluţii terapeutice: *pontaj coronarian sau *angioplastie. 4) A. intricată, coexistă cu dureri de origine digestivă sau rahidiană. 5) A. reflexă, prin durere extracardiacă cu repercusiuni asupra plexului cardiac sau a arterelor coronare. 6) A. spastică, prin contracţie segmentară a unei artere coronare şi având, în general, aspectul clinic al *a. Prinzmetal. Sin.: angină de piept, angor pectoris, boală Heberden, (def. 1), stenocardie. V. şi sindrom de ischemie-leziune. ANGINĂ PRINZMETAL / angor de Prinzmetal / Prinzmetal’s angina, variant angina pectoris. [Myron Frinzmeial, cardiolog american, 1908 - 1987.] Formă de angină pectorală caracterizată prin crize dureroase foarte violente, spontane, prelungite, survenind de mai multe ori pe zi, uneori la oră fixă, dimineaţa şi seara. Se acompaniază cu o supradenivelare tranzitorie a intervalului ST pe electrocardiogramă. în circa jumătate din cazuri, crizele se însoţesc de tulburări de ritm pasagere (extrasistole, bloc atrioventricular sau tahicardie ventriculară), iar în o treime din cazuri a. p. se complică cu *infarct miocardic. Sin.: angină vasospastică, sindrom Prinzmetal. V. şi angină pectorală. ANGINĂ PSEUDOMEMBRANOASĂ / angine pseudo-membra-neuse / pseudomembranous angina. Denumire generică pentru toate a. în care se produce un exsudat pseudomem-branos. A. p. tipică este cea provocată de bacilul Loffler, agentul patogen în *difterie. Mai rar, a. p. este produsă de streptococ, pneumococ sau stafilococ, fiind denumită în aceste cazuri a. pseudodifterică. ANGINĂ ULCERONECROTICĂ / angine ulcero-necrotique / angina necrotica. A. survenită la debutul unei scarlatine grave. Se caracterizează prin producerea unei plăci gri de ţesut necrozat, a cărui desprindere creează o ulceraţie sângerândă, cu tendinţă de extindere în profunzime. Prognosticul a. u. este totdeauna grav. Sin.: angină Henoch. ANGINĂ VINCENT / angine de Vincent / Vincent’s angina. [Jean Hyacinthe Vincent, Bacteriolog şi epidemiolog francez, profesor la Paris, 1862-1950.] Sin.: infecţie Vincent (v.). ANGIOBLAST, s. n. / angioblaste, s. m. / angioblast. [Qr. angeion = vas; blastos = germen.] Celulă embrionară generatoare a endoteliului cu destinaţie vasculară. ANGIOBLASTOM, s. n. / angioblastome, s. m. / angioblas-toma. [Qr. angeion = vas; blastos = germen; -oma.] Sin.: hemangioblastom (v.). ANGIOCARDIOGRAFIE, s. f. / angiocardiographie, s. f. / angiocardiography. J Qr. angeion = vas; kardia = inimă; graphein = a scrie.] înregistrare, cu o cadenţă rapidă, a unei serii de radiografii ale cavităţilor inimii şi ale vaselor mari de la baza inimii, după injectarea unui *mediu de contrast, intravenos sau direct în cavităţile cardiace drepte, cu ajutorul unei sonde introduse pe cale venoasă (cardioangiografie). în cazul a. sau cardioangiografiei selective, o parte din cavităţile cardiace, artera pulmonară sau aorta sunt opacifiate exclusiv prin injectarea in situ a unui mediu de contrast, în cursul *cate-terismului cardiac. ANGIOCARDIOGRAMĂ, s. f. / angiocardiogramme, s. m. / an-giocardiogram. Seria de clişee radiografice obţinute în cursul unei *angiocardiografii. ANGIOCOLECISTITĂ, s. f. / angiocholecystite, s. f. / angio-cholecystitis. [Qr. angeion = vas; khole = Bilă; kystis = sac, vezică, -ită] Asocierea unei *angiocolite cu o *colecistită. ANGIOCOLECISTOGRAFIE, s. f. / angiocholecystographie, s. f. / angiocholecystography. [Qr. angeion = vas; khole = Bilă; kystis = sac, vezică; graphein = a scrie.J Sin.: colan-giografie (v.). ANGIOCOLEGRAFIE, s. f. / angiocholegraphie, s. f. / angio-cholegraphy. [Qr. angeion = vas; khole = Bilă; graphein = a scrie] S\r\r colangiografie (v.). ANGIOCOLITĂ, s. f. / angiocholite, s. f. / cholangitis. [Qr. angeion = vas; kolon = intestin gros; -ită] Inflamaţia canalelor biliare, extra- sau intrahepatice, în mod obişnuit din cauza unei obstrucţii mai mult sau mai puţin complete a căilor biliare principale, cel mai frecvent asociată unei colecistite liti-azice. Poate surveni şi în cursul unei maladii infecţioase (ex.: în cazul febrei tifoide). 193 ANGIODERMITĂ PURPURICĂ Şl PIGMENTARĂ FAVRE-CHAIX ANGIOPLASTIE ANGIODERMITĂ PURPURICĂ Şl PIGMENTARĂ FAVRE-CHAIX / a.ngiodermite purpurique st pigmentee de Favre et Chaix / purpurie pigmented dermatitis of Favre and Chaix. Sin.: der-mită Favre-Chaix. ANGIODIATERMIE, s. f. / angiodiathermie, s. f. / angio-diathermy. [Qr. angeion - vas; (fia = prin; tfermos = căldură] Procedeu de destrucţie a vaselor prin *diatermie. A. se aplică îndeosebi la nivelul arterelor ciliare lungi posterioare, în *glau-com, în scopul diminuării secreţiei de umoare apoasă. ANGOR DE DECUBITUS / angor de decubitus / decubitus angina. V. angină pectorală, def. 2. ANGIOFLUOROGRAFIE, s. f. / angiofluorographie, s. f. / angiofluorography. [Gr. angeion = vas; spat fluor, pe care s-a observat prima dată feno-menul de fluorescentă, ain lat. fluor, -oris = curgere, fluor; gr. graphein = a scrie.] Procedeu de obţinere a imaginii fundului de ochi după injecţia intrave-noasă de *fluoresceină. A. permite punerea în evidenţă a vaselor retiniene şi coroidiene. ANGIOGENEZĂ, s. f. / angiogenese, s. f. / angiogenesis. [Qr. angeion = vas; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Dezvoltarea de vase sanguine noi în condiţii normale sau patologice. în principiu se recomandă utilizarea termenului de angiogeneză în cazul implantării placentei sau în procesele de reparaţie tisulară, iar cel de neo-angiogeneză în stări patologice precum creşterea tumorală şi dezvoltarea . metastazelor. în realitate, este preferat pentru ambele situaţii termenul de angiogeneză. A. se află sub dependenţa a două grupe de factori, inductori şl inhibitori. Factorii inductori sau angiogenici principali sunt următorii: VEGF (Vascular Endothe-lial Growth Factor), FGF (Fibroblast Growth Factor) şi angiopoietina. Inhibitorii angiogenezei sunt: interferonul a, trom-bospondina 1, endostatina, angiostatina ca şl o serie de pro-teaze care degradează matricea extracelulară. Cunoaşterea procesului de a. are două direcţii de aplicaţii certe: 1) în oncologie, utilizarea unor inhibitori ai a. pentru combaterea dezvoltării tumorale, îndeosebi a procesului de metastazare; 2) In cardiologie, dimpotrivă, stimularea a. pentru ameliorarea revascularizaţiei miocardice, la coronarieni, sau a celei a membrelor inferioare la arteritici. ANGIOGENINĂ, s. f. / angiogenine, s. f. / angiogenin. [Qr. angeion = vas; gennan = a produce; -ină.] V. proteine angio-genice, def. 3. ANGIOGRAFIE, s. f. / angiographie, s. f. / angiography. [Qr. angeion = vas; graphein = a scrie.] * Radiografia vaselor sanguine după injectarea unui ‘mediu de contrast. V. angiografie numerică. ANGIOGRAFIE DIGITALĂ / angiographie digitale / digital angiography. Sin.: angiografie numerică (v.). ANGIOGRAFIE NUMERICA / angiographie numerique / digital angiography. Procedeu radiologie de examinare a vaselor sanguine opacifiate cu un *mediu de contrast. Imaginea captată de o videocameră este transformată în semnal electric, apoi convertită într-o serie de cifre de un calculator (digitali-zare sau digitizare). Imaginea este apoi restituită, cu accentuarea contrastului vaselor opacifiate şi ştergerea umbrei ţesuturilor vecine. Avantaje: evitarea puncţiei şi a cateterismului arterial; calitatea foarte bună a imaginii consecutiv tratamentului semnalelor la calculator. Sin.: angiografie digitală. ANGIOKERATOM, s. n. / angiokeratome, s. m. / angioke-ratoma. [Qr. angeion = vas; keras, keratos = corn; -orna.J Leziune caracterizată prin asocierea unei proliferări vasculare (‘angiom sau *telangiectazie) cu o hiperplazie epidermică cu hiperkeratoză. Se disting mai multe forme circumscrise sau difuze. V. şi boală Fabry. ANGIOLOGIE, s. f. / angiologie, angelologie, s. f. / angiology. [Qr. angeion = vas; logos = ştiinţa.] Studiul vaselor şi al afecţiunilor acestora. ANGIOM, s. n. / angiome, s. m. / angloma. [Qr. angeion = vas; -oma.] Tumoră vasculară circumscrisă, congenitală sau dobândită, cu originea în capilarele sanguine (‘hemangiom) sau limfatice (‘limfangiom), dezvoltată din celule endoteliale (angioendoteliom) sau din pericite (angiopericitom). Poate avea diferite localizări. V. în continuare. ANGIOM STELAT / angiome stellaire, naevus vasculaire / spider angioma. Semn cutanat sub formă de punct central de culoare roşu aprins, de la care pornesc arborizaţii telan-giectazice sub formă de “pânză de păianjen”. ANGIOMATOZĂ, s. f. / angiomatose, s. f. / angiomatosis. [Qr. angeion = vas; -oma; -oză.] Boală, adesea congenitală sau genetică, manifestată prin formarea de ‘angioame multiple cutanate, meningiene, retiniene etc. ANGIOMATOZĂ CEREBRALĂ / angiomatose cerebrale / cerebral angiomatosis. Tip de a. caracterizată prin prezenţa de angioame multiple calcificate situate pe faţa internă a craniului, în regiunile temporală şi occipitală. Se manifestă prin a-rieraţie mentală şi, frecvent, prin crize de epilepsie. ANGIOMATOZĂ FACIO-RETINO-TALAMO-DIENCEFALICĂ / angiomatose facio-retino-thalamo-diencephalique / neuro-retinoangiomatosis syndrome. Sin.: sindrom Bonnet-Blanc-Dechaume (v.). ANGIOMATOZĂ HEMORAGICĂ FAMILIALĂ / angiomatose hemorragique familiale / Rendu-Osler-Weber disease. Sin.: boală Rendu-Osler (v.). ANGIOMATOZĂ MEDULO-CUTANATĂ / angiomatose medullo-cutanee / Cobb’s syndrome. Sin.: sindrom Cobb (v.). ANGIOMATOZĂ RETINOCEREBELOASĂ / angiomatose retino-cerebelleuse / retinocerebellar angiomatosis. V. boală Undau. ANGIOMIOLIPOM, s. n. / angiomyolipome, s. m. / angiomyo- lipoma. *Mezenchimom benign în care se asociază un angiom şi un lipom. ANGIOMIOM, s. n. / angiomyome, s. m. / angiomyoma. [Qr. angeion = vas; mys, myos = muşchi; -oma.] Tumoră benignă formată din fibre musculare netede şi numeroase vase. ANGIOMIONEURINOM, s. n. / angioneuromyome, s. m. / angiomyoneuroma. [Qr. angeion = vas; mys, myos = muşchi; neuron^ = nerv; -oma.] Sin.: tumoră glomică (v.). ANGIONECROZĂ, s. f. / angionecrose, s. f. / angionecrosis. [Qr. angeion = vas; nekrosis = mortificare, de la nekros = moarte.] ‘Necroza pereţilor unui vas. ANGIOPATIE, s. f. / angiopathie, s. f. / angiopathy. [Qr. angeion = vas; pathos = 6oală.] Denumire generică pentru afecţiunile vasculare. ANGIOPATIE AMILOIDĂ / angiopathie amyloîde / amyloid angiopathy. ‘Amiloidoză vasculară afectând arterele de calibru mic şi mijlociu de la nivelul leptomeningelor şi cortexului cerebral. Aceste leziuni pot fi cauza unor microinfarcte sau hemoragii. Evoluţia bolii este variabilă, de la forme asimpto-matice, la ‘accidente vasculare cerebrale (stroke) sau demenţă. A. a. apare aproape exclusiv după 60 de ani şi este prezentă la circa 80% dintre pacienţii suferind de ‘boala Alzheimer. Au fost descrise, rar, cazuri familiale cu transmisie autozomal dominantă. ANGIOPLASTIE, s. f. / angioplastie, s. f. / angioplasty. [Qr. angeion = vas; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Procedeu chirurgical de refacere a continuităţii sau de remodelare a unui vas. Poate consta în sutură, dezob-strucţie, dilatare. 194 ANGI0PLAST1E TRANSLUM1NALĂ PERCUTANĂ ANHIDRAZĂ ANGIOPLASTIE TRANSLUMINALĂ PERCUTANĂ / angio-plastie transluminale percutanee / percutaneous translu-minal angioplasty. Procedeu de dilatare a unei artere îngustate cu ajutorul unei sonde cu balonaş. ANGIOPNEUMOGRAFIE, s. f. / angiopneumographie, s. f. / angiopneumography. Examenul radiologie al vaselor pulmonare după injectarea unui produs de contrast pe cale venoasă sau prin cateterism al inimii drepte. ANGIOSARCOM, s. n. / anglosarcome, s. m. / angiosarco-ma. [Qr. angeion = vas; sarx, sarkos = came; -oma.] *Sar-com rezultat prin proliferare celulară derivată din elementele conjunctive ale vaselor sanguine. ANGIOSCOP, s. n. / angioscope, s. m. / angioscope. [Gr. angeion = vas; skopos = oBservator, de Ca skopein = a vedea, a etamina] *Fibroscop adaptat pentru examenul intravascular. ANGIOSCOTOM, s. n. / angioscotome, s. m. / angiosco-toma. *Scotom central cauzat de umbra vaselor sanguine ale 'retinei. ANGIOSCINTIGRAFIE, s. f. / angioscintigraphie, s. f. / angio-scintigraphy. [Qr. angeion = vas; Cat. scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Studiu scintigrafic al inimii şi vaselor mari cu ajutorul unui radioizotop emiţător de radiaţii (ex.: 99mŢc) introdus în circulaţia sanguină prin injectare. Sin.: gama-angiografie. ANGIOSPASM, s. n. / angiospasme, s. m. / angiospasm. [Qr. angeion = vas; spasmos = contracţie.] Spasm vascular care interesează în special arterele mici şi induce o 'ischemie localizată în teritoriul corespunzător vaselor afectate. în cazul vaselor mari, a. poate determina o creştere a presiunii arteriale. A. este un factor patogenic în unele afecţiuni ca infarctul de miocard, accidentele vasculare cerebrale, retinopatii etc. ANGIOSPASTIC, adj. / angiospastique, adj. / angiospastic. [Qr. angeion = vas; Cat. spasticus, gr. spastikos = care trage înăuntm, de Ca gr. spân = a trage.] Despre o boală care se însoţeşte de spasme vasculare ('angiospasme). ANGIOSTATINĂ, s. f. / angiostatine, s. f. / angiostatin. Proteină izolată în urina şoarecelui canceros. A. inhibă 'angio-geneza şi structural reprezintă un fragment de *fibrinolizină. ANGIOSTENOZĂ, s. f. / angiostenose, s. f. / angiostenosis. [Qr. angeion = vas; stenosis = strâmtare, îngustare, de Ca stenos = strâmt, îngust.] îngustare a vaselor sanguine. ANGIOSTOMIE, s. f. / angiostomie, s. f. / angiostomy. [Qr. angeion = vas; stoma, -atos = gură.] Deschidere chirurgicală a unui vas sanguin, în scopul introducerii unei sonde sau ca prim timp într-o operaţie plastică. ANGIOSTRONGILOZĂ, s. f. / angiostrongylose, s. f. / angio-strongylosis, angiostrongyliasis. Meningită benignă cu eozi-nofile, vindecabilă în general spontan. Este determinată de larva viermilor din specia Angiostrongylus cantonensis. Infestarea omului se poate produce după consumul de melci, crabi etc. ANGIOTENSINAZĂ, s. f. / angiotensinase, s. f. / angiotensi-nase. [Qr. angeion = vas; Cat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda; -ină; -ază.] Enzimă proteolitică prezentă în mod normal în sânge şi în diferite ţesuturi. A. provoacă inactivarea prin hidroliză a *angiotensinei II. ANGIOTENSINĂ, s. f. / angiotensine, angiotonine, hyper-tensine, s. f. / anglotensin, angiotonin, hypertensin. [Termenul a rezuCtat din doua sin. anterioare: angiotoninâ şi fiiper-tensină; din gr. angeion = vas; Cat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda; -ină.] Produs al acţiunii 'reninei asupra *angiotensinogenului. Au fost descrise mai multe a.: 1) A. I este un decapeptid care, sub acţiunea 'enzimei de conversie, se transformă într-un octapeptid (aminoacizii 1-8 ai a. I) denu- mit a. II. 2) A. II este cel mai puternic vasopresor cunoscut, care stimulează secreţia de aldosteron a suprarenalei şi exercită, de asemenea, o acţiune la nivelul sistemului nervos central şi periferic. A. II posedă receptorii specifici A^ şi AT2 (cu subtipuri). 3) A. III, heptapeptid (aminoacizii 2-8 ai a. I), rezultă din a. II sub acţiunea aminopeptidazei A şi acţionează tot prin intermediul receptorilor A^ şi AT2. 4) A. IV, hexa-peptid (aminoacizii 3-8 ai a. I), rezultă din a. III şi acţionează prin intermediul receptorilor AT4. V. şi tab. const. endocrinol. ANGIOTENSINOGEN, s. m. / angiotensinogene, s. m. / angio-tensinogen. [Qr. angeion = vas; Cat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda; -ină; gr. gennan = a produce.] Alfa2-globulină de origine hepatică, element precursor al 'angio-tensinei. ANGIOTOMOGRAFIE, s. f. / angiotomographie, s. f. / angio-tomography. Ansamblul clişeelor tomografice realizate în cursul unei 'angiografii. ANGIOTONIE, s. f. / angiotonie, s. f. / angiotonia. Sin.: vaso-tonie (v.). ANGOASA, s. f. / angoisse, s. f. / anguish. [Jr. angoisse, din Cat. angustia = Coc strâmt, îngust.] 1) Senzaţie de constricţie în regiunea epigastrică, cu jenă respiratorie şi cardiacă, accelerarea respiraţiei şi pulsului, stare de rău general. Aceste reacţii, considerate de origine neurovegetativă, acompaniază formele severe de *anxietate. 2) în filosofia existenţială (existenţialism): stare de nelinişte care rezultă la fiinţa umană fie din libertatea sa şi presentimentul greşelii posibile (Kierkegaard), fie din insecuritatea sa la ameninţarea Neantului (Heidegger). ANGOR ABDOMINAL / angor abdominal / angor abdomina-lis. [Lat. angor, -oris = sufocare; abdomen, -inis: posiBil de Ca abdere = a ascunde, a tăinui şi omen, -minis = prevestire.] 1) Durere abdominală paroxistică şi angoasantă, observată în aortita abdominală. Sin.: angină abdominală. 2) Criză dureroasă cu sediul în regiunea mediană a abdomenului, surve-nind în general după mese, determinată de o insuficienţă circulatorie intermitentă a intestinului. Insuficienţa circulatorie este provocată de ateroscleroza obliterantă a originii arterei mezen-terice superioare, asociată frecvent cu stenoza trunchiului ce-liac şi a arterei mezenterice inferioare. Evoluţie, uneori forţată, spre *caşexie sau infarct intestinal. Var.: a. abdominalis. Sin.: angină intestinală, angor intestinal. ANGOR ABDOMINALIS. Var. pentru angor abdominal (v.). ANGOR INSTABIL / angor instable / instable angina. V. angină pectorală, def. 3. ANGOR INTESTINAL / angor intestinal / angor intestinalis. [Lat. angor, -oris = sufocare; intestinum = intestin, de Ca in-testinus = interior.] V. angor abdominal, def. 2. ANGOR PECTORIS / angor pectoris / angor pectoris. [Lat. angor, -oris = sufocare; pectus, -oris = piept.] Sin.: angină pectorală (v.). ÂNGSTROM, s. m. / Ângstrom, s. m. / Ângstrom. [Anders Jens Ângstrom, fizician şi astronom suedez, 1814-1874.] Unitate de lungime egală cu 10-™ m sau 0,1 nm. Simbol: A. Conform SI, se recomandă înlocuirea sa cu unitatea nanometru, egal cu 10 9 m. ANGUILLULA, s. f. / anguillule, s. f. / anguillula. [Lat. anguilla = ţipar, de Ca anguis = şarpe.] Sin.: Strongyloides (v.). ANGULUS, s. n. / angle, s. m. / angulus, angle. [Lat. angu-lus = ungfii, coCţ.] Sin.: unghi (v.). ANHEDONIE, s. f. / anhedonie, s. f. / anhedonia. [Qr. an = priv.; hedone = pCăcere.] Lipsa completă a plăcerii în cursul unor actewcare în mod normal o stimulează. ANHIDRAZĂ, s. f. / anhydrase, s. f. / anhydrase. [Qr. an = priv.; hydor, hydatos = apă; -ază.] Enzimă care catalizează scoaterea apei dintr-un compus. 195 ANHIDRAZĂ CARBONICĂ ANODIN ANHIDRAZĂ CARBONICĂ / anhvdrase carboniaue / carbonic anhydrase. Carboanhidrază, enzimă care scindează reversibil acidul carbonic în C02 şi apă. Are Mr de circa 30 kDa şi rol esenţial în menţinerea echilibrului acidobazic. Este prezentă în cantitate mare în eritrocite, unde contribuie la procesele de transport şi transfer ale C02. în anemiile hemolitice, ca o consecinţă a hemolizei, se acumulează în plasma sanguină şi trece în urină, deoarece are Mr relativ mică. ANHIDRIDĂ CARBONICĂ / anhydride carbonique / carbonic anhydride. Sin.: bioxid de carbon (v.). ANHIDROTIC, adj., s. n. / anhidrotique, adj., s. m. / anhi-drotic. [Qr. an - priv.; hidros = transpiraţie.] (Medicament) care diminuează secreţia sudorală. ANHIDROZĂ, s. f. / anhidrose, s. f. / anhidrosis. [Qr. an = priv.; hidros = transpiraţie; -oză.] Absenţa sau insuficienţa transpiraţiei. Poate fi anatomică (congenitală sau dobândită), ori funcţională (în diferite boli). ANHIST, adj. / anhiste, adj. / anhistic, anhistous. [Qr. an = priv.; histos = ţesătură, ţesut.] Sin.: acelular (v.). ANICTERIC, adj. / anicterique, adj. / anicteric. [Qr. an = priv.; ikteros = gălbenare, icter.] Care nu se însoţeşte de *icter. ANILINĂ, s. f. / aniline, s. f. / aniline. [Qerm. Anilin de ta Anii = indigo, în arabă -al-nil.] Lichid uleios toxic, incolor, cu formula C6H5NH2, obţinut îndeoseoi din nitrobenzen. A. este utilizată ca bază pentru obţinerea de numeroşi derivaţi utilizaţi în calitate de coloranţi în industria textilă, în fabricarea de cerneluri şi vopsele, ca şi în microscopia optică. V. şi anilism. ANILINGUS, s. n. / anilingus, s. m. / anilingus. [Lat. anus = şezut; Ungere = a linge.] Aberaţie sexuală constând în excitarea anusului cu limba sau cu buzele. ANILINISM. Var pentru anilism (v.). ANILISM, s. n. / anilisme, s. m. / anilism. [Qerm. Anilin, de la Anii = indigo, în arabă -al-nil; -ism.] Intoxicaţie cu anilină, produs aromatic utilizat ca bază pentru numeroşi coloranţi. Poate fi profesională sau accidentală, acută sau cronică, şi se manifestă prin fenomene nervoase, hematologice (anemie) şi tulburări digestive. Var.: anilinism. ANIMAL, adj., s. n. / animal, adj., s. m. / animal. [Lat. animal = fiinţă vie, animat, de ta anima = suflet, răsuftare.] 1) Organism viu, având senzaţii, mişcări voluntare şi necesitând pentru existenţă oxigen şi hrană organică. 2) Care aparţine organismelor. Animalele constituie o sursă importantă de modele experimentale: a) a. de control, care a fost tratat în condiţii asemănătoare celui supus experimentării; b) a. lui Houssay, căruia i s-au extirpat hipofiza şi pancreasul; c) a. hiperfagic, cu nucleul ventromedian al hipotalamusului distrus; d) a. spinal, cu măduva spinării secţionată, deci fără comunicare cu creierul; e) a. transgenic, v. transgenic. ANION, s. m. / anion, s. m. / anion. [Qr. ana = în sus; ion = migrator, călător, de ta ienai = a merge.] 1) Ion încărcat negativ care în timpul electrolizei se deplasează către anod. Se formează prin disocierea unei molecule de electrolit. în compoziţia sărurilor, radicalii acizi sunt a. Principalii a. plasmatici sunt clorul (CI") şi a. bicarbonic (HCOJ). 2) Atom sau grup de atomi cu sarcină negativă. ANION SUPEROXID / anion superoxyde / superoxide anion. Moleculă de oxigen care, purtând un electron suplimentar, constituie un radical liber. Simbol: OJ-. Generat în interiorul *granulocitelor şi *monocitelor prin reducerea oxigenului molecular sub acţiunea unei oxidaze NADPH dependente, a. s. este foarte reactiv şi toxic. ANIRIDIA, s. f. / anirldie, s. f. / aniridia. [Qr. an = priv.; in-dos = iris.] Absenţa *irisului, de obicei bilaterală. A. este ereditară şi numai arareori completă, un rest din iris fiind vizibil prin *gonioscopie. ANITĂj s. f. / anite, s. f. / anusitis. [Lat. anus = şezut; -itâ = inftamaţie.] Maladie infiamatorie a canalului anal şi a marginii anusului. Deoarece canalul anal reprezintă rectul perineal, infecţiile limitate la această zonă ar putea fi incluse în cadrul *rectitelor. ANIZEICONIE, s. f. / aniseiconie, s. f. / aniseikonia. [Qr. an = priv.; isos = egal; eikon, -onos = imagine.] Inegalitate a imaginilor percepute de fiecare din cei doi ochi. Se deosebesc: 1) A. fiziologică, din cauza distanţelor diferite ale aceluiaşi 0-biect faţă de cele două retine, de valoare mică, imperceptibilă, cu rol în vederea steieoscopică. 2) A. patologică reprezintă consecinţa unei inegalităţi de refracţie între cei doi ochi. Ant.: izeiconie. ANIZOCARIOZĂ, s. f. / anisocaryose, s. f. / anisonucleosis. Variaţia diametrelor nucleelor celulare la celulele provenind dintr-o *suşă celulară bine definită. ANIZOCITOZĂ, s. f. / anisocytose, s. f. / anisocytosis. [Qr. an - priv.; isos = egal; kytos = celulă; -oză.] 1) Inegalitate a diametrelor celulare pentru un tip celular definit. 2) în particular, eterogenitate a diametrelor hematiilor pe frotiul sanguin (ex.: coexistenţa de *macrocite şi *microcite, cu aplatizarea *curbei Price-Jones). ANIZOCORIE, s. f. / anisocorie, s. f. / anisocoria. [Qr. an = priv.; isos = egal; kore = pupilă.] Inegalitate pupilară. Ant.: *izocorie. ANIZOCROMIE, s. f. / anisochromie, s. f. / anisochromia. [Qr. an = priv.; isos = egal; khroma, -atos = culoare.] Inegalitate a coloraţiei globulelor roşii. ANIZOFORIE, s. f. / anisophorie, s. f. / anisophoria. [Qr. an = priv.; isos = egal; phorein = a se simţi, a se comporta.] *Strabism latent. ANIZOGAMET, s.m. / Anisogamete, s.m. / anisogamete. Sin.: heterogamet (v.) ANIZOMETROPIE, s. f. / anisometropie, s. f. / anisometropia. [Qr. an = priv.; isos = egal; metron = măsură; ops, opos = văz, vedere.] *Ametropie asimetrică: viciu de refracţie cu formă şi grad diferit la cei doi ochi. ANIZOTROP, adj. / anlsotrope, adj. / anisotropic. [Qr. an -priv.; isos = egal; trope = întoarcere, de ta trepein = a întoarce.] Cu referire la un corp care prezintă proprietatea de anizotropie (v.). ANIZOTROPIE, s. f. / anisotropie, s. f. / anlsotropia. [Qr. an = priv.; isos = egal; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Calitate a unor corpuri cu structură internă ordonată (ex. ideal cristalele, cu excepţia celor din sistemul cubic) de a prezenta o variaţie a proprietăţilor lor fizice (coeziune, dilata-bilitate, conductivitate electrică, rezistenţă la tracţiune, viteză de propagare a sunetului, a luminii etc.) în funcţie de direcţie. A. poate fi observată şi în cazul unor structuri biologice cu un grad de ordonare moleculară. ANKILOSTOMIAZĂ. Var. pentru anchilostomiază (v.). ANKIRINĂ, s. f. / ankyrine, s. f. / ankyrin. [Qr. ankyra = ancoră; -ină.] Proteină globulară (200 kDa) care leagă *spec-trina cu proteinele membranare integrale (*banda III) la nivelul membranei plasmatice eritrocitare. Se găseşte în banda (4.1) la analiza proteinelor membranare prin *electroforeză în gel de poliacrilamidă. ANOD, s. m. / anode, s. f. / anode. [Qr. ana = în sus; hodos = cale, drum.] Electrod pozitiv. ANODIN, adj. / anodin, -e, adj. / anodyne. [Qr. an = priv.; odyne = durere.] Despre remediile destinate să calmeze durerea şi care nu acţionează asupra cauzei unei anumite boli. Prin extensie, indolor, benign, nepericulos şi, uneori, ţinând seama de sensul curent al cuvântului, fără importanţă, fără urmări. 196 anodonţie ANOSMIE ANODONŢIE, s. f. / anodonţie, s. f. / anodontia. [Qr. an = priv.; odous, odontos = dinte.] Absenţa completă a dinţilor temporari şi a dinţilor permanenţi, asociată uneori cu ‘displazia ectodermică ereditară, manifestată prin hipotricoză şi hipohi-droză. ANOFEL, s. m. / Anopheles, s. m. / Anopheles. [Qr. anophe-les = vătămător.] Gen de insecte (ţânţari) Diptere, Nemato-cere, care aparţin subfamiliei Ariofeline [Anophelinae). Include un număr mare de specii de ţânţari (circa 300). Femelele (he-matofage) sunt vectoare, prin înţepături, ale unor agenţi infec-ţioşi: arbovirusuri, Wuchereria bancroftL,diferite tipuri de *Plasmo-dium (falciparum, vivax, malariae şi ovale). ANOFELISM, s. n. / anophelisme, s. m. / anophelism. Infestarea unei regiuni geografice cu ţânţarii din genul *anofel, subfamilia Anophelinae. ANOFTALMIE, s. f. / anophtalmie, s. f. / anophthalmos. [Qr. an = priv.; ophthalmos = ochi.] Absenţa congenitală a ambilor ochi, spre deosebire de ‘monoftalmie, care înseamnă absenţa congenitală a unui ochi. ANOMALIE, s. f. / anomalie, s. f. / abnormality, anomaly, abnormity. [Lat., gr. anomalia = neregularitate, din Cat. anomalus, gr. anomos = neregulat (an - priv.; nomos = oSicei având forţă de Cege).] Modificare patologică, congenitală sau dobândită, îndeosebi a formei sau structurii unei formaţiuni anatomice şi, prin extensie, şi a poziţiei acesteia. Limita între normalitate şi a. este uneori convenţională. S-a propus să se considere a. variaţiile unui caracter situate în afara intervalului m ± 2T (m fiind valoarea medie a caracterului şi T abaterea standard, determinate pe un eşantion reprezentativ din populaţie). Devierile superioare lui m + 2T ar fi a. prin exces, iar cele inferioare lui m - 2T, a. prin defect. A. situate în afara intervalului m ± 3T pot fi denumite variaţii singulare, iar cele situate în afara intervalului m ± 4T, monstruozităţi. ANOMALIE CROMATICĂ. TIP HAR1. Sin.: protanomalie (v.). ANOMALIE CROMOZOMIALĂ / anomalie chromosomique / chromosome anomaly. Sin.: aberaţie cromozomială (v.). ANOMALIE METABOLICĂ / anomalie metabolique / metabolism abnormality. Incapacitatea organismului fie de a asigura catabolismul unei substanţe, fie de a sintetiza substanţe necesare vieţii sale. Cel mai frecvent a. m. este consecinţa absenţei sau deficitului unei enzime specifice, din cauza afectării expresiei unei gene. La om, un mare număr de a. m. au un caracter familial. Unele a. m. sunt decelabile in vitro, prin prelevarea de vilozităţi coriale, lichid amniotic sau sânge fetal. O serie de a. m., descoperite după naştere, sunt accesibile terapeuticii. V. şi diagnostic prenatal. ANOMALIE TIP DALTON / anomalie du type Dalton / anomaly type Dalton. [John Dalton, chimist, fizician şi naturalist englez, profesor la Mancfiester, care a studiat şi daltonismid, de care el însuşi suferea, 1766-1844.] Sin.: protanopie (v.). ANOMALOSCOP, s. n. / anomaloscope, s. m. / anomalo-scope. Instrument utilizat pentru testarea anomaliilor de percepţie vizuală a culorilor, cu ajutorul unor combinaţii de linii spectrale, obţinute la un ‘spectroscop cu viziune directă. ANOMER, s. m. / anomere, s. m. / anomer. Fiecare din cei doi izomeri ai unei oze care diferă prin dispunerea carbonului funcţiei reducătoare. ANOMERIE, s. f. / anomerie, s. f. / anomery. Coexistenţa a doi ‘anomeri ai aceleiaşi molecule de oză. Cei doi anomeri au cea mai mare parte a caracteristicilor identice, dar se deosebesc prin acţiunea lor asupra ‘luminii polarizate (v. dex-trogir şi levogir) ca şi prin unele proprietăţi biologice. De ex., doar anomerul (B al glucozei este activ în stimularea secreţiei pancreatice de insulină. O enzimă, mutarotaza poate cataliza conversia glucozei din forma a în p sau invers. Reacţia de conversie se poate produce şi pe cale non-enzimatică, dar mai lent. ANOMIE, s. f. / anomie, s. f. / anomia. [Qr. 1) an = priv.; onoma, -atos = denumire; 2) a - priv.; nomos = oBicei având forţă de lege.] 1) Formă de ‘afazie în care pacientul este incapabil să denumească obiectele, cu păstrarea capacităţii de a le recunoaşte şi utiliza. 2) Absenţa respectului pentru legi şi reguli specifice diferitelor instituţii. în acest caz, a. este expresia unui dezechilibru psihopatie. V. psihopatie. ANONICHIE, s. f. / anonychie, s. f. / anonychia. [Qr. an = priv.; onyx, -ykhos = ungfvie.] Absenţa tuturor unghiilor sau a unora dintre acestea, de obicei ‘congenitală şi ‘familială. ANOPIE, s. f. / anopie, s. f. / anopia. [Qr. an = priv.; ops, opos = văz, vedere.] Termen relativ vag cu următoarele semnificaţii: 1) Absenţa sau starea rudimentară (malformaţii) a ochilor. 2) Absenţa vederii. 3) Uneori sin. cu hipertropie (v.). ANOPLASTIE, s. f. / anoplastie, s. f. / anoplasty. Operaţie plastică sau de refacere a anusului sau a întregii regiuni anale. ANOPSIE, s. f. / anopsie, s. f. / anopsia. [Qr. an = priv.; opsis = vedere, aspect.] ‘Cecitate temporară care apare în cursul variaţiilor rapide de viteză (creştere sau reducere) sau în cursul acrobaţiilor. ANOREXIA NERVOSA / anorexia nervosa / anorexia ner-vosa. Sin.: anorexie mentală (v.). ANOREXIE, s. f. / anorexie, s. f. / anorexia. [Qr. an = priv.; orexis = apetit.] Diminuare marcată sau pierdere a apetitului. V. anorexie menta ă. ANOREXIE MENTALĂ / anorexie mentale / hysteric apepsia, anorexia nervosa. Diminuare sau abolire a alimentaţiei prin refuzul hranei sau pierderea apetitului, observată la bolnavii cu tulburări psihopatice, în ‘isterie sau în relaţie cu un conflict familial. Apare îndeosebi la tinerele între 15 şi 20 de ani determinând amenoree şi scădere în greutate care poate ajunge la ‘caşexie. Este de o rezistenţă extrem de mare la tratamente. Evoluţie imprevizibilă, dependentă de contextul familial. Se susţine că a/ m. ar putea fi în relaţie cu ‘sindromul Simmonds. Sin.: anorexia nervosa. ANOREXIGEN, adj., s. n. / anorexigene, adj., s. m. / anorexi-ant. [Qr. an = priv.; orexis = apetit; gennan = a produce.] 1) Care diminuează apetitul. 2) Medicament destinat reducerii senzaţiei de foame, utilizat în cura de slăbire cu precauţiile de rigoare. ANORGANIC, adj. / anorganique, adj. / inorganic. [Qr. an = priv.; lat. organicus, gr. organikos = referitor la un instrument, de la lat. organum, gr. organon = instrument, maşină.] 1) Element chimic neinclus într-o moleculă ce conţine carbon. Ex.: fosfor a. sau mineral. 2) Fenomen ce apare independent de o leziune a unui organ. Ex.: un suflu detectat la auscultaţia inimii care există fără leziuni orificiale sau miocardice. ANORHIDIE, s. f. / anorchidie, s. f. / anorchia. [Qr. an = priv.; orkhis, -idos = testicul] Absenţa congenitală a ambelor testicule la un subiect cu cariotip XY. V. şi monorhidie. ANORMAL, adj. / anormal, -ale, -aux, adj. / abnormal, ano-malous. [Lat. ab = îndepărtat de; norma = regulă.] Care este contrar structurii, poziţiei, funcţiei sau comportamentului ‘normal; care nu respectă norme sau legi. V. şi normal. ANOSMATIC, adj. / anosmatique, adj. / anosmatic. [Qr. an = aSsenţă; osmem = a simţi un miros] Despre vertebratele care nu au simţul odoratului. Este cazul cetaceelor. Ant.: micros-matic, macrosmatic. ANOSMIE, s. f. / anosmie, s. f. / anosmia. [Qr. an = priv.; osme = miros] Absenţa simţului odoratului (mirosului). Poate 197 ANOSODIAFORIE ANTECEDENTE fi periferică (leziuni la nivelul zonei olfactive) sau centrală (leziuni ale scoarţei cerebrale). ANOSODIAFORIE, s. f. / anosodiaphorie, s. f. / anosodi-aphoria. [Qr. a = priv.; nosos = Boala; diaphoria = diferenţă,] Indiferenţă afectivă pe care un subiect o manifestă faţă de o stare patologică proprie. Deşi ar putea prezenta interes, termenul este puţin utilizat, cel mult în cadrul *sindromului Babinski. V. şi anosognozie. ANOSOGNOZIE, s. f. / anosognosie, s. f. / anosognosia. [Gr. a = priv.; nosos = Boala; gnosis = percepere, cunoaştere, ae la gnonai = a cunoaşte.] Faptul de a nu fi conştient de propriile defecte. Termen ce desemnează îndeosebi ignorarea sau nerecunoaşterea de către un bolnav a tulburărilor sale. A. este foarte frecventă în cazul alterării funcţiilor denumite simbolice: ‘afazie Wernicke, ‘agnozie vizuală, hemiplegie stângă în cadrul ‘sindromului Babinski, ‘hemianopsie etc. V. şi sindrom Anton Babinski. ANOVULAŢIE, s. 1. / anovulation, s. f. / anovulation. [Qr. an = priv.; lat. ştiinţifică ovulum = ou mic, dim. de la ovum = ou.] Absenţa ‘ovulaţiei. ANOXEMIE, s. f. / anoxemie, anoxyemie, s. f. / anox(a)emia. [Qr. an = priv.; oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.] Termen discutabil, deoarece stricto sensu înseamnă absenţa oxigenului din sânge, eventualitate practic imposibilă. în aceste condiţii, a. poate desemna o *hipoxemie deosebit de severă. ANOXIE, s. f. / anoxie, s. f. / anoxia. [Qr. an = priv.; oxys = acru, oxigen] Stricto sensu, absenţa totală a oxigenului, dar termenul este utilizat frecvent în locul celui de ‘hipoxie. în principiu, a. în sens propriu reprezntă o întrerupere, de regulă localizată, a aportului de oxigen la nivelul unui ţesut, ca o consecinţă a unei opriri a circulaţiei sau a unei *anoxemii. Se pot distinge: 1) a. de altitudine, v. rău de munte; 2) a. anemică, prin scăderea concentraţiei de hemoglobină sau a numărului de eritrocite din sânge; 3) a. fulminantă, prin diminuarea rapidă a conţinutului de oxigen din sânge; 4) a. histo-toxică, prin perturbarea utilizării tisulare a oxigenului; 5) a. miocardică, prin insuficienţa acută a fluxului sanguin coronarian; 6) a. neonatală,- a nou-născutului; 7) a. stagnantă, rezultat al fluxului sanguin capilar inadecvat, având ca rezultat o extracţie anormală a oxigenului, a cărui presiune scade în ţesuturi. ANSA HENLE / anse de Henle / loop of Henle. [Friedrich Gustav Jakob Henle, anatomist german, profesor la Zuricfi, ULeidelBerg şi Qottingen, 1809-1885.] V. tub urinifer şi nefron. ANSĂ, s. f. / anse, s. f. / loop. NA: ansa, pl. ansae. [Lat. ansa = toartă, Buclă, fnel] 1) Structură anatomică în formă de buclă sau inel. 2) în bacteriologie, fir metalic (platină) terminat cu o buclă şi fixat pe o tijă metalică, utilizat pentru în-sămânţarea mediilor de cultură cu bacterii. ANSĂ INTESTINALĂ / anse intestinale / intestinal loop. Fiecare dintre cele 15-16 curburi, în formă de U, pe care le descriu jejunul şi ileonul. A. i. sunt cuprinse între cele două foiţe ale mezenterului, care le servesc, la nivelul părţii lor concave, ca mijloc pentru inserţie şi le furnizează nervi şi vase sanguine. Marginea convexă a a. i. este liberă în interiorul cavităţii abdominale. ANTAGONISM, s. n. / antagonisme, s. m. / antagonism. [Qr. antagonisma = poziţie, de la anti = contra, agonizomai = a lupta şi agon = luptă.] Opoziţie reciprocă între două acţiuni ale unor sisteme, organe, fenomene sau substanţe. Prin a. se diminuează sau se anulează efectele unor acţiuni. Tipuri de a.: 1) A. competitiv: diminuarea sau anularea efectelor unei substanţe (ex.: medicament sau moleculă hormonală endogenă) de către o altă substanţă. A. rezultă prin competiţia de legare la acelaşi tip de receptor, activat de prima şi inactivat sau blocat de a doua substanţă. Legarea se produce conform ‘legii maselor, ceea ce înseamnă că se va exprima efectul substanţei cu concentraţia moleculară mai mare. 2) A. medicamentos: acţiunea a două medicamente administrate împreună, ce poate avea ca rezultat diminuarea, anularea sau inversarea efectelor lor. Se produce prin mecanisme diferite: chimic de neutralizare, biochimic, a. competitiv sau necompetitiv. 3) A. microbian: relaţie în care o specie microbiană exercită o acţiune defavorabilă asupra uneia sau mai multor specii microbiene, cu care este asociată. 4) A. necompetitiv: reacţie prin care se împiedică o etapă care precedă formarea complexului *agonist-*receptor. ANTAGONIST, adj., s. m. / antagoniste, adj., s. m. / antagonist. [Qr. antagonistes = oponent, de la anti = contra, ago-nistes = luptător.] 1) Despre un muşchi a cărui acţiune este opusă acţiunii altui muşchi. 2) Despre un sistem, organ, fenomen sau substanţă care se opun unei anumite acţiuni. 3) Substanţă care, deşi se leagă la un ‘receptor, nu declanşează reacţiile de răspuns celular. A. competitivi sau blocanţi împiedică accesul ‘agoniştilor la receptori. între cele două extreme, agonişti şi a., există un spectru larg de agonişti şi a. parţiali, ce declanşează răspunsuri de intensitate scăzută. ANTAGONIST ADRENERGIC / antagoniste adrenergique / adrenoreceptor antagonist. Sin.: betablocant (v.). ANTAGONIST DOPAMINERGIC / antagoniste dopaminer-gique / dopamine receptor antagonist. ‘Antagonist competitiv al receptorilor ‘dopaminei. ‘Neurolepticele (clorpromazină, haloperidol) sunt antagonişti non-selectivi, blocând receptorii DA1 şi DA2, în timp ce metoclopramida şi salpirida sunt mai specifici, blocând DA2. ANTAGONIŞTI ADRENERGICI / antagonistes adrenergiques / adrenoreceptor antagonists. Antagonişti competitivi ai receptorilor pentru *noradrenalină. A. a. blochează selectiv fie ‘receptorii a-adrenergici, fie receptorii p-adrenergici. Cel mai cunoscut antagonist de receptori p este propranololul, care acţionează neselectiv. Dimpotrivă, acebutololul este blocant selectiv de receptori p 1. ANTAGONIŞTI DE CALCIU / antagonistes de calcium / cal-cium antagonists. Sin.: blocante de canale calcice (v.). ANTAGONIŞTI DOPAMINERGICI / antagonistes dopamin-ergiques / dopamine receptor antagonists. Antagonişti competitivi ai ‘receptorilor dopaminergici. A. d. pot fi de două tipuri, centrali şi periferici. ANTALGIC, adj., s. n. / antalgique, adj., s. m. / antalgic, anodyne. [Qr. anti = contra; algos = durere.] Care calmează durerea. Ex.: poziţie a., tratament a. Medicament cu această proprietate. ATAŞAMENT, s. n. / attachement, s. m. / attachment. în sens general, sentimentul de afecţiune sau de simpatie încercat pentru cineva. în med., ansamblul relaţiilor de dependenţă care leagă copilul mic de părinţii săi, sau de persoanele care substituie rolul parental. Studiul alterării a. prin despărţirea acestuia de mamă este o serioasă problemă de ‘etologie umană. ANTE MORTEM. [Lat. ante = înainte; mort, -rtis = moarte.] Locuţiune latină semnificând înainte de ‘moarte. ANTE PARTUM. [Lat. ante = înainte; partus = naştere, de la părere = a naşte.] Locuţiune latină semnificând înainte de ‘travaliu. ANTEBRAŢ, s. n. / avant-bras, s. m. / forearm. NA: ante-brachium. [Lat. ante = înainte; lat. brachium, gr. brakhion, -onos = Braţ.] Segment al membrului superior cuprins între cot şi pumn. ANTECEDENTE, s. n. pl. / antecedents, s. m. pl. / history. [Lat. antecedens, -ntis = antecedent, de la antecedere = a preceda (ante = înainte); cedere = a merge.] Toate faptele sau circumstanţele anterioare unei boli şi care privesc: i) sta- 198 anteflexie ANTIBIOTIC rea de sănătate a subiectului examinat (a. personale)] 2) a. familiei sale (a. familiale); 3) a. ascendenţilor săi (a. ereditare sau eredocolaterale). ANTEFLEXIE, s. f. / anteflexion, s. f. / anteflexion. [Lat. ante = înainte; flexio, -onis = îndoire, de ta flectere = a îndoi.] 1) Curbură anterioară exagerată a unui organ sau segment de organ. 2) Exagerarea anormală a *anteversiei ute-rine, astfel încât axul corpului uterin, prea flectat înainte, formează un unghi ascuţit cu axa colului. ANTEHELIX, s. n. / anthelix, s. m. / anthelix, antihelix. NA: anthelix. [Lat. ante = înainte; gr. helix = spirală.] Proeminenţa curbă a pavilionului urechi/, situată anterior faţă de *helix. ANTEHIPOFIZĂ, s. f. / antehypophyse, s. f. / anterior pitui-tary. NA: pars distalis adenohypo-physeos. [Lat. ante = înainte; gr. hypo = sub; physis = creştere, de ta phyein - a creşte.] V. hipofiză. ANTENATAL, adj. / antenatal, adj. / antenatal. [Lat. ante = înainte; natalis = de naştere, de ta natus = născut şi naşei = a se naşte.] Care precedă *naşterea. ANTEPOZIŢIE, s. f. / anteposition, s. f. / anteposition. [Lat. ante = înainte; positio, -onis = punere, de ta ponere = a pune.] Deplasare globală a unui organ 'anterior. Ex.: a. uterului înseamnă deplasarea înainte a uterului întreg, care conservă curbura sa normală. Pentru comparaţie, v. anteflexie şi anteversie. ANTEPULSIE, s. f. / antepulsion, s. f. / antepulsion. 1) Mişcare care poartă un organ, un membru sau o parte a unui membru, înainte, în plan frontal. 2) Atitudinea, poziţia capului care rezultă după această mişcare. V. şi lateropulsie, retropulsie. Sin.: propulsie. ANTERIOR, adj. / anterieur, -e, adj. / anterior. [Lat. anterior = mai înainte, comparativ de ta ante = înainte.J în anatomie, termen prin care se precizează poziţia unei formaţiuni situate înaintea planului frontal. Sin. parţial: ventral. ANTEROGRAD, adj. / anterograde, adj. / anterograde. [Lat. anterior = mai înainte, comparativ de ta ante = înainte; gr o dus = pas, treaptă, de ta gradi = a merge, a înainta.] 1) Mişcare în sens anterior. 2) Care se produce de la un moment dat. Ex.: amnezie a. ANTEVERSIE, s. f. / anteversion, s. f. / anteversion. fLat. ante = înainte; versum, de ta vertere = a întoarce.] 1) Deviaţie anterioară, prin flectare, a unor organe faţă de poziţia lor anatomică normală. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la orientarea normală a uterului, al cărui corp este flectat înainte şi formează un unghi de 100-120° cu axa colului. ANTIACID, adj., s. n. / antiacide, adj., s. m. / antacid. [Qr. anti = contra; tat. acidus = acru.] 1) Care se opune acizilor. 2) Medicament cu această proprietate, exercitată îndeosebi la nivelul 'acidităţii gastrice. V. şi antiulceros. ANTIADRENERGIC, adj., s. n. / antiadrenergique, adj., s. m. / adrenergic neuron blocking agent. (Medicament sau substanţă) care se opune mecanismelor fiziologice de eliberare şi de stocare a 'catecolaminelor. Toate a. sunt 'antihiperten-sive. ANTIAGLUTININĂ, s. f. / antiagglutinine, s. f. / antiagglu-tinin. Anticorp care se opune acţiunii unei *aglutinine. ANTIAGREGANT, adj., s. n. / antiagregant, adj., s. m. / anti-sludge. [Qr. anti = contra; tat. aggregare = a aduna ta un toc.] 1) Care se opune formării de 'agregate de globule roşii sau de trombocite în vase. 2) Substanţă dotată cu această proprietate. V. şi agregarea eritrocitelor şi a plachetelor. ANTIALERGIC, adj., s. n. / antiallergique, adj., s. m. / antial-lergic. [Qr. anti = contra; allos = attut ergon = tucru, acţiune, de ta ergein = a tucra.] (Medicament) care se opune mai mult sau mai puţin complet manifestărilor generale, cutanate, pulmonare sau sanguine, determinate de 'alergie. ANTIAMARIL, adj. / antiamaril, adj. / antiamaril. [Qr. anti = contra; spaniotâ amarillo = galben.] Care se opune 'febrei galbene. ANTIANDROGEN, adj. / antiandrogene, adj. / antiandrogen. [Gr. anti = contra; aner, andros = bar Sat; gennan = a produce.] Care se opune acţiunii *hormonilor androgeni. ANTIANEMIC, adj. / antianemique, adj. / antianemic. [Qr. anti = contra; an - priv.; fiaima, -ataş = sânge.] 1) Care combate sau previne anemia. 2) Agent care serveşte la tratamentul sau la prevenirea anemiei. ANTIANGINOS, adj., s. n. / antiangineux, -euse, adj., s. m. / antianginal. [Qr. anti = contra; tat. angina = sufocare, de ta angere = a strânge, a sufoca, sau gr. ankein = a sugruma.] 1) Care se opune *anginei pectorale. 2) Medicament pentru tratamentul *insuficienţei coronariene. ANTI-ANTICORP, s. m. / anti-anticorps, s. m. / antiantibody. [Qr. anti = contra; tat. corpus, -oris = corp.] Anticorp capabil să-interacţioneze cu proteinele plasmatice şi, deci, cu anticorpii. ANTIARITMIC, adj., s. n. / antiarythmique, adj., s. m. / antiarrhythmic. [Qr. anti = contra; a - priv.; tat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] 1) Care se opune tulburărilor de ritm cardiace. Ex.: medicament a. 2) Denumire generică a medicamentelor cu această acţiune. Pe baza efectelor celulare, şi nu a acţiunii clinice, se disting patru grupe de a.: a) stabi-lizante sau anestezice ale membranei, cu efecte asupra potenţialului de acţiune sau asupra perioadei refractare efective; b) cea mai mare parte a *beta-blocantelor adrenergice; c) medica-mente care scad fluxul celular al potasiului; d) o serie de inhibitori de calciu. V. canal de calciu, canal de potasiu, canal de sodiu. ANTIBACTERIAN, adj., s. n. / antibacterien, -enne, adj., s. m. / antibacterial. [Qr. anti = contra; bakterion, dim. de ta bakteria = baston.] (Substanţă) care are acţiune *bactericidă sau *bacteriostatică. V. şi antibiotic, antiseptic, dezinfectant. ANTIBIOGRAMĂ, s. f. / antibiogramme, s. m. / antibiogram. [Qr. anti = contra; bios = zHaţă; gramma = înscriere.] Procedeu de determinare in vitro a acţiunii unei serii de antibiotice asupra unei suşe bacteriene, în scopul determinării sensibilităţii acesteia la antibioticele testate. în scop terapeutic, se alege antibioticul care inhibă cel mai intens dezvoltarea unei anumite bacterii confirmată ca fiind agent patogen al unei anumite boli. Prin a. standard se studiază efectul bacteriostatic al unui antibiotic după difuziunea acestuia în geloză (unde este cultivată bacteria) pornind de la un disc şi se măsoară concentraţia minimă inhibitoare, care permite determinarea sensibilităţii, rezistenţei sau sensibilităţii limită a suşei. în prezent, pentru unităţile medicale mari, se utilizează sisteme automatizate de efectuare a a. ANTIBIOTERAPIE, s. f. / antibiotherapie, s. f. / antlbiotics therapy. [Qr. anti = cmtra; bios = viaţă; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji.] Termen generic care defineşte un tratament cu *antibiotice. ANTIBIOTIC, adj., s. n. / antibiotique, adj., s. m. / antibiotic. [Qr. anti = contra; bios = viaţă.] 1) Care se opune vieţii, îndeosebi cu referire la medicamentele care împiedică dezvoltarea anumitor microorganisme. 2) Denumire generică a unor substanţe naturale produse de către unele microorganisme, ca şi a analogii©/ sintetici ai acestora, capabile să împiedice dezvoltarea bacteriilor fbacteriostatice) sau să le dis- 199 ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE ANTICORP trugă (‘bactericide). în ultima perioadă, s-au dezvoltat a. de sinteză. în funcţie de formula chimică, mecanismul de acţiune şi efectele clinice, a. sunt grupate în familii: beta-lactamine, aminoglicozide, tetracicline, polipeptide, macrolide, rifampicine, glicopeptide, nitroimidazoli, derivaţi de oxichinoleină, antituber-culoase, antifungice, antimitotice, antibiomimetice. ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE / polypeptides, s. m., pl. / polypeptide antibiotics. Familie de *antibiotice produsă de bacterii din genul Bacillus. Acţionează prin distrugerea membranei bacteriene. Sunt eficiente îndeosebi împotriva germenilor gramnegativi. Din această familie fac parte: ‘bacitracina, ‘gramicidina şi *polimixinele. ANTICANCEROS, adj., s. n. / anticancereux, -euse, adj., s. m. / antineoplastic. [Qr. anti = contra; Cat. cancer, -cri = rac, crab.} V. antimitotic, def. 2. ANTICANCEROASE "NON CITOTOXICE" / anticancereux „non cytotoxiques" / „non cytotoxic" antineoplastics. Denumire generică a unui nou tip de medicamente anticanceroase prin care ţinta de acţiune constă în blocarea căilor de semnalizare celulară. Aceste medicamente, denumite şi „blocante ale semnalizării" provoacă mai puţin efecte secundare decât agenţii chimioterapeutici tradiţionali, probabil datorită unei specificităţi mai mari a mecanismului lor de acţiune. ANTICARDIOLIPID, s. n. / anticardiolipide, s. m. / anticar-diolipid. Imunoglobulină specifică pentru ‘cardiolipide, ‘fosfo-lipide prezente în membranele mitocondriale, dar şi în diverse bacterii. ANTICETOGEN, adj. / anticetogene, adj. / antiketogenic. Despre o substanţă care se opune formării de ‘corpi cetonici la diabetici. Aminoacizii, al căror metabolism este glucoforma-tor, sunt a. în măsura în care ‘acidul piruvic, *acidul oxalacetic şi ‘acidul glutamic permit degradarea ‘acidului acetilacetic prin ‘ciclul tricarboxilic. ANTICIPAŢIE, s. f. / anticipation, s. f. / anticipation. [Lat. anticipatio, -onis = anticipaţie, de Ca anticipare = a o Cua înainte, a anticipa (ante = înainte; capere = a Cua).] Tendinţa unor boli de a debuta mai timpuriu şi de a se prezenta sub forme mai severe de la o generaţie la alta. ANTICOAGULANT, adj., s. n. / anticoagulant, -e, adj., s. m. / anticoagulant. [Qr. anti = contra; Cat. coagulare = a închega, a coaguCa.} Care întârzie sau împiedică coagularea sângelui: 1) un agent fizic sau chimic introdus din exterior, in vitro sau in vivo; ex.: heparina. 2) o substanţă naturală care circulă în sânge. V. anticoagulante circulante. ANTICOAGULANTE CIRCULANTE / anticoagulants circulants / circulating anticoagulants. Substanţe care inhibă coagularea plasmatică. Se disting trei tipuri: 1) Inhibitori ai coagulării, anticorpi care neutralizează una din proteinele coagulării. 2) Anticefaline sau antitromboplastine, care inhibă doar in vitro formarea tromboplastinei, neutralizând activitatea fosfolipidelor plachetare sau tisulare. 3) Substanţe care interferă cu o reacţie de coagulare, căreia îi afectează cinetica. ANTICOAGULANTE ORALE / anticoagulants oraux / oral anticoagulants. Grup de anticoagulante antagoniste ale ‘vitaminei K, prin inhibarea unei gama-carboxilaze microzomale hepatice. Sinteza factorilor II, VII, IX, şi X ai coagulării este, din această cauză, alterată, rezultând proteine non-gama carbo-xilate incapabile să fixeze calciu denumite şi PIVKA (acronim de la protein induced by vitamin K antagonists). A. o. prezintă, faţă de ‘heparină, avantajul administrării orale, dar nu pot fi utilizate în urgenţe, ci doar în tratamentul de lungă durată al ‘bolii tromboembolice. Sin.: antivitamine K. ANTICODON, s. m. / anticodon, s. m. / anticodon. Triplet de oligonucleotide de ARNt care permite legarea de codonul corespunzător de pe o moleculă de ARNm. ANTICOLINERGIC, adj., s. n. / anticholinergique, adj., s. m. / antlcholinergic. [Qr. anti = contra; khole = bilă; -ină; ergein = a Cucra.] 1) Despre o substanţă care se opune acţiunii ‘acetilcolinei. 2) Substanţă care inhibă eliberarea de acetilco-lină sau blochează acţiunea acetilcolinei deja eliberate. Datorită acestor proprietăţi, a. sunt utilizate ca ‘spasmolitice, antisecre-torii gastrice, ‘antiemetice, ‘midriatice şi antiparkinsoniene. Sin.: parasimpatolitic. ANTICOMPLEMENTAR, adj. / anticomplementaire, adj. / anti-complementary. Despre un procedeu sau despre substanţe care inhibă acţiunea ‘complementului. ANTICONCEPŢIONAL, adj., s. n. / anticonceptionnel, -elle, adj., s. n. / anticonceptive, contraceptive. [Qr. anti = contra; Cat. conceptio, -onis = graviditate, concepţie, de Ca con-ceptare = a deveni însărcinată.] 1) Care previne ‘sarcina. 2) Substanţă sau procedeu care previn sarcina prin împiedicarea ‘fecundaţiei. V. contraceptiv. ANTICONVULSIVANT, adj., s. n. / anticonvulsivant, -e, adj., s. m. / antiepileptic drug. [Gr. anti = contra; Cat. convul-sus, de la convellere = a zdruncina.] 1) Despre un medicament care suprimă crizele comiţiale. 2) Medicament dintr-un grup destinat să suprime crizele comiţiale, fără a modifica funcţionarea fiziologică a sistemului nervos central. A. includ feno-barbitalul, fenitoina, benzodiazepinele. Nu există a. perfect, fiecare având indicaţii preferenţiale în funcţie de tipul de ‘epilepsie. ANTICORP, s. m. / anticorps, s. m. / antibody. [Qr. anti = contra; Cat. corpus, -oris = corp.] Substanţă specifică, de natură proteică, prezentă în mod natural sau produsă în organism (sânge sau ţesuturi) sub acţiunea unui ‘antigen şi care posedă proprietatea de a reacţiona specific, in vivo sau in vitro, cu antigenul corespondent. A. acţionează asupra antige-nului ca ‘aglutinină, ‘lizină sau ‘precipitină. A. poartă ‘situsuri de combinare pentru legare necovalentă cu antigenul. A. plasmei sunt cuprinşi într-un grup de globuline denumite ‘imuno-globuline. Producerea de a. este esenţială pentru dezvoltarea ‘imunităţii. Combinarea unui a. cu antigenul său specific poate fi pusă în evidenţă prin diverse reacţii in vitro şi in vivo. Se recurge la reacţii antigen-a. ca mijloc de diagnostic în diverse boli infecţioase. Diversitatea a. este enormă. Câteva tipuri: 1) A. anticelular, ce reacţionează specific cu suprafaţa diferitelor tipuri de celule. Ex.: a. anticelulă parietală gastrică. 2) A. antienzimă, care reacţionează cu o enzimă dată, pe care o inhibă numai prin fixarea pe situsul catalitic. 3) A. antieritro-citar, cu rol patogenic în anemii hemolitice autoimune. 4) A. antiinsulină apar în serul sanguin al diabeticilor trataţi cu insu-lină şi reacţionează cu aceasta. 5) A. antimicrozomaii apar în tiroiditele autoimune şi reacţionează cu antigeni microzomali prezenţi în cantităţi mari în celulele tiroidiene în ‘tiroidita Hashimoto. 6) A. antimiocard, ce reacţionează cu structurile sarcolemale ale muşchiului cardiac; au fost detectaţi în car-ditele reumatismale. 7) A. antimitocondrie, varietate de a. anti-ţesuturi (autoanticorpi) care reacţionează cu proteinele membranei interne mitocondriale. Sunt prezenţi în plasmă în anumite afecţiuni hepatice, îndeosebi ciroză biliară primitivă, hepatită cronică activă. 8) A. antimuşchi neted, varietate de a. anti-ţesuturi (autoanticorpi) care interacţionează cu o serie de proteine musculare. 9) A. antinuclear reacţionează cu diverse structuri nucleare. 10) A. antireceptor reacţionează cu anumiţi receptori de pe suprafaţa unor celule, provocând fie blocarea, fie stimularea funcţiei celulare. 11) A. citotoxic, specific pentru antigeni din membrana celulară. 12) A. Forssmann, faţă de ‘antigenul Forssmann, detectabil prin proprietatea sa de aglutinare a hematiilor de oaie. 13) A. hibrid, cu specificitate dublă, care are un situs de combinare specific pentru un antigen, 200 ANTICORP COMPLET ANTIDEPRESIV iar celălalt pentru alt antigen. 14) A. monoclonali (v.). 15) A. natural, detectabil în serul unor oameni (sau animale) normali, faţă de antigeni cu care organismul nu a venit anterior în contact. 16) A. precipitant, care precipită cu antigenul; v. imunoprecipitare. 17) A. reaginic, v. reagină. 18) A. Rh, cu specificitate pentru antigenul sistemului Rh (v.). Apare în imunizarea persoanelor Rh negative cu sânge Rh pozitiv (injectat intramuscular sau intravenos, ori ca urmare a sarcinii incompatibile). 19) A. termolabil, sensibil la variaţiile de temperatură, până la denaturare. 20) A. umoral, prezent în umori. ANTICORP COMPLET / anticorp complet / complete anti-body. Anticorp capabil să provoace o reacţie de *aglutinare. Termenul se utilizează îndeosebi pentru aglutininele eritrocitelor, care reprezintă IgM dirijate contra antigenilor grupelor sanguine. Ant.: anticorp incomplet. ANTICORP FLUORESCENT / anticorp fluorescent / floures-cent antlbody. Anticorp cuplat cu un ‘marker fluorescent. V. imunofluorescenţă. ANTICORP HETEROFIL / anticorp heterophile / heterophile antibody. Anticorp dirijat împotriva unui *antigen heterofil. El poate reacţiona cu un antigen provenind de la o altă specie animală sau microbiană decât a antigenului care este la originea imunizării. ANTICORP INCOMPLET / anticorps incomplet / incomplete antibody. Anticorp care, în prezenţa antigenului său specific se fixează şi îl sensibilizează dar nu produce nici aglutinare, nici hemoliză, care apar doar în condiţii speciale; reacţie în mediu albuminos (plasmă), cu hematii tratate în prealabil cu un ferment proteolitic (tripsină), acidifiere, ‘test Coombs etc. Termenul este discutabil. Ant.: anticorp complet. ANTICORP REAGINIC / reagine, s. f. / reagin. Sin.: reagină (v.). ANTICORP UMANIZAT / anticorp humanise / humanized antibody. Anticorp produs prin inginerie genetică, al cărui domeniu de recunoaştere a antigenului este de origine animală, iar celelalte părţi sunt de origine umană. A. h. pot fi utilizaţi în terapeutică atunci când anticorpul de origine umană nu este disponibil şi când se încearcă evitarea reacţiilor imunitare faţă de regiunile constante ale anticorpilor animali. ANTICORPI ANTICARDIOLIPINĂ / anticorps anti-cardiolipine / anti-cardiolipin antibodies. Prezenţa în circulaţie a a. a. („lupus anticoagulant“) a fost asociată cu atacuri ischemice cerebrale (prin hipercoagulabilitate) la adulţii tineri. ANTICORPI ANTIFOSFOLIPIDE / anticorps antiphospholipi-des / antiphospholipid antibodies. Familie foarte eterogenă de anticorpi, pe măsura diversităţii ‘fosfolipidelor. A. a. diferă atât prin structură cât şi prin specificitate. Inventarierea acestora este în curs, ca şi implicaţiile în patologie, deocamdată fiind descris ca entitate nosologică ‘sindromul antifosfolipidic. V. şi anticorpi anticardiolipină. ANTICORPI ANTINUCLEARI / anticorps antinoyaux ou anti-nucleaires / antinuclear antibodies. Tip de anticorpi anti-tisulari care reacţionează cu antigeni situaţi pe suprafaţa nucleului celular. A. a. aparţin îndeosebi IgG, IgM sau IgA şi includ: anticorpii anti-ADN, caracteristici lupusului eritematos acut diseminat şi anticorpii anti-DNP (dezoxiribonucleoproteine), prezenţi de asemenea în *lupusul acut diseminat cât şi în ‘poliartrita reumatoidă (reprezintă factorul Haserick, responsabil de formarea ‘celulelor lupice). A. a. sunt prezenţi şi în alte afecţiuni: hepatită cronică activă, ciroză, sclerodermie, mononucleoză infecţioasă etc. ANTICORPI ANTIPEROXIDAZĂ TIROIDIANĂ / anticorps anti-peroxydase thyroVdienne / anti-thyroid peroxidase antibodies. Titruri crescute de a. a. t. (sau de a. antitireoglobu-lină) există în serul majorităţii pacienţilor cu boala Hashimoto şi la o bună parte din cei cu hipertiroidie tireoprivă primară sau boală Basedow-Graves. Abrev.: a. anti-TPO. Sin.: anticorpi antitireoglobulină. ANTICORPI ANTI-PLACHETARI / anticorps anti-plaquetaires / antiplatelet antibodies. Anticorpi capabili să distrugă (trom-bo- sau trombocitolizină) sau să aglutineze (trombo- sau trom-bocito-aglutinină) ‘plachetele sanguine. Sin.: trombo-anticorpi. ANTICORPI ANTITIREOGLOBULINĂ / anticorps anti-thyro-globuline / antithyreoglobulin antibodies. Sin.: anticorpi antiperoxidază tiroidiană (v.). ANTICORPI ANTITIROXINĂ / anticorps anti-thyroxine / anti-thyroxin antibodies. Autoanticorpi circulanţi împotriva hormonilor tiroidieni, prezenţi atât la pacienţi cu boală tiroidiană imună, cât şi cu discrazii ale celulelor plasmatice (ex.: macro-globulinemie Waldenstrom). Induc hipotiroidismul primar prin scăderea activităţii biologice a hormonilor tiroidieni. ANTICORPI CITOPLASMATICI ANTINEUTROFILE / anticorps cytoplasmatiques anti-neutrophiles / cytoplasmic antineu-trophil antibodies. Markeri sensibili (85%) şi specifici (95 %) pentru ‘granulomatoza Wegener. A. c. propriu-zişi (c-ACAN) sunt îndreptaţi împotriva proteinazei serice neutre din granulele azurofile, iar a. c. perinucleari (p-ACAN) - împotriva mielo-peroxidazei sau a elastazei. Abrev.: ACAN. ANTICORPI DONATH-LANDSTEINER / anticorps de Donath-Landsteiner / Donath-Landsteiner antibodies. [Julius Donath, medic austriac, profesor de medicina internă Ca Vlena, 1870-1950; Karl Landsteiner, pat olog şi serotog de origine austriacă, Odczo forlQ 1868-1943; premiat 9\[o6eC pentru fizioto-gie/medicină în 1930.] Tip de a. IgG care se leagă de antigenul P al eritrocitelor la temperaturi scăzute şi determină ‘hemoglobinuria paroxistică nocturnă prin hemoliză mediată de complement. ANTICORPI HA-1A / anticorps HA-1A / HA-1A antibodies. A. utilizaţi experimental (a. umani monoclonali faţă de endo-toxina HA-1A) pentru neutralizarea efectelor endotoxinelor. ANTICORPI MONOCLONALI / anticorps monoclonaux ! mono-clonal antibodies. A. strict identici, proveniţi din acelaşi ‘clon plasmocitar, având aceeaşi specificitate pentru un anumit antigen. A. m. sunt produşi de celulele ‘hibridoamelor. Au aplicaţii practice şi în cercetare, de importanţă excepţională, în primul rând pentru identificarea extrem de precisă a unui anumit antigen dintr-un amestec şi pentru obţinerea unor ‘vaccinuri cu specificitate deplină şi, de aceea, foarte eficace. De dată recentă, a.m. sunt utilizaţi, deocamdată îndeosebi experimental, în imunoterapia cancerului. ANTICORPI MONOCLONALI PENTRU LIMFOAME NON-HODGKINIENE / anticorps monoclonaux pour Ies lym-phomes non-hodgkiniens / monoclonal antibodies of non-hodgkin lymphoma. A. direcţionaţi împotriva antigenilor de suprafaţă ai celulelor din Jimfomul non-hodgkin, utilizaţi ca atare sau cuplaţi cu radioizotopi sau toxine. ANTICORPI NATURALI / anticorps naturels / natural antibodies. V. anticorp, def. 15. ANTICORPI POLICLONALI / anticorps polyclonaux / poly-clonal antibodies. Anticorpi produşi de mai mulţi ‘cloni (sau clone) de limfocite B şi dirijaţi contra aceluiaşi antigen. Anticorpii prezenţi în serul unui animal imunizat sunt de regulă policlonali. în tehnicile de detecţie şi de dozare a antigenilor (de ex., în RIA, v.) eterogenitatea anticorpilor produşi in vivo reduce calitatea dozării şi de aceea se preferă ‘anticorpii monoclonali. ANTIDEPRESIV, adj., s. n. / antidepresseur, adj., s. m. / antidepressant. 1) Care previne sau diminuează ‘depresia. 2) Agent (medicament) care stimulează comportamentul 201 ANTIDIABETIC ANTIGEN CA 50 pacientului depresiv. Se disting două clase de a.: derivaţii tri-ciclici şi inhibitorii *monoaminoxidazei. Sin.: timoleptic (v.). ANTIDIABETIC, adj., s. n. / antidiabetique, adj., s. m. / antidiabetic. 1) Care previne diabetul sau diminuează tulburările din această boală. 2) Medicament care restabileşte valoarea normală a glicemiei la subiecţii diabetici, prevenind sau întârziind complicaţiile bolii. Se disting mai multe clase de a.: insulina, sulfamidele hipoglicemiante, bigeramidele (favorizează acţiunea insulinei), inhibitorii a-glucozidazelor intestinale (diminuă rezorbţia de glucide). ANTIDIAREIC, adj., s. n. / antidiarrheique, adj., s. m. / antidiarrheal. (Substanţă) care are ca efect combaterea diareei. ANTIDIURETIC, adj., s. n. / antidiuretique, adj., s. m. / anti-diuretic. [Gr. anti = contra; diouretikos = cart favorizează urinarea, ae ta diourein = a urina] ”) Care diminuează secreţia urinară. 2) Hormon care creşte reabsorbţia de apă la nivelul tubului contort distal, având efect de scădere a debitului urinar. V. vasopresină. 3) Medicament care se administrează în tratamentul ‘diabetului insipid sau pentru a testa puterea de concentraţie a rinichiului. Ex.: soluţie apoasă, uleioasă sau pulbere de retrohipofiză (vasopresină sub diferite denumiri comerciale). ANTIDOT, s. n. / antidote, s. m. / antidote. [Qr. anti = contra; dotos = dat, sau Cat. antidotum - antidot] 1) Substanţă capabilă să neutralizeze un toxic sau să împiedice efectele acestuia în organism, printr-un mecanism^ fizic, chimic, biochimic sau farmacologic. V. şi chelator. 2) în homeopatie, medicament destinat să atenueze o reacţie excesivă determinată de administrarea unui alt medicament. Sin.: homeodot. ANTIDROMIC, adj. / antidromique, adj. / antidromic. [Qr. antidromein = a merge în direcţie o^usă, de ta anti = contra, dromos = cursă, drum] Care se propagă în direcţie opusă căii obişnuite. V. reflex axonic. ANTIEMETIC, adj., s. n. / anti-emetique, adj., s. m. / antiemetic. [Qr. anti = contra; tat. emeticus, gr. emctikos = care produce vărsături, de ta gr. emein = a vomita] Sin.: antivomitiv (v., def. 2). ANTIENZIMĂ, s. f. / antienzyme, s. f. / antlenzyme. [Qr. anti = contra; en = în; zyme = ferment, drojdie] Inhibitor enzi-matic având acţiune de neutralizare specifică. Ex.: a. pancre-atice sunt folosite cu precădere în tratamentul pancreatitelor acute, prin administrare intravenoasă, cu acţiune puternică, dar de scurtă durată. ANTIESTROGEN, adj., s. m. / anti-oestrogene, adj., s. m. / anti(o)estrogen. [Gr. anti = contra; oistros = dorinţă, impuls; gennan = a produce.) 1) Care se opune acţiunii estrogenilor. 2) Denumire generică a unui grup de medicamente cu această acţiune. Cel mai important a. este *tamoxifenul, antagonist al acţiunii estrogenilor la nivelul receptorilor tisulari şi utilizat în tratamentul cancerelor de sân dependente de estrogeni. Deoarece stimulează producţia de *gonadotrofine, unii a. sunt utilizaţi pentru inducerea stimulării ovulaţiei în caz de infertilitate. ANTIFERTILIZINĂ, s. f. / antifertilisine, s. m. / antifertilisin. Substanţă prezentă la suprafaţa spermatozoidului, care se combină cu ‘fertilizina ovulului. Această combinaţie asigură acroşarea spermatozoidului la nivelul suprafeţei ovulare. ANTIFIBRILANTE, s. n. pl. / antifibrillants, s. m. pl. / antifi-brillatory drugs. (Medicamente) care previn sau stopează fi-brilaţia miocardică. ANTIFIBRINOLITIC, adj., s. n. / antifibrinolytique, adj., s. m. / antifibrinolytic. [Qr. anti = contra; tat. fibra = fibră; -ină; gr. lytikos = care distruge, de ta lyein = a distruge] 1) Care se opune *fibrinolizei. 2) Medicament care împiedică fibrinoliza. în terapeutică, a. (îndeosebi acizii epsilonamino-caproic şi tranemaxic) inhibă activarea *plasminogenului sau a *plas-minelor tisulare. ANTIFLOGISTIC, adj., s. n. / antiphlogistique, adj., s. m. / antiphlogistic. [Qr. anti = contra; phlogistos = inftamaBil, de ta phlox, phlogos = ftacără, sau phlegein = a arde] Termen desuet. Sin.: antiinflamator (v.). ANTIFOLIC, adj., s. n. / antifolique, adj., s. m. / folie acid antagonist. Substanţă care exercită o acţiune antagonistă ‘acidului folie, prin inhibarea competitivă a sintezei acizilor nucleici ca urmare a blocării dihidrofolat-reductazei. A. pot fi utilizate ca *antimitotice, *antipaludice sau ca *antibacteriene în asocieri cu unele *sulfamide. ANTIFUNGIC, adj., s. n. / antifungique, antifongique, adj., s. m. / antifungal. [Qr. anti = contra; tat. fungus = ciupercă] Sin.: antimicotic (v.). ANTIGEN, s. m. / antigene, s. m. / antigen. [Qr. anti = contra; gennan = a produce] Substanţă sau celulă străine organismului, care induc producere de *anticorpi specifici sau de *limfocite fimunocite) şi care interacţionează specific cu pro-duşii răspunsului imun (molecule sau celule). Inducţia răspunsului imun se numeşte *imunogenicitate, iar interacţia specifică se numeşte *antigenicitate. Sursele de a. sunt extrem de diverse: bacterii, virusuri, celule sau proteine străine, substanţe toxice etc. Câteva tipuri de a.: 1) A. (Hbs) Australia (v.). 2) A. carcinoembrionar (v.). 3) A. Casoni sau a. hida-tic, obţinut din lichidul de chist hidatic bovin filtrat şi fenolat. 4) A. crosreactiv (încrucişat-reactiv), care reacţionează cu un anticorp produs ca răspuns faţă de alt antigen. 5) A. pro-tectiv, care dezvoltă o imunitate de protecţie, asigurând rezistenţa la boală. Obs.: pl. antigeni, cf. DEX. V. în continuare şi alte tipuri de antigeni. ANTIGEN AUSTRALIA / antigene Australie / Australia antigen. Termen actualmente desuet, desemnând antigenul de suprafaţă al virusului hepatitei B. Abrev.: HBs. ANTIGEN AUTOLOG / antigene autologue / autologous antigen. Diferiţi a. ai aceluiaşi individ, care, deci, nu sunt străini pentru subiectul respectiv. Ex.: o grefă cutanată prelevată de la nivelul coapsei şi depusă în altă zonă la acelaşi individ nu este recunoscută ca străină şi nu va fi rejetată, deoarece conţine a. a. ANTIGEN CA / antigene CA / carbohydrate antigen or CA antigen. Denumire generică a unei serii de a. utilizaţi ca *markeri tumorali. V. în continuare. ANTIGEN CA 125 / antigene CA 125 / CA 125 antigen. A. glicoproteic asociat cancerelor ovariene, utilizabil pentru supravegherea acestora. Nu este riguros specific şi prezintă o concentraţie plasmatică normală sub 35 Ul/mi. V. markeri tumorali. ANTIGEN CA 15.3 / antigene CA 15.3 / CA 15.3 antigen. A. glicoproteic asociat cancerului de sân, utilizabil pentru urmărirea acestui tip de cancer. Nu este riguros specific, iar concentraţia sa plasmatică normală este sub 30 Ul/ml. V. markeri tumorali. ANTIGEN CA 19.9 / antigene CA 19.9 / CA 19.9 antigen. A. oncofetal asociat cancerelor pancreatice, colorectale şi gastrice, utilizabil pentru supravegherea acestor tumori, pentru care nu este strict specific. Concentraţia sa plasmatică normală este sub 40 Ul/ml. V. a. CA 50 şi markeri tumorali. ANTIGEN CA 50 / antigene CA 50 / CA 50 antigen. A. asociat cancerelor colorectale şi pancreatice, utilizabil pentru supravegherea acestor tumori, ca şi a. CA 19.9, în raport cu care este mai puţin specific. Concentraţie plasmatică normală sub 23 Ul/ml. V. antigen CA 19.9 şi markeri tumorali. 202 ANTIGEN CA 72.4 ANTIGENI LEUC0C1TARI COMUNI ANTIGEN CA 72.4 / antigene CA 72.4 / CA 72.4 antigen. A. asociat cancerelor digestive şi ovariene, utilizabil în urmărirea acestor tumori. Are o specificitate suficientă şi o concentraţie plasmatică normală sub 6 Ul/ml. V. markeri tumorali. ANTIGEN CARCINOEMBRIONAR / antigene carcinoembry-onnaire / carcinoembryonic antigen. Glicoproteină cu Mr de 200 kDa, marker tumoral relativ util în urmărirea cancerului colorectal, dar şi a altor cancere (gastric, tract respirator). Concentraţia sa normală în plasmă este sub 2,5 ng/ml. Abrev.: ACE, CEA (engl.). V. antigeni fetali. ANTIGEN DE DIFERENŢIERE / antigene de differenciation / differentiation antigen. Antigen prezent la suprafaţa celulelor şi specific unui tip celular la un stadiu dat al diferenţierii sale. A. de d. ai limfocitelor sunt cel mai bine caracterizaţi. ANTIGEN FORSSMAN / antigene Forssman / Forssman’s antigen. [John Forssman, patoiog şi imunotog suedez., profesor de bacteriologie şi patologie generala Ca Lund, 1868-1947.] A. ubicuitar, identificat la numeroase specii de plante şi animale, inclusiv la om şi denumit datorită acestui fapt heterofil (pentru că se găseşte la organisme aflate la distanţă în arborele filogenetic). Este prezent în majoritatea organelor, dar nu şi în sânge, cu excepţia oilor, unde este prezent numai la nivelul hematiilor (care pot fi astfel aglutinate prin ‘anticorpul Forssmann). A. F. tipic este cel izolat din rinichiul de cobai, iar determinantul său antigenic este de natură polizaharidică. Anticorpii care apar la om în cursul ‘mononucleozei infecţioa-se reacţionează specific cu a. F. V. şi antigeni heterofili. ANTIGEN HBc / antigene HBc / HBc antigen. [‘EngL hepati-tis B = hepatita B; core = centru, miez.] V. hepatită B. ANTIGEN HBe / antigene HBe / HBe antigen. V. hepatită B. ANTIGEN HBs / antigene HBs / HBs antigen. ['EngC. hepati-tis B = hepatită B; surface = suprafaţă] V. hepatită B. ANTIGEN HY / antigene HY / HY artigen. Lipoproteină dependentă de cromozomul Y, prezen ă în toate celulele mamiferelor de sex masculin şi care, la fetus, orientează transformarea gonadelor primitive în testicule. A. HY induce secreţia unui hormon care împiedică gonadele primitive să urmeze evoluţia lor naturală către tipul ovarian şi dirijează dezvoltarea individului către tipul masculin. Detecţia a. HY reprezintă metoda cea mai sigură pentru determinarea sexului genetic. V. transsexualism. ANTIGEN AL LEUCEMIEI LIMFOBUASTICE ACUTE / antigene de ia leucemie aigue lympboblastique / antigen of acute lymphoblastic leuk(a)emia. Prezenţa acestui a., alături de morfologia limfoblastică şi prezenţa terminal-deoxinu-cleotidiltransferazei (TdT), caracterizează criza blastică de tip limfoid din evoluţia leucemiei mielocitare cronice. ANTIGEN RIBONUCLEOPROTEIC / antigene ribonucleopro-teique / ribonucleoproteic antigen. A. pentru care, în ‘boala mixtă a ţesutului conjunctiv, se observă titruri înalte de anticorpi circulanţi. Natura a. r.: anticorpii antiribonucleoproteine imunoprecipită complexele proteice U1 ARNm. ANTIGEN SPECIFIC PROSTATIC / antigene specifique pro-statique / prostate specific antigen. Glicoproteină componentă a secreţiei prostatice (serin-protează kalicrein-like, cu Mr 34 kDa), produsă de celulele epiteliale ale prostatei. A. s. p. este secretat în mod normal, dar poate atinge concentraţii foarte mari îndeosebi în cancerul de prostată. Dozarea a. s. p. în serul sanguin este un test (diagnostic precoce) de screening al cancerului prostatic, recomandat frecvent la bărbaţii peste 50 de ani. Concentraţii crescute se observă şi în afecţiuni benigne, ca hiperplazia prostatică, prostatita sau infarctul prostatic. Abrev.: PSA. ANTIGEN TISULAR / antigene tissulaire / tissue antigen. A. prezent în toate celulele organismului. A. t. marchează carac- teristicile particulare ale fiecărui individ şi joacă un rol esenţial în apărarea organismului. Astfel, o ‘grefă este acceptată numai dacă primitorul şi donorul prezintă a. t. identici, în caz contrar se produce ‘rejetul. în cazul rejetului, a. t. prezenţi la nivelul ‘grefonului vor provoca la primitor formarea de anticorpi. A. t. de natură lipoproteică depind de genele de histocompa-tibilitate. Ex.: a. eritrocitari ai sistemului ABO, a. leucoplache-tari (în esenţă sistemul HLA). V. grup tisular, histocompatibi-litate, rejet, sistem HLA. ANTIGEN TUMORAL / antigene tumoral / tumour antigen. A. prezent în celulele canceroase. Ex.: a. al celulelor leuce-mice şi al celulelor sarcomatoase, *a. carcinoembrionar, a. carcinofetal glial etc. Uiii dintre aceşti a. sunt prezenţi în mod normal la embrion (*a. fetali). A. t. sunt înrudiţi cu a. tisulari prin localizarea la suprafaţa membranei şi prin reacţiile imu-nitare pe care le provoacă. V. markeri tumorali. ANTIGENI ALOGENICI / antigenes allogeniques / allogenic antigens. A. care se găsesc la membrii diferiţi genetic ai aceleiaşi specii. Ex.: un transplant renal de la mamă la fiică se numeşte alogrefă sau ‘homogrefă deoarece conţine a. Sin.: aloantigeni. V. homogrefă. ANTIGENI FETALI / antigenes foetaux / f(o)etal antigens. O serie de glicoproteine care, în mod normal, există numai la embrion. La adulţi sunt prezenţi îndeosebi în plasma bolnavilor de cancer, de unde interesul dozării acestora în scop de diagnostic şi de clarificare a patogeniei. Cea mai cunoscută substanţă antigenică de acest tip este ‘alfafetoproteina. A fost descrisă, de asemenea, o gamafetoproteină, iniţial în cancerul de colon, apoi în alte cancere, dar şi în afecţiuni necanceroa-se (ciroză hepatică, colită). V. markeri tumorali. ANTIGENI GRIPALI / antigenes grippaux / influenza antigens. A. pe baza cărora se diferenţiază virusurile gripale A, B, C (nucleoproteici - NP, ai proteinelor matricei - M) şi sub-tipurile A (a. g. hemaglutininici - H, neuraminidazici - N). ANTIGENI DE GRUP SANGUIN / antigenes leucocytaires communs / blood group antigens. Sistem bine definit de a. eritrocitari controlat de un locus cu un număr variabil de gene alele. Ex.: sistemul ABO, cu patru gene alele majore (A1, A2, B, 0) ale unui locus de pe braţul lung al cromozomului 9. Primele trei gene codează a. glucidici. ANTIGENI HETEROFILI / antigenes heterophiles / hetero-philic antigens. A. detectaţi la organisme aflate la distanţă în arborele filogenetic, ex. tipic fiind ‘antigenul Forssman. A. h. au în comun unul sau mai mulţi ‘epitopi, ceea ce stă la baza înrudirii lor antigenice. Ca urmare, ei dau reacţii încrucişate, adică se combină cu acelaşi *anticorp specific datorită prezenţei epitopilor comuni. Reacţia încrucişată a a. h. are o serie de aplicaţii practice. V. de ex. ‘cardiolipină şi *reacţie Weil-Felix. ANTIGENI DE HISTOCOMPATIBILITATE / antigenes d’histo-compatibilite / histocompatibility antigens. A. prezenţi pe suprafaţa tuturor celulelor sau ţesuturilor din organism, care determină compatibilitatea sau incompatibilitatea ţesuturilor transplantate. Aceşti a. induc răspunsul imun al organismului gazdă, care poate determina ‘rejetul ţesutului (organului) transplantat. Cei mai importanţi a. de h. sunt produşii genelor ‘complexului major de histocompatibilitate. A. de h. nu diferă în funcţie de un organ sau de la un ţesut la altul, dar diferă de la individ la individ, în funcţie de linia genetică. Sin.: antigeni de transplantare. V. şi sistem HLA. ANTIGENI HLA / antigenes HLA / HLA antigens. Cei mai importanţi a. leucoplachetari sau tisulari, grupaţi în ‘sistemul HLA. V. sistem HLA, antigen tisular, complex major de histocompatibilitate. ANTIGENI LEUCOCITARI COMUNI / antigenes leucocytaires communs / common leukocytic antigens. A. (LCA, CD45) 203 ANTIGENI ONCOFETALI ANTIMITOTIC utilizaţi în evaluarea imunohistologică a biopsiilor de la pacienţii cu cancer metastatic cu sediu primar necunoscut. Sugerează existenţa neoplaziilor limfoide. ANTIGENI ONCOFETALI / antigenes oncofetaux / oncof(o)etal antigens. Markeri tumorali, produşi ai unor gene care se manifestă în timpul diferenţierii normale a ţesuturilor fetale. Cei doi a. o. cu utilitate clinică sunt *antigenul carcinoembrionar şi 'alfafetoproteina. ANTIGENI SINGENICI / antigenes singeniques / syngenic antigens. A. existenţi la indivizi identici genetic, cum sunt gemenii monozigoţi. Animalele identice din punct de vedere genetic (linii *inbred) se obţin experimental prin încrucişări Consangvine repetate, timp de cel puţin 20 de generaţii. A. s. nu declanşează reacţii de 'rejet. ANTIGENI DE TRANSPLANTARE / antigenes de transplan-tation / transplantation antigens. Sin.: antigeni de histo-compatibilitate (v.). ANTIGENI XENOGENICI / antigenes xenogeniques / xeno-genic antigens. A. care se găsesc la specii diferite. în caz de transplant între specii diferite, a. x. sunt extrem de imuno-genici, declanşând reacţii puternice de *rejet. Este cazul *he-terogrefei. ANTIGENICITATE, s. f. / antigenicite, s. f. / anti-genicity. [Qr. anti = contra; gennan = a produce.] 1) Proprietatea unei substanţe de a se comporta ca un antigen, adică de a provoca formarea de anticorpi. 2) A. este definită uneori ca fiind proprietatea antigenului de a modifica comportamentul imuno-logic al organismului în care a fost introdus, prin crearea unei stări de 'toleranţă imunologică. în acest caz nu se generează anticorpi. ANTIGLOBULINĂ, s. f. / antiglobuline, s. f. / anti-globulin. [Qr. anti = contra; Cat. globulus, dim. de Ca globus = gCob; -ină] Globulină din serul sanguin care acţionează ca anticorp împotriva unei alte globuline (inclusiv imunoglobulină) purtătoare de situsuri antigenice şi care se comportă ca un antigen. V. grupe sanguine, imunoglobulină, test Coombs. ANTIGUTOS, adj., s. n. / antigoutteux, -euse, adj., s. m. / antigout drug. [Gr. anti = contra; Cat. guta = picătură, ta-crimâ; sin. în Cimba Cat. din ‘EvuC CJvCediu cu humor = umoare.] 1) Despre un medicament care acţionează împotriva alterărilor metabolice din *gută. 2) Medicament utilizat, exclusiv sau nu, în tratamentul gutei. Se disting trei grupe de a.: a) inhibitoare ale sintezei de 'acid uric ('alopurinol, 'acid orotic); b) a. care cresc excreţia de acid uric (uricozurice); c) antiinflamatoare utile şi în tratamentul crizei acute de gută ('colchicină, 'fenilbutazonă şi 'glucocorticoizi). ANTIHELMINTIC, adj. / anthelminthique, adj. / anthelminthic. [Qr. anti = contra; helmins, -inthos = vierme.] Sin.: vermifug (V.). ANTIHEMOLITIC, s. n., adj. / antiherr.olytique, s. m., adj. / antihemolytic. [Qr. anti = contra; fiaima, -atos = sânge; lysis = distrugere] (Agent) care previne 'hemoliza. ANTIHEMORAGIC, adj., s. n. / antihemorragique, adj., s. f. / antihemorrhagic. [Qr. anti = contra; haimorrhagia, de Ca gr. haima, -atos = sânge; rhegnynai - a ţâşni, a izbucni] 1) Care opreşte hemoragia. 2) Agent medicamentos care previne sau stopează hemoragia. ANTIHIPERTENSIV, adj. (1), s. n. (2) / antihypertenseur, adj. (1), s. m. (2) / antihypertensive. 1) Care acţionează asupra presiunii arteriale crescute. 2) Agent (medicament) cu această acţiune. Teoretic, un a. nu trebuie să fie lipsit de acţiune asupra presiunii arteriale a subiecţilor normali. ANTIHISTAMINIC, adj., s. n. / antihistaminique, adj., s. m. / antihistaminic. [Qr. anti = contra; histos = ţesătură, ţesut; ammoniakon = sare de amoniu găsită în apropierea tempCu- Cui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină] 1) Care se opune efectelor 'histaminei. 2) Medicament care inhibă acţiunile nocive ale histaminei din organism prin blocarea unuia din cele două tipuri principale de receptori histaminici, H1 şi H2. Se disting, astfel, două grupe de a.: a) *Antagoniştii receptorilor H1 suprimă reacţiile alergice declanşate prin stimularea receptorilor Hv O serie de antagonişti H1 (ex.: ciclizina şi prometazina) posedă şi proprietăţi 'antiemetice. Ca efect secundar, generează somnolenţă şi uşoare tulburări de vedere, de unde recomandarea cu prudenţă celor ce conduc autovehicule, b) Anta-goniştii receptorilor H2, de tipul cimetidinei şi ranitidinei, sunt utili în tratamentul ulcerului peptic, suprimând secreţia hiper-acidă rezultată prin stimularea receptorilor H2. V. antiulceros şi receptori H. ANTIHORMON, s. m. / antihormone, s. f. / anti-hormone. [Qr. anti = contra; hormon = excitat, de Ca hormaein = a îndemna, a excita] Substanţă (medicament) care se opune efectelor unui hormon, acţionând asupra organismului, ţesutului sau celulelor ţintă, adică asupra structurilor sensibile la hormonul respectiv. ANTI-IMUNOGLOBULINĂ, s. f. / anti-immunoglobuline, s. f. / anti-immunoglobulin. Anticorpi produşi de o specie animală şi dirijaţi contra părţii constante a unei clase de 'imunoglo-buline a altei specii. ANTI-INFLAMATOARE NON STEROIDIENE / anti-inflamma-toires non steroidiens / nonsteroidal anti-inflammatory drugs. Siglă: AINS. Substanţe care reduc reacţia inflamatorie prin inhibarea producţiei a două tipuri de agenţi inflamatori: 'prostaglandine (prin inhibiţia prostaglandin-endoperoxid-sin-tazei) şi 'leucotriene (inhibiţia lipoxigenazelor). ANTIINFLAMATOR, adj., s. n. / anti-inflammatoire, adj., s. m. / anti-inflammatory, antiphlogistic. [Qr. anti = contra; Cat. inflammare = a da foc] 1) Care combate 'inflamaţia. 2) Agent (substanţă chimică, medicament) care acţionează contra inflamaţiei. ANTILUETIC, adj., s. n. / antiluethique, adj., s. m. / antiluetic. Sin.: antisifilitic. ANTIMALARIC, adj., s. n. / antimalarique, adj., s. m. / anti-malarial. [Qr. anti = contra; it. mala aria = aer rău] Sin.: antipaludic (v.). ANTIMETABOLIT, adj., s. m. / antimetabolite, adj., s. m. / antimetabolite. [Qr. anti = contra; metaballein = a se scfiim-6a] 1) Despre o substanţă care perturbă metabolismul. 2) în general, substanţă asemănătoare ca structură unui anumit 'metabolit şi care poate perturba lanţul metabolic deoarece se substituie metabolitului respectiv. Ex.: sulfamidele sunt a. ai acidului paraaminobenzoic. 3) în oncologie, agent antineoplazic care acţionează prin inhibiţia sintezei unor nucleoproteine, această inhibiţie efectuându-se prin competiţie cu precursorii naturali. A. se grupează în 'antifolice, 'antipurinice, 'antipiri-midinice şi 'azaserină. ANTIMICOTIC, adj., s. n. / antimycotique, adj., s. m. / anti-mycotic. [Qr. anti = contra; mykes, myketos = ciupercă] (Medicament) care distruge ciupercile microscopice sau inhibă creşterea lor. Sin.: antifungic. ANTIMITOTIC, adj., s. n. / antimltotique, adj., s. m. / antlmi-totic. [Qr. anti = contra; mitos = aţă, fir, mitoză] 1) Care împiedică 'mitoza. 2) Medicament care împiedică diviziunea şi, deci, proliferarea celulară, în cancere sau în leucemii. Tipuri de a.: a) enzime - asparaginaza; b) antimetaboliţi - antifolice (aminopterină, metotrexat), antipurine (mercaptopurină), antipiri-midine (fluorouracil); c) alchilante (ciclofosfamidă, cisplatin); d) antibiotice - antracicline, actinomicină, mitomicină, bleomicină; e) substanţe blocante ale mitozei în metafază - vincristină, vinblastină; f) hormoni (androgeni, estrogeni) şi antihormoni 204 antimoniu ANTIRETROVIRAL (antiandrogeni, antiestrogeni) etc. Sin.: anticanceros, antineo-plazic. ANTIMONIU, s. n. / antimoine, s. m. antimony. [Lat. anti-monium, din ar. ăithmid, de Ca gr. stimmi = o?(id de antimoniu, folosit pentru vopsirea sprâncenelor.] Elementul 51, Sb (stibiu); formează numeroase combinaţii otrăvitoare sau, dimpotrivă, de interes medical. Ingestia compuşilor de a., rareori expunerea industrială, produce simptome comparabile cu intoxicaţia cu arsenic. ANTINEOPLAZIC, adj., s. n. / antineoplasique, adj., s. m. / antineoplastic. [Qr. anti = contra; ne js = nou; plasis = modelare, de Ca plassein = a forma, a modela.] V. antimitotic, def. 2. ANTIONCOGENĂ, s. f. / anti-oncogene, s. m. / antionco-gene, tumor supresor gene. [Qr. anti = contra; onkos = masă, tumoră; genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Genă supresoare a cancerului, exprimându-se în manieră dominantă. Mutaţiile sale sunt recesive, de unde denumirea înşelătoare, utilizată uneon, de genă recesivă a cancerului. ANTIOXIDANT, adj., s. m. / antioxydant, -e, adj., s. m. / antioxidant. [Qr. anti = contra; oxys = acru, oijgen.] 1) Care împiedică sau întârzie *oxidarea. 2) Substanţă (sau medicament) capabilă să neutralizeze radicalii liberi ai oxigenului. V. radical liber. Organismul posedă a. săi naturali, dar capacitatea de distrugere a radicalilor liberi pe această cale este limitată. De aceea, posibilitatea prevenirii leziunilor celulare şi tisulare provocate de radicalii liberi este de mare interes în medicină. In acest scop, se utilizează medicamente cu acţiune a. Cei mai cunoscuţi a. sunt: ‘vitamina C, ‘vitamina E şi beta-carotenul (v. caroten). Sin.: antioxigen. ANTIOXIGEN, s. m. / antioxygene, s. m. / antioxygen. Sin.: antioxidant (v.). ANTIPALUDIC, adj., s. n. / antipaludique, adj., s. m. / anti-paludian. [Qr. anti = contra; Cat. palus, -udis = mlaştină.] (Substanţă) care este utilizată în profilaxia sau în tratamentul curativ al *paludismului. Se disting două mari grupe de a.: ‘schizonticide şi ‘gametocide. Unele a. exercită un efect *anti-inflamator, cu acţiune lentă, fiind utilizate în tratamentul unor boli reumatismale sau al unor *conectivite. Sin.: antimalaric. ANTIPARALEL, adj. / antiparallele, adj. / autoparallel. 1) Despre cele două lanţuri polinucleotidice ale dublei elice a ADC orientate în sens invers. 2) Despre două lanţuri polipeptidice ale unei proteine orientate unul în sensul N -> C terminal, iar celălalt în sensul C -» N terminal. ANTIPARAZITAR, adj., s. n. / antiparasitaire, adj., s. m. / antiparasitic. (Medicament) care este utilizat în tratamentul bolilor parazitare ale omului. ANTIPARKINSONIAN, adj., s. n. / antiparkinsonien, -enne, adj., s. m. / antiparkinsonian. [Qr. anti = contra; James Apotheker Parkinson, medic englez, 1755-1824.] 1) Care diminuează rigiditatea şi tremurăturile din ‘boala Parkinson. 2) Medicament dotat cu aceste proprietăţi, îndeosebi anticolinergicele (ca medicamente simptomatice) şi substituenţii de dopamină (L-dopa asociată cu un inhibitor al dopa-decarboxilazei, aman-tadina şi bromocriptina). ANTIPLASTIC, adj. / antiplastique, adj. / antiplastic. 1) Care este defavorabil procesului de vindecare al unei plăgi. 2) Care suprimă formarea celulelor. ANTIPERISTALTISM, s. n. / antiperistaltisme, s. m. / anti-peristalsis. [Qr. anti = contra; peristaltikos = care are proprietatea de a se contracta, de Ca peristellein = a comprima (peri = în jurul; stalsis = comprimare, contracţie); -ism.] Inversarea sensului de producere a ‘peristaltismului, contracţiile pro-ducându-se spre ‘tractul digestiv superior. A. duodenal este însoţit de vomă, dar la nivelul ‘colonului ascendent reprezintă un fenomen normal. ANTIPIRETIC, adj., s. n. / antipyretique, adj., s. m. / anti-pyretic. [Qr. anti = contra; pyretikos = feSrd, de Ca pyres-sein - a avea febră.] 1) Care previne sau combate febra. Sin.: antitermic, febrifug. 2) Medicament care are aceste efecte. ANTIPIRIMIDINIC, adj., s. n. / antipyrimidique, adj., s. m. / pirimidine antagonists. Agent chimic antineoplazic din grupul antimetaboliţilor, care acţionează prin inhibarea sintezei bazelor pirimidinice. A. de bază este fluorouracilul. ANTIPLACHETAR, adj., s. n. / antiplaquettaire, adj., s. m. / antiplatelet. [Qr. anti = contra; fr. plaquette, din olandeză plaken = a cârpi, a petici.] 1) Despre o substanţă sau un factor care se opune acţiunii plachetelor. 2) Medicament dotat cu această proprietate. Ex.: aspirină, dipiridamol, ticlopidină. V. şi antiagregant, receptor plachetar. ANTIPLASMINĂ, s. f. / antiplasmine, s. f. / antiplasmin. [Qr. anti = contra; plasma = obiect modelat; -ină.] Enzimă sanguină care, în cursul coagulării normale, se opune disoluţiei ‘cheagului. *Fibrina se poate opune acestei acţiuni. O serie de a. tisulare (ca inhibitorul lui Kunitz, izolat din pancreas, şi al lui Frey, izolat din parotide) sunt utilizate în terapeutică. V. antifibrinolitic. ANTIPORT, s. n. / antiport, s. m. / antipod. [Qr. anti = contra; lat. portare = a purta, a transporta.] Proteină membra-nară care transportă transmembranar doi ioni diferiţi sau două molecule mici în direcţii opuse, fie simultan, fie secvenţial. V. şi cotransport.^ ANTIPROTEAZĂ, s. f. / antiprotease, s. f. / anti-protease. [Qr. anti = contra; protos = primul; -aza.] Peptid sau proteină care blochează, mai mult sau mai puţin specific, reacţia de ‘hidroliză a legăturilor peptidice catalizată de *proteaze. A. dirijate împotriva virusului HIV sunt utilizate ca medicamente (ex.: indinavir, ritonavir). ANTIPROTOZOAR, adj. (1), s. n. (2) / antiprotozoaire, adj. (1), s. m. (2) / antiprotozoal. 1) Care distruge protozoarele, sau blochează ciclul de creştere, ori de reproducere al acestora. 2) Agent medicamentos care distruge sau blochează creşterea ori reproducerea protozoarelor. ANTIPRURIGINOS, adj., s. n. / antiprurigineux, -euse, adj., s. m. / antipruritic. [Qr. anti = contra; lat. prurigo, -inis = mâncărime.] 1) Care suprima *pruritul. 2) Medicament cu acest efect, utilizat local, sub formă de *pomadă, sau pe cale generală. Ex.: medicament antihistaminic. ANTIPSIHIATRIE, s. f. / antipsychiatrie, s. f. / antipsychia-try. [Qr. anti = contra; lat. psykhe = suflet; iatreia = vindecare.] Doctrină conform căreia bolile mentale reprezintă consecinţa agresiunilor sociale. Conform a., societatea este bolnavă, iar mijloacele terapeutice psihiatrice sunt violente pentru pacienţi. ANTIPSIHOTIC, adj., s. n. / antipsychotique, adj., s. m. / antipsychotic. [Qr. anti = contra; psykhe = suflet.] 1) Care se opune tulburărilor mentale. 2) Medicament care posedă această proprietate. V. neuroleptic. ANTIPURINIC, adj., s. n. / antipurique, adj., s. m. / purine antagonist. Agent chimic antineoplazic din grupul antimetaboliţilor, care acţionează prin inhibarea sintezei bazelor purinice. A. de bază este mercaptopurina, care este utilizată şi ca imuno-depresor. ANTIRABIC, adj. / antirabique, adj. / antirabic. [Qr. anti = contra; lat. rabies = turbare.] Care se opune rabiei (turbării). Ex.: *vaccin a. ANTIRETROVIRAL, adj., s. n. / antiretroviral, -ale, -aux, adj., s. m. / antiretroviral. [Qr. anti = contra; lat. retro = înapoi; 205 ANTISEPSIE ANTIVITAMINĂ virus = venin, otravă.] 1) Care se opune ‘retrovirusurilor. 2) Substanţă dotată cu aceasiă proprietate, prescrisă în infecţia cu HIV. A. sunt inhibitoare ale ‘transcriptazei inverse sau *antiproteaze. ANTISEPSIE, s. f. / antisepsie, s. f. / antisepsis. [Qr. anti = contra; sepsis = putrefacţie, infecţie.] 1) Denumire generală pentru metodele de combatere a infecţiilor septice prin distrugerea sistematică a bacteriilor patogene în locurile unde acestea se află. 2) Orice procedeu de reducere semnificativă a florei microbiene de la nivelul pielii sau al membranelor mucoase. V. şi asepsie, sterilizare. ANTISEPTIC, adj., s. n. / antiseptique, adj., s. m. / antiseptic. [Qr. anti = contra; septikos = putrezit, infectat.] 1) Referitor la antisepsie. 2) Substanţă chimică, bacteriostatică sau bactericidă, aplicabilă pe ţesuturile vii. Prin extensie, termenul este utilizat şi pentru desemnarea substanţelor care, administrate per os, sunt destinate tratării unor infecţii digestive sau urinare. ANTISER, s. n. / antiserum, s. m. / antiserum. [Qr. anti = contra; Cat. serum = zer.] Ser sanguin de origine animală sau umană care conţine anticorpi specifici unui antigen determinat, obţinuţi prin inocularea acestui antigen. A. poate fi utilizat pentru imunizare pasivă, adică introducerea de anticorpi deja produşi, într-un organism, pentru apărarea împotriva unei boli cu risc imediat. în acest caz, este mai adecvată denumirea de ser imunizant. De asemenea, a. poate fi utilizat în laborator pentru identificarea sau dozaraa (ex.: prin *radioimuno-dozare) a unui antigen necunoscut. Sin.: imunoser, ser imunizant. ANTISEROTONINE, s. f. pl. / antiserotonines, s. f. pl. / anti-serotonins, serotonin antagonists. Grup de medicamente care se opun efectelor *serotoninei dintr-o serie de stări patologice, îndeosebi alergii, migrenă, ‘dumping syndrome, tumori carcinoide ale intestinului subţire. ANTISIFILITIC, adj., s. n. / antisyplvlitique, adj., s. m. / anti-syphilitic. Sin.: antiluetic (v.). ANTISPASTIC, adj. / spasmolytique, adj. / spasmolytic. [Qr. anti = contra; Cat. spasticus, gr. spastikos = care trage înăuntru, de Ca gr. spân = a trage.] Sin.: spasmolitic (v.). ANTISTREPTOKINAZA, s. f. / antistreptokinase, s. f. / anti-streptokinase. Anticorp care inhibă *streptokinaza. A. este produsă în organism în caz de infecţie cu *streptococi (grupele A, C şi G) care posedă streptokinază sau fibrinolizină streptococică. ANTISTREPTOLIZINĂ O / antistreptclysine O / antistrep-tolysin O. [Qr. anti = contra; streptos = răsucit; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; -ină; O provine din termemd engi oxygen-labile.] Anticorp elaborat de organism în evoluţia infecţiilor cu streptococi (A, C şi G) care posedă antigenul corespondent, streptolizina O. Dozarea a. este un test indirect, util pentru diagnosticul şi aprecierea evolutivităţii infecţiilor streptococice (nivelul normal este sub 200 unităţi/ml ser). Abrev.: ASLO. V. şi test ASLO. ANTISUDORAL, adj., s. n. / antisudoral, adj., s. m. / anti-sudorific, antihidrotic. (Produs) care inhibă ‘perspiraţia exagerată, dar este utilizat şi în cazurile normale ca dezodori-zant. ANTITERMIC, adj., s. n. / antithermique, adj., s. m. / anti-febrile. [Qr. anti = contra; thermos = caCd, de Ca therme = căldură.] Sin.: antipiretic (v., def. 1). ANTITIROIDIAN, adj., s. n. / antithyroTdien, -enne, adj., s. m. / antithyroid. [Qr. anti = contra; thyreos = pavăză, scut; eidos = forma.] 1) Care se opune acţiunii hormonilor tiroi-dieni. 2) Substanţă care împiedică formarea hormonilor tiroi-dieni. ANTITOXIC, adj. / antitoxique, adj. / antitoxic. [Qr. anti = contra; toxikon = otravă pentru vâtfuC săgeţilor, de Ca toxon = săgeată.] Care acţionează împotriva unei toxine. Ex.: ser a. Acţiunea aJ se măsoară în unităţi standardizate. ANTITOXINĂ, s. f. / antitoxine, s. f. / antitoxin. [Gr. anti = contra; toxikon = otravă pentru vârfuC săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; -ină.] 1) Anticorp specific pentru o anumită ‘toxină. 2) Antiser purificat, obţinut prin imunizarea unor animale (de obicei, cai) cu anumite toxine sau veninuri (de şarpe, de scorpion) şi utilizat terapeutic ca mijloc de imunizare pasivă împotriva infecţiilor cu agenţi toxigeni (ex.: botulism, tetanos, difterie) sau a inoculării accidentale a veninurilor respective. A. sunt distruse la temperaturi relativ mici, de 60-70°C. ANTITRAGUS, s. n. / antitragus, s. m. / antitragus. NA: anti-tragus. [Qr. anti = contra; Cat. tragus, gr. tragos = capră.] Proeminenţă a lobului urechii, opusă şi posterioară ‘tragusu-lui. 0,-ANTITRIPSINĂ. Var. pentru alfa1-antitripsină (v.). ANTITROMBINĂ, s. f. / antithrombine, s. f. / anti-thrombin. [Qr. anti = contra; thrombos = cheag; -ină.] Substanţă din sângele circulant care intervine după formarea *trombusului, neutralizând lent trombina rămasă în exces. Se formează îndeosebi în ficat, dar şi în alte organe. Se disting: a) a. /, care este fibrina capabilă să fixeze prin adsorbţie cantităţi mari de trombină; b) a. II, care este cofactor ai *heparinei; c) a. III, care inactivează progresiv trombina prin aderarea tranzitorie la fibrină sau acţionează ca un cofactor al heparinei, neutralizând factorul X Stuart (v. factori de coagulare); d) a. IV, produs de reacţie fibrinolitică, dezvoltat după formarea fi-brinei. ANTITROMBOTIC, adj., s. n. / antithrombotique, adj., s. m. / antithrombotic. [Qr. anti = contra; thrombos = cheag.] 1) Care se opune procesului ce *tromboză. 2) Medicament dotat cu această proprietate, îndeosebi: ‘anticoagulante orale, *a. indirecte (‘heparine) şi directe (‘hirudină), ca şi ‘antiplachetare. ANTITUBERCULOS, adj., s. n. / antituberculeux, -euse, adj., s. m. / antituberculotic. [Qr. anti = contra; Cat. tubcrcuiuin = umfCătură mică.] 1) Care se opune dezvoltării tuberculozei. Ex.: vaccinare a. V. vaccin BCG. 2) Medicament care acţionează împotriva bacilului Koch. Grupul de a. cuprinde medicamente care diferă prin compoziţia chimică şi modul de acţiune. A. principale sunt: izoniazida, rifampicina, etambutolul, pirazin-amida, etionamida şi streptomicina (primul a. izolat şi sintetizat). ANTIULCEROS, adj., s. n. / antiulcereux, -euse, adj., s. m. / antiulcerative. [Qr. anti = contra; Cat. ulcus, -eris = rană.] 1) Care se opune ulcerului, în general cu referire la ulcerul gastroduodenal. 2) Medicament dotat cu această proprietate, cele mai recente a. fiind antihistaminicele H2 şi inhibitorii pompei gastrice de protoni (omeprazol). ANTIVENIN, s. n. / antivenin, s. m. / antivenin, antivenom. [Qr. anti = contra; Cat. venenum = otravă.] Ser care conţine antitoxine specifice pentru veninul unor animale (îndeosebi şerpi veninoşi, vipere) sau insecte. El provine, de obicei, de la cai hiperimunizaţi împotriva acestor veninuri. ANTIVENINOS, adj. / antivenineux, -euse, adj. / antiveno-mous. [Qr. anti = contra; Cat. venenum = otravă.] Care se opune acţiunii veninului. V. antivenin. ANTIVIRAL, adj., s. n. / antiviral, -ale, -aux, adj., s. m. / antiviral. [Qr. anti = contra; Cat. virus = otravă, infecţie.] 1) Care se opune multiplicării virusurilor. 2) Substanţă, medicament dotate cu această proprietate. Ex.: amantadină, aciclovir, azidotimidinăL *interferon, dideoxicitidină, ganciclovir ş. a. ANTIVITAMINĂ, s. f. / antivitamine, s. f. / antivitamin. [Qr. anti = contra; Cat. vita = znaţă; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului Cui Jupiter Ammon din 206 antivitamine k ANTROTOMIE LiBia; -ină.] Substanţă care inhibă acţiunea unei *vitamine, acţionând prin competiţie, ca urmare a structurii saie foarte asemănătoare vitaminei respective. Ex.: a. K sunt anticoagu-lante orale care inhibă o gama-carboxi'ază microzomală hepatică, determinând sinteza de factori II, VII, IX, X ai coagulării incapabili să fixeze calciul. ANTIVITAMINE K / antivitamines K / oral anticoagulants. Sin.: anticoagulante orale (v.). ANTIVOMITIV, adj., s. n. / anti-emetique ou anti-emetisant, -e, adj., s. m. / antiemetic. [Qr. anti = contra; Cat. vomitare - a vărsa.} 1) Care se opune vărsăturilor, vomismentelor. 2) Medicament cu acest efect, îndeosebi din grupele *anti-histaminicelor şi ‘anticolinergicelor. A. sunt eficiente şi în alte tulburări, ca ‘rău de transport şi ‘vertij. Sin.: antiemetic. ANTIXENIC, adj. / antixenique, adj. / antixenic. [Qr. anti = contra; xenos = străin.] Care se opune substanţelor străine organismului. ANTRACOID, adj. / anthracoYde, adj. / anthracoid. [Qr. anthrax, -akos = cărSune; eidos = forma.} 1) Care are culoarea cărbunelui. Ex.: tumoră a. sau melanică. 2) Care se aseamănă cu ‘antraxul. Ex.: furuncul a. ANTRACOSILICOZĂ, s. f. / anthracosilicose, s. f. / anthra-cosilicosis. [Qr. anthrax, -akos = cărSune; Cat. silex, -icis = piatră tare, granit; -oză.] V. antracoză. ANTRACOZĂ, s. f. / anthracose, s. f. / anthracosls. [Qr. anthrax, -akos = cărSune; -oză.] Pneumoconioză minerală cauzată de inhalarea cronică a pulberilor de cărbune. Este o boală profesională în cazul persoanelor care lucrează în mediu poluat cu astfel de pulberi (ex.: rrmeri). Existenţa a. pure este controversată. Mai frecvent, se pare că este vorba de antracosilicoză, siliciul intrând într-o proporţie variabilă în compoziţia pulberilor de cărbune. ANTRAX, s. n. / anthrax, charbon, s. m. / anthrax. [Qr. anthrax, -akos = cărSune.] Boală infecţioasă acută a animalelor de fermă, produsă de Bacillus anthracis, care poate fi transmisă la om prin contact cu părul, pielea sau dejecţiile animalelor bolnave. La om, a. se manifestă îndeosebi prin leziuni cutanate (pustulă malignă, edem malign) sau, mai rar, prin leziuni viscerale (cărbune pulmonar sau digestiv). Netratat, a. poate fi fatal, dar administrarea unor doze mari de penicilină sau tetraciclină este eficace. Sin. pop.: cărbune, dalac. ANTRECTOMIE, s. f. / antrectomie, s. f. / antrectomy. [Lat. antrum, gr. antron = peşteră, cavitate; gr. ektome = e^cizie.] 1) Ablaţia chirurgicală a pereţilor unui ‘antru anatomic, de ex. a. mastoidiană. 2) Rezecţia antrului piloric, de obicei combinată cu ‘vagotomie bilaterală în tratamentul chirurgical al ulcerului peptic. ANTRENAMENT, s. n. / entraînement, s. m. / training. [CFr. entraînement, din Sat. trahere = a trage cu forţa, a târî.] 1) Proces de întărire a organismului şi ameliorare a capacităţii de muncă, consecutiv modificărilor funcţionale şi structurale care au loc în organism sub influenţa exerciţiului şi a efortului crescut progresiv. 2) Exerciţiu sistematic în vederea dezvoltării fizice sau în vederea realizării unor performanţe speciale. 3) Adaptare prin repetare şj practică, în vederea atingerii unui anumit scop. Forme: a) a. articular, reeducare funcţională a unei articulaţii; b) a. autogen (v.); c) a. mecanic, efectuat prin intermediul unor dispozitive mecanice; d) a. muscular are ca obiectiv hipertrofia musculară; e) a. sportiv, proces complex, sub îndrumare pedagogică şi supraveghere medicală, pentru atingerea unor performanţe. ANTRENAMENT AUTOGEN / entraînement autogene / auto-genous training. Metodă psihoterapeutică recomandată în diferite forme de nevroză; constă din exerciţii de autosugestie în stare de relaxare psihomotorie. în româneşte, se foloseşte şi expresia training autogen, nerecomandaţă. ANTRITĂ, s. f. / antrite, s. f. / antritis. [Lat. antrum, gr. antron = peşteră, cavitate; -ita.j i) Infiamaţia mucoasei ‘antru-lui mastoidian la sugar. V. şi antromastoidită. 2) Infiamaţia antrului piloric. ANTRO-ATICOTOMIE, s. f. / antro-atticotomie, s. f. / antro-atticotomy. Intervenţie care constă în ‘trepanaţia ‘antrului şi ‘aticii prin abraziunea peretelui extern al celor două cavităţi. A.-a. se practică în caz de leziuni osteitice sau ‘colesteatom. ANTRODUODENOSTOMIE, s. f. / antroduodenostomie, s. f. / gastroduodenostomy. [Lat. antrum, gr. antron = peşteră, cavitate; Cat. duodeni = în număr de 12, aSreviere de ta duo-deni digitorum = de 12 degete (Cungimea acestui segment intestinal); gr. stoma, -atos = gură.] Sin.: gastroduodeno-stomie (v.). ANTROMASTOIDITĂ, s f. / antromastoîdite, s. f. / antro-mastoiditis. [Lat. antrum, gr. antron = peşteră, cavitate; mastos = mameCă; eidos = formă; -ită.] Inflamaţie a ‘antrului şi a ‘mastoidei. Reprezintă aproape totdeauna o complicaţie a unei ‘otite medii. ANTROPOFILIE, s. f. / anthropophilie, s. f. / anthropophilia. [Qr. anthropos = om; philia = atracţie, de Ca philein = a iuSi.] Tendinţa anumitor insecte (ţânţari) de a înţepa omul. ANTROPOGAMAMETRIE, s. f. / anthropogammametrie, s. f. / whole body counting. Detecţia şi măsurarea conţinutului organismului uman în radioizotopi emiţători de radiaţii gama. Scopul a. este supravegherea medicală a persoanelor expuse profesional sau accidental la contaminare radioactivă internă, pe cale respiratorie, digestivă sau cutanată. ANTROPOGENEZĂ, s. f. / anthropogenese, s. f. / anthro-pogenesis. [Qr. anthropos = om; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Procesul apariţiei şi dezvoltării omului. Iniţial, s-a presupus că factorul primar al a. a fost dezvoltarea creierului, mersul biped contribuind la atenuarea caracterelor animalice. Argumentele paleontologice şi etologice au condus actualmente la considerarea, ca factor prim, a mersului biped, care a permis trecerea de la viaţa semiarboricolă la viaţa terestră. După unii spec'alişti, în a. se deosebesc o fază subumană şi o alta umană, cu o subfază euhominină. ANTROPOLOGIE, s. f. / anthropologie, s. f. / anthropology. [Qr. anthropos = om; logos = ştiinţă.] Ştiinţă care are ca obiect studiul originii, evoluţiei şi variabilităţii biologice a omului, în relaţie cu condiţiile naturale şi social-culturale. Se disting: 1) A. biologică, somatică sau fizică - are ca obiect studiul variaţiilor, în timp şi spaţiu, a caracteristicilor morfologice ale omului, îndeosebi prin măsurători ale oaselor. 2) A. culturală sau etnologia - are ca obiect cercetarea faptelor de cultură prin interpretarea cărora pot fi înţelese structurile sociale şi, prin prisma acestora, fiinţa umană. ANTROPOMETRIE, s. f. / anthropometrie, s. f. / anthropo-metry. [Qr. anthropos - om; metron = măsură.} Denumirea ansamblului de tehnici utilizate pentru măsurarea diferitelor componente ale corpului uman. ANTROPOMORFISM, s. n. / anthropomorphisme, s. m. / anthropomorphism. [Qr. anthropos = om; morphe = formă; -ism.] Concepţie care atribuie unor fiinţe, lucruri sau procese, forme şi însuşiri omeneşti. Ex.: tendinţa de a studia comportamentul celorlalte vieţuitoare după modelul omului. Reversul a. este ‘zoomorfismul, exprimat uneori în cercetările de ‘etologie. ANTROPOZOONOZĂ, s. f. / anthropozoonose, s. f. / anthro-pozoonosis. [Qr. anthropos = om; zoon = animal; nosos = Soală; -oză.] Boală comună omului şi animalelor vertebrate. Ex.: ‘arboviroză. ANTROTOMIE, s. f. / antrotomie, s. f. / antrotomy. [Lat. antrum, gr. antron = peşteră, cavitate; gr. tome = tăiere, 207 ANTRU APARAT GOLGI secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Trepanaţia apofizei mas-toiae (sau *mastoidă), care asigură accesui în antrul mastoi-dian. ANTRU, s. n. / antre, s. m. / antrum. NA: antrum, pl. antra. [Lat. antrum, gr. antron = peşteră, cavitate.] Cavitate naturală, osoasă sau viscerală. Importante: 1) A. mastoidian sau pietros (NA: antrum mastoideum), cavitate voluminoasă, cu aer, existentă în porţiunea mastoidiană a temporalului. Comunică cu celulele mastoidiene şi cu cavitatea timpanică. 2) A. piloric sau pilor (NA: antrum pyloricum), porţiunea joasă, aproape orizontală a stomacului, care comunică cu duodenul prin pilor. Sin.: mica tuberozitate gast'ică. ANUCLEAT, adj. / anuclee, adj. / an jclear, anucleate. Despre o celulă fără nucleu, chiar dacă ea provine dintr-o celulă nucleată. De ex., eritrocitul de mamifere. Termenul nu se utilizează pentru celulele 'procariote. ANULOPLASTIE, s. f. / annuloplastie, s. f. / annuloplasty. [Lat. anulus = inel; plastos = modeCat, de Ca plassein = a modeCa, a forma.] Corectarea chirurgicală a unui orificiu anular anormal. ANURIE, s. f. / anurie, s. f. / anuria. [Qr. an - priv.; ouron = urină.] Diminuarea până la dispariţia completă (între 0 şi 100 ml/24 ore) a excreţiei urinare din diferite cauze: 1) A. angionecrotică, în necroze cortico-renale. 2) A. obstructivă, prin prezenţa unui blocaj al căilor urinare, frecvent un calcul. 3) A. postrenală, prin obstrucţia ureterelor. 4) A. prerenală, prin filtrare glomerulară mult redusă ca urmare a scăderii fluxului sanguin renal sau a presiunii arteriale. 5) A. renală, de cauză strict renală etc. V. şi oligurie. ANUS, s. n. / anus, s. m. / anus. NA.: anus. [Lat. anus = şezut.] Orificiul distal sau terminal al tubului digestiv, care se deschide în mod normal în regiunea posterioară a perineului. Patologic, a. poate fi ectopic, imperforat (cu persistenţa, completă sau incompletă a membranei anale), vezical, cu deschidere la nivelul vezicii urinare, dar imperforat, vulvovaginal sau vestibular, cu deschidere la nivel vulvcr (dar imperforat). V. şi anus artificial, anus contra naturii. ANUS ARTIFICIAL / anus artificiel / artificial anus. Orificiu anormal la nivelul intestinului, format printr-o metodă chirurgicală şi deschis la peretele abdominal, în situaţia în care lu-menul intestinului gros nu permite pasajul materiilor fecale (de obicei, în caz de neoplasm localizat la acest nivel). A. a. permite derivarea totală (şi, de regu'ă, definitivă) a materiilor fecale. ANUS CONTRA NATURII / anus contre nature / preterna-tural anus. Deschiderea intestinului la peretele abdominal, cu sediu variabil. Poate apărea ca urmare a unui proces patologic, în mod accidental, posttraumatic sau poate fi creat chirurgical (în acest din urmă caz este vorba, de fapt, de un *a. artificial). Permite trecerea celei mai mari părţi sau a totalităţii materiilor fecale, deosebindu-se astfel de 'fistula stercorală. ANUSCOP, s. n. / anuscope, s. m. / proctoscope. [Lat. anus = şezut; gr. skopos = observator, de Ca skopein = a vedea, a etamina.] 'Specul de forma unui tub utilizat pentru examinarea 'anusului, canalului anal şi a părţii inferioare a 'rectu-lui. Sin.: proctoscop. ANXIETATE, s. f. / anxiete, s. f. / anxiety. [Lat. anxietas, -atis = neCinişte, de Ca anxius - nedniştit, chinuit.] Sentiment de pericol iminent şi nedeterminat, însoţit de o stare de rău, de agitaţie. în formele severe, apar reacţii neurovegetative caracteristice 'angoasei. Neliniştea, a. şi angoasa sunt trei grade ale aceleaşi stări. A. paroxistică pun este un tip de angoasă în relaţie cu scăderea pasageră a irigaţiei sanguine bulbare, care survine de obicei noaptea (se asociază cu teamă, transpiraţii reci, tegumente palide, uneori criză de angină pectorală sau de astm). A. vesiibuiară reprezintă o formă de a. care apare în caz de leziuni vestibulare. ANXIOGEN, adj. / anxiogene, adj. / anxiogenic. [Lat. anxius = nedniştit, chinuit; gr. gennan = a produce.] Care provoacă 'anxietate sau 'angoasă. Se spune despre o stimulare sau despre o situaţie existenţială. ANXIOLITIC, adj., s. n. / anxiolytique, adj., s. m. / anxiolytic. [Lat. anxius = nedniştit, chinuit; gr. lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge.] 1) Care atenuează sau reduce 'anxietatea. 2) Clasă de medicamente destinată să reducă anxietatea. A. pot fi sedative în doză mică sau pot avea, în doză mareL proprietăţi hipnotice. V. tranchilizant. AORTĂ, s. f. / artere aorte / aorta. [Qr. aorte, de Ca aeirein = a ridica în aer şi aer -os - aer.] V. tab. anat. - artere. AORTĂ ASCENDENTĂ / aorte ascendante / ascending part of aorta. V. tab. anat. - artere. AORTĂ DESCENDENTĂ (v. aortă toracică, aortă abdominală) / aorte descendante / descending aorta. V. tab. anat. - artere. AORTĂ TORACICĂ / aorte thoracique / thoracic aorta. V. tab. - anat. artere. AORTOGRAFIE, s. f. / aortographie, s. f. / aortography. [Qr. aorte, de Ca aeirein = a ridica în aer şi aer, -os = aer; graphein = a scrie.] Examen radiologie al aortei consecutiv injectării unei substanţe de contrast hidrosolubile. AORTOMIELOGRAFIE, s. f. / aortomyelographie, s. f. / spinal arteriography. Examen radiologie al vaselor medulare după injectarea, globală sau selectivă, pornind de la aortă, a unui produs de contrast în pediculii vasculari ai măduvei spinării. AORTOMIOPLASTIE, s. f. / aortomyoplastie, s. f. / aorto-myoplasty. Intervenţie chirurgicală care constă în acoperirea aortei ascendente sau descendente cu muşchiul mare dorsal a cărui electrostimulare permite contracţia în diastolă. în acest mod se realizează o asistenţă circulatorie prin contrapulsiune aortică cronică în insuficienţele cardiace severe. V. car-diomioplastie. APAMINĂ, s. f. / apamine, s. f. / apamin. Substanţă pep-tidică prezentă în veninul de himenoptere (albine) alcătuită din 18 aminoacizi şi 2 punţi S-S. Are efecte neurotoxice şi inhibă neurotransmisia, mai ales a informaţiilor legate de 'termoal-gezie. APARAT, s. n. / appareil, s. m. / apparatus (1), device (2). [Lat. ad - aproape de, spre, parare - a prepara] 1) Ansamblu de organe care concură la realizarea unei anumite funcţii. Ex.: a. respirator, a. digestiv, *a. locomotor etc. Termenul poate fi sin. cu sistem (ex.: sistem digestiv), cu excepţia structurilor care nu se află în continuitate (ex.: sistem reticulohis-tiocitar) 2) Denumire generică pentru un ansamblu de piese care susţin, menţin sau înlocuiesc o parte din corp, îndeosebi din cadrul 'aparatului locomotor. Există o mare diversitate de a., denumite în raport cu scopul sau regiunea anatomică unde sunt amplasate. Ex.: a. corector progresiv, a. ischiopubian ('orteză cu susţinere ischiatică), a. jambier (orteză jambieră), a. pentru mers (orice orteză a membrului inferior adaptată la mers), *a. ortopedic, pelvipedios, a. de suspensie, a. toraco-pedios (asocierea unui suport al trunchiului cu orteze ale membrului inferior). APARAT GOLGI / appareil de Golgi / Golgi apparatus. [Camillo Golgi, histoCog itedian, profesor Ca .; Cat. vita = viaţă; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptutui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină; -oză.] Orice afecţiune sau ansamblu de tulburări care survin când organismul este privat de una sau mai multe vitamine. în general legată de o carenţă alimentară, a. poate fi determinată şi de un defect de resorbţie digestivă sau utilizare. Ex.: 1) A. B{. ‘boală beriberi. 2) A. O. ‘scorbut. 3) A. D\ rahitism. 4) A. PP: ‘pelagră. V. şi carenţă AVIVARE, s. f. / avivement, s. m. / avivement, freshenlng. [Ţr. aviver = a îndepărta mărginite unei pCăgi, din Cat. vivus = viu] Curăţarea, reîmprospătarea chirurgicală prin excizia sau abraziunea zonelor necrozate sau cu vitalitate redusă de la nivelul unei plăgi, fistule sau fracturi. Scopul a. constă în favorizarea cicatrizării sau a consolidării prin juxtapunerea în cazul suturii plăgii a unor ţesuturi bine vascularizate, sănătoase. în cazul unei fracturi, a. ţestului osos favorizează consolidarea. AVORT, s. n. / avortement, s. m., fausse-couche / miscar-riage (spontan), abortion (provocat). [Lat. abortio, -onis = avort, de Ca abortire = a avorta (ab = îndepărtat de; ortus = naştere).] Expulzia spontană sau provocată a embrionului sau a fetusului anterior limitei minime de viabilitate. Clasic, această limită este stabilită la 180 zile, dar, în prezent, există posibilitatea de a menţine în viaţă şi un fetus cu o vârstă gesta-ţională mai mică. Criteriul ponderal (500 g) nu este nici el absolut. în limbaj medical curent se disting îndeosebi a. spontan şi a. provocat 1) A. spontan se poate produce consecutiv unor cauze materne (malformaţii ale aparatului genital, de-compensare cardiacă, insuficienţă renală, boli infecţioase, dezechilibre hormonale, izoimunizare Rh, traumatisme) sau unor cauze fetale (malformaţii majore, alterări cromozomiale, boli genetice). 2) A. provocat poate fi terapeutic (recomandat de medic, când sarcina generează riscuri majore pentru gravidă) sau voluntar (întrerupere voluntară de sarcină), în funcţie de reglementările legale specifice fiecărei ţări. Mai trebuie menţionate: 3) A. diferenţial, în caz de sarcină gemelară, a. spontan sau provocat al unui fetus malformat, celălalt fetus continuând să se dezvolte. 4) A. repetitiv, a. spontane care se repetă la sarcini succesive, la aproximativ aceeaşi vârstă a sarcinii. AVULSIE, s. f. / avulsion, s. f. / avulsion. [Qr. a - priv.; Cat. velsus, de Ca vellere = a trage, a smulge.] Extracţie, extirpare prin smulgere a unei formaţiuni care prezintă alterări patologice. Ex.: a. dentară. Sin.: evulsie. AX, s. n. / axe, s. m. / axis. [Qr. axon, Cat. axis = a%ă.] în cazul dispozitivelor electromecanice: piesă cilindrică (din oţel) care susţine componentele cu mişcare de rotaţie. Ex.: a. ‘centrifugei. AX HIPOTALAMO-HIPOFIZAR / axe hypothalamo-hypophy-saire / hypothalamo-hypophysial axis. Concept anatomofi-ziologic formulat pe baza relaţiilor neurohormonale între hipota-lamus şi hipofiză. Conform acestui concept, secreţiile hormonale periferice se află sub dependenţa a. h.-h., sistem neuro-endocrin complex alcătuit din două componente, hipotalamus şi hipofiză, interdependente din punct de vedere anatomic şi funcţional. Realitatea a. h.-h. este probată de ‘neurocrinie, prin identificarea moleculelor de tip ‘releasing hormon (liberină) şi ‘inhibiting hormone. V. şi neuroendocrinologie. AXĂ ELECTRICĂ A INIMII / axe electrique du coeur / elec-trical axis of the heart. Linia dreaptă ce uneşte două puncte ale inimii între care diferenţa de potenţial electric, constatată pe ‘electrocardiogramă, este cea mai mare. Cele două puncte sunt situate aproximativ la baza şi la vârful inimii. în practică, acest ax se construieşte în ‘triunghiul lui Einthoven, ca vector al undei QRS în momentul amplitudinii sale maxime. A. instantanee constă într-un vector, construit în triunghiul lui Einthoven, reprezentând intensitatea, direcţia şi sensul diferenţelor de potenţial la un moment dat al contracţiei cardiace. A. medie este vectorul stabilit, în mod asemănător, în funcţie de suprafeţele pozitive sau negative cuprinse în traseul electrocardiografie într-un interval de timp dat. AXĂ OPTICĂ / axe optique / optical axis. 1) Linia dreaptă care uneşte polul posterior al ochiului şi centrul geometric al pupilei. 2) în fizică, a. o. principală a unei lentile optice reprezintă dreapta care trece prin centrele de curbură ale ambelor suprafeţe ale lentilei. Orice dreaptă ce trece prin centrul optic al lentilei, exceptând a. o. principală, se numeşte a. o. secundară. în cazul unui instrument optic (care reprezintă un ansamblu de lentile, oglinzi şi diafragme cu ajutorul căruia se obţin imagini ale diferitelor obiecte), a. o. ale pieselor componente trebuie să coincidă cu a. geometrică a instrumentului. Acest ansamblu de elemente optice se numeşte sistem optic centrat. AXĂ VIZUALĂ / axe visuel / Visual axis. Linie dreaptă care porneşte de la ‘fovea la un punct fixat (privit) de ochi. AXENIC, adj. / axenique, adj. / axenic. [Qr. a - priv.; xenos = străin.] Despre un animal de laborator care nu prezintă nici un germen saprofit sau patogen. AXEROFTOL, s. m. / axerophtol, s. m. / axerophtol. [Qr. a - priv.; xeros = uscat; ophthalmos = ocfii; -ol.] Sin.: vitamină A (v.). AXILAR, adj. / axillaire, adj. / axillary. [Lat. axilla = subsuoară.] Care aparţine axilei sau se referă la axilă. Ex.: arteră a., regiune a. AXILĂ, s. f. / aisselle, s. f. / armpit, axilla. NA: axilla, pl. axillae. [Lat. axilla = subsuoară.] Regiune situată între partea superioară şi internă a braţului şi partea laterală a toracelui: la adult, în mod normal, piloasă. AXIS, s. n. / axis, s. n. / axis. [Lat. axis = a%ă.] V. tab. anat. - oase. AXOKININĂ, s. f. / axokinine, s. f. / axokinin. [Qr. axon = a?că; kinein = a mijea; -ină.] Proteină care, după fosforilare, reactivează ‘axonema. AXOLEMĂ, s. f. / axolemme, s. m. / axolemma. ‘Membrana plasmatică a ‘axonului. A. delimitează citoplasmă axonală şi reprezintă continuarea plasmalemei corpului celular neuronal la nivelul axonului. A. nu poate fi observată decât prin microscopie electronică. AXON, s. m. / axone, s. f. / axon. [Qr. axon = aţa.] Prelungire citoplasmatică unică a corpului neuronal, care reprezintă partea esenţială a fibrei nervoase, de lungime foarte variabilă şi diametru diferit în funcţie de specie, înconjurată sau nu de o teacă de mielină. A., care poate emite şi colaterale, permite transmiterea centrifugă a influxului nervos la un alt neuron prin intermediul ‘sinapsei (axodendritică sau axosomatică) sau la o celulă efectoare (sinapsă efectoare). Diferiţii a. sunt clasificaţi în funcţie de prezenţa sau absenţa tecii de mielină şi de diametru. Toţi motoneuronii sunt mielinizaţi (fibre A). în cazul neuronilor senzitivi, fibrele A şi B sunt mielinizate, iar fibrele C sunt amielinice. Sin.: cilindrax, fibră nervoasă. AXONEMĂ, s. f. / axoneme, s. m. / axoneme. [Qr. axon = a%ă; nema = fir.] Fascicul de ‘microtubuli şi de proteine asociate care formează partea centrală a ‘cililor şi ‘flagelilor la 236 axonotmesis AZUROFIL nivelul unei celule eucariote şi este responsabil de mişcările acestora. AXONOTMESIS, s. n. / axonotmesis, s. f. / axonotmesis. [Qr. axon = a^ă; tmesis = tăietură, secţionare.] întreruperea axonului, care antrenează o degenerescenţă walleriană, cu conservarea stromei şi îndeosebi a *endonervului. AXOPLASMĂ, s. f. / axoplasme, s. m. / axoplasm. [Qr. axon = aţă; plasma = obiect modeCat.] Citoplasmă conţinută în interiorul membranei unei fibre nervoase axonale. în general, este alcătuită din elemente identice acelora din corpul neuronal. Sin.: neuroplasmă AZASERINĂ, s. f. / azaserine, s. f. / azaserine. (DCI) Antibiotic *antineoplazic extras din culturile de Streptomyces fra-gilis, din grupul antimetaboliţilor antagonişti ai *glutaminei. AZATIOPRINĂ, s. f. / azathioprine, s. f. / azathioprine. (DCI) *Antipurinic derivat din *mercaptopurină utilizat per os în tratamentul unor leucemii acute şi ca *imunodepresor, îndeosebi în transplantele de organe. AZBESTOZĂ, s. f. / asbestose, s. f. / asbestosis. [Qr. asbestos = care nu poate fi stins, răcit; -oză.] Afecţiune pulmonară *(pneumoconioză) determinată de inhalarea pulberii de azbest. AZIDĂ, s. f. / azide, s. m. / azide. Inhibitor al Respiraţiei celulare prin blocarea fluxului de electroni între citocromoxidază şi oxigen (de obicei, sarea de sodiu, NaN3). AZIGOS (vene) / azygos (veines) / azygous (veins). NA: vena azygos. [Qr. a - priv.; zygon = pereche, jug.] Fiecare dintre cele trei vene impare care leagă, de-a lungul coloanei vertebrale toracice, vene cave superioară şi inferioară: marea venă a. la dreapta şi cele două mici vene a. (sau hemiazi-gos) la stânga. AZIL, s. n. / asile, s. m. / asylum. [Lat. asylum, din gr. asy-lon = ioc invioCabiC, de Ca a - priv., sy-Ian = a jefui.] Instituţie de asistenţă socială şi medicală pentru întreţinerea vârstnicilor, infirmilor, copiilor orfani etc. Timp îndelungat, termenul a desemnat spitalele de psihiatrie. AZILISM, s. n. / asylysme, s. f. / asylum dementia. Afecţiune psihică pseudodemenţială cronică, de origine iatrogenă consecinţă a spitalizării prelungite în mediu azilar. Face parte din grupul psihozelor carcerale şi are ca formă minoră nevroza instituţională, caracterizată prin apatie, lipsă de iniţiativă, supunere vădit pasivă, atitudine posturală şi mers caracteristice. AZIMIC, adj. / azyme, adj. / azymic. [Qr. a ■ priv.; zyme = drojdie, ferment.] Care este lipsit de fermenţi. Ex.: pâine a. AZOOSPERMIE, s. f. / azoospermie, s. f. / azoospermia. [Qr. a * priv.; zoon = animat; sperma, -atos = sămânţă.] Absenţa totală a spermatozoizilor din spermă. Este determinată, în majoritatea cazurilor, de leziuni inflamatorii care produc ocluzia *canalelor deferente şi a *epididimului. Există o formă auto-imună şi câteva forme ereditare. AZOT, s. n. / azote, s. m. / nitrogen. [Qr. a • priv.; zoe = viaţă.] Elementul chimic cu numărul atomic 7. A. reprezintă constituentul principal al aerului (78%) şi în condiţii normale se află în stare gazoasă, sub formă de molecule diatomice. A. este unul dintre elementele fundamentale ale materiei vii, contrar etimologiei. Intră în compoziţia enzimelor, proteinelor, acizilor nucleici şi a unor alcaloizi. Este moderator al oxigenului în respiraţie. A. lichid are temperatura de -194,5°C şi este utilizat pentru conservarea celulelor, ţesuturilor sau organelor. AZOT REZIDUAL / azote residuel / residual nitrogen. Termen prin care este desemnată diferenţa dintre concentraţia plasmatică de *azot total non proteic şi concentraţia de azot ureic. A. r. reprezintă în mod normal 50% din azotul total non proteic. AZOT TOTAL NON PROTEIC / azote total non proteique / non-protein nitrogen. Azotul din plasma sanguină, fără cel care intră în compoziţia proteinelor. AZOTAT, s. m. / azotate, s. m. / azotate. [Qr. a - priv.; zoe - viaţă.] Sin.: nitrat (v.). AZOTEMIE, s. f. / azotemie, s. f. / azot(a)emia. [Qr. a - priv.; zoe = viaţă; haima, -atos = sânge.] 1) Concentraţia sanguină în azot neproteic, care include: azotul ureic, azotul din acizii aminaţi, bazele purinice, acidul uric, creatină, creatinină, amoniac etc. A. creşte îndeosebi în afecţiunile renale, în tulburările de metabolism, urmare a hemoragiilor, în şocurile traumatice sau chirurgicale, în cursul febrei, în diaree sau în obstrucţii intestinale. 2) Uzual, dar cu totul impropriu: creşterea concentraţiei ureei sanguine. V. şi hiperazotemie, uremie. AZOTURIE, s. f. / azoturie, s. f. / azoturia. [Qr. a - priv.; zoe = viaţă; ouron = urină.] Eliminarea de azot prin urină sub formă de *uree şi *uraţi. A. normală este de 0,13-0,45 g/ kg corp/24 ore. Termenul este utilizat uneori cu sensul de *hiperazoturie. AZUROFIL, adj. / azurophile, adj. / azurophil(e). [Ţr. veche azur = aCbăstrui; gr. philos = prieten, de Ca philein = a iubi.] Care se colorează electiv cu eozinat de azur, îndeosebi cu referire la coloraţia Giemsa, utilizată în hematologie. 237 AURELIUS CORNFLPJS CFT STJS (cea. 60 î Hr - ^ 20 d. Hr.) nu a fost medic, ci un erudit latin, denu- ^ ■■ ^ mit „Cicero al medicinei“. Interesat de toate aspec- v. ? C••v tele vieţii, el a scris o enciclopedie în care s-a con- centrat îndeosebi asupra dreptului, medicinei şi filo- *sofiei. 0 mare parte din manuscrisele sale s-au pier- dut. După 14 secole, în 1443, Tomaso de Sarzana descoperă, în biserica Ambrosius din Milano, 8 vo¬ lume intitulate De Re Medicina, publicate la Florenţa, din ordinul Papei. Este prima carte medicală tipărită, care a influenţat profund gândirea medi¬ cală. Celsus a realizat o compilaţie (genială) a tezaurului medical grecesc, la care a adăugat elemente din practica medicală romană. Mulţi termeni pe care i-a utilizat au fost asimilaţi definitiv în terminologia medicală, deoarece a ştiut să utilizeze caracteristicile limbii latine (ex.: abdomen, anus, hernie, occiput, radius, tibia, uterus). El a definit cele 4 semne car¬ dinale ale inflamaţiei: „rubor ei iumor, cum calore ei dolore". De Re Medicina a cunoscut 15 ediţii, fiind considerată cartea clasică a medicinei până la mijlocul secolului al XVIII-lea. BABESIA / Babesia / Babesia. [Victor Babeş, anatomopatolog BACIL EBERTH / bacille d’ Eberth / Eberth’s bacillus. [Karl fi Sacteriotog român, profesor ta ‘Bucureşti, 1854-1926.] Gen Joseph Eberth, anatomopatolog german, ‘WiirtzSurg, apoi pro¬ aparţinând familiei protozoarelor, clasa *sporozoare, descope¬ fesor ta Ziiricfi şi ta Ptalte, 1835-1926] Sin.: Salmonella typhi rit de Victor Babeş. Se localizează în eritrocitele unor specii (v. Salmonella). variate de animale domestice. B. bigemina produce febră la BACIL ESCHERICH / bacille Escherich / Escherich bacillus. vite, iar B. caniş este agentul etiologic al piroplasmozei ca¬ Sin.: Escherichia coli (v.). nine, amândouă transmise prin căpuşe. Bolile provocate de BACIL FLEXNER / bacille de Flexner / Flexner’s bacillus. genul B. se numesc *babesioze sau piroplasmoze. [Simon Flexner, anatomopatolog şi Sacteriotog american, direc¬ BABESIOZĂ, s. f. / babesiose, s. f. / babesiosis, babesia- tor de cercetare medicală la Institutul ‘Rgctţefetler din fAteza sis. [Victor Babeş, anatomopatolog şi Sacteriotog român, 1854- 0rorlQ 1863-1946] Sin.: Shigella flexneri (v. Shigella). 1926. -oză.] Boală determinată de protozoarele din genul BACIL FRIEDLĂNDER / bacille de Friedlănder / Friedlănder’s *Babesia, transmisă rar de la animale la om prin intermediul bacillus. [Cari Friedlănder, anatomopatolog german, Berlin, căpuşelor. La om boala se manifestă prin *anemie hemolitică 1847-1887] Sin.: Klebsiella pneumoniae (v. Klebsiella). foarte gravă la bolnavii cu splenectomie. Sin.: piroplasmoză. BACIL HANSEN / bacille de Hansen / Hansen’s bacillus. BABY BLUES / baby blues / baby blues. Angl. prin care [Gerhard Henrik Armauer Hansen, medic norvegian, Bergen, este denumită starea depresivă pasageră care survine la 1841-1912] Sin.: Mycobacterium leprae (v. Mycobacterium). mamă în perioada ce urmează naşterii. A nu se confunda cu BACIL HOFMANN / bacille de Hofmann / Hofmann’s bacil¬ baby blue care înseamnă nou-născut cianotic. lus. [Georg von Hofmann-Wellendorf, Sacteriotog austriac, BACIL, s. m. / bacille, s. m. / bacillus, pl. bacilli. [Lat. Viena, 1843-1890] Sin.: Corynebacterium pseudodiphtericum bacillus = Sastonaş.] Tip de bacterie caracterizată printr-un (v. Corynebacterium). aspect morfologic alungit, sugerând forma unui bastonaş. Ex.: BACIL HOLERIC / bacille cholerique / cholera bacillus. Sin.: *b. Koch, *b. piocianic, *b. tific etc. V. în continuare. Vibrio cholerae (v.). BACIL BORDET-GENGOU / bacille Bordet-Gengou / Bordet- BACIL KITASATO / bacille de Kitasato / Kitasato’s bacillus. Gengou bacillus. [Jules fean Baptiste Vincent Bordet, Sac¬ [Shibassaburo Kitasato, Baron, Sacteriotog japonez, 1852- teriotog şi imunotog Belgian, profesor ta ‘Bruxelles, 1870-1961; 1931] Sin.: Yersinia pestis (v.). Octave Gengou, Sacteriotog Setgian, Bruxelles, 1875-1959.] BACIL KLEBS-LOEFFLER / bacille de Klebs-Loeffler / Klebs- Sin.: Pseudomonas aeruginosa (v.). Loeffler bacillus. [Edwin Klebs, anatomopatolog şi Sacterio¬ BACIL CALMETTTE-GUERIN / bacille de Calmette-Guerin / tog german, profesor de anatomie patologică, succesiv, ta Berna, Calmette-Guerin’s bacillus. (BCG). [Leon Charles Albert WiirtzSurg, Praga, Zuricfi şi Chicago, 1834-1913; August Calmette, Sacteriotog francez, profesor de igienă ta LidCe, apoi foh ann Friedrich Loeffler, Sacteriotog german, profesor ta director adjunct al Institutidui Pasteur din Paris, 1863-1933; Qreifszvald, apoi ta Berlin, 1852-1915] Sin.: Corynebacterium fean Mărie Camille Guerin, serotog francez, Paris, 1872- diphteriae (v. Corynebacterium). 1961] V. vaccin BCG. BACIL KOCH / bacille de Koch / Koch’s bacillus. [Bobert BACIL DIZENTERIC / bacille dysenterique / dysentery bacil¬ Koch, Sacteriotog şi igienist german, Berlin, premiid 9joSel pen¬ lus. Sin.: Shigella (v.). tru medicina/fiziotogie în 1905, 1843-1910] Sin.: Mycobacte¬ BACIL DODERLEIN / bacille de Doderlein / Doderlein’s rium tuberculosis (v. Mycobacterium). bacillus. [Albert Doderlein, ginecolog german, profesor ta BACIL KOCH-WEEKS / bacille de Koch-Weeks / Koch- Qroningen, PiiSSingen şi 9diincnen, 1860-1941.] B. Gram-pozi- Weeks bacillus. [Bobert Koch, Sacteriotog şi igienist german, tiv prezent în secreţia vaginală normală. Deşi este identificat Berlin, premiul 9joSet pentru medicina/fiziotogie în 1905, 1843- de unii autori ca fiind Lactobacilius acidophilus, apartenenţa 1910; John Eîmer Weeks, oftalmolog american, profesor la b. D. la această specie nu este pe deplin elucidată. 9{etu ‘ybrfc 1853-1949] Sin.: Haemophilus influenzae (v. BACIL DUCREY / bacille de Ducrey / Ducrey’s bacillus. Haemophilus). [Augusto Ducrey, dermatolog italian, profesor ta Pisa, apoi ta BACIL AL LEPREI / bacille de la lepre / leprosy bacillus. ‘Roma, 1860-1940.] Sin.: Haemophilus ducreyi (v. Haemophilus). Sin.: Mycobacterium leprae (v. Mycobacterium). 239 BACIL LOEFFLER BACTERIE BACIL LOEFFLER / bacille de Loeffler / Loeffler’s bacillus. [August Johaiui Friedrich Loeffler, Bacterioiog german, profesor ia Qreifszuald, apoi ia Beriin,, 1852-1315] Sin.: Corynebac-terium diphteriae (v. Corynebacterium). BACIL PARK-WILLIAMS / bacille de Park-Williams / Park-Williams’s bacillus. [William H. Park, Bacterioiog american, 1863-1933; Anna W. Williams, Bacterioiog american, 1863-1955] Tulpină de Corynebacterium diphteriae (v. Corynebacterium) utilizată pentru producerea toxinei difterice, inclusă în *vaccinul DTP (diftero-tetano-pertusis). BACIL PFEIFFER / bacille de Pfeiffer / Pfeiffer’s bacillus. [Richard Friedrich Johannes Pfeiffer, Bacterioiog german, profesor ia Beriin, KgnigsBerg şi Bresiau (în prezent Wroctazu, Poionia), 1858-1945] Sin.: Haemophiius infiuenzae (v. Haemo-philus). BACIL PIOCIANIC / bacille pyocyanique / pyocyanic bacillus. Sin.: Pseudomonas aeruginosa (v.). BACIL SHIGA / bacille de Shiga / Shiga’s bacillus. [Kiyoshi Shiga, medic şi Bacterioiog japonez, 1870-1957] Sin.: Shigella dysenteriae (v. Shigella). BACIL SHIGA-KRUSE / bacille de Shiga-Kruse / Shiga-Kruse bacillus. [Kiyoshi Shiga, medic şi Bacterioiog japonez, 1870-1957; Walther Kruse, Bacterioiog german, profesor ia Bonn, %onigsBerg şi Leipzig, 1864-1943] Sin.: Shigella dysenteriae (v. Shigella). BACIL SONNE / bacille de Sonne / Sonne’s bacillus. [Cari Sonne, medic şi Bacterioiog danez, profesor de medicină internă ia Copenhaga, 1882-1948] Sin.: Shigella sonnei (v. Shigella). BACIL TIFIC / bacille typhique / typhoid bacillus. Sin.: Salmonella typhi (v. Salmonella). BACIL TUBERCULOS / bacille tuberculeux / tubercle bacillus. 1) Sin.: Mycobacterium tuberculosis. 2) Sin.: Mycobacte-rium bovis. 3) Sin.: Mycobacterium avium. V. Mycobacterium. BACIL VINCENT / bacille de Vincent / Vincent’s bacillus. [Jean Hyacinthe Vincent, Bacterioiog şi epidemioiog francez, profesor ia Paris, 1862-1950] Sin.: Fusobacterium nucleatum (v. Fusobacterium). BACIL WELCH / bacille de Welch / Welch’s bacillus. [William Henry Welch, anatomopatolog şi igienist american, profesor ia Jofins Piopijns, 1850-1934.] Sin.: Clostridium per-fringens (v.). BACIL WHITMORE / bacille de Whitmore / Whitmore’s bacillus. [Alfred Whitmore, chirurg cd armatei Britanice ia Burma, 1876-1946] Sin.: Pseudomonas pseudomallei (v. Pseudomonas). BACILAR, adj., s. m. / bacillaire, adj., s. m. / bacillar, bacil-lary. [Lat. bacillus = Bastonaş.) 1) Termen nerecomandat, utilizat iniţial pentru bolnavii în a căror expectoraţie există bacilul Koch şi, prin extensie, pentru toţi bolnavii de tuberculoză. 2) în relaţie cu un *bacil, cauzat de un bacii. BACILEMIE, s. f. / bacillemie, s. f. / bacill(a)emia. [Lat. bacillus = Bastonaş; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa de bacili în sânge, îndeosebi a *bacilului Koch. De obicei, prezenţa bacililor se pune în evidenţă în medii de cultură sau prin inoculare la cobai. BACILLUS ANTHRACIS / Bacillus anthracis / Bacillus anthracis. Specie (genul Bacillus, familia Bacillaceae) de bacili mari Gram-pozitivi, imobili, încapsulaţi, dispuşi în lanţuri. Virulenţa speciei este conferită de un complex de proteine denumit “toxina antraxului”, ca şi de un polipeptid capsular antifagocitar conţinând resturi de acid D-glutamic. B. a. este agentul etiologic al *antraxului, infecţie acută frecventă la ier-bivore şi transmisă la om prin spori proveniţi din contactul cu animalele sau cu produsele lor infectate, înţepături de insecte, inhalare sau ingestie. BACILLUS TETANI / Bacillus tetani / Bacillus tetani. Sin.: Clostridium tetani (v.). BACK CROSS / back cross / back cross. Anglicism prin care se denumeşte încrucişarea genetică între un hibrid şi un părinte. B. c. permite analiza genetică a caracterelor transmise conform legilor lui Mendel (v. lege, def. 8). BACITRACINĂ, s. f. / bacitracine, s. f. / bacitracin. (DCI) Antibiotic polipeptidic izolat din tulpina Tracy de Bacillus sub-tilis. B. este eficientă împotriva multor bacterii Gram-pozitive precum stafilococi, streptococi sau pneumococi şi a unor bacterii gramnegative (meningococi şi gonococi). Este administrată topic sau intramuscular în cazul infecţiilor cu germeni sensibili. BACTERIAN, adj. / bacterien, adj. / bacterial. Care aparţine sau este determinat de o bacterie. BACTERICID, adj., s. n. / bactericide, adj., s. m. / bacteri-cide, bactericidal. [Qr. bakterion, dim. de ia bakteria = Baston; iat. caedere = a omorî] (Substanţă sau agent fizic) care provoacă moartea bacteriilor. B. fizice sunt căldura (umedă sau uscată), radiaţiile ionizante (ultraviolete, X, alfa, beta, gama), ultrasunetele. Cele de natură chimică pot fi substanţe anorganice (acizi, baze, săruri ale metalelor grele, halogeni şi oxidante) sau organice (alcooli, aldehide, fenoli, crezoli, substanţe tensioactive, substanţe produse de unele microorganisme, adică *antibiotice). Mecanismele de acţiune ale b. sunt extrem de diverse^. V. şi bacteriostatic. BACTERIDĂ, s. f. / bacteride, s. f. / bacterid. [Cjr. bakterion, dim. de ia bakteria = Baston; -idă.] *Pustulă uniloculară de dimensiuni mari, care ocupă întreaga grosime a epidermei. Lichidul din interiorul b. nu conţine germeni microbieni, de aceea se presupune că aceasta ar fi generată de o reacţie alergică la distanţă, ca urmare a existenţei unui focar infecţios. Ex.: *b. pustuloasă. BACTERIDĂ PUSTULOASĂ / bacteride pustuleuse / pustu-lar bacterid. Sin.: boală Andrews (v.). BACTERIE, s. f. / bacterie, s. f. / bacterium, pl. bacteria. [Qr. bakterion, dim. de ia bakteria = Baston.] Termen generic prin care este desemnat ansamblul microorganismelor (organisme microscopice) unicelulare, ubicuitare, care nu aparţin nici regnului vegetal, nici regnului animal, ci (împreună cu algele albastre) grupei protistelor *procariote. Celula bacte-riană prezintă un înveliş (peretele bacterian) care acoperă membrana plasmatică. Acest înveliş, compus din două straturi, conservă forma şi rigiditatea celulei. în partea exterioară a peretelui bacterian se află o capsulă constituită din polizaharide secretate de celulă. Citoplasmă b. prezintă caracteristici analoge celor ale celulelor tuturor organismelor vii, iar reacţiile biochimice, sunt, de asemenea, în esenţă asemănătoare. B. sunt lipsite de un nucleu veritabil, iar materialul genetic este alcătuit dintr-o moleculă mică de ADN bicatenar (cromozom circular, plasmide), ARN mesager, ARN de transfer, ribozomi şi enzime care permit expresia materialului genetic. B. se reproduc pe cale asexuată, prin *sciziparitate. Uneori se poate produce şi o reproducere sexuată sau conjugată (*colibacil) cu schimb de material genetic între o bacterie donoare (mascul) şi primitoare (femelă). După recombinarea genetică pot apărea caractere noi la bacteria primitoare. Schimbul de material genetic se poate produce, de asemenea, prin transducţie, transformare sau achiziţie de plasmide prin conjugare. Aflate în condiţii particulare, de^ ex. în absenţa glucidelor, unele b. pot da naştere la *spori. în funcţie de sursele nutritive se disting: 1) b. auto-trofe care, asemenea plantelor, au capacitatea de . a sintetiza molecule organice, pornind de la compuşi anorganici (prin foto-sinteză sau chimiosinteză); 2) b. heterotrofe care, asemenea animalelor, pot metaboliza doar compuşi organici, deja sintetizaţi de alte organisme. în raport cu temperatura optimă de dezvoltare există trei tipuri de b.: 1) b. mezofile, cu dezvoltare 240 bacterie oportunistă BACTEROIDES optimă la 20-30°C: în care sunt cuprinse şi bacteriile patogene pentru om şi animalele homeoterme; 2) b. psicrofile, cu temperatura optimă de dezvoltare sub 20°C, de unde rolul acestora în alterarea alimentelor păstrate la rece; 3) b. ter-mofile, care se dezvoltă optim între 50 şi 60°C. Datorită dimensiunilor şi exigenţelor lor reduse în materie de nutriţie şi mediu, b. sunt organismele cele mai răspândite, fiind ubicui-tare: în sol, în apă şi în aer. Există, de asemenea, un mare număr de bacterii parazite care trăiesc în interiorul altor organisme. O serie de b. parazite sunt necesare organismelor gazdă. De ex., la om, o serie de b. intestinale, pe lângă faptul că se hrănesc cu produşi de digestie, sintetizează substanţe ca vitaminele şi se opun dezvoltării unor b. patogene. Boala apare când se rupe echilibrul între b. şi organismul gazdă, când b. pătrund în ţesuturi (ca urmare a deficienţei mecanismelor de apărare) sau când în ţesuturile şi celulele gazdei se dezvoltă b. strict parazite. B. pot produce toxine (de ex. toxina botulinică este cel mai puternic toxic cunoscut) sau enzime extracelulare (hemolizine, proteaze). B. sunt utilizate în fabricaţia unor produse alimentare, pentru maceraţia fibrelor vegetale şi în sinteza a numeroase substanţe, printre care: alcoolul, o serie de aminoacizi, vitamine şi antibiotice. Dezvoltarea 'biotehnologiei şi a ingineriei genetice impune utilizarea b. O serie de b. reprezintă agenţi etiologici ai numeroase boli ale omului, animalelor şi plantelor. BACTERIE OPORTUNISTĂ / bacterie opportuniste / oppor-tunistic bacterium. B. care infectează un organism deja infectat de un alt germen (virus, bacterie, parazit) şi determină o *infecţie oportunistă. BACTERIEMIE, s. f. / bacteriemie, s. f. / bacteri(a)emia. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; haima, -atos = sânge.] Prezenţa bacteriilor în sângele circulant. V. şi septicemie. BACTERIOCINE, s. f. pl. / bacteriocines, s. f. pl. / bacterio-cins. Proteine produse de anumite bacterii, având acţiune distructivă asupra altor bacterii. Ex.: colicinele produse de *Escherichia coli, sau piocinele, produse de 'Pseudomonas aeruginosa. B. au structură asemănătoare cu 'bacteriofagii şi acţionează prin blocarea sintezei proteice sau a ADN ale bac-teriilor-ţintă, purtătoare de receptori specifici pentru b. BACTERIOFAG, s. m. / bacteriophage, s. m. / bacterio-phage, phage. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; phagein = a mânca.] Virus care infectează bacteriile. B. sunt constituiţi din material genetic, ADN sau ARN, cuprins într-o 'capsidă proteică. După ce b. infectează o bacterie, sintezele proprii bacteriei (ADN, ARN, proteine) sunt blocate, iar sistemele moleculare ale bacteriei gazdă sunt deturnate în favoarea utilizării genomului pentru sinteza materialului genetic al b., ca şi a proteinelor capsidei. După sinteză, particulele componente ale b. sunt asamblate, iar 'lizozimii b. sintetizaţi rup peretele bacterian, eliberând 100 până la 2 000 de b. din fiecare bacterie gazdă. Datorită specificităţii mari pentru anumite bacterii, b. pot fi utilizaţi ca *markeri ai suşelor bacteriene. Totodată, ca urmare a simplicităţii programului genetic, b. au fost intens utilizaţi în cercetările de genetică moleculară. Sin.: fag. V. lizogenie şi lizotipie. BACTERIOID, adj. / bacterioî'de, adj. / bacteroid. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; eidos - formă.] 1) Asemănător cu o 'bacterie. 2) Bacterie modificată structural. BACTERIOLITIC, adj. / bacteriolytique, adj. / bacteriolytic. [Gr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge.] Care este capabil să provoace liza sau distrucţia bacteriană. Ex.: substanţe antibacte-riene şi antibiotice, anticorpi, bacteriofagi. BACTERIOLIZĂ, s. f. / bacteriolyse, s. f. / bacteriolysis. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge ] Disoluţia bacteriilor. Poate fi: 1) Spontană, urmare a morţii acestora. 2) Provocată prin anticorpi specifici, denumiţi *bacteriolizine. 3) Produsă de 'bacteriofagi. BACTERIOLIZINĂ, s. f. / bacteriolysine, s. f. / bacteriolysin. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; -incr.J Denumire veche pentru anticorpii specifici care permit, prin fixarea la nivelul bacteriilor, acţiunea litică a 'complementului. BACTERIOLOGIE, s. f. / bacteriologie, s. f. / bacteriology. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; logos = ştiinţă.] Ramură a *microbiologiei care studiază diferitele specii de bacterii prin observaţie la microscop, studiul culturilor, cercetări serologice^ şi biologice. V. şi microbiologie. BACTERIOPAUZĂ, s. f. / bacteriopause, s. f. / bacteriosta-sis. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; Cat. pausa, gr. pausis = încetare, oprire.] Oprirea creşterii bacteriene, care se declanşează îndeosebi după contactul cu anumite 'antibiotice. BACTERIOPEXIC, adj. / bacteriopexique, adj. / bacteriopexic. [Qr. bakteria = Baston; pexis = filare.] Despre proprietatea unui organ sau ţesut ^de a fixa bacteriile. BACTERIORODOPSINĂ, s. f. / bacteriorhodopsine, s. f. / bacteriorhodopsin. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; rhodon = trandafir, cuCoare roz; opsis = vedere, aspect; -ină.] Proteină intrinsecă a membranei de Halobac-terium halobium similară 'rodopsinei. Este constituită din 7 domenii transmembranare dispuse în alfa-helix. B. este o 'pompă de protoni antrenată de energia fotonică, adică de radiaţiile luminoase. Forţa electromotoare generată de pompa protonică (de 200 mV) permite sinteza unei molecule de ATP (o moleculă per proton) în 'anaerobioză. BACTERIOSCOPIE, s. f. / bacterioscopie, s. f. / bacte-rioscopy. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina.] Examenul unui preparat microscopic, în scopul depistării prezenţei bacteriilor. BACTERIOSTATIC, adj. / bacteriostatique, adj. / bacterio-static. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; statikos = care opreşte, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină.] Proprietatea unei substanţe (ex.: un 'antibiotic) de a inhiba creşterea şi multiplicarea bacteriilor, fără a le distruge. Capacitatea b. a unui antibiotic se măsoară prin concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a creşterii unui anumit tip bacterian, pentru care este caracteristică. V. şi antibiogramă, bactericid. BACTERIOTOXINĂ, s. f. / bacteriotoxine, s. f. / bacterioto-xin. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; toxikon = otravă pentru vârfuC săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; -ină ] 'Toxină de origine bacteriană. BACTERIOTROP, adj. / bacteriotrope, adj. / bacteriotropic. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.] Despre diferite substanţe chimice care se fixează selectiv pe bacterii. BACTERIUM COLI COMMUNI / bacterium coli communi / bacterium coli communi. Sin.: Escherichia coli (v.). BACTERIUM PESTIS / bacterium pestis / bacterium pestis. Sin.: Yersinia pestis. BACTERIURIE, s. f. / bacteriurie, s. f. / bacteriuria. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; ouron = urină] Prezenţa bacteriilor în urină. în mod normal urina este sterilă, dar poate fi şi contaminată în momentul emisiei sau al prelevării (b. nepatologică). Uneori se consideră că poate avea o semnificaţie patologică (pentru diagnosticul unei afecţiuni infecţioase a căilor urinare) doar o b. cu peste 105 germeni pe ml de urină (denumită şi b. semnificativă). BACTEROIDES / Bacteroides / Bacteroides. [Qr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; eidos = formă] Gen bacterian 241 BACULOVIRUS BALOTARE constituit din bacili Gram-negativi, strict anaerobi, nesporulaţi, non-toxinogeni, prezenţi în intestin la om şi la animale. Speciile B. fragiiis şi B. melaninogenicus sunt agenţi patogeni, determinând colecistite, abcese hepatice, apendicite gangre-noase, infecţii pelvine, septicemii. V. şi Fusobacterium. BACULOVIRUS, s. n. / baculovirus, s. m. / baculovirus. [Lat. baculum = Baston; virus = venin, otravă.] Virus infectant al celulelor de insecte, utilizat ca vector în ‘biologia moleculară. BADIJONAJ, s. n. / badigeonnage, s. m. / painting. [ffr. badigeonnage, origine necunoscută.] Sin.: tamponaj, v. def. 1. Var.: badijonare. BADIJONARE. Var. pentru badijonaj (v.). BAGASOZĂ, s. f. / bagassose, s. f. / bagassosis, bagasse worker lung. [Spaniolă bagazo = coajă; -oză.] Pneumopatie determinată de inhalarea unui antigen organic în mediul industrial (îndeosebi în fabricile de hârtie, compuşi explozivi, panouri izolante) şi în mediul rural. BAIE, s. f. / bain, s. m. / bath, balneum, pl. balnea (lat.). [Lat. balneum = Baie.j 1) Mediu alcătuit în principal din apă, vapori, o serie de substanţe, plante în care corpul este introdus parţial sau în totalitate în scop terapeutic sau igienic. Echipamentul sau dispozitivul în care corpul sau obiectele pot fi introduse poartă acelaşi nume. Forme: a) b. de contrast, imersia alternantă a corpului în apă rece şi caldă; b) b. duş, aplicarea apei sub forma unui jet; c) b. emolientă, care conţine un lichid emolient; d) b. cu plante etc. 2) B. de organ, prin care se asigură menţinerea la temperatură constantă şi irigarea controlată (debit şi compoziţie) a unui organ, în cadrul unui experiment. BAIN-MARIE / bain-Marie / bain-Marie. [De ia numeie cdchimis-tei Mărie Ia Juive] Dispozitiv pentru încălzire în care substanţa sau soluţia este plasată în apă fierbinte, fără a avea contact direct cu aceasta. BALANITĂ, s. f. / balanite, s. f. / balanitis. [Qr. balanos = ghindă, giand; -ită.] Inflamaţia mucoasei glandului de la nivelul penisului. Cauze: igienă precară, ‘fimoză, boli venerice, diabet etc. BALANITĂ CU PLASMOCITE / balanite â plasmocytes / plasma cell balanitis. Sin.: boală Zoon (v.). BALANOPOSTITĂ, s. f. / balanoposthite, s. f. / balano-posthites. [Qr. balanos = ghindă, giand; posthe = prepuţ; -ită.] Inflamaţia concomitentă a ‘glandului şi a ‘prepuţului. B. specifică gangrenoasă şi ulcerativă este cauzată de o spirochetă. Se manifestă prin ulceraţii purulente şi uneori gan-grenă, fiind denumită şi a patra boală venerică. BALANOPREPUŢIAL, adj. / balano-preputial, adj. / balano-preputial. [Qr. balanos = ghindă, giand; iat. praeputium = prepuţ.] Care^se referă la ‘giand şi la ‘prepuţ. BALANTIDIAZĂ, s. f. / balantidiase, s. f. / balantidiasis, ba-lantidiosis. [Qr. balantidion, dim. de ia ballantion = pungă; -ază.] Ansamblul manifestărilor patologice, în care simptomul principal este diareea cronică, determinate de parazitul intestinal *Balantidium coli. BALANTIDIUM COLI / Balantidium coli / Balantidium coli. [Qr. balantidion, dim. de ia ballantion = pungă; kolon = intestin gros.] ‘Protozoar din clasa ciliatelor (infuzori), ordinul Peritriches, care, prin diferitele sale specii, parazitează o serie de mamjfere (maimuţă, porc, şobolan) şi accidental omul. BALANŢĂ, s. f. / balance, s. f. / balance, scales. [Lat. bilanx, de ia bis = de două ori, lanx, lancis = taier.] Instrument utilizat pentru cântărire. B. analitică, de laborator, are o sensibilitate cuprinsă între 0,0001-0,1 mg. B. microchimică are o sensibilitate de ordinul 0,001 mg, iar cea semimicrochimică - 0,01 mg. BALAST GENETIC / ballast genetique / genetic load. [Lngi. ballast = Baiast; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de ia genos = neam, urmaş, generaţie.] Termen care desemnează anomaliile, malformaţiile, morţile survenite de-a lungul generaţiilor din cauza materialului genetic defectuos. Trebuie deosebit b. g. “normar, datorat mutaţiilor spontane, de cel indus de factorii nocivi, ca radioactivitatea. Mutaţiile nu sunt numai nocive; ele pot conferi avantaje adaptative, deci selective. BALBISM, s. n. / balbisme, s. m. / idiopathic stammering. [Lat. balbus = BâiBâit; -ism.] «Bâlbâială idiopatică. V. şi logo-nevroză. BALEIAJ, s. n. / balayage, s. m. / scanning. [Ţr. balayer = a mătura] Acţiunea de a deplasa, uni- sau bidirecţional, un sistem destinat explorării unei suprafeţe linie cu linie sau punct cu punct. Ex.: ‘scintigrafie cu baleiaj (cu ajutorul scintigrafu-lui), ‘microscop electronic cu baleiaj, b. electronic din tubul catodic etc. V. şi scanning. BALISTOCARDIOGRAFIE, s. f. / balistocardiogramme, s. f. / ballistocardiogram. [Lat. ballista = maşină de aruncat pietre, din gr. ballein = a arunca; gr. kardia = inimă; graphein = a scrie.] Tehnică de înregistrare a impulsurilor (amplitudine, viteză, acceleraţie) transmise corpului uman de forţele balistice rezultate ca urmare a activităţii mecanice a inimii. Rezultatul înregistrării este denumit balistocardiogramă, prin analiza căreia se pot obţine o serie de date complementare celor obţinute prin ‘electrocardiografie. BALISTOCARDIOGRAMA, s. f. / ballistocardiogramme, s. f. / ballistocardiogram. [Lat. ballista = maşină de aruncat pietre, din gr. ballein = a arunca; gr. kardia = inimă; gram-ma = înscriere.] V. balistocardiografie. BALISTOFOBIE, s. f. / ballistophobie, s. f. / ballistophobia. [Lat. ballista = maşină de aruncat pietre, din gr. ballein = a arunca; gr. phobos = frica] Fobia faţă de armele de foc. BALNEOLOGIE, s. f. / balneologie, s. f. / balneology. [Lat. balneum = Baie; gr. logos = ştiinţă] Ramură a medicinei care studiază caracteristicile şi utilizările terapeutice ale ‘apelor minerale şi ale nămolurilor. V. şi baineoterapie. BALNEOTERAPIE, s. f. / balneotherapie, s. f. / balneothe-rapy. [Lat. balneum = Baie; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a băilor generale şi locale. Ex.: b. termală, b. marină. Termenul a fost extins la băile de nămol, de soare, de lumină artificială, inclusiv la aplicarea de radiaţii infraroşii şi ultraviolete. BALON, s. n. / ballon, s. m. / balloon. [CFr. ballon, din itcd. pallone (dialectic ballone) = minge mare.] Obiect flexibil şi expandabil prin introducerea de lichid sau gaz în interiorul său. B. pot fi plasate în interiorul unui vas sau al unei alte cavităţi anatomice pentru a le expanda sau pentru a le comprima pereţii. De asemenea, b. ataşate ‘sondelor sau *cate-terelor pot ajuta la menţinerea acestora într-o anumită poziţie. BALONARE, s. f. / ballonnement, s. m. / ballooning. [ffr. ballonnement, din itaC. pallone (dialectic ballone) = minge mare.] Senzaţie dezagreabilă de umplere la nivelul stomacului sau abdomenului, asociată de obicei, dar nu obligatoriu, cu ‘meteorism. BALONIZARE A VALVEI MITRALE / ballonisation de la valve mitrale / flopping valve syndrome. Sin.: sindrom Barlow (v.). BALOTARE, s. f. / ballottement, s. m. / ballottement. [Ţr. ballottement, din ital. palia (dialectic balla) = minge.] Manevră clinică prin care se percepe, la palparea cu ajutorul degetelor (sau la palparea unui organ cu o mână, cealaltă mână exercitând presiuni sacadate), senzaţia de corp solid care pluteşte într-un lichid sau de glisare a unui corp. V. şi balotare fetală. 242 balotare fetală BARITOZĂ BALOTARE FETALĂ / ballottement foetal / f(o)etal ballotte-mant. Senzaţie dG ‘balotare obţinută Ia palparea utGruluî gravid sau prin tuşeu vaginal. B. capului fetal se constată în sarcina normală, dar este mai netă în caz de exces de *lichid amniotic. BALSAM, s. n. / baume, s. m. / balsam, balm. [Lat. balsamum, gr. balsamon = Balsam.] Substanţă de origine vegetală, alcătuită din esteri ai acizilor aromatici cu alcooli rezinici. Se obţine prin incizii în scoarţa anumitor arbori sau arbuşti. Ex.: b. de Canada, extras din Abies balsamea\ b. de Peru, antiseptic de uz extern; b. de Tolu, antiseptic şi fluidifiant al secreţiilor respiratorii. Foarte utilizate în trecut ca medicamente, b. prezintă actualmente un interes limitat. BALT / BALT / BALT. [Acronim - siglă de ta ‘Broncfiial Associated Lymptoid *T\ssue.] Ţesut limfoid asociat bronşiilor. Se prezintă numai sub formă de infiltrate limfoide difuze spre deosebire de *MALT şi *GALT. BANCĂ, s. f. / banque, s. f. / bank. [Itat. banca = Banca] 1) în genetică: colecţie de ‘clonuri celulare (bacterii, levuri etc.). Fiecare celulă conţine un exemplar diferit de ADN recombinat la un vector. V. şi bibliotecă de gene. 2) Laborator în care se asigură prezervarea în condiţii riguroase a unor ţesuturi sau organe în vederea transplantării. Denumirea consacrată: b. de organe. 3) în informatică: b. de date, colecţie de date (informaţii) dintr-un domeniu bine definit. BANDA III / bande III / bând III. Proteină integrală a membranei eritrocitare, cu rol de transportor al anionilor. La nivelul domeniului citoplasmatic al b. III se fixează ‘ankirina, componentă a ‘citoscheletului eritrocitar. BANDAJ, s. n. / bandage, s. m. / bandage. [fr. bandage, din CimBa francilor stabiliţi în Qalia binda, germ. binden, engt. to bind = a Cega] Bandă de tifon şi, prin extensie, din orice alt material, care este aplicată pe un segment al corpului în scopul menţinerii unui pansament, realizării unei compresiuni, imobilizării unei fracturi sau luxaţii, menţinerii unui mediu steril (pentru cicatrizarea unei plăgi) etc. BANDĂ, s. f. / bande, s. f. / bând. [fr. bande, din CimBa francilor stabiliţi în Qcdia binda, germ. binden, engt. to bind = a Cega] 1) în anatomie: fâşie de ţesut în formă de panglică sau cordon care leagă sau uneşte două organe. 2) Grup de frecvenţe alăturate sau apropiate, de obicei în spectrul electromagnetic. 3) Zonă dintr-un spectru de absorbţie sau de emisie. BANDELETĂ REACTIVĂ / bandelette reactive / reactive bând. [fr. bandelette, din CimBa francilor staBiliţi în Cjalia binda, germ. binden, engt. to bind = a Cega; fr. reactive, din Cat. activus = activ, de ta agere = a acţiona] Reactiv chimic prezentat pe un suport în formă de bandeletă, destinat plonjării într-un lichid biologic (urină, sânge) în scopul depistării prezenţei sau, uneori, pentru evaluarea concentraţiei unei substanţe. BANG SUPERSONIC / bang supersonique / sonic boom. [‘Engt. bang = pocnitură; Cat. super = deasupra; sonus = sunet.] Undă de şoc care vehiculează o variaţie de presiune în cazul zborului supersonic. Subiecţii expuşi nu suferă, de obicei, leziuni directe, ci doar reacţii de surpriză sau de teamă. BAR, s. m. / bar, s. m. / bar. [Qr. baros = greutate.] Unitate de măsură a presiunii, înlocuită cu unitatea ‘pascal (Pa). BARAJ, s. n. / barrage, s. m. / blocking. [fr. barrage, din gateză barro = extremitate, vârf.] Tulburare a cursului gândirii caracterizată prin întreruperea momentană şi involuntară a discursului sau a acţiunii. Se observă în disociaţia mentală din *schizofrenie. BARANESTEZIE, s. f. / baranesthesie, s. f. / baranesthesia. [Qr. baros = greutate; an = priv.; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Abolirea sensibilităţii la presiune în profunzimea ţesuturilor. BARBITAL, s. m. / barbital, s. m. / barbital. [V. etimotogia termenului barbituric.] Cei mai vechi *barbituric cu acţiune lentă de lungă durată şi care potenţează acţiunea ‘analgezi-celor, administrat per os. BARBITURIC, adj., s. n. / barbiturique, adj., s. m. / barbi-turate. [Sintetizat din acidul malonic extras din ptanta denumită în ital. barbabietola = sfeclă şi uree.] Termen generic pentru ansamblul medicamentelor ‘hipnotice derivate din ‘acidul barbituric (sau maloniluree). Există numeroase b., iar în funcţie de durata de acţiune, ca şi de dozele terapeutice se disting: 1) B. cu acţiune imediată, utilizate în anestezia pe cale intravenoasă. 2) B. rapide, utilizate în preanestezie. 3) B. intermediare, administrate ca ‘hipnotice. 4) B. lente, utilizate ca ‘sedative. BARBITURISM, s. n. / barbiturisme, s. m. / barbiturism. [V. etimotogia termenului barbituric; -ism.] Intoxicaţie cu derivaţi ai acidului barbituric (fenobarbital). Se disting: 1) B. acut (prin tentativă de suicid sau accident), manifestat prin comă. 2) B. subacut (prin cură medicamentoasă excesivă), cu ‘exanteme variate ce amintesc febrele eruptive, edeme localizate, dermatoze cronice (rar). BARESTEZIE, s. f. / baresthesie, s. f. / bar(a)esthesia. [Qr. baros = greutate; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Sensibilitate profundă la variaţii de greutate şi de presiune. BARIERĂ ALVEOLOCAPILARĂ / barriere alveolo-capillaire / blood-air barrier. [fr. barriere, din galeză barro = extremitate, vârf; Cat. alveolus, dim. de ta alveus = cavitate; capii-laris = capilar, de ta capillus = fir de pâr.] Structurile care separă aerul alveolar de sânge: ‘surfactant, epiteliu alveolar, lamina bazală şi endoteliu capilar. BARIERĂ HEMATOENCEFALICĂ / barriere hemato-encepha-lique / blood-brain barrier. [fr. barriere, din gateză barro = extremitate, vârf; gr. haima, -atos = sânge; enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap.] Denumire a caracteristicilor capilarelor cerebrale care prezintă o permeabilitate extrem de restrictivă, datorită căreia se previne pătrunderea unor substanţe din sânge în creier şi în lichidul cefalorahidian. Spre deosebire de capilarele obişnuite, la nivelul cărora celulele endoteliului capilar prezintă ‘joncţiuni deschise de tip gap, celulele endoteliale ale capilarelor cerebrale prezintă ‘joncţiuni impermeabile. Ca urmare, trecerea substanţelor (ioni, molecule) în creier este controlată strict, deoarece se produce la nivelul membranelor celulelor endoteliale. în definirea BHE trebuie luate în considerare două structuri pericapilare, ‘membranele bazale şi manşonul de celule componente ale ‘nevrogliei, îndeosebi ‘astrocitele. Permeabilitatea BHE poate creşte în unele boli. Alteori, aceasta este modificată artificial pentru facilitarea pătrunderii unor agenţi terapeutici. Abrev.: BHE, BBB (engl.). BARIERĂ PLACENTARĂ / barriere placentaire / placental barrier. [fr. barriere, din gateză barro = extremitate, vârf; Cat. placenta = plăcintă.] Barieră semipermeabilă alcătuită din ţesut fetal, care separă circulaţia embriofetală de cea maternă. V. ji placentă. BARIERA REPRODUCTIVĂ / barriere reproductive / repro-ductive isolation. Ansamblul proceselor biologice, etologice, ecologice, fiziologice, morfologice etc., care reprezintă un obstacol în realizarea unei încrucişări între indivizi ai aceleiaşi specii sau de specii diferite. B. r. se poate exprima la nivelul părinţilor potenţiali, la nivelul hibrizilor dintre aceşti părinţi şi la nivelu[ descendenţilor acestor hibrizi. BARITOZĂ, s. f. / barytose, s. f. / barytosis, baritosis. [Qr. barys = greu, din cauza densităţii mari a compuşilor Banului; -oză.] ‘Pneumoconioză minerală determinată de inhalarea particulelor de ‘bariu. 243 BARIU BAZE TAMPON DIN PLASMĂ BARIU, s. n. / baryum, s. m. / barium. [iDenumire propusă de CDavy în 1808 de Ca gr. barys = greu, din cauza densităţii mari a compuşilor săi] Elementul nr. 56, cu greutatea atomică 137,34 şi densitatea 3,75 g/cm3, aparţinând metalelor alcalino-pământoase. Sulfatul de b., substanţă sub formă de pulbere albă, insolubilă în apă, este folosit în radiologie ca mediu de contrast radioopac în explorarea tubului digestiv. V. şi tranzit baritat. BARORECEPTOR, s. m. / pressorecepteur, barorecepteur, s. m. / baroreceptor, pressoreceptor. [Qr. baros = greutate; Cat. receptus, de Ca recipere = a primi] Organ sau zonă sensibile la variaţiile de presiune, care conţin un tip de receptor senzorial pentru care stimulul este reprezentat de o variaţie a presiunii, fie în exteriorul organismului (în care caz stimulul este extern, iar b. se găsesc la nivelul tegumentelor), fie a unor lichide din organism, de ex. presiunea sanguină pentru b. situaţi la nivelul crosei aortei şi a sinusului carotidian. Aceşti b. au un rol important în reglarea reflexă a presiunii (tensiunii) arteriale. Sin.: presoreceptor. BAROSENSIBILITATE, s. f. / barosensibilite, s. f. / barosen-sitivity. [Qr. baros = greutate; Cat. sensibilitas, -atis = sen-siBiCitate, de Ca sentire = a simţi] 1) Sensibilitate la modificările presiunii arteriale. Ex.: zona sinocarotidiană prezintă b. 2) Sensibilitate a organismului, a unui organ sau a unei zone din organism la variaţiile presiunii atmosferice. BAROTERAPIE, s. f. / barotherapie, s. f. / pressure-thera-py. [Qr. baros = presiune; therapeia = tratamentj Tratament mecanic al anumitor tulburări circulatorii ale membrelor prin compresiuni ritmice intermitente. Acest termen denumeşte, de asemenea, tratamentul *limfedemului prin ‘contenţie elastică. BAROTRAUMATISM, s. n. / barotraumatisme, s. m. / baro-trauma. [Qr. baros = greutate; trauma, -atos = rană; -ism.] Traumatism provocat de variaţiile bruşte şi repetate ale presiunii ambiante. Se disting două cazuri principale de b.: 1) Leziuni ale urechii medii şi ale sinusurilor în mediu hiperbaric la scufundătorii submarini sau la scafandri. 2) Otite şi sinuzite barotraumatice, *vertije alterno-barice, aeroodontalgii şi b. pulmonare la personalul aeronavigant (rar ia pasageri) în cazuri de ascensiuni sau coborâri rapide ori de depresurizare a cabinelor. Sin.: barotraumă. BAROTRAUMĂ, s. f. / barotraumatisme, s. m. / barotrauma. [Qr. baros = greutate; trauma, -atos = rană] Sin.: barotrau-matism (v.).w BARTOLINITĂ, s. f. / bartholinite, s. f. / bartholinitis. [Caspar Bartholin Jr., anatomist, Copenfiaga, 1655-1738; -ită.] Infecţie a ‘glandelor vulvo-vaginale Bartholin. BARTONELLA BACILIFORMIS / Bartonella baciliformis / Bartonella baciliformis. [A. L. Barton, medic din America de Sud, 1871-1950; Cat. bacillus = Bastonaş; forma = formă.] Specie de cocobacili aerobi Gram-negativi din genul Bartonella, familia Bartonellaceae, ordinul Rickettsiale s. Transmis la om prin înţepătura muştei de nisip Phlebotomus verrucarum, B. b. este agentul etiologic al bartonelozei (v.). BARTONELOZĂ, s. f. / bartonellose, s. f. / bartonellosis. [A. L. Barton, medic, America de Sud, 1871-1950; -oză.] Infecţie generată de bacilul *Bartonella bacilliformis. Se manifestă sub două forme: ‘febră Oroya şi ‘veruci plane. Apare aproape exclusiv în Munţii Anzi din Peru, Ecuador şi Columbia. V. şi boală Carrion. BASEDOWIAN, adj., s. m. sau f. / basedowien, -enne, adj., s. m. sau f. / basedowian. [Karl Adolf von Basedow, medic german, VderseBurg, 1790-1854.] 1) Care se referă sau se află în relaţie cu ‘boala Basedow-Graves. 2) Subiect afectat de boala Basedow-Graves. Var. bazedowian. BASION, s. n. / basion, s. m. / basion. [Lat., gr. basis = Bază] Punct craniometric de la marginea anterioară a găurii occipitale, în locul unde planul mediosagital al craniului intersectează planul găurii mari occipitale. BASTONAŞE RETINIENE / bâtonnets de la retine / retinal rods. [ItaC. bastone, din Cat. bastum, de Ca bastare = a purta; Cat. rete, -is = reţea; -ină] Celule senzoriale ale ‘retinei, bogate în ‘rodopsină, care este la originea ‘vederii scotopice sau nocturne. B. r., în număr de circa 120 milioane, sunt distribuite pe întreaga retină, cu excepţia *maculei Iuţea. Fiecare b. r. este alcătuit dintr-o extremitate externă fotore-ceptoare, bastonaşul propriu-zis, şi o extremitate internă articulată cu o prelungire a celulelor bipolare retiniene. V. conuri retiniene şi retină. BATIESTEZIE, s. f. / bathyesthesie, s. f. / bathy(a)esthesia. [Qr. bathys = adânc; aisthesis = senzaţie, sensiBidtate.] Sensibilitate profundă rezultând din stimularea receptorilor musculotendinoşi. BATMOTROP, adj. / bathmotrope, adj. / bathmotropic. [Qr. bathmos = prag; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.] Care se raportează la excitabilitatea fibrei musculare cardiace. Ex.: acţiunea b. a nervilor extrinseci ai inimii, ca şi a unor agenţi chimici (acetilcolina, adrenalina etc.). BATMOTROPISM, s. n. / bathmotropisme, s. m. / bathmo-tropism. [Qr. bathmos = prag; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce; -ism.] Proprietatea unor structuri nervoase şi musculare de a fi excitabile. Termenul este utilizat în prezent doar cu referire la miocard. BAZAL, adj. / basal, -e, adj. / basal. [Lat., gr. basis = Bază] 1) Care constituie baza unui organ sau a unei structuri celulare. Ex.: ‘membrană b. 2) Care se află situat simetric la bază. BAZALIOM, s. n. / basaliome, s. m. / basalioma. [Lat., gr. basis = Bază; -orna.] Sin.: epiteliom bazocelular (v.). BAZĂ, s. f. / base, s. f. / base. [Lat., gr. basis = Bază] Substanţă capabilă să capteze protoni sau să elibereze ioni OH". Prin reacţia unei b. cu un acid rezultă o sare şi apă. Se disting b. minerale şi b. organice. B. se caracterizează printr-un pH mai mare decât 7, iar după gradul de disociere în apă pot fi puternice (disociere intensă) şi slabe (puţin disociate). B. care se dizolvă în apă cu producerea de ioni hidro-xil poartă numele de ‘alcali. V. şi acid. BAZE PIRIMIDINICE / bases pyrimidiques / pyrimidine bases. Grup de substanţe azotate care intră în compoziţia ‘nucleotidelor şi a ‘acizilor nucleici. Structura b. p. este reprezentată de un nucleu hexagonal conţinând patru atomi de carbon şi doi atomi de azot. Biosinteza b. p. se efectuează prin intermediul ‘acidului orotic. Principalele b. p. sunt ‘cito-zina, ‘timina (prezentă în ADN) şi ‘uracilul (prezent în ARN). Unele b. p. sunt utilizate în terapeutică. Ex.: 5-fluorouracil. V. şi pirimidină. BAZE PURINICE / bases puriques / purine bases. Grup de substanţe azotate care intră în compoziţia ‘nucleotidelor şi a ‘acizilor nucleici. Structura b. p. este reprezentată de un nucleu purină şi un nucleu imidazol acolate. B. p. ‘adenina şi ‘guanina sunt prezente în nucleotidele care compun acizii nucleici. ‘Xantina şi derivaţii săi (cafeina, teobromina) sunt de asemenea b. p. Compusul ultim al catabolismului purinelor la om este acidul uric. O serie de b. p. sunt utilizate în terapeutică: metilxantinele (‘teofilina, ‘teobromina), *6-mercaptopu-rina, ‘alopurinolul şi ‘azatioprina. BAZE TAMPON DIN PLASMĂ / bases tampons du plasma / buffer bases. Termen utilizat îndeosebi în engl. pentru desemnarea totalităţii anionilor din plasma sanguină a căror concentraţie este afectată considerabil prin variaţia concentraţiei ionilor H+ din sânge. în mod normal, prin combinarea b. t. se produce o neutralizare reciprocă, evitându-se astfel apariţia ‘alcalozei sau ‘acidozei. 244 BAZE XANT1N1CE BENZODIAZEPINE BAZE XANTINICE / bases xanthiques / xanthine bases. Ansamblu de substanţe derivate din *xantină, cuprinzând ‘cafeina, *teofilina şi *teobromina. BAZEDOWIAN. Var. pentru basedowian (v.). BAZILAR, adj. / basilaire, adj. / basilar. [Lat., gr. basis = Bază.] Referitor la o serie de formaţiuni anatomice localizate la baza altor structuri anatomice, de referinţă. Ex.: la baza creierului se găsesc trunchiul b. şi venele b. BAZIN, s. n. / bassin, s. m. / pelvis. NA: pelvis. [Lat. pop. baccinus, de ta baccus = recipient.] Regiune a scheletului osos situată la partea inferioară a trunchiului, care are aspectul unei cavităţi delimitate de o centură osoasă (sacrumul şi coccisul posterior, continuate, bilateral, de oasele iliace unite anterior prin *simfiza pubiană). în relaţie cu mărimea cavităţilor delimitate, se deosebesc marele b. (superior), continuat cu micul b. (inferior), separate convenţional de o linie continuă (formată din promontoriu, liniile nenumite şi marginea superioară a simfizei pubiene) denumită strâmtoarea superioară. Sin.: pelvis. V. şi tab. anat. - oase. BAZIN PLAT / bassin plat / flat pelvis. Tip frecvent de bazin normal cu diametrul maxim transvers al strâmtorii superioare mărit şi cu diametrul antero-posterior diminuat. BAZINET, s. n. / bassinet, s. m. / pelvis of the kidney. NA: pelvis renalis. [Lat. pop. baccinus, de ta baccus = recipient.] 1) Expansiune a extremităţii proximale a ureterului, situată în sinusul renal, în care se deschid calicele renale mari. 2) în română, vas pentru colectarea urinei şi materiilor fecale la pacienţii imobilizaţi la pat (termen fără echivalent în franceză sau engleză). BAZIOTRIB, s. n. / basiotribe, s. m. / basiotribe. [Lat., gr. basis = Bază; gr. tribein = a freca] Instrument utilizat în embriotomie pentru perforarea şi zdrobirea craniului fetusului mort. BAZIVERTEBRAL, adj. / basivertebral, adj. / basivertebral. [Lat., gr., basis = Bază; tat. vertebra = verteBră, de ta verte-re = a întoarce.] Care se referă la centrul unei vertebre. BAZOCELULAR, adj. / basoceliulaire, adj. / basocellular. [Lat., gr. basis = Bază; tat. celulla = cămăruţă, dim. de ta cella = cămară] Care se referă la stratul celular profund al *epidermului. BAZOFIL, adj., s. n. / basophile, adj., s. m. / basophil, adj., s. n., basophilic, adj. [Lat., gr. basis = Bază; philos = prieten, de ta philein = a iuBi] 1) Despre un component celular sau tisular cu o afinitate particulară pentru coloranţii bazici, ca, de ex., *hematoxilina. 2) Leucocit sanguin a cărui citoplasmă conţine granulaţii bazofile evidenţiate pe frotiurile colorate prin *coloraţia May-Grunwald-Giemsa. V. şi granulocit, polinuclear. BAZOFILIE, s. f. / basophilie, s. f. / basophilia. [Lat., gr. basis = Bază; philia = atracţie, de ta philein = a iubi] 1) Proprietatea unei structuri celulare sau tisulare (granulaţii intracitoplasmatice, celulă, ţesut) de a prezenta afinitate selectivă pentru coloranţii bazici (cum este *hematoxilina). 2) Impropriu, termenul este folosit pentru a desemna procentul crescut patologic de ‘granulocite bazofile în *formula leucocitară a sângelui. Sin.: granulocitoză bazofilică. BĂTAIE, s. f. / battement, s. m. / beat. [Lat. fam. battuere = a Bate.] Denumire utilizată uneori pentru contracţiile cardiace. Sin.: pulsaţie. BÂLBÂIALĂ, s. f. / balbutiement, s. m. / balbuties, stutter-ing, stammering. [Lat. balbicare = BâCBâiată] Sin. pentru: logonevroză (v.). BECQUEREL, s. m. / becquerel, s. m. / becqurel. [Antoine Henri Becquerel, fizician francez, (Paris, 1852-1908; premiut 9{pBet pentru fizică în 1903.] Unitate de măsură a radioactivităţii care înlocuieşte, în sistemul internaţional, vechea uni- tate, Curie. Un B. (simbol Bq) reprezintă o dezintegrare pe secundă a unui *izotop radioactiv. V. şi Curie. BEHAVIORISM, s. n. / behaviorisme, s. m. / behaviorism. [‘Lngt. amer. behaviour = comportament; -ism.] Doctrină promovată de J. B. Watson care a susţinut că psihologia trebuie definită ca o ştiinţă a comportamentului şi nu a stărilor de conştiinţă. BEL, s. m. / bel, s. m. / bel. [Graham Bell, inginer american, inventatorul tetefonutui, 1847-1922.] Unitate de măsură a puterii acustice, definită ca logaritm în baza 10 a raportului dintre puterea măsurată şi o putere de referinţă. Rezultatul măsurărilor este exprimat de obicei în decibeli (dB), deoarece urechea umană este capabilă să discrimineze diferenţe de intensitate^ sonoră de ordinul unei zecimi de b. Abrev.: B. BELADONĂ. Var. pentru belladonă (v.). BELLADONĂ, s. f. / belladone, s. f. / belladona. [It. bella = frumoasă; dona = doamnă] ‘Anticolinergic extras din florile şi seminţele plantei Atropa belladona. B. este sursa unor alcaloide variate, incluzând *atropina şi *scopolamina. Se utilizează îndeosebi ca sedativ şi spasmolitic la nivelul tradusului gastrointestinal. Var.: beladonă. BENIGN, adj. / benin, benigne, adj. / benign. [Lat. benignus = Binevoitor.] Care este lipsit de gravitate. Care nu prezintă caracteristici de *malignitate. Ant.: malign. V. şi benignitate. BENIGNITATE, s. f. / benignite, s. f. / benignity. [Lat. benig-nitas, -atis = Bunăvoinţă, de ta benignus = Binevoitor.] 1) Caracteristică a unei boli care se vindecă fără vreo dificultate deosebită. 2) Ansamblu de criterii anatomopatologice care definesc tumorile necanceroase: a) macroscopic, tumorile benigne sunt circumscrise, frecvent încapsulate, se dezvoltă local, creşterea se produce de obicei lent, iar extinderea tumorii către ţesutul adiacent are loc fără invazie; b) histologic, tumorile benigne sunt foarte apropiate de ţesuturile normale omologe, atât în plan arhitectural, cât şi citologic; c) evolutiv, datorită caracterului neinvaziv, tumorile benigne nu recidivează după ablaţie (sau, după ablaţie incompletă pot apărea false recidive) şi nu produc *metastaze. Totuşi, unele tumori benigne se pot extinde local, cu posibilitatea de recidivă. BENZEN, s. m. / benzene, s. m. / benzene. [Lat. Botanică benzoe] Hidrocarbură aromatică ciclică (C6H6) utilizată ca solvent industrial şi în sinteza unor medicamente şi coloranţi. Este toxic şi poate determina anemie, leucopenie, trombope-nie sau tulburări gastrointestinale. V. şi benzolism. BENZENISM, s. n. / benzenisme, s. m. / benzolism. [Lat. Botanică benzoe; -ism.] Sin.: benzolism (v.). BENZI CROMOZOMIALE / bandes chromosomiques / banded chromosome. Benzi transversale puse în evidenţă la nivelul cromozomilor prin diferite tehnici de marcaj sau colorare. B. c. delimitează diferite regiuni sau loci (*locus) cromozomiali, fiind astfel facilitate analiza şi investigaţiile genetice. BENZI MEES / bandes de Mees / Mees’ lines. [B. A. Mees, neurotog otandez, (Batfum, n. 1873.] Sin.: dungi Mees (v.). BENZIDINĂ, s. f. / benzidine, s. f. / benzidine. [Lat. Botanică benzoe ] Compus aromatic (diamino-4,43-difenil) foarte puţin solubil în apă, de culoare albă, toxic şi cancerigen. B. este utilizată pentru punerea în evidenţă a urmelor de sânge uman în materiile fecale, ca şi în precizarea naturii eventual sanguine a petelor suspecte (în medicina legală). BENZODIAZEPINE, s. f. pl. / benzodiazepines, s. f. pl. / ben-zodiazepine compounds. Grup de substanţe heterociclice cu acţiune principală *anxiolitică. In doze crescute pot fi utilizate ca 'hipnotice şi 'anticonvulsivante, exercitând, printre altele, şi o acţiune 'miorelaxantă de origine centrală. Deoarece pot perturba funcţii cognitive ca vigilenţa, atenţia şi memoria, utilizarea b. se poate însoţi de acte automate şi inconştiente, 245 BENZOLISM BETATRON cu eventuale consecinţe medicolegale. Ca urmare, durata lor de prescripţie a fost limitată, în funcţie de caz, la 2-4 săptămâni. B. atenuează la etilici simptomele de ‘sevraj şi de intoxicaţie acută. BENZOLISM, s. n. / benzolisme, s. m. / benzolism. [Lat. Botanică benzoe; -ism.] Tulburările determinate de intoxicaţia cu *benzen sau cu derivaţi ai acestuia. B. este, de regulă, de origine profesională. Intoxicaţia acută se manifestă printr-un sindrom care mimează starea de ebrietate, în cazurile extreme cu evoluţie spre ‘comă etilică. în intoxicaţiile cronice apar tulburări hematologice, fie consecutiv afectării uneia dintre cele trei linii celulare sanguine (anemie, leucopenie, purpură trom-bopenică), fie a ansamblului celor trei linii (panmieloftizie). Leu-cemiile în relaţie cauzală directă cu b. sunt rare. Sin.: benze-nism. BERIBERI, s. n. / beriberi, s. m. / beriberi. [Beri = cuvânt din Sri-Lanfţa (dialectul cingalez) care înseamnă slăBiciune; repetarea cuvântului accentuează sensid - slăBiciune extremă.] Sin.: boajă beri-beri (v.). BERILIOZĂ, s. f. / berylliose, s. f. / berylliosis. [Lat. beryl-lus, gr. beryllos = Beriliu; -oză.j Pneumopatie profesională, ‘pneumoconioză minerală fibrogenă determinată de inhalarea unor pulberi de beriliu (metal rar, utilizat în fabricarea tuburilor electrice fluorescente). Există o formă acută, în care caz b. se manifestă ca o pneumopatie prin inhalare de vapori toxici, şi o formă cronică, caracterizată prin apariţia unor leziuni ana-tomopatologice specifice (granulomul berilic) şi posibilitatea de extensie a bolii, cu localizări extratoracice. BESTIALITATE, s. f. / bestialite, s. f. / bestiality. [Lat. bes-tialis = Bestial, sălBatic, de la bestia = animal sălbatic.] Act sexual practicat de un bărbat sau de o femeie cu un animal. V. şi zoofilie. BETA-ADRENERGIC, adj. / beta-adrenergique, adj. / beta-adrenergic. [p = a doua literă a alfaBetidui grec; lat. ad = aproape de, lângă; ren, -is = rinichi; gr. ergein = a lucra] Var.: p-adrenergic. Sin.: betastimulant (v.). BETABLOCANT, adj., s. n. / betabloquant, adj., s. m. / beta-blocker. [p = a doua literă a alfaBetidui grec; fr. bloquant, din olandeză bloc = trunchi de copac tăiat] 1) Care blochează ‘receptorii p-adrenergici, făcându-i insensibili la acţiunea ‘adrenalinei şi izoprenalinei. 2) Medicament ce posedă această proprietate. Numeroasele b. disponibile sunt clasificate în următoarele grupe principale: a) cu acţiune b. pură (ex.: sotalol, timolol); b) cu acţiune b. şi de stabilizare a membranei celulare (ex.: atenololul). O serie de b. posedă concomitent aceste caracteristici (ex.: acebutololul), iar labetalolul este şi alfa- şi betablocant. B. sunt utilizate frecvent în terapeutică, îndeosebi în unele maladii coronariene şi în hipertensiunea arterială. Sin.: antagonist adrenergic. BETACELULINĂ, s. f. / betacelluline, s. f. / betacellulin. [p - a doua literă a alfabetului grec; lat. cellula = cămăruţă, dim. de la cella = cămară; -ină.] Glicoproteină din familia ‘factorului de creştere epidermică, produsă de celulele pan-creatice. B. exercită o acţiune mitogenă asupra epiteliului pig-mentar al retinei şi asupra celulelor musculare netede ale vaselor sanguine. w BETAGLOBULINĂ, s. f. / beta-globuline, s. f. / beta-globu-lin. [p = a doua literă a alfaBetidui grec; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -ină.] Fracţiune proteică, una din cele patru fracţiuni globulinice care se separă la electroforeză, reprezentând, în mod normal, 9-15% din proteinele plasmatice. Var.: p-globulină. BETAHERPESVIRIDAE / Betaherpesviridae / Betaherpesvi-ridae. [p = a doua literă a alfabetului grec; lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de la gr. herpein = a se târî; lat. virus = venin, otravă] Subfamilie din familia *Herpesviridae, cuprinzând genurile Cytomegalovirus (v. cito-megalovirus) şi Roseolovirus. BETAINĂ, s. f. / betaîne, s. f. / betaine. [Lat. beta = sfeclă; -ină.] Denumire generică pentru produşii de permetilare a funcţiei amină a unui acid aminat, cu formarea unei funcţii amoniu cuaternar. Ex.: ‘carnitina şi ‘colina. B. sunt donori de grupări metil pentru sinteza ‘metioninei şi a altor molecule, fiind corectate astfel efectele deficienţei de metionină. BETALACTAM, s. n. / betalactame, s. m. / betalactame. Compus format prin eliminarea unei molecule de apă între o funcţie acid şi o funcţie amină, fixate pe doi atomi de carbon adiacenţi. Ciclul b. se află în numeroase antibiotice. Activitatea antibiotică este suprimată prin deschiderea ciclului b., în special sub acţiunea ‘betalactamazelor. Var.: p-lactam. BETALACTAMAZĂ, s. f. / betalactamase, s. f. / betalacta-mase. Enzimă care inactivează penicilinele şi cefalosporinele (p-lactamine) prin hidroliza nucleului ‘betalactam, rezultând astfel compuşi inactivi şi alergizanţi. Este sintetizată de numeroase bacterii grampozitive (*Staphyloccocus) şi gramnegative (*Enterobacteriaceae), care devin astfel rezistente la antibioticele menţionate. Genele enzimelor pot fi localizate pe cromozom sau purtate de o ‘plasmidă de rezistenţă. Var.: p-lac-tamază. BETALACTAMINE, s. f. pl. / betalactamines, s. f. pl. / betalactam antibiotics. Grup de antibiotice a căror formulă chimică conţine un ciclu ‘betalactam. B. sunt alcătuite din două mari familii: ‘penicilinele şi ‘cefalosporinele, în continuă ameliorare. Var.: p-lactamine. BETALIPOPROTEINĂ, s. f. / betalipoproteine, s. f. / beta-lipoprotein. [p = a doua literă a alfabetului grec; gr. lipos = grăsime; protos = primul; -ină.] Var.: p-lipoproteină. V. lipopro-teină. BETALIPOTROPINĂ, s. f. / betalipotropine, s. f. / betalipo-tropin. [p - a doua literă a alfabetului grec; gr. lipos = grăsime; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce; -ină.] Peptid alcătuit din 91 de aminoacizi, izolat din ‘antehipofiză şi derivat din *pro-opiomelanocortină. B. posedă mai multe proprietăţi: stimularea producerii de *AMP-ciclic, favorizarea hipercoagulabilităţii prin creşterea ‘adezivităţii plachetare şi, probabil, acţiune hipocalcemiantă. Var.: p-lipotropină. BETAMIMETIC, adj. / betamimetique, adj. / betamimetic. [P = a doua literă a alfabetului grec; gr. mimetikos = care imită, de la mimeisthai = a imita] Care imită acţiunea ‘receptorilor p-adrenergici şi, prin extensie, care stimulează aceşti receptori. Var.: p-mimetic. BETASTIMULANT, adj., s. m. / betastimulant, -e, adj., s. m. / betastimulant. [p = a doua literă a alfabetului grec; lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = Băţ ascuţit cu care se îmboldesc vitele.] Substanţă care activează ‘receptorii p-adrenergici. Izoprenalina şi ‘dopamina exercită o acţiune b. selectivă. Adrenalina stimulează atât receptorii a, cât şi P; dobutamina este P! stimulantă, iar salbutamolul şi ritordina p2 stimulante. Var.: p-stimulant. Sin.: beta-adrenergic. BETATERAPIE, s. f. / betatherapie, s. f. / beta-ray therapy. [P = a doua literă a alfabetului grec; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] ‘Radioterapie în care se utilizează radiaţiile beta emise de izotopii radioactivi. Sin. parţial cu ‘electronoterapie. V. şi curieterapie. BETATRON, s. n. / betatron, s. m. / betatron. [P = a doua literă a alfabetului grec; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare.] Accelerator de electroni sub acţiunea unei forţe electromagnetice de inducţie. Fasciculul de electroni acceleraţi (şi, deci, cu energie mare) poate fi utilizat direct în terapie (‘electronoterapie) sau după impactul cu o 246 BEŢIE BILANŢ DE SĂNĂTATE ţintă metalică. în acest caz se produc radiaţii X a căror putere de pătrundere depinde de energia electronilor şi de caracteristicile ţintei. BEŢIE, s. f. / ebriete, s. f. / drunkenness, ebriety. [Lat. bibi-tus; de ta bibere = a Bea] Sin.: ebrietate (v.). BEZOAR, s. m. / bezoard, s. m. / bezoar. [tPersană padzehr = concreţiune din anumite plante, formată în tubul digestiv al unor animale, utilizată odinioară ca antidot.] Concreţiune formată în stomacul sau în intestinele unor animale (îndeosebi ierbivore) şi uneori la om. în trecut, b. a fost utilizat în medicina populară ca antidot şi i s-au atribuit proprietăţi magice şi valoare de talisman. Se disting, în funcţie de compoziţie, mai multe tipuri de b.: tricobezoar (format din fire de păr), tricofito-bezoar (păr şi fibre vegetale), fitobezoar (vegetale şi hrană). BIBERON, s. n. / biberon, s. m. / feeding-bottle, feeding-cup. [Lat. bibere = a Bea] Recipient prevăzut cu o tetină care permite alăptarea artificială a sugarului. BIBLIOTECĂ DE GENE / genoteque, s. f. / gene library, gene bank. [Lat. bibliotheca, din gr. bibliotheke = tocul unde se ţin cărţile, de ta biblion = carte, theke = cutie, teacă; genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Colecţie de fragmente de restricţie inserate în vectori de donare ('plasmide, 'bacteriofagi, 'cosmide), al căror ADN a fost secţionat de o aceeaşi enzimă de restricţie pentru a face posibilă recombinarea. Vectorii sunt introduşi în mediul unei culturi bacteriene, iar bacteriile transfectate se multiplică formând colonii. Totalitatea coloniilor - respectiv a fragmentelor de restricţie donate - formează o aşa-numită b. în funcţie de colecţia de fragmente de restricţie pe care o conţin, acestea sunt b. ADNc (care cuprind numai secvenţe nucleotidice ale genelor active transcripţional) şi b. genomice. BIBLOC, s. n. / bibloc, s. m. / biblock, bilateral bundle branch block. [Lat. bis = de două ori; fr. bloc, din olandeză bloc = trunchi de copac tăiat.] Perturbarea conducţiei în cele două ramuri ale 'fasciculului His (bloc de ramură bilateral). Cu aspect variabil pe electrocardiogramă, b. evoluează frecvent spre 'bloc atrioventricular complet. BICARBONAT, s. m. / bicarbonate, s. m. / bicarbonate. [Lat. bis = de două ori; carbo, -onis = carbon.] Anion hidrogeno-carbonat (HCO3), care împreună cu carbonatul (CO3') reprezintă formele ionice ale acidului carbonic. Cei trei compuşi C02, HCO3 şi CO3- constituie elementele sistemului 'tampon al sângelui. Sistemul tampon C02/bicarbonat este utilizat în culturile de celule de mamifere in vitro. B. intervine şi în unele procese metabolice (asimilarea carbonului), ca şi într-o serie de procese enzimatice. BICATENAR, adj. / bicatenaire, adj. / bicatenary. [Lat. bis = de două ori; catenarius = legat în lanţ, de la catena = lanţ.] Despre o moleculă alcătuită din două lanţuri polimerice legate între ele. Ex.: molecula de ADN. BICEPS, s. m. / biceps, s. m. / biceps. [Lat. bis = de două ori; caput, -itis = cap.] Tip de muşchi lung, cu o extremitate alcătuită din două capete tendinoase. V. tab. anat. - muşchi. BICIPITAL, adj. / bicipital, -ale, -aux, adj. / bicipital. [Lat. bis = de două ori; caput, -itis = cap.] 1) în general, care posedă două capete, asemenea muşchilor biceps brahial sau crural. 2) în mod obişnuit, cu referire la muşchii bicepşi (v. tab. anat. - muşchi). BICUSPID, adj. / bicuspide, adj. / bicuspid. [Lat. bis = de două ori; cuspis = vârf.] 1) Care prezintă două creste proeminente ascuţite. 2) Care aparţine 'valvei bicuspide a inimii. 3) Despre dinţii *premolari. BICUSPIDIE, s. f. / bicuspidie, s. f. / bicuspid valvular anomaly. [Lat. bis = de două ori; cuspis = vârf.] Anomalie a unui orificiu cardiac (aortic, pulmonar sau tricuspid) care prezintă două valvule în loc de trei. BIFID, adj. / bifide, adj. / bifid. [Lat. bifidus = despicat în două, de la bis = de două ori, fidus = tăiat, despicat.] Care este despicat în două în sensul lungimii. Ex.: ureter b., uter b. BIFOCAL, adj. / bifocal, -e, adj. / bifocal. [Lat. bis = de două ori; focus = vatră, cămin,] Care posedă două *focare. Ex.: lentilă b. 2,3-BIFOSFOGLICERAT, s. m. / 2,3-bisphosphoglycerate, s. m. / 2,3-bisphosphoglycerate. [Lat. bis = de două ori; gr. phos, photos = lumină; glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce.] Ester difosforic al acidului gliceric, care este foarte a-bundent în eritrocit, cu rol de rezervă de energie. Prin fixarea sa pe hemoglobină micşorează afinitatea acesteia pentru oxigen. Datorită acestui rol şi acţiunii sale de reglare a glicoli-zei, 2,3-b. ocupă o poziţie cheie între 'glicoliză şi funcţia respiratorie a hematiei. Abrev. (fr., engl.): 2,3-BPG. BIFOSFONAT, s. m. / biphosphonate, s. m. / biphospho-nate. [Lat. bis = de două ori; gr. phos, photos = lumină; phoros = care poartă, de la pherein = a purta, a transporta] Sin.: difosfonat (v.). BIGEMINISM, s. n. / bigeminisme, s. m. ou bigeminie, s. f. / bigeminy. [Lat. bigeminus = dedublat, de la bis = de două ori, geminus = geamăn; -ism.] Grupare repetată de două sis-tole (dublet), compusă dintr-o *sistolă normală urmată de o 'extrasistolă (prematură), mai slabă decât sistola care o precedă. V. puls bigeminat şi trigeminism. BIGUANIDĂ, s. f. / biguanide, s. f. / biguanide. Antidiabetic de sinteză care, administrat per os, potenţează acţiunea insulinei fără a creşte secreţia acesteia şi, implicit, fără să expună la riscul de hipoglicemie. B. poate determina uneori 'acidoză lactică. BILANŢ^ s. n. / bilan, s. m. / balance. [Ital. bilancio = bilanţ.] în biologie şi medicină, analiza cantitativă a diferitelor elemente (minerale, glucide, lipide, proteine, lichide etc.) primite şi cedate de organism, de obicei în cadrul unui proces fiziologic. Ex.: 1) B. azotat, diferenţa dintre azotul ingerat şi cel eliminat prin materii fecale şi urină. Dacă aportul este egal cu eliminarea, organismul se află în echilibru azotat. 2) B hidric, diferenţa dintre cantitatea de apă ingerată şi cea eliminată. B. h. devine negativ în deshidratare prin transpiraţii abundente, diaree, diabet insipid etc. 3) B. mineral, diferenţa dintre aportul şi eliminarea diferitelor substanţe minerale necesare organismului. Traduce echilibrul fiziologic sau modificări patologice ale metabolismului mineral. 4) B. nutritiv, raportul dintre aportul alimentar şi utilizarea acestuia în organism. Este b. cel mai complex, în care se iau în considerare: valoarea energetică şi biologică a alimentelor ingerate, transformarea digestivă a acestora, consumul metabolic şi eliminarea reziduurilor. Se apreciază prin: urmărirea curbei ponderale şi a stării de nutriţie, explorarea 'metabolismului bazai şi calcularea b. diferitelor principii alimentare (glucide, lipide, proteine, săruri, vitamine, apă). V. şi în continuare. BILANŢ ARTICULAR / bilan articulaire / articular check-up. Aprecierea amplitudinii mişcărilor articulare active şi pasive cu ajutorul unui 'goniometru. BILANŢ MUSCULAR / bilan musculaire / muscular check-up, manual muscle test. Evaluarea clinică manuală a forţei unui muşchi sau a unui grup de muşchi după o cotare mergând de la 0 la 5: 0 - contracţie nulă; 1 - contracţie perceptibilă fără nici o mişcare; 2 - mişcare parţială la presiunea normală; 3 - mişcare completă la presiune; 4 - mişcare completă contra unei rezistenţe moderate; 5 - mişcare completă contra unei rezistenţe puternice. Există şi alte sisteme de b. m. BILANŢ DE SĂNĂTATE / bilan de sânte / check-up. Examen medical sistematic, efectuat periodic sau ocazional, persoana examinată aflându-se în stare de sănătate aparentă. B. s. cu- 247 BILATERAL BIOARTIFICIAL prinde examenul clinic şi o serie de investigaţii al căror conţinut variază în funcţie de scop: control periodic efectuat la nivelul populaţiei, ai unor grupe de populaţie expuse (unor factori de origine profesională), al unor persoane ce prezintă factori de risc pentru declanşarea unor boli, la solicitarea caselor de asigurări etc. La noi în ţară, denumirea echivalentă pentru b. s. este control medical, în diverse formule, care în viitor vor fi, probabil, clarificate. BILATERAL, adj. / bilateral, -ale, -aux, adj. / bilateral. [Lat. bis = de două ori; lateralis = latercd, de Ca latus, -eris = Catură] Care este situat de ambele părţi, relativ simetrice, ale corpului. BILĂ, s. f. / bile, s. f. / bile, gali. [Lat. bilis = fiere.] Lichid de secreţie a hepatocitului, cu vâscozitate mare, de culoare variind între galben-auriu şi brun-verzui. Produsă continuu, b. este colectată în *vezicula biliară şi deversată în duoden, prin ‘canalul coledoc, numai în timpul digestiei. Componenţii principali ai b. sunt: apa, mucina, ‘sărurile biliare, ‘pigmenţii biliari, ‘lecitina şi colesterolul. B. are un pH bazic şi alcalinizează lichidul gastric acid ajuns în duoden, creând astfel condiţii favorabile acţiunii enzimelor pancreatice, cărora b. le sporeşte şi activitatea lipolitică. De asemenea, b. favorizează, prin acţiunea sărurilor biliare, emulsia grăsimilor, cărora, devenite solubile, li se facilitează absorbţia. Este indispensabilă pentru absorbţia colesterolului şi a vitaminelor liposolubile (A, D, E, K). B. i se atribuie o acţiune antiseptică şi bacteriostatică asupra florei microbiene intestinale, precum şi o acţiune activatoare asupra motilităţii intestinale. Caracteristicile sale variază în funcţie de provenienţă: canal coledoc (b. A), veziculă biliară (b. B, b. cistică sau veziculară), canale hepatice (b. C sau b. hepatică). BILHARZIA / Bilharzia / Bilharzia. [Theodor Maximilian Bilharz, medic german, 1825-1862.] Sin.: Schistosoma (v.). BILHARZIOZĂ, s. f. / bilharziose, s. f. / bilharziasis, bilhar-ziosis. [Theodor Maximilian Bilharz, medic german care a studiat această BoaCă, 1825-1862; -oză] Sin.: schistosomiază (v.). BILIAR, adj. / biliaire, adj. / biliary. [Lat. bilis = fiere.] Care este în relaţie cu *bila. Ex.: canalicule b., pigmenţi b. BILICULTURA, s. f. / biliculture, s. f. / galloculture. [Lat. bilis = fiere; cultura = cidtivare.] însămânţarea ‘bilei recoltate steril, prin tubaj duodenal, în medii de cultură adecvate în vederea depistării unor agenţi patogeni microbieni. BILIFUSCINA, s. f. / bilifuscine, s. f. / bllifuscin. [Lat. bilis -fiere;fuscus = negru, Brun; -ină.] Produs secundar de oxi-dare a ‘pigmenţilor biliari şi a compuşilor heminici, prezent în materiile fecale şi în urină în caz de icter sau de afectare hepatică. BILIGRAFIE, s. f. / biligraphie, s. f. / cholangiography. [Lat. bilis = fiere; gr. graphein = a scrie.] Sin.: colangiografie (v.). BILINĂ, s. f. / biline, s. f. / bilin. [Lat. bilis = fiere; rină ] Pigment tetrapirolic înrudit cu ‘pigmenţii biliari. BILIOS, adj. / billeux, -euse, adj. / billous. [Lat. biliosus = pdn de fiere, de Ca bilis = fiere.] Care este determinat de hipersecreţia biliară. BILIRUBINA, s. f. / bilirubine, s. f. / bilirubin. [Lat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = roşu; rină.] Pigment biliar produs prin degradarea ‘hemoglobinei în sistemul reticuloendotelial. Este transportată în sânge sub formă insolubilă în apă, legată la albumină. Se deosebesc: 1) B. directă sau conjugată este o formă dozabilă direct, ca urmare a solubilităţii în apă. Este o combinaţie a b. cu acidul glucuronic. Conjugarea are loc în ficat, după care b. conjugată trece normal în bilă. Ea se găseşte în cantitate redusă în serul normal, 0,1-0,3 mg/dl (1,7-5,1 jimol/l). Creşterea nivelului sanguin şi prezenţa sa în urină indică existenţa unei retenţii biliare, atât extrahepatică (prin obstrucţia ampulei Vater, a coledocului), cât şi intrahepaiică (hepatită). 2) B. indirectă sau liberă reprezintă b. care nu a traversat ficatul prin canalele biliare. Valoarea sa în sânge este între 0,2-0,7 mg/dl (3,4-12 pmol/l) şi creşte net în icterul hemolitic şi în icterul fiziologic al nou-născutului. BILIRUBINEMIE, s. f. / bilirubinemie, s. f. / bilirubin(a)emia. [Lat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = roşu; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa în concentraţie normală a ‘bilirubinei în sânge. Termenul este folosit, prin extensie, incorect, pentru a desemna nivelul crescut de bilirubină în sânge. B. se pune în evidenţă prin metode care utilizează o *dia-zoreacţie. ‘Bilirubină directă sau conjugată, hidrosolubilă, dă direct reacţia, pe când ‘bilirubină indirectă sau liberă, liposolu-bilă, neconjugată, nu dă reacţia decât în prezenţa alcoolului. V. şi tab. const. biochim. BILIRUBINURIE, s. f. / bilirubinurie, s. f. / bilirubinuria. [Lat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = roşu; rină; gr. ouron = urină] Prezenţa şi concentraţia ‘bilirubinei în urină, situaţie patologică ce apare în unele tipuri de ictere prin hepatită sau secundar obstrucţiei căilor biliare. în mod normal, bilirubină este absentă în urină. V. şi pigmenţi biliari. BILIVERDINĂ, s. f. / biliverdine, s. f. / biliverdin. [Lat. bilis = fiere; viridis = verde; -ină.] ‘Pigment biliar rezultat în urma oxidării ‘bilirubinei. Absentă la om, în bilă sau în sânge, b. este prezentă la păsări şi la unele mamifere. La om poate apărea în ser, urină sau în conţinutul intestinal, în unele ciroze hepatice şi în icterul prin obstrucţie. BILOBECTOMIE, s. f. / bilobectomie, s. f. / bilobectomy. [Lat. bis = de două ori; gr. lob os = CoB; ektome = e^cizie. ] Exereza chirurgicală a doi lobi de la nivelul plămânului drept (superior şi mediu, sau mediu şi inferior). BILOCULAR, adj. / biloculaire, adj. / bilocular. [Lat. bis = de două ori; loculus = Coc, Cojă] Despre o cavitate naturală din organism subdivizată în două loje. V. lojă. BIMANUAL, adj. / bimanuel, adj. / bimanual. Cu amândouă mâinile: care se realizează cu ambele mâini. BINAR, adj. / binaire, adj. / binary. [Lat. binarius = duBCu.] 1) Compus din două unităţi, din două elemente; care se divide în câte două elemente. Ex.: apa (H20) este un compus binar. 2) Numărare b.: sistem de numărare cu baza doi, utilizând doar cifrele 0 şi 1. Serveşte îndeosebi în informatică. BINDING PROTEIN / binding protein / binding protein. Angl. utilizat pentru desemnarea unei ‘proteine de legare. Ex.: TBG - thyroxine-binding protein (globulin), proteină plasmatică de legare a ‘tiroxinei. BINOCULAR, adj. / binoculaire, adj. / binocular. [Lat. bini = câte doi, pereche; ocularius = referitor Ca ochi, de Ca ocu-lus = ochi] 1) Care aparţin celor doi ochi. Ex.: vedere b. 2) Care este prevăzut cu două ‘oculare. Ex.: microscop b. BIOACTIV, adj. / bioactif, adj. / bioactlve. Care prezintă un efect sau care declanşează un răspuns la nivelul ţesuturilor vii. BIOACUSTICĂ, s. f. / bioacoustique, s. f / bioacoustics. [Qr. bios = viaţă; akouein = a auzi] Ştiinţa care are ca obiect studiul comunicării^ la animale prin intermediul sunetelor. BIOASTRONAUTICĂ, s. f. / bioastronautique, s. f. / bioas-tronautics. [Qr. bios = viaţă; astron = astru; nautike = navigaţie] Ştiinţa dedicată studiului efectelor călătoriilor spaţiale şi interplanetare asupra organismelor vii. BIOARTIFICIAL, adj. / bioartificiel, -elle, adj. / bioartificial. [Qr. bios = viaţă; Cat. ars, artis = artă; facere = a face.] Despre un organ protetic cu structură hibridă: o parte biologică, alcătuită dintr-un ţesut viu (ex.: insulele Langerhans) şi o parte artificială (ex.: membrana care protejează ţesutul amin- 248 biocalorimetrie BIOETICĂ tit împotriva respingerii imunologice şi permite, totodată, schimburi metabolice între organ şi organism). BIOCALORIMETRIE, s. f. / biocalorimetrie, s. f. / biocalori-metry. [Qr. bios = viaţa; Cat calor, -oris = căCdură; gr. metrou = măsura] Utilizarea ‘calorimetriei pentru măsurarea cantităţii de căldură produsă de o fiinţă vie. BIOCAPTOR, s. n. / biocapteur, s. m. / biosensor. [Qr. bios - viaţă; Cat captare = a prinde.] Sin.: biosenzor (v.). BIOCATALIZATOR, s. m. / biocatalyseur, s. m. / biocatalyst. [Qr. bios = viaţă; katalyein = a dizoCva, a distruge.] Catalizator organic cu mare specificitate de acţiune şi de substrat, în ultima vreme termenul se referă numai la enzime. (în urmă cu două decenii, alături de enzime erau considerate b. vitaminele, factorii de creştere, hormonii.) BIOCENOZĂ, s. f. / biocenose, s. f. / biocenose. [Qr. bios = viaţă; koinosis = asociere, reunire.] 1) Ansamblu de organisme vii ce populează şi transformă un ‘biotop, având o componentă determinată, autoreglabilă. 2) Orice relaţie între organisme. BIOCHIMIE, s. f. / biochimie, s. f. / biochemistry. [Qr. bios = viaţă; khemeia = aCcfiimie.] Ştiinţă dedicată studiului structurii şi sintezei substanţelor constitutive ale organismelor vii şi al proceselor chimice care reprezintă baza fenomenelor vieţii, în condiţii normale şi patologice. BIOCIBERNETICĂ, s. f. / biocybernetique, s. f. / biocyber-netics. [Qr. bios = viaţă; kybernetike = arta de a guverna] Ramură a ‘ciberneticii având ca obiect principiile şi mecanismele concrete ale comenzii, reglării, conservării, prelucrării şi transmiterii de informaţie în sistemele biologice. Cea mai reprezentativă este neurocibernetica. Are relaţii directe cu ‘bionica. BIOCICLU, s. n. / biocycle, s. m. / biocycle. Repetarea ritmică a anumitor fenomene observată în organismele vii. V. şi bioritm. BIOCLIMATOLOGIE, s. f. / bioclimatologie, s. f. / bioclima-tology. Ştiinţa dedicată studiului efectelor factorilor de *climat asupra fiinţelor vii, îndeosebi asupra sănătăţii umane. V. şi biometeorologie. BIOCOMPATIBIL, adj. / biocompatible, adj. / biocompatible. [Qr. bios = viaţă; Cat. compati = a suferi împreună cu (cum = cu; pati = a suferi).] Despre un material organic sau anorganic care, intodus în organism, nu exercită efecte nocive (toxice sau de altă natură) locale sau generale. BIOCOMPATIBILITATE, s. f. / biocompatibilite, s. f. / bio-compatibility. [Qr. bios = viaţă; Cat. compati = a suferi împreună cu (cum = cu; pati = a suferi).] Proprietatea unui material de origine organică sau anorganică de a fi *bio-compatibil. BIODEGRADABIL, adj. / biodegradable, adj. / biodegradable. [Qr. bios = viaţă; Cat. degradare = a degrada] Despre orice compus organic care, introdus în sol, poate fi descompus prin acţiunea unor enzime. Prin biodegradare, în cursul erelor biologice, s-a asigurat ciclul natural al elementelor. Există însă şi substanţe care nu sunt b., prezentând aşa-numita „recalcitranţă moleculară". BIODEGRADARE, s. f. / biodegradation, s. f. / biodegrada-tion. 1) Descompunerea unui compus organic *biodegradabil. 2) Seria de procese prin care sistemele vii transformă substanţele chimice în compuşi mai puţin nocivi pentru mediu. BIODISPONIBILITATE, s. f. / biodisponibilite, s. f. / bioavaila-bility. [Qr. bios = viaţă; Cat. disponere = a aranja, a orân-dui] Proprietatea unui principiu activ al unui medicament de a fi resorbit în cantitate suficientă şi destul de rapid pentru a fi eficient. B. depinde de: solubilitate, viteza de disoluţie a substanţei active, compoziţie, starea fizică a ‘excipientului, forma de administrare a medicamentului. Sin.: disponibilitate biologică a medicamentelor. BIODISTRIBUITOR, s. n. / biodistributeur, s. m. / bioartifi-cial distributor. [Qr. bios = viaţă; Cat. distributor, -oris = distribuitor, de Ca distribuere = a distribui, a repartiza] Sistem biologic implantat în organism capabil să elibereze o substanţă (sau, uneori, mai multe) al cărei deficit afectează o funcţie importantă. Cantitatea de substanţă eliberată şi ritmul de eliberare al acesteia sunt reglate prin însăşi efectele moleculei respective în organism. Ex.: b. alcătuite din celule p ale insulelor Langerhans în cultură, conţinute în tuburi semiper-meabile implantate sub piele; aceste celule sunt capabile să furnizeze organismului ‘insulină în funcţie de variaţiile concentraţiei extracelulare de glucoză. BIOELECTRICITATE, s. f. / bioelectricite, s. f. / bioelectricity. [Qr. bios = viaţă; elektron = cfifiCimbar, corp care se eCectri-zează prin frecare.] Ansamblu de fenomene electrice (diferenţe de potenţial, *depolarizări şi ‘repolarizări, curenţi ionici) ce însoţesc fenomenele fiziologice. Celula în repaus (stare staţionară) prezintă o inegalitate de repartiţie ionică pe cele două feţe ale membranei, cauza ‘potenţialului de repaus. în excitaţie, potenţialul de membrană se inversează. Variaţiile de potenţiale din cursul activităţii unor organe sunt înregistrate, rezultând electrogramele: electrocardiograma, electroencefalograma, electromiograma, electroretinograma etc. V. bioelectro-geneză şi biopotenţial. BIOELECTROGENEZĂ, s. f. / bioelectrogenese, s. f. / bio-electrogenesis. [Qr. bios = viaţă; elektron = cfiifdimbar, corp care se eCectrizează prin frecare; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] Denumire de ansamblu a proceselor care se află la originea *bioelectricităţii. B. rezultă ca urmare a fenomenelor de transport ionic pasiv (*canale ionice) şi activ (*pompe ionice). Sin.: electrogeneză. BIOELEMENT, s. n. / bioelement, s. m. / bioelement. [Qr. bios = viaţă; Cat. elementum = eCeinent.] Element constant întâlnit în sistemele vii. O şi H formează peste 10% din masa materiei vii, iar împreună cu C, N, Ca, S, P, Si, K, Mg, Fe, Na, CI, Al, Zn peste 90%. Conţinutul în unele b. ce nu fac parte din moleculele de proteine, glucide, lipide variază considerabil cu specia. BIOENERGETICĂ, s. f. / bioenergetique, s. f. / bioenergetics. [Qr. bios = viaţă; energein = a fi în activitate.] Analiza fenomenelor şi proceselor biologice din punctul de vedere al transformărilor de energie şi, în general, din punctul de vedere al regimului energetic. Domenii de studiu în b.: 1) Fenomenologia şi transformările de energie din biosisteme. 2) Caracterizarea b. din punctul de vedere al termodinamicii. 3) Efectele diferitelor forme de energie asupra organismelor vii. BIOENERGIE, s. f. / bioenergie, s. f. / bioenergy. [Qr. bios = viaţă; energeia = forţă în acţiune.] 1) Energie consumată sau eliberată în procesele biologice. V. bioenergetică. 2) Doctrină psihologică elaborată de Wilhelm Reich, medic şi psihanalist austriac, 1897-1957 (mai cunoscut pentru încercarea de sinteză marxism-psihanaliză). în cadrul acesteia, pe baza „energiei somatice" şi „energiei mentale", sunt formulate diferite conduite terapeutice, mai mult sau mai puţin validate, utilizând contactul corporal (touching), masajul sau eliberarea expresiei emoţionale. B. reprezintă şi o sursă preferată de ‘şarlatani. BIOETICĂ, s. f. / bioethique, s. f. / bioethics. [Gr. bios -viaţă; Cat. ethica = moraCă, din gr. ethike, de La ethos = moravuri] Ştiinţă care, utilizând o metodologie interdisciplinară, are drept obiect studiul şi examenul sistemic al comportamentului uman în domeniul ştiinţelor vieţii şi ale sănătăţii, analizat în lumina valorilor şi principiilor morale. Reflecţia bioetică se bazează atât pe fapte cât şi pe reguli şi principii, acestea din urmă fiind două: respectul vieţii şi respectul autodeterminării persoanei. 249 BIOFEEDBACK BIOMETRIE BIOFEEDBACK, s. n. / biofeedback, s. m. / biofeedback. [Anglicism - gr. bios = znaţă; fced-back = compune inversă.] Procedeu prin care i se furnizează unui subiect informaţii, de obicei pe cale auditivă sau vizuală, asupra stării uneia sau mai multor variabile fiziologice ca pulsul, tensiunea arterială, temperatura tegumentelor etc. Primind aceste informaţii subiectul poate deveni capabil să îşi dezvolte capacitatea de control voluntar asupra unor variabile fiziologice. în alternativa cea mai posibilă, subiectul îşi poate stăpâni emoţiile şi, implicit, repercusiunile acestora la nivel cardiovascular. Există şi tehnici de b. mai elaborate. BIOFILTRARE, s. f. / biofiltration, s. f. / biofiltration. Variantă de ‘hemofiltrare în care cantitatea de lichid reinjectată este mai mică decât în procedeul clasic. BIOFIZICĂ, s. f. / biophysique, s. f. / biophysics. [Qr. bios = viaţă; Cat. physica, gr. physike, femininul substantival al adj. physikos = natural, de ta physis = natură.] Ştiinţă de frontieră, ramură a biologiei dedicată studiului fenomenelor biologice utilizând principiile, conceptele, metodele şi tehnicile fizicii. Se abordează o serie de aspecte fizice ale fenomenelor vieţii, ca şi o serie de principii fizice care condiţionează aceste fenomene. Ştiinţă puternic dezvoltată în ţările avansate, b. conţine mai multe domenii, îndeosebi b. moleculară şi b. celulară. B. medicală cuprinde domeniile b. în relaţie cu cercetarea fundamentală biomedicală şi cu aplicaţiile în medicină. BIOFLAVONOID, s. n. / bioflavonoîde, s. m. / bioflavonoid. [Qr. bios = viaţă; lat. flavus = galben; eidos = forma] Orice ‘flavonoid cu activitate biologică la mamifere. A fost descrisă îndeosebi o activitate vasculară, capilaroprotectoare, venotonă, hipotensivă. De asemenea, b. au un efect antioxidant, hepato-protector, spasmolitic, antiagregant plachetar, coronarodilatator şi inotrop pozitiv, coleretic şi diuretic. Perspectivele utilizării terapeutice^ ale acestor efecte rămân în discuţie. BIOGENEZĂ, s. f. / biogenese, s. f. / biogenesis. [Qr. bios = viaţă; genesis = producere, de la gennan = a produce.] 1) Teorie conform căreia orice organism provine dintr-un alt organism similar 2) Crearea unui organism viu. BIOINFORMATICĂ, s. f. / bioinformatique, s. f. / bioinfor-matics. Disciplină ştiinţifică destinată studiului organizării şi funcţionării sistemelor biologice la diferite niveluri, de la molecule la populaţii, bazată pe metodele şi instrumentele informaticii. B. este utilă atât în cercetarea fundamentală cât şi în cea aplicativă medicală sau biologică. BIOINFORMAŢIE, s. f. / bioinformation, s. f. / bioinforma-tion. [Qr. bios = viaţă; Cat. informatio, -onis = schiţă, reprezentare, informaţie, de la informare = a reprezenta.] Informaţie din sistemele biologice cu rol în reglare, comunicaţie, reflectare, conservare şi transmitere în spaţiu şi timp. Suportul material al b.: acizi nucleici, hormoni, neuroni etc. BIOINGINERIE, s. f. / bioingenierie, s. f., ingenierie biolo-gique, genie biologique / bioengineering. [Qr. bios = viaţă; lat. ingenium = spirit, inteligenţă.] Domeniu de frontieră cuprinzând ansamblul de tehnici şi de cunoştinţe utilizate pentru conceperea şi aplicarea în practică a unor procedee, dispozitive sau aparate utile în biologie sau/şi în diferite domenii ale medicinei. Se disting numeroase direcţii ale b.: proiectarea şi perfecţionarea aparaturii biomedicale, dezvoltarea diverselor tipuri de biomateriale, conceperea unor tipuri variate de proteze, b. moleculară, în cadrul căreia sunt utilizate o serie de achiziţii din ‘biologia moleculară. BIOLOGIE, s. f. / biologie, s. f. / biology. [Qr. bios = viaţă; logos = ştiinţă.] Ştiinţă consacrată studiului fiinţelor vii, adică al organismelor caracterizate prin capacitate de reproducere şi de evoluţie (microorganisme, organisme pluricelulare, populaţii). Cercetarea biologică are ca obiective forma, structura şi meca- nismele de funcţionare ale fiecărui organism şi ale părţilor sale componente, ciciui de reproducere, de dezvoltare şi de evoluţie a diferitelor specia raporturile acestora cu mediul etc. BIOLOGIE CELULARĂ / biologie cellulaire / cell biology. Ştiinţă întemeiată de George Emil Palade care a deschis calea studiului structurii şi funcţionării celulei la nivel molecular. în prezent, b. c. reprezintă un domeniu extrem de dinamic în cadrul căruia sunt integrate datele de ‘biologie moleculară, biochimie, genetică etc., în relaţie cu celula. B. c. constituie baza dezvoltării cunoaşterii ‘patologiei celulare. BIOLOGIE COMPUTA}IONALI / biologie computationelle / computaţional biology. Dezvoltarea şi aplicarea metodelor de analiză a datelor şi teoriilor, a modelării matematice şi a tehnicilor de simulare computaţională în studiul sistemelor biologice, comportamentale şi sociale. BIOLOGIE MOLECULARĂ / biologie moleculaire / molecular biology. Domeniu interdisciplinar şi supradisciplinar („regină a ştiinţelor'1) având ca obiect studiul structurii şi funcţiei moleculelor caracteristice structurilor vii, în special proteinele şi acizii nucleici. V. şi genetică moleculară. Prin extensie, crearea de noi molecule artificiale, investigarea constituţiei biochimice şi a remanierii materialului genetic. B. m. reprezintă baza dezvoltării *medicinei moleculare şi, în general, a evoluţiei medicinei contemporane. BIOLUMINESCENŢĂ, s. f. / bioluminescence, s. f. / biolu-minescence. [Qr. bios = viaţă; lat. lumen, -inis = lumină] Producerea de lumină de către unele organisme vii. B. rezultă în urma unei reacţii de *oxidoreducere care cuprinde un substrat (*luciferina) şi o enzimă (*luciferaza), în prezenţa oxigenului.^ BIOMASĂ, s. f. / biomasse, s. f. / biomass. [Qr. bios = viaţă; lat. massa = masă] 1) Cantitatea de microorganisme conţinute într-un mediu lichid. 2) Totalitatea organismelor care trăiesc într-un biosistem. BIOMATERIAL, s. n. / biomateriau, s. m. / biomaterial. [Qr. bios = viaţă; lat. materia sau materies = materie, material.] Denumire generală a oricărei substanţe (material) utilizate pentru producerea (confecţionarea, fabricarea) de proteze sau de organe artificiale, implantabile sau nu, ori de materiale utilizate în explorări sau în laboratoare de analize. Natura b. este foarte diversă: metale (aliaje), ceramică, polimeri, derivaţi de carbon etc. B. trebuie să fie ‘biocompatibile şi să prezinte o fiabilitate adecvată utilizării. BIOMECANICĂ, s. f. / biomecanique, s. f. / biomechanics. [Qr. bios = viaţă; lat. mechanicus, din gr. mekhanikos, mekhanike, de la mekhane = maşină] Domeniu al biofizicii în cadrul căruia sunt aplicate principii şi legi ale mecanicii în studiul biosistemelor, îndeosebi ale acelora care execută mişcări coordonate. în medicină, studiile şi aplicaţiile b. prezintă interes îndeosebi în cazul aparatului locomotor şi, împreună cu ‘hemoreologia, în cazul sistemului vascular. BIOMEDICINĂ, s. f. / biomedecine, s. f. / blomedicine. [Qr. bios = viaţă; lat. medicina = medicină] Punct de confluenţă interdisciplinară a ‘ciberneticii, ‘biofizicii, ‘biochimiei, *biologiei moleculare, ‘biologiei celulare etc. Din această confluenţă rezultă progresele fundamentale ale medicinei contemporane. BIOMETEOROLOGIE, s. f. / biometeorologie, s. f. / biome-teorology. Ramură a ‘ecologiei în cadrul căreia sunt studiate efectele asupra organismelor vii exercitate de factorii anorganici ai mediului fizic: temperatură, umiditate, presiune baro-metrică, curenţi de aer şi ionizare a aerului. Este luată în considerare nu numai atmosfera naturală, ci şi cea din clădiri şi adăposturi, ca şi cea din sisteme ecologice închise, ca sateliţii şi submarinele. V. şi bioclimatologie. BIOMETRIE, s. f. / biometrie, s. f. / biometrics, biometry. [Qr. bios = viaţă; metron = măsură] Ramură a biologiei în 250 biomicroscop BIOSINTEZĂ care se utilizează metodele statistice, calculul probabilităţilor şi principiile analizei matematice pentru studiul fiinţelor vii. Se poate aplica la diferite nivele de organizare a materiei vii: b. nucleului (cariometria), b. celulelor (citometria), b. ţesuturilor (histometria), b. organelor (viscerometrie, osteometrie) şi a părţilor corpului *(somatometrie). BIOMICROSCOP, s. n. / biomicroscope, s. m. / biomicro-scope. [Qr. bios = viaţă; mikros = mic; skopos = oBserva-tor, de ta skopein = a vedea, a etamina] Microscop binocu-lar cuplat la un dispozitiv special care permite iluminarea intensă şi focalizată a unei suprafeţe reduse. Se obţine astfel o veritabilă „secţiune optică" a ochiului, îndeosebi pentru seg-mentulw anterior. BIONICĂ, s. f. / bionique, s. f. / bionics. [(De ta biologie + electronică, din gr. bios = viaţă; logos = ştiinţă; elektron = cfiifdimBar, corp care se etectrizează prin frecare.] Domeniu interdisciplinar cu caracter aplicativ având ca scop modelarea unor structuri şi/sau funcţii ale unor biosisteme animale pentru crearea unor dispozitive utile în ştiinţă şi tehnică. Sunt modelate acele structuri sau funcţii care s-au perfecţionat datorită adaptării unor animale la mediul biologic. De ex., „copierea" unor organe senzoriale în *robotică. BIOPOLIMERI, s. m. pl. / biopolymeres, s. m. pl. / biopoly-mers. [Qr. bios = viaţă; polys = mulţi; meros = parte.] *Polimeri formaţi în organismele vii. Ex.: polipeptidele, alcătuite din aminoacizi (monomeri). BIOPOTENŢIAL, s. n. / biopotentiel, s. m. / bioDotential. [Qr. bios = viaţă; lat. medievală potentialis, de ia potens, -ntis = puternic şi posse = a putea] Potenţial electric care se produce în structurile vii datorită proceselor de *bioelectro-geneză. în principiu, b. sunt asociate proceselor vieţii, iar dispariţia b. semnifică încetarea acestor procese. De ex., dispariţia biopotenţialelor creierului este unul din criteriile morţii cerebrale. La organismele vii, în funcţie de semnificaţia biologică, se disting trei categorii de b.: 1) b. care determină comportamentul şi reacţiile vitale, la peştii electrici (torpila electrică); 2) b. de la nivelul ţesuturilor excitabile (sistem nervos, muşchi), care au rol determinant în funcţiile structurilor respective; 3) b. ca simpli subproduşi de metabolism, de obicei fără semnificaţie biologică majoră, în cazul structurilor neexcitabile. V. potenţial de repaus, potenţial de acţiune, bioelectricitate şi bioelectrogeneză. BIOPROTEZĂ, s. f. / bioprothese, s. f. / bioprosthesis. [Qr. bios = viaţă; prosthesis = adăugare, de la pro = înainte, the-sis = punere şi tithenai = a plasa, a pune; confundat cu prothesis = propoziţie.] Tip de *proteză valvulară destinat înlocuirii valvulelor aortice sau atrioventriculare. Este alcătuită din valvule aortice de porc sau din pericard bovin tratate chimic pentru asigurarea supleţei, rezistenţei şi pentru suprimarea caracteristicilor antigenice. B. este fixată pe un inel metalic, acoperit cu material plastic. Sin.: heterogrefă valvulară. BIOPSIE, s. f. / biopsie, s. f. / biopsy. [Qr. bios = viaţă; opsis = vedere, aspect.] 1) Prelevarea in vivo a unui fragment de ţesut (normal sau patologic) sau a unui organ în scopul efectuării unui examen histologic (anatomopatologic), histo-chimic (biochimic), imunologic (punerea în evidenţă a unor antigeni), genetic sau microbiologic. în funcţie de procedeul utilizat pentru recoltare, în practică se disting: a) b. prin aspiraţie a secreţiilor fiziologice sau patologice; b) b. prin puncţie, efectuată cu un *trocar special, cu ajutorul căruia se recoltează un fragment de ţesut sau de organ situat în profunzime; c) b. de suprafaţă, sau *frotiul, efectuată prin răzuirea (gratajul) unei mucoase sau componentelor superficiale ale pielii; d) b. pe cale endoscopică\ e) b. prin exereză a unui ganglion sau a unei tumori mici; f) b. din cursul unei intervenţii chirurgicale destinată, de obicei, unui examen *extempora-neu, care poate orienta actul chirurgical. B. aduce, de regulă, un grad de certitudine în diagnostic. 2) însuşi materialul prelevat. BIOPSIE MEDULARĂ / biopsie medullaire / bone marrow biopsy. Prelevarea, sub anestezie locală, cel mai adesea de la nivelul crestei iliace postero-superioare, a unui fragment de os spongios. Pe fragmentul osos se studiază structura, abundenţa şi topografia ţesutului hematopoietic medular, ca şi his-tologia traveelor osoase, a adipocitelor, a tramei de susţinere şi a vaselor. B. m. este de neînlocuit pentru precizarea unor diagnostice ca *mielofibroza şi *aplazia medulară. De asemenea, ea este necesară în bilanţul de extensie al unor he-mopatii, de ex. în limfoamele hodgkiniene şi non-hodgkiniene. V. şi mielogramă. BIOPTERINĂ, s. f. / biopterine, s. f. / biopterin. Compus din clasa *pterinelor. Tetrahidrobiopterina (BH4) este *cofactor al fenilalanin-hidroxilazei, tirozin-hidroxilazei şi triptofan-hidroxilazei. Deficitul de b. determină o formă particulară de hiperfenilala-ninemie, al cărei tratament necesită un regim restrictiv în *fenil-alanină, ca şi administrarea de *serotonină şi de *dopamină. BIOPTOM, s. m. / bloptome, s. m. / bioptome. [Qr. bios = viaţă; opsis = vedere, aspect.] Pensă pentru *biopsie, utilizată îndeosebi în *cateterismul cardiac, dar şi în *endoscopie. BIOREACTOR, s. n. / bioreacteur, s. m. / bioreactor. Incintă în care se derulează o reacţie chimică ce este catalizată de enzime sau de celule vii, utilizată în scopuri experimentale sau industriale. BIORITM, s. n. / biorythme, s. m. / biorhythm. [Qr. bios = viaţă; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Variaţie periodică a proceselor şi fenomenelor biologice. B. pot fi sezoniere, lunare (ex.: ciclul menstrual), de zi şi noapte (circadiene) etc. După origine, b. pot fi endogene sau exogene. Tulburările b. se află în relaţie cu o serie de stări patologice. Sin.: ritm biologic. V. cronobiologie, cronofarmacologie, circadian şi sin-cronizator. BIORITMOLOGIE, s. f. / biorythmologie, s. f. / biorhyth-mology. [Qr. bios = viaţă; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm; gr. logos = ştiinţă,] Studiul ştiinţific al *bioritmuri!or. BIOSENZOR, s. m. / biocapteur, s. m. / biosensor. [Qr. bios = viaţă; lat. sensorium = organ de simţ, de la sentere = a simţi] Sistem de detecţie şi măsurare alcătuit dintr-o structură vie (bioreceptor) asociată cu o componentă electronică (trans-ductor). Ca bioreceptor pot fi folosite enzime, organite celulare, celule întregi, antibiotice etc., care sunt imobilizate pe un suport. în principiu, între agentul imobilizat (ex. o enzimă) şi molecula de dozat (ex. glucoza) se produce o reacţie în urma căreia rezultă un produs care poate fi transformat în semnal electronic de către transductor. Utilizarea b. în diagnostic se extinde considerabil, deoarece aceştia permit o analiză rapidă, cu sensibilitate şi specificitate acceptabile, pentru numeroase molecule biologic active endogene sau exogene. Unii b. pot fi ataşaţi organismului, permiţând urmărirea continuă a concentraţiei unor molecule în sânge, de ex. a glucozei. Sin.: bio-captor. V. şi pancreas artificial. BIOSFERĂ, s. f. / biosphere, s. f. / biosphere. [Qr. bios = viaţă; lat. sphaera, gr. sphaira = sfera] Ansamblul zonelor Pământului la nivelul cărora este prezentă viaţa animală sau/şi vegetală. B. se compune din partea inferioară a atmosferei, a oceanelor, partea superficială şi un strat al scoarţei terestre cu grosimea de cel puţin 2 kilometri (la această adâncime pot trăi unele bacterii, îndeosebi în relaţie cu zăcămintele de petrol). Reprezentând mediul capabil să adăpostească viaţa, b. este un *ecosistem supus unor modificări naturale constante care se produc în perioade de timp foarte îndelungate. BIOSINTEZĂ, s. f. / biosynthese, s. f. / biosynthesis. [Qr. bios = viaţă; synthesis = acţiunea de a pune laolaltă, corn- 251 BI0S1STEM BIPOLAR punere, de Ca syn - împreună, thesis = punere fi tithenai = a pCasa, a pune.] Sinteză a unei substanţe naturale de către celula vie. Căile sunt deosebite de cele folosite de chimia organică în laborator. *Bioingineria încearcă utilizarea modalităţilor biosintezei în sintezele organice. BIOSISTEM, s. n. / biosysteme, s. m. / biosystem. [Qr. bios = viaţă; systema, -atos = ansamBCu, de ia syn = împreună, istemai = a aşeza.] Sin.: sistem biologic (v.). BIOSMOZĂ, s. f. / biosmose, s. f. / biosmosis. [Qr. bios = viaţă; osmos = impuls, împingere; -oză.] Denumire pentru fenomenul de ‘osmoză care are loc la nivelul membranelor biologice semipermeabile. BIOSTATISTICA, s. f. / biostatistique, s. f. / biostatistics. [Qr. bios = viaţă; germ. Statistik (termen creat în sec. XVIII), din Cat. collegium statisticum, de Ca status = stare.] *Statistica aplicată la studiul şi interpretarea structurilor şi fenomenelor caracteristice vieţii. BIOSTIMULATOR, adj., s. n. / biostimulant, -e, adj., s. m. / biostimulant. [Qr. bios = viaţă; Cat. stimulare = a îmBoCdi, a stimula, de Ca stimulus = Săţ ascuţit cu care se îmSoCdesc viteCe.] (Substanţă) care stimulează nespecific vitalitatea unui sistem viu, îi măreşte rezistenţa la factori nocivi sau îi favorizează vindecarea. BIOTAXIE, s. f. / biotaxie, s. f. / biotaxis. [Qr. bios = viaţă; taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja] Sin.: taxonomie (v.). BIOTEHNOLOGIE, s. f. / biotechnologie, s. f. / biotechno-logy. [Qr. bios = viaţă; tekhne = artă manuală, meserie; logos = ştiinţă] Denumire generică pentru tehnologiile în care se utilizează diferite sisteme biologice: organisme întregi, celule izolate (‘eucariote sau ‘procariote) sau componentele moleculare ale acestora. Există b. ancestrale bazate pe fermentaţie (producerea vinului şi a berii, a pâinii sau a derivatelor din lapte). Recent, o serie de tehnici de fermentaţie au permis fabricarea antibioticelor şi a altor metaboliţi celulari utilizaţi în farmacologie sau în alimentaţie. Acestor b. clasice, după 1980 li s-au adăugat cele de manipulare a materialului genetic, cu numeroase aplicaţii în ştiinţă şi în industrie, inclusiv în ameliorarea unor specii de plante sau animale. Ex.: producerea unor proteine sau a ‘anticorpilor monoclonali. BIOTERAPIE, s. f. / biotherapie, s. f. / biotherapy. [Qr. bios = viaţă; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Metodă de terapie neconvenţională (cu numeroase direcţii şi tendinţe) prin care se susţine utilizarea exclusivă a substanţelor biologice, îndeosebi fermenţi lactici şi levuri, sau a unor produse organice (suc gastric, bilă etc.). Practicanţii b. se opun terapeuticii ştiinţifice, care este considerată agresivă şi concentrată exclusiv asupra bolii, susţinând necesitatea tratării individului în totalitate, în funcţie de temperamentul şi comportamentul său. BIOTERORISM, s. n. / bioterrorisme, s. m. / bioterrorism. Formă de terorism în care se recurge la agenţi biologici patogeni care determină boli ca: ‘variola, ‘antraxul, ‘pesta, *botu-lismul etc. Agenţii patogeni pot fi dispersaţi în atmosferă sau trimişi prin poştă (scrisori contaminate). BIOTEST, s. n. / biotest, s. m. / biotest. [Qr. bios = viaţă; engC. test = examen, proSă, din fr. veche test = vas de pământ utilizat de alchimişti, de Ca Cat. testum = capac de Lut ars.] Test care utilizează ca reactiv un sistem viu. Se denumeşte astfel determinarea cantitativă a unor substanţe biologic active direct în organismul viu. în acest mod au fost dozate şi standardizate vitaminele şi hormonii. După un b. se stabilesc unităţi biologice, denumite, de obicei, după numele speciei utilizate (unitate - şoarece, - şobolan, - iepure etc.). BIOTIC, adj. / biotique, adj. / biotic. Despre o condiţie, un factor care permite viaţa. Ant.: abiotic. BIOTINĂ, s. f. / biotine, s. f. / biotin. Sin.: vitamină B8 (v.). BiOTiP, s. n. / biotype, s. m. / biotype. [Qr. bios = viaţă; typos = tip, modeC, marcă] Termen folosit pentru desemnarea unei populaţii, a unui grup de subiecţi care posedă acelaşi patrimoniu ereditar homozigot. De regulă, omogenitatea genetică rezultă în urma unor încrucişări ‘consanguine. Termenul desemnează, de asemenea, un grup de indivizi omogen prin-tr-un anumit număr de caracteristici anatomofuncţionale. V. şi biotipologie. BIOTIPARE, s. f. / biotypie, s. f. / biotyping. [Qr. bios = viaţă; typos - tip, model, marcă] Studiul caracteristicilor biochimice variabile ale unei suşe bacteriene, comparativ cu ale speciei din care face parte. B. serveşte îndeosebi în studiile epidemiologice. BIOTIPOLOGIE, s. f. / biotypologie, s. f. / biotypology. [Qr. bios = viaţă; typos = tip, modeC, marcă; logos = ştiinţă] Ştiinţă destinată studiului relaţiilor posibile între structura corpului şi comportamentul psihologic. Indivizii sunt clasificaţi pe baza corelării caracteristicilor morfofiziologice care, dacă iniţial erau obţinute prin ‘biometrie, în prezent s-au diversificat datorită recursului la date oferite de endocrinologie, neuroştiinţe, hematologie, criminologie etc. După o serie de clasificări anterioare, dintre care cea a lui Kretschmer este cea mai cunoscută, Sheldon a descris trei tipuri morfologice principale: *endo-morf, ‘ectomorf şi ‘mezomorf. Fiecărui tip morfologic îi corespunde un ansamblu de trăsături psihologice fundamentale, denumite ‘viscerotonie, ‘cerebrotonie şi ‘somatotonie. în realitate, tipurile pure se găsesc rar, majoritatea subiecţilor având caracteristici compuse din cele trei temperamente. Există cercetări asupra relaţiei între tipurile psihologice şi predispoziţia la diferite boli. BIOTONUS, s. n. / biotonus, s. m. / biotonus, biotonicity. [Qr. bios = viaţă; tonos = tensiune.] Raport între asimilaţie (A) şi dezasimilaţie (D). în mod normal în perioada de creştere, A > D, deci b. este supraunitar. în distrofie şi în malnu-triţie, A:D < 1. BIOTOP, s. n. / biotope, s. m. / biotope. [Qr. bios = viaţă; topos = Coc.] Mediu geografic în care trăieşte, în condiţii omogene, un grup relativ specific de plante şi animale constituind o ‘biocenoză. BIOTRANSFORMARE, s. f. / biotransformation, s. f. / bio-transformation. [Qr. bios = viaţă; Cat. transformatio, -onis, de Ca transformare = a transforma (trans = peste, dincoCo de; formare - a da o formă).] Modificările suferite de substanţele străine introduse în organism, îndeosebi de medicamente. BIOVULAR, adj. / biovulaire, adj. / biovular. [Lat. bis = de două ori; Cat. ştiinţifică ovulum = ou mic, de Ca ovum = ou] Sin.: dizigot (v.). BIOXID, s. n. / bioxyde, s. m. / bioxide» [Lat. bis = de două ori; gr. oxys - acru, oxigen.] Orice oxid care conţine doi atomi de oxigen per moleculă. Chimiştii consideră mai corect termenul sin. dioxid. B. de carbon sau anhidrida carbonică este un gaz incolor, inodor, solubil în apă. în stare solidă este util în conservarea şi transportul alimentelor. Rol important în fiziologia respiratorie (schimburi respiratorii) şi sanguine (menţinerea echilibrului acidobazic). BIOXID DE CARBON / bioxyde de carbon / carbon dioxyde. Sin.: anhidridă carbonică (v. bioxid). BIPED, adj. / bipede, -adj. / biped. [Lat. bipes, -edis = care are două picioare, de Ca bis = de două ori, pes, pedis = picior.] Care posedă două membre inferioare, două picioare. BIPOLAR, adj. / bipolaire, adj. / bipolar. [Lat. bis = de două ori; polus = pol] 1) Despre o ‘derivaţie cu doi electrozi de culegere. 2) Despre un neuron cu două prelungiri. V. neuron 252 birefringenţă BLASTOMYCES bipolar. 3) Cu referire la o tulburare afectivă în care pot apărea, deopotrivă, episoade maniacale şi depresie. BIREFRINGENŢĂ, s. f. / birefringence, s. f. / double refrin-gency. [Lat. bis = de două ori; refringens, de Ca refringere = a răsfrânge.} Fenomenul de dedublare a unui fascicul de lumină, într-un fascicul ordinar şi altul extraordinar, la refracţia într-un mediu ‘anizotrop. Fasciculul extraordinar este alcătuit din ‘lumină polarizată, ale cărei oscilaţii se propagă într-un singur plan. B. se mai numeşte şi dublă refracţie. BISALBUMINEMIE, s. f. / bisalbuminemie, s. f. / bisalbu-min(a)emia. [Lat. bis = de două ori; albumen, -inis = aCBuş de ou, de Ca albuş = aCB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Dedublarea albuminelor, pusă în evidenţă la *electroforeza proteinelor serice. B. poate fi consecinţa unei mutaţii genetice congenitale sau induse de *betalactamine administrate în doze mari, ca şi a unui pseudochist pancreatic. BISEXUALITATE, s. f. / bisexualite, s. f. / bisexuality. [Lat. bis = de două ori; sexualis = referitor Ca se?Q de Ca sexus = se%] 1) Starea unui organism care prezintă caracteristicile celor două sexe, adică este bisexuat. V. hermafrodit. 2) întreţinerea de relaţii sexuale cu indivizi din ambele sexe. Pe lângă b. biologică susţinută de F. Fliess, S. Freud a postulat existenţa la om a unei b. psihologice fundamentale, alegerea obiectului sexual definitiv intervenind doar odată cu evoluţia ‘puber-tăţii. Descoperirea ‘sexului genetic infirmă postulatul freudian. BISINOZĂ, s. f. / byssinose, byssinosis, s. f. / byssinosis. [Qr. byssos = Bumbac; -oză.] Boală pulmonară profesională cronică a aparatului respirator, probabil de natură alergică, determinată de inhalarea pulberilor de bumbac în cursul prelucrării industriale a acestuia. BISMUT, s. n. / bismuth, s. m. / bismuth. [Lat. aCcfiimiştiCor bisemutum, din germ. Wismuth, cuvânt din ‘ErzgeBirge (SaKpnia), unde acest mctaC a fost prima oară e?qjLoatat.] Elementul chimic nr. 83, simbol Bi, cu greutatea atomică 208,980 şi densitatea 9,8 g/cm3. Se găseşte în natură în stare pură, dar îndeosebi sub formă de sulfură (bismutină), de unde este extras. O serie de săruri insolubile de b. sunt utilizate în terapeutică în calitate de gastroprotectoare şi de antiseptice cutanate. BISTRAT FOSFOLIPIDIC / bicouche phospholipidique / phospholipid bilayer. [Lat. bis = de două ori; stratum = aşternut, de Ca sternere = a aşterne; gr. phos, photos = Cuminâ; lipos = grăsime.} Organizare lamelară a ‘fosfolipidelor (de tip *cristal lichid), care se dispun (datorită caracterului ‘amfipatic) cu cozile ‘hidrofobe ale acizilor graşi către interiorul bistratului, iar cu capetele polare hidrofile spre exteriorul distratului. B. f. reprezintă structura de bază (matricea) membranelor celulare, iar la nivelul său se află inserate proteinele integrale ale membranei cu funcţii de transport (*canale ionice, proteine transportoare de *difuziune facilitată, *pompe ionice) sau de transmitere a informaţiei la nivel celular (‘receptori de membrană). Sin.: dublu strat fosfolipidic. V. şi membrană celulară, mozaic fluid. BISTURIU, s. n. / bistouri, s. m. / surgery knife, bistoury. [CFr. bistouri, din Cat. bastoria = Băţ.] Instrument chirurgical destinat practicării inciziilor, având forma unui cuţit de dimensiuni mici, a cărui lamă poate fi fixă, mobilă sau repliabilă în mâner. B. electric permite secţionarea ţesuturilor şi coagularea prin cauterizarea capilarelor datorită prezenţei unor curenţi de înaltă frecvenţă şi tensiune mică. BITAHICARDIE, s. f. / bitachycardie, s. f. / double tachy-cardia. [Lat. bis = de două ori; gr. takhys = rapid; kardia = inimă] Asocierea unei ‘tahicardii sau ‘tahiaritmii auriculare şi a unei ‘tahicardii ventriculare. Sin.: dublă tahicardie. BIVALENT, adj., s. m. / bivalent, -e, adj., s. m. / bivalent. [Lat. bis = de două ori; valens, -niis = tare, viguros, de Ca vaiere = a vaCora] 1) Care are valenţa 2, care se poate combina cu doi atomi de hidrogen. 2) Structură formată din doi ‘cromozomi omologi împerecheaţi care conţin patru ‘cro-matide, dar numai doi ‘centromeri. B. se formează în *pro-faza primei diviziuni a ‘meiozei şi persistă până la debutul ‘anafazei. BIVITELIN, adj. / bivitellin, -e, adj. / bivitelline. [Lat. bis = de două ori; vitellum = găCBenuş de ou.] Sin.: dizigot (v.). BIZOU, s. f. / biseau, s. m. / -. [CFr. biseau, din Cat. bis = de două ori.] Vârf al unui *ac de injecţie sau de puncţie, care este secţionat oblic. BLAST, s. n. / blaste, s. m. / blast. [Qr. blastos = germen.] Termen folosit ca sufix, desemnând o celulă tânără, precursoare din liniile sanguine (‘mieloblast, ‘eritroblast, ‘megacarioblast). Este utilizat şi ca atare (incorect) ca sin. pentru celulele leucemice. BLASTEM, s. n. / blasteme, s. m. / blastema. [Qr. blastema = mugure.] Aglomerare de celule mezoblastice nediferenţiate, care dau naştere unui organ sau unei părţi din organism. Ex.: b. unui membru, b. metanefrotic. BLASTOCEL, s. n. / blastocele, s. m. / blastoc(o)ele. [Qr. blastos = germen; koilos = cavitate.] Cavitatea de segmen-taţie a ‘blastulei. BLASTOCIST, s. n. / blastocyste, s. m. / blasto-cyst. [Qr. blastos = germen; kystis = sac, vezică] Etapă din dezvoltarea embrionară^ a mamiferelor care corespunde sfârşitului segmentării oului. în acest stadiu, embrionul are forma unei sfere delimitate de un perete subţire (‘trofoblast) şi colonizată la unul din polii săi de un grup de celule (‘buton embrionar) care vor forma ulterior diversele părţi ale embrionului. B. este acoperit de o lamă fină superficială (‘blastoderm). La om b. se formează relativ rapid, în ziua a şasea de la *ovo-implantaţie. în acest stadiu se pot injecta la şoarece diferite celule embrionare nediferenţiate pentru obţinerea de ‘himere. BLASTODERM, s. n. / blastoderme, s. m. / blastoderm. [Qr. blastos = germen; derma, -atos = pieCe.] Membrana primitivă a embrionului. BLASTOGENEZĂ, s. f. / blastogenese, s. f. / blastogenesis. [Qr. blastos = germen; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] 1) Primele stadii de dezvoltare ale embrionului, care dau naştere ‘blastocistului. 2) Reproducerea prin înmugurire. BLASTOM, s. n. / blastome, s. m. / blastoma. [Qr. blastos = germen; -oma.] 1) ‘Neoplasm embrionar. 2) Sufix prin care se marchează caracterul embrionar al unui neoplasm. Ex.: ‘limfoblastom, ‘nefroblastom. BLASTOMER, s. n. / blastomere, s. m. / blastomere. [Qr. blastos = germen; meros = parte.] Celulă rezultată din segmentarea oului fecundat. BLASTOMICOZĂ, s. f. / blastomycose, s. f. / blastomycosis. [Qr. blastos = germen; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Termen generic pentru micozele determinate de ciuperci din genul blastomyces, de origine tropicală. Formele cele mai frecvente sunt: 1) B. cheloidiană, sin. boală Jorge Lobo (v.). 2) B. nord-americană, cu poartă de intrare pulmonară, sin. boală Gilchrist (v.) 3) B. sud-americană, caracterizată prin ulceraţii ale pielii şi ale mucoaselor labiale, cu afectare gan-glionară, iar în forma generalizată, cu extindere la întreg trac-tusul digestiv; sin.: boală Lutz-Splendore-Almeida, paracoc-cidioidoză. BLASTOMYCES / Blastomyces / Blastomyces. [Qr. blastos = germen; mykes, myketos = ciupercă] Gen de ciuperci microscopice aparţinând clasei Adelomycetes. Speciile B. der- 253 BLASTOZĂ BLOC CARDIAC matitidis şi B. brasiliensis determină *blastomicozele nord- şi sud-americane. BLASTOZĂ, s. f. / blastose, s. f. / blastosis. [Qr. blastos = germen; -oză.] 1) Prezenţa, în sânge sau în organele hematopoietice de celule tinere (*blaste sau celule blastice) sau transformate malign. V. blast. 2) Boală caracterizată prin prezenţa acestor celule. De ex.: eritroblastoză. BLASTULĂ, s. f. / blastula, s. f. / blastula. [Qr. blastos = germen; -ulă.] Stadiu de dezvoltare embrionară care se situează între *morulă şi *gastrulă. B. se caracterizează prin formarea unui *blastocel. BLEFARITĂ, s. f. / blepharite, s. f. / blepharitis. [Qr. ble-pharon = pteoapă; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a marginii pleoapelor. Se deosebesc mai multe tipuri, în funcţie de localizare (b. angulară, b. ciliară sau marginală) şi de aspectele anatomopatologice (b. neulcerativă sau seboreică, b. scuamoa-să, b. scuamoasă-seboreică, b. ulceroasă, formă a b. marginale). BLEFAROCHALASIS, s. n. / blepharochalasis, s. m. / ble-pharochalasis. [Qr. blepharon = pleoapă; khalasis = re-talare.] Relaxare a ţesutului subcutanat al pleoapei superioare: pielea devine subţire, flască şi ridată, luând o tentă roşiatică. Afecţiunea poate fi ereditară. BLEFAROCONJUNCTIVITĂ, s. f. / blepharo-conjonctivite, s. f. / blepharo-conjunctivitis. [Qr. blepharon = pteoapă; Cat. coniunctivus = care teagă, care uneşte, de ta coniungere - a tega împreună, a uni (cum = cu; iungere = a înjuga); -ită.] Inflamaţia concomitentă a pleoapelor şi a Conjunctivei. BLEFAROFIMOZĂ, s. f. / blepharophimosis, s. m. / blepha-rophimosis. [Qr. blepharon = pteoapă; phimosis = strâmtare, îngustare, de ta phimoun = a strânge cu putere.] Retracţie mai mult sau mai puţin marcată a fantei palpebrale, determinată de o cicatrice sau în raport cu îmbătrânirea. BLEFAROPLAST, s. n. / blepharoplaste, s. m. / blepharo-plast. [Qr. blepharon = pteoapă; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modeta] Sin.: corpuscul bazai (v.). BLEFAROPLASTIE, s. f. / blepharoplastie, s. f. / blepharo-plasty. [Qr. blepharon = pteoapă; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modeta] Operaţie realizată în scopul corectării malformaţiilor sau a pierderilor de substanţă de la nivelul unei pleoape. Sin.: tarsoplastie (def. 2). BLEFAROPTOZĂ, s. f. / blepharoptose, s. f. / blepharopto-sis. [Qr. blepharon = pteoapă; ptosis = cădere.] Căderea (coborârea) pleoapei superioare, determinată de paralizia muşchiului ridicător al pleoapei superioare. Survine în leziunile nervului oculomotor comun. Sin.: ptoză palpebrală. BLEFARORAF1E, s. f. / blepharorraphie, s. f. / blepharor-rhaphy. [Qr. blepharon = pteoapă; rhaphe = sutură] Sutură a pleoapelor în scopul îngustării fantei palpebrale. BLEFAROSPASM, s. n. / blepharospasme, s. m. / blepha-rospasm, blepharoclonus. [Qr. blepharon = pteoapă; spasmos = contracţie.] Contracţie musculară anormală, cu caracter *tonic sau *clonic, involuntară, de durată foarte variabilă a muşchiului orbicular al pleoapelor. B. poate fi în relaţie cu o iritaţie oculară sau cu o leziune centrală, îndeosebi mezencefalică (b. postencefalitic). De asemenea, b. poate constitui primul semn al unui *hemispasm facial. BLEFAROTIC, s. n. / blepharotic, s. m. / blepharon tic. [Qr. blepharon = pteoapă; fr. tic, origine onomatopeică] *Tic convulsiv al pleoapelor. B. poate fi izolat, bilateral şi simetric, însoţit de mişcări ale globului ocular sau de alte ticuri. BLENORAGIE, s. f. / blennorragie, s. f. / gonococcal ure-thritis, gonorrh(o)ea. [Qr. blennos = mucus; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] Infecţie care se transmite în timpul raporturilor sexuale şi care este cauzată de *gonococ (Neisseria go- norrheae). B. se manifestă la bărbat prin *uretrită, iar la femeie prin *vaginită, *cervicită şi *metrită, însoţite de o scurgere purulentă. Netratată, b. poate deveni cronică sau, pe termen lung, se poate complica cu afectarea diverselor viscere, ca o consecinţă a difuziunii gonococului în întreg organismul. Sin.: gonoree, uretrită gonococică. BLESTEMUL ONDINEI / malediction d’Ondine / Ondine’s curse. [Ondine, nimfă care, pentru a-şi pedepsi soţut muritor, i-a tuat posibilitatea de a respira automat, astfet încât acesta a murit când a adormit.] Sin.: sindrom Ondine (v.). BLINDAJ, s. n. / blindage, s. m. / schield. [fr. blindage, din germ. blenden = a orbi] Dispozitiv de protecţie alcătuit din materiale absorbante ale radiaţiilor, destinat să reducă doza emisă de un generator de radiaţii X sau de o sursă radioactivă până la doza permisă. BLOC, s. n. / bloc, s. m. / block. [fr. bloc, din otandeză bloc = trunchi de copac tăiat.] 1) Obstrucţie sau întrerupere a circulaţiei într-un vas. 2) întreruperea conductibilităţii neuro-musculare. 3) Termen generic pentru anestezia regională. 4) Fragment de ţesut inclus în celoidină sau parafină în vederea obţinerii de secţiuni pentru examenul histologic. 5) Masă de material în stomatologie. BLOC ALVEOLOCAPILAR / bloc alveolocapiilaire / alveolar capillary block. Tulburare a difuziunii gazelor respiratorii prin membrana alveolocapilară. B. a. nu afectează semnificativ homeostazia gazelor respiratorii ca mecanism izolat, ci în asociere cu o tulburare ventilatorie sau a raportului ventilaţie/per-fuzie. BLOC ATRIOVENTRICULAR / bloc auriculoventriculaire / atrioventricular block. întârziere sau oprire a propagării influxului electric între atriu şi fasciculul His, cu caracter intermitent sau permanent. Se disting trei grade, primele două fiind b. a. incomplete: 1) B. a. gr. /, cu alungirea segmentului PR peste 0,20 s. 2) B. a. gr. //, în care unele impulsuri atriale nu sunt conduse ia ventricule, ca urmare, unele unde P nu sunt urmate de complexe QRS. Electrocardiografie se disting patru tipuri de b. a. gr. II: tip I (Mobitz I) cu perioade Luciani-Wenckebach, adică o alungire progresivă a segmentului PR, până când unda P nu mai este urmată de complexul QRS, iar în continuare ciclul se reia; tip II (Mobitz II) cu segmentul PR alungit constant, doar intermitent (nesistematizat) o undă P nefiind urmată de un complex QRS; tip Iii (Mobitz III) cu o relaţie fixă 2:1, adică o undă P urmată de un complex QRS, iar următoarea, neurmată de complex QRS (conducere întreruptă); tip IV, avansat, în care 2, 3 sau 4 unde P nu sunt urmate de complexe QRS, după care o undă P este urmată de complex QRS; blocajul poate fi fix de 3:1, 4:1 sau neregulat. 3) B. a. gr UI este denumit şi b. a. complet, deoarece transmiterea de la nivelul atriilor spre ventricule este întreruptă total. Electrocardiografie se constată disociere atrio-ventriculară prin bloc, adică cele două activităţi bioelectrice ale atriilor şi ventriculelor se desfăşoară independent, dar simultan, fără să se influenţeze reciproc. Succesiunea undelor P atestă persistenţa automatismului sinusal. Ritmul ventricular depinde de centrul de automatism: 50 bătăi/min dacă acesta este situat deasupra fasciculului His, 30 bătăi/min (puls lent) când se află sub bifurcaţia fasciculului His. Abrev.: BAV. BLOC CARDIAC / bloc cardiaque / heart block. încetinirea (b. incomplet) sau întreruperea (b. complet) propagării potenţialelor electrice ale inimii. Tulburările de conducere pot fi localizate: 1) la joncţiunea sinoatrială (v. bloc sinoatrial); 2) între cele două atrii (b. interatrial prin leziuni ale fasciculului Bachmann); 3) între atrii şi ventricule (v. bloc atrioventricular); 4) la nivelul ramurii drepte sau stângi a fasciculului His (v. 254 BLOC FASCICULAR BOALĂ bloc de ramură); 5) la nivelul ţesutului Purkinje, b. de arbo-rizaţie, b. reticular sau b. purkinjian; 6) ia niveiui pereieiui miocardic, b. parietal. Distingerea b. purkinjian de b. parietal este, în realitate, dificilă şi vagă. BLOC FASCICULAR / bloc fasciculaire / fascicular bundle branch block. întreruperea conducerii intraventriculare la nivelul unuia dintre cele două fascicule (anterior sau posterior) ale ramurii stângi a fasciculului His sau la nivelul ramurii drepte a aceluiaşi fascicul. Blocarea unui fascicul modifică profund axa electrică a inimii, fiecare b. având caracteristici proprii electrocardiografice. Un b. trifascicular complet se traduce prin *b. atrioventricular complet. BLOC FUNCŢIONAL / bloc fonctionnel / funcţional bundle branch block. Tulburare de conducere care nu se află în relaţie cu afectarea organică a căilor de conducere, dar apare, la un anumit nivel al sistemului excitoconductor, când frecvenţa influxurilor este prea mare. BLOC MIASTENIC / bloc myasthenique / Jolly’s myasthenic reaction. Sin.: reacţie miastenică (v.). BLOC NEUROMUSCULAR / bloc neuromusculaire / neuro-muscular block. Blocajul transmisiei influxului nervos la nivelul joncţiunii neuromusculare. Se disting: b. n. prin *depolarizare insuficientă, datorită reducerii cantităţii de *acetilcolină la nivelul plăcii motorii, şi b. n. prin depolarizare ireversibilă, din cauza unei acţiuni insuficiente a 'colinesterazei. BLOC OPERATOR / bloc operatoire / operating theaters. Ansamblul de săli, materiale şi aparatură necesare intervenţiilor într-un^centru chirurgical. BLOC DE RAMURĂ / bloc de branche / bundle branch block. Denumire generică pentru tulburările de conducere intra-ventriculară localizate la nivelul fasciculului His, fie pe ramura dreaptă, fie pe trunchiul comun al ramurii stângi, rezultând b. de ramură dreaptă, respectiv b. de ramură stângă. B. r. poate fi complet, major (durata complexului QRS peste 0,12 s) sau incomplet, minor (cu durata complexului QRS sub 0,12 s). De asemenea, b. r. poate fi intermitent, tranzitoriu sau permanent. V. şi hemibloc. BLOC SINOATRIAL / bloc sino-auriculaire / sinoatrial block. Tulburare a conducerii impulsului bioelectric la nivelul nodului sinoatrial. Se disting trei grade, care prezintă rareori manifestări clinice, dificil de diagnosticat electrocardiografie, ci doar prin măsurarea potenţialelor celulelor sinusale şi ale celor atri-ale. BLOC VERTEBRAL / bloc vertebral / intervertebral synos-tosis. Fuziune congenitală sau dobândită a două sau mai multe vertebre. Poate fi parţială sau totală şi determină frecvent o modificare a curburilor normale ale coloanei vertebrale şi o atitudine vicioasă. BLOCAJ, s. n. / blocage, s. m. / blockage. [Ţr. blocage, din olandeză bloc = trunchi de copac tăiat] Termen care defineşte încetarea bruscă a funcţiei unui organ. V. în continuare. BLOCAJ ARTICULAR / blocage articulaire / blocking of a joint. Imobilizare brutală, dureroasă, temporară, dar recidivantă a unei articulaţii. B. a. este provocat îndeosebi de prezenţa unui corp străin intra-articular ('artrofit) sau de lezarea unui menise, în particular în cazul genunchiului. BLOCAJ GANGLIONAR / blocage ganglionnaire / sympa-thetic block. întrerupere farmacologică a influxului nervos la nivelul sinapselor unui ganglion simpatic cu ajutorul medicamentelor 'ganglioplegice. BLOCAJ MENINGIAN / blocage meninge / spinal block. Constituirea unui baraj în unul sau mai multe puncte ale spaţiului subarahnoidian, ependimar sau ventricular, cu izolarea prin 'cloazonare a anumitor părţi ale acestui spaţiu. B. m. poate fi consecinţa unor aderenţe postmeningită sau a unei compresiuni de origine tumorală. Pe lângă oprirea circulaţiei LCR, b. m. poate împiedica difuzia unor medicamente, care trebuie injectate în acest caz direct în focarele infecţioase închistate. Sin. parţial: blocaj spinal. BLOCAJ METABOLIC / blocage metabolique / metabolic block, metabolic blockade. Blocarea căilor de biosinteză din cauza unor deficienţe enzimatice genetice sau ca o consecinţă a inhibării unor enzime prin acţiunea medicamentelor sau a altor substanţe. BLOCAJ RENAL / blocage renal / renal blockade. Uropatie obstructivă cu implicarea sistemului genitourinar distal, prin blocarea unor 'nefroni izolaţi sau a unor grupuri de nefroni, având drept consecinţă 'oliguria sau 'anuria. BLOCAJ SPINAL / blocage meninge / spinal block. 1) Sin.: blocaj meningian (v.). 2) Consecinţă a unei 'anestezii peridu-rale. BLOCAJ VENTRICULAR / blocage ventriculaire / ventricular block. Tip de *b. meningian care este determinat de obstrucţia fluxului de LCR printr-un obstacol situat în afara sistemului ventricular, la nivelul spaţiilor subarahnoidiene periferice spinale. B. v. provoacă 'hidrocefalie obstructivă cu hipertensiune intracraniană. a-BLOCANT. Var. pentru alfablocant (v.). BLOCANTE DE CANALE CALCICE / bloqueurs des canaux calciques / calcium channel blockers. Grup de substanţe organice care acţionează prin blocarea influxului de calciu în celulele musculare netede sau striate în cursul *depolarizării, diminuând astfel amplitudinea contracţiei acestora. Efectele se exercită asupra miocardului, vaselor periferice şi arterelor coronare. Ca urmare, b. de c. c. provoacă îndeosebi scăderea presiunii arteriale, tahicardie reflexă, creşterea debitului cardiac şi coronarian cu creşterea concentraţiei în oxigen şi ameliorarea performanţelor miocardice. Unele b. de c. c. blochează conducerea excitaţiei în nodul Aschoff-Tawara, având ca efect reducerea crizelor de 'tahicardie paroxistică. B. de c. c. sunt prescrise, per os sau intravenos, îndeosebi în angina pectorală şi în insuficienţa cardiacă. Sin.: antagonişti de calciu, inhibitori de calciu. V. şi canal de calciu. BLOTTING / blotting / blotting. [r£ngl blot = pată; blotting-paper = sugativă] Angl. care desemnează transferul de macromolecule (acizi nucleici sau proteine) dintr-un gel pe o membrană, unde acestea se fixează. V. Western blot, Northern^ blot şi Southern blot. BOALĂ, s. f. / maladie, s. f. / disease. [Sl veche boli = durere, de unde boliezn = Boală] 1) în limbaj curent, orice alterare a stării de 'sănătate, tradusă de obicei subiectiv prin senzaţii anormale (în esenţă dezagreabile, dureroase sau neliniştitoare). 2) B. este un ansamblu de fenomene anormale care diferă de norma caracteristică a speciei şi care, ca urmare, situează organismele afectate într-o situaţie biologică nefastă. în medicina ştiinţifică: ansamblul de fenomene anormale, fizice sau psihice, provocate la un subiect de către una sau mai multe cauze endogene sau exogene (în general, dar nu necesar, cunoscute) care pot fi însoţite de modificări denumite patologice (funcţionale, biochimice sau morfologice). Rezultă o serie de manifestări obiective, denumite 'semne, şi o serie de manifestări subiective, denumite 'simptome, ale căror caractere relevă atât natura bolii, cât şi reacţiile proprii bolnavului. Nu există încă o distincţie semantică clară şi universal admisă între b. şi o serie de termeni, adesea utilizaţi ca sinonimi nu întrutotul corect: afecţiune, entitate morbidă, 'sindrom. Principala dificultate constă în stabilirea distincţiei între b. şi sindrom. Se invocă două criterii: a) pentru majoritatea autorilor, b. are totdeauna o cauză bine definită, în timp ce sindromul nu ar fi decât un ansamblu de semne şi simptome, consecinţa unor cauze diverse; b) al doilea criteriu este etiologic: o b. are cauza totdeauna cunoscută, entităţile cu etiologie neelucidată fiind 255 BOALA SINOSTOZELOR MULTIPLE BOALA CARENŢIALĂ considerate sindroame. In prezent există tendinţa să se considere ca sindrom orice entitate morbidă postulată, dar încă nedemonstrată, aie cărei caracteristici şi cauze nu sunt clar definite. Se rezervă numele de b. entităţilor având o etiologie bine cunoscută. Această distincţie nu este totdeauna respectată şi, de aceea, confuzia b. - sindrom este încă foarte prezentă în literatura medicală. O definire recentă a b., aparţinând lui G. E. Palade, laureat al premiului Nobel, va avea cu siguranţă o mare acoperire în viitor: „Bolile sunt în fond rezultatul unor malfuncţii celulare cumulate" (1982). Observaţii: Etimologia termenilor boală şi bolnav în diferite limbi europene sugerează, de obicei, mai mult sentimente subiective decât o apreciere obiectivă. Ex.: în engl. termenul disease, provine din disease = a fi într-o stare rea, iar ilness este derivat din iii = rău; în fr. maladie este derivat din male habitus care semnifică într-o stare rea\ în rusă boliezn este derivat din bolî = durere, în slava veche; în daneză syg = boală, semnifică de fapt contrariat sau întristat După cum, patologie provine din gr. pathos = suferinţă, iar pacient din lat. patiens = persoană care suferă. Doar termenul german Krank = boală este mai apropiat de o viziune obiectivă, deoarece el semnifică la origine curbat sau pliat, sugerând că scopul medicinei este redresarea pacientului. V. normal şi normalitate. Boli cu denumire comună BOALA SINOSTOZELOR MULTIPLE / maladie des synos-toses multiples / multiple hereditary synostoses. Malformaţie scheletică ereditară cu transmitere autozomal dominantă, caracterizată prin multiple suduri osoase ce afectează articulaţiile interfalangiene ale *carpului şi *tarsului, uneori cele ale coatelor şi ale oscioarelor urechii medii (v. ureche medie). V. şi sinostoză radio-cubitală familială. - BOALĂ PRIN ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ / maladie par aberration chromosomique / chromosomal aberration disease. B. congenitală determinată de o anomalie a numărului sau a structurii (*deleţie, *duplicaţie, inversiune sau *translo-caţie) cromozomilor somatici (aberaţie autozomică) sau sexuali (aberaţie gonozomică). Anomalia se produce în timpul me-iozei şi poate conduce fie la un exces de material cromo-zomial, anumiţi gârneţi conţinând un cromozom în dublu, fie la o pierdere de material (monosomie, deleţia unui braţ cro-mozomial). B. prin a. c. nu este transmisibilă decât în anumite cazuri particulare de *translocaţie. V. aberaţie cromozo-mială, cariotip, sex nuclear, trisomie, monosomie, disgonozo-mie, poligonozomie, deleţie şi translocaţie. ■B. ACOPERIŞULUI DE STUF / m. du toit de roşeau / thatched roof d. Pneumonie prin mecanism de sensibilizare alergică dată de Saccharomonas viridis, microorganism provenit de pe frunze şi ierburi uscate. ■ B. AERULUI CONDIŢIONAT / m. de l’air conditionne / air conditioning d. B. cu caracter alergic ce poate apărea la persoanele care lucrează (locuiesc) în spaţii cu aer condiţionat. Simptomele sunt variate: rinită, conjunctivită, migrenă, bronşită cronică şi stare de astenie cronică. Alergenele implicate pot fi îndeosebi spori ai diferitelor ciuperci microscopice. ■ B. AGLUTININELOR LA RECE / m. des agglutinines froides / cold agglutinin d. B. determinată de prezenţa anticorpilor circulanţi (de obicei IgM) care pot aglutina hematii, în special la temperaturi sub 37°C. Aglutininele la rece sunt di-recţionate împotriva a trei tipuri de antigeni polizaharidici eritrocitari: / (de pe hematiile mature), / (de pe hematiile fetale şi ale copilului) şi Pr (proteazosensibili). Manifestările b. sunt: hemoliză intravasculară la nivelul extremităţilor expuse la frig, anemie hemolitică prin fixarea complementului. B. are două tipuri majore: b. a. la r. cronică a bătrânilor şi b a. la r. postinfecţioasă (consecutivă infecţiei cu *Mycoplasma pneu-moniae sau *mononuc!eozei infecţioase). ■ B. ALERGICĂ / m. allergique / allergic d. V. alergic şi alergie. ■ B. AMNIOTICĂ / m. amniotique / amniotic d. Cadru noso-logic discutabil din care fac parte manifestări ale *ectroder-miei, necrozei fetale de origine vasculară (amputaţii congenitale sau *peromelie) şi bride fetoamniotice ce însoţesc *dis-rafii ale nevraxului şi ale feţei. ■ B. CU ANTICORPI ANTIMEMBRANĂ BAZALĂ GLOMERU-LARĂ / m. aux anticorps anti-membrane basale glomeru-laire / antiglomerular basement membrane (anti-GBM) anti-body d. *Glomerulonefrită rapid progresivă cu formare de semilune, caracterizată prin prezenţa anticorpilor circulanţi (IgG) antimembrană bazală glomerulară şi depozite liniare de imuno-globuline şi complement dispuse pe membrana bazală (determinând necroză glomerulară severă în 50 % din cazuri). Asociată cu o pneumopatie interstiţială, b. ia numele de *sindrom Goodpasture. Sin.: boală Goodpasture. ■ B. AUTOALERGICĂ / m. autoallergique / autoallergic d. V. boală autoimună. ■ B. PRIN AUTOANTICORPI / m. par autoanticorps / autoim-mune d. Sin.: boală autoimună (v.). ■B. AUTOIMUNĂ / m. autoimmune / autoimmune d. B. în care se produce o imunizare împotriva constituenţilor propriului organism al bolnavului. Ca urmare, se produce atacul şi distrugerea celulelor de către propriul sistem imunitar. Acest termen este de preferat celui utilizat mult mai frecvent, de b. prin autoanticorpi, deoarece cuprinde şi situaţiile în care b. există chiar în absenţa anticorpilor circulanţi. în raport cu denumirea de b. autoalergică, termenul prezintă avantajul de a nu introduce obligatoriu în modul de acţiune o cauză alergică, orice b. autoalergică fiind şi autoimună, dar situaţia inversă nefiind obligatoriu adevărată. Ex. de b. a.: *diabetul juvenil (atacul celulelor producătoare de insulină), *boala Basedow-Graves (atacul receptorilor pentru TSH), *miastenia (atacul receptorilor pentru acetilcolină), *scleroza în plăci (atacul tecii de mielină). ■B. BERIBERI / beriberi / beriberi. [Beri = cuvânt din Sri-Lanfţa (diakctut cingalez), care. înseamnă slăBiciune; repetarea cuvântului accentuează sensul - slăBiciune extremă] Afecţiune determinată de carenţa cronică în *vitamină B1f în relaţie cu unele obiceiuri alimentare (alimentaţie bazată pe un consum de alimente sterilizate prin căldură, care distruge vitamina B1t sau doar de orez decorticat, învelişul bobului de orez conţinând tiamine). A fost observată în Extremul Orient. Se manifestă în două forme: b. atrofie sau paralitic (nevrită a nervilor periferici) şi b. hidropic sau cirsoid (tulburări cardiace, edeme ale membrelor inferioare, transsudat la nivelul seroaselor). Sin.: beriberi. ■ B. BRONŞIECTAZIANTĂ / m. bronchiectasiante / bronchiec-tasis. Sin.: bronşiectazie (v.). ■ B. BRONZATĂ / m. bronzee / bronzed d. Sin., boală Addison (v.). ■B. BULOASĂ A UTILIZATORILOR DE DROGURI INTRA-VENOASE / m. d’utilisateurs des drogues intraveineux / d. of intravenous drug users. Complicaţie neinfecţioasă a injectării de droguri, care afectează zonele periferice ale lobilor pulmonari superiori şi care este probabil consecinţa injectării de particule materiale ce impurifică drogul. ■ B. CARDIACĂ ISCHEMICĂ / m. cardiaque ischemique / ischemic cardiac d. Abrev.: BCI. Sin.: cardiopatie ischemică (v.). ■ B. CARENŢIALA / m. par carence / deficiency d. V. carenţă. 256 boala celiacă BOALA CU DECLARARE OBLIGATORIE ■ B. CELIACĂ / rrs. coeliaque / c(o)e!iac «i B. a sugarului şi copilului mic caracterizată clinic prin denutriţie progresivă, contrastând cu creşterea considerabilă a volumului abdomenului, oprire a creşterii, rahitism, osteomalacie, dispepsie cu materii fecale voluminoase şi grăsoase, deci diaree cu steatoree. Anatomopatologi se poate constata atrofia vilozităţilor intestinale. Evoluţia este cronică, în pusee. Etiologie incertă. Uneori se constată o ‘fibroză chistică a pancreasului şi intoleranţă la *gluten. Sin.: boală Gee, boală Herter, boală Thaysen, infantilism celiac, infantilism intestinal, nanism intestinal, sprue nos-tras, enteropatie glutenică. ■ B. DE CHESON / m. de caisson / caisson d. Ansamblu de tulburări observate la scafandri, după trecerea bruscă de la presiune crescută la presiunea atmosferică, constând în formarea de bule de azot în sânge şi în ţesuturi. ■ B. CHISTICĂ A FICATULUI / m. kystique du foie / cystic d. of liver. Afecţiune caracterizată prin prezenţa de numeroase chisturi în interiorul ficatului, cu dimensiuni variate şi care conţin un lichid albuminos. Adesea se asociază cu leziuni analoge în rinichi şi pancreas. Sin.: boală polichistică a ficatului. - B. CHISTICĂ A MAMELEI / m. kystique de la mamelle / cystic d. of breast. Multitudine de mici chisturi în ţesutul glandular mamar; apar îndeosebi înaintea menopauzei. Este considerată de unii autori un proces inflamator de cauze diverse (infecţie cronică, tulburare hormonală), iar de alţii ca o formă de cancer. Sin.: boală Redus (def. 1), boală Bloodgood, boală polichistică a sânilor, fibroadenomatoză chistică a sânilor etc. ■ B. CHISTICĂ A PLĂMÂNULUI / m. kystique du poumon / cystic d. of lung. Afecţiune ce sugerează radiologie aspectul de plămân polichistic congenital (cel mai adesea cu bron-şiectazii ‘moniliforme sau ampulare), ori al unei fibroze în-tr-un stadiu avansat. Sin.: boală polichistică a plămânului. ■ B. CICLICĂ / m. cyclique / cyclic d. Afecţiune cutanată, probabil de origine streptococică, caracterizată prin trei tipuri de leziuni: zone eritematoedematoase, vezicule sau bule de ‘dishi-droză şi ‘parakeratoză generalizată. Sin.: boală ciclică trisim-ptomatică. ■B. CICLICĂ TRISIMPTOMATICĂ / m. cyclique trisympto-matique / Milian d. Sin.: boală ciclică (v.). ■ B. A CINCEA / cinquieme m. / fifth d. Eritem infecţios denumit astfel deoarece reprezintă a cincea cauză, ca frecvenţă, între formele de eritem ale copilului de vârstă şcolară, dar poate apărea şi la alte vârste. B. este determinată de un ‘parvovirus (B-19), transmis pe cale respiratorie şi are contagiozitate moderată şi evoluţie în general benignă. Formele cu transmitere materno-fetală pot însă determina *hidrops fetal. Clinic, se manifestă prin febră, cefalee, prurit, afectarea stării generale şi eritem, care apare după a zecea zi de evoluţie şi este iniţial cu localizare facială („în aripi de fluture"), iar ulterior se extinde pe torace şi membre, unde suprafaţa afectată de exantem are un contur festonat. Sin.: eritem infecţios acut, megaleritem epidemic. ■ B. DE COLAGEN / m. du collagene / collagen d. Sin.: colagenoză (v.). 1 B. COLULUI VEZICAL / m. du col vesical / bladder neck obstruction. Afecţiune caracterizată prin ‘disurie asemănătoare celei provocate de adenomul prostatic, din cauza unor modificări ale colului vezical, fără leziuni aparente sau leziuni medulare. B. c. v. se caracterizează la adult prin hipertrofia musculaturii netede a colului vezical. La copil, substratul anatomopatologic al b. c. v. este discutabil, leziunea primordială fiind fibroscleroza mucoasei şi a submucoasei pericervi-cale. Sin.: boală Marion. ■ B. COMPLEXELOR IMUNE / m. des complexes immuns / immune complex d. Grup de b. a căror patogenie implică reacţia antigen-anticorp, cu formarea de ‘complexe imune şi depunerea lor. cu activarea ‘complementului şi alterarea pereţilor micilor vase, în relaţie cu o reacţie de hipersensibilitate semitardivă (de tip 3). Simptomatologia acestor b. depinde de localizarea depozitelor vasculare (sau de generalizarea lor): cutanată (angeita alergică) sau viscerală (cum ar fi glomeru-lonefrita acută şi cronică, ‘poliartrita reumatoidă, ‘sindromul Dressler, purpura trombocitopenică idiopatică, fibroza pulmonară interstiţială difuză, *b. serului, ‘fenomenul Arthus, la ultimele trei prezenţa complexelor imune fiind certă). Unele din aceste entităţi sunt *b. autoimune. V. şi complex imun. ■ B. PRIN COMPLEXE ANTIGEN-ANTICORP / m. par complexes antigene-anticorps / immune complex d. Sin.: boala complexelor imune (v.). ■ B. CONGENITALĂ / m. congenitale / congenital d. B. cu care copilul se naşte. B. c. poate fi ‘ereditară sau netrans-misă ereditar, ci dobândită în primele trei luni de viaţă intrauterină. V. şi embriopatie. B. CONGENITALĂ A EPIFIZELOR PUNCTATE / condrodys-plasie ponctuee / stippled epiphysis d. Sin.: condrodisplazie punctată (v.). ■ B. CONSERVELOR / m. des conserves / bottled food d. Ansamblu de manifestări morbide traducând carenţe vitaminice (îndeosebi vitaminele B şi C) date de o alimentaţie exclusivă din conserve. în consecinţă, se produc leziuni cutaneomu-coase (edeme, peteşii, echimoze, hemoragii), asociate cu astenie intensă şi cu evoluţie spre caşexie. ■ B. CONTAGIOASĂ / m. contagieuse / contagious d. Orice b. infecţioasă care poate fi transmisă de la o persoană la alta, fie prin contact direct (contagiune directă), fie prin intermediul unei alte persoane, a unui obiect sau a unei substanţe contaminate de subiectul infectat (contagiune indirectă). In prezent se utilizează ca sin. boală transmisibilă (v.). ■ B. COPIILOR ROŞII / m. des enfants rouges / red boys d. Denumire datorată coloraţiei particulare a părului copiilor atinşi de această afecţiune. Sin.: kwashiorkor (v.). ■ B. CORPILOR LEWY DIFUZI / m. des corps Lewy diffus / diffuse Lewy bodies d. [Frcdcric H. Lewy (Lewey), ncuro-Cog german staBiCit în StateCe Unite, 1885-1950.] Demenţă progresivă sau psihoză, cu episoade confuzionale, agitaţie, halucinaţii, iluzii, semne de ‘parkinsonism, mişcări involuntare, tetra-pareză în flexie, hipotensiune ortostatică, dar fără tremor. ‘Corpii Lewy sunt localizaţi în trunchiul cerebral, regiunea bazală anterioară a creierului, în nucleele din hipotalamus şi în neo-cortex. Sin.: boală Lewy. ■ B. CORSETULUI / m. du corset / corset d. Deformare a ficatului observată odinioară ca urmare a constricţiei exercitate de corset: alungirea toracelui determină apariţia pe suprafaţa ficatului a unor depresiuni corespunzând coastelor. ■ B. CRONICĂ DE ALTITUDINE / m. chronique d’altitude / altitude d., chronic form of mountain d. ‘Policitemie secundară, consecutivă expunerii îndelungate (ani) la presiunea atmosferică scăzută întâlnită la altitudini mari, asociată cu cia-noză de efort, acuitate mentală alterată, fatigabilitate şi cefalee (în tipul eritremic) sau dispnee, bronşită, laringită şi cianoză (în tipul emfizematos). Sin.: boală Monge (forma cronică), soroch'e. -B. CU DECLARARE OBLIGATORIE / m. â declaration obligatoire / notifiable d., reportable d. B., de regulă transmisibilă, a cărei declarare este obligatorie. Lista unor astfel de boli prezintă o serie de diferenţe de la o ţară la alta. La noi în ţară aceste boli sunt cuprinse în două liste: A) Lista b. transmisibile cu declarare obligatorie (pe fişe) în care sunt cuprinse: amoebiaza (amibiaza), antraxul, botulismul, bruceloza, difteria, febra Q, febra tifoidă, febrele paratifoide A, B, C, hepatitele virale (A, B şi nedeterminate), holera, leptospirozele, malaria, meningita cerebrospinală epidemică, poliomielita şi alte neuroviroze paralizante, rabia, scarlatina, tetanosul, tifosul 257 BOALA DEGENERATIVĂ A ARTICULAŢIILOR BOALA GRANULAŢIILOR ARGIROFILE exantematic, complicaţiile postvaccinale, infecţia HIV (indiferent de stadiu). B) Lista b. transmisibile cu declarare numerică, împărţită în trei subgrupe: cu raportare numerică lunară, cu raportare numerică trimestrială şi cu raportare numerică anuală. ■ B. DEGENERATIVĂ A ARTICULAŢIILOR / m. degenerative des articulations / degenerative joint d. Sin.: osteoartrită (v.). ■ B. DEMIELINIZANTĂ / m. demyelinisante / demyelinating d. Termen generic pentru un grup de b. de cauză necunoscută, în care se produce o reducere progresivă a mielinei în sistemul nervos central. Ex. tipic: *scleroza multiplă. ■ B. DEPOZITELOR DENSE / m. des depots denses / dense deposits d. ‘Glomerulonefrită membranoproliferativă de tip II, în care lamina densa a membranei bazale glomerulare are aspect ‘electronodens, iar pe membrană există cantităţi mici de IgM şi C3. Clinic, b. se manifestă ca un ‘sindrom nefrotic. ■ B. DISTROFICĂ ADIPOZOGENITALĂ / m. dystrophique adi-posogenitale / adiposogenital dystrophic d. Obezitate asociată cu întârziere în dezvoltarea genitală, apărută la pubertate. Se deosebeşte de *sindromul adipozogenital prin originea sa, care este în relaţie doar cu alimentaţia; poate prezenta caracter familial. ■ B. DOBÂNDITĂ / m. acquise / acquired d. Boală apărută după fecundaţie, fie în perioada vieţii intrauterine (‘embriopatii, ‘fetopatii) fie după naştere. B. d. se opun *b. ereditare sau genetice. B B. EMERGENTĂ / maladie emergente / emerging disease. Boală nouă care poate apărea din următoarele cauze: 1) Agenţi infectanţi necunoscuţi până în momentul identificării bolii. De ex.: *SIDA, *boala legionarilor. 2) Microorganisme cunoscute ca saprofite, dar devenite virulente din cauza scăderii apărării imunitare a organismului. V. infecţie oportunistă. 3) Transmiterea unor boli de la animale la om din cauza mutaţiilor unor agenţi patogeni. De ex.: ‘gripa aviară, ‘encefalopatia spongiformă. 4) Acţiunea unor agenţi toxici particulari ca, de ex., în cazul mezoteliomului consecutiv inhalării de pulbere de azbest. 5) O serie de boli considerate ca eradicate (variola) sau extrem de rare ca urmare a campaniilor de vaccinare (difteria) pot sau ar putea să reapară (reemergenţă). Nu este exclusă nici reapariţia unor boli istorice ca pesta, din cauza acţiunilor teroriste. V. bioterorism. ■ B. EMETIZANTĂ JAMAICANĂ / m. emetique jamaî'quaine / Jamaican vomiting sickness. Una din cauzele ficatului gras microvezicular ■ B. ENDEMICĂ / m. endemique / endemic d. V. endemie. ■ B. ENDOMIOCARDICĂ / m. endomyocardique / endomyo-cardial d. Formă a ‘cardiomiopatiei restrictive, cu două mari tipuri: fibroza endomiocardică (frecventă la tinerii din Africa tropicală) şi boala endomiocardică eozinofilică (sau *endo-cardita Loffler), cauzată de efectele toxice ale proteinelor eozi-nofilice şi caracterizată prin îngroşarea miocardului asociată cu trombi murali mari. ■ B. ENZIMATICĂ / m. enzymatique / enzymatic d. Sin.: enzi-mopatie (v.). ■ B. EPIDEMICĂ / m. epidemique / epidemic d. Creşterea evidentă a ‘prevalenţei unei b. la nivelul unei populaţii sau arii specifice, din cauza unui agent infecţios sau toxic. V. şi epidemie. ■ B. EREDITARĂ / m. hereditaire / hereditary d. B. transmisă prin spermatozoid sau ovul şi care există, deci, de la originea vieţii intrauterine. Sin.: eredopatie, genopatie. Se disting: 1) B. e. adevărate, genetice sau genotipice, genopatii, care sunt determinate de prezenţa la nivelul cromozomilor a unor gene patologice transmisibile ereditar. 2) B. e. prin aberaţii cromozomiale, determinate de diferite anomalii cromozomi- ale şi foarte rar transmisibile ereditar. în funcţie de modul de iransmisie, se deosebesc: a) b. e. autozomale (transmise după modul ‘dominant sau ‘recesiv); b) b. e. gono-zomale (dominante sau recesive). B. e. pot fi congenitale sau se pot manifesta în adolescenţă ori la vârsta adultă. V. dominant, recesiv, ereditate autozomală şi ereditate gono-zomică. ■ B. EREDO-CONSTITUŢIONALĂ / m. heredo-constitutionelle / heredo-constitutional d. Patologie transmisă genetic, care nu progresează în timp. ■ B. ESENŢIALĂ / m. essentielle / essential d. Orice b. sau manifestare morbidă care nu poate fi pusă în raport cu o cauză bine definită. Ex.: hipertensiune arterială esenţială. V. şi boală idiopatică. ■ B. EXOSTOZANTĂ / m. exostosante / exostosic d. B. ereditară cu transmitere autozomal dominantă, în care se asociază ‘exostoze multiple ale oaselor lungi şi ale oaselor centurilor, hipoplazie a capului cubital şi ‘nanism micromelic. Este o varietate de^*osteocondrodisplazie. Sin.: boală Bessel-Hagen. ■ B. FAMILIALĂ / m. familiale / familial d. B. care afectează, sub aceeaşi formă, mai mulţi membri ai aceleiaşi familii, dar al cărei caracter genetic nu este cert. - B. FEMEILOR FĂRĂ PULS / m. des femmes sans pouls / young female arteritis, pulseless d. Sin.: boală Takayasu (v.). ■ B. FIBROCHISTICĂ A PANCREASULUI / m. fibrokystique du pancreas / fibrocystic d. of the pancreas. Sin.: muco-viscidoză (v.). ■ B. FOHNULUI / m. du foehn / fohn d. Manifestare clasică de ‘meteoropatologie, constând în cefalee, iritabilitate, insomnie, astenie, diskinezii digestive sau agravarea unor boli, fenomene premergătoare declanşării fohnului, vânt uscat şi cald, care se propagă în văi din zonele muntoase. După ce vântul începe să bată tulburările se atenuează. ■ B. FUNCŢIONALĂ / m. fonctionnele / funcţional d. Maladie în care simptomele sau tulburările unor funcţii se produc în absenţa unor leziuni celulare sau tisulare. B. f. pot fi iatro-gene, idiopatice sau psihogene. ■ B. GENETICĂ / m. genetique / genetic d. Sin.: b. genotipică. V. boală ereditară. ■ B. GENOTIPICĂ / m. genotypique / genetic d. Sin.: b. genetică. V. boală ereditară. ■ B. GHEARELOR DE PISICĂ / m. des griffes de chat / cat-scratch d. Sin.: Jimforeticuloză benignă de inoculare (v.). ■ B. GLICOGENICĂ / m. glycogenique / glycogen-storage d., glicogenosis. ‘Glicogenoză Cori de tip I în care se asociază: întârziere de creştere, adipozitate, hepatomegalie, hiper-trigliceridemie, hipercolesterolemie, acetonemie cu cetonurie, hiperlactacidemie şi hiperuricemie. Structura glicogenului hepatic este normală. Deficitul în glucozo-6-fosfatază, responsabil de apariţia b., este strict localizat la nivel hepatic şi renal. Sin.: boală van Creveld, boală von Gierke, glicogenoză (Cori) tip I. V. şi glicogenoză. -B GRANULAŢIILOR ARGIROFILE / maladie des grains argyrophiles / argyrophilic grain disease. Boală descrisă recent (1989) consecutiv descoperirii în creierele unor bolnavi care au prezentat o demenţă în timpul vieţii, a unor minuscule şi numeroase granulaţii argirofile de formă ovalară, în principal în regiunea hipocampului. Deşi are în comun cu ‘boala Alzheimer degenerescenţa neurofibrilară şi plăcile senile, în b. g. a. afectarea funcţiilor cognitive este consecinţa acumulării de granulaţii, independent de formarea de leziuni neurofibrilare. Simptomatologia specifică demenţei pare a preceda tulburările cognitive. I. R. M. ar putea furniza elemente 258 BOALA H BOALA LIPOFAGICĂ cheie în distincţia dintre boala Alzheimer, b. g. a. şi alte tipuri de demenţe. O altă direcţie de cercetare constă în caracterizarea biochimică a proteinei Tau implicată în leziunile caracteristice b. g. a. ■ B. H. Sin.: boală Hartnup (v.). ■ B. HEMOLITICĂ / m. hemolytique / h(a)emolytic d. Sin.: boală Minkowski-Chauffard (v.). - B. HEMOLITICĂ A NOU-NASCUTULUI / m. hemolytique du nouveau-ne / h(a)emolytic d. of newborn. Anemie hemo-litică a nou-născutului, determinată, în cazul unei incompatibilităţi fetomaterne de Rh, de trecerea anticorpilor materni la fetus, cu distrugerea secundară a hematiilor, icter, hepato-splenomegalie şi, uneori, edeme generalizate la copil. B. h. a n.-n. este o formă de ‘eritroblastoză fetală. V. şi incompatibilitate fetomaternă. ■ B. HIDATICĂ / m. hydatique / hydatic d. Sin.: echinococoză (V-)- ■ B. HIDRICA / m. hydrique / hydric d. B. provocată de un germen patogen transportat şi propagat prin apă (cf. OMS). ■ B. HILULUI / m. du hile / middle lobe syndrome. Sin.: sindrom de lob mijlociu (v.). ■ B. HIPERENDEMICĂ / m. hiperendemique / hyperendemic d. B. a cărei incidenţă este crescută în mod constant sau/şi a cărei rată de ‘prevalenţă afectează în mod egal toate grupele de vârstă. ■ B. IATROGENICĂ / m. iatrogenique / iatrogenic d. 1) Ansamblu de manifestări patologice bine definite, imputabile unui act medical oarecare, cel mai des administrării mai mult sau mai puţin prelungite de medicamente. 2) Rar: ansamblu de simptome subiective asemănătoare cu cele ale unei b. determinate, sugerate involuntar de medic bolnavului. ■ B. IDIOPATICĂ / m. idiopathique / idiopathic d. 1) B. care există prin ea însăşi, care nu este consecinţa unei alte stări morbide. 2) Prin extensie, b. de etiologie necunoscută. V. şi boală esenţială^. ■ B. IMUNITARĂ / m. immunitaire / immunologic d. B. a cărei producere se află în relaţie cu o perturbare cantitativă sau calitativă a ‘sistemului imunitar. Sistemul imunitar poate fi deficitar (b. imunodeficitară) sau poate să reacţioneze în mod excesiv (v. hipersensibilitate), alteori existând o dereglare funcţională (b. prin ‘autoimunitate, b. ‘complexelor imune). V. şi autoimunitate, complex imun, sindrom imunoproliferativ. ■ B. IMUNODEFICITARĂ / m. immunodeficitaire / immuno-logical deficiency d. Denumire generică pentru b. care sunt consecinţa unei ‘imunodeficienţe. ■B. INCLUZIUNILOR CITOMEGALICE / m. des inclusions cytomegaliques / cytomegalic inclusion d. Stare septică gravă a sugarului, determinată de infecţia cu ‘citomegalovirus şi caracterizată prin prezenţa de incluziuni de dimensiuni mari în citoplasmă celulelor din diverse organe (îndeosebi ficat, tub digestiv, encefal, glande salivare), determinând o simptomatologie polimorfă, în relaţie cu organele afectate (hepatospleno-megalie, purpură trombocitopenică, anemie hemolitică, micro-cefalie, corioretinită etc.). ■ B. INFECŢIOASĂ / m. infectieuse / infectious d. Orice b. care este provocată de microorganisme patogene. V. şi boală contagioasă, boală transmisibilă. ■ B. INFLAMATORIE INTESTINALĂ / m. inflammatoire intestinale / inflammatory bowel d. Grup de boli inflamatorii cronice ale tractului digestiv, de etiologie necunoscută, divizat în două tipuri majore: colita ulceroasă (‘rectocolita ulcerohemo-ragică) şi ‘ileita regională. ■ B. INTERCURENTA / m. intercurrente / intercurrent d. B. care apare în afara perioadei şi a condiţiilor obişnuite de producere, sau complică o afecţiune deja existentă. ■ B. INTERSTIŢIALĂ / m. interstitielle / interstitial d. B care se dezvoltă în reţeaua de ţesut conjunctiv a unui organ, cu afectarea doar secundară a parenchimului. V. şi conectivită. ■ B. ITAI-ITAI / m. Itai-ltai / Itai-ltai d. B. determinată de inges-tia de orez şi apă contaminată cu ‘cadmiu, caracterizată prin ‘osteomalacie şi disfuncţii tubulare renale. ■ B. KALA AZAR / m. Kala Azar / Kala Azar d. [hindusă kala azar = febră neagră.] ‘Leishmanioză viscerală al cărei agent etiologic este parazitul Leishmania donovani, care poate fi transmis de către câine. B. este simptomatică îndeosebi la copil (febră, tahicardie, paloare, splenomegalie, ‘pancitopenie, anemie, hipergamaglobulinemie). Se cunosc două forme: 1) mediteraneană, sau infantilă, caracterizată printr-o lungă perioadă de incubaţie (circa şase luni), febră, paloare, poliadenopatie, astenie marcată; 2) asiatică, cu anemie gravă şi splenomegalie. B. este o ‘reticuloendotelioză parazitară endemică. Sin.: Kala Azar. ■ B. LACUNARĂ / m. lacunaire / lacunary d. Infarct consecutiv ocluziei prin aterotromboză sau lipohialinoză a uneia dintre ramurile penetrante ale ‘poligonului Willis, a trunchiului arterei cerebrale mijlocii, a arterelor vertebrale sau a arterei ba-zilare. Cele mai frecvente manifestări sunt: hemipareza motorie pură, atacul senzitiv pur şi hemipareza ataxică. ■ B. LANŢURILOR GRELE / m. de chaînes lourdes / heavy Chain d. Grup de ‘paraproteinemii, caracterizate prin prezenţa în sânge şi urină a unei proteine anormale, constituită dintr-un fragment de moleculă de imunoglobulină. Există trei tipuri: ‘B. I. g. alfa, *B. I. g. gamma, *B. I. g. miu. V. în continuare. ■ B. LANŢURILOR GRELE ALFA / m. des chaînes lourdes alpha / alpha heavy-chain d. Sin.: boală Seligmann (v.). - B. LANŢURILOR GRELE GAMMA / m. des chaînes lourdes gamma / gamma heavy-chain d. Sin.: boală Franklin (v ). ■ B. LANŢURILOR GRELE MIU / m. des chaînes lourdes mu / mu heavy-chain d. Reprezintă forma cea mai rară de *dis-globulinemie monoclonală; nodulii limfatici ai splinei, ficatului şi abdomenului sunt primii afectaţi, iar diagnosticul se pune prin *electroforeză. - B. LANŢURILOR UŞOARE / m. des chaînes legeres / light Chain deposition d. Varietate foarte rară de ‘disglobulinemie monoclonală, care se poate manifesta în cadrul ‘mielomului multiplu prin depozite de substanţă amorfă vizibile prin ‘imuno-fluorescenţă deoarece fixează un ser anti-lanţuri uşoare, de obicei kappa. ‘Amiloidoza şi insuficienţa renală sunt mai frecvente decât în mielomul multiplu; deosebirea faţă de depozitele de amiloid constă în caracterul granulos şi afinitatea tinc-torială diferită. Leziunile osoase litice apar în 60% din cazuri. ■ B. LAXATIVELOR / m. des laxatifs / laxatives d. Ansamblu de simptome consecutive utilizării excesive a laxativelor: diaree cronică cu scădere ponderală consecutivă, hipotensiune, deshidratare, hipoproteinemie şi hipokaliemie, crize de tetanie. în formele grave: tulburări renale, edeme şi paralizii intermitente. ■ B. LEGIONARILOR / m. des legionnaires / legionnaires’ d. [(Descrisă pentru prima oară în 1976 ta (PfiiCadetpfiia, când, ta un congres organizat de American Legion, s-au înregistrat 180 cazuri, dintre care 29 mortate.] B. determinată de bacilul Legioneila pneumophila (genul ‘Legionella), cu incidenţa maximă vara. Se manifestă prin stare gripală însoţită de pneumonie (uneori cu evoluţie fulminantă), care se pot asocia cu tulburări neurologice, digestive şi renale. ■ B. LIGATURILOR / m. des ligatures / ligatures d. Tulburări neurocirculatorii şi trofice secundare ligaturii arterei principale a unui membru. Implică: ‘claudicaţie intermitentă, cianoză, hipo-termie, pareze musculare, leziuni trofice ale pielii şi fanerelor. ■ B. LIPOFAGICĂ / m. lipophagique / lipophagic d. Denumire care grupează o serie de procese patologice (granulom 259 BOALA LIZOZOMALĂ BOALA NODULUI SINUSAL lipofagic, sinovită lipofagică) caracterizate prin înlocuirea masei grăsoase, ca urmare a unui proces de *saponificare, cu un ţesut fibros de origine inflamatorie. ■ B. LIZOZOMALĂ / m. lysosomiale / lysosomal storage d. Denumire generică pentru orice b. ereditară cu transmitere genetică recesivă, determinată de absenţa unei enzime prezente în mod normal în *lizozomi. Această deficienţă antrenează perturbarea metabolismului substanţelor care în mod normal sunt metabolizate de enzima respectivă. Ca urmare, în anumite organe se acumulează substanţe nemetabolizate. ■ B. LUCRĂTORULUI CU DETERGENT / m. du travailleur avec du detergent / detergent worker’s d. Pneumonie prin reacţie de sensibilizare cauzată de enzime ale Bacillus sub-tilis prezent în detergenţi. ■ B. LUPICĂ / maladie lupique / lupoid disease. Sin.: lupus eriternatos diseminat (vj. ■ B. MÂNĂ-PICIOR-GURA / m. main-pied-bouche / hand-foot-and-mouth d. *Exantem autolimitat, cauzat cel mai adesea de virusul *Coxsackie A16. întâlnită frecvent la copii preşcolari, b. se caracterizează prin vezicule prezente pe mucoasa bucală, palatină, gingivală, limbă, mâini (inclusiv palmele) şi picioare (inclusiv plantele). ■ B. MEDIATĂ DE ANTICORPI ANTITISULARI / m. par anti-corps antitissulaires / antitissue antibody-mediated d. V. boala complexelor imune. ■ B. MEDICAMENTOASĂ / m. medicamenteuse / drug d. Tulburări morbide provocate de unele medicamente prin: doze în exces, reacţii de intoleranţă, efecte secundare. ■ B. MEDITERANEANĂ / anemie mediterraneene / Mediteranean d. Sin.: boală Cooley (v.). ■ B. MEMBRANELOR HIALINE / m. â membranes hyalines / hyaline membrane d. Afecţiune pulmonară gravă a nou-născutului (îndeosebi prematur sau născut din mamă diabetică), caracterizată clinic prin insuficienţă respiratorie progresivă ajungând la asfixie, iar anatomic prin absenţa diferenţierii alveolare în plămâni, care au o consistenţă cărnoasă, amintind de splină. La examenul histologic se constată, la nivelul alveolelor, membrane hialine. Formarea lor este consecinţa absenţei *surfactantului şi^ deficienţei *fibrinolitice a plămânului. ■ B. METABOLICĂ / m. metabolique / metabolic d. Termen foarte general prin care se desemnează b. pe baza tulburărilor metabolice. în Clasificarea internaţională a maladiilor (CIM), revizia a X-a OMS, aceste b. sunt cuprinse în capitolul IV - B. endocrine, de nutriţie şi metabolism. B. m. pot fi ereditare sau dobândite: 1) Prin întreruperea unui lanţ de sinteză sau absenţa unei enzime. 2) Prin anomalii endocrine. 3) De origine alimentară. Cauzele menţionate pot afecta: a) echilibrul glucidic (ex.: diabet, *glicogenoză, galactozemie congenitală); b) metabolismul nucleotidelor (ex.: gută); c) metabolismul lipidic (ex.: obezitate, dislipidoză); d) echilibrele acidobazic, ionic, osmotic, hidric, mineral, fosfocajcic, vitaminic etc. ■ B. MICRODRENOPANOCITARĂ / m. micro-drepanocytaire / microdrepanocytic d. Afecţiune rezultând din asocierea tarelor drepanocitare şi talasemice în formă heterozigotă. Aspect clinic de *drepanocitoză cu evoluţie severă. ■ B. MITRALĂ / m. mitrale / mitral d. Asociere frecventă a 'stenozei mitrale şi a insuficienţei mitrale, cele două componente constituindu-se simultan sau succesiv. în cadrul b. m. poate predomina stenoza mitrală sau insuficienţa mitrală. Manifestările clinice şi evoluţia depind de ponderea şi cumulul celor două entităţi componente, iar cauza b. m. este aproape întotdeauna Reumatismul articular acut. Sin.: boală Bonieland. ■ B. MIXTĂ A ŢESUTULUI CONJUNCTIV / m. mixte du tissu conjonctif / mixed connective tissue d. B. caracterizată prin semne specifice de 'lupus eriternatos diseminat, 'scleroder- mie, *polimiozită şi *poliartrită reumatoidă, asociate cu titruri ridicate de anticorpi circulanţi antiribonucleo-proteine nucleare. - B. MOLECULARĂ / m. moleculaire / molecular d. B. în care manifestările sunt consecinţa unor alterări moleculare în plan funcţional sau structural. Termen fundamental în '"medicina moleculară, care actualmente desemnează îndeosebi b. determinate de anomalii ale enzimelor (v. enzimopatii), anticorpilor şi chiar o serie de b. dobândite. Ex.: formele de leucemie în cursul cărora apar anomalii moleculare a căror anvergură variază^ în funcţie de remisiunile sau recăderile b. ■ B. MONOGENICĂ / m. monogenique / monogenic d. B. ereditară determinată de leziunea unei singure şi unice gene. Leziunea poate fi monoalelică (ex.: *drepanocitoză) sau polialelică (ex.: '(Malasemie). ■ B. MOYAMOYA / m. de moyamoya / moya-moya d. [Jap. moyamoya = ceţos, vag; denumirea vine. de ta aspectut Brumat, „în fum de ţigara' şi se referă ta imaginile în corota observate ta examinarea fundutui de ochi.] B. caracterizată prin ocluzia progresivă a arterelor carotide interne la nivelul sifonului carotidian şi a părţii supraclinoidiene a arterei, însoţită de apariţia unor vase capilare cu aspect angiomatos la baza creierului. Apare mai ales la tineri şi se poate însoţi de: leziuni renale vasculare (stenoze) sau parenchimatoase (polichistoză), hipertensiune arterială şi leziuni arteriale în teritoriul cerebral. Patogenia este necunoscută şi nu există un tratament eficient. Diagnosticul se face prin *angiografie. Sin.: moyamoya, sindrom Nishimoto-Takenchi-Kudo. ■ B. MUNCITORILOR DIN SILOZURI / m. de travailleurs dans des silos / silo filler’s d. Inflamaţie pulmonară, adesea manifestată ca 'edem pulmonar acut, cauzată de inhalarea de gaze iritante (în special oxizi de azot) acumulate în silozuri recent umplute. ■ B. MUŞTEI NEGRE / m. de la mouche noire / blackfly d. 'Filarioză neperiodică produsă de Martsonella ozzardi (adultul cu localizare neprecizată în organism, iar microfilaria localizată în sânge) sau de Onchocerca volvulus (adultul localizat subcutanat şi microfilaria în piele şi ochi), răspândită în America de Sud, America Centrală şi Africa şi transmisă de muştele negre din genul Simulium. Manifestările clinice sunt febra filariană şi obstrucţia limfatică. - B. NEURODEGENERATIVĂ TRANSMISIBILĂ / maladie neu-rodegenerative transmissibie / transmissible neurodege-nerative disease. Sin.: encefalopatie spongiformă subacută transmisibilă (v.). ■ B. NEURONULUI MOTOR / m. du neuron moteur / motor neuron d. Termen generic pentru b. în care există leziuni la nivelul neuronilor motori: atrofie musculară spinală, scleroză laterală primitivă şi amiotrofică, parapareză spastică, tulburări biochimice ereditare, paralizie progresivă bulbară, atrofie olivopontocerebeloasă şi *b. Machado-Joseph. Neuronii afectaţi sunt micşoraţi de volum şi cu acumulări excesive de *lipo-fuscină. Manifestările clinice sunt reprezentate de pareze asimetrice, fasciculaţii, rezistenţă spastică la mişcările pasive, contractură musculară şi exagerarea manifestărilor motorii ale emoţiilor. ■B. NEURONULUI MOTOR PERIFERIC / m. du neuron peripherique / peripheric motor neuron d. Denumire generică pentru un grup de b. care afectează neuronii motori periferici, fără implicarea sistemului motor corticospinal, care cuprinde *b. Kennedy, *b. Tay-Sachs a adultului, atrofia musculară spinală şi 'sindromul Fazio-Londe şi se manifestă prin-tr-un *sindrom de neuron motor periferic. ■ B. NODULUI SINUSAL / m. du noeud sinusal / sick sinus syndrome. Aritmie cardiacă complexă care se poate manifesta ca bradicardie sinusală izolată, alternanţă 260 boala oaselor de marmură BOALA REFLUXULUI GASTROESOFAGIAN bradicardie/tahicardie sinusale sau bradicardie sinusală cu *bloc sinoatriai. ■ B. OASELOR DE MARMURĂ / m. des os de marbre / osteopetrosis. Sin.: boală Albers-Schonberg (v.). ■ B. OASELOR PĂTATE / osteopoecilie / osteopoikilosis. Sin.: boală Voorhoeve (v.).^V. şi osteopoikilie. ■ B. OBSESIV-COMPULSIVĂ / m. obsessive-compulsiv / obsessive-compulsive disorder. Obsesii recurente (ex.: gânduri persistente), impulsuri sau imbolduri care preocupă persoana, determină anxietate marcată, suferinţă personală şi ocupă mai mult de o oră pe zi, asociindu-se cu ‘compulsii (acţiuni repetitive executate ca răspuns la o obsesie, într-o manieră stereotipă). ■ B. OMOLOGĂ / m. homologue / graft versus host reac-tlon. Ansamblu de tulburări, adesea mortale, provocate de introducerea într-un organism cu toleranţă imunologică a unui *grefon bogat în celule imunocompetente (ex.: în grefa de măduvă osoasă). Tulburările sunt generate de reacţia grefo-nului contra gazdei (graft versus host reaction), ale cărei celule vor fi atacate de limfocitele grefonului, împotriva cărora gazda nu posedă mijloace de apărare. în plan clinic, manifestările constau în scădere în greutate cu diaree, erupţii cutanate cu alterarea fanerelor, afectare hepatică variabilă, infecţii. Se constată hipertrofia ficatului şi a splinei şi îndeosebi atrofia organelor limfoide, analoge cu cele care apar la animale după ablaţia ‘timusului. ■ B. OPERATORIE / m. operatoire / surgical shock. 1) Şoc operator (v.^. 2) Incorect: sindrom postoperator. ■ B. ORFANA / maladie orpheline / orphan disease. Sin.: boală rară (v.J. ■ B. ORGANICA / m. organique / organic d. B. determinată sau însoţită de modificări organice anatomice sau anatomo-patologice ale ţesuturilor sau ale organelor. ■ B. A PATRA / quatrieme m. / Filatov’s d. Sin.: rubeolă scarlatiniformă Jv.). ■ B. PERIODICĂ / m. periodique / periodic d. 1) B. care apare episodic, la intervale regulate, cauza periodicităţii nefi-ind cunoscută. Ex.: ‘febra mediteraneană familială. 2) Sin.: boală Reimann (v.). ■B. PESCUITORULUI DE BUREŢI / m. du pecheur des eponges / spongediver’s d. B. cauzată de contactul cu anumite anemone marine (mai ales Sargatia elegans), ce provoacă dermatite extinse cu ulceraţii cronice şi unele simptome sistemice (cefalee, greaţă, febră). V. şi boală Skevas-Zerfus. ■B. PLĂMÂNILOR DE FERMIER / m. du poumon de fermier / farmer’s lung. Pneumopatie determinată de inhalarea antigenilor organici specifici unei actinomicete termofile (Micro-polyspora faeni, denumită iniţial Thermopolyspora polyspora). Manifestările pot fi acute (sindrom pseudogripal) sau cronice (fibroză interstiţială difuză). ■ B. POLICHISTICĂ EPIDERMICĂ / m. polykystique epider-mique / polycystic d. of epiderm. Afecţiune cutanată malfor-mativă caracterizată prin prezenţa de numeroase chisturi sebacee, de volum variabil, diseminate pe frunte, gât şi torace. ■ B. POLICHISTICĂ A FICATULUI / m. polykystique du foie / polycystic d. of liver. Sin.‘L boală chistică a ficatului (v.). ■ B. POLICHISTICĂ OVARIANĂ / m. polykystique ovarienne / polycystic ovarian d. Abrev.: PCOD, PCOS. Sin.: sindrom Stein-Leventhal (v.). ■B. POLICHISTICĂ A PLĂMÂNULUI / m. polykystique du poumon / polycystic d. of lung. Sin.: boală chistică a plămânului (v.). ■ B. POLICHISTICĂ RENALĂ / m. polykystique des reins / polycystic d. of kidney. Termen prin care sunt desemnate două b. de origine genetică, cu afectare difuză a ambilor rinichi (măriţi de volum) dar diferite ca debut şi ca mod de transmitere ereditară: *b. p. r. autozomai dominantă (ADPKD) sau forma adultului şi *b. p. r. autozomai recesivă (ARPKD) sau forma infantilă. Deoarece s-a dovedit că APKD se poate manifesta la orice vârstă, inclusiv la copii (şi chiar în stadiul fetal) s-a ajuns la concluzia că nu vârsta de debut, ci tipul ereditar este factorul major care diferenţiază cele două b. Sin.: rinichi polichistic. V. şi policistină. ■ B. POLICHISTICĂ RENALĂ AUTOZOMAL DOMINANTĂ / m. polykystique des reins auto-somique dominante / autoso-mal dominant polycystic kidney d. Abrev.: ADPKD. Afecţiune ereditară, multisistemică, în care este caracteristică dezvoltarea progresivă şi difuză de chisturi renale multiple, bilaterale, în toate segmentele tubilor uriniferi. B. se poate asocia şi cu anomalii extrarenale (cardiovasculare, digestive) în special chisturi hepatice, se manifestă de obicei la adult şi evoluează frecvent spre ‘insuficienţă renală cronică. ADPKD este una din cele mai frecvente b. ereditare la om, având o prevalenţă de 1/1 000 şi rezultă prin mutaţii ale genelor PKD. V. şi policistină. ■ B. POLICHISTICĂ RENALĂ AUTOZOMAL RECESIVĂ / m. polykystique des reins autosomique recessive / autoso-mal recessive polycystic kidney d. *B. polichistică renală care se manifestă numai la copil. Pe lângă leziunile renale afectarea hepatică este evidentă. -B. POLICHISTICĂ A SÂNILOR / m. polykystique des seines / polycystic d. of breast. Sin.: boală chistică a mamelei (v.). ■ B. POLIGENICĂ / m. polygenique / polygenic d. B. ereditară în care anomaliile sunt localizate simultan pe mai multe gene, concurente la determinismul patologic. Ex.: ‘diabetul zaharat. ■ B. PRIMARĂ / m. primaire / primary d. B. care apare spontan, nefiind asociată cu o altă b. şi nici cauzată de o altă maladie, un traumatism sau un alt eveniment, dar poate conduce la o ‘b. secundară. ■ B. PRIONICĂ / maladie â prion / prion disease. Sin.: encefalopatie spongiformă subacută transmisibilă (v.). ■ B. PROFESIONALĂ / m. professionelle / occupational d. B. a cărei cauză se află în strictă relaţie cu profesia bolnavului. B. p. pot fi determinate de agenţi fizici (ex.: ‘radiopatie, *b. de cheson) sau chimicf, care pot genera alergii sau intoxicaţii (‘saturnism, ‘benzolism). Alteori, cauza b. poate fi un agent patogen, în cazul persoanelor ce lucrează în laboratoare sau unităţi spitaliceşti, în zootehnie etc. ■ B. PULMONARA PRIN SĂRURI DE ANTIMONIU / m. pulmo-naire par sels d’antimoine / antimony salts pulmonary d. B. pulmonară profesională cauzată de expunerea cronică la pulberi ale sărurilor de ‘antimoniu (sin. stibiu). Efectele lor principale constau în reducerea acuităţii vizuale, iritarea diverselor membrane mucoase şi formarea unor imagini radiologice pulmonare caracteristice. ■ B. RARĂ / maladie rare / rare disease. O boală este denumită rară sau orfană dacă afectează mai puţin de o persoană din 2000 (adică sub 0,5%©) din populaţie. Dificultăţi: 1) în cunoaşterea acestor maladii, din^ cauza rarităţii cazurilor, cu excepţia ‘bolilor monogenice; 2) în diagnostic, deoarece sunt necesare adesea investigaţii numeroase; 3) în terapeutică, deoarece cercetarea sau producerea unor medicamente adecvate este costisitoare, evident, din cauza numărului limitat de pacienţi. Aceste dificultăţi au generat înfiinţarea organizaţiei ORPHANET (v.). ■ B. REFLUXULUI GASTROESOFAGIAN / m. de reflux gastro-oesophagien / gastroesophageal reflux d. Ansamblu de manifestări determinate de funcţia deficitară a sfincterului esofa- 261 BOALA RENALĂ CU LEZIUNI MINIME BOALA TSUTSUGAMUSHI gian inferior şi de tulburări ale motilităţii gastrice. Clinic apar dureri retrosternale însoţite de vărsături, greaţă, tuse, determinate de refluxul sucului gasiric acid. R. g. se poate complica cu esofagită peptică, ulceraţii, stricturi locale sau *sindrom Barrett. ■ B. RENALĂ CU LEZIUNI MINIME / m. renale ă lesions mi-nimales / minimal change kidney d. Sin.: glomerulonefrită cu leziuni minime (v.). ■ B. REZIDUALĂ / maladie residuelle / minimal residual dis-ease. Denumire utilizată cu referire la evoluţia unei hemopatii, când deşi remisiunea hematologică clinică este completă, în sânge persistă celule maligne reziduale. Aceste celule nu pot fi puse în evidenţă prin tehnicile citomorfologice convenţionale, ci doar prin metode mult mai sensibile, bazate fie pe *cito-metria în flux, fie pe tehnici *PCR. Prezenţa b. r. după chimioterapie sau după grefa de celule suşe hematopoietice permite predicţia iminenţei unei *reşute şi, eventual, necesitatea intervenţiei pentru prevenirea acesteia. ■ B. RITMICĂ AURICULARĂ / maladie rythmique auriculaire / rhythmic auricular disease. B. relativ frecventă, caracterizată prin existenţa unor tulburări de ritm auricular cu următoarele forme, în alternanţă: 1) Crize de tahicardie prin hiperexci-tabilitate auriculară (tahisistolie cu frecvenţa 180-240/min). 2) Crize de bradicardie supraventriculară (bloc sinoatrial parţial, ‘perioade Luciani-Wenckebach, ritm nodal). Apare la subiecţi peste 50 de ani, fără patologie cardiacă, manifestându-se prin palpitaţii, dispnee, lipotimie. Sin.: boala urechiuşei atriale. - B. SCLERELOR ALBASTRE / m. des sclerotiques bleues / blue sclerae d., Lobstein’s d. Sin.: boală Lobstein (v.). ■ B. SECRETANTĂ / m. secretante / secreţing d. Afecţiune mamară determinată de o tulburare a funcţiei secretorii, caracterizată prin scurgerea mai mult sau mai puţin abundentă, la nivelul porilor mameloanelor, a unui lichid seros, lactescent sau lăptos, fără leziuni glandulare notabile. Poate apărea în cursul puerperalităţii sau în afara sarcinii, uneori la nulipare. ■ B. SECUNDARĂ / m. secondaire / secondary d. B care urmează altei b. şi rezultă din aceasta. ■ B. SEMILUNARULUI / m. du semilunaire / semilunar d. Sin.: sindrom Kienbock (v.). ■ B. SERICĂ / m. serique / seric d. Sin.: boala serului (v.). ■ B. SERULUI / m. du serum, m. serique / serum d. Denumire sub care sunt cuprinse diversele accidente care survin uneori la 8-15 zile după reinjectarea de seruri antimicrobiene şi antitoxice pe bază de ser sanguin de cal, la care subiectul a fost sensibilizat printr-o primă injecţie anterioară. Se exprimă prin reacţie locală, uneori sub formă de *erizipeloid, şi printr-o erupţie generalizată de urticarie, cu artralgii, curbatură, febră şi albuminurie. Sin.: boală serică. ■ B. SIMPTOMATICĂ / maladie symptomatique / sympto-matic disease. B. ale cărei manifestări pot duce la depistarea unei alte b. B. s. este consecinţa b. primare respective şi încetează odată cu aceasta. ■ B. DE SISTEM / m. de systeme / System d. Sin.: boală sistemică (v.). ■ B. SISTEMICĂ / m. systemique / systemic d. Denumire discutabilă care, teoretic, se adoptă pentru b. ce afectează toate componentele unui anumit sistem (ex.: sistemul reticuloendo-telial, sistemul limfoid, ţesutul conjunctiv). De fapt, b. s. cuprind un ansamblu de afecţiuni disparate (denumite uneori „inflamatorii" nespecifice), care au în comun, adesea, originea lor obscură: ‘lupus eritematos diseminat, unele boli articulare (‘poliartrita reumatoidă, ‘poliartrita cronică juvenilă, *b. Still a adultului), cutanate (‘sclerodermie, *dermatomiozită, ‘sindrom Sjogren), vasculare (‘angeite alergice), ‘boală Behget etc. Sin.: boală de sistem. ■ B. SMALŢULUI PĂTAT / m. de Temail tachete / mottled enamel d. ‘Fluoroză dentară rezultând din ingestia apei de băut cu un conţinut excesiv de fluor (peste 2 mg/l). Se manifestă sub trei forme: 1) pete albe; 2) pete albe şi brune; 3) hipoplazii şi anomalii de formă (coroane deformate). ■ B. SOMNULUI / m. du sommeil / sleeping sickness. Sin.: tripanosomiază africană (v. tripanosomiază, def. 1). V. şi boală Dutton. ■ B. SPECIFICĂ / m. specifique / specific d. 1) Entitate morbidă bine definită, provocată întotdeauna prin aceeaşi cauză precisă şi răspunzând favorabil la anumiţi agenţi terapeutici determinaţi (ex.: malaria tratată cu ‘chinină). 2) Sin. (tot mai puţin utilizat) pentru ‘sifilis. ■ B. PRIN STOCARE / m. par stokage / storage d. B. determinată de acumularea unor substanţe specifice în ţesuturi, cel mai frecvent din cauza alterării congenitale a unei enzime sau a unui deficit enzimatic care afectează metabolismul unei anumite substanţe. De ex.: *b. de stocare a glicogenului, ‘lipoidoze. ■ B. DE STOCARE A GLICOGENULUI / m. glycogenique / glycogen storage d. Sin.: glicogenoză (v.). ■ B. DE SUPRAÎNCĂRCARE / m. de surcharge / storage pool d. Sin.: tezaurismoză (v.). ■ B. A ŞASEA / sixieme m. / sixth d. Sin.: boală Zahorsky (v.). ■ B. TICURILOR / m. des tics / Gilles de la Tourette d. Sin.: sindrom Gilles de la Tourette (v.). ■ B. TRANSMISIBILĂ / m. transmissible / communicable d. B. atribuită unui agent infecţios specific sau produşilor săi toxici şi care se produce prin transmiterea acestui agent sau a produşilor săi dintr-un rezervor la o persoană receptivă. Transmiterea se face direct, printr-o persoană sau animal infectat, sau indirect, printr-o gazdă intermediară, animală sau vegetală, a unui agent vector sau a mediului extern neviu. V. şi boală contagioasă. ^ 8 B. TRANSMISIBILĂ SEXUAL / m. sexuellement transmissible / sexually transmited d. (STD), venereal d. B. contagioasă contractată prin raport sau contact sexual, ex.: ‘sifilis, ‘gonoree, ‘şancru moale, *b. Nicolas-Favre, alte afecţiuni urogenitale sau generale determinate de bacterii, virusuri sau paraziţi, care se dezvoltă la nivelul mucoaselor superficiale (Chlamydia, Candida, Trichomonas, virus herpetic, virus he-patitic B, HIV etc.). Pentru primele patru b. şi SIDA, declararea b. este obligatorie. Sin.: boală venerică. ■ B. TROMBOEMBOLICĂ / m. thrombo-embolique / thrombo-embolic d. thromboembolism. Maladie caracterizată prin formarea de cheaguri multiple în vene, care este urmată de complicaţii embolice, prin migrarea trombusului la nivelul arterelor. B. t. reprezintă o complicaţie după o intervenţie chirurgicală, în cadrul unui sindrom infecţios acut sau cronic, ca şi în stările caşectizante (cancer) ori la bolnavii imobilizaţi la pat. Frecventă îndeosebi la cardiaci, b. t. poate afecta şi subiecţi sănătoşi, la care nu este identificată o cauză aparentă. ■ B. TROPICALĂ / m. tropicale / tropical d. B. infecţioasă sau parazitoză endemică în zonele tropicale sau subtropicale. Ex.: ‘boala Chagas, ‘boala somnului, ‘febră galbenă, ‘leishma-nioză, ‘lepră, ‘malarie, ‘oncocercoză, ‘schistosomiază, o serie de febre având ca agenţi vectori unele insecte etc. ■ B. TSUTSUGAMUSHI / m. tsutsugamushi / tsutsugamushi d. [Jap. tsutsugamushi = gândac perictdos.] B. acută infecţioasă şi epidemică răspândită îndeosebi în Asia Orientală, Australia şi India, provocată de infecţia cu Rickettsia tsutsugamushi transmisă la om prin intermediul larvelor de trombi-culide (*Trombiculidae). B. se caracterizează, după o incubaţie 262 boala urechiuşei atriale BOALA ALZHEIMER de 12-14 zile, printr-o leziune necrotică la nivelul porţii de intrare, adenopatie satelită, exantem, curbă febrilă în platou, de tip tifoid şi leucopenie. Sin. multiple, mai utilizate fiind: febră fluvială de Japonia, tifos tsutsugamushi. ■ B. URECHIUŞEI ATRIALE / m. de l’oreillette / rhythmic auricular d. Sin.: boală ritmică auriculară (v.). -B. URINEI CU MIROS DE SIROP DE ARŢAR / m. des urines â odeur de sirop d’erable / maple syrup urine d. B. metabolică cu transmitere autozomal dominantă, cauzată de un deficit al enzimei ce catalizează decarboxilarea oxidativă a aminoacizilor cu catenă ramificată (leucină, izoleucină şi va-lină), care duce la acumularea acestora şi a cetoacizilor omologi în sânge şi urină. Caracteristicile clinice includ comă, convulsii, retardare fizică şi mentală şi un miros caracteristic de „sirop de arţar“ al urinei şi al corpului. Există patru fenotipuri clinice ale afecţiunii: 1) clasic, cel mai sever, cu exitus ia scurt timp după naştere; 2) intermediar, cu debut mai tardiv; 3) intermitent; 4) legat de tiamină (afinitate scăzută a enzimelor pentru cofactorul tiamin-pirofosfat). Sin.: boală Menkes (def. 2), leucinoză. ■ B. VACILOR NEBUNE / m. de vaches folles / mad cows d. V. encefalopatii spongiforme subacute transmisibile. ■ B. VENERICĂ / m. venerienne / venereal d. Sin.: boală transmisibilă sexual (v.). ■ B. VENOOCLUZIVĂ A FICATULUI / m. veino-occlusive du foie / veno-occlusive d. of liver. Endoflebită proliferantă şi obliterantă a venulelor centrolobulare şi a micilor vene supra-hepatice, determinând stază şi distrucţie parenchimatoasă cen-tro- şi mediolobulară. Simptomatologia se apropie de cea a ‘sindromului Budd-Chiari. ■ B. CU VIRUS LENT / m. â virus lent / slow virus d. Denumire generică pentru b. provocate de ‘virusuri lente. Ex.: ‘encefalopatiile spongiforme subacute transmisibile. ■ B. X. 1) Nume utilizat (Mackenzie) pentru o serie de sim-ptome morbide, de etiologie necunoscută, care se manifestă prin senzaţia de rău general, sensibilitate la frig, dispepsie, disfuncţii intestinale, tulburări respiratorii şi cardiace (cu modificări electrocardiografie). 2) Sin.: hiperkeratoză (v., def. 2). Boli cu nume proprii ■ B. ADAMS-STOKES. [Robert Adonis, medic irlandez, Dublin, 1791-1875; Wiliam Stokes, ctinician irlandez, ‘Dublin, 1804-1878.] Sin.: sindrom Adams-Stokes (v.). ■ B. ADDISON. [Thomas Addison, medic englez, Londra, 1795-1860.] Insuficienţă suprarenală cronică. Se disting, după Addison, cinci manifestări majore: anemie, astenie, hipotensiune, tulburări gastrice şi hiperpigmentaţie (melanodermie addisoniană). Actualmente, sunt acceptate ca forme ale acestei b. şi cazurile fără melanodermie sau cu insuficienţă suprarenală mai uşoară. Sin.: boală bronzată, caşexie bronzată. ■ B. ADDISON-BIERMER. [Thomas Addison, medic englez, Londra, 1795-1860; Anton Biermer, medic german, profesor de medicina interna mai întâi la ‘Berna, apoi la Ziiricn, 1827-1892.] Sin.: boală Biermer (v.). ■ B. ADDISON-GULL. [Thomas Addison, medic englez, Londra, 1795-1860; Sir William Withey Gull, Baron, mecuc englez, profesor de fiziologie la Londra şi medic al reginei Victoria, 1816-1890.] B. a femeilor de vârstă medie, caracterizată prin ‘xanto-matoză, melanoză dermică, ciroză biliară, icter cronic şi, în stadii avansate, hemoragii. Sin.: boală Rayer. ■ B. ADEMA. ‘Parakeratoză ereditară. ■B. AKUREYRI. [Akureyri, oraş în Islanda unde au apărut peste 1000 de cazuri în 1948.] B. infecţioasă (determinată probabil de virusul *Coxsackie), asemănătoare, clinic, ‘polio-mielitei anterioare acute. Observată la adolescenţi, debutează prin febră, dureri musculare, ‘sindrom meningian, parestezii de întindere variabilă, agitaţie psihomotorie. ■ B. ALAGILLE. [Daniel Alagille, pediatru francez, (Paris, n. 1925.] Sin.: sindrom Alagille (v.). ■ B. ALBERS-SCHONBERG. [Heinrich Emst Albers-Schonberg, radiolog german, PlamBurg, 1865-1921.] B. osoasă rară, congenitală şi ereditară, de tip probabil recesiv. Se caracterizează prin fragilitate anormală a oaselor, ceea ce antrenează fracturi repetate. Radiologie, scheletul prezintă o opacitate foarte densă. Este cauzată de o dereglare a resorbţiei fiziologice a osteoclastelor. Există forme benigne şi forme cu evoluţie gravă (cecitate, surditate, anemie importantă etc.). Sin.: boala „oaselor de marmură", osteoporoză familială, osteopetroză, osteo-scleroză generalizată. V. şi mieloscleroză, def. 2. ■ B. ALBRIGHT. [Fuller Albright, medic endocrinolog american, Boston, 1900-1969.] Sin.: osteodistrofie ereditară Albright (v.). ■ B. ALEXANDER. [1) Benjamin Alexander, medic american contemporan, 1909-1989; 2) Stewart W. Alexander, neuropa-tolog englez contemporan, Londra] 1) Sin.: boală von Willebrand (v.). 2) Formă rară de ‘leucodistrofie la nou-năs-cut, caracterizată prin *macrocefalie cu ‘hidrocefalie şi ‘ence-falopatie. Etiologia este incertă: imaturitatea celulelor nevrogliei ar împiedica mielinizarea normală. Prognostic sumbru, cu deces până la vârsta de doi ani. ■ B. ALPERS. [Bemard J. Alpers, neurolog american, Philadelphia, 1900-1981.] Afecţiune rară, familială şi ereditară, manifestă la copil după o perioadă de dezvoltare normală, caracterizată clinic prin ‘microcefalie, *mioclonii, paralizii şi, uneori, ‘arnau-roză. Histologic, există o degenerescenţă progresivă, difuză, a cortexului cerebral şi a nucleilor cenuşii centrali (uneori a cerebelului, fără afectarea substanţei albe). Există o proliferare a ‘astrocitelor şi o acumulare lipidică în *microglie. B. evoluează rapid spre demenţă şi moarte. Sin.: polidistrofie cerebrală progresivă infantilă Christensen-Krabbe. Sin.: boală Krabbe (v. def. 1). ■ B. ALSTROM-LEBER. [Cari Henry Alstrom, genetician suedez contemporan, 1907-1993; Theodor Leber, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Berlin, Qdttingen şi Odeiaeloerg, 1840-1917.] 1) Nevrită optică retrobulbară familială a cărei transmitere ereditară este legată de sex. Sin.: b. Alstrom-Olsen, boală Leber, nevrită optică retrobulbară ereditară. 2) Degenerescenţă (sau displazie) corioretiniană congenitală sau infantilă precoce, caracterizată prin ‘amauroză sau ‘ambliopie forte. Absenţa răspunsului electroretinografic permite diagnosticul şi excluderea unei atrofii optice primare. Sin.: amauroză congenitală Leber, aplazie retiniană. ■ B. ALSTROM-OLSEN. [Cari Henry Alstrom, genetician suedez, 1907-1993; O. Olsen, oftalmolog suedez contemporan.] Sin.: boală Alstrom-Leber (v. def. 1). ■ B. ALZHEIMER. [Alois Alzheimer, neurolog şi psihiatru german, profesor la Breslau (în prezent ‘Wroclazv, Polonia), 1864-1915.] Denumire prin care, în prezent, este desemnat ansamblul demenţelor degenerative primare care pot debuta atât în perioada senescenţei, câf şi înainte de aceasta, prevalenţa b. crescând semnificativ cu vârsta (5% peste 65 de ani). B. A. se caracterizează anatomopatologic prin atrofie cerebrală generalizată şi apariţia unei demenţe cu evoluţie lentă. Sunt evidente îndeosebi: atrofia scoarţei cerebrale la nivelul regiunilor parieto-temporo-occipitale, leziuni ale hipocampului şi o dilatare a ventriculilor cerebrali. Tabloul clinic este în relaţie cu evoluţia b. în formele de debut, testele psihometrice (memorie imediată, retenţie vizuală, vocabular) permit obiectivarea deteriorării intelectuale. Progresiv, este manifestă clinic demenţa accentuată, cu tulburări mari de memorie, dezorientare temporo- 263 BOALA ANDERSEN BOALA BARCOO spaţială, afazie, agnozie, apraxie, iar uneori hipertonie extrapi-ramidală şi crize epileptice. Cea mai profundă alterare afectează funcţiile cognitive: amnezie îndeosebi anterogradă, tulburări ale limbajului oral şi scris, discalculie, la care se adaugă apraxia şi agnozia. Etiopatogenia b. A. nu este clarificată. Este confirmată disfuncţia neurotransmiţătorilor cerebrali, îndeosebi cu afectarea sistemelor dopaminergice şi colinergice. S-a constatat, de asemenea, că în plăcile senile extraneuronale se acumulează un peptid amiloid mic, denumit A-p, alcătuit din 39-42 de aminoacizi şi provenind dintr-un precursor, care este o glicoproteină transmembranară alcătuită din 695 aminoacizi şi prezentând mai multe izomorfe. Gena care codifică acest precursor se află pe cromozomul 21. Unii autori susţin patoge-neza printr-un *virus lent. V. şi boală Pick. Sin.: demenţă pre-senilă, demenţă Alzheimer, scleroză Alzheimer. ■ B. ANDERSEN. [Dorothy Hansine Andersen, patolog american, 9\[ezu ybrlQ 1901-1964.] 1) Sin.: glicogenoză de tip IV (v. glicogenoză, def. 4). 2) V. şi sindrom Andersen. ■ B. ANDERSON. [A C. Anderson, medic australian contemporan.] 1) B. ereditară, transmisă autozomal recesiv, caracterizată prin deficit de absorbţie a lipidelor, care poate fi consecinţa unui deficit de sinteză a *chilomicronilor. Se manifestă clinic ca o *boală celiacă asociată cu p-hipolipoproteinemie. 2) V. sindrom Anderson. ■ B. ANDREWS. [George Clinton Andrews, dermatolog american, 9\[ezv ybrfa 1891-1934.] Dermatită veziculopustuloasă a falangelor terminale; reprezintă o manifestare alergică în relaţie cu existenţa unor focare infecţioase la distanţă (pioree, amig-dalită, infecţii pelvine). Sin.: bacteridă pustuloasă. ■ B. APERT. [Eugene Apert, pediatru francez, (Paris, 1868-1940.] Sin.: acrocefalosindactilie tip I (v. acrocefalosindactilie). ■ B. APERT-CROUZON. [Eugene Apert, pediatru francez, iParis, 1868-1940; Louis Edouard Octave Crouzon, neurolog francez, (Paris, 1874-1938.] Maladie ereditară transmisă autozomal dominant, în care se asociază caracteristicile *b. Apert cu semnele faciale ale *b. Crouzon şi cu malformaţii ale extremităţilor membrelor superioare şi inferioare. Sin.: acrocefalosindactilie tip II, sindrom Vogt. (def. 1). ■ B. ARAN-DUCHENNE. [Frangois Amilcar Aran, medic francez, profesor de medicina internă, (Paris, 1817-1861; Guillaume Benjamin Armând Duchenne (de Boulogne), neurolog francez, (Paris, 1806-1875.] Afecţiune degenerativă a coarnelor anterioare ale măduvei spinării, la adult, caracterizată prin atrofie musculară cu paralizie simetrică. Tipul cel mai frecvent afectează iniţial mâna (*mână ,,simiană“) şi se poate extinde apoi la membrele superioare şi inferioare. Sin.: atrofie musculară progresivă. ■ B. ARDMORE. [Ardmore, bază militară americană, în Offafioma — SUR, unde a fost descrisă această afecţiune pentru prima dată] B. infecţioasă, probabil virală, caracterizată prin rinofaringită rebelă, mialgii, hepatosplenomegalie, adenopatii. ■ B. ARMSTRONG. [Charles John Armstrong, bacteriolog american şi specialist în sănătate publică, Washington, 1886-1958.] B. acută virală, care se manifestă sub forma unei infecţii febrile, cu semne generale asemănătoare gripei şi meningită cu LCR clar, cu leucocitoză accentuată şi albuminorahie puţin modificată. Se vindecă adesea spontan, dar poate evolua şi letal. Rezervor de virus: şoarecele de casă, care poate prezenta o infecţie latentă. Sin.: coriomeningită limfocitară, V. şi meningită limfocitară benignă, meningită seroasă epidemică. ■ B. ARNOLD. [Julius Arnold, anatomopatolog german (fiul anatomistului german (Friedrich Arnold), 1835-1915.] Dureri şi parestezii hemicefalice în teritoriul de inervaţie al filetelor nervoase de la nivelul rădăcinilor C1 şi C2. ■ B. ARNOLD-CHIARI. [Julius Arnold, anatomopatolog german (fiul anatomistului german (friedrkh Arnold), 1835-1915; Ilans Chiari, patolog austriac, 1851-1916.] Malformaţie congenitală rară, observată la nou-născut, caracterizată prin hernie de trunchi cerebral şi cerebel la nivelul găurii occipitale, la care se asociază uneori *hidrocefalie şi *spina bifida. ■ B. ARNSTEIN. Formă a *b. Vaquez în care lipseşte spleno-megalia. ■ B. ASBOE-HANSEN. [G. Asboe-Hansen, dermatolog danez contemporan, n. 1917.] Dermatoză pigmentară buloasă, cu eozinofilie sanguină, care poate apărea la nou-născutul de sex feminin. Sin.: dermatită buloasă keratoaenă. ■ B. AUJESZKY. [Aladăr Aujeszky, medic maghiar, 1869-1933.] Sin.: pseudorabie (v.). ■ B. AYERZA. [Abel Ayerza, medic argentinian, 'Buenos Aires, 1861-1918.] Sin.: sindrom Ayerza (v.). ■ B. AZORE. [Azore, inside portugheze în Oceanul Atlantic.] Sin.: boală Machado-Joseph (v.). ■ B. BAASTRUP. [Christian Ingerslev Baastrup, radiolog danez, Copenhaga, 1885-1950.] *Artroză interspinoasă a rahisu-lui lombar, observată în hiperlordozele lombare sau în lombar-troza banală. Este o varietate de reumatism degenerativ. Sin.: osteoartroză interspinoasă. ■ B. BABINGTON. [Benjamin Guy Babington, medic englez al Marinei (Regale, 1794-1866.] Sin.: boală Rendu-Osler (v.). ■ B. BAEHR-SCHIFFRIN. [George Baehr, medic american 1887-1978; Schiffrin Arthur, anatomopatolog american n. 1904.] Afecţiune rară în care se asociază: *purpură trombocitopenică, febră, anemie cu semne de hiperhemoliză şi subicter, leziuni nervoase, tulburări psihice, evoluţie rapidă spre exitus. Sin.: boală Moschowitz, purpură trombocitopenică trombotică. ■ B. BALFOUR. [John Hutton Balfour, medic şi botanist englez, (Edinburg, 1808-1884.] Tumoră malignă, de culoare verzuie, care poate apărea la copiii cu leucemie, cu localizare craniană (îndeosebi orbitară). Se dezvoltă în măduva osoasă şi invadează rapid periostul şi ţesuturile moi. Formula sanguină evidenţiază prezenţa anemiei, a celulelor anormale (mieloblaste, leucoblaste) şi uneori hiperleucocitoză. Sin.: clorom. ■ B. BALLINGALL. [Sir George Ballingall, chirurg englez, (Edinburg, 1780-1855.] Sin. istoric pentru maduromicoză (v.). ■ B. BAMBERGER. [Heinrich von Bamberger, medic austriac, Viena, 1822-1888.] 1) Spasm saltatoriu sau tic al extremităţilor inferioare. 2) Poliserozită: inflamaţie cronică manifestată prin efuziuni seroase în diferite cavităţi (pahipleurită, pericardită constrictivă etc.). ■ B. BANG. [Bernhard Laurits Frederik Bang, medic veterinar danez, Copenhaga, 1848-1932.] Sin.: bruceloză (v.). ■ B. BANNISTER. [Henry Martyn Bannister, neurolog american, Chicago, 1844-1920.] Sin.: edem Quincke (v.). ■ B. BANTI. [Guido Banti, anatomopatolog italian, profesor la (Florenţa, 1852-1925.] Afecţiune a splinei care se manifestă prin splenomegalie, pancitopenie periferică cu hipercelularitate medulară şi semne de hipertensiune portală asociate cu o alterare morfofuncţională a ficatului, de gravitate variabilă (evoluează spre ciroză hepatică). Sin.: anemie Banti, sindrom Banti. ■ B. BARBER. [Harold Wordworth Barber, dermatolog englez, Londra, 1886-1955.] *Hiperkeratoză difuză, foliculară, care poate apărea la menopauză, cu localizare îndeosebi la faţă şi la gât. Sin.: dermatoză Barber. ■ B. BARCOO. [Barcoo, râu în Australia] Ulcer cutanat tropical, cel mai frecvent provocat de Corynebacterium diphte-riae. Leziunea apare în zonele descoperite, debutând la nivelul unui folicul pilos, unde se formează o veziculă care se ulce-rează rapid. Uneori se complică cu gangrenă. Se întâlneşte în regiunile tropicale şi subtropicale deşertice. Sin.: ulcer de deşert. 264 boala barlow BOALA BIELSCHOWSKY-JANSKY ■ B. BARLOW. [Sir Thomas Barlow, medic englez, Londra, 1845-1945.] B. care se manifestă prin hemoragii cutanate şi mucoase, sufuziuni subperiostale, dureri epifizare cu alterarea osificării, anemie, *diskeratoză foliculară „în disc“, care apar de obicei în al doilea an de viaţă, în cazul sugarilor alăptaţi artificial, cu lapte conservat. Sin.: boală Moeller-Barlow, osteo-patie hemoragică primitivă, scorbut infantil. ■ B. BARRAQUER-SIMONS. [Jose Antonio Roviralta Barraquer, medic spaniol, (Barcelona, 1855-1928; Arthur Simons, medic german, profesor la (Berlin, 1879-1942.] Sin.: lipodistrofie progresivă (v.). ■ B. BASEDOW. [Karl Adolf von Basedow, medic german, (Merseburg, 1790-1854.] Sin.: boală Basedow-Graves (v). ■ B. BASEDOW-GRAVES. [Karl Adolf von Basedow, medic german, (Merseburg, 1790-1854; Robert James Graves, medic irlandez, (Dublin, 1797-1853.] B. provocată de prezenţa auto-anticorpilor antireceptori TSH cu funcţie stimulatoare. Legarea anticorpilor la ^receptorii TSH de pe celulele tiroidiene stimulează secreţia hormonilor tiroidieni; inhibiţia prin feedback negativ de la nivel hipofizar dispare şi apar manifestări clinice de hipertiroidie. Simptome caracteristice: tumefacţia difuză a tiroidei, *exoftalmie însoţită de diverse semne oculare, tulburări cardiovasculare (tahicardie, aritmii, *eretism cardiac), tremură-turi digitale fine, scădere ponderală, diaree, termofobie, transpiraţii profuze, astenie. Metabolismul bazai şi fixarea radioio-dului sunt crescute. Sin.: boală Basedow, boală Graves, boală Flajani. ■ B. BASEL. [Basel, oraş din (Elveţia unde a fost descrisa boala] Sin.: boală Darier (v.). ■ B. BATEMAN. [Thomas Bateman, medic englez, Londra, 1778-1821.] 1) Dermatoză care poate apărea la persoanele în vârstă. Este caracterizată prin existenţa de pete purpurice localizate pe antebraţe şi gambe, în relaţie cu o degenerescenţă senilă tegumentară; evoluţie cronică şi recidivantă. Sin.: purpură senilă Bateman. 2) Sin.: molluscum contagiosum (v.). ■ B. BATTEN. [Frederick Eustace Batten, neurolog englez, Londra, 1865-1918.] B. cu transmitere autozomal dominantă, manifestată prin demenţă, paralizie şi afectare a substanţei albe prin depuneri de *lipofuscină. Sin.: lipofuscinoză neuronală juvenilă. ■ B. BATTEN-MAYOU. [Frederick Eustace Batten, neurolog englez, Londra, 1865-1918; Marmaduke Stephen Mayou, oftalmolog englez, Londra, 1876-1934.] Sin.: boală Spielmeyer-Vogt (v.). ■ B. BAYLE. [Antoine Laurent Jesse Bayle, psihiatru francez, (Paris, 1799-1858.] Sin.: paralizie generală progresivă (v.). ■ B. BAZY. [Pierre Jean Baptiste Bazy, chirurg francez la 5dâpitau?c & Paris, 1853-1934.] Varietate de *hidronefroză, consecinţă a unor dilataţii congenitale ale bazinetului şi ale calicelor. Apare din cauza hipoplaziei sau aplaziei musculaturii netede. Sin.: hidronefroză congenitală intermitentă. ■ B. BEAUVAIS. [Augustin-J- Landre Beauvais, medic francez, Paris, 1772-1840.] Denumire istorică pentru reumatismul poliarticular. Această entitate se identifică în prezent fie cu *reuma-tismul articular acut, fie cu *poliartrta reumatoidă. ■ B. BEAUVIEUX. Pseudoatrofie optică a sugarului antrenând cecitate aparentă, care dispare în câteva luni. Se pare că este determinată de întârzierea mielinizării fibrelor nervilor optici. ■ B. BECHTEREW. [Vladimir Michailovitch von Bechterew, neurolog rus, profesor la (Kazan, apoi la St. Petersburg, 1857-1927.] Afecţiune asemănătoare polispondilitei reumatismale; se manifestă prin cifoză posttraumatică la subiecţi cu predispoziţie ereditară. V. şi spondilartrită anchilozantă. ■ B. BEHQET. [Hulusi Behget, dermatolog turc, 1889-1946.] Afecţiune a adultului tânăr de sex masculin, uneori familială, caracterizată prin trei simptome cardinale: afte bucale recidi- vante, urmate de ulceraţii, afte genitale şi apariţia, mai tardivă, a unor leziuni oculare: *uveită cu *hipopion. In toate aceste localizări sunt prezente leziuni de vascularită şi perivascu-larită. B. evoluează în pusee recidivante, iar prognosticul poate fi grav, uveita antrenând cecitate. Etiologia este neelucidată, virală sau imunologică. Sin.: iridociclită recidivantă, sindrom Adamandiades, sindrom Behget. ■ B. BEHR. [Cari Behr, oftalmolog german, profesor la Jfamburg, 1874-1943.] 1) Formă de 'degenerescenţă maculară retiniană. Este o b. ereditară cu transmitere dominantă, caracterizată prin atrofie corioretiniană centrală cu alterări degenerative pigmentare şi leziuni retiniene periferice. Sin.: degenerescenţă eredo-maculară, degenerescenţă tapetoretiniană centrală. V. şi degenerescenţă eredomaculară, degenerescenţă tapetoretiniană. 2) V. sindrom Behr. ■ B. BENEDIKT. [Moritz Benedikt, neurolog austriac, Viena, 1835-1920.] Sin.: sindrom Benedikt (v.). ■ B. BENSON. [Athur Henry Benson, oftalmolog irlandez, (Dublin, 1852-1912.] Sin.: sinchizis scintilant (v. sinchizis, def. 2). ■ B. BERGER / maladie de Berger / Berger’s disease, mesangial IgA glomerulonephritis. [Jean Berger, nefrolog francez, sec. XX.] Varietate de 'nefropatie glomerulară cronică primitivă (25 % din cazurile de la adult), caracterizată prin depozite difuze intercapilare (mezangiale) de IgA şi C3. Depozitele sunt vizibile în microscopia optică prin imunofluorescenţă şi în microscopia electronică, fiind osmiofile. Semnul clinic caracteristic al b. B. este hematuria macroscopică recidivantă, care apare la orezile după o infecţie (otită, sinuzită, amigda-lită) sau după un efort fizic intens. Prin examenul sumarului de urină se confirmă hematuria şi o proteinurie uşoară (1-2 g/24 ore). Afecţiunea poate evolua spre hipertensiune arterială sau insuficienţă renală. Sin.: glomerulonefrită cu depozite mezangiale de IgA. ■ B. BERNHARDT. [Martin Bernhardt, neurolog german, Perlin, 1844-1915.] Sin.: meralgie parestezică (v.). ■ B. BESNIER-BOECK-SCHAUMANN. [Ernest Henri Besnier, dermatolog francez, Paris, 1831-1909; Cacsar Petcr Mbîler Boeck, dermatolog norvegian, Oslo, 1845-1917; Jorgen Nilsen Schaumann, dermatolog suedez, Stochholm, 1879-1953.] Sin.: sarcoidoză (v.). ■ B. BESNIER-KAPOSI-LIBMAN-SACKS. [Ernest Henri Besnier, dermatolog francez, Paris, 1831-1909; Moritz Kohn Kaposi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902; Emanuel Libman, medic american, 9{eiv (y'orhl 1872-1946; Benjamin Sacks, medic american, (h[ezv ybrlu 1896-1939.] Sin.: lupus eritematos diseminat (v.). ■ B. BESSEL-HAGEN. [Fritz Bessel-Hagen, chirurg german, (Berlin, 1856-1922.] Sin.: boală exostozantă (v.). ■ B. BEST. [F. Best, medic german, 1878-1920.] 'Eredodege-nerescenţă maculară cu transmitere autozomal dominantă, strict localizată, caracterizată în general printr-o leziune rotundă bine delimitată, de coloraţie roşie sau galben clar, cu aspect al maculei de „gălbenuş de ou pe farfurie". B. evoluează în trei stadii (de disc, de remaniere şi atrofie) şi reprezintă forma congenitală a 'bolii Stargardt. V. şi degenerescenţă eredomaculară, degenerescenţă tapetoretiniană. ■ B. BEURMANN-GOUGEROT. [Charles Lucien Beurmann, dermatolog francez, Paris, 1851-1923; Henri Eugene Gouge-rot, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-1955.] Sin.: sporotricoză (v.). ■ B. BIELSCHOWSKY-JANSKY. [Alfred Bielschowsky, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Leipzig, (Marburg şi Prestau (în prezent Wroclazv, Polonia), 1871-1940; Jan Jansky, medic şi serolog ceh, originar din Prag a, stabdit la Paltimore, 1873-1921.] 'Idioţie amaurotică familială, cu predominanţa 265 BOALA BIERMER BOALA BOUVERET simptomelor cerebeloase, care se manifestă în jurul vârstei de 4 ani. Evoluţia este letală în 3-4 ani. Reprezintă forma de tip juvenil precoce a *sfingolipidozei cerebrale. Sin.: sfingolipidoză de tip juvenil precoce. V. sfingolipidoză, idioţie amaurotică familială. ■ B. BIERMER. [Anton Biermer, medic german, profesor de medicină internă mai întâi Ca ‘Berna, apoi Ca Zurich, 1827-1892.] Maladie caracterizată prin absenţa secreţiei de *factor intrinsec gastric, care antrenează malabsorbţia ‘vitaminei B12. Determină anemie macrocitară cu megaloblastoză medulară, asociată cu neutrotrombopenie şi tulburări digestive şi nervoase discrete. Se consideră că la originea manifestărilor se află mecanisme autoimune. Administrarea intravenoasă de vitamină B12 este urmată de un răspuns sanguin specific (‘reticu-locitoză). Sin.: anemie Biermer, anemie pernicioasă, boală Addison-Biermer. ■ B. BIETT. [Laurent Theodore Biett, dermatolog francez, Paris, 1781-1840.] Formă de ‘lupus eritematos, cu evoluţie subacută şi recidivantă, cu afectare moderată a stării generale. Elementele au tendinţă la diseminare simetrică şi dispar în câteva săptămâni. Sin.: lupus eritematos discoid (sau subacut). ■ B. BILLROTH [Christian Albert Theodor Billroth, chirurg german, profesor Ca Zurich şi ‘Uiena, 1829-1894.] 1) ‘Meningo-cel consecutiv unei fracturi craniene. Sin.: cefalhidrocel traumatic. 2) V. sindrom Billroth. ■B. BILLROTH-WINIWARTER. [Christian Albert Theodor Billroth, chirurg german, profesor Ca Zurich şi Viena, 1829-1894; Felix von Winiwarter, chirurg austriac, Viena, 1852-1931.] Sin.: trombangeită obliterantâ (v.). ■ B. BINSWANGER. [Offo Binswanger, neurolog german, profesor Ca Jena, 1852-1929.] Formă de encefalopatie ateroscle-rotică subcorticală, b. cauzată de hipertensiunea arterială sau de arterioscleroza vaselor profunde perforante şi a capilarelor substanţei albe subcorticale. Se manifestă prin demenţă, asociată cu pierderea difuză de substanţă albă subcorticală şi dilatarea ventriculilor, precum şi printr-un mers caracteristic cu paşi mici şi bază de susţinere largă. Sin.: demenţă, encefalopatie sau sindrom Binswanger. ■ B. BITOT. [Pierre A. Bitot, medic francez, Bordeaux 1822-1888.] Manifestări oculare ale avitaminozei A, care constau în distrofie corneo-conjunctivală şi ‘hemeralopie prin deficit de ‘caroten la nivelul ‘bastonaşelor retiniene. B B. BJORUM. Afecţiune manifestată la ambele sexe, în primele săptămâni de viaţă, prin hepatomegalie considerabilă însoţită de oprirea creşterii staturoponderale. Histologic se constată încărcare grăsoasă hepatică, această perturbare nefiind determinată de o infecţie sau de o carenţă alimentară. Nu există nici semne de insuficienţă hepatică, însă prognosticul este rezervat, bolnavii decedând, în general, din cauza unui accident infecţios grav. Au fost raportate şi cazuri familiale. V. şi policorie. ■ B. BLACKFAN-DIAMOND. [Kenneth Daniel Blackfan, pediatru american, Boston, 1883-1948; Louis K. Diamond, pediatru american, Boston, 1902-1999.] ‘Eritroblastopenie congenitală care determină anemie cronică normocromă, normocitară şi aregenerativă. Măduva osoasă este bogată în normoblaste tinere, care nu ajung însă la maturare. Sin.: sindrom Blackfan-Diamond. ■ B. BLOODGOOD. [Joseph Colt Bloodgood, chirurg american, 1867-1935.] Sin.: boală chistică a mamelei (v.). ■ B. BLOUNT. [Walter Putnam Blount, ortoped american, 1900-1992] Formă de *genu varum caracterizată prin angula-ţia părţii proximale şi interne a diafizei tibiale, cu proeminenţa în formă de „cioc“ a condilului intern. Sin.: tibia vara. ■ B. BLUMENTHAL. [Ferdinand Blumenthal, medic german, profesor de medicină internă Ca BerCin, n. 1870.] Maladie asemănătoare clinic cu o ‘leucemie mieloidă, de care se deosebeşte prin proliferarea primitivă importantă a sisternuiui eri-tropoietic, în plus faţă de cea a ţesutului mieloid, la care se asociază hiperleucocitoză. Este considerată o varietate de ‘poliglobulie. ■ B. BOGDAN-BUDAY. [Aladâr Bogdan, medic maghiar contemporan; Kâlmăn Buday, chirurg maghiar, Budapesta, 1863-1937.] Afecţiune determinată de *Corynebacterium pyrogenes anaerobium, caracterizată prin febră şi abcese cu localizări multiple (ficat, plămâni, splină, muşchi). ■ B. BONDUELLE. Afecţiune caracterizată prin asocierea semnelor de ‘scleroză laterală amiotrofică şi de *b. Parkinson, la care se adaugă leziuni corticale (straturile II şi III ale *izo-cortexului) cu ‘glioză şi neurospongioză (v. neurospongiom). ■ B. BONIELAND. Sin.: boală mitrală (v.). ■ B. DIN BORNA. [Borna, oraş în ‘LstuC germaniei] B. care se transmite de la cal, determinată de un virus şi constând într-o ‘encefalomielită acută; este transmisă rar la om. ■ B. DIN BORNHOLM. [Bornholm, insuCă daneză în Marea BaCtică] B. epidemică determinată de virusul *Coxsackie B. Debutul este brusc, prin afectare musculară (induraţie, noduli), iar ulterior dureri la baza toracelui, accentuate de mişcările respiratorii, simulând o afecţiune pulmonară. Se asociază cu febră, cefalee, uneori pleuropericardită uscată, otită medie, encefalită. Evoluţie benignă. Sin.: boală Daae-Finsen, boală Sylvest, gripă Dabney (sau gripa „diavolului"), mialgie epidemică, pleurodinie epidemică. ■ B. BOSVIEL. [/. Bosviel, medic francez, sec. XIX-XX.] He-matom al luetei cu apariţie bruscă, de etiologie incertă. Se invocă factori mecanici, infecţioşi, hormonali, vasomotori. Se vindecă spontan, dar pot să apară recidive în 20% din cazuri. Sin.: apoplexia luetei. ■ B. BOUCHARD. [Charles Jacques Bouchard, medic francez, profesor de patoCogie generaCâ Ca Paris, 1837-1915.] Dilataţie a stomacului prin ineficienţa musculaturii gastrice. V. şi dilataţie acută de stomac. ■ B. BOUCHET. [Henri Bouchet, medic francez, n. 1873.] Sin.: boală Bouchet-Gsell (v.). ■ B. BOUCHET-GSELL / maladie de Bouchet-Gsell / Swine-herd’s disease. [Henri Bouchet, medic francez, n. 1873; Otto Gsell, medic şi BacterioCog eCveţian, Saint-ŞaCC, 1902-1990.] Pseudotifomeningită asociată cu exantem papulos recidivant, cu evoluţie benignă, cauzată de Leptospira pomona (sau L. hyos), transmisă la om de porci. Simptomatologia este asemănătoare cu cea a ‘febrei tifoide. Sin.: boală Bouchet, lepto-spiroza crescătorilor de porci. ■ B. BOUILLAUD-SOKOLSKY. [Jean Baptiste Bouillaud, medic francez, profesor de cdnică medicaCâ Ca Paris, 1796-1881; Grigorii Ivanovici Sokolsky, medic rus, profesor de cCinică medicaCă Ca %azan, apoi Ca Moscova, 1807-1886.] Sin.: reumatism articular acut (v.). ■ B. BOURNEVILLE. [Deşire Magîoire Bourneville, neurolog francez, Paris, 1840-1909.] Sin.: scleroză tuberoasă (Bourneville) (v.). ■ B. BOUVERET. [Leon Bouveret, medic francez, Lyon, 1850-1929.] 1) Formă benignă de tahicardie paroxistică supraven-triculară care constă în accese paroxistice de tahicardie regulată, cu frecvenţa între 180 şi 220 pulsaţii pe minut, produse prin mecanism de ‘reintrare, însoţite de semne funcţionale diverse (palpitaţii, dureri de tip anginos). Pe traseul electrocardiografie lipsesc undele P. Tahicardia poate dura câteva ore, apare şi dispare brusc (spontan sau după compresiunea sinusului carotidian, tratament medicamentos sau electric) fără nici o manifestare anterioară. Sin.: boală Bouveret-Hoffmann, tahi- 266 boala bouveret-hoffmann BOALA CANAVAN cardie paroxistică supraventriculară esenţială. 2) V. sindrom Bouveret. ■ B. BOUVERET-HOFFMANN. [Leon Bouveret, medic francez, Luon, 1850-1929; Johann Hoffmann, neurolog german, (HeidelSerg, 1857-1919.] Sin.: boală Bouveret (v. def. 1). ■ B. BOWEN. [John Templeton Bowen, dermatolog american, iBoston, 1857-1941.] 1) Dermatoză care debutează la adult cu câteva pete lenticulare puţin scuamoase sau prin discuri *nu-mulare a căror confluenţă formează placarde policiclice care persistă nedefinit. Netratate, leziunile suferă o degenerescenţă malignă lentă. Anatomopatologic se descrie o *diskeratoză a celulelor malpighiene. Sin.: dermatoză precanceroasă Bowen, diskeratoză lenticulară în disc. 2) *Diskeratoză conjunctivală localizată la nivelul limbului sub forma unor tumorete gelatinoase de culoare roză sau alb-cenuşie. Poate degenera malign. în *epiteliom spinocelular. Localizarea poate fi şi la nivelul mucoaselor. Sin.: eritroplazie. ■ B. BOZZOLO. [Camillo Bozzolo, medic italian, 1845-1920.] Sin.: mielom multiplu (v.). ■ B. BRAILSFORD. [James Frederik Brailsford, radiolog englez, (Birmingham, 1888-1961.] Sin.: boală Morquio (v. def. 2). ■ B. BRILL. [Nathan Edwin Brill, medic american, Vfezu york^ 1860-1925.] Sin.: boală Brill-Zinsser (v.). ■ B. BRILL-SYMMERS / maladie de Brill-Symmers / follicu-Iar lymphocytoma, Brill-Symmers syndrome. [Nathan Edwin Brill, medic american, Ofezv forf^ 1860-1925; Douglas Symmers, patolog american, (h[ezu ybrfa 1879-1952.] Denumire desuetă pentru un *limfom caracterizat anatomopatologic prin foliculi ganglionari mari, fiind integrat actual în cadrul *limfoa-melor non-hodgkiniene cu structură nodulară. Clinic se evidenţiază o hipertrofie generalizată a ganglionilor limfatici însoţită uneori de splenomegalie. Sin.: limfom gigantofolicular, sindrom Brill-Symmers. - B. BRILL-ZINSSER / maladie de Brill-Zinsser / Brill’s di-sease, mild recrudescent typhus fever. [Nathan Edwin Brill, medic american, (h[ezu ybrlQ 1860-1925; Ferdinand Zinsser, dermatolog german, n. la (A[ezo Jlorl^ profesor la %pln, 1865-1952.] *Tifos exantematic sporadic benign, denumit şi „resurgent", de origine endogenă, apărut la subiecţi care nu găzduiesc nici un parazit (această caracteristică este suficientă pentru a diferenţia b. B.-Z. de tifosul recidivant). Sin.: boală Brill, tifos resurgent. ■ B. BRINTON. [William Brinton, medic englez, Londra, 1823-1867.] Sin.: linită plastică (v. linită). ■ B. BROCA. [Paul Broca, antropolog şi cftirurg francez, profesor la (Paris, 1824-1880.] Sin.: afazie Broca (v.). ■ B. BRODIE. [Sir Benjamin Collins Brodie, cfiirurg englez, Londra, 1783-1862.] 1) Tip de osteită cronică care antrenează formarea unei cavităţi în interiorul osului (metafiza unui os lung sau scurt). Cavitatea conţine puroi şi sechestre osoase. Radiologie se observă o zonă hipertransparentă intraosoasă, limitată de osteoscleroză. Sin.: acces Brodie. 2) Tumoră mamară voluminoasă, boselată, cu zone ferme şi fluctuente alternante, fără adenopatie axilară satelită. Iniţial considerată un cistosarcom, s-a demonstrat a fi de fapt un adenofibrom intracanalicular în care componenta conjunctivă este predominantă. Evoluţia tumorii este variabilă, uneori benignă, alteori malignă primitiv sau prin producerea de metastaze de tip sar-comatos. Frecvent, tumora este denumită filodă, deoarece pe secţiune prezintă un aspect lobulat striat, cu ramificaţii fine, asemenea frunzei unui arbore. Sin.: tumoră Brodie. 3) Sindrom de natură isterică, pacientul simulând o afecţiune articulară dureroasă (coxalgie isterică). ■ B. BRUTON. [Ogden Carr Bruton, pediatru american, 1908-2003.] Formă de *agamaglobulinemie congenitală, transmisă recesiv gonozomal. Se manifestă clinic prin infecţii bacteriene respiratorii şi intestinaie reciaivanie, adesea foarte grave. Sirn-ptomele sunt similare cu cele din *poliartrita reumatoidă. Anatomopatologic se constată absenţa, în măduva spinării, a liniei plasmocitare. ■ B. BUDD-CHIARI. [George Budd, medic englez, Londra, 1808-1882; Hcms Chiori, patolog austriac, 1851-1916.] Sin.: sindrom Budd-Chiari (v.). ■ B. BUERGER. [Leo Buerger, chirurg şi patolog american, (h[ezu forhi 1879-1943.] Sin.: trombangeită obliterantă (v.). ■ B. BUREAU-BARRIERE. [Yves Bureau, Henri Barriere, medici francezi contemporani] Formă de *acropatie ulceromu-tilantă, cu localizare la nivelul membrelor inferioare. Este favorizată de traumatisme repetate. ■ B. BURGER-GRUTZ. [Max Burger, medic german, profesor de medicină internă la (Bonn, apoi la Leipzig, 1885-1966; Otto Grtitz, dermatolog şi venerolog german, profesor la (Kiel, 1886-1963.] Sin.: hiperlipemie esenţială (v.). ■ B. BURKITT. [Dennis Burkitt, medic scoţian, 1911-1993, specialist în Soli tropicale]. Sin.: tumoră Burkitt (v.). ■B. BUSCHKE. [Abraham Buschke, dermatolog german, profesor la (Berlin, 1868-1943.] 1) Sin.: sindrom Launois-Bensaude (v.). 2) Sin.: criptococoză (v.). ■ B. BYLER. [.Byler, numele de familie al copiilor la care Soala a fost observată pentru prima oară] Afecţiune familială ereditară, care constă în *colestază intrahepatică progresivă. Se manifestă prin *steatoree, hepatosplenomegalie, pusee icterice recidivante şi întârziere în dezvoltarea psihosomatică, cu *na-nism consecutiv. ■ B. CACCHI-RICCI. [Boberto Cacchi, urolog italian, (Padova, sec. XX; Vincenzo Bicci, radiolog italian contemporan, Padova] Sin.: rinichi în „burete" (v.). ■ B. CAFFEY. [John Caffey, pediatru american, 1895-1966.] Afecţiune care apare înainte de vârsta de 6 luni, caracterizată prin formarea unor tumefacţii dureroase la nivelul membrelor şi a maxilarului inferior, localizate pe os şi asociate cu hiperfosfatemie şi semne de infecţie generală. Evoluţie benignă cu durata de câteva luni. Sin.: hiperostoză corticală infantilă, sindrom Caffey-Silverman. V. şi hiperostoză. ■ B. CALVE. [Jacques Calve, ortoped francez, Paris, 1875-1954.] Necroză aseptică spontană, uneori consecutivă unui traumatism uşor al unui corp vertebral (regiunea dorsolom-bară), cu dureri care iradiază în abdomen şi constituirea unei cifoze. Sin.: osteocondrită vertebrală infantilă, vertebra plana. ■ B. CALVE-LEGG-PERTHES. [Jacques Calve, ortoped francez, Paris, 1875-1954; Arthur Thornton Legg, chirurg ortoped, Boston, 1874-1939; Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor la Leipzig, apoi la LuSSingen, 1869-1927.] *Osteo-condroză a nucleului de osificare a capului femural care se aplatizează, se condensează şi capătă un aspect radiologie fragmentat. în evoluţie se poate vindeca fără sechele, dar, frecvent determină o malformaţie de şold, *coxa plana. Sin.: boală Legg-Perthes, osteocondrită a şoldului. ■ B. CAMURATI-ENGELMANN. [Mario Camurati, medic italian contemporan; Guido Engelmann, chirurg ortoped austriac, Viena, n. 1876.] Sin.: boală Engelmann (v.). ■ B. CANAVAN. [Myrtelle M. Canavan, medic neuropatolog american, 1879-1953.] B. a copilului mic; constă în degene-rescenţa spongioasă şi vacuolară a substanţei albe a SNC. Clinic b. se manifestă prin megalocefalie, mişcări *coreoate-tozice, convulsii, cecitate prin atrofia nervului optic. Moartea survine înainte de 2 ani de evoluţie a maladiei. Transmiterea 267 BOALA CAPDEPONT BOALA COGAN este recesivă, biologic existând un deficit al enzimei asparto-acilază. Sin.: scleroză cerebrală spongioasă. a B. CAPDEPONT. [Bernard Capdepont, stomatolog francez, 1867-1918.] Malformaţia *dentinei, de origine necunoscută, transmisă autozomal dominant. B. afectează atât dantura temporară, cât şi pe cea permanentă. Se caracterizează prin abra-ziunea rapidă a coroanei dentare, hipoplazia rădăcinilor dentare şi obliterarea progresivă a camerei pulpare. Dinţii au aspect opalescent, maroniu sau albăstrui şi nu sunt afectaţi de carii. Sin.: dentină opalescentă ereditară, dentinogenesis imperfecta. ■ B. CARDARELLI. [Antonio Cardarelli, medic italian, profesor de clinică medicală la Ofeapole, 1831-1926.] Sin.: boală Riga (v.). ■ B. CARDUCCI. [Agostino Carducci, clinician italian, n. 1873.] Sin.: boală Conor-Bruch (v.). ■ B. CAROLI-SCHIFF. [Jacques Caroli, gastroenterolog francez, n. 1902; Moritz J. Schiff, fiziolog şi anatomist german, n. la Qeneva, profesor de anatomie comparată la ‘Berna, apoi profesor de fiziologie la Qeneva, 1823-1896.] B. caracterizată prin supraîncărcare hepatică în colesterol, responsabilă de hepato-megalie. ■ B. CARRION. [Carrion, student peruvian în medicină, 1859-1885, care, pentru a demonstra unitatea formelor de Bar-toneloză, şi-a inoculat o suspensie provenită de la un caz de formă cronică a Bolii — verruga — decedând prin forma acută, septicemică a Bolii, denumită şi feBră de Oroya.] Denumire utilizată pentru desemnarea concomitentă a formelor acute şi cronice de bartoneloză (v.). ■ B. CASTELLANI. [Sir Aldo Castellani, Bacteriolog şi specialist în Boli tropicale, de origine italiană, profesor la Londra, 1878-1971.] Sin.: spirochetoză bronhopulmonară (v.). ■ B. CASTLEMAN. [Benjamin Castleman, patolog american, 1906-1982.] Maladie a ţesutului limfatic produsă printr-o infecţie cu un Gamma-herpesvirus, Herpesvirus uman 8, izolat în 1994. Histologic se caracterizează prin proliferare lim-focitară asociată leziunilor de hiperplazie angiofoliculară şi se manifestă clinic prin febră, adenopatii, splenomegalie. Este frecvent asociată cu *sarcomul Kaposi, îndeosebi la subiecţii infectaţi cu *HIV. ■ B. CATTO. Sin.: schistosomiază arteriovenoasă cu Schisto-soma japonicum (v. schistosomiază, def. 1). ■ B. CAZENAVE. [Pierre Louis Alphee Cazenave, dermatolog francez, (Paris, 1795-1877.] 1) Sin.: pemfigus foliaceu (v.). 2) Lupus eritematos cronic (v.). ■ B. CEELEN. [Wilhelm Ceelen, anatomopatolog german, profesor la Qreifszvald, apoi la Bonn, 1883-1964.] B. c’are afectează îndeosebi tinerii şi este caracterizată prin asocierea tulburărilor respiratorii, acute şi cronice (dispnee, hemoptizie), cu o anemie hipocromă severă. Evoluţia este letală, prin insuficienţă respiratorie şi cardiacă. Anatomopatologi există depuneri de *hemosiderină la nivelul alveolelor şi capilarelor pulmonare, însoţite de fibroză interstiţială difuză. Sin.: hemosideroză pulmonară idiopatică (def. 1). ■ B. CHAGAS. [Carlos Chagas, medic Brazdian, 1879-1934.] Formă de *tripanosomiază cu evoluţie acută la copii şi cronică la adulţi. Agentul infectant este Trypanosoma cruzi. Forma acută se caracterizează printr-un nodul eritematos la locul de inoculare şi limfadenopatie regională, ulterior *mixedem şi deficit cardiac şi neurologic. în forma cronică (după o perioadă de latenţă de ani de zile), cele mai importante manifestări sunt cardiace (miocardită), dar pot coexista şi disfuncţii gastroin-testinale (*megacolon), neurologice etc. Sin.: tripanosomiază americană. ■ B. CHANDLER. [Fremont A. Chandler, medic american, sec. XX.] *Necroza aseptică, în general bilaieraiă, a capului femurului, observată la adult. ■ B. CHARCOT. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la (Paris, 1825-1893.] 1) Sin.: scleroză laterală amiotrofică (v.). 2) V. sindrom Charcot. ■ B. CHARCOT-MARIE-TOOTH. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la (Paris, 1825-1893; Pierre Mărie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940; Howard Henry Tooth, neurolog englez, CaniBridge, (Durharn, 1856-1925.] Neuro-patie periferică ereditară senzitivo-motorie transmisă dominant autozomal. Debutează la adolescent. Evoluţia este lentă, cu amiotrofie distală, impotenţă funcţională moderată şi abolirea reflexelor osteotendinoase în teritoriul afectat. ■ B. CHARMOT. [G. Charmot, medic francez contemporan, Marsilia] Formă de *macroglobulinemie; diferă de *macroglo-bulinemia Waldenstrom printr-o evoluţie mai puţin gravă. ■ B. CHARRIN-VON WINCKEL. [Alhert Charrin, medic Bacteriolog şi igienist francez, profesor de patologie generală la Paris, 1857-1907; Franz Cari Ludwig Wilhelm von WinckeI, ginecolog german, profesor la (Rgstoci^ apoi la Munchen, 1837-1911.] Sin.: icter infecţios al nou-născutului (v.). ■ B. CHESTER-ERDHEIM. [WHliam Chester, anatomopatolog american; Jakob Erdheim, anatomopatolog german, 1874-1937.] B. a adultului caracterizată prin leziuni osoase bilaterale, aproape simetrice, *xantoame cutanate, un *xantogranu-lom retroperitoneal şi uneori xantoame viscerale. Lipidemia este normală. ■ B. CHICAGO. [Chicago, oraş în S3ll.Pl] Sin.: boală Gilchrist (v.). •B. CHRIST-SIEMENS-TOURAINE. [Josef Christ, medic şi stomatolog german, Berlin, 1889-1928; Hermann Werner Siemens, dermatolog gerpian, profesor la Miincfien şi Leyda, 1891-1969; Albert Touraine, dermatolog francez, Paris, 1883-1961.] Sin.: sindrom Christ-Siemens (v.). ■ B. CHRISTMAS. [Christmas, numele Bolnazndui la care s-a oBservat pentru prima oară lipsa factorului sanguin IX.j Afecţiune caracterizată prin disfuncţii ale hemostazei, asemănătoare hemofiliei A, dar cauzată de un deficit ereditar în factor IX. Sin.: hemofilie B. ■ B. CHURILOV. *Febră hemoragică epidemică asociată cu sindrom renal, determinată de un virus ce aparţine familiei Bunyaviridae, ‘virusul Hantaan. Sin.: febră de Coreea. ■ B. CIVATTE. [Achille Civatte, dermatolog francez, 1877-1956.] ‘Poikilodermie reticulată pigmentară a feţei şi gâtului survenind îndeosebi în momentul menopauzei. ■ B. COATS. [George Coats, oftalmolog englez, Londra, 1876-1915.] Retinopatie exsudativă progresivă cronică, care poate apărea la o vârstă tânără, la sexul masculin. ■ B. COCKAYNE. [Edward Alfred Cockayne, medic englez, Londra, 1880-1956.] Sin.: sindrom Cockayne (v.). ■ B. CODOUNIS. [Anton Codounis, medic grec, PLtena, n. 1898.] Afecţiune congenitală manifestată clinic prin ‘cianoză fără tulburări cardiace, fără ‘hipocratism digital, de obicei bine tolerată, fiind în relaţie cu o ‘methemoglobinemie. Există o poliglo-bulie moderată. La sugari şi copii se pot observa: microce-falie, tulburări psihomotorii şi debilitate. Afecţiunea este consecinţa unui defect al sistemului enzimatic reductor al *hemo-globinei (NADH-dehidrogenază), care induce o transformare a hemoglobinei în ‘methemoglobină, în care fierul feric este incapabil să fixeze reversibil oxigenul. Transmitere de tip autozomal recesiv. Sin.: cianoză methemoglobinică, methemoglobi-nemie congenitală ereditară. ■ B. COGAN. [David Glendenning Cogan, oftalmolog american, Boston, 1908-1993] Sin.: sindrom Cogan (v. def. 1). 268 boala colles BOALA DEJERINE-SOTTAS .B. COLLES. Septicemie stafilococică, caracterizată prin apariţia unei erupţii diseminate de pustule cutanate superficiale ■ B. CONOR-BRUCH. [Conor, Bacteriolog, 1870-1914; A. Bruch.] Sin.: febra butonoasă (v.). ■ B. CONRADI-HUNERMANN. [Erich Conradi, pediatru german, Xpln, sec. XX; Cari Hunermann, medic german contemporan.] Sin.: condrodisplazie punctată (v.). ■ B. COOLEY. [Thomas Benton Cooley, pediatru american, 1871-1945.] Formă majoră de ‘talasemie observată doar la copiii homozigoţi (ambii părinţi fiind atinşi de o formă minoră). Se caracterizează, clinic, prin splenomegalie, afectare osoasă, anemie hemolitică şi eritroblastică, hipocromă, cu forme anormale de eritrocite. Evoluţie letală. Sin.: anemie Cooley, boală mediteraneană. ■ B. COOPER. [Sir Astley Paston Cooper, cfiirurg şi anatomist englez, Londra, 1768-1841.] Maladie chistică mamară cronică. ■ B. CORI. [Cari Ferdinand Cori, Biochimist n. ta (Praga, 1896-1984 şi Gerty Theresa Cori (sofia sa), Biocfiimist din Viena, 1896-1957, staBdiţi în S-U.Pl., (aureaţi ai premiutui (hlgBel pentru Piziologie/Jdedicină în 1947.] Sin.: glicogenoză tip III (v. glicogenoză, def. 3). ■ B. CORNELIA DE LANGE. [Cornelia de Lange, pediatru olandez, 1871-1950.] Sin.: boală de Lange (v. def. 1). ■ B. CORRIGAN. [Sir Dominic John Corrigan, medic scoţian, (DuBlin, 1802-1880.] insuficienţă aortică dobândită, sechelă a unei endocardite reumatismale. ■ B. CORVISART. [Jean Nicolas Corvisart des Marets, Baron, profesor de clinică medicală la Paris şi medicul lui (htapoleon I, 1755-1821.] Sin.: sindrom Caillaud (v.). ■ B. COWDEN. [Cowden, numele familiei la care s-a oBservat Boala] Sin.: sindrom Cowden (v.). ■ B. CREUTZFELDT-JAKOB. [Hans Gerhard Creutzfeldt, neurolog şi psihiatru german, profesor la (Berlin, 1885-1964; Alfons Jakob, neurolog german, profesor ta OdamBurg, 1884-1931.] Formă rară de ‘encefalopatie spongiformă subacută transmisibilă, caracterizată prin demenţă progresivă şi afectarea musculaturii cu scăderea tonusului, tremor, *atetoză şi *disartrie spastică. B. este provocată de ‘prioni şi are, de obicei, o evoluţie letală. Sin.: sindrom Creutzfeldt-Jakob. V. şi encefalopatii spongiforme subacute transmisibile. ■ B. CROCQ-CASSIRER. [Jean Crocq, medic Belgian, (Bruxelles, 1868-1925; Richard Cassirier, neurolog german, (Berlin, 1868-1925.] ‘Cianoză permanentă a mâinilor, gambelor şi, uneori, a urechilor, nasului, pomeţilor şi feţei posterioare a braţelor. Apare mai frecvent la sexul feminin, în adolescenţă, în relaţie cu disfuncţii endocrinologice şi ale sistemului nervos simpatic şi se accentuează la frig şi umiditate. Sin.: acrocianoză. ■ B. CROHN. [Burril Bernard Crohn, medic american, (h[ezv ybrlQ 1884-1983.] B. cu etiologie necunoscută, caracterizată anatomopatologic prin granulomatoza epitelială gigantocelulară nespecifică, localizată îndeosebi la nivelul ileonului terminal, dar putând afecta întregul tract gastrointestinal, de la cavitatea bucală la anus. Leziunile au caracter segmentar, tendinţă la recidivă şi la extensie spre segmentele digestive adiacente. Evoluţia b. este imprevizibilă, către sclerolipomatoză progresivă, care antrenează stenoze intestinale, ce determină uneori un sindrom obstructiv. Totodată, se pot forma abcese şi fistule, iar recurenţa după tratament este frecventă. Sin.: ileită regională, ileită terminală. ■ B. CROUZON. [Louis Edouard Octave Crouzon, neurolog francez, Paris, 1874-1938.] ‘Disostoză craniofacială cu *acro-cefalie, prin închiderea prematură a suturilor, hipoplazie a maxilarului superior şi ‘prognatism, nas în „cioc de papagal", cataractă, exoftalmie şi ‘strabism divergent. Transmiterea este autozomal dominantă. Sin.: disostoză craniofacială ereditară, sindrom Crouzon. ■ B. CRUCHET. [Jean Rene Cruchet, medic francez, (Bordeaux 1875-1959.] Sin.: encefalită letargică von Economo (v.). ■B. CRUVEILHIER-BAUMGARTEN. [Jean Cruveilhier, medic, anatomist şi anatomopatolog francez, profesor de chirurgie la (Montpellier, apoi profesor de anatomie şi de anatomie patologică la Paris, 1791-1874; Paul Clemens von Baumgarten, anatomopatolog german, LuBingen, 1848-1928.] Anomalie congenitală a venei ombilicale, care rămâne deschisă, cu hipopla-zia sistemului port; clinic, dilatare a venelor subcutanate abdominale („cap de meduză"), cu fremisment (suflu) venos local, splenomegalie şi ciroză hepatică consecutivă. Sin.: sindrom Cruveilhier-Baumgarten. ■ B. CUSHING. [Harvey Williams Cushing, neurochirurg american, Philadelphia, 1869-1939.] Adenom corticotrop hipofizar, determinând hipersecreţie de *ACTH, posibil asociată cu cea MSH (‘hormon melanotrop) şi de ‘betalipotropină; secundar poate determina hiperplazia bilaterală a corticosuprarenalelor, deci exces de glucocorticoizi. Frecvent, hiperplazia se transformă în microadenomatoză a zonei fasciculate, în care caz secreţia sa devine parţial sau total autonomă, independentă de ACTH. V. şi sindrom Cushing. ■ B. DA COSTA. [Jacob Mendez Da Costa, medic american, 1833-1900.] Sin.: sindrom Da Costa (v.). ■ B. DAAE-FINSEN. [Anders Daae, medic norvegian, 1838-1910; Jon Constant Finsen, medic islandez, 1820-1885.] Sin.: boală din Bomholm (v.). ■ B. DARIER. [Jean Darier, dermatolog francez, Paris, 1856-1938.] Afecţiune cutanată cu transmitere autozomal dominantă, aparţinând grupei de dermatoze acantolitice. Se caracterizează printr-o anomalie de ‘keratinizare, care se prezintă sub forma unei dermatoze papulo-crustoase pigmentate (piele cu aspect murdar şi miros fetid) cu localizare preferenţială în zonele seboreice (faţa, pielea capului, regiunile presternală şi interscapulară), asociată cu hiperkeratoză palmoplantară şi la nivelul unghiilor. Evoluează cu pusee eruptive favorizate de expunerea la soare. Sin.: boală Basel, diskeratoză foliculară. ■ B. DARIER-FERRAND. [Jean Darier, dermatolog francez, Paris, 1856-1938; Marcel Ferrand, dermatolog francez, 1878-1940] ‘Fibrosarcom cutanat recidivant. Clinic prezintă aspect de formaţiune boselată, dură şi indoloră, localizată pe faţa anterioară a toracelui sau proximal la nivelul membrelor, cu extensie locoregională, metastazarea fiind rară. ■ B. DARLING. [Samuel Taylor Darling, medic american care a studiat paludismul, 1872-1925.] Sin.: histoplasmoză (v.). ■ B. DE LANGE. [Cornelia de Lange, pediatru olandez, 1871-1950.] 1) Formă de hipertrofie musculară generalizată congenitală asociată cu tulburări extrapiramidale şi deficit psihic, cu leziuni malformative. B. apare la sugari. Sin.: boală Lange Cornelia, boală Cornelia de Lange. 2) Sin.: sindrom Cornelia de Lange (v.). ■ B. DEBRE-MOLLARET. [Anselme Robert Debre, pediatru francez, profesor la Paris, 1882-1978; Pierre Mollaret, pediatru francez, profesor la Paris, 1898-1987.] Sin.: limforeti-culoză benignă de inoculare (v.). ■ B. DEGOS. [Robert Gaston Degos, dermatolog şi venerolog francez, profesor la Paris, 1904-1987.] Sin.: sindrom Degos (v.). # ■ B. DEJERINE-SOTTAS. [Jules Joseph Dejerine, neurolog francez, profesor la Paris, 1849-1917; Jules Sottas, neurolog francez, Paris, 1866-1943.] Sin.: nevrită interstiţială hipertrofică progresivă (v. nevrită, def. 3). 269 BOALA DELEAGE BOALA EBSTEIN ■ B. DELEAGE. [Francisque Deleage, medic francez, (Paris, n. 1862.} Sin.: boală Steinert (v.). ■ B. DE QUERVAIN. [Fritz de Quervain, chirurg elveţian, profesor la ‘Berna şi la (Basel, 1868-1940.] 1) Afecţiune aproape exclusiv feminină, caracterizată prin stenoza tecilor tendoanelor muşchilor lung abductor şi scurt extensor al policelui, în punctul în care cele două tendoane traversează apofiza stiloidă radială. Se manifestă prin durere la nivelul feţei externe a pumnului, exacerbată de mişcările de extensie şi abducţie ale policelui. Sin.: tenosinovită cronică stenozantă a policelui de Quervain. 2) B. de origine probabil virală, caracterizată clinic prin existenţa unei guşe sensibile la palpare, într-un context febril. Tabloul biologic implică creşterea VSH-ului, absenţa *iodo-captării, niveluri sanguine crescute de hormoni tiroidieni. Evoluţia este frecvent fără sechele, de obicei după o perioadă pasageră de hipotiroidie. Anatomopatologic se caracterizează prin prezenţa unui infiltrat cu celule rotunde gigante (de obicei limfocite), tirocite distruse, iar ulterior, regenerare celulară. Sin.: tiroidită cu celule gigante, tiroidită subacută (granuloma-toasă) de Quervain. ■ B. DERCUM. [Francis Xavier Dercum, neurolog american, (Philadelphia, 1856-1931.] Sin.: adiposis dolorosa (v.). ■ B. DERRICK-BURNET. [Edward Holbrook Derrick, medic australian, n. 1899; Sir Frănk MacFarlane Burnet, virolog şi serolog, (Melboume, 1899-1985; premiul (Hobel pentru fi-ziologie/medicina în 1960.] Infecţie acută, determinată de Coxiella burnetii, microorganism foarte apropiat de genul *Rickettsia, de care se deosebeşte prin rezistenţa excepţională în mediul exterior. Se manifestă prin semne generale (febră neregulată, cefalee retroorbitară, transpiraţii profuze), splenomegalie, bronho-pneumonie cu localizări multiple, leziuni hepatice. Sin.: febră Q, febră balcanică. ■ B. DERRY. [David Derry, medic canadian contemporan.] Tip de ‘gangliozidoză cu transmitere autozomal recesivă, care apare până la vârsta de 3 ani. Se manifestă prin pierderea coordonării mişcărilor şi tulburări de vorbire, strabism; tulburările vizuale şi auditive apar ulterior. Se însoţeşte de o deteriorare mentală foarte rapidă. Evoluţia este lentă, iar decesul survine după 3-10 ani de la debut, consecutiv degenerescenţei spino-cerebeloase. Sin.: gangliozidoză GM^ tip 2. V. şi gangliozidoză. ■ B. DEVIC. [Eugene Devie, medic francez, 1858-1930.] 1) B. (din grupul ‘leuconevraxitelor), de etiologie microbiană sau virală, în care se asociază mielită difuză de tip paraplegic sau tetraplegic cu nevrită optică retrobulbară, bilaterală, cu ‘amblio-pie marcată, ‘diplopie, paralizii oculomotorii. Clinic se traduce prin paraplegie asociată cu cecitate. Uneori evoluează spre exitus, mai frecvent se constată însă o regresie lentă. O serie de autori o consideră drept o formă acută a ‘sclerozei în plăci. Sin.: neuromielită optică acută, oftalmoneuromielită. 2) V. sindrom Devie. m ■ B. DEUTSCHLĂNDER. [Karl Ernst Wilhelm Deutschlănder, chirurg german, (Kamburg, 1872-1942.} Sin.: fractură de oboseală (v. fractură, def. 9). ■ B. Dl GUGLIELMO. [Giovanni Di Guglielmo, hematolog italian, 1886-1961.] Sin.: eritromieloză acută (v.). ■ B. DRESBACH. [Melvin Dresbach, medic american, (Philadelphia, 1874-1946.] Sin.: drepanocitoză (v.). ■ B. DUBIN-JOHNSON. [Isadore Nathan Dubin, patolog american, ‘Washington, 1913-1980; Frank B. Johnson, patolog american, n. 1919.] Sin.: sindrom Dubin-Johnson (v.). ■ B. DUBREUIHL. [William Auguste Dubreuihl, dermatolog francez, (Bordeaux 1857-1935.] Melanom (in situ) la vârstnic, cu prognostic mai bun decât ‘melanomul malign. Aspect de pete „cafe au lait1 cu contur geografic, localizate îndeosebi la nivelul feţei. Sin.: melanoză circumscrisă precanceroasă Dubreuihl. ■ B. DUCHENNE. [Guillaume Benjamin Armând Duchenne (de Boulogne), neurolog francez, Paris, 1806-1875.] 1) Sin.: paralizie bulbară progresivă (v.). 2) Sin.: miopatie pseudo-hipertrofică Duchenne (v.). ■ B. DUHRING-BROCQ. [Louis Adolphus Duhring, dermatolog american, profesor la Philadelphia, 1845-1913; Louis Anne Jean Brocq, dermatolog francez, Paris, 1856-1928.] Afecţiune caracterizată prin leziuni polimorfe, eritematopapulo-buloase, dureroase sau pruriginoase, care ocupă o mare parte din tegumente şi evoluează prin pusee recidivante, cu menţinerea unei stări generale bune. Sin.: dermatită herpetiformă. ■ B. DUKES-FILATOV. [Clement Dukes, dermatolog englez, 1845-1925; Nil Feodorovici Filatov, pediatru rus, (Moscova, 1887-1956.] Sin.: boală Filatov (v.). ■ B. DUPLAY. [Simon Emmanuel Duplay, chirurg francez, Paris, 1836-1924.] Periartrită scapulohumerală la care se asociază calcificarea bursei seroase subacromiale. Sin.: bursită subacromială. ■ B. DUPRE. [Ernest Dupre, medic francez, profesor de psihiatrie la Paris, 1862-1921.] Sin.: meningism (v.). ■ B. DUPUYTREN. [Guillaume Dupuytren, baron, chirurg şi anatomopatolog francez, profesor la Paris, 1778-1835.] Sin.: contractură Dupuytren (v.). ■ B. DURÂND. [Paul Durând, medic francez, ‘Tunis, n. 1895.] Maladie virală, caracterizată prin cefalee şi simptome respiratorii, meningiene şi gastrointestinale. ■ B. DURAND-NICOLAS-FAVRE. [Joseph Durând, dermatolog francez, Lyon, n. 1876; Joseph Guillaume Mărie Nicolas, dermatolog francez, Lyon, 1868-1960; Jules Maurice Favre, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954.] Sin.: boală Nicolas-Favre (v.). ■ B. DURANTE. [Gustave Durante, medic francez, 1865-1934.] ‘Osteogeneză imperfectă congenitală caracterizată prin fragilitatea oaselor membrelor, care prezintă fracturi multiple de la naştere sau chiar din perioada de viaţă intrauterină. Ca urmare, în evoluţie apar malformaţii osoase multiple cu respectarea faciesului. Aparţine grupului de ‘displazii spondiloepifizare. Sin.: boală Porak-Durante, boală Vrolik, displazie periostală, osteogeneză imperfectă congenitală. V. şi osteogeneză imperfectă. ■ B. DUROZIEZ. [Paul Louis Duroziez, medic francez, Paris, 1826-1897.] Denumire clasică pentru stenoza mitrală pură, îndeosebi congenitală. ■ B. DUTTON. [Joseph Everett Dutton, medic englez, specialist în boli tropicale, Liverpool, 1876-1905.] Denumire care include toate afecţiunile determinate de genul *Trypanosoma. Sin.: tri-panosomiază (v.). *B. Chagas şi *b. somnului sunt incluse în această categorie. ■ B. EALES. [Henry Eales, oftalmolog englez, 1852-1913.] Maladie caracterizată prin hemoragii recidivante la nivelul retinei şi al corpului vitros, afectând îndeosebi sexul masculin în decadele a doua şi a treia de viaţă. După resorbţie, hemoragiile se repetă. Etiopatogenie incertă: tuberculoză, focare de infecţie, dereglări endocrine, imunologice etc. Clinic, se manifestă prin episoade de scădere a acuităţii vizuale asociate cu senzaţii de vedere prin ceaţă. ■B. EBOLA. [Ebola, sat riveran în Zair, unde a fost identificat primul caz.] B. epidemică foarte contagioasă, observată iniţial în Sudul Sudanului şi în Zair, îndeosebi în regiunile situate de-a lungul râului Ebola. Simptomatologia include febră, mialgii, simptome respiratorii, vomismente, diaree, epistaxis, ‘hemoptizii, ‘hematemeză, hemoragii subconjunctivale în cazurile severe. Agentul etiologic este ‘virusul Ebola. ■ B. EBSTEIN. [Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinica medicala la Qottingen, 1836-1912.] 1) Malformaţie 270 boala ecklin BOALA FRANCIS cardiacă congenitală, cu deplasare în jos a inserţiei valvulei tricuspide, hipoplazia miocardului ventricular drept subiacent şi comunicare interauriculară în 75% din cazuri. Frecvent se însoţeşte de aritmie atrială. Clinic, se manifestă prin dispnee şi tulburări de ritm. Evoluţia este de gravitate variabilă, cu prognostic frecvent letal. 2) Denumire veche a complicaţiilor renale ale ^diabetului zaharat. ■ B. ECKLIN. [Th. Ecklin, -pediatru elveţian contemporan, (Basei’] Formă gravă de anemie *eritroblastică a nou-născutului. Biologic se constată reticulocitoză, eritroblastoză şi leucocitoză moderată, iar clinic, coloraţie icterică. ■ B. EHLERS-DANLOS. [Edvard Lauritz Ehlers, dermatolog danez, Copenhaga, 1863-1937; Henri Alexandre Danios, dermatolog francez, medic la (kâpitau?c de (Paris, 1844-1912.] Sin.: sindrom Ehlers-Danlos (v.). ■ B. EICHSTEDT. [Karl Ferdinand Eichstedt, medic german, Qreifszvald, 1816-1892.] Epidermomicoză determinată de Ma-lassezia furfur, caracterizată prin prezenţa de pete neregulate, scuamoase, cafenii cu diferite nuanţe sau acromice, diseminate pe trunchi. Sin.: pitiriazis versicolor. • B. ENGELMANN. [Guido Engelmann, chirurg ortoped austriac, Viena, n. 1876.] Varietate de *osteodisplazie cu hiperostoză corticală diafizară a oaselor lungi, care le conferă un aspect în „coloană", cu respectarea epifizelor. Baza craniului poate fi mai densă, iar asocierea cu această afectare cranio-facială reprezintă displazia craniodiafizară. B. se manifestă din copilărie prin dureri osoase asociate cu întârziere a creşterii, cu tulburări motorii şi astenie. Se transmite autozomal dominant. Sin.: boală Camurati-Engelmann, displazie diafizară, hiperostoză diafizară. ■ B. ENGMAN. [Martin Feeney Engman, dermatolog american, St. Louis, 1869-1953.] Sin.: sindrom Zinsser-Engman-Cole (v.). ■ B. EPPINGER-BIANCHI. [Hans Eppinger Jr., medic austriac, n. la (Braga, profesor de medicină internă (succesiv) la Igiena, freiBurg şi (Xpln, 1879-1946; Bianchi.] Formă rară de cirbză hipertrofică cu splenomegalie, ascită şi icter hemolitic, cu evoluţie cronică, relativ benignă. ■ B. EPSTEIN. [Albert Arthur Epstein, medic internist american, Odezv ybrlQ 1880-1965.] Afecţiune care apare la copilul între 1-4 ani, care se caracterizează prin edeme albe, moi, generalizate, proteinurie cu hipoproteinemie şi hiperlipidemie cu hipercolesterolemie. Sin.: boală Munk, nefroză lipoidică. V. nefroză şi glomerulonefrită cu leziuni minime. ■ B. ERB-GOLDFLAM. [Wilhelm Heinrich Erb, neurolog german, OLeidelBerg, 1840-1921; Samuel V. Goldflam, neurolog polonez, Varşovia, 1852-1932.] Sin.: miastenia gravis (v.). ■ B. ESCUDERO. [Pedro Escudero, medic internist argentinian, (Buenos Slires, 1877-1963.] 1) Sin.: poliglobulie primitivă (v. poliglobulie, def. 1). 2) Afectare a măduvei oaselor lungi în sifilis, determinând o simptomatologie asemănătoare celei din *eritremie. ■ B. FABRY. [Johannes Fabry, dermatolog german, (Bonn, Ziirich, (Dortmund, 1860-1930.] B. în care se asociază neuropatie cu distrofie corneană, leziuni vasculare, cataractă, în relaţie cu un deficit de *a-galactozidază A. Se transmite autozomal dominant. ■ B. FAHR. [Karl Theodor Fahr, anatomopatolog german, profesor la (JLamBurg, 1877-1945.] Afecţiune idiopatică sau secundară *hipoparatiroidiei, caracterizată, anatomic - prin depozite calcare infiltrative cerebrale (nucleul gri), clinic - prin *epilep-sie sau *b. Parkinson, *sindrom cerebelos, piramidal sau extra-piramidal, deteriorare progresivă a intelectului. ■ B. FAIRBANK. [Sir Thomas Fairbank, radiolog englez, 1876-1961] Tip de *displazie spondiloepifizară genotipică, afectând în special articulaţiile membrelor, simetric şi mai puţin rahisul. Sunt asociate: hipotonie musculară şi hiperlaxitate liga- mentară. Este o b. ereditară cu transmitere autozomal dominantă care se manifestă în jurul vârstei de 3-4 ani. Sin.: boală Muller-Ribbing, boală Ribbing, boală/sindrom Silfverskjold, dis-plazie poliepifizară, distrofie spongioepifizară sistematizată, poliosteocondrită Turpin Coste. ■ B. FALLOT. [Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.] Sin.: tetradă Fallot (v.). ■ B. FARBER. [Sidney Farber, pediatru american, (Boston, 1903-1973.] Sin.: sindrom Farber-Uzman (v.). ■ B. FARQUHAR / maladie de Farquhar / Farquhar’s disease. Sin.: limfohistiocitoză familială (v.). ■ B. FAUCHARD-BOURDET. [Pierre Fauchard, dentist francez, 1678-1761; Bourdet.] Artrită alveolodentară supurată cu progresie de la colet spre apexul dintelui şi evoluţie spre *eden-taţie. Sin.: alveoliză, boală Riggs, gingivită expulzivă, paro-dontită marginală, pioree alveolodentară, parodontoliză. ■ B. FAVRE. [Maurice Jules Favre, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954.] Sin.: boală Goldmann-Favre (v.). ■ B. FEER. [Emil Feer, pediatru elveţian, profesor la OdeidelBerg şi Ziirich, 1864-1955.] Sin.: acrodinie infantilă (v.). ■ B. FENWICK. [Edwin Hurry Fenwick, urolog englez, Londra, 1856-1944.] Atrofie idiopatică a stomacului, care se asociază cu gastrită. Sin.: gastrită atrofică idiopatică. ■ B. FEYRTER. [Friedrich Feyrter, anatomopatolog german, (fdttingen, sec. XX.] ‘Plasmocitoză difuză pulmonară a nou-născutului prematur, care se manifestă sub forma unei pneumonii atipice. ■ B. FIEDLER. [Karl Ludwig Alferd Fiedler, medic german, (Dresda, 1835-1921.] Sin.: leptospiroză icterohemoragică (v.). ■ B. FILATOV. [Nil Feodorovici Filatov, pediatru rus, (Moscova, 1887- 1956.] Sin.: rubeolă scarlatiniformă (v.). ■ B. FLAJANI. [Giuseppe Flajani, anatomist şi chirurg italian, (Roma, 1741-1808.] Sin.: boală Basedow-Graves (v.). ■ B. FLATAU-SCHILDER. [Edward Flatau, neurolog polonez, 1869-1932; Paul Ferdinand Schilder, neurolog şi psihiatru austriac, 1886-1940. Sin.: boală Schilder (v.) a B. FLEGEL. [H. Flegcl, dermatolog german, sec. XX.] Varietate de *hiperkeratoză, uneori familială, la nivelul părţii distale a membrelor inferioare, cu extindere ascendentă lentă şi persistentă, un timp nedefinit. Sin.: hiperkeratosis lenticularis perstans. ■ B. FOLLING. [Ivar Asbjorn Folling, fiziolog norvegian, Oslo, 1888- 1973.] Sin.: fenilcetonurie (v.). ■ B. FORBES. [Gilbert Burnett Forbes, pediatru american, n. 1915.] Sin.: glicogenoză tip III (v. glicogenoză, def. 3). ■ B. FORDYCE. [John A. Fordyce, dermatolog american, profesor la (h[ezo yorf^ 1858-1925.] Sin.: pete Fordyce (v.). ■ B. FORESTIER. [Jacques Forestier, medic francez, SLvt’les-(Bains, 1890-1978.] Sin.: arterită gigantocelulară (v.). ■ B. FOTHERGILL. [John Fothergill, medic englez, Londra, 1712-1780.] 1) Sin.: nevralgie de trigemen (v.). 2) Formă de scarlatină cu angină foarte gravă. ■B. FOURNIER. [Alfred Fournier, dermatolog francez, profesor la Paris, 1832-1915.] Formă rară de gangrenă rapidă a penisului, la tânăr, de etiologie microbiană (streptococ virulent sau asociaţie *fuzospirilară). ■ B. FOX-FORDYCE. [George Henry Fox, dermatolog american, (h[ezv yorlQ 1846-1937; John Addison Fordyce, dermatolog american, profesor la 9{ezv (forf^ 1858-1925.] Dermatoză benignă, b. a glandelor sudoripare apocrine, observată de obicei la sexul feminin, caracterizată prin papule rotunde, translucide, acoperite de scuame, la nivelul regiunilor cu glande sudoripare: axile, perimamelonar, regiune inghinopubiană. Se asociază cu prurit şi leziuni eczematoase. Sin.: sindrom Fox-Fordyce. ■ B. FRANCIS. [Edward Francis, Bacteriolog şi igienist american, serviciul de Sănătate puBlică din Washington, 1872-1957.] Sin.: tularemie (v.). 271 BOALA FRANKL HOCHWART BOALA GRAEFE ■B. FRANKL HOCHWART. [Lothar von Frankl Hochwart, neurolog austriac, profesor Ca Viena, 1862-1914.] B. neurologică determinată de leziunile nervilor cohlear, vestibular, facial şi tri-gemen; rezultă un ‘sindrom Meniere şi semne de ‘polinevrită. ■ B. FRANKLIN. [Edward C. Franklin, medic american, (hjezv CforlQ n. 1928.] Varietate de ‘disglobulinemie monoclonală apropiată de *b. Kahler. Se caracterizează prin hepatospleno-megalie, cu tumefacţia ganglionilor limfatici, febră, anemie, plasmocitoză şi proliferarea liniei limfocitare. Edemul vălului palatin şi al luetei, ca şi infecţiile, îndeosebi pulmonare, sunt frecvente. Proteinemia este scăzută, dar concentraţia în gama-globuline este normală. Dimpotrivă, în sânge este detectabil un fragment al unui lanţ greu de imunoglobulină G. Urina conţine de asemenea, o proteină aparţinând aceluiaşi lanţ greu. Prognosticul b. F. este sumbru, cu evoluţie relativ rapidă către exitus. Sin.: boala lanţurilor grele gamma, sindrom Franklin. ■ B. FREIBERG. [Albert Henry Freiberg, chirurg american, Cincinnati, 1869-1940.] ‘Osteonecroză aseptică (ischemică) a capului celui de-al doilea metatarsian, observată cel mai des la femeia adultă. Este legată, probabil, de microtraumatismele consecutive purtării de tocuri înalte. Sin.: boală Kohler (def. 2), boală Panner (def. 2). ■ B. FRIEDLĂNDER [Cari Friedlănder, anatomopatolog german, Berlin, 1847-1887.] Pneumonie cu Klebsiella pneumoniae, întâlnită frecvent la alcoolici (între 40-60 de ani), la bolnavi cu ‘bronhopneumopatie cronică obstructivă sau pe un teren debilitat printr-o boală cronică (ex.: ‘diabet zaharat). B. se manifestă prin frisoane, microhemoptizii cu spută gelatinoasă, dispnee intensă, prostraţie, cianoză, delir, adesea evoluţia fiind spre şoc toxicoseptic. în contrast, la examenul fizic semnele sunt discrete. Radiologie se observă un sindrom de condensare, cu tendinţă la abcedare multiplă. ■ B. FRIEDLĂNDER-WINIWARTER. [Cari Friedlănder, anatomopatolog german, ‘Berlin, 1847-1887; Felix von Winiwarter, chirurg austriac, ‘Uiena, 1852-1931.] ‘Arterită obliterantă progresivă, posibil de origine sifilitică, afectând numeroase teritorii vasculare şi fiind însoţită, adesea, de alterări scleroase ale nervilor şi venelor satelite. ■ B. FRIEDMANN. [Max Friedmcum, neurolog german, fMannheim, 1858-1925.] 1) B. convulsivă neepileptică a copilului (4-11 ani), manifestată prin mici episoade convulsive, fără alterări ale personalităţii. Reprezintă consecinţa, probabilă, a unei mari labilităţi neurovegetative. 2) V. şi sindrom Friedmann. ■ B. FRIEDREICH. [Nikolaus Freidreich, medic german, profesor de anatomie patologică, apoi de patologie medicală la PleiddSerg, 1825-1882.] Sin.: ataxie Friedreich (v.). ■ B. FURSTNER. [Karl Furstner, psihiatru german, profesor la (hleidelBerg, apoi la StrasBourg, 1848-1906] Paralizie pseu-dospastică asociată cu tremor generalizat. ■ B. GAMNA. [Carlo Gamna, medic italian, 1866-1950.] Formă de splenomegalie cu îngroşarea capsulei splenice şi prezenţa unor noduli bruni (denumiţi ‘noduli Gamna-Gandy) înconjuraţi de o zonă eritematoasă. ■ B. GANDY. [Charles Gandy, chirurg francez, 1872-1943.] Afecţiune care apare la sexul masculin (între 30 şi 40 de ani) caracterizată clinic prin regresia caracterelor sexuale şi a psihicului (psihic infantil) şi infiltrare mixedematoasă a tegumentelor. Poate apărea în cadrul unei poliendocrinopatii. Evoluează lent spre senilitate precoce. Sin.: infantilism tardiv de tip Gandy. ■ B. GARRE. [Cari Garre, chirurg elveţian, profesor la ‘kgstock^ 9(pnigsSerg şi Bonn, 1857-1928.] ‘Osteomielită sclerozantă nesupurată. ■ B. GAUCHER. [Phillipe Charles Erngst Gaucher, medic francez, profesor de dermatologie şi sifdigrafie la (Paris, 1854- 1918] 1) Pseudotuberculoză aspergilară cronică a plămânului. V. şi aspergiloză. 2) ‘Tezaurismoză ereditară, caracterizată prin acumularea unei ‘cerebrozide (cerazina) în celulele sistemului reticuloendotelial. Se asociază splenomegalie şi fibroză pulmonară. ■ B. GEE. [Samuel Jones Gee, medic englez, Londra, 1839-1911.] Sin.: boală celiaca (v.). ■ B. GIBBS. [F. şi E. Gibbs.] Formă de encefalopatie a primei copilării, caracterizată prin spasme în flexie şi prin ‘hipsaritmie. ■ B. GIBERT. [Camille Melchior Gibert, dermatolog francez la 5lopitau?i de (Paris, 1797-1866.] Formă de ‘pitiriazis care debutează printr-o „placă iniţială" ovalară, cu marginile de culoare roză şi scuamoase. Urmează o erupţie alcătuită din mici plăci ovalare, eritemato-scuamoase, limitate la nivelul trunchiului, gâtului sau membrelor. Evoluţia este favorabilă, cu vindecare în 6-8 săptămâni şi imunitate consecutivă. Sin.: pitiriazis rozat. ■ B. GILBERT. [Augustin Nicolas Gilbert, medic francez, ‘Paris, 1858-1927.] Sin.: sindrom Gilbert (v.). ■ B. GILCHRIST. [Thomas Casper Gilchrist, dermatolog american, Bcdtimore, 1862-1927.] Micoză viscerală cu poartă de intrare pulmonară (pneumopatie subacută pseudotuberculoasă), endemică în jumătatea de Nord a Statelor Unite, asociind, în faza de generalizare, abcese osoase şi viscerale multiple şi leziuni cutanate de tip granulom verucos. Sin.: blastomicoză nord-americană, boală Chicago, dermatită blastomicozică. ■B. GILLES DE LA TOURETTE. [Georges Gilles de La Tourette, medic francez, Paris, 1857-1904.] Sin.: sindrom Gilles de la Tourette (v.). ■ B. GLANZMANN. [Eduard Glanzmann, pediatru şi hematolog elveţian, profesor la Berna, 1887-1959.] Sin.: sindrom Glanzmann (v.). ■ B. GLENARD. [Claude Mărie Frantz Glenard, medic francez la (Hdpitawt de Lyon, apoi la ‘Vichy, 1848-1920.] Sin.: splanhnoptoză (v.). ■ B. GLISSON. [Francis Glisson, medic şi anatomist englez, 1597-1677.] Sin.: rahitism (v.). ■ B. GOLDMANN-FAVRE. [Hans Goldmann, oftalmolog elveţian, profesor la Berna, 1899-1991; Maurice Jules Favre, dermatolog francez, Lyon, 1876-1954.] Afecţiune ereditară rară, cu transmitere autozomal recesivă, în care se asociază ‘retinoschizis periferic, atrofie corioretiniană şi alterări ale corpului vitros. Clinic, b. se manifestă prin scăderea acuităţii vizuale, alterări ale câmpului vizual şi cataractă. Prognostic nefast şi tratament ineficient. Sin.: boală Favre, retinoschizis idiopatic cu hemeralopie precoce. ■ B. GOLDSCHEIDER. [Alfred Goldscheider, medic şi fiziolog german, profesor de clinică medicală la Berlin, 1858-1935.] Sin.: epidermoliză bulcasă simplă (v. epidermoliză). ■B. GOLDSTEIN. [Hyman Isaac Goldstein, medic american, 1887-1954.] Sin.: boală Rendu-Osler (v.). ■ B. GOODPASTURE. [Ernest William Goodpasture, patolog american, (hjgshvdle, 1886-1960.] Sin.: boală cu anticorpi anti-membrană bazală glomerulară (v.). V. şi sindrom Goodpasture. ■ B. GORHAM. [Lemuel Whittington Gorham, medic american, (h[ezv yorl^ 1885-1968.] Afecţiune foarte rară, caracterizată prin osteoliză foarte lent progresivă, fără cauză aparentă, a unuia sau mai multor oase, în special la nivelul centurilor. Este considerată o varietate particulară de ‘angiomatoză osoasă. Sin.: osteoliză masivă idiopatică. ■B. GRAEFE. [Albrecht von Graefe, oftalmolog german, profesor la Berlin, 1828-1870.] B. cu evoluţie lentă, frecvent ereditară şi familială, aproape întotdeauna bilaterală, cu debut în tinereţe şi evoluţie către imobilitatea completă a ochilor, cu ptoză palpebrală şi ‘facies Hutchinson. După ce mult timp a 272 BOALA GRANCHER BOALA HANOT-ROSSLE fost considerată ca o degenerescenţă a nucleilor oculomotori, în prezent b. este atribuită unei distrofii musculare fmiopatie oculară). Sin.: oftalmoplegie externă nucleară progresivă. ■ B. GRANCHER. [Jacques Joseph Grancher, medic francez, profesor de pediatrie la (Paris, 1843-1907.] Pneumonie masivă, foarte rară în prezent, în care parenchimul pulmonar capătă aspect de ţesut splenic, frecvent cu afectare pleurală şi vindecare jn 3-4 săptămâni. ■ B. GRĂSBECK. [Ralph Grăsbeck, medic finCandez contemporan, (Helsinki, n. 1930.] Sin.: boală Imerslund-Najman (v.). ■ B. GRAVES. [Robert James Graves, medic irlandez, (Dublin, 1797-1853.] Sin.: boală Basedow-Graves (v.). ■ B. GRIESINGER. [Wilhelm Griesinger, neurolog şi psihiatru german, Lubbingen, Cairo, Ziirich, (Berlin, 1817-1868.] Sin.: anchilostomiază (v.). ■ B. GRINDON. [Joseph Grindon, dermatolog american, St. Louis, 1858-1950.] Formă de ‘foliculită cronică a pielii capului, caracterizată prin eliminarea celulelor foliculului pilos sub formă de mici aglomerări aderente. Se poate complica cu ‘alopecie. ■ B. GRISCELLI-PRUNIERAS. Varietate de ‘albinism parţial în care se asociază depigmentarea parţială a părului cu tentă argintie şi un deficit imunitar. Anomalia pigmentară este consecinţa unui defect de transfer al ‘melanozomilor în *kera-tinocite. Nu există un defect de formare a melanozomilor, deoarece ‘melanocitele sunt încărcate cu melanozomi maturi normali. Deficitul imunitar se traduce prin diminuarea puterii bactericide a serului (fără tulburări de ‘chimiotactism), prin valori serice scăzute ale IgA şi IgG, ca şi prin lipsa de răspuns la antigeni vaccinali. Testele de imunitate celulară sunt deprimate şi, în consecinţă, nu se produce rejetul faţă de grefele incompatibile. Bolnavii sunt expuşi la infecţii microbiene repetate. Prognosticul este grav, afecţiunea evoluând cu ‘panci-topenie. Sin.: sindromul părului argintiu. ■ B. GRISEL. [Pierre Grisel, chirurg francez de patologie infantilă, 1874-1959.] Sin.: sindrom Grisel-Bourgeois (v.). ■ B. GRUBER. [Georg Benno Gruber, anatomopatolog german, profesor la Innsbruck, apoi la Cjdttingen, 1884-1977.] 1) Afecţiune rară a adolescentului, caracterizată prin durere rotuliană, la nivelul inserţiei tendonului rotulian, cu neregularitate de osi-ficare. Sin.: boală Larsen-Johansson, boală Sinding Larsen-Johansson, osteopatie juvenilă a rotulei, patelita adolescenţilor. 2) V. şi sindrom Gruber-Meckel. ■ B. GULL. [Sir William Withey Gull, medic englez, profesor de fiziologie la Londra şi medic al reginei Victoria, 1816-1890.] Atrofie tiroidiană cu mixedem. Sin. nerecomandat pentru mixedemul spontan al adultului. V. şi mixedem. ■ B. GULL-SUTTON. [Sir William Withey Gull, medic englez, profesor de fiziologie la Londra şi medic al reginei Victoria, 1816-1890; Henry Gawen Sutton, medic englez, Londra, 1837-1891.] Denumire istorică pentru arterioscleroza cu fibroză secundară a rinichiului, tradusă clinic prin semne de nefrită cronică. ■ B. GUNTHER. [Hans Giinther, medic german, 1884-1956.] 1) *Porfirie eritropoietică congenitală, determinată de deficitul de uroporfirinogen sintetază şi asociată cu anemie hemolitică, leziuni cutanate (erupţie buloasă fotosensibilă) şi excreţie urinară anormală de ‘uroporfirină tip I. Se transmite autozomal recesiv. 2) ‘Glicogenoză neuromusculară. 3) Sin.: mioglobi-nurie paroxistică idiopatică (v. mioglobinurie, def. 3). ■ B. HAFF. [Haff, braţ al (Mării (Baltice în estul (Prusiei] Afecţiune descrisă în Prusia, într-o populaţie de pescari care locuiau în apropierea unui lac şi caracterizată prin ‘mioglobi-nurie asociată cu dureri vii musculare. Sin.: mioglobinurie epidemică. ■ B. HAGEMAN. [Hageman, numele bolnavului la care s-a observat prima dată deficitul de fac+or sanguin XII.] Afecţiune congenitală, latentă, determinată de deficitul în factor Hageman (factor Xii). Timpul de coagulare in vitro este foarte prelungit, dar hemostaza este normală. ■B. HAGLUND. [Patrik Sims Emil Haglund, ortoped suedez, Stockholm, 1870-1937.] Bursită la nivelul tendonului Ahile, determinând talalgie posterioară. Se observă îndeosebi la fetele tinere, iarna. ■ B. HAGNER. [Francis Randall Hagner, chirurg american, Washington, 1873-1940.] Sin.: osteoartropatie hipertrofiantă pneumică (v.). ■ B. HAILEY-HAILEY. [William Howard Hailey, 1898-1967 şi Hugh Hailey, n. 1909, dermatologi americani, SLtlanta.] Sin.: pemfigus cronic benign familial (v.). ■ B. HALLERVORDEN-SPATZ. [Julius Hallervorden, neurolog german, Cjiessen, 1882-1965; Hugo Spatz, neurolog şi psihiatru german, profesor la (Miinchen, 1888-1969.] Afecţiune ereditară rară care debutează în coplilărie. Se caracterizează prin degenerescenţă pigmentară a formaţiunilor *globus pallidus şi *locus niger; manifestată clinic prin rigiditate progresivă a membrelor, a musculaturii feţei, faringelui, iar ulterior prin mişcări atetozice şi deteriorare intelectuală. Sin.: sindrom Hallervorden-Spatz. ■ B. HALLOPEAU. [Frangois Henri Hallopeau, dermatolog francez, (Paris, 1842-1919.] 1) Erupţie cutanată, cu prezenţa de papule mici atrofice, ce pot fi diseminate sau pot conflua. Histologic există hiperkeratoză şi atrofie epidermică, însoţite de edem dermic. Se asociază frecvent cu *kraurosis vulvae. Sin.: lichen atrofie şi scleros. 2) Forma generalizată a pioder-mitei vegetante; se prezintă sub forma unei infecţii stafiloco-cice cronice, cu placarde întinse, acoperite de cruste şi pus-tule foliculare la periferie (extremităţile degetelor de la mâini şi picioare). B. are o autonomie discutată, fiind inclusă de unii autori în ‘psoriazisul pustulos. Evoluţie cronică şi recidivantă. Sin.: acrodermatită continuă Hallopeau, piodermită vegetantă generalizată. V. şi acrodermatită. ■ B. HAMMAN. [Louis Virgil Hamman, medic american, (Baltimore, 1877-1946.] Sin.: sindrom Hamman (v.) ■ B. HAMMAN-RICH. [Louis Virgil Hamman, medic american, (Baltimore, 1877-1946; Arnold Rice Rich, medic american, (Baltimore, 1896-1968.] Sin.: sindrom Hamman-Rich (v.). ■ B. HAMMOND. [William Alexander Hammond, neurolog american, d(ezv oriq 1828-1900.] Sin.: atetoză (v.). ■ B. HAND-SCHULLER-CHRISTIAN. [Alfred Hand Jr., pediatru american, profesor la (Philadelphia, 1868-1949; Artur Schiiller, neurolog şi psihiatru austriac, profesor la Viena, 1874-1958; Henry A. Christian, medic american, 1876-1951.] Afecţiune considerată drept forma cronică diseminată a ‘histiocitozei X. în forma tipică se caracterizează prin triada: lacune craniene (osteoporoză), exoftalmie şi ‘diabet insipid. Sin.: sindrom Hand-Schuller-Christian, xantomatoză craniohipofizară, xan-tomatoză cronică idiopatică,. ■ B. HANOT. [Victor Charles Hanot, medic francez, (Paris, 1844-1896.] Denumire istorică pentru ciroza hipertrofică biliară cu splenomegalie. Se poate manifesta în trei forme: *b. Hanot-Kiener, *b. Hanot-MacMahon, *b. Hanot-Rossle. ■ B. HANOT-KIENER. [Victor Charles Hanot, medic francez, (Paris, 1844-1896; Paul L. Kiener, anatomopatolog francez, Colmar, 1841-1895.] Afecţiune hepatică, asemănătoare ‘cirozei biliare primitive, caracterizată anatomopatologic prin hiperplazie limfoidă difuză intrahepatică, care comprimă canaliculele biliare perilobulare şi scleroză difuză intrahepatică. ■ B. HANOT-MACMAHON. [Victor Charles Hanot, medic francez, (Paris, 1844-1896; H. M. MacMahon, hepatolog american contemporan,] Sin.: ciroză biliară primitivă (v.). ■ B. HANOT-ROSSLE. [Victor Charles Hanot, medic francez, (Paris, 1844-1896; Robert Rossle, anatomopatolog german, pro- 273 BOALA HANSEN BOALA HODGKIN fesor (succesiv) Ca Pdiinchen, Jena, Basel şi Berlin, 1876-1956.] Afecţiune caracterizată prin inflamaţia difuză a căilor biliare extrahepatice, care nu sunt obstruate. Apare în cursul evoluţiei unei infecţii intestinale sau a unui ulcer duodenal. în evoluţie se poate complica cu inflamarea şi obstrucţia căilor biliare intrahepatice, determinând o simptomatologie asemănătoare *cirozei biliare primitive. Sin.: colangită difuză non-obliterantă. ■ B. HANSEN. [Gerhard Henrik Armauer Hansen, medic norvegian, Bergen, 1841-1912.] Sin.: lepră (v.). ■ B. H ARAD A. [Einosuke Harada, chirurg japonez, 1892-1947.] Sin.: sindrom Harada (v.). ■ B. HARLEY. [George Harley, medic englez, Londra, 1829-1896.] Afecţiune cronică, cu evoluţie în pusee de hemoglobi-nurie asociate cu febră, dureri difuze, uneori *sindrom Raynaud, gangrenă locală, urticarie. Episoadele apar brusc, după expunerea locală sau generală la frig. Sin.: hemoglobinurie paroxistică la frig. ■ B. HARTNUP. [Hartnup, numele familiei în care au fost oBser-vate primele cazuri de Boala] Boală metabolică congenitală determinată de o perturbare a metabolismului *triptofanului (anomalie de transport a triptofanului la nivelul mucoasei intestinale sau tubilor renali proximali) prin deficit enzimatic. Manifestări clinice: fotodermatoză pelagroidă, *sindrom cerebelos, accese migrenoase, uneori întârziere psihică. Examenul biologic al urinei indică hiperaminoacidurie de tip renal, eliminare sporită de indican, acid indol-acetic şi alţi compuşi indolici. Este transmisă autozomal recesiv. Sin.: boală H. ■ B. HARVEY. Sin.: encefalomielită familială recurentă (v. ence-falomielită). ■ B. HASHIMOTO. [Hakaru Hashimoto, patolog japonez, 1881-1934.] Afecţiune cronică, histologic caracterizată prin asocierea: infiltrat limfoplasmocitar difuz, vezicule tiroidiene obliterate şi fibroză. Clinic există o guşă fermă cu contur relativ neregulat. Diagnosticul este confirmat prin prezenţa anticorpilor anti-tiroidieni (antitiroglobulină, antimicrosomali). Evoluţia este lentă, frecvent spre hipotiroidie. Sin.: tiroidită cronică Hashimoto. V. şi tiroidită limfocitară cronică. ■ B. HAXTHAUSEN. [Holger Haxthausen, dermatolog danez, Copenhaga, 1892-1959.] Formă de *keratoză paimo-plantară care afectează femeile la menopauză. ■ B. HAYEM. [Georges Hayem, profesor de terapeutica şi clinica medicala la Paris, 1841-1933.] Inflamaţie a substanţei cenuşii a măduvei spinării, manifestată prin paralizii cu apariţie bruscă. Sin.: mielită apoplectiformă. ■ B. HAYEM-FABER. [Georges Hayem, profesor de terapeutică şi clinică medicală la Paris, 1841-1933; Knud Helge Faber, medic danez, Copenhaga, 1862-1956.] Formă de *anemie hipo-cromă esenţială cu *anaclorhidrie, întâlnită la femei peste vârsta de 45 de ani. Sin.: anemie Hayem-Faber, anemie hipocromă esenţială a adultului, anemie achilică, boală Knud Faber, clo-roză tardivă Hayem, sindrom Knud, sindrom Faber. ■ B. HAYEM-VON JAKSCH-LUZET. [Georges Hayem, profesor de terapeutică şi clinică medicală la Paris, 1841-1933; Rudolf Ritter von Jaksch, medic ceh, profesor de pediatrie la Qraz, apoi profesor de medicină internă la Praga, 1855-1947; Charles Luzet, medic francez, n. 1863.] Afecţiune descrisă iniţial ca entitate specifică pentru copiii cu vârsta sub 3 ani, caracterizată prin *anizocitoză, *poikilocitoză, procent crescut de *reticulocite în sângele periferic, leucocitoză, limfadenopatie, hepatosplenomegalie. Etiopatogenia este polimorfă, implicând malnutriţie, infecţii cronice, malabsorbţie, hemoglobinopatii. Sin.: anemie infantilă pseudoleucemică. ■ B. HEBERDEN. [William Heberden, medic englez, Londra, 1710-1801.] 1) Sin.: angină pectorală (v.). 2) Sin.: noduli Heberden (v.). ■ B. HEBRA. [Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac, Viena, 1816-1880.] 1) Formă de *dermatomicoză cu localizare pe faţa internă a coapselor, ai cărei agenţi etiologici sunt germeni din grupui Epidermophyton sau Trichophyton. Sin.: eczemă marginată Hebra. 2) Sin.: eritem polimorf bulos (v.). 3) V. prurigo Hebra. ■ B. HEBRA-KAPOSI. [Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac, Vierul, 1816-1880; Moritz Kohn Kaposi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902.] Sin.: impetigo herpetiform (v.). ■ B. HECK. [John W. Heck, dentist american, n. 1923.] Hiper-plazie a mucoaselor bucală, labială şi linguală, la copii, cu prezenţa unor papule moi, abundente îndeosebi pe buza inferioară. ■B. HEINE-MEDIN. [Jacob von Heine, ortoped german, Bad Cannstadt, 1800-1879; Karl Oskar Medin, pediatru suedez, Stoclţholm, 1847-1927.] Sin.: poliomielită anterioară acută (v.). ■ B. HELLER. [Julius Heller, dermatolog german contemporan] Distrofie a unghiilor, caracterizată printr-o depresiune mediană, îndeosebi la nivelul policelui. Sin.: unghie în „carenă“. ■ B. HELWIG. [E. B. Helwig, dermatolog american contemporan] Formaţiune tumorală benignă, unică, de dimensiuni reduse, cu localizare frecvent facială, la vârstnici. Histologic se caracterizează prin invaginări digitiforme ale celulelor, asemănătoare celulelor bazale ale epidermului. Sin.: keratoză folicu-lară inversată. ■ B. HENDERSON-JONES. [Melvin Starkey Henderson, chirurg ortoped american, Pgchester, 1883-1954; Hugh Toland Jones, cnirurg ortoped american, Los Angeles, n. 1892.] Afecţiune articulară cu incidenţă mai mare la bărbat. Sunt afectate articulaţii mari, îndeosebi cea a cotului şi a genunchiului, prin detaşarea de fragmente osteo-cartilaginoase, care rămân în cavitatea articulară. Sin.: boală Reichel, osteocon-dromatoză articulară. ■ B. HENOCH. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, Berlin, 1820-1910.] Hipertrofie cardiacă esenţială la sugar. ■ B. HENOCH-SCHâNLEIN. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, Berlin, 1820-1910; Johann Lukas Schonlein, medic german, BamBerg, 1793-1864.] Sin.: purpură Henoch-Schonlein (v.). B B. HERS. [Henry Gcry Hers, Biochimist Belgian, profesor la Leuven, n. 1923.] Sin.: glicogenoză de tip VI (v. glicogenoză, def. 6). ■ B. HERTER. [Christian Archibald Herter, medic şi farma-colog american, Pjezv forfa 1865-1910.] Sin.: boală celiacă (v.). ■ B. HINSON-PEPYS. Varietate de *aspergiloză caracterizată prin apariţia, la un bolnav cu *astm confirmat, a unor manifestări bronşice paroxistice, determinate de o alergie la *Aspergiiius. Ciuperca (din specia AspergHius fumigatus) este identificată în spută, asociată cu o hipersensibilitate întârziată şi cu ‘precipitine serice. ■ B. HIRSCHSPRUNG. [Harald Hirschprung, pediatru danez, Copenhaga, 1830-1916.] *Megacolon determinat de absenţa celulelor nervoase (plexuri Meissner şi Auerbach) de la nivelul segmentului distal al colonului. Absenţa ganglionilor nervoşi generează local o stenoză funcţională, cu dilataţia (mega-colon), uneori extrem de accentuată, a colonului subiacent. Denumirea de megacolon congenital nu este corectă, deoarece megacolonul nu reprezintă leziunea iniţială, ci o complicaţie a b. H. V. şi megacolon. ■ B. HIS-WERNER. [Wilhelm His Jr., anatomist german, profesor la Basel, Gottingen şi Berlin, 1863-1934; Heinrich Werner, medic militar şi igienist german (Africa, Belgia, Prusia, Pgmânia), apoi practician la Berlin, 1874-1946.] Sin.: febră de tranşee (v.). ■ B. HODGKIN. [Thomas Hodgkin, medic englez, Londra, 1798-1866.] Formă de *limfom malign caracterizat prin creşterea progresivă indoloră a ganglionilor limfatici, a splinei şi, în general, a ţesutului limfoid. Pot apărea şi alte simptome: anore- 274 boala hodgson BOALA JADASSOHN-LEWANDOWSKY xie, scădere în greutate, febră, prurit, transpiraţii nocturne şi anemie. Histopatologic este caracteristică prezenţa 'celulelor Reed-Sternberg. Sunt afectate ambele sexe, b. H. fiind considerată de origine neoplazică, deşi nu sunt excluse originea imună sau cea infecţioasă. Au fost stabilite patru tipuri de b. H. pe criterii histopatologice: 1) tipul 1, cu predominanţă iimfo-citară, caracterizat prin infiltrarea difuză cu limfocite mici asociată cu rare 'celule Reed-Sternberg; 2) tipul 2, sclero-nodu-lar, caracterizat prin benzi de scleroză care inseră noduli celulari corespunzând fie tipului 1, fie tipurilor 3 sau 4; 3) tipul 3, celular mixt, caracterizat printr-un 'granulom asociat cu celule Reed-Sternberg; 4) tipul 4, cu depleţie limfocitară, în care sunt prezente numeroase celule Reed-Sternberg uneori atipice şi asociate cu fibroză. Clasificarea aceasta are o utilitate prog-nostică: gravitatea tipului 4, chimiosensibilitatea tipurilor 1 şi 3, cel mai bun prognostic având tipurile 1 şi 2. Sin.: boală Paltauf-Stemberg, boală Pel-Ebstein, boală Reed-Hodgkin, (lim-fo)granulomatoză malignă, limfom Hodgkin, sindrom Murchison-Sanderson. ■ B. HODGSON. [Joseph Hodgson, chirurg mg Uz, Londra, 1788-1869.] Denumire istorică desuetă a insuficienţei aortice de origine arterială. în prezent, patronimul este utilizat uneori pentru diferenţierea insuficienţei aortice de origine arterială de cea sifilitică şi de cea prin dilataţie aortică. ■ B. HOFFA-KASTEROT. [Albert Hoffa, chirurg ortoped german, profesor ta ‘Wiirtzburg, apoi ta Bertin, 1859-1907; Kasterot] Hiperplazie posttraumatică localizată (lipom) sau difuză a ţesutului adipos perirotulian şi a sinovialei genunchiului. Sin.: lipom arborescent al sinovialei genunchiului, lipomatoză pararotuliană. ■ B. HOFFMANN. [Erich Hoffmann, dermatotog german, ‘Bonn, 1868-1959.] Perifoliculită supurantă extensivă a pielii capului. ■ B. HOLLĂNDER-SIMONS. [Eugen Hollănder, chirurg german, Bertin, 1867-1932; Arthur Simons, medic german, profesor ta Bertin, 1879-1942.] Sin.: lipodistrofie progresivă (v. lipodis-trofie). ■ B. HORTON. [Bayard T. Norton, medic american, Bgchester, 1895-1980] 1) Sin.: arterită gigantocelulară (v.). 2) V. şi sindrom Horton. ■ B. HUECK. [Werner Hueck (Henk, nume eronat), anatomo-patotog german, profesor, succesiv, ta 9dunchen, 5{pstodate determina impotenţă prin fibroza spaţiilor sinusoidale ale corpului cavernos, ocluzia arterei cor-poreale sau prin mecanisme neurogene. Se asociază uneori cu ‘contractură DupuyTen. Sin.: boală van Buren. ■B. PFAUNDLER-HURLER. [Meinhard von Pfaundler, pediatru german, profesor la Şraz, apoi la Munchen, 1872-1947; Gertrud Hurler, pediatru german, tMiinchen, 1889-1965.] Sin.: boală Hurler (v.). ■ B. PFEIFFER. [Emil Pfeiffer, medic german, PdiesBaden, 1846-1921.] Sin.: mononucleoză infecţioasă (v.). ■ B. PHOCAS. [Gerasimo Phocas, chirurg grec care a practicat la Lille, apoi profesor la Atena, 1861-1937.] ‘Mastită cronică glandulară cu formare de numeroşi noduli mici. ■ B. PICK. [Arnold Pick, psihiatru şi neurolog ceh, Praga, 1851-1924.] Formă de demenţă senilă precoce (50-60 de ani), cauzată de o atrofie cereârală circumscrisă, de etiologie necunoscută, localizată îndeosebi la nivelul lobilor frontali şi temporali. Histopatologic se constată o balonare celulară cu incluziuni citoplasmatice denumite corpusculi Pick. Simptomatologia clinică este foarte asemănătoare cu cea din *b. 283 BOALA PICK-HERXHEIMER BOALA REIS-BUCKLERS Alzheimer. Sin.: atrofie cerebrală circumscrisă (atrofie cerebrală). V. şi boală Alzheimer. ■ B. PICK-HERXHEIMER. [Philipp Josef Pickj dermatolog originar din Poemia, profesor la Praga, 1834-1910; Karl Herxhei-mer, dermatolog german, profesor la prankfurt pe Main, 1861-1944.] Dermatoză a adultului, caracterizată prin prezenta de placarde infiltrate şi eritematoase localizate iniţial pe faţa de extensie a membrelor (îndeosebi a membrelor inferioare), cuprinzând ulterior membrele în întregime şi evoluând cu atrofie cutanată ireversibilă. Sin.: acrodermetită cronică atrofiantă, boală Taylor, dermatită cronică atrofiantă, eritromelie. ■ B. PIERRE MĂRIE. [Pierre Mărie, neurolog francez, profesor la Paris, 1853-1940.] Sin.: boală Mărie (v.). ■ B. PLUMMER. [Henry Stanley Plummer, medic american, fjţochester, 1874-1937.] Sin.: adenom tiroidian toxic (v.). ■ B. POLLITZER. [Sigmund Pollitzer, dermatolog american, 9{ew yorf^ 1859-1937.] Formă de hidrosadenită supurată ne-crozantă, cu leziuni papulonecrotice. ■ B. POMPEN. \Johann Cassianus Pompen, medic olandez, sec. XX] Sin.: glicogenoză tip II (v. glicogenoză, def. 2). ■ B. PONCET. [Antonin Poncet, chirurg francez, profesor la Lyon, 1849-1913.] Artrita tuberculoasă. ■ B. PONCET-SPIEGLER. [Antonin Poncet, chirurg francez, profesor la Lyon, 1849-1913; Eduard Spiegler, chimist şi dermatolog austriac, Viena, 1860-1908.] Afecţiune care se caracterizează prin prezenţa unei formaţiuni tumorale benigne la nivelul scalpului, formată din cilindroame de dimensiuni şi extindere variabile, realizând, uneori, un aspect de „tumoră în tur-ban“. B. se transmite autozomal dominant. Sin.: tumori Poncet-Spiegler. ■ B. PORAK-DURANTE. [Charles Auguste Porak, medic francez la Plâpitau^ de Paris, 1845-1921; Gustave Durante, medic francez, 1865-1934.] Sin.: boală Durante (v.). ■ B. POSADA-WERNICKE. [Alejandro Posada, protozoolog argentinian, 1870-1902; Robert Johann Wernicke, patolog argentinian, Puenos J4ires, 1854-1922.] Sin.: coccidioidomicoză (v.). ■ B. PUENTE. [Jose J. Puente, medic argentinian.] Inflamaţia orificiilor canaliculare ale glandelor salivare accesorii situate pe faţa internă a buzei inferioare. Apare în copilărie. Această *cheilită se poate complica, apărând sub o formă supurată cronică, numită cheilită Volkmann. Sin.: cheilită glandulară simplă. ■ B. PYLE. [Edwin Pyle, chirurg ortoped american, n. Jersey City, 1891-1961.] Afecţiune rară transmisă autozomal dominant, caracterizată prin hipertrofie metafizară care determină hipostatură şi încurbarea membrelor, genu valgum şi, uneori, îngroşarea oaselor feţei cu aspect de *leontiasis. Se pare că această b. este consecinţa^ unei tulburări de modelare metafizară în cursul creşterii. în general, metafizele hipertrofiate sunt radiotransparente, cu corticala foarte subţire. Uneori se însoţeşte de osteoscleroză difuză. Sin.: displazie metafizară familială, displazie craniometafizară (Jackson), osteodisplazie metafizară. ■ B. QUERVAIN. [Frifz de Quervain, chirurg elveţian, profesor la Perna şi la Pasel, 1868-1940.] Sin.: boală de Quervain (v.). ■ B. QUINCKE. [Heinrich Irenaeus Quincke, medic german, profesor de medicina interna la Perna, Xiel şi pranKfurt pe Oaer, 1842-1922.] Sin.: edem Quincke (v.). ■ B. RAYER. [Pierre Frangois Olhe Rayer, dermatolog francez, 1793-1867.] Sin.: boală Addison-Gull (v.). ■ B. RAYNAUD. [Maurice Raynaud, medic francez, 1834-1881.] Crize vasomotorii localizate strict la extremităţile membrelor, simetrice, în particular ale degetelor, cel mai frecvent declanşate de frig. Se manifestă prin vasoconstricţie locală paroxistică urmată de vasodilataţie paralitică cu stază capilară. Au fost descrise două faze: sincopată, corespunzând ischemiei locale (degete palide) şi de asfixie, cu cianoză locală, dureroasă, care se poate complica prin tulburări trofice şi. necroză a extremităţilor. Spre deosebire de 'sindromul Raynaud, b. R. este aparent primitivă şi idiopatică. Sin.: gangrenă simetrică a extremităţilor. V. şi sindrom Raynaud. ■ B. RECKLINGHAUSEN. [Friedrich Daniel von Recklinghau- sen, anatomopatolog german, profesor (succesiv) la 9(pnigsSerg, WiirtzBurg şi StrasBourg, 1883-1910.] Sin.: boală von Recklinghausen (v.). ■ B. RECKLINGHAUSEN-APPLEBAUM. [Friedrich Daniel von Recklinghausen, anatomopatolog german, profesor (succesiv) la XpnigsBerg, WiirtzSurg şi StrasBourg, 1883-1910; Leo Applebaum, medic german, sec. XIX-XX.] Sin.: hemocroma-toză primitivă (v. hemocromatoză def. 1). ■ B. RECLUS. [Jean Jacques Paul Redus, chirurg francez, profesor la Paris, 1847-1914.] 1) Sin.: boală chistică a mamelei (v.). 2) Flegmon de consistenţă lemnoasă localizat la nivelul gâtului. ■ B. REED-HODGKIN. [Dorothy Mendenhall Reed, patolog american, Paltimore, 1874-1964; Thomas Hodgkin, mecuc englez, Londra, 1798-1866.] Sin.: boală Hodgkin (v.). ■ B. REESE. [Robert Grigg Reese, oftalmolog american, 9\(eiv ‘y’orht 1866-1926.] 'Telangiectazie retiniană parafoveolară idiopatică, b. ce afectează vascularizaţia retiniană, mono- sau bilateral, apărând îndeosebi la bărbaţi. Debut cu 'metamor-fopsii, exsudat macular şi modificări ale vaselor paramaculare. Evoluţia b. este lentă şi se complică prin 'dezlipire de retină, hemoragii, depuneri lipidice şi exsudate retiniene. ■ B. REFSUM. [Sigvald Refsum, medic norvegian, Oslo, 1907-1991.] B. ereditară, transmisă autozomal recesiv, degenerativă caracterizată prin 'ataxie cerebeloasă, tulburări nervoase periferice (polinevrită periferică), atrofie musculară, surditate, nis-tagmus, atrofie papilară şi alterări pigmentare ale retinei. Este legată de absenţa unui sstem enzimatic de alfa-oxidare capabil să degradeze fitolul şi acidul titanic (cu acumularea acestuia din urmă în ser). Aparţine grupului de 'lipoidoze. Evoluţia este lentă; un regim sărac în *fitol alimentar poate duce la o ameliorare a simptomatologiei. Sin.: eredopatie ataxică poline-vritică. ■ B. REICHEL. [Paul Friedrich Reichel, chirurg şi ginecolog german, Xgrl-Man^-Stadt, 1858-1934.] Sin.: boală Henderson-Jones (v.). ■ B. REICHMANN. [Nikolaus Reichmann, medic polonez, Varşovia, 1851-1918.] Hipersecreţie gastrică caracterizată prin prezenţa â jeun a unei cantităţi medii sau mari de suc gastric. Apare consecutiv unei tulburări secretorii, adesea legată de un ulcer piloric sau duodenal. B. REIMANN / maladie (periodique) de Reimann / Reimann’s disease. [Hobart Ansteth Reimann, medic virusolog american, 1897-1986.] B. de etiopatogenie neelucidată, cu forme multiple, care au în comun o evoluţie de mai mulţi ani, prin pusee periodice, regulate, apariţie bruscă, cu durata 1-2 zile, fără sechele şi fără reacţie la vreun tratament. Există trei forme tipice ale bolii: 1) Crize de artralgii, fără semne inflamatorii. 2) Crize abdominale violente, uneori simulând o apendicită acută. 3) Crize febrile pseudopalustre, cu hipertrofie splenică moderată. Reimann introduce în cadrul bolii şi neu-tropenia periodică cronică. Sin.: boală periodică (def. 2), febră mediteraneană familială. ■ B. REIS-BUCKLERS. \Wilhelm Reis, oftalmolog german, profesor la Ponn, n. 1872; Max. Bucklers, oftalmolog german, 1895-1969.] Formă de 'distrofie corneană familială, caracterizată prin leziuni ale 'membranei Bowmann (opacităţi fine, dis- 284 boala reiter BOALA SAN BIAGIO puse neregulat sau în inel), cu tendinţă la confluenţă şi la ulceraţii. Se transmite autozomal dominant. ■ B. REITER. [Hans Conrad Julius Reiter, medic igienist german, profesor Ca (Rgstochi 1881-1969.] Sin.: sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter (v.). ■ B. RENANDER. Necroza osului ‘sesamoid al halucelui. ■ B. RENDU-OSLER. [Henri Jules Louis Mărie Rendu, medic francez, (Paris, 1844-1902; Sir William Osler, medic canadian care a practicat în SLLA şi în S4ngCia, profesor de medicină Ca Oxford, 1849-1919.] Displazie vasculară ereditară, transmisă dominant, atingând ambele sexe şi evoluând în două perioade: adolescenţă (epistaxisuri izolate), apoi între 20-30 ani (apariţia de angioame cutanate şi mucoase, localizate îndeosebi nazal şi bucal). Leziunile cutanate se pot însoţi de angioame viscerale şi de anevrisme arteriovenoase pulmonare. Testele de *hemostază sunt normale. Sin.: angiomatoză cuta-neomucoasă familială, angiomatoză hemoragică familială, boală Babington, boală Goldstein, boală Rendu-Osler-Weber, sindrom Osler-Rendu, sindrom Rendu-Osler-A/eber, telangiectazie hemoragică ereditară V. şi endoglină. ■ B. RENDU-OSLER-WEBER. [Henri Juies Louis Mărie Rendu, medic francez, (Paris, 1844-1902; Sir William Osler, medic canadian care a practicat în SLLA şi în PingCia, profesor de medicină Ca Oxford, 1849-1919; Frederick Parkes Weber, medic engCez, Londra, 1863-1962.) S n.: boală Rendu-Osler (v.). ■ B. RIBBING. [Seved Ribbing, radioCog suedez, ‘Uppscda, 1902-1993.) Sin.: boală Fairbank (v.). ■ B. RIEDEL. [Bernhard Moritz Karl ^udwig Riedel, chirurg german, profesor Ca Jena, 1846-1916.) Formă de tiroidită care apare mai frecvent la femeia adultă după 50 de ani. Se caracterizează prin tumefierea de consistenţă dură a glandei tiroide, cu infiltrarea evolutivă a ţesuturilor periglandulare, semne de compresiune locală şi hipotiroidie de diferite grade. Sin.: tiroidită invaziv-sclerozantă, tiroidită „lemnoasă'*. ■ B. RIETTI-GREPPI-M1CHEL1. [Fcrnando Rietti, hematoCog itadan, 1890-1954; Enrico Greppi, hematoCog itaCian, n. ta (BoCogna în 1896; Fernando Micheli, cCinician şi patoCog itaCian, 1872-1937.) Sin.: talasemie minoră (v. talasemie, def. 2). ■ B. RIGA. [Antonio Riga, medic itaCian, 1832-1919.) Nodul fibromatos al frâului limbii, a cărui suprafaţă este adesea ulcerată, produs prin frecarea limbii contra incisivilor inferiori şi observat la copiii cu erupţie de incisivi inferiori, ori suferind de tuse prelungită. Sin.: boală Cardarelli, subglosită difteroidă. ■ B. RIGGS. [John M. Riggs, dentist american, 1810-1885.) Sin.: boală Fauchard-Bourdet (v.). ■B. RITTER VON RITTERSHAIN. [Gottfried Ritter von Rittershain, pediatru originar din Lemberg (în prezent Lvov, (PoConia), profesor Ca (Praga, 1820-1883.) Sin.: dermatită exfo-liativă a nou-născutului (v.). ■ B. RIVALTA. [Fabio Rivalta, patoCog itaCian, (BoCogna, n. 1863.) Sin.: actinomicoză (v.). ■ B. ROBLES. [Rodolfo Robles, dermatoCog guatemaCez, 1878-1939.) Sin.: oncocercoză (v.). ■ B. ROGER. [Henri Louis Roger, medic francez, (Paris, 1809-1891.) Malformaţie cardiacă congenitală, caracterizată printr-o comunicare de dimensiuni mici între cei doi ventriculi (de obicei sus situată), dată de un defect da dezvoltare a septului interventricular (cel mai des, septul membranos). Denumirea este utilizată doar în cazul defectelor de dezvoltare mici, asimptomatice. Sin.: comunicare interventriculară izolată. V. şi suflu Roger. ■ B. ROKITANSKY-FRERICHS. [Karl Freiherr von Rokitansky, anatomopatoCog austriac, profesor Ca Viena, 1804-1878; Friedrich Theodor von Frerichs, medic german, profesor de medicină internă Ca (BresCau (în prezent 'Wroctaw, (PoConia), apoi Ca (BerCin, 1819-1885.) Icter grav idiopatic, tradus prin atrofie galbenă acută a ficatului, clinic prin hepatită fulminantă şi evoluţie rapid fatală prin insuficienţă hepatică. ■ B. ROMBERG. [Moritz Heinrich Romberg, neuroCog şi internist german, profesor Ca ‘BerCin, 1795-1873.) Sin.: sindrom Parry-Romberg (v.). ■B. ROSAI-DORFMAN. [Juan Rosai, anatomopatoCog argentinian-american; Ronald F. Dorfman, anatomopatoCog american.) Sindrom rar, observat de obicei la copii sau adolescenţi, în care ganglionii limfatici cervicali - şi uneori alţi noduli limfatici - măriţi masiv şi conţin un mare număr de ‘histiocite. Manifestări clince inconstante: febră, anemie, neutrofilie, VSH crescută şi hipergamaglobulinemie. ■ B. ROSENBACH. [Anton Julius Friedrich Rosenbach, chirurg german, profesor Ca (Jottingen, 1842-1923.) Sin.: erizipeloid (v.). ■ B. ROSENTHAL. [l) Curt Rosenthal, neuroCog german, BresCau (în prezent WrocCazu, (PoConia) 1892-1937; 2) Robert L. Rosenthal, medic american contemporan.) 1) Formă de paralizie tranzitorie, ca manifestare în unele psihoze, îndeosebi ‘schizofrenie, şi în unele ‘encefalite. Se produce la trezire, subiectul fiind incapabii să se mişte câteva secunde sau minute. Sin.: catalepsia de trezire. 2) B. hemoragică congenitală ereditară, cu transmitere dominantă, clinic similară cu ‘hemofi-lia, dar care este determinată de un deficit în factor XI (sau Rosenthal). Tendinţă la epistaxis şi sângerări prelungite, cu evoluţie benignă, frecvent fără hemartroză. Sin.: hemofilie C (impropriu), sindrom Rosenthal. ■ B. ROUSSY-LEVY. [Gusfave Roussy, anatomopatoCog francez, n. Vevey, ‘LCveţia, 1874-1948; Gabrielle Levy, neuroCog francez, 1886-1935.) Formă familială de ‘ataxie cerebeloasă, cu transmitere autozomal dominantă, în care se asociază atrofia musculară progresivă nauropatică şi absenţa ‘reflexelor osteo-tendinoase. Aparţine ‘eredodegenerescenţelor spinocerebeloa-se. Sin.: distazie areflexică ereditară, sindrom Roussy-Levy. ■ B. RUMMO. [Gaetano Rummo, medic itaCian, profesor de patologie medicaCă Ca (Pisa, profesor de cCinicâ meaicaCă Ca (PaCermo, apoi Ca (h[eapoCe, 1853-1917.) Denumire folosită uneori pentru o anomalie de poziţie a cordului, care este situat inferior poziţiei anatomice normale. Sin.: cardioptoză. ■ B. RUST. [Johann Nepomuk Rust, chirurg german, BerCin, 1775-1840.) ‘Spondilită tuberculoasă cu localizare la nivelul primelor două vertebre cervicale şi al articulaţiilor aferente acestora. ■ B. RUSTITZKY. [von Rustitzky, medic rus.) Sin.: mielom multiplu (v.). ■ B. SAKAMOTO. [A. Sakamoto, medic japonez contemporan.) Enterită infantilă care s irvine în epidemii periodice, în Japonia. Se caracterizează prin diarei lichide, vomismente explozive şi simptome respiratorii benigne. Sin.: pseudoholeră infantilă. ■ B. SALVIOLI. [G. Salvioli, pediatru itaCian contemporan, BoCogna) Formă rară de ‘osteodistrofie (tulburări ale creşterii osoase şi ale metabolismului mineral) asociată cu perturbări neurologice ale sistemului extrapiramidal şi cu tulburări neuro-endocrine (‘ginecomastie). Examenul de laborator evidenţiază o calcemie în limite normale şi o hipofosfatemie. Sin.: osteodistrofie familială neuroendocrină. ■ B. SALZMANN. [Maximjlian Salzmann, oftaCmoCog austriac, ‘Viena,, profesor Ca Qraz, 1862-1954.) B. degenerativă a corneei, postinflamatorie (apare frecvent după o keratită flictenulară). Se caracterizează prin noduli translucizi, în „boabe de orez", grupaţi în inel, în centrul corneei şi localizaţi sub epiteliu şi la suprafaţa stromei. Sin.: degenerare corneană Salzmann. ■ B. SAN BIAGIO. Abces periamigdalian, cu afectarea stării generale. 285 BOALA SANDERS BOALA SELTER-SWIFT-FEER ■ B. SANDERS. [Murray Sanders, hacteriolog american, 9{ezv J'orlQ n. 1910.] Conjunctivită infecţioasă şi contagioasa a cărei etiologie este probabil *adenovirusul tip 8. Se manifestă prin simptomatologie locală, la nivelul globului ocular (opacităţi corneene subepiteliale, *keratită, exsudat), uneori cu inflamaţia ganglionilor limfatici regionali şi, posibil, prin simptomatologie generală, îndeosebi cefalee. Sin.: keratoconjunctivită epidemică. ■ B. SANDHOFF. [Konrad Sandhoff, Siocfiimist german, n. 1939.] Gangliozidoză generalizată, prin deficit de hexoza-minidază (A şi B), cu transmitere autozomal recesivă, asemănătoare *b. Tay-Sachs. B. S. poate surveni în mai multe forme (infantilă, juvenilă, specifică adultului, severitatea sa descrescând cu vârsta. Sin.: gangliozidoză GM2, tip 2. V. gangliozidoză. ■ B. SANFILIPPO. [Sylvester J. Sanfilippo, pediatru american contemporan.] B. rară, cu transmitere autozomal recesivă, aparţinând grupului *mucopolizaharidozelor, care asociază retard mental sever (apărut în jurul vârstei de 2-3 ani), anomalii discrete ale scheletului, opacităţi corneene şi hepatome-galie; la acestea se adaugă eliminarea urinară de mari cantităţi de heparan sulfat. Evoluţia este rapidă, cu sfârşit letal. Sin.: oligofrenie polidistrofică, mucopolizaharidoză tip III. ■ B. SARPYENER. [M. A. Sarpyener, medic american contemporan.] B. rară, caracterizată prin stenoză congenitală a canalului verebral (lombo-sacrat cel mai frecvent). Manifestările clinice sunt diverse şi depind de localizarea anomaliei (paralizii flasce sau spastice, *enurezis, atrofii musculare, picior varus, sciatică etc.). ■ B. SAUNDERS. Denumire pentru tulburările grave observate la unii copii hrăniţi aproape exclusiv cu hidrocarbonaţi. B. se manifestă prin vomă, simptome cerebrale şi perturbări circulatorii. ■ B. SCHAMBERG. \Jay Frank Schamberg, dermatolog american, profesor ia Philadelphia, 1870-1934.] Prezenţa la nivelul tegumentelor membrelor inferioare a unor plăci purpurice şi pigmentate, cu puncte roşii la periferie. Apare, aproape exclusiv, ia bărbaţi. Sin.: dermatoză pigmentară progresivă, dermatoză Schamberg. ■ B. SCHEIE. [Harold Glendon Scheie, oftalmolog american, 1909-1990.] Sin.: sindrom Scheie (v.). ■ B. SCHENCK. [Benjamin Robinson Schenck, ginecolog american, (Detroit, 1842-1920.] Sin.: sporotricoză (v.). ■ B. SCHEUERMANN. [Holger Werfel Scheuermann, chirurg ortoped danez, Copenhaga, 1877-1960.] B. degenerativă a coloanei vertebrale, care afectează copiii şi adolescenţii; aminteşte prin debut de *morbul Pott (cifoză dureroasă şi dureri la nivelul coloanei dorsolombare). Se caracterizează radiologie prin aplatizarea unuia sau mai multor discuri intervertebrale, prin degenerescenţa fibroasă a discurilor şi deformarea cuneiformă moderată a unuia sau a mai multor corpuri vertebrale (dorsale inferioare cel mai frecvent). Sin.: epifizită vertebrală de creştere. ■ B. SCHILDER. [Paul Ferdinand Schilder, neurolog şi psihiatru austriac, profesor la Viena, apoi director la spitalul psihiatric Bellevue din 9{ezu york^ 1886-1940.] Formă subacută sau cronică de *leucoencefalită la copii şi adolescenţi. Anatomo-patologic se caracterizează prin demielinizare bilaterală simetrică, iar clinic, b. debutează progresiv (prin cefalee, vertij, apatie, tulburări vizuale), după care apar tulburări motorii (hemiplegie, diplegie, paraplegie spasmodică cu crize convulsive). Evoluează în pusee spre demenţa, cecitate şi poate avea prognostic letal în mai puţin de doi ani de evoluţie. Evoluţie adesea favorabilă după corticoterapie. Uneori a fost contestată ca entitate clinică. De obicei apare sporadic, dar au fost raportate şi forme familiale. Sin.: scleroză cerebrală difuză, boală Flatau-Schilder, encefalită Schilder, scleroză cerebrală Schilder. ■ B. SCHIMKE. Sin.: glicogenoză tip IX (v. glicogenoză). ■ B. SCHMIEDEN. [Victor Schmieden, chirurg german, profesor la \Berlin., Odăile şi franffurt pe Odain, 1874-1945.] *Prolaps parţial sau total al mucoasei gastrice în duoden. Clinic se manifestă prin episoade dureroase epigastrice care apar post-prandial tardiv, balonare, *pirozis şi vomismente. Diagnosticul se pune prin examen radiologie baritat. ■ B. SCHNEIDER. [Hans Schneider, medic austriac, sec. XX] Formă de meningită seroasă epidemică de origine virală, sezonieră (primăvara şi toamna). Are două faze: prima, cu semne generale infecţioase (febră ridicată, frisoane, artralgii, cefalee etc.), iar după o scurtă perioadă, a doua, cu simptome şi semne meningiene. ■ B. SCHOLZ-GREENFIELD. [Willibald Scholz, neurolog şi psihiatru german, profesor la Leipzig, apoi la Pdiinchen, 1889-1971; Joseph Godwin Greenfield, neuropatolog englez, Londra, 1884-1958.] B. cu transmitere recesivă, care constă într-o anomalie a metabolismului lipidic (absenţa de arilsulfatază A) şi care se manifestă prin acumularea de sulfatide (esteri sulfurici ai *cerebrozidelor) la nivelul sistemului nervos. Debutează la vârsta de 2-3 ani şi se manifestă prin tulburări ale mersului (contractură, ataxie), nistagmus, regresie mentală progresivă, convulsii, cecitate. Evoluţia este letală după 1-2 ani de la debut. Sin.: leucodistrofie metacromatică. ■ B. SCHOTTMULLER. Sin.: febră paratifoidică (v.). ■ B. SCHONLEIN. [Johann Lukas Schonlein, medic german, BamSerg, 1793-1864.] Sin.: purpură Henoch-Schonlein (v.). ■ B. SCHRIDDE. [Hermann Schridde, anatomopatolog german, ŢreiSurg, Dortmund, n. 1875.] Sin.: anasarcă fetoplacentară (v.). ■ B. SCHRODER. [Karl Ludwig Ernst Schroder, ginecolog german, 1838-1887.] Hiperplazie glandulochistică a endometrului, asociată sau nu unei tumori funcţionale de ovar, cauzată de o hipersecreţie de estrogeni şi însoţită uneori de menometro-ragie. ■ B. SCHULLER. [Artur Schiiller, neurolog şi psihiatru austriac, profesor la Viena, 1874-1958.] Zonă (radiologică) hipertrans-parentă osoasă frontală sau frontooccipitală, perfect delimitată, cu extensie lent progresivă, adesea în relaţie cu *b. Paget. Sin.: osteoporoză circumscrisă a craniului. ■ B. SCHULTZ. [Werner Schultz, medic german, profesor de medicină internă la Berlin, 1878-1947.] Sin.: agranulocitoză (v.). ■ B. SECRETAN. [Henri Secretan, medic elveţian, 1856-1916.] Edem dur şi persistent cu rigiditate a membrului atins, consecutiv unei contuzii simple sau unei fracturi. ■ B. SEITELBERGER. [Franz Seitelberger, neuropatolog austriac, Viena, n. 1916.] Sin.: distrofie neuroaxonală infantilă (v.). ■ B. SELIGMANN. [Arnold M. Seligmcmn, biochimist american, sec. XX.] Cea mai comună *boală a lanţurilor grele, fiind o varietate de disglobulinemie monoclonală. Se manifestă prin-tr-un sindrom de malabsorbţie intestinal grav. Anatomopato-logic se caracterizează prin prezenţa, în ganglionii limfatici me-zenterici şi în corionul intestinului gros, de celule limfoplas-mocitoide care secretă lanţuri alfa incomplete. în sânge şi urină se constată prezenţa unor proteine particulare (fiind de fapt un fragment din lanţul greu al imunoglobulinei A). Sin.: boala lanţurilor grele alfa. V. şi boala lanţurilor grele. ■ B. SELTER-SWIFT-FEER. [Paul Selter, pediatru german, profesor la Solingen, apoi la Dusseldorf, 1866-1941; Harry Swift, medic australian, 1858-1937; Emil Feer, pediatru elveţian, pro- 286 boala senear-usher BOALA STRUMPELL-MARIE fesor Ca (HeideCBerg, apoi Ca Ziirich, 1864-1955.] Sin.: acrodinie infantilă (v.). ■ B. SENEAR-USHER. [Francis Eugene Senear, dermatoCog american, Chicago, 1889-1958; Barney Usher, dermatoCog canadian, n. 1899.] Sin.: pemfigus eritematos (v.). ■ B. SENHOUSE KIRKES. [William Senhouse Kirkes, sec. XIX] *Endocardită infecţioasă acută care survine pe un cord fără leziuni valvulare anterioare, dar care determină în evoluţie astfel de leziuni, vegetante şi necrotice, foarte distructive şi posibil embolizante. Sin.: endocardită primitivă acută. ■ B. SEVER. [James Warren Sever, chirurg ortoped american, 'Boston., 1878-1964.] Osteonecroză aseptică a epifizei posterioare a calcaneului, adesea bilaterală, la băieţi între 8 şi 14 ani. Clinic apar talalgie subahiliană şi tumefierea feţei posterioare a călcâiului. Sin.: epifizită a calcaneului. ■ B. SHAVER. [Cecil Gordon Shaver, medic canadian, n. 1901.] *Pneumoconioză profesională gravă a muncitorilor care lucrează în fabricile de abrazivi de aluminiu. Se manifestă clinic prin simptomatologia caracteristică pneumoconiozei, iar radiologie printr-o accentuare reticulară a imaginii tramei pulmonare, prezenţa de mici opacităţi diseminate în ariile pulmonare şi accentuarea imaginii hilurilor. ■ B. SHIGA-KRUSE. [Kiyoshi Shiga, medic şi BacterioCog japonez, 1870-1957; Walther Kruse, BacterioCog german, profesor Ca (Bonn, (XpnigsBerg şi Leipzig, 1864-1935.] Sin.: dizenterie bacilară (v. dizenterie). ■ B. SICHEL. [Julius Sichel, oftaCmoCog german, Viena, ‘WiirtzBurg, (Paris, 1802-1868.] Pse idoptoză caracterizată printr-un pliu cutanat care se suprapune pleoapelor superioare. Reprezintă consecinţa relaxării fasciculelor ligamentoase care leagă muşchiul ridicător al pleoapelor la piele. Sin.: ptoză ato-nică lipomatoasă. ■ B. SILFVERSKJOLD. [Nils Silfverskjold, ortoped suedez, StochhoCm, 1888-1957.] Sin.: boală Fairbank (v.). ■ B. SILVESTRONI-BIANCO. [Ezio Silvestroni, hematoCog ita-Cian, 1905-1990; Ida Bianco, medic italian contemporan, Pgma, n. 1917.] B. genetică, formă asociată de *ta!asemie; în care hemoglobina S este în procent de 60-80 %, iar hemoglobina F - 20 %. Se caracterizează prin anemie hipocromă microcitară cu *anizocitoză, hematii în formă de seceră, creşterea rezistenţei globulare fără semne clinice de hemoliză, splenomegalie, dureri abdominale. Evoluează spre exitus, în copilărie sau până la vârsta adultă. Sin.: anemie microcitară drepanocitară, microdrepanocitoză, talasemia minimă. ■ B. SIMMONDS. [Morris Simmonds, medic german, profesor de anatomie patoCogicâ Ca JLamBurg, 1855-1924.] Sin.: sindrom Simmonds (v.). ■B. SINDING LARSEN-JOHANSSON. [Christian Magnus Falsen Sinding Larsen, medic norvegian, OsCo, 1866-1930; Sven Christian Johansson, chirurg suedez, ŞoteBorg, 1880-1976.] Sin.: boală Gruber (v.). ■ B. SJOGREN. [Henrik Samuel Conrad Sjogren, oftaCmoCog suedez, StocffjoCm, 1899-1986.] 1) Sin.: sindrom Marinescu-Sjogren (v.). 2) Sin.: sindrom Sjogren (v.). ■ B. SKEVAS-ZERFUS. B. profesională a pescuitorilor de bureţi sau de perle, datorată înţepăturilor veninoase ale actiniilor din genul Helleno polypus, caracterizată Drin prurit, senzaţie de arsură, edem cu exantem urmat de sfacelare antrenând planurile profunde şi, ulterior, supurare. V. şi boala pescuitorilor de bureţi. ■ B. SMITH-STRANG. [Allan J. Smith, medic engCez; Leonard Birnie Strâng, medic engCez, 1925-1397.] Sin.: acidurie hidroxi-butirică congenitală (v.). ■ B. SPENCER. B. epidemică, probabil virală, caracterizată prin anorexie, greţuri, vomismente, dureri abdominale, diaree, uneori mialgii şi artralgii. ■ B. SPIELMEYER-VOGT. [Walter Spielmeyer, neuroCog şi psihiatru german, profesor Ca (Mdinchen, 1879-1935; Heinrich Vogt, neuroCog german, profesor Ca Jranffurt pe (Jdain, 1875-1936.] Formă juvenilă de ‘sfingolipidoză cerebrală care apare, în general, la vârsta de 6 ani. Se manifestă prin diminuarea progresivă a acuităţii vizuale în relaţie cu o ‘retinită pigmentară (pigmentarea maculei şi paloarea discului optic), semne neurologice (rigiditate extrapiramidală şi tulburări cerebeloase), regresie mentală progresivă cu tulburări caracteriale şi evoluţie spre tetraplegie spasmodică, demenţă şi caşexie. Moartea survine înainte de 20 de ani. Sin.: boală Batten-Mayou, idioţie amaurotică de tip Batten-Mayou, sfingolipidoză de tip juvenil tardiv. V. sfingolipidoză. ■ B. STANTON. [Sir Thomas Ambrose Stanton, medic engCez, (KuaCa Lumpur, Londra, 1875-1930.] Sin.: melioidoză (v.). ■ B. STARGARDT. [Karl Bruno Stargardt, oftaCmoCog german, profesor Ca (MarBurg, 1875-1927.] Degenerescenţă progresivă a maculei Iuţea, cu debut în tinereţe, bilaterală, simetrică şi progresivă, cu extensie centrifugă şi în final cu pierderea vederii centrale. B. se transmite autozomal recesiv şi face parte din *degenerescenţele tapetoretiniene. Sin.: degenerescenţă maculară familială juvenilă. V. şi degenerescenţă eredoma-culară. ■ B. STEELE-RICHARDSON-OLSZEWSKI. [John C. Steele, J. Clijford Bichardson, neuroCogi canadieni contemporani; Jerzy Olszewski, neuropatoCog canadian de origine poloneză, 1913-1964.] Sin.: sindrom Steele-Richardson-Olszewski (v.). ■B. STEINERT. [Hans Steinert, medic internist german, Leipzig, 1875-1911.] Cea mai frecventă b. neuromusculară a adultului (incidenţa 1 la 7 000), ereditară, cu transmitere autozomal recesivă. Gena d. S. este localizată pe cromozomul 19 (19q13.2) şi este maxim exprimată în muşchii somatici şi miocard. Ea determină b. din cauza unei ‘mutaţii dinamice. B. S. se poate manifesta c'inic în formele: uşoară, severă (clasică) şi foarte gravă. în forma uşoară, adesea nediagnosticată, afectarea musculară este minimă, fiind manifeste cataracta senilă şi caiviţia (la bărbaţi). Forma clasică include: anomalii musculare (miotonie, slăbiciune, amiotrofie), manifestări cardiace (aritmii, defecte de conducere), disfuncţii endocrine (insuficienţă testiculară, intoleranţă la glucoză), tulburări ale SNC (apatie, hipersomnie, tulburări de comportament). în forma clasică, b. S. debutează la vârsta adultă sau, mai rar, în adolescenţă. Forma gravă, cu debut neonatal, este cel mai adesea letală şi se manifestă prin hipotonie generalizată cu detresă respiratorie, tulburări de supt şi deglutiţie, malformaţii articulare. Sin.: boală Deleage, miotonie (miopatie) atrofică. ■ B. STICKLER. [Gunncr B. Stickler, medic pediatru american, n. 1925] Afecţiune ereditară rară cu transmitere autozomal dominantă, în care se asociază durere şi redoare articulară, miopie progresivă cu decolare a retinei (frecvent), surditate neurosenzorială, vertebre aplatizate, cifoză. Sin.: sindrom Stickler. ■ B. STILL. [Sir George Frederic Still, pediatru engCez, profesor Ca Londra, 1868-1941.] 1) Sin.: poliartrită cronică juvenilă (v.). 2) B. sistemică criptogenetică în cadrul căreia domină clinic triada: febră ridicată, poliartrită acută şi erupţie cutanată alcătuită din macule fugace. Sin.: boală Still a adultului. ■ B. STILL-CHAUFFARD. [Sir George Frederic Still, pediatru engCez, profesor Ca Londra, 1868-1941; Anatole Mărie Emil Chauffard, medic francez, profesor de medicină internă Ca Paris, 1855-1932.] Sin.: poliartrită cronică juvenilă (v.). ■ B. STRUMPELL-MARIE. [Ernst Adolf Gustav Gottfried von Striimpell, medic german, profesor de medicină internă Ca Leipzig, 1853-1925; Pierre Mărie, neuroCog francez, profesor Ca Paris, 1853-1940.] V. spondilartrită anchilozantă. 287 BOALA STUHMER BOALA UNNA ■ B. STUHMER. [Alfred Stiihmer, dermatolog şi venerolog german, profesor la ŢreiBurg, apoi la Xliinster, n. 1885] Sin.: kraurosis penis (v.). ■B. STURGE-WEBER. [William Allen Sturge, medic englez, 1850-1919; Frederick Parkes Weber, medic englez, Londra, 1863-1962.] Sin.: sindrom Sturge-Weber (v.). ■ B. SUDECK. [Paul Hermann Martin Sudeck, chirurg german, profesor la OLamBurg, 1866-1938.] Decalcificare osoasă (frecvent a oaselor tarsiene sau carpiene), care apare uneori post-traumatic, asociată cu dureri şi impotenţă funcţională. Sin.: algodistrofie posttraumatică, atrofie osoasă Sudeck, boală Leriche (def. 1), osteoporoză algică posttraumatică, sindrom Sudeck-Leriche. ■ B. SULZBERGER-GARBE. [Marion Baldur Sulzberger, dermatolog american, 9\[ezo yorfc 1895-1983; William Garbe, dermatolog canadian, Loronto, n. 1908.] Sin.: dermatită exsu-dativă discoidă şi lichenoidă cronică (v.). ■ B. SUMMERSKILL. Sin.: colestază recurentă benignă (v.). ■ B. SWIFT. [Harry Swift, medic australian, 1858-1937.] Sin.: acrodinie infantilă (v.). ■ B. SYLVEST. [Ejnar Oluf Sorensen Sylvest, medic danez, Copenhaga, 1880-1931.] Sin.: boală din Bomholm (v.). ■ B. TAKAHARA. [Shigeo Takahara, medic japonez contemporan.] Sin.: acatalazie (v.). ■ B. TAKAYASU. [Michishige Takayasu, medic japonez, 1872-1938.] B. rară, afectând femeia tânără, constând dintr-o panar-terită segmentară inflamatorie nespecifică (de cauză necunoscută) a *crosei aortice şi a marilor ramuri ale acesteia. Panar-terita determină o abolire a pulsului la nivelul membrelor superioare şi al carotidei, cu unul sau mai multe simptome asociate ischemiei cerebrale (sincopă, hemiplegie tranzitorie etc.), oculare (orbire tranzitorie, atrofie retiniană), feţei (atrofie musculară) şi braţelor (claudicaţie). Sin.: arteritis brahiocefalica, boala femeilor fără puls, sindrom Martorell. ■ B. TALMA / maladie de Talma / Talma’s disease. [Sape Talma, chirurg olandez, 1847-1918.] Maladie de scurtă durată, curabilă, caracterizată printr-o reacţie miotonică şi crampe, care survin după eforturi prelungite. Uneori se consideră că b. T. este o formă tardivă a ‘bolii Thomsen. Sin.: miotonie dobândită. ■ B. TAMURA-TAKAHASHI. [Akira Tamura, Mataro Takaha-shi, medici japonezi contemporani] B. familială şi ereditară caracterizată prin coloraţia foarte închisă a mucoaselor superficiale, probabil printr-o anomalie a ‘hemului. Se transmite dominant. ■ B. TANGIER. [Tangier, insulă în golful Chesapeahe, unde a fost descoperită Boala] B. autozomal recesivă determinată de perturbarea metabolismului lipoproteinelor şi lipidic, caracterizată prin absenţa din plasmă a ‘lipgproteinelor de înaltă densitate normale (HDL), deficienţă a *apo-lipoproteinelor A-l şi A-ll, scăderea lipoproteinelor normale de joasă densitate (LDL) şi a ‘trigliceridelor cu Mr mare. Ca j rmare, în ţesuturi se acumulează esterii de colesterol. Semnele clinice constau în mărirea şi colorarea în portocaliu a amigdalelor, mucoasei farin-giene şi rectale, neuropatie periferică recurentă, splenomegalie şi infiltraţie a corneei. Prognosticul este rezervat ca urmare a unor posibile complicaţii vasculare majore. ■ B. TARUI. [Seiichiro Tarui, medic japonez, n. 1927.] Sin.: glicogenoză tip VII (v. glicogenoză, def. 7). ■ B. TAY-SACHS. [War ren Tay, medic englez, Londra, 1843-1927; Bernard Sachs, neurolog american, profesor la 9{ezo jforhi 1858-1944.] Cea mai frecventă ‘neurolipidoză din grupul ‘gangliozidozelor, cu transmitere autozomal recesivă. B. debutează în lunile a 4-a - a 6-a de viaâ cu hipotonie musculară progresivă, apatie, scădere a vederii până la cecitate, hipoacuzie. Semnul cel mai caracteristic: pata maculară roşie; înconjurată de o zonă albă strălucitoare, vizibilă la examenul fundului de ochi. Evoluţia este progresivă, cu degenerescenţă cerebrală şi, consecutiv, deces în primii trei ani de viaţă. B. este în relaţie cu un deficit de p-DN-acetil-hexozaminidază, care duce la acumularea de gangliozide în SNC. Sin.: boală Norman-Wood, gangliozidoză GM2 tip 1, sfingolipidoză de tip infantil. V. şi idioţie amaurotică familială. ■ B. TAYLOR. [Robert William Taylor, dermatolog şi venerolog american, n. în Anglia, profesor la 9\(ezv yorfţ, 1842-1908.] Sin.: boală Pick-Herxheimer (v.). ■ B. TERRIEN. [Adrien Felix Terrien, oftalmolog francez, profesor la Paris, 1872-1940.] ‘Ectazie marginală a corneei, de natură distrofică, evoluţia fiind lentă, cu astigmatism care se poate complica cu sinechii anterioare, prolapsul irisului şi, posibil, perforaţia corneei, care determină prognosticul rezervat al b. ■ B. TERSON. [Albert Terson, oftalmolog francez, Paris, 1867-1935.] Asociere de hemoragii subarhanoidiene, prin ruptura unor anevrisme intracrâniene, şi hemoragii intraoculare legate de anomalii venoase. ■ B. THAYSEN. [Thorvaid Einar Hess Thaysen, medic danez, Copenhaga, 1883-1936.] Sin.: boală celiacă (v.). ■ B. THEVENARD. [Andre Thevenard, neurolog francez, 1898-1959.] Sin.: acropatie ulreromutilantă (v.). ■ B. THIEMANN. [H. Thiemann, chirurg german, sec. XIX-XX.] ‘Osteonecroză aseptică a epifizelor mai multor falange medii şi distale la ambele mâini. Transmisă dominant, se vindecă spontan la sfârşitul perioadei de creştere. Se poate asocia cu leziuni analoge ale degetelor picioarelor. Este o varietate de acrodisplazie (v.). ■ B. THOMSEN. [Asmus Julius Thomas Thomsen, medic danez, 1815-1896.] Miopatie familială şi ereditară cu transmitere dominantă sistematizată, caracterizată prin redoare spasmodică a muşchilor voluntari, prin excitabilitate crescută la excitaţia galvanică şi faradică (‘reacţie miotonică), ca şi, inconstant, prin hipertrofie a musculaturii. Patogenia b. implică, probabil, o dis-funcţie a canalelor de clor din membrana celulelor musculare. Sin.: miotonie congenitală. ■ B. THOMSON. [Mattew Sydney Thomson, dermatolog englez, Londra, 1894-1969.] Sin.: sindrom Rothmund-Thomson (v.). ■ B. THOST-UNNA. [Herrmann Arthur Thost, medic german, 1854-1937; Paul Gerson Unna, dermatolog german, profesor la PlamBurg, 1850-1929.] Sin.: keratodermie simetrică a extremităţilor (v. keratodermie). ■ B. TIETZE. [Alexander Tietze, chirurg german, Prestau (în prezent Wroclazv, Polonia), 1864-1927.] Tumefacţie dureroasă a articulaţiilor condrosternale şi condrocostale, îndeosebi la nivelul celei de-a ll-a coaste, de etiologie necunoscută. Durerea toracică poate mirra angina pectorală, dar cedează la căldură locală şi la antiinf,amatoare nesteroidiene, nefiind influenţată de nitroglicerină. Sin.: condrită costală. Sin.: sindrom Tietze. (def. 1). ■ B. TILLAUX. [Paul Jules Tillaux, anatomist şi chirurg francez, profesor la Paris, 1834-1904.] Sin.: boală chistică a mamelei (v.). ■ B. TROUSSEAU. [Armând Trousseau, medic francez, profesor de clinică medicală şi terapeutică la Paris, 1801-1867.] 1) Sin.: eritem nodos (v.). 2) Sin.: nevralgie de trigemen (v.). ■ B. UEHLINGER. [Erwin Uehlinger, anatomopatolog elveţian, Ziirich, 1899-1980.] Sin.: pahidermoperiostoză (v.). ■B. UNNA. [Paul Gerson Unna, dermatolog german, profesor la OlamBurg, 1850-1929.] Sin.: eczemă seboreică (v.). 288 boala unverricht BOALA VON WILLEBRAND ■ B. UNVERRICHT. [Heinrich Unverricht, medic german, profesor de policlinica medicala ia Jena, apoi ia Dorpat, 1853-1912.] 1) *Dermatomiozită de cauză incertă caracterizată prin tegumente eritematoase, edeme, cu debut la nivelul feţei şi extensie progresivă în regiunea cervicală şi la nivelul membrelor superioare. Se asociază cu atrofii musculare simetrice la nivelul trunchiului şi membrelor, febră şi afectarea stării generale. Evoluţie letală în circa 50 % din cazuri. 2) V. şi sindrom Unverricht. ■ B. UNVERRICHT-LUNDBORG. [Heinrich Unverricht, medic german, profesor de poiiciinică medicala ia Jena, apoi ia 'Dorpat, 1853-1912; Hermann Bernhard Lundborg, neuropsifiiatm suedez, Uppsala, 1868-1943.] Sin.: sindrom Unverricht (v.). ■ B. URBACH-WIETHE. [Erich Urbach, dermatoiog şi alergoiog austriac, Viena, n. ia Praga, staSiiit apoi în SUA/Philaddphia, 1893-1946; Camillo Wiethe, otorinolaringoiog austriac, 'Viena, 1888-1949.] Sin.: proteinoză lipidică (v.). ■ B. VALENTIN. B. din categoria displaziilor spondiloepifizare, asemănătoare b. Fairbank, dar care prezintă caracter familial. V. şi boală Fairbank. ■ B. VAN BUCHEM. [Francis Steven Peter Van Buchem, medic oiandez contemporan, Qroningen, n. 1897.] Hiperostoză corticală generalizată, caracterizată prin osteoscleroza bazei şi bolţii craniene, a maxilarului inferior, claviculei, coastelor şi prin îngroşarea diafizelor corticale ale oaselor lungi şi scurte. Prin compresie nervoasă, b. poate determina atrofie optică, paralizie facială şi surditate de percepţie. ■ B. VAN BUREN. [William Holme van Buren, chirurg american, 9\(eio iforf^ 1819-1883.] Sin.: boală Peyronie (v.). ■ B. VAN CREVELD. [Simon Van Creveld, pediatru oiandez, Amsterdam, 1894-1971.] Sin.: boală glicogenică (v.). ■B. VAN NECK-ODELBERG. [M. Van Neck, medic Belgian, sec. XX; Axei Odelberg, chirurg contemporan.] *Osteocondrită aseptică ischiopubiană survenind îndeosebi la copiii obezi înainte de pubertate. Se caracterizează clinic prin dureri în treimea superioară a coapsei, mers şchiopătat, iar radiologie prin rarefiere osoasă neomogenă a ramurii ischiopubiene. Sin.: osteocondrită ischiopubiană. ■ B. VAQUEZ. [Louis Henri Vaquez, medic francez, profesor de dinică terapeutica ia Paris, 1860-1936.] B. din grupul *sindroa-melor mieloproliferative cronice, de etiologie incertă, caracterizată prin creşterea permanentă şi absolută a masei eritro-citare (evaluată prin creşterea volumului globular circulant), culoare roşie a tegumentelor şi splenomegalie. Sin.: poly-cythemia rubra vera, poliglobulie primitivă, eritremie, boală Osler-Vaquez. V. şi boală Amstein. ■B. VARIOT. [Gaston Variot, pediatru francez, medic ia 5iâpitau?c & Paris, 1855-1930.] Sin.: progerie (v.). ■ B. VERNEUIL. [Aristide Auguste Stanislas Verneuil, chirurg francez, profesor de patoiogie externă ia Paris, 1823-189x] 1) Supuraţie perineofesieră primitivă, nespecifică, caracterizată prin proliferare de foliculi infectaţi, cavităţi profunde situate pe un derm scleros şi reunite prin canale, toate aceste leziuni determinând o zonă supurativă şi fistuloasă. Mucoasa anorectală rămâne îndemnă. B. coexistă cu *acnee şi cu abcese tuberoase ale axilei. B. V. este o formă complexă de hidrosadenită. 2) Denumire pentru localizarea 'sifilisului la nivelul burselor. ■ B. VERSE. Maladie caracterizată prin prezenţa unor depozite de calciu în unul sau mai multe discuri intervertebrale. Sin.: calcinoză intervertebrală. V. şi calcinoză. ■ B. VIDAL. [Emile Jean-Baptiste Vidai, dermatoiog francez, medic ia Piâpitaude Paris, 1825-1893.] Dermatoză foarte asemănătoare 'pitiriazisului rozat Gilbert, de care se deosebeşte prin numărul mic de elemente şi evoluţia lor lent cres- cătoare în dimensiuni. Leziunile apar în post-adolescenţă, pot fi unice sau multiple, pruriginoase, cu localizări diverse. Sin.: lichen simplex chronicus, neurodermită circumscrisă, pitiriazis circinat şi marginal Vidai. ■ B. VOLTOLINI. [Friedrich Eduard Budolph Voltolini, otorino-iaringoiog german, profesor ia Prestau (în prezent 'Wrociazv, Potonia), 1819-1889.] Inflamaţie acută şi purulentă a urechii medii şi a labirintului, cu tulburări generale, febră, delir, pierderea conştienţei şi semne meningiene în funcţie de afectarea meningelor. ■ B. VON BUHL. [Ludwlg von Buhl, patoiog german, CMilnchen, 1816-1880.] Formă de icter grav al nou-născutului, de origine microbiană, cu hemoliză şi steatoză viscerală difuză (hepatică îndeosebi). ■ B. VON ECONOMO. [Constantin Freiherr von San Serff Economo, neuroiog şi psihiatru austriac, profesor ta Viena, 1876-1931.] Sin.: encefalită letargică von Economo (v.). ■ B. VON EULENBURG. [Albert von Eulenburg, neurolog german, profesor ta Qreifszoald, apoi ta Pertin, 1840-1917.] Sin.: paramiotonie congenitală (v.). ■ B. VON GIERKE. [Edgar Otto Conrad von Gierke, anatomo-patoiog german, profesor ia 9(ar(sruhe, 1877-1945.] Sin.: boală glicogenică (v.). ■ B. VON GRAEFE. V. boală Graefe. ■ B. VON HIPPEL-LINDAU. [Eugen von Hippel, oftaimoiog german, profesor ia PieidetBerg, Ploile şi (jdttingen, 1867-1939; Arvid Wilhelm Lindau, patotog suedez, Luna, 1892-1958.] V. boală Lindau. ■ B. VON MEYENBURG. [Hans von Meyenburg, anatomopa-toiog, n. ia Leipzig în 1887, profesor ia Lausanne, apoi ia Ziirich.] B. degenerativă rară, de cauză necunoscută, caracterizată prin semne de inflamaţie şi atrofie cartilaginoasă, în care se asociază leziuni oculare (episclerită, iridociclită, conjunctivită) cu degenerescentă mai mult sau mai puţin completă cartilaginoasă, cu localizare la nivelul nasului, a urechilor, a articulaţiilor şi a căilor respiratorii. Evoluează în pusee, cu agravare progresivă şi posibil deces, prin infecţii respiratorii cronice sau sufocare prin ramolisment cartilaginos al traheei şi bronhiilor. Biologia este incertă, implicând posibil originea enzimatică sau autoimună şi rolul complexelor imune. Sin.: policondrită atrofiantă cronică. ■ B. VON RECKLINGHAUSEN. [Friedrich Daniel von Reckling-hausen, . anatomopatolog german, profesor (succesiv) ia PfonigsBerg, WiirtzBurg şi StrasBourg, 1883-1910.] 1) Sin.: neurofibromatoză (v.). 2) Afecţiune cronică determinată de hipersecreţia de 'parathormon, frecvent ca urmare a prezenţei unui adenom paratiroidian. Se caracterizează prin: a) modificări osoase: decalcificări difuze cu transformare fibroasă a măduvei osoase şi apariţia de chisturi multiple care se manifestă clinic prin dureri, fracturi spontane, deformări osoase progresive şi uneori tumefacţii osoase localizate; b) modificări renale: litiază renală calcică şi secundar, posibil, insuficienţă renală; c) inconstant, prezenţa de calcificări viscerale cu diverse localizări, tulburări digestive, nervoase etc.; d) un sindrom umoral care include hipercalcemie, hipercalciurie, hipo-fosfatemie şi hiperfosfatazemie. Sin.: osteită fibrochistică, osteodistrofie fibroasă generalizată, osteoză paratiroidiană. ■ B. VON WILLEBRAND. [Erik Adolf von Willebrand, medic finlandez, profesor ia Pieisingfors, 1870-1949.] Anomalie constituţională a hemostazei, cu transmitere autozomal dominantă. Se caracterizează prin hemoragii cutanate şi mucoase superficiale, tendinţă la hematoame ş! sângerări accidentale prelungite. Se constată alungirea timpului de sângerare, diminuarea adezivităţii plachetare şi un deficit de factor VIII al coagulării, ca şi un deficit de X factor von Willebrand. Sin.: boală Alexander (def. 289 BOALA VON WILLEBRAND-JURGENS BOALA WOLMAN 1), boală von Willebrand-Jurgens, hemofilie vasculară, pseudo-hemofilie A. V. şi sindrom Willebrand. ■B. VON WILLEBRAND-JURGENS. [Erik Adolf von Willebrand, medic finlandez, profesor Ca Btetsingfors, 1870-1949; Rudolf Jiirgens, hematolog german, Berlin, Basel, 1898-1961.] Sin.: boală von Willebrand (v.). ■ B. VON WINCKEL. [Franz Cari Ludwig Wilhelm von Winckel, ginecolog german, profesor ta ‘Rostock, apoi ta Miinchen, 1837-1911.] Sin.: icter infecţios al nou-născ(jtului (v.). ■ B. VOORHOEVE. [Nicolas Voorhoeve, radiotog otandez, profesor ta Amsterdam, 1879-1927.] Formă de *osteopoikilie în care condensarea osoasă a epifizelor se prezintă sub formă de striuri verticale şi nu sub formă de pete. Sin.: boala oaselor pătate. V. şi osteopoikilie. ■ B. VROLIK. [Willem Vrolik, anatomist, fiziotog şi chirurg otandez, profesor ta Qroningen şi Amsterdam, 1801-1863.] Sin.: boală Durante (v.). ■ B. WAARDENBURG-JONKERS. [Petrus Johannes Waarden-burg, oftatmotog otandez, 1886-1979; Garrit H. Jonkers, oftalmolog otandez contemporan.] Sin.: sindrom Waardenburg (v. def. 3). ■ B. WAGNER. [Hans Wagner, oftalmolog elveţian, 1903-1989.] Distrofie a polului posterior al ochiului, cu transmitere auto-zomal dominantă, la ambele sexe, caracterizată prin lichefierea corpului vitros, formarea de membrane epiretiniene avasculare, degenerescenţă periferică retiniană 'vu *retinoschizis, Cataractă şi *scotom „în centură". Predispune la 'dezlipire de retină. Sin.: degenerescenţă hialoidoretiniană, distrofie hialoidoretini-ană. ■ B. WALDENSTROM. [l), 2) Jan Gosta Waldenstrom, medic internist suedez, 1906-1996; 3) Johann Henning Waldenstrom, chirurg ortoped suedez, Stoclţholm, 1877-1972.] 1) Purpură pe-teşială a membrelor inferioare care evoluează în pusee, asociată cu nivel crescut de imunoglobuline şi, probabil, prezenţa de complexe imune. Este, uneori, asociată altor maladii autoimune. Sin.: purpură hiperglobulinemică. 2) Sin.: macro-globulinemie Waldenstrom (v.). 3) Sin.: coxa plana (v.). ■ B. WALDMAN. Sin.: enteropatie exsudativă (v.). ■ B. WALLGREN. [Arvid Johan Wallgren, pediatru suedez, profesor ta QoteBorg, apoi ta Stocffiolm, 1889-1973.] Formă de splenomegalie la copil, care determină obstrucţia venei splenice şi ca urmare asociată cu o circulaţie colaterală foarte evidentă. ■ B. WEBER-CHRISTIAN. [Frederick Parkes Weber, medic englez, Londra, 1863-1962; Henry A. Christian, medic american, 1876-1931.] Formă de 'paniculită acută caracterizată prin apariţia în diferite segmente ale organismului, de tumorete eritematoase şi dureroase, dezvoltate din ţesutul celular subcutanat, asociate cu febră, disfuncţie hepatopancreatică, leziuni pulmonare nodulare, tendinţe hemoragice, 'reacţie leucemoidă şi inflamaţie a ţesutului adipos visceral. Sin.: paniculită nodu-lară nesupurativă, sindrom Weber-Christian. ■B. WEIL. [Adolf Weil, medic german, profesor de medicina internă ta fteidetSerg şi (Dorpat, apoi practician ta cWieshaden, 1848-1916.] Sin.: leptospiroză icterohemoragică (v.). ■ B. WEIR MITCHELL. [Silas Weir Mitchell, neurolog american, (Philadelphia, 1829-1914.] Sin.: eritromelalgie (v.). ■ B. WERDNIG-HOFFMANN. [Guido Werdnig, neurolog austriac, 1844-1919; Johann Hoffmann, neurolog german, (neidelberg, 1837-1919.] Sin.: amiotrofie spinală infantilă (v. amiotrofie, def. 1). ■ B. WERLHOF. [Paul Gottlieb Werlhof, medic german, 3telmstădt, 3tanovra, 1699-1767.] Purpură trombopenică cu scurtarea duratei de viaţă a plachetelor şi prezenţa megacario- citelor medulare în număr normal sau crescut. Se manifestă clinic prin *purpură cutanată şi hemoragică (pe mucoase şi viscere), fără alterarea stării generale. în formă acută apare la copii şi adulţi tineri, după infecţii virale, cu evoluţie de 4-6 săptămâni. Forma cronică se produce îndeosebi la sexul feminin (între 14-50 ani) şi evoluează peste 12 luni, fără tendinţă de vindecare, ^atogenia formei acute implică anticorpi încrucişaţi antivirali şi antiplachetari sau anticorpi faţă de anti-geni virali ataşaţi de plachete, în cazul formei cronice intervenind un proces autoimun. Sin.: purpură trombocitopenică idiopatică. ■ B. WESTPHAL. [Karl Friedrich Otto Westphal, neurolog german, 1833-1890.] B. familială cu caracter ereditar şi transmitere autozomal dominantă. Se manifestă prin crize periodice de paralizie, caracterizeze prin trei simptome: para- sau cvadri-plegie motorie flască, abolire completă a reflexelor osteoten-dinoase, inexcitabilitate electrică (faradică şi galvanică) totală a muşchilor paralizaţi. Nu există tulburări senzitive sfincteriene sau tulburări psihice. Cr'zele (care debutează la pubertate) apar după ingestia de alimente, îndeosebi glucide, durează câteva ore sau zile şi se repetă la intervale variabile în care examenul neurologic este negativ. Sin.: mioplegie familială, paralizie periodică familială, paralizie spinală intermitentă, paralizie intermitentă. ■ B. WETHERBEE. [Wetherbee, numele pacientului ta care a fost descrisă Boala] Formă de poliomielită cronică cu caracter familial prin degenerescenţă a coarnelor anterioare ale măduvei, debutând la membrele inferioare. ■B. WHIPPLE. [Hoyt George Whippîe, patolog american, profesor ta (Rgchester, 1878-1976.] B. rară, caracterizată histopato-logic prin prezenţa unor depozite de grăsimi şi acizi graşi în macrofagele care infiltrează ţesuturile limfatice ale intestinului şi ale mezenterului. B. se manifestă prin adenopatii periferice, dureri articulare şi musculare, iar în evoluţie, prin diaree gră-soasă, ascită chiloasă, hipotensiune arterială, scădere progresivă în greutate. Mortală spontan, b. W. se vindecă prin anti-bioterapie. Recent (1992) a fost izolată, în biopsii intestinale provenind de la pacienţi, o bacterie, Tropheryma whippelii, înrudită cu ordinul *Actlnomycetes. Sin.: lipodistrofie intestinală. ■ B. WHITMORE. [Alfred Whitmore, maior, chirurg al armatei Britanice ta Burma, 1876-1946.] Sin.: melioidoză (v.). ■B. WHYTT. [Robert Whytt, medic şi fiziotog scoţian, profesor ta ‘LdinBurgh, 1714-1766.] Meningită tuberculoasă complicată cu 'hidrocefalie. ■ B. WILKINS. [Lawson -Vlilkins, endocrinotog şi pediatru american 1894-1963.] Hipemlazie suprarenală congenitală, tradusă la sexul feminin prin semne de 'pseudohermafroditism feminin şi la sexul masculin prin *macrogenitosomie precoce. ■ B. WILSON. [Samuel Alexander Kinnier Wilson, medic englez, Londra, n. în SUR, 1878-1936.] Sin.: degenerescenţă hepatolenticulară (v.). ■ B. WISEMAN-DOAN. [Bruce Kenneth Wiseman, medic american, ColumBus/Ohio, n. 1898; Charles Austin Doan, medic american, n. 1896.] Maladie rară, caracterizată prin splenomegalie importantă, anemie cu leucopenie, procent scăzut de polinucleare neutrofile şi creşterea timpului de sângerare. Evoluţia este în pusee, ca modalitate terapeutică practicându-se splenectomia. Sin.: neutropenie splenică primitivă. ■ B. WOHLFART-KUGELBERG-WELANDER. [Gunnar Wohlfart, neurolog german, 1910-1961; E. Kugelberg, neurolog suedez, 1913-1983; Lisa Welander, neurolog suedez, 1909-2001.] Sin.: amiotrofie spinală cronică pseudomiopatică (v. amiotrofie), def. 2. ■ B. WOLMAN. [Moshe Wolman, neuropatolog israelian, n. 1914.] B. determinată de deficienţa lizozomilor în sterol-ester- 290 boala wuhrmann BORDETELLA ază (*b. prin stocare) cu debut la nou-născut şi deces înainte de vârsta de un an. Ciinic b. W. se manifestă prin hepatosplenomegalie, steatoree, distensie abdominală, anemie, inaniţie şi calcificări suprarenale. Sin.: xantomatoză familială primitivă. ■ B. WUHRMANN. [Ferdinand Wuhrmann, medic elveţian, Zurich, n. 1906.] Formă de *cardiomiopatie, caracterizată prin atrofie parţială cu degenerecenţă grăsoasă a fibrelor miocardice, asociată adesea cu edem interstiţial şi putând evolua cu fibroza miocardului. ■ B. WUNDERLICH. [Cari Reinhold August Wunderlich, medic german, profesor de clinica medicala la Jubbingen, 1815-1877.] Afecţiune caracterizată prin prezenţa unei colecţii sanguine pe-rirenale, secundar unei leziuni renale, lezării unor formaţiuni anatomice de vecinătate sau unei boli generale vasculosan-guine. Se manifestă prin durere violentă la nivelul lojei lombare, semne de hemoragie internă sau de ‘şoc, reacţie peritoneală, febră, tumefacţie lombară, bematurie discretă cu azo-temie. Evoluţia este gravă, cu exitus în câteva ore (ca urmare a şocului circulator) sau tardiv, prin atrofie renală. ■ B. ZAHORSKY. [John Zahorsky, pediatru american, Saint Louis, n. 1871.] B. eruptivă de origine virală, care apare în copilărie şi se manifestă prin febră înaltă, continuă sau remi-tentă, cu durată de 3-4 zile şi eritem maculopapular care apare spre finalul perioadei febrile, iniţial pe trunchi, ulterior şi în alte regiuni ale corpului. B. are evoluţie benignă. Sin.: boala a şasea, exantem subit, roseola infantum. ■B. ZIEHEN-OPPENHEIM. [Georg Theodor Ziehen, neuroloş şi psihiatru german, profesor (succesiv) la Jena, Zltrecht, Odăile şi (Berlin, 1862-1950; Hermann Oppenheim, neurolog german, profesor la (Berlin, 1858-1919.] ‘Distonie musculară deformantă prin *spasm de torsiune; apare în copilărie şi are caracter familial. Sin.: disbazie lordotică progresivă, dystonia musculo-rum deformans. ■ B. ZIMMERLIN. [Franz Zimmerlin, medic elveţian, (Basel, 1858-1932.] Formă frustă de miopatie, care afectează muşchii centurii scapulare, ai trunchiului şi ai membrelor superioare. Sin.: amiotrofie Zimmerlin. ■ B. ZOON. [Johannes Jacobus Zoon, dermatolog olandez, n. 1902.] ‘Balanită cronică circumscrisă, leziunea macroscopică având aspect de pată echimotică, histologic cu infiltraţie plas-mocitară; este mai frecventă la adultul tânăr. Sin.: balanită cu plasmocite. ■ B. ZUMBUSCH. [Leo Ritter von Zumbusch, dermatolog austriac, profesor la Viena, apoi la (Munchen, fiul celebrului sculptor Caspar Oţitter von Zumbusch, 1874-1940.] Formă de *pso-riazis generalizat, caracterizat prin apariţia de mici pustule sterile, uneori confluente, cu alterarea marcată a stării generale şi evoluţie posibil letală. Sin.: psoriazis pustulos generalizat. V. şi psoriazis. BOL ALIMENTAR / bol alimentaire / alimentary bolus. [Qr. bolos = bulgăre; lat. alimentarius = alimentar, de la alimen-tum = aliment.] Masa de alimente, masticată şi impregnată cu salivă, prezentă în orofaringe sau în esofag în urma fazei bucale a deglutiţiei. BOLI DE ADAPTARE / maladies par adaptation / diseases of adaptation. Concept introdus de Hans Selye (v. stres) prin care acesta susţine că anumite boli sunt produsul adaptării fiziologice la stresul cronic ( v. sindrom general de adaptare). El a introdus în această categorie: ‘arterita reumatoidă, *ulcerul peptic şi ^hipertensiunea arterială esenţială. BOLTĂ CRANIANĂ / voute crânienne / skull-cap. NA: cal-varia, pl. calvariae. [Sârbă, croată bolta, magh. boit = boltă; gr. kranion, lat. cranium = craniu.] Sin.: calotă craniană (v.). BOLTĂ PALATINĂ / voute palatine / palatum durum. NA: palatum osseum. [Sârbă, croată bolta, magh. boit = boltă; lat. palatum = cerul gurii] Denumire anatomică a peretelui superior al cavităţii bucale, format prin reunirea apofizelor pa- latine ale maxilarelor superioare, anterior, şi lamele orizontale ale oaselor palatine, posterior. B. p. se continuă posterior cu *văW palatin. Sin.^ palat dur. BOLTĂ PLANTARĂ / voute plantaire / plantar arch. NA: arcuş pedis longitudinalis. [Sârbă, croată bolta, magh. boit = boltă; lat. planta = talpă.] Formă anatomofuncţională a plantei piciorului, formată prin reunirea a două concavităţi orientate inferior: una longitudinală (limitată de tuberozitatea plantară internă a calcaneului şi capul metatarsienelor) şi una transversală, maximală la baza metatarsienelor. BOLUS, s. m. / bolus, s. m. / bolus. [Qr. bolos = bulgăre de pământ, bulă.] 1) Injectarea intravasculară foarte rapidă şi scurtă a unui medicament, ‘mediu de contrast sau ‘radiofar-maceutic. 2) Accesoriu de radioterapie interpus între piele şi sursa de energie în scopul nivelării suprafeţei iradiate, care devine astfel perpendiculară faţă de radiaţii. BOMBĂ, s. f. / bombe, s. f. / bomb. [Ital. bomba, din lat. bombus = bâzâit, zgomot.] Termen uzual care desemnează un generator pentru Radioterapie externă, care conţine ca sursă de radiaţii un izotop radioactiv emiţător de radiaţii gamma. Sursele radioactive utilizate în mod curent sunt ‘cobaltul 60 (b. de cobalt) şi ‘cesiul 137. BOMBEZINĂ, s. f. / bombesine, s. f. / bombesin. Tetradeca-peptid (descoperit în pielea broaştei Bombina bombina) ce stimulează experimental secreţiile gastrice şi pancreatice, produce contracţia veziculei biliare, creşte presiunea arterială şi relaxează joncţiunea duodeno-coledociană. B. este prezentă în tubul digestiv şi în hipota amus. Ar juca, de asemenea, un rol în reglarea acţiunii hormonului de creştere şi în glicoreglare. BONT DE AMPUTAŢIE / moignon, s. m. / stump. Porţiunea distală a unei extremităţi amputate, accidental sau prin procedee chirurgicale, cu referire la degete, membrele superioare şi inferioare, dar şi la unele organe. BOR, s. n. / bore, s. m. / boron. [Str. bawraq = el însuşi, din persană bourak.J Element semimetalic, cu simbolul B, număr atomic 5 şi greutate atomică 10,82. Se prezintă sub două forme: cristalizat şi amorf. în natură se găseşte numai în stare combinată. Elementul în stare pură este inert, în timp ce formele impure sunt foarte reactive. Combinaţiile cu ‘hidrogenul (hidruri de bor sau boruri) sunt neurotoxice, iar unele hepato-nefrotoxice. V. şi acid boric. BORBORIGM, s. n. / borborygme, s. m. / borborygmus, pl. borboygmi, bowel noise. [Qr. borborygmos = murmur.] Zgomot provocat de mobilizarea gazului într-un segment al intestinelor care conţine o cantitate abundentă de lichid. B. este un fenomen fiziologic provocat de mişcările anselor intestinale, îndeosebi în timpul digestiei. Absenţa sa poate indica un *ileus paralitic sau o obstrucţie intestinală prin torsiune, ‘volvulus sau ‘hernie strangulată. Sin.: ghiorăit (pop.). Var.: borborism. BORBORISM. Var. pentru borborigm (v.). BORDERLINE. [(Engl. borderline = linie de separaţie.] Angl. utilizat, în general, cu sensul de stare limită sau intermediară, de graniţă, de frontieră între normal şi patologic. Utilizarea anglicismului este consacrată în două cazuri: 1) Hipertensiune arterială de graniţă (v. . 2) Personalitate b. sau ‘stare limită. Termenul este în continuă extensie, din cauza numeroaselor cazuri în care stabilirea frontierei dintre normal şi patologic este dificilă, inclusiv rr.orfopatologic şi în special în psihiatrie. Ex.: leziune de frontieră (v.). Uneori, b. este utilizat şi în denumirea unei forme particulare de ‘lepră, intermediară între lepra tuberculoidă şi lepra lepromatoasă. BORDETELLA / Bordetella / Bordetella. [Jules Jean Baptiste Vincent Bordet, bacteriolog şi serolog belgian, 1870-1961, premiul Jdpbel pentru medicină/fiziologie în 1919.] Gen bacterian constituit din cocobacili gramnegativi, aerobi, agenţi patogeni cu tropism respirator, incluzând trei specii: B. pertusis (agen- 291 BORDETELLA PERTUSSIS BRADIKINEZIE tul etiologic al tusei convulsive), B. parapertusis şi B. bronchi-septica. Morfologic se prezintă sub formă de bacili încapsulaţi, imobili, în lanţuri scurte. BORDETELLA PERTUSSIS / Bordetella pertussis / Borde-tella pertussis. Specie de cocobacili gramnegativi aerobi mici, întâlnită exclusiv în tractul respirator uman şi care produce tuşea convulsivă. Suşele virulente sunt încapsulate. Sin.: bacii Bordet-Gencjou, Haemophilus pertussis. BORDURĂ ÎN PERIE / bordure en brosse / brush border. [pr. bordure, din limba francilor stabiliţi în Qcdia bord = marginea vasului, bord; sl. perije = perie.] Specializare morfologică a suprafeţei apicale a membranei plasmatice, care prezintă mici microvilozităţi paralele unele cu altele. Această structură creşte suprafaţa de absorbţie. BORELIOZE, s. f. pl. / borrelioses, s. f. pl. / relapsing fever, recurrent fever, spirillum fever. [Amedee Borrel, bacteriolog francez, Strasbourg, (Paris, 1867-1936; -ozd.j Boli infecţioase, endemice sau epidemice, caracterizate prin alternanţa de accese febrile cu perioade apiretice. Sunt determinate de microorganisme spiralate din genul 'Borrelia. Singurul rezervor cunoscut al acestor bacterii este omul, boala fiind transmisă de pureci (forma cosmopolită) sau de căpuşe (forma africo-asia-tică). Sin.: febre recurente, spirochetoze recurente. BORISM, s. n. / borisme, s. m. / borism. [Pir. bawraq = eC însuşi, din persană bourak; -ism.] Intoxicaţie cronică cu bor sau derivaţi ai acestuia (acid boric, perborat, borax etc.). Se manifestă prin tulburări digestive, leziuni cutanate, prezenţa unui lizereu gingival, albuminurie, vertij. Poate apărea la lucrătorii din industria cauciucului sau a lemnului, iar accidental după consumul de alimente în care s-a adăugat, fraudulos, acid boric pentru conservare. BORNĂ CENTRALĂ / borne centrale / central-terminal elec-trode. Centrul triunghiului lui Einthoven, constituind electrodul indiferent din derivaţiile electrocardiografice unipolare. Condiţia unei derivaţii unipolare perfecte este ca electrodul indiferent să nu prezinte nici o variaţie de potenţial de origine cardiacă. B. c. se apropie de această condiţie ideală, obţinută prin scurtcircuitarea potenţialelor braţului drept, braţului stâng şi gambei stângi prin trei rezistenţe de 5 000 ohmi. BORRELIA / Borrelia / Borrelia. [Amedee Borrel, bacteriolog francez, Strasbourg, Paris, 1867-1936.] Gen bacterian din familia *Spirochetaceae, anaerob şi patogen, agent al *borelio-zelor BOSĂ, s. f. / bosse, s. f. / boss, swelling. [pr. bosse, din Cimba francilor stabiliţi în 6}alia bâtja = lovitură, apoi umflătură produsă de o lovitură,] 1) Tumefacţie consecutivă unui şoc sau unei colecţii subcutanate de sânge. 2) Eminenţă rotundă, de obicei pe suprafaţa unui os: a) b. frontale, deformări ale osului frontal, în rahitism şi sifilis congenital; b) b. parietale, deformări la nivelul punctelo" de osificare parietale. BOSĂ SEROSANGUINĂ / bosse serosanguine / caput suc-cedaneum. Tumefacţie formată dintr-un *epanşament serohe-matic subcutanat, observată la un nou-născut în regiunea corpului care a constituit *prezentaţia (cel mai frecvent la nivelul craniului). B. s. se resoarbe rapid după naştere. V. şi cefal-hematom. BOTRIOCEFAL, s. m. / bothriocephale, s. m. / botrio-cephalus. [Qr. bothrion = gropiţă; kephale = cap.] Specie de *taenia, ordinul 'Cestode, aparţinând subordinului Diphyllo-bothriidae, caracterizat morfologic printr-un *scolex şi un mare număr de inele, ajungând la o lungime de 2-8 metri. în stare adultă este parazit intestinal al omului, infestarea producându-se prin ingestia de peşte şi crustacee, în care se găseşte în stare larvară. Sin.: Bothriocephalus latus, Diphyllobothrium latum. BOTRIOCEFALOZĂ, s. f. / bothriocephalose, s. f. / botrio-cephaiiasis, diphyilobothriasis. [Qr. bothrion = gropiţă; kephale = cap; -oză.] Ansamblu de manifestări patologice cauzate de parazitarea intestinului gros de către 'Diphyllobothrium latum. Infestarea, consecutivă ingestiei de peşte insuficient prelucrat termic, declanşează un tablou clinic asemănător cu cel al *anemiei pernicioase şi *teniazei. BOTRIOMICOM, s. n. / Potryomycome, s. m. / pyogenic granuloma, botryomycoma. [Qr. botrys = ciorchine de strugure; mykes, myketos = ciupercă; -orna] Tumoră mică benignă pediculată, compdrată cu fructul de zmeură. B. se localizează îndeosebi la nivelul degetelor, urechilor şi pielii păroase a capului. A fost iniţial considerat de natură infecţioasă, nedemonstrată însă. BOTRIOMICOZĂ, s. f. / botryomycose, s. f. / botryomyco-sis. [Qr. botrys = ciorchine de strugure; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom pediculat micodermoid, provocat de specii parazitare din genul Botryomyceb. Rară la om, frecventă la animale. BOTULISM, s. n. / botulisme, s. m. / botulism, allantiasis. [Lat. botulus = caltaboş; -ism.] Toxiinfecţie alimentară acută, frecvent mortală, determinată de ingestia de alimente (conserve îndeosebi, dar şi preparate din carne) conţinând toxinele bacilului botulinic (Clostridium botulinum). Acestea reprezintă cea mai toxică otravă cunoscută. Simptomatologia este dominată de paralizii progresive descendente. BOVARISM, s. n. / bovarysme, s. m. / bovarysm. [pr.] Tendinţă obsesivă a unei persoane de identificare cu un personaj pe care îl admiră sau îl invidiază pentru un motiv oarecare (importanţă, situaţie socială). în general, b. reprezintă o aspiraţie ruptă de realitate. Termen inspirat după romanul „Madame Bovary" de Gustave Flaubert. BRADIARITMIE, s. f. / bradyarythmie, s. f. / bradyarrhyth-mia, irregular bradycardia. [Qr. bradys = încet; a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Aritmie cu frecvenţă cardiacă lentă, mai mică decât intervalul de valori normale. BRADIARTRIE, s. f. / bradyarthrie, s. f. / bradyarthria. [Qr. bradys = încet; arthroun = a rosti distinct.] Articulare foarte lentă, sacadată şi monotonă a cuvintelor, întâlnită în leziuni extrapiramidale de tip paleostriat. BRADICARDIE, s. f. / bradycardie, s. f. / bradycardia. [Qr. bradys = lent, încet; kardia = inimă] Stare patologică sau fiziologic adaptativă care constă în scăderea frecvenţei cardiace sub limita intervalului normal (60 contracţii/minut). B. poate fi totală, sinusală, nodală sau secundară unei tulburări de conducere (*bloc atrioventricular). BRADIDIASTOLIE, s. f. / bradydiastolie, s. f. / bradydias-tole. [Qr. bradys = lent, încet; diastole = dilatare, de la diastellein = a lărgi] Alungirea timpului diastolic. V. şi embrio-cardie. BRADIESTEZIE, s. f. / bradyesthesie, s. f. / bradyaesthesia. [Qr. bradus = lent; ahthesis = sensibilitate.] Lentoare în percepţia senzaţiilor. BRADIFAZIE, s. f. / bradyphasie, s. f. / bradyphasia. [Qr. bradys = încet; phasis = vorbire.] Lentoare în pronunţarea cuvintelor. BRADIFEMIE, s. f. / bradyphemie, s. f. / bradyphemia. [Qr. bradys = încet; pheme = vorbire.] Sin.: bradilalie (v.). BRADIFRENIE, s. f. / bradyphrenie, s. f. / bradyphrenia. [Qr. bradys = încet; phreî, phrenos = spirit, minte.] Lentoare a activităţii intelectuale sau a ideaţiei, cu apatie, diminuarea interesului şi pierderea iniţiativei. V. şi bradipsihie. BRADIKINEZIE, s. f. / bradykinesie, s. f. / bradykinesis. [Qr. bradys = încet; kinesis = mişcare, de la kinein = a mişca] 1) Simptom care apare în unele *sindroame extrapiramidale 292 bradikinină BROM postencefalitice şi îndeosebi în *boala Parkinson. Constă în încetinirea mişcărilor automatice sau voiuntare în absenţa tulburărilor vigilenţei. 2) Mişcare involuntară repetată, regulată şi lentă, prin afectarea muşchilor membrelor, care antrenează o deplasare ritmică a acestora. Se observă îndeosebi la pacienţii cu *boală Parkinson postencefalitică. BRADIKININĂ, s. f. / bradykinine, s. f. / bradykinin. [Qr. bradys = încet; kinein = a mijea; -ină.] Polipeptid alcătuit din 9 aminoacizi (nonapeptid), format în plasma sanguină dintr-un precursor, bradikininogen (o a2-globulină plasmatică) sub influenţa *kalicreinei. B. este un yasodilatator puternic şi are rol în contracţia musculară; de asemenea, reprezintă un mediator al *inflamaţiei. V. şi kinine. BRADILALIE, s. f. / bradylalie, s. f. / bradylalia. [Qr. bradys = încet; lalia = vorbire, de Ca laleir = a vorbi] încetinire anormală a ritmului vorbirii. Sin.: bradifemie. BRADIPEPSIE, s. f. / bradypepsie, s. f. / bradypepsia. [Qr. bradys = încet; pepsein = a găti, a digera] Digestie lentă. BRADIPNEE, s. f. / bradypnee, s. f. / bradypn(o)ea. [Qr. bradys = Cent, încet; pnoia - respiraţie, de Ca pnein = a respira] Rărirea anormală a mişcărilor respiratorii. Rezultă îndeosebi prin prelungirea 'expiraţiei, de ex. în criza de astm. BRADIPSIHIE, s. f. / bradypsychie, s. f. / bradyphrenia. [Qr. bradys = încet; psykhe = sufCet.] Lentoare marcată a proceselor de ideaţie reprezentând fie primul element evolutiv al unor stări patologice de disoluţie a conştienţei, debilitate mentală, fie un simptom în unele boli endocrine (îndeosebi în *mixedem). Sin.: viscozitate mentală. V. şi bradifrenie. BRADISFIGMIE, s. f. / bradysphygmie, s. f. / bradysphyg-mia. [Qr. bradys = încet; sphygmos = puCs.] Lentoare a pulsului determinată fie de frecvenţa redusă a contracţiilor ventriculare, fie de contracţii ventriculare prea slabe pentru a fi traduse pulsatil (ex.: 'extrasistole). BRAHIAL, adj. / brachial, -ale, -aux, adj. / brachial. [Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = braţ.] Care se referă la braţ, care aparţine braţului. BRAHIALGIE, s. f. / brachialgie, s. f. / brachialgia. [Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = braţ; gr. algos = durere.] Durere la nivelul unui braţ sau a ambelor braţe. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu nevralgia de plex brahial. BRAHICEFALIE, s. f. / brachycephalie, s. f. / brachycephalia, brachycephaly. [Qr. brakhys = scurt; kephale = cap.] Conformaţie craniană determinată de dezvoltarea acestuia îndeosebi pe diametrul lateral, craniul rămânând turtit în diametrul antero-posterior şi apărând ca trunchiat posterior. Această formă caracterizează unele etnii umâne. Uneori b. este consecinţa 'sinostozei precoce a suturii coronare (fronto-parietale) în relaţie cu o atrofie a diencefalului. V. şi acrocefalie, oxice-falie, plagiocefalie. BRAHICLINODACTILIE, s. f. / brachyclinodactylie, s. f. / brachyclinodactyly. [Qr. brakhys = scurt; klinein = a se cuCca, a se înedna; daktylos = deget.] Malformaţie a unui deget în care se asociază 'brahifalangie şi 'clinodactilie, de regulă din cauza unei hipoplazii asimetrice a falangei intermediare. B. poate afecta atât degetele mâinilor cât şi cele ale picioarelor. BRAHIDACTILIE, s. f. / brachydactylie, s. f. / brachydactyly. [Qr. brakhys = scurt; daktylos = deget.j Dimensiunea anormal de scurtă a unuia sau a mai multor degete din cauza unei malformaţii congenitale sau a opririi creşterii osoase. BRAHIESOFAG, s. n. / brachyoesophage, s. m. / brachy(o)eso-phagus. [Qr. brakhys = scurt; oisophagos = esofag, de Ca oisein = a căra, phagema = mâncare.] Malformaţie caracterizată prin existenţa unui esofag scurt, având drept consecinţă prezenţa unei porţiuni din stomac la nivelul toracelui. B. poate rămâne asimptomatic, fiind descoperit doar la examenul radiologie. Uneori este cauza unor vomismente şi a *hematemezei, tulburări care dispar cu \ârsta. Se disting: 1) B. dobândit, de origine cicatriceală sau pnn esofagită peptică. 2) B. funcţional, în care ascensiunea esofagului este determinată de un spasm. BRAHIFALANGIE, s. f. / brachyphalangie, s. f. / brachypha-langia. [Qr. brakhys - scurt; Cat. phalanx, -angis, gr. pha-lanx, -angos = înşiruire de soCdaţi] Falange şi, implicit, degete anormal de scurte. BRAHIGNAŢIE, s. f. / brachygnathie, s. f. / brachygnathia. [Qr. brakhys = scurt; gnathos = faCcă, maxilar.] Stare a bazei unui maxilar a cărui lungime este anormal de redusă în raport cu lărgimea sa. BRAHIMELIE, s. f. / brachymelie, s. f. / brachymelia, micro-melia. [Qr. brakhys - scurt; melos = extremitate, membru.] Sin.: micromelie (v.). BRAHIOCEFALIC, adj. / brachiocephalique, adj. / brachio-cephalic. [Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = braţ; gr. kephale = cap.] Aparţinând braţului şi capului, sau element anatomic localizat în această regiune. BRAHIOTOMIE, s. f. / brachiotomie, s. f. / brachiotomy. [Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = braţ; gr. tome = tăiere, secţiune, ae Ca temnein = a tăia] Dezarticularea umărului la fetus, în ^nele cazuri de 'distocie. BRAHISINDACTILIE, s. f. / brachysyndactylie, s. f. / bracysyn-dactyly, symbrachydactyly. [Qr. brachys = scurt; syn = împreună; daktylos = deget.] Malformaţie a degetelor în care se asociază 'brahidactilie. cu *sindactilie proximală. De obicei este consecinţa unei brahimezofalangii (v. brahifalangie) şi se asociază frecvent cu hipoplazia sau agenezia marelui pectoral în cadrul 'sindromului Poland. BRAHITERAPIE, s. f. / curietherapie, s. f. / brachytherapy. [Qr. bracfiys = scurt; tfierapeia = tratament, de Ca iherapeuein = a îngriji] Sin.: curieterapie (v.). BRAŢ, s. n. / bras, s. m. / arm. NA: brachium, pl. brachia. [Lat. brachium, gr. brakhion, -onos = braţ.] Segment anatomic al membrului superior cuprins între umăr şi cot. Scheletul b. este reprezentat de humerus care, împreună cu fasciile intermusculare, divizează b. în două regiuni: brahială anterioară şi brahială posterioară. BRCA / BRCA / BRCA [SigCa de Ca tBUţţast Cancer Antioncogen.] Familie de gene, BRCA1 şi BRCA2, ale căror mutaţii determină la femeie predispoziţie la cancerele de sân şi de ovar. Proteinele BCR mutante ar fi *factori de transcripţie anormal activi. Conform unei alte teorii, proteinele BCR normale ar fi implicate în repararea ADN. BREGMA, s. f. / bregma, s. m. / bregma. NA: bregma. [Qr. bregma = vârful capuCui, de Ca brekhein = a umezi - ain cauza fontaneCei] Punct cranian de joncţiune între sutura sagi-tală situată între cele două oase parietale şi sutura transversală frontoparietală. La fetus şi nou-născut b. este ocupată de *fontanela anterioară. BRIDĂ, s. f. / bride, s. f. / flange. [Qerm. bridel = băţ.] 1) Formaţiune fibroasă care cloazonează cavitatea unui abces sau se dezvoltă la nivelul unei cavităţi seroase. Este fie rezultatul unui proces patologic visceral, fie al unui proces cicatriceal, după o intervenţie chirurgicală. 2) Formaţiune fibroasă care antrenează retracţia unei cicatrice cutanate şi care se însoţeşte frecvent de *simfiza zonelor învecinate. 3) B. congenitală: bandeletă fibroasă patologică de origine malformativă, care leagă două oase sau două suprafeţe articulare (la nivelul cotului, genunchiului, călcâiului etc.) şi limitează amplitudinea mişcărilor în articulaţia respectivă. BROM, s. n. / brome, s. m. / bromine. [Qr. bromos = miros fetid.] Elementul chimic nr. 35, simbol Br, cu greutatea ato- 293 BROMATOLOGIE BRONHODILATAŢIE mică 79,909 şi densitatea 3,12 g/cm3. Aparţine familiei halo-genilor. La temperatură obişnuită este un lichid roşu-brun, iar în natură se găseşte sub formă de bromuri. Constituent normal al organismelor, este de zece ori mai concentrat în ţesuturile animale decât în cele vegetale. B. este utilizat în industriile farmaceutică şi chimică (bromura de argint în fotografie şi la sinteza unor coloranţi). V. bromism şi bromuri. BROMATOLOGIE, s. f. / bromatologie, s. f. / bromatology. [Qr. broma, -atos = fel de mâncare; logos = ştiinţă.] Studiul unor substanţe considerate din punct de vedere al caracteristicilor în calitate de ‘alimente. BROMELINĂ, s. f. / bromeline, s. f. / bromelin. [C. Brome-lius (Bromel), Botanist suedez, 1639-1705; -ină.] Enzimă pro-teolitică utilizată, datorită faptului că rrv difică membrana eritro-citară, pentru detecţia anticorpilor antieritrocitari neaglutinabili în condiţii obişnuite (ex.: în mediul albuminos sau prin destul Coombs). BROMHIDROZĂ, s. f. / bromhidrose, s. f. / bromhidrosis. [Qr. bromos = miros fetid; hidros = transpiraţie; -oză.] Secreţie, mai mult sau mai puţin abundentă, a unei sudori cu miros puternic, dezagreabil. Poate fi generalizată sau localizată la nivelul regiunilor axilare şi plantare. Sin.: osmhidroză. Var.: bromidroză. BROMIDĂ, s. f. / bromide, s. f. / bromoderma. [Qr. bromos = miros fetid; -idă.] *Toxicodermie cu aspect acneic, pustu-los sau vegetant, în relaţie cu o intoxicaţie cu bromuri sau medicamentoasă. BROMIDROZĂ. Var. pentru bromhidroză (v.). BROMISM, s. n. / bromisme, s. m. / brominism. [gr. bromos = miros fetid; -ism.] Fenomene toxice provocate de brom şi compuşii săi, în particular de bromora de potasiu. Administrarea prelungită poate determina b. cronic: dispepsie, bronşită, erupţii cutanate. Ingestia în doze mari provoacă b. acut cefalalgie, tulburări cerebrale şi hipotemiie. BROMOCRIPTINĂ, s. f. / bromocriptine, s. f. / bromocriptin. (DCI) Substanţă extrasă din secara cornută, cu efecte asemănătoare ‘dopaminei. B. (Parlodel DC) este utilizată în tratamentul ‘prolactinomului (adenom hipofizar secretant de *pro-lactină), pentru blocarea lactaţiei prin inhibarea secreţiei de prolactină şi în tratamentul ‘bolii Parkinson. BROMSULFONFTALEINĂ, s. f. / bromesulfonephtaleine, s. f. / bromsulphthalein. CoJorant care, administrat intravenos, se elimină în bilă şi permite, prin măsurarea vitezei cu care dispare din sânge, aprecierea funcţiei excretorii hepatice. Abrev.: BSP. V. şi probă cu bromsulfonftaleină. BROMURI, s. f. pl. / bromures, s. rr. pl. / bromides. [Şr. bromos = miros fetid.] Compuşi ai acidului bromhidric (săruri) utilizaţi în trecut în terapeutică în scop sedativ, hipnotic şi anticonvulsivant. în prezent, utilizarea b. a fost practic abandonată. BRONHIE, s. f. / bronche, s. f. / bronchus, pl. bronchi. NA: bronchus, bronchi. [Lat. medievaCă bronchia, din gr. bronk-hos, pl. bronkhia = Bronhie.] Conduct ce continuă *traheea şi prin care aerul ajunge la ‘alveolele pulmonare. Traheea se divide în două b., dreaptă şi stângă, care pătrund în plămâni, unde ramificaţiile lor, relativ dicotomice, formează arborele bronşic. Denumirea de bronhie se extinde la toate conductele aeriene care conţin cartilaj, adică până la b. de ordinul 10. B. se continuă cu ‘bronhiolele. Var.: bronşie. BRONHIE DE DRENAJ / bronche de drainage / draining bronchus. Expresie clasică prin care este desemnat conductul bronşic deschis într-o ‘cavernă şi în formarea căreia are un rol esenţial, deoarece face posibilă evacuarea conţinutului necrotic lichefiat. BRONHIOLĂ, s. f. / bronchiole, s. f. / bronchiole. NA: bron-chioli. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie.] Subdiviziune a unei ‘bronhii, lipsită de cartilaj, de glande producătoare de mucus şi de cili, având un diametru de 1 mm sau mai puţin. Var.: bronşiolă. BRONHIOLĂ RESPIRATORIE / bronchiole respiratoire / res-piratory bronchiole. Denumire generică pentru ‘bronhiolele care se deschid în ‘canalele alveolare. B. r. constituie zona de tranziţie dintre zona de conducţie a aerului şi zona de schimb. Peretele b. r. ecte tapisat de un epiteliu cubic. BRONHIOLIZĂ, s. f. / bronchiolyse, s. f. / bronchiolysis. [gr. bronkhos = Bronşie; lysis = distrugere.] Leziune distructivă produsă la nivelul pereţilor bronşiilor. în cazul unor supuraţii prelungite locale, b. poate antrena o dilataţie, adică o ‘ectazie, care dacă se extinde determină o b. ectaziantă. BRONHIOLOALVEOLITĂ. Var. pentru bronşioloalveolită (v.). BRONHOALVEOLITĂ, s. f. / bronchio-alveolite, s. f. / bron-choalveolitis. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. alveolus, dim. de La alveus = cavitate; -ită.] Proces inflamator care afectează bronşiile şi alveolele, caracterizat prin hipersecreţie mucoasă, cu edem local, congestie a corionului şi ‘alveolită, cel mai frecvent edema-toasă. Radiologie există opacităţi multiple diseminate. Var.: bronhioloalveolită. Sin.: bronhopneumonie. V. şi bronşită, bron-hopneumonie. BRONHOASPIRAŢIE, s. f. / broneho-aspiration, s. f. / bron-choscopic aspiration. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. aspiratio, -onis = aspiraţie a aerului, de Ca aspirare = a inspira, a sufla (ad = către, lângă, aproape; spirare = a răsufla).] Procedeu terapeutic utilizat pentru aspirarea secreţiilor îndeosebi în supu-raţiile bronşice şi pulmonare. B. se efectuează cu ajutorul unui bronhoscop la care s-a adaptat un sistem de aspiraţie intermitentă sau continuă. BRONHOCEL, s. n. / bronchocele, s. f. / bronchocele. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; kele - tumoră, hernie.] Dilataţie bronhică localizată, situată în amonte faţă de o stenoză bronşică şi umplută cu puroi (bronhopiocel), mucus (bronhomucocel) sau cazeum. BRONHOCONSTRICTIV. Var. pentru bronhoconstrictor (v.). BRONHOCONSTRICTOR, adj. / bronchoconstricteur, -trice, bronchoconstrictif, -ive, adj. / bronchoconstrictor. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. constrictus, de La constringere = a strânge.] Despre un agent (îndeosebi chimic) care produce contracţia bronhiilor. Ex.: ‘histamina. Var.: bronhoconstrictiv. BRONHOCONSTRICŢIE, s. f. / bronchoconstriction, s. f. / bronchoconstriction. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. constrictio, -onis = strângere, de la constringere = a strânge.] Contracţie a musculaturii bronşice care antrenează diminuarea lumenului bronşic. BRONHODILATATOR, adj. / bronehodilatateur, -trice, adj. / bronehodilator. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. dilatare = a întinde, a mări] Despre un agent (îndeosebi chimic) care are proprietatea de a dilata bronhiile. Ex.: ‘adrenalina. BRONHODILATAŢIE, s. f. / bronehodilatation, s. f. / bron-chodilation. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. dilatatio, -onis = extindere, lărgire, de la dilatare = a lărgi] Scădere a tonusului musculaturii netede bronşice, cu creştere consecutivă a lumenului bronhiilor. Fiziologic se disting două mecanisme de b.: prin stimularea ‘receptorilor p2-adrenergici sau prin blocarea bronho-constricţiei vagale. B. poate fi provocată şi prin acţiunea unor medicamente (‘bronhodilatatoare) sau cu ajutorul unui ‘bronhoscop. 294 bronhofonie BRONŞIECTAZIE BRONHOFONIE, s. f. / bronchophonie, s. f. / bronchopho- ny. [Lat. medievala bronchia, din gr. bronkhos, pi. bronkhia = Bronhie; gr. phone = voce.] Semn detectat prin auscultaţie pulmonară, care constă în transmisia exagerată a vocii, din cauza existenţei unei zone de condensare a parenchimului pulmonar situate între căile aeriene şi peretele toracic. BRONHOGRAFIE, s. f. / bronchographie, s. f. / broncho-graphy. [Lat. medievcdă bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. graphein = a scrie.] Examen radiografie al unei părţi din arborele bronşic, în care s-a injectat în prealabil un lichid opac la radiaţiile X. BRONHOLIT, s. m. / broncholithe, s. m. / broncholithe. [Lat. medievala bronchia, din gr. bronkhos. pl. bronkhia = Bronhie; gr. lithos = piatră] Calcul bronşic, format de obicei din carbonat sau fosfat de calciu, cu localizare intrabronşică primară sau secundară (prin migrare dintr-un ganglion sau o leziune cazeoasăw calcificate). Var.: bronşiolit. BRONHOLITIAZĂ, s. f. / broncholithiase, s. f. / broneho-lithiasis. [Lat. medievala bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. lithos = piatră; -ază.] Formarea de calculi din calciu în lumenul bronhiilor sau la nivelul pereţilor acestora. Sin.: litiază bronşică. BRONHOPATIE, s. f. / bronehopathie, s. f. / bronehopathy. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. pathos = Boală] Termen generic pentru ansamblul afecţiunilor arborelui bronşic. BRONHOPLEGIE, s. f. / bronchoplegie, s. f. / bronchople-gia. [Lat. medievala bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. plege = lovitură] Paralizia sau pareza bronhiilor, manifestată prin hipotonie şi hipokinezie a musculaturii bronşice şi a cililor, hipoexcitabilitate a mucoasei, stază endo-bronşică şi, secundar, tulburări de ventilaţie pulmonară. Este determinată de afectarea (depresia) centrilor nervoşi. BRONHOPNEUMONIE, s. f. / bronehopneumonie, s. f. / bronehopneumonia. [Lat. medievala bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. pneumonia, de la pneumon, -onos = plămân.] Termen care tinde să devină desuet, fiind tot mai puţin utilizat. Sin : bronhoalveolită (v.). BRONHOPNEUMOPATIE, s. f. / bronchopneumopathie, s. f. / bronchopneumopathy. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. pneumon, -onos = plămân; pathos = Boală] Orice proces patologic care afectează simultan bronhiile şi parenchimul pulmonar. V. bronho-pneumopatie cronică obstructivă şi bronhopneumopatie mal-formativă prin defect anatomic. BRONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ / bronchopneumopathie chronique obstructive / chronic obstruc-tive lung disease. Termen generic care regrupează ansamblul bolilor respiratorii ce determină o 'insuficienţă ventilatorie obstructivă, adică: 'bronşită cronică, 'astm şi 'emfizem pulmonar. Există două tipuri clinice de b. c. o.: tipul A, predominant emfizematos şi tipul B, predominant bronşitic. Abrev.: BPOC. BRONHOPNEUMOPATIE MALFORMATIVĂ PRIN DEFECT ANATOMIC / bronchopneumopathie malformative par defaut anatomique / malformative bronchopneumopathy conditioned by anatomical defect. Termen generic ce desemnează ansamblul afecţiunilor bronhopulmonare caracterizate prin asocierea unui defect anatomic (oprirea dezvoltării organogenetice într-o etapă variabilă) şi un fenomen malfor-mativ (alterări structurale parenchimatoase şi remanieri circulatorii consecutive opririi în dezvoltai). Dezvoltarea sistemului bronhopulmonar se poate opri la nivelul bifurcaţiei traheale, a bronhiei suşă, a bronhiilor lobare şi segmentare, sau la nivelul bronhiilor distale şi în funcţie de etapa în care s-a oprit, se disting b. m. prin d. a. de gradele 1. 2, 3 şi 4. BRONHOREE, s. f. / bronehorrhee, s. f. / bronchorrh(o)ea. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Hiper-secreţie patologică de mucus bronşic, care se observă, îndeosebi, în bronşitele cronice. BRONHOSCOP, s. n. / bronchoscope, s. m. / bronchoscope. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina] 'Endoscop rigid convenţional, utilizat în scopul e-fectuării *bronhoscopie:, prin introducerea b., sub anestezie, pe cale bucală sau prn 'traheotomie, până la nivelul bronhiilor afectate. BRONHOSCOPIE, s. f. / bronchoscopie, s. f. / broneho-scopy. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Examinarea cavităţii bronşice cu *bron-hoscopul sau cu 'fibroscopul. B. permite: biopsia mucoasei bronşice, extragerea unor corpuri străine pătrunse accidental pe căile aeriene, drena ul şi tratamentul unor supuraţii bronşice şi pulmonare. BRONHOSPASM, s. n. / bronehospasme, s. m. / broneho-spasm. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. spasmos = contracţie.] 'Bronho-constricţie spasmodică, reversibilă spontan sau farmacologic, asociată frecvent cu o hipersecreţie de mucus şi în relaţie cu inhibiţia 'receptorilor p2-adrenergici. BRONHOSPIROCHETOZĂ, s. f. / bronchospirochetose, s. f. / bronchospiroch(a)etosis. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. speira = spirală; khaite = fir de păr, -oză] Sin.: spirochetoză bronhopul-monară (v.). BRONHOSPIROMETRIE, s. f. / bronehospirometrie, s. f. / bronehospirometry. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; lat. spirare = a răsufla; gr. metron = măsură] Tehnică de 'spirometrie care permite, datorită introducerii în trahee a unui cateter flexibil cu dublă iluminare, măsurarea simultană, cu ajutorul a două 'spirografe, a ventilaţiei şi a consumului de oxigen în fiecare din cei doi plămâni, în repaus şi în efort. Normal, plămânul stâng asigură 45% şi cel drept 55% din ventilaţia pulmonară. BRONHOSTENOZĂ, s. f. / bronehostenose, s. f. / broneho-stenosis. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; g\ stenosis = strâmtare, îngustare, de la stenos = strâmt, îngust.] Diminuarea diametrului arborelui bronşic, localizată într-un anumit punct, determinând 'dispnee de intensitate variabilă şi 'stridor. BRONHOTOMIE, s. f. / bronehotomie, s. f. / bronehotomy. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Deschiderea chirurgicală a unei bronhii, în vederea extragerii unui corp străin sau a rezecţiei unei tumori bronşice. BRONŞECTAZIE. Var. bronşiectazie (v.). BRONŞIE. Var. pentru bronhie (v.). BRONŞIECTAZIE, s. f. / bronchectasie, bronchiectasie, s. f. / bronchiectasis. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia - Bronhie; gr. ektasis = dilataţie.] Boală determinată de creşterea permanentă şi ireversibilă a calibrului mai multor bronhii (de 3 până la 8 ori), cu ruptura structurii mus-culoelastice şi a terminaţiei în fund de sac, însoţită de obliterarea definitivă a bronhiilor mici situate în aval. Consecinţa majoră este alterarea mecanismelor de clearance mucocilar. Se însoţeşte, de regulă, de o expectoraţie mucopurulentă ('bronhoree), care traduce infecţia supraadăugată şi / sau 'hemoptizie. Această definiţie exclude distensiile tranzitorii ('bronhopneumopatii acute), ectaziile bronşice distale şi bron- 295 BRONŞIOLĂ BUJIE şiolectaziile (*fibroze pulmonare), distensiile preterminale fără obstrucţie (‘bronhopneumopatii cronice) şi dilataţiile pline (‘bronhocel)! B. poate fi un sindrom secundar unei cauze locale sau o entitate nosologică autonomă cu origine nedeterminată. Sin.: boală bronşiectaziantă, bronşectazie, dilataţie a bronhiilor. Var. bronşectazie. BRONŞIOLĂ. Var. pentru bronhiolă (v.). BRONŞIOLIT. Var. pentru bronholit (v.). BRONŞIOLITĂ, s. f. / bronchiolite, s. f. / bronchiolitis. [Lat. medievală bronchiolus, dim. de Ca bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; -ită.] Inflamaţie a bronhiolelor care afectează de obicei copiii sub doi ani şi este cauzată de o infecţie virală. Se descriu mai multe forme: b. exsudativă, asociată frecvent cu ‘astmul bronşic; b. obliterantă, cronică, cu invazie de ţesut conjunctiv în pereţii bronhiilor terminale; b. veziculară, varietate de ‘bronhopneumonie. BRONŞIOLOALVEOLITĂ, s. f. / bronchiolo-alveolite, s. f. / bronchioalveolitis. [Lat. medievala bronchiolus, dim. de Ca bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; Cat. alve-olus, dim. de Ca alveus = cavitate; -ită.] Proces inflamator localizat la nivelul bronhiolelor şi al alveolelor, însoţind în general o inflamaţie a bronhiilor mari. B. se traduce prin hiper-secreţie mucoasă care determină frecvent o obliterare bronşio-lară. Var.: bronhioloalveolită. BRONŞITĂ, s. f. / bronchite, s. f. / bronchitis. [Lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; -ită ] Termen generic pentru orice inflamaţie a bronhiilor. V. în continuare. BRONŞITĂ ACUTĂ / bronchite aigue / acute bronchitis. Inflamaţie bronşică ce se caracterizează prin congestie şi edem al corionului, cu diapedeză leucocitară, traduse prin hipersecreţie de mucus care determină o tuse productivă. BRONŞITĂ ASTMATIFORMĂ / bronchite asthmatique / asthmatic bronchitis. B. care cauzează sau agravează un ‘bronhospasm. BRONŞITA CRONICĂ / bronchite cf ronique / chronic bronchitis. Inflamaţia cronică nespecifică a peretelui bronşic, cu alterarea structurilor mucosecretant?, manifestată clinic prin tuse cu expectoraţie, cu evoluţie cronică de minimum trei luni pe an, timp de minimum doi ani consecutiv (excluzând alte cauze ca tuberculoza, bronşiectazia etc.). în funcţie de formele clinico-evolutive se deosebesc: 1) B. c. simplă, multiplicarea celulelor cu mucus din epiteliul bronşic determinând bronhoree cronică, fără tulburări de ventilaţie. 2) B. c. obstructivă, cu stenoză inflamatorie sau fibroasă a bronşiolelor lobulare sau terminale şi reducere a ventilaţiei pulmonare. V. şi bronho-pneumopatie obstructivă cronică. BROŞĂ, s. f. / broche, s. f. / pin. [Cfr. broche, din Cat. broc-chus = cu dinţii în afară, ascuţit.] Tijă metalică fină cu vârful ascuţit, utilizată în chirurgia ortopedică în *osteosinteză sau pentru ancorarea dispozitivelor de tracţiune-extensie. BRUCELLA / brucella / brucella. [Sir David Bruce, medic engCez (1855-1931) care a descoperit, în 1886, microorganismul Brucella melitensis.] Gen de cocobacili gramnegativi, încapsulaţi, imobili, din familia Brucellaceae. Speciile B. melitensis, B. abortus, B. suis şi B. caniş sunt transmise la om prin contactul cu un animal infectat sau cu produse animale şi pot provoca ‘bruceloza. BRUCELOZĂ, s. f. / brucellose, s. f. / brucellosis. [Sir David Bruce, medic engCez (1855-1931) care a descoperit, în 1886, microorganismuC Brucella melitensis; -oză ] Boală infecţioasă, care afectează omul şi animalele (vaci, capre, oi), determinată de germeni infecţioşi din genul *Brucella (B. melitensis sau Micrococcus melitensis, B. abortus). La om, contaminarea este orală (uneori conjunctivală sau la nivelul unei plăgi), prin ingestie de produse lactate provenind de la animale infectate. Incubaţia este variabilă (zile, luni sau ani). Boala se mani- festă prin febră ondulantă (sudoroalgică), cu transpiraţii nocturne, curbatură şi o oboseală foarte accentuată. în b. domină manifestările viscerale: tumefacţie a ficatului şi a splinei, artrite cronice (îndeosebi sacroiliace), orhită, accidente neurologice (sindrom meningoencefalitic, sindrom meningoradicu-lomielitic cu ‘paraplegie). B. este actualmente în extensie, motiv pentru care se recomandă vaccinarea persoanelor expuse. Diagnosticul se bazează pe *hemocultură în faza acută, pe *serologie şi pe intradermoreacţie la ‘melitină. Sin.: boală Bang, febră de Malta, melitococie (denumire utilizată frecvent). BRUXISM, s. n. / bruxisme, s. m. / bruxism. [Qr. brykhein = a scrâşni din dinţi; -ism.] Obicei de a scrâşni din dinţi, fie ca urmare a unei malocluzii dentare, fie din cauza unei spas-mofilii idiopatice constituţionale. Sin.: bruxomanie. BRUXOMANIE, s. f. / bruxomanie, s. f. / bruxomania. [Qr. brykhein = a scrâşni din dinţi; mania = neBunie.] Sin.: bruxism (v.). BUBON, s. n. / bubon, s. m. / bubo, bubon. [Qr. boubon = stinghie, regiune inghinală] 1) Tumefacţie ganglionară caracteristică ‘pestei zise bubonice (bubon pestos). 2) Anterior, termenul era utilizat pertru desemnarea inflamaţiei ganglionilor inghinali (de origine infecţioasă). BUBONOCEL, s. n. / bubonocele, s. f. / bubonocele. [Qr. boubon = stinghie, regiune inghinală; kele = tumoră, hernie.] Varietate de hernie inghinală oblică externă, care bombează la nivelul orificiului extern al ‘canalului inghinal. Sin.: hernie inghinopubiană. BUCKYTERAPIE, s. f. / buckytherapie, s. f. / Bucky’s rays therapy. [Gustav Bucly, radiolog american, n. 1922. ] Utilizarea terapeutică a razelor X moi, emise la un voltaj mic (6-15 kV), cu lungime de undă de 0,1-0,3 nm. Ele sunt aproape total absorbite de primii 3 mm ai pielii. De aceea, sunt utilizate în radioterapia superficială, îndeosebi în dermatologie, pentru tratamentul ‘eczemei microbiene lichenificate, ‘nevrodermitei, ‘psoriazisului, *angiomului plan etc. BUCLĂ, s. f. / boucle, s. f. / loop. [fFr. boucîe, din Cat. buc-cula, dim de Ca bucea - oBraz.] V. ansă. BUFEU DE CĂLDURĂ / boufee de chaleur / hot flashe, hot flush. Senzaţie trecătoare de căldură care poate apărea la femeie în cursul ‘menopauzei sau după instalarea acesteia. B. de c. nu apare la toate femeile, iar când apare variază ca frecvenţă, durată şi intensitate. Mecanismul cauzal al b. de c. nu este cunoscut, dar poate fi pus în relaţie cu tulburările vasomotorii provocate de modificări ale activităţii neu-rohormonale. Administrarea continuă sau ciclică de ‘estrogeni diminuează această tulburare. Prin asimilarea *SERM este posibil un progres semnificativ în terapie. BUFEU DELIRANT / boufee delirante / boufee delirante, delirious outburst, paranoid reaction. Psihoză reactivă asemănătoare cu ‘schizofrenia, dar cu o durată mai mică de trei luni şi cu prognostic favorabil. Poate apărea ca răspuns la o agresiune toxică (alcool, cannabis) sau emoţională. BUFTALMIE, s. f. / buphtalmie, s. f. / buphthalmos. [Qr. bous = Bou; ophthalmos = ochi] Distensie a globului ocular, consecinţă a creşterii presiunii intraoculare, observată îndeosebi în ‘glaucomul congenital. De aceea, termenul a fost considerat odinioară sin. cu cel de glaucom infantil. V. şi glau-com. BUJIE, s. f. / bougie, s. f. / bougie. [Jr. bougie = Cumânare, de Ca denumirea Cocului de unde venea ceara - Bougie, Franţa ] 1) Instrument filiform (din metal, cauciuc, mase plastice) având calibrul crescător, de diametre şi lungimi diferite, utilizat pentru dilatarea sau explorarea unor cavităţi naturale, îndeosebi ‘uretra (b. olivară, cu vârful de forma unei măsline) şi ‘colul uterin. De asemenea, b. se utilizează pentru tratarea stricturilor uretrale şi a impermeabilităţii ‘trompei Eustachio. 296 BULĂ BUTIROMETRU 2) Bastonaş medicamentos, cilindric şi flexibil, efilat la o extremitate, destinat introducerii in uretră, pentru a menţine local antiseptice, astringente sau antibiotice. BULĂ, s. f. / bulle, s. f. / blister, bulla, pl. bullae (lat.). [Lat. bulla = vezica] Veziculă de dimensiuni mari, situată la nivelul pielii, superficial (subcornos, caz în care proemină), mijlociu (în stratul malpighian) sau profund (dermoepidermic). B. prezintă un conţinut în general seros, uneori tulbure sau san-guinolent. Sin.: flictenă. BULĂ GRĂSOASĂ BICHAT / bule gralsseuse de Bichat / Bichat’s fat pad. NA: corpus adiposum buccae. [Mărie Frangois Xavier Bichat, chirurg şi anatomopatolog francez, 1771-1802.] Aglomerare de ţesut adipos situată între planurile musculare superficial şi profund ale fiecărui obraz, cărora le determină forma rotunjită. BULĂ PULMONARĂ / bulle pulmonaire / pulmonary bulla. Colecţie intrapulmonară de aer, cu diametrul de peste un centimetru. Spre deosebire de ‘chisturi sau de ‘cavităţile pulmonare, peretele b. p. nu este epitelizat. BULB, s. m. / bulbe, s. m. / bulb. [Lat. bulbus = BidB.] Structură anatomică de formă rotunjită şi dilatată, parte componentă a unui organ. V. în continuare. BULB CAROTIDIAN / bulbe carotidien / carotid sinus. NA: sinus caroticus. Sin.: sinus carotidian (v.). BULB DUODENAL / bulbe duodenal / duodenal cap. Segment iniţial dilatat al *duodenului, sediu obişnuit al ulcerului duodenal, vizibil la examenul radiologie baritat. BULB OLFACTIV / bulbe olfactif / olfactory bulb. NA: bulbus olfactorius. Extremitatea antei ^oară, îngroşată la mijloc, a nervului olfactiv, constituită din reunirea rădăcinilor acestuia după traversarea lamei ciuruite a ‘etmoidului. BULB PILOS / bulbe pileux / hair bulb. NA: bulbus pili. Partea profundă a *foliculului pilos, situată profund în derm şi constituită din celulele matriceale care elaborează firele de păr. BULB RAHIDIAN / bulbe rachidien medulla oblongata. NA: medulla oblongata. Segment al nevraxului sub formă de trunchi de con, situat în prelungirea măduvei spinării, delimitat superior de ‘protuberanţa inelară. Cavitatea sa ependimară se lărgeşte, formând jumătatea inferioară a ventriculului al IV-lea. Este unit cu cerebelul prin cei doi pedunculi cerebe-loşi inferiori şi reprezintă locul de origine a ultimelor patru perechi de nervi cranieni. Conţine traiecte nervoase ascendente şi descendente, precum şi o >erie de centri nervoşi vegetativi: centrul vomei, al deglutiţiei, al tusei, centrii respiratori şi cardiovasculari. Sin.: medulla oblongata, mielencefal. BULIMIE, s. f. / boulimie, s. f. / bulimia, morbid hunger. [Qr. bous = Bou; limos = foame.] Tulburare a comportamentului alimentar caracterizată prin episoade de ingestie impulsivă şi incoercibilă a unor cantităţi importante de alimente hiper-calorice. Foamea este cvasipermanentă şi senzaţia de ‘saţie-tate nu apare nici când subiectul se hrăneşte cu mult deasupra nevoilor sale. B. se însoţeşte frecvent de un sentiment de culpabilitate şi poate fi observată 'n anumite nevroze, ca şi în unele demenţe senile. Sin.: hiperfagie, hiperorexie, po-liorexie. V. şi polifagie. BULION DE CULTURĂ / bouillon de culture / broth. [Jr. bouillon - Bulion, din Cat. bullire = a face Bule, a cCocoti; Cat. cultura = cultivare.] Lichid obţinut prin ‘decocţie din carne sau viscere de animale (ficat, splină etc.) în apă, sterilizat şi utilizat pentru cultura anumitor bacterii. BUMBAC, s. n. / coton, s. m. / cottcn. [SârBă, croată bum-bak.] Material textil produs de planta Gossypium, utilizat în diferite forme în medicină: 1) B. absorbant, purificat şi impregnat cu substanţe absorbante. 2) B. cu colodiu. 3) B. purificat, vată medicinală. BUNGAROTOXINĂ, s. f. / bungarotoxine, s. f. / bungaro-toxin. Neurotoxină extrasă din veninul şarpelui Bungarus mu! ticinatus, utilizată în identificarea, izolarea şi studiul receptorilor ‘acetilcolinei. Se disting două tipuri de b.: 1) a b., care blochează ireversibil ‘joncţiunea neuromusculară prin legare la nivelul canalului receptorului pentru acetilcolină; există două* situsuri de legare, la nivelul fiecăreia din cele două subunităţi ale receptorului; 2) p b., care blochează transmisia la nivelul joncţiunii neuromusculare, acţionând prin blocarea eliberării presinaptice a acetilcolinei. BURBION, s. n. / bourbi Ion, s. m. / core. [Ţr. bourbillon, din galeză borva = noroi, după numele unei divinităţi termale, Borvo (din locul denumit ‘BourBon).] Punctul central al unui ‘furuncul, alcătuit din puroi şi ţesut dermic necrozat, care se elimină la deschiderea furunculului. Sin. (pop.): ţâţână. BURELET, s. n. / bourrelet, s. m. / labrum, fold, plică. Pliu sau relief rotunjite situate de-a lungul sau în jurul unei formaţiuni anatomice. Mai rar, este denumit b. relieful tumefiat de la marginile unei plăgi. V. în continuare. BURELET COLL / bourrelet Coli / Coll’s ridge. Festonul gin-gival din dreptul caninilor şi premolarilor, pe faţa vestibulară. BURELET COTILOIDIAN / bourrelet cotyloî'dien / labrum acetabulare. NA: labrum acetabulare. Fibrocartilaj inelar inserat în jurul ‘cavităţii cotiloide, căreia îi sporeşte profunzimea. BURJEON, s. n. / bourgeon, s. m. / bud. [ffr. bourgeon, din lat. burra = stofă grosolană cu păr lung.] Franţuzism pentru ‘mugur cărnos (v.). BURKHOLDERIA / Burkholderia / Burkholderia. Gen de bacterii gramnegative, în formă de bastonaş, din familia Pseudo-monadaceae, cuprinzând agenţi patogeni pentru animale şi plante clasificaţi anterior în grupa a ll-a a genului *Pseudo-monas. BURSĂ FABRICIUS / bou se de Fabricius / Fabricius’ bursa. [Girolamo (Hieronymus ab Aquapendente) Fabricius (Fabrizzi), anatomist şi emBriolog italian, 1533-1619.] V. celulă burso-dependentă. BURELET PERIARTICJLAR / bourrelet periarticulaire / labrum. NA: labrum. Fibrocartilaj inelar inserat în jurul unei cavităţi articulare pe care o extinde şi căreia îi sporeşte profunzimea. BURSĂ SEROASĂ / bourse sereuse / synovial bursa. NA: bursa mucosa. Membrană din ţesut conjunctiv care delimitează o cavitate închisă şi al cărei rol este facilitarea mişcărilor organelor la care ea este anexată. B. sunt situate îndeosebi în vecinătatea articulaţiilor, dar există şi b. subcutanate. Ex.: b. olecraniană, b. subacromială. BURSE, s. f. pl. / bourses, s. f. / scrotum. NA: scrotum. [Qr. byrsa, lat. bursa = pungă, sac de piele.] Termen anatomic folosit pentru a defini ansamblul învelişurilor testiculare: pielea (‘scrotum), ‘dartosul, tunica celulară subcutanată fibroasă (sau aponevrotică), tunica musculară (‘cremaster), fibroasa profundă, tunica vaginală. B. au formă de sac alungit şi sunt separate de un rafeu median. în engl. se utilizează termenul scrotum, considerat, uneori, sin. cu burse. De altfel, denumirea conform NA a b. este scrotum. BURSITĂ, s. f. / boursite, s. f. / bursitis. [Qr. byrsa, lat. bursa = pungă, sac de piele; -ită.] Inflamaţie a unei ‘burse. Tipul de b. se stabileşte în raport cu bursa afectată. Ex.: b. subacromială sau ‘boală Duplay, b. subdeltoidiană. Sin.: higroma. BUTIROMETRU, s. n. / butyrometre, s. m. / butyrometer. [Lat. butyrum, gr. butyron = unt; gr. metrou = măsură] 297 BUTON BYPASS Dispozitiv pentru determinarea conţinutului în grăsimi din lapte. Măsurarea se bazează pe separarea grăsimilor prin centrifugare după tratarea probei de lapte cu acizi. V. şi densimetru. BUTON, s. n. / bouton, s. m. / button. [Ţr. bouton, din fr. veche boton.] 1) Leziune cu sediul folicular sau perifolicular. 2) Termen pentru *leishmanioza cutanată, asociată frecvent cu diverse denumiri geografice: b. de Alep, b. de Bagdad, b. de Biskra, b. de Delhi, b. de Gafsa, b. de Kantara, b. de Nil, b. de Orient etc. 3) Termen folosit pentru unele terminaţii nervoase. 4) B. de anastomoză: aparat metalic folosit pentru crearea rapidă a unei anastomoze intestinale fără sutură. 5) B. aor-tic: primul arc stâng al conturului cardiac observat radiologie. 6) B. embrionar la mamifere, partea mai îngroşată a 'blastoci-tului, din care se vor forma 'embrionul şi 'amniosul. 7) B. terminal: extremitatea mai dilatată a unei terminaţii neuronale denumită şi b. sinaptic. 8) B. diafragmatic, sin.: punct Gueneau de Mussy (v.). BUTONIERĂ, s. f. / boutonniere, s. f. / button-hole incisicn. [Jr. boutonniere, din fr. veche boton.] Termen chirurgical care denumeşte o incizie de dimensiuni mici efectuată la nivelul unei structuri anatomice (peretele unei cavităţi, piele etc.). BUZĂ, s. f. / levre, s. m. / lip. NA: labium. [Albaneză buze.] 1) Fiecare dintre cele două repliuri musculomembranoase mobile, unul superior (b. superioară) şi altul inferior (b. inferioară), care circumscriu orificiul bucal şi sunt reunite lateral prin comisurile labiale. 2) Marginea unei plăgi sau a unei incizii. 3) PI. sin.: labii (v.). BUZĂ DE IEPURE / bec-de-lievre / hare lip. Malformaţie congenitală a feţei, consttuită dintr-o fantă a buzei superioare, adesea asociată cu o fantă a maxilarului superior (b. i. incompletă) şi a bolţii palatine {b. i. totală). V. şi palatoschizis. BYPASS / bypass / bypass. [‘Engl. by = lângă; pass = trecere.] Sin.: pontaj (v.). GALENUS NICON sau Galen din Pergam (131-201) medic, filosof şi filolog greco-roman. După o educaţie enciclopedică, se dedică la 17 ani studiului medicinei într-un mod original: călătoreşte în ţările unde se aflau şcolile şi practicienii de seamă. După această experienţă, dezamăgit, afirmă că a primit lecţii doar de la natură şi de la Hipocrate, propunându-şi, după plecarea definitivă la Roma, să continue opera acestuia. Galenus a reuşit să reunească toate cunoştinţele medicale din vremea sa într-un sistem. El era un doctrinar, dominat de ideile lui Platon şi Aristotel, ceea ce i-a asigurat o ordine în gândire, dar în opera sa medicală se sprijină frecvent pe postulate, în locul faptelor. De aceea, în scrierile sale se regăsesc, alături de descoperiri şi observaţii exacte, erori. Dacă, de exemplu, a fost primul care a distins rolurile creierului şi cerebelului, el este autorul unor afirmaţii fanteziste asupra aparatului circulator. Această operă enciclopedică a reprezentat un catehism al practicii medicale, constituind până în secolul al XVI-Iea principala sursă de documentare a medicilor. CABINĂ PRESURIZATĂ / cabine pressurisee / pressure cabin. C. în care presiunea menţinută este superioară presiunii barometrice corespunzătoare altitudinii de zbor. Această presiune este generată de diferenţa dintre două debite de aer, care intră şi care iese din cabină. Aerul admis este prelevat din exterior şi comprimat, iar pierderea de aer este controlată prin-tr-o supapă de reglare. Orice avion de transport civil trebuie presurizat dacă zboară la o altitudine de peste 6 000 m. CACHINAŢIE, s. f. / cachinnation, s. f. / cachination. [Lat. cacfiinnare = a râde tare] Râsul nestăpânit, puternic şi în condiţii neadecvate, deseori observat în schizofrenia dezorganizară. CACOFAGIE, s. f. / cacophagie, s. f. / cacophagia. [Qr. kakos = rău] Comportament patologic caracterizat prin inges-tia de substanţe improprii consumului alimentar. V. şi pica. CACOSMIE, s. f. / cacosmie, s. f. / cacosmia, kakosmia. [Qr. cakos = rău; osme = miros.) Percepere de mirosuri neplăcute, uneori fără un motiv aparent (halucinatorie), alteori obiectivă, consecinţa unei afecţiuni nazale. CACOSTOMIE, s. f. / cacostomie, s. f. / cacostomia, kako-stomia. [Qr. cakos = rău; stoma, -atos = gură] Miros dezagreabil al gurii. CADASIL / CADASIL / CADASIL. [Acronim de ia Ctrebrai Autosomai (Dominant Arteriopiasty iviţii SuScorticai Infarcts and Leufyencepfiaiopatfiy] Boală familială cu transmitere auto-zomal dominantă, în relaţie cu o genă a cromozomului 19. Boala survine la adultul tânăr, care nu prezintă factori de risc, şi se manifestă prin accidente ischemice subcorticale recidi-vante, evoluând către o demenţă sau o paralizie pseudo-bul-bară. Prin tomografie computerizată se pune în evidenţă o afectare difuză a substanţei albe ca în *leucoaraioză. CADAVERIC, adj. / cadaverique, adj. / 1-cadaveric, 2-cada-verous. [Lat. caddver = cadavru] 1) Care aparţine, este caracteristic unui cadavru. Ex.: rigiditate. 2) Care se aseamănă cu un cadavru. Ex.: paloare c. CADAVERINĂ, s. f. / cadaverine, s. f. / cadaverine. [Lat. ca-daver - cadavru] Diamină [pentaetilendiamină, NH2-(CH2)5-NH2] cu miros puternic respingător produsă prin decarboxi-larea lizinei. Se produce îndeosebi în cursul putrefacţiei cadavrelor, prin acţiunea bacteriilor, îndeosebi a unor specii din genul Vibrio. CADAVRU, s. n. / cadavre, s. m. / corpse, dead body, car-cass (of animal). [Lat. cadaver, -eris = cadavru.] Corpul unui om sau animal mort. —CADERINE, s. f. pl. / cadherins, s. f. pl. / cadherins. ['Lngi. calcium + adherins, din Cat. calx, calcis = var; adhaerere = a fi ataşat; -ină.) Familie de proteine de adeziune celulă-celulă, Ca2+-dependente, cu rol important în diferenţierea şi structura ţesuturilor. Pot fi divizate în trei subclase: E-, P- şi N-caderine. Fiecare dintre acestea reprezintă glicoproteine mem-branare integrale, alcătuite din 720-750 de aminoacizi, având 50-60% din secvenţa primară identică. Important: fiecare c. are o distribuţie proprie în diferite ţesuturi. C. E (denumită şi uvo-morulină) este molecula adezivă cheie pentru celulele epite-liale. C. P este distribuită în trofoblast, inimă, plămâni şi intestin. C. N se află la nivelul sistemului nervos, plămâni, inimă, cristalin, mezodermul embrionar şi ectodermul neural. V. CAM. CADMIU, s. n. / cadmium, s. m. / cadmium. [Lat. cadmia, din gr. kadmeia = mineral extras în apropiere de cIheba, de cetatea Kadmos.J Elementul 48, simbol Cd. Nu se găseşte în stare pură în natură. Cd este utilizat în aliaje şi ca protector al unor metale. Sărurile sale sunt toxice. V. tab. const. biochimice. CADRU DE LECTURĂ / cadre de lecture / reading trame. Ordonarea *nucleotidelor grupate în triplet pe un ARNm (*co-don). C. de I. este determinat de *codonul de iniţiere (AUG). Poziţia în situsul A al *ribozomului va defini tripletele următoare până la *codonul stop. CADUCĂ, s. f., adj. / caduque, s. f., adj. / decidua. NA: membranae deciduae. [Lat. caducus = care cade, de ia cădere = a cădea.] 1) Parte a mucoasei uterine a gravidei care este eliminată împreună cu placenta la naştere. Prin extensie, termenul este uneori utilizat pentru a denumi întreaga mucoasă a uterului gravid. Sin.: (membrana) decidua. 2) Care se detaşează, care se desprinde. CAFEINĂ, s. f. / cafeine, s. f. / caffeine. [Ţr. cafeine, din itai. caffe, de ia ar. qahwa, pronunţat în turcă kahve.) Alcaloidul principal din cafea şi ceai (teină). Este un derivat de *xantină (1,3,7-trimetilxantină) cu acţiune neurostimulantă nonconvulsivantă. C. se obţine şi prin sinteză şi poate fi administrat per os sau subcutanat. Var.: cofeină. CAFEINISM, s. n. / cafeisme, s. m. / caffeinism. [Ţr. cafeine, din itai. caffe, de ia ar. qahwa, pronunţată în turcă kahve; -ism.] Intoxicaţie cu cafea, datorită *cafeinei, alcaloidul conţinut în cafea. Var.: cafeism. CAFEISM. Var. pentru cafeinism (v.). CALBINDINĂ, s. f. / CALBINDINE, s. f. / CALBINDIN. [Lat. calcium = caiciu; engi binding = iegare, cupiare.) Proteină 299 CALCANEITĂ CALCIU fixatoare a ionilor de calciu în *ameloblaste. Sinteza sa depinde de vitamina D, mai exact de vitamina D3 (calcitriol). Au fost identificate mai multe calbindine, precum D28k şi D9k. Sin.: calcibindină. CALCANEITĂ, s. f. / calcaneite, s. f. / calcaneitis. [Lat. cal-caneum = călcâi; -ită.] Inflamaţie a calcaneului. CALCANEODINIE, s. f. / calcaneodynie, s. f. / calcaneody-nia. [Lat. calcaneum = călcâi; gr. odyne = durere.] Durere în regiunea calcaneului. CALCANEU, s. n. / calcaneum, s. n. / calcaneum, heel bone. [Lat. calcaneum = călcâi] V. tab. anat. - oase. CALCAR, adj. / calcaire, adj. / calcar. [Lat. calcarius = de var, de la calx, calcis = var.] 1) Care conţine var sau o sare de calciu, îndeosebi carbonat de calciu. 2) Rocă alcătuită în esenţă din carbonat de calciu. CALCEMIE, s. f. / calcemie, s. f. / calc(a)emia. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. haima, -atos = sânge.] Concentraţia calciului în sânge. Se exprimă în sistemul internaţional în mmol/litru de plasmă. Normal, c. este de 2,5 mmol/l (adică 5 mEq/l sau 100 mg/l), din care 57 mg este calciu ionizat, 38 mg legat de proteine plasmatice şi 5 mg calciu combinat cu acid citric. CALCIBINDINĂ s. f. / calcibindine, s. f. / calbindin. Sin.: cal-bindină (vf CALCICLINA, s. f. / calcycline, s. f. / calcyclin. Proteină care leagă Ca2+ şi a cărei expresie este amplificată de factorii de creştere. Rolul său este necunoscut. CALCIFEROL, s. m. / calciferol, s. m. / calciferol. [Lat. calx, calcis = var, calciu; ferre = a duce, a purta; -o/.] Sin.: vitamină D2 (v.). CALCIFICARE, s. f. / calcification, s. f. / calcification. [Lat. calx, calcis = var, calciu; lat. ficare, derivat de la facere = a face.] 1) Proces fiziologic care se produce în timpul *osifi-cării. 2) Proces patologic de depunere a sărurilor insolubile de calciu în ţesuturi sau în organe care nu le conţin în mod normal. Acest proces se produce frecvent consecutiv unei leziuni degenerative, inflamatorii, necrotice etc. CALCIFILAXIE, s. f. / calciphylaxie, s. f. / calciphylaxis. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. phylaxis = protecţie, de la phy-lattein = a apăra] Fenomene de *calcificare bruscă, adesea discrete, produse sub acţiunea unor agenţi declanşatori. Stare de hipersensibilitate descrisă de H. Selye. CALCINARE, s. f. / calcination, s. f. / calcination. [Lat. calx, calcis = var.] Eliminarea apei şi transformarea substanţelor organice în anorganice, ca urmare a expunerii materialului biologic la temperaturi de 400-700°C. CALCINEURINĂ, s. f. / calcineurine, s. f. / calcineurin. [Lat. calx, calcis - var, calciu; gr. neuron = nerv; -ină] *Protein fosfatază activată de *calmodulină, în prezenţa ionilor de Ca2+. CALCINOZĂ, s. f. / calcinose, s. f. / calcinosis. [Lat. calx, calcis = var, calciu; -ozâ] Depunere anormală de săruri de calciu într-un ţesut sau în parenchimul unui organ, îndeosebi în rinichi. Tipuri: 1) C. circumscrisă, noduli mici în ţesutul subcutanat sau muşchi. 2) C. generalizată, noduli în derm, pani-cul adipos^ muşchi. 3) C. intervertebrală, sin.: boală Verse (v.). CALCINOZĂ TUMORALĂ / calcinose tumorale / tumoral calcinosis. Boală rară, benignă, mai frecventă la etnia neagră, caracterizată prin apariţia în ţesutul periarticular (îndeosebi al articulaţiilor mari) a unor concreţiuni calcaroase cuprinse în formaţiuni lipomatoase. Aceste concreţiuni evoluează cronic, cu pusee inflamatorii recidivante şi dureroase. CALCIOSTAT, s. n. / calciostat, s. m. / calciostat. Sistem reglator al metabolismului calciului în organism. El depinde de doi hormoni antagonişti: *parathormonul (hipercalcemiant) şi *calcitonina (hipocalcemiant). CALCIPEXIE, s. f. / calcipexie, s. f. / calcipexis, calcipexy. [Lai. calx, calcis = var, calciu; gr. pexis = filare.] Proces de fixare a calciului circulant la nivelul matricei proteice osoase. CALCIPROTEINE, s. f. pl. / calciproteines, s. f. pl. / calci-proteins. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. protos = primul; -ină.] Proteine cu activitate reglatoare, care pot fixa cel puţin un ion de Ca2+ cu o modificare de conformaţie transmisibilă la o proteină ţintă, ceea ce asigură controlul funcţiei acestei proteine. Cea mai importantă c. este *calmodulina, la care se adaugă *trombomodulina, citocalbinele (sau calspectinele), *tro-poninele etc. CALCIRAHIE, s. f. / calcirachie, s. f. / calciorrhachia. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. rhakhis = coloană vertebrală.] Concentraţia calciului în lichidul cefalorahidian, care la adultul normal este de circa 50 mg/l (1,25 mmol/l), în general, aproximativ jumătate din valoarea *calcemiei. CALCITERAPIE, s. f. / calcitherapie, s. f. / calcium therapy. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a sărurilor de calciu. CALCITONINĂ, s. f. / calcitonine, s. f. / calcitonin. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. tonos = tensiune; -ină.] Hormon hipocalcemiant secretat de celulele C ale *tiroidei, de unde şi denumirea de tirocalcitonină. Este alcătuit din 32 de amino-acizi, cu Mr 4 500 Da. Sinteza c. se produce sub forma a doi precursori, codificaţi de două gene situate pe cromozomul 11. Concentraţia plasmatică a c. este foarte mică: 5-10 pg/ml. C. interacţionează cu un receptor membranar specific alcătuit din 490 de aminoacizi, care formează 7 domenii transmembranare. Hipercalcemia favorizează secreţia de c., care, la rândul său, acţionează în sensul normalizării calcemiei prin inhibarea activităţii osteoclastice şi osteolizei osteocitice, diminuând astfel resorbţia osoasă de calciu. Totuşi, concentraţiile mari de c. determină rar o hipocalcemie. De asemenea, c. accelerează excreţia urinară de calciu şi fosfat, reglează captarea celulară de calciu şi fosfat, scade nivelul sanguin de fosfat şi poate inhiba absorbţia intestinală de calciu. Efectele asupra osului sunt tranzitorii, deoarece depind de gradul ocupării receptorilor, supus fenomenului de reglare negativă (*down regula-tion). Totodată, concentraţia crescută de c. stimulează secreţia de *parathormon. C. şi parathormonul sunt antagonişti în metabolismul calciului, dar au o acţiune sinergică în metabolismul fosfaţilor. Secreţia tiroidiană de c. este independentă de hormonii iodaţi (T3 şi T4) şi de acţiunea hipofizei. C. reprezintă un *marker al cancerului medular al tiroidei. Sin.: tirocalcitonină. V. parathormon şi sindrom de hipertirocalcitoninemie. V. şi tab. const. endocrinol. CALCITRIOL, s. m. / calcitriol, s. m. / calcitriol. [Lat. calx, calcis = var, calciu; gr. treis, lat. tres, tria = trei; -ol ] Sin.: vitamină D3 (v.). CALCIU, s. m. / calcium, s. m. / calcium. [Lat. calx, calcis = var.] Elementul nr. 20, cu masa atomică 40,08 şi simbol Ca, este un metal alb argintiu, foarte răspândit în scoarţa terestră, unde reprezintă 3,64%, fiind al cincilea element în ordinea abundenţei. C. intră în compoziţia a circa 400 de compuşi minerali. în organism este un regulator important al majorităţii funcţiilor biologice: permeabilitate a membranei plasmatice şi excitabilitate celulară, formă celulară, motilitate, deformabilitate şi fragilitate celulară, contracţie musculară, adeziune celulară, aglutinare şi agregare. Participă la procesul de coagulare a sângelui, de activare a complementului, la exocitoză şi fago-citoză, la generarea ATP, la fertilizare, la fotorecepţie, afectează proliferarea celulară şi diferenţierea celulară. O serie de efecte sunt exercitate direct asupra enzimelor, altele implică 300 CALCIURIE CALORIE interacţiunea cu *calmodulina sau o serie de proteine. C. este, de asemenea, un component major al osului şi al dentinei. Concentraţia „de repaus'1 a c. citoplasmatic liber este de 10'a-10-7 mol, în timp ce concentraţia extracelulară este de ordinul a 10'3 mol. închiderea *canalelor de c. limitează captarea celulară, iar Ca2+-ATP-aza expulzează excesul de cationi, unele organite intracelulare sechestrând cantităţi importante de c. O serie de hormoni şi neurotransmiţători cresc concentraţia intra-celulară a cationului la 10_5-10^ mol prin deschiderea canalelor sau/şi mobilizarea c. din rezervoarele intracelulare. Principali reglatori: vitamina D, care creşte absorbţia intestinală; hormonul paratiroidian, care creşte calcemia prin mobilizarea c. osos. Compuşii săi organici şi minerali sunt larg utilizaţi în medicină. V. parathormon, calcitonină. CALCIURIE, s. f. / calciurie, s. f. / calciuria. [Lat. calx, calcis = var, caCciu; gr. ouron = urina.] Eliminarea urinară de calciu, care la adultul normal este de 100-300 mg/24 ore (2,5-7,5 mmol/24 ore). CALCUL, s. m. / calcul, s. m. / calculus. [Lat. calculus = pietricică.] Depozit solid constituit prin acumularea de săruri minerale sau substanţe organice în interiorul unui viscer ca-vitar, canal excretor sau al unei glande. Tipuri: 1) C. biliari: în vezicula biliară (*colelitiază). 2) C. dentari: fosfat de calciu şi carbonat depuşi pe suprafeţele dentare. 3) C. lacrimali: la nivelul glandelor lacrimale. 4) C. pulmonari: la nivelul bronhiilor, zone calcificate în plămân, ori adiacente nodulilor limfatici. 5) C. seminal: sin. spermolit (v.). 6) C. urinari: la nivelul tractului urinar. 7) C. vezicali: în vezica urinară. CALCUL VENOS / calcul du veine / vein calculus. Sin.: fle-bolit (v.). CALCULOS, adj. / calculeux, -euse, adj. / calculous. [Lat. calculosus = pdn de pietre, de Ca calculus = pietricică.j Care se referă la calculi, care conţine calculi. Ex.: pielită c. CALCULOZĂ, s. f. / lithiase, s. f. / calculosis. [Lat. calculus = pietricică; -oză.] Sin.: litiază (v.). CALDESMONĂ, s. f. / caldesmone, s. f. / caldesmon. [Cal(cium); gr. desmos = legătură] Proteină fibrilară prezentă în fibrele musculare netede. Are Mr de circa 90 kDa şi formează *dimeri de 75 nm lungime. C. participă la controlul contracţiei muşchilor netezi şi al fibrelor de tensiune în acelaşi mod ca *troponina în muşchii striaţi. Legându-se cu complexul actină-tropomiozină al filamentelor subţiri, ea împiedică interacţiunea acestuia cu miozina. Ea se detaşează de acest complex prin *calmodulină sau prin fosforilarea unei *protein-kinaze C. în alte tipuri celulare au fost identificate proteine omologe c., dar nu şi în muşchii striaţi. V. şi calponină. CALE, s. f. / voie, s. f. / duet, tract. NA: ductus, tractus. [Lat. callis = cărare.] 1) Termen utilizat în medicină pentru a denumi unele structuri anatomice, de obicei tubulare, prin care circulă un fluid organic. Ex.: c. biliare, c. respiratorii, c. urinare. 2) Denumire a unor fibre nervoase care conduc influxul nervos de^ la un anumit analizator. Ex.: c. olfactive, c. optice etc. 3) în chirurgie, modul de abord al unui organ. Ex.: c. abdominală etc. CALE DE ADMINISTRARE / voie d'administration / route of administration. Modalitate utilizată pentru ca un medicament să pătrundă în organism. Se disting: 1) calea enterală sau orală, adică introducerea medicamentului pe gură în tubul digestiv; 2) căile parenterale, subcutană, intradermică, intra-musculară, intravenoasă, intraarterială, intraabdominală, intra-cardiacă; 3) căile transmucoase, rectală bucolinguală, alveolară; 4) căile locale, aplicaţii pe piele sau pe mucoase, injecţii intrapleurale sau intraarticulare. CALEA EMBDEN-MEYERHOF / voie d’Embden-Meyerhof / Embden-Meyerhof pathway. [Gustav Embden, fiziolog ger- man, profesor de patologie experimentată la 'Bonn, apoi profesor de fiziologie la Ţranffurt pe Udain, 1874-1933; Giio Friiz Meyerhof, fiziolog german, profesor (succesiv) la IKiel, OdeidelBerg şi Berlin, stabilit apoi ta Philadelphia (SUJ4), premiul 9{poel pentru fiziologie/medicină în 1922, 1884-1931.] V. glicoliză. CALEA PALADE / voie de Paiade / Palade pathway. [George Emil Palade, fiistolog român, n. 1912 la Iaşi, profesor de anatomie la Bucureşti, apoi profesor de Biologie cetulară la Universitatea fRociţefeller, ofezu 'floriq fiole şi San Diego; Premiul OfoBel pentru medicină/fiziologie în 1974] Denumire pentru etapele fundamentale ale sintezei, transportului intracelular şi secreţiei proteinelor, care se desfăşoară în diferite compartimente ale celulei, aflate în relaţie unele cu altele, descrise de George Palade. Acest parcurs al proteinelor a fost identificat în toate celulele eucariote şi a reprezentat baza descoperirii *peptidelor-semnal şi a *semnalelor topogene intrinseci ale proteinelor. V. şi ribozom. CALICE, s. n. pl. / calices, s. m. pl. / calix, pl. calyces. NA: calices. [Lat. calyx, -ycis, gr. kaîyx, -ykos = cupă, învelişul florii] în general, structură anatomică de forma unei cupe. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la c. renale. La nivelul rinichiului se disting: 1) C. mari: conducte excre-toare ale rinichiului, de obicei în număr de trei (superior, mijlociu şi inferior), care se reunesc pentru formarea *bazinetu-lui. 2) C. mici: segmente iniţiale ale căilor excretoare renale, în formă de mici canale membranoase, inserate prin extremitatea lor lărgită în jurul unei papile renale, care determină un relief conic înJumenul calicelui. Ele se deschid prin cealaltă extremitate într-un c. mare. Prin reunirea a 2-4 c. mici se formează un c. mare. Obs.: sing. caliciu. CALICIU. Sing. pentru calice (v.). CALICUL, s. n. / caliculus, s. m. / caliculus. [Lat. caliculus = cupă mică, dim. de la calyx, -ycis, din gr. kalyx, -ykos = cupă, învelişul florii] Structură anatomică de dimensiuni reduse, având forma unei cupe. Ex.: c. gustativ. CALMANT, adj., s. n. / calmant, adj., s. m. / calmative. [Jr. calmant, din ital. calma, de la gr. kauma = arşiţă şi, prin extensie, calmul mării] (Medicament, procedeu terapeutic etc.) care atenuează durerea sau care acţionează ca *sedativ. CALMEGINĂ, s. f. / calmegine, s. f. / calmegin. *Proteină-chaperon specifică *reticulului endoplasmic testicular. C. este indispensabilă pentru aderenţa spermatozoidului la *matricea extracelulară a ovulului. CALMODULINĂ, s. f. / calmoduline, s. f. / calmodulin. [Lat. calx, calcis = var, calciu; modulari = a ritma, a modula, de la modulus, dim. de la modus = măsură, cadenţă; -ină.] Proteină cu masa de 16,58 kDa, prezentă în citoplasmă, care prezintă situsuri de fixare pentru ionii de calciu. Fixarea calciului induce o modificare de conformaţie care permite complexului Ca2+-c. să se fixeze pe proteinele ţintă şi să le activeze. O serie dintre aceste proteine sunt implicate în răspunsurile hormonale. Complexul Ca2+-c. poate activa ATP-aza de calciu, ca şi *fosfodiesteraza AMPc în mai multe ţesuturi. La nivelul creierului există o formă de *adenilat ciclază care este controlată de^complexul Ca2+- c. şi nu de 'proteinele G. CALNEXINĂ, s. f. / calnexine, s. f. / calnexin. [Lat. calx, calcis = var, calciu; nexus = împletit, de la nectere = a lega, a împleti; -ină ] 'Proteină-chaperon de la niveiul reticulului endoplasmic. CALORIE, s. f. / calorie, s. f. / calorie, calory. [Lat. calor, -oris = căldură.] Cantitatea de căldură necesară pentru a creşte temperatura a 1 g de apă pură de la 14,5 la 15,5°C, la presiune atmosferică normală. O kilocalorie sau calorie mare este egală cu 1 000 de calorii. Această unitate este uti- 301 CALORIMETRIE CAMPIMETRU lizată în măsurarea valorii energetice a alimentelor. Cu excepţia acestui context, în prezent se recomandă înlocuirea c. cu unitatea de energie *jouie (1 c. = 4,1855 J). Simbol: cal. CALORIMETRIE, s. f. / calorimetrie, s. f. / calorimetry. [Lat. calor, -oris = căldură; gr. metron = măsură.] Denumire a ansamblului de tehnici de măsurare a schimbului de căldură dintre un corp şi mediul ambiant în care acesta se află. Se disting: 1) C. directă, în care se măsoară cantitatea de căldură produsă într-un spaţiu închis, cu ajutorul diferitelor tipuri de camere calorimetrice. 2) C. indirectă, în care se măsoară consumul de oxigen, degajarea de azot sau de bioxid de carbon. CALORIMETRU, s. n. / calorimetre, s. m. / calorimeter. [Lat. calor, -oris = căldură; gr. metron = măsură.] Aparat destinat *calorimetriei. CALOTĂ CRANIANĂ / calotte crânienne / skull-cap. NA: cal-varia, pl. calvariae. [Jr. calotte, din lat. callum = piele bătucită; gr. kranion, lat. cranium = craniu,] Partea superioară şi rotunjită a craniului. Sin.: boltă craniană. CALOZITATE, s. f. / callosite, s. f. / callosity. [Lat. callo-sus = bătucit, îngroşat.] îngroşare şi induraţie a învelişului cutanat, localizată cel mai frecvent la nivelul mâinilor (palmelor) şi picioarelor, uneori la nivelul genunchilor, din cauza unor frecări sau presiuni locale. C. se formează printr-o hipertrofie a stratului cornos al epidermei şi este, de obicei, de origine profesională. CALPAINĂ, s. f. / calpaî'ne, s. f. / calpain. Termen generic ce regrupează *proteinazele intracelulare ale neuronilor, activate de ionii de calciu. Se cunosc trei izoenzime denumite c. notate CANP I, II şi III, fiecare constituite din două subunităţi: lanţul L (large) de 80 kDa şi lanţul S (smaii) de 30 kDa. Lanţurile L diferă între ele, de unde notaţia L1( L2, L3, iar pentru activare necesită cantităţi diferite de calciu, lanţul S jucând un rol reglator. Subunităţile menţionate sunt codificate la nivelul unor gene diferite: CANP Lt pe cromozomul 11, CANP L2 - cromozomul 1, CANP L3 - cromozomul 15 şi CANP S pe cromozomul 19. V. şi calpastatină. CALPASTAŢINĂ, s. f. / calpastatine, s. f. / calpastatin. Inhibitor natural al *calpainelcr, prezent în eritrocite. Gena codantă a sintezei c. se află pe cromozomul 5. CALPONINĂ, s. f. / calponine, s. f. / calponin. Proteină cu Mr mică (35 kDa) prezentă în muşchii netezi într-o cantitate comparabilă cu a *tropomiozinei şi a *caldesmonei. C. ar avea un rol adjuvant, asemănător cu cel al caldesmonei. CALPROTECTINĂ, s. f. / calprotectine, s. f. / calprotectine. [Lat. calx, calcis = var, calciu; protectum, de la protegere = a apăra; -ină.] Polipeptid identificat în citoplasmă polinuclea-relor neutrofile, monocitelor şi a celulelor epiteliale scuamoase. C. poate fixa calciul şi este dotată cu proprietăţi antibacte-riene şi antifungice. CALSECHESTRINĂ, s. f. / calsequestrine, s. f. / calse-questrin. [Lat. calx, calcis = var, calciu; sequestrare = a pune deoparte, a păstra; -ină ] Glicoproteină acidă alcătuită din 362 de aminoacizi prezentă în veziculele *reticulului endo-plasmic al celulelor musculare. Fiecare moleculă de c. fixează câte 40 de ioni de calciu, iar gena codantă a lanţului polipep-tidic este situată pe cromozomul 1. CALUS, s. n. / cal, s. m. / callus. [Lat. callus = piele bătucită, îngroşare.] Denumire dată substanţei fibroase neofor-mate (c. primai) care se dezvoltă la nivelul unui focar de fractură şi asigură, prin osificare (c. secundai), consolidarea osului. Stadii: c. fibrinoproteic, c. fibros, c. osos provizoriu (c. primitiv) şi c. osos definitiv. CALUS DUREROS / cal douloureux / painful callus. C. care înglobează formaţiuni nervoase. Durerea poate fi şi consecinţa unei poziţii vicioase a fragmentelor osoase. CALUS EXUBERANT / cal exuberant / exuberant callus. Dezvoltare exagerată a c., adesea în caz de fracturi netratate (nedescoperite) sau defectuos tratate. CALUS VICIOS / cal vicieux / misshapen callus, malunion. C. osos primitiv sau definitiv care consolidează fragmentele unei fracturi în poziţie vicioasă: dezaxate, decalate, încălecate sau formând un unghi. CALVARIA, s. f. / calvaria, s. f. / calvaria. [Qr. calvaria = craniu.] Sin.: calotă craniană (v.). CALVIŢIE, s. f. / calvitie, s. f. / baldness. [Lat. calvities = chelie.] Căderea definitivă a părului, totală sau parţială, de la nivelul pielii capului. C. este asociată frecvent cu *seboree şi afectează îndeosebi bărbaţii. V. şi alopecie. CAM / CAM / CAM. [Acronim engl. Cell Adhesion Molecules = molecule de adezivitate celulară.] Una din cele două grupe majore de molecule de adeziune a celulelor vertebratelor. în timp ce *caderinele sunt Ca2+-dependente, CAM sunt Ca2+-in-dependente. Se disting trei subgrupe: 1) Ceil-CAM (cu distribuţie la nivelul ficatului şi epiteliilor), cele hepatice fiind denumite şi L-CAM. 2) N-CAM neuronale (sistem nervos, glie). 3) N-CAM musculare (muşchi adult şi embrionar). Sin.: molecule de adeziune celulară. V. şi caderine. CAMERĂ, s. f. / chambre, s. f. / chamber, camera (7). [Ital. camera = cameră; 7) engl. camera = aparat de fotografiat, cameră de luat vederi] 1) în anatomie, spaţiu închis sau cavitate. 2) C. calorică, cu condiţii reglabile de temperatură. 3) C. de ionizare, pentru detecţia radiaţiilor ionizante. 4) C. pneumatică, pentru tratamentul cu aer rarefiat sau comprimat. 5) C. pulpară a dintelui. 6) C. de vid, mijloc de menţinere a protezelor dentare totale cu placă. 7) C. de scintilaţie sau gamma-camera (v.). CAMERĂ ANTERIOARĂ A OCHIULUI / chambre anterieure de l’oeil / anterior chamber of eye. NA: camera anterior bulbi. Spaţiul dintre *cornee şi *iris, care conţine *umoarea apoasă^ şi comunică prin pupilă cu *camera posterioară. CAMERĂ HIPERBARICĂ / chambre hyperbarique / hyper-baric chamber. C., ecluză medicală cu presiune crescută, utilizată fie pentru tratamentul bolii de decompresiune bruscă, fie în cercetări de fiziologie a omului în condiţii limită. CAMERĂ POSTERIOARĂ A OCHIULUI / chambre posterieure de l’oeil / posterior chamber. NA: camera posterior bulbi. Spaţiul cuprins între *iris, ‘cristalin şi ‘corpul ciliar. Conţine ‘umoarea apoasă şi comunică prin *pupilă cu ‘camera anterioară. CAMERĂ DE SCINTILAŢIE / gamma-camera, s. f. / gamma camera. Sin.: gamma-camera (v.). CAMERULAR, adj. / camerulaire, adj. / pertaining to the anterior chamber. [Ital. camera = cameră] Care aparţine ‘camerei anterioare a ochiului. CAMFOR, s. n. / camphre, s. m. / camphor. [Lat. medievală camphora, din ar. kafur.] Produs cu miros aromatizat penetrant, obţinut prin distilarea lemnului şi scoarţei arborelui Cinnamomum camphora. Se poate objine şi prin sinteză. Este utilizat ca revulsiv şi stimulent local. In trecut, uleiul camforat era utilizat ca analeptic cardiorespirator. CAMPIMETRIE, s. f. / campimetrie, s. f. / campimetry. [Lat. campus - câmp; gr. metron = măsură] Metodă de studiu şi de reprezentare grafică a *câmpului vizual, utilizând *campime-trul. Se obţin informaţii asupra celor trei componente ale a-nalizorului vizual: recepţie, transmisie şi analiză. V. şi perime-trie, scotometrie. ^CAMPIMETRU, s. n. / campimetre, s. m. / campimeter. [Lat. campus = câmp; gr. metron = măsură] Ecran plat marcat de un punct central, punct de fixaţie, şi utilizat în investigarea câmpului vizual sau *campimetrie. 302 CAMPT0C0RM1E CANAL HAVERS CAMPTOCORMIE, s. f. / camptocormie, s. f. / camptocormia. \Gn kamptos = încovoiat; kormos = tmncfii de copac.] Poziţie vicioasă a trunchiului, constând într-o anteflexie permanentă a acestuia pe bazin, cu limitarea mişcărilor doar în ortostatism. C. este consecinţa unor contracturi musculare de origine diferită: isterie, parkinsonism, o serie de boli organice ale coloanei vertebrale etc. CAMPTODACTILIE, s. f. / camptodactylie, s. f. / campto-dactyly, camptodactylia. [Qr. kamptos - încovoiat; daktylos = deget] Flexia ireductibilă a uneia sau a ambelor articulaţii interfalangiene la unul sau la mai multe degete, frecvent congenitală. CAMPYLOBACTER / Campylobacter / Campylobacter. [Qr. kampylos = încovoiat; bakterion, dim. de ta bakteria = Baston,] Gen de bacili mobili, gramnegativi, curbaţi sau spiralaţi. Principalele specii patogene pentru om sunt C. jejuni, C. coli şi C. fetus, care produc infecţii piogene regrupate sub denumirea de campilobacterioză. Boala diareică acută este de departe cea mai frecventă manifestare a infecţiei cu C., care poate avea însă orice altă localizare. CAMPYLOBACTER PYLORI / Campylobacter pylori / Campylobacter pylori. Sin.: Helicobacter pylori (v.). CANABIS. Var. pentru cannabis (v.). CANABISM, s. n. / cannabisme, s. m. / cannabism, hashi-shism. [Lat. cannabis, gr. kannabis = cânepă; -ism.] Intoxicaţie acută sau cronică prin cânepă indiană (Cannabis sati-va), haşiş, ‘marijuana. Sin.: haşişism. CANAL, s. n. / canal, s. m. / duet, canal, channel. NA: duc-tus, canalis. [Lat. canalis = şanţ, jgfieaB.] 1) Orice spaţiu de curgere sau de pasaj pentru materii organice (alimente, sânge), aer sau structuri anatomice (vase, nervi). 2) Structură tubulară care conduce produşii de secreţie ai unei glande exocrine. Sin.: conduct, duet. CANAL ALVEOLAR / canal alveolaire / alveolar duet. NA: ductus alveolare. Conduct cu suprafaţa neregulată aflat în continuitate cu bronhiolele terminale şi asigurând comunicarea acestora cu ‘alveolele pulmonare. CANAL ANAL / canal anal / anal canal. NA: canalis analis. V. rect. CANAL ARTERIAL / canal arteriel / ductus arteriosus. NA: ductus arteriosus. C. care realizează la făt comunicarea aortă - arteră pulmonară, drenând cea mai mare parte din sângele pulmonar direct spre aortă, fără ca acesta să mai treacă prin plămâni. La naştere, în mod normal se obliterează, atrofiindu-se progresiv şi devenind un ligament fibros, denumit ligament arterial. Persistenţa sa constituie o anomalie destul de frecventă în clinică, Sin.: canal Botallo, ductus arteriosus. CANAL ATRIOVENTRICULAR COMUN / canal auriculoven-triculaire commun / endocardial cushion defect. C. embrionar cardiac, impar la origine, care leagă atriul primitiv cu ventriculul; uneori persistă, constituind o anomalie congenitală. CANAL BOTALLO / canal de Botallo / Botallo’s ductus. [Leonardo Botallo (Botal, Botalli sau Botallus), anatomist şi medic de origine italiană, n. ta JZsti, staBilit apoi ta (Paris, 1530-1600.] Sin.: canal arterial (v.). CANAL DE CALCIU / canal calcique / calcium channel. C. ionic care controlează cea mai mare parte din fluxurile trans-membranare de calciu, cu implicaţii deosebite în declanşarea şi modularea unei game largi de activităţi celulare. Proteina c. este formată din cinci subunităţi polipeptidice şi glicoproteice: a^ (175 kDa), alfa2 (143 kDa), beta (54 kDa), gama (54 kDa) şi delta (27 kDa). Subunitatea alfaţ ar conţine c. şi situsurile de fosforilare modulatoare intracelulare. Se cunosc două clase mari de c.: receptor-dependente şi voltaj-dependente. S-au descris numeroase tipuri şi subtipuri cu caracteristici şi localizări diferite. Unul dintre cele mai importante este c. de eliberare de calciu, din membranele ‘reticulului endoplasmic şi ‘reticu-lului sarcoplasmic (în celulele musculare), care, când este activat, eliberează cationul în citosol. Tipurile principale de c. voltaj-dependente sunt T (T = transient, rapid), N (N = neuronal) şi îndeosebi L (L = long lasting, lent) asupra căruia acţionează inhibitorii de calciu. V. canal ionic, canal de potasiu şi canal de sodiu. CANAL CAROTIDIAN / canal carotidien / carotid canal. NA: canalis caroticus. C. osos curb, situat în grosimea ‘stâncii temporalului. La nivelul c. c. trece artera carotidă, înconjurată de un plex venos şi de plexul nervos simpatic pericarotidian. CANAL CARPIAN / canal carpien / carpal tunnel. NA: canalis carpis. C. osteofibros format între gutiera carpiană şi ligamentul inelar anterior al carpului. La nivelul c. c. trec tendoanele flexorilor degetelor, marele palmar şi nervul median. CANAL CERVICAL ÎNGUST / canal cervical etroit / narrow-ing of the cervical vertebral canal. Compresiune medulară la nivelul rahisului cervical al cărui canal este strâmtat prin *osteofite. Se traduce clinic printr-un *sindrom piramidal progresiv. CANAL CISTIC / canal cystique / cystic duet, ductus cys-ticus. NA: ductus cysticus. Conduct care conectează colul vezicii biliare cu ‘c. hepatic comun, formând împreună cu a-cesta *c. coledoc. CANAL DE CLOR / canal de chlore / chloride channel. C. ionic selectiv pentru ionii de clor. Au fost descrise tipuri variate, incluzând: c. activate de *ligand (*GABA şi *glicină) la nivelul sinapselor şi c. voltaj-dependente în numeroase celule animale sau vegetale. CANAL COLEDOC / canal choledoque / common bile duet. NA: ductus choledocus. Structură anatomică tubulară rezultată din unirea *c. hepatic comun şi a *c. cistic. Prin intermediul său ‘bila este deversată în duoden, unde c. c. se deschide, în a doua porţiune, prin ‘ampula lui Vater. Este un segment al ‘căilor biliare. CANAL CONTROLAT / canal controle / gated channel. Canal ionic a cărui deschidere este controlată: *canal ionic voltaj-dependent, ‘canal ionic chimiodependent, ‘canal ionic mecano-dependent etc. CANAL DEFERENT / canal deferent / deferent duet, vas de-ferens. NA: ductus deferens, vas deferens. Conduct cilindric îngust, cu peretele gros, cu un traiect de la coada *epi-didimului până în punctul de joncţiune cu ‘vezicula seminală, de unde se continuă prin *c. ejaculator. CANAL EJACULATOR / canal ejaculateur / ejaculatory duet. NA: ductus ejaculatorius. Duet format prin unirea *c. deferent cu c. excretor al veziculelor seminale. Se deschide la nivelul uretrei prostatice pe partea laterală a *veru montanum-ului. CANAL EPIDIDIMAR / canal epididymaire / canal of epidi-dymis. NA: ductus epididymls. V. epididim. CANAL FEMURAL / canal femoral / femoral canal. NA: canalis femoralis. C. cu perete fibros prin care trec vasele femurale. C. f. i se pot distinge trei segmente: c. crural în partea superioară şi *c. Hunter, inferior, unite printr-o porţiune mediană. CANAL GALACTOFOR / canal galactophore / galacto-phorous duet, lactiferous duet. NA: ductus lactiferis. Unul dintre cele 15-20 de c. care transportă secreţia lactată a lobilor mamari şi care se deschid la nivelul mamelonului. CANAL HAVERS / canal de Havers / haversian canal, nu-trient canal. NA: canal nutricius osis. [Clopton Havers, anatomist englez, 1650-1702.] Canal nutritiv al osului ce conţine nervii şi vasele acestuia. V. şi osteon. 303 CANAL HEPATIC COMUN CANAL PERILIMFATIC CANAL HEPATIC COMUN / canal hepatique commun / hepatic duet, ductus hepaticus communis. NA: ductus hepaticus communis. C. ce se formează din unirea celor două canale intrahepatice (drept şi stâng) şi care, ulterior (după 3-4 cm), se uneşte cu *c. cistic, formând *c. coledoc. CANAL HUNTER / canal de Hunter / Hunter’s canal. NA: canalis adductorius. {John Hunter, anatomist şi chirurg scoţian, stabilit la Londra, medicul regelui Qeorge III, 1728-1793.] Segment inferior al *c. femural, care se întinde în toată treimea inferioară a coapsei. CANAL INGHINAL / canal inguinal / inguinal canal. NA: canalis inguinalis. Interstiţiu muscular sub formă de „şicană", oblic în jos, înainte şi înăuntru, situat la baza peretelui abdominal anterior. Peretele său este musculoaponevrotic, fiind delimitat extern de 'muşchii oblici şi 'muşchiul transvers al abdomenului, iar intern de aponevroza tendinoasă a marelui oblic. C. i. permite trecerea 'cordonului spermatic la bărbat şi a 'ligamentului rotund la femeie. El reprezintă unul din punctele slabe principale ale peretelui abdominal. CANAL IONIC / canal ionique / ion channel. Complex proteic transmembranar care formează în dublul strat fosfolipidic o cale hidrofilă omogenă, la nivelul căreia traversează membrana, prin difuziune pasivă, ioni anorganici specifici, pe baza gradientului electrochimie. Funcţional, c. i. se caracterizează prin selectivitate (permiţând trecerea uneia sau anumitor specii ionice) şi permeabilitate (capacitate de a asigura un anumit flux ionic). C. i. nu sunt deschise permanent, ci trec printr-o serie de tranziţii închis-deschis. Frecvenţa şi durata deschiderii c. i. sunt controlate de numeroşi factori. în funcţie de natura acestor factori, se descriu: 1) C. voltaj-dependente, a căror deschidere depinde de atingerea unei anumite diferenţe de potenţial transmembranar. 2) C. receptor-dependente, în a căror structură intră un receptor specific, iar deschiderea c. se produce consecutiv legării 'ligandului specific pe receptor. 3) C. chimic-dependente, care se deschid în prezenţa anumitor substanţe endo- sau exogene. 4) C. activate mecanic sub acţiunea presiunii sau a întinderii. 5) C. cu deschidere aparent spontană, în care factorii ce determină tranziţia nu sunt cunoscuţi. V. canal de calciu, canal de clor, canal de potasiu, canal de sodiu, patch-clamp. CANAL IONIC CHIMIODEPENDENT / canal ionique chimio-dependant / chemodependant ion channel. Canal ionic a cărui deschidere sau închidere sunt provocate prin legarea unui ligand intra- sau extracelular: 1) Liganzii intracelulari sunt 'mesageri secunzi: Ca2+ (v. calciu), 'inozitol trifosfat, *AMP ciclic, *GMP ciclic. Efectul mesagerului secund se exercită direct asupra canalului. Apariţia unui mesager secund este în general consecinţa activării unei 'proteine G asociată receptorului unui neuromediator. 2) Liganzii extracelulari pot acţiona direct asupra anumitor canale. Aceste canale aparţin unei superfamilii de proteine pentamerice, cel mai bine cunoscut fiind 'receptorul nicotinic. Superfamilia mai cuprinde, de asemenea, 'receptorul pentru glicină, 'receptorii GABA şi 'receptorul pentru glutamat. Prezenţa situsului receptorului pe domeniul extracelular al canalului permite o acţiune imediată a neurotransmiţătorului, mai rapidă când un mesager secund este un intermediar obligatoriu. Sin.: canal ionic controlat de un ligand. CANAL IONIC CONTROLAT DE UN LIGAND / canal ionique controle par un ligand / ligand-gated ion channel. Sin.: canal ionic chimiodependent (v.). CANAL IONIC MECANODEPENDENT / canal ionic mecano-dependant / mechanically gated ion channel. Canal ionic a cărui deschidere este provocată prin deformarea sau tensiunea membranei plasmatice în care acesta se află inserat. Este cazul unui canal de Na+ sau de Ca2+, cu o specificitate mică pentru cation, închis în repaus şi deschis prin deformare. Acest tip de canal este prezent în receptorii de tensiune, 'receptorii tactili de presiune şi vibraţie. 'Stereocilii 'cohleei şi aparatului vestibular au canale de K+ mecanodependente. V. celulă ciliară a urechii interne. CANAL IONIC VOLTAJ-DEPENDENT / canal Ionique voltage-dependant / voltage-gated ion channel. Canal ionic a cărui deschidere depinde de 'potenţialul de membrană. Canalele de acest tip sunt de obicei proteine tetramerice şi reprezintă structurile moleculare esenţiale în activitatea sistemului nervos. Astfel, *canalele de Na+ sunt necesare pentru apariţia şi propagarea 'potenţialului de acţiune; *canalele de K+ accelerează repolarizarea membranei după potenţialul de acţiune; canalele de Ca2+ sunt implicate în transducţia stimulării neuronale în celulele efectoare. în unele cazuri, sensibilitatea la potenţial depinde de gradul de 'fosforilare a domeniului intra-celular al canalului. 'Proteinele G, cuplate la receptorii mem-branari, pot modela sensibilitatea canalelor la potenţialul de membrană. CANAL LACRIMONAZAL / canal lacrymonasal / nasolacrimal duet. NA: ductus nasolacrimalis. Structură alcătuită din două părţi: 1) C. lacrimal membranos, care permite trecerea lacrimilor de la 'sacul lacrimal la meatul inferior al foselor nazale. 2) C. lacrimal osos, conţine c. I. membranos şi este delimitat de osul 'lacrimal, 'maxilarul superior şi 'cornetul nazal superior. CANAL LOMBAR ÎNGUST / canal lombaire etroit / narrow-ing of the lumbar vertebral canal. Sindrom provocat de îngustarea congenitală sau dobândită a canalului lombar, în acest al doilea caz secundară protruziunilor discale sau osteo-fitice. Cel mai frecvent se traduce prin claudicaţie intermitentă poliradiculară cu lombosciatică. CANAL MEDULAR / canal medullaire / medullary cavity. NA: cavum medullare. Spaţiul din diafiza oaselor lungi care conţine măduva osoasă. CANAL MULLER / canal de Muller / Mullerian duet. TA: ductus paramesonephricus. {Johannes Peter Muller, fiziolog german, profesor la Bonn şi ‘Berlin, 1801-1858.] Formaţiune tubulară pereche care se atrofiază la bărbat, iar la femeie se transformă în 'vagin, 'uter şi 'trompe uterine (Fallopio). V. canal Wolff. CANAL NUTRITIV / canal nourricier / nutritive canal, nutri-ent canal. NA: canalis nutricius. C. osos alungit, care se deschide în cavitatea medulară a oaselor lungi şi permite trecerea arterei nutritive a osului. CANAL OMBILICAL / canal ombilical / vitelline duet. C. care uneşte intestinul embrionar cu 'vezicula ombilicală. Sin.: canal omfalomezenteric, canal vitelin. V. şi diverticul Meckel. CANAL OMFALOMEZENTERIC / canal omphalomesenterique / omphalomesenteric duet. Sin.: canal ombilical (v.). CANAL OPTIC / canal optique / optic canal, optic foramen. NA: canalis opticus. C. osos cuprins între rădăcinile aripii mici şi corpul 'sfenoidului, prin care trece nervul optic, înconjurat de cele trei foiţe meningiene, însoţit de artera oftalmică. CANAL PAROTIDIAN / canal parotidien / parotid canal. Sin.: canal Stenon (v.). CANAL PANCREATIC / canal pancreatique / pancreatic canal. Sin.: canal Wirsung (v.). CANAL PERILIMFATIC / canal perilymphatique / perilym-phatic duet. Canal mic mergând de la 'rampa timpanică a 'cohleei la 'spaţiul subarahnoidian. C. p. este o cale de comunicare între 'perilimfă şi 'lichidul cefalorahidian. 304 canal de potasiu CANALICULE OSOASE CANAL DE POTASIU / canal potassique / potassium chan-nel. C. ionic care permite ieşirea poiasiuiui din celulă. Au fost descrise numeroase tipuri de c. de p., a căror deschidere depinde pentru unele de voltaj, iar pentru altele, receptor-de-pendente, de *liganzi ca ionii de calciu, acetilcolina şi ATP. C. dependente de ATP sunt inhibate de *sulfamide antidia-betice. ‘Antagoniştii sau inhibitorii de c. voltaj-dependente sunt *antiaritmice de clasa a IIl-a şi îndeosebi de clasele I A şi I C. Antagoniştii de c. receptor-dependente sunt *anti-ischemici. *Agoniştii sau activatorii acestor canale sunt vasodilatatoare (prin relaxarea muşchilor netezi) şi, în consecinţă, utilizabili în tratamentul ‘hipertensiunii arteriale şi al ‘insuficienţei coronariene. V. canal ionic, canal de calciu, canal de sodiu. CANAL RADICULAR / canal radiculaire / root canal. NA: canalis radicis dentis. C. care traversează rădăcina dintelui de la apex până la camera pulpară şi care conţine pulpa radi-culară (pachetul vasculonervos al dintelui). CANAL RAHIDIAN / canal rachidien / vertebral canal. NA: canalis vertebralis. C. osteoaponevrotic format în toată înălţimea coloanei vertebrale prin suprapunerea vertebrelor, la nivelul găurilor vertebrale şi al ligamentelor care unesc arcurile posterioare ale vertebrelor. El conţine măduva, meningele şi rădăcinile nervilor rahidieni, întinzându-se de la ‘atlas la ‘sa-crum şi continuându-se în sus cu ‘gaura occipitală. Sin.: canal vertebral (def. 1). CANAL SACRAT / canal sacre / sacral canal. NA: canalis sacralis. Partea inferioară a *c. rahidian, situată la nivelul sa-crumului. CANAL SANTORINI / canal de Santorini / Santorini’s canal. NA: ductus pancreaticus accesorius. [Giovanni Domenico Santorini, anatomist şi medic italian, profesor la Veneţia, 1681-1737.] Canal excretor pancreatic accesoriu situat deasupra ‘canalului Wirsung. Se deschide în al doilea segment al duodenului, la nivelul ‘carunculei mici. CANAL SCHLEMM / canal de Schlemm / Schlemm's canal. [Friedrich Schlemm, oftalmolog german, 1795-1858.] Venă inelară situată aproape de marginea anterioară a *scleroticii, în unghiul irido-corneean, care drenează umoarea apoasă. CANAL DE SODIU / canal sodique / sodium channel. C. ionic voltaj-dependent ce permite difuziunea simplă a sodiului în celulă şi, în consecinţă, depolarizarea membranei şi declanşarea potenţialului de acţiune. Structural este alcătuit dintr-un singur lanţ polipeptidic (250-270 kDa) dispus în patru domenii transmembranare omologe. Fiecare domeniu este alcătuit din şase lanţuri peptidice transmembranare cu structură de tip a-helix, delimitând pereţii canalului. Al patrulea lanţ a-helix al fiecărui domeniu conţine şase reziduuri de arginină jucând rolul unui senzor voltaic, care determină deschiderea canalului. Densitatea c. de s., chiar în membranele excitabile, este de maximum 100/nm2, fiind de circa 10 ori mai mică decât cea a canalelor de potasiu. Printr-un singur c. deschis trec circa 107 ioni de sodiu pe secundă. ‘Antagoniştii c. de s. sunt o serie de anestezice locale (lidocaină), ‘antiaritmice de clasa I A (chinidina), anticonvulsivante (carbamazepin) şi diuretice (amilo-rid). V. şi canal ionic, canal de calciu şi canal de potasiu. CANAL STENON / canal de Stenon / duet of Stenon. [Niels Stenon (Steno, Stenonius sau Stensen), anatomist şi teolog danez, profesor la Copenhaga, 1638-1686.] C. excretor al glandei parotide, care se deschide în cavitatea bucală printr-un orificiu situat deasupra primului sau celui de-al doilea molar superior. Sin.: canal parotidian. CANAL TARSIAN / canal tarsien / tarsal tunnel. NA: sinus tarsi. Sin.: tunel tarsian (v.). CANAL TIREOGLOS / canal thyreoglosse / thyroglossal duet. C. în formă de deget de mănuşă, vizibil la embrionul uman de 24 de zile (stadiu 4 mm), provenind din epiteliul faringian şi înfundându-ss în mezenchimu! subiacent. C. t. reprezintă prima schiţare a tiroidei, iar la embrionul de 30 de zile (stadiu 7 mm) lumenul său este şters. CANAL TORACIC / canal thoracique / thoracic duet. NA: ductus thoracicus. Cel mai mare conduct limfatic din organism, care colectează limfaticele din porţiunea corpului de sub diafragm şi pe cele din partea stângă situate deasupra diafragmului. C. t. începe în abdomen prin joncţiunea trunchiu-rilor intestinal, lombar şi intercostal descendent şi la nivelul celei de-a doua vertebre lombare pătrunde în torace prin hia-tusul aortic al diafragmului şi ajunge la nivelul gâtului, unde formează un arc descendent peste artera subclaviculară şi se varsă în vena subclaviculară stângă. CANAL VERTEBRAL / canal vertebral / vertebral canal. NA: canalis vertebralis. Termen cu dublă semnificaţie: 1) Sin. cu ‘canal rahidian. 2) Zonă anatomică la nivelul căreia se află traiectul arterei vertebrale. CANAL VITELIN / canal vitellin / vitelline duet. Sin.: canal ombilical (v.). CANAL WIRSUNG / canal de Wirsung / duet of Wirsung. NA: ductus pancreaticus. [Johann Georg Wirsung, anatomist Bavarez, profesor la tPadova, 1600-1643.] C. excretor principal al pancreasului, parcurgând întreaga glandă, de la coada până la capul pancreasului. Se deschide în duoden la nivelul carunculei mari. Sin.: canal pancreatic. CANAL WOLFF / canal de Wolff / Wolff's duet. TA: ductus mesonephricus. [Kaspar Friedrich Wolff, anatomo-fiziolog german, profesor la ‘Berlin şi la Saniţt ‘PetersBurg, 1733-1794.] Canal evacuator al ‘mezonefrosului care se transformă la bărbat, în timpul dezvoltării embrionare, în ‘epididim, ‘canal deferent şi ‘vezicule seminale. La femeie c. W. se atrofiază. V. canal Muller. CANALE ALVEOLARE / canaux alveolaires / alveolar canals. NA: canaliculi dentales. Sin.: canale dentare (v.). CANALE DENTARE / canaux dentaires / denta! canals. NA: canaliculi dentales. C. osoase aflate în grosimea maxilarelor, deschise în fundul ‘alveolelor dentare şi permiţând trecerea vaselor şi nervilor dinţilor. Sin.: canale alveolare. CANALE SEMICIRCULARE / canaux semicirculaires / semicircular canals, semicircular ducts. NA: canales semicir-culares ossei. Ansamblu de trei c. cilindrice curbate, situate în ‘labirintul osos al urechii interne, care conţin cele trei c. s. membranoase, cu rol în menţinerea echilibrului: c. s. extern sau orizontal, c. s. posterior, c. s. superior. Toate aceste c. cilindrice membranoase au formă de potcoavă, sunt separate de c. s. osoase de un spaţiu umplut cu perilimfă, se deschid în ‘utricula labirintului membranos, prezentând la una din extremităţi câte o ampulă din care pleacă fibre ale nervului acustic. V. şi labirint. CANALICUL, s. n. / canalicule, s. m. / canaliculus. NA: ca-naliculus. [Lat. canaliculus = canal mic, dim. de la canalis = jgfieaB, şanţ.] Canal mic, conduct mic. Sin.: ductuius. CANALICUL BILIAR / canalicule biliaire / bile canaliculus. Conduct tubular fin, fără perete propriu, delimitat între *hepa-tocite, care colectează şi drenează bila către căile biliare. CANALICUL LACRIMAL / canalicule lacrymal / lacrimal canaliculus. NA: canaliculus lacrimalis. Conduct situat la marginea liberă a fiecărei pleoape, care conduce lacrimile de la ochi la sacul lacrimal. CANALICULE OSOASE / canaliculles osseux / bone canaliculi. Prelungiri fine ale lacunelor ocupate de ‘osteocite. C. o. formează o reţea care anastomozează lacunele între ele. 305 CANALICULITĂ CANCER HEPATIC Reţeaua se întinde până la ‘canalele Havers în osul compact şi până la ‘endost în osul spongios. CANALICULITĂ, s. f. / canaliculite, s. f. / canaliculitis. [Lat. canaliculus = canal mic, dim. de la canalis = jgheab, şanţ; -ită.] 1) Inflamaţia unui canalicul sau a unui conduct excre-tor al unei glande. 2) Frecvent, termenul este utilizat pentru desemnarea inflamaţiei unui ‘canalicul lacrimal sau a ‘canalu-lui lacrimonazal. CANALIZARE, s. f. / canalisation, s. f. / channeling. [Lat. canalis = jgheab, şanţ.] 1) Proces de formare a unor canale într-o structură normală sau patologică, fie în mod spontan, evolutiv, fie în mod voluntar, printr-un procedeu chirurgical, pentru stabilirea unei căi de drenaj. 2) Termen utilizat pentru a desemna acţiunea secvenţială a unui complex multienzimatic sau asocierea spaţială a enzimelor. CANALOPATIE, s. f. / canalopathie, s. f. / channelopathy. [Lat. canalis = şanţ, jgheab; gr. pathos = boala] Termen foarte nou, prin care este desemnat ansamblul alterărilor structurale şi funcţionale ale ‘canalelor ionice. Au fost descrise numeroase mutaţii ale genelor ce codifică proteinele-canal şi o serie de relaţii cu patologia structurilor excitabile din organism, îndeosebi cu patologia cardiovasculară. Exemple de c.: paralizia periodică hiperkaliemică şi hipokaliemică, paramioto-nia congenitală, hipertermia malignă, sindroamele LQT-^ sindromul Brugada, o serie de ataxii, mucoviscidoza, boala Dent, boala Bartler, hipertensiunea ereditară etc. Deocamdată c. sunt în curs de clarificare. CANCER, s. n. / cancer, s. m. / cancer. [Lat. cancer, -cri = rac, crab.] 1) Tumoră determinată de proliferarea anarhică şi nedefinită a unui ‘clon celular denumit canceros, care conduce la distrugerea ţesutului original, la extensia regională şi generală a tumorii şi la moartea subiectului afectat în absenţa tratamentului. Caracterul malign al cancerului este determinat de invazia ţesuturilor vecine şi îndeosebi de tendinţa de diseminare a celulelor prin procesul de ‘metastazare. Un c. se dezvoltă când se alterează echilibrul între mecanismele de apărare a organismului şi forţele care provoacă anarhia celulară. Acestea din urmă sunt multiple şi încă imperfect cunoscute, cu toată acumularea de numeroase date de biologie moleculară a c. Este cert că în ‘cancerogeneză pot interveni: terenul ereditar, unele virusuri, factorii de mediu (substanţe chimice, radiaţii, obiceiuri alimentare, climat), ce pot declanşa potenţialul cancerigen pe care anumite celule îl posedă în stare latentă. C. sunt divizate, în funcţie de tipul anatomopa-tologic, în două mari categorii: ‘carcinoame sau *epitelioame (de origine epitelială) şi ‘sarcoame (de origine conjunctivă). Tratamentul c. constă, în esenţă, în tratament chirurgical, radioterapie, chimioterapie şi hormonoterapie. V. markeri tumorali. 2) Prin extensie, denumirea de c. este utilizată uneori şi în cazul proliferării celulare maligne a unor celule separate, neorganizate într-o masă tumorală, ca în cazul ‘leucemiei. CANCER ALVEOLAR PULMONAR / cancer alveolaire du poumon / alveolar cell carcinoma. Tip rar de cancer pulmonar rezultat din proliferarea regulată a celulelor cilindrice mucipare cu aspect benign. Clinic c. a. p. se manifestă prin tuse, dureri toracice, uneori printr-o expectoraţie mucoasă foarte abundentă şi îndeosebi printr-o dispnee care evoluează rapid către o insuficienţă respiratorie mortală. Sin.: adenocar-cinom bronhioalveolar. CANCER BRONHOPULMONAR / cancer bronchopulmonaire / bronchogenic cancer. Tumoră pulmonară malignă cu punct de plecare (în peste 80% din cazuri) la nivelul epiteliului bronşic glandular, cu depistare adesea tardivă (peste 2/3 din cazuri) din cauza unei evoluţii asimptomatice în perioada când tratamentul este eficient. Se disting: 1) C. b. primitiv, frecvent în particular, la fumători, divizat în c. bronşic şi c. pulmonar alveolar sau adevărat, cu frecvenţă redusă. 2) C. b. secundar; consecinţă a ‘metastazelor având ca origine: c. renal, al prostatei sau c. digestive. CANCER BRONŞIC / cancer bronchique / bronchogenic cancer. V. cancer bronhopulmonar. CANCER COLORECTAL / cancer colorectal / colorectal cancer. ‘Adenocarcinom cu o incidenţă şi rată de mortalitate mari, care poate fi: nodular, schiros, papilar şi mucoid. Simptomele sunt variabile, în funcţie de localizarea anatomică, diagnosticul fiind susţinut de o anemie prin deficit de fier la adult, îndeosebi peste 50 de ani, şi pe baza investigaţiilor endosco-pice şi radiografice. în raport cu extensia c. c., este acceptată următoarea clasificare pe stadii de evoluţie: A - c. limitat la mucoasă şi submucoasă (cu supravieţuire mai mare de 5 ani în peste 90% din cazuri, în condiţiile unui tratament corect); B^ - c. extins la musculoasă (85%); B2 - c. cu extensie la seroasă (70-85%); C - c. cu extensie ganglionară loco-regională (30-60%); D - c. cu ‘metastaze la distanţă, ex.: ficat, plămâni (5% supravieţuire peste 5 ani). V. markeri tumorali, antigen carcinoembrionar. CANCER CUTANAT / cancer cutane / skin cancer. Tumoră malignă primitivă a pielii. Se disting două mari grupe de c. c.: ‘melanoame şi epitelioame sau carcinoame (denumire recomandată, utilizată în terminologia internaţională). Carcinoamele (epitelioamele) sunt de trei tipuri: 1) Carcinom bazocelular sau carcinom cu celule bazale, circa 75% din cazuri, localizat exclusiv la nivelul pielii în stratul bazai, cu evoluţie lentă, fără ‘metastaze. 2) Carcinom spinocelular, malpighian sau scua-mos, circa 20% din cazuri, poate fi localizat la nivelul pielii sau mucoaselor. Se dezvoltă rapid şi generează metastaze. 3) Carcinoame mixte sau intermediare, care sunt rare şi prezintă, mai mult sau mai puţin, caracteristicile celor două tipuri menţionate anterior. C. c. poate apărea şi din leziuni pre-canceroase: ‘keratoză, ‘boală Bowen sau ‘boală Paget. CANCER ENDOCRIN MULTIPLU / cancer endocrinien multiple / multiple endocrine neoplasia. Sindrom canceros familial, transmis autozomai dominant, în cadrul căruia se disting două tipuri: 1) Tipul l, în care sunt asociate cancere ale para-tiroidelor, pancreasului şi hipofizei anterioare. 2) Tipul II, o asociere de cancer medular tiroidian, feocromocitom şi hiper-plazie sau adenom paratiroidian. Tipul II este asociat cu o mutaţie a protooncogenei Ret. V. şi neoplazie endocrină multiplă. CANCER ESOFAGIAN / cancer de l’oesophage / oesopha-geal cancer. ‘Carcinom epidermoid cu tratament dificil şi prognostic rezervat. ‘Adenocarcinomul este rar şi localizat la nivelul părţii inferioare a esofagului. CANCER GASTRIC / cancer de l’estomac / gastric cancer. Circa 90% din c. g. sunt ‘adenocarcinoame, iar 10% *lim-foame non-hodgkiniene şi ‘leiomiosarcoame. Adenocarcinoa-mele gastrice pot fi subdivizate în două categorii: a) de tip difuz, în care coeziunea celulară este absentă, rezultând o infiltrare celulară şi o îngroşare a peretelui stomacal; b) de tip intestinal, caracterizat prin coeziune celulară şi formarea de structuri tubulare. C. g. difuz survine îndeosebi la tineri şi scade distensibilitatea peretelui gastric. V. linită plastică. Leziunile de tip intestinal sunt frecvent ulcerate, apar la nivelul antrumului şi diminuează curbura stomacului, fiind precedate adesea de stări precanceroase. Distribuţia, ca şi frecvenţa c. g. variază considerabil în funcţie de diverse zone geografice, în unele ţări constatându-se o scădere, din motive necunoscute, a numărului de cazuri. V. şi semn Virchow-Troisier. CANCER HEPATIC / cancer du foie / hepatic cancer. Tumoră malignă dezvoltată în ficat, primitiv sau secundar. C. h. primitive sunt tumori epiteliale: cel mai frecvent ‘hepatocarcinoame 306 cancer mamar CANCEROGENEZĂ (adesea complicaţie a "cirozei), rar "colangiosarcoame, iar la copil, "hepatoblastoame. C. h. secundare reprezintă "metastaze ale c. digestive, bronşice sau de sân. CANCER MAMAR / cancer mammaire / breast cancer. Sin.: cancer de sân (v.). CANCER OSOS / cancer des os / bone cancer. V. condro-sarcom, osteosarcom, sarcom osteogen, fibrosarcom, boală Kahler. CANCER OVARIAN / cancer de l’ovaire / ovarian cancer. Tumoră malignă cu originea, în 85% din cazuri, în epiteliul suprafeţei ovariene, în celelalte cazuri dezvoltându-se din stroma ovariană şi din celulele germinale. Cuprinde carcinoame se-roase (cele mai frecvente), mucoase, endometroide, cu celule clare şi nediferenţiate. Deşi rar, este cea mai frecventă cauză de deces prin c. ginecologic, deoarece peste 2/3 din cazuri sunt detectate în stadii avansate. V. markeri tumorali, antigen CA-125. CANCER DE PANCREAS / cancer du pancreas / pancreatic cancer. Tumoră malignă cu prognostic sever, ce se dezvoltă cel mai frecvent (în peste 90% din cazuri) din pancreasul exocrin, ca adenocarcinom ductal (cu celule canaliculare, mult mai rar acinoase sau anaplazice). în 5-10% din cazuri, c. de p. este localizat în pancreasul endocrin, ca: "insulinom, "gluca-gonom, "gastrinom sau "vipom. Corpul pancreasului este afectat în 70% din cazuri, corpul în 20%, iar coada pancreasului în circa 10%. Semnele clinice sunt insidioase, cele mai frecvente fiind icterul (care apare numai în leziunile capului pancreatic), durerea abdominală şi scăderea în greutate. La acestea se adaugă dificultăţile investigării imagistice a organului, de unde diagnosticul uneori tardiv. CANCER DE PROSTATĂ / cancer de la prostate / prostatlc cancer. "Adenocarcinom în peste 90% din cazuri, este a doua cauză de mortalitate prin cancer la bărbaţi. Afectează îndeosebi vârstnicii şi se dezvoltă lent, simptomatologia fiind adesea similară unei hipertrofii benigne de prostată. Invazia este locală, cuprinzând ganglionii limfatici regionali, iar metastazele osoase pot apărea înaintea manifestărilor clinice (cancer puternic osteo-fil). Tumora este asociată cu creşterea producerii de "antigen specific prostatic. Tratamentul chirurgical radical (prostatectomie şi orhiectomie) asociat cu terapia cu antiandrogeni au ameliorat considerabil prognosticul, inclusiv în faza "metastazelor osoase. V. şi antigen specific prostatic. CANCER RENAL / cancer du rein / renal cell carcinoma. Tumoră malignă dezvoltată primitiv în rinichi şi tratată de regulă chirurgical. Se disting: a) la adult, "nefrocarcinomul sau tumora Grawitz; b) la copil, "nefroblastomul sau tumora Wilms, îndeosebi sub vârsta de 4 ani. CANCER SECUNDAR / cancer secondaire / metastasis. Sin.: metastază (v.). CANCER DE SÂN / cancer du sein / breast cancer. C. cel mai frecvent la femei şi, totodată, unul din c. în care eficienţa tratamentului a fost confirmată, iar depistarea prin "screening a generat o scădere substanţială a mortalităţii. C. de s. este de obicei un "adenocarcinom, cel mai des canalicular, rar lo-bular, medular, coloid sau o formă de "boală Paget a mamelonului. Dacă nu este depistat prin screening, de obicei consultarea medicului survine după ce pacienta a constatat prezenţa unui nodul în regiune, adesea cu ocazia unui traumatism local. Alteori, ceea ce atrage atenţia este prezenţa evidentă a ganglionilor axilari. C. de s. generează "metastaze osoase (c. osteofil), pulmonare şi hepatice. în tratamentul c. de s., procedurile chirurgicale radicale sunt în prezent înlocuite prin intervenţii limitate, ca "mastectomie radicală, mastectomie parţială şi limfectomie, asociate cu "radioterapie şi chimioterapie (citostatice şi terapie hormonală). Tratamentul hormonal cu "tamoxifen este indicat îndeosebi în c. de s. asociat cu metastaze ia femeia în postmenopauză. Sin.: cancer mamar. V. şi antiestrogen, antigen CA 15.3. V. de asemenea: manevră Tillaux, operaţie Halsted (def. 1). CANCER SCHIROS / cancer squirrheux / scirrhous cancer. Sin.: schir (v.). CANCER AL SISTEMULUI NERVOS / cancer du systeme nerveux / nervous system cancer. Tumoră malignă dezvoltată pe seama ţesutului nervos. Au fost descrise numeroase varietăţi anatomopatologice, care, în ordinea frecvenţei des-crescânde, sunt următoarele: "glioblastom, "astroblastom, "epen-dimom, "meduloblastom sau "neurospongiom, rar "oligodendro-gliom, "pinealoblastom, ganglioneurom, "neurinom şi "menin-giom. La copil: "neuroblastom şi "retinoblastom. V. toţi aceşti termeni. CANCER TESTICULAR / cancer du testicule / testicular cancer. Apare îndeosebi între 20 şi 35 de ani şi este aproape totdeauna o tumoră germinală, adică un "seminom. V. markeri tumorali. CANCER TIROIDIAN / cancer de la thyroî'de / cancer of the thyroid. Tumoră malignă dezvoltată din ţesutul epitelial tiroi-dian. Se disting: carcinoame diferenţiate (secretante de "tiro-globulină) papilare (75%), carcinoame veziculare (10%) şi, mai rar, trabeculare-medulare (cu "celule C, secretante de "calci-tonină). Carcinoamele nediferenţiate, anaplazice sunt rare. V. tiroglobulină şi markeri tumorali. CANCER UTERIN / cancer de l’uterus / cancer of the uterus. Termen ce desemnează: 1) c. *endometrului, adenocarcinom, cu tratament esenţialmente chirurgical; 2) c. de col uîerin (c. epidermoid în 90% din cazuri, adenocarcinom în 10%), depistat prin frotiu cervicovaginal şi prin testul Schiller. V. histerectomie şi operaţie Wertheim. CANCER DE VEZICĂ / cancer de la vessie / cancer of the bladder. Tumoră malignă de origine epitelială, formele papilare fiind cele mai frecvente. CANCERIGEN, adj., s. n. / cancerigene, adj., s. m. / can~ cerigenic. [Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. gennan = a produce.] 1) Care poate provoca o tumoră malignă. 2) Substanţă cu această proprietate. Sin.: oncogen. Var.: cancerogen. CANCEROFOBIE, s. f. / cancerophobie, s. f. / cancerpho-bia. [Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. phobos = frica] Teamă morbidă de îmbolnăvire prin cancer. Uneori, c. se manifestă prin tulburări comportamentale: spălarea repetată a mâinilor, schimbarea îmbrăcăminţii după contactul cu alte persoane şi, în general, evitarea oricărei aglomeraţii umane. Semne minore sunt interpretate drept cancer, ceea ce poate provoca "crize de panică. Apelul la raţiune nu este, cel mai adesea, eficient. Au fost obţinute unele rezultate prin "terapie comportamentală. Sin.: neofobie (def. 2). CANCEROGEN, adj., s. n. / cancerogene, adj., s. m. / can-cerogenic. [Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. gennan = a produce.] V. cancerigen. CANCEROGENEZĂ, s. f. / cancerogenese, s. f. / carcino-genesis. [Lat. cancer, -cri = rac, crab; gr. genesis = producere, de ba gennan = a produce.] Geneza cancerului. Sin.: oncogeneză. în esenţă, actualmente se acceptă două etape: 1) de iniţiere; 2) de dezvoltare sau de promoţie. Faza de iniţiere este determinată fie prin încorporarea în genomul uman a unei informaţii genetice de „tip tumoral" (virusuri onco-gene sau "oncogene naturale reactivate în organismul respectiv), fie prin interacţiunea iniţiatorilor (substanţe chimice cancerigene, radiaţii). Modificările genetice ireversibile apărute drept urmare a acţiunii iniţiatorilor constituie starea premalignă. în etapa de dezvoltare, prin intervenţia promotorilor, care nu 307 CANCEROLOGIE CAPACITARE sunt carcinogeni sau mutageni prin ei înşişi, se vor dezvolta tumorile. Diferenţa majoră între iniţiatori şi promotori constă în faptul că primii se leagă covalent la ADN celular, unde vor produce alterări ireversibile ale genomului. CANCEROLOGIE, s. f. / cancerologie, s. f. / carcinology. Sin.: carcinologie (v.). CANDIDA / Candida / Candida, Monilia. [Lat. candida = îmbrăcăminte aCBă] Gen de ciuperci microscopice, foarte răspândite în natură. Cea mai mare parte sunt saprofite obişnuite ale pielii şi ale mucoaselor. Unele specii sunt patogene pentru om, cea mai importantă fiind * Candida albicans (v. can-didoză). Sin.: Monilia (desuet). CANDIDA ALBICANS / Candida albicans / Candida albicans. Cea mai frecventă specie la om din genul de ciuperci microscopice *Candida, agentul patogen principal al ‘candidozelor. V. şi perleş. CANDIDINĂ, s. f. / candidine, s. f. / candidin. [Lat. candida = îmSrăcăminte albă; -ină.] Extract antigenic purificat, provenind din * Candida albicans şi utilizat pentru efectuarea unor teste în alergologie. CANDIDOZĂ, s. f. / candidose, s. f. / candidiasis. [Lat. candida = îmSrăcăminte albă, -ozâ.] Infecţie generată de fungi din genul * Candida, în special C. albicans. Afectează în general pielea şi mucoasele (orală, esofagiană, respiratorie şi vaginală), prezentându-se sub forma unei erupţii de mici pus-tule albicioase. De obicei superficială, c. poate deveni severă la pacienţii imunocompromişi, mergând până la infecţie sis-temică sau endocardită. Sin.: moniliază, endomicoză, oidio-micoză. V. şi muguet. CANDIDURIE, s. f. / candldurie, s. f. / candiduria. [Lat. candida = îmSrăcăminte alBă; gr. ouron = urina] Prezenţa în urină a unei ciuperci de tip * Candida. CANGRENĂ. Var. pentru gangrenă (v.). CANIN, s. m. / canine, s. f. / canine tooth. NA: dens can-inus. [Lat. caninus = de câine, de Ca caniş = câine.] Fiecare din cei patru dinţi dispuşi simetric, câte doi pe fiecare maxilar, lateral faţă de incisivii secundari. De formă conică, c. au cea mai lungă coroană şi cea mai lungă şi mai puternică rădăcină dintre toţi dinţii. CANIŢIE, s. f. / canitie, s. f. / canities, greying of the hair. [Lat. canities = încărunţirea -părului, de Ca canus = aCB-argintiu.] Decolorarea părului de pe cap şi a tegumentelor printr-un proces fiziologic de încărunţire sau consecutiv unor boli diverse. Unii consideră c. precoce un semn de longevitate. Sin.: încărunţire. CANNABINOIDE, s. n. pl. / cannabinoî'des, s. m. pl. / cannabinoids. Derivaţi de 2-(2-izopropil-5-metilfenil)-5-pentilre-zorcinol, prezenţi în ‘cannabis. Mai mulţi dintre ei sunt halucinogeni, îndeosebi ‘tetrahidrocannabinolul. Ei au un efect sedativ, provocând o stare euforică, cu o percepţie mai inten- să a mediului . înconjurător, uneori însoţită de ‘halucinaţii. Utilizarea repetată de cannabis nu determină dependenţa fizică (‘fizicodependenţă), dar pare să cauzeze o dificultate de concentrare şi o deteriorare a memoriei. Ligandul fiziologic al Receptorilor pentru c. (endocannabinoide) este ‘anandamida. CANNABIS, s. n. / cannabis, s. m. / cannabis, noids. [Lat. cannabis, gr. kannabis = cânepă] Pulbere obţinută din flori, frunze şi tije uscate de cânepă indiană. Preparatele derivate din aceasta sunt halucinogene. Toxicomanii le utilizează fie în ţigări, fie mestecate, încorporate în băuturi, în produse de patiserie sau^ în alte alimente. Var.: canabis. V. cannabinoide. CANTARIDĂ, s. f. / cantharide, s. f. / cantharides. [Lat. can-tharis, -idiş = cantaridă, din gr. kantharis = gândac, insectă] Corpul uscat al insectelor coleoptere din specia Lytta vesica-toria, al cărui principiu activ este cantaridina. C. este folosită în uz extern ca ‘rubefiant şi *vezicant, iar în uz intern (administrată empiric ca afrodisiac sau antibienoragic) este foarte toxică. CANTARIDISM, s. n. / cantharidism, s. m. / cantharidism. [Lat. cantharis, -idiş = cantaridă, din gr. kantharis = gândac, insectă; -ism.] Totalitatea tulburărilor determinate de utilizarea empirică a ‘cantaridei. CANTOPEXIE, s. f. / canthopexie, s. f. / canthoplasty. [Lat. canthus, gr. kanthos = Buza unui vas, unghiuC ochiidui; gr. pexis = filare.] Intervenţie de chirurgie oculară constând în unirea celor două pleoape la nivelul unghiului extern şi fixare, de obicei mai înaltă. C. se practică îndeosebi în ‘blefarofi-moză şi în anumite malformaţii palpebrale. CANTOPLASTIE, s. f. / canthoplastie, s. f. / canthoplasty. [Lat. canthus, gr. kanthos = Buza unui vas, unghiuC ochiului; gr. plastos = mpdeCat, de Ca plassein = a forma, a mo-deCa.] Refacerea chirurgicală a *cantusului, de obicei cu scopul lărgirii fantei palpebrale. CANTORAFIE, s. f. / canthorraphie, s. f. / canthorrhaphy. [Lat. canthus, gr. kanthos = Buza unui vas, unghiul ochiu-Cui; gr. rhaphe = sutură.] Operaţie de micşorare a fantei palpebrale, limitată la regiunea ‘cantusului şi indicată îndeosebi în ‘lagoftalmie. CANTOTOMIE, s. f. / canthotomie, s. f. / canthotomy. [Lat. canthus, gr. kanthos = Buza unui vas, unghiuC ochiului; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Deschiderea chirurgicală a ‘cantusului palpebral, practicată în timpul unor intervenţii pe globul ocular sau la nivelul orbitei. CANTUS, s. n. / canthus, s. m. / canthus. [Lat. canthus, gr. kanthos = Buza unui vas, unghiul ochiuCui.] Locul de unire a celor două pleoape, denumit şi comisura pleoapelor: 1) C. intern, paramedian, la nivelul căruia se află ‘caruncula lacrimală şi ‘sacul lacrimal. 2) C. extern, la nivelul unghiului extern sau lacrimal. CANULĂ, s. f. / canule, s. f. / cannula. [Lat. cannula, dim. de Ca canna = trestie, fCuier.] Tub suplu sau rigid, rectiliniu sau curb, din cauciuc, mase plastice, sticlă sau metal. C. este utilizată pentru a permite trecerea de aer sau de lichid într-o cavitate din organism sau printr-un conduct natural, ca şi la nivelul unui vas sau al unui canal abordate chirurgical. CAP, s. n. / tete, s. f. / head. NA: caput. [Lat. caput, -itis = cap.] 1) Extremitatea superioară a corpului omenesc, legată de torace prin gât. Conţine creierul, principalele organe de simţ şi partea superioară a căilor respiratorii şi digestive. Este divizat în două părţi: craniul şi faţa. 2) Extremitate proeminentă, mai mult sau mai puţin rotunjită, a unei structuri anatomice. Ex.: c. femurului, c. humerusului. CAP DE MEDUZĂ / tete de meduse / caput medusae. 1) Termen ce desemnează circulaţia colaterală vizibilă la nivelul peretelui abdominal, apărută prin dilatarea venelor periombilicale ca urmare a permeabilizării venei ombilicale în cursul hipertensiunii portale. Se observă frecvent în cursul ‘bolii Cruveilhier-Baumgarten. 2) Aspectul polului anterior al globului ocular în ‘glaucomul congestiv absolut. CAPACITARE, s. f. / capacitation, s. f. / capacitation. [Lat. capacitas, -atis = putere de cuprindere, de Ca capax, -acis = care poate conţine şi capere = a ţine, a conţine,] Termen prin care este denumit ansamblul modificărilor suferite de ‘spermatozoizi în cursul traversării căilor genitale feminine, pentru a dobândi o putere fecundantă. Cele mai importante modificări se produc la nivelul membranei plasmatice a capului spermatozoidului: mucusul cervical elimină componentele proteice fixate pe membrană în cursul tranzitului spermatozoizilor prin căile de excreţie a spermei, iar secreţiile uterine şi tubare modifică organizarea tridimensională a proteinelor 308 CAPACITATE CAPILARODINAMOMETRU intramembranare şi diminuează raportul colesterol/fosfolipide. Aceste modificări cresc 'fluiditatea şi permeabilitatea pentru ionii de Ca2+ ale membranei capului spermatozoidului, fiind astfel favorizată capacitatea funcţională a 'acrozomului. CAPACITATE, s. f. / capacite, s. f. / capacity, ability. [Lat. capacitas, -atis = putere de cuprindere, de (a capax, -acis - care poate conţine şi capere = a ţine, a conţine.] 1) C. unui vas: volumul interior al vasului respectiv. 2) Termen utilizat în sens general pentru a defini aptitudinea unui individ de a efectua o anumită activitate (de a învăţa, de a înţelege, de a munci, de a suporta un stimul dureros etc.). 3) C. calorică: raportul dintre cantitatea de căldură primită de un corp şi creşterea temperaturii corpului (sistemului) respectiv. 4) C. de concentrare şi de diluţie a rinichiului, de a realiza o urină finală cu o concentraţie mai mare sau mai mică decât a plasmei. 5) C. electrică: â) c. unui conductor, raportul constant existent între sarcina şi potenţialul unui conductor, sustras oricărei acţiuni electrice; b) c. unui condensator, definită prin raportarea sarcinii la diferenţa de potenţial existentă între armături; unitate de măsură: farad sau submultipli; c) c. unui acumulator, cantitatea de energie electrică pe care o poate restitui un acumulator; se exprimă în Amperi-oră (1 Amper-oră = 3 600 Coulombi). 6) C. inspiratorie (v.). 7) C. membranei celulare: c. electrică a membranei celulare, comparată, ca urmare a polarizării sale, cu un condensator. 8) C. de muncă: posibilităţile organismului de a efectua munci fizice şi intelectuale. 9) C. pulmonară totală (v.). 10) C. reziduală funcţională (v.). 11) C. vitală (v.). CAPACITATE INSPIRATORIE / capacite inspiratoire / inspi-ratory capacity. Volumul maxim de aer care poate fi inspirat, pornind din postura de repaus expirator. Cuprinde volumul curent şi volumul de rezervă inspiratorie. Reprezintă, în medie, 2,4 I la femeie şi 3 I la bărbat. V. şi capacitate vitală. CAPACITATE MAXIMALĂ DE REABSORBŢIE SAU DE EXCREŢIE TUBULARĂ / capacite maximale de reabsorption ou d’excretion tubulaire / maximal tubular reabsorption or excretion. Cantitatea maximală dintr-o substanţă pe care ansamblul tubilor renali o poate absorbi (Tm de reabsorbţie) sau o poate excreta (Tm de excreţie) timp de un minut. Se determină pentru diferite molecule. De ex. Tm de reabsorbţie pentru glucoză este de 303 ±55,3 mg/min la femeie şi de 375 ±79,7 mg/min la bărbat, valorile fiind corectate pentru o suprafaţă corporală de 1,73 m2. Tm de excreţie pentru 'acidul paraaminohipuric este în medie de 77 mg/min. CAPACITATE MEDICALĂ DE MUNCĂ / aptitude medicale du travail / medical capacity for work. Aprecierea capacităţilor fiziologice în legătură cu cerinţele muncii. Se face prin măsurarea anumitor variabile fiziologice (de ex., circulatorii sau respiratorii) în timpul unei sarcini de muncă în creştere până când apar limitări specifice, în relaţie cu aceste variabile. CAPACITATE PULMONARĂ TOTALĂ / capacite pulmonaire totale / total lung capacity. Volumul maxim de gaz conţinut în plămâni şi în căile aeriene după o inspiraţie forţată. Corespunde sumei *c. vitale şi 'volumului rezidual. Are valoarea, în medie, de 4,5 .Ua femeie şi 5,75 I la bărbat. CAPACITATE REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ / capacite residu-elle fonctionnelle / funcţional residual capacity. Volumul de aer conţinut în căile aeriene după o expiraţie spontană, în repaus. Reprezintă suma 'volumului de rezervă expiratorie şi a 'volumului rezidual. CAPACITATE VITALĂ / capacite vitale / vital capacity. Volumul maxim de aer vehiculat printr-o expiraţie forţată (maximă) efectuată după o inspiraţie forţată (maximă). Se măsoară cu ajutorul spirometrului. C. v. cuprinde: volumul curent (circa 500 cm3 aer), volumul de rezervă inspiratorie (circa 1 600 cm3) şi volumul de rezervă expiratorie sau complementar (circa 1 500 cm3). C. v. este, în medie, de 3,15 I la femeie şi 4,5 I la bărbat. Deoarece valorile c. v. variază considerabil în funcţie de sex (îndeosebi), vârstă, greutate, înălţime, rezultatele se exprimă adesea prin raportul procentual faţă de c. v. teoretică aflată din 'nomograme sau cu ajutorul unor formule de calcul. CAPILAR, adj., s. n. / capillaire, adj., s. m. / capillary. [Lat. capillaris = capilar, de ta capillus = fir de păr.] 1) Care se raportează la păr. 2) Care se referă la capilaritate. 3) Vas sanguin de calibru foarte fin, v. capilar sanguin. 4) Tub c., tub cu diametrul foarte mic. CAPILAR CONTINUU / capillaire conţinu / continous capillary. Tip de c. sanguin la nivelul căruia 'celulele endoteliale se află în continuitate, legate prin 'joncţiuni impermeabile. în acest caz, schimburile sânge-ţesuturi se produc numai prin intermediul membranelor celulelor endoteliale. Ex. tipic: capilarele care constituie 'bariera hematoencefalică. CAPILAR FENESTRAT / capillaire fenetre / fenestrated capillary. Tip de c. sanguin existent în organele cu schimburi lichi-diene importante: rinichi, glande endocrine, plexuri coroide. Se caracterizează prin prezenţa la nivelul citoplasmei 'celulelor endoteliale a unor perforaţii rotunjite, sau pori, libere sau obturate cu o diafragmă subţire. CAPILAR DE JONCŢIUNE / capillaire de jonction / junction capillary. Tip de c. sanguin de la nivelul celulelor musculare netede, cu rol de scurtcircuit sau şunt, permiţând reglarea debitului de sânge în c. obişnuite. CAPILAR LIMFATIC / capillaire lymphatique / lymph capillary. C. cu structură asemănătoare cu a c.' sanguine, dar de calibru mai mare, alcătuite din 'celule endoteliale legate între ele prin joncţiuni deschise şi cu 'membrana bazală discontinuă. Originea acestor c. este în fund de sac. C. I. asigură o funcţie de drenaj în mediul intern şi sunt absente în sistemul nervos central, în măduva osoasă, în urechea internă şi în tunicile globului ocular. CAPILAR SANGUIN / capillaire sanguin / capillary vessel. Denumire generică pentru fiecare dintre vasele foarte fine (5-15 pm) care leagă ultimele ramificaţii arteriolare cu primele ramificaţii venoase. C. sunt anastomozate într-o reţea foarte bogată, la nivelul căreia se produc schimburi respiratorii şi nutritive între sângele circulant şi ţesuturi. Peretele c., lipsit de fibre musculare, este alcătuit dintr-un 'endoteliu situat pe o 'membrană bazală, înconjurată sau nu de un 'periteliu. V. şi alte tipuri de c. CAPILAR SINUSOID / capillaire sinusoide / sinusoidal capillary. Tip de c. sanguin prezent în organele reticulohistiocitare specializate în producerea elementelor figurate ale sângelui: splină, măduvă osoasă, ficat. Peretele c. s. este alcătuit dintr-un înveliş discontinuu de celule aplatizate aparţinând sistemului reticulohistiocitar, cu o 'membrană bazală discontinuă, care uneori lipseşte. CAPILARITATE, s. f. / capillarite, s. f. / capillarity, capillary atraction. [Lat. capillaris = capilar, de Ca capillus = fir de păr.] Ansamblul fenomenelor care se produc datorită 'tensiunii superficiale, la introducerea într-un lichid a tuburilor cu dia-metre relativ mici (sau a unor pereţi plani relativ apropiaţi). Dacă lichidul udă pereţii capilarului el se ridică deasupra nivelului existent în afara tubului, iar dacă lichidul nu udă pereţii, atunci el coboară faţă de acest nivel. Conform legii Jurin-Borelli înălţimea la care se ridică un lichid într-un capilar este invers proporţională cu diametrul acestuia. CAPILARITA, s. f. / capillarite, s. f. / capillaritis. [Lat. capillaris = capilar, de Ca capillus = fir de păr; -ită.] Alterare electivă a 'capilarelor care poate evolua cu tromboză, cu purpură, uneori cu necroză şi ulcerare sau spre o dilataţie ('telan-giectazie). CAPILARODINAMOMETRU, s. n. / capillarodynamometre, s. m. / capillarodynamometer. [Lat. capillaris = capiCar, de Ca 309 CAPILAROPATIE CAPTOR capillus = fir de păr; gr. dynamis = forţa; metron = măsură] Aparat utilizat pentru măsurarea fragilităţii capilare prin provocarea, cu ajutorul unei ventuze, a unei depresiuni cutanate controlate. în mod normal, la o depresiune de 300 mmHg apar maximum 5 peteşii cutanate, iar un număr mai mare atestă o fragilitate capilară. V. şi rezistenţă capilară. CAPILAROPATIE, s. f. / capillaropathie, s. f. / capillaropathy. Denumire generică pentru orice boală a vaselor capilare. CAPILAROSCOPIE, s. f. / capillaroscopie, s. f. / capillaro-scopy. [Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de păr; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Examinarea în scop diagnostic a capilarelor cutanate de la baza degetelor cu un obiectiv cu rezoluţie mică, de obicei cu o lupă. Sin.: microancjioscopie. CAPILAROZĂ RETINIANA / capillarose retinienne / retinal capillarosis. [Lat. capillaris = capilar, de la capillus = fir de pâr; -oză; rete, -is = reţea; -ină.] Alterare acută sau cronică a vaselor capilare retiniene, care apare în unele boli generale (hipertensiune arterială, diabet, nefropatii, colagenoze etc.). Oftalmoscopic se constată vase mici cu calibru neregulat, tromboze, microhemoragii, exsudate, cu formarea de pete alb-gălbui, rotunjite şi grupate în zona maculei („stea" maculară). CAPITONAJ, s. n. / capitonnage, s. m. / capitonnage. [Ţr. capitonnage, de la ital. capitone = cap mare, din lat. caput, -itis = cap.] Procedeu chirurgical care constă în apropierea şi suturarea pereţilor unei cavităţi în scopul suprimării acesteia (ex.: în caz de anevrism, pungă intraparenchimatoasă restantă după ablaţia unui chist). CAPNIMETRIE, s. f. / capnimetrie, s. f. / carbo(no)metry. [Gr. kapnos = fum, vapor; metron = măsură] Măsurarea concentraţiei de bioxid de carbon în amestecurile gazoase sau în lichide, inclusiv în sânge. Sin.: carbometrie. CAPNOGRAMĂ, s. f. / capnigramme, s. m. / capnogram. [§r. kapnos = fum, vapor; gramma = înscriere.] Curbă care indică variaţiile concentraţiei unui gaz în C02. De ex.: c. aerului expirat. CAPPING, s. n. / capping, s. m. / capping. [Lngl. capping, de la cap = şapcă, Bonetă, calotă, capsulă] Anglicism prin care este denumit procesul de grupare a proteinelor membra-nare într-o zonă limitată a suprafeţei celulare. C. se observă îndeosebi la nivelul membranei limfocitelor, când acestea sunt puse în prezenţa antigenului. Imunoglobulinele, repartizate uniform în membrană, fixează antigenii pentru care ele sunt specifice şi se regrupează. Această etapă precedă *internalizarea antigenilor. Un proces analog are loc şi în cazul Receptorilor pentru LDL. CAPSIDĂ, s. f. / capside, s. f. / capsid. [Lat. capsa = cutie.] Ansamblu structural alcătuit din proteine (*capsomere) destinate să izoleze şi să protejeze acidul nucleic al unui virus. C. este responsabilă de *antigenicitatea virusului. Se disting două tipuri structurale: 1) Tipul elicoidal, în care unităţile structurale proteice sunt dispuse în lungul acidului nucleic spiralat. 2) Tipul eicosaedric, în care acidul nucleic este închis într-un eicosaedru, alcătuit din capsomere asamblate în 5 unităţi de structură la vârfuri (pentameri sau pentoni) şi 6 pe feţe (hexamere sau hexani). C. este alcătuită dintr-un singur tip de proteine sau din câteva proteine diferite, asociate cu molecule de lipide şi glucide la virusurile mari. CAPSOMER, s. n. / capsomere, s. m. / capsomere. [Lat. capsa = cutie; gr. meros = parte.] Proteine de structură asamblate în grupe de 5-6 pentru a forma *capsida virală. Aceste proteine sunt codificate de genomul viral. CAPSULA, s. f. / capsule, gaine, s. f. / capsule. NA: capsula, pl. capsulae. [Lat. capsula = cutie mică, dim. de la capsa = cutie.] 1) Formaţiune anatomică dispusă sub formă de înveliş. 2) Formă de prezentare a preparatelor farmaceutice. C. amilacee, v. caşetă. CAPSULĂ ARTICULARĂ / capsule articulaire / articular capsule. NA: capsula articularis. înveliş fibros al *diartrozelor, care împreună cu ligamentele asigură menţinerea în contact a suprafeţelor articulare ale oaselor care compun articulaţia. Faţa internă (intraarticulară) a c. a. este căptuşită de *sinovială, iar faţa externă se află în contact cu ligamentele articulare. CAPSULĂ BOWMANN / capsule de Bowmann / Bowmann’s capsule. [Sir William Bowmann, anatomist, fiziolog şi oftai molog englez, profesor la Londra, 1816-1892.] Prelungire sub formă de cupă a epiteliului tubular renal, care înveleşte ghemul vascular al capilarelor glomerulare. Foiţele sale, internă (în contact cu membrana bazală a capilarelor) şi externă sau parietală (continuată cu peretele tubului urinifer), delimitează un spaţiu virtual numit sinus, la nivelul căruia se formează urina primitivă. CAPSULĂ GEROTA / capsule de Gerota / Gerota’s capsule. NA: fascia renalis. [Dimitrie Gerota, anatomist şi chirurg român, profesor la (Bucureşti, 1867-1939.] *Fascia perirenală. CAPSULA GLISSON / capsule de Glisson / Glisson’s capsule. [Francis Glisson, medic şi anatomist englez, 1595-1677.] învelişul^ conjunctiv superficial al ficatului. CAPSULĂ INTERNĂ / capsule interne / internai capsule. NA: capsula interna. Zonă de substanţă albă a fiecărui *emisfer cerebral, alcătuită din fibre mielinizate, situată între *talamus şi capul 'nucleului caudat medial şi 'nucleul lenticular lateral. C. i. este alcătuită din următoarele segmente: braţ anterior, genunchi, braţ posterior, segment retrolenticular şi segment sub-lenticular. V. şi emisfere ^cerebrale. CAPSULĂ SUPRARENALĂ / capsule surrenale / suprarenal capsule^ V. suprarenală. CAPSULĂ TENON / capsule de Tenon / Tenon’s capsule. NA: vagina bulbi. [Jacques Rene Tenon, chirurg francez, 1724-1816.] Membrană fibroasă care acoperă întreaga 'sclero-tică a globului ocular. Considerată o expansiune a tecilor musculare, cu care se află în continuitate, c. T. se inseră anterior în jurul corneei şi al conjunctivei, care o acoperă, iar posterior în jurul nervului optic. CAPSULITĂ, s. f. / capsulite, s. f. / capsulitis. [Lat. capsula = cutie mică, dim. de la capsa = cutie; -ită.] Inflamaţia unei capsule, de obicei articulară. CAPSULECTOMIE, s. f. / capsulectomie, s. f. / capsulectomy. [Lat. capsula = cutie mică, dim. de la capsa = cutie; gr. ektome = e^cizie.] Exereză chirurgicală, parţială sau totală, a unei 'capsule. în oftalmologie, c. reprezintă secţionarea capsulei cristaliniene cu îndepărtarea unei porţiuni a acesteia. CAPSULORAFIE, s. f. / capsulorraphie, s. f. / capsulorrhaphy. [Lat. capsula = cutie mică, dim. de la capsa = cutie; gr. rhaphe = sutură] Sutura unei *capsule articulare. CAPSULOTOM1E, s. f. / capsulotomie, s. f. / capsulotomy. [Lat. capsula = cutie mică, dim. de la capsa = cutie; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] 1) Incizia unei capsule, precum cea a unei articulaţii sau a învelişului fibros format în jurul unui corp străin. 2) Incizia capsulei cristalinului în operaţia de cataractă extracapsulară. Sin. parţial: discizie (def. 1). CAPTOPRIL, s. m. / captopril, s. m. / captopril. (DCI) Produs de sinteză care inhibă enzima de conversie a angiotensinei I în angiotensină II. Prin efectele sale dilatatoare este util (per os) în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al insuficienţei cardiace. CAPTOR, s. n. / capteur, s. m. / captor. [Lat. captare = a prinde.] Dispozitiv, frecvent electronic, ce permite detectarea unei informaţii (cel mai adesea corespunzând unei mărimi fizi- 310 CAPTOR P1EZOELECTRIC CARBOXIPEPTIDAZĂ ce sau biologice), pe care o traduce într-un semna! electric ale cărui variaţii reflectă variaţiile mărimii studiate. C. este primul component al unui lanţ de măsurare, care cuprinde, conectat la c., un sistem de transmisie, un sistem de înregistrare şi, în funcţie de complexitatea informaţiilor, un sistem de prelucrare (procesare) a acestora. CAPTOR PIEZOELECTRIC / capteur piezoelectrique / piezo-electric captor. Dispozitiv destinat conversiei variaţiilor de presiune în diferenţe de potenţial electric. V. piezoelectricitate. CAPTURĂ VENTRICULARĂ / capture ventriculaire / ventricular capture. Fenomen ce apare uneori în cursul unei disociaţii atrioventriculare. Constă în apariţia anticipată a unei contracţii ventriculare antrenate de o sistolă auriculară (c. v. prin conducţie anterogradă) sau o contracţie auriculară declanşată de o sistolă ventriculară (captură auriculară prin conducţie retrogradă). V. şi disociaţie atrioventriculară, disociaţie prin interferenţă. CARACTER, s. n. / caractere, s. m. / character, temper. [Lat. character, din gr. kharakter = semn imprimat, de Ca kharattein = a grava] 1) Orice proprietate morfologică, fiziologică sau psihologică a unui organism prin care se pot stabili similitudini sau diferenţe între indivizi, rase, specii. 2) în psihologie, ansamblul trăsăturilor de comportament şi afectivitate care s-au dezvoltat în cursul evoluţiei psihologice a unui individ. 3) în genetică, un c. este izolat metodologic pornind de la modalităţile de transmitere ereditară. La un anumit c. geno-tipic poate corespunde o singură genă. V. şi caracter sexual. CARACTER SEXUAL / caractere sexuel / sex character. Caracteristici proprii fiecărui sex, feminin şi masculin. Se disting: a) c. s. primare, prezente de la naştere, cuprinzând ovarele la femeie şi testiculele la bărbat şi organele sexuale accesorii (vagin şi uter la femeie, penis la bărbat); b) c. s. secundare, care se dezvoltă la pubertate sub influenţa hormonilor sexuali, cuprinzând timbrul vocii, distribuţia părului de pe corp, dezvoltarea sânilor la femeie şi a musculaturii la bărbat. CARACTERIAL, adj. / caracteriel, -elle, adj. / characterial. [Lat. character, din gr. kharakter = semn imprimat, de Ca kharattein = a grava] 1) Care se referă la caracter. 2) Despre o persoană care prezintă tulburări de caracter, îndeosebi dificultăţi de adaptare armonioasă într-un grup social, manifestate prin reacţii agresive, colerice, inadecvate şi imprevizibile. CARACTEROLOGIE, s. f. / caracterologie, s. f. / charactero-logy. [Lat. character, din gr. kharakter = semn imprimat, de Ca kharattein = a grava; gr. logos = ştiinţa] Studiul *ca-racterelor în psihologie. Metodele şi criteriile c. sunt diverse: studiul morfologiei indivizilor (*fiziognomie, *biotipologie), studierea documentelor expresive fgrafologie, teste), observarea comportamentului (*etologie). în psihologia actuală domină mai curând tendinţa descrierii structurilor de *personalitate. CARANTINĂ, s. f. / quarantaine, s. f. / quarantine. [Ţr. qua-rantaine = perioada de 40 de zde.] Izolare (în trecut de 40 de zile, de unde şi denumirea) impusă de autorităţile sanitare persoanelor, animalelor, navelor, avioanelor şi altor vehicule, ca şi mărfurilor provenind dintr-o regiune unde există o epidemie sau în care au fost semnalate cazuri de boli transmisibile susceptibile de a se propaga şi a lua proporţii epidemice. Actualmente, prin cunoaşterea modului de propagare şi a unor măsuri eficiente de dezinfecţie, perioada de izolare a fost redusă la câteva zile sau la maximum 2 săptămâni (în funcţie de boală). CARBOGEN, s. m. / carbogene, s. m. / carbogen. [De Ca dio7(id de carbon + 07(igen, din Cat. carbo, -onis = cărSune; gr. (oxys = acru, o?(jgen) gennan = a produce.] Amestec gazos alcătuit din 95% 02 şi 5% C02, având proprietatea de stimulare a centrilor respiratori bulbari. CARBOHIDRAT, s. n. / carbohydrate, s= m= / carbohydrate. Sin.: glucid (v.). în engleză se utilizează termenul carbohydrate în loc de glucid. CARBOMETRIE, s. f. / carbometrie, s. f. / carbo(no)metry. [Lat. carbo, -onis = cărbune; gr. metron = măsura] Sin.: capnimetrie (v.). CARBON, s. n. / carbone, s. m. / carbon. [Lat. carbo, -onis = cărbune.] Elementul chimic (C) cu numărul atomic 6, greutate atomică 12,01115, având ca principali izotopi stabili 12C (98,89%) şi 13C (1,11%). C. este un constituent capital al materiei vii, având capacitatea cu totul particulară de a se combina cu el însuşi, pentru a forma lanţuri lungi, mai mult sau mai puţin ramificate, ceea ce îi conferă calitatea de component fundamental al tuturor compuşilor organici, biologici sau nebiologici. în natură, reprezintă 0,8% din scoarţa terestră şi se află în stare elementară (diamant, grafit, cărbune etc.), cât şi în stare combinată, îndeosebi sub formă de hidrocarburi şi carbonaţi. Având proprietăţi de *adsorbant (cărbune amorf), este utilizat în meteorism, dispepsii şi în unele intoxicaţii. CARBONARCOZĂ, s. f. / carbonarcose, s. f. / C02 narco-sis. [Lat. carbo = carbon; gr. narkosis = toropeala, amor-ţeaCă.] Somnolenţă care poate fi urmată de comă din cauza *hipercapniei. CARBONAT, s. m. / carbonate, s. m., carbone, -e, adj. / carbonate. [Lat. carbo, -onis = cărbune.] 1) Sare a *acidu-lui carbonic cu formula generală M2C03, în care M reprezintă un ion monovalent. 2) Care conţine carbon; îndeosebi lanţul de atomi de carbon al unei molecule organice. CARBONIZARE, s. f. / carbonisation, s. f. / carbonization. [Lat. carbo, -onis = cărbune.] 1) în chimie, conversia unei substanţe în carbon printr-un procedeu de ardere în prezenţa unei cantităţi foarte reduse de aer. 2) Transformarea unei fosile organice în reziduuri de carbon. 3) Tehnică utilizată în industria textilelor pentru îndepărtarea reziduurilor, acestea fiind transformate în praf carbonic, prin folosirea fie a unei soluţii de acid sulfuric, fie a acidului clorhidric în stare gazoasă. CARBOXIGLUTAMAT, s. m. / carboxyglutamate, s. m. / carbo-xyglutamate. Aminoacid rezultat prin y-carboxilarea unei molecule de *glutamat inclusă într-o anumită moleculă proteică, frecvent factor de coagulare (de ex.: protrombină, proconvertină, factor IX sau antihemofilic B, factor X sau factor Stuart). Aceşti factori de coagulare sunt sintetizaţi şi transformaţi în ficat în produşi biologic utilizabili de o proteincarboxilază al cărei co-factor este *vitamina K. ‘Osteocalcina în os şi *aterocalcina în artere pot fi astfel carboxilate şi, consecutiv, pot fixa cationii de Ca2+. CARBOXIHEMOGLOBINĂ, s. f. / carboxyhemoglobine, s. f. / carboxyh(a)emoglobin. [Lat. carbo, -onis = cărbune; gr. oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge; Cat. globulus, dim. de Ca globus = gCob; -ină.] Compus chimic care rezultă din combinarea reversibilă a hemoglobinei cu oxidul de carbon. C. este mai stabilă decât oxihemoglobina. Afinitatea oxidului de carbon pentru hemoglobină este de 200 de ori mai mare decât a oxigenului. C. apare în intoxicaţia cu oxid de carbon, care este mortală când c. corespunde combinării a 2/3 din hemoglobină (adică atunci când concentraţia oxidului de carbon în aer reprezintă 0,2%). Un procent redus de c. este în sângele fumătorilor (< 5%). CARBOXILAZĂ, s. f. / carboxylase, s. f. / carboxylase. [Lat. carbo, -onis = cărbune; gr. oxys = acru, o?(igen; hyle = materie; -ază.] *Ligază care catalizează condensarea unei molecule de C02 cu un acid cetonic, *biotina fiind coenzima obişnuită. ^CARBOXIPEPTIDAZĂ, s. f. / carboxypeptidase, s. f. / car-boxypeptidase. [Lat. carbo, -onis = cărbune; gr. oxys = acru, 311 CARBUNCUL CARDIOLOGIE oxigen; peptos = digerat, copt, de ta pepsein = a găti a digera; -ază’] *Exopeptidază ce catalizează hidroliza proteinelor, acţionând specific asupra legăturii C-terminale. Uneori este sintetizată ca proenzimă. Ex.: pancreasul secretă o procarboxi-peptidază pe care *tripsina o transformă în enzimă activă. CARBUNCUL, s. n. / furoncle anthracoYde / cărbunele. [Lat. carbunculus, dim. de ta carbo, -onis = cărSune.] Infecţie localizată a pielii şi ţesutului celular subcutanat a cărei etiologie este frecvent stafilococul auriu şi care se prezintă sub formă de unul sau mai multe furuncule asemănătoare celor din *antrax. CARCINOID, s. n. / carcinoide, s. m. / carcinoid tumor. [Qr. karkinos = rac, cancer; eidos = formă.] Tumoră cu malignitate inconstantă sau atenuată, care se dezvoltă din *celulele argen-tafine ale organelor derivate din intestinul primitiv (tub digestiv, trahee, bronhii, căi excretorii ale pancreasului şi ficatului) sau din anumite *teratoame. C. evoluează frecvent latent, dar uneori poate ajunge la un volum considerabil şi poate metastaza (îndeosebi la nivel hepatic). în acest caz, c. prezintă şi o hipersecreţie de *serotonină). Sin.: argentafinom, tumoră car-cinoidă. CARCINOLITIC, adj. şl s. n. / carcinolytique, adj. et s. m. / carcinolytic. [Qr. karkinos = cancer; lytikos = care distruge.] 1) Care distruge cancerul, celulele canceroase. 2) Substanţă (medicament) capabilă să producă liza celulelor canceroase. CARCINOLOGIE, s. f. / carcinologie, s. f. / carcinology. [Qr. karkinos = cancer; logos = studiu, discurs.] Studiul cancerului. Sin.: cancerologie. CARCINOM, s. n. / carcinome, s. m. / carcinoma. [Qr. karki-noma, de ta karkinos = rac, cancer, -oma.] Tumoră epitelială malignă. Termen sin. cu epiteliom. Este recomandabil termenul de c., deoarece se utilizează şi în nomenclatura internaţională a tumorilor. V. cancer cutanat. CARCINOM ANEXIAL / carcinome annexiel / adnexal carcinoma. Sin.: epiteliom anexial (v.). CARCINOM BAZOCELULAR / carcinome basocellulaire / basal cell carcinoma. Sin.: epiteliom bazocelular (v.). CARCINOM BRONŞIC / carcinome bronchique / bronehoge-nic carcinoma. V. cancer bronhopulmonar. CARCINOM CU CELULE MICI / carcinome â petites cellules / small cell carcinoma. Tip de *c. anaplazic. Ex.: c. cu c. m. pulmonar (tip de c. bronşic nediferenţiat). Sin.: epiteliom cu celule mici. CARCINOM EPIDERMOID / carcinome epidermoYde / epider-moid carcinoma. Sin.: epiteliom epidermoid (v.). CARCINOM INTERMEDIAR / carcinome intermediaire / baso-squamous carcinoma. Sin.: epiteliom intermediar (v.). CARCINOM INTRAEPIDERMIC / carcinome intraepidermique / intraepidermal carcinoma. Sin.: epiteliom intraepidermic (v.). CARCINOM MEDULAR / carcinome medullaire / medullary carcinoma. Sin.: epiteliom medular (v.). CARCINOM RENAL / carcinom renal / renal carcinoma. Sin.: nefrocarcinom (v.j. CARCINOMATOZA, s.f. / carcinomatose, s.f. / carcinoma-tosis. [Qr. karkinoma, de ta karkinos, = rac, cancer, -oma; -oză] Sin.: carcinoză (v.). CARCINOSARCOM, s. n. / carcinosarcome, s. m. / carcino-sarcoma. [Qr. karkinos = rac, cancer, sarx, sarkos = came; -oma.] Tumoră malignă care conţine elemente epiteliale şi mezenchimatoase. Sin.: epiteliosarcom. CARCINOZĂ, s. f. / carcinose, s. f. / carcinosis. [Qr. karkinos = rac, cancer; -oză.] Mod de diseminare metastatică generalizată, de tip miliar sau micronodular, a unui cancer. Sin.: carcinomatoză. CARDIA, s. f. / cardia, s. m. / cardia. NA: ostium cardia-cum. [Qr. kardia = inimă] Orificiul inferior al esofagului, prin care se face comunicarea cu stomacul. în structura sa există un sfincter care are rolul de a permite trecerea alimentelor doar dinspre esofag spre stomac. Denumirea este în relaţie cu situarea în proximitatea cordului. CARDIAC, adj., s. m., f. / cardiaque, s. m., f. / cardiac. [Qr. fgrdia = inimă, cardia.] 1) Care se referă la inimă sau aparţine inimii. Ex.: insuficienţă c., muşchi c. 2) Persoană care este afectată de o boală a inimii. 3) O semnificaţie nerecomandată utilizată îndeosebi în engleză: care aparţine *cardiei. în acest caz, este corect termenul cardial (v.). CARDIAL, adj. / cardial, adj. / cardial, cardiac. [Qr. kgrdia = cardia, stomac.] Care se referă la *cardia, care aparţine cardiei. CARDIALGIE, s. f. / cardialgie, s. f. / cardialgia. [Qr. kardia = inimă; algos = durere.] 1) Termen desuet pentru *piro-zis. 2) Durere cu localizare epigastrică sau în regiunea cardiacă, de obicei cu caracter paroxistic. CARDIATOMIE. Var. pentru cardiotomie (v.). CARDIECTAZIE, s. f. / cardiectasie, s. f. / cardiectasis. [Qr. kardia = inimă; ektasis = ditataţie.] Dilataţie parţială sau totală a inimii. CARDINAL, adj. / cardinal, adj. / cardinal. [Lat. cardinalis = principal; gr. oxys = acru, o?(jgen; peptos = digerat, copt, de ta cardo, -onis = pivot, punct principat.] Principal. Termenul se utilizează cu referire la semnele de bază ale bolilor: semn c. CARDIOANGIOSCLEROZĂ, s. f. / cardioangiosclerose, s. f. / cardioangiosclerosis. [Qr. kardia = inimă; angeion = vas; sklerosis = întărire, de ta skleros = tare, dur.] Denumire pentru ansamblul alterărilor cardiovasculare ale vârstnicului, în relaţie cu *ateroscleroza. CARDIOCIT, s. n. / cardiocyte, s. m. / cardiocyte. [Qr. kardia = inimă; cytos = cetută] Celulă cardiacă. V. miocard şi muşchi cardiac. CARDIOGEN. Var. pentru cardiogenic (v.). CARDIOGENIC, adj. / cardiogenique, adj. / cardiogenic. [Qr. kardia = inimă; gennan = a produce.] Despre un proces a cărui origine se află la nivelul cordului, îndeosebi cu referire la *şoc (şoc c.). Var.: cardiogen. CARDIOGRAFIE, s. f. / cardiographie, s. f. / cardiography. [Qr. kardia = inimă; graphein = a scrie.] 1) înregistrarea contracţiilor inimii cu *cardiograful, traseul obţinut fiind denumit cardiogramă. 2) în terminologia anglo-saxonă: înregistrarea grafică a aspectelor fizice sau funcţionale ale inimii: electrocardiografie, kinetocardiografie, fonocardiografie, vibro-cardiografie. CARDIOGRAMĂ, s. f. / cardiogramme, s. m. / cardiogram. [Qr. kardia = inimă; gramma = înscriere.] Traseu obţinut prin înregistrarea grafică a bătăilor inimii cu ajutorul cardiografului. CARDIOINHIBITOR, adj. / cardioinhibiteur, -trice, adj. / car-dioinhibitory. [Qr. kardia = inimă; tat. inhibere = a împiedica] Care diminuează ritmul contracţiilor cardiace sau le opreşte. CARDIOLIPINĂ, s. n. / cardiolipine, s. m. / cardiolipin. [Qr. kardia = inimă; lipos = grăsime; -ină.] Moleculă rezultată din esterificarea *glicogenului cu două molecule de acid fosfatidic (1,3-difosfatidilglicerol). C. au proprietăţi de *haptene, iar cele extrase din inima de bou sunt utilizate în serodiagnosticul sifilisului. V. reacţie Bordet-Wassermann. XARDIOLIZĂ, s. f. / cardiolyse, s. f. / cardiolysis. [Qr. kardia = inimă; lysis = distmgere, de ta lyein = a distmge.] Operaţie de eliberare a pericardului şi a cordului de aderenţele din me-diastinopericardita cronică. Se realizează prin rezecţia unei porţiuni din stern şi a cartilajelor condrosternale corespunzătoare, din zona pericardică. CARDIOLOGIE, s. f. / cardiologie, s. f. / cardiology. [Qr. kardia = inimă; logos = ştiinţă] Domeniu al medicinei care 312 CARDIOLOGIE nucleară CARDIOSELECTIVITATE se ocupă cu studiu! fiziologiei şi patologiei aparatului cardiovascular. CARDIOLOGIE NUCLEARA / cardiologie nucleaire / nuclear cardiology. Ansamblul tehnicilor imagistice radioizotopice, utilizate în ‘medicina nucleară pentru studiul, static şi dinamic, al cordului (viabilitate miocardică, studiul cavităţilor cardiace, con-tractilitatea inimii, fracţia de ejecţie etc.). CARDIOM, s. m. / cardiome, s. m. / cardiome. Cunoştinţele integrate cu privire la expresia genică, structura, metabolismul şi funcţiile muşchiului cardiac. CARDIOMEGALIE, s. f. / cardiomegalie, s. f. / cardiomegaly. [Qr. kardia = inima; megas, megalos = mare.] Creşterea volumului inimii, de obicei consecutivă hipertrofiei. Sin.: mio-cardopatie. CARDIOMIOPATIE, s. f. / cardiomyopathie, s. f. / cardiomyopathy. [Qr. kardia = inimă; mys, myos = muşchi; pathos = Boala] Afecţiune acută, subacută sau cronică a muşchiului cardiac, de etiologie necunoscută sau asociată, acompaniată frecvent de o implicare a endocardului şi, uneori, cu afectarea pericardului (definiţia OMS). C. glicogenică, sin. glicogenoză tip II, v. glicogenoză, def. 2. Se disting următoarele forme: 1) C. congestivă sau forma dilatativă (sin.: miocardie, c. nonobstruc-tivă, c. congestivă, insuficienţă cardiacă primitivă, miocardită nespecifică), caracterizată prin creşterea de volum a inimii, prin lărgirea cavităţilor şi subţierea pereţilor. Această formă^ evoluează către insuficienţă cardiacă globală şi ireductibilă. în opoziţie cu definiţia OMS, unii autori clasifică printre c. dilatative sau congestive afectarea miocardică în boli metabolice (*he-mocromatoză, unele ‘tezaurismoze), endocrine, neuromuscu-lare, în amiloidoză, în colagenoze, în intoxicaţii (alcool etc.). 2) O formă restrictivă, cu *adiastolie rezultată din diminuarea *complianţei ventriculare. 3) O formă hipertrofică sau difuză, cu îngroşarea accentuată a peretelui ventriculului stâng, localizată fie apical, fie îndeosebi septal (aceasta din urmă determinând forma care urmează). 4) O formă obstructivă sau c. hipertrofică obstructivă (sin.: stenoză musculară ventriculară), caracterizată prin hipertrofia pereţilor ventriculari predominantă la nivelul septului, cu retracţie în timpul sistolei, astfel încât cavitatea ventriculară se poate separa în două zone: una api-cală, cu presiune mare, şi alta subvalvulară, cu presiune redusă. Această formă este mai frecventă la nivelul ventriculului stâng (stenoză musculară a ventriculului stâng sau hipertrofie stenozantă a ventriculului stâng). Cu o perioadă lungă de latenţă, ea se manifestă prin ‘angină pectorală şi tulburări de ritm, iar în final, frecvent, prin ‘moarte subită. 5) O formă obliterantă, care este endocardita Loffler (v.). CARDIOMIOPATIE DILATATIVĂ / cardiomyopathie dilatee / congestive cardiomyopathy. V. cardiomiopatie. CARDIOMIOPATIE HIPERTROFICĂ / cardiomyopathie hyper-trophique / hypertrophic cardiomyopathy. V. cardiomiopatie. CARDIOMIOPATIE POST-PARTUM / syndrome de Meadows / postpartum cardiomyopathy. Sin.: boală Meadows (v.). CARDIOMIOPATIE RESTRICTIVĂ / cardiomyopathie restrictive / restrictive cardiomyopathy. V. cardiomiopatie. CARDIOMIOPLASTIE, s. f. / cardiomioplastie, s. f. / car-diomioplasty. [Qr. kardia = inima; mus = muşchi; plassein = a modela] Intervenţie chirurgicală pentru reconstituirea miocardului, utilizând un muşchi scheletic al pacientului (de ex. marele dorsal). Muşchiul este transplantat pentru a asigura un înveliş plastic şi dinamic ventriculului stâng care poate fi elec-trostimulat în mod sincron cu inima, cu ajutorul unui dispozitiv electronic adecvat. V. aortomioplastie. CARDIOPATIE, s. f. / cardiopathie, s. f. / cardiopathy. [gr. kardia = inima; pathos = Boală] 1) Orice boală a inimii. 2) C. ischemică (v.). CARDIOPATIE CARCINOIDĂ / cardiopathie carcinoî'de / car-cinoid heart disease. Afectare cardiacă exprimată anato-mopatologic printr-o îngroşare, bogată în fibre de colagen, a straturilor superficiale ale endocardului. Este localizată aproape întotdeauna la nivelul cavităţilor drepte, cu afectarea valvulelor tricuspide şi pulmonare şi survine în cursul evoluţiei cancerului de intestin subţire. CARDIOPATIE DE IRADIERE / cardiopathie radique / radia-tion induced heart disease, cardiac radiation injury. Repercusiune posibilă la nivel cardiac în cazul *radioterapiilor toracice. în esenţă, poate apărea o *pericardită cronică prin fibroză a pericardului. Mai rar, se pot forma plăci fibroase endocardice sau miocardice sau se poate produce agravarea unei insuficienţe coronariene preexistente. CARDIOPATIE ISCHEMICĂ / cardiopathie ischemique / isch(a)emic heart disease. Denumire generică pentru boala degenerativă a miocardului produsă din cauza unui dezechilibru între aportul sanguin coronarian şi necesităţile de 02 ale miocardului. Dezechilibrul este declanşat de reducerea debitului coronarian, de regulă consecutiv leziunilor aterosclerotice ale coronarelor. B. c. se poate manifesta prin ‘angină pectorală (tipic), oprire cardiacă primară, infarct miocardic, insuficienţă cardică, aritmii cardiace. Abrev: CI. Sin.: boală cardiacă ischemică. CARDIOPATII CONGENITALE / cardiopathies congenitales / congenital heart diseases. Termen generic care regrupează toate malformaţiile cardiace prezente la naştere, datorate fie unei opriri, fie unei deviaţii de la organogeneza normală cardiacă. Pot fi entităţi unice sau asociate în cadrul unor sindroa-me (ex: sindrom Marfan). Etiologia este multifactorială, fiind implicaţi factori genetici, toxici, infecţioşi, fizici, medicamentoşi etc. Există două categorii de c. c. 1) C. c. necianogene: a) fără şunt (coarctaţie de aortă, valvulopatii congenitale); b) cu şunt stânga-dreapta (defect septal atrial, defect septal ventricular, persistenţa *canalului arterial). 2) C. c. cianogene: ‘transpoziţie arterială, ‘tetralogie Fallot. CARDIOPLASTIE, s. f. / cardioplastie, s. f. / cardioplasty. [Gr. kardia = inimă; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Intervenţie chirurgicală plastică efectuată asupra porţiunii terminale a esofagului şi asupra părţii juxtacardi-ale a stomacului, în vederea corectării unei stenoze sau a unei retracţii. CARDIOPLEGIE, s. f. / cardioplegie, s. f. / cardioplegia. [Qr. kardia = inimă; plege = lovitură.] 1) Paralizie a inimii. 2) Oprire selectivă temporară a activităţii cardiace prin injectarea de substanţe chimice, hipotermie sau stimuli electrici. CARDIOPTOZĂ, s. f. / cardioptose, s. f. / cardioptosia. [Qr. kardia = inimă; ptosis = cădere.] Sin.: boală Rummo (v.). CARDIORAFIE, s. f. / cardiorraphie, s. f. / cardiorrhaphy. [Qr. kardia = inimă; rhaphe = sutură] Sutură a plăgilor de la nivelul inimii. CARDIOREXIS, s. n. / cardiorrhexie, s. f. / cardiorrhexis. [Qr. kşrdia = inimă; rh&QS = ruptură] Ruptură a inimii. CARDIOSCLEROZĂ, s. f. / cardiosclerose, s. f. / cardioscle-rosis. [Qr. hgrdia = inima; sfâeras = dur] ‘Fibroză cu ‘induraţie a inimii. CARDIOSELECTIV, adj. / cardioselectif, -ive, adj. / cardiose-lective. [Qr. kardia = inimă; lat. selectus, participiul trecut al verBidui seligere = a alege.] Care prezintă proprietăţi de ‘cardioselectivitate. CARDIOSELECTIVITATE, s. f. / cardioselectivite, s. f. / car-dioselectivity. [Qr. kardia = inimă; lat. selectus, participiul trecut al verBului seligere = a alege.] Predominanţa relativă a efectului farmacologic cardiovascular, în cazul unor medica- 313 CARDIOSPASM CARIE DENTARĂ mente cu efecte plurifarmacologice. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la agenţii *betablocanţi. CARDIOSPASM, s. n= / cardiospasme, s. m. / cardiospasm, achalasis. [Qr. kardia = inimă; spasmos = contracţie.] Contracţie spasmodică a ‘cardiei, manifestată prin dificultate la înghiţire şi ca un obstacol la trecerea alimentelor din esofag în stomac. Când este accentuat, c. determină dureri retrosternale, iar în timp poate genera esofagită, dilataţia esofagului şi denu-triţie generală. Sin.: frenospasm, frenocardiospasm. V. şi acalazie. CARDIOSTIMULATOR, s. n. / cardiostimulateur, s. m. / cardiac pacemaker. [Qr. kardia = inimă; Cat. stimulare = a îmSoCdi, a stimula, de Ca stimulus = 6ăţ ascuţit cu care se îmBoCdesc viteCe.] Sin.: stimulator cardiac (v.). CARDIOTAHIMETRU, s. n. / cardiotachymetre, s. m. / car-diotachometer. [Qr. kardia = inimă; takhys = rapid; metron = măsură] Aparat destinat măsurării frecvenţei cardiace. Sin. nerecomandat: cardiofrecvenţmetru. CARDIOTIREOZĂ, s. f. / cardiothyreose, s. f. / cardiothyro-toxicosis. [Qr. kardia = inimă; thyreos = pavăză, scut, tiroidă; -oză.] 1) Formă de ‘tireotoxicoză în care manifestările cardiace sunt pe primul plan. 2) Prin extensie, ansamblul manifestărilor cardiovasculare din tireotoxicoze, constând îndeosebi în tulburări de ritm şi în insuficienţă cardiacă. Sin.: cardiotiro-toxicoză. CARDIOTIROTOXICOZĂ, s. f. / cardiothyreose, s. f. / car-diothyrotoxicosis. [Qr. kardia = inimă; thyreos = pavăză, scut, tiroidă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; oză.] Sin.: cardiotireoză (v., def. 2). CARDIOTOCOGRAF, s. n. / cardiotocographe, s. m. / cardio-tocometer. [Qr. kardia = inimă; tokos = naştere; graphein = a scrie.] Sin.: tococardiograf (v.) CARDIOTOCOGRAFIE, s. f. / cardlotocographie, s. f. / car-diotocography. [Qr. kardia = inimă; tokos = naştere; graphein = a scrie.] înregistrarea simultană a activităţii cardiace fetale şi a activităţii contractile a uterului. CARDIOTOMIE, s. f. / cardiotomie, s. f. / cardiotomy. [Qr. kardia = inimă; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] 1) Incizie chirurgicală la nivelul inimii în scopul corectării unui defect cardiac. 2) Incizie a *cardiei sau a regiunii stomacului din proximitatea cardiei. Var.: cardiatomie. CARDIOTONICE, adj., s. n. pl. / cardiotoniques, adj., s. m. pl. / cardiotonics. [Qr. kardia = inimă; tonos = tensiune.] 1) Care creşte tonicitatea muşchiului cardiac. Sin.: tonic cardiac. 2) Medicament cu această proprietate. C. utilizate în terapeutică sunt: a) c. derivaţi ai digitalei, în majoritate, datorită efectelor ‘cronotrop negativ, *dromotrop negativ şi ‘batmotrop pozitiv. Posibilitatea dozării ‘radioimunologice a digitoxinei în serul sanguin (concentraţie în exces peste 40 ng/ml) permite prevenirea supradozajului sau a intoxicaţiei, b) c. simpaticomi-metice betastimuiante, ca izoprenalina, dopamina şi dobutami-da sunt utile în terapia intensivă a insuficienţei cardiace acute. Acţiunea lor imediată şi efemeră este inotrop şi cronotrop pozitivă, c) c. noi, în studiu, sunt fie alte simpaticomimetice, fie inhibitori ai *fosfodiesterazei, ca amrinona, care creşte concentraţia de *AMP ciclic intracelular. V. factor digitalic endogen şi enzimă de conversie. CARDIOTOXIC, adj. / cardiotoxique, adj. / cardiotoxic. [Qr. kardia = inimă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de Ca toxon = săgeată] Care exercită o acţiune nocivă asupra inimii, asupra muşchiului cardiac sau a ‘sistemului cardionec-tor. CARDIOVALVULOTOM, s. n. / cardiovalvulotome, s. m. / valvulotome. [Qr. kardia = inimă; Cat. valvula = păstaie, dim. de Ca valva = canaturiCe uşii gr. tomos = tăiat, secţionat, de Ca temnein = a tăia] Instrument chirurgical utilizat în incizia valvulelor cardiace retractate şi în reducerea ‘stenozei determinate de acestea. CARDIOVASCULAR, adj. / cardiovasculaire, adj. / cardiovascular. [Qr. kardia = inimă; Cat. vasculum = vas mic, dim. de Ca vas, vasis = vas.] Referitor la inimă şi vasele sanguine sau la circulaţie. CARDIOVERSIE, s. f. / cardioversion, s. f. / cardioversion. [Qr. kardia = inimă; Cat. versus, de Ca vertere = a întoarce.] Restabilirea ritmului cardiac normal prin intermediul unui şoc electric aplicat din exterior. V. defibrilare. CARDITĂ, s. f. / cardite, s. f. / carditis. [Qr. kardia = inimă; -ită.] Denumire clasică a inflamaţiei care^ afectează, parţial sau în totalitate, cele trei straturi ale inimii. în funcţie de structura afectată, boala este numită ‘endocardită, ‘miocardită, *pe-ricardită sau ‘pancardită. în trecut, acest termen a fost utilizat îndeosebi pentru denumirea atingerii cardiace din ‘reumatismul articular acut (c. reumatismală). V. reumatism articular acut. CARENŢĂ, s. f. / carence, s. f. / deficiency. [Lat. carentia (sec. XI), de Ca carere = a fi Cipsit, a nu avea] Absenţa din organism sau insuficienţa unuia sau mai multor elemente indispensabile echilibrului metabolic sau dezvoltării organismului. C. poate fi determinată de un deficit de aport (c. alimentară, c. solară) sau de utilizare defectuoasă (c. digestivă, c. nutritivă). Poate fi globală sau selectivă, de ex.: c. proteică (în acizi aminaţi), c. vitaminică etc. Determină dezechilibre în organism, cunoscute sub numele de boli carenţiale (termen sinonim adesea, restrictiv, cu avitaminoze). CARENŢĂ AFECTIVĂ / carence affective / affective depriva-tion. Privarea de grija şi afecţiunea maternă, cu influenţă profundă şi^ durabilă asupra dezvoltării psihice a copilului. CARENŢĂ IMUNITARA / carence Immunitaire / immunodefi-ciency. Sin.: imunodeficienţă (v.). CARENŢĂ SPECIFICĂ / carence specifique / specific deficiency. Ansamblul fenomenelor patologice secundare unei deficienţe, absolută sau relativă, a unui nutriment esenţial. în acest caz, la termenul carenţă se adaugă denumirea nutrimentului. Ex.: c. dizaharidică. .. CARFOLOGIE, s. f. / carphologie, s. f. / carphology. [Qr. karphologein = a aduna scame de Cână de pe haina unei persoane, de Ca karphos = pai uscat, ramură uscată, legein = a aduna] Simptom de gravitate în unele boli: delirul calm din unele hiperpirexii, unele meningite, delirium tremens. Constă în efectuarea unor mişcări continue şi automate, repetitive, care sugerează imaginar prinderea unor flocoane care ar pluti în aer sau aranjarea unei cuverturi pe pat. CARIE, s. f. / carie, s. f. / caries. [Lat. caries = putrezire, carie (a CemnuCui).] 1) Termen utilizat de obicei pentru desemnarea cariei dentare (v.). 2) Dezagregare moleculară sau necroză a osului, care devine moale, decolorat şi poros. C. osoasă a fost descrisă în trecut îndeosebi în tuberculoza osoasă (în particular, osteoartrita tuberculoasă a umărului). în prezent, boala este considerată consecinţa unei inflamaţii cronice a periostului şi a ţesuturilor învecinate, cu formare de abcese reci, cu puroi cazeos, fetid, în general extinse către părţile moi, prin intermediul cărora se pot deschide în sinusuri sau determină fistule. CARIE DENTARĂ / carie dentarie / dental caries. Distrucţie localizată a ţesuturilor dure ale dintelui declanşată la suprafaţa dintelui prin decalcifierea smalţului dentar, urmată de liza enzi-matică a structurilor organice, conducând la formarea unei cavităţi, care, în cazul în care nu este tratată, se extinde la nivelul dentinei până la pulpa dentară. Etiologia c. d. este neclarificată, prin teoriile acidogenă, proteolitică şi proteoliză-che-lare fiind susţinut rolul bacteriilor în procesele locale de proteo-liză şi decalcificare. Adăugarea de fluor la apa potabilă pre- / 314 CARINA CARPIENE vine, în anumite limite, apariţia c. Din punct de vedere topografic, G. V. Black clasifică c. în cinci grupe, ulterior fiind adăugată a şasea. CARINA / carina / carina, pl. carinae. [Lat. carina = una din cele două părţi care formează coaja de nucă, carena unei corăbii (care seamănă cu o coajă de nucă).] 1) C. tracheae (NA): creastă proeminentă situată în lumenul traheei la locul de bifurcare a acesteia în cele două bronhii principale. 2) C. urethralis vaginae (NA): plică mediană longitudinală de pe peretele anterior al vaginului, orientată spre orificiul extern al uretrei. CARIOCLAZIC, adj. / caryoclasique, adj. / karyo-klastic. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; klasis = ruptură, fractură] Despre o substanţă care poate leza nucleul celular, întrerupând astfel *mitoza. CARIOFIL, adj. / caryophile, adj. / caryophil. Despre o structură care se colorează uşor cu coloranţi de tiazinamoniu. CARIOGAMIE, s. f. / caryogamie, s. f. / karyogamy. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; gamos = căsătorie.] Fuzionarea nucleelor a două celule, aşa cum se întâmplă în timpul fecundării sau al conjugării a două organisme unicelulare. CARIOGENEZĂ, s. f. / caryogenese, s. f. / karyo-genesis. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; genesis = producere, de ta german = a produce.] Formarea sau dezvoltarea nucleului unei celule. CARIOKINEZĂ, s. f. / caryocinese, s. f. / karyo-kinesis. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca] Fenomen de diviziune a nucleului celular, care se produce în^ stadiile iniţiale ale *mitozei. CARIOLIMFĂ, s. f. / caryolymphe, s. f. / karyolymph. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; Cat. lympha = apă Cimpede.] Sin.: nucleoplasmă (v.). CARIOLITIC, adj. / caryolytique, adj. / karyolytic. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge.] Care provoacă procesul de Carioliză. CARIOLIZA, s. f. / caryolyse, s. f. / karyolysis, hypochroma-tosis. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Disoluţia, dispariţia Cromatinei din nucleul celulei în cursul necrozei acestuia. Sin.: cromatoliză. Var.: cariolizis. CARIOLIZIS. Var. pentru carioliză (v.). CARION, s. m. / karyon, s. m. / karyon. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu.] Sin.: nucleu celular (v. nucleu, def. 1). CARIOREXIS, s. n. / caryorrhexis, s. m. / caryorrhexis. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; rhexis = ruptură, fractură] Dezintegrare a nucleului celular în fragmente bazofile, care se răspândesc în citoplasmă. C. este markerul citologic cel mai important pentru Cpoptoză, pe secţiunile tisulare de rutină. V. şi carioliză, picnoză. CARIOTIP, s. n. / caryotype, s. m. / karyotype. [Qr. karyon = sâmbure, nucCeu; typos - tip, modeC, marcă] Reprezentare figurată (fotografie, desen) şi clasificată a garniturii cromozo-miale a unei celule, considerată o constantă caracteristică a unui individ sau a unei specii. C. este determinat pornind de la Culturi de celule blocate în *metafază printr-un procedeu adecvat (*antimitotic). Stabilirea c. uman se efectuează conform nomenclaturii internaţionale adoptate la Denver (1960) care clasifică cromozomii în ordinea descrescătoare a mărimii şi în funcţie de poziţia Centromerului. în nucleul celulelor umane în curs de diviziune se observă 23 de perechi de cromozomi, 22 fiind identice la cele două sexe. Cele 22 de perechi de *autozomi sunt dispuse în 7 grupe: A (primele 3 perechi), B (perechile 4 şi 5), C (perechile 6-12), D (perechile 13-15), E (perechile 16-18), F (perechile 19-20) şi G (perechile 21-22). Perechea 23 este constituită din cromozomii sexuali, sau gonozomi, care sunt notaţi cu literele X şi Y. Ultimii doi cromozomi sunt asemănători la femeie (notaţi, de aceea, ca doi cromozomi X) şi diferiţi la bărbat (notaţi, de aceea, ca un cromozom X şi altul Y). Ansamblul celor 46 de cromozomi constituie c. uman. C. masculin normal: 46, XY. C. feminin normal: 46, XX. Examenul c. permite descoperirea anomaliilor cromozomiale, de ex.: *trisomia 21. CARMIN, s. n. / carmin, s. m. / carmine. [Lat. medievală carminium, din ar. quirmiz sau kermes = coşenilă şi Cat. minium = miniu, roşu de pCumb.] Colorant natural extras din femela coşenilei (insectă exotică din Mexic) şi utilizat pentru punerea în evidenţă a *glicogenului (c. Best) sau a *mucu-sului (mucicarmin Mayet). CARMINATIV, adj., s. n. / carminatif, -ive, adj., s. m. / carmi-native. [Lat. medievală carminium, din ar. quirmiz sau kermes = coşenilă şi Cat. minium = miniu, roşu de pCumb.] 1) Care previne formarea gazelor intestinale sau provoacă ex-pulzia acestora. 2) Agent medicamentos care are aceste acţiuni. CARNIFICAŢIE, s. f. / carnification, s. f. / carnification. [Lat. caro, carnis = came; ficare, derivat de Ca facere = a face.] Aspect anatomopatologic macroscopic al plămânului care, prin remanierea parenchimului, prezintă un aspect de masă musculară. CARNITINĂ, s. f. / carnitine, s. f. / carnitine. Derivat trimeti-lat al acidului p-hidroxi-y-aminobutiric. Intervine în metabolismul acizilor graşi. Deficitul de c. (transmis ereditar, autozomal recesiv) antrenează o supraîncărcare lipidică a diverselor ţesuturi. CAROTEN, s. m. / carotene, s. m. / carotene, carotine. [Lat. carota, din gr. karoton = morcov.] Denumire generică pentru o serie de pigmenţi de culoare portocalie, foarte răspândiţi în natură, prezenţi îndeosebi în alimente de origine vegetală (morcovi, portocale etc.) şi în unele alimente de origine animală (gălbenuş de ou, unt etc.). în organism, c. este transformat în *vitamina A în intestinul subţire al majorităţii animalelor. Legaţi de proteine, c. formează carotenoproteine. V. ro-dopsină. CAROTENEMIE, s. f. / carotenemie, s. f. / caroten(a)emia. [Lat. carota, din gr. karoton = morcov; gr. haima, -atos = sânge.] Concentraţia plasmatică a pigmenţilor denumiţi Caroteni. Creşterea sa (hipercarotenemie) poate determina o pigmentaţie galbenă a pielii (carotenodermie), vizibilă îndeosebi la nivelul feţei ventrale a extremităţilor membrelor (palme şi plante). CAROTENODERMIE, s. f. / carotenodermie, carotinodermie, s. f. / carotinoid pigmentation. Coloraţie galbenă a tegumentelor observată în hipercarotenemie. V. carotenemie şi caroten. CAROTENOID, adj. / carotenoî'de, adj. / carotenoid. [Lat. carota, din gr. karoton = morcov; gr. eidos = formă] Referitor la substanţele care conţin Caroten. CAROTIDĂ, s. f. / carotide, s. f. / carotid. [Qr. karos = somn profund, deoarece compresiunea artereCor carotide antrenează o pierdere de conştientă] V. tab. anat. - artere. CAROTIDOGRAMĂ, s. f. / carotidogramme, s. m. / indirect carotid puise tracing. [Qr. karos = somn profund; gramma = înscriere.] *Sfigmograma carotidei. CARP, s. n. / cârpe, s. m. / carpus, wrist. NA: carpus. [Qr. karpos = pumn.] V. carpiene. CARPECTOMIE, s. f. / carpectomie, s. f. / carpectomy. [Qr. karpos = pumn; ektome = abCaţie.] Rezecţia totală sau parţială ale oaselor Carpului. CARPIENE, s. n. pl. / os du cârpe / carpal bones, carpus. [Qr. karpos = pumn.] V. tab. anat. - oase. 315 CARPOCIFOZĂ CASA TIMPANULUI CARPOCIFOZĂ, s. f. / carpocyphose, s. f. / Madelung’s dis-ease. [Qr. karpos = pumn; kyphosis = cocoană.] Malformaţie osoasă ereditară, cu transmitere autozomal dominantă, care constă în deformarea dorsală a pumnului, ce capătă un aspect de „baionetă". C. este de obicei bilaterală. Această diformitate osoasă este secundară unei anomalii de creştere a extremităţii inferioare a radiusului: partea posterioară se dezvoltă mai repede decât partea anterioară, determinând ante-flexia carpului, care pare luxat. Această afecţiune poate fi izolată sau inclusă în cadrul unei ‘discondrostenoze. Sin.: dis-condroplazie a epifizei radiale inferioare, boală Madelung, sub-luxaţie spontană a mâinii. CARPOPEDAL, adj. / carpopedal, -ale, -aux, adj. / carpopedal. [Qr. karpos = pumn; Cat. pedalis, de Ca pes, pedis = picior.] Referitor la pumn (sau mână) şi picior. Ex.: spasm c. (v.) CARTE DE IDENTITATE FENOTIPICĂ / carte d’identite phenotypique / phenotypic identity cârd. Identitatea biologică a indivizilor a fost stabilită, până în prezent, graţie markerilor fenotipici ca: grupele sanguine (A^ A2, B, O, MNS, Rh, P, Kell, Fy), grupele serice (Hp, Gc, Tf, Gm), enzimele eritrocitare (AC, AcP, PGM), *sistemul HLA. Consideraţi individual, aceşti markeri conferă o certitudine limitată, cu excepţia sistemului HLA care permite rezolvarea a 94% din problemele excluderii paternităţii. Prin multiplicarea markerilor fenotipici se poate atinge o siguranţă de peste 99%. Totuşi, probabilitatea de coincidenţă între doi indivizi neînrudiţi nu este neglijabilă. Problema este rezolvată, în mare măsură, de amprenta genetică sau ‘cartea de identitate genotipică. CARTE DE IDENTITATE GENOTIPICĂ / carte d’identite geno-typique / genotypic identity cârd. Caracterizarea genotipului fiecărui individ (sau al fiecărei celule), în scopuri de identificare sau de filiaţie. Este posibilă datorită studiului polimorfismului genotipic. Graţie ‘sondelor genetice se pot pune în evidenţă simultan mai multe locusuri înalt polimorfe (polimorfism), în plus, în contrast cu fragilitatea proteinelor care se degradează rapid în afara organismului sau după moarte, ADN este un material biologic foarte rezistent. Astfel, c. de i. g. se poate efectua şi după moarte. Sin.: amprentă genetică. CARTILAGIU. Var. pentru cartilaj (v.). CARTILAJ, s. n. / cartilage, s. m. / cartilage. NA: cartilago. [Lat. cartilago, -inis = cartilaj.] Varietate de ţesut conjunctiv în care elementele celulare şi fibroase sunt conţinute în cavităţile sau lacunele substanţei fundamentale, compactă şi avasculară. C. mediază legătura dintre oase, formează scheletul unor viscere (ex.: laringe) sau delimitează cavităţi. Var.: cartilagiu. V. tipuri de c. în continuare. CARTILAJ ARITENOID / cartilage arytenoide / arytenoid cartilage. NA: cartilago arytenoidea. C. laringian pereche, situat la partea inferioară a c. cricoid, cu care se articulează. La nivelul c. a. se inseră ‘corzile vocale inferioare. CARTILAJ ARTICULAR / cartilage articulaire / articular cartilage. NA: cartilago articularis. Strat de c. foarte neted care acoperă suprafeţele articulare, a căror formă o adoptă. Are un dublu rol: suprafaţă de frecare şi organ elastic de transmisie a presiunilor. CARTILAJ DE CONJUGARE / cartilage de conjugaision / connecting cartilage. NA: cartilago epiphysialis. Bandă transversală de ţesut cartilaginos, care reuneşte diafiza şi epi-fiza unui os lung şi la nivelul căreia se produce creşterea în lungime a osului. Sin.: cartilaj diafizo-epifizar. CARTILAJ CORNICULAT / cartilage cornicule / corniculate cartilage. NA: cartilago corniculata. Mic nodul cartilaginos, de formă conică, situat la vârful *c. aritenoide. Sin.: cartilaj supra-aritenoid. CARTILAJ CRICOID / cartilage cricoî'de / cricoid cartilage. NA: cartilago cricoidea. Inel cartilaginos care formează segmentul inferior al scheletului ‘laringelui şi este compus din-tpo parte anterioară subţire, arcul cricoidian, şi o parte posterioară mai înaltă, placa cricoidiană. CARTILAJ DIAFIZO-EPIFIZAR / cartilage diaphyso-epiphy-saire / elastic cartilage. Sin.: cartilaj de conjugare (v.). CARTILAJ FIBROS / cartilage fibroî'de / fibrous cartilage. Sin.: fibrocartilaj (v.). CARTILAJ HIALIN / cartilage hyalin / hyaline cartilage. C. flexibil, rezistent, având o substanţă fundamentală semitranspa-rentă, bazofilă, care conţine fibre de colagen subţiri, estompate. Este cea mai răspândită formă de c. Formează c. articulare, laringele, septul nazal, inelele traheale. CARTILAJ SUPRA-ARITENOID / cartilage cornicule / supra-arytenoid cartilage. NA: cartilago corniculata. Sin.: cartilaj corniculat (v.). CARTILAJ TIROID / cartilage thyroTde / thyroid cartilage. NA: cartilago thyroidea. C. principal al laringelui, situat pe linia mediană deasupra *c. cricoid şi sub osul hioid. Este format din două lame cvadrilatere unite anterior şi divergente posterior şi două perechi de coarne, superioare şi inferioare, care pornesc de pe marginea posterioară a lamelor. Proeminenţa c. t. este mai marcată la bărbat decât la femeie. Pop. se numeşte "mărul lui Adam". CARTILAJ XIFOID / cartilage xiphoî'de / xiphoid process. Sin.: apendice xifoid (v.). CARTOGRAFIA GENELOR / cartographie des genes / gene mapping. Realizarea unei ‘hărţi genetice. CARTOGRAFIE, s. f. / cartographie, s. f. / mapping. [Lat. charta, gr. karta = foaie de scris; gr. graphein = a scrie] Termen în extensie. Sin.: mapping. 1) Iniţial, localizarea ‘genelor pe ‘cromozomi şi precizarea poziţiei lor în molecula de ADN. V. hartă genetică. 2) Stabilirea caracteristicilor funcţionale sau structurale ale unui organ prin investigarea unui parametru relevant. Ex.: prin c. biopotenţialelor inimii se poate stabili o hartă de distribuţie a acestora. CARUNCULĂ, s. f. / caroncule, s. f. / caruncle. NA: carun-cula, pl. carunculae. [Lat. caruncula = Bucata mică de came, dim. de Ca caro, carnis = came.] Termen anatomic cu sensul de tubercul sau excrescenţă, de dimensiuni mici, situat la nivelul unei structuri anatomice. Ex.: *c. duodenale, *c. lacrimale, *c. mirtiforme. _ CARUNCULĂ LACRIMALĂ / caroncule lacrymale / lacrimal caruncle. NA: caruncula lacrimalis. Repliu al ‘conjunctivei în formă de mic con roşietic, puţin proeminent, relativ vascu-larizat, situat în unghiul intern al ochiului. CARUNCULE DUODENALE / caroncules duodenales / duodenal caruncles. NA: papilla duodeni major (1), papilla duodeni minor (2). 1) Marea c. sau marea papilă duodenală: proeminenţă conică situată pe faţa internă a porţiunii a doua a duodenului, determinată de ‘ampula Vater, în care se deschid ‘coledocul şi ‘canalul Wirsung (sau pancreatic). 2) Mica c. sau mica papilă duodenală: proeminenţă conică mică situată pe faţa internă a celei de a doua porţiuni a duodenului, puţin deasupra marii c., al cărei centru este ocupat de deschiderea ‘canalului Santorini. Sin.: papile duodenale. CARUNCULE MIRTIFORME / caroncules myrtiformes / hymenal caruncles. NA: carunculae hymenales. Termen care desemnează prezenţa unor ‘caruncule (mici excrescenţe cărnoase) rămase după ruperea himenului, la nivelul orificiului vulvar. CASA TIMPANULUI / caisse du tympan / tympanic cavity. NA: cavum tympani. Cavitate a ‘urechii medii, cuprinsă între conductul auditiv extern şi ‘urechea internă. C. t. este traversată de lanţul de osicioare (ciocan, nicovală şi scăriţă) arti- 316 f CASCADĂ CATALIZATOR culate între ele şi care transmit vibratile timpanului la fereastra ovală. C. t. comunică anterior cu "rinofaringeie prin trompa Eustachio şi posterior cu cavităţile mastoidiene. Peretele său superior, tegmen tympani, o separă de cavitatea craniană. CASCADĂ, s. f. / cascade, s. f. / cascade. [ItaC. cascata = cascadă, de Ca cascare = a cădea] Denumire generală pentru seriile de reacţii biochimice caracteristice unui anumit proces metabolic. Termenul se utilizează îndeosebi pentru seriile de reacţii enzimatice în care, în fiecare etapă, este activată o enzimă, aceasta, la rândul său, activând enzima următoare din lanţul metabolic. CASPAZE, s. f. pl. / caspases, s. f. pl. / caspases. [Acronim de Ca Cysteine-containing ASBartate-specific proteASE.] Cistein-*endopeptidaze specifice ce acţionează asupra anumitor secvenţe peptidice pe care le hidrolizează rapid la nivelul reziduului aspartat. Celulele mamiferelor conţin circa 15 tipuri de c. sintetizate sub formă de proenzime inactive. C. au un rol determinant în *apoptoză. în procesul de apoptoză o c. denumită de iniţiere (c. 8 sau 9) este activată prin proteoliză. Aceasta activează alte caspaze, denumite efectoare. Se declanşează astfel cascada de c. care hidrolizează proteinele celulare, îndeosebi cele ce stabilizează citoscheletul. O c. hidrolizează, de asemenea, o proteină legată \a o ‘endonuclează, care fiind eliberată pătrunde în nucleu. Endonucleaza degradează ADN-ul în fragmente de circa 200 pb. Căile de activare iniţială a cascadei sunt multiple, până în prezent fiind identificate clar trei dintre acestea. în afara rolului lor în apoptoză, c. exercită neîndoielnic şi alte funcţii, ca de ex. conversia unor *interleukine. CASTRARE, s. f. / castration, s. f. / castration. [Lat. cas-tratio, -onis, de Ca castrare = a castra] Ablaţie chirurgicală a testiculelor (*orhidectomie bilaterală) sau a ovarelor (*ovar-ectomie bilaterală). C. face parte din tratamentul unor cancere genitale (*cancer ovarian). De asemenea, este practicată pentru reducerea concentraţiilor sanguine de hormoni sexuali (estrogeni sau testosteron) care stimulează dezvoltarea can-cerelor hormono-dependente de sân şi de prostată. C. trebuie deosebită de ablaţia unilaterală a unui testicul sau a unui ovar, practicată pentru tratarea tumorilor unilaterale ale acestor organe şi care nu antrenează nici una dintre consecinţele c. CASTRAT, adj., s. m. sau f. / castrat, adj., s. m. ou f. / castrate. [Lat. castrare = a castra] (Subiect) care a suferit ‘castrarea. CAŞECTINĂ, s. f. / cachectine, s. f. / cachectin. [Qr. kakos = rău; hexis = stare; -ină.] Sin.: factor de necroză tumorală (v.). CAŞETĂ, s. f. / cachet, s. m. / cachet, wafer, capsule. [Ţr. veche cocher = a presa] Pastilă destinată a fi înghiţită, în formă de cutiuţă, conţinând o pudră medicamentoasă care va fi eliberată în stomac sau, dacă învelişul este rezistent la acţiunea sucului gastric, în intestin. Sin.: capsulă amilacee. CAŞEXIE, s. f. / cachexie, s. f. / cachexia, cachexy. [Lat. cachexia, gr. kakhexia = constituţie proastă, de Ca gr. kakos = rău, hexis = stare.] Alterare profundă a stării generale a organismului, legată de o denutriţie extremă, cu o scădere ponderală foarte importantă. Poate să apară în stadiile terminale ale unor boli cronice (maligne, dar şi benigne) sau prin subali-mentaţie cronică. Sin.: emaciere. Forme particulare: 1) C. bronzată (v.). 2) C. hipofizară - v. sindrom Simmonds. 3) C. mixedematoasă - fază terminală a ‘mixedemului netratat - se observă cu dificultate, deoarece infiltraţia mixedematoasă maschează timp îndelungat scăderea ponderală. 3) C. tiroidi-ană - apare în fazele tardive ale ‘bolii Basedow sau în insuficienţa tiroidiană. V. şi atrepsie. CAŞEXIE BRONZATĂ / cachexie bronzee / cachexia supra-renalis Addison. Sin.: boală Addison (v.). CAŞEXIE HIPOFIZARĂ / cachexie hypophysaire / hypophy-seai cachexia. Sin.: sindrom Simmonds (v.). CAŞEXIE SUPRARENALĂ / cachexie surrenale / cachexia suprarenalis Pende. Sin.: sindrom Pende (v.). CATABOLISM, s. n. / catabolisme, s. m. / catabolism. [Qr. katabole = desfacere, destrămare, de Ca kata = în jos, ballein = a Cansa; -ism.] Ansamblu de reacţii biochimice care se desfăşoară la nivel celular, consecutiv cărora sunt degradate îndeosebi molecule ca glucidele şi lipidele. Reacţiile catabo-lice eliberează energia stooată mai ales în moleculele de ATP, energie necesară proceselor de biosinteză, de transport, de mişcare etc. Marile căi ale c. celular constau în degradarea macromoleculelor din nutrimente, având ca rezultat o serie de molecule mici, care, în continuare, vor genera un număr restrâns de metaboliţi. Astfel, de ex., ‘acetilcoenzima A este un intermediar în degradarea acizilor aminaţi, glucidelor şi acizilor graşi. V. şi dezasimilaţie. CATABOLIT, s. m. / catabolite, s. m. / catabolite. [Qr. katabole = desfacere, destrămare, de Ca kata = în jos, ballein = a Cansa] Substanţă provenită din transformarea unui precursor în cursul ‘catabolismului. CATACROTISM, s. n. / catacrotisme, s. m. / catacrotism. [Qr. kata = în jos; krotos = Bătaie; -ism.] Anomalie a pulsului caracterizată prin uşoare expansiuni ale arterei după şocul principal şi prin apariţia unei mici unde sau incizuri adiţionale pe panta descendentă a ‘sfigmogramei (undă catacrotică). V. sfigmogramă. CATAFAZIE, s. f. / cataphasie, s. f. / cataphasia. [Qr. kata = în jos; phasis = cuvânt, vorbire.] Tulburare de vorbire caracterizată prin faptul că bolnavul răspunde la o întrebare care i se pune, dar repetă apoi răspunsul de nenumărate ori. CATAFOREZĂ, s. f. / cataphorese, s. f. / cataphoresis. [Qr. kata = în jos, împotriva; phoresis = transportare, de Ca pherein = a purta, a transporta] 1) Deplasarea particulelor încărcate electric de la anod la catod, într-un câmp electric. V. electroforeză. 2) Procedeu de introducere în organism a unor medicamente cu ajutorul ionizărilor prin curent continuu. CATAGEN, adj. / catagene, adj. / catagen. [Qr. kata = în jos, împotriva; gennan ~ a produce.] Denumire a stadiului de oprire a creşterii părului în cadrul ‘ciclului pilar. CATALAZĂ, s. f. / catalase, s. f. / catalase. [Qr. katalyein = a distruge, a dizoCva; -azâ.] Enzimă oxidantă ce descompune ‘apa oxigenată, cu degajare de oxigen simplu, care nu poate fi fixat decât de un corp oxidabil spontan. In organism, c. este prezentă în unele celule (îndeosebi celulele hepatice şi hematii). CATALEPSIE, s. f. / catalepsie, s. f. / catalepsy. [Qr. kata-lambanein = a suspenda, de Ca kata = în jos, lepsis = fixare.] Tulburare psihomotorie caracterizată prin conservarea, în general de scurtă durată, a unei poziţii impuse pacientului de către examinator la nivelul unui segment din organism. C. este fie consecinţa unei rezistenţe musculare plastice (flexibilitatea ceroasă a lui Wernicke), fie expresia unei hipertonii rigide „de statuie", sau urmarea absenţei iniţiativei motrice cu pasivitate totală şi incapacitate de mobilitate spontană. C. poate fi observată izolată sau face parte dintr-un context clinic: leziuni prefrontale, isterie, schizofrenie, somn hipnotic, sindrom parkinsonian şi postencefalitic. Sin.: flexibilitate ceroasă. CATALEPTIFORM, adj. / cataleptiforme, adj. / cataleptiform, cataleptoid. [Qr. katalambanein = a suspenda, de Ca kata = în jos, lepsis = fixare; Cat. forma = formă.] Care este asemănător cu ‘catalepsia. CATALIZATOR, s. m. / catalyseur, catalysateur, s. m. / cata-lyst. [Gr. katalysis = disoCuţie, de Ca katalyein = a distruge, a dizolva] Substanţă care, adăugată doar în cantităţi infime, accelerează unele reacţii chimice, uneori în detrimentul altora. C. poate fi sau nu o fază distinctă faţă de mediul de 317 CATALIZĂ cateter reacţie, în funcţie de aceasta cataliza fiind eterogenă sau omogenă. V. şi cataliză. CATALIZĂ, s. f. / catalyse, s. f. / catalysis. [Qr. kaialysis = disotuţie, de ta katalyein = a distruge, a dizolva] Acţiune fi-zico-chimică prin intermediul căreia anumite substanţe denumite Catalizatori, prezente chiar şi în cantităţi foarte mici, accelerează unele reacţii chimice sau le favorizează pe unele în detrimentul altora (în cursul unor procese din organism) şi se regăsesc neschimbate la sfârşitul reacţiei. C. se numeşte omogenă, când catalizatorul se găseşte în aceeaşi fază de agregare ca şi mediul reacţionai, sau eterogenă, dacă fazele de agregare sunt diferite. în organismul viu procesele de c. sunt mediate de 'enzime. CATALIZĂ COVALENTĂ / catalyse covalente / covalent catalysis. Reacţie enzimatică în care o parte din 'substrat este fixat prin legătură covalentă cu enzima. CATAMENIAL, adj. / catamenial, -ale, -aux, adj. / catame-nial. [Qr. katamenia = menstruaţie, de ta kata = referitor ta, men, menos = tuna] 1) Se spune despre un proces care este în relaţie cu perioadele menstruale, care apare concomitent cu acestea. Ex.: herpes c. 2) Care se referă la Menstruaţie. CATAMNEZĂ, s. f. / catamnese, s. f. / catamnesis. [Qr. kata = în jos; mnesis = memorie, de ta mnasthai = a-şi aminti] Istoric al unei boli relatat după externarea pacientului din spital. CATAPLASMĂ, s. f. / cataplasme, s. m. / cataplasm, poui-tice. [Lat. cataplasma, gr. kataplasma = apticaţie.] Preparat 'topic care are ca principiu activ făina de in, de muştar etc., la care se adaugă un lichid (de obicei apă) pentru formarea unui preparat de consistenţa unui bulion gros. Se aplică cutanat (cald sau rece) şi acţionează local, prin proprietăţile sale 'revulsive. Se pot aplica şi c. uscate, cu sare, tărâţe sau nisip. CATAPLAZIE, s. f. / cataplasie, s. f. / cataplasia. [Qr. kata = în jos; plasis = modetare, de ta plassein = a forma, a mo-deta.] Transformare a morfologiei şi funcţiei celulelor în procesele maligne ('anaplazie), dar şi în alte condiţii de viaţă (ex.: în culturi de ţesuturi sau de celule). Uneori, termenul este utilizat cu sensul de 'metaplazie regresivă. CATAPLEXIE, s. f. / cataplexie, s. f. / cataplexy. [Qr. kata = în jos; plexis = tovitură] Tulburare caracterizată prin pierderea bruscă, incompletă sau completă, a tonusului postural (al musculaturii scheletice) în relaţie cu o emoţie intensă. C. poate fi generalizată, când antrenează căderea subiectului, fără pierderea conştienţei, sau localizată la membrele superioare, gambe sau la maxilarul inferior. Asociată cu *nar-colepsia, ea constituie 'sindromul Gelineau. CATAR, s. n. / catarrhe, s. m. / catarrh. [Lat. catarrhus = guturai, de ta gr. kata = în jos, rhein = a curge.] Termen foarte vechi, utilizat odinioară pentru orice scurgere de fluid de la nivelul unei membrane mucoase. în prezent, termenul este utilizat restrictiv, cu referire la mucoasele căilor respiratorii superioare, în cazul inflamaţiilor rinofaringiene cu hiper-secreţie nepurulentă. V. şi freamăt catar. CATARACTĂ, s. f. / cataracte, s. f. / cataract. [Qr. katarrhegnynai = a dărâma, a frânge sau katarraktes = cascadă - se credea că această afecţiune se datora căderii unei umori pe octi] Afecţiune oculară care constă în opacifierea progresivă a Cristalinului sau a capsulei acestuia, cu diminuarea 'acuităţii vizuale. C. poate fi congenitală, posttraumatică sau spontană. Se disting: 1) C. capsulară, produsă prin opacifierea capsulei cristalinului. 2) C. congenitală, existentă la naştere sau produsă la puţin timp după naştere. 3) C. corticală, prin opacifierea capsulei (cortexului) cristalinului. 4) C. diabetică, bilaterală, complicaţie a diabetului. 5) C. glaucomatoasă apare în cursul evoluţiei 'glaucomului. 6) C. heterocromică, însoţită de *heterocromia irisului şi *ciclita 'torpidă. 7) C. hiper-matură, fază evolutivă a c. în care masele cristaiiniene, în afară de nucleu, se lichefiază. 8) C. prin iradiere, consecutiv iradierii masive sau cu doze repetate semnificative de radiaţii X sau nucleare. 9) C. matură, în care cristalinul este opacifiat complet. 10) C. nucleară, în care este afectat numai nucleul cristalinului. 11) C. polară anterioară sau posterioară, cu afectarea polului anterior sau, respectiv, posterior ai cristalinului. 12) C. senilă, cea mai frecventă, în general de cauză necunoscută sau considerată consecinţa unui fenomen natural de îmbătrânire. CATAR AL, adj. / catartihal, -ale, -aux, adj. / catarrhal. [Qr. kata = în jos; rhein = a curge.] 1) Care este caracteristic 'catarului. 2) Despre o inflamaţie însoţită de secreţii abundente seromucoase. CATARCTIC, adj., s. n. / catharique, adj., s. m. / cathartic. [Qr. kathartikos = purificator.] 1) (Medicament) care prezintă un efect purgativ prin provocarea unei hipersecreţii a glandelor intestinale şi prin stimularea peristaltismului, ca urmare a iritaţiei mucoasei. 2) Terapia c. este o formă de psihoterapie care antrenează o eliberare afectivă. CATATONIE, s. f. / catatonie, s. f. / catatonia. [Qr. kata = în jos; tonos = tensiune.] Sindrom psihiatric grav în care se asociază negativism psihomotor (o rupere de mediul exterior, cu refuzul de a vorbi, uneori refuzul hranei), pierdere a iniţiativei, opoziţie la orice solicitare sau pasivitate cu rezistenţă musculară plastică ('catalepsie) şi tulburări neurovegetative. Este, în general, o manifestare tipică în 'schizofrenie, dar c. poate fi observată şi în unele sechele de 'encefalită sau după priza anumitor substanţe (farmacocatatonie). CATECOLAMINE, s. f. pl. / catecholamines, s. f. pl. / cate-cholamines. [Catechol = de ta Acacia catechu, arbore erotic; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptutui tui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] Termen generic care regrupează 'noradrenalina, 'adrenalina şi 'dopamina. în trecut denumite simpaticomimetice directe, aceste molecule endogene stimulează 'receptorii adrenergici a sau p. Denumirea reflectă structura acestor substanţe: un nucleu catecol (ortodifenol) purtător al unui lanţ lateral care posedă o funcţie amină. CATENAR, adj. / catenaire, adj. / catenary. [Lat. catenaris = tegat în tanţ, de ta catenare = a întănţui, şi catena = tanţ.] Care se referă la un lanţ molecular. V. şi monocate-nar, bicatenar. CATEPSINĂ K / cathepsine K / cathepsin K. Proteină lizo-zomală produsă în cantitate mare de către 'osteoclaste, având rol în resorbţia şi remodelajul osos. Deficitul de c. K determină 'picnodisostoza, boală de care a suferit pictorul Toulouse-Lautrec. CATEPSINE, s. f. pl. / cathepsines, s. f. pl. / cathepsins. Denumire generică pentru un grup de proteinaze endocelu-lare. C. sunt desemnate printr-o literă: C. A hidrolizează proteinele la nivelul acizilor a-aminaţi hidrofobi. C. Bj este o tiol-proteinază care se găseşte în ficatul uman. C. B2 este o me-talproteinază analogă carboxipeptidazei. C. C este o tiolpep-tidază. C. D este o endopeptidază cu aceeaşi acţiune ca şi pepsina. C. E este o exopeptidază cu acţiune similară pep-sinei. C. G este o serin proteinază prezentă în leucocitele po-linucleare. C. P este o exopeptidază. C. H, L, N, S sunt proteinaze de tip pepsină, prezente în lizozomi. V. şi catepsină K. CATETER, s. n. / catheter, s. m. / catheter. [Qr. katheter, de ta kathienai = a ptonja.] 'Sondă adecvată utilizată pentru efectuarea 'cateterismului. Există diferite tipuri de c., adaptate structurii anatomice investigate. 318 CAVITATE BUCALĂ cateterism_______________________________________________________ rATETERISM, s. n. / catheterisme, s. m. / catheterization. r£r katheter, de Ca kathienai = a pConja; -ism.] Ansambiui manevrelor executate cu un cateter la nivelul unui canal (conduct) organ cavitar sau orificiu al unei fistule, în scop diagnostic sau terapeutic: V. şi cateterism cardiac. OATETERISM CARDIAC / catheterisme cardiaque / cardiac catheterization. Metodă invazivă de investigare cardiovasculară, care se practică prin introducerea unui 'cateter printr-o venă periferică până la cavităţile cordului. Prin c. c. se măsoară parametrii hemodinamici, se efectuează angiografia cardiacă, electrocardiograma endocavitară, implantarea unui *pacemaker, biopsia endomiocardică, ca şi o serie de intervenţii terapeutice. CATGUT, s. n. / catgut, s. m. / catgut, [engC. cat = pisica; gut = intestin.] Material chirurgical sub formă de fire, utilizate pentru suturi sau ligaturi ale planurilor profunde operatorii. Prezintă avantajul că este resorbabil, fiind constituit doar din substanţe organice. Este preparat din colagen de mamifere, îndeosebi din stratul submucos al intestinului subţire de oaie. Se poate utiliza şi c. argintat (cu rezistenţă crescută) sau c. impregnat cu crom (cu resorbţie mai lentă). CATHARSIS, s. n. / catharsis, s. f. / catharsis. [Qr. katharsis = purificare.] 1) Efect terapeutic, în psihanaliză, obţinut prin descărcarea unei trăiri 'refulate. Eliberarea 'afectului inconştient se obţine prin recunoaşterea şi verbalizarea evenimentelor traumatizante uitate. Sin.: abreacţie. 2) Purificarea spiritului cu ajutorul artei, prin participarea intensă la fenomenul artistic. CATION, s. m. / cation, cathion, s. m. / cation. [Qr. kation = care coboară, de Ca kata = în jos, ion = migrator, căCător şi ienai = cr merge.] Ion încărcat pozitiv din cauza deficitului de electroni. în cursul electrolizei c. se deplasează către 'catod. CATOD, s. m. / cathode, s. f. / cathode. [Qr. kathodos = drum în jos, de Ca kata = în jos, hodos = cale, drum] 1) Conductor electronic (metalic sau din cărbune) prin care iese curentul electric dintr-un mediu conductor şi a cărui 'conductibili-tate electrică este, în general, mai mare decât a mediului respectiv. Sin.: electrod negativ. 2) într-un tub cu radiaţii X, electrodul care emite electroni. CAUCAZIAN, Ă, adj. / caucasien, enne, adj. / caucasian. Care este originar din Caucaz. în terminologia anglo-ameri-cană: de rasă albă. CAUDAL, adj. / caudal, -ale, -aux, adj. / caudal. [Lat. cauda = coadă] Care se referă la partea terminală a unui organ de formă alungită sau în anatomia non-umană, la coadă. în anatomia umană c. este sin. cu inferior. CAUSTIC, adj., s. n. / caustique, adj., s. m. / caustic, aboral. [Lat. causticus, gr. kaustikos = care arde, de Ca gr. kainein = a arde.] 1) Caracter al unei substanţe cu acţiune corozivă asupra ţesuturilor, provocând necroza acestora. 2) Substanţă cu această caracteristică. CAUTER, s. n. / cautere, s. m. / cautery. [Lat. cauterium, gr. kauterion = fier înroşit, de Ca gr. kainein = a arde.] Instrument cu un vârf metalic adus la incandescenţă sau substanţă chimică care, prin arderea unui ţesut, provoacă formarea unei escare sau asigură hemostaza. Tipuri principale de c.: 1) Galvanocauter (v.). 2) *Termocauter, constituit dintr-un fir de platină menţinut incandescent sub acţiunea unor vapori de extract mineral. 3) C. chimic, alcătuit din nitrat de argint, acid osenic şi acid tricloracetic. în prezent se utilizează şi dispozitive de tip 'laser. V. şi cauterizare. CAUTERIZARE, s. f. / cauterisation, s. f. / cauterization. [Lat. cauterium, gr. kauterion = fier înroşit, de Ca gr. kainein = a arde.] Distrugere a unui ţesut în scopul suprimării unei leziuni, opririi unei sângerări sau eliminării ori diminuării exten- siei unei cicatrice cu înmugurire exuberantă. C. se practică frecvent ia nivelui pieiii şi ai mucoaselor, utilizând diferite tipuri de 'cautere, o serie de substanţe chimice sau 'crioterapia. CAUZALGIE, s. f. / causalgie, s. f. / causalgia. [Qr. kausis = căldură arzătoare; algos = durere:] Simptom determinat de o leziune de neuron periferic, care constă într-o modificare a sensibilităţii în regiunea tegumentară corespondentă (hiperes-tezie) asociată cu durere. Este resimţită sub formă de „căldură care arde“ într-un teritoriu tegumentar delimitat şi se exacerbează la orice contact cu un stimul exterior. Se poate însoţi de modificări trofice obiective ale pielii în teritoriul cutanat interesat, eritem, transpiraţie locală, în acest caz rezultând un sindrom cauzalgic, în relaţie cu o plagă nervoasă. Unii autori grupează în acest termen şi senzaţiile de arsură esofagiană şi gastrică. CAUZALITATE, s. f. / causalite, s. f. / cause effect rela-tionship. Raport stabilit între o cauză şi un efect, un factor de risc şi o boală. Factorul respectiv este responsabil (cel puţin parţial) de boala studiată. Există mai multe argumente care permit transformarea unui factor de risc în factor cauzal. Clasic se reţin: forţa de asociere (risc măsurat important), repetarea în mai multe studii publicate a aceluiaşi rezultat, specificitatea asocierii (adică, atunci când o cauză este responsabilă de o maladie), succesiunea temporală a cauzei şi a efectului, plauzibilitatea fiziopatologică (adică identificarea unui mecanism fiziopatologic caracteristic bolii), existenţa unei relaţii cauză-efect (cu cât organismul este mai expus la factorul de risc, cu atât boala este mai frecventă), evaluarea experimen-tală. CAVERNĂ, s. f. / caverne, s. f. / cavern. NA: caverna (1). [Lat. caverna = cavitate, de Ca cavus = gaură] 1) Cavitate anatomică formată din mai multe spaţii mici lacunare care comunică între ele. Ex.: c. corpului spongios, c. corpului cavernos. 2) Leziune anatomopatologică care se prezintă sub forma unei excavaţii localizate în parenchimul unui organ şi care rezultă în urma evacuării conţinutului, de obicei lichid sau semisolid, al acesteia (abces, gangrenă etc.). Frecvent este cazul unei c. pulmonare de origine tuberculoasă. CAVERNOS, adj. / caverneux, -euse, adj. / cavernous. [Lat. cavernosus = scobit, găunos, de Ca caverna = cavitate şi cavus = gaură] Care se referă la caverne patologice (ex.: ral c.), care include caverne (ex.: plămân c.) sau a cărui structură se aseamănă cu aspectul general al unor caverne (ex.: corpi c., angiom c. sau cavernom). CAVITAR, adj. / cavitaire, adj. / cavitary. [Lat. cavus = gaură] Caracterizat prin prezenţa unei cavităţi, în general cu localizare pulmonară. CAVITATE, s. f. / cavite, s. f. / cavity. NA: cavum. [Lat. cavus = gaură] Termen folosit pentru a desemna prezenţa unui spaţiu închis, complet sau incomplet, în interiorul unei structuri anatomice sau între mai multe formaţiuni anatomice. C. pot fi goale sau (mai frecvent) pot conţine fie unele formaţiuni anatomice, prin herniere, fie substanţe mai mult sau mai puţin fluide (secreţii, necroză etc.). CAVITATE ABDOMINALĂ / cavite abdominale / abdominal cavity. NA: cavitas abdominalis. C. 'splanhnică delimitată de rahisul lombar şi muşchii spinali - posterior, de muşchii largi - lateral, şi muşchii drepţi - anterior. C. a. este separată de 'cavitatea toracică prin diafragm, este prelungită în jos de 'cavitatea pelvină şi conţine majoritatea viscerelor com-ponenete ale aparatului digestiv şi aparatului urinar. CAVITATE AMNIOTICĂ / cavite amniotique / amniotic cavity. Sin.: amnios (v.). CAVITATE BUCALĂ / cavite buccale / oral cavity. NA: cavitas oris. Sin.: gură (v., def. 1). 319 CAVITATE COTILOIDĂ CÂMP PSIHOLOGIC CAVITATE COTILOIDĂ / cavite cotyloide / acetabulum. NA: acetabulum. C. în formă de cupă situată pe suprafaţa laterală a osului coxal, în interiorul căreia se articulează capul femurului. Sin.: acetabulum, cotii. CAVITATE GLENOIDĂ / cavite glenoide / glenoid cavity. NA: cavitas glenoidalis. C. articulară în general eliptică, formată din unul sau mai multe oase şi articulată cu un *condil. V. şi tab. anat. - articulaţii. CAVITATE LARINGIANA / cavite laryngee / cavity of larynx. NA: cavitas laryngis. Segment al căilor aeriene delimitat de pereţii *laringelui şi împărţit de *corzile vocale în trei etaje: superior (sau supraglotic), mediu (sau glotic) şi inferior (sau subglotic). CAVITATE ORBITARĂ / cavite orbitaire / orbit. NA: orbita. Sin.: orbită (v.). CAVITATE PELVINĂ / cavite pelvienne / cavity of pelvis. NA: cavitas pelvis. Sim: bazin (v.). CAVITATE PERICARDICĂ / cavite pericardique / pericardial cavity. NA: cavitas pericardialis. C. virtuală cuprinsă între cele două foiţe ale *pericardului. CAVITATE PERITONEALĂ / cavite peritoneale / peritoneal cavity. NA: cavitas peritonealis. Spaţiu virtual între foiţa parietală şi foiţa viscerală a peritoneului, care, în mod normal, nu conţine altceva decât un film subţire de fluid. în anumite circumstanţe patologice^ este sediul unor revărsate lichidiene. CAVITATE PLEURALĂ / cavite pleurale / pleural cavity. NA: cavitas pleuralis. Spaţiu virtual între pleura parietală şi cea viscerală, care poate deveni real în cazul unor revărsate lichidiene. CAVITATE PULMONARĂ / cavite pulmonaire / pulmonary cavity. Pierdere de substanţă la nivelul unui plămân, care se observă în anumite condiţii patologice. Ex.: abces pulmonar, tumoră necrozată. V. şi cavernă. CAVITATE TIMPANICĂ / cavite tympanique / tympanic cavity. NA: cavitas tympanica. V. timpan şi ureche medie. CAVITATE TORACICĂ / cavite thoracique / cavity of thorax. NA: cavitas thoracis. C. *splanhnică cuprinsă între rahisul dorsal, coaste, stern şi muşchii care acoperă aceste structuri. C. t. este separată de c. abdominală prin diafragm şi conţine plămânii înconjuraţi de pleură, inimă şi organele *mediastinu-lui. CAVITATE UTERINĂ / cavite uterine / cavity of uterus. NA: cavitas uteri. C. virtuală aplatizată, aflată în interiorul uterului. Este separată de istmul uterin într-o c. cervicală şi una corporeală, în care se localizează oul în perioada gestaţiei. CAVOGRAFIE, s. f. / cavographie, s. f. / cavography, phle-bography of the vena cava. [Lat. cavus = gaură; gr. graphein = a scrie.] Examen radiologie al venei cave superioare sau inferioare, prin opacifiere după injectarea, directă sau la distanţă, a unui produs de contrast iodat hidrosolubil. CAVUM, s. n. / cavum, s. m. / cavum. NA: cavitas pharyn-gis. [Lat. cavus = gaură] Sin.: rinofaringe (v.). CAZEIFICARE, s. f. / caseification, s. f. / caseation. [Lat. caseus sau caseum = Brânză; ficare, derivat de Ca facere = a face.] Necroză a centrului leziunilor tuberculoase, constând în formarea unei materii gri-gălbui, compactă, granuloasă. V. şi granulom. CAZEINĂ, s. f. / caseeine, s. f. / casein. [Lat. caseus sau caseum = Brânză; -ină.] Fosfoproteină care reprezintă partea cea mai importantă a substanţelor azotate din laptele de mamifere. De aceea, este utilizată ca proteină de referinţă în ^dietetică. CAZEOS, adj. / caseeux, -euse, adj. / caseous. [Lat. caseus sau caseum = Brânză] Care aparţine procesului de *cazeifi-care sau se află în relaţie cu acesta. CAZEUM, s. n. / caseum, s. m. / caseum, caseous material. [Lat. caseus sau caseum = Brânză] Substanţă albicioasă sau gălbuie cu aspect variabil (păstos, granular fin sau gelatinos) care este rezultatul unei necroze acidofile, specifică infla-maţiei tuberculoase. CAZUISTICĂ, s. f. / casuistique, s. f. / casemix, material. [Ţr. casuistique, din spaniolă casuista şi Cat. ecleziastică casus = caz de conştiinţă] Termen care desemnează lotul de pacienţi (mărimea acestuia) utilizat într-o cercetare, într-un studiu. CĂI BILIARE / voies biliares / gali ducts. Sistem tubular prin care bila se elimină din ficat în duoden. Include c. b. intrahe-patice (canalul hepatic drept şi stâng care, prin unire, formează canalul hepatic comun) şi c. b. extrahepatice (*canalul coledoc, rezultat din unirea canalului hepatic comun cu *ca-nalul cistic). CĂLCÂI, s. n. / talon, s. m. / heel. NA: calx. [Lat. calca-neum = călcâi] Parte posterioară a piciorului, al cărei schelet este format din *calcaneu. CĂLDURĂ, s. f. / chaleur, s. f. / heat, warmth. [Lat. calor, -oris = căldură] 1) Senzaţia de creştere a temperaturii; energia care produce această senzaţie. 2) Energia transferată ca rezultat al gradientului de temperatură. CĂPUŞĂ, s. f. / tique, s. f. / tick. [MBaneză kepushe = căpuşă] Denumire populară pentru unele artropode (*Arthro-poda) din familia *lxodidae, clasa *Arachnida. CĂRBUNE, s. m. / charbon, s. m. / anthrax. [Lat. carbo, -onis = cărBune.] Sin.: antrax (v.). CĂRBUNE ACTIVAT / charbon active / activated charcoal. Cărbune oficinal prelucrat pentru creşterea capacităţilor sale de absorbţie. Utilizat încă, pe cale bucală, în tratamentul *aerofagiei, se pare că indicaţia sa cea mai utilă este în tratamentul anumitor intoxicaţii acute, îndeosebi în cazul ingestiilor masive de morfină sau de atropină. CĂSCAT, s. n. / bâillement, s. m. / yawn, oscedo (lat.). [tVosiBil Cat. cascare.] Act reflex motor, urmare a hipoxiei sau oboselii centrilor nervoşi. Constă dintr-un inspir profund cu deschiderea gurii (se închid orificiile trompelor lui Eustachio) şi un expir; în urma acestui act motor, muşchii cervicali măresc, prin contracţie, debitul circulator al creierului. CÂMP, s. n. / champ, s. m. / field. [Lat. campus = câmp.] Termen general utilizat în medicină cu sensul de arie, regiune bine delimitată (ex.: *c. operator, *c. vizual), dar şi cu un sens figurativ (*c. psihologic). CÂMP AUDITIV / champ auditif / auditory field. Ansamblul sunetelor a căror frecvenţă este cuprinsă între 32 şi 16 000 Hz şi care sunt în mod normal audibile de către om. CÂMP ELECTRIC / champ electrique / electric field. Forţa determinată de prezenţa corpurilor încărcate electric, exprimată în volţi pe metru. C. e. este un c. vectorial. CÂMP MAGNETIC / champ magnetique / magnetic field. Denumire dată unui c. de forţe creat în jurul unui magnet sau în jurul oricărui conductor parcurs de un curent electric. Se exprimă în amperi pe metru (SI) sau oersted (CGS). CÂMP OPERATOR / champ operatoire / operative field. 1) Parte a corpului care rămâne expusă pentru ca operatorul-chirurgul să aibă acces la organul de abordat. 2) Material textil steril care serveşte la delimitarea, izolarea şi protejarea zonei din corp la nivelul căreia va fi practicată o intervenţie chirurgicală. CÂMP PSIHOLOGIC / champ psychologique / psychological field. Expresie care desemnează toate faptele fizice, biologice, sociale, psihologice (conştiente şi inconştiente) care există la un moment dat pentru un individ sau pentru un grup, cărora aceste fapte le determină Comportamentul. 320 CÂMP VIZUAL CEFALEE CÂMP VIZUAL / champ visuel / field of Vision, Vision field. întinderea spaţiului care poate fi cuprins cu privirea când ochiul este imobil. C. v. normal este de circa 150° în sens orizontal şi de 120° în sens vertical (55° în jos, 65° în sus), dar aceste valori numerice variază foarte mult în funcţie de subiect şi de condiţiile de determinare. Fiecare punct al c. v. corespunde unui punct definit al retinei, iar explorarea c. v. corespunde, de fapt, explorării funcţionale a retinei şi/sau a căilor optice. C. v. poate fi alterat prin procese patologice care afectează ochiul, retina şi/sau căile optice. V. şi campimetrie, campimetru. CÂRJĂ, s. f. / bequille, s. f. / crutch. [St. kryzi = cruce.] 1) Mijloc de susţinere a corpului, îndeosebi în cursul mersului, cu punct de susţinere la nivelul braţului, antebraţului sau axilar. C. pentru antebraţ sau canadiană este prevăzută cu o bară de sprijin la înălţimea mâinii şi un sistem de sprijin pentru antebraţ. 2) Numai în română: c. aortei, adică ‘arcul aor-tic. V. tab. anat. - artere. CÂRLIG, s. n. / crochet, s. m. / hook. [bidg. kărlik = cârtig.] 1) Instrument curb pentru tracţiune sau prindere. Sin.: croşet. Tipuri: a) c. Braun, utilizat în obstetrică; b) c. pentru palat posterior, utilizat în ORL; c) c. Tyrell, întrebuinţat în oftalmologie; d) c. Malgaigne, alcătuit din două croşete utile în chirurgia rotulei. 2) Forma unor structuri anatomice. Ex.: osul cu c. CD4 / CD4 / CD4. [n laborator. 2) Mulaj de materii proteice şi de celule provenind din tubii uriniferi, prezent în sedi- 336 cilindrurie CIRCULAŢIE A LIMFOCITELOR mentu! urinar (observabil la microscop) în caz de afectare renală. Semnificaţia patologică este diferită după compoziţie: c hialini, hematiei, leucocitari, epiteliali, granuloşi, fibrinoşi etc. CILINDRURIE, s. f. / cylindrurie, s. f. / cylindruria. [Lat. cylindrus, din gr. kylindros = cilindră; gr. ouron = urină] Prezenţa de *cilindri urinari în urină. V. şi cilindru, def. 2. CIMETIDINĂ, s. f. / cimetidine, s. f. / cimetidine. (DCI) Antagonist al receptorilor H2 ai *histaminei. C. exercită o puternică acţiune de reducere a secreţiei ae suc gastric, cu diminuarea acidităţii acestuia. CIMEX / Cimex / Cimex. [Lat. cimex, -icis = ploşniţă] Gen de insecte din ordinul Hemiptera care se hrănesc cu sânge (hematofage) obţinut prin înţepare. Cea mai comună: C. lectu-larius, este denumită popular ploşniţă. CINEANGIOGRAFIE, s. f. / cine-angiographie, s. f. / cinean-giography. [Qr. kinein = a mijea; angeion = vas; graphein = a scrie.] 1) Studiu radiocinematografic al vaselor sanguine opacifiate cu un mediu de contrast iodat hidrosolubil. 2) C. radioizotopică sau radionuclidică se obţine prin înregistrarea cu *gamma camera a radiaţiilor emise la nivelul ariei toracice după injectarea intravenoasă de serumalbumine radiomar-cate cu *techneţiu-"m. CINECARDIOANGIOGRAFIE, s. f. / cinecardioangiographie, s. f. / cinecardioangiography. [Qr. kinein = a mişca; kar-dia = inimă; angeion = vas; graphein = a scrie.] Studiu radiocinematografic al cavităţilor cardiace şi al vaselor mari de la baza inimii cu un mediu de contrast iodat hidrosolubil. Pentru c. radiozotopică, v. cineangiografie. CINEDENSIGRAFIE, s. f. / cinedensigraphie, s. f. / cineden-sigraphy. [Qr. kinein = a mişca; lat. densus = dens, compact; gr. graphein = a scrie.] Procedeu explorator bazat pe excitarea inegală, variată, a unor fo*ocelule de către un fascicul de radiaţii X care a străbătut organismul. Metodă de investigaţie a inimii, vaselor pulmonare şi a plămânilor. CINEMATICĂ, s. f. / cinematique, s. f. / cinematics, kine-matics, n. [Qr. kinema, -atos = mişcare, de Ca kinein = a mişca] Ramură a mecanicii având ca obiect studiul mişcării corpurilor materiale. CINERADIOGRAFIE, s. f. / cineradiographie, s. f. / cinera-diography. [Qr. kinein = a mişca; lat. radius = rază; gr. graphein = a scrie.] Sin.: radiocinematografie (v.). CINETIC, adj. / cinetique, adj. / kinetic. [Qr. kinetikos = care se mişcă, de la kinein = a mişca] Care se află în relaţie cu mişcarea. CINETICĂ ENZIMATICĂ / cinetique enzymatique / enzyma-tic kinetics. [Qr. kinetikos = care se mişcă, de la kinein = a mişca; en = în; zyme = ferment, drojdie.] Studiul factorilor ce acţionează asupra enzimelor, modificând viteza de reacţie (denumită activitate enzimatică). Factorii ce influenţează c. e. in vivo: durata reacţiei, concentraţia de substrat, concentraţia de enzimă, prezenţa unor substanţe (activatori şi inhibitori). CINETOZĂ, s. f. / cinetose, s. f. / motion sickness. [Qr. kinetos = moBil, de la kinein = a mişca; -ozd.] Sin.: cenes-topatie (v.). CINEZIOLOGIE, s. f. / cinesiologie, s. f. / kinesiology. [Qr. kinesis = mişcare, de la kinein = a mişca; logos = ştiinţă] Sin.: kineziologie (v.). CINGULUM, s. n. / cingulum, s. m. / cingulum. NA: cingu-lum. [Lat. cingulum = cingătoare.] 1) în general, structură care înconjoară o formaţiune anatomică. 2) In particular, termenul este folosit pentru a defini un fascicul de fibre de asociaţie situat, parţial, în jurul *corpului calos. 3) Relief pe faţa linguală a dinţilor anteriori. CINURENINĂ, s. f. / cynurenine, s. f. / kynurenine. [Qr. kyon = câine; lat. ren, renis = rinichi; -ină.] Var. pentru kinure-nină (v.). CIOC DE PAPAGAL / bec-de-perroquet / vertebral lipping, beaked osteophyte. [Mbaneză cok = cioc; neogr. pappa-ghallos = papagal.] Nume dat unor *osteofite vertebrale în formă de „croşet", caracteristice în unele forme de reumatism cronic. CIOCAN, s. n. / marteau, s. m. / malleus, hammer. [Sl cekanu = ciocan.] V. tab. anat. - oase. CIRCADIAN, adj. / circadien, -ienne, adj. / circadian. [Lat. circa = aproximativ; dies = zi] Care durează circa 24 de ore, aproximativ o zi. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la *bioritmuri. Domeniul c. cuprinde bioritmurile a căror perioadă variază între 24 şi 28 de ore. Sistemul c. cuprinde ansamblul bioritmurilor care apar legate unele cu altele fie printr-o relaţie cauză-efect, fie pentru că depind de acelaşi *sincronizator. V. cronobiologie, bioritm, sincronizator. CIRCINAT, adj. / circine, -e, adj. / circinate. [Lat. circinus = compas.] Despre leziunile cutanate al căror contur delimitează arcuri de cerc şi al căror centru are un aspect mai apropiat de pielea normală. CIRCULAR, adj. / circulaire, adj. / circular. [Lat. circularis = circular, de la circulus = cerc.] Care se aseamănă cu un cerc, care^se mişcă pe un traseu asemănător unui cerc. CIRCULARĂ DE CORDON / circulaires du cordon / coiling of tunis. [Lat. circulari = a forma un cerc în jurul său, de la circulus = cerc; chorda, din gr. khorde = coardă, cordon.] Bucle formate de *cordonul ombilical în jurul gâtului fetusului, în timpul sarcinii. CIRCULATOR, adj. / circulatoire, adj. / circulatory. [Lat. circulari = a forma un cerc în jurul său, de la circulus = cerc.] Cu referire la *circulaţ/e. CIRCULAŢIE, s. f. / circulation, s. f. / circulation. [Lat. cir-culatio, -onis = orSită, de la circulari = a forma un cerc în jurul său şi circulus = cerc.] în general, termen folosit pentru a desemna o mişcare ordonată pe traseul unui circuit. Ex.: *c. sanguină, *c. limfatică, *c. extracorporeală. în particular, în medicină, termenul este folosit pentru c. sanguină. CIRCULAŢIE COLATERALĂ / circulation collaterale / collate-ral circulation. C. care se dezvoltă şi devine evidentă pe traiectul unor vase secundare, atunci când vasul principal este obstruat, suplinind parţial vascularizaţia realizată de acest vas anterior obstrucţiei. CIRCULAŢIE EXTRACORPOREALĂ / circulation extracorpo-relle / extracorporeal circulation, cardiopulmonary bypass. Derivaţie temporară a c. sanguine, parţial sau în totalitate, în exteriorul organismului. Această tehnică este utilizată în chirurgia cardiacă pentru a degaja teritoriul cardiac de circulaţia sanguină, făcând astfel posibil abordul cavităţilor cardiace. în acest caz, prin intermediul unui aparat denumit *cord-pulmon artificial, sângele venos este derivat în totalitate înainte de a ajunge în cavităţile drepte ale inimii, este oxigenat şi reintrodus în organism la nivelul aortei, în aval de cavităţile stângi ale cordului. Tehnica de c. e. este utilizată şi în epurarea extra-renală, prin intermediu1 Rinichiului artificial (hemodializă) şi se realizează, de obicei, cu sistemul cord-pulmon artificial menţionat anterior. CIRCULAŢIE LIMFATICĂ / circulation lymphatique / lym-phatic circulation. Parcurs urmat de *limfă, de la periferie către *canalul toracic, care se varsă în vena subclaviculară stângă. CIRCULAŢIE A LIMFOCITELOR / circulation des lympho-cytes / lymphocyte recirculation. Returul limfocitelor în organele limfoide după trecerea prin sânge sau ţesuturi. în sânge sunt prezente aoar sub 5% din totalul limfocitelor, cea mai mare parte revenind după câteva ore în *foliculii limfatici, în timpul trecerii printr-un organ limfoid, 5-25% dintre limfocite părăsesc sângele prin diapedeză la nivelul venulelor cu celule 337 CIRCULAŢIE PULMONARĂ CIROZĂ BILIARĂ SECUNDARĂ endoteliale cubice. Acest proces este controlat de ‘receptorii de ecotaxie ai limfocitelor şi de liganzi ai endoteliului venulelor (‘adresine). Limfocitele oprite în organul limfoid trec în para-cortexul subiacent al foliculilor limfatici. Aici limfocitele T sunt reţinute dacă recunosc un antigen prezentat de o ‘celulă prezentatoare. Ele sunt în acest caz activate şi proliferează. Limfocitele B prezentând acelaşi antigen sunt reţinute la rândul lor de limfocitele T şi sunt activate. Limfocitele nereţinute revin în circulaţia generală prin ‘canalul toracic. O mică proporţie de limfocite sanguine sunt reţinute în ţesuturi prin dia-pedeză la nivelul endoteliului venulelor, îndeosebi în situsurile de reacţie inflamatorie. După ce rămân în ţesuturi, limfocitele trec în vasele limfatice şi revin în ganglioni unde, în funcţie de starea lor imunitară, sunt reţinute sau trec în circulaţia generală. CIRCULAŢIE PULMONARĂ / circulation pulmonaire / pulmo-nary circulation. Sin.: mica circulaţie. V. circulaţie sanguină. CIRCULAŢIE SANGUINĂ / circulation sanguine / blood circulation. Transportul sângelui din ventriculul stâng în atriul drept prin marea c. sau c. sistemică, apoi din ventriculul drept în atriul stâng prin mica c. sau c. pulmonară.,, în marea c. denumită şi c. sistemică sângele este transportat, în timpul diastolei ventriculare, din atriul stâng în ventriculul stâng datorită sistolei auriculare. în continuare, în timpul sistolei ventriculare sângele este propulsat în aortă, adică în cel mai voluminos trunchi arterial din organism. De la nivelul aortei pornesc artere care prin ramificaţii asigură transportul sângelui arterial în toate organele şi ţesuturile. După trecerea în capilare sângele trece în vene, apoi în cele două mari trunchiuri venoase principale (venele cavă superioară şi inferioară) prin intermediul cărora sângele ajunge în atriul drept. La nivelul capilarelor, sângele arterial se transformă în sânge venos, prin cedarea oxigenului ţesuturilor şi recuperarea bioxidului de carbon tisular. In mica c. sau c. pulmonară sângele venos care ajunge prin venele cave în atriul drept, trece în timpul sistolei auriculare în ventriculul drept aflat în diastolă. în continuare, în sistola ventriculară sângele venos este propulsat în artera pulmonară care prin ramificaţiile sale permite transportul sângelui în plămâni. Datorită pasajului pulmonar, prin eliminarea bioxidului de carbon şi captarea oxigenului, sângele venos se transformă în sânge arterial şi trece prin venele pulmonare în atriul stâng, de unde începe marea c. CIRCULAŢIE SISTEMICĂ / circulation systemique / systemic circulation. Sin.: marea circulaţie. V. circulaţie sanguină. CIRCUMCIZIE, s. f. / circoncision, s. f. / circumcision. [Lat. circumcisio, -onis = circumcizie, de Ca circumcidere = a tăia împrejur (circum = împrejur; caedere = a tăia).] Excizia prepuţului, parţial sau în totalitate. Se practică ritual la israeliţi şi musulmani sau în scopuri terapeutice, îndeosebi în ‘fimoză. Sin.: peritomie, def. 2, postectomie, posteotomie. CIRCUMDUCŢIE, s. f. / circumduction, s. f. / circumduction. [Lat. circumductio, -onis = ducere împrejur, de Ca circum-ducere - a duce împrejur (circum = împrejur; ducere = a duce).] Mişcare circulară a unei formaţiuni (de ex.: glob ocular, membru) în jurul unui ax fix. Poate fi pasivă sau activă. Termenul este utilizat îndeosebi pentru mişcarea unui membru, când aceasta descrie un con al cărui vârf este reprezentat de articulaţia superioară. CIRCUMFLEX, adj. / circonflexe, adj. / circumflex. [Lat. circum = în jurul; flexus, de Ca flectere - a îndoi] Care este curbat, arcuit, îndoit. CIRCUMVALAT, adj. / circonvalle, adj. / circumvallate. [Lat. circumvallare = a încercui cu fortificaţii, de Ca circum = în jurul, vallum = întăritură, val.] înconjurat de un şanţ. Ex.: papile gustative c. CIRCUMVOLUŢIE, s. f. / circonvolution, s. f. / convolution. NA: gyrus (pi. gyri) cerebri. [Lat. circum = în jurul; volu-tus = învârtit, de Ca \olvere = a răsuci, a învârti]. Porţiune din suprafaţa unei emisfere cerebrale delimitată prin şanţuri secundare. Var.: circumvoluţiune. Sin.: gyrus. CIRCUMVOLUŢIUNE. Var. pentru circumvoluţie (v.) CIROGEN, adj. / cirrhogene, adj. / cirrhogenous. [Qr. kir-rhos = galben-roşcat; gennan = a produce.] Care determină un proces de ‘ciroză hepatică. CIROS, adj. / cireux, -euse, adj. / waxy. [Şr. kirrhos = gal-ben-roşcat.] Care prezi iţă culoarea sau consistenţa cerii. CIROTIC, adj., s. m. sau f. / cirrhotique, adj., s. m. ou f. / cirrhotic. [Qr. kirrhos = galben-roşcat.] 1) Care este în relaţie cu ‘ciroza hepatică. 2) Bolnav afectat de ciroză hepatică. CIROZĂ, s. f. / cirrhose, s. f. / cirrhosis. [Qr. kirrhos = galben-roşcat; termen creat în 1819 de către Laennec, care a remarcat culoarea roşcată a unui ficat atrofiat.] Denumire dată unui grup de afecţiuni hepatice având drept caracteristică ana-tomopatologică comună scleroza parenchimului hepatic, cu tendinţă extensivă şi de generalizare, cu formarea unei mari cantităţi de ţesut conjunctiv, a unor noduli parenchimatoşi de regenerare cu necroze celulare. C. reprezintă o boală cronică a ficatului care evoluează către insuficienţă hepatocelulară şi hipertensiune portală (complicată cu ‘ascită şi hemoragii digestive, de obicei consecutive ‘varicelor esofagiene). în circa 10-20% din cazuri se produce transformarea malignă (carci-nom hepatocelular).w V. în continuare principalele tipuri de c. CIROZĂ ALCOOLICĂ / cirrhose alcoolique / alcoholic cirrhosis. Reprezintă una din consecinţele cele mai frecvente ale alcoolismului cronic. Ingestia cronică de alcool poate determina trei tipuri principale de leziuni hepatice: 1) ‘ficatul gras alcoolic; 2) ‘hepatita alcoolică; 3) c. a. Aceste trei categorii morfologice se află rar în formă pură şi pot fi prezente fiecare, în grade diferite, la acelaşi pacient. C. a. poate fi atrofică (v. ciroză atrofică) sau hioertrofică (v. ciroză hipertrofică). V. şi ciroză. CIROZĂ ATROFICĂ / cirrhose atrophique / atrophic cirrhosis. Prima varietate descrisă a c., c. a. sau c. Laennec a fost definită pe baza unor criterii anatomopatologice şi nu etiologice. Este forma cea ma' frecventă a c., cel mai des consecutivă alcoolismului şi se caracterizează prin scleroză cu diminuare de volum a ficatului, ascită şi decompensare rapidă. C. a. poate reprezenta faza terminală a celorlalte c. CIROZĂ BILIARĂ PRIMITIVĂ / cirrhose biliaire primitive / primary biliary cirrhosis. Tip de c. de cauză necunoscută, o serie de date sugerând o afectare a canalelor biliare mediată imunologic. Astfel, în 90% din cazurile de c. b. p. au fost detectaţi în sânge anticorpi antimitocondriali, care recunosc trei până la cinci proteine din membrana mitocondrială internă. Totodată, în 80-90% din cazuri se constată o creştere a IgM serice şi a ‘crioproteinelor, care constau în ‘complexe imune capabile să activeze ‘complementul. Anatomopatologic se descriu, de obicei pentru studii, leziuni iniţiale de ‘colangită cronică distructivă ce se extind, afectând progresiv canalele biliare şi hepatocitele; concomitent se produc fibroza periportală şi proliferarea ţesutului conjunctiv, cu dezvoltarea în final a c. micro- sau macronodulare. Boala evoluează circa cinci ani, moartea survenind prin hemoragii digestive şi insuficienţă hepatică gravă. Pe baze anatomopatologice au fost descrise trei forme de c. b. p.: ‘bocla Hanot, ‘boala Hanot-Kiener şi ‘boala Hanot-Rossle, ultima fiind considerată în prezent o afecţiune distinctă (‘colangita difuză non-obliterantă). Există o formă congenitală de c. b. p., cu atrezie sau malformaţie a căilor biliare intrahepatice: v. sindrom Reynolds. CIROZĂ BILIARĂ SECUNDARĂ / cirrhose biliaire secondaire / secondary biliary cirrhosis. Varietate de c. hepatică în care 338 CIROZĂ BRONZATĂ CISTERNOGRAFIE proliferarea ţesutului conjunctiv hepatic este consecutivă unei obliterări cronice a căilor biliare. Obstacolul care produce obliterarea este localizat: 1) Cel mai frecvent, la nivelul căilor biliare extrahepatice (îndeosebi litiază, cancer de pancreas, cole-docită). 2) Mai rar, la nivelul căilor biliare intrahepatice, în acest caz tabloul clinic fiind asemănător cu cei din *c. b. primitivă. La copil, c. b. s. se produce îndeosebi în ‘atrezia biliară şi în *fibroza chistică. Semne e şi simptomele bolii sunt icter, prurit, febră şi dureri, uneori sub formă de ‘colică biliară. ‘Hipertensiunea portală apare doar în cazurile avansate. Sin.: ciroză colestatică, colangită cronică distructivă nesupurată. CIROZĂ BRONZATĂ / cirrhose bronzee / pigmentary cirrho-sis. Varietate de c. hipertrofică însoţită de infiltraţia ficatului şi a altor viscere cu pigmenţi ferug'noşi şi de ‘melanodermie generalizată. C. b. este localizarea hepatică a ‘hemocroma-tozei primitive şi se asociază ‘diabetului. V. sideroză hepatică. CIROZA CARDIACĂ / cirrhose cardiaque / cardiac cirrho-sis. Tip de c. ce apare ca urmare a congestiei pasive a ficatului din insuficienţa cardiacă. „Hepatita ischemică1', rezultat al hipotensiunii şi hipoperfuziei hepatice, poate evolua către fi-broză şi noduli regenerativi, caracteristici cirozei. CIROZĂ CARDIOTUBERCULOASĂ / cirrhose cardio-tubercu-leuse / cardiotuberculous cirrhosis. Sin.: boală Hutinel (v.). CIROZĂ CARENŢIALĂ / cirrhose carentielle / nutriţional defi-ciency cirrhosis. Afecţiune ce apare, în general, în momentul ‘sevrajului la sugarii supuşi unui regim foarte sărac în proteine animale. Se manifestă prin tulburări digestive, întârziere în dezvoltare cu deficit psihomotor, edeme, ficat mare grăsos, apoi scleros. Evoluţia c. c. este foarte gravă. Boala apare îndeosebi în ţările subdezvoltate eecnomic afro-asiatice. V. şi kwashiorkor. CIROZĂ COLESTATICĂ / cirrhose cholestatique / secondary biliary cirrhosis. Var.: ciroză colostatică. Sin.: ciroză biliară secundară (v.). CIROZĂ COLOSTATICĂ. Var. pentru ciroză colestatică (v.). CIROZĂ HIPERTROFICĂ DIFUZĂ / cirrhose hypertrophique diffuse / hypertrophic cirrhosis. Varietate anatomopatologică de c. caracterizată prin extensia ţesutului conjunctiv în interiorul lobulilor hepatici. Clinic, c. h. d. evoluează subacut, fără icter sau cu icter discret şi cu ascită puţin exprimată. Este de origine alcoolică sau tuberculoaşă. CIROZA HIPERTROFICĂ SPLENOGENĂ / cirrhose hypertrophique splenogene / hypertrophic cirrhosis of splenic ori-gin. Boală caracterizată prin c. cu hepatomegalie, asociată cu hipertrofia importantă a splinei, care prezintă leziuni fibroase. C. h. s. nu se însoţeşte de icter şi ascită, fiind frecvente crizele dureroase hepatoveziculare şi hemoragiile digestive. După splenectomie apar ameliorări foarte evidente. Originea sa este necunoscută; unii autori o^pun în relaţie cu ‘icterele hemolitice. CIROZĂ POSTHEPATITICĂ / cirrhose post-hepatitique / post-hepatitic cirrhosis. C. hepatică, mai frecventă la femeie, care succedă, imediat sau după o perioadă variabilă de timp (până la 5-10 ani), o ‘hepatită virală şi îndeosebi o ‘hepatită cronică activă. Anatomopatologic se caracterizează prin atrofie şi paloare a ficatului, coexistenţa leziunilor de necroză şi a no-dulilor de regenerare celulară şi dezvoltarea unei scleroze galbene. Clinic se constată icter, dureri abdominale, uneori hemoragii şi ‘purpură, ascită tardivă şi o evoluţie spontană, în săptămâni sau ani, spre insuficienţă hepatică adesea letală. Tratamentul cu ‘interferon ameliorează prognosticul, ca şi transplantul hepatic. Sin.: ciroză postnecrotică. CIROZĂ POSTNECROTICĂ / cirrhose post-necrotique / post-necrotic cirrhosis. Sin.: ciroză posthepatitică (v.). CIRSOID, adj. / cirsoî'de, adj. / cirsoid. [Qr. kirsos = varice; eidos = formă.J Despre o structură al cărei aspect aminteşte pe cel al unui ‘varice. V. şi anevrism c. CIS / cis / cis. [Lat. cis = de aceeaşi parte.] 1) V. configuraţie moleculară şi izomerie. 2) Prin analogie cu izomeria chimică, termenii c. şi ‘trans descriu poziţia a două gene pe ‘cromozomii omologi la dublu heterozigoţi (heterozigoţia a doi loci învecinaţi). Atunci când cele două gene sunt situate în vecinătate pe acelaşi cromozom, ele se află în poziţia c., iar atunci când sunt situate pe cromozomi omologi diferiţi, în poziţia trans. CISTADENOFIBROM, s. n. / cystadenofibrome, s. m. / cyst-adenofibroma. Tip de ‘adenofibrom care conţine ‘chisturi, de regulă de dimensiuni mici. CISTADENOM. Var. pentru chistadenom (v.). CISTALGIE, s. f. / cystalgie, s. f. / cystalgia. [Qr. kystis = sac, vezică; algos = durere.] Durere vezicală. V. şi trigonită. CISTATINĂ, s. f. / cystatine, s. f. / cystatin. Denumire pentru superfamilia de inhibitori ai ‘cisteinproteazelor. V. şi cista-tionină. CISTATINĂ B / cystatine B / cystatin B. Proteină alcătuită din 98 de aminoacizi, aparţinând superfamiliei inhibitorilor de ‘cisteinproteinaze, a cărei genă este localizată pe cromozomul 21. O mutaţie a genei c. B este la originea ‘epilepsiei progresive mioclonice; v. sindrom Unverricht (def. 1). CISTATIONINĂ, s. f. / cystathionine, s. f. / cystathionine. Produs rezultat din cordensarea ‘homocisteinei cu ‘serina, datorită acţiunii cistation n-sintetazei (CBS). C. este, în continuare, scindată de cistationază în cisteină şi homoserină, jucând astfel un rol esenţial în procesele de transsulfurare. Deficitul de CBS este la originea ‘homocistinuriei, iar deficitul de cistationază determ'nă ‘cistationuria. CISTATIONURIE, s. f. / cystathionurie, s. f. / cystathionuria. Anomalie ereditară determinată de deficitul în cistationază. Constă în asocierea unei debilităţi mentale (variabilă) cu creşterea ‘cistationinei urirare, sanguine şi tisulare. CISTECTAZIE, s. f. / cystectasie, s. f. / cystectasia. [Qr. kystis = sac, vezică; ektasis = ddataţie.] Dilataţie a vezicii. CISTECTOMIE, s. f. / cystectomie, s. f. / cystectomy. [Qr. kystis = sac, vezică; ektomc = e^cizie.] Rezecţia vezicii urinare._ CISTEINĂ, s. f. / cysteine, s. f. / cysteine. Aminoacid care conţine sulf, obţinut prin hidroliza enzimatică a proteinelor. Se oxidează uşor în cistiră. Uneori este prezentă în urină. CISTEINPROTEINAZĂ, s. f. / cysteine proteinase / cysteine proteinase. Enzimă proteolitică având un reziduu de ‘cisteină la nivelul situsului său activ. CISTERNAL, adj. / cisternal, adj. / cisternal. [Lat. cisterna = rezervor de apă, de Ca cista = cutie.] Care se află în relaţie cu o ‘cisternă din spaţiile subarahnoidiene. CISTERNĂ, s. f. / citerne, s. f. / cistern. NA: cisterna, pl. cisternae. [Lat. cisterna = rezervor de apă, de Ca cista = cutie.] Spaţiu închis servind ca rezervor pentru un fluid. în medicină, un spaţiu lărgit din organism conţinând limfă sau un alt lichid. Ex.: 1) C. cerebelomedulară (NA: cisterna cerebello-medularis): confluent al spaţiului subarahnoidian, situat între partea inferioară a cerebelului şi suprafaţa dorsală a bulbului. 2) C. chiasmatică (NA: cisterna chiasmatis), dilataţie a spaţiului subarahnoidian situată mferior şi anterior chiasmei optice. 3) C. interpedunculară sau c. bazală (NA: cisterna interpeduncularis), situată între cei doi p?dunculi cerebrali şi comunicând cu c. chiasmatică. 4) C. Pecquet (NA: cisterna chyii) reprezintă porţiunea dilatată prin care începe ‘canalul toracic. 5) C. venei mari cerebrale• sau c. superioară (NA: cisterna venae magnae cerebri) etc. CISTERNOGRAFIE, s. f. / cisternographie, s. f. / cisterno-graphy. [Lat. cisterna = rezervor de apă, de Ca cista = cutie; gr. graphein = a scrie.] Examen radiologie al cisternelor cerebrale, după injectarea unui produs de contrast. 339 CISTERN0T0M1E CITOARHITECTONICĂ CISTERNOTOMIE, s. f. / cisternotomie, s. f. / cisternotomy. [Lat. cisterna = rezervor de apă,, de ta cisia = cutie; gr. iome = tăiere, secţuine, de ta temnein = a tăia] Deschidere chirurgicală a *cisternelor de la baza craniului. CISTIC, adj. / cystique, adj. / cystic. [Qr. kystis = sac, vezica] Care aparţine vezicii sau veziculei biliare. Ex.: canal c. CISTICERC, s. m. / cysticerque, s. m. / cysticercus. [Qr. kystis = sac, vezică; kerkos = coadă.] Forma larvară a teniilor, constând dintr-un singur cap de tenie (*scolex) aflat într-o veziculă unică, plină cu lichid. în patologia umană sunt importante: forma larvară Cysticercus celiulosae a cestodului Taenia solium, care se dezvoltă la porc, şi forma larvară Cysticercus bovis a cestodului Taenia saginata, care se dezvoltă la vite. Cysticercus multiiocuiaris şi Cysticercus racemosus sunt denumiri date c. de forme variate, neregulate, din cauza locului în care se dezvoltă în organism, ex.: spaţiile subarahnoidiene. ^Chisturile hidatice reprezintă c. ai unei specii de *Echinococ-cus. CISTICERCOZĂ, s. f. / cysticercose, s. f. / cysticercosis. [Qr. kystis = sac, vezică; kerkos = coadă; -oză.] Boală provocată de dezvoltarea *cisticercilor de Taenia solium şi, în mod excepţional, de Taenia saginata în diferite organe. îmbolnăvirea se poate produce prin heteroinfestare (ingerarea ouălor de Taenia solium odată cu alimentele), prin autoinfestare endogenă (refluxul în stomac al *proglotelor sau al ouălor de tenie care parazitează intestinul) sau prin autoinfestare exogenă (consecutiv contaminării mâinilor cu ouăle aceleiaşi tenii). în cazul celei mai frecvente căi (heteroinfestare), infestarea se produce prin consumul de carne de vită insuficient prăjită sau fiartă. Cisticercii rezultaţi din embrionii hexacanţi se localizează şi se calcifică în creier, ochi, muşchi şi în ţesutul celular subcutanat. Diagnosticul serologic al c. se poate face prin metoda *EL1SA. CISTINĂ, s. f. / cystine, s. f. / cystine. [Qr. kystis = sac, vezică; -ină.] Acid aminat format din unirea a două molecule de *cisteină printr-o punte disulfurică, sub efectul unei oxidări. Se găseşte în compoziţia a numeroase proteine (serumalbu-mine, fibrină, insulină, keratină). C. joacă un rol de agent de reticulare în structurile proteice şi, din cauza solubilităţii sale foarte slabe, se poate afla la originea unei litiaze renale. V. şi cistinurie. CISTINOZĂ, s. f. / cystinose, s. f. / cystinosis, Lignac-Fanconi syndrome. [Qr. kystis = sac, vezică; -ină; -oză.] Boală ereditară transmisă recesiv autozomal, constând în perturbarea metabolismului *cistinei, care se depune în ţesuturi (îndeosebi ocular şi renal). Este o *tezaurismoză. Se manifestă la copilul mic prin nefropatie tubulară cronică, rahitism cu oprirea creşterii, febră, mărire de volum a ficatului, splinei şi ganglionilor. Evoluţie mortală prin insuficienţă renală cu nanism. Sin.: boală Lignac-Fanconi, sindrom Abderhalden-Fanconi. V. şi sindrom Fanconi. CISTINURIE, s. f. / cystinurie, s. f. / cystinurla. [Qr. kystis = sac, vezică; -ină; gr. ouron = urină] Eliminarea de *cistină prin urină. Ca urmare a solubilităţii reduse a cistinei în apă, aceasta poate precipita, eliminarea sa însoţindu-se de colici nefretice. V. şi cistinurie ereditară. CISTINURIE EREDITARĂ / cystinurie hereditaire / hereditary cistinuria. Varietate de tubulopatie congenitală cu transmitere recesivă în care se asociază, cel puţin la homozigoţi, o eliminare urinară excesivă de *cistină, *lizină, *arginină şi *ornitină. Se poate complica cu litiază cistinică. CISTITĂ, s. f. / cystite, s. f. / cystitis. [Qr. kystis = sac, vezică; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a vezicii urinare, manifestată printr-un sindrom în care se asociază *polakiurie, dureri pre-, per- sau postmicţiune, cu *piurie (c. adevărată) sau fără piurie (c. cu urine clare). V. cistalgie. CISTOCEL, s. m. / cystocele, s. f. / cystocele. f Qr. kystis = sac, vezică; kele = tumoră, hernie.] Hernie a vezicii urinare prin peretele vaginului. Sin.: colpocel anterior. V. şi colpocel. CISTOGRAFIE, s. f. / cystographie, s. f. / cystography, cys-togram. [Qr. kystis = sac, vezică; graphein = a scrie.] Examen radiologie al vezicii urinare, efectuat după introducerea unei substanţe de contrast la acest nivel. CISTOMANOMETRIE, s. f. / cystomanometrie, s. f. / cysto-metrography. [Qr. kystis = sac, vezică; mănos = puţin dens; metron = măsură] Sin.: cistometrie (v.). CISTOMETRIE, s. f. / cystometrie, s. f. / cystometry. [Qr. kystis = sac, vezică; metron = măsură] Măsurarea capacităţii vezicale şi a presiunii care generează nevoia de a urina şi nevoia imperioasă. Măsurarea se efectuează în timpul umplerii progresive a vezicii eu apă, iar rezultatul se poate reprezenta grafic printr-o curbă cistometrică sau cistometrogramă. Sin.: cistomanometrie. CISTOPEXIE, s. f. / cystopexie, s. f. / cystopexy. [Qr. kystis = sac, vezică; pexis = filare.] Fixarea peretelui anterior al vezicii la peretele abdominal, deasupra simfizei pubiene. CISTOPIELOGRAFIE, s. f. / cysto-pyelographie, s. f. / cysto-pyelography. [Qr. kystis = sac, vezică; pyelos = Bazin; graphein = a scrie.] Examen radiologie al bazinetelor, ureterelor şi vezicii după injectarea transuretrală a unui produs de contrast. CISTOPLASTIE, s. f. / cystoplastie, s. f. / cysto-plasty. [Qr. kystis = sac, vezică; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modeta] Intervenţie de chirurgie plastică sau recon-structivă efectuată pe vezica urinară. CISTOPLEGIE, s. f. / cystoplegie, s. f. / cystoplegia. [Qr. kystis = sac, vezică; plege = tovitură] Paralizie a vezicii. CISTORAGIE, s. f. / cystorragie, s. f. / cystorrhagia. [Qr. kystis = vezică; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie la nivelul vezicii urinare. CISTOSARCOM, s. n. / c>stosarcome, s. m. / cystosarcoma. [Qr. kystis = vezică; sarx = came; -ome = tumoră] Tumoră complexă cu cavităţi chistice. Se poate dezvolta la cea mai mare parte dintre ţesuturi (*carcinom, *sarcom, *encondrom etc.). V. şi tumoră filodă. CISTOSCOP, s. n. / cystoscope, s. m. / cysto-scope. [Qr. kystis = sac, vezică; skopos = oBservator, de ta skopein = a vedea, a etamina] Instrument utilizat pentru vizualizarea interiorului vezicii urinare, p in cateterismul uretrei. Se prezintă sub forma unei sonde metalice prevăzută cu un sistem de iluminare şi un sistem de lentile cu rol de mărire a imaginii. CISTOSCOPIE, s. f. / cystoscopie, s. f. / cysto-scopy. [Qr. kystis = sac, vezică; skopia = e?(aminare, de ta skopein = a vedea, a etamina.] Examinare endoscopică a vezicii, după introducerea unui *cistoscop în uretră. CISTOSTOMIE, s. f. / cystostomie, s. f. / cysto-stomy. [Qr. kystis = sac, vezică; ston a, -atos = gură] Anastomoza vezicii la peretele abdominal, între simfiza pubiană şi ombilic, pentru a permite scurgerea urinii din vezică în situaţia unui obstacol la nivelul uretrei (~ancer, stenoză). CISTRON, s. m. / cis ron, s. m. / cistron. [Lat. cis = de aceeaşi parte; trans = peste, dincoto.] Regiune a genomului care codează o singură informaţie genetică transcrisă de ARN. Există ARN mono- şi policistronic. Termenul c. provine din utilizarea termenului cis-trar s utilizat în genetica clasică. Pentru un ARNm, un c. cojespunde unui singur polipeptid. CITOARHITECTONICĂ, s. f. / cytoarchitectonie, s. f. / cytoar-chitectonics. [Qr. kytos = cetută; tat. architectonicus, din gr. arkhitekton şi tekton = muncitor care tucrează temnut (tâmptar).] Studiul organizării în spaţiul tridimensional a structurilor celulare. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la 340 CITOCHIMIE CITOMEGALOVIRUS modul de dispunere şi de interconectare a neuronilor corticali în diferite zone ale scoarţei cerebrale. CITOCHIMIE, s. f. / cytochimie, s. f. / cytochemistry. [Qr. kytos = celulă; khemeia = alchimie.] Studiul distribuţiei intra-celulare, al relaţiilor structurale şi al interacţiunilor diverşilor constituenţi' celulari prin metode chimice uzuale, radio- şi imuno-chimice, fracţionare celulară, analiza distribuţiei selective a metalelor în microscopie electronică etc. CITOCROM, s. m. / cytochrome, s. m. / cytochrome. [Qr. kytos = celulă; khroma, -atos = culoare.] Clasă de *hemo-proteine, larg răspândită în ţesuturile animale şi vegetale. C. acţionează ca agenţi de transfer de electroni în reacţiile de oxidoreducere, în particular^ în cele asociate mitocondriei în cadrul Respiraţiei celulare. în funcţie de gruparea prostetică, se disting citocromii a, b, c şi d. CITOCROMOXIDAZĂ, s. f. / cytochrome oxydase / cytochrome oxidase. [Qr. kytos = celulă; khroma, -atos = culoare; oxys = acru, OTqgen; -ază.] *Citocrom terminal al lanţului respirator mitocondrial, constituit din c. a şi a3 şi care reacţionează cu oxigenul. CITOCROMI P 450 / cytochromes P 450 / cytochromes P 450. [£F de la pigment ; 450 deoarece aceşti citocromi aBsorB radiaţiile ultraviolete cu lungimea de undă de 450 nm.] Sistem de *citocromi prezent în cele mai multe ţesuturi. Biochimic reprezintă cromoproteine din clasa *citocromilor b, conţinând o proteină specifică şi un nucleu hem. C. P 450 fac parte din monooxigenaze sau hidroxilaze. în stare redusă, fierul din c. poate fixa oxigen. în prezenţa unei molecule furnizoare de electroni (P 450 reductază), c. P 450 poate transfera atomul său de oxigen la un substrat. Această *hidroxilare diminuează cel mai adesea activitatea sau toxicitatea substratului şi creşte caracterul său hidrofil şi, implicit, eliminarea sa renală. Uneori, hidroxilarea creşte toxicitatea. Celulele conţin numeroşi citocromi P450, care sunt prezenţi îndeosebi în hepatocite şi în celulele glandulare. în ficat, ei permit oxidarea medicamentelor, ca şi biosinteza colesterolului şi hidroxilarea acizilor graşi. Numeroase medicamente interacţionează cu c. Interacţiunile medicamentoase sunt legate fie de inducţia de c., ceea ce necesită creşterea dozelor, fie de inhibiţia c., ceea ce duce la creşterea timpului de semi-viaţă al concentraţiilor sanguine ale substraturilor. O serie de medicamente şi chiar unele alimente sunt inductoare de P450. Adică, acestea declanşează printr-o acţiune (directă sau indirectă) la nivelul genelor, o creştere a biosintezei c., care vor metaboliza mai repede aceste medicamente. Inductorii cei mai puternici sunt rifampi-cina, griseofulvina, anumite antiepiieptice, dar şi alcoolul şi tutunul. Alte medicamente, ca cimetîdir a, inhibă practic toţi c., pe când unele doar o singură izoenzimă. Este clar că studiul c. P450 şi al interacţiunilor medicamentoase are aplicaţii directe în terapeutică. CITODIAGNOSTIC, s. n. / cytodiagnostic, s. m. / cytodiagno-sis. [Qr. kytos = celulă; dia = prin, între; gnostikos = care cunoaşte, de la gnonai = a cunoaşte.j Metodă de diagnostic care se bazează pe examinarea microscopică a formei şi a caracteristicilor celulelor recoltate din+r-un lichid sau dintr-o secreţie din organism (ex.: lichid pleural, secreţie vaginală) ori obţinute dintr-un ţesut, prin puncţie (măduvă osoasă obţinută prin puncţie sternală) sau raclaj al unei leziuni (sub formă de frotiu). V. şi test Papanicolaou. CITOFEREZA, s. f. / cytopherese, s. f. / cell separatlon. [Qr. kytos = celulă; phoresis = trans-portare, de la pherein = a purta, a transporta] Tehnică de extracţie a celulelor din sângele total bazată pe principiul sedimentării diferenţiate a hematiilor, leucocitelor şi plachetelor. CITOFLUOROMETRIE, s. f. / cytofluorometrie, s. f. / cyto-fluorometry. [Qr. kytos = celulă; spat fluor, pe care s-a obser- vat prima dată fenomenul de fluorescentă, din lat. fluor, -oris = curgere, fluor; gr. metrou = măsură] Tehnică de triere rapidă a celulelor (îndeosebi a celor sanguine şi în particular a diferitelor tipuri de leucocite). Se utilizează citofluorimetrul, prevăzut cu un fascicu. de radiaţie laser ce provoacă fluores-cenţa celulelor ce trec prin faţa sa, într-un ritm de mii de celule într-o secundă. Semnalul rezultat din lumina difuzată variază în relaţie cu o serie de caractere ale celulelor (nivel de ADN sau ARN, granulaţii, antigeni membranari). C. este utilă în cancerologie, genetică, biologie celulară, imunologie. Sin.: citometrie în flux. ^ CITOGENETICĂ, s. f. cytogenetique, s. f. / cytogenetics. [Qr. kytos = celulă; gvnetikos = propriu unei generaţii, de la genos = neam, urmaş, generaţie.] Ramură a geneticii consacrată studiului proceselor ereditare în corelaţie cu structurile şi cu evenimentele celulare, îndeosebi legate de numărul, morfologia şi modificările cromozomilor. CITOGRAMĂ, s. m. / cytogramme, s. m. / cytogram. [Qr. kytos = celulă; gramma = înscriere.] Numărarea celulelor în funcţie de tip, într-un lichid biologic sau pe un frotiu provenind din organism, în scopu stabilirii unui citodiagnostic sau al evaluării evoluţiei/prognosticului unei boli. CITOKERATINE, s. f. pl. / cytokeratines, s. f. pl. / cytokera-tins. [Qr. kytos = celulă; keras, keratos = corn; -ină] Proteine ale filamentelor intermediare de la nivelul celulelor epiteliale. Au fost identificate circa 20 de c., acide sau bazice, cu MP de 40-70 kDa. C. 19 are Mr de 40 kDa, este acidă şi a fost pusă în evidenţă în serul pacienţilor suferinzi de cancere epiteliale d verse, îndeosebi bronşice (nu cu celule mici). CITOKINĂ, s. f. / cytokine, s. f. / cytokine. [Qr. kytos = celulă; kinein = a mişga] Termen generic pentru moleculele secretate de celulele Sistemului imunitar şi care asigură comunicarea între aceste celule în mod *autocrin, *paracrin şi mai rar *endocrin (la distanţă). C. afectează creşterea, diviziunea şi diferenţierea celulelor sistemului imunitar. Diferitele *interleukine şi molecjlele care atrag macrofagele sunt c. Uneori c. secretate de limfocite sunt denumite *limfokine. V. şi cooperare celulară. CITOKINEZĂ, s. f. / cytokinese, cytocinese, s. f. / cytoki-nesis. [Qr. kytos = celulă; kinesis = mişcare, de la kinein = a mişca] Modificările citoplasmatice survenite în timpul *mitozei sau *meiozei. CITOLITIC, adj. / cytolytique, adj. / cytolytic. [Qr. kytos = celulă; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care se referă sau care determină distrugerea celulelor. CITOLIZĂ, s. f. / cytolyse, s. f. / cytolysis. [Qr. kytos = celulă; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Disoluţia sau distrugerea celulelor vii. Pentru cazul hematiilor se utilizează termenul *hemoliză, iar cel de *bacterioliză pentru bacterii. V. şi citolitic, citolizină. CITOLIZINĂ, s. f. / cytolysine, s. f. / cytolysin. [Qr. kytos = celulă; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -ină ] Substanţă chimică prezentă în lichide organice la unele mamifere (ex.: în veninul unor şerpi) care are proprietatea de a distruge celulele. CITOLOGIE, s. f. / cytologie, s. f. / cytology. [Qr. kytos = celulă; logos = ştiinţă] Studiul morfologiei, structurii şi fiziologiei celulelor vii şi fixate, prin diverse metode de microscopie. CITOMEGALOVIRUS, s. n. / cytomegalovirus, s. m. / cyto-megalovirus. [Qr. kytos = celulă; megas, megalos = mare; lat. virus = venin, otravă] Virus din familia *Herpesviridae care poate determina infecţii congenitale (*boala incluziunilor citomegalice), infecţii neonatale, sindrom mononucleozic, unele 341 CITOMETRIE CITOTOXICITATE afecţiuni la pacienţii imunodeprimaţi sau cu transplant renal (pneumopatii, febră). C. poate infecta omul, maimuţa sau rozătoarele. Virusul persistă mult timp în organism, îndeosebi la nivelul glandelor salivare şi limfocitelor B. C. a fost pus în evidenţă la bolnavii cu tumori benigne sau maligne, în special în cazul *sarcomului Kaposi. Abrev.: CMV. CITOMETRIE, s. f. / cytometrie, s. f. / cytometry. [Qr. kytos = celulă; metron = măsură.] Numărarea şi măsurarea celulelor. V. şi citofluorometrie. CITOMETRIE IN FLUX / cytometrie en flux / flow cytometry. Sin.: citofluorometrie (v.). CITOPATIE, s. f. / cytopathie, s. f. / cytopathy. [gr. kytos = cduiă; pathos = Boală.] Boală a celulelor sau a constituenţilor acesteia. V. şi patologie celulară. CITOPATOGEN, adj. / cytopathogene, adj. / cytopathoge-netic. [Qr. kytos = celulă; pathos = Boală; gennan = a produce.] Care provoacă modificări patologice la nivel celular. CITOPATOLOGIE, s. f. / cytopathologie, s. f. / cytopathology. [gr. kytos = celulă; pathos = Boală; logos = ştiinţă.] Sin.: patologie celulară (v.). CITOPENIE, s. f. / cytopenie, s. f. / cytopenia. [gr. kytos = celulă; penia = sărăcie.] Diminuare cantitativă sau dispariţia efectivă a unei linii celulare. CITOPLASMĂ, s. f. / cytoplasme, s. m. / cytoplasm. [Qr. kytos = celulă; plasma = oBiect modelat.] Conţinutul unei celule, care este delimitat de membrana plasmatică, iar în cazul celulelor ‘eucariote, situat la exteriorul nucleului. V. şi citosol, protoplasmă. CITOPUNCŢIE, s. f. / cytoponction, s. f. / fine needle (aspi-ration) biopsy. [gr. kytos = celuCă; lat. punctio, -onis = înţepătură, de la pungere = a înţepa.] Metodă de prelevare a celulelor de la nivelul unui organ sau ţesut prin puncţie cu un ac fin de seringă. Produsul recoltat este evacuat pe o lamă de sticlă, iar celulele sunt examinate, după colorare, la microscop. CITOSCHELET, s. n. / cytosquelette, s. m. / cytoskeleton. [gr. kytos = celulă; skeletos = descarnat, uscat.] Ansamblu de proteine filamentoase care structurează citoplasmă celulelor eucariote. Deşi denumirea sa sugerează o structură statică, c. reprezintă un ansamblu molecular foarte dinamic, care, prin plasticitatea şi multiplicitatea conformaţiilor pe care poate să le adopte, permite adaptarea răspunsurilor celulelor în diferite situaţii fiziologice sau la solicitările din mediu (de ex., mecanice). C. este alcătuit din trei subansamble. Două dintre acestea sunt prezente şi de natură identică în toate celulele eucariote: 1) *microfilamentele, cu un diametru de 6-8 nm, reprezentând polimeri de *actină; 2) *microtubulii, cu un diametru de 20-30 nm, sunt polimeri de tubulină. Dimpotrivă, ‘filamentele intermediare (denumite astfel deoarece diametrul acestora, de 10-11 nm, este intermediar între cel al microfi-lamentelor şi microtubulilor) sunt polimeri al căror monomer este diferit, în funcţie de tipul celular. Denumirile acestor subansamble au fost stabilite pe baza aspectului lor în microscopie electronică, tehnică pe baza căreia au fost identificate. La nivelul microfilamentelor se află numeroase proteine asociate (peste 100 de tipuri identificate până în prezent). Constituent esenţial al citoplasmei, c. este implicat în deplasările intracitoplasmatice ale organitelor, fiind şi un element cheie al localizării a numeroase sisteme moleculare în celulă. C. ar permite menţinerea ansamblului enzimelor implicate într-o cale metabolică sub formă de complexe multienzimatice. Implicaţiile ample ale acestei structuri în patologie sunt în curs de descifrare. CITOSIDEROZĂ, s. f. / cytosiderose, s. f. / cytosiderosis. [gr. kytos = celulă; sideros = fier.] Prezenţa pigmenţilor feruginoşi în interiorul unei celule. V. hemocromatoză. CITOSOL, s. n. / cytosol, s. m. / cytoso!. [gr. kytos = celulă; sol = prescurtare de la soluBil] Conţinutul compartimentului principal al ‘citoplasmei, situat în afara ‘organitelor cu membrană. A fost definit iniţial operaţional, ca fracţiunea celulară care rămâne după separarea prin centrifugare a membranelor, citoscheletului şi a celorlalte organite. V. şi citoplasmă, protoplasmă. CITOSOLIC, adj. / cytosolique, adj. / cytosolic. [Qr. kytos = celulă; sol = prescurtare de la soluBil] Care se află în relaţie cu ‘citosolul, de obicei referitor la o serie de molecule. CITOSTATIC, adj., s. n. / cytostatique, adj., s. m. / cyto-static. [Qr. kytos = celulă; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să ţină.] 1) Efectul unei substanţe de blocare a creşterii şi multiplicării unor celule în diferite faze ale ‘ciclului celular. 2) Substanţa însăşi care are efect c. V. şi antimitotic. CITOSTEATONECROZĂ, s. f. / cytosteatonecrose, s. f. / cytosteatonecrosis. [Qr. kytos = celulă; stear, steatos = grăsime; nekrosis = mortificare, de la nekros = mort.] Leziune necrotică a ţesutului adipos însoţită de ‘saponificarea grăsimilor libere şi reacţie consecutivă a ‘macrofagelor. CITOSTEATONECROZĂ CUTANATĂ / cytosteatonecrose cu-tanee / fat necrosis. Necroză localizată la nivelul ţesutului adipos hipodermic. Se traduce printr-o nodozitate sau prin prezenţa unei plăci dure, infiltrate, cu aderenţă la piele, care se poate ulcera. C. c. se poate observa în ‘boala Weber-Christian, în c. subcutanată a sugarului şi după un traumatism local. CITOTACTIC, adj. / cytotactique, adj. / cytotactic. [Qr. kytos = celulă; taktikos = orânduit, ordonat, de la tattein = a ordona, a aranja.] Care se află în relaţie cu ‘chimiotaxia leucocitelor polinucleare. CITOTAXIE, s. f. / cytotaxie, s. f. / cytotaxis, cytotaxia. [Qr. kytos = celulă; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja.] Proprietate pe care o posedă anumite celule din organism (îndeosebi polinuclearele) de a fi atrase sau respinse de un factor de stimulare, de obicei un agent chimic. V. chimiotaxie. CITOTAXIGEN, adj., s. m. / cytotaxigene, adj., s. m. / cyto-taxigen. [gr. kytos = celulă; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; gennan = a produce.] 1) Care provoacă ‘citotaxia. 2) Varietate de ‘complex imun specific (în care anticorpul este o ‘imunoglobulină M) care activează ‘complementul, astfel încât acesta favorizează (prin unele componente ale sale) ‘chimiotaxia leucocitelor polinucleare (‘citotaxia) şi, în consecinţă, ‘fagocitoza. CITOTAXINĂ, s. f. / cytotaxine, s. f. / cytotaxin. [Qr. kytos = celulă; taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; -ină ] Substanţă care apare în plasma sanguină sub influenţa bacteriilor, enzimelor, complexelor imune etc., capabilă să provoace ‘chimiotactismul polinuclearelor neutrofile şi al monocitelor. CITOTOXIC, adj. / cytotoxique, adj. / cytotoxic. [Qr. kytos = celulă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată.] Care exercită o acţiune toxică asupra celulei. Ex.: medicamentele c., care afectează sau distrug celulele, sunt utilizate în tratamentul diverselor tipuri de cancer, asociate sau nu cu ‘radioterapia. V. antimitotic. CITOTOXICITATE, s. f. / cytotoxicite, s. f. / cytotoxicity. [Qr. kytos = celulă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de (a toxon = săgeată.] Putere distructivă exercitată asupra celulelor. Distrucţia celulelor poate fi provocată de: 1) ‘Complement, în prezenţa anticorpilor anticelulă. Fracţiunea C5 a. complementului, după activare, antrenează fracţiunile următoare şi atacă membranele celulare (c. mediată umoral). 2) ‘Limfocitele 342 CITOTOXINĂ CLASMATOZĂ K şi anumite 'macrofage, care, în absenţa complementului, pot provoca direct distrucţia celulară. Aceasta este c. mediată celular, care se produce datorită prezenţei la nivelul suprafeţelor celulelor ţintă a anticorpilor citodependenţi. Fenomenul se mai denumeşte şi prin abrevierea ADCC (Antibody Dependent Cell-mediated Cytotoxicity). V. limfocitotoxicitate, limfocit K, celulă NK şi complement. CITOTOXINĂ, s. f. / cytotoxine, s. f. / cytotoxin. [Qr. kytos = celulă; toxikon = otrava pentru vârful săgeţilor, de Ca toxon = săgeata] Toxină sau anticorp cu acţiune specifică asupra unor celule sau ţesuturi. în general, o c. este denumită în funcţie de tropismul ei. Ex.: neurotoxină, nefrotoxină etc. CITOTROFOBLAST, s. n. / cytotrophoblaste, s. m. / cytotro-phoblast. [Qr. kytos = celulă; trophe = (vrană, nutriţie; blas-tos = germen.] Partea structurată în celule a 'trofoblastului. CITOTROP, adj. / cytotrope, adj. / cytotropic. [Qr. kytos = celulă; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Care este atras de celule, care posedă afinitate pentru celule. Se spune îndeosebi despre anticorpii care se ataşează la suprafaţa celulară. CITOTROPISM, s. n. / cytotropisme, s. m. / cytotropism. [Qr. kytos = celulă; trope = întoarcere, de la trepein - a întoarce; -ism.] 1) Mişcare a celulei ca răspuns la o stimulare exterioară. 2) Tendinţa unor virusuri, bacterii, medicamente etc. de a-şi ^exercita efectul lor asupra unor celule din organism. CITOZINĂ, s. f. / cytosine, s. f. / cytoslne. Una din principalele 'baze pirimidinice (alături de timină şi uracil). CITRAT, s. m. / citrate, s. m. / citrate. [Lat. citrus = lămâi] Sare a 'acidului citric. CITRATEMIE, s. f. / citratemie, s. f. / citrat(a)emia. [Lat. citrus = lămâi; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa 'cifraţilor în sânge. CITREMIE, s. f. / citremie, s. f. / citr(a)emia. [Lat. citrus = lămâi; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa ^acidului citric în sânge. CITRINĂ, s. f. / citrine, s. f. / citrin. [Lat. citrus = lămâi; -ină.] Sin.: vitamină P (v.). CITRULINĂ, s. f. / citrulline, s. f. / citrulline. Aminoacid (C6H13N303) format din *ornitină în ciclul de 'ureogeneză. în citosol, din c. rezultă *arginină prin două reacţii: condensarea cu aspartat, catalizată de argininosuccinat sintetază, şi formarea intermediară de acid argininosuccinic, care este scindat în fumarat şi arginină datorită argininosuccinat liazei. V. citru-linemie. CITRULINEMIE, s. f. / citrullinemie, s. f. / citrullin(a)emia. Boală ereditară autozomal recesivă determinată de un deficit de argininosuccinat sintetază (enzimă a ciclului *ureei). C. se traduce clinic prin retard mental, convulsii, crize de vomismente şi episoade de comă cu hiperamoniemie. în sânge creşte concentraţia 'citrulinei, însoţită de 'hiperamoniemie şi citrulinurie. CIUMĂ, s. f. / peste, s. f. / pest, plague, pestis (lat.). [Lat. cyma = lăstar, umflătură] Sin.: pestă (v.). CIUPERCĂ, s. f. / champignon, s. m. / fungus, pl. fungi. YBulgară cepurka = ciupercă] Plantă inferioară, lipsită de clorofilă, care trăieşte ca 'parazit sau *saprofit. O serie de c. microscopice sunt patogene (v. micoză). C. macroscopice pot fi comestibile sau otrăvitoare, acestea din urmă generând intoxicaţii de diferite grade de gravitate. Intoxicaţia prin ingestie de c. din specia *Amanita este una dintre cele mai frecvente şi de o gravitate deosebită. CLACAJ MUSCULAR / claquage musculaire / străin of a muscle. Distensie sau ruptură a fibrelor musculare, produsă în timpul unui efort intens, de regulă la sportivi. CLACMENT, s. n. / claquement, s. m. / opening snap (1), valvular snap. [IŢr. claquement, origine onomatopeică] Zgo- mot cardiac anormal, întărit şi cu timbru uscat, determinat de obicei prin ciocnirea unor vaîvule lezate: 1) C. de deschidere a mitralei, în stenoza mitrală. 2) C. pulmonar protosistolic, varietate a dedublării primului zgomot, în leziunile orificiale. 3) C. sistolic pieuropericardic, în aderenţele pleuropericardice. CLADOSPORIOZĂ, s. f. / cladosporiose, s. f. / cladospo-riosis. [Qr. klados = ramură mică, mlădiţâ; spora = sămânţă, de la sperein = a însămânţa; -oză] Dermatomicoză tropicală palmo-plantară determinată de Cladosporium wernecki. Macro-scopic prezintă coloraţie negricioasă. Sin.: ţinea nigra. CLAMPAJ, s. n. / clampage, s. m. / clamping. [Ţr. clam-page, din olandeză klamp = piesă de lemn care formează un ornament.] Aplicarea unei pense chirurgicale în scopul obturării unui conduct (de obicei un vas) în timpul unei intervenţii. CLANGOR, s. n. / clangor, s. m. / clang. [Lat. clangor, -oris = zgomote scoase de păsări, de la clangere = a răsuna] Modificare auscultatorie patologică a celui de-al doilea zgomot cardiac, care capătă o rezonanţă metalică. CLAPOTAJ, s. n. / clapotage, s. m. / clapotage. [Ţr. clapo-tage, origine onomatopeică] Semn clinic care constă în prezenţa unor zgomote obţinute la percuţia (cu vârful degetelor) a peretelui abdominal relaxat. C. este determinat de disten-sia stomacală sau intestinală, secundar acumulării la acest nivel de lichid şi gaze în cantitate mare. CLASĂ, s. f. / classe, s. f. / class. [Lat. classis = categorie.] Unitate de clasificare în biologie (*taxon) situată între 'încrengătură şi 'ordin. CLASĂ DE DIFERENŢIERE / classe de differenciation / clus-ter of differentiation. [Lat. classis = clasă, categorie; dijfe-rentia = diferenţă, de la differre = a se deosebi.] Abrev.: CD. Antigeni ai suprafeţei leucocitelor şi plachetelor, care caracterizează diferite subpopulaţii celulare. Deoarece aceste molecule antigenice intervin în recunoaşterea între celulele sistemului imun, ele sunt denumite, de asemenea, *co-receptori. Pentru că moleculele CD servesc la identificarea unei subpopulaţii celulare specifice, ele mai sunt denumite şi markeri celulari CD, ale căror mase moleculare, distribuţii şi funcţii suni cunoscute. Cei mai importanţi antigeni CD sunt cei ai sub-populaţiilor limfocitului T notaţi *CD4 şi *CD8. Sin.: cluster de diferenţiere. CLASĂ DE IMUNOGLOBULINE / classe d’immunoglobulines / immunoglobulin class. [Lat. classis - clasă, categorie; immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; globulus, dim. de la globus = glob; -ină ] Regruparea diferitelor imunoglobuline în funcţie de natura regiunilor constante ale lanţurilor lor grele. Se disting IgA, IgD, IgE, IgG, şi IgM, care posedă, respectiv, constantele: a, (3, e, y şi p. V. comutare de clase, imunoglobulină. CLASIFICARE, s. f. / classification, s. f. / classification. [Lat. classis = clasă, categorie; ficare, derivat de la facere = a face.] Repartizare sistematică, după anumite criterii, pe clase, categorii, grupe. CLASIFICARE INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR Şl A CAUZELOR DE DECES / Classification internaţionale des maladies et des causes de deces / International Classification of Diseases. Abrev.: CIM, ICD. Clasificare elaborată sub egida OMS şi revizuită periodic, pe baza a trei principii: 1) Clasificarea ansamblului bolilor în grupe de maladii cu caracteristici comune. 2) Ierarhizarea şi structurarea internă a fiecărei categorii, organizată de la general la particular pentru a ajunge la un diagnostic precis. 3) Criterii conform cărora se stabilesc ierarhizarea şi categoriile; aceste criterii pot fi etiologice, topografice, populaţionale. CLASMATOZĂ, s. f. / clasmatose, s. f. / clasmatosis. [Qr. klasma, -atos = fragment, bucăţică ruptă; -oză.J Fenomen de 343 CLASTIC CLEIDOTOMIE fragmentare citoplasmatică fără distrugerea celulei, propriu plasmocitului. Constă în formarea unei prelungiri ciiopiasma-tice care creşte în volum şi ulterior se detaşează în mediul exterior. Fragmentele citoplasmatice astfel detaşate, numite corpi hialini, au dimensiuni între 1-4 pm, păstrează un anumit timp mişcările protoplasmatice interne şi prezintă mişcări amoeboidale. Se admite că, cel puţin la embrion, c. furnizează în plasmă proteine şi lipoproteine; c. este deci o formă particulară de exocitoză. CLASTIC, adj. / clastique, adj. / elastic. [Qr. klastos = spart, sfărâmat.] 1) Care determină diviziunea (de obicei brutală) în mai multe părţi. 2) Despre un episod psihopatologic brutal, cu tendinţă distructivă. CLASTOGEN, adj. / clastogene, adj. / clastogenic. [Qr. klastos = spart, sfărâmat; gennan = a genera] Care provoacă spărturi, rupturi. CLASTOMANIE, s. f. / clastomanie, s. f. / clastomania. [Qr. klastos = spart,, sfărâmat; mania = neBunie.] Impuls morbid de a disjruge sistematic toate obiectele întâlnite. CLATRINĂ, s. f. / clathrine, s. f. / clathrin. [Qr. kleithron = grilaj, lat. clatri, -orum = gratii; -inc.] Proteină care căptuşeşte, pe faţa internă a membranei, depresiunile (caveole sau coated pits) formate în cazul endocitozei mediate de receptori, denumită şi clatrinică. C. este alcătuită din trei subunităţi (triskelion), una cu Mr 180 kDa şi două cu Mr 35-40 kDa fiecare. CLAUDICAŢIE, s. f. / claudication, s. f. / claudication. [Lat. claudicatio, -onis = şchiopătare, Le Ca claudus = şchiop.] 1) Mers şchiopătat, cu înclinare asimetrică a corpului. Acest sens este utilizat mai frecvent în franceză şi engleză decât în română. 2) Denumire generică pentru tulburările cu caracter tranzitoriu care apar în cursul activităţii mai intense a unor organe şi care dispar sau se atenuează considerabil după un repaus scurt. Tipuri de c.: a) c. intermitentă cerebrală, întrerupere repetată şi de durată scurtă a unei funcţii cerebrale, manifestată prin 'paralizii, 'parestezii sau 'afazii trecătoare; se produce din cauza unui deficit tranzitoriu de irigaţie; b) c. intermitentă a labirintului, v. sindromul Meniere; c) c. intermitentă medulară, senzaţie nedureroasă de înţepenire sau greutate în membrele inferioare, care apare în timpul mersului şi dispare în repaus. Se însoţeşte de exagerarea reflexelor osteotendi-noase şi precedă instalarea unor 'mielite cronice; d) c. ve-noasă, c. intermitentă, din cauza stazei venoase. CLAUDICAŢIE INTERMITENTĂ / claudication intermittente / intermittent claudication. Stare patologică manifestată prin crampă dureroasă şi impotenţă funcţională care afectează în special muşchii gambei şi care apare după un anumit timp de mers şi cedează la oprire. Este cauzaţă de ischemia musculară secundară sclerozei şi îngustării arterelor aferente în *end-arterita obliterantă şi *ateroscleroză. Sin. vechi: sindrom Charcot (def. 2). CLAUDICAŢIE INTERMITENTĂ SPINALĂ / claudication intermittente spinale / transient spinal isch(a)emia. Senzaţie de greutate şi de slăbiciune a membrelor inferioare, survenind în timpul mersului şi dispărând la oprirea acestuia. Reprezintă consecinţa unei ischemii localizate în teritoriul arterei spinale anterioare. Spre deosebire de *claudicaţia intermitentă clasică, c. i. s. nu este niciodată însoţită de durere. CLAUDINĂ, s. f. / claudine, s. f. / claudin. Proteină mem-branară implicată în joncţiunile intercelulare, ce are 4 domenii transmembranare. Au fost descrise cel puţin 18 subtipuri la om şi la şoarece. CLAUSTROFILIE, s. f. / claustrophilie, s. f. / claustrophilia. [Lat. claustrum = închizătoare, Barieră, Le Ca claudere = a închide; gr. philia = atracţie, de Ca philein = a iuBi] Plăcerea de a rămâne în spaţii închise. Ant.: claustrofobie. CLAUSTROFOBIE, s. f. / claustrophobie, s. f. / claustro-phobia. [Lat. claustrum = închizătoare, Barieră, de Ca claudere = a închide; gr. phobos = frică] Teamă iraţională de spaţii închise, cum sunt ascensoarele şi tunelele. Ant.: claus-trofilie. CLAVICEPS PURPUREA / Claviceps purpurea / Claviceps purpurea. [Lat. clava = măciucă; caput, -itis = cap; pur-pureus = de culoarea vurpurei, de Ca purpura = cuCoare purpurie.] Sin.: secară comută (v.). CLAVICULĂ, s. f. / clavicule, s. f. / clavicle. [Lat. clavicula = cheiţă, dim. de Ca clavis = cheie.] V. tab. anat. - oase. CLAVUS, s. n. / durillon, s. m. / callosity, clavus, pl. clavi (lat.). [Lat. clavus = Bă ătură] îngroşare de formă rotunjită, uşor bombată, a stratului cornos al epidermei. Se dezvoltă pe pielea mâinilor sau picioarelor în locurile supuse presiunilor repetate. Pop.: bătătură. Sin.: durilon. CLEARANCE, s. n. / clearance, clairance, s. f. / clearance. YEngC. clearance = îndepărtare, deBarasare.] Termen de origine engleză, cu semnificaţia de degajare, nivel de trecere, coeficient de epurare. 1) Conceptul de c. a fost iniţial introdus cu referire la funcţia renală (c. renal), după ce s-a demonstrat (Ambard) importanţa studiului relaţiei dintre concentraţia unei substanţe în sânge ş' debitul său urinar, pentru evaluarea funcţiei renale. C. unei substanţe eliminate în urină reprezintă raportul între debitul urinar al acestei substanţe şi concentraţia sa plasmatică, C UV/P, în care U reprezintă concentraţia substanţei eliminate în urină, în g/l, V este debitul său urinar în ml/min, iar P este concentraţia plasmatică a substanţei respective. C. renal nu este o valoare fixă decât pentru anumite substanţe care se elimină aproape exclusiv prin filtrare glo-merulară (ex.: inulină, manitol, creatinină endogenă, tiosulfaţi) şi care au un c. ident'c, de 120 ml/min. Măsurarea c. acestor substanţe poate fi folosită pentru evaluarea 'filtrării glo-merulare. Pentru alte substanţe care sunt reabsorbite sau/şi excretate tubular, c. nu au o valoare fixă, decât pentru anumite valori ale lui P şi V. C. renal al unei substanţe este identic cu c. plasmatic al acesteia (calculat din graficul de dispariţie plasmatică după introducerea acestora în circulaţia sanguină), dacă substanţa se elimină exclusiv pe cale renală. C. renal exprimă, deci, în ml/min, volumul virtual de plasmă pe care rinichiul este capabil să îl epureze complet de compusul respectiv. Ex.: a) c. urnei, care la adult este de 40-80 ml/min; b) c. apei libere (abrev.: C^q) reprezintă diferenţa dintre volumul urinar pe minut şi c. osmolar; dacă urina este *hipotonă, Cş2o este pozitiv (cu valori maxime 13-18 ml/min), iar dacă este hipotonă, C^q devine negativ; c) c. osmolar (abrev.: C05m) este c. renal care se referă la ansamblul substanţelor ce se elimină urinar în relaţie cu osmolaritatea acestora: C05m uo5mv/po5m» 'n care Uasm reprezintă osmolaritatea urinară, iar P05m osmolaritatea plasmatică, V fiind volumul mediu de urină format pe minut. 2) Cu sens general, c. reprezintă raportul dintre debitul de eliminare a unei substanţe dintr-un anumit compartiment umoral şi concentraţia sa plasmatică, în acest caz fiind vorba de c. extrirenai. Ex.: c. bromsulfonftaleinei, colorant care, introdus în circulaţia sanguină, se elimină aproape exclusiv prin bilă şi permite, deci, evaluarea funcţiei hepatice. CLEIDECTOMIE, s. f. / cleidectomie, s. f. / cleidectomy. [Qr. kleis, -idos = cheie, cCavicuCă; ektome = e?(cizie.] Ablaţie chirurgicală a claviculei. CLEIDOTOMIE, s. f. / cleidotomie, s. f. / cleidotomy. [Qr. kleis, -idos = cheie, cCazncuCă; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Secţionarea chirurgicală a claviculei, spre deosebire de cleidectomie care semnifică ablaţia chirurgicală a claviculei. C. este practicată uneori în obstetrică, în timpul naşterilor cu *distocie prin bazin strâmt, pentru a facilita extracţia fetusului. 344 CLEPTOFOBIE CLOACĂ CLEPTOFOBIE, s, f. / cleptophobie. kleptophobie, s. f. / kleptophobia. [ Qr. kleptes = hoţ, de Ca kleptein = a Jura; phobos = frica] Teama obsedantă şi morbidă de a comite un furt. CLEPTOLAGNIE, s. f. / cleptolagnie, s. f. / cleptolagnia. [Qr. kleptos = hoţ, de Ca kleptein = a Jura; lagnia = dorinţa se-fualâ, voluptate.] Satisfacţie sexuală obţinută prin furt. CLEPTOMANIE, s. f. / cleptomanie, kleptomanie, s. f. / klep-tomania. [Qr. kleptes = hoţ, de Ca kleptein = ajura; mania = nebunie.] Impulsie patologică la furt. Se manifestă în diverse circumstanţe psihologice, de obicei ca o tendinţă obsedantă însoţită de reprobare din partea subiectului, ca şi în cursul unor deteriorări mentale. CLEŞTE, s. m. / pince, s. f. / pincers. [SC. veche klesta = deşte.} Instrument pentru apucat. Tipuri: 1) C. pentru arcuri, util în confecţionarea arcurilor pentru aparatele ortodontice. 2) C. „în cioc de papagal", în tehnica dentară. 3) C. „în cioc de raţă“, pentru lărgirea marginilor unui aparat gipsat. 4) C. crampon sau universal. 5) C. de extracţie dentară. 6) C. de os etc. CLIMACTERIU, s. n. / climatere, s. m. / climacteric, climac-terium. [Qr. klimakter = treaptă de scara] 1) Perioadă a vieţii femeii care corespunde ‘menopauzei. Uneori este utilizată şi denumirea de climacteriu viril, cu referire la ‘andro-pauză. 2) Un sens mai larg: perioadă de modificări morfologice, funcţionale şi psihice ce marchează sfârşitul maturităţii unei persoane. CLIMAT, s. n. / climat, s. m. / climate. [Lat. clima, -atis, din gr. klima, -atos = încCinaţia soareCui, de unde: Catitudine, cCimat.] Totalitatea caracteristicilor fizicochimice ale unei regiuni, determinate de: situaţia geografică, altitudine, ape, munţi, vegetaţie, temperatură, precipitaţii, vânturi, umiditate, radiaţii solare, electricitate atmosferică. Termenul denumeşte, în general, media situaţiilor meteorologice dintr-o regiune într-un anumit interval de timp. C. se află în relaţie cu poziţia geografică, morfologia teritoriului şi circulaţia aerului din ‘atmosferă. De obicei, c. sunt împărţite în patru grupe: c. locale, proprii în general unor zone bine delimitate (oraş, vale, golf); c. regionale, ale unor zone delimitate prin caracteristici geografice; c. zonale, delimitate prin circulaţia generală atmosferică; microclimate, care regrupează variantele particulare ale celor trei tipuri precedente. C. zonale sunt trei: polare, temperate şi ecuatoriale. Teoria modernă a c. ia în considerare următoarele variabile: umiditatea, temperatura, nebulozitatea şi distribuţia sa în funcţie de latitudine şi altitudine, fluxul de căldură latentă de la suprafaţă până în atmosferă, fluxul căldurii oceanice, cantitatea de bioxid de carbon şi de ozon din atmosferă. Numeroase lucrări sunt dedicate relaţiei dintre c. şi patologie. Var.: climă. CLIMATOLOGIE, s. f. / climatologie, s. f. / climatology. [Lat. clima, -tis, din gr. klima, -atos = încCinaţia soareCui, de unde: Catitudine, cCimat; logos = ştiinţa] Studiul diferitelor tipuri de ‘climate şi a acţiunii acestora asupra omului sănătos sau bolnav. CLIMATOPATOLOGIE, s. f. / climatopathologie, s. f. / clima-topathology. [Lat. clima, -atis, din gr. klima, -atos = încCinaţia soareCui, de unde: Catitudine, cCimat; pathos = Boala; logos = ştiinţa] Studiul diferitelor climate şi al acţiunii acestora asupra organismului sănătos sau bolnav. CLIMĂ. Var. pentru climat (v). CLINIC, adj. / clinique, adj. / clinical (1), clinic (2). [Qr. klinikos = referitor Ca pat; Cat. clinicus = medic care vizitează BoCnavii Ca pat, BoCnav Ca pat, din gr. kline = pat.] 1) în sens literal: care priveşte bolnavul aflat în pat. 2) Tot ceea ce se efectuează, se constată la patul bolnavului şi, prin ex- tensie, tot ceea ce se referă la studiul direct al bolnavului, fără să se recurgă la examene complementare. CLINICĂ, s. f. / clinique, s. f. / clinic. [Qr. klinikos = referitor Ca pat; Cat. clinicus = medic care vizitează BoCnavii Ca pat, BoCnav Ca pat, din gr. kline = pat.] 1) Serviciu spitalicesc specializat, autorizat să susţină activităţi de învăţământ universitar şi postuniversitar. 2) în multe ţări, serviciu medical privat în care se acordă asistenţă medicală atât bolnavilor spitalizaţi, cât şi celor nespitalizaţi. CLINODACTILIE, s. f. / clinodactylie, s. f. / clino-dactyly. [Qr. klinein - a îndoi, a încovoia; daktylos = deget.] Defor-maţie osoasă care constă în înclinarea laterală a extremităţilor, a unuia sau a mai multor degete. C. poate fi secundară unor artropatii, retracţii aponevrotice sau tendinoase sau este congenitală, transmisă genetic. CLINOF1LIE, s. f. / clinophilie, s. f. / clinophilic. Comportament al subiectului care stă culcat în afara perioadelor obişnuite de somn sau în permanenţă. Reacţie de retragere şi dezinteres pentru viaţa de familie şi profesională. Se asociază adesea cu apragmatismul şi replierea autistică la schizofreni. CLINOID, adj. / clinoide, adj. / clinoid. [Qr. kline = pat; eidos = forma] în formă de pat. Ex.: procese c., apofiză c. CLINOMANIE, s. f. / clinomanie, s. f. / clinomania. [Qr. kline = pat; mania = nebunie.] Tendinţă maladivă de a rămâne în pat în poziţie culcată. Se observă la unii bolnavi neurastenici. CLINOSTATIC, adj. / clinostatique, adj. / clinostatic. [Qr. kline = pat; statikos = care stă în picioare, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină.] Referitor la fenomenele care sunt provocate de poziţia culcat. CLINOSTATISM, s. n. / clinostatisme, s. m. / clinostatism. [Qr. kline = pat; statikos = care stă în picioare, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină; -ism.J Poziţia culcată a corpului uman. CLIOMEDICINĂ, s. f. / cliomedecine, s. f. / clio-medicine. [Lat. Clio = muza istoriei; medicina = medicina] Medicină în perspectivă istorică. Istoria medicinei nu este numai istoria ştiinţei medicale, ci şi a practicii medicale, a bolilor şi epidemiilor, a incidenţelor patologice în istoria socială, politică, culturală. CLIPIRE, s. f. / clignement, clignotement, s. m. / blinking, winking. [SC. klepati = a clipi] închidere bruscă a pleoapelor, involuntară sau voluntară, consecutivă contracţiei muşchiului orbicular al pleoapelor. C. involuntară se produce în mod normal la intervale de 5-20 s, pentru umectarea uniformă a corneei anterioare. Când este frecventă, poate avea o cauză patologică: infecţii, efort ocular în viciile de refracţie, tic. CLISMA, s. f. / lavement, s. m., irrigation intestinale / enema. [Qr. klysma = clisma] 1) Introducerea unui lichid prin anus în rect. 2) Lichidul destinat acestei întrebuinţări. C. bari-tată reprezintă introducerea pe cale rectală de sulfat de bariu, în vederea explorării radiologice a intestinului gros. CLITORIS, s. n. / clitoris, s. m. / clitoris. NA: clitoris. [Qr. kleitoris = care închide.] Organ erectil median format prin reunirea corpilor cavernoşi feminini şi situat în partea anterioară a ‘vulvei. CLIVAJ, s. n. / clivage, s. m. / cleavage. [CFr. clivage, din oCandeză klieven = a despica, a crăpa] Separarea a două ţesuturi sau a două organe după un plan natural. CLIVUS, s. n. / clivus, s. m. / clivus. NA: clivus, pl. clivi. [Lat. clivus = panta] Suprafaţa osoasă înclinată în sus şi înainte, formând lama cvadrilateră a ‘sfenoidului şi, respectiv, partea jDazilară a ‘osului occipital. CLOACĂ, s. f. / cloaque, s. m. / cloaca. [Lat. cloaca = canal de scurgere a murdăriilor.] 1) Conduct comun pentru trecerea 345 CLOASMĂ CLOROPSIE urinei, fecalelor şi descărcărilor reproductive la vertebratele inferioare. 2) Zona terminală a embrionului înainte de divizarea în rect, vezică urinară şi organe genitale. CLOASMĂ, s. f. / chloasma, s. m. / chloasma. [Qr. khloa-zein = a fi verde, de Ca chloros = verde.] Sin.: mască de graviditate (v.). CLOAZON, s. n. / cloison, s. m. / septum. NA: septum (1). [Ţr. cloison, din Cat. clausus = închis, de Ca claudere = a închide.] 1) Sin.: sept (v.). 2) Rezultatul procesului de cloa-zonare. CLON, s. n. / clone, s. m. / clone. [Qr. klon = mlădiţă, Căstar.] Populaţie de celule sau de organisme formate prin diviziune repetată (asexuată) pornind de la aceeaşi celulă sau, respectiv, de la acelaşi organism. Ca urmare, c. este alcătuit dintr-o populaţie genetic identică. Termenul este utilizat şi în varianta clonă. V. donare. CLONAL, adj. / clonal, -ale, -aux, adj. / clonal. [Qr. klon = mlădiţă, Căstar.] Care se referă la un *clon. CLONARE, s. f. / clonage, s. m. / cloning. [Qr. klon = mlădiţă, Castor.] C. (sin.: clonaj) poate fi: 1) C. celulară, când o celulă este izolată de descendenţa sa pentru a forma o linie celulară provenind dintr-o singură celulă ancestrală. 2) C. moleculară: recombinarea in vitro a unei gene şi, prin extensie, a unui fragment din ADN, codant sau nu, cu un vector ce va produce autonom replici în interiorul unei celule gazdă. Cultura acestei celule, conţinând vectorul recombinat, permite izolarea ADN inserat, în stare pură şi în cantităţi nelimitate. Ex.: c. virusului hepatitei B într-o bacterie (Escherichia coli) sau în celulă în cultură este practicată în scopul producerii de cantităţi importante de antigen HB, destinate fabricării vaccinului contra hepatitei B. CLONĂ. Var. pentru clon (v.). CLONIC, adj. / clonique, adj. / clonic. [Qr. klonos = tumult, dezordine.] Termen utilizat în medicină (convulsii c.) pentru a desemna un tip de convulsii caracterizate prin contracţii musculare care par a fi rapide, sacadate, regulate sau neregulate, determinând mişcări dezordonate, segmentare sau generalizate. Este vorba, de fapt, fie de contracţii musculare scurte, rapid repetitive, fie de o contracţie musculară de lungă durată, cu perioade de întreruperi intermitente (faza c. a unei crize convulsive). CLONIE, s. f. / clonie, s. f. / clonism. [Qr. klonos = tumult, dezordine.] Sin.: convulsie clonică. V. clonic. CLONUS, s. n. / clonus, s. m. / clonus. [Qr. klonos = tumult, dezordine.] Serie de contracţii rapide, reflexe, cu caracter „inepuizabil", determinate de întinderea bruscă a unor muşchi, în caz de leziuni ale fasciculului piramidal. Ex.: c. piciorului - este declanşat prin ridicarea bruscă a piciorului, c. rotulei - apare după o tracţiune bruscă a rotulei în jos etc. CLOR, s. n. / chlore, s. m. / chlorine. [Qr. khloros = verde.] Elementul nr. 17, simbol CI, este în stare pură un gaz gal-ben-verzui, mai greu decât aerul, cu miros sufocant şi foarte toxic. în natură nu se găseşte în stare liberă, ci sub formă de săruri, cea mai cunoscută fiind clorura de sodiu (sarea de bucătărie). Izotopii radioactivi (36CI şi 38CI) sunt utilizaţi în studiul metabolismului mineral şi al transportului ionilor prin membrane. Pe lângă multiplele aplicaţii industriale ale c. şi derivaţilor, sunt utile proprietăţile sale dezinfectante şi antiseptice. V. şi tab. const. biochim. CLORALHIDRAT, s. m. / hydrate de chloral / chloral hydrate. Derivat clorurat al etanolului, cu acţiune inhibitorie asupra SNC. Este utilizat ca sedativ şi *hipnotic, administrat pe cale bucală sau^ rectală. CLORALOZĂ, s. f. / chloralose, s. m. / gluco-chloral. Alde-hidă ‘hipnotică administrată pe cale bucală. CLORAMFENICOL, s. m. / chloramphenicol, s. m. / chlorarsv phenicol. (DCI) Antibiotic din familia fenicolilor, sintetizat de o ciupercă, Streptomyces venezuelae. Este bacteriostatic cu spectru larg, activ împotriva bacililor gramnegativi (enterococ, colibacil, bacii Friedlâender etc.), a bacililor grampozitivi, a strepto-, pneumo- şi gonococilor, a rickettsiilor şi virusurilor mari. CLOREMIE, s. f. / chloremie, s. f. / chlor(a)emia. [Qr. khloros = verde, cCor; haima, -atos = sânge.] Prezenţa ‘clorului în sânge. CLORHIDRIE, s. f. / chlorhydrie, s. f. / clorhydria. [Qr. khloros = verde, cCor; hydor, hydatos = apei] Suma acidului clorhidric liber şi a acidului legat de mucoproteine din sucul gastric. Studiul c. prin tubaj după stimulare (ex.: cu penta-gastrină) permite o evaluare a capacităţii funcţionale a mucoasei stomacului. CLORINARE, s. f. / chloration, s. f. / chlorination. [Qr. khloros = verde, cCor.] Procedeu de sterilizare a apei destinate distribuţiei publice, prin adăugarea de ‘clor gazos sau lichid sau de hipoclorit de sodiu (‘javelizare) în cantităţi adaptate compoziţiei apei şi fără alterarea proprietăţilor organoleptice ale acesteia. CLOROFILĂ, s. f. / chlorophylle, s. f. / chlorophyll. [Qr. khloros = verde, cCor; phyllon = frunză.J Grupare prostetică a cromoproteinelor (pigmenţi) care permit organismelor auto-trofe (unele bacterii şi vegetale verzi) asigurarea asimilaţiei clorofiliene (fotosinteză). C. aparţine grupului de ‘porfirine, asemenea ‘hemoglobinei şi ‘citocromilor. CLOROFLUOROCARBURĂ, s. f. / chlorofluoro-carbone, s. f. / chlorofluorocarbon. [Qr. khloros = verde, cCor; Cat. fluor, -oris = curgere, fCuor, de Ca fluere = a curge; carbo, -onis = cărbune, carbon.] Compus rezultat prin înlocuirea atomilor de hidrogen din hidrocarburi cu atomi de clor şi fluor. Datorită stabilităţii mari la oscilaţiile de temperatură, c. sunt utilizate pentru obţinerea de uleiuri, polimeri, sprayuri etc. Se presupune că utilizarea c. în ‘aerosoli ar contribui la distrugerea stratului de ‘ozon din atmosferă. De aceea, au fost elaborate programe de reconversie a uzinelor în care se utilizează c. V. şi efect de seră. CLOROFORM, s. m. / chloroforme, s. m. / chloroform. [Qr. khloros = verde, cCor; Cat. forma = formă.] Triclorometan, cu formula CHCI3, solvent uzual sub formă de lichid incolor şi foarte volatil, cu miros eteric specific. Ingerat este hepato- şi nefrotoxic. A fost utilizat în trecut ca anestezic general, anti-tusiv, carminativ şi antiiritant. în prezent, este întrebuinţat ca solvent al grăsimilor şi al rezinelor. CLOROM, s. m. / chlorome, chloroma, chloromatose, s. m., chloromatose, s. f. / chloroma, green cancer, Balfour’s disease. [Qr. khloros = verde; -oma.] Sin.: boală Balfour (v.). CLOROPENIE, s. f. / chloropenie, s. f. / chloropenia. [Qr. khloros = verde, cCor; penia = sărăcie.] Diminuarea cantităţii de cloruri conţinute în lichidele organismului, îndeosebi în sânge (‘hipocloremie) şi în LCR. CLOROPEXIE, s. f. / chloropexie, s. f. / chloropexia. Fixarea clorurilor sau a clorului în ţesuturile din organism. CLOROPLAST, s. n. / chloroplaste, s. m. / chloroplast. [Qr. khloros = verde, jjalben-verde; plastos = fasonat.) ‘Plast care conţine clorofilă. In celulele plantelor c. sunt numeroase (câteva sute), de formă ovoidă şi lungime de 2-10 pm. C. furnizează citosolului glucide, ATP şi substanţe reducătoare servind biosintezei. Ele sunt autonome genetic, conţinând ADN la nivelul stromei. V. plast. CLOROPSIE, s. f. / chloropsie, s. f. / chloropsia. [Qr. khloros = verde, cCor; opsis = vedere.) ‘Cromatopsie în care obiectele sau suprafeţele albe se percep fals ca fiind colorate în verde. 346 CLOROZĂ COAGULARE INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ CLOROZĂ, s. f. / chlorose, s. f. / chlorosis, green sickness= [Gr. khloros = verde; -oză.] Termen medical vechi, desuet. C. desemna o varietate de anemie feriprivă care, apărută în contextul pubertăţii şi al unor regimuri dietetice foarte severe, la sexul feminin, determină o tentă verzuie a tegumentelor. Sin.: anemia esenţială a tinerelor fete. V. şi boală Hayem-Faber. CLORPROMAZINĂ, s. f. / chlorpromazine, s. f. / chlorpro-mazine. (DCI) Derivat de fenotiazină, cu efect hipnotic şi sedativ asupra SNC. CLORTETRACICLINĂ, s. f. / chlortetracycline, s. f. / chlortetracycline. (DCI) Antibiotic cu spectru larg de acţiune, C^HoCINA, sintetizat de Streptomyces aureofaciens. A fost primul antibiotic descoperit din grupul tetraciclinelor. C. parcurge un ciclu enterohepatic, se concentrează în bilă şi poate dezechilibra flora intestinală, cu efect predominant asupra *le-vurilor. CLORURĂ, s. f. / chlorure, s. m. / chloride. [Qr. khloros = verde, clor.] Termen general utilizat pentru a desemna o clasă de compuşi ai ^clorului, rezultaţi din reacţia unui acid (de obicei acid clorhidric sau un acid organic clorurat) cu o bază. CLORURĂ DE SODIU / chlorure de sodium / sodium chloride. Sare cristalină, albă, constituent necesar al organismului, utilă în dietă. în concentraţie de 8,7 g/l este izotonă, iar soluţia în apă este denumită, impropriu, ser fiziologic. Uneori se utilizează parenteral, pentru echilibrarea electrolitică a organismului. CLORURIE, s. f. / chlorurie, s. f. / chloruria. [Qr. khloros = verde, clor; gr. ouron = urina.] Termen care desemnează, calitativ şi cantitativ, prezenţa clorurilor în urină, cuprinsă în mod normal între 12 şi 14 g/zi (sau 337-395 mmol/zi). Variază fiziologic proporţional cu ingestia sodată. CLOSTRIDIUM / Clostridium / Clostridium. [Qr. kloster = Jus.] Gen bacterian care include germeni grampozitivi, sporo-geni, strict anaerobi, mobili. Ex.: *C. botulinum (agentul etiologic al ‘botulismului), *C. perfringens (agentul etiologic frecvent în gangrena gazoasă şi unele toxiinfecţii alimentare), C. septicum (agentul etiologic al unui tip de gangrenă gazoasă), *C. îetani (agentul specific al tetanosului). CLOSTRIDIUM BOTULINUM / Clostridium botulinum / Clostridium botulinum. Specie de bacili anaerobi a genului Clostridium, familia Bacillaceae, care produce o exotoxină puternică, rezistentă la digestia proteolitică şi clasificată în mai multe tipuri (A, B, C, a, p, D, E, F şi G) pe criterii imuno-logice. Bacteria produce botulismul, o boală paralitică care începe cu afectarea nervilor cranieni şi are progresie caudală, cuprinzând membrele. CLOSTRIDIUM PERFRINGENS / Clostridium perfringens / Clostridium perfringens. Specie de bacili anaerobi a genului Clostridium, familia Bacillaceae, care constituie agentul etiologic cel mai frecvent al *gangrenei gazoase (urmat de C. novyi şi C. septicum). Pe baza distribuţiei a 12 toxine proprii, specia se divide în câteva tipuri: tipul A determină gangrenă gazoasă, colită necrozantă şi intoxicaţii alimentare; tipul B produce dizenterie ovină; tipul C - enterită necrozantă; tipurile D şi E - enterotoxemie ovină şi bovină. Sin.: Clostridium welchii, bacii Welch. CLOSTRIDIUM TETANI / Clostridium tetani / Clostridium tetani. Specie de bacili anaerobi mobili a genului Clostridium, familia Bacillaceae, prezentă în sol, în intestinul uman şi în cel cabalin. Agent etiologic al tetanosului, C. tetani secretă o neurotoxină (tetanospasmină) şi o toxină hemolitică (tetanoli-zină). Sin. vechi: Bacillus tetani. CLUSTER DE DIFERENŢIERE / classe de differenciation / cluster of differentiation. pLngt. cluster = ciorchine sau to cluster - a se aduna; Cat. differentia = diferenţă, de ta dif-ferre = a se deosebi] Sin.: clasă de diferenţiere (v.). CLUSTERINĂ, s. f. / clusterine, s. f. / clusterin. [Din. engl. cluster = grămadă, mănunchi] Glicoproteină secretată de diferite ţesuturi, la om şi la mamifere, caracterizată prin proprietatea de a provoca agregarea globulelor roşii ca şi a altor celule. C. a fost descoperită iniţial ca proteina cea mai abundentă în secreţia ‘celulelor Sertoli, apoi a fost identificată ca proteină inhibitoare în reacţia citolitică a cascadei ‘complementului. Ulterior, s-a demonstrat asocierea c. cu diferite procese de leziune celulară: ischemie, apoptoză, degenerescenţă tisulară, leziunile celulare din boala Alzheimer. C. a fost considerată ca un marker al morţii celulare, dar ea joacă şi un rol fiziologic, însoţind neuropeptide secretate de celule neu-roendocrine. Ea ar putea participa, de asemenea, la organizarea ţesuturilor în perioada embrionară. COACERVAT, s. n. / coacervat, s. m. / coacervate. [Lat. coacervatus = îngrămădit.] Stare fizică particulară reprezentată prin picături microscopice nemiscibile cu solventul. Apare în unele soluţii coloidale omogene, în urma deshidratării sau prin amestec cu alţi coloizi. C. este un gel fluid, bogat în apă şi cu tensiune superficială redusă. COACHING / coaching / coaching. [Anglicism, de ta to coach - a antrena, a îndruma; coach = preparator, antrenor] Anglicism utilizat frecvent, inclusiv în franceză, pentru desemnarea educaţiei medicale a unui pacient în domeniul bolii de care acesta suferă. De ex., c. bolnavilor de diabet. COADĂ DE CAL / queue de cheva! / cauda equina. [Lat. coda, de ta cauda = coadă; caballus = cat.] Fascicul de cordoane nervoase constituit la extremitatea inferioară a canalului rahidian de către ultimele trei rădăcini lombare, rădăcinile nervilor sacraţi şi ale nervilor coccigieni, până la ieşirea lor la nivelul orificiilor de conjugare corespondente. O compresiune nervoasă la acest nivel provoacă tulburări senzitive ale perineului, tulburări motorii şi abolirea reflexelor membrelor inferioare, ca şi tulburări sfincteriene. Ansamblul acestor manifestări se numeşte *sindromul c. de c. COAGULABILITATE, s. f. / coagulabilite, s. f. / coagulabi-lity. [Lat. coagulare = a închega, a coagula] Proprietatea de a coagula, pe care o posedă anumite lichide biologice, în particular sângele. V. şi indice de coagulabilitate. COAGLUTINARE, s. f. / coaggiutination, s. f. / coagglutina-tion. 1) Agregarea unui anumit antigen combinat cu mai multe aglutinine, în plus faţă de cea specifică. 2) Proprietatea serului sanguin al unor bolnavi de a aglutina nu numai microbul care a determinat maladia, dar şi anumiţi microbi înrudiţi.- De ex.: în febrele paratifoide, serul aglutinează diferiţi bacili parati-fici, dar la un nivel în general mai puţin crescut decât bacilul paratific cauzal. COAGULANT, s. n. / coagulant, s. m. / coagulant. [Lat. coagulans = care încheagă, de la coagulare = a închega, a coagula] Substanţă capabilă să producă ‘coagularea. V. şi hemostatic. COAGULARE, s. f. / coagulation, s. f. / coagulation, clot-ting. [Lat. coagulatio, -onis, de la coagulare = a închega, a coagula] Fenomen de transformare a unei substanţe organice lichide într-o masă solidă sau semisolidă. Masa solidă formată este denumită ‘cheag (sau coagulum). Lichidul transparent restant este serul (sau serumul). V. coagulare a sângelui. COAGULARE INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ (abrev. CIVD) / coagulation intravasculaire disseminee / disseminated intravascular coagulation (abrev. DIC). ‘Coagulopatie care implică apariţia de ‘trombi circulanţi, consumarea locală a factorilor coagulării şi a plachetelor, ‘fibrinoliză secundară reacţio-nală. Apare un sindrom hemoragie care poate însoţi c. i. d. 347 COAGULAREA SÂNGELUI COCAINĂ Etiologia poate implica fie activarea tromboplastinei tisulare în cursul neoplaziilor, leucemiilor, accidentelor obstetricale, fie activarea factorului XII în cursul septicemiilor, al stărilor de şoc, fie eliberarea masivă de fosfolipide membranare în caz de he-moliză acută. Sin.: coagulopatie de consum, sindrom de coagulare intravasculară diseminată. COAGULAREA SÂNGELUI / coagulation du sang / blood coagulation. Coagularea sângelui, proces extrem de complex, reprezintă formarea unui cheag de *fibrină (insolubil) pornind de la ‘fibrinogen (solubil) sub acţiunea ‘trombinei. Aceasta este produsă prin activarea factorului X în factor Xa după două mecanisme: 1) Pe calea denumită extrinsecă, factorul VII este activat în Vila de un complex membranar (‘trombo-plastină, factor tisular) expus printr-o leziune endotelială; factorul Vila activează factorul X în Xa. 2) Pe calea denumită intrinsecă, factorul XII este activat în Xlla prin contact cu colagenul sau cu o suprafaţă purtând sarcini anionice; factorul Xlla activează factorul XI care activează factorul IX, care activează factorul X. In vitro, este implicată doar calea intrinsecă în coagularea care se produce în contact cu sticla. Termenul intrinsec înseamnă că sângele conţine toţi factorii necesari pentru această cale. In vivo, ruptura endoteliului unui vas activează mai întâi calea extrinsecă, dar aceasta este rapid inhibată de factori tisulari. De aceea, în continuare procesul se desfăşoară pe calea intrinsecă, în principal la nivelul ‘plachetelor sanguine activate (activarea factorului IX prin Vila şi activarea factorului VIII prin trombină). Activarea directă a căii intrinseci prin contact cu colagenul sau membranele plas-matice lezate nu pare să joace un rol important in vivo. O probează faptul că deficienţa în factori XI şi XII nu are efecte patologice certe. Când din sângele complet s-a format un cheag, in vivo sau in vitro, el conţine elementele figurate ale sângelui, îndeosebi plachete. Contracţia acestora provoacă o retracţie a cheagului denumită sinereză (v.). COAGULAZĂ, s. f. / coagulase, s. f. / coagulase. [Lat. coagulare = a închega, a coagula; -ază.] Enzimă secretată de unii microbi şi, îndeosebi, de majoritatea stafilococilor patogeni. Coagulează sângele (chiar cu oxalat) în prezenţa unui factor de activare, prezent în sângele uman şi al câtorva specii de animale. C. provoacă tromboze în focarele de supuraţie. COAGULOPATIE, s. f. / coagulopathie, s. f. / coagulopathy. [Lat. coagulare = a închega, a coagula; gr. pathos = Boală] In general, orice boală rezultată printr-o disfuncţie a hemostazei. COAGULOPATIE DE CONSUM / coagulopathie de consom-mation / consumption coagulopathy. Sin.: coagulare intravasculară ^diseminată (v.). COALESCENŢĂ, s. f. / coalescence, s. f. / coalescence. [Lat. coalescere = a se contopi] Fuziunea unor părţi sau suprafeţe care în mod normal sunt separate. COANĂ, s. f. / choane, s. f. / posterior apertures of nose, choana. NA: choana, pl. choanae. [Qr. khoane = pâlnie.] Orificiile posterioare ale foselor nazale; se deschid în rino-faringe^ COAPSĂ, s. f. / cuisse, s. f. / thigh. NA: regio femoralis. [Lat. coxa = şold, coapsă] Segment al membrului inferior cuprins între articulaţia coxofemurală şi genunchi. COAPTARE, s. f. / coaptation, s. f. / coaptation. [Lat. cooptare = a pune în contact, de la cum = cu, aptare = a potrivi] Manevră ortopedică de punere în contact a fragmentelor unei fracturi cu deplasare. COAPTOR, s. n. / coapteur, s. m. / coaptor. [Lat. cooptare = a pune în contact, de la cum = cu, aptare = a potrivi] ‘Placă ortopedică utilizată în scopul ‘coaptării prin compresiune axială, favorizând astfel ‘consolidarea unei fracturi. COARCTAŢIE, s. f. / coarctation, s. f. / coarctation. [Lat. coarctatio, -onis = îngustare, strâmtare, de la coarctare = a strâmtă] îngustarea, retracţia unui conduct natural. Ex.: c. aortei. COARDA TIMPANULUI / corde du tympan / chorda tympani. [Lat. chorda, gr. khorde = coardă, cordon; lat. tympanum, gr. tympanon = tamBur, timpan.] V. tab. anat. - nervi. COARDA DORSALĂ / chorde dorsale / noto-chord. [Lat. chorda, gr. khorde = coardă, cordon; lat. dorsalis = de (pe) spate, de la dorsum = spate.] Sin.: notocord (v.). COARDĂ GLENARD (COLICĂ) / chorde de Glenard / Glenard’s chord. [Lat. chorda, gr. khorde = coardă, cordon; Claude Mărie Franz Glenard, medic francez la ULopitau?^ de Lyon, apoi medic la Vichy, 1848-1920.] Semn prezent în colopatiile spastice, reprezentat de o formaţiune tumorală palpabilă sub forma unei corzi sensibile, de regulă în fosa iliacă stângă, însoţită de scaune sub formă de ‘scibale. COARDĂ VOCALĂ / corde vocale / vocal fold. NA: plică vocalis. [Lat. chorda, gr. khorde = coardă, cordon; lat. vocalis, de la vox, vocis = voce.] V. corzi vocale. COASTĂ CERVICALĂ / cote cervicale / cervical rib. C. supranumerară, uni- sau bilaterală, articulată pe apofiza trans-versă a celei de a şaptea vertebre cervicale. V. sindrom de coastă cervicală. COASTE, s. f. pl. / cotes, s. f. pl. / ribs. [Lat. costa = coastă] V. tab. anat. - oase. COBAI, s. m. / cobaye, s. m. / guinea pig. [Lat. (zoologie) cobaya, din limBa tupiguarani (America de Sud) sabuja, prin intermediul limBii portugheze.] Mic rozător, Cavia cobaya, utilizat extensiv în experimentele de laborator. COBALAMINĂ, s. f. / cobalamine, s. f. / cobalamine. [Qerm. Kobalt, var. de la Kobolt = spiriduş al minelor; gr. ammo-niakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temphdui lui Jupiter Ammon din LiBia; -ină.] Termen generic ce desemnează diferitele varietăţi de ‘vitamină B12 conţinând un nucleu tetrapirolic ce fixează un atom de cobalt. Ciancobalamina conţine o grupare -CN, iar hidroxicobalamina - o grupare -OH. COBALT, s. n. / cobalt, s. m. / cobalt. [Qerm. Kobalt, var. de la Kobolt = spiriduş al minelor.] Elementul nr. 27, cu simbolul Co, este un metal alb argintiu, care se găseşte în natură asociat cu nichelul şi ‘cuprul. Are rol fiziologic important ca oligoelement, îndeosebi în calitate de component al ‘vitaminei B12 (cobalamina). Intoxicaţia cronică cu c. induce ‘poiicitemie, ‘guşă şi ‘cardiomiopatie. Radioizotopul 60Co este utilizat în ‘cobaltoterapie. V. şi cobalt 60. COBALT 60 / cobalt 60 / radiocobalt. Radioelement cu timpul fizic de înjumătăţire 5,27 ani, emiţător de radiaţii şi (îndeosebi de 1,17 şi 1,33 MeV), utilizat în telegamaterapie (‘cobaltoterapie) sau, uneori, în ‘curieterapie. COBALTOTERAPIE, s. f. / cobaltherapie, cobalthotherapie, s. f. / cobaltherapy. [Qerm. Kobalt, var. de la Kobolt = spiriduş al minelor; gr. therapeia = tratament, de la thera-peuein = a îngriji] Radioterapie oncologică în care se utilizează radiaţiile gamma emise de ‘cobalt 60. C. rămâne încă tehnica de radioterapie cea mai utilizată, dar se dezvoltă o serie de tehnici mai eficiente, ca, de ex., ‘betaterapia. COC, s. m. / coque, s. m. / coccus, pl. cocci. [Qr. kokkos = Boală] Element al unui grup de bacterii caracterizate prin-tr-un aspect morfologic rotunjit, sferic (stafilococi), ovoid (streptococi), reniform (meningococi, gonococi). Pot fi izolaţi, grupaţi câte doi (diplococi), în grămezi (stafilococi) sau în lanţuri (streptococi). COCAINĂ, s. f. / cocaVne, s. f. / cocaine. [(De la cuvântul spaniol coca, împrumutat dintr-o limBă din La (Plată] Alcaloid extras din frunzele plantei sud-americane Erythroxylon coca sau obţinut prin sinteză din ecgonină. Se prezintă sub formă de cristale albe, inodore şi amare. A fost utilizată ca aneste- 348 COCAINIZARE COEFICIENT zic local. Prizată, absorbită pe cale buGală sau administrată subcutanat, c. poate determina o ‘toxicomanie. La subiecţii vulnerabili, priza de c. poate induce tulburări psihotice de tip paranoid sau paranoic. COCAINIZARE, s. f. / cocaTnisation, s. f. / cocainization. Utilizarea terapeutică, adică pentru anestezie locală, a unei soluţii de clorhidrat de cocaină. COCAINOMANIE, s. f. / cocainomanie, s. f. / cocalnomania. [(De ta cuvântul spaniot coca, împrumutat dintr-o timBă din La (Ptata; gr. mania = neBunie.] Obişnuinţa morbidă de a consuma ‘cocaină. COCCIDINIE, s. f. / coccydynie, s. f. / coccydynia. [Qr. kokkyx, -ygos = cuc, cu al cărui cioc se aseamănă; odyne = durere.] Durere intensă localizată la nivelul coccisului. Este determinată fie de o nevralgie a ra nurilor posterioare ale nervilor sacraţi, fie de o leziune (de obicei traumatică) a coccisului. Reprezintă şi un simptom în unele afecţiuni ginecologice (‘metrite sau ‘retroversie uterină) sau *post-partum. COCCIDIOIDOMICOZĂ, s. f. / coccidioidomycose, s. f. / coc-cidioidomycosis. [Qr. kokkos = SoaBâ; eidos - formă; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Infecţie cu Coccidioides immitis, care se produce îndeosebi la nivelul căilor respiratorii, fiind asemănătoare gripei (forma primară). în fomiele virulente, evoluţia este cronic-progresivă, cu leziuni granulomatoase cutanate, tisulare, la nivelul SNC şi îndeosebi pulmonare (forma secundară). Sin.: boală Posada-Wernicke. COCCIS, s. n. / coccyx, s. m. / coccyx. [Qr. kokkyz, -ygos = cuc, cu al cărui cioc se aseamăna] V. tab. anat. - oase. COCOBACIL, s. m. / coccobacille, s. m. / cocco-bacillus. [Qr. kokkos = SoaBâ; Cat. bacillus - Bastonaş.] ‘Bacii mic, foarte scurt şi de formă ovalară. COCONŞTIENT, s. m. / coconscient, s. m. / coconscious. Automatism al gândirii dezvoltat alături şi în afara activităţii conştiente. COD, s. n. / code, s. m. / code. [Lat codex, -icis = cotecţie de Cegi, cod.] 1) Sistem prin intermediul căruia poate fi comunicată informaţia. 2) Ansamblu de reguli, prescripţii, legi. 3) Culegere de convenţii (c. de semnale, c. secret) care stabilesc corespondenţe între limbajul natural şi un limbaj nenatural. COD GENETIC / code genetique / genetic code. „Dicţionar" de corespondenţă între semnele din acizii nucleici (triplete de nucleotide) şi cel al proteinelor (aminoacizi). Un sistem de notaţie simplu permite clarificarea acestei corespondenţe. Dacă cele patru baze din compoziţia ADN sunt desemnate prin iniţialele lor (A pentru adenină, T pentru timină, G pentru gua-nină şi C pentru citozină) şi cei 20 de aminoacizi ai proteinelor prin primele trei litere din denumirea fiecărui amino-acid (glu, leu, asp, pro etc.), c. g. este „dicţionarul" care traduce o succesiune de tipul ATGCGTAAC într-o secvenţă de tipul Cis-Leu-Asp-Glu. Pentru că bazele ADN sunt patru, iar aminoacizii proteinelor 20, este clar că unui simbol din limbajul proteic îi corespunde mai mult decât un simbol din limbajul nucleotidic (ex.: UAG). Cercetările au arătat că pentru fiecare aminoacid corespunde un grup de trei baze. C. g. este universal, utilizat în mod similar de la virus până la om. CODEINĂ, s. f. / codeine, s. f. / codeine. [Qr. kodeia = copsull de mac; -ină ] Derivat al morfinei cu o dublă acţiune analgezică; utilizat ca sedativ al tusei sub formă de sirop sau comprimate. Sin.: metilmorfină. CODEINOMANIE, s. f. / codeinomanie, s. f. / codeinomania. Utilizarea excesivă, chiar fără motive justificate, a ‘codeinei. CODOMINANŢĂ, s. f. / codominance, s. f. / codominance. Proprietatea a două gene alele (v. alelă) de a exprima, una şi cealaltă, în ‘fenotip, caracterele pe care ele le determină. La un subiect heterozigot purtător al celor două gene alele codominante, genotipul va fi complet exprimat în fenotip în ceea ce priveşte informaţia purtată de aceste gene. v. şi dominanţă, recesivitate. CODON, s. m. / codon, s. m. / codon. Triplete de ‘nucleotide din ‘codul genetic. Cele patru baze azotate pot da 43 = 64 triplete. Din cei 64 de codoni, 61 corespund unor acizi ami-naţi, iar alţi 3 sunt semne de punctuaţie, corespunzând opririlor în lectura codului. CODON INIŢIATOR / codon initiateur / initiation codon, start codon. Primul ‘codon al secvenţei de ARN mesager tradusă în polipeptid, în general un codon AUG (codonul ‘metioninei). Codonii CUG (leucină), ACG (arginină) şi GUG (valină) pot fi în mod excepţional iniţiatori la eucariote. CODON STOP / codon stop / stop codon. ‘Codon specificând sfârşitul traducerii ARN mesager în polipeptid. CODONI SINONIMI / codons synonymes / synonym codons. Codoni care specifică acelaşi aminoacid. Sinonimele nu diferă decât prin al treilea nucleotid. CODUL INTERNAŢIONAL AL STIMULATORILOR CARDIACI / code internaţional des stimulateurs cardiaques / pacing code. Serie de litere cere desemnează caracteristicile unui stimulator cardiac. întrucât tipurile de stimulatoare cardiace s-au diversificat şi s-au perfecţionat, informaţiile cele mai corecte asupra codurilor se obţin direct din documentaţia tehnică elaborată de producători pentru medici. COEFICIENT, s. m. / coefficient, s. m. / coefficient. [Lat. cum = cu; efficiens, -ntis = care produce un efect, de ta effi-cere = a realiza, a produce.] 1) în matematică, factor constant al unui termen algebric. 2) Mărime ce caracterizează o anumită proprietate a unui sistem fizic, biofizic sau fiziologic, în condiţii determinate. în medicină se utilizează frecvent valoarea numerică a raportului dintre două date ce caracterizează o anumită propiietate. Tipuri de c.: a) c. de absorbţie - număr care exprimă gradul de intensitate a reţinerii unei radiaţii de către un mediu pe care aceasta îl străbate; b) c. de absorbţie farmacocinetică (v.); c) c. de demineralizare - proporţia de substanţe minerale raportată la reziduul uscat; d) c. de difuziune - cantitatea de substanţă care trece printr-o secţiune de 1 cm2, în unitatea de timp, la o variaţie a concentraţiei pentru fiecare cm lungime; e) c. de disociaţie (v.); f) c. de eficacitate proteică (v.); g) c. de elasticitate - caracterizează corpurile elastice şi este egal cu deformarea specifică (variaţia lungimii fiecărui cm liniar), raportată la efortul unitar normal F/S, adică forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă; h) c. de epurare - v. clearance; i) c. de epurare alveolară -măsoară clearance-ul pulmonar pentru C02 şi permite aprecierea ventilaţiei alveolare efective; j) c. de extincţie - logaritmul negativ al factorului de transmisie printr-un mediu, de obicei lichid, al unei radiaţii; k) c. de extracţie - raportul între viteza de extracţie (diferenţa între viteza de intrare şi viteza de ieşire a substanţei active dintr-un organ, numită şi debit sanguin) şi viteza de intrare a unei substanţe active; I) c. de inteligenţă (v.); m) c. izocaloric - cantitatea de energie degajată prin arderea unui giam dintr-o substanţă nutritivă; n) c. de intoxicaţie oxicarboniuă - raportul dintre cantitatea de CO din sângele victimei şi (Cantitatea maximă de CO pe care acelaşi sânge o poate fixa; moartea prin intoxicaţie cu CO survine la valori ale coeficientului de 0,5-0,7; o) c. mastica-toriu (v.); p) c. de partaj sau de repartiţie - raportul dintre concentraţiile unei substanţe dizolvate în doi solvenţi nemis-cibili, care se află în contact; substanţa se repartizează în cei doi solvenţi în funcţie de solubilitatea sa în fiecare din aceştia; q) c. de permeabilitate (v.); r) c. ponderal - rezultă din raportul dintre talia unui subiect şi greutatea sa; s) c. de proliferare (v.); t) c. respirator - rezultat din raportul volumului de 349 COEFICIENT DE ABSORBŢIE FARMACOCINETICĂ COHLEOVESTIBULAR gaz carbonic expirat la volumul de oxigen consumat; el reflectă natura combustiilor celulare; un consum celular exclusiv de glucide se traduce printr-un coeficient respirator 1, de 0,74 pentru lipide, de 0,814 pentru proteine; u) c. terapeutic, v) c. olfactiv sin.: test Proetz (v.). COEFICIENT DE ABSORBŢIE FARMACOCINETICĂ / coeffi-cient d’absorption pharmacocinetique / pharmacokinetic absorption coefficient. Procentajul din doza de medicament care, administrat pe cale orală, este absorbit la nivelul mucoasei gastrice. De c. de a. f. depinde *biodisponibilitatea formei per os a unui medicament. COEFICIENT DE DIFUZIUNE / coefficient de diffusion / dif-fusion coefficient. V. coeficient, def. 2d. COEFICIENT DE DISOCIAŢIE / coefficient de dissociation / dissociation coefficient. C., cuprins între 0 şi 1, exprimând procentajul de molecule disociate dintr-o soluţie. COEFICIENT DE EFICACITATE PROTEICĂ / coefficient d’ef-ficacite proteique / protein efficiency ratio. C. destinat exprimării randamentului unei proteine ingerate. Se calculează divizând câştigul în greutate corporală la cantitatea de proteine consumată (exprimate în grame). De obicei, c. de e. p. standard este măsurat la şobolanul de 21 de zile supus unei alimentaţii standardizate, conţinând 10% proteine. COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ / coefficient d’intelligence / intelligence quotient. Indicator al nivelului mental al unei persoane sau al unui grup social. C. i. (Q. I.) se determină cu ajutorul unor teste valabile pentru persoane care aparţin aceluiaşi grup social care a furnizat eşantionul pentru etalonarea testelor. In mod normal, vârsta mentală corespunde cu vârsta cronologică, iar testele sunt alcătuite astfel încât un subiect cu o inteligenţă „normală” medie să obţină un Q. I. = 100. Se apreciază că deficienţa intelectuală începe sub 70, iar inteligenţa superioară la peste 130. COEFICIENT MASTICATORIU / coefficient masticatoire / masticatory percentage. Procentaj care traduce valoarea funcţională a unei *danturi. Se calculează prin suma valorilor numerice atribuite fiecărui dinte care are un antagonist. O dantură în bună stare are coeficientul 100. COEFICIENT DE PERMEABILITATE / coefficient de permea-bilite / permeability coefficient. Numărul de molecule din-tr-un corp dat care traversează o membrană în unitatea de timp şi pe unitatea de suprafaţă, când diferenţa de concentraţie între cele două feţe este egală cu unitatea. C. de p. poate fi calculat exact doar pentru membranele artificiale şi depinde de caracteristicile substanţei date. COEFICIENT DE PROLIFERARE / coefficient de proliferation / proliferation coefficient. Procentajul de celule dintr-un ţesut care sunt angajate în *ciclul celular. COEFICIENT RESPIRATOR / quotient respiratoire / respira-tory quotient. Raportul dintre bioxidul de carbon eliminat şi volumul de oxigen consumat în acelaşi timp. C. r. este în condiţii normale în jurul valorii de 0,8 şi depinde de natura alimentaţiei. COEFICIENT DE SEDIMENTARE / coefficient de sedimenta-tion / sedimentation coefficient. Simbol s. C. s. reprezintă rezultatul numeric obţinut într-unul din următoarele două cazuri: 1) raportul dintre viteza de sedimentare v şi acceleraţia gravitaţională a, conform ecuaţiei s = v/a\ 2) sau raportul dintre viteza de sedimentare şi acceleraţia centrifugă, conform ecuaţiei: s = v/o^R, unde co este viteza angulară, iar R, distanţa faţă de axul de rotaţie. Pentru macromolecule, c. s. se exprimă de obicei în unităţi Svedberg, S = 10'13 secunde. Pentru o particulă dată, s variază cu densitatea şi viscozi-tatea lichidului de suspensie. La masă moleculară şi densităţi egale, moleculele filamentoase au un coeficient de sedi- mentare mai mic decât moleculele compacte (de unde, de ex., diferenţa dintre ADN linear şi ADN circuiar). Pe baza c. de s. şi cunoscând Coeficientul de difuziune se poate calcula masa moleculară a unei macromolecule. COEFICIENT TERAPEUTIC / indice therapeutique / thera-peutic index. Iniţial, raportul dintre doza maximă tolerată şi doza minimă curativă. în prezent, luând în considerare valabilitatea răspunsului individual, raportul doză letală medie (DL50) şi doza efectivă medie (DE50) C.t. este utilizat pentru evaluarea siguranţei medicamentelor. Sin.: index sau indice terapeutic. V. şi coeficient. COEFICIENT VITAL / quotient vital / vital quotient. Număr obţinut prin înmulţirea masei corporale (greutate) cu Capacitatea vitală a unui subiect şi divizat prin talia (înălţimea) acestuia. C. v. este cu atât mai bun cu cât valoarea sa numerică este^mai mare. COENZIMĂ, s. f. / coenzyme, s. f. / coenzyme. [Lat. cum = cu; gr. en = în; zyme = ferment, drojdie] Parte non-pro-teică a unei enzime. Partea proteică, *apoenzima, determină specificitatea catalizării unei anumite reacţii, iar c. intervine cu elementele chimice necesare derulării reacţiei. Există două tipuri de c.: 1) Grupări prostetice care sunt legate permanent la apoenzimă. 2) Cosubstraturi simple, legate la apoenzimă numai în^ momentul derulării reacţiei. V. şi cofactor. COENZIMĂ A / coenzyme A / coenzyme A. C. de transfer a grupării acil. Este formată din p-etanol-amină, acid pan-totenic şi ADP. Grupările acil sunt cuplate la grupările sulfhidril ale tioetanolaminei. Hidroliza acetil-c. A eliberează o cantitate importantă de energie (7,5 kcal/mol). COENZIMĂ Q / coenzyme Q / Q coenzyme. Sin.: ubichinonă (V.). COENZIMĂ Q10 / coenzyme Q10 / coenzyme Q10. Tipul major de *ubichinonă la mamifere, denumită şi ubichinonă 50. Pe lângă rolul de transportor de electroni în lanţul respirator, c. Q10 creşte sinteza de triiodotironină. Ca antioxidant major este larg utilizată în terapeutică în: prevenirea şi tratarea unor afecţiuni cardiovasculare, hepatice, pancreatice, în diabet, în boli degenerative ale sistemului nervos central. COFACTOR, s. m. / cofacteur, s. m. / cofactor. [Lat. cum = cu; factor, -oris = care face, de Ca facere = a face.] Moleculă sau ioni necesari activităţii unei enzime. C. permite enzimei să ia o structură spaţială sau electronică optimă pentru activitate. V. coenzimă. COFEINĂ. Var. pentru cafeină (v.). COFOCHIRURGIE, s. f. / cophochirurgie, s. f. / surgery of the deafness. [Gr. kophos = surd; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la kheir, -iros = mână; ergon = lucru, acţiune, de la ergein = a lucra] Procedee chirurgicale folosite în anacuzia (surditatea) prin *otoscleroză. COFOZĂ, s. f. / cophose, s. f. / cophosis, deafness. [Şr. kophos = surd; -oză.] Termen ce desemnează o surditate completă, adică abolirea oricărei percepţii senzoriale auditive. Sin.: anacuzie. V. şi hipoacuzie, surditate. COGNITIV, adj. / cognitif, adj. / cognitive. [Lat. cognitus, de la cognoscere = a cunoaşte.] Care aparţine cunoaşterii, privitor la cunoaştere. Ex.: proces c. V. şi tulburări cognitive. COHLEAR, adj. / cochleaire, adj. / cochleate, cochlear. [Lat. cochlea, gr. kokhlias = cochilie de melc.] Care se referă la *cohlee şi, prin extensie, la auz (căi nervoase, centri nervoşi corespondenţi etc.). Ex.: examen c. COHLEE, s. f. / cochlee, s. f. / cochlea. NA: cochlea. [Lat. cochlea, gr. kokhlias = cochilie de melc.] Partea anterioară a labirintului osos al urechii interne. Sin.: melc. COHLEOVESTIBULAR, adj. / cochleo-vestibulaire, adj. / cochleovestibular. [Lat. cochlea, gr. kokhlias = cochilie de 350 COHORTĂ COLAPS CARDIOVASCULAR mefc; Cat. vestibulum = intrare.] Care se referă la melc şi la vestibulul urechii interne şi, prin extensie, la audiţie şi echilibru. COHORTĂ, s. f. / cohorte, s. f. / cohort. [Lat. cohors, -rtes = cohortă, ceata] Grup de subiecţi având în comun o particularitate statistică, datorită căreia este posibil un studiu epidemiologie longitudinal. COILONICHIE, s. f. / coelonychie, s. f. / koilonychia. [Qr. koilos = scobitură, depresiune; onyx, onykhos = unghie.] Sin.: koilonichie (v.). COINFECŢIE, s. f. / coinfection, s. f. / coinfection. [Lat. cum = cu; infectus, de Ca inficere = a strica, a otrăvi.] Infecţie simultană cu agenţi patogeni diferiţi. De ex.: infecţie cu virusul hepatitei B şi cu virusul hepatitei D. COIT, s. n. / coit, s. m. / coitus. [Lat. coitus = împreunare sexuală, de Ca coire = a merge împreună] ‘Copulaţie, contact sexual. COL, s. n. / col, s. m. / cervix, neck. NA: collum, pi. colla. [Lat. collum = gât.] 1) Parte îngustată a unui organ, străbătută sau nu, în funcţie de tipul organului, de un canal evacuator. Ex.: c. femural, c. uterin. 2) Sin.: cervix (v.). COL UTERIN / col de l’uterus / cervix uteri, neck of uterus. NA: cervix uteri. Porţiunea inferioară strâmtată a uterului, situată între istmul uterin şi deschiderea uterului în vagin. C. incompetent reprezintă dilatarea anormală a acestuia în al doilea trimestru al sarcinii, rezultând o expulzie prematură a fetusului. COLABA, vb. / collaber, vb. / to collapse. [Lat. collati = a se prăbuşi, a se prăvăd] A provoca turtirea unui organ cavi-tar sau a unei cavităţi. COLAGEN, s. n. / collagene, s. m. / collagen. [Qr. kolla = cCei; gennan = a produce.] Proteină complexă (Mr aproximativ 300 kDa), componentul cel mai abundent (peste 70%) al tendoanelor şi dermului. C. conţine trei lanţuri polipeptidice, dispuse într-o triplă elice şi asamblate în microfibrile, vizibile la microscop. Până în prezent au fost identificate 12 tipuri diferite de c. Tipurile l-V sunt cele mai abundente, tipurile VI-XII fiind denumite minore. Tipurile majore de c. diferă prin ‘glicozilare şj distribuţie în diverse ţesuturi. COLAGENAZĂ, s. f. / collagenase, s. f. / collagenase. [Qr. kolla = cCei; gennan = a produce; -ază.] Enzimă ce degradează colagenul. C. vertebratelor, relativ puţin active, separă subunităţile lanţului polipeptidic al colagenului în două fragmente. C. bacteriene de tip clostridium sunt foarte active, atacând un mare număr de legături. Se ajunge astfel la lichefierea colagenului, ceea ce explică extensia leziunilor în cursul gangrenei gazoase. Ionul metalic al c. (metaloproteine) este Ca2+. COLAGENOM, s. n. / collagenome, s. m. / collagenome. [Qr. kolla = cCei; gennan = a produce; -oma.] Formaţiune tumorală benignă, de dimensiuni mici, constituită din ţesut conjunctiv foarte bogat în fibre de colagen şi sărac în celule. COLAGENOZĂ, s. f. / collagenose, s. f. / collagenosis, collagen disease. [Qr. kolla = cCei; gennan = a produce; -oză.] Termen medical propus de Klemperer, sub care sunt grupate un număr de boli aparent diferite: ‘lupus eritematos acut diseminat, ‘dermatomiozită, ‘sclerodermie, ‘periarterită nodoasă şi, după unii autori, reumatism articular acut, poliartrită reuma-toidă, purpură trombocitopenică trombotică, trombangeită, nefro-angioscleroză, endocardită bacteriană etc. Caracterul comun al acestor maladii este degenerescenţa iniţial mucoidă, apoi fibrinoidă a colagenului şi, prin extensie, a ţesutului conjunctiv. O serie de c. pot fi incluse în cadrul bolilor prin auto-agresiune sau a ‘bolilor complexelor imune. Sin.: boală de colagen, conectivită (termen recomandat). COLAGOG, adj., s. n. / cholagogue, adj., s. m. / cholago-gue, cholagogic. [Qr. khole = biLă; agogos = care conduce spre eCiminare.] Despre o substanţă sau agent care stimulează fluxul de bilă în duoden, de regulă prin evacuarea veziculei biliare. V. şi colecistokinetic. COLALEMIE, s. f. / cholalemie, s. f. / cholal(a)emia. [Qr. khole = bilă; haima, -atos = sânge.] Prezenţa sărurilor biliare în sânge. COLALURIE, s. f. / cholalurie, s. f. / cholaluria. [Qr. khole = bilă; ouron = urină] Prezenţa sărurilor biliare în urină. COLAMINĂ, s. f. / colamine, s. f. / colamine. Sin.: etanol-amină (v.). COLANGIECTAZIE, s. f. / cholangiectasie, s. f. / cholangiec-tasy. [Qr. khole = bilă; angeion = vas; ektasis = diCataţie.] Dilataţie a ‘căilor biliare. COLANGIOGRAFIE, s. f. / cholangiographie, s. f. / cholan-giography. [Qr. khole = bdă; angeion = vas; graphein = a scrie.] Vizualizare radiografică a sistemului biliar (‘colecist, ‘căi biliare), după umplerea cu o substanţă de contrast opacă la raze X (produs iodat). Substanţa de contrast poate fi administrată per os, intravenos (c. venoasâ) sau introdusă direct în căile biliare (c. transparietală, transcutanată, transhepatică). Sin.: angiocolecistografie, angiocolegrafie, biligrafie. COLANGIOLITĂ, s. f. / cholangiolite, s. f. / cholangiolitis. [Qr. khole = bilă; angeion = vas; -ită] Inflamaţia canalelor biliare interlobulare (sau colangiole). COLANGIOPATIE, s. f. / cholangiopathie, s. f. / cholangio-pathy. [Qr. khole = bilă; angeion = vas; pathos = boala] Orice afecţiune a ‘căilor biliare. COLANGIOTOMIE, s. f. / cholangiotomie, s. f. / cholan-giotomy. [Qr. khole = bilă; angeion = vas; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizie a unui canal biliar. COLANGITĂ, s. f. / cholangite, s. f. / cholangitis. [Qr. khole = biCâ; angeion = vas; -ită.] Inflamaţia căilor biliare. COLANGITA CRONICĂ DISTRUCTIVĂ NESUPURATĂ / cholangite chronique destructive non suppurative / primary biliary cirrhosis. Sin.: ciroză biliară primitivă (v.). COLANGITĂ DIFUZĂ NON-OBLITERANTĂ / cholangite dif-fuse non obliterante / Hanot-Rossle’s disease. Sin.: boală Hanot-Rossle (v.). COLANGIOCARCINOM, s. n. / cholangiocarcinome, s. m. / cholangiocarcinoma. [Qr. khole = bilă; angeion = vas; karki-nos = rac, cancer; -oma.] 1) Carcinom dezvoltat din epiteliul canalelor biliare intrahepatice alcătuit din celule epiteliale eozi-nofilice cuboidale sau columnare, dispuse în tubuli sau în acini, cu o stromă fibroasă abundentă. Celulele pot secreta mucus, dar nu şi bilă. 2) Carcinom colangiocelular. COLANGIOM, s. n. / cholangiome, s. m. / cholangioma. [Qr. khole = bilă; angeion = vas; -oma.] Tumoră hepatică benignă sau malignă dezvoltată pe seama celulelor canaliculelor biliare intrahepatice. COLAPS, s. n. / collapsus, s. m. / collapse. [Lat. collapsus = prăbuşit, de Ca collabi = a se prăbuşi] 1) Stare de ‘prostraţie extremă şi depresie, asociată cu insuficienţă circulatorie. 2) Colabarea, alipirea pereţilor unei formaţiuni cavitare. 3) Unii autori propun limitarea semnificaţiei termenului la perturbări pur hemodinamice, pentru păstrarea individualităţii sale în raport cu termenul ‘şoc. 4) C. pulmonar, reducerea sau absenţa aerului din alveole la făt („plămân fetal“) din cauza ‘atelectaziei prin obstrucţie bronşică sau în ‘pneumotorax; la adult, c. p. poate surveni în obstrucţii masive ale căilor aeriene mari pulmonare. V. şi colaps cardiovascular. COLAPS CARDIAC / collapsus cardiaque / cardiac shock. Sin.: colaps cardiovascular (v.). COLAPS CARDIOVASCULAR / collapsus cardio-vasculaire / cardiac shock. Sindrom cu apariţie brutală, caracterizat prin răcirea extremităţilor, prostraţie accentuată, transpiraţie rece, 351 COLATERAL COLEDOC cianoză, puls rapid şi imperceptibil, scădere a tensiunii arteriale sistolice sub 80 mmHg, *oligurie sau *anurie. C. c. poate fi consecinţa prăbuşirii forţei cardiace sau a unei hipotensiuni vasculare primitive. Denumirea de c. este atribuită frecvent unui accident de durată scurtă, în cursul căruia predomină reacţiile vagale şi care se vindecă fără sechele. Sin.: colaps cardiac. V. şi şoc. COLATERAL, adj. / collateral, -ale, -aux, adj. / collateral. [Lat. cum = cu; lateralis = CateraC, de Ca latus, -teris = Catură.] 1) Care este situat alături, cu referire la un vas secundar sau un nerv secundar care se detaşează din trunchiul principal. 2) Care este plasat de fiecare parte a unei structuri anatomice. Ex.: şanţul c. al bulbului sau al măduvei spinării. COLCHICINĂ, s. f. / cholchicine, s. f. / colchicine. Alcaloid izolat din seminţele de Colchicum autumnale (brânduşa de toamnă), extrem de eficace în tratamentul crizei acute de *gută. Utilizată per os, c. acţionează inhibând răspunsul inflamator legat de prezenţa cristalelor de *urat. C. are şi o acţiune *antineoplazică, inaplicabilă clinic, din cauza toxicităţii, dar utilă în oprirea mitozei celulare în metafază, în vederea studierii cariotipului. COLECALCIFEROL, s. m. / cholecalciferol, s. m. / chole-calciferol. [Qr. khole = Sila; Cat. calx, calcis = var, caCciu; ferre = a duce, a purta; -ol] Sin.: vitamină D3 (v. vitamină D). COLECIST, s. n. / vesicule biliaire / cholecyst, gallbladder. NA: vesica biliaris. [Qr. khole = BiCă; kystis = sac, vezică,] Sin.: veziculă biliară (v.). COLECiSTALGIE, s. f. / cholecystalgie, s. f. / cholecystal-gia. [Qr. khole = BiCă; kystis = sac, vezică; algos = durere.] Durere la nivelul veziculei biliare. COLECISTECTAZIE, s. f. / cholecystectasie, s. f. / chole-cystectasia. [Qr. khole = BiCa; kystis = sac, vezică; ektasis = diCataţie.] Distensie a veziculei biliare. COLECISTECTOMIE, s. f. / cholecystectomie, s. f. / chole-cystectomy. [Qr. khole = Bilă; kystis = sac, vezică; ektome = e^cizie.] Ablaţia chirurgicală a veziculei biliare. COLECISTITĂ, s. f. / cholecystite, s. f. / cholecystitis. [Qr. khole = BiCa; kystis = sac, vezică; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a veziculei biliare, asociată frecvent cu litiază, de natură infecţioasă, prin invazia germenilor patogeni provenind din duoden. COLECISTOGRAFIE, s. f. / cholecystographie, s. f. / chole-cystography. [Qr. khole = BiCa; kystis = sac, vezică; gra-phein = a scrie.] Examen radiologie al colecistului opacifiat în prealabil cu un produs de contrast iodat administrat intravenos sau per os. Acesta se va elimina prin bilă, permiţând vizualizarea veziculei biliare la câteva ore după absorbţie. COLECISTOKINETIC, adj., s. n. / cholecystocinetique, adj., s. m. / cholecystokinetic. [Qr. khole = Bilă; kystis = sac, vezică; kinetikos = care se mişcă, de Ca kinein = a mişca] O substanţă care provoacă sau favorizează contracţia veziculei biliare şi, în consecinţă, evacuarea bilei de la acest nivel. V. şi colagog. COLECISTOKININĂ, s. f. / cholecystokinine, s. f. / chole-cystokinin. [Qr. khole = BiCa; kystis = sac, vezică; kinein = a mişca; -ină.] Abrev.: CCK. V. colecistokinin-pancreozimină. COLECISTOKININ-PANCREOZIMINĂ, s. f. / cholecystokinine-pancreozymine, s. f. / cholecys-tokinin-pancreozymin. Abrev.: CCK-PZ. Hormon polipeptidic, izolat iniţial din mucoasa duo-deno-jejunală, dar identificat ulterior în plexurile mienterice Auerbach, în plexurile submucoase Meissner şi în creier (unde se află în cantităţi chiar mai mari decât în intestin). Această distribuţie a CCK-PZ a sugerat apartenenţa sa la ‘sistemul endocrin difuz şi, în consecinţă, proprietatea polipeptidului de a acţiona atât ca hormon circulant, cât şi ca mediator chimic. Cunoscută iniţial ca agent stimulator al contracţiei veziculei biliare, c. prezintă o gamă largă de acţiuni: stimularea secreţiei de enzime digestive şi de bicarbonat la nivelul pancreasului, creşterea secreţiei biliare, stimularea motilităţii gastrice şi intestinale, ca şi relaxarea musculoasei esofagului inferior şi a sfinc-terului Oddi. C. acţionează, de asemenea, asupra unor secreţii endocrine, stimulând-o îndeosebi pe cea de *calcitonină tiroi-diană şi de *insulină. Deoarece CCK-PZ a fost găsită în creier şi în LCR, iar trecerea hormonului periferic se face greu prin *bariera hemato-encefalică, se consideră că acest hormon joacă un rol esenţial în reglarea apetitului. Eliberarea sa în sânge în timpul digestiei ar reprezenta semnalul cel mai important de ‘saţietate. Totodată, administrarea intracerebro-ventriculară de CCK-PZ inhibă tendinţa de ingestie a alimentelor. Alcătuită din 33 de aminoacizi, molecula de c. mai prezintă şi o variantă cu 6 aminoacizi suplimentari. Acţiunile sale depind de ultimii 8 aminoacizi ai extremităţii C-terminale, iar secreţia de c. este stimulată de aminoacizi, acizi graşi şi ioni de calciu. C. este secretată sub forma unui precursor (pre-procole-cistokinină), a cărui genă codantă se află pe cromozomul 3. Hormonul îşi exercită acţiunile prin intermediul a doi receptori: unul, notat cu A, este alcătuit din 428 aminoacizi cu 7 domenii transmembranare (codificat de o genă situată pe cromozomul 4), şi se află la nivelul membranelor celulare din tubul digestiv, ca şi ale celulelor antehipofizare şi din diferite regiuni ale SNC; al doilea receptor, notat cu B, este localizat în membranele neuronale şi în unele celule ale aparatului digestiv (codificat de o genă localizată pe cromozomul 1). COLECISTOLITIAZĂ, s. f. / cholecystolithiase, s. f. / chole-cystolithiasis. [Qr. khole = BiCâ; kystis = sac, vezică; lithos = piatră; -ază ] Prezenţa şi formarea de calculi în vezicula biliară. Sin.: litiază veziculară. COLECISTOPEXIE, s. f. / cholecystopexie, s. f. / chole-cystopexy. [Qr. khole = BiCă; kystis = sac, vezică; pexis = filare.] Repunerea în poziţie normală a veziculei biliare, fixată prin aderenţe într-o poziţie vicioasă. COLECISTOTOMIE, s. f. / cholecystotomie, s. f. / chole-cystotomy. [Qr. khole = BiCă; kystis = sac, vezică; tome = tăiere, de Ca temnein = a tăia secţiune.] Incizie chirurgicală a veziculei biliare efectuată în vederea explorării, drenajului sau îndepărtării calculilor. COLECTAZIE, s. f. / colectasie, s. f. / colectasia, toxic megacolon. [Qr. kolon = intestin gros; ektasis = diCataţie.J Dilataţie acută preperforativă a colonului, survenind în cursul puseelor grave de *rectocolită ulcerohemoragică. C. reprezintă o complicaţie gravă a colitelor inflamatorii în pusee, cu sfârşit letal dacă nu se intervine chirurgical. COLECTOMIE, s. f. / colectomie, s. f. / colectomy. [Qr. kolon = intestin gros; ektome = e^cizie.] Procedeu chirurgical care constă în rezecţia totală (c. totală) sau parţială (c. subtotală, c. segmentară) a colonului. Rezecţia unghiului stâng (sau splenic) al colonului se numeşte c. splenică. COLECŢIE, s. f. / collection, s. f. / collection. [Lat. collec-tio, -onis = strângere, adunare, de Ca colligere = a Cega Ca un Coc (cum = cu; ligare = a Cega).] Proces fiziologic sau patologic care constă în acumularea unui produs (de secreţie sau rezultat al unei infecţii localizate etc.) într-o regiune strict delimitată din organism. După caracterul produsului acumulat, c. poate fi: seroasă, sanguinolentă, purulentă etc. COLEDOC, s. n. / choledoque, s. m. / common bile duet. NA: ductus choledocus. [Qr. kholedokhos, de Ca khole = BiCă, dokhos = recipient şi dekhesthai = a primi] Sin.: canal coledoc (v.). 352 COLEDOCITĂ COLESTIRAMINĂ COLEDOCITĂ, s. f. / choledocite, s. f. / choledochitis. [Qr. kholedokhos, de Ca khole = BiCă, dokhos = recipient şi dekhesthai = a primi; -ită.] Inflamaţia canalului coledoc. COLEDOCOLITIAZĂ, s. f. / choledocholithiase, s. f. / chole-docholithiasis. [Qr. kholedokhos, de Ca khole = BiCă, dokhos = recipient şi dekhesthai = a primi; lithos = piatră; -ază.] Prezenţa de calculi în ‘canalul coledoc. COLEDOCOPLASTIE, s. f. / choledochoplastie, s. f. / chole-dochoplasty. [Qr. kholedokhos, de Ca khole = BiCă, dokhos = recipient şi dekhesthai = a primi; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modela] Chirurgia plastică a coledocului. COLEDOCOSTOMIE, s. f. / choledochostomie, s. f. / chole-dochostomy. [Qr. kholedokhos, de Ca khole = BiCâ, dokhos = recipient şi dekhesthai = a primi; stoma, -atos = pură] Drenajul extern al canalului coledoc, prin realizarea chirurgicală a unei fistule. COLEDOCOTOMIE, s. f. / choledochotomie, s. f. / choledo-chotomy. [Qr. kholedokhos, de Ca khole = BiCâ, dokhos = recipient şi dekhesthai = a primi; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizia canalului coledoc. COLEGLOBINĂ, s. f. / choleglobine, s. f. / choleglobin. Pigment verde provenind din degradarea ‘hemoglobinei în cursul transformării sale în ‘pigmenţi biliari. C. este capabilă, încă, să fixeze o moleculă de oxigen sau de monoxid de carbon. Prin pierderea fierului, după oxidarea în fier feric, c. rămâne legată la globină, dând ‘verdoglobina. COLELITIAZĂ, s. f. / cholelithiase, s. f. / cholelithiasis. [Qr. khole = BiCâ; lithos = piatră; -ază ] Prezenţa şi formarea de calculi la nivelul căilor biliare. Calculii pot fi colesterolici (peste 60% colesterol şi transparenţi la radiaţiile X), pigmentări (formaţi din bilirubinat de calciu şi secundari unei anemii hemo-litice sau unei infecţii a căilor biliare), calcici (conţinând îndeosebi carbonat de calciu asociat cu constituenţii menţionaţi anterior) sau micşti (formaţi din colesterol, pigmenţi şi săruri de calciu în proporţii variabile). Sin.: litiază biliară. COLELITOTOMIE, s. f. / cholelithotomie, s. f. / cholelitho-tomy. [Qr. khole = BiCă; lithos = piatră; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Extracţia de calculi biliari practicată prin incizia căilor biliare sau a veziculei biliare. COLEMIE FAMILIALĂ / cholemie familiale / familial non-h(a)emolytic jaundice. [Qr. khole = BiCă; haima, -atos = sânge; Cat. familiaris = al casei, cd famiCei, de Ca familia = famiCie, casă] Sin.: sindrom Gilbert (v.). COLEPERITONEU, s. n. / choleperitoine, s. m. / choleperi-toneum. [Qr. khole = BiCă; Cat. medicaCă peritonaeum, din gr. peritonaion, de Ca peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Prezenţa bilei în cavitatea peritoneală, de origine accidentală (după puncţia-biopsie hepatică sau lezarea operatorie a cole-cistului) sau spontană (ex.: ruptura unui chist hidatic, ruptura veziculei biliare gangrenate). Sin.: peritonită biliară. COLERETIC, adj., s. n. / choleretique, adj., s. m. / chole-retic. [Qr. khole = Bilă; airein = a Cua] (Substanţă) care creşte debitul secreţiei biliare. COLEREZĂ, s. f. / cholerese, s. f. / choleresis. [Qr. khole = Bilă; hairesis = luare, de Ca airein = a Cua] Secreţia bilei de către ficat, cu participarea căilor biliare. C. se desfăşoară în două etape: 1) formarea bilei canaliculare secretate de polul biliar al hepatocitelor; 2) modificarea bilei prin secreţia şi reab-sorbţia anumitor constituenţi ai acesteia în căile biliare, îndeosebi prin acţiunea ‘secretinei. COLESTATIC, adj. / cholestatique, adj. / cholestatic. [Qr. khole = Bilă; statikos = care opreşte, de Ca istanai = a plasa, a face să ţină] Care determină inhibarea parţială sau totală a secreţiei biliare. COLESTAZĂ, s. f. / cholestase, s. f. / cholestasis. [Qr. khole = BiCă; stasis = oprire, de Ca istanai = a plasa, a face să ţină] Denumire a ansamblului proceselor legate de diminuarea sau oprirea excreţiei biliare. Se disting: 1) C. extrahepatică, determinată de obstrucţia căilor biliare extrahepatice şi care este frecvent completă. 2) C. intrahepatică, adesea parţială, prin obstrucţia căilor biliare intrahepatice sau prin oprirea secreţiei biliare, consecutiv afectării hepatocitelor. Var.: colostază. COLESTAZĂ RECURENTĂ BENIGNA / cholestase recurrente benigne / benign familial recurrent cholestasis. Afecţiune rară, de origine necunoscută, caracterizată prin pusee repetate de *colestază intrahepatică cu evoluţie benignă. Sin.: boală Summerskill. COLESTEATOM. Var. pentru cholesteatoma (v.). COLESTERINOZĂ CEREBROTENDINOASĂ / cholesterinose cerebrotendineuse / cerebro-tendinous xanthomatosis. Sin.: xantomatoză cerebrotendinoasă (v.). COLESTEROL, s. m. / cholesterol, s. m. / cholesterol. [Qr. khole = Bilă; stereos = solid, în relief; -ol.] Compus organic, derivat sterolic monoalcoolic, C27H45OH, prezent în cea mai mare parte din ţesuturile şi umorile organismului, dar îndeosebi în grăsimile animale, bilă, sânge, ţesut cerebral, ficat, rinichi, suprarenale. C. este un component de bază al membranelor celulare. Originea sa în organism este mixtă: exogenă (alimentară) şi endogenă (sintetizat îndeosebi în ficat). Este utilizat metabolic în formarea hormonilor sexuali, corticoste-roizilor şi acizilor biliari. C. intră în compoziţia *lipoproteinelor din sânge sub formă liberă sau esterificată. Depozitele arteriale de c. sunt la originea *ateromatozei. Sin.: colesterină (desuet). V. colesterolemie, lipoproteine, receptor pentru LDL. COLESTEROL DESMOLAZĂ / cholesterol desmolase / cholesterol desmolase. Enzimă care transformă colesterolul în *pregnenolol, prima etapă a biosintezei hormonilor steroizi. COLESTEROL ESTERAZĂ / cholesterol esterase / cholesterol esterase. Enzimă care hidrolizează esterii de colesterol, rezultând o moleculă de *colesterol şi o moleculă de *acid gras. COLESTEROLEMIE, s. f. / cholesterolemie, s. f. / choles-terol(a)emia. [Qr. khole = BiCâ; stereos = solid, în relief; -ol; haima, -atos = sânge.] 1) Prezenţa ‘colesterolului în sânge. Concentraţia normală a colesterolului total este de 1,5-2,8 g/l sau 4,6-7,2 mmol/l. 2) în engl., sin. cu hipercoles-terolemie (v.). V._ şi tab. const. biochim. COLESTEROLOZĂ, s. f. / cholesterolose, s. f. / choles-terolosis. Sin.: colesteroză (v.). COLESTEROPEXIE, s. f. / cholesteropexie, s. f. / choles-teropexy. [Qr. khole = Bilă; stereos = solid, în relief; pexis = focare.] Procesul patologic de precipitare şi depozitare a colesterolului fie în ţesuturi (xantom, arc cornean, aterom), fie în căile biliare intrahepatice (litiază biliară). COLESTEROZĂ, s. f. / cholesterose, s. f. / cholesterosis. [Qr. khole - BiCă; stereos = solid, în relief; -oză ] Stare patologică exprimată prin existenţa de depozite de colesterol în diverse ţesuturi. Sin.: colesteroloză. COLESTEROZĂ EXTRACELULARĂ / cholesterose extracel-lulaire / extracellular cholesterosis. Sin.: boală Kerl-Urbach (V.). COLESTEROZĂ VEZICULARĂ / cholesterose vesiculaire / cholesterosis of the gallbladder. Depozite anormale de colesterol în macrofagele devenite ‘celule spumoase - de la nivelul submucoasei veziculei biliare. Ca urmare a aglomerării de celule spumoase vezicula are un aspect denumit "veziculă căpşună". COLESTIRAMINĂ, s. f. / cholestyramine, s. f. / cholestyra-mine. (DCI) Răşină care, administrată pe cale orală, se cuplează în tubul digestiv cu sărurile biliare, a căror reabsorbţie 353 COLETHORAX COLIR este astfel împiedicată. C. intervine astfel în ciclul enterohe-patic al colesterolului, având o acţiune hipocolesteroiemiantă. C. interferă însă şi absorbţia digestivă a vitaminelor liposolu-bile şi a unor medicamente (efect nedorit). COLETHORAX, s. n. / cholethorax, s. m. / cholethorax. [Qr. khole = Silă; gr. thorax, -akos, Cat. thorax, -acis = torace.] Epanşament biliar la nivelul ‘pleurei. COLIBACIL, s. rh. / colibacille, s. m. / colibacillus. [Qr. kolon = intestin gros; Cat. bacillus = Sastonaş.] Sin.: Esche-richia coli (v.). COLIBACILLUS / Colibacillus / Colibacillus. Sin.: Escherichia coli (v.). COLIBACILOZĂ, s. f. / colibacillose, s. f. / colibacillosis. [Qr. kolon = intestin gros; Cat. bacillus = Sastonaş; -ozd.J Termen general care regrupează afecţiunile de etiologie coli-bacilară, îndeosebi digestive (enterite etc.) sau genitourinare (infecţii localizate la diferite niveluri ale căilor urinare). V. şi Escherichia coli. COLICĂ, s. f. / colique, s. f., douleur intermittente / colic. [Lat. colicus, gr. kolikus = ceC care suferă de coCicâ, din gr. kolon = intestin gros.] Termen medical utilizat iniţial pentru a desemna o afecţiune dureroasă acută a colonului. Prin extensie, termenul regrupează, în prezent, orice durere în relaţie cu un organ abdominal, dacă ea prezintă o serie de caracteristici: este violentă, survine acut, în crize, are caracter spastic. Ex.: c. apendiculară, c. biliară, c. nefretică etc. COLICĂ HEPATICĂ / colique hepatique / hepatic colic, bi-liary colic. Sindrom ce constă în durere intensă la nivelul hipocondrului drept sau în epigastru, cu iradiere spre umăr, însoţită de greaţă sau/şi vomismente, uneori de icter şi de constipaţie. Este determinată de o tensiune locală la nivelul căilor biliare şi veziculei biliare, în general din cauza unui obstacol litiazic (calculi). Contracţia poate determina migrarea calculului spre căile^ biliare. COLICĂ NEFRETICĂ / colique nephretique / renal colic, nephric colic. Sindrom cuprinzând o durere violentă în regiunea lombară, cu iradire către vezică şi coapsă, însoţită frecvent de ‘ileus funcţional paralitic, constipaţie, vomismente şi adesea de ‘tenesme vezicale. Este determinată de migrarea unui calcul sau a unui corp străin din rinichi spre vezică, prin uretere. COLICĂ SALIVARĂ MORESTIN / colique salivaire de Morestin / Morestin’s salivary colic. [Hippolyte Morestin, chirurg francez Ca Olopitamc de (Paris, 1869-1919.] Se produce în litiaza canaliculară, ca rezultat al unei retenţii complete de salivă în glandă, determinată de migrarea calculului sau de contracţii spasmodice ale pereţilor canalului, în timpul meselor sau puţin înaintea lor. Durerea violentă, iradiată spre ureche, senzaţia de tensiune submandibulară, uscăciunea gurii, diminuarea gustului şi tumefierea submandibulară sunt simptomele care pot apărea. COLICA SATURNINĂ / colique de plomb / lead colic. Sindrom caracterizat prin durere abdominală foarte intensă, cu iradiere din ombilic spre regiunea lombară, coapse şi ‘burse, prin constipaţie rebelă şi vomismente. Se constată, de asemenea, frecvent, o retracţie a abdomenului („abdomen în vapor“), ca şi modificări ale pulsului (‘dicrotism). C. s. este foarte frecventă în ‘saturnism. COLICĂ TESTICULARĂ / colique testiculaire / testicular colic. Durere ce survine la un subiect abstinent care prezintă retenţie spermatică. COLICĂ UTERINĂ / colique uterine / uterine colic. Criză dureroasă acută pelvină, care survine în caz de ‘polipi intrauterini. COLICUL SEMINAL / colliculus seminal / colliculus semi-nalis. NA: colliculus seminalis. [Lat. collicullus = codnă mică, dim de Ca collis = codnă; seminalis = de sămânţă, de Ca semen, -inis = sămânţă.] Sin.: veru montanum (v.). COLIER, s. n. / collier, s. m. / collar. [fr. collier = coder, din Cat. collaris = de gât, de Ca collum = gât.] Aparat care serveşte la imobilizarea parţială a coloanei vertebrale cervicale. V. şi minervă. COLIERUL LUI VENUS / collier de Venus / Venus’ neck-lace. Leziune caracteristică *sifilisului secundar, localizată pe feţele laterale ale gâtului şi decolteului, îndeosebi la femeie. C. lui V. apare la 3-4 luni de la contagiune, fiind alcătuit din pete cutanate rotunde depigmentate pe fond pigmentat (‘leuco-melanodermie). Sin.: leucomelanodermie sifilitică. COLIFORM, adj. / coliforme, adj., s. m. / coliform. [Qr. kolon - coCon; Cat. bacillum = Sastonaş; Cat. forma = formă.] 1) Care are aspectul unui *colibacil. 2) Bacii gramnegativ care poate contamina apa potabilă. COLIMATOR, s. n. / collimateur, s. m. / collimator. [Lat. astronomilor din sec. XVII (%epCer) collimare, din Cat. colii-neare = a ţinti, de Ca linea = Cinie.] Dispozitiv care, adaptat la aparatele destinate *scintigrafiei şi ‘radioterapiei, serveşte la eliminarea unei părţi inutile din fasciculul de radiaţii. în cazul unui aparat de radioterapie, c. va reduce penumbra sursei. Adaptat la aparatura pentru scintigrafie (‘gamma-cameră sau ‘scintigraf), c. are rolul de a selecţiona din radiaţiile emise de sursă (pacientul investigat) numai pe cele utile în formarea imaginii (‘scintigramă). COLIMAŢIE, s. f. / collimation, s. f. / collimation. [Lat. astron. sec XVII (9(epCer) collimare, din Cat. collineare = a ţinti, de Ca linea = Cinie.] 1) în microscopie, procesul prin care razele de lumină devin paralele. Procesul de aliniere a axei optice a sistemului optic în raport cu axele mecanice sau suprafeţele instrumentelor. 2) în radiologie, eliminarea zonei periferice (mai divergente) ale fasciculului de radiaţii X, cu ajutorul unor tuburi metalice, conuri sau diafragme. 3) în medicina nucleară colimaţia gamma-camerei este extrem de importantă şi se utilizează în acest scop colimatoare de diferite tipuri. V. şi colimator. COLINĂ, s. f. / choline, s. f. / choline, bilineurine. [Qr. khole = Silă; -ină.] Amină, C5H1502N, altădată considerată vitamină, prezentă în ţesuturile animale sub formă de esteri colinici (lecitină, sfingomielină). Derivatul său acetilat, *acetilcolina, este un mediator chimic al influxului nervos. C. este un factor lipotrop necesar în utilizarea lipidelor de către ficat. Absenţa sa antrenează o supraîncărcare grasă a ficatului. COLINERGIC, adj. / cholinergique, adj. / cholinergic, . [Qr. khole = Silă; -ină; ergein = a Cucra] Care eliberează *acetil-colină sau care acţionează prin intermediul acetilcolinei. Ex.: nervii c. - denumire dată fibrelor postganglionare parasimpati-ce, unui număr limitat de fibre ganglionare simpatice (ce inervează glandele sudoripare şi unele vase), tuturor fibrelor pre-ganglionare simpatice sau parasimpatice, fibrelor splanhnice ale medulosuprarenalei şi nervilor motori ai muşchilor striaţi. Toate aceste structuri eliberează acetilcolină sub efectul excitaţiei. V. receptori colinergici. COLINESTERAZĂ, s. f. / cholinesterase, s. f. / cholineste-rase. [ Qr. khole = Silă; -ină; germ. Essigăther = eter acetic, din Cat. aether, gr. aither = aer curat, SoCtă cerească; -ază ] Enzimă cu slabă specificitate care hidrolizează *acetilcolina, ca şi ‘atropină, derivaţii de ‘cocaină, ‘aspirina şi alţi esteri. Deficitul de c. este la originea unei mari sensibilităţi la un anestezic, succinildicolină (suxametoniu). Sin.: acetilcolineste-rază. V. tab. const. biochim. COLIR, s. n. / collyre, s. m. / collyrium. [Lat. collyrium = codr, din gr. kollyrion = unguent, medicament pentru ochi.] 354 COLITĂ COLOPROCTECTOMIE Formă farmaceutică, de obicei lichidă, utilizată în instilaţii la nivelul conjunctivei. COLITĂ, s. f. / colite, s. f. / colitis. [Qr. kolon = intestin aros; -ifâ] Inflamaţie a colonului, afectând mai multe segmente sau totalitatea acestuia. C. prezintă ca simptom principal diareea, uneori cu sânge şi mucus, şi dureri în partea inferioară â abdomenului. Este diagnosticată prin punerea în evidenţă a inflamaţiei mucoasei colonului cu ajutorul ‘sigmoido-scopiei sau a Pavajului baritat. C. poate fi generată de infecţii cu Entamoeba histolytica (c. amoebiană) sau cu bacterii (c. bacterianâ). De asemenea, poate apărea în *boala Crohn sau în tulburările de irigaţie sanguină a colonului (c. ischemică). O serie de forme de c. sunt de cauză necunoscută, de ex.: ‘rectocolita ulcerohemoragică, c. mucoasă din ‘sindromul colonului iritabil. COLITĂ ULCEROASĂ / colite ulcereuse / ulcerative colitis. Sin.: rectocolită ulcerohemoragică (v.). COLLUM / collum / collum. [Lat. collum = gât.] Sin: col (V-)- COLOANA VERTEBRALA / colonne vertebrale / vertebral column, spinal column, backbone. NA: columna verte-bralis. [Lat. columna = coloană; vertebra = vertebră, de ta vertere = a întoarce.] Structură sub formă de tijă alungită, osoasă şi cartilaginoasă, cu rol de susţinere a organismului şi de protecţie a *măduvei spinării. Este mobilă, formată din elemente distincte (‘vertebre) şi se află situată pe linia mediană a corpului, în poziţie dorsală în raport cu tubul digestiv. La om, c. v. măsoară circa 60-65 cm la femeie şi 70-75 cm la bărbat. Ea este constituită din 33-34 de vertebre (v. tab. anat. - oase) care o divizează anatomic în cinci regiuni: cervicală (7 vertebre), care corespunde gâtului, dorsală (12 vertebre), care se articulează cu coastele şi corespunde toracelui, lombară (5 vertebre), care susţine toată masa viscerală, sacrată (5 vertebre sudate între ele într-un singur bloc), care este articulată cu bazinul, coccigiană (sau coccis, 4-5 vertebre sudate şi atrofiate). C. v. umană prezintă patru curburi: una cu concavitate posterioară (‘lordoză) corespunzând coloanei cervicale; una cu concavitate anterioară (‘cifoză) la nivelul coloanei dorsale; alta cu concavitate posterioară, în segmentul lombar; ultima, cu concavite anterioară în regiunea sacrococcigiană. Aceste curburi cresc rezistenţa c. v. în timpul presiunilor verticale. C. v. prezintă, de asemenea, şi curburi discrete laterale. Pe toată lungimea sa, c. v. este traversată de ‘canalul rahidian. Sin.: rahis. COLOBOM, s. n. / coloboma, s. m. / facial coloboma. [Qr. koloboma. = defect, de ta koloboun = a mutila.] Denumire generică pentru orice anomalie congenitală pe care o pot prezenta pleoapele, irisul, cristalinul, coroida, retina şi nervul optic, ca urmare a unui defect de închidere a fantei embrionare. Aspectul anatomopatologic depinde de localizare, cel mai frecvent constatându-se existenţa unei fante congenitale la nivelul structurilor enumerate, cu excepţia cristalinului, care prezintă o ancoşă la nivelul unei margini. în cazul c. irisului este certă transmiterea autozomal dominantă, ca şi asocierea sa în cadrul unor sindroame transmise genetic, ca urmare a ‘deleţiei braţului scurt al cromozomului 4 sau în trisomia 18. COLOCOLOSTOMIE, s. f. / colocolostomie, s. f. / colocolos-tomy. [Qr. kolon = intestin gros; kolon = intestin gros; stoma, -atos = gură] Crearea chirurgicală a unei anastomoze între două segmente diferite ale colonului, în scopul scurt-cir-cuitării unei tumori inoperabile a acestuia. COLODIU, s. n. / collodion, s. m. / collodion, collodium (lat.). [Qr. kollodes = tipicios, cteios, de ta kolla = ctei] Lichid limpede sau uşor opalescent, foarte inflamabil, vâscos; este compus din piroxilină, eter, alcool. Prin evaporare în aer, c. formează o peliculă fină, transparentă, etanşă. Această proprietate justifică utilizarea sa ca peliculă protectoare şi de susţinere pentru acoperirea plăgilor cutanate sau a celor chirurgicale. Poate fi component al unor ‘topice medicamentoase (ex.: c. flexibil, c. ricinat, c. salicilat). COLOID, adj., s. m. / colloîde, adj., s. m. / colloid. [Qr. kolla = ctei; eidos = formă] 1) Care seamănă cu cleiul; gelatinos. 2) Substanţă insolubilă într-un anumit mediu (apă, alcool, eter etc.) şi care se află în acesta dispersată în particule foarte fine (suspensie c.); poate traversa filtrele uzuale. Cea mai mare parte a mediilor organice sunt suspensii c. 3) Substanţă inclusă în veziculele tiroidiene, conţinând ‘tireo-globulină. COLOIDAL, adj. / colloYdal, -e, adj. / colloidal. [Qr. kolla = ctei; eidos = formă] Termen pentru denumirea unui sistem eterogen care include o fază continuă şi alta dispersată în particule (sau micele) cu dimensiuni între 1 şi 10 nm diametru. Această stare de suspensie este determinată de forţe repulsive între particule cu sarcină electrică de acelaşi semn. Dispariţia acestor sarcini electrice rupe echilibrul şi determină formarea de agregate (‘floculare). • COLOIDOCLAZIE, s. f. / colloîdoclasie, s. f. / colloidoclasia. [Qr. kolla = ctei; eidos = formă; klasis = ruptură, fractură] 1) Invadare a sângelui de către substanţe proteice, în cazul unei distrugeri tisulare întinse (fibrinocrazis). 2) Modificări ale constantelor biofizice şi biochimice ale coloizilor sanguini după injecţii intravenoase sau în reacţii anafilactice. COLON, s. n. / colon, s. m. / colon. NA: colon. [Qr. kolon = intestin gros.] Parte a intestinului cuprinsă între ‘valvula ileocecală şi ‘rect. Include următoarele segmente: c. drept (ascendent), c. transvers, c. stâng (descendent), c. sigmoid. Sin.: intestin gros. COLON IRITABIL / colon iritable / iritable bowel. V. sindromul colonului iritabil. COLONIE BACTERIANÂ / colonie bacterienne / bacterial colony. [Lat. colonia = cotonie; gr. bakterion, dim. de ta bakteria = baston.] Grup de bacterii de acelaşi tip, format într-un ‘mediu de cultură, derivat prin multiplicarea unei singure celule iniţiale. Analiza caracteristicilor de dimensiune, formă, culoare, textură studiate pe diferite medii de cultură permite o primă identificare a speciei bacteriei în cauză. C. b. este o cultură pură (o singură specie bacterianâ) şi constituie un ‘clon. COLONIE CELULARĂ / colonie cellulaire / cell colony. [Lat. colonia = cotonie; cellula = cămăruţă, dim. de ta cella = cămară] Grup de celule rezultate dintr-o singură celulă sau dintr-un număr redus de celule. O colonie rezultată dintr-o singură celulă constituie un ‘clon. COLOPATIE, s. f. / colopathie, s. f. / colo(no)pathy. [Qr. kolon = intestin gros; pathos = boală] Orice îmbolnăvire sau tulburare la nivelul colonului. COLOPEXIE, s. f. / colopexie, s. f. / colopexy. [Qr. kolon = intestin gros; pexis = filare.] Fixarea colonului fie pe plan posterior retroperitoneal, fie pe pereţii laterali sau anteriori ai abdomenului. COLOPLICATURĂ, s. f. / coloplicature, coloplication, s. f. / coloplication. [Qr. kolon = intestin gros; lat. plicatura = împăturire, de la plică = cută, îndoitură] Tehnică operatorie care constă în formarea de falduri pe un segment de intestin şi suturarea acestora. Este efectuată în caz de dilatare a colonului, ca şi în scopul scurtării sau reducerii lumenului acestuia. V. şi cecoplicatură. COLOPROCTECTOMIE, s. f. / coloproctectomie, s. f. / colo-proctectomy. [Qr. kolon = intestin gros; proktos = anus; ektome = e?(cizie.] ‘Colectomie totală asociată cu ablaţia rectului. 355 COLOPTOZĂ COLPOSCOPIE COLOPTOZĂ, s. f. / coloptose, s. f. / coloptosis. [Qr. kolon = intestin gros; ptosis = cădere.] 'Ptoză a colonului transvers. COLORAFIE, s. f. / colorraphie, s. f. / colorrhaphy. [Qr. kolon - intestin gros; rhaphe = sutură.] Sutură chirurgicală a colonului. COLORANT, s. m. / colorant, s. m. / stain. [Lat. colorare = a cotora, de ta color, -oris = cotoare.] Substanţă sintetică sau naturală capabilă să impregneze temporar sau definitiv o structură organică vie sau fixată. C. sunt utilizaţi îndeosebi în tehnicile de 'coloraţie (sau colorare) şi în industria alimentară. COLORAŢIE, s. f. / coloration, s. f. / stain, coloration. [Lat. coloratus = cotorat, de ta colorare = a cotora şi color, -oris = cutoare.] 1) Stare a unui compus, a unei formaţiuni de a fi colorată. 2) Acţiunea de a colora, procedeu utilizat îndeosebi pentru a distinge unele formaţiuni microscopice (microorganisme, organite, celule etc.). COLORAŢIE GRAM / coloration de Gram / Gram’s stain. [Hans C. J. Gram, medic danez, 1853-1938.] Metodă de coloraţie a bacteriilor care, după expunerea la violet de genţiană, sunt tratate cu 'soluţie Lugol (licoare Gram). După spălarea preparatului cu alcool, o serie de microbi se decolorează şi sunt în continuare coloraţi cu o soluţie de 'fucsină. Aceste bacterii sunt denumite Gram-negative sau Gram -, iar cele ce au rămas colorate, mai mult sau mai puţin, cu violet de genţiană sunt Gram-pozitive sau Gram +. COLORAŢIE MAY-GRUNWALD-GIEMSA / coloration de May-Griinwald-Giemsa / May-Grunwald stain. [Richard May, medic german, 9diinchen, 1863-1937; Ludwig Grunwald, otori-notaringotog german, 9dilncfien, n. 1863; Berthold Gustav Cari Giemsa, chimist şi 6acteriotog german, profesor de chimioterapie ta OLamBurg, 1867-1948.] Metodă uzuală de coloraţie a celulelor sanguine cu eozină şi albastru de metilen. Elementele bazofile apar colorate în albastru, iar elementele acidofile în roz. COLORAŢIE PAS / coloration PAS / PAS stain. ['Engt. Periodic Acid Schiff reagent.] C. cu acid periodic şi 'reactiv Schiff. Acidul periodic oxidează grupările alcool la grupări alde-hidă, care vor reacţiona în continuare cu reactivul Schiff, dând o culoare roşu-violet. Astfel se colorează foarte puternic poliza-haridele (ex.: glicogenul) şi mucopolizaharidele din celule sau din membranele bazale şi ţesutul conjunctiv. COLORAŢIE PERLS / coloration de Perls / Perls’ Prussian blue stain, Perl’s test. [Max Perls, patotog german, 1843-1881.] Tehnică de coloraţie utilizată pentru punerea în evidenţă a 'hemosiderinei. După tratarea iniţială cu acid clorhidric şi ferocianură de potasiu, prin reacţia cu albastru de Prusia hemosiderina se colorează în albastru-verde (dacă este prezentă), în timp ce nucleii rămân coloraţi în roşu. COLORAŢIE ZIEHL-NEELSEN / coloration de Ziehl-Neelsen / Ziehl-Neelsen stain. [Franz Ziehl, medic şi Bacteriotog german, EteidetBerg, 1857-1926; Friederich Cari Adolf Neelsen, patotog şi Bacteriotog german, profesor ta Hţostocf^ 1854-1894.] Tehnică de coloraţie care utilizează un amestec de fucsină bazică, alcool, fenil lichid şi apă distilată pentru punerea în evidenţă a caracterului acidorezistent al anumitor bacterii din genul *Mycobacterium. După colorare cu fucsină, decolorare în acid-alcool şi recolorare cu albastru de metilen, microorganismele acido-alcoolorezistente apar roşii, iar celelalte componente tisulare apar colorate în albastru. COLORIMETRIE, s. f. / colorimetrie, s. f. / colorimetry, tin-tometry. [Lat. color, -oris = cidoare; gr. metron = măsură.] 1) Metodă de analiză cantitativă a substanţelor colorate în soluţii, bazată pe 'legea Lambert-Beer. V. şi fotocolorimetrie. 2) Studiul senzaţiilor vizuale colorate pe baza 'trivarianţei vizuale. COLOSCOPIE, s. f. / coloscopie, s. f. / colonoscopy. [Qr. kolon = intestin gros; skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina.] Metodă de explorare vizuală a colonului prin intermediul unui 'fibroscop cu vedere axială, care se introduce pe cale rectală. Var. colonoscopie. COLOSTAZĂ. Var. pentru colestază (v.). COLOSTOMIE, s. f. / colostomie, s. f. / colostomy. [Qr. kolon = intestin gros; stoma, -atos = gură.] Sutură a colonului la piele. V. şi anus artificial. COLOSTRU, s. n. / colostrum, s. m. / colostrum. [Lat. colostrum = primul tapte al mamiferetor.] Secreţie a glandelor mamare observată în primele zile după naştere. Are culoare gălbuie, pH alcalin, este mai bogat în albumine şi anticorpi materni şi mai sărac în lipide în comparaţie cu secreţia lactată care îl va înlocui progresiv. COLPECTOMIE, s. f. / colpectomie, s. f. / colpectomy. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; ektome = e^cizie.] Ablaţia vaginului, totală sau, frecvent, subtotală. COLPITĂ, s. f. / colpite, s. f. / colpitis, vaginitis. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; -ită.] Sin.: vaginită (v.). COLPOCEL, s. n. / colpocele, s. f. / colpocele. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; kele = tumoră, hernie.] Proeminenţă în vagin datorată fie rectului, care împinge peretele vaginal posterior frectocef), fie vezicii, care împinge peretele vaginal anterior (*cistocel). Sin.: prolaps vaginal, vaginocel. COLPOCEL ANTERIOR / colpocele anterieure / cystocele. Sin.: cistocel (v.). COLPOCEL POSTERIOR / colpocele posterieure / procto-cele. Sin.: rectocel (v.). COLPOCITOLOGIE, s. f. / colpocytologie, s. f. / colpocy-tology. [ Qr. kolpos = adâncitură, vagin; kytos = cetută; logos = ştiinţă] Sin.: test Papanicolaou (v.). COLPOHISTERECTOMIE, s. f. / colpo-hysterectomie, s. f. / colpohysterectomy. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; hystera = uter; ektome = e^cizie.] Extirparea uterului împreună cu o parte mai mult sau mai puţin întinsă a vaginului. Sin.: his-terocolpectomie. COLPOPERINEOPLASTIE, s. f. / colpoperineoplastie, s. f. / colpoperineoplasty. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; peri-neos = perineu; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modela.] Intervenţie chirurgicală efectuată în scopul remedierii unui 'prolaps vaginal. Constă în îngustarea orificiului vaginal vulvar şi întărirea rezistenţei fibrelor perineale. COLPOPERINEORAFIE, s. f. / colpoperineorraphie, s. f. / colpoperineorrhaphy. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; peri-neos = perineu; rhaphe = sutură] Sutura reparatorie a vaginului şi perineului, consecutivă unei laceraţii sau unui prolaps uterovaginal. Sin.: vaginoperineorafie. COLPOPEXIE, s. f. / colpopexie, s. f. / colpopexy. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; pexis = filare.] Intervenţie chirurgicală practicată în anumite cazuri de 'prolaps vaginal. Constă în suspendarea domului vaginal fie la un muşchi sau la un ligament abdomino-pelvin, fie la discul lombosacrat. COLPOPLASTIE, s. f. / colpoplastie, s. f. / colpoplasty. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modela.] Intervenţie chirurgicală care constă în refacerea sau formarea unui conduct vaginal (în cazul absenţei congenitale a acestuia). Sin.: vaginoplastie. COLPOSCOP, s. n. / colposcope, s. m. / colposcope. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; skopos = observator, de ta skopein = a vedea, a etamina.] V. colposcopie. COLPOSCOPIE, s. f. / colposcopie, s. f. / colposcopy. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina] Modalitate de examinare vizuală indirectă (prin intermediul unui instrument care include un sis- 356 COLPOSTAT COMISURĂ tem de lentile, colposcopul) a vaginului şi a colului uterin. în acest ultim caz, după badijonarea prealabilă a colului cu o soluţie iodată (*test Schiller), este posibilă depistarea zonelor tisulare transformate malign, în funcţie de coloraţia lor, diferită faţă de ţesutul sănătos. COLPOSTAT, s. n. / colpostat, s. m. / colpostat. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; statikos = care opreşte, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină.] Dispozitiv destinat susţinerii vaginului prolabat. COLPOSTENOZĂ, s. f. / colpostenose, s. f. / colpostenosis. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; stenosis = îngustare, strâmtare, de Ca stenos = strâmt, îngust] Retracţie a vaginului ca urmare a unor cicatrice aderente inflamatorii sau de origine atrofică. COLPOTOMIE, s. f. / colpotomie, s. f. / colpotomy. [Qr. kolpos = adâncitură, vagin; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Incizie a vaginului. COLURIE, s. f. / cholurie, s. f. / choluria. [Qr. khole = SiCă; ouron = urină] Prezenţa în urină a componentelor *bilei. COLUTORIU, s. n. / collutoire, s. m. / collutory. [Lat. col-luere = a spăCa, a cCăti] V. gargarism. COMĂ, s. f. / coma, s. m. / coma. [Qr. koma, -atos = somn profund] Alterarea parţială sau totală a stării de *conştienţă a unui subiect, cu afectarea funcţiilor de relaţie şi respectarea,^ mai mult sau mai puţin completă, a funcţiilor vegetative. în general, bolnavul nu reacţionează la stimuli externi (vizuali, auditivi, tactili, olfactivi etc.), dar conservă funcţiile respiratorie şi circulatorie, care pot fi reduse sau perturbate. O astfel de definiţie este insuficientă, atât în plan fiziopatologic, cât şi în plan descriptiv clinic. De aceea, într-o definiţie mai nuanţată se disting: 1) C. reactivă, în care există un răspuns adaptat sau neadaptat la stimuli senzoriali (c. r. corespunde la vechea denumire c. vigilă). 2) C. are-activă, în care lipsesc total răs-punsurile la stimulii senzoriali, iar funcţiile vegetative, deşi prezente, sunt^ alterate (vechea denumire: c. carus). 3) *C. depăşită (v.). în funcţie de cauze, se descriu mai multe tipuri de c. V. în continuare difente tipuri de comă. COMĂ ALCOOLICĂ / coma alcoolique / alcoholic coma. Stupoare acompaniată de intoxicaţie alcoolică severă. Apare la alcoolemii relativ variabile, în funcţie de toleranţa individuală, cel mai des între 3 şi 4 g alcool la litrul de sânge. Sin.: comă etilică. COMĂ APOPLECTICĂ / coma apoplectique / apoplectic coma. C. consecutivă unui accident vascular, de obicei cerebral. COMĂ AZOTEMICĂ / coma azotemique / uremie coma. Sin.: comă uremică (v.). COMĂ CARUS / coma carus / coma carus. Termen vechi, sin. cu c. areactivă. V. comă. COMĂ DEPĂŞITĂ / coma depasse / irreversible coma. C. la care se adaugă abolirea totală a funcţiilor vieţii de relaţie (conştienţă, motilitate, sensibilitate, reflexe), ca şi abolirea totală a vieţii vegetative. Supravieţuirea nu este posibilă decât prin utilizarea unui aparat respirator şi a perfuziei cu *vaso-presoare. Apare după o *sincopă cardiorespiratorie prelungită sau consecutiv unor leziuni distructive ale centrilor nervoşi. Persistenţa timp de 24 de ore a c. d. traduce pierderea totală şi ireversibilă a activităţii sistemului nervos, adică moartea cerebrală. Sin. recomandat: moarte cerebrală (v.). COMĂ DIABETICĂ / coma diabetique / diabetic coma. C. care complică diabetul zaharat decompensat, cu acidoză, ale cărei semne clinice caracteristice sunt: Respiraţie Kussmaul-Kien şi miros acetonic al respiraţiei. COMĂ ETILICĂ / alcoolisme aYgu / acute alcoholism. Sin.: comă alcoolică (v.). COMĂ HEPATICĂ / coma hepatique / hepatic coma. C. care apare în ciroza hepatică avansată, în unele hepatite infecţioase sau toxice şi în alte afecţiuni hepatice severe. Poate fi precedată de manifestări neuropsihice ca: *fiapping tremor, confuzie mentală sau delir. C. h. apare, de asemenea,^ în cadrul unei *encefalopatii hepatice. COMĂ HIPEROSMOLARĂ / coma hyperosmolaire / hyper-osmolar coma. C. caracterizată prin pierderea conştienţei şi semne de deshidratare intensă, cu hipotensiune arterială şi febră. Nu se constată *acidocetoză, rezerva alcalină şi pH-ul sanguin fiind aproape normale. Hipovolemia este masivă, cu hemoconcentraţie, hipernatremie şi hiperazotemie. C. h. rezultă după o pierdere de apă prin *diureză osmotică, fără eliminare de electroliţi, ceea ce conduce la un sindrom de hipertonie osmotică a plasmei fhiperosmolaritate). COMĂ HIPOGLICEMICĂ / coma hypoglycemique / hypo-glic(a)emic coma. C. determinată de o *hipoglicemie severă. COMĂ MIXEDEMATOASĂ / coma myxoedemateux / myxoe-dematous coma. C. cu apariţie progresivă, hipotonică, însoţită de hipotermie şi hipotensiune, survenind în cursul insuficienţei tiroidiene grave netratate. Prognosticul este foarte sever. COMĂ PRELUNGITĂ / coma prolonge / prolonged coma. Expresie care se utilizează pentru comele mai mult sau mai puţin profunde care se prelungesc peste o săptămână, uneori mai multe luni sau chiar mai mulţi ani. Denumirea nu are nici o valoare prognostică. COMĂ UREMICA / coma uremique / uremie coma. C. care constituie complicaţia majoră a insuficienţei renale. Sin.: comă azotemică. COMĂ VIGILĂ / coma vigil / coma vigil. Termen vechi, sin. cu c. reactivă. V. comă. COMEDON, s. n. / comedon, s. m. / black head, comedo, pl. comedones (lat.). [Lat. comedo, -onis = risipitor şi comedere = a mânca, a consuma.] Leziune neinflamatorie care apare îndeosebi în *acnee, constând în apariţia unui dop de keratină şi sebum la nivelul orificiului unui *folicul pilosebaceu. Orificiul extern apare ca un „punct negru", care corespunde oxidării keratinei aflată la suprafaţă, iar prin presiunea între două degete conţinutul c., de culoare albicioasă, poate fi evacuat. C. conţine frecvent o serie de bacterii. Pop.: punct negru. V. şi acnee. COMENSAL, adj., s. m. / commensal, adj., s. m. / com-mensal. [Lat. medievaCă commensalis, de Ca cum = cu, men-salis = de masă, de prânz şi mensa = masă] 1) Cu care împarte hrana. 2) Organism care se hrăneşte pe seama altui organism fără a-l afecta. V. şi parazit. COMENSALISM, s. n. / commensalisme, s. m. / commen-salism. [Lat. medievaCă commensalis, de Ca cum = cu, men-salis = de masă, de prânz şi mensa = masă; ism.] Fenomen care constă în existenţa şi dezvoltarea unui organism pe seama altui organism gazdă, care-i furnizează substanţele nutritive. Sin.: metabioză. COMINUTIV, adj. / comminutif, -ive, adj. / comminuted. [Lat. comminuere = a sfărâma, a sparge, de Ca cum = cu, minuere = a sparge în Bucăţi] Care este redus în fragmente mici. Ex.: fractură c. COMISURĂ, s. f. / commissure, s. f. / commissure. NA: commissura. [Lat. commissura = îmbinare, de Ca comittere = a Cega împreună (cum = cu; mittere = a trimite, a pune).] 1) Loc de unire a două părţi ale unor formaţiuni anatomice corespondente. Ex.: c. buzelor, c. pleoapelor, c. valvulelor cardiace. 2) Fascicule de fibre nervoase care unesc structuri simetrice aflate în cele două părţi ale creierului sau ale mădu-vei spinării. Se disting: a) c. albă anterioară (NA: commissura anterior), fascicul de substanţă albă aparţinând căilor olfactive, 357 COMISUROPLASTIE COMPLEMENT extins transversal de la un lob temporal la altul; b) c. albă posterioară (NA: commissura posîeriot), fascicul de substanţă albă situat în peretele posterior al ventriculului al lll-lea, sub epifiză şi unind nucleii *pulvinar cu structurile învecinate (*corp geniculat extern, *tubercul quadrigemen anterior, nucleu al Nervului oculomotor comun); c) c. hipocampului (NA: commissura fornicis), fascicul de substanţă albă care leagă cei doi pilieri posteriori ai *trigonului cerebral şi asociază cele două circum-voluţii ale ‘hipocampului; d) c. interemisferice (NA: commissura cerebri), căi de legătură între regiunile omologe ale celor două emisfere cerebrale reprezentate de ‘corpul calos, ‘trigo-nul cerebral şi *c. albă anterioară; e) c. interhabenulară (NA: commissura interhabenularis), fascicul de fibre albe interemisferice care leagă cei doi nudei ai ‘habenulei; f) c. interta-lamică (NA: adhesio interthalamica), masă mică de substanţă cenuşie, inconstantă, care reuneşte feţele interne ale celor două ‘talamusuri, în interiorul ventriculului al lll-lea; g) c. supra-optice (NA: commissurae supraopticae), fascicule de fibre albe ce unesc cei doi ‘corpi geniculaţi interni, care ar participa la sistemul acustic. COMISUROPLASTIE, s. f. / commissuroplastie, s. f. / com-missuroplasty. [Lat. commissura = îmbinare, de ta comit-tere = a Cega împreună (cum = cu; mittere = a trimite, a pune); gr. plastos = modelat, de Ca plassein = a forma, a modela] Reparare, refacere chirurgicală a comisurii unui orificiu cardiac. COMISUROTOMIE, s. f. / commissurotomie, s. f. / commis-surotomy. [Lat. commissura = îmbinare, de Ca comittere = a Cega împreună (cum = cu; mittere = a trimite, a pune); gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] 1) Secţionarea unei comisuri, de obicei cu referire la un orificiu cardiac (mitral, aortic sau pulmonar) stenozat. Se efectuează cu ajutorul unui foarfece sau prin dilatare digitală ori instrumentală. Recent, utilizarea ‘cateterelor cu balonaşe a permis realizarea de c. non-chirurgicale. 2) în neurologie, secţionarea a-numitor comisuri cerebrale. Termenul este utilizat şi ca sin. pentru ‘mielotomia comisurală. COMIŢIAL, adj., s. m. / epiieptique, adj., s. m. / epileptic. [Lat. comitialis = referitor Ca comiţii (deoarece dacă cineva avea un acces de epilepsie, semn rău prevestitor, alegerile din acea zi se amânau), de Ca comit ia = comiţii, adunări ate poporului pentru alegerea magistraţilor.] (Bolnav) care suferă de ‘epilepsie. COMISSURA MAGNA CEREBRI. Denumire lat. utilizată pentru corpul calos (v.). COMOŢIE, s. f. / commotion, s. f. / concussion, commotio (lat.). [Lat. commotio, -onis = zguduire, de Ca commovere = a zgâlţâi, a agita] Stare cauzată de o lovitură sau de un şoc violent, angajând o perturbare funcţională bruscă, de scurtă durată, fără modificări organice manifeste. V. şi comoţie cerebrală. COMOŢIE CEREBRALĂ / commotion cerebrale / concussion of the brain, comotio cerebri (lat.). Tulburare consecutivă unui traumatism cranio-cerebral, caracterizată prin pierderea conştienţei şi tulburări vegetative. Semnele clinice sunt intense imediat după traumatism, scăzând apoi progresiv în intensitate. C. c. generează de obicei o serie de tulburări de memorie variabile. COMPARTIMENT, s. n. / compartiment, s. m. / compartment. [ItaC. compartimento, din Cat. compartiri = a împărţi] 1) Subzonă a unui spaţiu. 2) Teritoriu delimitat, de repartiţie a unui lichid biologic din organism. Există trei c. mari: a) intra-celular; b) extracelular; c) circulator. Volumul unui c. poate fi determinat utilizând radioizotopi sau substanţe chimice. COMPATIBIL, adj. / compatible, adj. / compatible. [Lat. com-pati = a suferi împreuna cu, de Ca cum = cu, pati = a su- porta, a îndura] Despre medicamente care pot fi administrate în acelaşi timp, fără alterarea acţiunii acestora şi fără efecte secundare. COMPATIBILITATE, s. f. / compatibilite, s. f. / compatibili- ty. [Lat. compati = a suferi^ împreună cu, de Ca cum = cu, pati = a suporta, a îndura] în medicină, cuvântul, utilizat ca atare, se referă la c. sanguină: proprietatea sângelui a doi subiecţi de a nu se aglutina când este amestecat. C. s. depinde de izoantigenitatea eritrocitară, în relaţie cu sistemul ABO şi Rh. COMPATIBILITATE SANGUINĂ / compatibilite sanguine / blood compatibility. V. compatibilitate. COMPATIBILITATE TISULARĂ / compatibilite tissulaire / his-tocompatibility. Sin.: histocompatibilitate (v.). COMPENSARE, s. f. / compensation, s. f. / compensation. [Lat. compensatio, -onis = repartiţie echitabilă, cumpănire, de Ca compensare = a cumpăni, a compensa] 1) Atenuarea efectelor patologice din cadrul unei boli, prin diverse reacţii ale organismului care tind spre stabilirea unei stări de relativ echilibru fiziologic. 2) în psihanaliză, tendinţă inconştientă de a diminua o trăsătură de caracter sau un complex de inferioritate prin căutarea de satisfacţii şi plăceri susceptibile să provoace uitarea. COMPENSAT, adj. / compense, -e, adj. / compensated. [Lat. compensare = a cumpăni, a compensa] Despre o boală, o leziune sau un dezechilibru umoral în care s-a produs fenomenul de ‘compensare. COMPETENŢĂ, s. f. / competence, s. f. / competency. [Lat. competentia = potrivire, de Ca competere = a se întâlni în acelaşi punct, a coincide, a se potrivi (cum = cu; petere = a se îndrepta spre).] 1) Capacitatea sistemului imun de a răspunde la un ‘antigen. V. şi imunocompetenţă. 2) Calificare profesională a unui medic specialist într-un domeniu înrudit, complementar, mai restrâns decât cel al specialităţii de bază. 3) Capacitatea unei persoane de a acţiona autonom şi eficient în exerciţiul profesional. COMPETENŢĂ GENETICĂ / competence genetique / genetic competence. Stare a unei celule care permite pătrunderea unui acid nucleic străin. Poate exista în mod natural sau poate fi obţinută experimental. COMPETIŢIE, s. f. / competition, s. f. / competition. [Lat. competitio, -onis = competiţie, de Ca competere = a căuta] 1) Relaţie ce caracterizează faptul că indivizii unei aceleiaşi specii (c. intraspecifică) sau din specii diferite (c. interspeci-fică) sunt în concurenţă pentru exploatarea aceloraşi resurse ale mediului (alimentaţie, habitat), pe care le utilizează în acelaşi timp. 2) Denumire pentru cazul în care mai multe molecule au acelaşi situs de fixare la nivelul unui receptor sau anticorp. Fixarea se produce în acest caz conform legii acţiunii maselor. COMPLEMENT, s. n. / complement, s. m. / complement. [Lat. complementum = întregire, completare, de Ca complere = a umple, a completa] Ansamblu de circa 30 de componente celulare sau plasmatice sintetizate în ficat, având trei funcţii esenţiale: apărarea nespecifică împotriva infecţiei, eliminarea ‘complexelor imune şi reglarea fiziologică a răspunsului imun.^ Sistemul c. completează şi amplifică acţiunea anticorpilor. în mod curent, sistemul c. este desemnat prin litera C. Pentru fiecare componentă se adaugă o cifră, de la Cx la C9, care este eventual urmată de o literă, ce va reprezenta o anumită subdiviziune; de ex. pentru C, există C^, şi CjS. Ca urmare a activării C, unele componente (C4, C2, C3, C5) sunt fragmentate, aceste fragmente fiind desemnate printr-o literă alăturată componentei iniţiale (ex.: C3a şi C3b). Compusul b poate fi mai departe fragmentat (ex.: C3c şi C3d). 358 COMPLEMENTAR COMPLEX MERKEL Un compus inactivat este indicat prin litera i (ex.: C3bi sau iC3b). C. poate fi activat pe două căi: 1) Calea clasică, declanşată de anticorpii IgG sau IgM fixaţi pe antigenul corespondent. Această cale cuprinde proteinele de activare (Ctq, C/, ClSl C4, C2, C3I C5, C6, C7, C8, C9) şi de control (C, inhibitor, C4 binding protein), ca şi alţi factori reglatori plas-matici şi celulari. Calea clasică poate fi activată şi de unele microorganisme sau de diferite substanţe chimice. 2) Calea alternativă constituie una dintre primele linii de apărare a organismului contra unui agent patogen, înaintea constituirii răspunsului imun. Această cale poate fi activată de către diferite microorganisme şi de numeroase substanţe neimune (lipopoli-zaharide şi endotoxine bacteriene, ‘properdină, insulină, gluten, hemoglobină, unele substanţe de contrast din radiologie, fibre de azbest etc.). Cele două căi antrenează după activare aceleaşi efecte, prin intermediul căii finale comune, care mai este numită şi calea efectoare sau calea litică. Activarea reprezintă, de fapt, formarea ‘complexului de atac membranar. Sistemul c. intervine, în esenţă, în următoarele activităţi biologice: reacţia inflamatorie, apărarea antiinfecţioasă prin liza microorganismelor şi prin fenomenul aderenţei imune sau *opsonizare, metabolismului *complexelor imune, reglarea răspunsului imun. Sin. istoric: alexină. V. tab. const. imunol. COMPLEMENTAR, adj. / complementare, adj. / comple-mentary. [Lat. complementum = întregire, completare, de ta complere = a umpie, a compieta.] Care se adaugă la ceva (ex.: aer c.); care tinde să supleeze o deficienţă (ex.: emfizem c.). COMPLEMENTARITATE, s. f. / complementarite, s. f. / com-plementarity. Interacţiune între două persoane asociate, în care comportamentul unui prieten completează comportamentul celuilalt. Relaţia poate fi simetrică sau asimetrică, până la complementarităţile "rigide" în care unul dintre parteneri are rol dominant, iar celălalt este "supus", cu comportament minimal. COMPLEX, s. n. / complexe, s. m. / complex, complexus (lat.). [Lat. complexus = cuprindere, strângere iaoiaită, de ia complecţi = a cuprinde, a îmbrăţişa.] 1) Sumă, combinaţie sau colecţie a unor elemente variate ca natură, asemănătoare sau diferite. Ex.: *c. imun, c. de simptome şi semne (v. sindrom), c. de inferioritate. 2) Porţiune a traseului ‘electrocardio-gramei care reprezintă activitatea bioelectrică corespunzătoare sistolei atriale sau ventriculare. Ex.: *c. QRST. 3) Ansamblu de sentimente şi de reprezentări parţial sau total inconştiente (pornind de la amintiri, experienţe trăite, relaţii umane), prevăzute cu o putere afectivă care organizează personalitatea fiecăruia, îi marchează afectele şi îi orientează acţiunile. Termenul de c. a fost introdus de E. Bleuler şi C. G. Jung, fiind foarte puţin folosit de S. Freud. Ex.: *c. lui Oedip. COMPLEX ANTIGEN-ANTICORP / complexe antigene-anti-corps / antigen-antibody complex. Sin.: complex imun (v.). COMPLEX ANTIGEN-ANTICORP-COMPLEMENT / complexe antigene-anticorps-complement / antigen-antibody-comple-ment complex. Sin.: complex imun (v.). COMPLEX DE ATAC MEMBRANAR / complexe d’attaque membranaire / membrane attack complex. Termen ce desemnează diferitele proteine rezultate la finalul activării *com-plementului care, prin inserţia în membrana unei celule, formează un canal permeabil, determinând *liza celulei. V. şi perforine. COMPLEX DE INFERIORITATE / complexe d’inferiorite / inferiority complex. Impresie, sentiment de insuficienţă, de a nu fi la nivelul obligaţiilor socio-profesionale sau de a nu avea capacitatea atingerii unui ideal. COMPLEX DE JONCŢIUNE / complexe de jonction / junc-tional complex. 1) Ansamblu de joncţiuni ce unesc feţele laterale ale celulelor unui epiteliu. V. joncţiuni celulare. 2) Complex de proteine ale *citoscheletului eritrocitelor care unesc tetramerii de ‘spectrină într-o reţea situată sub membrana plas-matică. Complexul cuprinde ‘actina, *tropomiozina, ‘adducina şi ‘proteina 4.1. COMPLEX ENZIMĂ-SUBSTRAT / complexe enzyme-substrat / enzyme-substrate complex. Asocierea temporară între o ‘enzimă şi *substratul său, care se produce la nivelul ‘situsu-lui activ al enzimei. Cu cât c. e.-s. este mai puţin stabil, cu atât viteza reacţiei este mai mare şi invers. Substratul este transformat în produs. COMPLEX IMUN / complexe immun / immune complex, antigen-antibody complex. Combinaţia între un antigen şi un anticorp specific, localizată sau circulantă, capabilă să fixeze complementul. Dacă antigenul şi anticorpul se află în proporţii ce se neutralizează perfect sau dacă anticorpii sunt în exces, c. i., insolubile, vor precipita rapid şi vor fi fagocitate. Dacă antigenul este în exces, c. sunt solubile şi, de aceea, rămân în circulaţie şi pot provoca fenomene patologice. Gravitatea acestor fenomene depinde şi de masa moleculară a antigenu-lui. Antigenii cu masă mare se depun rapid, activează masiv complementul şi produc alterări ale peretelui vaselor mici, îndeosebi la nivel renal. Aceste leziuni sunt o reacţie de ‘hipersensibilitate semitardivă sau de tip 3, caracterizând bolile prin c. i. (sin.: boli prin complexe antigen-anticorp sau boli cu precipitare). Sin.: complex antigen-anticorp, complex antigen-anti-corp-complement. COMPLEX MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE / complexe majeure d’histocompatibilite / major histocompatibility complex. Abrev. engl.: MHC. Denumire pentru grupul alcătuit din numeroase gene localizate la om pe braţul scurt al cromozomului 6 (6p21-p21.3), corespunzând unui segment de circa 4 000 kb. Aceste gene produc cei mai importanţi ‘antigeni de histocompatibilitate. Termenii de major şi de histocompatibili-tate se referă la rolul important pe care îi au produşii acestor gene în ‘rejetul ‘alogrefelor, iar termenul de complex se referă la faptul că MHC constă din numeroşi *loci strâns înlănţuiţi (‘linkage), fiecare având funcţii diferite. O serie de alte procese ale răspunsului imun sunt şi ele controlate de genele MHC. Genele MHC sunt împărţite în trei clase: 1) Genele clasei I codifică antigeni de transplantare de pe suprafaţa celulară (implicaţi în răspunsurile mediate celular) şi antigeni sero-logici; această clasă este cea mai vastă (se întinde pe aproape 2 000 kb) şi cuprinde circa 30 de gene. 2) Genele clasei II codifică o serie de antigeni denumiţi la (immune associated), exprimaţi primar pe limfocite; aceste gene, în număr de peste 30 (circa 1 000 kb) controlează şi nivelul răspunsului faţă de anumiţi antigeni şi de aceea se mai numesc gene Ir (immune response). 3) Genele clasei III controlează expresia unor componente ale sistemului ‘complement; aceste gene sunt în număr de aproape 40 (întinse pe circa 1 100 kb). Cea mai mare parte dintre genele claselor I şi II prezintă un polimorfism extrem, iar numărul mare de ‘alele ale fiecărui locus conduce la numeroase combinaţii posibile denumite ‘haplotipuri. O parte din genele MHC codifică antigenii de histocompatibilitate HLA. V. sistem HLA. COMPLEX MERKEL / complexe de Merkel / Merkel’s disk. [Friedrich Sigmund Merkel, anatomist german, profesor (succesiv) Ca Hţostocfa ‘Jţpnigsberg şi Qdttingen, 1845-1919.] Microstructură alcătuită din extremitatea dendritică a unei fibre nervoase şi o celulă epitelială diferenţiată a stratului germinativ al epidermei. C. M. apare în microscopia electronică prin trans- 359 COMPLEX PRIMAR COMPUS misie cu un nucleu polilobat şi cu granulaţii osmiofile. Sin.: celulă Merkel. COMPLEX PRIMAR / complexe primaire / primary complex. 1) Asocierea unei leziuni pulmonare parenchimatoase cu lim-fangita şi adenopatia satelită în tuberculoza primară, de obicei la copil. Leziunile pot evolua către necroză sau calcificare. Modificări asemănătoare pot apărea şi în unele infecţii fun-gice ca *histoplasmoza şi ‘coccidioidomicoza. 2) Leziunile cutanate de la locul infecţiei în cazul ‘şancrului sifilitic şi al celui tuberculos. COMPLEX QRST / complexe QRST / QRST complex. în electrocardiografie, grupul de unde care traduce activitatea ven-triculilor cardiaci şi care corespunde depolarizării musculaturii ventriculare. COMPLEXOMETRIE, s. f. / complexometrie, s. f. / complexo-metry. [Lat. complexus = cuprindere, strângere CaoCattă, de Ca complectere = a cuprinde, a îmbrăţişa; gr. metrou = măsură] Metodă de dozare a unor cationi (îndeosebi calciu) bazată pe formarea unui complex chimic între cationul dozat şi un *che-lator. COMPLEXUL LUI OEDIP / complexe d’Oedipe / Oedipus complex. [Oedip, erou din mitologia greacă, jud Cui Laios şi at Jocastei, aC cărei soţ va deveni după ce îşi va omorî tatăl] în psihanaliză, ansamblul poziţiilor afective ale copilului cu rol fundamental în structurarea personalităţii. Cu referire la mitul antic, Freud a descris o relaţie denumită triunghiulară: rivalitate şi ostilitate geloasă faţă de părintele de acelaşi sex, iubire şi dorinţă de a proteja părintele de sex opus. în consecinţă, mama este obiectul iubirii fiului, tatăl fiind considerat un rival, şi invers pentru fiică (când, prin recurs la mitul antic, se vorbeşte de complexul Electrei), mama fiind în acest caz rivala. Lichidarea favorabilă a c. lui O. (trăit de copil între 3 şi 5 ani) s-ar obţine prin menţinerea alegerii unui obiect hetero-sexual şi renunţarea la incest. COMPLIANŢĂ, s. f. / compliance, s. f. / compliance. [LngC. compliance = încuviinţare, conformare, adaptare.] Raportul dintre volumul unui rezervor elastic şi presiunea fluidului care îl conţine (AV/AP). Cunoaşterea variaţiilor c. permite aprecierea posibilităţilor de distensie, a supleţei rezervorului elastic. Ex.: *c. pulmonară, *c. ventriculară. COMPLIANŢĂ PULMONARĂ / compliance pulmonaire / pulmonary compliance. Variaţia volumului pulmonar observată pentru o variaţie de presiune egală cu unitatea. C. p. oferă informaţii asupra rezistenţei la expansiune a ţesutului elastic pulmonar, ea diminuând odată cu creşterea rezistenţei. Se măsoară în litri aer/cm coloană H20. Valoarea sa normală este de 0,25 litri pentru 1 cm H20. Inversul c. p. se numeşte ‘elastanţă. C. totală a toracelui reprezintă suma c. p. şi a c. peretelui toracic. C. p. specifică reprezintă c. p. raportată la Capacitatea vitală şi în mod normal are valoarea de 0,045 I/ cm H20 pentru un litru de capacitate vitală. C. poate fi perturbată prin diverse cauze: rigiditate toracică importantă, emfi-zem, atelectazie. COMPLIANŢĂ VENTRICULARĂ / compliance ventriculaire / ventricular compliance. Capacitatea de distensie a ventri-culilor. C. v. este evaluată, la sfârşitul ‘diastolei, prin raportul volum/presiune şi condiţionează volumul ‘telediastolic. Scade în ‘infarctul miocardic, cardiomiopatia restrictivă (v. cardio-miopatie), ‘amiloidoza cardiacă şi ‘fibroelastoza endocardică. COMPLICAŢIE, s. f. / complication, s. f. / complication. [Lat. complicatio, -onis, de Ca complicare = a îndoi (cum = cu; plicare = a îndoi, de Ca plică = cută, îndoiturâ).] Proces morbid care survine în cursul evoluţiei unei boli şi care nu face parte din patogenia bolii respective. C. modifică simptomele şi alterează cursul bolii de bază. COMPORTAMENT, s. n. / comportement, s. m. / behavlour. [Lat. comportare = a transporta] Coordonare de mişcări, inclusiv locomotorii, prin care un organism animal îndeplineşte un act cu semnificaţie biologică. Prin dezvoltare şi anumite transformări, c. devine un adevărat sistem de biocomunicaţie. Studiul c. constituie obiectul ‘etologiei. Tipuri de c.: de orientare, legat de schimbul de materii, de apărare, de reproducere, social, de construcţie, de joc. COMPOZIT, adj., s. n. / composite, adj., s. n. / composite. [Lat. compositus = ordonat, potrivit, de Ca componere = a pune Ca un Coc (cum = cu; ponere = a pune).] (Material) care este alcătuit dintr-o componentă principală denumită matrice, la care se adaugă fibre sau agregate din alte materiale ce asigură structurii rezultate o rezistenţă deosebită. COMPRESĂ, s. f. / compresse, s. f. / compress. [Lat. com-pressus = apăsare, presiune, de Ca comprimere = a presa] Bucată de tifon împăturită, sterilă sau nu, utilizată îndeosebi pentru curăţirea plăgilor sau ca pansament. C. poate fi impregnată cu diferite soluţii, îndeosebi antiseptice. COMPRESIUNE, s. f. / compression, s. f. / compression. [Lat. compressio, -onis = apăsare, de Ca comprimere = a presa] Presiune exercitată asupra unei părţi din organism sau asupra unui organ. Poate fi patologică: de ex. c. cerebrală, în creşterea presiunii fluidelor intracraniene, embolism, trom-boze, tumori, fracturi craniene; c. medulară, v. sindromul de compresiune medulară. Uneori, reprezintă o metodă terapeutică: de ex. c. digitală, ca manevră de oprire a unei hemoragii. COMPRESOR, s. n. / compresseur, s. m. / compressor. [Lat. compressor = care strânge, de Ca comprimere = a presa] Dispozitiv pentru realizarea de presiuni. 1) C. dentar, dispozitiv adaptat la scaunul dentar cu care se obţine un jet de aer sub presiune. 2) C. de meat, pensă-clamp adaptată pentru ţinerea închisă a ‘meatului. COMPRIMAT, s. n. / comprime, s. m. / tabiet. [Lat. comprimere = a presa] Formă de prezentare a unor medicamente. Se formează prin aglomerarea particulelor pulverizate, sub influenţa unor forţe compresive. Se disting: c. pentru administrare orală, perlinguală (în cazul cărora absorbţia principiului activ se face prin mucoasa linguală şi bucală), c. vagi-nale. Grosimea învelişului este în relaţie cu timpul în care trebuie să se elibereze principiul activ. Există şi c. cu straturi multiple, în care fiecare strat include un alt principiu activ. COMPULSIE, s. f. / compulsion, s. f. / compulsion. [Lat. compulsio, -onis = constrângere, de Ca compulsare = a împinge.] Necesitatea imperioasă de a acţiona, care depăşeşte controlul volitiv, cu scopul de a preveni o stare de angoasă sau culpabilitate. C. de repetiţie, în teoria psihosomatică, reprezintă impulsul de a reconstitui o experienţă emoţională din copilărie, ale cărei circumstanţe au fost refulate. în situaţii care evocă experienţa iniţială, tendinţa de exprimare a conţinutului refulat se manifestă ca fenomen repetitiv. Actele compulsive, înfăptuite pentru a controla şi neutraliza o gândire obsesivă, se pot organiza în ritualuri interminabile (toaletă, verificări etc.). C. se asociază obsesiilor în ‘tulburările obsesiv-compulsive (clasica nevroza obsesională), acestea din urmă fiind mai ales fenomene ideatorii, în timp ce c. reprezintă un fenomen acţionai. COMPUS, s. m. / compose, s. m. / compound. [Lat. componere = a pune CaoCaCtă, de Ca cum = cu, ponere = a pune.] Substanţă chimică formată din molecule identice, ale căror atomi constituenţi provin din două sau mai multe elemente, aflate într-un raport definit. 1) C. anorganic sau mineral conţine alţi atomi decât cei de carbon. 2) C. organic conţine atomi de carbon legaţi covalent în catene sau inele, alături de care există atomi de H, N, O, S, CI etc. 3) C. organomer-curiali, c. organici ai mercurului utilizaţi ca fungicide. 360 COMPUS A KENDALL CONDIL COMPUS A KENDALL / compose A de Kendall / 11 dehy-drocorticosterone. Sin.: dehidrocorticosteron (v.). COMPUTER TOMOGRAF / tomodensitometre, scanner, s. m. / computerised tomograph, computer tomograph. [Lngt. computer, de ta to compute = a catcuta; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta temnein - a tăia; graphein = a scrie.] Denumire adoptată în limba română din engl. pentru dispozitivul utilizat în vederea efectuării computertomografiei (sau tomografiei computerizate). C. au în general o schemă unitară de construcţie, care cuprinde: tunelul (gantry), patul mobil pentru pacient, generatorul de raze X, un computer cu programe de achiziţie a datelor şi de prelucrare (procesare) a imaginii, monitorul TV şi aparatura necesară stocării şi redării imaginii. Sin.: tomograf computerizat, scaner (def. 3), tomodensitometru. COMPUTER TOMOGRAFIE / scanographie, s. f. / computed tomography. [‘Engl'. computer, de ta to compute = a ccd-cuta; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia; graphein = a scrie.] Sin.: tomografie computerizată (v.). COMUNICARE INTERATRIALĂ / communication interauricu-laire / atrlal septal defect. Malformaţie a inimii constând în existenţa unui orificiu anormal, cu dimensiuni şi localizare variabile, între cele două auricule. COMUNICARE INTERVENTRICULARĂ / communication inter-ventriculaire / ventricular septal defect. Persistenţa unuia sau mai multor orificii între cei doi ventriculi, cu realizarea unui şunt dreapta-stânga. Poate fi izolată (v. boală Roger) sau asociată cu alte anomalii (v. tetradă Fallot). Abrev.: CIV. COMUTARE DE CLASE / commutation de classes / class commutation. Trecere de la producerea unui anticorp la un altul care conservă acelaşi receptor (‘paratop) al ‘determinan-tului antigenic. Astfel, ‘limfocitele B expun la nivelul membranei IgM, apoi, concomitent IgM şi IgD. Aceşti anticorpi constituie Receptorii B. Toate imunoglobulinele produse în timpul c. de c. posedă aceleaşi situsuri de recunoaştere a determinanţilor antigenici. CON, s. n. / cone, s. m. / cone. NA: conus, pl. eoni. [Lat. conus, gr. konos = con.] Denumire utilizată pentru unele structuri anatomice, în relaţie cu forma ior conică. Ex.: *c. arteriai, *c. terminal al măduvei spinării, *c. retinian. CON ARTERIAL / câne arteriel / infundibulum. NA: conus arteriosus. Diverticul al ventriculului drept al cărui vârf superior corespunde orificiului arterei pulmonare. CON RETINIAN / câne retinien / retinal cone. NA: conus retinae. V. conuri retiniene. CON TERMINAL / câne terminal / conus medullaris. NA: conus medullaris. Extremitatea efilată a îngroşării lombare a măduvei spinării, la nivelul căreia îşi au originea nervii coc-cigieni. V. şi sindrom de con terminal. CONCANAVALINĂ A / concanavaline A / concanavalin A. Moleculă din grupul *lectinelor, alcătuită din lanţuri polipep-tidice conţinând 238 de aminoacizi. Lanţurile sunt asociate fie în dimeri (la pH < 6), fie în trimeri (la pH = 7). C. A extrasă dintr-o specie de fasole {Canavalia ensiformis) este un *mito-gen, stimulând electiv ‘limfocitele T. Abrev.: Con A. CONCATEMER, s. n. / concatemere, s. m. / concatemer. [Lat. concatenatio, -onis = întănţuire, de ta cum = cu, cate-na = tanţ; gr. meros = parte.] Serie de secvenţe identice ale ADN unite cap la cap in vitro. CONCENTRAŢIE, s. f. / concentration, s. f. / concentration. [Lat. cum = cu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit.] 1) Modalitate de a creşte raportul solvit(iţi)/solvent în-tr-o soluţie, fie prin creşterea cantităţii de solvit(iţi), fie prin reducerea cantităţii de solvent (de obicei prin evaporare). 2) Proporţia solvit/solvent exprimată în diferite moduri: a) C. „M“, concentraţia maximă pe care o cultură bacteriană o poate atinge într-un mediu lichid, b) C. maximă admisă, limita superioară a c. unei substanţe toxice în aer. c) C. maximă medie, media pe 24 de ore a c. unui toxic în aer, determinată prin recoltare continuă sau prin mai multe recoltări, d) C. maximă momentană, c. cea mai mare a unei substanţe toxice determinată într-un interval scurt de timp. e) C. maximă suportabilă, c. cea mai mare de toxic care permite supravieţuirea, f) C. molară, sin.: molaritate (v.). g) C. urinei, raportul dintre cantitatea totală de substanţe solvite osmotic active şi cantitatea de apă din urină, rezultată din activitatea conjugată a mecanismelor de concentraţie şi diluţie. CONCENTRAŢIE IONICĂ A PLASMEI / concentration ionique du plasma / ionic concentration of the plasma. C. în plasma sanguină a principalilor ioni (cationi şi anioni) reprezentată prin ‘ionogramă. C. i. a p. are rol în reglarea ‘presiunii osmotice şi a echilibrului acidobazic al plasmei. Normal, c. i. a p. este de 300-310 mEq/l. C. totală în mEq a cationilor (Na+, K+, Ca2+, Mg2+) este egală cu cea a anionilor (CI', HC03-, HP04-, HS04-, acizi organici, proteine intracelulare). O valoare superioară traduce o ‘hipertonie plasmatică, iar una inferioară o ‘hipotonie. Pentru valori numerice ale concentraţiilor, v. tab. const. biochim. CONCEPT, s. n. / concept, s. m. / concept. [Lat. concep-tus = idee, concepţie, de ta concipere = a concepe.] Reprezentare mentală generală şi abstractă a unui obiect sau a unui ansamblu de obiecte. C. este o construcţie simbolică a spiritului care, dincolo de datele senzoriale, atinge esenţa obiectelor şi le grupează în acelaşi ansamblu. Nivelul de gândire conceptuală al unui subiect este evaluat cu ajutorul testelor de clasare a unor obiecte de culori şi forme diferite. Ex. de c. în medicină: ‘boală, ‘sindrom, ‘hormon, *mesager secund etc. CONCEPŢIE, s. f. / conception, s. f. / conception. [Lat. con-ceptio, -onis = graviditate, concepţie, de ta concipere = a concepe.] 1) Declanşarea sarcinii, marcată prin ‘ovoimplantaţia ‘blastocistului în endometru. 2) Ansamblu de idei cu privire la o problemă filosofică, ştiinţifică, tehnică etc. CONCHA / concha / concha. NA: concha, pl. conchae. [Lat. concha, gr. konkhe = cocfiitie de scoica] V. cornet. CONCHOTOMIE, s. f. / conchotomie, s. f. / concotomy. [Qr. konkhe = cocfiitie, scoică; tome = a secţiona] Sin.: tur-binectomie (v.). CONCREŢIUNE, s. f. / concretion, s. f. / concretion. [Lat. concret io, -onis, de ta concrescere = a creşte (cum = cu; crescere = a creşte).] Formaţiune solidă care se dezvoltă în-tr-un organ sau ţesut în cursul unei boli. CONDENSARE, s. f. / condensation, s. f. / condensation. [Lat. condensare = a îngrămădi, de ta densus = dens, compact.] 1) Proces prin care un material devine mai dens şi mai compact. 2) Tranziţia de fază gaz-lichid sau lichid-solid. 3) în stomatologie, proces de împachetare a unui material de umplere într-o cavitate dentară. 4) în psihanaliză, proces mental inconştient prin care sensuri multiple sunt reprezentate într-o singură formă simbolică. CONDENSAT, adj., s. n. / condense, -e, adj., s. m. / con-densed. [Lat. condensus = îndesat, compact, de ta condensare = a îngrămădi şi densus = dens, compact] 1) Rezultatul Condensării, ca procedeu fizic. 2) Diminuare de volum a unei substanţe. CONDENSOR, s. n. / condensateur, s. m. / condenser. [Lat. condensare - a îngrămădi, de ta densus = dens, compact.] Sistem de lentile convergente care face parte din sistemul de iluminare a obiectelor la microscop. C. de tip cardioid sau paraboloid permite iluminarea laterală a preparatului microscopic, făcând posibil ‘fenomenul Tyndall (v. ultramicroscop). CONDIL, s. m. / condyle, s. m. / condyle. NA: condylus, pl. condyli. [Lat. condylus, din gr. kondylos = articutaţie.] Relief osos rotunjit într-un sens şi aplatizat în altul, în gene- 361 CONDILOM CONDROFIT ral articulat cu o *cavitate glenoidă. Ex.: c. femural, c. hume-rusului, c. maxilar inferior, c. occipitalului, c. temporalului. V. tab. anat. - oase. CONDILOM, s. n. / condylome, s. m. / condyloma, pl. condylomata. [Lat. condyloma, -atis, din gr. kondyloma, -atos = tumoră tare.] Formaţiune tumorală de origine epidermică localizată în regiunea anogenitală. Forme anatomopato-logice: 1) C. acuminat gigantic, cu extensie care poate afecta prepuţul, corpii cavernoşi şi uretra. 2) C. plat, constituit din elemente puţin proeminente, sub formă de placă. 3) C. vene-rian sau vegetaţie veneriană, element verucos, sesil sau pedi-culat, extensiv şi contagios, de origine virală, localizat pe organele genitale şi în jurul anusului. CONDIŢIONARE, s. f. / conditionnement, s. m. / condition-ing (1), package (2). [Lat. condicio, -onis = stare, condiţie.] 1) învăţare în care un anumit răspuns este obţinut prin repetarea unui stimul care se asociază cu răspunsul. Reprezintă mecanismul de formare a Reflexelor condiţionate. 2) Termen folosit pentru a defini modul de prezentare a unui medicament comercializat. CONDIŢIONAT, adj. / conditionne, -e, adj. / conditioned. [Lat. condicionalis = supus anumitor condiţii, de ta condicere = a conveni, a staBdu] 1) Despre un subiect la care s-a dezvoltat un Reflex condiţionat. 2) Despre un obiect sau o compoziţie modificate în scopuri bine determinate. Ex.: aer c. CONDOM, s. n. / condom, s. m. / condom. [Lat. condus = recipient; după unii autori - modificare a numetui cetui care t-a inventat: Condon.] Sin.: prezervativ (v.). CONDRAL, adj. / chondral, -ale, -aux, adj. / chondral. [Qr. khondros = cartilaj.] Care se referă la cartilaje. CONDRECTOMIE, s. f. / chondrectomie, s. f. / chondrecto-my. [Qr. khondros = cartitaj; ektome = excizie.] Rezecţia parţială sau totală a unei articulaţii, a unui cartilaj costal sau a unui cartilaj de creştere. CONDRITĂ, s. f. / chondrite, s. f. / chondritis. [Qr. khondros = cartitaj; -ită.] Inflamaţia unui cartilaj, de obicei transmisă de la ţesuturile vecine, în special de la os. CONDRITĂ COSTALĂ / chondrite de cote / rib chondritis. Sin.: boală Tietze (v.). CONDROBLAST, s. n. / chondroblaste, s. m. / chondroblast. [Qr. khondros = cartitaj; blastos = germene.] Precursor al *condrocitului. C. este o celulă cartilaginoasă tânără, de origine conjunctivă. CONDROBLASTOM BENIGN / chondroblastome benin / chondroblastoma. [Qr. khondros = cartilaj; blastos = germene; -oma; lat. benignus = Binevoitor.] Tumoră benignă cu localizare de regulă la nivelul epifizei oaselor lungi, afectând adolescenţii. C. b. este alcătuit din celule de tip condroblas-tic, dispuse într-o matrice condroidă care conţine un număr variabil de *mieloplaxe şi bogată în insule de calcificare. Prezenţa mieloplaxelor explică de ce mult timp c. b. a fost confundat cu Rumora cu mieloplaxe. CONDROCALCINOZĂ ARTICULARĂ / chondrocalcinose arti-culaire / articular chondrocalcinosis. [Qr. khondros = cartilaj; lat. calx, calcis = var; -oză; tat. familiaris, = al casei, al familiei, de ta familia = familie, casă] Sindrom caracterizat prin calcificări (alcătuite din cristale de pirofosfat de calciu) ale cartilajelor articulare, meniscurilor şi ligamentelor articulare. Uneori latentă, c. a. se poate manifesta prin crize de artrită acută (crize pseudogutoase) sau prin artropatii cronice. CONDROCALCINOZA DIFUZĂ / chondrocalcinose articulaire diffuse / diffuse chondrocalcinosis. [Qr. khondros = cartilaj; lat. calx, calcis = var; -oză; lat. dijfusus, de ta dijfun-dere = a răspândi, a revărsa] Sindrom caracterizat prin calcificări (cristale de pirofosfat de calciu) produse la nivelul carti- lajelor articulare şi al fibrocartilajelor. C. s. poate fi uneori la-ientă, mai frecvent determinând artropatii cronice sau artrite acute sub formă de crize de „pseudogută". CONDROCIT, s. m. / chondrocyte, s. m. / chondrocyte. [Qr. khondros = cartdaj; kytos = cetulă] Celulă cartilaginoasă ovoidă ajunsă la maturitate. Derivă din condroblast. CONDRODISPLAZIE, s. f. / chondrodysplasie, s. f. / chondro-dysplasia. [Qr. khondros = cartilaj; dys = greu, dificil.; plasis = modetare, de ta plassein = a forma, a modeta] Perturbare a formării sau a creşterii cartilajului, care afectează *osificarea endcondrală, rezultând anomalii de morfologie a oaselor şi, implicit, un mare număr de anomalii scheletice constituţionale. Acestea sunt cuprinse în cadrul a numeroase entităţi noso-logice. V. în continuare. CONDRODISPLAZIE LETALĂ CU SCURTAREA COASTELOR / chondrodysplasie lethale avec brevete des cotes / short rib - polydactyly syndrome. Formă de 'condrodisplazie cu două variante clinice: c. I. de tip I, v. sindrom Saldino-Noonan şi c. I. tip II, v. sindrom Majewski. CONDRODISPLAZIE PUNCTATĂ / chondrodysplasie ponc-tuee / dysplasia epiphysialis punctata. Varietate de c. cu transmitere dominantă, care determină nanism micromelic, uneori asimetric, cu ihtioză cutanată, cataractă, dismorfie facială şi calcificări multiple în regiunile periarticulare, rezultând un aspect radiologie „punctat". A fost descrisă o formă esenţial rizomelică, cu retard mental şi transmitere recesivă. Sin.: sindrom Conradi-Hunermann, boală Conradi-Hunermann, boală congenitală a epifizelor punctate, condrodistrofie calcifiantă congenitală. CONDRODISPLAZIE SPONDILOEPIFIZARĂ / chondrodysplasie spondylo-epiphysaire / eccentro-osteo-condrodysplasia. Denumire generală prin care sunt regrupate o serie de boli în cadrul cărora se asociază o displazie vertebrală şi o dis-plazie epifizară. Ex.: 'boala Hurler, 'boala Morquio, *boala Fairbank, *displazia spondiloepifizară. CONDRODISPLAZII METAFIZARE / chondrodysplasies meta-physaires / metaphysis chondro-dysplasia. Grup de *osteo-condrodisplazii, grupate în trecut sub denumirea de disostoză metafizară, care se manifestă prin *nanism micromelic şi prin anomalii de dezvoltare a metafizelor. Se disting cinci tipuri: 1) C. m. cu insuficienţă pancreatică exocrină şi neutropenie, asociată cu o aplazie a Rimusului şi Rimfopenie. 2) C. m. de tip Jansen sau boală Murk-Jansen (v.). 3) C. m. de tip Mac Kusick, formă parţială asociată cu tulburări ale fanerelor (hipo-plazie cartilaj-păr). 4) C. m. de tip Schmid, mai frecventă şi mai puţin gravă, cu transmitere autozomal dominantă. 5) C. m. de tip Vaandrager-Pena, în care sunt afectate şi diafizele. CONDRODISTROFIE, s. f. / chondrodystrophie, s. f. / chon-drodystrophia. [Qr. khondros = cartilaj; dys = greu, dified; trophe = tirană, nutriţie.] Orice afecţiune determinată de o perturbare în formarea şi creşterea oaselor, pornind de la cartilaje. Sin.: displazie encondrală, condrodisplazie. CONDRODISTROFIE CALCIFIANTĂ CONGENITALĂ / chondrodystrophie calcifiante congenitale / chondrodystrophia calcificans congenita. Sin.: condrodisplazie punctată (v.). CONDRODISTROFIE FETALĂ / chondrodystrophie foetaie / chondrodystrophia fetalis. Denumire utilizată de autorii germani pentru acondroplazie (v.). CONDROEPIFIZITĂ, s. f. / chondroepiphysite, s. f. / chon-droepiphysitis. [Qr. khondros = cartilaj; epi = pe; physis = creştere, de ta phyein = a creşte; -ită.] Inflamaţie a epifizei şi a cartilajului epifizar al unui os lung. CONDROFIT, s. m. / chondrophyte, s. m. / chondrophyte. [Qr. khondros = cartdaj; phyton = excrescenţă] Excrescenţă cartilaginoasă situată la nivelul extremităţii articulare a unui os. 362 CONDROGENEZĂ CONDUCŢIE ELECTROTONICĂ CONDROGENEZĂ, s. f. / chondrogenese, s. f. / chondro-genesis. [Qr. khondros = cartilaj; genesis = producere., de la gennan = a produce.] Formarea cartilajului. CONDROID, adj. / chondroîde, adj. / chondroid. [Qr. khondros = cartilaj; eidos = formă] Care se aseamănă cu "carti-lajul. CONDROITINĂ, s. f. / chondroYtine, s. f. / chondroitin. "Muco-polizaharid al "substanţei fundamentale de structură foarte apropiată cu cea a *acidului hialuronic, de care nu diferă decât prin natura hexozaminei (N-acetilgalactozamină). V. şi condroitin sulfat. CONDROITIN SULFAT, s. m. / chondroYtine sulfate / chondroitin sulfate. Fiecare din esterii sulfurici ai "condroitinei, constituenţi importanţi ai cartilajului, osului, corneei, ca şi ai altor derivaţţ ai ţesutului conjunctiv. CONDROLIZA / s. f. / chondrolyse, s. f. / chondrolysis. [Qr. khondros = cartilaj; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Proces de distrucţie a cartilajului, prin dezintegrarea sau disoluţia matricei cartilajului şi a celulelor. CONDROM, s. n. / chondrome, s. m. / chondroma. [Qr. khondros = cartilaj; -oma.] Termen utilizat pentru a desemna o varietate de tumori benigne care se formează prin proliferarea ţesutului cartilaginos. Se disting: 1) C. extern (sau peri-condrom) - c. localizat la nivelul periostului sau al corticalei oaselor lungi ale membrelor, al omoplatului sau al oaselor bazinului. 2) C. intern (sau encondrom) - c. care se dezvoltă din medulara sau din zona compactă osoasă. 3) C. osifiant (sau osteogenic, osteocondrom) - c. multiple localizate la nivelul falangelor. CONDROMALACIE, s. f. / chondromalacie, s. f. chondro-malacia. [(jr. khondros = cartilaj; malakia = înmuiere, de la malakus = moale.] "Ramolisment al cartilajelor articulare, frecvent îndeosebi la nivelul rotulei. CONDROMATOZĂ, s. f. / chondromatose, s. f. / chondro-matosis. [Qr. khondros = cartdaj; -oma; -oză.] "Condrodis-trofie genotipică, caracterizată prin existenţa de „insule" con-dromatoase în interiorul osului, cu localizare bilaterală mai mult sau mai puţin simetrică, îndeosebi la nivelul metafizelor oaselor extremităţilor şi, în particular, ale mâinii. Localizarea la nivelul oaselor lungi poate evolua cu transformare în "condro-sarcom. CONDROMUCOPROTEINĂ, s. f. / chondromucoproteine, s. f. / chondromucoprotein. Principalul constituent al substanţei fundamentale a "colagenului. C. este un "copolimer alcătuit din "mucoproteină şi "condroitin sulfaţi. CONDRONECTINĂ, s. f. / chondronectine, s. f. / chondro-nectin. Glicoproteină cu o structură asemănătoare cu cea a "fibronectinei şi a "vitronectinei, având, ca şi acestea, rol în asigurarea aderenţei intercelulare. CONDROPATIE, s. f. / chondropathie, s. f. / chondropathy. [Qr. khondros = cartilaj; pathos = Boală] Orice boală care afectează cârtilajele. CONDROPOROZA, s. f. / chondroporose, s. f. / chondropo-rosis. [Qr. khondros = cartilaj; poros = piatră poroasă; -oză.] Afecţiune a ţesutului cartilaginos care constă în apariţia unor lacune la nivelul acestui ţesut, ce capătă un aspect poros. C. poate fi şi fiziologică, tranzitorie, în cursul etapelor de osifi-care. CONDROSARCOM, s. n. / chondrosarcome, s. m. / chondro-sarcoma. [Qr. khondros = cartilaj; sarx, sarkos = came, muşchi; -oma.] Tumoră malignă mixtă, constituită din ţesut cartilaginos şi elemente embrionare. Se prezintă sub forma unei formaţiuni bine delimitate, cu dimensiuni variabile, uneori foarte voluminoasă, de consistenţă moale. Este localizată la nivelul oaselor late sau al oaselor lungi (când poate apărea prin evo- luţia unui condrom), dar poate invada ţesuturile vecine şi poate metastaza. CONDUCERE, s. f. / conduction, s. f. / conduction. [Lat. conducere = a duce.] Sin.: conducţie (v.). CONDUCT, s. n. / conduit, s. m. / duet. NA: meatus. [Lat. conductus, de la conducere = a duce.] Termen folosit uneori pentru formaţiunile anatomice tubulare, destinate curgerii fluidelor, denumite de obicei "canale. Ex.: c. coledoc, c. lacrimale. Sin.: canal (def. 2), duet. CONDUCTANŢĂ, s. f. / conductance, s. f. / conductance. [Lat. conductus, de la conducere = a duce.] Capacitatea unui corp de a conduce sau transmite curentul electric. în curent continuu, reprezintă inversul rezistenţei. Unitatea în SI este siemens (S). C. reprezintă un parametru esenţial în caracterizarea "canalelor ionice. Termenul este extins la proprietatea de a conduce sau transmite şi alte energii sau materiale. Ex.: în studiul respiraţiei, c. se exprimă prin presiunea aerului în alveole pe unitatea de suprafaţă. CONDUCTIBILITATE, s. f. / conductibilite, s. f. / conducti-vity (1), conductance (2). [Lat. conductus, de la conducere = a duce.] 1) Proprietate pe care o posedă unele corpuri de a propaga electricitatea, căldura sau, în cazul unor structuri biologice, o "excitaţie. 2) Mărime fizică ce caracterizează comportarea electrică a unui conductor (c. electrică). Se notează cu y şi reprezintă inversul rezistivităţii şi, în sistemul internaţional, se măsoară în Q^m1. CONDUCTIMETRIE, s. f. / conductimetrie, s. f. / conducti-metry. [Lat. conductus, de la conducere = a duce; gr. metron = măsură] Măsurarea conductivităţii soluţiilor. CONDUCTOR, adj., s. m. / conducteur, -trice, adj., s. m. / conductor. [Lat. conductor, -oris, de la conducere = a duce.] 1) Organismul, când transmite vibraţiile. 2) Electrozii şi firele în legătură cu o baterie. 3) Ghid pentru bisturiu. 4) în genetică, despre un subiect sănătos, dar purtător la nivel cromo-zomial al unei "alele anormale recesive. CONDUCŢIE, s. f, / conduction, s. f. / conduction. [Lat. con-ductio, -onis, de la conducere = a duce.] Transmisia undelor sonore, căldurii, electricităţii etc. printr-un mediu solid, lichid sau gazos. Sin.: conducere. în fiziologia sistemului nervos c. reprezintă propagarea "depolarizării membranei plasmatice în lungul fibrei nervoase. Ea este pasivă (c. electrotonică, v.) sau activă (potenţial de acţiune, v.). Tipuri de c.: 1) C. aberantă, în electrocardiografie, alterare a complexului QRS ca rezultat al unui stimul ce parcurge căile de conducţie ventriculare în timp ce sistemul de conducţie se află în perioada refractară relativă. 2) C. aeriană sau aerotimpanică: transmiterea sunetelor la cohlee prin vibraţii care se propagă în aer. 3) C. anti-dromică. stimularea capătului periferic al rădăcinilor posterioare lombosacrate provoacă vasodilataţie la nivelul pielii căreia îi asigură inervaţia senzitivă. 4) C. celulifugă: propagarea influxului nervos din corpul celular în prelungirile dendritice; ant.: c. celulipetă - conducţia din fibrele nervoase spre corpul celular al neuronului. 5) C. osoasă: mod de transmisie al sunetelor la cohlee prin intermediul oaselor craniului. 6) C. saltatorie (v.). 7) C. sinaptică: c. cu sens unic a excitaţiei nervoase la nivelul sinapselor ganglionare. CONDUCŢIE ELECTROTONICĂ / conduction electrotonique / electrotonic conduction. Propagare pasivă şi instantanee a unui "potenţial de membrană care nu este dată decât de fenomenele fizice, fără intervenţia "canalelor voltaj-dependente ale membranei. Potenţialul propagat descreşte cu distanţa, deoarece citosolul nu este un conductor perfect, iar membrana plasmatică nu este un izolant perfect. într-o celulă mică şi sferică, descreşterea este foarte slabă, iar potenţialul este aproape acelaşi pe toată membrana plasmatică. Ceea ce nu 363 CONDUCŢIE SALTATORIE CONGRUENŢĂ este cazul celulelor mari şi alungite, cum sunt îndeosebi fibrele nervoase. în acest caz, c. e. a potenţialului este cu atât mai limitată cu cât diametrul fibrei este mai mic, membrana este mai permeabilă la ioni. în fibrele mielinizate, teaca de mielină este un izolant electric care creşte considerabil distanţa la care potenţialul este propagat. V. conducţie saltatorie. Potenţialele dendritelor sunt adesea transmise corpului celular al neuronului prin simplă c. e., deci fără potenţial de acţiune, în axoni, dimpotrivă, potenţialul de acţiune într-o zonă limitată depolarizează suficient zona vecină prin c. e. pentru a provoca deschiderea ‘canalelor de sodiu voltaj-dependente şi a da naştere unui potenţial de acţiune care se propagă din aproape în aproape. V. potenţial de acţiune. CONDUCŢIE SALTATORIE / conduction saltatoire / saltatory conduction. Mod de propagare a influxului nervos în fibrele nervoase mielinizate, în care acesta „saltă" de la un *nod Ranvier la alt nod Ranvier. C. s. creşte considerabil viteza mesajului nervos, care poate atinge 100 m/s, şi este cu atât mai mare cu cât nodurile sunt mai spaţiate. C. s. este determinată de inversarea polarizării între două noduri Ranvier succesive. Această diferenţă de potenţial membranar creează un curent local, care va depolariza membrana la nivelul nodului Ranvier următor. Depolarizarea, produsă la distanţă, provoacă deschiderea ‘canalelor de Na+ voltaj-dependente de la nivelul unui anumit nod Ranvier. Pătrunderea ionilor Na+ generează, în continuare, un *potenţial de acţiune. CONECTIV, adj. / connectif, -Ive, adj. / connective. [Lat, conexivus, de Ca conectere = a Cega Ca un Coc; -ită.] Care leagă, cu referire îndeosebi la ‘ţesutul conjunctiv. CONECTIVITĂ, s. f. / connectivite, s. f. / connective dis-ease. [Lat. conexivus, de Ca conectere = a Cega Ca un Coc; -itc?.] Termen considerat mai adecvat decât ‘colagenoză. CONEXON, s. m. / connexon, s. m. / connexon. [Lat. conexus = Cegătură, de Ca conectere = a Cega Ca un Coc.] V. joncţiune comunicantă. CONEXIUNE INVERSĂ / feed-back / feed-back. [Lat. conexio, -onis = deducţie Cogică, de Ca conectere = a Cega Ca un Coc, a înCânţui Cogic ideile; inversus, de Ca invertere = a răsturna.] Caracteristică de bază a sistemelor cibernetice, prin care efectul („ieşirile") se repercutează asupra cauzelor („intrărilor") printr-o retroacţiune (feed-back). Centrul de comandă este astfel informat asupra calităţii răspunsului (efectului) şi îl poate corecta, fie amplificându-l (feed-back pozitiv), fie reducându-l (feed-back negativ). Sin.: aferentaţie inversă, feed-back, legătură inversă. CONFABULAŢIE, s. f. / confabulation, s. f. / confabulation. [Lat. confabulatio, -onis = convorbire, conversaţie, de Ca con-fabulari = a conversa, a sta de vorSă (cum = cu; fabulari = a vorbi).] Fabulaţie delirantă. Simptom al unor boli psihice uneori la limită cu normalitatea, care constă în povestiri fanteziste, imaginative, fără relaţie cu faptele reale. CONFIGURAŢIE, s. f. / configuration, s. f. / configuration. [Lat. configuratio, -onis = formaţie asemănătoare, de Ca configurare = a forma fi figura = configuraţie, formă] 1) Forma generală a corpurilor. 2) în Gestaltpsychologie (v. gestaltism), un tot organizat comportând părţi interdependente şi care reprezintă mai mult decât suma părţilor componente. Sistem. 3) Componentele unui sistem de explorare sau de calcul. CONFIGURAŢIE MOLECULARĂ / configuration moleculaire / molecular configuration. Aranjarea în spaţiu a atomilor unei molecule. în c. cis, două grupări chimice ale unui compus sunt legate la nivelul unor atomi de carbon diferiţi, de aceeaşi parte a moleculei. în c. trans, grupările chimice se dispun în direcţii diferite ale lanţului de atomi de carbon. Temenii cis şi trans s-au extins şi în genetică. C. cis se referă la genele sau markerii situate (situaţi) pe acelaşi cromozom. Reglarea în cis semnifică acţiunea reglatoare a secvenţelor de^ADN non-codante exercitate asupra unuia sau mai multor promotori situaţi în proximitate pe acelaşi cromozom. Factorul acţionând în trans este un factor difuzibil, capabil să moduleze activitatea (în plus sau în minus) a uneia sau mai multor gene, interacţionând cu secvenţele lor regulatoare. V. izomerie. CONFLICT, s. n. / conflit, s. m. / conflict. [Lat. conflictus - ciocnire, Cuptă, conflict, de Ca confligere - a se confrunta, a se Cupta (cum = cu; fUgere = a Covi).] Stare de impas psihic care reprezintă consecinţa interacţiunilor şi opoziţiilor între tendinţe instinctive contrarii, între acestea şi principiile morale, între două tendinţe afective contradictorii. Se traduce printr-o tensiune psihică, o simptomatologie nevrotică sau de ‘angoasă. CONFUZIE MENTALĂ / confusion mentale / mental aberra-tion. [Lat. confusio, -onis = amestec, învălmăşeală, de Ca con-fundere = a amesteca (cum = cu; fundere = a vărsa); mens, -ntis = minte, spirit.] Sindrom psihic care constă în alterarea stării de conştienţă, uneori cu stare de stupoare, ideaţie dificilă, obnubilare intelectuală, incoerenţă, dezorientare în timp şi spaţiu, tulburări ale percepţiei şi ale memoriei de regulă pasagere, dar care pot evolua cu amnezie lacunară. Frecvent este de origine toxică sau infecţioasă. C. m. se poate asocia cu unele psihoze, în care caz este însoţită şi de anxietate şi halucinaţii vizuale. CONFUZO-ONIRIC, adj. / confus-oniric, adj. / delirious. Despre o stare psihică morbidă în care se asociază confuzia cu scăderea vigilenţei, cu tulburări de conştienţă şi cu delir dezorganizat, ce aminteşte starea de vis. Forma cea mai tipică este ‘delirium tremens la alcoolici. CONGELARE, s. f. / congelation, s. f. / freezing, congela-tion. [Lat. congelatio, -onis = îngheţare, de Ca congelare = a îngheţa] Sin.: îngheţare. 1) Transformarea, prin frig, a unui lichid în solid. 2) C. alimentelor, de preferat rapid şi sub -25°C, este o metodă de conservare care reduce activitatea enzimatică şi pe cea microbiană. CONGENER, adj., s. m. / congenere, adj., s. m. / congener, s., congenerous, adj. [Lat. congener, -eris = înrudit, de aceeaşi speţă, de Ca cum = cu, genus, -eris = origine, neam, specie.] Care este de acelaşi gen, de aceeaşi specie. CONGENITAL, adj. I congenital, -ale, -aux, adj. / congenital. [Lat. congenitus = născut o dată cu, de Ca cum = cu, genitus = născut şi gignere = a naşte, a crea] Care există la naştere, cu origine, de obicei, anterioară naşterii, deci în viaţa intrauterină. Cu referire la o tulburare prezentă la naştere, fiind ignorată cauza acesteia. Sin.: înnăscut. V. şi ereditar. CONGESTIE, s. f. / congestion, s. f. / congestion, stroke. [Lat. congestio, -onis = îngrămădire, acumulare, de Ca conge-rere = a acumula, a aduna Ca un Coc (cum = cu; gerere = a purta).] Exces de sânge în vasele unui organ sau într-o zonă a unui organ. C. este un proces activ, se instalează rapid şi se manifestă prin creşterea locală a aportului de sânge arterial şi prin distensia capilarelor. Tipuri de c.: 1) C. activă este determinată de o inflamaţie sau o iritaţie locală. 2) C. cerebrală, termen imprecis ce desemnează orice perturbare subită a circulaţiei cerebrale. V. hiperemie. 3) C. pasivă, sin.: stază sanguină (v. stază def. 1), determinată de o jenă sau un obstacol la nivelul circulaţiei, de origine centrală (inimă) sau periferică. CONGRUENŢĂ, s. f. / congruence, s. f. / congruence. [Lat. congruentia = concordanţă, potrivire, de Ca congruere = a se potrivi (cum = cu; ruere = a se năpusti).] Termen folosit îndeosebi în ortopedie pentru a aprecia modul de adaptare a fragmentelor osoase în cazul unei fracturi sau a articulaţiei într-o luxaţie. Prin extensie, termenul mai este folosit şi cu 364 CONIOCORTEX CONSTANTĂ UNIVERSALĂ referire la alte fenomene (ex.: în cazul vederii binoculare, c. binoculară a imaginilor proiectate). CONIOCORTEX, s. n. / coniocortex, s. m. / coniocortex. [Gr. konis = praf; Cat. cortex = scoarţă.] Scoarţă cerebrală granulară caracteristică ariilor senzoriale ale emisferelor cerebrale. CONIOFAG, s. n. / conlophage, s. m. / coniophage. [Gr. konis = praf; phagein = a mânca.] *Macrofag care a inge-rat particule de praf. CONIOLOGIE, s. f. / coniologie, s. f. / coniology. [Gr. konis = praf; logos = discurs.] Studiul ştiinţific al pulberilor şi al influenţei şi efectelor asupra vieţii animalelor şi plantelor. Aerul, chiar purificat, conţine numeroase pulberi. într-o serie de lucrări foarte recente se atrage atenţia asupra pulberilor de dimensiuni de ordinul nanometrilor (10-9 m) vizibile doar în microscopie electronică. Aceste pulberi nanometrice pot forma conglomerate patogene. CONIOTOMIE, s. n. / coniotomie, s. f. / coniotomy. Sin.: cricotirotomie (v.). CONIOZĂ, s. f. / coniose, s. f. / coniosis. [Qr. konis = praf; -oză.] Orice boală provocată prin inhalarea de pulberi. V. pneumoconioză. CONIZAŢIE, s. f. / conisation, s. f. / conization. Excizie chirurgicală, cu ajutorul unui *colposcop, a unui fragment de ţesut în formă de con de la nivelul colului uterin. CONJUGARE, s. f. / conjugaison, s. f. / conjugation. [Lat. coniugare = a uni, dc Ca cum = cu, iugum - jug.] 1) La organismele unicelulare, formă de reproducere sexuată în care, prin reunire temporară, cele două celule efectuează transfer de material genetic. 2) în biochimie, combinarea unei substanţe toxice cu o substanţă naturală din organism, for-mându-se un produs netoxic eliminabil. CONJUGAT, adj. / conjugue, -e, adj. / conjugate. [Lat. coni-ugatus, de Ca coniugare = a uni (cum = cu; iugum = jug).] 1) Care se referă la unele acţiuni efectuate concomitent, de ex.: mişcări c. ale globilor oculari. 2) Care realizează, împreună, aceeaşi funcţie (despre unele structuri anatomice). 3) Caracteristică a unui produs rezultat în urma unei ‘conjugări sau a unui complex molecular rezultat din unirea a două sau mai multe molecule. Ex.: proteină c. (‘heteroproteină). CONJUNCTIV, adj. / conjonctif, -ive, adj. / connective. [Lat. coniunctivus = care Ceagă, care uneşte, de Ca coniungere = a Cega împreună, a uni (cum = cu; iugum = jug).] Ţesutul c. derivă din mezenchim, include substanţă fundamentală, fibre şi celule şi este un ţesut de conexiune pentru mai multe structuri anatomice. CONJUNCTIVĂ, s. f. / conjonctive, s. f. / conjunctiva. [Lat. coniunctivus = care Ceagă, care uneşte, de Ca coniungere = a Cega împreuna, a uni (cum = cu; iugum = jug).] Membrană mucoasă transparentă situată pe faţa profundă a pleoapelor (c. palpebrală) şi pe faţa anterioară a globului ocular (c. scle-rotică şi c. bulbară sau oculară). CONJUNCTIVITĂ, s. f. / conjonctivite, s. f. / conjunctivitis, sticky eye. [Lat. coniunctivus = care Ceagă, care uneşte, de Ca coniungere = a Cega împreună, a uni (cum = cu; iugum = jug); -ită.] Denumire sub care sunt grupate inflamaţiile conjunctivei, indiferent de etiologie (iritativă, infecţioasă, alergică). In relaţie cu gradul de afectare al conjunctivei, c. poate fi eri-tematoasă, granuloasă (v. trahom), flictenulară etc. CONOTOXINA, s. f. / conotoxine, s. f. / conotoxin. Ligand ireversibil specific pentru anumite tipuri de ‘canale de calciu. CONSANGUIN, adj. / consanguin, -e, adj. / consanguineous. [Lat. cum = cu; sanguis, -inis = sânge.] Care este înrudit din partea tatălui. Despre fraţi şi surori care au acelaşi tată. Prin extensie: căsătoria c. semnifică un mariaj între indivizi care sunt rude apropiate, fie din partea tatălui, fie din partea mamei. CONSANGVINITATE, s. f. / consanguinite, s. f. / consan-guinity, inbreeding. [Lat. cum = cu; sanguis, -inis = sânge.] Raport de rudenie între persoane care au acelaşi tată, dar nu şi aceeaşi mamă. Prin extensie: legătură de rudenie între doi indivizi care au un părinte (procreator) comun, tată sau mamă. CONSERVANT, s. m. / conservateur, s. m. / preservative. [Lat. conservans, -antis = păstrător, de Ca conservare = a păstra.] Substanţă, agent chimic care se adaugă în unele medicamente sau, mai frecvent, în alimente în scopul protejării acestora împotriva contaminării cu microorganisme şi al prevenirii unor transformări chimice, îndeosebi a proceselor de oxi-dare. Natura şi cantitatea de c. autorizaţi este reglementată legal, fiind menţionată pe etichetele medicamentelor şi, respectiv, pe ambalajele alimentelor. V. şi aditiv alimentar. CONSERVĂ, s. f. / conserve, s. f. / preserve, canned food. [Lat. conservare = a păstra] Termen generic utilizat cu referire la toate substanţele alimentare care au fost supuse la diferite procedee de eliminare a cauzelor de alterare şi apoi închise ermetic într-un mediu steril. Uneori termenul este utilizat în sens restrâns, cu referire doar la alimentele sterilizate prin căldură. V. şi conservant. CONSIMŢĂMÂNT, s. n. / consentement, s. m. / consent. [Lat. consentire = a fi de acord] Acord al pacientului, sub semnătură sau, când este cazul, al tutorelui sau al familiei pacientului, necesar în toate cazurile când o investigaţie sau un act terapeutic expun pacientul la un risc, indiferent de anvergura acestuia. C. se obţine după ce pacientului i se explică clar şi loial eventualele riscuri. CONSOLIDARE, s. f. / consolidation, s. f. / consolidation. [Lat. consolidatio, -onis = întărire a dreptuCui de proprietate, de Ca consolidare - a consoCida; sensuC actuxd este preCuat din engC] 1) Perioadă după vindecarea unei boli în care organismul revine, mai mult sau mai puţin, la funcţiile normale anterioare bolii. în cazul bolilor care provoacă ‘sechele, aceasta este perioada în care sechelele devin permanente şi se stabileşte gradul de incapacitate de muncă. 2) în ortopedie, vindecarea unei fracturi prin formarea unui calus la locul fracturii. CONSONANT, adj. / consonant, -e, adj. / consonating. [Lat. consonans, -ntis = într-un gCas, concordant, de Ca consonare = a scoate un sunet concomitent, a fi în consonanţă] Despre un *ral pulmonar cu timbru particular deoarece se produce într-un bloc de condensare sau într-o excavaţie. CONSTANTA MICHAELIS-MENTEN / constante de Michaelis-Menten / Michaelis-Menten constant. [Leonor Michaelis, cfiimist american, 1875-1349; Maud L. Menten, patoCog canadian stoBidt în SLL5L, 1879-1960.] Notată şi Km, corespunde concentraţiei de substrat care permite să se obţină jumătate din viteza maximală (Vm/2) a unei reacţii enzimatice. V. şi viteză maximală. CONSTANTĂ, s. f. / constante, s. f. / constant. [Lat. con-stans, -ntis = care se menţine, de Ca constare = a se menţine nescfimSat şi stare = a sta în picioare.] 1) Mărime a cărei valoare rămâne neschimbată. 2) Mărime care caracterizează un fenomen, un aparat, o substanţă. 3) C. biologică, valoarea concentraţiei unei substanţe din organism, care rămâne invariabilă, neschimbată în cadrul anumitor limite. Menţinerea, echilibrul constantelor în organism intră în cadrul mecanismelor generale ale *homeostaziei. V. secţiunea constante biologice. CONSTANTĂ UNIVERSALĂ / constante universelle / universal constant. Mărime fizică invariabilă având o valoare ce depinde numai de sistemul de unităţi în care este exprimată. Ex. de c. u.: constanta atracţiei universale, numărul lui Avogadro, constanta lui Boltzman, viteza luminii în vid, constanta lui Plank masa atomului de hidrogen, sarcina electrică 365 CONSTIPAŢIE contiguitate elementară etc. C. u. joacă un rol central în teoriile fizicii şi au reprezentat baza elaborării *Sistemului Internaţional de unităţi de măsură. CONSTIPAŢIE, s. f. / constipation, s. f. / constipation. [Lat. constipatio, -onis = adunare, concentrare, de ta constipare = a aduna, a strânge ta un toc.] Tranzit intestinal încetinit pentru materiile fecale. Determină defecaţie dificilă ca urmare a creşterii consistenţei materiilor fecale (cu apariţia de feca-loame). Sin.: coprostază. CONSTITUŢIE, s. f. / constitution, s. f. / constitution. [Lat. constitutio, -onis = constituţie fizica, organizare, de ta con-stituere = a aşeza într-o anumită formaţie şi statuere = a stabili] Termen utilizat în medicină de obicei cu referire la aspectul morfologic al organismului, al unui individ (tipul constituţional, de ex.: c. stenică, c. robustă etc.). în general, c. include caracterele fizice şi psihice ale individului '(fenotipul). CONSTRÂNGERE, s. f. / contrainte, s. f. / constraint, restraint. Totalitatea atitudinilor, metodelor şi tehnicilor prin care i se impune unui bolnav, contrar voinţei sale, o spitalizare, un tratament, o alimentaţie, o limitare a activităţii. Medicul trebuie să respecte preceptele bioeticii. CONSTRICTOR, adj., s. m. / constricteur, adj., s. m. / constrictor. [Lat. constrictus, de ta constringere = a strânge.] Despre un muşchi a cărui contracţie comprimă un organ, îngustează un canal sau un orificiu. CONSTRICŢIE, s. f. / constriction, s. f. / constriction. [Lat. constrictio, -onis = strângere, de ta constringere = a strânge.] Reducere a dimensiunilor unui sfincter, ale unui conduct, ale unui vas sanguin, ale unui organ cavitar, de regulă consecutiv contracţiei unor muşchi constrictori. CONSULT MEDICAL / consultation, s. f. / consultation (1), medical advice (2). [Lat. consultum = hotărâre, decizie, de ta consultare = a detiBera, a cerceta; medicus = doctor, medic.] 1) Examinarea ambulatorie (examen clinic) a unui pacient de către medic. Sin.: consultaţie. 2) Deliberarea mai multor medici cu privire la un caz medical. CONSULTANT, s. m. / consultant, s. m. / consultant. [Lat. consultor, -oris = sfătuitor, de ta consultare = a detiBera, a cerceta] Medic al cărui aviz este solicitat de către un alt medic. CONSULTAŢIE, s. f. / consultation, s. f. / consultation. [Lat. consultatio, -onis = discuţie, dezbatere, detiberare, de ta consultare = a detiBera a cerceta] Sin.: consult medical (v., def. 1). CONSUM, s. f. / consommation, s. f. / consumption. [Lat. consumere = a fotosi, a chettui] Folosirea unor materii prime, energii etc. Ex.: 1) C. energetic, cheltuială de energie necesară proceselor vitale şi activităţilor. 2) C. de oxigen pe minut, cantitatea de oxigen reţinută de sângele capilar pulmonar din aerul ventilat într-un minut; se exprimă în cm3/min. 3) C. specific de apă, cantitatea de apă furnizată pentru un locuitor pe zi. CONSUMPŢIE, s. f. / consomption, s. f. / consumption, wasting. [Lat. consumptio, -onis = secătuire, steire, de ta consumere = a fotosi, a chettui] Slăbire intensă, cu scăderea accentuată a forţei musculare şi a masei ţesuturilor. Se întâlneşte în boli grave şi prelungite, îndeosebi în tuberculoză. CONŞTIENT, s. m. / conscient, s. m. / conscious. [Lat. con-sciens, de ta conscire = a avea cunoştinţă şi scire = a şti] Unul dintre cele trei niveluri de funcţionare a aparatului psihic (conştient, 'preconştient, 'inconştient). Nivelul c. este cel care primeşte informaţii provenind atât din interior, cât şi din lumea exterioară. C. vizează ansamblul reprezentărilor (senzaţii, amintiri, idei etc.) din câmpul actual al conştiinţei. V.: precon-ştient, inconştient, subconştient. CONŞTIENŢĂ, s. f. / etat conscientiel / awareness. [Lat. conscientia = cunoaştere.] Termen prin care poate fi desem- nată o stare care presupune pe lângă starea de veghe, sentimentul identităţii personale şi autosituarea imediată în spaţiu şi timp. V.w şi conştiinţă. CONŞTIINŢĂ, s. f. / conscience, s. f. / consciousness. [Lat. conscientia = cunoaştere.] Cunoaştere pe care fiecare subiect o are despre existenţa sa, despre actele sale şi despre lumea exterioară. C. nu există ca funcţie particulară care să fie organizată şi care să aibă un „sediu“ în creier. O definiţie clară a c. depinde de rezolvarea problemei relaţiei creier-psihic, deocamdată doar un teren pentru speculaţii. în consecinţă! persistă confuzia conştienţă-conştiinţă şi chiar confuzia con-ştiinţă-stare de veghe. Parţial, această confuzie poate fi diminuată prin acceptarea termenului 'conştient. Pe de altă parte, în psihiatrie termenul c. este utilizat în sensul de vigilenţă, calificând astfel gradul de „prezenţă a fiinţei în lume“. în acest cadru se disting clasic diferite niveluri: inconştienţă (somn), subconştienţă (permite o activitate automatică), conşti-enţă spontană (stare de reverie) şi conştienţă reflectată. C. poate desemna şi o instanţă morală care reglează raportul dintre intenţiile individului şi realitate, plăcerea şi aprecierea valorilor. CONTACT, s. n. / contact, s. m. / contact. [Lat. contactus, de ta contingere = a atinge cu şi tangere = a atinge.] 1) Atingerea mutuală a două corpuri sau persoane. 2) Persoană care a rămas o perioadă suficientă pentru contractarea unei infecţii în preajma unui bolnav contagios sau a unui material infecţios. C. poate fi direc[ sau indirect, prin produse biologice contaminate, obiecte. 3) în stomatologie, c. ocluzai, între două suprafeţe dentare. CONTAGIOS, adj. / contagieux, -euse, adj. / contagious, infectious. [Lat. contagiosus = motipsitor, de ta cum = cu, tangere = a atinge.] Care se transmite de la o persoană la alta, de obicei de la un bolnav la un om sănătos. Contagiunea are loc direct sau indirect (spută, secreţii şi descua-maţii ale pielii, sânge supt de paraziţi, materii fecale, contact cu obiecte). CONTAGIOZITATE, s. f. / contagiosite, s. f. / contagious ness. [Lat. contagiosus = motipsitor, de ta cum = cu, tangere = a atinge.] Calitatea de a fi 'contagios. CONTAGIUNE, s. f. / contagion, s. f. / contagion. [Lat. con-tagio, -onis = contact, motipsire, de ta cum = cu, tangere = a atinge.] 1) Transmiterea unei boli de la un bolnav la o persoană care fie poate deveni purtător sănătos, fie se poate îmbolnăvi. C. poate fi: directă (prin contact direct între cele două persoane); indirectă (când există un intermediar - vizitator, animal domestic, insecte, obiecte contaminate). 2) C. mentală: propagarea unor simptome psihice prin imitare şi su-gestibilitate. CONTAMINARE, s. f. / contamination, s. f. / contamination. [Lat. contaminatio, -onis = pângărire, de ta contaminare = a murdări, a pângări] Termen utilizat în relaţie cu obiecte sau animale care prezintă germeni patogeni proveniţi de la un alt obiect, organism sau o altă sursă. Ex.: c. unui râu. V. şi contagiune, infecţie. CONTENŢIE, s. f. / contention, s. f. / reduction (of fracture). [Lat. content io, -onis = încordare, de ta contendere = a întinde cu putere, a încorda şi tendere = a întinde.] Imobilizare forţată, obligatorie (focar de fractură, organ herniat, pacient agitat). Pentru c. se folosesc modalităţi adecvate: bandaje cu faşă elastică sau gipsată, atelă, aparate speciale, cămăşi de forţă etc. CONTIGUITATE, s. f. / contiguYte, s. f. / contiguity. [Lat. contiguus = care atinge, învecinat, de ta contingere = a atinge cu şi tangere = a atinge.] Starea a două sau mai multe structuri, organe care sunt în contact fără continuitate. 366 CONTRAPULSAŢIE DIASTOLICĂ INTRA-AORTICĂ RONTINENŢĂ________________________________________________ PONTINENŢĂ, s. f. / continence, s. f. / competence (1), con-tinence (2). [Lat. continentia = abţinere, continmţă, de (a 1 ntinere = a ţine laolaltă, a reţine.] 1) Ocluzia, închiderea perfectă a unui orificiu. 2) Moderaţie, temperare a apetitului, îndeosebi a celui sexual. CONTONDENT, adj. / contondant, -e, adj. / contusive. [Lat. ceiifimdere = a zdroBi] Despre un corp sau obiect ale căror lovituri zdrobesc ţesuturile, determină 'contuzii, fără secţionarea ţesuturilor şi fără sângerare evidentă. CONTOR, s. n. / compteur, s. m. / counter. [Qerm. Kontor = contor; lat. computare = a calcula, a socoti] Instrument sau aparat utilizat la numărarea unor particule, impulsuri etc. în medicină, cele mai importante sunt c. de măsurare a prezenţei şi intensităţii radiaţiilor ionizante: 1) C. Geiger-Muller, format dintr-un condensator cilindric la nivelul căruia se produce, prin trecerea unei particule încărcate, un puls de tensiune. 2) C. cu scintilaţie, pentru decelarea prezenţei radiaţiilor ionizante prin intermediul unui cristal în care se produc scintilaţii convertite în impulsuri electrice de un 'fotocatod, multiplicate de un 'fotomultiplicator (prin intermediul unor dinode). Impulsurile amplificate sunt transmise unui numărător. Sunt detectate astfel radiaţiile gama. în cazul radiaţiilor beta de mică energie, se utilizează lichidele scintilatoare, care, sub influenţa acestor radiaţii, emit scintilaţii ce pot fi numărate. Procedeul se numeşte scintilaţie lichidă. 3) Diodele dopate (ex.: siliciu dopat cu litiu), în care particulele declanşează avalanşe de electroni, în funcţie de energia lor. V. şi sondă de scintilaţie. CONTRACEPTIV, adj., s. n. / contraceptif, -ive, adj., s. m. / contraceptive. [Lat. contra = împotriva; conceptus, de la concipere = a concepe.] 1) Produs utilizat în scopul 'contra-cepţiei. Se disting: a) C. orale: ansamblu de substanţe hormonale administrate pe cale orală şi care, prin acţiune antigo-nadotropă şi/sau acţiune directă pe receptorul genital, împiedică, la femeie, una sau mai multe din condiţiile esenţiale ale fecundaţiei (secreţia glerei cervicale, ovulaţia, transformarea deciduală a mucoasei uterine. 'Posologia corectă a c. orale este suficient de elaborată şi se disting trei metode de administrare: metoda combinată, asociere estroprogestativă administrată în zilele 5-25 ale ciclului; exercită un efect triplu (suprimarea glerei cervicale, acţiune antiovulatorie şi antinidaţie); metoda secvenţială, cu acţiune antiovulatorie pură, deoarece la începutul ciclului se utilizează doar estrogeni, iar la sfârşitul ciclului o asociere estroprogestativă; metoda neîntreruptă sau non-stop, prin care se administrează progestative de sinteză în doză unică şi continuă; nu acţionează decât la nivelul glerei cervicale şi al endometrului, cu rezultate uneori nesigure, bj C. locale: substanţe spermicide aplicate local intravaginal cu eficacitate relativă. 2) Care se referă la 'contracepţie. CONTRACEPŢIE, s. f. / contraception, s. f. / contraception. [Lat. contra = împotriva; conceptio, -onis = graviditate, concepţie, de la concipere = a concepe.] Termen generic utilizat pentru a desemna ansamblul metodelor utilizate pentru a împiedica concepţia. Există mai multe modalităţi de c.: prin blocarea ovulaţiei (prin Contraceptive orale); prin blocarea fecundaţiei; prin blocarea spermatogenezei (aflată în stadiul experimental); abstinenţa periodică, coitul întrerupt, prezervativul; crearea unui obstacol în calea 'nidaţiei oului ('sterilet) şi c. de urgenţă: utilizarea unor combinaţii estroprogestative în doză de „şoc“ (în primele 72 de ore după un act sexual neprotejat). V. şi legea Ogino-Knaus. CONTRACTILITATE, s. f. / contractilite, s. f. / contractility. [Lat. contractus, de la contrahere = a strânge (cum = cu; trahere = a trage cu forţa).] Proprietate vitală pe care o posedă anumite celule (în particular miocitele) de a-şi reduce una sau mai multe dimensiuni atunci când efectuează un travaliu activ, sub acţiunea unui stimul. CONTRACTURĂ, s. f. / contracture, s. f. / contracture. [Lat. contractus, de la contrahere = a strânge (cum = cu; trahere = a trage cu forţa).] Contracţie prelungită, reversibilă şi involuntară a musculaturii striate (unul sau mai mulţi muşchi), fără să existe leziuni organice ale fibrelor musculare. Poate fi simptom în unele boli. Ex.: *c. abdominală, c. extrapiramidală, c. piramidală, V. şi convulsie,^crampă, spasm. CONTRACTURĂ ABDOMINALĂ / contracture abdominale / abdominal wall rigidity. Rigiditate a peretelui abdominal, tonică, intensă, dureroasă, permanentă, care se menţine chiar la o palpare lentă şi profundă. C. a. traduce o iritaţie peritoneală acută. V. şi apărare musculară. CONTRACTURĂ DUPUYTREN / contracture Dupuytren / Dupuytren’s contracture. [Guillaume Dupuytren, Baron, chirurg şi anatomopatolog francez, profesor la hidroxilazei. Biosinteza de mineralocorticoizi se realizează în următoarele etape: 1) pregnenolonul este transformat în progesteron sub acţiunea 3-p hidroxisteroid dehidrogenază; 2) progesteronul este convertit în deoxicorticosteron sub acţiunea 21-hidroxilazei; 3) deoxicorticosteronul este transformat în corticosteron de către 11b hidroxilază; 4) cortico-steronul este convertit în 18-hidroxi corticosteron de către 18-hidroxilază; 5) 18-hidroxi corticosteronul este transformat în aldosteron prin acţiunea 18-hidrogenazei. C. acţionează la nivelul organelor efectoare prin intermediul unor *receptori nucleari. Evaluarea metabolismului c. se poate face prin dozarea metaboliţilor lor (17-hidroxisteroizi şi 17-cetosteroizi). Se apreciază că la nivelul corticosuprarenalei se secretă în mod normal la adult, în 24 de ore, circa 25 mg hidrocortizon, 5 mg corticosteron şi 0,25 mg aldosteron. Sin.: adrenocorticoizi, adrenocorticosteroizi, corticoizi. V. şi sindrom adrenogenital. CORTICOSTERON, s. m. / corticosterone, s. f. / cortico-sterone. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. stereos = solid, în relief] Unul dintre 11-oxicorticosteroizii secretaţi de ‘cortico-suprarenală. CORTICOSUPRARENAL, adj. / corticosurrenal, -ale, -aux, adj. / corticoadrenal, adrenocortical. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; supra = deasupra; ren, -is = rinichi] Care se referă la cortexul Capsulelor suprarenale. CORTICOSUPRARENALĂ, s. f. / corticosurrenale, s. f. / adrenal gland, suprarenal body. NA: glandula suprarenalis. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; supra = deasupra; ren, -is = rinichi] Glandă endocrină pereche care, împreună cu *medulosuprarenala, intră în alcătuirea glandelor *suprarenale, reprezentând 4/5 din partea externă a acestora. C. este alcătuită din trei părţi, cu structură şi funcţii diferite: zona glomeru-lară (la exterior), unde se sintetizează hormonii ‘mineralocor-ticoizi; zona fasciculată, unde se secretă hormonii ‘glucocor-ticoizi, şi zona reticulată (situată profund, în apropierea medulosuprarenalei), unde se secretă hormonii sexosteroizi, în principal androgeni. Toţi hormonii secretaţi de c. sunt derivaţi sterolici. CORTICOSUPRARENALOM, s. n. / corticosurrenalome, s. m. / cortical adenoma, cortical carcinoma. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; supra = deasupra; ren, -is = rinichi; -oma ] Formaţiune tumorală dezvoltată la nivelul corticosuprarenalei. Poate fi benign (adenom de corticosuprarenală) sau malign (epiteliom corticosuprarenal). CORTICOTERAPIE, s. f. / corticotherapie, s. f. / cortico-therapy. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a extractelor de corticosuprarenală totală (cortină naturală), de hormoni corticosuprarenali şi îndeosebi de Corticosteroizi de sinteză. Stimularea secreţiei suprarenalei cu ACTH poate fi considerată ca o^ c. indirectă. CORTICOTROFINĂ, s. f. / corticotrophine, s. f. / cortico-tropin. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. trophe = hrană, nutriţie; -ină.] C. sau hormonul adrenocorticotrop (ACTH - adreno-corticotropic hormone) este un hormon hipofizar care controlează activitatea secretorie a corticosuprarenalelor. C. se secretă intermitent şi cu variaţii ritmice circadiene, dar şi în relaţie cu stresul. Patologic, poate exista şi o secreţie ectopică de c., la nivelul unor neoplasme localizate în diferite organe (plămân, parotidă, timus, tiroidă, pancreas etc.), dar în acest caz secreţia este continua şi nereglabilă prin mecanisme fiziologice. C. este un polipeptid cu greutatea moleculară de 4 500 Da, alcătuit din 39 de aminoacizi, dintre care aminoa-cizii 25-39 prezintă variabilitate în funcţie de specie. Controlul secreţiei de c. se realizează printr-un neurohormon hipota-lamic, corticoliberina, şi printr-un mecanism de feed-back cu ansă lungă declanşat de variaţiile concentraţiilor plasmatice ale glucocorticoizilor liberi. Sin.: ACTH, hormon adrenocorticotrop, hormon corticotrop, adrei.ocorticotrofină, corticotropină. CORTICOTROP, adj. / corticotrope, adj. / corticotropic. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Care prezintă afinitate pentru ‘cortico-suprarenală. CORTICOTROPINĂ, s. f. / corticotropine, s. f. / corticotropin. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ină.] Sin.: corticotrofină (v.). CORTIZOL, s. m. / cortisol, s. m. / cortisol. [Lat. cortex, -icis = scoarţă; -ol.] *Glucocorticoid apropiat ca structură de cortizon, dar mult mai activ. Este considerat principalul hormon *glucocorticoid la om. C. este sintetizat în zona fasciculată a Corticosuprarenalei pornind de la ‘progesteron. Secreţia c. (ciclul c.) variază cu nictemerul (maximă dimineaţa, minimă seara) şi se află sub influenţa ‘corticotrofinei hipofizare, ea însăşi reglată de nivelul cortizolemiei, printr-un mecanism de *feed-back negativ. Sin:, hidrocortizon. V. tab. const. endo-crinol. CORTIZON, s. m. / cortisone, s. f. / cortisone. [Lat. cortex, -icis = scoarţă] ‘Corticosteroid utilizat în tratamentul deficitelor de hormoni corticosteroizi din ‘boala Addison şi consecutive ablaţiei chirurgicale a glandelor ‘suprarenale. Este administrat oral sau prin injecţii şi are efecte secundare care nu trebuie ignorate: ulcer gastric, sângerare, tulburări nervoase şi hormonale, alterări musculare şi osoase. V. delta-cortizon. CORT PITUITAR / tente pituitalre / pituitary tentorium. NA: diaphragma sellae. Sin.: cortul hipofizei (v.). 375 CORTUL CEREBELULUI COXARTROZĂ CORTUL CEREBELULUI / tente du cervelet / tentorium cere-beli. NA: tentorium cerebeli. Prelungire a ‘durei mater era niene; se întinde transversal între faţa superioară a cerebelului, pe care o acoperă, şi faţa inferioară a lobilor occipitali. CORTUL HIPOFIZEI / tente de l’hypophyse / tentorium of hypophysis. NA: diaphragma sellae. Lamă a ‘durei mater care se întinde orizontal deasupra fosei pituitare. Sin.: cort pi-tuitar. CORINEBACTERIOZĂ, s. f. / corynebacteriose, s. f. / infec-tion with Corynebacterium. [Gr. koryne = măciucă; bakte-rion, dim. de ta bakteria = Baston; -oză.] Denumire generică pentru bolile determinate de * Corynebacterium: ‘difterie, ‘septicemii şi infecţii localizate. CORYNEBACTERIUM / Corynebacterium / Corynebacterium. [ Qr. koryne = măciucă; bakterion, dim. de ta bakteria = Baston.} Gen de bacterii grampozitive care aparţin familiei Actino-mycetaceae şi include bacterii anaerobe (saprofite) şi aerobe; din această a doua categorie, cel mai important este C. diphthe-riae (bacilul Klebs-Loeffler sau bacilul Loeffler), agent al ‘difte-riei. C. pseudodiphthericum sau bacilul Hoffmann este unul din cei mai frecvenţi bacili pseudodifterici, non-patogeni. C. parvum posedă proprietăţi imunostimulante. CORZI VOCALE / cordes vocales / vocal folds. NA: plicae vocalis. [Lat. chorda, gr. khorde = coardă, cordon; tat. vocalis, de ta vox, vocis = voce, gtas.] 1) C. v. inferioare sau adevărate: reprezintă două repliuri mucoase ale laringelui, ridicate de muşchi şi ligamentele tiroaritenoide, situate de o parte şi de alta a glotei. Apropiindu-se, ele închid orificiul glotei în timpul deglutiţiei, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în trahee. îndepărtându-se, menţin glota deschisă pentru a permite trecerea aerului în timpul respiraţiei. C. v. constituie organul esenţial al fonaţiei, care este rezultatul vibraţiei lor. 2) C. v. superioare (sau false): cele două repliuri ale suprafeţei interne a laringelui situate deasupra c. vocale adevărate, de care sunt separate prin doi diverticuli (ventriculii lui Morgagni); aceste repliuri nu joacă nici un rol în fonaţie. Se numesc mai corect benzi ventriculare. COSMETICĂ, s. f. / cosmetique, s. m. / cosmetics. [Qr. kos-metikos = referitor ta podoabe, de ta kosmos = ordine, (fig.) ornament.] Ansamblu de proceduri care au ca obiect menţinerea frumuseţii sau „sporirea" acesteia. Se utilizează îndeosebi masajul şi produsele denumite cosmetice (săpunuri, şam-poane, deodorante, substanţe depilatoare, creme şi loţiuni faciale, farduri etc.). COSMID, s. n. / cosmide, s. m. / cosmid. Plasmidă care conţine situsul COS al ‘bacteriofagului lambda, necesar formării ‘capsidei. Cosmidele permit *clonarea ADN într-un spectru de mărimi cuprins între 30 şi 46 kb. COSTALGIE, s. f. / costalgie, s. f. / costalgia. 1) Durere la nivelul coastelor. 2) Durere la nivelul muşchilor costali, denumită şi ‘pleurodinie. COSTECTOMIE, s. f. / costectomie, s. f. / costectomy. [Lat. costa = coastă; gr. ektome = eTţcizie.) Rezecţie costală. COSTOTOM, s. n. / costotome, s. m. / costotome. Cuţit utilizat pentru secţionarea coastelor sau a cartilajelor costale. COT, s. n. / coude, s. m. / elbow. NA: regio cubiti. [Lat. cubitus = cot.] Termen anatomic care desemnează regiunea corespunzătoare articulaţiei humerusului cu radiusul şi cubitu-sul, anterior prezentând plică c., iar posterior regiunea ole-craniană. COTAŢIE MUSCULARĂ / cotation musculaire / muscular quotation. Indice numeric atribuit i nui muşchi sau unui grup de muşchi, după un bilanţ muscular. COTIL, s. n. / cotyle, s. m. / acetabulum. NA: acetabulum. [Qr. kotyle = strachină] Sin: cavitate cotiloidă (v.). COTILEDON PLACENTAR / cotyledon placentaire / placen-tar cotyledon. [ Qr. koiyiedon = cavitate, adâncitură; tat. placenta = ptăcintă] Porţiune din suprafaţa uterină (maternă) a ‘placentei, delimitată de adâncituri sub formă de şanţuri (şanţuri intercotiledonale). Dacă un c. se inseră în afara ansei pla-centare se numeşte c. aberant. Retenţia unui astfel de c. după eliminarea (delivrarea) placentei la naştere poate fi sediul unor hemoragii sau infecţii. COTILOID, adj. / cotyloide, adj. / cotyloid. [Qr. kotyle = strachină; eidos = formă] în formă de cupă. Ex.: cavitatea c. COTRANSPORT, s. n. / cotransport, s. m. / cotransport. [Lat. cum = cu; transportatio, -onis = deptasare, de ta transportare = a trece dincolo (trans = peste, dincoto; portare = a purta, a duce).] Proces de transport al unor ioni sau meta-boliţi (doi sau mai mulţi), printr-o membrană biologică, în acelaşi sens (simport) sau în sens invers (antiport). Ex.: ‘pompa de sodiu este un c. de tip antiport, iar transportul activ secundar de glucoză-Na+ un c. simport. COTRANSFECŢIE, s. f. / cotransfection, s. f. / cotransfec-tion. [Lat. cum = cu; trans = peste, dincoto; infectus, de ta inficere = a strica, a otrăvi] ‘Transfecţia simultană a unei secvenţe de ADN şi a unei ‘gene marker, cel mai des selecţionate (ex.: genele timidinkinazei sau dihidrofolat reductazei, gena de rezistenţă la neomicină). COULOMB, s. m. / Coulomb, s. m. / Coulomb. [Charles Augustin de Coulomb, fizician francez, (Paris, 1736-1806.] Unitatea pentru cantitatea de electricitate în Sistemul Internaţional. Reprezintă cantitatea de electricitate transportată pe secundă de un curent cu o intensitate de un ‘amper. COWPERITĂ, s. f. / cowperite, s. f. / Cowper’s gland abscess. [William Cowper, chirurg şi anatomist engtez, Londra, 1666-1709; -ită.] Inflamaţia glandelor Cowper (‘glandă bulbouretrală). COXA / coxa / coxa. NA: coxa. [Lat. coxa = şotd.] Termen care se referă la articulaţia coxofemurală, inclus în denumirea unor afecţiuni (deformări osoase) ale acesteia. Ex.: *c. plana, *c. valga. COXA ADDUCTA / coxa adducta / coxa adducta. Sin., coxa vara (v.). COXA PLANA / coxa plana / coxa plana. Osteocondroză (boală a creşterii centrilor de osificare) a epifizei femurale, mai frecventă la copiii de sex masculin. Se manifestă prin coxal-gii şi impotenţă funcţională relativă, cu evoluţie spre ‘coxar-troză, revascularizarea şi regenerarea capului femural necrozat producându-se cu vicii de formă (cap femural în „tampon de vagon"). Sin.: boală Waldenstrom. (def. 3). COXA VALGA / coxa valga / coxa valga. Poziţie vicioasă a membrului inferior în nbducţie şi rotaţie externă, determinată de creşterea unghiului dintre colul femural şi diafiza femurală. Prin deschiderea unghiului, colul femural se verticalizează, diafiza situându-se aproape în prelungirea sa. COXA VARA / coxa vara / coxa vara. Poziţie vicioasă în adducţie şi rotaţie internă a coapsei, determinată de reducerea unghiului dintre colul femural şi diafiza femurală sub 135°, colul femural orizontalizându-se. Sin.: coxa adducta. COXAL, s. n. / os iliaque / hip bone. [Lat. coxa = şotd.] V. tab. anat. - oase. COXALGIE, s. f. / coxalgie, s. f. / coxalgia. [Lat. coxa = şotd; gr. algos = durere.] 1) Orice durere localizată la şold. 2) Frecvent, în terminologia franceză, termenul este utilizat greşit (deoarece indică numai durerea) cu sensul de tuberculoză coxofemurală. Sin.: coxodinie. COXARTROZĂ, s. f. / coxarthrose, s. f. / cox-arthrosis. [Lat. coxa = şotd; gr. arthron = articutafie; -oză.] Boală degene- 376 COXITĂ CREASTĂ rativă a articulaţiei coxofemurale, primitivă sau secundară unei malformaţii subluxante a coapsei sau unei artrite. Se caracterizează clinic prin durere la mers, atitudine vicioasă şi limitare dureroasă a mişcărilor coapsei. Simptomatologia este în relaţie şi cu asocierea c. cu deformări ale cavităţii cotiloide şi ale capului femural. COXITĂ, s. f. / coxite, s. f. / coxitis. [Lat. coxa = şold; -ită ] Artrită coxofemurală. COXODINIE, s. f. / coxalgie, s. f. / coxodynia. [Lat. coxa = şold; gr. odyne = durere.] Sin.: coxalgie (v.). COXSACKIE / Coxsackie / Coxsackie. [Coxsackie = locali-tate în statul Ofezv Jorfa unde a fost identificat prima oară virusul] V. virus Coxsackie. CRACK (termen englezesc) CRACMENT, s. n. / craquement, s. m. / crepitation, pl. crackling rales. [ffr. craquement = trosnitură, pârâitură; origine onomatopeică: krakk] Senzaţie auditivă sau palpato-rie de *crepitaţie: 1) C. articular, senzaţie de crepitaţie osoasă la mobilizarea unei articulaţii. 2) C laringian sau iaringover-tebral, zgomot produs de mobilizarea transversală a laringelui normal pe planul vertebral, care dispare în infiltraţia tumorală a laringelui. 3) C. pulmonar, varietate de ‘ral subcrepitant, cu timbru uşor metalic. CRAMPA SCRIITORULUI / crampe de l’ecrivain / writer’s cramp. C. profesională care apare la scris, caracterizată prin contractura funcţională a muşchilor ce participă în mod obişnuit la manevra respectivă. Se deosebeşte de c. musculară obişnuită pnn originea psihogenă. Sin.: mogiografie, grafospasm. CRAMPĂ, s. f. / crampe, s. f. / cramp, gripping sensation. [LimBa francilor staBdiţi în (falia kramp, germ. Krampf, olandeză crampe = curBură] 1) Termen popular care desemnează o durere vie, de obicei cu instalare bruscă, intermitentă, determinată de o contracţie musculară tonică, cel mai frecvent localizată la nivelul viscerelor abdominale sau pelvine. 2) Contracţie musculară dureroasă, involuntară, tonică, a unui muşchi sau grup de muşchi scheletici. V. şi contractură, convulsie, spasm. CRANIECTOMIE, s. f. / crâniectomie, s. f. / craniectomy. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu; gr. ektome = e?(cizie.] Rezecţie chirurgicală, mai mult sau mai puţin extinsă, la nivelul oaselor care alcătuiesc cutia craniană. CRANIOFARINGIOM, s. n. / crâniopharyngiome, s. m. / cra-niopharyngioma. [Lat. medievala cranium, din gr. kranion = craniu; gr. pharynx, -ngos = faringe; -oma.] Cea mai frecventă tumoră intracraniană la copil, c. este o ‘disembrioplazie dezvoltată din resturile pungii lui Rathke, deasupra ‘şeii turceşti în majoritatea cazurilor. Degenerează chistic şi se poate calcifica. Bolnavii prezintă semne de hipertensiune intracraniană din cauza *hidrocefaliei, *hemianopsie bitemporală cu atrofie optică primitivă şi semne de insuficienţă hipofizară (infantilism, *sindrom adipozogenital). Imaginile prin tomografie computerizată şi RMN sugerează diagnosticul prin evidenţierea masei tumorale, a calcificărilor şi a zonelor chistice. CRANIOMALACIE, s. f. / crâniomalacie, s. f. / craniomala-cia, craniotabes. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu; gr. malakia = înmuiere, de la malakos - moale.] Consistenţă anormal de scăzută a unor zone din craniu, cauzată de o reducere a mineralizării, cu întârziere în osificare consecutivă, localizată în special parietal şi occipital, de-a lungul suturii lambdoide. C. se observă îndeosebi în ‘rahitismul sugarului. Sin.: craniotabes. CRANIOMETRIE, s. f. / crâniometrie, s. f. / craniometry. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu; gr. metron = măsură.] Studiu de antropometrie care constă în determinarea prin metode ştiinţifice a dimensiunii oaselor craniene şi a diverselor părţi ale acestora. CRANIOPLASTIE, s. f. / crâniopiastie, s. f. / cranioplasty. [Lat. medievala cranium, din gr. kranion = craniu; gr. pias-tos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Refacerea unei breşe osoase de la nivelul craniului cu un grefon osos sau prin aplicarea unei proteze metalice sau acrilice. CRANIOSTENOZA, s. f. / crâniostenose, s. f. / cranioste-nosis. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu; gr. stenosis = îngustare, strâmtare, de la stenos = strâmt, îngust.] Malformaţie craniană care include dismorfie craniofacială şi hipertensiune intracraniană. C. este determinată de închiderea prematură a unor suturi. Poate fi izolată sau poate face parte dintr-un ansamblu malformativ (ex.: ‘acrocefalosindacti-lie). Secundar pot apărea tulburări psihice şi oculare. în funcţie de sutura interesată, poate fi: trigonocefalie (sutura metopică), brahicefalie (sutura coronală), scafocefalie (sutura longitudinală) sau oxicefalie (suturile longitudinală şi coronală). V. acro-cefalie, acrocefalopolisindactilie, boală Apert. CRANIOTABES, s. n. / craniotabes, s. m. / craniotabes. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu; lat. tabes = descompunere, putrezire.] Sin.: craniomalacie (v.). CRANIOTOMIE, s. f. / crâniotomie, s. f. / craniotomy. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Orice operaţie care comportă deschiderea craniului, de ex. pentru a putea aborda o tumoră în vederea extirpării sale. CRANIU, s. n. / crâne, s. m. / skull. NA: cranium, pl. cra-nia. [Lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu.] Ansamblul oaselor care formează scheletul capului. El cuprinde două părţi: c. cerebra şi c. facial. 1) C. cerebral reprezintă învelişul osos masiv al creierului şi al organelor auditive, constituind c. propriu-zis. Este format din opt oase: occipital, două temporale, două parietale şi unul frontal (care formează bolta craniană), etmoidul şi sfenoidul (care formează partea inferioară, aplatizată neregulat sau baza c.). Sin.: cutie craniană, neurocraniu. 2) C. facial este un masiv osos plasat în partea anterioară a bazei c., cuprinzând oasele care înconjură organele vizuale, cavităţile nazale şi bucale şi care servesc la inserţia a numeroşi muşchi. Este constituit din 13 oase, unul singur impar, median: vomerul. Celelalte sunt pare şi simetrice: maxilare, oase ungveale, palatine, cornete inferioare, oase proprii nasului şi oase malare. Sin.: masiv facial osos. V. şi tab. anat. - oase. CRATERIFORM, adj. / crateriforme, adj. / crateriform. [Lat. crater, -eris = vas mare, crater; forma = formă.] Despre o leziune (ex.: ulcer) care prezintă o depresiune sau o cavitate asemănătoare unei cupe. CRAZĂ SANGUINĂ / crase sanguine / sanguine crasis. [Gr. krasis = amestec, constituţie a unui corp, temperament; lat. sanguis, -inis = sânge.] Constituţia şi proprietăţile sângelui în ceea^ce priveşte ‘hemostaza şi ‘coagularea. Termen desuet. CRĂPĂTURĂ, s. f. / ger9ure, s. f. / fissure. [Lat. crepatu-ra = crăpătură] Fisură mică interesând ‘epiderma şi o parte din ‘derrn, care se produce îndeosebi la nivelul mâinilor, buzelor şi^mameloanelor. CREASTĂ, s. f. / crete, s. f. / crest, crista. NA: crista, pl. cristae. [Lat. crista = creastă] 1) în anatomie, relief alungit la nivelul unei suprafeţe sau la limita acesteia: c. iliacă, c. cubitală, c. papilare ale pielii. 2) C. de cocoş - sin.: condi-loame acuminate (v. condilom, def. 1). 3) C. strâmtorii superioare - sin.: ‘linia nenumită. 4) C. iliacă: marginea superioară convexă a osului iliac, largă, groasă şi rugoasă, în formă de S. Ea este proeminentă la cele două extremităţi, denumite din această cauză spina iliacă antero-superioară şi spina iliacă postero-superioară. 377 CREASTĂ NEURALĂ CRETINISM CREASTĂ NEURALĂ / crete neurale / neural crest. Cordon celular de origine ectodermică. Există două feluri de astfel de cordoane celulare, situate de o parte şi de alta a canalului neural. Din acestea se vor forma ganglionii spinali. CREATINĂ, s. f. / creatine, s. f. / creatine. [Qr. kreas, -atos = came; -ină.] Derivat solubil al *guanidinei care, sub formă fosforilată (fosfocreatină sau creatinfosfat), reprezintă o formă de stocare importantă pentru *fosfatul de înaltă energie, sursă de energie pentru contracţia musculară. Produsul său de deshidratare este *creatinina. In sânge, se află îndeosebi în eritro-cite, care conţin de 10 ori mai multă c. decât plasma. Concentraţii normale în sânge: la femei 6-10 mg/l (42-76 nmol/ml), la bărbaţi 2-6 mg/l (15,2-45,6 nmol/l). V. şi creatinurie. CREATINEMIE, s. f. / creatinemie, s. f. / creatin(a)emia. [Qr. kreas, -atos = came; -ină; haima, -atos = sânge.] Prezenţa *creatinei în sânge. CREATIN FOSFOKINAZĂ / creatine phosphokinase / creatine phosphokinase. [Qr. kreas, -atos = came; -ină; phos, photos = [urnind, fosfor; kinein = a mijea; -ază.] Enzimă musculară care activează transformarea creatinei în creatin fosfat (formă de rezervă energetică pentru muşchi). Concentraţia în sânge: la femei 10-70 Ul/I (0,17-1,17 pkat/l), la bărbaţi 25-90 Ul/I (0,42-1,50 pkat/l). Nivelul sanguin al c. creşte în infarctul de miocard şi în unele miopatii. Abrev.: CPK. Sin.: creatin kinază. CREATININĂ, s. f. / creatinine, s. f. / creatinine. [Qr. kreas, -atos = came; -ină.] Produs de transformare al *creatinei în cursul metabolismului. Este o bază forte, dând reacţia Jaffe (coloraţie portocalie cu picrat de sodiu). Este prezentă în sânge, repartizată între hematii şi plasmă (concentraţie în sânge 0,6-1,5 mg/dl sau 55-133 pmol/l), şi în urină. V. creatinurie, crea-tininurie. CREATININEMIE, s. f. / creatininemie, s. f. / creatinin(a)emia. [Qr. kreas, -atos = came; -ină; haima, -atos = sânge.] Prezenţa *creatininei în sânge. CREATININURIE, s. f. / creatininurie, s. f. / creatininuria. [Qr. kreas, -atos - carne; -ină; ouron = urina] Prezenţa fiziologică în urină a *creatininei provenind din *creatina musculară. Cantitatea de creatinină excretată de un subiect este de circa 2 g în 24 ore. Valori normale: 15-25 mg/kg/24 h sau 0,15-0,22 mmol/kg/24 h. *Clearance-u! creatininei: 75-125 ml/min. CREATIN KINAZA, s. f. / creatine kinase, s. f. / creatine kinase. [Qr. kreas, -atos = came; -ină; kinein = a mişca; -ază.] Sin.: creatin fosfokinază (v.). CREATINURIE, s. f. / creatinurie, s. f. / creatinuria. [Qr. kreas, -atos = came; -ină; ouron = urină] 1) Prezenţa de *creatină în urină. Foarte importantă la sugar şi copil, c. dispare la adult, pentru a reapărea la bătrân. Creşterea c. se observă în cursul *miopatiilor. 2) Impropriu: excesul de c. în urină. CREATOREE, s. f. / creatorrhee, s. f. / creatorrh(o)ea. [Qr. kreas, -atos = came; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] Cantitatea de azot excretată prin materiile fecale în 24 de ore, în mod normal sub 107 mmol pentru o ingestie proteică de circa 1 g/kg. Creşterea c. poate avea drept cauze: o digestie alterată, o malabsorbţie prin anomalii ale mucoasei jeju-nale, modificări ale florei microbiene intestinale normale sau o pierdere de proteine de origine intestinală. CREIER, s. n. / cerveau, s. m. / brain. NA: cerebrum, pl. cerebria, cerebrums. [Lat. cerebrum = creier.] 1) *Encefalul în totalitatea sa. 2) într-un sens mai restrâns, *c. anterior. CREIER ANTERIOR / cerveau anterieur / forebrain. Etajul superior al *encefalului, cuprinzând o parte mediană (c. intermediar sau diencefal), în esenţă constituită din *talamus, regiunea subtalamică şi *hipotalamus, dispuse în jurul unei cavi- tăţi centrale, ventriculul al lll-lea, şi cele două emisfere cerebrale, prezentând fiecare câte un ventricul lateral. Sin.: proz-encefal. CREIER INTERMEDIAR / cerveau intermediaire / dience-phalon. NA: diencephalon, pl. diencephala. Sin.: diencefal (V.). CREIER MIJLOCIU / cerveau moyen / midbrain. NA: mes-encephalon. Sin.: mezencefal (v.). CREIER POSTERIOR / rhombencephal / hindbrain. NA: rhombencephalon. Sin.: rombencefal (v.). CREIER VEGETATIV sau VISCERAL / cerveau vegetatif / hypothalamus. NA: hypothalamus. Sin.: hipotalamus (v). CREMASTER, s. m. / cremaster, s. m. / cremaster muscle. [Qr. kremaster = suspensor.] V. tab. anat. - muşchi. CREMATORIU, s. n. / crematorium, s. m. / crematorium. [Lat. crematos, -oris = cet care arde, de Ca cremare = a arde.] Local amenajat pentru *cremaţie. CREMAŢIE, s. f. / cremation, s. f. / cremation. [Lat. crematos, -oris = ceC care arde, de Ca cremare = a arde.] Sin.: incinerare (v). CREMĂ, s. f. / creme, s. f. / cream. [Ţr. creme, din gaCeza crama = untdeCemn sfinţit.] Preparat conţinând ulei, grăsime, unt, împreună cu o serie de substanţe active, utilizate în cosmetică şi dermatologie. CRENELAT, adj. / crenele, -e, adj. / crenated. [Lat. imperială crena = crestătură] A cărui margine este prevăzută cu creste, ancoşe. Ex.: eritrocit c. CRENOTERAPIE, s. f. / crenotherapie, s. f. / crenotherapy. [Qr. krene = izvor; therapeia = tratament, de Ca thera-peuein = a îngriji] Aplicaţiile terapeutice ale apelor termo-minerale la locul lor de emergenţă, de obţinere. CREPITAŢIE, s. f. / crepitation, s. f. / crepitation. [Lat. crepitare = a scoate un zgomot, a parai.] Ansamblu de sunete asemănător ce’ui produs de frecarea părului între degete sau de călcarea zăpezii proaspete. Se poate produce în mai multe circumstanţe patologice: 1) C. gazoasă, senzaţie auditivă şi tactilă la apăsarea tegumentelor atunci când există o infiltraţie gazoasă subcutanată, în gangrena gazoasă sau în fracturile costale cu ruptura pleurei viscerale. 2) C. osoasă, c. simţită în momentul plasării mâinii deasupra unui focar de fractură cu inducerea mişcării relative a fragmentelor osoase. CRESTE MITOCONDRIALE / cretes mitochondriales / cristae. Repliuri ale membranei mitocondriale interne. V. mitocondrie. CREŞĂ, s. f. / creche, s. f. / creche, infant’s nursery. [Ţr. creche, de Ca germ. Krippe = troacă, iesCe.] Instituţie pentru îngrijirea copiilor de la vârsta de 45 de zile până la 3 ani. Variante: c. săptămânală, de întreprindere, de cartier, diferenţiată (pe grupe de probleme medicale) etc. CREŞTERE, s. f. / croissance, s. f. / growth. [Lat. crescere = a creşte.] Termen utilizat generic pentru a desemna mărirea în volum, în greutate, în lungime a^ unei structuri anatomice sau a organismului în întregime. 1) în biologie, c. în greutate şi volum a unei celule, a unui organ sau a unui individ. 2) în antropologie, dezvoltarea ponderală şi staturală a individului. CRETIN, s. m. / cretin, s. m. / cretin. [Cretin = cuvânt savoiard derivat din fr. chretien = inocent, utilizat mai întâi cu sens de compătimire, apoi cu sensul peiorativ.] Subiect afectat de *cretinism. CRETINISM, s. n. / cretinisme, s. m. / cretinism. [V. etimo-Cogia termenuCui cretin; -ism.] Afecţiune caracterizată printr-un deficit intelectual important, frecvent secundar unei hipotiroidii în copilărie (prin atireoză, ectopie tiroidiană, deficit de hormo-nosinteză, guşă endemică, carenţă iodată etc.). Poate fi o afecţiune izolată sau face parte dintr-un ansamblu malforma-tiv (ex.: *osteodistrofia ereditară Albright). 378 CRETINOID CRIPTOGENETIC CRETINOID, adj. / cretinoVde, adj, / cretinoid. {*!/. etimologia termenului cretin; gr. eidos = formă.J Care se aseamănă cu un ‘cretin, dar afectarea intelectuală şi fizică este mai puţin marcată. CRIANESTEZIE. Var. pentru crioanestezie (v.). CRICOARITENOIDIAN, adj. / crico-arytenoTdien, -ienne, adj. / cricoarytenoid. [Qr. krikos = inel; arytaina = polonic, lingură; eidos = formă] Care se referă la cartilajele cricoide şi aritenoide. CRICOID, adj. / cricoTde, adj. / cricoid. [Qr. krikos = inel; eidos = formă] Care prezintă o formă de inel, inelară. Ex.: cartilaj c. CRICOTIROTOMIE, s. f. / cricothyrotomie, s. f. / cricothy-rotomy. ‘Traheotomie efectuată prin incizia pielii şi a membranei cricotiroidiene. Se mai numeşte şi *laringotomie inferioară. Sin.: coniotomie. CRIESTEZIE, s. f. / cryesthesie, s. f. / cry(a)esthesia. [Qr. kryos - frig; aithesis = senzaţie, sensibilitate.] Sensibilitate exagerată la frig. CRIMINOLOGIE, s. f. / criminologie, s. f. / criminology. Ştiinţa studiului fenomenului criminal, a crimelor şi a criminalilor. CRIOANESTEZIE, s. f. / cryoanesthesie, s. f. / cryoan(a)es-thesia. [Qr. kryos = frig; an * priv.; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Anestezia locală a pielii cu o substanţă refrigerentă. Var.: crianestezie. CRIOBIOLOGIE, s. f. / cryobiologie, s. f. / cryo-biology. [Qr. kryos - frig; bios = viaţă; logos = ştiinţă] Ştiinţa dedicată studiului acţiunii şi efectelor temperaturilor joase asupra sistemelor biologice. CRIOCAUTER, s. n. / cryocautere, s. m. / cryocautery. [Qr. kryos = frig; lat. cauterium, gr. kauterion = fier înroşit, de la gr. kainein = a arde.] Instrument cu formă de ‘cauter, care utilizează în scop terapeutic frigul obţinut prin evaporarea bioxidului de carbon solid. CRIOCHIRURGIE, s. f. / cryochirurgie, s. f. / cryosurgery. [Qr. kryos = frig; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la kheir, -iros = mână, ergon = lucru, acţiune şi ergein = a lucra] Utilizarea frigului în cursul unei intervenţii chirurgicale, îndeosebi în oftalmologie şi în urologie. CRIODECAPAJ, s. n. / cryodecapage, s. m. / freeze-etch-ing. [Qr. kryos = frig; fr. decapage, din lat. de = separat de, im. cappa = capă] Metodă de preparare a structurilor biologice pentru examinare în ‘microscopia electronică prin transmisie. Se produce, mai întâi, o congelare rapidă a eşantionului în freon lichid, apoi în azot lichid (-194,5°C). Obiectul este plasat într-o incintă vidată (la 10'5-10~7 torr) şi răcită, unde va fi fracturat, iar suprafaţa liberă este umbrită cu platină şi carbon, pulverizate extrem de fin. Replica suprafeţei este examinată în microscopie electronică. C. a permis, îndeosebi, obţinerea unor date structurale asupra dispunerii discontinue a proteinelor la nivelul ‘membranei celulare. C. a permis obţinerea unor date structurale mai ales asupra proteinelor de la nivelul membranelor celulare. Sin.: criofractură. V. şi mozaic fluid. CRIODESHIDRATARE, s. f. / cryodessiccation, s. f. / cryode-siccation. [Qr. kryos = frig; lat. dis - separat de; gr. hydor, hydatos = apă] Sin.: liofilizare (v.). CRIODESICARE, s. f. / cryodessiccation, s. f. / cryodesic-cation. [Qr. kryos = frig; lat. desiccare = uscare, de la sic-cus = sec.] Sin.: liofilizare (v.). CRIOFRACTURĂ, s. f. / cryofracture, s. f. / cryofracture. [Qr. kryos = frig; lat. fractura = spargere, fractură, de la frângere = a frânge, a rupe.] Sin.: criodecapaj (v.). CRIOGLOBULINĂ, s. f. / cryoglobuline, s. f. / cryoglobulin. [Qr. kryos = frig; lat. globulus, dim. de la globus = glob; Ană.] Imunoglobulină care precipită „la frig“, adică sub 37°C, şi se redizolvă la 37°C. Se disting: 1) C. monoclonale, care reprezintă imunoglobuline monoclonale cu această proprietate. 2) C. mixte, de tipul IgM-lgG, ca în cazul complexului imun „reumatoid“, care precipită la peste 37°C. Prezenţa c. în sânge determină manifestările clinice din ‘sindromul Raynaud. CRIOGLOBULINEMIE, s. f. / cryoglobulinemie, s. f. / cryo-globulin(a)emia. [Qr. kryos = frig; lat. globulus, dim. de la globus = glob; ină; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa ‘crioglobulinelor în sânge. V. crioglobulină şi sindrom Gougerot. CRIOPATIE, s. f. / cryopathie, s. f. / cryopathy. [Qr. kryos = frig; pathos = boală] Orice boală provocată de expunerea excesivă la frig: degerătură, picior de tranşee, picior de imer-siune etc. CRIOPRECIPITAT, s. n. / cryoprecipite, s. m. / cryoprecipi-tate. [Qr. kryos = frig; lat. praecipitatus, de la praecipitare = a arunca jos.] Fracţiune a proteinelor plasmatice care rămâne insolubilă când plasma este decongelată la 4°C după congelare la o temperatură sub -30°C. C. conţine îndeosebi factor VIII antihemofilic A, utilizat în tratamentul ‘hemofiliei A. CRIOPROTEINĂ, s. f. / cryoproteine, s. f. / cryoprotein. [Qr. kryos = frig; protos = primul; Ană.] Formă de ‘gamaglobu-lină prezentă în plasma sanguină, ce aparţine clasei IgG sau IgM, care precipită sau se solidifică prin răcire şi revine la starea iniţială la reîncâlzire. Constituie substratul molecular al ‘crioglobulinemiei. CRIOSCOPIE, s. f. / cryoscopie, s. f, / cryoscopy. [Qr. kryos - frig* skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina.] Determinarea concentraţiei unei soluţii prin măsurarea punctului de îngheţ. Punctul crioscopic sau delta crioscopic este cu atât mai coborât cu cât concentraţia soluţiei în particule dizolvate este mai mare. C. este o metodă indirectă de măsurare a ‘presiunii osmotice. CRIOSTAT, s. n. / cryostat, s. m. / cryostat. [Qr. kryos = frig; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să ţină] Dispozitiv alcătuit dintr-o incintă refrigerată care conţine un ‘microtom cu sistem de răcire, care permite obţinerea de secţiuni histologice din ţesuturi proaspete, fără fixare prealabilă. CRIOTERAPIE, s. f. / cryotherapie, s. f. / cryotherapy. [Qr. kryos = frig; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Metodă terapeutică care utilizează temperaturile joase (obţinute prin duşuri, băi reci, aplicaţii locale de gheaţă, de zăpadă carbonică, de clorură de etil etc.). CRIPTĂ, s. f. / crypte, s. f. / crypt. NA: crypta. [Lat. crypta = galerie subterană, din gr. kryptos = ascuns.] în anatomie, cavitate^ anfractuoasă la suprafaţa unui organ. CRIPTITĂ, s. f. / cryptite, s. f. / cryptitis. [Lat. crypta = galerie subterană, din gr. kryptos = ascuns; -ită.] Inflamaţia unei ‘cripte sau a unui ‘folicul, cu referire îndeosebi la criptele anale. CRIPTOCOCOZĂ, s. f. / cryptococcose, s. f. / cryptococco-sis. [Qr. kryptos = ascuns; kokkos = boabă; -oză.j Boală parazitară determinată de o ciupercă levuriformă încapsulată, Cryptococcus neoformans. Poarta de intrare este pulmonară sau digestivă, iar aspectul clinic clasic este al unei ‘meningite sau meningoencefalite cu evoluţie subacută. Este posibilă şi afectarea pielii sau a Dlămânilor. Sin.: boală Buschke (def. 2), toruloză. CRIPTOGENETIC, adj. / cryptogenetique, cryptogenique, adj. / cryptogenetic, cryptogenic. [Gr. kryptos = ascuns; geneti-kos = propriu unei generaţii, de ta genos = neam, urmaş, gene- 379 CRIPTOMNEZIE CRIZĂ EPILEPTICĂ PARŢIALĂ raţie.] A cărui cauză sau origine este obscură, necunoscută, nedeterminată. Ct. idiopatic. CRIPTOMNEZIE, s. f. / cryptomnesie, s. f. / cryptomnesia. [Qr. kryptos = ascuns; mneme = memorie, de Ca mnasthai = a-şi aminti] Tulburare de *memorie caracterizată prin însuşirea unor invenţii şi prezentarea lor ca fiind creaţii proprii. CRIPTORHIDIE, s. f. / cryptorchidie, s. f. / cryptorchidism. [Qr. kryptos = ascuns; orkhis, -idos = testicul] Malformaţie congenitală care constă în migrarea incompletă a testiculului, care se află în afara ‘scrotului, într-un punct situat pe traiectul de coborâre normală. Se disting: c. inghinoscrotală, inghinală şi abdominală. C. unilaterală are o frecvenţă de circa 3%. Testiculele reţinute în canalul inghinal pot coborî spontan, nu însă şi cele aflate în cavitatea abdominală. C. nu trebuie confundată cu ectopia testiculară (v.). CRIPTOSPORIDIOZĂ, s. f. / cryptosporidiose, s. f. / cryp-tosporidiosis. [Qr. kryptos = ascuns; spora = sămânţă, de Ca sperein = a însămânţa; eidos = formă; -oză.] Boală provocată de paraziţi din genul *Cryptosporidium. Se caracterizează anatomopatologic prin atrofia şi fuziunea vilozităţilor intestinale, iar clinic prin diaree prelungită şi severă, la persoanele imuno-deficiente. CRISIAZĂ, s. f. / chrysoderma, s. f. / chrysiasis. [Qr. khrysos = aur; -ază] Sin.: crisoderma (v.). CRISODERMA, s. f. / chrysoderma, s. f. / chrysoderma. [Qr. khrysos = aur; derma, -atos = pieCe.] Erupţie colorată la nivelul pielii descoperite, care apare la unii bolnavi supuşi ‘crisoterapiei. C. este consecinţa ‘crisopexiei la nivelul ţesutului conjunctiv al pielii, ca şi a creşterii producţiei de ‘mela-nină, indusă de crisoterapie. Sin.: crisiază. CRISOTERAPIE, s. f. / chrysotherapie, s. f. / chrysothera-py. [Qr. khrysos = aur; therapeia = tratament, de Ca thera-peuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a sărurilor de aur, în esenţă, în diferite forme de *poliartrită reumatoidă. CRISPARE, s. f. / crispation, s. f. / crispation. [Lat. crispare = a încreţi, a ondula] Contracţie musculară involuntară, fibrilară, localizată la un muşchi sau grup de muşchi scheletici sub efectul unei emoţii precum frica sau nervozitatea. CRISTAL, s. n. / cristal, s. m. / cryslal. [Lat. crystallus, gr. krystallos = gheaţă, cristal.] Porţiune de materie solidă şi omogenă de formă poliedrică, regularitatea configuraţiei externe corespunzând, la nivelul structurii atomice, unei regularităţi a dispunerii atomilor din care este constituit c. Se numesc cristaline substanţele (chiar artificiale) care iau spontan o formă geometrică regulată, în stare solidă. Celelalte substanţe se numesc amorfe. Câteva tipuri de c. în medicină: 1) C. sângelui, formate din ‘hematoidină. 2) C. Charcot-Leyden, v. 3) C. lui Teichmann, alcătuite din ‘hemină etc. CRISTAL LICHID / cristal liquid / liquid crystal. Corp corespunzând unei stări a materiei (stare ‘mezomorfă) ale cărei structură şi proprietăţi sunt intermediare între cele ale solidelor cristaline şi ale lichidelor. C. I. curg asemenea lichidelor, dar prezintă proprietăţi ale cristalelor într-un anumit interval de temperatură. Ele sunt constituite cel mai frecvent din molecule organice foarte asimetrice, sub formă de bastonaşe sau discuri, care îşi schimbă culoarea la variaţii mici de temperatură. C. I. au o serie de aplicaţii tehnice, dar în biologie şi medicină prezintă interes deoarece o serie de structuri din organism, îndeosebi ‘membranele celulare, prezintă proprietăţi comparabile cu ale c. I. CRISTALE CHARCOT-LEYDEN / cristaux de Charcot-Leyden / Charcot-Leyden crystals, leukocytic crystals. [Jean Martin Charcot, neuroCog francez, profesor Ca (Paris, 1825-1893; Ernst Viktor von Leyden, medic german, profesor de medicină in- ternă (succesiv) Ca %pnigsberg, StrasBourg şi ‘BerCin, 1832-1910.] C. octaedrice ascuţite, rezultate din distrucţia polinu-clearelor eozinofile. Apar în special în sputa pacienţilor cu ‘astm şi mai rar în bronşite, diferite alergii, parazitoze. CRISTALIN, s. n. / cristallin, s. m. / crystalline lens. NA: lens. [Lat. crystallinus = de cristal, de Ca Cat. crystallus, gr. krystallos = gheaţă, cristaC.] Structură celulară biconvexă, refringentă, de consistenţă ferm-elastică, cu o grosime de 4-4,5 mm şi cu un diametru de 10 mm, situată între *iris şi ‘corpul vitros, constituită dintr-un înveliş extern (cortex) şi un nucleu dens, învelite de o capsulă. Modificarea curburii, şi implicit a puterii refringente a c., prin acţiunea muşchilor ‘corpului ciliar este cel mai important mecanism al adaptării vizuale în funcţie de distanţă. Prin îmbătrânire, elasticitatea c. scade progresiv şi se instalează ‘prezbiopia. Opacifierea c., denumită ‘cataractă, este o cauză a scăderii acuităţii vizuale care poate evolua până la ‘cecitate. Terapia cataractei se realizează prin extracţia c. si implantarea unui c. artificial. V. şi facoemulsificare. CRISTALIN ARTIFICIAL / cristallin artificiel / intraocular lens. Lentilă biconvexă transparentă din material sintetic (de ex. polimetacrilat) utilizată pentru înlocuirea cristalinului îndepărtat după operaţia de ‘cataractă. C. a. este fixat cel mai frecvent în camera anterioară a ochiului. Cf. pseudofakie. CRISTALOID, adj., s. m. / cristalloîde, adj., s. m. / crystal-loid. [Lat. crystallus, gr. krystallos = gheaţă, cristaC; gr. eidos = formă] 1) Care se aseamănă cu un cristal. 2) Substanţă necoloidală care în soluţie trece rapid prin membrane, reduce punctul de îngheţ al solventului şi poate fi cristalizată. CRIZĂ, s. f. / crise, s. f. / crisis, attack. [Lat. crisis, gr. kri-sis = schimbare decisivă, moment hotărâtor.] 1) Accident brutal care afectează o persoană în stare de sănătate aparentă sau un bolnav. Ex.: c. de apendicită, c. de astm, c. cardiacă, *c. epileptică. 2) Schimbare bruscă în evoluţia unei boli, semnificând o agravare sau sfârşitul acesteia (ex.: c. urinară). Sin.:^ atac. CRIZĂ EPILEPTICĂ / crise epileptique / epileptic seizure, epileptic crisis. Accident de origine cerebrală rezultat din cauza unei descărcări neuronale excesive. în funcţie de manifestările clinice şi encefalografice, se disting: c. epileptice generalizate, parţiale[ şi unilaterale. V. în continuare. CRIZĂ EPILEPTICĂ ATONICĂ / crise epileptique atonique / akinetic epileptic seizure. C. e. generalizată al cărei simptom caracteristic este diminuarea sau abolirea tonusului postural, care antrenează o cădere bruscă a corpului. CRIZĂ EPILEPTICĂ AUTOMATICĂ / crise epileptique auto-matique / automatic epileptic seizure. C. e. generalizată (de tip absenţă) sau parţială (cel mai frecvent de lob temporal) care se traduce printr-o activitate motorie involuntară, mai mult sau mai puţin coordonată, în cursul unei stări de obnubilare mentală şi care nu lasă nici o amintire. CRIZĂ EPILEPTICĂ PARŢIALĂ / crise epileptique partielle / parţial epileptic seizure. C. e. ale cărei simptome nu au caracterul masiv pe care îl prezintă în c. e. generalizate, fiind consecinţa unei descărcări neuronale mai5 mult sau mai puţin localizate într-o parte a unui emisfer cerebral. Ca urmare, se disting: 1) C. e. p. cu semiologie elementară motorie, de ex. jacksoniene (v. epilepsie jacksoniană). 2) C. e. p. senzoriale (ex.: criza vizuală), sau vegetative (ex.: criza abdominală). 3) C. e. p. cu semiologie complexă, psihică pură (ex.: criza ideatorie), psihosenzorială (ex.: criza halucinatorie) sau psiho-motorie (ex.: c. e. automatică). Orice c. e. p. se poate extinde, transformându-se în c. e. unilaterală sau, mai frecvent, în c. e. generalizată. Datorită importanţei semiologice şi pro-gnostice pe care o prezintă diferenţierea între c. e. p. genera- 380 CRIZĂ UNCINATĂ CROMATOSCOPIE lizată şi c. e. generalizată primitivă, s-a propus denumirea de c. e. cu debut local pentru regruparea tuturor c. e. p., fie că se generalizează sau nu, într-un al doilea timp. Denumirea nu este exactă, deoarece populaţia neuronală responsabilă de criză nu este întotdeauna dispusă într-un focar sau într-un loc precis. De aceea se preferă denumirea de c. e. p. CRIZĂ UNCINATĂ / crlse uncinee / uncinate attack, unci-nate epilepsy. *Halucinaţii paroxistice, olfactive sau gustative, rareori vizuale şi auditive, însoţite de absenţă, stare onirică şi uneori exaltare. C. u. se observă în tumorile cerebrale localizate în apropierea uncusului hipocampic. CROM, s. n. / chrome, s. m. / chromium. [Qr. khroma, -atos = culcare, datorită compuşilor săi foarte coloraţi] Elementul cu nr. 24, cu simbolul Cr şi masa atomică 52,01, situat în grupa VI B a sistemului periodic. Este un oligoelement esenţial pentru organism, fiind implicat în metabolismul glucozei. Astfel, deficitul de c. din alimentaţia parenterală determină scăderea toleranţei la glucoză. Se utilizează pentru fabricarea de diverse aliaje rezistente şi poate antrena intoxicaţii profesionale. Unii derivaţi ai c. sunt utilizaţi în terapeutică. CROM 51 / chrome 51 / radiochromium. Izotop radioactiv cu perioada de înjumătăţire de 27,75 zile, emiţător de radiaţii y. Este utilizat ca *radiofarmaceutic în investigaţiile hematologice, îndeosebi pentru radiomarcarea eritrocitelor sau trombocitelor, în vederea determinării duratei de viaţă a acestora. V. şi proba cu crom 51. CROMAFIN, adj. / chromaffine, adj. / chromaffin. [Gr. khroma, -atos = culoare, crom; lat. affinis = învecinat, de la finis = hotar.] V. celulă cromafină. CROMATIC, adj. / chromatique, adj. / chromatic. [Qr. khroma, -atos = culoare.] 1) Care se raportează la culori. 2) Care se referă la ‘cromatină; cromatinian. CROMATIDĂ, s. f. / chromatide, s. f. / chromatid. [Qr. khroma, -atos = culoare.] Fiecare dintre cele două părţi rezultând din diviziunea longitudinală a unui cromozom în cursul ‘mitozei sau *meiozei şi care se separă în continuare pentru a da naştere cromozomilor fii. CROMATINĂ, s. f. / chromatine, s. f. / chromatin. [Qr. khroma, -atos = culoare; ină.] Substanţă bazofilă prezentă în nucleul tuturor celulelor vii, unde apare sub formă de granule. C. este, în esenţă, alcătuită din ADN şi din proteine bazice (histamine, protamine). C. se transformă în *cromozomi în timpul diviziunii celulare, constituind, deci, suportul ‘eredităţii. CROMATINĂ SEXUALĂ / chromatine sexuelle / sex chromatin. Sin.: corpuscul Barr (v.). CROMATOFOR, s. n. / chromatophore, s. m. / chromato-phore. [Qr. khroma, -atos = culoare; phoros = care poartă, care duce, de la pherein = a purta, a transporta] Termen cu mai multe semnificaţii diferite: 1) Sin.: cromofor (v.). 2) Sin.: melanofag (v.). 3) ‘Plastidă codantă din plante. CROMATOFOROM, s. n. / chromatophorome, s. m. / der-mal melanocytoma. [Qr. khroma, -atos = culoare; phoros = care poartă, care duce, de la pherein = a purta, a transporta; •orna.] Sin.: nev albastru al lui Max Tieche (v.). CROMATOGRAFIE, s. f. / chromatographie, s. f. / chromato-graphy. [Qr. khroma, -atos = culoare; graphein = a scrie.] Denumire generică pentru o serie de procedee şi tehnici care permit separarea şi purificarea unor substanţe organice sau minerale din diferite amestecuri. Denumirea de c. nu este relevantă şi se datorează faptului că metoda a fost elaborată de botanistul rus M. Ţvet, care a reuşit să separe o serie de pigmenţi clorofilieni (deci molecule colorate, de unde termenul c.). în prezent, tehnicile de c., care reunesc numeroase metode ce diferă între ele prin bazele teoretice şi aplicaţii, au o importanţă capitală în biochimie, chimia organică şi analitică, datele obţinute fiind utile în majoritatea ştiinţelor. V. în continuare diferite tipuri de c. în funcţie de principiu. CROMATOGRAFIE DE ADSORBŢIE / chromatographie d’ad-sorption / adsorption chromatography. Tip de c. în care separarea substanţelor se bazează pe gradul de adsorbţie diferit al acestora pe o fază staţionară solidă (alumină, celuloză, silicaţi de aluminiu etc.). Substanţele de analizat sunt conţinute într-o fază mobilă lichidiană (solvent). CROMATOGRAFIE DE AFINITATE / chromatographie d’affi-nite / affinity chromatography. Tip de c. ce permite separarea unor molecule cu o afinitate particulară pentru alte molecule, care vor fi fixate pe un suport. Fiecare separare va fi realizată după o preparare specifică a suportului. Ex.: pentru purificarea unui antigen conţinut într-un amestec de diferite molecule se vor fixa pe un suport anticorpi specifici antigenu-lui, iar pentru purificarea unei enzime se va fixa un analog structural al substratului enzimei. CROMATOGRAFIE ÎN FAZĂ GAZOASĂ / chromatographie en phase gazeuse / gas chromatography, gas-liquid chromatography. Cel mai performant tip de c. din punct de vedere al sensibilităţii, bazat pe adsorbţia substanţelor aduse în stare gazoasă de către solide sau lichide (denumite de partaj) menţinute pe suporturi (fază staţionară), faza mobilă fiind un gaz purtător. Amestecul de separat este introdus la capătul superior al unei coloane, unde, dacă este lichid, va fi vaporizat. Gazul purtător permite trecerea amestecului la nivelul unei coloane a cărei temperatură este menţinută riguros constantă. Separarea substanţelor se face în coloană, acestea ajungând fiecare, pe rând, la un detector, care permite înregistrarea unor ‘picuri caracteristice fiecărei substanţe. C. în f. g. poate fi cuplată cu ‘spectrometrul de masă pentru a identifica şi doza cantităţi infime de substanţe. CROMATOGRAFIE DE PARTAJ / chromatographie de partage / partition chromatography. Tip de c. în care separarea substanţelor se bazează pe ‘coeficientul de partaj, adică pe diferenţele de solubilitate ale acestora în două faze diferite: o fază lichidiană staţionară şi o altă fază lichidiană mobilă. CROMATOGRAFIE LICHIDĂ DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ / chromatographie liquide d’haute performance / high per-formance liquid chromatography. Metodă de c. de mare sensibilitate, în care se utilizează coloane care conţin un suport cu granule foarte fine. Proba este trecută sub presiune prin coloana cromatografică. Abrev. engl.: HPLC. CROMATOGRAFIE PRIN SCHIMB IONIC / chromatographie par echanges d’ions / ion-exchange chromatography. C. în care separarea se efectuează pe baza unor diferenţe de comportament acidobazic ale substanţelor de analizat. V. şi răşini schimbătoare de ioni. CROMATOLIZĂ, s. f. / chromatolyse, s. f. / chromatolysis. [Qr. khroma, -atos = culoare; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Sin.: carioliză (v.). CROMATOPSIE, s. f. / chromatopsie, s. f. / chromatopsia. [Qr. khroma, -atos = culoare; opsis = vedere, aspect.] Alterare a vederii cromatice în care obiectele sunt percepute în alte culori decât cele reale sau obiectele incolore sunt văzute colorat. C. sunt denumite în funcţie de culoarea percepută: ciano-psia - albastru, eritropsia - roşu, cloropsia - verde, xantopsia - galben. C. poate fi cauzată de medicamente, tulburări ale centrilor vizuali, lumină orbitoare sau poate apărea după operaţia de cataractă. CROMATOSCOPIE, s. f. / chromatoscopie, s. f. / chro-moscopy. [Qr. khroma, -atos = culoare; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina.] 1) Testarea capacităţii de percepţie a culorilor. 2) Investigarea funcţiei renale prin intermediul modificării culorii urinii după administrarea preala- 381 CROMHIDROZĂ CROMOZOM Y bilă a unei substanţe colorate. Sin.: cromoscopie. V. fenol-sulfonftaleină. ^ CROMHIDROZĂ, s. f. / chromhidrose, s. f. / chromhidrosis. [Qr. khroma, -atos = cuCoare; hidros = sudoare, transpiraţie; -oză.] Excreţia de sudoare colorată. Culoarea roşie a sudorii poate fi dată de exsudaţia sângelui în glandele sudoripare sau de localizarea microorganismelor la acest nivel. Uneori, c. este consecinţa unor tulburări metabolice. Poate fi localizată în regiunile pleoapelor, mamară, axilară şi genitocrurală, mai rar la nivelul membrelor. Alte culori posibile sunt gri, albăstruie, violacee şi brună. CROMISM, s. n. / chromisme, s. m. / chromism. [Qr. khroma, -atos = culoare, crom; -ism.] Intoxicaţie cronică cu ‘crom. Se manifestă prin dermită, ulcere cutaneomucoase, perforaţie a septului nazal, rinită, bronşită. De asemenea, este posibilă o relaţie cauză-efect cu cancerul pulmonar. CROMOBLASTOMICOZĂ, s. f. / chromoblasto-mycose, s. f. / chromoblastomycosis. [Qr. khroma, -atos = odoare; blastos = germen; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Dermatită veru-coasă cronică, hiperkeratozică şi indoloră, întâlnită în Australia, Madagascar şi America de Sud, determinată de ciuperci inferioare (genurile Cladosporium şi Phialophora) şi care se poate complica cu ‘elefantiazis sau abcese cerebrale. Leziunile caracteristice sunt hiperplazie, scleroză şi granuloame responsabile de papule coalescente. Sin.: boală Lane-Pedroso. CROMOFIL, adj. / chromophile, adj. / chromophilic. [Qr. khroma, -atos = cuCoare; philos = prieten, de Ca philein = a iuSi] Celulă sau ţesut care fixează intens un anumit colorant. CROMOFOR, s. m. / chromophore, s. m. / chromophore. [Gr. khroma, -atos = culoare; phoros = care poartă, care duce, de Ca pherein = a purta, a transporta] Grupare chimică ce conferă culoare unui compus organic. Sin.: cromatofor. (def. 1). CROMOGEN, adj. / chromogene, adj. / chromogenic. [Qr. khroma, -atos = cuCoare; german = a produce.] Despre un microorganism sau o substanţă care produc ‘pigmenţi. CROMOGRANINE, s. f. pl. / chromogranines, s. f. pl. / chro-mogranins. [Qr. khroma. -atos = cuCoare; Cat. granum = grăunte; -ină.] Proteine acide a căro* denumire provine din faptul că au fost izolate din granulaţiile cromafine din medulo-suprarenală. Au fost descrise în . detaliu doar două c.: 1) C. A (51 kDa), alcătuită din 439 de aminoacizi şi un ‘peptid semnal din 18 aminoacizi. Este prezentă în celulele medulo-suprarenalei, în insulele Langerhans, în ‘insulinoame, în ade-noamele hipofizare. în celulele secretoare de insulină şi în celulele cromafine, c. este precursor al ‘cromostatinei. 2) C. B (sau secretogranina I), cu Mr 76 kDa, este alcătuită din 657 de aminoacizi şi un peptid terminal din 20 de aminoacizi. C. B este prezentă în diverse celule peptidergice şi apare ca un ,,‘marker universal" în ‘adenomul hipofizar şi în ‘feocromocitom. CROMOLIPOIDE, s. n. pl. / chromolipoîdes, s. m. pl. / chro-molipoids. [Qr. khroma, -atos = cuCoare; lipos = grăsime; eidos = formă] Lipopigmenţi lipsiţi de fier, rezultaţi din ‘per-oxidarea lipidelor. C. cuprind *lipofuscinele şi ‘ceroidele. Intensitatea pigmentaţiei este proporţională cu gradul de peroxi-dare. CROMOPEXIE, s. f. / chromopexie, s. f. / chromopexis. [Qr. khroma, -atos = culoare; pexis = filare.] Fixarea unui pigment sau a unei soluţii colorate de către un ţesut sau sistem. Se referă fie la un proces fiziologic, cum ar fi preluarea şi conjugarea bilirubinei de către ficat, fie la un procedeu de colorare folosit în laborator pentru explorări cito- şi histologice. CROMOPROTEINĂ, s. f. / chromoproteine, s. f. / chromo-protein. [Qr. khroma, -atos = culoare; protos = primul; -ină.] Heteroproteină a cărei grupare prostetică este un pigment, care la rândul său conţine adesea un element metalic (fier, cupru, magneziu). Unele c. au funcţie respiratorie. Ex.: hemoglobina, ‘ciorofiia, Aceruiopiasmina. CROMOSCOPIE, s. f. / chromoscopie, s. f. / chromoscopy. [Qr. khroma, -atos = cuCoare; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Sin.: cromatoscopie (v.) def 2). CROMOSOM. Var. pentru cromozom (v.). CROMOSTATINĂ, s. f. / chromostatine, s. f. / chromostatin. [Qr. khroma, -atos = cuCoare; statikos = care opreşte, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină; -ină ] Peptid alcătuit din 20 de aminoacizi, derivat din cromogranina A (v. cromogra-nine). C. inhibă eliberarea ‘catecolaminelor din ‘celulele cromafine ale medulosuprarenalei. CROMOZOM. Var.: cromozom. V. cromozomi. CROMOZOM A / chromosome A / A chromosome. Orice cromozom normal al unei celule eucariote, denumit astfel în opoziţie cu ‘cromozomul B (v.). CROMOZOM ACCESORIU / chromosome accesoire / acce-sory chromosome. Sin.: cromozom B (v.). CROMOZOM ACENTRIC / chromosome acentrique / acen-tric chromosome. *C. lipsit de ‘centromer, normal la unele specii animale. Când c. a pierdut regiunea centromerică pe care o posedă în mod normal este denumit fragment acen-tric. CROMOZOM ACROCENTRIC / chromosome acrocentrique / acrocentric chromosome. Sin.: c. telocentric. V. cromozomi. CROMOZOM B / chromosome B / B chromosome. Cromozom supranumerar, în general de dimensiuni mici, cu structură heterocromatică, ‘segregare anormală şi absenţa aparentă a unei funcţii genetice. Aceste 4 caracteristici nu coexistă obligatoriu. Sin.: cromozom accesoriu. CROMOZOM BACTERIAN / chromosome bacterien / bacte-rial chromosome. Moleculă de ADN alcătuită dintr-un lanţ dublu circular, prezentă într-o celulă bacteriană şi purtătoare de informaţie genetică. V. şi nucleoid. CROMOZOM ÎN INEL / chromosome en anneau / ring chromosome. C. care a suferit o pierdere de substanţă (‘deleţie) la cele două extremităţi ale sale, care fuzionează şi determină o formă inelară. Aceasta generează o serie de malformaţii, în funcţie de c. afectat. CROMOZOM OMOLOG / chromosome homologue / homolo-gous chromosome. Fiecare din cei doi c. ai aceleiaşi perechi într-o celulă diploidă (‘diploid, *diploidie). C. o. sunt identici ca formă, având aceeaşi succesiune a ‘locilor, dar nu obligatoriu şi aceleaşi ‘alele pentru fiecare ‘genă. Ei nu sunt, deci, asemănători din punct de vedere calitativ. CROMOZOM PHILADELPHIA / chromosome Philadelphia / Philadelphia chromosome. [Descoperit în Philadelphia de (P. C. 9{ozveCl şi D. !A. Ulungerford, în 1960.] C. mic al perechii 22 care a pierdut jumătate din substanţa sa (‘deleţie a braţului lung) sau, mai frecvent, a schimbat acest segment cu un altul, aparţinând cromozomului perechii 9 (‘translocaţie între braţele lungi ale cromozomilor perechilor 22 şi 9). Se observă în celulele liniei mieloide ale măduvei osoase în cursul ‘leuce-miei mieloide cronice, fi nd caracteristic acestei boli. A fost identificat şi în unele forme de ‘leucemie acută. CROMOZOM POLITEN / chromosome polytene / polytene chromosome. Cromozom gigant rezultat în urma unui proces de ‘politenie. CROMOZOM TELOCENTRIC / chromosome telocentrique / telocentric chromosome. Sin.: cromozom acrocentric. V. cromozomi. CROMOZOM X / chromofome XIX chromosome. V. hetero-cromozom. CROMOZOM Y / chromosome Y / Y chromosome. C. sexual responsabil de diferenţierea masculină. Se caracterizează 382 CROMOZOMI CROSS-MATCH prin polimorfism, talia sa variind considerabil, în funcţie de rasă, de la un individ la altul. Totodată, dimensiunile c. Y apar foarte stabile din tată în fiu, de aceea ar putea fi considerat ca un martor de paternitate. V. şi heterocromozom. CROMOZOMI, s. m. pl. / chromosomes, s. m. pl. / chromo-somes. [Qr. khroma, -atos = culoare; soma, -atos = corp.] Structuri conţinute în nucleul celulei, observabile la microscopul optic (sub formă de bastonaşe) doar în timpul diviziunii celulare (*mitoză sau *meioză). între diviziunile celulare (*inter-fază), c. par să dispară din nucleu, apărând o reţea fibrilară denumită *cromatină. în realitate, în cursul ciclului celular, fiecare c. suferă un ciclu de condensare (apariţia c., în sensul iniţial al termenului) şi de decondensare (dispariţia aparentă şi formarea cromatinei). C. şi cromatina reprezintă deci două stări diferite ale unui aceluiaşi material. în momentul mitozei există tot atâţia c. vizibili în nucleul unei celule eucari-ote date câte molecule de ADN erau în interfază. Pentru a avea o idee asupra gradului de condensare a fiecărei molecule de ADN conţinută în cei 46 de c. caracteristici speciei umane, trebuie menţionat că aceste molecule de ADN derulate puse cap la cap s-ar întinde pe 175 cm, în timp ce diametrul nucleului celular nu depăşeşte 10'3 mm. C. fixează intens coloranţii bazici, de unde denumirea lor, şi sunt compuşi fiecare dintr-o moleculă de ADN foarte lungă şi proteine asociate, fiind purtătorii informaţiei ereditare a organismului. Forma c. variază în funcţie de stadiul mitozei: în *prometafază (stadiu ales pentru studiul *cariotipului) au aproape toţi o formă în X, cu două braţe scurte şi două lungi. Tehnici moderne de colorare au permis identificarea la nivelul fiecărui braţ a unor regiuni, subdivizate în benzi (convenţia de la Paris, 1971). Fiecare bandă este notată cu un număr (sau o literă) care corespunde unei perechi de c. şi care este urmată de o literă - p, ce desemnează braţul scurt, sau q, pentru braţul lung - la care se adaugă două cifre: prima indică regiunea, iar a doua, banda. Semnele + sau - plasate înainte sau după numărul unei anumite perechi de c. semnifică un plus sau o pierdere de substanţă la nivelul cromozomului; un + sau un - situat după litera p sau q semnifică faptul că braţul respectiv este alungit sau scurtat. în fine, adăugarea literei t relevă prezenţa unei *translocaţii. O serie de c. sunt scurţi, alţii lungi, toţi prezentând o curbură semnificativă la nivelul *centro-merului. Un c. acrocentric posedă un centromer foarte apropiat de una din extremităţile sale, braţul scurt fiind foarte mic. Un c. metacentric, dimpotrivă, are braţele de lungime aproape egală, centromerul fiind median. Numărul de c. este fix şi caracteristic pentru fiecare specie animală. C. constituiţi dintr-un lanţ dublu de *ADN sunt suportul genelor. Se disting două tipuri de c.: c. somatici (sau autozomici, v. autozom) şi c. sexuali (sau gonozomici, v. gonozom). Var.: cromosomi. V. cariotip. CRONAXIE, s. f. / chronaxie, s. f. / chronaxia, chronaxy. [Qr. khronos = timp; axia = valoare, sau axios = potrivire.] Indicator de excitabilitate introdus de L. Lapicque. Reprezintă timpul minim necesar pentru a produce o excitaţie, când intensitatea curentului este egală cu dublul *reobazei. în cazul nervilor mielinici şi muşchilor scheletici, c. este de 0,3-0,8 ms, iar la muşchii netezi mult mai mare, până la 1 s. CRONIC, adj. / chronique, adj. / chronic. [Lat. chronicus = în raport cu timpul, din gr. khronos = timp.] Proces patologic cu evoluţie lentă, de lungă durată. Evoluţia c. a unei boli semnifică în primul rând un ritm lent al procesului patologic. Există, deci, boli c. de la debut prin ritmul evoluţiei. Ant.: acut. V. şi subacut, acut. CRONICITATE, s. f. / chronicite, s. f. / chronicity. [Lat. chronicus = în raport cu timpul, din gr. khronos = timp.] Faptul de a dura, de a deveni ‘cronic. Cu referire la o boală sau la o tulburare. CRONOBIOLOGIE, s. f. / chronobiologie, s. f. / chronobio-logy. [Qr. khronos = timp; bios = viaţă; logos = ştiinţă] Ramură a biologiei care are ca obiect studiul variaţiilor în funcţie de timp ale fenomenelor specifice vieţii. Aceste variaţii se prezintă adesea sub forma unor oscilaţii ritmice. V. bioritm. CRONODEPENDENT, adj. / chronodependant, -e, adj. / chro-nodependent. [Qr. khronos = timp; lat. dependere = a atârnă] Care depinde de timp, de durata timpului. Ex.: bloc de ramură c. CRONODIETETICĂ, s. f. / chronodietetique, s. f. / chrono-dietetics. [Qr. khronos = timp; lat. diaetetica, gr. diaitetike = dietetică, de la lat. diaeta, gr. diaita = mod de znaţă] Adaptarea igienei şi a regimului alimentar la ritmurile biologice ale pacienţilor. CRONOFARMACOLOGIE, s. f. / chronopharmacologie, s. f. / chronopharmacology. [Qr. khronos = timp; pharmakon = remediu; logos = ştiinţă] Studiul acţiunii medicamentelor în funcţie de *bioritmuri. CRONOPATOLOGIE, s. f. / chronopathologie, s. f. / chrono-pathology. [Qr. khronos = timp; pathos = boală; logos = ştiinţă] Studiul unor caracteristici ale bolilor (apariţie, evoluţie) în funcţie de ‘bioritmurile pacienţilor. CRONOTERAPEUTICĂ, s. f. / chronotherapeutique, s. f. / chronotherapy. [Qr. khronos = timp; therapeutikos = care vindecă, care îngrijeşte, de la therapeuein = a îngriji] Administrarea unui tratament la orele la care acţiunea sa este cea mai eficientă. Sin.: cronoterapie. CRONOTERAPIE, s. f. / chronotherapie, s. f. / chronotherapy. [Qr. khronos = timp; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Sin.: cronoterapeutică (v.). CRONOTOXICOLOGIE, s. f. / chronotoxicologie, s. f. / chronotoxicology. [Gr. khronos = timp; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; logos = ştiinţă] Studiul toxicităţii unei molecule în funcţie de orele zilei. Toxicitatea unei substanţe variază, uneori considerabil, în funcţie de ritmul nictemeral al funcţiilor fiziologice. CRONOTROP, adj. / chronotrope, adj. / chronotropic. [Qr. khronos = timp; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] în fiziologie, referitor la regularitatea şi frecvenţa unui ritm. C. pozitiv este un factor ce accelerează ritmul, iar c. negativ, un factor ce diminuează ritmul. Funcţia c. reglează ritmul cardiac. CROSĂ, s. f. / crosse, s. f. / arch. NA: arcuş. [ţfr. crosse, din limba francilor stabiliţi în Qalia krukkja = cârjă şi scand. krokr = cârlig.] Nume dat părţii curbe a unor vase: c. aortei, c. safenei etc. V. şi sindrom al crosei aortice. CROSĂ AORTICĂ DREAPTĂ / crosse aortique droite / right aortic arch. Sin.: dextropoziţie a aortei (v.). CROSECTOMIE, s. f. / crossectomie, s. f. / crossectomy. [Ţr. crosse, din limba francilor stabiliţi în Qalia krukkja = cârjă şi scand. krokr = cârlig; gr. ektome = excizie.] Timp esenţial în cura chirurgicală a varicelor membrului inferior. Constă în ligatura şi apoi secţionarea crosei venei safene interne şi a totalităţii ramurilor acesteia. Ca urmare, circulaţia de retur se va efectua îndeosebi prin venele profunde ale gambei. CROSSING-OVER / crossing-over / crossing-over. [‘Engl. Crossing = trecere, traversare; over = peste.] Schimb reciproc de material genetic între cromozomi omologi, survenind în general în momentul meiozei, la nivelul chiasmelor. Acesta este mecanismul responsabil de Recombinările genetice. CROSS-MATCH / cross-match / cross-match. [‘Engl cross = încrucişat; to match = a potrivi] Anglicism care ar putea fi 383 CROSS-MATCHING CUMARINĂ tradus în română prin test de compatibilitate încrucişată. Deoarece termenui engi. este scurt, expiicit şi consacrat în literatură, el a dobândit o circulaţie internaţională. C.-m. este o tehnică serologică pentru determinarea *aloanticorpilor, utilizată în două cazuri: 1) înainte de o transfuzie sanguină pentru testarea incompatibilităţii donator-primitor, pentru prevenirea reacţiilor de hemoliză între eritrocitele donorului şi anticorpii din plasma primitorului sau invers. Testul se efectuează fie prin punerea în contact a unui eşantion de globule roşii ale donatorului cu plasma (major c.-m.), fie invers (minor c.-m.). A-glutinarea macroscopică a hematiilor în câteva minute permite confirmarea prezenţei anticorpilor. 2) înainte de alotrans-plantarea organelor solide (ex.: inimă, rinichi), c.-m. este un test absolut necesar, pentru detectarea în serul sanguin al primitorului potenţial a anticorpilor care reacţionează direct cu limfocitele sau cu alte celule ale donatorului potenţial. Prezenţa anticorpilor reprezintă de obicei o contraindicaţie absolută a transplantării, pentru evitarea * rejetului hiperacut. Var.: cross-matching. CROSS-MATCHING. Var. pentru cross-match (v.). CROŞET, s. n. / crochet, s. m. / hook. [jfr. crochet, din scand. krokr = cârlig.] Sin.: cârlig (v., def. 1). CRUOR, s. m. / cruor, s. m. / cruor. [Lat. cruor = sânge.] Termen desuet, care odinioară desemna partea solidă a sângelui (îndeosebi globulele roşii), iar uneori cheagul sanguin. In prezent este utilizat adj. cruoric. Ex.: embol cruoric, cheag fibrinocruoric. CRUP, s. n. / croup, s. m. / croup. [‘Expresie de origine scoţiană - croup, onomatopee după zgomotul aspru al tusei.] 1) Orice afectare obstructivă a laringelui la copii, caracterizată prin respiraţie dificilă şi zgomotoasă şi tuse lătrătoare. 2) La-ringotraheobronşită la sugari şi copii mici cauzată de virusul paragripal 1 şi 2. 3) Laringită difterică, complicată cu dispnee şi asfixie, consecinţă a falselor membrane şi a edemului important al mucoasei laringiene care împiedică pătrunderea aerului în trahee. CRURAL, adj. / crural, adj. / crural. [Lat. cruralis, de ia crus, cruris = coapsă] Referitor la coapsă. CRURALGIE, s. f. / cruralgie, s. f. / crural pain. [Lat. crus, cruris = coapsă; gr. algos = durere.] Durere la nivelul coapsei; nevralgie crurală. CRUS, 1) Piciorul de la genunchi la talpă. 2) Termen generic folosit pentru a desemna un segment cu apect de picior. CRUSTĂ, s. f. / croute, s. f. / crust. [Lat. crusta = coajă, scoarţă] Leziune elementară, secundară uscării la suprafaţa pielii a unor secreţii fiziologice sau patologice (serozităţi, puroi, sânge, sebum). Ex.: c. hematică, de culoare brună-neagră, consecutivă uscării sângelui; c. sebacee (de lapte), formată la sugar, în regiunea *vertexului, în cursul *eczemei seboreice. CRYPTOSPORIDIUM / Cryptosporidium / Cryptosporidium. [Qr. cryptos = ascuns; spora = sămânţă, de Ca sperein = a însămânţa; eidos = forma] Gen de *sporozoare care pot determina boli ale animalelor domestice, iar la om pot provoca *infecţii oportuniste în condiţiile unei imunităţi compromise. CUBITAL, adj. / cubital, -ale, -aux, adj. / cubital. [Lat. cubitalis = de un cot, de Ca cubitus - cot.] 1) Care aparţine cubitusului sau regiunii interne a antebraţului. Sin.: ulnar. 2) Care se referă la cot (semnificaţie nerecomandată, deoarece este greşită). CUBITUS, s. n. / cubitus, s. m. / ulna. [Lat. cubitus = cot] V. tab. anat. - oase. CUBITUS VALGUS / cubitus valgus / cubitus valgus. Deviere a antebraţului în afară în cursul extensiei complete. Poate fi congenital sau post-traumatic. CUBITUS VARUS / cubitus varus / cubitus varus. Deviere a antebraţului înăuntru în cursul extensiei complete, de origine congenitală sau traumatică. CUBOID, s. n. / cuboTde, s. m. / cuboid bone. [Lat. cubus, gr. kubos = cuB; eidos = formă] V. tab. anat. - oase. CUI, s. n. / clou, s. m. / nail. [Lat. cuneus = cui] Tijă rigidă metalică destinată menţinerii în poziţie şi în contact a fragmentelor osoase în fracturile oaselor lungi. C. este introdus în canalul medular al osului. Ex.: c. Kuntscher, pentru fixarea intramedulară a fracturilor; c. Neufeld, destinat fixării fracturii intertrohanteriene *a femurului; c. Smith-Petersen, pentru fixarea capului femural în fracturile de col femural. CULDOCENTEZĂ, s. f. / culdocentese, s. f. / culdocentesis. [fr. cul-de-sac = fund de sac; gr. kentesis = înţepătură] Puncţia *fundului de sac Douglas. CULDOSCOPIE, s. f. / culdoscopie, s. f. / culdoscopy. [Ţr. cul-de-sac = fund de sac; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Examen vizual al cavităţii pel-vine cu ajutorul unui *celioscop introdus prin vagin în *fundul de sac Douglas. V. şi celioscopie. CULEX / Culex / Culex. [Lat. culex, -icis = ţânţar.] Gen de ţânţari din familia Culicidae, subfamilia Culicinae, ale căror larve posedă un sifon respirator, iar femelele, hematofage sunt vectoare de *Wuchereria bancrofti şi al unui număr de viroze şi de parazitoze. CULICIDAE / Culicidae / Culicidae. [Lat. culex, -icis = ţânţar.] Familie de insecte alcătuită din trei mari subfamilii (Anofeline, Culicinae, Aedinae) ale căror femele hematofage, sunt vectoare ale unui mare număr de boli virale şi parazitare. CULMEN / culmen / culmen. NA: culmen, pl. culmina. [Lat. culmen, -inis = ctdme, creştet.] Porţiunea superioară a mon-ticulului vermisului cerebelos. Sin.: culmen monticuli cerebelli. CULMEN MONTICULI CEREBELLI / culmen monticuli cerebelli / culmen monticuli cerebelli. Sin.: culmen (v ). CULOARE, s. f. / couleur, s. f. / colour. [Lat. color, -oris = culoare.] Din punct de vedere al opticii ondulatorii, c. unui corp opac este dată de reflexia (sau dispersia) inegală a radiaţiilor luminii vizibile cu diferite lungimi de undă, iar c. unui corp transparent, de absorbţia lor diferenţiată. Zona „vizibilă" din spectrul radiaţiilor electromagnetice depinde de natura pig-menţilor retinieni şi de însuşirile mediilor transparente ale diop-trului ocular. CULTURĂ, s. f. / culture, s. f. / culture. [Lat. cultura = cultivare.] 1) Orice colonie de microorganisme dezvoltată într-un mediu prielnic. 2) Cultivarea în condiţii de laborator, pe medii adecvate creşterii şi multiplicării, a microorganismelor sau celulelor, în^vederea unui experiment sau a unui diagnostic. CULTURĂ DE CELULE / culture cellulaire / cell culture. Procedeu de menţinere a unor celule în exteriorul organismului, asigurându-le multiplicarea şi necesităţile metabolice. Celulele sunt fie populaţii celulare provenind din organe umane sau animale, fie celule tumorale, fie cloni celulari provenind din culturi primare. Mediul de cultură necesar pentru a asigura c. include săruri minerale tamponate, aminoacizi, vitamine, glu-coză, ser bovin, alţi factori de creştere. CULTURĂ DE VIRUSURI / culture des virus / virus culture. Procedeu de studiu al virusurilor care permite multiplicarea acestora, în scopul izolărij şi identificării. C. de v. se pot obţine doar pe celule vii. în general, se utilizează trei tehnici: inocularea la un animal sensibil (cultură in vivo), inocularea la embrionul de pui de găină (*ovocultură) şi inocularea pe *culturi celulare. CUMARINĂ, s. f. / coumarine, s. f. / coumarin. Compus cetonic prezent în diverse vegetale. O serie de derivaţi ai c. au acţiune anticoagulantă in vivo, prin interferarea sintezei he- 384 CUNEIFORM CURBURĂ patice a *protrombinei, funcţionând ca antivitamină K. Ex. tipic este *dicumarolul. CUNEIFORM, adj., s. n. / cuneiforme, adj., s. m. / cuneiform, cuneate (1), cuneiform bone (2). [Lat. cuneus = cui; forma = formă.] 1) în formă de cui. Ex.: rezecţia c. a unui os. 2) Os c. - v. tab. anat. - oase. CUNEIFORM INTERMEDIAR / deuxieme cuneiforme / intermediate cuneiform bone. V. tab. anat. - oase. CUNEIFORM LATERAL / troisieme cuneiforme / lateral cuneiform bone. V. tab. anat. - oase. CUNEIFORM MEDIAL / premier cuneiforme / medial cuneiform bone. V. tab. anat. - oase. CUNILINGUS, s. n. / cunnilingus, cunnilinctus, s. m. / cunni-lingus, cunnilinctus. [Lat. cunnus = vulvă; Ungere = a linge.] Excitarea bucală a organelor genitale feminine. CUPEROZĂ, s. f. / couperose, s. f. / acne rosacea. [Lat. medievală cupri roşa = roşu ca de arama] Leziune cutanată facială care se caracterizează prin congestie cu dilataţie vasculară. Se poate însoţi de seboree, papulo-pustule acneice, uneori *rinofima. Sin.: acnee rozacee. V. şi acnee. CUPREMIE, s. f. / cupremie, s. f. / cupr(a)emia. [Lat. cuprum = aramă roşie, de la numele insulei Cyprus; gr. haima, -atos = sânge.J Concentraţia din plasmă sau ser a cuprului. 95% din cupru este legat de *ceruloplasmină, iar 5% este legat slab de *albumină. C. scade în *boala Wilson şi în *boala Menkes, ca şi în pierderile excesive de proteine (digestive sau urinare). CUPRIURIE, s. f. / cupriurie, s. f. / cupriuria, cupriuresis. [Lat. cuprum = aramă roşie, de la numele insulei Cyprus; gr. ouron = urina] Eliminarea sau concentraţia urinară de cupru. C. creşte în *boala Wilson, în intoxicaţiile cu săruri de cupru şi în unele *sindroame nefrotice. CUPROPROTEINE, s. f. pl. / cuproproteines, s. f. pl. / cuproproteins. [Lat. cuprum = aramă roşie, de la numele insulei Cyprus; gr. protos = primul; -ină.] Proteine care conţin cupru. Ex.: *superoxid dismutaza I, *citocrom oxidaza. V. hepatocupreină. CUPRORAHIE, s. f. / cuprorrachie, s. f. / cuprorrhachia. [Lat. cuprum = aramă roşie, de la numele insulei Cyprus; gr. rhakhis = coloană verteSrală] Prezenţa cuprului în *lichidul cefalorahidian. CUPRU, s. n. / cuivre, s. m. / copper. [Lat. cuprum = aramă roşie, de la numele insulei Cyprus.] Elementul chimic nr. 29, cu masa atomică 63,546, densitatea 8,96 g/cm3 şi simbolul Cu. Metal de culoare roşie, maleabil, cu o bună conductibili-tate termică şi electrică, aflat în natură fie în stare nativă, fie, îndeosebi, sub formă de diverse minereuri. *Oligoelement, reprezentând 0,0001% din masa organismului, c. reprezintă o coenzimă indispensabilă în sinteza *hemului, în metabolismul ţesutului conjunctiv, în dezvoltarea oaselor şi în funcţionarea ţesutului nervos. V. ceruloplasmină. V. şi tab. const. biochim. CURARA, s. f. / curare, s. m. / curare. [LimSa indienilor sud-americani kurari = extract de plante folosit pentru otrăvirea săgeţilor.] Termen folosit pentru o varietate largă de substanţe toxice extrase din diferite plante, incluzând specii de Strych-nos. C. a fost iniţial folosită ca otravă pe săgeţi în America de Sud, determinând exitus prin paralizia muşchilor respiratori. Un extract de c. din Chondodendron tomentosum a fost ulterior utilizat ca miorelaxant în tetanos, paralizie spastică şi în anestezie. CURARIZANT, adj. / curarisant, adj. / curarising. [V. etimologia termenului curara.] Despre substanţe care, acţionând asemenea "curarei, suprimă acţiunea nervilor motori asupra muşchilor. CURARIZARE, s. f. / curarisation, s. f. / curarization. [V. etimologia termenului curara.] 1) în sens general, termenul este folosit pentru a desemna o metodă terapeutică prin administrare de extracte de *curara şi, prin extensie, de alte substanţe înrudite prin efectul lor miorelaxant, până la obţinerea efectului fiziologic. 2) Intoxicaţia cu aceşti agenţi terapeutici. CURATIV, adj., s. m. / curatif, -ive, adj., s. m. / curative. [Lat. curatus, de la curare = a se îngriji, a se ocupa] Proprietatea unui medicament sau a unui factor de mediu de a favoriza sau de a produce vindecarea unei boli. CURĂ, s. f. / cure, s. f. / cure. [Lat. cura = grijă, îngrijire, de la curare = a se îngriji, a se ocupa] 1) Termen folosit în medicină pentru a defini tratamentul (medico-chirurgical, igieno-dietetic) prescris pentru o boală, şi îndeosebi durata acestui tratament. 2) în mod particular, termenul este folosit pentru a sugera terapia prin acţiunea, pentru o perioadă de timp, a unor factori^ de mediu (ex.: c. balneoclimaterică). CURBATURĂ, s. f. / courbature, s. f. / lameness, stiffness. [fr. courbature, din provensală courbaduro = curBatură; prin contopirea termenilor court = curte şi battu = Bătătorit.] Durere musculară şi stare de oboseală date de un efort prelungit^ sau de o stare febrilă. CURBĂ, s. f. / courbe, s. f. / curve, graph. [Jfr. courbe, din lat. curvus = încovoiat (lat. pop. curbus).] 1) Linie care descrie un segment de cerc. 2) Grafic exprimând relaţia dintre două mărimi variabile. Tipuri de c. în medicină: a) C. dentară, a ocluziei, b) C. de disociere a oxihemoglobinei: variaţia combinării 02 cu hemoglobina funcţie de presiunile 02 şi C02. c) C. izodoză, linie delimitând aria din organism care primeşte aceeaşi radiaţie în radioterapie, d) C. musculară, miogramă. e) C. Price-Jones, variaţia numărului de hematii în funcţie de diametru, f) C. temperaturii, variaţia temperaturii corpului. g) Curbe de tensiune, prin exercitarea presiunilor la nivel osos. h) C. Wunderlich, c. tipică de temperatură în febra tifoidă. CURBĂ DE SUPRAVIEŢUIRE / courbe de survie / survival curve, survivor function. Reprezentare grafică a unei rate de supravieţuire în funcţie de timp. Principalele tipuri de c. de s. sunt: 1) C. de s. ale lui Kaplan-Meîer, cu un aspect de trepte de scară cu înălţimi inegale. Fiecare deces, sau mai multe decese simultane, reprezintă verticala unei trepte (înălţimea treptei fiind proporţională cu numărul de decese survenite). 2) C. de s. actuariale, cu un aspect de curbă formată din segmente de dreaptă legând puncte situate la intervale regulate de timp (săptămâni, luni etc.). Utilizarea unor astfel de metode este posibilă când riscul de deces este constant pe toată durata studiului. CURBĂ ELLIS-DAMOISEAU / courbe d’Ellis-Damoiseau / Ellis-Damoiseau curve. [Calvin Ellis, medic american, (Boston, 1826-1883; Louis Hyacinthe Celeste Damoiseau, medic francez, (Paris, 1815-1890.] Matitate cu limita superioară curbă dată de un revărsat pleural în cantitate de aproximativ 1 500 ml, liber în cavitatea pleurală, faţă de sonoritatea pulmonară netimpanică. Sin.: semn Ellis. CURBĂ PRICE-JONES / courbe de Price-Jones / Price-Jones curve. [Cecil Price-Jones, fiematolog englez, 1863-1943.] V. curbă, def. 2 e. CURBĂ WUNDERLICH / courbe de Wunderlich / Wunder-lich's curve. [Cari Reinhold August Wunderlich, medic german, profesor de clinică medicală la LuBBingen, apoi la Leipzig, 1815-1877.] V. curbă, def. 2 h. CURBURĂ, s. f. / courbure, s. f. / curvature. [Lat. curvatura = curBură, de la curvus = încovoiat.] Deviaţie neangulară de la linia dreaptă. Ex.: 1) Marea c. a stomacului se întinde de la cardia la pilor. 2) Mica c. a stomacului reprezintă marginea dreaptă a acestui organ, care separă feţele anterioară şi 385 CURBURĂ POTT CYTOMEGALOVIRUS posterioară ale stomacului. 3) C. lui Pott este o deformare a coloanei (c. posterioară) consecutivă tuberculozei vertebrale. 4) C. spinală este o deviere anormală a coloanei vertebrale. CURBURĂ POTT / courbure de Pott / Pott's curvature. [Percivall Pott, chirurg englez, 1713-1788.] V. curbură, def. 3. CURIE, s. m. / curie, s. m. / curie. [Mărie Sklodowska Curie, chimist şi fizician francez, n. în ‘Polonia, 1867-1934; premiul 9{oSel pentru fizica în 1903, împreuna cu Pierre Curie şi Plenri Pecquerel, pentru studii asupra radioactivităţii naturale; premiul 9{oSel pentru chimie în 1911 pentru descoperirea şi izolarea radudui; împreună cu soţul său, Pierre Curie (chimist şi fizician francez, 1859-1906), au descoperit şi poloniul şi au realizat primele încercări de aplicare a radioactivităţii în domeniul medical.] Unitate de măsură a activităţii radioizotopi-lor, egală cu 3,7 1010 dezintegrări pe secundă, ce reprezin- tă activitatea unei mase de radiu de 1 g. în sistemul internaţional, c. (simbol Ci) a fost înlocuit prin *Becquerel. 1 Ci = 3,7 1010 Bq. CURIETERAPIE, s. f. / curietherapie, s. f. / brachytherapy. [Mărie Sklodowska Curie, chimist şi fizician francez, n. în Polonia, 1867-1934; Pierre Curie, chimist şi fizician francez, 1859-1906; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Radioterapie efectuată prin implantarea de surse radioactive (sub forma unor ace sau granule) la nivelul unei tumori sau în imediata vecinătate a acestora. Iniţial a fost utilizat radioizotopul 22eRa (radiumterapie), înlocuit ulterior cu 137Cs şi 192lr. C. poate fi interstiţială, când sursa este introdusă direct în ţesutul tumoral (sân, limbă), sau intracavitară (uter), în engl. se utilizează termenul brachytherapy. Sin.: brahiterapie. CUSHINGOID, adj. / cushingoî'de, adj. / cushlngoid. [Harvey Williams Cushing, neurochirurg american, Philadelphia, 1869-1939; gr. eidos = formă.] Care are aspectul unui bolnav afectat de ‘sindrom Cushing. Pron.: cuşingoid. CUSPID, s. m. / cuspide, s. f. / cuspid. NA: cuspis dentis. [Lat. cuspis, -idiş = vârf ascuţit.] Relief cu rol în ocluzia şi articularea dentară, situat pe faţa de ocluzie dentară. Numărul c. variază cu mărimea suprafeţei dintelui. Var.: cuspidă. CUSPIDĂ. Var. pentru cuspid (v.). CUŞCĂ TORACICĂ / cage thoracique / thoracic cage, ca-vity of thorax. NA: thorax. [Ucr. kugka = cuşcă; lat. tho-rax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Denumire pentru ansamblul scheletului toracelui, format anterior din stern, posterior din vertebrele dorsale şi lateral din arcurile costale. CUTICULĂ, s. f. / cuticule, s. f. / cuticle, dermal sheath. NA: cuticula, pl. cuticulae. [Lat. cuticula = piele fină, delicată, de la cutis = piele.] 1) Strat unic de celule epiteliale keratinizate care tapisează învelişul firelor de păr. Uneori termenul este utilizat şi pentru desemnarea diferenţierilor apicale ale unor celule, exprimate prin îngroşări membranare. Ex.: c. celulelor superficiale ale vezicii. 2) Peliculă amorfă foarte fină care acoperă smalţul dentar, denumită c. dentară. 3) Depozit de natură lipidică, secretat de celulele epidermice ale vegetalelor terestre şi ale diferitelor specii de *Arthropoda. în aceste cazuri rolul c. constă în protecţia epidermei de şocuri mecanice şi în împiedicarea evaporării apei. CUTIE CRANIANĂ / boîte du crâne / skull. NA: cranium. [Turcă kutu, neogr. kuti, Sg., sârSo-croată kutja = cutie; gr. kranion, lat. cranium = craniu.] Sin.: craniu (v., def. 1). CUTIE NEAGRĂ / boîte noire / black box. [Turcă kutu, neogr. kuti, Sg., sârSo-croată kutja = cutie; lat. niger, -gra, -grum = negru.] Model de sistem caracterizat prin intrări. (inpui) şi ieşiri (outpuf) şi relaţii între ele, specificate prin funcţii logice şi matematice (funcţii de transfer). Modelul c. n. a fost preferat de către behaviorism şi cibernetică. în cibernetică sunt mai importante tipurile de conexiuni între părţile unui sistem decât mecanismele concrete din aceste părţi. Cunoaşterea în detaliu a unor elemente sau piese nu este neapărat premisa înţelegerii funcţionării ansamblului. CUTIE PETRI / boîte de Petri / Petri dish or plate. [Turcă kutu, neogr. kuti, Sg., sârSo-croată kutja = cutie; Julius Richard Petri, Sacteriolog german, Perlin, 1852-1921] Recipient cilindric din sticlă sau plastic, cu capac, cu diametre diferite. C. Petri este utilizată în microbiologie şi pentru culturi de celule. CUTIE TATA / boîte TATA / TATA box. Fragment de ADN care precede o genă, la nivelul căruia se fixează *ARN-poli-meraza care permite transcripţia în ARN-mesager a genei. C. TATA aparţine ‘promotorului, iar numele său derivă din succesiunea nucleotidelor care o compun: timidină, adenină, timidină, adenină, adenină, adenină. Sin.: secvenţă TATA, TATA-box. CUTIREACŢIE, s. f. / cutireaction, s. f. / cutireaction. [Lat. cutis = piele; fr. reaction, din lat. adio, -onis = acţiune şi agere = a acţiona] Reacţie locală care apare după aplicarea prin scarificare a unei mici cantităţi de substanţă care conţine particule antigenice (produse microbiene, proteine animale sau vegetale etc.) când subiectul examinat este sensibilizat sau alergic la substanţa aplicată. C. este uneori considerată sin. cu intradermoreacţia, (reacţie intradermică), în care caz, însă, produsul este aplicat intradermic. CUTIS ANSERINA / cutis anserina / cutis anserina. [Lat. cutis = piele; anserinus = de gâscă, de la anser, -eris = gâscă] Aspect cutanat asemănător pielii de gâscă. CUTIS HIPERELASTICA / cutis hyperelastica / cutis hyper-elastica. [Lat. cutis = piele; gr. hyper = mai mult; elastos = docd, maleaSil] Sin.: sindrom Ehlers-Danlos (v.). CUTIS LAXA / cutis laxa / cutis laxa. [Lat. cutis = piele; laxus = destins, larg] Stare a pielii determinată de pierderea elasticităţii acesteia: pliuri largi, flasce, accentuate faţă de vârsta subiectului şi care nu revin după tracţiune. C. I. este consecinţa unei distrofii a ţesutului elastic, care poate afecta, concomitent, plămânul şi viscerele cavitare. Poate fi expresia unică a unei afecţiuni transmise autozomal recesiv (v. sindrom Debre-Fittke), sau un simptom în ‘neurofibromatoză. Sin.: chalazodermie, şalazodermie. CUVADĂ, s. f. / cuvade, s. f. / couvade. Obicei în anumite societăţi ca soţul sau tatăl să simuleze comportamentul prenatal în perioada de parturiţie şi puerperală a soţiei sau partenerei. CVERULENŢĂ, s. f. / querulence, s. f. / querulonsness. Reacţie agresivă şi revendicativă a unei persoane care se crede frustrată. C. se întâlneşte îndeosebi la unii paranoici şi se manifestă prin tendinţa la procesomanie. CVADRIPLEGIE, s. f. / quadriplegie, s. f. / quadriplegia. [Lat. quadrus = pătrat; gr. plege = lovitură] Sin.: tetraplegie (v.). CYTOMEGALOVIRUS. Var. pentru citomegalovirus (v.). 386 IBN ŞINA (980-1037), cunoscut îndeosebi sub numele latinizat de Avicenna, medic şi filosof considerat „floarea culturii arabe“. A fost socotit, în cultura universală, un geniu de factură renascentistă, un Leonardo da Vinci al lumii arabe. Originea sa este controversată: persană, arabă sau tadjică. A scris 21 de cărţi şi 24 de lucrări de medicină, filosofie, geometrie şi fizică. în Kitabassifa (Cartea vindecării) este influenţat de Hipocrate şi Galen, adăugând datelor medicale şi elemente din majoritatea ştiinţelor naturii. Cea mai cunoscută carte a sa rămâne Al Quanum (Canonul), în care el a inclus anatomie, fiziologie, medicină internă, chirurgie, obstetrică, psihiatrie şi materia medica. Considerată în acele timpuri drept „cea mai faimoasă carte medicală scrisă vreodată“, Canonul a constituit unul din textele standard în şcolile medicale, până în secolul al XV-lea, fiind editat de 14 ori. Deşi cartea este mai mult rezultatul unei culturi enciclopedice decât al unei experienţe personale, inteligenţa strălucită a autorului răzbate, prin descrieri clinice şi remedii care au rezistat timpului. DACRIOADENITĂ, s. f. / dacryoadenite, s. f. / dacry(o)adeni-tis. [Qr. dakryon = tacrimă; aden, -os = glandă; -ifa] Inflamaţie acută sau cronică a ‘glandelor lacrimale. V. şi sindrom Mikulicz.^ DACRIOCISTITĂ, s. f. / dacryocystite, s. f. / dacryocystitis. [Qr. dakryon = lacrimă; kystis = sac, vezică; -ifa.] Inflamaţie acută sau cronică a ‘sacului lacrimal, care apare aproape întotdeauna ca o complicaţie a obliterării ‘canalului lacrimona-zal, cu stagnarea lacrimilor şi infecţie secundară. DACRIOCISTORINOSTOMIE, s. f. / dacryocystorhinostomie, s. f. / dacryocystorhinostomy. [Qr. dakryon = lacrimă; kystis = sac, vezică; rhis, -inos = nas; stoma, -atos = gură] Intervenţie chirurgicală prin care se stabileşte o comunicare directă a ‘sacului lacrimal cu cavitatea nazală. DACRIOGEN, adj. / dacryogene, adj. / dacryogenic. [Qr. dakryon = lacrimă; gennan = a produce.] Care determină secreţia lacrimală. Termen sin. cu lacrimogen, dar preferabil acestuia. DACRIOLIT, s. m. / dacryolithe, s. m. / dacryolith. [Qr. dakryon = lacrimă; lithos = piatră] ‘Calcul sau concreţiune care se formează în ‘canalele lacrimale, cel mai adesea în canalul inferior. DACRIOREE, s. f. / dacryorrhee, s. f. / dacryorrh(o)ea. [Qr. dakryon = lacrimă; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Lăcrimare abundentă. DACTILOFAZIE, s. f. / dactylophasie, s. f. / dactylophasia. [Qr. daktylos = deget; phasis = vorbire.] Procedeu utilizat de către surdomuţi pentru a comunica între ei. Constă în efectuarea cu degetele a unor semne şi mişcări convenţionale, e-chivalente sunetelor limbii. Sin.: dactilolalie. DACTILOLALIE, s. f. / dactylolalie, s. f. / dactylolalia. [Gr. daktylos = deget; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi] Sin.: dactilofazie (v.). DACTILOMEGALIE, s. f. / dactylomegalie, s. f. / dactylo-megaly. [Qr. daktylos = deget; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a degetelor. DACTILOSCOPIE, s. f. / dactyloscopie, s. f. / dactyloscopy. [Qr. daktylos = deget; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina.] Studiul amprentelor digitale pentru identificarea indivizilor, cu aplicaţii îndeosebi în antropometria judiciară şi în genetică. V. şi carte de identitate fenotipică, der-matoglife. DALAC, s. n. / anthrax, charbon, s. m. / anthrax. [Turcă dalak = splină] Sin.: antrax (v.). DALTON, s. m. / Dalton, s. m. / Dalton. [John Dalton, fizician şi chimist englez, profesor la 9danchester, 1766-1844.] Unitate de masă utilizată în biologia moleculară. Este egală cu masa unui atom de hidrogen, adică 1,66x10-24 g. Simbol Da. DALTONISM, s. n. / daltonisme, s. m. / daltonism, achro-matopsia. [John Dalton, fizician şi chimist englez, profesor la 9danchester, care a studiat şi defectul vederii de care el însuşi suferea, 1766-1844; -ism.] Termen generic desemnând toate tulburările percepţiei culorilor de origine congenitală, adică atât *acro-matopsiile, cât şi ‘discromatopsiile. V. şi deuteranopie, protanopie. DANS AL HILURILOR / dans des hiles / hilus dance. Expansiune sistolică anormală a trunchiului şi ramurilor arterei pulmonare, vizibilă la radioscopie. Este consecinţa creşterii debitului sanguin în artera pulmonară, în general în cadrul unui *şunt stânga-dreapta. DANTURĂ, s. f. / denture, s. f. / denture. [fr. denture, din lat. dens, -ntis = dinte.] Ansamblul dinţilor naturali sau/şi artificiali. Se disting: d.^superioară şi d. inferioară, în funcţie de maxilarul respectiv. în limbaj curent se confundă adesea d. cu ‘dentiţia. DARTOS, s. n. / dartos, s. m. / dartos muscle. NA: tunica dartos. [Qr. dartos = cojit, jupuit.] Membrană musculocon-junctivă care dublează faţa profundă a pielii ‘scrotului şi ‘penisului. DARWINISM, s. n. / darwinisme, s. m. / darwinism. [Charles Robert Darwin, naturalist englez, 1809-1882; -ism.] Teorie evoluţionistă, formulată de Charles Darwin, care a postulat intervenţia selecţiei naturale în evoluţia speciilor. Evoluţia lumii organice este explicată pe baza acţiunii a trei factori: valabilitate, ereditate şi selecţie. Selecţia naturală este factorul cel mai important al evoluţiei şi acţionează în natură pe baza luptei pentru existenţă, care asigură supravieţuirea celui mai adaptat la condiţiile de existenţă. D. a generat o serie de interpretări în ştiinţele sociale (d. social), printre altele pentru a furniza un argument „natural" competiţiei capitaliste. V. şi neo-darwinism. DATĂ DE EXPIRARE / date de peremption / expiry date. Dată, menţionată pe ambalajul unui medicament, până la care medicamentul respectiv poate fi utilizat sau administrat unui pacient. DDT / DDT / DDT. Diclor-difenil-tricloretan, insecticid organo-clorurat. Este utilizat în diluţie ca pulbere, soluţie uleioasă sau spray. Analiza pe termen lung a demonstrat efectele extrem 387 DEAE CELULOZĂ DECARBOXILARE de nocive ale DDT la homeoterme, inclusiv la om, prin acumulare îndeosebi în ţesutul adipos, ca şi proprietăţile cancerigene ale substanţei. De aceea, în prezent utilizarea DDT este fie interzisă, fie riguros limitată în aproape toate ţările din lume. DEAE CELULOZĂ / DEAE cellulose / DEAE cellulose. Celuloză încărcată electric pozitiv (dietil-amino-etil-celuloză) utilizată ca schimbător de ioni în separarea prin ‘cromatografie a proteinelor. V. răşină schimbătoare de ioni. DEAFERENTAŢIE, s. f. / deafferentation, s. f. / deafferenta-tion. [Lat. de = separat de; afferre = a aduce, de Ca ad = spre, ferre = a conduce.] întreruperea senzaţiilor provenind de la căile nervoase aferente. V. şi denervare. DEBIL, adj. / debile, adj. / weak. [Lat. debilis = infirm, sCaB.] Care prezintă o formă de debilitate. DEBILITATE, s. f. / debilite, s. f. / debility. [Lat. debilitas, -atis = infirmitate, sCâBiciune, de Ca debilis = infirm, sCaB.] Slăbiciune sau lipsă de forţă. Tipuri: 1) D. congenitală, slăbiciunea extremă a unor nou-născuţi, de obicei prematuri, consecinţă a traumatismelor sau a leziunilor intrauterine, intoxicaţiilor şi bolilor mamei, tarelor genetice sau malformaţiilor congenitale. 2) D. constituţională, deficienţă cronică a organismului; apare în copilărie. 3) D. mentală, dezvoltare insuficientă a inteligenţei, caracterizată prin tulburări de judecată, dificultatea adaptării la situaţii noi. Este primul grad de *ari-eraţie mentală. 4) D. motorie sau motrice, ansamblul tulburărilor motorii (mişcări perturbate, reflexe tendinoase exagerate) care se observă în debilitatea mentală. Traduce o imperfecţiune a funcţiilor motrice, care nu corespund vârstei reale a copilului, şi este independentă de orice afectare neurologică sau osteoarticulară. V. şi deficienţă. DEBIT, s. n. / debit, s. m. / flow. [Lat. debitum = datorie, deBit.] 1) Mărime fizică ce reprezintă cantitatea (masă sau volum) de fluid sau de material care străbate o secţiune transversală în unitatea de timp. în cazul unui fluid, dacă viteza sa rămâne constantă în timp, curgerea este staţionară. D. se măsoară în SI în metri cubi pe secundă, respectiv kilograme pe secundă. 2) în medicină, noţiunea de d. este utilizată pentru exprimarea unor parametri ai sistemului circulator şi respirator, iar unităţile de măsură sunt adaptate ordinului de mărime al parametrilor respectivi. Tipuri de d.: a) D. cardiac (v.). b) D. circulaţiei pulmonare sau d. pulmonar: cantitatea de sânge, în ml/min, care trece prin orificiul pulmonar, c) D. coronarian: cantitatea de sânge care circulă în vasele coronare în unitatea de timp; poate fi măsurat prin cateterizarea sinusului coronarian şi reprezintă 8-10% din d. sanguin sistemic. d) D. respirator maxim: v. d. ventilator maxim, e) D. sistolic (v.). f) D. ventilator de efort, realizat în cursul efortului fizic; este proporţional cu efortul şi se măsoară în l/min. g) D. ventilator maxim: cantitatea maximă de aer care poate fi ventilată pe minut; normal, 80-130 l/min. h) D. ventilator de repaus: volumul de aer ventilat de o persoană într-un minut, în condiţii bazale; normal, 4-8 l/min. DEBIT CARDIAC / debit cardiaque / cardiac output. Cantitatea de sânge expulzată de fiecare ventricul într-un minut. Valorile medii variază, la subiectul sănătos, între 5,5 şi 6,5 I. Deoarece fiecare ventricul acţionează separat, trebuie considerat d. ventricular drept şi d. ventricular stâng. Normal - şi în repaus - aceste două debite sunt identice, nu însă şi în cazurile patologice. V. şi indice cardiac. DEBIT SISTOLIC / debit systolique / stroke volume, sys-tolic output. Volumul de sânge expulzat de cord la fiecare sistolă, egal cu diferenţa dintre volumul telediastolic şi cel tele-sistolic. Valoarea sa variază între 70 şi 90 ml la cordul adult normal. Termenul de debit este impropriu acestei definiţii. DEBITE EXPIRATORII / debits expiratoires / expiratory flow rates. Parametri utilizaţi în ‘spirometrie, necesari pentru precizarea caracteristicilor ventilatorii pulmonare ale unui subiect. Sunt în număr de trei: d. expirator maximal (DEM), d. expira-tor 50% (DE50) şi d. expirator 25% (DE25). Aceştia corespund, pe curba spirografică flux/volum înregistrată în cursul unei expiraţii forţate, debitului de vârf şi debitelor expirate de 50% şi de 25% din Capacitatea vitală. DEBITMETRIE, s. f. / debitmetrie, s. f. / urinary output. [Lat. debitum = datorie, deBit; gr. metrou = măsură.] în general, măsurarea unui debit lichidian. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la debitul urinar micţional, care normal este de peste 40 ml/s. El scade în obstacolele uretrocervicoprosta-tice care produc ‘disurie. DEBITMETRU, s. n. / debitmetre, s. m. / flow-meter. [Lat. debitum = datorie, deBit; gr. metrou = măsură.] Aparat pentru măsurarea ‘debitelor de curgere a lichidelor şi gazelor. DEBRIDARE, s. f. / debridement, s. m. / debridement. [ffr. debridement, din Cat. de = separat de, germ. Bridel = hăţ.] 1) Operaţie efectuată cu scopul secţionării unei ‘bride care strangulează sau comprimă un organ. Ex.: d. unei hernii. 2) Lărgirea chirurgicală a unei plăgi, de obicei asociată cu excizia ţesuturilor devitalizate. 3) Deschiderea largă a colecţiilor de puroi. DEBRIDARE ENZIMATICĂ / debridement enzymatique / enzymatic debridement. Utilizarea enzimelor pentru îndepărtarea ţesuturilor necrozate. Enzimele utilizate nu trebuie să atace ţesuturile viabile. V. şi streptokinază. DECALAJ AL CADRULUI DE LECTURĂ / decalage du cadre de lecture / frameshift mutation. ‘Mutaţie care alterează ‘cadrul de lectură. DECALAJ ORAR / decalage horaire / jet lag. 1) Schimbarea fusului orar în cazul zborurilor cu avionul la distanţe mari în direcţiile Est-Vest (transmeridiane). 2) D. al ritmului circadian propriu fiecărui subiect provocat de schimbarea fusului orar. în funcţie de sensibilitatea individuală, apar tulburări de somn mai mult sau mai puţin accentuate. Resincronizarea, cu dispariţia tulburărilor, este mai rapidă în cazul călătoriei spre Vest. Sin.: jet lag. DECALCIFICARE, s. f. / decalcification, s. f. / decalcifica-tlon. [Lat. de - separat de; calx, calcis = var; ficare, derivat de Ca facere = a face.] Scăderea cantităţii de calciu din organism, în esenţă prin ‘demineralizarea scheletului. D. poate fi localizată sau difuză. D. difuză este consecinţa insuficienţei ‘osteogenezei (‘osteoporoză, ‘osteomalacie) sau a ‘osteolizei exagerate (‘hiperparatiroidie, ‘boală Paget, ‘mielom, cancere osoase). Var.: decalcifiere (nerecomandată). V. şi osteoporoză. DECALCIFIERE. Var. (nerecomandată) pentru decalcificare (v.). DECALVANT, adj. / decalvant, -e, adj. / decalvant. [Lat. decalvare = a rade pâruC de pe cap.] Care produce căderea părului. DECANTARE, s. f. / decantation, s. f. / decantation. [Lat. de = separat de; gr. kanthos, Cat. canthus = Buza unui vas.] Proces fizic de separare a lichidului unui sistem eterogen, după sedimentarea fazei disperse solide, sub influenţa gravitaţiei. D. permite o primă purificare a unui amestec lichid-solid. Ex.: d. apei în bazine denumite decantoare. DECANULARE, s. f. / decanulation, s. f. / decanulation. [Lat. de = separat de; canula, dim. de Ca canua = trestie, fCuier. J îndepărtarea unei ‘canule. DECARBOXILARE, s. f. / decarboxylation, s. f. / decarboxy-lation. [Lat. de = separat de; carbo, -ouis = cărBune; gr. oxys = acru, oiţigen; hyle = materie.] Izolare şi eliminare a uneia sau mai multor molecule de C02 de către un acid organic. D. se produce prin intervenţia enzimelor denumite ‘decar- 388 DECARBOXILAZĂ DECONTAMINARE boxilaze şi reprezintă modul esenţial de formare a C02 în timpul respiraţiei celulare şi al descompunerii substanţelor organice. DECARBOXILAZĂ, s. f. / decarboxylase, s. f. / decarboxy-lase. [Lat. de = separat de; carbo, -onis = cărbune; gr. oxys = acru, oxigen; hyle = materie; -ază.] Enzimă catalizatoare a unei reacţii de ‘decarboxilare. D. utilizează piridoxal fosfatul drept coenzimă. DECES, s. n. / deces, s. m., mort, s. f. / death. [Lat. deces-sus = moarte.) Moartea unei persoane. Sin: exitus. V. şi moarte. DECIBEL, s. m. / decibel, s. m. / decibel. [Lat. decima = a zecea parte; Alexander Graham Bell, inginer american, inventatoruC teCefonuCui, 1874-1922.) Unitate de măsură a intensităţii sonore, echivalentă cu o zecime de *bel, utilizată în ‘audiometrie. Simbol: dB. DECIDUA, s. f. / caduque, s. f. / decidua. [Lat. deciduus = care cade, de (a decidere = a cădea] Sin.: caducă (v. def. 1). DECIDUAL, adj. / decidual, -ale, -aux, adj. / decidual. [Lat. deciduus = care cade, de Ca decidere = a cădea) Care se referă la ‘caduca uterină. DECIDUOZĂ, s. f. / deciduose, s. f. / deciduosis. [Lat. deciduus = care cade, de Ca decidere = a cădea; -oză.] Aglomerare de celule deciduale, analoge cu cele ale ‘caducei (dar fără structură glandulară), localizată în afara *endo-metrului. Ex.: d. colului în cursul sarcinii. DECLARAŢIA DE LA GENEVA / Declaration de Geneve / Geneva Convention. Declaraţie adoptată de a ll-a Adunare Generală a Asociaţiei Medicale Mondiale, în care ţările semnatare s-au angajat să acorde răniţilor şi personalului medical militar statut de neutralitate în conflict. în unele facultăţi de medicină este prezentată la ceremonia de acordare a titlului de medic. DECLARAŢIA DE LA HAWAII / Declaration de Hawaii / Declaration of Hawaii. Reguli etice stabilite de Adunarea Generală a World Psychiatric Association pentru psihiatrii din întreaga lume. DECLARAŢIA DE LA HELSINKI / Declaration d’Helsinki / Declaration of Helsinki. Recomandările publicate de Asociaţia Medicală Mondială (la a 18-a reuniune, în 1964) cu privire la experimentarea umană în cursul cercetărilor biomedicale. DECLARAŢIA DE LA TOKYO / Declaration de Tokyo / Declaration of Tokyo. Recomandările publicate de Asociaţia Medicală Mondială (la a 29-a reuniune, 1975) cu privire la atitudinea medicilor faţă de tortură şi de tratamentele inumane suferite de deţinuţi. DECLIN, s. n. / declin, s. m. / decline. [Lat. declinare = a (se) îndepărta) 1) Stadiu din evoluţia unei boli acute în care simptomele se reduc în intensitate. 2) Deteriorare gradată a facultăţilor fizice şi mentale. DECLIV, adj. / declive, adj. / declive. NA: declivis. [Lat. declivis = în pantă, de Ca de = separat de; clivus = pantă) 1) Referitor la punctul cel mai jos situat al unei cavităţi naturale sau neoformate, a unei plăgi, leziuni sau a unei părţi din corp. 2) Porţiune a vermisului cerebelos situată caudal faţă de fisura primară. DECLORURARE, s. f. / dechloruration, s. f. / dechlorura-tion. [Lat. de = separat de; gr. khloros = verde, cCor.) Diminuarea cantităţii de clor din organism. Apare îndeosebi în deshidratările prin vomismente, diaree şi transpiraţii masive. Obs.: pentru eliminarea clorului din apa de băut se utilizează termenul declorizare. DECOCT, s. n. / decocte, decoction, s. f. / decoction, decoctum (lat.). [Lat. decoctus = fierbere, de Ca decoquere = a reduce prin fierbere.) Soluţie extractivă apoasă obţinută în urma ‘decocţiei. Var.: decoctum. Abrev.: Dct. DECOCTUM. Var. pentru decoct (v.). DECOCŢIE, s. f. / decoction, s. f. / decoction. [Lat. decoc-tio, -onis = fierbere, de Ca decoquere = a reduce prin fier- bere.) Procedeu de extracţie a principiilor active din produsele vegetale care conţin ţesuturi lemnoase (rădăcini, rizomi, scoarţe, fructe sau frunze). Se realizează prin contactul produsului vegetal cu apă încălzită la fierbere, în general timp de 30 minute. Urmează filtrarea şi decantarea lichidului, în final obţinându-se ‘decoctul. DECOLAJ. Var. pentru decolare (v.). DECOLARE, s. f. / decollement, s. m. / separation, detach-ment. [Lat. decollare = a Cua de Ca gât, a decapita, a deco-Ca, de Ca de = separat de, collum = gât.) Separare a două planuri tisulare la nivelul planului de clivaj dintre ele. D. poate fi spontană sau provocată printr-o manevră chirurgicală. D. spontană, la rândul său, poate fi normală (ex.: d. placentei după expulzia fătului, când placenta se dezlipeşte de suprafaţa cavităţii uterine) sau patologică (ex.: d. sau ‘dezlipirea de retină). Ex. de d. chirurgicală: d. duodenopancreatică, manevră chirurgicală prin care se pătrunde posterior duodenului şi pancreasului. Var.: decolaj. Sin.: dezlipire. DECOLARE EPIFIZARA / decollement epiphysaire / epiphy-seal separation. Glisare posttraumatică a ‘epifizei pe ‘diafiză produsă la nivelul ‘cartilajului de conjugare. D. e. se observă doar la tineri, înainte de sudura definitivă a epifizelor şi poate obstrucţiona creşterea osoasă. DECOLARE DE RETINĂ / decollement retinien / retinal de-tachment. Sin.: dezlipire de retină (v.). DECOMPENSARE, s. f. / decompensation, s. f. / decom-pensation. [Lat. de = separat de; compensare = a cumpăni, a compensa) Pierderea echilibrului realizat prin ‘compensare. Ex.: d. unui diabet, a unei cardiopatii. V. şi compensare. DECOMPENSARE NEVROTICĂ, s. f. / decompensation neu-rotique, s. f. / neurotic decompensation. DECOMPENSAT, adj. / decompense, -e, adj. / decompen-sated. [Lat. de = separat de; compensare = a cumpăni, a compensa) Despre o boală ale cărei efecte se manifestă ca urmare a rupturii echilibrului realizat prin ‘compensare. DECOMPRESIE, s. f. / decompression, s. f. / decompres-sion. [Lat. de = separat de; compressio, -onis = apăsare, comprimare, de Ca comprimere = a presa, a comprima) 1) Suprimarea presiunii exercitate asupra unui corp de către un gaz sau un lichid. în medicină, d. poate fi utilizată pentru reducerea presiunii exercitate la nivelul diverselor organe în anumite stări patologice. 2) Diminuare a presiunii care se exercită asupra organismului după ce acesta a fost supus la o presiune mai mare decât presiunea atmosferică. Prin d. este prevenită ‘boala de cheson, prin reducerea treptată a presiunii din cabina scafandrului. 3) în medicina spaţială, d. explozivă, accident aeronautic care provoacă trei fenomene caracteristice: zgomot, efecte de suflu şi o suprapresiune pulmonară. DECONDIŢIONARE, s. f. / deconditionnement, s. m. / decon-ditioning. [Lat. de = separat de; condicio, -onis = condiţie, de Ca condicere = a conveni, a stabiCi] Procedeu destinat să suprime o ‘condiţionare, prin asocierea acesteia cu provocarea repetată la pacient a unor senzaţii dezagreabile sau a unor perturbări. Se utilizează în acest scop diferiţi agenţi fizici sau chimici. DECONEXIUNE, s. f. / deconnexion, s. f. / deconnection. [Lat. de = separat de; conexio, -onis = Cegătură, de Ca co-nectere = a tega Ca un Coc (cum = cu; nectere = a Cega).] Termen utilizat, de obicei, cu referire la deconexiunea neuro-vegetativă, care constă în întreruperea, suprimarea temporară a reacţiilor neurovegetative, obţinută prin administrarea de medicamente diverse şi destinată să faciliteze ‘anestezia sau hibernarea artificială. DECONTAMINARE, s. f. / decontamination, s. f. / deconta-mination. [Lat. de = separat de; contaminare = a murdări, 389 DECORINĂ DEFERVESCENŢĂ a pângări] 1) Procedeu prin care este eliminată sau redusă la un nivel acceptabil o substanţă toxică sau radioactivă din mediu. 2) D. radioactivă: reducerea sau înlăturarea materiilor radioactive depuse pe o construcţie, într-un spaţiu deschis, pe un obiect, pe o suprafaţă sau pe îmbrăcămintea ori tegumentele expuse ale unei persoane. DECORINĂ, s. f. / decorine, s. f. / decorin. [Lat. decorare = a împodobi, de Ca decus, -oris = podoaSâ; -ină.] ‘Proteo-glican mic, secretat de fibroblaste, cu Mr de 40 000, alcătuit dintr-un singur lanţ GAG (glicozaminoglican) condroitin- sau dermatan-sulfat. în toate ţesuturile conjunctive, d. este asociată cu ‘fibrilele de colagen tip I şi cu TGF-p. DECORTICARE, s. f. / decortication, s. f. / decortication. [Lat. de = separat de; cortex, -icis = învetiş, scoarţă.] 1) Separare chirurgicală a unui organ de învelişul său fibros, normal sau patologic. Ex.: d. glandei suprarenale, d. cordului prin ‘pericardotomie. 2) Ablaţie a straturilor superficiale ale unui organ. Ex.: d. cerebrală, rezecţia cortexului cerebral. 3) în ortopedie, curăţarea extremităţilor osoase articulare de cartilajul hialin care le acoperă, în vederea unei ‘artrodeze. V. şi decorticare osteomusculară, decorticare pulmonară. DECORTICARE OSTEOMUSCULARĂ / decortication osteo-musculaire / osteomuscular decortication. Metodă care stimulează osteogeneza, folosită pentru tratamentul ‘pseudoar-trozelor aseptice şi septice, şi care constă în detaşarea unor părţi din corticala osoasă cu ajutorul unui bisturiu, menţinân-du-se contiguitatea cu periostul şi musculatura. DECORTICARE PULMONARĂ / decortication pulmonaire / pulmonary decortication. Tehnică chirurgicală care permite reexpansionarea pulmonară, utilizată îndeosebi în cazul pleure-ziilor închistate cronice şi sechelelor de pneumotorax terapeutic. Constă în exereza învelişului parietal şi visceral cicatri-ceal, restabilind astfel valoarea funcţională a parenchimului imobilizat la acest nivel. DECREMENT, s. n. / decrement, s. m. / decrement. [Lat. decrementum = descreştere.] Diminuare, scurtare a valorii unei mărimi variabile. Sens opus cu ‘increment. DECREMENŢIAL, adj. / decrementiel, -elle, adj. / decrementai. [Lat. decrementum = descreştere.] Descrescător. DECUBIT, s. n. / decubitus, s. m. / decubitus. [Lat. decu-bitus, de Ca decumbere - a se culca.] Atitudinea corpului uman culcat pe un plan orizontal; întins pe orizontală. D. poate fi dorsai (DD), ventrai (DV) sau iateral (DL). D. este spontan şi implică repaus, ceea ce îl distinge de Opoziţie. D. variază cu vârsta şi starea subiectului: DD este cel mai frecvent; DV se observă la copii; DL în pleurezie, iar d. în cocoş de puşcă în meningită etc. D. acut sau d. ominosus (din lat. ominosus - de rău augur) reprezintă denumirea veche, desuetă, a ‘escarei de decubit cu evoluţie rapidă ce apare la bolnavii care rămân timp îndelungat imobilizaţi la pat, îndeosebi la hemiplegiei. Var.: decubitus. DECUBITUS. Var. pentru decubit (v.). DECUSAŢIE, s. f. / decussation, s. f. / decussation. NA: decussatio, pl. decussationes. [Lat. decussatio, -onis = încrucişare a două Cinii în formă de X.] Pentru anumite formaţiuni ale sistemului nervos central, faptul de a depăşi planul sagital mediu al ‘nevraxului şi încrucişarea cu formaţiuni similare controiaterale. Există trei zone principale de decusaţie: ‘protuberanţa inelară, ‘pedunculii cerebrali şi zona anterioară a ‘măduvei spinării. DEDIFERENŢIAT, adj. / dedifferencie, -e, adj. / dedifferenti-ated. [Lat. de = separat de; differens, -ntis = diferenţă, de Ca differre = a se deosebi] Se spune despre un neoplasm ale cărui caractere citologice şi de arhitectură tisulară sunt în regresie faţă de ţesutul în care a apărut procesul neoplazic. V. şi dediferenţiere. DEDIFERENŢIERE, s. f. / dedifferenciation, s. f. / dedifferen- tiaîion. [Lat. de = separat de; differentia = diferenţă, de Ca differre - a se deosebi] Denumire dată modificărilor de formă şi de funcţie ale celulelor din diferite ţesuturi, cultivate în medii naturale sau artificiale. Prin d. celulele revin la starea embrionară, pierzându-şi astfel caracteristicile proprii, diferenţiale. V. şi dediferenţiat, diferenţiere celulară. DEDUBLARE, s. f. / dedoublement, s. m. / dividing. [Lat. de = separat de; duplare = a duBCa.] împărţire în două, cu semnificaţii diverse: 1) D. esofagului, existenţa a două esofaguri. 2) D. personalităţii (v.). 3) D. pieloureterală, malformaţie congenitală în care rinichiul prezintă două bazinete şi două uretere, implantate separat în vezică sau care, după o anumită distanţă, se unesc într-un singur conduct. 4) D. zgomotelor cardiace, fenomen fiziologic sau patologic determinat de un asincronism al contracţiei ventriculare sau al închiderii diferitelor valvule. V. şi zgomote cardiace. DEDUBLARE A PERSONALITĂŢII / dedoublement de la per-sonnalite / dual personality, split personality. Expresia a două sau mai multe personalităţi succesive, alternante la acelaşi subiect care, după revenirea la viaţa comună, nu îşi aminteşte de aceste existenţe paralele. îndeosebi în ‘isterie, d. p. poate persista săptămâni, în timp ce în epilepsie este de durată scurtă. DEFECAŢIE, s. f. / defecation, s. f. / def(a)ecation. [Lat. de-faecatio, -onis = curăţire, purificare, de Ca defaecare = a cu-răţi] 1) Eliminarea rectală a materiilor fecale. D. se realizează prin acţiunea coordonată a următoarelor mecanisme: contracţia involuntară a musculaturii circulare a rectului în spatele bolului fecal, urmată de contracţia musculaturii longitudinale; relaxarea sfincterului anal intern (involuntară) şi extern (voluntară), închiderea voluntară a orificiului glotic, fixarea toracelui şi contracţia musculaturii abdominale, urmată de creşterea presiunii intraabdominale. 2) îndepărtarea impurităţilor dintr-o ‘soluţie. DEFECT, s. n. / defaut, s. m. / defect. [Lat. defectus = pierdere, de Ca deficere = a Cipsi] Structură sau funcţie imperfectă a unui ţesut sau organ, care conduce la boli de gravitate diferită. D. poate fi congenital sau dobândit. Ex.: d. sep-tal aortic, ca şi cel atrioseptal sunt congenitale, pe când leziunile valvulare reumatismale sunt dobândite. D. enzimatic: lipsa unei enzime. V. şi tară, viciu. DEFECTOLOGIE, s. f. / defectologie, s. f. / defectology. [Lat. defectus = pierdere, de Ca deficere = a Cipsi; gr. logos = ştiinţă] Disciplină medico-pedagogică dedicată educării şi recuperării deficienţilor senzoriali şi mentali (orbi, surdomuţi, debili mental etc.). DEFEMINIZARE, s. f. / defeminisation, s. f. / defeminization. [Lat. de = separat de; femina = femeie.] Pierderea caracterelor sexuale feminine, în urma unor tulburări endocrine. Se asociază cu ‘amenoree secundară şi ‘virilizare. DEFERENT, adj. / deferent, -e, adj. / deferent. [Lat. defe-rens, de Ca deferre = a duce în aCtă parte (de - separat de; ferre = a conduce).] Referitor la o structură, de regulă canali-culară. Care conduce spre exterior. V. şi canal deferent. DEFERENTITĂ, s. f. / deferentite, s. f. / deferentitis. [Lat. deferens, de Ca deferre = a duce în aCtă parte (de = separat de; ferre = a conduce); -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a ‘canalului deferent, asociată frecvent cu o ‘orhiepididimită. DEFERENTOGRAFIE, s. f. / deferentographie, s. f. / vaso-graphy. [Lat. deferens, de Ca deferre = a duce în aCtă parte (de = separat de; ferre = a conduce); gr. graphein = a scrie.] Examen radiologie al unui ‘canal deferent secundar introducerii unui mediu de contrast în lumen, fie transuretral, fie prin vasotomie, în vederea verificării permeabilităţii acestuia. DEFERVESCENŢĂ, s. f. / defervescence, s. f. / deferves-cence. [Lat. defervescere = a se răci, de Ca de = separat 390 defibrilare DEGENERAT dt, fervescere = a cCocoti, a se înfierbânta] Diminuarea sau dispariţia completă a febrei. DEFIBRILARE, s. f. / defibrillation, s. f. / defibrillation. [Lat. de = separat de; Cat. ştiinţifică fibrilla, dim. de Ca fibra = fir.] Oprirea, suprimarea ‘fibrilaţiei atriale sau ventriculare, cu restabilirea ritmului cardiac normal. D. ventriculilor este necesară în extremă urgenţă, deoarece fibrilaţia ventriculară antrenează stop cardiac. Se obţine cu un şoc electric extern, iar în chirurgia cardiacă prin contactul direct al electrozilor cu inima. D. atrială se efectuează în acelaşi mod, dar fibrilaţia atrială poate fi redusă, de asemenea, prin administrarea unor medicamente (ex.: chinidină). în acest ultim caz, nu este utilizat termenul de d., ci de reducere a fibrilaţiei. Var.: defibri-laţie. DEFIBRILATOR CARDIAC / defibrillateur cardiaque / cardiac defibrillator. [Lat. de = separat de; Cat. ştiinţifică fibrilla, dim. de Ca fibra = fir; gr. kardia = inimă.] Aparat utilizat pentru suprimarea ^fibrilaţiei atriale sau ventriculare (v. defibrilare). D. este, de asemenea, utilizat în tahicardiile ventriculare şi auriculare. D. implantabili permit reducerea automată a unor aritmii ventriculare rebele, de gravitate deosebită. Şocul electric acţionează prin depolarizarea simultană a tuturor celulelor miocardice, restabilindu-se astfel ‘ritmul sinusal. DEFIBRILAŢIE. Var. pentru defibrilare (v.). DEFIBRINARE, s. f. / defibrination, s. f. / defibrination. [Lat. de = separat de; fibra = fibră; -ină.] Procedeu de eliminare a ‘fibrinogenului din plasmă şi deci transformarea acesteia în ser sanguin. DEFICIENŢĂ, s. f. / deficience, s. f. / deficiency. [Lat. defi-cientia = sCăBire, sCeire, de Ca deficere = a Cipsi, a sCăBi] Insuficienţă organică sau mentală. V. şi debilitate. DEFICIT, s. n. / deficit, s. m. / deficit. [Lat. deficit = Cipseşte (cuvânt care figura pe inventare referitor Ca articoCeCe care lipseau), de Ca deficere = a Cipsi] Diminuare semnificativă sau insuficienţă. Câteva semnificaţii în medicină ale termenului: 1) D. actinie, pierderea de radiaţie solară într-un teritoriu cu atmosfera impurificată, faţă de un teritoriu vecin cu atmosfera curată. 2) D. electric, în electrocardiografie, diminuarea sau absenţa biocurenţilor de acţiune într-o regiune miocardică atrofică, sclerozată, necrozată sau cicatriceală. 3) D. imunitar, v. imunode-ficienţă. 4) D. de oxigen: a) diferenţa dintre cantitatea de oxi-gen/min necesară arderii cataboliţilor şi cantitatea de oxi-gen/min disponibilă în organism; b) diferenţa dintre cantitatea maximă de oxigen din apă (saturaţia de oxigen), la o temperatură dată, şi cantitatea de oxigen dintr-o anumită probă, determinată la aceeaşi temperatură; este un indicator al încărcării apei cu substanţe oxidabile. 5) D. de populaţie se constată când ‘mortalitatea depăşeşte ‘natalitatea. 6) D. de puls, între pulsul central (cardiac) şi periferic, de ex.: în ‘insuficienţa aortică. DEFICIT IMUNITAR / deficit immunitaire / immunodeficien- cy. Sin.: imunodeficienţă (v.). DEFLECTARE, s. f. / deflexion, s. f. / extension. [Lat. deflectere = a schimba (în aCtă direcţie).] 1) Deturnarea cursului obişnuit al unui eveniment sau al unui fenomen. 2) Denumire pentru poziţia în extensie a corpului fătului în cursul naşterii, contrară flexiei naturale şi caracterizată prin ‘prezen-taţie facială. Var.: deflecţie. DEFLECŢIE. Var. pentru deflectare (v.). DEFLEXIUNE, s. f. / deflexion, s. f. / deflection, deflexion. [Lat. deflexio, -onis = abatere, de Ca deflectere = a abate, a schimba (în aCtă direcţie).] 1) în electrocardiografie, orice deviere a traseului deasupra sau sub linia izoelectrică. D. in-trinsecoidă, în derivaţiile precordiale, apare în momentul când porţiunea de miocard subiacent electrodului toracic explorator devine negativă, adică după ultima undă pozitivă a complexului QRS. D. intrinsecă este pusă în evidenţă prin culegere directă pe epicardul ventricular. D. extrinsecă se înregistrează în derivaţiile precordiale, corespunzând activării zonelor inimii depărtate de electrodul explorator. 2) în electroencefalograme, mişcare pe care o execută dispozitivul inscriptor şi al cărei rezultat grafic determină caracteristicile curentului cerebral înregistrat. DEFLORARE, s. f. / defloration, s. f. / defloration. [Lat. de-floratio, -onis = culegerea /Corii, defCorare, de Ca de = separat de, flos, floris = fCoare.] Sin.: dezvirginare (v.). DEFORMABILITATE, s. f. / deformabilite, s. f. / deformabi-lity. [Lat. deformare = a desfigura, a urâţi, de Ca de = separat de, formare = a da o formă şi forma = formă.] Proprietate a eritrocitelor datorită căreia acestea îşi modifică forma la trecerea prin reţeaua vaselor capilare, al căror lumen poate fi uneori considerabil mai mic (circa 3,5 pm) faţă de diametrul hematiilor (circa 7 pm). D. este expresia proprietăţilor reologice ale hematiei, rezultate din asocierea proprietăţilor viscoelastice ale membranei eritrocitare cu proprietăţile vis-coelastice ale hemoglobinei. Pentru măsurarea d. au fost propuse numeroase metode, dintre care cele bazate pe filtrarea eritrocitelor în condiţii bine determinate au fost adoptate în practica de laborator curentă. D. eritrocitară scade în numeroase stări patologice, printre care: arterită obliterantă, insuficienţe vasculare cerebrale, diabet, hipertensiune arterială, unele boli endocrine, stres, tabagism etc. O serie de medicamente, îndeosebi pentoxifilina, ameliorează d. eritrocitară. V. şi agregabilitate, fluiditate membranară. DEFORMAŢIE, s. f. / deformation, s. f. / deformation, defor-mity. [Lat. deformatio, -onis = deformare, alterare, de Ca deformare = a desfigura, a urâţi (de = separat de; formare = a da o formă şi forma = formă).] Anomalie dobândită, necongenitală, a formei unui organ sau a unei părţi din corp. V. şi malformaţie. DEFOSFORILARE, s. f. / dephosphorylation, s. f. / dephos-phorylation. [Lat. de = separat^ de; gr. phos, photos = Cumină, fosfor; hyle = materie.] 1) îndepărtarea unui grup fosfat de la nivelul unei molecule. V. şi fosforilare. 2) Proces biochimic de hidrolizare a esterilor fosforici organici (acid ade-nilic, hexozofosfaţi, lectine etc.), având ca rezultat eliberarea de fosfor anorganic. DEGAJARE, s. f. / degagement, s. m. / disengagement. [fr. degager = a degaja] Desprindere, eliberare. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la d. capului fetal, al treilea timp al naşterii, care corespunde trecerii circumferinţei suboccipito-frontale a craniului fetal prin strâmtoarea inferioară a bazinului mamei, precum şi a învingerii factorului tensional muscular, aparţinând fantei mediane a ridicătorilor anali şi orificiului vulvar. DEGENERARE, s. f. / degeneration, s. f. / degeneration. [Lat. degenerare = a degenera, de Ca de = separat de; genus, -eris = neam, rasă] Rezultatul unui proces de ‘degeneres-cenţă. Frecvent, termenul este utilizat ca sin. cu degenerescentă. De altfel, în terminologia engleză, cei doi termeni sunt sinonimi. DEGENERARE CORNEANĂ SALZMANN / keratite nodulaire de Salzmann / Salzmann’s nodular corneal degeneration. [Maximilian Salzmann, oftalmoCog austriac, Viena, profesor Ca Qraz, 1862-1954.] Sin.: boală Salzmann (v.). DEGENERAT, adj. / degenere, -e, adj. / degenerate. [Lat. degeneratum = depravat, de Ca degenerare = a degenera (de = separat de; genus, -eris = neam, rasă).] Termen din ce în ce mai puţin utilizat (şi nerecomandat), cu referire la un subiect care în raport cu ascendenţii imediaţi (îndeosebi cu părinţii) prezintă anomalii sau insuficienţe fizice şi mentale. 391 DEGENERESCENTĂ DEGERĂTURĂ DEGENERESCENTĂ, s. f. / degenerescence, s. f. / degeneration, [Lat. degenerare - a degenera, de ta de = separat de, genus, -eris = neam, rasă,] 1) în sensul cel mai general, modificare patologică a unei structuri normale. 2) Dispariţia progresivă a structurilor normale ale unui ţesut sau ale unui organ, în absenţa fenomenelor inflamatorii. Această definiţie este considerată deseori desuetă, din cauză că a fost elaborată în perioada când d. era prezentă în opoziţie cu fenomenele inflamatorii, ceea ce ascundea, de fapt, necunoaşterea histogenezei alterărilor patologice. 3) în prezent, termenul de d. are un sens propriu şi se referă la celulă: d. celulară reprezintă etapa ultimă a diminuării metabolismelor celulare, cu dispariţia completă a unora dintre acestea. Se descriu trei tipuri de d. celulară: a) d. citoplasmei diferenţiate; de ex. con-droliza sau *d. walleriană; b) d. citoplasmei fundamentale, determinând tumefacţie sau d. vacuolară ireversibilă; c) d. cu coagularea proteinelor, antrenând fie d. granuloasă, fie d. hia-lină endocelulară sau, uneori, apariţia unor substanţe anormale. D. celulară poate duce la ‘necroză celulară. 4) Au fost descrise numeroase tipuri de d. care, în esenţă, sunt rezultatul celor trei tipuri de d. celulară: a) D. adipoasă sau lipoidică: încărcare ireversibilă cu lipide a citoplasmei celulare, însoţită de alterări ale nucleului, b) D. albuminoasă: consecutivă alterării metabolismului protidic; poate fi granulară, hialină, amiloidă (v. în continuare), c) D. amiloidă: depunerea extracelulară de ‘amiloid (sindrom Abercombrie, v. amiloidoză). d) D. cerebro-maculară: ‘idioţie amaurotică. e) D. chistică: transformarea chistică a unor *acini glandulari, cu atrofia consecutivă a epite-liului secretor. f) D. discului intervertebral: proces de uzură a discului, care duce la apariţia *d. fibrinoide. g) D. fibrinoidă: alterare a ţesutului conjunctiv, cu modificări ale fibrelor de colagen, ce apare în unele boli infecţioase sau alergice; se caracterizează prin apariţia unui material asemănător fibrinei, rezultat prin alterarea metabolismului ‘mucopolizaharidelor. h) D. granulară sau *intumescenţa granulară: formă de *d. albuminoasă, exprimată prin apariţia în citoplasmă a unor granule mari. i) D. hepatolenticulară (v.). j) D. hialoidoretiniană, v. boală Wagner. k) D. maculară familială juvenilă, v. boală Stargardt. I) D. mixo-matoasă: d. mucoidă a fibrelor conjunctive din ‘fibroame. m) D. nervoasă, cu forme multiple, în funcţie de localizare, extensia şi progresia leziunilor, n) D. pulpară: prin tulburări metabolice locale, reprezintă o complicaţie a ‘cariei dentare, o) D. tapeto-retiniană (v.). p) D. vacuolară: apariţia de vacuole în citoplasmă şi mai rar în nucleu; consecinţă a diminuării funcţiilor celulare, q) D. walleriană (v.). DEGENERESCENTĂ BALONIZANTĂ / degenerescence bal-lonisante / ballooning degeneration. ‘Degenerescenţă a celulelor epiteliale care au dimensiuni crescute, citoplasmă clară şi nucleele mari, deformate. Joncţiunile intercelulare normale (adică ‘desmozomii, care asigură coeziunea dintre celule) lipsesc sau sunt distruse şi ca urmare se formează cavităţi sub formă de bule. D. b. este caracteristică dermatozelor veziculobuloase de origine virală, îndeosebi ‘herpes, ‘zona şi ‘varicelă. DEGENERESCENŢĂ A CODULUI GENETIC / degenerescence du code genetique / genetic code degeneration. Caracteristică a ‘codului genetic conform căreia un acelaşi aminoacid poate fi codificat prin diferiţi ‘codoni. D. c. g. este evidentă cel mai frecvent la al treilea nucleotid al codonului. Ea se traduce prin existenţa a 61 de codoni în condiţiile în care nu există decât 20 de aminoacizi. DEGENERESCENTĂ DIENCEFALORETINIANĂ / syndrome Laurence-Moon-Badet-Biedl / Laurence-Moon-Badet-Biedl syndrome. Sin.: sjndrom Laurence-Moon-Badet-Biedl (v.). DEGENERESCENŢĂ EREDOMACULARĂ / degenerescence heredomaculaire / heredomacular degeneration. Termen ge- neric care cuprinde ansamblul alterărilor retinei maculare de origine degenerativă. în funcţie de vârstă se disting: forma congenitală sau infantilă (‘boala Best), forma juvenilă, între 8 şi 15 ani (‘boala Stargardt), forma adultă (‘boala Behr), forme presenile şi senile. DEGENERESCENŢĂ HEPATOLENTICULARĂ / degenerescence hepato-lenticulaire / hepato-lenticular degeneration. Boală ereditară transmisă autozomal recesiv, caracterizată printr-o degenerescenţă progresivă a nucleilor cenuşii centrali, îndeosebi a nucleului lenticular, asociată cu ciroză hepatică. Debut în tinereţe, cu tulburări astenonevrotice, tremurături şi leziune hepatică. Tremurăturile se accentuează în poziţii fixe şi sunt însoţite de ‘grimase. Tardiv, apar tulburări de afectivitate, fonaţie, deglutiţie, manifestări neurologice dischinetice şi distonice (ex.: ‘spasm de torsiune), cu exacerbarea tulburărilor psihointelec-tuale. Constant şi caracteristic este ‘inelul Kayser-Fleischer. Afectarea hepatică este gravă, chiar în formele cu tablou clinic moderat. S-a demonstrat disfuncţia metabolismului cuprului, de origine genetică: imposibilitatea sintezei ‘ceruloplasminei, absenţa excreţiei biliare a cuprului, care este reţinut în exces în ţesuturi (îndeosebi în ficat, creier şi la nivelul cercului cornean) şi în sânge, cu eliminare abundentă prin urină. Este constantă o eliminare urinară crescută de aminoacizi. Sin.: boală Wilson, sindrom Wilson. DEGENERESCENŢĂ HIALOIDORETINIANĂ / degenerescence hyaloîdo-retinienne / hyaloido-retinal degeneration. Sin.: boală Wagner (v.). DEGENERESCENŢĂ MACULARĂ COPPEZ-DANIS / degenerescence maculaire Coppez-Danis / Junius-Kuhnt syndrome. [Coppez; Marcel Danis, oftalmolog Belgian, profesor la ‘Bruxelles, 1883-1943.] Sin.: sindrom Junius-Kuhnt (v.). DEGENERESCENŢĂ MACULARĂ JUVENILĂ / degenerescence maculaire juvenile / juvenil macular degeneration. Sin.: boală Stargardt (v.). DEGENERESCENŢĂ NEURONALĂ TRANSSINAPTICĂ / dege-nerescence neuronale transsynaptique / transsynaptic degeneration. Ansamblul de leziuni determinate de suprimarea influenţei trofice a unui neuron asupra altui neuron. Ex.: leziunile corpului geniculat lateral, după secţiunea nervului optic. DEGENERESCENŢĂ TAPETORETINIANA / degenerescence tapeto-retinienne / tapetoretinal degeneration. Termen generic sub care este regrupat un ansamblu de boli genetice caracterizate prin abiotrofia neuroepiteliului retinian, adică nu numai a retinei, ci şi, îndeosebi, a epiteliului pigmentar (tape-tum). De asemenea, coroida este afectată frecvent. D. t. este însoţită uneori şi de alte anomalii, îndeosebi surditate labirintică (‘sindrom Usher) sau oligofrenie. Procesul degenerativ poate afecta şi creierul, rezultând d. cerebroretiniană. Sin.: eredo-degenerescenţă tapetoretiniană. Se pot distinge: 1) eredodege-nerescenţe t. periferice: ‘retinita pigmentară, retinopatia punctată albescentă şi abiotrofiile corioretiniene periferice; 2) eredo-degenerescenţe t. centrale, v. degenerescenţă eredomaculară. DEGENERESCENŢĂ WALLERIANA / degenerescence walle-rienne / wallerian syndrome. [Augustus Volney Waller, fi-ziolog şi fiistolog englez, 1816-1870.] Dezintegrarea axului şi a tecii de mielină ale segmentului distal aparţinând unei fibre nervoase periferice. D. w. survine după separarea nervului de centrul său trofic, prin secţiune. DEGERĂTURĂ, s. f. / gelure, s. f. / frostbite, deep frost-bite. [Lat. gelare = a îngheţa] Denumire pentru modificările ţesuturilor (îndeosebi ale ‘epidermei şi, uneori, a ‘dermului corespunzătoare termenului englez frostbite), produse în urma expunerii prelungite la frig. D. afectează extremităţile membrelor şi nasul, uneori faţa, extensia şi profunzimea leziunilor fiind variabile, în funcţie de intensitatea frigului şi timpul de 392 DEGET DELEŢIE expunere (modificările ţesuturilor sub nivelul dermului corespund termenului englez deep frostbite). Fomarea cristalelor de gheaţă în ţesuturi poate să provoace distrugerea acestora. Iniţial, extremitatea afectată (îndeosebi degetele sau nasul) este palidă, albă, insensibilă datorită vasoconstricţiei, urmând o fază de reîncălzire, consecinţă a hiperemiei, dureroasă, când pielea revine la o culoare aproape normală. în cazurile grave, trombozele arteriale localizate provoacă apariţia flictenelor şi a gangrenei, iar pielea devine extrem de expusă la infecţii. Clasic se descriu patru grade de d.: gradul /, hiperemie şi durere; gradul al ll-lea, tumefiere şi apariţia de flictene cu exsudât serosanguinolent; gradul al lll-leat necroze ale pielii şi ţesutului subcutanat; gradul al IV-lea, necroză în profunzime, gan-grenă umedă, când se impune amputaţia. DEGET, s. n. / doigt, orteil s. m. / finger (hand), toe (foot). NA: digitus, pl. digiti. [Lat. digitus = deget.] Fiecare dintre prelungirile mobile, alcătuite din falange, cu care se termină mâna şi, respectiv, talpa piciorului. Degetele mâinii sunt: po-lice, index, medius, inelar şi auricular. D. mare al piciorului se numeşte haluce. DEGET ÎN CIOCAN / orteil en marteau / hammer toe. Diformitate a degetelor piciorului, constând în flexia permanentă a celei de-a doua falange pe prima şi, implicit, flexia dorsală a primei falange pe primul metatarsian. DEGET MORT / doigt mort / dead finger. Tulburare vasomo-torie, constând în amorţirea dureroasă, cu furnicături, a extremităţii degetelor, însoţită adesea de paloare şi diminuarea sensibilităţii locale. Se constată în unele boli locale (ex.: 'boala Raynaud) sau generale (ex.: 'glomerulonefrita cronică). DEGET ÎN RESORT / doigt â resort / trigger, snap finger. Deget ale cărui mişcări de flexie sau de extensie se opresc brusc, fiind reluate sacadat, ca şi cum degetul ar fi comandat de un resort. Anomalia este determinată de o 'tendinită stenozantă a tendoanelor muşchilor flexori ai degetelor mâinii sau de existenţa unor noduli la nivelul tendoanelor. Degetele afectate cel mai frecvent sunt policele şi inelarul. DEGET DE ZINC / doigt de zinc / zinc finger. V. receptori nucleari. DEGETE HIPOCRATICE / doigts hippocratiques, doigts en baguette de tambour / clubbing. Anomalie morfologică frecventă şi de o mare importanţă semeiologică. Sunt prezente două elemente fundamentale: curbarea unghiei şi hipertrofia pulpei ultimei falange. Curbarea simetrică a unghiei, predominantă la primele trei degete, poate fi de trei tipuri: longitudinală (cioc de pasăre, gheară); transversală (cap de şarpe, limbă de orologiu); mixtă (sticlă de ceas). Hipertrofia pulpei ultimei falange este dată de infiltrarea edematoasă, fermă şi elastică care interesează toată grosimea părţilor moi, predominant pe faţa palmară şi este limitată în sus de şanţul inter-falangian. în raport cu predominanţa hipertrofiei la baza şi la extremitatea falangei, se disting: falanga fuziformă sau olivară a degetului în formă de baghetă de tambur; falanga în formă de spatulă, limbă de clopot sau măciucă. Hipocratismul digital se mai însoţeşte de cianoză, striuri longitudinale la nivelul unghiei, pete pigmentare, hipersudoraţia degetelor. D. h. pot fi genetic determinate, prin transmitere autozomal dominantă, dar mai frecvent au o origine secundară unor boli. Se observă îndeosebi în bolile pulmonare cronice (mai ales în supuraţiile pulmonare) şi, de asemenea, în unele cardiopatii cianogene, în endocardita lentă, în sindroamele compresive mediastinale, amibiază şi polipoză intestinală. Sin.: hipocratism digital. DEGLUTIŢIE, s. f. / deglutition, s. f. / deglutition, swallow-ing. [Lat. deglutire = a înghiţi) Act reflex prin care 'bolul alimentar, lichidele sau saliva trec din gură în faringe şi apoi în esofag. V. şi deglutiţie infantilă. DEGLUTIŢIE INFANTILĂ / deglutition infantile / swallowing with tongue, thrust habit. D. normală a sugarului care dis- pare, de regulă, după apariţia şi utilizarea dinţilor. Deoarece în d. i., spre deosebire de d. la adult, se produce o etalare a limbii între arcadele dentare, aceasta este considerată o cauză majoră a numeroaselor anomalii din domeniul *orto-donţiei. La adult, d. i. se conservă doar pentru lichide. DEGRANULARE, s. f. / degranulation, s. f. / degranulation. [Lat. de = separat de; granulum, dim. de Ca granum = grăunte.) 1) Eliberarea, prin 'exocitoză, a conţinutului veziculelor endoplasmatice (granule). în cazul 'mastocitelor, acest fenomen conduce la eliberarea de *histamină. D. se produce, de asemenea, în arborizaţiile terminale ale neuronijor ca răspuns la generarea unui 'potenţial de acţiune. 2) în general, eliberarea conţinutului granulelor secretorii după 'fuziunea acestora cu 'membrana celulară. DEHALOGENAZĂ, s. f. / deshalogenase, s. f. / dehaloge-nase. [Lat. de = separat de; gr. hals, halos = sare; gennan = a produce; -ază.) Enzimă care catalizează substituţia halo-genilor (clor, iod, brom) fixaţi pe substrate, de regulă proteice. Ex.: deiodarea iodotirozinei de către *deiodinază. DEHIDRAZĂ, s. f. / dehydrase, s. f. / dehydrase. Sin.: dehidrogenază (v.). DEHIDROCORTICOSTERON, s. m. / dehydrocorticosterone, s. f. / dehydrocorticosterone. [Lat. de = separat de; gr. hydor, hydatos = apă; Cat. cortex, -icis = scoarţă; gr. stere-os = soCid, în reCief.) 11-Dehidrocorticosteron, unul din *11 -oxi-corticosteroizii secretaţi de corticosuprarenală. A fost obţinut şi sintetic; are acţiune corticoidă. Sin.: compusul A Kendall. DEHIDROGENAZĂ, s. f. / de(s)hydrogenase, s. f. / dehydro-genase. [Lat. de = separat de; gr. hydor, hydatos = apă; gennan = a produce; -ază.) Enzimă care catalizează eliberarea ionului hidrogen (proton) dintr-un complex molecular. Are rol important în procesele de 'oxidoreducere. D. lactică intervine în procesele de dehidrogenare a 'acidului lactic. DEHISCENŢĂ, s. f. / dehiscence, s. f. / dehiscence, split-ting. [Lat. dehiscere = a se desface, a se deschide, a se crăpa) 1) Separare naturală (ex.: d. unui *ovul de la nivelul 'ovarului) sau patologică (ex.: d. straturilor unei plăgi). 2) Deschiderea spontană a unui organ al unei plante sau al unei ciuperci, îndeosebi când acestea conţin seminţe sau spori. DEIODINAZĂ, s. f. / desiodase, s. f. / deiodinase. [Lat. de = separat de; gr. ioeides = vioCet, iod; -ază.) 'Dehalogenază tiroidiană şi tisulară periferică, specifică 'iodotirozinelor nelegate la 'tiroglobulină. La nivelul tiroidei, d. permite recuperarea iodului conţinut de precursorii non-hormonali, iar în ţesuturi condiţionează etapele metabolice de conversie a hormonilor tiroidieni. Există mai multe d., dar numărul exact al acestora nu se cunoaşte. DEJĂ VU, DEJĂ VECU / deja vu, deja vecu / deja vu, deja vecu. [fr.) Tip de 'paramnezie, constând în impresia falsă de a fi văzut, respectiv trăit o anumită realitate. DEJECŢIE, s. f. / dejection, s. f. / def(a)ecation, excretion. [Lat. deiectio, -onis = evacuarea stomacidui, purgaţie, de ta deicere = a evacua) Evacuarea materiilor fecale (dejecte). DELEŢIE, s. f. / deletion, s. f. / deletion. [Lat. deletio, -onis = distrugere, de Ca delere = a distruge.) Tip de mutaţie genetică implicând pierderea de ADN cromozomial. D. poate fi redusă, afectând numai o porţiune a unei singure gene, sau extinsă, afectând mai multe gene. în funcţie de extensia sa, d. poate antrena malformaţii. Ex.: 1) D. braţului scurt al cromozomului 4 determină 'sindromul Wolff-Hirschkorn. 2) D. braţului scurt al cromozomului 5 este asociată 'sindromului cri du chat. 3) D. braţului scurt al cromozomului 9 se află în relaţie cu un ansamblu de malformaţii: întârziere psihomotorie şi sta-turală, microcefalie, hipertricoză, exoftalmie, nas scurt şi înfundat şi, frecvent, malformaţii cardiace. 4) D. braţului scurt al cromozomului 18 este în relaţie cu: arieraţie mentală, întâr- 393 DELEŢIE CLONALĂ DEMENŢĂ SENILĂ ziere staturoponderală şi anomalii oculare. 5) D. braţului lung al cromozomului 18 este legată de un ansamblu de malformaţii asociind întârziere mentală, microcefalie cu multiple anomalii morfologice la nivelul extremităţii cefalice şi viscerale, cu afectarea cordului, rinichilor şi oaselor. 6) D. braţului lung al cromozomului 19: v. cromozom Philadelphia. DELEŢIE CLONALĂ / deletion clonale / clonal deletion. Distrugerea sau inactivarea celulelor imunitare. DELIR, s. n. / delire, s. m. / delirium, delusion. [Lat. deli-rium = aiurare, de ta delirare = a ieşi din Brazdă, a ieşi din (inia dreaptă (de = separat de; lira = Brazdă).] Tulburare a proceselor mentale, caracterizată printr-un ansamblu de idei eronate, absurde şi contradictorii, fără o legătură directă cu realitatea, interpretări, halucinaţii, judecăţi false care impregnează viaţa afectivă a bolnavului şi antrenează o ruptură a raporturilor sale cu lumea exterioară. Necompatibil cu critica şi cu contraargumentele, d. este prezent în unele boli psihice, îndeosebi în ‘schizofrenie, dar şi în unele tulburări metabolice, intoxicaţii, infecţii grave. D. se poate caracteriza prin: 1) Subiecte: de persecuţie, de grandoare, de gelozie, mistice, melancolice, ipohondrice etc. 2) Mecanisme: halucinatoriu, *de interpretare, prin iluzionare, imaginativ, fabulatoriu, intuitiv, ‘oniric. 3) Organizare: se disting *d. sistematizate, ordonate, clare şi coerente, cu aparenţă raţională, „logică", şi d. nesistematizate, incoerente, în caz de schizofrenie şi stări de demenţă. 4) Structură: paranoic, paranoid, parafrenic. 5) Evoluţie: acut, subacut sau cronic. DELIR DE INTERPRETARE / delire d’interpretation / interpre-tation delusion. Raţionament fals având ca punct de pornire o situaţie reală, un fapt exact. D. i. se observă în unele psihoze acute şi cronice, în esenţă paranoice. V. şi delir. DELIR ONIRIC / delire onirique / oniric delusion. Sin.: onirism (v.). DELIR PARŢIAL / delire pârtiei / fragmentary delusion. Sin.: monomanie (v.) DELIR SISTEMATIZAT / delire systematise / systematized delusion. Formă de d. în care există o relaţie relativ logică între concepţiile bolnavului, la care predomină ideile de persecuţie (d. de persecuţie) sau mistice. Se poate ajunge la o formulă invariabilă (d. cristalizat sau stereotip). DELIRIUM TREMENS / delirium tremens / delirium tremens. [Lat. delirium = aiurare, de Ca delirare = a ieşi din Brazdă, a ieşi din Cinia dreaptă (de = separat de; lira = Brazdă); tremere = a tremura] Stare de ‘confuzie mentală care poate apărea la un alcoolic cronic după un ‘sevraj brutal, o infecţie sau un traumatism. Subiectul afectat retrăieşte scene din viaţa sa sau are ‘halucinaţii (‘zoopsii) cu animale dezgustătoare sau periculoase: şobolani, şerpi. în forma acută (rară) apar tremurături generalizate, de unde denumirea bolii. De obicei, d. t. evoluează paroxistic, în câteva zile, şi se însoţeşte de febră, transpiraţii şi deshidratare. Forma clinică întâlnită de obicei este una atenuată (delir alcoolic subacut), denumită predelirium tremens. DELIVRENŢĂ, s. f. / delivrance, s. f. / delivery of the after? birth, confinement. [Lat. deliberare = a etiBera, de Ca de = separat de, liberare = a edBera] 1) Act fiziologic corespunzând ieşirii, spontană sau artificială, a placentei şi a membranelor la 10-120 de minute după expulzia fătului. 2) D. abdominală: extragerea placentei prin plaga operatorie uterină, în caz de ‘operaţie cezariană. Manevră de mare importanţă practică. 3) Sin. nerecomandat: naştere. DELTA-CORTIZON, s. m. / deltacortisone, s. m. / deltacorti-sone. Sin.: prednison (v.). DELTA CRIOSCOPIC / delta cryoscopique / depression of freezing point. [A - a patra Citeră a aCfaBetuCui grec; gr. kryos = frig; skopein = a vedea, a e?(amina] V. crioscopie şi presiune osmotică. DELTA-SARCOGLICAN, s. m. / delta-sarcoglvcane, s. m. / delta-sarcoglycan. [A - a patra Citeră a aCfaJBetului grec; gr. sarxt sarkos = came; glykys = dulce.] Proteină a ‘sarcole-mei care posedă un segment transmembranar aflat într-un complex cu ‘distrofina. Deficitul de d.-s. este la originea unor ‘distrofii musculare. DEMASCULINIZARE, s. f. / demasculinisation, s. f. / demas-culinisation. [Lat. de = separat de, masculinus = mascidin, de Ca masculus = BărBat.] Pierderea caracterelor sexuale secundare masculine, a potenţei şi a libidoului, în urma unor tulburări endocrine. Se asociază, de obicei, cu ‘feminizarea. DEMENŢĂ, s. f. / demence, s. f. / dementia. [Lat. demen-tia = demenţă, de Ca de = separat de, mens, -ntis = spirit, minte.] Termen vechi, care denumeşte în general diminuarea, cel mai adesea ireversibilă, a funcţiilor psihice în relaţie cu o alterare organică a celulelor cerebrale. Conform DSM-IV, d. reprezintă un sindrom organic caracterizat prin diminuarea generală a capacităţilor intelectuale, implicând slăbirea memoriei, a judecăţii, afectarea gândirii abstracte, ca şi modificări ale personalităţii. în cadrul d. nu trebuie incluse afectările funcţiilor intelectuale cauzate prin pierderea conştienţei (ca în ‘delir), cele determinate de ‘depresie sau de alte tulburări mentale funcţionale, care pot fi denumite pseudodemenţe. D. poate fi determinată de numeroase stări patologice, unele reversibile, iar altele progresive, care cauzează leziuni sau disfuncţii cerebrale variate. Cea mai comună cauză de d. este ‘boala Alzheimer. Alte cauze: bolile cerebrovasculare (d. după infarcte cerebrale multiple), infecţii ale sistemului nervos central, traumatismele sau tumorile cerebrale, anemia pernicioasă, deficitul de acid folie, ‘sindromul Wernicke, ‘sindromul Korsakoff, hidrocefalia cu presiune normală a LCR, ca şi o serie de afecţiuni neurologice ca ‘scleroza în plăci, ‘boala Parkinson şi ‘boala Huntington. V. în continuare. DEMENŢĂ ALZHEIMER / demence d’Alzheimer / dementia of the Alzheimer type. [Alois Alzheimer, neuroCog şi psifiia-tru german, profesor Ca (BresCau (în prezent WrofCazv, (Polonia), 1864-1915.] Sin.: boală Alzheimer (v.). DEMENŢĂ BINSWANGER / demence de Binswanger / Binswanger’s dementia. [Otto Binswanger, neuroCog german, profesor Ca Jena, 1852-1931.] Sin.: boală Binswanger (v.). DEMENŢA BOXERILOR / demence de boxeurs / dementia pugilistica. ‘Encefalopatie gravă care apare la boxerii profesionişti ca o consecinţă a traumatismelor cerebrale repetate şi se manifestă prin ‘demenţă, ‘dizartrie, ‘ataxie, crize de ‘epilepsie, ‘sindrom piramidal şi ‘extrapiramidal. La examenul anatomo-patologic se constată prezenţa leziunilor de tip ‘Alzheimer (‘glioză, degenerescenţă neuro-fibrilară, plăci senile, pierderi neuronale în ‘cortex şi ‘hipocamp, atrofii ale structurilor mediale temporale implicate în memorie). Sin. creierul boxerilor, sindromul „punch-drunk“. DEMENŢĂ MULTI-INFARCT / demence vasculaire / multi-infarct dementia. Sin.j demenţă vasculară (v.). DEMENŢĂ PARALITICĂ / demence paralytique / dementia paralytica. Sin.: paralizie generală progresivă (v.). DEMENŢĂ PRESENILĂ / demence presenile / presenile dementia. Sin.: boală Alzheimer (v.). DEMENŢĂ PRIMARĂ DEGENERATIVĂ / demence primaire degenerative / primary degenerative dementia. Diminuarea severă a funcţiilor intelectuale, aparent fără o cauză evidentă. în general, denotă o ‘boală Alzheimer, care poate fi asociată cu ‘boala Pick. DEMENTIA PUGILISTICA / dementia pugilastica / dementia pugilistica. Sin.: sindrom Homen (v.). DEMENŢĂ SENILĂ / demence senile / senile dementia. Tip de ‘d. care apare progresiv între 65 şi 85 de ani, determinată de leziuni degenerative neuronale corticale. Anatomopato- 394 demenţă vasculară DENTINOGENESIS IMPERFECTA logic, cortexul este difuz atrofiat şi există leziuni de ateroscle-roză ’ cerebrală. V. şi boală Alzheimer, prezbiofrenie. DEMENŢĂ VASCULARĂ / demence vasculaire / vascular dementia. Tip de demenţă descris conform DSM-IV şi considerat în prezent ca având incidenţa cea mai mare dintre toate tipurile de demenţă. D. v. reprezintă consecinţa deteriorării treptate a structurilor cerebrale ca urmare a unei serii de accidente vasculare cerebrale - AVC (stroke) minore consecutive. Tabloul clinic este polimorf, în relaţie cu afectarea unor funcţii, altele rămânând îndemne. S-a propus o clasificare a d. v. în d. v. necomplicate şi d. v. asociate cu delir sau depresie. Sin.: demenţă multi-infarct. DEMETILARE, s. f. / demethylation, s. f. / demethylation. [Lat. de = separat de; gr. methy = Băutură fermentată; hyle - materie.] Reacţie chimică în cursul căreia o substanţă pierde un radical metil (CH3). Anumite enzime ce catalizează acest proces, îndeosebi demetilazele hepatice, pot modifica prin d. structura unor substanţe endogene sau exogene, îndeosebi medicamentoase. DEMETILAZĂ, s. f. / demethylase, s. f. / demethylase. [Lat. de = separat de; gr. methy = Băutură fermentată; hyle = materie; -ază.] V. ADN metiltransferază. DEMIELINIZARE, s. f. / demyelinisation, s. f. / demyeliniza-tion. [Lat. de = separat de; gr. myelos = măduvă; -ină.] Distrugere a Vnielinei din sistemul nervos, observată în cursul anumitor boli, îndeosebi în ‘scleroza în plăci. în d. segmentară pierderea mielinei se produce pe o lungime variabilă a fibrei nervoase: între două *noduri Ranvier (d. internodală) sau de o parte şi de alta a unui nod Ranvier (d. paranodaiă). DEMINERALIZARE, s. f. / demineralisation, s. f. / deminera-lization. [Lat. de = separat de; Cat. medievală mineralis, de Ca minera = mină.] Eliminare anormal crescută, în general prin urină, de substanţe minerale conţinute în unele ţesuturi din organism (calciu, fosfor, potasiu, sodiu etc.). în prezent, termenul este utilizat îndeosebi pentru desemnarea pierderilor de calciu ji fosfor de la nivelul scheletului. DEMI-VIAŢA, s. f. / demi-vie, s. f. / half-life. [Lat. dimidius = pe jumătate; vita = viaţă.] Sin.: timp de înjumătăţire (v.). DEMOGRAFIE, s. f. / demographie, s. f. / demography. [Qr. demos = popor; graphein = a scrie.] Ştiinţă care are ca obiect studiul populaţiilor umane, îndeosebi dimensiunea, structura, evoluţia şi caracteristicile generale ale acestora, abordate din punct de vedere cantitativ. Principalii indicatori demografici sunt indicii de inteligenţă, fertilitate, natalitate, mortalitate, pe baza cărora se efectuează predicţii. DENATURARE, s. f. / denaturation, s. f. / denaturation. [Lat. de = separat de; natura = stare naturaCă, caracter.] 1) în general, alterarea unei substanţe prin procedee fizice sau chimice. 2) Alterarea reversibilă sau ireversibilă a funcţiilor proteinelor şi acizilor nucleici ca urmare a afectării structurii conformaţio-nale (secundară, terţiară sau cuaternară) a acestora. Se produce în condiţii nefiziologice de pH, temperatură, în prezenţa unor săruri sau a unor solvenţi organici. DENDRITĂ, s. f. / dendrite, s. m. / dendrite, dendron. [Qr. dendron = arBore.] Prelungire neuronală ramificată care conduce impulsul nervos în sens centripet, către corpul celular, în neuronii unipolari şi bipolari, d. se aseamănă structural cu axonul, dar formează arborizaţii asemănătoare celor din neuronii multipolari. D. reprezintă cea mai mare parte a suprafeţei receptoare neuronale, care primeşte aferenţe de la axonii altor neuroni. DENERVARE, s. f. / denervation, s. f. / denervation. [Lat. de = de Ca; gr. neuron = nerv.] 1) Excizia, incizia sau blocarea unui nerv. 2) Stare în care nervii aferenţi sau eferenţi sunt secţionaţi. V. şi deaferentaţie. DENGĂ, s. f. / dengue, s. f. / dengue, dandy fever, break-bone fevpr. [SpanioCă dengue = maniere afectate, fandosed, din cauza mersului rigid şi afectat al persoaneCor atinse de această Boală care, de fapt, este consecinţa unei poziţii antal-gice pe care o adoptă pacienţii] ‘Arboviroză, boală infecţioasă endemo-epidemică, de gravitate variabilă, uneori mortală, determinată de patru tipuri de ‘arbovirus, transmise prin înţepătura unui ţânţar (din genul Aedes cel mai frecvent) şi caracterizată prin triada: febră, artromialgii, exantem. Boala are peste o sută de denumiri, majoritatea în spaniolă, cea mai frecventă fiind cea de febră roşie. DENSIMETRIE, s. f. / densimetrie, s. f. / densimetry. [Lat. densitas, -atis = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact; gr. metron = măsură] Termen sin. parţial cu ‘densito-metrie, utilizat îndeosebi cu referire la studiul densităţii lichidelor. DENSIMETRU, s. n. / densimetre, s. m. / densimeter, densito-meter. [Lat. densitas, -atis = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact; gr. metron = măsură] Instrument pentru măsurarea densităţii fluidelor. D. utilizat pentru măsurarea densităţii laptelui se numeşte lactodensimetru şi permite, de fapt, măsurarea concentraţiei în grăsjmi (deoarece aceasta este direct proporţională cu densitatea). în mod analog, alcool-metrul este utilizat pentru determinarea concentraţiei în alcool a unui lichid rezultat din amestecul alcool-apă (inclusiv băuturi spirtoase). în acest caz, densitatea lichidului variază invers proporţional cu concentraţia de alcool. DENSITATE, s. f. / densite, s. f. / density. [Lat. densitas, -atis = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact.] 1) Mărime fizică definită prin raportul dintre masa şi volumul unui corp. Reprezintă numeric masa unităţii de volum a unui corp şi se exprimă în g/cm3 sau g/l. 2) D. relativă, raportul dintre densitatea unei substanţe şi densitatea apei distilate, considerată ca lichid de referinţă, în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune. în trecut era denumită greutate specifică. V. tab. proprietăţi fizico-chimice ale fluidelor din organism. 3) D. medie a populaţiei: numărul de locuitori care revin (în medie) pe o unitate de suprafaţă (de obicei km2) a unui anumit teritoriu. DENSITOMETRIE, s. f. / densitometrie, s. f. / densitometry. [Lat. densitas, -atis = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact; gr. metron = măsură] 1) Sensul cel mai frecvent în medicină: d. osoasă, determinarea densităţii osoase prin măsurarea absorbţiei radiaţiilor (X sau fotoni gama) care traversează osul sau cu ajutorul ultrasunetelor. 2) Măsurarea densităţii optice a unui mediu lichid. 3) în engl., determinarea dozei de iradiere a personalului care lucrează în medii cu radiaţii. V. şi densimetrie. DENTALGIE, s. f. / dentalgie, / dentalgia. [Lat. dens = dinte; atgia =durere.] Durere de dinţi. DENTAR, adj. / dentaire, adj. / dental, dentary. [Lat. denta-rius, de Ca dens, -ntis = dinte.J Care se referă la un dinte sau lajjinţi. DENTINĂ, s. f. / dentine, s. f. / dentin, dentine. [Lat. dens, -ntis = dinte; -ină.] Ţesut dentar dur, de culoare alb-gălbuie, care formează masa principală a dintelui, delimitând spre interior camera pulpară şi fiind acoperit la exterior cu *smalţ în porţiunea coroanei dentare şi cu *cement în porţiunea rădăcinii dintelui. Este alcătuită dintr-o matrice organică pe care se depun săruri minerale (65-70%), care formează cristale de *hidroxiapatită. Sin.: ivoriu. DENTINĂ OPALESCENTĂ EREDITARĂ / dentine opalescente hereditaire / hereditary opalescent dentin. Sin.: boală Capdepont (v.). DENTINOGENESIS IMPERFECTA / dentinogenesis imperfecta / dentinogenesis imperfecta. [Lat. dens, -ntis = dinte; • ină; gr. genesis = producere, de Ca gennan = a produce; Cat. 395 DENTIŢIE DEPRESIE BIPOLARĂ imperfectus = incomplet, de la in = lipsit de, perfectus = perfect, complet.] Sin.: boaiă Capdepont (v.). DENTIŢIE, s. f. / dentltion, s. f. / dentition. [Lat. dentitio, -onis = creşterea dinţilor, dentiţie, de la dens, -ntis = dinte.] Formarea şi apariţia dinţilor pe arcadele dentare. Se disting: d. temporară (prima d. sau d. de lapte) şi d. permanentă (sau definitivă). V. şi dantură. ‘Formula dentară a adultului este următoarea: molari 6/6, premolari 4/4, canini 2/2, incisivi 4/4. DENTOM, s. n. / dentome, s. m. / dentoma, odontoma. [Lat. dens, -ntis = dinte; -orna.] Tumoră benignă constituită din ţesuturi dentare dure adulte (*dentină, ‘cement, ‘smalţ dentar) şi rezultând dintr-o tulburare de dezvoltare a dentinei. Sin.: odon-tom, paradentom. DENUDARE, s. f. / denudation, s. f. / denudation. [Lat. denudare = a dezveli, de la de = separat de, nudare = a dezgoli] Acţiune de descoperire chirurgicală a unui organ, în general superficial, îndeosebi a unui vas (arteră, venă), în vederea ‘cateterizării acestuia. DENUTRIŢIE, s. f. / denutrition, s. f. / denutrition. [Lat. de = separat de; lat. medievală nutritio, -onis = hrană, de la nutrire = a hrăni] Perturbare a ‘nutriţiei, caracterizată prin predominarea fenomenelor de dezasimilaţie în raport cu cele de asi-milaţie. D. este o formă de ‘malnutriţie, dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. ‘Atrepsia şi ^caşexia sunt formele extreme de d. DEONTOLOGIE MEDICALĂ / deontologie medicale / medical deontology. [Qr. deon, -ontos = obligaţie, ceea ce trebuie făcut; logos = ştiinţă; lat. medicus = medic.] Ansamblul îndatoririlor care îi revin medicului în cadrul exercitării profesiei, în raporturile cu bolnavii, cu ceilalţi medici cu care colaborează şi cu personalul medical mediu şi auxiliar. D. se fondează pe regulile (coduri deontologice) şi tradiţiile profesiei. DEOXIRIBOZĂ. Var. pentru dezoxiriboză (v. riboză). DEPĂRTĂTOR, s. n. / ecarteur, s. m. / retractor. [Lat. de = separat de; pars, -rtis = parte.] Instrument utilizat pentru depărtarea buzelor unei incizii chirurgicale, a pereţilor unei cavităţi naturale pentru a acceda la organele profunde, a coastelor etc. Poate fi simplu, prevăzut cu un mâner, cu cremalieră, cu două sau trei valve etc. DEPENDENŢĂ, s. f. / dependance, s. f. / dependence. [Lat. dependere =' a sta atârnat, de la de = separat de, pendere = a atârna] Termen general care cuprinde noţiunile de d. fizică sau *fizicodependenţă, d. psihică sau *psihodependenţă şi * farmacodependenţă. DEPERSONALIZARE, s. f. / depersonnalisation, s. f. / deper-sonalization. [Lat. de = separat de; personalis = personal, de la persona = persoană] Impresia de a nu se mai recunoaşte pe sine însuşi, care vizează corpul, conştiinţa eului psihic (dezanimare). Asociate frecvent cu *derealizarea, crizele de d. apar în ‘nevrozele anxioase, în ‘depresie, în ‘schizofrenie şi în ‘epilepsie (îndeosebi în epilepsia de lob temporal). Starea de d. se poate observa în forme minore şi la subiecţii normali supuşi stresului. DEPIGMENTARE, s. f. / depigmentation, s. f. / depigmenta-tion. [Lat de = separat de; pigmentum = vopsea] Dispariţia pigmenţilor dintr-un ţesut, îndeosebi a ‘melaninei de la nivelul pielii. DEPILARE, s. f. / depilation, s. f. / depilation. [Lat. depilare = a depila, de la de - priv., pilus = păr.] Sin.: epilare (v.). DEPILATOR, adj., s. n. / depilatoire, adj., s. m. / depilatory. [Lat. depilare = a depila, de la de - priv., pilus = păr.] Sin.: epilator (v.). DEPISTARE, s. f. / depistage, s. m. / screening, case find-ing. [Lat. de - semnifică începutul unei acţiuni; ital. pista = urmă, pistă, din lat. pistare = a pisa] Căutarea sistematică, de obicei la nivelul unei colectivităţi expuse, a unei boli latente, cu ajutorul unor tehnici simple şi necostisitoare. în general, d. permite descoperirea unor persoane la care diagnosticul de certitudine va fi stabilit cu ajutorul unor probe mai elaborate. V. şi medicină preventivă, profilaxie, screening. DEPLASARE, s. f. / deplacement, s. m. / fracture deformity. [Ţr. deplacer = a deplasa, din lat. de = separat de, gr. pla-tus = plat, întins.] Pierderea alinierii anatomice a fragmentelor osoase fracturate, cu ruptura învelişului periostic. DEPLEŢIE, s. f. / depletion, s. f. / depletion. [Lat. deple-tum, de la deplere = a goli] 1) Diminuarea sau dispariţia unei cantităţi de lichid care este prezentă în mod normal într-o cavitate sau într-un sistem. 2) Prin extensie, termenul d. este uneori utilizat pentru desemnarea pierderii unui electrolit conţinut în aceste lichide (ex.: d. de potasiu) sau a scăderii unor rezerve (ex.: d. glicogenică a ficatului). V. şi sindrom de de-pleţie de sodiu. DEPOLARIZARE, s. f. / depolarisation, s. f. / depolarization. [Lat. de = separat de; polus = pol] Modificarea, sub influenţa unui stimul, a polarizării membranei celulare, determinată de distribuţia asimetrică a ionilor. Procesul de d. se produce ca urmare a deschiderii ‘canalelor de sodiu, ceea ce permite pătrunderea masivă a ionilor de sodiu în celulă. Fenomenele de depolarizare-repolarizare intervin în propagarea influxului nervos şi în contracţia musculară. D. unui nerv corespunde trecerii influxului nervos, iar cea a unei fibre musculare corespunde contracţiei sale. Pe o electrocardiogramă, complexul QRS corespunde d. ventriculare, iar unda P, celei atriale. DEPOLIMERIZARE, s. f. / depolymerisation, s. f. / depoly-merization. [Lat. de = separat de; gr. polys = mulţi; meros = parte.] Procesul de fragmentare a ‘macromoleculelor poli-merice sub acţiunea unor factori fizici (căldură, radiaţii) sau chimici (agenţi oxidanţi, enzime depolimerizante). DEPOZIT, s. n. / depot, s. m. / deposit. [Lat. depositum = bun care se depune.] 1) Material de origine normală sau patologică acumulat într-un ţesut, într-un organ sau într-o cavitate. 2) în stomatologie, material de consistenţă dură sau moale care aderă la suprafaţa dentară. DEPOZITE HERBERT / depots de Herbert / Herbert’s deposits. [Herbert Herbert, oftalmolog-chirurg al armatei britanice la ‘Bombay, 1865-1942.] Semne corneene în ‘trahom, reprezentate prin ‘panus şi leziuni de ‘keratită. DEPRESIE, s. f. / depression, s. f. / depression, nervous breakdown. [Lat. depressio, -onis = lăsare în jos, coborâre, de la deprimere = a lăsa în jos, a afunda] Stare mentală caracterizată prin tristeţe patologică, durere morală, pesimism, autodevalorizare, dezinteres, anxietate, la care se asociază o încetinire psihomotorie (‘bradipsihie, ‘akinezie, ‘abulie etc.) şi simptome somatice (constipaţie, anorexie etc.). Au fost descrise numeroase forme de d. în funcţie de aspectul clinic (intensitatea anxietăţii, preponderenţa simptomelor somatice) şi de etiologie (*d. endogenă, *d. de involuţie, *d. mascată, *d. nevrotică, *d. post-partum, ‘d. psihogenă, ‘d. somatogenă). în ‘ICD-10 şi ‘DSM-IV d. sunt clasificate în funcţie de intensitatea şi durata simptomatologiei, cât şi în raport de evoluţie. DEPRESIE ANACLITICĂ / depression anaclitique / anaclitic depression. D. a copiilor separaţi de mamele lor între prima lună de la naştere şi vârsta de un an. Chiar dacă au fost îngrijiţi corect, copiilor le lipseşte afecţiunea, iubirea din relaţia mamă-copil. Ca urmare, pot apărea la copii tulburări de sănătate, motorii, de limbaj şi în dezvoltarea socială. Perioadei iniţiale de panică şi agitaţie îi urmează apatia. în general, tulburările sunt reversibile dacă separarea de mamă nu se prelungeşte peste o durată de cinci luni. DEPRESIE BIPOLARĂ / depression bipolaire / bipolar depression. D. în care descurajarea şi buna dispoziţie sunt prezente alternativ. 396 DEPRESIE endogenă DERIVĂ GENETICĂ DEPRESIE ENDOGENĂ / depression endogene / endoge-nous depression. Formă clinică de d. care survine fără o cauză psihică sau fizică şi apare ca fiind constituţională, cu o încărcătură genetică, deoarece se manifestă frecvent la subiecţi cu antecedente depresive personale şi îndeosebi familiale. DEPRESIE DE INVOLUŢIE / depression d’involution / invo-lutional depression. Formă de d. survenind la subiecţi cu vârsta de peste 50 de ani, fără antecedente melancolice personale sau familiale. Se manifestă frecvent prin agitaţie anxioasă cu subiecte hipocondriace. DEPRESIE MAJORĂ / depression majeure / major depression. Termen utilizat pentru desemnarea tuturor stărilor depresive severe, indiferent de etiologie. Termenul s-ar putea substitui denumirilor mai vechi de melancolie şi ‘depresie endogenă. DEPRESIE MASCATĂ / depression masquee / masked depression. Stare depresivă mascată prin simptome de alură somatică, aparent în absenţa unui sindrom depresiv clinic. D. apare, deci, ca disimulată de dureri, tulburări digestive, abdominale sau cardiovasculare. DEPRESIE NEVROTICĂ / depression nevrotique / neurotic depression. Decompensarea în cursul unei ‘nevroze vechi, tradusă printr-un sindrom depresiv asociat la o recrudescenţă a semnelor de nevroză, ‘obsesie, ‘fobii, în funcţie de caz. DEPRESIE POST-PARTUM / depression post-partum / post-partum depression. D. ce survine la mamă şi nu dispare la câteva săptămâni după naştere. Simptomatologia este variabilă: plâns nemotivat, descurajare, disperare, inabilitate în îngrijirea copilului, iritabilitate, oboseală, diminuarea intereselor normale şi insomnie. D. p. survine la circa 3 % dintre femei şi poate afecta şi pe alţi membri ai familiei, inclusiv tatăl. DEPRESIE REACTIVĂ / depression reactionnelle / reactive depression, situational depression. D. care se declanşează după evenimente dramatice: deces în familie, şomaj sau eşecuri financiare. Tulburările sunt disproporţionat de mari în raport cu o reacţie normală într-o astfel de situaţie. DEPRESIE RECURENTĂ / depression majeure recurrente / recurrent depressive disorder. D. caracterizată prin apariţia repetată de episoade depresive şi absenţa în antecedente de episoade maniacale. DEPRESIE RECURENTĂ SCURTĂ / depression recurrente breve / brief recurrent depression. D. caracterizată prin perioade repetitive (de cel puţin două ori pe an) de atacuri scurte (cu durata medie de trei zile), dar intense de d. DEPRESIE REZISTENTĂ / depression resistante / refracto-riness to antidepressants. Stare depresivă cu tendinţa la cronipizare, în ciuda mai multor luni de tratament chimioterapie. în afara recursului la diferite clase de medicamente anti-depresive, este necesară decelarea unor mecanisme nevrotice aflate frecvent la baza „rezistenţei". DEPRESIE SEZONIERĂ / depression saisonniere / seasonal affective disorder. D. autumnal-hibernală, asociată cu hiper-somnie şi hiperfagie, cu creştere în greutate. Se ameliorează prin expunerea matinajă la o sursă luminoasă intensă. DEPRESIE UNIPOLARĂ / depression unipolaire / unipolar depression. Formă de d. caracterizată prin episoade depresive majore recurente, dar fără alternanţă cu episoade maniacale. DEPRESIV, adj., s. m. / depressif, -ive, adj., s. m. / depres-sant, depressive. [Lat. depressus = adâncit, de Ca deprimere = a Căsa în jos, a afunda,] 1) Care se referă la ‘depresie, care provoacă depresia. 2) Subiect afectat de depresie. DEPRINDERE, s. f. / habitude, s. f. / habituation. [Lat. de-prehendere = a prinde.] Crearea, prin exerciţiu şi antrenament, a unei uşurinţe în executarea unei acţiuni. DEPURATIV, adj. / depuratif, -ive, adj. / depurant, depura-tive, peliant. [Lat. depurare = a curăţă] Care purifică organismul, care favorizează eliminarea toxinelor şi a unor produşi de catabolism din organism. DEPURATOR, s. n. / depurateur, s. m. / depurator. [Lat. depurare = a curăţa.] Agent care purifică, eliminând toxinele din organism. DEPURAŢIE, s. f. / depuration, s. f. / depuration. [Lat. depurare = a curăţa.] Curăţare, purificare, îndeosebi a sângelui. V. şi dializă. DERATIZARE, s. f. / derafisation, s. f. / deratization, rat-proofing. [Lat. de = separat de; fr. rat = şoboCan (origine oBscură).] Totalitatea mijloacelor de combatere a rozătoarelor (şoareci, şobolani). DEREALIZARE, s. f. / derealisation, s. f. / derealization. [Lat. de = separat de; realis, de Ca res, rei - Bun, avere.J Stare în care lumea este percepută ca schimbată, străină, neliniştitoare şi ireală. D. se observă în ‘nevroze şi, îndeosebi, în ‘psihoze, asociată frecvent cu ‘depersonalizarea. DEREPRESIE, s. f. / derepression, s. f. / derepression. [Lat. de = separat de; repressio, -onis, de Ca reprimere = a împiedica, a reţine.] Fenomenul de suprimare a mecanismelor de inhibiţie care blochează activitatea de transcripţie a unei gene sau a unui lot de gene. D. rezultă prin intervenţia unui inductor care, prin unirea cu ‘represorul, îl detaşează de gena operator, permiţând astfel unei gene sau mai multor gene să se exprime. DERIVAŢIE, s. f. / derivation, s. f. / lead (în electrocardiografie), derivation (în chirurgie). [Lat. derivatio, -onis = abatere, derivaţie, de Ca derivare = a abate direcţia unui curs de apă (de = separat de; rivus = râu mic), a devia, a deriva] 1) Intervenţie chirurgicală destinată restabilirii circulaţiei în aval la nivelul unui conduct, realizând comunicarea între porţiunile conductului de deasupra şi de sub obstacol. în chirurgia digestivă, se realizează astfel un scurtcircuit prin care se exclude un segment afectat al tractusului digestiv. Ex.: ileo-transversostomie. Pentru chirurgia cardiovasculară, v. pontaj şi şunt. 2) în electrocardiografie: înregistrare a biocurenţilor cu ajutorul electrozilor de culegere plasaţi într-un anumit mod. D. pot fi directe sau indirecte (periferice). în d. directe, electrozii sunt plasaţi direct pe inimă, alternativă posibilă aproape exclusiv experimental. în practica medicală, se utilizează următoarele d. indirecte sau periferice: d. standard, d. unipolare ale membrelor şi d. precordiale. Există trei d. standard: D,, în care un electrod este fixat la braţul drept, iar altul la braţul stâng; D„, un electrod la braţul drept, altul la gamba stângă; Dm, un electrod fixat la braţul stâng, altul la gamba stângă. Există trei d. unipolare ale membrelor, care sunt înregistrate cu un electrod indiferent, legat la borna centrală, şi un electrod explorator, plasat succesiv pe braţul drept (VR), braţul stâng (VL) şi gamba stângă (VF). D. unipolare precordiale sau toracice, în număr de şase, comportă un electrod indiferent, plasat la borna centrală, şi un electrod explorator, în regiunea precor-dială, în diferite puncte reperate şi notate de la 1 la 6 (Vr V6). Alte derivaţii: d. esofagiene, în care electrodul explorator este plasat în esofag; d. endocavitare, în care electrodul explorator este fixat la capătul sondei de ‘cateterism cardiac, introdusă în diferite cavităţi ale inimii. 3) în ‘electroencefalograme^ modul de conexiune a diferiţilor electrozi exploratori. DERIVĂ GENETICĂ / derive genetique / random genetic drift. [Lat. derivare = a abate direcţia unui curs de apă (de = separat de; rivus = râu mic), a devia, a deriva; gr. gene-tikos = propriu unei generaţii, de Ca genos = neam, urmaş, generaţie.] Sin.: fluctuaţie genetică (v.). 397 DERM DERMATOZĂ BARBER DERM, s. n. / derme, s. m. / corium, dermis. NA: dermis. [gr. derma, -atos = pieţe.] Strat cutanat de natură conjunctivă cu dispoziţie intermediară între epiderm şi hipoderm. Superficial se întrepătrunde cu epidermul, formând interdigitaţii numite papile dermice. Conţine vase sanguine şi limfatice, nervi, terminaţii nervoase, glande şi foliculi piloşi. DERMACENTOR / dermacentor / dermacentor. [Qr. derma, -atos = pieţe; kentein = a înţepa.] Gen de căpuşe transmi-ţătoare importante ale unor boli. Specii: D. albicictus, D. anderson, D. ^variabiiis. DERMATITA ÎNOTĂTORILOR / dermatite des nageurs / swimmer’s itch. Afecţiune cutanată provocată prin penetrare transcutanată a ‘schistosomei. DERMATITĂ, s. f. / dermatite, s. f. / dermatitis. [Qr. derma, -atos = pieţe; -ită.] Termen care este incorect etimologic. Semnifică inflamaţia pielii, dar, pe lângă faptul că utilizat ca atare nu are un sens precis, poate cuprinde şi afecţiuni cutanate neinflamatorii. _ DERMATITĂ ATOPICĂ / dermatite atopique / atopic dermatitis. Sin.: eczemă atopică (v. eczemă, def. 2). DERMATITĂ ATROFIANTĂ LIPOIDICĂ / dermatite atrophiante lipoî'dique / Oppenheim’s disease. Sin.: boală Oppenheim-Urbach (vj. DERMATITA BLASTOMICOZICĂ / dermatite blastomycosique / North American blastomycosis. Sin.: boală Gilchrist (v.). DERMATITĂ BULOASĂ KERATOGENĂ / dermatite bulleuse keratogene / Asboe-Hansen disease. Sin.: boală Asboe-Hansen (v.). DERMATITĂ CONTUZIFORMĂ / dermatite contusiforme / erythema nodosum. Sin.: eritem nodos (v.). DERMATITĂ CRONICĂ ATROFIANTĂ / dermatite chronique atrophiante / dermatitis atrophicans. Sin.: boală Pick-Herxheimer (v.). DERMATITĂ EXFOLIATIVĂ A NOU-NĂSCUTULUI / dermatite exfoliatrice des nouveau-nes / staphilococcal scalded skin syndrome. Tip de ‘eritrodermie care debutează în primele săptămâni de viaţă prin bule localizate la faţă, în jurul gurii. Urmează un eritem generalizat, descuamaţie asociată şi febră. Prognostic sever, cu mortalitate de circa 50%. Sin.: boală Ritter von Rittershain. DERMATITĂ EXSUDATIVĂ DISCOIDĂ Şl LICHENOIDĂ CRO-NICĂ / dermatite exudative disco'îde et lichenoîde chronique / Sulzberger-Garbe disease. Dermatoză foarte rară, la adultul de sex masculin, caracterizată prin erupţie extrem de pruriginoasă cu localizare facială, toracică, scrotală. Evoluţia sa include patru faze (exsudativă şi discoidă, lichenoidă, infil-trantă, urticariană) şi este de lungă durată, prin pusee care se manifestă prin elemente eruptive polimorfe (în diferite stadii). Sin.: boală Sulzberger-Garbe, incontinentia pigmenţi. DERMATITĂ FACTICE / dermatite factice / factitial dermatitis. Leziuni cutanate diverse provocate de însuşi subiectul în cauză prin mijloace mecanice, arsuri, aplicarea unor substanţe iritante sau caustice. DERMATITĂ HERPETIFORMĂ / dermatite herpetiforme / dermatitis herpetiformis. Sin.: boală Duhring-Brocq (v.). DERMATITĂ SEBORE1CĂ / dermatite seborrheique / sebor-rheic dermatitis, dermatitis seborrheica. Sin.: eczemă sebo-reică (v.). ^ DERMATITĂ SERPIGINOASĂ / dermatite serpigineuse / dermatitis repens. Afecţiune cutanată de natură incertă cu localizare de elecţie pe membrele superioare şi debut la-nivelul unei plăgi sau al unei cicatrice. Macroscopic se caracterizează printr-un placard policiclic roşu-violaceu, uneori acoperit de cruste, pe care se suprapun pustule gălbui, izolate sau con- fluente. Evoluţia este de lungă durată (ani), cu modificare continuă a aspectului macroscopic. DERMATOFIBROM, s. n. / dermatofibrome, s. m. / dermato-fibroma. [Qr. derma, -atos = pieţe; tat. fibra = fiBră; orna.] Nodul benign al pielii cu creştere lentă, alcătuit din ţesut celular fibros care include capilare colabate, pigmentate cu hemo-siderină şi conţinând macrofage. Următorii termeni sunt consideraţi uneori sin., iar alteori varietăţi de d.: hemangiom scle-ros, histiocitom fibros. DERMATOFIT, s. n. / dermatophyte, s. m. / dermatophyte. [Qr. derma, -atos = pieţe; phyton = ptantă.] Denumire generică pentru ciupercile parazite care se dezvoltă exclusiv în stratul cornean al ‘epidermului şi la nivelul ‘fanerelor. DERMATOFITOZĂ, s. f. / dermatophytose, s. f. / dermato-phytosis. [Qr. derma, -atos = pieţe; phyton = ptantă; -oză.] Sin.: dermatomicoză (v.). DERMATOFIŢIE, s. f. / dermatophytie, s. f. / dermatophyto-sis. [Qr. derma, -atos = pieţe; phyton = ptantă.] Sin.: dermatomicoză (v.). DERMATOGLIFE, s. f. pl. / dermatoglyphes, s. m. pl. / der-matoglyphics. [gr. derma, -atos = pieţe; glyphe = gravură, scutptare.] Desene formate pe feţele palmare ale mâinilor, pe plantele picioarelor şi pe pulpa degetelor, de pliuri cutanate şi creste mici epidermice, ca şi dispunerea acestora în linii, bucle şi vârtejuri. Ele constituie amprentele palmare şi, respectiv, *amprentele digitale caracteristice fiecărei persoane. Descrierea d. este utilă în unele boli prin *aberaţii cromo-zomiale şi în medicina legală. V. dactiloscopie. DERMATOGRAFISM. Var. pentru dermografism (v.). DERMATOLOGIE, s. f. / dermatologie, s. f. / dermatology. [gr. derma, -atos = pieţe; logos = ştiinţă.] Domeniu al me-dicinei dedicat bolilor pielii, ale mucoaselor învecinate şi ale fanerelor. DERM ATOM, s. n. / dermatome, s. m. / dermatome. [gr. derma, -atos = pieţe; 1) tomos - tăiat, secţionat, de ta tem-nein = a tăia; 2) -orna.] 1) Instrument chirurgical ascuţit destinat pentru prelevarea de fragmente cutanate cu grosime variabilă. 2) Teritoriu cutanat a cărui inervaţie este asigurată de o singură rădăcină spinală posterioară. Numărul de d. este egal cu *metamerii embrionari şi, în consecinţă, cu numărul de vertebre ale adultului. DERMATOMICOZĂ, s. f. / dermatomycose, s. f. / dermato-mycosis. [gr. derma, -atos = pieţe; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Infecţie superficială a pielii şi a fanerelor cauzată de fungi denumiţi şi *dermatofite. Sin.: dermatofitoză, dermato-fiţie. DERMATOMIOM, s. n. / dermatomyome, s. m. / dermato-myoma. [gr. derma, -atos = pieţe; mys, myos = muşchi; -orna.] Sin.: leiomiom (v.). DERMATOMIOZITĂ, s. f. / dermatomyosite, s. f. / dermato-myositis. [gr. derma, -atos = pieţe; mys, myos = muşchi; -ită.] *Colagenoză în care se asociază o *polimiozită cu leziuni cutanate de culoare violacee şi edem, asemănătoare cu cele din ‘lupusul eritematos diseminat. DERMATOSCLEROZĂ, s. f. / dermatosclerose, s. f. / der-matosclerosis. [gr. derma, -atos = pieţe; sklerosis = indu-raţie, întărire, de ta skleros = tare, dur.] Sin.: sclerodermie (v. def. 1).w DERMATOZĂ, s. f. / dermatose, s. f. / dermatosis. [gr. derma, -atos = pieţe; -oză.] Termen generic vag, desemnând orice boală^a pielii, în general non-tumorală. Sin.: dermopatie. DERMATOZĂ BARBER / dermatose de Barber / Barber’s dermatosis. [Harold Wordworth Barber, dermatotog engtez, Londra, 1886-1955.] Sin.: boală Barber (v.). 398 dermatoză pigmentară progresivă DESICATIV DERMATOZĂ PIGMENTARĂ PROGRESIVĂ / dermatite pig-mentaire Progressive / Progressive pigmentary dermatosis. Sin.: boală Schamberg (v.). DERMATOZĂ PRECANCEROASA BOWEN / dermatose de Bowen / Bowen’s precancerous dermatosis. [John Templeton Bowen, dermatolog american, (Boston, 1857-1941.] Sin.: boală Bowen (v. def. 1). DERMATOZĂ SCHAMBERG / dermatose de Schamberg / Schamberg’s dermatosis. [Jav Frank Schamberg, dermatolog american, profesor la (Pfiihaelpfiia, 1870-1934.] Sin.: boală Schamberg (v.). DERMITĂ, s. f. / dermite, s. f. / dermitis, dermatitis. [Qr. derma, -atos = piele; -ită.] Inflamaţie a dermului. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la o acţiune nocivă locală asupra pielii. Uneori este considerat sin. cu ‘dermatită. DERMITĂ DE CIMENT / dermite du ciment / cement dermatitis. Ansamblul leziunilor cutanate provocate de acţiunea cimentului asupra pielii. Sunt afectate îndeosebi mâinile, care devin roşii, calde, edemaţiate, prezintă fisuri şi hiperkeratoză. Pe acest fond poate surveni o d. alergică, evoluând până la o ‘eczemă de contact. DERMITĂ FAVRE-CHAIX / dermite de Favre-Chaix / Favre-Chaix dermatitis. [Maurice Favre, 1876-1955, A. Chaix, dermatologi francezi.] Dermatită de stază, purpurică şi pigmentară, prin depozitarea în ţesuturi şi saturarea lor cu ‘herno-siderină, în insuficienţa venoasă cronică. Sin.: angiodermită purpurică şi pigmentară Favre-Chaix. DERMITĂ LIVEDOIDĂ NICOLAU / dermite livedoî’de de Nicolau / livedoid dermatitis. [Ştefan Gh. Nicolau, dermato-venerolog român, 1874-1970.] Sin.: boală Nicolau (v.). DERMITĂ SEBOREICĂ / dermite seborrheique / seborrh(o)eic dermatitis. Sin.: eczemă seboreică (v.). DERMOCORTICOID, s. m. / dermocorticoTde, s. m. / topical corticosteroid. [Qr. derma, -atos = piele; lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. eidos = formă.] Preparat pe bază de ‘corticoizi, destinat utilizării în dermatologie sub formă de pomadă sau cremă. DERMOGRAFISM, s. n. / dermographisme, s. m. / dermo-graphism. [Qr. derma, -atos = piele; graphein = a scrie; -ism.] ‘Urticarie produsă la cele mai mici excitaţii. Ex.: după zgârierea cu un vârf tocit. Apar: mai întâi o linie albă, apoi o linie roşie şi în continuare leziuni papuloase urticariene, care durează de la o jumătate de oră până la câteva ore. Var.: dermatografism. Sin.: dungi Trousseau, urticarie factice. DERMOGRAMĂ, s. f. / dermogramme, s. m. / cutaneous imprints. [Qr. derma, -atos = piele; gramma = înscriere.] Evaluare cantitativă şi calitativă a celulelor recoltate pe o lamă de sticlă prin aplicarea unei felii proaspete de biopsie a pielii. DERMOID, adj. / dermoî'de, adj. / dermoid. [Qr. derma, -atos = piele; eidos = formă.] Care are aspectul pielii; a cărui structură aminteşte de cea a pielii. Ex.: chist d. DERMO-JET, s. n. / dermo-jet, s. m. / dermo-jet, jet injec-tor, needless injector. [Qr. derma, -atos = piele; fr. jeter, din lat. iactare = a arunca] Denumire a dispozitivului care permite vaccinarea fără ac, intradermică, a unui mare număr de persoane. DERMOLIPECTOMIE, s. f. / dermolipectomie, s. f. / dermo-lipectomy. [Qr. derma, -atos = piele; lipos = grăsime; ektome = e^cizie.] Procedeu de chirurgie plastică prin care se realizează rezecţii delimitate ale ţesutului adipos, îndeosebi în cazurile de bărbie dublă sau în unele ptoze ale peretelui abdominal. DERMOPATIE, s. f. / dermopathie, s. f. / dermopathy. [Qr. derma, -atos = piele; pathos = Boala] Sin.: dermatoză (v.). DERMOTROP, adj. / dermotrope, adj. / dermotropic, dermato-tropic. [Qr. derma, -atos = piele; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Se spune îndeosebi despre substanţele sau microorganismele care prezintă afinitate de fixare ia niveiui pielii. DERMOTROPISM, s. n. / dermotropisme, s. m. / dermotro-pism. [Qr. derma, -atos = piele; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ism.] Proprietatea de fixare electivă pe tegumente sau pe mucoase a unor substanţe şi microorganisme. DERODIM, s. m. / derodyme, s. m. / derodidymus. [Qr. dere = gât; didymos = geamăn.] Monstru cu un singur corp (trunchi), două gâturi şi două extremităţi cefalice. Uneori pot exista şi anomalii ale membrelor. V. şi diplocefalie. DEROTAŢIE, s. f. / derotation, s. f. / derotation. [Lat. de = separat de; rotatio, -onis = rotire, de la rotare = a învârti roata fi rota = roata] Operaţie destinată să corecteze atitudinea vicioasă a unui membru în rotaţie internă (luxaţie congenitală de şold, rotaţie internă a braţului dată de o paralizie de plex brahial). DESCEMETITĂ, s. f. / descemetite, s. f. / keratic precipitate, descemetitis. |Jean Descemet, medic şi anatomist francez, (Paris, 1732-1810; -ită.] Inflamaţie a ‘membranei Descemet. Se manifestă printr-un depozit exsudativ local sau o aglomerare de leucocite. Traduce existenţa unei ‘uveite, fiind denumită şi keratită punctuală. DESCREŞTERE RADIOACTIVĂ / decroissance radioactive / radioactive decay. Diminuarea spontană, în funcţie de timp, a radioactivităţii unei substanţe ce conţine un radioizotop sau un amestec de izotopi radioactivi. D. r. se produce conform ‘legii dezintegrării radioactive, care se prezintă grafic printr-o exponenţială descrescătoare. DESCUAMARE, s. f. / desquamation, s. f. / desquamation, exfoliation. [Lat. desquamare = a rade solzii, a curăţa, de la de = separat de, squama = solz.] îndepărtarea normală sau patologică a unui strat epitelial superficial, de obicei al pielii, în scuame sau lambouri de grosimi variabile. DESENSIBILIZARE, s. f. / desensibilisation, s. f. / desensi-tization. [Lat. de = de la; sensibilis = care se poate percepe cu simţurile, de la sentire = a simţi] 1) Inactivarea ‘receptorilor membranari la suprafaţa ‘celulelor ţintă. D. receptorilor se poate produce prin trei procese principale: a) endocitoza receptorilor care au fixat ‘ligandul specific şi hidroliza lor în *lizo-zomi; b) modificarea conformaţiei receptorului după fixarea li-gandului; c) fixarea ligandului fără transmiterea semnalului specific interacţiei ligand-receptor. 2) Pierderea caracteristicilor de reglare specifice unei anumite enzime, cu menţinerea proprietăţilor catalitice. 3) Tratamentul unor ‘alergii prin injectarea repetată de soluţii diluate ale ‘alergenului. Concentraţia alerge-nului este prea mică pentru a genera simptome, dar promovează toleranţa antigenului de către sistemul imun. 4) Tehnică de psihoterapie, în cadrul terapiilor comportamentale, utilizată pentru ‘decondiţionare. Subiectul învaţă să se confrunte prin intermediul imaginaţiei cu situaţii fobogene, înainte de a se confrunta cu realitatea. DESHIDRATARE, s. f. / deshydratation, s. f. / dehydration. [Lat. dis = separat de; gr. hydor, hydatos = apa] Stare rezultând dintr-o diminuare excesivă a apei în diferitele ţesuturi ale organismului (îndeosebi sânge), prin insuficienţă de aport sau prin pierdere exagerată: transpiraţii, vomă, diaree. D. poate fi globală sau localizată la nivelul unui compartiment hidric din organism. DESICARE, s. f. / dessiccation, s. f. / desiccation. [Lat. de = separat de; siccare = a seca, a usca] Eliminarea, prin metode fizice (căldură, presiune scăzută), a apei dintr-o substanţă, în vederea analizei, conservării sau a prelucrării într-o formă farmaceutică. V. liofilizare. DESICATIV, adj. / dessiccatif, -ive, adj. / desiccant. [Lat. de = îndepărtat de; siccare = a seca, a usca] Substanţă cu ca- 399 DESMINĂ DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI racter higroscopic care favorizează uscarea, deshidratarea şi care, aplicată pe o plagă, absoarbe puroiul şi exercită o acţiune astringentă asupra ţesuturilor. DESMINĂ, s. f. / desmine, s. f. / desmin. [Qr. desmos = Sandă, ligament; -ină.] Proteină fibroasă, componentă a *citoscheletului celulelor musculare. Aparţine ‘filamentelor intermediare de tip II, iar gena codantă a precursorului d. se află pe cromozomul 2. Sin.: scheletină. DESMITĂ, s. f. / desmite, s. f. / desmitis. [Qr. desmos = Sandă; -ită.] Inflamaţie a unui ligament. DESMOCALMINĂ, s. f. / desmocalmine, s. f. / desmocalmin. Proteină prezentă în *desmozomi, cu rol în ‘joncţiunile celulare, asociată cu ‘caderinele şi ‘cateninele citoplasmatice. DESMOCOLINĂ, s. f. / desmocolline, s. f. / desmocollin. [Qr. desmos = Sandă, ligament; kolla = cCei; ină.) Glicoproteină transmembranară, componentă majoritară a ‘desmozomilor. D. aparţine moleculelor de adeziune din familia ‘caderinelor Ca2+-dependente. Domeniul extracelular al d. este inclus în materialul desmozomal intercelular, iar domeniul citoplasmatic aparţine plăcii desmozomale. D. este prezentă în joncţiunile adezive intercelulare din epitelii şi din mezenchimul cardiac. Sunt cunoscute două tipuri de d.: d. /, cu greutatea moleculară de 130 kDa, şi d. II, cu greutatea moleculară de 115 kDa. DESMODONT, s. m. / desmodonte, s. m. / periodontial ligament. [Qr. desmos = Sandă, ligament; odous, odontos = dinte.] Sin.: periodont (v.). DESMODONTITĂ, s. f. / desmodontite, s. f. / desmodonti-tis. [Qr. desmos = Sandă, ligament; odous, odontos = dinte; -ită.] Inflamaţia ligamentului alveolodentar. V. alveolă (‘alveolă dentară). DESMODONTOZĂ, s. f. / desmodontose, s. f. / periodonto-sis. [Qr. desmos = Sandă, ligament; odous, odontos = dinte; -oză.] Degenerescenţă a ‘desmodontului. DESMOGLEINĂ, s. f. / desmogleine, s. f. / desmoglein. Glicoproteină cu Mr 165 kDa, prezentă în ‘desmozomi. D. face parte din familia ‘caderinelor, asociată cu ‘cateninele cito-plasmice. DESMOLAZĂ, s. f. / desmolase, s. f. / desmoiase. [Qr. desmos = Sandă, ligament; -ază.] Enzimă care catalizează scindarea unui lanţ carbonat. DESMOPLAKINĂ, s. f. / desmoplakine, s. f. / desmoplakin. Proteină membranară prezentă în plăcile celulelor endoteliale din întreg sistemul vascular. Este asociată cu ‘caderina prin intermediul ‘plakoglobinei într-o structură numită syndesmos sau complexus adhentes. D. interacţionează cu ‘vimentina din ‘citoschelet. DESMOPRESINĂ, s. f. / desmopressine, s. f. / desmo-pressin. (DCI) Analog sintetic al ‘vasopresinei utilizat în tratamentul ‘diabetului insipid şi pentru declanşarea ‘hemostazei primare. DESMOZINĂ, s. f. / desmosine, s. f. / desmosine. Moleculă complexă izolată din ‘elastina ţesutului elastic şi alcătuită, în-tr-o conformaţie ciclică, din patru molecule de ‘Uzină, prin acţiunea unei lizil oxidaze. DESMOZOM, s. m. / desmosome, s. m. / desmosome. [Qr. desmos = Sandă, ligament; soma, -atos = corp.] Joncţiune intercelulară specializată, formată, de obicei, între două celule epiteliale pentru asigurarea coeziunii intercelulare. Este alcătuit din plăci dense de proteine, de la nivelul cărora filamente intermediare se inseră în cele două celule vecine. Când legătura se face între o celulă epitelială şi ‘membrana"' bazală subiacentă, joncţiunea se numeşte hemidesmozom. Sin.: macula adherens. Var.: dezmozom. DESODAT, adj. / desode, -e, adj. / sodium deprived or restricted. [Lat. de = separat de; engl. soda, din lat. medie- vală soda = sodă, de la ar. suwwad = planta a cărei centra servea la faSricarea sodei] Lipsit de sodiu. Practic, acest cuvânt se utilizează doar în expresia regim d., prin care se înţelege adesea un regim sărac în sodiu şi nu un regim realmente fără sodiu. DESOLVATARE, s. f. / desolvatation, s. f. / desolvation. [Lat. de = separat de; solutus = desfăcut, de la solvere = a desface.] Separarea unei substanţe dizolvate de solventul său. DESPECIFICAŢIE, s. f. / despecification, s. m. / despecia-tion. [Lat. de = separat de; specificatus = determinat, destinat, de la species = aspect, aparenţă] Pierderea specificităţii, în esenţă a specificităţii antigenice, de către proteinele sanguine sub acjiunea unor agenţi fizici sau chimici diverşi. DESPICĂTURA, s. f. / dente, fissure, s. f. / fissure. NA: fissura. Termen folosit în anatomie şi embriologie pentru formaţiuni separate în una sau mai multe părţi. Prezintă importanţă malformaţiile congenitale produse prin persistenţa unor despicături normale în anumite etape din dezvoltarea embrionară: 1) D. labiomaxilopalatină, caracterizată prin soluţie de continuitate la nivelul buzei superioare, planşeului nazal, crestei alveolare, bolţii palatine, vălului palatin şi luetei. 2) D. linguală: congenitală sau traumatică, diviziunea pe linia mediană a limbii, îndeosebi a vârfului acesteia. 3) D. velopalatină: persistenţa comunicării cavităţii bucale cu fosele nazale. V. şi fisură. DEŞOCARE, s. f. / dechoquage, s. m. / shock removal. [Lat. de = separat de; fr. choc, din olandeză shokken = a ciocni, a răni] Tratamentul ‘şocului. DETARTRAJ, s. n. / detartrage, s. m. / scaling. [Lat. de = separat de; gr. tartaron = depozit negru lăsat de vin în vase.] Acţiunea de a îndepărta ‘tartrul depus pe dinţi. DETECTOR, s. n. / detecteur, s. m. / detector. [Lat. detector, -oris = revelator, cel care descoperă, de la detegere = a descoperi] Instrument, corp sau substanţă capabile să semnalizeze sau să pună în evidenţă cantitatea, prezenţa unor fenomene fizice sau a unor substanţe. Ex.: d. de radiaţii. DETECTOR CU SCINTILAŢIE / detecteur â scintillation / scintillation counter. Dispozitiv utilizat pentru detectarea şi numărarea ‘scintilaţiilor care se produc consecutiv interacţiunii (ciocnirii) radiaţiilor ionizante cu atomii anumitor materiale. Cel mai frecvent, un d. cu s. este alcătuit dintr-o ‘sondă de scintilaţie şi un numărător electronic de impulsuri. DETERGENT, adj., s. m. / detergent, -e, adj., s. m. / detergent. [Lat. detergere = a curăţa] Substanţă ‘tensioactivă cu acţiune de curăţire şi dezinfectare. Există d. anionici, cationici sau săpunuri inverse, neionici şi amfolitici. Unii d. servesc la curăţarea plăgilor şi favorizează cicatrizarea acestora. DETERIORARE MENTALĂ / deterioration mentale / mental deterioration. [Lat. deteriorare = a deteriora, de la deterior, -ius = mai rău; mens, -ntis = spirit, minte.] Termen utilizat în ‘psihometrie pentru desemnarea unei alterări a eficienţei intelectuale, indiferent de natura sau prognosticul acesteia. Utilizarea termenului ca sin. cu ‘demenţă este greşită. DETERMINANT ANTIGENIC / determinant antigenique / anti-genic determinant. [Lat. determinare = a determina, a hotărî; gr. anti = contra; gennan = a produce.] Sin.: epitop (v.). DETOXIFIERE, s. f. / detoxi(fi)cation, s. f. / detoxi(fi)cation. [Lat. de = separat de; gr. toxikon = otravă pentru vâiful săgeţilor, de la toxon = săgeată; lat. facere = a face.] 1) Reducerea proprietăţilor toxice ale unei otrăvi. 2) Neutralizare în organism a toxicităţii anumitor substanţe exogene sau endogene. DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI / detresse respi-ratoire de l’adulte / adult respiratory distress syndrome. [Jr. detresse, din lat. distringere = a strânge; lat. respirare = a respira (re - iarăşi; spirare = a sufla); adultus, de la 400 nFTRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI DEXTROPOZIŢIE A INIMII adolescere = a creftc.} V. sindrom de detresă respiratorie a DETRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI / detresse respiratoire du nouveau-ne / neonatal respiratory distress syndrome. [7r. detresse, din Cat. distringere = a strânge; Cat. respirare = a respira (re = iarăşi; spirare = a sufla); novus = nou; naşei = a se naşte.] V. sindrom de detresă respiratorie a nou-născutului. DETRITUS, s. n. / detritus, s. m. / detritus. [Lat. detritus = uzură, deteriorare, de Ca deterere = a roade, a uza, a strivi] Produs acidofil secundar ‘necrobiozei sau ‘necrozei, alcătuit din resturi celulare şi fibrilare mai mult sau mai puţin degradate. DETRUSOR, s. m. / detrusor, s. m. / detrusor. NA: mus-culus detrusor urinae. [Lat. detrusum, de Ca detrudere = a apăsa puternic.] Ansamblul musculaturii calotei ‘vezicii urinare. DETUMESCENŢĂ, s. f. / detumescence, s. f. / detumescence. [Lat. de = separat de; tumescere - a se umfCa] 1) Dispariţia treptată a unei ‘tumefacţii. 2) Diminuarea de volum a unui organ erectil. DEUTERANOPIE, s. f. / deuteranopie, s. f. / deuteranopia, Nagel’s anomaly. [Qr. deuteros = aC doilea; an - priv.; ops, opos = vedere, văz.] Formă de ‘dicromatism în care există numai două tipuri de pigmenţi retinieni în celulele cu con în loc de trei, caracterizată prin insensibilitate completă la lungimile de undă ale radiaţiilor luminoase din mijlocul spectrului (culoarea verde). Este o maladie gonozomală care apare la 1% din bărbaţi şi numai rareori la femei. DEUTERIU, s. n. / deuterium, s. m. / deuterium. [Cjr. deuteros = al doilea] Izotop al hidrogenului care face parte din structura ‘apei grele. Este denumit şi hidrogen greu, având simbolul D sau 2H. Abundenţa sa naturală este de 1 la 5 900 părţi de hidrogen. Se obţine prin electroliza apei grele sau prin distilarea hidrogenului lichid. D. este utilizat în fizica nucleară şi ca trasor în studiul mecanismelor de reacţie. DEUTERON, s. n. / deuteron, s. m. / deuteron. [Qr. deuteros = al doilea] Nucleul ‘deuteriului; este format dintr-un ‘proton şi un ‘neutron şi poate fi folosit pentru bombardarea altor nuclee şi la obţinerea neutronilor rapizi în ‘acceleratoarele de particule. Var.: deuton. DEUTEROPATIC, adj. / deuteropathique, adj. / deuteropathic. [Qr. deuteros = al doilea; pathos = Boală.] Despre o afecţiune secundară unei alte boli generale. Ex.: insuficienţă supra-renaliană d. DEUTON. Var. pentru deuteron (v.). DEVIAŢIE, s. f. / deviation, s. f. / deviation. [Lat. deviatio, -onis, de Ca deviare = a se aSate de Ca drunud cel Bun] 1) Abatere faţă de normal, anomalie. 2) Modificare a direcţiei sau poziţiei unei structuri anatomice (de ex. în cazul coloanei vertebrale: cifoză, scolioză). 3) Parametru statistic care măsoară diferenţa dintre o valoare individuală aparţinând unui set de valori şi valoarea medie în acel set. V. şi deviaţie standard. DEVIAŢIE DE SEPT / deviation septale / septum deviation. Sin.: deviaţie a septului nazal (v.). DEVIAŢIE a SEPTULUI NAZAL / deviation de la cloison nasale / nasal septum deviation. Anomalie (deformare) anatomică a septului nazal osteocartilaginos, de origine congenitală sau post-traumatică. Deformarea sa se poate produce în partea cartilaginoasă sau/şi osoasă şi determină o obstrucţie mai mult sau mai puţin accentuată a uneia sau a ambelor fose nazale. Ca urmare, se poate produce o jenă respiratorie. Sin.: deviaţie de sept. V. şi septoplastie. DEVIAŢIE STANDARD / deviation standard, e-cart type / standard deviation. Cel mai comun parametru statistic care măsoară dispersia datelor în cazul unei distribuţii normale de tip gaussian. Pentru un set (lot) de valori a1t a2, a3....an media aritmetică x este: (a1 + a2+a3+... +...an)/n, unde n reprezintă numărul de determinări. Abaterea simplă de la medie a fiecărei valori reprezintă valoarea absolută a diferenţei faţă de medie: x-a^ x-a2 etc. Abaterea simplă nu prezintă relevanţă statistică, spre deosebire de DS, care reprezintă rădăcina pătrată a *va-rianţei. DS se notează cu a când se consideră întreaga populaţie statistică şi cu s când se studiază numai un eşantion selectat dintr-o populaţie (obligatoriu cu minimum 30 de valori). Pe o distribuţie de tip curba lui Gauss între x ± a sunt cuprinse 68,26% din valorile individuale ale populaţiei statistice, între x ± 2a sunt cuprinse 95,44% din valori şi între x ± 3a sunt cuprinse 99,72% din valori. în general valorile individuale ce depăşesc ± 3a nu sunt incluse în calcule, fiind considerate cazuri rare. Sin.: abatere standard. V. şi anomalie. DEVIRILIZARE, s. f. / devirilisation, s. f. / demasculinisa-tion. [Lat. de = separat de; virilis = BărBătesc, de Ca vir = BărBat.] Atenuarea sau dispariţia caracterelor sexuale secundare masculine. DEVITALIZARE, s. f. / devitalisation, s. f. / devitalization. [Lat. de = separat de; vitalitas, -atis = energie vitală, de Ca vita = viaţă] Distrugerea intenţionată a funcţiilor vitale ale unui ţesut. Se practică îndeosebi în stomatologie, prin necro-zarea intenţionată, cu metode fizice sau chimice, a pulpei dentare, element vital al dintelui. DEXTRAN, s. m. / dextran, s. m. / dextran. [Lat. dexter, -tra, -trum = Ca dreapta] Polimer cu greutate moleculară mare al glucozei, sintetizat de o bacterie (Leuconostoc mesente-roides) în mediu de sucroză şi care, administrat în perfuzie, are capacitatea de a expansiona volumul plasmatic. Este utilizat în diverse combinaţii în tratamentul şocului şi al edemului nefrotic. DEXTRINĂ, s. f. / dextrine, s. f. / dextrin. [Lat. dexter, -tra, -trum = Ca dreapta; -ină ] Mixtură de oligozaharide rezultată în urma hidrolizei parţiale a ‘glicogenului sau amidonului. Sin. desuet: feculă solubilă. DEXTROCARDIE, s. f. / dextrocardie, s. f. / dextrocardia. [Lat. dexter, -tra, -trum = Ca dreapta; gr. kardia = inimă] 1) Anomalie congenitală a poziţiei inimii, care se află în acest caz în hemitoracele drept. V. şi situs inversus. 2) Mai frecvent, termenul semnifică deplasarea inimii spre dreapta ca urmare a unei cauze extracardiace (ex.: anomalie a diafrag-mului). V. şi dextropoziţie a inimii, dextrorotaţie cardiacă. DEXTROGIR, adj. / dextrogyre, adj. / dextrogyre. [Lat. dexter, -tra, -trum = Ca dreapta; gyrare = a întoarce în cerc, de Ca gr. gyros, Cat. gyrus = cerc.] 1) Care se referă la rotaţia spre dreapta. 2) Proprietate a unei substanţe chimice de a roti planul ‘luminii polarizate spre dreapta (în sensul acelor unui ceasornic). Ant.: levogir. DEXTROPOZIŢIE, s. f. / dextroposition, s. f. / dextroposi-tion. [Lat. dexter, -tra, -trum = Ca dreapta; positio, -onis = punere, poziţie, de Ca ponere = a pune.] Situarea în partea dreaptă a corpului a unui organ aflat în mod normal în partea stângă. Ex.: *d. a aortei. DEXTROPOZIŢIE A AORTEI / dextroposition de l’aorte / right aortic arch, aortic dextroposition. Implantare anormală a aortei, a cărei origine este mai mult sau mai puţin deplasată la dreapta septumului interventricular, deasupra unei comunicări interventriculare. Ca urmare, aorta primeşte sângele din cei doi ventriculi. Este una din anomaliile caracteristice ‘tetra-dei Fallot. Sin.: inversiunea aortei, crosă aortică dreaptă. DEXTROPOZIŢIE A INIMII / dextroposition du coeur / dextroposition of heart. Termen ce desemnează, în general, deplasările inimii spre dreapta sub efectul unei cauze extracardiace, de ex. o anomalie diafragmatică. 401 DEXTROROTAŢIE CARDIACĂ DEZMOZOM DEXTROROTAŢIE CARDIACĂ / dextrorotation cardiaque / mirror image dextrocardia, faise dextrocardia. [Lat. dexter, -tra, -trum = Ca dreapta; rotatio, -onis = rotire, /iz rotare = a învârti roata şi rota = roată; gr. kardia = inima.] Inimă în *situs solitus, dar situată în hemitoracele drept ca urmare a rotaţiei _sale în jurul axului vertical. V. dextrocardie. DEXTROZĂ, s. f. / dextrose, s. f. / dextrose. [£at. dexter, -tra,, -trum = /iz dreapta; oză - indică un gCucid] Izomer *dex-trogir al *glucozei denumit şi D-glucoză. DEZALCOOLIZARE, s. f. / desalcoolisation, s. f. / dealco-holization. [Lat. dis = separat de; ar. alcohol sau al koh'l = suStiC, pătrunzător.] Metodă de tratament în alcoolismul cronic, care constă în crearea unui dezgust faţă de băutură, pe principiul ‘reflexelor condiţionate. DEZALIENISM, s. n. / desalienisme, s. f. / disalienism. DEZAMINARE, s. f. / desamination, s. f. / deamination. [Lat. dis = separat de; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCtdui Cui Jupiter Ammon din LiSia; -ină.] Proces biochimic în cursul căruia o substanţă organică pierde o grupare amino (-NH2). Enzimele care catalizează d. se numesc deaminaze. D. se poate produce sub efectul unor mecanisme enzimatice diverse: 1) Aminoacizii suferă o d. oxida-tivă, prin intervenţia aminoacid oxidazelor sau, mai rar, o d. desaturată, prin eliminarea într-o primă etapă a doi atomi de hidrogen. 2) Bazele purinice sunt degradate prin d. hidrolitică. 3) Aminele biogene (‘catecolamine, ‘serotonină) sunt dezami-nate de ‘monoaminoxidază. DEZAMINAZĂ, s. f. / desaminase, s. f. / deaminase. [Lat. dis = separat de; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuiui Cui Jupiter Ammon din LiSia; -ină; -ază.] V. dezaminare. DEZARTICULARE, s. f. / desarticulation, s. f. / disarticula-tion. [Lat. dis = separat de; articulatio, -onis = încheietură, articuCaţie.] Tip de ‘amputaţie în cursul căreia secţiunea este practicată la nivelul unei articulaţii. D. este denumită şi ampu-taţie în contiguitate. DEZASIMILARE. Var. pentru dezasimilaţie (v.). DEZASIMILAŢIE, s. f. / desassimilation, s. f. / dissimilation. [Lat. dis = separat de; assimilatio, -onis = asemănare, de Ca assimilare = a face asemănător şi similis = asemănător.] Fenomen prin care anumite molecule se separă din alcătuirea unor substanţe mai complexe şi se elimină din organism. Var.: dezasimilare. Ant.: asimilaţie. V. şi anabolism, asimilaţie, catabolism. DEZECHILIBRU ALIMENTAR / desequilibre alimentaire / food imbalance. [Lat. dis = separat de; aequilibrium = echilibru, de Ca aequus = egaC, libra = SaCanţă; alimentum = aCiment.] Mod de alimentaţie în care ‘nutrimentele esenţiale nu sunt utilizate în cantităţi şi în proporţii necesare pentru menţinerea sănătăţii. D. a. duce la subnutriţie, ‘carenţe globale sau parţiale sau la supranutriţie şi boli în relaţie cu ‘obezitatea sau ‘pletora. DEZECHILIBRU PSIHOPATIC / desequilibre psychopathique / psychopathic personality. [Lat. dis = separat de; aequilibrium = echdiBru, de Ca aequus = egal, libra = SaCanţă; gr. psykhe = sufCet; pathos = SoaCă] Entitate psihiatrică imprecis delimitată care desemnează atât un profil biografic, un tablou simptomatologie cât şi un tip de personalitate. Caracteristicile d. p. sunt: inadaptare, instabilitate, impulsivitate, tendinţă depresivă, incapacitate de a avea un beneficiu moral dintr-o experienţă, apetit toxicomanie, practica perversiunilor sexuale şi a delincvenţei. Sin.: personalitate psihopatică. DEZINFECTANT, adj., s. n. / desinfectant, -e, adj., s. m. / disinfectant. [Lat. dis = separat de; infectus, de Ca inficere = a strica, a otrăvi] 1) Proprietatea unei substanţe folosită pentru ‘dezinfecţie. 2) Care previne infecţia sau împiedică dezvoltarea sa. DEZINFECŢIE, s. f. / desinfection, s. f. / disinfection. [Lat. dis = separat de; infectus, de Ca inficere = a strica, a otrăvi] Procedeu cu rezultat momentan, care permite eliminarea sau distrugerea microorganismelor patogene şi inactivarea virusurilor dintr-un mediu inert (materiale sau suprafeţe), prin mijloace fizice (îndeosebi căldură sau radiaţii) sau chimice (dezinfectante, bactericide). D. se referă la mediile inerte, spre deosebire de ‘antisepsie, care se aplică şi la mediile vii. D. nu este sin. cu ‘decontaminare. DEZINFESTARE, s. f. / desinfestation, s. f. / desinfestation. [Lat. dis = separat de; infestare - a strica, a devasta, de Ca infestus = duşmănos.] Tehnică de exterminare a unor specii animale indezirabile pentru om, din motive economice sau medicale. Termenul este utilizat îndeosebi când este vorba de rozătoare (‘deratizare) sau artropode (‘dezinsecţie). DEZINHIBIŢIE, s. f. / desinhibition, s. f. / disinhibition. [Lat. dis = separat de; inhibitio, -onis, de Ca inhibere = a împiedica.] Eliberarea centrilor psihici şi motori inferiori, subcorticali şi automatici, de controlul centrilor psihici superiori corticali. DEZINSECŢIE, s. f. / desinsectisation, s. f. / disinsectiza-tion. [Lat. dis = separat de; ; insecta, -orum = insectă] Procesul de distrugere a insectelor, acarienilor paraziţi şi a ouălor sau a larvelor acestora cu rol în transmiterea bolilor infecţioase, fie ca sursă de ‘infestare, fie ca simpli ‘vectori. DEZINSERŢIE, s. f. / desinsertion, s. f. / disinsertion. [Lat. dis = separat de; insertio, -onis, de Ca inserare = a introduce, a insera (in = în; serere = a semăna, a sădi).] Desprinderea unui muşchi sau tendon de la locul de inserţie. D. poate fi patologică (ex.: după un traumatism) sau chirurgicală. DEZINTEGRARE, s. f. / desintegration, s. f. / disintegration. [Lat. dis = separat de; integrare = a întregi] Transformare • spontană a nucleelor atomice (în cazul ‘izotopilor radioactivi) însoţită de emisia din interiorul acestora a particulelor alfa (d. alfa, a), a electronilor (d. beta minus, /?-), a pozitronilor (d. beta plus, p+) sau a fotonilor gama {d. sau emisie y). Numărul de nuclee radioactive scade în timp conform ‘legii dezintegrării radioactive (‘lege, 4), căreia îi corespunde o exponenţială descrescătoare, şi conform constantei de dezintegrare. D. nu este influenţată de factorii exteriori. DEZINTOXICARE, s. f. / desintoxication, s. f. / detoxifica-tion. [Lat dis = separat de; in = în; gr. toxikon = otravă pentru vârfuf săgeţilor, de Ca toxon = săgeată] 1) Proces prin care toxinele dintr-un organism sunt modificate chimic în vederea neutralizării şi apoi eliminate. 2) Tratament care are drept scop eliberarea unui toxicoman sau a unui alcoolic de ‘dependenţa faţă de drog sau, respectiv, de alcool. DEZINVAGINARE, s. f. / desinvagination, s. f. / disinvagi-nation. [Lat dis = separat de; in = în; vagina = teacă] Reducerea unei ‘invaginaţii. DEZLIPIRE, s. f. / decollement, s. m. / detachment. [Lat. dis = separat de; sC. veche lepiti = a dpi] Sin.: decolare (v.). DEZLIPIRE DE RETINĂ / decollement de la retine, decollement retinien / retinal detachment. Afecţiune gravă, determinată de separarea intraretiniană, în condiţii patologice, a stratului de conuri şi bastonaşe ale retinei de epiteliul pigmentar, care rămâne aderent la coroidă. Poate fi idiopatică, manifestată ca un accident primitiv, fără o cauză evidentă, simptomatică sau secundară unei tumori, unei boli vasculare, inflamaţii sau unui traumatism local. D. r. se manifestă prin ampu-taţia ‘câmpului vizual, prin ‘fosfene şi senzaţie de corpuri flotante în câmpul vizual. Evoluează spre ‘cecitate, pentru prevenirea căreia se impune intervenţia de urgenţă a specialistului. Sin.: decolare de retină. V. şi operaţie Gonin. DEZMOZOM. Var. pentru desmozom (v.). 402 DEZORDINE DIABET DE TIP I DEZORDINE, s. f. / desordre, s, m. / disorder. [Lat. dis = separat de; ordo, -inis = şir, ordine, succesiune.] 1) Perturbarea sau anormalitatea unei funcţii; stare morbidă fizică sau mentală. Cu acest sens, cuvântul este utilizat mai ales în terminologia medicală anglosaxonă. 2) în fizică (termodinamică), pentru exprimarea dezordinii unui sistem se apelează la noţiunea de ‘entropie. DEZORIENTARE, s. f. / desorientation, s. f. / disorientation. [Lat. dis = separat de; oriens, -entis = răsăritul soarelui] Pierderea noţiunii de timp (d. temporală: oră, zi, trecut, prezent, viitor) şi de spaţiu (d. spaţială: dreapta, stânga, loc etc.) sau atât a noţiunii de timp cât şi de spaţiu (d. temporospa-ţială). DEZOXIRIBONUCLEAZĂ, s. f. / desoxyribonuclease, s. f. / deoxyribonuclease. [Lat. dis = separat de; gr. oxys = acru, oxigen; posiBil de la germ. Ribonsăure = acid riBonic (alterare de la araBinoză); lat. nucleus = sâmBure, nucleu; -ază.] Enzimă care clivează punţile fosfodiester ale lanţurilor de ‘acid dezoxiribonucleic. D. există atât în ţesuturile animale cât şi în plante şi în microorganisme. Abrev.: DNA-ză. V. nuclează. DEZOXIRIBOZĂ, s. f. / desoxyribose, s. f. / deoxyribose. [Lat. dis = separat de; gr. oxys = acru, oxigen; posibil de la germ. Ribonsăure = acid riBonic (alterare de la araBinoză); oză - indică un glucid.] Var.: deoxiriboză. V. riboză. DEZOXIVIRUS, s. n. / deoxyvirus, s. m. / deoxyvirus. [Lat. dis - separat de; gr. oxys = acru, oxigen; lat. virus = venin, otravă.] Orice virus cu acid ribonucleic (‘virus ARN). DEZVIRGINARE, s. f. / defloration, s. f. / defloration. [Lat. dis = separat de; virgo, -inis = fecioară.] Ruperea ‘himenu-lui după primul contact sexual. Poate fi însoţită de dureri şi hemoragii. D. fără consimţământ constituie viol. Sin.: deflorare. DEZVOLTARE, s. f. / developpement, s. m. / development. Procesul de creştere şi diferenţiere. 1) D. în mozaic, d. embrionară inegală, neuniformă în diverse regiuni. 2) D. psihosexu-a/ă, aspectele psihologice ale sexualităţii de la naştere la maturitate. 3) D. reglată a embrionului sub acţiunea unor inductori. V. şi homeobox. DIABET, s. n. / diabete, s. m. / diabetes. [Qr. diabetes = care trece, de la diabainein - a trece prin (dia = prin; bainein = a trece); aluzie la urina care se elimină în cantitate mare.] Termen ce desemnează mai multe boli distincte, care au comună o tulburare metabolică de origine genetică sau hormonală, a căror natură este definită prin epitetul asociat cuvântului diabet. Utilizat ca atare, termenul d. desemnează *d. zaharat. V. şi în continuare diferite tipuri de diabet. DIABET ALOXANIC / diabete alloxanique / alloxan diabetes. *D. zaharat produs experimental la animale (iepure) prin acţiunea ‘aloxanului care distruge selectiv celulele B din ‘insulele Langerhans pancreatice. DIABET BRONZAT / diabete bronze / bronzed diabetes, hemochromatosis. Sin.: hemocromatoză primitivă (idiopatică). V. hemocromatoză. DIABET CALCIC / diabete calcique / calciuric diabetes. Sin.: hipercalciurie idiopatică (v.). DIABET CHIMIC / diabete chimique / Chemical diabetes, latent diabetes. Stadiu în *d. zaharat în care testele variate privind alterarea metabolismului glucidic şi îndeosebi glicemia postprandială sunt anormale, dar lipsesc semnele clinice şi simptomele caracteristice diabetului; mai este denumit şi d. asimptomatic. DIABET AL FEMEILOR CU BARBĂ / diabete des femmes â barbe / Achard-Thîers syndrome. Sin.: sindrom Achard-Thiers (v.). DIABET GESTAŢIONAL / diabete gestationnel / gestational diabetes, pregnancy diabetes. *D. zaharat cu primele mani- festări clinice în perioada sarcinii, ca o consecinţă a modificărilor hormonale. De obicei, dispare după naştere. V. şi diabet zaharat. DIABET IATROGENIC / diabete iatrogenique / iatrogenic diabetes. *D. zaharat declanşat după administrarea unor medicamente, îndeosebi corticosteroizi, anumite diuretice şi a unor anticoncepţionale. DIABET INSIPID / diabete insipide / diabetes insipidus. Sindrom caracterizat prin poliurie şi polidipsie, generate de diminuarea sau absenţa secreţiei de hormon antidiuretic (*vaso-presină). Urina nu prezintă nici o modificare, în afara densităţii mici (‘hipostenurie). Diferenţierea între d. i. consecutiv unei afectări la nivel diencefalohipofizar (tumoră, infecţie, traumatism) şi o reducere tranzitorie a secreţiei de hormon este uneori dificilă. Recent s-a demonstrat că d. i. poate fi şi consecinţa unei insensibilităţi renale la ‘vasopresină, determinată de o mutaţie a genei ‘acvaporinei 2. V. şi potomanie. DIABET INSULINO-DEPENDENT / diabete insulino-dependant / insulin-dependent diabetes mellitus. Sin.: diabet de tip I. V. diabet zaharat. DIABET JUVENIL / diabete juvenile / juvenile-onset diabetes. Sin.: diabet de tip I. V. diabet zaharat. DIABET LATENT / diabete latent / latent diabetes. *D. zaharat fără manifestări clinice, relevat prin ‘proba de toleranţă la glucoză sau ‘proba cortizon-insulină. Mai este numit şi diabet frust. DIABET LIPOATROFIC / diabete lipo-atrophique / lipoatro-phic diabetes. Boală rară, gravă, de etiologie incertă, caracterizată prin dispariţia ţesutului adipos (lipoatrofie), diabet cu hiperinsulinism şi ‘insulino-rezistenţă, hiperlipidemie cu formare de ‘xantoame subcutanate, hepatomegalie şi creştere a metabolismului bazai fără ‘tirotoxicoză. Se manifestă de la naştere sau în perioada copilăriei sau adolescenţei. Uneori se asociază tulburări de creştere, hiperpigmentaţie, ‘hipertricoză. Sin.: boală Lawrence. DIABET MASON / diabete Mason / MODY syndrome. [Mason = numele primei familii la care a fost descris sindromul.] Sin.: sindrom MODY (v.). DIABET NON-INSULINO-DEPENDENT / diabete non insulino-dependant / non-insulin-dependent diabetes mellitus. Sin.: diabet de tip II. V. diabet zaharat. DIABET RENAL / diabete renal / renal diabetes, renal glyco-suria. 1) Termen generic pentru eliminarea urinară excesivă a unei substanţe sau a unei serii de substanţe, în condiţiile în care această eliminare nu este consecinţa unui exces al substanţelor respective în sânge, ci se produce din cauza unei tulburări de reabsorbţie tubulară renală. în această accepţiune a termenului se cunosc în prezent peste 10 tipuri de d. r. ereditar, majoritatea descrise anterior ca sindroame, adesea denumite cu nume proprii. Ex.: d. r. al aminoacizilor, v. cisti-nurie; d. r. al potasiului, v. sindrom Bartter; d. r. în complexe, v. sindrom Fanconi, v. sindrom Luder-Sheldon, v. sindrom Lowe în asocieri. 2) în sens restrâns, afecţiune definită prin prezenţa glucozei în urină, în ciuda unei glicemii normale şi a ‘probei de toleranţă la glucoză, de asemenea, aflată în limite normale. Pentru o varietate de d. r. a fost probată transmiterea ereditară autozomal dominantă. Sin.: glicozurie renală, glicozurie normoglicemică ereditară. DIABET STEROID / diabete steroî'de / steroid diabetes. Intoleranţă la glucoză sau diabet indus de un exces, endogen sau exogen (iatrogen), de glucocorticoizi sau estrogeni. Se produce prin insulinorezistenţă şi este caracterizat printr-o incidenţă redusă a complicaţiilor microangiopatice. DIABET DE TIP I / diabete type I / type I diabetes mellitus. Sin.: diabet insulino-dependent. V. diabet zaharat. 403 DIABET DE TIP II diafragm DIABET DE TIP II / diabete type II / type II diabetes melli-tus. Sin.: diabet non-insulino-dependent. V. diabet zaharat. DIABET TOXIC / diabete toxique / toxic diabetes. Denumire dată unor forme de diabet produse sub acţiunea unor substanţe care acţionează la nivel renal. DIABET ZAHARAT / diabete sucre / diabetes mellitus. Tulburare a metabolismului glucidic, determinată fie de un deficit de 'insulină, fie de o 'insulino-rezistenţă, ceea ce conduce la o acumulare de glucoză în ţesuturi. Sunt asociate frecvent tulburări ale metabolismului protidic şi, îndeosebi, lipidic. în nomenclatura internaţională actuală, se disting: d. z. de tip I insulino-priv sau insulino-dependent (DID), numit şi d. juvenil, şi d. z. de tip II noninsulinopriv sau non-insulino-dependent (DNID). DID necesită imperativ administrarea de insulină şi apare îndeosebi la tineri (d. juvenil, d. slab, d. consumptiv). Este determinat de diminuarea sau absenţa insulinei în sânge, ca urmare a distrugerii celulelor secretoare pancreatice, foarte probabil prin 'autoanticorpi. Acest tip de diabet este asemănător unei 'boli autoimune, apărută consecutiv unei infecţii virale, pe un teren favorabil (transmitere ereditară a unor anti-geni HLA). DNID, cel mai frecvent, apare la vârsta de peste 40 de ani (d. gras). în cazul acestui tip de d., secreţia de insulină este normală, dar este alterată interacţiunea insulinei cu 'receptorul specific. Este relativ uşor de tratat, cu sulfamide antidiabetice sau cu alte medicamente hipoglicemiante. Recent (1998), OMS şi Asociaţia Americană pentru Diabet recomandă o nouă clasificare a d., deoarece, deşi clasificarea actuală realizează o distincţie logică între cele două forme principale de d., ea a generat apariţia unor subcategorii uneori confuze. Noua clasificare recomandă definirea a patru subtipuri principale de d.: 1) Tipul 1 include formele idiopatice şi cele mediate imun ale disfuncţiei celulelor p pancreatice, care determină deficit total de insulină. 2) Tipul 2 reprezintă d. adultului, care poate fi determinat de rezistenţa la insulină, de deficitul relativ de insulină sau de un defect în secreţia de insulină. 3) Tipul 3 cuprinde un număr mare de subtipuri specifice, inclusiv diferitele defecte genetice ale funcţiei celulelor, defecte genetice în acţiunea insulinei şi afecţiunile pancreasului exo-crin. 4) Tipul 4 este reprezentat de 'diabetul gestaţional. A-ceastă clasificare ar permite o împărţire a tipurilor de d. în subgrupe, în funcţie de patogenie, ceea ce implică recunoaşterea clară a heterogenităţii proceselor generatoare de d. Totodată, o subclasificare mai bună va conduce la o alegere mai judicioasă a tratamentelor specifice. V. şi acidocetoză, glicemie, glicozurie, biguanidă, sulfamidă antidiabetică, retinopatie diabetică, comă diabetică, nefropatie diabetică, neuropatie diabetică, în prezent se consideră că diabetul zaharat se caracterizează prin hiperglicemie recurentă sau persistentă. Este diagnosticat prin prezenţa oricăreia dintre următoarele entităţi: 1) glicemia â jeun de sau de peste 126 mg/dL (7,00 mmol/L); 2) glicemia de sau de peste 200 mgfaL (11,1 mmol/L), 2 ore după administrarea de 75 g glucoză în timpul testului de toleranţă; 3) o valoare a glicemie găsită întâmplător de sau de peste 200 mg/dL (11,1 mmol/L). DIABETIC, adj., s. m. sau f. / diabetique, adj., s. m. ou f. / diabetic. [V. etimoCogia termenuCui diabet.] 1) Care se referă la 'diabet. 2) Bolnav care suferă de diabet. DIABETIDĂ, s. f. / diabetide, s. f. / diabetide. [V. etimoCogia termenuCui diabet; -idă.] Infecţie cutaneomucoasă adesea mixtă, microbiană şi micotică, localizată la nivelul glandului ('balanopostită) sau în regiunea vulvovaginală, favorizată de 'glicozurie. Poate releva un diabet necunoscut. DIABETOGEN, adj. / diabetogene, adj. / diabetogenic. [V. etimoCogia termenuCui diabet; gennan - a produce.] Despre un factor care poate determina apariţia unui 'diabet zaharat. DIACETILMORFINĂ, s. f. / diacetylmorphine, s. f. / diacetyl-morphine. [Qr. dis = de două ori; Cat. acetum = otet; gr. hyle = materie; Morpheos = zeul somnului; -ină.] Sin.: heroină (v.). DIACILGLICEROL, s. m. / diacylglycerole, s. m. / diacylgly-cerol. [Qr. dis = de două ori; Cat. acidus = acru; gr. hyle = materie; glykeros = îndulcit, de Ca glykys = dulce; -ol.] 'Mesager secund rezultat după activarea 'fosfolipazei C mem-branare de către complexul hormon-receptor. Acţionând asupra fosfatidilinozitol-4,5-fosfatului (PIP2), fosfolipaza C determină formarea a doi mesageri secunzi: diacilglicerol (DAG) şi ino-zitol-1,4,5-trifosfat (IP3). Creşterea concentraţiei DAG activează protein kinaza C, enzimă care îndeplineşte o serie de roluri vitale în cadrul comunicării celulare. V. şi inozitol trifosfat. DIADOCOKINEZIE, s. f. / diadococinesie, s. f. / diadocho-kinesia, diadochokinesis. [Qr. diadokhos = care succedă; kinesis = mişcare, de Ca kinein - a mişca] Capacitatea de a executa rapid şi secvenţial mişcări diametral opuse, cum ar fi manevra repetată de pronaţie-supinaţie a unui membru. Această aptitudine este alterată în diferite afecţiuni neurologice, în special ale cerebelului. V. şi adiadocokinezie. DIAFANOSCOPIE, s. f. / diaphanoscopie, s. f. / diaphano-scopy. [Qr. diaphanes = transparent, de Ca diaphainein = a Căsa să se întrevadă; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Procedeu de explorare care constă în iluminarea prin transparenţă a anumitor părţi, cavitare sau solide, ale organismului (sinusurile feţei, testicule, burse, degete), subiectul găsindu-se într-o încăpere obscură. Ex.: 1) d. *'sinusurilor feţei, cu ajutorul unui fascicul luminos care prezintă variaţie de intensitate la traversarea cavităţilor sinusale, în funcţie de conţinutul acesteia; 2) d. unei tumefacţii a *burselor în scopul obiectivării transparenţei (în caz de colecţie lichidia-nă) sau a opacităţii (în caz de tumoră solidă). Sin.: diascopie, transiluminare. DIAFIZĂ, s. f. / diaphyse, s. f. / diaphysis. NA: diaphysis, pl. diaphyses. [Qr. diaphysis = punct de separare între tuCpinâ şi ramură] Partea medie alungită a unui os lung, situată între două extremităţi sau 'epifize, de care este separată prin 'jnetafize. DIAFORAZĂ, s. f. / diaphorase, s. f. / diaphorase. [Qr. dia-pherein = a duce prin, a secreta (dia = prin; pherein = a purta, a transporta); -ază.] Enzimă care catalizează reoxi-darea 'nicotinamid adenin dinucleotidului (NAD) sau 'nicotin-amid adenin dinucleotid fosfatului (NADP) prin lanţul mitocon-drial de transport de electroni. DIAFORETIC, adj. / diaphoretique, s. f. / diaphoretic. [Qr. diapherein = a duce prin, a secreta (dia = prin; pherein = a purta, a transporta).] 1) Despre un agent fizic sau chimic (medicamentos) care creşte 'perspiraţia. 2) Cu referire la un pacient care prezintă transpiraţii profuze. V. şi diaforeză. DIAFOREZĂ, s. f. / diaphorese, s. f. / diaphoresis. [Qr. diaphoresis - secreţia umorilor, mai ales prin transpiraţie, de Ca diapherein = a duce prin, a secreta (dia = prin; pherein = a purta, a transporta).] 'Perspiraţie, îndeosebi perspiraţie profuză. DIAFRAGM, s. n. / diaphragme, s. m. / diaphragm, dia-phragma. NA: diaphragma (1). [Qr. diaphragma, -atos = Barieră, de Ca dia = prin; phragma, -atos = închidere.] 1) în anatomie, în sens general perete despărţitor musculotendinos. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la muşchiul denumit diafragm sau diafragmă, care separă cavitatea toracică de cavitatea abdominală. Acesta prezintă două cupole şi 'hiatusuri la nivelul cărora este traversat de esofag, aortă, vena cavă inferioară, canalul toracic şi nervii vagi. D. are un rol important atât în inspir, cât şi în expir. V. şi tab. anat. - muşchi. 2) Dispozitiv destinat reducerii deschiderii unui instrument optic, constituit dintr-un ecran care prezintă un orificiu, cu diametru 404 diafragma DIAGNOSTIC PRENATAL fix sau variabil, centrat pe 'axa optică. 3) Dispozitiv cu deschidere fixă sau reglabilă destinat să iimiteze secţiunea unui fascicul de radiaţii. 4) Tip de prezervativ feminin, din cauciuc sau din plastic, care, aplicat la nivelul colului uterin, împiedică ascensiunea spermatozoizilor. Var.: diafragmă. DIAFRAGMA. Var. pentru muşchiul diafragm (v. diafragm, def. 1). DIAFRAGMATIC, adj. / diaphragmatique, adj. / diaphrag-matic. [Qr. diaphragma, -atos = Barieră, de ta dia = prin; phragmct, -atos = închidere.] Referitor la 'diafragm. Sin.: frenic (def. 1). DIAFRAGMATOCEL, s.n. / diaphragmatocele / diaphragma-tocele. Sin.: hernie diafragmatică (v.) DIAFRAGMĂ. Var. pentru diafragm (v. diafragm, def. 4). DIAGINIC, adj. / diagynique, adj. / diagynic. [Qr. dia = prin; gyne, gynaikos = femeie.] Despre transmiterea ereditară a unei tare sau a unei boli, care se poate produce numai prin intermediul mamei, ea însăşi fiind sănătoasă. Transmiterea d. este legată de genele situate pe segmentul neomolog al cromozomului sexual X. Ex. tipic: *hemofilia. V. diandrie. DIAGNOSTIC, s. n. / diagnostic, s. m. / diagnosis. [Qr. dia = prin; gnostikos = care cunoaşte, de ta gnonai - a cunoaşte.] D. medical reprezintă arta şi ştiinţa de a recunoaşte bolile pe baza datelor clinice şi a celor obţinute prin investigaţii para-clinice. Formularea unui d. are la bază un mecanism extrem de particular şi complex, în care se asociază date analitice şi logice cu mecanisme pur intuitive („simţ clinic"). După ce medicul a cules ansamblul informaţiilor clinice şi paraclinice, el trebuie să integreze toate elementele, pentru a ajunge, în cazul ideal, la un d. precis, corespunzând unei boli cunoscute, etapă esenţială în alegerea tratamentului. în această primă sinteză, datele disponibile sunt interpretate în funcţie de criteriile de Anormalitate. în continuare se pot distinge trei procedee (după R. Mornex, L. Wilkins): 1) Procedeul algoritmic, în cazul căruia raţionamentul este organizat după o ordine precisă. în general, acest raţionament este de tip binar, nefi-ind specific d. medical şi corespunzând la ceea ce se numeşte un arbore de decizie, care poate fi tradus uşor în termenii informaticii, obţinându-se scheme deosebit de didactice. De aceea, procedeul algoritmic este frecvent ilustrat în literatura medicală actuală. în principiu, procedeul serveşte la schematizarea şi clarificarea soluţiilor în faţa unui caz dat, dar nu este utilizat în practica cotidiană a d. Dimpotrivă, el poate fi util în alegerea logică a unor investigaţii, de ex. imagistice. 2) Teoria probabilistică se bazează pe faptul că relaţia care uneşte semnele, simptomele şi bolile nu depinde decât în mod excepţional de o certitudine (de ex. semne patognomonice) ci întotdeauna de o 'probabilitate. Thomas Bayes (1702-1761) a definit probabilitatea ca un simptom (S) să fie reprezentativ pentru o boală (m) ca fiind direct legată de probabilitatea de a observa acest simptom (Ps) în boala considerată (m’) multiplicată cu probabilitatea de a observa însăşi boala considerată (Pm) şi indirect proporţională cu probabilitatea de a observa simptomul într-o altă boală (Psm) şi probabilitatea de a observa această boală (Pm). Bayes a elaborat următoarea ecuaţie: Pm = PsmxPm/Psm’xPm’. în teorie, formula prezintă interes şi ar putea fi aplicată îndeosebi cu mijloacele informaticii, dar necesită cunoaşterea exactă a rapoartelor cuantificate între boli şi simptomele acestora. Se poate afirma că teoria probabilistică este luată în considerare în prezent de 'medicina bazată pe dovezi şi de 'epidemiologia clinică precum şi în *metaanaliză. 3) Teoria formelor este derivată din conceptele psihologiei percepţiei senzoriale elaborate de curentul german denumit 'gestaltism ('gestalt). O formă reprezintă o structură, un întreg organizat, coerent, alcătuit din entităţi separate, fără legături organice între ele, dar constituind un ansamblu stabil. Forma este distinsă pornind de la o serie de entităţi nere- cunoscute care constituie fondul. Experimental s-a dovedit că ocniui tinde în mod naturai să organizeze, de ex., un şir de linii sau puncte în configuraţii coerente. Acceptând teoria formelor, într-o primă etapă a d., medicul ajunge prin intuiţie, pornind de la un ansamblu variat de date, la o „formă" care constituie ipoteza de bază. Intervine apoi o fază deductivă, în care medicul confruntă ceea ce a observat („forma", ipoteza de bază) cu datele din memoria sa, ori dintr-o consultaţie bibliografică asupra bolilor care ar putea corespunde primei sale ipoteze. în acest stadiu trebuie analizate o serie de ipoteze alternative (*d. diferenţial). Frecvent, medicul poate identifica un ansamblu de simptome şi semne care îi permit recunoaşterea unui 'sindrom, ce nu prezintă unitate etiologică. D. de sindrom este adesea o etapă în precizarea d., prin concentrarea asupra unor indici sau criterii, ca şi prin utilizarea ţintită a investigaţiilor paraclinice complementare. în ceea ce priveşte d. asistat de calculator, 'sistemele expert reprezintă o alternativă uneori productivă. Rezultate certe au fost obţinute în prelucrarea automată a datelor de laborator sau obţinute prin diverse explorări funcţionale. DIAGNOSTIC ANTENATAL / diagnostic antenatal / antena-tal diagnosis. Sin.: diagnostic prenatal (v.). DIAGNOSTIC CLINIC / diagnostic clinique / clinical diagnosis. D. stabilit pe baza datelor provenite din examinarea pacientului, fără rezultatele unor eventuale investigaţii de laborator. DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL / diagnostic differentiel / diffe-rential diagnosis. Procedeu de raţionament medical tradiţional prin care se recurge, în vederea recunoaşterii bolii, la analiza succesivă, comparativă cu alte boli care se pot manifesta prin 'semne sau/şi 'simptome asemănătoare. DIAGNOSTIC DUAL / double diagnostic / dual diagnosis. Diagnostic psihiatric constând din comorbiditatea unei (sau mai multor) adicţii cu o tulburare psihiatrică şi care se întâlneşte la 50% din subiecţii care suferă de o 'adicţie. Cele două, sau mai multe, tulburări coexistă independent. Cele mai frecvente asocieri sunt ale unei adicţii cu o 'tulburare afectivă, anxioasă, de 'personalitate, 'schizofrenia. Prognosticul este mai prost, cu atât mai mult cu cât tulburarea asociată nu este tratată. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC / diagnostic etiologique / (axiologic diagnosis. Determinarea cauzelor precise ale unei boli. DIAGNOSTIC FIZIC / diagnostic physique / physical diagnosis. D. fondat pe informaţiile obţinute la examenul fizic al pacientului: inspecţie, palpare, percuţie şi auscultaţie. DIAGNOSTIC GENETIC / diagnostic genetique / genetic diagnosis. Detecţie a genelor din organism prin 'hibridare cu 'sonde genetice specifice. Această metodă este utilizată, de ex., în 'diagnosticul prenatal al anumitor boli ereditare sau în determinarea 'paternităţii. DIAGNOSTIC PREIMPLANTATOR / diagnostic preimplanta-toire / preimplantation diagnosis. Căutarea de anomalii genetice la embrionii de trei zile obţinuţi prin 'fecundare in vitro. Una din cele zece celule ale embrionului este prelevată pentru a fi studiată, fără nici un risc asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Se pot astfel determina, pe celula prelevată, sexul embrionului, pentru a reimplanta, de ex., numai embrioni femele în cazul unei boli recesive legate de cromozomul sexual (ex. miopatia Duchenne), prezenţa unei alele care este re-cesivă în stare homozigotă ('mucoviscidoză), prezenţa de anomalii cromozomiale greu de reperat pe un cariotip clasic. DIAGNOSTIC PRENATAL / diagnostic antenatal / antenatal diagnosis. Procedeu de d. în vederea stabilirii stării de sănătate a fetusului. D. p. cuprinde: 'amniocenteză, 'culturi de celule, determinări biochimice, 'amnioscopie, 'amniografie, profil biofizic, 'ecografie, biopsie din 'vilozităţile coriale. Sin.: diagnostic antenatal. 405 DIAGNOSTIC RADIOLOGIC DIASTEMATOMIELIE DIAGNOSTIC RADIOLOGIC / diagnostic radiologique / roentgen diagnosis. D. fondat pe rezultatele obţinute prin investigaţiile radioiogice, imagistice. DIAGNOSTIC SEROLOGIC / diagnostic serologique / serum diagnosis. Sin.: serodiagnostic (v.). DIAGNOZĂ, s. f. / diagnose, s. f. / diagnose, diagnosis. [Qr. diagnosis = discernământ.] 1) în biologie, prima descriere ştiinţifică datorită căreia este posibilă izolarea unei specii, a unui gen, a unei familii. 2) Rar, cunoaştere dobândită prin observarea semnelor diagnostice. 3) A stabili un diagnostic. Obs.: în engl. diagnose semnifică şi stabilirea naturii bolii, iar diagnosis, arta de a distinge o boală de alta. DIAGRAFIE, s. f. / diagraphie, s. f. / diagraphy. [Qr. dia = prin; graphein = a scrie.] înregistrare grafică a modificărilor de volum ale anumitor organe profunde şi pulsatile (îndeosebi inimă şi arterele mari) prin detectarea variaţiilor de ‘impedanţă provocate de mişcările organelor investigate, când acestea sunt traversate de radiaţii de înaltă frecvenţă. DIAGRAMĂ, s. f. / diagramme, s. m. / diagram. [Lat., gr. diagramma = desen.] Reprezentare grafică în care indicatorii unei serii statistice pot fi prezentaţi în diferite modalităţi: prin dreptunghiuri orizontale, coloane (dreptunghiuri verticale), prin coloane în aflux, prin figuri geometrice de suprafaţă (cerc, pătrat). DIALIZANŢĂ, s. f. / dialysance, s. f. / dialysance. [Qr. dia-lysis = separare, de Ca dia = prin, lysis = distrugere şi lyein = a distruge.] Neologism conceput prin analogie cu termenul de ‘clearance şi utilizat pentru măsurarea eficienţei *dializei. în cazul unui ‘rinichi artificial, d. este, în ml/min, raportul între transferul de masă pentru substanţa considerată (ex.: uree) şi ‘gradientul de concentraţie al acestei substanţe între sânge şi baia de dializă la intrarea în dispozitivul de dializă. DIALIZAT, s. n. / dialysat, s. m. / dialysate. Lichid obţinut prin ‘dializă, lipsit de componente macromoleculare şi neconţinând decât particule care au traversat membrana semi-permeabilă. DIALIZĂ, s. f. / dialyse, s. f. / dialysis. [Qr. dialysis = separare, de Ca dia = prin, îysis = distrugere şi lyein = a distruge.] Procedeu utilizat pentru separarea componentelor unui amestec cristaloidocoloidal. Membrana dializantă este permeabilă, porii săi fiind suficient de mari pentru a permite trecerea cristaloizilor şi prea mici pentru a fi traversaţi de către coloizi. Talia moleculelor reţinute poate varia în funcţie de porii membranei. Tehnica de d. este utilizată în biochimie (desalinizarea soluţiilor de proteine, studiul cineticii enzimatice etc.) şi în terapeutică. V. şi dializă intestinală, dializă peritoneală, hemodi-aliză. _ DIALIZĂ INTESTINALĂ / dialyse intestinale / intestinal dialysis. Metodă de ‘epurare extrarenală, puţin utilizată în prezent, în care se foloseşte ca membrană de d. peretele intestinal sau intestinul întreg. DIALIZĂ PERITONEALĂ / dialyse peritoneale / peritoneal dialysis. Metodă de ‘epurare extrarenală în care se foloseşte ca membrană semipermeabilă seroasă peritoneală. Se poate efectua şi la domiciliu: d. p. continuă ambulatorie. Accesul la peritoneu se realizează printr-un cateter suplu, elastic, inserat printr-o minimă intervenţie chirurgicală. Lichidul de dializă este perfuzat în peritoneu şi este evacuat prin gravitaţie. D. p. este rezervată îndeosebi subiecţilor vârstnici şi celor ce vor beneficia rapid de un transplant. DIAMETRU, s. n. / diametre, s. m. / diameter. [Lat., gr. diametros = diametru.] Linie dreaptă care uneşte părţile opuse ale unui corp sau ale unei formaţiuni, trecând prin centrul acestora: 1) D. antero-posterior, distanţa între două puncte localizate anterior şi, respectiv, posterior. 2) D. anatomic conju- gat, d. promontosuprapubian. 3) D. craniene, măsurate între anumite puncte ale craniului. 4) D. pelvine, o serie de distanţe între diferite puncte ale pelvisului. DIANDRIE, s. f. / diandrie, s. f. / dispermy. [Qr. dis = de două ori; aner, andros = BârBat.] Prezenţa a doi spermatozoizi în procesul ‘fecundaţiei, devenind astfel posibilă o ‘triploi-die. V. şi diginie. DIAPAZON, s. n. / diapason, s. m. / tuning fork. [Lat. dia-pason = octavă, de Ca gr. dia pason khordon = parcurgând toate coardeCe octavei (toate noteCe).] Instrument metalic bifid care, pus în vibraţie prin percuţie, emite un sunet pur, utilizat în ‘acumetria instrumentală. DIAPEDEZĂ, s. f. / diapedese, s. f. / diapedesis. [Qr. dia-pedare = a ieşi pe alături, a traversa, de Ca dia = prin, pedan = a sări (pedesis = săritură).] Trecerea elementelor figurate ale sângelui, îndeosebi a leucocitelor, prin interstiţiul ‘endoteliului capilar. D. leucocitară face parte din faza exsuda-tivă, vasculosanguină a ‘inflamaţiei. DIAREE, s. f. / diarrhee, s. f. / diarrh(o)ea, enteronhea. [Qr. diarrhoia = curgere prin toate părţile, de Ca dia = prin; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] Evacuare frecventă şi rapidă de materii fecale semilichide sau lichide. DIAREE CLORATĂ INTESTINALĂ / diarrhee chloree congenitale / congenital chloride diarrh(o)ea. Boală autozomal recesivă a nou-născutului, tradusă prin apariţia de la naştere a unei d. bogată în clor, din cauza ‘malabsorbţiei intestinale a elementului. DIAREEA TURIŞTILOR / diarrhee des voyageurs / turista. D. determinată de *Escherichia coli contractată de turişti în ţările (sau locurile) cu igienă defectuoasă. Sin.: turista. DIARTROZĂ, s. f. / diarthrose, s. f. / diarthrosis. NA: june-tura synovialis. [Qr. diarthrosis = articuCaţie moBilă, de Ca dia = prin, arthron = articulaţie.] Articulaţie mobilă care permite mişcări ample şi prezintă o cavitate articulară. D. este alcătuită din următoarele elemente: feţele articulare ale oaselor ce formează articulaţia, cartilajul articular, membrana ‘sinovială, discul sau meniscurile articulare, ‘capsula articulară, ‘ligamentele capsulare şi extracapsulare. Ex.: articulaţia genunchiului. V. tab. anat. - oase. DIASCHIZIS, s. n. / diaschisis, s. m. / diaschisis. [Qr. dia = prin; skhisis = despicătură, de Ca skhizein = a despărţi] Tulburare neurologică funcţională determinată de o leziune care întrerupe transmiterea stimulilor la nivelul neuronilor. DIASCOPIE, s. f. / diascopie, s. f. / diascopia. [Qr. dia = prin; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Sin.: diafanoscopie (v.). DIASTASIS, s. n. / diastasis, s. m. / distasls. [Qr. diastasis = separare.] 1) Depărtare anormală, frecvent de origine traumatică, între două suprafeţe articulare. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la articulaţia tibiotarsiană. 2) Prin extensie, depărtare între muşchii drepţi abdominali, cu ‘dehis-cenţă ajDeretelui anterior al abdomenului. DIASTAZĂ, s. f. / diastase, s. f. / diastase. [Qr. diastasis = separare.] 1) Sin. desuet al termenului enzimă. Se desemnează încă, prin acest nume, enzima orzului, responsabilă de degradarea amidonului, care a fost prima enzimă cunoscută, izolată în 1833 de Payeu şi Persosz. 2) Sin.: diastasis (v.). DIASTOLĂ, s. f. / diastole, s. f. / diastole. [Qr. diastole = dilatare, de la diastellein = a lărgi] Perioadă a revoluţiei cardiace care succedă ‘sistola şi în timpul căreia cavităţile inimii se umplu cu sânge (d. auriculară, d. ventriculară). Utilizat ca atare, acest cuvânt desemnează d. ventriculară. DIASTEMATOMIELIE, s. f. / diastematomyelie, s. f. / diaste-matomyelia. [Qr. diastema, -atos = interval; myelos = măduvă] Tip de ‘notocordodisrafie mai rar decât *spina bifida, 406 diastemă DICUMAROL în care măduva spinării este dublată în sens longitudinal, cu separarea sacului durai în două părţi. Cu sediul între vertebrele D4 şi U. d. se asociază frecvent şi cu alte malformaţii vertebrale. V. şi diplomielie. DIASTEMĂ, s. f. / diasteme, s. m. / diastema. [Qr. diastema, -atos = interval] 1) ‘Fisură congenitală. 2) Mai frecvent, spaţiu liber anormal între doi dinţi. Prezenţa d. este normală pentru dantura temporară, dar nu şi pentru cea permanentă. Termenul este folosit în special pentru spaţiul dintre cei doi incisivi centrali superiori (îndeosebi) sau inferiori. Sin. pop.: strungăreaţă. DIATERMIE, s. f. / diathermie, s. f. / diathermy. [Qr. dia = prin; therme = cădură\ Procedeu fizioterapeutic de încălzire a ţesuturilor traversate de un curent alternativ de înaltă frecvenţă care circulă cu o intensitate mare (un amper) între doi electrozi plasaţi pe piele. Sin.: termopenetraţie, transtermie. DIATERMOCOAGULARE, s. f. / diathermo-coagulation, s. f. / diathermocoagulation. [Gr. dia = prin; therme = căldură; Cat. coagulatio, -onis, de Ca coagulare = a închega, a coagula.] Aplicarea ‘diatermiei în scopul distrugerii punctuale a ţesuturilor. _ DIATEZĂ, s. f. / diathese, s. f. / diathesis. [Qr. diathesis = aşezare, situare, de la diatithenai = a aşeza, a dispune.] Unul dintre cei mai vechi termeni medicali, prin care se desemna predispoziţia organismului de a contracta, continuu sau intermitent, anumite boli. în medicina veche a servit drept concept nosologic, fiind descrise numeroase diateze, îndeosebi după aparenţele clinice, fără o bază reală ştiinţifică. în ultimele decenii termenul este tot mai rar folosit, desemnând predispoziţia unor subiecţi pentru anumite boli, ca alergiile, afecţiunile reumatismale sau guta, din cauza tendinţei constituţionale a unor ţesuturi sau organe de a reacţiona anormal la stimuli extrinseci. Conform terminologiei engl., bolile generate astfel, deşi au un caracter familial, nu sunt ereditare. Dimpotrivă, în terminologia fr. şi, în general, aparţinând limbilor de origine latină, d. reprezintă exteriorizarea fenotipică a unui genotip anormal, caracterizată prin predispoziţia de a contracta anumite maladii. V. şi predispoziţie, teren. DIATOMEE, s. f. pl. / diatomees, s. f. pl. / diatom. [Qr. dia = prin; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia sau diatemnein = a tăia prin.] Grup de alge monocelulare sili-cioase, al căror perete celular conţine calciu sau siliciu. D., rezistând la putrefacţie datorită conţinutului în siliciu, sunt utilizate în medicina legală pentru a verifica dacă, la un cadavru, moartea s-a produs prin înec. DIAZEPAM, s. n. / diazepame, s. m. / diazepam. (DCI). Derivat de 1,4-benzodiazepină, cu acţiune tranchilizantă minoră. D. atenuează anxietatea, favorizează instalarea somnului, relaxează musculatura striată, în condiţii de tensiune psihică, prin acţiune centrală. Este utilizat, pe cale intravenoasă, ca adju-vant în starea de mal epileptic. DIAZOREACŢIE, s. n. / diazoreaction, s. f. / diazo reaction. [Gr. dis = de două ori; a - priv.; zoe = viaţă; fr. reaction, din lat. adio, -onis - acţiune şi agere = a acţiona] 1) Procedeu de dozare a ‘pigmenţilor biliari în serul sanguin. Constă în compararea cu un etalon colorimetric a tentei violete obţinute prin adăugarea în ser (în proporţii variabile; reacţie directă sau indirectă, după adăugare de alcool) a diazoreactivu-lui Ehrlich. Normal, valoarea este egală sau mai mică decât 0,6 unităţi (10 mg/l sau 17 pmol/l). Icterul apare de la circa 1,6 unităţi. 2) Reacţie pozitivă în cazul unor urine patologice, care se colorează în roşu după adiţia de reactiv Ehrlich şi amoniac. Nefiind specifică, nu mai prezintă interes. DICENTRIC, adj. / dicentrique, adj. / dicentric. [Qr. dis = de două ori; lat. centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit.] Despre un cromozom care prezintă doi ‘centromeri. Un cromozom d. poaie proveni din doi cromozomi care au suferit, fiecare, o ‘deleţie, apoi o ‘translocaţie. DICLONIE, s. f. / diclonie, s. f. / diclonism. [Qr. dis = de două ori; klonos = tumult, dezordine.] ‘Mioclonie care se manifestă numai la cele două membre superioare sau inferioare. DICOTOMIE, s. f. / dichotomie, s. f. / dichotomy. [Qr. dikha = în două; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] 1) Secţionare sau divizare în două părţi, în general egale. 2) Bifurcare a unei vene. DICROISM, s. n. / dichroî'sme, s. m. / dichroism. [Qr. dis - de două ori; khroa = suprafaţă, culoare a pielii.] 1) Absorbţia luminii polarizate de un solid ‘anizotrop, variabilă în funcţie de unghiul dintre planul de polarizare a luminii şi un ax al solidului. 2) Spectru de absorbţie al unui solvit variind calitativ (diferenţă de culoare) în funcţie de concentraţia sa. La concentraţie crescută, solvitul formează ‘dimeri sau polimeri cu un spectru de absorbţie diferit de cel al *monomerilor. DICROISM CIRCULAR / dichroî’sme circulaire / circular dichroism. Absorbţia ‘luminii polarizate circular, variind în funcţie de sensul de polarizare. D. c. se observă la compuşii prezentând o asimetrie moleculară implicând un ‘cromofor. De ex., d. c. al unui polinucleotid (ale cărui baze sunt cromofori cu o absorbţie la 260 nm) depinde de structura sa secundară. V. dispersie rotatorie. DICROMAT, adj., s. m. şi f. / dichromate, adj., s. m. ou f. / dichromatic, adj, dichromat, n. [Qr. dis = de două ori; khroma, -atos = culoare.] 1) Despre ochiul afectat de ‘dicro-matism. 2) Un subiect suferind de dicromatism. DICROMATISM, s. n. / dichromatisme, s. m. / dichromasy. [Qr. dis = de două ori; khroma, -atos = culoare; -ism.] Defect al vederii cromatice cauzat de absenţa unuia dintre cei trei pigmenţi ai celulelor cu con. Cele mai frecvente forme sunt ‘protanopia şi ‘deuteronopia, defecte transmise gonozomal, care afectează 1% dintre bărbaţii albi. Cea de a treia formă, ‘tritanopia, este foarte rară. Sin.: dicromazie. V. şi aneritro-psie. DICROMATOPSIE, s. f. / dichromatopsie, s. f. / dichro-matopsia. [Gr. dis = de două ori; khroma, -atos = culoare; opsis = vedere, aspect.] V. dicromatism. DICROMAZIE, s. f. / dichromasie, s. f. / dichromasy. [Qr. dis = de două ori; khroma, -atos = culoare.] Starea unui subiect ‘dicromat. DICROT, adj. / dicrote, adj. / dicrotic. [Qr. dis = de două ori; krotos = Bătaie.] Caracteristica pulsului de a prezenta o *undă dicrotă, provocată de şocul închiderii valvulelor aortei. V. undă dicrotă. DICROTISM, s. n. / dicrotisme, s. m. / dicrotism. [Qr. dis = de două ori; krotos = Bătaie; -ism.] Accentuarea ‘undei dicrote care se observă pe ‘sfigmogramă. D. marcat este, alături de ‘presiunea arterială diferenţială mare, semn de ‘insuficienţă aortică. V. şi sfigmogramă. DICTIOZOM, s. m. / dictyosome, s. m. / dictyosome. [Qr. diktyon = reţea, plasă; soma, -atos = corp.] Organit celular lamelar format din asocierea mai multor ‘cisterne şi ‘sacule. DICUMARINĂ, s. f. / dicoumarine, s. f. / dicoumarin. Substanţă care inhibă sinteza ‘protrombinei de către ficat, sub-stituindu-se ‘vitaminei K, de a cărei structură este foarte apropiată. Ca urmare, d. prezintă o acţiune ‘anticoagulantă, utilă în prevenirea ‘tromboemboliilor. Sin.: dicumarol. DICUMAROL, s. m. / dicoumarol, s. m. / dicoumarol. (DCI) Sin.: dicumarină (v.). 407 DIDELFIE DIFUZIUNE DIDELFIE, s. f. / didelphie, s. f. / didelphia. [Şr. dis = de două ori; delphys = uter, pântece.] Malformaţie congenitală a aparatului genital feminin, caracterizată prin existenţa a două vaginuri, două coluri şi două corpuri uterine. Uneori termenul se foloseşte (mai corect etimologic) pentru desemnarea prezenţei a două utere. DIDUCŢIE, s. f. / diduction, s. f. / diduction. [Lat. diductio, -onis, de Ca diducere = a duet în părţi diferite.] Mişcări laterale ale ‘mandibulei. DIELECTRIC, adj., s. n. / dielectrique, adj., s. m. / dielec-tric. [Qr. dia = prin; elektron = cfiifdimBar, corp care se eCec-trizează prin frecare.] Material izolant care, practic, nu permite trecerea curentului electric. DIENCEFAL, s. n. / diencephale, s. m. / diencephalon. NA: diencephaton. [Qr. dis = de două ori; enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap.] Partea caudală a ‘prozence-falului, care delimitează în mare parte ventriculul al lll-lea şi conectează ‘mezencefalul cu emisferele cerebrale. Fiecare jumătate este delimitată de şanţul hipotalamic într-o parte dorsală, formată din epitalamus, talamusul dorsal şi metatalamus, şi o parte ventrală, în alcătuirea căreia intră talamusul ventral ş\ hipotalamusul. Sin.: creier intermediar. DIETA, s. f. / diete, s. f. / diet. [Lat. diaeta, gr. diaita = mod de viaţă.] Utilizarea normală şi raţională a alimentelor în următoarele cazuri: 1) Satisfacerea nevoilor fiziologice ale organismului normal. 2) Respectarea unor condiţii particulare care ţin de convingerile personale sau religioase. 3) Respectarea rigorilor impuse de o stare patologică, adică a unei d. terapeutice. Uneori d. terapeutică poate fi foarte restrictivă, de regulă pentru o perioadă scurtă de timp. Ex.: d. hidrică, cu ingestie exclusivă de apă sau, dimpotrivă, d. uscată, cu suprimarea lichidelor şi a alimentelor bogate în lichide. Câteodată termenul de d. este utilizat, prin extensie abuzivă, ca sin. pentru post. Sinonimia cu termenul ‘regim este parţială. DIETETICĂ, adj., s. f. / dietetique, adj., s. f. / dietetic, adj., dietetica, n. [Lat. diaetetica, gr. diaitetike = dietetică, de Ca Cat. diaeta, gr. diaita = mod de viaţă] 1) Ansamblu de reguli de igienă alimentară care asigură menţinerea celei mai bune stări de sănătate. D. terapeutică are ca scop determinarea alimentaţiei în diferite stări patologice, finalizată prin stabilirea unei ‘diete adaptate fiecărui caz particular. 2) Care se referă la d. Sin.: sitiologie. DIETETICIAN, s. m. sau f. / dieteticien, -ienne, s. m. ou f. / dietitian, dietetician. [Lat. diaetetica, gr. diaitetike = dietetică, de Ca Cat. diaeta, gr. diaita = mod de viaţă] Termen care desemnează specialistul în ‘dietetică, utilizată în scop terapeutic sau ca metodă de protecţie a sănătăţii. Conform Oficiului Internaţional al Muncii, d. nu este medic, ci specialist în dietetică, în unele ţări fiind considerat ca atare şi personalul care prepară hrana dietetică. Pentru medic se utilizează denumirea de nutriţionist. DIETILSTILBESTROL, s. m. / diethylstilboestrol, s. n. / die-thylstilbestrol. (DCI) Substanţă de sinteză cu proprietăţi estro-genice. D. poate fi administrat per os, intramuscular, intravenos sau în aplicaţii locale. Sub formă de fosfat este utilizat în tratamentul neoplasmului de prostată. Sin.: stilbestrol. DIFAZIC, adj. / diphasique, diphase, -e, adj. / diphasic. [Qr. dis = de două ori; phasis = aparenţă, răsăritul unei steCe, de Ca phainein = a apărea.] Care este constituit din două ‘faze diferite. DIFERENŢIERE CELULARĂ / differenciation cellulaire / cellu-lar differentiation. [Lat. dijferentia = diferenţă, de Ca diffe-rre = a se deoseSi; cellula = cămăruţă, dim. de Ca cella = cămară] Proces biologic complex care constă în specializarea unei celule nediferenţiate, adică a unei celule care nu pre- zintă funcţii specifice. Prin d., o celulă dobândeşte structuri specializate care îi permit expresia unor funcţii specifice. Toate celulele unui organism derivă dintr-o unică celulă *suşă, bigotul, posedând în consecinţă aceeaşi informaţie genetică. D. c. survine prin activarea ADN. Astfel, în celulele destinate să formeze ‘fibrele musculare, vor fi activate fragmentele de ADN de care depinde sinteza de proteine specifice celulelor con-tractile. Activarea sau represia ADN se operează sub influenţele mediului extracelular (raporturile între celule, expunerea relativă la factori de creştere, activitatea hormonală etc.) după mecanisme insuficient cunoscute. DIFLUENT, adj. / diffluent, -e, adj. / diffluent. [Lat. diffluus = care dă pe dinafară, de Ca dijfluere = a da pe dinafară, a se vărsa] Despre ţesuturile care după ‘ramolisment prezintă o consistenţă aproape lichidă. DIFORMITATE, s. f. / difformite, s. f. / deformity, abnormality. [Lat. deformitas, -atis = urâţenie, diformitate, de Ca deformare = a desfigura, a urâţi] Alterare a formei naturale, normală, a unei părţi din organism sau a organismului în întregime, cu desfigurarea acestuia. D. este cel mai adesea congenitală, dar uneori poate fi dobândită consecutiv unor accidente sau procese patologice cu modificări morfologice majore. V. şi deformaţie. DIFOSFAT, s. m. / diphosphate, s. m. / diphosphate. Sin.: pirofosfat. ( V.) DIFOSFONAT, s. m. / diphosphonate, s. m. / diphospho-nate. [Qr. dis = de două ori; phos, photos = Cumină, fosfor.] Denumire generică a unui grup de compuşi (săruri sau esteri ai ‘acidului fosforic) care inhibă creşterea şi disoluţia cristalelor osoase de ‘hidroxiapatită şi activitatea osteoclastelor. D. sunt utilizaţi în tratamentul bolii Paget şi ca ‘moleculă vectoare a *99mTechneţiului în ‘scintigrafia osoasă. Sin.: bifosfonat. DIFRACŢIE, s. f. / diffraction, s. f. / diffraction. [Lat. ştiinţifică diffradio, din Cat. diffringere = a sparge, a face ţăndări] Abatere de la propagarea rectilinie a undelor, într-un mediu care conţine neomogenităţi (obstacole) de dimensiuni comparabile cu lungimea de undă a sursei propagate. Fenomenul se produce şi atunci când un fascicul luminos (de unde) trece printr-o fantă. D. razelor X a permis descrierea dublei elice a ADN, ca şi a structurii conformaţionale (secundare, terţiare, cuaternare) a hemoglobinei, precum şi conformaţia altor molecule biologice. DIFTERIE, s. f. / diphterie, s. f. / diphtheria. [Qr. diphthera = memBrană] Boală infecţioasă şi contagioasă produsă de ba-cilul Loeffler (Corynebacterium diphteriae). D., care afectează îndeosebi copilul, se traduce la debut printr-o angină sau larin-gită (‘crup) şi prin manifestări toxice, care uneori apar după câteva săptămâni şi afectează îndeosebi miocardul (miocardită), sistemul nervos periferic (paralizii ale vălului palatului şi membrelor), rinichiul (albuminurie). Declararea bolii şi vaccinarea sunt obligatorii, iar datorită vaccinului antidifteric, d. a devenit o boală rară. DIFTEROID, adj. / diphteroî'de, adj. / diphtheroid. [Qr. diphthera = memBrană; eidos = formă] Despre un exsudat fibri-nos fin, asemănător membranei difterice care poate apărea pe ulceraţii ale mucoaselor. DIFUZ, adj. / diffus, -use, adj. / diffuse (inflamation), diffu-sed (light). [Lat. diffusus, de Ca diffundere = a răspândi, a revărsa] Care nu prezintă o localizare sau o delimitare precisă; răspândit, împrăştiat. Ex.: durere d., scleroză d. DIFUZIUNE, s. f. / diffusion, s. f. / diffusion. [Lat. diffusio, -onis = revărsare, de Ca diffundere = a răspândi, a revărsa] 1) Diseminarea unei substanţe în organism. 2) Amestecul spontan al moleculelor a două sau mai multe substanţe, ca o consecinţă a agitaţiei termice; rata de amestec este proporţională cu concentraţia substanţelor şi cu creşterea tempera- 408 DIFUZIUNE facilitată DILUŢIE turii. 3) Modalitate de trecere a substanţelor la nivelul membranelor pe bază de 'gradienţi de concentraţie şi de potenţiai, fără consum de energie metabolică. Pentru descrierea cantitativă a fenomenului de d., se utilizează legile lui Fick. V. şi transport pasiv. 4) D. în geluri, cu particularităţile sale (caracter discontinuu, se formează inelele Liesegang), stă la baza metodelor de 'imunodifuzie şi 'imunoelectroforeză. DIFUZIUNE FACILITATĂ / diffusion facilite / facilitated diffu-sion. Difuziunea prin 'membrana celulară sau la nivelul altor biomembrane a unor molecule prin intermediul unor 'transportori specifici, în general fără consum de energie metabolică. Frecvent, moleculele transportate sunt nutrimente pentru celulă, ca aminoacizi sau glucoză. Au fost elaborate, şi parţial demonstrate, diferite modele de transportori. în cea mai comună variantă, transportorul leagă o moleculă pe una din feţele membranei, se deplasează prin membrană şi eliberează molecula pe cealaltă faţă (citoplasmatică sau externă). DIGASTRIC, adj. / digastrlque, adj. / digastrlc. [Qr. dis = separat de; gaster, gastros = stomac.] Despre muşchii care prezintă mase musculare la capete şi o porţiune tendinoasă intermediară. Ex.: digastric, v. tab. anat. - muşchi. DIGESTIBILITATE, s. f. / digestibilite, s. f. / digestibility. [Lat. digestus, de ia digerere = a duce în părţi diferite, a descompune (dis = separat de; gerere = a duce, a purta).] Raportul între cantitatea dintr-un aliment care este asimilată şi cantitatea care a fost ingerată. DIGESTIE, s. f. / digestion, s. f. / digestion. [Lat. digestio, -onis = descriere, diviziune a unei idei pe puncte, de Ca digerere = a duce în părţi diferite, a descompune (dis = separat de; gerere = a atice, a purta).] 1) Ansamblul proceselor la care sunt supuse alimentele ingerate consecutiv cărora acestea pot fi absorbite la nivelul intestinului subţire. 2) Prin extensie, acţiunea enzimelor cu rol în asimilarea nutrimentelor la nivel celular. DIGINIE, s. f. / digynie, s. f. / digyny. [Qr. dis = de două ori; gyne, gynaikos = femeie.] Prezenţa a două 'ovocite sau a unui ovocit şi a celui de-al doilea globul polar al său în cursul procesului de 'fecundaţie, devenind astfel posibilă o 'triploidie. V. şi diandrie. DIGITAL, adj. / digital, -ale, -aux, adj. / digital. [Lat digitus = deget.] 1) Care se raportează la degete; care este făcut cu degetele. Ex.: tuşeu d. 2) V. glosar de termeni informatici. V. şi binar. DIGITALA, s. f. / digitale, s. f. / digitalis. [Lat. digitus = deget, datorită formei fCorilor în „deget de mănuşă".] Plantă foarte răspândită, ale cărei diverse specii (mai ales Digitalis lanata, specia din Balcani, şi Digitalis purpurea) conţin mai multe principii active 'cardiotonice (glicozizi cardiaci). DIGITALINĂ, s. f. / digitaline, s. f. / digitalin. [Lat. digitus = deget, datorită formei fCorilor în „deget de mânuşă"; -ină.] Principiu activ extras din digitală, utilizat pentru acţiunea puternic 'cardiotonică. DIGITALISM, s. n. / intoxication digitalique / digitalism. [Lat. digitus = deget, datorită formei florilor în „deget de mănuşă"; -ism.] Sin.: intoxicaţie digitalică (v.). DIGITALIZARE, s. f. / digitalisation, s. f. / digitalization. [Lat. digitus = deget, datorită formei florilor în „deget de mănuşă".] Administrarea de preparate de 'digitală, în general până la obţinerea efectului 'cardiotonic urmărit de medicul curant. DIGITOXINĂ, s. f. / digitoxine, s. f. / dlgitoxin. [Lat. digitus = deget, datorită formei florilor în „deget de mănuşă"; gr. toxi-kon = otravă pentru vârful săgeţilor,, de Ca toxon = săgeată; -ină.] (DCI) 'Glicozid cardiotonic, C41H64013, extras din Digitalis purpurea, ca şi din alte specii de Digitalis. D. este un prototip al 'glicozidelor digitalice cu acţiune foarte puternică şi eliminare lentă, administrat îndeosebi per os. Este utilă în tratamentele prelungite ale 'insuficienţei cardiace sau în tulburările de ritm supraventricuiare. DIGOXINĂ, s. f. / digoxine, s. f. / digoxin. (DCI) 'Glicozid cardiotonic, C41H64014, extras din specia Digitalis lanata. Este un cardiotonic puternic, cu acţiune rapidă, care răreşte şi regularizează ritmul cardiac. Având acţiune şi eliminare mai rapide decât 'digitoxina, d. este mai adecvată tratamentului de urgenţă al insuficienţei cardiace. DIHIDROFOLICULINĂ, s. f. / dihydrofolliculine, s. f. / dihy-drofolliculin. Sin.: estradiol (v.). DIHIDROXIFENILALANINĂ, s. f. / dihydroxyphenylalanine, s. f. / dihydroxyphenylalanine. Sin.: DOPA (v.). DIHOLOZID, s. n. / diholoside, s. m. / disaccharide. Glucid alcătuit din două oze, cum ar fi osamina sau acidul uranic, unite printr-o legătură ozidică. Se disting d. nereducătoare, precum zaharoza sau trehaloza şi diholozide reducătoare, precum maltaza, izomaltaza, lactaza, celobiaza etc. Sin.: diza-harid. DIIODOTIRONINĂ, s. f. / diiodothyronine, s. f. / diiodothy-ronine. Compus organic iodat, C15H13l2N04, obţinut în etapele de realizare sintetică a 'tiroxinei. DIIODOTIROZINĂ, s. f. / diiodotyrosine, s. f. / diiodotyro-sine. [Qr. dis = de două ori; ioeides = znolet, iod; tyros = Brânză; -ină.J Compus organic iodat, precursor al 'tiroxinei, eliberat prin hidroliza 'tiroglobulinei. Produs intermediar în sinteza tiroxinei în glanda tiroidă, d. inhibă funcţia tiroidiană şi scade metabolismul bazai. De aceea, este administrată uneori per os în 'hipertiroidism. Abrev.: DIT. DILACERARE, s. f. / dilaceration, s. f. / dilaceration. [Lat. dilaceratio, -onis = sfâşiere, de Ca dilacerare = a rupe, a sfâşia] 1) Disociere masivă sau ruptură a unui ţesut sau organ, consecutivă unor procese traumatice, inflamatorii, supu-rative sau gangrenoase. 2) D. cerebrală constă în ruptura substanţei cerebrale, de origine traumatică, tumorală sau hemora-gică. DILATATOR, s. n. / dilatateur, s. m. / dilator. [Lat. dilatare = a lărgi, a mări] Instrument metalic, din cauciuc, material plastic etc., de grosimi diferite, marcat după o anumită scară de calibrare şi folosit pentru dilataţia unor conducte naturale din organism. Ex.: 1) D. lacrimal, stilet conic pentru dilatarea canalelor lacrimale. 2) D. uretrai, instrument utilizat pentru obţinerea unei dilataţii uretrale mai mari decât cea obţinută cu ajutorul sondelor uretrale. DILATAŢIE, s. f. / dilation, dilatation, s. f. / dilation. [Lat. dilatatio, -onis = lărgire, mărire, de Ca dilatare = a lărgi, a mări] Mărire spontană sau provocată a volumului unui organ cavitar, a calibrului unui canal sau a unui orificiu. D. pot fi dobândite (stomac), congenitale ('megaesofag, 'megacolon) sau terapeutice (uretrală, esofagiană). DILATAŢIE ACUTĂ DE STOMAC / dilatation aigue de l’estomac / acute gastric dilation. Accident postoperator sau posttraumatic devenit rarisim după utilizarea curentă a 'intuba-ţiei. Constă în creşterea bruscă de volum a stomacului şi a colonului în absenţa oricărui obstacol, urmată de instalarea rapidă a unei stări toxice. DILATAŢIE A BRONHIILOR / dilatation des bronches / bron-chiectasis. Sin.: bronşiectazie (v.). DILATAŢIE DE COL / dilatation du col / dilation of the cervix uteri. Primul timp al 'naşterii, constând din faza de dispariţie progresivă a reliefului 'colului uterin şi o fază de dilataţie propriu-zisă, adică de creştere a diametrului inelului cervical, urmată de dispariţia colului şi punerea în continuitate a 'uterului cu segmentul inferior al 'vaginului. Cele două faze sunt succesive la 'primipare şi sincrone la 'multipare. DILUŢIE, s. f. / dilution, s. f. / dilution. [Lat. diluere = a ddua] Diminuarea concentraţiei unei soluţii cu ajutorul unui solvent adecvat. 409 DIMER DIOXINĂ DIMER, s. m. / dimere, s. m. / dimer. [Qr. dis = de două ori; meros = parte.] ‘Oligomer alcătuit din două unităţi chimice distincte. Ex.: ‘acidul hialuronic, alcătuit din dimeri compuşi la rândul lor din acid glucuronic şi N-acetilglucozamină. DIMERCAPROL, s. m. / dimercaprol, s. m. / dimercaprol. (DCI) *Chelator utilizat pe cale intramusculară în intoxicaţiile cu arsenic, mercur şi aur, cu care formează compuşi solubili, inofensivi, uşor eliminabili prin rinichi. DIMERIE, s. f. / dimerie, s. f. / dimery. [Qr. dis = de două ori; meros = parte.] Transmiterea unui caracter legat de acţiunea combinată a două gene diferite. Sin.: ereditate bifac-torială. DIMORFISM, s. n. / dimorphisme, s. m. / dimorphism. [Qr. dis = de două ori; morphe = formă; -ism.] 1) Stare a unui neoplasm în care se asociază două aspecte morfologice. Ex.: la nivelul ‘sinovialoamelor maligne coexistă formaţiuni epite-liale şi conjunctive. 2) Stare a unui organism care se prezintă în două forme diferite, observată îndeosebi la ciupercile microscopice: ‘miceliu în cultură (viaţă saprofită) şi fază levuliformă in vivo (viaţă parazitară). DINAMINE, s. f. pl. / dynamines, s. f. pl. / dynamins. ‘Proteine motrice care utilizează GTP. D. sunt activate de o ‘protein kinază C, sunt ubicuitare şi intervin în endocitoza mediată de receptori sau clatrinică (v. clatrină). în momentul formării caveolelor (în engl., coated pits) în procesul de endo-citoză, d. se dispun în inel, prin constricţia căruia puţurile (pits în engl.) sunt separate de membrana plasmatică şi convertite în vezicule intracelulare tapisate cu ‘clatrină. O d. specifică terminaţiilor sinaptice este indispensabilă reciclării membranei veziculelor sinaptice endocitate. DINAMOGEN, adj. / dynamogene, adj. / dynamogenic. [Qr. dynamis = forţă; german = a produce.] Care creează sau creşte forţa, energia. DINAMOMETRIE, s. f. / dynamometrie, s. f. / dynamometry. [Qr. dynamis = forţă; metron = măsură] Măsurarea forţei musculare cu ajutorul dinamometrului. DINAMOMETRU, s. n. / dynamometre, s. m. / dynamome-ter. [Qr. dynamis = forţă; metron = măsură] Instrument destinat măsurării forţei musculare. V. şi ‘dinamometrie. DINEINĂ, s. f. / dyneine, s. f. / dynein. [Qr. dynamis = forţă; -ină.] Proteina ‘axonemelor ciliare, de masă moleculară mare (peste 600 kDa) şi alcătuită din 9-12 lanţuri polipeptidice. D. are activitate ATP-azică şi este structurată sub forma unor braţe fixate pereche pe ‘microtubuli, intervenind în flexiunea acestora şi implicit în motilitatea cililor. Studiul spermatozoizilor imobili a relevat absenţa d., iar în ‘sindromul Kartagener cilii celulelor epiteliale de la nivelul traheei sunt lipsiţi de braţele constituite din d. DINITROFENOL, s. m. / dinitrophenol, s. m. / dinitrophenol. [Qr. dis = de două ori; Cat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă; gr. phainein = a străCuci, a apărea; -ol.] Substanţă care activează respiraţia celulară prin decuplarea ‘fosfo-rilării oxidative fiind utilizată, de asemenea, ca indicator de pH. DINODĂ, s. f. / dynode, s. f. / dynode. Element (electrod) al unui ‘fotomultiplicator care permite multiplicarea, prin emisie de electroni secundari, a unui curent electric de intensitate mică. DINORFINĂ, s. f. / dynorphine, s. f. / dynorphin. [Qr. odyne = durere; Morpheos = zeuC somnuCui; ină.] Neuropeptid din-tr-un grup de molecule rezultate din clivajul ‘prodinorfinei şi care conţin o secvenţă N-terminală ce interacţionează cu tipul de ‘receptori opioizi. Sinteza d. (în ganglionii bazali, nucleul tractusului solitar, neuronii magnocelulari hipotalamici, medulo-suprarenală) este reglată de activitatea neuronală. în scăderea memoriei în funcţie de vârstă este implicată creşterea concentraţiei d. la nivelul ‘hipocampului. V. şi prodinorfină. DINTE, s. m. / dent, s. f. / tooth, pl. teeth. NA: dens, pl. dentes. [Lat. dens, -ntis = dinte.] Fiecare dintre organele dure formate din ‘dentină, acoperite de ‘smalţ şi implantate în ‘alveolele dentare de la nivelul crestelor alveolare ale maxilarelor. Există patru tipuri de dinţi: incisivii (4-4) care secţionează, caninii (2-2) care rup, premolarii (4-4) care strivesc, molarii (6-6) care mestecă. D. temporari (sau d. de lapte), în număr de 20, apar între 6 şi 30 de luni şi sunt înlocuiţi, de la vârsta de 6-7 ani până la vârsta adultă, prin cei 32 de d. definitivi (sau permanenţi). V. şi formulă dentară. DINTE HUTCHINSON / dent de Hutchinson / Hutchinson’s tooth. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg engCez, Londra, 1828-1913.] Malformaţie a incisivilor mediani superiori ai celei de-a doua dentiţii, constând în adâncirea marginii libere în formă de semilună, refracţia părţii lor superioare şi devierea axelor care converg spre partea inferioară. Este un simptom în ‘sifilisul congenital. V şi triadă Hutchinson. DIODĂ, s. f. / diode, s. f. / diode. [Qr. dis = de două ori; hodos = cate, drum] Tub electronic format din doi electrozi sau dispozitiv alcătuit prin juxtapunerea a două elemente semiconductoare. D. sunt utilizate pentru redresarea curentului alternativ sau pentru detectarea curenţilor de înaltă frecvenţă. DIOPTRIE, s. f. / dioptrie, s. f. / diopter. [Qr. dioptron = ogdndă, de Ca dia = prin, optos = viziSiC, de Ca optesthai = a vedea] Unitate de măsură a puterii de refringenţă a sistemelor optice: ochi, lentile optice. O d. reprezintă convergenţa unei lentile cu distanţa focală de 1 m. De ex., o lentilă de 4 dioptrii are o distanţă focală de 0,25 cm. Lentilele concave divergente pentru ochelari (în caz de ‘miopie) sunt notate cu (-) (minus) - iar lentilele convexe (în caz de ‘hipermetropie) cu (+) (plus). V. şi dioptrie prismatică. DIOPTRIE PRISMATICĂ / dioptrie prismatique / prism diopter. Puterea unei prisme care, la un metru, decalează imaginea cu 1 cm. D. p. se utilizează în cazul instrumentelor optice cu prisme, utilizate în investigaţiile din oftalmologie. DIOPTRII, s. m. / dioptre, s. m. / diopter. [Qr. dioptron = ogdndă, de Ca dia = prin; optos = viziSiC, de Ca optesthai = a vedea] Suprafaţă care separă două medii transparente şi omogene cu indici de refracţie diferiţi. Cel mai răspândit este d. sferic. Elementele principale ale acestuia sunt: centrul d. (centrul suprafeţei sferice), ‘axa optică principală (axa de simetrie a d.) şi vârful d. (punctul aflat la intersecţia axei optice principale cu d.). Orice dreaptă ce trece prin centru, cu excepţia axei principale, se numeşte axă optică secundară. D. sunt convergenţi şi divergenţi. DIOXID, s. m. / dioxide, s. m. / dioxide. [Qr. dis = de două ori; oxys = acru, oxigen.] Sin.: bioxid (v.). DIOXIGENAZĂ, s. f. / dioxygenase, s. f. / dioxygenase. [Qr. dis = de două ori; oxys = acru; gennan = a produce; -ază.] Enzimă care reduce oxigenul molecular încorporând doi atomi într-un substrat. DIOXINĂ, s. f. / dioxine, s. f. / dioxin. Substanţă din grupul de compuşi cu toxicitate mare în structura cărora două cicluri benzen sunt legate cu doi atomi de oxigen. D. prototip 2,3,7,8-tetraclorodibenzodioxin (TCDD) este un coprodus al erbicidului 2,4,5-tricloro-fenoxi acid acetic. După 1970, o serie de decese la animalele din ferme au atras atenţia asupra toxicităţii acesteia, culminând cu accidentul industrial de la Seveso (Italia). La om, expunerea cronică la d. provoacă scădere în greutate, mialgii, insomnie, intoleranţă la frig, iritabilitate, ne-vrite, hepatomegalie, cistită hemoragică, scăderea libidoului şi impotenţă. Expunerea prelungită la doze mari este asociată cu creşterea certă a numărului de cazuri de cancer. Efectul car-cinogen se află în relaţie cu faptul că d. se leagă pe ‘recep- 410 DIPEPTID DISACROMELIE torii intracelulari la nivelul ADN. Controlul concentraţiei d. în diverse alimente de origine animală şi vegetală nu se efectuează, încă, după reguli şi norme unice. DIPEPTID, s. n. / dipeptide, s. m. / dipeptide. [Qr. dis = de două ori; peptos = digerat, copt, de Ca pepsein = a găti, a digera] Moleculă formată din doi aminoacizi uniţi printr-o legătură amidă. D. rezultă în urma degradării *peptidelor. DIPEPTIDAZĂ, s. f. / dipeptidase, s. f. / dipeptidase. [Qr. dis = de două ori; peptos = digerat, copt, de Ca pepsein = a găti, a digera; -ază.] Enzimă intestinală care hidrolizează *dipeptidele în aminoacizi. DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM / Diphyllobothrium latum / Diphyllobothrium latum. [Qr. dis = de două ori; phyllon = frunză; bothrion = gropiţă; Cat. latus = Cat, Carg.] Sin.: botrio-cefal (v.). DIPIRIDAMOL, s. n. / dipyridamole, s. m. / dipyridamole. (DCI) Derivat pirimidinopirimidinic cu acţiune antispastică de tip papaverinic, în special pe vasele coronare. Eficacitatea d. ca antianginos este redusă, efectul scontat fiind în principal inhibarea agregării plachetare. DIPLACUZIE, s. f. / diplacousie, s. f. / diplacusis. [Qr. diploos = duBCu; akousis = auz, de Ca akouein = a auzi] Percepţia aceluiaşi sunet de către cele două urechi sau în aceeaşi ureche sub forma a două sunete de înălţimi diferite, în general, d. este în relaţie cu o leziune *cohleară. Sin.: paraacuzie dublă. DIPLEGIE, s. f. / diplegie, s. f. / diplegia. [Qr. dis = de două ori; plege = Covitură] ‘Paralizie care afectează părţi similare, bilateral: paralizia membrelor superioare sau inferioare (*para-plegie), d. facială. DIPLEGIE SPASTICĂ / diplegie spastique / spastic diplegia. Sin.: boală Little (v.). DIPLOBACIL, s. m. / diplobacille, s. m. / diplobacillus. [Qr. diploos = duSCu; Cat. bacillus = Bastonaş.] Bacterie în formă de bastonaş scurt, alcătuit din două elemente acolate. DIPLOCEFALIE, s. f. / diplocephalie, s. f. / dipiocephaly. [Qr. diploos = duBCu; kephale = cap.] Monstruozitate caracterizată prin existenţa a două capete implantate pe acelaşi corp. V. şi derodim. DIPLOCOCCUS / diplococcus / diplococcus. [Qr. diploos = duBCu; kokkos = BoaBc1] 1) Bacterie sferică care se dezvoltă în perechi ca urmare a unei diviziuni celulare incomplete. 2) Organism care aparţine, în vechile sisteme de clasificare, genului D. între timp, componentele acestui gen au fost atribuite altor genuri. Ex.: D. pneumoniae se numeşte în prezent Streptococcus pneumoniae. DIPLOE, s. f. / diploe, s. f. / diploe. NA: diploe. [Qr. diploos = duBCu.] Strat de os spongios situat între cele două tăblii osoase, externă şi internă, ale oaselor bolţii craniene. DIPLOFONIE, s. f. / diplophonie, s. f. / diplophonia, dipho-nia. [Qr. diploos = duBCu; phone = voce.] Sin.: voce bitonală (v.). DIPLOIC, adj. / diploYque, adj. / diploic. [Qr. diploos = duBCu.] Care se referă la *diploe. DIPLOID, adj. / diploYde, adj. / diploid. [Qr. diploos = duBCu; eidos = formă] Despre starea normală a unei celule sau a unui organism care posedă două loturi de cromozomi omologi. Astfel, fiecare celulă posedă în nucleu două loturi de cromozomi care poartă aceiaşi *loci, dar nu în mod necesar aceleaşi ‘alele. La om, numărul normal de cromozomi este 2n = 46, n = 23 reprezintă numărul de perechi de cromozomi (22 de perechi de cromozomi somatici şi o pereche de cromozomi sexuali). V. şi euploid, poliploid. DIPLOIDIE, s. f. / diploYdie, s. f. / diploidy. [Qr. diploos = duBCu; eidos = formă] Starea unei celule ‘diploide (şi a orga- nismului căreia aceasta îi aparţine), normală în cazul celulelor somatice aie speciilor sexuate. V. şi eupioidie, poiipioidie. DIPLOMIELIE, s. f. / diplomyelie, s. f. / diplomyelia. [Qr. diploos = duBCu; myelos = măduvă] Dedublare reală a mădu-vei spinării, observată la unii monştri dubli, care nu trebuie confundată cu ‘diastematomielia, o simplă diviziune a unei măduve unice, consecinţă a unei *notocordodisrafii. DIPLOPIE, s. f. / diplopie, s. f. / diplopia. [Qr. diploos = duBCu; ops, opos = vedere, văz.] Tulburare de vedere caracterizată prin percepţia a două imagini ale unui singur obiect, din cauza formării imaginiilor unui obiect fix în puncte non-corespondente ale celor două retine. Este principalul simptom iniţial al unei paralizii de nervi oculomotori. D. poate fi mono-culară, binoculară, heteronimă, omonimă, orizontală, verticală etc. DIPLOSCOP, s. n. / diploscope, s. m. / diploscope. [Qr. diploos = duBCu; skopos = oBservator, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Aparat utilizat în studiul tulburărilor ‘vederii binoculare. DIPLOZOM, s. m. / diplosome, s. m. / diplosome. [Qr. diploos = duBCu; soma, -atos = corp.] Pereche de ‘centrioli dispuşi perpendicular unul pe altul în *centrozomul unei celule. DIPOL, s. m. / dipole, s. m. / dipole. [Qr. dis = de două ori; Cat. polus = poC] 1) în electricitate, ansamblul format din două sarcini punctuale separate de o distanţă scurtă. 2) Moleculă neutră asimetrică, în care centrul de greutate al sarcinilor pozitive nu coincide cu cel al sarcinilor negative, acestea fiind despărţite spaţial. Unele molecule (ex.: molecula de apă) au o structură dipolară în absenţa oricărei forţe externe: d. permanent. Moleculele cu structură simetrică pot deveni d. în apropierea unei sarcini electrice, care atrage sarcinile de semn contrar din moleculă, separând sarcinile pozitive de cele negative. Se obţine un d. indus. D. a cărui orientare variază în timp se numeşte d. instantaneu. 3) D. electric al inimii se formează ca urmare a diferenţei de potenţial dintre baza şi vârful inimii. DIPSOFOBIE, s, f, / dipsophobie, s. f. / dipsophobia. [Qr. dipsa = sete; phobos = frică] Refuzul ingestiei de lichide. Poate avea o cauză organică (ex.: hiperhidratare intracelulară) sau psihiatrică. DIPSOMANIE, s. f. / dipsomanie, s. f. / dipsomania. [Qr. dipsa = sete; mania = neBunie.] 1) Formă clinică de alcoolism manifestată prin consumul de băuturi alcoolice în cantităţi mari, survenind în accese periodice şi intermitente. între accese, bolnavul nu mai bea deloc şi are tendinţe evidente de culpabilitate. 2) Simptom psihiatric constând în *compulsiunea de a bea băuturi alcoolice. DIPTERE, s. n. pl. / dipteres, s. m. pl. / dipterous. [Qr. dipteros = cu două aripi, de Ca dis = de două ori, pteron = aripă] Ordin de insecte care nu posedă decât o singură pereche de aripi funcţionale, aripile posterioare fiind atrofiate şi denumite balansiere sau haltere. O serie de d. sunt hema-tofage, având aparatul bucal adaptat pentru înţepat şi supt. D. pot duce o viaţă liberă sau parazitară şi sunt clasificate în trei subordine: 1) Nematocere, cu corpul alungit, cu antene şi membre lungi; din acest subordin fac parte culicidele (genul Culex, care cuprinde ţânţarii, inclusiv *anofelul). 2) Brachycere, cu antenele scurte (tăunul - Tabanus bovinus). 3) Cyclorhaphe, cu antenele extrem de reduse şi stadii larvare particulare (muscă, strechea oilor - Oestrus ovis). DISACROMELIE, s. f. / dysacromelie, s. f. / dysacromelia. [Qr. dys = greu, dificil; akron = extremitate; melos = vârf, extremitate, memBru.] Termen generic cu referire la ansamblul modificărilor morfologice ale extremităţilor membrelor aflate în relaţie, aproape întotdeauna, cu un proces patologic localizat la nivelul toracelui. De ex.: *degete hipocratice. 411 DISARMONIE DENTOMAXILARĂ DISCIZIE DISARMONIE DENTOMAXILARĂ / dysharmonie dentomaxil-laire / dento-maxillarv dysharmonv. [Qr. dys = greu, dificil; lat. harmonia = armonie, din gr. harmozein = a ajusta; dens, -ntis = dinte; maxilla = maxilar.] Relaţie inadecvată între dimensiunile dinţilor şi dimensiunile maxilarelor, responsabilă de circa jumătate din 'malpoziţiile dentare. Frecvenţa d. d. este explicată prin independenţa genetică a dinţilor faţă de maxilare. DISARTRIE, s. f. / dysarthrie, s. f. / dysarthria. [Qr. dys = greu, dificil; arthroun = a rosti distinct] Dificultate de vorbire dată de tulburările motorii ale organelor de fonaţie: limba, buzele, vălul palatului etc. Var.: dizartrie. DISARTROZĂ, s. f. / dysarthrose, s. f. / dysarthrosis. [Qr. dys = greu, dificil; arthron = articulaţie; -oză.] Diformitate congenitală sau dobândită a unei articulaţii. DISAUTONOMIE, s. f. / dysautonomie, s. f. / dysautonomia. [Qr. dys - greu, dificil; autos = sine însuşi; nomos = oSicei avana forţă de lege.] Denumire a ansamblului tulburărilor legate de perturbările funcţionale ale 'sistemului nervos vegetativ. Există d. familiale ('sindrom Riley-Day) şi d. survenite în cursul neuropatiilor periferice, mai frecvente (în 'diabet, 'amiloi-doză, 'poliradiculonevrită), sau în cazul degenerescenţei complexe a sistemului nervos central ('sindrom Shy-Drager). Expresia clinică a d. este dominată de 'hipotensiunea ortostatică prin deficit noradrenergic şi, mai rar, prin efecte colinergice pure (dispariţia lacrimilor, salivei, transpiraţiei, 'pareză vezicală şi gastrointestinală). DISAUTONOMIE FAMILIALĂ / dysautonomie familiale / familial dysautonomia. Sin.: sindrom Riley-Day (v.). DISBARISM, s. n. / dysbarisme, s. m. / dysbarism. [Qr. dys = greu, dificil; baros = greutate; -ism.] Ansamblul tulburărilor determinate de o modificare a presiunii atmosferice sau baro-metrice (într-o incintă închisă ermetic). V. şi boală de cheson. DISBAZIE, s. f. / dysbasie, s. f. / dysbasia. [Qr. dys = greu, dificil; basis = mers.] Termen general pentru denumirea dificultăţilor şi tulburărilor de 'mers, îndeosebi a celor determinate de leziuni nervoase. V. şi abazie, mers, boală Ziehen-Oppenheim. DISBAZIE LORDOTICĂ PROGRESIVĂ / dysbasie lordotique Progressive / dysbasia lordotica progressiva. Sin.: boală Ziehen-Oppenheim (v.). DISC, s. n. / disque, s. m. / disk, discus, pl. disci (lat.). [Lat. discus, gr. diskos = disc.] 1) Placă circulară, plană sau convex-concavă, cu un orificiu central. Acoperit cu abraziv, se utilizează în operaţii dentare de şlefuire. 2) Formaţiune din organism de formă circulară şi plată. Ex.: a) d. articular (NA: discus articularis), cartilajul articular; b) d. germinativ (v.); c) d. intercalare: spaţii mai dense, transversale sau oblice, pe direcţia miofibrilelor miocardice; d) d. intervertebral (v.); e) d. optic, sin.: papilă optică (v.). DISC EMBRIONAR / disque embryonnaire / embryonic disc. Zonă de diferenţiere a celor două foiţe embrionare, 'ectoblast şi 'mezoblast, ce apare în cursul celei de a doua săptămâni de viaţă embrionară. DISC GERMINATIV / disque germinatif / germinai disk. Formaţiune protoplasmatică cu numeroase nuclee, care are forma unui disc şi se găseşte la suprafaţa 'vitelusului. Din d. g. sau embrionar iau naştere ţesuturile şi organele embrionare. DiSC INTERCALAR / disque intercale / intercalated disk. V. disc, def. 2c. DISC INTERVERTEBRAL / disque intervertebral / intervertebral disk. NA: discus intervertebralis. Cartilaj fibroelastic dispus între corpurile vertebrelor. Este alcătuit dintr-un inel fibros, care conţine în centru 'nucleul pulpos, o masă pulpară elastică, deplasabilă limitat şi, deci, modelabilă în cursul mişcărilor coloanei vertebrale. DISC MERKEL / disque de Merkel / Merkel’s disk. [Friedrich Sigmund Merkel, anatomist german, profesor (succesiv) la yţpstocfa tKpnigs6erg şi Qottingen, 1845-1919.] Sin.: complex Merkel (v.). DISC OPTIC / disque optique / blind spot. Sin.: papilă optică (v.). DISC PLACIDO / disque de Placido / Placido’s disk. [Antonio Placido da Costa, oftalmolog portughez, 1849-1916.] Sin.: keratoscop (v.). DISCAL, adj. / discal, -ale, -aux, adj. / discal. [Lat. discus, gr. diskos = disc.] Care priveşte 'discul intervertebral. Ex.: 'hernie d. _ DISCARIOZĂ, s. f. / dyskaryosis, s. f. / dyskaryosis. [Qr. dys = greu, dificil; karyon = nucleu; -oză.] Modificări anormale ale nucleelor celulare, ca de pildă cele observate la nivelul celulelor epiteliale ale colului uterin în timpul sarcinii. DISCARTROZĂ, s. f. / discarthrose, s. f. / diskarthrosis, arthrosis of a disk. [Lat. discus, gr. diskos = disc; gr. arthron = articulaţie; -ozâ.j în sens larg, orice alterare dis-cală degenerativă. Mai precis, 'artroză a discurilor interverte-brale, caracterizată, în general, printr-o reducere a spaţiului intervertebral şi prezenţa 'osteofitelor antero-laterale. DISCECTOMIE, s. f. / diskectomie, s. f. / diskectomy. [Qr. disc = disc; ektos = a tăia] Excizia unui 'disc intervertebral. DISCEFALIE, s. f. / dyscephalie, s. f. / dyscephaly. [Qr. dys = greu, dificil; kephale = cap.] Malformaţie a craniului şi a feţei. Ex.: d. cu aspect de „cap de pasăre" din 'sindromul Frangois, *d. splanhnochistică. V. şi sindrom Gruber-Meckel. DISCEFALIE SPLANHNOCHISTICĂ / dyscephalie splanchno-cystique / dysencephalia splanchnocystica. Sin.: sindrom Gruber-Meckel (v., def. 1). DISCHINEZIE, s. f. / dyskinesie, dyscinesie, s. f. / dysci-nesia, dyskinesia. [Qr. dys = greu, dificil; kinesis = mişcare, de la kinein = a mişca] 1) în semnificaţia cea mai generală: perturbări ale mişcărilor, fie voluntare, fie involuntare. în practică, termenul este utilizat îndeosebi pentru mişcările care nu aparţin unor categorii bine definite, cum sunt cele din *ate-toză sau din 'coree. 2) Alterarea mecanismelor de reglare a 'motilităţii organelor contractile. Termenul se referă îndeosebi la modificarea sincronismului funcţional motor al diferitelor segmente ale tubului digestiv, exprimat prin necoordonare, spasme, pareză etc. Ex.: *d. biliară, 'colopatie funcţională cronică. Var.: diskinezie. DISCHINEZIE BILIARĂ / dyskinesie biliaire / biliary diskine-sia. Alterare funcţională a mecanismului de eliberare a 'bilei, în absenţa litiazei sau a oricărei leziuni inflamatorii, degenerative sau neoplazice. Se manifestă prin dureri în hipocondrul drept, greţuri şi vărsături. Sunt afectate fie vezicula biliară şi sfincterul cistic, fie segmentul terminal - canalul coledoc şi sfincterul Oddi (d. oddiană). Diagnosticul corect se stabileşte pe baza 'radiomanometriei şi a investigaţiei radioizotopice a căilor biliare. DISCHINEZIE TARDIVĂ / dyskinesie tardive / tardiv dyskinesia. Sindrom iatrogenic manifestat prin mişcări involuntare anormale asemănătoare cu mişcările coreoatetozice ce pot apărea după cel puţin 3 luni de tratament cu neuroleptice şi care nu au o altă cauză. Se poate instala după un interval variabil de tratament cu neuroleptice, dar mai poate surveni şi după administrarea de L-DOPA, amfetamine, antidepresive triciclice, antihistaminice, anticolinergice şi metoclopramidă. Cel mai frecvent apare după administrarea de fenotiazine, butiro-fenone, antidepresive asociate cu neuroleptice şi îndeosebi în cazul fenotiazinelor piperazinate şi fluorate. DISCITĂ, s. f. / discite, s. f. / discitis, diskitis. [Lat. discus, gr. diskos = disc; -ită.] Inflamaţie a 'discului intervertebral, de obicei de natură infecţioasă. V. şi spondilodiscită. DISCIZIE, s. f. / discission, s. f. / discission. [Lat. discisio, -onis = separare, de la discidere = a separa tăind.] 1) Termen utilizat îndeosebi pentru denumirea deschiderii chirurgicale a 412 discografie DISFONIE capsulei ‘cristalinului în unele cazuri de ‘cataractă. Sin. parţial: capsulotomie (def. 2). 2) Incizie bilaterală a ‘colului uterin în stenoza acestuia. DISCOGRAFIE, s. f. / discographie, s. f. / discography. [Lat. discus, gr. diskos = disc; gr. graphein = a scrie.] Radiografie a unui ‘disc intervertebral, la nivelul căruia s-a injectat un ‘mediu de contrast (de obicei iodat) resorbabil spontan, care în mod normal oferă o imagine a ‘nucleului pulpos. D. permite decelarea unei eventuale deteriorări structurale a discului. DISCONDROPLAZIE, s. f. / dyschondroplasie, s. f. / dyschon-droplasia. [Gr. dys = greu, dificiC; khondros = cartilaj; pla-sis = modelare, de Ca plassein = a forma, a modela.] Sin.: encondromatoză (v.). DISCONDROPLAZIE A EPIFIZEI RADIALE INFERIOARE / dyschondroplasie de l’epiphyse radiale inferieure / Madelung’s disease. Sin.: carpocifoză (v.). DISCONDROSTEOZĂ, s. f. / dyschondrosteose, s. f. / dys-chondrosteosis. [Qr. dys = greu, dificil; khondros = cârti-laj; osteon = os; -oză] Sin.: boală Leri-Weill (v.). DISCOPATIE, s. f. / discopathle, s. f. / discopathy. [Lat. discus, gr. diskos = disc; gr. pathos = Boală.] Denumire generică, folosită încă, pentru afecţiunile ‘discurilor intervertebrale, indiferent de etiologie. Acest termen trebuie utilizat numai în sensul de d. degenerativă, adică de deteriorare structurală a discului intervertebral. DISCORDANŢĂ, s. f. / discordance, s. f. / discordance. [Lat. discordare = a fi în dezacord.] 1) în genetică, expresia unei trăsături doar la unul din gemeni. 2) Simptom al ‘disociaţiei mentale din ‘schizofrenie, caracterizat printr-o incompatibilitate între idei, sentimente şi acte, care generează contradicţie, paradox, incoerenţă. DISCRAZIE, s. f. / dyscrasie, s. f. / dyscrasia. [Qr. dyskra-sia = temperament rău, de la dys - greu, dificu, krasis = amestec, constituţie a unui corp, temperament.] Unul dintre cei mai vechi termeni medicali. Iniţial, desemna dezechilibrul celor patru umori, care era considerat cauza tuturor bolilor. în prezent, termenul tinde să devină desuet, fiind utilizat, totuşi, pentru denumirea unei stări anormale, îndeosebi ca urmare a unor tulburări de metabolism sau de coagulare. DISCROMATOPSIE, s. f. / dyschromatopsie, s. f. / dyschro-matopsia. [Gr. dys = greu, dificil; khroma, -atos = culoare; opsis = vedere, aspect.] Anomalie a percepţiei culorilor, congenitală sau dobândită. V. şi daltonism, protanopie, deutera-nopie. DISCROMIE, s. f. / dyschromie, s. f. / dyschromia. [Qr. dys = greu, dificil; khroma, -atos = culoare.] Orice anomalie a pigmentaţiei pielii sau părului. DISCRONOMETRIE, s. f. / dyschronometrie, s. f. / dyschro-nometry. [£r. dys = greu, dificil; khronos = timp; metron -măsură] întârzierea contracţiei musculare voluntare observată în cursul ‘sindromului cerebelos. DISECTAZIE, s. f. / dysectasie, s. f. / dysectasia. [Qr. dys = greu, dificil; ektasis = dilataţie.] Perturbare a deschiderii libere a colului vezical în momentul micţiunii, cauza cea mai frecventă fiind adenomul de prostată. DISECŢIE, s. f. / dissection, s. f. / dissection. [Lat. dissec-tio, -onis = disecţie, de la dissecare = a tăia separând (dis = separat de; secare = a tăia).] 1) Secţionarea sau separarea sistematică a ţesuturilor unui cadavru în vederea studierii elementelor anatomice dintr-o anumită regiune. 2) în chirurgie, separarea prin incizie sau clivare a elementelor anatomice din câmpul operator. DISECŢIE DE AORTĂ / dissection aortique / aortic dissection. Clivaj longitudinal al tunicii medii a aortei, care poate interesa un segment sau întreaga circumferinţă. Se formează o cavitate care ulterior se destinde prin infiltrare sanguină (printr-un orificiu ce se formează, de obicei, deasupra valvu-lelor sigmoide aortice). Topografic se disting 3 tipuri de d. de a.: tip I - disecţie totală de aorta; tip II - d. de a. ascendentă; tip III - d. de a. descendentă. în evoluţie apar leziuni degenerative ale tunicii medii, distrugerea fibrelor elastice şi musculare, zone lacunare circumscrise cu conţinut mucoid (‘medianecroză). Sin.: anevrism disecant de aortă. V. şi ane-vrism disecant. DISEMBRIOM, s. n. / dysembryome, s. m. / dysembryoma. [ Qr. dys - greu, dificil; embryon = emlrion (en = în; bryein = a create); -oma.] Tumoră compusă din vestigii embrionare incluse în unele ţesuturi. D. poate fi benign sau malign, chis-tic sau solid, simplu (format dintr-un singur tip de ţesut) sau complex (tumoră mixtă). Sin.: embrion. V. şi teratom, seminom. DISEMBRIOPLAZIE, s. f. / dysembryoplasie, s. f. / dysem-bryoplasia. [Qr. dys = greu, dificil; embryon = embrion (en = în; bryein = a creştef, plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela] Malformaţie fetală care survine în timpul dezvoltării embrionare. DISEMINARE, s. f. / dissemination, s. f. / dissemination. [Lat. disseminatio, -onis = răspândire, de la disseminare = a împrăştia (dis = separat de; semen, -inis = sămânţă).] 1) Propagare la distanţă a unui agent patogen (macroorganis-me, îndeosebi bacterii) dintr-un focar existent în organism. D. se produce de regulă pe cale sanguină sau limfatică, la nivelul unor organe, ţesuturi sau a întregului organism. 2) împrăştiere la distanţă a celulelor canceroase de la nivelul primar. V. şi metastazare, metastază. 3) Transportul granulelor de polen la distanţă, efectuat de vânt, animale sau chiar de plante. D. asigură difuziunea şi supravieţuirea plantelor. DISEMINAT, adj. / dissemine, -e, adj. / disseminated. [Lat. disseminare = a împrăştia, de la dis = separat de, semen, -inis = sămânţă] Care se propagă, care este propagat prin ‘diseminare. Ex.: sindrom de ‘coagulare intravasculară d. DISERITROPOIEZĂ, s. f. / dyserythropoiese, s. f. / dysery-thropoiesis. f Qr. dys = greu, dificil; erythros = roşu; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Anomalie calitativă a maturării ‘eritroblastelor care duce la o producţie insuficientă de globule roşii. Se traduce prin anemie cu ‘reticulocitoză uşoară şi un grad de hemoliză. D. poate fi dobândită (de ex. în ‘anemia refractară şi în ‘anemia Biermer) sau congenitală (‘talasemie). DISESTEZIE, s. f. / dysesthesie, s. f. / dys(a)esthesia. [Qr. dys = greu, dificil; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Orice tulburare a sensibilităţii, îndeosebi a celei tactile. Termenul este utilizat şi cu sensul de ‘parestezie, deşi în realitate este doar parţial sin. cu acesta. DISFAGIE, s. f. / dysphagie, s. f. / dysphagia. [Qr. dys = greu, dificil; phagein = a mânca] Senzaţie de jenă sau de blocare survenită în timpul ‘deglutiţiei. Apare din cauza unui obstacol organic sau a unei tulburări motorii funcţionale a esofagului, uneori a ‘cardiei. Sin. parţial: ‘odinofagie. DISFAGIE SIDEROPENICĂ / dysphagie sideropenique / side-ropenic dysphagia. Sin.: sindrom Plummer-Vinson (v.). DISFAZIE, s. f. / dysphasie, s. f. / dysphasia. [Qr. dys = greu, dificil; phasis = vorbire.] 1) Tulburare de învăţare a limbajului caracterizată îndeosebi prin alterarea coordonării cuvintelor. 2) Termen sin. cu afazie (v.). DISFIBRINOGENEMIE, s. f. / dysfibrinogenemie, s. f. / dys-fibrinogen(a)emia. [Qr. dys = greu, dificil; lat. fibra = fibră; -ină; gr. gennan = a produce; haima, -atos = sânge.] Anomalie structurală rară a ‘fibrinogenului, tradusă prin alungirea ‘timpului de protrombină, fără simptomatologie clinică. DISFONIE, s. f. / dysphonie, s. f. / dysphonia. [Qr. dys = greu, dificil; phone = voce.] Termen generic pentru orice tul- 413 DISFORIE DISHIDROZĂ burare a donaţiei în relaţie cu o afectare morfologică paralitică sau funcţionaiă a ‘corziior vocale. Uneori d. este consecinţa lezării centrilor nervoşi. V. şi anartrie, disartrie, dislalie. DISFORIE, s. f. / dysphorie, s. f. / dysphoria. [Qr. dys = greu; phorein = a suporta.] Tulburare a ‘dispoziţiei cu tonalitate depresivă, manifestată printr-o stare de tristeţe şi anxietate, uneori însoţită de iritabilitate excesivă şi, mai rar, de o creştere a agresivităţii. DISFUNCŢIE, s. f. / dysfonction, s. f. / dysfunction. [Qr. dys = greu, dificil; lat. functio, -onis = îndeplinire, executare, de lafungi = a îndeplini] Perturbare a funcţiei unui organ sau a unui sistem. DISFUNCŢIE ERECTILĂ / dysfonction erectile / erectile dysfunction. Concept nou, prin care se tinde înlocuirea vechilor denumiri de impotenţă masculină sau tulburare de dinamică sexuală. Elaborat pe baza unor date noi de neurofiziologie şi susţinut de posibilităţi terapeutice, conceptul de d. e. semnifică faptul că impotenţa a devenit o boală care poate fi tratată. Considerată ca un fenomen clinic şi unul dintre principalii factori perturbatori ai calităţii vieţii, patogeneza d. e. include mecanisme variate: disfuncţia patului endotelial lacunar, alterarea hemodinamicii sanguine cavernoase, dis-trucţii nervoase periferice, dereglarea unor căi neuroendocrine, intervenţia unor factori psihici. Cauzele principale ale d. e. sunt de natură organică (traumatisme locale, afecţiuni urologice, boli cardiovasculare, diabet zaharat - angiopatie diabetică, afecţiuni neurologice - leziuni ale măduvei spinării, boală Parkinson, scleroză în plăci, AVC), mai rar tulburări psihiatrice (depresie, anxietate, stări distimice), efecte secundare ale unor medicamente. Uneori etiologia poate fi mixtă. Diagnosticul de d. e. poate avea şi o valoare predictivă în cazul unor boli cronice ca ischemia coronariană, alterarea mecanismului glu-cidic şi/sau lipidic, ischemii înalte la nivelul membrelor inferioare, hipertrofie de prostată etc. De aceea se recomandă evaluarea completă a d. e. şi detectarea sistematică a acesteia la pacienţii cu risc. Tratamentul d. e a fost revoluţionat prin sinteza moleculei denumite sildenati! (Viagra, Pfizer) care inhibă degradarea ‘GMP ciclic de către fosfodiesteraza 5 (PDE-5). Au urmat compuşii tadalafil (Cialis, Eli Lylly), varde-nafil, inhibitori ai PDE-5. Există şi tratamente de activare a căilor pro-erectile centrale, ca şi tratamente locale. Este în studiu terapia genică, vizând celulele musculare netede ale vaselor sanguine peniene. DISGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / dysgammaglobulinemie, s. f. / dysgammaglobulin(a)emia. [Qr. dys = greu, dificd; = a treia literă a alfaBetului grec; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Anomalie cantitativă sau calitativă a gamaglobulinelor sanguine. Sin.: gama-patie. V. şi disglobulinemie biclonală, monoclonală şi policlo-nală. DISGENEZIE, s. f. / dysgenesie, s. f. / dysgenesis. [Qr. dys = greu, dificil; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Anomalie de dezvoltare a unui organ sau a unui ţesut în curs de formare, indiferent de cauză. Consecinţele d. pot fi: insuficienţa funcţională a organului, ‘atrofia sau absenţa ‘diferenţierii. V. şi agenezie. DISGENEZIE GONADICĂ / dysgenesie gonadique / gonadal dysgenesis. 1) Orice anomalie de dezvoltare a gonadelor care antrenează o tulburare a diferenţierii sexuale şi o ‘sterili-tate primară. 2) Boală prin ‘aberaţie cromozomială în care anomalia afectează cromozomii sexuali sau ‘gonozomii. Ex.: ‘sindrom Klinefelter, ‘sindrom Turner. Sin.: disgonozomie. V. şi agenezie. DISGENEZIE IRIDODENTARĂ / dysgenesie iridodentaire / Weyers-Thier syndrome. Sin.: sindrom Weyers-Thiers (v.). DISGERMINOM, s. n. / dysgerminome, s. m. / dysgerminoma. [Gr. dys = greu, dificil; lat. germinare = a încolţi, a produce, de la germen, -inis = germen, sămânţă; -orna.] Tumoră malignă radiosensibilă a ovarului, dezvoltată din celulele germi-nale. Localizată bilateral, este alcătuită din celule mai rotunde sau poligonale, bogate în glicogen. D. este echivalentul *semi-nomului clasic testicular. Termenul *germinom include ambele neoplasme, feminin şi masculin. V şi seminom. DISGENEZIE RETICULARĂ / dysgenesie reticulaire / reticu-lar dysgenesia. Boală cu semne de deficit imunitar foarte precoce, rapid letală, asemănătoare cu *alimfocitoza. Se constată o ‘agranulocitoză, în timp ce hematiile şi plachetele sunt normale. Timusul este hipoplazic. D. r. ar fi determinată de o afectare a celulei suşe reticulare şi are un caracter auto-zomal recesiv. Sin.: aleucie congenitală. DISGLOBULINEMIE, s. f. / dysglobulinemie, s. f. / dysglo-bulin(a)emia. [Qr. dys = greu, dificil; lat. globulus, dim. de la globus = glob; ină; gr. haima, -atos = sânge.] Anomalie cantitativă sau calitativă a globulinelor plasmatice, îndeosebi a gamaglobulinelor (‘disgamaglobulinemie). Globulinele pot fi în exces (hiperglobulinemii), în cantitate insuficientă (hipoglobu-linemii) sau absente (îndeosebi fracţiunea gama: ‘agamaglobu-linemie). Prin extensie, în prezent termenul este utilizat pentru desemnarea unor boli în care d. reprezintă caracteristica esenţială. Denumirea paraproteinemie (biclonală, monoclonală, policlonală) este incorectă. V. şi disglobulinemie biclonală, disglobulinemie monoclonală, disglobulinemie policlonală. DISGLOBULINEMIE BICLONALĂ / dysglobulinemie biclonale / biclonal gammapathy. Tip de d. caracterizat prin prezenţa în ser a două ‘imunoglobuline ‘monoclonale (ex.: IgA şi IgM). Sin.: gamapatie biclonală, hiperglobulinemie biclonală, hiperga-maglobulinemie biclonală. DISGLOBULINEMIE MONOCLONALĂ / dysglobulinemie mono-clonale / monoclonal gammapathy. D. caracterizată prin prezenţa în plasmă a unei ‘imunoglobuline ‘monoclonale, cel mai frecvent o IgG. D. m. este caracteristică unui grup de boli, majoritatea maligne, incluzând: ‘macroglobulinemia Waidenstrom, disglobulinemia sau *gamapatia monoclonală benignă, ‘boala lanţurilor grele. De asemenea, d. m. este prezentă şi în alte afecţiuni: cancer (‘paraproteinemie neoplazică), hemopatii maligne, poliartrită, ‘amiloidoză. Sin.: hiperglobulinemie monoclonală, hipergamaglobulinemie monoclonală, gamapatie monoclonală. DISGLOBULINEMIE POLICLONALĂ / dysglobulinemie poly-clonale / polyclonal gammapathy. Varietate de d. caracterizată prin creşterea tuturor fracţiunilor de imunoglobuline serice, provenite din numeroase familii celulare sau ‘clonuri. Sin.: hiperglobulinemie policlonală, hipergamaglobulinemie policlonală, gamapatie policlonală. DISGONOZOMIE, s. f. / dysgonosomie, s. f. / gonadal dysgenesis. [Qr. dys = greu, dificd; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; soma, -atos = corp.] Sin.: disgenezie gona-dică (v.). DISGRAFIE, s. f. / dysgraphie, s. f. / dysgraphia. [Qr. dys = greu, dificd; graphein = a scrie.J Tulburare a caligrafiei, cu deformare uneori accentuată, până la scris ilizibil. DISGRAVIDIE, s. f. / dysgravidie, s. m. / pregnancy tox(a)e-mia, dysgravidy. [Şr. dys - greu, dificd; lat. gravidus = însărcinată, de la gravis = greu.] Sarcină dificilă. Termen vag, tot mai puţin utilizat (îndeosebi în engl.), cu referire la tulburările în reţaţie strictă cu sarcina. DISHIDROZĂ, s. f. / dyshidrose, s. f. / dyshidrosis, pom-pholyx. [Qr. dys = greu, dificd; hidros = sudoare; -oză.] Afecţiune foarte frecventă, caracterizată printr-o erupţie pruriginoasă de vezicule profunde situate la nivelul palmelor şi al picioarelor. Uneori are un caracter acut şi exploziv, frecvent evo- 414 disidroză DISMUTAŢIE luează cronic în pusee recidivante, cu variaţie sezonieră. Etiologia d. este neclară: înrudită cu ‘eczema, poate avea o origine parazitară, medicamentoasă sau alergică. Var.: disidroză. DISIDROZĂ. Var. pentru dishidroză (v.). DISIMULARE, s. f. / dissimulation, s. f. / concealment. [Lat. dissimulatio, -onis = ascundere, prefacere, de Ca dissimulare = a ascunde, a se preface.] Acţiune prin care un individ încearcă să ascundă prin minciună sau fapte frauduloase o stare patologică (atunci când boala trebuie declarată) sau o situaţie compromiţătoare. V. ş\ simulare. DISINSULINISM, s. n. / dysinsulinisme, s. m. / dysinsuli-nism. [Qr. dys = greu, dificiC; Cat. insula = insulă; -ină; -ism.] Termen generic pentru tulburările funcţiei celulelor pan-creatice, care determină fie ‘hiperinsulinism, fie ‘hipoinsulinism, sau alternanţa celor două stări. D. apare în unele boli metabolice şi poate precede apariţia unui ‘diabet zaharat. DISJUNCŢIE, s. f. / disjonction, s. f. / disjunction, disloca-tion. [Lat. disiunctio, -onis = separare, despărţire, de Ca dis-iungere = a despărţi, a separa (dis = separat de; iungere = a lătura, a uni).] Separarea a două părţi dintr-un organ sau a două organe acolate. Termenul se utilizează îndeosebi pentru componentele scheletului: 1) D. acromioclaviculară, desfacerea articulaţiei acromioclaviculare. 2) D. condrocostală, decolare a unei coaste la nivelul ei de unire cu cartilajul costal. 3) D. craniomaxilară, fractură orizontală ce determină desprinderea masivului maxilar de craniu. Sin.: fractură Le Fort III. 4) D. simfizei pubiene, desfacerea simfizei pubiene. V. şi decolare. DISKALIEMIE, s. f. / dyskaliemie, s. f. / dyskali(a)emia. [Qr. dys = greu, dificd; ar. kali = potasă; gr. haima, -atos = sânge.] Perturbarea potasiului sanguin. Termen vag. DISKERATOZĂ, s. f. / dyskeratose, s. f. / dyskeratosis. [Qr. dys = greu, dificd; keras, keratos = corn; -oză.] *Keratinizare precoce a celulelor Malpighi ale straturilor profunde ale *epi-dermei, cu sau fără dispariţia nucleului, conducând la segregaţie celulară. Tipuri particulare: 1) D. foliculară sau ‘boala Darier. 2) D. lenticulară în disc sau ‘boala Bowen. 3) D. congenitală sau ‘sindrom Zinsser-Engman-Cole. DISKINEZIE. Var. pentru dischinezie (v.). DISLALIE, s. f. / dyslalie, s. f. / dyslalia. [Qr. dys = greu, dificd; lalia = vorbire, de Ca lalein = a vorbi] Tulburare izolată a pronunţiei unui număr mic de foneme, cu conservarea unităţii lexicale, ceea ce face ca vorbirea să rămână inteligibilă. DISLEXIE, s. f. / dyslexie, s. f. / dyslexia. [Qr. dys = greu, dificd; lexis = cuvânt, dicţie.] Termen imprecis pentru dificultăţile în învăţarea limbajului scris de către copilul şcolar cu capacitate intelectuală normală şi fără nici o tulburare a vederii, a auzului sau de comportament. D. apare mai frecvent la băieţi, care prezintă dificultăţi variabile la lectura unui text. Subiectul afectat recunoaşte literele, dar nu este capabil să pronunţe şi să scrie cuvintele. El nu are nici o dificultate în recunoaşterea obiectelor şi a figurilor. D. nu se află în relaţie cu inteligenţa, o serie de genii ale umanităţii, ca Thomas Edison, Albert Einstein şi Winston Churchill prezentând în copilărie dificultăţi în interpretarea limbajului scris. Cauza exactă a d. este necunoscută. Date recente indică existenţa în d. a unor deosebiri în funcţia emisferei cerebrale stângi faţă de normal, în sensul desincronizării receptării celor doi stimuli vizuali majori, care sunt transmişi de la fiecare ochi. V. şi dis-ortografie. DISLIPEMIE, s. f. / dyslipemie, s. f. / dyslip(a)emia. [Qr. dys = greu, dificd; lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Sin.: dislipidemie (v.). D!SL!P!DEM!E, s. f. ! dyslipidemie, s. f, / dys!ip(a)emiai [Qr, dys = greu, dificd; lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] D. se referă la hiperlipemiile care se asociază cu scăderea HDL sub 35 mg/dl sau la formele izolate de scădere a HDL. Sin.: dislipemie. V. hiperlipemie şi hipolipemie. DISLIPIDOZĂ, s. f. / dyslipidose, s. f. / dyslipoidosis. [Qr. dys = greu, dificd; lipos = grăsime; -oză.] Sin.: lipoidoză (v.). DISLIPOIDOZĂ, s. f. / dyslipoTdose, s. f. / dyslipoidosis. [Qr. dys = greu, dificd; lipos = grăsime; eidos = formă; -oză.] Sin.: lipoidoză (v.). DISLOCARE, s. f. / dislocation, s. f. / dislocation. [Lat. dis = separat de; locare = a aşeza] Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la oasele componente ale articulaţiilor. Var.: dislocaţie. Sin.: luxaţie (v. def. 1.) DISLOCAŢIE. Var. pentru dislocare (v.). DISLOGIE, s. f. / dyslogie, s. f. / dyslogia. [Qr. dys = greu, dificd; logia = discurs.] Tulburare a ideaţiei, manifestată prin-tr-o vorbire incorectă. DISMATUR, adj., s. m. / dysmature, adj., s. m. / dysmature. [Qr. dys = greu, dificd; Cat. maturus = matur, copt.] 1) Care nu a ajuns la stadiul de dezvoltare normală, corespunzătoare perioadei considerată de maturitate. Termen folosit îndeosebi pentru nou-născutul la termen, cu talie normală, dar cu greutate sub limita normală. 2) Nou-născut cu greutate anormală. Greutatea d. diferă cu mai mult de două ‘deviaţii standard faţă de valorile indicate de curbele de creştere intrauterină de referinţă. Sin.: nou-născut hipotrofic. DISMENOREE, s. f. / dysmenorrhee, s. f. / dysmenorrh(o)ea. [Qr. dys = greu, dificd; men, menos = Cună; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] Sindrom dureros abdominal care precedă sau însoţeşte *menstruaţia. Poate avea cauze funcţionale (endocrine) sau organice. DISMETRIE, s. f. / dysmetrie, s. f. / dysmetria. [Qr. dys = greu, dificd; metron = măsură] Tulburare de amplitudine a mişcărilor, vizibilă îndeosebi în timpul actelor motorii comandate să fie executate rapid (ex.: ‘probele deget-nas şi călcâi-genunchi). Se exprimă cel mai frecvent prin ‘hipermetrie şi este consecinţa afectării sistemelor de control ale mişcării, în esenţă a sistemului cerebelos. DISMNEZIE, s. f. / dysmnesie, s. f. / dysmnesia. [Qr. dys = greu, dificd; mneme = memorie, de Ca mnasthai = a-şi aminti] Termen general pentru tulburările de ‘memorie. DISMORFIE, s. f. / dysmorphie, s. f. / dysmorphism. [Qr. dys = greu, dificd; morphe = formă] Anomalie congenitală cu expresie morfologică. DISMORFOFOBIE, s. f. / dymorphophobie, s. f. / dymorpho-phobia. [Qr. dys = greu, dificd; morphe = formă; phobos = frică] ‘Fobie atipică exprimată prin preocuparea obsedantă asupra aspectului propriului corp, pe care subiectul îl consideră urât şi inacceptabil. De obicei, preocuparea se concentrează asupra unui anumit aspect: talie, pilozitate, ochi, sâni în cazul femeilor, forma nasului, a urechilor etc. Uneori, subiectul afectat solicită remedii medicale, îndeosebi intervenţii de chirurgie estetică. D. se manifestă mai ales Ia adolescent, când domină teama ca defectul fizic (real sau presupus) să fie expus privirii celorlalţi. Semnificaţia d. variază, de la o tulburare trecătoare de pubertate sau adolescenţă, la asocierea în cadrul ‘nevrozelor obsesionale, ‘anorexiei mentale sau unui debut al ‘schizofreniei. DISMORFOLOGIE, s. f. / dysmorphologie, s. f. / dismor-phology. Ramură a geneticii clinice în relaţie cu diagnosticul şi interpretarea ‘patternurilor a trei tipuri de defecte structurale: ‘malformaţii, ‘disrupţii şi ‘deformaţii. DISMUTAŢIE, s. f. / dismutation, s. f. / dismutation. [Lat. dis = separat de; mutatio, -onis = schimb, de Ca mutare = 415 DISOCIAŢIE DISOSTOZĂ ENCONDRALĂ a schimba] Termen utilizat pentru a caracteriza transformarea spontană sau provocată a unei substanţe. Ex.: d. ionilor *su-peroxid în *peroxid de hidrogen. DISOCIAŢIE, s. f. / dissociation, s. f. / dissociation. [Lat. dissociatio, -onis = separare, de Ca dissociare = a despărţi, a separa (dis = separat de; sociare = a asocia).] 1) Acţiunea de a separa elemente asociate: separarea unor părţi. 2) Proces fizic sau/şi chimic prin care moleculele unei substanţe, sub influenţa anumitor acţiuni (termică, hidrolitică, electrolitică), se descompun în subunităţi independente, păstrându-se parţial posibilitatea refacerii substanţei originale prin recombinare. DISOCIAŢIE ALBUMINOCITOLOGICĂ A LCR / dissociation albumino-cytologique du LCR / albumino-cytologic dissociation of the cerebrospinal fluid. Creştere masivă a *albu-minei în LCR, cu reacţie celulară nulă sau foarte discretă. Această d. se observă în encefalita epidemică, tumori cerebrale, compresiuni medulare, poliradiculonevrite, mielită necrotică subacută DISOCIAŢIE ATRIOVENTRICULARĂ / dissociation auriculo-ventriculaire / atrioventricular dissociation. Independenţa contracţiilor atriilor şi ventriculilor, care răspund la centre de automatism diferite, cu particularitatea că ritmul auricular are o tendinţă mai lentă decât cel ventricular. Poate fi determinată de o tulburare de excitaţie (*d. prin interferenţă, *para-sistolie, *d. izoritmică şi tahicardie ventriculară) sau, mai frecvent, printr-o tulburare de conducere (‘puls lent permanent). Trebuie distinsă de ‘blocul atrioventricular, cu mecanism diferit. DISOCIAŢIE ELECTROMECANICĂ / dissociation electrome-canique / electromechanica! dissociation, asystole. Absenţa activităţii mecanice (a contracţiei atriale şi/sau ventriculare), contrastând cu prezenţa unei activităţi bioelectrice normale a miocardului (confirmată prin electrocardiogramă normală). D. e. se observă uneori după ‘defibrilarea prin şoc electric extern. Fără consecinţe hemodinamice când este localizată la nivelul atriilor (după reducerea unei ‘aritmii complete), d. e. antrenează, dimpotrivă, o ineficienţă cardiacă, cu persistenţa opririi car-diocirculatorii, când este localizată la nivelul ventriculelor (după reducerea unei fibrilaţii ventriculare). Se apreciază că d. e. ar fi consecinţa unui „bloc excitaţie-contracţie“ prin perturbarea transportului de ioni de calciu în celula miocardică. Se poate observa în evoluţia rupturii ventriculare, complicaţie a ‘infarctului miocardic. DISOCIAŢIE GALLAVARDIN / dissociation de Gallavardin / Gallavardin’s dissociation. [Louis Benedict Gallavardin, car-dioCog francez, Lyon, 1875-1957.] Diferenţă auscultatorie între suflul perceput în spaţiul II intercostâl drept parasternal (aspru, rugos) şi apical (muzical), consecutiv turbulenţei şi înaltei velo-cităţi a jetului sanguin la nivelul focarului aortei, în opoziţie cu zgomotul apical produs la nivelul valvulelor aortice fibro-calcare. Sin.: semn Gallavardin. DISOCIAŢIE PRIN INTERFERENŢĂ / dissociation par inter-ference / dissociation by interference. 1) Denumire pentru *d. izoritmică. 2) Tip de ‘aritmie caracterizat prin coexistenţa la nivelul inimii a două ritmuri, sinusal şi nodal, cu cadenţă aproape egală, prin activitatea independentă a atriilor şi ventriculelor. Cel mai frecvent, rezultă o juxtapoziţie a ritmului sinusal care antrenează atriile şi un ritm nodal, ceva mai rapid, care comandă ventriculele. Excitaţia sinusală nu poate, în majoritatea cazurilor, să se transmită ventriculelor (interferenţă prin excitaţie nodală precedentă). Uneori, totuşi, ea apare în afara perioadei refractare şi antrenează contracţia ventriculară, fenomen numit ‘captură ventriculară. DISOCIAŢIE IZORITMICĂ / dissociation isorythmique / isor-rhytmic dissociation. Tip de ‘d. atrioventriculară prin inter- ferenţă în care atriile şi ventriculele se contractă izolat, independent la ritmuri aproape la fel de rapide. V. şi disociaţie atrioventriculară. DISOCIAŢIE MENTALĂ / dissociation mentale / mental dissociation. 1) Ruptura unităţii proceselor psihice, care constituie manifestarea fundamentală în ‘schizofrenie. 2) într-un sens mai larg, alterarea unui mecanism mental, cu scindarea unuia sau mai multor grupuri de procese mentale, care nu se mai integrează în starea normală de conştiinţă, ci funcţionează independent. DISOCIAŢIE PLANTARĂ / dissociation plantaire / plantar dissociation. Semn prezent în ‘sciatică. Răspunsul la ‘reflexul medioplantar este disociat: astfel, reflexul tendinos, de extensie a piciorului, este abolit, în timp ce reflexul idiomus-cular, de flexie a degetelor, este conservat. DISOCIAŢIE SIRINGOMIELICĂ / dissociation syringomyelique / syringomyelic dissociation. D. a sensibilităţii care se produce în ‘siringomielie. Constă în abolirea sensibilităţii la durere şi la temperatură cu conservarea sensibilităţilor tactilă şi profundă. DISOCIAŢIE TABETICĂ / dissociation tabetique / tabetic dissociation. Alterarea, în ‘tabes, până la pierdere a sensibilităţii profunde cu conservarea sensibilităţii superficiale. Sensibilitatea tactilă este uşor diminuată, iar cea termoalgezică este intactă. DISOLUŢIE, s. f. / dissolution, s. f. / dissolution. [Lat. dis-solutus, de Ca dissolvere = a desface, a descompune.] Operaţia prin care se realizează o soluţie pornind de la un corp solubil şi solventul acestuia. DISOMIE, s. f. / disomie, s. f. / diplosomia. [Qr. dis = de două ori; soma, -atos = corp.] 1) Monstru caracterizat prin existenţa a două corpuri complete, reunite prin una sau mai multe părţi. 2) în genetică cuplu de cromozomi în cariotipul celulelor diploide. 3) Starea unei celule ţesut sau organism în care toţi cromozomii sunt prezenţi sub formă de pereche. DISORTOGRAFIE, s. f. / dysorthographie, s. f. / dysortho-graphy. [Qr. dys = greu, dificiC; orthos = drept, corect; graphein = a scrie.] Tulburare a însuşirii ortografiei care evoluează, de regulă, în paralel cu o ‘dislexie şi se produce în absenţa oricărei leziuni cerebrale. DISOSMIE, s. f. / dysosmie, s. f. / dysosmia. [Qr. dys = greu, dificiC; osme = miros.] Denumire sub care sunt reunite diferitele tulburări ale olfacţiei. V. heterosmie, hiposmie. DISOSTOZĂ, s. f. / dysostose, s. f. / dysostosis. [Qr. dys = greu, dificil.; osteon = os; -oză.] Osificare defectuoasă; perturbare a osificării normale în cartilajul fetal: 1) D. craniofacială ereditară sau ‘boala Crouzon. 2) D. endocondrală, sindrom Bartenwerfer. 3) D. mandibulofacială ereditară (‘sindrom Treacher Collins sau Franceschetti-Zwahlen), perturbări variate la nivelul masivului facial. 4) D. metafizaiă sau ‘boala Jensen. 5) D. multiplă, ‘sindrom Hurler. DISOSTOZĂ ACROFACIALĂ / dysostose acro-faciale / acro-facial dysostosis. Complex malformativ în care se asociază *d. mandibulofacială cu alte anomalii osoase ale părţilor dis-tale ale membrelor, hipostatură şi debilitate mentală moderată. Au fost descrise două tipuri: 1) d. a. Nager-De Reynier, în care d. mandibulofacială este asociată cu malformaţii osoase doar la nivelul membrelor superioare (aplazie a radiusului, sinostoză radiocubitală, hipo- sau aplazia policelui). 2) d. a. postaxială Miller, sin. sindrom Miller (v.). DISOSTOZĂ CLEIDOCLAVICULARĂ / dysostose cleido-crâni-enne hereditaire / cleidocranial dysostosis. Sin.: displazie cleidocraniană (v.). DISOSTOZĂ CRANIOFACIALĂ EREDITARĂ / dysostose cranio-faciale hereditaire / hereditary craniofacial dysostosis. Sin.: boală Crouzon (v.). DISOSTOZĂ ENCONDRALĂ / dysostose enchondrale / dysostosis enchondralis. Sin.: sindrom Bartenwerfer (v.). 416 PISOSTOZĂ MAND1BULARĂ CU PEROMELIE DISPLAZIE RENALĂ PISOSTOZĂ MANDIBULARĂ CU PEROMELIE / dysostose mandibulaire avec peromelie / Hanhart syndrome. Sin.: sindrom Hanhart (v.). DISOSTOZĂ MANDIBULOFACIALA / dysostose mandibulo-faciale / mandibulofacial dysostosis. Afecţiune ereditară care se manifestă în două forme: forma completă (sindromul Franceschetti-Zwahlen, v.) şi forma incompletă (cu aceleaşi a-nomalii dar mai puţin pronunţate, sindromul Treacher Collins). DISOSTOZĂ METAFIZARĂ / dysostose metaphisaire / meta-physeal dysostosis. Sin.: boală Murk-Jansen (v.). DISOSTOZĂ MULTIPLĂ / dysostose multiplex / dysostosis mutyplex. Sin.: boală Hurler (v.). DISPAREUNIE, s. f. / dyspareunie, s. f. / dyspareunia. [Gr. dyspareunos = împerecheat nepotrivit, de ia dys = greu, dificil, pareune = împerechere ] Durere resimţită de femeie în timpul raportului sexual, fără să se producă o contractură a vaginului. DISPENSAR, s. n. / dispensaire, s. m. / dispensary. [Engi. dispensary, de ia to dispense = a distriSui, din iat. dispensare = a distriSui] Instituţie medicosanitară de proporţii reduse, prin care se acordă o asistenţă medicală primară ambulatorie. DISPEPSIE, s. f. / dyspepsie, s. f. / dyspepsia. [Qr. dys-pepsia = indigestie, de ia^ dys = greu, dificil, pepsis = digestie şi pepsein = a găti, a digera.] Digestie dificilă, indiferent de cauză. în prezent, termenul este utilizat în tulburările funcţionale, survenind în absenţa leziunilor organice decelabile. D. este un diagnostic prin eliminare. D. acidă apare în hiperclor-hidrie, iar d. flatulentă este dată de 'aerofagie sau de putrefacţiile intestinale cu producere de gaze. DISPERSIE, s. f. / dispersion, s. f. / dispersion. [Lat. dis-persio, -onis = împrăştiere, de ia dispergere = a răspândi, a împrăştia.] 1) Sistem compus din două sau mai multe faze, în care una (fază dispersată) este fin divizată în cealaltă (fază dispersantă). Se disting mai multe tipuri de d., următoarele trei reprezentând tipurile de bază: a) 'suspensii, b) 'soluţii co-!oidale\ c) 'aerosoli. 2) Descompunerea luminii albe, printr-o prismă sau o reţea, în radiaţiile monocromatice componente. 3) Termen statistic general, caracterizând gradul de fluctuaţie în jurul mediei a unei populaţii de valori. V. şi varianţă, deviaţie standard. DISPERSIE ROTATORIE / dispersion rotatoire / rotatory dispersion. Diferenţa de 'indice de refracţie (de viteză a luminii) a unei substanţe sau a unei soluţii în funcţie de sensul polarizării, al 'luminii polarizate circular. Ea rezultă din asimetria moleculară implicând un 'cromofor. V. dicroism circular. DISPLAZIE, s. f. / dysplasie, s. f. / dysplasia. [Qr. dys = greu, dificd; plasis = modeiare, de ia plassein = a forma, a modeia.] Termen prin care sunt denumite, în principiu, toate anomaliile de dezvoltare ale unui ţesut, ale unui organ sau ale unei părţi dintr-un organ. în practică se disting: 1) D. care survin în cursul dezvoltării embrionare (sau 'disembrioplazii), manifestate prin 'malformaţii sau 'deformaţii fixe şi definitive. 2) D. produse după naştere, la nivelul unor ţesuturi care au conservat capacitatea de reconstrucţie şi de diferenţiere; aceste d. sunt dobândite şi reversibile, afectând îndeosebi ţesuturile cu reînnoire rapidă (de ex.: d. măduvei osoase, d. cer-vicouterină). D. care apar după naştere au cauze exogene, îndeosebi cauze trofice, de unde relaţia dintre d. şi 'distrofii. Datorită diversităţii lor, d. stau la baza descrierii a numeroase boli şi sindroame, multe denumite cu nume proprii. V. în continuare. DISPLAZIE ARTERIOHEPATICĂ / dysplasie arterio-hepatique / arteriohepatic dysplasia. Sin.: sindrom Alagille (v.). DISPLAZIE CLEIDOCRANIANĂ / dysplasie cleido-crânienne / cleidocranial dysplasia. Tip de 'osteocondrodisplazie cu transmitere autozomal dominantă în care se asociază hipo-plazia claviculelor, brahicefalie cu întârziere a închiderii suturilor şi fontanelelor, hipoplazia masivului facial, prognatism, anomalii dentare, rahidiene, pelvine şi ale oaselor lungi. Sin.: disostoză cleidocraniană (denumire desuetă), sindrom Marie-Foy-Sainton. DISPLAZIE CONDROECTODERMICĂ / dysplasie chondro-ectodermique / chondroectodermal dysplasia. Sin.: sindrom Ellis-Van Creveld (v.). DISPLAZIE CRANIOMETAFIZARĂ / dysplasie cranyo-diaphy-saire / craniometaphyseal dysplasia. Sin.: boală Pyle (v.). DISPLAZIE DIAFIZARĂ / dysplasie diaphysaire / diaphyseal dysplasia. Sin.: boală Engelmann {v.). DISPLAZIE EPIFIZARĂ HEMIMELICA / dysplasie epiphysaire hemimelique / epiphyseal aclasis. Osteocondrodisplazie caracterizată prin tumefierea unei epifize osoase (intern sau extern) cu dezaxarea segmentului de membru şi deformarea evidentă în regiunea respectivă. Localizarea cea mai frecventă este extremitatea inferioară a tibiei sau osul tarsal. Sin.: sindrom Trevor. DISPLAZIE FIBROASĂ POLIOSTOTICĂ / dysplasie fibreuse des os / fibrous dysplasia of bone. Sin.: sindrom McCune-Albright (v.). DISPLAZIE FRONTONAZALĂ / dysplasie frontonasale / fronto-nasal dysplasia. 'Disostoză facială caracterizată prin asocierea unui 'hipertelorism, o lărgire a bazei nasului, cu nările mai mult sau mai puţin malformate şi, uneori, o fisură a buzei superioare. Este posibilă intervenţia unui factor genetic. DISPLAZIE GELEOFIZICĂ / dysplasie geleophysique / geleo-physic dysplasia. [‘Termenid de compunere geleo- provine din gr. gelao = a râde.] Afecţiune congenitală rară, transmisă autozomal recesiv, caracterizată prin asocierea unei displazii acrofa-ciale cu faţă rotunjită, nas mic, buză superioară mare, unghiuri ale comisurilor bucale deturnate în sus (ceea ce dă feţei un aspect „fericit", de unde etimologia termenului), modificări ale oaselor mâinilor şi picioarelor, care sunt scurte, o lărgire a coastelor şi, uneori, anomalii de osificare ale epi-fizelor femurale superioare. Coexistenţa 'cardiomiopatiei agravează prognosticul. La nivelul ţesutului osos şi viscerelor se produc modificări ale metabolismului 'glicoproteinelor. DISPLAZIE LINGUAL-FACIALĂ / dysplasie linguo-faciale / Grob’s syndrome. Sin.: sindrom Grob (v.). DISPLAZIE METAFIZARĂ FAMILIALĂ / dysplasie metaphy-saire familiale / Pyle’s disease. Sin.: boală Pyle (v.). DISPLAZIE OCULODENTODIGITALĂ / dysplasie oculo-dento-digitale / oculodentodigital dysplasia. Sin.: sindrom Meyer-Schwickerath (v.). DISPLAZIE OFTALMOMANDIBULOMELICĂ / dysplasie ophtal-mo-mandibulo-melique / ophtalmomandibulomelic dysplasia. Sin.: sindrom Pillay (v.). DISPLAZIE OLFACTOGENITALĂ / dysplasie olfacto-genitale / olfactogenital dysplasia. Sin.: sindrom Kallmann (v.). DISPLAZIE OSOASĂ / dysplasie osseuse / bone dysplasia. Sin.: osteodistrofie (v.). _ DISPLAZIE PERIOSTALĂ / dysplasie periostale / osteogen-esis imperfecta congenita. Sin.: boală Durante (v.). DISPLAZIE POLIEPIFIZARĂ / dysplasie polyepiphysaire / Fairbank’s disease. Sin.: boală Fairbank (v.). DISPLAZIE PSEUDOACONDROPLAZICĂ / dysplasie pseudo-achondroplasique / Lamy’s syndrome. Sin.: sindrom Maroteaux-Lamy (vj. DISPLAZIE RENALA / dysplasie renale / renal dysplasia. Formă anatomopatologică de „rinichi mic“ congenital, caracterizat prin prezenţa de ţesuturi asemănătoare celor ale rinichiului fetal. 417 DISPLAZIE SPONDILOEPIFIZARĂ DISTAL DISPLAZIE SPONDILOEPIFIZARĂ / dysplasie spondylo-epi- physaire / spondyloepiphyseal dysplasia. Termen generic pentru un grup de 'osteocondrodisplazii care afectează rahisul, epifizele oaselor lungi, oasele carpului şi tarsului, uneori meta-fizele. Rezultă un 'nanism evident la nivelul trunchiului (în funcţie de afectarea vertebrelor) şi al membrelor (în raport cu afectarea metafizelor). După ce au fost descrise sub diverse nume (îndeosebi proprii), în prezent în nomenclatura internaţională sunt denumite doar două afecţiuni: 1) D. s. tardivă, cu transmitere recesivă autozomală, manifestată spre vârsta de 10 ani printr-un nanism cu scurtarea trunchiului. 2) D. s. congenitală, evidentă de la naştere, cu nanism şi trunchi scurt prin aplatizarea vertebrelor. DISPLAZIE SPONDILOMETAFIZARĂ / dysplasie spondylo-metaphysaire / spondylometaphyseal dysplasia. Sin.: boală Kozlowski (v.). DISPLAZIE SPONDILOTORACICĂ / dysplasie spondylotho-racique / Jarcho-Levin syndrome. [Saul farcho, patotog american, sec. XX; Max Le vin, neurolog american, n. 1901.] Sin.: sindrom Jarcho-Levin (v.). DISPLAZIE TORACICĂ ASFIXIANTĂ / dysplasie thoracique asphyxiante / thoracic asphyxiating dystrophy, thoracic-pelvic-phalangeal dystrophy. Sin.: boală Jeune (v.). DISPLAZIE VENTRICULORADIALĂ / dysplasie ventriculo-radiale / ventriculoradial dysplasia. Sin.: sindrom Holt-Oram (v.). DISPLAZIE VERUCIFORMA / maladie de Lutz-Lewandowsky / Lutz-Lewandowsky disease. Sin.: boală Lutz-Lewandowsky (v.). DISPNEE, s. n. / dyspnee, s. f. / dyspn(o)ea. [Gr. dyspnoia, de ta dys = greu, dificil; pnoia = respiraţie, de ta pnein = a respira] Dificultate în respiraţie, de origine pulmonară, cardiacă, anemică sau nervoasă, caracterizată subiectiv prin opresiune, jenă respiratorie, „sete de aer“, iar obiectiv prin tulburarea ritmului, amplitudinii sau a frecvenţei respiratorii. Poate fi însoţită de 'polipnee sau *tahipnee şi implică modificarea unui singur timp al respiraţiei (d. inspiratorie sau d. expirato-rie). V. în continuare diferite tipuri de dispnee. V. şi ortopnee. DISPNEE CARDIACĂ / dyspnee cardiaque / cardiac dyspn(o)ea. Senzaţie neplăcută de dificultate în respiraţie care survine în insuficienţa cardiacă. Se datorează stimulării crescute a centrilor respiratori prin hipoxie şi acidoză tisulară în condiţiile unui travaliu respirator crescut, ca urmare a scăderii^ 'complianţei pulmonare prin încărcare fluidică a plămânilor. în funcţie de severitatea insuficienţei cardiace, d. c. survine la un grad variabil de efort sau, într-un stadiu avansat, chiar în repaus (d. de repaus). DISPNEE CEREBRALĂ / dyspnee cerebrale / cerebral dyspn(o)ea. D. cauzată de alterarea centrilor respiratori în contextul unei suferinţe cerebrale. DISPNEE DE DECUBIT / dyspnee de decubitus / decubitus dyspn(o)ea. Survine atunci când pacientul nu poate tolera poziţia de decubit dorsal deoarece aceasta îi amplifică d. în aceste condiţii, respiraţia cu trunchiul ridicat sau 'ortopneea determină scăderea presiunii venoase pulmonare şi ameliorarea dispneei. DISPNEE DE EFORT / dyspnee d’effort / exertional dyspn(o)ea. D. asociată cu exerciţiul fizic şi datorată stimulării crescute a centrilor respiratori, ca urmare a unor modificări metabolice rezultate în urma dezechilibrului dintre necesarul crescut de oxigen la nivel tisular şi aportul real. DISPNEE EXPIRATORIE / dyspnee expiratoire / expiratory dyspn(o)ea. Formă de d. în care predomină expiraţia, determinată de dificultatea expulzării aerului din plămâni. Este consecinţa obstrucţiei bronhiilor mici şi mijlocii şi survine în 'astmul bronşic, situaţie în care se însoţeşte de 'wheezing. DISPNEE PAROXISTICĂ NOCTURNĂ / dyspnee paroxysîiqus nocturne / paroxysmal nocturnal dyspn(o)ea. Formă de 'detresă respiratorie întâlnită în insuficienţa cardiacă şi asociată cu poziţia de decubit. Reprezintă o formă severă de *d. cardiacă DISPONIBILITATE BIOLOGICĂ A MEDICAMENTELOR / dis-ponibilite biologique des medicaments / bioavailability. Sin.: biodisponibilitate (v.). DISPOZITIV CONTRACEPTIV INTRAUTERIN / dispositif intrauterin / intrauterine contraceptive device. Sin.: sterilet (v.). DISPOZIŢIE, s. f. / disposition, s. f. / disposition. [Lat. dis-positio, -onis = dispunere, aranjament, de ta disponere = a aranja, a dispune.] 1) Stare afectivă fundamentală care se află în relaţie cu 'constituţia şi depinde de un mecanism controlat de diencefal. Leziuni la acest nivel, de orice natură, modifică d. 2) Uneori termenul este utilizat ca sin. cu 'predispoziţie. DISPRAXIE, s. f. / dyspraxie, s. f. / dyspraxia. [Qr. dys = greu, dificil; praxis = acţiune, practică, de ta prattein = a acţiona] 1) Diminuarea parţială a abilităţii de a executa acţiuni coordonate prin mişcări voluntare, în absenţa unei 'pareze sau a 'ataxiei. 2) în evoluţia psihomotorie a copilului, neînde-mânare, necoordonare a mişcărilor, cu dificultăţi în activităţile constructive, care pot afecta dezvoltarea afectivă şi psihică în general. DISPROTEINEMIE, s. f. / dysproteinemie, s. f. / dyspro-tein(a)emia. [Qr. dys = greu, dificil; protos = primul; -ină; haima, -atos = sânge.] Modificare patologică de ordin cantitativ şi calitativ a proteinelor plasmatice. în general, se modifică raportul normal dintre diferitele fracţiuni globulinice electro-foretice, ca şi raportul albumine/globuline. V. şi disglobuline-mie. DISPROTROMBINEMIE, s. f. / dysprothrombinemie, s. f. / dysprothrombin(a)emia. [Qr. dys = greu, dificil; tat., gr. pro = înainte; gr. thrombos = cheag; ină; haima, -atos = sânge.] Anomalie moleculară a 'protrombinei, de origine constituţională sau dobândită, manifestată prin prelungirea 'timpului de pro-trombină Quick. DISPROZODIE, s. f. / dysprosodie, s. f. / dysprosodia. [Qr. dys = greu, dificil; prosodia = accent, tonic, de ta ode = cântec.] Tulburare a ritmului, tonalităţii, accentuării şi pronunţării cuvintelor observată în cursul 'afaziei Broca. DISRAFIE, s. f. / dysraphie, s. f. / dysrrhaphia. [Qr. dys = greu, dificil; rhaphe = sutură.] Anomalie congenitală caracterizată prin absenţa unor suduri şi formarea de fante. Ex.: prezenţa unor malformaţii ca *gura de lup şi *sp/7ia bifida. DISRITMIE, s. f. / dysrythmie, s. f. / dysrhythmia. [Qr. dys = greu, dificd; rhytmos, lat. rhythmus = ritm] Tulburare de ritm. DISRUPŢIE, s. f. / disruption, s. f. / disruption. [Lat. dirup-tio = a se deschide Brusc, a izBucni] Defect morfologic al unui organ sau al unei regiuni mari din organism rezultat prin prăbuşirea extrinsecă sau prin interferenţa cu procesele normale de dezvoltare. DISSINERGIE, s. f. / dyssynergie, s. f. / dyssynergia, dyser-gia. [Qr. dys = greu, dificil; syn - împreună; ergon = tucru, acţiune, de ta ergein = a tucra] Sin.: asinergie (v.). DISSINERGIE CEREBELOASĂ / dyssinergie cerebelleuse / dyssinergia cerebellaris. Sin.: sindrom Ramsay Hunt (v.). DISSOMNIE, s. f. / dyssomnie, s. f. / dyssomnia. [Qr. dys = greu, dificil; tat. somnus = somn,] Tulburare majoră de somn, manifestată prin perturbarea somnului nocturn sau a stării de veghe diurne. V. şi parasomnie. DISTAL, adj. / distal, -ale, -aux, adj. / distal. [Lat. distare = a fi îndepărtat, de ta dis = separat de, stare = a sta în picioare.] 1) Despre partea unei structuri anatomice situată cel mai departe de origine. Ex.: segmentele d. ale unui membru 418 distanţă DISTROFIE MUSCULARĂ în raport cu rădăcina acestuia. Ant.: ‘proximal. 2) în cazul unui dinte, faţa care este cea mai îndepărtată de linia mediană interincisivă şi, implicit, cea mai apropiată de extremităţile arcadelor dentare. DISTANŢĂ, s. f. / dlstance, s. f. / distance. [Lat. distantia = depărtare, distanţă, de ia distare = a fi îndepărtat (dis = separat de; stare = a sta în picioare.] Interval care desparte două puncte în spaţiu; depărtare. Ex.: 1) D. focală, dintre o lentilă şi focarul principal, egală cu jumătate din raza de curbură a lentilei. 2) D. interocluzală, dintre suprafaţa masticatorie a dinţilor. 3) D. interpupilară, dintre centrele celor două pupile, prin care trec axele vizuale principale. 4) D. de lucru la microscop, la care instrumentul este focalizat corect. DISTAZIE AREFLEXICĂ EREDITARĂ / dystasie areflexique hereditaire / hereditary areflexic dystasia. [Qr. dys = greu, dificil; stasis = stat în picioare, de Ca istanai = a piasa, a face să ţină; a - priv.; Cat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi); hereditarius = referitor ia moştenire, de ia hereditas, -atis = moştenire.] Sin.: boală Roussy-Levy (v.). DISTENSIE, s. f. / distension, s. f. / distension. [Lat. dis-tensio, -onis = întindere, de ia distendere = a întinde.] Termen vag, utilizat cu sensul de alungire a unei structuri, de mărire a volumului unui organ. Ex.: d. vezicală. DISTILARE, s. f. / distillation, s. f. / distillation. [Lat. des-tillare = a picura.] Procedeu fizic constând în trecerea unui lichid în stare de vapori, condensarea acestor vapori şi recuperarea lichidului astfel format, denumit distilat. Se utilizează pentru separarea amestecurilor de lichide (d. fracţionată, pe baza punctelor de fierbere diferite), ca şi pentru fracţionarea amestecurilor de gaze după o lichefiere prealabilă. D. serveşte şi la obţinerea apei distilate. DISTIMIE, s. f. / dysthymie, s. f. / dysthymia. [Qr. dys = greu, dificil; thymos = minte, spirit.] Tulburare a ‘afectivităţii, manifestată prin indispoziţie, stare de disconfort, neplăcere. DISTIROIDIE, s. f. / dysthyroî'die, s. f. / dysthyroidism. [Qr. dys = greu, dificil; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă.] Anomalie de secreţie tiroidiană, cantitativă şi/sau calitativă, adică cu afectarea raportului T4/T3. DISTOCIE, s. f. / dystocie, s. f. / dystocia. [Qr. dys = greu, dificil; tokos = naştere.] Termen prin care se denumeşte ansamblul dificultăţilor ce pot surveni în timpul naşterii, împiedicând derularea normală a acesteia. Se disting: 1) D. dinamice, prin dinamică uterină insuficientă, excesivă sau neregulată. 2) D. mecanice, din cauza unui obstacol osos (modificări patologice ale scheletului pelvin), muscular sau tumoral, sau un diametru mare fetal (d. a umerilor). DISTOMATOZĂ, s. f. / distomatose, s. f. / distomatosis. [Qr. dis = de două ori; stoma, -atos = gură; -oză.] Ansamblu de manifestări patologice provocate de infestarea organismului uman cu ‘plathelminţi din ordinul *Trematoda. Există mai multe forme, după specia parazitului şi localizare: d. bucofaringiană, cerebrală, hepatică, intestinală. DISTONIE, s. f. / dystonie, s. f. / dystonia. [Qr. dys = greu, dificil; tonos = tensiune.] 1) în general, perturbare a ‘tonusului muscular sau a ‘tonicităţii unui organ. 2) Mişcări diskine-tice determinate de tulburările tonusului muscular. Acestea se manifestă de regulă printr-o contracţie tonică, involuntară şi incoercibilă, care survine intermitent la anumite grupe musculare fără sistematizare funcţională. Termenul desemnează, în primul rând, d. de atitudine, care nu apar decât în poziţii particulare ale corpului şi membrelor şi sunt restrânse la un anumit teritoriu (crampa scriitorului, crampa violonistului etc.). DISTONIE DE CANAL HEPATIC / dystonie du canal hepa-tique / Mirizzi’s syndrome. Sin.: sindrom Mirizzi (v.). DISTONIE NEUROCIRCULATORIE / dystonie neurocirculatoire / neurocircuiatory dystonia. Sin.: astenie neurocirculatorie (v.). DISTONIE OCULOCERVICOFACIALĂ / dystonie oculo-cervico-faciale / Steele-Richardson-Olszewski disease. Sin.: sindrom Steele-Richardson-Olszewski (v.). DISTOPIE, s. f. / dystopie, s. f. / dystopia. [Qr. dys = greu, dificil; topos = foc.] Situare anormală a unui organ. DISTORSIUNE, s. f. / distorsion, s. f. / distortion. [Lat. dis-torsio, -onis = răsucire, de Ca distorquere = a răsuci] 1) Deformare a unei imagini din cauza ‘aberaţiei unui sistem optic. 2) Deformare a unui semnal sonor din trei cauze principale: a) d. de fază, dată de vitezele diferite de transmisie a diverselor frecvenţe; b) d. de amplitudine, când intensitatea unor frecvenţe este prea puternică; c) d. de frecvenţă, din cauza diferenţelor de sensibilitate în funcţie de frecvenţă ale urechii. 3) în psihanaliză, deformarea subiectivă inconştientă a realităţii, pentru a o pune în acord cu dorinţele, aspiraţiile. DISTRIBUŢIE, s. f. / distribution, s. f. / distribution. 1) Localizarea specifică sau aranjamentul obiectelor sau evenimentelor în spaţiu sau timp. 2) Extinderea unei structuri ramificate şi a ramurilor sale. De ex. a unui nerv sau a unei artere. 3) Distribuţie a probabilităţilor. DISTROFIE, s. f. / dystrophie, s. f. / dystrophy. [Qr. dys = greu, dificil.) trophe = Hrană, nutriţie.] 1) Anomalie celulară sau tisulară dobândită, legată de o tulburare nutriţională, locală sau generală. D. este consecinţa unor carenţe hormonale, nutritive, metabolice sau a unor deficienţe funcţionale. Uneori, în cadrul d. sunt regrupate şi leziunile degenerative cu cauze metabolice neidentificate. V. degenerescenţă. 2) Denumire generică a mai multor boli şi sindroame, în cadrul cărora se constată d. la nivelul structurilor unor organe sau a unor sisteme: d. adipozogenitală, sau ‘sindrom Frohlich; d. craniocarpotar-sală, sau ‘sindrom Freeman-Sheldon; d. ectodermică hidrotică sau ‘sindrom Clouston; d. edematoasă sau ‘boală Milroy; d. mezodermală congenitală hiperplastică sau ‘sindrom Weill-Marchesani; d. pulmonară progresivă (v.).\ d. olfactogenitală sau ‘sindrom Kallmann; d. osoasă familială sau ‘boală Morquio; d. musculară oculofaringiană sau ‘sindrom Shy-Gonatas; d. toracică asfixiantă sau ‘boală Jeune; d. trombocitară hemo-ragică congenitală sau^‘sindrom Bernard-Soulier. DISTROFIE CORNEANĂ / dystrophie corneenne / corneal dystrophy. Termen generic care regrupează afecţiunile corneei de origine degenerativă sau prin anomalii de metabolism, în absenţa unor cauze infecţioase sau virale. Sunt cuprinse în acest grup o serie de ‘keratite: 1) Keratita neuroparalitică, prin afectarea nervilor senzitivi ai corneei. 2) Keratita uscată sau filamentoasă prin diminuarea accentuată a secreţiei lacrimale. 3) Keratitele din ‘avitaminoze (îndeosebi A şi B2). 4) Kerato-patiile medicamentoase. O serie de d. c. sunt ereditare sau asociate unor ‘tezaurismoze; ex.: ‘boală Hand-Schuller-Christian, ‘boală Hurler, ‘boală Reis-Bucklers, ‘cistinoză. V. şi keratită DISTROFIE CRANIOCARPOTARSALĂ / dystrophie cranio-carpotarsienne / craniocarpotarsal dystrophy. Sin.: sindrom Freeman-Sheldon (v.). DISTROFIE ELASTICĂ CUTANATĂ / dystrophie elastique cutanee / skin elastic dystrophy. ‘Disembrioplazie cutanată, adesea familială, care se manifestă fie prin hipoplazie, fie prin hiperplazie a pielii. DISTROFIE HIALOIDORETINIANĂ / dystrophie hyaloîdo-reti-nienne / hyaloideo-retinal dystrophy. Sin.: boală Wagner (v.). DISTROFIE MUSCULARĂ / dystrophie musculaire / muscular dystrophy. Termen generic sub care sunt regrupate o serie de boli ereditare degenerative cu caracter progresiv ale muşchilor striaţi. Semeiologia clinică, vârsta debutului, carac- 419 DISTROFIE MUSCULARĂ OCULOFARINGIANĂ DIVERTICULOZĂ teristicile evoluţiei, localizarea afectării primare şi caracteristicile histologice au permis identificarea de: 1) D. m. cu mio-tonie, v. miotonie. 2) D. m. fără miotonie, v. miopatie. DISTROFIE MUSCULARĂ OCULOFARINGIANĂ / dystrophie musculaire oculo-pharyngienne / Shy-Gonatas syndrome. Sin.: sindrom Shy-Gonatas (v.). DISTROFIE MUSCULARĂ PSEUDOHIPERTROFICĂ / dystrophie musculaire Progressive type Duchenne / pseudohy-pertrophic muscular dystrophy. Sin.: miopatie pseudohiper-trofică Duchenne (v.). DISTROFIE NEUROAXONALĂ INFANTILĂ / dystrophie neuro-axpnale infantile / infantile neuroaxonal dystrophy. Boală cu transmitere autozomal recesivă, cu debut în al doilea an de viaţă printr-o perturbare progresivă a mersului, o diminuare a reflexelor, apariţia de semne piramidale, de tulburări senzitive şi o deteriorare mentală. Histopatologic se constată focare de degenerare a axonilor, cu formaţiuni sferoidale la nivelul creierului. în unele cazuri s-a constatat o deficienţă de a-N-acetilgalactozaminidază. Exitus în 3-8 ani. Sin.: boală Seitelberger. DISTROFIE OSOSĂ / dystrophie osseuse / bone dystrophy. Sin.: osteodistrofie (vj. DISTROFIE OVARIANA / dystrophie ovarienne / ovarian dystrophy. Ansamblu de modificări funcţionale tisulare ale cortexului ovarian, legate de tulburări hormonale. Ex.: ‘sindrom Stein-Leventhal, *chist de ovar. DISTROFIE PULMONARĂ PROGRESIVĂ / dystrophie pulmo-naire Progressive / vanishing lung. Formă clinică particulară de ‘emfizem pulmonar, care apare la tineri şi se extinde rapid de la domurile pulmonare spre baze. De regulă, evoluţia este rapidă, către insuficienţă respiratorie letală. Sin.: plămân evanescent. DISTROFIE SPONGIOEPIFIZARĂ SISTEMATIZATĂ / maladie de Fairbank / Fairbank’s disease. Sin.: boală Fairbank (v.^. DISTROFIE TROMBOCITARĂ HEMORAGICĂ CONGENITALA / dystrophie thrombocytaire hemorrhagique congenitale / Bernard-Soulier syndrome. Sin.: sindrom Bernard-Soulier (v.). DISTROFINĂ, s. f. / dystrophine, s. f. / dystrophin. [Şr. dys = greu, dificil; trophe = hrană, nutriţie; -ină.] Proteină a ‘citoscheletului alcătuită din 3 685 aminoacizi, cu Mr de 427 kDa. Are o structură dimerică, prezintă analogii de structură cu *a-actina şi ‘spectrina şi interacţionează cu filamentele de ‘actină ale ‘miofibrilelor. De asemenea, d. asociată cu glico-proteine leagă ‘sarcolema de ‘matricea extracelulară, stabilizează membrana şi influenţează transportul de calciu. în ‘miopatia pseudohipertrofică Duchenne s-a constatat absenţa totală a d. Gena codantă a d., denumită DMD (de la Duchenne muscular dystrophy) este una dintre cele mai lungi din genomul uman (2,3 milioane pb), fiind situată pe cromozomul X. D. face parte, prin legăturile sale, dintr-un vast complex molecular implicat, prin fiecare din constituenţii săi, în funcţionarea normală a celulei musculare striate. Absenţa d. normale se însoţeşte de o reducere a tuturor proteinelor complexului molecular. DISTROGLICANI, s. m. pl. / dystroglycans, s. m. pl. / dys-troglycans. Glicoproteine transmembranare ale muşchilor striaţi. Domeniul extracelular al d. se leagă la ‘laminină, iar domeniul intracelular la ‘distrofină. DISURIE, s. f. / dysurie, s. f. / dysuria. [Qr. dys = greu, dificil; ouron = urină] Micţiune dificilă sau dureroasă, simptomatică pentru numeroase condiţii patologice (infecţii ale trac-tului uretral, stricturi uretrale, afecţiuni ale prostatei, prolaps uterin, neoplasm de col uterin, dismenoree etc.). DIURETIC, adj., s. n. / diuretique, adj., s. m. / diuretic. [Qr. diouretikos = care favorizează urinarea, de la diourein = a urina, a trece în urină] 1) Care se referă la diureză, care favorizează sau stimulează excreţia urinară. 2) Medicament destinat creşterii secreţiei renale şi electroliţilor, în esenţă a sodiului. în funcţie de locul de acţiune, se disting: a) d. osmotice, a căror concentrare în tubul renal antrenează o diureză apoasă (manitol, soluţie hipertonică de glucoză) şi sunt utilizate îndeosebi în ‘edemul cerebral; b) d. ansei Henie sau de ansă (furosemid), saluretice cu acţiune puternică şi scurtă; c) d. tiazidice sau înrudite, saluretice de putere medie! acţionând la nivelul segmentului cortical, de diluţie, al nefronu-lui (tubul contort distal); d) d. distale, cu acţiune directă (tri-amteren) sau indirectă, prin antagonism cu ‘aldosteronul (spironolactonă), provocând o diureză moderată, cu retenţie de potasiu. D. inhibitoare ale anhidrazei carbonice nu mai sunt utilizate decât în tratamentul ‘glaucomului, iar d. xantice şi d. mercuriale au fost abandonate. ‘Salureticele sunt utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, al insuficienţei cardiace şi al edemelor. DIUREZĂ, s. f. / diurese, s. f. / diuresis, urine output. [Qr. diouresis, de ta diourein = a urina, a trece în urină] 1) Excreţia urinară în ansamblul său, fie că este vorba de cantitatea urinei, fie de compoziţia acesteia. 2) Volumul secreţiei urinare, debitul urinar. D. normală este de 1 000-1 500 ml în 24 oreu DIUREZĂ OSMOTICĂ / diurese osmotique / osmotic diuresis. Mărire a volumului urinar, consecutivă creşterii ‘presiunii osmotice a plasmei sanguine. D. o. este o d. apoasă, săracă în sodiu şi clor. Ea survine în cursul unor boli care sunt a-companiate de o ‘hipertonie osmotică a plasmei. Ex.: diabetul cu glicemie crescută şi glicozurie, supraîncărcarea azotată a sângelui etc. De asemenea, poate fi provocată prin administrarea de glucoză, uree sau manitol. Prin proba de d. o. se studiază excreţia apei sub influenţa diureticelor osmotice. DIVERGENŢĂ, s. f. / divergence, s. f. / divergence. [Lat. dis = separat de; vergere = a tinde spre.] Mişcare de abducţie simultană a ambilor ochi efectuată pentru trecerea de la vederea de aproape la vederea la distanţă. Unii autori consideră d. o simplă relaxare a ‘convergenţei. Ant.: convergenţă. DIVERTICUL, s. m. / diverticule, s. m. / diverticulum. NA: diverticulum, pl. diverticula. [Lat. diverticulum = răscruce.] Cavitate în formă de sac, normală sau patologică, de dimensiuni variabile, care comunică cu un conduct natural. DIVERTICUL CALICEAL / diverticule caliciei / calyceal diverticulum. Sin.: chist pielogenic (v.). DIVERTICUL ESOFAGIAN / diverticule de l’oesophage / (o)esophageal diverticulum. ‘Diverticul al esofagului, care, în funcţie de mecanism, poate fi: 1) D. de pulsiune, al părţii cervicale a esofagului, care se poate produce prin efort de de-glutiţie sau de expulzie a bolului alimentar. 2) D. de tracţiune, al părţii toracice a esofagului, deviat de o aderenţă a acestuia cu un ganglion inflamat cronic. DIVERTICUL MECKEL / diverticule de Meckel / Meckel’s diverticulum. [Johann Friedrich Meckel, anatomist şi chirurg german din OLalte, 1781-1833.] ‘Diverticul inconstant al intestinului subţire, situat pe ‘ileon la capătul arterei mezenterice superioare, la circa 80 cm de ‘valvula ileocecală. D. m. reprezintă un vestigiu al ‘canalului vitelin. DIVERTICULITĂ, s. f. / diverticulite, s. f. / diverticulitis. [Lat. diverticulum = răscruce; -ită.] Inflamaţia unui diverticul, cu referire în special la diverticulii intestinali. D. antrenează stagnarea materiilor fecale în sacul diverticular, cu distensie dureroasă şi se poate complica prin perforaţie şi abcedare. DIVERTICULOZĂ, s. f. / diverticulose, s. f. / diverticulosis. [Lat. diverticulum = răscruce; -oză.] Afecţiune caracterizată prin prezenţa de ‘diverticuli într-o zonă oarecare a tubului digestiv: esofag, duoden, intestin subţire sau colon. D. colică, cea mai frecventă, fără să fie patologică prin ea însăşi, expune subiectul afectat la infecţii şi la hemoragii. 420 diviziune DONATOR UNIVERSAL DIVIZIUNE, s. f. / division, s. f. / division. [Lat. divisio, -o/iis = împărţire, distribuire, de Ca dividere = a împărţi, a diviza] 1) împărţire, separaţie în două sau mai multe părţi. 2) D. celulară: separaţia celulei în două celule fiice. D. la celulele ‘procariote se produce prin sciziparitate, v. amitoză. D. la celulele ‘eucariote se produce diferit la ‘gârneţi (‘meioză) faţă de celulele somatice (‘mitoză). DIVULSIE, s. f. / divulsion, s. f. / divulsion. [Lat. dis = separat de; vulsio, -onis = convulsie, spasm, de Ca vellere = a smulge.] 1) Dilataţia forţată a unui canal strâmtat. 2) Fractură prin smulgere. DIZAHARID, s. n. / dlsaccharide, s. m. / disaccharide. [Qr. dis - de două ori; Cat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr.] Sin.: diholozid (v.). DIZARTRIE. Var. pentru disartrie (v.). DIZENTERIE, s. f. / dysenterie, s. f. / dysentery. [Qr. dys = greu, dificil; enteron = intestin.] Termen cu două sensuri, unul general şi unul restrictiv: 1) în sens general, termenul nu se mai utilizează ca atare, ci sub forma: ‘sindrom dizenterie. 2) în sens restrictiv: infecţie intestinală, localizată îndeosebi la nivelul colonului, determinată de bacterii din genul *Shigella (d. bacilară) sau de *Entamoeba dysenteriae, specia histolitica (d. amibiană). D. bacilară reprezintă forma tipică şi cea mai gravă a bolii, caracterizată prin sindrom dizenterie febril şi crampe abdomjnale intense. DIZENTERIE BACILARĂ / dysenterie bacillaire / bacillary dysentery. V. dizenterie, def. 2. DIZIGOT, adj. / dizygote, adj. / dizygotic, dizygous. [Qr. dis = de două ori; zygotos = Cegat împreună, de Ca zygor = eu unesc.] Se spune despre gemenii cu placente diferite, provenind din doi ‘zigoţi diferiţi şi, în consecinţă, neavând un patrimoniu ereditar identic. Sin.: biovular, bivitelin. V. şi geamăn. DIZOLVANT, s. n. / dissolvant, s. n. / dissolvent. [Lat. dis-solvere = a desface, a descompune.] Sin.: solvent (v.). DNA / DNA / DNA. Abrev. din engl. utilizată in mod curent pentru ‘acidul dezoxiribonucleic. DOCIMAZIE, s. f. / docimasie, s. f. / docimasia. [Qr. doki-masia = proBă, anchetă, de Ca dokimazein = a etamina] Termen ce desemnează diferitele probe cu ajutorul cărora se încearcă cunoaşterea stării unui organ în momentul morţii. Cea mai cunoscută este proba de hidrostatică pulmonară sau proba de plutire a plămânului: fragmentele de plămân cu densitate mare cad la fundul apei. în acest caz, proba de d. este negativă şi se observă la plămânul nerespirat, dar şi în *ima-turitate, ‘atelectazii, procese inflamatorii pulmonare cu participare alveolară. Prin d. histologică pulmonară se încearcă, de asemenea, să se constate dacă un copil a respirat după naştere sau s-a născut mort. Prin d. hepatică se cercetează conţinutul de ‘glicogen hepatic pe secţiuni histologice, pentru a stabili durata agoniei. DOICĂ, s. f. / nourrice, s. f. / nurse. VBulg. dojka = doică] Femeie care alăptează (şi îngrijeşte) copilul altei femei. Dădacă. Termenul engl. nurse are şi alte semnificaţii. V. nursing. DOLICHOCEFALIE. Var. pentru dolicocefalie (v.). DOLICOCEFALIE, s. f. / dolichocephalie, s. f. / dolicho-cephalia. [Qr. dolikhos = Cung; kephale = cap.] Conformaţie craniană particulară, caracterizată printr-o disproporţie între diametrul antero-posterior (sagital) şi cel lateral, în sensul alun-girii primului. Craniul este alungit antero-posterior. D. este constituţională (şi deci normală) la eschimoşi şi etiopieni. Var.: dolichocefalie. DOLICOCOLON, s. n. / dolichocolon, s. m. / dolichocolon. [Qr. dolikhos = Cung; kolon = intestin gros.] Alungire a unui segment al colonului, fără modificarea anatomică a calibrului şi a pereţilor săi. DOLICOMEGA-ARTERĂ, s. f. / dolichomega-artere, s. f. / megadolichoartery. [Qr. dolikhos = Cung; megas, megalos = mare; Cat., gr. arteria = arteră] Alungire şi dilataţie anormale ale unei artere sau ale unui segment de arteră, fără formarea unui ‘anevrism asociat. DOLICOMEGALIE, s. f. / dolichomegalie, s. f. / dolichome-galy. [Qr. dolikhos = Cung; megas, megalos = mare.] Creştere a lungimii şi a lărgimii unui vas şi îndeosebi a unei părţi din tubul digestiv. DOLICOSIGMOID, s. n. / dolichosigmoîde, s. m. / doli-chosigmoid. [Qr. dolikhos = Cung; sigma = a 18-a Citeră a aCfaSetului grec; gr. eidos = formă] Alungire anormală a ansei sigmoide a colonului. DOLICOSTENOMELIE, s. f. / dolichostenomelie, s. f. / dolichostenomelia. [Qr. dolikhos = Cung; stenos = strâmt, îngust; melos = extremitate, membru.] 1) Malformaţie congenitală a celor patru membre care sunt anormal de lungi şi de subţiri. 2) Termen utilizat uneori ca sin. pentru ‘sindromul Marfan (def. 1). DOLOR. / dolor / dolor. [Lat. doCor = durere] Unul din semnele cardinale ale ‘inflamaţiei. DOMENIU, s. n. / domaine, s. m. / domain. [Lat. dominium = proprietate', dominius = stăpân.] Parte a unei structuri care se distinge prin caracteristici structurale şi/sau funcţionale particulare. Pot fi definite următoarele tipuri principale de domenii: 1) Parte compactă şi globulară a unei proteine, constituită dintr-un segment lung al lanţului polipeptidic (de la 50 la 150 de reziduuri de aminoacizi), implicată într-o funcţie particulară (cataliză, reglare alosterică, polimerizare, asociere cu alte proteine sau la ADN). Un d. care se regăseşte în mai multe proteine, cu conformaţii identice sau foarte asemănătoare, este denumit „domeniu de omologie”. El îndeplineşte de regulă aceeaşi funcţie. Un d. poate fi repetat în aceeaşi proteină. De ex., domeniile ‘imunoglobulinelor. 2) Regiune a suprafeţei unei proteine implicată într-o anumită funcţie. De ex., d. trans-membranar ‘paratop al unui anticorp. 3) Regiune a ‘membranei celulare (plasmatice) care se distinge prin compoziţia sa particulară, îndeosebi prin prezenţa anumitor ‘receptori sau ‘transportori. De ex., domeniul apical al unei celule epiteliale. DOM PLEURAL / dome pleural / pleura cervicalis. NA: cupula pleurae. [Cfr. dome, din Cat. domus = casă; gr. pleura = coastă, Catură] Porţiunea pleurei parietale care acoperă vârful plămânului. DOMINANT, adj. / dominant, -e, adj. / dominant. [Lat. domi-nans, de Ca dominări = a fi stăpân, a domina fi dominus = stăpân,] Despre un caracter genetic (sau al genei care îl poartă) care se manifestă fie că el este prezent pe ambii cromozomi ai perechii, fie pe un singur cromozom, adică atât în stare homozigotă, cât şi în stare ‘heterozigotă. Caracterul d. se manifestă, deci, chiar dacă este prezent doar pe unul din cei doi cromozomi omologi, celălalt cromozom purtând un caracter ‘recesiv. Ant.: recesiv. V. şi alelă dominantă. DOMINANŢĂ, s. f. / dominance, s. f. / dominance. [Lat. dominans, de Ca dominări = a fi stăpân, a domina fi dominus = stăpân] 1) Supremaţie, manifestare a unui factor în competiţie cu alţi factori antagonişti. 2) Proprietate a unei gene sau a unui caracter de a se manifesta (exprima) în toate cazurile, atât la subiectul ‘homozigot, cât şi la cel ‘heterozigot, mascând la acesta din urmă efectele genei alelomorfe rece-sive. V. dominant şi recesiv. 3) D. cerebrală emisferică: v. emisferă dominantă. DONATOR UNIVERSAL / donneur universel / universal donor. [Lat. donator, -oris = ceC care dăruiefte, de Ca donare 421 DONOR DOWN REGULATION = a dărui şi donum - dar; universalis = generat, universal, de ta universus = întreg tot.) Nume dat unui subiect aparţinând grupei 0 sanguine, al cărui sânge poate fi, teoretic, transfuzat subiecţilor tuturor grupelor ABO. Acest termen este, totuşi, impropriu, deoarece nu ţine seama decât de sistemul ABO. Or, chiar în acest sistem există „donatori universali" periculoşi, ale căror aglutinine, de un tip particular, pot aglutina globulele roşii ale unui primitor aparţinând altui grup sanguin. DONOR, s. m. sau f. / donneur, s. m. ou f. / donor. [Lat. donare = a dărui, de ta donum - dar.] 1) Un organism ale cărui ţesuturi vii pot fi utilizate la un alt organism (prin transfuzie sanguină, transplante de organe). 2) Substanţă care oferă o particulă altei substanţe (acceptor). Ex.: d. de hidro-gen. DONOVANOZĂ, s. f. / donovanose, s. f. / donovanosis, granuloma inguinale. [Charles Donovan, medic irtandez, spe-ciatist în Soţi tropicale, 1863-1951; -oză.] Sin.: granulom inghinal (v.). DOP, s. n. / bouchon, s. m. / plug. [Dialect săsesc dop.] Acumulare de secreţii într-un conduct sau spaţiu anatomic. Ex.: d. epidermic, prin aglomerare de celule epidermice des-cuamate la nivelul conductului auditiv extern. DOPA / DOPA / DOPA. [5lBrev. engt. D ifiidrO 2Qj-Pfteny (A tanine - diâidro?(ifenilatanină] Compus intermediar în lanţul de sinteză a 'catecolaminelor şi 'melaninelor. După decarboxilare, DOPA se transformă în 'dopamină; după hidroxilarea DOPA rezultă 'noradrenalină. în organismul uman se găseşte în cantităţi apreciabile în sistemul nervos extrapiramidal (nucleul cau-dat şi pallidum). în practica medicală se utilizează izomerul său levogir, L-DOPA sau *levodopa. Sin.: dihidroxifenil-alanină. DOPA-DECARBOXILAZĂ, s. f. / dopadecarboxylase, s. f. / dopa-decarboxylase. [JZtrev. engt. D ifiidrO TqjPfienytA tanine = dinidro^fenilalanină; tat. de = separat de; carbo, -onis = căr-Sune; gr. oxys = acru, oxigen; hyle = materie; -ază.] Enzimă implicată în decarboxilarea 'DOPA în 'dopamină. Inhibitorii acestei enzime, carbidopa şi benserazida, asociaţi cu *levo-dopa, sunt utilizaţi în tratamentul *bolii Parkinson. DOPAJ, s. n. / dopage, s. m. / doping. [‘Lngt. to dope = a droga, a tua un excitant.] Utilizarea de procedee, de substanţe sau a oricărui alt mijloc în scopul creşterii artificiale a capacităţilor psihomotorii, a randamentului sau în scopul diminuării senzaţiilor dureroase şi a oboselii, în vederea sau cu ocazia unei competiţii sportive. D. este calificat ca atare dacă prejudiciază etica sportivă sau dacă afectează integritatea fizică şi psihică a sportivului. Lista produşilor dopanţi este stabilită de Comitetul Internaţional Olimpic. Din punct de vedere medico-legal, definiţia d. este mai precisă şi mai restrictivă: utilizarea unui drog sau a unei substanţe înscrise pe lista oficială a produşilor dopanţi. Listele cu produşi dopanţi sunt în continuă extensie. DOPAMINĂ, s. f. / dopamine, s. f. / dopamine. [Mrev. engt. D ifiidrO iqjPfienytA tanine = difiidroTofenilalanină; gr. ammoni-akon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptului tui Jupiter Ammon din LiSia; -ină.] Dihidroxifeniletilamina, produsă prin decarboxilarea 'DOPA, compus intermediar în sinteza 'noradrenalinei (noreprinefinei). D. este un mediator chimic. Sintetizată în unele grupe de neuroni, este prezentă în diverse regiuni ale sistemului nervos central şi periferic. Contrar altor catecolamine, d. este vasodilatatoare la nivelul rinichilor, intestinului şi coronarelor. Dispariţia sa din anumite regiuni ale creierului (corpi striaţi, locus niger) este în relaţie cu 'boala Parkinson, iar precursorul său, L-DOPA, este utilizat în tratamentul acestei afecţiuni. Pe de altă parte, anomaliile d. intra-cerebrale ar fi legate de patogeneza 'schizofreniei, iar 'neuro-lepticele acţionează blocând receptorii dopaminergici. D. este utilizată şi în tratamentul şocului: cresc debitul urinar, debitul şi forţa de contracţie cardiace, fără modificarea ritmului cardiac, nici a presiunii arteriale. D. inhibă acţiunea 'prolactinei. V. şi tab. const. endocrinol. DOPAMINERGIC, adj. / dopaminergique, adj. / dopaminer-gic. yV. etimologia termenului dopamină; gr. ergein = a tucra, a fi în activitate.] Care eliberează 'dopamină, care este sensibil la acţiunea dopaminei. Ex.: 1) Nerv d. - nerv ale cărui terminaţii eliberează dopamină. 2) Sistem d. - ansamblu de neuroni care, la nivelul sistemului nervos central sau periferic, eliberează dopamină sau este sensibil la aceasta. DOPAMINERGIE, s. f. / dopaminergie, s. f. / dopaminergia. [V. etimotogia termenului dopaminergie.] Eliberare de 'dopamină. DOPA-OXIDAZĂ, s. f. / dopa-oxydase, s. f. / dopa-oxidase. [JZBrev. engt. D ifiidrO ^QjPfieny (A tanine = difiidro^fenitalanină; gr. oxys = acru, oxigen; -ază ] Denumire provizorie pentru enzima sau enzimele care catalizează formarea 'melaninei din 'DOPA. Sin.: dopază. DOPA-REACŢIE, s. f. / dopa-reaction, s. f. / dopa-reaction. [SlBrev. engt. D ifiidrO ^(yPfienytA tanine = difiidroQfenitalaninâ; fr. reaction, din tat. actio, -onis = acţiune şi agere = a acţiona] Metodă citoenzimatică folosită pentru evidenţierea capacităţii unei celule de a sintetiza 'melanină din 'DOPA. Reacţia este pozitivă în cazul apariţiei unei coloraţii întunecate după aplicarea de DOPA pe o secţiune tisulară proaspătă, evidenţiind transformarea DOPA în melanină. Sin.: reacţie Bloch. DOPAZĂ, s. f. / dopase, s. f. / dopase. [JZBrev. engt. DifiidrOxyPfieny (A tanine = dihidrotjfenilalanină; -ază.] Sin.: dopa-oxidază (v.). DOPPLER / Doppler / Doppler. [Christian Johann Doppler, fizician şi matematician austriac, 1803-1853.] V. velocimetrie Doppler, efect Doppler-Fizeau, Doppler pulsat. DOPPLER PULSAT / Doppler puise / puise Doppler. Variantă de investigaţie a vaselor prin metoda Doppler, utilizând o emisie discontinuă de ultrasunete şi permiţând studiul debitelor arteriale. DORSAL, adj. / dorsal, -ale, -aux, adj. / dorsal, notai. [Lat. dorsualis = de (pe) spate, de ta dorsum = spate.] Care se raportează la partea din spate sau posterioară a corpului, ori a unui organ. Ex.: regiunea d. a corpului, faţa d. a mâinii. Sin.: posterior. DORSALGIE, s. f. / dorsalgie, s. f. / dorsalgia. [Lat. dorsum = spate; gr. algos = durere.] Durere cu sediul la nivelul 'rahisului dorsal. DORSALIZARE, s. f. / dorsalisation, s. f. / dorsalization. [Lat. dorsualis = de (pe) spate, de ta dorsum = spate.] Malformaţie congenitală, constând în apariţia unor caracteristici ale vertebrelor dorsale la vertebre aparţinând altor regiuni. D. tipică poate afecta vertebra a şaptea cervicală (C7), a cărei apofiză transversă se transformă într-o coastă, mai mult sau mai puţin dezvoltată. V. coastă cervicală. D. primei vertebre lombare (L^ duce la articularea acesteia cu una sau două coaste libere. DORSARTROZĂ, s. f. / dorsarthrose, s. f. / thoracic disk lesions. [Lat. dorsum = spate; gr. arthron = articutaţie; -oză.] 'Discartroză a rahisului dorsal. DORSIFLEXIE, s. f. / dorsiflexion, s. f. / dorsiflexion. [Lat. dorsum = spate; flexio, -onis = îndoire, de ta flectere = a îndoi] înclinare anterioară a vertebrelor dorsale. DOWN REGULATION / down regulation / down regulation. [Lngt. down = în jos; regulation = regtare.] Anglicism utilizat cu cel puţin două sensuri: 1) Diminuarea afinităţii unui receptor ca urmare a creşterii concentraţiei sanguine a ligandului fiziologic. în acest caz se poate utiliza ca sin. în română termenul reglare joasă sau negativă. 2) Reducerea răspunsului 422 dozaj DRASTIC unei celule la un anumit stimul, după prima expunere, ca urmare a reducerii numărului de receptori exprimaţi la nivelul suprafeţei celulare. DOZAJ, s. n. / dosage, s. m. / dosage. 1) Cantitatea de medicament, exprimată în greutate (masă) sau în unităţi de priză, prescrisă de medic unui bolnav pentru 24 de ore. 2) Sin. cu dozare biologică (v.). DOZARE BIOLOGICĂ / dosage biologique / biologic dosage. [Qt. dosis = acţiunea de a da; bios = viaţă; logos = ştiinţa] V. biotest. DOZARE RADIOIMUNOLOGICĂ / dosage radioimmunologi-que / radioimmunoassay. [Qr. dosis = acţiunea de a da; Cat. radius = rază; immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBligaţic; gr. logos = ştiinţa] Sin.: radioimuno-dozare (v.). DOZĂ, s. f. / dose, s. f. / dose. [Qr. dosis = acţiunea de a da] Termen utilizat în medicină cu două semnificaţii principale: cantitate de substanţă, de obicei medicament; cantitate de radiaţii, de energie a acestora. Pornind de la cele două semnificaţii se disting: 1) Cantitatea de substanţă (medicament) care provoacă un anumit efect farmacologic sau toxic. Tipuri de d. în relaţie cu medicamentele: a) D. de atac sau de încărcare: d. iniţială, mai mare, cu care este indicat uneori să se înceapă tratamentul medicamentos; prin d. de atac se obţin în timp scurt concentraţiile sanguine şi tisulare eficiente, necesare îndeosebi în stări de urgenţă, b) D. eficace maximă: cea mai mare cantitate de medicament care produce efecte utile, fără efecte toxice asociate, c) D. eficace medie (DE50): cantitatea de medicament care produce efectul terapeutic la 50% din subiecţii trataţi, d) D. eficace minimă: cea mai mică d. care provoacă efectul farmacodinamic urmărit, e) D. homeopatică: cantitatea de medicament homeopat (sub formă de picături, pulbere, granule, globule) administrată pacientului la fiecare priză. V. homeopatie. f) D. de întreţinere: d. care se administrează în tratamentul îndelungat al unei boli şi asigură întreţinerea efectului obţinut prin *d. de atac. g) D. letală (DL), care, după administrare experimentală la animale, produce moartea, h) D. letală medie (DL50): cantitatea de medicament care, după administrare, provoacă moartea a 50 % din animalele unui lot; se determină experimental şi serveşte la evaluarea gradului de toxicitate al unei substanţe, i) D. letală minimă (DLM): cea mai mică d. de substanţă care determină moartea unui animal din lotul experimental, j) D. uzuală sau terapeutică curativă: cantitatea de medicament care, cuprinsă între d. maximă şi d. minimă, determină efectul terapeutic cel mai favorabil. 2) Cantitatea de radiaţii, de o anumită intensitate, absorbită de un volum dat în unitatea de timp. Mărimile dozimetrice definesc transferul de energie al radiaţiilor la interacţiunea cu substanţa şi sunt utilizate în medicină în cazul: iradierii profesionale, terapeutice, diagnostice (din investigaţiile cu radiaţii X şi radioizotopi) şi accidentale. Tipuri de mărimi dozimetrice: a) D. absorbită (v.). b) D. amitogenică reprezintă d. de radiaţii ionizante prin administrarea căreia se realizează o oprire a mitozelor) c) D. emergentă, cantitatea de radiaţii de o anumită intensitate, măsurată în momentul ieşirii fasciculului de radiaţii din volumul iradiat, d) D. de epilaţie, cantitatea de radiaţii capabilă să producă o epilaţie trecătoare (temporară) sau definitivă, e) D. de focar, d. efectivă în focarul de iradiat, f) D. fracţionată, în radioterapie, cantitatea de energie radiantă administrată pe şedinţă, reprezentând o fracţiune din d. totală, g) D. integrală (v.). h) D. maximă admisă (v.). i) D. optimă, în radiologie, d. de energie radiantă prin care se obţine un efect maxim şi care produce concomitent un minim de efecte secundare, j) D. procentuală, diferenţa în procente dintre *d. superficială şi *d. în profunzime, k) D. în profunzime, d. de radiaţii eficace la o anumită adâncime a corpului iradiat. I) D. superficială: d. de radiaţii eficace la suprafaţa unui corp. m) D. tumorală (v.). n) D. zilnică, fracţiune din d. totală capabilă să producă efectele radiobiologice scontate, în cadrul afecţiunii şi volumului iradiat, administrată în-tr-o singură zi. DOZĂ ABSORBITĂ / dose absorbee / absorbed dose. Reprezintă energia absorbită de unitatea de masă de substanţă iradiată (indiferent dacă materia este vie sau nevie), indiferent de natura radiaţiei ionizante. Unitatea de măsură în SI este Gy (gray), egală cu un joule pe kilogram (J/kg). Debitul d. a. caracterizează viteza de absorbţie a energiei şi se măsoară în Gy/s. DOZĂ BIOLOGICĂ / dose biologique / biologic dose. D. b. ţine seama de nocivitatea radiaţiei pentru un sistem biologic, nocivitate ce depinde de transferul liniar de energie (TLE), deci de natura radiaţiei. Se măsoară în Sv (sievert). Drept referinţă se ia radiaţia X, cu un TLE mic; pentru aceasta, 1 Sv este egal cu 1 Gy. Cu cât TLE este mai mare, cu atât d. b. ce corespunde aceleiaşi d. absorbite creşte. Debitul d. b. se măsoară în Sv/s. DOZĂ INTEGRALĂ / dose integrale / integral dose. Cantitatea totală de energie absorbită în întreaga regiune iradiată. Reprezintă produsul dintre doza absorbită şi masa regiunii iradiate, exprimată în grame. DOZĂ LETALĂ / dose letale / lethal dose. V. doză def. g, h ş[ i. DOZĂ MAXIMĂ / dose maximale / maximum dose. în radiologie, d. de radiaţii ionizante de la care pot apărea efecte no-cive^. Abrev.: DM. DOZĂ MAXIMĂ ADMISĂ / dose maximale admissible / maximal permissible dose. D. totală de radiaţii ionizante absorbite pe care o poate primi un individ în cursul vieţii, fără riscul apariţiei unor efecte nocive. Se stabileşte prin normative internaţionale. Abrev.:w DMA. DOZĂ TUMORALĂ / dose tumorale / tumora! dose. Cantitatea totală de energie absorbită de o tumoră iradiată. Se calculează pornind de la d. absorbită de masa tumorală (în grame), calculată după estimarea volumului geometric al tumorii. DOZIMETRIE, s. f. / dosimetrie, s. f. / dosimetry. [Qr. dosis = acţiunea de a da; metron = măsura] Măsurare fizică, chimică sau biologică a dozei provenite de la o sursă de radiaţii. Prin *d. biologică se estimează doza primită de un organism, prin intermediul efectelor biologice produse de radiaţiile absorbite. DOZIMETRU, s. n. / dosimetre, s. m. / dosimeter. [Qr. dosis = acţiunea de a da; metron = măsura] Aparat destinat *dozimetriei radiaţiilor ionizante. DRACUNCULOZĂ, s. f. / dracunculose, s. f. / dracunculo-sis. [Lat. dracunculus, gr. drakontion = Balaur mic; -oză.] Boală determinată de infestarea prin femela *filariei de Medina sau a viermelui de Guinea (Dracunculus medinensis). Se manifestă prin una sau mai multe tumori subcutanate, foarte pruriginoase, care abcedează şi se deschid la piele, eliberând astfel embrionii în mediul exterior. V. şi filarioză. DRAJEU, s. n. / dragee, s. f. / sugar-coated tabiet. [Jr. dragee, alterare din lat. tragemata, de la gr. tragema = desert] Formă de prezentare medicamentoasă cu administrare per os care se prezintă sub forma unei (unor) substanţe active comprimate, acoperită cu substanţe zaharoase care pot, eventual, acţiona asupra eliberării substanţei active. V. şi comprimat. DRASTIC, adj. / drastique, adj. / drastic. [Qr. drastikos = activ, de la dran = a acţiona] Despre un laxativ care declanşează scaune numeroase, lichide şi însoţite de colici, ca urmare a iritaţiei mucoasei intestinale. 423 DREN DUBLU STRAT FOSFOLIPIDIC DREN, s. n. / drain, s. m. / drain. [Lingi. to drain - a usca,] Tub suplu sau rigid, din cauciuc, mase plastice, aliaje metalice etc., uneori perforat de orificii, servind la evacuarea lichidelor fiziologice sau patologice, pe măsura producerii acestora la nivelul unei cavităţi sau a unei plăgi. Poate fi constituit, de asemenea, dintr-o lamă ondulată de cauciuc. în practică se disting: 1) D. fără aspiraţie, care funcţionează pe baza gravitaţiei sau a capilarităţii. 2) D. cu aspiraţie, care funcţionează prin depresiune, ce creşte eficacitatea drenajului. V. şi drenaj. DRENAJ, s. n. / drainage, s. m. / drainage. [Lingi. drainage, de ia to drain = a usca,] Procedeu care permite evacuarea continuă a lichidelor conţinute într-o plagă, un organ cavitar, o cavitate naturală sau patologică prin intermediul unui *dren, al unei ‘meşe, al unei ‘sonde sau al oricărui alt mijloc care să împiedice temporar închiderea completă a orificiului de ieşire. DRENAJ POSTURAL / drainage postural / postural drainage. Metodă de ‘kineziterapie prin care se utilizează poziţii ale corpului uman adaptate anatomiei bronşice pentru a facilita ‘drenajul acestora, pe baza presiunii. DREPANOCIT, s. n. / drepanocyte, s. m. / sickle cell. [Qr. drepanon = seceră; kytos = ceiuiă.] ‘Eritrocit în formă de seceră sau de semilună, caracteristic ‘drepanocitozei. Sin.: eritrocit falciform, celulă falciformă, sickle-cell. DREPANOCITOZĂ, s. f. / drepanocytose, s. f. / sickle cell anemia, drepanocytic anemia. [Qr. drepanon = seceră; kytos = ceiuiă; -oză.] Anomalie ereditară a sângelui, caracterizată prin prezenţa unei ‘hemoglobine anormale (HbS). în lanţul primar p al hemoglobinei, cel de al şaselea aminoacid, ‘acidul glutamic, este înlocuit cu ‘valina, fapt ce modifică încărcarea electrică a hemoglobinei. Aceasta devine instabilă, fibrilară, ceea ce duce la deformarea hematiilor (aspect „în seceră“), hemoliză şi anemie. Boala poate fi clinic inaparentă (formă heterozigotă) sau poate provoca o anemie hemolitică foarte gravă (formă homozigotă). Sin.: anemie falciformă, siclemie, boală sau sindrom Dresbach. DREPTACI, adj. s. m. sau f. / droitier, iere, adj., s. m. ou f. /right handed. [Lat. directus = drept, de ia dirigere = a pune în iinie.] (Persoană) care utilizează mâna dreaptă pentru scris, ca şi pentru alte acte motorii care impun îndemânare. V. şi emisferă dominantă. DROG, s. n. / drogue, s. f. / drug, medicine. [Etimoiogie incertă: după Littre, termenui angio-sa^on dryge sau cei olandez trook, amBii însemnând: uscat; după HţoSert, cuvântui oiandez droog: iucru uscat] 1) Orice materie primă, de natură organică sau anorganică, utilizată în prepararea medicamentelor oficinale sau magistrale. 2) Prin extensie, sub influenţa terminologiei engleze, sin. cu ‘medicament. 3) Substanţă care poate produce o stare de ‘dependenţă fizică şi/sau psihică şi care poate genera o ‘toxicomanie, indiferent de tipul substanţei în cauză. Obs.: în fr. drogue nu are sensul de medicament, existent în engl. De asemenea, în dicţionarele franceze se acceptă termenul drogue cu semnificaţia de materie primă pentru unele medicamente, dar se menţionează că şi această utilizare se va restrânge, în raţiunea conotaţiei negative pe care a dobândit-o cuvântul drogue în limbajul curent. Pe de altă parte, în engl. termenul de therapeutic drug permite distingerea de addictive drug. De menţionat, totodată, prezenţa în engl. a termenului medication (‘medicaţie). DROMOMANIE, s. f. / dromomanie, s. f. / dromomania. [Qr. dromos = cursă, drum; mania = nebunie.] Impuls imperios, nestăpânit, de a pleca, bolnavul părăsind fără motiv locul unde se află şi parcurgând distanţe mari. D. este un simptom în nevroze, psihopatii, epilepsie etc. DROMOTROP, adj. / dromotrope, adj. / dromotropic. [Gr. dromos = cursă, drum; trope = întoarcere, de ia trepein =T a întoarce.] Proprietatea de conducere a excitaţiei prin fibrele nervoase sau prin masa miocardului adult şi embrionar. Termenul d. negativ semnifică diminuarea conductibilităţii unui nerv, iar cel de d. pozitiv creşterea acestei conductibilităţi. DROP-ATTACK / drop-attack / drop-attack. [Lingi, drop = cădere; attack = atac.] Anglicism care nu este traductibil decât printr-o perifrază: cădere bruscă prin înmuierea gambelor. în consecinţă, termenul engl. este acceptat, desemnând suspendarea bruscă a tonusului postural care antrenează o cădere prin înmuierea gambelor, fără pierderea cunoştinţei, accident atribuit unei ischemii bruşte la nivelul trunchiului cerebral. DROSOPHILA / Drosophila / Drosophila. [Qr. drosos = rouă; philein = a iubi] Gen de muşte. D. meianogaster este utilizată extensiv în studiile de genetică experimentală. DRUMSTICK / drumstick / drumstick. [Lingi, drum = tobă; stick = băţ.] Anglicism ce desemnează o expansiune pedicu-lată existentă la nivelul unui lob nuclear al leucocitului, legată de nucleu printr-un mic fragment de cromatină. D. este considerat ca un cromozom X condensat în interfază, are dimensiuni medii de 1,2 x 1,6 m şi se întâlneşte la 3-6% din leuco-citele polinucleare la sexul feminin. DSM-IV / DSM-IV / DSM-IV. [Abrev. din engi: Diagnostic and Statistical Manual of mental disorders, /^th ecution.] Clasificare a tulburărilor mentale efectuată de American Psychiatric Association, în care criteriile diagnostice sunt axate după cinci direcţii: I) sindromul psihiatric principal; II) tipul de personalitate; III) boala (bolile) somatică (somatice); IV) severitatea factorilor exteriori de stres; V) nivelul global de adaptare socială a subiectului. V. şi ICD-10. DUBLĂ ELICE / double helice / double helix, double ştrand. Structura spaţială, tridimensională a ‘acidului dezoxiribonucleic. DUBLĂ TAHICARDIE / double tachycardie / double tachy-cardia. Sin.: bitahicardie (v.). DUBLET, s. n. / doublet, s. m. / doublet. [Lat. duplus = dubiu.] 1) Ansamblul de două linii spectrale cu lungime de undă foarte apropiată, observat la un spectrograf foarte dis-persiv (ex.: linia galbenă a sodiului). 2) D. electronic, doi electroni puşi în comun prin formarea unei legături chimice. 3) Activitate electromiografică, spontană sau provocată prin probe de sensibilizare, în care se succedă rapid două elemente cu morfologie identică. Este expresia hiperexcitabilităţii musculare, îndeosebi în ‘tetanie. V. şi electromiografie. DUBLU CONTRAST / double contraste / double contrast. Metodă de investigaţie radiologică în care sunt asociate, în cazul organelor sau structurilor cavitare, două mijloace de contrast: un mediu opac, ce tapisează pereţii şi altul aeric, care produce distensia cavităţii. De ex.: stomac în d. c., colon în d. c. sau ‘artrografie prin d. c. DUBLU ORB / double aveugle / double blind. 1) Tip de experiment terapeutic clinic în cursul căruia atât medicul, cât şi pacientul nu cunosc natura medicamentelor utilizate, pentru evitarea fenomenelor de sugestie care pot interveni în aprecierea eficienţei tratamentului. V. şi simplu orb. 2) Metodă de testare comparativă a eficacităţii terapeutice, fie în cazul existenţei a două tratamente diferite pentru aceeaşi boală, fie în cazul unui medicament nou care este comparat cu unul *pla-cebo. Tehnica implică participarea a două grupe de pacienţi, care vor primi, fiecare, un tratament diferit sau, respectiv, unul din cele două produse (medicament sau placebo), evident fără a avea cunoştinţă de natura tratamentului sau a substanţei primite. La încheierea experimentului, se analizează rezultatele. Sin.: probă dublu orb. V. şi test în orb. DUBLU STRAT FOSFOLIPIDIC / double couche phospholi-pidique / phospholipid bilayer. Sin.: bistrat fosfolipidic (v ). 424 DUCT DURA MATER DUCT, s. n. ! ductus, s. m. / ductus. NA: ductus. [Lat. duc-tus L canat] Sin.: canal (v., def. 2). Var.: ductus. DUCTOPENIE, s. f. / ductopenie, s. f. / ductopenia. [Lat. ductus = canat; gr. penia = sărăcie.] Diminuare a numărului de 'canalicule biliare intrahepatice. Se traduce prin 'colestază de intensitate variabilă, mai mult sau mai puţin tolerată. D. poate fi congenitală ('sindrom Alagille) sau dobândită, consecutiv unei 'hepatite medicamentoase sau imune, ca şi unei 'colangite primitive sclerozante. DUCTULUS / ductulus / ductulus. NA: ductulus. [Lat. ductulus, ctim. de ta ductus = canat.] Sin.: canalicul (v.). DUCTUS. Var. pentru duet (v.). DUCTUS ARTERIOSUS / ductus arteriosus / ductus arte-rlosus. NA: ductus arteriosus. Sin.: canal arterial (v.). DUCŢIE, s. f. / duction, s. f. / duction. [Lat. ductio, -onis = ducere, de ta ducere = a duce.] Termen prin care este desemnată mişcarea unui singur ochi, deci o mişcare monocu-lară. Prin d. forţată globul ocular este mobilizat pasiv, în diferite direcţii. V. şi versiune. DUMPING SYNDROME / dumping syndrome, syndrome de chasse / dumping syndrome. [Lngt. dumping, de ta to dump - a descărca, a arunca în cantitate mare; gr. syndrome = drum împreună, concurs, de ta syn = împreună; dromos = cursă, drum] Anglicism care desemnează un sindrom marcat de senzaţia de rău general (transpiraţii, palpitaţii, vertije, ce-falee etc.) survenind la maximum 30 de minute după masă la pacienţii cu rezecţie gastrică. Cauza exactă nu este cunoscută, dar golirea rapidă (dumping) a conţinutului gastric în jejun se asociază cu simptomatologia generală. D. s. survine îndeosebi în gastrectomiile parţiale cu anastomoză gastrojeju-nală şi mai rar după gastroenterostomie şi vagotomie sau piloroplastie. D. s. tardiv apare la circa trei ore şi este în relaţie cu o hipoglicemie reacţională. Tulburările se atenuează prin ingestia frecventă de alimente în cantităţi mici, cu excluderea lichidelor. Poziţia de decubitus atenuează simptomatologia. Obs.: în engl. se mai utilizează pentru d. s. şi denumirea post-prandia! postgastrectomy syndrome, iar Academia Franceză de Medicină a propus înlocuirea termenului cu expresia ti. syndrome d’evacuation accelere precoce orthostatique de l’es-tomac opere. Sin.: sindrom dumping. DUNGI MEES / bandes de Mees / Mees’ lines. [R. A. Mees, neurotog otandez, ‘BaJţfcum, n. 1873.] Benzi transversale, albe sau gri, care apar pe mai multe unghii, prin incluzia de aer în substanţa ungheală în intoxicaţia cronică cu thaliu sau arsenic. Apar periodic, la aproximativ 23 de zile, corelate cu ciclul menstrual. Sin.: benzi Mees. DUNGI TROUSSEAU / dermographlsme, s. m. / Trousseau’s spots. [Armând Trousseau, medic francez de medicină internă, lours, 1801-1867.] Sin.: dermografism (v.). DUODEN, s. n. / duodenum, s. m. / duodenum. NA: duo-denum. [Lat. duodeni = în număr de 12, abreviere de ta duo-deni digitorum = de 12 degete (tungimea acestui segment intestinal).] Segmentul iniţial al intestinului subţire, care continuă pilorul. D. cuprinde patru segmente, care descriu în jurul capului pancreasului un inel incomplet (în formă de potcoavă), denumit cadru duodenal: prima porţiune, orizontală, este unită cu a doua porţiune, verticală, prin genu superius (genunchiul posterior); a treia porţiune, orizontală, este unită cu a doua prin genu inferius (genunchiul inferior) şi se continuă cu a patra porţiune, ascendentă, până la unghiul duodenojejunal. Porţiunea a doua primeşte 'coledocul şi *canalele pancreatice. DUODENECTOMIE, s. f. / duodenectomie, s. f. / duodenec-tomy. [V. etimot. termenului duoden; gr. ektome = excizie.] Rezecţie chirurgicală a 'duodenului. Poate fi parţială sau totală, când se asociază cu o 'pancreatectomie (cefalică sau totală). DUODENITĂ, s. f. / duodenite, s. f. / duodenitis. [V. etimot. termenului duoden; -ită.] Inflamaţie a 'duodenului. DUODENOJEJUNOSTOMIE, s. f. / duodenojejunostomie, s. f. / duodenojejunostomy. [V. etimot. termenutui duoden; Lat. medicată jejunum intestinum, din tat. ieiunus = ftămând, nemâncat; gr. stoma, -atos = gură.] Crearea chirurgicală a unei anastomoze între duoden şi jejun, fie pentru restabilirea continuităţii tubului digestiv după 'duodenectomie parţială, fie pentru scurtcircuitarea unui obstacol duodenal, în scopul asigurării trecerii bolului alimentar. DUODENOPANCREATECTOMIE, s. f. / duodeno-pancreatec-tomie, s. f. / duodenopancreatectomy. [V. etimot. termenutui duoden; gr. pankreas, -atos, de ta pan = tot, kreas, -atos = came; ektome = excizie.] Ablaţia chirurgicală a duodenului, pancreasului şi a tuturor canalelor, vaselor sanguine şi limfatice conţinute în loja pancreatică. DUODENOPEXIE, s. f. / duodenopexie, s. f. / duodenopexy. [V. etimot. termenului duoden; gr. pexis = filare.] Procedeu chirurgical care constă în restabilirea poziţiei normale a 'duodenului. DUODENOSCOP, s. n. / duodenoscope, s. m. / duodeno-scope. [(V. etimot. termenutui duoden; gr. skopos = observator, de ta skopein = a vedea, a etamina] 'Fibroscop destinat explorării vizuale a duodenului. DUODENOSCOPIE, s. f. / duodenoscopie, s. f. / duodeno-scopy. [V. etimot. termenidui duoden; gr. skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a examina.] Metodă de explorare directă a mucoasei duodenale prin intermediul unui 'fibroscop (duodenoscop). Permite, de asemenea, injectarea de substanţă de contrast, opacă pentru razele X, în canalul Wirsung şi în căile biliare principale. Sin.: fibroduo-denoscopie. DUPLEX, s. n. / duplex, s. m. / duplex. [Lat. duplex, -icis = duStu] Termen sin. cu 'bicatenar, utilizat în special pentru a desemna structura dublu-catenară a ADN. DUPLICARE. Var. pentru duplicaţie (v.). DUPLICAŢIE, s. f. / duplication, s. f. / duplication. [Lat. duplicatio, -onis = du6tare; de ta duplicare = a duSta şi duplum = dubtu.] 1) Dublare sau clivare a unui organ în două părţi egale. 2) Existenţa în genom a două copii ale aceluiaşi material genetic (cromozom sau fragment de cromozom, genă sau fragment genic). D. reprezintă un mecanism de diversificare genomică prin care se presupune că au apărut şi evoluat familiile de gene. Var.: duplicare. V. şi duplicaţie cromozomială. DUPLICAŢIE CROMOZOMIALĂ / duplication chromosomique / chromosomai duplication. 1) Dedublarea cromozomilor survenită în timpul 'interfazei. 2) 'Aberaţie cromozomială constând în prezenţa unui segment cromozomial supranumerar fixat pe un cromozom. DUPLICITATE, s. f. / duplicite, s. f. / duplicitas. [Lat. dupli-citas, -atis = pereche, dupticitate, de ta duplicare = a dubta şi duplum = dubtu.] Starea unui organ afectat de 'duplicaţie. Ex.: d. ureterală (prezenţa unui ureter dublu pentru un singur rinichi, cu deschidere în vezică prin două orificii distincte). DURA MATER / dure-mere, s. f. / dura mater. NA: dura mater. [Lat. durus = tare; mater, -tris = mamă.] Membrana meningeală externă, numită, datorită rezistenţei crescute a structurii sale fibroase, pahimeninge. La nivel cranian, d. m. este compusă din două straturi: extern, endosteal, care aderă la suprafaţa internă a oaselor craniene într-un mod analog pe-riostului, şi intern, care tapetează şi separă prin prelungirile sale diferitele formaţiuni encefalice, formând cortul cerebelului, cortul hipofizei etc. Sinusurile venoase şi ganglionul trigeminal sunt situate între aceste două straturi. D. m. spinală este separată de periostul vertebral prin spaţiul epidural, care conţine 425 DURAL DYSTONIA MUSCULORUM DEFORMANS vase sanguine şi ţesut conjunctiv fibros şi alveolar. Sin.: pahi-meninge. DURAL, adj. / durai, -ale, -aux, dure-merien, -enne, adj. / durale. [Lat. durus = tare.] Care se referă la dura mater. DURERE, s. f. / douleur, s. f. / pain. [Lat. dolor, -oris = durere.] D. este universal percepută ca un semnal al bolii, fiind cel mai obişnuit simptom ce aduce pacientul în faţa medicului, iar în patologia umană peste 10 000 de boli se însoţesc de d. Dintre numeroasele definiţii ale d., menţionăm pe cea aparţinând IASP (International Association for the Study of Pain): D. este o experienţă senzorială şi emoţională dezagreabilă, dată de o leziune tisulară veritabilă sau potenţială sau de o descriere cu termeni ce se referă la o asemenea leziune. Pe lângă relaţia cu o leziune generatoare şi, deci, dimensiunea somatică, d. include la om încă doi parametri variabili: dimensiunile vegetativă şi psihică. în descrierea d. se iau în considerare următoarele elemente: calitatea (senzaţie de constricţie, greutate, sfredelire, zdrobire etc.), severitatea (uşoară, intensă, insuportabilă etc.), durata (acută sau cronică, intermitentă, cu variaţii circadiene sau sezoniere), localizarea (precisă, vagă, circumscrisă sau generalizată etc.). Clasificările diferitelor tipuri de d. sunt numeroase, în funcţie de criterii diverse: teritorial, fiziopatologic, etiologic, al propagării etc. în esenţă d. reprezintă consecinţa acţiunii unor agenţi nocivi (stimuli nociceptivi), a unor procese de distrugere sau a unui blocaj funcţional la nivelul ţesuturilor (ex.: spasmul). D. sau sensibilitatea algică este produsă prin excitaţia terminaţiilor senzitive de către „substanţe algogene“ (ca ‘histamina, *serotonina, unele polipeptide) şi este transmisă la talamus (cortexul intervenind în localizarea şi aprecierea senzaţiei). Clinic au fost descrise numeroase tipuri de d. (fără un criteriu unic) printre care: 1) D. „în bară“, la nivelul epigastrului, cu iradiere către hipocondrul drept şi îndeosebi în hipocondrul stâng; este caracteristică unei suferinţe pancreatice. 2) D. cordonală apare în leziuni ale cordoa-nelor laterale ale măduvei spinării, este difuză, neprecisă şi însoţită adesea de parestezii. 3) D. eratică, care îşi schimbă frecvent localizarea, în reumatism. 4) D. fantomă, după o amputa-ţie, în segmentul corespunzător, din cauza persistenţei temporare a imaginii ‘schemei corporale anterioare. 5) D. de foame, crampă localizată în epigastru şi asociată cu senzaţia de foame. 6) D. fulgurantă, spontană, vie şi scurtă, ca un fulger, de ex. în ‘tabes. 7) D. iancinantă, asemănătoare cu înţeparea cu un corp tăios. 8) D. morală, nelinişte apăsătoare, simptom esenţial în unele tipuri de ‘depresie. 9) D. osteocopă, v. osteodinie. 10) D. psihogenă abdominală, în isteria adolescentului sau adultului, extrem de variată ca tip şi localizare, asociată rar cu greaţă sau vomă şi fără sensibilitate localizată sau limitare a mişcărilor respiratorii. 11) D. pulsatilă, ritmată de pulsaţiile arteriale, apare în ‘inflamaţie, de ex. în ‘panariţiu. 12) D. radiculară, prin leziuni iritative ale rădăcinilor spinale posterioare, cu topografie corespunzătoare teritoriului de distribuţie al rădăcinii afectate. 13) D. referită, prin excitaţii viscerale, este proiectată într-un anumit teritoriu cutanat. 14) D. talamică, în leziunile talamusului (nucleul lateral). Este hetero-laterală faţă de leziune, poate fi extinsă la o jumătate a corpului sau limitată la faţă sau la unul din membre. Apare spontan, este difuză, imprecisă şi dă senzaţia de arsură, are un caracter ‘hiperpatic. 15) D. terebrantă, profundă, care pare produsă de penetrarea unui corp care ar dilacera ţesuturile. DURILON, s. n. / durillon, s. m. / callosity, wart-corn. [ Jr.j Franţuzism, uneori pronunţat ca în franceză, utilizat ca sin. pentru ‘clavus. DURITATE, s. f. / durete, s. f. / hardness. [Lat. duritas, -atis = asprime,, duritate, de Ca durus = dur, tare.] 1) Proprietatea de a fi tare, dur. 2) în radiologie, proprietatea radiaţiilor de a fi mai mult sau mai puţin penetrante. 3) Calitate a materialelor dentare. DUŞ, s. n. / douche, s. f. / douche, shower bath. [Jr. douche, din itaC. doccia.] Procedeu hidroterapeutic în care, pe lângă factorul termic, acţionează şi cel mecanic (‘hidro-masaj), până la o presiune de două atmosfere. DYSPHAGIA LUSORIA / dysphagia lusoria / dysphagya lu-soria. [Qr. dys = greu, dificiC; phagein = a mânca; Cat. luso-rius = în gtumâ, în joacă.] ‘Disfagie provocată de o malformaţie a crosei aortei sau a unei ramuri a acesteia (subcla-viculară) încercuind şi comprimând esofagul. DYSTONIA MUSCULORUM DEFORMANS / dystonia muscu-lorum deformans / dystonia musculorum deformans. Sin.: boală Ziehen-Oppenheim (v.). 426 LEONARDO DA VINCI (1452-1519), pictor, sculptor, arhitect, inginer, cercetător italian, unul dintre cei mai mari oameni ai tuturor timpurilor. Lucrările sale, realizate în domenii foarte diferite, au marcat epoca Renaşterii. A trăit la Florenţa, apoi la Milano şi din 1516 în Franţa, unde a rămas până la sfârşitul vieţii, la castelul de la Cloux-Amboise, lângă oraşul Tours. Intenţionând să scrie un tratat-atlas de anatomie în 120 de fascicule, a realizat circa 1500 de desene după piese anatomice provenite din disecţia a 30 de cadavre. 750 astfel de schiţe, reunite în 60 de caiete, se păstrează în Anglia, la biblioteca castelului Windsor. Este şi inventatorul unor tehnici de studiu anatomic: secţiunea încrucişată, injectarea cu ceară fierbinte a cavităţilor pentru a le menţine forma (prin care a obţinut mulajul cavităţilor cerebrale), dar observaţiile sale originale apar uneori doar pe desene. Neglijate timp de trei secole, ele nu au servit progresului ştiinţei, unii analişti ai operei sale afirmând că ignorarea cercetărilor lui Leonardo da Vinci a însemnat cel puţin un secol pierdut în evoluţia umanităţii. EBRIETATE, s. f. / ebriete, s. f. / ebriety, drunkenness. [Lat. ebrietas, -atis = Beţie, de ta ebriare = a îmbăta şi ebrius = Beat.] Stare de beţie în urma consumului excesiv de băuturi alcoolice; alcoolism acut. V. alcoolemie. EBULISM, s. n. / ebullisme, s. m. / ebullism. [Lat. ebullire - a fierBe; -ism.] Accident care se produce în zborul la altitudine foarte mare (peste 19200 m) sau în spaţiul cosmic şi constă în vaporizarea lichidelor organice. Poate afecta piloţii militari şi cosmonauţii. Se previne prin sisteme scafandru aerian sau spaţial. EBULIŢIE, s. f. / ebullition, s. f. / ebullition. [Lat. ebullitio, -onis = fierbere, de ta ebullire = a fierBe.] Sin.: fierbere (v.). EBURNAŢIE, s. f. / eburnation, s. f. / eburnation. [Lat. ebur-nus = făcut din fildeş, de ta ebur, -oris = fildeş.] Modificare a densităţii osoase care conferă osului o duritate asemănătoare fildeşului, îndeosebi în ‘osteoscleroză. ECHILIBRARE, s. f. / equilibration, s. f. / equilibration. [Lat. aequus = egal; libra = Balanţă.] Ansamblu de acţiuni şi reacţii care fac posibilă realizarea şi menţinerea echilibrului proceselor din organism. E. asigură normalitatea unor funcţii sau a unor reglări fiziologie (echilibru endocrin, echilibru glicemic etc.). ECHILIBRU, s. f. / equilibre, s. m. / balance, equilibrium. [Lat. aequilibrium = ecfiiliBru, de ta aequus = egal, libra -Balanţă.] 1) Stare a unui biosistem care, supus unor factori perturbatori, îşi menţine caracteristicile funcţionale (fiziologice) şi structurale. Tipuri de e. mai importante în biologie şi medicină sunt: a) e. dinamic, stare staţionară a unui sistem, în care concentraţia substanţelor rămâne constantă, deşi se produc schimburi între diferitele compartimente din organism; b) e. fluent sau curgător, stare staţionară a sistemelor deschise, caracterizată prin raportul constant al produsului concentraţiei compuşilor rezultaţi din reacţii faţă de produsul concentraţiei compuşilor intraţi în reacţie; spre deosebire de *e. termodinamic, cel fluent se menţine cu consum de energie, dar cu o producţie minimă de ‘entropie (teorema lui Prigogine); c) e. hidric, starea organismului în relaţie cu ingestia şi excreţia de apă şi electroliţi; d) e. nutriţional (v.); e) e. termodinamic, stare staţionară caracterizată prin ‘entropie maximă sau prin ‘energie liberă minimă. 2) Funcţie senzorială care rezultă din rolurile normale şi conjugate ale aparatului vestibular, vederii şi sensibilităţii profunde. Permite omului să perceapă poziţia corpului său şi diferitele caracteristici ale mişcărilor şi deplasărilor pe care le efectuează. Termenul în engl. în acest caz este balance. ECHILIBRU ACIDOBAZIC / equilibre acidobasique / acidbase balance. Condiţie în care consumul şi producţia de acizi (de anioni, alţii decât OH") sau de baze (cationi, alţii decât H+) de către organism este compensată prin excreţia de acizi şi baze, astfel încât pH-ul mediului interior rămâne constant. V. reglarea echilibrului acidobazic. ECHILIBRU NUTRIŢIONAL / equilibre nutritionnel / nutritive equilibrium. Denumire pentru cazul în care aportul alimentar în calorii, nutrimente, minerale, vitamine şi apă corespunde nevoilor organismului şi este adaptat condiţiilor la care acesta este supus. ECHIMOLECULARITATE, s. f. / equimolecularite, s. f. / equi molarity. [Lat. aequus = egal; dim. tat. moles = masă informă.] Stare a soluţiilor care conţin pentru un volum dat un acelaşi număr de molecule. ECHIMOZĂ, s. f. / ecchymose, s. f. / ecchymosis, bruise. [Cjr. ekkhymosis, de ta ek = în afară, khymos = suc.] Infiltraţie sanguină difuză la nivelul hipodermului, care formează o pată relativ întinsă, cu contur neregulat, de culoare roşie-violacee sau maronie, care nu se decolorează la apăsare. E. au aproape întotdeauna drept cauză un traumatism, dar pot apărea şi spontan sau după traumatisme minime, în unele ‘coagulopatii, îndeosebi în ‘hemofilie. E. dispare în câteva zile (în leziunile întinse în câteva săptămâni), culoarea sa devenind brună, verzuie şi apoi galbenă. ECHIMOZĂ HENNEQUIN / ecchymose de Hennequin / Hennequin’s ecchymosis. [Jules Hennequin, chirurg ortoped, tParis, 1836-1910.] în fracturile de extremitate superioară a humerusului, apare o tumefacţie a regiunii deltoidiene, însoţită de o echimoză întinsă pe faţa internă a braţului până spre cot şi pe faţa antero-externă a toracelui şi abdomenului, până la creasta iliacă. ECHIMOZĂ KIRMISSON / ecchymose de Kirmisson / Kirmisson’s ecchymosis. [Edouard Francis Kirmisson, chirurg francez, profesor de chirurgie infantilă şi chirurgie ortopedică ta (Paris, 1848-1927.] Dungă transversală de culoare violet-cenuşie pe faţa anterioară a cotului, caracteristică fracturii supracondiliene. Sin.: semn Kirmisson. ECHINISM, s. n. / equinisme, s. m. / equinism, horselikegait. [Lat. equinus = de cal, de ta equus = cat; -ism.] Deformare congenitală sau dobândită a piciorului, care se află în hiperex-tensie maximală şi aminteşte de copita unui cal. ECHINOCIT, s. n. / echinocyte, s. m. / echinocyte, crenated erythrocyte. [Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; gr. kytos = cetută.] Eritrocit care prezintă la suprafaţa sa o serie de spi-culi (asemenea unor spini) distribuiţi regulat. E. se observă în- 427 ECHINOCOC ECOCARDIOGRAFIE deosebi in vitro pe ‘frotiurile rău preparate şi, mai rar, în unele stări patologice: ‘uremie, deficit în piruvat kinază, în unele hepatite neonatale, în unele anemii cu deficit de potasiu eritro-citar şi după injectarea anumitor medicamente, îndeosebi he-parină. E. apar constant în sângele conservat, pe măsura diminuării ATP-ului intraeritrocitar. V. şi acantocit. ECHINOCOC, s. m. / echinocoque, s. m. / Echinococcus. [Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; gr. kokkos = boabă] Forma larvară a teniei aparţinând genului * Echinococcus. ECHINOCOCCUS / Echinococcus / Echinococcus. [Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; gr. kokkos = boabă] Gen de parazit din familia Tenidae, clasa Cestode. Specii importante în patologie: 1) Echinococcus granulosus (Taenia echinococcus), în forma adultă se dezvoltă în intestin la câine, vulpe, şacal, pisică etc., iar sub formă de larvă (chist hidatic sau hidatidă), la om, bovine, oaie etc. 2) E. afveolaris (E. multilocularis) determină ‘echinococoza alveolară (multiloculară). ECHINOCOCOZĂ, s. f. / echinococcose, s. f. / echinococ-ciasis, echinococcosis. [Lat. echinus, gr. ekhinos = arici; kokkos = boabă ; -oză.] Boală parazitară determinată de dezvoltarea în organismul uman a larvei ‘echinococului Taenia echinococcus, sub formă de ‘chist hidatic sau hidatidă. Infestarea se produce prin ingerarea ouălor (embrioforilor) răspândiţi în natură îndeosebi la câini, gazde ale formei adulte a parazitului. Gravitatea bolii depinde de fenomenele toxice generate de localizarea chistului hidatic (cel mai frecvent în ficat şi plămâni). Tipuri de e.: 1) E. alveolară (e. multiloculară, hida-tidoză alveolară) determinată de dezvoltarea, îndeosebi în ficatul omului, a larvei parazitului Echinococcus multilocularis, care, în forma adultă, se întâlneşte doar la unele specii de vulpi, de unde raritatea bolii. Dezvoltată în ficat, prin infiltrare treptată, larva formează o masă compactă, alcătuită din numeroase cavităţi inegale, cu aspect alveolar, multilocular. 2) E. cerebrală, gravă, dar rară, prin dezvoltarea larvelor de Taenia echinococcus sub formă de ‘chist hidatic. 3) E. hepatică, frecventă, prin dezvoltarea chistului hidatic la nivelul ficatului, care dă organului un aspect tumoral. 4) E. pulmonară, relativ frecventă, prin dezvoltarea chistului hidatic la nivelul plămânilor. 5) E. secundară, complicaţie gravă a e., provocată de ruperea accidentală (spontană sau în timpul actului operator) a unui chist hidatic primitiv. Consecutiv rupturii, sunt eliberaţi ‘scolecşi, care pot genera noi chisturi hidatice. Sin.: boală hidatică, hidatidoză. ECHIPOTENŢIAL, s. n. / equipotentiel, s. n. / equipotential. [Lat. aequis = egaC; potentia = putere.] 1) Calitatea sau starea de a avea puteri egale sau similare; 2) Capabil de a evolua în acelaşi fel şi în aceeaşi fel şi în aceeaşi măsură; 3) Cu acelaşi potenţial. ECHIVALENT, adj., s. m. / equivalent, adj., s. m. / equiva-lent. [Lat. aequus = egal; valens, -ntis = tare, viguros, de ta vaiere = a avea forţă, a fi tare.] 1) Care are aceeaşi valoare, acelaşi efect, aceeaşi semnificaţie sau acelaşi sens cu altceva. 2) Un simptom care apare în locul altuia, obişnuit în boala respectivă. 3) E. chimic reprezintă cantitatea dintr-un radical sau dintr-un corp compus care se combină sau se substituie unui atom de hidrogen. Pentru elemente, e. c. este dat de raportul dintre masa atomică respectivă şi valenţă. Pentru un corp compus, acesta este dat de raportul dintre masa moleculară şi numărul de echivalenţi ai elementului sau ai radicalului care ia parte la reacţie. 4) E. electrochimie reprezintă cantitatea de substanţă depusă sau degajată la electrozi în procesul de electroliză, de unitatea de sarcină electrică. 5) E.-gram reprezintă masa atomică a unui element, divizată cu valenţa acestuia şi exprimată în grame. Ex.: pentru Na\ ion mono-valent, e.-g. este egal cu masa atomică exprimată în grame, pe când pentru Ca2+, ion bivalent, e.-g. rezultă din diviziunea cu doi a masei atomice. Concentraţiile în e.-g. ale ionilor se exprimă, de obicei, în miliechivalenţi. Simbol: mEq. 6) E. de doză. V. Sievert. ECHIVALENŢĂ, s. f. / equivalence, s. f. / equivalence. [Lat. aequus = egat; valentia = forţă, putere, de ta vaiere = a avea forţă, a fi tare.] 1) Manifestare patologică survenind în intervalul dintre ‘accesele anumitor boli cu caracter paroxistic. E. este considerată ca o expresie diferită a aceleiaşi boli, adesea sub formă de criză paroxistică mai puţin violentă decât cea a bolii principale. Ex.: febra de fân, traheitele şi bronşitele spasmodice sunt considerate ca e. ale astmului. 2) E. epileptică - termen ce desemnează manifestări paroxistice de aspect diferit celui al crizei mari de ‘epilepsie generalizată convulsivă, alternând uneori cu aceasta. Ex.: ‘miocloniile, crizele akine-tice, ‘absenţele etc. Crizele care nu sunt însoţite de alterări ale traseului ‘electroencefalograme tipice epilepsiei nu sunt considerate e. epileptice. ECHOGRAFIE. Var. pentru ecografie (v.). ECHOVIRUS, s. n. / echovirus, s. m. / echovirus. [Mrev. engt: Enteric Cytopatbogenic Humati Orpfian = (virus) enteric citopatogenic uman oifan; tal virus = venin, otravă] Specie de virus care aparţine genului *Enterovirus, familiei *Picornavi-ridae. Izolat din intestin, au fost descrise peste 30 de seroti-puri diferite, iar iniţial virusul a fost considerat nepatogen la om (de unde denumirea orphan). Ulterior a fost recunoscut responsabil de manifestări patologice variate: meningite acute limfocitare (aseptice), encefalite, exanteme febrile, infecţii ale căilor respiratorii superioare, diarei sezoniere etc. Var.: ECHOvi-rus. Sin.: virus ECHO. ECLAMPSIE, s. f. / eclampsie, s. f. / eclampsia. [Şr. eklamp-sis = tumină stră tucitoare, e^ptozie, de ta eklampein = a stră-tuci cu putere, a e?(ptoda] Fenomene convulsive sau ‘comă, în afara unei patologii cerebrale sau de altă natură, apărute pe fondul unor manifestări caracteristice ‘preeclampsiei. E. survine în ultimele luni de sarcină, în timpul travaliului sau în primele zile de post-partum, în cursul unor sindroame vasculore-nale (proteinurie, edeme, hipertensiune arterială) şi evoluează spontan prin crize repetate spre comă. Criza eclamptică are patru perioade: invazie (8-10 secunde), contracţii tonice (20-30 de secunde), contracţii clonice (40-60 de secunde), comă superficială (câteva minute) sau profundă (10-20 de minute până la ore). ECLECTIC, adj. / eclectique, adj. / eclectic. [Qr. ek = afară; legein = a atege] 1) Care conţine elemente din diverse sisteme, doctrine sau surse. 2) Care este compus din materiale adunate din diverse sisteme etc. ECLIPSĂ CEREBRALĂ / eclipse cerebrale / brain eclipse. [Lat. eclipsis = ectipsă, din gr. ekleipsis = orbita soaretui; cerebrum = creier.] Paralizie bruscă şi trecătoare, pasageră, de cauză variabilă, datorată îndeosebi unui spasm arterial local sau unei higotensiuni de durată scurtă. ECLIPSĂ VIZUALĂ / eclipse visuelie / blindness eclipse. [Lat. eclipsis = ectipsă, din gr. ekleipsis = orbita soaretui; visualis, de ta videre = a vedea] Acces de cecitate bilaterală cu caracter paroxistic şi cu durată variabilă, de la câteva secunde la câteva ore. ECMNEZIE, s. f. / eemnesie, s. f. / eemnesia. [Qr. ek = în afară; mneme = memorie, de ta mnasthai = a-şi aminti.] Tulburare a ‘memoriei, exprimată prin trăirea unor evenimente trecute, cu senzaţia că se întâmplă în prezent. Sin.: amnezie anterogradă. V. şi amnezie. ECOCARDIOGRAFIE, s. f. / echocardiographie, s. f. / echo cardiography. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; kardia = inimă; graphein = a scrie.] Explorarea cordului cu ajutorul ultrasunetelor. E. permite studiul pereţilor ventriculari, septului, 428 ecodiagnostic ECORINĂ valvulelor, cavităţilor, dimensiunilor şi mişcărilor acestora, a hemo-dinamicii'cardiace. Pot fi puse în evidenţă malformaţii, tumori, vegetaţii şi cheaguri intracavitare sau epanşamente pericardice. Cele mai utilizate sunt e. de tip TM şi e. bidimensională (v. ecografie). în afara e. transtoracice, care este procedeul curent, se disting: 1) E. transesofagiană, care permite o investigare mai precisă decât e. transtoracică a părţii posterioare a inimii (atrii, valvule). 2) E. de contrast utilizează ecourile artificiale fugace provocate printr-o injecţie lichidiană intravenoasă rapidă (ex.: soluţie izotonică de glucoză, care, în mod normal, rămâne în cavităţile drepte). Este utilă în căutarea unui defect septal. 3) E. Doppler rezultă din combinarea e. cu un examen Doppler. Se înregistrează simultan o ecocardiogramă tip TM sau bidimensională (v. ecografie) şi un traseu caracteristic fluxului sanguin intracardiac, într-un punct reperat graţie ecocardio-gramei, de ex. la nivelul unui orificiu valvular. E. Doppler permite, pe lângă imaginea furnizată de e., obţinerea unor date hemodinamice asupra funcţionării inimii. E. bidimensională cuplată cu Doppler codificat în culori oferă o cartografie în culori a fluxului sanguin. 4) E de stres reprezintă e. cuplată cu o probă de efort sau cu administrarea de agenţi farmacologici (dipiridamol, dobutamidă), în scopul punerii în evidenţă a unei anomalii segmentare a contracţiei miocardului de origine ischemică. V. ecografie şi Doppler pulsat. ECODIAGNOSTIC, s. n. / echodiagnostic, s. m. / echodiag-nosis. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; dia = prin; gnosti-kos = care cunoaşte, de la gnonai = a cunoaşte.] Utilizarea ‘ecografiei ca metodă de diagnostic imagistic în diverse domenii ale practicii medicale. Deşi rezoluţia şi specificitatea e. sunt mediocre, metoda este intens utilizată (şi din motive care ţin de costul relativ redus, ca şi de caracterul absolut noninvaziv). în prezent, există tendinţa elaborării unor ‘algoritmi sau scheme logice de diagnostic imagistic prin care se stabileşte locul diferitelor metode de investigaţie imagistică şi, implicit, al eco-grafiei în etapele de diagnostic ale unei afecţiuni. ECOENCEFALOGRAFIE, s. f. / echo-encephalographie, s. f. / echoencephalography. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; enkephalos = creier, de la en = în, kephale = cap; graphein = a scrie.] Metodă de investigare a integrităţii SNC în care a-gentul fizic utilizat este reprezentat de ultrasunete. Aparatul utilizat se numeşte ecoencefalograf, iar traseul înregistrat, eco-encefalogramă. ECOENDOSCOPIE, s. f. / echo-endoscopie, s. f. / echoen-doscopy. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; endon = înăuntru; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Tehnică imagistică în care se asociază investigarea ecografică cu endoscopia. Prin e. superioară sau înaltă se investighează tumorile esofagiene sau gastrice şi, îndeosebi, afecţiunile pancreasului şi cele biliare cu diagnosticare dificilă. In e. inferioară sau joasă este investigată îndeosebi extensia tumorilor rectale şi afectarea ganglionilor adiacenţi. ECOGEN, adj. / echogene, adj. / echogenic. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; gennan = a produce.] Care produce ecou; cu referire la proprietatea diferitelor ţesuturi de a reflecta ‘ultrasunetele. ECOGRAF, s. n. / echographe, s. m. / echograph. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; graphein = a scrie.] ECOGRAFIE, s. f. / echographie, s. f. / echography, ultraso-nography, ultrasound scan. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; graphein = a scrie.] 1) Explorarea unui organ sau a unei regiuni din organism cu ajutorul ultrasunetelor. în principiu, fasciculul de ultrasunete este dirijat în zona de investigat prin impulsuri scurte, succesive, iar ecourile provenite de la diferite structuri ale zonei abordate sunt culese şi proiectate pe ecranul unui ‘osciloscop catodic. Sistemele de explorare cu ultra- sunete (ecografe) funcţionează în trei moduri de bază de reprezentare (îa ecografele cele mai perfecţionate fiind asimilate toate cele trei moduri): a) în modul A (amplitude), deflexia verticală observată la osciloscop reprezintă amplitudinea ecoului, iar cea orizontală, timpul. Ecourile se înscriu cu linii a căror spaţiere măsoară distanţele care separă diverse structuri ale unui organ sau ale mai multor organe, b) în modul TM (time-motion) sau M se înregistrează variaţiile în timp ale ecourilor punctuale provenind de la una sau mai multe structuri mobile, ceea ce permite - pe curbe a căror derulare este observată pe un ecran sau înregistrată pe hârtie fotografică - studiul mişcării acestor structuri, sonda fiind imobilă sau pivotând în jurul unui punct fix. Deplasarea unghiulară a fasciculului de ultrasunete explorează succesiv diversele zone ale organului examinat. c) In modul B (brightness - luminozitate), dispozitivul de afişare reconstituie în două dimensiuni secţiunile din organism, pe baza ecourilor rezultate din investigarea regiunii respective cu o serie de fascicule ultrasonice. Punctele care dau ecouri sunt marcate prin modularea intensităţii spotului osciloscopului. Este modul cel mai răspândit de reprezentare. în toate cele trei cazuri, e. este uni- sau monodimensională. E. bidimensională (sau eco2D, ecotomografie, tomografie cu ultrasunete) se practică cu o sondă rectangulară cu elemente multiple (mul-tiscom) sau cu o sondă cu un singur element, care, pivotând, permite un baleiaj angular sau sectorial (sectoscom). E. bidimensională oferă o imagine în secţiune, statică şi dinamică, a organului explorat. Ea permite studiul în spaţiu când secţiunile sunt repetate, urmând mai multe planuri paralele longitudinale, apoi transversale. Secţiunile pot fi studiate pe ecran, pe fotografii sau pe baza unor înregistrări magnetice. E. poate fi, de asemenea, endocavitară, dacă sonda este plasată în tubul digestiv, vagin sau peritoneu (ecoendoscopie, ecolaparoscopie). e. endovasculară (intraarterială, intracoronariană) se află într-un stadiu iniţial. Procedeele ecografice se află în continuă perfecţionare. V. ecocardiografie, ecoencefalografie. Sin.: ultrasono-grafie. 2) Tendinţă morbidă, observată la unii bolnavi psihic, de a intercala în scris cuvinte auzite întâmplător sau de a repeta în scris, de mai multe ori, expresii sau cuvinte. ECOGRAFIE DOPPLER / echographie Doppler / Doppler echography. [Christian Johann Doppler, fizician şi matematician austriac, 1803-1853.] Sin.: velocimetrie Doppler (v.). ECOKINEZIE, s. f. / echokinesie, s. f. / echokinesis. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; kinesis = mişcare, de la kinein = a mişca.] Sin.: ecopraxie (v.). ECOLALIE, s. f. / echolalie, s. f. / echolalia. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; lalia = vorSire, de la lalein = a vorBi] Impuls morbid manifestat la unii bolnavi psihic de a repeta ca un ecou cuvintele pe care le aud. ECOLOGIE, s. f. / ecologie, s. f. / (o)ecology. [Qr. oikos = casă; logos - ştiinţă] Ştiinţă care se ocupă cu studiul interacţiunii dintre organisme şi mediul lor de viaţă. E. umană studiază raporturile populaţie-producţie-poluare. ECOMIMIE, s. f. / echomimie, s. f. / echomimia. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; mimia = imitare, de la mimeisthai = a imita.] Simptom al unor boli psihice care constă în repeta rea automată a gesturilor pe care le fac persoanele din anturajul bolnavului. ECONDROM, s. n. / ecchondrome, s. m. / ecchondroma. [Qr. ek = în afară; khondros = cartilaj; -oma.] ‘Condrom care se dezvoltă excentric pe un os, spre deosebire de *en-condrom. ECOPRAXIE, s. f. / echopraxie, s. f. / echopraxia. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; praxis = acţiune, practică, de la prat-tein = a acţiona.] Imitarea de către bolnav a gesturilor, atitudinilor şi mişcărilor persoanelor din jur. Sin.: ecokinezie. ECORINA, s. f. / aequorine, s. f. / aequorin. Proteină extrasă din diferite specii de meduze şi care emite lumină (‘biolumi- 429 ECOSISTEM ectopie renală nescenţă) proporţional cu fixarea de ioni de calciu. Datorită acestei proprietăţi, injectată în celulele vii, e. serveşte la măsurarea concentraţiei intracelulare de Ca2. ECOSISTEM, s. n. / ecosysteme, s. m. / (o)ecosystem. [Qr. oikos = casă; systema, -atos = ansamBtu, de Ca syn = împreună, istemai = a aşeza) Unitate fundamentală în ‘ecologie, constituită din ansamblul format de biotop (mediul geografic în care trăieşte un grup de plante şi animale în condiţii omogene) şi biocenoză (asocierea biologică de plante şi animale care se află într-un echilibru dinamic dependent de mediu), în care se stabilesc relaţii strânse atât între organisme, cât şi între acestea şi elementele nevii dintr-o arie geografică definită. ECOTOMOGRAFIE, s. f. / echotomographie, s. f. / ultra-sonography. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia; graphein = a scrie.) V. eco-g rafie. ECOU, s. n. / echo, s. m. / echo. [Qr. ekho = ecou, sunet repetat.) Fenomen determinat de reflexia undelor sonore sau ultrasonore la nivelul unei suprafeţe. Undele reflectate sunt mai reduse ca intensitate şi perceptibile, fie auditiv (undele sonore), fie prin înregistrare (ultrasunete). ECOU AL GÂNDIRII / echo de la pensee / thought echo-ing, thought hearing. Fenomen halucinatoriu tradus prin convingerea subiectului afectat că gândirea sa este repetată şi comentată de către observatori invizibili. V. automatism mental, halucinaţie, delir. ECRAN, s. n. / ecran, s. m. / screen. [fr. ecran, din oCande-ză scherm = paravan.) 1) Perete alcătuit dintr-un material adecvat, în scopul protejării împotriva unor factori fizici (radiaţii, zgomot, căldură). 2) Suprafaţă plană, mată, albă sau argintie pe care se formează sau se proiectează imaginile unor corpuri. ECRIN, adj. / eccrine, adj. / eccrine. [Qr. ek = în afară; krinein = a separa de.) Despre o glandă al cărei canal se deschide direct la suprafaţa pielii. Ex.: ‘glandele sudoripare. ECSTASY / ecstasy / ecstasy. [Qr. ekstasis = acţiunea de a ieşi în afară de sine.) Drog (3,4-metilen-dioximetamfetamină) care antrenează o scădere a ‘serotoninei cerebrale, de unde, probabil, acţiunea sa dezinhibitoare. Este utilizat ilegal ca eufo-rizant, stimulant cerebral şi sexual. Expune la accidente cardiace şi neurologice. ECTAZIE, s. f. / ectasie, s. f. / ectasia. [Qr. ektasis = dila-taţie.) Dilataţia unui vas, a unui conduct sau a unui organ cavitar. ECTAZIE CANALICULARĂ PRECALICEALĂ / ectasie canali-culaire precalicielle / medullary sponge kidney. Sin.: rinichi în burete (v.). ECTAZIE VASCULARĂ ANTRALĂ / ectasie vasculaire antrale / gastric antral vascular ectasia. Afecţiune rară, observată îndeosebi la femeile în vârstă. Prin ‘fibroscopie se constată o accentuare a pliurilor antrului gastric, care sunt eritematoase şi converg către pilor. Histopatologic capilarele mucoasei sunt dilatate şi uneori trombozate. Clinic se constată o anemie feriprivă cronică, după sângerări repetate. E. v. a. se asociază frecvent cu ‘sclerodermia. ECTIMĂ, s. f. / ecthyma, s. m. / ecthyma. [Qr. ekthyma = papuCă, postulă, de Ca ektos = în afară, thyein = a erupe.) Varietate rară de ‘impetigo în care apar pustule aglomerate cu evoluţie rapidă către ulceraţii ce afectează dermul în profunzime. Uneori apar şi leziuni cangrenoase extinse. Vindecarea se produce lent şi cu cicatrice. E. poate apărea îndeosebi la nivelul gambelor în cazul bolnavilor cu stare generală precară. ECTOANTIGEN, s. m. / ectoantigene, s. m. / ectoantigen Antigen situat la exteriorul bacteriei şi puţin aderent la aceasta. Sin.: exoantigen. ECTOBLAST, s. n. / ectoblaste, s. m. / ectoblast. [Qr. ektos = în afară; blastos = germen.) Foiţa superficială a embrionului tridermic al vertebratelor. E. cuprinde: neuroectoblastul (din care derivă sistemul nervos şi organele de simţ), epiblastul (formator al epidermului glandelor anexe şi fanerelor) şi lofoblas-tul (v. creastă neurală). Sin.: ectoderm. ECTOCARDIE, s. f. / ectocardie, s. f. / ectocardia, ectopia cordis. [Qr. ektos = în afară; kardia = inimă.) Anomalie de poziţie a inimii din cauza unui defect al peretelui cervicotoracic sau toraco-abdominal, asociată frecvent cu malformaţii ale va selor mari şi ale cordului însuşi. ECTODERM, s. n. / ectoderme, s. m. / ectoderm. [Qr. ektos = în afară; derma, -atos = pieCe.) Sin.: ectoblast (v.). ECTODERMOZĂ EROZIVĂ PLURIORIFICIALĂ / ectodermose erosive pluriorificielle / ectodermosis erosiva pluriorifi-cialis. Sin.sindrom Stevens-Johnson (v.). ECTOENZIMĂ, s. f. / ectoenzyme, s. m. / ectoenzyme. IQr. ektos = in afară; en = in; zyme = ferment, drojdie.) Enzimă localizată la suprafaţa celulelor de mamifere. E. sunt ‘proteaze sau ‘nucleaze legate de membrane prin intermediul unor *fos-folipide cuprinse în stratul lipidic extern al membranelor, fiind solubilizate în mediul extracelular. ECTOMORF, adj. / ectomorphe, adj. / ectomorph. [Qr. ektos = în afară; morphe = formă.] Despre un subiect al cărui corp este alcătuit predominant din ţesuturi originare din ‘ectoblast. în consecinţă, subiectul e. este zvelt, cu muşchi subţiri, cu membrele relativ lungi, creierul şi sistemul nervos central împreună cu pielea tinzând să domine economia corpului. în tipologia lui W. H. Sheldon, acest tip morfologic corespunde unui subiect ce manifestă ca trăsătură de comportament ‘cerebrotonia. V. şi ectomorf, mezomorf, somatotip, somatotonie, viscerotonie. ECTOPARAZIT, s. m. / ectoparasite, s. m. / ectoparasite. [ Qr. ektos = în afară; Cat. parasitus, gr. parasitos = musafir nechemat Ca masă, de Ca gr. para = lângă, sitos - mâncare.] Parazit ce trăieşte pe suprafaţa corpului sau chiar în cavităţile lui deschise. Ex.: puricele, ploşniţa, agentul scabiei, diverse ciuperci. ECTOPIA LENTIS / ectopia lentis / ectopia lentis. Sin.: ectopie cristaliniană (v.). ECTOPIC, adj. / ectopique, adj. / ectopic. [Qr. ektopos = în afara Cocului normal, de la ektos = în afară, topos = Coc.) 1) Care a suferit o ‘ectopie. 2) Despre o excitaţie cu o altă origine decât în ‘nodul Keith şi Flack. ECTOPIE, s. f. / ectopie, s. f. / ectopia. [Qr. ektopos = în afara CocuCui normal, de Ca ektos = în afară, topos = Coc. J Termen utilizat pentru a desemna orice poziţie anormală a unei structuri anatomice, indiferent de etiologie. V. şi ptoză. V. în continuare. ECTOPIE CRISTALINIANĂ / ectopie cristalinienne / lens ectopy, ectopia lentis. Anomalie de poziţie a ‘cristalinului, fără ruptura legăturilor anatomice. Sin.: ectopia lentis. V. şi sindrom Marfan. ECTOPIE DENTARĂ / ectopie dentaire / dental ectopia. Anomalie de poziţie în care un dinte este anormal depărtat de arcada dentară. ECTOPIE PUPILARĂ / ectopie pupillaire / ectopia pupillae. Modificarea poziţiei ‘pupilei, care în mod normal este centrală, rotundă şi mobilă. Poate fi congenitală sau secundară unor afecţiuni inflamatorii, unor traumatisme şi tumori ale ‘irisului sau ale ‘corpului^ ciliar. Sin.: corectopie. ECTOPIE RENALĂ / ectopie renale / renal ectopy, ectopia renis. Situare anormală a rinichiului, de obicei ca urmare a opririi ascensiunii renale în timpul migrării sale embrionare. 430 testiculară ECZEMĂ SEBOREICĂ js^TOPIE TESTICULARĂ / ectopie testiculaire / ectopic testis. anormală urmată de testicul în timpul coborârii sale, de-^terminând o e. t. în sensul literal al termenului: e. retrovezi--bală crurală, intraperitoneală, prepubiană, testiculară transversă. Wuşi, prin ’uzaj, termenul de e. t. este considerat sin. cu r^eiiptorhidie (v.). „ -EcfeTRIX, adj. / ectothrix, adj. / ectothrix. [Qr. ektos = in afară; th’rix, trikhos = păr.] Despre o ciupercă *dermatofită ai cărei spori se localizează pe teaca externă a firelor de păr. ECTRODACTILIE, s. f. / ectrodactylie, s. f. / ectrodactyly. [Gr. ektrosis = avort; daktylos = deget.] Absenţa congenitală a unuia sau a mai multor degete, afectând o mână sau ambele mâini. ECTRODERMIE, s. f. / ectrodermie, s. f. / ectroderma. [Qr. ektrosis = avort; derma, -atos = pieţe] Agenezie congenitală a dermului, a cărei manifestare obişnuită este o ‘aplazie cutanată. ECTROGENIE, s. f. / ectrogenie, s. f. / ectrogenia, octo-cephalia. [Qr. ektrosis = avort; genos - neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Monstruozitate determinată de lipsa de dezvoltare a mugurilor mandibulari. Se manifestă prin absenţa gurii şi reunirea urechilor la acest nivel. V. şi sindrom Robin Pierre. ECTROMELIE, s. f. / ectromelie, s. f. / ectromelia. [Qr. ektrosis - avort; melos = extremitate, membru.] Defect de dezvoltare totală sau parţială a unuia sau a mai multor membre sau segmente de membre, din cauza *ageneziei scheletice. V. şi amelie, focomelie, hemimelie. ECTROPION, s. n. / ectropion, s. m. / ectropion. [Qr. ektro-pion, de ta ek = în afară, trope = întoarcere şi trepein = a întoarce.] Eversia (îndoirea către exterior) a marginii unei părţi anatomice. Termenul se referă cel mai frecvent la eversia unei pleoape, cu expunerea conjunctivei palpebrale. Se descriu printre alte forme: 1) E. atonic, flacid sau paralitic, generat de paralizia sau atonia orbicularului pleoapei; 2) E. cicatricial, eversia pleoapei după arsuri, laceraţii sau infecţii cutanate; 3) E. spastic, generat de spasmul orbicularului pleoapei. Ant.: entropion. ECTROPION UTERIN / ectropion uterin / uterine ectropion. Debordarea mucoasei colului uterin spre exterior. ECTROPODIE, s. f. / ectropodie, s. f. / apodia. [Qr. ektrosis = avort; pous, podos = picior.] Absenţa congenitală a unuia sau a ambelor picioare. ECTROURIE, s. f. / ectrourie, s. f. / ectrouria. [Qr. ektrosis = avort; ouron = urină.] Complex de malformaţii determinat de absenţa polului caudal al embrionului, rezultând dispariţia sau malformarea sacrumului, rectului, anusului (imperforaţie anală) şi a organelor genitale şi urinare. V. şi sindrom Potter. ECUATOR, s. n. / equateur, s. m. / equator. [Lat. aequa-tor, de ta aequus = egaC.] Linia imaginară care înconjoară, echidistant de poli, o formaţiune mai mult sau mai puţin sferică: 1) E. anatomic al dintelui, linia ecuatorială anatomică. 2) E. celulei, marginea planului la nivelul căruia are loc diviziunea celulară. ECUAŢIA HENDERSON-HASSELBALCH / equation Henderson-Hasselbalch / Henderson-Hasselbalch equation. [Lat. aequatio, -onis - egalitate, de la aequus = egal; Lawrence J. Henderson, biocfiimist american, 1879-1942; Karl Hasselbalch, medic şi biocfiimist danez, 1874-1962.] Formulă care exprimă mecanismul tampon de menţinere a echilibrului acidobazic la nivelul serului sanguin, pe care îl realizează raportul dintre bi-carbonaţi şi acidul carbonic conţinuţi sub formă liberă în serul sanguin: pH = pK + log(concentraţia bicarbonaţilor/concentraţia acidului carbonic). Valoarea pK = log(1/K) este constantă (6,18 pentru plasma sanguină), ceea ce probează că orice modificare a raportului bază/acid duce la modificarea pH-ului sanguin. V. pH şi pK. ECZEMATIDĂ, s, f, / eczematide, s. f. / eczematid= [Qr. ekze-ma = erupţie cutanată, din ek = în afară, zeiein - a fierbe; -idă.] Afecţiune cutanată asemănătoare cu ‘eczema, apărând în aceleaşi condiţii, dar deosebindu-se prin absenţa veziculelor. După aspectul şi sediul leziunilor se deosebesc mai multe forme: e. circinată, intermamară, la subiecţi seboreici, e. foliculară, cu leziuni centrate la nivelul firelor de păr, e. pitiriaziformă, e. pso-riaziformă. V. şi parakeratoză. ECZEMATIFORM, adj. / eczematiforme, adj. / eczematoid. [Qr. ekzema = erupţie cutanată, din ek = în afară, zeiein = a fierbe; lat. forma = formă.] Despre o afecţiune cutanată cu aspect macroscopic asemănător unei eczeme. Ex.: derma-tită e. ECZEMATIZARE, s. f. / eczematisation, s. f. / eczematiza-tion. [Qr. ekzema = erupţie cutanată, din ek = în afară, zeiein = a fierbe.] Complicaţie frecventă a unei erupţii cutanate, apărută îndeosebi din cauza unui tratament local iritant. Se manifestă sub forma unor placarde veziculoeritematoase, care pot masca leziunea iniţială. Apare şi în evoluţia unor dermatoze (*prurigo, *ihtioză etc.). ECZEMĂ, s. f. / eczema, s. m. / eczema. [Qr. ekzema = erupţie cutanată, din ek = în afară, zeiein = a fierbe.] Afecţiune cutanată foarte frecventă, caracterizată prin leziuni eritemato-veziculare pruriginoase, frecvent imprecis delimitate. Acestor leziuni^ le corespund histologic focare de spongioză epidermică. în majoritatea cazurilor, patogenia implică un mecanism alergic în care intervin în mod complex imunitatea celulară de tip întârziat şi imunitatea umorală. 1) E. acută - formă de debut frecventă, caracterizată prin leziuni veziculoase şi pruriginoase, adesea întinse, pe fond de edem şi de eritem, localizate în zona de contact cu alergenul. 2) E. atopică sau constituţională - apare la vârste foarte tinere (după vârsta de trei luni), domină la nivelul feţei şi pliurilor cutanate, se asociază frecvent cu astmul bronşic şi implică probabil o predispoziţie familială. Sin.: dermatită atopică. 3) E. de contact - este cea mai frecventă şi se caracterizează prin apariţia în regiunile expuse contactului cu alergeni, prin repetarea la fiecare manipulare a unui anumit alergen şi prin pozitivitatea unor epidermoteste. Principalele varietăţi sunt: e. profesionale (îndeosebi la nivelul mâinilor), e. la o serie de produse menajere sau cosmetice şi e. medicamentoase, determinate îndeosebi de topice locale aler-gizante (sulfamide, penicilină, anestezice locale). 4) E. cronică - placarde pruriginoase rău delimitate, cu serozitate în perioadele de acutizare. 5) E. impetiginizată, e. modificată prin suprainfecţie microbiană. 6) E. marginată Hebra (v.). 7) E. micotică, în care se detectează prezenţa de Candida în leziuni sau sunt pozitive intradermoreacţii micozice specifice, iar leziunile regresează după un tratament antimicotic. 8) E. microbiană, caracterizată prin prezenţa confirmată a unui germen microbian şi regresia leziunilor după tratamentul focarului infec-ţios responsabil. 9) E. papuloveziculoasă, formă extrem de pruriginoasă, caracterizată prin apariţia de papule la vârful cărora apar vezicule şi prin extensie rapidă. Se aseamănă cu *prurigo. 10) E. seboreică (v.). 11) E. vaccinată acută (v.). ECZEMĂ MARGINATĂ HEBRA / eczema margine de Hebra / Hebra’s disease. [Ferdinand von Hebra, dermatolog austriac, Viena, 1816-1880.] Sin.: boală Hebra (v., def. 1). ECZEMĂ SEBOREICĂ / eczema seborrheique / seborrh(o)eic eczema. Afecţiune cutanată asemănătoare e. tipice, de care se deosebeşte prin absenţa veziculelor. Se caracterizează prin prezenţa unor leziuni maculoeritematoase, bine circumscrise, localizate în zonele bogate în glande sebacee (pielea capului, faţă, trunchi şi membrele inferioare), uneori acoperite de scuame. Se disting mai multe forme: e. foliculară, e. pitiriaziformă, e. pso-riaziformă, e. steatoidă. Sin.: boală Unna, dermatită (dermită) seboreică. 431 ECZEMĂ VACCINALĂ ACUTĂ EDENTAŢIE ECZEMĂ VACCINALĂ ACUTĂ / eczema vaccinatoire / eczema vaccinatum, Sin.: boală Kaposi-Juliusberg (v.). ECZEMĂ VARICOASĂ / eczema variqueux / varicose eczema. Placard eritematos cu marginile fărâmiţate, ciuruite de puncte prin care se prelinge lichid seros. E. v. complică uneori dermo-epidermitele şi capilaritele din jurul ‘ulcerelor varicoase de gambă. EDEM, s. n. / oedeme, s. m. / (o)edema. [Qr. oidema, -atos = umflătură, de Ca oidein = a creşte în volum] Infiltraţie cu lichid seros a ţesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în ţesutul conjunctiv subcutanat. Pielea edemaţiată este lucioasă şi mai transparentă, datorită infiltraţiei este întinsă, cutele se şterg, iar contururile osoase dispar. Din cauza edema-ţierii, pielea îşi pierde elasticitatea, iar prin apăsare rămâne un timp urma degetului (‘semnul godeului). E. poate afecta un organ întreg: *e. pulmonar, *e.A cerebral, iar forma sa generalizată se numeşte ‘anasarcă. în esenţă, e. reprezintă consecinţa alterării echilibrului schimbului permanent de lichide între plasmă şi spaţiul extracelular, fie ca urmare a creşterii presiunii hidrostatice, fie prin scăderea ‘presiunii coloidosmotice (sau coloidoncotice). Se mai adaugă ca factori determinanţi: creşterea concentraţiei electroliţilor, în special a sodiului, creşterea permeabilităţii pereţilor capilarelor sau dilatarea acestora (care are ca efect creşterea suprafeţei de schimb), drenajul limfatic insuficient, afectarea unor mecanisme hormonale de menţinere a echilibrului hidroelectrolitic. Tipuri de e.: 1) E. acut angioneurotic, e. Quincke (v.). 2) E. cardiac, sărac în proteine şi bogat în sare, apare în insuficienţa cardiacă decompensată cu stază, de obicei dreaptă sau globală. 3) E. caşectic, observat în bolile consumptive (cancer, tuberculoză) sau în inaniţie. Apare din cauza perturbărilor metabolice, îndeosebi a hipopro-teinemiei. 4) E. celulitic ai membrelor inferioare, ia nivelul regiunii supramaleolare şi a feţei superioare a piciorului. Apare la artritici, în traumatisme sau în suprasolicitare musculară. 5) E. cerebral (v.). 6) E. prin denutriţie (v.). 7) E. electrogen, în electrocutare, din cauza alterărilor vasculare. 8) E. eritematos cronic facial superior, sin. boală Morbihan (v.). 9) E. de foame, *e. prin denutriţie. 10) E. glotic, denumire incorectă a e. laringian, v. e. Quincke. 11) E. inflamator, bogat în proteine şi consecutiv unei inflamaţii locale. 12) E. nefritic, în nefritele acute, cu patogenie complexă, bogat în proteine. 13) E. nefrotic, în sindromul nefrotic, sărac în proteine. 14) E. neuro-trofic, imbibiţie tisulară cauzată de leziuni neurologice. 15) E. papilar, al ‘papilei optice, semn al stazei în ‘hipertensiunea intra-craniană. 16) E. în pelerină, al toracelui, extremităţile superioare şi capului, în compresiunea asupra venei cave superioare. 17) E. posttraumatic, prin tulburări vasculare şi trofice posttraumatice. 18) E. premenstrual, apare îndeosebi la femeile hiperfoliculinice sau cu dizarmonie hipofizoovariană. 19) E. pulmonar acut (v.). 20) E. Quincke (v.). 21) E. reumatismal, consecinţă a proceselor de ‘algodistrofie. EDEM ACUT ANGIONEUROTIC / oedeme aigu angioneuro-pathique / Quincke’s (o)edema. Sin.: edem Quincke (v.). EDEM PRIN CARENŢĂ / oedeme par carence / nutriţional (o)edema. Sin.: edem prin denutriţie (v.). EDEM CEREBRAL / oedeme cerebral / cerebral (o)edema. Tumefierea prin imbibiţie a substanţei cerebrale, cu instalarea unui sindrom de ‘hipertensiune intracraniană. Se disting două tipuri de e. c.: 1) E. c. vasogen sau vasogenic, declanşat de o “ruptură” a ‘barierei hematoencefalice şi caracterizat prin prezenţa abundentă a proteinelor şi o creştere a spaţiului extracelular, predominantă în substanţa albă. 2) E. c. citotoxic, consecinţă a perturbării metabolismului celular neuronal, caracterizat printr-o cantitate redusă de proteine, turgescenţă celulară şi afectând îndeosebi substanţa cenuşie. EDEM PRIN DENUTRIŢIE / oedeme par denutrition / nutriţional (o)edema. E. generalizat, cu sau fără ‘epanşamente la nivelul seroaselor, observat îndeosebi la persoanele cu alimentaţie foarte săracă şi dezechilibrată (reducerea cărnii şi a grăsimilor) sau supuse la efort fizic intens, ori expuse timp îndelungat la frig. Se însoţeşte de poliurie, scădere în greutate, anemie, ‘hidremie pronunţată, hipoproteinemie. Sin.: edem prin carenţă, edem de foame. EDEM DE FOAME / oedeme par famine / nutriţional (o)edema. Sin.: edem prin denutriţie. (v.). EDEM MALIGN / oedeme mălin / malignant anthrax oede- ma. Complicaţie iniţială, rară, a ‘antraxului. E. m. se localizează la nivelul pupilelor, uneori al feţei, pieptului sau braţelor. Creşterea sa este rapidă, pielea devine dură, acoperită de flictene cu lichid sanguinolent, care după deschidere determină escare asemănătoare celor din pustula malignă, forma cea mai comună a antraxului la om. EDEM PULMONAR ACUT / oedeme pulmonaire aigu / acute pulmonary (o)edema. Acumulare bruscă de fluid la nivelul alveolelor pulmonare şi septurilor alveolare ca urmare a creşterii presiunii hidrostatice la nivelul capilarelor pulmonare sau a creşterii permeabilităţii capilare. Se traduce prin ‘dispnee gravă şi ‘expectoraţie spumoasă de culoare roz-deschis. Se disting: 1) E. p. a. cardiogenic, de cauză hemodinamică, cardiacă: insuficienţele inimii stângi, care antrenează o creştere a presiunii în capilarele pulmonare. 2) E. p. a. lezional, generat de o alterare a membranei alveolocapilare în cursul unor pneumopatii diverse: infecţioase, toxice etc. Dupămodul de evoluţie, e. p. poate fi acut, subacut şi cronic. în e. p. subacut şi cronic se menţin simptomele menţionate mai sus pentru e. p. a., dar atenuate în mod evident. EDEM QUINCKE / oedeme de Quincke / Quincke’s (o)edema. [Heinrich Irenaeus Quincke, medic aerman, profesor de medicină internă (succesiv) la ‘Berna, ‘Kiel şi Ţranffurt pe Oder, 1842-1322.] Boală caracterizată prin apariţia bruscă de infiltrate edematoase ferme, bine delimitate şi proeminente, pruriginoase, localizate la nivelul feţei, mucoaselor şi organelor genitale. Considerat o formă de ‘urticarie (deci de natură alergică), e. Q. evoluează în pusee, uneori febrile, localizarea la ringiană fiind extrem de periculoasă, uneori fatală, dacă nu se intervine. De menţionat o formă ereditară a e. Q., transmisă autozomal dominant, în care manifestările laringiene şi abdominale sunt mai frecvente, de unde gravitatea deosebită. Această formă nu este de natură alergică, ci reprezintă consecinţa activării permanente a primei fracţiuni a ‘complementului, din cauza absenţei ereditare a enzimei inhibitoare a fracţiunii respective. Sin.: boală Bannister, boală Milton, boală Quincke, edem acut angioneurotic. EDEMATOS, adj. / oedemateux, -euse, adj. / (o)edematous. [Qr. oidein = a creşte în volum] 1) Care este afectat de ‘edem. Var.: edemaţiat. 2) Care este de aceeaşi natură cu edemul. EDEMAŢIAT. Var. pentru edematos (v., def. 1). EDENTAT, adj., s. m. sau f. / edente, -e, adj., s. m. ou f. / edentate, edentulous. [Lat. edentulus, de la e = fără; dens, -ntis = dinte.] 1) Care este lipsit de dinţi. 2) Persoană care a pierdut parţial sau total dinţii. EDENTAŢIE, s. f. / edentation, s. f. / edentia. [Lat. edentare = a lăsa fără dinţi pe cineva, de la e = fără ; dens, -ntis = dinte.] 1) Starea unei persoane ‘edentate. 2) Lipsa unuia sau mai multor dinţi de pe arcadele dentare, prin extracţie sau prin cădere spontană (de diverse cauze). E. poate fi totală sau parţială. 432 epetat pisopic EFECT SEEBECK EDETAT DISODIC / edetate disodique / disodium edetate. Medicament ‘chelator al calciului plasmatic, ca şi al plumbului şi zincului. EDULCORANT, s. n. / edulcorant, s. m. / edulcorant. [Lat. edulcorare = a îndulci, de la dulcis = dulce.] Adjuvant medicamentos, folosit în scopul îndulcirii sau/şi al atenuării gustului neplăcut determinat de principiul activ. EFAPSĂ, s. f. / ephapse, s. f. / ephapse. [Qr. ephapsis = contact.] Contact anormal şi lateral între doi axoni, care permite transmiterea impulsului nervos printr-un mecanism pur fizic, fără participarea mediatorilor chimici. EFECT, s. n. / effet, s. m. / effect. [Lat. effectus = realizare, rezidtat, de la facere = a face.] Fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză, ca un rezultat, o consecinţă a acesteia. V. în continuare. EFECT ADITIV / effet additif / additive effect. E. combinat a doi sau mai mulţi agenţi, în general egal cu suma efectelor parţiale. EFECT BOHR / effet Bohr / Bohr effect. [Niels Hetirik Bohr, fizician danez, 1885-1962.] Constă în eliberarea H în timpul reacţiei de oxigenare a hemoglobinei. Poate fi definit şi ca o schimbare a afinităţii ‘hemoglobinei pentru 02 în timpul variaţiilor de pH ale mediului. EFECT CARTER / effet de Carter / Carter’s effect. Regulă a transmiterii poligenice, ce asociază un risc mult crescut la rudele de acelaşi sex cu pacientul care prezintă o malformaţie cardiacă congenitală. EFECT DOPPLER-FIZEAU / effet Doppler-Fizeau / Doppler-Fizeau effect. [Christian fohann Doppler, fizician fi matematician austriac, 1803-1853; Armând Hippolyte Louis Fizeau, fizician francez, Paris, 1819-1896 ] Se aplică în studiul circulaţiei arteriale şi venoase cu ajutorul ultrasunetelor şi constă în următoarele: dacă se dirijează un fascicul de ultrasunete de o frecvenţă dată asupra unui corp în mişcare, acest fascicul va fi reflectat cu o frecvenţă diferită de cea iniţială, iar diferenţa dintre cele două frecvenţe este direct proporţională cu viteza corpului studiat. V. şi velocimetrie Doppler. EFECT ELECTROVISCOS / effet electrovisqueux / electro-viscous effect. Scăderea viscozităţii unei soluţii de ‘macro-molecule prin adăugarea de electroliţi. EFECT FAHRAEUS-LINDQVIST / effet Fahraeus-Lindqvist / Fahraeus-Lindqvist effect. [JţoBert (JţoBin) Sanno Ţahraeus, patolog suedez, 1888-1968] Viscozitatea sângelui este mai mică în vasele mici (cu diametrul sub 1,5 mm) decât în vasele mari. în capilare, viscozitatea se reduce la jumătate faţă de cea din vasele mari. E. F.-L. este determinat de mişcarea eritrocitelor într-un singur şir în vasele mici. EFECT FORMATOR / effet formateur / formative effect. în epidemiologia psihiatrică efortul fiecărui factor etiologic indispensabil pentru apariţia la un subiect a unei anumite boli. EFECT AL HALATULUI ALB / effet blouse blanche / white coat effect. Denumire familiară a cauzei variaţiilor tensiunii arteriale declanşate prin examenul medical al unor subiecţi anxioşi. EFECT JOULE / effet Joule / Joule effect. [James Prescott Joule, fizician englez, 1818-1889.] Transformarea energiei electrice în energie termică în timpul trecerii unui curent electric printr-un conductor. V. şi efect Seebeck. EFECT KIRLIAN / effet Kirlian / Kirlian effect. Pornind de la principiul conform căruia orice obiect, animat sau neanimat, emite un câmp de energie electromagnetică, e. K. constă în înregistrarea pe peliculă fotografică a haloului sau aurei energetice a obiectelor în vederea studierii calităţilor acesteia. V. şi fotografie Kirlian. EFECT DE MATERIALIZARE / effet de materialisation / mate-rializing effect. Transformarea energiei în materie: 1) Trans- formarea, în câmpul unui nucleu, a unui foton de energie mai mare de 1,02 MeV într-un electron negativ şi un ‘pozitron. 2) în sens mai general, transformarea energiei într-o particulă şi o antiparticulă. Transformarea inversă este denumită e. de dematerializare. EFECT MICROFONIC / effet microphonique / Wever-Bray phenomenon. [Ernest Glen Wever, psiholog american, Princeton, n. 1902; Charles William Bray, otorinolaringolog american, Princeton, n. 1904.] Fenomen bioelectric care transformă, la nivelul celulelor senzoriale ale ‘cohleei, mesajul auditiv primit sub formă de unde, în mesaj bioelectric. EFECT MOSSBAUER / effet Mossbauer / Mossbauer effect. Emisie sau absorbţie rezonantă (fără recul) a radiaţiei gama de lărgime spectrală foarte îngustă, de către nucleele atomilor “legaţi” rigid într-o reţea cristalină. EFECT NOCEBO / effet nocebo / nocebo effect. V. nocebo. EFECT PASTEUR / effet Pasteur / Pasteur effect. [Louis Pasteur, chimist şi Biolog francez, 1822-1895] Scăderea ratei utilizării glucozei (a *glicolizei) şi suprimarea producţiei de ‘lactat în prezenţa oxigenului. EFECT PLACEBO / effet placebo / placebo effect. V. placebo. EFECT PRECIPITANT / effet precipitant / precipitating effect. Acţiunea oricărui factor responsabil de accelerarea apariţiei unei boli. EFECT AL PRIMEI TRECERI / effet de premier passage / first pass effect. Efect legat de reţinerea unei fracţiuni din doza de medicament în ficat după administrarea pe cale orală şi în plămâni în caz de administrare intravenoasă. E. p. t. limitează ‘biodisponibilitatea unui medicament. EFECT PURKINJE / effet Purkinje / Purklnje effect. [Johannes Evangelista von Purkinje, fiziolog originar din ‘Boemia, profesor la Prestau (în prezent WrocLazo, Polonia), apoi la Praga, 1787-1869.] La lumină puternică o suprafaţă roşie este mai strălucitoare decât una albastră. La lumină foarte slabă cea albastră va apărea mai strălucitoare. Aceasta datorită faptului că, deşi bastonaşele retiniene au o capacitate foarte slabă de a distinge culorile în raport cu conurile, sensibilitatea lor este mult mai mare decât a conurilor la fluxuri slabe, mai ales pentru radiaţiile albastru şi violet. EFECT RADIOBIOLOGIC / effet radiobiologique / radiobio-logical effect. Consecinţa acţiunii radiaţiilor ionizante asupra organismului, în general, prin două mecanisme: 1) Direct, v. teoria ţintei. 2) Indirect, prin acţiunea ‘radicalilor liberi rezultaţi îndeosebi din cauza radiolizei apei. EFECT RAMAN / effet Raman / Raman effect. [Sir Chandna sekhara Venkata Baman, fizician hindus, 1888-1970.] îm-prăştierea caracterizată prin apariţia, în lumina difuzată, a unor radiaţii cu frecvenţe diferite de frecvenţa radiaţiei primare. E. R. sau difuzia combinată a luminii se pune în evidenţă atunci când lumina incidenţă este monocromatică sau alcătuită dintr-un număr de radiaţii monocromatice distincte. EFECT RAYLEIGH / effet Rayleigh / Rayleigh effect. [John William Strutt Rayleigh, fizician englez, 1842-1919.] împrăş-tierea luminii (sau difuzia moleculară a luminii) cauzată de fluctuaţiile statistice ale densităţii unui mediu lichid, gazos sau solid omogen. EFECT SEEBECK / effet Seebeck / Seebeck’s effect. [Johann Thomas Seebeck, fizician german, 1770-1831.] Dacă joncţiunile dintre doi conductori de natură diversă se află la temperaturi diferite, se observă trecerea unui curent, în general de câţiva milivolţi, de la un conductor la altul. Sensul curentului depinde de natura şi de dispunerea conductorilor. E. S. este utilizat în unele tipuri de termometre electrice ca şi la dispozitivele automate de reglare termică. Asociat cu ‘efectul Joule, este utilizat în anumite dispozitive moderne de con- 433 EFECT DE SERĂ efuziune versie directă a energiei termice în energie electrică. V. şi ter-mocuplu. EFECT DE SERĂ / effet de serre / greenhouse effect. E. produs la nivelul atmosferei terestre, care antrenează creşterea temperaturii medii a Pământului şi a atmosferei, denumită încălzire globală. Mecanismul de producere a e. de s. este, în esenţă, următorul: radiaţiile solare din spectrul vizibil şi ultravioletele (atenuate de centura de ozon, situată la 20-50 km deasupra suprafeţei pământului) străbat atmosfera şi încălzesc suprafaţa terestră. O parte din radiaţiile “calde” (reprezentate de radiaţiile infraroşii) sunt reflectate în mod normal de pământ, iar energia lor se pierde în spaţiu. Dacă, însă, în aer se află gaze ca bioxidul de carbon, metanul, oxizii de azot şi vaporii de apă, se produce absorbţia radiaţiilor infraroşii reflectate, care determină încălzirea pământului şi a atmosferei. Fenomenul este analog creşterii temperaturii într-o seră, la nivelul căreia radiaţiile infraroşii provenind de la soare se acumulează în interiorul serei, deoarece, în loc să fie reflectate în exterior, sunt absorbite de pereţii din sticlă şi, în continuare, sunt reflectate în parte înapoi în seră. Cantitatea de bioxid de carbon din atmosferă a crescut cu 30% faţă de anul 1750, iar dacă nu se iau măsuri concertate (sursele majore fiind gazele de eşapament şi termocentralele pe bază de cărbuni) concentraţia sa se va dubla până la sfârşitul secolului al XXI-lea. Deşi în anumite comunităţi e. de s. este favorabil, pentru 'ecosisteme el reprezintă un factor major de risc, afectând calitatea mediului. Se pot distinge trei consecinţe evidente: 1) Modificări generale ale 'climatului. 2) Accentuarea topirii calotelor glaciare de la poli şi, în consecinţă, ridicarea nivelului mării. 3) Un ciclu hidrologic mai intens, cu modificarea distribuţiei apei; în regiunile cu precipitaţii intense acestea cresc, iar în regiunile aride scad. în cadrul conferinţei de la Kyoto (1997) au fost recomandate o serie de măsuri pentru diminuarea e. de s. EFECT SPAŢIU MORT / effet espace mort / physiologic dead space. Creşterea 'raportului ventilaţie/perfuzie legată de abolirea sau diminuarea circulaţiei capilare pulmonare în anumite zone în care ventilaţia alveolară este normală (ex.: în embolia pulmonară). V. şi efect şunt. EFECT ŞUNT / effet shunt / arteriovenous shunt. Diminuarea 'raportului ventilaţie/perfuzie legată de diminuarea ventilaţiei alveolare în anumite zone pulmonare în care circulaţia pulmonară este normală (ex.: în bronşita cronică). V. şi efect spaţiu mort. EFECT TERMOELECTRIC / effet thermo-electrique / thermo-electric effect. Apariţia unei forţe electromotoare în funcţie de diferenţa de temperatură de la nivelul unei joncţiuni între două metale diferite. V. şi termocuplu. EFECT TERMOELECTRONIC / effet thermo-electronique / thermoelectronic effect. Emisia de electroni de un corp adus la incandescenţă. Este utilizat, de ex., pentru obţinerea fluxului de electroni în cazul microscopului electronic. EFECT ZEEMAN / effet Zeeman / Zeeman effect. [Pieter Zeeman, fizician olandez, 1865-1943.] Despicarea nivelelor energetice ale atomilor (deci a liniilor spectrale) unei substanţe când aceasta este plasată în câmp magnetic. EFECT WOLFF-CHAIKOFF / effet Wolff-Chaikoff / Wolff-Chaikoff effect. Inhibiţia sintezei hormonilor tiroidieni din cauza unei concentraţii crescute a iodului. EFECTIVITATE, s. f. / effectivite, s. f. / effectiveness. [Lat. ejfectivus = activ, practic, de la facere = a face.] Capacitatea de a produce un rezultat, un efect specific măsurabil. E. biologică reprezintă efectul diferitelor tipuri de radiaţii în comparaţie cu radiaţiile gamma şi X. Intră în calculul dozei biologice: B = r|D, unde B = doza biologică, mărime ce evaluează efectele biologice ale radiaţiilor, D = doza absorbită, iar rţ = efectivi-tatea biologică relativă. EFECTOR, s. m., adj. / effecteur, s. m., adj. / effector. [Lat. effector, -oris = cel care face, de la facere = a face.] 1) Compus care modulează o enzimă alosterică. 2) Sistem care produce un răspuns intracelular ca urmare a interacţiunii unui 'ligand cu 'receptorul membranar specific. 3) Despre un ţesut periferic care recepţionează un impuls nervos şi reacţionează printr-o activitate specifică precum contracţia, secreţia sau excreţia. 4) Terminaţie nervoasă care transmite un influx nervos, provocând o contracţie musculară sau o secreţie glandulară. EFEDRINĂ, s. f. / ephedrine, s. f. / ephedrine. (DCI) Alcaloid extras din arbuşti aparţinând familiei Ephedra, utilizat ca medicament 'simpaticomimetic cu acţiune apropiată de cea a 'adrenalinei, dar mult mai puţin intensă şi cu efecte prelungite. în prezent, e. este preparată prin sinteză. EFELIDĂ, s. f. / ephelide, s. f. / ephelis. [Lat. ephelis, -idiş, gr. ephelis, -idos = pete de roşeaţâ pe piele apă rute de la soare, de la gr. helios = soare.J Denumire dată petelor mici pigmentate discret, observate în zonele descoperite ale pielii şi datorate acţiunii soarelui şi aerului. EFEMINARE, s. f. / effemination, s. f. / effemination. [Lat. effeminare = a feminiza, de la ex = în afară, femina -femeie.] Stare a unui bărbat care prezintă caracteristici de ordin fizic sau psihologic, ca şi maniere generale atribuite de obicei femeilor. EFERENT, adj. / efferent, -e, adj. / efferent. [Lat. effere = a duce în afară, de la ex = în afară, ferre = a conduce.] Centrifug; care se depărtează de un organ, de la centru spre periferie. Ex.: fibre nervoase e., prin care excitaţia este transmisă de la centru la periferie. EFLEURAJ, s. n. / eff leu rage, s. m. / effleurage, stroking. [Jr. effleurer, de la fleur = floare.] Tehnică de masaj efectuat prin alunecarea uşoară a marginii mâinii sau a pulpei degetelor pe suprafaţa cutanată. E. poate fi superficial sau profund şi se practică pentru ameliorarea circulaţiei venolim-fatice. EFICACITATE BIOLOGICĂ A UNEI RADIAŢII / efficacite biologique d’un rayonnement / ray biological efficiency. Proprietatea unei radiaţii date de a produce un efect radiobi-ologic. Ea este prin definiţie invers proporţională cu doza necesară pentru a produce un efect radiobiologic determinant. EFICACITATE BIOLOGICĂ RELATIVĂ / efficacite biologique relative / ray biological efficiency. Sin.: eficacitate biologică a unei radiaţii (v.). EFLUVIUM, s. m. / efluvium, s. m. / effluvium. [Lat. eflu-vium = scurgere.] Cădere excesivă a părului. în funcţie de stadiul de creştere a părului e. poate fi 'anagen sau *telo-gen. V. ciclu pilar şi tricogramă. EFLUX, s. n. / efflux, s. m. / efflux. [Lat. ex = către exterior; fluxus = curent, curgere, de la fluere = a curge] Deplasarea unei mase de substanţă către exteriorul unei celule sau al unui organit intracelular. EFORT, s. n. / effort, s. m. / effort, străin. [jFr. effort, din lat. fortis = curajos, puternic.] 1) E. muscular, solicitare musculară intensă. Un e. de durată poate duce la “febră musculară”. 2) E. intelectual, solicitarea centrilor nervoşi superiori. V. şi probă de efort. EFRACTIV, adj. / effractif, -ive, adj. / invasive. [Lat. effrin-gere = a rupe.] Sin.: invaziv (v. def. 2). EFUZIUNE, s. f. / effusion, s. f., epanchement, s. m. / effu-sion. [Lat. effusio, -onis = revărsare, de la effundere = a 434 egesta ELASTOM revărsa (ex = în afară/ fundere = a vărsa).] 1) Revărsarea unui fluid normal sau patologic într-o cavitate sau în ţesuturi. Termenul este vag şi de aceea se preferă alţi termeni pre-cişi care desemnează natura fluidului şi localizarea acestuia. Ex.: ‘chilotorax (limfă), ‘hemotorax (sânge), ‘piotorax (puroi) etc. Sin.: epanşament. 2) Manifestare, exteriorizare puternică şt clară a unor sentimente pozitive. EGESTA, s. f. pl. / egesta, s. m. pl. / egesta. [Lat. egestio, -onis = evacuare, de ta egerere = a evacua] Denumire pentru substanţele eliminate prin ‘egestie, provenite din deşeurile de metabolism sau tranzitate prin tubul digestiv fără să fie absorbite. E. face parte din ‘excreta. Termenul este utilizat în opoziţie cu ‘ingesta. EGESTIE, s. f. / egestion, s. f. / egestion. [Lat. egestio, .onis = evacuare, de ta egerere = a evacua] Eliminarea din organism, prin *defecaţie, a resturilor alimentare rămase în intestin nedigerate şi, în consecinţă, neabsorbite. V. şi egesta. EGO, s. n. / ego, s. m. / ego. [Lat. ego = eu.] în limbajul psihanalizei, fracţiunea de personalitate care echilibrează forţele cărora le este supus individul, adică propriile sale impulsii (tendinţe abisale), morala sa şi realitatea exterioară. EGOCENTRIC, adj. / egocentrique, adj. / egocentric. [Lat. ego = eu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit.] Care îşi concentrează activitatea şi gândirea exclusiv asupra propriei persoane, care priveşte totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale. V. şi egocentrism. EGOCENTRISM, s. n. / egocentrisme, s. m. / egocentrism. [Lat. ego = eu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit; -ism.] Dispoziţie mentală a unui subiect care tinde să îşi structureze concepţia despre lume în jurul propriei personalităţi. E. este normal în a doua copilărie şi în adolescenţă, din cauza absenţei unei distincţii între realitatea personală şi cea obiectivă. Persistenţa la adult se observă în cazurile de exaltare vanitoasă (‘mitomanie, ‘megalomanie), în stările de dependenţă afectivă nevrotică, în ‘paranoia şi în ‘debilitatea mentală. EGOFONIE, s. f. / egophonie, s. f. / ego(broncho)phonia, egophony. [Qr. aix, aigos = capră; phone - voce.] Rezonanţă particulară a vocii, constatată la auscultaţia toracică în caz de pleurezie, sau, mai rar, în unele forme de congestie pulmonară. Vocea este deformată, tremurată, ascendentă şi asemănătoare behăitului de capră. EICONOMETRU, s. n. / eiconometre, s. m. / eiconometer. [Qr. eikon = imagine; metron = măsură.] Instrument care permite măsurarea ‘anizeiconiei. EICOSANOIDE, s. m. pl. / eicosanoîdes, icosanoîdes, s. m. pl. / eicosanoids. [Qr. eikosi = douăzeci, deoarece acidut ardfii-donic are 20 de atomi de carton în tanţ; eidos = forma] Grup de molecule de natură fosfolipidică, derivaţi ai ‘acidului arahi-donic, un acid gras component al membranelor celulare. Grupul e. cuprinde: ‘prostaglandinele, ‘tromboxanii, ‘leuco-trienele şi ‘lipoxinele. E. intervin în reglarea tonusului vascular, agregarea plachetelor, eliminarea urinară de sodiu şi în reacţiile inflamatorii. Ele joacă, probabil, de asemenea, un rol important în mişcările ionice de la nivelul biomembranelor. Var.: icosanoide. V. eicosanoide. EIDETISM, s. n. / eidetisme, s. m. / eidetism. [Qerm. eide-tisch = eidetic, din gr. eidos = formă; -ism.] Posibilitatea de a reproduce în prezent, în mod conştient şi foarte fidel, o amintire, o imagine, cu toate particularităţile sale. Este caracteristic artiştilor, dar şi unor psihopaţi sau isterici. EIKENELA / Eikenela / Eikenela. [După Vd. *Ei%gn descoperitorul genului în 1958.] Gen de bacterii gram-negative facultativ anaerobe. Fac parte din flora normală a cavităţii orale şi a tractului respirator superior, dar pot produce infecţii ale capului, gâtului ca şi boli sistemice. Singura specie este E. carradeus. EJACULARE, s. f. / ejaculation, s. f. / ejaculation. [Lat. eiacu-lare = a azvârli, a proiecta] Act fiziologic reflex constând în emisia de spermă prin uretră în timpul ‘orgasmului, prin contracţia ‘veziculelor seminale. E. este un reflex provocat prin stimularea ritmată a penisului în timpul unui raport sexual sau prin ‘masturbaţie. în momentul e., sperma este evacuată în uretra prostatică şi apoi în exterior, datorită contracţiei muşchilor ‘perineului. în timpul e. colul vezical este închis, fiind împiedicat refluxul spermei spre vezică şi amestecarea acesteia cu urina. Principalele tulburări de e.: 1) Anejacularea, absenţa spermei în timpul ejaculării. 2) E. anteportas, sin.: ejaculare precoce (v.). 3) E. astenică, în picătură şi cu diminuarea sau absenţa orgasmului. 4) E. dureroasă, însoţită de dureri uretrale, perineale sau anale. 5) E. precoce sau anteportas, la începutul penetrării sau chiar înaintea acesteia. 6) E. retrogradă sau “uscată’ prin refularea spermei către vezica urinară. 7) E. sângerândă - e. sanguinolentă sau ‘hemospermie, cu prezenţa de sânge proaspăt (roşu) sau vechi (brun). EJACULAT, s. n. / ejaculat, s. m. / ejaculum. [Lat. eiacu-lare = a azvârli, a proiecta] Cantitatea de spermă expulzată în cursul unei ‘ejaculări. EJECŢIE SISTOLICĂ / ejection systolique / systolic ejection. [Lat. eiectio, -onis = aruncare afară, de ta eiectare = a arunca afară; gr. systole = contracţie.] V. fracţie de ejecţie ventriculară. EJECŢIE VENTRICULARĂ / ejection ventriculaire / ventricular ejection. [Lat. eiectio, -onis = aruncare afară, de ta eiectare = a arunca afară; ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de la venter, -tris = pântece.] V. fracţie de ejecţie ventriculară şi timp de ejecţie ventriculară stângă. EKTOCITOMETRU, s. n. / ektocytometre, s. m. / ektocy-tometer. [Qr. ektosis = alungire; kytos = celular; metros = măsură.] Aparat care permite analiza ‘deformabilităţii eritro-citelor în fluxul unui vâscozimetru, datorită imaginii de difracţie obţinută prjntr-o radiaţie laser. ELASTANŢĂ, s. f. / elastance, s. f. / elastance. [Qr. elastos = docil, maleabil.] Variaţie de presiune transpulmonară necesară pentru a produce o variaţie a volumului pulmonar de o unitate. Se exprimă în cmH20/l şi oferă informaţii asupra rezistenţei la expansiune a ţesutului elastic pulmonar. Este cu atât mai crescută cu cât rezistenţa este mai mare şi are valoarea de 4-5 cmH20/l în poziţie şezândă. E. totală a toracelui (EŢ) reprezintă suma e. pulmonare şi a e. peretelui toracic (Ew) şi este de ordinul 10 cmH20/l. Inversul e. se numeşte *com-plianţă pulmonară. ELASTAZĂ, s. f. / elastase, s. f. / elastase. [Qr. elastos = docil, maleabd; -aza.] Enzimă proteolitică ce hidrolizează *elas-tina. V. şi scleroproteină. ELASTINĂ, s. f. / elastine, s. f. / elastin. [Qr. elastos = docil, maleabil; -ină.] Proteină care este un constituent amorf al ‘fibrelor elastice. Deşi este alcătuită din 840 de aminoacizi, e. prezintă o conformaţie etirată, fibrilară. Este elaborată sub forma unui precursor în diverse celule, apoi ajunge în spaţiile extra-celulare. Aici se dispune în filamente, care sunt legate între ele prin reziduurile de lizină, datorită liziloxidazei, enzimă care conţine cupru. Gena de 45 kb care codifică precursorul e. se află pe cromozomul 7. într-o serie de boli au fost puse în evidenţă alterări ale genei e. Ex.: ‘boala Marfan, ‘elastorexie. ELASTOM, s. n. / elastome, s. m. / elastoma. [Qr. elastos = docil, maleabd; -oma.] Tumoră cutanată rezultată prin acumularea de ‘elastină. 435 ELASTOM JUVENIL ELECTROD ELASTOM JUVENIL / elastome juvenil / juvenile elastoma. Sin.: nev elastic în tumori diseminate (v. nev elastic, def. 2). ELASTOMER, s. m. / elastomere, s. m. / elastomer. [Qr. elastos = docil, maleaBil; meros = parte.] ‘Polimer natural sau sintetic cu proprietăţi elastice particulare. ELASTOPATIE, s. f. / elastopathie, s. f. / elastopathy. [Qr. elastos = docil, maleaBil; pathos = Boală.] Defectele ţesutului elastic, independent de vârstă. Pot fi congenitale sau dobândite. ELASTOREXIE, s. f. / elastorrhexie, s. f. / elastorrhexis. [Qr. elastos = docil, maleaBil; rhexis = ruptură , fractură.] De-generescenţă a fibrelor elastice cu rupturi, încărcare calcară şi creştere a numărului de fibre la nivelul întregului *derm, cu excepţia corpilor papilari. V. şi sindrom Gronblad-Strandberg-Touraine.^ ELASTOZĂ, s. f. / elastose, s. f. / elastosis. [Qr. elastos = docd, maleaBil; -oză.] 1) Degenerescenţă a ţesutului elastic. 2) Degenerescenţă a ţesutului conjunctiv din ‘derm, cu aport de ‘elastină (proteină a ţesutului elastic). ELECTROANALGEZIE, s. f. / electro-analgesie, s. f. / elec-troanalgesia. Metodă prin care se urmăreşte suprimarea durerii prin stimulare electrică transcutanată. E. este recomandată în unele algii de natură neurologică. ELECTROANESTEZIE, s. f. / electro-anesthesie, s. f. / elec-troanesthesia. Anestezie generală provocată de curenţi electrici de înaltă frecvenţă, ritmaţi şi polarizaţi. ELECTROCARDIOGRAF, s. n. / electrocardiographe, s. m. / electrocardiograph. [Qr. elektron = cfiiflimBar, corp care se electrizează prin frecare; kardia = inimă; graphein = a scrie.] Aparat destinat înregistrării ‘electrocardiogramei. E. sunt de o mare varietate, de la dispozitive portabile, la sisteme multi-canal, cu sisteme informatizate de achiziţie-stocare şi prelucrare a datelor. ELECTROCARDIOGRAFIE, s. f. / electrocardiographie, s. f. / electrocardiography. [Qr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; kardia = inimă; graphein = a scrie.] Procedeu de explorare în cardiologie, care constă în înregistrarea grafică, cu ajutorul unui electrocardiograf, a diferenţelor de potenţial determinate de propagarea excitaţiei la nivel cardiac, traducându-se grafic sub forma ‘electrocardiogramei. ELECTROCARDIOGRAFIE CU ÎNALTĂ AMPLIFICARE / elec-trocardiographie â haute amplification / signal-averaged electrocardiography. Metodă destinată înregistrării pe cale externă a micropotenţialelor electrocardiografice care în mod obişnuit sunt culese pe cale endocavitară. V. potenţiale ventriculare tardive. ELECTROCARDIOGRAMĂ, s. f. / electrocardiogramme, s. m. / electrocardiogram. [Qr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; kardia = inimă; granuna = înscriere.] Succesiune de unde (deflexiuni) conţinute într-un traseu grafic reprezentând variaţia intensităţii biocurenţilor inimii în timpul ciclului cardiac. Se obţine cu ‘electrocardiograful. în majoritatea ‘derivaţiilor, e. este alcătuită în mod normal din: 1) Unda P, auriculară, sau atriograma, legată de contracţia auriculară. 2) Complexul de unde în relaţie cu contracţia ventriculară sau ventriculograma; acest complex este format dintr-o undă rapidă QRS, de amplitudine mare, urmată de o undă T lentă şi de amplitudine mică, iar uneori de o undă U. între aceste unde, traseul revine la linia izoelectrică: spaţiul PR, care corespunde timpului necesar propagării excitaţiei de la atriu la ventricul, şi segmentul ST. E. hisiană se înregistrează în derivaţia endocavitară auriculoventriculară şi permite studiul biopotenţialelor fasciculului His. E. de efort. Abrev.: ECG. V. şi derivaţie. ELECTROCARDIOLOGIE, s. f. / electrocardiologie, s. f. / electrocardiology. Studiul activităţii bioelectrice a inimii cuprinzând atât ‘electrocardiograma cât şi ‘vectocardiografia. ELECTROCARDIOSCOP, s. n. / electrocardioscope, s. m. / electrocardioscope. [Qr. elektron = cfiifilimBar, corp care se electrizează prin frecare; kardia - inimă; skopos = oBserva-tor, de la skopein = a vedea, a etamina.] Tip de ‘electrocardiograf care permite observarea ‘electrocardiogramei pe un ecran fluorescent al unui ‘osciloscop. ELECTROCAUTERIZARE, s. f. / electrocauterisation, s. f. / electrocautery. [Qr. elektron = cfiifdimBar, corp care se electrizează prin frecare; lat. cauterium, gr. kauterion = fier înroşit, de la gr. kaiein = a arde.] ‘Cauterizare cu ajutorul unei sârme din platină încălzită la roşu sau la alb cu ajutorul curentului electric continuu sau alternativ. ELECTROCHIRURGIE, s. f. / electrochirurgie, s. f. / etec-trosurgery. Aplicarea în chirurgie a curenţilor de înaltă frecvenţă, materializată îndeosebi prin bisturiul electric (v. bisturiu) şi ‘electrocoagulare. ELECTROCOAGULARE, s. f. / electrocoagulation, s. f. / diathermy. [Qr. elektron = cfiifdimBar, carp care se electrizează prin frecare; lat. coagulatio, -onis, de la coagulare = a închega, a coagula.] Acţiunea de distrugere localizată a unui ţesut prin coagulare, ca efect al căldurii mari degajate de un electrod punctiform, străbătut de un curent electric de înaltă frecvenţă. ELECTROCOHLEOGRAFIE, s. f. / electrocochleographie, s. f. / electrocochleography. [Qr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; lat. cochlea, gr. kokhlias = cochdie de melc; graphein = a scrie.] înregistrarea, prin intermediul unui ac-electrod aflat în contact cu peretele intern al ‘casei timpanului, a potenţialului bioelectric produs consecutiv unei stimulări sonore adecvate (clic acustic). E. permite o evaluare la nivelul segmentului periferic auditiv. ELECTROCORTICOGRAFIE, s. f. / electrocorticographie, s. f. / electrocorticography. [Qr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. graphein = a scrie.] înregistrare obţinută prin aplicarea electrozilor direct pe scoarţa cerebrală, după disecţia ‘durei mater. Este utilă pentru a preciza, înainte de ablaţie, localizarea unui focar epileptogen. ELECTROCORTICOGRAMĂ, s. f. / electrocorticogramme, s. m. / electrocorticogram. [Qr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. graphein = înscriere.] Rezultatul grafic al înregistrării activităţii bioelectrice cerebrale cu ajutorul unor electrozi aflaţi în contact cu cortexul cerebral. V. şi electrocardiografie. ELECTROCUTARE, s. f. / electrocution, s. f. / electrocution. [‘Engl. to electrocute, din gr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; engl. to execute = a executa.] Tulburările provocate de trecerea curentului electric prin corp, din cauza contactului cu un conductor electric sau cu alte obiecte, aparate alimentate cu curent electric şi neizolate în mod corespunzător. De regulă curentul electric are o acţiune mortalăla tensiuni ce depăşesc 350 V, dar factorul cel mai important este intensitatea, curentul de peste 0,08-0,1 A periclitând viaţa. ELECTROD, s. m. / electrode, s. f. / electrode. [Qr. elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; hodos = cale, drum] Conductor electric de ordinul I (metal) sau ansamblu care include un conductor de ordinul II (soluţie electrolitică) - e. impolarizabil - conectat la un circuit electric şi care, în domeniile medicale, se aplică pe o parte din organism: 1) fie pentru a culege curenţi electrici produşi în organism; 2) fie pentru un tratament electric. Un e. activ sau explorator este acela care culege curentul electric; există metode sau *deri- 436 electrodermită ELECTRO-GASTROENTEROGRAFIE vaţii cu doi e. activi (bipolare) şi cu un singur e. activ (derivaţii monopolare).w ELECTRODERMITĂ, s. f. / electrodermite, s. f. / electroder-matitis. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; derma, -atos = piele; -ita.] Dermită provocată de curentul electric, de exemplu în cazul electrizării sau al -electrocutării. ELECTRODIAGNOSTIC, s. n. / electrodiagnostic de stimula-tion / electrodiagnosis. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; dia = prin; gnostikos = care cunoaşte, de la gnonai = a cunoaşte.] Utilizarea electricităţii în scop 'diagnostic. Termenul se referă în sens restrâns la răspunsul muscular în cazul unei excitaţii electrice. E. calitativ estimează calitatea de a reacţiona la o excitaţie faradică sau galvanică. E. cantitativ (studiul 'cronaxiei) măsoară această excitabilitate. E. de detecţie utilizează înregistrarea biopoten-ţialelor de acţiune nervoase sau musculare (adică 'electro-miografie). ELECTROELUŢIE, s. f. / electroelution, s. f. / electroelution. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. elutio, -onis = spălare, de la eluere = a spăla, a şterge.] Tehnică de extragere a unei substanţe dintr-un gel de 'electroforeză. ELECTROENCEFALOGRAFIE, s. f. / electroencephalographie, s. f. / electroencephalography. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; enkephalos = creier, de la en = în, kephale = cap; graphein = a scrie.] Procedeu de înregistrare a activităţii electrice a creierului, utilizând electrozi aplicaţi pe scalp, conectaţi la un electroencefalograf; traseul grafic înregistrat se numeşte 'electroencefalogramă. Prin efectuarea e. se obţin informaţii importante asupra localizării leziunilor cerebrale (traumatisme, tumori), în diagnosticul epilepsiei şi asupra fiziologiei normale şi patologice a creierului. ELECTROENCEFALOGRAMĂ, s. f. / electroencephalogramme, s. m. / electroencephalogram. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; enkephalos = creier, de la en = în, kephale = cap; gramma = înscriere.] Abrev.: EEG. Imagine grafică a variaţiei biopotenţialelor electrice ale creierului înregistrate prin procedeul denumit 'electroencefalo-grafie. EEG reprezintă o succesiune de unde sau ritmuri, caracterizate prin frecvenţă şi amplitudine (exprimată în micro-volţi - pV). în mod normal, pe EEG se recunosc patru tipuri de unde: 1) alfa, cu frecvenţa de 8-14 cicli/s, amplitudinea de 10-100 pV, de formă sinusoidală în fusuri; 2) beta, mai rapide, cu frecvenţa de peste 14 cicli/s, amplitudinea de 5-30 V şi formă neregulată; 3) teta, mai lente, cu frecvenţa de 4-7 cicli/s, amplitudinea până la 70 V şi formă larg sinusoidală; 4) delta, cele mai lente, cu frecvenţa sub 4 cicli/s, amplitudinea variabilă, între 20-150 V şi o formă sinusoidală de asemenea variabilă. Aspectul EEG depinde semnificativ de circumstanţele psihologice şi fiziologice, modificându-se mai mult sau mai puţin tipic, în unele stări patologice. V. şi electroencefalografie. ELECTROENDOSMOZĂ, s. f. / electroendosmose, s. f / elec-troendosmose. Mişcare de lichid la nivelul unei membrane semipermeabile sub efectul unui câmp electric. Se datorează antrenării solventului prin mişcarea ionilor. Fenomenul survine, de asemenea, în 'electroforeză pe suporturi (hârtie, film sau gel), deoarece aceştia prezintă sarcini anionice în mediul neutru sau alcalin, ceea ce favorizează transportul electric de către cationi. Mişcarea cationilor antrenează lichid către catod. ELECTROFIZIOLOGIE, s. f. / electrophysiologie, s. f. / elec-trophysiology. Denumire generică pentru ansamblul metodelor de studiu fundamental şi aplicativ al biocurenţilor produşi în organism. Se disting: 1) E. fundamentală, concentrată asupra studiului 'potenţialului de repaus şi 'potenţialului de acţiune, caracteristici ale celulelor excitabile (nervoase şi musculare). Cea mai evoluată tehnică se numeşte 'patch-clamp şi este utilizată în cercetările asupra 'canalelor ionice. 2) E. clinică, în cadrul căreia sunt studiate biopotenţialele provenind din diferite organe. De ex., 'electrocardiografia, 'electroencefalograma, 'electroretinografia, 'electromiografia etc. ELECTROFOCALIZARE, s. f. / electrofocalization, s. f. / iso-electric focusing. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. focus = cămin, utdizat cu sensul de focar începând din sec. XIX.] Metodă de separare a proteinelor în funcţie de pH-ul lor izoelectric (*pHi), într-un gra-dient combinat de densitate şi pH. E. are o rezoluţie mare. Sin.: izoelectrofocalizaje. ELECTROFOREGRAMĂ, s. f. / electrophoregramme, s. m. / electrophoregram, electrophoretogram. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; pherein = a purta, a transporta; gramma = înscriere.] Reprezentarea grafică a rezultatului unei 'electroforeze. ELECTROFOREZĂ, s. f. / electrophorese, s. f. / electro-phoresis. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; phoresis = transportare, de la pherein = a purta, a transporta] Metodă de separare, în câmp electric, a componentelor încărcate electric (particule, molecule, celule etc.) dintr-un amestec. Asupra particulelor acţionează două forţe de sens opus, forţa electrică şi forţa de frecare. Viteza de migrare a particulelor fiind diferită, în funcţie de masa, dimensiunile, sarcina electrică a acestora, ele pot fi separate. în medicină, e. este larg utilizată îndeosebi în separarea diferitelor fracţiuni proteice din plasmă sau serul sanguin. ELECTROFOREZĂ ÎN CÂMP PULSAT / electrophorese en champ puise / puise field electrophoresis. Procedeu de 'electroforeză în care^ polaritatea câmpului electric este inversată cu regularitate. în acest mod pot fi separate fragmente mari de ADN. ELECTROFOREZĂ ÎN GEL DE POLIACRILAMIDĂ / electrophorese en gel de polyacrylamide / polyacrylamide gel electrophoresis. Tehnică de 'electroforeză cu înaltă rezoluţie, realizată într-un gel de polimer sintetic transparent, care se comportă ca un filtru de molecule. Se adaugă sodiu-dodecil-sulfat, agent care provoacă disocierea proteinelor. Mobilitatea electroforetică a moleculelor proteice este în funcţie de masa moleculară a acestora. ELECTROFUZIUNE, s. f. / electrofusion, s. f. / electrofusion. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. fusio, -onis = topire, lichefiere, de la fundere = a face să curgă] Tehnică în care se utilizează un câmp electric slab şi pulsat. Celulele plasate într-un astfel de câmp se aliniază şi membranele lor plasmatice sunt fragilizate, condiţii care favorizează fuziunea celulară. Metoda este utilă pentru obţinerea de hibrizi celulari. ELECTROGALVANISM, s. n. / electrogalvanisme, s. m. / electrogalvanism. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; -ism.] 1) Curent electric produs direct prin mijloace chimice. 2) Aplicarea curentului galvanic în terapeutică. 3) E. bucal se produce în mediul salivar bucal, între metalele cu potenţial electric diferit din care sunt alcătuite lucrările dentare şi la persoane care ţin în gură instrumente sau obiecte din metal. ELECTRO-GASTROENTEROGRAFIE, s. f. / electro-gastro-enterographie, s. f. / electrogastroenterography. înregistrarea grafică a variaţiilor lente de potenţiale electrice reflectând activitatea stomacului şi a intestinului. în principiu, se utilizează patru electrozi plasaţi la nivelul braţelor şi al gambelor. V. electrosplanhnografie. 437 ELECTROGENEZĂ ELECTRON-VOLT ELECTROGENEZĂ, s. f. / electrogenese, s. f. / electrogene -sis. [Qr. elektron - chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Sin.: bioelectrogeneză (v.). ELECTROIMUNODIFUZIE, s. f. / electroimmunodiffusion, s. f. / rocket electrophoresis. [Qr. elektron = cfiifdimBar, corp care se electrizează prin frecare; lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; diffusio, -onis = revărsare, de ta diffundere = a răspândi, a revărsa] Metodă de dozare a unei proteine prin precipitare de către anticorpi incluşi într-un gel. Difuziunea şi implicit precipitarea sunt accelerate prin *electroforeză. A nu se confunda cu ‘imunoelectrofo-reza. ELECTROLIT, s. m. / electrolyte, s. m. / electrolyte. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lytos = distrus, dizolvat, ae la lyein = a distruge.] Substanţă care, aflată în soluţie apoasă, disociază în ioni. Lichidele din organism conţin cantităţi constante de electroliţi sub formă de cationi (Na+, K\ Ca2+) şi anioni (cloruri, bicarbonat, anhidridă carbonică). Ionii rezultaţi din disocierea e. participă la echilibrul hidroelectrolitic al organismului, menţinerea echilibrului acido-bazic etc. Concentraţia lor se exprimă în miliechivalenţi (mEq). V. şi echivalent (def. 5). ELECTROLITEMIE, s. f. / electrolytemie, s. f. / concentration of electrolytes In plasma. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; lytos - distrus, dizolvat, de la lyein = a distruge; haima, -atos = sânge.] Concentraţia plasmatică a electroliţilor. Se poate determina global, prin măsurarea rezistenţei electrice a plasmei (*conductimetrie), sau analitic, prin dozarea separată a concentraţiei fiecărui electrolit. ELECTROLIZĂ, s. f. / electrolyse, s. f. / electrolysis. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Descompunere, cu ajutorul curentului electric, a unor substanţe solide (‘electro-liţi), dizolvate într-un lichid sau în stare topită, şi transportul componenţilor către cei doi electrozi. Conform legilor lui Faraday, masa unei substanţe M depuse pe un electrod este direct proporţională cu cantitatea de electricitate Q ce a trecut prin electrolitul respectiv: M = KQ. Termenul K se numeşte *echi-valent electrochimie. Totodată, echivalenţii electrolitici ai elementelor sunt proporţionali cu ‘echivalenţii chimici ai acestora. 2) Metodă în care se foloseşte trecerea unui curent electric printr-o soluţie cu aminoacizi, în vederea eliminării electroliţilor salini. ELECTROLOGIE MEDICALĂ / electrologie medicale / medical electrology. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; logos = ştiinţă; lat. medicus = medic.] Ansamblul multiplelor aplicaţii medicale ale electricităţii, cuprinzând electrodiagnosticul afecţiunilor neuromusculare şi aplicaţiile terapeutice ale diferitelor tipuri de curent electric. ELECTROMIOGRAFIE, s. f. / electromyographie, s. f., elec-trodiagnostic de detection / electromyography. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; mys, myos = muşchi; graphein = a scrie.] Tehnică de investigare a muşchilor bazată pe studiul şi culegerea biopotenţialelor de repaus şi de acţiune ale ‘unităţilor motorii. E. permite să se distingă originea centrală sau periferică a unui deficit motor, ca şi stabilirea topografiei şi urmărirea evoluţiei acestuia. ELECTROMIOGRAMA, s. f. / electromyogramme, s. m. / electromyogram. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; mys, myos = muşchi; gramma = înscriere.] Traseu grafic obţinut prin ‘electromiografie. ELECTRON, s. m. / electron, s. m. / electron. [Qr. elektron - chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare.] Particulă elementară a materiei vii, cu următoarele caracteristici: sarcină electrică e = 1,60 210’19 C (cea mai mică sarcină liberă cunoscută) şi masă de repaus 9,107 10 31 kg. E. este cea mai uşoară particulă încărcată, cu masa de 1835 ori mai mică decât a protonuiui sau a nucleului atomului de hidrogen. O altă caracteristică esenţială a electronului este momentul, angular intrinsec sau ‘spin, interpretabil ca o rotaţie în jurul axului propriu. Pe această caracteristică se bazează ‘rezonanţa electronică de spin. ‘Antiparticula electronului este ‘pozitronul (sau pozitonul) denumit şi electron pozitiv. Spre deosebire de pozi-tron, e. este o particulă complet stabilă. Insensibil la acţiunea forţelor nucleare, e. nu este un constituent al nucleului atomic, dar în cazul dezintegrării radioactive de tip beta poate fi emis de nucleu. La atomul neutru, numărul de electroni este egal cu numărul de protoni din nucleu, reprezentând numărul atomic Z al elementului. ELECTRONARCOZĂ, s. f. / electronarcose, s. f. / electro-narcosis. [Qr. elektron = chihlimSar, corp care se electrizează prin frecare; narke = amorţeală, toropeală; -oză.] 1) Somn provocat prin trecerea prelungită a unui curent electric dintre doi electrozi plasaţi la nivelul extremităţii cefalice. 2) ‘Electro-şoc sub ‘narcoză indusă de ‘barbiturice cu acţiune scurtă, practicat pentru evitarea anxietăţii pacienţilor înainte de operaţie. ELECTRONEUROGRAFIE, s. f. / electroneurographie, s. f. / electroneurography. [Qr. elektron = chihlimSar, corp care se electrizează prin frecare; neuron = nerv; graphein = a scrie.] Metodă de captare şi înregistrare, cu ajutorul ‘microelectrozilor, a biopotenţialelor de diferite tipuri ale fibrelor nervoase din-tr-un nerv periferic. ELECTRONEUTRALITATE, s. f. / electroneutralite, s. f. / electroneutrality. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; lat. neutralis = neutru, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul.] Caracteristică a unui mediu material macroscopic în care sarcina negativă totală a ‘anioni-lor este egală cu sarcina pozitivă totală a ‘cationilor. ELECTRONISTAGMOGRAFIE, s. f. / electronystagmographie, s. f. / electronystagmography. [Qr. elektron = chihlimSar, corp care se electrizează prin frecare; nystagmos = clătinare, de la nystazein = a da din cap; graphein = a scrie.] înregistrarea ‘nistagmusului, spontan sau provocat (probe calorice sau rotatorii). E. constă în înscrierea şi măsurarea variaţiilor de potenţial corneo-retinian, care se modifică în funcţie de mişcările globilor oculari, cu ajutorul unor electrozi periorbitari. Ca urmare, prin e. se obţine un document obiectiv asupra stării funcţionale a ‘labirintului. ELECTRONISTAGMOGRAMĂ, s. f. / electronystagmogramme, s. m. / electronystagmogram. [Qr. elektron = chihlimSar, corp care se electrizează prin frecare; nystagmos = clătinare, de la nystazein - a da din cap; gramma = înscriere.] Traseu obţinut prin ‘electronistagmografie. Abrev.: ENG. ELECTRONODENS, adj. / electronodense, adj. / electron-dense. [Qr. elektron = chihlimSar, corp care se electrizează prin frecare; lat. densus = dens, compact.] Despre o substanţă care nu permite trecerea ‘electronilor. Este cazul unor substanţe utilizate pentru prepararea probelor în vederea examinării la ‘microscopul electronic prin transmisie. ELECTRONOTERAPIE, s. f. / electronotherapie, s. f. / elec-trontherapy. [Qr. elektron = chifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Metodă de radioterapie în cazul căreia sunt utilizaţi electroni de energie cuprinsă între 4 şi 20 MeV produşi de ‘acceleratorul liniar sau de ‘betatron. E. asigură o iradiere cu o profunzime de câţiva centimetri şi cu o protecţie perfectă a ţesuturilor situate dincolo de profunzimea atinsă. Sin. par ţial: ‘betaterapie. ELECTRON-VOLT, s. m. / electron-volt, s. m. / electron-volt. [Qr. elektron = chihlimSar, corp care se electrizează prin frecare; Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la tPavia, 1745-1827.] Unitate tolerată de măsură a energiei, uti- 438 ELECTRO-OCULOGRAFIE ELEOPTEN lizată în fizica atomică şi nucleară. Reprezintă energia câştigată de un electron accelerat sub acţiunea unei diferenţe de potenţial de un volt. Valoarea unui e.-v. în Sistem Internaţional este: 1 eV = 1,6 10*9 J. Abrev.: eV. ELECTRO-OCULOGRAFIE, s. f. / electro-oculographie, s. f. / electro-oculography. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. oculus = ochi; gr. graphein = a scrie.] Metodă de măsurare şi de înregistrare a diferenţelor de potenţial, existente în repaus şi în timpul mişcărilor globilor oculari, între cornee şi polul posterior al ochiului. în acest scop se plasează doi electrozi la nivelul rebordului orbitar. ELECTRO-OSMOZĂ, s. f. / electro-osmose, s. f. / electro-osmosis. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; osmos = impuls, împingere; -oză.] Mişcarea unui lichid care conţine particule purtătoare de sarcină electrică în-tr-un suport solid (material poros, membrană poroasă) în care sarcinile electrice se deplasează în sens invers sub acţiunea câmpului electric. E. apare ca un fenomen parazit în tehnicile de ‘electroforeză. ELECTROPORAŢIE, s. f. / electroporation, s. f. / electropo-ration. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. porus, gr. poros = por, conduct, pasaj.] 1) Fenomenul de generare, prin şocuri electrice, de pori temporari în ‘membrana plasmatică. 2) Procedeu rezultat prin aplicarea acestui fenomen în genetică: transfecţia, deci introducerea ADN cu masă moleculară mare, în celulele eucariote în cultură, prin porii membranari formaţi consecutiv şocurilor electrice. ELECTROPUNCTURĂ, s. f. / electropuncture, s. f. / elec-tropuncture. [Gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. punctura - înţepătură, de la pun-gere = a înţepa] Sin.: galvanopunctură (v.). ELECTRORETINOGRAFIE, s. f. / electroretinographie, s. f. / electroretinography. [Qr. elektron - chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. rete, -is = reţea; -ină; gr. graphein - a scrie.] Metodă de captare şi de înregistrare a răspunsului bioelectric retinian la o excitaţie luminoasă. Se disting: e. dinamică, în care stimulii au valori variabile (lungimi de undă diferite) şi e. statică, în care stimulul şi condiţiile generale sunt invariabile. ELECTRORETINOGRAMĂ, s. f. / electroretinogramme, s. f. / electroretinogram. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. rete, -is = reţea; -ină; gr. gr anima = înscriere.] Traseul obţinut prin ‘electroretinografie. ELECTROSINEREZĂ, s. f. / electrosynerese, s. f. / electro-syneresis. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; synereisis = apropiere, de la syn = împreună, hairesis = luare fi airein = a lua] Variantă a ‘imuno-electroforezei pe placă de geloză, în care migrarea ‘gamaglo-bulinelor (anticorpi) se face la catod, iar cea a antigenului în sens contrar, astfel încât precipitatul se formează rapid, dacă antigenul întâlneşte anticorpul corespondent. Sin.: contraimuno-electroforeză, imunoelectrodifuziune. ELECTROSISTOLIE, s. f. / electrosystolie, s. f. / elecfrosys tolia. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; systole = contracţie.] Declanşare artificială a contracţiilor cardiace prin impulsuri electrice ritmate. ELECTROSPLANHNOGRAFIE, s. f. / electrosplanchnogra-phie, s. f. / electrosplanhography. înregistrarea grafică a variaţiilor lente ale potenţialelor electrice reflectând activitatea viscerelor digestive, cu ajutorul unui set de electrozi plasaţi pe abdomen. V. electro-gastroenterografie. ELECTROSTIMULARE, s. f. / electrostimulation, s. f. / elec-trostimulation. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. stimulare = a stimula, de la stimu- lus = băţ ascuţit cu care se îmboldesc zntefe.] Utilizarea impulsurilor electrice pentru stimularea ţesuturilor vii. Ex.: e. inimii. ELECTROŞOC, s. n. / electrochoc, s. m. / electroshock therapy. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; fr. choc, din olandeză shokken = a ciocni, a răni] Utilizarea curentului electric în tratamentul unor boli psihice. După apariţia psihotropelor, metoda s-a restrâns; se obţin, totuşi, şi azi rezultate satisfăcătoare în stări depresive, schizofrenie. Se aplică bitemporal electrozi prin care va trece, într-un timp scurt (0,1-0,6 s), un curent electric alternativ de 100-140 V. Provoacă o pierdere scurtă de conştienţă, urmată de convulsii. ELECTROTAXIS, s. n. / electrotaxie, s. f. / electrotaxis. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; taxis = aranjare, ordonare, de la tattein = a ordona, a aranja] Mişcare a celulelor sau a unor organisme mici ca răspuns la acţiunea curentului electric. E. poate fi pozitiv, în sensul curentului, sau negativ. ELECTROTERAPIE, s. f. / electrotherapie, s. f. / electro-therapeutics, electrotherapy. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] Utilizarea în terapeutică a curenţilor electrici sub diferite forme: galvanic, difazat, trifazat, unde scurte etc. în cazul e. cerebrale se utilizează curent electric de intensitate mică în tratamentul insomniei, anxietăţii, al unor depresii. ELECTROTERMIE, s. f. / electrothermie, s. f. / elec-trothermy. Producerea de căldură cu ajutorul electricităţii. E. este utilizată în terapeutică pentru obţinerea de distrucţii tisulare cu ajutorul unui electrod încălzit. ELECTROTONUS, s. n. / electrotonus, s. m. / electrotonus. [ Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; tonos = tensiune.] Modificări de excitabilitate şi conduc-tibilitate produse în ţesut de către curentul electric, în jurul electrozilor (e. fiziologic). ELECTROVALENŢĂ, s. f. / electrovalence, s. f. / electrova-lence, electrovalency. [Qr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. valentia = forţă, putere, de la vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Legătură ionică (sau electrostatică) între ioni. ELEFANTIAZIS, s. n. / elephantiasis, s. m. / elephantiasis. [Qr. elephantiasis = un fel de lepră în care pielea devenea rugoasă ca a unui elefant, de la elephas, -antos = elefant.] Formă extremă de *limfedem cronic, consecutiv căruia membrul inferior are un aspect de picior de pachiderm, printr-o creştere de volum ireductibilă şi modificări epidermice caracterizate prin *hiperkeratoză şi *verucozităţi. Pot fi afectate şi alte părţi ale corpului: membrele superioare, organele genitale externe şi, rar, faţa. E. poate fi : 1) Secundar unei boli congenitale - ‘sindrom Klippel-Trenaunay, ‘boală Milroy. 2) Secundar unei boli dobândite prin blocaj limfatic de origine tumorală, inflamatorie sau parazitară (îndeosebi ‘filarioză sau, mai rar, ‘oncocercoză). ELEFANTIAZIS FAMILIAL / elephantiasis familial de Milroy / hereditary lymph(o)edema. Sin.: boală Milroy (v.). ELEIDOM, s. n. / eleidome, s. m. / oleoma. [Qr. elaion = ulei; -orna.] Tumefacţie cu tendinţă de extindere, determinată de injecţii cu ulei vegetal. ELEMENT, s. n. / element, s. m. / element. [Lat. elemen-tum = element.] 1) Atom caracterizat prin numărul său atomic Z, adică prin numărul de protoni pe care îl conţine nucleul. Există 92 e. naturale, celelalte e. fiind artificiale. 2) Obiect care face parte dintr-un ansamblu. ELEOPTEN, s. m. / eleoptene, s. m. / eleopten. [Qr. elaion = ulei; ptenos = volatil.] V. stearopten. 439 ELEVATOR EMBOLIE GRĂSOASĂ ELEVATOR, s. n. / elevateur, s. m. / elevator. [Lat. elevator, -oris - cel care ridica, de la elevare = a ridica.] Instrument medical util la îndepărtarea din ţesuturi a unor elemente dure (corpi străini, sechestre osoase, rădăcini dentare). ELIPTOCIT, s. n. / elliptocyte, ovalocyte s. m. / elliptocyte. [Qr. elleipsis = omisiune şi, prin extensie, ellipes kyklos = cerc defectuos, elipsă; kytos = celulă] Sin.: ovalocit (v.). ELIPTOCITOZĂ, s. f. / elliptocytose, s. f. / hereditary ellipto-cytosis. [Qr. elleipsis = omisiune şi, prin extensie, ellipes kyklos = cerc defectuos, elipsă; kytos - celulă; -oză.] Prezenţa în sânge a unui număr anormal de hematii de forma unui elipsoid (‘ovalocit). E. este o boală genetică determinată de mutaţii la nivelul genelor care codifică proteinele ‘citosche-letului membranei globulelor roşii. După caz, rezultă un deficit în spectrină sau în banda 4. Mai rar, e. apare în cadrul unor boli hematologice ca mielofibroza şi anemia feriprivă. Sin.: ovalocitoză. ELISA / ELISA / ELISA. [Acronim engl.: Enzyme Linfţed Immunosorbent Assay - test de imunoaasorbţie cu anticorpi marcaţi enzimatic.] Metodă de mare sensibilitate utilizată pentru detecţia şi măsurarea unor cantităţi foarte mici de proteine sau de alte substanţe cu proprietăţi antigenice. ELISA se bazează pe reacţia antigen-anticorp, unul din cei doi componenţi fiind fixat pe un suport solid (suprafaţa unei plăci, o cupă mică transparentă). Legarea celuilalt component este pusă în evidenţă cu un anticorp specific cuplat la o enzimă. Adiţia substratului enzimei declanşează o reacţie de culoare cantificabi-lă. Ex.: pentru punerea în evidenţă a anticorpilor anti-HIV, un antigen HIV (brut sau peptidic) este fixat pe o cupulă transparentă. Serul de testat al unui subiect este adăugat în diluţii succesive, apoi probele se spală. Pentru punerea în evidenţă a complexelor antigen-anticorp se adaugă un anticorp anti-imunoglobulină umană cuplat la *peroxidază. Apoi se măsoară densitatea optică a probelor prin spectrofotometrie. Cu cât concentraţia de anticorpi din serul pacientului este mai crescută, cu atât şi densitatea optică va fi mai mare. Proba va fi declarată pozitivă dacă depăşeşte o valoare prag. în prezent se utilizează mai multe variante ale metodei ELISA, îndeosebi ELISA-competiţie şi ELISA-sandwich. ELITROCEL, s. n. / elytrocele, s. f. / elytrocele. [Qr. elytron = teacă, vagin; kele - hernie, tumoră] Hernierea anselor intestinale în ‘fundul de sac Douglas, palpabilă endovaginal. E. nu este un prolaps, dar se poate asocia cu un ‘rectocel. ELIXIR, s. n. / elixir, s. m. / elixir. [Ar. al-iksir = piatra filo-sofală; medicament; derivat din gr. kse-ron = medicament; ar. al-ecsir, al-eksir = chimie.] Preparat farmaceutic lichid obţinut prin dizolvarea unor substanţe aromatice în amestec de apă, alcool (15-50%) şi glicerol. E. se administrează numai per os. Termenul este foarte vechi şi în trecut desemna numeroase preparate, care actualmente nu mai sunt utilizate în terapeutică. ELIXIR PAREGORIC / elixir paregorique / paregoric. [Qr. paregorikos = care consolează, potrivit pentru alinare.] Elixir, datând de secole, care conţine opiu, acid benzoic, camfor şi anason. Are puternice proprietăţi antidiareice. ELONGAŢIE, s. f. / elongation, s. f. / elongation. [Lat. elon-gatio, -onis = îndepărtare, alungire, de la eîongare = a alungi] 1) întindere în scop terapeutic efectuată prin ‘tracţiune. Ex.: e. coloanei vertebrale cu ajutorul unui dispozitiv mecanic, pentru a face să dispară o serie de dureri determinate de compresiunea rădăcinilor nervoase rahidiene. V. şi vertebroterapie. 2) Alungire traumatică a unui organ, a unei structuri. Ex.: e. musculară (întindere musculară), e. unui ligament, e. nervoasă, consecinţa rupturii interstiţiale a fibrelor nervoase din cauza întinderii bruşte a unui trunchi nervos (în luxaţii). 3) Factor de e. (v.). ELUAT, s. n. / eluat, s. m. / eluate. Substanţă remisă în soluţie după procesul de ‘eluţie. ELUŢIE, s. f. / elution, s. f. / elution. [Lat. elutio, -onis = spălare, de la eluere = a spăla, a şterge.] Fenomenul invers ‘adsorbţiei, prin care corpul adsorbit anterior este remis în soluţie. Se produce cu atât mai intens cu cât contactul cu adsorbantul a fost mai scurt şi s-a efectuat la temperatură joasă. EMACIERE, s. f. / emaciation, s. f. / emaciation, wasting. [Lat. emaciare = a epuiza, a slăbi] Sin.: caşexie (v). EMANAŢIE, s. f. / emanation, s. f. / emanatlon. [Lat. emanare = a curge, a se răspândi] Gaz inert radioactiv produs în timpul dezintegrării unor izotopi radioactivi. Ex.: e. radiului sau radon, e. actiniului sau actinon. EMASCULARE, s. f. / emasculation, s. f. / emasculation. [Lat. emasculare = a castra, de la ex = în afară, masculus = de se?c masculin,] ‘Castrare masculină. E. totală constă în ablaţia testiculelor şi amputarea penisului. V. şi castrare, eunuchism. EMBOL. Var. pentru embolus (v). EMBOLECTOMIE, s. f. / embolectomie, s. f. / embolectomy. [Qr. embole = acţiunea de a arunca în, de la emballein = a arunca în (en = în; ballein = a arunca); ektome = e^cizie.] Intervenţie chirurgicală care, prin îndepărtarea unui ‘embol, restabileşte permeabilitatea unui vas obturat de acesta. EMBOLIE, s. f. / embolie, s. f. / embolism, embole, emboly. [Qr. embole = acţiunea de a arunca în, de la emballein = a arunca în (en = în; ballein = a arunca).] Obstrucţie bruscă a lumenului unui vas, în general al unei artere, dar şi al unui vas limfatic, printr-un corp străin (cheag, colonii de celule neo-plazice etc.), denumit ‘embolus şi antrenat în circulaţie. Tipuri de e.: 1) Ateroembolism, e. cu debriuri rezultate din ulcerarea unei plăci de ‘aterom. 2) E. aeriană, sin.: e. gazoasă (v.). 3) E. amniotică, prin pătrunderea de lichid şi celule amniotice în vasele uterine; este urmată uneori de un ‘sindrom fibrinolitic mortal. 4) E. bacteriană sau microbiană, produsă prin colonii microbiene detaşate dintr-un focar de supuraţie. 5) E. canceroasă, prin vehicularea unor grupe de celule neoplazice în circulaţie. 6) E. gazoasă sau aeriană, prin bule de aer pătrunse în sânge, îndeosebi după traumatisme sau operaţii la nivelul venelor gâtului. 7) E. grăsoasă (v.). 8) E. parazitară, prin larve sau paraziţi adulţi (Trichinella, ascarizi). 9) E. postoperatorie, complicaţie la distanţă după operaţiile majore (în special în sfera genitală feminină), prin mobilizarea unui cheag format într-o venă. 10) E. pulmonară (v.). 11) E. tisulară, prin fragmente de ţesuturi mobilizate în urma unor traumatisme. EMBOLIE AMNIOTICĂ / embolie amniotique / amniotic embolia. V. embolie^ def. 3. EMBOLIE GRĂSOASĂ / embolie graisseuse / fat embolism. E. care poate surveni după politraumatisme cu fracturi multiple (îndeosebi în cazul fracturilor diafizei femurale), însoţite de deschideri ale unor vase sanguine şi de distrugeri tisulare, ca şi după intervenţii chirurgicale laborioase. Adesea multiple, e. g. provoacă accidente grave, în funcţie de localizare: 1) In plămâni - insuficienţă respiratorie acută. 2) în marea circulaţie -purpură, accidente neurologice (hemiplegie, comă). 3) La nivel ocular - exsudate ale polului posterior al ochiului, hemoragii. 4) La nivel renal - lipurie. E. g. sunt determinate de globule gră-soase care pot proveni din măduva osoasă (de la nivelul focarului de fractură) sau din ‘chilomicronii care, din cauza modificărilor fizico-chimice ale sângelui provocate de traumatism (îndeosebi scăderea solubilităţii lipidelor), suferă un fenomen de agregare în particule mari. După accidentul embolie, produşii 440 embolie încrucişată EMETROPIE de degradare ai grăsimilor măduvei osoase ar avea o acţiune toxică asupra membranelor celulare, cu consecinţe grave pentru celule. EMBOLIE ÎNCRUCIŞATĂ / embolie croisee / crossed embolism. Tip particular de ‘embolie constând în obliterarea unei artere periferice printr-un trombus provenind dintr-o venă periferică care a ajuns în aortă printr-un orificiu anormal al ♦septului cardiac, cel mai adesea o ‘comunicare interatrială. EMBOLIE PARADOXALĂ / embolie paradoxale / paradoxical embolus, crossed embolus. Migrarea unui ‘embol venos (de origine sanguină sau neoplazică) într-un teritoriu arterial, cel mai frecvent din cauza unei comunicări interauriculare sau a unei hipertensiuni arteriale pulmonare. EMBOLIE PULMONARĂ / embolie pulmonaire / pulmonary embolism. Obliterarea bruscă, parţială sau totală a arterei pulmonare sau a uneia din ramurile sale de un ‘embolus migrat local, de obicei un fragment de ‘trombus, mai rar grăsime, aer sau lichid amniotic. Afecţiune frecventă, cu evoluţie imprevizibilă (‘infarct pulmonar, inconstant), e. p. este frecvent nediagnosticată, iar uneori afirmată fără probe (‘scintigrafie şi ‘angiografie). EMBOLIZARE, s. f. / embolisation, s. f. / embolization. [Qr. embole = acţiunea de a arunca în, de ta emballein = a arunca îtt (en = în; ballein = a arunca).] 1) Procesul de constituire a unui ‘embolus. 2) Obstrucţia terapeutică a pediculului arterial de la nivelul unei tumori, malformaţii (angiom), leziuni hemo-ragice, îndeosebi în cazurile când acestea sunt inabordabile chirugical. E. se obţine prin introducerea, în artera cateteriza-tă selectiv, a unei substanţe sintetice sau a unui fragment de muşchi, care permit organizarea unei tromboze şi, implicit, obliterarea vasului. E. venoasă a fost propusă pentru tratarea unor ‘varice esofagiene. EMBOLUS, s. n. / embole, s. m. / embolus, pl. emboli. [Qr. embolos = dop.] Corp alcătuit din sânge coagulat sau din alte componente, antrenat în circulaţia sanguină şi care poate obtura brusc lumenul unui vas, obstrucţionând circulaţia. E. sunt de natură şi origine variate: ateromatos (fragment detaşat dintr-o placă ateromatoasă), canceros (conglomerat de celule neopla-zice), colesterolic (cristale de colesterol), decidual, gazos, gră-sos, microbian, parazitar, trofoblastic etc. E. pot fi septici sau aseptici, iar după localizare, arteriali, venoşi, limfatici. Var.: embol. EMBRIOCARDIE, s. f. / embryocardie, s. f. / embryocardia. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; kardia = inima] Scurtarea duratei ‘diastolei şi accelerarea ‘ritmului cardiac, cu atenuarea deosebirilor dintre cele două zgomote cardiace, care determină o asemănare a bătăilor inimii cu cele ale cordului fetal. Sin.: ritm fetal. EMBRIOFOR, s. m. / embryophore, s. m. / embryophore. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; phoros = care poartă, de Ca pherein = a purta, a transporta] Oul anumitor specii de ‘tenie, caracterizat prin prezenţa unei capsule cu perete dublu, cel exterior având o grosime mai mare. EMBRIOGENEZĂ, s. f. / embryogenese, s. f. / embryogene-sis. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Ansamblul diferitelor transformări ale ‘oului fecundat până la stadiul de ‘embrion. V. şi filogeneză, morfogeneză, organogeneză. EMBRIOGENIC, adj. / embriogenique, adj. / embryogenic. Despre tumori şi alte structuri patologice care sunt legate de vicii de dezvoltare embrionară. De ex.: ‘heterotropie, persistenţa unui organ tranzitoriu, ‘chist dermoid, ‘coriocarcinom, ‘molă hidatiformă etc. EMBRIOLOGIE, s. f. / embryologie, s. f. / embryology. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; logos = ştiinţă] Parte a biologiei care se ocupă cu studiu! ‘embrionului în toate etapele sale de dezvoltare, din momentul fecundării celulei ou până la forma sa definitivă. EMBRIOM, s. n. / embryome, s. m. / embryoma. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; -orna.] Sin.: disembriom (v.). EMBRION, s. m. / embryon, s. m. / embryo. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte.] 1) Organism aflat în primele stadii de dezvoltare. 2) Organismul uman între sfârşitul celei de a doua săptămâni postfecundaţie şi sfârşitul săptămânii a opta. începând cu luna a treia, produsul de concepţie poartă numele de fetus. EMBRIOPATIE, s. f. / embryopathie, s. f. / embryopathy. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; pathos = boaCă] 1) Boală a ‘embrionului. 2) Semnificaţia cea mai frecventă: boală de origine non-genetică, afectând embrionul în primele trei luni de viaţă intrauterină şi susceptibilă să antreneze malformaţii. V. şi fetopatie. EMBRIOSCOPIE, s. f. / embryoscopie, s. f. / embryoscopy. [Qr. embryon - embrion; skopein = a etamina] Examen vizual al embrionului in utero cu ajutorul unui ‘histeroscop introdus în colul uterin, în contact cu membranele ovulare. Acest examen, practicat înainte de luna a treia de sarcină, sub control ecografic, permite detectarea eventualelor malformaţii embrionare. Este un examen de mare responsabilitate medicală, deoarece în malformaţiile grave se pune problema întreruperii sarcinii. EMBRIOTOMIE, s. f. / embryotomie, s. f. / embryotomy. Operaţie care a dispărut din manualele actuale de obstetrică operatorie, ce constă în reducerea volumului capului unui fetus mort, când extracţia pe căile naturale este imposibilă. EMBRIOTOXON, s. m. / embryotoxon, s. m. / embryotoxon. [Qr. embryon = embrion, de Ca en = în, bryein = a creşte; toxon = arc.] Opacitate inelară corneană în jurul irisului, de natură congenitală, semănând cu ‘gerontoxonul. EMBRIOTROF, adj. / embryotrophe, adj. / embriotroph. [Qr. embryon = embrion; trophe = hrană,] Produs rezultat din dezintegrarea ţesuturilor materne care este utilizat direct de *ou pentru nutriţia sa proprie. EMENAGOG, s. n. / emmenagogue, s. m. / emmenagogue. [Qr. emmena = menstruaţie; agogos = care conduce spre eliminare] Agent sau măsură care induc ‘menstruaţia. Se disting: 1) e. direct, ce acţionează direct asupra uterului; 2) e. indirect, ce acţionează asupra unor cauze ale ‘amenoreei. EMERGENŢA, s. f. / emergence, s. f. / emergence. Apariţia de proprietăţi ale unui sistem care nu sunt deductibile din proprietăţile componentelor acestora. Unii cercetători utlizează termenul pentru fenomene pe care le consideră ireductibile la legile fizico-chimice, de exemplu dezvoltarea ‘oului sau funcţionarea creierului uman. Pentru alţi cercetători, termenul semnifică doar faptul că proprietăţile unui sistem nu sunt suficient explicabile, fără însă să fie definitiv inexplicabile. De ex., proprietăţile apei nu pot fi deduse direct din cele ale hidrogenului şi oxigenului. EMERINĂ, s. f. / emerine, s. f. / emerin. Proteină membrana-ră prezentând o ‘omologie accentuată cu ‘timopoietinele. Gena codantă a e. se află pe cromozomul X, iar o mutaţie a acesteia este la originea ‘distrofiei musculare Emery-Dreifuss. EMETIC, adj., s. n. / emetique, emetisant, -e, adj., s. m. / emetic. [Lat. emeticus, gr. emetikos = care produce vărsături, de Ca gr. emein = a vomita] 1) Care provoacă vărsături. 2) Substanţă, medicament cu efect vomitiv. Sin.: emetizant. EMETROPIE, s. f. / emmetropie, s. f. / emmetropia. [Qr. emmetros = bine măsurat, de Ca en = în, metron = măsură; 441 EMFIZEM EMPERIPOLEZĂ ops, opos = ochi] Denumire a vederii normale, adică a stării ochiului în care razele de lumină percepute formează o imagine exact la nivelul retinei. E. este starea contrară 'ametropiei. EMFIZEM, s. n. / emphvseme, s. m. / emphysema. [Qr. emphysema, -atos = umfCătură, de Ca en = în, physa = răsu-fCare.] 1) Infiltraţie difuză, anormală a aerului sau a altui gaz în ţesuturi. Ex.: e. subcutanat. 2) Termenul se referă îndeosebi la *e. pulmonar. EMFIZEM PULMONAR / emphyseme pulmonaire / pulmonary emphysema. Stare anatomopatologică ce este caracterizată prin dilatarea şi distrugerea spaţiilor aeriene alveolare pulmonare situate distal faţă de bronşiolele terminale. Leziunile sunt evolutive şi diseminate în cea mai mare parte a parenchimului pulmonar. Se disting: e. primitiv şi e. secundar. Anatomopatologi sunt menţionate, de obicei, două forme de e. primitiv. 1) E. centrolobular sau centroacinar, cu afectare a bronşiolelor, dar fără leziune majoră a reţelei capilare. 2) E. panlobular sau panacinar; cu afectare concomitentă a structurilor alveolare şi a reţelei capilare. Tipurile principale de e. secundar sunt: 1) E. peribronşiolar sau focal, caracterizat prin dilataţia simplă a bronşiolelor respiratorii cu numeroase depozite pneumocorioti-ce. 2) E. paralezional sau paracicatriceal, cu distrucţii difuze asociate constant la cicatrice bronhopulmonare multiple şi diseminate, cel mai frecvent de origine silicotică sau tuberculoasă. V. şi bronhopneumopatie cronică obstructivă. EMINENŢĂ, s. f. / eminence, s. f. / eminence, eminentia. NA: eminentia. [Lat. eminentia = înăCţime, proeminenţă.] în anatomie, nume dat unor reliefuri: 1) E. hipotenară: (NA: hypo-thenai) relief rotunjit al părţii interne (cubitale) a palmei. 2) E. tenară: (NA: thenar) relief rotunjit al părţii externe (radiale) a palmei. Este formată din muşchii scurţi anexaţi policelui (flexor, adductor ş\ opozant). EMISFERĂ, s. f. / hemisphere, s. f. / hemisphere. NA: hemi-spherium. [Qr. hemi = pe jumătate; Cat. sphaera, gr. sphaira = sferă.] Jumătate dintr-o sferă. Prin extensie, jumătate dintr-un organ de formă rotunjită. Ex.: e. cerebrală. EMISFERĂ DOMINANTĂ / hemisphere dominant / dominant hemisphere. Denumire atribuită, de regulă, e. cerebrale stângi, care asigură, datorită unor structuri programate genetic, realizarea limbajului articulat, ca şi coordonarea unor mişcări, îndeosebi comanda motorie a mâinii celei mai îndemânatice. Pe lângă faptul că în cazul unor leziuni întinse ale zonei limbajului e. dreaptă preia această funcţie, noţiunea de e. d. este în curs de aprofundare, îndeosebi prin utilizarea imagisticii mentale. EMISFERE CEREBRALE / hemispheres cerebrales / cerebral hemispheres. NA: hemispherium cerebri. Partea cea mai voluminoasă a 'encefalului, care se dezvoltă din vezicula telence-falică. în cursul dezvoltării, acoperă nucleii talamici şi ventriculul al lll-lea, alcătuind împreună creierul mare. între cele două e. c. se află fisura interemisferică, prin intermediul căreia acestea sunt complet separate spre extremităţile lor. în porţiunea mijlocie, e. c. sunt reunite prin 'corpul calos. E. c. ocupă cea mai mare parte a cutiei craniene ('craniul), fiind situate în loja supratentorială a acesteia. Fiecare e. are formă ovoidală, cu extremitatea mai îngustă posterior, corespunzând 'lobului occipital. Dimensiunile medii ale e. c. sunt: lungime 17 cm, lăţime 14 cm şi înălţime 13 cm. Greutatea medie a ambelor e. c. este de 1380 g la bărbat şi 1350 g la femeie, cu variaţii individuale considerabile. Fiecare e. prezintă trei feţe: laterală (sau externă), convexă, în raport cu calota craniană; medială (sau internă), aflată la nivelul fisurii interemisferice şi bazală (sau inferioară), în raport cu baza craniului. La graniţa dintre feţe se află trei margini. La nivelul fiecărei e. c. se descriu trei poli: frontal, mai voluminos, occipital, mai efilat şi temporal sau mijlociu. Pe toate feţele, suprafaţa e. c. prezintă numeroase şanţuri, care, în funcţie de apariţie şi profunzime, se clasifică în: 1) primare sau fisuri (scizuri), care apar primele pe creierul embrionar, sunt adânci şi separă între ele teritorii întinse ale e. denumite lobi ('lob frontal, 'lob occipital, 'lob parietal, 'lob temporal, 'lob orbitar); 2) secundare sau intergirare, care apar mai târziu şi delimitează între ele arii restrânse în cadrul unui lob, denumite girusuri sau 'circumvoluţii; 3) terţiare, mai superficiale, care brăzdează girusurile. Girusurile, ca şi lobii se pot lega între ele prin pliuri de substanţă nervoasă, denumite pliuri de trecere. Structural, e. c. sunt alcătuite din: 1) 'cortexul cerebral (sau scoarţa cerebrală), care acoperă în întregime toate feţele şi marginile e. c.; 2) 'nucleii cenuşii centrali, denumiţi adesea, impropriu, ganglioni bazali; 3) substanţa albă, care acoperă spaţiul dintre nucleii centrali, formând 'capsula internă, sau dintre aceştia şi cortexul cerebral, în acest caz fiind denumită centrul medular. EMISIE, s. f. / emission, s. f. / emission. [Lat. emissio, -onis = trimitere afară, aruncare, de Ca emittere = a trimite afară (ex = afară; mittere = a trimite).] 1) Termen utilizat îndeosebi în fizică referitor la eliberarea de radiaţii (e. radioactivă) de către radioizotopi, sau de electroni şi ioni de către corpurile incandescente (e. termoionică). 2) Descărcare, eliberare spontană (ex.: e. nocturnă de spermă) sau voluntară (ex.: e. de urină). EMIŢĂTOR, s. n. şi m. / emetteur, s. m. / emitter. [Lat. emittere = a trimite afară, de Ca ex = în afară, mittere = a trimite.] 1) Dispozitiv care emite radiaţii electromagnetice. 2) Izotop radioactiv care emite, prin dezintegrare nucleară, radiaţii corpusculare (a, p) şi electromagnetice (y). EMOLIENT, adj., s. n. / emollient, -e, adj., s. m. / emollient, demulcent. [Lat. emolliens, de Ca emollire = a înmuia,] (Substanţă sau amestec de substanţe) care înmoaie pielea sau, uneori, mucoasele împiedicând acţiunea produşilor iritanţi asupra acestora. E. se aplică extern sub formă de creme, emulsii, cataplasme, iar intern ca spălături şi ceaiuri. EMONCTORIU, s. n. / emonctoire, s. m. / emunctory. [Lat. emunctus, de Ca emungere = a trage în afară.] Organ (rinichi, ficat, plămân) sau structură histologică (glandă sudoripară) care permite evacuarea unor substanţe endogene sau exogene, de regulă inutile sau nocive pentru organism. EMOTIVITATE, s. f. / emotivite, s. f. / emotivity. [Lat. emo-tus, de Ca emovere = a scoate, a răsturna.] Aptitudine a fiecărei persoane de a reacţiona mai mult sau mai puţin intens (reacţii psihice şi somatice) la evenimente, chiar obişnuite, trăind 'emoţii. E. reprezintă aspectul cel mai elementar al 'afectivităţii. EMOŢIE, s. f. / emotion, s. f. / emotion. [Lat. emotus, de Ca emovere = a scoate, a răsturna.] Reacţie afectivă intensă, stare de excitaţie mentală sau impuls interior direcţionat către un obiect definit, cu impact atât psihologic, cât şi comportamental, care se însoţeşte de obicei de manifestări vegetative, în general, e. este caracterizată ca fenomen tranzitor, în timp ce orice stare emoţională susţinută se numeşte 'dispoziţie. Exteriorizarea unei e. poartă numele de afect. Cele patru e. fundamentale sunt: bucuria, tristeţea, furia şi frica. EMPATIE, s. f. / empathie, s. f. / empathy. [Qr. en = în; pathos = afecţiune, sentiment.] Aptitudinea de a percepe, a accepta şi a înţelege sentimentele sau/şi gândurile unui interlocutor. Comunicare afectivă cu semenul. EMPERIPOLEZĂ, s. f. / emperipolese, s. f. / emperipolesis. [Qr. en = în; peri = în jurul,; poleomaien = a umSCa] Fenomen de contact celular implicând, pe lângă ataşarea unei celule la o altă celulă ('peripoleză), şi pătrunderea, fără 'fagoci-toză, a unei celule într-o altă celulă. Acest fenomen se obser- 442 empiem ENCEFALITĂ LETARGICĂ VON ECONOMO vă atât !a celulele normale (pătrunderea limfocitelor în celulele hepatice, intestinale, renale, tiroidiene), cât şi la celulele patologice (ex.: pătrunderea limfocitelor în fibroblaste). EMPIEM, s. n. / empyeme, s. m. / empyema. [Qr. empye-ma, -atos = acumulare de puroi, de ta en = în, pyon = puroi] Acumulare de puroi într-o cavitate naturală din organism. Termenul utilizat ca atare semnifică aproape întotdeauna pleurezia purulentă (‘piotorax). EMPIEM PERICARDIC / empyeme pericardique / pericardic empyema. Colecţie purulentă la nivelul spaţiului pericardic. EMPIRIC, adj. / empirique, adj. / empiric, empirical. [Lat. empiricus, gr. empeirikos = care se ghidează după e^erienţă, de Ca gr. empeiria = e?(perienţă\ Fundamentat pe experienţă, dar nedemonstrat ştiinţific. Care se deosebeşte de ceea ce este raţional. Ex.: remediu e., tratament e. EMPIRISM, s. n. / empirisme, s. m. / empiricism. [Qr. empeiria = epqjerienţă; -ism.] Caracteristica medicinei bazată pe experienţa practică. EMPLASTRU, s. n. / emplâtre, s. m. / plaster. [Lat. emplas-trum, gr. emplastron = unsoare, tencuială , de Ca gr. emplat-tein = a fasona, a apCica pe.] Preparat farmaceutic solid constituit din săpunuri, rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc, ca atare, asociate între ele sau cu substanţe medicamentoase şi destinate aplicării pe piele. Se disting două tipuri principale de e.: 1) E. medicamentoase, utilizate în scopuri terapeutice. 2) E. adezive, pentru acoperirea leziunilor pielii şi fixarea pansamentelor (leucoplaste). EMPROSTOTONUS, s. n. / emprosthotonos, s. m. / empros-thotonus. [Qr. emprosthen = în faţă ; tonos = tensiune.] Tip de contractură generalizată predominantă la nivelul muşchilor flexori, observată în anumite cazuri de ‘tetanos. Bolnavul este ghemuit asemenea fetusului în uter. EMULSIE, s. f. / emulsion, s. f. / emulsion, emulsum (lat.). [Lat. emulsum, de Ca emulgere = a mulge până Ca uCtima picătură, a seca] Sistem dispers coloidal format din două lichide nemiscibile, în care unul este fin dispersat în celălalt, sub formă de picături mici de ordinul micrometrilor. Lichidul în care se produce dispersia se numeşte fază continuă sau dis-persantă, iar lichidul dispersat reprezintă faza discontinuă sau dispersată. Se descriu două tipuri de e.: 1) E. cu fază continuă apoasă şi fază dispersă uleioasă, denumite “e. uiei în apă’ (simbol în fr. H/E, iar în engl. O/W). 2) E. cu fază continuă uleioasă şi fază dispersă apoasă, denumite “e. apă în ulei’ (simbol în fr. E/H, iar în engl. W/O). EMULSIFIANT, s. n. / emulsifiant, s. m. / emulsive. [Lat. emulsum, de Ca emulgere = a mulge până Ca uCtima picătură, a seca; facere = a face.] Substanţă chimică ce favorizează formarea sau conservarea unei ‘emulsii. E. sunt utilizaţi în biochimie şi în industria alimentară. EMULSIONARE, s. f. / emulsification, s. f. / emulsification. [Lat. emulsum, de Ca emulgere - a muCge până Ca ultima picătură, a seca] Operaţiune de dispersare în ‘emulsie a unor lichide nemiscibile. E. se obţine prin procedee mecanice sau cu ajutorul ultrasunetelor. ENANTEM, s. n. / enantheme, s. m. / enanthem(a). [Qr. en = în; anthema = înfCorire.] Leziune, mai mult sau mai puţin întinsă, a unei mucoase în cursul unei boli eruptive, analogă ‘exantemului cutanat (ex.: petele Koplik pe mucoasa bucală, caracteristice rujeolei). ENANTIOMERI, s. m. pl. / enantiomeres, s. f. pl. / enantio-mers. [Qr. enantios = opus, invers; meros = parte.] ‘Stereo-izomeri care sunt imaginea în oglindă a unuia faţă de celălalt. Se mai numesc şi ‘izomeri optici, deoarece (fiind optic activi) unul deviază ‘lumina polarizată la dreapta (e. dextrogir) şi celălalt la stânga (e. levogir). Ex.: ‘glucoza şi ‘fructoza. ENANTIOMORF, adi, / enantiomorphe; adj. / enantiomorph. [Qr. enantios = opus, invers; morphe = forma] Despre fiecare din cele două forme optic active ale aceleiaşi molecule, când ele deviază diferit planul ‘luminii polarizate. V. şi izomeri optici. ENARTROZĂ, s. f. / enarthrose, s. f. / spheroidal joint. NA: articulatio spheroidea. [Qr. en = în; arthron = articulaţie; •oză.] Tip de ‘diartroză ale cărei suprafeţe articulare sunt segmente de sferă sau de sferoid, unul convex şi altul concav. ENCEFAL, s. n. / encephale, s. m. / encephalon. NA: ence-phalon. [Qr. enkephalos = creier, de Ca en = în; kephale = cap.] Partea sistemului nervos central conţinută în cutia craniană: ‘emisferele cerebrale şi ‘diencefalul (creierul propriu-zis), ‘cerebelul şi trunchiul cerebral (‘pedunculi cerebrali, ‘protube-ranţă şi ‘bulb rahidian). în general termenul este utilizat ca sin. cu ‘creier. ENCEFALINE. Var. pentru enkefaline (v.). ENCEFALITĂ, s. f. / encephalite, s. f. / encephalitis. [Qr. enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; -ită.] In-flamaţie, mai mult sau mai puţin întinsă, a encefalului, având drept origine infecţii virale, microbiene sau parazitare. Când procesul se întinde la tot nevraxul este vorba de encefalomielită sau nevraxită. E. fac parte din grupul ‘neuroinfecţiilor şi, în funcţie de modalitatea de apariţie a tabloului clinic şi de mecanismele patogenice, pot fi: primitive, când agentul infecţios se localizează direct la nivelul encefalului, şi secundare, când infecţia creierului apare ca o complicaţie în cursul unei boli in-fecţioase generale. Tipuri de e.: 1) E. acută postinfecţioasă (v.). 2) E. africană, denumire generică pentru un grup de ‘panen-cefalite acute, epidemice, descrise pe continentul african. 3) E. americană, denumire care cuprinde un grup de e. descrise pe teritoriile continentului american. 4) E. cu *Arbovirus, v. e. primitivă virală. 5) E. australiană este o panencefalită acută epidemică provocată de un Arbovirus. 6) E. centroeuropeană, v. e. primitivă virală. 7) E. concentrică Balo, varietate de ‘leuco-encefalită a adultului tânăr, evoluând anatomic prin focare concentrice, iar clinic cu contracturi, un aspect ‘pseudobulbar, cu tulburări demenţiale, ‘hipertensiune intracraniană. 8) E. japoneză, determinată de un arbovirus, caracterizată prin tulburări psihice accentuate, contractură, sechele psihice frecvente. 9) E. letargică von Economo (v.). 10) E. postvirală, v. encefalită acută postinfecţioasă. 11) E. primitivă virală (v.). 12) E. Schilder; sin. boală Schilder (v.). 13) E. traumatică, sin. sindrom Homen (v.). ENCEFALITĂ CONCENTRICĂ ACUTĂ BALO / encephalite concentrique de Balo / Balo’s concentric sclerosis. [Joseph Balo, neuroCopatoCog maghiar, n. 1896.] V. encefalită, def. 7. ENCEFALITĂ ACUTA POSTINFECŢIOASĂ / encephalite aigue postinfectieuse / postinfection encephalitis. E. acută nesupurată, care poate surveni ca o complicaţie în cursul sau după majoritatea bolilor infecţioase ale copilăriei sau în decursul unei vaccinări. Se manifestă sub forme diverse: convulsivă, paralitică, senzorială sau psihică. Uneori evoluează spre vindecare completă, dar frecvent se produc sechele definitive: epilepsie, idioţie, hemiplegie spasmodică. ENCEFALITĂ HERPETICĂ / encephalite herpetique / herpetic encephalitis, herpes encephalitis, herpes simplex encephalitis. Cea mai comună formă a encefalitei acute, determinată de ‘herpes simplex virus şi caracterizată prin necroza hemora-gică a unor părţi din lobii temporal şi frontal. Perioada de criză a bolii durează câteva zile şi se manifestă prin febră, cefalee, ictus, stupoare, adesea comă şi frecvent sfârşit fatal. ENCEFALITĂ LETARGICĂ VON ECONOMO / encephalite le thargique von Economo / lethargic encephalitis. [Constantin Freiherr von San Serff Economo, neuroCog si psihiatru austriac, profesor Ca ‘Viena, 1876-1931.] Boală infecţioasă, epidemică sau sporadică, afectând îndeosebi ‘mezencefalul, dar 443 ENCEFALITĂ PRIMITIVĂ VIRALĂ ENCONDROMATOZĂ şi măduva spinării şi nervii periferici. Se caracterizează clinic prin febră, somnolenţă, paralizia anumitor nervi cranieni (îndeosebi nervii motori ai ochiului, în forma oculoletargică), prin mioclonii precedate adesea de dureri lancinante (forma algo-mioclonică), uneori prin tulburări psihice. E. I. se poate vindeca sau se poate complica, după o perioadă de remisiune, cu 'boala Parkinson. Agentul patogen este un virus neurotrop. Sin.: boală Cruchet, boală von Economo, encefalomielită difuză. ENCEFALITĂ PRIMITIVĂ VIRALĂ / encephalite primitive ă virus / primary viral encephalitis. Termen sub care sunt grupate encefalitele ce apar ca o boală independentă şi determinată de un virus identificat: e. prin virusul rabic, Enterovirus (virusurile poliomielitic, Coxsackie şi ECHO) şi prin Arbovirus. ENCEFALO-ARAFIE, s. f. / encephalo-araphie, s. f. / anen-cephaly. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; a - priv.; rhaphe = sutură.] Malformaţie caracterizată printr-un defect de închidere a părţii din 'tubul neural corespunzând encefalului. V. şi creastă neurală. ENCEFALOCEL, s. n. / encephalocele, s. f. / encephalocele. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; kele = hernie, tumoră.] Hernia meningelui şi a unei părţi a encefalului din cauza unui defect cranian congenital, traumatic sau postoperator. E. este cel mai frecvent congenital, apărând din cauza unei 'disrafii craniene, hernia fiind situată pe linia mediană, alcătuită dintr-un sac meningeal cu lichid cefalorahidian şi ţesut nervos encefalic, de regulă malformativ. V. şi hidrencefalocel. ENCEFALOGRAFIE GAZOASĂ / encephalographie gazeuse / pneumoencephalography, cranial insufflation. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; graphein = a scrie; tat. chaos, gr. khaos = substanţă suStită.] Studiul radiografie al conţinutului cutiei craniene utilizând aerul ca mediu de contrast. Tehnică devenită desuetă după apariţia imagisticii prin Rezonanţă magnetică nucleară. ENCEFALOID, adj. / encephaloîde, adj. / encephaloid. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; eidos = formă.] Despre o formaţiune macroscopică cu aspect albicios, moale şi friabilă, asemănătoare creierului. ENCEFALOMALACIE, s. f. / encephalomalacie, s. f. / ence-phalomalacia. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; malakia = înmuiere, de ta malakos =■ moate.] Sin.: ramolisment cerebral (v.). ENCEFALOMIELITĂ, s. f. / encephalomyelite, s. f. / ence-phalomyelitis. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; myelos = măduvă; -ită.] Tip de 'encefalită în cursul căreia există semne clinice de atingere medulară, în cadrul unei afectări difuze a sistemului nervos central. E. familială recurentă este denumită şi 'boală Harvey. ENCEFALOMIELITĂ DIFUZĂ / encephalomyelite diffuse / Von Economo disease. Sin.: encefalită letargică von Economo (v.). ENCEFALOMIELODISRAFIE, s. f. / encephalomyelodysrra-phie, s. f. / encephalomyelodysrrhaphia. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; myelos = măduvă; dys = greu, dificit; rhaphe = sutură.] Denumire generală pentru bolile în care se constată defecte de închidere a *nevraxului şi a învelişurilor acestuia. ENCEFALOMIELOPATIE NECROZANTĂ SUBACUTĂ / ence-phalomyelopathie necrosante subaigue / Leigh’s disease. Sin.: boală Leigh (v.). ENCEFALOPATIA DIALIZAŢILOR / encephalopathie des (hemo)dyalises / dialysis dementia. Demenţă progresivă, precedată de dizartrie, mioclonii, crize comiţiale, evoluând către deces în 9-12 luni. E. d. se observă în mod excepţional, după 3-4 ani la bolnavii hemodializaţi. Cauza probabilă ar fi o intoxicaţie cu aluminiu provenit din apa dializatului sau din sărurile de aluminiu utilizate contra hiperfosforemiei. ENCEFALOPATIE, s. f. / encephalopathie, s. f. / ence-phalopathy. [Qr. enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; pathos = Soaţă.] 1) Orice afecţiune a creierului, cel mai des de origine toxică, metabolică sau degenerativă. 2) Sens recent: sindrom neuropsihic care complică uneori anumite infecţii sau unele intoxicaţii. Sindromul corespunde unor alterări anatomice severe şi variate, toxice, anoxice sau vasomotrice, în care nu predomină elementul inflamator. Tipuri: a) E. alcoolică sau etilică. termen reunind mai multe sindroame cerebrale, consecinţă a carenţei în vitamina Blt de origine alcoolică, b) E. bismutică: e. mioclonică, consecutivă ingestiei sărurilor de bis-mut, cel mai des ca urmare a tratării constipaţiei cu acestea, c) E. bilirubinemică: 'icteruf nuclear al nou-născutului. d) E. hepatică: este secundară unei insuficienţe hepatice acute sau cronice avansate, cu sau fără şunt portosistemic, spontan sau indus chirurgical. Forme: e. h. cronică, e. h. acută, e. h. prin degenerescenţă hepatocerebrală cronică, e. h. prin şunturi por-tosistemice intrahepatice congenitale, e. h. prin hiperamoniemie congenitală, e) E. hipertensivă: consecinţa 'hipertensiunii intra-craniene şi a 'edemului cerebral, f) E. infantilă: consecinţă a afectării creierului în perioada intrauterină, la naştere, ori în primele luni de viaţă, g) E. portocavă: formă a *e. hepatice, h) E. respiratorie: prin hipoxie creată de insuficienţa respiratorie. i) E. spongiforme subacute transmisibile (v.). ENCEFALOPATIE BINSWANGER / encephalopathie de Bins-wanger / Binswanger’s disease. [Otto Binswanger, neurotog german, profesor ta Jena, 1852-1929.] Sin.: boală Binswanger (v.). ENCEFALOPATII SPONGIFORME SUBACUTE TRANSMISIBILE / encephalopathies spongiformes subaigues transmis-sibles / slow transmissible spongiform encephalopathies. Grup de boli definite prin aspectul lor neuropatologic caracterizat prin absenţa reacţiei inflamatorii, o vacuolizare a neuronilor (de unde denumirea acestor e.), apariţia unor plăci de substanţă amiloidă şi o hipertrofie a astrocitelor. Aceste boli, care afectează exclusiv sistemul nervos central al omului şi al unor mamifere, au o perioadă de incubaţie extrem de lungă (peste 30 de ani în unele forme de la om), sunt transmisibile prin ultrafiltrate de creier, iar uneori sunt de origine iatrogenă, după grefe de dura mater sau după tratament cu 'somatotrop extras din creier (de la cadavru, procedeu abandonat). Au fost descrise următoarele e. s. s. t.: 1) La animale: e. bovină spongi-formă (“boala vacilor nebune”), scrapie, la oaie şi la capră, e. transmisibilă a vizonilor, e. s. felină. 2) La om: *kuru, 'boala Creutzfeldt-Jacob, 'sindromul Gerstmann-Strâussler-Scheinker, 'insomnia familială fatală. Recent a fost descrisă o transmitere a e. s. s. t. între specii (ex.: de la ovine la bovine). Transmiterea este posibilă chiar după distrugerea completă a acizilor nucleici şi, dimpotrivă, devine imposibilă dacă funcţia sau/şi conformaţia proteinelor sunt alterate. De aceea, este plauzibilă ipoteza existenţei unui agent infecţios constituit exclusiv din proteine, denumit 'prion. ENCONDRAL, adj. / enchondral, -ale, -aux, adj. / enehon-dral. [Qr. en = în; khondros = cartitaj.J Care se află sau se produce în interiorul cartilajului. ENCONDROM, s.n. / enehondrome, s.m. / enehondroma. [Qr. en = în; khondros = cartilaj; -orna.] Excrescenţă benignă a cartilajului care se dezvoltă în metafiza osoasă, în zone în care de obicei cartilajul lipseşte. Se mai numeşte şi 'condrom adevărat. ENCONDROMATOZĂ, s. f. / enehondromatose, s. f. / dys-chondroplasia. [Qr. en = în; khondros = cartitaj; -orna; -oză ] Tip de 'condrodisplazie caracterizat prin dezvoltarea de *con-droame multiple, îndeosebi în interiorul oaselor mici tubulare 444 ENCOPREZIS ENDOCRIN ale mâinilor şi picioarelor, unde determină tumefacţii. Condroa-mele pot apărea şi la nivelul oaselor lungi sau ale centurilor, în aceste cazuri fiind posibile anomalii de creştere ale membrelor. Degenerescenţa malignă a malformaţiilor este posibilă, deşi rară. Sin.: boală Ollier, discondroplazie. E. cu hemangi-oame multiple reprezintă sindromul Maffucci (v.). ENCOPREZIS, s. n. / encopresie, s. f. / encopresis. [Qr. en = în; koprein = a murdări cu propriile excremente.] Incontinenţă de materii fecale, care nu este dată de un defect organic sau o boală. ENDARTERĂ, s. f. / endartere, s. f. / endartery. [Qr. endon = înăuntru; Cat., gr. arteria = arteră] Tunica internă sau intima unei artere. Sin.: intima. ENDARTERIECTOMIE, s. f. / endarteriectomie, s. f. / endar-teriectomy. [Qr. endon = înăuntru; lat., gr. arteria = arteră; gr. ektome = eiţcizie.] Excizia endoteliului lezat al unei artere sau a depozitelor ateromaţpase ocluzive, cu restabilirea permeabilităţii vasului afectat. în funcţie de localizare se descriu: 1) E. carotidiană, care se practică profilactic la pacienţii cu boală carotidiană ocluzivă pentru prevenirea accidentelor vasculare cerebrale. 2) E. coronariană, îndepărtarea plăcilor atero-matoase coronariene în tratamentul cardiopatiei ischemice. 3) E. vertebrală, practicată în tratamentul unor tipuri de insuficienţă vertebrobazilară. Sin.: endarteriectomie dezobliterantă, trombo-endarteriectomie. ENDARTERIECTOMIE DEZOBLITERANTĂ / endarteriectomie desobliterante / endarteriectomy. Sin.: endarteriectomie (v.). ENDARTERITĂ, s. f. / endarterite, s. f. / endarteritis. [Qr. endon = înăuntru; lat., gr. arteria = arteră; -ită.] Inflamaţie a intimei unei artere. Poate fi izolată, însă mai frecvent se asociază cu inflamaţia celorlalte tunici arteriale. Cauze: bacterii piogene, sifilis, traumatisme sau *trombi infectaţi. ENDARTERITĂ OBLITERANTĂ / endarterite obliterante / endarteritis obliterans. Formă de e. caracterizată prin îngustarea progresivă a lumenului arterial ca urmare a proliferării ţesutului intimei. Afectează cu precădere arterele mici de la nivelul extremităţilor membrelor. V. şi boală Friedlănder-Wini-warter. ENDEMIC, adj. / endemique, adj. / endemic. [Qr. endemos = (Boală) care rămâne în ţara sa, de la en = în, demos - popor.] Despre o boală care prezintă caracteristicile unei ‘endemii. ENDEMICITATE, s. f. / endemicite, s. f. / endemicity. [Qr. endemos = (Boală) care rămâne în ţara sa, de la en = în, demos = popor.] Caracteristică a bolilor care se propagă sub forma unor ‘endemii. ENDEMIE, s. f. / endemie, s. f. / endemia, endemic disease. [Qr. endemos = (Boală care rămâne în ţara sa, de la en = în, demos = popor.] Prevalenţa continuă a unei boli într-o regiune geografică dată, cu manifestare fie constantă, fie în perioade determinate. Sin.: boală endemică. ENDEMOEPIDEMIC, adj. / endemoepidemique, adj. / ende-moepidemic. [Qr. endemos = (Boală) care rămâne în ţara sa, de la en = în, demos = popor; epidemos = care circulă în toată ţara, de la epi = pe, demos = popor.] Care prezintă deopotrivă caracteristici de ‘endemie şi de ‘epidemie. Este, de obicei, cazul unor boli endemice care pot prezenta perioade cu caracter epidemic. ENDERGONIC, adj. / endergonique, adj. / endergonic. [Qr. endon - înăuntru; ergon - lucru, acţiune, de la ergein = a lucra] V. reacţie endergonică şi energie liberă. Ant.: exergonic. ENDOAMILAZĂ, s. f. / endoamylase, s. f. / endoamylase. [Qr. endon = înăuntru; lat. amylum, gr. amylon = făină, amidon; ază.] Amilază care catalizează clivajul legăturilor glu-cozidice a-1,4. V. şi amilază. ENDOCARD, s. n. / endocarde, s. m. / endocardium. NA: endocardium. [Qr. endon = înăuntru; kardia = inimă] Tu- nica internă a inimii ce căptuşeşte la interior miocardul şi de limitează cavităţile cardiace. E. aderă la faţa profundă a miocardului şi se continuă cu endoteliul marilor vase de la baza inimii. ENDOCARDITĂ, s. f. / endocardite, s. f. / endocarditis. [Gr. endon = înăuntru; kardia = inimă; -ită.] Leziune inflamato-rie exsudativă şi proliferativă a ‘endocardului. Această leziune poate fi localizată la nivelul valvelor cardiace (e. valvulară) sau la nivelul pereţilor cavităţilor cardiace (e. parietală). Tipuri de e.: 1) E. abacteriană, cu aspect de e. infecţioasă, dar cu ‘hemo-culturi negative. 2) E. bacteriană, e. infecţioasă (v.). 3) E. fibro-plastică sau fetală, de origine necunoscută, survenind la sugar sau la copilul mic, caracterizată printr-o îngroşare masivă a endocardului, prin proliferarea fibrelor conjunctive şi, îndeosebi, elastice din zona subendotelială. A fost descrisă o formă secundară cardiopatiilor congenitale şi o formă a adolescentului şi adultului. 4) E. infecţioasă, e. bacteriană, e. infectantă, e. ulceroasă, e. vegetantă, provocată prin trecerea în sânge a unor specii de bacterii (îndeosebi streptococ şi stafilococ), care se localizează la nivelul endocardului, unde provoacă leziuni ulceroase şi vegetante. Aici este inclusă şi e. primitivă acută sau boala Senhouse Kirke (v.). 5) E. Loffler (v.). 6) E. malignă lentă (v.). ENDOCARDITĂ LOFFLER / endocardite de Loffler / eosino-philic endomyocardial disease. [Korl Wilhelm Loffler, medic elveţian, 'Basel, 1887-1972.] E. parietală fibroblastică cu eozino-filie sanguină, de etiologie incertă. Se caracterizează prin în-groşarea ţesutului fibros al endocardului parietal, care se extinde la miocard şi, uneori, sub forma unor leziuni arteriale şi arteriolare în diferite viscere. Evoluează spre insuficienţă cardiacă. Sin.: sindrom Loffler (def. 1). ENDOCARDITĂ MALIGNĂ LENTĂ / endocardite maligne â evolution lente / Osler’s disease. Infecţie bacteriană malignă a endocardului, cu evoluţie lentă, produsă în principal de Strepto-coccus viridans. Este caracterizată clinic prin puseuri febrile succcesive, artralgii, sufluri cardiace, accidente embolice cerebrale şi viscerale, leziuni arteriale, iar anatomopatologic prin vegetaţii endocardice cu ulceraţii şi chiar perforaţia valvulelor. Sin.: boală Jaccoud-Osler, boală Osler (def. 1). ENDOCERVICAL, adj. / endocervical, adj. / endocervical. [Qr. endon = înăuntru; lat. cervical, -alis, de la cervix, -icis = gât.] Care se referă la cavitatea ‘colului uterin. ENDOCERVICITĂ, s. f. / endocervicite, s. f. / endocervici-tls. [Qr. endon = înăuntru; lat. cervix, -icis = gât; -ită.] In-flamaţie a mucoasei interne a colului uterin. ENDOCITOZĂ, s. f. / endocytose, s. f. / endocytosis. [Qr. endon = înăuntru; kytos = celulă; -oză.] Mecanism fiziologic de pătrundere sau captare în celulă a unor substanţe din mediul ambiant, care nu pot ajunge intracelular direct, prin ‘difuziune (transport pasiv) sau prin ‘transport activ. în timpul e. are loc o modificare morfologică^ reversibilă (de obicei invaginare) a membranei plasmatice. în funcţie de natura compuşilor pătrunşi în celulă se disting: ‘fagocitoza, ‘pinocitoza şi *endo-citoza mediată de receptori. ENDOCITOZĂ MEDIATĂ DE RECEPTORI / endocytose par recepteurs interposes / receptormediated endocytosis. E. care se produce după fixarea unui ‘ligand pe ‘receptorul specific. După formarea complexului ligand-receptor, acesta intră în celulă, fără să fie însoţit de fluid extracelular. Exemplul tipic îl reprezintă transportul intracelular al ‘colesterolului sub formă de ‘lipoproteine. V. receptor pentru LDL. ENDOCRIN, adj. / endocrine, adj. / endocrine. [Qr. endon = înăuntru; krinein = a separa de.] Despre o glandă ale cărei produse de secreţie sunt deversate direct în mediul intern (în sânge), fără interpunerea unui canal excretor. Ansamblul acestor glande alcătuieşte ‘sistemul e. 445 ENDOCRINOLOGIE ENDOPARAZIT ENDOCRINOLOGIE, s. f. / endocrinologie, s. f. / endocrino-logy. [Qr. endon = înăuntru; krinein = a separa de; logos = ştiinţă] Medicina glandelor cu secreţie internă şi a hormonilor, din punct de vedere anatomic, fiziologic, fiziopatologic şi clinic. ENDOCRINOPATIE, s. f. / endocrinopathie, s. f. / endocrino-pathy. [Qr. endon = înăuntru; krinein = a separa de; pathos = SoaCă] Denumire generică pentru tulburările funcţiilor diferitelor glande endocrine şi ale consecinţelor acestor tulburări. ENDOCURIETERAPIE, s. f. / endocurietherapie, s. f. / endo-curietherapy. [Qr, endon = înăuntru; Mărie Sklodowska Curie, chimist fi fizician francez, n. în tPoConia, 1867-1934, Pierre Curie, chimist şi fizician francez, 1859-1906; gr. thera-peia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] ‘Curieterapie care constă în introducerea de surse radioactive închise sau deschise (fire, ace, coloizi etc.) prin implantare intratisulară. ENDODERM, s. n. / endoderme, s. m. / endoderm, hypoblast. [Qr, endon = înăuntru; derma, -atos = pieţe.] Foiţa internă a ‘blastodermului din care se formează mucoasa intestinală şi glandele anexe digestive. ENDO-EXOCRIN, adj. / endo-exocrine, adj. / endo-exocrine. [Gr. endon = înăuntru; exo = în afară; krinein = a separa de.] Care are capacitate de secreţie internă şi externă. Ex. de organe e.-e.: pancreas, stomac, glande salivare, duoden, testicul. ENDOFIL, adj. / endophile, adj. / endophil. Despre un parazit care trăiejte în interiorul locuinţelor. ENDOFLEBITA, s. f. / endophlebite, s. f. / endophlebitis. [Qr. endon = înăuntru; phleps, phlebos = venă; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a intimei venelor, producând frecvent trom-boze. E. poate apărea ca o complicaţie în: varice, sarcină, intervenţii chirurgicale, procese septice. ENDOGAMIE, s. f. / endogamie, s. f. / endogamy. [Qr. endon = înăuntru; gomos = căsătorie.] Unirea între doi subiecţi *con-sanguini. ENDOGEN, adj. / endogene, adj. / endogenous. [Qr. endon = înăuntru; gennan = a produce.] 1) Care este provocat de cauze interne, ce provin din organism. Ex.: intoxicaţie e. 2) Care se produce, se dezvoltă în interiorul organismului. Ex.: antigen e. sau endoantigen. V. şi autoantigen. ENDOGLINĂ, s. f. / endogline, s. f. / endoglin. Proteină care fixează ‘factorul transformant de creştere p. O mutaţie a genei acestei proteine (aflată pe cromozomul 9) este la originea ‘bolii Rendu-Osler. ENDOLIMFĂ, s. f. / endolymphe, s. f. / endolymph. NA: endo-lympha. [Qr. endon = înăuntru; tat. lympha = apă timpede.] Lichidul din interiorul labirintului membranos al urechii interne. V. şi perilimfă. ENDOLUMINAL, adj. / endoluminal, -ale, adj. / intraluminal. 1) Care se referă la interiorul unui vas sau al unui canal. 2) Despre o structură, un material lichid sau solid care se află în interiorul unui vas sau al unui canal. Sin.: intraluminal. ENDOMETRIOM, s. n. / endometriome, s. m. / endometrio-ma. [Qr. endon - înăuntru; metro = uter; -omcr.] Tumoră benignă dezvoltată la nivelul ‘endometrului, cu apariţie în pre-menopauză. Este formată din elementele componente ale endometrului: epiteliu cilindric, stromă sau fibre musculare. ENDOMETRIOZA, s. f. / endometriose, s. f. / endometriosis. [Qr. endon = înăuntru; metro = uter; -oză.] Prezenţa ţesutului endometrial în afara sediului normal (mucoasa uterină). Ţesutul ectopic prezintă caracteristici identice, atât morfologice, cât şi funcţionale, cu endometrul. După localizare, e. este: genitală şi extragenitală. E. genitală poate fi, la rândul ei, internă (uterină, tubară, ovariană) şi externă (intraperitoneală şi extraperitoneală). în e. extragenitală ţesutul endometrial se poate localiza pe intestin, tractusul urinar, ombilical, pe cicatrice postoperatorii, în regiunea inghinală, hepatic sau pleuro- pulmonar. După manifestarea clinică, e. prezintă forme uşoare, medii şi grave. E. peivină se poate complica cu ocluzie intestinală sau ureterală. Sin.: adenomioză uterină. ENDOMETRITĂ, s. f. / endometrite, s. f. / endometritis. [Qr. endon = înăuntru; metro = uter;-ită.] Inflamaţia ‘endometrului. Au fost descrise mai multe tipuri în funcţie de etiologie sau de morfopatologie, printre care: 1) e. bacteriotoxică, determinată de unele toxine bacteriene, care se distinge de e. provocată de însăşi prezenţa microorganismelor; 2) e. deciduală, inflamaţia ‘caducei în timpul sarcinii; 3) e. exfoliativă, caracterizată prin desprinderea de porţiuni ale mucoasei uterine; 4) e. membranoasă, exsudativă, cu formarea de false membrane; 5) e. puerperală, care urmează naşterii; 6) e. sinciţială, care poate apărea după naştere, cu leziuni pseudotumorale constând în infiltrarea peretelui uterin cu celule sinciţiale trofoblastice mari (v. sinciţiotrofoblast); 7) e. tuberculoasă, cu prezenţa de ‘tuberculi şi, de regulă, cu afectarea concomitentă a ‘trompelor uterine. ENDOMETRU, s. n. / endometre, s. m. / endometrium. NA: endometrium. [Qr. endon = înăuntru; metro = uter.] Tunica mucoasă internă a uterului, a cărei structură variază în funcţie de impregnarea hormonală. Descuamarea zonei superficiale a e. la sfârşitul fiecărui ‘ciclu oestral determină ‘menstruaţia. ENDOMICOZĂ, s. f. / endomycose, s. f. / endomycosis. [Qr. endon = înăuntru; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Sin.: candidoză (v.). ENDOMIOCARDITĂ, s. f. / endomyocardite, s. f. / endomyo-carditis. [Qr. endon = înăuntru; mys, myos = muşchi; kar-dia = inimă; -ită.] Inflamaţia simultană a ‘endocardului şi a ‘miocardului. Cel mai frecvent este de natură reumatismală. ENDOMISIUM, s. n. / endomysium, s. m. / endomysium. [Qr. endon = înăuntru; mys, myos = muşchi] Formaţiune conjunctivă care înveleşte fiecare fibră musculară striată şi care permite trecerea capilarelor şi a filetelor nervoase. ENDOMITOZĂ, s. f. / endomitose, s. f. / endomitosis. [Qr. endon = înăuntru; mitos = aţă, fir, mitoză; -oză.] Diviziune celulară anormală în care se produce o ‘duplicaţie cromozo-mială fără ‘anafază. Acest proces conduce la o ‘tetraploidie. V. endoreduplicaţie. ENDOMORF, adj. / endomorphe, adj. / endomorph. [Qr. endon = înăuntru; morphe - formă] Despre un subiect al cărui corp (‘somatotip) este alcătuit predominant din ţesuturi originare din ‘endoderm. în consecinţă, la un astfel de subiect viscerele şi aparatul digestiv predomină. în tipologia lui W. H. Sheldon tipul morfologic e. corespunde unui comportament caracterizat prin ‘viscerotonie. ENDOMORFINĂ, s. f. / endomorphine, s. f. / endorphine. Sin.: endorfină (v.). ENDONERV, s. m. / endonerve, s. m. / endoneurium. [Qr. endon = înăuntru; Cat. nervus = nerv.] Reţea fină de ‘colagen şi ‘fibroblaste rare care înconjură fibrele nervoase în interiorul fasciculului nervos şi le uneşte cu ‘perinervul. V. şi epineurium. ENDONUCLEAZĂ, s. f. / endonuclease, s. f. / endonucle-ase. [Qr. endon = înăuntru; Cat. nucleus = sâmbure, nucCeu; -ază.] Enzimă care catalizează hidroliza legăturilor fosfodiester ce leagă două nucleotide într-o moleculă de ADN. E. sunt ATP-aze ADN-dependente. Au fost descrise e. de tip I, II şi III. E. de tip I şi III posedă şi o activitate de ‘metilare. De aceea, doar e. de tip II sunt utilizate ca ‘enzime de restricţie, pentru secţionarea lanţului dublu de ADN. V. şi enzimă de restricţie. ENDONUCLEAZA DE RESTRICŢIE / endonuclease de res-triction / restriction endonuclease. Sin.: enzimă de restricţie (v.). ENDOPARAZIT, s. m. / endoparasite, s. m. / endoparasite. [Qr. endon = înăuntru; Cat. parasitus, gr. parasitos = musafir 446 ENDOPEPTIDAZĂ ENDOTELINE nechemat ta masă, de ta gr. para = tângă, sitos = mâncare.] Parazit care trăieşte în interiorul gazdei sale. ENDOPEPTIDAZĂ, s. f. / endopeptidase, s. f. / endopeptida-se. [Qr. endon = înăuntru; peptos = degerat, copt, de ta pep-sein = a găti, a digera; -ază.] *Proteinază care catalizează hidroliza legăturilor peptidice în interiorul lanţului de acizi a-ami-naţi. Diferitele e. posedă o specificitate mai mult sau mai puţin strictă, corespunzând aminoacizilor implicaţi în legăturile peptidice hidrolizate. Ca urmare, lanţul este scindat între anumiţi aminoacizi. Ex.: ‘chimotripsina hidrolizează legăturile de lângă aminoacizii aromatici (ca ‘fenilalanina), *tripsina acţionează a-supra legăturilor vecine aminoacizilor bazici (ca *lizina şi *argi-nina), iar ‘pepsina în vecinătatea ‘tirozinei şi fenilalaninei. Sin.: endoproteinază. V. şi endopeptidază neutră, exopeptidază. ENDOPEPTIDAZĂ NEUTRĂ / endopeptidase neutre / neutral endopeptidase. Enzimă produsă în organism, care degradează ‘enkefalinele, la nivelul creierului, prin ‘hidroliza ‘legăturilor peptidice şi eliberarea de fragmente, care, incapabile să se fixeze pe receptori, nu au nici un efect antalgic. Dimpotrivă, prin legarea artificială la ‘situsul activ al e. n. a unei molecule (ex.: thiorpan), activarea enzimei este blocată şi drept consecinţă creşte concentraţia cerebrală a substanţelor analgezice naturale, adică a endorfinelor. Substanţele care blochează e. n. au un efect analgezic şi antidepresor. V. şi endopeptidază. ENDOPEROXID, s. m. / endoperoxyde, s. m. / endoperoxi-de. [Qr. endon = înăuntru; tat. per = prefir intensiv (utilizat în chimie pentru a desemna combinaţia în care un element are cea mai mare valoare a valenţei sale); gr. oxys = acru, oxigen.] Substanţă derivată din ‘acidul arahidonic, foarte instabilă, cu o durată de semiviaţă sub 5 min. E. dau naştere tuturor ‘prostaglandjnelor, ‘prostaciclinei şi ‘tromboxanilor. ENDOPROTEINAZĂ, s. f. / endoproteinase, s. f. / endoprote-inase. [Qr. endon = înd untru; protos = primul; -ină; -ază.] Sin.: endopeptidază (v.). ENDOPROTEZĂ, s. f. / endoprothese, s. f. / endoprosthe-sis. [Qr. endon = înăuntru; prosthesis - adăugare, de ta pro-= înainte, thesis = punere şi tithenai = a ptasa, a pune (confundat cu prothesis = propoziţie).] Proteză alcătuită dintr-un ‘biomaterial destinat să înlocuiască permanent, de ex., un os, o articulaţie sau o structură valvulară cardiacă. V. şi stent. ENDOREDUPLICAŢIE, s. f. / endoreduplication, s. f. / endo-mltotic reduplication. [Qr. endon = înăuntru; tat. re = iarăşi; duplicatio, -onis = dublare, de ta duplicare = a duSta şi duplum = dublu.] Diviziune celulară anormală în care cromozomii au suferit două ‘duplicaţii (sau chiar mai multe), ‘centro-merii fiind separaţi, dar apropiaţi unul de altul. în acest proces nu se produce ‘anafaza şi se formează diplocromozomi sau cvadruplocromozomi. E. se observă rar în celulele normale şi este frecventă în celulele tumorale. V. şi endomitoză. ENDORFINĂ, s. f. / endorphine, s. f. / endorphine. [Engl. prescurtare de ta endogenous morphin, din gr. endon = înăuntru, Morpheos = zeul somnutui] ‘Morfină endogenă de natură polipeptidică. Au fost identificate: a-e., (3-e. şi y-e. E. prezintă acţiune antialgică de lungă durată, datorită fixării lor pe receptorii morfinici situaţi la nivelul centrilor durerii (talamus). V. enkefaline, morfine endogene şi neuropeptid. ENDOSCOP, s. n. / endoscope, s. m. / endoscope. [Qr. endon = înăuntru; skopos = observator, de ta skopein = a vedea, a examina] Instrument utilizat pentru examenul vizual direct al cavităţilor profunde din organism, în scop diagnostic sau terapeutic. Este prevăzut cu un sistem optic ce permite iluminarea organului de investigat. Există diverse tipuri de e., adaptate utilizării şi denumite, în general, în funcţie de organul explorat. Ex.: laringoscop, bronhoscop, cistoscop etc. Utilizarea fibrelor de sticlă a revoluţionat calităţile e. V. şi fibroscop. ENDOSCOPIE, s. f. / endoscopie, s. f. / endoscopy. [Qr. endon = înăuntru; skopia - examinare, de ta skopein = a vedea, a examina] Explorare a organelor cavitare inaccesibile pe cale directă (esofag, stomac, bronhii, trahee, rect, vezică) cu ajutorul ‘endoscopului sau ‘fibroscopului. Prin e. este posibilă efectuarea directă a unei ‘biopsii recoltate din pereţii organelor în timpul investigaţiei şi realizarea unor intervenţii chirurgicale, ca ablaţia polipilor. ENDOSMOZĂ, s. f. / endosmose, s. f. / endosmosis. [Qr. endon = înăuntru; osmos = impuls, împingere; -ozâ.J Curent osmotic care, traversând o membrană semipermeabilă, pătrunde într-un sistem închis (ex.: celulă) hipertonic. ENDOST, s. n. / endoste, s. m. / endosteum. NA: endoste-um. [Qr. endon = înăuntru; osteon = os.] Membrană fină conjunctivă, mai mult sau mai puţin individualizată, care tapisează cavitatea medulară a oaselor lungi şi traveele ţesutului osos spongios. ENDOSTATINĂ, s. f. / endostatine, s. f. / endostatin. Polipeptid pus în evidenţă în endoteliul vaselor de la nivelul tumorilor maligne. E. se opune dezvoltării vaselor sanguine, determinând astfel regresul proliferării tumorale. Se pare că e. reprezintă un fragment de colagen. La pacienţii cu ‘sindrom Down (trisomie 21) prezenţa celui de-al doilea cromozom 21 favorizează o producţie crescută de e., ceea ce ar putea explica incidenţa mică a tumorilor maligne la aceşti bolnavi. Dimpotrivă, la subiecţii prezentând un ‘polimorfism al e. s-a constatat o incidenţă mai crescută a cancerului de prostată. în prezent se încearcă exploatarea terapeutică a acţiunii e. ENDOSTOZĂ, s. f. / endostose, s. f. / endostosis. [Qr. endon = înăuntru; osteon = os; -oză.] Formare anormală de ţesut osos la nivelul pereţilor cavităţilor medulare sau în spaţii le de ţesut osos spongios care se îngustează. La copii, hiper-activitatea ‘cartilajului de conjugare explică diversele malformaţii ale membrelor: coxa vara, coxa valga etc. Var.: enostoză. ENDOTELMTĂ, s. f. / endotheliite, s. f. / endotheliitis. [Qr. endon = înăuntru; thele - ridicătură, mamelon; ,-ită.] Reacţie inflamatorie a unui endoteliu vascular. Ex.: e. arteriocapilară. ENDOTELINE, s. f. pl. / endothelines, s. f. pl. / endothelins. [Qr. endon = înăuntru; thele = ridicătură, mameton; -ină.] Peptide alcătuite dintr-un lanţ de 21 de aminoacizi, cu două punţi disulfurice, denumite ET-1, ET-2 (care diferă de ET-1 prin doi aminoacizi) şi ET-3 (cu şase aminoacizi diferiţi faţă de ET-1). E. exercită o puternică acţiune vasoconstrictoare locală şi derivă dintr-un precursor, preproET, alcătuit din 203-aminoacizi. Prin clivaj proteolitic rezultă proET (sau bigET) care conţin 38 de aminoacizi. Acestea, sub acţiunea unor enzime specializate (ECEs - endothelin converting enzymes) sunt transformate în cele trei ET, peptide alcătuite din 21 de aminoacizi. Sinteza fiecăruia din precursori depinde de o genă particulară, genele fiind localizate pe cromozomi diferiţi. E. acţionează asupra celulelor musculare ale peretelui vascular prin intermediul a două tipuri (A şi B) de receptori membranari (alcătuiţi, fiecare, din peste 400 de aminoacizi), aparţinând grupului de receptori cuplaţi cu ‘proteina G şi alcătuiţi din 7 domenii transmembranare. Gena codantă pentru receptorul ETA se află pe cromozomul 4, iar cea pentru receptorul ETB pe cromozomul 13. Cele trei ET prezintă următoarele particularităţi: 1) ET-1 este produsă de celulele endoteliale şi de celulele musculare netede ale vaselor, sub influenţa hipoxiei, ischemiei şi stresului, fiind prezentă, de asemenea, în măduva spinării şi în hipotalamus; ea induce o vasoconstricţie care poate determina leziuni miocardice, insuficienţă cardiacă, vasospasm în diferite teritorii (rinichi, vase cerebrale, arteră pulmonară); producerea de ET-1 este 447 ENDOTELIOM engramă inhibată de 'oxidul nitric, iar inhibarea sintezei acestuia antrenează o creştere notabilă a expresiei genei ET-1. 2) ET-2 este produsă îndeosebi în rinichi şi în intestin, exercitând şi o serie de efecte paracrine, precum şi un rol de promotor al osteogenezei. 3) ET-3 este produsă în ţesutul neuronal şi în alte ţesuturi; acţiunea sa de stimulare a muşchiului neted vascular este mai slabă decât cea a ET-1, iar împreună cu aceasta ar contribui la buna funcţionare a 'barierei hemato-encefalice. ENDOTELIOM, s. n. / endotheliome, s. m. / endothelioma. [Qr. endon = înăuntru; thele = ridicătură, mamelon; -oma.] Tumoră dezvoltată din celulele endoteliale, formată dintr-un sistem de cavităţi tubulare care comunică între ele şi conţin sânge. Este tapisat cu celule voluminoase cubice sau cilindrocubi-ce. Clasificarea e. este foarte discutată şi, uneori, termenul este rezervat neoplasmelor pleurei, peritoneului, pericardului şi seroaselor articulare. ENDOTELIU, s. n. / endothelium, s. m. / endothelium. [Qr. endon = înăuntru; thele = ridicătură, mamelon; termen creat jprin analogie cu "epiteliu".] 'Epiteliu pavimentos care formează învelişul intern al inimii şi al vaselor. Secretă substanţe vaso-active: 'oxidul nitric (vasodilatator), 'endotelina (vasoconstric-tor), probabil 'angiotensina II şi 'bradikinina. La nivelul e. sunt sintetizate o serie de 'eicosanoide. ENDOTHELIUM DERIVED RELAXATION FACTOR / endothelium derived relaxation factor / endothelium derived relaxa-tion factor. Abrev.: EDRF. Termen englez cu semnificaţia: factor de dilataţie derivat din endoteliu. EDRF este secretat de endoteliul arterial sub acţiunea unor agenţi variaţi (îndeosebi histamină, serotonină, acetilcolină). El determină o vasodi-lataţie prin acţiunea directă asupra fibrelor netede ale peretelui arterial. Durata sa de viaţă este foarte scurtă, iar inhibiţia sa, probabil, are un rol în geneza spasmelor arteriale cerebrale sau coronariene. Au fost descrise două tipuri de EDRF: 1) EDRF 1 care în mod surprinzător a fost identificat de R. Palmer şi A. Moncada (1987) ca fiind 'oxid nitric (monoxid de azot). 2) EDRF 2 de natură chimică necunoscută şi care este blocat de 'ouabaină. ENDOTERMIC, adj. / endothermique, adj. / endothermic. [Qr. endon = înăuntru; therme = căldură] 1) Despre animale superioare capabile să-şi producă propria căldură corporală, în relaţie cu reglarea termică homeostatică, denumită 'homeoter-mie. 2) Care se produce cu absorbţie de căldură din mediul înconjurător. ENDOTHRIX, adj. / endothrix, adj. / endothrix. [Qr. endon = înăuntru; thrix, trikhos = păr.] Despre o ciupercă 'dermatofită ai cărei spori şi filamente se află în interiorul tecilor firelor de păr. ENDOTOXINÂ, s. f. / endotoxine, s. f. / endotoxin. [Qr. endon = înăuntru; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] Toxină care se află în interiorul unei bacterii sau în peretele acesteia şi nu difuzează în 'mediul de cultură. E. pot fi eliberate uneori în organism în urma *bac-teriolizei. Principalele e. sunt de natură glucidolipidoprotidică şi termostabile, cu o putere toxică moderată, iar acţiunea lor nu este riguros specifică bacteriilor din care provin. De asemenea, e. nu sunt transformabile în 'anatoxine antigenice. Aceste caracteristici le deosebesc de 'exotoxine. ENDOVIRUS, s. n. / endovirus, s. m. / endovirus. [Qr. endon = înăuntru; lat. virus = venin, otravă] 'Retrovirus al cărui genom prezintă o 'omologie foarte mare sau completă cu anumite porţiuni ale genomului celulei non-infectate, gazdă naturală a virusului. ENDOZOM, s. m. / endosome, s. m. / endosome. [Qr. endon = înăuntru; soma, -atos = corp.] Veziculă intracelulară, de la nivelul căreia a fost îndepărtată 'clatrina, formată în procesul de ’endocitoză mediată de receptori. E. alcătuiesc compartimentul endozomal, etalat de la membrana plasmatică până la regiunea perinucleară. Deoarece compartimentul endozomal este acid (pH 5-6), la acest nivel se facilitează decuplarea liganzi-lor de receptori, aceştia din urmă fiind reintegraţi (reciclaţi) în membrana plasmatică prin intermediul unor vezicule de transport. Majoritatea conţinutului endozomal este degradat prin acţiunea enzimelor hidrolitice din Tizozomi. ENERGIE, s. f. / energie, s. f. / energy. [Qr. energeia - forţă în acţiune.] Mărime fizică scalară ce caracterizează posibilitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic sau o altă acţiune echivalentă. Se măsoară, ca şi lucrul mecanic, în joule (în SI) şi în unităţile tolerate: kilowatt-oră, erg, kilogram-forţă-metru, electronvolt. Forme de e.: 1) E. atomică - degajată într-o reacţie de fisiune sau de fuziune. 2) E. cinetică - v. e. mecanică. 3) E. electromagnetică - v. energie radiantă. 4) E. de excitare - necesară pentru trecerea unui electron al unui atom într-o stare energetică superioară, excitată. 5) E. internă - funcţie de stare a unui sistem termodinamic ce înglobează totalitatea formelor de energie pe care le posedă particulele sale. 6) E. de ioni-zare - necesară extragerii dintr-un atom a unui electron periferic. 7) E. de legătură a nucleului - necesară descompunerii unui nucleu (cu număr de masă A şi număr atomic Z) în nucleonii componenţi; reprezintă diferenţa dintre energia nucleului complex şi energia nucleonilor în stare liberă. 8) E. luminoasă - mărime egală cu produsul dintre fluxul luminos mediu primit de o suprafaţă şi intervalul de timp cât a durat iluminarea. 9) E. magnetică - v. e. radiantă. 10) E. mecanică -a unui corp capabil să efectueze un lucru mecanic, datorită unor factori mecanici ca: viteză (e. cinetică), schimbarea poziţiei într-un câmp de forţe, deformări etc. (e. potenţială). 11) E. nucleară - v. e. atomică. 12) E. radiantă - e. care se propagă în spaţiu sub formă de radiaţie. Poate fi de natură ondulato-rie, corpusculară sau elastică. ENERGIE DE ACTIVARE / energie d’activation / activation energy. E. necesară pentru iniţierea unei reacţii chimice. Enzi-mele accelerează reacţiile chimice prin diminuarea energiei de activare. ENERGIE LIBERĂ / energie libre / free energy. Funcţie termodinamică prin care sunt reunite cele două principii ale termodinamicii. Se deduce din energia internă cu ajutorul ecuaţiei de definiţie F = U - TS (unde F = energia liberă; U = energia internă; T = temperatura absolută; S = entropia). Dacă variaţia e. I. este negativă, procesul este denumit exergonic, iar când variaţia este pozitivă, endergonic. V. şi reacţie ender-gonică, reacţie exergonică. ENERGOGEN, adj. / energogene, adj. / energogen. [Qr. energeia = forţă în acţiune; gennan = a produce.] Care produce, generează energie. Ex.: molecula de ATP. ENERVARE, s. f. / enervation, s. f. / neurotomy. [Lat. enervare - a tăia tendoanele, a tăia nervii] Ablaţie sau secţionare a unui nerv, a unui grup de nervi sau a unor plexuri nervoase care inervează o anumită regiune. V. şi denervare, neuro-tomie. ENGRAMĂ, s. f. / engramme, s. m. / engram. [Qr. en = în; gramma = înscriere.] Elementul funcţional de bază al memoriei, reprezentat de urma lăsată de un excitant în sistemul nervos central. E. se manifestă printr-o depresiune sinaptică, pe termen scurt eliberarea de mesageri secunzi fiind diminuată sau majorată. Pe termen lung se observă modificări structurale, de ex. o creştere a taliei şi numărului de zone presinapti-ce active. Rezultă mai întâi o e. dinamică, iar ulterior o e. structurală, graţie unei consolidări celulare. Mecanismele intime ale e. sunt în mare parte necunoscute. Sin.: mnemă. 448 enkefalinază ENTEROCOLITĂ NECROZANTĂ A NOU-NĂSCUTULUI ENKEFALINAZĂ, s. f. / enkephalinase, s. f. / enkephalinase. r£r. enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; -inâ; -aza.] ‘Metaloenzimă (metaloproteinază) care catalizează rapid degradarea ‘enkefalinelor în peptide simple. ENKEFALINE, s. f. pl. / enkephalines, s. f. pl. / enkephali-nes. [Qr. enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; ina.] Proteine cu masă moleculară mică, alcătuind, împreună cu ‘endorfinele, grupul ‘morfinelor endogene. Se disting: met(metionină)-enkefalina şi leu(leucină)-enkefalina. E. exercită o acţiune ‘antalgică de scurtă durată (câteva minute), deoarece sunt inactivate rapid de enkefalinaze. Acţiunea se produce asupra căilor şi centrilor durerii (talamus). E. au fost detectate şi la nivelul ‘sistemului limbic, de unde efectele lor asupra comportamentului. Var. encefaline. Sin.: leuenkefaline. V. receptor morfinic şi neuropeptid. ENOFTALMIE, s. f. / enophtalmie, s. f. / enophthalmos. [Qr. en = în; ophthalmos = ochi] Anomalie de poziţie a globului ocular, care este situat în orbită mai profund decât în mod normal. Poate fi permanentă sau tranzitorie. Există şi posibilitatea asocierii cu ‘exoftalmia (enoftalmia şi exoftalmia alternante, în care exoftalmia apare doar la compresiunea venelor jugulare). w ENOLAZĂ, s. f. / enolase, s. f. / enolase. Enzimă de tip *liază care catalizează dehidrarea 2-fosfogliceratului în fosfoenolpiru-vat în cadrul ‘căii Embden-Meyerhof de catabolism al glucozei. Sin.: fosfopiruvat hidratază. V. şi enolază neurospecifică. ENOLAZĂ NEUROSPECIFICĂ / enolase neurospecifique / neuronspecific enolase. Izoformă a ‘enolazei (fosfopiruvat hidratază) caracteristică neuronilor şi celulelor de origine neurală. Gena codantă a e. n. s. se află pe cromozomul 12. Această enzimă este un marker pentru carcinomul bronşic cu celule mici, ca şi pentru unele tumori neuroendocrine. Sin.: gama-eno-lază. ENOSTOZĂ. Var. pentru endostoză (v.). ENOSTOZĂ MULTIPLĂ / enostose multiple / osteopoikilo-sis. Sin.: ^osteopoikilie (v.). ENTACTINĂ, s. f. / entactine, s. f. / entactin. Proteină componentă a membranei bazale, cu greutatea moleculară de 150 kDa, care interacţionează cu laminina şi colagenul: o moleculă de e. în formă de halteră se cuplează cu două molecule de laminină şi cu o moleculă de colagen tip IV, cu rolul de a stabili o interacţiune suplimentară la nivelul membranelor bazale. ENTALPIE, s. f. / enthalpie, s. f. / enthalpy. [Qr. enthalpein = a încălzi în interior, de Ca en = în, thalpein = a încăCziJ Mărime termodinamică (funcţie de stare, cu simbolul H) egală cu suma energiei interne (v. energie, def. 5) şi produsul presiune o volum. E. este utilizată îndeosebi pentru calculul schimbului de energie în timpul unei reacţii chimice (biochimice) sau a unei schimbări de stare. ENTAMOEBA / entamoeba / entamoeba. [Qr. entos = înăuntru; amoibe = alternanţă, schimbare, de Ca amibein = a alterna, a schimba] Gen de amibe parazite în tubul digestiv la numeroase vertebrate, caracterizate printr-un nucleu cu *cro-matină periferică bine vizibilă. Singura specie cert patologică a acestui gen este E. histolytica, agent al ‘amibiazei. ENTERALGIE, s. f. / enteralgie, s. f. / enteralgia. [Qr. enteron = intestin; algos = durere.] Durere sau nevralgie intestinală. ENTERECTOMIE, s. f. / enterectomie, s. f. / enterectomy. [Qr. enteron = intestin; ektome = e$cizie.] Extirparea chirurgicală a unor formaţiuni din intestin şi suturarea extremităţilor rămase, cu refacerea circulaţiei şi a inervaţiei. Se practică în leziuni intestinale cu ulceraţii şi hemoragii. ENTERITĂ, s. f. / enterite, s. f. / enteritis. [Qr. enteron = intestin; -ită.] Inflamaţia mucoasei intestinului subţire, provocată de o boală generală sau de cauze locale. ENTEROANASTOMOZĂ, s. f. / entero-anastomose, s. f. / entero-anastomosis. [Qr. enteron = intestin; anastomosis = deschidere, de Ca ana = cu, stoma, -atos = gură.] Intervenţie chirurgicală prin care se creează un orificiu de comunicare anormal între pereţii laterali ai anselor intestinale, mai mult sau mai puţin distanţate. ENTEROBACTER / Enterobacter / Enterobacter. [Qr. enteron = intestin; bakterion, dim. de Ca hakteria = baston.] Gen de bacili mobili şi flagelaţi din familia * Enterobacteriaceae, care este larg răspândit în natură şi colonizează tractul gastrointestinal uman. Bacilii E. (speciile E. aerogenes, E. cloacae, E. agglo-merans) sunt o cauză frecventă de infecţii nosocomiale, provenind cel mai adesea de pe instrumentarul contaminat şi de la personalul medical purtător de germeni. ENTEROBACTERIACEAE / Enterobacteriaceae / Enterobacteriaceae. [Qr. enteron = intestin; bakterion, dim. de Ca bak-teria = baston.] Familie compusă din bacili gramnegativi, anae-robi facultativi, foarte răspândiţi. Se dezvoltă în ‘comensua-lism sau sunt patogeni la nivelul organismului uman, al animalelor şi plantelor. Sunt ‘saprofiţi în sol şi în apă. E. cuprind numeroase genuri şi specii, distinse prin caracteristicile antige-nice şi biochimice. Genuri importante în patologie: Escherichia, Salmonella, Shigella. V. floră intestinală. ENTEROBIUS VERMICULARIS / enterobius vermicularis / enterobius vermicularis. [Qr. enteron = intestin; bios = viaţă; Cat. vermiculatus - în formă de vierme, de Ca ver-miculus = viermilor.] Sin.: oxiur (v.). ENTEROCEL, s. n. / enterocele, s. f. / enterocele. [Qr. enteron = intestin; kele = hernie, tumora] 1) Hernie care conţine numai anse intestinale. 2) Hernie vaginală posterioară. ENTEROCISTOPLASTIE, s. f. / enterocystoplastie, s. f. / colocystoplasty, ileocystoplasty, enterocystoplasty. [Gr. enteron = intestin; kystis = sac, vezică; plastos = modelat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Intervenţie chirurgicală care constă în înlocuirea (e. de substituţie) sau în mărirea vezicii. E. se realizează cu ajutorul unui segment intestinal izolat prelevat din intestinul subţire (ileocistoplastie) sau din colon (colocistoplastie). ENTEROCIT, s. n. / enterocyte, s. m. / enterocyte. [Qr. enteron = intestin; kytos = ceCulc1] Celulă epitelială cilindrică a mucoasei intestinale. E. prezintă la polul său apical un platou striat cu rol preponderent în fenomenele de excreţie şi de absorbţie intestinală. ENTEROCOCCUS./ Enterococcus / Enterococcus. Gen de coci gram-pozitivi; facultativ anaerobi din familia Streptococeaceae. Bacteriile sunt ovoidale sau sferice, apărând în perechi sau în lanţuri scurte. Sunt catalazo-negativi, ne-sporulaţii şi în general imobili. Fac parte din flora intestinală umană normală, iar iniţial au fost clasificaţi în genul Streptococcus. Cei mai importanţi reprezentanţi sunt E. avium, E. faecalis şi E. faecis. ENTEROCOLECTOMIE, s. f. / enterocolectomie, s. f. / ente-rocolectomy. Rezecţie a intestinului, cuprinzând ileonul, cecul şi colonul ascendent. ENTEROCOLITĂ, s. f. / enterocolite, s. f. / enterocolitis. [Qr. enteron = intestin; kolon = intestin gros; -ită.] Inflamaţie care interesează, în proporţii variabile, mucoasa intestinului subţire şi a colonului. ENTEROCOLITĂ NECROZANTĂ A NOU-NĂSCUTULUI / enterocolite necrosante du nouveau-ne / necrotizing enterocolitis of the newborn. Boală gravă, cu frecvenţă crescândă şi de cauză necunoscută, afectând îndeosebi prematurii şi nou-născuţii cu debilitate. Afecţiunea se manifestă din primele zile printr-o distensie abdominală, vomismente bili-oase, febră, hemoragii digestive. La examenul radiologie se 449 ENTEROCOLITĂ ULCERONECROZANTĂ ENTITATE MORBIDĂ constată ‘pneumatoză intestinală. Mortalitatea variază între 10 şi 40%. în circa 25% din cazuri, apariţia unei perforaţii impune o rezecţie intestinală, în aceste cazuri mortalitatea ajungând la 30-50%. De dată recentă este susţinută etiologia virală a bolii (*Coronavirus). Sin.: enterocolită ulceronecrozantă. ENTEROCOLITĂ ULCERONECROZANTĂ / enterocolite ulceronecrosante / necrotizing enterocolitis. Sin.: enterocolită necrozantă a nou-născutului (v.). ENTEROCLIZĂ, s. f. / enteroclyse, s. f. / enteroclysis. [Qr. entero; kysis = udare, spătare.] 1) Injectarea de nutrienţi sau lichide medicale direct în intestin. 2) Introducerea sărurilor de bariu direct în intestinul subţire printr-o presiune negativă, mai jos de joncţiunea duodeno-jejunală. ENTEROCOLOSTOMIE, s. f. / enterocolostomie, s. f. / ente-rocolostomy. [Qr. enteron = intestin; Qr. kolon = intestin gros; stamaun = a face gaură.] 1) Instalarea chirurgicală a unei comunicări între intestinul subţire şi colon. 2) Comunicare între intestinul subţire şi colon. ENTEROGASTRONA, s. f. / enterogastrone, s. f. / enterogas-trone. [Qr. enteron = intestin; gaster, gastros = stomac; -onă.] Hormon ipotetic care ar inhiba deopotrivă secreţia şi motricitatea gastrică. Activitatea sa este prezentă în extractul de intestin provenind de la animale cu hrană bogată în lipide, dar se pare că acţiunea atribuită e. ar fi consecinţa combinării mai multor factori. ENTEROGLUCAGON, s. m. / enteroglucagon, s. m. / entero-glucagon. [Qr. enteron = intestin; glykys = dulce; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală.] Polipeptid plasmatic cu compoziţie şi acţiune asemănătoare cu ale ‘glucagonului. Secreţia sa, la nivelul mucoasei intestinale, este declanşată de ingestia de glucoză. ENTEROHEPATOCEL, s. n. / entero-hepatocele, s. f. / enterohepatocele. [Qr. enteron = intestin; hepar = ficat; kele - hernie.] ‘Hernie ombilicală embrionară, conţinând ficatul împreună cu anse intestinale. ENTEROHIDROCEL, s. n. / entero-hydrocele, s. f. / entero-hydrocele. [Qr. enteron = intestin; hydor = apă; kele = hernie.] *Hernie intestinală complicată cu *hidrocel. ENTEROID, adj. / enteroîde, adj. / enteroid. [Qr. enteron = intestin; eidos = formă.] Despre o structură, de obicei patologică, asemănătoare cu cea a intestinului. Ex.: chist ovarian e. ENTEROKINAZĂ, s. f. / enterokinase, s. f. / enterokinase. [Qr. enteron = intestin; kinein = a mişca; -ază.] Sin.: entero-peptidază. (v.) ENTEROLIT, s. m. / enterolithe, s. m. / enterolith. [Qr. enteron = intestin; lithos = piatră.] Calcul intestinal, adesea sub formă de nisip. Compoziţie: îndeosebi fosfaţi amoniaco-magnezieni. ENTEROMIXOREE, s. f. / enteromyxorrhee, s. f. / myxorrh-(o)ea intestinalis. [Qr. enteron = intestin; myxa = mucus; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Hipersecreţie de mucus intestinal, observată îndeosebi în constipaţie şi la nevropaţi. Se manifestă prin accese, precedate sau nu de dureri paroxistice, cu evacuare de mucus pur în cantităţi variabile. ENTEROPATIE, s. f. / enteropathie, s. f. / enteropathy. [Qr. enteron = intestin; pathos = Boală.] Termen generic ce tinde să devină desuet şi care desemnează orice afecţiune a intestinului subţire, indiferent de natură şi localizare. ENTEROPATIE EXSUDATIVĂ / enteropathie exsudative / protein-loosing enteropathy. Afecţiune congenitală sau dobândită localizată la nivelul intestinului subţire, constând în trecerea masivă a proteinelor în lumenul intestinal, cu hipoprotid-emie consecutivă. E. e. poate fi generată de numeroase boli intestinale, etiopatogenia implicând dilataţia chistică a vaselor limfatice intestinale şi a ganglionilor mezenterici. Sin.: boală Waldmann, limfangiectazie intestinală primitivă. ENTEROPATIE GLUTENICĂ / enteropathie au gluten / gluten enteropathy. Sin.: boală celiacă (v.). ENTEROPEPTIDAZĂ, s.f. / enteropeptidase, s. f. / enteropep-tidase. [Qr. enteron = intestin; peptos = digerat, copt, de ta = pepsein = a găti; ază.] ‘Endopeptidază care catalizează conversia tripsinogenului în ‘tripsină prin clivarea unei legături peptidice situate în apropierea extremităţii N-terminale a acestuia. E. este sintetizată de celulele mucoasei duodenale. Sin.: enterokinază. ENTEROPEXIE, s. f. / enteropexie s. f. / enteropexy. [Qr. enteron = intestin; pexis = filare] Fixarea chirurgicală a intestinului la peretele abdominal anterior sau posterior, sau a unui segment de intestin la altul. ENTEROPLASTIE, s. f. / enteroplastie, s. f. / enteroplasty. [Qr. enteron = intestin; plassein = a forma.] Operaţie care are drept scop restabilirea diametrului normal al intestinului în caz de stenoză intestinală. ENTERORAFIE, s. f. / enterorraphie, s. f. / enterorrhaphy. [Qr. enteron = intestin; rhaphe = sutură.] Procedeu chirurgical de sutură a unei plăgi intestinale. ENTEROSPASM, s. m. / enterospasme, s. m. / enterospasm. Contracţie spasmodică dureroasă, mai mult sau mai puţin întinsă. E. se observă adesea în *neuroastenie. Când e. este localizat în partea dreaptă a abdomenului trebuie luată în consideraţia existenţa unei apendicite. ENTEROSTOMIE, s. f. / enterostomie, s. f. / enterostomy. [Qr. enteron = intestin; stoma, -atos = gură.] Formarea, de obicei printr-un procedeu chirurgical, a unui orificiu de comunicare temporară sau permanentă, între o ansă intestinală şi peretele abdominal, cu deschidere la exterior. ENTEROTOMIE, s. f. / enterotomie, s. f. / enterotomy. [Qr. enteron = intestin; tome = tăiere, secţiune, de la temnein - a tăia] Deschidere chirurgicală a intestinului pentru evacuarea conţinutului, extragerea unui corp străin sau rezecţia unei tumori. ENTEROTOXINA, s. f. / enterotoxine, s. f. / enterotoxin. [Gr. enteron = intestin; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] Toxină bacteriană cu acţiune la nivel intestinal. Ex. tipic: e. secretată de Vibrio cholerae (v. holeră). ENTEROVIRUS, s. n. / enterovirus, s. m. / enterovirus. [Qr. enteron = intestin; lat. virus = venin, otravă.] Denumire a numeroase virusuri ARN descoperite în tubul digestiv la om. Genul E. face parte din familia *Picornaviridae şi cuprinde virusurile *Coxsackie, *Poliovirus, *echovirus şi ‘virusul hepatitei A. ENTEZĂ, s. f. / enthese, s. f. / enthesis. [V. etimologia termenului entezită.] Locul de inserţie pe os al tendoanelor, ligamentelor şi muşchilor. V. entezită. ENTEZITĂ, s. f. / enthesite, s. f. / enthesitis. [Qr. enthesis = introducere, inserţie; prin extensie, inserţia unui tendon sau a unui muşchi; -ită.] Inflamaţie a inserţiilor osoase ale tendoanelor, ligamentelor sau aponevrozelor, adesea de natură traumatică. Se manifestă prin dureri la nivelul zonei de inserţie musculară care apar la sfârşitul unei mişcări forţate. Se constată îndeosebi la sportivi sau la profesiile care impun efort fizic şi este localizată în zonele de inserţie ce corespund muşchilor solicitaţi în efort. Sin.: entezopatie, tendinită de inserţie, tendinoperiostită. ENTEZOPATIE, s. f. / enthesopathie, s. f. / enthesopathy. [Qr. enthesis = introducere, inserţie; prin extensie, inserţia unui tendon sau a unui muşchi; pathos = Boală.] Sin.: entezită (v.). ENTITATE MORBIDĂ / entite morbide / morbid entity. [Lat. scolastică entitas, din lat. ens, entis = tot ce există, lucru, fiinţă; lat. morbidus = Bolnav, de la morbus = Boală.] Ansamblu de manifestări patologice caracterizate prin constanţă, 450 entorsă, EPANŞAMENT posibilitate de grupare şi conţinut de sine stătător. O e. m. poate fi o *boa!ă sau un *sindrom. V. boală şi sindrom. ENTORSĂ, s. f. / entorse, s. f. / sprain. [Lat. in = în; torsi, ({c ta torquere = a răsuci înăuntru.] Ansamblu de leziuni capsulo-ligamentare ale unei articulaţii, cu elongaţie, smulgere sau rupere a unuia sau mai multor ligamente, fără pierderea -permanentă a contactului între suprafeţele articulare. în practică se disting: 1) E. gravă, în care ruptura unuia sau mai multor ligamente compromite stabilitatea articulară. 2) E. benignă, în care ligamentele suferă o elongaţie, fără însă ca stabilitatea articulară să fie afectată. ENTROPIE, s. f. / entropie, s. f. / entropy. [Qr. entrope = acţiunea de a întoarce, de ta entrepein = a întoarce spre interior (en = în; trepein = a întoarce).] Funcţie termodinamică dedusă din principiul al doilea al termodinamicii. Prin e. se evaluează nedisponibilitatea energiei unui sistem pentru a efectua lucru mecanic, creşterea e. fiind însoţită de scăderea cantităţii de energie disponibilă. E. reflectă gradul de dezordine al unui sistem şi creşte în cursul proceselor ireversibile din natură. Rezultă că e. universului, considerat ca un sistem închis, creşte, iar energia sa disponibilă scade. Organismele vii sunt sisteme antientropice, opunându-se tendinţei nivelatoare a mediului fizic, exprimată prin creşterea entropiei. E. informaţională exprimă gradul de nedeterminare a unui sistem. Simbol: S. ENTROPION, s. n. / entropion, s. m. / entropion. [Qr. en = în; trope = întoarcere, de ta trepein = a întoarce.] Replierea spre interior a pleoapei, care determină iritaţie conjunctivală şi corneană. ENUCLEARE, s. f. / enucleation, s. f. / enucleation. [Lat. enucleare = a scoate sâmburele, de ta e sau ex = în afară, nucleus = sâmbure, nucteu.] 1) Mod particular de extirpare a unei tumori încapsulate care, consecutiv unei incizii, este evacuată asemenea unui sâmbure după compresiunea fructului. 2) Extirparea, înlăturarea 'globului ocular, printr-o 'incizie la nivelul conjunctivei. ENUREZIS, s. n. / enuresie, enurese, s. f. / enuresis, bed-wetting. [Qr. enourein = a goţi vezica de urină, de ta en = în, ouresis = urinare fii ourein = a urina] Emisie involuntară de urină, la copilul cu vârstă de peste trei ani, în general în timpul somnului. E. poate avea o cauză organică sau poate fi în relaţie cu o problemă afectivă (gelozie, protest). ENZIMĂ, s. f. / enzyme, s. m. / enzyme. [Qr. en = în; zyme = ferment, drojdie.] Substanţă de natură proteică ce activează o reacţie biochimică din organism. Termenul de *diastază este depăşit. Orice enzimă este alcătuită din două părţi, separabile prin dializă: apoenzima, partea nedializabilă, reprezintă fracţiunea proteică a enzimei, care îi conferă specificitatea, şi coen-zima, partea activă şi dializabilă, de natură variată: ion metalic, derivaţi tetrapirolici, derivaţi de vitamine B. Experimental s-a relevat existenţa unui centru activ al enzimei. Sin.: ferment. ENZIMĂ DE CONVERSIE / enzyme de conversion / conver-sion enzyme. E. de origine hepatică ce transformă angiotensi-na I în angiotensină II (vasoconstrictor puternic) şi inactivează bradikinina (vasodilatator). Inhibitorii acestei enzime, care împiedică formarea de angiotensină II şi degradarea bradikininei, scad presiunea arterială. în consecinţă, sunt utilizaţi în trata-mentuj hipertensiunii şi _al insuficienţei cardiace. V. captopril. ENZIMĂ DEBRANŞANTĂ / enzime debranchante / debran-ching enzyme. Sin.: amilo-1, 6-glucozidază. ENZIMĂ HOMOTROPICĂ / enzyme homotropique / homotro-pic enzyme. Enzimă controlată de un activator care este concomitent şi substratul reacţiei. ENZIMĂ DE RESTRICŢIE / enzyme de restriction / restricti-on enzyme. Enzimă (*endonuclează) capabilă să secţioneze molecula de ADN în fragmente de dimensiuni variabile şi la nivelul unui situs strict specific, denumit 'situs de restricţie. Fiecare e. de r. recunoaşte o secvenţă specifică de 4-8 (cel mai frecvent 6) nucleotide. Dimensiunile fragmentelor de ADN depind de prezenţa situsurilor de secţiune. E. de r. sunt produse îndeosebi de microorganisme, iar numărul lor este în continuă creştere (peste 400 în prezent). Ele sunt utilizate intens în ingineria genetică, îndeosebi în tehnica *ADN recom-binant. Sin.: endonuclează de restricţie. ENZIME ÎN TANDEM / enzymes en tandem / tandem enzy-mes. Pereche de activităţi enzimatice care coexistă în acelaşi lanţ polipeptidic. ENZIMOLOGIE, s. f. / enzymologie, s. f. / enzymology. [Qr. en = în; zyme = ferment, drojdie; logos = fitiinţă] Ramură a biochimiei consacrată studiului structural şi funcţional al enzi-melor. E. medicală are ca obiect îndeosebi studiul enzimelor serice şi tisulare, ca şi studiul 'enzimopatiilor. ENZIMOPATIE, s. f. / enzymopathle, s. f. / enzymopathy. [Qr. en = în; zyme = ferment, drojdie; pathos = boală] Boală produsă ca urmare a lipsei unei enzime din organism, de obicei prin perturbări ale mecanismelor genetice de producere a enzimei. Ex.: 'glicogenoză, 'fenilcetonurie, 'mucopolizaharidoză etc. Sin.: boală enzimatică. ENZIMOTERAPIE, s. f. / enzymotherapie, s. f. / enzyme the-rapy. [Qr. en = în; zyme = ferment, drojdie; therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji.] Utilizarea terapeutică a enzimelor, în esenţă a enzimelor proteolitice, fibri-nolitice sau digestive. EOTAXINĂ, s. f. / eotaxine, s. f. / eotaxin. 'Citokină din familia chemokinelor p, cu 74 de aminoacizi, produsă de celulele epiteliale şi endoteliale, macrofage, eozinofile sau limfocite T activate. E. se cuplează cu un receptor de tip CCR 3 cu 7 domenii transmembranare, exprimat în principal de eozinofile. Sub acţiunea e. se produce migrarea şi activarea eozinofilelor, consecutiv căreia sunt eliberate proteine toxice. EOZINĂ, s. f. / eosine, s. f. / eosin. [Qr. eos = auroră, zori de zi (aluzie ta culoarea roz a cerului); -ină.] Colorant acid, derivat al 'fluoresceinei, de culoare roz, utilizat în histologie şi în hematologie pentru vizualizarea structurilor 'eozinofile. în dermatologie e. este întrebuinţată ca dezinfectant. EOZINOFIL, adj., s. n. / eosinophile, adj., s. m. / eosino-philic, adj., eosinophil(e), n. [Qr. eos = auroră, zori de zi (aluzie ta culoarea roz a cerului); -ină; philos = prieten, de ta philein = a iubi] 1) Care are afinitate pentru 'eozină. 2) Leu-cocit granulocit ale cărui granulaţii citoplasmatice au afinitate pentru coloranţi acizi, ca eozina. E. sunt importante în distrugerea unor paraziţi ca helminţii (*Helminthes), care sunt prea mari pentru a fi fagocitaţi. E. aderă mai întâi la paraziţi, datorită acoperirii acestora cu fracţiunea C3b a 'complementu-lui, şi apoi eliberează proteinele conţinute în granule (proteina bazică majoră, proteina cationică eozinofilică), distrugând astfel membrana paraziţilor. EOZINOFILIE, s. f. / eosinophilie, s. f. / eosinophilia. [Qr. eos = auroră, zori de zi (aluzie ta culoarea roz a cerului); -ină; philia = atracţie, de ta philein = a iubi] 1) Proprietatea unei celule sau a unui ţesut de a fixa coloranţi pe bază de *eozină. 2) Creşterea numărului de eozinofile din sângele circulant. Se întâlneşte în special în reacţiile de *hipersensibilizare şi în infecţiile parazitare. Sin.: qranulocitoză eozinofilică. EOZINOFILIE TROPICALA / eosinophilie tropicale / tropical eosinophilia. Sin.: sindrom Frimodt-Moller (v.). EOZINOPENIE, s. f. / eosinopenie, s. f. / eosinopenia. [Gr. eos = auroră, zori de zi (aluzie ta culoarea roz a cerului); -ină; penia = sărăcie.] Scăderea *polinuclearelor eozinofile sub 500/mm3 de sânge circulant. EPANŞAMENT, s. n. / epanchement, s. m. / effusion. [Lat. expandere = a întinde, a desface.] Sin.: efuziune, def. 1. 451 EPENDIM EPIDERMIZARE EPENDIM, s. n. / ependyme, s. m. / ependyma. NA: ependy- ma. [Qr. ependyma, -atos = îmBrăcăminte de deasupra, de Ca epi =■' pe, endyma, -atos = îmBrăcăminte.] Membrana alcătuită dintr-un epiteliu cilindric, ce căptuşeşte ‘ventriculele cerebrale şi canalul central al măduvei spinării. Celulele epiteliului epen-dimar fac parte din ‘nevroglie. EPENDIMOBLAST, s. n. / ependymoblaste, s. m. / ependy-moblast. [Qr. ependyma, -atos = îmBrăcăminte de deasupra, de Ca epi = pe, endyma, -atos = îmBrăcăminte; blastos = germen.] Denumire pentru fiecare dintre celulele nervoase embrionare rezultate din celulele matriceale ale ‘tubului neural, care se diferenţiază în continuare în ‘celule ependimare. EPENDIMOBLASTOM, s. n. / ependymoblastome, s. m. / ependymoblastoma. [Qr. ependyma, -atos = ÎmBrăcăminte de deasupra, de Ca epi = pe, endyma, -atos = îmBrăcăminte; blastos = germen; -orna ] ‘Ependimom puţin diferenţiat, cu evoluţie malignă. EPENDIMOCIT, s. n. / ependymocyte, s. m. / ependymocyte. [Qr, ependyma, -atos = îmBrăcăminte de deasupra, de Ca epi = pe, endyma, -atos = îmBrăcăminte; kytos = ceCuCă] Sin.: celulă ependimară (v.). EPENDIMOM, s. n. / ependymome, s. m. / ependymoma. [Qr. ependyma, -atos = îmBrăcăminte de deasupra, de Ca epi = pe, endyma, -atos = îmBrăcăminte; -oma.] Tumoră de regulă benignă, care se poate dezvolta la copil. Este localizată la nivelul ventriculilor cerebrali sau al măduvei spinării. Sin.: glioepiteliom. EPHIDROZĂ, s. f. / ephidrose, s. f. / ephidrosis. [Qr. epi = pe; hidros = sudoare, transpiraţie; -oză.] Hipersecreţie sudora-lă cu localizare anormală, într-o zonă a corpului care în mod normal conţine puţine ‘glande sudoripare. EPIBLEFARON, s. n. / epiblepharon, s. m. / epiblepharon. [Qr. epi - pe; blepharon = pCeoapă] Malformaţie a ‘pleoapei constând dintr-un simplu repliu cutanat transversal, aflat de obicei în continuitate cu ‘epicantusul. E. este asociat frecvent cu un ‘entropion. EPICANTUS, s. n. / epicanthus, s. m. / epicanthus. NA: plică palpebronasalis. [Qr. epi - pe; Cat. canthus, gr. kanthos = Buza unui vas, ungfiiuC ocfiiuiui] Repliu semilunar dermic situat anterior, în raport cu unghiul intern al ochiului. Prezent în mod normal la rasa galbenă. EPICARD, s. n. / epicarde, s. m. / epicardium. NA: epicar-dium. [Qr. epi - pe; kardia = inimă] Foiţa viscerală a *peri-cardului, aflată în contact cu inima. EPICARDITĂ, s. f. / epicardite, s. f. / pericarditis. [Qr. epi = pe; kardia = inimă; -ită.] Inflamaţie a foiţei viscerale a ‘pericardului. EPICARDO-PERICARDITĂ, s. f. / epicardo-pericardite, s. f. / epicardopericarditis. Tip de ‘pericardită în care inflamaţia se manifestă în special la nivelul foiţei viscerale a seroasei peri-cardice. A fost descrisă îndeosebi e.-p. tuberculoasă cu evoluţie constrictivă subacută, curabilă prin rezecţie chirurgicală precoce a seroasei îngroşate. EPICONDIL, s. m. / epicondyle, s. m. / epicondyle. NA: epi-condylus. [Qr. epi = pe; kondylos = vârf, umfCătură] ‘Apofiză rugoasă situată deasupra şi în afara unui ‘condil. Ex.: e. lateral al humerusului, e. medial al humerusului (denumit şi epitrohlee), e. medial al femurului (tubercul condilian intern). EPICONDILALGIE, s. f. / epicondylalgie, s. f. / epicondylal-gia. [Qr. epi = pe; kondylos = vârf, umfCătură; algos = durere.] Deşi termenul semnifică durere epicondiliană, în practică este utilizat uneori ca sin. cu ‘epicondilită. EPICONDILITĂ, s. f. / epicondylite, s. f. / epicondylitis, ten-nis elbow. [Qr. epi = pe; kondylos = vârf, umfCătură; -ită.] Afecţiune caracterizată prin durere la nivelul ‘epicondilului, accentuată prin presiune şi determinată, frecvent, de o tendinită a muşchilor epicondilieni. EPICRITIC, adj. / epicritique, s. f. / epicritic. [Qr. epi = pe; Cat. criticus = critic, decisiv, din gr. kritikos, de Ca krinein = a separa de, a discerne.] Care survine după o criză. EPICRIZĂ, s. f. / epicrise, s. f. / epicrisis. [Qr. epi = pe; krisis = concCuzie, criză] 1) Concluzii rezultate din observaţia şi urmărirea completă a unui bolnav. 2) Ansamblu de fenomene survenite după o criză. EPICUTANAT, adj. / epicutane, -e, adj. / epicutaneous. [Qr. epi = pe; Cat. cutis = pieCe.] Care se află sau se produce pe piele. EPIDEMIC, adj. / epidemique, adj. / epidemic. [Qr. epidemos = care circuCă în toată ţara, de Ca epi = pe, demos = popor] Care prezintă caracteristicile unei ‘epidemii. Ex.: febră e. EPIDEMICITATE, s. f. / epidemicite, s. f. / epidemicity. [Qr. epidemos = care circuCă în toată ţara, de Ca epi = pe, demos = popor.] Caracteristica bolilor epidemice. EPIDEMIE, s. f. / epidemie, s. f. / epidemic. [Qr. epidemos = care circuCă în toată ţara, de Ca epi = pe, demos = popor.] Apariţia şi propagarea rapidă a unei boli contagioase la un mare număr de persoane pe un teritoriu mai mult sau mai puţin vast. E. se poate dezvolta într-o regiune în care boala este endemică sau la nivelul unei colectivităţi neafectate anterior. E. pot fi importate sau de origine locală, iar dacă teritoriul afectat este limitat se utilizează termenul de focar epidemic. Prin extensie, termenul de e. este utilizat şi pentru unele boli necontagioase. V. şi boală endemică, boală epidemică, endemie, epidemiologie. EPIDEMIOLOGIE, s. f. / epidemiologie, s. f. / epidemiology. [Qr. epidemos = care circuCă în toată ţara, de Ca epi = pe, demos = popor; logos = ştiinţă] Semnificaţia iniţială a termenului, de ştiinţă a epidemiilor, nu cuprinde decât o mică parte din e. modernă. E. reprezintă studiul frecvenţei şi dinamicii stărilor de sănătate la nivelul populaţiilor umane (e. descriptivă) şi a relaţiilor cauzale în raport cu sănătatea umană (e. cauzală). E. se caracterizează printr-un ansamblu de metode de cercetare care pot fi aplicate în domenii diverse, ca sănătate publică, sociologie, medicină clinică sau evaluarea serviciilor de sănătate. O direcţie a e. este reprezentată de e. clinică (v.). V. farmacoepidemiojogie şi medicină bazată pe dovezi. EPIDEMIOLOGIE CLINICĂ / epidemiologie clinique / clinical epidemiology. Aplicarea metodelor epidemiologice în activitatea clinică. Se propun medicului practician un ansamblu de metode: pentru lectura critică a literaturii ştiinţifice, de extragere a unor informaţii preţioase din consultaţiile pe care le efectuează şi de contribuţie directă la cunoaşterea ştiinţifică. EPIDERM, s. n. / epiderme, s. m. / epidermis. NA: epidermis. [Qr. epi = pe; derma, -atos = pieCe.] Stratul extern al pielii, derivat din ectoderm şi alcătuit dintr-un epiteliu malpighian stratificat keratinizat. Grosimea e. variază între 0,07 şi 0,12 mm, cu excepţia palmelor şi plantelor, unde poate avea o grosime de 0,8 şi, respectiv, 1,4 mm. Cunoaşte maximum de diferenţiere la nivelul suprafeţelor palmară şi plantară, unde are cea mai mare grosime şi este format din cinci straturi: bazai, spinos, granulos, clar şi cornos. în e. subţire, care acoperă cea mai mare parte a corpului, stratul clar este, de regulă, absent. Var.: epidermă. EPIDERMĂ. Var. pentru epiderm (v.). EPIDERMIC, adj. / epidermique, adj. / epidermic. Care priveşte, implică ‘epidermul sau derivă din acesta. EPIDERMIZARE, s. f. / epidermisation, s. f. / epidermization. [Qr. epi = pe; derma, -atos = pieCe.] Proces de dezvoltare, la nivelul unei plăgi, a ‘epidermului, iniţial de culoare roz, iar ulterior de aspect normal. 452 EP1PERM0FIŢ1E EPIKERATOPLASTIE EPIDERMOFIŢIE, s. f. / epidermophvtie, s. f. / epidermo-phytosis. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; phyton = plantă,] ‘Dermatomicoză superficială provocată de ciuperci ♦dermatofite din genul * Epidermophyton şi de unele specii din genul *Trichophyton. Au fost descrise două forme clinice mai importante: e. inghinocrurală şi e. plantară şi palmară. EPIDERMOID, adj. / epidermoide, adj. / epidermoid. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; eidos = formă,] Despre un ţesut, de regulă patologic, a cărui structură este asemănătoare cu cea a unui epiteliu malpighian epidermic. Ex.: ‘chist e., ‘rneta-plazie e. EPIDERMOLIZĂ, s. f. / epidermolyse, s. f. / epidermolysis. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.) Dezlipirea patologică a epidermului de derm, ca urmare a dispariţiei filamentelor de unire dintre celulele stratului malpighian şi ducând la formarea de bule. E. bu-loasă simplă (boală Goldscheider sau boală Kobner) este congenitală şi se manifestă printr-un clivaj al epidermului, cu formarea de bule la cele mai mici traumatisme. O formă de e. buloasă (toxică) este denumită ‘boală Lyell, iar e. buloasă polidisplastică reprezintă ‘sindromul^ Hallopeau-Siemens. EPIDERMOLIZĂ BULOASĂ TOXICĂ / epidermolyse necro-sante suraigue / toxic bullous epidermolysis. Sin.: boală Lyell (v.). EPIDERMOMICOZĂ, s. f. / epidermomycose, s. f. / epider-momycosis, dermatophytosis. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] ‘Micoză superficială provocată de ciuperci din genul * Epidermophyton. Evoluează adesea asociată cu alte leziuni sau sub forme diverse: e. eczematoidă, asociată cu o ‘eczemă; e. parakeratozică, evoluează ca o ‘parakeratoză pitiriaziformă sau psoriazifor-mă; e. scuamoasă, în care se asociază micoze tropicale cu ‘pitiriazis. EPIDERMOPHYTON / Epidermophyton / Epidermophyton. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; phyton = plantă.) Gen de ciuperci imperfecte ‘dermatofite, care prin specia sa denumită Epidermophyton floccosum determină căderea părului pe zone limitate la nivelul pielii glabre. EPIDERMOREACŢIE, s. f. / epidermoreaction, s. f. / epi-dermoreaction. [Qr. epi = pe; derma, -atos = piele; fr. reaction, din lat. adio, -onis = acţiune, de la agere = a acţiona.) Procedeu prin care se testează intoleranţa epidermului pentru o anumită substanţă. După aplicarea strict localizată a substanţei, dacă epidermul este sensibil, apare o reacţie (de obicei eritematoveziculară) la 24 de ore. EPIDIDIM, s. n. / epididyme, s. m. / epididymis. NA: epi-didymis. [Qr. epi = pe; didymos = testicul, geamăn.) Organ alungit situat la partea postero-superioară a testiculului şi alcătuit prin dispunerea în ghem a canalului epidimar care face parte din căile spermatice. E. se continuă cu *canalul deferent la polul inferior al testiculului. EPIDIDIMITĂ, s. f. / epididymite, s. f. / epididymitis. [Qr. epi = pe; didymos = testicul, geamăn; -ită.] Inflamaţie a • *epididimului. Se asociază foarte frecvent cu ‘orhita. EPIDURAL, adj. / epidural, -ale, -aux, s. f. / epidural. [Qr. epi - pe; lat. durus - tare.) Care se referă la ‘spaţiul epidural. EPIDURITĂ, s. f. / epidurite, s. f. / epiduritis. [Qr. epi = pe; lat. durus = tare; -ită.) Inflamaţie localizată în ‘spaţiul epidural. EPIDUROGRAFIE, s. f. / epidurographie, s. f. / epidurogra-phy. [Qr. epi = pe; lat. dura (mater); gr. graphein = a scrie.) Radiografie cu opacifierea spaţiului epidural, situat între canalul rahidian şi dura mater. EPIFENOMEN, s. n. / epiphenomene, s. m. / epiphenome-non. [Qr. epi = pe; phainomenon = ceea ce apare, de la phainein - a apărea) Semn sau simptom accesoriu, consecinţă a altui fenomen. EPIFIZA, s. f. / epiphyse, s. f. / epiphysis. NA: eplphysis (1); corpus pineale (2). [Qr. epiphysis = excrescenţă, de la epi = pe, physis = creştere şi phyein = a creşte.) 1) Fiecare din cele două extremităţi proeminente ale unui os lung, care conţin suprafeţele articulare ale osului. în toată perioada de creştere osoasă, e. sunt separate de ‘diafize prin cartilajele de conjugare. 2) E. cerebrală sau epiphysis cerebri, glandă cu secreţie internă, de forma unui mic con cu dimensiuni de 7/3/3 mm şi 15-20 cg masă. Este situată la joncţiunea feţelor posterioară şi superioară ale ventriculului al lll-lea. Cu originea embrionară din ependimul ventriculului al lll-lea, e. conţine pinealocite care secretă ‘melatonina. Sin.: corp pineal, glandă pineală. EPIFIZIODEZĂ, s. f. / epiphysiodese, s. f. / epiphysiodesis. [Qr. epiphysis = excrescenţă, de la epi = pe, physis = creştere şi phyein = a creşte; desis = legare.) 1) Consecinţa traumatizăm cartilajului de conjugare; duce la scurtarea şi dezaxarea osului. 2) Operaţie destinată frânării creşterii osoase. Constă în închiderea, prin ‘grefon, a cartilajelor de conjugare. EPIFIZIOLIZĂ, s. f. / epiphysiolyse, s. f. / epiphysiolysis. [Qr. epiphysis = excrescenţă, de la epi = pe, physis = creştere şi phyein = a creşte; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.) 1) Distrugere patologică a extremităţii unui os. 2) Sin.: coxa vara a adolescentului. EPIFIZITĂ, s. f. / epiphysite, s. f. / epiphysitis. [Qr. epiphysis = e?(crescenţă, de la epi = pe, physis = creştere şi phyein = a creşte; -ită.) ‘Osteocondroză epifizară care poate fi unică (ex.: e. calcaneului sau ‘boală Sever) sau multiplă (ex.: e. vertebrală de creştere sau ‘boală Scheuermann, precum şi alte ‘displazii epifizare). EPIFIZITĂ VERTEBRALĂ DE CREŞTERE / epiphysite vertebrale douloureuse de l’adolescence / Scheuermann’s dis-ease. Sin.: boală Scheuermann (v.). EPIFORA, s. f. / epiphora, s. f. / epiphora. [Qr. epiphora = izbucnire, e?qplozie.) Lăcrimare excesivă din cauza unei hiper-secreţii lacrimale sau a unei imposibilităţi de drenare pe traiectul căilor lacrimale. EPIGASTRALGIE, s. f. / epigastralgie, s. f. / epigastralgia. [Qr. epi = pe; gaster, gastros = stomac; algos = durere.) Durere localizată care se proiectează la nivelul ‘epigastrului. EPIGASTRU, s. n. / epigastre, s. m. / epigastrium. NA: epi-gastrium. [Qr. epi = pe; gaster, gastros = stomac.) V. abdomen. EPIGENEZĂ, s. f. / epigenese, s. f. / epigenesis. [Qr. epi = pe; genesis = producere, de la gennan = a produce.) Concepţie opusă ‘preformismului, conform căreia ‘embrionul se constituie treptat din *ou prin formarea succesivă de părţi noi. EPIGLOTĂ, s. f. / epiglotte, s. f. / epiglottis. NA: epiglottis. [Qr. epi = pe; glotta sau glottis = limbă.) Lamă fibrocartila-ginoasă mediană, dispusă deasupra orificiului laringelui şi care proemină la limita posterioară a cavităţii bucale. Are forma unei frunze implantate prin peţiol în unghiul diedru al cartilajului tiroid. Este acoperită de o membrană mucoasă şi formează partea superioară a ‘laringelui, care acoperă ‘glota în timpul deglutiţiei. w EPIGLOTITĂ, s. f. / epiglottite, s. f. / epiglottiditis, epiglotti-tis. [Qr. epi = pe; glotta sau glottis = limbă; -ită.) Inflamaţie a epiglotei, care la copil poate fi de o gravitate deosebită, îndeosebi când generează un ‘sindrom de detresă respiratorie acută. EPIKERATOFAKIE, s. f. / epikeratofakie, s. f. / epikeratofa-kia. [Qr. epi = pe; keras, keratos = corn, comee; phakos = linte, lentilă.) Sin.: epikeratoplastie (v.). EPIKERATOPLASTIE, s. f. / epikeratoplastie, s. f. / epikera-toplasty. [Qr. epi = pe; keras, keratos = corn, comee; plas- 453 EPILARE EPINEURIUM tos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Intervenţie chirurgicală care constă într-un implant cornean (de ia un donator) efectuată în scopul corecţiei unui defect de refracţie oculară. Sin.: epikeratofakie. EPILARE, s. f. / epilation, s. f. / epilation. [Lat. e = fără; pilus = pâr.] Smulgerea părului cu pensa sau cu ajutorul unei substanţe chimice (epilator sau depilator), prin 'electrocoagu-lare sau 'electroliză (epilare electrică). Sin.: depilare. EPILATOR, adj. / epilatoire, adj. / epilatory. [Lat. e = fără; pilus = păr.] Substanţă sau procedeu care distruge sau îndepărtează părul. Sin.: depilator. EPILEPSIE, s. f. / epilepsie, s. f. / epilepsy. [Qr. epilepsia = acces, de Ca epilambanein = a apuca] Boală neuropsihică cronică în care apar disfuncţii paroxistice ale creierului ca urmare a descărcărilor excesive ale neuronilor cerebrali, de cauze diverse (e. primară, e. secundară). Manifestarea clinică majoră este 'criza epileptică, ce prezintă o mare varietate de forme. E. este subiectul a numeroase clasificări bazate pe date pur descriptive şi, ca urmare, nestandardizate. în esenţă, în descrierea diferitelor tipuri de e. se iau în considerare: 1) manifestările clinice ale crizei (motorie, senzorială, reflexă, psihică sau vegetativă); 2) substratul patologic (ereditară, inflama-torie, degenerativă, posttraumatică, neoplazică, criptogenetică); 3) localizarea leziunii epileptogene (rolandică, temporală, la nivelul regiunilor diencefalice); 4) momentul producerii crizei (nocturnă, diurnă, menstruală etc.). V. absenţă, comiţial, petit mal, sindrom Unverright.^ V. şi în continuare. EPILEPSIE ABDOMINALĂ / epilepsie abdominale / abdominal epilepsy. Durere paroxistică abdominală, declanşată de o descărcare neuronală anormală la nivelul creierului. Sin.: sindrom Moore. EPILEPSIE ACTIVATĂ / epilepsie activee / activated epilepsy. Criză epileptică indusă prin stimulare electrică sau medicamentoasă în scopul observării manifestărilor clinice şi a răspunsului electroencefalografic tipic. EPILEPSIE AFECTIVĂ / epilepsie affective / affective epilepsy. 1) E, în care 'criza epileptică debutează prin modificarea stării afective a subiectului: frică, acces de râs etc. 2) E. în care crizele sunt provocate de o emoţie intensă. EPILEPSIE AKINETICA / epilepsie akinetique / akinetic epilepsy. Tip de *e. generalizată în care crizele se caracterizează printr-o imobilitate care persistă câteva minute, acompaniată de obnubilare sau de pierderea stării de conştienţă, dar cu menţinerea tonusului muscular. Este mai frecventă la copii. EPILEPSIE ATONICĂ / epilepsie atonique / atonic epilepsy. E. caracterizată prin crize epileptice atonice (v.). EPILEPSIE AUTOMATICĂ / epilepsie automatique / automatic epilepsy. E. care se manifestă prin crize epileptice automatice (v.). EPILEPSIE ESENŢIALĂ / epilepsie essentielle / essential epilepsy. Tip de e. de cauză incertă, inclusă în prezent între 'e. generalizate. Sin.: epilepsie idiopatică. EPILEPSIE FAMILIALĂ / epilepsie familiale / familial epilepsy. E. generalizată sau parţială care apare la membrii aceleiaşi familii, secundar unor defecte metabolice sau leziuni cerebrale care determină o predispoziţie epileptică constituţională. EPILEPSIE GENERALIZATĂ / epilepsie generalisee / gene-ralized epilepsy. Tip de e. caracterizată prin crize a căror manifestare este generalizată la întreg organismul, însoţite de perturbări neurovegetative (tahicardie, hipertensiune arterială, midriază etc.). Unele crize nu se însoţesc de convulsii: 'e. atonică, *e. akinetică, 'absenţe. EPILEPSIE IDIOPATICĂ / epilepsie idiopathique / idiopathic epilepsy. Sin.: epilepsie esenţială (v.). EPILEPSIE INFANTILĂ / epilepsie infantile / juvenile epilepsy. V. convulsie (convulsie epileptică, def. 2). EPILEPSIE INSULARA / epilepsie insulaire / insular epilepsy. Tip de *e. parţială caracterizată prin crize constând în mişcări de masticaţie şi de deglutiţie însoţite de salivaţie, dureri epigastrice, angoasă şi urmate de 'automatism epileptic. E. i. este determinată de o leziune a cortexului la nivelul 'insulei. EPILEPSIE JACKSONIANĂ / epilepsie jacksonienne / jackso-nian epilepsy. [John Hughlings Jackson, neuroCog englez, Londra, 1835-1911.] Crize convulsive care debutează la extremitatea periferică a unui membru şi se extind spre musculatura proximală. Ulterior convulsiile pot cuprinde întregul hemi-corp şi se pot chiar generaliza. EPILEPSIE METABOLICĂ / epilepsie metabolique / metabolic epilepsy. E. observată mai frecvent la copil, provocată de o anomalie a unei căi metabolice, de ex. a piridoxinei, a acizilor aminaţi ('oligofrenie fenilpiruvică), a electroliţilor şi a apei (în deshidratări acute), a glucozei (în unele stări hipo-glicemice), a lipidelor (lipoidoză) etc. EPILEPSIE MIOCLONICA PROGRESIVĂ FAMILIALĂ / myo-clonie epileptique Progressive familiale / myoclonus epilepsy. Sin.: sindrom Unverright (v., def. 1). EPILEPSIE PARŢIALĂ / epilepsie partielle / focal epilepsy. E. caracterizată prin crize epileptice parţiale (v.). EPILEPSIE PARŢIALĂ CONTINUĂ / epilepsie partielle continue / epilepsia partialis continua, Kojewnikov’s epilepsy. Sin.: sindrom Kojewnikov (v.). EPILEPSIE PLEURALĂ / epilepsie pleurale / pleural epilepsy. Convulsii care survin în cursul unei afecţiuni sau a unei puncţii pleurale. Deşi e. p. a fost considerată criză de epilepsie reflexă, în prezent se afirmă că, de fapt, crizele convulsive sunt provocate de o ischemie cerebrală, determinată de o sincopă sau de o embolie gazoasă. EPILEPSIE PROCURSIVĂ / epilepsie procursive / procursive epilepsy. Varietate de 'epilepsie automatică ale cărei crize constau în mers sau fugă bruscă. EPILEPSIE REFLEXĂ / epilepsie reflexe / reflex epilepsy. 'Epilepsie generalizată ale cărei crize sunt declanşate de o stimulare senzorială auditivă sau vizuală. EPILEPSIE SIMPTOMATICĂ / epilepsie symptomatique / symptomatic epilepsy. Epilepsie care survine în cursul unei maladii cunoscute. EPILEPSIE SUBCORTICALĂ / epilepsie sous-corticale / sub-cortical epilepsy. Epilepsie provocată de o leziune a substanţei cenuşii a creierului localizată în afara scoarţei cerebrale. EPILEPTIFORM, adj. / epileptiform, adj. / epileptiform. [gr. epileptikos = cu crize; Lat. forma - formă] 1) Care seamănă cu epilepsia sau manifestările sale. 2) Ce apare în paroxisme severe sau bruşte. EPILOIA, s. f. / epiloîa, s. f. / epiloia. ['Termen propus de SherCock^ în 1911.j Sin.: scleroză tuberoasă Bourneville (v.). EPIMER, s. m. / epimere, s. m. / epimer. Fiecare dintre cei doi diastereoizomeri ce diferă în configuraţia din jurul unui atom de carbon asimetric. EPIMISIUM, s. m. / epimysium, s. m. / epimysium. [Qr. epi = pe; Cat. musculus = muşchi] Teacă din ţesut conjunctiv dens ce înconjură ansamblul de fascicule musculare ce alcătuiesc un muşchi striat scheletic. EPINEFRINĂ, s. f. / epinephrine, s. f. / epinephrine. [Qr. epi = pe; nephros = rinichi; -ină.] (DCI) Sin.: adrenalină (v.). EPINERV, s. m. / epinevre, s. m. / epineurium. [gr. epi = pe; Cat. nervus = nerv.] Sin.: epineurium (v.). EPINEURIUM, s. n. / epineurium, s. m. / epineurium. [gr. epi = pe; neuron = nerv.] înveliş conjunctiv care înconjoară 454 EPIPLOCEL EPITELIOM MEDULAR ansamblul fasciculelor unui nerv periferic. E. conţine fibre de ‘colagen, ‘fibroblaste şi *vasa nervorum. Sin.: epinerv. V. endonerv şi perinerv. EPIPLOCEL, s. n. / epiplocele, s. f. / omentocele. [Qr. epi-ploon = pCutitor, de Ca epiploos = care navighează; kele = hernie, tumoră] ‘Hernie care conţine ‘epiploon. EPIPLOITĂ, s. f. / epiploite, s. f. / omentitis. [Qr. epiploon = pCutitor, de Ca epiploos = care navighează; -ită.] Leziuni inflamatorii acute sau cronice ale ‘epiploonului. EPIPLOON, s. n. / epiploon, s. m. / epiploon, caul, omen-tum. NA: omentum. [Qr. epiploon = pCutitor, de Ca epiploos = care navighează] Repliu peritoneal care leagă unele viscere între ele, astfel încât acestea apar libere în cavitatea abdominală, fără fixare parietală, spre deosebire de ‘mezenter. E. mai importante: 1) E. gastrocolic, care leagă marea curbură a stomacului cu colonul transvers. 2) E. gastrosplenic uneşte marea curbură a stomacului cu hilul splinei. 3) Marele e., repliu peritoneal în formă de şorţ, implantat pe marginea anterioară a colonului transvers. 4) Micul e., sau e. gastroduode-nohepatic, leagă scizura transversă a ficatului de esofagul abdominal, mica curbură a stomacului şi prima porţiune a duodenului. Sin.: omentum. V. şi peritoneu. EPIPLOPLASTIE, s. f. / epiploplastie, s. f. / epiploplasty, omentoplasty. [Qr. epiploon = pCutitor, de Ca epiploos = care navighează; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Sin.: omentoplastie (v.). EPIREGULINĂ, s. f. / epireguline, s. f. / epiregulin. Proteină cu rol mitogenetic la nivelul celulelor musculare netede ale vaselor de sânge, a cărei secreţie este indusă de ‘angioten-sina II, ‘endotelina I şi ‘trombină. EPISAJ, s. n. / epissage, s. m. / splicing. [Ţr. epissage, din oCandeză splissen = a ataşa două corzi împCetind capeteCe.] Sin.: matisare (v.). EPISCLERITĂ, s. f. / episclerite, s. f. / episcleritis. [Qr. epi = pe; skleros = dur, tare; -ită.] Inflamaţie a ţesutului celular ce înconjuară ‘sclerotica. E. este mai frecventă decât ‘sclerita. EPISOM, s. m. / episome, s. m. / episome. [Qr. epi = pe; soma, -atos = corp.] Moleculă circulară de ADN care se poate replica în mod autonom (forma liberă) sau integrată într-un cromozom celular (forma integrată). E. au fost identificaţi în numeroase bacterii, unde favorizează conjugarea şi recombinarea naturală a bacteriilor. EP1SPADIAS, s. n. / epispadias, s. m. / epispadias. [Qr. epi = pe; spadon = ruptură, sau epispaein = a trage de jos în sus; termen creat prin analogie cu "hipospadias".] Malformaţie uretrală la sexul masculin, care se caracterizează prin poziţia anormală a meatului urinar, pe faţa dorsală a penisului (e. penian) sau a glandului (e. balanic). EPISTAXIS, s. n. / epistaxis, s. f. / epistaxis. [Qr. epi = pe; staxis = picurare, de Ca epistazein = a curge picătură cu picătură] Sângerare nazală. Forme: e. anterior, prin lezarea ‘petei vasculare Kiesselbach, şi e. posterior, cel mai adesea la hipertensivi, prin lezarea arterei sfenopalatine. Sin. parţial: rinoragie. EPISTAZIE, s. f. / epistasie, s. f. / epistasia. [Qr. epistasia = dominaţie.] Interacţiunea între două gene cu ‘locus diferit (şi, deci, non-alele), o genă împiedicând expresia celeilalte. V. şi dominanţă. EPISTAZIS, s. n. / epistasis, s. m. / epistasis. [gr. epista-sis = acţiunea de a ţine suspendat, de Ca epi = pe, stasis = oprire şi istanai = a pCasa, a face să ţină] Malformaţie caracterizată prin existenţa uneia sau mai multor vertebre supranu-merare, intercalate între segmentul dorsal şi cel lombar ale rahisului. E. este asociat cu malformaţii anorectale. EPISTOTONUS. / episthotonus / epistothonos. Sin.: empros-totonus (v.). EPITALAMUS, s. n. / epithalamus, s. m. / epithalamus. NA: epithalamus. [gr. epi = pe; Cat. thalamus, gr. thalamos = cameră interioară] Regiune dorsală a ‘diencefalului, care cuprinde ‘habenula, ‘epifiza şi *stria medularis. EPITELIOID, adj. / epithelioîde, adj. / epithelioid. [gr. epi = pe; thele = mameCon, ridicătură; eidos = formă] Celulă observată în unele structuri patologice, cum ar fi zona medie a tuberculilor. Se aseamănă ca aspect cu celulele epiteliale, dar este considerată drept un leucocit modificat. EPITELIOM, s. n. / epithelioma, epitheliome, s. m. / epitheli-oma, carcinoma. [Qr, epi = pe; thele = mameCon, ridicătură; -oma.] Tumoră epitelială malignă. Se recomandă denumirea de ‘carcinom epitelial, utilizată în nomenclatura internaţională a tumorilor. E. se dezvoltă din epiteliul malpighian, glandular sau tranziţional. Morfopatologic se disting: e. intermediar, e. mixt, e. spinocelular. Sin.: carcinom. V. şi în continuare. EPITELIOM ANEXIAL / epitheliome annexiel / adnexal carcinoma. *E. bazocelular în care celulele sunt analoge celor din stratul bazai al epidermului fetal. Malignitatea e. a. este redusă, fiind considerat uneori tumoră benignă. Singurele tumori anexiale cu malignitate mare sunt e. sudoripare şi carcinoa-mele sebacee. Sin.: carcinom anexial. EPITELIOM BAZOCELULAR / epitheliome basocellulaire / basal cell carcinoma. Tip de *e. localizat la nivelul învelişului cutanat (cu excluderea mucoaselor), îndeosebi în regiunea feţei, constituit din celule asemănătoare celor din stratul bazai al epidermului, dar lipsite de punţi de joncţiune. Clinic, e. b. poate fi plan, cicatriceal, ulceros (ulcus rodens), uneori terebrant, superficial (eritematos, pagetoid - denumit astfel deoarece se aseamănă clinic cu ‘boala Paget a mamelonului), vegetant, nodular, sclerodermic, pseudochistic, calcificat sau pigmentat. Histogeneza rămâne în discuţie, dar e. b. se caracterizează de regulă prin evoluţie lentă şi malignitate strict locală, metastazele fiind cu totul excepţionale, având, totodată, şi ‘radio-sensibilitate mare. Sin.: carcinom bazocelular, bazaliom. EPITELIOM CU CELULE MICI / epitheliome â petites cellu-ies / small cell carcinoma. Sin.: carcinom cu celule mici (v.). EPITELIOM COLOID / epitheliome colloî'de / mucinous ade-nocarcinoma. Tip de *e. care se dezvoltă la nivel glandular, caracterizat histopatologic prin prezenţa de celule tumorale (de obicei mucipare) dispersate într-o cantitate abundentă de mu-cus, izolate sau dispuse în travee ori în formaţiuni glandulifor-me. E. c. este localizat frecvent la nivelul tubului digestiv (stomac, colon) sau al glandelor mamare. Sin.: adenocarcinom coloid. EPITELIOM EPIDERMOID / epitheliome epidermoîde / epider-moid carcinoma. Tip de *e. constituit din ţesut pavimentos asemănător celui epidermic, dar cu localizare extrategumenta-ră. E. e. poate fi matur sau diferenţiat, asemănător stratului Malpighi, şi imatur sau nediferenţiat, dacă se aseamănă cu stratul bazai al epidermului. Sin.: carcinom epidermoid. EPITELIOM INTERMEDIAR / epitheliome intermediare / baso-squamous carcinoma. Denumire atribuită în prezent unui grup de *e. a căror autonomie este discutabilă. După unii autori, e. i. includ *e. spinocelulare nediferenţiate şi *e. bazo-celulare degenerate (susceptibile de metastazare); după alţi autori, e. i. sunt regrupate, împreună cu *e. mixte, în categoria ‘e. anexiale. Sin.: carcinom intermediar. EPITELIOM INTRAEPIDERMIC / epitheliome intraepidermique / intraepidermal carcinoma. Tumoră epitelială care se dezvoltă exclusiv din epiderm şi care este considerată ca punct de dezvoltare al unui e. ce invadează dermul şi ulcerează la nivelul epidermului. Sin.: carcinom intraepidermic. EPITELIOM MEDULAR / epitheliome medullaire / medullary carcinoma. Neoplasm tiroidian care se dezvoltă din ‘celulele 455 EPITELIOM MEDULAR CU STROMĂ LIMFOIDĂ EREDITATE C parafoliculare şi prezintă, uneori, stromă ‘amiloidă. Sin.: car-cinom medular. V. şi cancer tiroidian. EPITELIOM MEDULAR CU STROMĂ LIMFOIDĂ / epitheliome medullaire â stromă lymphoide / medullary carcinoma with lymphoid stromă. Neoplasm mamar în care travee tumorale puţin diferenţiate se intrică cu o *stromă bogat limfoidă. EPITELIOM MIXT / epitheliome mixte / mixed type of baso-squamous carcinoma. Tip de *e. cu incidenţă redusă, în care se asociază aspectul morfopatologic al *e. bazocelular şi al *e. spinocelular. Sin.: carcinom mixt. EPITELIOM ÎN PLĂCI / epitheliopathie en plaques / pigment epitheliopathy. Afecţiune corioretiniană acută, frecvent bilaterală, care apare la vârstă tânără şi se caracterizează anatomopatologi prin prezenţa de focare inflamatorii mai mult sau mai puţin confluente (2 până la 15), localizate în regiunea maculară. Leziunile sunt localizate pe epiteliul pigmentar retinian. Sin.: carcinom în plăci. EPITELIOM RENAL CU CELULE CLARE / epitheliome du rein â cellules claires / clear cell carcinoma of the kid-ney. Sin.: nefrocarcinom (v.). EPITELIOM SPINOCELULAR / epitheliome spinocellullaire / squamous cell carcinoma. Sin.: carcinom spinocelular (v.). EPITELIOSARCOM, s. n. / epitheliosarcome, s. m. / carci-nosarcoma. [Qr. epi = pe; thele = mamelon, ridicâturâ; sarx, sarkos = came; oma.] Denumirea în engl. de *carcinosarcom este mai corectă. V. şi epiteliom. EPITELIU, s. n. / epithelium de revetement / epithelium. NA: epitheiium. [Qr. epi = pe; thele = mamelon, ridicâturâ; termen creat de anatomistul Vţuysch (pe la 1700) pentru a desemna “pielea care acoperă mamelonut>,; sensul s-a extins apoi la toate membranele de înveliş; termenii “endoteliu" şi “mezoteliu" au fost creaţi prin analogie.] Ţesut de înveliş al suprafeţei şi al cavităţilor interne ale organismului. Formează *epidermul, precum şi peretele intern al organelor cavitare şi al canalelor sistemelor respirator, digestiv şi genitourinar. E. poate fi simplu sau stratificat, pe de o parte, pavimentos, cubic sau cilindric, pe de altă parte. V. endoteliu, mezoteliu şi ţesut conjunctiv. EPITOP, s. m. / epitope, s. m. / epitope. [Qr. epi = pe; topos = loc.] Partea moleculei de ‘antigen, la nivelul căreia se leagă ‘anticorpul specific, fiind determinant antigenic. Antigenii posedă de obicei mai mulţi determinanţi care pot fi diferiţi unii de alţii sau pot fi structuri repetitive. Virtual, întreaga suprafaţă a unei proteine este potenţial antigenică. Uneori se utilizează ca sinonim termenul de ‘situs. Sin.: determinant antigenic, situs antigenic. V. şi paratop. EPITROHLEE, s.f. / epitrochlee, s.f. / epitrochlea. NA: epi-condylus medialis. V. epicondil. EPIZIORAFIE, s. f. / episiorraphie, s. f. / episiorrhaphy. [Qr. episeion sau epision = puSis, vidvâ; rhaphe = sutură] Obliterarea vaginului prin sutura feţelor interne ale buzelor mari. EPIZIOTOMIE, s. f. / episiotomie, s. f. / episiotomy. [Qr. episeion sau epision = puSis, vulvă; tome = tăiere, sutură, de la temnein = a tăia] Intervenţie chirurgicală care constă în efectuarea unor incizii la nivelul ‘labiilor mari şi mici, iar uneori a ‘perineului pentru a preveni ruptura traumatică a peri-neului în momentul degajării capului fătului la naştere. Sin.: vaginoperineotomie. EPIZOOŢIE, s. f. / epizootie, s. f. / epizooty, murrain. [Qr. epi = pe; zoon = animal] Boală infecţioasă care apare la un număr mare de animale de aceeaşi specie sau de specii diferite. Poate produce ‘epidemii în populaţiile umane. Ex.: e. de ciumă a şobolanilor precedă e. de la om. EPOETINĂ, s. f. / epoetine, s. f. / epoetin alfa. ‘Eritropoietină umană (rHnEPO) obţinută prin inginerie genetică. Este indicată în tratamentul anemiei din ‘insuficienţa renală cronică sau !a bolnavii de cancer supuşi la ‘autotransfuzie. E. poate produce o reacţia pozitivă la controlul antidopaj. V. şi eritropoietină. EPONIM, s. n. / eponyme, s. m. / eponym. [Qr. eponymos = care dă numele său, de la epi = pe, onyma = nume.] Termen care cuprinde un nume de persoană. Una din marile dificultăţi ale terminologiei este eponimia, numele proprii prin care sunt denumite boli, sindroame, semne, simptome, teste, probe. Există dicţionare medicale voluminoase de eponime, dar şi o serie de încercări de diminuare a numărului de e., *Nomina Anatomica fiind singura reuşită notabilă. EPONYCHIUM, s. n. / eponychium, s. m. / eponychium. TA: eponychium. [Qr. epi = deasupra; onux = unghie.] Repliu cutanat care acoperă baza unghiei. EPOXID, s. m. / epoxide, s. m. / epoxide. Compus chimic obţinut prin stabilirea unei legături de oxigen între doi atomi de carbon. Unii e. se utilizează la fabricarea de mase plastice utilizate şi în medicină. EPULIS, s. n. / epulide, epulie ou epulis, s. f. / epulis. [Qr. epulis, -idos = umflare a gingiei, de la epi = pe, oulon = gingie.] Formaţiune patologică de aspect tumoral, care se dezvoltă pe gingie. EPURARE, s. f. / epuration, s. f. / purification. [Ţr. epurer, din lat. purgare = a curăţa şi purus = pur.] 1) Proces de purificare a unor lichide biologice sau a unor factori de mediu. 2) Denumire generică pentru posibilităţile de debarasare a organismului de medicamentele administrate prin biotransfor-mare şi p/in excreţie. EPURARE5 EXTRARENALĂ / epuration extrarenale / extra-renal dialysis. Termen general desemnând procedeele terapeutice destinate să înlocuiască funcţia excretorie a rinichilor, în cazurile când aparatul renal nu mai este capabil să asigure această funcţie. Principalele metode actuale de e. e. sunt ‘rinichiul artificial şi ‘dializa peritoneală. ERADICARE, s. f. / eradication, s. f. / eradication. [Lat. eradicatio, -onis = estimare, eradicare, de la eradicare = a smulge cu rădăcini, a distmge.] Dispariţia completă a unei boli transmisibile datorită acţiunii directe asupra agentului cauzal, sau indirecte, asupra ‘vectorilor, sau prin ‘vaccinare. Ex.: e. variolei. ERATIC, adj. / erratique, s. f. / erratic. [Lat. erraticus = rătăcitor, de la errare = a rătăci] Despre un fenomen, o manifestare cu neregularitate în apariţie, localizare sau în evoluţie. Ex.: durere e. ERECTIL, adj. / erectile, adj. / erectile. [Lat. erectus = ridicat drept, vertical, de la erigere = a ridica drept.] Ţesut sau organ care îşi poate modifica volumul, devenind dur, prin aflux de sânge în vasele sale. ERECTOR, adj. / erecteur, -trice, adj. / erector. [Lat. erec-tor, -oris = cel care ridică, de la erigere = a ridica drept.] Care provoacă ‘erecţie. Ex.: muşchiul e. al fiecărui fir de păr, care se contractă după anumiţi stimuli (emoţie, frig). ERECŢIE, s. f. / erection, s. f. / erection. [Lat. erectio, -onis = ridicare, de la erigere = a ridica drept.] Creşterea de volum şi indurarea organelor sau ţesuturilor erectile (penis, clitoris, mamelon), determinată de o importantă vasodilataţie; starea care rezultă în urma acestui proces. EREDITAR, adj. / hereditaire, adj. / hereditary. [Lat. here-ditarius = referitor la moştenire, de la hereditas, -atis = moştenire.] Care este transmis genetic de la progenitori la urmaşi; moştenit. V. şi congenital. EREDITATE, s. f. / heredite, s. f. / heredity, inheritance. [Lat. hereditas, -atis = moştenire.] Transmiterea, de la părinţi la descendenţi, a caracterelor, exprimate sau neexprimate, prin 456 EREDITATE ancestrală ERGOGRAF intermediu! genelor. E. este o “moştenire” de la părinţi (“zestre” ereditară), dar nu este neapărat o transmitere de-a lungul generaţiilor a însuşirilor parentale ('fenotip). EREDITATE ANCESTRALĂ / heredite ancestrale / remote ancestor inheritance. Sin.: atavism (v.). EREDITATE AUTOZOMALĂ / heredite autosomique / autoso-mal inheritance. Transmiterea unui caracter legat de o genă situată pe un autozom (cromozom nonsexual). Se opune *e. gonozomice. Var.: e. autozomică. EREDITATE AUTOZOMICĂ. Var. pentru ereditate autozomală (v.). EREDITATE BIFACTORIALĂ / heredite bifactorielle / bifacto-rial inheritance. Sin.: dimeriejv.). EREDITATE CITOPLASMATICĂ / heredite cytoplasmique / cytoplasmic inheritance. Transmiterea la descendenţi a genelor conţinute în 'mitocondrii (2% din ADN-ul celular) şi 'cloroplaste. Această transmitere nu respectă legile lui Mendel, la animale femela furnizând mitocondriile care sunt conţinute în ovocit. Toate mitocondriile unui individ provin din diviziunea mitocondriilor materne. Prin observaţii recente s-a constatat că uneori câteva mitocondrii provin din spermatozoid. Sin.: ereditate extranucleară. EREDITATE COLATERALĂ / heredite collaterale / collateral inheritance. Apariţia, la un subiect, de caractere şi de tare existente la rudele colaterale (boli familiale). EREDITATE CONVERGENTĂ / heredite convergente / bipa-rental inheritance. E. în cazul căreia caracterele transmise există la ambii părinţi. EREDITATE EXTRACROMOZOMIALĂ / heredite extrachro-mosomique / extrachromosomal heredity. Transmiterea ereditară a caracterelor ale căror gene sunt purtate de *plas-mide la 'procariote, iar la 'eucariote de 'plasmide, 'plaste sau 'mitocondrii. V. ereditate citoplasmatică. EREDITATE EXTRANUCLEARĂ / heredite extranucleaire / extranuclear heredity. Sin.: ereditate citoplasmatică (v.). EREDITATE GONOZOMICĂ / heredite gonosomique / sex-linked inheritance. Transmiterea unui caracter legat de un anumit sex. Este cazul unui caracter legat de o genă situată pe un segment neomolog al unui cromozom sexual, adică porţiuni din cromozomi care sunt diferite pe cromozomii X şi Y. In general, este cazul unei tare recesive situate pe un cromozom X, care nu apare decât la sexul masculin, la sexul feminin gena respectivă fiind mascată de gena alelomorfă, normal dominantă, a celuilalt cromozom X. Aceste tare (ex.: 'daltonis-mul şi 'hemofilia) afectează bărbaţii şi sunt transmise de femeie (e. diaginică). Transmiterea tarelor situate pe segmentul neomolog al^ cromozomului Y reprezintă e. holandrică. EREDITATE ÎNCRUCIŞATĂ / heredite croisee / crisscross inheritance. Transmiterea caracterelor ereditare ale unui părinte la descendentul de sex opus. EREDITATE MATERNĂ / heredite maternelle / maternal inheritance. Apariţia, la un copil, a unor caractere aproape exclusiv de la mamă. EREDITATE PATERNALĂ / heredite paternelle / paternal in heritance. Apariţia, la un copil, a unor caractere aproape exclusiv de la tată. EREDITATE RECESIVĂ / heredite recessive / recessive inheritance. Transmiterea unui caracter 'recesiv. EREDITATE DE REVENIRE / heredite en retour / reversion inheritance. Sin.: atavism (v.^ EREDOATAXIE CEREBELOASĂ / heredoataxie cerebeleuse / hereditary cerebellar ataxia. [Lat. heres, -edis = moştenitor; gr. a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja; Cat. cerebellum = creier mic.] Formă de 'sindrom de eredodegenerescenţă spinocerebeloasă în care simptomatologia clinică predominantă este cerebeloasă, cineti- că şi statică, cu un 'sindrom piramidal discret, fără tulburări ale sensibilităţii profunde şi fără areflexie osteotendinoasă. Sin.: boală Mărie (def. 2). EREDODEGENERESCENŢĂ SPINOCEREBELOASĂ / heredo-degenerescence spinocerebelleuse / spinocerebellar here-dodegenerative syndrome. [Lat. heres, -edis = moştenitor; degenerare = a degenera, de Ca de = separat de, genus, -eris - neam, rasă; spina = şira spinării; cerebellum = creier mic.] Sin.: sindrom de eredodegenerescenţă spinocerebeloasă (V.). EREDODEGENERESCENŢĂ TAPETORETINIANA / heredo-degenerescence tapetoretinienne / tapetoretinal degeneration. [Lat. heres, -edis = moştenitor; degenerare = a degenera, de Ca de = separat de, genus, -eris = neam, rasă; tapete sau tapetum = cuvertură, covor; rete, -is = reţea; -ină.] Sin.: de-generescenţă tapetoretiniană (v.). EREDODISTROFIE INELARĂ A ENDOTELIULUI CORNEAN / heredodystrophie annulaire de l’endothelium corneen / Frangois-Evens syndrome. Sin.: sindrom Frangois-Evens (v.). EREDOFAMILIAL, adj. / heredofamilial, -ale, -aux, adj. / heredofamilial. [Lat. heres, -edis = moştenitor; familiaris = aC casei, de famide, de Ca familia = famiCie, casă.] Un fenomen, o perturbare prezentă în unele familii, în circumstanţe care implică şi factorii ereditari. Var.: heredofamilial. EREDOPATIE, ş. f. / heredopathie, s. f. / heredopathia. [Lat. heres, -edis = moştenitor; gr. pathos = BoaCcL] Sin.: boală ereditară (v.). EREDOPATIE ATAXICĂ POLINEVRITICĂ / heredopathie ataxique polynevritique / heredopathia atactica polyneuri-tiformis, Refsum’s disease. Sin.: boală Refsum (v.). EREMOFOBIE, s. f. / eremophobie, s. f. / eremophobia. [Qr. eremos = solitar; phobos = frică] Teamă exagerată de singurătate. EREPSINĂ, s. f. / erepsine, s. f. / erepsin. [Şr. ereipein = a demoCa, a dărâma; -ină.] Complex enzimatic din sucul intestinal, care eliberează aminoacizii din peptone şi peptide. ERETISM, s. n. / erethisme, s. m. / erethism. [Qr. erethisma = iritaţie, excitaţie.] Stare de hiperexcitabilitate a unui organ. ERETISM CARDIAC / erethisme cardiaque / irritable heart. Ansamblu de tulburări funcţionale cardiace observat relativ frecvent în adolescenţă şi determinat de o hiperexcitabilitate miocardică. Se caracterizează îndeosebi prin modificări observate la auscultaţie (anomalie a zgomotelor, suflu anorganic) şi radiologie (vivacitate a contracţiilor cardiace, hiperpulsatili-tate a marilor vase). V. şi sindrom da Costa. EREUTOFOBIE, s. f. / ereutophobie, s. f. / ereutophobia. [Qr. ereuthos = roşeaţă; phobos = frică] Sin.: eritrofobie (v.). ERGASIOFOBIE, s. f. / ergasiophobie, s. f. / ergasiophobia. [Qr. ergasia = muncă; phobos = frică] Aversiune faţă de muncă şi faţă de asumarea oricărei responsabilităţi. ERGASIOMANIE, s. f. / ergasiomanie, s. f. / ergasiomania. [Qr. ergasia = muncă; mania = nebunie.J Dorinţă anormală de a fi ocupat, de a munci, indiferent de rezultatele muncii. ERGASTOPLASMĂ, s. f. / ergastoplasme, s. m. / ergasto-plasm. [Qr. ergaster = muncitor; plasma = obiect modeCat.] Denumire pentru zonele de citoplasmă puternic bazofile ale celulelor glandulare. Prin "microscopie electronică s-a demonstrat că e. corespunde unui 'reticul endoplasmic foarte dezvoltat. ERGOCALCIFEROL, s. m. / ergocalciferol, s. m. / calciferol. Sin.: vitamină D2 (v. vitamină D). ERGOGRAF, s. n. / ergographe, s. m. / ergograph. [Qr. ergon = Cucru, acţiune, de Ca ergein = a Cucra; graphein = a scrie.] Aparat destinat înregistrării lucrului mecanic al unui 457 ERGOMETRIE ERITROBLASTOZĂ FETALĂ muşchi sau al unui grup muscular, în vederea investigării modificărilor din oboseală sau din unele boli. ERGOMETRIE, s. f. / ergometrie, s. f. / ergometry. [Qr. ergon = lucru, acţiune, de la ergein = a lucra; metron -măsurCL] Măsurarea forţei musculare cu un ergometru sau cu un dinamometru. ERGONOMIE, s. f. / ergonomie, s. f. / ergonomics. [Qr. ergon - lucru, acţiune, de la ergein = a lucra; nomos = obi-cei având forţă de lege.] Studiul anatomic, fiziologic şi psihologic al condiţiilor de muncă, în vederea realizării unei adaptări optime a omului la acestea. ERGOSTEROL, s. m. / ergosterol, s. m. / ergosterol. [ffr. ergot = cornul secarei; origine obscură; gr. stereos = solid, în relief; -ol.] Substanţă sterolică (provitamină) prezentă în cornul secarei (Claviceps purpurea) şi în levura de bere, care, sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete solare, se transformă în Vitamină D2 (calciferol). ERGOTAMINĂ, s. f. / ergotamine, s. f. / ergotamine. [Ţr. ergot = cornul secarei; origine obscură; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] (DCI) Alcaloid cu acţiune *ocitocică şi antimigrenoasă, extras din *cornul de secară. ERGOTERAPIE, s. f. / ergotherapie, s. f. / ergotherapy, occupation therapy. {Qr. ergon = lucru, acţiune, de la ergein = a lucra; therapia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Utilizarea muncii în scopuri terapeutice, dintr-un triplu punct de vedere: ocupaţional, menţinere sau reactivare a capacităţilor creative şi productive, reinserţie socioprofesională. Noţiunea de muncă trebuie considerată într-un sens extrem de extins: contribuţie la o producţie reală (confecţionarea de obiecte artizanale sau industriale), participarea la lucrări în comun (grădinărit, agricultură) sau o simplă ruptură de pasivitatea vieţii în spital a pacientului. ERGOTISM, s. n. / ergotisme, s. m. / ergotism. [Jr. ergot = cornul secarei; origine obscură ; -ism.] Intoxicaţia, acută sau cronică, datorată utilizării alimentare a 'secarei cornute sau a medicamentelor derivate din aceasta. V. şi ergotamină. ERGOZOM, s. m. / ergosome, s. m. / polysom. Grup de 'ribozomi legaţi între ei printr-un filament de ARN mesager, care se află liber în citoplasmă sau acolat la 'reticulul endo-plasmic. E. intervine în sinteza proteinelor. V. şi ribozom. ERITEM, s. n. / erytheme, s. m. / erythema. [Qr. erythema, -atos = roşeaţă] Congestie a pielii, ce dispare la presiune. Este o manifestare curentă a unui mare număr de afecţiuni cutanate. 1) E. palmoplantar simetric ereditar (v.). 2) E. nodos (v.). 3) E. polimorf bulos (v.). ERITEM CENTRIFUG SIMETRIC / erytheme centrifuge syme-trique / vespertilio. Sin.: vespertilio (v.). ERITEM IFECŢIOS ACUT / erytheme infectieux aigu / erythema infectiosum. Sin.: boala a cincea (v.). ERITEM NECROZANT MIGRATOR / erytheme necrosant migrateur / necrolytic migratory erythema. V. sindrom de glucagonom. ERITEM NODOS / erytheme noueux / erythema nodosum. B. caracterizată prin erupţii papuloeritematoase dermoepider-mice, de dimensiuni mici, proeminente, de culoare roşie-viola-cee, dure şi dureroase la presiune, localizate la nivelul gambelor, a picioarelor şi, uneori, la nivelul antebraţelor. Se pot asocia artropatii de intensitate variabilă şi simptome generale (febră). Fenomenele evoluează 10-20 de zile. Apare la copil sau adultul tânăr, asociindu-se cu 'primoinfecţia tuberculoasă, 'sarco-idoza (v. şi sindromul Lofgren), infecţiile streptococice, mico-zele, 'lepra sau intoxicaţiile (ex.: cu sulfamide), fiind considerată o reacţie la un alergen toxic sau infecţios. Sin.: boală Trousseau (def. 1), dermatită contuziformă. ERITEM PALMOPLANTAR SIMETRIC EREDITAR / erytheme palmo-plantaire symetrique hereditaire / erythema palmare hereditarium. Sin.: boală Lane (v.). ERITEM POLIMORF BULOS / erytheme polymorphe bulleux / erythema multiforme. Sindrom de etiologie incertă care se caracterizează printr-o erupţie papuloasă rozacee, papulele fi ind acoperite de bule. Localizarea de elecţie este pe faţa de extensie a membrelor. Semnele generale (febră, alterarea stării generale) şi evoluţia depind de gradul de întindere a erupţiei. Sin.: boală Hebra. (def. 2). ERITEMATOS, adj. / erythemateux, -euse, adj. / erythemato- us. [Qr. erythema, -atos = roşeaţă] Care prezintă caracteristicile unui 'eritem. Ex.: 'lupus e. ERITRASMA, s. f. / erythrasma, s. m. / erythrasma. [Qr. ery-thrainein = a (se) înrobi, de la erythros = roşu.] Dermatoză considerată iniţial 'epidermomicoză, determinată de fapt de Corynebacterium minutissimum, bacterie filamentoasă grampo-zitivă. Se caracterizează prin prezenţa la nivelul axilelor şi al regiunii inghinale a unor plăci maronii bine delimitate, cu scua-me fine, pruriginoase, fluorescente sub radiaţii ultraviolete. ERITREMIE, s. f. / erythremie, s. f. / erythr(a)emia. [Qr. erythros = roşu; haima, -atos = sânge.] Sin.: boală Vaquez (v.). ERITROBLAST, s. n. / erythroblaste, s. m. / erythroblast. [Qr. erythros = roşu; blastos = germen.] Celulă nucleată a măduvei osoase care, prin maturare eritroblastică (evoluând de la e. bazofil la e. policromatofil, e. acidofil) se transformă în eritrocit. E. reprezintă 20-25% din elementele nucleate ale măduvei osoase. E. nu trec în sângele circulant decât în unele stări patologice (unele anemii, leucemii). ERITROBLASTEMIE, s. f. / erythroblastemie, s. f. / erythro-blast(a)emia. [Qr. erythros = roşu; blastos = germen; haima, -atos = sânge.] Prezenţa anormală a *eritroblastelor în sângele circulant. ERITROBLASTIC, adj. / erythroblastique, adj. / erythroblas-tic. [Qr. erythros = roşu; blastos = germen.] Care se referă la *eritroblast, care implică eritroblastul. Ex.: reacţie e. ERITROBLASTOM, s. n. / erythroblastome, s. m. / ery-throblastoma. *Mielom dezvoltat prornind de la celulele *seriei eritrocitare (eritroblastice). ERITROBLASTOPENIE, s. f. / erythroblastopenie, s. f. / ery-throblastopenia, pure red cell an(a)emia. [Qr. erythros = roşu; blastos = germen; penia = sărăcie.] Absenţa sau reducerea extremă a producţiei medulare de *eritroblaste, care determină o *anemie aregenerativă. ERITROBLASTOZĂ, s. f. / erythroblastose, s. f. / erythro-blastosis. [Qr. erythros = roşu; blastos = germen; -oză ] Creşterea numărului de globule roşii nucleate (*eritroblaste) în organele hematopoietice şi, eventual, în sânge. Tot e. se numesc şi bolile cu caracteristicile hematologice menţionate. Grupe: 1) E. familiale, prin alterarea genotipului eritrocitar (anemia Cooley, e. cu hematii falciforme etc.) sau secundare unei izo-imunizări materne (e. fetală, v.). 2) E. secundare: posthemora-gice, infecţioase, toxice, canceroase. 3) E. primitive: eritro-mieloza acută (v.) sau cronică, anemia infantilă pseudoleuce-mică, boala eritroblastică a_ adultului. ERITROBLASTOZĂ FETALĂ / maladie hemolytique du foe-tus / erythroblastosis f(o)etalis, isoimmune h(a)emolytic disease of the f(o)etus. Termen care defineşte complexul de manifestări fetale rezultate prin *aloimunizare maternă în evoluţia unei gravidităţi anterioare sau secundar unei transfuzii incompatibile. Este determinată de trecerea transplacentară a anticorpilor mamei faţă de antigenii eritrocitari fetali, care determină hemoliză mai mult sau mai puţin severă. Forma cea mai gravă a e. f. este *anasarca fetoplacentară, a cărei evoluţie uneori mortală (moarte fetală in utero) poate fi ameliorată, în 458 eritrocianoza gambelor ERITROPOIETINĂ mai mult de unul din două cazuri., prin transfuzii de hematii în peritoneul fetal. O formă frecventă, mai puţin gravă, se manifestă în perioada neonatală (*boala hemolitică a nou-născu-tului). V. şi incompatibilitate fetomaternă. ERITROCIANOZA GAMBELOR / erythrocyanose des jambes / erythrocyanosis. [Qr. erythros = roşu; kyanos = albastru; -oză; Cat. gamba = gambă] Afecţiune care apare exclusiv la sexul feminin, îndeosebi la adolescente. Se manifestă *cianoză simetrică în treimea inferioară a gambelor, însoţită de o infiltraţie locală pseudoedematoasă. Frigul are un rol important în apariţia bolii.w ERITROCINETICĂ, s. f. / erythrocinetique, s. f. / erythrokine-tics. [Qr. erythros = roşu; kinetikos = care se mişcă, de ta kinein = a mişca] Studiul cantitativ, dinamic, in vivo, al producerii şi distrugerii eritrocitelor. ERITROCIT, s. n. / erythrocyte, s. m. / erythrocyte. [Qr. erythros = roşu; kytos = celulă] Celulă anucleată a sângelui (la om şi vertebratele superioare), de culoare roz-roşie, în formă de disc biconcav aplatizat, deformabil (*deformabilitate eritroci-tară) care conţine hemoglobină. E. au un diametru între 7,2-7,9 pm, o grosime de 2 pm la periferie şi de 1 pm în centru, un volum mediu de circa 90 pm3. Numărul de e. pe mm3 de sânge este în medie de 5 milioane la bărbat şi 4,5 milioane la femeie, iar la naştere de circa 6 milioane. Se colorează în roz viu prin Giemsa, centrul celulei rămânând mai puţin colorat. E. provine din linia sau seria eritrocitară a mădu-vei hematogene, precursorul său direct fiind *eritroblastul. Sin.: globul roşu (nerecomandat), hematie, normocit. Pentru modificările de formă sau de dimensiuni ale e. v.: echinocit, drepa-nocit, megalocit, microcit, ovulocit, schizocit şi sferocit. V. şi tab. const. hematoi. ERITROCITOPENIE, s. f. / erythrocytopenie, s. f. / erythro-cytopenia. [Qr. erythros = roşu; kytos = celulă; penia = sărăcie.] Sin.: eritropenie (v.). ERITROCITOZĂ, s. f. / erythrocytose, s. f. / erythrocytosis. [Qr. erythros = roşu; kytos = celulă; -oză.] Sin.: poliglobulie (v.). ERITROCUPREINĂ, s. f. / erythrocupreine, s. f. / erythro-cuprein. [Qr. erythros = roşu; lat. cuprum = aramă roşie, de la numele insulei Cyprus; -ină.] Protreină eritrocitară conţinând cupru şi identificată ca *superoxid dismutaza 1. Gena codantă pentru sinteza e. este situată pe cromozomul 21. ERITRODERMIE, s. f. / erythrodermie, s. f. / erythrodermia. [Qr. erythros = roşu; derma, -atos = piele.] Sindrom caracterizat prin înroşirea difuză a întregului înveliş cutanat, cu evoluţie acută sau cronică. Uneori se complică cu leziuni tegumentare sub formă de bule, iar frecvent apare o descuamare. Are o gravitate variabilă şi cauze diverse: intoxicaţii medicamentoase, boli infecţioase, leucemie, agravarea şi generalizarea unei eczeme, a unui psoriazis etc. Există şi o formă congenitală gravă, care apare la naştere, fiind denumită e. ihtioziformă congenitală sau ihtioză congenitală (v. ihtioză, def. 1). Sin.: pityriasis rubra. ERITRODERMIE BULOASĂ CU EPIDERMOLIZA / erythrodermie bulleuse avec epidermolyse / toxic epidermal necrolysis. Sin.: boală Lyell (v.) ERITRODONŢIE, s. f. / erythrodontie, s. f. / erythrodontia. [Qr. erythros = roşu; odous, odontos = dinte.] Coloraţie roză sau roză-maronie a dinţilor, observată în cursul *porfiriilor. ERITROFAGIE, s. f. / erythrophagie, s. f. / erythrophagia. [Qr. erythros = roşu; phagein = a mânca.] Sin.: eritrofagoci-toză (v.). ERITROFAGOCITOZĂ, s. f. / erythrophagocytose, s. f. / ery-throphagocytosis. [Qr. erythros = roşu; phagein = a mânca; kytos = celulă; -oză.] *Fagocitoza globulelor roşii de către monocite, macrofage şi, uneori, polinucleare. Sin.: eritrofagie. ERITROFOBIE, s. f. / erythrophobie, ereutophobie, s. f. / erythrophobia. [Qr. erythros = roşu; phobos = frică] *Fobie caracterizată prin teama obsedantă de a nu roşi în public. Uneori e. este atât de intensă încât afectează profund viaţa bolnavului, care este incapabil de contactele necesare în viaţa cotidiană. Mai frecventă la tinere, apare şi în nevrozele, anxioase sau în psihastenie. Sin.: ereutofobie. ERITROKERATODERMIE, s. f. / erythrokeratodermie, s. f. / erythrokeratodermia. [Qr. erythros = roşu; keras, keratos = corn; derma, -atos = piele.] Dermatoză rară, cu caracter simetric şi progresiv; constă din placarde roşii ce apar în primele zile de la naştere şi se extind repede pe întreg corpul, putând deveni verucoase. ERITROLEUCEMIE, s. f. / erythroleucemie, s. f. / erythro-leuk(a)emia. [Qr. erythros = roşu; leukos = alb; haima, -atos = sânge.] 1) Asocierea *poliglobuliei cu leucemia, cu evoluţie paralelă. 2) Puseu de poliglobulie care survine, în mod excepţional, în faza terminală a unor leucemii. Sin.: eritro-mieloză acută (v.). ERITROMELALGIE, s. f. / erythromelalgie, s. f. / erythro-melalgia. [Qr. erythros = roşu; melos = extremitate, membru; algos = durere.] *Acropatie caracterizată prin accese paroxistice de durere, congestie şi tumefacţie localizate la nivelul extremităţilor membrelor, îndeosebi ale picioarelor. Sin.: boală Weir Mitchell. ERITROMELIE, s. f. / erythromelie, s. f. / acrodermatitis chronica atrophicans. [Qr. erythros = roşu; melos = extremitate, membru,] Sin.: boală Pick-Herxheimer (v.). ERITROMICINĂ, s. f. / erythromycine, s. f. / erythromycin. [Qr. erythros = roşu; mykes, myketos = ciupercă] Antibiotic din familia *macrolidelor, produs de o suşă de Streptomyces erythreus: E. se poate administra per os, parenteral sau local (extern). în funcţie de concentraţia în sânge, poate avea acţiune bacteriostatică sau bactericidă. Spectrul său de acţiune include coci Gram-pozitivi şi Gram-negativi, spirochete, rick-ettsii şi Mycoplasma pneumoniae (antibiotic de elecţie). ERITROMIELOZĂ ACUTĂ / erythromyelose aigue / acute ery-thromyelosis. [Qr. erythros = roşu; myelos = măduvă; -oză; lat. acutus = ascuţit.] Echivalentul leucemiei în seria roşie. Se caracterizează prin splenomegalie, hepatomegalie, anemie accentuată, eritroblastoză sanguină şi medulară cu morfologie celulară anormală. Evoluţie mortală în mai puţin de două luni. Sin.: boală sau sindrom Di Guglielmo, mieloză eritremică. ERITROPENIE, s. f. / erythropenie, s. f. / erythropenia. [Qr. erythros = roşu (kytos = celulă); penia = sărăcie.] Scăderea considerabilă a numărului de eritrocite din sângele circulant. Sin.: eritrocitopenie. ERITROPLAZIE, s. f. / erythroplasie, s. f. / erythroplasia. [Qr. erythros = roşu; plasis = modelare, formare, de la plasse-in = a forma, a modela.] V. boală Bowen, def. 2. ERITROPOIETINĂ, s. f. / erythropoTetine, s. f. / erythropoie-tin. [Qr. erythros = roşu; poietikos = care face, care creează, de la poiein = a face; -ină.] Glicoproteină acidă hormonală stimulatoare a *eritropoiezei. Este sintetizată îndeosebi în celulele granuloase ale aparatului juxtaglomerular renal (90%) şi în cantitate mică în ficat şi în unele macrofage. ERP are Mr de 34 kDa şi este alcătuită din 166 de aminoacizi. Se disting două forme, cu proprietăţi fiziologice identice, diferite doar prin gradul de glicozilare: ERPa cu 31% hidraţi de carbon şi ERPb cu 24%. Gena care codifică sinteza precursorului ERP este situată pe cromozomul 7 (7q21-22). ERP acţionează prin intermediul unui receptor membranar de circa 66 kDa, alcătuit din 508 aminoacizi, a cărui genă este situată pe cromozomul 19 (19p13.3-p13.2). Nu există rezervă fiziologică de ERP, aceasta fiind produsă rapid în *hipoxie. Dimpotrivă, secreţia este frânată în cazul unui exces de oxigen în ţesuturi. Ţinta acţiunii ERC este cunoscută exact: o celulă suşă a liniei eritroblas-tice se transformă, devine sensibilă la acţiunea ERP prezen- 459 ERITROPOIEZĂ ERYTHROKERATODERMA VARIABILIS tând un mare număr de receptori specifici acesteia (celula este desemnată prin ERC - erythropoietin responsive celî). Sub efectul ERP, celula se transformă în ‘proeritroblast, care posedă încă şi câţiva receptori pentru ERP. Hipersecreţia de ERP este Ja originea ‘poliglobuliilor secundare. Pentru nevoile terapeutice (ex.: tratamentul anemiei bolnavilor care sunt supuşi ‘dializei, al anemiilor din cancere, ca şi în tratamentul ‘mielo-displaziei) ERP este produsă prin procedee biotehnologice. Sin.: hematopoietină. V. tab. const. endocrinol. ERITROPOIEZĂ, s. f. / erythropoîese, s. f. / erythropoiesis. [Qr. erythros = roşu; poiesis = creare, formare, de Ca poiein = a face.] Ansamblul proceselor celulare care se desfăşoară în mod normal în măduva osoasă, sub dependenţa ‘eritropoie-tinei şi care, pornind de la ‘proeritroblaste, conduc la formarea eritrocitelor adulte. E. continuă tot timpul vieţii, asigurând înlocuirea celulelor îmbătrânite, care sunt îndepărtate din circulaţie. Patologic se disting: 1) E. ectopică, e. extramedulară, cel mai adesea de origine splenică. 2) E. ineficace, în care o parte din ‘eritroblaste, deşi produse în număr mare, nu se maturează complet, fiind distruse înainte de a se transforma în hematii, proces denumit avort intramedular. V. diseritro-poieză şi anemie refractară. Sin.: hematopoieză. ERITROPROSOPALGIE, s. f. / erytroprosopalgie, s. f. / ery-throprosopalgia. [Qr. erythros = roşu; prosopon = faţă; algos = durere,.] Sin.: nevralgism facial (v.). ERITROPSIE, s. f. / erythropsie, s. f. / erythropsia. [Qr. erythros - roşu; opsis = vedere, aspect] Formă de ‘cromatopsie în care obiectele sau suprafeţele albe sunt percepute cu o tentă roşiatică. ERITROPSINĂ, s. f. / erythropsine, s. f. / erythropsin. Sin.: rodopsină (v.). ERITROZĂ, s. f. / erythrose, s. f. / erythrosis. [Qr. erythros - roşu; -oză.] înroşire a feţei, permanentă sau survenind în accese, datorită unei vasodilataţii. E. paroxistică afectează îndeosebi tinerele fete şi, în afară de faţă, se poate localiza la nivelul gâtului şi al părţii antero-superioare a toracelui. Apare după masă, după modificări de temperatură sau în relaţie cu emoţiile şi stresul. Asociată ‘cuperozei, e. favorizează apariţia ‘acneei rozacee. E. de deciivitate - sin. test de postură (v.). ERITRURIE, s. f. / erythrurie, s. f. / erythruria. [Qr. erythros = roşu; ouron = urină.] Coloraţie roşie a urinii din cauza hemoglobinei (provenită din hemoliză), dar şi, eventual, a unui colorant sau (rar) chiar medicament introduşi în organism. ERIZIPEL, s. n. / erysipele, s. m. / erysipelas. [Qr. ery-sipelas, -atos - infCamaţie roşie a pielii, de Ca erythros = roşu, pella = piele.] Dermită acută infecţioasă, provocată de *streptococul hemolitic. Poarta de intrare poate fi o mică exco-riaţie cutanată sau o leziune a mucoaselor (gură, nas, conjunctivă etc.). Tipic se manifestă printr-un placard extensiv dureros, roşu şi edemaţiat, localizat îndeosebi la nivelul feţei, uneori cu semne generale de infecţie. Poate apărea şi la nivelul membrelor inferioare, iar reşutele nu sunt rare. Pop.: brâncă. ERIZIPEL NECROTIC / erysipele necrotique / necrotic erysipelas. Sin.: fasciită necrozantă (v). ERIZIPELOID, s. n. / erysipeloide, s. f. / erysipeloid. [Qr. erysipelas, -atos = infCamaţie roşie a pielii, de Ca erythros = roşu, pella = piele; eidos = formă.] Dermită microbiană profesională apărută după inocularea la nivelul pielii a *Ery-sipelothrix rhusiopathiae (insidiosa), caracterizată prin apariţia pe mână sau pe un deget a unui placard roşu-violaceu, pru-riginos, sensibil la palpare, cu evoluţie centrifugă şi, obişnuit, benignă. Sin.: boală Klauder, boală Rosenbach. EROARE, s. f. / erreur, s. f. / error. [Lat. error, -oris = rătăcirea drumului, nesiguranţă, îndoială, de la errare = a rătăci, a greşi] Diferenţa dintre valoarea reală a unei mărimi oare- care şi cea obţinută prin măsurare, numărătoare sau calcul. E. pot fi: i) E. întâmplătoare (accidentale), care variază aleator într-un şir de determinări; cauze: fluctuaţii ale aparatelor, factori de mediu, observatorul. 2) E. sistematice, cu valoare determinată; cauze: aparate defecte, metode incorecte. 3) E. standard, se determină statistic, prin determinarea parametrilor de variabilitate ai unei anumite populaţii statistice. E. se estimează în raport cu valoarea adevărată şi în acest caz se numesc e. reale: ANj = Nj - N, unde N este valoarea reală şi Nj valoarea măsurată. Mai accesibile sunt e. aparente: ANj = Nj - N, unde N reprezintă media unui şir de determinări. Există metode complexe de calcul al e., în prezent facilitate de mijloacele informaticii. EROTISM, s. n. / erotisme, s. m. / erotism. [Qr. eros, -otos = iuBire; -ism.] Comportament ideatic complex în jurul actului sexual, uneori consecinţa unui hipersexualism sau a unei hiperexcitaţii sexuale, dar şi în urma unor tulburări psihice. EROTIZARE, s. f. / erotisation, s. f. / erotisation. [Qr. eros, -otos = iuBire.] Apariţia, în momentul maturizării sexuale, a ‘reflexelor necondiţionate, înnăscute, rămase până atunci latente, manifestate în cadrul comportamentului sexual. EROTOMANIE, s. f. / erotomanie, s. f. / erotomania. [Qr. eros, -otos = iuBire; mania = neBunie.] Iluzie delirantă de a fi iubit, în general de o persoană care se bucură de un anumit prestigiu şi cu care pacientul nu are decât relaţii îndepărtate, sau, uneori, nici o relaţie. E. poate fi o temă delirantă, printre altele, în delirul din schizofrenie, sau, mai frecvent, în cadrul unui delir pasional cronic. în al doilea caz evoluţia se produce în trei stadii: speranţă, ură ascunsă sau manifestă, când subiectul vizat nu răspunde la avansurile eroto-manului. în ultimul caz poate apărea o agresivitate care pune în pericol persoana inclusă în delirul pasional. EROZIUNE, s. f. / erosion, s. f. / erosion. [Lat. erosio, -onis = roadere, de la erodere = a roade.] Sin.: exulceraţie (v.). ERUCTAŢIE, s. f. / eructation, s. f., renvoi, s. m. / eructati-on, belching. [Lat. eructatio, -onis = revărsare, vomitare, de la eructare = a revărsa, a vomita] Emisie însoţită de zgomot, la nivel bucal, a unei cantităţi de gaz care provine din stomac. E. este de obicei involuntară. Pop.: râgâială. ERUPŢIE, s. f. / eruption, s. f. / eruption. [Lat. eruptio, -onis = ieşire violentă, de la erumpere = a ieşi afară.] Aspect clinic caracterizat prin apariţia şi multiplicarea rapidă a unor elemente tegumentare de aspect diferit în funcţie de boala în care apar. E. are valoare diagnostică în unele boli (numite şi boli eruptive), îndeosebi prin caracteristicile sale evolutive: propagare centrifugă sau centripetă, regiuni predilecte, caracter fugace etc. ERYSIPELOTHRIX / Erysipelothrix / Erysipelothrix. [Qr. erysipelas, -atos = infCamaţie roşie a pielii, de la erythros = roşu, pella = piele; thrix, trikhos = păr.] Gen bacterian din familia Actinomycetaceae (*Actinomyces), alcătuit din bacili gram-pozitivi, foarte fini, cuprinzând şi o specie patogenă pentru om şi animale, E. rhusiopathiae. Acesta produce la porc boala denumită rujet, zoonoză transmisibilă la om, la care determină ‘erizipeloid sau o infecţie septicemică însoţită de endocardită. ERYTHROGENESIS IMPERFECTA / erythrogenesis imperfecta / erythrogenesis imperfecta. [Qr. ervthros = roşu; genesis = producere, de la gennan = a produce; lat. imper-fectus = incomplet, de la in = lipsit de, perfectus = perfect, complet.] Sindrom al copilului mic, caracterizat prin oprirea maturării eritroblastice într-un stadiu tardiv. E. i. a fost adesea confundată cu ‘boala Blackfan-Diamond. ERYTHROKERATODERMA VARIABILIS / erythrokeratoderma variabilis / Mendes da Costa syndrome. Formă de ‘eritro-keratodermie ereditară şi familială, cu debut în prima copilărie, afectând îndeosebi sexul feminin şi caracterizată prin prezenţa 460 erythrorrhexis ESOGASTRODUODENOFIBROSCOPIE pe tegumente a unor pete roşii care îşi schimbă forma în timpul zilei. Sunt asociate zone hiperkeratozice cu localizare în afara zonelor eritematoase şi independente de acestea. Sin.: sindrom Mendes da Costa. ERYTHRORRHEXIS, s. f. / erythrorrhexis, s. f. / erythrorrhexis. [Qr. erythros = roşu; rhexis = ruptură, scurgere bruscă şi vioCentă.] 1) Hemoragie (v.). 2) Fragmentare a globulelor roşii. ESCARĂ, s. f. / escarre, escharre, s. f. / slough. [Qr. esk-hara = crustă.] *Gangrenă cutanată cu necroză uscată a der-mului şi hipodermului, cu tendinţe de decolare de ţesuturile îndemne învecinate şi de eliminare a ţesutului necrozat. V. escară de decubit. ESCARĂ DE DECUBIT / escarre de decubitus / bedsore. Necroză cutanată de origine ischemică, de regulă consecutivă imobilizării la pat timp îndelungat. Este localizată în punctele de compresiune continuă a unor reliefuri osoase contra unui plan dur (îndeosebi regiunea sacrată, călcâie), la care se adaugă adesea un proces de maceraţie determinat de urină şi materii fecale şi infectarea secundară cu germeni cutanaţi sau gastrointestinali. Sin.: ulcer de decubit. ESCHERICHIA / Escherichia / Escherichia. [Theodor Escherich, medic german, 1857-1911.] Gen din familia Enterobacteriaceae, cuprinzând în general bacili mobili, gramnegativi. Se găsesc în intestin ca saprofiţi, putând deveni patogeni. V. şi Escherichia coli. ESCHERICHIA COLI / Escherichia coli / Escherichia coli. Specia principală a genului * Escherichia, tribul escherichieae, familia * Enterobacteriaceae şi principalul microorganism colonizator al intestinului omului şi animalelor. Serotipurile E. c. se bazează pe distribuţia antigenului somatic O (termostabij), cap-sular K (variabil termostabil) şi flagelar H (termolabil). în mod obişnuit nepatogenă, bacteria prezintă suşe piogene ce sunt o cauză frecventă pentru infecţii de tract urinar, gastroenterite bacteriene şi septicemii. Sin.: bacii Escherich, Bacterium coli communi, colibacil, Colibacillus, Shigella alkalescens, Shigella dispar; Shigella madampensis. ESCHILĂ, s. f. / esquille, s. f. / splinter of bone. [Ţr. esquille, din Cat. schidia = aşchie şi gr. skhiza, de Ca skhizein = a separa.] Fragment osos a cărui apariţie este determinată de o fractură cominutivă sau de o infecţie osoasă necrozantă. ESENŢIAL, adj. / essentiel, -elle, adj. / essential. [Lat. essen-tialis, de Ca essentia = natura unui Cucru.] 1) Despre o boală căreia nu i se poate atribui o cauză bine definită. 2) Care este indispensabil vieţii. îndeosebi cu referire la o serie de substanţe pe care organismul nu le poate sintetiza şi, de aceea, ele trebuie cuprinse în alimentaţie. Ex.: opt aminoacizi e. (valina, leucina, izoleucina, lizina, treonina, metionina, fenil-alanina şi triptofanul), majoritatea vitaminelor, oligoelementele şi unii acizi graşi nesaturaţi. ESENŢĂ, s. f. / essence, s. f. / essence. [Lat. essentia = natura unui Cucru.] 1) Caracter propriu al unui lucru sau al unei fiinţe. 2) Extract, concentrat al anumitor substanţe aromatice obţinut prin distilare. De obicei, substanţe uleioase, volatile şi aromatice obţinute din diverse vegetale, solubile în alcool şi posedând^ proprietăţi antiseptice sau odorante. ESOCARDIOGRAMĂ, s. f. / oesocardiogramme, s. m. / oesocardiogram. Denumire pentru traseul electrocardiografie înregistrat pe cale endo-esofagiană. Este înregistrată îndeosebi activitatea auriculară, auriculul stâng fiind în contact cu esofagul. ESOFAG, s. n. / oesophage, s. m. / (o)esophagus. NA: oesophagus. [Gr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare.] Porţiune a tractului digestiv care constituie un pasaj musculomembranos între faringe şi stomac. Măsoară circa 25 cm, se află situat posterior faţă de trahee şi anterior coloanei vertebrale, fiind format din trei părţi: pars cen/icalis, de la cartilajul cricoid până la apertura toracică su- perioară, pars thoracica, între apertura toracică superioară şi diafragm, şi pars abdominalis, de la diafragm până la deschiderea în stomac la nivelul *cardiei. ESOFAG BARRETT / oesophage de Barrett / Barrett (o)eso-phagus. [Norman Rupert Barrett, chirurg engCez, 1903-1979.] Sin.: sindrom Barrett (v.). ESOFAGECTOMIE, s. f. / oesophagectomie, s. f. / (o)eso-phagectomy. [Qr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare; ektome = e?(cizie.] Rezecţia unei părţi a esofagului. ESOFAGISM, s. n. / oesophagisme, s. m. / oesophagism. Contractură spasmodică a esofagului, determinând o îngustare a acestuia, mai mult sau mai puţin pronunţată, fără existenţa unei leziuni evidente. ESOFAGITĂ, s. f. / oesophaglte, s. f. / (o)esophagitis. [Qr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare; -ita.] Inflamaţia esofagului. Poate fi corozivă (lichide caustice), disecantă (flegmon esofagian) şi peptică (prin regurgitarea conţinutului gastric). ESOFAGO-GASTROSTOMIE, s. f. / oesophago-gastrostomie, s. f. / oesophagogastrostomy. Operaţie practicată în caz de îngustare a esofagului. Constă în stabilirea unei anastomoze între marea tuberozitate a stomacului, care este deplasată printr-o incizie la nivelul diafragmului şi esofag deasupra zonei stenozate. Sin.: operaţie Heyrovski. ESOFAGO-JEJUNOSTOMIE, s. f. / oesophago-jejunostomie, s. f. / oesophagojejunostomy. Stabilirea unei anastomoze termino-terminale între esofag şi jejun. Intervenţia chirurgicală se practică în caz de cancer inoperabil al *cardiei sau după gastrectomie totală, în scopul restabilirii continuităţii tubului digestiv. ESOFAGOPLASTIE, s. f. / oesophagoplastie, s. f. / (o)eso-phagoplasty. [Qr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Operaţie plastică efectuată pe esofag, în scopul redării calibrului normal, scurtcircuitării unui obstacol sau al refacerii continuităţii după *esofagectomia parţială. ESOFAGORAGIE, s. f. / oesophagorragie, s. f. / oesophageal haemorrhage. Hemoragie care se produce la nivelul mucoasei esofagiene. ESOFAGOSCOPIE, s. f. / oesophagoscopie, s. f. / (o)esophagoscopy. [Qr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] *Endoscopie a esofagului cu ajutorul unui tub semirigid sau cu un *fibroscop cu viziune axială sau laterală. ESOFAGOSTOMIE, s. f. / oesophagostomie, s. f. / oesophagostomy. Anastomoza chirurgicală a esofagului la nivelul pielii. ESOFAGOTOMIE, s. f. / oesophagotomie, s. f. / (o)eso-phagotomy. [Qr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Deschiderea chirurgicală a conductului esofagian. ESOFIBROSCOP, s. n. / oesofibroscope, s. f. / (o)esopha-geal fibroscop. [Qr. oisophagos = gâtCej, de Ca oisen = a căra, phagema = mâncare; Cat. fibra = fibră; gr. skopos = observator, de Ca skopein = a vedea, a etamina] *Fibroscop destinat investigării vizuale a esofagului. ESOFORIE, s. f. / esophorie, s. f. / esophoria. [Qr. eso = înăuntru; pherein = a purta, a transporta] Tendinţa axelor globilor oculari de a devia spre interior, prevenită de vederea binoculară. V. şi esotropie. ESOGASTRODUODENOFIBROSCOPIE, s. f. / oesogastro-duodenofibroscopie, s. f. / oesogastroduodenofibroscopy. Examinarea vizuală a cavităţilor esofagiană, gastrică şi duodenală cu ajutorulu unui *fibroscop. 461 ESOTROPIE ETALON ESOTROPIE, s. f. / esotropie, s. f. / esotropia. [Qr. eso = înăuntru; trope = întoarcere, de ta trepein = a întoarce.) 'Strabism convergent. Poate fi secundar unei paralizii, poate apărea în cursul procesului de 'acomodare sau fără relaţie cu acesta. V. şi esoforie, exotropie, heteroforie. ESTER, s. m. / ester, s. m. / ester. [Qerm. Essigăther = eter acetic, din Cat. aether, gr. aither = aer curat, Bottâ cerească, de ta gr. aithein = a arde; termen creat de Qmelin ta sfârşitul sec. XVIII.] Termen generic pentru orice substanţă care rezultă din combinarea unui acid cu un alcool, cu eliminarea de apă. Ex.: 'gliceridele sunt e. ai 'acizilor graşi cu 'glicerolul. ESTERAZĂ, s. f. / esterase, s. f. / esterase. [Qerm. Essigăther = eter acetic, din tat. aether, gr. aither = aer curat, Boltă cerească, de ta gr. aithein = a arde; -ază.] Enzimă care provoacă 'hidroliza funcţiilor 'ester. Ex.: 'lipaza pancre-atică, 'colinesterazele, colesterol esterazele. ESTERI DE FORBOL / esters de phorbol / phorbol esters. Substanţe vegetale ce stimulează 'protein kinaza C. Cel mai activ este forbol-12-miristat-13-acetat, analog structural al 'mesagerului secund 'diacilglicerol. E. f. se fixează pe membrana celulară şi servesc ca receptori şi activatori pentru protein kinaza C. Au şi rol de 'promotor în cancerogeneză, probabil prin fosforilarea 'receptorului EGF. Forbol-miristat-acetat-ul creşte transcripţia unor gene corespondente unor enzime, precum colagenaza. ESTERIFICARE, s. f. / esterification, s. f. / esterification. [Qerm. Essigăther = eter acetic, din tat. aether, ar. aither = aer curat, Bottă cerească, de ta gr. aithein = a arde; tat. ficare, derivat de ta facere = a face.] Reacţie chimică sau biochimică din care rezultă 'esteri pornind de la un alcool şi un acid. ESTEZIE, s. f. / esthesie, s. f. / (a)esthesia. [Qr. aisthesis = senzaţie, sensiBilitate.] Sin.: sensibilitate (v., def. 1). ESTEZIOMETRU, s. n. / esthesiometre, s. m. / (a)esthesio-meter. [Qr. aisthesis = senzaţie, sensiBilitate; metron = măsură] Instrument pentru măsurarea sensibilităţii tactile. ESTEZIONEUROM OLFACTIV / esthesioneurome olfactif / olfactive (a)esthesioneuroma. [Gr. aisthesis - senzaţie, sensiBilitate; neuron = nerv; -orna; lat. olfactus = miros.] Cancer dezvoltat din celulele de susţinere şi din celulele senzoriale (estezioneurocitom sau estezioneuroblastom, în funcţie de gradul de diferenţiere). ESTIMAŢIE, s. f. / estimation, s. f. / estimation. [Lat. aesti-matio, -onis = evaluare, de la aestimare = a evalua, a preţui] Apreciere cantitativă aproximativă şi provizorie, bazată pe operaţii de calcul statistic sau de extrapolare. ESTRADIOL, s. m. / oestradiol, s. m. / (o)estradiol. [Lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. dis = de două ori; -ol.] Cel mai activ 'estrogen natural sintetizat de ovar, placentă, testicul şi probabil corticosuprarenală. Pregăteşte uterul pentru implantarea ovulului fecundat, promovează maturarea organelor reproductive accesorii şi menţinerea caracterelor sexuale secundare feminine. Sinteza e. se află sub controlul foliculosti-mulinei şi a hormonului luteinizant secretaţi de hipofiză. Sin.: dihidrofoliculină. V. şi tab. const. endocrinol. ESTRADIOLEMIE, s. f. / oestradiolemie, s. f. / oestradio-laemia. Prezenţa şi concentraţia de 'estradiol din sânge. V. şi tab. const. endocrinol. ESTRIOL, s. m. / oestriol, s. m. / (o)estriol. [Lat. oestrus, gr. oestros = dorinţă; lat. tres, tria, gr. treis = trei; -ol.] Produs de catabolism al hormonilor estrogeni. E. este glicuro-noconjugat în ficat şi eliminat prin urină. E. este produs şi în placentă. V. şi estrogen. ESTROFILINĂ, s. f. / oestrophiline, s. f. / (o)estrophilin. [Lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. philein = a iuBi; -ină.] Proteină care fixează 'estradiolul în celulele ţintă ale hormonului. A fost identificată ia niveiui "receptorilor nucleari pentru estrogeni. ESTROGEN, adj., s. m. / oestrogene, adj., s. m. / (o)estro-gen. [Lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. gennan = a produce.] 1) Despre hormonii steroizi capabili să producă 'estrul. 2) Orice substanţă, naturală sau sintetică, a cărei acţiune biologică este similară cu cea a 'estradiolului. La om, hormonii e. sunt sintetizaţi de ovar, placentă, testicul şi, accesoriu, de corticosuprarenală. Acţiunile fiziologice ale e. se exercită a-supra căilor genitale, în afara şi în timpul sarcinii, şi asupra caracterelor sexuale feminine la pubertate. Exercită acţiuni sis-temice precum creşterea şi maturarea oaselor lungi şi efecte metabolice printre care: stimularea sintezei proteice, scăderea toleranţei la glucoză, creşterea HDL, retenţie de sodiu şi apă. E. sintetici sunt utilizaţi în calitate de contraceptive orale, în tratamentul cancerului mamar metastatic la femeile în post-menopauză şi în cancerul avansat de prostată. E. mai sunt folosiţi şi în terapia tulburărilor asociate menopauzei, inhibiţia lactaţiei, tratamentul osteoporozei, iminenţei de avort şi în diverse tulburări funcţionale ovariene. ESTROGENIE, s. f. / oestrogenie, s. f. / estrogeny. Prezenţa de hormoni 'estrogeni în organism. ESTROGENOTERAPIE, s. f. / oestrogenotherapie, s. f. / estrogenotherapy. Utilizarea terapeutică a produşilor naturali sau sintetici care pot declanşa 'estrul. ESTRONĂ, s. f. / oestrone, s. m. / (o)estrone. [Lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; -o/jâ.] Sin.: foliculină (v.). ESTROPROGESTATIV, adj. / oestroprogestatif, adj. / oestro-progestative. Care posedă deopotrivă caracteristicile 'estronei şi cele ale 'progestativelor. Substanţele de acest tip au calitatea de 'contraceptive. ESTRU, s. n. / oestrus, s. m. / (o)estrus. [Lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă] Perioadă de receptivitate sexuală maximă, bine delimitată, caracteristică pentru femelele mamiferelor şi corespunzătoare ovulaţiei, moment în care femela este fecun-dabilă. Sin. referitor la femelele de mamifere: perioadă de rut. Var. (nerecomandată): oestru. EŞANTION, s. n. / echantillon, s. m. / sample. [Ţr. veche eschandillon = scară de măsură.] 1) în statistică, lot reprezentativ dintr-o populaţie, obţinut prin 'randomizare. 2) Cantitate mică dintr-un produs, medicament etc. care este, de obicei, utilizată pentru analiză sau testare. Sin.: mostră, probă (def. 1). EŞARFĂ, s. f. / echarpe, s. f. / sling. [ Jr. echarpe, din limBa francilor staBiliţi în Qalia skirpja = sacoşă pusă de-a curmezişul pieptidui] Bucată de pânză de formă triunghiulară utilizată la imobilizarea temporară, în flexie, a unui membru superior. ETALON, s. n. / etalon, s. m. / etalon. [Ţr. etalon, din limBa francilor staBdiţi în Qalia stalo = model] 1) Model fundamental, de referinţă, stabilit de o autoritate competentă, naţională sau internaţională. 2) Mărime tip servind la definirea şi materializarea unei unităţi. în medicină, este necesar ca analiza unei molecule de către diferite laboratoare să conducă la rezultate comparabile. Pentru substanţele biologice a căror structură nu este total definită prin metode chimice sau fizice, este necesară referinţa la un e. internaţional. A fost creat un serviciu de e. biologice internaţionale şi reactivi de referinţă, dirijat de un comitet de experţi ai OMS. Criterii pentru un e. biologic: a) identitate de structură între molecula etalon şi molecula dozată; b) identitate de comportament; c) disponibil în cantităţi suficiente. E. radioactiv reprezintă o sursă de referinţă căreia i se cunosc natura şi numărul de atomi radioactivi existenţi într-un moment determinat. Permite etalonarea unui detector de radiaţii. 462 etambutol EUCARIOT ETAMBUTOL, s. m. / ethambutol, s. m. / ethambutol. (DCI) Antibiotic major antituberculos, activ în cazul bacililor uman şi bovin. Fenomenele de rezistenţă la e. sunt rare, iar toxicitatea sa oculară este limitată, la dozele uzuale. ETANOL, s. m. / ethanol, s. m. / ethanol. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arde; -o/.] Sin.: alcool etilic (v.). ETANOLAMINĂ, s. f. / ethanolamine, s. f. / ethanolamine. [Lat aether, gr. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arde; -ol; gr. ammoniakon - sare de amoniu, găsită în apropierea templului Cui Jupiter Ammon din Libia; •inâ.] Alcool azotat precursor al *colinei şi constituent al fosfa-tidiletanolaminei ('fosfolipid component al membranei celulare). Sin.: colamină. ETER, s. m. / ether, s. m. / ether. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arde.] 1) Compus organic care conţine doi atomi de carbon legaţi independent de un atom de oxigen, cu formula generală R-O-R’. 2) Termen uzual pentru dietileter, lichid volatil, inflamabil, utilizat în anestezie. Are toxicitate redusă, dar şi dezavantajul unei acţiuni lente, ca şi al riscului de explozie. ETER ETILITIC / ether ethylique / ether, diethylether, ethyl-ether. V. eter, def. 1. ETEROGEN, adj. / heterogene, adj. / heterogenic. [Lat. scolastică heterogeneus, din gr. heterogenes = eterogen, de la heteros = altul, gennan = a produce.] 1) Despre un întreg (ex.: organ) compus din elemente diferite. 2) Care nu este de aceeaşi natură; diferit, deosebit, felurit. ETEROGENITATE GENETICĂ / heterogeneite genetique / genetic heterogeneous. Observarea faptului că aceeaşi maladie sau acelaşi fenotip pot avea diferite cauze genetice. Când diferitele variante implică acelaşi 'locus se vorbeşte despre eterogenitate alelică. ETEROMANIE, s. f. / etheromanie, s. f. / etheromania. [Lat. aether, ar. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arde; gr. mania = nebunie.J 'Toxicomanie prin utilizarea cronică a 'eterului etilic, îndeosebi prin ingestie sau inhalare de vapori. ETETRINAT, s. m. / etetrinate, s. m. / etetrinate. (DCI) *Re-tinoid înrudit cu 'vitamina A. Cu toate că prezintă o toxicitate şi un risc teratogen considerabile, e. este utilizat în 'acnee şi îndeosebi în 'psoriazisul grav. ETHIODOL, s. m. / ethiodol, s. m. / ethiodol. V. lipiodol. ETICĂ, s. f. / ethique, s. f. / ethics. [Qr. ethos = obiceiuri, maniere.] 1) Reguli sau principii care guvernează conduita umană. 2) Ramură a ştiinţelor filosofice care studiază aceste principii. Dintre ramurile eticii de interes medical sunt: etica clinică - aplicarea analizei etice la realizarea deciziilor în îngrijirea pacienţilor individual, etica medicală - valorile şi principiile care trebuie să guverneze deciziile în medicină. V. şi bioetică. ETILOMETRU, s. n. / ethylometre, s. m. / ethylometer. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arae; gr. hyle = materie; metron = măsură.] Aparat destinat măsurării concentraţiei de etanol ('alcool etilic) din sânge prin analiza aerului expirat. ETILOTEST, s. n. / ethylotest, s. m. / ethylotest. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arde; gr. hyle = materie; engl. test = examen, probă, din fr. veche test = vas de pământ utdizat de alchimişti, de la lat. testum = capac de lut ars.] Sin.: alcooltest (v.). ETINILESTRADIOL, s. m. / ethynyloestradiol, s. m. / ethy-nyl(o)estradiol. [Lat. aether, gr. aither = aer curat, boltă cerească, din gr. aithein = a arde; gr. hyle = materie; lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. dis = de două ori; -ol.] (DCI) 'Estrogen cu o acţiune apropiată de cea a 'estradiolu-lui, dar mai prelungită. ETIOLOGIE, s. f. / etiologie, s. f. / etiology. [Qr. aitia = cauză; logos = ştiinţă.] Studiul şi teoriile asupra cauzei sau originii bolilor. Prin abuz acest termen este utilizat pentru desemnarea cauzei unei boli şi nu ca ştiinţa care studiază această cauză. Ex.: este incorect să se spună “etiologia acestei hipertensiuni arteriale este o nefrită cronică”, ci “cauza acestei hipertensiuni arteriale este o nefrită cronică”. ETIOPATOLOGIE, s. f. / etiophatologie, s. f. / etiopatholo-gy. [Qr. aitia = cauză; Qr. pathos = boală.] Cauzele apariţiei şi dezvoltării de condiţii propice bolii; mai specific, evenimentele celulare, reacţiile şi mecanismele patologice care se dezvoltă în evoluţia bolii. ETMOID, s. n. / ethmoîde, s. m. / ethmoid bone. [Qr. eth-mos = ciur, sită; eidos = formă.] V. tab. anat. - oase. ETMOIDITĂ, s. f. / ethmoîdite, s. f. / ethmoiditis. [Qr. eth-mos = ciur, sită; eidos = formă; -ită] Inflamaţie a mucoasei care acoperă osul etmoid şi a osului însuşi. ETNIC, adj. / ethnique, adj. / ethnic. Care se află în relaţie cu o anumită 'etnie sau depind de etnie. Etnic nu este sinonim cu rasial. V. rasă. ETNIE, s. f. / ethnie, s. f. / ethnic group. Societate umană organizată, fondată pe convingerea de a avea aceeaşi origine şi pe o comuniune efectivă de limbă şi cultură. V. şi rasă. ETNOGRAFIE, s. f. / ethnographie, s. f. / ethnography. [Qr. ethnos = popor; graphein = a descrie.] Studiul diferitelor popoare, a moravurilor lor, obiceiurilor, religiilor, limbajelor. O serie de date de e. sunt de interes în medicină. ETNOPSIHIATRIE, s. f. / ethnopsychiatrie, s. f. / ethnopsy-chiatry. [Qr. ethnos = popor, naţiune; psykhe = suflet, minte; iatreia = vindecare.] Studiul bolilor mentale în cadrul diferitelor etnii sau culturi. Sin.: psihiatrie comparată, psihiatrie transcultu-rală. ETOLOGIE, s. f. / ethologie, s. f. / ethology. [Qr. ethos = moravuri, obiceiuri; logos = ştiinţă.] Ştiinţa care studiază comportamentul animalelor, căutând să stabilească stereotipurile comportamentului individual şi social al acestora. V. şi etolo-gie umană. ETOLOGIE UMANĂ / ethologie humaine / human ethology. Studiul comportamentelor umane, cu referire la modelele animale puse în evidenţă îndeosebi de Konrad Lorenz (etolog austriac, 1903-1989, premiul Nobel în medicină sau fiziologie, 1973). Activităţile non-verbale ca expresie a emoţiilor, fenomenele de agresivitate, studiul comportamentelor înnăscute (şi, probabil, determinate genetic) reprezintă subiecte majore ale e. u. Lucrările lui J. Bowlby (medic şi psihiatru englez, n. 1907) asupra comportamentului de ataşament sunt o aplicaţie la studiul primei copilării. ETUVĂ, s. f. / etuve, s. f. / 1) sweating room, 2) sterilizing room, 3) incubator [Jr. etuve, din lat. pop. extupa = sală de baie, de la extupare = a umple cu vapori calzi; gr. typhos = fum, vapor.] 1) Cameră închisă în care se ridică temperatura în vederea obţinerii sudaţiei. 2) Aparat utilizat pentru dezin-fecţia prin căldură, cu ajutorul vaporilor de apă sau de formol, a unor obiecte contaminate cu microorganisme patogene. 3) Aparat destinat menţinerii constante a temperaturii şi umidităţii, condiţii necesare creşterii culturilor de celule sau de microorganisme. EUCARIOT, s. n. / eucaryote, s. m. / eukaryote. [Qr. eu = bun; karyon = sâmbure, nucleu.] Organism viu, compus din una sau mai multe celule, care posedă un nucleu şi citoplasmă distincte. Include toate formele de viaţă, cu excepţia virusurilor şi bacteriilor, care sunt 'procariote. 463 EUCORTICISM eutrofie EUCORTICISM, s. n. / eucorticisme, s. m. / eucorticism. [Qr. eu = Sine; cortex = scoarţă.] Stare de echilibru a organismului determinată de secreţia suficientă, normală, a ‘cortico-suprarenalei. EUCROMATINĂ, s. f. / euchromatine, s. f. / euchromatin. [Qr. eu = Sun; khroma, -atos = culoare; -ină.] Fracţiune a genomului nuclear care conţine ADN activ transcripţional şi care, spre deosebire de ‘heterocromatină, adoptă o conformaţie extinsă, necompactată. Se replică în prima parte a fazei S a ciclului celular. Este, în marea ei majoritate, constituită din ‘gene structurale. EUFORIE, s. f. / euphorie, s. f. / euphoria. [Qr. euphoria, de Ca eu = Sun, pherein = a purta] Senzaţie de bine, mergând până la exaltare; buna dispoziţie este de obicei puţin motivată sau chiar nemotivată. Cauze: alcool, medicamente, unele boli. EUFORIZANT, adj., s. n. / euphorisant, -e, adj., s. m. / euphoriant, euphoretic. [Qr. eu = Sun; pherein = a purta] (Substanţă),care produce ‘euforie. EUGENIE, s. f. / eugenie, s. f. / eugenics. [Qr. eu = Sun; gennan = a produce] Studiul condiţiilor favorabile pentru ameliorarea patrimoniului genetic al grupurilor umane. E. este supusă unor justificate critici de ordin etic. E. pozitivă încearcă să atingă acest obiectiv prin selecţia reproducătorilor. E. nega-tivă (în principiu, justificată) caută să elimine genele patogene, prin consultaţii acordate purtătorilor acestor gene şi prezentarea riscurilor. Sin.: parţial, ‘ortogenie (def. 1). V. şi eugenie negativă. EUGENIE NEGATIVĂ / eugenie negative / negative eugenics. Ramură a ‘eugeniei prin care se încearcă reducerea genelor patologice în populaţie prin metode destinate să diminueze proporţia de naşteri ale unor subiecţi purtători de boli ereditare. EUGLOBiNĂ, s. f. / euglobine, s. f. / euglobulin. [Qr. eu = Sun; Cat. globus = gCoS; -ină.] ‘Globulină solubilă doar în prezenţa electroliţilor. V. globulină şi pseudoglobulină. EUNUC, s. m. / eunuque, s. m. / eunuch. [Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = ceC care păzeşte patul femeilor, de Ca gr. eune = culcuş, ekhein = a păzi] Subiect de sex masculin căruia i s-au îndepărtat testiculele sau organele genitale externe. Termenul se referă îndeosebi la subiecţii ‘castraţi înainte de pubertate. Ca urmare, e. are penisul atrofiat, vocea acută, o aparenţă feminină, lipsind caracterele sexuale secundare. EUNUCHISM, s. n. / eunuchisme, s. m. / eunuchism. [Lat. eunuchismus, gr. eunoukhismos = castrare, de Ca gr. eune = culcuş, ekhein = a păzi; -ism.] Starea unui ‘eunuc sau consecinţa nedezvoltării organelor genitale şi a absenţei hormonilor testiculari. EUNUCOID, adj. / eunuchoî'de, adj. / eunuchoid. [Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = cel care păzeşte patul femeilor, de la gr. eune = culcuş, ekhein = a păzi; eidos = formă] Care se aseamănă cu un ‘eunuc. EUNUCOIDISM, s. n. / eunuchoî'disme, s. m. / eunucho-idism. [Lat. eunuchus, gr. eunoukhos = cel care păzeşte patul femeilor, de Ca gr. eune = culcuş, ekhein = a păzi; eidos = formă; -ism.] Sindrom de insuficienţă testiculară sau ovariană, în care se regăsesc simptomele ‘eunuchismului la scară redusă. EUPAREUNIE, s. f. / eupareunie, s. f. / eupareunia. [Qr. eu = Sine; pareunos = partener de pat.] îndeplinirea actului sexual normal, satisfăcător în mod egal pentru cei doi parteneri. EUPEPSIE, s. f. / eupepsie, s. f. / eupepsia. [Qr. eu = Sun; pepsis = digestie, de la pepsein = a găti, a digera] Digestie normală. EUPEPTIC, adj., s. n. / eupeptique, adj., s. m. / eupeptic. [Qr. eu = Sun; pepios = digerat, copt, de Ca pepsein = a găti, a digera] 1) Despre o substanţă care facilitează digestia. 2) Medicament cu această calitate. EUPLOID, adj. / euploî'de, adj. / euploid. [Qr. eu = Sun; ploos = îndoire, pCiere; eidos = formă] Care posedă un lot normal de cromozomi, alcătuit fie dintr-un singur lot (‘haploid), fie din două loturi (‘diploid). EUPLOIDIE, s. f. / euploî'die, s. f. / euploidy. [Qr. eu = Sun; ploos = îndoire, pCiere; eidos = formă] Starea unei celule ‘euploide sau a unui subiect euploid. EUPNEE, s. f. / eupnee, s. f. / eupnoea. [Qr. eu = Sine; pnein = a respira.] Respiraţie facilă, normală. EUPRAXIE, s. f. / eupraxie, s. f. / eupraxia. [Qr. eu = Sine; praxis = acţiune.] Capacitatea de a efectua mişcări care să corespundă scopului propus. EURIGAM, adj. / eurygame, adj. / eurygamos. [Qr. eurys = întins, vast; gamos = căsătorie] Despre o insectă care se acuplează în zbor. EURITMIE, s. f. / eurythmie, s. f. / eurhythmia. [Qr. eu = Sun; Cat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm] Stare caracterizată printr-un ‘ritm cardiac normal. EUTANASIE, s. f. / euthanasie, s. f. / euthanasia. [Qr. eu = Sun; thanatos = moarte] “Ştiinţă a uşurării şi înfrumuseţării morţii” (Francis Bacon, 1600). Deşi formulată de aproape patru secole, acceptarea e. este subiectul, justificat, al unor dispute, în conformitate cu morala creştină, nimeni nu are dreptul să ia viaţa unei fiinţe umane. Rămâne, însă, realitatea suferinţelor bolnavilor incurabili, suferinţă ce depăşeşte uneori limitele suportabilului. în prezent, e. este definită ca moarte calmă şi absolvită de suferinţe, natural sau prin intermediul substanţelor calmante ori stupefiante. Acest termen desemnează practica precipitării morţii în cazul unui bolnav incurabil, spre a-i evita suferinţa. Legalizarea e. pune probleme extrem de complexe, deoarece nu trebuie ignorat riscul deturnării către susţinerea unor interese materiale sau chiar crimă. Olanda este prima ţară în care e. are un suport legal. EUTIMIE, s. f. / euthymie, s. f. / euthymia. [Qr. eu = Sun; thymos = minte, spirit] ‘Umoare neutră, stare afectivă echilibrată, în care nu domină nici veselia, nici tristeţea. EUTIROIDIE, s. f. / euthyroî'die, s. f. / euthyroidism. [Qr. eu = Sun; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă] Funcţionare normală a tiroidei, cu asigurarea producţiei hormonale necesară fiziologic. Uneori termenul este utilizat şi în cazul când, prin aport hormonal exogen, se asigură o funcţie tiroidiană echilibrată. EUTOCIC, adj. / eutocique, adj. / eutocic. [Qr. eu = Sun; tokos = naştere] Care favorizează, înlesneşte naşterea. EUTOCIE, s. f. / eutocie, s. f. / eutocia. [Qr. eu = Sun; tokos = naştere] Naştere normală. EUTONIE, s. f. / eutonie, s. f. / eutonia. Calitatea de a avea un ‘tonus satisfăcător. EUTONOLOGIE, s. f. / eutonologie, s. f. / aggressology. [Qr. eu = Sun; tonos = tensiune; logos = ştiinţă] Termen propus de Georges Canguilhem (filoşof şi epistemolog francez cu contribuţii fundamentale în analiza conceptelor de normal şi patologic, n. 1904) ca sin. cu ‘agresologie, cu precizarea că obiectul e. este studiul menţinerii sau restaurării tonusului normal în faţa agresiunii, prin tonus înţelegându-se eficacitatea funcţională. Dacă diversele discipline medicale specializate se concentrează asupra leziunilor organice, e. studiază reacţia nespecifică la toate nivelurile viului şi la agresiunile cele mai variate. EUTROFIE, s. f. / eutrophie, s. f. / eutrophia. [Qr. eu = Sun, trophe = hrană, nutriţie] Starea unui organism ale cărui funcţii de nutriţie şi dezvoltare sunt normale. 464 evacuare EXCITABILITATE EVACUARE, s. f. / evacuation. s. f. / evacuation. [Lat. e = afară; vaccus = gol] 1) Golirea unui viscer cavitar, de ex. a intestinelor. 2) Golirea unei cavităţi patologice de ex. a unui abces, chist etc. EVAGINAŢIE, s. f. / evagination, s. f. / evagination. [Lat. evaginatio, -onis = scoatere din teacă, de Ca ex = în afară, vagina = teacă.] Proeminenţa patologică către exterior a unui organ, de obicei a peretelui unui segment de organ cavitar la un nivel oarecare. EVALUARE, s. f. / evaluation, s. f. / testing. Măsurarea unor valori numerice în vederea stabilirii unui ‘bilanţ. EVAPORARE, s. f. / evaporation, s. f. / evaporation. [Lat. evaporatio, -onis = evaporare, de Ca evaporare = a evapora.] Transformare de fază din lichid în vapori, care se petrece la suprafaţa lichidului. EVENTRAŢIE, s. f. / eventration, s. f. / eventration. [Lat. e = în afară; venter, -tris = pântece.] Termen utilizat pentru a desemna o ‘hernie de dimensiuni mari a anselor intestinale, apărută la nivelul unei linii de minimă rezistenţă, frecvent post-operator (la locul unei incizii abdominale), dar şi posttraumatic sau spontan. EVERSIUNE, s. f. / eversion, s. f. / eversion. [Lat. eversio, -onis = răsturnare, de Ca evertere = a răsturna şi vertere = a întoarce.] ‘Hernia unei mucoase evaginate la nivelul unui orificiu natural (sau, mai rar, patologic), cu formarea unui bure-let în zona respectivă. Ex.: e. punctelor lacrimale, deplasarea în afară a punctelor lacrimale, cu oprirea drenajului lacrimilor. EVIDARE, s. f. / evidement, s. m. / evidement. [Ţr. evider, din Cat. ex = în afară, vacuum = gol, vid] Golirea prin intervenţie chirurgicală a unei cavităţi de conţinutul său. Ex.: e. cavităţilor urechii medii. Termenul se utilizează şi cu referire la un teritoriu limfatic: e. ganglionilor limfatici. EVISCERAŢIE, s. f. / evisceration, s. f. / evisceration. [Lat. eviscerare = a scoate măruntaiele, de Ca ex = în afară, viscera = măruntaie, organe interne.] 1) Operaţie care constă în scoaterea temporară la exterior a masei intestinale, consecutiv unei incizii de la apendicele xifoid la pubis, de obicei în scopul căutării unei leziuni intestinale. 2) Ieşirea unui viscer sau a viscerelor în afara abdomenului. Cauze: traumatism abdominal sau complicaţie operatorie. 3) E. oculară constă în înlăturarea conţinutului globului ocular, cu menţinerea sclerei şi a muşchilor oculomotori. EVOLUTIV, adj. / evolutif, -ive, adj. / evolutive. [Lat. evolu-tum, de Ca evolvere = a rostogoli şi volvere = a ruda.] Care se modifică rapid şi constant, cu referire la un proces patologic, de obicei în sensul agravării. EVOLUŢIE, s. f. / evolution, s. f. / evolution. [Lat. evolutio, •onis = derularea sulului unui volum, de Ca evolvere = a rostogoli şi volvere = a ruda.] 1) Transformare parcurgând o serie de etape, o succesiune de faze distincte. 2) Proces prin care s-a ajuns la diversitatea de astăzi a lumii vegetale şi animale, într-o perioadă de timp de cel puţin 3 miliarde ani. Darwin a fost primul care a sugerat un mecanism plauzibil al e., bazat pe probe paleontologice, ‘neodarwinismul înglobând rezultatele obţinute, ulterior, în genetică. E. nu trebuie tratată, obligatoriu, în opoziţie cu creaţionismul. 3) Succesiunea manifestărilor şi fazelor unei boli. în engl. se utilizează, în funcţie de fază, termenii course, evolution şi outcome (în sensul de e. finală, favorabilă sau defavorabilă). EVOLUŢIE BIOCHIMICĂ / evolution biochimique / biochemi-cal evolution. Sin.: evoluţie moleculară (v.). EVOLUŢIE MOLECULARĂ / evolution moleculaire / molecular evolution. Modificările treptate survenite la nivel molecular în cursul unei perioade de timp. Aceste modificări reprezintă consecinţa ‘mutaţiilor şi constau -în apariţia unor gene noi şi implicit a unor proteine noi. Sin.: evoluţie biochimică. EVULSIE, s. f. / evulsion, s. f. / evulsion. [Lat. evulsio, -onis = smudgere, scoatere, de Ca evellere = a smudge] Sin.: avulsie (v.). EX VIVO / ex vivo / ex vivo. [Lat. ex = în afară; vivus = viu.] Termen ce desemnează experienţele realizate pe celule vii în cultură, adesea preliminare introducerii lor într-un organism întreg. EXACERBARE, s. f. / exacerbation, s. f. / exacerbation. [Lat. exacerbatio, -onis = iritare, amărâre, de Ca exacerbare = a irita, a îndurera (ex = în afară; acerbus = supărător, neplăcut).] Agravare episodică a unui simptom sau a unei maladii. EXAMEN, s. n. / examen, s. m. / examination. [Lat. examen, -inis = cântărire dreaptă, cercetare, de Ca examinare = a cântări, a aprecia.] Investigaţie, de regulă în scop de diagnostic clinic, de laborator, radiologic-imagistic etc. Tipuri: 1) E. auditiv, prin acumetrie sau ‘audiometrie. 2) E. citohor-monal, citologic, pentru precizarea stării hormonale; de obicei, sin. cu e. citovaginal al secreţiei vaginale. 3) E. electric, în neurologie, pentru investigarea nervilor periferici şi a muşchilor cu ajutorul curenţilor faradici şi galvanici de intensitate mică. 4) E. medical de angajare, pentru aprecierea stării sănătăţii a candidaţilor la angajare. 5) E. medical periodic, în cazul diferitelor grupuri profesionale, îndeosebi cele expuse la ‘noxe. 6) E. organoleptic, al aspectului, gustului şi mirosului alimentelor. 7) E. prenatal, efectuat femeilor în perioada gravidităţii. 8) E. sumar de urină, de obicei al primei emisii matinale de urină, constând în determinarea unor constante fizice ale urinei, detectarea calitativă a unor componente chimice normale sau patologice, microscopia sedimentului urinar. EXAMEN EXTEMPORANEU / examen extemporane / frozen section. V. extemporaneu def. 1. EXANGUINARE, s. f. / exsanguination, s. f. / exsanguina-tion. [Lat. ex = în afară; sanguinare = a sângera] Extragerea masei sanguine dintr-un organism. De regulă după e. urmează o transfuzie masivă. V. exsanguinotransfuzie. EXANTEM, s. n. / exantheme, s. m. / exanthem(a). [Qr. exanthema, -atos = răspândire, înflorire, de Ca exo = în afară, anthema = înflorire.] Manifestare cutanată caracteristică unor boli eruptive (ex.: scarlatină, rujeolă, tifos exantematic). V. enatem şi erupţie. EXANTEM SUBIT / exantheme subit / exanthem(a) subitum. Sin.: boală Zahorsky (v.). EXCAVAŢIE, s. f. / excavation, s. f. / excavation. NA: exca-vatio. [Lat. excavatio, -onis = gaură, scobitură, de Ca exca-vare = a scobi, a săpa] Orice spaţiu anatomic de forma unei scobituri sau a unei pungi. Tipuri: 1) E. rectouterină (NA: excavatio rectouterină) sau fundul de sac Douglas (v.). 2) E. glaucomatoasă, înfundare a papilei nervului optic, printr-o presiune de durată, ca urmare a creşterii presiunii intraoculare. EXCIMER, s. m. / excimere, s. m. / excimer. Contracţia sintagmei engleze „excited dimer”, care desemnează amestecuri gazoase (XeCI, XeF) utilizate ca sursă în construcţia ‘laserelor pulsate emiţând în ultraviolet. în seria de lasere Excimer, cel mai utilizat în ‘angioplastie, este clorura de xenon, emiţând la lungimea de undă 308 nm. Aceste radiaţii laser sunt absorbite preferenţial de proteine. EXCIPIENT, s. n. / excipient, s. m. / excipient. [Lat. excipi-ens, de Ca excipere = a scoate, a exclude] Vehicul al unui medicament; substanţă în care sunt încorporate principiile active pentru a le facilita absorbţia în organism. V. şi corectiv. EXCITABILITATE, s. f. / excitabilite, s. f. / excitability. [Lat. excitabilis = înviorător, însufleţitor, de la excitare = a stârni, a provoca.] 1) Capacitatea unei structuri vii de a răspunde la 465 EXCITAŢIE EXOFITIC stimuli. 2) Capacitatea unei celule de a se depolariza, cu generarea unui 'potenţial de acţiune consecutiv unui 'stimul care depăşeşte valoarea 'prag. EXCITAŢIE, s. f. / excitation, s. f. / excitation. [Lat. excita-tio, -onis = trezire, stimulare, de Ca excitare = a stârni, a provoca] 1) Actul de stimulare sau de răspuns la o stimulare. 2) în neurofiziologie, răspunsul de tip ‘lotul sau nimic” al celulelor musculare sau nervoase la un stimul adecvat, cu generarea unui potenţial de acţiune propagat. 3) în psihiatrie, amplificarea patologică a activităţii psihomotorii, tipică pentru accesele, maniacale şi întâlnită cu intensitate mai mică în hipo-manie. 4) în fizică, saltul unui electron de pe o orbită corespunzătoare stării sale fundamentale pe o orbită corespunzătoare unei energii mai înalte. EXCIZIE, s. f. / excision, s. f. / excision. [Lat. excisio, -onis = tăietură, de Ca excidere = a tăia] 1) îndepărtarea chirurgicală a ţesuturilor necrozate, supuse unei contuzii, sau altui proces patologic (ex. supuraţie) pentru obţinerea unei plăgi alcătuite din ţesuturi normale, proprii suturii şi desfăşurării cicatrizării. 2) îndepărtarea unui segment în interiorul unei secvenţe de ADN. 3) Eliberarea unui 'provirus sau a unei 'plasmide integrate într-un cromozom, cu revenirea acestora în citoplasmă. EXCLUZIE, s. f. / exclusion, s. f. / exclusion. [Lat. exclu-sio, -onis = excCudere, de Ca excludere = a îndepărta, a excCu-de] Intervenţie chirurgicală care constă în sustragerea din circuitul esofagogastrointestinal a unui segment de tub digestiv cu lungime variabilă, de regulă patologic, denumit segment exclus. EXCORIAŢIE, s. f. / excoriation, s. f. / excoriation. [Lat. excoriare = a jupui de pieCe, de Ca ex = în afară, corium = piele] Eroziune a straturilor superficiale ale pielii sau ale unei mucoase. EXCREMENTE, s. n. pl. / excrements, s. m. pl. / excrements. [Lat. excrementum = excrement] Sin.: materii fecale (v.). EXCRESCENŢĂ, s. f. / excrescence, s. f. / excrescence. [Lat. excrescentia, -ium = excrescenţă, de Ca excrescere = a create, a se mări (ex = în afară; crescere = a creşte)] Termen relativ vag, ce desemnează o formaţiune rezultată în urma unei proliferări tisulare în exces, care proemină vizibil la nivelul unei anumite suprafeţe cutanate a corpului. E. păstrează continuitatea cu ţesutul subiacent. EXCRETA, s. f. pl. / excreta, s. m. pl. / excreta. [Lat. excre-ta, -orum, de Ca excernere = a separa, a evacua] Denumire a ansamblului de substanţe eliminate din organism, ca reziduuri provenind din digestie sau din metabolism: materii fecale, urină, sudoare etc. EXCREŢIE, s. f. / excretion, s. f. / excretion. [Lat. excretio, -onis, de Ca excernere = a separa, a evacua] Acţiunea de eliminare a unui produs dintr-o structură cavitară, de regulă prin-tr-un conduct natural. Ex.: e. deşeurilor din organism. EXERCIŢIU, s. n. / exercice, s. m. / exercise. [Lat. exerci-tium = exerciţiu, de Ca exercere = a practica] Proces de perfecţionare a activităţii motorii, obţinut prin repetarea, cu o anumită intensitate şi într-un anumit ritm, a mişcărilor. Tipuri: 1) E. activ este efectuat voluntar. 2) E. pasiv: practicat de obicei în paralizii sau în cazuri de deficit funcţional muscular, prin mobilizarea mecanică efectuată din exterior, de o persoană calificată. EXEREZĂ, s. f. / exerese, s. f. / exeresis. [Qr. exairesis = aBCaţie, de Ca ex = în afară, hairesis = Cuare şi airein = a Cua] Ablaţia chirurgicală a unui organ, a unei tumori sau a unui corp străin. EXERGONIC, adj. / exergonique, adj. / exergonic. [Qr. exo = în afară; ergon = Cucru, acţiune, de Ca ergein = a Cucra] V. reacţie exergonică şi energie liberă. Ant.: endergonic. EXFOLIERE, s. f. / exfolation, s. f. / exfolation. [Lat. exfo-liare = a desfrunzi, a rupe foile, de Ca ex - în afară, folium = frunză, foaie] Degenerescenţă sau distrucţie a structurilor superficiale, cele mai keratinizate, ale 'epidermului, urmată de desprinderea acestora sub formă de lamele fine. EXHEMIE, s. f. / exhemie, s. f. / exiccosis, plasma lost. [Qr. ex = afară; ha'ima = sânge] Diminuarea masei sanguine circulante, fie prin retenţia unei cantităţi de apă în ţesuturi, fie prin pierderea de apă la nivelul capilarelor, devenite permeabile şi incapabile să o reţină sau să o absoarbă. EXHIBIŢIONISM, s. n. / exhibitionnisme, s. m. / exhibiţionism. [Lat. exhibitio, -onis = prezentare, arătare, de Ca exhibere = a prezenta; -ism] Deviaţie a comportamentului sexual, îndeosebi la bărbat, constând în expunerea la vedere, în faţa unei persoane străine (femeie sau copil), sau în public a organelor genitale. E. apare fie din nevoia de satisfacţie sexuală perversă, fie ca urmare a unei deficienţe de ordin psihic (stări confuzionale în hipoglicemie, ebrietate, demenţă etc.). Exhibiţionistul are, de obicei, un sentiment de culpabilitate. EXHUMARE, s. f. / exhumation, s. f. / exhumation. [Lat. ex = în afară; humus = pământ] Dezgroparea unui cadavru în vederea unei expertizări medico-legale sau a reînhumării în alt loc. EXINUCLEAZĂ, s. f. / exinuclease, s. f. / exinuclease. 'Endo-nuclează care acţionează asupra bazelor alterate, de ex. asupra 'dimerilor de 'timidină. EXTRINSEC, adj. / extrinseque, adj. / extrinslc. [Lat. exter - fără, afară; secus, sequi = a urma] 1) Care nu aparţine de obiecte cu care este conectat. 2) Care vine, provine sau acţionează din exterior. EXITUS, s. n. / exitus, s. m. / exitus. [Lat. exitus = ieşire, sfârşit, moarte] Sin.: deces (v.). EXOAMILAZĂ, s. f. / exoamylase, s. f. / exoamylase. [Gr. exo = în afară; Cat. amylum, gr. amylon - făină, amidon; -aza] V. amilază. EXOANTIGEN, s. m. / exoantigene, s. m. / exoantigen. Sin.: ectoantigen (v.). EXOCERVICAL, adj. / exocervical, -ale, -aux, adj. / exocervi-cal. [Qr. exo = în afară; Cat. cervical, -alis, de la cervix, -icis = gât] Care se raportează la partea externă a 'colului uterin. EXOCERVICITĂ, s. f. / exocervicite, s. f. / exocervicitis. [Qr. exo = în afară; Cat. cervix, -icis = gât; -ita] Denumire sub care sunt grupate leziunile inflamatorii observate la suprafaţa 'colului uterin. V. şi cervicită. EXOCITOZĂ, s. f. / exocytose, s. f. / exocytosis. [Qr. exo = în afară; kytos = ceCulă; -oza.] 1) Proces prin intermediul căruia este secretată cea mai mare parte dintre moleculele sintetizate într-o celulă eucariotă. Aceste molecule sunt incluse în vezicule membranare, care fuzionează cu membrana plas-matică, eliberând conţinutul la exteriorul celulei. Procesul invers e. se numeşte 'endocitoză. 2) Prezenţa, în leziunile epidermice din 'eczemă (vezicule), de leucocite şi histiocite; se acompaniază de 'exoseroză. EXOCR1N, adj. / exocrine, adj. / exocrine. [Qr. exo = în afară; krinein = a separa de] Despre o glandă ai cărei produşi de secreţie se deversează la suprafaţa pielii sau a unei mucoase; secreţia ajunge, deci, la exterior, prin intermediul canalelor excretoare; însăşi secreţia deversată. EXOENZIMĂ, s. f. / exoenzyme, s. m. / exoenzyme. Enzimă produsă de o celulă şi secretată în mediul exterior. Ant.: endoenzimă. EXOFITIC, adj. / exophytique, adj. / exophytic. [Qr. exo = în afară; phyein = a creşte] Despre o formaţiune malignă sau benignă a cărei creştere se produce spre exterior, sub o formă vegetantă, fără tendinţă de extindere în profunzime. 466 EXOFORIE EXPERTIZĂ MEDICALĂ EXOFORIE, s. f. / exophorie3 s= t. ! exophorla= [Qr, exo = în afar& pherein = a purta, a transporta] Deviere latentă a axelor vizuale în afară. V. şi esoforie, exotropie, heteroforie. EXOFTALMIE, s. f. / exophtalmie, s. f. / exophthalmia. Ifr-exo = în afară; ophthalmos = ochi] Aspect patologic şi uneori constituţional, unilateral sau bilateral, al poziţiei globului ocular în orbită, care proemină anterior. E. este semn clinic caracteristic în *boala Graves-Basedow, dar poate apărea şi în unele afecţiuni oculare. Ant.: enoftalmie. EXOGAMIE, s. f. / exogamie, s. f. / exogamy. [Qr. exo = în afară; gomos = căsătorie.] Unirea între doi subiecţi care nu sunt ‘cosanguini. EXOGEN, adj. / exogene, adj. / exogenous. [Qr. exo = în afară; gennan = a produce.] Care îşi are originea în afara organismului. EXOGNAŢIE, s. f. / exognathie, s. f. / exognathion. [Qr. exo = în afară; gnathos = falcă, maxilar.] Lărgime exagerată a arcului maxilar sau a celui mandibular. De obicei se observă în cadrul ‘prognatismului. EXON, s. m. / exon, s. m. / exon. Parte a unei gene, segment de ADN, care poartă informaţia codului genetic pentru sinteza lanţului de aminoacizi al unei proteine. Cealaltă parte a genei, denumită ‘intron, este necodantă, noninformaţională. EXONUCLEAZE, s. f. pl. / exonucleases, s. f. pl. / exo-nucleases. [Qr. exo = în afară; lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -aza.] Clasă de enzime ce distrug acizii nucleici, din aproape în aproape, pornind de la una sau ambele extremităţi ale lanţului polinucleotidic. EXOPEPTIDAZĂ, s. f. / exopeptidase, s. f. / exopeptidase. [Qr. exo = în afară; peptos = digerat, copt, de la pepsein = a păţi, a digera; -ază.] Enzimă ce catalizează ‘proteoliza prin ruperea ‘legăturilor peptidice la nivelul aminoacizilor terminali ai lanţului polipeptidic. Pentru cele două porţiuni terminale ale lanţului se disting: ‘aminopeptidaze şi ‘carboxipeptidaze. V. şi endopeptidază. EXORBITISM, s. n. / exorbitisme, s. f. I exorbitism. [Lat. ex = afară de; orbita de la orbis = cerc.] Deşi este considerat uneori sinonim cu ‘exoftalmie, acest termen semnifică în realitate ‘protruzia în afara cavităţii orbitare a întregului conţinut al acesteia: glob ocular, muşchi, glandă lacrimală, ţesut celulo-adipos. EXOSEROZĂ, s. f. / exoserose, s. f. / exoserosis. [Qr. exo = în afară; lat. serum = zer; -oza.] 1) Trecerea plasmei sanguine în afara capilarelor, în cazul creşterii permeabilităţii acestora în anumite stări patologice (*şoc anafilactic). 2) Proces de reacţie cutanată observat în ‘eczemă şi caracterizat prin producerea de lichid ce disociază iniţial celulele epidermice, apoi formează vezicule. Prin ruptura (spargerea) veziculelor, lichidul se_ poate scurge la exterior. EXOSMOZĂ, s. f. / exosmose, s. f. / exosmosis. [Qr. exo = în afară; osmos = impuls, împingere; -oză.] Curent de ‘osmoză dirijat din interiorul spre exteriorul unei celule sau unui compartiment. EXOSTOZĂ, s. f. / exostose, s. f. / exostosis. [Qr. exo = în afară; osteon = os; -oză.] Excrescenţă osoasă patologică, bine circumscrisă, de dimensiuni variabile în raport cu dimensiunile osului (de obicei os lung) pe care se dezvoltă. E. poate fi dobândită (prin mecanism inflamator sau tumoral) sau, mai rar, congenital. EXOSTOZĂ MALARĂ Şl CORONOIDĂ / maladie de Jacob / Jacob’s disease. Sin.: boală Jacob (v.). EXOTOXINĂ, s. f. / exotoxine, s. f. / exotoxin. [Gr. exo = în afară; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] Substanţă, de obicei de natură proteică, ela- borată de unele microorganisme şi eliminată la exterior, cu acţiune toxică specifică asupra organismelor superioare. EXOTROPIE, s. f. / exotropie, s. f. / exotropia. [Qr. exo = în afară; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] ‘Strabism divergent. V. şi esoforie, exoforie, heteroforie. EXPANSIV, adj. / expansif, -ive, adj. / expansive. [Lat. ex = în afară; pansus, de Ca pondere = a desface, a întinde.] Despre un proces patologic tisular care tinde să se dezvolte, să crească în volum, să se extindă. EXPECTORANT, adj., s. n. / expectorant, -e, adj., s. m. / expectorant. [Lat. expectorare = a da afară din piept, de la ex = în afară; pectus, -oris = piept.] 1) Care provoacă eliminarea prin ‘expectoraţie a mucusului sau a altor fluide din plămâni sau din trahee. 2) Agent (medicament) care favorizează eliminarea mucusului sau a unui exsudat din plămâni, bronşii sau trahee prin diminuarea viscozităţii fluidelor respective. Unele e. stimulează secreţia de mucus la nivelul mucoasei tractusului respirator şi, consecutiv, eliminarea acestuia. EXPECTORAŢIE, s. f. / expectoration, s. f., crachat, s. m. / 1) expectoration, 2) sputum. [Lat. expectorare - a da afară din piept, de Ca ex = în afară; pectus, -oris = piept] 1) Expulzarea prin tuse a unor produse (secreţii normale sau patologice) prezente în căile respiratorii. 2) Prin extensie, de numirea materiei expectorate. EXPECTORAŢIE DIRIJATĂ / expectoration dirijee / cough training. Metodă de reeducare şi de control a tusei şi a mişcărilor respiratorii, destinată obţinerii unui drenaj mai bun al secreţiilor bronşice, urmat de eliminarea acestora. EXPERIMENT, s. n. / experimentation, s. f., experience, s. f. / experiment. [Lat. experimentum = experienţă, încercare, de Ca experimentare = a încerca] Metodă de bază în cercetarea ştiinţifică, de fapt cea mai importantă, constând în reproducerea intenţionată, în condiţii determinate, a unui fenomen natural în scopul cunoaşterii sale. Un e. se bazează pe un sistem de ipoteze ştiinţifice şi este efectuat, de obicei, pe un model experimental, observaţiile obţinute prin e. confirmă sau infirmă ipotezele de lucru sau pe cele rivale, alteori fiind verificate o serie de teorii. Spre deosebire de observaţia ştiinţifică, în e. cercetătorul intervine activ, modificând conştient unul sau mai mulţi factori şi urmărind ulterior evoluţia fenomenului studiat. EXPERIMENT CRUCIAL / experimentation cruciale / crucial experiment. E. care înclină decisiv balanţa în favoarea uneia dintre două ipoteze rivale legate de un anumit domeniu, sau deschide, prin rezultatele obţinute, o nouă cale într-un domeniu. Ex.: e. lui Pasteur. EXPERIMENTAL, adj. / experimental, -ale, adj. / experimental. Care se bazează pe ‘experiment, este fondat prin experiment. De ex., metodă e., fiziologie e., medicină e., patologie e., terapeutică e. etc. EXPERT MEDICAL / expert medical / medical expert. în sensul cel mai larg, medic care posedă competenţa şi calificarea necesare pentru a oferi un aviz tehnic într-o problemă litigioasă sau complexă. _ EXPERTIZĂ MEDICALĂ / expertise medicale / medical appraisal. [Lat. expertitio, -onis = încercare, probă, de Ca ex-periri = a pune Ca încercare; medicus = doctor.] 1) Constatare sau estimare efectuată de un medic expert (specialist autorizat sau desemnat, cu experienţă într-un anumit domeniu). 2) Raport întocmit de un expert după analiza, pe baza unor criterii, a unei anumite probleme sau situaţii. Tipuri de e. m.: a) e. medicolegală, orice investigare medicală, pe omul viu sau pe cadavru, care are drept scop clarificarea unor fapte judiciare; b) e. de paternitate, în scopul stabilirii filiaţiunii, prin examene serologice, antropologice, dactiloscopice şi genetice 467 EXPIRAŢIE EXTENSIE CONTINUĂ (^amprenta genetică); c) e. psihiatrică legală, în vederea stabilirii diagnosticului unei afecţiuni şi a relaţiilor acesteia cu eventuale infracţiuni comise de pacient. EXPIRAŢIE, s. f. / expiration, s. f. / expiration. [Lat. exspi-ratio, -onis = eTţpirapie, de Ca exspirare = a răsufta (ex = în afară; spirare = a sufta)] Fază a respiraţiei în care este eliminat din plămâni aerul inspirat. în mod normal durata e. este mai scurtă decât cea a inspiraţiei. E. devine mai lungă îndeosebi în *emfizem şi *astm. Se disting două tipuri de e.: 1) E. activă, forţată, care se produce datorită contracţiei muşchilor peretelui abdominal şi intercostali. 2) E. pasivă, obişnuită, nu necesită efort muscular, fiind datorată ascensiunii diafragmului, elasticităţii pulmonare şi masei pereţilor toracici care exercită o compresie asupra plămânilor. în engleză, termenul are şi sensul de deces. EXPLANT, s. n. / explant, s. m. / explant. [Lat. ex = în afară; plantare = a ptanta] Fragment mic prelevat de la nivelul unui organ sau ţesut în vederea transplantării sau a realizării unei culturi de ţesut viu într-un mediu de cultură adecvat. EXPLORARE, s. f. / exploration, s. f. / exploration. [Lat. exploratio, -onis = cercetare, investigare, de ta explorare = a căuta în afară] Studiul indirect, clinic şi paraclinic, al unor structuri anatomice, a organismului în întregime sau al unor procese, fenomene, metabolisme care au loc în organism. E. poate fi mediată de diferite aparate, metode fizice, biofizice, chimice, biochimice etc. EXPRESIE, s. f. / expression, s. f. / expressivity. [Lat. expressio, -onis = e?(presie, exprimare, de ta exprimere = a face să iasă prin apăsare (ex = în afară; premere = a apăsa, a presa).] Sin.: expresivitate (v. def. 1 şi 2). EXPRESIVITATE, s. f. / expressivite, s. f. / expressivity. [Lat. expressus = evident, ctar, de ta exprimere = a face să iasă prin apăsare (ex = în afară; premere = a apăsa, a presa)] 1) Variabilitate a exprimării fenotipice a unei gene; gradul de realizare fenotipică a unei alele. 2) Gradul de intensitate a manifestărilor morbide în raport cu o genă cu transmitere autozomal dominantă. Ex.: e. variabilă a *miotoniei atrofice Steinert. Sin.: expresie. EXPUNERE, s. f. / exposition, s. f. / exposure. [Lat. expo-sitio, -onis = expunere, de ta exponere = a pune ta vedere, a expune] Mărime dozimetrică pentru măsurarea ionizării produse în aer de radiaţiile X sau şi caracterizată prin suma sarcinilor electrice ale tuturor ionilor de acelaşi semn produşi de un fascicul de protoni în unitatea de volum de aer. E. pe unitatea de timp se numeşte debit de e. şi se exprimă în roent-gen/secundă. EXSANGUINOTRANSFUZIE, s. f. / exsanguinotransfusion, s. f. / exchange transfusion. [Lat. ex = în afară; sanguis, -inis = sânge; trans = peste; fusio, -onis = topire, împrăştiere, de ta fundere = a vărsa] Tehnică prin care sângele circulant al unui bolnav este înlocuit printr-o cantitate echivalentă de sânge provenită de la donatori compatibili. Obs.: termenul englez, în traducere transfuzie de schimb, este mai corect, (v.). EXSORBŢIE, s. f. / exsorption, s. f. / exsorption. [Lat. ex = în afară; sorbere = a Bea, a aspira] Denumire pentru ansamblul schimburilor care se produc între enterocit (membrana acestuia) şi lumenul intestinal, în sensul enterocit-lumen intestinal. Schimburile în sens invers se numesc insorbţie. (v.). EXSTROFIE, s. f. / exstrophie, s. f. / exstrophy. [Lat. ex = în afară; gr. strephein = a răsuci, a învârti] 1) Malformaţie congenitală a unui organ intern, care este plasat în afara cavităţii din organism unde este situat în mod normal. 2) *Ever-siune congenitală a unui organ. Ex.: e. vezicală (v.). EXSTROFIE VEZICALĂ / exstrophie vesicale 1 bladder exstrophy. Malformaţie a peretelui abdominal hipogastric, care reduce distanţa dintre vezică şi peretele anterior. Vezica her-niază după eforturi fizice şi este astfel redusă la partea sa posterioară şi trigon. La băieţi se constată *epispadias şi la fete divizarea clitorisului. La ambele sexe apare disjuncţia pu-bisului. V. şi celosomie. EXSUDAT, s. n. / exsudat, s. m. / exudate. [Lat. exsudatio, -onis = asudare, dc ta exsudare - a se evapora, a asuda (ex = în afară; sudare = a transpira).] Lichid seros sau albu-minos bogat în substanţe proteice şi conţinând adesea elemente celulare (hematii, leucocite, histiocite etc.). E. provine din capilarele sanguine şi trece în spaţiile interstiţiale la nivelul ţesuturilor afectate de *inflamaţie. Când e. rămâne în zona de provenienţă, acesta va fi resorbit şi astfel se revine la starea normală. Dacă e. se disipează spre suprafaţa ţesutului afectat, el este eliminat în mod natural printr-o cavitate comunicantă cu exteriorul (bronhii, vezică etc.) sau direct la exteriorul corpului. Dimpotrivă, dacă e. rămâne într-o cavitate care nu comunică cu exteriorul rezultă un *epanşament pleural, pericardic, ascitic etc. E. poate fi fibrinos, seros, serofibrinos, hemoragie sau purulent. EXSUDATIV, adj. / exsudatif, -ive, adj. / exudative. [Lat. exsudare - a se evapora, a asuda, de ta ex = în afară, sudare = a transpira] Caracteristică a procesului vasculo-sanguin (congestie, edem, diapedeză) din prima fază a *in-flamaţiei, predominant în inflamaţiile acute. V. şi exsudat. EXSUDAŢIE, s. f. / exsudation, s. f. / exudation. Fenomenul de *extravazare a unui lichid, denumit *exsudat, din rezervorul său natural într-un focar inflamator sau într-o cavitate. E. are loc ca urmare a creşterii presiunii sanguine în vasele mici şi capilare, ca şi din cauza leziunilor pereţilor acestora. Procesul de e. este un mecanism de apărare. V. exsudat. EXSUFLAŢIE, s. f. / exsufflation, s. f. / exsufflation. [Lat. exsufflatio, -onis = gonire a duhului rău prin suftare, de ta exsuffiare = a sufla asupra (ex = în afară; sufflare = a sufta).] Exteriorizarea unui volum de gaz dintr-o cavitate. Ex.: e. terapeutică în cazul unui *pneumotorax sufocant. EXTAZ, s. n. / extase, s. f. / ecstasy. [Lat. exstasis, gr. ekstasis = acţiunea de a ieşi în afară de sine] Formă particulară de afectivitate, manifestată printr-o contemplare pasivă şi detaşarea de ambianţă într-o lume imaginară. EXTEMPORANEU, adj. / extemporane, -e, adj. / extempora-neous. [Lat. extemporaneus = improvizat, fără pregătire] Care se produce, care are loc imediat. Termenul se utilizează îndeosebi în două cazuri: 1) Cu referire la o *biopsie al cărei examen histologic este efectuat imediat după prelevarea în timpul unei intervenţii chirurgicale. Rezultatul imediat al examenului histologic poate orienta continuarea actului operator. 2) Despre un preparat medicamentos care este realizat în momentul administrării. EXTENSIE, s. f. / extension, s. f. / extension. [Lat. exten-sio, -onis = întindere, de ta extendere = a întinde (ex = în afară; tendere = a întinde)] 1) Sin. cu convergenţă, v. def. 1. Mişcare voluntară constând în deschiderea unghiului pe care îl fac două segmente articulate ale unui membru, acestea situându-se după mişcare în acelaşi ax. Ex.: e. antebraţului faţă de braţ. Ant.: flexie. EXTENSIE CONTINUĂ / extension continue / nail extension. Metodă de tratament ortopedic al unor fracturi pentru menţinerea în poziţie imobilă a unui membru fracturat, după reduce rea fracturii, în scopul asigurării unei consolidări osoase fără deviere sau scurtare. Este obţinută printr-o tracţiune continuă 468 EXTENSOR EXTREMITĂŢI ADEZIVE exercitată asupra membrului prin intermediul unor broşe trans-osoase, la care se adaugă frecvent menţinerea în suspensie a membrului fracturat. EXTENSOR, adj., s. m. / extenseur, adj., s. m. / extensor. [Lat. extensor, -oris = cel care torturează prin întinderea membrelor, de ta extendere = a întinde (ex = în afară; tendere = a întinde).] Termen referitor la proprietatea unui muşchi care produce 'extensia unei structuri anatomice. Ex.: muşchi e. al degetului. EXTERIORIZARE, s. f. / exteriorisation, s. f. / exterioriza-tion. 1) Acţiunea de a exterioriza, adică de a exprima, a manifesta sentimentele şi ideile propriii, prin comportament. 2) Operaţie constând în scoaterea unui viscer din cavitatea care îl conţine. EXTERN, adj. / externe, adj. / externai. [Lat. externus = din afară, extern,] Despre o formaţiune anatomică sau patologică situată spre exteriorul organismului. Utilizat uneori şi ca sin. cu 'lateral. EXTEROCEPTOR, s. m. / exterocepteur, s. m. / exterocep-tor. [Lat. exterus = din afară; receptus, de ta recipere = a primi] Termen utilizat pentru a desemna segmentul periferic al analizatorilor (vizual, auditiv, gustativ, tactil etc.), reprezentat de receptori excitaţi de stimuli care provin din mediul extern. EXTINCŢIE SENZITIVĂ / extinction sensitive / extinction. Absenţa percepţiei unei stimulări cutanate, dacă aceasta este provocată în acelaşi timp cu o altă stimulare 'homolaterală sau 'controlaterală. E. s. se întâlneşte îndeosebi în 'sindromul parietal. EXTIRPA, vb. / extirper, vb. / extirpate. [Lat. exstirpare = a smulge din rădăcină, de ta ex = în afară, stirps, stirpis = ră dă cină] A înlătura prin metode chirurgicale o zonă patologică din organism. EXTIRPARE, s. f. / extirpation, s. f. / extirpation. [Lat. exstirpare = a smutge din rădăcină, de ta ex = în afară, stirps, stirpis = rădăcină] Acţiunea de a îndepărta în totalitate, prin metode chirurgicale, o formaţiune patologică sau un organ afectat. EXTRACARDIAC, adj. / extracardiaque, adj. / extracardiac. [Lat. extra = în afară; gr. kardia = inimă] Despre un proces sau fenomen a cărui origine nu se află la nivelul inimii. Ex.: suflu e. EXTRACORPOREAL, adj. / extracorporel, -elle, adj. / extra-corporeal. [Lat. extra = în afară; corporeus = al corpului, de ta corpus, -oris = corp.] 1) Care are originea în afara corpului uman. Ex.: 'circulaţie e. 2) Care se află în afara corpului uman, dar este conectat, legat la acesta. Ex.: 'pancreas e. EXTRACT, s. n. / extrait, s. m. / extract. [Lat. extractum, de ta extrahere = a trage afară (ex = în afară; trahere = a trage).] Preparat, de obicei farmaceutic, obţinut prin extracţia dintr-un produs vegetal sau animal cu ajutorul unui solvent (apă, alcool, eter, cloroform) sau a unor amestecuri de solvenţi, prin diferite procedee. în final, e. este concentrat la un grad variabil de consistenţă fluidă, semisolidă sau solidă. Ex.: e. vegetale. EXTRACŢIE, s. f. / extraction, s. f. / extraction. [Lat. extractum, de ta extrahere = a trage afară (ex - în afară; trahere = a trage).] 1) Termen care, în chimie-fizică, denumeşte separarea unei substanţe dintr-un amestec de alte substanţe. 2) Prin extensie, termenul este utilizat în medicină, cu referire la scoaterea, îndepărtarea unei formaţiuni dintr-o cavitate (ex.: e. unui corp străin, *e. dentară, *e. fetală). EXTRACŢIE DENTARĂ / extraction dentaire / tooth extraction. Metodă chirurgicală care constă în îndepărtarea unui dinte din alveola acestuia. EXTRACŢIE FETALĂ / extraction foetale / f(o)etal extraction. Operaţie manuală sau instrumentală (forceps, spatule, ventuze) care are drept scop naşterea artificială a fătului pe căi naturale, când 'prezentaţia este angajată, membranele 'pungii apelor sunt rupte şi colul uterin este dilatat. E. pe cale abdominală se numeşte 'cezariană. EXTRADURAL, adj. / extradural, -ale, -aux, adj. / extradural. [Lat. extra = în afară; durus = tare.] Situat în afara sau deasupra 'durei mater. V. şi hematom extradural. EXTRAPERITONIZARE, s. f. / extraperitonisation, s. f. / extraperitonealization. [Lat. extra = în afară; lat. medicală peritonaeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurul, de ta peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Excluderea din 'cavitatea peritoneală a unui organ prezentând un proces patologic ce poate afecta întreaga cavitate. EXTRAPIRAMIDAL, adj. / extrapyramidal, -ale, -aux, adj. / extrapyramidal. [Lat. extra = în afară; lat. pyramis, -idiş, gr. pyramis, -idos = piramidă] Care se află în relaţie cu 'sistemul extrapiramidal, care ţine de acest sistem. Ex.: contrac-tură sau hipertonie e. EXTRASISTOLĂ, s. f. / extrasystole, s. f. / extrasystole. [Lat. extra = în afară; gr. systole = contracţie.] Tulburare de ritm cardiac caracterizată prin existenţa unor contracţii cardiace heterotope şi premature în cadrul ritmului cardiac de bază, având ca origine o tulburare de excitabilitate (focar ecto-pic de automatism) sau o tulburare de conducere. E. se pot declanşa la nivelul atriilor (e. atrială), la joncţiunea atrioventri-culară (e. joncţională) şi în ventricule (e. ventriculară). Ele pot fi izolate, cuplate cu regularitate la un complex sinusal (*bige-minism, 'trigeminism) sau pot surveni în salve auriculare ori ventriculare. Prezenţa e. atriale este, în general, considerată patologică când frecvenţa lor depăşeşte 6 pe minut. EXTRAUTERIN, adj. / extrauterin, -e, adj. / extrauterine. [Lat. extra = în afară; uterus = uter.] Care este situat în afara cavităţii uterine. Ex.: 'sarcină e. EXTRAVAZARE, s. f. / extravasation, s. f. / extravasation. [Lat. extra = în afară; vas, vasis = vas.j Trecerea plasmei sanguine din vase în spaţiile 'interstiţiale, îndeosebi în cazul 'edemelor. EXTRAVERSIUNE, s. f. / extraversion, s. f. / extraversion. [Lat. extra = în afară ; versus, de ta vertere = a întoarce.] Orientarea unui subiect către obiectele exterioare şi adaptarea sa la ambianţă. V. extravertit şi sintonie. EXTRAVERTIT, adj. / extraverti, -e, adj. / extravert. [Lat. extra = în afară; vertere = a întoarce.] Despre o persoană caracterizată prin exteriorizarea sentimentelor, sociabilitate. Tipul psihologic e. se c aracterizează prin proiectarea tendinţelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare. Var.: extravertit. Ant.: introvertit. V. şi extraversiune. EXTREMITATE, s. f. / extremite, s. f. / extremity. [Lat. extremitas, -atis = extremitate, capăt.] 1) Porţiunea iniţială sau terminală a unei formaţiuni anatomice. Ex.: e. acromială a claviculei, capătul lateral al claviculei, care se articulează cu acromionul, şi e. sternală a claviculei, capătul medial al claviculei, care se articulează cu sternul. 2) Părţile periferice proeminente ale corpului. Ex.: mâna şi piciorul şi, prin extensie, membrul superior şi inferior; nasul; urechile; mentonul. 3) Părţile periferice ale unui organ. Ex.: e. superioară a rinichiului, polul superior al rinichiului; e. superioară a testiculului, polul superior, în contact cu epididimul; e. uterină a ovarului, e. medială a ovarului^ legată de uter prin ligamentul uteroovarian. EXTREMITĂŢI ADEZIVE / extremites cohesives / sticky ends. E. monocatenare complementare ale unei molecule de ADN dublu catenar. Capetele adezive pot fi reunite prin acţiunea unei 'ligaze. 469 EXTRINSEC exulceraţie EXTRINSEC, adj. / extrinseque, adj. / extrinsic. [Lat extrin-secus = în afarCL] 1) Care este situat !a exteriorul unei structuri (de ex., proteine e.) sau al unui organ (de ex., muşchi e. ai ochiului). 2) De origine externă. De ex., factor e. 3) Care necesită intervenţia unui factor extern. De ex., calea e. a coagulării. Ant.: intrinsec. EXTROVERTIT. Var. pentru extravertit (v.). EXTRUDERE. Var. pentru extruzie (v.). EXTRUZIE, s. f. / extrusion, s. f. / extrusion. [Jr. extrusion, din Cat extrudere = a respinge.] Termen cu diferite semnificaţii: 1) Poziţie anormală consecutivă deplasării spre exterior a unei formaţiuni anatomice. 2) în stomatologie, erupţie excesivă sau migrarea unui dinte dincolo de planul ocluzal natural. E. dentară apare frecvent în urma îndepărtării dintelui opus. 3) Herniere a ‘nucleului pulpos în care materialul nuclear pătrunde în canalul rahidian, dar rămâne parţial şi în discul intervertebral, fiind ataşat de acesta. 4) Procedeu de tehnologie alimentară utilizat îndeosebi pentru tratarea proteinelor vegetale din ulei în scopul dispunerii lor sub o formă asemănătoare proteinelor de origine animală. 5) Trecerea forţată a unui material plastic prin matriţe fixe, de ex. pentru fabricarea granulelor sferice. Var.: extrudere. EXULCERAŢIE, s. f. / exulceration, s. f. / exulceration. [Lat ex = în afară; ulceratio, -onis = ulceraţie, de Ca ulcerare = a umpCe de răni şi ulcus, -eris = rană.] Pierdere de substanţă, leziune superficială; stratul bazai rămâne indemn, ceea ce duce la epitelizare fără cicatrice. Sin.: eroziune. PARACELSUS (Aureolus Philippus Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (1493-1541), medic, chimist şi filosof elveţian. A rămas o personalitate excepţională din istoria ştiinţei, un geniu cu un caracter dificil, cu o viaţă agitată de nomad: „Un medic trebuie să călătorească. El învaţă mai mult din drumurile sale decât din cărţi“. A fost considerat de Shakespeare, la un secol după moarte, cel mai mare medic al tuturor timpurilor, iar pe Goethe l-a inspirat în crearea lui Faust. în plină perioadă de dogmatism şi superstiţie, Paracelsus a susţinut că medicina este o ştiinţă bazată pe experiment şi observaţie, iar terapeutica bolilor trebuie să se sprijine pe studiul aprofundat al substanţelor naturale şi al sintezelor chimice. A afirmat că organismul se poate vindeca prin mobilizare „interioară“ (imunolo-gia se va naşte patru secole mai târziu!) şi „exterioară“ în plină consacrare a alchimiei, scria că rostul chimiei constă în „crearea mijloacelor de vindecare a oamenilor suferinzi. Numai miracolul care îl reprezintă creierul omului poate explica intuiţia genială a lui Paracelsus, un simbol al libertăţii de gândire. FABELLA, s. f. / fabella, s. f. / fabella. [Lat. fabella, dim. de Cafaba = bob.] Os *sesamoid, prezent la 10-20% din populaţie, situat posterior condilului extern al genunchiului; radiografie, el poate fi confundat uneori cu un fragment osos sau cu un corp străin. FABULAŢIE, s. f. / fabulation, s. f. / confabulation. [Lat. fabulatio, -onis = poveste, de Ca fabulari = a povesti] Acţiunea de prezentare a unor evenimente imaginare ca fiind reale. F. nu se însoţeşte în mod obligatoriu de intenţia de fals, subiectul crezând el însuşi, parţial, ceea ce povesteşte. F. este normală la copil şi devine patologică la unii mitomani adulţi. FACIAL, adj. / facial, -ale, -aux, adj. / facial. [Lat. facies = faţă.] Care ţine de faţă, situat în regiunea feţei. Ex.: nerv f. FACIES, s. n. / facies, s. m. / facies complexion. [Lat. facies = faţă.] Expresia sau aparenţa feţei. în medicină, termenul se utilizează cu referire la un aspect caracteristic ai feţei, care prezintă modificări mai mult sau mai puţin specifice pentru unele boli. Sin.: faţă. în cadrul semeiologiei clasice au fost descrise numeroase tipuri de f., printre care: 1) F. abdominal, cu tentă lividă, reliefuri osoase accentuate, ochi terni, înfundaţi în orbite, privire anxioasă, în *peritonita difuză acută sau sub influenţa unei dureri vii (apendicită, pancreatită etc.). Sin.: f. hipocratic sau f. peritoneal. 2) F. acromegalic, v. acro-megalie. 3) F. addisonian, de culoare închisă (“cafea cu lapte”), v. boală Addison. 4) F. adenoidian, aspect particular al feţei la copiii cu *vegetaţii adenoide, ca urmare a aplatizării transversale a nasului, cu ştergerea pliurilor nazogeniene şi nazomalare, proeminenţa ochilor şi scurtarea buzei superioare, care nu acoperă complet incisivii superiori, gura fiind întredeschisă, iar expresia feţei inertă. 5) F. aortic, paloare a feţei, cu bufee de congestie, la bolnavii cu insuficienţă aortică. Sin.: f. hipertiroidian. 6) F. basedowian, din *boala Basedow-Graves, caracterizat prin *exoftalmie bilaterală accentuată, fante palpebrale lărgite, privire vie, hipersecreţie lacrimală, ochi strălucitori, cu aspect de “spaimă îngheţată”. Sin.: f. hipertiroidian. 7) F. bovin denumeşte uneori aspectul feţei în *disostoza cranio-facială. 8) F. cushingoid, rotunjit, în “lună plină”, după tratament îndelungat cu *steroizi; v. sindrom Cushing. 9) F. doiorosa: expresie facială a unui pacient care suportă o durere acută şi continuă. 10) F. hepatic, cu expresie bolnăvicioasă, ochi injectaţi, sclere galbene. 11) F. hipertiroidian, v. facies basedowian. 12) F. hipocratic, v. facies abdominal. 13) F. Hutchinson, v. 14) F. leonin, în *lepra lepromatoasă şi în alte boli asociate cu edem facial, ca *erizipelul şi *oncocercoza. 15) F. lupic, aspect “în fluture”, cu placard eritematos al nasu- lui şi al pomeţilor, în *lupusul eritematos diseminat. 16) F Marshall Hali, v. 17) F. miastenic, consecinţa afectării muşchilor feţei, gâtului şi masticatori: ochi semideschişi, buze întredeschise, pliurile feţei şterse, capul înclinat, maxilarul inferior uneori coborât. 18) F. miopatic, din cauza atrofiei muşchilor feţei: f. imobil, indiferent, piele netedă, ochi larg deschişi, pupilele nu se pot închide complet, buze groase, buza inferioară răsfrântă. 19) F. mitral, cu cianoza pomeţilor, buzelor şi a nasului, care contrastează cu paliditatea celorlalte zone ale feţei. 20) F. mixedematos, împăstat şi rotunjit, cu ştergerea şanţurilor fiziologice, pleoape tumefiate şi absenţa treimii externe a sprâncenelor, cu aspect general de somnolenţă. 21) F. mongoloid, rotund, aplatizat, *brahicefalie, ochi cu bride şi oblici, cu *epicantus; v. sindrom Down. 22) F. parkin-sonian, aspect de mască imobilă, privire fixă, clipit foarte rar. 23) F. peritoneal, v. facies abdominal. 24) F. de pasăre, sin. microgenie (v.). 25) F. pletoric, roşu, cu *telangiectazii la nivelul pomeţilor, la obezi şi uneori la hipertensivi. 26) F. scarla-tinos, cu dungi de culoare roşie intensă alternând cu dungi albe, consecinţă a erupţiei din *scarlatină. 27) F. tetanic, din *tetanos. V. risus sardonicus. 28) F. tuberculos (sau ftizie, termen desuet), emaciat, palid-pământiu, cu ochi strălucitori. 29) F. vultuos, congestionat, cu pomeţii obrajilor roşii, în pneumonie şi în unele boli cardiace; în pneumonie, roşeaţa pometelui de partea plămânului afectat. FACIES HUTCHINSON / facies de Hutchinson / Hutchinson’s facies. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913.] F. caracteristic în *boala Graefe, cu pleoapele în ptoză aproape completă şi globii oculari imobili, ficşi. FACIES MARSHALL HALL / facies de Marshall Hali / Marshall Hali facies. [Marshall Hali, medic englez, Ldinburg, Londra, 1790-1857.] F. caracteristic în *hidrocefalie, cu faţă triunghiulară şi bose frontale proeminente. FACILITANT, adj., s. m. / facilitant, adj., s. m. / enhancer. [Lat. facilis = uşor.] Despre un agent care contribuie la accelerarea, amplificarea sau potenţializarea unui proces normal sau patologic. FACILITARE, s. f. / facilitation, s. f. / facilitation. [Lat. facili-tas, -atis = uşurinţă, de Ca facilis = uşor.] 1) Stabilirea unui reflex cu atât mai uşor cu cât excitaţiile care îl produc au fost repetate mai frecvent. 2) în general, favorizarea producerii unui fenomen. FACILITARE IMUNITARĂ / facilitation immunitaire / immuno-logical enhancement. Un fenomen paradoxal: protecţia unui *antigen printr-un ‘anticorp specific. în acest mod, un ţesut 471 FACOEMULSIFICARE FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE PROLACTINĂ care conţine antigeni este prezervat de acţiunea anticorpilor ce îl recunosc. în particular, poate fi protejat ţesutul sau organul ‘grefă împotriva reacţiilor de apărare ale organismului primitor, care l-ar distruge. Se facilitează astfel priza ‘grefonu-lui. F. i. este datorată fixării pe grefon a unor anticorpi incompleţi, care nu atrag ‘complementul, protejând celulele împotriva atacului ‘limfocitelor T. FACOEMULSIFICARE, s. f. / phacoemulsification, s. f. / pha-coemulsification. [Qr. phakos = tinte, tentită; tat. emulsum, de ta emulgere = a mulge până ta uttima picătură, a seca; ficare, derivat de ta facere = a face.] Tehnică de extracţie a ‘cristalinului prin care conţinutul acestuia este emulsificat cu ajutorul ultrasunetelor provenind de la o sondă, apoi, după o incizie, conţinutul fragmentat este extras prin aspiraţie. FACOLIZĂ, s. f. / phakolyse, s. f. / phacolysis. [Qr. phakos = tentită; lysis = distrugere.] Operaţie în oftalmologie care constă în disoluţia cristalinului prin enzime litice după deschiderea capsulei sale. FACOM, s. n. / phacome, s. m. / phakoma. [Qr. phakos = tinte, tentită; oma.] Tumoră benignă mică, lenticulară, caracteristică ‘facomatozelor. F. se localizează îndeosebi la nivelul globului ocular, SNC şi pe tegumente şi, mai rar, în celelalte organe. FACOMALACIE, s. f. / phacomalacie, s. f. / phacomalacia. [Qr. phakos = tinte, tentită; malakia = înmuiere, de ta malakus = moale.] Ramolismentul ‘cristalinului. FACOMATOZĂ, s. f. / phacomatose, s. f. / phakomatosis. [§r. phakos = tinte, tentită; -oma; -oza.] Nume de ansamblu al unui grup de boli congenitale, în care se asociază malformaţii diverse ale nevraxului şi tumori benigne de talie mică, de origine ectodermică, vasculare sau fibromatoase (denumite ‘facoame) ale pielii, mucoaselor, ochiului şi SNC. Boala von Recklinghausen (‘neurofibromatoza) şi ‘scleroza tuberoasă Bourneville fac parte din acest grup. Inconstant, ‘boala Lindau şi ‘sindromul Goltz-Gorlin sunt de asemenea considerate ca fiind f. Sin.: sindrom neurocutanat. V. şi hamartom. FACOSCLEROZĂ, s. f. / phacosclerose, s. f. / phacosclero-sis. [Qr. phakos = tinte, tentită; sklerosis = induraţie, întărire, de ta skleros = tare, dur.] Induraţia ‘cristalinului. FACOSCOPIE, s. f. / phakoscopie, s. f. / phacoscopy. [Qr. phakos = tinte, tentită; skopein - a vedea, a etamina] Procedeu de explorare a mediilor de refracţie oculare. Pacientul priveşte, prin lentile foarte divergente, flacăra unei lumânări plasată într-o cameră obscură. Opacităţile cristalinului, chiar cele mai mici, sunt percepute de pacient sub forma unor pete sau striuri negre. FACTICE, adj. / factice, adj. / factitious. [Lat. facticius = artificial, făcut, de ta facere = a face.] Fals, artificial, înşelător. Ex.: febră f., dermatoză f. V. şi patomimie. FACTOR, s. m. / facteur, s. m. / factor. [Lat. factor, -oris = autor, creator, cet care face, de ta facere = a face.] 1) Agent cauzal implicat în desfăşurarea unui anumit eveniment. 2) Nume de ansamblu al unor substanţe de natură foarte diversă, cu efecte fiziologice şi/sau biochimice bine definite, dar al căror mecanism de acţiune sau compoziţie exactă nu este întotdeauna cunoscut. 3) Număr care se înmulţeşte cu o anumită valoare pentru a determina o conversie a unităţii de măsură; ‘coeficient. V. şi în continuare. FACTOR DE ACTIVARE A MACROFAGELOR / facteur d’ac-tivation des macrophages / macrophage activating factor. ‘Limfokină asemănătoare *f. de inhibare a macrofagelor (MIF) şi ‘interferonului, care determină apariţia unui efect citotoxic la macrofage. Abrev. engl.: MAF. FACTOR ANTIHEPARINIC / facteur antiheparinique / platelet factor 4. F. eliberat de plachete care inhibă acţiunea *hepa- rinei şi precipită complexele solubile de monomeri de ‘fibrină. Sin.: factor 4 plachetar. FACTOR B / facteur B / B factor. ‘Betaglobulină, prezentă în plasma sanguină, care intervine în ‘activarea complementului pe calea alternă (alternativă). V. şi complement. FACTOR BLASTOGENIC / facteur blastogenique / blasto-genic factor. Sin.: factor mitogen (v.). FACTOR CASTLE / facteur de Castle / Castle’s factor. [William B. Castle, medic american, n. 1897.] Sin.: factor intrinsec (v.). FACTOR CITOTOXIC / facteur cytotoxique / cytotoxic factor. Sin.: limfotoxină (v.). FACTOR CLARIFIANT / facteur clarifiant / clearing factor. V. lipoprotein-lipază. FACTOR DE COAGULARE / facteur de coagulation / coagu-lation factor. V. factori de coagulare. FACTOR DE CONTACT / facteur de contact / contact factor. Proteină plasmatică care intervine în iniţierea proceselor de coagulare endogenă. Sunt cunoscuţi în prezent următorii f. de c.: *f. Hageman, ‘kininogenul cu greutate moleculară mare, ‘prekalicreina şi *f. Rosenthal. FACTOR DE CREŞTERE DERIVAT DIN PLACHETE / facteur de croissance derive des plaquettes / platelet derived growth factor. Siglă: PDGF [‘Engt. platelet derived growth factor.] Proteină heterodimerică (16 Â + 18 kDa) prezentă în numeroase tipuri celulare, dar îndeosebi în plachetele sanguine. Este un puternic agent mitogen al fibroblastelor şi al celulelor musculare netede. In viaţa embrionară intervine în diferenţierea anumitor tipuri de celule musculare netede. La adult intervine în cicatrizarea plăgilor. Gena sa este o pro-oncogenă. FACTOR DE CREŞTERE ENDOTELIALĂ DERIVAT DIN PLACHETE / facteur de croissance endotheliale d’origine pla-quettaire / platelet-derived endothelial-cell growth factor. F. ‘mitogen şi chimiotactic (‘chimiotaxie) care face parte din grupul de ‘proteine angiogenice. FACTOR DE CREŞTERE EPIDERMICĂ / facteur de croissance de l’epiderme / epidermal growth factor. Polipeptid alcătuit din 53 de aminoacizi, provenind dintr-un precursor de circa 6 kDa, gena codantă a acestuia fiind pe cromozomul 4. Stimulează receptorul specific c-erb B1 prezent pe suprafaţa celulelor epiteliale, fibroblastelor şi celulelor gliale. La receptorul pentru f. de c. e. se leagă cel puţin doi f. asemănători: *f. transformant de creştere a şi f. de creştere al virusului vacci-nia. Toţi aceşti trei f. sunt mitogeni in vitro. Gena receptorului f. de c. e. este situată pe cromozomul 7 şi este foarte apropiată ca structură de ‘protooncogena neu. Abrev. engl.: EGF. FACTOR DE CREŞTERE A HEPATOCITELOR / facteur de croissance des hepatocytes / hepatocyte growth factor -scatter factor. Proteină de 82 kDa, derivată dintr-un precursor alcătuit din 728 de aminoacizi, transformat prin proteoliză specifică într-un heterodimer cu o subunitate a de 69 kDa şi o alta p de 34 kDa. Acest f. este un ‘mitogen foarte activ pentru celulele hepatice şi renale. De asemenea, creşte mobilitatea şi dispersia (de unde denumirea de scatter factor = factor dispersam) celulelor epiteliale şi endoteliale. F. de c. a h. acţionează prin intermediul unui receptor specific, codificat de ‘protooncogena c-Met. Abrev. engl.: HGF-SF. FACTOR DE CREŞTERE A NERVULUI / facteur de croissance nerveuse / nerve growth factor. Proteină cu masa moleculară relativă 26 000 Da, cu rol în reglarea dezvoltării anumitor tipuri de neuroni (postganglionari simpatici şi, probabil, a celulelor ganglionare senzoriale, la mamifere). Abrev. engl.: NGF. FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE PROLACTINĂ / facteur declenchant la secretion de prolactine / prolactin releasing factor. Polipeptid elaborat de ‘hipotalamus, care 472 FACTOR declanşator al secreţiei de hormon melanotrop FACTOR R după secreţie trece prin tija pituitară în lobu! anterior a! hipofizei, pentru a stimula secreţia de 'prolactină. factor declanşator al secreţiei de hormon MELANOTROP / facteur declenchant la secretion d’hor-mone melanotrope / melanocyte stimulating hormone releasing factor. Sigla: MSH-RF [‘EngC. melanocyte stimulating hormone releasing factor.] Hormon polipeptidic de origine hipotalamică. Stimulează secreţia 'hormonului melanotrop (denumit şi melanostimulină) de lobul anterior al hipofizei. FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE HORMON SOMATOTROP / facteur declanchant la secretion d’hor-mone somatotrope / growth hormon releasing hormone. Sin.: somatocrinină (v.). FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE TIREOSTI-MULINĂ / facteur declenchant la secretion de thyreosti-muline / thyrotropin releasing factor. Sin.: tireoliberină (v.). FACTOR DIGITALIC ENDOGEN / facteur digitalique endogen / digitalis-like compound. Substanţă (sau grup de substanţe), probabil de natură steroidică, cu loc de secreţie necunoscut (hipotalamus?), capabilă să antreneze o natriureză prin blocarea reabsorbţiei tubulare de sodiu la nivel renal. Ea acţionează în mod analog medicamentelor digitalice, prin blocarea 'pompei de sodiu. Sin.: factor natriuretic ouabaino-endo-gen, factor ouabain-like sau digitalin-like endogen. FACTOR DIGITALIN-LIKE ENDOGEN / facteur digitalin-like endogen / digitalis-like compound. Sin.: factor digitalic endogen (v.). FACTOR DE DILATAŢIE DERIVAT DIN ENDOTELIU / facteur de dilatation provenant de l’endothelium / endothelium derived relaxation factor. Sin.: endothelium derived relaxation factor (v.). FACTOR DE ELONGAŢIE / facteur d’elongation / elongation factor. Denumire generică pentru proteinele necesare transferului resturilor de aminoacizi la un lanţ polipeptidic în cursul 'traducerii genetice. FACTOR ENDOTELIAL DE CREŞTERE VASCULARĂ / facteur endothelial de croissance vasculaire / vascular endothelial growth factor, VEGF. Unul dintre factorii de dezvoltare vasculară sau de 'angiogeneză. FACTOR F / facteur F / factor F. 'Plasmidă capabilă să efectueze propriul său transfer, prin conjugare cu o bacterie "primitoare”. Genele responsabile de conjugare constituie un “operon de transfer”. F. F se poate integra în materialul genetic al bacteriei şi poate astfel permite transferul genelor la bacteria “primitoare”. Sin.: factor de fertilitate, factor sexual. FACTOR DE FERTILITATE / facteur de fertilite / fertility factor. Sin.: factor F (v.). FACTOR HAGEMAN / facteur de Hageman / Hageman’s factor. [Hageman, numeCe botnavidui Ca care a fost observat pentru prima dată deficituC acestui factor sanguin.] Proteină plas-matică care intervine în procesul de coagulare, calea endogenă, activându-se la contactul cu o suprafaţă la care apa nu aderă (ex.: sticlă, endoteliu lezat). FACTOR HASERICK / facteur de Haserick / Haserick’s factor. [John R. Haserick, medic american contemporan.] F. prezent în ser la bolnavii cu 'lupus eritematos diseminat şi alte 'colagenoze, având proprietatea de a induce formarea 'celulelor Hargraves. V. şi test_ Haserick. FACTOR INHIBITOR AL MIGRĂRII / facteur inhibiteur de la migration / migration inhibitory factor. Moleculă proteică ter-mostabilă, mediatoare a imunităţii celulare, secretată de către limfocitele timodependente în prezenţa antigenului sensibilizant (într-o primă etapă), pentru ca, ulterior, în a doua etapă, să acţioneze asupra macrofagelor care posedă antigenul respectiv, determinând aglutinarea acestora. Abrev. engl.: MIF. FACTOR INTRINSEC / facteur intrinseque / intrinsic factor. Glicoproteină termolabilă de circa 60 kDa elaborată de celulele bordante ale glandelor fundice gastrice, indispensabilă absorbţiei intestinale a 'vitaminei B12 (cobalamină). Vitamina B12 provine din alimentele de origine animală, din bacterii prezente în apă şi din vegetale fermentate (vegetarienii nu prezintă carenţă în această vitamină). Sub efectul acidităţii gastrice, coba-lamina este eliberată din alimente şi legată de proteine de origine salivară sau gastrică, denumite proteine R (R de la rapide la 'electroforeză). în intestinul subţire proximal, proteinele pancreatice rup legătura vitaminei B12 cu proteinele R. Vitamina se leagă în continuare cu factorul intrinsec (FI), iar la nivelul ileonului terminal complexul Fl-vitamină B12 se disociază, iar cobalamina pătrunde în enterocite, care prezintă receptori specifici pentru aceasta. în 'anemia pernicioasă, absenţa FI antrenează o avitaminoză B12 de absorbţie. în 30% din cazurile de boală există anticorpi anti-FI, iar uneori s-a constatat absenţa congenitală a acestora. Sin.: factor Castle. FACTOR LIPOTROP / facteur lipotrope / lipotropic factor. Denumire generică pentru grupul de f. care, prevenind acumularea grăsimilor în ficatul animalelor supuse carenţei de proteine, se opun degenerescenţei grăsoase a ficatului. Cei mai cunoscuţi f. I. sunt 'metionina şi 'colina. FACTOR MITOGEN / facteur mitogene / mitogenic factor. Unul din mediatorii solubili ai imunităţii celulare secretaţi de limfocite. V. limfokină, def. 1. F. m. provoacă multiplicarea limfo-citelor în prezenţa antigenului specific. Este pus în evidenţă de testul de transformare a limfocitelor in vitro. El ar fi apropiat de 'factorul de transformare limfocitară şi de 'factorul inhibitor al migrării. FACTOR DE MOTILITATE AUTOCRINĂ / facteur de motilite autocrine / autocrine motility factor. Clasă de 'citokine secretate de celulele maligne, cu rol în motilitatea celulelor neo-plazice în decursul procesului de metastazare. FACTOR NATRIURETIC ATRIAL / facteur natriuretique auri-culaire / atrlal natriuretic factor. Sin.: peptid natriuretic atri-al (v.). FACTOR NATRIURETIC OUABAINO-ENDOGEN / facteur natriuretique ouabaîne-endogen / ouabain natriuretic factor. Sin.: factor digitalic endogen (v.). FACTOR DE NECROZĂ TUMORALA / facteur necrosant des tumeurs / tumor necrosis factor. Termen care se utilizează pentru f. de n. t. a (TNFa) sau cu referire atât la TNFa, cât şi la f. de n. t. p (TNFp). Cei doi f. au proprietăţi biologice asemănătoare, iar genele care codifică sinteza se află pe acelaşi cromozom. Ambii f. interacţionează cu 'interleukinele 1 şi 6, 'interferonii şi alte molecule reglatoare, stimulează producţia de interleukină 1, 'prostaglandină E2 şi de 'colagenaze, de asemenea mediază numeroase componente ale răspunsurilor imunitare şi inflamatorii. Cei doi f. contribuie la controlul normal al proliferării celulare şi al diferenţierii, exercită o serie de efecte antitumorale şi limitează 'apoptoza la nivelul 'nevrogliei. Receptorii specifici celor doi f. au fost identificaţi la toate tipurile celulare somatice. Sin.: caşectină. Abrev. engl.: TNF. FACTOR OUABAIN-LIKE / facteur ouabain-like / ouabain-like compound. Sin.: factor digitalic endogen (v.). FACTOR PLACHETAR / facteur plaquettaire / platelet factor. Sin.: tromboplastinogenază (v.). FACTOR 3 PLACHETAR / facteur 3 plaquettaire / platelet factor 3. Fosfolipid plachetar care este secretat în cursul procesului de agregare plachetară şi care are rol în trombo-plastinoformarea endogenă. FACTOR 4 PLACHETAR / facteur 4 plaquettaire / platelet factor 4. Sin.: factor antiheparinic (v.). FACTOR R / facteur R / R factor, resistance plasmid. [R = Rezistenţă] 'Plasmidă care face ca bacteriile ce o conţin în 473 FACTOR REGULATOR PEPTIDIC FACTORI DE COAGULARE citoplasmă să fie insensibile la acţiunea mai multor medicamente (antibiotice şi bactericide de sinteză). Bacteriile rezistente pot ceda f. lor R bacteriilor patogene. în acest mod se explică izbucnirea unor epidemii de dizenterie, tuberculoză şi febră tifoidă, în diferite părţi ale lumii. FACTOR REGULATOR PEPTIDIC / facteur regulateur pep-tidique / peptide regulatory factor. Denumire utilizată pentru un grup de molecule peptidice mici care acţionează în mod ‘autocrin sau ‘paracrin, având o afinitate mare pentru ‘receptorii membranari, cărora le pot modifica diferenţierea sau/şi proliferarea. Acest grup heterogen de f. r. p. cuprinde îndeosebi ‘limfokine şi ‘factori de creştere. FACTOR REUMATOID / facteur rhumatoî'de / rheumatoid factor. Macroglobulină serică având caracteristicile unei IgM, prezentă în plasma sanguină la majoritatea subiecţilor afectaţi de ‘poliartrită reumatoidă sub două forme: 1) F. r. greu (70% din cazuri), format din IgM cu Mr mare. 2) F. r. uşor, cu Mr mică, alcătuit din IgG, IgM şi IgA. F. r. se pune în evidenţă prin ‘testul Waaler-Rose, reacţia cu latex sau prin alte tehnici. FACTOR RHESUS / facteur Rhesus / Rhesus factor, [factor denumit astfeC deoarece Landsteiner şi Wiener C-au -pus în evidenţă, în 1940, injectând sânae de Ca maimuţa Macacus rhesus în urechea iepureCui, producând astfeC Ca acesta din urmă un ser anti-9ţhesus, cu care au studiat fenomeneCe de agCutinare în sângete uman.] Antigen eritrocitar prezent la circa 85% din populaţie. Persoanele ale căror hematii prezintă antigenul sunt Rh+ (pozitive), iar celelalte Rh- (negative). Transfuzia cu sânge Rh+ efectuată la o persoană Rh- provoacă, la aceasta din urmă, apariţia de aglutinine anti-Rh. Asemenea complicaţii apar în transfuzii repetate cu sânge Rh+ la o persoană Rh- sau cu ocazia celei de a doua sarcini a unei femei Rh- cu soţul Rh+ (acelaşi fenomen se poate întâmpla şi după primul avort). Sin.: sistem Rh. FACTOR DE RISC / facteur de risque / risk factor. Majoritatea bolilor având un determinism plurifactorial, f. de r. sunt aceia care cresc predispoziţia pentru o anumită boală. Ex.: fumatul este un f. de r. pentru cancerul pulmonar, frecvenţa acestei boli fiind semnificativ mai mare printre fumători decât printre nefumători. FACTOR ROSENTHAL / facteur de Rosenthal / plasma thromboplastin antecedent. [Robert L. Rosenthal, medic american contemporan.] V. factori de coagulare. FACTOR SEXUAL / facteur sexuel / sex factor. Sin.: factor F (v.). FACTOR STABILIZATOR AL FIBRINEI / facteur de stabilisa-tion de la fibrine / fibrin stabilizing factor. ‘F. al coagulării (XIII) care, în prezenţa calciului, stabilizează ‘fibrina. Este activat de ‘trombină. FACTOR STIMULANT AL ERITROPOIEZEI / facteur stimulant de l’erythropoîese / erythropoesis stimulating factor. V. eritropoietină. FACTOR DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ / facteur de to-lerance au glucose / glucose tolerance factor. Complex de coordinare între ‘crom (Cr3+), nicotinat, glicină, glutamat şi cis-teină (sau glutation). El intervine în fixarea insulinei la receptorii specifici. Deficitul de Cr3+ reduce activitatea insulinei şi provoacă o glicemie anormal de crescută în cadrul ‘probei de toleranţă la glucoză. FACTOR DE TRANSFER / facteur de transfert / transfer factor. Preparat cu Mr mică şi dializabil, extras din limfocitele subiecţilor prezentând o ‘imunitate mediată celular contra unui antigen determinat. Prin injectarea la un subiect nesensibilizat, f. de t. conferă acestuia acelaşi tip de hipersensibilitate contra antigenului respectiv. FACTOR TRANSFORMANT DE CREŞTERE a / facteur trans-formant de croissance a / transforming growth factor a. Polipeptid alcătuit din 50 de aminoacizi, din aceeaşi familie cu *f. de creştere epidermică (EGF), cu care prezintă 35% omologie şi interacţionează pe acelaşi receptor. Gena codifi-cantă pentru precursorul f. t. de c. a este situată pe cromozomul 2. Acest polipeptid modulează dezvoltarea epidermei sânului şi tubului digestiv, intervine în ‘angiogeneză şi este un mediator al hipercalcemiei. Rolul său fiziologic îl apropie de EGF, cu atât mai mult cu cât ambele polipeptide au un receptor comun. Abrev. engl.: TGF-a. FACTOR VON WILLEBRAND / facteur de von Willebrand / von Willebrand's factor. [Erik Adolf von Willebrand, medic finlandez, profesor la Helsingfors, 1870-1949.] Glicoproteină plasmatică sintetizată de endoteliu şi megacariocite, care se ataşează la suprafeţele endoteliale lezate facilitând aderenţa trombocitelor şi joacă, în plus, rolul de transportor plasmatic al f. VIII. Deficitul său congenital determină o coagulopatie mixtă, prin alterarea atât a hemostazei primare, cât şi a celei secundare, numită ‘boala von Willebrand. FACTORI DE COAGULARE / facteurs de coagulation / coa-gulation factors. F. care intervin în procesul de ‘coagulare sanguină şi care se găsesc în sânge sau în ţesuturi. Conform nomenclaturii în vigoare, se recunosc 12 f. desemnaţi prin cifre romane de la I la XIII (cifra VI nu este atribuită oficial, dar pentru unii desemnează ‘accelerina, globulină din sânge care accelerează formarea de ‘trombină şi de ‘tromboplastină). F. de c. poartă, de asemenea, şi alte nume, adesea mai cunoscute decât cifrele romane corespondente. F. / este fibrino-genul (v.). Deficienţa sa (afibrinogenemie sau hipofibrinogene-mie) poate fi congenitală, condiţionată genetic sau dobândită (în unele afecţiuni hepatice severe, îndeosebi în ciroza hepatică sau în ‘coagularea intravasculară diseminată). F. II este cunoscut şi sub denumirea de protrombină (v.). Deficitul acestui f., hipoprotrombinemia, se întâlneşte în bolile hepatice, fie prin insuficienţa sintezei proteice, fie prin deficit de vitamină K, secundar ‘colestazei. F. III este tromboplastina (v.). F. IV se identifică cu ionul de Ca2+, element indispensabil al coagulării, deoarece participă la activarea majorităţii f. de c. F. \/ este denumit şi proaccelerină (v.). Deficitul genetic de f. V constituie o boală rară, ‘parahemofilia. F. VI, accelerina (v.) este de fapt forma activată a f. V. F. VII este reprezentat de proconvertină (v.). F. VIII este numit şi f. antihemofilic A sau tromboplastinogen (v.). F. IX, f. antihemofilic B, participă la fel ca şi f. VIII la formarea activatorului protrombinei prin mecanism intrinsec. Deficitul său determină o boală care se manifestă clinic identic cu hemofilia A, numită hemofilie B sau ‘boală Christmas. F. X, f. Stuart-Power, a, globulină plasmatică, poziţionată funcţional la intersecţia dintre calea intrinsecă şi cea extrinsecă a activării protrombinei. Deficitul de f. X determină o tulburare severă a hemostazei, cu caracter sistemic. F. XI, f. antihemofilic C, participă la activarea protrombinei prin mecanism intrinsec. Este cunoscut şi sub denumirea de plasma thromboplastin antecedent. Deficitul său determină o tulburare sistemică a hemostazei, asemănătoare cu hemofilia A, numită hemofilie C sau ‘boală Rosenthal. F. XII, f. Hageman, P globulină a cărei activare prin contact cu diverse suprafeţe, electronegative sau rugoase, declanşează mecanismul intrinsec al coagulării. Deficitul său se însoţeşte de o prelungire a timpului de coagulare in vitro, dar de obicei nu are manifestare clinică, de unde ipoteza existenţei unui mecanism alternativ de activare a căii intrinseci in vivo. F. XII activat converteşte, de asemenea, prekalicreina în kalicreină, enzimă implicată în formarea kininelor plasmatice. F. XIII, numit şi f. stabilizator al fibrinei, este o p globulină cu funcţie de stabilizare a cheagului, prin polimerizarea monomerilor de fibrină. Este activat în prezenţa trombinei şi a ionilor de Ca2+. Deficitul de f. XIII traduce o tulburare a hemostazei cu manifestare clinică. 474 FACTORI DE CONTACT FAGOCITOZĂ FACTORI DE CONTACT / facteurs de contact / contact fac-tors. Denumire generică pentru o serie de proteine care intervin în coagularea sângelui. Prezente în plasma sanguină sub formă inactivă, aceste proteine sunt inactivate în circa 5 minute prin contactul cu o suprafaţă umedă străină mediului vasculosanguin normal. FACTORI DE CREŞTERE / facteurs de croissance / growth factors. Denumire generală pentru numeroase polipeptide, adesea fără relaţie între ele, care circulă în mediul extracelu-lar şi au ca acţiuni principale controlul proliferării celulare normale sau anormale. Sintetizaţi de numeroase celule, J. de c. au acţiune ‘endocrină, ‘paracrină sau/şi ‘autocrină: 1) în modul endocrin, acţionează la distanţă de locul de sinteză şi secreţie (ex.: ‘eritropoietina şi ‘somatomedinele). 2) în modul paracrin, f. de c. acţionează asupra celulelor din jur, altele decât celulele producătoare; acest mod de acţiune este extrem de răspândit în ţesutul conjunctiv, în procesele de reparaţie tisulară şi vindecare (ex.: *f. de c. ai fibroblastelor), dar şi în procesele de organogeneză. 3) în mod autocrin, f. de c. acţionează asupra celulelor care i-au produs, îndeosebi în hiperplazia epi-telială compensatorie (ex.: *f. de c. ai hepatocitelor, în regenerarea hepatică), dar şi în dezvoltarea tumorală. O serie de f. de c. acţionează asupra unor tipuri celulare variate, în timp ce unii f. de c. au ţinte celulare precise. De asemenea, f. de c. pot avea roluri în procesele de locomoţie celulară, con-tractilitate şi diferenţiere. Acţiunea celulară a f. de c. se produce, cel mai frecvent, prin cuplarea cu ‘receptori membra-nari specifici, dotaţi adesea cu activitate tirozinkinazică. Receptorii care nu prezintă activitate kinazică endogenă activează ‘proteinkinaze intracelulare. Frecvent, acţiunea f. de c. se produce în două etape: un prim factor (f. de competenţă) activează anumite metabolisme şi/sau sinteza de receptori membra-nari, iar un al doilea factor (f. de progresie) provoacă avansarea celulelor în ‘ciclul celular. Ex.: *f. de c. endotelială derivat din plachete este un f. de competenţă, pe când somato-medinele sunt f. de progresie. O clasificare a f. de c. nu este, deocamdată, posibilă. FACTORI DE CREŞTERE ASEMĂNĂTORI INSULINEI / facteurs de croissance proches de l’insuline / insulin-like growth factors. Sin.: somatomedine (v.). FACTORI DE CREŞTERE Al FIBROBLASTELOR / facteurs de croissance des fibroblastes / fibroblast growth factors. Grup de 9 polipeptide omologe structural care stimulează proliferarea fibroblastelor, celulelor endoteliale, celulelor musculare netede vasculare, mioblastelor musculaturii scheletice, a unor celule neuronale şi a unor tipuri de celule epiteliale. Există doi f. de c. ai f. principali: 1) F. de c. al f. acid (FGF-1), polipeptid format din 140 de aminoacizi, cu gena codantă a unui precursor pe cromozomul 5. 2) F. de c. al f. bazic (FGF-2), polipeptid format din 146 de aminoacizi, cu gena codantă a unui precursor pe cromozomul 4. Cei doi f. stimulează proliferarea unor tipuri celulare diverse, tinere. Trei dintre f. de c. ai f. sunt ‘oncogene. Mecanismul de acţiune a f. de c. ai f. este foarte complex: pe de o parte, ei activează indirect, prin intermediul receptorilor specifici, numeroase proteine via ^mesageri secunzi, iar pe de altă parte acţionează direct asupra unor ţinte nucleare diverse. Abrev. engl.: FGF. FACTORI DE CREŞTERE HEMATOPOIETICI / facteurs de croissance hematopoYetiques / h(a)ematopoietic growth factors. Grup de polipeptide diverse care acţionează la nivelul diferitelor linii celulare ale ‘hematopoiezei. Majoritatea acestor f. poartă denumiri diverse, descrierea şi implicit terminologia nefiind, încă, definitive. Unul dintre cei mai specifici f. de c. h. este f. de stimulare a coloniilor macrofagice (CSF-1). Alţi f. de c. h.: ‘eritropoietina, ‘trombopoietina, f. de activare a celulei stern (sau hematopoietina 2). FACTORI DE DECLANŞARE / facteurs de declenchement / releasing factor. Sin.: factori de eliberare (v.). FACTORI DE DIFERENŢIERE Al LIMFOCITELOR B / facteurs de differenciation des lymphocytes B / B lymphocyte differentiation factors. V. interleukine. FACTORI DE ELIBERARE / facteurs de liberation / releasing factors. Denumire generică pentru hormonii polipeptidici produşi de hipotalamus şi care stimulează secreţia hormonilor hipofizari. în viitor, probabil termenii releasing factor (v.) şi releasing hormone (v.) vor fi adoptaţi ca atare în majoritatea limbilor. Sin.: factori de declanşare. FACTORI DE INIŢIERE / facteurs d’initiation / initiation factors. F. proteici cu rol catalitic, care iniţiază unele procese moleculare: 1)^ Grup de proteine necesare pentru iniţierea ‘translaţiei. 2) în transcripţie f. de i. este denumit f. sigma şi este o subunitate de ARN-polimerază. 3) în calea alternativă de activare a ‘complementului, f. de i., notat cu F, permite proteoliza ‘properdinei. FACTORI DE TRANSCRIPŢIE / facteurs de transcription / transcription factors. Abrev.: TF. Factori proteici care participă la ‘transcripţia ADN prin ARN polimerază: 1) La *pro-cariote este indispensabil pentru iniţierea transcripţiei un factor sigma. 2) La ‘eucariote se disting factori de transcripţie generali, care intervin oriunde ar fi gena transcrisă, şi factori de transcripţie specifici unei gene sau unui grup de gene. Factorii generali sunt diferiţi în funcţie de ‘polimeraze. FAG, s. m. / phage, s. m. / phage. [Qr. phagein = a mânca.] Sin.: bacteriofag (v.). FAG DEFECTIV / phage defectif / defective phage. ‘Bacteriofag mutant care necesită, în vederea multiplicării, asistenţa unui f. ajutător (asistent). FAG TEMPERAT / phage tempere / lysogenic phage. ‘Bacteriofag al cărui genom se poate integra în ADN-ul celulei gazdă, modificând proprietăţile acesteia. Atunci când este integrat în genomul celulei gazdă, f. poartă denumirea de profag. F. t. are capacitatea de a liza bacteriile pe care le infectează. FAG TRANSDUCTOR / phage transducteur / transducing phage. ‘Bacteriofag capabil să transmită o parte din genomul unei celule gazdă altei celule gazdă. FAG VIRULENT / phage virulent / virulent phage. ‘Bacteriofag care, prin infecţia unei bacterii, produce liza acesteia. Când bacteria este lizată, particulele virale nou sintetizate sunt eliberate. FAGEDENISM, s. n. / phagedenisme, s. m. / phagedena, phagedenism. [Lat. meditată phagedaena = utcer, din gr. phagedaina = foame devorantă, ulcer (fig.), de ta phagein = a mânca.] Ulceraţie cu tendinţă extensivă şi distructivă ne- . obişnuită, în profunzime sau în suprafaţă, rebelă şi fără specificitate histologică. Se localizează la nivelul membrelor inferioare şi este adesea spontan regresivă. Poate fi consecinţa virulenţei unor germeni sau a unui teren debilitat. Este frecventă în ţările tropicale. Sin.: ulcer fagedenic, ulcer tropical. V. şi idiofagedenism. FAGEDENISM GEOMETRIC / phagedenisme geometrique / pyoderma gangrenosum. Sin.: idiofagedenism (v.). FAGOCIT, s. n. / phagocyte, s. m. / phagocyte. [Qr. phagein = a mânca; kytos = cetuti1] Termen general utilizat pentru a desemna celulele, fixe (celulele sistemului reticuloendotelial) sau mobile (granulocite polinucleare, monocite etc.), care posedă proprietatea de ‘fagocitoză. FAGOCITAR, adj. / phagocytaire, adj. / phagocytic. [Qr. phagein = a mânca; kytos = cetutăJ 1) Care posedă capacitatea de ‘fagocitoză. 2) Care aparţine fagocitozei sau fago-citelor. FAGOCITOZĂ, s. f. / phagocytose, s. f. / phagocytosis. [Qr. phagein = a mânca; kytos = cetută; -ozâ.] Captura şi inges- 475 FAGOFOBIE FANTĂ LABIOPALATINĂ tia, de către o celulă, a unor particule solide, inerte sau vii, ale mediului pericelular. F. reprezintă unul din mecanismele foarte eficiente ale 'imunităţii nespecifice şi implică ingestia şi distrugerea unor agenţi patogeni de către 'fagocite (sau celule fagocitare). Procesul de f. se produce fie la poarta de intrare a bacteriilor, fie după ce acestea au pătruns în sistemul circulator. FAGOFOBIE, s. f. / phagophobie, s. f. / phagophobia. [Qr. phagein = a mânca; phobos = frică.] Teama de a înghiţi sau de a se îneca cu alimente. FAGOLIZOZOM, s. m. / phagolysosome, s. m. / phagolyso-some. [Qr. phagein = a mânca; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; soma, -atos = corp.] 'Lizozom secundar rezultat după fuziunea cu un 'fagozom. FAGOMANIE, s. f. / phagomanie, s. f. / phagomania. [Qr. phagein = a mânca; mania = neBunie.] Stare psihică în care este exagerat apetitul ('hiperorexie), iar subiectul nu rezistă la dorinţa de a mânca. V. bulimie şi polifagie. FAGOZOM, s. m. / phagosome, s. m. / phagosome. [Qr. phagein = a mânca; soma, -atos = corp.] Vacuolă intracito-plasmatică provenită din 'endocitoză, conţinând particule străine celulei (bacterie, virus, debriuri celulare). După endocitoză şi fuziunea cu un 'lizozom primar, f. este hidrolizat şi digerat de celulă. FALANGE (PROXIMALĂ, MIJLOCIE, DISTALĂ), s. f. pl. / pha-langes I, II, III, s. f. pl. / proximal, middle, distal pha-langes. [Lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = înşiruire de 'sotdaţi] V. tab. anat. - oase. FALANGECTOMIE, s. f. / phalangectomie, s. f. / phalange-ctomy. [Lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -cmgos = înşiruire de soCdaţi; gr. ektome = e^cizie.] îndepărtarea chirurgicală a uneia sau mai multor falange. FALANGETĂ, s. f. / phalangette, s. f. / third phalanx, ungual phalanx. NA: phalanx, pl. phalanges. [Lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = înşiruire de sotdaţi] Falanga distală (sau ungheală) a unui deget. FALANGIZARE, s. f. / phalangisation, s. f. / phalangization. [Lat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = înşiruire de soCdaţi] Operaţie chirurgicală efectuată în scopul restabilirii capacităţii de prehensiune. F. se efectuează în cazul unei mâini mutilate, cu degetele amputate şi constă în adâncirea comisurilor interdigitale, cu eliberarea primului metacarpian în scopul de a-l face mobil, pentru a înlocui policele în mişcările de prehensiune (prindere). FALCIFORM, adj. / falciforme, adj. / falciform. [Lat. falx, fal-cis = seceră; forma = formă.] Care are formă de seceră, cu referire la deformarea hematiilor din anemia f. sau 'drepanoci-toză. FALOIDIAN, adj. / phalloî'dien, -ienne, adj. / phalloid. [Qr. phallos = penis; eidos = formă.] Care se referă la intoxicaţia cu o ciupercă, Amanita phalloides. V. şi Amanita. FALS, adj. / faux, fausse, adj. / false. [Lat. falsus = fals.] 1) Contrar adevărului, neîntemeiat. 2) Despre o structură sau un proces aparent asemănătoare (sau confundabile) cu o altă structură sau proces din organism. Ex.: f. membrană, pseudo-membrană, depozit membranos, gălbui, friabil pe amigdale; f. membrană difterică, formaţiuni albe-sidefii, cu suprafaţă lucioasă, netedă;, f. proiecţie, falsă orientare; travaliu f., dureri false de naştere. FALS-NEGATIV / faux-negative, adj. / false-negative. 1) Răspuns eronat sau greşit, negativ. 2) Rezultat al unui test care exclude în mod eronat un individ dintr-o categorie diagnostică sau de alt tip. 3) Situaţia de excludere fals-negativă. FALS-POZITIV / faux positif, adj. / false-positive. 1) Rezultat ce include în mod eronat un individ ca aparţinând unui diag- nostic sau unei categorii. 2) Individ astfel categorisit. 3) o situaţie a unui rezuitat fals-pozitiv. Ex.: fals pozitiv biologic -rezultat pozitiv al unui test serologic atunci când afecţiunea nu e prezentă. FALUS, s. n. / phallus, s. m. / phallus. NA: penis (1). [Qr. phallos = penis.] 1) Penis (v.). 2) în psihanaliză, reprezentare simbolică a organului masculin ca putere suverană, virilă a Naturii (termenul penis fiind rezervat organului în sens anatomic). FALX / falx / falx. NA: falx, pl. falces. [Lat. falx, falcis = coasă, seceră] Structură anatomică în formă de seceră. Ex.: f. cerebelli, porţiunea durei mater situată între lobii cerebelului; f. cerebri, porţiunea mediosagitală a durei mater care separă emisferele cerebrale; f. inguinalis, structură tendinoasă comună prin care se inseră pe pubis muşchii oblic intern şi transvers ai abdomenului. FAMILIAL, adj. / familial, -ale, -aux, adj. / familial. [Lat. familiaris = cd casei, de famiCie, de Ca familia = familie, casă] Despre o boală sau o tară care afectează mai mulţi membri ai aceleiaşi familii. FAMILIE, s. f. / familie, s. f. / family. Unitate de clasificare în biologie ('taxon) situată între 'ordin şi 'gen. V. şi super-familie. FAMILIE MULTIGENICĂ / familie multigenique / multigenic family, gene family. Ansamblu de mai multe fragmente de ADN, alcătuit din 'gene şi 'pseudogene, ale căror secvenţe se aseamănă. F. m. au derivat, în evoluţie, din 'duplicaţiile succesive ale unei gene ancestrale unice. FAMILIE RADIOACTIVĂ / familie radioactive / radioactive family. Ansamblu de elemente chimice radioactive alcătuit dintr-un element iniţial şi din alte elemente care se formează succesiv, în urma unor dezintegrări alfa sau beta, sfârşindu-se cu un element stabil. Se cunosc patru f. r. naturale: a uraniu-lui (29®U), având ca element stabil final plumbul (^Pb); a toriului ( goTh)« cu element final plumbul (2g|Pb); a actiniului (289Ac)* element final plumbul (^Pb); a neptuniului (2^Np), care nu există în stare naturală din cauza perioadei de înju-mătăţire extrem de scurte, cu element final bismutul (2afBi). O a cincea f. r., a americiului (^Am), este artificială şi are ca element stabil final bismutul (2gaBi). FANERĂ, s. f. / phanere, s. m. / exoskeleton. [Qr. phaneros = viziBil, de Ca phainein = a apărea] Orice formaţiune epidermică vizibilă care prezintă o 'keratinizare intensă, de obicei normală: unghii, păr, pene. FANGOTERAPIE, s. f. / fangotherapie, s. f. / fangotherapy. [It. fango = nămoC; gr. therapeia = tratament, de Ca thera-peuein = a îngriji] Utilizarea nămolului de origine vulcanică prin aplicare la nivelul suprafeţei cutanate, în scopuri terapeutice. FANTASMĂ, s. f. / phantasme (ou fantasme), s. m. / phan-tasm. [Qr. phantasma = apariţie, năCucă, de Ca phainein = a apărea] Producţie a imaginaţiei, vis în stare de veghe. FANTĂ, s. f. / fente, s. f. / fissure. NA: fissura. [Jr. fente, din Cat. finditus, de Cafindere = a despica, a crăpa] 1) Termen utilizat îndeosebi cu referire la structuri care se formează în perioada de dezvoltare embrionară a diferitelor organe. F. reprezintă o despicătură parţială sau completă a unui organ, care marchează, în general, sediul unui nou 'orificiu sau 'fisuri. 2) Denumire generică pentru o serie de malformaţii ale feţei. V. fantă labiopalatină, fisură, hiatus. FANTĂ LABIOPALATINĂ / fente labiopalatine / labiopalatine cleft. Termen general pentru ansamblul malformaţiilor feţei rezultate dintr-un defect de sudură a mugurilor maxilari superiori cu 'processusul intermaxilar al mugurelui frontal (la nivelul buzelor şi gingiilor) sau a processusurilor palatine ale mugurilor 476 fantă sinaptică FARMACOEPIDEMIOLOGIE maxilari superiori între ele (la nivelul palatului). F. I. se deosebesc de ‘fistulele faciale, care rezultă dintr-un defect de confluenţă a mugurilor primari. V. cioc de papagal şi gură de lup. FANTA SINAPTICĂ / fente synaptlque / synaptic cleft. V. sinapsă. ^ . FANTOMĂ, s. f. / fantome, s. m. / phantom. [Qr. dialect. - fantauma, de ta phantasma = apariţie, nălucă şi p haine in = a apărea] în radiobiologie, model din ceară sau mase plastice care imită forma şi dimensiunile unui organism, organ sau ţesut, util în stabilirea ‘izodozelor. FANTOMĂ ERITROCITARĂ / phantome d’erythrocyte / erythrocit ghost. Denumire pentru membrana eritrocitului obţinută într-un mediu puternic hipoton. F. e. păstrează forma eritrocitului, dar prin procesul de hemoliză a fost evacuată hemoglobina. FARADIZARE, s. f. / faradisation, s. f. / faradization. [Michael Faraday, fizician englez, 1791-1867.] Aplicarea unui curent de inducţie experimental (excitare) sau terapeutic (pentru combaterea atrofiei musculare). FARINGE, s. n. / pharynx, s. n. / pharynx. NA: pharynx. [gr. pharynx, -yngos = faringe.] Conduct musculomembranos care face să comunice cavitatea bucală cu ‘esofagul, pe de o parte, şi fosele nazale cu ‘laringele, pe de altă parte. F. cuprinde trei părţi: o parte superioară în raport cu fosele nazale (‘rinofaringe), o parte medie, bucală (‘orofaringe) şi una inferioară (hipofaringe), care corespunde orificiului superior al laringelui. Este locul de încrucişare a căilor respiratorii (sau aeriene) şi digestive. FARINGE BUCAL / oropharynx, s. m. / oral pharynx. NA: pars oralis pharyngis. Sin.: orofaringe (v.). FARINGE NAZAL / nasopharynx, s. m. / nasal pharynx. NA: pars nasalis pharyngis. Sin.: rinofaringe (v.). FARINGECTOMIE, s. f. / pharyngectomie, s. f. / pharyngec-tomy. [Qr. pharynx, -yngos = faringe; ektome = e^cizie.] Ablaţia totală sau parţială a ‘faringelui, practicată de regulă în chirurgia cancerului local. F. este frecvent parţială, iar dacă se recurge la f. totală (f. totală circulară) se impune o intervenţie de chirurgie plastică. FARINGISM, s. n. / pharyngisme, s. m. / pharyngismus, pharyngism. [Qr. pharynx, -yngos = faringe; -ism.] Spasm muscular al faringelui. FARINGITĂ, s. f. / pharyngite, s. f. / pharyngitis. [Qr. pharynx, -yngos = faringe; -ită.] Inflamaţie a faringelui. Se descriu numeroase forme de f., printre care: 1) f. acută, inflamaţie asociată cu dureri în gât, îndeosebi la înghiţit, congestie a mucoasei locale şi febră; sin.: f. catarală; 2) f. atrofică, formă de ‘f. cronică care evoluează cu atrofia ţesutului submucos şi secreţii viscoase; 3) f. cronică, ce rezultă după multiple f. acute, iar uneori este cauzată de tuberculoză sau sifilis; se manifestă prin secreţii abundente, iar în formele severe prin ulceraţii, durere şi disfagie; 4) f. foliculară, caracterizată prin hipertrofia glandelor faringiene; 5) f. gangrenoasă, cu prezenţa unor plăci de necroză; 6) f. herpetică, formă de *f. acută caracterizată prin formarea de vezicule, urmate de excoriaţii; 7) f. membranoasă, cu exsudat abundent care duce la formarea de false membrane; 8) f. ulceroasă, cu formare de ulceraţii, acoperite de un depozit gălbui, asemănător unei membrane, asociată cu febră, durere şi prostraţie. FARINGOEPIGLOTIC, adj. / pharyngoepiglottique, adj. / pharyngoepiglottic. [Qr. pharynx, -yngos = faringe; epi = pe; glotta sau glottis = timBd] Raportat la faringe şi epiglotă. Ex.: repliu f. FARINGOSALPINGITĂ, s. f. / pharyngosalpingite, s. f. / pharyngosalpingitis. Inflamaţia mucoasei ‘trompei Eustachio, având ca punct de pornire un ‘catar faringian posterior şi drept consecinţă posibilă o ‘otită medie. FARINGOSCOPIE. s. f. / pharvngoscopie, s. f. / pharvngo-scopy. [Qr. pharynx, -yngos = faringe; skopia = examinare, de la skopein - a vedea, a etamina] Examen vizual direct al faringelui şi hipofaringelui, efectuat cu un faringoscop (apăsător de limbă prevăzut cu un dispozitiv de iluminare). FARINGOSPASM, s. n. / pharyngospasme, s. m. / pharyngo-spasm. [gr. pharynx, -yngos = faringe; spasm os = contracţie, de la spân = a trage.] Tulburare nervoasă caracterizată prin spasme musculare tonice sau clonice ale faringelui, în urma cărora este împiedicată deglutiţia. FARINGOSTOMIE, s. f. / pharyngostomie, s. f. / pharyngeal fistula, [gr. pharynx, -yngos = faringe; st om a, -atos = gura] Comunicare dobândită între faringe şi învelişul cutanat al gâtului din cauza unei breşe a peretelui faringelui. F. propriu-zise constau într-o deschidere directă a faringelui la piele, spre deosebire de fistulele faringiene, caracterizate prin existenţa unui traiect subcutanat mai mult sau mai puţin sinuos. Ambele sunt, frecvent, consecinţa unor intervenţii faringolaringiene la bolnavii supuşi anterior ‘radioterapiei. FARINGOTOMIE, s. f. / pharyngotomie, s. f. / pharyngotomy. [gr. pharynx, -yngos = faringe; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Incizia unui perete al faringelui. FARMACIE, s. f. / pharmacie, s. f. / pharmaceutics, phar-macy. [gr. pharmakeia, de la pharmakon = remediu.] 1) Arta de a prepara medicamente. 2) Ştiinţă multidisciplinară care are ca obiect studiul preparării, controlului, conservării, eliberării şi evaluării terapeutice a medicamentelor, ca şi ansamblul de date fizice, chimice şi biologice legate de acestea. 3) Unitatea sanitară unde (uneori) se prepară, se depozitează, de obicei o perioadă limitată de timp şi într-un stoc în funcţie de solicitări şi se eliberează medicamente, produse tehnico-medicale şi igienico-sanitare. FARMACIE CLINICA / pharmacie clinique / clinica! pharmacy. Utilizarea optimă a cunoştinţelor farmaceutice şi biomedicale ale farmacistului în scopul ameliorării eficacităţii, siguranţei, economiei şi preciziei în utilizarea medicamentelor pentru tratamentul pacienţilor. w FARMACOCINETICĂ, s. f. / pharmacocinetique, s. f. / phar-macokinetic. [gr. pharmakon = remediu; kinetikos = care se mişcă, de la kinein = a mişca] Studiul diferitelor etape ale metabolismului medicamentelor în organism: resgrbţie, distribuţie, transformări ale medicamentelor, eliminare. în funcţie de doza administrată şi de timp, se determină diverşi parametri: semiviaţă, volum de distribuţie, concentraţia maximă plasma-tică (pic plasmatic), ‘clearance etc. Pe baza acestor parametri se stabilesc modele farmacocinetice care permit o interpretare matematică. FARMACODEPENDENŢĂ, s. f. / pharmacodependance, s. f. / drug dependence. [gr. pharmakon = remediu; lat. depen-dere = a sta atârnat, de la de = separat de, pendere = a atârna] Denumire pentru ansamblul fenomenelor psihice şi fizice care apar după o perioadă variabilă de utilizare a anumitor medicamente. Din cauza f., medicamentele respective devin indispensabile echilibrului fiziologic al pacientului. V. şi fizico-dependenţă şi psihodependenţă. FARMACODINAMIE, s. f. / pharmacodynamie, s. f. / phar-macodynamics. [gr. pharmakon = remediu; dynamis = forţă, acţiune.] Studiul acţiunii medicamentelor asupra organismului, organelor sau ţesuturilor, ca şi mecanismele acestei acţiuni (ex.: la nivel biochimic, farmacologia biochimică). FARMACOEPIDEMIOLOGIE, s. f. / pharmacoepidemiologie, s. f. / pharmacoepidemiology. Domeniu al farmacologiei în care sunt explicate conceptele, metodele şi raţionamentele ‘epidemiologiei pentru evaluarea eficacităţii medicamentelor şi a riscurilor generate de acestea. Studiile de f. se efectuează, în general, pe loturi mari din populaţie. 477 FARMACOFILIE fasciculaţie FARMACOFILIE, s. f. / pharmacophilie, s. f. / pharmaco-pniiia. [Qr. pharmakon = remediu; philia = atracţie, de La philein = a iuSi] Ataşament şi încredere exagerată în medicamente şi alte mijloace terapeutice. V. şi farmacomanie. FARMACOGENETICĂ, s. f. / pharmacogenetique, s. f. / phar-macogenetics. [Qr. pharmakon = remediu; genetikos = propriu unei generaţii, de ta genos = neam, urmaş, generaţie.] Ramură a farmacologiei şi geneticii care studiază variantele biochimice ale speciei capabile să modifice răspunsul la medicamente. FARMACOGENOMICĂ, s. f. / pharmacogenomique, s. f. / pharmacogenomics. Studiul efectului *genomului asupra răspunsului la medicamente. Când medicamentele au un efect asupra psihismului sau a comportamentului se poate utiliza termenul mai restrictiv, de psiho-genomică. FARMACOGNOZIE, s. f. / pharmacognosie, s. f. / pharma-cognosy. [Qr. pharmakon = remediu; gnosis = cunoaştere, de ta gnonai = a cunoaşte.] Disciplină consacrată studiului materiilor prime, în esenţă de origine vegetală, care cuprind substanţe active farmacologic. F. era denumită odinioară materia medica. FARMACOGRAFIE, s. f. / pharmacographie, s. f. / pharma-cography. [Qr. pharmakon = remediu; graphein = a scrie.] Ramură a 'farmacologiei care stabileşte regulile şi modalităţile de prescriere a medicamentelor. FARMACOLOGIE, s. f. / pharmacologie, s. f. / pharmacology. [Qr. pharmakon = remediu; logos = ştiinţă.] Ştiinţă care se ocupă cu studiul originii, structurii chimice, sintezei, efectelor şi modului de administrare a medicamentelor. Include mai multe domenii: 'farmacocinetica, 'farmacodinamia, 'farmacognozia, 'toxicologia. FARMACOLOGIE INVERSĂ / pharmacologie inverse / inverse pharmacology. Direcţie recentă de dezvoltare a farmacologiei, conturată datorită izolării din genom a unor gene identificate prin omologie cu alte gene, sau ca urmare a secvenţării industriale, fără selecţie prealabilă. Aceste gene exprimate în celule le pot face sensibile la acţiunea anumitor substanţe, ceea ce înseamnă că genele codifică enzime sau receptori activi farmacologic. în cazul f. i. se urmează, în cercetare, calea de la genă la funcţie, pe când în farmacologia moleculară tradiţională se caută mai întâi funcţia unei proteine şi apoi gena. Prin f. i. au fost deja identificate numeroase sub-tipuri de receptori. De ex., în cazul 'serotoninei au fost puse în evidenţă 14 subtipuri de receptori, faţă de 4 cunoscute anterior, iar în cazul 'dopaminei 7 în loc de 2. FARMACOMANIE, s. f. / pharmacomanie, s. f. / pharmaco-mania. [Qr. pharmakon = remediu; mania = neBunie.] Nevoia imperioasă de a consuma medicamente fără motive justificate. V. şi farmacofilie. FARMACOPEE, s. f. / pharmacopee, s. f. / pharmacop(o)eia. [Qr. pharmacopoiia = obţinerea medicamentelor, de ta pharmakon = remediu, poiein = a face.] Formular oficial, legal, conţinând o descripţie a medicamentelor de uz curent în medicină (formulă, compoziţie, proprietăţi chimice, mod de preparare, acţiune farmacologică etc.). Este obligatoriu în toate farmaciile unei ţări. Prima f. îi aparţine lui Jacques Sylvius şi a fost elaborată în anul 1514. Există o f. internaţională şi una europeană, prima ediţie fiind elaborată în 1970. FARMACOPSIHIATRIE, s. f. / pharmacopsychiatrie, s. f. / pharmacopsyhiatry. Studiul substanţelor chimice care provoacă tulburări mentale. Efectele acestora reprezintă o problemă de psihiatrie experimentală. FARMACOPSIHOLOGIE, s. f. / pharmacopsychologie, s. f. / psychopharmacology. Sin.: psihofarmacologie (v.). FARMACORADIOLOGIE, s. f. / pharmacoradiologie. ş f / pharmacoradiology. Examen radiologie al unui singur organ efectuat sub influenţa unei substanţe care poate modifica comportamentul funcţional al regiunii investigate. De ex.: studiul unui segment din tubul digestiv după un medicament care este capabil să modifice peristaltismul (atrofină, morfină, gan-glioplegice etc.). Se compară imaginea obţinută cu cea de la primul examen radiologie, efectuat fără pregătire. FARMACORECEPTOR, s. m. / pharmacorecepteur, s. m. / pharmacoreceptor. [Qr. pharmakon = remediu; lat. recep-tus, de ta recipere = a primi] V. termenii: receptori şi medicamente. FARMACOREZISTENŢĂ, s. f. / pharmacoresistance, s. f. / drug resistance. Rezistenţă a organismului la unul sau mai multe medicamente. Cea mai importantă formă de f. este 'rezistenţa la antibiotice. FARMACOTERAPIE, s. f. / pharmacotherapie, s. f. / phar-macotherapy. 1) Utilizarea terapeutică a medicamentelor. 2) Studiul acţiunii medicamentelor asupra organismelor bolnave. FARMACOVIGILENŢĂ, s. f. / pharmacovigilance, s. f. / moni-toring for drug safety, drug monitoring. [Qr. pharmakon = remediu; lat. vigilantia = vigilenţă, de ta vigilare = a sta treaz noaptea, a veghea] Notarea, înregistrarea şi evaluarea sistematică a reacţiilor indezirabile observate la pacienţi în relaţie cu orice medicament, survenite în condiţii normale de utilizare în scop terapeutic, diagnostic sau profilactic. F. este organizată în cadrul unor centre naţionale şi internaţionale, acestea din urmă fiind de obicei sub direcţia OMS. FASCIA DUPUYTREN / fascia de Dupuytren / Dupuytren's fascia. Sin.: aponevroză palmară (v.). FASCIA LATA / fascia lata / fascia lata. TA: fascia lata. întărire a aponevrozei femurale situată pe faţa externă a coapsei. FASCICUL, s. n. / faisceau, s. m. / fascicle. NA: fasciculus, pl. fasciculi. [Lat. fasciculus, dim. de tafascis = mănunchi] Gruparea mai multor 'fibre, dispuse paralel (f. nervos, f. muscular). Ex. de f. nervoase: f. hipotalamohipofizar, f. pontocere-belos, f. solitar, f. spinocerebelos dorsal, f. vestibulocerebelos. FASCICUL ATRIOVENTRICULAR / faisceau atrio-ventriculaire / atrioventricular bundle. NA: fasciculus atrioventricularis. Sin.: fascicul His. V. inimă. FASCICUL HIS / faisceau de His / atrioventricular bundle. NA: fasciculus atrioventricularis. [Wilhelm His Jr., anatomist german, profesor (succesiv) ta Leipzig, Baset, Qottingen şi Berlin, 1863-1934.] Sin.: fascicul atrioventricular. V. inimă. FASCICUL KENT / faisceau de Kent / Kent’s bundle. [Albert Frank Stanley Kent, fiziotog englez, profesor ta Bristol, apoi ta Londra, 1863-1958.] V. sindrom Wolff-Parkinson-White. FASCICUL PIRAMIDAL / faisceau pyramidal / cerebrospinal tract. NA: tractus corticospinalis (pyramidalis). F. descendent de fibre nervoase provenind din circumvoluţiunea frontală ascendentă şi din teritoriile corticale adiacente (îndeosebi în lobul frontal), care se termină la nivelul celulelor motorii ale coarnelor medulare controlaterale. F. p. constituie calea nervoasă principală a motricităţii. FASCICULAT, adj. / fascicule, -e, adj. / fasciculated. [Lat. fasciculus, dim. de ta fascis = mănunchi] Care este dispus în 'fascicule. FASCICULAŢIE, s. f. / fasciculation, s. f. / fasciculation. [Lat. fasciculus, dim. de ta fascis = mănunchi] 1) Contracţie simultană a mai multor 'unităţi motorii dintr-un fascicul muscular. F. este vizibilă prin piele, dar nu provoacă deplasare, decât cel mult a degetelor. 2) în sens restrâns, în 'electromio-grafie: contracţia patologică simultană a fibrelor musculare aparţinând aceleiaşi unităţi motorii, care se exprimă pe electromio-gramă printr-un potenţial bi- sau polifazic de la 0,5 mV la 478 FASCIE FEBRA LAPTELUI PRAF 5 mV, cu durata de 5-15 ms şi cu repetiţie neregulată, excepţional ' ritmică. F. se observă în oboseala musculară, sau mai frecvent semnifică o afectare a ‘motoneuronului. FASCIE, s. f. / fascia, s. m. / fascia. NA: fascia. [Lat. fascia _ fâşie, bandă.] învelişul aponevrotic al muşchiului sau al unei regiuni anatomice. F. este o membrană conjunctivă fibroasă constituită prin reunirea ‘aponevrozelor de înveliş ale muşchilor superficiali dintr-o zonă a corpului şi care îi separă de tegumente, sau care delimitează unele planuri musculare. F. superficialis limitează în profunzime paniculul adipos subcutanat. F. lata reprezintă partea laterală, mai groasă a apone-vrozei superficiale care înconjură coapsa, mergând de la creasta iliacă până la tibie. V. şi aponevroză. FASCIE COLLES / fascie de Colles / Colles fascia. Sin.: pe-rineală. FASCIE CRUVEILHER / fascie de Cruveilher / Cruveilher's fascia. Sin.: aponevroză perineală (v.). FASCIE DUPUYTREN / fascie de Dupuytren / Dupuytren's fascia. Sin.: aponevroză palmară (v.). FASCIITĂ, s. f. / fasciite, s. f. / fasciitis. [Lat. fascia = fâşie, Bandă; -ită.] Inflamaţia unei ‘fascii. FASCIITĂ CU EOZINOFILE / fasciite â eosinophiles / eosino-philic fasciitis. Boală în care se asociază edeme dureroase, ‘sclerodermie şi hipereozinofilie. Sin.: sindrom Shulman. FASCIITĂ NECROZANTĂ / fasciite necrosante / necrotizing fasciitis. Infecţie a fasciilor hipodermice determinată în general de o asociere bacteriană streptococ beta-hemolitic de tip A - anaerobi. Ea antrenează o necroză cu edem, ce evoluează foarte rapid către formarea de placarde vaste hemoragice şi buloase, însoţite de stare de şoc. Prognosticul este sever. Sin.: celulita fulminantă, celulita streptococică malignă, erizipel necrotic, gangrenă dermică acută, gangrenă spitalicească. FASCIITĂ NODULARĂ / fasciite nodulaire / nodular fasciitis. Tumoră rară dezvoltată într-o fascie superficială, cel mai adesea la nivelul unui membru superior. Histologic benignă, alcătuită din miofibroblaste, creşte rapid, dar este vindecabilă după ablaţie chirurgicală. FASCILINĂ, s. f. / fasciline, s. f. / fascilin. Moleculă de adeziune celulară Ca2'-independentă, prezentă în sistemul nervos central al unor insecte (ex.: Drosophila neuroglian), la nivelul terminaţiilor axonice. F. există în două forme, I şi II. F II prezintă cinci domenii de tip imunoglobulinic. FASCIOLA / Fasciola / Fasciola. [Lat. fasciola, dim. de ta fascia = fâşie, Bandă.] Gen de viermi paraziţi din familia Fas-ciolidae, clasa Trematoda. Specii mai importante: 1) F gigantica (Distoma giganteum), întâlnită în căile biliare ale unor animale. 2) F. hepatica (F. humana sau Distoma hepaticum) este întâlnită tot în căile biliare la animale, dar uneori şi la om, la care determină ‘fascioloza sau distomatoza hepatică. V. şi distomatoză. PASCIOLOZĂ, s. f. / fasciolose, s. f. / fasciolosis. [Lat. fasciola, dim. de ta fascia = fâşie, Bandă; -oză.] Boală determinată de paraziţi din genul Fasciola. F. hepatică: localizarea în căile biliare hepatice a parazitului Fasciola hepatica, manifestată clinic prin icter, ascită şi edeme ale membrelor inferioare. FASTIGIUM / fastigium / fastigium. [Lat. fastigium = cutme, vârf] 1) în general, cel mai înalt stadiu, punct. 2) Porţiune a cerebelului situată în plafonul ventriculului al IV-lea, reprezentând partea cea mai posterioară a acestui ventricul. V. şi ventricule cerebrale. 3) Stadiul cel mai înalt al unei febre, îndeosebi în perioada acută a unei boli infecţioase; apogeul acesteia. FAŞĂ, s. f. / bande, s. f. / bând. [Lat. fascia = fâşie, Bandă.] Fâşie din tifon sau alt material de bumbac, rulată ca un sul şi folosită pentru fixarea unui pansament sau pentru imobilizarea unei părţi din corp. F. gipsată reprezintă tifon hidrofil presărat cu pulbere de gips, pentru confecţionarea aparatelor gipsate. FATAL, adj. / fatal, -ale, -aux, adj. / fatal. [Lat. fatalis = at destinului, de Ca fatum = destin.] Sin.: letal (v. def. 1). FAŢĂ, s. f. / face, s. m. / face. NA: facies. [Lat. facies = faţă.] Sin.: facies (v.). FAŢETĂ, s. f. / facette, s. f. / side. [Lat. facies = faţă.] O suprafaţă mică. F. dentară reprezintă o construcţie protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinţilor artificiali. FAUNĂ, s. f. / faune, s. f. / fauna. [Lat. Fauna, soţia sau sora zeidui Faunus = zeu at agricultorilor şi păstorilor, identificat mai târziu cu zeidgrec $an.] Totalitatea animalelor care convieţuiesc într-o anumită regiune. Tipuri: 1) F. anofelină, totalitatea speciilor de anofeli dintr-o regiune. 2) F. cadaverică, diverse specii de insecte şi larve care se succedă pe cadavre. FAVISM, s. n. / favisme, s. m. / favism. [Lat. faba = BoB; -ism.] Boală ce apare după consumul seminţelor plantei leguminoase bob, observată la subiecţii ce prezintă un deficit enzi-matic eritrocitar ereditar. Caracteristici: icter hemolitic cu anemie şi hemoglobinurie, astenie, tulburări digestive, febră. FAVUS, s. n. / favus, s. m. / favus. [Lat. favus = fagure de miere.] Micoză a pielii capului determinată de ciuperca Tricho-phyton schoenleini. Leziunea caracteristică este o mică depresiune rotunjită, supurată, acoperită de cruste de culoare galbenă ca sulful şi denumită godeu favic. F. este foarte contagios şi provoacă alopecii cicatriceale definitive. Alte localizări: unghii, foarte rar leziuni viscerale. FAZA, s. f. / phase, s. f. / phase. [Qr. phasis = aparenţă, răsăritul unei stete, de ta phainein = a apărea] 1) Denumirea stărilor succesive în evoluţia bolilor periodice îndeosebi în psihiatrie. Ex.: f. depresivă, f. maniacală. 2) Etapă în evoluţia unui proces: a) f. aerobă şi anaerobă ale travaliului muscular; b) f. critică, punctul mort într-o anumită perioadă a efortului fizic intens; c) f. dispersată a unui sistem dispers; d) f. luteinică, din ciclul genital al femeii adulte; e) f. izometrică, de punere în tensiune a muşchiului; f) f. preclinică a unei boli. FAZĂ G1 / phase G1 / G1 phase. [Lngt. G = Gap sau Groiotfi (got, discontinuitate sau creştere).] Perioadă a ‘ciclului celular al eucariotelor care se întinde de la sfârşitul mitozei precedente (‘telofază) până la debutul ‘replicării ADN. în această f. celula are o activitate metabolică maximă, asigurându-se creşterea sa. Pentru un ciclu celular de 24 de ore, la om, f. G1 durează 8 ore. V. fază G2 şi fază S. FAZĂ G2 / phase G2 / G2 phase. [Lngt. G = Gap (got, discontinuitate).] Perioadă a ‘ciclului celular care începe după încheierea ‘replicării ADN şi ia sfârşit la începutul ‘mitozei. La om, ea durează circa 5 ore. V. fază G1 şi fază S. FAZĂ S / phase S / S phase. [‘Engt. S = Syntfzsis (sinteză).] Perioadă a ‘ciclului celular în care are loc sinteza (replicarea) ADN-ului. V. fază G1 şi fază G2. FĂT, s. m. / foetus, s. m. / f(o)etus. [Lat. f(o)etus = făt.J Sin.: fetus (v.). FEBRA APEI NEGRE / fievre de l’eau noire / h(a)emoglobi-nuric fever. Sin.: febră hemoglobinurică (v.). FEBRA CĂPUŞEI DE COLORADO / fievre â tique du Colo-rado / Colorado tick fever. Infecţie febrilă acută, benignă, cauzată de un arbovirus (din genul Orbivirus, familia Reoviridae) transmis prin înţepătura căpuşei de pădure adulte Dermacentor andersoni. Evoluţia este rapidă, cu două faze febrile despărţite de o scurtă perioadă de remisiune şi cu leucopenie. FEBRA IEPURILOR / fievre des lievres / rabbit fever. Sin.: tularemie (v.). FEBRA LAPTELUI PRAF / fievre de lait sec / dry milk fever. Hipertermie observată la unii sugari hrăniţi cu lapte praf. Originea sa nu este nici toxică şi nici infecţioasă ci, foarte proba- 479 FEBRA DE LUNI FEBRĂ GALBENĂ bil, se produce din cauza unei cantităţi de apă insuficiente utilizată pentru diluarea laptelui praf. FEBRA DE LUNI / fievre du luni / Monday fever. Febră care apare, la lucrătorii expuşi la temperaturi ridicate, lunea, la reluarea lucrului după repausul săptămânal. FEBRA MUŞCĂTURII DE ŞOBOLAN / fievre par morsure de rat / ratbite fever. F. şi artralgii apărute după o perioadă de latenţă de 7-10 zile de la muşcătură, cauzate de Streptobacil-lus moniliformis (când se asociază cu adenopatie, frisoane, cefalee, vomismente, erupţii morbiliforme) şi Spirillum minus. FEBRA NILULUI DE VEST / fievre de West Nile / West Nile fever. Boală sporadică autolimitată, cauzată de flavivirusul West Nile, transmis la om prin înţepătura ţânţarilor din genul *Culex. Se manifestă prin f., stare de rău, adenopatie generalizată şi raş cutanat, encefalita apărând foarte rar. FEBRA OSULUI TIBIAL / fievre tibialgique / tibial bone fever. Sin.: febră de tranşee (v.). FEBRA DE SARE / fievre de sel / salt fever. Creşterea temperaturii la un sugar prin aport alimentar şi retenţie a unui exces de NaCI. Sarea imobilizează o anumită cantitate de apă care nu mai poate fi utilizată în termoreglare. FEBRA TURNĂTORILOR / fievre des foîndeurs / foundry-man’s fever. Accese febrile observate la turnătorii de alamă. Accesele au un grad de regularitate şi sunt atribuite intoxicaţiei cu vapori de zinc sau temperaturii ridicate a mediului şi oboselii turnătorilor. FEBRA VĂII MARELUI RIFT / fievre de la vallee du Rift / Rift Valley fever, enzootic hepatitis. Infecţie febrilă acută cu potenţial letal, a animalelor domestice şi a omului, determinată de un virus (bunyavirus) transmis prin ţânţari din genurile Aedes, Culex şi Erethmapodites, ca şi prin contactul cu ţesuturile şi secreţiile animalelor infectate. Boala produce de obicei sim-ptome gripale nespecifice, dar se poate asocia uneori cu encefalită, retinită, necroză hepatică masivă sau f. hemoragică. FEBRĂ, s. f. / fievre, s. f. / fever. [Lat. febris = feSră, friguri, de ta gr. phebomai = eu tremur.] 1) Creşterea temperaturii centrale a organismului uman peste temperatura fiziologică, considerată, în genere, de maximum 37°C. Deoarece există variaţii fiziologice în jurul acestei valori (în funcţie de vârstă, în sarcină etc.), practic starea febrilă se consideră a fi peste 38°C. Pentru temperaturi între 37° şi 38°C se utilizează denumirea de stare subfebrilă. în f. se perturbă echilibrul dinamic între termoreglarea chimică (producţia de căldură) şi termore-glarea fizică (pierderea de căldură). F. poate fi de diferite tipuri, în funcţie de evoluţie, de ex.: *f. hectică; *f. ondulantă, f. oscilantă; *f. pseudopalustră; *f. în platou, care rămâne ridicată, neschimbată pe toată perioada bolii; *f. remitentă etc. Sin.: hipertermie. 2) Denumire utilizată pentru o serie de boli în care simptomul major este f. (v. în continuare). FEBRĂ AFTOASĂ / fievre aphteuse / aphtous fever, foot and mouth disease. Boală eruptivă epidemică şi contagioasă determinată de un virus, în special la bovine, caracterizată prin dezvoltarea de *afte pe mucoasa bucală, spaţiile interdi-gitale şi uger. Formele maligne sunt însoţite de localizări digestive, respiratorii şi nervoase. Boala se poate transmite la oaie, câine, porc şi excepţional la om. în acest ultim caz boala este benignă. FEBRĂ BALCANICĂ / fievre balkanique / Q fever. Sin.: boală Derrick-Burnet (v.). FEBRĂ BUTONOASĂ / fievre boutonneuse / boutonneuse fever. Boală infecţioasă febrilă şi exantematică, debutând cu un şancru de inoculare, determinată de Rickettsia conorii şi transmisă prin căpuşe (îndeosebi de Rhipicephalus sanguineus, că- puşa câinelui). Aceaastă boală este limitată la bazinul medi-tarenean. Sin.: febră (butonoasă) mediteraneană, febră de Marsilia, boală Carducci, boală Olmer, tifos mediteranean, boală Conor-Bruch. FEBRĂ BUTONOASĂ MEDITERANEANĂ / fievre boutonne-use mediterraneenne / mediterranean fever. Sin.: febră butonoasă (v.). FEBRĂ DE CINCI ZILE / fievre de cinq jours / five-day fever. Sin.: febră de tranşee (v.). FEBRĂ DE COREEA / fievre de Coree / Korean fever. Sin.: boatâ Churilov jv.). FEBRĂ CVARTA / fievre quarte / quartan fever, quartan malaria. *F. intermitentă, cu accese repetate la 72 de ore, caracteristică formei de 'malarie provocată de Plasmodium malariae. FEBRĂ DATĂ DE VAPORII METALELOR / fievre des metaux / metal fume fever. Sindrom autolimitat, similar gripei, rezultat în urma expunerii acute la vapori de zinc, cupru, magneziu şi alte metale aduse în stare volatilă, şi care se poate manifesta la câteva ore de la încetarea expunerii propriu-zise. FEBRĂ DATĂ DE VAPORII DE POLIMERI / fievre des polymeres / polymer fume fever. Sindrom caracteristic constând din f., alterarea stării generale şi un uşor *wheezing. Apare la muncitorii expuşi la polimeri volatilizaţi, în special la 'fluorocarboni. FEBRĂ DE DEŞERT / fievre de desert / desert fever. Sindrom de hipersensibilitate acută cu sinovită sterilă autolimitată, constituind stadiul primar al 'coccidioidomicozei. Sin.: febră San Joaquin. FEBRĂ ENTERICĂ / fievre enterique / enteric fever. Sin.: febră tifoidă (v.). _ FEBRĂ ERUPTIVĂ / fievre eruptive / eruptive fever. Denumire dată unui grup de boli contagioase, epidemice, de natură specifică şi infecţioasă, care prezintă o serie de caracteristici clinice comune: erupţii cutanate şi mucoase şi o evoluţie ciclică. Din grupul f. e. fac parte îndeosebi: 'rujeola, 'rubeola, 'scarlatina, 'vaccina, 'variola (eradicată din anul 1975) şi 'varicela. FEBRĂ EXANTEMATICĂ / fievre exanthematique / exanthe-matous fever. Denumire generică a unui număr de boli având caracteristici comune: clinice (exantem şi tifos), agent patogen (Rickettsia sau Coxielia transmise de un artropod hematofag), cu asemănare imunologică variabilă. F. e. cuprinde, în principal, următoarele boli: 'tifosul exantematic, 'tifosul murin, 'febra pătată a Munţilor Stâncoşi, febra maculoasă braziliană, 'febra butonoasă, 'febra fluvială de Japonia, 'febra Q şi febra exantematică sud-africană. FEBRĂ FARINGOCONJUNCTIVALĂ / fievre pharyngo-con-jonctivale / pharyngoconjunctival fever. Boală febrilă acută cauzată de un 'adenovirus, caracteristică la copil, cu tendinţă epidemică în colectivităţi. Se manifestă prin conjunctivită bilaterală, J. uşoară, rinită, faringită şi adenopatie cervicală. FEBRĂ DE FÂN / rhume des foins / hay fever. 'Coriză spastică sezonieră; este dată de o stare de sensibilizare alergică la polenul gramineelor. FEBRĂ FLEBOTOMICĂ / fievre â phlebotome / phlebotomus fever. Sin.: febră de trei zile (v.). FEBRĂ FLUVIALĂ DE JAPONIA / fievre fluviale du Japon / tsutsugamushi disease. Sin.: boală tsutsugamushi (v.). FEBRĂ GALBENĂ / fievre jaune / yellow fever. Boală infecţioasă acută, febrilă, strict localizată şi endemoepidemică în unele regiuni tropicale din America Centrală şi de Sud (15-30° latitudine Sud) şi Africa (0-10° latitudine Nord), cauzată de un arbovirus şi transmisă prin înţepătura unui ţânţar (Aedes aegyp-tif). Se caracterizează prin afectare hepatorenală, cu debut brusc (după o perioadă de incubaţie de 3-6 zile), frisoane, f., 480 febră ganglionară FEBRĂ PERNICIOASĂ cefalee, stare generală alterată, congestia mucoaselor, tulburări digestive, icter complicat de tulburări renale şi sindrom hemoragie sever, manifestarea cea mai caracteristică fiind vomis-mentul negru (vomito negro). Boala poate evolua uneori favorabil (şi conferă imunitate durabilă), dar cel mai frecvent evoluţia este letală. Profilaxia se face prin administrarea vaccinului antiamaril care asigură imunitate timp de 10 ani. Sin.: tifos amarii, vomito negro. _ FEBRĂ GANGLIONARĂ / fievre glandulaire / glandular fever. Sin.: mononucleoză infecţioasă (v.). FEBRĂ HECTICĂ / fievre hectlque / hectic fever. F. prelungită, cu variaţii mari, cu scădere în greutate până la ‘caşexie. FEBRĂ HEMOGLOBINURICĂ / fievre hemoglobinurique / h(a)emoglobinuric fever. Complicaţie severă a ‘malariei, caracterizată prin hemoliză, hemoglobinurie cu insuficienţă renală. Hemoliza este probabil cauzată de o reacţie autoimună la infecţie. Sin.: febra apei negre, malarie hemolitică. FEBRĂ HEMORAGICĂ. V. febre hemoragice. FEBRĂ HEMORAGICĂ DE ARGENTINA / fievre hemorragique d’Argentine / Argentina h(a)emorrhagic fever. Sin.: boală Junin (v.). FEBRĂ HEMORAGICĂ DE BOLIVIA / fievre hemorragique de Bolivie / Bolivian h(a)emorrhagic fever. F. determinată de ‘virusul Machupo, ale cărei manifestări clinice sunt asemănătoare *f. h. de Argentina. FEBRĂ HEMORAGICĂ DE CRIMEEA-CONGO / fievre hemorragique de Crimee-Congo / Crimean-Congo h(a)emorrhagic fever. *F. h. determinată de un virus, transmisă de căpuşe (în special din genul Hyalomma), ca şi prin contact cu sângele, secreţiile sau lichidele persoanelor sau animalelor infectate. Se întâlneşte în Crimeea, Asia Centrală, Bulgaria, Africa Centrală, de Est şi de Vest. FEBRĂ HEMORAGICĂ EPIDEMICĂ / fievre hemorragique epidemique / epidemic h(a)emorrhagic fever. Nume generic pentru un grup de boli epidemice de origine virală, care se manifestă printr-un sindrom hemoragie, alături de alte simpto-me, variabile. Sin.: boală Nidoko. *F. galbenă şi ‘boala Ebola sunt incluse în această categorie. FEBRĂ HEMORAGICĂ MARBURG / fievre de Marburg / Marburg h(a)emorrhagic fever. [Marburg = oraş în germania] *F. h. deseori fatală, determinată de ‘virusul Marburg, în care bolnavii prezintă, pe lângă febră şi manifestări hemoragice, pancreatită, hepatită şi stare de prostraţie. V. şi virus Marburg. FEBRĂ HEMORAGICĂ DE OMSK / fievre hemorragique d’Omsk / Omsk h(a)emorrhagic fever. *F. h. asemănătoare ca manifestări clinice ‘bolii Kyasanur, determinată de un F/aw-virus transmis prin înţepătura căpuşelor din genul Dermacentor sau prin contact direct cu animalele şi persoanele infectate. FEBRA INTERMITENTĂ / fievre intermittente / intermittent fever. Formă de f. caracterizată prin accese care survin regulat, separate de intervale de ‘apirexie. Este uneori simptomatică pentru o supuraţie profundă (infecţie purulentă, ‘endocar-dită bacteriană, hepatită supurată), dar cel mai frecvent este patognomonică pentru ‘malarie. FEBRA KATAYAMA / fievre de Katayama / Katayama fever. [Katayama, oraş în Japonia] ‘Schistosomiază acută care apare consecutiv infecţiei cu Schistosoma mansoni şi S. japonicum. Manifestată prin prurit intens, febră, fenomene alergice cutanate, alterarea stării generale şi hematologic printr-o eozinofilie care poate depăşi 50%, boala este semnalată în principal la vizitatorii ariilor endemice. FEBRĂ LARVATĂ / fievre larvee / larvate fever. Formă de *paludism în care accesul febril este înlocuit prin alte manifestări (îndeosebi urticarie, nevralgie) care cedează, de aseme- nea, la acţiunea chininei. Este incorect ca denumirea de f. I. să fie utilizată pentru denumirea febrei atenuate. FEBRĂ DE LASSA / fievre de Lassa / Lassa fever. [Lassa = oraş în 9\figeria, unde a apărut prima dată feSra] F. determinată de un Arenavirus, endemică în Africa de Vest, transmisă prin contactul cu urina anumitor specii de şobolani sau cu persoanele infectate. Majoritatea infecţiilor au manifestări subclinice sau moderate, cazurile letale fiind rare. Simptomatologia include: febră cu debut insidios, cefalee, tuse uscată, dureri lombare, vomismente; diaree, faringită, edem facial şi, rareori, raş maculopapulos. în cazurile grave apare o scădere bruscă a tensiunii arteriale în ziua a şaptea de la debutul bolii, urmată de şoc, hipovolemie, vasoconstricţie periferică şi anurie; uneori poate persista o surditate sechelară. FEBRĂ DE MALTA / fievre de Malta / Malta fever. Sin.: bruceloză (v.). FEBRĂ DE MARSILIA / fievre de Marseille / Marseilles fever. Sin.: febră butonoasă (v.). FEBRĂ MEDITERANEANĂ / fievre mediterraneenne / Mediteranean fever. Sin.: febră butonoasă (v.). FEBRĂ MEDITERANEANĂ FAMILIALĂ / fievre mediterraneenne familiale / familial Mediterranean fever. Sin.: boală Reimann (v.). FEBRĂ MENORAGICĂ / fievre menorragique / menstrual intoxication. Febră în general moderată, însoţită de fenomene intestinale şi survenind la femeile sănătoase, într-unul din stadiile ‘ciclului ovarian, aproape totdeauna înainte de ‘menstruaţie şi încetând după producerea acesteia. Sin.: febră pre-menstruală. FEBRĂ DE MEUSE / fievre de Meuse / Meuse fever. Sin.: febră de tranşee (v.). FEBRĂ ONDULANTĂ / fievre ondulante / ondulant fever. F. care evoluează prin pusee succesive, fiecare cu o creştere progresivă urmată de o defervescenţă lentă. FEBRĂ OROYA / fievre d’Oroya / Oroya fever. [Oroya = regiune în (Peru.] Febră şi anemie severă, cu rată crescută a mortalităţii, consecutive infecţiei iniţiale cu Bartonelia bacillifor-mis. Alături de ‘verucile peruane, reprezintă una din manifestările ‘bartonelozei. Distribuţia geografică se limitează aproape exclusiv la America de Sud. FEBRĂ PAPPATACI / fievre â pappataci / pappataci fever. Sin.:Jebră de trei zile (v.). FEBRĂ PARATIFOIDĂ / fievre paratyphoî'de / paratyphoid fever. Boală febrilă determinată de bacili paratifici (cel mai des Salmonella paratyphi A şi B) cu manifestări asemănătoare cu cele ale ‘febrei tifoide, dar cu gravitate mai redusă. Se transmite prin alimente şi apă contaminate, incubaţia fiind mai scurtă decât în cazul febrei tifoide. FEBRĂ PĂTATĂ A MUNŢILOR STÂNCOŞI / fievre pourpree des Montagnes Rocheuses / Rocky Mountains spotted fever, American spotted fever, lone star fever, Bullis fever. Boală febrilă acută cauzată de *Rickettsia rickettsii şi transmisă la om prin muşcătura unor căpuşe ixodide (în special căpuşa de pădure Dermacentor andersoni şi căpuşa canină D. variabilis). Se caracterizează prin f. cu durata de 2-3 săptămâni, frisoane, raş cutanat, mialgii, cefalee frontală severă şi prostraţie. FEBRĂ PEL-EBSTEIN / fievre de Pel-Ebstein / Pel-Ebstein fever. [Piefer Klaases Pel, medic olandez, profesor de clinică medicală ta Amsterdam, 1852-1919; Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinică medicală la Qdttingen, 1836-1912.] *F. ondulantă însoţită de transpiraţii nocturne profuze, întâlnită la unii pacienţi cu ‘boala Hodgkin. Sin.: semn Pel-Ebstein. FEBRĂ PERNICIOASĂ / fievre pernicieuse / pernicious malaria. Formă gravă de paludism, uneori cu evoluţie rapid 481 FEBRĂ ÎN PLATOU FECUNDAB1L1TATE mortală. Este determinată cel mai adesea de Plasmodium fal-ciparum, responsabil de 90% din decesele din paludism. F. p. se caracterizează printr-un sindrom malign, cu debut frecvent brutal, cu adinamie, prostraţie, colaps cardiovascular, sudori reci, cianoză şi răcire periferică (formă algică) în ciuda hipertermiei centrale, anemie, vomismente şi diaree cu deshidratare consecutivă, anurie şi hiperazotemie. FEBRĂ ÎN PLATOU / fievre en plateau / continuous fever. F. în care temperatura rămâne nemodificată pe toată perioada bolii. w FEBRĂ DE PONTIAC / fievre de Pontiac / Pontiac fever. Una din formele infecţiei cu Legionella, manifestată ca o boală a-cută autolimitată cu durata de 2-5 zile. Mecanismul patologic cel mai probabil este hipersensibilitatea la antigenii bacterieni, microorganisme viabile nefiind izolate în nici un caz de f. P. (spre deosebire de 'boala legionarilor, cealaltă formă a infecţiei cu * Legionella). FEBRĂ PRELUNGITĂ CU ORIGINE NEDETERMINATĂ / fievre prolongee inexpliquee / undiagnosed fever, fever of unknown origin. Denumire pentru o stare febrilă care se manifestă (continuu sau intermitent) de cel puţin 15 zile şi a cărei origine nu a putut fi stabilită prin investigaţiile curente. F. p. poate avea numeroase etiologii. FEBRĂ PREMENSTRUALĂ / fievre premenstruelle / pre-menstrual fever. Sin.: febră menoragică (v.). FEBRĂ DE SETE / fievre de soif / dehydratation fever. Creştere bruscă şi tranzitorie a temperaturii organismului în cazul ingestiei unei cantităţi insuficiente de lichide. Se poate produce în două circumstanţe: 1) La un nou-născut de 3-4 zile, cel mai adesea în sezonul cald. 2) La adulţii care transpiră intens, dar pierderea de apă nu este compensată printr-un aport hidric suficient. FEBRĂ PSEUDOPALUSTRĂ / fievre pseudopalustre / remit-tent fever. F. în care se produc remisiuni de unul sau mai multe grade (°C) fără. însă, ca temperatura să revină la nor-mal. w FEBRĂ Q / fievre Q / Q fever, pneumorickettsiosis. Sin.: boaiă Derrick-Burnet (v.). FEBRĂ QUINTANA / fievre quintane / quintan fever. Sin.: febră de tranşee (v.). FEBRĂ RECURENTĂ / fievre recurrente / recurrent fever. Sin.: borelioză (v.)^ FEBRĂ REMITENTĂ / fievre remittente / remittent fever. F. care prezintă remisiuni de unul sau mai multe grade, fără ca temperatura să revină la normal. FEBRĂ ROŞIE / fievre rouge / red fever. Sin.: dengă (v.). FEBRĂ SAN JOAQUIN / fievre San Joaquin / San Joaquin fever. Sin.: febră de deşert (v.). FEBRĂ DE SHANGHAI / fievre de Shanghai / Shanghai fever. Formă de f. enterică provocată de *Pseudomonas aeruginosa. FEBRĂ SONGO / fievre de Songo / Songo fever. Sin.: *f. hemoragică epidemică cu sindrom renal. FEBRĂ DE ŞAPTE ZILE / fievre de sept jours / seven-day fever. Boală infecţioasă febrilă observată în India şi în Japonia, cu simptomatologie asemănătoare *f. de tranşee, dar caracterizată prin prezenţa a două pusee febrile, după care temperatura redevine normală (la şapte zile după al doilea puseu). Recăderile sunt foarte rare; agentul etiologic este o spirochetă: Leptospira hebdomidis. Boala intră în categoria 'leptospirozelor. FEBRĂ TERŢĂ / fievre tierce / tertian fever. F. intermitentă cu accese care se repetă la 48 de ore. Se disting: 1) F. t. benignă, în 'malaria cu Plasmodium vivax şi P. ovale. 2) F. t. malignă, în jnalaria cu P. falciparum. FEBRĂ TIFOIDĂ / fievre typhoî'de / typhoid fever. Toxiinfecţie generalizată cu punct de plecare în limfaticele mezenterice, determinată de *Salmonella typhi. Boala este transmisă direct, pornind de la bolnavi sau purtători de germeni, sau indirect, prin apă şi aiimente contaminate. F. t. este o boală strict umană, endemoepidemică şi se manifestă, după o incubaţie de 12-15 zile, printr-o stare toxiinfecţioasă cu *f. în platou, oboseală intensă şi stupoare (tifos), cu tulburări digestive grave (anorexie totală, meteorism abdominal, diaree). Diagnosticul este pus de la debut prin 'hemocultură sau 'coprocultură şi prin serodiagnostic ('reacţia Widal) începând din zilele a 8-a - a 10-a. După boală se produce o imunitate durabilă care se obţine şi prin vaccinare. Sin.: febră enterică. FEBRĂ DE TRANŞEE / fievre des tranchees / trench fever. Boală ricketsială autolimitată, provocată de Rochalimaea quin-tana şi transmisă de păduchele uman (Pediculus humanus cor-poris). Se manifestă prin f. intermitentă şi frisoane, dureri generalizate, vertij, raş asemănător celui din 'tifosul exantematic şi recăderi multiple. Sin.: boală His-Werner, febra osului tibial, febră de cinci zile, febră quintana, febră de Meuse, febră de Volhynia. FEBRĂ DE TREI ZILE / fievre des trois jours / three-day fever. Infecţie acută benignă autolimitată cauzată de şapte fle-bovirusuri distincte. Este transmisă prin înţepătura muştei de nisip urbane din genul Phlebotomus, cu excepţia Americii tropicale, unde vectorul este musca de nisip din genul Lutzomyia. Clinic este asemănătoare gripei (f. persistă trei zile) şi se poate asocia uneori cu meningita aseptică. Sin.: febră flebotomică, febră^ pappataci. FEBRĂ URINOASĂ / fievre urineuse / urinary fever. Febră determinată de o infecţie urinară. Se disting trei forme de manifestare: 1) Acces izolat, violent, cu evoluţie rapidă. 2) Accese prelungite şi repetate, adesea intense. 3) Febră continuă, mai mult sau mai puţin crescută, cu tendinţa la cronicizare. FEBRĂ UVEOPAROTIDICĂ / fievre uveoparotidienne / uveo-parotid fever. Sin.: uveoparotidită (v.). FEBRĂ DE VOLHYNIA / fievre de Volhynia / Volhynia fever. Sin.: febră de tranşee (v.). FEBRE HEMORAGICE / fievres hemorragiques / h(a)emor-rhagic fevers. Grup de infecţii virale epidemice severe, transmise la oameni prin muşcăturile unor artropode sau prin contactul cu rozătoare infectate. Manifestările comune sunt f., hemoragia, trombocitopenia, şocul şi tulburările neurologice. Grupul de f. h. include infecţia cu 'virus chikungunya, *f. h. de Argentina, de Bolivia, *f. h. de Crimeea-Congo, de Omsk, 'boala Kyasanur, 'denga hemoragică, *f. h. epidemică, *f. galbenă, *f. de Lassa ş\ *f. Văii Marelui Rift, 'boala Ebola şi *f. h. Marburg. FEBRICULA, s. f. / febricule, s. f. / febricula. [Lat. febricu-la = febră mică, de la febris = feSră] Febră mică. FEBRIFUG, adj., s. n. / febrifuge, adj., s. m. / febrifuge. [Lat. febris = febră; fugare = a fugări, a alunga) Sin.: antipiretic (v. def. 1). FEBRIL, adj. / febrile, adj. / febrile. 1) Care are febră. Ex.: copil f. Sin.: piretic. 2) Care este însoţit de febră. Ex.: boală f. Sin. (rar): piretic. 3) Care este agitat, acţionează precipitat. FECALE, s. f. pl. / feces, s. f. pl. / f(a)eces. [Lat. faex, fae-cis = reziduuri, resturi] V. materii fecale. FECALOM, s. n. / fecalome, s. m. / f(a)ecaloma. [Lat. faex, faecis = reziduuri, resturi; -orna.) Masă dură de materii fecale acumulate în intestinul gros, în relaţie cu încetinirea tranzitului intestinal. Poate simula o tumoră sau, uneori, poate antrena un sindrom ocluziv. Sin.: coprom, scatom, stercorom. FECALURIE, s. f. / fecalurie, s. f. / f(a)ecaluria. [Lat. faex, faecis = reziduuri, resturi; gr. ouron = urină.) Prezenţa de materii fecale în urină, din cauza unei fistule enterovezicale. FECUNDABILITATE, s. f. / fecondabilite, s. f. / fecundability. Probabilitatea de 'concepţie (v. def. 1) în cursul unui ciclu menstrual. 482 FECUNDARE in vitro FENOMEN FECUNDARE in vitro, fecundare in VITRO Şl transfer DE EMBRION / fecondation in vitro (FIV), feconda-tion in vitro et transferi d’embryon (FIVETE) / in vitro fer-tilization (IVF), in vitro feriilization and embryotransfer (IVFET). Metode adoptate în cazul unor tipuri de sterilitate feminină (îndeosebi tubară), dar şi masculină. în prima etapă se recoltează gârneţi, urmează fecundarea in vitro, apoi transplantul embrionului în uterul pacientei. Metodele sunt utilizate şi în zootehnie. FECUNDAŢIE, s. f. / fecondation, s. f. / fecundation. [Lat. fecundare = a face să rodească, de ia fecundus = fertil, roditor.] Fuzionarea unui gamet mascul (spermatozoidul) cu un gamet femei (ovulul) pentru a constitui oul (sau zigotul), din care se va forma un nou individ. FECUNDITATE, s. f. / fecondite, s. f. / fecundity. [Lat. fecun-ditas, -atis = fecunditate, fertilitate, de la fecundare = a face să rodească fi fecundus = fertil, roditor.] 1) Aptitudinea de a se reproduce. 2) Numărul total al sarcinilor. FEED-BACK / feed-back / feed-back. [Xngl. to feed = a mânca, a se hrăni; back = înapoi] Sin.: conexiune inversă (v.). FELAŢIE, s. f. / fellation, s. f. / fellatio. [Lat. fellare = a suge.] Stimularea orală a organelor genitale externe în scopul obţinerii satisfacţiei sexuale. FEMELĂ, s. f. / femeile, s. f. / female. [Lat. femella = femeie tânără] Organism care produce gârneţi feminini. La numeroase specii inferioare, acest caracter este singurul care permite deosebirea dintre f. şi mascul, dar de obicei există şi alte diferenţe care privesc caracterele sexuale (primare şi secundare). FEMINIZARE, s. f. / feminisation, s. f. / feminization. [Lat. femina = femeie.] Apariţia la un subiect de sex masculin a caracterelor sexuale feminine secundare: ginecomastie, diminuarea pilozităţii etc. Se observă în insuficienţa testiculară, în timpul tratamentelor prelungite cu estrogeni etc. FEMUR, s. n. / femur, s. m. / thigh bone, femur. NA: femur. [Lat. femur = coapsă] V. tab. anat. - oase. FENACETINĂ, s. f. / phenacetine, s. f. / phenacetin. (DCI) Derivat de ‘anilină cu efect analgezic şi antipiretic, în prezent tot mai puţin utilizat din cauza toxicităţii sale. FENESTRAŢIE, s. f. / fenestration, s. f. / fenestration. [Lat. fenestra - fereastră, deschizătură] Crearea unei deschideri în peretele unei cavităţi osoase organice. Ex.: intervenţia pentru recuperarea sau ameliorarea auzului în caz de ‘otospongioză, constând în trepanaţia unui ‘canal semicircular, cu crearea unei deschideri destinate să înlocuiască fereastra ovală obturată. FENILALANINĂ, s. f. / phenylalanine, s. f. / phenylalanine. Aminoacid indispensabil prezent în sânge, precursor al ‘tirozi-nei. La adult sunt necesare 0,30 g/zi, dacă regimul conţine tirozină, şi 1,10 g/zi în absenţa tirozinei. Prin intermediul tirozi-nei, f. se află la originea ‘adrenalinei şi ‘melaninei. Concentraţia din sânge este de 8 mg/l. V. şi fenilcetonurie. FENILALANIN-HIDROXILAZĂ, s. f. / phenylalanine-hydroxy-lase, s. f. / phenylalanine hydroxylase. Enzimă care catalizează ‘hidroxilarea ‘fenilalaninei în ‘tirozină. FENILBUTAZONĂ, s. f. / phenylbutazone, s. f. / phenylbu-tazone. (DCI) Derivat de fenilhidrazină uşor antipiretic, dar cu proprietăţi antiinflamatorii comparabile cu cele ale ‘corticoizilor. Determină o retenţie hidrosodată şi prezintă un grad de toxicitate, îndeosebi asupra ‘hematopoiezei şi a mucoasei gastrice. FENILCETONURIE, s. f. / phenylcetonurie, s. f. / phenylke-tonuria. [Qr. phainein = a străluci, a apărea; hyle = materie; lat. acetum = otet; gr. ouron = urină] Boală ereditară cu transmitere autozomal recesivă, caracterizată printr-un deficit de fenilalanin hidroxilază, enzimă care catalizează formarea ‘tirozinei pornind de la ‘feniialanină. F. este o boală gravă, manifestată clinic printr-o encefalopatie severă cu arieraţie mentală (de unde şi denumirea de oligofrenie fenilpiruvică) şi tulburări neurologice variate. în sânge se constată o creştere a concentraţiei de feniialanină, iar în urină apar derivaţii acesteia: acid fe-nilpiruvic, acid fenilacetic şi acid ortohidroxifenilacetic. Manifestările clinice pot fi prevenite prin depistarea sistematică a bolii, cu ajutorul ‘testului Guthrie, care, dacă este pozitiv, permite instituirea de la naştere a unui regim alimentar sărac în fenil-alanină. Analitic se disting opt tipuri de f. (I-VIII). Forma descrisă mai sus, clasică, reprezintă tipul I de f. cu deficit evident^ de fenilalanin hidroxilază şi hiperfenilalaninemie consecutivă. în tipurile II şi III activitatea enzimatică este prezentă sau uşor redusă, pacienţii fiind normali sau cu retard mental uşor. în tipurile IV (deficienţă de dihidropteridin reductază) şi V (deficit în dihidropteridin sintetază) afectarea neurologică este precoce şi gravă, deoarece dihidrobiopterina este un ‘cofactor nu numai pentru fenilalanin hidroxilază, ci şi pentru dopamin-p-hidroxilază şi triptofan hidroxilază, enzime necesare sintezei ‘catecolaminelor şi, respectiv, ‘serotoninei. Tipurile VI-VIII, foarte rare şi incomplet descrise, corespund altor deficite ale catabo-lismului fenilalaninei. Sin.: boală Folling, oligofrenie fenilpiruvică. FENOBARBITAL, s. n. / phenobarbital, s. m. / phenobarbital. (DCI) Tip de ‘barbituric lent, utilizat de obicei per os, ca anti-convulsivant. FENOCOPIE, s. f. / phenocopie, s. f. / phenocopy. [Qr. phainein = a apărea; lat. copia = cantitate mare, număr mare.] Modificare efemeră în expresia fenotipică a unui geno-tip, care mimează expresia fenotipică a altui genotip, sub acţiunea unor factori inductori din mediu. Ex.: ‘microcefalia poate fi indusă de infecţii virale sau iradiere şi mimează malformaţiile ereditare. FENOL, s. m. / phenol, s. m. / phenol. [Qr. phainein = a străluci, a apărea; -ol.] 1) Nume comercial al ‘acidului fenic, substanţă cristalizată albă, cu miros caracteristic, coroziv şi toxic. 2) Orice compus organic cu lanţ carbonat închis, legat la una sau mai multe grupări hidroxil (OH). ‘Acidul fenic este constituentul cel mai^simplu din această serie. Sin.: acid fenic. FENOLFTALEINĂ, s. f. / phenolphtaleine, s. f. / phenolphtha-lein. [(fr. phainein = a străluci, a apărea; -ol; lat., gr. naphta = un tip de Bitum] Substanţă chimică a cărei culoare variază în funcţie de pH-ul mediului (violetă în soluţie alcalină, incoloră în mediu acid), fiind utilizată ca indicator de pH. Se utilizează şi ca purgativ, dar administrarea sa poate fi cauza unui „sindrom al purgativelor, cu dezechilibru hidroelectrolitic prin iritaţia mucoasei colonului. FENOLSTEROIZI, s. m. pl. / phenolsteroî'des, s. m. pl. / phe-nolsteroids. Grup de substanţe chimice eliminate prin urină alcătuit din hormoni estrogeni dar şi alte substanţe cu o compoziţie analogă, dar cu proprietăţi fiziologice diferite. Dozarea (metoda Jayle) se efectuează prin extracţia în bloc (extract fenolic) din urină, iar cantitatea de f. din urina de 24 de ore este de 200 micrograme la bărbat şi 180-250 micrograme la femeie. FENOLSULFONFTALEINĂ, s. f. / phenol sulfone phtaleine, s. f. / phenolsulfonphthalein. [Qr. phainein = a străluci, a apărea; -ol; lat. sulfur, -uris = sulf, pucioasă; lat., gr. naphta = un tip de Bitum] Substanţă cristalină, de culoare roşie, care, injectată intravenos, este utilizată pentru explorarea funcţiei tubulare renale. Evaluarea colorimetrică a gradului de colorare în roşu a urinei permite estimarea cantităţii de f. eliminate într-un anumit interval de timp şi implicit testează capacitatea de excreţie tubulară. Abrev.: PSP. Sin.: roşu de Congo, roşu de fenol. FENOMEN, s. n. / phenomene, s. m. / phenomenon. [Qr. phainomenon = ceea ce apare, de la phainein = a apărea] 483 FENOMEN ARTHUS FERTILITATE 1) Fapt ştiinţific observabil. 2) Ceea ce este perceput de simţuri. 3) în fiziologie, orice schimbare care survine Intr-un organ sau o funcţie. 4) în patologie, orice simptom sau semn. V. în continuare diferite tipuri de f. FENOMEN ARTHUS / phenomene d’Arthus / Arthus reacti-on. [Nicolas Maurice Arthus, fiziolog francez, profesor (succesiv) (a ffreiBurg, Marsilia şi Lausanne, 1862-1945.] Sin.: reacţie Arthus (v.). FENOMEN GUNN / phenomene de Gunn / Gunn phenome-non. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Mooifields, 1850-1909.] Sin.: sindrom Gunn (v.). FENOMEN KANAGAWA / phenomene de Kanagawa / Kana-gawa phenomenon. Capacitatea bacteriei Vibrio parahemoli-ticus de a produce hemoliză pe mediu agar Wagatsuma, strâns legată de enteropatogenicitatea microorganismului. FENOMEN LUCIO / phenomene de Lucio / Lucio phenomenon. [R. Lucio, medic me7(ican, 1819-1866.] Reacţie de exacerbare locală în lepra lepromatoasă difuză, având la bază 'vasculita necrozantă a vaselor mici ale epidermului. Clinic, se observă grupuri de mici leziuni eritematoase cu necroză centrală şi evoluţie spre cicatrizare. FENOMEN PRAUSNITZ-KUSTNER / phenomene de Prausnitz-Kustner / Prausnitz-Kustner phenomenon. [Offo Cari Willy Prausnitz, 6acteriolog şi igienist german, profesor la ‘Breslau (în prezent ‘Wroclazv, ‘Polonia), 1876-1963; Heinz Kiistner, ginecolog german, profesor la Leipzig, n. 1897.] Sin.: probă Prausnitz-Kustner (v.). FENOMEN RUMPEL-LEEDE / phenomene de Rumpel-Leede / Rumpel-Leede phenomenon. [Theodor Rumpel, medic german, OdamBurg, 1862-1923; Cari Stockbridge Leede, medic american, Seattle, n. 1882.] Sin.: probă Rumpel-Leede (v.). FENOMEN SEIDEL / phenomene de Seidel / Seidel phenomenon. [Erich Seidel, oftalmolog german, profesor la SleidelBerg, apoi la Jena, 1882-1946.] Sin.: probă Seidel (v.). FENOMEN SOMOGYI / phenomene de Somogyi / Somogyi phenomenon. [Michael Somogyi, Biochimist american, St. Louis, 1883-1971.] Sin.: sindrom Somogyi (v.). FENOMEN STARLING / phenomene de Starling / Starling phenomenon. [Ernest Henry Starling, fiziolog englez, n. la (BomBay, profesor la Londra, 1866-1927.] Fenomen care permite explicarea schimburilor hidroelectrolitice de la nivelul capilarelor. La nivelul capilarelor arteriolare, diferenţa dintre presiunea arterială şi presiunea hidrostatică a lichidelor interstiţiale este superioară 'presiunii oncotice a plasmei sanguine. Ca urmare, se produce o filtrare a plasmei către spaţiile interstiţiale. Dimpotrivă, la .nivelul capilarelor venoase se produce o mişcare lichidiană inversă, deoarece presiunea oncotică a plasmei este, în acest caz, superioară diferenţei dintre presiunea venoasă şi presiunea hidrostatică a lichidelor interstiţiale. FENOMEN TYNDALL / phenomene de Tyndall / Tyndall’s phenomenon. [John Tyndall, fizician irlandez, 1820-1893.] Difuziunea luminii la nivelul unor particule materiale aflate în suspensie în aer sau într-un lichid. Ex.: difuziunea luminii într-o soluţie coloidală. V. şi ultramicroscop. FENOMEN DIN ZORI DE ZI / phenomene de l’aube / dawn phenomenon. Creşterea glucozei plasmatice dimineaţa devreme la pacienţii diabetici, necesitând niveluri crescute de insuli-nă pentru a menţine euglicemia ('glicemia normală). FENOTIP, s. n. / phenotype, s. m. / phenotype. [Qr. phainein = a apărea; typos = tip, model, marcă] 1) Ansamblul caracterelor aparente fizice, biochimice şi fiziologice, care corespund expresiei 'genotipului, dar şi unor condiţii determinate de mediul exterior (v. peristază). In patologia umană, pentru anumite 'aberaţii cromozomiale corespund f. caracteristice, descrise ca sindroame. Ex.: 'sindromul Down corespunde trisomiei 21. 2) Expresia unei singure gene sau a unei perechi de gene. FEOCROMOCITOM, s. n. / pheochromocytome, s. m. / pheo-chromocytoma. [Şr. phaios = Brun; khroma, -atos = culoare; kytos = celulă; -oma.] Tumoră de obicei de dimensiuni mici, cel mai adesea benignă, dar, uneori, şi malignă. Se dezvoltă din medulosuprarenală, uneori şi din paraganglionii situaţi de-a lungul lanţului simpatic; celulele tumorale secretă, paroxistic sau continuu, 'catecolamine, responsabile de manifestările clinice, dominate de hipertensiunea care apare în crize, rezistentă la tratament. Sin.: medulosuprarenalom. V. şi probă la regi-tină, probă^ la stimulare cu p-blocante. FEREASTRĂ, s. f. / fenetre, s. f. / fenestra, window. [Lat. fenestra = fereastră, deschizătură] Deschizătură circumscrisă într-o suprafaţă. Ex.: 1) F. aortică, denumire radiologică a unei zone clare, delimitată de concavitatea crasei aortice şi traversată de artera pulmonară stângă. 2) F. electrică, noţiune electro-cardiografică pentru explicarea undei Q în infarct. 3) F. gipsa-tă, orificiu de dimensiuni variabile practicat la nivelul aparatului gipsat etc. 4) V. fereastră, glosar de informatică medicală. FEREASTRĂ TERAPEUTICĂ / fenetre therapeutique / thera-peutic window. întreruperea provizorie a unui tratament care nu dă rezultate, în două scopuri: 1) punerea în evidenţă a eventualelor semne ale bolii; 2) discriminarea semnelor de intoleranţă la tratament. FERIPRIV, adj. / ferriprive, adj. / sideropenic. [Lat. ferrum = fier; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva) de ceva] Care este provocat prin lipsa fierului sau se caracterizează prin absenţa acestuia. FERITINĂ, s. f. / ferritine, s. f. / ferritin. [Lat. ferrum = fier; -ină.] Moleculă proteică cu greutate moleculară mare, care permite stocarea tisulară a fierului (în special în splină, ficat, măduvă osoasă). F. este formată din unirea fierului cu *apo-feritina. FERMENT, s. m. / ferment, s. m. / ferment. [Lat. fermentum = dospire, fermentare, de la fermentare = a face să fermenteze şi fervere = a fierBe.] Sin.: enzimă (v.). FERMENT GALBEN WARBURG / ferment jaune de Warburg / yellow enzyme. Enzimă rezultată din combinarea esterului fosforic al flavinei (vitamina B2) cu o proteină. El are, ca 'transportor de hidrogen, un rol important în metabolismul celular al glucidelor. FERMENTAŢIE, s. f. / fermentation, s. f. / fermentation. [Lat. fermentatio, -onis = dospire, fermentare, de la fermentare = a face să fermenteze şi fervere = a fierBe.] Proces de degradare a anumitor materii organice în anaerobioză, sub influenţa ^enzimelor produse de microorganisme. Este, de fapt, o 'oxido-reducere internă în care acceptorul de hidrogen nu este oxigenul, ci o moleculă organică. De. ex.: f. alcoolică determinată de Saccharomyces cerevisiae, f. lactică, prin acţiunea bacilului grampozitiv nepatogen Lactobacillus. FEROCINETICĂ, s. f. / ferrocinetique, s. f. / ferrokinetics. [Lat. ferrum = fier; gr. kinetikos = care se mişcă, de la kinein = a mişca] Studiul dinamicii eritrocitare cu ajutorul fierului radioactiv (59Fe). Cuprinde măsurarea conţinutului plasmatic, a *clearance-ului plasmatic al fierului, a reînnoirii (turnover-ul) fierului plasmatic, a timpului de sechestraţie splenică şi a volumului plasmatic. FEROMON, s. m. / pheromone, s. f. / pheromone. [Qr. phere-in = a purta, a duce; hormon = editat, de la hormaein = a îndemna, a excita] Termen ce defineşte o serie de „socio-hormoni“ sau „ectohormoni“, substanţe secretate de animale şi care influenţează comportamentul sau dezvoltarea altor indivizi din aceeaşi specie sau chiar familie. FERTILITATE, s. f. / fertilite, s. f. / fertility. [Lat. fertilitas, -atis = rodnicie, fertilitate, de la fertilis = roditor.] Fenomen 484 FERTILIZARE FIBRĂ RETICULARĂ demografic prin care se exprimă raportul dintre născuţii vii faţă de numărul femeilor la vârsta de procreare într-o populaţie dată. Mai precisă decât indicele de natalitate, rata fertilităţii se calculează prin raportul dintre numărul de nou-născuţi vii la 1000 de femei cu vârsta între 15 şi 44 ani. FERTILIZARE, s. n. / fertilisation, / fertilization. [Lat. fertilis -dinferre = a purta.] 1) Actul sau procesul prin care pot fi induse un proces de fecundaţie sau de ‘inseminare. 2) Procesul de unire a doi gârneţi în care numărul de cromozomi este restaurat şi se iniţiază dezvoltarea unui nou individ. FERTILIZINĂ, s. f. / fertilisine, s. f. / fertilisine. [Lat. fertiGs = fertil] Glicoproteină a membranei plasmatice şi a învelişului gelatinos al ‘ovulului, care conţine grupe receptoare specifice, ce leagă spermatozoidul. V. şi antifertilizină. FESĂ, s. f. / fesse, s. f. / buttock. NA: nates. [Lat. fissus = despicat, de Ca findere = a despica] Regiune posterioară în relief şi rotunjită a şoldului, compusă în esenţă din muşchii fesieri. Sin.: regiune fesieră sau gluteală. V. regiune. FESIER, adj. / fessier, -iere, adj. / gluteal. [Lat. fissus = despicat, de (a findere = a despica] Care aparţine muşchilor fesieri sau se referă la fese. Sin.: gluteal. V. şi tab. anat. -muşchi. FESTONARE, s. f. / festonnement, s. m. / scalopping. [Ţr. festonner = a festona, din ital. festone = ornament de sărbătoare, de ta festa = sărbătoare.] Aspect radiologie al unor viscere, caracterizat prin contururi ondulate în formă de feston. FETID, adj. / fetide, adj. / fetid. [Lat. foetidus = fetid, de ta foetere = a avea un miros urât.] Care răspândeşte un miros respingător şi puternic. FETIŞISM, s. n. / fetichisme, s. m. / fetishism. [Ţr. feti-chisme, portugheză feitigo - artificial, iar prin extensie, vrajă; din tat. facticius = artificial, de ta facere = a face.] 1) Religie primitivă (animism) caracterizată prin cultul pentru fetişuri, obiecte nevii considerate ca fiind înzestrate cu o forţă magică. 2) ‘Parafilie constând în utilizarea anumitor obiecte neînsufleţite ca stimuli pentru activarea sexuală şi obţinerea satisfacţiei sexuale. De cele mai multe ori sunt folosite ca fetişuri obiecte de îmbrăcăminte (lenjerie intimă, pantofi, mănuşi etc.). Subiectul care suferă de această tulburare se numeşte fetişist. FETOPATIE, s. f. / foetopathie, s. f. / f(o)etopathy. [Lat. f(o)etus = făt; gr. pathos = boală.] Termen ce se referă la malformaţiile (sau, mai corect, anomaliile morfologice şi alterările viscerale), apărute consecutiv acţiunii unor factori toxici, infecţioşi şi carenţiali asupra produsului de concepţie, începând cu luna a patra de viaţă intrauterină. V. şi embriopatie. FETOPROTEINĂ, s. f. / foetoproteine, s. f. / f(o)etoprotein. [Lat. f(o)etus = făt; gr. protos = primul; -ină.] Antigen fetal care apare la adult în unele boli: *alfa-fetoproteinele apar în serul sanguin al bolnavilor cu hepatom şi adenocarcinom embrionar; gama-fetoproteinele sunt prezente în neoplasme variate, incluzând sarcoamele şi leucemiile; beta-fetoproteinele, în ficatul fetal şi în boli hepatice variate la adult. V. tab. const. biochim. a-FETOPROTEINĂ. Var. pentru alfa-fetoproteină (v.). FETOR, s. n. / foetor, s. m. / f(o)etor. [Lat. f(o)etor, -oris = miros neptăcut, de ta foetere = a avea un miros urât.] Miros puternic, ofensiv, neplăcut al ‘halenei în unele afecţiuni. Ex.: f. hepatic, miros particular de “ficat crud”, exalat de bolnavii cu forme grave de hepatită epidemică; *f. oris. FETOR ORIS / fetor oris / fetor oris. Sin.: halitoză (v.). FETOSCOPIE, s. f. / foetoscopie, s. f. / f(o)etoscopy. [Lat. ffojetus = făt; gr. skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina] Examen vizual al fetusului in utero spre luna a treia de sarcină, cu ajutorul unui endoscop introdus în cavitatea ovulară pe cale abdominală. Sunt posibile astfel prelevări din ‘trofoblast. FETUS. s. m. / foetus. s. m. / f(o)etus. [Lat. f(o)etus - făt; J4. ‘Pare (1560) a introdus ortografia foetus” fii a dat cuvântu-tui senstd actual] Denumirea dată produsului de concepţie după a treia lună de viaţă intrauterină, adică din perioada în care acesta începe să prezinte caracteristicile distinctive ale speciei umane. înaintea acestei perioade produsul de concepţie se numeşte ‘embrion. Sin.: făt, foetus. Fq-F! ATP-ază / Fq-F, ATP-ase / F^ ATP-ase. Particule sub-mitocondriale reconstituite care sunt capabile să catalizeze sinteza ATP pornind de la ADP. FIABILITATE, s. f. / fiabilite, s. f. / fiability. [fr. fiabilite, din tat.fidere - a se încrede, de tafidus = de încredere.] Termen de origine engl. al cărui sens s-a extins considerabil. Iniţial, prin f. s-a desemnat caracteristica unui material de a-şi menţine proprietăţile după solicitări de ordin fizic (mecanic) sau chimic. Alte sensuri: menţinerea parametrilor unui dispozitiv (aparat) în condiţii de solicitare, caracteristică a unei metode care poate fi adaptată la diverse condiţii, cu menţinerea acurateţei rezultatelor. S-a descris şi o f. umană: capacitatea unei persoane de a acţiona normal în condiţii neprevăzute, sub acţiunea unor factori de stres. FIBRAT, s. m. / fibrate, s. m. / fibrate. Denumire generică a unei clase de medicamente hipolipemiante (active în special pe trigliceride) care acţionează prin activarea lipoprotein lipazei şi inhibarea hidroxi-3-metilglutaric coenzimă A reductazei. Ex.: benzafibrat, ciprofibrat, clofibrat, fenofibrat, gemfibrozil. FIBRĂ, s. f. / fibre, s. f. / fiber. NA: fibra. [Lat. fibra = fibră] Structură elementară, vegetală sau animală, de aspect filamen-tos. Tipuri de f. mai importante: *f. de colagen, *f. elastice, *f. musculare netede şi striate, *f. nervoase, *f. reticulare etc. FIBRĂ ARGENTAFINĂ / fibre reticulaire / argentaffin fiber. Sin.: fibră reticulară (v.). FIBRĂ DE COLAGEN / fibre collagene / collagen fiber. F. din ţesut conjunctiv, de lungime variată, prezentând o striaţie transversală sau o periodicitate de 64 nm şi alcătuite din ‘colagen. FIBRĂ ELASTICĂ / fibre elastique / elastic fiber. F. care există în substanţa intercelulară a ţesutului conjunctiv, având o coloraţie gălbuie şi o consistenţă elastică. FIBRĂ MUSCULARĂ / fibre musculaire / muscle fiber. Celulă a muşchiului scheletic, cardiac sau neted. 1) F m. scheletice sunt reprezentate de celule cilindrice, cu diametrul de 10-100 nm şi lungimea de la câţiva mm la câţiva cm, multinu-cleate, ce conţin ‘miofibrile. Există două tipuri de f. m. striate: tipul I (f. "roşii’), cu diametrul mic, bogate în mioglobină şi enzime oxidative, cu activitate ATP-azică redusă; tipul II (f. "albe’), cu diametrul mai mare, având caracteristici inverse faţă de primul tip. 2) F. m. cardiace conţin unul sau, uneori, două nuclee şi miofibrile, fiind separate prin ‘discuri intercalare. Deşi sunt striate, f. m. cardiace se ramifică, formând o reţea tridimensională. 3) F. m. netede sunt celule fuziforme, alungite, cu lungimea de 20-200 pm, cu nucleu central şi miofibrile dispuse longitudinal. FIBRĂ MUSCULARĂ STRIATĂ / fibre musculaire striee / stri-ated muscle fibre. Sin.: celulă musculară striată scheletică. FIBRĂ NERVOASĂ / fibre nerveuse / nerve fiber. F. formată din axon înconjurat sau nu de o ‘teacă de mielină sau ‘teacă Schwann. în sistemul nervos central, f. n. reprezintă substanţa albă şi pot prezenta o teacă de ‘mielină, dar niciodată o teacă Schwann. F. n. din sistemul nervos periferic sunt întotdeauna înconjurate de o teacă Schwann. FIBRĂ RETICULARĂ / fibre reticulaire / reticular fiber. F. imatură a ţesutului conjunctiv, care se evidenţiază cu argint în brun sau negru. Formează reţeaua de susţinere a ţesutului limfoid şi mieloid. F. r. se găsesc, de asemenea, în ţesutul interstiţial al organelor glandulare şi în stratul papilar al pielii. Sin.: fibră argentafină. 485 FIBRE ALIMENTARE fibrinoliză FIBRE ALIMENTARE / fibres alimentaires / dietary fibers. Reziduuri fibroase provenite din alimente vegetale, care nu au fost hidrolizate de enzimele digestive. Termenul de f. a. cuprinde o serie de compuşi asociaţi frecvent în aceeaşi plantă: celuloze, hemiceluloze, pectine, lignine şi, prin extensie, gume şi mucilagii. F. a. sunt foarte puţin sau deloc metabolizate, fiind degradate parţial de flora microbiană din colon. Având proprietăţi absorbante, modifică tranzitul intestinal, întârzie absorbţia nutrimentelor şi interferă în metabolismul acestora. în prezent, f. a. li se atribuie un rol (nedemonstrat) în prevenirea bolilor digestive, de nutriţie şi chiar a unor cancere. FIBRE JAMES / fibres de James / James’ fibers. [T. N. James, cardioiog şi fizioiog american, n. 1925.) V. sindrom Wolff-Parkinson-White. FIBRE MAHAIM / fibres de Mahaim / Mahaim’s fibers. []. Mahaim, medic francez contemporan.) V. sindrom Wolff-Parkinson-White. FIBREMIE, s. f. / fibremie, s. f. / fibr(a)emia, inos(a)emia. [Lat. fibra = fibră; gr. haima, -atos = sânge.) Prezenţa sau formarea ‘fibrinei în sânge, care poate determina ‘tromboză sau ‘embolie. FIBRILAR, adj. / fibrillaire, adj. / fibrillar. [Lat. ştiinţifică fibrilla, dim. de ia fibra = fibră.] 1) în formă de fibrile. Ex.: nevrom f. 2) Care se referă la o fibrilă sau la fibrile. Ex.: contracţie f. FIBRILAŢIE, s. f. / fibrillation, s. f. / fibrillation. [Lat. ştiinţifică fibrilla, dim. de ia fibra = fibră.) Contracţie independentă a unei singure fibre musculare. Se traduce pe electromiogramă prin potenţiale scurte, cu durata sub 2 ms şi amplitudinea sub 300 pV. FIBRILAŢIE AURICULARĂ / fibrillation auriculaire / atrial fibrillation. Tahiaritmie supraventriculară caracterizată printr-o depolarizare dezorganizată, anarhică şi parcelară (contracţii vermiculare cu frecvenţa de 400-600/min) a miocardului atrial şi pierderea consecutivă a eficienţei mecanice atriale, cu transmitere neregulată doar a unei părţi din excitaţiile atriale la ven-triculi (frecvenţa ventriculară = 120-160/min, datorită filtrului nodal). FIBRILAŢIE MUSCULARĂ / fibrillation musculaire / muscular fibrillation. V. fibrilaţie. FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ / fibrillation ventricuiaire / ventricular fibrillation. Depolarizare ventriculară anarhică în care coexistă arii aflate în diferite grade de depolarizare şi repo-larizare, fără activitate mecanică. în consecinţă, se produce *stop cardiac. FIBRILĂ, s. f. / fibrilie, s. f. / fibril. [Lat. ştiinţifică fibrilla, dim. de ia fibra = fibră.) Filamentul component al unei fibre. Ex.: f. a fibrei musculare şi a celei nervoase. FIBRILINĂ, s. f. / fibrilline, s. f. / fibrillin. [Lat. ştiinţifică fibrilla, dim. de ia fibra = fibră; -ină.) ‘Glicoproteină cu Mr 350 kDa, bogată în *cisteină, prezentă în microfibrilele extra-celulare ale ţesutului conjunctiv cutanat, renal, pulmonar, carti-laginos, tendinos, vascular, corneean şi în zona ciliară. F. este sintetizată sub forma unei prefibriline alcătuită din 2 871 aminoacizi organizaţi în cinci regiuni distincte, cea mai mare (75% din moleculă) prezentând numeroase secvenţe omologe cu EGF şi cu proteina de legătură a TGF. Gena de 110 kb codantă a prefibrilinei este situată pe cromozomul 12. Au fost detectate numeroase mutaţii ale acestei gene în ‘sindromul Marfan. FIBRILOFLUTTER, s. n. / fibrilloflutter, s. m. / impure flutter, flutter fibrillation. [Lat. ştiinţifică fibrilla, dim. de ia fibra = fibră; engi. flutter = fluturare, agitaţie.) Tip de ‘fibrilaţie auriculară în care traseul electrocardiografie prezintă ondulaţii mai înalte şi mai regulate, amintind aspectul de ‘flutter. FIBRINĂ, s. f. / fibrine, s. f. / fibrin. [Lat. fibra = fibră; -ină.) Proteină insolubilă, element principal al cheagului san- guin, rezultat al acţiunii ‘trombinei asupra ‘fibrinogenului. Prjn proteoliză, trombina produce fragmente de fibrinogen (fibrino-peptide), care devin „monomeri de f.“. Aceştia formează un „polimer de f.“, care va fi stabilizat de ‘factorul de coagulare XIII, activat, de asemenea, de trombină. V. şi fibrinogen. FIBRINEMIE, s. f. / fibrinemie, s. f. / fibrin(a)emia. [Lat. fibra = fibră; -ină; gr. haima, -atos = sânge.) Cantitatea de ‘fibri-nă obţinută după coagularea sângelui extravazat, în cantitate de 4-5 g/l de plasmă. Scade în insuficienţa hepatică şi creşte în anumite afecţiuni inflamatorii. De fapt, termenul de f. e discutabil, formarea fibrinei în sânge fiind patologică. V. şi fibremie. FIBRINOFORMARE, s. f. / fibrinoformation, s. f. / fibrin for-mation. Transformarea ‘fibrinogenului în ‘fibrină sub acţiunea ‘trombinei. Reprezintă stadiul al treilea al ‘coagulării sângelui şi se produce în moa normal în trei secunde. Apariţia fibrinei are loc în trei etape succesive: formarea de monomeri, iar în continuare de polimeri de fibrină, mai întâi solubili (fibrină S), apoi insolubili (fibrină I) în uree. Această ultimă etapă depinde de factorul stabilizant al fibrinei sau factorul XIII. V. coagulare a sângelui. FIBRINOGEN, s. m. / fibrinogene, s. m. / fibrinogen. [Lat. fibra = fibră; -ină; gr. gennan = a produce.) F. este o gli-coproteină plasmatică cu Mr de 340 kDa, sintetizată în ficat şi alcătuită din trei subunităţi (a, p, y), care, sub acţiunea ‘trombinei, se transformă în ‘fibrină, gena codantă fiind situată pe cromozomul 4 (4q28). Trombina clivează patru legături peptidice la nivelul centrului subunităţilor globulare (denumite astfel deoarece au structură secundară de tip a-helix), eliberând un fibrinopeptid A (18 aminoacizi) şi un altul B (20 aminoacizi). Aceştia sunt denumiţi „monomeri de fibrină" deoarece se vor asocia în „polimeri de fibrină", care determină reţeaua fibrilară de fibrină. Au fost identificate numeroase variante de f. (reprezentând consecinţa unor mutaţii ereditare), care au primit numele oraşelor în care au fost descoperite. Sin.: factorul I de coagulare. V. şi factori de coagulare, fibrină. FIBRINOGENEMIE, s. f. / fibrinogenemie, s. f. / blood fibrinogen, fibrinogen(a)emia. [Lat. fibra = fibră; -ină; gr. gennan = a produce; haima, -atos = sânge.) Prezenţa şi concentraţia de ‘fibrinogen în sânge. V. tab. const. biochim. FIBRINOGENOLIZĂ, s. f. / fibrinogenolyse, s. f. / fibrino-genolysis. Disoluţia sau inactivarea ‘fibrinogenului din sânge. FIBRINOGENOPENIE, s. f. / fibrinogenopenie, s. f. / fibrino-genopenia. [Lat. fibra = fibră; -ină; gr. gennan = a produce; penia = sărăcie.) Diminuarea concentraţiei ‘fibrinogenului sanguin sub 2,5 g/l. Termenul fibrinopenie nu este recomandat. V. şi afibrinogenemie. FIBRINOID, adj., s. n. / fibrinoîde, adj., s. f. / fibrinoid. [Lat. fibra = fibră; -ină; gr. eidos = formă) (Substanţă amorfă acidofilă) care prezintă o structură vag fibrilară, are afinitatea tinctorială a ‘fibrinei şi rezultă din transformarea substanţei fundamentale a ‘ţesutului conjunctiv. FIBRINOLITIC, adj. / fibrinolytique, adj. / fibrinolytic. [Lat. fibra = fibră; -ină; gr. lytikos = care distruge, de ia lyein = a distruge.) Despre orice substanţă capabilă să producă liza ‘cheagurilor sanguine şi utilizată în acest scop în ‘trombozele arteriale sau venoase. Ex.: ‘streptokinază, ‘urokinază. FIBRINOLIZĂ, s. f. / fibrinolyse, s. f. / fibrinolysis. [Lat. fibra - fibră; -ină; gr. lysis = distrugere, de ia lyein = a distruge.) Proces fiziologic permanent care contrabalansează acţiunea sistemului de coagulare, având ca principal efector ‘plasmina, enzimă care degradează cheagul de ‘fibrină. în anumite circumstanţe patologice f. poate fi accelerată, conducând la diateză hemoragică, sau întârziată, cu risc de trombo-ză. în cazul accelerării f., se disting: 1) F. primitive, caracteri- 486 ÂBB1N0UZ1NĂ FIBRONECTINĂ zate prin activarea fibrinolizinei circulante. 2) F. secundare, rave, determinate de ‘coagularea intravasculară diseminată. flBRINOLIZINĂ, s. f. / fibrinolysine, s. f. / fibrinolysin. [Lat. fibra = fibră! ină; gr. lysis = distrugere, de ia lyein = a Jdistruge; -ină.] Enzimă proteolitică din grupul serinproteazelor, rcare poate degrada ‘fibrina şi ‘fibrinogenul, accelerând astfel Hiza^cheagurilor sanguine. F. este un produs al activării *plas-minogenului. Sin.: plasmină. FIBROADENOM, s. n. / fibroadenome, s. m. / fibroadeno- ma. [Lat. fibra = fibră; gr. aden, -os = glandă; -oma.] Tumoră benignă derivată dintr-un epiteliu glandular care prezintă o stromă importantă, bogată în ‘fibroblaste proliferante şi fibre. Se întâlneşte cel mai frecvent în ţesutul mamar. Sin.: adeno-fibrom. w „ FIBROADENOMATOZA CHISTICA A SÂNILOR / fibroadeno-matose kystique des seins / cystic disease of breast. Sin.: boală chistică a mamelei (v.). FIBROBLAST, s. n. / fibroblaste, s. m. / fibroblast. [Lat. fibra = fibră; gr. blastos = germen.] Celulă fixă a ţesutului conjunctiv, fuziformă sau stelată, responsabilă de sinteza fibrelor conjunctive (colagenice, reticulinice sau elastice), a ‘glicozamino-glicanilor, a *acidului hialuronic, ca şi a altor componente ale ‘substanţei fundamentale. FIBROCARTILAJ, s. n. / fibrocartilage, s. m. / fibrocartilage. [Lat. fibra = fibră; cartilago, -inis = cartilaj.] Varietate de c. constituit din ‘condrocite tipice separate de fascicule compacte de fibre de ‘colagen. Reprezintă o formă de tranziţie între ţesutul cartilaginos şi cel osos. F. intră îndeosebi în constituţia ‘discurilor intervertebrale. Sin.: cartilaj fibros. FIBROCARTILAJ INTERARTICULAR / fibrocartilage interarti-culaire / articular disk. Lamă alcătuită din ‘fibrocartilaj, situată la nivelul articulaţiilor sau meniscurilor. Prezenţa f. i. ameliorează concordanţa a două suprafeţe articulare. FIBROCIT, s. n. / fibrocyte, s. m. / fibrocyte. [Lat. fibra = fibră; gr. kytos = celule1] Celulă fuziformă sau stelată, caracteristică ‘ţesutului conjunctiv sau colagenic. Formele tinere se numesc ‘fibroblaste. FIBROCLAST, s. n. / fibroclaste, s. m. / fibroclast. [Lat. fibra = fibră; klastein = a distruge, a fragmenta.] Fibroblast activat, care are proprietatea de a fagocita fragmente ale fibrelor de colagen deja secretate. Fibrele fagocitate ajung în interiorul vacuolelor lizozomice ale celulei. F. apare în ‘ţesutul de granulaţie în momentul remodelării ţesutului cicatriceal. FIBROCONDROM, s. n. / fibrochondrome, s. m. / fibrochon-droma. [Lat. fibra = fibră; gr. khondros = cartilaj; -oma.] Tumoră benignă a ţesutului cartilaginos, în care lobulii cartila-ginoşi tumorali sunt separaţi prin ţesut fibros abundent. FIBRODUODENOSCOPIE, s. f. / fibroduodenoscopie, s. f. / fibroduodenoscopy. [Lat. fibra = fibră; duodeni = în număr de 12, abreviere de la duodeni digitorum - de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Sin.: duodenoscopie (v.). FIBROELASTOZĂ, s. f. / fibroelastose, s. f. / fibroelastosjs. [Lat. fibra = fibră; gr. elastos = docil, maleabil.; -oză.] înlocuirea unui ţesut normal prin ţesut fibros şi elastic. FIBROELASTOZĂ ENDOCARDICA / fibroelastose de l’endo-carde / endocardial fibroelastosis. Boală de origine necunoscută, ce poate afecta nou-născutul sau copilul mic, caracterizată anatomopatologic prin îngroşarea masivă a endo-cardului, ca urmare a proliferării fibrelor conjunctive şi îndeosebi elastice. Debutează prin tulburări digestive şi de creştere, urmate rapid de o insuficienţă cardiacă şi edem pulmonar. Evoluţie invariabilă spre exitus. Sin.: endocardită fetală, endo-cardită fibroplastică, fibroză cardiacă a sugarului. V. endocardită. FIBROGASTROSCOP, s. n. / fibrogastroscope, s. m. / gastric fiberscope. [Lat. fibra = fibră; gr. gaster, gastros = stomac; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina] Sin.: gastrofibroscop (v.). FIBROGLICAN, s. m. / fibroglycane, s. m. / fibroglycan. [Lat. fibra = fibră; gr. glykys = dulce.] ‘Proteoglican prezent în cantitate mare pe suprafaţa fibroblastelor pulmonare. Structural, prezintă lanţuri heparan-sulfat care leagă ‘fibronectina şi ‘colagenul tip I. FIBROGLIOM, s. n. / fibrogliome, s. n. / fibroglioma. ‘Gliom în care hiperplazia tumorală se produce cu participarea ţesutului conjunctiv. FIBROLIPOM, s. n. / fibrolipome, s. m. / fibrolipoma. ‘Lipom care conţine o mare cantitate de ţesut conjunctiv. FIBROM, s. n. / fibrome, s. m. / fibroma. [Lat. fibra = fibră; -oma.J Tumoră benignă constituită din ţesut fibros, adică din fascicule de ţesut conjunctiv în mijlocul cărora se află celule, de asemenea de natură conjunctivă. F. pure sunt rare, dar aproape toate proliferările mezenchimatoase se însoţesc de o proliferare fibromatoasă. Deşi bine delimitate şi cu prognostic favorabil, unele f. recidivează după extirparea chirurgicală. în funcţie de caracteristicile morfopatologice şi de localizare au fost descrise numeroase tipuri de f., printre care: 1) f. cavernos, ‘hemangiom cavernos care conţine ţesut fibros în exces; 2) f. chistic, adică un f. care a suferit o degenerare chistică; 3) f. condromixoid al osului, derivat din ţesut conjunctiv potenţial condrogen, localizat frecvent la nivelul metafizei oaselor lungi ale membrelor; 4) f. cutanat, localizat la nivelul tegumentelor; 5) f. dur, care conţine ţesut fibros cu celule puţine; 6) f. nazofaringian, angiofibrom al ‘cavumului, foarte hemoragie, adesea recidivant, observat la adolescent; 7) f. non-osteogenic, osteolitic şi proliferativ, cu leziuni dureroase alcătuite din ţesut fibros localizat la nivelul metafizelor oaselor lungi, îndeosebi la copil; 8) f. odontogenic, dezvoltat din ţesutul conjunctiv al papilei dentare sub forma unei mase gingivale compusă din ţesut conjunctiv fibros vascularizat. FIBROMATOZĂ, s. f. / fibromatose, s. f. / fibromatosis. [Lat. fibra = fibră; -oma; -oză.] 1) Afecţiune congenitală sau dobândită consecutivă unei ‘displazii sau ‘neoplazii, caracterizată prin formarea de noduli fibroşi dezvoltaţi îndeosebi în fasciile profunde, cu tendinţă la recurenţă locală. Nodulii sunt mai mult sau mai puţin sistematizaţi, sau diseminaţi în tot organismul. 2) Formarea de ‘fibroame multiple. 3) Proces de involuţie fibroasă a unui ţesut. Ex.: f. miocardului. FIBROMIOM, s. n. / fibromyome, s. m. / fibromyoma. [Lat. fibra = fibră; gr. mys, myos = muşchi; -oma.] Denumirea tumorilor uterine alcătuite din ţesut conjuctiv şi din ţesut muscular neted. Sin.: miofibrom. FIBROMODULINĂ, s. n. / fibromoduline, s. m. / fibromodu-lin. [Lat. fibra - fibră; modulari = a ritma, a modula, de la modulus, dim. de lamodus = măsură, cadenţă; -ină ] ‘Proteoglican keratan-sulfat, cu Mr de 60 kDa, prezent în ‘matricea extracelulară a cartilajelor, tendoanelor şi pielii. Are structură asemănătoare^ ‘decorinei şi se leagă de ‘colagenul tip I şi II. FIBRONECTINĂ, s. f. / fibronectine, s. f. / fibronectin. [Lat. fibra = fibră; nectere = a uni; -ină.] Familie de ‘glicoproteine cu Mr mare (440-550 kDa), ubicuitare în organism, un tip de f. fiind prezent în plasmă, iar altul (altele) la suprafaţa a numeroase celule. F. intervin în numeroase procese celulare normale şi patologice: adeziunea intercelulară, organizarea topografiei interstiţiale a ţesuturilor, migrarea celulară, transformarea malignă, cicatrizarea ţesuturilor. Partea proteică a f. este substrat pentru diverse enzime care intervin în etapele ‘coagulării. Concentraţia serică a f., de circa 300 pg/ml, scade în traumatisme, arsuri, infecţii, după intervenţii chirurgicale laborioase, 487 FIBROPLAZIE FICAT PULSATIL în denutriţie şi în coagulopatiile de consum. V. integrină şi vitro-nectină. FIBROPLAZIE, s. f. / fibroplasie, s. f. / fibroplasia. [Lat. fibra = fibră; gr. plasis = modetare, de ta plassein = a forma, a modeta] Formarea de fibre de către ‘fibroblaste, intracelular sau prin transformarea ‘substanţei fundamentale. F. retrolenti-culară constă în dezvoltarea de ţesut fibroplastic vascular posterior cristalinului, la prematuri. FIBROSARCOM, s. n. / fibrosarcome, s. m. / fibrosarcoma. [Lat. fibra = fibră; gr. sarx, sarkos = carne; -oma.] 1) Tumoră maiignă a ţesutului conjunctiv, derivată din ‘fibroblaste. F. se poate dezvolta în ţesuturile moi sau la nivelul oaselor, mai frecvent la nivelul membrelor. Afectează toate vârstele şi poate fi congenital. 2) Tip rar de tumoră malignă primitivă a osului, dezvoltată cel mai frecvent la nivelul periostului, cu evoluţie mai lentă decât ‘osteosarcomul. FIBROSCOP, s. n. / fibroscope, s. m. / fiberscope. [Lat. fibra = fibră; gr. skopos = observator, de ta skopein = a vedea, a etamina] Varietate de ‘endoscop sau ‘bronhoscop la nivelul căruia razele luminoase sunt conduse de un fascicul de fibre din sticlă. F. permite explorarea completă a mucoasei bronşice şi a unor teritorii întinse din tubul digestiv: stomac, duoden, canal coledoc, colon etc. Sunt posibile: observaţia vizuală directă, fotografierea, filmarea, preluarea cu videocame-ra, prelevarea unei biopsii. Tipuri: 1) F. cu viziune axială sau terminală (axofibroscop, axoscop), cu obiectivul plasat la extremitatea distală în axul aparatului; util în explorarea esofagului sau stomacului. 2) F. cu viziune laterală (laterofibroscop sau lateroscop), cu obiectivul plasat lateral în raport cu extremitatea distală a aparatului; util în examenul stomacului. Diversele tipuri de f. sunt în evoluţie continuă. FIBROSCOPIE, s. f. / fibroscopie, s. f. / fiberscopy. [Lat. fibra = fibră; gr. skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina] Explorarea vizuală a interiorului conductelor şi a cavităţilor din organism cu ‘fibroscopul. FIBROTORAX, s. n. / fibrothorax, s. m. / fibrothorax. [Lat. fibra = fibră; Cat. thorax, -acis, gr, thorax, -akos - torace.] Termen referitor la ‘fibroză pleuropulmonară, boală în care un plămân este invadat de un ţesut fibros dens, adesea retractil. Termenul desemnează, de regulă, un aspect radiologie de hemitorace sumbru şi retractat, sechelă tardivă a unor inflamaţii pleuropulmonare diverse. V. şi fibroză pulmonară. FIBROZĂ, s. f. / fibrose, s. f. / fibrosis. [Lat. fibra = fibră; -ioză.] Leziune nespecifică apărută prin hiperplazia ţesutului conjunctiv din cauza proliferării ‘fibroblastelor sau ‘fibrocitelor care sintetizează ‘colagen. în funcţie de predominanţa fibrelor sau celulelor, f. poate fi colagenofibroblastică sau colagenică; alteori ea poate fi elastică sau ‘hialină acelulară. Pentru autorii francezi, f. este substratul histologic al sclerozei, acest din urmă termen desemnând leziunea macroscopică. V. şi scleroză. FIBROZĂ CARDIACĂ A SUGARULUI / fibrose cardiaque du nourrisson / endocardial fibroelastosis. Sin.: fibroelastoză endocardică (v.). FIBROZĂ CHISTICĂ / fibrose kystique / cystic fibrosis. Termen pentru f. chistică a pancreasului. Sin.: mucoviscidoză (v.). Abrev. engl.: CF. FIBROZĂ PULMONARĂ / fibrose pulmonaire / pulmonary fibrosis. Dezvoltarea de ţesut conjunctiv (‘fibroblaste şi ‘colagen) în parenchimul pulmonar. Procesul patologic poate fi localizat sau generalizat, anarhic şi mutilant sau sistematizat. F. p. poate fi cicatricială şi fixă sau evolutivă şi extensivă. Se disting: f. p. secundară unei boli cunoscute şi f. p. primitivă (idiopatică), cu mai multe forme: acută (v. sindrom Hamman-Rich), subacută (sindrom Scadding) şi cronică (sindrom Kaplan sau Kaplan-Walford). FIBROZĂ RETROPERITONEALĂ / fibrose retroperitoneale / retroperitoneai fibrosis, periureteral fibrosis. Sin.: boală Ormond jv.). FIBROZITA, s. f. / fibrosite, s. f. / fibrositis. [Lat. fibra = fibră; -oză; -ită.] Inflamaţie a ţesutului conjunctiv fibros. Observaţie: în fr., termenul este puţin utilizat, iar în engl., sub această denumire sunt cuprinse durerile multiple juxtaarticula-re, juxtavertebrale sau cu alte focare, uneori însoţite de pares-tezii, de etiologie necunoscută. Se presupune că uneori durerile ar putea fi determinate de perturbări ale somnului care împiedică relaxarea musculară. Sin.: reumatism abarticular. FIBULA, s. f. / perone, s. m. / fibula. [Lat. fibula = agrafă.] Sin.: pejoneu. V. tab. anat. - oase. FIBULINĂ, s. f. / fibuline, s. m. / fibulin. [Lat. fibula = agrafă; -ină.] Glicoproteină prezentă în ‘matricea extracelulară şi în piasma sanguină. Structura sa include unităţi repetitive, care intră şi în structura ‘factorului de creştere epidermică. Sunt cunoscute trei forme de f., cu 566, 601 şi, respectiv, 683 aminoacizi. FICAT, s. m. / foie, s. m. / liver. NA: hepar. [Lat. ficatum = ficat.] Glandă anexă a tubului digestiv, foarte voluminoasă, de culoare brun-roşcat, cu greutatea medie de 1 500 g, situată în loja subfrenică dreaptă, constituită dintr-o masă paren-chimatoasă a cărei unitate elementară este lobului hepatic. Acesta este alcătuit din celule hepatice poligonale, centrate de o venă centrolobulară şi înconjurate de ramificaţii terminale ale venei porte, arterei hepatice şi de canalicule biliare primitive, grupate în spaţiile porte Kiernan. F. secretă bila şi asigură un mare număr de funcţii biochimice indispensabile vieţii. I se descriu trei feţe: superioară, inferioară şi posterioară. Este menţinut de o serie de ligamente: micul epiploon, ligamentul coronar, ligamentele triunghiulare drept şi stâng, ligamentul fal-ciform cu ligamentul rotund. Faţa sa inferioară este parcursă de trei şanţuri profunde, care divid ficatul în patru lobi: lobul drept, lobul stâng, lobul pătrat şi lobul caudat (sau lobul lui Spiegel). Fiziologic, f. este o glandă cu dublă activitate: exo-crină - prin secreţia biiei, endocrină - prin funcţiile sale în metabolismul glucidelor, lipidelor şi protidelor, la care se adaugă funcţiile de epurare şi antitoxice. F. joacă un rol important în sinteza ‘fibrinogenului, a ‘protrombinei, a ‘heparinei şi constituie un loc de stocaj al vitaminelor A, B, D şi K. Sin.: hepar. FICAT ALCOOLIC / foie alcoolique / alcoholic liver. Leziuni hepatice determinate de ‘alcoolism: ‘steatoză, hepatită alcoolică urmată de ‘ciroză. FICAT CARDIAC / foie cardiaque / cardiac liver. Denumire pentru modificările anatomopatologice ale ficatului în ‘insuficienţa cardiacă: hepatomegalie, congestie intensă cu necroză hemo-ragică centrolobulară, steatoză mediolobulară, aspect policrom al suprafeţei ficatului. V. şi ciroză cardiacă. FICAT GRAS / foie gras / fatty liver. F. cu leziuni degenerative extinse, produse ca urmare a depunerii de grăsimi la nivel celular, îndeosebi în intoxicaţia cronică cu alcool. V. steatoză şi ficaj alcoolic. FICAT „LEGAT ÎN SFORI“ / foie ficele / packed liver. Aspect al f. în sifilisul terţiar, în care ‘gomele sclerozate determină deformări şi retracţii ale suprafeţei hepatice, cu aspect de falsă lobulare. FICAT MUSCAD / foie muscade / nutmeg liver. Aspect particular al ‘f. cardiac. Macroscopic, pe secţiune, f. mare conges-tiv din ‘insuficienţa cardiacă are o coloraţie roşie în centrul lobu-lului, din cauza congestiei, cu periferie brun-gălbuie, ca urmare a ‘steatozei. Aspectul se aseamănă cu o secţiune a nucii muscade. FICAT PULSATIL / foie systolique / pulsating liver. *F. cardiac care prezintă mişcări de expansiune ritmate de fiecare 488 FICOL FILTRARE GLOMERULARĂ contracţie cardiacă. Reprezintă un semn de 'insuficienţă tricus-pidiană. FICOL, s. m. / ficoll, s. m. / ficoll. Copolimer de sinteză solubil în apă, cu Mr 408 kDa, constituit din zaharoză şi epicloro- hidrină. F. este utilizat în prepararea de gradienţi de densita- te care servesc la separarea şi la purificarea celulelor. FIER, s. m. / fer, s. m. / Iron. [Lat. femim = fier.] Elementul chimic nr. 26, cu simbolul Fe, masa atomică 55,487 şi densitatea 7,86 g/cm3. Atomul de f. poate pierde 2 sau 3 electroni, rezultând ion bivalent (feros Fe2+) sau trivalent (feric Fe3+). Oligoelement, f. reprezintă 0,005% din masa corporală, adică 4-5 g. F. în forma bivalentă reprezintă un constituent esenţial al 'hemoglobinei, 'citocromului şi al altor componenţi ai sistemului enzimatic respirator. Funcţiile sale de bază constau în transportul oxigenului la nivelul ţesuturilor ('hemoglobină) şi în mecanismele de oxidare celulară. V. anemie feriprivă, feritină, hemoglobină, marţial, porfirină. FIERBERE, s. f. / ebullition, s. f. / ebullition. [Lat. fervere = a fierSe.] Transformare de fază din lichid în vapori, adică vaporizare, care are loc în toată masa lichidului. La presiune atmosferică normală, fiecare lichid prezintă o anumită temperatură de f. Dacă presiunea de deasupra unui lichid scade, va diminua şi temperatura de f. şi invers. Sin.: ebuliţie. FILAMENTE INTERMEDIARE / filaments intermediaires / intermediate filaments. [Lat. filamentum = ţesătură în fir; inter-medius = interpus, intercalat, de la inter = între, medius = situat la mijloc.] Reţea moleculară componentă a 'citoscheletu-lui, denumită astfel deoarece diametrul său, de circa 10 nm, este intermediar între cel al 'microtubulilor (24 nm) şi 'micro-filamentelor (în medie 6 nm). Se disting şase tipuri de f. i.: tip I - keratine (13 tipuri la om), tip II - 'desmină, 'proteină fibrilară glială acidă, 'vimentină; tip III - neurofilamente, 'perife-rină; tip V - 'lamine nucleare; tip VI - 'nestină. Toate aceste proteine au o caracteristică structurală comună: prezenţa unui domeniu central de 300-310 aminoacizi subdivizat în trei sub-domenii cu 'structură secundară de tip a -helix, separate unele de altele de porţiuni în care 'structura primară este liniară. Restul moleculelor este variabil, iar genele codante pentru sinteza acestor molecule diferă prin poziţia intronilor. V. şi cito-schelet. Sin.: tonofilament. FILARIE, s.f. / filaire, s.f. / filaria. [Lat. filum = fir.] Denumire pentru parazitul matur al viermilor din superfamilia *Filarioidea, a cărui formă se aseamănă cu un fir. FILARIOIDEA / Filarioidea / Filarioidea. [Lat. filum = fir; gr. eidos = forma.] Superfamilie din ordinul de paraziţi *Nema-todes, care în stare adultă invadează ţesuturile şi cavităţile organismului, unde femela depune ouă embrionate (prelarve) denumite microfilarii. Aceste microfilarii sunt ingerate de insectele hematofage, la nivelul cărora se dezvoltă, devenind filării, revenind apoi la om prin înţepăturile aceloraşi insecte. Filariile parazite la om aparţin genurilor: Wuchereria, Onchocerca, Loa, Dipetalonema, Mansonella, Dirofilaria şi Brugia. V. dracunculo-ză, filarioză, oncocercoză, wuchererioză. FILARIOZĂ, s. f. / filariose, s. f. / filariasis. [Lat. filum = fir; ■oză.] Denumire utilizată în cazul bolii determinate de filaria * Wuchereria bancrofti, cu manifestări variate: accese febrile cu nevralgie, hematurie, chilurie, 'elefantiazis. Viermii în stare vie determină o reacţie tisulară minimă, dar moartea lor antrenează o inflamaţie granulomatoasă cronică fibrozantă, care determină obstrucţia canalelor limfatice, ceea ce provoacă pahider-mie şi elefantiazis. V. şi Fiiarioidea, dracunculoză, oncocercoză, wuchererioză. FILAXIE, s. f. / phylaxie, s. f. / phylaxis. [Qr. phyloxis -protecţie, de la phylattein = a apăra] Puterea de apărare a organismului contra infecţiilor, cuprinzând 'fagocitoza şi forma- rea de 'anticorpi. Termenul este utilizat rar şi tinde să devină desuet. FILGASTRIMĂ, s. f. / filgastrime, s. f. / filgastrim. 'Factor de creştere al liniei granulocitare, produs prin inginerie genetică. Administrat prin injecţii reduce durata 'neutropeniilor iatro-gene şi creşte numărul de neutrofile în neutropeniile congenitale. FILIAŢIE, s. f. / filiation, s. f. / consanguinity in direct line. [Lat. filiatio, -onis = filiaţie, de la filius - fiu.] 1) în epidemiologie, succesiunea apariţiei cazurilor de boală pornind de la surse de infecţie şi urmărind căile de transmitere. 2) Descendenţa, legătura de consanguinitate a copiilor cu părinţii. în serologie, încercarea de clasificare a unei maternităţi sau paternităţi presupuse prin examinarea diverselor grupe şi tipuri sanguine la copil şi la presupuşii părinţi. Este important ca grupele şi tipurile sanguine studiate să aibă un mod de ereditate cunoscut cu o certitudine care a fost verificată pe un mare număr de familii. Nu se poate proba dacă un bărbat este tatăl unui copil, ci doar dacă el nu este tatăl acelui copil. FILIFORM, adj. / filiforme, adj. / filiform. [Lat. filum = fir; forma - formă.] 1) în formă de fir. Ex.: papilă f. 2) Un puls slab, perceput foarte greu la palpare. FILM, s. n. / film, s. m. / film. [‘Engl. film = peliculă.] 1) Strat subţire dintr-o substanţă. 2) Material special tratat pentru utilizarea în fotografie. în medicină, îndeosebi f. sensibil la raze X. FILM LACRIMAL / film lacrymal / tear film. Strat subţire de lichid menţinut la suprafaţa corneei, al cărei epiteliu îl protejează. V. xeroftalmie şi sindrom Sjogren. FILOGENEZĂ, s. f. / phylogenese, s. f. / phylogeny. [Qr. phylon = triS, specie; genesis - producere, de la gennan = a produce.] Evoluţia speciilor vii în mod continuu şi progresiv, după un determinism incomplet elucidat. V. şi ontogeneză. FILTRARE, s. f. / filtratjon, s. f. / filtration. [Ţr. filtration, din lat. medievală filtrum, cu origine în limSa francilor sta-Siliţi în Q alia fii tir = fetru, pâslă] 1) Trecerea unei soluţii printr-un filtru, având drept efect separarea materiilor solide cu dimensiuni mai mari decât diametrul porilor de lichidul în care acestea se află în soluţie sau în suspensie. în bacterio-logie, procedeu de separare care constă în trecerea suspensiilor de germeni prin pereţi poroşi sau straturi de celuloză ai căror pori sunt destul de fini pentru a opri microorganismele de un anumit diametru. 2) F. glomerulară, v. 3) Modificarea compoziţiei spectrale a unui semnal prin traversarea unui filtru. V. şi filtru. FILTRARE GLOMERULARĂ / filtration glomerulaire / glomerular filtration rate. Denumire simplificatoare pentru procesul complex de f. a plasmei sanguine la nivel glomerular, care, urmat de reabsorbţia şi secreţia tubulară, are ca rezultat formarea urinei. F. g. este un proces produs la nivelul membranei glomerulocapilare (extrem de subţire: 0,001 mm grosime), care, în condiţii fiziologice, nu se comportă ca o membrană inertă, ci, prin proprietăţile ei fizico-chimice, permite trecerea selectivă a unor constituenţi şi blochează trecerea altora (substanţele cu Mr până la 40 000 Da străbat cu uşurinţă membrana^ filtrantă, iar cele cu Mr peste 69 000 nu se mai filtrează). în afara dimensiunii moleculelor, mai intervin încărcarea electrică şi forma acestora. F. g. este rezultatul presiunii efective de f. care se exercită la nivelul membranei glomerulocapilare şi care reprezintă suma algebrică a unor presiuni de semn opus. Forţa principală este presiunea efectivă de f., în care un rol important îl deţine presiunea hidrostatică din capilarele glomerulare, cu valori mult mai mari (circa 70 mmHg) decât în alte teritorii capilare (circa 25-30 mmHg). Presiunii hidrostatice i se opun forţe de presiune locale, care îi diminuează 489 FILTRAT GLOMERULAR FISURĂ eficienţa, îndeosebi ‘presiunea oncotică (circa 30 mmHg), ca şi rezistenţa fluxului de lichid în sistemul tubular şi presiunea interstiţială exercitată asupra capilarelor glomerulare (împreună, circa 10 mmHg). Din echilibrul acestor forţe, rezultă presiunea efectivă de f., de aproximativ 30 mmHg [70-(30+10)]. în procesul de ultrafiltrare intervine şi suprafaţa membranei filtrante, care la adultul normal este de 1,2-1,5 m2, precum şi difuziunea (cu rol secundar). Rezultatul f. g. este urina primitivă, un ultrafiltrat de sânge fără celule şi proteine (ultrafiltrat plasmatic), denumit şi filtrat glomerular. V. şi filtrat glomerular, clearance. FILTRAT GLOMERULAR / filtrat glomerulaire / glomerular filtrate. Lichid provenit din ‘filtrarea glomerulară, denumit şi urină primitivă. F. g. are o compoziţie electrolitică identică cu cea a plasmei, pH 7,35 şi densitate relativă 1,010. Valoarea f. g. este de 120 ml/min la bărbat şi cu 10% mai puţin la femeie, ceea ce înseamnă de 60 de ori volumul plasmatic, de 15 ori lichidele extracelulare şi de 4 ori volumul total de apă din organism. F. g. are un volum de circa 170-180 l/zi, în timp ce urina are un volum de aproximativ 1,5 I, iar concentraţia diverselor substanţe în urina finală diferă mult de cea a plasmei (şi, implicit, a f. g.), aceasta ca urmare a proceselor de reabsorbţie şi secreţie de la nivelul tubilor renali. V. clearance şi filtrare glomerulară. FILTRU, s. n. / filtre, s. m. / filter. [fr. filtre, din Cat. medievală filtrum, cu origine în CimBa francilor stabiliţi în Qalia filtir = fetru, pâslă] Material care asigură, prin structura sa, reţinerea selectivă a unor componente din produsul ce îl străbate. Varietăţi: 1) F fizic, hârtie, azbest, sticlă. 2) F. de adsorb-ţie selectivă ă energiei electromagnetice: f. colorate pentru lumina vizibilă, metalice pentru radiaţii X. 3) F. fiziologice: ‘membrane permeabile şi semipermeabile. FILTRU INTRAVENOS CAV / filtre intraveineux cave / endo-venous filter. Dispozitiv introdus în vena cavă inferioară prin ‘cateterism, destinat blocării migrării cheagurilor, fiind evitată astfel constituirea sau recidiva ‘emboliilor pulmonare. FIMBRII, s. f. pl. / fimbriae, s. f. pl. / fimbriae. NA: fimbria. [Lat. fimbriae = franjuri] Sin.: pili (v.). FIMOZA, s. f. / phimosis, s. m. / phimosis. [Qr. phimosis = strâmtare, îngustare, de la phimoun = a strânge cu putere.] Constricţia inelului cutanat prepuţial, cu împiedicarea, secundară, a decalotării glandului; poate fi, frecvent, congenitală, accidentală, de cauză tumorală sau secundară unor boli cronice, cum este diabetul zaharat. V. şi parafimoză. FINALISM, s. n. / finalism, s. m. / finalism. Doctrină conform căreia transformările succesive, îndeosebi mutaţiile materiei vii, se produc după un plan preconceput cu o finalitate dirijată. FIOLA, s. f. / ampoule, s. f. / ampoule, phiol. Recipient mic, din sticlă, închis ermetic, utilizat pentru păstrarea medicamentelor injectabile sau buvabile sau soluţiile sterile (ser fiziologic, glucozat etc.). Fiolele au pereţii foarte subţiri şi formă cilindrică, una dintre extremităţi fiind efilată. într-o fiolă se introduce, de regulă, o singură doză de medicament. Conţinutul fiolei este prelevat, cel mai adesea într-o seringă, după ruperea extremităţii efilate. FIR, s. n. / fii, s. m. / thread. [Lat. filum = fir.] Corp de formă lungă şi subţire. Tipuri: 1) F. de in, pentru cusătură chirurgicală. 2) F. de mătase, rezistent şi elastic, utilizat în chirurgie. 3) F. de nailon, foarte rezistent şi tolerat de ţesuturi. FISIUNE, s. f. / fission, s. f. / fission. [Lat. fissus = despicat, de la findere = a despica] Rupere, desfacere în două sau mai multe fragmente. Ex.: *f. nucleară. FISIUNE NUCLEARĂ / fission nucleaire / nuclear fission. Reacţie nucleară spontană sau provocată, puternic ener-gogenă, care constă în scindarea nucleului unui atom greu în doi nuclizi (rar în mai mulţi), cu emisie de radiaţii gama şi neutroni. FISTULĂ, s. f. / fistule, s. f. / fistula, [Lat. fistula = tub, ţeavă, canal] Orificiu, traiect sau conduct anormal, congenital sau accidental, care comunică cu o cavitate naturală sau patologică, cu un organ cavitar, cu o glandă şi care permite dre-narea secreţiilor sau excreţiilor acesteia. Tipuri de f.: 1) F. abdominală, care permite comunicarea cu exteriorul a cavităţii abdominale sau a cavităţii unui organ abdominal. 2) F. alveolosinu-sală, comunicare patologică între sinusul maxilar şi cavitatea bucală. 3) F. anfractuoasă, cu calibru şi direcţie neregulate. 4) F anorectală, f. perineală al cărei orificiu intern comunică cu rectul. 5) F. biliară, parţială sau totală, prin care se scurge secreţia biliară. 6) F. branhială sau congenitală a gâtului, consecinţa unei anomalii de dezvoltare embrionară a regiunii cervicale. 7) F. bronhoesofagiană, traiect patologic consecutiv unei supuraţii bronhopulmonare sau esofagiene. 8) F. bronho-pleurală, prin efracţia unei alveole emfizematoase, ulceraţia pleurei sau ruptura unei aderenţe pleurale; conduce la pneu-motorax închis sau deschis. 9) F. duodenală, postoperatorie sau posttraumatică, care face să comunice lumenul duodenal cu exteriorul sau cu un organ vecin. 10) F. gastrică, după un act operator sau un traumatism, determină comunicarea cavităţii gastrice cu exteriorul sau cu un organ vecin. 11) F. lacrimală, de origine traumatică, afectează glanda sau conductele lacrimale. 12) F. perineală, consecutivă unui abces peri-neal, cu orificiul extern în jurul anusului. 13) F. rectouterină, între cavitatea rectului şi cea uterină, în procesele neoplazice invazive şi necrozante. 14) F. salivară, după un traumatism sau un proces patologic, deschisă endobucal sau exobucal. 15) F. stercorală permite comunicarea lumenului intestinal cu o cavitate naturală sau cu pielea; poate fi traumatică, spontană sau chirurgicală. 16) F. urinară, prin care se scurge urina, ca urmare a unei soluţii de continuitate a căilor urinare excretorii. FISTULĂ AORTO-PULMONARĂ / fistule aorto-pulmonaire / aorto-pulmonary fenestration. Orificiu anormal care pune în comunicare aorta cu artera pulmonară, în apropierea originii acestora, fără canal intermediar. F. a.-p. este consecinţa opririi dezvoltării septumului aortic, în timpul vieţii fetale. în absenţa tratamentului chirurgical, evoluţia este rapid mortală, prin insuficienţă cardiacă. FISTULĂ ENTERICĂ DORSALĂ / fistule enterique dorsale / dorsal enteric fistula. Relicvă embrionară a unei aderenţe anormale între ‘endoblast şi ‘ectoblast, la nivelul căreia ‘coarda dorsală se dedubleză (‘notocordodisrafie). Dezvoltarea structurii trunchiului etirează această aderenţă într-o f. extinsă de la tubul digestiv la învelişul cutanat al spatelui, traversând corpurile vertebrale, care sunt fisurate, şi nevraxul (‘diastema-tomielie). FISTULOGRAFIE, s. f. / fistulographie, s. f. / fistulography. [Lat. fistula = tub, ţeavă, canal; gr. graphein = a scrie.] Examen radiografie practicat după injectarea, într-o ‘fistulă, a unei substanţe de contrast iodate hidrosolubile, care permite aprecierea traiectului fistulei şi a raporturilor sale cu organele vecine. FISURAL, adj. / fissuraire, adj. / fissural. Care se referă la o ‘fisură. De ex., criză f., cu dureri intense, în cazul ‘fisurii anale. FISURĂ, s. f. / fissure, s. f. / fissure, chap. NA: fissura, sulcus. [Lat. fissura = fantă, crăpătură, de ta findere = a despica] Fantă foarte îngustă de formă alungită (f. normală) sau mică pierdere de substanţă, superficială şi de formă alungită (f. patologică). F. normale sunt de regulă anatomice. Ex.: f. calcarină (NA: sulcus calcarinus), de pe faţa medială a lobului occipital al creierului, sau f. parieto-occipitală (NA: sulcus parietooccipitalis), şanţ care separă lobii parietal şi occipital ai emisferei occipitale. 490 fisură anală FIZIONOMIE FISURĂ ANALĂ / fissure anale / anal fissure. Ulceraţie alungită şi superficială, în general foarte dureroasă, localizată la nivelul pliurilor radiale ale *anusului. FISURĂ FACIALĂ / fissure faciale / facial cleft. Termen general pentru ansamblul malformaţiilor rezultate dintr-un defect de confluenţă a mugurilor primari ai feţei, spre deosebire de ‘fantele labiopalatine, în care defectul de sudură este situat la nivelul mugurilor secundari. Tipuri de f. f.: f. frontomaxilare (*colo-boma), f. maxilomandibulare (‘macrostomie) şi f. mentoniere. FITAT, s. m. / phytate, s. m. / phytate. [Qr. phyton = plantă] Sare sau ester de *acid fitic. Formarea de f. în intestin poate împiedica absorbţia anumitor minerale, îndeosebi a calciului. FITOBEZOAR, s. m. / phytobezoard, s. m. / phytobezoar, food ball. [Qr. phyton = plantă; persană padzehr = concre-ţiune din anumite plante, formată în tuBul digestiv al unor animale, utilizată odinioară ca antidot.] V. bezoar. FITOESTROGEN, s. m. / phytoestrogene, s. m. / phytoe-strogen. [Qr. phyton = plantă; lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. german = a produce.] Compus de origine vegetală polifenolic, nonsteroidian care prezintă o activitate de tip estrogenic de 500-1000 ori mai mică decât a 17 b-estradio-lului, care reprezintă ‘estrogenul de referinţă. Au fost descrise 4 clase de f.: izoflavonele (derivate din ‘soia dar şi din alte legume, în care există sub formă inactivă, ca ‘glicozide, fiind transformate de către bacteriile intestinale în metaboliţi activi); cuvrestanii (se găsesc în lucernă, dar parţial şi în soia); lig-nanii (din multe fructe şi legume, metabolizaţi în tubul digestiv de către microflora intestinală); *flavonoidele (precum api-genina şi naringenina, se găsesc în multe plante comestibile). In alimentaţia umană conţin f. îndeosebi: usturoiul, soia, cerealele, orezul, fasolea, cartofii, morcovii, cireşele, merele, cafeaua. Deoarece recent tratamentul de substituţie hormonală a fost limitat, f. au devenit o alternativă în tratamentul bu-feurilor din cadrul *menopauzei şi în profilaxia afecţiunilor cardiovasculare. FITOFAGIE, s. f. / phytophagie, s. f. / phytophagy. [Qr. phyton = plantă; phagein = a mânca] Hrănirea cu alimente sau substanţe de origine vegetală. FITOFOTODERMATITĂ, s. f. / phytophotodermatite, s. f. / phytophotodermatitis, meadow grass dermatitis. [Qr. phyton = plantă; phos, photos = lumină; derma, -atos = piele; -ită.] Erupţie provocată prin asocierea patogenă a trei elemente: vegetal, radiaţii solare şi apă. F. este determinată de acţiunea fotosensibilizantă a derivaţilor furocumarinici conţinuţi de vegetale. Tipul cel mai comun de f. este reprezentat de boala Oppenheim (v., def. 1). FITOHEMAGLUTININĂ, s. f. / phytohemagglutinine, s. f. / phytoh(a)emagglutinin. [Qr. phyton = plantă; haima, -atos = sânge; lat. agglutinare = a lipi, a uni; -ină.] ‘Lectină extrasă dintr-o specie de fasole (Phaseolus vulgaris), dotată cu proprietatea de ‘aglutinare a hematiilor şi leucocitelor, ca şi cu capacitatea de a induce transformarea limfoblastică a limfocitelor. V. şi test de transformare limfoblastică. FITOL, s. m. / phytol, s. m. / phytol. [Qr. phyton - plantă; -oi.] Alcool cu un lanţ de 20 de atomi de carbon, conţinut în ‘clorofilă. Catabolismul f. se opreşte la acidul fitanic în cazul subiecţilor afectaţi de ‘boala Refsum. FITOPARAZIT, s. m. / phytoparasite, s. m. / phytoparasite. Parazit care aparţine regnului vegetal. FITOSTEROL, s. m. / phytosterol, s. m. / phytosterol. [Qr. phyton = plantă; stereos = solid, în relief; -ol.] Termen generic pentru toţi ‘sterolii din regnul vegetai. FITOTERAPIE, s. f. / phytotherapie, s. f. / phytotherapy. [Qr. phyton = plantă; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Metodă terapeutică bazată pe utilizarea plantelor medicinale, cu tradiţie în istoria tuturor civilizaţiilor. O serie de medicamente produse de industria farmaceutică modernă îşi au originea în principii active izolate din plante, cercetarea din acest domeniu fiind, în continuare, productivă. Adepţii f. tradiţionale, fideli principiilor holistice ale terapiilor complementare, susţin că o serie de plante pot să ajute organismul la recâştigarea "forţei vitale”, perturbată de o serie de factori exogeni (stres, poluare, alimentaţie inadecvată etc.). în general, practicanţii f. consideră că planta întreagă este mai eficientă decât constituenţii acesteia. Remediile f. sunt extrem de diverse. V. şi medicină alternativă. FIXARE, s. f. / fixation, s. f. / fixation. [Lat. fixus = fbo neclintit, de la figere = a fb(a] 1) Imobilizare într-o anumită poziţie.' 2) încetarea dezvoltării personalităţii într-o fază apropiată de maturitate. 3) Operaţie care opreşte descompunerea ţesuturilor după scoaterea lor din organism. 4) Etapă în tehnica fotografiei. FIXAREA COMPLEMENTULUI / fixation du complement / complement fixation. V. reacţie de fixare a complementului. FIXATOR, s. m. şi n. / fixateur, s. m. / fixative (1), fixator (2)- [Lat. fixus = Jvq neclintit, de la figere = a fb(a] 1) Soluţie în tehnica histopatologică având ca efect încetarea descompunerii structurilor. 2) Instrument ortopedo-chirurgical. FIZIC, adj. / physique, adj. / physical. [Qr. physikos = natural, de la physis = natură.] Referitor la aspectul corpului uman şi la activitatea musculară. FIZICODEPENDENŢĂ, s. f. / physicodependance, s. f. / physical dependence. [Qr. physikos = natural, de la physis = natură; lat. dependere = a sta atârnat, de la de = separat de, pendere = a atârna] Stare nouă de echilibru fizic la care ajunge un toxicoman prin utilizarea unui drog. Echilibrul atins în acest mod rămâne precar, iar manifestarea cea^ mai evidentă a rupturii sale este criza provocată de ‘sevraj. însoţită de modificări metabolice complexe, f. este întotdeauna asociată cu ‘psihodependenţa. în funcţie de substanţa în cauză, f. se poate constitui într-un interval de timp scurt (ex. în cazul barbituricelor rapide) sau lung (ex. în cazul *metadonei). FIZIOGNOMONIE, s. f. / physiognomonie, s. f. / physiog-nomy. [Qr. physiognomonia, de la physis = natură, gnomon = care cunoaşte şi gnonai = a cunoaşte.] Arta de a cunoaşte caracterul după aspectul fizic şi îndeosebi după ‘fizionomie. FIZIOLOGIC, adj. / physiologique, s. f. / physiologic. [Qr. physiologikos, de la physis = natură, logos = ştiinţă] 1) Calitatea unei funcţii sau a unei stări organice de a fi normală (în opoziţie cu patologic sau anormal). 2) Care se referă la fiziologie. 3) Cu referire la o structură anatomică al cărei rol este îndeosebi funcţional. Ex.: sfincter f. 4) Despre o doză a unui agent, natural sau artificial, care determină efecte normale, fiziologice. FIZIOLOGIE, s. f. / physiologie, s. f. / physiology. [Qr. physio-logia, de la physis = natură, logos = ştiinţă] Ştiinţa funcţiilor normale ale structurilor vii, a factorilor care determină aceste funcţii şi a mecanismelor lor de întreţinere, începând cu celula şi agregatele celulare (ţesuturi, organe) şi sfârşind cu organismul uman, entitatea biologică cu cea mai mare complexitate şi cea mai evoluată. F. reprezintă un edificiu cognitiv în care se integrează armonios toate datele din ştiinţele fundamentale asupra proceselor şi structurilor caracteristice vieţii. Totodată, f. reprezintă baza de evoluţie a cunoaşterii patologiei. FIZIOM, s. m. / physiome, s. m. / physiome. Concept inte-grativ de asimilare a achiziţiilor cognitive ale geneticii moleculare de către ştiinţele fiziologice şi, totodată, a integrării acestora în noţiunile clasice de fiziologie (I. Haulică). FIZIONOMIE, s. f. / physionomie, s. f. / physiognomy. [Lat. physiognomia, alterare din gr. physiognomonia, de la physis 491 FIZIOPATIC FLEBOTOM = natură,, gnomon = care cunoaşte şi gnonai = a cunoaşte.] Ansamblul irăsăiurilor feţei unui subiect, care determină expresia sa particulară. V. şi facies. FIZIOPATIC, adj. / physiopathique, adj. / physiopathic. [Qr. physis = natură; pathos = Sodă.] Despre manifestările patologice posttraumatice (impotenţă funcţională, contractură, tulburări vasomotorii şi trofice) a căror intensitate nu apare proporţională cu cauza lor aparentă. Se admite că fenomenele organice sunt reale, dar se asociază cu ‘pitiatismul. FIZIOPATOLOGIE, s. f. / physiopathologie, s. f. / physiopatho-logy. [Qr. physis = natură; pathos = Boală; logos = ştiinţă.] Ştiinţă ce are ca obiect studiul mecanismelor de producere a bolilor şi al modificării funcţiilor organismului sub acţiunea unor factori sau agenţi patogeni. FIZIOTERAPIE, s. f. / physiotherapie, s. f. / physiotherapy. [Qr. physis = natură; therapeia = tratament, de la thera-peuein = a îngriji] 1) în general, tratamentul bolilor, durerii sau leziunilor prin mijloace fizice. 2) Domeniu al medicinei care are drept obiect prevenţia, tratamentul şi recuperarea unor boli sau a unor consecinţe ale acestora, precum durerea sau deficitele funcţionale, exclusiv prin metode terapeutice fizice, spre deosebire de tratamentul farmacologic, chirurgical sau radiologie. FIZIPARITATE, s. f. / fissiparite, s. f. / binary fission. [Lat. fissum = fisură, despicătură; părere = a naşte.] Sin.: scizipari-tate (v.). FLACIDITATE, s. f. / flaccidite, s. f. / flaccidity. [Lat. flacci-dus = flasc, moale.] Moleşeală, slăbiciune determinată de scăderea sau absenţa totală a ‘tonusului muscular. FLAGEL, s. m. / flagelle, s. m. / flagellum. [Lat. flagellum = Bici] 1) Filament protoplasmatic mobil care dă posibilitatea microorganismelor sau celulelor (spermatozoizii) în structura cărora intră, să se deplaseze. 2) Termen utilizat pentru a desemna gravitatea şi răspândirea mare a unor boli. Ex.: cancerul este un f. al secolului nostru, ca şi bolile cardiovasculare. FLAGELARE. Var. pentru flagelaţie (v.). FLAGELAŢiE, s. f. / flagellation, s. f. / flagellation. [Lat. fla-gellatio, -onis = Biciure, de la flagellare = a Bate cu Biciid şi flagellum = Bici] 1) Procedură de masaj prin loviri scurte cu palete sau nuiele. 2) Perversiune sexuală în care finalizarea actului este legată de o prealabilă biciuire. Var.: flagelare. FLAGELLATA / Flagellata / Flagellata. [Lat. flagellum = Bici] Clasă de ‘protozoare prevăzute cu unul sau mai mulţi ‘flageli, care servesc ca organe de locomoţie. O serie de flagelate sunt paraziţi patogeni la om, îndeosebi: *Leishmania, *Trypa-nosoma, * Trichomonas. FLANC, s. n. / flanc, s. m. / flank. NA: regio lateralis. [Ţr. flanc, din limBa francilor staBiliţi în Qalia hlanka - şold; germ. veche flancha.] V. abdomen. FLAPPING TREMOR / flapping tremor / flapping tremor. [‘Engl. flapping = care fâlfâie, de la to flap = a fâlfâi; lat. tremor, -oris = tremurătură, de la tremere = a tremura] Sin.: semn Adams-Foley (v.). FLASC, adj. / flasque, adj. / flaccid. [Ţr. flasque, din lat. flaccus = Bleg, moale.] Moale, care se caracterizează prin hipotonie musculară. Ex.: paralizie f. FLATULENT, adj. / flatulent, -ente, adj. / flatulent. Care se însoţeşte cu producere de gaz. De ex.: dispepsie flatulentă (v. dispepsie). FLATULENŢĂ, ş. f. / flatulence, s. f. / flatulence. [Lat. fla-tus = vânt, suflare.] Sin.: meteorism (v.). FLAVONOID, s. n. / flavonoî’de, s. m. / flavonoid. [Lat. flavus = galBen; gr. eidos = formă.] Denumire generică pentru orice component al unui grup de substanţe naturale de origine vegetală conţinând un nucleu heterociclic aromatic trimeric. Flavonoidele se găsesc sub formă glicozilată şi sunt iarg răspândite în regnul vegetal, reprezentând o parte din pigmenţii coloraţi ai florilor şi fructelor. Acţiunea farmacologică depinde de substituenţii grefaţi pe nucleul de bază şi este foarte diversă. Subgrupul de flavonoide cu activitate biologică asupra mamiferelor este denumit bioflavonoide. V. bioflavonoid. FLEBALGIE, s. f. / phlebalgie, s. f. / phlebalgia. [Qr. phleps, phlebos = venă; algos = durere.] Durere localizată pe traiectul venelor varicoase. FLEBECTAZIE, s. f. / phlebectasie, s. f. / phlebectasia. [Qr. phleps, phlebos = venă; ektasis = dilataţie.] Dilataţie difuză a venelor. Sin.: venectazie (def. 1). FLEBECTOMIE, s. f. / phlebectomie, s. f. / phlebectomy. [Qr. phleps, phlebos = venă; ektome = e\cizie.] Rezecţia chirurgicală a unui segment mai mult sau mai puţin întins al unei vene. V. şi stripping. FLEBiTĂ, s. f. / phlebite, s. f. / phlebitis. [Qr. phleps, phlebos = venă; ită.] Inflamaţia unei vene. Poate afecta un teritoriu venos oarecare, dar atinge cel mai adesea venele profunde ale gambelor, îndeosebi în caz de ‘varice, manifestându-se în acest caz printr-o tumefacţie roşie şi dureroasă a tegumentelor zonei afectate, uneori acompaniată de febră. F. pot fi primitive sau pot surveni ca o complicaţie (postpartum, postopera-tor, după o boală infecţioasă, consecutiv unei anomalii a coagulării). V. flebotromboză şi tromboflebită. FLEBODINIE, s. f. / phlebodynie, s. f. / venous pain. Durere localizată la nivelul venelor. FLEBOEDEM, s. n. / phleboedeme, s. m. / venous oedema. Edem determinat de o jenă la nivelul circulaţiei venoase, îndeosebi în cazurile de ‘varice şi ‘flebite. FLEBOGRAFIE, s. f. / phlebographie, s. f. / phlebography. [Qr. phleps, phlebos = venă; graphein = a scrie.] 1) Examen radiografie al unei reţele venoase, efectuat după injectarea unei substanţe de contrast iodate hidrosolubile, radioopace, fie direct în venă (f. directă), fie într-o arteră corespondentă (f. indirectă). 2) Metodă de înregistrare grafică a pulsului venos jugular cu ajutorul unui flebograf. FLEBOGRAMA, s. f. / phlebogramme, s. m. / phlebogram. [Qr. phleps, phlebos = venă; gramma = înscriere.] Rezultatul flebografiei (v.). FLEBOLIT, s. m. / phlebolithe, s. m. / phlebolith. [Qr. phleps, phlebos = venă; lithos = piatră.] Calcul sau concreţiune calca-ră formate la nivelul unei vene, de regulă în peretele acesteia, cel mai frecvent prin calcificarea unui cheag. Sin.: calcul venos. FLEBOLOGIE, s. f. / phlebologie, s. f. / phlebology. [Qr. phleps, phlebos = venă; logos = ştiinţă.] Studiul venelor şi al bolilor acestora. FLEBOPATIE, s. f. / phlebopathie, s. f. / venous disease. [Qr. phlebos = venă; pathe = suferinţă.] Denumire generică pentru orice boajă a venelor. FLEBOSCLEROZĂ, s. f. / phlebosclerose, s. f. / phlebo-sclerosis. [Gr. phleps, phlebos = venă; sklerosis = induraţie, întărire, de la skleros = tare, dur.] Scleroză a peretelui venos. Se poate prezenta sub forma a trei tipuri anatomoclinice: 1) F. secundară, după flebite. 2) F. senilă, degenerativă. 3) F. pro-priu-zisă cu hipertrofie fibroasă, cu evoluţie lentă, vasele apărând ca nişte cordoane nedureroase. FLEBOSPASM, s. m. / phlebospasme, s. m. / venous spasm. Contracţie spasmodică a unei vene. Sin.: venospasm. FLEBOTOM, s. m. / phlebotome, s. m. / sand fly, Phlebo-tomus. [Qr. phleps, phlebos = venă; tomos = tăiat, secţionat, de la temnein = a tăia] Gen de insecte hematofage, din familia Psychodides, cu aspect de ţânţari mici, de culoare gălbuie, cu specii răspândite pe tot globul. F. sunt vectori ai ‘bartonelozei şi ai ‘leishmaniozei. Sin.: Phlebotomus. 492 FLEBOTOMIE FLUCTUENŢĂ FLEBOTOMIE, s. f. / phlebotomle, s. f. / phlebotomy. f Qr. phleps, phlebos = venă; tome = tăiere, secţiune, de ta tem-nein = a tăia.] Incizia peretelui unei vene. Sin.: venesecţie. FLEBOTONIC, adj. / phlebotonique, adj. / phlebotonic. [Qr. phleps, phlebos = venă; tonikos = întăritor.] Care creşte tonicitatea pereţilor venoşi. FLEBOTROMBOZĂ, s. f. / phlebothrombose, s. f. / phlebo-thrombosis. [Qr. phleps, phlebos = venă; thrombos = cheag; -oza.] Tip de ‘tromboză venoasă caracterizată printr-un cheag aderent la un perete aproape normal. Clinic, f. se caracterizează prin latenţa şi frecvenţa ‘emboliilor. F. este consecinţa alterării coagulării şi a stazei sanguine, fără inflamaţia peretelui venos, deosebindu-se astfel de ‘tromboflebită. V. şi flebită. FLEGMON, s. n. / phlegmon, s. m. / phlegmon. [Qr. phleg-mone - flegmon, de ta phlegma, -atos = inftamaţie şi phle-gein = a arde.] Infiltraţie acută difuză a ţesutului celular subcutanat sau a ţesutului conjunctiv de susţinere al unui organ. Poate fi difuză sau circumscrisă, cu necroza secundară a ţesutului afectat. Tipuri: 1) F. amigdalian, angină sau amigdalită flegmonoasă. 2) F. celulitic, sin.: flegmon difuz (v.). 3) F. circumscris, f. dezvoltat într-o regiune delimitată. 4) F. difuz, f. celulitic sau ‘celulită difuză cu simptome septice. 5) F. difuz al planşeului bucal, sin.: angină Ludwig (v.). 6) F. emfize-matos sau gazos, sin.: gangrenă gazoasă (v.). 7) F. al ligamentului larg, supuraţie localizată în grosimea ligamentului larg al uterului, provocată de supuraţii salpingiene, peritonite peritu-bare închistate, chisturi paraovariene supurate. Sin.: f. pelvian. 8) F. pelvian, sin.: flegmon al ligamentului larg (v.). 9) F. peri-nefretic, supuraţie a ţesutului celulogrăsos perirenal. 10) F periuretral, f. ce se dezvoltă în amonte faţă de o strictură ure-trală, ca urmare a leziunilor de uretrită cronică. 11) F. retro-faringian etc. FLEGMON PERIMAMAR / phlegmon perimammaire / para-mastitis. Sin.: paramastită (v.). FLEGMON DIFUZ PERIANORECTAL / phlegmon diffus peri-anorectal / periproctitis. Inflamaţie a ţesutului celular perirec-tal. Sin.: periproctită septică difuză. FLEXIBILITATE, s. f. / flexibilite, s. f. / flexibility. [Lat. flexi-bilis = suptu, flexibil, de ta flectere = a îndoi] 1) Calitatea de a fi suplu, elastic. 2) Proprietatea de îndoire fără deformare permanentă. FLEXIBILITATE CEROASĂ / flexibilite cireuse / waxy flexibility. Sin.: catalepsie (v.). FLEXIE, s. f. / flexion, s. f. / flexion. [Lat. flexio,j -onis = îndoire, de ta flectere = a îndoi] 1) Mişcare, de regulă voluntară, prin care două segmente ale unui membru fac între ele un unghi cu atât mai ascuţit cu cât se apropie mai mult. 2) Poziţia dobândită prin mişcarea descrisă anterior. 3) Atitudine sau mişcare a capului fătului prin care mentonul se apropie de partea anterioară a toracelui. în toată perioada de viaţă intrauterină se constată, de altfel, o f. a întregului corp fetal. Var.: flexiune. FLEXIUNE. Var pentru flexie (v.). FLEXOR, adj., s. m. / flechisseur, adj., s. m. / flexor. [Lat. fîexus, participiul trecut al verbului flectere = a îndoi] (Un muşchi) a cărui acţiune, contracţia, provoacă flexia. FLEXURĂ, s. f. / flexure, s. f. / flexure. NA: flexura. [Lat. flexura = îndoire, curbură] îndoire, curbare. Ex.: f. duodeno-jejunală (NA: flexura duodenojejunalis) - curbură a intestinului la punctul de joncţiune dintre duoden şi jejun; f. colică dreaptă sau hepatică (NA: flexura coli dextra) - zona îndoită unde colonul ascendent devine colon transvers; f. colică stângă sau splenică (NA: flexura coli sinistra) - porţiunea curbată care face tranziţia între colonul transvers şi cel descendent. FLICTENĂ, s. f. / phlyctene, s. f. / phlyctena. [Qr. phlykta-ina = pustulă, jlictenă, de ta phlyzein = a fiertfe, a clocoti] Sin.: bulă (v.). FLICTENULA, s. f. / phlyctenule, s. f. / phlyctenule. ‘Flictenă de dimensiuni mici localizată la nivelul corneei în ‘keratita flictenulară. FLIP-FLOP / flip-flop / flip-flop. [‘Engt. to flip = a da un bobâmac, a pocni; to flop = a cădea, a trânti] Termen ce denumeşte mişcarea unor molecule de ‘fosfolipide de la nivelul bistratului fosfolipidic al biomembranei, dintr-un monostrat fos-folipidic în celălalt monostrat. Uneori termenul este utilizat şi cu referire la modul de funcţionare a proteinelor de ‘difuziune facilitată. FLOCCULUS CEREBELLI / flocculus cerebelli / flocculus cerebelli. NA: flocculus, pl. flocculi. [Lat. flocculus, dim. de ta floccus = smoc de tână; cerebellum = creier mic.] Lob proeminent al cerebelului, situat posterior şi inferior faţă de pedunculul cerebelos mijlociu, de fiecare parte a fisurii mediane. Face parte din ‘paleocerebel. FLOCON, s. n. / flocon, s. m. / flake, tuft. [Lat. floccus = smoc de tână] 1) Particulă vizibilă, rezultată din separarea fazei disperse a unei soluţii coloidale. 2) Rezultat al procesului de ‘floculare. 3) F. vitriene sunt opacităţi mobile în corpul vitros. FLOCULARE, s. f. / floculation, s. f. / flocculation. [Lat. flocculus, dim. de ta floccus = smoc de tână] 1) Aglutinare spontană progresivă a particulelor unei soluţii coloidale, cu formarea de ‘flocoane (conglomerate). Unele probe de laborator se bazează pe f. serului. Ex.: f. cefalin-colesterolului (‘reacţia Hanger) în diagnosticul leziunilor hepatice. 2) în imunologie, aglutinarea complexelor antigen-anticorp dintr-un amestec. FLOGISTIC, adj. / phlogistique, adj. / phlogistic. [Qr. phlogis-tos = inflamabil, de ta phlox, phlogos = flacără şi phlegein = a arde.] Care se referă la ‘inflamaţie. FLOGOGEN, adj. / phlogogene, adj. / phlogogenic, phlogo-genous. [Qr. phlogosis = inflamaţie, de ta phlegein = a arde; german = a produce.] Despre un factor (substanţă, sistem, reacţie) care reglează reacţiile vasculare, inflamatorii sau vasomotorii. FLOGOKINA, s. f. / phlogokine, s. f. / phlogokin. [Qr. phlogosis = inftamaţie, de ta phlegein = a arde; kinein = a mişcă] Polipeptid cu rol important în faza iniţială a ‘inflamaţiei. FLORĂ, s. f. / flore, s. f. / flora. [Flora = zeiţa florilor şi a grădinilor, ta romani] 1) Totalitatea organismelor vegetale din-tr-o anumită regiune, dintr-un anumit mediu caracteristic. 2) Ansamblul bacteriilor ce populează o zonă localizată a organismului. V. floră microbiană şi floră intestinală. FLORĂ INTESTINALĂ / flore intestinale / intestinal flora. Ansamblul bacteriilor^ saprofite care trăiesc în intestin. FLORĂ MICROBIANĂ / flore bacterienne / bacterial flora. Ansamblul microorganismelor care trăiesc în interiorul organismului şi a căror prezenţă poate fi fiziologică sau patologică. FLORID, adj. / floride, adj. / florid. [Lat. fîoridus - în floare, de ta flos, -oris = floare.] Care prezintă o culoare roşie intensă, vie. Termenul se utilizează pentru descrierea leziunilor cutanate. Ex.: papilomatoză f. FLUCTUAŢIE GENETICĂ / fluctuation genetique / random genetic drift. [Lat. fluctuatio, -onis = agitaţie, instabilitate, de ta fluctus = agitaţie, tulburare; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de ta genos = neam, urmaş, generaţie.] Variaţie inconstantă, prin hazard, a frecvenţei unei gene în generaţii succesive ale unei populaţii. Sin.: derivă genetică. FLUCTUENŢĂ, s. f. / fluctuation, s. f. / fluctuation. [Lat. fluctuare = a oscila, de ta fluctus = val.] Mişcare ondulato-rie percepută prin palpare la deprimarea peretelui unei cavităţi naturale sau neoformate cu conţinut lichidian. Apariţia f. 493 FLUID flutter este semnul formării unei colecţii purulente în cazul unui 'abces. FLUID, s. n. / fluide, s. m. / fluid. [Lat. fluidus = care curge, de ta fluere = a curge.] 1) Lichid sau gaz; orice lichid din organism. 2) Compus alcătuit din molecule care îşi schimbă poziţia relativă. Tipuri de f. în organism: a) f. amniotic; b) f. cerebrospinal; c) f. extraceluiar etc. FLUIDITATE MEMBRANARĂ / fluidite membranaire / membrane fluidity. [Lat. fluidus = care curge, de ta fluere = a curge; membrana = memBranâ.] Proprietate globală a membranei celulare, care este consecinţa legăturilor slabe dintre moleculele componente ale membranei (interacţiuni hidrofile-hidrofobe), ce permit mişcări permanente ale moleculelor, în condiţiile în care se păstrează şi o ordonare a acestora (ordine în două dimensiuni ce determină starea de 'cristal lichid a membranei). Inversul f. se numeşte microviscozitate a membranei, care este în mod normal de circa 10*3 N.s/m2, adică de circa 100 de ori mai mare decât a apei, care este 0,1 N.s/m2 (0,1 N.s/m2 = 1 poise). Măsurarea f. se poate efectua cu ajutorul unor molecule fluorescente hidrofobe, prin spectrofluorometrie, şi este utilă deoarece de f. depind numeroase funcţii celulare. Acelaşi parametru se modifică într-o serie de stări patologice, în general, o membrană mai „rigidă14 reprezintă un factor limi-tant al unor procese de membrană. FLUOR, s. m. / fluor, s. m. / fluorine. [Lat. fluor, -oris = curgere, de ta fluere = a curge; fotosit pentru denumirea a-cestei suBstanţe din sec. XIX] Oligoelement anorganic, elementul nr. 9 este un gaz galben cu miros iritant, toxic, coroziv. Este foarte răspândit în natură sub formă de săruri. Se află în os sub forma unor săruri complexe, unde stabilizează matricea osoasă neoformată şi inhibă resorbţia sa, fiind utilizat în tratamentul osteoporozei; se găseşte, de asemenea, în smalţul dentar, unde, în cantităţi fiziologice, realizează protecţia împotriva cariilor. Se poate administra per os şi poate fi încorporat în pasta de dinţi. V. tab. const. biochim. FLUORESCAMINA, s. f. / fluorescamine, s. f. / fluores-camine. [V. etimotogia termenutui fluorescentă; gr. ammoni-akon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptutui tui Jupiter Ammon din LiBia; -ină.] Reactiv din a cărui combinare cu funcţiile amine primare rezultă un compus fluorescent. De aceea, f. este utilizată frecvent în analiza cromatografică a aminoacizilor şi a peptidelor. FLUORESCEINĂ, s. f. / fluoresceine, s. f. / fluorescein. [V. etimotogia termemdui fluorescentă; ină.] Substanţă care prezintă o 'fluorescenţă verde în soluţii alcaline. F. este utilizată pentru detectarea leziunilor oculare. V. test cu fluoresceină. FLUORESCEIN-IZOTIOCIANAT, s. m. / fluoresceine-isothio-cyanate, s. m. / fluorescein isothiocyanate. *Cromofor fluorescent care se leagă de proteine. Este utilizat legat de anticorpi pentru localizarea unor molecule intracelulare şi pentru urmărirea transportului intracelular, îndeosebi a substanţelor care sunt captate prin 'endocitoză. FLUORESCENT, adj. / fluorescent, -e, adj. / fluorescent. [V. etimotogia termenutui fluorescenţă.] Care prezintă 'fluores-cenţă, bazat pe fenomenul de fluorescenţă. Tub de iluminat f:. izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze şi vapori de mercur aflate într-un tub de sticlă. FLUORESCENŢĂ, s. f. / fluorescence, s. f. / fluorescence. [(De ta spat fluor, pe care s-a oBservat prima dată acest fenomen, din tat. fluor, -oris = curgere, fuior.] Proprietatea unor substanţe de a emite lumină când sunt iradiate (îndeosebi cu ultraviolete), lungimea de undă a radiaţiei emise fiind superioară radiaţiei excitante (fenomenul Stokes). Emisia de lumină încetează odată cu oprirea iradierii, iar f. este independentă de condiţiile externe, mecanismul producerii sale aflându-se în interiorul moleculei. Prin aceasta, f. se deosebeşte de 'fosforescenţă şi luminescenţă. FLUORIMETRIE, s. f. / fluorimetrie, s. f. / fluorometry. [V. etimotogia termenului fluorescenţă; gr. metron = măsură] Procedeu de măsurare a concentraţiilor foarte mici de substanţe, asemănător în principiu cu 'radioimunodozarea, pe baza fenomenului de 'fluorescenţă. Var.: fluorometrie. FLUORIZARE, s. f. / fluoration, s. f. / fluorlsation. [Lat. fluor, -oris = curgere, fluor.] Adăugarea de 'fluor (sub formă de fluoruri) în apa de băut, în scopul prevenirii cariilor dentare. FLUOROCARBON, s. m. / fluorocarbone, s. m. / fluorocar-bon. Transportor sintetic de oxigen, derivat din hidrocarburi şi utilizat experimental ca substituent de hemoglobină. în numeroase lucrări s-a demonstrat eficacitatea relativ scurtă a f., deşi eliminarea sa este lentă. FLUOROCROM, s. m. / fluorochrome, s. m. / fluorochrome. [V. etimologia termenului fluorescenţă; gr. khroma, -atos = culoare.] Substanţă fluorescentă care este şi colorant, servind astfel la detecţia antigenilor sau anticorpilor din lichidele biologice, celule sau ţesuturi. V. şi fluorofor, imunohistochimie. FLUOROFOR, s. m. / fluorophore, s. m. / fluorophore. [V. etimotogia termenului fluorescenţă; gr. phoros = care poartă, care duce, de ta pherein = a purta, a transporta] Substanţă fluorescentă utilizată ca 'marker al proteinelor din structurile biologice. Prin iradiere, de regulă cu ultraviolete, proteinele marcate devin fluorescente şi, ca urmare, distribuţia acestora, la nivelul unui ţesut sau al unei celule, poate fi observată la microscopul cu fluorescenţă. V. şi fluorocrom. FLUOROGRAFIE, s. f. / fluorographie, s. f. / fluorography. [V. etimotogia termenului fluorescenţă; gr. graphein = a scrie.] Metodă care permite detectarea, după 'electroforeză, a macromoleculelor radiomarcate cu tritiu (3H). Gelul în care se efectuează electroforeză este impregnat cu un fluorofor care emite lumină vizibilă (fotoni) când primeşte o radiaţie p emisă de 3H. V. şi angiofluorografie. FLUOROMETRIE, Var. pentru fluorimetrie (v.). FLUOROSCOPIE, s. f. I fluoroscopie, s. f. / fluoroscopy. [PF (în care NF corespunde intensităţii în cazul excitării galvanice la închiderea circuitului la polul negativ, iar PF corespunde intensităţii la închiderea circuitului la polul pozitiv). FORNIX, s. n. / fornix, s. m. / fornix. NA: fornix. [Lat. fornix, -iris = Bottă, arc] Termen anatomic cu semnificaţia de corp sau suprafaţă arcuată, precum şi de concavitate sau fund de sac. Ex.: 1) F. cerebral (NA: fornix cerebn), structură trian-gulară de substanţă albă în creier, situată între *hipocamp şi *hipotalamus. 2) F. conjunctival (NA: fornix conjunctivae) face trecerea între conjunctiva palpebrală şi cea bulbară a pleoapei inferioare (v. conjunctivă). 3) F. vaginal (NA: fornix vaginae), partea superioară a vaginului, care înconjoară colul uterin, denumită şi bolta vaginului. FORŢĂ, s. f. / force, s. f. / force. [Lat. fortia = fapte de curaj, de ta fortis = sotid, rezistent, curajos] Mărime fizică vectorială reprezentând cauza ce produce modificarea stării de mişcare a corpurilor sau deformarea lor. Poate avea diferite naturi: gravitaţională, electrică, magnetică, nucleară. Se măsoară în newtoni (în SI) şi în unităţile tolerate, dine şi kilograme-forţă. FOSĂ, s. f. / fosse, s. f. / fossa. NA: fossa. [Lat. fossa = şanţ, groapă, de ta fodere = a săpa, a scoBi) Depresiune sau cavitate mai mult sau mai puţin profundă, cel mai adesea osoasă, mai rar la nivelul altor structuri anatomice. Ex.: 1) F. cerebeloasă (NA: fossa occipitalis cerebellaris), una din cele două depresiuni situate pe partea internă a osului occipital, în care se găsesc emisferele cerebelului. 2) F. cerebrală (NA: fossa occipitalis cerebralis), una din cele două depresiuni situate pe partea inferioară a feţei interne a osului occipital, în care se află lobii occipitali ai creierului. 3) F. cubitală (NA: fossa cubitalis), arie triunghiulară situată ventral faţă de cot. 4) F. epigastrică (NA: fossa epigastrica), denumire pentru depresiunea mediană situată sub extremitatea inferioară a sternului. 5) F. iliacă internă (NA: fossa iliaca), depresiune largă pe suprafaţa internă a osului iliac. 6) F. pararectală, pungă a peri-toneului, situată de fiecare parte a rectului. 7) F. paravezicalâ (NA: fossa paravesicalis), reces peritoneal situat de fiecare parte a vezicii urinare. 8) F. pituitară (NA: fossa hypophysialis), sin.: şa turcească (v.). 9) F. subauriculară, situată dedesubtul urechii externe. 10) F. suprasternală, situată deasupra manu-briului sternal. 11) F. veziculei biliare (NA: fossa vesicae fel-leae), depresiune pe faţa inferioară a lobului drept al ficatului. FOSETĂ, s. f. / fossette, s. f. / fossette. NA: fossula, pl. fossulae. [ffr. fossette, din tat. fossa = şanţ, groapă, de ta fodere = a săpa, a scoBi] Adâncitură (depresiune) mică la suprafaţa unui os sau a unei alte formaţiuni anatomice. Ex.: 1) F. centrală a molarilor, depresiune rotundă şi superficială, situată spre mijlocul feţei ocluzale a molarilor. 2) F. centrală a premolarilor, în unghi ascuţit pe faţa ocluzală a premolarilor 2 inferiori. 3) F. etmoidolacrimală, în peretele intern al orbitei, în care este situat sacul lacrimal. 4) F. glosoepiglotică, spaţiu cuprins între epiglotă şi baza limbii. Sin.: valeculă. FOSFAGEN, s. m. / phosphagene, s. m. / phosphagen. Formă de rezervă a *fosfaţilor de înaltă energie (v. fosfat, def. 2) , cei mai comuni f. fiind fosfocreatina (fosfagenul vertebratelor, rar la nevertebrate) şi fosfoarginina. FOSFAT, s. m. / phosphate, s. m. / phosphate. [Şr. phos, photos = tumină, fosfor] 1) Orice sare a 'acidului fosforic sau anionul acestui acid, cu referire îndeosebi la ortofosfat (f. anorganic). 2) Orice ester al acidului fosforic sau al uneia din sărurile sale, f. organic. F. au un rol deosebit în procesele metabolice. Este cazul îndeosebi al f. bogaţi în energie: ester, amidă sau anhidridă a acidului fosforic, care conţine legături f. de înaltă energie, ca în cazul ATP şi al fosfocreatinei. 497 FOSFATAZĂ FOSFOGLICERID FOSFATAZĂ, s. f. / phosphatase, s. f. / phosphatase. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; -ază.) 1) Enzimă din grupul 'hidrolazelor, capabilă să catalizeze hidroliza esterilor acidului fosforic. Ex.: glucozo-6-fosfataza catalizează hidroliza glucozo-6-fosfatului în glucoză şi fosfat. F. este prezentă în majoritatea ţesuturilor, unde intervine în absorbţia şi metabolismul glucidelor, nucleotidelor şi fosfatidelor, având un rol esenţial în mineralizarea scheletului. Se disting: f. alcalină, prezentă îndeosebi la nivelul dinţilor, oaselor, plasmei, rinichiului şi intestinului şi f. acidă, prezentă în plasmă, rinichi, prostată şi lichid seminal. F. alcalină, denumită astfel deoarece acţionează în mediu alcalin (pH optim între 8,6 şi 9,1), este prezentă în mod normal în sânge, fiind eliminată parţial prin bilă. Se prezintă sub două forme (izozime): f. a. hepatică şi f. a. osoasă. Concentraţia sa în sânge (variabilă după metoda de dozare) este mai mare în perioada de creştere a organismului şi în unele boli osoase şi hepatice: 'rahitism, 'osteomalacie, 'hiper-paratiroidism, 'boală Paget, 'hiperostoză endostală, Metastaze osoase, ictere prin retenţie, cancer hepatic. Dintre f. acide prezintă interes f. acidă prostatică (pH optim între 5 şi 5,6); concentraţia sa în sânge creşte foarte mult în cancerul de prostată. 2) Enzimă secretată de mucoasa intestinală. Descompune 'nucleotidele eliberate din polinucleotide în acid fosforic şi ^nucleozide. V. tab. const. biochim. FOSFATAZĂ ACIDĂ / phosphatase acide / acid phosphatase. V. fosfatază, defL 1. FOSFATAZĂ ALCALINĂ / phosphatase alcaline / alkaline phosphatase. V. fosfatază, def. 1. FOSFATAZĂ ALCALINĂ LEUCOCITARĂ / phosphatase alcaline leucocytaire / leukocyte alkaline phosphatase. Enzimă conţinută în granulaţiile secundare ale celulelor 'seriei granulo-citare, începând cu 'mielocitele. Absenţa sau diminuarea f. a. b. este caracteristică 'leucemiei mieloide cronice şi unor hemopatii maligne atipice. FOSFATAZEMIE, s. f. / phosphatasemie, s. f. / phospha-tas(a)emia. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; -ază; gr. haima, -atos = sânge.J Conţinutul sângelui în fosfataze, acide sau alcaline. V."şi fosfatază. FOSFATEMIE, s. f. / phosphatemie, s. f. / phosphat(a)emia. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; haima, -atos = sânge.) Concentraţia fosforului anorganic din plasma sanguină. F. se exprimă de obicei în concentraţie de fosfor (normal 30-40 mg/l). Mai puţin recomandabilă este exprimarea în fosfaţi minerali PO|* (normal 30-45 mmol/l). Deoarece fosfaţii minerali nu sunt disociaţi în întregime în plasmă, exprimarea f. totale în mEq/l nu este corectă. împreună cu calcemia şi fosfatazemia, f. este utilă în investigarea metabolismului fosfocalcic. Sin.: fosforemie. FOSFATID, s. n. / phosphatide, s. m. / phosphatide. Sin. desuet pentru fosfoglicerid (v.). FOSFATIDEMIE, s. f. / phosphatidemie, s. f. / phosphati-daemia. Prezenţa normală a 'fosfatidelor (sin. desuet pentru 'fosfoglicerid) în sânge. FOSFATIDILCOLINĂ, s. f. / phosphatidylcholine, s. f. / phos-phatidylcholine. [Gr. phos, photos = Cumină, fosfor; hyle = materie; khole = bilă; inci.) 'Fosfolipid constituit dintr-o moleculă de 'acid fosfatidic în care una din funcţiile acid ale grupării fosfat este esterificată prin funcţia alcool a 'colinei. F. se găseşte în majoritate în stratul extern al 'bistratului lipidic al membranelor. Este prezentă în toate ţesuturile animale şi vegetale, fiind în mod particular abundentă în gălbenuşul de ou şi ţesutul nervos. F. intră şi în constituţia lipoproteinelor circulante. Sin.: lecitină. FOSFATIDILETANOLAMINĂ, s. f. / phosphatidylethanola-mine, s. f. / phosphatidylethanolamine. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; hyle = materie; Cat. aether, gr. aither = nor curat, BoCtă cerească, din gr. aithein = a arde; -ol; gr. ammo-niakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuCui Jupi-ter Ammon din Libia; -ină.) 'Fosfolipid constituit dintr-o moleculă de 'acid fosfatidic în care una din funcţiile acid ale grupului fosfat este esterificată prin funcţia alcool a 'etanolami-nei. Ca şi *fosfatidilserina, f. este localizată majoritar în stratul intern al 'bistratului fosfolipidic din biomembranele plasmatice ale celulelor animale. Sin.: cefalină. FOSFATIDILINOZITOL, s. m. / phosphatidylinositol, s. f. / phos-phatidylinositol. 'Fosfolipid constituit dintr-o moleculă de 'acid fosfatidic în care una din funcţiile acid ale grupării fosfat este esterificată cu o funcţie alcool a 'inozitolului. La nivelul 'bistratului fosfolipidic al biomembranelor celulare, f. reprezintă molecula de bază a cascadei 'fosfoinozitidelor, cu rol major în transmiterea informaţiei hormonale. în biomembranele celulare, f. este fosforilat în fosfatidilinozitol-4,5-bifosfat (PIP2). Sub acţiunea anumitor hormoni, factori de creştere este activată, prin intermediul unei 'proteine G, 'fosfolipaza C membranară. Aceasta acţionează asupra PIP2 şi îl scindează în 'diacil glicerol (DAG) şi în inozitol-1,4,5-trifosfat (IP3)l Aceste două molecule exercită rolul de 'mesageri secunzi. în această calitate, DAG va activa o protein kinază C (*AMP ciclic independentă), în timp ce IP3 va provoca eliberarea de calciu, care la rândul său joacă rol de mesager secund. FOSFATIDILSERINĂ, s. f. / phosphatidylserine, s. f. / phos-phatidylserine. 'Fosfolipid constituit dintr-o moleculă de 'acid fosfatidic în care una din funcţiile acid ale grupării fosfat este esterificată prin funcţia alcool a 'serinei. F. se găseşte în majoritate în stratul intern al 'bistratului fosfolipidic din biomembranele plasmatice ale celulelor animale. Ea poate trece din stratul intern în stratul extern (fenomen denumit *flip-flop). în stratul extern, f. serveşte ca receptor pentru un semnal de 'fagocitoză. FOSFATURIE, s. f. / phosphaturie, s. f. / phosphaturia. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; ouron = urină] Prezenţa fos-faţilor în urină. FOSFENĂ, s. f. / phosphene, s. m. / phosphene. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; phainein = a apărea] Senzaţie luminoasă, intensă şi de foarte scurtă durată, care apare în salve într-o zonă a câmpului vizual. Este determinată de excitarea celulelor retiniene provocată printr-un alt stimul decât lumina (stimuli fizici, chimici, mecanici). Poate fi spontană ('migrenă oftalmică) sau succesivă unui traumatism, simptom în hipertensiunea arterială sau determinată de o compresie a ochiului. FOSFODIESTER, s. m. / phosphodiester, s. m. / phospho-diester. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; dis = de două ori; germ. Essigăther = eter acetic, din Cat. aether, gr. aither = aer curat, BoCtă cerească] Compus în care doi atomi de oxigen şi o grupare fosfat formează legături covalente. Ex.: adenozinmonofosfat ciclic ('AMPc), guanozin monofosfat ciclic (*GMPc) şi 'acizii nucleici. FOSFODIESTERAZĂ, s. f. / phosphodiesterase, s. f. / phos-phodiesterase. [Qr. phos, photos = Cumină, fosfor; dis = de două ori; germ. Essigăther = eter acetic, din Cat. aether, gr. aither = aer curat, BoCtă cerească; -ază.) Denumire generică pentru fosfodiesterazele nucleotidelor ciclice, endonucleaze şi alte enzime care catalizează hidroliza funcţiilor ester de la nivelul 'fosfodiesterilor. FOSFOGLICERID, s. n. / phosphoglyceride, s. m. / phos-phoglyceride. [Gr. phos, photos = Cumină, fosfor; glykeros = îndulcit, de Ca glykys = dulce.) Termen generic pentru o serie de componente majore ale membranei celulare în care grupul fosfat al acidului fosfatidic este esterificat cu etanola-mină, glicerol, inozitol, serină, colină, formând compusul fosfa-tidil corespunzător. Sin. desuet: fosfatid. 498 FOSFOINOZITIP FOTOALERGIE FOSFO'NOZITID, s. n. / phospho-inosiîide, s. f. / phospho-inositide. ‘Fosfolipid care conţine ‘inozitol. V. şi fosfatidilinozitol. FOSFOINOZITOL-4,5-BIFOSFAT, s. m. / phosphoinositol-4,5-bisphosphate, s. f. / phosphoinositol-4,5-biphosphate. V. fosfatidilinozitol şi fosfolipide. FOSFOLIPAZĂ, s. f. / phospholipase, s. f. / phospholipase. —[Gr. phos, photos = lumină, fosfor; lipos = grăsime; -ază.] Enzimă care produce hidroliza fosfolipidelor. Au fost identificate patru tipuri de fosfolipaze, notate prin literele A1t A2, C şi D, în funcţie de legătura hidrolizată în molecula de fosfolipid. F. A2 şi C au roluri extrem de importante. Astfel, sub acţiunea f. A2 se eliberează ‘acidul arahidonic, precursor al ‘eicosano-idelor, iar consecutiv acţiunii f. C, ‘mesagerii secunzi intracelu-lari ‘diacilglicerol şi *inozitol trifosfat. Sin.: lecitinază. FOSFOLIPIDE, s. n. pl. / phospholipides, s. m. pl. / phos-pholipids. [Qr. phos, photos = lumină, fosfor; lipos = grăsime.] Denumire generică pentru tipurile de molecule lipidice derivate din ‘acidul fosfatidic. Toate f. conţin doi acizi graşi legaţi printr-un glicerol fosfat. F. intră în compoziţia tuturor ţesuturilor şi organelor, fiind mai abundente la nivelul creierului şi al biomembranelor. Ele sunt sintetizate în ficat şi în intestinul subţire şi sunt implicate într-o serie de procese metabolice, dar cel mai important rol al f. decurge din calitatea de component principal al biomembranelor. Toate f. prezintă o parte apolară hidrofobă (lanţurile hidrocarbonate ale acizilor graşi) şi o parte polară hidrofilă (la nivelul grupării fosforil) distincte spaţial, de unde caracterul amfifil al acestor molecule. Ca urmare, în prezenţa apei, f. adoptă spontan o structură în dublu strat, cu zonele apolare în interiorul acestuia, unde apa nu are acces direct, şi cu zonele polare în contact, de o parte şi de alta a dublului strat, cu mediul apos înconjurător. Această structură în strat dublu, adoptată spontan de f., reprezintă structura de bază, matricea membranelor biologice. Principalele f. din biomembrane sunt: ‘fosfatidilcolina (lecitina) - cea mai abundentă, ‘fosfatidiletanolamina (cefalina), ‘fosfatidilserina, *fos-fatidilinozitolul. Un derivat fosforilat al ‘fosfatidilinozitolului, fos-foinozitol-4,5-bifosfat, este un component deosebit al biomembranelor, deoarece poate da naştere, prin hidroliză enzimatică, la doi ‘mesageri secunzi: diacilglicerol (DAG) şi inozitol-1,4,5-trifosfat (IP3). FOSFOPIRUVAT HIDRATAZĂ, s. f. / phosphopyruvate-hydra-tase, s. f. / phosphopyruvate hydratase. Sin.: enolază (v.). FOSFOPROTEINĂ, s. f. / phosphoproteine, s. f. / phospho-protein. [Qr. phos, photos = lumină, fosfor; protos = primul; ■ină.] ‘Heteroproteină a cărei grupare prostetică este constituită din ‘acid fosforic. Ex.: ‘cazeina din lapte. FOSFOR, s. m. / phosphore, s. m. / phosphorus. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta.] Elementul chimic nr. 15, cu masa atomică 30,794, răspândit în natură numai sub formă de combinaţii - fosfaţi, fosfiţi etc. Forma elementară este foarte toxică. în organismul uman se găseşte în cea mai mare parte în schelet, sub formă de fosfat de calciu şi magneziu (80%), în mai mică măsură în ţesutul muscular sub formă de f. anorganic sau organic, în combinaţii cu proteine şi lipide (6%), iar restul în diferite lichide biologice. Are rol plastic, fiind element constitutiv al oaselor, este un component fundamental al membranelor biologice sub formă de ‘fosfolipide, intră în structura compuşilor macroergici (ATP, GTP, fosfocreatină), a unor coenzime (NADP) şi participă la echilibrul acidobazic prin sistemul tampon fosfat monosodic/fosfat disodic. Metabolismul f. este strâns legat de cel al calciului, se află sub controlul primar al paraihormonului şi vitaminei D şi este reglat secundar de glucocorticoizi, steroizi sexuali, hormon de creştere. F. radioactiv (32P) este utilizat în tratamentul poliglobulii- lor, leucemiilor şi ca indicator radioactiv. Simbol: P. V. şi tab. const. biochim. FOSFOREMIE, s. f. / phosphoremie, s. f. / phosphor(a)emia. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta; haima, -atos = sânge.] Sin.: fosfatemie (v.). FOSFORESCENŢĂ, s. f. / phosphorescence, s. f. / phospho-rescence. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta.] ‘Luminiscenţă produsă prin dezexcitarea unui atom sau a unei molecule aduse în stare de excitare metastabilă printr-un aport de energie (de ex. optică, termică). F. nu se însoţeşte de producere de căldură. Ea persistă un oarecare timp după încetarea cauzei (acţiunea căldurii, luminii sau a unei cauze mecanice, cum ar fi frecarea). F. depinde de condiţiile externe ale moleculei. Ea nu poate fi declanşată decât de un proces prin care molecula primeşte energie din exterior. V. şi fluorescenţă. FOSFORILARE, s. f. / phosphorylation, s. f. / phosphorylati-on. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta; hyle = materie.] Reacţie de fixare a unui radical fosforil (-P03H2). în cea mai mare parte din cazuri, molecula fosforilată este activată. F. se produce, în general, prin transfer enzimatic şi legare covalentă a unei grupări fosfat provenind din ATP. Prin f. se asigură reactivitatea enzimelor şi acumularea energiei chimice în legături hidrolizabile. Procesele de f. reprezintă sistemul fundamental de transfer energetic în celule. în particular, f. reversibilă a proteinelor reprezintă un mecanism general de reglare biologică, implicat în majoritatea proceselor de la nivel celular. FOSFORILARE OXIDATIVĂ / phosphorylation oxydative / oxidative phosphorylation. Proces prin care reacţiile lanţului respirator celular sunt cuplate cu reacţii de ‘fosforilare. Consecutiv f. o., energia obţinută în urma oxidării substratului nutritiv (în cadrul respiraţiei celulare) este stocată în molecule de *ATP. în cazul mecanismelor de f. o. care au loc în mitocon-drii se pot avansa trei ipoteze importante: ipoteza cuplării chimice, ipoteza cuplării chemiosmotice, ipoteza conformaţio-nală. FOSFORILAZĂ, s. f. / phosphoryiase, s. f. / phosphorylase. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta; hyle = materie; -ază.] Enzimă care catalizează combinarea unei molecule organice cu o grupare fosfat. V. fosforilare şi fosforoliză. FOSFORISM, s. n. / phosphorisme, s. m. / phosphorism. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta; -ism.J Intoxicaţie cu fosfor: 1) F. acut, determinat de ingestia de fosfor, se manifestă prin tulburări digestive (greaţă, vărsături, diaree cu tenesme), urmate de insuficienţă hepatică şi evoluţie spre exitus, în funcţie de cantitatea absorbită. 2) F. cronic, boală profesională, manifestată îndeosebi prin leziuni gingivale şi dentare, uneori extinse până la o necroză a maxilarelor, astenie, impotenţă. FOSFOROLIZĂ, s. f. / phosphorolyse, s. f. / phosphorolyse. [Qr. phos, photos = lumină; pherein = a purta; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Principala reacţie din ‘cata-bolismul ‘glicogenului. Constă în ruperea legăturilor dintre moleculele de glucoză componente ale glicogenului prin acţiunea enzimei ‘glicerol fosforilază. Glucoza eliberată din glicogen prin f. va fi utilizată pentru sinteza ATP, fie prin ‘fosforilare oxida-tivă, fie prin glicoliză anaerobă. FOTALGIE, s. f. / photalgie, s. f. / photalgia. [Qr. phos, photos = lumină; algos = durere.] Durere la nivelul ochilor provocată de lumina foarte puternică. FOTISM, s. n. / photisme, s. m. / photism. [Qr. phos, photos = lumină; -ism.] Senzaţie vizuală cu punct de plecare de la un alt analizator decât cel optic sau evocată mental. FOTOALERGIE, s. f. / photo-allergie, s. f. / photoallergy. Reacţie cutanată anormală, cu caracter tranzitoriu, produsă de 499 FOTOATEROLIZĂ FOTOPSIE radiaţiile solare. Aspectul de ‘urticarie al reacţiei cutanate confirmă caracterul alergic a! acesteia. FOTOATEROLIZĂ, s. f. / photo-atherolyse, s. f. / pho-toaterolysis. Distrugerea ‘plăcilor de aterom cu ajutorul unei radiaţii laser emisă de o sondă introdusă în arteră. V. şi aterectomie. FOTOBIOLOGIE, s. f. / photobiologie, s. f. / photobiology. [Qr. phos, photos = Cumină; bios = viaţa; logos = ştiinţă.] Studiul interacţiunii radiaţiilor electromagnetice neionizante (lumină vizibilă, radiaţii infraroşii şi microunde) cu materia vie. V. şi radiobiologie. FOTOCATOD, s. m. / photocathode, s. f. / photoelectric cathode. [ Qr. phos, photos = Cumină; kathodos = drum în jos, de ta kata = în jos, hodos = cate, drum] *Catod fotosen-sibil, emiţător de electroni prin ‘efect fotoelectric. V. şi foto-multiplicator. FOTOCHIMIOTERAPIE, s. f. / photochimiotherapie, s. f. / photodynamic therapy. Sin.: terapie fotodinamică (v.). FOTOCOAGULARE, s. f. / photocoagulation, s. f. / light coa-gulation, photocoagulation. [Qr. phos, photos = Cumină; Cat. coagulatio, -onis, de Ca coagulare = a închega, a coagula.] Metodă de utilizare a energiei intense conţinută de un fascicul luminos fin (laser, lampă cu xenon) pentru tratamentul unor leziuni îndeosebi în oftalmologie, sau la nivelul aparatului respirator şi al tubului digestiv. FOTOCOLORIMETRIE, s. f. / colorimetrie, s. f. / colorime-try. [Qr. phos, photos = Cumină; Cat. color, -oris = culoare; gr. metrou = măsură.] Metodă de analiză cantitativă, indirectă şi relativă, a substanţelor colorate în soluţii, al cărei principiu fizic se bazează pe ‘legea Lambert-Beer. Două fascicule luminoase de intensitate egală, provenind de la o sursă unică de lumină, traversează cuve identice, una cu soluţie de cercetat, alta cu soluţie etalon. Observatorul va vedea două plaje luminoase adiacente. Egalizându-se intensitatea acestora prin rotirea unui tambur cu scală gradată, se poate citi extincţia, corespunzătoare concentraţiei soluţiei de cercetat. FOTODERMATOZĂ, s. f. / photodermatose, s. f. / photo-dermatosis. [Qr. phos, photos = lumină; derma, -atos = pieCe; -oză ] ‘Dermatoză însoţită de o sensibilitate crescută şi anormală la^ lumină. FOTOFEREZĂ, s. f. / photopherese, s. f. / photopheresis. [Qr. photos = Cumină; phoresis = transportare.] Tehnică de tratament constând în trecerea sângelui într-un circuit extra-corporeal iradiat cu ‘ultraviolete, după administrarea unei substanţe fotoactive. FOTOFOBIE, s. f. / photophobie, s. f. / photophobia. [Qr. phos, photos = Cumină; phobos = frică.] Senzaţie oculară patologică, penibilă, dureroasă, însoţită de hiperlăcrimare şi blefarospasm, cauzată de lumina puternică; poate fi în relaţie cu o boală oculară (conjunctivită, keratită, iridociclită) sau cu o inflamaţie a meningelui. FOTOGEN, adj. / photogene, adj. / photogenic. Care generează lumină. FOTOGRAFIE KIRLIAN / photographie Kirlian / Kirlian’s photography. Tehnică fotografică bazată pe ‘efectul Kirlian, în care subiectul investigat îşi plasează mâinile sau picioarele între plăci fotografice încărcate electric la tensiuni şi frecvenţe înalte. Interferenţa dintre câmpul aplicat şi câmpul electromagnetic uman se imprimă pe placa fotografică sensibilă sub forma unei aure. Se presupune că aura astfel fotografiată reflectă starea de sănătate a subiectului. FOTOKERATECTOMIE REFRACTIVĂ / photokeratectomie refractive / refractive photokeratectomy. Ablaţia cu laserul a unui strat de ţesut cornean destinată tratării miopiilor mici (slabe). V. chirurgie refractivă, def. 5 de la termenul chirurgie. FOTOLUMINESCENŢĂ, s. f. / photoluminescence, s. f. / photo-iurninescence. [Qr. phos, photos = Cumină; Cat. lumen, -inis = Cumină] V. luminescenţă. FOTOMETRIE, s. f. / photometrie, s. f. / photometry. [Qr. phos, photos = Cumină; metrou = măsură] 1) Studiul relaţiilor existente între mărimile fizice caracteristice undei luminoase şi mărimile sau calităţile fiziologice caracteristice ale senzaţiei luminoase. 2) în oftalmologie, măsurarea intensităţii luminoase cu un fotometru. Există modele pentru dozaje chimice (pornind de la măsurarea coeficientului de extincţie) şi altele adaptate pentru măsurarea ‘acuităţii vizuale. FOTOMETRU, s. n. / photometre, s. m. / photometer. [Qr. phos, photos = Cumină; metrou = măsură] Aparat utilizat pentru măsurători în ‘fotometrie. FOTOMOTOGRAF, s. n. / photomotographe, s. m. / photo-motograph. [Qr. phos = Cumină; Cat. motus = mişcare; gr. graphein = a scrie.] Aparat destinat înscrierii ‘reflexogramei ahiliene. Piciorul pacientului este interpus între un fascicul de lumină şi o celulă fotoelectrică. Deplasarea produsă prin percuţia tendonului lui Ahile duce la variaţia intensităţii luminii ce ajunge la celula fotoelectrică şi implicit a curentului electric produs la nivelul celulei fotoelectrice. Acest curent este înregistrat. FOTOMULTIPLICATOR, s. n. / photomultiplicateur, s. m. / photomultiplier tube. [Gr. phos, photos = Cumină; Cat. multiplicator, -oris = înmulţitor, de la multiplicare = a mări, a spori şi multiplex, -icis = cu muCte cute (multus = muCt; plică = cută, îndoitură).] Dispozitiv utilizat pentru amplificarea curentului fotoelectric provenit de la ‘fotocatod. Este confecţionat dintr-un tub vidat de sticlă, în interiorul căruia se află catodul (fotocatodul), anodul şi un număr de electrozi suplimentari, denumiţi dinode, alimentaţi de la o sursă de tensiune prin intermediul unui divizor de tensiune. Fotoelectronii, extraşi din suprafaţa fotocatodului de fotonii incidenţi, sunt focalizaţi şi acceleraţi în câmpurile electrice dintre dinode şi smulg de pe suprafaţa acestora electroni secundari, producându-se astfel amplificări repetate ale fluxului de fotoelectroni. Fiecare electron accelerat poate smulge câte 2-3 electroni secundari, astfel încât curentul fotoelectric iniţial poate creşte de 106 ori şi mai mult. Acest fapt permite utilizarea f. pentru înregistrarea fluxurilor de radiaţii de slabă intensitate. V. contor şi cameră de scintilaţie. FOTON, s. m. / photon, s. m. / photon. [Qr. phos, photos = Cumină] Particulă elementară a luminii şi, în general, a oricărei radiaţii electromagnetice, care posedă energie şi impuls. F. reprezintă o unitate energetică sau o cuantă de energie. FOTOPERIODISM, s. n. / photoperiodisme, s. m. / photo-periodism. [Qr. phos, photos = Cuminâ; Cat. periodus, gr. periodos = circuit, de la gr. peri = în jurul, hodos = cale, drum; -ism.] ‘Bioritm dependent de perioadele de iluminare sau de alternanţa zi noapte. FOTOPIC, adj. / photopique, adj. / photopic. [Qr. phos, photos = Cumină; ops, opos = vedere, văz.] Care priveşte sensibilitatea retiniană la o sursă de lumină intensă. Ex.: vedere f. - când retina este iluminată intens, acuitatea vizuală atinge un maximum, ca şi percepţia culorilor, îndeosebi pentru galben. FOTOPLETISMOGRAFIE, s. f. / photoplethysmographie, s. f. / photopletysmography. Procedeu utilizat pentru observarea vascularizaţiei cutanate. în principiu, un fascicul de raze luminoase ajunge, după ce a fost reflectat de ţesuturile superficiale, la o celulă fotoelectrică. Intensitatea fotocurentului este proporţională cu gradul de vascularizaţie. Metoda este utilă în evaluarea alterării vascularizaţiei din tulburările trofice cutanate, îndeosebi în ‘ulceraţii. FOTOPSIE, s. f. / photopsie, s. f. / photopsia. [Qr. phos, photos = Cumină; opsis = vedere, aspect.] Denumire pentru 500 fotopter FRACTURĂ DUPUYTREN senzaţiile vizuale subiective sub formă de scântei sau pete luminoase care se produc consecutiv unei iritaţii retiniene. F. poate apărea atât la un ochi sănătos, cât şi la unul afectat de un proces patologic, fiind determinată de o excitaţie uşoară a retinei sau a nervului optic (‘blefarospasm, aflux crescut de sânge în vasele retiniene). -FOTOPTER, s. m. / photoptere, s. m. / photopter. [Qr. phos, photos = Cumină; optos = vizibil, de ta optesthai = a vedea.] Unitate de măsură utilizată în studiul proceselor de ‘adaptare. FOTORECEPTOR, s. m. / photorecepteur, s. m. / photore-ceptor. [Qr. phos, photos = Cumină; Cat. receptus, de Ca recipere = a primi] Terminaţie senzorială nervoasă sau celulă capabile să fie stimulate de lumină. La om, f. sunt ‘conurile şi ‘bastonaşele retiniene. FOTOSENSIBIL, adj. / photosensible, adj. / photosensitive. [Qr. phos, photos = Cumină; Cat. sensibilis = care poate percepe cu simţurile, de Ca sentire = a simţi] Care este sensibil la radiaţiile luminoase. FOTOSENSIBILIZARE, s. f. / photosensibilisation, s. f. / photo-sensitization. [Qr. phos, photos = Cumină; Cat. sensibilis = care poate percepe cu simţurile, de Ca sentire = a simţi] 1) Creşterea sensibilităţii organismului, îndeosebi a pielii, faţă de radiaţiile spectrului solar, ca o consecinţă a substanţelor foto-sensibilizante. 2) Fenomenul de sensibilizare faţă de lumina solară prezentat de unele substanţe cu structură tetrapirolică (clorofila şi porfirinele). FOTOSINTEZĂ, s. f. / photosynthese, s. f. / photosynthe-sis. [Qr. phos, photos = Cumină; synthesis = acţiunea de a pune Caolaltă, compunere, de Ca syn = împreună, thesis = punere şi tithenai = a pCasa, a pune.] Sinteza de materie organică pornind de la materie minerală (C02, H20, N03-) şi de la energie luminoasă, care se derulează la vegetalele clorofiliene. F. cuprinde două serii de reacţii: de conversie a energiei luminoase în energie chimică (ATP şi transportori reduşi) şi reacţii în care bioxidul de carbon este fixat şi redus. Aceste reacţii conduc la formarea de glucide în cloroplaste, pornind de la bioxid de carbon şi apă, cu eliberare de oxigen. Procesele se produc în prezenţa luminii, a cărei energie este captată şi utilizată de către clorofila conţinută în cloroplaste. FOTOTERAPIE, s. f. 7 phototherapie, s. f. / phototherapy. [Qr. phos, photos = Cumină; therapeia = tratament, de Ca thera-peuein = a îngriji] Metodă de tratament care utilizează acţiunea luminii albe sau a radiaţiilor luminoase monocromatice. Prin extensie, termenul se aplică şi la terapia cu radiaţii ultraviolete şi infraroşii. V. şi actinoterapie. FOTOTOMIE, s. f. / phototomie, s. f. / phototomy. [Qr. phos, photos = Cumină; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Utilizarea ‘laserului pentru secţionarea ţesuturilor. FOTOTOXICITATE, s. f. / phototoxicite, s. f. / phototoxicity. Ansamblul fenomenelor prin intermediul cărora o substanţă dobândeşte, în câmp luminos, proprietatea de a reacţiona cu o serie de molecule ca proteinele, lipidele şi acizii nucleici. Ca urmare, pielea devine sensibilă la radiaţiile luminoase. Un număr relativ mare de medicamente sunt fototoxice: tetraci-cline, sulfamide, fenotiazine etc. FOTOTROPISM, s. n. / phototropisme, s. m. / phototropism. [Qr. phos, photos = Cumină; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce; -ism.] 1) Modificarea culorii unei substanţe cristaline sub acţiunea luminii, fenomen reversibil. 2) Tendinţa plantelor de a-şi îndrepta frunzele către razele luminoase. FOTOTOXICITATE, s. f. / phototoxicite, s. f. / phototoxicity. Ansamblul fenomenelor prin care o substanţă dobândeşte dacă este expusă la lumină, anumite proprietăţi care îi permit să reacţioneze cu o serie de molecule ca proteinele, lipidele sau acizii nucleici. Ca urmare a acestor reacţii pielea devine sensibilă la radiaţiile luminoase. FOVEA. s. f. / fovea. s. f. / fovea, NA: fovea. [Lat. foveo = groapă.] Gaură mică sau depresiune în cupulă. Ex.: 1) F. centrală a retinei (NA: fovea centraiis retinae), în centrul *macu-lei iuţea, corespunde axului vizual, având capacitatea celei mai distincte vederi. 2) F. sublinguală (NA: fovea sublingualis), situată pe suprafaţa internă a corpului mandibulei, deasupra liniei miohioidiene, adăpostind glanda sublinguală. 3) F. subman-dibulară (NA: fovea submandibularis), situată pe suprafaţa internă a corpului mandibulei, sub linia miohioidiană, adăpostind glanda submaxilară. 4) F. triunghiulară a cartilajului aritenoid (NA: fovea trangularis cartilaginis arytenoideae), situată pe faţa externă a acestuia. FOVEOLĂ, s. f. / foveola, s. f. / foveola. NA: foveola. [Lat. fovea = groapă; -olă.] Depresiune foarte mică. Ex.: 1) F. gastrice (NA: foveolae gastrice), cripte situate în mucoasa stomacului, în care se varsă secreţiile glandelor gastrice. 2) F. granulam (NA: foveolae granulares), în oasele craniului, produse de granulaţiile Pacchioni. 3) F. palatine (NA: foveolae palatine), două depresiuni mici între palatul dur şi moale, în membrana mucoasă, în care se deschid uneori glandele palatine. FRACTURA BOXERILOR / fracture des boxeurs / boxer’s fracture. Sin.: fractură Bennett (v.). FRACTURĂ, s. f. / fracture, s. f. / fracture. [Lat. fractura = spargere, fractură, de Ca frângere = a frânge, a rupe.] întreruperea continuităţii unui os. Leziune osoasă constând dintr-o soluţie de continuitate completă sau incompletă, cu sau fără deplasarea fragmentelor osoase. Se disting numeroase tipuri de f., dintre care menţionăm: 1) F. cominutivă, cu numeroase fragmente, cel puţin unul fiind o ‘eschilă. 2) F. deschisă sau expusă, în care focarul de fractură comunică cu exteriorul, ca urmare a acţiunii agentului traumatizant (direct) sau din cauza unui fragment osos (indirect). 3) F. directă, prin lovire cu un corp dur, produsă la locul de aplicare a forţei. 4) F. instabilă, cu deplasări mari ale fragmentelor; îndeosebi în cazul fracturilor de coloană vertebrală, care se însoţesc de luxaţii, sub-luxaţii sau de f. ale arcului vertebral. 5) F. intraarticulară, ai cărei traiect pătrunde în articulaţia adiacentă. 6) F. închisă sau simplă, în care focarul de fractură nu comunică cu exteriorul. 7) F. cu întrepătrundere sau cu telescopare, exprimată prin scurtarea osului şi întrepătrunderea fragmentului diafizar în cel epifizar, în cazul oaselor lungi. 8) F. în lemn verde sau sub-periostală, la copii şi tineri, când radiologie se observă o linie transparentă ce întrerupe structura osoasă, dar periostul rămâne intact. 9) F. de oboseală sau de stres survine la un subiect normal în urma unei activităţi fizice intense (salt, efort, marş forţat). Radiologie se evidenţiază o f. completă sau incompletă la nivelul metatarsienelor. Sin.: boală Deutschlânder, boală Pauzat. 10) F. patologică, produsă în urma unui traumatism minim la nivelul unui os bolnav (tumoră, displazie, osteoporoză, infecţie etc.). Unele f. sunt denumite cu eponine; ex.: ‘f. Pott, *f. Pouteau-Colles. V. şi în continuare. FRACTURĂ BENNETT / fracture de Bennett / Bennett’s fracture. [Edward Halaran Bennett, chirurg irCandez, (DubCin, 1837-1907.] F. articulară a bazei primului metacarpian, cu sub-luxaţia fragmentului diafizar înapoi şi în sus. Sin.: fractura boxeri-lor. FRACTURĂ DIAEPIFIZARĂ / fracture diaepiphysaire / dia-epiphyseal fracture. F. localizată la unirea ‘diafizei cu ‘epifi-za oaselor lungi, în interiorul ‘cartilajului de conjugare. Corespunde la copii şi adolescenţi cu ‘decalarea epifizară. FRACTURĂ DIAFIZARĂ / fracture diaphysaire / diaphyseal fracture. F. localizată la nivelul ‘diafizei oaselor lungi. FRACTURĂ DUPUYTREN / fracture de Dupuytren / Dupuytren’s fracture. [Guillaume Dupuytren, baron, chirurg şi anatomo- 501 FRACTURĂ EPIFIZARĂ FRECĂTURĂ patolog francez, profesor Ca (Paris, 1778-1835.] 1) Sin.: fractură Pottjv.). 2) Sin.: fractură Galeazzi (v.). FRACTURĂ EPIFIZARĂ / fracture epiphysaire / epiphyseal fracture. Varietate de f. care afectează extremităţile osoase, interesând deseori suprafeţele articulare. FRACTURĂ GALEAZZI / fracture de Galeazzi / Galeazzi’s fracture. [Riccardo Galeazzi, chriurg ortoped italian, profesor Ca (Milano, 1866-1952.] F. radiusului deasupra pumnului asociată cu dislocarea capătului terminal al cubitusului. Sin.: fractură Dupuytren, def. 2. FRACTURĂ GERARD MARCHANT / fracture de Gerard Marchant / Gerard Marchant fracture. [Gerard Marchant, chirurg francez Ca dfopitamc de (Paris, 1850-1903.] Sin.: sindrom Gerard Marchant (v.). FRACTURĂ GUERIN / fracture de Guerin / Guerin’s fracture. [Alphonse Frangois Mărie Guerin, anatomist şi chirurg francez, profesor Ca (Paris, 1816-1895.] Sin.: fractură Le Fort, v. def. 1. FRACTURĂ HUTCHINSON / fracture de Hutchinson / Hutchinson’s fracture. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg engCez, Londra, 1828-1913.] F. a apofizei stiloide radiale. FRACTURĂ KOCHER / fracture de Kocher / Kocher’s fracture. [Emil Theodor Kocher, chirurg eCveţian, (Berna, 1841-1917; premiul 9{pBeC pentru mcdicinâ/fizioCogie în 1909.] F. a extremităţii inferioare a humerusului, cu un traseu care separă 'epicondilul de restul osului. FRACTURĂ LE FORT / fracture de Le Fort / Le Fort fracture. [Leon Clement Le Fort, chirurg şi anatomist francez, 1829-1893.] Există trei tipuri de f. descrise: 1) F. Le Fort I, f. orizontală a maxilarului superior, care interesează şi lama verticală a palatinului. Sin.: fractură Guerin, sindrom Guerin. 2) F. Le Fort II, f. a piramidelor nazale. 3) F. Le Fort III, sin.: disjuncţie craniomaxilară (v. disjuncţie, def. 3). FRACTURĂ MAISONNEUVE / fracture de Maisonneuve / Maisonneuve’s fracture. [Jacques Gilles Thomas Maisonneuve, chirurg francez, (Paris, 1809-1897.] Sin.: sindrom Maisonneuve (v.). FRACTURĂ MALGAIGNE / fracture de Malgaigne / gaigne’s fracture. [Joseph Frangois Malgaigne, chirurg francez, 1806-1865] Sin.: sindrom Malgaigne (v.). FRACTURĂ MONTEGGIA / fracture de Monteggia / Monte-ggia’s fracture. [Giovanni Battista Monteggia, chirurg italian, 1762-1815.] Sin.: sindrom Monteggia (v.). FRACTURĂ POTT / fracture de Pott / Pott’s fracture. [Sir Percival Pott, chirurg engCez, 1713-1788.] F. părţii inferioare a peroneului şi a maleolei acestuia, cu deplasarea externă a piciorului. Sin.: fractură Dupuytren, def. 1. FRACTURĂ POUTEAU-COLLES / fracture Pouteau-Colles / Pouteau-Colles fracture. [Claude Pouteau, chirurg francez, Lyon, 1725-1775; Abraham Colles, chirurg irlandez, (DuBCin, 1773-1843.] F. apofizei stiloide a radiusului, cu deplasarea dorsală a fragmentului distal. V. semn Maisonneuve şi sindrom Goyrand. FRACTURA TILLAUX / fracture de Tillaux / Tillaux* fracture. [Paul fules Tillaux, anatomist şi chirurg francez, profesor Ca (Paris, 1834-1904.] F. bimaleolară prin adducţia forată a piciorului. FRACTURĂ VOILLEMIER / fracture de Voillemier / Voille-mier’s fracture. [Leon Clement Voillemier, chirurg francez Ca 5Câpitau?c de (Paris, 1809-1878.] F. dublă a centurii pelvine, numită „f. în timbru poştal", al cărei traseu anterior traversează ramurile pubiene, iar cel posterior - 'găurile sacrale. FRACŢIE DE EJECŢIE VENTRICULARĂ / fraction d’ejection ventriculaire / ventricular ejection fraction. Raportul dintre 'volumul de ejecţie sistolică şi volumul 'telediastolic, a cărui valoare fiziologică este de 0,66 (pentru f. de e. a ventriculu- lui stâng). Reprezintă un indice global al funcţiei ventricular* stângi, de mare interes prognostic. Este utilizat pentru evaluarea hemodinamicii cardiace. FRACŢIONARE, s. f. / fractionnement, s. m. / fractionation. [Lat. fradio, -onis = frângere, rupere, de Ca frângere = a frânge, a rupe.] 1) în radiobiologie, divizarea dozei în porţii mai mici, administrate la diferite intervale de timp. 2) In chimie, separarea unei substanţe în componenţi, prin distilare ori cristalizare. 3) în 'cromatografie, separarea componenţilor unui amestec. FRACŢIUNE MOLARĂ / fraction molaire / mole fraction. Coeficient rezultat din raportul dintre numărul de *moli de solvit şi numărul de moli conţinuţi în aceeaşi soluţie. FRAGILITATE, s. f. / fragilite, s. f. / fragility. [Lat. fragili-tas, -atis = fragilitate, de Ca fragilis = care se rupe uşor şi frângere = a frânge, a rupe.] însuşirea unui material, a unei structuri de a se rupe sub acţiunea unei forţe, fără deformare apreciabilă. Tipuri: 1) F. capilară, consecinţa leziunii peretelui capilar. 2) F. esenţială a oaselor; 'boala Lobstein. 3) F. globulelor roşii sau rezistenţa globulară faţă de diferiţi agenţi fizici şi chimici. V. şi proba de rezistenţă globulară. FRAGILITATE OSOASĂ EREDITARA / fragilite osseuse here-ditaire / osteogenesis imperfecta. Sin.: osteogeneză imperfectă (v.). FRAGMENT DE RESTRICŢIE / fragment de restriction / restriction fragment. [Lat. fragmentum = Bucată ruptă, de Ca frângere = a frânge, a rupe; restridio, -onis = cumpătare, reţinere, de Ca restringere = a restrânge, a reduce şi strin-gere = a strânge.] 'Polinucleotid produs prin digestia ADN cu ajutorul unei enzime de restricţie ('endonuclează). FRANCISELLA TULARENSIS / Francisella tularensis / Francisella tularensis. [Edward Francis, BacterioCog şi igie-nist american (Ca serviciul de sănătate publică din Washington), 1872-1957; Tulare, district din California unde a fost descrisă prima dată Boala] Specie de bacili (cocoizi), mici, imobili, prezenţi la numeroase animale şi patogeni pentru om. Transmişi prin contact direct sau prin insecte, provoacă 'tularemia, caracterizată prin ulceraţie la locul inoculării, adenopatie regională, pneumonie sau febră fără semne de localizare. FRANJE SINOVIALE / franges synoviales / synovial fold. NA: pilea synovialis. [fr. frânge, din Cat. fimbria = franjure; Cat. medievală synovia, proBaBd de Ca gr. syn = împreună, Cat. ovum = ou.] Proeminenţe ale feţei interne a 'sinovialelor, formate din ţesut conjunctiv foarte vascularizat, iar uneori din ţesut ajdipos. FREAMĂT, s. n. / fremissement, s. m. / thrill, fremitus. [Lat. fremitus = freamăt, de Ca fremere = a fremătaJ Vibraţie fină percepută la palpare, omologă de cele mai multe ori 'suflurilor intense, cu tonalitate joasă, sau 'uruiturilor. Tipuri: 1) F. carotidian, în stenozele aortice. 2) F. hidatic, în chistul hidatic. 3) F. pectoral, vibraţiile corzilor vocale transmise prin bronhii parenchimului pulmonar şi peretelui toracic. 4) F. pericardic, produs prin frecarea foiţelor pericardice ru-goase, ca în 'pericardita fibrinoasă. FREAMĂT CATAR / fremissement cataire / purring trill, cat’s purr. F. vibratoriu perceput de mâna aplicată la nivelul ariei precordiale, asemănat de Laennec cu vibraţiile unei pisici care toarce. Reprezintă traducerea tactilă a unui suflu vibrant, determinat de îngustarea unui orificiu intracardiac (mitral, aortic, pulmonar) sau de existenţa unui orificiu anormal (comunicare interventriculară). FRECĂTURĂ, s. f. / frottement, s. m. / rub. [Lat. fricatura = frecătură, de Ca fricare = a freca] Succesiune neregulată de zgomote aspre, cu tonalitate joasă, de intensitate şi durată 502 FRECŢIE FRUCTOZĂ variabile, care se percep în fazele uscate ale inflamaţiilor se-roaselor prin frecarea depozitelor de fibrină în timpul mişcărilor organului respectiv. Palpatoriu, se percepe o senzaţie vibra-torie: 1) F. pericardică, zgomot nesincron cu revoluţia cardiacă. 2) F. pleurală, prin frecarea celor două foiţe pleurale. 3) F. splenică, cu tonalitate foarte joasă, în perisplenite şi infarct. FRECŢIE, s. f. / friction, s. f. / friction. [Lat. frictio, -onis __ frecare, de (africare = a freca.] Procedeu mecanic exterior prin care se acţionează asupra tegumentelor dintr-o anumită regiune anatomică fie pentru activarea circulaţiei subiacente, fie pentru facilitarea pătrunderii unor medicamente în piele. Var.: fricţiune. FRECVENŢĂ, s. f. / frequence, s. f. / frequency. [Lat. fre-quentia - număr mare, abundenţă, de Ca frequens = în număr mare, frecvent.] 1) Parametru caracteristic unui fenomen periodic. Ex.: numărul de oscilaţii pe secundă ale unei radiaţii care se propagă sinusoidal. Unitate de măsură: *Hertz. 2) F. cazurilor noi, v. incidenţă. 3) F. globală, v. prevalenţă. 4) F. cardiacă, numărul de cicluri cardiace pe minut. 5) F. respiratorie, numărul de cicluri respiratorii pe minut. 6) F. Larmor, v. rezonanţă magnetică nucleară. FREN, s. n. / frein, s. m. / frenulum. NA: frenulum. [Lat. frenum = frâu] Sin.: frenulum (v.). FRENIC, adj., s. m. / phrenique, adj., s. m. / phrenic. [Qr. phren, -os = diafragm, minte.] 1) Sin.: diafragmatic (v.). 2) Nervul f. - nerv mixt derivat din plexul brahial (în special C4) care realizează inervaţia motorie a diafragmului şi trimite colaterale senzitive la pericard şi ramuri abdominale care se anastomozează. V. tab. anat. - nervi. 3) Care se referă la minte. FRENICECTOMIE, s. f. / phrenicectomie, s. f. / phrenicec-tomy. [Qr. phren, -os = diafragm; ektome = e^cizie.] Secţiune sau rezecţie parţială a nervului frenic în scopul co-labării pulmonului ipsilateral prin paralizie şi ascensiunea consecutivă a hemidiafragmului corespunzător. F. se utiliza în trecut ca metodă terapeutică în tratamentul tuberculozei pulmonare. Var.: frenicotomie. FRENICOTOMIE. Var. pentru frenicectomie (v.). FRENITĂ, s. f. / phrenite, s. f. / phrenitis. [Qr. phren, -os = diafragm; -ită.] Inflamaţie a diafragmului. FRENOCARDIOSPASM, s. n. / phrenospasm, s. m. / phrenospasm. [Qr. phren, -os = diafragm; kardia = sfincteruC car-dia; gr. spasmos, Cat. spasmus = contracţie, de Ca gr. spân = a trage.] Sin.: cardiospasm (v.). FRENOLOGIE, s. f. / phrenologie, s. f. / phrenology. [Qr. phren, -os = minte, spirit; logos = ştiinţă] Teorie potrivit căreia inspecţia şi palparea craniului, urmată de delimitarea *pro-tuberanţelor (denumite bose) permite cunoaşterea caracteristicilor psihofiziologice ale unei persoane. în f. se porneşte de la premisa greşită a influenţei exercitate de diferitele arii funcţionale ale *cortexului cerebral asupra conformaţiei craniului. FRENOPLASTIE, s. f. / phrenoplastie, s. f. / phrenoplasty. [Qr. phren, -os = diafragm; plastos = modeCat, de Ca plas-sein = a forma, a modela] Intervenţie chirurgicală reparatorie efectuată în scopul reconstituirii unei cupole diafragmatice care a suferit o *eventraţie. FRENOSPASM, s. n. / phrenospasm, s. m. / phrenospasm. [Qr. phren, -os = diafragm; gr. spasmos, Cat. spasmus = contracţie, de Ca gr. spân = a trage.] Sin.: cardiospasm (v.). FRENOTOMIE, s. f. / phrenotomie, s. f. / phrenotomy. [Qr. phren, -os = diafragm; tome = tăiere, secţiune, de Ca tem-nein = a tăia] Incizie chirurgicală a diafragmului, în scopul abordului toracoabdominal (toracofrenolaparotomie). FRENULUM, s. n. / frenulum, s. m. / frenulum. NA: frenulum. [CDim. Cat. de Ca frenum = frâu.] Repliu tegumentar sau mucos care împiedică sau limitează mişcările unor organe. Ex.: 1) F. labii inferiori oris (NA), plică mediană pe faţa vesti- bulară a buzei inferioare. 2) F. labii superiori oris (NA), repliu median pe faţa vestibulară a buzei superioare. 3) F. lingual (NA: frenulum linguale), repliu al membranei mucoase sub limbă. 4) F. preputii, între suprafaţa internă a glandului şi prepuţ etc. Sin.: fren. FREUDISM, s. n. / freudisme, s. m. / freudism. [Sigmund Freud, psihiatru austriac n. în Qermania, fondatoruC psifiana-Cizei,1856-1939; -ism.] Concepţiile lui S. Freud. V. psihanaliză. FREZĂ, s. f. / fraise, s. f. / miller. [ffr. fraise, din Cat. fresa, participiul trecut feminin aC verBuCui frendere = a zdrobi, a măcina] Instrument sferic sau ovoid, de mărime variabilă, cu creste ascuţite pe meridianele sale sau în spirală, care este rotit, servind la găurirea, forarea, trepanarea, craterizarea osului sau a dintelui, ori regularizarea unei suprafeţe. F. dentară se aplică prin piesa de mână la aparatul de turaţie şi serveşte la tăierea ţesuturilor dentare în vederea pregătirii dintelui. FRICĂ, s. f. / peur, s. f. / fear. [Qr. phrike = frică] Sin.: teamă (v.). FRICŢIUNE. Var. pentru frecţie (v.). FRIGIDITATE, s. f. / frigidite, s. f. / frigidity. [Lat. frigidi-tas, -atis = frigiditate, de Cafrigidus = rece.] Incapacitate de a obţine *orgasmul, care afectează îndeosebi femeia: este excepţională la bărbat. FRIGOTERAPIE, s. f. / frigotherapie, s. f. / frigotherapy. [Lat. frigus, -oris = frig; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Tratamentul bolilor prin frig, inducând diverse efecte locale benefice: 1) suprimarea sensibilităţii unor porţiuni ale corpului cu clorură de etil (-79°C), care produce o îngheţare acompaniată de anestezie locală; 2) vasoconstric-ţie, uneori prin reflexe medulare, opreşte un epistaxis; 3) efect antitermic; 4) efect sedativ; 5) tonic şi stimulent nervos. FRINODERMIE, s. f. / phrynodermie, s. f. / phrynoderma. [Qr. phrynos = broască râioasă; derma = piele.] Erupţia de papule cornoase foliculare în cursul avitaminozei A. FRISON, s. n. / frisson, s. m. / shiver, rigors. [Lat. frictus, participiul trecut al verbului frigere = a frige, cu sensul figurat de „a tremura"] Contracţia involuntară a musculaturii, ducând la tremurături şi senzaţie de frig timp de secunde, minute sau ore. Apare la frig, emoţii şi îndeosebi la începutul bolilor cu febră importantă. FRONDĂ, s. f. / fronde, s. f. / splint. [Ţr. fronde, din Cat. funda = praştie.] Termen folosit în stomatologie pentru aparate sau dispozitive în formă de praştie: 1) F. mentonieră sau căpăstru, aparat de imobilizare în fracturile maxilare. 2) F de turnare, aparat dentar de turnare prin forţă centrifugă. FRONTAL, adj., s. n. / frontal, -ale, -aux, adj., s. m. / frontal. [Lat. frons, frontis = frunte.] 1) Care se referă la frunte sau la faţa anterioară a unei regiuni. 2) Os impar şi median, situat la partea anterioară a craniului, deasupra masivului facial. Formează fruntea şi plafonul orbitelor. V. tab. anat. - oase. FROTEURISM, s. n. / frotteurisme, s. m. / frotteurism. [ffr. frotter = a freca.] Parafilie în care excitaţia sexuală sau orgasmul este realizată prin frecarea de o altă persoană, de obicei într-un loc aglomerat, cu victima în necunoştinţă de cauză. FROTIU, s. n. / frottis, s. m. / smear. [Ţr. frottis, din Cat. fricare = a freca] Preparat microscopic obţinut prin etalarea pe o lamă de sticlă, în strat subţire, a unui produs destinat examinării elementelor celulare pe care le conţine. F. vaginal reprezintă examenul celulelor exfoliate de la acest nivel (destul Papanicolaou), extrem de util în diagnosticul afecţiunilor maligne şi premaligne la femeie, ca şi în diagnosticul unor tulburări endocrine. V. şi biopsie. FRUCTOZĂ, s. f. / fructose, s. m. / fructose. [Lat. fructus = fruct; oză - indică un gCucid.] Cetohexoză nehidrolizabilă care formează împreună cu glucoza (de care chimic este foarte 503 FRUCTOZURIE ESENŢIALĂ FUNCŢIONAL apropiată, având aceeaşi formulă brută) un diholozid, zaharoza. F. este abundentă In fructe, unde există adesea împreună cu glucoza. Este descompusă în ficat sub acţiunea unor enzime, mai importană fiind fructokinaza. Deficitul în aceste enzime determină o serie de enzimopatii: deficienţa de fructokinază este la originea *fructozuriei esenţiale; deficitul ereditar în fructozo-1-fosfataldolază este responsabil de intoleranţa ereditară la fructoză, iar deficitul în fructozo-1,6-bifosfatază, descris recent, antrenează la nou-născut hepatomegalie cu hipoglicemie. Sin.: levuloză. FRUCTOZURIE ESENŢIALĂ / fructosurie essentiale / essen-tial fructosuria. [Lat. fructus = fruct; oză - indica un glucid; gr. ouron = urină; Cat. essentialis, de Ca essentia = natura unui lucru.] Enzimopatie determinată de deficitul de fructokinază (prima enzimă a căii de metabolizare a fructozei). Fruc-toza apare în sânge şi urină. Este o boală benignă, asimpto-matică, cu transmitere autozomal recesivă. V. şi fructoză. FRUNTE, s. f. / front, s. m. / forehead. NA: frons. [Lat. frons, frontis = frunte.] Partea superioară a feţei, formată din osul frontal, cuprinsă între sprâncene, rădăcina nasului şi părul capului. Este acoperită de piele fină şi glabră, străbătută de riduri transversale. FRUSTRARE, s. f. / frustration, s. f. / frustration. [Lat. frus-tratio, -onis = dezamăgire, eşec, înşeCătorie, de Ca frustrări = a înşela] Concept larg răspândit ce desemnează situaţia unui subiect care nu obţine o satisfacţie pe care o doreşte. F. poate fi cauzată atât de lipsa unui obiect real (subiectul este frustrat), cât şi de o imposibilitate iluzorie, intrinsecă a subiectului, care îşi refuză o satisfacţie (subiectul se frustrează, în acest caz). F. se poate exprima printr-un comportament agresiv sau poate fi refulată, conducând la diverse tulburări psihice. FTALILSULFATIAZOL, s. n. / phtalylsulfathiazole, s. m. / phthalylsulfathiazole. Sulfamidă bacteriostatică, greu solubilă, puţin resorbită în intestin. Se administrează în infecţii intestinale, inclusiv ‘dizenteria bacilară, preventiv pre- şi postoperator în intervenţiile chirurgicale pe tubul digestiv. Este contraindicat în insuficienţele hepatice şi renale. FTIRIAZĂ, s. f. / phtiriase, s. f. / phthiriasis. [Lat. phthiria-sis = ftiriază, din gr. phtheir, -eiros = păduche.] Infestare cu păduchi din specia Phtirus pubis, care se dezvoltă la nivelul părului pubian. FTIZIE, s. f. / phtisie, s. f. / phthisis. [Lat., gr. phthisis = distrugere, consumpţie, de Ca gr. phthinein = a se deteriora] Nume desuet al tuberculozei pulmonare. FTIZIOLOGIE, s. f. / phtisiologie, s. f. / phthisiology. [Lat., gr. phthisis = distrugere, consumpţie, de Ca gr. phthinein = a se deteriora; gr. logos = ştiinţă] Studiul tuberculozei, îndeosebi al tuberculozei pulmonare, cuprinzând cercetarea microbiologică specifică, epidemiologia, metodele de diagnostic, terapie şi profilaxie. FUCOZA, s. f. / fucose, s. f. / fucose. [Lat. fucus, gr. phykos - Cichen din care se extrage o culoare roşie (care înlocuieşte purpura); oză - indică un gCucid] L-6-dezoxi-‘galactoză, constituent esenţial al fracţiunii glucidice a ‘glicoproteinelor. Se găseşte din abundenţă în unii pereţi bacterieni şi la suprafaţa eritrocitelor, unde intră în alcătuirea antigenilor ‘grupelor sanguine. De asemenea, este concentrată în laptele uman. a-L-FUCOZIDAZĂ, s. f. / a-L-fucosidase, s. f. / a-L-fucosi-dase. [Lat. fucus, gr. phykos = Cichen din care se extrage o odoare roşie (care înlocuieşte purpura); ozid - indică un glucid; -ază.] ‘Hidrolază care produce clivarea reziduurilor de L-‘fucoză din fracţiunea glucidică a unor ‘glicoproteine sau ‘oligozahari-de. Deficienţa enzimei transmisă autozomal recesiv determină ‘fucozidozele. FUCOZIDOZĂ, s. f. / fucosidose, s. f. / fucosidosis. [Lat. fucus, gr. phykos = lichen din care se e?(ţrage o culoare roşie (care înlocuieşte purpura); ozid - indică un glucid; -oză.] Boală ereditară neuroviscerală, consecinţa deficitului activităţii enzima-tice a *a-L-fucozidazei, fiind o acumulare de ‘fucoză în toate ţesuturile. Clinic: degenerare cerebrală progresivă, emaciere, cardiomegalie etc. FUCSINĂ, s. f. / fuchsine, s. f. / fuchsin. [(Etimologie incertă: 1) L. Fuchs, Botanist Bavarez, sec. XVI, care a dat numeCe său unei plante cu fCori roşii; 2) germ. Fuchs = vulpe, deoarece chimistul Verguin (care a oBţinut suBstanţa) Cucra în serviciuC industriaşidui Cyonez ${enard (- vulpe, în fr.).] Colorant utilizat în bacteriologie şi histologie. Sin.: roşu de anilină. FUGACE, adj. / fugace, adj. / fugaceous. [Lat. fugax, -acis = care trece repede, de Ca fugere = a fugi] Care nu durează mult timp. Se spune îndeosebi despre manifestările clinice de scurtă durată. Ex.: erupţie cutanată f. FUGĂ, s. f. / fugue, s. f. / fugue. [Lat. fuga = fugă] Abandon al domiciliului, al locului de muncă sau al activităţii, brusc, fără vreun scop evident. Unele f. sunt inconştiente, în epilepsie, confuzie mentală, stări isterice, demenţă. Altele se află în relaţie cu un ‘delir. La copil, f. poate fi consecinţa inadap-tării şi apare ca o reacţie de opoziţie într-o stare conflictuală acută sau ca o manifestare emoţională. FUGĂ DE IDEI / fuite des idees / flight of ideas. Accelerare a reprezentărilor mentale tradusă prin asocierea unor idei superficiale, elementare, care se înlănţuiesc fără continuitate logică, uneori sub forma unor jocuri de cuvinte. F. de i. reflectă o exaltare intelectuală şi instinctiv-afectivă caracteristică accesului maniacal. V. manie şi tahipsihie. FULGURANT, adj. / fulgurant, -e, adj. / fulgurant. [Lat. ful-gurans, de Cafulgurare = a fulgera, a scăpâra] Rapid ca un fulger. Ex.: durere f. FULGURAŢIE, s. f. / fulguration, s. f. / fulguration (1), light-ing stroke (2). [Lat. fulguratio, -onis = fulgerare, scăpărare, de Ca fulgurare = a fulgera, a scăpâra.\ 1) Distrucţia unui ţesut cu ajutorul curentului electric de înaltă frecvenţă. 2) Denumire dată acţiunii fulgerului asupra corpului omului sau animalelor şi, prin extensie, ansamblului accidentelor provocate de electricitate. Se denumeşte prin f. şi modificarea pielii celor morţi prin trăsnet, constând în desene asemănătoare echivalentului luminos al descărcării electrice. FUMIGAŢIE, s. f. / fumigation, s. f. / fumigation. [Lat. fumi-gatio, -onis, de Ca fumigare = a fumega] Producerea, în spaţiu închis, a fumului sau a vaporilor unor substanţe medicamentoase utilizate în tratament. FUNCŢIE, s. f. / fonction, s. f. / function. [Lat. functio, -onis = îndeplinire, achitare, de Ca fungi - a se achita, a duce până Ca capăt.] 1) Ansamblu de acţiuni îndeplinite de o structură organică definită (celulă, ţesut, organ sau sistem), în vederea unui rezultat determinat. 2) în chimie, caracteristica unui compus determinată de prezenţa unei grupări specifice funcţionale. FUNCŢIE VENTRICULARĂ / fonction ventriculaire / ventricular function. Acţiunea proprie a miocardului ventriculelor, de propulsie (pompare) a sângelui în vase. F. v. este compusă din două elemente interdependente: 1) funcţia musculară, exprimată în termeni de forţă şi viteză de contracţie; 2) funcţia de pompă, definită prin valori numerice de presiune, de debit şi de lucru mecanic. FUNCŢIONAL, adj. / fonctionel, -elle, adj. / funcţional. [Lat. functus, de Ca fungi = a se achita, a duce Ca capăt.] 1) Care îndeplineşte o anumită funcţie sau se referă la o funcţie. 2) Referitor la o afecţiune care nu este cauzată de o lezare a struc- 504 FUND FURUNCULOZĂ turii, ci de o perturbare dinamică a unui proces fiziologic. Uneori, tulburărilor f. li se atribuie o patogenie 'psihosomatică. FUND, s. n. / fond, s. m. / fundus. NA: fundus. [Lat. fun-dus = fund] Baza sau porţiunea mai lată a unui organ. Ex.: f. stomacului, f. uterin etc. Var.: fundus. FUND DE OCHI / fond de l’oeil / optic fundus, fundus oculi. Partea ochiului care este vizibilă prin observaţie directă cu 'oftaimoscopul, adică, în esenţă, 'papila optică, 'retina şi vasele acesteia. Examenul f. de o. este util atât pentru observarea stării retinei, cât şi prin informaţiile asupra vaselor retiniene ce permit stadializarea hipertensiunii arteriale, iar în caz de edem papilar se poate detecta o hipertensiune intracraniană. Abrev.: FO. V. şi oftalmoscopie. FUND DE SAC DOUGLAS / cul-de-sac de Douglas / pouch of Douglas, rectouterine pouch. NA: excavatio rectouteri-na. [James Douglas, anatomist şi chirurg n. în Scoţia, Londra, 1675-1742.] Punctul cel mai decliv al cavităţii peritoneale. La bărbat, el este format prin reflexia peritoneului feţei anterioare a rectului pe faţa posterioară a vezicii urinare. La femeie, el este format prin replierea peritoneului feţei anterioare a rectului pe faţa posterioară a vaginului. Sin.: fund de sac vezico-rectal la bărbat; fund de sac rectouterin la femeie (excavaţie rectouterină). FUND DE SAC VEZICORECTAL / cul-de-sac vesico-rectal / pouch of Douglas. Sin.: fund de sac Douglas (v.). FUND DE SAC RECTOUTERIN / cul-de-sac recto-uterin / rectouterine pouch. Sin.: fund de sac Douglas (v.). FUNDIC, adj. / fundique, adj. / fundic. [Lat. fundus = fund.] Care aparţine sau se raportează la baza unui organ cavitar (îndeosebi stomac şi uter). Ex.: histeropexie f., rezecţie f. de stomac. FUNDOPLICATURĂ, s. f. / fundoplicature, s. f. / fundoplica-tion. [Lat. fundus = fund; plicatura = împăturire, de Ca plică = cută, îndoitură] Cură chirurgicală a 'herniei hiatale şi a sindromului de reflux gastroesofagian, prin invaginarea esofagului terminai într-o manşetă de material gastric rezultată prin replierea pe linia mediană a pereţilor fundului gastric. FUNDUS. Var. pentru fund (v.). FUNDUS ALBIPUNCTATUS / fundus albipunctatus / fundus albipunctatus. Sin.: boală Lauber (v.). FUNGIC, adj. / fongique, adj. / fungal. [Lat. fungus = ciupercă] Care se află în relaţie cu ciupercile microscopice (fungi). Ex.: intoxicaţie f. FUNGICID, s. n. / fongicide, s. f. / fungicide. [Lat. fungus = ciupercă; caedere = a omorî] Care distruge ciupercile. V. antimicotic. FUNGIFORM, adj. / fongiforme, adj. / fungiform. [Lat. fun-gus = ciupercă; forma = formă] în formă de ciupercă. FUNGISTATIC, s. n. / fongicistatique, fongostatique, s. f. / fungistatic. [Lat. fungus = ciupercă; gr. statikos = care opreşte, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină] Care împiedică creşterea şi multiplicarea ciupercilor microscopice. Sin.: micostatic. V. şi antimicotic. FUNGOID, adj. / fongoî'de, adj. / fungoid. [Lat. fungus = ciupercă; gr. eidos = formă] Despre o leziune al cărei aspect este asemănător cu cel al unei 'micoze cutanate. V. şi fungo-zitate. FUNGOZITATE, s. f. / fongosite, s. f. / fungosity. [Lat. fun-gosus, de Ca fungus = ciupercă] Denumire pentru 'vegetaţiile care pot apărea la suprafaţa unei plăgi, a unei mucoase sau a unei cavităţi naturale şi care se prezintă sub forma unei mase moi, friabilă şi foarte vascularizată. Originea f. este variată, îndeosebi inflamatorie sau tumorală, iar denumirea provine de la aspectul asemănător unei ciuperci. FUNGUS / fungus / fungus. [Lat. fungus = ciupercă] Clasă de organisme vegetale inferioare, lipsite de clorofilă, din care fac parte ciupercile parazite generatoare de 'micoze. PI.: fungi. FUNICULALGIE, s. f. / funiculalgie, s. f. / funiculalgia. [Lat. funiculus = sforicică, cordiţă, dim. de Ca funis = funie; gr. algos = durere.] Durere localizată de-a lungul 'cordonului sper-matic. FUNICULAR, adj. / funiculaire, adj. / funie, funicular. [Lat. funiculus = sforicică, cordiţă, dim. de Ca funis = funie.] Care se referă la 'cordonul ombilical, la 'cordonul spermatic sau la 'funiculus. ^ FUNICULITĂ, s. f. / funiculite, s. f. / funiculitis. [Lat. funiculus = sforicică, cordiţă, dim. de Ca funis = funie; -ită.] 1) Inflamaţia unui 'cordon spermatic. Sin.: spermatită. 2) Inflamata unei rădăcini nervoase pe traiectul său intrarahidian. FUNICULUS, s. n. / funiculus, s. m. / funiculus. NA: funiculus, pl. funiculi. ILat. funiculus = sforicică, cordiţă, dim. de Ca funis = funie.] Cele trei diviziuni principale ale măduvei spinării, care se numesc, prin raportare la substanţa cenuşie a măduvei, posterior, lateral şi anterior. FURCOCERCAR, s. m. / furcocercaire, s. f. / furcocercaria, fork tailed cercaria. [Lat. furca = furcă; gr. kerkos = coadă] 'Cercar cu coada bifurcată, reprezentând forma infestantă a paraziţilor din genul 'Schistosoma, agenţi ai 'schistosomiazei. V. cercar şi metacercar. FURCULIŢĂ DE REPLICARE / fourche de replication / repli-cation fork. Regiune unde ceie două catene ale ADN-ului parental se separă sub forma unei f. bidentate, pentru a permite replicarea fiecăreia dintre ele. FURFURACEU, adj. / furfurace, -e, adj. / furfuraceous. [Lat. furfuraceus, de Ca furfur, -uris = tărâţe, mătreaţă] Care are aspect de tărâţe. Ex.: descuamaţie f. a pielii. FURIE, s. f. / fureur, s. f. / fury. [Lat. furia = furie.] Stare de extremă iritare; mânie nestăpânită: 1) F. epileptică, formă a agitaţiei psihomotorii din epilepsie. 2) F. maniacală, excitaţie psihomotorie. 3) F. uterină, nimfomanie. FURNICĂTURĂ, s. f. / formication, s. f. / formication. [Lat. formica = furnică] Senzaţie particulară de amorţeală, comparabilă cu cea produsă de trecerea furnicilor pe tegumente. Sin.: formicaţie. FUROSEMID, s. n. / furosemide, s. m. / furosemlde. (DCI) Diuretic tiazidic, C^HnCINgOgS. Efect scurt (3-6 ore) şi intens, prin acţiune la nivelul ansei Henle şi a tubului contort distal. De dată recentă, s-a constatat acţiunea inhibitoare a f. în fenomenele de cotransport prin 'membrana celulară. V. şi cotran-sport, transport activ. FURT PATOLOGIC / voi pathologique / pathological steal-ing. Furt comis sub influenţa unei tulburări mentale ca: stările de 'demenţă, 'debilitatea mentală, unele perversiuni. V. şi cleptomanie. FURUNCUL, s. n. / furoncle, s. m. / furuncle. [Lat. furun-culus = noduC din care iese un Căstar şi, prin anaCogie, furuncul.] Infecţie cutanată piogenică, localizată în jurul unui folicul pilos, sub formă de nodul dureros cu localizare dermică şi extensie hipodermică. La suprafaţă se prezintă sub forma unui burbion gălbui, înconjurat de un halou roşu cu tumefacţie locală. Este cauzat de 'stafilococul auriu. FURUNCUL ANTRACOID / furoncle anthracoide / cărbunele, anthracoid furunculus. Sin.: carbuncul (v.). FURUNCULOZĂ, s. f. / furonculose, s. f. / furunculosis. [Lat. furunculus = nodul din care iese un Căstar şi, prin ana-Cogie, furuncul; -oză.] Stare caracterizată prin apariţia secvenţială a 'furunculelor pentru o perioadă de săptămâni sau luni sau prin erupţia simultană a mai multor furuncule, de obicei fără o localizare regională. 505 FUS FUZOSPIRILAR FUS, s. n. / tuşeau, s. m. / spindle. [Lat. fusus = fus.} Formaţiune anatomică alungită, fuziformă. 1) F. neuromuscular reprezintă arborizaţia nervoasă terminală încapsulată, alcătuită din fibre nervoase, musculare modificate şi o teacă conjunctivă. Fiecare f. cuprinde 2-10 fibre musculare într-o capsulă de ţesut conjunctiv; ele au mai puţine striaţii decât fibrele musculare. Sunt numite fibre intrafusale, în opoziţie cu fibrele extra-fusale, care reprezintă unităţile contractile ale muşchiului. 2) F. paravertebral reprezintă o opacitate radiologică în abcesul rece paravertebral. 3) Colecţie de fibre observate la celula în diviziune, cu rol important în dinamica cromozomilor în *mitoză şi *meioză. FUSOBACTERIUM / Fusobacterium / Fusobacterium. [Lat. fusus = fus; gr. bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston.] Gen din familia Bacteroidaceae, alcătuit din bacili cu capete ascuţite, dispuşi izolat sau în lanţuri scurte, gramnegativi, ana-erobi. Specia reprezentativă este F. nucleatum (F. fusiforme sau bacilul Vincent), care poate provoca angină, infecţii ale tractului respirator superior, ale cavităţii pleurale sau, ocazional, ale tractului digestiv inferior. Patogenitatea lor este însă limitată, fiind dependentă de asocierea cu alte bacterii. FUZIFORM, adj. / fusiforme, adj. / fusiform. [Lat. fusus = fus; forma = formă.] Despre o formaţiune care are aspect de fus. FUZIUNE; s= f= / fusion, s. f. / fusion. [Lat. fusio, -onis = topire,, împrăştiere, de Ca fundere = a vărsa] 1) în sens general, reunirea, combinarea strânsă a două elemente, celule, corpuri etc. V. în continuare. 2) Trecerea unui corp solid în stare lichidă sub acţiunea căldurii. La o presiune dată, temperatura de f. este o constantă. 3) F. celulară, procedeu folosit îndeosebi pentru obţinerea hibrizilor celulari. 4) F. centromeri-că: proces de transport al unor porţiuni întregi dintr-un cromozom pe altul, în cadrul *translocaţiei. Explică anomaliile cromo-zomiale de structură şi *trisomiile. 5) F. genică, asocierea unor fragmente genice care conduce la formarea unei *gene himeră. 6) F. nucleară, reacţie nucleară puternic exergonică, care conduce la formarea unui nucleu greu din două nuclee mai uşoare. Dacă f. este în relaţie cu creşterea temperaturii, se vorbeşte de f. termonucleară. 7) F. oculară reprezintă perceperea în continuitate a unor imagini separate, cu condiţia ca frecvenţa imaginilor să depăşească frecvenţa critică de f. (FCF). FCF reprezintă frecvenţa la care stimulii pot fi prezentaţi ca stimuli separaţi şi încă percepuţi ca atare. Ea depinde de capacitatea creierului de a reuni senzaţiile vizuale, determinând o percepţie vizuală unică. FUZOSPIRILAR, adj. / fusospirochetale, adj. / fusospiro-chetal. [Lat. fusus = fus; spirillum = încoCăcire, din gr. speira = spircdâ, încoCăcire.] Care se referă la bacilii fuziformi (*Fusobacterium) şi spiralaţi (*Spirillum, *spirochetă). Sl ANDREAS VESALIUS (numele nelatinizat Andre Wesel) \ (1514-1564), anatomist belgian, părintele anatomiei mo- • i deme. Studiază medicina la Montpellier şi Paris, unde W lucrează cu profesorul Jacques Dubois. La 27 de ani X devine profesor la Padova. în 1543, la numai 29 de ani, Vesalius publică, după un efort supraomenesc, De corpori HA humanis fabrica, primul tratat modem de anatomie. Cartea, ™ reeditată în facsimil în 1990, este o capodoperă. Ani în şir, Vesalius a disecat cadavre noaptea, ajutat de discipoli, desenele fiind opera lui van Calcar, elevul lui Tizian. A fost urât de adepţii lui Celsus, despre care Vesalius afirma că a disecat maimuţe şi nu corpuri umane. Urmărit de Inchiziţie, care l-a condamnat la moarte deoarece duşmanii săi l-au acuzat că ar fi disecat un om viu, a fost salvat de regele Filip al II-lea, pedeapsa fiind comutată într-un pelerinaj expiator la Ierusalim. Aici primeşte vestea reabilitării, senatul Veneţiei oferindu-i catedra de anatomie, dar la întoarcere, în 1564, în urma unui naufragiu, Vesalius moare pe o insulă pustie. GABA / GABA / GABA. [fibrev. engl. pentru Gamma-Amino-Butyric Acid = acid gama-aminobutiric, utilizată frecvent în locul termenului propriu-zis.] GABA sau Gaba este neuro-mediatorul inhibitor cel mai abundent din sistemul nervos central, fiind prezent în 30% dintre sinapsele centrale. Produs de decarboxilare al ‘acidului glutamic, GABA este localizat în substanţa cenuşie cerebrală, iar în cantităţi mici, în rinichi şi pancreas. Acţiunea sa la nivelul sinapselor inhibitorii se exercită prin intermediul receptorilor specifici GABAa şi GABAb. Primii provoacă hiperpolarizare celulară prin deschiderea canalelor de clor asociate receptorilor şi sunt la originea efectelor inhibitorii. Ceilalţi antrenează hiperpolarizarea membranară, care ar putea explica relaxarea muşchilor scheletici. Creşterea polarizării membranei are drept consecinţă o diminuare a frecvenţei descărcării neuronului, prin acest mecanism GABA participând la neuromodularea proceselor din numeroase structuri cerebrale. Un deficit de GABA se constată în ‘coreea Huntington, în ‘boala Parkinson sau în unele ‘epilepsii. O reducere a activităţii gabaergice ar fi implicată în patogenia ‘depresiei, ipoteză susţinută de eficacitatea tratamentului acesteia cu medicamente stimulatoare ale sistemului GABA. Sin.: acid yaminobu-tiric. GABAERGIC, adj. / gaba-ergique, adj. / gaba-ergic. [fibrev. engl. Gamma-AminvButyric Acid = acidgama-aminobutiric; gr. ergon = lucru, acţiune, de la ergein = a lucra.] Despre un proces biologic în care intervine ‘GABA. GALACTOCEREBROZID, s. n. / galactocerebroside, s. m. / galactocerebroside. [Qr. gala, -aktos = lapte, galactoză; lat. cerebrum = creier; ozid - indică un glucid.] Unul dintre ‘glico-lipidele cele mai simple, al cărui cap hidrofil este constituit doar dintr-o moleculă de ‘galactoză. V. şi cerebrozide. GALACTOCEREBROZIDAZĂ, s. f. / galactocerebrosidase, s. f. / galactocerebrosidase. [Qr. gala, -aktos = lapte, galactoză; lat. cerebrum = creier; ozid - indică un glucia; -ază] Enzimă ce metabolizează ‘galactocerebrozidele. Deficitul de g. provoacă ‘boala Krabbe. GADOLINIUM, s. n. / gadolinium, s. m. / gadolinium. [Gadolin, chimist finlandez, sec. XIX, care a descoperit pământurile rare.] Element chimic din clasa pământurilor rare, utilizat ca ‘mediu de contrast în obţinerea imaginilor prin ‘rezonanţă magnetică nucleară, datorită proprietăţilor sale ‘paramagnetice. GALACTOCEL, s. n. / galactocele, s. f. / galactocele. [Qr. gala, -aktos = lapte; kele = tumoră, hernie.] Formaţiune chis- tică dezvoltată într-o mamelă în lactaţie. Conţine lapte mai mult sau mai puţin modificat şi puroi. GALACTOFOR, adj., s. n. / galactophore, adj., s. m. / galac-tophor. [Qr. gala, -aktos = lapte; phoros = care transportă, de la pherein = a duce, a transporta] V. canal galactofor. GALACTOFORITĂ, s. f. / galactophorite, s. f. / galacto-phoritis. [Qr. gala, -aktos = lapte; phoros = care transportă, de la pherein = a duce, a transporta; -ită.] Inflamaţia ‘canalelor galactofore, reprezentând adesea stadiul iniţial al unei ‘mastite. GALACTOGEN, adj. / galactogene, adj. / galactogenous. [Qr. gala, -aktos = lapte; gennan - a produce.] Care determină secreţia lactată. Ex.: hormon g. V. şi prolactină. GALACTOGENEZĂ, s. f. / galactogenese, s. f. / galac-topoiesis. [Qr. gala, -aktos = lapte; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Producerea secreţiei lactate, pregătită în timpul sarcinii prin acţiunea trofică a steroizilor sexuali pla-centari şi declanşată după naştere prin secreţia de ‘prolactină. Sin.: galactopoieză, lactogeneză. GALACTOGOG, adj., s. n. / galactagogue, adj., s. m. / galactagogue. [Qr. gala, -aktos = lapte; agogos = care conduce spre eliminare.] (Substanţă medicamentoasă sau alimentară) care stimulează şi creşte secreţia lactată. GALACTOGRAFIE, s. f. / galactografie, s. f. / galactogra-phy. [Qr. gala, -aktos = lapte; graphein = a scrie.] Examen radiologie al glandei mamare după injectarea în ‘canalele galactofore a unui ‘mediu de contrast. V. şi mamografie. GALACTOKINAZĂ, s. f. / galactokinase, s. f. / galactokinase. [Qr. gala, -aktos - lapte; kinein = a mişca; -ază.] Catalizator al procesului de fosforilare a ‘galactozei, prima etapă care asigură utilizarea galactozei în celula vie. GALACTOLIPIDE, s. n. pl. / galactolipides, s. m. pl. / galacto-lipids. [Qr. gala, -aktos = lapte; lipos = grăsime.] Lipide care conţin ‘galactoză. GALACTOMETRU, s. n. / galactometre, s. m. / galactometer. [Qr. gala = lapte; metron = măsură.J Sin.: lactodensimetru (v.). GALACTOPEXIE, s. f. / galactopexie, s. f. / galactopexy. [Qr. gala, -aktos = lapte; pexis = filare.] Fixarea ‘galactozei în ţesuturi. GALACTOPOIEZĂ, s. f. / galactopoî'ese, s. f. / galactopoie-sis. [Qr. gala, -aktos = lapte; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Sin.: galactogeneză (v.). GALACTOREE, s. f. / galactorrhee, s. f. / galactorrh(o)ea. [Qr. gala, -aktos = lapte; rhoia = curgere, de la rhein = a 507 GALACTOZAMINĂ GALVANOTONUS curge.] 1) Secreţie excesivă de lapte la o femeie care alăptează. 2) Scurgere spontană de lapte în afara perioadei de lactaţie sau dupăjnţărcare. V. şi sindrom Chiari-Frommel. GALACTOZAMINĂ, s. f. / galactosamine, s. f. / galac-tosamine. V. hexozamină. GALACTOZĂ, s. f. / galactose, s. m. / galactose. [gr. gala, -aktos = fapte; -oză - indică un glucid.] Hexoză cu aceeaşi formulă brută ca şi ‘glucoza, fiind un stereoizomer al acesteia. Forma dextrogiră, D-g., se obţine prin hidroliza ‘lactozei (glucid din lapte). în organism, g. este convertită în glucoză asimilabilă la nivelul ficatului. G. este foarte răspândită în natură, în formă combinată găsindu-se în ‘lactoză, ‘glicolipi-de, ‘glicoproteine. Imposibilitatea conversiei g. în glucoză determină ‘galactozemia. Sin.: cerebrogalactoză, cerebroză. GALACTOZEMIE, s. f. / galactosemie, s. f. / galactos(a)emia. [Qr. gala, -aktos = fapte; haima, -atos - sânge.] 1) Termen utilizat îndeosebi pentru a desemna o afecţiune ereditară rară, transmisă autozomal recesiv, care se manifestă la nou-născut prin ciroză cu hepatosplenomegalie, icter prelungit, denutriţie rapidă, cataractă bilaterală, deficit psihomotor. Evoluţia poate fi favorabilă prin excluderea laptelui din alimentaţie. Boala este determinată de o perturbare în metabolismul galactozei: absenţa unei enzime, galactoz-1-fosfat-uridil-transferaza, ceea ce împiedică transformarea galactozei în glucoză şi acumularea de galactozo-1-fosfat, toxic pentru sistemul nervos, ficat şi cristalin. Sin.: diabet galactozic, galactozuria nou-născutului, intoleranţă ereditară la galactoză. 2) în general, prezenţa galactozei în sânge. GALACTOZID, s. n. / galactoside, s. m. / galactoside. [Qr. gala, -aktos = fapte; ozid - indică un glucid.] ‘Glicozid care conţine ‘galactoză. în cazul g. gruparea -OH sau -H de la carbonul 1 al galactozei este înlocuită cu un radical organic. GALACTOZIDAZĂ, s. f. / galactosidase, s. f. / galactosidase. [gr. gala, -aktos = fapte; ozid - indică un glucid; -ază.] Denumire generică pentru enzimele (‘hidrolaze) ce intervin în conversia ‘galactozidelor în ‘galactoză. Există două tipuri de g.: 1) a-D-g. catalizează hidroliza a-D-galactozidelor în D-galacto-ză. 2) p-D-gr. catalizează hidroliza laciozei în ‘galactoză şi ‘glucoză, precum şi a altor p-D-galactozide. Este secretată la nivelul mucoasei intestinale, îndeosebi în jejun şi segmentul proximal al ileonului. Concentraţia este crescută în cancerele vezicale. Deficitul în p-g. (sau lactază) determină ‘alactazia. Sin.: lactază. GALACTOZURIE, s. f. / galactosurie, s. f. / galactosuna. Prezenţa de ‘galactoză în urină. V. galactozemie, def. 1. GALEA / galea / galea. NA: galea. [Lat. galea = cască,, coif.] Termen anatomic pentru structurile în formă de coif. Ex.: g. aponeurotica - porţiunea aponevrotică a muşchiului occipito-frontal, sin.: aponevroză epicraniană (v.). GALECTINĂ-1, s. f. / galectine-1, s. f. / galectin-1. [Galacto-zid, din gr. gala, -aktos = fapte, ozid; lat. nectere = a lega; -ină.] Proteină aflată sub forma unui dimer pe suprafeţele celulare. G. fixează P-‘galactozidele şi este implicată în ‘apopto-za limfocitelor T. GALENIC, adj. / galenique, adj. / galenical. [Claudius Galen - Galenos, medic grec din fJţoma antică, 129-200.] Despre preparatele farmaceutice de origine organică, îndeosebi vegetală, spre deosebire de remediile preparate din substanţe chimice pure. GALIU, s. n. / gallium, s. m. / gallium. [9\(urnele latinizat al fui Frangois Lecoq de Boisbaudran: fr. coq, lat. gallus = cocoş.] Elementul nr. 31, cu simbolul Ga. Izotopul radioactiv 67Ga este utilizat în investigarea prin ‘scintigrafie a localizării proceselor inflamatorii şi a unor tumori. GALOP, s. n. / galop (bruit de), s. m. / gallop rhythm. [ffr. galop, din limba francilor stabiliţi în galia walah-laupan = a alerga repede.] Zgomot surd diastolic, supraadăugat celor două zgomote cardiace normale, care determină un ritm în trei timpi ce aminteşte galopul unui cal. Este totdeauna patologic, în raport cu o afecţiune cardiacă. Sin.: zgomot de galop. GALT / GALT / GALT. [Acronim-siglă de la Qut-Associated Lymphoid ftissue.] Ţesutul limfoid asociat tubului digestiv. Cuprinde, în afară de infiltrate limfoide difuze, şi structuri macroscopice: ‘amigdale, ‘plăci Peyer, ‘apendice. V. şi MALT, BALT. GALVANISM, s. n. / galvanisme, s. m. / galvanism. Acţiunea curenţilor electrici continui de joasă frecvenţă asupra organismului. V. galvanizare. GALVANISM BUCAL / galvanisme buccal / dental galvanism. Producerea în cavitatea bucală a unui curent galvanic (v. curent electric) apărut între două lucrări de restaurare dentară alcătuite din metale sau aliaje diferite umectate de salivă. G. b. provoacă o senzaţie mai mult sau mai puţin dureroasă. GALVANIZARE, s. f. / galvanisation, s. f. / galvanization. [Luigi Gal vani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798.] Utilizarea curentului continuu de câteva zeci de miliamperi timp de mai multe minute (g. continuă), datorită acţiunii de diminuare a excitabilităţii nervoase prin efect de anelectrotonus (‘electrotonus). GALVANOCAUTER, s. n. / galvanocautere, s. m. / galvano-cautery. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; lat. cauterium, gr. kauter = fier înroşit, de la gr. kaiein = a arde.] ‘Cauter al cărui vârf, în general din platină, este încălzit prin trecerea unui curent de joasă tensiune, dar de intensitate mare. GALVANOFARADIZARE, s. f. / galvano-faradisation, s. f. / galvanofaradization. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; Michael Faraday, fizician englez, 1791-1867.] Aplicarea simultană a curentului continuu şi a curentului de inducţie. V. galvanizare şi faradizare. GALVANOMETRU, s. n. / galvanometre, s. m. / galvano-meter. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; gr. metron = măsură] Aparat cu care se pune în evidenţă sau se măsoară un curent continuu de intensitate foarte mică. GALVANONARCOZĂ, s. f. / galvanonarcose, s. f. / galvano-narcosis. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; gr. narke = amorţeală, toropeală; -oză.] Inhibiţie corticală care poate evolua până la ‘narcoză, obţinută prin trecerea unui curent galvanic, constant descendent, de-a lungul măduvei spinării. GALVANOPALPAŢIE, s. f. / galvano-palpation, s. f. / gal-vanopalpation. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; lat. palpatio, -onis = dezmierdare, de (a palpare = a mângâia.] Testarea sensibilităţii şi a vasomotricităţii cutanate utilizând curent^ galvanic. GALVANOPUNCTURĂ, s. f. / galvanopuncture, s. f. / galvanopuncture. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; lat. punctura = înţepătură, de la pungere = a înţepa] Tehnică de terapie cu ajutorul curentului galvanic, efectuată prin intermediul unor ace implantate în diverse ţesuturi, prin care trece un curent continuu de intensitate mică. Sin.: electropunctură. GALVANOTERAPIE, s. f. / galvanotherapie, s. f. / galvano-therapy. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a curenţilor galvanici continui de mică tensiune - circa 50 V - în unele afecţiuni locomotorii, nervoase etc. GALVANOTONUS, s. n. / galvanotonus, s. m. / galvano-tonus. [Luigi Galvani, fizician şi fiziolog italian, 1737-1798; gr. tonos = tensiune.] Persistenţa contracţiei musculare provocată de curentul continuu pe tot timpul trecerii acestuia şi încetarea contracţiei la sfârşitul trecerii curentului. 508 GAMA GANGLIOCULTURĂ GAMA / gamma / gamma. [y - a treia Citerâ a alfabetidui grec.] 1) A treia literă a alfabetului grec, folosită adesea şi ca simbol în matematică, fizică etc. 2) Radiaţie electromagnetică emisă de diverşi izotopi radioactivi. 3) Unitate de măsură a masei, egală cu o milionime de gram, care în prezent nu mai este utilizată, fiind înlocuită cu microgramul. GAMA-ANGIOGRAFIE, s. f. / gamma-angiographie, s. f. / radioisotope angiography. [y - a treia Citerâ a alfabetului grec; gr. angeion = vas; graphein = a scrie.] Sin.: angioscinti-grafie (v.). GAMA-CAMERA. Var. pentru gamma-camera (v.). GAMACARDIOGRAFIE, s. f. / gammacardiographie, s. f. / gammacardiography. [y = a treia Citerâ a alfabetului grec; gr. kardia = inimă; graphein = a scrie.] V. scintigramă miocardică de perfuzie. GAMACISM, s. n. / gammacisme, s. m. / gamacism. [Qr. gamma = denumirea Citerei g în greacă.] Defect de vorbire constând în dificultatea sau imposibilitatea pronunţiei literei g. GAMADIAGNOSTIC, s. n. / gammadiagnostique, s. m. / gammadiagnosis. [y = a treia Citerâ a alfabetuCui grec; gr. dia = prin; gnostikos = care cunoaşte, ae Ca gnonai = a cunoaşte.] Denumire generică, mai rar utilizată, pentru desemnarea procedeelor de diagnostic cu ajutorul izotopilor radioactivi emiţători de radiaţii gama. V. medicină nucleară, scinti-grafie, scintigramă. GAMAENCEFALOGRAFIE, s. f. / gamma-encephalographie, s. f. / isotopic brain scintigraphy. [y = a treia Citerâ a alfabetuCui grec; gr. enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; graphein = a scrie.] Metodă de investigaţie a permeabilităţii 'barierei hematoencefalice (BHE) cu radioizotopi. Se pot obţine, cu 'gamma-camera, imagini ale distribuţiei radioactivităţii şi, consecutiv, date asupra discontinuităţii patologice a BHE. GAMA-ENOLAZĂ, s. f. / gamma-enolase, s. f. / gamma-eno-lase. Sin.: enolază neurospecifică (v.). GAMAGLOBULINĂ, s. f. / gammaglobuline, s. f. / gamma glo-bulin, [y = a treia Citerâ a alfabetxdui grec; Cat. globulus, dim. de Ca globus = gCob; -ină.] Globulinele plasmatice cu cea mai slabă mobilitate la electroforeză, deoarece au sarcina electrică pozitivă cea mai mare. Majoritatea g. sunt 'imunoglobuline, adică anticorpi serici. Var.: y-globulină. V. şi globuline. GAMA-GLUTAMIL-TRANSPEPTIDAZĂ, s. f. / gamma-glutamyl-transpeptidase, s. f. / gammaglutamyl-transpeptidase. Enzi-mă prezentă în mai multe organe, îndeosebi în ficat, facilitând transferul transmembranar al aminoacizilor. Concentraţia plas-matică normală a g.-t. (denumită şi GGT sau gama-GT) este sub 37 Ul/I. Ea creşte îndeosebi în alcoolismul cronic şi în cursul a numeroase boli hepatice, ca şi în diabet, mononu-cleoză infecţioasă, infarct miocardic, pneumopatii etc. GAMAGRAFIE, s. f. / gammagraphie, s. f. / gammagraphy. [y = a treia Citerâ a aCfabetidui grec; gr. graphein = a scrie.] Sin.: scintigrafie (v.). GAMAPATIE, s. f. / gammapathie, s. f. / gammapathy. [y = a treia Citerâ a alfabetului grec; gr. pathos = boala] Sin.: dis-gamaglobulinemie (v.). Var.: gamopatie. GAMAPATIE BICLONALĂ / gammapathie biclonale / biclon-al gammopathy. Sin.: disglobulinemie biclonală (v.). GAMAPATIE MONOCLONALĂ / gammapathie monoclonale / monoclonal gammopathy. Sin.: disglobulinemie monoclonală (v.). GAMAPATIE MONOCLONALĂ BENIGNĂ / gammapathie monoclonale benigne / benign mo-noclonal gammopathy. Afecţiune rară ce apare uneori la vârstnici, alteori în cadrul cirozei hepatice, al unor boli autoimune sau ale sistemului limfatic. De obicei fără expresie clinică, se caracterizează prin prezenţa unei 'imunoglobuline monoclonale secretate de o singură familie (un singur 'clon) de 'plasmocite. Se însoţeşte de creşterea 'vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) şi de o uşoară *plas-mocitoză medulară - anomalii biologice care se menţin constante ani de zile. în unele cazuri poate evolua malign. Sin.: globulinemie monoclonală benignă. GAMAPATIE POLICLONALĂ / gammapathie polyclonale / polyclonal gammopathy. Sin.: disglobulinemie policlonală (v.). GAMATERAPIE, s. f. / gammatherapie, s. f. / gammatherapy. [y = a treia Citerâ a alfabetului grec; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Terapie cu radiaţii gama emise^ de radioizotopi artificiali (cel mai des 'cobalt 60). GAMBĂ, s. f. / jambe, s. f. / shank, shin. NA: crus. [Lat. gamba.] Porţiune a membrului inferior cuprinsă între 'genunchi şi 'gleznă. GAMET, s. m. / gamete, s. m. / gamete. [Qr. gamete = soţie, gametes = sot.] 1) Fiecare din cele două celule care se unesc în timpul fecundaţiei pentru a forma oul (ou sau zigot), primul stadiu de dezvoltare a unui individ. La mascul, g. este 'spermatozoidul şi la femelă, 'ovulul. Sin.: celulă sexuală. 2) în parazitologie, formă sexuală matură, provenită din 'garne-tocit, a parazitului malariei. GAMETOCID, adj., s. m. / gameticide, adj., s. m. / gameto-cide. [Qr. gamete = soţie, gametes = sot; Cat. caedere = a omorî] (Agent) care distruge gârneţii sau 'gametocitele. Ex.: unele medicamente 'antipaludice. GAMETOCIT, s. n. / gametocyte, s. m. / gametocyte. [Qr. gamete = soţie, gametes = sot; kytos = ceCuCă] Element se-xuat din ciclul evolutiv al 'hematozoarului palustru care, în stomacul 'anofejului, dă naştere 'gârneţului. GAMETOGENEZĂ, s. f. / gametogenese, s. f. / gametogene-sis. [Qr. gamete = soţie, gametes = sot; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Dezvoltarea 'gârneţilor, adică a celulelor sexuale masculine şi feminine. V. şi meioză. GAMMA. Var. pentru gama (v.). GAMMA-CAMERA, s. f. / gamma-camera, s. f. / gamma camera. [y - a treia Citerâ a alfabetuCui grec; engC. camera = aparat de fotografiat, cameră de Cuat vederi] Dispozitivul de bază în practica 'scintigrafiei clinice, domeniul cel mai cuprinzător a! 'medicinei nucleare. G.-c. este alcătuită din cap de detecţie (colimator, cristal de scintilaţie, fotomultiplicatori) a fotonilor gama sau X şi sistem informatic de achiziţie şi prelucrare (procesare) a datelor în vederea obţinerii imaginilor. V. şi nefrogramă izotopică, scintigrafie, scintigramă, scintigramă miocardică. Var.: gama-camera. GAMOFOBIE, s. f. / gamophobie, s. f. / gamophobia. [Qr. gamos = căsătorie; phobos = frică] Teamă morbidă de căsătorie. GAMOPATIE, s. f. / gammopathie, s. f. / gammopathy. [y = a treia Citerâ a aCfabetidui grec; gr. pathos = boală] Var. pentru gamopatie. (v.). GAMPSODACTILIE, s. f. / gampsodactylie, s. f. / gampso-dactylia. [Qr. gampsos = îndoit, (ră)sucit; daktylos = deget.] Deviere a degetelor piciorului caracterizată prin hiperextensia primei falange pe metatarsian şi flexia celorlaltor două falange. GANGLIECTOMIE, s. f. / gangliectomie, s. f. / ganglionectomy. [Lat., gr. ganglion = mică tumefactie; gr. ektome = e\cizie.\ Intervenţie chirurgicală prin care se realizează ablaţia unui ganglion. Termenul desemnează îndeosebi ablaţia unui ganglion din lanţul simpatic lombar sau cervicodorsal. Sin. nerecomandat: ganglionectomie. GANGLIOCULTURĂ, s. f. / ganglioculture, s. f. / gangliocul-ture. [Lat., gr. ganglion = nod; Cat. cultura = cidtivare.] Cultivarea conţinutului ganglionar pe medii de cultură adecvate, în vederea izolării şi identificării agenţilor patogeni. 509 GANGLIOGLIOM GANGLIOZIDE GANGLIOGLIOM, s. n. / gangliogliome, s. m. / ganglio-glioma. [Lat., gr. ganglion - mică tumefacţie; gr. glia = atei; -oma.] Sin.: ganglioneurom (v.). GANGLIOM, s. n. / gangliom, s. m. / ganglioneuroma. [Lat., gr. ganglion = mică tumefacţie; -oma.] Sin.: ganglioneurom (v.). GANGLION, s. m. / ganglion, s. m. / 1) ganglion, pl. gan-glia, ganglions; 2) lymph node. NA: 1) ganglion, pl. gan-glia; 2) nodus lymphaticus, pl. nodi lymphatici. [Lat., gr. ganglion = mică tumefacţie.] 1) Formaţiune anatomică de formă sferică sau ovalară, alcătuită dintr-o masă de celule. Este situată pe traiectul unui vas limfatic. 2) Pentru *g. limfatic se utilizează sin. nod, nodul mai corect, deoarece este cf. NA. V. şi în continuare. GANGLION CELIAC / ganglion semilunaire / c(o)eliac ganglion. NA: ganglia celiaca. G. simpatic paravertebral, pereche, situat în ‘plexul celiac de o parte şi de alta a arterei iliace. Conţine fibre simpatice preganglionare şi neuroni simpatici postganglionari a căror fibre amielinice se distribuie stomacului, ficatului, veziculei biliare, splinei, rinichilor, intestinului subţire, colonului ascendent şi transvers. Sin.: ganglion semilunar. GANGLION GASSER / ganglion de Gasser / trigeminal ganglion, semilunar ganglion. NA: ganglion trigeminale. [Johann Laurentius Gasser, anatomist austriac, Viena, 1723-1765.] G. senzitiv voluminos al trigemenului, în formă de semilună, din care se formează trei ramuri: nervul oftalmic, nervul maxilar superior şi nervul mandibular (sau maxilar inferior). Sin.: g. semilunar (al trigemenului), g. trigeminal. GANGLION GENICULAT / ganglion genicule / ganglion of facial nerve. NA: ganglion geniculi. G. nervos situat pe traiectul nervului intermediar (perechea Vlllbis) V. tab. anat. nervi. GANGLION LIMFATIC / ganglion lymphatique / lymph node, lymph gland. NA: nodus lymphaticus, pl. nodi lymphatici. Sin.: nodul limfatic (v.). V. şi tab. anat. - limfatice. GANGLION NERVOS / ganglion nerveux / ganglion. NA: ganglion, pl. ganglia. Aglomerare de celule nervoase situată în afara nevraxului, care regrupează, în cazul g. spinali ai rădăcinilor posterioare ale nervilor rahidieni, corpii celulari ai protoneuronilor senzitivi, iar în cazul g. simpatici, neuronii efec-tori viscerali sau vasculari. GANGLION PARASIMPATIC / ganglion parasympathique / parasympatheticum ganglion, parasympathetic ganglion. NA: ganglion parasympatheticum, ganglion parasympa-thicum. Denumire generică pentru formaţiunile anatomice alcătuite din agregarea corpurilor celulare ale neuronilor colinergici primari din ‘sistemul nervos parasimpatic localizat lângă sau în interiorul peretelui organului inervat. V. şi colinergic. GANGLION SENTINELĂ / ganglion sentinelle / sentinel node, signal node. 1) Primul ganglion limfatic invadat în cazul diseminării celulelor maligne îndeosebi în ‘cancerul de sân. Detectarea g. s. este extrem de importantă în tratamentul chirurgical, deoarece permite suprimarea căii de metastazare. Ea se realizează prin injectarea de coloranţi sau izotopi radioactivi la nivelul limfaticelor sânului. 2) Ganglion limfatic supraclavicular care reprezintă adesea primul semn al unei tumori abdominale. Sin.: nodul sentinelă. V. semnul Virchow-Troisier. GANGLION SEMILUNAR / ganglion semilunaire / c(o)eliac ganglion. NA: ganglia celiaca. Sin.: ganglion celiac (v.). GANGLION SEMILUNAR AL TRIGEMENULUI / ganglion semilunaire du nerf trijumeau / trigeminal ganglion. NA: ganglion trigeminale. Sin.: ganglion Gasser (v.). GANGLION SFENOPALATIN / ganglion sphenopalatin / sphenopalatine ganglion. NA: ganglion pterygopalatinum. G. aparţinând sistemului vegetativ cefalic, situat pe traiectul nervului vidian, în fundul fosei pterigomaxilare. G. inervează glanda lacrimală şi mucoasa nazobucofaringiană. GANGLION SIMPATIC / ganglion sympathique / sympathe-ticum ganglion, sympathetic ganglion. Denumire generică pentru formaţiunile anatomice alcătuite prin agregarea corpurilor celulare ale neuronilor adrenergici primari din ‘sistemul nervos simpatic, incluzând g. trunchiului simpatic, g. intermediari, g. prevertebrali şi o serie de celule ganglionare din plexurile autonome. V. şi ganglioni simpatici laterovertebrali. GANGLION STELAT / ganglion stellaire / inferior cervical ganglion. NA: ganglion cervicothora-cicum. G. nervos al lanţului simpatic laterovertebral, situat înaintea primei coaste, posterior şi superior arterei vertebrale, rezultând din fuziunea g. cervical inferior şi a primului g. toracic. Din g. s. emerg fibre simpatice ale plexului cardiac. GANGLION TRIGEMINAL / ganglion trigeminal / trigeminal ganglion. NA: ganglion trigeminale. Sin.: ganglion Gasser (v.). GANGLION VIRCHOW / ganglion de Virchow / Virchow’s ganglion or node. [Rudolph Ludwig Karl Virchow, anatomopatolog german, profesor ta WurtzBurg, apoi Ca berlin, 1821-1902.] Sin.: semn Virchow-Troisier (v.). GANGLIONECTOMIE, s. f. / ganglionectomie, s. f. / ganglio-nectomy. [Lat., gr. ganglion = mică tumefacţie; gr. ektome = aţcizie.] Sin. nerecomandat pentru gangliectomie (v.). GANGLIONEUROM, s. n. / ganglioneurome, s. m. / ganglioneuroma. [Lat., gr. ganglion = mică tumefacţie; gr. neuron = nerv; -oma.] Tumoră benignă formată prin proliferarea celulelor nervoase, cu aspect asemănător unui ganglion simpatic. Este localizată frecvent la nivelul sistemului nervos simpatic sau al medulosuprarenalei şi, cu mult mai rar, la nivelul sistemului nervos central (planşeul ventriculului III). Sin.: gan-gliogliom, gangliom, neurogliom. GANGLIONI BAZALI / ganglions basals / basal ganglia. Denumire improprie pentru nucleii cenu-şii centrali (v.). GANGLIONI SIMPATICI LATEROVERTEBRALI / ganglions sympathiques latero-vertebraux / ganglia of sympathetic trunk. NA: ganglia trunci sympathici. G. situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale (g. laterovertebrali), ce formează lanţul simpatic laterovertebral, care, acolându-se la viscere, participă la formarea plexurilor simpatice viscerale (ex.: ‘plexul solar). GANGLIOPLEGIC, adj., s. n. / ganglioplegique, adj., s. m. / gangiioplegic. [Lat, gr. ganglion = mică tumefacţie; plege = lovitură] 1) Despre un medicament sau un alt agent chimic sau fizic care blochează transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul ganglionilor simpatici sau parasimpatici. Substanţele g. acţionează fie prin împiedicarea ‘depolarizării, fie provocând o depolarizare persistentă. 2) Medicament care exercită acţiunea menţionată anterior. G. sunt utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale severe şi în cursul anesteziei, pentru obţinerea unei hipotensiuni controlate. Sin.: sinaptolitic, sinaptoplegic. GANGLIOZIDE, s. n. pl. / gangliosides, s. m. pl. / ganglio-slds. Cele mai complexe ‘sfingolipide care rezultă din combinarea ‘ceramidelor cu ‘oligozaharidele şi conţin în moleculă una sau mai multe molecule de acid N-acetil neuraminic (NANA). Se notează cu litera G, plus un indice - M, D, T sau Q - care specifică numărul de molecule de NANA din structură, una, două, trei, respectiv patru molecule. Numerele adiţionale, care apar ca indice, desemnează secvenţa de car-bohidraţi ataşată. Compoziţia de bază a g. din sistemul nervos constă în: ceramidă-glucoză-NANA. G. sunt importante pentru patologie deoarece au fost identificate boli numite *gan-gliozidoze în care aceste lipide complexe se acumulează intra-ceiular. Ex.: în boala *Tay-Sachs se acumulează gangliozide GM2 (NANA-N-acetilgalactozamină-galactoză-glucoză-ceramid). V. şi gangliozidoze. 510 gangliozidoză GASTRODUODENOSTOMIE GANGLIOZIDOZĂ, s. f. / gangliosidose, s. f. / gangliosido-sis. Boală enzimatică aparţinând grupului 'lipoidozelor, caracterizată prin supraîncărcarea organismului cu 'gangliozide. G. poate fi generalizată sau localizată, îndeosebi la nivelul SNC, din cauza abundenţei gangliozidelor la nivelul membranelor neuronale. Există numeoase tipuri de g., îndeosebi congenitale şi infantile, clasificate în funcţie de tipul de gangliozid aflat în exces. V. şi boală Derry (g. GM1 tip 2), boală Norman-Landing (g. GM1 generalizai), boală Sandhoff (g. GM2 tip 2), boală Tay-Sachs (g. GM2 tip 1). GANGRENA, s. f. / gangrene, s. f. / gangrene. [Lat. gan-graena, din gr. gangraina = putrefacţie.] Necroză tisulară determinată fie de întreruperea aportului sanguin, fie de o tulburare neurotrofică, la care se poate adăuga sau nu o infecţie. Poate fi limitată la o arie redusă sau extinsă la un întreg segment de membru, umedă sau uscată. Porţiunea de ţesut necrozată care se elimină poartă denumirea de sfacel, sau, în cazul ţesutului osos, de sechestru. Var.: cangrenă. GANGRENĂ DERMICĂ ACUTĂ / gangrene dermique aigue / necrotizmg fasciitis. Sin.: fasciită necrozantă (v.). GANGRENĂ GAZOASĂ / gangrene gazeuse / gas gangrene. Sin.: flegmon emfizematos sau gazos. V. gangrenă. GANGRENĂ SIMETRICĂ A EXTREMITĂŢILOR / gangrene symetrique des extremites / symmetric asphyxia. Sin.: boală Raynaud (v.). GANGRENĂ SPITALICEASCĂ / gangrene hospitaliere / hos-pital gangrene. Sin.: fasciită necrozantă (v.). GARGARISM, s. n. / gargarisme, s. m. / gargle. [Lat. garga-rizare, din gr. gargarizein = a face gargară; -ism.] Formă medicamentoasă lichidă (conţinând antibiotice, antiseptice, as-tringente sau emoliente) pentru uz extern. Este utilizată în baie bucală, pentru spălarea şi dezinfectarea mucoasei bucofaringiene, spre deosebire de 'colutoriu, care se aplică concentrat, strict localizat, prin tamponare. GARGOILISM, s. n. / gargoylisme, s. m. / gargoylism. [ffr. gargoylisme, din Cat. gurgulio, -onis = gât, esofag; -ism ] Sin.: boală Hurler (v.). GAROU, s. n. / garrot, s. m. / garrot. [Ţr. garrot.] Legătură elastică, dispusă circular pe un membru, în scopul opririi sau prevenirii unei hemoragii, ca şi în vederea unei puncţii ve-noase. GASP / gasp / gasp. [Ofprvegiana veche geispa = răsuflare întretăiată.] Anglicism semnificând respiraţie bruscă, amplă şi zgomotoasă de la sfârşitul 'agoniei. GASSERECTOMIE, s. f. / gasserectomie, s. f. / gasserectomy. Ablaţie a 'ganglionului lui Gasser practicată la bolnavii afectaţi de 'nevralgie de trigemen. Ea poate genera 'keratita neuro-paralitică. GASTRALGIE, s. f. / gastralgie, s. f. / gastralgia. [Qr. gaster, gastros = stomac; algos = durere.] Durere de origine gastrică, pe care pacientul o percepe la nivelul epigastrului, la palpare sau/şi spontan. Sin.: gastrodinie. GASTRECTOMIE, s. f. / gastrectomie, s. f. / gastrectomy. [Qr. gaster, gastros = stomac; ektome = e^cizie.] Intervenţie chirurgicală constând în rezecţia parţială sau totală a stomacului. Se disting: 1) G. parţiale atipice, care constau în ablaţie gastrică limitată care nu întrerupe continuitatea organului. 2) G. parţiale tipice, prin care se întrerupe total continuitatea organului. 3) G. totale, cu rezecţia totală a stomacului, inclusiv a cardiei şi a pilorului. GASTRIC, adj. / gastrique, adj. / gastric. [Qr. gaster, gastros = stomac.] Care se referă la stomac sau aparţine stomacului. Ex.: suc g., criză g. Sin.: stomacal. GASTRICSINĂ, s. f. / gastricsine, s. f. / gastricsin. Enzimă proteolitică din sucul gastric, înrudită cu 'pepsina (dar cu Mr de circa trei ori mai mică) şi care joacă un rol preponderent la sugar.^ GASTRINĂ, s. f. / gastrine, s. f. / gastrin. [Qr. gaster, gas-tros = stomac; -ină.] Hormon secretat la nivelul stomacului de celulele G ale antrului piloric şi în duodenul proximal, când acestea sunt stimulate de prezenţa în stomac a anumitor alimente (carne, alcool, substanţe alcaline), de distensia antrului sau de excitarea nervului vag. G. este un peptid alcătuit din 34 de aminoacizi. Au fost identificate două tipuri de g.: I şi II, care diferă doar prin prezenţa grupării ester-sulfat pe tirozina din poziţia 12 în cazul g. II. După secreţie, g. trece în circulaţie, stimulând îndeosebi secreţia de acid clorhidric, moderat cea de 'pepsină şi de 'factor intrinsec, ca şi motricitatea şi tonusul gastrointestinal, contracţiile stomacului, intestinului şi ale veziculei biliare. Sin.: hormon gastric. V. tab. const. biol. GASTRINOM, s. n. / gastrinome, s. m. / gastrinoma. [Qr. gaster, gastros = stomac; ină; oma.] Tumoră secretantă de 'gastrină, cu localizare frecventă la nivelul pancreasului (în insulele Langerhans) sau al stomacului (în submucoasa antrului piloric). GASTRITA, s. f. / gastrite, s. f. / gastritis. [Qr. gaster, gastros = stomac; -ită.] Termen generic pentru toate alterările acute sau cronice ale mucoasei gastrice de origine inflamato-rie, toxică sau alergică. S-au descris multiple tipuri de g., a căror identitate clinică este relativă, certe fiind doar datele histo-logice (biopsii multiple): 1) G. atrofiei, atrofie a mucoasei şi a glandelor. G. atrofiei idiopatici: v. boală Fenwick. 2) G. ca-tarali, hipertrofie a mucoasei gastrice, cu secreţie de mucus în exces. 3) G. erozivi, exfoliativă, cu eroziuni ale epiteliului gastric. 4) G. hipertrofici giganţi sau boală Menetrier (v.). 5) G. gigant flegmonoasi, cu abcese în peretele stomacal. 6) G. polipoasi, cu vegetaţii polipoide la nivelul mucoasei gastrice. 7) G. toxici, urmare a acţiunii unor agenţi toxici sau corozivi. GASTROCAMERĂ, s. f. / gastrocamera, s. f. / gastrocamera. [Qr. gaster, gastros = stomac; engl. camera = cameră de luat vederi, aparat de fotografiat.] Cameră video de dimensiuni reduse, care poate trece prin esofag, pentru obţinerea de imagini din interiorul stomacului. GASTROCOLITĂ, s. f. / gastrocolite, s. f. / gastrocolitis. [Qr. gaster, gastros = stomac; kolon = intestin gros; -ită.] Infla-maţie a stomacului ji a colonului. GASTROCOLOPTOZA, s. f. / gastrocoloptose, s. f. / gastro-coloptose. [Qr. gaster, gastros = stomac; kolon = intestin gros; ptosis = cădere.] 'Ptoză simultană a stomacului şi a colonului transvers. GASTRODINIE, s. f. / gastrodynie, s. f. / gastrodynia. [Qr. gaster, gastros = stomac; odyne = durere.] Sin.: gastralgie (v.). GASTRODUODENAL, adj. / gastro-duodenal, -ale, -aux, adj. / gastroduodenal. [Qr. gaster, gastros = stomac; Cat. duo-deni = în număr de 12, abreviere de Ca duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal).] Care se referă la stomac şi duoden, care afectează ambele organe. Ex.: ulcer g. GASTRODUODENITĂ, s. f. / gastroduodenite, s. f. / gastro-duodenitis. [Qr. gaster, gastros = stomac; Cat. duodeni = în număr de 12, abreviere de Ca duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); -ită.] Inflamaţie asociată a stomacului şi a duodenului. GASTRODUODENOSTOMIE, s. f. / gastroduodenostomie, s. f. / gastroduodenostomy. [Qr. gaster, gastros = stomac; Cat. duodeni = în număr de 12, abreviere de Ca duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); gr. stoma, -atos = gură.] Crearea operatorie a unei anastomoze largi între stomac şi duoden, printr-o incizie în potcoavă la nivelul antrului. Sin.: antroduodenostomie. 511 GASTROENTERITĂ GATISM GASTROENTERITĂ, s. f. / gastroenterite, s. f. / gastroente-ritis. [Qr. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin; -ină.] Inflamaţie acută sau cronică a mucoaselor gastrică şi intestinală, de origine virală sau bacteriană. GASTROENTEROLOGIE, s. f. / gastroenterologie, s. f. / gas-troenterology. [Qr. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin; logos = ştiinţă.] Ramură a medicinei destinată studiului fiziologiei şi patologiei stomacului şi intestinului, iar prin extensie al întregului sistem digestiv. GASTROENTEROPTOZĂ, s. f. / gastroenteroptose, s. f. / gastroenteroptosis. [Qr. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin; ptosis = cădere.] *Ptoză simultană a stomacului şi a intestinului. V. şi gastrocoloptoză. GASTROENTEROSTOMIE, s. f. / gastroenterostomie, s. f. / gastroenterostomia. [Qr. gaster, gastros = stomac; enteron = intestin; stoma, -atos = gură.] Intervenţie chirurgicală care constă în anastomoza zonei celei mai declive a stomacului cu prima ansă jejunală. GASTROFIBROSCOP, s. n. / gastrofibroscope, s. m. / gastric fiberscope. [Qr. gaster, gastros = stomac; (at. fibra = fibră; gr. skopos = observator, de Ca skopein = a vedea, a etamina] *Fibroscop destinat *gastroscopiei. Sin.: fibrogastro-scop. GASTROFRENIC, adj. / gastrophrenique, adj. / gastro-phrenic. [Qr. gaster, gastros = stomac; phren, -os = dia-fragm.] Care aparţine stomacului şi diafragmului. GASTROJEJUNOSTOMIE, s. f. / gastrojejunostomie, s. f. / gastrojejunostomy. [Qr. gaster, gastros = stomac; bat. medicală jejunum intestinum, din Cat. ieiunus = ftămând, nemâncat; gr. stoma, -atos = gură.] 1) Crearea chirurgicală a unei anastomoze între stomac şi jejun. 2) Anastomoza stabilită astfel. GASTROLIZĂ, s. f. / gastrolyse, s. f. / gastrolysis. [Qr. gaster, gastros = stomac; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Operaţie constând în eliberarea stomacului de bride şi aderenţe cu organele învecinate sau de unele conexiuni vasculare. Uneori, g. se practică pentru asigurarea mobilităţii stomacului, îndeosebi în vederea efectuării unei anastomoze. GASTROPAREZĂ, s. f. / gastroparesie, s. f. / gastroparesis. Sindrom caracterizat prin diminuarea' tranzitului hranei din stomac în duoden în absenţa unei obstrucţii mecanice. GASTROPATIE, s. f. / gastropathie, s. f. / gastropathy. [Qr. gaster, gastros = stomac; pathos = boabă.] Denumire generală vagă, pentru diferite boli ale stomacului. GASTROPATIE EXSUDATIVĂ / gastropathie exsudative / Menetrier's disease. Sin.: boală Menetrier (v.). GASTROPEXIE, s. f. / gastropexie, s. f. / gastropexy. [Qr. gaster, gastros = stomac; pexis = filare.] Intervenţie chirurgicală destinată readucerii stomacului în poziţie normală şi fixării acestuia. G. nu se mai practică în caz de ptoză gastrică (*gastroptoză), indicaţiile actuale fiind ‘eventraţia diafragmatică şi anumite *hernii hiatale. GASTROPLASTIE, s. f. / gastroplastie, s. f. / gastroplasty. [Qr. gaster, gastros = stomac; plastos = modeCat, de ba plas-sein = a forma, a modeba.] Denumire a diverselor plastii efectuate la nivelul stomacului: obliterarea unui ulcer perforat, cura chirurgicală a unei stenoze mediogastrice etc. GASTROPLEGIE, s. f. / gastroplegie, s. f. / gastroplegia. [Qr. gaster, gastros = stomac; plege = Coviturâ.] Paralizie a stomacului, cu dilataţie consecutivă. Apare ca o complicaţie periculoasă în unele intervenţii chirurgicale pe abdomen, îndeosebi în *vagotomia tronculară (*operaţia Dragstedt). GASTROPLICATURARE, s. f. / gastroplication, s. f. / gastro-plication. [Qr. gaster, gastros = stomac; bat. plicatura = împăturire, de ba plică = cută, îndoitură.] Reducerea chirurgi- cală a volumului unui stomac dilatat, prin plicaturarea peretelui gastric. GASTROPTOZĂ, s. f. / gastroptose, s. f. / gastroptosis. [Qr. gaster, gastros = stomac; ptosis = cădere.] Coborârea stomacului din poziţia normală în abdomenul inferior, consecutivă laxităţii structurilor şi organelor care asigură fixitatea sa. GASTRORAFIE, s. f. / gastrorraphie, s. f. / gastrorrhaphy. [Qr. gaster, gastros = stomac; rhaphe = sutură.] Procedeu chirurgical de sutură a stomacului. , GASTRORAGIE, s. f. / gastrorragie, s. f. / gastrorrhagia. [Qr. gaster, gastros = stomac; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] Hemoragie la nivelul feţei interne a stomacului. Se poate traduce atât prin *hematemeză, cât şi prin *melenă. GASTROREE, s. f. / gastrorrhee, s. f. / gastrorrh(o)ea. [Qr. gaster, gastros = stomac; rhoia = curgere, de ba rhein = a curge.] 1) Hipersecreţie continuă de suc gastric. 2) Vomisment sau regurgitaţie de lichid apos provenind dintr-o hipersecreţie gastrică. GASTROSCHIZIS, s. n. / gastroschisis, s. m. / gastroschi-sis. [Qr. gaster, gastros = stomac; skhisis = despicăturâ, de ba skhizein = a despărţi] Termen utilizat îndeosebi în engleză ca sin. cu *laparoschizis. GASTROSCOP, s. n. / gastroscope, s. m. / gastroscope. [Qr. gaster, gastros = stomac; skopos = observator, de ba skopein = a vedea, a etamina.] *Endoscop destinat efectuării *gastroscopiei. GASTROSCOPIE, s. f. / gastroscopie, s. f. / gastroscopy. [Qr. gaster, gastros = stomac; skopia = examinare, de ba skopein = a vedea, a etamina] Investigaţie care constă în examinarea vizuală directă a mucoasei gastrice prin intermediul unui *gastroscop introdus prin esofag. Acest examen, iniţial executat cu ajutorul unui endoscop semirigid, este actualmente efectuat cu un *gastrofibroscop suplu, procedeul fiind denumit gastrofibroscopie. GASTROSTOMIE, s. f. / gastrostomie, s. f. / gastrostomy. [Qr. gaster, gastros = stomac; stoma, -atos = gură.] Deschiderea chirurgicală permanentă a stomacului, care permite comunicarea acestuia cu peretele abdominal (fistulă gastrică) şi adaptarea unei sonde prin care se introduc alimente, atunci când calea esofaringiană este întreruptă sau blocată. GASTROTOMIE, s. f. / gastrotomie, s. f. / gastrotomy. [Qr. gaster, gastros = stomac; tome = tăiere, secţiune, de ba tem-nein = a tăia.] Deschidere operatorie a stomacului. GASTRULAŢIE, s. f. / gastrulation, s. f. / gastrulation. [Lat. gastra = vas pântecos, de ba gaster, -eris = burtă, pântec, din gr. gaster, -astros = stomac.] Formarea *gastrulei din *blastulă, prin invaginare. Reprezintă un proces dinamic, care constă în deplasări sau migrări coordonate de celule (de *blas-tomere), denumite şi mişcări morfogenetice. în urma acestor procese ia naştere *gastrula, cu foiţele embrionare sau germinative. GASTRULĂ, s. f. / gastrula, s. f. / gastrula. [Lat. gastra = vas pântecos, de ba gaster, -eris = burtă, pântec, din gr. gaster, -astros = stomac; -ulă.] Stadiu de dezvoltare embrionară care urmează după *blastulă, în cazul embrionului uman în a treia săptămână de dezvoltare. în acest stadiu, prin mişcări coordonate ale celulelor (mişcări morfogenetice) care constituie procesul de gastrulaţie, are loc formarea celor trei foiţe embrionare: *ectoderm, *mezoderm şi *endoderm. Prin invagina-rea endodermului rezultă o cavitate, intestinul primitiv (sau arhenteronul) care se deschide prin blastopor. GATISM, s. n. / gâtisme, s. m. / gatism. [fr. gâtisme, din bat. vastare = a pustii, a devasta.] 1) Incontinenţă sfincte-riană (emisie involuntară de urină şi de materii fecale) care apare în cadrul unei decăderi fizice şi mentale (arieraţie gravă 512 GATOS GÂTUL PICIORULUI sau demenţă). 2) Extensia termenului ca sin. cu diminuarea intelectului este abuzivă. GATOS, adj., s. m. / gâteux, -euse, adj., s. m. / suffering from gatlsm. [Ţt. gâteux, din Cat. vastare = a pustii, a devasta*] (Bolnav) care prezintă *gatism. Utilizarea ca substantiv a termenului nu este recomandată. GAURĂ, s. f. / trou, s. m. / foramen. NA: foramen (1, 3). [Lat. cavum = gaură) 1) Foramen (v.). 2) întreruperea unei continuităţi. Ex.: *g. auscultatorie. 3) Orificiu osos sau anatomic. Ex.: g. ischiatice, situate între marginea laterală a sacrului şi marginea posterioară a coxalului; g. mentonieră; *g. occipitală etc. V. şi în continuare. GAURĂ AUSCULTATORIE / trou auscultatoire / auscultato-ry gap. Abolirea tranzitorie a zgomotelor lui Korotkov observată la decompresiunea manşetei tensiometrului la unii bolnavi cu ‘stenoză aortică sau cu hipertensiune arterială. GAURĂ DE CONJUGARE / trou de conjugaison / foramen intervertebrale. NA: foramen intervertebrale. Orificiu format de crestele opuse ale fiecărei lame aparţinând vertebrelor adiacente. Oferă cale de trecere nervilor spinali, care ies din canalul vertebral împreună cu vasele ce îi însoţesc. GAURĂ ISCHIOPUBIANĂ / trou ischiopublen / obturator foramen. NA: foramen obturatorum. Sin.: gaură obturatoare (v.). GAURĂ MARE ROTUNDĂ / trou grand rond / foramen rotundum. NA: foramen rotundum. Orificiu al etajului mijlociu al bazei craniului, situat în aripa mare a sfenoidului, prin care trece nervul maxilar superior, ramură a trigemenului. GAURĂ MICĂ ROTUNDĂ / trou petit rond / foramen spino-sus. NA: foramen spinosum. Orificiu din aripa mare a sfenoidului, lângă unghiul său posterior, prin care trec artera me-ningiană mijlocie, vena meningiană mijlocie şi nervul spinos. GAURĂ OBTURATOARE / trou obturateur / obturator foramen. NA: foramen obturatorum. Deschidere ovală, mare, între oasele ischion şi pubis, situată anterior, inferior şi medial faţă de cavitatea cotiloidă. Este în cea mai mare parte închisă de membrana obturatoare. Prin ea trec vasele şi nervii obturatori. Sin.: gaură ischiopubiană. GAURĂ OCCIPITALĂ / trou occipital / occipital foramen. NA: foramen magnum. Orificiu larg situat în partea postero-inferioară a osului occipital prin care cutia craniană este pusă în continuitate cu canalul vertebral. G. o. este traversată de partea inferioară a bulbului rahidian, rădăcinile medulare ale nervilor spinali, arterele vertebrale şi arterele spinale anterioare. GAURĂ OVALĂ / trou ovale / foramen ovale. NA: foramen ovale. 1, 2) foramen ovale cordis, 3) foramen ovale basis cranii. 1) In cordul fetal, orificiu în septum secundum care permite comunicarea interatrială. Postnatal, o parte din septum primum, care joacă rol de valvă, fuzionează cu septum secundum obturând g. o. 2) Persistenţa comunicării interatri-ale în perioada postnatală cauzată de incompetenţa valvei care în mod normal obturează g. o. 3) Orificiu situat în marea aripă a osului sfenoid, posterior g. mari rotunde, prin care trec nervul maxilar inferior (mandibular) şi artera meningeană mică. GAURĂ RUPTĂ ANTERIOARĂ / trou dechire anterieur / foramen lacerum. NA: foramen lacerum. Orificiu neregulat al etajului mediu al bazei craniului, situat între vârful stâncii temporalului, corpul sfenoidului, marginea posterioară a marii aripi sfenoidale şi procesul baziliar al osului occipital. La acest nivel trec artera carotidă internă şi nervii pietros superficial şi profund. GAURĂ RUPTĂ POSTERIOARĂ / trou dechire posterieur / jugular foramen. NA: foramen jugulare. Orificiu al etajului posterior al bazei craniului, delimitat de crestele jugulare ale oaselor occipital şi temporal, împărţit în două porţiuni: posteri- oară, prin care trece vena jugulară internă, şi anterioară, mai strâmtă, prin care trec nevii glosofaringian, pneumogastric şi spinal, precum şi sinusul pietros inferior. GAURĂ VERTEBRALĂ / trou vertebral / vertebral foramen. NA: foramen vertebrale. Spaţiu delimitat de corpul şi arcul unei vertebre, prin care trece măduva spinării cu învelişurile sale. Superpoziţia găurilor vertebrale constituie *canalul rahidian. GAUSS, s. m. / Gauss, s. m. / Gauss. [Cari Friedrich Gauss, matematician, fizician fi astronom german, 1777-1855.) Unitatea de măsură (G) a inducţiei electromagnetice în sistemul electromagnetic CGS. Un G. este egal cu un Maxwell pe centimetru pătrat sau 10-4 Weber pe metru pătrat. Unitatea corespondentă din SI este Tesla (1 Gauss = 1CM Tesla). V. şi Tesla. GAVAJ, s. n. / gavage, s. m. / gavage. [Ţr. gavage, cuvânt de origine normandă gave, galeza gaba = gâtlej.) 1) Alimentare prin intermediul unui tub introdus în stomac. 2) Metodă de administrare a unei diete hipercalorice în scop terapeutic. GAZ, s. n. / gaz, s. m. / gas. [Lat. chaos, gr. khaos = substanţă subtili) Starea de agregare a unui corp în care moleculele acestuia tind să ocupe întregul volum în care se află: 1) G. asfixiant provine din arderea incompletă a materiilor organice; conţine 0,3-0,8% CO. 2) G. ilariant: protoxid de azot. 3) G. inerte sau nobile, inactive chimic (ex.: heliul, neonul etc.). 4) G. de luptă: substanţe toxice sintetizate în scop militar. 5) G. sanguine: 02 şi C02. GAZDA, s. f. / hote, s. m. / host. [9dagh. gazda = gazdă) Orice organism viu (îndeosebi animal sau plantă) în care diverse tipuri de agenţi patogeni paraziţi îşi pot desfăşura parţial sau total ciclul de dezvoltare, de unde importanţa g. din punct de vedere epidemiologie. în g. intermediară, un parazit parcurge doar etapa de lavă asexuată. în g. definitivă, parazitul se multiplică. V. şi parazit, parazitism. GAZOMETRIE, s. f. / gazometrie, s. f. / gasometry. [Lat. chaos, gr. khaos = substanţă subtilă; gr. metron = măsură) Termen utilizat pentru denumirea dozării gazelor din sânge: 02 şi C02. GĂURI SACRALE ANTERIOARE Şl POSTERIOARE / trou sacres anterieurs et posterieurs / anterior and posterior sacral foramina. NA: foramina sacralia ventralia, foramina sacralia dorsalia. Cele 16 orificii ale osului sacru, opt situate pe faţa pelvină, opt posterior, cu dispoziţie bilaterală, formând patru etaje, prin care ies ramurile anterioare, respectiv posterioare ale primilor patru nevi sacraţi. GÂNDIRE, s. f. / pensee, s. f. / thinking (ca proces), thought (ca sistem). [Magii, gond = gând.) Cea mai importantă funcţie a creierului, în cadrul căreia sunt structurate noţiunile într-un ansamblu funcţional-logic ca o manifestare a raţionalităţii. Reprezintă funcţia dinamică a inteligenţei şi, în esenţă, reprezintă activitatea mentală de: 1) contemplare teoretică îndreptată spre un obiect cu intenţia de a ajunge la o concluzie; 2) deliberare practică îndreptată spre un obiect cu intenţia de a ajunge la un act de decizie. Operaţiile principale ale g. sunt: analiza, sinteza, comparaţia, generalizarea şi abstractizarea. Perturbările g. pot fi: formale (ritmul asociaţiilor de idei, prea lent, prea rapid) şi de fond (obsesiile şi delirul). GÂT, s. n. / cou, s. m. / neck. NA: collum. [Sl. veche glutu = înghiţitură) Segment al corpului care uneşte capul cu trunchiul. V. şi cevical. GÂTLEJ, s. n. / gorge, s. f. / throat. NA: fauces. [Sl. veche glutu = înghiţitură). Spaţiu anatomic înconjurat de palatul moale, arcurile palatine şi baza limbii. G. reprezintă orificiul de comunicare dintre cavitatea bucală şi faringe. GÂTUL PICIORULUI / farse, s. m. / tarsus. NA: tarsus. Sin.: tars (v. def. 2). 513 GDP GENĂ p53 GDP / GDP / GDP. Abreviere utilizată în mod curent pentru guanozin difosfat (v.). GEAMĂN, adj., s. m. sau f. / jumeau, -elle, adj., s. m. ou f. / twin. [Lat. gemellus sau geminus = geamăn.] (Despre fiinţe; adesea substantivat). Făt care s-a dezvoltat în cavitatea uterină a mamei în acelaşi timp cu un alt făt. G. monozigoţi sau uniovulari rezultă dintr-un singur ou şi deci au aceeaşi zestre ereditară, iar g. dizigoţi (plurizigoţi) sau biovulari rezultă din ouă diferite şi au ereditate diferită, pot fi de sexe diferite. Cei monozigoţi sunt de acelaşi sex, iar diferenţele observate între ei, la vârsta adultă, reprezintă consecinţa condiţiilor diferite dew viaţă. V. şi gemelologie, monozigot. GEANĂ, s. f. / cil, s. m. / eyelash. NA: cilium. [Lat. gena = oBraz., pieoapă] Fiecare din firele de păr rigide şi curbe de pe marginea liberă a pleoapelor. Sin.: cil palpebral. GEL, s. n. / gel, s. m. / gel. [Lat. gelu = îngheţ.] Stare particulară a unui sistem coloidal liofil, obţinută prin precipitare şi caracterizată prin elasticitate mare. GELATINĂ, s. f. / gelatine, s. f. / gelatin. [Lat. gelatus = îngheţat, de ia gelare = a îngheţa; -ină.] Substanţă proteică coloidală preparată prin fierbere (sau printr-o altă metodă de încălzire la temperaturi înalte, de ex. la ‘autoclav) a unor structuri care conţin din abundenţă ‘colagen (vase, tendoane, piele). în medicină s-a propus utilizarea sa ca substituent de plasmă, iar în farmacie poate fi agent solidifiant în prepararea unor ‘ovule sau ‘supozitoare. G. este adăugată în unele alimente ca adjuvant. GELOZĂ, s. f. / gelose, s. f. / gelose. [Lat. gelare = a îngheţa; oză - indică un giucid] Sin.: agar-agar (v.). GELSOLINĂ, s. f. / gelsoline, s. f. / gelsolin. Proteină prezentă la nivelul serului sanguin şi al ‘citoscheletului, unde reglează echilibrul gel-sol al ‘actinei, de unde denumirea sa. Sub o structură modificată genetic, face parte din depozitele ‘amiloide ale unei forme foarte rare de ‘amiloidoză familială primitivă. GEMANGIOM, s. n. / gemmangiome, s. m. / gemmangioma. [Lat. gemma = mugur de viţă de vie; angeion - vas; -oma.j Tip de ‘angiom care se diferenţiază din mugurii vasculari de tip embrionar. GEMELAR, adj. / gemeilaire, adj. / gemellary. [Lat. geme-llus = geamăn.] Care se referă la ‘gemeni. GEMELIPARĂ, adj. / gemellipare, adj. / gemellipara. [Lat. gemellus = geamăn; părere = a naşte.] Mamă de gemeni. GEMELOLOGIE, s. f. / gemellologie, s. f. / gemellology. [Lat. gemellus = geamăn; gr. logos = ştiinţă] Studiul gemenilor, util în cunoaşterea eredităţii. GEMENI, adj., s. m. sau f., pl. / jumeaux, jumelles, adj., s. m. ou f., pl. / twins. [Lat. geminus = geamăn.] V. geamăn. GEMINAT, adj. / gemine, -e, adj. / geminate. [Lat. gemina-tus = duBCu, repetat, de ia geminus = geamăn.] Despre structuri sau obiecte care sunt dispuse două câte două. GEN, s. n. / genre, s. m. / genus. [Lat. genus, -eris = origine, neam, specie.] Unitate de clasificare în biologie, situată între ‘familie şi ‘specie. GENĂ, s. f. / gene, s. m. / gene. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie sau gennan = a produce.] Unitatea de bază a eredităţii, alcătuită din acid dezoxiribonucleic (ADN). G. reprezintă o colecţie liniară de secvenţe dezoxiribonucleotidice transcrise într-o singură moleculă de ADN şi care realizează, împreună cu elementele de control adiacente ambelor capete, o unitate structurală şi funcţională. Purtătoare a unei informaţii definite şi susceptibile să se exprime la nivelul unei celule, g. este localizată într-un punct precis al unui cromozom, denumit locus. Diferitele g. ale unui organism viu permit realizarea, prin intermediul sintezei proteinelor, a caracteristicilor ce vor constitui ‘fenotipul. în afara ‘mutaţiilor, naturale sau provocate, informaţia corespunzătoare unei g. este transmisă cu fidelitate în cazul multiplicării celulare. Organizarea şi repartiţia g. în molecula de ADN diferă la ‘procariote faţă de ‘eucariote. Astfel, la procariote g. sunt dispuse liniar în molecula de ADN şi sunt unice. Dimpotrivă, la eucariote g. au o structură în mozaic: fiecare g. este alcătuită din porţiuni de ADN codante, sau ‘exoni, şi din porţiuni non-codante, sau ‘introni. în momentul iniţierii sintezei, intronii şi extronii sunt transcrişi şi constituie o moleculă de ARN premesager. în continuare, intronii vor fi eliminaţi (‘excizie) şi, prin punerea cap la cap a diferiţilor exoni (‘episaj), va rezulta ARN mesager definitiv, care va fi tradus la nivelul citoplasmei. Spre deosebire de procariote, numeroase g. ale celulelor eucariote sunt repetate (ex.: g. ce codifică hemoglobina). Diferitele g. ale celulelor ‘diploide din organism nu exprimă toate aceeaşi informaţie genetică, cu toate că ele conţin molecule de ADN identice. Anumite g. se vor exprima într-un tip celular specific, în timp ce altele nu se vor exprima niciodată (g. recesive) sau doar când sunt reuniţi unul sau mai mulţi factori specifici. Rezultă că expresia g. este supusă reglării, observaţie ce a permis definirea a două tipuri de g.: *g. de structură şi *g. regulatoare. în prezent, conceptul „o g. - un caracter" a fost abandonat: în unele cazuri, o g. poate interveni în determinismul mai multor caractere (‘pleiotropie) sau, dimpotrivă, un caracter poate fi produs prin acţiunea cumulativă a mai multor g. (‘poligenie). V. alelă, oncogenă, polialelie^ GENĂ ANCESTRALĂ / gene ancetre / ancestral gene. Genă ipotetică aflată la originea unei ‘familii de gene (multigenice). GENĂ CFTR / gene CFTR / CFTR gene. [Acronim engi. de ia Cystic FiSrosis TransmemBrarte Reguiator = regiator mem-Bratrnr în fiBroza chistică.] V. mucoviscidoză. GENĂ DE CONTROL / gene regulateur / control gene. Sin.: genă regulatoare (v.). GENĂ HFE / gene HFE / HFE gene. Genă ce codifică proteina cu acelaşi nume, reglatoare a absorbţiei duodenale de fier. Mutaţia sa determină cea mai mare parte dintre hemo-cromatozele primitive. V. hepcidină. GENĂ HIMERĂ / gene chimere / chimeric gene. Genă formată din fragmente de ADN de origine diversă. GENĂ DE HISTOCOMPATIBILITATE / gene d’histocompati-bilite / histocompatibility gene. G. a cărei prezenţă la doi subiecţi diferiţi condiţionează succesul ‘grefei unui organ de la un individ la altul. V. antigen tisular şi histocompatibilitate. GENĂ Ir / gene de reponse immunitaire / Ir gene. Sin.: genă de răspuns imunitar (v.). GENĂ LETALĂ / gene lethal / lethal gene, lethal factor. V. letal, alelă letală. GENĂ MARKER / gene marqueur / marker gene. Genă a cărei expresie permite depistarea celulelor care o conţin. G. m. este utilizată îndeosebi pentru identificarea unei anumite colonii bacteriene sau plăci bacteriofagice. GENĂ MODIFICATOARE / gene modifiant / modifying gene. G. care poate influenţa sau altera efectul altei g. Expresia unei g. m. poate influenţa un ‘fenotip rezultat prin ‘mutaţia produsă la nivelul altor gene nealele. GENĂ MUTANTĂ / gene mutant / mutant gene. G. ce a suferit o ‘mutaţie, consecutiv căreia are permanent funcţii diferite celor anterioare alterării. GENĂ ORFANĂ / gene orphelin / orphan gene. Genă care nu are nici o similitudine de secvenţă cu o altă genă prezentă în baza de date şi, în consecinţă, nu poate fi clasificată într-o familie genică. GENĂ p53 / gene p53 / p53 gene. G. (‘antioncogenă) cu rol important în ciclul celular şi în ‘apoptoză. în peste 50% din 514 genă precoce GENEZĂ cancere s-au constatat mutaţii ale g. p53. Unele tipuri de mutanţi pot fi promotori în cancer, iar alte tipuri au rol de suprimare a tumorilor. V. şi proteină p53. GENĂ PRECOCE / gene precoce / early gene. Genă virală transcrisă ta începutul infecţiei celulare. GENĂ DE RĂSPUNS IMUNITAR / gene de reponse immuni-taire / Ir gene. G. care controlează abilitatea ‘limfocitelor de a răspunde 1a antigeni specifici. Sin.: genă Ir. GENĂ REDUNDANTĂ / gene redondant / redundant gene. Genă a cărei funcţie poate fi înlocuită prin una sau mai multe gene când a suferit o mutaţie. Redundanţa poate fi dată de prezenţa a numeroase copii ale genei în genom, sau pentru că activitatea proteinei codificată de genă poate fi înlocuită cu o proteină în relaţie cu altă genă, ori pentru că o enzimă poate exercita funcţia sa pe o altă cale metabolică. GENĂ REGULATOARE / gene regulateur / regulator gene, control gene. G. ce controlează funcţionarea g. de structură prin elaborarea, după caz, a unui represor sau inductor, pentru a frâna sau, respectiv, declanşa transcripţia de ARN mesager^ Sim: genă de control. GENĂ SĂLBATICĂ / gene sauvage / wild-type gene. ‘Alela cu cea mai mare frecvenţă într-o populaţie dată. GENĂ DE STRUCTURĂ / gene de structure / structural gene. G. care reglează ordinea în care se combină diferiţii aminoacizi pentru constituirea proteinelor celulare structurale sau enzimatice. GENE ALELE / genes alleles / allelic genes. V. alelă. GENE COMPLEMENTARE / genes complementaires / com-plementary genes. G. non-alelice, independente, care nu se exprimă decât una în prezenţa alteia. GENE DOMESTICE / genes domestiques / housekeeping genes. Sin.: gene menajere (v.). GENE EXTRANUCLEARE / genes extranucleaires / extranu-clear genes. G. aflate în celulă în afara nucleului, fiind incluse în acidul dezoxiribonucleic prezent în ‘mitocondrii sau în cloroplaste (1a plante). Unele g. e. sunt implicate în sinteza proteinelor. GENE HOMEOTICE / genes homeotiques / homeotic genes. G. a căror existenţă a fost pusă în evidenţă prin studiul mutaţiilor. V. homeotic. G. h. intervin în stadiile iniţiale ale dezvoltării, având ca efect diferenţierea specifică a diferitelor părţi ale organismului animal. Ele au fost identificate şi 1a vertebrate. Se apreciază că mutaţiile acestor g., care au efecte spectaculoase asupra fenotipului, au jucat un rol considerabil în evoluţia speciilor. O g. h. este o genă de dezvoltare. V. şi homeobox. GENE ALE IMUNOGLOBULINELOR / genes des immuno-globulines / immunoglobulin genes. Familie de g. care codifică lanţurile peptidice ale ‘imunoglobulinelor. Aceste g. cuprind multe secvenţe similare codante ale diferitelor părţi din moleculele imunoglobulinelor. Se disting patru tipuri de g., denumite V, J, D şi C. în cursul dezvoltării *limfocitelor B se produc rearanjări ale ADN, care conduc ta joncţiunea unui exemplar din fiecare din aceste diferite g. „elementare" pentru formarea unei g. complete, codantă a unui lanţ uşor sau a unui lanţ greu. Ţinând seama de numărul de g. din fiecare categorie, există 300V x 4J x 2C = 2 400 lanţuri uşoare posibile şi 1 000V x 20D x 4J x 5C = 4 000 000 lanţuri grele posibile, adică 400 000 x 2 400 = 109 imunoglobuline diferite. Acest număr este şi mai mare dacă se ia în considerare valabilitatea introdusă prin joncţiuni între diferite g. elementare şi fenomenele de mutaţie. Receptorii limfocitelor T sunt produşi după un mecanism comparabii, ale cărui detalii sunt mai puţin cunoscute. GENE MENAJERE / genes de menage / housekeeping genes. G. care asigură funcţiile indispensabile vieţii tuturor tipurilor de celule. G. m. sunt exprimate cantitativ în marea majoritate a tipurilor celulare deoarece ele codifică proteine ubicuitare esenţiale pentru procesele metabolice. Este cazul g. codante pentru sinteza enzimelor glicolizei, respiraţiei celulare şi ale diverselor metabolisme intermediare. Numărul g. m. este de aproximativ 10 000 per genom haploid, iar ritmul de transcripţie al acestora este moderat, dar continuu. Sin.: gene domestice. GENE REPORTER / genes reporter / reporter genes. G. lipsite de promotori, utilizate pentru a detecta capacitatea unei secvenţe ADN din amonte de a funcţiona ca promotor. GENEALOGIE, s. f. / genealogie, s. f. / genealogy. [Lat. genealogia, din gr. genos = neam, urmaş, generaţie, logos = ştiinţa] Studiul originii unui grup şi al compoziţiei unei familii. Investigaţiile genealogice sun\ deosebit de utile în descoperirea unor caracteristici ereditare. în unele ţări s-au realizat colecţii importante de informaţii genealogice. GENERALIST, s. m. / generaliste, s. m. / general practi-tioner. [Lat. generalis = care se referă ia o specie, generai, aniversai, de ia genus, -eris = origine, neam, specie.] Sin.: omnipractician (v.). GENERAŢIE, s. f. / generation, s. f. / generation. [Lat. gene-ratio, -onis = naştere, generaţie, de ia generare = a da naştere, a produce.] Unul din cele mai evidente fenomene din lumea vie: „formarea semenilor din semeni". Fiinţa vie este "execuţia unui proiect, scopul (vieţii) fiind prepararea unui program identic pentru g. următoare" (F. Jacob). Definiţii ale g.: 1) Fiecare din gradele de filiaţie succesivă într-o aceeaşi familie. 2) Spaţiul de timp care separă, în medie, fiecare grad de filiaţie (circa 20 de ani). 3) Ansamblul indivizilor având aproximativ aceeaşi vârstă în acelaşi timp. GENETICĂ, s. f. / genetique, s. f. / genetics. [Cjr. genetikos = propriu unei generaţii, de ia genos = neam, urmaş, generaţie.] Ştiinţa ‘eredităţii. Domenii principale: 1) G. biochimică: studiul fenomenelor biochimice implicate în procesele de transmitere a informaţiei, al cărei suport sunt cromozomii. 2) G. comportamentuiui: studiul importanţei relative a genotipului îri influenţarea comportamentului, comparativ cu importanţa factorilor de mediu. 3) G. formaiă sau mendeliană: studiul caracterelor ereditare şi al transmiterii acestora pornind de ta statistica rezultatelor încrucişărilor, hibridărilor. 4) G. metabolică: studiul sistemelor enzimatice celulare şi al anomaliilor acestora prin metodele şi tehnicile geneticii. 5) G. moleculară: studiul, ta nivel molecular, al structurii şi mecanismelor de bază ale expresiei funcţionale a materialului genetic. 6) G. populaţiilor: studiul mecanismelor şi modalităţilor de variaţie a frecvenţelor alelice şi genotipice în populaţii. 7) G. umană şi medicală: studiul genomului uman în condiţii normale şi patologice. G. medicală stă ta baza dezvoltării ‘medicinei moleculare şi a ‘medicinei predictive. V. şi în continuare. GENETICĂ DIRECTĂ / genetique directe / direct genetics. Abordare genetică clasică, în care se pleacă de ta un fenotip pentru a izola gena în cauză. GENETICĂ INVERSĂ / genetique inverse / inverse genetics. Strategie care permite, pornind de ta o funcţie sau o boală, să se izoleze o genă necunoscută sau să se detecteze proteina corespondentă acesteia. GENETOTROFIC, adj. / genetotrophique, adj. / genetotro-phic. [Qr. genetikos = propriu unei generaţii, de ia genos = neam, urmaş, generaţie; trophikos - care Hrăneşte.] Referitor ta relaţia dintre genetică şi nutriţie: influenţa nutriţiei asupra eredităţii şi variabilităţii organismelor. GENEZĂ, s. f. / genese, s. f. / genesis. [Qr. genesis = producere, de ia gennan = a produce.] 1) Proces de naştere şi de formare a unei fiinţe; naştere, origine. 2) Mod de produ- 515 GEN1AN GENU cere, iar prin extensie, etiologie (referitor la o boală). V. pato-geneză şi patogenie. GENIAN, adj. / genien, -ienne, adj. / genial, genian mental. [Qr. geneion = Bărbie, menton.] Sin.: mentonier (v.). GENIC, adj. / genique, adj. / genic. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Care se referă la o ‘genă sau aparţine unei gene. Ex.: ‘terapie g. GENICULAT, adj. / genicule, -e, adj. / geniculate. [Lat geni-culatus = care face un cot, curbat, de ta geniculum, dim. de Ca genu = genunchi] Care este curbat asemenea unui genunchi. Ex.: ‘ganglion g. GENICULUM / geniculum / geniculum. NA: geniculum, pl. genicula. [Lat. geniculum = genunchi mic, dim. de Ca genu = genunchi] Structură sau formaţiune anatomică cu aspect angular, asemenea unui genunchi, corespunzând unui conduct sau nerv. Ex.: g. canalis facialis, cotul pe care îl face canalul facial şi la nivelul căruia se află g. nervi facialis, care conţine ‘ganglionul geniculat. GENINĂ, s. f. / genine, s. f. / genin. Parte a unui ‘heterozid care nu conţine glucid. în general, este responsabilă de activitatea farmacologică a ‘heterozidului. Sin.: aglicon. GENION, s. n. / genion, s. m. / genion. [Qr. geneion = Bărbie, menton.] 1) Punct craniometric situat în vârful spinei mentoniere (punctul inferior al simfizei mandibulare pe radiografia laterală). Dacă există mai multe spine, punctul este localizat între acestea, în plan sagital. 2) Sin. menton (v. def. 1). GENIOPLASTIE, s. f. / genioplastie, s. f. / genioplasty. [Qr. geneion = Bărbie, menton; plastos = modelat, de Ca plassein = a forma, a modeCa.] Operaţie prin care se corectează pierderile de substanţă de la nivelul ‘mentonului. GENITAL, adj. / genital, -ale, -aux, adj. / genital. [Lat. geni-talis = referitor Ca naştere, dătător de viaţă, de Ca gignere = a naşte, a crea,] 1) Care se referă la ‘reproducerea sexuată. 2) Care aparţine organelor de reproducere. GENODERMATOZĂ, s. f. / genodermatose, s. f. / genoder-matosis. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie; derma, -atos = pieCe; -oză.] Boală cutanată ereditară. Ex.: g. „în cocardă" sau ‘sindromul Degos. (def. 1). V. şi în continuare. GENODERMATOZĂ SCLEROATROFICĂ Şl KERATODERMICĂ A EXTREMITĂŢILOR / geno-dermatose scleroatrophiante et keratodermique des extremites / genodermatosis with scle-roatrophy and keratosis of the extremities. Boală ereditară, cu caracter dominant şi autozomal, caracterizată prin asocierea unei scleroatrofii cutanate difuze şi simetrice a mâinilor, cu o keratodermie discretă palmară şi plantară. Prognostic sever în caz de degenerescenţă a leziunilor cutanate în epitelioame spinocelulare şi de asociere cu cancere viscerale. Gena responsabilă a bolii se află pe cromozomul sistemului sanguin MNS (v. grup sanguin). GENOFOBIE, s. f. / genophobie, s. f. / genophobia. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie; phobos = frici1] Fobie faţă de activitatea sexuală. GENOM, s. n. / genome, s. m. / genome. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie sau gennan = a produce; soma, -atos = corp.] Ansamblul genelor cuprins în cromozomi. în prezent, se apreciază că întregul genom uman conţine circa 25000 de gene. Termenul de genom desemnează: 1) Totalitatea informaţiei genetice aparţinând unei celule sau unui organism ADN-purtă-tor al acestei informaţii. 2) Lotul de n cromozomi (23 la om) pe care îl conţine fiecare ‘gamet. 3) Lotul de 2n cromozomi al fiecărei celule ‘diploide somatice. V. şi genotip, haploid. GENOMICĂ, s. f. / genomique, s. f. / genomics. Ramură, direcţie a biotehnologiei având ca obiective studiul structurii şi funcţiei ‘genomului prin secvenţarea, cartografierea şi analiza expresiei şi funcţiilor genelor. Se disting: 1) G. structurală, ca bază iniţială a analizei genomice. având drept scop alcătuirea ‘hărţilor genetice de înaltă rezoluţie, fizice şi transcripţionale. 2) G. funcţională, care are ca scop stabilirea funcţiei genelor, un obiectiv mult mai dificil. în g. f. se utilizează datele de g. s. la care se adaugă rezultatele obţinute prin experimente bazate pe o metodojogie complexă. GENOMICĂ CLINICĂ / genomique clinique / clinical genomics. „Mariajul” investigaţiei clinice cu ‘genomica, adică legarea informaţiei medicale clinice cu informaţia moleculară. Informaţiile obţinute prin studii de genomică vor avea impact în deciziile medicale, în diagnostic, tratament, prognostic şi epidemiologie. GENOMICĂ MEDICALĂ / genomique medicale / medical genomics. Aplicaţiile rezultatelor ‘genomicii în înţelegerea patologiei moleculare a bolilor umane, pe baza cunoaşterii funcţiilor genelor. Se încearcă stabilirea unor „portrete moleculare ale bolilor”, de identificare a proteinelor caracteristice unei anumite boli. Cercetările se concentreză îndeosebi asupra cancerului şi bolilor cardiovasculare. GENONEURODERMATOZĂ, s. f. / genoneurodermatose, s. f. / genoneurodermatosis. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie; neuron = nerv; derma, -atos = pieCe; -oză.] Boală ereditară în care sunt asociate manifestări cutanate şi neurologice. V. şi facomatoză. GENOPATIE, s. f. / genopathie, s. f., maladie hereditaire / genopathy, hereditary disease. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie; pathos = BoaCă] Sin.: boală ereditară (v.). GENOPLASTIE, s. f. / genoplastie, s. f. / genoplasty. [Qr. genys = obraz; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa.] Operaţie prin care se corectează pierderile de substanţă sau deformările obrajilor. GENOTERAPIE, s. f. / genotherapie, s. f. / gene therapy. [Gr. genos = neam, urmaş, generaţie; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Sin.: terapie genetică (v.). GENOTIP, s. n. / genotype, s. m. / genotype. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie; typos = tip, modeC, marcă.] 1) Constituţia genetică a unui individ. V. şi genom. 2) Uneori, ‘alelele cu unul sau mai mulţi loci specifici. 3) Tipurile de ‘specii aparţinând unui anumit ‘gen. GENOTIPAJ, s. n. / genotypage, s. m. / genotyping. [Qr. genos = neam, urmaş, generaţie; typos = tip, modeC, marcă] Determinarea^ ‘genotipului. GENTAMICINĂ, s. f. / gentamicine, s. f. / gentamicin. (DCI) Antibiotic elaborat de ciuperci din genul Micromonospora, eficient în infecţiile cu pseudomonas şi cu unii bacili gramne-gativi; sarea sulfat este utilizată în aplicaţii locale. GENU / genu / genu. NA: genu, pl. genua. [Lat. genu = genunchi] Numele latin al articulaţiei dintre femur, tibie şi rotulă, adică al genunchiului. De aici, o serie de termeni derivaţi: 1) G. flexum, diformitate congenitală sau câştigată a genunchiului, care se menţine flectat la un unghi oarecare. 2) G. recurva-tum, exagerarea extensiei normale a genunchiului şi, implicit, a gambei pe coapsă peste 180°, prin laxitatea capsulei şi ligamentelor genunchiului. 3) G. recurvatum congenital, malformaţie caracterizată prin hiperextensia genunchiului, în relaţie cu o luxaţie anterioară a tibiei, o retracţie a muşchiului cvadri-ceps al coapsei şi multiple anomalii ale componentelor apone-vrotice, capsulare şi ligamentare. 4) G. valgum, diformitate a genunchiului constând în devierea gambei în afară faţă de axa femurului, astfel că acestea fac un unghi obtuz deschis în afară. Când este bilaterală, bolnavul are picioarele în X. Sin.: tibia valga. 5) G. varum, devierea axei gambei înăuntru faţă de axa femurului, astfel că ele fac un unghi obtuz deschis înăuntru. Când este bilaterală, bolnavul are membrele inferioare în „0“. 516 GENUFLEXIUNE GESTOZĂ GENUFLEXIUNE, s. f. / accroupissement, s. m. / squatting. Poziţia de flexie a genunchilor şi coapselor, cu fesele coborâte la nivelul călcâielor. G. este frecvent adoptată de copiii cu malformaţii cardiace cianogene. în unele culturi, adoptată de par-turiente în timpul travaliului. GENU FLEXUM / genu flexum / genu flexum. V. genu, def. 1. GENU RECURVATUM / genu recurvatum / genu recurvatum. V. genu, def. 2. GENU RECURVATUM CONGENITAL / genu recurvatum congenital / congenital genu recurvatum. V. genu, def. 3. GENU VALGUM / genu valgum / genu valgum. V. genu, def. 4. GENU VARUM / genu varum / genu varum. V. genu, def. 5. GENUNCHI, s. m. / genou, s. m. / knee. NA: genu. [Lat. geniculum, dim. de Ca genu = genunchi) Sin.: genu (v.). V. tab. anat. - articulaţii. GENUNCHIERĂ, s. f. / genouillere, s. f. / knee cap. [Lat. geniculum, dim. de Ca genu = genunchi] 'Orteză destinată contenţiei genunchiului. GEODĂ, s. f. / geode, s. f. / geode. [Qr. geodes = care seamănă cu pământul, de Ca ge = pământ, eidos = formă.) Cavitate sau pierdere de substanţă, congenitală sau dobândită, localizată la nivelul unui organ sau ţesut (îndeosebi os sau plă-mân). Termenul a fost adoptat prin analogie cu cavităţile tapisate cu cristale din unele roci. GEOFAGIE, s. f. / geophagie, s. f. / geophagia, dirt-eating. [Qr. ge - pământ; phagein = a mânca.) Ingerarea de pământ, practicată în unele zone din Asia şi America de Sud, dar şi în alte regiuni. în anumite dereglări psihice, omul poate deveni geofag. V. şi^ pica. GEOMEDICINĂ, s. f. / geomedicine, s. f. / geomedicine. [Qr. ge = pământ; Cat. medicina = medicină] Ramură a medici-nei care studiază influenţa 'climatului şi a condiţiilor de mediu asupra sănătăţii. GEOSFERĂ, s. f. / geosphere, s. f. / geosphere. [Qr. ge = pământ; Cat. sphaera, gr. sphaira = sferă] Partea minerală, nevie, a Terrei, care serveşte ca suport pentru ansamblul fiinţelor vii. G. cuprinde atmosfera, biosfera şi partea externă a litosferei. V. şi noosferă. GEOTROPISM, s. n. / geotropisme, s. m. / geotropism. [Qr. gaia = pământ; trepein = a introduce.] 1) Orientare impusă creşterii unui organism vegetal prin noţiunea forţei gravitaţiei. 2) Reacţie locomotorie a anumitor specii animale, provocată de forţele gravitaţionale. GERIATRIE, s. f. / geriatrie, s. f. / geriatrics. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; iatreia = vindecare.) Parte a 'gerontologiei care are ca obiectiv tratamentul bolilor vârstnicului, fie că acestea îi sunt proprii, fie că anumite boli prezintă forme particulare la vârste înaintate. GERMEN, s. m. / germe, s. m. / germ. [Lat. germen, -inis = germen, sămânţă] 1) Sin.: microorganism (v.). 2) „Sămânţă" din care naşte o viaţă nouă. 3) Ansamblu de celule germina-le separate precoce de restul 'embrionului care constituie soma. V. gamet şi zigot. GERMINAL, adj. / germinai, adj. / germinai. [Lat. germen, -inis = germen, sămânţă] Care priveşte liniile celulare reproducătoare. GERMINOM, s.n. / grminome, s.m. / germinoma. Tip de tumoră a celulelor germinale, alcătuite din celule mari rotunde, cu nuclee veziculare. Se dezvoltă de regulă în ovar, testicul, mediastinul anterior sau în glanda pineală. La bărbat g. este denumită 'seminom, iar la femeie 'disgerminom. G. glandei pineale este histopatologic identic cu g. testicular sau ovari-an. V. şi seminom, disgerminom. GERODERMIE, s. f. / gerodermie, s. f. / geroderma. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; derma, -atos = pieCe.) Aspect senil al pielii, care devine uscată, ridată, părând prea largă pentru părţiie care ie acoperă. GERODERMIE OSTEODISPLAZICĂ. Sin. sindrom Bamatter (v ). GERONTISM, s. n. / gerontisme, s. m. / senilism. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; -ism.] Sin.: senilism (v.). GERONTOFILIE, s. f. / gerontophilie, s. f. / gerontophilia. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; philia = atracţie, de Ca philein = a iuBi) Anomalie a instinctului sexual manifestată prin atracţie faţă de subiecţi în vârstă. GERONTOLOGIE, s. f. / gerontologie, s. f. / gerontology. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; logos = ştiinţă] Ştiinţa care are ca obiect de studiu problemele inerente îmbătrânirii: modificările morfologice, fiziologice, psihologice şi sociale. G. ocupă un loc tot mai important datorită creşterii numărului de persoane vârstnice. La dezvoltarea g. au contribuit decisiv o serie de medici români: Gh. Marinescu, C.l. Parhon, Ana Aslan şi alţii. GERONTOPSIHIATRIE, s. f. / gerontopsychlatrle, s. f. / geropsychiatry. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; psykhe = sufCet; iatreia = vindecare.] Psihiatria bolilor mentale la vârstnici. GERONTOXON, s. m. / gerontoxon, s. m. / gerontoxon. [Qr. geron, -ontos = Bătrân; toxon = arc.) Inel cenuşiu pericorne-an, separat de marginea corneei printr-o mică arie liberă. De obicei bilateral, g. poate apare după 50 de ani, ca rezultat al unor procese de degenerescenţă. Sin.: arc senil. GESTAGEN, adj. / gestagene, adj. / gestagenic. [Lat. ges-tare = a purta o sarcină; gr. gennan = a produce.] Care favorizează evoluţia 'sarcinii. GESTALT / gestalt / gestalt. [germ. Gestalt = configuraţie, formă, structură] Un întreg organizat, coerent, ale cărui părţi nu sunt juxtapuse sau asociate aleatoriu, ci determinate de legi inerente întregului. Pe baza acestui concept s-a dezvoltat 'gestaltismul. V. în continuare. GESTALTISM, s. n. / gestaltisme, s. m. / gestaltism. [germ. Gestalt = configuraţie, formă, structură; -ism.] Curent în psihologie fondat în 1910, în Germania, ca o reacţie la modelul „atomist" al empirismului (susţinut îndeosebi în Marea Britanie). în concepţia atomistă, modelele vizuale se nasc dintr-un mozaic de senzaţii care există independent. G. a fost de la început concentrat pe principii generale. Cele mai semnificative contribuţii ale sale sunt în domeniul psihologiei percepţiei. De ex., pe baza unor experimente clasice menite să arate că ochiul tinde, în mod natural, să organizeze un şir de linii sau puncte în configuraţii coerente, adepţii g. afirmă că vederea este un proces esenţialmente fenomenologic, în măsura în care este „văzut" ceea ce îi apare privitorului şi nu ceea ce există în realitate. Deşi încercările de a formula legi care să determine felul cum vor fi percepuţi stimulii sunt perimate, rămâne ideea fundamentală că procesele cognitive de nivel mai înalt (amintirea, interpretarea) sunt responsabile de natura experienţei. Se afirmă primatul configuraţiei, al „formei" faţă de elementele componente. G. se aplică în cea mai plauzibilă încercare de explicare a logicii diagnosticului medical (v. diagnostic). Totodată, acest curent poate fi considerat precursor al abordării sistemice ('teoria generală a sistemelor). GESTAŢIE, s. f. / gestation, s. f. / gestation. [Lat. gestatio, -onis, de Ca gestare = a purta o sarcină] La animalele vivi-pare (îndeosebi la mamifere), perioada cuprinsă între fecundarea ovulului şi naşterea puiului. La om, g. este denumită graviditate sau 'sarcină. La diferitele specii de mamifere perioada de g. variază de la 13 zile la oposum, la 640 de zile la elefant. GESTOZĂ, s. f. / gestose, s. f. / gestosis. [Lat. gestare = a purta o sarcină; -oză) Denumire generică pentru orice tulburare sau boală în relaţie cu sarcina. Uneori, termenul este utilizat cu sensul de 'toxemie gravidică. 517 GIARDIA GINOGENEZĂ GIARDIA / giardia / giardia. [Alfred Giard, Biofog francez, (Paris, 1846-1908.) Sin.: Lambiia (v.). GIARDIAZĂ, s. f. / giardiase, s. f. / giardiasis. [Alfred Giard, Biofog francez, (Paris, 1846-1908; -ază.] Sin.: lambliază (v.). GIBOZITATE, s. f. / gibbosite, s. f. / gibbosity. [Lat. gibbus = cocoaşă.] Diformitate a coloanei vertebrale constând dintr-o ‘cifoză cu arc scurt, care determină deformarea cavităţii toracice. Ex.: g. pottică (din ‘morbul lui Pott), care poate fi mediană, angulară, posterioară. GIGANTISM, s. n. / gigantisme, s. m. / gigantism. [Qr. giga, -antos = foarte mare, imens; -ism.] Creştere staturală exagerată în raport cu media populaţiei de aceeaşi vârstă şi sex, în principiu cu cel puţin două ^deviaţii standard faţă de medie. Clasic, se disting: 1) G. asociat cu *acromega!ie, determinat de o tumoră hipofizară secretoare de ‘somatotrofină la copil sau adolescent, înainte de închiderea cartilajelor de creştere. 2) G. cerebral, sin.: sindrom Sotos (v.). 3) G. constituţional, de origine ereditară şi familială. Sin.: somatomegalie. GIGANTOBLAST, s. n. / gigantoblaste, s. m. / gigantoblast. [Qr. giga, -antos = foarte mare, imens; blastos = germen.] ‘Eritroblast cu diametrul mai mare de 10 pm. GIGANTOCIT, s. n. / gigantocyte, s. m. / gigantocyte. [Qr. giga, -antos = foarte mare, imens; kytos = ce fufă.] 1) Celulă gigantă. 2) Sin.: megalocit (v.). GIMNASTICĂ, s. f. / gymnastique, s. f. / gymnastics. [Lat. gymnasticus, gr. gymnastikos = care face exerciţii fizice, de fa gr. gymnos = gof, dezBrăcat.] Efectuarea conştientă a anumitor mişcări musculare, care determină la copil dezvoltarea normală a tuturor părţilor corpului, iar la adult realizarea unui echilibru funcţional între activitatea fizică şi cea intelectuală, menţinându-se supleţea şi îmbunătăţindu-se circulaţia sanguină. G. medicală se realizează sub supravegherea unui medic specializat şi are ca scop refacerea unor funcţii organice şi înlăturarea unor deficienţe (respiratorii, deformări ale coloanei vertebrale etc.). GIMNOFOBIE, s. f. / gymnophobie, s. f. / gymnophobia. [Qr. gymnos = gof, dezBrăcat; phobos = frică.] Aversiune patologică ia vederea corpului uman dezbrăcat. GINANDRIE, s. f. / gynandrie, gynanthropie, s. f. / gynan-drism, gynandria. [Qr. gyne, gynaikos = femeie; aner, andros = BârBat.] ‘Pseudohermafroditism parţial la femeie, care prezintă unele caractere sexuale masculine: îndeosebi hipertrofia clitorisului şi sutura labiilor mari, care simulează penisul şi scrotul. Se constată, însă, prezenţa ovarelor şi un cariotip feminin XX. GINANDROISM, s. n. / gynandoYsme, s. m. / gynandroism. [Qr. gyne, gynaikos = femeie; aner, andros = BârBat; eidos = formă; -ism.] *Pseudohermafroditism la bărbat, în care caracterele sexuale secundare feminine coexistă cu un sex gona-dic masculin. GINANDROMORFISM, s. n. / gynandromorphisme, s. m. / gynandromorphism. [Qr. gyne, gynaikos = femeie; aner, andros = BârBat; morphe = formă; -ism.] Sin.: pseudoherma-froditism (v.). GINECOLOGIE, s. f. / gynecologie, s. f. / gyn(a)ecology. [Qr. gyne, gynaikos - femeie; logos = ştiinţă.] Studiul organismului femeii şi al aparatului său genital considerat din punct de vedere morfologic, fiziologic şi patologic. GINECOMASTIE, s. f. / gynecomastie, s. f. / gyn(a)ecomas-tia. [Qr. gyne, gynaikos = femeie; mastos = sân, mamefă.] Hipertrofia difuză a glandelor mamare la bărbat. Această definiţie exclude adipomastiile şi tumorile locaie. GINEFOBIE, s. f. / gynephobie, s. f. / gyn(a)ephobia. [Qr. gyne, gynaikos = femeie; phobos = frică.] Teama de care unii nevropaţi sunt cuprinşi în prezenţa unei femei. GINGIE, s. f. / gencive, s. f. / gum. NA: gingiva, pl. gingi-vae. [Lat. gingiva = gingie.] Parte a mucoasei bucale, groasă şi de culoare roz, care acoperă arcadele alveolare ale maxilarelor superior şi inferior, aderând intim la periostul maxilarelor şi înconjurând la exterior coletele dinţilor. GINGIVAL, adj. / gingival, adj. / gingival. [Lat. gingiva = gingie.] Relativ la *gingie. GINGIVECTOMIE, s. f. / gingivectomie, s. f. / gingivectomy. [Lat. gingiva = gingie; gr. ektome = e^cizie.] Intervenţie chirurgicală prin care se rezecă gingia inflamată peridentar. Sin.: ulectomie (def. 1). GINGIVITĂ, s. f. / gingivite, s. f. / gingivitis. [Lat. gingiva = gingie; -ită.] Inflamaţie a ‘gingiei, care dacă se asociază cu modificări osoase constituie o periodontită. Sin.: uliţă. Au fost descrise numeroase forme de g., printre care: 1) G. acută necrozantă ulcerativă, infecţie progresivă, manifestă uneori şi sub forme subacute sau recurente, caracterizată prin leziuni cra-teriforme ale papilelor interdentare, care sunt acoperite cu o crustă pseudomembranoasă şi circumscrise de un eritem liniar; se asociază: respiraţie fetidă, salivaţie crescută şi gingivoragii spontane. Etiologia este incertă, prezenţa la nivelul leziunilor a unor bacili fuziformi, spirochete şi a altor microorganisme susţinând rolul patogen al unui complex bacterian, pe un teren nutriţional deficient. Boala poate evolua către ‘gingivostomatită necrozantă ulcerativă sau ‘angină Vincent. 2) G. atrofică senilă, poate apare la femei în postmenopauză, se caracterizează prin atrofie a stratului germinai al mucoasei gingivale, care uneori prezintă ulceraţii; este consecinţa alterării metabolismului estrogenic. 3) G. catarală, tranzitorie, asociată uneori cu ‘stomatită, manifestă prin eritem şi uneori ‘descuamare şi determinată de flora bacteriană orală. 4) G. eruptivă, care poate apare îndeosebi în perioada erupţiei dinţilor permanenţi. 5) G. hemoragică, prin deficit de ‘acid ascorbic. 6) G. marginală, cu afectarea gingiei marginale, hiperemie şi edem, în cazul unor microtraumatisme locale sau a igienei dentare pre- care. 7) G. streptococică, marginală, prin infecţie cu streptococi. 8) G. tuberculoasă, caracterizată prin proliferare difuză, hiperemică, nodulară sau papilară a ţesutului gingival. GINGIVITĂ EXPULZIVĂ / gingivite expulsive / Fauchard-Bourdet disease. Sin.: boală Fauchard-Bourdet (v.). GINGIVOPLASTIE, 5. f. / gingivoplastie, s. f. / gingivoplas-ty. [Lat. gingiva = gingie; gr. plastos = modefat, de fa plas-sein = a forma, a modeta.] Intervenţie chirurgicală asupra gingiei în vederea recuperării sale funcţionale şi, parţial, morfologice. GINGIVORAGIE, s. f. / gingivorragie, s. f. / gum bleeding, gingival h(a)emorrhage. [Lat. gingiva - gingie; gr. rhegny-nai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie la nivelul gingiei. GINGIVOSTOMATITĂ, s. f. / gingivostomatite, s. f. / gingi-vostomatitis. [Lat. gingiva = gingie; gr. stoma, -atos = gură; -ită.] Inflamaţie a mucoasei gingivale şi a întregii mucoase bucale. GINKGO BILOBA / Ginkgo biloba / Ginkgo biloba. Arbore originar din Extremul Orient, din frunzele căruia se extrag principii vasoprotectoare şi antiischemice. GINGLIM, s. n. / ginglymus, s. m. / ginglymus, hinge joint. NA: ginglymus. [Qr. ginglymos = Bafama] Articulaţie în formă de balama, în care unul din oase are o trohlee articulară, iar celălalt o suprafaţă scobită corespondentă. GINOGENEZĂ, s. f. / gynogenese, s. f. / gynogenesis. Wr. gyne, gynaikos = femeie; genesis = producere, de fa gennan = a produce.] Dezvoltarea unui embrion dintr-un ovul fecundat normal de un spermatozoid, ai cărui cromozomi nu s-au alăturat celor ai celulei femele. în acest caz, spermatozoidul joacă doar un rol de stimulare a dezvoltării oului, fără aport 518 GINOID GLANDĂ VESTIBULARĂ de ereditate paternă. Acest fenomen, în care dezvoltarea se produce doar sub influenţa cromozomilor materni, poate fi provocat experimental prin utilizarea de spermă iradiată. GINOID, adj. / gynoî'de, adj. / gyn(a)ecoid. [£r. gyne, gynai-kos = femeie; eidos = fontul] Despre un individ de sex masculin care prezintă un morfotip feminin. GINSENG, s. n. / ginseng, s. m. / ginseng. [Chineză jin-tsan = viaţa omului; plantă-om.] Denumire a rădăcinii plantei Panax schinseng (arbust cu rădăcini groase, originar din China) căreia, prin tradiţie, i se atribuie proprietăţi tonice, stimulante şi afro-disiace. GIP / GIP / GIP. [Acronim engl. pentru Gastric InhiSitory Pepti-de = peptid inhiSitor gastric.] Polipeptid alcătuit din 42 de aminoacizi, elaborat sub forma unui precursor constituit din 153 de acizi aminaţi. Gena codantă a preproGIP se află pe cromozomul 17. GIP este secretat la om de celulele K din intestinul subţire şi posedă patru proprietăţi fundamentale: inhibiţia secreţiilor acidă şi peptică, ca şi a motricităţii gastrice, stimularea secreţiei intestinale, stimularea secreţiilor de insulină şi glucagon. Concentraţia GIP este crescută în ulcerul duodenal, în diverse forme de obezitate, în diabetul juvenil cetonic. GIPS, s. n. / gypse, s. m. / gypsum. [Lat. gypsum, gr. gyp-sos = ghips, ipsos.] Varietate de sulfat de calciu, S04Ca2H20, care, prin amestecare cu o cantitate suficientă de apă, formează o pastă ce se întăreşte în câteva minute. Este utilizat pentru imobilizarea unui membru, a unui segment de membru sau a unei articulaţii în caz de fracturi sau de leziuni osteoarti-culare. Există două tipuri principale de g.: 1) G. tradiţionale, sub forma unor rulouri de tifon încărcate cu g. uscat, gata de utilizare după înmuiere în apă, cu priză în câteva minute. 2) G. compozite, cel mai des cu răşini, sunt mai uşoare şi au o bună rezistenţă la apă, dar fiind mai puţin maleabile decât g. tradiţionale, asigură o imobilizare mai puţin strictă. GIRUS. Var. pentru gyrus (v.). GLABELLA, s. f. / glabelle, s. f. / glabella. NA: glabella. [Lat. glabellus, de la glaber, -bra, -brum = chel, pleşuv.] 1) Proeminenţă osoasă a frontalului, care uneşte crestele supraorbitale. 2) Punct craniometric situat în planul sagital al osului frontal, între arcadele superciliare. GLABRU, adj. / glabre, adj. / glabrate, glabrous. [Lat. glaber, -bra, -brum = chel, pleşuv.] Care este lipsit de păr, cu referire, de obicei, la tegumente. Ex.: piele glabră. GLAND, s. n. / gland, s. m. / glans. NA: glans penis, glans clitoridis. [Lat. glans, -ndis = ghindă] 1) Extremitate liberă şi rotunjită, constituind partea anterioară a ‘penisului. Este acoperită de o mucoasă netedă şi înconjurată de un repliu cutanat, prepuţul. 2) Extremitate liberă, rotunjită a ‘clitorisului. GLANDĂ, s. f. / glande, s. f. / gland. NA: glandula. [Lat. glans, -ndis = ghindă] Organ constituit dintr-o grupare de celule epiteliale specializate a căror proprietate este secreţia de molecule biologic active. Se disting: g. exocrine, care eliberează secreţia lor la exterior (ex.: ‘g. lacrimală, *g. sudoripare) sau în cavitatea unui organ (ex.: la nivelul tubului digestiv), şi g. endocrine, care deversează secreţia lor în sânge. O serie de g. (ficat, pancreas, g. sexuale) au dublă funcţie, exocrină şi endocrină. V. şijn continuare. GLANDĂ APOCRINĂ / glande apocrine / apocrine gland. G. care expulzează odată cu produşii săi de secreţie şi anumite celule secretoare. Ex.: *g. mamară şi o serie de *g. sudoripare. GLANDĂ BARTHOLIN / glande de Bartholin / Bartholin’s gland. NA: glandula vestibularis major. [Gaspar Bartholin Jr., anatomist danez, Copenhaga, 1655-1738.] Sin.: glandă vulvo-vaginală (v.). GLANDĂ BULBOURETRALĂ / glande bulbo-uretrale / bulbo-urethral gland. NA: glandula bulbourethralis. Fiecare din cele două g. situate simetric de o parte şi de alta a liniei me- diane deasupra bulbului ‘corpului spongios, care deversează o secreţie vâscoasă şi filantă în bulbul uretrei, contribuind ia fluiditatea spermei. Sin.: glandă Cowper. GLANDĂ CILIARĂ / glande ciliaire / ciliary gland. NA: glan-dulae ciliares. Sin.: glandă Zeiss (v.). GLANDĂ COCCIGIANA / glande coccygienne / glomus coc-cygeum. NA: glomus coccygeum. Mic organ ‘cromafin situat pe linia mediană, înaintea vârfului coccisului. GLANDĂ COWPER / glande de Cowper / Cowper's gland. NA: glandula bulbourethralis. [William Cowper, chirurg şi anatomist englez, Londra, 1666-1709.] Sin.: glandă bulbo-uretrală (v.). GLANDĂ ECRINĂ / glande eccrine / eccrine gland. Cel mai simplu tip de g., al cărei canal excretor este în contact direct cu pielea. Ex.: anumite *g. sudoripare. GLANDĂ FUNDICĂ / glande fundique / fundus gland. NA: glandula gastrica propria. G. gastrică tubulară dreaptă, constituită din celule principale, celule bordante şi rare celule argentafine. G. f. secretă ‘pepsină şi acid clorhidric. GLANDĂ HOLOCRINĂ / glande holocrine / holocrine gland. V. holocrin. GLANDĂ LACRIMALĂ / glande lacrymale / lacrimal gland. NA: glandula lacrimalis. Formaţiune glandulară anexă a ochiului, care secretă lacrimile. Fiecărui ochi îi corespund două g. I., una principală, orbitară şi o a doua accesorie, palpebrală. Ele sunt situate în partea anterioară, superioară şi externă a ‘orbitei, în loja lacrimală. Secreţia lacrimală ajunge la ochi prin numeroase canale excretoare, fiind acumulată în lacul lacrimal, de unde trece în fosele nazale prin căile lacrimale: conducte lacrimaje, sac lacrimal- şi canal lacrimonazal. GLANDĂ MAMARĂ / glande mammaire / mammary gland. NA: glandula mammaris. Formaţiune glandulară situată în ‘mameje, destinată^secreţiei laptelui. V. şi prolactină. GLANDĂ MUCOASĂ / glande muqueuse / mucous gland. G. exocrină care secretă un lichid vâscos, bogat în ‘muco-polizaharide (‘rnucus). GLANDĂ PAROTIDĂ / glande parotide / parotid gland. NA: glandula parotis. Sin.: parotidă (v.). GLANDĂ PILORICĂ / glande pylorique / pyloric gland. NA: glandula pylorica. G. gastrică tubulară conturnată, care secretă mucus şi ‘gastrină. GLANDĂ PINEALA / glande pineale / epiphysis. NA: corpus pineale. Sin.: epifiză (v.). GLANDĂ PITUITARĂ / glande pituitaire / pituitary gland. NA: glandula pituitaria. Sin.: hipofiză (v). GLANDĂ SEROASĂ / glande sereuse / serous gland. *G. exocrină care secretă un produs fluid, bogat în proteine, ce serveşte drept substrat pentru enzime. GLANDĂ SUBLINGUALĂ / glande sublinguale / sublingual gland. NA: glandula sublingualis. G. salivară situată în plan-şeul bucal, sub mucoasa şanţului alveololingual şi drenată prin canalele Rivinus şi Walther. GLANDĂ SUBMAND1BULARĂ / glande submandibulaire / submandibular gland. NA: glandula submandibularis. G. salivară pereche situată între corpul mandibulei, muşchii sub-hioidieni şi baza limbii. Este drenată prin canalul Wharton, ce se deschide în vecinătatea frâului lingual. Sin. desuet: glandă submaxilară. GLANDĂ SUPRARENALĂ / glande surrenale / suprarenal body. NA: glandula suprarenalis. Sin.: suprarenală (v.). GLANDĂ TIROIDĂ / glande thyroYde / thyroid gland. NA: glandula thyroidea. Sjn.: tiroidă (v.). GLANDĂ VESTIBULARĂ / glande vestibulaire / greater vesti-bular gland. NA: glandula vestibularis major. Sin.: glandă vulvovaginală (v.). 519 GLANDĂ VULVOVAGINALĂ GLICAN GLANDĂ VULVOVAGINALĂ / glande vulvovaginale / greater vestibular gland. NA: glandula vestibularis major. Organ glandular pereche, anexă a aparatului genital feminin, situat de o parte şi de alta a jumătăţii posterioare a orificiului vagi-nal, inclus în muşchiul constrictor al vulvei. G. v. se deschide în şanţul nimfohimeneal şi secretă un lichid lubrifiant. Sin.: glandă Bartholin, glandă vestibulară. GLANDĂ ZEISS / glande de Zeiss / Zeiss1 gland. [Eduard Zeiss, chirurg german, (Dresda, 1807-1868.] *G. sebacee anexă a cililor palpebrali (genelor). 'Orjeletul este o stafilococie a foliculului cilului, localizată la nivelul g. Z. Sin.: glandă ciliară. GLANDE CARDIALE / glandes cardiales / cardiac glands. *G. exocrine simple sau ramificate, secretoare de mucus, situate în corionul mucoasei gastrice, în apropierea cardiei şi în zona ultimilor milimetri ai mucoasei esofagiene. GLANDE CERUMINOASE / glandes cerumineuses / cerumi-nous glands. NA: glandulae ceruminosae. Tip de *g. sudori-pare apocrine situate în peretele conductului auditiv extern, al căror produs de secreţie, amestecat cu cel al *g. sebacee, formează 'cerumenul. GLANDE ENDOCRINE / glandes endocrines / endocrine glands. NA: glandulae endocrinae. V. hormon. GLANDE EXOCRINE / glandes exocrines / exocrine glands. NA: glandulae exocrinae. V. glandă. GLANDE MEIBOMIUS / glandes des Meibomius / meibomi-an glands. NA: glandulae tarsales. [Heinrich Meibom (sau Meibomius), anatomist oCandez, profesor Ca (HeCmstădt, 1638-1700.] G. mici, în număr de 25-30, situate în grosimea ^arsului palpebral, a căror secreţie grasă se amestecă cu lacrimile, contribuind astfel la lubrifierea corneei. GLANDE PARATIROIDE / glandes parathyroides / parathyro-id glands. NA: glandulae parathyroidea. Sin.: paratiroide (V.). GLANDE SUPRARENALE / glandes surrenales / adrenal glands. NA: glandulae suprarenalis. V. suprarenală. GLANDE SEBACEE / glandes sebacees / sebaceous glands. NA: glandulae sebaceae. G. situate în derm, care se deschid, cel mai des, în *foliculii piloşi; de aceea numărul lor este mai mare în regiunile acoperite cu păr. Produsul lor asigură luciul şi flexibilitatea părului şi a pielii. Există câteva regiuni cu g. s. dar lipsite de foliculi piloşi: prepuţ, labii mici, areole mamare, pleoape (*g. Meibomius). GLANDE SUDORIPARE / glandes sudoripares / sudorifer-ous glands. NA: glandulae sudoriferae. Organe tegumentare cu rol excretor şi termoreglator; se deschid la suprafaţa pielii. Produsul lor este sudoarea sau transpiraţia, cu compoziţie asemănătoare urinei. Se disting: 1) G. s. ecrine, prezente la nivelul ansamblului tegumentelor, cu canale secretorii înguste şi deschise la suprafaţă printr-un por. 2) G. s. apocrine, localizate în regiunile anogenitale, inghinale, axilare şi mamelonare, cu lumenul mai larg, deschise în foliculii pilosebacei şi cu dezvoltare tardivă la copil. GLAUCOM, s. n. / glaucome, s. m. / glaucoma. [Lat. glau-coma, gr. glaukoma = opacitate a cristcdinidui, din Cat. glau-cus, gr. glaukos = aCBastru-verzui] Denumire generică pentru un grup de afecţiuni oculare diferite, care au caracteristică comună creşterea 'presiunii intraoculare. în toate cazurile, hipertensiunea oculară perturbă circulaţia la nivelul arterelor care irigă papila optică, ca urmare producându-se progresiv o 'excavaţie papilară glaucomatoasă, cu atrofie optică şi cu alterări tipice ale 'câmpului vizual, stadiul final al bolii netratate fiind 'g. absolut. Se disting: g. primitiv sau primar, fără o cauză aparentă şi g. secundar, care survine ca o complicaţie a unei afecţiuni oculare în evoluţie sau din cauza alterărilor anatomice pe care aceasta le-a provocat. G. primitiv este cel mai frecvent şi poate fi acut (cu debut prin atac de glauconr urgenţă majoră) sau cronic (congestiv sau simplu). în funcţie de acei factori determinanţi ai presiunii intraoculare (v.) a fost elaborată şi o clasificare fiziopatologică a g. Clasificarea actuală se bazează pe starea anatomică a unghiului irido-corneean (etalonată de la 0 la IV) care permite să se distingă g. cu unghi închis şi g. cu unghi deschis. V. şi în continuare. GLAUCOM ABSOLUT / glaucome absolu / absolute glaucoma. G. a cărui evoluţie a ajuns în ultimul stadiu în care apare 'cecitate. GLAUCOM CORTIZONIC / glaucome cortisonlque / cortico-steroîd glaucoma. Hipertonie oculară determinată de 'cortico-terapia locală sau generală. GLAUCOM EXOGEN / glaucome exogene / glaucoma with extraocular venous obstruction. Formă rară de g. determinată de creşterea presiunii venoase episclerale, determinată la rândul ei de cauze extraoculare (hipertonie în sistemul venos orbitar, cavernos, jugular sau mediastinal). GLAUCOM FAKOGEN / glaucome phakogene / phacolytic glaucoma. Hipertonie oculară ce complică o luxaţie sau sub-luxaţie de cristalin sau o cataractă intumescentă. GLAUCOM INFANTIL / glaucome infantile / infantile glaucoma. Formă de g. congenital care nu apare imediat de la naştere, ci după vârsta de 2 ani. GLAUCOM MALIGN / glaucome mălin / malignant glaucoma. Formă foarte gravă de g., ce complică post operator un g. primitiv. GLAUCOM PIGMENTAR / glaucome pigmentaire / pigmen-tary glaucoma. G. al miopilor, caracterizat printr-o pigmentare anormală la nivelul corneei. GLAUCURIE, s. f. / glaucurie, s. f. / glaucosuria. [Lat. glau-cus, gr. glaukos = aCBastru-verzui; gr. ouron = urina] Coloraţie albastră-verzuie a urinei din diferite cauze. Ex.: ingestie sau injectare de albastru de metilen, 'indicanurie. GLENOID, adj. / glenoî'de, glenoî'dal, adj. / glenoid. [Qr. gle-noidcs, de Ca glenc = fagure de miere, eidos = formă.] V. cavitate glenoidă. GLENOIDITĂ, s. f. / glenoîdite, s. f. / osteitis of the glenoid cavity. Osteita 'cavităţii glenoide a omoplatului. GLERĂ, s. f. / glaire, s. f. / mucus. [Jr. glaire, din Cat. clara ovi = aCBuş de ou.] Lichid incolor sau albicios, mai consistent decât 'mucusul, cu aspect asemănător albuşului de ou, secretat de unele mucoase. V. şi gleră cervicală. GLERĂ CERVICALĂ / glaire cervicale / cervical mucus. Lichid viscos şi transparent secretat de celulele colului uterin. G. c. apare periodic, în momentul ovulaţiei, sub influenţa 'foli-culinei şi dispare sub influenţa 'progesteronului sau a unor 'contraceptive. Prin caracterul său bazic, g. c. protejează spermatozoizii împotriva acidităţii vaginale şi este indispensabilă ascensiunii acestora. Uneori, dimpotrivă, poate conţine substanţe care îi alterează compoziţia (îndeosebi agenţi infecţioşi, hormoni progpstativi), constituind un obstacol la trecerea spermatozoizilor. în aceste cazuri, un tratament cu estrogeni poate ameliora calitatea g. c., vindecând astfel o sterilitate. Examinarea microscopică a g. c. poate fi utilă în determinarea perioadei de 'ovulaţie. GLEZNĂ, s. f. / cheville, s. f. / ankle. NA: articulatio talocru-ralis. [SC. glezinu - gCeznă] Articulaţia tibiotarsiană. V. tab. anat. - articulaţii. GLICAN, s. m. / glycane, s. m. / glycan. [Qr. glykys = duCce.] Termen englezesc sin. cu 'polizaharid, utilizat, de asemenea, pentru a desemna grupările glucidice de masă moleculară variată care sunt legate de proteine fproteoglicani), peptide (*peptidoglicani) sau lipide (*lipidoglicani). 520 glicemie GLICOGENOZĂ GL!CEM!E; s. f. / glvcemie, s. f. / glyc(a)emia. [Qr. glykys = dulce; haima, -atos = sânge.] Denumire dată de Claude Bernard prezenţei normale a glucozei în sânge. Â jeun, la subiecţii sănătoşi, g. poate varia de la 0,7 la 1,1 g/l (de la 3,9 la 5,6 mmol/l). G. este menţinută prin mecanisme neuro-hormonale (v. insulină, glucagon). Valoarea g. depinde, pe lângă variaţiile fiziologice sau patologice, de metoda de determinare. în prezent, determinarea şi urmărirea variaţiilor g. se pot efectua cu ‘biosenzori pentru glucoză. V. şi hipoglicemie, hiperglicemie, diabet zaharat. GLICERID, s. n. / glyceride, s. m. / glyceride. [Qr. glykeros = îndulcit, de ta glykys = dulce.] Lipid simplu rezultat prin esterificarea cu acizi graşi a uneia (monoglicerid), a două (di-glicerid) sau a trei (triglicerid) funcţii alcool ale ‘glicerolului. Concentraţia plasmatică a ‘trigliceridelor (trigliceridemie) este crescută în unele ‘hiperlipidemii. GLICERINĂ, s. f. / glycerine, s. f. / glycerin. [Qr. glykeros = îndutcit, de ta glykys = dutce; -ină] Denumire pentru preparatele farmaceutice ale ‘glicerolului. GLICEROFOSFAT, s. m. / glycerophosphate, s. m. / glycero-phosphate. [Qr. glykeros = îndulcit, de ta glykys = dulce; phos, photos = tumină, fosfor.] Esterul monofosfat al ‘glicero-lului, metabolit intermediar în sinteza grăsimilor şi în catabo-lizarea hidraţilor de carbon. Sub formă de săruri de calciu şi sodiu este utilizat ca medicament. GLICEROL, s. m. / glycerol, s. m. / glycerol. [Qr. glykeros = îndulcit, de ta glykys = dulce; -ol.] Lichid siropos, cu miros dulceag; din punct de vedere chimic este un trialcool, cu formula CH2OH-CHOH-CH2OH, obţinut prin hidroliza grăsimilor neutre, ca subprodus industrial în fabricarea săpunurilor. în ţesuturile vii intră în compoziţia ‘gliceridelor şi ‘glicerofosfaţilor. G. are efect crioprotector în amestec (circa 25%) cu apa şi, ca urmare, este utilizat în tehnicile care impun congelarea (îndeosebi în azot lichid, la -194,5°C) celulelor sau ţesuturilor. Miscibil cu apa, este utilizat ca lubrifiant, emolient şi laxativ. Serveşte ca excipient pentru unele produse cosmetice. Sin.: glicerina. GLICINĂ, s. f. / glycine, s. f. / glycine. [Qr. glykys = dulce; -ină.] Sin.: glicocol (v.). GLICINOZĂ, s. f. / glycinose, s. f. / hyperglycin(a)emia. [Qr. glykys = dutce; -ină; -oză.] Sin.: hiperglicinemie (v.). GLICINURIE EREDITARĂ / glycinurie hereditaire / familial glycinuria. [Qr. glykys = dutce; -ină; ar. ouron = urină; tat. hereditarius = referitor ta moştenire, ae ta hereditas, -atis = moştenire.] Afecţiune metabolică congenitală caracterizată prin alterarea reabsorbţiei tubulare a ‘glicocolului, cu ‘hiperglicinu-rie ce antrenează uneori ‘litiază biliară. GLICOCALIX, s. n. / glycocalyx, s. m. / glycocalyx, cell coat. [Qr. glykys = dutce; tat. calyx, -icis, gr. kalyx, -ykos = învetiş, coajă] Entitate structurală situată la exteriorul ‘membranei plasmatice şi alcătuită din lanţurile oligo- şi poliglucidi-ce ale glicoproteinelor şi glicolipidelor intrinseci ale plasmale-mei, dar şi din glicoproteine extrinseci şi proteoglicani secretaţi de celule şi apoi adsorbiţi la suprafaţa celulei. Grosimea g. este de 20-50 nm, iar delimitarea sa în raport cu ‘matricea extracelulară este relativ convenţională. Rolurile g., în curs de elucidare, sunt: protecţia plasmalemei, determinarea încărcării electrice a suprafeţei celulare (cu rol probabil, datorită sarcinii negative, de depozit de cationi, îndeosebi de Ca2+), modularea permeabilităţii celulare, implicare în procesele de recunoaştere celulă-celulă şi celulă-matrice, exprimarea individualităţii celulare ("carte de identitate a celulei”). Sin.: glicolemă. GLICOCOL, s. m. / glycocolle, s. m. / glycocoll. [Qr. glykys = dutce.] Simbol Gly sau G. Aminoacid ‘alifatic neesenţial, constituent al proteinelor, precursor al ‘porfirinelor şi al ‘să- rurilor biliare. Este un component al ‘glutationului şi intervine ca “neurotransmiţător în sinapseie inhibitoare din sistemul nervos central. Sin.: glicină, acid aminoacetic. V. tab. const. biochim. GLICOFORINE, s. f. pl. / glycophorines, s. f. pl. / gly-cophorins. Familie alcătuită din trei glicoproteine ale membranei eritrocitare notate A, B şi C. Rolul acestor g. nu este cunoscut. Ele prezintă un receptor ce are ca ligand *Plasmodium falciparum care facilitează infecţia celulei cu acest ‘hematozoar, agent etiologic al ‘malariei. Domeniul cito-plasmatic al glicoforinei C este un punct de ataşare a reţelei de ‘spectrină la ‘citoschelet. GLICOFORMATOR, adj., s. n. / glycoformateur, -trice, adj., s. m. / glucogenic. [Qr. glykys = dulce; tat. formator, -oris = creator, de ta formare = a forma şi forma = formă] Sin.: glucoformator (v.). GLICOGEN, s. m. / glycogene, s. m. / glycogen. [Qr. glykys = dulce; gennan = a produce.] Substanţă glucidică (poliozid sau polizaharid) cu formula generală (C6H10O5)n, în care n este numărul de reziduuri de glucoză, ce poate ajunge până la 50 000 (Mr > 1107 Da). G. constituie o formă de depozit importantă a glucozei în organism, îndeosebi la nivelul ficatului şi în muşchi. V. şi^glicogenoză. GLICOGEN SINTAZĂ, s. f. / glycogene synthase / glycogen synthase. [Qr. glykys = dulce; gennan = a produce; syn = împreună; tithenai = a ptasa; -ază.] Enzimă care catalizează sinteza ‘glicogenului, determinând formarea legăturilor ot-1,4-gli-cozidice. GLICOGENAZĂ, s. f. / glycogenase, s. f. / glycogenase. [Qr. glykys = dulce; gennan = a produce; -ază ] Enzimă din hepa-tocit, capabilă să transforme ‘glicogenul în ‘glucoză când este activată printr-un factor nervos sau hormonal. GLICOGENEZĂ, s. f. / glycogenese, s. f. / glycogenesis. [Qr. glykys = dulce; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] 1) Formarea ‘glicogenului din ‘glucoză sau din alte substanţe glucidice. Sin.: glicogenogeneză. 2) Termen vechi, desuet, pentru denumirea producerii de glucoză. V. gluco geneză. GLICOGENOGENEZĂ, s. f. / glycogenogenese, s. f. / glycogenesis. [Qr. glykys = dulce; gennan = a produce; genesis = producere, de ta gennan ■- a produce.] Sin.: glicogeneză (v., def. 1). GLICOGENOLIZĂ, s. f. / glycogenolyse, s. f. / glycogenoly-sis. [Qr. glykys = dulce; gennan = a produce; lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Degradarea progresivă a ‘glicogenului, îndeosebi în ficat, în ‘glucoză. în condiţii bâzâie este controlată de mecanisme biochimice, iar în afara acestor condiţii este sub control hormonal, exercitat îndeosebi prin ‘adrenalină şi ‘glucagon. Sin.: glucogeneză (def. 2). GLICOGENOPEXIE, s. f. / glycogenopexie, s. f. / glyco-genopexy. [V. etimot. termenului glicogen; gr. pexis = filare.] Fixarea glicogenului la nivelul ficatului. GLICOGENOZĂ, s. f. / glycogenose, s. f. / glycogenosis. [Qr. glykys = dutce; gennan = a produce; -oză.] Afecţiune determinată de acumularea excesivă de ‘glicogen într-unul sau mai multe organe sau ţesuturi, prin deficitul congenital al uneia dintre enzimele care intervin în metabolismul glicogenului. Mai este denumită şi boală de stocare a glicogenului. După clasificarea lui Cori, se disting şase glicogenoze de tip l-VI: 1) G. tip I se mai numeşte şi boala von Gierke (v. boală glicoge-nică). 2) G. tip II sau g. cardiacă (boala Pompen). Debut în primele zile-iuni de viaţă, cu tulburări respiratorii şi cardiace (cardiomegalie importantă prin supraîncărcarea inimii cu glicogen). Acumularea de glicogen ar fi dată de absenţa congenitală a unei maltaze acide lizozomale. Se transmite autozomal 521 GLICOLEMĂ GLICOZIL TRANSFERAZĂ recesiv. Sin.: cardiomegalie glicogenică, policorie glicogenică a inimii, rabdo-miomatoză difuză a inimii, evoluţie rapid letală. 3) G. tip III sau boala Forbes, prin deficit de amilo-1,6-glu-cozidază, caracterizată prin acumularea de glicogen anormal, cu lanţuri numeroase şi scurte (asemănător ‘dextrinei), în inimă, ficat şi muşchi, evoluţie benignă. Sin.: boală Cori. 4) G. tip IV sau boala Andersen, prin defect de enzimă amilo-1,6-transglucozidază şi perturbarea sintezei glicogenului, cu acumulare în ficat, splină şi ganglioni limfatici a unui glicogen anormal de lung. Clinic se constată hepatomegalie, ciroză, exi-tus rapid. 5) G. tip V sau boala McArdle-Schmid-Pearson, determinată de acumularea în muşchi a glicogenului, a cărui degradare este blocată în prima etapă, din cauza absenţei fosforilazei musculare. Boala este ereditară şi se transmite autozomal recesiv. Se manifestă prin fatigabilitate anormală, cu crampe musculare dureroase la efort şi, uneori, mioglobi-nurie. 6) G. tip VI, cu localizare hepatică, determinată de un deficit parţial în fosforilază, având drept consecinţă blocarea sintezei şi parţial a degradării glicogenului. Clinic se observă întârziere a creşterii şi hepatosplenomegalie. Prognostic favorabil. Sin.: boală Hers. Ulterior au mai fost adăugate: 7) G. tip VII sau ‘boala Tarui, prin deficit de fosfofructokinază musculară. 8) G. tip VIII sau boala Hug (v.). 9) G. tip IX sau boala Schimke, determinată de un deficit de fosforilază hepatică. GLICOLEMĂ, s. f. / glycolemme, s. m. / glycolem, cell coat. [Qr. glykys = dulce; lemma = învelif.] Sin.: glicocalix (v.). GLICOLIPID, s. n. / glycolipide, s. m. / glycolipid. [Qr. glykys = dulce; lipos = grăsime.] Lipid a cărui moleculă conţine un glucid, de obicei galactoză sau glucoză. Există numeroase tipuri de g., printre care: glicosfingolipidele ţesuturilor animale (‘cerebrozide, ‘gangliozide), glicogliceridele ţesuturilor vegetale şi ale bacteriilor, lipopolizaharidele bacteriene. Var.: glucolipid^ GLICOLIZĂ, s. f. / glycolyse, s. f. / glycolysis. [gr. glykys = dulce; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Procesul de conversie a moleculei de glucoză, ca urmare a unei serii de zece reacţii catalizate enzimatic (calea Embden-Meyerhof). G. se derulează în citoplasmă tuturor celulelor, fie că acestea sunt aerobe sau anaerobe. în cazul g. aerobe, un mol de glucoză va fi scindat în doi moli de acid piruvic. Concomitent, se formează doi moli de ATP şi de NADH + H+. G. aerobă cuprinde primele nouă reacţii. în condiţii anaerobe, se produce g. anaerobă, în care, în ultima etapă a g., are loc conversia acidului piruvic în acid lactic. Ca urmare a acestei transformări, ‘fosforilarea oxidativă nu poate avea loc. Acidul lactic poate fi însă reconvertit, în prezenţa oxigenului, în acid piruvic la nivelul ficatului şi muşchiului cardiac, pentru a servi apoi ca sursă energetică. w GLICONEOGENEZĂ, s. f. / glyconeogenese, s. f. / glyconeo-genesis. [Qr. glykys = dulce; neos = nou; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Sin.: gluconeogeneză (v.). GLICOPENIE, s. f. / glycopenie, s. f. / glycopenia. [Qr. glykys = dulce; penia = sărăcie.J Sin. nerecomandat, pentru hipoglicemie (v.). GLICOPEXIE, s. f. / glycopexie, s. f. / glycopexis. [Qr. glykys = dulce; pexis = filare.] Fixarea ‘glucozei în ţesuturi. GLICOPROTEINĂ, s. f. / glycoproteine, s. f. / glycoprotein. [gr. glykys = dulce; protos = primul; -ină.] ‘Heteroproteină rezultată prin legarea covalentă între o proteină şi una sau mai multe grupări ozidice. Grupările ozidice conţin 10-15 reziduuri de *oze (îndeosebi ‘galactoză şi ‘manoză), dispuse în lanţuri liniare sau ramificate. Cel mai frecvent, cantitatea de glucide nu depăşeşte 25%. G. denumite ‘mucopolizaharide se apropie, prin constituţie, de glucide, în timp ce ‘mucoproteine-le se aseamănă mai mult cu proteinele (ex.: g. din plasma sanguină). O serie de enzime, hormoni, antigeni, receptori membranari sunt g. Var.: glucoproteină, glucoproteidă. GLICOPROTEINĂ IIB-IIIA / glycoproteine IIB-IIIA / IIB-IIIA glycoprotein. Proteină situată la suprafaţa ‘trombocitelor, având funcţia de receptor pentru ‘fibrinogen. Prin legarea fibrinogenu-lui la g. IIB-IIIA se produc punţi interplachetare care favorizează formarea de_ agregate plachetare. GLICOPROTEINĂ P / glycoproteine P / P glycoprotein. Sin.: transportor multidrog (v.). GLICORAHIE, s. f. / glycorachie, s. f. / glycorrhachia. [gr. glykys = dulce; rhakhis = coloană vertebrală] Prezenţa fiziologică de glucoză în lichidul cefalorahidian. Concentraţia sa normală este de 0,60 g/l. G. variază în mod normal în funcţie de ‘glicemie. Hipoglicorahia este un semn obişnuit în meningitele purulente şi tuberculoase. GLICOREGLARE, s. f. / glycoregulation, s. f. / glycoregula-tion. [gr. glykys = dulce; lat. regulare = a regla, de la regula - regulă fi regere = a conduce.] Reglarea metabolismului glucidelor şi îndeosebi menţinerea nivelului normal al ‘glicemiei. G. se realizează prin mecanisme biochimice hormonale şi nervoase, organele şi structurile implicate fiind ficatul, pancreasul, muşchii şi sistemul nervos. GLICOSFINGOLIPIDE, s. f. pl. / glycosphingolipides, s. m. pl. / glycosphingolipids. [gr. glykys = dulce; sphingein = a strânge, a lega strâns; lipos = grăsime.] Sunt cele mai întâlnite ‘glicolipide în ţesuturile animale. Conţin ‘ceramide şi un număr variabil de zaharuri. V. şi sfingolipide. GLICOZAMINOGLICANI, s. m. pl. / glycosaminoglycanes, s. m. pl. / glycosaminoglycans. [gr. glykys = dulce; oză -indică un glucid; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; ină; glykys = dulce.] ‘Polizaharide prezente la suprafaţa celulei şi în ‘matricea extracelulară. Sunt alcătuiţi din monomeri diza-haridici repetitivi: una din unităţi este un glucid aminat (galacto-zamină sau glucozamină), cealaltă posedă o funcţie carboxili-că sau sulfat. Principalii g. sunt: condroitin sulfatul, keratan sulfatul, ‘heparina, heparan sulfatul, dermatan sulfatul şi hialu-ronatul. Legaţi de proteine, g. formează proteoglicanii. Abrev.: GAG. Sin.: mucopolizaharide. GLICOZID, s. n. / glycoside, s. m. / glycoside. [gr. glykys = dulce; ozid - indică un glucid.] Compus de origine vegetală care prin hidroliză se scindează într-o parte glucidică, formată din una sau mai multe monozaharide, şi o parte negluci-dică, aglicon. G. sunt foarte răspândiţi în natură. Var.: glucozid. GLICOZIDE CARDIOTONICE / glycosides cardiotoniques / cardiac glycosides. Var.: glucozide cardiotonice. V. cardio-tonice. GLICOZIDE DIGITALICE / glycosides digitaliques / digitalis glycosides. Grup de medicamente extrase din diverse specii ale plantei Digitalis, alcătuite din una sau mai multe oze şi o fracţiune aglican steroidică. G. d. cresc forţa contracţiilor cardiace, sporesc şi apoi diminuează excitabilitatea miocardică, încetinesc şi regularizează ritmul cardiac, diminuează conductivitatea nodului sinoatrial şi a fasciculului His. Aceste acţiuni sunt utile în insuficienţa cardiacă şi în anumite tulburări de ritm. Dozele terapeutice sunt relativ apropiate de dozele toxice, în cazul cărora survin tulburări digestive şi îndeosebi tulburări cardiace de tip anomalii de conducere şi hiperexcitabilitate miocardică. Prototipul g. d. este ‘digitoxina. Var.: glucozide digita-lice. GLICOZIL TRANSFERAZĂ, s. f. / glycosyltransferase, s. f. / glycosyltransferase. [gr. glykys = dulce; oză - indică un glucid; gr. hyle = materie; lat. transferre = a duce dintr-o parte în alta, de la trans = peste, dincolo, ferre = a duce; -ază.] Enzimă ce catalizează ‘glicozilarea lipidelor sau proteinelor. 522 GLICOZILARE GLOBUL GLICOZILARE, s. f. / glycosylation, s. f. / glycosylation. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid; gr. hyle = materie.J Fixarea non-enzimatică şi ireversibilă a glucozei la azotul terminal al unei proteine. Ex.: hemoglobină glicozilată. GLICOZILOM, s. n. / glycosilome, s. m. / glycosilome. Ansamblul moleculelor implicate în procesele de glicozilare. GLICOZURIE, s. f. / glycosurie, s. f. / glycosuria. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid; ouron = urină.] Prezenţă anormală de glucoză în urină, în relaţie cu creşterea concentraţiei glucozei în sânge ('hiperglicemie). Termenul de g. nu este utilizat decât atunci când cantitatea de glucoză depăşeşte 200 mg în 24 de ore, deoarece până la această concentraţie prezenţa glucozei, împreună cu alte glucide este normală. G. nor-moglicemică ereditară, sin.: diabet renal (v.). GLICOZURIE RENALĂ / glycosurie renale / renal glycosuria. Sin.: diabet renal (v.). GLICURONOCONJUGARE, s. f. / glycuronoconjugaison, s. f. / glycuronic conjugation. Modalitate de 'detoxifiere hepatică a anumitor substanţe endogene sau exogene prin legarea (conjugarea) cu acid glucuronic. GLIE, s. f. / glie, s. f. / glia. [Qr. glia = clei] Sin.: nevroglie (v.). GLIOBLASTOM, s. n. / glioblastome, s. m. / glioblastoma. [Qr. glia = clei; blastos = germen; oma.] Termen general pentru formele maligne de *astrocitom. Apare la vârsta mijlocie, în emisferele cerebrale; evoluţie rapidă. Macroscopic: culoare cenuşie, consistenţă moale, cu zone hemoragice şi de necroză transformate chistic. Microscopic: polimorfism celular, cu forme alungite şi rotunde, iar, uneori, cu celule gigante multinucleate. GLIOBLASTOM IZOMORF / glioblastome isomorphe / iso-morphous glioblastoma. Sin.: neurospongiom (v.). GLIOBLASTOZĂ CEREBRALĂ DIFUZA / glioblastose cerebrale diffuse / glioblastosis cerebri. Proliferare foarte extinsă a ţesutului glial (v. nevroglie) ale cărui celule prezintă o 'meta-plazie blastomatoasă, în general benignă. GLIOCIT. s. n. / gliocyte, s. m. / gliocyte. [Qr. glia ~ clei; kytos = celulă] Celulă glială. V. nevroglie. GLIOEPITELIOM, s. n. / glioepitheliome, s. m. / glioepitheli-oma. [Qr. glia = clei; epi = pe; thele = mamelon, ridicătură; -oma] S\r\.: ependimom (v.). GLIOFIBRILĂ, s. f. / gliofibrille, s. f. / glial fibrillary acidic protein. [Qr. glia = clei; lat. ştiinţifică fibrilla, dim. de la fibra = fibră] Sin.: proteină fibrilară glială acidă (v.). GLIOFIBROMATOZĂ, s. f. / gliofibromatose, s. f. / neurofibro-matosis. [Qr. glia = clei; lat. fibra = fibră; -oma; -oză.] Sin.: neurofibromatoză (v.). GLIOM, s. n. / gliome, s. m. / glioma. [Qr. glia = clei; -oma ] Termen generic care desemnează tumorile primitive din SNC dezvoltate la nivelul diferitelor elemente celulare ale 'nevro-gliei. Unele g., de grad redus, sunt benigne şi generează o simptomatologie în relaţie cu presiunea pe care o exercită în zonele în care se dezvoltă, dar pot degenera în g. cu grad înalt de malignitate. Din această grupă fac parte: 'astrocito-mul, *oligoden-drogliomul, 'ependimomul, 'papilomul coroidian, *meduloblastomul. Alte g. sunt maligne de la începutul dezvoltării. Ex.: glioblastomul. GLIOM PERIFERIC / gliome peripherique / peripheral glioma. Sim: neurinom (v.). GLIOMATOZĂ, s. f. / gliomatose, s. f. / gliomatosis. [Qr. glia = clei; -oma; -oză.] Proliferare cu aspect tumoral difuz a 'nevrogliei, cu neoformare de elemente de origine disonto-genetică (ex.: 'scleroza tuberoasă, "siringomielia ş.a.). GLIOSARCOM, s. n. / gliosarcome, s. m. / gliosarcoma. [Qr. glia = clei; sarx, sarkos = came; -oma.] 'Sarcom dezvoltat din ţesutul nervos. V. şi glioblastom. GLIOXILAT, s. m. / glyoxylate, s. m. / glyoxylate. Sare, anion sau esier ai acidului ylioxilic. V. hiperoxalurie. GLIOZĂ, s. f. / gliose, s. f. / gliosis. [Qr. glia = clei; -oză.] Proliferare patologică a 'nevrogliei, procesul fiind relativ echivalent 'fibrozei. GLIOZOM, s. m. / gliosome, s. m. / gliosome. [Qr. glia = clei; soma, -atos = corp.] Fiecare din granulaţiile mici vizibile la microscop în corpul celular şi în prelungirile 'astrocitelor. G. sunt alcătuiţi din aglomerări de 'mitocondrii. GLIPICAN, s. m. / glypicane, s. m. / glypican. Moleculă prezentă la suprafaţa fibroblastelor în cultură. Este un glicozil-fosfatidil inozitol legat de un proteoglican heparan sulfat. G. se leagă cu fibronectina, colagenul I, antitrombina III, prin lanţuri GAG. Rolul său constă în modularea ataşării şi formei celulelor, asamblarea 'matricei extracelulare şi în modularea activităţii proteazelor matricei. GLISROID, adj. /glisseroide, adj. / epileptoid. Caracterul unui subiect ce asociază adezivitate afectivă, viscozitate mentală şl bradipsihie cu explozivitate ocazională, ce se manifestă prin crize agresive şl elastice. Sin.: epileptoidic GLOB, s. n. / globe, s. m. / globus. [Lat. globus = glob.] Formaţiune sferică, globuloasă, normală sau patologică. Tipuri: 1) G. cornos sau keratozic: insulă de celule epiteliale keratini-zate în masa tumorală a 'epitelioamelor spinocelulare. 2) G. ocular (v.). 3) G. de siguranţă: retracţia dură a uterului după expulzia fătului. 4) G. vezica! (v.). GLOB OCULAR / globe oculaire / bulb, eyeball. NA: bul-bus oculi. Organ par reprezentând segmentul periferic (extern) al analizatorului vizual, de formă aproximativ sferică (cu axul antero-posterior de 25 mm şi diametrul transversal de 23 mm), situat în *orbită. G. o. este un organ cavitar alcătuit dintr-un înveliş rezistent care cuprinde o serie de medii transparente, învelişul g. o. este alcătuit din trei tunici: 1) Sclerotica, tunică conjunctivă externă şi rezistentă, a cărei parte anterioară transparentă este *corneea. 2) *Uveea, tunică medie cu vasculariza-ţie bogată. 3) Retina, receptorul vizual propriu-zis. Mediile transparente cuprinse în acest triplu înveliş sunt: 'umoarea vitroasă, cu volumul cel mai mare, 'cristalinul, lentila biconvexă plasată între umoarea vitroasă şi 'umoarea apoasă, care umple partea anterioară a g. o. Acestea, împreună cu corneea, constituie dioptrul ocular. Anexele g. o. sunt muşchii extrinseci, pleoapele şi aparatul lacrimal. GLOB VEZICAL / globe vesical / full bladder, bladder dis-tension. Expresie desemnând o vezică urinară în stare de distensie (prin retenţie de urină), care este percepută la palpa-rea regiunii hipogastrice ca o masă rotundă, regulată şi mediană, asemănătoare unui glob. G. v. este mai frecvent la bărbat, fiind cel mai adesea cauzat de un 'adenom de prostată sau de o îngustare a uretrei şi, mai rar, de o disfuncţie neurologică a vezicii. La femeie, g. v. este cel mai frecvent provocat de o compresie pelvină ('fecalom) sau de o imobilizare îndelungată la pat. GLOBINA, s. f. / globine, s. f. / globin. [Lat. globus = glob; -ină.] Partea proteică a 'hemoglobinei, care conţine patru molecule de globină pe moleculă. GLOBOZID, s. n. / globoside, s. m. / globoside. 'Sfingo-glicolipid care conţine zaharuri aminoacetilate şi hexoze simple, prezent în ser, splină, ficat şi eritrocite. Se acumulează în ţesuturi în 'boala Sandhoff. GLOBUL, s. n. / globule, s. m. / globule. [Lat. globulus = glob mic, dim. de (a globus = glob.] 1) Corpuscul sferic. 2) Picătură mică sferică alcătuită dintr-un fluid sau semifluid. 3) Particulă sau celulă de dimensiuni mici şi formă sferică. Denumirea de g. roşu este discutabilă, deoarece hematiile normale nu au formă sferică. V. sferocit. 523 GLOBUL ALB GLOMERULONEFRITĂ CRONICĂ GLOBUL ALB / globule blanc / white blood cell. Sin.: leuco-cit (v.). GLOBUL ROŞU / giobule rouge / red blood cell. Sin.: eritro-cit (v.). GLOBULAR, adj. / globulaire, adj. / globular. [Lat. globulus = gtoB mic, dim. de ta globus = gtoB.] 1) Care are formă de glob; sferic. 2) Care aparţine globulelor roşii, referitor la acestea. Ex.: volum g. GLOBULINĂ DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL / globu-line de liaison de la hormone sexuelle / sex hormone binding globulin. Sin.: proteină de legare a hormonului sexual (v.). w GLOBULINĂ DE LEGARE A TESTOSTERONULUI / globuline de liaison de ia testosterone / testosterone binding globulin. Sin.: proteină de legare a hormonului sexual (v.). p-GLOBULINĂ. Var. pentru betaglobulină (v.). y-GLOBULINĂ. Var. pentru gamaglobulină (v.). GLOBULINE, s. f. / globulines, s. f. / globulins. [Lat. globulus = gtoB mic, dim. de ta globus = gtoB; -ină.] Proteine globulare cu greutatea moleculară între 120 000 şi 250 000 Da, cu caracter slab acid, cu punctul izoelectric situat între pH-ul 5 şi 6, insolubile în apă distilată şi alcool, coagulabile prin căldură. Tipurile de proteine globulare din organism sunt diverse: ‘fibrinogen, g. serice, ovoglobulină, ‘tireoglobulină, ‘miozină etc. G. din serul sanguin prezintă la ‘electroforeza acestuia o mobilitate anodică mai mică decât a albuminei serice. S-au izolat a1t a2> p şi y-globuline. Imunoglobinele fac parte din grupul ‘gamaglobulinelor. V. tab. const. biochim. a-GLOBULINE. Var. pentru alfaglobuline (v.). GLOBULINEMIE, s. f. / globulinemie, s. f. / globulin(a)emia. [Lat. globulus = gtoB mic, dim. de ta globus = gtoB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa normală de ‘globuline în sânge. GLOBULINEMIE MONOCLONALĂ BENIGNĂ / globulinemie monoclonale benigne / benign monoclonal gammopathy. Sin.: gamapatie monoclonală benignă (v.). GLOBULINURIE, s. f. / giobulinurie, s. f. / globulinuria. [Lat. globulus = gtoB mic, dim. de ta globus - gtoS; -ină; gr. ouron = urină.] Varietate de proteinurie caracterizată prin prezenţa exclusivă a ‘globulinelor în urină. GLOBUS, s. n. / globus, s. m. / globus. NA: globus, pl. globi. [Lat. globus = gtoS.] 1) Structură sferică. 2) G. histeri-cus, bulă isterică, ca senzaţie de „nod în gât“, premergătoare crizelor isterice. 2) G. pallidus (NA: globus pallidus), porţiunea medială a nucleului lenticular. GLOMANGIOM, s. n. / glomangiome, s. m. / glomangioma. [Lat. glomus, -eris = ghem; gr. angeion = vas; -oma.] Sin.: tumoră glomică (v.). V. şi glomus. GLOMECTOMIE, s. f. / glomectomie, s. f. / glomectomy. [Lat. glomus, -eris = ghem; gr. ektome = e?(cizie.] Rezecţia ‘glomusului carotidian. GLOMERUL, s. m. / glomerule, s. m. / glomerulus. NA: glo-merulus, pl. glomeruii. [Lat. glomerulus, dim. de ta glomus, -eris = ghem] Formaţiune de forma unui ghem microscopic, alcătuit din capilare sanguine sau fibre nervoase. Termenul este utilizat frecvent pentru desemnarea g. renal (v.). Alte ex.: g. arteriolar cohlear, ghemuri arteriolocapilare situate în interiorul ‘cohleei; g. olfactiv, alcătuit din fibre nervoase, la nivelul bulbului olfactiv şi conţinând prima sinapsă a căii olfactive. GLOMERUL RENAL / glomerule renal / renal glomerulus. Element iniţial al nefronului, format dintr-un ghem de capilare coafat printr-o porţiune aplatizată a tubului urinifer. capsula lui Bowmann. Posedă doi poli: unul vascular, pe unde intră arte-riola aferentă glomerulară şi de unde iese arteriola eferentă glomerulară, şi un pol urinar, unde porneşte tubul urinifer. Sin.: corpusculul (sau g.) Maipighi, corpuscul renai. GLOMERULITĂ, s. f. / glomerulite, s. f. / glomerulitis. [Lat. glomerulus, dim. de ta glomus, -eris = ghem; -ită.] Proces inflamator glomerular, propriu glomerulonefritelor, caracterizat, în formele acute inflamatorii, prin tumefacţie şi proliferare a celulelor endoteliale, proliferare şi descuamare a celulelor epi-teliale, degenerescenţă, necroză fibrinoidă, rupturi ale membranei bazale. Forme variate, după tipul leziunii: exsudativă, prolife-rativă, hemoragică, necrotică, membranoasă. GLOMERULITĂ SEGMENTARĂ NECROTICĂ / glomerulite segmentaire necrotique / Goodpasture's syndrome. Sin.: sindrom Goodpasture (v.). GLOMERULONEFRITĂ, s. f. / glomerulonephrite, s. f. / glo-merulonephritis. [Lat. glomerulus, dim. de ta glomus, -eris = ghem; gr. nephros = rinichi; -ită ] ‘Nefropatie cu leziuni predominante la nivelul glomerulilor. Sensul termenului g. a evoluat asemănător celui de ‘nefrită, noţiunea de proces inflamator sugerată de sufixul -ită nu mai este pe primul plan, g. devenind aproape sin. cu ‘nefropatie glomerulară. în consecinţă, g. formează un grup relativ heterogen, având şi o serie de caracteristici comune: 1) histopatologic domină alterările glomerulare; 2) manifestările clinice cele mai frecvente sunt proteinuria, hematuria, uneori sindromul nefrotic, insuficienţa renală, hipertensiunea. Cadrul g. a fost subdivizat într-o serie de grupe, mai mult sau mai puţin autonome. V. în continuare. GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ / glomerulonephrite aigue / acute glomerulonephritis. Inflamaţie acută, difuză a glomerulilor renali, mai frecventă la sexul masculin (2/1) şi la copil, în majoritatea cazurilor, afectarea rinichiului este precedată de o infecţie a căilor respiratorii superioare cu streptococ beta-hemolitic din grupul A. Perioada de latenţă de la infecţie la apariţia semnelor de nefrită este, în medie, de 10-14 zile. Alte cauze ale g. a.: origine infecţioasă nestreptococică, virală, parazitară, prin mecanism imunitar şi toxic alergic. în 25% din cazuri nu se identifică nici un element etiologic. Caracteristici clinice: astenie, paloare, edeme (îndeosebi ale feţei), semne de insuficienţă cardiacă congestivă, asociate în 50% din cazuri cu hipertensiune arterială, hiperazotemie uşoară. Urinele sunt rare, tulburi, conţinând proteine, hematii şi cilindri. Leziunile anatomopatologice esenţiale constau din proliferări celulare endocapilare. Prezenţa, pe faţa externă a membranei bazale glomerulare, a unor depozite bogate în ‘imunoglobuline şi în ‘complement susţine ipoteza implicării ‘complexelor imune în patogenia g. a. La copil şi la adultul tânăr, g. a. evoluează 2-4 săptămâni, cu vindecare în majoritatea cazurilor. La adulţi, evoluţia g. a. poate fi mai gravă, rareori mortală, cel mai des cu cronicizare. GLOMERULONEFRITĂ CRONICĂ / glomerulonephrite chroni-que / chronic glomerulonephritis. în concepţia actuală, g. c. nu este considerată o entitate unică, ci o modalitate de manifestare a unui grup de afecţiuni eterogene etiopatogenic şi morfopatologic, asemănătoare ca sediu al leziunii şi ca evoluţie. Astfel, este comună afectarea capilarelor glomerulare, exprimată iniţial prin leziuni inflamatorii, apoi cicatriceale. Evoluţia g. c. este lentă, uneori pe o perioadă de peste 20 de ani, neregulată, dar progresivă spre o ‘insuficienţă renală cu prognostic rezervat. Aproape totdeauna este probabilă intervenţia unui mecanism imunitar, frecvent prin depunerea de ‘complexe imune circulante şi, mai rar, prin acţiunea citotoxică a unor anticorpi antimembranari. Etiologia g. c. este diversă: consecutiv unei *g. acute, afecţiuni glomerulare în cadrul unor boli metabolice, neoplazii, colagenoze, boli ereditare. în multe cazuri, g. c. este primară sau idiopatică. în esenţă, se disting trei forme clinice: 1) G. c. latentă, descoperită ocazional prin examenul de urină (proteinurie, hematurie, cilindrurie). 2) G. c. hipertensivă: hipertensiune arterială moderată sau severă, 524 GGLOMERULONEFRITĂ CU DEPOZITE MEZANGIALE DE IgA GLOSITĂ de tip sistolodiastolic, determinând „hipertensiunea palidă“. 3) G. c. nefrotică, sindromul nefrotic fiind impur: edem, hipertensiune arterială, hematurie, proteinurie şi insuficienţă renală cronică. Sin.: glomerulopatie cronică. GLOMERULONEFRITĂ CU DEPOZITE MEZANGIALE DE IgA / glomerulonephrite membrano-proliferative (forme mesan-giale) / mesangioproliferative glomerulonephritis. Sin.: boală Berger (v.). GLOMERULONEFRITĂ FOCALĂ / glomerulonephrite focale / focal glomerulonephritis. Formă de *g. cronică în care leziunile sunt localizate în anumite sectoare ale ghemului capilar al glomerulului renal şi în anumiţi glomeruli. Se asociază şi leziuni banale ale tubilor şi ale spaţiilor interstiţiale renale. Forme clinice foarte variate, cele mai frecvente fiind cele cu he-maturii izolate şi recidivante. G. f. se întâlneşte relativ frecvent în manifestările renale ale endocarditei infecţioase sub-acute, ale colagenozelor din purpura reumatoidă şi în cazul ‘sindromului Goodpasture. Sin.: boală Lohlein. GLOMERULONEFRITĂ CU LEZIUNI MINIME / alterations glomerulaires minimes / minimal change disease. Afecţiune benignă care reprezintă cea mai frecventă cauză de ‘sindrom nefrotic la copil. Se caracterizează prin pierderea difuză a proceselor (pedicele) celulelor epiteliale glomerulare (podocite). Alterările nu sunt vizibile decât în ‘microscopie electronică prin transmisie. Sin.: boală renală cu leziuni minime. V. şi nefroză, boală Epstein. GLOMERULONEFRITĂ LOBULARĂ / glomerulonephrite Io-bulaire / lobular glomerulonephritis. Formă de g. prolifera-tivă cronică în care sunt afectaţi toţi glomerulii renali dintr-un lobul. Fiecare lobul afectat conţine un nodul hialin, ale cărui prelungiri se acolează la pereţii capilarelor şi invadează treptat întregul lobul. Sin.: glomerulonefrită nodulară sau lobulonodulară. GLOMERULONEFRITĂ LOBULONODULARĂ / glomerulonephrite lobulonodulaire / lobular glomerulonephritis. Sin.: glomerulonefrită lobulară (v.). GLOMERULONEFRITĂ MEMBRANOASĂ / glomerulonephrite membraneuse / membranous glomerulonephritis. G. caracterizată prin îngroşarea difuză a membranei bazale capilare, observată prin microscopie optică. La microscopie electronică prin transmisie, se observă că îngroşarea este determinată de depozite imunoglobulinice subendoteliale, electronodense, separate prin pinteni ai membranei bazale. Reprezintă cea mai frecventă cauză de ‘sindrom nefrotic la adult. Frecvent idiopa-tică, poate fi şi secundară tumorilor maligne, infecţiilor sau lupusului eritematos sistemic. GLOMERULONEFRITĂ MEMBRANOPROLIFERATIVĂ / glo-merulonephrite membranoproliferative / membranoprolife-rative glomerulonephritis. G. cronică caracterizată prin proliferarea celulelor mezangiale, separarea lobulilor glomerulari, creşterea grosimii pereţilor capilari, a matricei mezangiale precum şi a ‘complementului seric. Afectează îndeosebi copiii şi are o evoluţie lent progresivă cu episoade de hematurie, edeme şi hipertensiune arterială. GLOMERULONEFRITĂ MEZANGIOPROLIFERATIVĂ / glomerulonephrite proliferative mesangiale / mesangial prolifera-tive glomerulonephritis. Proliferare mezangială difuză, pe seama matricei şi celulelor mezangiale însoţită de proliferare endocapilară. Uneori sunt detectate depozite mezangiale de IgM şi complement. Evoluează clinic ca un ‘sindrom nefrotic. GLOMERULONEFRITĂ NODULARĂ / glomerulonephrite no-dulaire / lobular glomerulonephritis. Sin.: glomerulonefrită lobulară (v.). GLOMERULONEFRITĂ POSTSTREPTOCOCICĂ / glomerulonephrite post-streptococcique / streptococcal glomerulonephritis. V. glomerulonefrită acută. GLOMERULONEFRITĂ RAPID PROGRESIVĂ / glomerulonephrite rapide Progressive / rapiaiy Progressive giomerulo-nephritis. G. caracterizată prin instalarea ‘insuficienţei renale într-o perioadă extrem de scurtă, de câteva săptămâni sau luni, ca urmare a afectării a 50-80% din glomerulii renali. Leziunile anatomopatologice caracteristice constau în prezenţa semilunelor celulare, care ocupă numai un segment al capsulei Bowmann sau pot avea un caracter circumferenţial, înconjurând complet glomerulul. în cele mai multe cazuri, afectarea glomerulară este mediată imunologic. GLOMERULOPATIE, s. f. / glomerulopathie, s. f. / glome-rulopathy. [Lat. glomerulus, dim. de Ca glomus, -eris = ghem; gr. pathos = BoaCcL] Termen general care desemnează orice maladie renală (nefropatie) ce afectează efectiv glomerulii. G. poate fi acută sau cronică, difuză sau segmentară, secundară sau primitivă. Din punct de vedere etiologic, sunt cuprinse leziunile glomerulare inflamatorii, cele determinate de amiloidoză, nefroza lipoidică şi cele din anumite boli generale: colagenoze, diabet etc. Sin.: glomerulită, glomerulonefrită, nefropatie glomerulară. GLOMERULOSCLEROZĂ, s. f. / glomerulosclerose, s. f. / glomerulosclerosis. [Lat. glomerulus, dim. de Ca glomus, -eris = ghem; gr. sklerosis = induraţie, întărire, de Ca skleros = tare, dur.] Scleroză a glomerulilor, care apare de obicei ca urmare a evoluţiei unei ‘glomerulonefrite cronice. Se produc scleroza şi hialinizarea anselor vasculare ca şi simfiza acestora cu capsula. Rezultat: afectarea până la suprimare a funcţiei glomerulare. G. intercapilară constituie ‘sindromul Kimmelstiel-Wilson. GLOMERULOZĂ, s. f. / glomerulose, s. f. / glomerular ne-phrosis. [Lat. glomerulus, dim. de Ca glomus, -eris = ghem; -oză.] Termen care tinde să devină desuet şi desemnează o formă de ‘nefroză în care predomină leziunile degenerative de la nivelul glomerulilor renali. GLOMUS, s. n. / glomus, s. m. / glomus. NA: glomus, pl. glomera. [Lat. glomus, -eris = ghem] Corpuscul rotunjit, alcătuit din vase şi cu o inervaţie abundentă. V. în continuare. GLOMUS CAROTIDIAN / glomus carotidien / glomus caroti-cum. NA: glomus caroticum. Corpuscul mic, bogat vasculari-zat, situat la nivelul bifurcaţiei carotidei primitive. G. c. conţine ‘chemoreceptori. Sin.: corpuscul carotidian. GLOMUS JUGULAR / glomus jugulaire / glomus jugulare. NA: glomus jugulare. Formaţiune mică vasculonervoasă, situată între golful jugularei şi peretele osos al fosei jugulare. G. j. conţine ‘chemoreceptori. GLOMUS NEUROVASCULAR / glomus neurovasculaire / glomus body. Anastomoză arteriovenoasă microscopică, bogată în fibre musculare netede şi fibre nervoase, situată îndeosebi în pielea degetelor mâinilor şi picioarelor. GLOSALGIE, s. f. / glossalgie, s. f. / glossalgia. [Qr. glos-sa = CimBă; algos = durere.] Sin.: glosodinie (v.). GLOSITĂ, s. f. / glossite, s. f. / glossitis. [Qr. glossa = CimBă; -ită.] Denumire generică pentru toate leziunile inflamatorii ale limbii, superficiale sau profunde, acute sau cronice, cu etiologie foarte variată şi uneori necunoscută. Tipuri de g.: 1) G. cerebriformă, ‘genodermatoză în care limba este brăzdată de şanţuri pronunţate, asemănătoare cu suprafaţa creierului. 2) G. depapilantă, observată în perioada secundară a sifilisului şi la fumători; se prezintă sub formă de plăci bine circumscrise, roşii şi netede, situate pe faţa dorsală a limbii. Reprezintă consecinţa descuamării epiteliale a papilelor linguale. Sin.: glosită sifilitică. 3) G. disecantă, cu pierderi de substanţă, erodări şi ulceraţii, cu caracter extensiv şi fără tendinţă la cicatrizare. 4) G. exfoliativă marginală sau ‘limba geografică. 5) G. romboidală mediană, proces de hiperkeratoză situat 525 GLOSITĂ HUNTER GLUCOKINAZĂ înaintea V-ului lingual, de etiologie necunoscută, rebelă la tratament. 6) G. sifiiiîică, v. g. depapilantă. 7) G. superficială hiperkeratozică, alungire şi colorare în brun-negru a papilelor linguale, cauzată de iritaţii prelungite prin tutun, alcool, condimente, infecţii cronice, microbiene sau micotice. GLOSITĂ HUNTER / glossite de Hunter / Hunter's glossitis. [William Hunter, medic englez. Londra, 1861-1957.] Semn preţios, precoce, al ‘anemiei Biermer, reprezentat de atrofia limbii - limba este lucioasă, depapilată, prin dispariţia papilelor filiforme şi fungiforme; mucoasa devine degranulată, strălucitoare, de un roşu pal şi uneori prezintă leziuni veziculare sau ulcerate, dureri şi arsuri la contactul cu alimentele. GLOSODINIE, s. f. / glossodynie, s. f. / glossodynia. [Qr. glossa = limbă; odyne = durere.] Nevralgie particulară a limbii, caracterizată printr-un punct dureros fix şi întâlnită la nevropaţi. Sin.: glosalgie. GLOSOFARINGIAN, adj., s. m. / glossopharyngien, -ienne, adj., s. m. / glossopharyngeal. [Qr. glossa = limbă; phar-ynx, -yngos = faringe.] 1) Care se referă la limbă şi faringe. 2) Nervul g., a IX-a pereche a nervilor cranieni, care oferă fibre motorii faringelui şi parotidei şi fibre senzitive treimii posterioare a limbii, palatului moale şi urechii medii. V. tab. anat. - nervi. GLOSOFOBIE, s. f. / glossophobie, s. f. / glossophobia. [Qr. glossa = limbă; phobos = frică.] Frica de a pronunţa unele cuvinte, generată adesea de imposibilitatea articulării unor sunete. GLOSOLALIE, s. f. / glossolalie, s. f. / glossolalia. [Qr. glossa = limbă; lalia = vorbire, de la lalein = a vorbi.] 1) Utilizarea unui limbaj imaginar, cu un vocabular şi o sintaxă inventate. Se observă în ‘schizofrenie şi în ‘isterie. Sin.: glosomanie. 2) Capacitate atribuită unor persoane din anumite grupuri religioase de „a vorbi în limbi“, acestea rostind cuvinte necunoscute, cărora ulterior li se atribuie diferite semnificaţii. GLOSOMANIE, s. f. / glossomanie, s. f. / glossomania. [Qr. glossa = limbă; mania = nebunie.] Sin.: glosolalie (v., def. 1). GLOSOPLEGIE, s. f. / glossoplegle, s. f« ! glossoplegia. [Qr. glossa = limbă; plege = lovitură.] Hemiplegia limbii, prin lezarea ramurii motorii a nervului hipoglos. GLOSOPTOZĂ, s. f. / glossoptose, s. f. / glossoptosis. [Qr. glossa = limbă; ptosis = cădere.] Căderea accidentală a limbii în faringe, prin absenţa coordonării musculare şi relaxare musculară, de ex. în cazul anesteziei profunde, în stare de comă etc. Poate determina asfixie şi exitus. GLOSSINA / glossina / glossina. [Qr. glossa = limbă] Gen de insecte din familia Muscidae\ răspândite în ţările ecuatoriale. Specii importante: 1) G. palpalis sau musca ţeţe, transmite ‘boala somnului. 2) G. morsitans transmite boala somnului rodeziană. GLOTĂ, s. f. / glotte, s. f. / glottis. NA: glottis. [Qr. glotta sau glottis = glotâ, forma antică pentru glossa = linwă] Parte a etajului mijlociu al laringelui (cea mai strâmtă) situată la nivelul ‘corzilor vocale. Porţiunea anterioară, interligamentară, este delimitată de marginea liberă a corzilor vocale, iar porţiunea posterioară, intercartilaginoasă (rinula), este delimitată de cartilajele aritenoide. GLUCAGON, s. m. / glucagon, s. m. / glucagon. [Qr. glykys = dulce; gone, gonos - urmaş, sămânţă genitală] Hormon polipeptidic secretat de celulele a2 ale ‘insulelor Langerhans pancreatice. Are acţiune hiperglicemiantă, antagonistă cu a ‘insulinei, stimulând totodată secreţia acesteia. G. este captat de ficat, unde activează ‘glicogenoliza, fiind şi lipolitic. Secreţia sa creşte în funcţie de scăderea ‘glicemiei. G. este utilizat în accidentele hipoglicemice, pe cale intramuscuiară, în doză de 1 mg, fiind prescris în doze mai mari, în perfuzie, şi în tratamentul ‘şocului cardiogenic. V. tab. const. endocrinol. GLUCAGONOM, s. n. / glucagonome, s. m. / glucagonoma. [Qr. glykys = dulce; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; -oma.] Tumoră rară, dezvoltată la nivelul celulelor a2 din ‘insulele Langerhans, secretoare de ‘glucagon. Manifestările clinice sunt grupate în cadrul ‘sindromului de glucagonom. Metastazele hepatice sunt frecvente, iar evoluţia este fatală. GLUCAN, s. m. / glucane, s. m. / glucan. Moleculă formată prin condensarea mai multor molecule de glucoză prin intermediul unor legături ozidice. Glucanii ‘amilopectină şi ‘amiloză sunt cei doi constituenţi ai amidonului. GLUCID, s. n. / glucide, s. m. / carbohydrate. [Qr. glykys = dulce.] Denumire generică a hidraţilor de carbon, conţinând carbon, hidrogen şi oxigen şi având, de regulă, formula (CH20)n. Alături de funcţia ‘energogenă pe care o îndeplinesc, g. au şi roluri structurale (ex.: în ţesutul cartilaginos) sau funcţionale (ex.: ribozele acizilor nucleici). Se clasifică în două mari grupe: ‘oze şi ‘ozide. Sin.: hidrat de carbon (desuet), hidrocarbonat (denumire improprie), zahăr (def. 2). GLUCIDOGRAMĂ, s. f. / glucidogramme, s. m. / glucopro-teinogram. [Qr. glykys = dulce; gramma = înscriere.] Exprimarea grafică a proporţiei diferitelor fracţiuni de glucoproteine (sau ‘glicoproteine) conţinute într-un lichid din organism, separate prin ‘electroforeză şi relevate cu un colorant adecvat. Glicoproteinele serului sanguin formează un grup complex şi migrează împreună cu globulinele, îndeosebi cu cele a şi (3. Acest grup cuprinde în esenţă: orosomucoidul, ot-macroglobu-lina, haptoglobina, siderofilina, ceruloplasmina, imunoglobulinele etc. Majoritatea proteinelor serice conţin glucide. Sin.: gluco-proteinogramă. GLUCOCORTICOIZI, adj., s. m. pl. / glucocorticoî'des, adj., s. m. pl. / glucocorticoids. [Gr. glykys = dulce; lat. cortex, -icis = scoarţă; gr. eidos = formă] 1) Denumire generică a hormonilor ‘corticosuprarenalei cu rol în protecţia împotriva stresului, ca şi în metabolismul glucidic şi protidic. Sin.: oxi-corticosteroizi (v.). 2) Despre orice ‘corticoid a cărui acţiune este apropiată de cea a ‘cortizolului. G. au activitate metabolică importantă şi acţiune mineralocorticoidă mai mult sau mai puţin netă, în funcţie de compusul respectiv. Reprezintă cele mai puternice medicamente ‘antiinflamatoare cunoscute, această acţiune fiind, pentru fiecare substanţă, paralelă cu activitatea sa metabolică. G. sunt, de asemenea, utilizate ca ‘antialergice, dar exercită şi efecte indezirabile dominate de retenţia hidrosodată, perturbări ale metabolismului glucidic, hiperkaliurie, toxicitate digestivă şi efecte imunosupresoare (ultimele având şi aplicaţii terapeutice). GLUCOFORMATOR, adj., s. n. / glucoformateur, -trice, adj., s. m. / glucogenic. [Qr. glykys = dulce; lat. formator, -oris = creator, de la formare = a forma şi forma = formă] (Substanţă) care poate fi transformată în glucoză pe cale enzima-tică. Sin.: glicoformator. GLUCOGENEZĂ, s. f. / glucogenese, s. f. / glucogenesis. [Qr. glykys = dulce; genesis = producere, de la gennan = a produce.] 1) Formarea de glucoză în organism din alte ‘oze. Sin. (rar): glucogenezie. 2) Sin.: glicogenoliză (v.). V. şi glico-geneză. GLUCOKINAZĂ, s. f. / glucokinase, s. f. / glucokinase. [Qr. glykys = dulce; kinein = a mişca; -azd.] Enzimă care fosfo-rilează glucoza în glucoză-6-fosfat. G. este specifică glucozei şi se găseşte aproape exclusiv în ficat (în cantitate mică în rinichi) unde este sintetizată sub acţiunea insulinei. Există, de asemenea, o g. prezentă în celulele beta-pancreatice, care reglează secreţia de insulină ca răspuns la creşterea glicemiei, ca şi captarea glucozei în ficat în relaţie cu ingestia de alimente. în diabetul MODY (‘sindrom MODY) au fost descrise mutaţii ale genei g. V. şi hexokinază. 526 GLUCOKININĂ GLUT GLUCOKININĂ, s. f. / glucokinine, s. f. / glucokinin. [Qr. glykys = dulce; kinein = a mişca; -ină.J Substanţă obţinută din ţesuturile vegetale şi din drojdie. Injectată la animale, produce hiperglicemie, iar la animalele depancreatizate are efect asemănător insulinei (insulin-like). GLUCOLIPID. Var. pentru glicolipid (v.). GLUCONAT, s. n. / gluconate, s. m. / gluconate. [Qr. glykys = dulce.] Sare a acidului D-gluconic cu diferite metale. Radicalul caracteristic al gluconaţilor este CgH^Oy. O serie de g. (de calciu, de fier etc.) sunt folosiţi ca medicamente tonice, reconstituante (în anemii, perturbări de nutriţie) şi ca anti-alergice. GLUCONEOGENEZĂ, s. f. / gluconeogenese, s. f. / gluco-neogenesis. [Qr. glykys = dulce; neos = nou; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Formare de glucoză pornind de la compuşi neglucidici, în esenţă aminoacizi sau derivaţi ai acestora şi de la lipide. G. permite menţinerea nivelului celular de glucoză, condiţie esenţială pentru majoritatea celulelor, în particular pentru celulele nervoase şi eritrocite. Procesul de g. se accentuează când nivelul glucozei tinde să diminueze, prin carenţă alimentară sau prin epuizarea stocurilor de glicogen. Ficatul şi rinichiul sunt principalele sedii ale g., deoarece conţin întreg echipamentul enzimatic necesar acestei căi metabolice. Sin.: gliconeogeneză, neoglicogeneză. GLUCOPROTEIDĂ. Var. pentru glicoproteidă (v.). GLUCOPROTEINĂ. Var. pentru glicoproteină (v.). GLUCOPROTEINOGRAMĂ, s. f. / glucoproteinogramme, s. m. / glucoproteinogram. [Qr. glykys = dulce; protos = primid; -ină; gramma = înscriere.] Sin.: glucidogramă (v.). GLUCOZAMINĂ, s. f. / glucosamine, s. f. / glucosamine. [Qr. glykys - dulce; oză - indică un glucid; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din LiBia; -ină.] V. hexozamină. GLUCOZAT, adj. / glucose -e, adj. / glucosed. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid.] Despre o soluţie care conţine ‘glucoză. Ex.: soluţie g. izotonică sau (nerecomandat) ser g. GLUCOZĂ, s. f. / glucose, s. f. / glucose. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid.] Monozaharid cu şase atomi de carbon în moleculă (hexoză) şi o funcţie aldehidică. G. reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism şi singura sursă de energie a creierului. în majoritatea alimentelor, g. nu se află în formă liberă (cu excepţia strugurilor), ci sub formă de ‘sucroză şi ‘amidon, din care este eliberată prin digestie. G. este stocată în organism sub formă de ‘glicogen. Concentraţia g. în sânge este menţinută constantă (v. glicemie) datorită mai multor hormoni, îndeosebi ‘insulină şi *glucagon. V. şi glicoreglare. GLUCOZĂ-6-FOSFAT, s. m. / glucose-6-phosphate, s. m. / glucose-6-phosphate. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid; phos, photos = lumină, fosfor.] Primul compus intermediar format în toate căile metabolice majore pentru utilizarea *glucozei. G.-6-f. apare în cursul primei etape a *glicolizei, prin fosforilarea moleculei de glucoză de către o ‘hexokinază. In citoplasmă, glucoza este legată de o moleculă de fosfat, g.-6-f. fiind substratul principal al ‘respiraţiei celulare. G.-6-f. intervine în numeroase căi metabolice. GLUCOZĂ-6-FOSFATAZĂ, s. f. / glucose-6-phosphatase, s. f. / glucose-6-phosphatase. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid; phos, photos = lumină, fosfor; -ază.] Enzimă prezentă în ‘ficat şi ‘rinichi (dar absentă în celula musculară), care îndepărtează reziduul fosfat de pe molecula de ‘glucozo-6-fosfat, permiţând glucozei astfel rezultate să difuzeze în sânge. Enzima catalizează faza finală a ‘glicogenolizei hepatice. GLUCOZID. Var. pentru glicozid (v.). GLUCOZIDAZĂ, s. f. / glucosidase, s. f. / glucosidase. [Qr. glykys = dulce; ozia - indică un glucid; -ază.j Enzimă uin clasa ‘hidrolazelor: maltaza (a-glucozidază) în sucul intestinal, celobiaza în rinichi, ficat şi mucoasa intestinală. V. şi maltază. GLUCOZIDE CARDIOTONICE. Var. pentru glicozide cardio-tonice (v.). GLUCOZIDE DIGITALICE. Var. pentru glicozide digitalice (v.). GLUCOZO-6-FOSFAT DEHIDROGENAZĂ / glucose-6-phos-phate deshydrogenase / glucose-6-phosphate dehydroge-nase. [Qr. glykys = dulce; oză - indică un glucid; gr. phos, photos = lumină, fosfor; lat. de = separat de; gr. hydor, hydatos = apă; gennan = a produce; -ază.] Prima dehidro-genază descoperită pentru NADP. G.-6-f. d. stă la originea unei căi „accesorii" pentru glicoliză, numită calea pentozelor. Deficitul ereditar în g.-6-f. d. alterează această cale, producând hemoliză intensă, secundară ingestiei unor substanţe oxidante (sulfamide, antipaludice de sinteză). Acest deficit este mai frecvent la rasa neagră, dar are o evoluţie mai severă la rasa albă. Transmiterea acestei afecţiuni la urmaşi este legată de cromozomul X. V. şi anemie hemolitică enzimoprivă. GLUCURONOCONJUGARE, s. f. / glucuronoconjugaison, s. f. / glucuronoconjugation. Fixarea radicalului acidului (3-glu-curonic, provenind de la UDPG (acid uridin difosfat glucuro-nic) pe diverse substanţe alcoolice, fenolice sau acide, în scopul creşterii solubilităţii acestora în apă şi a facilitării excreţiei. G. reprezintă o modalitate de ‘detoxifiere al cărei sediu este în principal ficatul. GLUT / GLUT / GLUT. [Acronim din engl. GLUcose Transporter.] Denumire generică pentru proteinele de difuziune facilitată (‘uniport) a glucozei la nivelul membranei plas-matice, iniţial denumite transportori de glucoză. GLUT reprezintă principala formă de transport a glucozei între cele trei compartimente: sânge, spaţiu extracelular şi citoplasmă celulară. Izolarea acestor transportori a probat că transportul mem-branar pasiv al glucozei nu este proprietatea unei singure molecule, ci a unei familii de transportori, denumite GLUT. Iniţial ' au fost descrişi 7 transportori (GLUT1 - GLUT7) la care s-au adăugat recent 5 izoforme (GLUT8 - GLUT12) şi un al treisprezecelea transportor notat cu HMIT (transportor de HVmioino-zitol). Cel mai studiat şi, deci, cunoscut este transportorul membranei eritrocitelor (GLUT1). GLUT1 până la GLUT4 au o structură asemănătoare, conţinând fiecare câte circa 500 de aminoacizi, dispuşi în 12 domenii transmembranare, cu extremităţile -NH2 şi -COOH situate intracitoplasmatic. Actualmente, transportorii GLUT sunt grupaţi în trei clase (categorii) principale în funcţie de similarităţile secvenţelor de aminoacizi. Există o distribuţie celulară şi tisulară mai mult sau mai puţin tipică a fiecărui GLUT. GLUT1 este prezent la adult în majoritatea ţesuturilor din organism, fiind responsabil de menţinerea nivelului bazai al glicemiei. Variaţii ale distribuţiei membranare ale transportorilor GLUT au fost observate îndeosebi în diabetul zaharat insulino-rezistent, în boli degenerative neurologice şi în cancer. Celulele tumorale au un metabolism glucidic crescut (Warburg) şi s-a demonstrat că ele captează glucoza în cantitate sporită prin creşterea transportului transmembra-nar. Ca urmare, a apărut ideea marcării unui analog al glucozei cu un radiotrasor, pentru urmărirea acumulării acestuia la nivelul celulelor canceroase. în prezent, se utilizează 18F-FDG (18fluoro-fluoro-deoxiglucoză), radiofarmaceutic ce permite obţinerea de imagini prin ‘tomografie de emisie de pozitroni, care reprezintă un progres excepţional în imagis-tica medicală din oncologie. Tomoscintigrafia PET prin urmărirea consumului de glucoză marcată cu 11C sau a fixării de fluoro-deoxi-glucoză marcată cu 18F este extrem de utilă şi în explorarea 527 GLUTAMAT GONADOSTAT funcţională a sistemului nervos central. Sin.: transportor de glucoză, proteine GLUT. GLUTAMAT, s. m. / glutamate, s. m. / glutamate. Sare a ‘acidului glutamic care intră în compoziţia ‘transaminazelor. GLUTAMAT-OXALOACETAT TRANSAMINAZĂ / glutamate-oxaloacetate transaminase / aspartate aminotransferase (ASAT). V. transaminază. GLUTAMAT-PIRUVAT TRANSAMINAZĂ / glutamate-pyruvate transaminase / alanine aminotransferase (ALAT). V. transaminază. GLUTAMINAZĂ, s. f. / glutaminase, s. f. / glutaminase. Enzimă care catalizează hidroliza glutaminei, eliberând amoniac. Prezentă în cele mai multe ţesuturi, g. este activată de metaboliţii macroorganici (ATP). GLUTAMINĂ, s. f. / glutamine, s. f. / glutamine. H2NOC.CH2.CH2CH(NH2).COOH. Amida ‘acidului glutamic; rezultă din acţiunea glutamin sintetazei asupra acidului glutamic, în prezenţa unei surse de amoniac şi a ATP. în organism are rol de donator de grupări aminice, luând parte la sinteza acidului guanilic, citidin trifosfatului, nicotinamid dinucleo-tidului, bazelor purinice etc. Este utilizată şi în procesele de detoxifiere prin conjugare. GLUTARALDEHIDĂ, s. f. / glutaraldehyde, s. f. / glutaralde-hyde. Complexul CHO.(CH2)3.CHO utilizat la fixarea ţesuturilor, în microscopia optică şi electronică, deoarece conservă detaliile structurale şi localizarea activităţii enzimatice. GLUTATION, s. m. / glutathion, s. m. / glutathione. [Qr. glykys = dulce; theion = sulf.] Tripeptid cu sulf alcătuit din ‘glicină, ‘cistină şi ‘acid glutamic. Oxidat, acţionează ca un acceptor de hidrogen, iar redus, ca un donator. GLUTATION PEROXIDAZĂ / glutathion-peroxidase / glutathion peroxidase. Enzimă ce catalizează reducerea apei oxigenate prin dehidrogenarea ‘glutationului. G. p. are în componenţă seleniu, sub formă de selenocisteină şi exercită un rol esenţial în protecţia celulelor contra ‘peroxizilor şi a ‘radicalilor liberi. GLUTEAL, adj. / gluteal, adj. / gluteal. [Qr. gloutos, pl. gloutea = fesă.] Sin.: fesier (v.). GLUTEN, s. n. / gluten, s. m. / gluten. [Lat. gluten, -inis = lipici, clei] Complex proteic prezent în făinile de cereale, îndeosebi în cea de grâu. Prin hidroliza peptică a g. rezultă peptide bogate în ‘glutamină. Intoleranţa la g. determină ‘boala celiacă. GMP / GMP / GMP. Abrev. utilizată în mod curent pentru guanozin-5'-monofosfat (v.). GMP CICLIC / GMP cyclique / cyclic GMP. Abrev. utilizată în mod curent pentru guanozin-3'-5'-monofosfat ciclic (v.). GNATION, s. n. / gnathion, s. m. / gnathion. NA: gnathion. [Qr. gnathos = falcă, maxilar.] Reper craniometric corespunzând punctului median cel mai de jos de pe marginea inferioară a mandibulei. GNATOLOGIE, s. f. / gnathologie, s. f. / gnathology. [Qr. gnathos = falcă, maxilar; logos = ştiinţă.] Ramura cea mai nouă a stomatologiei moderne, care se ocupă cu studiul morfologiei, funcţiei şi disfuncţiei sistemului stomatognat (aparat masticator), în scopul cunoaşterii, menţinerii şi instaurării echilibrului biologic şi mecanic la nivelul acestui sistem. GNATOPLASTIE, s. f. / gnathoplastie, s. f. / gnathoplasty. [Qr. gnathos = falcă, maxilar; plastos = modelat, de la plas-sein = a forma, a modela] Chirurgia plastică a aparatului masticator. GNATOSCHIZIS, s. n. / gnathoschisis, s. m. / gnathoschisis. [Qr. gnathos = falcă, maxilar; skhisis = despicătură, de la skhizein = a despărţi] Clivaj congenital al maxilarului, combinat de obicei cu despicătură buzei superioare - „buză de iepure" - şi a bolţii palatine. Sin.: schizognaţie. GNOTOBIOTIC, adj. / gnotobiotique, adj. / gnotobiotic. [Qr. gnotos = cunoscut, de la gnonai = a cunoaşte; bios = viaţa] Despre un animal a cărui floră microbiană este identificată, cunoscută. GNOZIE, s. f. / gnosie, s. f. / gnosia. [Qr. gnosis = cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Capacitatea de recunoaştere prin simţuri (tactil, vizual etc.) a formei unui obiect, de a-l reprezenta şi de a-i sesiza semnificaţia. GODEU, s. n. / godet, s. m. / pitting. [fFr. godet, din olandeză kodde = edindru de lemn.] Depresiune a tegumentelor care rezultă după apăsarea acestora cu degetele şi poate persista câteva minute. G. apare în edemul fluid şi este absent în cel mixedematos. Termenul englezesc denumeşte şi fragmentele, constând îndeosebi din granule de fier, rezultate după distrugerea eritrocitelor îndeosebi în splină. G. favic, v. favus. GOLD STANDARD / gold standard, methode de reference / gold standard. Metoda, procedeul sau măsurarea de referinţă, considerată drept cea mai bună, de regulă în diagnosticul unei boli. Alegerea g. s. este rezultatul unui studiu aprofundat, critic, efectuat de un grup de experţi. Odată acceptat (de regulă, de societăţile internaţionale din diferite domenii ale me-dicinei), g. s. este adoptat în practica medicală. Când medicul nu are acces la metodele sau procedeele recomandate, respectarea g. s. este iluzorie. V. şi standard. GOMĂ, s. f. / gomme, s. f. / gumma. [Lat. gummi sau gom-mis, gr. kommi = gumă; cuvânt de origine orientala] Leziune inflamatorie subacută a hipodermului, bine delimitată, care evoluează în patru stadii: cruditate (sau faza de constituire), ulceraţie, evacuare şi reparaţie (prin cicatrizare scleroasă). Termenul a fost utilizat iniţial exclusiv pentru desemnarea g. sifilitice, caracteristice perioadei terţiare a bolii. Ulterior, el a fost extins şi la alte leziuni, de natură diferită, dar prezentând o analogie cu g. sifilitice. Ex.: g. tuberculoasă, g. micotică. GOMĂ SIFILITICĂ / gomme syphilitique / gumma, syphiloma. V. gomă. GOMFOZĂ, s. f. / gomphose, s. f. / gomphosis. NA: gom-phosis. [Qr. gomphos = piron.]. Formă de articulaţie în care unul dintre cele două elemente intră ca o pană într-un orificiu, ele fiind unite printr-un ţesut conjunctiv (‘sindesmoză). Ex.: articulaţiile dentoalveolare. GONADA, s. f. / gonade, s. m. / gonad. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală] 1) Organ genital cu dublu rol, de producere a gârneţilor şi de secreţie a hormonilor sexuali care, prin acţiunea lor, asigură dezvoltarea organelor sexuale şi susţin gametogeneza. La om g. sunt ‘ovarul şi ‘testiculul. 2) în dezvoltarea embrionară, organ primordial din care se vor diferenţia ulterior testiculele sau ovarele. GONADOCRININĂ, s. f. / gonadocrinine, s. f. / gonadocrinin. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; krinein = a separa de; -ină.] Peptid produs de ovar, care stimulează şi modulează secreţia ‘gonadostimulinelor. G. este o ‘cibernină. GONADOLIBERINĂ, s. f. / gonadoliberine, s. f. / gonadotro-pin-releasing hormone (factor). [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; lat. liberare = a eliBera, de la liber = liber; -ină.] Polipeptid cu formula (Pyro)Glu-His-Trp-Ser-Tyr-Gly-Leu-Arg-Pro-Gly-NH2 şi greutatea moleculară de 1 300 Da. Este sintetizat şi secretat de neuroni din aria preoptică, nucleul arcuat şi ţesutul hipotalamic cuprins între aceste două regiuni. Prin intermediul tijei pituitare (conexiunea neurovasculară hipotalamo hipofizară) stimulează secreţia antehipofizară a celor două gonadostimuline (LH şi FSH). Abrev.: Gn-RH, Gn-RF sau GRH. f GONADOSTAT, s. n. / gonadostat, s. m. / gonadostat. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să ţină] Denumire de an- 528 gonadostatină GONOCOCEMIE samblu pentru componentele hipotalamice care reglează funcţiile sistemului reproductiv, ale *gonadelor. G. cuprinde neuronii care secretă ‘gonadoliberină (GnRH) şi factorii care afectează activitatea acestora. Sinteza şi eliberarea GnRH este controlată de câţiva ‘neurotransmiţători şi se află sub control de tip feed-back negativ prin steroizii gonadali. De asemenea, g. răspunde la ‘inhibine, ‘activine şi alţi factori de reglare. Maturaţia pubertală implică scăderea sensibilităţii hipotalamice la controlul feed-back negativ, ca şi scăderea eliberării de ‘opioide şi de ajţi inhibitori. GONADOSTATINĂ, s. f. / gonadostatine, s. f. / gonadostatin. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a /ace să ţină; -ină.] Peptid de origine ovariană, cu Mr de peste 10 kDa, care inhibă activitatea ‘gonadotrofinelor. G. ar putea fi implicată în mecanismele de retrocontrol al funcţiilor axului hipotalamohipofizoovarian. V. şi gonadocrinină. GONADOSTIMULINĂ, s. f. / gonadostimuline, s. f. / gonado-tropin. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; lat stimulare = a îmBoldi, a stimula, de la stimulus = Băţ ascuţit cu care se îmBoldesc vitele; -ină.) Sin.: gonadotrofină (v.). GONADOTROFINĂ, s. f. / gonadotrophine, s. f. / gonado-trophin. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; trophe = hrană, nutriţie; -ină.) Denumire dată mai multor hormoni care acţionează asupra glandelor sexuale, masculine şi feminine, stimulând activitatea lor funcţională. Se disting: a) g. A şi B (v.); b) g. corionică (placentară) (v.).; c) g. serică (v.). V. şi prolactină. Sin.: gonadostimulină, gonadotropină, hormon gonadotrop. GONADOTROFINĂ A / gonadotrophine A / follicle stimula-ting hormone. Hormon gonadotrop glicoproteic secretat de lobul anterior al hipofizei, cu greutate moleculară de aproximativ 30 kDa, care la femeie stimulează creşterea şi maturarea foliculilor ovarieni şi secreţia de estrogeni şi induce modificările endometriale caracteristice fazei proliferative a ciclului menstrual, iar la bărbat activează ‘spermatogeneza. Poate fi pus în evidenţă în urină, unde constituie prolanul A. Abrev.: FSH. Sin.: foliculostimulină, hormon foliculostimulant. GONADOTROFINĂ B / gonadotrophine B / luteinizing hormone. Hormon gonadotrop glicoproteic, secretat de lobul anterior al hipofizei, cu greutate moleculară de aproximativ 28 kDa, care acţionează împreună cu g. A pentru a produce ovulaţia şi stimulează secreţia de androgeni şi progesteron. Induce şi menţine modificările endometriale caracteristice fazei secretorii a ciclului menstrual. Deasemenea, la femeie este implicat în activitatea corpului galben, iar la bărbat în dezvoltarea şi funcţionarea celulelor testiculare Leydig. Poate fi pusă în evidenţă în urină, unde constiutie prolanul B. Abrev.: LH. Sin.: hormon luteinizant, luteostimulină. GONADOTROFINĂ CORIONICĂ (PLACENTARĂ) / gonadotrophine chorionique (placentaire) / human chorionic gona-dotropin. G. extrasă din urina femeilor gravide şi produsă de celulele trofoblastice ale placentei. Cea mai importantă acţiune a sa pare a fi stimularea secreţiei ovariene de estrogeni şi progesteron în cursul primului trimestru de sarcină, secreţie necesară menţinerii viabilităţii produsului de concepţie. Relevanţa sa funcţională scade în ultimele două trimestre de sarcină, când estrogenii tşi progesteronul sunt produşi de placentă. Deoarece este eliminată în urină permite diagnosticul precoce de sarcină. Obţinută de la femeia însărcinată sau de la unele animale în gestaţie (iapă), este utilizată în terapeutică ca hormon gonadotrop pe cale musculară, în calitate de stimulent al ovarului şi testiculului. Abrev.: HCG. GONADOTROFINĂ SERICĂ / gonadotrophine serique / seric gonadotropin pregnant mare serum gonadotropin. Denu- mire a preparatului hormonal obţinut din ser sanguin provenit de la iapa gestantă. Acest ser conţine gonadotrofine A şi B şi, standardizat în unităţi, a fost utilizat în tratamentul ‘criptor-hidiei, ‘sterilităţii şi ‘nanismului hipofizar. GONADOTROP, adj. / gonadotrope, adj. / gonadotropic. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.) Care are acţiune asupra glandelor sexuale. Ex.: hormon g. sau gonadotrofină (v.). GONADOTROPINĂ, s. f. / gonadotropine, s. f. / gonadotropin. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ină.) Sin.: gonadotrofină (v.). GONALGIE, s. f. / gonalgie, s. f. / gonalgia. [Qr. gony, gonatos = genunchi; algos = durere.) Durere la nivelul genunchiului. GONARTRITĂ, s. f. / gonarthrite, s. f. / gonarthritis. [Qr. gony, gonatos = genunchi; arthron = articulaţie; -ită.] Infla-maţie seroasă sau purulentă a articulaţiei genunchiului. GONARTROZĂ, s. f. / gonarthrose, s. f. / gonarthrosis. [Qr. gony, gonatos = genunchi; arthron = articulaţie; -oză.) Artroză a genunchiului, determinată de leziuni degenerative sau traumatice, manifestată prin limitare a flexiei, gonalgie şi tumefacţie variabilă. GONIOM, s. n. / goniome, s. m. / gonioma. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; -oma.) Sin.: seminom (v.). GONIOMETRU, s. n. / goniometre, s. m. / goniometer. [Qr. gonia = unghi; metron = măsură) Instrument destinat măsurării unghiurilor, îndeosebi ale feţei şi ale craniului, ca şi a amplitudinii mişcărilor de la nivelul unor articulaţii. GONION, s. n. / gonion, s. m. / gonion. NA: gonion. [Qr. gonia = unghi) Punct craniometric reprezentat de vârful unghiului mandibulei. GONIOSCOPIE, s. f. / gonioscopie, s. f. / gonioscopy. [Gr. gonia = unghi; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina) Metodă de examinare a unghiului camerular irido-cornean cu ajutorul unei lentile de contact speciale, observaţia fiind efectuată cu un ‘biomicroscop şi o lampă cu fantă. G. este necesară în stabilirea tipului de ‘glaucom şi al stadiului evolutiv al acestuia. GONIOSINECHIE, s. f. / goniosynechie, s. f. / gonio-synechia. [Qr. gonia = unghi; synekheia - continuitate, de la syn = împreună, ekhein = a ţine,) Aderenţa irisului şi corneei la nivelul unghiului ‘camerei anterioare a ochiului, de obicei din cauza unui proces inflamator de uveită plastică, sub forma unor bride sau membrane ce pot obstrua căile de scurgere ale umorii apoase. GONIOTOMIE, s. f. / goniotomie, s. f. / goniotomy. [Qr. gonia = unghi; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia) Intervenţie chirurgicală practicată în ‘glaucomul congenital, constând în secţionarea ţesutului patologic (frecvent de origine embrionară) cu ajutorul unui ac special (goniotom). GONOCIT, s. n. / gonocyte, s. m. / gonocyte. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; kytos = celulă) Celulă suşă a ‘gârneţilor. GONOCITOM, s. m. / gonocytome, s. m. / gonocytoma. [Qr. gonos = sămânţă; kytos = celulă; -oma = sufbc pentru tumoră) Sin.: seminom (v.). GONOCOC, s. m. / gonocoque, s. m. / gonococcus. [Gr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; kokkos = Boabă) Agentul etiologic al ‘blenoragiei. Denumit ştiinţific Neisseria gonorrhoeae acesta este un diplococ gramnegativ, imobil, prezent în puroiul blenoragie, în interiorul leucocitelor polinucleare. V. şi Neisseria. GONOCOCEMIE, s. f. / gonococcemie, s. f. / gonococ-c(a)emia. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; kokkos 529 GONOCOCIE GRANULOCIT = Boaba; haima, -atos = sânge.] 1) Prezenţa de ‘gonococi în sânge. 2) ‘Septicemie cu gonococi. GONOCOCIE, s. f. / gonococcie, s. f. / gonorrh(o)ea. [Gr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; kokkos = boabă] Boală determinată de infecţia organismului cu gonococi. După modul de contaminare se disting g. veneriene (‘blenoragie sau gonoree) şi g. nonveneriene, extrem de rare (conjunctivita nou-născutului şi vulvovaginita fetiţelor). GONOREE, s. f. / gonorrhee, s. f. / gonorrh(o)ea. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Sin.: blenoragie (v.). GONOSOM. Var. pentru gonozom (v.). GONOZOM, s. m. / gonosome, s. m. / gonosome, sex chro-mosome. [Qr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; soma, -atos = corp.] Denumire dată celor doi cromozomi din perechea care are, printre alte funcţii, rol în determinarea sexului. La femeie, perechea conţine doi cromozomi X identici. La bărbat, unul din cromozomii pereche este X, iar altul, de dimensiuni mici, este denumit cromozomul Y. Var.: gonosom. Sin.: idiocromozom. V. şi autozom. GRABATAR, adj. / grabataire, adj. / bedridden. [Lat. graba-tus, din gr. krabbatos = pat scund.] Despre un bolnav care este nu capabil să mai părăsească patul, din cauza stării sale. GRAD, s. n. / degre, s. m. / degree. [Lat. gradus = pas, treaptă, de la gradi - a păşi, a merge.] 1) Unitate de măsură a unor mărimi variabile, exprimată prin raportul dintre valoarea curentă şi aceea a respectivei mărimi. 2) Diviziune, interval pe o ‘scală de măsurare a temperaturii. 3) Diviziune a unghiului drept, utilizată ca unitate de măsură pentru unghiuri. 4) Treaptă într-o serie de situaţii: a) g. de asimetrie, indicator al simetriei unei repartiţii statistice; b) g. de contagiozitate, indice de contagiozitate: numărul de cazuri secundare pe care le poate genera un prim caz de boală contagioasă; se exprimă în procente din masa contacţilor receptivi; c) g. de disociaţie, raport între numărul de molecule disociate şi numărul de molecule dizolvate; d) g. de libertate, în statistica matematică, numărul variabilelor independente a căror variaţie nu suferă nici o restricţie. Pentru g. Ceisus şi Kelvin, v. temperatură. GRADIENT, s. m. / gradient, s. m. / gradient. [Lat. gradus = pas, treaptă, de la gradi = a păşi, a merge.] Termen larg utilizat în fizică, biologie, medicină; are semnificaţia unei relaţii dinamice a variaţiei unui parametru (presiune, concentraţie, tensiune parţială) în două teritorii alăturate ale aceluiaşi sistem: 1) G. alveolocapilar, diferenţa dintre presiunea gazelor în alveola pulmonară şi presiunea gazelor sângelui capilar; este mai mică de 1 mmHg pentru 02 şi nulă pentru C02. 2) G. de concentraţie indică viteza cu care se modifică concentraţia unei substanţe într-un mediu apos sau diferenţa de concentraţie între două puncte ale mediului. Se defineşte prin valoarea pantei celei mai abrupte sau viteza de schimbare a concentraţiei şi direcţia pantei. 3) G. de potenţial, diferenţa de potenţial între două puncte ale câmpului electric. 4) G. pulmonar arterio-capilar, diferenţa de presiune medie pulmonară (13-15 mmHg) faţă de presiunea pulmonară capilară (6-8 mmHg). GRAFESTEZIE, s. f. / graphesthesie, s. f. / graph(a)esthe-sia. [Qr. graphein = a scrie; aisthesis = senzaţie, sensibilita-te.] Aptitudinea de a recunoaşte, fără control vizual, litere sau figuri geometrice trasate pe tegumente (îndeosebi la nivelul palmei) de un examinator cu ajutorul unui creion marker. GRAFOLOGIE, s. f. / graphologie, s. f. / graphology. [Qr. graphein = a scrie; logos = ştiinţă] Studiul particularităţilor caligrafice şi psihografice ale scrisului, util pentru identificarea şi caracterizarea anumitor trăsături particulare ale unui subiect. GRAFOMANIE, s. f. / graphomanie, s. f. / graphomania. [Qr. graphein = a scrie; mania = nebunie.] Nevoia irezistibilă de a scrie cuvinte fără relaţie logică, prezentă în unele forme de alienare mentală. Sin.: scribomanie. GRAFOREE, s. f. / graphorrhee, s. f. / graphorrh(o)ea. [Qr. graphein = a scrie; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Tendinţă patologică de a scrie: oriunde, oricum şi cu orice. Survine în unele boli psihice. GRAFOSPASM, s. n. / graphospasme, s. m. / graphospasm. [Qr. graphein = a scrie; lat. spasmus, gr. spasmos = contracţie, de la gr. spân = a trage.] Sin.: crampa scriitorului (v.). GRAM, s. n. / gramme, s. m. / gram. [Lat. gramma = greutate mică, din gr. gramma = literă, caracter.] 1) Unitate de măsură pentru greutate (fundamentală) în sistemul CGS (centi-metru-gram-secundă). 2) G.-centimetru-, unitate de măsură pentru lucrul mecanic în sistemul CGS. 3) lon-g. (v.). 4) Moleculă-g.: sin. desuet pentru mol (v.). 5) Echivalent-g., v. echivalent def. 5. GRAM-NEGATIV / Gram-negatif / Gram negative. V. coloraţie Gram. GRAM-POZITIV / Gram-positif / Gram positive. V. coloraţie Gram. GRAMICIDINĂ, s. f. / gramicidine, s. f. / gramicidin. Antibiotic din familia ‘polipeptidelor, extras din Bacillus brevis. G. exercită acţiune antibacteriană în cazul a numeroşi germeni gram-pozitivi (streptococ, pneumococ, stafilococ, bacii difteric, germeni ai gangrenei gazoase) şi al spirochetelor bucale. Acţiunea g. se explică prin calitatea sa de ‘ionofor. GRANDOMANIE, s. f. / grandomanie, s. f. / megalomania. [Jr. grand = mare; gr. mania = nebunie.] Sin.: megalomanie (v.). GRANULAŢIE, s. f. / granulation, s. f. / granulation. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte.] 1) Mic corpuscul intracitoplasmatic, caracteristic pentru anumite celule. 2) Incluziune citoplasmatică alcătuită din substanţe de rezervă amorfe, care apare în unele bacterii spre sfârşitul perioadei de creştere. 3) Mică formaţiune localizată în ţesuturi şi reprezentând o ‘hiperplazie sau o reacţie inflamatorie a ţesutului. GRANULAŢII ARAHNOIDE / granulations arachno'i'diennes l granulationes arachnoideales. Sin.: granulaţii Pacchioni (v.). GRANULAŢII PACCHIONI / granulations des Pacchioni / pacchionian granulations. NA: granulationes arachnoideae. [Antonio Pacchioni, anatomist şi medic italian, profesor la 5{oma, 1665-1726.] Vilozităţi arahnoide vizibile cu ochiul liber, care pătrund în interiorul sinusului longitudinal superior şi produc mici depresiuni pe suprafaţa internă a craniului. Au rolul de a resorbi lichidul cefalorahidian în sistemul venos. Sin.: granulaţi^ arahnoide. GRANULĂ, s. f. / granule, s. m. / granule. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte.] 1) Particulă intracelulară mică care, de obicei, se colorează selectiv; reprezintă o elaborare secretorie a celulei: a) g. pigmentare, constituite din pigment; b) g. viteline, elemente care compun vitelusul; c) g. zimogene, g. presecretorii în celulele granulare. 2) Preparat farmaceutic, de formă sferică sau vermiculară, cu masa de circa 0,05 g. Are o concentraţie mare de zahăr. Ex.: g. homeopatice. GRANULIE, s. f. / granulie, s. f. / granulitis. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte.] Formă de tuberculoză acută, generalizată pe cale hematogenă, caracterizată prin prezenţa în plămâni şi în toate organele de granulaţii cenuşii miliare. Descrisă în trecut, nu este exclus să reapară în prezent. Sin.: tuberculoză miliară. V. tuberculoză. GRANULOBLASTOM, s. n. / granuloblastome, s. m. / neuro-blastoma. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; gr. blastos = germen; -orna.] Sin.: neurospongiom (v.). GRANULOCIT, s. n. / granulocyte, s. m. / granulocyte. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; gr. kytos = celulă] Leucocit granular matur caracterizat prin prezenţa unui nucleu 530 GRANULOCITOPENIE GRANULOPOIEZĂ multiclasat. Sa deosebesc mal multe tipuri de g. (în funcţie de afinitatea tinctorială a granulaţiilor): g. bazofil, g. eozinofil, g. neutrofil. Sin.: polinuclear def. 1, polimorfonuclear. Obs.: termenul polinuclear este utilizat incorect ca sin. deoarece nu există mai multe nuclee ci mai mulţi lobi ai aceluiaşi nucleu. GRANULOCITOPENIE, s. f. / granulocytopenie, s. f. / granulo-cytopenia, agranulocytosis. [Lat. granulum, dim. de ia granum = grăunte; gr. kytos = celulă; penia = sărăcie.} Diminuarea granulocitelor din sânge. Când numărul granulo-citelor circulante este mai mic de 300/mm3 se foloseşte termenul de ‘agranulocitoză. Sin.: granulopenie. GRANULOCITOZĂ, s. f. / granulocytose, s. f. / granulocyto-sls. [Lat. granulum, dim. de ia granum = grăunte; gr. kytos = celulă; - ozâ.] Creşterea numărului de ‘granulocite în sânge sau ţesuturi. V. în continuareL GRANULOCITOZĂ BAZOFILICĂ / granulocytose basophilique / basophilic granulocytosis. Sin.: bazofilie (v. def. 2). GRANULOCITOZĂ EOZINOFILICĂ / granulocytose eosino-philique / eosinophilic granulocytosis. Sin.: eozinofilie (v. def. 2). GRANULOCITOZĂ NEUTROFILICĂ / granulocytose neutro-philique / neutrophilic granulocytosis. Sin.: neutrofilie (v. def. 2). GRANULOM, s. n. / granulome, s. m. / granuloma. [Lat. granulum, dim. de la granum - grăunte; -orna.] Termen relativ vag, utilizat pentru reacţiile inflamatorii cronice care prezintă un aspect patologic mai mult sau mai puţin caracteristic, constând dintr-o arie centrală de ‘macrofage înconjurate de *limfo-cite activate. Centrul g. este format frecvent din celule gigante multinucleate rezultate din fuziunea macrofagelor, înconjurate de macrofage mari, denumite uneori celule epitelioide. Centrul g. este înconjurat de ‘limfocite T frecvent *CD4 pozitive. Formarea g. reprezintă o modalitate prin care organismul încearcă să izoleze germenii patogeni care rezistă la distrugere, de ex. prin ‘fagocitoză. G. pot fi nespecifice sau specifice, determinate de tuberculoză, lepră, sifilis, unele boli parazitare. V. în continuare. GRANULOM DE CORP STRĂIN / granulome de corps etran-gers / foreign-body granuloma. G. format ca reacţie histio-citară cutanată la un corp străin intratisular (amidon, talc, ulei etc.). GRANULOM DENTAR / granulome dentaire / dental granu-loma. G. format la vârful unei rădăcini dentare, în urma necrozării *pulpei dentare. GRANULOM EOZINOFILIC AL OSULUI / granulome eosino-philique des os / eosinophilic granuloma. Formă de *xanto-matoză, marcată prin prezenţa unei lacune, în general mică, localizată cel mai des la nivelul unui os plat (craniu), însoţită de tumefacţia părţilor moi. Este consecinţa hiperplaziei localizate a tramei osoase, de tip histiocitar şi eozinofilie. GRANULOM FUNGOID / granulome fongoî'de / granuloma fungoides. Sin.: micozis fungoid (v.). GRANULOM INELAR / granulome annulaire / granuloma annulare. Dermatoză de cauză necunoscută, manifestată prin noduli mici indolori, acoperiţi de piele normală sau roză şi localizaţi la nivelul mâinilor, degetelor şi picioarelor, mai rar la coate. Nodulii au tendinţa să se grupeze în inele, iar histo-logic se constată zone de colagen prenecrotic, uneori fibrinoid, situate în derm. GRANULOM INGHINAL / granulome Inguinal / granuloma inguinale. Boală venerică granulomatoasă, determinată de un ‘diplobacil încapsulai denumit Calymmatobacterium granuio-matis (sin. vechi: Donovania granulomatosis). Afectează îndeosebi populaţia neagră, în ţările calde, şi se caracterizează prin apariţia unor noduli cu tendinţă la ulcerare, localizaţi îndeosebi la nivelul organelor genitale (gland, vulvă). Sin. vechi: dono-vanoză. GRANULOM LIPOFAGIC / granulome lipophagique / steato-necrosis. Sin.: steatonecroză (v.). GRANULOM MALIGN CENTROFACIAL / granulome mălin centrofacial / lethal midline granuloma. Boală de cauză necunoscută, debutând prin rinoree, urmată de necroză ulceroasă a oaselor şi a cartilajelor nasului, a sinusurilor, boitei palatine şi orbitei. Leziunile granulomatoase sunt banale. Evoluţie rapidă spre exitus prin hemoragii şi infecţii. GRANULOM PALAZZI / granulome de Palazzi / Palazzi's granuloma. Inflamaţie cronică dentară grefată pe o ‘pulpă dentară fără antecedente patologice aparente, sub influenţa unor factori umorali, care activează mitoza celulară pulpară, demine-ralizând în mare măsură *dentina. Prin transparenţa ‘smalţului se poate vedea pulpa de culoare roz. GRANULOM PIOGENIC / granulome pyogenique / pyogenic granuloma. G. ale cărui granulaţii constau din mase de microorganisme piogene. GRANULOM AL PISCINELOR / granulome des piscines / swimming-pool granuloma. G. cutanat, de aspect ‘verucos, cu evoluţie cronică, situat îndeosebi la nivelul genunchilor şi provocat de Mycobacterium balnei, care pătrunde, de obicei, prin eroziunile provocate de contactul cu pereţii unei piscine. Vindecare spontană în câteva luni sau în câţiva ani. GRANULOM REUMATOID / granulome rhumatismal / rheuma-tic granuloma. Sin.: nodul reumatoid (v.). GRANULOM SILICOTIC / granulome silicotique / silicotic granuloma. Reacţie de corp străin consecutivă pătrunderii de particule din silice sau silicat sub piele. Survine după o perioadă de latenţă, uneori foarte lungă, şi se caracterizează prin-tr-un infiltrat tuberculoid, în care sunt vizibile, în lumină polarizată, microcristale birefringente (‘birefrigenţă). GRANULOM TELANGIECTAZIC / granulome telangiectasique / telangiectaticum granuloma. Boală caracterizată prin prezenţa de ulceraţii la nivelul degetelor şi al pielii acoperite cu păr, din profunzimea cărora se dezvoltă formaţiuni sub formă de ciupercă. G. t. este o formă de ‘botriomicoză. GRANULOM VENERIAN / granulome venerien / venerea! granuloma. V. granulom inghinal. GRANULOMATOZĂ, s. f. / granulomatose, s. f. / granulomatosis. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; -orna; -oză.] Denumire generică pentru o serie de boli caracterizate prin formarea de ‘granuloame multiple. G. alergică: v. sindrom Churg-Strauss. G. infantilă septică: v. listerioză. G. malignă: v. boală Hodgkin.^ GRANULOMATOZĂ WEGENER / granulomatose de Wegener / Wegener’s syndrome. [Friedrich Wegener, patolog german, 1907-1990] Formă de ‘angeită necrozantă caracterizată prin afectarea căilor aeriene superioare, a plămânilor şi frecvent a rinichilor, sensibilă la corticosteroizi şi/sau ciclofosfamidă. Sin.: sindrom Wegener. GRANULOPENIE, s. f. / granulopenie, s. f. / granulopenia. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; gr. (kytos = celulă) penia = sărăcie.] Sin.: granulocitopenie (v.). GRANULOPEXIC, adj. / granulopexique, adj. / granulopexic. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; gr. pexis = Jvcare.] Despre un organ (ficat) sau despre celule (*sistem reticuloendotelial) care fixează particule solide circulante în sânge: pulberi inerte, pigmenţi. GRANULOPOIEZĂ, s. f. / granulopoî'ese, s. f. / granulopoie-sis. [Lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; gr. (kytos = celulă) poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Ansamblul fenomenelor de maturaţie intramedulară normală a ‘granulocitelor, care durează circa 10 zile şi conduce la pro- 531 GRANULOS GRIPĂ ducerea şi trecerea în sânge a 20-30x109 granulocite pe zi. Se descrie, la nivelul măduvei hematogene, un sector de multiplicare, cuprinzând ‘mieloblaste şi *promielocite, capabile de mitoze, şi un sector de maturaţie, începând cu *mielocitul care nu se mai divizează, până la granulocit (polinuclear). Rezerva de granulocite medulare este de 20 de ori mai mare decât numărul de celule circulante. GRANULOS, adj. / granuleux, -euse, adj. / granulous. [Lat. granulum, dim. de Ca granum = grăunte.] Despre o suprafaţă a unei structuri (ţesut) care prezintă granulaţii sau este formată din granulaţii. Ex.: ţesut g., tumoră g. GRANULOSIS RUBRA NAŞI / granulosis rubra naşi / granulo-sis rubra naşi. [Lat. granulum, dim. de ta granum = grăunte; -osis; ruber, -bra, -brum = roşu; nasus = nas.] Afecţiune a nasului la copii, caracterizată prin ‘hiperhidroză persistentă a pielii care acoperă partea cartilaginoasă şi papule miliare roşii la nivelul orificiilor glandelor sudoripare. GRANZIMĂ, s. f. / granzyme, s. f. / granzyme. [JUBrev. engt. pentru granule enzyme, din Cat. granulum, dim. de ta granum = grăunte şi gr. zyme = ferment, drojdie.] Serin protează localizată îndeosebi în ‘limfocitele T citotoxice şi citolitice. G., care cuprind enzime ca ‘perforina, intervin în ‘citoliză. GRATAJ, s. n. / grattage, s. m. / scraping. 1) Fricţionarea pielii sau a leziunilor cutanate determinată de prurit (scărpinare). 2) Leziunile produse de o scărpinare persistentă. 3) Prelevarea de material de pe o leziune cutanată sau a unui organ cavitar pentru examinare microscopică. GRAVIDA, adj., s. f. / gravide, adj., s. f. / gravid, pregnant. [Lat gravidus = gravidă, de ta gravis = greu] (Femeie) care poartă un embrion sau un făt în cavitatea uterină; (femeie) însărcinată. GRAVIDIC, adj. / gravidique, adj. / gravidic. [Lat. gravidus = gravidă, de ta gravis = greu] Care depinde de ‘sarcină. GRAVIDISM, s. n. / gravidisme, s. m. / gravidism. Starea fiziologică a femeii însărcinate. V. şi disgravidie. GRAVIDITATE, s. f. / gravidite, s. f. / pregnancy. [Lat. gra-viditas, -atis = graviditate, de ta gravis = greu] Starea unei femei ‘gravide (din momentul ‘concepţiei până la naştere) sau a unui uter gravid. Starea de sarcină. V. şi sarcină. GRAVIMETRIE, s. f. / gravimetrie, s. f. / gravimetry. [Lat. gravis = greu; gr. metron = măsură] Metodă de determinare cantitativă prin cântărire. GRAVIRECEPTOR, s. m. / gravirecepteur, s. m. / gravire-ceptor. [Lat. gravis = greu; receptus, de ta recipere = a primi] Receptori senzoriali situaţi la nivelul urechii, articulaţiilor, tendoanelor, muşchilor. Informează centrii nervoşi asupra poziţiei corpului, echilibrului, direcţiei forţelor gravitaţionale. GRAY, s. m. / gray, s. m. / gray. [L. H. Gray, Biotog Britanic, 1905-1965] Unitate derivată în SI, de măsură a ‘dozei de radiaţii ionizante absorbite. Un g.^ este egal cu un joule pe kilogram sau cu o sută de razi. în SI, această unitate a înlocuit radul. Simbol: Gy. V. şi doză absorbită. GRĂSIME, s. f. / graisse, s. f. / grease, fat, adenolymphitis, adept. [Lat. crassus, cu varianta grossus = gros, dens.] Denumire generică pentru lipidele simple, din care fac parte steridele sau ‘sterolii şi seridele sau alcoolii alifatici. V. şi lipide. GRĂSIME BRUNĂ / graisse brune / brown fat. Sin.: ţesut adipos brun (v.). GREAŢĂ, s. f. / nausee, s. f. / nausea. [Lat. gravis = greu] Senzaţie iminentă de vărsătură, percepută de obicei în gât sau în epigastru. G. precedă sau însoţeşte adesea vărsăturile. Ea este de obicei asociată cu diminuarea activităţii funcţionale a stomacului (îndeosebi hipotonie, hipoperistaltism şi hiposecre-ţie) şi cu motilitate alterată a intestinului subţire (îndeosebi hiper-tonie şi ‘peristaltism inversat al duodenului). GREFĂ, s. f. / greffe, s. f. / graft. [Lat. graphium, din gr. grapheion = peniţă de scris, Briceag de altoit, de ta graphein - a scrie.] 1) în sens restrictiv: transferul chirurgical al unui ţesut, al unui fragment de organ, sau organ dintr-o regiune a unui organism în altă regiune a aceluiaşi organism (‘autogrefă) sau, de la un subiect la un alt subiect (‘heterogrefă). 2) în sens larg: sin. cu transplantare (v.). Obs.: utilizarea termenului de transplant ca sin. cu g. este confuză, transplantul reprezentând, deopotrivă, şi ţesutul sau organul care constituie o-biectul g. V. şi grefon. GREFĂ HETEROLOGĂ / allogreffe, s. f. / heterologous graft. Sin.: heterogrefă (v.). GREFĂ IZOGENICA / isogreffe, s. f. / isograft. Sin.: izogre- fă GMP-ciclic (‘guanozin-3’-5’-monofosfat ciclic). Se disting două grupe de g.: forma solubilă şi cea legată la membrana celulară. Forma solubilă este alcătuită din heterodimeri alcătuiţi din subunităţile izoforme a (77,5 kDa) şi p (70,5 kDa), ambele cu activitate catalitică. G. este activată de ‘oxidul nitric, de radicalii liberi şi de o serie de cofactori ai hemului. Ca2+ o activează în unele tipuri celulare şi o inhibă în altele. Forma legată la membrana celulară, de mai multe tipuri, reprezintă glicoproteine transmembranare, care nu sunt sensibile la oxidul nitric sau alţi factori reglatori, dar exprimă o activitate asemănătoare ‘tirozin kinazei. în acest sens, g. ar fi receptorul funcţional primar al ‘peptidului natri-uretic atrial. Sin.: ^uanil ciclază, guanilil ciclază. GUANILIL CICLAZA, s. f. / guanylyle cyclase, s. f. / guany-lylcyclase. Sin.: guanilat ciclază (v.). GUANIN NUCLEOTID, s. n. / guanine nucleotide, s. m. / guanin nucleotide. 1) Guanin deoxiribonucleotid, acid deoxi-guanilic sau deoxiguanozin-fosfat, produs de hidroliză a ADN. Abrev.: dGMP. 2) Guanin ribonucleotid, acid guanilic sau gua-nozin-5'-fosfat, componentă majoră a acizilor ribonucleici. Abrev.: GMP. GUANINĂ, s. f. / guanine, s. f. / guanine. Bază azotată (2-amină-6-hidroxi purină) din grupul ‘purinelor. G. face parte din compuşii cu rol biologic de prim plan: ‘nucleozide, ‘nucleotide şi ‘acizi nucleici. V. şi baze purinice. GUANOZIN DIFOSFAT / guanosine diphosphate / guanosine diphosphate. Este produs prin hidroliză *GTP de către *GTP-ază. Intervine în ciclul activare/inactivare al ‘proteinelor G. Astfel, când GDP se leagă la nivelul subunităţii a a proteinei G, aceasta rămâne inactivă, deoarece cele trei subunităţi ale sale (a, p, y) rămân asociate. Abrev.: GDP. V. şi GTP. GUANOZIN-5’-MONOFOSFAT, s. m. / guanosine-5’-mono-phosphate, s. m. / 5’-guanosine monophosphate. ‘Nucleo-tid alcătuit dintr-o moleculă de guanină, riboză şi un fosfat. Este format, în afara sintezei propriu-zise, şi prin hidroliză *GMP ciclic catalizată de ‘fosfodiesterază. Abrev.: GMP. GUANOZIN-3’-5’-MONOFOSFAT CICLIC / guanosine 3’-5’-monophosphate cyclique / cyclic guanosine 3’-5’-mono-phosphate. ‘Mesager secund de importanţă majoră pentru transducţia informaţiei, îndeosebi în cazul ‘receptorilor mem-branari pentru ‘acetilcolină, ‘peptid natriuretic atrial, ‘monoxid de 533 GUANOZIN TRIFOSFAT GUŞĂ PARENCHIMATOASĂ azot şi alţi factori endogeni, ca şi pentru o serie de factori exogeni, naturali sau artificiali. Printre efectele în relaţie cu GMP c. pot fi enumerate: relaxarea muşchilor netezi, inhibarea agregării plachetare, afectarea activităţilor macrofagelor, medierea unor funcţii cerebrale, expresia funcţiilor vizuală şi olfactivă şi fertilizarea. Abrev.: GMP ciclic. GUANOZIN TRIFOSFAT / guanosine triphosphate / guano-sine triphosphate. Nucleotid care intervine în numeroase reacţii metabolice celulare. Două roluri ale GTP sunt capitale: 1) în etapele ‘expresiei genice, de sinteză a proteinelor, îndeosebi prin eliberarea^ de energie consecutiv defosforilării şi conversiei în *GDP. 2) în activarea ‘proteinelor G, prin legarea la subunitatea a a acestora, care asigură cuplarea dintre ‘receptor şi efector. Abrev.: GTP. GUANOZIN TRIFOSFATAZĂ, s. f. / guanosine triphosphatase / guanosine triphosphatase. Enzimă ce intervine în defos-forilarea ‘GTP în *GDP sau *GMP, cu eliberare de energie (ea poate controla şi reacţia inversă). Subunitatea a a ‘proteinei G posedă o activitate GTP-azică. De asemenea, GTP-aza se asociază cu unele proteine ce au rol în dirijarea veziculelor de transport intracelular. Abrev.: GTP-ază. GUANOZINĂ, s. f. / guanosine, s. f. / guanosine. Nucleozid format din ‘guanină şi ‘riboză. Derivaţii săi fosforaţi (ribo-nucleotide) fac parte din precursorii ARN şi exercită funcţii importante în metabolismul energetic. GUBERNACULUM / gubernaculum / gubernaculum. [Lat. gubernaculum = cârmă,] Fâşie de ţesut conjunctiv care leagă sau uneşte unele organe. Ex.: 1) G. dentis leagă foliculul dentar permanent de mucoasa gingivală. 2) G. testis, ligamentul scrotal al testiculului, care se întinde de la testiculul fetal la punga scrotului ocupând locul viitorului ‘canal inghinal. GUDRON, s. n. / goudron, s. m. / tar. [LLr. ('Egipt) qatran.] Subprodus al distilării uscate a combustibililor solizi. Este un lichid foarte viscos, brun, compus dintr-un amestec de hidrocarburi de mare interes industrial. Produce iritaţii puternice ale pielii şi mucoaselor, iar expunerea cronică în mediu industrial se află în relaţie cu producerea unor cancere ale pielii, căilor respiratorii şi vezicii. GUMĂ, s. f. / gomme, s. f. / gum. [Lat. gummi sau gom-mis, gr. kommi = guma; cuvânt de origine orientală.] Substanţă rezultată din transformarea peretelui celulelor vegetale, ca urmare a unor condiţii patologice. G. arabică este un produs de exsudaţie al unor specii de Accacia, în special Accacia Senegal Wild. G. se utilizează ca agent emulsionant şi protector în unele forme farmaceutice şi în compunerea unor materiale dentare. GURĂ, s. f. / bouche, s. f. / mouth. NA: os, pl. ora. [Lat. gula = gâtlej, gât.] 1) Prima porţiune a tubului digestiv, delimitată lateral prin faţa internă a obrajilor. Planşeul cavităţii bucale este ocupat de limbă, iar zona sa periferică este separată de restul gurii prin gingii şi arcade dentare. G. se deschide anterior prin buze, iar posterior comunică cu faringele. Mucoasa care căptuşeşte cavitatea bucală prezintă o permeabilitate de interes în administrarea medicamentelor. 2) în limbaj curent, orificiul extern, în formă de fantă, al cavităţii bucale, cu cele două buze (superioară şi inferioară). GURĂ DE LUP / palais fendu / palatoschisis. Sin.: palato-schizis (v.). GUST, s. n. / gout, s. m. / taste. [Lat. gustus = gust.] 1) Simţ prin care organismul primeşte (datorită ‘papilelor gustative) informaţii asupra caracteristicilor unor substanţe sau alimente. 2) Senzaţie produsă de o substanţă sau un aliment după excitarea papilelor gustative. 3) Proprietatea unor substanţe sau alimente de a provoca această senzaţie. GUSTAŢIE, s. f. / gustation, s. f. / gustation. [Lat. gusta-Ho, -onîs = gustare, de la gusiare = a gusta] Exercitarea simţului gustului. GUSTOMETRIE, s. f. / gustometrie, s. f. / gustometry. [Lat. gustus = gust; gr. metrou = măsură.] Explorarea funcţională a ‘gustului, clinică, electroencefalografică sau electrică. GUŞAT, adj, s. m. sau f. / goitreux, -euse, adj. / goitrous. [Lat. geusiae = gâtlej.] Care este afectat de ‘guşă. Acest termen se referă îndeosebi la subiecţii cu guşă endemică şi nu se recomandă utilizarea sa ca substantiv. GUŞĂ, s. f. / goitre, s. m. / goiter. [Lat. geusiae = gâtlej.] Hipertrofie difuză şi benignă a corpului ‘tiroidei care proemină frecvent la nivelul regiunii anterioare a gâtului (cervicală anterioară). Nodulii tiroidieni şi tumorile nu intră în acest cadru no-sologic, dar se pot dezvolta pe o g. preexistentă. G. se prezintă sub numeroase forme anatomopatologice şi clinice. în continuare sunt menţionate o serie de forme de g., criteriile descrierii acestora nefiind unitare. Mai semnificative, în planul acţiunii medicale sunt datele care oferă informaţii asupra funcţiei ţesutului tiroidian. Ex., o serie de tulburări ale biosintezei hormonilor tiroidieni (în diferite etape ale acesteia), de origine genetică, pot fi responsabile de g. cu hipotiroidie imediată sau tardjvă. Sin. (desuet): struma. GUŞĂ ABERANTĂ / goitre aberrant / aberrant goiter. Hipertrofia unei tiroide ectopice sau supranumerare. Ţesutul tiroidian din care este alcătuită g. a. nu prezintă nici o conexiune vasculară sau parenchimatoasă cu cel al tiroidei situate normal spre deosebire, de ex., de *g. plonjantă. GUŞĂ ADENOMATOASĂ / goitre adenomateuse / adeno-matous goiter. G. determinată de hiperplazia celulelor folicu-lare^sau prin noduli multipli ce conţin coloid. GUŞĂ BASEDOWIFIATĂ / goitre basedowifie / Basedow’s goiter. 1) Declanşarea ‘bolii Basedow-Graves pe o g. preexistentă, deşi g. nu determină o predispoziţie la această maladie. 2) G. al cărui coloid devine hiperfuncţional după administrarea de iod. GUŞĂ COLOIDĂ / goitre colloide / colloid goiter. G., de consistenţă moale, consecutivă distensiei masive a foliculilor tiroidieni din cauza conţinutului crescut de coloid. GUŞĂ CONGENITALA / goitre congenital / congenital goiter. Hipertrofie a tiroidei prezentă la naştere din cauza absenţei congenitale a enzimelor necesare producerii ‘tiroxinei. Ca urmare, are loc o stimulare a tiroidei prin ‘tirotropină. GUŞĂ ENDEMICĂ / goitre endemique / endemic goiter. G. existentă la peste 10% din populaţia unei anumite zone geografice, în relaţie cu o carenţă de iod, de factori alimentari sau chiar din cauza unei predispoziţii genetice. GUŞĂ LINGUALĂ / goitre linguai / lingual goiter. Masă de ţesut tiroidian normal sau de tip fetal, dezvoltată pe faţa dorsală a limbii. G. I. reprezintă, de fapt, o relicvă a ‘canalului tireoglos. GUŞĂ MULTINODULARĂ / goitre multinodulaire / multino-dular goiter. G. care conţine în masa sa noduli multipli, bine delimitaţi. V. şi guşă mutinodulară toxică. GUŞĂ MULTINODULARĂ TOXICĂ / goitre multinodulaire toxique / toxic multinodular goiter. Una dintre cele mai frecvente forme clinice de ‘tireotoxicoză. Se prezintă sub forma unei ‘guşi cu zone hiperfuncţionale autonomizate transformate nodular, alternând cu zone de parenchim hipo- sau afuncţio-nale. Masa tisulară tiroidiană este crescută, cu noduli mari şi, uneori, cu fenomene de compresiune şi calcificări. GUŞĂ PARENCHIMATOASĂ / goitre parenchymateux / paren-chymatous goiter. G. marcată prin celule foliculare mari şi un număr crescut de foliculi tiroidieni. 534 GUŞĂ PLONJANTĂ GYRUS GUŞĂ PLONJANTĂ / goitre plongeant / plunging goiter. G. situată cu o parte a sa în mediastinu! superior. Ţesutul tiroi-dian intratoracic este legat printr-un pedicul cu ţesutul tiroidian normal din regiunea cervicală, deosebindu-se astfel de *g. aberantă. GUŞĂ SIMPLĂ / goitre simple / simple goiter. Hiperplazie simplă a glandei tiroide. GUŞOGEN, adj. / goitrigene, adj. / goitrogenic. Care determină producerea ‘guşei. GUTAPERCĂ, s. f. / gutta-percha, s. f. / gutta-percha. [Cuvânt engC. adaptat din maCaieziană getah = gumă şi per-cha = arbore care sintetizează guma.] Răşină asemănătoare cauciucului, produsă de copacii din speciile Palaquium şi Isonendra din Sumatra. Este utilizată ca material izolant pentru comprese (umede), precum şi în stomatologie, ca material de obturaţie provizorie sau de bază, izolatoare. GUTĂ, s. f. / goutte, s. f. / gout. [Lat. gutta = picătură, tacrimâ; sin. în CimBa Cătină din Lznd Mediu cu humor = umoare.] Afecţiune determinată de o tulburare a metabolismului *purinelor: ‘acidul uric, produs terminal de degradare a purine-lor, se acumulează în sânge (‘hiperuricemie), apoi, sub formă de cristale minuscule de uraţi (de sodiu, calciu, potasiu, amoniu), precipită în articulaţii şi îndeosebi în ţesutul cartilaginos. în continuare, se constituie depozite de uraţi la nivelul membranei sinoviale, capsulei fibroase periarticulare, ligamentelor, tendoanelor, periostului şi osului. Crescând în volum, aceste mase de uraţi formează aglomerări nodulare (‘tofus sau nodul gutos) de dimensiuni variabile. Articulaţiile afectate se pot deforma progresiv, până la o pierdere de mobilitate. Cel mai frecvent este afectată articulaţia metatarsofalangiană a haluce-lui (v. podagră). Boala se manifestă prin crize de artrită acută. ‘Litiaza urică, deşi secundară unei hiperuricemii, nu este cuprinsă, de obicei, în cadrul g. Nosologic se disting trei mari tipuri de g.: 1) G. primitivă idiopatică, adesea ereditară şi familială, afectând aproape exclusiv sexui mascuiin; în absenţa unui deficit enzimatic identificat, în relaţie cu hiperuricemia, g. p. i. este considerată consecinţa unei hiperuricogeneze şi a unei tulburări a eliminării renale de acid uric. 2) G. primitivă prin deficit de hipoxantin-guanin-fosforibozil transferază tisulară, boală rară a sugarului, manifestată îndeosebi prin encefalopatie. 3) G. secundară, care complică o insuficienţă renală, anumite hemopatii, o ‘glicogenoză hepatică şi alte boli, prin hiperuricemie cauzată de scăderea eliminării renale a acidului uric şi creşterea catabolismului ‘nucleoproteinelor celulare. GUTIERĂ, s. f. / gouttiere, s. f. / groove, sulcus, pl. sulei (lat.). [Jr. gouttiere, din Cat. gutta = picătură, Cacrimă.] 1) Atelă în formă de jgheab, confecţionată din feşi gipsate, tablă sau aţele Krammer, utilizată pentru imobilizarea unui membru fracturat. 2) în anatomie, ancoşă, crestătură la suprafaţa unui os, la nivelul căreia trece un nerv,^ un tendon sau un vas (ex.: g. bicipitală, g. calcaneană). 3) în stomatologie, element de agregare a aparatului ortodontic. Poate fi: a) fixă, constând dintr-o coroană pe un grup de dinţi, pe feţele lor orale, ocluzale şi vestibulare, fără să pătrundă subgingival; b) mobiiă, constând dintr-o prelungire a plăcii aparatului pe faţa ocluza-lă şi vestibulară a dinţilor laterali. GUTURAI, s. n. / rhume simple (ou rhume de cerveau) / common cold. [Lat. guttur, -uris = gât, gâtCej.] Inflamaţie catarală acută a mucoasei foselor nazale, determinată de un virus diferit de cel al gripei sau de alţi agenţi infecţioşi. Sin.: coriză, rinită acută. GUTURALIZARE, s. f. / gutturalisation, s. f. / gutturalisa-tion. [Lat. guttur, -uris = gât, gâtCej.] Sin.: răguşeală (v.). GYRUS / gyrus / gyrus. NA: gyrus. [Lat. gyrus, gr. gyros = ineC, cerc.] Var.: girus. Sin.: circumvoluţie (v.). 535 W1LLIAM HARVEY (1578-1657), medic engiez, descoperitorul circulaţiei sângelui. La 20 de ani urmează, la Padova, o instruire medicală cu cei mai de seamă profesori ai timpului. Ulterior, profesor de anatomie şi chirurgie la Londra, Harvey expune, în anul 1616, în prelegerea inaugurală a cursului de Anatomie, după numeroase observaţii şi experimente, concepţia sa despre circulaţia sângelui. Ani în şir verifică minuţios probele experimentale, pentru ca în 1628 să publice una dintre cele mai importante lucrări din istoria înedicinei: Exercita tio anatomica de motu cordis et sanguinis in animalibus. Acest text istoric al medicinei conţine doar 72 de pagini, în care Harvey respinge mai întâi erorile clasicilor, ceea ce în spiritul scolasticii medicale era un sacrilegiu, pentru ca apoi să descrie cu o claritate deplină circulaţia sângelui în organism. Chiar dacă majoritatea corpului medical a adoptat doctrina sa, o serie de nume mari ale epocii l-au respins. înainte de moarte, Harvey şi-a pierdut vederea, dar s-a consolat cu faptul că teoria sa era aproape universal adoptată. HABENULA, s. f. / habenula, s. f. / habenula. NA: habe-nula. [Lat. habenula, dim. de ta habena = curea, frâu, ti-gament.] 1) Fiecare din cele două cordoane care au originea la nivelul polului anterior al *epifizei, denumite şi tija sau frâul epifizei. H. leagă epifiza de hipotalamus. Sin.: peduncul anterior al epifizei. 2) Structură anatomică în formă de panglică. HABITUS, s. n. / habitus, s. m. / habitus, habit. [Lat. habi-tus = aspect exterior, mod de a fi, de ta habere = a avea o însuşire caracteristică.] Aspectul general al corpului uman, considerat ca expresie exterioară a stării de sănătate sau de boală a unui subiect. Există, evident, un h. fiziologic şi numeroase h. morbide. HAEMOPHILUS / Haemophilus / Haemophilus. [Şr. haima, -atos = sânge; philos = prieten, de ta philein = a iuSi] Gen de bacterii gramnegative care se dezvoltă pe mediu de cultură cu sânge proaspăt, incluzând: H. aegypticus, cauza conjunctivitei contagioase; H. ducreyi, agent etiologic al ulcerului genital moale (*şancru moale); H. duplex determină blefaro-conjunctivită; H. influenzae (bacilul Koch-Weeks sau Pfeiffer) face parte din flora normală a nazofaringelui, dar poate cauza *influenza epidemică, iar la copil meningită bacteriană şi epiglotită acută potenţial fatală; H. pertusis, sin. Bordetella per-tussis (v.); H. vaginalis, asociat uneori în vaginite. HALENĂ, s. f. / haleine, s. f. / breath. [Lat. halare = a răspândi un miros, a e^ata] Denumire dată aerului care iese din plămâni jn timpul ‘expiraţiei. V. şi fetor, halitoză. HALISTEREZĂ, s. f. / halisterese, s. f. / halisteresis. [Qr. hals = sare; stereo = eu privez.] Sărăcirea ţesutului osos în săruri^ minerale. HALITOZĂ, s. f. / halitose, s. f. / halitosis. [Lat. halitus = suftare, eludare, duhoare, de ta halare = a răspândi un miros, a excita] Miros neplăcut al *halenei, a cărui origine este la nivelul cavităţii bucale. Sin.: fetor oris. HALLUX RIGIDUS / hallux rigidus / hallux rigidus. Rigiditate a halucelui însoţită de dureri la mers, din cauza unei artroze primitive metatarsofalangiene. HALLUX VALGUS / hallux valgus / hallux valgus. Deformare caracterizată prin devierea laterală (în afară) a halucelui. Poate antrena o subluxaţie a articulaţiei metatarsofalangiene, care este de obicei hipertrofiată. HALLUX VARUS / hallux varus / hallux varus, pigeon toe. Deviere mediană a halucelui, de origine congenitală (frecvent) sau câştigată (artroză deformantă). Halucele este deplasat înăuntru, formând cu al doilea deget al piciorului un unghi de 75-90°. HALOFIL, adj. / halophile, adj. / halophilic. [Qr. hals, halos = sare; philos = prieten, de ta philein = a iuhi] 1) Care prezintă afinitate pentru halogeni. 2) Care se dezvoltă în mediu salin. HALOGEN, s. m., adj. / halogene, s. m., adj. / halogen. [Qr. hals, halos = sare; gennan = a produce.] Nume generic pentru elementele grupei a Vll-a din sistemul periodic: *fluor, ‘clor, ‘brom, ‘iod şi astatiniu. H. formează acizi prin combinarea cu hidrogenul şi săruri prin combinare cu metalele. Sărurile sunt denumite în funcţie de h. conţinut: fluoruri, cloruri, bromuri, ioduri. O serie dintre aceste săruri, ca şi h., prezintă importanţă în fiziologie, patologie sau uneori ca medicamente. HALOMEGALIE, s. f. / hallomegalie, s. f. / hallomegalia, hypertrophy of the great toe. [Lat. hallux, -icis = degetut mare de ta picior; gr. megas, megalos = mare.] Hipertrofie congenitală a degetului mare al piciorului (haluce). HALOPERIDOL, s. m. / haloperidol, s. m. / haloperidol. (DCI) ‘Neuroleptic administrat per os sau parenteral, activ în psihozele acute şi cronice, utilizat, de asemenea, şi ca ‘antiemetic. HALOTAN, s. m. / halothane, s. m. / halothane. (DCI) Anestezic administrat prin inhalaţie (2-bromo-2-cloro-1,1,1-trifluore-tan), foarte maniabil, dar cu efect hepatotoxic. V. anestezice generale. HALOU, s. n. / halo, s. m. / halo. [Lat., gr. halos = disc.] 1) Nimb, cerc luminos. 2) Cerc luminos sau colorat care înconjoară pupila, vizibil în *glaucom. 3) Marginea *maculei Iuţea observată la examenul oftalmoscopic. 4) H. Fick apare în cazul lentilelor de contact. 5) H. senil, se poate observa la vârstnici, în jurul papilei optice. 6) H. hipoecogen, pe o imagine ecografică etc. HALOU GLAUCOMATOS / halo glaucomateux / halo glau-comatosus. [Qr. halos = arie.] Cerc strălucitor care înconjoară pupila ochiului glaucomatos. HALUCE, s. n. / hallus, hallux, s. m. / hallux, halluces (pl.). NA: hallux. [Lat. hallux, -icis = degetut' mare de ta picior.] Degetul mare al piciorului. HALUCINAŢIE, s. f. / hallucination, s. f. / hallucination. [Lat. hallucinatio, -onis = aiureatâ, de ta hallucinare = a aiura] Percepţie fără obiect, adică în absenţa oricărei stimulări din exterior. Se deosebeşte de *iluzie, care reprezintă percepţia deformată a unui obiect real. Sunt descrise două mari tipuri de h.: 1) H. psihotice, caracterizate prin absenţa caracterului senzorial. 2) H. senzoriale sau psihosenzoriale, mai frecvente, se clasifică în funcţie de analizatori: h. auditive, vizuale, olfactive, 537 HALUCINOGEN HEBOIDOFRENIE tactile, gustative. De obicei plurisenzoriale, h. sunt legate de o serie de fenomene şi idei care preocupă bolnavul. H. apar în: alcoolism, epilepsie, schizofrenie, tumori cerebrale, intoxicaţii, infecţii grave etc. HALUCINOGEN, adj. / hallucinogene, adj. / hallucinogenic. Agent care induce 'halucinaţii. HALUCINOZĂ, s. f. / hallucinose, s. f. / hallucinosis. [Lat. hallucinare = a aiura; -oză.] Perturbare de percepţie în care, spre deosebire de 'halucinaţie, convingerea bolnavului este mai puţin intensă. El are nevoie de verificări, iar probele contrarii ale celor din jur sunt luate în considerare. Survine îndeosebi în alcoolismul cronic. HAMARTOM, s. n. / hamartome, s. m. / hamartoma. [Qr. hamartia = defect corporaC; oma.] Malformaţie pseudotumo-rală caracterizată printr-o cantitate excesivă sau o dispunere anormală a celulelor, într-un ţesut sau într-un organ în care acestea există în mod normal. H. nu este 'heterotop, deose-bindu-se astfel de 'coristom. HANDICAP, s. n. / handicap, s. m. / handicap. [Lngt. hand in cap = mână în căciidă, termen de joc de noroc, apoi cursă de cai unde şansele sunt etatizate prtntr-o greutate mai mare purtată de cei mai Buni; prin extensie, dezavantaj, inferioritate.] Dezavantaj social sau profesional, stare de inferioritate determinate de o infirmitate sau de o boală. H. poate fi senzorial (vizual, auditiv), fizic (neurologic, muscular etc.) sau mental (deficienţă intelectuală, afecţiuni psihastenice). Cauzele generatoare de h. sunt foarte variate: anomalii genetice, malformaţii, boli cardiovasculare, respiratorii, reumatismale, infec-ţioase etc. H. trebuie evaluat în funcţie de vârstă, sex, factori culturali şi sociali. V. şi infirmitate, invaliditate. HANDICAPAT, adj., s. m. şi f. / handicape, -e, adj., s. m. et f. / handicapped, disabled. [V. etimologia termenuCui handicap.] (Persoană) care prezintă un 'handicap cu consecinţe asupra capacităţii de lucru, din cauza diminuării posibilităţilor de efort fizic sau intelectual. HAPLOID, adj. / haploide, adj. / haploid. [Qr. haploos = singur; eidos = forma] Despre un nucleu sau o celulă care posedă un singur set de cromozomi, adică o singură copie din fiecare dintre cromozomii proprii speciei (23 la om). Numărul h. de cromozomi se notează cu n. 'Gârneţii, formaţi prin *me-ioză, sunt celule h., a căror fuziune prin 'fecundaţie reface numărul normal ('diploid) de cromozomi. HAPLOIDIE, s. f. / haploidie, s. f. / haploidy. [Qr. haploos = singur; eidos = formă] Starea unei celule 'haploide. HAPLOIDIZARE, s. f. / haploî'disation, s. f. / haploidisation. [Qr. haploos = singur; eidos = formă] Trecerea din starea de 'diploid în starea de 'haploid prin pierderea progresivă a cromozomilor. HAPLOTIP, s. n. / haplotype, s. m. / haplotype. [Qr. haploos = singur; typos = tip, modeC, marcă] 1) Jumătate din ansamblul genelor, adică din lotul de cromozomi, indiferent dacă provine de la mamă sau de la tată. Două h. alcătuiesc un 'geno-tip. H. se transmite ca o unitate, de la unul din părinţi. 2) Mai frecvent, termenul se aplică genelor purtate de un singur cromozom al unei perechi: fie ansamblul acestor gene, fie doar unui grup dintre acestea. în general, termenul este utilizat în imunologie pentru a desemna una sau mai multe gene, comandând un antigen sanguin sau tisular, situată (situate) pe un singur cromozom. HAPTENĂ, s. f. / haptene, s. m. / hapten(e). [Qr. haptein = a prinde, a ataşa] Moleculă prea mică pentru a fi imuno-genică, adică pentru a determina formarea de anticorpi, fiind denumită de aceea şi antigen incomplet sau parţial. Deşi h. nu pot induce un răspuns imun prin ele însele, pot reacţiona cu produşii acestui răspuns (celule şi molecule). Pentru a deveni imunogenică şi pentru a dobândi proprietăţile unui antigen, h. este legată de o proteină care îi serveşte de suport sau este adsorbită la suprafaţa unor particule în suspensie. Odată format anticorpul specific, h. se poate cupla cu acesta dacă nu este cuplată cu proteina purtătoare. Ex. de h.: antibiotice, analgezice, alţi compuşi cu Mr mică. HAPTOFOR, adj., s. m. / haptophore, adj., s. m. / hapto-phore, haptophorous. [Gr. haptein = a prinde, a ataşa; phoros = care poartă, de ta pherein = a purta, a transporta] Termen datorat lui Ehrlich, utilizat pentru a desemna gruparea care provoacă unirea unui 'antigen cu un anume 'anticorp sau legarea la 'receptorii celulari. HAPTOGLOBINĂ, s. f. / haptoglobine, s. f. / haptoglobin. [Qr. haptein = a prinde, a ataşa; Cat. globus = gtoB; -ină.] Globulină din ser care migrează la electroforeză cu alfa2-globulinele. Reprezintă transportorul specific al hemoglobinei. Există mai multe tipuri de h. V. şi tab. const. hematol. HAPTOGLOBINEMIE, s. f. / haptoglobinemie, s. f. / hapto-globinaemia. Prezenţa de 'haptoglobină în plasma sanguină. HARTĂ EPIDEMIOLOGICĂ / carte epidemiologique / epidemiologie map. Reprezentarea evoluţiei unei 'epidemii pe un teritoriu limitat geografic sau la scară planetară. HARTĂ GENETICĂ / carte genetique / genetic map. Reprezentare grafică a poziţiei genelor, unele faţă de altele, în *ge-nom.^ HARTĂ DE RESTRICŢIE / carte de restriction / restriction map. Reprezentare grafică a localizărilor 'situsurilor de restricţie pe o moleculă de ADN. HAŞIŞ, s. n. / haschisch, haschich s. m. / hashish. [J4r. hachich = iarBă, cânepă] 1) Răşină psihotropă extrasă (ca şi 'marijuana) din frunzele şi inflorescenţele de cânepă indiană (Cannabis indica), extract alcoolic purificat, cu un conţinut foarte mare de principii active (canabinoli). H. este frecvent inhalat (fumat) şi determină un complex de simptome cunoscute sub numele de „beţie canabică". Utilizarea sa repetată şi prelungită poate determina o stare de dependenţă psihică. V. şi cannabis, canabism, marijuana. 2) Termenul este folosit şi pentru a denumi însăşi planta Cannabis indica. HÂŞIŞiSM, s. n. / haschichisrne, s. m. / hashishism. jAr. hachich = iarBă, cânepă; -ism.] Sin.: canabism (v.). HAUSTRAŢIE, s. f. / haustration, s. f. / haustration. [Lat. haustrum = pungă] Formaţiune anatomică dilatată, în formă de pungă. Ex.: h. colice - vizibile radiologie, cuprinse între două incizuri şi dând colonului un aspect segmentat. HEBEFRENIE, s. f. / hebephrenie, s. f. / hebephrenia. [Qr. hebe = puBertate, tinereţe; phren, -os = minte, spirit.] Formă de 'schizofrenie caracterizată prin debut în adolescenţă sau la adultul tânăr. Se caracterizează prin refuzul de a comunica, absenţa delirului sau existenţa unor idei delirante vagi, halucinaţii discrete, o 'discordanţă evidentă, caracterul imprevizibil şi brutal al comportamentului. Deteriorarea psihică evoluează foarte rapid. Denumirea ca atare este păstrată în clasificarea OMS (ICD10), nu şi în cea a Asociaţiei Americane de Psihiatrie (DSM-IV) în care este denumită schizofrenie de tip dezorganizat. HEBEFRENOCATATONIE, s. f. / hebephrenocatatonie, s. f. / hebefrenia-catatonia. [Qr. hebe = puBertate, tinereţe; phren, -os = minte, spirit; kata = în jos; tonos = tensiune.] Psihoză cronică gravă în care se asociază caracteristicile clinice ale 'hebefreniei cu cele ale 'catatoniei. HEBETUDINE, s. f. / hebetude, s. f. / hebetude. [Lat. hebe-tudo, -inis = amorţire, prostie, de ta hebetare = a amorţi, a stăBi şi hebes, -etis = staB, prost.] Stare morbidă caracterizată prin suprimarea facultăţilor intelectuale cu conservarea utilizării simţurilor. Reprezintă primul grad de 'stupoare. HEBOIDOFRENIE, s. f. / heboîdophrenie, s. f. / heboidophre-nia. [Qr. hebe = puBertate, tinereţe; eidos = formă; phren, 538 HECTIC HEMANGIOENDOTELIOM -os = minte, spirit] Psihoză cronică survenind la tineri, adesea adolescenţi, caracterizată prin tulburări de comportament asociate cu tulburări ale gândirii şi idei delirante asemănătoare celor din ‘schizofrenie. Termen vetust, asimilabil în prezent formei nediferenţiate de schizofrenie (*hebefrenie). HECTIC, adj. / hectique, adj. / hectic. [Qr. hektikos = obişnuit, de ta ekhein = a avea] Care persistă. Ex.: febră h. HEDONISM, s. n. / hedonisme, s. m. / hedonism, amenomania. [Qr. hedone = ptăcere; -ism.] 1) Tip de comportament a cărui motivaţie exclusivă este plăcerea, obţinerea unor satisfacţii cu efort minim. 2) în filosofie, doctrină morală care consideră ca scop principal al existenţei plăcerea. HEDROCEL, s. n. / hedrocele, s. f. / hedrocele. [Qr. hedra = anus; kele = hernie, tumoră.] Hernia anselor intestinale, unde acestea proemină la nivelul anusului. HELCOID, adj. / helcoYde, adj. / helcoid. [Qr. helkos = utcer; eidos = formă.] Care se aseamănă cu un ‘ulcer. HELCOLOGIE, s. f. / helcologie, s. f. / helcology. [Qr. helkos = utcer; logos = ştiinţă] Studiul sistematic al ‘ulceraţiilor de diverse cauze. HELCOZIS, s. n. / helcosis, s. m. / helcosis. [Qr. helkos = utcer; -ozis.] Termen utilizat rar, ca sin. cu ‘ulceraţie. HELICOBACTER PYLORI / Helicobacter pylori / helicobac-ter pylori. [Lat. helix, -icis, gr. helix, -ikos = spirată; bak-terion, dim. de ta bakteria = baston; tat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic.] Denumire nouă a microorganismului Campylobacter pylori, care reflectă cele două aspecte morfologice ale bacteriei: elice in vivo şi adesea bastonaş in vitro. Această bacterie gramnegativă constituie, după o perioadă de infecţie şi de iritaţie a mucoasei gastroduodenale, cauza unei gastrite cronice superficiale, cu evoluţie posibilă către ulcere gastrice şi duodenale, iar uneori către adenocarcinoame sau limfoame gastrice. în 1994, OMS a clasificat H. p., bacterie cu acţiune lentă, în grupa agenţilor cancerigeni din clasa I (cei mai periculoşi). Modul de transmitere al bacteriei nu este clar. Au fost izolate numeroase suşe bacteriene, dintre care una prezintă o genă particulară, cag A, care codifică o proteină specifică, fiind prezentă în 50% din gastritele cronice şi în totalitatea ulcerelor duodenale; o altă suşă posedă gena vac A, ce codifică o toxină generatoare de leziuni celulare, în relaţie cu ulceraţiile. O serie de cercetări sugerează implicarea H. p. în patologia cardiovasculară. în general, rolul patogen al H. p. nu este încă suficient de clar. HELIODERMITĂ, s. f. / heliodermite, s. f. / helio-dermatitis, dermatitis Solaris, sunburn. [Qr. helios = soare; derma, -atos = pieţe; -ită.] Denumire a tuturor afecţiunilor cutanate determinate de razele solare. HELIOFOBIE s. f. / heliophobie, s. f. / heliophobia. [Qr. helios = soare; phobos = frică] Teamă morbidă de radiaţiile solare. HELIOPATIE s. f. / heliopathie, s. f. / heliopathy. [Qr. helios = soare; pathos = boată] Termen general utilizat pentru a defini afecţiunile cauzate de radiaţiile solare. HELIOTERAPIE, s. f. / heliotherapie, s. f. / heliotherapy. [Qr. helios = soare; therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] Utilizarea luminii solare în scopuri terapeutice sau profilactice. HELIX, s. n. / helix, s. m. / helix. NA: helix (2). [Lat. helix, -icis, gr. helix, -ikos = spirată, metc.] 1) Structură macro-scopică sau moleculară aranjată în spirală. Ex.: ‘structura secundară de tip a-helix a proteinelor. 2) Marginea circumferinţei care delimitează pavilionul urechii. HELMINTHES / helminthes / helminthes. [Qr. helmins, -inthos = vierme.] încrengătura viermilor paraziţi din subregnul Metazoa. Cuprinde două subîncrengături importante în para-zitologia umană: *Plathelminthes (viermi plaţi), cu clasele *Tre- matoda şi *Cestoda, şi *Nemathelminthes (viermi cilindrici), cu clasele Nomaîoda, Acanihoc&phala şi Gordiacsa. HELMINTIAZĂ, s. f. / helminthiase, s. f. / helminthiasis. [Qr. helmins, -inthos = vierme; -ază.] Boală parazitară determinată de un vierme din încrengătura *Helminthes. HELODERMIE, s. f. / helodermie, s. f. / helosis. [Qr. helos = unghie, e?(crescenţă în formă de corn; derma, -atos = pieţe.] Nodozităţi caloase, de regulă indolore, dezvoltate pe faţa dorsală a articulaţiilor falangiene şi metacarpofalangiene. HEM, s. n. / heme, s. m. / h(a)eme. [Qr. haima, -atos = sânge.] Gruparea prostetică neproteică a hemoglobinei, constituită din protoporfirină (‘porfirină) având fixat un atom de fier feros. Complexul fier-protoporfirină conferă hematiilor culoarea roşie. Legătura h. cu ‘globina se stabileşte prin intermediul grupărilor carboxilice ale lanţurilor laterale propionice ale h. Molecula de ‘hemoglobină conţine patru subunităţi de globină şi patru molecule de h. HEMADSORBŢIE, s. f. / hemadsorption, s. f. / h(a)emad-sorption. [Qr. haima, -atos = sânge; tat. ad = spre; sorbere = a bea, a aspira] Aderenţa globulelor roşii pe alte celule, de obicei determinată de prezenţa unui virus pe suprafaţa acestora din urmă. HEMAFEREZĂ, s. f. / hemapherese, s. f. / h(a)emapheresis. [Qr. haima, -atos = sânge; aphairesis = ptecare, îndepărtare.] Separarea şi prelevarea unei părţi (elemente figurate sau plasmă, ‘plasmafereză) din sângele recoltat, în continuare restul fiind reinjectat la pacient. HEMAGLUTINARE, s. f. / hemagglutination, s. f. / h(a)emag-glutination. [Qr. haima, -atos = sânge; tat. agglutinare = a ţipi, a uni] ‘Aglutinarea globulelor roşii sub acţiunea fie a unor aglutinine specifice (reacţie antigen-anticorp), fie a unor ‘herna-glutinine bacteriene sau virale (aparţinând îndeosebi grupului *Myxovirus), fie a unor ‘lectine ca fitohemaglutinina. Datorită culorii eritrocitelor, h. se observă uşor. Fenomenul de h. se utilizează pentru determinarea grupelor sanguine, ca şi pentru punerea în evidenţă a unor antigeni sau anticorpi. V. şi aglutinare. HEMAGLUTININĂ, s. f. / hemagglutinine, s. f. / h(a)emag-glutinin. [Qr. haima, -atos = sânge; tat. agglutinare = a ţipi, a uni; -ină.] 1) Anticorp care provoacă ‘hemaglutinare. 2) Produs de origine bacteriană sau constituent viral (îndeosebi în cazul grupului *Myxovirus) care generează aglutinarea hematiilor. 3) ‘Lectină dotată cu aceeaşi proprietate. HEMAGLUTINOGEN, s. m. / hemagglutinogene, s. m. / h(a)emagglutinogen. [Qr. haima, -atos = sânge; tat. agglutinare = a ţipi, a uni; gr. gennan = a produce.] V. aglutino-gen şi grup sanguin. HEMAJ, s. n. / hemmage, s. m. / hemming. [Ţr. hemmage, origine onomatopeică] Manevră de îndepărtare prin raclaj a secreţiilor şi mucozităţilor depuse la nivelul faringelui sau al laringelui (pe ‘corzile vocale) îndeosebi în laringitele cronice catarale şi hipertrofice. HEMANGIECTAZIE, s. f. / hemangiectasie, s. f. / h(a)emang-iectasis. [Qr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; ektasis = ditataţie.] Dilataţie permanentă a vaselor sanguine. Ex.: h. hipertrofică a unui membru, asociată cu varice, angioame sau anevrisme. HEMANGIOBLASTOM, s. n. / hemangioblastome, s. m. / h(a)emangioblastoma. [Qr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; blastos = germen; -orna.] ‘Hemangiom capilar malign, cu localizare, cel mai frecvent, cerebrală. Sin.: angioblastom. HEMANGIOBLASTOM MULTIPLU / hemangioblastome multiple / Lindau’s disease. Sin.: boală Lindau (v.). HEMANGIOENDOTELIOM, s. n. / hemangioendotheliome, s. m. / h(a)emangioendothelioma. [Qr. haima, -atos = sânge; 539 HEMANGIOFIBROSARCOM HEMATOMETRIE angeion = vas; endon = înăuntru; thele = ridicătură, mamelon; -oma.) Tumoră vasculară benignă. Uneori se asociază cu *trombocitopenie, ca o consecinţă a sechestrării trombocitelor în formaţiunile tumorale. HEMANGIOFIBROSARCOM, s. m. / hemangiofibrosarcome, s. m. / hemangiofibrosarcoma. Tumoră malignă dezvoltată din ‘pericite, celule componente ale ‘periteliului, ce înconjoară anumite capilare sanguine. HEMANGIOM, s. n. / hemangiome, s. m. / h(a)emangioma. [Qr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; -oma.] Tumoră benignă constituită din vase neoformate şi dilatate. Sin.: nev vascular. Forme: 1) H. congenital, defect de dezvoltare embrionară a vaselor sanguine. 2) H. mediastinai, angiom disgene-tic. 3) H. pulmonar malign, sarcom pulmonar rar. 5) H. splinei, tumoră vasculară a splinei. 6) H. vertebral: angiom osos situat la nivelul corpului vertebral. 7) H. scleros, v. dermatofi-brom. HEMANGIOSARCOM, s. n. / hemangiosarcome, s. m. / h(a)emangiosarcoma. [Qr. haima, -atos = sânge; angeion = vas; sarx, sarkos = came; -oma.] Tumoră malignă formată din proliferarea ţesuturilor endotelial şi fibroblastic. HEMARTROZĂ, s. f. / hemarthrose, s. f. / h(a)emarthrosis. [Qr. haima, -atos = sânge; arthron = articulaţie; -oză.] Prezenţa sângelui într-o cavitate articulară, de obicei prin ruperea unor vase sanguine de la acest nivel, ca urmare a unui traumatism sau în unele coagulopatii (ex.: în ‘hemofilie). HEMATEMEZĂ, s. f. / hematemese, s. f. / h(a)ematemesis. [Qr. haima, -atos = sânge; emesis = vărsătură, de la emein = a vomita] Vomă cu sânge de origine digestivă. H. traduce o hemoragie digestivă superioară, sângele mai mult sau mai puţin digerat provenind din esofag, stomac sau duoden. Cauzele cele mai frecvente: ruptură de ‘varice esofagiene, ‘ulcer gastroduodenal şi ‘gastrite hemoragice. HEMATHIDROZĂ, s. f. / hemathidrose, s. f. / h(a)ematidro-sis. [Qr. haima, -atos = sânge; hidros = sudoare, transpiraţie; -oză.] Eliminarea unor mici cantităţi de sânge prin porii glandelor sudoripare. H. poate apărea în stări infecţioase grave, purpure sau în nevropaţii. HEMATIC, adj. / hematique, adj. / h(a)ematic. [Qr. haima, -atos = sânge.J Care este de origine sanguină. HEMATIE, s. f. / hematie, s. f. / erythrocyte, red cell. [Qr. haima, -atos = sânge.] Sin.: eritrocit (v.). HEMATIMETRIE, s. f. / hematimetrie, s. f. / h(a)emacytome-try. [Qr. haima, -atos = sânge; metron = măsură] Ansamblul măsurătorilor efectuate asupra hematiilor cu ajutorul ‘hemocito-metrului. w HEMATINĂ, s. f. / hematine, s. f. / h(a)ematin. [Qr. haima, -atos = sânge; -ină.] ‘Hem al cărui fier feros (bivalent) a fost transformat în fier feric (trivalent) şf care devine astfel impropriu transportului de oxigen. HEMATOCEL, s. n. / hematocele, s. f. / h(a)ematocele. [Qr. haima, -atos = sânge; kele = tumoră, hernie.] Deşi sensul propriu este tumoră sanguină, termenul este utilizat pentru a desemna hemoragii închistate (hematoame) la nivelul organelor genitale. Ex.: 1) La bărbat - h. scrotal, h. funicular, h. intratesticular. 2) La femeie - h. peri- sau retrouterin, în pelvis sau, îndeosebi, în fundul de sac Douglas. Sin.: pahivaginalită. HEMATOCOLPOS, s. n. / hematocolpos, s. m. / h(a)emato-colpos. [Qr. haima, -atos = sânge; kolpos = vagin.] Masă pseudotumorală formată prin retenţia sângelui menstrual în vagin. HEMATOCRIT, s. n. / hematocrite, s. m. / h(a)ematocrit, packed cell volume. [Qr. haima, -atos = sânge; krinein = a separa de.] Volumul ocupat de elementele figurate din sânge (de fapt de globulele roşii) într-un volum dat de sânge. H. se măsoară prin centrifugarea sângelui total într-un tub gradat. Se exprimă în procente faţă de voiumul iotai ai probei de sânge şi este, în mod normal, 40-54% la bărbat şi 36-47% la femeie. Raportul dintre h. şi numărul de hematii pe mrrp reprezintă *volumul globular. Scăderea h. impune căutarea unei *anemii, iar creşterea sa este caracteristică *poliglobuliilor. HEMATODERMIE, s. f. / hematodermie, s. f. / h(a)emato-dermia. [Qr. haima, -atos = sânge; derma, -atos = piele.] Termen care regrupează ansamblul leziunilor cutanate infiltrate, frecvent maligne, caracterizate histologic prin proliferare intra-cutanată de celule provenind din liniile hematopoietice. Sub această denumire sunt reunite localizările cutanate din hemo-patii limfoide de tip T (*micosis fungoid, *sindrom Sezary), de tip B (leucemie limfatică cronică), leucemii acute hemoblas-tice, *histiocitoză X şi, frecvent, *boală Kaposi. HEMATOFAG, adj., s. m. sau f. / hematophage, adj., s. m. ou f. / h(a)ematophage. [Qr. haima, -atos = sânge; phagein = a mânca] (Parazit) care se hrăneşte cu sânge şi poate deveni astfel vector al unei boli infecţioase. Cazul cel mai frecvent: insecte h. HEMATOFOBIE, s. f. / hematophobie, s. f. / h(a)ematopho-bia. [Qr. haima, -atos = sânge; phobos = frică] Teama patologică de sânge. HEMATOGEN, adj. / hematogene, adj. / h(a)ematogenous. [Qr. haima, -atos = sânge; gennan = a produce.] 1) Care depinde de sânge. 2) Care este datorat circulaţiei sanguine. Ex.: diseminarea h. a microbilor. HEMATOIDINĂ, s. f. / hematoTdine, s. f. / h(a)ematoidin. [Qr. haima, -atos = sânge; eidos = formă; -ină ] Substanţă derivată din *hemoglobină, care se formează în focarele hemoragice vechi, sub formă de cristale romboidale, microscopice, de culoare roşie.’ HEMATOLOGIE, s. f. / hematologie, s. f. / h(a)ematology. [Qr. haima, -atos = sânge; logos = ştiinţă] Ramură a medi-cinei având ca obiect studiul sângelui, al organelor hematopoietice şi al patologiei acestora. în prezent s-au conturat o serie de subdomenii ale h., ca imunohematologia, fiziopatologia hemostazei şi h. oncologică. H. geografică permite studiul diferiţilor parametri sanguini în funcţie de ţară şi de populaţiile din diferite zone geografice. _ HEMATOLOGIE GEOGRAFICĂ / hematologie geographique / geographic haematology. V. hematologie. HEMATOM, s. n. / hematome, s. m. / h(a)ematoma. [Qr. haima, -atos = sânge; -oma.] Colecţie de sânge, mai mult sau mai puţin închistată, acumulată în ţesuturi sau într-o cavitate naturală. H. rezultă din cauza ruperii unor vase, ca urmare a unui traumatism, sau spontan, în anumite boli. HEMATOM EXTRADURAL / hematome extradural / epidural h(a)ematoma. *Epanşament sanguin posttraumatic colectat între *dura mater şi oasele craniului. Este situat cel mai frecvent în regiunea sfenotemporoparietală (zona decolabilă a lui Gerard-Marchant) şi reprezintă consecinţa rupturii unei ramuri a ‘arterei meningiene mijlocii, ca urmare a unei fracturi. HEMATOM RETROPLACENTAR / hematome retroplacentaire / abruptio placentae. Sin.: apoplexie uteroplacentară (v.). HEMATOM SUBDURAL / hematome sousdural / subdural h(a)ematoma. ‘Epanşament sanguin intracranian acut, sub-acut sau cronic, cel mai frecvent de origine traumatică, uneori bilateral, dezvoltat între dura mater şi foiţa externă a arah-noidei şi extins, de obicei, pe totalitatea convexităţii unei emisfere. HEMATOMETRIE, s. f. / hematometre, s. m., hematometrie, s. f. / h(a)ematometra, h(a)ematometry. [Qr. haima, -atos = sânge; 1) metra = uter; 2) metron = măsură] 1) Retenţia 540 hematomielie HEMIATAXIE de sânge menstrual în uter. 2) Examinare a sângelui pentru determinarea numărului, tipurilor şi proporţiei diferitelor elemente figurate şi a cantităţii de hemoglobină. HEMATOMIELIE, s. f. / hematomyelie, s. f. / h(a)emato-myelia. [Qr. haima, -atos = sânge; myelos = măduvă) Hemoragie intramedulară cu caracter masiv sau sub formă de microhemoragii punctiforme, produsă în urma unui traumatism medular sau a unei decompresiuni bruşte. H. centrală, v. boală Minor (def. 1). HEMATOPOIETIC, adj. / hematopoietique, adj. / h(a)emato-poietic. [Qr. haima, -atos = sânge; poietikos - care face, care creează, de Ca poiein = a face.) Care priveşte 'hemato-poieza. Ex.: organe h. HEMATOPOIETINĂ, s. f. / hematopoTetine, s. f. / h(a)emato-poietin. [Qr. haima, -atos = sânge; poietikos = care face, de Ca poiein = ajace; -ină.) Sin.: eritropoietină (v.). HEMATOPOIEZA, s. f. / hematopoVese, s. f. / h(a)emato-poiesis. [Qr. haima, -atos = sânge; poiesis = creare, formare, de Ca poiein = a face.) Sin.: eritropoieză (v.). HEMATOPORFIRINA, s. f. / hematoporphyrine, s. f. / h(a)ematoporphyrin. [Qr. haima, -atos = sânge; porphyra = purpură; -ină.) Substanţă de culoare roşu-închis, produs de descompunerea 'hemului, rezultat al degradării hemoglobinei. HEMATORAHIS, s. n. / hematorrachis, s. m. / haemato-rrhachis. Hemoragie 'intrarahidiană provenind fie de la » sinusurile rahisului, fie de la meninge. HEMATOSALPINX, s. n. / hematosalpinx, s. m. / h(a)emato-salpinx. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă, trompă) Colecţie sanguină la nivelul *trompei Fallopio, determinând frecvent apariţia unei formaţiuni cu aspect chistic. H. poate apărea în unele 'sarcini extrauterine (tubare), HEMATOSCOP, s. n. / hematoscope, s. m. / h(a)ematoscope. [Qr. haima, -atos = sânge; skopos = oBservator, de Ca skopein = a vedea, a etamina) Fotometru electronic, util în determinarea numărului de elemente figurate din sânge. HEMATOSPECTROSCOPIE, s. f. / hematospecîroscopie, s. f. / h(a)ematospectroscopy. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. spectrum = apariţie, arătare; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a ep(amina) Aplicarea 'spectroscopiei la studiul sângelui. HEMATOSPERMIE, s. f. / hematospermie, s. f. / h(a)emato-spermia. [Qr. haima, -atos = sânge; sperma, -atos = sămânţă) Emisie de spermă amestecată cu sânge. Sin.: hemo-spermie. HEMATOXILINĂ, s. f. / hematoxyline, s. f. / h(a)ematoxylin. Colorant bazofil utilizat în microscopia optică pentru evidenţierea selectivă a *cromatinei. HEMATOZĂ, s. f. / hematose, s. f. / h(a)ematosis. [Qr. haima, -atos = sânge; -oză.) Ansamblul schimburilor gazoase alveolocapilare, de la nivelul plămânilor, în urma cărora sângele venos se încarcă cu oxigen, devenind sânge arterial. H. permite aportul de oxigen la nivelul celulelor şi eliminarea bioxidului de carbon produs de acestea. HEMATOZOAR, s. n. / hematozoaire, s. m. / h(a)ematozoon. [Qr. haima = sânge; zoon = animaC.) Protozoar parazit care trăieşte în stadiul adult în sângele vertebratelor. HEMATURIE, s. f. / hematurie, s. f. / h(a)ematuria. [Qr. haima, -atos = sânge; ouron = urină) Prezenţa sângelui sau a hematiilor în urină. Poate fi de origine: renală, ureterală, vezicală sau uretrală. Este denumită macroscopică, în cazul când urina are culoarea roşie sau brună, şi microscopică, dacă prezenţa hematiilor nu poate fi confirmată decât la microscop (peste 5 000 hematii/mi). HEMERALOPIE, s. f. / hemeralopie, s. f. / hemeralopia. [Qr. hemera = zi; alaos - orB; ops, opos = vedere, văz.) Termen care, prin etimologia sa, poate produce confuzie. Etimologic, h. semnifică incapacitatea de a vedea în plină zi, la lumină. Termenul este utilizat, însă, greşit, pentru denumirea reducerii considerabile a acuităţii vizuale când lumina diminuează. în realitate, pentru această semnificaţie termenul corect este 'hesperanopie. HEMIAGENEZIE, s. f. / hemiagenesie, s. f. / hemiagenesia. [ Qr. hemi = pe jumătate; a - priv.; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.) Lipsa dezvoltării unei jumătăţi din-tr-un organ. HEMIAGEUZIE, s. f. / hemiagueusie, s. f. / hemiageusia. [Qr. hemi - pe jumătate; a - priv.; geusis = gust.) *Ageuzie limitată la jumătatea dreaptă sau la jumătatea stângă a limbii. HEMIAGNOZIE, s. f. / hemiagnosie, s. f. / hemiagnosia. [Qr. hemi = pe jumătate; a - priv.; gnosis = cunoaştere, de Ca gnonai = a cunoaşte.) *Agnozie limitată la o jumătate de corp. H. dureroasă constă în imposibilitatea precizării şi localizării durerii, observată la bolnavii cu 'hemiplegie aflaţi în pre-comă. HEMIANESTEZIE, s. f. / hemianesthesie, s. f. / hemian(a)es-thesia. [Qr. hemi = pe jumătate; an - priv.; aisthesis = senzaţie, sensiBidtate.) Tulburare a sensibilităţii tactile, cu localizare hemicorporeală, care constă în creşterea pragului de percepţie a stimulilor tactili, până la lipsa totală de percepţie a acestora. Apare în unele afecţiuni neurologice, nivelul leziunii nevraxiale fiind în relaţie cu topografia h. Ex.: h. încrucişată reprezintă abolirea sensibilităţii hemifaciale asociată cu lipsa de percepţie a stimulilor dureroşi sau termici hemicorpo-reali de partea opusă, determinată de o leziune laterală pon-tină sau medulară, care implică atât rădăcinile senzoriale ale nervului trigemen, cât şi tractul spinotalamic. HEMIANOPSIE, s. f. / hemianopsie, s. f. / hemianopia, hemi-anopsia. [Qr. hemi = pe jumătate; an * priv.; opsis = vedere, aspect.) Simptom determinat de o leziune a analizatorului vizual, de obicei la nivelul nervului optic, şi care constă în îngustarea, la jumătate, a câmpului vizual, unilateral sau bilateral. H. este numită altitudinală când pacientul nu vede în jumătatea inferioară a câmpului vizual, limita dintre cele două zone fiind orizontală, dar cel mai frecvent această limită este verticală, pacientul pierzându-şi vederea în jumătatea externă sau internă a câmpului vizual, h. numindu-se laterală. în cazul unei leziuni retrochiasmatice, h. laterală este omonimă (cu pierderea vederii de partea nazală pentru un ochi şi de partea temporală pentru celălalt ochi). Dacă leziunea este chiasmati-că, h. laterală este heteronimă binazală (pierderea vederii de partea nazală pentru ambii ochi) sau bitemporaiă (pierderea vederii bilateral în jumătatea externă). HEMIANOSMIE, s. f. / hemianosmie, s. f. / hemianosmia. [Qr. hemi = pe jumătate; an - priv.; osme = miros.) Pierderea unilaterală a simţului mirosului (odoratului). HEMIASINERGIE, s. f. / hemiasynergie, s. f. / hemiasyner-gia. [Qr. hemi = pe jumătate; a - priv.; syn = împreună; ergon = Cucru, acţiune, de Ca ergein = a Cucra) 'Asinergie de o singură parte a corpului, observată în leziunile cerebelului sau ale fasciculelor cerebeloase. HEMIASOMATOGNOZIE, s. f. / hemiasomatognosie, s. f. / hemisomatoagnosia. [Qr. hemi = pe jumătate; a - priv.; soma, -atos = corp; gnosis - cunoaştere, de Ca gnonai = a cunoaşte.) Pierderea conştienţei, ignorarea unei jumătăţi a corpului, în general a părţii stângi. HEMIATAXIE, s. f. / hemiataxie, s. f. / hemiataxia. [Qr. hemi = pe jumătate; a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja) Tulburare a coordonării mişcărilor voluntare care se observă uneori de partea paralizată în 'hemiplegiile incomplete. 541 HEMIATETOZĂ HEMIPLEGIE CORTICALĂ HEMIATETOZĂ, s. f. / hemiathetose, s. f. / hemiathetosis. [Qr. hemi = pe jumătate; athetos = nefixat; -oză.] ‘Atetoză care afectează o jumătate a corpului. HEMI ATROFIE, s. f. / hemiatrophie, s. f. / hemiatrophy. [Qr. hemi = pe jumătate; a - prâ/.; trophe = hrană, nutriţie.] ‘Atrofie limitată la o jumătate a corpului, a unei regiuni sau a unui organ. Ex.: *h. facială. HEMIATROFIE FACIALĂ / hemiatrophie faciale Progressive de Romberg / facial hemiatrophy. Sin.: sindrom Parry-Romberg (v.). HEMIBALISM, s. n. / hemiballisme, s. m. / hemiballism. [Qr. hemi = pe jumătate; ballismos = salt, săritură] Sindrom caracterizat prin mişcări involuntare, de amplitudine mare, dezordonate, bruşte ale membrelor, limitate la o jumătate de corp. Cauze: leziuni subtalamice. HEMIBLOC, s. n. / hemibloc, s. m. / hemiblock. [Qr. hemi - pe jumătate; fr. bloc, din olandeză bloc = trunchi de copac tăiat.] Tip de ‘bloc de ramură determinat de tulburarea conducerii impulsului electric într-una din cele două diviziuni ale ramurii stângi a fasciculului His. HEMICOLECTOMIE, s. f. / hemicolectomie, s. f. / hemi-colectomy. [Qr. hemi = pe jumătate; kolon = intestin gros; ektome = excizie.] Rezecţia chirurgicală a colonului drept sau a colonului stâng. Mai precis: 1) H. dreaptă, extirparea cecului, colonului ascendent şi a jumătăţii drepte a colonului trans-vers. 2) H. stângă, extirparea jumătăţii stângi a colonului transvers, a colonului descendent şi a sigmoidului. HEMICRANIE, s. f. / hemicrânie, s. f. / hemicrania. [Qr. hemi = pe jumătate; gr. kranion, lat. cranium = craniu,] 1) Durere craniană lateralizată. 2) în sens restrictiv, sin. cu ‘migrenă. HEMICRANIOZĂ, s. f. / hemicraniose, s. f. / hemicraniosis. [Qr. hemisus = jumătate; kranion = craniu,] Hipertrofia unei jumătăţi a craniului şi a feţei determinată de o proliferare *sar-comatoasă la nivelul durei-mater. Ca urmare, apar diferite simptome cerebrale sau meningee: cefalee, vomismente, convulsii etc. HEMIDISESTEZIE, s. f. / hemidysesîhesie, s. f. / hemi-dys(a)esthesia. [Qr. hemi = pe jumătate; dys = greu, dificil; aisthesis = senzaţie, sensiBUitate.] Diminuarea sau exagerarea ‘sensibilităţii, limitată la o jumătate a corpului. HEMIDISTROFIE, s. f. / hemidystrophie, s. f. / hemidystro-phy. [ Qr. hemi = pe jumătate; dys = greu, dificd; trophe = hrană, nutriţie.] Dezvoltare inegală a celor două jumătăţi ale corpului. HEMIDROZĂ, s. f. / hemidrose, s. f. / hemidrosis. [Qr. hemisus = jumătate; hidros = sudoare.] Secreţie de ‘sudoare exagerată, limitată la o jumătate de corp. HEMIHIDROZĂ, s. f. / hemihidrose, s. f. / hemihidrosis. [Qr. hemi = pe jumătate; hidros = transpiraţie, sudoare; -oză.] Hipersecreţie sudorală limitată la o jumătate de corp. HEMIHIPERTROFIE, s. f. / hemihypertrophie, s. f. / hemi-hypertrophy. [Qr. hemi = pe jumătate; hyper = mai midt; trophe - hrană, nutriţie.] Creşterea de volum, de obicei a masei musculare, a unei jumătăţi a corpului sau doar a unei jumătăţi a feţei. HEMIMELIE, s. f. / hemimelie, s. f. / hemimelia. [Qr. hemi = pe jumătate; melos = memBru, extremitate.] Malformaţie caracterizată prin absenţa extremităţii unui membru. HEMIMIMIE, s. f. / hemi-mimie, s. f. / asymmetry of facial expression. [Qr. hemi = pe jumătate; mimia = imitare, de la mimeisthai = a imita.] Asimetrie a expresiei mimice a feţei. HEMINĂ, s. f. / hemine, s. f. / h(a)emin. [Qr. haima, -atos = sânge; dna.] Clorhidrat de ‘hematină, compus clorhidric al ‘hemului, rezultat prin încălzirea ‘oxihemoglobinei cu acid acetic glacial şi o cantitate minimă de clorură de sodiu. Cristalele de h.; sau cristalele Teichmann, reprezintă în medicina legală un test de decelare a sângelui în petele suspecte. HEMIOPSIE, s. f. / hemiopsie, s. f. / hemiopsia. [Qr. hemi = pe jumătate; opsis = vedere, aspect.] Inversul ‘hemianopsiei, chiar dacă, uneori, cele două cuvinte sunt considerate sinonime. Ambii termeni denumesc conservarea vederii normale într-o singură jumătate a câmpului vizual. Dar, în timp ce hemianopsia se referă la jumătatea de câmp vizual afectată, h. o desemnează pe cea neafectată, funcţională. De altfel, aceasta rezultă şi din compararea etimologiilor celor doi termeni. HEMIPARESTEZIE, s. f. / hemiparesthesie, s. f. / hemi-paraesthesia. ‘Parestezie limitată la o jumătate a corpului. HEMIPAREUNIE, s. f. / hemipareunie, s. f. / hemipareunia. [Qr. hemi = pe jumătate; pareune = împerechere.] Imposibilitatea copulaţiei complete din cauza malformaţiilor organelor genitale feminine. HEMIPAREZĂ, s. f. / hemiparesie, s. f. / hemiparesis. [Qr. hemi = pe jumătate; paresis = slăbire, relaxare.] ‘Pareză localizată la o jumătate de corp. HEMIPLEGIC, adj., s. m. şi f. / hemiplegique, adj., s. m. et f. / hemiplegie. [Qr. hemi = pe jumătate; plege = loviturăJ (Persoană) afectată de ‘hemiplegie. Utilizarea ca substantiv a termenului trebuie evitată. HEMIPLEGIE, s. f. / hemiplegie, s. f. / hemiplegia. [Qr. hemi - pe jumătate; plege - lovitură] Pierderea mobilităţii voluntare a unei jumătăţi a corpului, determinată de leziuni centrale ale fasciculului piramidal. Semnele clinice se află în relaţie cu nivelul leziunii. Cauzele, în ordinea frecvenţei, sunt: vasculare, tumorale, encefalitice sau traumatice. HEMIPLEGIE ALTERNĂ / hemiplegie alterne / alternate hemiplegia. ‘Hemiplegie constând din paralizia unuia sau mai multor nervi cranieni de partea leziunii şi paralizia membrelor de partea opusă. Aceasta se explică prin faptul că h. a. este produsă printr-o leziune a ‘pedunculului, ‘protuberanţei sau ‘bulbului la un nivel la care fibrele ‘fasciculului piramidal destinate nervilor cranieni au suferit deja ‘decusaţia lor. HEMIPLEGIE CEREBELOASĂ / hemiplegie cerebelleuse / cerebellar hemiplegia. Ansamblul tulburărilor care rezultă din deficitul unilateral al funcţiilor cerebeloase, îndeosebi ‘late-ropulsie, ‘hemiasinergie, ‘dismetrie, ‘adiadocokinezie. Complexitatea simptomelor şi localizarea acestora (de partea leziunii sau de partea opusă) depind de caracteristicile leziunilor situate la nivelul lobilor sau pedunculilor cerebeloşi. Cel mai frecvent, leziunile constau dintr-un ‘ramolisment prin obliterare arterială. în realitate, în h. c. nu se produce o paralizie a unei părţi a corpului, apărând numai simptomele menţionate mai sus. V. şi sindrom cerebelos. HEMIPLEGIE CEREBRALĂ INFANTILĂ / hemiplegie cerebrale infantile / infantile hemiplegia. ‘Hemiplegie care apare la sfârşitul primului an de viaţă având un caracter spasmodic, cu membrul inferior în extensie şi membrul superior în flexie. Reprezintă sechela unei encefalopatii infantile (v. encefalopatie, def. 2f) sau a unor leziuni cerebrale produse în timpul naşterii. H. c. i. perturbă grav creşterea membrelor afectate şi provoacă mari tulburări trofice. Sin.: hemiplegie spasmodică infantilă. HEMIPLEGIE CONTROLATERALĂ / hemiplegie controlaterale / controlateral hemiplegia. ‘Hemiplegie localizată de partea opusă leziunii cerebrale care a determinat-o. HEMIPLEGIE CORTICALĂ / hemiplegie corticale / cortical hemiplegia. ‘Hemiplegie adesea parţială, determinată de un ‘ramolisment al scoarţei cerebrale. H. c. poate fi însoţită de tulburări ale sensibilităţii, limbajului, vederii şi de crize convulsive. 542 HEMIPLEGIE PROPORŢIONALĂ HEMODINAMICĂ HEMIPLEGIE PROPORŢIONALĂ / hemiplegie proportionnelle / proporţional hemiplegia. 'Hemiplegie în care faţa, membrul superior şi membrul inferior sunt afectate cu aceeaşi intensitate, egală. HEMIPLEGIE SPASMODICĂ INFANTILĂ / hemiplegie spas-modique infantile / infantile hemiplegia. Sin.: hemiplegie cerebrală infantilă (v.). HEMIPLEGIE SPINALĂ / hemiplegie spinale / spinal hemiplegia. 'Hemiplegie determinată de o leziune a unei jumătăţi a măduvei spinării situată deasupra proeminenţei cervicale. Se caracterizează prin integritatea feţei, o hemiplegie de partea leziunii şi o anestezie de cealaltă parte. V. şi sindrom Brown-Sequard. HEMIPTERA / hemiptera / hemiptera. [Qr. hemi = pe jumătate; pteron = aripă] Ordin de insecte, incluzând ploşniţa şi păduchele, prevăzute cu o gură adaptată pentru înţepat şi supt. HEMISPASM, s. n. / hemispasme, s. m. / hemispasm. [Qr. hemi = pe jumătate; spasmos = contracţie.] Spasm unilateral: 1) H. facial, contractură spastică a unei jumătăţi a feţei. 2) H. glosolabial, deviaţie spastică a limbii şi a buzelor. HEMIZIGOT, adj., s. m. / hemizygote, adj., s. m. / hemizy-gous, adj., hemizygote, n. [Qr. hemi = pe jumătate; zygo-tos = legat împreună, de Ca zygor = eu unesc.] Starea unui subiect masculin când se consideră doar genele purtate de cromozomul X. Deoarece cromozomul este unic, subiectul masculin nu poate fi denumit nici homozigot, nici heterozigot, fiindcă aceste denumiri implică existenţa unei perechi de cromozomi. Caracterele genetice conţinute în cromozomul unic se vor exprima întotdeauna, chiar dacă ele sunt recesive. HEMOBILIE, s. f. / hemobilie, s. f. / h(a)emobilia, h(a)ema-tobilia. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. bilis = fiere.] Emisie de sânge în 'căile biliare. Cauze: traumatism, tumoră hepatică sau de căi biliare, colecistită acută, infarct vezicular, ulceraţie a mucoasei veziculei prin migraţia unui calcul. HEMOCITOMETRU, s. n„ / hematimetre, hemocytometre, s. m. / h(a)emocytometer. [Qr. haima, -atos = sânge; kytos = ceCuCă; metron = măsură] Instrument utilizat pentru determinarea numărului de elemente figurate din sânge pe unitatea de volum. H. clasic este o lamă de sticlă care prezintă o celulă cu o grilă de numărare, la nivelul căreia se introduce sângele cu o diluţie dată. H. automate permit evaluarea numărului de hematii pe mm3, măsurarea 'hematocritului şi a concentraţiei de hemoglobină. HEMOCITOPENIE, s. n. / hemocytopenie, s. f. / blood cyto-penia. [Qr. haima, -atos = sânge; kytos = ceCuCă; penia = sărăcie.] Diminuarea parţială sau globală a numărului de celule (hematii, leucocite, plachete) circulante din sânge. HEMOCOLECIST, s. n. / hemocholecyste, s. m. / haemo-cholecystis. 'Epanşament hemoragie în vezicula biliară. HEMOCONCENTRAŢIE, s. f. / hemoconcentration, s. f. / h(a)emoconcentration. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. cum = cu; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit.] Creşterea volumului eritrocitar pe unitatea de volum de sânge, precum şi a celui raportat la volumul sanguin total. Volumul sanguin total poate fi normal sau scăzut, cu reducerea volumului plasmatic. Ant.: hemodiluţie. HEMOCONII, s. f. pl. / hemoconies, s. f. pl. / h(a)emoco-nla. [Qr. haima, -atos = sânge; konis = praf] Corpusculi mici, rotunzi sau ovali, animaţi de o mişcare browniană şi observaţi în plachetele sanguine, la 'ultramicroscop. HEMOCRINIE, s. f. / hemocrinie, s. f. / h(a)emocrinia. [Qr. haima, -atos = sânge; krinein = a separa de.] Trecerea în sânge a produşilor de secreţie elaboraţi de glandele endocrine. HEMOCROMATOZĂ, s. f. / hemochromatose, s. f. / h(a)emo-chromatosis. [Qr. haima, -atos = sânge; khroma, -atos = culoare; -oză.] Boală metabolică rezultată în urma supraîncărcării ţesuturilor (îndeosebi a viscerelor) cu fier. Se disting: 1) H. primitivă ereditară, cu transmitere autozomal recesivă, consecinţă a perturbării metabolismului fierului, manifestată prin 'ciroză hepatică, 'diabet bronzat, 'melanodermie şi alterări polivis-cerale, îndeosebi endocrine şi cardiace. H. are prognostic rezervat, din cauza modificărilor osteoarticulare, a tulburărilor cardiace şi a posibilei transformări maligne a cirozei. Sin.: diabet bronzat, boală Recklinghausen-Applebaum. 2) H. secundară poate fi legată de o supraîncărcare cu fier de origine endogenă (alcoolism, ciroză hepatică, unele hemopatii) sau, îndeosebi, exogenă (transfuzii repetate). HEMOCROMOGEN, s. m. / hemochromogene, s. m. / h(a)emo-chromogen. [Qr. haima, -atos = sânge; khroma, -atos = culoare; gennan = a produce.] Termen general pentru denumirea compuşilor care rezultă din combinarea 'hemului cu diverse substanţe ce conţin azot (ca albuminele, amoniacul, piri-dina etc.). HEMOCULTURĂ, s. f. / hemoculture, s. f. / h(a)emoculture. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. cultura = cultivare.] Tehnică de însămânţare într-un mediu de cultură a unei cantităţi mici de sânge venos, recoltat de la pacient în condiţii sterile. H. se practică în scopul detectării prezenţei unor microorganisme patogene în sânge. HEMOCUPREINĂ, s. f. / hemocupreine, s. f. / h(a)emo-cuprein. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. cuprum = aramă roşie, de Ca numele insulei Cyprus; -ină.] Compuşi ai cuprului, în sângele normal. Se disting: unul labil, în care cuprul este legat de albumină; altul stabil, în care legarea se face cu 'ceruloplasmina, o fracţiune globulinică de tip a2. HEMODIAFILTRARE, s. f. / hemodiafiltration, s. f. / haemodi-afiltration. Tehnică de 'epurare extrarenală în care în cadrul aceleiaşi şedinţe de tratament se asociază 'hemodializa şi 'ultrafiltrarea. V. şi hemofiltrare, biofiltrare. HEMODIALIZĂ, s. f. / hemodialyse5 s. f, / h(a)emodia!ysls, [Qr. haima, -atos = sânge; dialysis = separare, de Ca dia = prin, lysis = distrugere şi lyein = a distruge.] Tehnică de extracţie a unor produşi din sânge (uree sau electroliţi în exces, hemoglobină liberă etc.) prin difuziune la nivelul unei membrane artificiale ('dializă). 'Epurarea extrarenală se efectuează cu aparate de dializă funcţionând prin 'circulaţie extracorporeală şi denumite 'hemodializoare. V. şi dializă peritoneală, rinichi artificial, hemofiltrare. HEMODIALIZOR, s. n. / hemodialyseur, s. m. / h(a)emodia-lyzer. [Qr. haima, -atos = sânge; dia = prin; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Sin.: rinichi artificial (v.). HEMODILUŢIE, s. f. / hemodilution, s. f. / increased plasma volume, h(a)emodilution. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. dilutio, -onis, de Ca diluere = a ddua] Ant.: hemoconcen-traţie. 1) Diluţia sângelui circulant, caracterizată prin diminuarea densităţii, viscozităţii, a concentraţiei proteinelor şi a hematiilor. H. se produce, în general, prin aflux de lichid interstiţial către sânge, într-o serie de stări patologice sau, uneori, normale. Ex.: în cadrul fenomenelor de .compensare a diminuării volumului sanguin în hemoragiile importante, în unele forme de edem, în cursul sarcinii. 2) Tehnică utilizată înaintea intervenţiilor chirurgicale cu risc mare de hemoragie. Constă în recoltarea a 800-1 200 ml sânge de la pacientul care va fi supus intervenţiei şi înlocuirea acestei cantităţi de sânge cu un lichid izoton mai puţin dens. La sfârşitul intervenţiei, sau după aceasta, bolnavului i se va reinjecta sângele propriu. HEMODINAMICĂ, adj., s. f. / hemodynamique, adj., s. f. / h(a)emodynamic, adj., h(a)emodynamics, n. [Qr. haima, -atos = sânge; dynamis = forţă] 1) Care se raportează la 543 HEMODINAMOMETRU HEMOGLOBINA GLICATĂ mecanismele circulaţiei sanguine (presiune, debit, viteză, vaso-motricitate etc.). 2) Studiul mecanismelor şi legilor care reglează curgerea şi debitul sângelui la nivelul vaselor. HEMODINAMOMETRU, s. n. / hemodynamometre, s. m. / h(a)emodynamometer. [Qr. haima, -atos = sânge; dynamis - forţă; metron = măsură.] ‘Manometru adaptat măsurării presiunii sanguine intravasculare. HEMODROMOMETRU, s. n. / hemodromometre, s. m. / h(a)emodromometer. [Qr. haima, -atos = sânge; dromos = cursă, drum; metron = măsură.] ‘Debitmetru bazat pe deplasarea variabilă, de către curentul sanguin, a unei supape ale cărei mişcări sunt înregistrate pneumatic. în prezent se utilizează traductori inductivi sau capacitivi. HEMOFILIE, s. f. / hemophilie, s. f. / h(a)emophilia. [Qr. haima, -atos = sânge; philia = atracţie, de ta philein = a iutii] Afecţiune caracterizată prin disfuncţii ale hemostazei, având drept consecinţă tendinţa permanentă la hemoragii (spontane sau traumatice). Există mai multe forme de h., a căror clasificare este relativă, deoarece deficitul în factor anti-hemofilic A sau B, considerat drept criteriu, se pare că nu este real, datele imunologice dovedind că acesta este prezent, dar inactivat. Actualmente se definesc separat: 1) H. A, care este o boală ereditară heterocromozomală determinată de o alelă deficitară recesivă a genei factorului VIII al coagulării, localizată pe cromozomul sexual X. Femeile heterozigote purtătoare ale alelei sunt transmiţătoare sănătoase ale bolii, iar bolnavii sunt descendenţi de sex masculin cărora li s-a transmis această alelă. H. se caracterizează prin tulburări mai mult sau mai puţin grave ale coagulării, manifeste clinic îndeosebi prin sângerare îndelungată la nivelul plăgilor, tendinţă la hemoragii, iar în cazurile grave prin formarea de hematoame subcutanate, musculare şi intraarticulare. 2) H. B, sin.: boală Christmas (v.). 3) H. C, sin.: boală Rosenthal (v.). 4) H. vasculară, sin.: boală von Willebrand (v.). HEMOFILTRARE, s. f. / hemofiltration, s. f. / h(a)emofiltra-tion. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. medievală a alchimiştilor fiitrum, cu origine în limtia francilor statiiliţi în Qalia fii tir = fetru, pâslă.] Procedeu de epurare extrarenală care permite extragerea din sânge a deşeurilor toxice prin ultrafiltrare, sub presiune hidrostatică crescută. Filtrarea se efectuează printr-o membrană cu permeabilitate hidraulică ridicată, într-un rinichi artificial de un tip particular. Deosebirea faţă de ‘hemodializă (în care se utilizează rinichiul artificial clasic) constă în faptul că prin h. se elimină şi substanţe toxice cu masă moleculară mare. Metoda poate fi aplicată şi în unele forme rebele de insuficienţă cardiacă congestivă, ca şi în coma hepatică. Este necesară reintroducerea, în paralel cu h., a unor cantităţi mari de apă şi electroliţi care au fost sustrase. HEMOFTALMIE, s. f. / hemophtalmie, s. f. / haemophtalmia. ‘Efuziune sanpuină în interiorul globului ocular. HEMOGLOBINA, s. f. / hemoglobine, s. f. / h(a)emoglobin. [Qr. haima, -atos = sânge; lat. globus = gloti; -ină.] Proteină cu masa moleculară 68 kDa, este pigmentul roşu care transportă oxigenul în eritrocite. Abrev.: Hb. H. este o moleculă globulară, constituită din patru subunităţi. Fiecare subunitate conţine o moleculă de ‘hem legată la un polipeptid. Hemul este un derivat al porfirinei care conţine fier. Partea de glo-bină a h. este constituită din ansambluri de polipeptide. Există două perechi de polipeptide în fiecare moleculă de h., două subunităţi conţinând un tip de polipeptid, iar celelalte două un alt tip. In cazul h. umane normale de la adult (h. A), cele două tipuri de polipeptide sunt denumite lanţuri a, fiecare dintre ele conţinând 141 resturi de acizi aminaţi, şi, respectiv, lanţuri p, fiecare dintre ele conţinând 146 resturi de acizi aminaţi. Tipuri de h.: 1) H. A este Hb Aa2p2. în sângele nor- ma!, 2,5% din h. este h. de tip A2; în care lanţurile p, sunt înlocuite cu lanţuri 5. Acestea conţin tot 146 resturi de acizi aminaţi, dar 10 sunt diferiţi de cei ai lanţului (3. Formula h. A2 este Hb A2a2S2. 2) H. Alc: hemoglobină glicozilată (v.). 3) H. Bart, h. anormală alcătuită din patru lanţuri y (y4), cu afinitate crescută pentru oxigen. 4) H. C, h. anormală, relativ comună, în care lizina înlocuieşte acidul glutamic în poziţia a şasea a lanţurilor p. în forma homozigotă, produce splenome-galie, anemie hemolitică moderată, creşte numărul ‘celulelor-Jintă în sângele circulant şi în special numărul ‘reticulocitelor. In forma heterozigotă, anemia lipseşte, singura manifestare fiind creşterea numărului celulelor-ţintă în sângele periferic. 5) H. Chesapeake, h. anormală în care substituţia argininei cu leuci-na în lanţurile a îi conferă o afinitate crescută pentru oxigen. Se manifestă prin poliglobulie. 6) H. D, h. anormală cu diferite forme moleculare. Migrarea electroforetică pe acetat-celuloză este identică cu cea a *h. S, dar este diferită de migrarea electroforetică pe agar-gel. 7) H. E, h. anormală, apărută în urma mutaţiilor în lanţurile p, frecventă în Asia de Sud-Est, în special în Thailanda. Forma homozigotă include: anemie moderată, de obicei fără splenomegalie, număr crescut de ‘celule-ţintă în sângele periferic, în timp ce forma heterozigotă nu este asociată cu modificări clinice sau hematologice. 8) H. F, h. fetală (v.). 9) Sângele fetusului uman conţine h. fetală (h. F), formula sa fiind Hb Fa2y2, în care lanţurile p sunt înlocuite cu lanţuri y, cu 37 resturi de aminoacizi diferiţi din cele 146. 10) H. glicozilată (v.). 11) H. Gower, h. anormală prezentă în două forme (I şi II) în viaţa embrionară precoce, alcătuită fie numai din lanţuri e (s4), fie din două lanţuri p şi două 8 (P2e2). 12) H. Gun Hill, h. instabilă ce rezultă prin deleţia unui segment din lanţurile p, cu incapacitatea de a lega ‘hemul şi care determină anemie hemolitică medie. 13) H. H, homote-tramer al h. cu formula p4, ce apare numai atunci când sinteza lanţurilor a este inactivată şi ineficientă pentru transportul oxigenului; se manifestă printr-un sindrom asemănător ‘talase-miei, cu anemie hemolitică cronică, ‘hipocromie, ‘anizocitoză, ‘poikiloctoză şi splenomegalie. 14) H. I, h. anormală apărută prin substituţia unui aminoacid în lanţurile a, ce determină siclizarea hematiilor printr-un mecanism necunoscut. 15) H. Lepore, h. anormală ce conţine două lanţuri a şi două lanţuri rezultate din fuzionarea lanţurilor p cu segmente de tip 6. Determină anemie, dar nu determină probleme clinice deosebite. 16) H. M, orice h. având substituţii de aminoacizi în lanţurile a sau p, asociată întoteauna cu ‘methemoglobinemie. 17) H. musculară: mioglobină (v.). 18) H. oxigenată: oxihe-moglobină (v.). 19) H. Rainier, h. în care histidina înlocuieşte tirozina în poziţia 145 a lanţurilor P; are afinitate crescută pentru oxigen şi se asociază cu ‘eritrocitoză. 20) H. S, cea mai frecventă h. anormală, în care valina substituie acidul glutamic în poziţia a şasea a lanţurilor p. V. drepanocitoză. 21) H. Seattle, h. anormală în care acidul glutamic substituie alani-na în poziţia 76 a lanţurilor p, cu afinitate scăzută pentru oxigen. 22) H. Yakima, h. anormală în care histidina substituie acidul aspartic în poziţia 99 a lanţurilor P; are afinitate scăzută pentru oxigen şi se asociază cu eritrocitoză. V. şi tab. const. hematol. HEMOGLOBINĂ A1C / hemoglobine A1C / hemoglobin A1C. Sin.: hemoglobină glicozilată (v.). HEMOGLOBINĂ ANORMALĂ / hemoglobine anormale / abnormal h(a)emoglobin. Denumire generică pentru orice tip de h. diferit de h. A, A2 sau F prin substituirea unui aminoacid cu un altul. Au fost descrise numeroase h. a., a căror reprezentare se efectuează conform unei nomenclaturi internaţionale. HEMOGLOBINĂ GLICATĂ / hemoglobine glyquee / glycated hemoglobin. Denumirea corectă a ‘hemoglobinei glicozilate. 544 HEMOGLOBINA glicozilată HEMOPERICARD HEMOGLOBINA GLICOZILATĂ / hemoglobine glucosylee / glucosylated hemoglobin. Derivat de hemogiobină format prin reacţia glucozei cu funcţiile aminoterminale ale celor două lanţuri p ale hemoglobinei A. Hb g. se acumulează în eritrocite deoarece concentraţia intraeritrocitară a glucozei este tot atât de crescută ca şi cea din plasmă, dar restaurarea funcţiei aminoterminale a hemoglobinei este foarte lentă. Deoarece viteza de glicozilare este proporţională cu glicemia, proporţia de Hb g. reflectă glicemia medie a subiectului în zilele care preced analiza. La un subiect normal, mai puţin de 6% din hemogiobină este glicozilată. Eficacitatea tratamentului unui bolnav de diabet poate fi evaluată prin dozarea Hb g. Sin.: hemogiobină glicată, hemogiobină A1C. HEMOGLOBINA INSTABILA / hemoglobine instable / insta-ble h(a)emoglobin. Denumire pentru h. denaturată prematur in vivo sau in vitro. Se manifestă la homozigoţi printr-o tulburare hemolitică cu incluziuni eritrocitare şi, uneori, prin hemo-globinurie. HEMOGLOBINEMIE, s. f. / hemoglobinemie, s. f. / h(a)emo-globin(a)emia. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. globus = gCoB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Concentraţia plasmatică a hemoglobinei libere, normală sub 5 mg%, crescută în caz de "hemoliză intravasculară. HEMOGLOBINOBILIE, s. f. / hemoglobinobilie, s. f. / haemo-globinocholia. Prezenţa de hemogiobină în "bilă. H. este întotdeauna un simptom patologic, comparabil cu "hemoglo-binuria. HEMOGLOBINOPATIE, s. f. / hemoglobinopathie, s. f. / h(a)emoglobinopathy. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. globus = gCoB; ină; gr. pathos = Boală.] Termen generic, ce desemnează afecţiuni ereditare, determinate de prezenţa unor hemoglobine anormale la subiecţii homo-, hetero- sau dublu hetero-zigoţi. Uneori se constată persistenţa hemoglobinei fetale ("tala-semie), alteori prezenţa unor hemoglobine patologice ("drepano-citoză ş. a.). Sin.: hemoglobinoză. HEMOGLOBINOZĂ, s. f. / hemoglobinose, s. f. / h(a)emoglo-bln disease. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. globus = gCoB; ■ină; -oză.] Sin.: hemoglobinopatie (v.). HEMOGLOBINURIE. s. f. / hemoglobinurie, s. f. / h(a)emo-globinuria. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. globus = gCoB; -ină; gr. ouron = urină.J Prezenţa de hemogiobină liberă în urină. HEMOGLOBINURIE PAROXISTICĂ LA FRIG / hemoglobinurie paroxystique a frigore / paroxysmal cold h(a)emoglo-binuria. Sin.: boală Harley (v.). HEMOGLOBINURIE PAROXISTICĂ NOCTURNĂ / hemoglobinurie paroxystique nocturne / paroxysmal nocturnal h(a)emoglobinuria. Sin.: boală Marchiafava-Micheli (v.). HEMOGRAMĂ, s. f. / hemogramme, s. m. / blood cells count, h(a)emogram. [Qr. haima, -atos = sânge; gramma = înscriere.] Examen citologic al sângelui circulant. V. şi tab. const. hematol. HEMO-HIDARTROZE, s. f. / hemo-hydarthrose, s. f. / bloody hydarthrosis. "Efuziune deopotrivă seroasă şi sanguină într-o cavitate articulară. De ex., h. din fractura rotulei. HEMOLIMFANGIOM, s. f. / hemolymphangiome, s. m. / haemolymphangioma. Tumoră complexă formată prin asocierea "hemangiomului cu *limfangiomul. HEMOLITIC, adj. / hemolytique, adj. / h(a)emolytic. [Qr. haima, -atos = sânge; lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge] Care se referă la "hemoliză sau provoacă hemoliza. HEMOLIZĂ, s. f. / hemolyse, s. f. / h(a)emolysis. [Qr. haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de Ca lyein - a distruge.] Ansamblul modificărilor structurale şi funcţionale în urma cărora membrana hematiei îşi pierde integritatea, hemoglobina fiind eli- berată în mediul de suspensie în care se găsesc celulele hemo-iizaie. Se disting: 1) H. fiziologică, reprezentând distrugerea şi înlăturarea din circulaţie a eritrocitelor îmbătrânite, perioada de viaţă intravasculară a eritrocitelor fiind, în mod normal de circa 120 zile. Aceasta înseamnă că zilnic se distruge a 1/120 parte din eritrocite sau 200 miliarde/zi, adică 148 milioane/minut. H. fiziologică este în echilibru dinamic permanent cu eritropoieza (numărul eritrocitelor circulante fiind, astfel, menţinut constant). Mecanismul h. nu este complet elucidat. Eritrocitele îmbătrânite prezintă modificări morfofuncţionale complexe privind forma (tendinţă la sfericitate, prin scăderea ATP), scăderea rezistenţei osmotice şi mecanice, modificări biochimice (dintre care foarte importante sunt scăderea activităţii methemoglobinreductazelor), modificarea permeabilităţii membranare etc., toate aceste modificări permiţând recunoaşterea lor de către fagocite printr-un mecanism de chimiotactism. De asemenea, diminuarea "defor-mabilităţii eritrocitare, prin consecinţele sale, favorizează fagoci-tarea. 2) H. patologică se poate produce fie în vasele sanguine (h. intravasculară), fie în splină sau/şi ficat (h. extravas-culară). Pe baza datelor radioizotopice se deosebesc: a) h. corpusculare, determinate de o anomalie intrinsecă a hematiei (anomalie a membranei, a hemoglobinei sau a unei enzime eritrocitare) în cazul cărora durata de viaţă a eritrocitelor, calculată după alotransfuzie (transfuzie) este normală; b) h. extra-corpusculare, determinate de un factor exterior hematiilor (mecanic, imunologic, toxic), în acest caz durata de viaţă, calculată după auto- sau alotransfuzie fiind scurtată. Distrucţia anormal de rapidă a globulelor roşii poate antrena o anemie dacă regenerarea medulară este insuficientă, de unde distrucţia între h. compensată (fără anemie) şi h. necompensată (cu anemie). HEMOLIZINĂ, s. f. / hemolysine, s. f. / h(a)emolysin. [Qr. haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; -ină.] 1) Substanţă toxică, de origine bacteriană (frecvent) sau animală, care provoacă *hemoliza. Ex.: h. streptoco-cică. 2) Anticorp fixator al *complementului care permite acţiunea hemolitică a acestuia. HEMOMEDIAS7IN, s. n. / hemomediastin, s. m. / h(a)emo-mediastinum. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. medievală medi-astinum, din Cat. mediastinus = care se ţine Ca mijCoc, de Ca medius = situat Ca mijCoc, stare = a sta, a se ţine.] *Epan-şament sanguin cu sediul în ţesutul celular al *mediastinului. HEMOMELANINĂ, s. f. / hemomelanine, s. f. / h(a)emome-lanin. [Qr. haima, -atos = sânge; melas, melanos = negru; -ină.] Denumită şi pigment malarie, se formează din hemoglobina eritrocitelor sub acţiunea parazitului malariei. HEMONECTINĂ, s. f. / hemonectine, s. f. / h(a)emonectin. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. nectere = a uni; -ină.] Glico-proteină cu structură apropiată de cea a *fibronectinelor şi a *vitronectinei, care reprezintă un promotor al aderenţei diverselor celule. HEMOPATIE, s. f. / hemopathie, s. f. / h(a)emopathy. [Qr. haima, -atos = sânge; pathos = Boală.] Afecţiune a elementelor figurate ale sângelui şi/sau a organelor hematopoietice (măduvă osoasă, ganglioni, splină). H. pot fi distructive (unele forme de *anemii) sau hiperplazice (leucemii). HEMOPERFUZIE, s. f. / hemoperfusion, s. f. / haemoperfu-sion. Procedeu de *epurare extrarenală utilizat pentru extragerea din sânge a unui toxic de origine exogenă. Prin intermediul tehnicii de *circulaţie extracorporeală, sângele este trecut, în circuit închis, la nivelul unui aparat filtrant (conţinând de regulă un cartuş de "cărbune activat) care absoarbe toxicul. HEMOPERICARD, s. n. / hemopericarde, s. m. / h(a)emoperi-cardium. [Qr. haima, -atos = sânge; peri = în jurid; kardia = inimă.] Prezenţa sângelui în cavitatea pericardică, fără să 545 HEMOPERITONEU HEMOSIDERINĂ se asocieze cu inflamaţia seroasei (spre deosebire de cazul 'pericarditei nemoragice). HEMOPERITONEU, s. n. / hemoperitoine, s. m. / h(a)emo-peritoneum. [Qr. haima, -atos = sânge; lat. medicală peri-tonaeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurul, de Ca peri = în jurul, teinein - a se întinde.] Prezenţa sângelui intraperitoneal, de ex. prin ruperea unei *sarcini extrauterine. Este o cauză de 'abdomen acut. HEMOPEXINĂ, s. f. / hemopexine, s. f. / h(a)emopexin. [Qr. haima, -atos = sânge; pexis = filare; -ină.] Glicoproteină serică aparţinând pj-globulinelor, capabilă să fixeze 'hemul. HEMOPNEUMOPERICARD, s. n. / hemopneumopericarde, s. m. / h(a)emopneumopericardium. [gr. haima, -atos = sânge; pneuma, -atos = aer; peri = în jurul; kardia = inimă.] Prezenţa concomitentă de aer şi sânge la nivelul cavităţii peri-cardice. HEMOPNEUMOTORAX, s. n. / hemopneumothorax, s. m. / h(a)emopneumothorax. [Qr. haima, -atos = sânge; pneuma, -atos = aer; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] 'Epanşament format simultan din aer şi sânge în cavitatea pleurală. Sângele se colectează în zonele declive. HEMOPOMPĂ, s. f. / hemopompe, s. f. / haemopump. Tehnică de 'asistenţă circulatorie temporară. Se utilizează o pompă exterioară şi un cateter plasat pe cale arterială retrogradă în ventriculul stâng, datorită căruia sângele aspirat în această cavitate este reinjectat în aorta descendentă. HEMOPROFILAXIE, s. f. / hemoprophylaxie, s. f. / h(a)emo-prophylaxis. [Qr. haima, -atos = sânge; pro = înainte; phy-laxis = protecţie, de la phylattein = a veghea, a supraveghea] Metodă de prevenire a unor boli infecţioase şi transmisibile, prin injectarea de sânge care conţine anticorpi. în prezent, h. este abandonată, îndeosebi din cauza riscului transmiterii hepatite^ serice. HEMOPROTEINĂ, s. f. / hemoproteine, s. f. / h(a)emopro-tein. [Qr. haima, -atos = sânge; protos = primul; -ină.] Orice proteină care conţine în structura sa gruparea prostetică 'hem. HEMOPTIZIE, s. f. / hemoptysie, s. f. / h(a)emoptysis. [Qr. haima, -atos = sânge; ptysis = acţiunea de a scuipa, de la ptyein = a scuipa] Eliminare pe gură de sânge oxigenat, roşu, cu mucozităţi, provenind din căile aeriene subglotice, însoţită întotdeauna de efort de tuse. Poate fi: 1) Fracţionată, repetată, ore, zile. 2) Fulgerătoare, prin anevrism al arterelor bronşice. 3) Masivă, abundentă ca volum. HEMOPTOIC, adj. / hemoptoique, adj. / h(a)emoptysic. [gr. haima, -atos = sânge; ptyein = a scuipa] Despre o spută care conţine urme vizibile (dâre) de sânge. HEMORAGIC, adj. / hemorragique, adj. / h(a)emorrhagic. [Qr. haima, -atos = sânge; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Care se află în relaţie cu o 'hemoragie. HEMORAGIE, s. f. / hemorragie, s. f. / h(a)emorrhage, bleed-Ing. [Lat. haemorrhagia, gr. haimorrhagia, de la gr. haima, -atos = sânge, rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Scurgerea de sânge în afara unui vas sanguin, la suprafaţa corpului (h. ex-terna) sau în interiorul unui organ sau ţesut [h. internă). Acest fenomen este întotdeauna patologic, cu excepţia 'menstruaţiei. Tipuri: 1) H. capilară, difuză, de cauze variate. 2) H. cerebrală sau *apopiectică. 3) H. diapedetică, prin dilatare excesivă a pereţilor vasculari, fără soluţii de continuitate. 4) H. me-ningiană, în spaţiul subarahnoidian meningian. 5) H. parenchi-matoasă, în interiorul unui organ. 6) H. peteşială, prin diape-deză. 7) H. post-partum, în urma dezlipirii placentei. 8) H. ventriculară, inundaţie ventriculară ş.a. HEMORAGIE CEREBRALĂ / hemorragie cerebrale / cerebral h(a)emorrhage. H. în parenchimul cerebral, prin accident vascular. Cauze: leziuni parietale vasculare, ateroscleroză, arterite, anevrisme sau angioame, septicemii, traumatisme craniene, in- toxicaţii sau hemoragii intramurale în tumorile cerebrale. Extra-vazarea sângelui este consecutivă uneori efracţiei pereţilor vasculari (malformaţii vasculare), dar cel mai des este rezultatul 'diapedezei favorizate de leziuni ischemice perivasculare. V. şi accident vascular cerebral. HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ / hemorragie diges-tive superieure / upper gastrointestinal bleeding. Sângerare cu punct de plecare proximal faţă de 'ligamentul Treitz. Se manifestă în, ordinea severităţii hemoragiei, prin: sânge proaspăt în scaun, 'hematemeză, 'melenă şi 'hemoragie ocultă. Frecvent, h. d. s. se opresc spontan. Principalele cauze sunt: leziuni ale mucoasei digestive (esofagită, gastrită, ulcer gas-tro-duodenal, prin corpi străini), leziuni vasculare (varice esofa-giene) şi tulburări de coagulare. Abrev.: HDS. HEMORAGIE MENINGIANA / hemorragie meningee / sub-arachnoid h(a)emorrhage. Sângerare consecutivă unei rupturi vasculare în 'spaţiul subarahnoidian. HEMORAGIE OCULTĂ / hemorragie occulte / occult h(a)e-morrhage, occult bleeding. H. puţin abundentă a mucoasei gastrice sau a celei intestinale, care nu modifică aspectul materiilor fecale şi nu poate fi decelată decât prin analiză chimică sau radioizotopică. HEMORAGINĂ, s. f. / hemorragine, s. f. / h(a)emorrhagin. [gr. haima, -atos = sânge; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni; -ină.] Substanţă conţinută în veninul Viperidae-lor, care provoacă la locul de inoculare hemoragii şi liză tisulară, urmată de gangrenă locală. HEMORAGIPAR, adj. / hemorragipare, adj. / h(a)emorrhagi-parous. [Lat. haemorrhagia, gr. haimorrhagia, de la gr. haima, -atos = sânge, rhegnynai = a ţâşni, a izBucni; lat. părere = a naşte.] Care determină 'hemoragie. HEMOREOLOGIE, s. f. / hemorheologie, s. f. / h(a)emorrheo-logy. [gr. haima, -atos = sânge; rheos = curent, de la rhein = a curge; logos = ştiinţă] Studiul ştiinţific al deformării şi proprietăţilor de curgere ale componentelor celulare şi plasma-tice ale sângelui la nivel macroscopic, microscopic şi submi-croscopic (molecular), ca şi al proprietăţilor reologice ale structurilor vasculare cu care sângele vine în contact. HEMOROID, s. m. / hemorroide, s. f. / h(a)emorrhoid, piles (pl.). [Lat. haemorrhois, -idiş, gr. haimorrhois, -idos, din gr. haima, -atos = sânge, rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Dilataţie varicoasă a venelor mucoasei anusului şi rectului. H. se împart, după amplasarea lor, în h. externi, situaţi în spaţiul subcutanat al canalului anal, şi h. interni, situaţi în spaţiul sub-mucos al canalului anal. Apariţia h. este favorizată de ereditate, de constipaţie, iar sarcina, prin hipertensiunea venoasă locală, este, de asemenea, un factor predispozant. HEMOROIDECTOMIE, s. f. / hemorroidectomie, s. f. / h(a)emo-rrhoidectomy. [Lat. haemorrhois, -idiş, gr. haimorrhois, -idos, din gr. haima, -atos = sânge, rhoia = curgere, de la rhein = a curge; ektome = eţcizie.] Ablaţia chirurgicală a 'hemoroizilor. HEMOSIALEMEZĂ, s. f. / hemosialemese, s. f. / h(a)emo-sialemesis. [Qr. haima, -atos = sânge; sialon = salivă; eme-sis = vărsătură, de la emein = a vomita] Vomisment sanguin puţin abundent, în general de origine esofagiană, format dintr-o anumită cantitate de salivă colorată, cu aspect de „sirop de coacăze". HEMOSIDERINĂ, s. f. / hemosiderine, s. f. / h(a)emosiderin. [gr. haima, -atos = sânge; sideros - fier; -ină.] Pigment proteic care conţine hidroxid feric şi reprezintă o formă de stocare a fierului în organism. H. conţine 25-30% din fierul total şi se găseşte în mod normal în celulele 'sistemului reticulo-endotelial. H. participă, împreună cu 'feritina, la fixarea tisulară a fierului non-heminic. în patologie, h. este detectată în 546 HEMOSIDERINURIE HEPATIC focarele hemoragice vechi şi în unele boli: cardiopatii cronice, infecţii cronice şi îndeosebi în ‘hemocromatoză. HEMOSIDERINURIE, s. f. / hemosiderinurie, s. f. / h(a)emo-siderinuria. [Qr. haima, -atos = sânge; sideros = fier; -ină; ouron = urinăJ Prezenţa de ‘hemosiderină în urină. HEMOSIDEROZĂ, s. f. / hemosiderose, s. f. / h(a)emosidero-sis. [Qr. haima, -atos = sânge; sideros = fier; -ozd.] Infiltraţie tisulară cu ‘hemosiderină, localizată (hemoragie intratisulară, ‘plămân cardiac) sau generalizată (idiopatică sau după ‘transfuzie). H. nu este sinonimă cu hemocromatoza (v.). V. şi hemosideroză pulmonară, hemocromatoză. HEMOSIDEROZĂ PULMONARĂ / hemosiderose pulmonaire / pulmonary h(a)emosiderosis. Boală caracterizată prin existenţa unor infiltrate de hemosiderină la nivelul pneumocitelor sau septurilor pulmonare şi hemoragii intraalveolare, asociate sau nu cu fibroscleroză cu extensie variabilă. Se disting: 1) H. p. primitivă idiopatică, sin. boală Ceelen (v.). 2) H. p. secundară, de origine transfuzională sau în relaţie cu stenoza mitrală. V. şi sindrom Goodpasture. HEMOSPERMIE, s. f. / hemospermie, s. f. / h(a)emospermia. [Qr. haima, -atos = sânge; sperma, -atos = sămânţă,] Sin.: hematospermie (v.). HEMOSTAT, s. n. / hemostate, s. m. / h(a)emostat. [gr. haima, -atos = sânge; statikos = care opreşte, de [a istanai = a plasa, a face să ţină.] 1) Pensă chirurgicală mică pentru constricţia vaselor de sânge. 2) Agent antihemoragic. HEMOSTATIC, adj., s. n. / hemostatique, adj., s. m. / h(a)emo-static. [Qr. haima, -atos = sânge; statikos = care opreşte, de Ca istanai = a plasa, a face să ţină.] 1) (Substanţă) care favorizează ‘hemostaza şi coagularea sângelui. Sunt recunoscute şi folosite ca h. eficiente doar produşii care intervin în h. fiziologică, atunci când există un deficit de unul sau mai mulţi factori, h. normală. 2) Care este în relaţie cu hemostaza. HEMOSTAZĂ, s. f. / hemostase, s. f. / h(a)emostasis. [Qr. haima, -atos = sânge; stasis = oprire, de Ca istanai = a plasa, a face să ţină.] Procesul de oprire a unei ‘hemoragii, în mod spontan (h. fiziologică) sau prin intermediul unor factori de obicei exogeni, terapeutici (h. provocată). H. fiziologică este rezultatul unui proces local complex, care implică factori mecanici, biochimici şi fizicochimici, fie locali (vasculari) şi sanguini (plas-matici, trombocitari), fie tisulari, care determină de regulă formarea unui cheag, proces urmat ulterior de refacerea peretelui vascular şi, în final, de repermeabilizarea acestuia. în cadrul h. fiziologice se distinge h. primară: aderarea, agregarea (reversibilă şi ireversibilţă) a trombocitelor, ce determină formarea trombusului alb, plachetar, care asigură pentru moment oprirea hemoragiei. HEMOTERAPIE, s. f. / hemotherapie, s. f. / h(a)emotherapy. [Qr. haima, -atos = sânge; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Utilizarea sângelui şi a derivatelor din sânge în tratamentul bolilor. HEMOTIP, s. n. / hemotype, s. m. / h(a)emotype. [Qr. haima, -atos = sânge; typos = tip, modeC, marcă.] Ansamblul caracterelor genetice ale sângelui unui individ, îndeosebi antigenii eritrocitari specifici. HEMOTIPOLOGIE, s. f. / hemotypologie, s. f. / h(a)emotypo-l°gy. [Qr. haima, -atos = sânge; typos = tip, modeC, marcă; logos = ştiinţă.] 1) Definirea unui individ prin caracterele ereditare ale sângelui său. 2) Prin extensie, domeniul care are ca obiect studiul acestor caractere. HEMOTORAX, s. n. / hemothorax, s. m. / h(a)emothorax. [Qr. haima, -atos = sânge; Cat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Colecţie sanguină intrapulmonară (între cele două foiţe ale ‘pleurei), frecvent de cauză traumatică. Clinic se manifestă prin semne locale (zonă de matitate la percuţie, absenţa murmurului vezicular Ia auscultaţia pulmonară) şi semne generale (de hipotensiune) în funcţie de importanţa hemoragiei (h. masiv, peste 1 500 ml). HEPAR / hepar / hepar. NA: hepar. [Qr. hepar, -atos = ficat.] Sin.: ficat (v.). HEPARAN SULFAT / heparane sulfate / heparan sulfate. ‘Glicozaminoglican component al ‘matricei extracelulare. HEPARINĂ, s. f. / heparine, s. f. / heparin. [Qr. hepar, -atos = ficat; -ină.] (DCI) Substanţă anticoagulantă naturală cu acţiune rapidă, care se găseşte în toate ţesuturile organismului, îndeosebi în ficat (de unde denumirea sa), în plămâni şi în muşchi. H. încetineşte formarea şi împiedică acţiunea trombo-plastinei şi a trombinei, se opune apariţiei fibrinei, inhibă factorul XIII şi factorul X activat, ca şi adeziunea şi agregarea plachetelor. De asemenea, ea neutralizează inhibitorii fibrinoli-zinei. Această acţiune de inhibiţie a ‘factorilor de coagulare este exercitată în mod indirect, îndeosebi prin intermediul ‘antitrom-binei III. H. posedă, de asemenea, şi alte proprietăţi: acţiune clarifiantă asupra serului bogat în lipide, acţiune antiinflama-torie şi antiexsudativă. Din punct de vedere chimic, h. este un ‘mucopolizaharid sulfatat, fiind extrasă industrial din plămânul de bou şi mucoasa intestinelor de porc. H. standard sunt hetero-gene, cu Mr variind între 5 000 şi 30 000 Da. H. de masă moleculară mică sunt antagoniste ale factorului X şi au afinitate pentru antitrombina III. Ele mai exercită o acţiune antitrombi-nică puternică şi o acţiune anticoagulantă slabă. HEPARINE DE MASĂ MOLECULARĂ MICĂ / heparines de bas poids moleculaire / low molecular weight heparin. Medicamente derivate din ‘heparină obţinute prin diferite procedee de fragmentare ale acesteia. H. de m. m. m. au o acţiune slabă asupra factorului lla, inhibând factorul Xa (Stuart). Ele au o farmacocinetică mult mai favorabilă (biodisponibilitate, durată de viaţă), iar riscul de hemoragie şi de trombopenie este mai mic decât cel generat de heparină. De aceea în prezent heparina convenţională aproape că nu mai este utilizată terapeutic, fiind preferate h. de m. m. m., atât în prevenirea cât şi în terapia ‘bolii tromboembolice venoase. Administrarea se face de obicei pe caie subcutanată, iar riscui de trombocitopenie impune urmărirea concentraţiei plachetelor. HEPARINIZARE, s. f. / heparinisation, s. f. / heparinization. Utilizarea terapeutică a ‘heparinei. HEPARINOID, s. n. / heparinoî'de, s. m. / heparinoid, syn-thetic heparin substitute. Grup de medicamente de sinteză (mucopolizaharide sulfactate) care posedă, asemenea heparinei, efecte anticoagulante şi clarificatoare ale plasmei, dar şi o serie de efecte toxice, în studiu. HEPARNAVIRUS / Heparnavirus / Heparnavirus. [JZbrev. Hepatită, din gr. hepar, -atos = ficat; engC. RNA = riSonu-cCeic acid (acia riSonucCeic); Cat. virus = injecţie, otravă] Gen nou de ‘virus ARN în care este clasificat, de dată recentă, virusul ‘hepatitei A. HEPATALGIE, s. f. / hepatalgie, s. f. / hepatalgia. [Qr. hepar, -atos = ficat; algos = durere.] Durere la nivelul ficatului. H. de efort reprezintă o durere în regiunea hepatică survenind în timpul efortului la bolnavii cardiaci mitrali sau pulmonari. HEPATECTOMIE, s. f. / hepatectomie, s. f. / hepatectomy. [Qr. hepar, -atos = ficat; ektome = e?(cizie.] Ablaţia parţială sau totală a parenchimului hepatic. H. parţială poate fi atipică (dacă nu se face după un plan anatomic de divizare hepatică) sau tipică (dacă planul de secţiune urmăreşte o scizură anatomică), în acest caz fiind, de ex., vorba de h. dreaptă sau h. stângă (faţă de scizura principală) sau lobectomie dreaptă sau stângă (faţă de planul care trece prin ligamentul rotund). HEPATIC, adj. / hepatique, adj. / hepatic. [Qr. hepar, -atos = ficat.] Referitor la ficat sau având legătură cu ficatul. Ex.: arteră h., abces h. 547 HEPATICOTOMIE HEPATITĂ CRONICĂ ACTIVĂ HEPATICOTOMIE, s. f. / hepaticotomie, s. f. / hepaticotomy. [Qr. hepar, -aios = ficat; tome = tăiere, secţiune, de la tem-nein = a tăia] Deschiderea chirurgicală a ‘canalului hepatic. V. şi hepatotomie. HEPATITA, s. f. / hepatite, s. f. / hepatitis. [Şr. hepar, -atos = ficat; -ită.] Orice afecţiune inflamatorie a ficatului, frecvent virală, evoluând spre vindecare, cronicizare sau ciroză. V. în continuare. HEPATITĂ A / hepatite A / virus A hepatitis, hepatitis A. Boală provocată de virusul hepatitic A, virus ARN din genul Heparnavirus, care pătrunde în organism pe cale digestivă. După o perioadă de incubaţie de 18-40 de zile, h. A se manifestă prin icter cu febră moderată, care se vindecă în circa 15 zile. Boala apare sub formă de cazuri sporadice, dar se pot produce şi epidemii, când sunt posibile forme maligne (cu icter grav primar sau secundar unei forme uşoare şi atrofie galbenă a ficatului). Formele inaparente sunt frecvente şi atestarea lor se efectuează prin dozarea anticorpilor anti-h. A de tip IgG. Prevenirea bolii se efectuează prin administrare de gama-globuline şi, de dată recentă, prin vaccinare. Sin.: hepatită epidemică. HEPATITĂ ALCOOLICĂ / hepatite alcoolique / alcoholic hepatitis. Leziuni hepatice consecutive intoxicaţiei alcoolice cronice, a căror extensie conduce la ‘ciroză. V. ficat alcoolic. HEPATITĂ AUTOIMUNĂ / hepatite auto-immune / autoimmune hepatitis. Termen utilizat în cazul unor h. cu etiologie necunoscută, asociate cu manifestări considerate de origine auto-imună (articulare, cutanate, ganglionare, renale, endocrine, sanguine) şi cu reacţii serice care generează această origine (hipergamaglobulinemie, îndeosebi creşterea IgG, ‘anticorpi antinucleari etc.). Uneori, termenul de h. a. este considerat sin. cu cel de *h. cronică activă. HEPATITĂ B / hepatite B / virus B hepatitis, hepatitis B. Boală provocată de virusul hepatitic B, virus ADN din familia Hepadnavirides. Virusul prezintă doi antigeni profunzi (HBc Ag şi HBe Ag) şi un antigen de suprafaţă (HBs Ag). Se transmite la om accidental prin injecţie de ser sau sânge uman infectate, ori prin utilizarea seringilor şi acelor infectate şi sterilizate incorect. Virusul este transportat îndeosebi prin secreţiile salivare sau genitale. Boala apare uneori sub forma unor mici epidemii în “colectivităţile cu risc înalt”: toxicomani, homosexuali, dar şi la personalul de laborator sau din serviciile de dializă. Foarte răspândită în Africa tropicală şi în unele regiuni asiatice, h. B se traduce prin aceleaşi simptome ca şi h. A, având însă o incubaţie mai lungă (60-150 de zile) şi o frecvenţă mai mare a formelor anicterice sau inaparente. Diagnosticul de laborator al h. B se bazează pe detecţia antigenului HBs asociat cu anticorpul anti-HBc de tip IgM, acesta din urmă atestând o infecţie recentă. în 90% din cazuri, h. B se vindecă în 6-8 săptămâni, iar virusul dispare din organism. Dimpotrivă, în 10% din cazuri virusul persistă în organism, cu următoarele consecinţe: 30% din purtătorii de virus rămân sănătoşi (hepatite prelungite), la 40% din purtători se constată persistenţa în ser a antigenilor Hbs şi a anticorpilor anti-h. B de tip IgG, după 6-8 luni. Acestea reprezintă manifestări de h. cronică persistentă, mai frecvente în formele insidioase şi anicterice şi la subiecţii imunodeprimaţi. Aproape întotdeauna, această stare rămâne stabilă şi nu evoluează. In fine, 30% din purtătorii de virus suferă de h. cronică activă, care poate să evolueze foarte lent (în circa 30 de ani) spre ciroză sau se poate transforma, în 10% din cazuri (în circa 10 ani), într-un hepatocarcinom. Vaccinarea preventivă este necesară, îndeosebi la subiecţii cei mai expuşi. Sin.: hepatită serică. HEPATITĂ C / hepatite C / virus C hepatitis, hepatitis C. Boală provocată de virusul hepatitic C, virus ARN înrudit cu familia Flavivirus, descoperit în 1989. Marea majoritate a ca- zurilor de h. C constituie ceea ce se numea, anterior descoperirii virusului C, hepatite non A sau non B. în cazul h. C, 90% din cazuri sunt anicterice, iar 50% se cronicizează, 20% dintre acestea evoluând spre ciroză. Diagnosticul se bazează pe apariţia, tardivă, a anticorpilor anti-virus h. C, depistaţi prin metoda ‘ELISA. HEPATITĂ CIROGENĂ / hepatite cirrhogene / cirrhogenous hepatitis. H. în care zonele de atrofie hepatică sunt înlocuite progresiv prin ţesut scleros cicatriceal. HEPATITĂ COLESTATICĂ / hepatite cholestatique / choles-tatic hepatitis. H. de origine, probabil, virală (virus A), cu debut adesea febril, cu dureri în hipocondrul drept şi vomismente, urmate de prurit intens, icter şi scădere importantă în greutate. în sânge, cresc concentraţiile bilirubinei, lipidelor, fosfata-zelor alcaline, transaminazei glutamic-piruvice, iar concentraţia protrombinei scade. în formele cronice, distrucţia canalelor biliare intrahepatice poate fi urmată de o fibroză periportală sau, uneori, de ciroză. Sin.: hepatită colostatică. HEPATITĂ COLOSTATICĂ / hepatite cholostatique / cholesta-tic hepatitis. Sin.: hepatită colestatică (v.). HEPATITĂ CRONICĂ / hepatite chronique / chronic hepatitis. H. care evoluează de cel puţin 6 luni. Deşi criteriul cronologic este considerat esenţial la adult (la copil este mai greu de apreciat), h. c. este un veritabil sindrom, reprezentând un stadiu (sau stadii) de evoluţie spre ‘ciroza hepatică. în definiţia generală trebuie cuprinse şi următoarele criterii: 1) etiologic (h. c. postvirală, toxică, metabolică, imună, dar cauza rămâne necunoscută în multe cazuri); 2) morfologic (leziuni de tip persistent, agresiv, reziduale, evoluţie cirogenă, aspecte particulare metabolice); 3) clinico-funcţional (h. colestatică, cu hiper-splenism, cu disproteinemie sau forma colangitică); 4) evolutiv (stadiu stabilizat, inactiv sau activ, cu evoluţie spre ciroză şi fenomene de insuficienţă hepatică). Puncţia-biopsie hepatică rămâne criteriul obligatoriu atât pentru diagnostic, cât şi pentru evaluarea severităţii leziunilor, datele fiind necesare şi în stabilirea terapiei sau aprecierea eficienţei acesteia. Cu menţiunea că pentru fiecare caz de h. c. se impune o definire multidimensională, personalizată, conform clasificării internaţionale se recunosc: 1) *H. c. peristentă. 2) *H. c. activă (evolutivă, agresivă), cu două forme: a) forma moderată (tip A); b) forma severă (tip B). Intensitatea proceselor de inflamaţie-necroză rămâne reperul principal pentru evaluarea potenţialului de progresie spre ciroză, prin intermediul unui indice de activitate histologică. O serie de clasificări foarte recente ale h. c. aprofundează criteriul imunologic sau evaluează mai exact severitatea şi stadiul evolutiv. V.jn continuare. HEPATITĂ CRONICĂ ACTIVĂ / hepatite chronique active / chronic active hepatitis. Se caracterizează printr-un infiltrat inflamator limfoplasmocitar portal şi intralobular, agresiv, cu potenţial distructiv, cu semne majore de suferinţă hepatocelu-lară şi cu tendinţă evident progresivă. Pentru ambele forme de h. c. a. este caracteristică leziunea denumită în engl. piece meai necrosis, ale cărei elemente definitorii sunt: distrucţia celulelor hepatice la interfaţa dintre parenchim şi ţesutul conjunctiv, asociată cu un infiltrat limfocitar şi plasmocitar predominant; de asemenea, este tipică existenţa unui contact strâns între limfocite şi hepatocite, ca urmare a unui proces imuni-tar (antigenul viral de pe suprafaţa hepatocitului, împreună cu glicoproteine ale ‘complexului major de histocompatibilitate transformă celula hepatică în ţintă pentru ‘limfocitele T, ceea ce conduce în final la liză celulară); în h. c. a. moderată (de tip A), activitatea inflamatorie este moderată, iar procesul de piece meai necrosis nu se însoţeşte de formarea de septuri conjunctive. H. c. a. severă (de tip B) se caracterizează prin: prezenţa piece meai necrosis, infiltrat inflamator abundent şi formarea de septuri conjunctive. Evoluţia h. c. a. este varia- 548 HEPATITĂ CRONICĂ AGRESIVĂ HEPATONEFRITĂ bilă: perioade lungi asimptomatice sunt întrerupte de episoade de h. cu icter, anorexie şi febră, asociaie cu manifestări exîra-hepatice (amenoree, raş cutanat, vasculite, tiroidită, glomerulo-nefrită, colită ulcerativă şi ‘sindrom Sjogren). Boala poate evolua spre ciroză şi insuficienţă hepatică. Sin.: hepatită cronică agresivă^ hepatită autoimună. HEPATITĂ CRONICĂ AGRESIVĂ / hepatite chronique agres-sive / chronic aggressive hepatitis. Sin.: hepatită cronică activă (v.). HEPATITĂ CRONICĂ NEAGRESIVĂ / hepatite chronique non-agressive / chronic non-aggressive hepatitis. Sin.: hepatită cronică persistentă [v.). HEPATITA CRONICA PERSISTENTĂ / hepatite chronique persistente / chronic persistant hepatitis. Se caracterizează prin infiltraţie limfoplasmocitară în spaţiile porte, moderată şi neagresivă, cu participare parenchimatoasă sporadică, de intensitate minoră şi cu un tablou clinic frust, moderat în unele cazuri sau fără semne de suferinţă hepatică în altele. De regulă nu există o tendinţă evolutivă spre ciroză sau insuficienţă hepatică, dar boala persistă ani de zile. Respectarea membranei limitante a lobulului hepatic, absenţa microfocarelor de necroză, a ‘pironinofiliei, a neoformării de colagen, ca şi caracterul limitat al focarelor inflamatorii sunt caracteristici esenţiale ale h. c. p. Sin.: hepatită cronică neagresivă. V. şi hepatită cronică activă. HEPATITĂ D / hepatite D / delta agent hepatitis, hepatitis D. H. rezultată prin infecţia simultană (coinfecţie sau şuprain-fecţie) cu virusul B şi agentul delta sau virusul h. D. în plasmă poate fi pus în evidenţă antigenul h. D. HEPATITĂ E / hepatite E / hepatitis E. H. provocată de un Calicivirus, virus ARN lipsit de anvelopă, cu transmitere fecal-orală. Hl E nu se cronicizează şi poate fi mortală la gravidă. HEPATITĂ EPIDEMICĂ / hepatite epidemique / infectious hepatitis. Sin.: hepatită A (v.). HEPATITĂ F / hepatite F / hepatitis F. H. determinată de virusul hepatitic F, a cărui existenţă este discutată. HEPATITĂ FULMINANTĂ / hepatite fulminante / fulminant hepatitis. H. cu debut brutal, în care prăbuşirea funcţiilor hepatice şi afectarea encefalului conduc la comă. H. f. este o formă rară de h. virală (îndeosebi h. B), care poate apărea la tineri şi corespunde atrofiei galbene acute a ficatului, descrisă în secolul trecut. HEPATITĂ G / hepatite G / hepatitis G. Boală determinată de virusul hepatitic G, virus ARN din familia Flaviviridae, transmis prin sânge şi uneori pe cale veneriană. Formele acute sunt rare, iar virusul este aproape totdeauna asociat virusului B sau C, în h. cronice. Se disting trei variante ale virusului: HGV A, HGV B şiHGV C. HEPATITĂ LUPOIDĂ / hepatite lupoYde / lupoid hepatitis. Sin.: sindrom Kunkel (v.). HEPATITĂ MEDICAMENTOASĂ / hepatite medicamenteuse / drug-induced hepatitis. Denumire aplicabilă tuturor leziunilor hepatice ‘citolitice, ‘colestatice sau citocolestatice secundare utilizării unor medicamente. HEPATITĂ NON A - NON B / hepatite non A - non B / non A - non B hepatitis. Termen desuet desemnând, până în 1989, h. virale cu agenţi patogeni neidentificaţi şi corespunzând actualmente *h. C (îndeosebi) şi *h. E. HEPATITĂ SERICĂ / hepatite serique / serum hepatitis. Sin.: hepatită B (v.). HEPATITĂ VIRALĂ / hepatite virale / viral hepatitis. Infla-maţie a ficatului provocată de un virus, ce se traduce clasic prin icter infecţios. Primele două tipuri de h. individualizate au fost ‘h. A (h. epidemică), de departe cea mai frecventă (80% din cazuri), şi *h. B (h. de inoculare). Celelalte h. v., în care erau detectate două virusuri, au fost denumite provizoriu “h. non A - non B”. Această clasificare a fost modificată după descoperirea *h. C şi *h. E. în ceea ce priveşte h. D, ea este consecinţa coinfecţiei sau suprainfecţiei cu virus B şi agent delta (sau virus D). H. pot fi provocate şi de alte virusuri: ‘virus Epstein-Barr, ‘virus herpes simplex ş.a. HEPATIZARE, s. f. / hepatisation, s. f. / hepatization. [Ţr. hepatisation, de Ca gr. hepar, -atos = ficat.] Transformare a unui organ într-o masă de consistenţa şi culoarea ficatului; este cazul îndeosebi al plămânului, în pneumonia lobară. în prima etapă, urmare a exsudatului pulmonar sanguin, h. este roşie, apoi, prin distrugerea globulelor roşii şi persistenţa exsudatului fibrinosupurativ, devine cenuşie. HEPATOBLASTOM, s. n. / hepatoblastome, s. m. / hepato-blastoma. [<Şr. hepar, -atos = ficat; blastos = germen; oma ] Tumoră malignă intrahepatică alcătuită predominant din ţesut embrionar; apare în copilărie. HEPATOCARCINOM, s. n. / hepatocarcinome, s. m. / hepa-tocarcinoma. [Qr. hepar, -atos = ficat; karkinoma, de Ca karkinos = rac, cancer:] Formă malignă de ‘hepatom, uneori secundară unei ciroze hepatice consecutive unei ‘hepatite B. HEPATOCEL, s. n. / hepatocele, s. f. / hepatocele. [Qr. hepar, -atos = ficat; kele = fiemie, tumoră.] Hernia ficatului. HEPATOCIT, s. n. / hepatocyte, s. m. / hepatocyte. [Qr. hepar, -atos = ficat; kytos = ceCxdă] Celula parenchimului hepatic. Este voluminoasă, de formă poliedrică (25-30 pm) şi asigură funcţiile exocrină şi endocrină ale ficatului. H. prezintă două feţe opuse în raport cu capilarele sinusoide, iar feţele acolate între ele delimitează canaliculele biliare, conducte fine fără perete propriu. Sin.: celulă hepatică. HEPATO-COLANGIO-CISTO-DUODENOSTOMIE / hepato-cholangio-cysto-duodenostomie / hepatocholangiocysto-duodenostomy. Operaţie care constă în implantarea în duoden a veziculei biliare larg deschise. Se practică în cazul când canalele hepatic şi coledoc sunt obstruate. Operaţia permite scurgerea directă a bilei din marile conducte biliare intrahe-patice în duoden. HEPATO-COLANGIO-ENTEROSTOMIE. s. f. / hepatocholan-gio-enterostomie, s. f. / hepatocholangioenterostomy. Implantarea în intestinul gros a conductelor biliare intrahepa-tice. Operaţia este practicată în cazul obstrucţiei canalelor coledoc şi hepatic. HEPATOCUPREINĂ, s. f. / hepatocupreine, s. f. / hepato-cuprein. [Qr. hepar, -atos = ficat; Cat. cuprum - aramă roşie, de Ca numeCe insuCei Cyprus; •ină.] Proteină de origine hepatică cu rol în fixarea *cuprului la nivelul ţesuturilor şi cu activitate superoxid dismutazică. V. şi superoxid dismutază. HEPATOGRAFIE, s. f. / hepatographie, s. f. / hepatography. [Qr. hepar, -atos = ficat; graphein = a scrie.] 1) Efectuarea unei radiografii, după producerea unui contrast în jurul ficatului fpneumoperitoneu). 2) înregistrarea traseelor pulsului hepatic. HEPATOGRAM^, s. f. / hepatogramme, s. m. / hepatogram. [Qr. hepar, -atos = ficat; granuna = înscriere.] 1) Trasarea pulsului hepatic pe *sfigmogramă. 2) Roentgenograma ficatului. HEPATOLIZĂ, s. f. / hepatolyse, s. f. / hepatolysis. Distrugere a celulelor hepatice. HEPATOLOGIE, s. f. / hepatologie, s. f. / hepatology. [Qr. hepar, -atos = ficat; logos = ştiinţă] Ramură a medicinei consacrată studiului ficatului şi al bolilor acestuia. HEPATONEFRITĂ, s. f. / hepatonephrite, s. f. / hepa-tonephritis. [Qr. hepar, -atos = ficat; nephros = rinichi; -ită = infCamaţie.] Formă severă de ‘icter dată de inflamaţia simultană a ficatului şi a rinichilor, determinată de aceeaşi cauză. De ex., ‘leptospiroza, dar şi alte boli infecţioase sau toxice. 549 HEPATOM HERNIE DE DISC Uneori termenul este considerat desuet, deoarece h. nu este o entitate particulară, cauzele determinante fiind eterogene. HEPATOM, s. n. / hepatome, s. m. / hepatoma. [Qr. hepar, -atos - ficat; -oma.] 1) Orice tumoră a ficatului. 2) în sensul cel mai frecvent, tumoră malignă primitivă hepatică, ale cărei celule sunt asemănătoare cu celulele parenchimului hepatic, pentru care denumirea corectă este h. malign, deoarece există şi termenul h. benign, pentru tumorile necanceroase. HEPATOMEGALIE, s. f. / hepatomegalie, s. f. / hepatome-galy. [Qr. hepar, -atos = ficat; megas, megalos = mare.] Semn clinic obiectiv care poate fi pus în evidenţă la palparea şi percuţia abdominală şi care constă în mărirea de volum a ficatului. Etiologia este complexă, caracteristicile h. fiind în relaţie cu entităţile nosologice. Astfel, h. poate fi globală sau mai evidentă la nivelul unui lob hepatic, poate fi dureroasă sau ne-dureroasă, cu un aspect nodular sau regulat (suprafaţă hepatică netedă), de consistenţă mai mult sau mai puţin dură, ficatul deplasându-se sau nu cu mişcările respiratorii. Cauzele cele mai frecvente sunt: leziuni difuze hepatice (hepatită, ciroză, sarcoidoză etc.), procese hepatice circumscrise (tumori maligne sau benigne, chist hidatic, abces hepatic), afecţiuni cardiovasculare, prin stază venoasă (insuficienţă cardiacă, pericardită constrictivă, sindrom Budd-Chiari), afecţiuni de supraîncărcare (steatoză hepatică, amiloidoză, boală Gaucher, hemocromatoză, boală Wilson), afecţiuni care determină stază biliară intra- sau extrahepatică (calcul coledocian, tumori benigne sau maligne ale căilor biliare) etc. HEPATOMFALOS, s. n. / hepatomphale, s. m. / hepatom-phalos. [Qr. hepar = ficat; omphalos = omBilic.] Hernie ombilicală a ficatului. HEPATONECROZĂ, s. f. / hepatonecrose, s. f. / hepato-necrosis. [Qr. hepar, -atos = ficat; nekrosis = mortificare, de Ca nekros = moarte.] Distrugerea hepatocitelor în cursul unor procese infecţioase sau toxice hepatice. HEPATOPATIE, s. f. / hepatopathie, s. f. / hepatopathy. [Qr. hepar, -atos = ficat; pathos = Boala] Nume generic pentru toate afecţiunile ficatului. HEPATOPERITONITĂ, s. f. / hepatoperitonite, s. f. / hepato-peritonitis. Inflamaţie a ‘peritoneului care acoperă ficatul. HEPATOPTOZĂ, s. f. / hepatoptose, s. f. / hepatoptosia, hepatoptosis. [Qr. hepar, -atos = ficat; ptosis = cădere.] Situaţie anatomică în care ficatul nu se mai află situat între reperele anatomice obişnuite ale peretelui toracic (al cincilea spaţiu intercostal drept - rebord costal), ci este deplasat în jos şi devine astfel palpabil. Consecinţă: h. poate fi confundată la palpare. cu o ‘hepatomegalie. HEPATORAFIE, s. f. / hepatorraphie, s. f. / hepatorrhaphy. [Qr. hepar, -atos. = ficat; rhaphe = sutură.] ‘Sutura celor două buze ale unei plăgi hepatice. HEPATOSPLENOMEGALIE, s. f. / hepatosplenomegalie, s. f. / hepatosplenomegaly. [Qr. hepar, -atos = ficat; splen, -os = splină; megas, megalos = mare.] ‘Hepatomegalie asociată cu ‘splenomegalie, în cadrul simptomatologiei sindromului spleno-hepatic determinat de o serie de maladii generale sau ale parenchimului hepatic (‘tuberculoză, ‘amiloidoză, ‘malarie, ‘sifilis, ‘boală Banti, ‘ciroză hipertrofică). HEPATOSTOMIE, s. f. / hepatostomie, s. f. / hepatostomy. [Qr. hepar = ficat; stoma = gură.] Drenajul ficatului cu anastomoză la perete, practicat în caz de obstrucţie definitivă a canalelor hepatic şi coledoc. HEPATOTOMIE, s. f. / hepatotomie, s. f. / hepatotomy. [Qr. hepar, -atos = ficat; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Incizie chirurgicală a ficatului, de obicei, pentru drenajul unui abces. V. hepaticotomie. HEPATOTOXICITATE, s. f. / hepatotoxicite, s. f. / hepato-toxicity. [Qr. hepar, -atos = ficat; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată.] Acţiunea distructivă a unor substanţe la nivelul ‘hepatocitelor. HEPCIDINĂ, s. m. / hepcidine, s. m. / hepcidin. [Qr. hepar = ficat; lat. caedere = a ucide.] Peptid de origine hepatică dotat cu proprietăţi antimicrobiene. H. intervine, de asemenea, în reglarea absorbţiei intestinale de fier, pe care o frânează în caz de ‘hipersideremie. Deoarece este secretat în cursul inflamaţiei este posibilă o implicare a sa în mecanismul anemiei inflamatorii refractare la terapia marţială. V. şi genă HFE. HEREDOFAMILIAL. Var. pentru eredofamilial (v.). HERMAFRODISM. Var. pentru hermafroditism (v.). HERMAFRODIT, adj., s. m. / hermaphrodite, adj., s. m. / hermaphrodite. [Qr. Hermaphroditos - fiul lui Hermes, zeul comerţului, şi al Afroditei, zeiţa iuBirii] 1) Care este afectat de ‘hermafroditism. 2) Subiect care prezintă această anomalie. HERMAFRODITISM, s. n. / hermaphrodisme, s. m. / herma-phrodism. [Qr. Hermaphroditos = fiul lui Hermes, zeul comerţului, şi al Afroditei, zeiţa iuBirii; -ism.] Stare interse-xuală rară, definită prin prezenţa la un acelaşi subiect a ţesuturilor testicular şi ovarian. Gonadele pot fi diferenţiate într-un testicul şi într-un ovar sau pot coexista sub forma unuia sau a două ‘ovotestis. Normal şi frecvent la unele nevertebrate, h. este anormal şi foarte rar la om. în cazul speciei umane, există îndeosebi o formă mai mult sau mai puţin incompletă denumită ‘pseudohermafroditism. Var.: hermafrodism. HERNIAR, adj. / herniaire, adj. / hernial. [Lat. hernia = vătămare, surpare, Hernie.] Care este în legătură cu o hernie. Ex.: sac h., orificiu h. HERNIE, s. f. / hernie, s. f. / hernia. [Lat. hernia = vătămare, surpare, Hernie.]' Proeminenţa sau ieşirea spontană, temporară sau pemanentă, a unui viscer sau a unei părţi dintr-un viscer în afara limitelor normale, prin pereţii slăbiţi ca rezistenţă ai cavităţii care îl conţin sau printr-un orificiu natural, accidental sau patologic. H. se produce în general în zone anatomice previzibile şi uneori este favorizată de o predispoziţie congenitală sau dobândită. Există foarte multe tipuri de h. V. în continuare unele h., mai reprezentative. HERNIE CEREBRALĂ / hernie cerebrale / cerebral hernia-tion. Refularea anumitor părţi din creier prin orificiile intracraniene ale durei mater. H. c. este o complicaţie mecanică a ‘hipertensiunii intracraniene determinată de cauze locale (hemoragie, tumoră cu creştere rapidă, hematom sub-dural traumatic). Sediul cauzei determină partea din creier angajată în orificiul de trecere. Sin.: angajament cerebral. HERNIE CRURALĂ / hernie crurale / crural hernia. Tip de h. dobândită, care apare secundar slăbirii tonusului muscular la nivelul orificiului crural intern sau anterior vaselor femurale (h. c. prevasculară), la nivelul ligamentului Gimbernat (h. Laugier) sau sub aponevroza muşchiului pectinat (h. Cloquet), fie având prelungiri multiple la nivelul fasciei cribriforme (h. diverticulară Hesselbach), fie incluzând un diverticul sub fascia cribriformă şi un altul sub fascia superficială (h. Cooper). Asocierea unei h. crurale cu o h. inghinală determină distensia inelului Berger. HERNIE DIAFRAGMATICĂ / hernie diaphragmatique / dia-phragmatic hernia. Tip de h. care poate apărea (dobândită), sau există de la naştere (congenitală) la nivelul unui orificiu diafragmatic (de obicei existent fiziologic, dar lărgit). Prin acest orificiu herniază un organ sau o porţiune de organ abdominal (ex.: stomacul, în cazul *h. hiatale, care este o formă de h. diafragmatică). Mai este numită şi diafragmatocel. HERNIE DE DISC / hernie discale / herniation of interver-tebral disk. Protruzia ‘nucleului pulpos sau a inelului fibros al ‘discului intervertebral în canalul rahidian. Această hernie este localizată cel mai des pe discul L4-L5, mai rar pe discul 550 HERNIE EPIGASTRICĂ HERPESVIRIDAE Lş-St şi poate provoca o compresiune a rădăcinilor sciaticului cu nevralgie forte, curabilă prin ablaţia nucleului herniat. V. nucleoliză. HERNIE EPIGASTRICĂ / hernie epigastrique / epigastric hernia. V. hernie a liniei albe. HERNIE HIATALĂ / hernie hiatale / hiatal hernia, hiatus hernia. Tip de *h. diafragmatică care apare la nivelul orificiului esofagian al diafragmului şi care constă în hernierea unei porţiuni a stomacului intratoracic, fie prin alunecare, fie prin derulare. HERNIE INGHINALĂ / hernie inguinale / inguinal hernia. Varietate de h. al cărei traiect împrumută ‘canalul inghinal, fie traversând peretele abdominal oblic din afară înăuntru (h. o-blică externă, congenitală), fie dinăuntru în afară (h. oblică internă), fie direct (h. directă, aproape întotdeauna dobândită). HERNIE INGHINOPUBIANĂ / hernie inguinopubienne / bubonocele. Sin.: bubonocel (v.). HERNIE JEAN LOUIS PETIT / hernie de Jean Louis Petit / Petit’s hernia. [Jean Louis Petit, chirurg francez, Taris, 1674-1750.] Sin.: boală Petit (v.). HERNIE A LINIEI ALBE / hernie de la ligne blanche / hernia through the linea alba. Tip de h. al cărei traiect traversează încrucişarea de fibre ale ‘liniei albe abdominale. în funcţie de localizare, h. I. a. pot fi epigastrice (cele mai frecvente), ombilicale şi subombilicale. HERNIE A NUCLEULUI PULPOS / hernie du nucleus pulpo-sus / herniation of nucleus pulposus. Ruptură sau prolaps ale "nucleului pulpos. HERNIE MUSCULARĂ / hernie musculaire / muscular hernia. H. unei porţiuni de muşchi la nivelul unei rupturi accidentale sau al aponevrozei sale. HERNIE OMBILICALĂ / hernie ombilicale / umbilical hernia. Varietate de ‘h. a liniei albe cu traiectul la nivelul ombilicului. La nou-născut se numeşte omfalocel. V. şi operaţie Gross. HERNIE SCROTALĂ / hernie scrotale / scrotal hernia. H. inghinală oblică externă, al cărei sac coboară în scrot. HERNIE STRANGULATĂ / hernie etranglee / stranguiated hernia. H. complicată printr-o constricţie strânsă şi permanentă a conţinutului său. Rezultă o obstrucţie în circulaţia sanguină a viscerelor herniate, care poate conduce rapid la necroză, de unde gravitatea şi necesitatea intervenţiei chirurgicale de urgenţă. V. kelotomie. HERNIOPLASTIE, s. f. / hernioplastie, s. f. / hernioplasty. [Lat. hernia = vătămare, hernie; gr. plassein = a forma] Procedeu de cură chirurgicală radicală a unei hernii, util când peretele abdominal este slab (cu rezistenţă mică) ca în cazul herniei inghinale directe, herniei voluminoase sau recidivate. H. constă, după rezecţia ‘sacului herniar (v. sac, def. 4), în consolidarea peretelui abdominal posterior cu ajutorul unei grefe cutanate, aponevrotice sau a unei proteze. HERNIORAFIE, s. f. / hernlorraphie, s. f. / herniorrhaphy. Cură radicală chirurgicală constând în rezecţia ‘sacului herniar (v. sac, def. 4) şi consolidarea peretelui abdominal prin sutură, cu fire nerezorbabile, la marginile canalului. HERNIOTOMIE, s. f. / herniotomie, s. f. / herniotomy. [Lat. hernia = vătămare, surpare, hernie; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Intervenţia chirurgicală reparatorie a unei hernii. V. şi kelotomie. HEROINĂ, s. f. / heroTne, s. f. / heroin. [Lat., gr. heroine = semizeiţă, eroină, din Cat., gr. heros, herois = erou (aluzie Ca efecteCe stimuCatoare aCe droguCui).] Diamorfină, sau diacetil-morfină, alcaloid cu formula C21H2305N. Este o pulbere albă cristalină, solubilă în alcool şi benzen, mai puţin în apă, preparată prin acetilarea ‘morfinei. H. este mai activă farmacologic decât morfina (efecte analgezice şi hipnotice), mai euforizan- tă, dar şi mai toxică, generând rapid şi starea de ‘acutu-manţă. De aceea, nu este utilizată in terapeutică. H. provoacă la toxicomani ‘dependenţă fizică, psihică şi socială. Supradoza accidentală (overdose) provoacă insuficienţă respiratorie mortală dacă nu este tratată cu un antidot specific, ‘naloxon. HEROINOMANIE, s. f. / heroî'nomanie, s. f. / heroinomanla. [V. etimoCogia termenului heroină; gr. mania = neSunie.] Drogarea cu ‘heroină. HERPANGINĂ, s. f. / herpangine, s. f. / herpangina. [Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, uCcer malign, de Ca gr. herpein = a se târî; Cat. angina = sufocare, de Ca angere = a strânge, a sufoca, sau gr. ankein = a sugruma] Boală infecţioasă febrilă determinată de ‘virusurile Coxsackie, marcată prin leziuni veziculare şi ulcerate la nivelul faringelui şi palatului moale. HERPES, s. n. / herpes, s. m. / herpes. [Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, uCcer malign, de Ca gr. herpein = a se târî] Boală cutanată acută caracterizată printr-o erupţie de vezicule mici, transparente, adesea grupate pe un fond roşiatic şi înconjurate de o areolă roşie. H. este produs de un virus, *Herpes simplex virus (HSV) sau Herpesvirus hominis (HVH), din familia Herpesviridae. H. are sediul îndeosebi pe faţă, în jurul gurii şi nasului (buton de febră), uneori la nivel genital. Poate recidiva în aceeaşi regiune. Tipuri: 1) H. gesta-tionis, la femeia gravidă. 2) H. simplex, vezicule grupate pe piele sau la nivelul organelor genitale (h. progenitalis), uneori însoţite de febră. 3) H. zoster, sin.: zona (v.). 4) H. zoster oftalmic, cu afectarea nervului oftalmic, iridociclită, keratită, anestezie corneană. HERPES SIMPLEX VIRUS / herpes simplex virus / herpes simplex virus. Virus din familia * Herpesviridae. Provoacă pri-moinfecţii acute diseminate, urmate de infecţii latente cu prezenţa constantă a virusului, reactivat mai mult sau mai puţin periodic (keratită herpetică, herpes labial recidivant). Se disting două tipuri de H. s. v.: 1) Tipul 1, care se transmite prin saliva infectată, este responsabil de gingivostomatite, keratocon-junctivite, eczemă herpetiformă, menigoencefalite. 2) Tipul 2, care se transmite în principal pe cale genitală, este virusul herpesului genital. V. herpes, Herpesviridae. HERPES ZOSTER / zona zoster / herpes zoster. Sin.: zona (v.). HERPESVIRIDAE / Herpesviridae / Herpesviridae. [Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos - pecingine, ulcer malign, de Ca gr. herpein = a se târî; Cat. virus = venin, otravă] Familie de virusuri ADN de talie mare (80-100 nm), a căror capsidă are o simetrie cubică. Cuprinde: virusurile *Herpes simplex de tip 1 (HSV1) şi de tip 2 (HSV2), virusul varicelă-zona (VZV), clasificate toate trei în subfamilia Alphaherpesvirinae, *cito-megalovirusul uman (CMV), clasificat printre Betaherpesvirinae, împreună cu recent descoperiţii herpesvirusul uman 6 (HHV-6) şi 7 (HHV-7). La acestea se adaugă ‘virusul Epstein Barr (EBV), clasificat în subfamilia Gammaherpesvirinae. H. pot persista în stare latentă, în ganglionii nervoşi senzitivi în cazul HSV, VZV şi HVH-6 responsabil de exantemul subit, în glandele salivare - CMV, în limfocitele B - CMV şi EBV. Toate aceste tipuri de virusuri pot fi reactivate sub influenţa unei emoţii, infecţii, a unei expuneri la soare, menstruaţiei etc. Bolile pe care le provoacă sunt mai grave la nou-născuţi, imunodepri-maţi, bolnavi cu transplante, leucemici, canceroşi şi, oarecum paradoxal, în ţările cu un nivel de trai ridicat. S-a constatat asocierea unor H. cu anumite tumori maligne: EBS - ‘limfom Burkitt şi cancer nazofaringian; HSV - cancer de col uterin; CMV - ‘sarcom Kaposi. Rolul H. în dezvoltarea acestor tumori nu a fost însă demonstrat. 551 HERPETIC HETEROHEMAGLUTINARE HERPETIC, adj. / herpetique, adj. / herpetic. [Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer matign, de ta gr. her-pein = a se ţâri] De natura ‘herpesului. Care este în relaţie cu un herpes. HERPETIFORM, adj. / herpetiforme, adj. / herpetiform. [Lat. herpes, -etis, gr. herpes, -etos = pecingine, ulcer malign, de Ca gr. herpein = a se târî; Cat. forma = forma.] Despre aspectul macroscopic al unor leziuni dermatologice care prezintă vezicule grupate, asemănătoare cu leziunile herpetice. V. şi herpes. HERTZ, s. m. / hertz, s. m. / hertz. [Heinrich Rudolf Hertz, fizician german, (Bonn, 1857-1894.] Unitate de măsură în SI pentru frecvenţa unui fenomen cu perioada de o secundă, adică de un ciclu pe secundă. Abrev.: Hz. HESPERANOPIE, s. f. / hesperanopie, s. f. / hesperanopia. [Qr. hespera = seară; an - priv.; ops, opos = vedere, văz.] Cecitate nocturnă. V. hemeralopie. HETEROAGLUTINARE, s. f. / heteroagglutination, s. f. / he-teroagglutination. [Qr. heteros = altul; Cat. agglutinare - a dpi, a uni] ‘Aglutinarea particulelor antigenice prin ‘aglutinine derivate de la alte specii. HETEROANTICORP, s. m. / heteroanticorps, s. m. / hetero-antibody. [Qr. heteros = altul; anti = contra; Cat. corpus, -oris = corp.] Anticorp combinat cu antigeni originari de la specii străine de cea care a produs anticorpii. Sin.: xenoan-ticorp. HETEROANTIGEN, s. m. / heteroantigene, s. m. / hetero-antigen. [Qr. heteros = altul; anti = contra; gennan = a produce.] Antigen care provine de la specii străine producătorului de anticorpi. Sin.: xenoantigen. HETEROCARION, s. m. / heterocaryon, s. m. / heterokaryon. [Qr. heteros - altul; karyon = sâmSure, nucCea] Nucleu diferit din punct de vedere genetic, introdus în celulă prin procedee experimentale in vitro, de ‘fuziune sau de ‘hibridare celulară. V. heterocarioză. HETEROCARIOZĂ, s. f. / heterocaryose, s. f. / hetero-karyosis. [Qr. heteros = altul; karyon = sâmbure, nucleu; -oză.] Prezenţa în aceeaşi celulă a două sau mai multe nuclee diferite din punct de vedere genetic. H. poate fi obţinută experimental, in vitro, iar la o serie de specii de ciuperci se întâlneşte în mod natural, ca rezultat al fuziunii citoplasmei unor celule provenite din linii diferite, fără ca şi nucleele acestor celule să fuzioneze. V. heterocarion. HETEROCROMATIC, adj. / heterochromatique, adj. / hete-rochromatic. Despre un cromozom sau segment de cromozom ce prezintă un ciclu de coloraţie caracteristic ‘hetero-cromatinei. HETEROCROMATINĂ, s. f. / heterochromatine, s. f. / hetero-chromatin. [Qr. heteros = altul; khroma, -atos = culoare; -ină.] Denumire pentru regiunile ‘genomului care rămân înalt condensate pe întregul parcurs al ciclului celular. H. este lipsită de expresie genică şi se replică în partea finală a fazei S. Denumirea de h. provine de la colorarea mai intensă a acesteia faţă de restul ‘cromatinei din nucleu. HETEROCROMIE, s. f. / heterochromie, s. f. / heterochrimia. [Qr. heteros = altul; khroma, -atos = culoare.] 1) Culoare diferită a unor părţi care, în mod normal, trebuiau să aibă aceeaşi culoare. 2) Diferenţă de culoare a celor două ‘irisuri. Poate fi congenitală sau dobândită. HETEROCROMOSOM. Var. pentru heterocromozom (v.). HETEROCROMOZOM, s. m. / heterochromosome, s. m. / heterochromosome. [Qr. heteros = altul; khroma, -atos = culoare; soma, -atos = corp.] 1) Cromozom care rămâne pic- notic în ‘interfază, sub forma unui corpuscul cromatinian, şi care, ca urmare, se comportă diferit în comparaţie cu ceilalţi cromozomi. 2) Cromozom aparţinând unei perechi responsabile de determinarea sexului, XX pentru femeie şi XY pentru bărbat. H. nu sunt decât parţial ‘cromozomi omologi. Actualmente, sunt cunoscute 13 gene aparţinând cromozomului Y, printre care: TDF = Testis Determining Factor, SRY = Sex Determining Region Y (prezent în braţul scurt al cromozomului Y), gena hipertricozei auriculare. Partea specifică a cromozomului X poartă numeroase gene ale căror ‘alele modificate sunt responsabile de bolile ereditare legate de sex. Sin.: he-terozom. Var.: heterocromosom. HETEROCRONIE, s. f. / heterochronie, s. f. / heterochronia. [Qr. heteros = oltul; khronos = timp.] Dezvoltarea unui ţesut într-o perioadă când acesta nu există în mod normal în organism. HETERODIMER, s. m. / heterodimere, s. m. / heterodimer. [Qr. heteros = altul; dis = de două ori; meros = parte.] ‘Dimer constituit din două subunităţi diferite ca structură. HETERODONT, adj. / heterodonte, adj. / heterodont. [Qr. heteros = altul; odous, odontos = dinte.] Despre animalele care au mai multe tipuri de dinţi. Majoritatea mamiferelor şi omul sunt h. HETERODROM, adj. / heterodrome, adj. / heterodrome. [Qr. heteros = altul; dromos = cursă, drum.] Care se propagă anormal. Termenul se utilizează, de regulă, cu referire la excitaţia cardiacă. HETERODUPLEX, s. n. / heteroduplex, s. m. / heteroduplex. [Qr. heteros = altul; lat. duplex, -icis = dublu.] ADN dublu catenar format prin ‘hibridarea a două secvenţe de origine diferită care nu sunt perfect complementare, din cauza unei ‘mutaţii sau a unei ‘recombinări genetice inexacte. V. hibridare moleculară, homoduplex. HETEROFIL, adj. / heterophile, adj. / heterophilic (1), (2), heterophil (3). [Qr. heteros = altul; philos = prieten, de la philein = a iubi] 1) Care prezintă afinitate şi pentru alţi antigeni sau anticorpi, în afara celor pentru care este specific. 2) Colorat cu alt tip de culoare decât de obicei. 3) Leucocite granulocite diferite ca mărime şi culoare în raport cu normalul. HETEROFORIE, s. f. / heterophorie, s. f. / heterophoria. [Qr. heteros = altul; pherein = a purta, a transporta.] Deviere latentă a axelor vizuale (acestea nu se mai menţin paralele), care nu apare defcât când se suprimă fuziunea oculară (v. fuziune, def. 7). Ant.: ortoforie. V. şi esoforie, exoforie, hetero-forie. Sin.: strabism latent. HETEROGAMET, s. m. / heterogamete, s. m. / heteroga-mete. [Qr. heteros = altul,; gamete = soţie, gametes = soţ.] Celulă sexuală care se va uni în timpul fecundării cu o altă celulă, morfologic diferită. Ant.: homogamet. Sin.: anizogamet. HETEROGEUZIE, s. f. / heterogueusie, s. f. / heterogeusia. [Qr. heteros = altul; gueusis = gust.] Tulburare a simţului gustativ, senzaţia percepută nefiind cea aşteptată, dar nici dezagreabilă. V. şi ageuzie, disgeuzie. HETEROGREFĂ, s. f. / heterogreffe, s. f. / heterograft. [Qr. heteros = altul; lat. graphium, din gr. grapheion = peniţă de scris, briceag de altoit, de la graphein = a scrie.] ‘Grefă efectuată la un organism care aparţine unei specii animale diferite de cea de la care provine ‘grefonul. Sin.: grefă hetero-logă, heterotransplantare, xenogrefă. HETEROGREFĂ VALVULARĂ / heterogreffe valvulaire / val-vular heterograft. Sin.: bioproteză (v.). HETEROHEMAGLUTINARE, s. f. / heterohemagglutination, s. f. / heteroh(a)emagglutination. [Qr. heteros = altul; haima, 552 HETEROIMUNIZARE HEXADACTILIE -atos = sânge; lat. agglutinare = a lipi, a uni] 'Aglutinarea eritrocitelor de om prin *aglutinine provenite de la alte specii. HETEROIMUNIZARE, s. f. / hetero-immunisation, s. f. / hetero-immunization. [Qr. heteros = aCtuC; Cat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oSCigaţie,] 'Imunizare provocată prin injectarea la un animal a unui 'antigen provenind de la altă specie. Sin.: xenoimunizare. HETEROLATERAL, adj. / heterolateral, adj. / heterolateral. [Qr. heteros = cdtuC; Cat. lateralis = CateraC, de Ca latus, -eris = Caturâ] Care este situat de partea opusă, controlatera-lă, în comparaţie cu termenul de referinţă. Ant.: homolateral. HETEROLOG, adj. / heterologue, adj. / heterologous. [Qr. heteros = aCttd; logos = raport, reCaţie.] 1) A cărui structură diferă de cea a ansamblului căruia îi aparţine. Ex.: ţesut h. 2) Care provine de la o specie diferită. Ex.: grefă h. 3) Care prezintă forme foarte diferite la aceeaşi specie. Ex.: suşă h. a unui microorganism. Sin.: xenogenic. HETEROMETRIE, s. f. / heterometrie, s. f. / heterometry. [Qr. heteros = aCtuC, diferit; metron = măsură.] 1) Dezvoltarea unui ţesut într-un mod în care se depărtează de structura sa topică, normală. Este cazul îndeosebi al 'transformării celulare maligne. 2) Studiul taliei, greutăţii, volumului şi formei indivizilor. HETERONIM, adj. / heteronyme, adj. / heteronymous. [Cjr. heteros = aCtuC; onoma = nume.] Despre o leziune sau o tulburare care afectează două organe sau două părţi ale organelor, dispuse unul la dreapta, altul la stânga planului median. HETEROOSMIE, s. f. / heteroosmie, s. f. / heterosmia. Sin.: heterosmie (v.). HETEROPICNOZĂ, s. f. / heteropycnose, s. f. / heteropykno-sis. [Cjr. heteros = altul; pyknosis = comprimare, condensare, de Ca pyknos = gros, îndesat.] 1) Variaţii în densitatea unei structuri. 2) Condensare diferenţiată observată la cromozomi sau în diverse regiuni ale aceluiaşi cromozom. HETEROPLASMIE, s. f. / heteroplasmie, s. f. / heteroplasmia. [Qr. heteros = aCtuC; plasma = oSiect modeCat.] Coexistenţa mitocondriilor normale şi cu mutaţii, în interiorul aceleiaşi celule sau la nivelul aceluiaşi ţesut. HETEROPLAZIE, s. f. / heteroplasie, s. f. / heteroplasia. [Qr. heteros = cdtuC; plasis = modeCare, de Ca plassein = a forma, a modela] 'Distrofie disontogenetică manifestată prin prezenţa unui ţesut perfect diferenţiat în altă zonă (organ, regiune topografică) decât cea normală. Ex.: mucoasă gastrică în intestinul subţire. HETEROPROTEINĂ, s. f. / heteroproteine, s. f. / conjugated protein. [Qr. heteros - altul; protos = primul; -ină.] Nume de ansamblu pentru compuşii organici formaţi din proteine asociate cu grupări neprotidice. Acestea din urmă pot fi individualizate (grupări prostetice) sau pot fi formate din constituenţi heterogeni repartizaţi în molecula de proteină. Ex.: 'fosfoproteină, 'glicoproteină, 'cromoproteină, 'nucleoproteină. HETEROSEXUAL, adj. / heterosexuel, -elle, adj. / hetero-sexual. [Qr. heteros = altul; Cat. sexualis = referitor Ca se.^ de Ca sexus - seţ] Cu tendinţe sexuale normale, care este atras de sexul opus. HETEROSMIE, s. f. / heterosmie, s. f. / heterosmia. [Qr. heteros = altul; osme = miros.] Tulburare a percepţiei mirosurilor în care mirosul perceput nu este cel aşteptat, dar nici nu este obligatoriu dezagreabil, spre deosebire de 'cacosmie. V. şi disosmie. Sin.: heteroosmie. HETEROSPECIFIC, adj. / heterospecifique, adj. / heterospe-cific. [Qr. heteros = altul; Cat. specificus = specific, de Ca species = aspect, aparenţa] Care prezintă trăsături sau caracteristici proprii unei alte specii. HETEROTIPIC, adj. / heterotypique, adj. / heterotypical. [Qr. heteros = altul, diferit; typos = model, formă] De formă diferită. V. homotipic. HETEROTOP, adj. / heterotope, adj. / heterotopic. [Qr. hete-ros = altul; topos - Coc.] 1) Care îşi are originea într-un loc anormal. 2) în electrocardiografie, o excitaţie cu punct de pornire în afara nodului sinusal sau un ritm a cărui comandă nu mai este sinusală. Implicit, o contracţie cardiacă a cărei origine este ectopică. HETEROTOPIC, adj. / heterotopique, adj. / heterotopic. [Qr. heteros = altul; topos = Coc.] Despre 'transplantarea unui organ într-o altă amplasare decât poziţia sa anatomică normală şi mai mult sau mai puţin la distanţă faţă de aceasta. HETEROTOPIE, s. f. / heterotopie, s. f. / heterotopia. [Qr. heteros = altul; topos = Coc.] Prezenţa unor celule sau ţesuturi în alte zone anatomice decât cele în care se află în mod normal. HETEROTRANSPLANTARE, s. f. / heterotransplantation, s. f. / heterotransplantation. [Qr. heteros = altul; Cat. trans = peste, dincolo; plantare = a planta] Sin.: heterogrefă (v.). HETEROTROF, adj. / heterotrophe, adj. / heterotrophic. [Qr. heteros = altul; trophe = hrană, nutriţie.] Organism incapabil să-şi sintetizeze componentele celulare proprii pornind de la substanţe minerale, fiindu-i necesari compuşi organici ca sursă de carbon sau azot. HETEROTROPIE, s. f. / heterotropie, s. f. / heterotropy. [Qr. heteros = altul; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Sin.: strabism (v.). HETEROXEN, adj. / heteroxene, adj. / heteroxenous. [Qr. heteros * altul; xenos = străin.] Caracteristica unui parazit care posedă cel puţin o gazdă intermediară. HETEROZIDE, s. n. pl. / heterosides, s. m. pl. / heterosides. [Qr. heteros = altul; ozid * indică un glucid] Una din cele două grupe de ‘ozide. Prin hidroliza h. rezultă unui sau mai multe tipuri de 'oze şi o substanţă neglucidică (sterol, fenol etc.). H. sunt îndeosebi de origine vegetală, unele prezentând proprietăţi farmacologice. Ex.: digitalina. V. glicozid. HETEROZIGOT, adj., s. m. / heterozygote, adj., s. m. / hetero-zygote. [Qr. heteros = altul; zygotos = legat împreună, de la zygor = eu unesc.] (O celulă diploidă sau un individ) care posedă două gene 'alele diferite pe un 'locus determinat de la nivelul a doi cromozomi omologi (ex.: o genă normală şi o genă patologică). în fenotip se manifestă caracterul codificat de alela dominantă. Descendenţa organismelor h. este neuniformă. Ant.: homozigot. HETEROZOM, s. m. / heterosome, s. m. / heterosome. [Qr. heteros =>altid; soma, -atos = corp.] Sin.: heterocromozom (v.). HEXACLORCICLOHEXAN, s. m. / hexachlorcyclohexane, s. m. / hexachlorcyclohexane. Insecticid de contact organoclorurat (C6H6CI6), care se prezintă sub formă de pulbere cristalină solubilă în solvenţi organici. H. exercită o acţiune convulsivan-tă. Abrev.: HCH. HEXACLOROFEN, s. m. / hexachlorophene, s. m. / hexachlo-rophene. (DCI) Antiseptic local şi detergent, aplicabil pe piele, c13h6ci6o2. HEXADACTILIE, s. f. / sexdigitisme, hexadactylie, s. m. / hexadactylia. Anomalie congenitală constând în existenţa unui deget supranumerar. Aceste degete sunt lipsite adesea de schelet şi sunt unite printr-un 'pedicul la nivelul suprafeţei cutanate. 553 HEXAGON ARTERIAL WILLIS HIBRID HEXAGON ARTERIAL WILLIS / hexagone arteriel de Willis / Willis’ circle or artery. NA: circulus arteriosus cerebri. [Thomas Willis, anatomist şi medic englez, Londra, 1621-1675.) Sistem rezultat prin anastomoza marilor axe arteriale de la baza creierului (carotide interne anterior, trunchi bazilar posterior) constituit din cele două artere cerebrale anterioare reunite prin comunicanta anterioară şi de cele două artere cerebrale posterioare, reunite cu arterele carotide interne prin cele două artere comunicante posterioare. Sin.: poligon arterial Willis. V. şi tab. anat. - artere. HEXOKINAZĂ, s. f. / hexokinase, s. f. / hexokinase. [Qr. hex = şase; kinein = a mişca; -ază.] Enzimă tisulară care catalizează conversia glucozei în glucoză-6-fosfat. Aceasta este prima etapă a ‘glicolizei. Catalizează fosforilarea şi a altor hexoze, cum ar fi: manoza, galactoza, glucozamina, fructoza, procesul având loc îndeosebi în ficat şi muşchi. HEXOZAMINĂ, s. f. / hexosamine, s. f. / hexosamine. [Qr. hex = şase; oză - indică un glucid; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -ină.) Oză azotată la care o grupare amino înlocuieşte o grupare hidroxil. Cele mai importante h. sunt: glucozamina (constituent al numeroase mucopolizaharide) şi galac-tozamina (constituent al glicolipidelor şi ‘condroitin sulfatului). HEXOZĂ, s. f. / hexose, s. m. / hexose. [Qr. hex = şase; oză - indică un glucid.) Glucid simplu, monozaharid cu formula C6H1206, nehidrolizabil, posedând şase atomi de carbon. Ex.: fructoza, galactoza, glucoza. HIALADERINĂ, s. f. / hyaladherine, s. f. / hyaladherin. [Lat. hyalus, gr. hyalos = sticlă; lat. adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; haerere = a fi prins); -ină.) Proteină care prezintă domenii specifice de legare pentru ‘acidul hialuronic, ce includ un grup caracteristic, încărcat pozitiv, de reziduuri amino-acidice. HIALIN, adj. / hyalin, -e, adj. / hyaline. [Lat. hyalinus, gr. hyalinos = făcut din sticlă, din lat. hyalus, gr. hyalos = sticlă.) Care are aspect omogen, vitros. Este caracteristic unei substanţe care rezultă prin degenerescenţa fibrelor de colagen şi se întâlneşte îndeosebi la nivelul unor cicatrice sau în unele boli (*hialinoze). HIALINIZARE, s. f. / hyalinisation, s. f. / hyalinization. [Lat. hyalinus, gr. hyalinos = făcut din sticlă, din lat. hyalus, gr. hyalos = sticlă.) *Distrofie proteică ireversibilă a fibrelor conjunctive şi uneori a celulelor, caracterizată prin omogenizare. Ex.: h. oaselor. HIALINOZĂ, s. f. / hyalinose, s. f. / hyalinosis. [Lat. hyalinus, gr. hyalinos = făcut din sticlă, din lat. hyalus, gr. hyalos = sticlă; -oză.) ‘Degenerescenţă hialină a oaselor sau a sinusurilor limfoganglionare. Consecinţă: scăderea rezistenţei vaselor. HIALINOZĂ CUTANATĂ Şl MUCOASĂ / lipoido-proteinose de la peau et des muqueuses / cutis et mucosae hyalinosis. Sin.: proteinoză lipidică (v.). HIALOID, adj., s. f. / hyaloî'de, adj., s. f. / hyaloid. [Lat. hyalus, gr. hyalos = sticlă; gr. eidos = formă) 1) Despre aspectul unor structuri anatomice care au transparenţa sticlei. Ex.: membrană h. 2) Denumirea unei membrane care limitează ‘corpul vitros şi a cărei inflamaţie este numită hialită. H. posterioară este în contact cu limitanta internă, iar h. anterioară cu faţa posterioară a cristalinului. HIALOMER, s. m. / hyalomere, s. m. / hyalomere. Zonă cu aspect ‘hialon situată la periferia ‘trombocitului. HIALOPLASMĂ, s. f. / hyalopiasma, s. m. / hyaloplasm, cytolyph. [Lat. hyalus, gr. hyalos = sticlă; plasma = obiect modelat.) Porţiunea amorfă şi omogenă a ‘citoplasmei în care se află organitele şi incluziunile celulare. HIALURONIDAZĂ, s. f. / hyaluronidase, s. f. / hvaluronidase. Enzimă care catalizează depolimerizarea şi hidroliza ‘acidului hialuronic, polizaharid abundent în ţesutul conjunctiv şi în lichidele biologice. Prin acţiunea sa, de scădere a viscozităţii mediilor bogate în acid hialuronic, h. intervine în numeroase procese fiziologice din organism, fiind prezentă în anumite organe, îndeosebi în testicul, splină, corp ciliar şi iris. H. facilitează migrarea celulară, iar eliberată de ‘spermatozoid este un factor esenţial în ‘fertilitate. De asemenea, reprezintă unul din factorii activi din ‘venin, iar secretată de unele bacterii favorizează propagarea în organism a unor germeni patogeni. H. este utilizată în terapeutică pentru facilitarea difuziunii medicamentelor la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv şi pentru creşterea puterii fecundante a spermei. HIATAL, adj. / hiatal, -ale, -aux, adj. / hiatal. [Lat. hiatus = deschidere, de la hiare = a se căsca, a se crăpa.) Care este în relaţie cu un ‘hiatus. Ex.: hernie h. HIATUS, s. n. / hiatus, s. m. / hiatus. NA: hiatus, (1). [Lat. hiatus = deschidere, de la hiare = a se căsca, a se crăpa.) Deschidere sau fantă îngustă. 1) Denumire pentru o serie de orificii anatomice, înguste şi alungite. Ex.: a) h. esofagian, orificiu al diafragmului prin care esofagul trece din cavitatea toracică în abdomen; b) h. maxilar, orificiu care permite comu-nicarea între cavitatea nazală şi sinusul maxilar. 2) Uneori, termenul este folosit şi cu alte sensuri. Ex.: h. leucemie, aspect particular al formulei leucocitare, în ‘leucemia acută, caracterizat prin absenţa formelor intermediare între mieloblaste şi granulocite neutrofile mature. HIBERNARE, s. f. / hibernation, s. f. / hibernation. [Lat. hibernare = a ierna, a hiberna.) Perioadă din viaţa unor mamifere (liliac, arici, popândău, marmotă, urs) în care, prin mecanisme interne de inhibiţie, declanşate de obicei de frigul din mediu, scade intensitatea proceselor metabolice din organismul hibernant, temperatura corpului putând coborî la +5°C. V. şi ţesut adipos brun. HIBERNARE ARTIFICIALĂ / hibernation artificielle / artificial hibernation. Stare asemănătoare ‘hibernării, provocată artificial la om, de obicei prin substanţe ‘ganglioplegice şi, eventual, refrigerare totală obţinută prin aplicarea de pungi cu gheaţă pe trunchi şi membre. Se poate ajunge la temperaturi de +28°C, puls 1-2 bătăi/minut, o respiraţie pe minut. Scop: efectuarea unor intervenţii chirurgicale pe inimă sau pe creier, în care va fi tolerată mai bine lipsa de oxigen, sau tratamentul arsurilor grave şi al unor intoxicaţii. HIBERNARE MIOCARDICĂ / hibernation myocardique / myo-cardial hibernation. Disfuncţie cardiacă cronică determinată de episoade repetate de ischemie şi de reperfuzie. H. m. este potenţial reversibilă, persistând până când fluxul sanguin miocardic va fi restaurat. Cf. sideraţie miocardică. HIBERNOM, s. n. / hibernome, s. m. / hibernoma. [Lat. hibernare = a ierna, a hiberna; -oma.) Tumoră subcutanată benignă, localizată îndeosebi în axilă şi în regiunea scapulară, formată din ‘ţesut adipos brun, diferit de ţesutul adipos normal şi analog celui din mediastinul superior al unor animale hibemante. H. malign reprezintă o varietate de ‘sarcom ale cărui celule conţin grăsime asemănătoare celei a animalelor hibernante. HIBERNOTERAPIE, s. f. / hibernotherapie, s. f. / artificial hibernation. [Lat. hibernare = a ierna, a hiberna; gr. thera-peia = tratament, de la therapeuein = a îngriji) Utilizarea terapeutică a ‘hibernării artificiale. HIBRID, adj., s. m. / hybride, adj., s. m. / hybrid. [Lat. hybrida = metis, cu sânge amestecat, din gr. hybris = violenţă, viol, de la hyper = mai mult, peste.) Individ care provine din reproducerea sexuată a doi indivizi aparţinând la 554 HIBRID ADN-ARN HIDREMIE două specii diferite. H. sunt în principiu sterili. în genetică, termenul se utilizează pentru denumirea indivizilor ‘heterozi-goţi rezultaţi din încrucişarea a doi părinţi de rasă pură. în general, h. este un descendent provenit din împerecherea unor indivizi ce se deosebesc între ei prin cel puţin o pereche de caractere HIBRID ADN-ARN / hybride ADN-ARN / DNA-RNA hybrid. Moleculă dublu catenară formată prin asocierea unui lanţ de ADN şi a unui lanţ de ARN complementare. HIBRIDARE, s. f. / hybridation, s. f. / hybridization. [Lat. hybrida = metis, cu sânge amestecat, din gr. hybris = violenţa, viol, de ta hyper = mai mult, peste.] Producerea de hibrizi. Un organism ‘hibrid rezultă din combinarea a două organisme genetic diferite. Experienţa de încrucişare în care se ia în considerare doar o pereche de caractere aleomorfe se numeşte monohibridare. în dihibridare se consideră două perechi de caractere. Var.: hibridizare. HIBRIDARE CELULARĂ / hybridation cellulaire / cell hybridization. Fuziune experimentală a două celule provenind de la două specii animale diferite. H. c. conduce la formarea unei celule cu un nucleu (‘heterocarion) ce conţine materialul genetic al fiecărei specii de origine. HIBRIDARE nsr snu / hybridation in sita / in situ hybridization. H. unei sonde de ADN sau ARN, marcată specific, cu ADN sau ARN celular,, la nivelul unei secţiuni histologice sau al unor celule fixate. In acest mod pot fi detectate secvenţe specifice de ADN sau de ARN pe preparatele histologice sau citogenetice. într-un ţesut heterogen se poate pune în evidenţă o anumită acumulare de ARN sau unele secvenţe virale, iar în investigaţiile citogenetice sunt localizate gene date la nivelul unei benzi sau subbenzi cromozomiale. HIBRIDARE MOLECULARĂ / hybridation moleculaire / molecular hybridization. Procedeu de obţinere a unei molecule hibride. Acest termen se aplică de obicei moleculelor de acizi nucleici (ADN sau ARN) care derivă din asocierea a două lanţuri monocatenare, provenind de la aceeaşi specie sau de la specii diferite. H. m. are loc numai când lanţurile de ADN, sau fragmentele de ADN şi ARN, conţin baze complementare. H. m. reprezintă o tehnică de bază în ingineria genetică, permiţând utilizarea de ‘sonde genetice pentru recunoaşterea secvenţelor specifice de ADN sau ARN. HIBRIDIZARE. Var. pentru hibridare (v.). HIBRIDOM, s. n. / hybridome, s. m. / hybridoma. [Lat. hybrida = metis, cu sânge amestecat, din gr. hybris = violenţă, vid, de ta hyper = mai mult, peste; -oma.] Ansamblu viu, creat în laborator prin fuziunea unor celule genetic diferite, ale căror cromozomi se amestecă. Nucleele hibride formate posedă caracterele genetice ale celor două specii de celule. Ex.: fuziunea limfocitelor de şoarece producătoare de anticorpi (dar în cantitate redusă) cu celule canceroase (cu dezvoltare nelimitată) ale mielomului de şoarece a permis obţinerea secreţiei masive şi durabile de către acest h. (sau imunom) a unor anticorpi limfoplasmocitari. Aceşti anticorpi sunt ‘monoclonali. HIDANTOINE, s. f. pl. / hydantoî'nes, s. f. pl. / hydantolns, glycoiin urea. Grup de medicamente, ureide ciclice ale acidului glicolic, cu proprietăţi anticonvulsivante şi efecte antiepilep-tice. Ex.: fenitoina. H. sunt administrate în special în crizele de grand mal epileptic. V. şi anticonvulsivant. HIDATIC, adj. / hydatique, adj. / hydatic. [Qr. hydatis, -idos - pungă umplută cu apă în apropierea ficatidui, de la hydor, hydatos = apă.] Care este în relaţie cu ‘hidatidele. Ex.: *chist hL HIDATIDĂ, s. f. / hydatide, s. f. / hydatid. [Qr. hydatis, -idos = pungă umplută cu apă în apropierea ficatului, de la hydor, hydatos = apă.] 1) în parazitologie, formă larvară particulară a unor tenii (Taenia echinococcus) care se aseamănă cu un chist sau o veziculă. H. este formată, din exterior spre interior, dintr-o membrană cuticuiară foarte groasă, o membrană proligeră (germinativă) subţire care este invaginată în lumenul său şi formează vezicule mai mici, numite vezicule proligere, generatoare de ‘scolex. 2) Termen anatomic care defineşte un vestigiu embrionar anexat testiculului, epididimu-lui sau trompei Fallopio. La sexul masculin se disting: h. sesiiă (relicvat mullerian) şi h. pedunculată (relicvat wolfian), doar ultimul existând şi la sexul feminin. Aceste h. pot fi sediul unor torsiuni, necesitând intervenţii chirurgicale de urgenţă. 3) Uneori termenul este folosit şi pentru a denumi o formaţiune asemănătoare cu un ‘chist hidatic. HIDATIDOZĂ, s. f. / hydatidose, s. f. / hydatidosis. [Qr. hydatis, -idos = pungă umplută cu apă în apropierea ficatului, de la hydor, hydatos = apă; -oză.J Sin.: echinococoză (v.). HIDATIFORM, adj. / hydatiforme, adj. / hydatidiform. [Qr. hydatis, -idos = pungă umplută cu apă în apropierea ficatului, de la hydor, hydatos = apă; lat. forma = formă.] Care se aseamănă cu hidatidele. Ex.: ‘rnolă h. HIDRADENOM, s. n. / hydradenome, hidradenome, idrade-nome s. m. / hydradenoma, hidradenoma. [Qr. hydor, hydatos = apă; aden, -os = glandă; -oma.] Formaţiune tu-morală care se dezvoltă din celulele secretorii ale unei glande sudoripare. H. prezintă, histologic, o arhitectură tubulară, uneori papilară. Există mai multe forme: h. modular (proliferare a părţii profunde a glandei sudoripare), h. papilifer vulvar (proliferare a părţii profunde a unei glande apocrine vulvare), h. verucos fistulovegetant (tumoră sudorală apocrină disembrio-plazică localizată axilar, inghinal sau la nivelul pielii capului). HIDRALAZINĂ, s. f. / hydralazlne, s. f. / hydralazine. (DCI) Antihipertensiv, C8H8N4, utilizat sub formă de sare hidroclorică. HIDRAMNIOS, s. n. / hydramnios, s. m. / hydramnios. [Qr. hydor, hydatos = apă; amnion = memSrană a fătului] ‘Lichid amniotic în cantitate excesivă (considerată peste 2 litri). Pentru valorile dintre limita superioară a normalului, de 1-1,2 litri şi 2 litri, se foloseşte termenul de exces de lichid amniotic. HIDRARGIRISM, s. n. / hydrargyrisme, s. m. / mercurialism. [Qr. hydrargyros = mercur, argint viu, de la hydor, hydatos = apă, argyros = argint; -ism.] Intoxicaţie cronică determinată de tratamentul îndelungat cu săruri de mercur sau prin expunerea profesională la mercur sau derivaţi ai acestuia. V. şi hidrargiroză. HIDRARGIROZĂ, s. f. / hydrargyrie, s. f. / hydrargyria. [Qr. hydrargyros = mercur, argint viu, de la hydor, hydatos = apă, argyros = argint; -oză.] Erupţie cutanată sau coloraţie anormală a tegumentelor, care pot apărea după administrarea per os sau prin aplicarea externă a mercurului sau a compuşilor mercuriali. HIDRARTROZĂ, s. f. / hydrarthrose, s. f. / hydrarthrosis. [Qr. hydor, hydatos = apă; arthron = articulaţie; -oză.] Acumularea de lichid în ‘sinovie şi tumefacţia articulară consecutive unei inflamaţii, fără dureri mari. Apare în: entorse, alte traumatisme locale, reumatism, sifilis etc. Genunchiul reprezintă singura articulaţie la nivelul căreia h. este abundentă şi perceptibilă la examenul clinic. Sin.: hidrops articular. HIDRAT DE CARBON / hydrate de carbone / carbohydrate. Sin.: glucid (v.). HIDRATARE, s. f. / hydratation, s. f. / hydration. [Qr. hydor, hydatos = apă.] 1) Conţinutul în apă al organismului. 2) Introducerea de apă în organism. 3) Combinarea unei molecule de apă cu o altă substanţă. 4) Fixarea unui radical hidroxil la o substanţă chimică. HIDREMIE, s. f. / hydremie, s. f. / hydr(a)emia. [Qr. hydor, hydatos = apă; haima, -atos = sânge.] Volumul total de apă 555 HIDRENCEFALOCEL HIDROLAZĂ conţinut în sângele circulant din organism. Uneori termenul este utilizat cu sensul de *hiperhidremie. H. globulară reprezintă volumul de apă conţinut în hematii. H. plasmatică constă în volumul de apă conţinut de plasmă. HIDRENCEFALOCEL, s. n. / hydrencephalocele, s. f. / hydrencephalocele. Varietate de ‘encefalocel constând dintr-o ‘ectopie la faţa externă a craniului a unei părţi din creier conţinând o prelungire ventriculară destinsă de lichid cefalorahidian. HIDRENCEFALOCRINIE, s. f. / hydrencephalocrinie, s. f. / hydrencephalocrinia. Trecerea în lichidul cefalorahidian a produsului de secreţie al glandelor endocrine. HIDROAERIC, adj. / hydro-aerique, adj. / hydro-aerial. [Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. aer, -is, gr. aer, -os = aer. j Care conţine un gaz şi un lichid. Ex.: ‘epanşament h. HIDROCALICE, s. n. / hydrocalice, s. m. / hydrocalycosis. [ Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. calyx, -ycis, gr. kalyx, -ykos = cupă, învelişid florii] Sin.: chist pielogenic (v.). HIDROCARBONAT, s. m. / hydrocarbone, s. m. / hydrocar-bonate. [Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. carbo, -onis = cărbune.] Sin.: cjlucid (v.). HIDROCARBURA, s. f. / hydrocarbure, s. m. / hydrocarbon. [Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. carbo, -onis = cărbune.] Compus organic care conţine doar carbon şi hidrogen. H. sunt de numeroase tipuri şi se obţin îndeosebi din petrol şi cărbune. Metanul, benzenul şi acetilena sunt h. Motorina reprezintă un amestec de h. HIDROCARBURISM, s. n. / hydrocarburisme, s. m. / hydro-carbonism. Denumire generică pentru tulburările toxice provocate din cauza inhalării de hidrocarburi gazoase sau de vapori degajaţi de benzină, de o serie de aldehide şi cetone aromatice, de terebentină ca şi de carburile azotate aromatice ca ‘anilina. Pentru unele dintre substanţele menţionate există denumiri proprii ale tulburărilor toxice. De ex., anilism (v.). HIDROCEFALIE, s. f. / hydrocephalie, s. f. / hydrocephalus. [Qr. hydor, hydatos = apă; kephaie = cap.J Creşterea anormală a cantităţii de ‘lichid cefalorahidian la nivelul ‘ventriculelor cerebrale (/?. internă) sau/şi în spaţiile subarahnoidiene peri-cerebrale (h. externă), congenitală sau dobândită, care provoacă uneori (la copil) creşterea de volum a craniului. De fapt, termenul desemnează actualmente h. interne, adică dilataţiiie ventriculare cu exces de lichid, care sunt fie primitive, fie secundare unor obstacole care se opun circulaţiei libere şi resorbţiei lichidului cefalorahidian. Dacă obstacolul are sediul în sistemul ventricular (malformaţii, stenoze congenitale sau dobândite ale ‘apeductului, tumori, sechele după hemoragii sau meningite), h. este denumită ocluzivă, iar dacă el se află situat în spaţiile subarahnoidiene pericerebrale (îndeosebi sim-fiza acestora după meningită sau hemoragie meningiană), h. este comunicantă. H. se manifestă prin semne de ‘hipertensiune intracraniană şi de compresiune ale structurilor cerebrale^ leziuni (variabile) ale nervilor cranieni şi alterări mentale. în h. cu presiune normală, secundară unei meningite sau unei hemoragii meningiene, simptomele regresează prin crearea unei deviaţii prin valvă a lichidului cefalorahidian. HIDROCEL, s. n. / hydrocele, s. f. / hydrocele. [Qr. hydor, hydatos = apă; kele = tumoră, fiemie.) Epanşament de sero-zitate circumscris într-o cavitate saculară în tunica vaginală testiculară (h. vaginal simplu) sau cu o prelungire în canalul peritoneo-vaginal permeabil parţial sau în totalitate (h. congenital). Termenul este folosit şi în cazul infiltraţiei seroase a ţesutului celular scrotal. H. bilocular este o formă de h. congenital care prezintă două cavităţi separate (abdominală şi scro- tală). Dacă h. congenital formează două cavităţi comunicante (vaginală şi funicuiarâ) este numit h. în bisac. HIDROCITOZĂ, s. f. / hydrocytose, s. f. / hydrocytosis. Sin. nerecomandat pentru stomatocitoză (v.). HIDROCLOROTIAZIDĂ, s. f. / hydrochlorothiazide, s. m. / hydrochlorothiazide. (DCI) Diuretic din grupa sulfamidelor, C7H8CIN304S2i cu acţiune intensă şi prelungită; favorizează eliminarea clorului şi sodiului, mai puţin a potasiului. Hipotensiv moderat. HIDROCOLECIST, s. n. / hydrocholecyste, s. m. / hydrocho-lecystis. [Qr. hydor, hydatos = apă; khole = Silă; kystis = sac, vezicăJ Distensia veziculei biliare prin acumulare de lichid apos. HIDROCOLOID, s. m. / hydrocolloî'de, s. m. / hydrocolloid. [Qr. hydor, hydatos = apă; kolla = cCei; eidos = formă) Sistem coloidal având ca mediu de dispersie apa. HIDROCOLPOS, s. n. / hydrocolpos, s. m. / hydrocolpos. Colecţie de apă în vagin, cu distensia acestuia. H. este de regulă secundar unei malformaţii a vaginului (cloazonare sau atrezie) însoţită de o secreţie abundentă a glandelor vaginale. HIDROCORTIZON, s. m. / hydrocortisone, s. m. / hydrocor-tisone. [Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. cortex, -icis = scoarţă) (DCI) Sin.: cortizol (v.). HIDROCUŢIE, s. f. / hydrocution, s. f. / immersion syncope. [0feoCogism creat după eCectrocuţie (electrocutare) din gr. hydor, hydatos = apă; engC. to execute = a executa.] ‘Sincopă care survine brutal în decursul imersiei în apă rece şi care poate determina înecul. HIDROELECTROLITIC, adj. / hydro-electrolytique, adj. / hydro-electrolytic. [Qr. hydor, hydatos = apă; elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge.] Care se referă la apă şi electroliţi, la echilibrul lor în organism. HIDROFIL, adj. / hydrophile, adj. / hydrophilic. [Qr. hydor, hydatos = apă; philos = prieten, de Ca philein = a iubi) 1) Care are afinitate pentru apă, absoarbe sau reţine apa. 2) Despre particulele coloidale în soluţie, când acestea reţin puternic un număr mare de molecule de apă, formând un strat de ‘solvatare. Ant.: hidrofob. HIDROFILIE, s. f. / hydrophilie, s. f. / hydrophilia. [Qr. hydor, hydatos = apă; philia = atracţie, de Ca philein = a iubi] Stare de afinitate pentru apă a anumitor substanţe. V. hidrofil, lipofil, amfipatic, amfifil. HIDROFOB, adj. / hydrophobe, adj. / hydrophobic. [Qr. hydor, hydatos = ,apă; phobos = frică] Despre particulele coloidale în soluţie apoasă care nu au nici o capacitate de reţinere a moleculelor de apă. Ant.: hidrofil. HIDROFOBIE, s. f. / hydrophobie, s. f. / hydrophobia. [Qr. hydor, hydatos = apă; phobos = frică] Teamă morbidă de apă. Semn tipic în ‘rabie, mai rar în debutul tetanosului sau în nevroza obsesivofobică. HIDROFTALMIE, s. f. / hydrophtalmie, s. f. / hydrophthalmia. [Qr. hydor, hydatos = apă; ophthalmos = ochi] Distensia învelişurilor ‘globului ocular din cauza creşterii în volum a diferitelor medii ale ochiului. H. este proprie copilului şi, uneori, congenitală. V. glaucom şi buftalmie. HIDROGEN, s. n. / hydrogene, s. m. / hydrogen. [Qr. hydor, hydatos = apă; gennan = a produce.) Elementul chimic nr. 1, cu simbolul H. Există sub forma a trei izotopi, h. simplu sau protium (masa 1), ‘deuteriu (masa 2) şi ‘tritiu (masa 3). H. este un gaz, are mare putere reductoare şi reprezintă un element constitutiv important al fiinţelor vii, sub formă de apă şi substanţe organice. HIDROLAZĂ, s. f. / hydrolase, s. f. / hydrolase. [Qr. hydor, hydatos = apă; lyein = a distruge; -ază.] Una din cele şase grupe de enzime care activează reacţiile de clivaj hidrolitic al diverşilor compuşi. V. şi hidroliză. 556 hidrolizabil HIDROTERAPIE HIDROLIZABIL, adj. / hydrolysable, adj. / hydrolysable. Despre o moleculă, un compus chimic care poate fi disociat în constituenţii săi de o moleculă de apă. Cea mai mare parte dintre moleculele biologice în care doi sau mai mulţi constituenţi sunt uniţi printr-o punte de oxigen, azot sau sulf pot fi scindate de o moleculă de apă V. şi hidroliză. HIDROLIZAT, s. n. / hydrolysate, s. m. / hydrolysate. [Qr. hydor, hydatos = apă; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Orice compus sau amestec de substanţe obţinute în urma ‘hidrolizei. HIDROLIZĂ, s. f. / hydrolyse, s. f. / hydrolysis. [Qr. hydor, hydatos = apă; lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] 1) Reacţie chimică între ionii unei sări şi ionii apei, cu formarea unui acid sau a unei baze slabe. 2) Proces chimic care are loc între un compus organic şi apă, în prezenţa unei enzime catalizatoare, cu descompunerea compusului organic, frecvent o macromoleculă, ex.: h. polipeptidelor cu formare de amino-acizi. HIDROLOGIE MEDICALĂ / hydrologie medicale / medical hydrology. [Qr. hydor, hydatos = apă; logos = ştiinţă; Cat. medicus = medic.] Studiul diferitelor tipuri de ape naturale sau artificiale şi al proprietăţlor lor terapeutice. HIDROMASAJ, s. n. / hydromassage, s. m. / hydromassage. [Qr. hydor, hydatos = apă; gr. massein = a frământa şi ar. massa = a atinge, a palpa.] Masaj cu ajutorul unor jeturi de apă, subiectul aflându-se într-o cadă de baie sau într-o piscină. HIDROMEIOZĂ, s. f. / hidromeiose (1), hydromeiose (2), s. f. / hidromeiosis (1), hydromeiosis (2). [Qr. 1) hidros = sudoare; 2) hydor, hydatos = apă; 1), 2) meiosis = micşorare, de Ca meion = mai mic] 1) Diminuarea secreţiei de sudoare în climat umed, după o perioadă de sudaţie intensă. Mecanismul procesului este necunoscut. 2) Umflarea discretă a epi-dermului după expunerea la apă, având drept consecinţă blocarea canalelor sudoripare. Acest fenomen diminuează pierderea de fluide când corpul este imersat în apă caldă. HIDROMETRIE, s. f. / hydrometre, s. m. ou hydrometrie, s. f. / hydrometra. [Qr. hydor = apă; metra = uter.] Colecţie de lichid seros acumulată în uter. HIDROMIELIE, s. f. / hydromyelie, s. f. / hydromyelia. [Qr. hydor, hydatos = apă; myelos = măduvă.] Dilataţie a canalului central al măduvei spinării, cu acumulare de lichid cefalorahidian. Este considerată o formă anatomică de *siringomielie. HIDROMENINGOCEL, s. n. / hydromeningocele, s. f. / hydro-meningocele. [Qr. hydor, hydatos = apă; meninx, -ingos = membrană foarte fină; kele = hernie, tumoră] Sin.: meningo-cel (v.). HIDROMORFON, s. n. / hydromorphone, s. f. / hydromor-phone. [Qr. hydor, hydatos = apă; Morpheos = zeid somnului (datorită acţiunii soporifice a morfinei).] (DCI) Derivat semisintetic de ‘opiu administrat pe cale bucală, rectală sau subcutanată. H. prezintă proprietăţi similare cu ale ‘morfinei, dar este mai activ. HIDRONEFROZĂ, s. f. / hydronephrose, s. f. / hydronephro-sis. [Qr. hydor, hydatos = apă; nephros = rinichi; -oză.] Acumulare de urină aseptică la nivelul bazinetului şi al calicelor renale, ca urmare a unui obstacol permanent sau pasager (cudură a ureterului, calcul ureteral, compresiuni tumo-rale ş. a.) sau din cauza scăderii tonicităţii şi motricităţii bazinetului. Acumularea este urmată de dilatarea bazinetului, calicelor şi. în caz de h. masivă şi prelungită, de atrofia paren-chimului renal. Sin.: uronefroză. HIDRONEFROZĂ CONGENITALĂ INTERMITENTĂ / hydronephrose congenitale intermittente / Bazy’s disease. Sin.: boală Bazy (v.). HIDROPENIE, s. f. / hydropenie, s. f. / hydropenia. [Qr. hydor = apă; penia = sărăcie.] Diminuarea cantităţii de apă conţinută în organism. HIDROPERICARD, s. n. / hydropericarde, s. m. / hydroperi-cardium. [Qr. hydor, hydatos = apă; peri = în juruC; kar-dia = inimă] ‘Epanşament de ‘serozitate în interiorul cavităţii pericardice, fără reacţie inflamatorie. HIDROPEXIE, s. f. / hydropexie, s. f. / hydropexis. [Qr. hydor, hydatos = apă; pexis = filare.] Fixarea apei în diferite ţesuturi din organism. HIDROPIZIE, s. f. / hydropisie, s. f. / hydrops. [Qr. hydor, hydatos = apă; opsis = aspect.] Sin.: hidrops (v.). HIDROPNEUMOPERICARD, s. n. / hydropneumopericarde, s. m. / hydropneumopericardium. ‘Epanşament de aer şi lichid în cavitatea pericardică. La examenul clinic se detectează un ‘clapotaj particular, denumit ‘zgomot de moară. HIDROPNEUMOTORAX, s. n. / hydropneumothorax, s. m. / hydropneumothorax. [Qr. hydor, hydatos = apă; pneuma, -atos - aer; Cat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Acumulare de lichid şi de gaz în cavitatea pleurală. HIDROPS, s. n. / hydrops, s. m. 1 hydrops. [Qr. hydrops = hidropizie, de Ca hydor, hydatos = apă, opsis = aspect.] Termen utilizat pentru denumirea acumulării de lichid, prin diverse mecanisme, la nivelul unor cavităţi, al unor compartimente din organism sau în ţesutul conjunctiv. în funcţie de caracterul şi localizarea h., termenul poate fi sin. cu *ascită, *anasarcă, *edem etc. Sin.: hidropizie. Ex.: 1) H. articular, sin. hidrartroză (v.). 2) H. fetal (v.). 3) H. labirintic, sin.: hidropizie labirintică; transsudat seros care invadează labirintul anterior sau posterior, în urma unei tulburări circulatorii la nivelul arterei auditive interne. 4) H. vezicular. dilatarea *veziculei biliare, ce conţine bilă albă, de regulă consecutiv obturării banalului cistic cu un calcul unic. HIDROPS FETAL / hydrops congenital / fetal hydrops, hydrops fetalis. Sin.: anasarcă fetoplacentară (v.). HIDROREE, s. L / hydrorrhee, s. f. / hydrorrh(o)ea. [Qr. hydor., hydatos = apă; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] Eliminare seroasă abundentă la nivelul unor organe care comunică cu exteriorul. Termenul este frecvent folosit pentru h. nazală (v. rinoree) şi h. amniotică sau gravidică (eliminare periodică intermitentă de lichid din uterul gravid, fie de cauză inflamatorie (metrită deciduală), fie secundar deschiderii cavităţii ovulare. HIDROSADENITĂ, s. f. / hidrosadenite, s. f. / hidradenitis, hidrosadenitis. [Qr. hidros = sudoare; aden, -os = gCandă; -ită.] Infecţie stafilococică, adesea purulentă, a glandelor sudoripare, localizată cel mai frecvent în axilă. V. şi boală Verneuil, def. 1. HIDROSADENOM, s. m. / hidrosadenome, s. m. / hidrade-noma. Tumoră benignă (*adenom) dezvoltată pornind de la o glandă sudoripară. V. şi boala Fox-Fordyce. HIDROSALPINX, s. n. / hydrosalpinx, s. m. / hydrosalpinx. [Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă, trompă] Colecţie seroasă închistată la nivelul ‘trompei lui Fallopio, localizată îndeosebi în porţiunea infundibulară a acesteia. Poate fi o cauză de ‘sterilitate tubară. HIDROSOD'AT, adj. / hydrosode, -e, hydrosodique, adj. / hydrosodic. [Qr. hydor, hydatos = apă; engC. soda, din Cat. medievală soda = sodă, de Ca ar. suwwad = pCanta a cărei cenuşă servea Ca fabricarea sodei] în relaţie cu apa şi sodiul. Ex.: regim h. HIDROTERAPIE, s. f. / hydrotherapie, s. f. / hydrotherapy. [Qr. hydor, hydatos = apă; therapeia = tratament, de Ca therapeuein - a îngriji] Utilizarea apei în scopuri terapeutice, sub diverse forme: duşuri, băi, vapori. 557 HIDROTORAX HIL HIDROTORAX, s. n. / hydrothorax, s. m. / hydrothorax. [Qr. hydor, hydatos = apă; Cat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Acumularea de lichid seros (transsudat) în cavitatea pleurală. HIDROXIAPATITĂ, s. f. / hydroxyapatite, s. f. / hydroxyapa-tite. [Qr. hydor, hydatos = apă, hidrogen; oxys - acru, oxigen; apatao = eu înşeC] Fosfat de calciu cu formula Ca5(P04)3(0H) aparţinând familiei *apatitelor. H. este un component al oaselor şi al dinţilor. V. şi umăr Milwaukee. HIDROXICORTICOID, s. m. / hydroxycorticoYde, s. m. / hydroxycorticosteroid. [Qr. hydor, hydatos = apă, hidrogen; oxys = acru, oxigen; Cat. cortex, -icis = scoarţă; gr. stereos = soCid, în redcf, eidos = formă.] Sin.: hidroxicorticosteroid (v.). HIDROXICORTICOSTEROID, s. m. / hydroxycorticosteroYde, s. m. / hydroxycorticosteroid. V. etimologia termenului hidroxicorticoid. ‘Corticosteroid purtător al unui grup hidroxil la nivelul unui atom de carbon, care este menţionat în denumirea c. respectiv. Ex.: *17-hidroxicorticosteroizi. Sin.: hidroxicorticoid. 17-HIDROXICORTICOSTEROIZI, s. m. pi. / 17-hydroxycortico-steroides, s. m. pl. / 17-hydroxycorticosteroids. Denumire pentru ansamblul cataboliţilor steroizi hormonali cu 21 de atomi de carbon, purtători ai unei funcţii hidroxil la nivelul carbonului 17. Aceşti cataboliţi provin din ‘cortizol, ‘cortizon şi din derivaţii lor hidrogenaţi. Ei sunt izolaţi din urină prin diferite metode, mai ales prin ‘reacţia Porter-Silber. HIDROXID, s. m. / hydroxyde, s. m. / hydroxide. [Qr. hydor, hydatos = apă; oxys = acru, oxigen.] Compus chimic format dintr-un element sau radical chimic şi din una sau mai multe grupări oxidrilice. Rezultă din combinarea unui oxid metalic cu apa şi are proprietăţi bazice. Mai importanţi: h. de aluminiu, compus antiacid; h. de calciu, neutralizant sau astringent. HIDROXIL, s. m. / hydroxyle, s. m. / hydroxyl. Radicalul monovalent HO- . El este conţinut în molecula de apă şi în moleculele hidroxizilor metalici şl metaloidici. Ataşat la carbon în compuşii organici, radicalul hidroxil formează funcţii alcool, hidrat de aldehidă, acid, enol, fenol etc. Radicalul h. liber poate apărea în cursul reacţiilor de ‘oxidare în ţesuturi in vivo pornind de la ionul ‘superoxid sau in vitro, prin descompunerea ‘ozonului, sau prin bombardarea moleculelor de apă de către electroni. Radicalul liber h. are o durată de viaţă foarte scurtă, dar este un oxidant foarte puternic, capabil să producă reacţii în lanţ cu cea mai mare parte dintre moleculele biologice: lipide, acizi nucleici, poliozide etc. HIDROXILARE, s. f. / hydroxylation, s. f. / hydroxilation. ‘Oxidare cu formarea uneia sau mai multor grupări hidroxil într-o moleculă organică. HIDROXILAZĂ, s. f. / hydroxylase, s. f. / hydroxylase. [Qr. hydor, hydatos = apă, hidrogen; oxys = acru, oxigen; hyle = materie; -azcr.] Enzimă care catalizează fixarea unei grupări hidroxil pe un substrat. Sunt posibile două căi: 1) Directă, pe compuşii aromatici, când enzima activează oxigenul molecular şi catalizează oxidarea ciclului. 2) Indirectă, cu formarea unei grupări hidroxil prin adiţia de apă la o dublă legătură (cata-bolismul ‘acizilor graşi). Denumirile diferitelor h. cuprind numărul atomului de carbon la nivelul căruia se produce hidroxi-larea. Ex.: ‘17a-hidroxilază, *19-hidroxilază, *21 -hidroxilază. 17a-HIDROXILAZĂ, s. f. / 17a-hydroxylase, s. f. / 17a-hydroxy-lase. Enzimă identificată în toate glandele endocrine care secretă steroizi şi asigură 17a-hidroxilarea ‘progesteronului sau ‘pregnenolonului. V. şi hidroxilază. 19-HIDROXILAZĂ, s. f. / 19-hydroxylase, s. f. / 19-hydroxy-lase. Enzimă localizată în glandele endocrine care sintetizează estrogeni. Asigură prima etapă de conversie androgeni-estro-geni. 21-HIDROXILAZĂ, s. f. / 21-hydroxylase, s. f. / 21-hydroxylase. Enzimă localizată în cortexul suprarenalei, catalizând 21- hidroxilarea progesteronului şi 17a-hidroxiprogesteronului. Dacă deficitul de enzimă afectează ambii compuşi, va rezulta diminuarea producţiei de ‘aldosteron şi ‘cortizol, cu ‘hiperplazie suprarenaliană, Insuficienţă suprarenaliană şi pierdere de sare. Când deficitul enzimatic afectează doar 17a-hidroxiprogeste-ronul, rezultă doar scăderea producerii de cortizol, cu hiper-plazie şi insuficienţă suprarenaliană, dar fără pierdere de sare (‘boala Wilkins). HIDROXI-3-METIL-GLUTARIL-COENZIMA A REDUCTAZĂ / hydroxy-3-methyl-glutaryl-coenzyme A reductase / hydroxy- 3-methyl-glutaryl-coenzyme A reductase. Enzimă care participă în stadiul precoce al sintezei colesterolului, transformând HMG-CoA (sau p-hidroxi-p-metilglutaril co-enzima A) în acid mevalonic. Inhibitorii săi, denumiţi ‘statine, sunt utilizaţi în terapie datorită efectului ‘hipocolesterolemiant. Abrev.: HMG-CoA reductază HIDROXIPROLINĂ, s. f. / hydroxyproline, s. f. / hydroxy-proline. ‘Pralină care a suferit o reacţie de hidroxilare la nivelul atomilor de carbon 2 sau 3. H. se găseşte în diferitele tipuri de ‘colagen şi în proteina majoră din pereţii celulelor vegetale. HIDROXIPROLINEMIE, s. f. / hydroxyprolinemie, s. f. / hydroxy-prolin(a)emia. Creşterea concentraţiei de ‘hidroxiprolină din sânge. H. este o tulburare metabolică ereditară determinată de un deficit de hidroxiprolinoxidază şi se însoţeşte uneori cu o encefalopatie. HIDROXIPROLINURIE, s. f. / hydroxyprolinurie, s. f. / hydroxy-prolinuria. Prezenţa în urină a ‘hidroxiprolinei, cel mai abundent aminoacid al ‘colagenului. HIDROXISTEROID, s. m. / hydroxysteroî’de, s. m. / hydroxy-steroid. [Qr. hydor, hydatos = apă; oxys = acru, oxigen; stereos = soCid, în reCief; eidos = formă.] ‘Steroid care conţine în moleculă o grupare hidroxil, a cărei poziţie este specificată în denumirea compusului. Ex.: 17-h., hidroxilat la nivelul carbonului 17, denumit frecvent şi 17-hidroxicorticosteroid. 17p-H!DROXISTEROID DEHIDROGENAZĂ / 17p-hydroxyste-roide deshydrogenase / 17p-hydroxysteroid dehydrogenase. Enzimă prezentă în toate glandele endocrine care secretă ‘steroizi şi care catalizează conversiile în cursul biosintezei acestora. Deficitul enzimei poate bloca diferitele căi de sinteză. 5-HIDROXITRIPTAMINĂ, s. f. / 5-hydroxytryptamine, s. f. / 5-hydroxytryptamine. Sin.: serotonină (v.). HIDROZA, s. f. / hidrose, s. f. / hidrose. [Qr. hidros = sudoare.] Tulburare funcţională a secreţiei sudorale. HIDRURIE, s. f. / hydrurie, s. f. / hydrouria. [Qr. hydor = apă; ourein = a urina.] Eliminarea de urină clară, de mică densitate, a cărei compoziţie se apropie mult de cea a apei. HIEROLISTEZIS, s. n. / hierolisthesis, s. m. / hierolisthesis. [Qr. hieros = sacru; olisthanein = a aCuneca] Sin.: sacrolis-tezis (v.). HIGROMA, s. f. / hygroma, s. m. / hygroma. [Qr. hygros = umed; -oma.] Sin.: bursită (v.). HIGROMETRIE, s. f. / hygrometrie, s. f. / hygrometry. [V. etimoC. termemdui higrometru.] Determinarea conţinutului în vapori de apă din mediu (încăperi, mediu exterior) cu ajutorul higrometrului. HIGROMETRU, s. n. / hygrometre, s. m. / hygrometer. [Qr. hygros = umed, muiat; metrou = măsură] Aparat destinat măsurării gradului de umiditate din mediu. HIGROSCOPIC, adj. / hygroscopique, adj. / hygroscopic. [Qr. hygros = umed; skopein = a vedea] Despre o substanţă cu calitatea de a absorbi umiditatea din aer. HIL, s. n. / hile, s. m. / hilus, hilum. NA: hilus. [Lat. hilum = hiC, mic punct negru Ca capătuC unui Bo6.] Termen anatomic general folosit pentru a defini regiunea de trecere (intrare şi/sau ieşire) a diferitelor elemente vasculonervoase, limfatice şi/sau funcţionale principale ale unor organe parenchimatoase. 558 HILOGNOZIE HIPERCALCEMIE FAMILIALĂ HIPOCALCIURICĂ Macroscopic, h. este o zonă discret excavată la suprafaţa organului respectiv. Ex.: h. pulmonar (NA: hilus pulmonis), h. ova-rian (NA: hilus ovarii), h. hepatic (NA: porta hepatis) etc. HILOGNOZIE, s. f. / hylognosie, s. f. / hylognosia. [Şt. hyle - materie; gnosis = cunoaştere.] Capacitatea de a recunoaşte prin pipăit materia din care sunt alcătuite diferite obiecte. V. şi morfognozie. HIMEN, s. n. / hymen, s. m. / hymen. NA: hymen. [Qr. hymen, -aios = memBrarut] Repliu membranos perforat care obstruează incomplet orificiul vaginal la femeia virgină, separând vestibulul de cavitatea vaginală. în funcţie de aspectul h., acesta poate fi: h. bifenestrat (cu două orificii de deschidere separate median de un sept), h. circular (cu o deschidere circulară), h. cribriform (prezentând mai multe perforaţii mici), h. falciform (cu aspect semilunar). H. poate fi patologic, fără orificiu de deschidere (h. imperforat). La primul contact sexual h. se rupe, cicatrizându-se ulterior, în timp, sub formă de lobuli himenali care, după prima naştere naturală, formează "carunculele mirtiforme. HIMERĂ, s. f. / chimere, s. f. / chimera. [Lat. Chimaera, din gr. Khimaira = monstru mitologic.] 1) Individ care posedă, în mozaic, caracteristici proprii pentru două genotipuri diferite. H. rezultă, cel mai des, consecutiv mutaţiilor somatice şi sunt mai frecvente la plante. Se obţin şi experimental prin inserţia de gene străine. 2) Individ care posedă celule cu caractere genetice diferite de ale sale, pe care le tolerează deoarece au pătruns în organism înainte ca limfocitele să dobândească proprietăţi de tolerare a "seifului, adică înainte de producerea anticorpilor. V. şi toleranţă imunologică. HIOID, adj., s. n. / hyoide, adj., s. m. / hyoid. [u = a 21-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă.] 1) Care are forma literei greceşti u (hi); 2) Os h.: v. tab. anat. - oase. HIOSCIAMINA, s. f. / hyoscyamine, s. f. / hyoscyamine. [Lat. hyosciamus = măseCariţă, din gr. hys = porc, kyamos = Bob; -i/iâ.] Alcaloid anticolinergic, C17H23N03, obţinut de obicei din planta Hyoscyamus şi din alte plante solanacee. HIPERACANTOZĂ, s. f. / hyperacanthose, s. f. / acantho-sis. [Qr. hyper = mai mult; akantha = spin; -ozâ.J Sin.: acantoză (v.). HIPERACIDITATE, s. f. / hyperacidite, s. f. / hyperacidity. [Qr. hyper = mai mult; Cat. aciditas, -atis = acreală, de Ca acidus = acru.] Creşterea acidităţii unui lichid biologic din organism. De obicei, termenul se referă la creşterea concentraţiei de acid clorhidric în sucul gastric. V. hiperclorhidrie. HIPERACTIVITATE, s. f. / hyperactivite, s. f. / hyperactivity. Sin.: hiperkinezie (v.). HIPERACUZIE, s. f. / hyperacousie, s. f. / hyperacusis, hyperacusia. [Qr. hyper = mai mult, în e?(ces; akouein = a auzi] 1) Exaltarea auzului, cu audiţia dureroasă a unor sunete, îndeosebi de tonalitate crescută. 2) Exagerarea subiectivă a intensităţii sunetelor percepute, fără ca acuitatea auditivă să fie exagerată. HIPERAFECTIVITATE, s. f. / hyperaffectivite, s. f. / hyper-affectivity. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. affectus = stare de spirit, afecţiune, boală, de Ca afficere = a afecta, a sCăBi] Accentuarea uneia dintre stările afective ce caracterizează "afectivitatea sau ansamblul acestora. H. poate avea uneori o semnificaţie patologică, de ex. în "nevroze. HIPERALDOSTERONISM, s. n. / hyperaldosteronisme, s. m. / hyperaldosteronism. Creşterea secreţiei de "aldosteron produs de cortexul suprarenal, care antrenează eliminarea excesivă a potâsiului, retenţie de sodiu, alcaloză metabolică şi ansamblul de tulburări care rezultă din acestea. H. poate fi primar (sau primitiv) şi secundar. în h. primar, aldosteronul este secretat în exces de un adenom corticosuprarenal. Se traduce ciinic prin "sindromul Conn. H. secundar, de diferite grade, este foarte frecvent. în acest caz, hipersecreţia de aldosteron este provocată de creşterea concentraţiei de "renină şi "angiotensină. H. secundar se observă în anumite hipertensiuni arteriale (HTA): "HTA malignă cu leziuni arteriolare renale difuze şi HTA prin ischemie renală, în acest caz h. fiind foarte pronunţat. H. secundar complică, de asemenea, sindroamele edematoase de origine cardiacă, nefrotice şi din cadrul cirozei. O altă cauză a h. secundar poate fi şi depleţia hidrosodată excesivă din abuzul de diuretice. H. primar sensibil la dexametazonă, sin. sindrom Sutherland (v.). HIPERALGEZIE, s. f. / hyperalgesie, s. f. / hyperalgesia. [Qr. hyper = mai mult; algos = durere, sau algesis = simţuC durerii] Sensibilitate excesivă la durere. HIPERAMONIEMIE, s. f. / hyperammoniemie, s. f. / hyper-ammon(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuCui Cui Jupiter Ammon din Libia; haima, -atos = sânge.] Creşterea concentraţiei "amoniacului din sângele arterial (peste 20 g/100 ml sau 10 mol/l), observată frecvent în caz de insuficienţă hepatocelulară ("comă hepatică), anastomoză portocavă sau în anumite boli metabolice congenitale. H. provoacă tulburări nervoase grave. V. amoniac şi amoniemie. HIPERAZOTEMIE, s. f. / hyperazotemie, s. f. / hyperazot(a)e-mia. [Qr. hyper = mai muCt; a - priv.; zoe = viaţă; haima, -atos = sânge.] Creşterea azotului neproteic din sânge, îndeosebi a "ureei sanguine. V. şi uremie. HIPERAZOTURIE, s. f. / hyperazoturie, s. f. / hyperazoturia. [Qr. hyper = mai mult; a - priv.; zoe = viaţă; ouron = urină] Creşterea cantităţii de "uree eliminată prin urină. HIPERBARIC, adj. / hyperbare, adj. / hyperbaric. [Qr. hyper = mai mult; baros = greutate.] Care este caracterizat printr-o presiune crescută. Pentru gaze, o presiune mai mare decât cea atmosferică. HIPERBARISM, s. n. / hyperbarisme, s. m. / hyperbarism. [Qr. hyper - mai muCt; baros = greutate; -ism.] Expunere la presiuni mai mari decât cea atmosferică, superioare presiunilor de la nivelul ţesuturilor, fluidelor şi cavităţilor din organism. HIPERBILIRUBINEMIE, s. f. / hyperbilirubinemie, s. f. / hyper-bilirubin(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. bilis = fiere; ruber, -bra, -brum = roşu; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Concentraţie sanguină patologic crescută, peste limita superioară a normalului, a "bilirubinei. H. poate determina, clinic, o coloraţie icterică. H. se poate clasifica în h. conjugate şi h. neconjugate, în funcţie de tipul principal de bilirubină sanguină în exces. Există forme congenitale (în "sindromul Crigler-Najjar) şi forme dobândite de h.: h. conjugate (în sindromul Dubin-Johnson şi în "sindromul Rotor), h. neconjugate (în "sindromul Gilbert). H. neonatală este o formă de h. neconjugată, tranzitorie, care apare în primele zile după naştere. V. şi biliru-binemie. HIPERCALCEMIE, s. f. / hypercalcemie, s. f. / hypercal-c(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. calx, calcis = var, calciu; gr. haima, -atos = sânge.] Creşterea concentraţiei de calciu din sânge peste 5,2 mEq/l sau 2,6 mmol/l. H. se constată în bolile ce provoacă "osteoliză (în afara "bolii Paget) şi în absorbţia crescută de calciu, îndeosebi în hipervitaminoza D. H. se manifestă printr-un sindrom clinic: anorexie, paloare, slăbire, astenie, vomismente şi, uneori, "diabet insipid. H. idio-patică este asociată cu întârziere în dezvoltarea mentală şi anomalii cardiace. HIPERCALCEMIE FAMILIALĂ HIPOCALCIURICĂ / hypercalcemie hypocalciurique familiale, hypercalcemie familiale benigne / familial benign hypercalc(a)emia. Maladie congenitală rară, cu transmitere autozomal dominantă, care si- 559 HIPERCALCIURIE HIPERFALANGIE mulează clinic şi histologic o ‘hiperparatiroidie, dar în care nivelul de ‘parathormon este normal. Afecţiunea ar putea fi explicată printr-o hipersensibilitate periferică la parathormon, cauzată de un defect de receptor. Sin.: sindrom Marx. HIPERCALCIURIE, s. f. / hypercalciurie, s. f. / hypercalciuria. [Qr. hyper = mai muCt; lat. calx, calcis = var, calciu; gr. ouron = urină.] Eliminare excesivă de calciu prin urină. Tipuri: 1) H. prin absorbţie, consecinţă a hiperabsorbţiei calciului, cu formare de calculi renali alcătuiţi din oxalat sau fosfat de calciu. 2) H. idiopatică (v.). 3) H. renală, când ca urmare a pierderii renale de calciu este stimulată secreţia de ‘parathormon, cu creşterea rezorbţiei intestinale a calciului. Nu se produc calculi renali. HIPERCALCIURIE IDIOPATICĂ / hypercalciurie idiopathique / essential hypercalciuria, idiopathic hypercalciuria. Sindrom atribuit unei perturbări enzimatice care afectează reabsorbţia calciului la nivelul tubilor renali. Caracteristici: hipercalciurie masivă, cu hiperfosfaturie şi hipofosfatemie. Calcemia este normală. Manifestările clinice cele mai frecvente: decalcifiere osoasă, litiază renală (adesea relevă sindromul), nefrocalcinoză, spasmofilie, cataractă. Sin.: diabet calcic. HIPERCAPNIE, s. f. / hypercapnie, s. f. / hypercapnia. [Qr. hyper = mai mult; kapnos = fum, vapor.] Exces de bioxid de carbon în sânge. HIPERCETONEMIE, s. f. / hyperketonemie, s. f. / hyperke-ton(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; lat. acetum = oţet; -onă; gr. haima, -atos = sânge.] Creştere anormală a concentraţiei de ‘corpi cetonici în sânge. HIPERCHILOMICRONEMIE, s. f. / hyperchylomicronemie, s. f. / hyperchylomicron(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; khylos = suc; mikros = mic; haima, -atos = sânge.] Prezenţa în sânge a unei cantităţi crescute de ‘chilomicroni. V. şi hiperlipidemie. HIPERCLORHIDRIE, s. f. / hyperchlorhydrie, s. f. / hyper-chlorhydria. [Qr. hyper = mai mult; khloros = verde, clor; hydor, hydatos = apă.] Creşterea acidităţii totale a sucului gastric, cu o mare proporţie de acid clorhidric liber. Se asociază, de obicei, ulcerului duodenal. Valori deosebit de crescute ale secreţiei acide se constată în ‘sindromul Zollinger-Ellison. HIPERCOAGULABILITATE, s. f. / hypercoagulabilite, s. f. / hypercoagulability. [Qr. hyper = mai mult; lat. coagulare = a închega, a coagula] Creşterea proprietăţii sângelui de a se coagula. Se deosebesc: h. cronometrică (creşterea vitezei de coagulare) şi h. structurală (creşterea rezistenţei cheagului). HIPERCOLESTEROLEMIE, s. f. / hypercholesterolemie, s. f. / hypercholesterol(a)emia. [Gr. hyper = mai mult; khole = Bila; stereos = solid, în relief; -ol; haima, -atos = sânge.] Alterare metabolică primitivă sau secundară, caracterizată prin creşterea cantităţii de colesterol din sânge (peste 2,5 g/l de plasmă sau 7,7 mmol/l). Se constată frecvent în ‘hiperlipidemii. H. este constant prezentă în: ‘mixedem, ‘icter obstructiv, *ne-froză lipoidică. Creşterea cantităţii de colesterol este primitivă şi masivă în h. esenţială sau familială, maladie genetică a cărei gravitate este determinată de frecvenţa complicaţiilor cardiovasculare. V. receptor pentru LDL. HIPERCOLIE, s. f. / hypercholie, s. f. / hypercholia. [Qr. hyper = cu e^ces; khole = Bila] Creşterea secreţiei biliare. HIPERCONDROPLAZIE, s. f. / hyperchondroplasie, s. f. / hyperchondroplasia. [Qr. hyper = în e%ces; khondros = cartilaj; plassein = a forma] Alungire excesivă a oaselor din cauza unei grosimi a cartilajelor de conjugare mai mari decât cea normală. V. dolicostenomelie. HIPERCORTICISM, s. n. / hypercorticisme, s. m. / hypercor-ticism. [Qr. hyper = mai mult; lat. cortex, -icis = scoarţă; -ism.] Termen folosit pentru a regrupa manifestările clinice şi de laborator determinate de prezenţa, în organism, a unei cantităţi excesive de hormoni corticoizi (unul sau mai mulţi) fie endogeni (prin sinteză şi secreţie crescută corticosuprarenală), fie exogeni, medicamentoşi. H. poate fi denumit în funcţie de tipul de hormon aflat în exces: 1) h. glucocorticosteroid (v. boală şi sindrom Cushing); 2) h. mineralocorticoid (v. sindrom Conn, sindrom Sutherland, hiperaldosteronism); 3) h. andro-genic (v. sindrom adrenogenital). HIPERCRINIE, s. f. / hypercrinie, s. f. / hypercrinia. [Qr. hyper = mai mult; krinein = a separa de.] Creşterea unei secreţii endocrine, cu sau fără modificări calitative ale acestei secreţii. HIPERCROM, adj. / hyperchrome, adj. / hyperchromatic, hyperchromic. [Qr. hyper = mai mult; khroma, -atos = culoare.] 1) Care este intens colorat. 2) Care se caracterizează prin ‘hipercromie. HIPERCROMIE, s. f. / hyperchromie, s. f. / hyperchromia. [Qr. hyper = mai mult; khroma, -atos = culoare.] 1) ‘Pigmentaţie accentuată, excesivă. 2) Creştere anormală a conţinutului de hemoglobină din eritrocite. HIPEREKPLEXIE, s. f. / hiperekplexie, s. f. / hyperekplexia, startle disease. [Qr. hyper = în e?cces; ekplexis = teamă, frică, groază.] Sindrom familial cu transmitere autozomal dominantă, cu gena localizată pe braţul lung al cromozomului 5. H. se manifestă la nou-născut prin mioclonii declanşate de o reacţie de frică, hipertonie şi accese de apnee, fără modificări ale EEG. Ar putea fi determinată de o hiperactivitate a formaţiilor reticulate din trunchiul cerebral. HIPERELECTROLITEMIE, s. f. / hyperelectrolytemie, s. f. / hyperelectrolytaemia. Concentraţie anormal crescută a *elec-troliţilor din sânge. HIPEREMIE, s. f. / hyperemie, s. f. / hyper(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; haima, -atos = sânge.] Congestie locală obţinută prin mijloace fizice (aplicaţii calde, aer cald, ‘sinapism etc.) sau chimice (aplicare de ‘histamină). H. pasivă reprezintă congestia locală după legarea cu un ‘garou a unui membru. Se apreciază că termenul h. ar trebui evitat. O formă mai corectă ar putea fi hiperhemie. HIPEREMOTIVITATE, s. f. / hyperemotivite, s. f. / hyperemo-tivity. [Qr. hyper = mai mult; lat. emotus, de la emovere = a scoate, a răsturna] Stare a anumitor subiecţi de a reacţiona în mod exagerat şi inadecvat ia diferite evenimente. H. predispune la ‘obsesii, ‘anxietate şi ‘hipocondrie. HIPERERGIE, s. f. / hyperergie, s. f. / hyperergy. [Qr. hyper = mai mult; ergon = lucru, acţiune, de la ergein = a lucra] Formă de ‘alergie caracterizată prin reacţia exagerată a organismului la contactul cu o anumită substanţă. HIPERESTEZIE, s. f. / hyperesthesie, s. f. / hyper(a)esthe-sia. [Qr. hyper = mai mult; aisthesis = senzaţie, sensiBili-tate.] Sensibilitate exagerată a pielii sau a organelor de simţ. Ex.: h. tactilă, h. acustică etc. HIPERESTROGENISM, s. n. / hyperoestrogenie, s. f. / hyper(o)estrogenism. [Qr. hyper = mai mult; lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. gennan = a produce; -ism.] Excesul de estrogeni în organismul feminin, de natură endogenă (secreţie crescută, degradare insuficientă, sensibilizare crescută a receptorilor) sau exogenă şi tulburările determinate de acest exces. Clinic, la subiectul impuber se dezvoltă o ‘pubertate precoce, iar la subiectul puber apar tulburări menstruale (accentuarea menstruaţiei sau, rar, suprimarea acesteia), accentuarea manifestărilor premenstruale. După menopauză, h. este la originea unor metroragii. Sin.: hiperfoliculinism. HIPEREXTENSIE, s. f. / hyperextension, s. f. / hyperexten-sion. [Qr. hyper = mai mult; lat. extensio, -onis - întindere, de la extendere = a întinde (ex = în afară; tendere = a întinde).] ‘Extensie forţată voluntară, uneori patologică. HIPERFAGIE, s. f. / hyperphagie, s. f. / hyperfagia. [Qr. hyper = mai mult; phagein = a mânca] Sin.: bulimie (v.). HIPERFALANGIE, s. f. / hyperphalangie, s. f. / hyperpha-langia, hiperphalangism. Prezenţa unei falange supranume-rare, îndeosebi la nivelul ‘policelui. 560 hiperfenilalaninemie HIPERIMUNIZARE HIPERFENILALANINEMIE, s. f. / hyperphenylalaninemie, s. f. / hyperphenylalaninemia. 1) Creşterea concentraţiei de 'fenilalanină în sânge, peste 40 mg / L (240 pmol / L). 2) Denumire generică pentru o serie de stări patologice identificate ca urmare a depistării sistematice a 'fenilcetonuriei. Toate aceste tulburări au un caracter autozomal recesiv. Se disting: h. prin defect tranzitoriu de hidroxilare, h. moderate persistente şi fenilcetonurii atipice prin deficit incomplet de fenil-alanin-hidroxilază, h. prin deficit de 'transaminare, h. prin deficit de *tetrahidrobiopterină, h. secundare 'tirozinemiilor tranzitorii, 'tirozinemii şi insuficienţe hepatocelulare. HIPERFIBRINEMIE, s. f. / hyperfibrinemie, s. f. / hyperfi-brinogen(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. fibra = fiSră; -ină; (gr. gennan = a produce); gr. haima, -atos = sânge.) Creşterea concentraţiei de *fibrinogen din sânge peste 14,7 mol/l, de obicei în cursul sindroamelor inflamatorii. HIPERFOLICULINISM, s. n. / hyperfolliculinisme, s. m. / hyper-folliculinism. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. folliculus = săcuCep, dim. de Ca follis = Burduf, minge; -ină; -ism.) Sin.: hiper-estrogenism (v.). HIPERFOSFATEMIE, s. f. / hyperphosphatemie, s. f. / hyper-phosphat(a)emia. [Qr. hyper = mai muCt; phos, photos = Cumină, fosfor; haima, -atos = sânge.) Creşterea concentraţiei fosfaţilor din sânge peste 0,04 g/l (sau peste 1,3 mmol/l). Cauze: fiziologice (ingestie, efort) sau patologice (nefrite, te-tanie, rahitism). HIPERFOSFATURIE, s. f. / hyperphosphaturie, s. f. / hyper-phosphaturia. [Qr. hyper = mai mult; phos, photos = Cunună, fosfor; ouron = urină) Creşterea eliminării urinare a fosfaţilor, ca urmare a reducerii reabsorbţiei lor tubulare (prin incapacitate a sistemului de transport sau blocare a mecanismului tubular de transport al fosfaţilor). HIPERFUNCŢIE, s. f. / hyperfonction, s. f. / hyperfunction. [Qr. hyper = mai mult; Cat. functio, -onis = îndepCinire, executare, de Ca fungi = a se achita, a îndepdni) Manifestarea în exces a funcţiei unui organ, termen folosit îndeosebi pentru glandele endocrine (ex.: h. tiroidiană), când h. se manifestă prin *hipercrinie. HIPERGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / hypergammaglobuli-nemie, s. f. / hypergammaglobulin(a)emia. [Qr. hyper = mai muCt; y - a treia Citeră a alfabetului grec; Cat. globulus, dim. de Ca globus = gCoB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.) Creşterea concentraţiei de 'gamaglobuline plasmatice peste 21 g/l. Prin 'electroforeză se disting două tipuri de h.: 1) H. cu bandă omogenă, monoclonală, în 'macroglobulinemie sau gamamie-lom. 2) H. cu bandă difuză, policlonală, de ex. în inflamaţii şi în boli ale ţesutului conjunctiv. în funcţie de tipul (tipurile) globulinelor implicate, se disting: h. monoclonală sau *dis-globulinemia monoclonală, h. biclonală sau 'disglobulinemia biclonală, h. policlonală sau 'disglobulinemia policlonală. HIPERGENEZA, s. f. / hypergenese, s. f. / hypergenesis. [Qr. hyper = mai mult; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.) Multiplicarea exagerată a elementelor celulare ale unui organ, ţesut sau neoplasm. V. şi hiperplazie. HIPERGENITALISM, s. n. / hypergenitalisme, s. m. / hyper-genitalism. [Qr. hyper = mai mult; Cat. genitalia = organeCe genitaCe, de Ca gignere = a naşte, a crea; -ism.) Sin.: hipergo-nadism (v.). HIPERGLICEMIANT, adj. / hyperglycemiant, -e, adj. / hyper-glyc(a)emic. [Qr. hyper = mai mult; glykys = dulce; haima, -atos = sânge.) (Substanţă sau factor) care creşte concentraţia sanguină de glucoză. V., de ex., glucagon. HIPERGLICEMIE, s. f. / hyperglycemie, s. f. / hypergly-c(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; glykys = dulce; haima, -atos = sânge.) Creşterea cantităţii de glucoză din sânge. Este considerată patologică peste 1,2 g/l (dar depinde şi de meto- da de dozare a glucozei). Se disting: 1) H. fiziologică, tranzitorie şi proporţională cu cantitatea de giucide ingerate (h. alimentariî). 2) H. patologică, patognomonică în 'diabetul zaharat. Se mai observă şi într-o serie de boli hepatice glicogenopexice, în unele afecţiuni tiroidiene, hipofizare şi ale suprarenalelor. HIPERGLICINEMIE, s. f. / hyperglycinemie, s. f. / hyper-glycin(a)emia. [Qr. hyper = mai midt; glykys = dulce; -ină; haima, -atos = sânge.) Perturbare metabolică ereditară exprimată prin acumularea excesivă de 'glicină în sânge şi eliminarea acesteia în urină. Clinic, apar tulburări digestive şi nervoase. Sin.: acidemie metilmalonică, glicinoză. HIPERGLICINURIE, s. f. / hyperglycinurie, s. f. / hypergly-cinuria. [Qr. hyper = mai muCt; glykys = duCce; -ină; ouron = urină) Eliminare crescută de 'glicină în urină care survine în situaţii de 'hiperglicinemie. HIPERGLICISTIE, s. f. / hyperglycistie, s. f. / hyperglycistia. Acumularea de glucoză în ţesuturile bolnavilor de 'diabet. HIPERGLOBULIE, s. f. / hyperglobulie, s. f. / hyperglobulia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. globulus = gCoB mic, dim. de Ca globus = gCoB.) Sin.: poliglobulie (v.). HIPERGLOBULINEMIE, s. f. / hyperglobulinemie, s. f. / hyper-globulin(a)emia. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. globulus = gCoB mic, dim. de Ca globus = gCoB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.) Creşterea cantităţii de 'globuline conţinute în serul sanguin. H. poate interesa toate tipurile de globuline serice (h. policlonală sau 'disglobulinemie policlonală) sau doar unele tipuri de globuline (ex.: h. monoclonală sau 'disglobulinemie monoclonală, h. biclonală sau 'disglobulinemie biclonală). HIPERGONADISM, s. n. / hypergonadisme, s. m. / hypergo-nadism. [Qr. hyper = mai muCt; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; -ism.) Starea unui subiect determinată de hiper-funcţia endocrină a gonadelor. Se traduce clinic prin 'hiper-ovarie sau 'hiperorhidie. Sin.: hipergenitalism. HIPERHIDRATARE, s. f. / hyperhydratation, s. f. / hyperhy-dration. [Qr. hyper = mai mult; hydor, hydatos = apă) Stare de supraîncărcare hidrică. H. se poate produce în ansamblul sectoarelor hidrice din organism ('sindrom de h. globală) sau numai într-unul din aceste sectoare: celular ('sindrom de h. celulară) sau extracelular ('sindrom de h. extracelulară). HIPERHipROZĂ, s. f. / hyperhidrose, s. f. / hyperhidrosis. [Qr. hyper = mai mult; hidros = sudoare; -oză.J Transpiraţie excesivă cu caracter intermitent (de obicei în relaţie cu sti-muli endogeni, de ex. emoţiile) şi localizat (palme, plante, axile), mai rar generalizat. H. emoţională este o afecţiune cu caracter autozomal dominant a glandelor sudoripare, în care stimulii determinanţi sunt anxietatea sau stimulii senzoriali. HIPERHOMOCISTEINEMIE, s. f. / hyperhomocysteinemie, s. f. / hyperhomocysteinemia. Creşterea conţinutului de homocisteină din sânge care se află în relaţie cu apariţia unor evenimente patologice cardiovasculare. O h. importantă este responsabilă de citotoxicitate endotelială directă, asociată unei degradări a membranei bazale şi unei alterări a fibrelor elastice. O h. moderată nu are o citotoxicitate directă, dar reduce producţia endotelială de NO. H. poate, induce de asemenea 'peroxidarea lipidică, dezvoltarea 'celulelor spumoase şi proliferarea de celule musculare netede. Este posibilă şi relaţia h. ca expresie a numeroase gene. Cu certitudine, h. favorizează ateroscleroza, ca şi complicaţiile sale ischemice, cardiace, cerebrale şi periferice. HIPERIMUNIZARE, s. f. / hyperimmunisation, s. f. / hyper-immunization. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie.) Creşterea progresivă a concentraţiei anticorpilor din organism, ca urmare a introducerii repetate a aceluiaşi antigen. Ex.: dacă la un subiect care a primit un grefon incompatibil se implantează un 561 HIPERINSULINEMIE HIPERMENOREE al doilea grefon, acesta va fi respins mai rapid, din cauza răspunsului secundar. HIPERINSULINEMIE, s. f. / hyperinsulinemie, s. f. / hyper-insulin(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. insula = insulă; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Exces de ‘insulină în sânge, care se poate traduce clinic, la concentraţii foarte mari ale insulinei, prin ‘sindrom hipoglicemic. HIPERINSULINISM, s. n. / hyperinsulinisme, s. m. / hyperin-sulinism. [Qr. hyper = mai mult; Cat. insula = insulă; -ină; -ism.] 1) Secreţie excesivă de insulină la nivelul celulelor beta din Insulele Langerhans ale pancreasului. 2) Ansamblul de simptome (‘sindrom hipoglicemic) generat de concentraţia crescută de insulină în sânge (‘hiperinsulinemie). H. organic este denumit ‘sindrom Harris. HIPERKALIEMIE, s. f. / hyperkaliemie, s. f. / hyperkali(a)e-mia. [ Qr. hyper = mai mult; ar. kali = potasă; gr. haima, -atos = sânge.] Creşterea potasiului plasmatic peste 5,5 mmol/l, care poate genera tulburări de ritm cardiac. Origini diverse: ‘insuficienţă renală, ‘insuficienţă suprarenală acută, stări de ‘deshidratare grave, ‘anoxemie accentuată. HIPERKALIURIE, s. f. / hyperkaliurie, s. f. / hyperkaliuria. [Qr. hyper = mai mult; ar. kali = potasă; gr. ouron = urină] Creşterea eliminării urinare de potasiu. HIPERKERATOZĂ, s. f. / hyperkeratose, s. f. / hyperkerato-sis. [Qr. hyper = mai mult; keras, keratos = corn; -oză.] 1) ‘Keratinizare excesivă, patologică, a epiteliului malpighian sau nemalpighian în metaplazii epidermoide. H. osteokerato-zică se caracterizează prin dispariţia nucleelor stratului cornean, iar h. parakeratozică, prin celule corneene nucleate. V. kera-toză, boală Kyrle, boală Flegei. 2) Boală a vitelor caracterizată prin inflamaţia şi îngroşarea stratului cornos, secundar ingestiei de alimente cu hidrocarburi clarinate în cantitate mare. Fiind iniţial considerată de etiologie virală (cu un virus necunoscut) a fost numită şi boală X. HIPERKINEZIE, s. f. / hyperkinesie, hypercinesie, s. f. / hyperkinesia. [Qr. hyper = mai mult; kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca] 1) Mişcare involuntară de natură non-epileptică. în prezent, termenul se utilizează pentru mişcările involuntare de origine incertă sau atipice. 2) Creşterea patologică a frecvenţei sau/şi a intensităţii contracţiilor uterine în timpul ‘travaliului. HIPERKINEZIE, s. f. / hypercinese, s. f. / hyperkinesia. Creşterea amplitudinii şi a rapidităţii mişcărilor, ca urmare a creşterii excesive sau anormale a funcţiei sau activităţii musculare. Sin.: hiperactivitate. HIPERLACTAŢIE, s. f. / hyperlactation, s. f. / hyperlactation. [Qr. hyper = mai mult; Cat. lactatio, -onis = alăptare, de Ca lac, lactis = Copte.] ‘Lactaţie în cantitate mai mare sau pe o perioadă mai îndelungată. HIPERLIPEMIE, s. f. / hyperlipemie, s. f. / hyperlip(a)emia. [Qr. hyper = mai muCt; lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Varietate de ‘hiperlipidemie în care lipidele sanguine sunt foarte crescute (60 până la 100 g/I de plasmă), îndeosebi pe seama ‘trigliceridelor (20-40 g/l), cu creşterea masivă a ‘chilomicronilor (forma de transport a trigliceridelor şi colesterolului exogen din intestin în sânge). Din cauza concentraţiei lipidice, serul este lactescent. Colesterolul sanguin este moderat crescut. Aceste tulburări constituie hiperlipidemia de tip I, conform clasificării lui Frederickson (v. hiperlipidemie), şi se observă în: diabet, pancreatite, glicogenoze şi alcoolism. V. şi hiperlipidemie (tipurile I şi IV), hipertrigliceridemie. O formă particulară este h. esenţială sau idiopatică (v). HIPERLIPEMIE ESENŢIALĂ / hyperlipemie essentielle / essential hyperlip(a)emia. Afecţiune ereditară rară, cu transmitere recesiv autozomală, caracterizată prin hepatosplenome- galie moderată, ‘xantoame eruptive, crize dureroase abdominale şi retinită iipernică. Sin.: boaiă Burger-Griitz. HIPERLIPIDEMIE, s. f. / hyperlipidemie, s. f. / hyperlipid(a)e-mia. [Qr. hyper = mai mult; lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Creşterea cantităţii de colesterol şi/sau trigliceride peste valoarea normală de 2 g/l. în funcţie de tipul de *lipo-proteine care domină, se deosebesc cinci categorii (după Frederickson): 1) tip I - creşterea considerabilă a chilomicronilor şi trigliceridelor (v. hiperlipemie). 2) tip II - predomină p-lipo-proteinele şi colesterolul; se disting două variante: tipul //a, cu hipercolesterolemie pură (cresc doar LDL), şi tipul llb, cu hipercolesterolemie mixtă (cresc LDL şi VLDL). 3) tip III - mixt, cu creşterea concomitentă a p-lipoproteinelor (deci hipercolesterolemie) şi a pre-p-lipoproteinelor (deci trigliceridele endogene); clinic, apar xantoame tendinoase şi eruptive şi există tendinţă la ateroscleroză. 4) tip IV, cu ser lactescent şi bogat în pre-p-lipoproteine şi trigliceride endogene; clinic, se aseamănă cu ‘hiperlipemia esenţială, dar apare în mixedem, ne-froză, diabet zaharat, alcoolism (cresc VLDL). Uneori se utilizează şi termenul de hiperlipomicronemie. 5) tip V - rar, prin asociere la subiectul tânăr a tipurilor I şi IV (cresc VLDL şi chilomicronii). Sin.: hiperlipoproteinemie. In practică, cea mai utilă este clasificarea propusă de Asociaţia Europeană de Ateroscleroză care împarte h. în: 1) Hipercolesterolemii: a) de graniţă (TG sub 2 g/l, iar colesterolul 2-2,5 g/l); b) moderate (colesterol 2,5-3 g/l); c) severe (colesterol peste 3 g/l). 2) Hiper-trigliceridemir. a) moderate (colesterol sub 2 g/l, iar TG 2-4 g/l); b) severe (TG peste 4 g/l). 3) Hiperlipidemii mixte: a) moderate (colesterol 2-3 g/l, TG 2-4 g/l; b) severe (colesterol peste 3 g/l şi TG peste 4 g/l). HIPERLIPOPROTEINEMIE, s. f. / hyperlipoproteinemie, s. f. / hyperlipoprotein(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; lipos = grăsime; protos = primul; -ină; haima, -atos = sânge.] Existenţa în sânge a unor concentraţii anormal crescute de ‘lipopro-teine. Datorită faptului că lipoproteinele sunt forma de transport a lipidelor plasmatice, termenii h. şi hiperlipidemie sunt consideraţi sinonimi. HIPERLIZINEMIE, s. f. / hyperlysinemie, s. f. / hyperîy-sin(a)emia. 1) Creşterea concentraţiei sanguine de ‘lizină. 2) Boală metabolică ereditară cu transmitere autozomal rece-sivă, determinată de un deficit de lizin-cetoglutarat reductază şi caracterizată printr-un exces de lizină în sânge şi urină. Se poate asocia cu întârziere în dezvoltarea psihomotorie şi sta-turo-ponderală. HIPERLIZINEMIE PERIODICĂ / hyperlysinemie periodique / Columbo’s sydrome. Sin.: sindrom Columbo (v.). HIPERLORDOZĂ, s. f. / hyperlordose, s. f. / hyperlordosis. [Qr. hyper = mai muCt; lordos = apCecat, curBat înainte; -oză.J Accentuarea ‘lordozei fiziologice, cu localizare în regiunea lombară şi uneori cervicală. HIPERLUTEINISM, s. n. / hyperluteinisme, s. m. / hyper-luteinism. [Gr. hyper = mai muCt; Cat. luteus = gaCSen, de Ca lutum = lut, argiCă; -ină; -ism.] Secreţia excesivă de ‘pro-gesteron. Denumirea provine de la luteină, termen desuet pentru progesteron. HIPERMAGNEZIEMIE, s. f. / hypermagnesemie, s. f. / hyper-magnes(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; Cat. medievală mag-nesia, din Cat., gr. magnes = piatră magnetică, adusă din regiunea Magnezia din CAsia Mică; gr. haima, -atos = sânge.] Creşterea concentraţiei ‘magneziului în sânge. Se observă îndeosebi în ‘insuficienţa suprarenală. HIPERMASTIE, s. f. / hypermastie, s. f. / hypermastia. [Qr. hyper = mai muCt; mastos = sân, mameCă] 1) Prezenţa uneia sau mai multor mamele supranumerare. 2) Hipertrofia glandei mamare. HIPERMENOREE, s. f. / hypermenorrhee, s. f. / hypermenor-rh(o)ea. [Qr. hyper = mai mult; men, menos = Lună; rhoia 562 HIPERMETIONINEMIE HIPEROXALURIE = curgere, de ta rhein = a curge.] ‘Menstruaţie de o abundenţă anormală. HipERMETIONINEMIE, s. f. / hypermethioniemie, s. f. / hypermethioninaemia. Creşterea concentraţiei sanguine a aminoacidului esenţial ‘metionină. H. este semnul principal al unei boli enzimatice determinată de o perturbare congenitală şi ereditară a acestui aminoacid. Boala se manifestă la sugar prin somnolenţă progresivă, un miros particular al urinii, sudorii şi halenei, de peşte sau de unt rânced, cu tendinţă la hemoragii şi hipoglicemie. Concentraţia metioninei este foarte crescută, atât în sânge cât şi în urină. Moartea survine în primele luni prin infecţii intercurente. Anatomopatologic se constată o ciroză hepatică, o dilataţie a tubilor renali şi o hiperplazie a insulelor Langerhans pancreatice. HIPERMETRIE, s. f. / hypermetrie, s. f. / hypermetria. [Qr. hyper ■= mai mutt; metron - măsura] Tulburare de coordonare a mişcărilor, care au o dimensionare exagerată. Se deosebeşte de ‘ataxie prin faptul că direcţia generală a mişcării este păstrată. Este un semn de leziune cerebeloasă. HIPERMETROPIE, s. f. / hypermetropie, s. f. / hyperme-tropia. [Qr. hyper = mai mutt; metron = măsură; ops, opos = vedere, văz.] Perturbare a vederii de aproape, consecutivă anomaliei de refracţie a ochiului, în care punctul de convergenţă a razelor luminoase se află îndărătul retinei. Se corectează cu lentile convexe, convergente. V. şi presbiopie, anopie. HIPERMIMIE, s. f. / hipermimie, s. f. I hypermimia. Tulburările mimicii emotive prin grimase şi alte mişcări ale muşchilor feţei. HIPERMNEZIE, s. f. / hypermnesie, s. f. / hypermnesia. [Qr. hyper = mai mutt; mneme = memorie, de ta mnasthai = a-fi aminti] Perturbare a memoriei, caracterizată prin redarea cu precizie excesivă a evenimentelor trecute. HIPERNATRIEMIE, s. f. / hypernatremie, s. f. / hyperna-tr(a)emia. [Qr. hyper = mai mutt; spaniotă natron, ar. natroun = carSonatid de sodiu natural,; gr. haima, -atos = sânge.] Creşterea sodiului sanguin peste valorile normale (peste 145 mEq/l sau 145 mmol/l). Cauze: hipercorticism, deshidratare, insuficienţă renală acută sau cronică, insuficienţă cardiacă. HIPERNATRIURIE, s. f. / hypernatriurese, hypernatr(i)urie, s. f. / hypernatriuria. [Gr. hyper = mai mutt; spaniotă natron, ar. natroun = carbonatui de sodiu naturat; gr. ouron = urină.] Creşterea conţinutului de sodiu din urină. HIPERNEFROM, s. n. / hypernephrome, s. m. / hyper-nephroma. [Qr. hyper = mai midt; nephros = rinichi; orna.] Sin.: nefrocarcinom (v.). HIPEROREXIE, s. f. / hyperorexie, s. f. / bulimia. [Qr. hyper = mai mutt; orexis = apetit.] Sin.: bulimie (v.). HIPERORHIDIE, s. f. / hyperorchidie, s. f. / hyperorchidism. [Qr. hyper = mai mutt; orkhis, -idos = testicid.] Hiperfuncţie endocrină a testiculelor. La adult, h. generează o exagerare a comportamentului sexual (tip hiperdiastenic), iar la copil determină ‘macrogenitosomie precoce (adenom al glandei intersti-ţiale a testiculului). HIPEROSMIE, s. f. / hyperosmie, s. f. / hyperosmia. [Qr. hyper = mai mutt, cu e^ces; osme = odorat.] Creşterea patologică a sensibilităţii olfactive. V. oxiosmie. HIPEROSMOLALITATE, s. f. / hyperosmolalite, s. f. / hyper-osmolality. [Qr. hyper = mai mutt; osmos = imputs, împingere.] Creşterea ‘osmolalităţii. V. şi hipertonie. HIPEROSMOLARITATE, s. f. / hyperosmolarite, s. f. / hyper-osmolarity. [Qr. hyper = mai mutt; osmos = imputs, împingere.] Creşterea ‘osmolarităţii. V. şi hipertonie. HIPEROSTEOCLASTOZĂ, s. f. / hyperosteoclastose, s. f. / hyperosteoclastosis. Activitate excesivă a ‘osteoclastelor care are drept consecinţă creşterea resorbţiei osoase. H. poate fi: 1) generalizată, în osteodistrofia renală, hiper-paratiroiaismui primar, mielom; 2) iocaiizaiă: boala Paget, algo-distrofie. HIPEROSTEOLIZĂ, s. f. / hyperosteolyse, s. f. / hyperoste-olysis. Distrugere crescută şi generalizată a ţesutului osos, necompensată printr-o osteogeneză echivalentă. Ca urmare, se produce o decalcifiere difuză a scheletului. Bolile osoase produse din cauza h. sunt, în esenţă, ‘osteoza paratiroidiană ca şi cele din proliferările neoplazice şi mielomatoase şi ‘boala Paget. HIPEROSTOZĂ, s. f. / hyperostose, s. f. / hyperostosis. [Qr. hyper = moi mutt; osteon = os; -oză.] îngroşare anormală, circumscrisă sau difuză, a unuia sau a mai multor oase, antrenând deformări osoase. H. constituie procesul patologic dominant într-o serie de boli sau sindroame: 1) H. corticală generalizată sau endostală, sin.: boală Van Buchem (v.). 2) H. corticală infantilă, sin.: boală Caffey (v.). 3) H. diafizară, sin.: boală Engelmann (v.). 4) H. frontală internă, sin.: boală Morgagni-Stewart-Morel (v.). 5) H. generalizată cu pahidermie, sin.: pahi-dermoperiostoză (v.). 6) H. vertebrală anchilozantă (v.). HIPEROSTOZĂ VERTEBRALĂ ANCHILOZANTĂ / hyperostose ankylosante vertebrale / Forestier-Rotes-Querol syn-drome. Afecţiune ce se caracterizează prin osificări interver-tebrale dorsale inferioare şi osteofitoză lombară exuberantă, denumită “în flacără de lumânare”. Se asociază relativ frecvent cu un diabet. Apare mai frecvent la bărbaţi, după decada a şasea de viaţă. Sin.: spondiloreostoză, sindrom Forestier-Rotes-Querol. HIPEROVARIE, s. f. / hyperovarie, s. f. / hyperovaria. [Qr. hyper =* mai mutt; tat. mcdicata ovarium = ovar, de ta ovum = ou] Hiperfuncţie endocrină a ovarului, exprimată adesea prin sindrom de ‘hiperestrogenism sau ‘hiperluteinism. HIPEROXALURIE, s. f. / hyperoxalurie, s. f. / hiperoxaluria. [Qr. hyper = mai mutt; oxalis = măcrifi, ouron - urină] Excreţie a unor cantităţi mari de ‘oxalat în urină, care poate conduce la formarea de calculi urinari. Se deosebesc: 1) H. enterică, survine după rezecţia extinsă a ‘ileonului, care are drept consecinţă o absorbţie excesivă de oxalat la nivelul ‘colonului, cu formare de calculi în tractul urinar. 2) H. primară este o boală genetică care se caracterizează prin excreţia de cantităţi mari de oxalat, nefrolitiază, nefrocalcinoză, tendinţă la insuficienţă renală şi, frecvent, depozite generalizate de oxalat de calciu (‘oxaloză), ca urmare a unui defect de metabolizare a ‘glioxilatului. Se disting două tipuri de h. p.: a) H. de tip I, denumită şi oxaloză, reprezintă prima boală gravă în care s-a demonstrat rolul patogenic al unui defect de adresare a unei proteine. în această boală se constată un deficit la nivelul he-patocitelor al enzimei alanin glioxilat aminotransferază (AGT). Această enzimă este eficientă numai dacă se află în ‘peroxi-zomi. în cazul când ‘secvenţa semnal a enzimei este alterată (din cauza unor mutaţii genetice precise), aceasta ratează ţinta sa naturală (peroxizomii) şi se fixează la nivelul ‘mitocondri-ilor. Această modificare de „adresă" a AGT face ca aceasta să nu îşi mai exercite rolul fiziologic: metabolizarea glioxilaţilor. Ca urmare, aceştia se depun în hepatocite unde sunt oxidaţi în oxalaţi. Cantităţile de oxalaţi acumulate în organism pot fi extrem de mari, chiar de ordinul kilogramelor, aceştia invadând, pe cale sanguină, organismul, iar prin depunere provocând leziuni multiorganice, îndeosebi renale, osoase, articulare, vasculare şi oculare. Primul organ afectat este rinichiul, prin apariţia litiazei renale şi a nefrocalcinozei, iar ulterior majoritatea celorlalte viscere, b) H. de tip ii: este caracterizată prin excreţia de acid oxalic şi acid L-gliceric din cauza alterării meta-bolizării hidroxipiruvatului în D-glicerat, ca urmare, probabil, a unui defect autozomal recesiv al glicerat dehidrogenazei. 563 HIPEROXEMIE H1PERSECREŢ1E HIPEROXEMIE, s. f. / hyperoxemie, s. f. / hyperox(a)emia. [Qr. hyper - mai mult; oxys = acru, oxigen; haima, -aios = sânge.] Creşterea conţinutului de oxigen din sângele arterial, accidentală sau terapeutică. Cf. hiperoxie. HIPERPARATIROIDISM, s. n. / hyperparathyroidisme, s. m. / hyperparathyroidism. [Qr. hyper = mai mult; para = lângă; thyreos = pavăza, scut; eidos = formă; -ism.] Stare patologică determinată de secreţia excesivă de 'parathormon, tradusă clinic prin tulburări ale metabolismului calciului şi fosforului ('osteoză paratiroidiană sau 'nefrocalcinoză). Se disting: 1) H. primar, determinat de un adenom, mai rar de un carci-nom sau de o hiperplazie hipertrofică a glandelor paratiroide. Aspectul său tipic este de 'osteită fibrochistică sau osteoză paratiroidiană, dar poate provoca şi 'osteoporoză difuză sau 'litiază renală izolată. 2) H. secundar poate să apară în 'rahitism, 'osteomalacie, în carenţe minerale, în unele leziuni renale sau în unele cancere ('mielom multiplu). HIPEROXIE, s. f. / hyperoxie, s. f. / hyperoxla. Creşterea cantităţii de oxigen distribuită ţesuturilor, prin intermediul sângelui, pe unitatea de timp. Cf. hiperoxemie. HIPERPAROTIDIE, s. f. / hyperparotidie, s. f. / hyperparo-tidism. Creşterea de volum a 'parotidelor cu sporirea consecutivă a secreţiei salivare. H. se observă îndeosebi în timpul sarcinii şi la debutul menopauzei. HIPERPATIE, s. f. / hyperpathie, s. f. / hyperpathia. [Qr. hyper = mai mult; pathos = afecţiune, Boală] Percepţie exagerată a durerii în sindromul talamic ('sindrom Dejerine-Roussy). Poate fi declanşată chiar de excitanţi 'subliminali sau de stimuli afectivi. HIPERPEPSIE, s. f. / hyperpepsie, s. f. / hyperpepsia. Exagerarea funcţionării mucoasei gastrice cu accentuarea procesului de digestie gastrică. H. determină o creştere a apetitului şi o senzaţie de jenă în timpul digestiei gastrice. HIPERPERISTALTISM, s. n. / hyperperistaltisme, s. m. / hyperperistaltism. Creşterea 'peristaltismului normal al stomacului sau al intestinului. HIPERPIGMENTAŢIE, s. f. / hyperpigmentation, s. f. / hyper-pigmentation. [Qr. hyper = mai mult; lat. pigmentum = vopsea] Acumularea în exces a unui pigment în anumite ţesuturi. H. cutanată - v. melanodermie. HIPERPILOZITATE, s. f. / hyperpilosite, s. 1. / hyperpylo-sity. Dezvoltarea excesivă a pilozităţii corpului, independentă de producţia de 'androgeni din organism. V. hirsutism. HIPERPIREXIE, s. f. / hyperpyrexfe, s. f. / hyperpyrexia. [Qr. hyper = mai mult; pyrexis = acces de feBră, de la pyressein = a avea feBră] 'Febră extrem de crescută. HIPERPITUITARISM, s. n. / hyperpituitarisme, s. m. / hyper-pituitarism. [Qr. hyper = mai midt; lat. pituita = secreţie cu mucozitâţi (deoarece anticii credeau că secreţiile nazale provin din această glandă, prin lama ciuruită a etmoidului); -ism.] Stare patologică indusă de hiperfuncţia hipofizei (sau glandă pituitară). Cauze: adenomul bazofil, care determină compresiuni ale glandei, sau adenomul eozinofil (denumit şi adenom somatotrop), care provoacă 'acromegalie. HIPERPLACHETOZA, s. f. / hyperplaquettose, s. f. / thrombo-cytosis. [Qr. hyper = mai mult; fr. plaquette, din otandezâ plaken = a cârpi, a petici; -oză.] Sin.: trombocitoză (v.). HIPERPLAZIE, s. f. / hyperplasie, s. f. / hyperplasia. [Qr. hyper = mai midt; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela] Dezvoltare exagerată a unui ţesut sau organ datorită înmulţirii elementelor celulare normale. Partea afectată devine mai mare, dar ţesutul sau organul îşi păstrează forma normală. H. poate fi fiziologică sau compensatorie (ex.: refacerea unui ţesut după îndepărtarea unui fragment) sau patologică, de obicei de natură hormonală, de suprastimulare (ex.: prin creşterea estrogenilor rezultă h. endometrului, cu sânge-rare menstruală anormaiă). V. şi hipertrofie. HIPERPLAZIE ANGIOFOLICULARĂ / hyperplasie angiofolli-culaire / angiofollicular hyperplasia. Hiperplazie limfoidă benignă, exprimată printr-o tumoră unică, asemănătoare unui 'timom şi localizată frecvent în mediastin. Au fost însă descrise şi forme extra-mediastinale în cazul infecţiei cu HIV. Prin semnele clinice şi de laborator acest sindrom este apropiat de 'limfadenopatia angioimunoblastică. HIPERPLAZIE SUPRARENALIANĂ CONGENITALĂ / hyperplasie surrenale congenitale / congenital adrenal hyperplasia. Abrev: CAH. Sin.: sindrom suprarenalian congenital. V. sindrom suprarenogenital def. 1. HIPERPNEE, s. f. / hyperpnee, s. f. / hyperpn(o)ea. [Qr. hyper = mai mult; pnoia = respiraţie, de la pnein = a respira] Respiraţie care se caracterizează prin frecvenţă şi amplitudine anormal crescute ale actului respirator şi se asociază cu 'hiperventilaţie. ^ HIPERPNEUMATOZĂ, s. f. / hyperpneumatose, s. f. / hyper-pneumatosis. [Qr. hyper = cu e?(ces; pneuma, atos = sufla] Distensia alveolelor pulmonare şi creşterea volumului teritoriului pulmonar corespondent. H. este consecinţa unei obstrucţii bronşice incomplete care formează un gen de supapă, lăsând să pătrundă aerul în plămân, dar împiedicând parţial ieşirea acestuia. HIPERPOLARIZARE, s. f. / hyperpolarisation, s. f. / hyper-polarization. [Qr. hyper = mai mult; lat. polus = poC.] Creşterea sarcinii electrice la nivelul membranei celulare, cu mărirea 'potenţialului de repaus. HIPERPROLACTINEMIE, s. f. / hyperprolactinemie, s. f. / hyperprolactin(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; lat., gr. pro = înainte, în faţa; lat. Iac, lactis = lapte; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Creşterea concentraţiei 'prolactinei în sânge, fiziologică în cursul sarcinii şi al alăptării. în patologie se disting: 1) H. primară, datorată unei tumori ('adenom) sau hiper-funcţiei antehipofizei. 2) H. secundară poate apărea în: hiperti-roidie, insuficienţă renală, anorexie mentală, hipertensiune arterială şi după administrarea unor medicamente (neuroleptice, alfametildopa, cimetidină). HIPERPROLINEMIE, s. f. / hyperprolinemie, s. f. / hyperpro-lin(a)emia. Prezenţa excesivă în sânge a aminoacidului *pro-lină. Boală ereditară, provocată de absenţa unor enzime ce degradează prolina. Clinic, apar întârzierea dezvoltării mentale şi tulburări neurologice. HIPERPROSEXIE, s. f. / hyperprosexie, s. f. / hyperprose-xia. [Qr. hyper = mai mult, în e^ces; prosekhein - a fi atent.] Exagerarea atenţiei. HIPERPROTEINEMIE, s. f. / hyperproteinemie, s. f. / hyper-protein(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; protos = primul; -ină; haima, -atos = sânge.] Creşterea nivelului proteinelor din serul sanguin peste 78 g/l. Apare prin creşterea masei de proteine (îndeosebi 'globuline) sau datorită 'hemoconcentraţiei. Poate avea cauze diverse: deshidratare, boli infecţioase, mielom etc. HIPERREFLEXIE, s. f. / surreflectivite, s. f. / hyperreflexia. Exagerarea reflexelor. HIPERSARCOZINEMIE, s. f. / hypersarcosinemie, s. f. / sar-cosin(a)emia. 'Aminoacidopatie cu caracter autozomal rece-siv determinată de o deficienţă de 'sarcozin dehidrogenază, care în mod normal transformă 'sarcozina în 'glicocol. H., uneori benignă, se manifestă la sugar prin tulburări neurologice ale suptului şi deglutiţiei. HIPERSECREŢIE, s. f. / hypersecretion, s. f. / hypersecre-tion. [Qr. hyper = mai mult; lat. secretio, -onis = separare, 564 HIPERSENSIBILITATE HIPERTENSIUNE 180; TAD > 110, 8) HA sistolică izolată: TAS > 140, TAD < 90. 9) Subgrup borderline: TAS 140-149, TAD < 90. Când valorile tensiunii sistolice şi distolice se încadrează în două categorii diferite, pentru clasificarea hipertensiunii se ia în considerare valoarea cea mai mare. H. a. provoacă frecvent cefalee, tulburări senzoriale uşoare, crampe ale extremităţilor şi poate fi la originea unor complicaţii grave, îndeosebi accidente nervoase de origine vasculară, insuficienţă ventriculară stângă, insuficienţă renală. Cauzele h. a. rămân, în majoritatea cazurilor, obscure, deşi, ca urmare a numeroase cercetări, se conturează o serie de teorii patogenice. în consecinţă, rămâne operantă clasificarea sindroamelor hipertensive în: 1) H. a. esenţială. 2) H. a. secundară (simptomatică). 1) H. a. esenţială, de cauze incomplet elucidate, reprezintă peste 80% din cazuri şi cuprinde: a) h. a. benignă (circa 70% din cazuri), diagnosticul fiind stabilit după eliminarea unor cauze renale, suprarenale, cardiovasculare etc.; b) */?. a. malignă (8-10% din cazuri), cu tensiune mult ridicată şi leziuni de fund de ochi accentuate în raport cu h. a. benignă. Evoluţia şi prognosticul h. a. esenţiale se urmăresc îndeosebi pe baza examenului fundului de ochi. 2) H. a. secundară are o cauză cunoscută, bine definită şi reprezintă o mică parte a cazurilor de h. a. Cauze: a) de origine renală: afecţiuni renale medicale şi chirurgicale; b) de origine endocrină: feocromocitom, corticosupra-renalom, boală Cushing, hipertireoze, menopauză; c) de origine cardiovasculară: ateroscleroză, coarctaţia aortei, periarterită nodoasă, trombangeită obliterantă, insuficienţă cardiacă dreaptă primitivă, aortite, anevrisme aortice; d) de origine nervoasă: leziuni nervoase centrale diverse, tabes, leziuni ale zonei reflexo-gene sinocarotidiene; e) de origine variată: diabet, gută, obezitate. Recent, clasificarea HTA a fost simplificată în 3 categorii: 1) prehipertensiune (max. 120 - 139 mmHg, min. 80 - 89 mmHg); 2) stadiul I al HTA (max. 140 - 159 mmHg, min. 90 - 99 mmHg); 3) stadiul II al HTA (max. peste 160 mmHg, min. peste 100 mmHg). Tensiunea arterială normală este: maxima sub 120 mmHg şi minima sub 80 mmHg. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ ESENŢIALĂ / hypertension arterielle essentielle / essential hypertension. V. hipertensiune. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ DE GRANIŢĂ / hypertension limite / borderline hypertension. H. a. în care valorile crescute alternează cu cele normale. Nosologic reprezintă un subgrup al hipertensiunii arteriale uşoare cu tensiune arterială (TA) sistolică 140-160 mmHg şi/sau TA diastolică 90-95 mmHg. Subiecţii cu h. a. g. prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire prin maladii cardiovasculare. V. şi borderline. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ MALIGNĂ / hypertension arterielle maligne / malignant arterial hypertension. Formă de h. a. a adultului tânăr, de obicei fatală. Apare cel mai frecvent în cursul unei insuficienţe renale (60% din cazuri), al unei h. banale sau, mai rar, în h. renovasculară. Sunt caracteristice leziunile de arteriolită fibrinoidă, necrozantă şi stenozantă, îndeosebi la nivel renal, fapt ce conduce la hipersecreţie de ‘renină, ‘angiotensină şi ‘aldosteron. Presiunea arterială este foarte crescută (250/150 mmHg) şi manifestările encefalice domină tabloul clinic: cefalee, retinopatie hipertensivă cu edem papilar şi hemoragii. Decesul se produce prin accidente cerebrale, cardiace şi, îndeosebi, prin insuficienţă renală. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARA / hypertension arterielle pulmonaire / pulmonary hypertension. Creştere a presiunii în reţeaua arterială pulmonară peste 35 mmHg (normal, 25 mmHg, minimum 15 mmHg, în medie 20 mmHg). Cauze: 1) Cardiopatii congenitale cu *şunt stânga-dreapta cu debit mare. 2) Rezistenţa excesivă la curgerea sângelui, în două alternative: a) h. a. p. precapilară, cu presiune capilară normală, dar cu creşterea presiunii la nivelul arteriolelor pulmonare (în bronhopneumopatii cronice, embolii pulmonare masive sau repetate, unele stenoze mitrale, unele cardiopatii congenitale cu şunt stânga-dreapta, h. a. p. primitivă); b) h. a. p. postcapilară, cu creşterea presiunii în aval faţă de arteriolele pulmonare, la nivelul inimii stângi (leziuni mitrale, insuficienţă ventriculară stângă). 3) H. a. p. primitivă, afecţiune rară, de cauză necunoscută, caracterizată prin îngroşare considerabilă a pereţilor arterelor pulmonare şi prin evoluţie fatală. H. a. p., indiferent de cauză, provoacă dilataţia trunchiului şi ramurilor mari ale arterei pulmonare şi hipertrofie ventriculară dreaptă, manifestată prin dispnee de efort crescândă şi evoluţie către insuficienţă ventriculară dreaptă. HIPERTENSIUNE ARTERIALA SECUNDARĂ / hypertension arterielle secondaire / secondary hypertension. V. hipertensiune. HIPERTENSIUNE INTRACRANIANĂ / hypertension intracrâ-nienne / intracranial hypertension. Sindrom caracterizat prin ‘cefalee frontală sau occipitală, vomismente, tulburări oculare (‘diplopie prin paralizia perechii a Vl-a de *nervi cranieni, edem papilar prin stază, care uneori poate conduce la ‘cecitate prin atrofie optică). H. i. este provocată de hipertensiunea în vasele cerebrale, ‘edemul cerebral sau acumularea de lichid cefalorahidian, care pot apărea în următoarele circumstanţe patologice: leziuni expansive intracraniene (tumoră, hematom, abces), accidente vasculare (edem cerebral paroxistic într-un puseu de hipertensiune arterială, hemoragie cerebrală sau menin-giană, ramolisment cerebral), infecţii (meningite, encefalite) sau hidrocefalie. HIPERTENSIUNE GRAVIDICĂ / hypertension gravidique / gestational hypertension. Sin.: toxemie gravidică (v. def. 2). HIPERTENSIUNE PORTALĂ / hypertension portale / portal hypertension. Sindrom manifestat prin ascită, circulaţie colaterală, splenomegalie, hemoragii digestive, tulburări digestive şi nervoase (‘encefalopatie portocavă). Cauze: 1) Dinamice, h. p. prin aflux portal crescut, consecinţă a unor modificări locale şi a relaţiilor anatomofuncţionale arteriolocapilare de la nivelul splinei. 2) Mecanice, mult mai importante decât primele, provoacă blocajul circulaţiei portale prin obstacol de origine hepatică (ciroză) sau extrahepatică (stenoza congenitală a venei porte la copil, tromboza venei porte). Sin.: sindrom de hipertensiune portală. HIPERTENSIV, adj., s. m. sau f. / hypertensif, -ive, adj., s. m. ou f. / hypertensive. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. ten-sus, de Ca tendere = a întinde, a încorda.] (Bolnav) care suferă de ‘hipertensiune sau factor care provoacă hipertensiunea arterială. HIPERTERMIE, s. f. / hyperthermie, s. f. / hyperthermia. [Qr. hyper = mai muCt; therme = căldură] Sin.: febră (v.). HIPERTERMIE MALIGNĂ DE EFORT / hyperthermie maligne d’effort / exertion malignant hyperthermia. Sindrom care apare brutal, după un efort intens şi prelungit în climat cald şi umed. Pe lângă creşterea temperaturii centrale la 40°C, se produc tulburări neuropsihice severe, tahicardie cu sincopă cardiovasculară, uneori sudaţie abundentă, semne biochimice de liză musculară, tulburări de coagulare, afectare hepatică şi renală HIPERTERMIE MALIGNĂ PERANESTEZICĂ / hyperthermie maligne peranesthesique / malignant hyperthermia of anes-thesia. Sindrom rar, ce apare în cursul anesteziilor generale, îndeosebi când se asociază tiopental-succinilcolină şi halotan. Se manifestă cu febră intensă, 42°C şi peste, însoţită totdeauna de hiperpnee, cianoză, hipertensiune arterială, tahicardie şi adesea de rigiditate musculară. HIPERTIMIE, s. f. / hyperthymie, s. f. / hyperthymia. [Qr. hyper = mai muCt; thymos = minte, spirit.] Exaltare a vieţii afective, însoţită de obicei de o anumită euforie. Uneori, prin 566 hipertiroidie HIPERVISCOZITATE PLASMATICĂ h. se înţelege accentuarea vieţii afective în ambele direcţii: euforie (*manie) sau tristeţe ('melancolie). HIPERTIROIDIE, s. f. / hyperthyroYdie, s. f. / hyperthyroi-dism. [Qr. hyper = mai mult; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă,] Sin.: hipertiroidism (v.). HIPERTIROIDISM, s. n. / hyperthyroYdisme, s. m. / hyper-thyroidism, hyperthyreosis. [Qr. hyper = mai muCt; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă; -ism.] Ansamblu de manifestări plurisistemice determinat de hipersecreţia prelungită de hormoni tiroidieni, ceea ce implică o hiperfuncţie a parenchi-mului tiroidian şi o serie de manifestări de 'tireotoxicoză. H. este constantă în 'boala Basedow-Graves. Alte forme de h.: 'adenomul tiroidian hiperfuncţional (adenomul toxic sau boala Plummer); tirotoxicoza factitia (prin administrare exogenă de hormoni tiroidieni în exces); secundar unui adenom hipofizar secretant de TSH (h. hipofizară); prin secreţie extratiroidiană de hormoni tiroidieni (*struma ovarii, *mola hidatiformă); în cazul unui carcinom tiroidian asociat cu hipersecreţie hormonală; pasager, în relaţie cu unele forme de tiroidită ('tiroidită sub-acută De Quervain, 'tiroidită Hashimoto). Tulburările din h. se constituie într-un sindrom caracterizat prin simptome metabolice ('catabolism accentuat, creşterea metabolismului bazai, insuficienţă energetică tisulară), simptome cardiovasculare, neuro-vegetative şi psihice. H. cu exoftalmie este 'boala Basedow-Graves. Termenii hipertiroidie şi h. nu sunt total sinonimi. în engleză se utilizează îndeosebi termenul h., iar alţi autori, îndeosebi francofoni, preferă termenul de hipertiroidie. Uneori, h. este întrebuinţat cu sensul “thyroid-like”. Sin.: hipertiroidie, *ti-reotoxicoză (sin. parţial, deoarece există tireotoxicoze fără h.). HIPERTIROXINEMIE, s. f. / hyperthyroxinemie / hyperthyro-xin(a)emia. Exces de 'tiroxină în sânge. HIPERTON, adj. / hypertonique, adj. / hypertonic. [Qr. hyper = mai mult; tonos = tensiune.] 1) Care se raportează la hiper-tonie (v.). 2) O soluţie a cărei presiune osmotică este superioară celei a plasmei. 3) Caracteristica unei soluţii cu o concentraţie suficient de crescută în solviţi pentru a provoca ieşirea apei din celuie, prin *osmoză. Var.: hipertonic. HIPERTONIC. Var. pentru hiperton (v.). HIPERTONICITATE, s. f. / hypertonie, s. f. / hypertonicity. [Qr, hyper = mai mult; tonikos = întăritor, de Ca tonos = tensiune.] Sin.: hipertonie, v. def. 1 şi 3. HIPERTONIE, s. f. / hypertonie, s. f. / hypertonicity (1), hypertonia (2, 3). [Qr. hyper = mai muCt; tonos = tensiune.] 1) Starea unui lichid sau a unei soluţii având o 'presiune osmotică mai mare decât cea a unui alt lichid cu care este pus în contact. H. plasmatică reprezintă creşterea presiunii osmotice a plasmei, ca urmare a creşterii concentraţiei în electroliţi sau a deshidratării. V. sindrom de hipertonie osmotică a plasmei. Sin.: hipertonicitate. 2) Spasm permanent arteriocapilar, care poate provoca hipertensiunea arterială. 3) Creşterea 'tonusului muscular sau a 'tonicităţii unui organ. Sin.: hipertonicitate. HIPERTRICOZĂ, s. f. / hypertrichose, s. f. / hypertrichosis. [Qr. hyper = mai muCt; thrix, trikhos = păr; -ozir.J Dezvoltare anormală a părului, a sistemului pilos. Poate fi congenitală sau dobândită, localizată sau generalizată. HIPERTRIGLICERIDEMIE, s. f. / hypertriglyceridemie, s. f. / hypertriglycerid(a)emia. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. glykeros = îndulcit, de Ca glykys = dulce; haima, -atos = sânge.] Creşterea concentraţiei 'trigliceri-delor din sânge. Pentru h. familială, v. hiperlipoproteinemie. HIPERTROFIE, s. f. / hypertrophie, s. f. / hypertrophy. [Qr. hyper = mai muCt; trophe = hrană, nutriţie.] Creşterea dimensiunilor, a volumului unui ţesut sau a unui organ prin mărirea celulelor şi doar secundar prin multiplicare celulară. Se datorează creşterii rezistenţei în faţa unei cavităţi (suprasolici- tare de rezistenţă) sau creşterii volumului de umplere prin re-fluare sau şunt (suprasolicitare de volum). Ex.: h. musculară consecutivă efortului fizic. A se compara cu 'hiperplazia. V. şi atrofie. HIPERTROFIE ATRIALĂ / hypertrophie atriale / atrial hypertrophy. Creşterea masei musculare atriale prin suprasolicitare de volum sau de rezistenţă a atriilor. Este obiectivată electrocardiografie prin modificări ale undei P. în h. a. stângă, unda P are aspect bifid, cu baza uşor lărgită^ denumită şi „P mitrar, întâlnită îndeosebi în 'stenoza mitrală. în h. a. dreaptă, unda P are amplitudine crescută (peste 2,5 mV), este ascuţită, dar cu bază normală; mai este numită „P pulmonar4', datorită incidenţei sale crescute în 'cordul pulmonar cronic. HIPERTROFIE PROSTATICĂ / hipertrophie prostatique / pro-static hypertrophy, benign prostatic hypertrophy. Mărire de volum a prostatei ca urmare a unei hiperplazii distrofice de origine hormonală. Proliferarea se produce atât la nivelul ţesutului glandular cât şi al stromei (ţesut fibros şi muscular). H. p. începe de obicei în a cincea decadă de viaţă şi poate fi un obstacol în micţiune, prin compresia sau obstrucţia uretrei. Sin.: adenom periuretral. HIPERTROFIE VENTRICULARĂ / hypertrophie ventriculaire / ventricular hypertrophy. Creşterea masei ventriculare consecutiv h. muşchiului cardiac, manifestată electrocardiografie prin devierea axului electric de partea hipertrofiată, lărgire uşoară a complexului QRS şi modificări ale undei T. Tipuri: 1) H. de adaptare apare când ventriculul drept este obligat să se adapteze la regimul de presiune din marea circulaţie (ex.: în 'tetrada Fallot). 2) H. de baraj, când creşte rezistenţa la evacuarea ventriculilor (în 'hipertensiunea arterială sau pulmonară, în 'stenoza aortică sau pulmonară). 3) H. de suprasarcină sau de reflux, când un ventricul preia un aport de sânge suplimentar ('insuficienţă valvulară, 'şunt stânga-dreapta). HIPERTROMBOCITEMIE, s. f. / hyperthrombocytemie, s. f. / thrombocytoeis. [Qr. hyper = mai mult; thrombos = cheag; kytos = ceCulă; haima, -atos = sânge.] Creşterea excesivă a numărului de trombocite în circulaţia periferică, uneori peste un milion pe mm3. Se constată în stări infecţioase, stări posthe-moragice, leucoză mieloidă cronică, boală Vaquez, h. esenţială etc. Creşterea numărului de trombocite duce nu la tromboză, ci la hemoragii. HIPERTROPIE, s. f. / hypertropie, s. f. / hypertropia. [Qr. hyper = mai midt; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce; ops, opos = văz, vedere.] Deviaţie permanentă a 'axei vizuale a unui ochi în sus, denumită şi 'strabism vertical sau divergenţă verticală. Sin.: (rar) anopie (def. 3) sur-sumvergenţă (frecvent). HIPERURICEMIE, s. f. / hyperuricemie, s. f. / hyper-uric(a)emia. [Qr. hyper = mai mult; ouron = urină, acid uric; haima, -atos = sânge.] Creşterea cantităţii de 'urat de sodiu, sare a acidului uric, în circulaţia sanguină. Se admite existenţa unei h. la concentraţii de peste 416 mol/l. Uneori sunt denumite ca h. şi fenomenele patologice rezultate în urma acestei creşteri ('gută, 'litiază). în cazul h. congenitale s-a descris 'sindromul Lesch-Nyhan. HIPERVENTILAŢIE, s. f. / hyperventilation, s. f. / hyperven-tilation. [Qr. hyper = mai mult; Cat. ventilatio, -onis = expunere Ca vânt, de Ca ventilare = a agita în aer.] Creşterea debitului ventilator alveolar, care se traduce prin hipercapnie. H. alveolară poate fi reflexă, emoţională, terapeutică sau neurologică. în marea majoritate a cazurilor este în relaţie cu o afecţiune respiratorie care determină hipoxie, şi h. apare ca mecanism compensator. V. şi ventilaţie pulmonară. HIPERVISCOZITATE PLASMATICĂ / hyperviscosite plasma-tique / plasma hyperviscosity. Accentuarea viscozităţii sanguine, observată îndeosebi în cazul creşterii considerabile a concentraţiei de proteine din plasmă, în particular în 'boala 567 HIPERVITAMINOZĂ HIPOCOLESTEROLEMIANT Waldenstrom şi în 'mielom. V. şi sindrom de hiperviscozitate plasmatică. HIPERVITAMINOZĂ, s. f. / hypervitaminose, s. f. / hypervi-taminosis. [Qr. hyper = mai mult; Cat. vita = viaţă; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templu-Cui Cui Jupiter Ammon din Li6ia; ină; oză.] Dismetabolism cronic determinat de aportul exogen excesiv al unor vitamine, în special vitaminele A şi D. Ex.: în cazul h. D apare un dismetabolism fosfocalcic. HIPERVOLEMIE, s. f. / hypervol(h)emie, s. f. / hypervol(a)e-mia. [Qr. hyper = mai muCt; Cat. volumen, -inis = suC de hârtie, de Ca volvere = a răsuci, a învârti; gr. haima, -atos = sânge.] Creşterea volumului sanguin total circulant. V. vo-lemie. HIPNAGOG, adj. / hypnagogique, adj. / hypnagogic. [Qr. hypnos = somn; agogos = care conduce spre.] Care se produce în momentul adormirii, în faza iniţială a somnului. Ex.: halucinaţii h., anxietate h. HIPNOLOGIE, s. f. / hypnologie, s. f. / hypnology. [gr. hypnos = somn; logos = ştiinţă.] Studiul somnului şi al perturbărilor acestuia. HIPNOPOMPIC, adj. / hypnopomplque, adj. / hypnopompic. [Qr. hypnos = somn; pompe = procesiune.] Care se produce în momentul trezirii din somn. HIPNOTERAPIE, s. f. / hypnotherapie, s. f. / hypnotherapy. [Qr. hypnos = somn; therapeia = tratament, de Ca thera-peuein = a îngriji] Terapia prin *hipnoză. HIPNOTIC, adj., s. n. / hypnotique, adj., s. m. / hypnotic. [Qr. hypnotikos = care produce somn, de Ca hypnos = somn.] Sin.: somnifer (v.). HIPNOTISM, s. n. / hypnotisme, s. m. / hypnotism. [Qr. hypnos = somn; ism.] Ansamblu de tehnici care permit provocarea, prin mecanisme de 'sugestie, a unei stări apropiate de somn, în cursul căreia subiectul percepe şi execută ordinele care îi sunt date. Se pot conserva timp îndelungat, datorită rigidităţii musculare particulare, poziţii care sunt imposibile în starea de veghe. HIPNOTOXINĂ, s. f. / hypnotoxine, s. f. / hypnotoxin. [Qr. hypnos = somn; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; -ină.] 1) Toxină ipotetică ce se acumulează în orele de mers, de efort şi care inhibă activitatea cor-ticală provocând somn. 2) Substanţă toxică extrasă din tentaculele unor animale marine; afectează SNC. HIPNOZĂ, s. f. / hypnose, s. f. / hypnosis. [Qr. hypnos = somn; -oză.] Stare de somn incomplet provocată artificial prin procedee de inducţie ('hipnotism), în timpul căreia diverse fenomene (psihice sau fizice) pot apărea spontan sau ca răspuns la stimuli verbali sau la alţi stimuli. HIPOACIDITATE, s. f. / hypoacidite, s. f. / hypoacidity. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. aciditas, -atis = acreală, de Ca acidus = acru,] Diminuare anormală a acidităţii sucului gastric. V. tab. const. biochim. HIPOACUZIE, s. f. / hypoacousie, s. f. / hypoacusia, hypoa-cusis. {Qr. hypo = mai puţin; akousis = auz, de Ca akouein = a auzi] Tulburare de auz caracterizată prin diminuarea mai mult sau mai puţin accentuată a acuităţii auditive. V. şi cofoză, surditate. HIPOALBUMINEMIE, s. f. / hypoalbuminemie, s. f. / hypoal-buminemia. Diminuarea concentraţiei 'serumalbuminei din sânge sub 30 g la litrul de plasmă. h‘. poate fi consecinţa unei carenţe sau a unei eliminări urinare excesive, îndeosebi în sindroamele nefrotice, arsurile întinse şi insuficienţele hepatice. Ca o consecinţă a h., de regulă apare un edem prin scăderea 'presiunii oncotice a plasmei. HIPOALGEZIE, s. f. / hypoalgesie, s. f. / hypoalgesia. [Qr. hypo = mai puţin; algos = durere, sau algesis = simţuC durerii] Deficit incomplet al sensibilităţii dureroase. V. şi analgezie. HIPOANDROGENIE, s. f. / hypoandrogenie, s. f. / hypoan-drogenism. [gr. hypo = mai puţin; aner, andros = BărBat; gennan = a produce.] Diminuarea secreţiei hormonilor andro-geni, în următoarele alternative: 1) H. primar, în relaţie directă cu un deficit suprarenalian sau testicular. 2) H. secundar, prin deficit de stimulare hipofizară. HIPOAZOTURIE, s. f. / hypoazoturie, s. f. / hypoazoturia. Diminuarea 'azotemiei, adică, a cantităţii de uree şi de alte molecule azotate mici eliminate prin urină. H. se observă în afectări grave ale ficatului, cum sunt ciroza, degenerescenţa gră-soasă şi cancerul, ca urmare a diminuării 'ureogenezei. De asemenea, h. poate apărea în diverse nefrite, prin retenţie de uree. HIPOBARISM, s. n. / hypobarisme, s. m. / hypobarism. [gr. hypo = mai puţin; baros = greutate; -ism.] Condiţie rezultată atunci când presiunea atmosferică a gazului este mai mică decât presiunea din ţesuturi a acestuia. HIPOBAROPATIE, s. f. / hypobaropathie, s. f. / hypobaro-pathy. [gr. hypo = mai puţin; baros = greutate; pathos = BoaCi1] Tulburări produse în expediţiile desfăşurate la altitudine mare. Reprezintă consecinţa reducerii presiunii aerului atmosferic şi, îndeosebi, a reducerii presiunii oxigenului. HIPOCALCEMIE, s. f. / hypocalcemie, s. f. / hypocal-c(a)emia. [gr. hypo = mai puţin; Cat. calx, calcis = var, caC-ciu; haima, -atos = sânge.] Diminuarea concentraţiei calciului din sânge (sub 0,105 g/l sau sub 2,6 mmol/l). Se observă în 'hipoparatiroidie, 'tetanie, în unele forme de 'rahitism, 'nefrite, 'scorbut. HIPOCALCIE, s. f. / hypocalcie, s. f. / hypocalcia. Termen generic desemnând toate tulburările în relaţie cu insuficienţa generală a calciului în organism. V. decalcificare şi tetanie. HIPOCALCIURIE, s. f. / hypocalciurie, s. f. / hypocalciuria. [gr. hypo = mai puţin; lat. calx, calcis = var, calciu; gr. ouron = urină.] Reducerea eliminării calciului prin urină (sub 0,150 g/24 h sau sub 3,75 mmol/24 h). HIPOCAMP, s. n. / hippocampe, s. f. / hippocampus. NA: hippocampus. [Lat. hippocampus, de Ca gr. hippokampos = cal de mare.] Excrescenţă curbă de substanţă cenuşie, situată în planşeul ventriculului cerebral lateral. Corespunde celei de-a V-a circumvoluţii temporale şi se află în relaţie strânsă cu ariile olfactive ale creierului. Sin.: cornul lui Ammon. HIPOCAPNIE, s. f. / hypocapnie, s. f. / hypocapnia. [gr. hypo = mai puţin; kapnos = fum, vapor.] Diminuarea nivelului C02 din sângele arterial, consecutivă 'hiperventilaţiei. V. şi acapnie. HIPOCLOREMIE, s. f. / hypochloremie, s. f. / hypochlor(a)e-mia. 'l^r. hypo = mai puţin; khloros = verde, clor; haima, -atos = sânge.] Diminuarea nivelului clorurilor în sânge (sub 3,50 g/l sau sub 99 mmol/l), observată îndeosebi în vomis-mente abundente şi diaree, precum şi în 'coma diabetică. HIPOCLORHIDRIE, s. f. / hypochlorhydrie, s. f. / hypochlor-hydria. [gr. hypo = mai puţin; khloros = verde, dor; hydor, hydatos = apă] Deficienţă de 'acid clorhidric în stomac, uneori în relaţie cu 'gastrita sau 'cancerul gastric, alteori fără o cauză aparentă. V. şi anaclorhidrie, achilie. HIPOCOLESTEROLEMIANT, adj., s. n. / hypocholesterolemi-ant, -e, adj., s. m. / hypocholester(a)emic, hypocholeste-rol(a)emic. [gr. hypo = mai puţin; idiole = BiCă; stereos = sodă, în redef; -ol; haima, -atos = sânge.] 1) Care scade concentraţia 'colesterolului sanguin (sau se află în relaţie cu această diminuare). 2) Denumire generică pentru medicamentele care au această proprietate, îndeosebi 'fibraţii, 'colestir-amina ('rezină 'chelatoare de 'acizi biliari) şi 'statinele, inhibitoare de *hidroxi-3-metil-glutaril-coenzimă A reductază. Sin. parţial: hipolipemiant. 568 H1P0C0LESTER0LEM1E HIPOFOSFATURIE HIPOCOLESTEROLEMIE, s. f. / hypocholesterolemie, s. f. / hypocholesterol(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; khole = Silă; stereos = sotid, în relief; -ol; haima, -atos = sânge.] Diminuare anormală a concentraţiei de ‘colesterol din sânge, în general, în relaţie cu o afectare hepatică. HIPOCOLIE, s. f. / hypocholie, s. f. / hypocholia. [Qr. hypo = mai puţin; khole = Sită.] Diminuarea secreţiei biliare. HIPOCONDRIE. Var. pentru ipohondrie (v.). HIPOCONDRU, s. n. / hypocondre, s. m. / hypochondrium. NA: hypocondrium. [Qr. hypo = sub; khondros = cartilaj.] Regiune abdominală anterolaterală, simetrică, situată lateral faţă de epigastru, sub cartilajele costale. H. drept corespunde lobului drept al ficatului şi veziculei biliare. H. stâng corespunde splinei, lobului stâng hepatic, corpului stomacului şi unghiului colic stâng. V. şi abdomen. HIPOCORTICISM, s. n. / hypocorticisme, s. m. / hypocorti-cism. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. cortex, -icis = scoarţă; -ism.] Sin.: insuficienţă suprarenală (v.). HIPOCRATISM, s. n. / hippocratisme, s. m. / hippocratism. [Hipocrate din Cos, părintele medicină, student şi profesor (nu fondator) alşcotii din Cos, 460-375 î. Of.; -ism.] Concepţia lui Hipocrate din Cos, părintele medicinei, a cărui doctrină a însemnat începutul medicinei ştiinţifice, deoarece el a încercat explicarea bolilor (nu există “boli sacre”) pornind de la observaţia raţională, constituţie-temperament şi de la influenţele mediului ambiant. Elementele esenţiale ale h. au valoare perenă. HIPOCRATISM DIGITAL / hippocratisme digital / digital hippocratism, clubbing. Sin.: degete hipocratice (v.). HIPOCROMIE, s. f. / hypochromie, s. f. / hypochromia. [Qr. hypo = mai puţin; khroma, -atos = culoare.] 1) Scăderea anormală a ‘hemoglobinei conţinute în eritrocite. 2) Pigmentaţie cutanată diminuată. 3) Diminuarea coloraţiei unor celule sau ţesuturi prin scăderea afinităţii pentru coloranţi pe care acestea în mod normal îi fixează. HIPODERM, s. n. / hypoderme, s. m. / hypodermis. NA: tela subcutanea. [Qr. hypo = sui; derma, -atos = piele.] Zona tegumentului situată sub ‘dermul profund, caracterizată prin travee conjunctivo-elastice laxe, care delimitează lobuli adipoşi ce conţin celule grăsoase sau adipoase. Var.: hipodermă. Sin.: ţesut subcutanat. HIPODERMĂ. Var. pentru hipoderm (v.). HIPODERMIC, adj. / hypodermique, adj. / hypodermic. [Qr. hypo = sub; derma, -atos = piele.] Care se referă la ţesutul celular subcutanat. Situat sau care se produce sub piele. Ex.: injecţie h. Sin.: subcutanat. HIPODERMITĂ, s. f. / hypodermite, s. f. / panniculitis. [Qr. hypo = sub; derma, -atos = piele; -ită.] Termen generic pentru leziunile inflamatorii subcutanate, localizate la nivelul *hipo-dermului, acute sau cronice, indiferent de cauză. HIPOESTEZIE, s. f. / hypoesthesie, s. f. / hypo(a)esthesia. [Qr. hypo = mai puţin; aisthesis = senzaţie, sensibditate.] Diminuare a sensibilităţii, globală sau disociată. Ex.: ‘disociaţie siringomielică. HIPOESTROGENIE, s. f. / hypooestrogenie, s. f. / hypoe-strogen(a)emia, hypoestrogenism. [Qr. hypo = mai puţin; lat. oestrus, gr. oistros = dorinţă; gr. gennan = a produce.] Diminuarea concentraţiei plasmatice a ‘estrogenilor şi/sau a efectelor trofice şi metabolice ale acestora asupra ţesuturilor ţintă. HIPOFALANGIE, s. f. / hypophalangie, s. f. / hypopha-langism. Număr de falange inferior celui normal. HIPOFIBRINOGENEMIE, s. f. / hypofibrinogenemie, s. f. / hypofibrinogen(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; lat. fibra = fibră; -ină; gr. gennan = a produce; haima, -atos = sânge.] Diminuarea concentraţiei ‘fibrinogenului din sânge, care, dacă este accentuată, provoacă întârzierea coagulării şi hemoragii. Se deosebesc: 1) H. congenitală, foarte rară, cu transmitere autozomal dominantă sau recesivă. 2) H. dobândită, care poate surveni în ‘insuficienţa hepatică, în ‘sindromul de coagulare intravasculară diseminată, în ‘fibrinoliza primitivă sau în pierderile de proteine. HIPOFIZAR, adj. / hypophysaire, adj. / hypophysial. [Qr. hypo = sub; physis = creştere, de la phyein = a creşte.] Sin.: pituitar jv.). HIPOFIZA, s. f. / hypophyse, s. f. / hypophysis. NA: hypo-physis, glandula pituitaria. [Qr. hypo = sub; physis = creştere, de la phyein = a creşte.] Organ neuroglandular (etimologic cu semnificaţia de „excrescenţă inferioară" a bazei craniului), cu funcţie endocrină, subdivizat în două părţi diferite din punct de vedere embriologic, morfologic şi funcţional: 1) neuro-hipofiza formată din eminenţa mediană, tija infundibulară şi post-hipofiza; 2) adenohipofiza, formată din antehipofiză, lobul cis-tiform şi lobul infundibulotuberal. H. are greutate de 0,5-0,8 g (care se dublează la gravidă), dimensiuni de 0,6/0,8/1,5 cm şi este situată median, în ‘şaua turcească. La nivelul neuro-hipofizei sunt stocaţi şi, ulterior, eliberaţi hormonii hipotalamici neurohipofizari sintetizaţi în nucleii supraoptic şi paraventricu-lar şi care ajung în neurohipofiză prin tractul hipotalamo-hipo-fizar (‘vasopresina şi ‘oxitocina). Adenohipofiza este locul de sinteză şi secreţie a unor hormoni tropi polipeptidici (‘soma-totropina, ‘prolactina şi ‘corticotrofina) şi glicoproteici (tirotro-fina, gonadotrofine). Sin.: glandă pituitară. V. şi hormon ante-hipofizar. HIPOFIZECTOMIE, s. f. / hypophysectomie, s. f. / hypophy-sectomy. [Qr. hypo = sub; physis = creştere, de la phyein = a creşte; ektome = e^cizie.] Exereză totală sau parţială a ‘hipofizei, fie pe cale chirurgicală (abordare subfrontală sau trans-rinoseptală), fie prin implantarea, prin ‘stereotaxie, a unei surse radioactive. HIPOFIZIOLIZĂ, s. f. / hypophysiolyse, s. f. / funcţional hypophysectomy. [Qr. hypo = sub; physis = creştere, de la phyein = a creşte; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Distrucţie chirurgicală sau radioizotopică a lobului anterior al hipofizei, practicată în unele cazuri de neoplasme endocrine cu metastaze şi în unele retinite diabetice. HIPOFOBIE, s. f. / hypophobie, s. f / hypophobia. [Qr. hypo = mai puţin; phobos = frică] Diminuare a emotivităţii, care determină pe cel în cauză să nu perceapă şi să nu evalueze normal riscurile la care se expune. H. se observă la aventurieri, la unii megalomani sau în unele nevroze. HIPOFOSFATAZIE, s. f. / hypophosphatasie, s. f. / hypophosphatasia. Boală metabolică rară, cu transmitere autozomal recesivă, caracterizată printr-o decalcificare difuză a scheletului analogă cu cea din ‘osteomalacie şi printr-o diminuare a concentraţiei sanguine de ‘fosfataze alcaline. Concentraţiile sanguine de calciu şi fosfor sunt normale sau uşor crescute, iar urina conţine în exces fosfoetanolamină. H. a fost descrisă mai întâi la sugar, care prezintă malformaţii osoase pseudorahitice (craniu globulos, membre scurte şi curbate), tulburări digestive, crize convulsive cu accese de cianoză. Evoluţia este în general rapidă către deces. La adult h. este foarte rară, şi se manifestă prin dureri osoase şi risc crescut de fracturi. Sin.: sindrom Rathbun. HIPOFOSFATEMIE, s. f. / hypophosphatemie, s. f. / hypo-phosphat(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; phos, photos = lumină, fosfor; haima, -atos = sânge.] Scăderea cantităţii de fosfaţi din plasma sanguină, adică a ‘fosfatemiei. Se manifestă prin hemolizâ, astenie fizică şi convulsii. Poate apărea în ‘hiperparatiroidism, ‘rahitism, ‘osteomalacie, afecţiuni tubulare renale, ‘sindrom Fanconi. Sunt cunoscute: 1) H. familială: rahitism hipofosfatemic familial. 2) H. legată de cromozomul X: formă de rahitism familial cu trasmitere gonozomal dominantă. HIPOFOSFATURIE, s. f. / hypophosphaturie, s. f. / hypo-phosphaturia. [Qr. hypo = mai puţin; phos, photos = lumină, 569 HIPOGAMAGLOBULINEMIE HIPOPARATIROIDIE fosfor; ouron = urină.} Reducerea eliminării urinare a Postaţilor, prin creşterea reabsorbţiei lor tubulare sau prin reducerea cantităţii de fosfaţi anorganici filtraţi. HIPOGAMAGLOBULINEMIE, s. f. / hypogammaglobulinemie, s. f. / hypoqammagloburm(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; y = a treia Literă a alfabetului grec; Cat. globulus, dim. de ta globus = gloB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Deficienţă imunologică marcată, prin nivel scăzut al ‘gamaglobulinelor din ser, cu susceptibilitate la boli infecţioase. Poate fi congenitală sau secundară. HIPOGASTRU, s. n. / hypogastre, s. m. / hypogastrium. NA: regio pubica. [Qr. hypo = suB; gaster, gastros = stomac.] Regiune a abdomenului. V. abdomen. HIPOGENITALISM, s. n. / hypogenitalisme, s. m. / hypogeni-talism. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. genitalia = organeCe genitale, de Ca gignere = a naşte, a crea; -ism.] Sin.: hipogo-nadism (v.). HIPOGEUZIE, s. f. / hypogeusle, s. f. / hypogeusia. [Qr. hypo = mai puţin; geusis = gust, de Ca geuein = a gustă] Diminuarea senzaţiilor gustative. HIPOGLICEMIE, s. f. / hypoglycemie, s. f. / hypoglyc(a)e-mia. [Qr. hypo = mai puţin; glykys - dulce; haima, -atos = sânge.] Scăderea cantităţii de glucoză din sânge sub limita normală de 0,80 g/l. Se poate produce prin supradozaj de in-sulină sau de sulfamide hipoglicemiante (în tratamentul diabetului), prin hipersecreţie de insulină (îndeosebi ‘insulinom), ca şi în insuficienţa suprarenală, antehipofizară sau hepatică. Se manifestă prin anxietate, dezorientare, tahicardie, transpiraţii profuze, senzaţie de foame imperioasă, tremurături (tulburări denumite şi sindrom hipoglicemic). Uneori, îndeosebi în ‘insuli-noame, sindromul hipoglicemic evoluează către ‘comă hipo-glicemică. Sin. nerecomandat: glicopenie. HIPOGONADISM, s. n. / hypogonadisme, s. m. / hypogona-dism. [Qr. hypo = mai puţin; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitala; -ism.] Deficit gonadic care se manifestă prin game-togeneză diminuată şi/sau insuficienţă secretorie a hormonilor gonadici, determinând lipsa apariţiei sau atrofierea caracterelor sexuale secundare şi un fenotip particular, în relaţie cu etiologia. H. poate apărea prepubertar sau postpubertar, la ambele sexe. H. feminine se pot clasifica în h. hipogonadotrope (de etiologie hipotalamică sau hipofizară), în care concentraţia sanguină de FSH şi LH este scăzută şi h. hipergonadotrope, în care valorile sanguine ale FSH şi LH sunt crescute. între eti-ologiile cele mai frecvente ale h. hipogonadotrop hipotalamic sunt incluse: ‘sindromul Kallman, ‘sindromul Prader-Willi, ‘sindromul Lawrence-Moon-Bardet-Biedel, tumori ale sistemului nervos, tumori hipotalamice etc. Hipogonadismul hipogonadotrop de cauză hipofizară poate fi determinat de insensibilitatea la GnRH, de unele forme de nanism hipofizar, tumori hipofizare, sindromul adrenogenital netratat, maladii inflamatorii infil-trative sau de traumatisme ale hipofizei. Afecţiunile care se pot asocia cu hipogonadism hipergonadotrop pot fi: agenezii sau disgenezii gonadice, ‘sindrom Turner, mutaţie inactivantă a receptorului pentru FSH sau a receptorului pentru LH, sin-droame de insensibilitate completă la androgeni etc. Sin.: hipogenitalism. HIPOHIDROZĂ, s. f. / hypohidrose, s. f. / hypohidrosis, hypoidrosis. [Qr. hypo = mai puţin; hidros = sudoare; -oză.] Diminuare anormală a transpiraţiei. HIPOINSULINISM, s. n. / hypoinsulinisme, s. m. / hypoin-sulinism, hypoinsulin(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. insula = insuCă; -ină; -ism.] 1) Diminuarea concentraţiei plas-matice a ‘insulinei, constatată prin dozare radioimunologică şi comparată cu martori normali. 2) Prin extensie, termenul desemnează stările de carenţă în insulină, fie absolută, ca în diabetul insulinodependent, fie relativă, ca în diabetul non-insulino-dependent. HIPOKALIEMIE. s. f, / hypokaliemie, s, f. / hypoka!i(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; ar. kali = potasă; gr. haima, -atos = sânge.] Diminuare a nivelului potasiului din sânge sub limitele normale (sub 3,5 mEq/l sau 3,5 mmol/l). Cauze: insuficienţă de aport alimentar sau pierdere de potasiu prin vomis-mente şi diaree. V. şi sindrom Conn. HIPOKALIEMIE CRONICĂ FAMILIALĂ CU HIPERKALIURIE / hypokaliemie chronique familiale avec hyperkaliurie / Bartter’s syndrome. Sin.: sindrom Bartter (v.). HIPOKINEZIE, s. f. / hypokinesie, s. f. / hypokinesia. [Qr. hypo = mai puţin; kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca] Diminuare a capacităţii de mişcare. H. uterină se caracterizează prin contracţii uterine ale căror ritm, intensitate sau durată sunt mai scăzute decât normal, faţă de stadiul ‘travaliului. HIPOLIPEMIANT, adj., s. n. / hypolipidemiant, -e, adj., s. m. / hypolipid(a)emic. [Qr. hypo - mai puţin; lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] 1) Despre o substanţă (medicament) capabilă să micşoreze o ‘hiperlipidemie. 2) Denumire generică pentru medicamentele care exercită această acţiune. Sin.: hipocolesterolemiant, hipolipidemiant, normolipemiant. HIPOLIPEMIE, s. f. / hypolipemie, s. f. / hypolip(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; lipos - grăsime; haima, -atos = sânge.] Scăderea ‘lipemiei. HIPOLIPIDEMIANT, adj., s. n. / hypolipidemiant, -e, adj., s. m. / hypolipid(a)emic. [Qr. hypo = mai puţin; lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Sin.: hipolipemiant (v.). HIPOMAGNEZIEM1E, s. f. / hypomagnesemie, s. f. I hypo-magnes(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. medievaCă mag-nesia, din Cat., gr. magnes = piatră magnetică, adusă din regiunea Magnezia din JZsia 9dică; gr. haima, -atos = sânge.] Scăderea concentraţiei magneziului din sânge (sub 1,5 mEq/l sau 0,75 mmol/l), manifestată prin hiperiritabilitate neuromuscu-lară. Cauze: malabsorbţie, deshidratare, alcoolism sau afecţiuni renale. HIPOMANIE, s. f. / hypomanie, s. f. / hypomania. [Qr. hypo = mai puţin; mania = nebunie.] Tulburare afectivă manifestată printr-o stare tranzitorie sau constantă de excitaţie euforică, ce incită la acţiuni multiple şi dezordonate, evocând accesul de ‘manie sub o formă atenuată. HIPOMENOREE, s. f. / hypomenorrhee, s. f. / hypomenor-rh(o)ea. [Qr. hypo = mai puţin; men, menos = lună; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] ‘Menstruaţie mult redusă ca abundenţă. HIPOMIMIE, s. f. / hypomimie, s. f. / hypomimia. [Qr. hypo = mai puţin; mimia = imitare, de Ca mimeisthai = a imită] Tulburarea ‘mimicii emotive prin diminuarea şi încetinirea mişcărilor care determină expresia feţei. HIPOMNEZIE, s. f. / hypomnesie, s. f. / hypomnesia. [Qr. hypo = mai puţin; mneme = memorie, de Ca mnasthai = a-şi aminti] Diminuarea, slăbirea ‘memoriei. HIPONATREMIE, s. f. / hyponatremie, s. f. / hyponatr(a)e-mla. [Qr. hypo = mai puţin; spanioCă natron, ar. natroun = carBonatul de sodiu natural; gr. haima, -atos = sânge.] Diminuarea nivelului de sodiu din sânge sub limitele normale (sub 135 mEq/l sau 135 mmol/l). Se însoţeşte totdeauna de pierdere de apă. HIPONATRIURIE, s. f. / hyponatr(i)urie, hyponatriurese, s. f. / hiponatriuria. [Qr. hypo = mai puţin; spaniolă natron, ar. natroun = carBonatul de sodiu natural; gr. ouron = urină] Diminuarea concentraţiei de sodiu din urină. HIPOOSMOLARITATE, s. f. / hypo-osmolarite, s. f. / hypos-molarity. [Qr. hypo = mai puţin; osmos = impuls, împingere.] Diminuarea ‘presiunii osmotice, cu referire de regulă la plasmă. V. hipotonie. HIPOPARATIROIDIE, s. f. / hypoparathyroYdie, s. f. / hypo-parathyroidism. [Qr. hypo = mai puţin; para = lângă; thyre- 570 hipoparatiroidism HIPOSULFIT os = pavăză, scut; eidos = formă.) Insuficienţa secreţiei para-tiroidelor, de origine iatrogenă (îndeosebi chirurgicală şi uneori consecutivă iradierii terapeutice) sau idiopatică. Pe lângă tulburările specifice diminuării concentraţiei de ‘parathormon, uneori h. este asociată cu anomalii ale Imunităţii celulare. Sin. desuet: tetanie paratireoprivă. Var.: hipoparatiroidism. HIPOPARATIROIDISM. Var. pentru hipoparatiroidie (v.). HIPOPINEALISM, s. n. / hypopinealisme, s. m. / hypopinea-lism. Insuficienţa funcţionării *glandei pineale (denumită şi ‘epifiză). HIPOPION, s. n. / hypopyon, s. m. / hypopyon. [Qr. hypo = suB; pyon = puroi] Colecţie purulentă localizată în *camera anterioară a ochiului. HIPOPITUITARISM, s. n. / hypopituitarisme, s. m. / hypopi-tuitarism. [Gr. hypo = mai puţin; Cat. pituita = secreţie cu mucozităţi (deoarece anticii credeau că secreţiile nazaCe proveneau din această gCandă, prin Cama ciuruită a etmoiatdui); -ism.] Insuficienţa funcţionării *hipofizei. Reprezintă ansamblul de tulburări determinate de funcţionarea deficitară a lobului anterior al hipofizei. Constă în tulburări genitale (impotenţă şi, respectiv, amenoree cu atrofie genitală şi mamară), atrofie cutanată şi căderea părului, scăderea metabolismului bazai cu anorexie, hipotensiune, hipoglicemie, astenie cu apatie şi, uneori, tulburări psihice. Toate aceste manifestări pot fi considerate ca o expresie a deficienţei întregului sistem endocrin, privat de stimulii antehipofizari. în prezent, se consideră că h. pur se manifestă în ‘sindromul Sheehan. HIPOPLAZIE, s. f. / hypoplasie, s. f. / hypoplasia. [Qr. hypo = mai puţin; plasis = modeCare, de Ca plassein = a forma, a modeCa] 1) Diminuarea procesului de formare a ţesuturilor. 2) Dezvoltare insuficientă a unui ţesut sau a unui organ. HIPOPLAZIE MAXILARĂ / hypoplasie maxillaire / maxillary hypoplasia. ‘Dismorfie congenitală determinată de dezvoltarea defectuoasă a mugurilor maxilari, antrenând atrofie malară şi a ramurilor ascendente ale mandibulei, malformaţii ale orbitelor, pleoapelor şi urechii externe. Manifestările h. m. sunt foarte diverse, determinând un mare număr de boli individualizate sau sindroame. V., de ex., sindrom Franceschetti-Zwahlen şi sindrom Treacher Collins. HIPOPLAZIE RENALĂ / hypoplasie renale / renal hypoplasia. Reducere congenitală a greutăţii, dimensiunii şi volumului unuia sau a ambilor rinichi. H. r. este consecutivă unei embri-opatii, fără alterări genetice, şi trebuie deosebită de ‘aplazia şi ‘agenezia renală. Se disting mai multe tipuri de h. r.: 1) H. r. bilaterală, cu diminuarea numărului de nefroni. 2) H. r. cu *displazie. 3) H. r. multichistică, asociată cu *rinichi polichis-tic. 4) H. r. segmentară, în care zone de parenchim renal normal alternează cu zone hipoplazice; reprezintă frecvent o cauză de hipertensiune arterială la copil. 5) H. r. simplă, în care volumul celor doi rinichi este redus, dar fără alterări structurale. HIPOPLAZIE VENTRICULARĂ STÂNGĂ / hypoplasie ventriculare gauche / left ventricular hypoplasia. Cardiopatie congenitală cianogenă complexă. Constă, în majoritatea cazurilor, în hipoplazia extremă a ventriculului stâng, redus la o fantă, atrezia orificiului aortic cu hipoplazia aortei ascendente şi atrezia mitralei. HIPOPNEUMATOZĂ, s. f. / hypopneumatose, s. f. / incomplete atelectasis. [Qr. hypo = suB; pneuma, -atos = suflu.) Afectare incompletă a alveolelor pulmonare cu diminuarea volumului din teritoriul pulmonar corespondent. Este determinată de o obstrucţie bronşică incompletă. V. şi atelectazie. HIPOPROSEXIE, s. f. / hypoprosexie, s. f. / hypoprosexia. [Qr. hypo = mai puţin; prosekhein = a fi atent.) Diminuare a atenţiei, care se observă îndeosebi în anumite boli psihice. HIPOPROTEINEMIE. s. f. / hvpoproteinemie, s. f. / hypopro-tein(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; protos = primuC; -ină; haima, -atos - sânge.) Diminuarea concentraţiei proteinelor din sânge. Cauze principale: aport insuficient, malabsorbţie digestivă, alterarea producţiei hepatice, pierdere pe cale digestivă sau renală. O h. aparentă se poate observa în caz de *hemodiluţie. Sin.: hipoprotidemie. V. şi disglobulinemie. HIPOPROTIDEMIE, s. f. / hypoprotidemie, s. f. / hypopro-tein(a)emia. [Qr. hypo = mai puţin; protos = primid; haima, -atos = sânge.) Sin.: hipoproteinemie (v.). HIPOREFLEXIE, s. f. / hyporeflexie, s. f. / hyporeflexia. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. reflexus, de Ca reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi).) Slăbirea, diminuarea reflexelor. Termenul subreflexie ar fi mai adecvat, dar nu se utilizează. HIPOSENSIBILITATE, s. f. / hypoergie, s. f. / hyposensiti-vity, hypoergia. [Qr. hypo = mai puţin; Cat. sensibilitas, -atis = sensiBiCitate, de Ca sentire = a simţi) Sensibilitate mai scăzută decât cea normală, în care răspunsul la un stimul poate fi întârziat sau diminuat ca intensitate. HIPOSIALIE, s. f. / hyposialie, s. f. / hypoptyalism. [Qr. hypo = mai puţin; sialon = saCivă) Insuficienţa secreţiei salivare. HIPOSIDEREMIE, s. f. / hyposideremie, s. f. / sideropenia. [Qr. hypo = mai puţin; sideros = fier; haima, -atos = sânge.) Sin.: sideropenie (v.). HIPOSMIE, s. f. / hypo-osmie, hyposmie, s. f. / hyposmia. [Qr. hypo = mai puţin; osme = miros.) Diminuarea *olfacţiei. HIPOSPADIAS, s. n. / hypospadias, s. m. / hypospadias. [Qr. hypo = suB; spadon - ruptură, sau hypospaein = a trage; termen creat de Qcdien.) Malformaţie congenitală: deschiderea uretrei, a *meatului urinar pe faţa ventrală a penisului. V. epispadias. HIPOSPERMIE, s. f. / hypospermie, s. f. / hypospermia. Scăderea volumului de ‘ejaculat sub 1 ml. Termenul de ‘oligospermie se referă la numărul de spermatozoizi pe ml şi, deci, nu este utilizat decât abuziv ca sin. parţial. HIPOSTATIC, adj. / hypostatique, adj. / hypostatic. [Qr. hypo = mai puţin, suB; statikos = care opreşte, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină) Care se caracterizează prin *hipostază, care aparţine acesteia. HIPOSTAZĂ, s. f. / hypostase, s. f. / hypostasis. [Qr. hypo = mai puţin, suB; stasis = oprire, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină) 1) Acumulare pasivă de sânge, după moarte, în porţiunile cele mai declive ale viscerelor. 2) Diminuarea fluxului sanguin sau a circulaţiei, având drept consecinţă o ‘congestie locală. HIPOSTEATOLIZĂ, s. f. / hyposteatolyse, s. f. / hyposteatol-ysis. [Gr. hypo = suB, mai puţin; stear = grăsime; luein = a dizolva) Defect de scindare, dedublare a grăsimilor inge-rate din cauza insuficienţei acţiunii ‘sucului pancreatic. Se consideră că h. este mai relevantă ca simptom decât ‘steatoreea. HIPOSTENIE, s. f. / hyposthenie, s. f. / hyposthenia. [Qr. hypos = suB; sthenos = forţă) Diminuarea forţelor unui organism, atât psihice cât şi fizice. HIPOSTENURIE, s. f. / hyposthenurie, s. f. / hyposthenuria. [Qr. hypo = mai puţin; sthenos = forţă, concentraţie; ouron = urină) Secreţia de urină cu densitate mică, îndeosebi în ‘nefrita cronică. Termenul este considerat desuet. HIPOSULFIT, s. m. / hyposulfite, s. m. / hyposulfite. [Qr. hypo = mai puţin, suB; Cat. sulfur, -uris = suCf pucioasă) Sare a acidului tiosulfuric, H2S203, acid care nu există în stare liberă. H. de sodiu, sau tiosulfatul de sodiu, Na2S203.5H20, 571 HIPOTALAMUS HIPOVENTILAŢIE este utilizat ca antiseptic pulmonar, intestinal, agent desensibi-lizant, antiseptic extern, purgativ. HIPOTALAMUS, s. n. / hypothalamus, s. m. / hypothalamus. NA: hypothalamus. [Qr. hypo = suB; thalamos = cameră interioară] Regiune a diencefalului care formează planşeul ventriculului al lll-lea cerebral. Reprezintă centrul principal al vieţii vegetative şi este legat de hipofiză prin tija vegetativă. Este format din trei părţi: 1) Anterioară, situată superior chi-asmei optice; include nucleii supraoptic, paraventricular, hipota-lamic anterior. 2) Mediană, cu nucleii hipotalamic lateral, tube-ral, dorsomedial, ventromedial şi hipotalamic posterior. 3) Cau-dală, cu nucleii medial, lateral, mamilari intercalaţi, premami-lari şi supramamilari. Sin.: creier vegetativ sau visceral. HIPOTELORISM, s. m. / hypotelorisme, s. m. / hypotelorism. [Gr. hypo = mai puţin, suB; teleos = terminat; obisma = Urnită, frontieră.] Scăderea anormală a distanţei dintre două organe sau părţi ale unor structuri alăturate. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la ochi sau orbite. H. ocular şi h. orbital rezultă ca urmare a scăderii anormale a distanţei dintre cele două ‘orbite. H. este prezent îndeosebi în ‘trigono-cefalie. V. şi hipertelorism. HIPOTENAR, adj. / hypothenar, -aire, adj. / hypothenar. [gr. hypo = suB; thenar = paCmă, scoBitură) Care se referă la eminenţa hipotenară (v. eminenţă, def. 1). HIPOTENSIUNE, s. f. / hypotension, s. f. / hypotension. [Qr. hypo = mai puţin; Bat. tensio, -onis = întindere, de ta tendere = a întinde.] Termen uzual pentru h. arterială, care constă în diminuarea paroxistică sau durabilă a *presiunii arteriale sistolice sub 100 mmHg. Acest prag este pur convenţional şi este considerat la nivelul presiunii arteriale maxime, presiunea minimă variind proporţional în mai mică măsură. Caracterul arbitrar al acestui prag decurge şi din faptul că presiunea arterială normală creşte cu vârsta, ca şi pentru că el nu poate cuprinde chiar scăderi masive ale presiunii din cadrul hipertensiunii arteriale. HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ / hypotension arterielle / arterial hypotension. V. hipotensiune şi hipotensiune ortostatică. HIPOTENSIUNE CONTROLATĂ / hypotension controlee / induced hypotension. Provocarea scăderii tensiunii arteriale, în cursul anumitor intervenţii chirurgicale, pentru prevenirea hemoragiilor ‘peroperatorii. HIPOTENSIUNE INTRACRANIANĂ / hypotension intracrâni-enne / intracranial hypotension. Diminuarea anormală a presiunii intracraniene, consecutivă unei deshidratări severe sau unei pierderi de lichid cefalorahidian. HIPOTENSIUNE ORTOSTATICĂ / hypotension orthostatique / postural hypotension. Diminuare importantă a presiunii arteriale în poziţia verticală a corpului. Se poate asocia cu Vertij şi ‘lipotimie. V. şi sindrom Shy-Drager. HIPOTERMIE, s. f. / hypothermie, s. f. / hypothermia. [Qr. hypo = mai puţin; therme = căldură] Scădere a temperaturii generale a corpului, în următoarele cazuri: 1) H. endogenă, din cauza hipofuncţiei sistemului nervos central (‘dience-fal) sau a glandei endocrine, îndeosebi în ‘hipotiroidism; 2) H. prin expunere prelungită la frig; 3) H. provocată, în vederea reducerii metabolismului tisular şi implicit a nevoilor în oxigen; procedeul este utilizat îndeosebi în chirurgia cardiacă şi în recoltarea unor organe pentru prezervarea acestora înainte de transplant. V. şi criochirurgie. HIPOTIMIE, s. f. / hypothymie, s. f. / hypothymia. [Qr. hypo = mai puţin; thymos = minte, spirit.] Diminuare anormală a tonusului afectiv şi emoţional, tradusă prin apatie şi indiferenţă. HIPOTIROIDIE, s. f. / hypothyroYdie, s. f. / hypothyroidism. [Gr. hypo = mai puţin; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă] Sin.: hipotiroidism (v.). HIPOTIROIDISM; s, n, / hypothyroYdisme, s. m< / hypothyroidism. [Qr. hypo = mai puţin; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă; -ism.] Sindrom complex, secundar insuficienţei hormonilor tiroidieni la nivel de receptor. Poate fi: 1) H. tireo-priv (h. primai), care poate apărea posttiroidectomie, după terapie cu iod radioactiv sau idiopatic. 2) H. secundar unui adenom hipofizar, unei afecţiuni infiltrative hipotalamohipofizare, unui ‘sindrom Sheehan sau posthipofizectomie. 3) H. cu guşă, asociat unei ‘tiroidite Hashimoto, unei carenţe de iod sau secundar tratamentului cu antitiroidiene de sinteză sau cu alte medicamente. Simptomele şi semnele depind de gradul de h. în h. cronic benign, denumit şi sindromul Hertoghe, se constată adipoză, dezvoltare insuficientă a sistemului pilos, extremităţi reci şi astenie. Unele dintre aceste tulburări se întâlnesc şi în alte insuficienţe glandulare, îndeosebi în ‘hipopituitarism. Forma cea mai accentuată de h. este ‘mixedemul. Sin.: hipo-tiroidie. V. şi hipotiroidism congenital. HIPOTIROIDISM CONGENITAL / hypothyroYdie congenitale / congenital hypothyroidism. Boală endocrină care în circa 15% este consecinţa unei genopatii transmisă autozomal rece-siv şi caracterizată prin deficit în producţia hormonilor tiroidieni. H. c. trebuie depistat în primele săptămâni de viaţă, deoarece se manifestă foarte^ rapid prin întârzierea dezvoltării psihice şi fizice a sugarului. în absenţa tratamentului boala evoluează spre ‘nanism mixedematos şi ‘idioţie mixedematoasă. HIPOTON, adj. / hypotonique, adj. / hypotonic. [Qr. hypo = mai puţin; tonos = tensiune.] 1) Care se raportează la *hipo-tonie. 2) O soluţie a cărei presiune osmotică este mai mică decât a plasmei. 3) Caracteristica unei soluţii cu o concentraţie suficient de scăzută în solviţi pentru a provoca intrarea apei în celulă, prin ‘osmoză. Var.: hipotonic. HIPOTONIC. Var. pentru hipoton (v.). HIPOTONICITATE, s. f. / hypotonie, s. f. / hypotonicity. [Qr. hypo = mai puţin; tonikos - întăritor, de la tonos = tensiune.] Sin.: hipotonie, v. def. 1 şi 3. HIPOTONIE, s. f. / hypotonie, s. f. / hypotonia. [Qr. hypo = mai puţin; tonos = tensiune.] 1) Stare a unei soluţii care are ‘presiunea osmotică mai mică decât cea a mediului de referinţă. H. piasmatică reprezintă diminuarea presiunii osmotice a plasmei sanguine, din cauza scăderii concentraţiei electroliţilor din sânge. 2) ‘Hipotensiune. 3) Scăderea excitabilităţii nervoase sau a ‘tonicităţii musculare. H. musculară este constantă în ‘tabes şi în ‘hemiplegia organică. HIPOTRICOZĂ, s. f. / hypotrichose, s. f. / hypotrichosis. [Qr. hypo = mai puţin; thrix, trikhos - păr; -oză.] Deficit sau oprire localizată ori generalizată a dezvoltării sistemului pilos. HIPOTROFIE, s. f. / hypotrophie, s. f. / hypotrophy. [Qr. hypo = mai puţin; trophe = (vrană, nutriţie.] Dezvoltare sub-normală a unui ţesut, a unui organ sau a organismului, consecinţă a unui metabolism scăzut local sau în ansamblul său, în general de cauză nutriţională, circulatorie sau neurohormo-nală. Tipuri importante: 1) H. sugarului, caracterizată prin întârziere în dezvoltarea ponderală şi a taliei (care este mai puţin accentuată decât deficitul în greutate). V. dismatur. 2) H. osoasă constă în scăderea volumului (şi numai secundar a numărului) elementelor componente ale osului-organ şi micşorarea în dimensiuni a osului. HIPOVENTILAŢIE, s. f. / hypoventilation, s. f. / hypoventl-lation. [Qr. hypo = mai puţin; Bat. ventilatio, -onis = expunere Ba vânt, de Ba ventilare = a agita în aer.] Diminuarea cantităţii de aer inspirat care pătrunde în alveolele pulmonare într-un minut, adică a ‘ventilaţiei alveolare, care nu mai asigură o cantitate de oxigen suficientă consumului fiziologic. H. poate fi determinată de o afectare a centrilor, a căilor nervoase sau a muşchilor respiratori, sau de leziuni ale cuştii toracice, pleurei sau plămânilor. Ea provoacă o ‘hipoxemie cu 572 hipoventilaţie alveolară primitivă de origine centrală HISTEREZIS retenţie de C02 şi ‘acidoză respiratorie. V. şi insuficienţă respiratorie. hipoventilaţie alveolara primitiva de origine centrală / hypoventilation alveolaire primitive d’origine centrale / Ondine’ş curse. Sin.: sindrom Ondine (v.). HIPOVITAMINOZĂ, s. f. / hypovitaminose, s. f. / hypovita-minosis. [Şr. hypo = mai puţin; Cat. vita = viaţă; gr. ammo-niakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului Cui Jupiter Ammon din LiSia; -ină; -oză.] ‘Carenţă de aport vi-taminic, care poate fi asociată cu alte carenţe, în lipide, proteine, glucide, elemente minerale etc. V. şi avitaminoză. HIPOVOLEMIE, s. f. / hypovol(h)emie, s. f. / hypovol(a)emia. [gr. hypo = mai puţin; Cat. volumen - sid de hârtie, de Ca volvere = a răsuci, a învârti; gr. haima, -atos = sânge.] Diminuarea ‘volumului sanguin total circulant. HIPOXANTINĂ, s. f. / hypoxanthine, s. f. / hypoxanthine. [Qr. hypo = mai puţin; xanthos = galben; -ină.] ‘Bază purinică a cărei formulă corespunde cu cea a ‘adeninei, gruparea NH2 fiind înlocuită cu o grupare OH. HIPOXEMIE, s. f. / hypoxemie, s. f. / hypox(a)emia. [gr. hypo = mai puţin; oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.] 1) Scăderea presiunii parţiale şi a saturaţiei în oxigen a sângelui arterial. 2) Oxigenare insuficientă a unui organ. V. hipoxie. HIPOXIE, s. f. / hypoxie, s. f. / hypoxia. [gr. hypo = mai puţin; oxys = acru, oxigen.] Stricto sensu: diminuarea aportului de oxigen la nivelul ţesuturilor, ca o consecinţă a hipoxe-miei. în practică, termenul h. este utilizat frecvent cu sensul de ‘hipoxemie. în funcţie de mecanism se disting mai multe forme: 1) H. hipoxică, alterarea ‘hematozei din diverse cauze, pulmonare sau extrapulmonare (hipoventilaţie, alterarea raportului ventilaţie/perfuzie, şunt intracardiac dreapta-stânga etc.); 2) H. circulatorie care poate fi determinată de o insuficienţă cardiacă, de o insuficienţă a mecanismelor vasomotorii (şoc anafilactic) sau de hipovolemie; 3) H. ischemică, determinată de obstrucţie sau vasoconstricţie arterială sau arteriolară; 4) H. anemică prin alterarea cantitativă (anemie) sau calitativă (met-hemoglobinemii) a transportului sanguin de oxigen; 5) H. his-totoxică, prin blocarea sistemului enzimatic celular, în special a lanţului respirator (ex.: intoxicaţia cu cianuri). HIPPUS PUPILAR / hippus pupillaire / springing pupil. [ Qr. hippos = boală a ochilor.] Succesiune de mişcări neîncetate de închidere şi de deschidere a ‘pupilei. Uneori h. se observă în insuficienţa aortică. Sin.: puls pupilar. HIPSARITMIE, s. f. / hypsarythmie, s. f. / hypsarrhythmia. [gr. hypsos = înălţime, vârf; a - priv.; Cat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Anomalie electroencefalografică, asociată de obicei la copil cu spasme, caracterizată prin descărcări de unde rapide şi ample. Uneori este considerată o formă de ‘epilepsie infantilă. HIPURIE, s. f. / hippurie, s. f. / hippuria. [gr. hippos = cal; ouron = urină] Excreţia urinară a ‘acidului uric. Eliminarea sub 0,2 g/24 ore semnifică alterări ale parenchimului hepatic. Se poate efectua proba cu benzoat de sodiu: după administrarea intravenoasă a benzoatului se urmăreşte eliminarea de ‘acid hipuric. HIRCISMUS / hircismus / hircismus. [Lat. hircinus, hircus = capră, ţap] Miros corporal neplăcut. HIRSUTISM, s. n. / hirsutisme, s. m. / hirsutism. [Lat. hir-sutus = păros; -ism.] Termen care defineşte creşterea accentuată a pilozităţii sexual-dependente feminine, care se extinde pe ariile de distribuţie caracteristice sexului masculin: facial (barbă, mustaţă, laterofacial preauricular), pe toracele anterior (periareolar), pe abdomenul inferior şi faţa internă a coapselor. H. se asociază frecvent cu alte semne ale excesului de hormoni androgeni (acnee, seboree). Ca urmare termenul de h. este folosit, frecvent, nu doar pentru a desemna un simptom, ci o boală endocrină de etiologie diferită: 1) Hipersecreţia de hormoni androgeni de origine suprarenală (sindromul adreno-genital, ‘sindrom Cushing, tumori suprarenale secretante de androgeni) sau de origine ovariană (‘boală polichistică ova-riană, tumori ovariene secretante de androgeni); 2) H. idiopa-tic, prin receptivitate crescută la androgeni; 3) H. iatrogen, prin aport exogen de androgeni (ex.: steroizi anabolizanţi). Există şi h. constituţional, neasociat unor disfuncţii endocrine, prezentând caracter familial şi ereditar. V. şi virilism. HIRUDINAZĂ, s. f. / hirudinase, s. f. / hirudinasis. [Lat. hirudo, -inis = lipitoare; -ină; -ază.] Boală parazitară determinată de lipitori. Pătrunderea masivă a acestora în organism prin orificiile naturale, observată în zonele tropicale, poate fi de o gravitate extremă. HIRUDINĂ, s. f. / hirudine, s. f. / hirudin. [Lat. hirudo, inis = lipitoare; ină.J ‘Polipeptid prezent în glandele salivare ale lipitorii, dotat cu o acţiune antitrombotică specifică. H. este un inhibitor puternic şi selectiv al factorului II de coagulare (*pro-trombină). Deoarece h. a fost obţinută prin inginerie genetică, se încearcă utilizarea sa ca antitrombotic. HIRUDINIZAŢIE, s. f. / hirudinisation, s. f. / hirudinization. [Lat. hirudo, -inis = lipitoare.] Aplicarea în scop terapeutic de lipitori în vecinătatea unei vene afectate de flebită. Procedeul este relativ perimat. HIRUDO / hirudo / hirudo. [Lat. hirudo, -inis = lipitoare.] Gen de lipitori din clasa Hirudinea. Specii mai importante: H. medicinalis şi H. troctina sunt folosite în medicină pentru extragerea de sânge. Pot determina accidente prin acţiunea ‘hiru-dinei, anticoagulant secretat în timpul suptului. HISIAN, adj. / hissien, -enne, adj. / hisian. [Wilhelm His Jr., anatomist german, profesor la Leipzig, Basel, gbttingen fi Berlin, 1863-1934.] Care este în relaţie cu fasciculul His. HISTAMINĂ, s. f. / histamine, s. f. / histamine. [gr. histos = ţesătură, ţesut; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] Mediator chimic al unor fenomene de răspuns celular, îndeosebi al hipersensibilităţii imediate, secretat de polinuclearele bazo-file şi de mastocite, stocat în granulaţiile acestora şi eliberat în reacţiile anafilactice. H. este un derivat de imidazol (1 H-imi-dazol-4 etanamină) cu formula chimică C5H9N3, produs de de-carboxilare al ‘histidinei (reacţie catalizată de aromatic-amino-acid decarboxilază). H. există, în formă inactivă, în diferite ţesuturi vii. Are efect constrictor la nivelul musculaturii netede bronşice, vasodilatator (capilare şi arteriole), scăzând tensiunea arterială, stimulează secreţia gastrică, este mediator pentru reacţii alergice şi inflamatorii, cu posibilă acţiune neurotransmi-ţătoare cerebrală. H. nu are aplicaţii clinice, dar substanţe ce interferă acţiunea h. au diverse aplicaţii terapeutice. V. şi receptori histaminici, probă la histamină. HISTAMINEMIE, s. f. / histaminemie, s. f. / histaminaemia. Prezenţa ‘histaminei în sânge, a cărei concentraţie normală este de 40-60 g/L. HISTAMINOPEXIE, s. f. / histamlnopexie, s. f. / hista-minopexy. Fixarea ‘histaminei de către anumite substanţe ca: ‘heparina, ‘mucina şi o ‘globulină a plasmei sanguine, denumită plasmapexină 1. Aceasta din urmă lipseşte la subiecţii alergici. HISTERECTOMIE, s. f. / hysterectomie, s. f. / hysterectomy. [gr. hystera = uter; ektome = e^cizie.] Ablaţia uterului pe cale abdominală sau vaginală prin multiple variante şi tehnici. Poate fi: 1) Subtotală - extirparea corpului uterin cu conservarea colului şi, eventual, a anexelor. 2) Totală - extirparea în totalitate a uterului şi a anexelor, fără ganglionii limfatici şi ţesutul parauterin. V. şi operaţie lonescu, operaţie Wertheim. HISTEREZIS, s. n. / hysteresis, s. f. / hysteresis. [gr. hys-teresis = decalaj, întârziere, de la hysterein = a întârzia] 573 HISTEROCEL HISTIOCITOZĂ MALIGNĂ Fenomen fizic de observaţie curentă, întâlnit îndeosebi în comportamentul elastic şi magnetic al corpurilor, constând într-o întârziere a efectului după încetarea acţiunii cauzei care l-a generat. Ex.: magnetizarea remanentă, persistenţa unei deformări sau alungiri chiar când tensiunea care le-a provocat încetează. Var.: isterezis. HISTEROCEL, s. n. / hysterocele, s. f. / hysterocele. [Qr. hystera = uter; kele = hernie, tumorCL] Sin.: histeroptoză (v.). HISTEROCISTOCEL, s. n. / hysterocystocele, s. f. / hysterocele. [Qr. hystera = uter; kystis = vezică; kele = hernie.] ‘Hernie care conţine atât uterul cât şi vezica urinară. HISTEROCISTOPEXIE, s. f. / hysterocystopexie, s. f. / hys-terocystopexy. [Qr. hystera = uter; kystis = sac, vezică; pexis = fyare.] Fixarea chirurgicală a uterului şi a vezicii la peretele abdominal, în unele cazuri de ‘prolaps. HISTEROCOLPECTOMIE, s. f. / hysterocolpectomie, s. f. / colpohysterectomy. [Qr. hystera = uter; kolpos = adâncitură, vagin; ektome = excizie.] Sin.: colpohisterectomie (v.). HISTEROGRAFIE, s. f. / hysterographie, s. f. / hysterogra-phy. [Qr. hystera = uter; graphein = a scrie.] Radiografie a uterului injectat în prealabil, prin canalul cervical, cu o substanţă opacă la radiaţiile X. V. şi histerosalpingografie. HISTEROMETRIE, s. f. / hysterometrie, s. f. / hysterometry. [Qr. hystera = uter; metron = măsură] Cateterismul uterului cu ajutorul unei tije gradate (histerometru) care permite aprecierea formei, dimensiunilor şi sensibilităţii cavităţii uterine. HISTEROPEXIE, s. f. / hysteropexie, s. f. / hysteropexy. [Qr. hystera = uter; pexis = fixare.] 1) H. abdominală: fixarea uterului la peretele abdominal pentru prevenirea ‘retroflexiei sau a ‘prolapsului. Sin.: ventrofixaţie. 2) H. vaginală: fixarea la colul uterin a peretelui posterior al vaginului, pentru remedierea ‘retroversiunilor şi a ‘retroflexiunilor. HISTEROPLASTIE, s. f. / hysteroplastie, s. f. / uteroplasty. [Gr. hystera = uter; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Chirurgia plastică a uterului. HISTEROPTOZĂ, s. f. / hysteroptose, s. f. / hysteroptosis. [Qr. hystera = uter; ptosis = cădere.] ‘Hernie uterină, element inconstant al ‘prolapsului genital. Se asociază frecvent cu un ‘cistocel, ‘colpocel sau ‘rectocel. Sin. (puţin utilizat): histerocel. HISTEROSALPINGOGRAFIE, s. f. / hysterosalpingographie, s. f. / hysterosalpingography. [Qr. hystera = uter; Cat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă, trompă; gr. graphein = a scrie.] Examen radiologie al uterului şi al trompelor uterine după injectarea unei substanţe opace la razele X. Sin.: histerotubografie. HISTEROSCOP, s. n. / hysteroscope, s. m. / hysteroscope. [Qr. hystera = uter; skopein = a examina] Tip de *endo-scop care, introdus în canalul cervical al uterului, permite examinarea directă, fotografierea sau filmarea cavităţii uterine datorită unui sistem optic de iluminare. HISTEROSCOPIE, s. f. / hysteroscopie, s. f. / hysteroscopy. [Qr. hystera = uter; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a examina] ‘Endoscopie aplicată la examenul ‘cavităţii uterine. HISTEROTOMIE, s. f. / hysterotomie, s. f. / hysterotomy. [Qr. hystera = uter; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizie a uterului. H. abdominală se numeşte ‘cezariană. HISTEROTUBOGRAFIE, s. f. / hysterotubographie, s. f. / hysterotubography. [Qr. hystera = uter; Cat. tuba = trompetă; gr. graphein = a scrie.] Sin.: histerosalpingografie (v.). HISTIDINAZĂ, s. f. / histidinase, s. f. / histidinase. Sin.: histidin-dezaminază (v.). HISTIDINĂ, s. f. / histidine, s. f. / histidine. Aminoacid precursor în sinteza nucleelor purinice, C6H902N3. Sub acţiunea histidazei, rezultă ‘amoniac şi acid urocanic, care la om este transformat în acid formic şi "acid giuiamic. Decarboxiiarea h. are ca rezultat formarea ‘histaminei. V. şi tab. const. biochim. HISTIDIN-DEZAMINAZĂ, s. f. / histidine-desaminase, s. f. / histidine deaminase. Enzimă ce catalizează ‘dezaminarea ‘histidinei, eliberând o moleculă de amoniac fără oxidare. Sin.: histidinază. HISTIDINEMIE, s. f. / histidinemie, s. f. / histidinaemia. 1) Concentraţia aminoacidului histidină în plasma sanguină. Ea este normal în jur de 11 mg/L. 2) Prezenţa în cantitate excesivă de histidină în sânge, ca semn esenţial al histidinemiei familiale prin deficit de ‘histidin-dezaminază. Absenţa acestei enzime provoacă acumularea în sânge de histidină şi de derivaţi imidazolici, ca şi un deficit de acizi urocanic şi formino-glutamic. Boala se manifestă clinic printr-un retard intelectual mai mult sau mai puţin important, tulburări de vorbire şi o sensibilitate crescută la infecţii. HISTIDINURIE, s. f. / histidinurie, s. f. / histidinuria. Excreţia unor mari cantităţi de histidină în urină. Poate fi: 1) ereditară, cu deficienţă genetică a histidazei; 2) de sarcină, când creşte după săptămâna a 5-a până în luna a V-a, se menţine crescută până la naştere, apoi dispare. HISTIOCIT, s. n. / histiocyte, s. m. / histiocyte. [Qr. histion = ţesătură, ţesut; kytos = ceCuCa] Celulă componentă a ţesutului conjunctiv lax, cu funcţii macrofagocitare. Actualmente termenul de h. se referă la ‘macrofagele care provin din *mo-nocitele ce au trecut din sânge în ţesuturi. HISTIOCITOM, s. n. / histiocytome, s. m. / histiocytoma. [Qr. histion = ţesătură, ţesut; kytos = ceCuCâ; -oma.] Tumoră benignă a ţesutului conjunctiv fibros, alcătuită din ‘fibroblaste şi ‘histiocite, de unde denumirea frecventă de histiocitofibrom. Uneori se produce o diferenţiere xantomatoasă (xantohistio-citom) sau vasculară (angiohistiocitom). H. fibros, v. dermatofi-brom. HISTIOCITOXANTOM, s. n. / histiocytoxanthome, s. m. / histiocytoxanthoma. [Qr. histion = ţesătură, ţesut; kytos = ceCuCă; xanthos = gaCSen; -oma.] Tumoră mezodermică reprezentând o formă de tranziţie între ‘histiocitom şi ‘xantom. Este alcătuită din ‘histiocite spumoase, cu tendinţă la colorare bazofilă. HISTIOCITOZĂ, s. f. / histiocytose, s. f. / histiocytosis. [Qr. histion = ţesătură, ţesut; kytos = ceCuCă; -oză.] Proliferare his-tiocitară cu infiltrat eozinofil în diverse ţesuturi. Se observă în numeroase boli, îndeosebi în afecţiuni maligne ale sistemului reticuloendotelial, hiperplazii inflamatorii, boli prin supraîncărcare lipidică. Sin.: reticuloendotelioză. HISTIOCITOZĂ CELULEI LANGERHANS / histiocytose de la cellule Langerhans / Langerhans' cell histiocytosis. Denumire nouă a ‘histiocitozei X, prin care se subliniază afectarea celulei ţintă. V. şi celule Langerhans. HISTIOCITOZĂ CU CELULE NON-LANGERHANS / histiocytose des cellules autres que la cellule de Langerhans / non-Langerhans's cells histiocytosis. Entitate patologică descrisă recent, subdivizată în două forme: 1) histiocitoză reactivă la o infecţie (de ex. cu ‘virus Epstein-BarCj denumită şi sindrom hematofagocitic (v.); 2) a doua formă regrupează diverse proliferări maligne histiocitare: leucemie acută limfoci-tară, histiocitoză malignă şi sarcom histiocitar. HISTIOCITOZĂ DIFUZA ACUTĂ / histiocytose diffuse aigue / nonlipid histiocytosis. Sin.: boală Letterer-Siwe (v.). HISTIOCITOZĂ LIPOIDICĂ ESENŢIALĂ / histiocytose lipoîdi-que essentielle / sphingomyelin lipidosis. Sin.: boală Niemann-Pick (v.). HISTIOCITOZĂ MALIGNĂ / histiocytose maligne / malignant histiocytosis. Tip de ‘limfom malign individualizat recent, caracterizat prin adenopatii inflamatorii dureroase, hepatosplenome- 574 histiocitoză X HOLERĂ galie şi localizări cutanate. Este caracteristică proliferarea ‘his-tiocitelor anormale, cu intensă activitate macrofagică, iocaiizate în sinusurile şi în spaţiile medulare ale ganglionilor. HISTIOCITOZĂ X / histiocytose X / histiocytosis X. Denumire generică pentru un grup de ‘reticuloze caracterizat prin proliferarea, localizată sau diseminată, a *histiocitelor derivate din ‘celulele Langerhans, care nu prezintă caracteristici de malignitate. Sunt afectate îndeosebi organele bogate în ţesut reticulo-endotelial. Sub această denumire, în care simbolul X semnifică necunoaşterea cauzelor, sunt regrupate în practică diverse tablouri clinice: ‘granulomul eozinofilic al osului, ‘boala Hand-Schuller-Christian şi ‘boala Letterer-Siwe. Date de microscopie electronică (prezenţa corpusculilor x) par să confirme unicitatea acestor boli. Sin.: histiocitoză celulei Langerhans, reticulocitoză X. HISTOCHIMIE, s. f. / histochimie, s. f. / histochemistry. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; khemeia = alchimie.J Ansamblu de tehnici prin care sunt puse în evidenţă, identificate, localizate şi uneori evaluate cantitativ o serie de molecule (substanţe chimice) de la nivelul celulelor şi ţesuturilor, pe secţiuni his-tologice. HISTOCOMPATIBILITATE, s. f. / histocompatibilite, s. f. / histocompatibility. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; fr. compati-bilite, din Cat. compati = a suferi împreună cu] Ansamblu de condiţii care asigură succesul unei *grefe, dependent de patrimoniile genetice ale donorului şi ale primitorului. Grefa reuşeşte dacă genele de h. sunt identice sau puţin diferite. Dacă diferenţele sunt importante, grefonul va suferi fenomenul de ‘rejet. O serie de antigeni de h., produşi ai genelor de h., condiţionează o incompatibilitate majoră: antigenii sistemului eritro-citar ABO şi anumiţi antigeni leucoplachetari (sistemul HLA). Grupajul hematiilor şi leucocitelor permite selecţionarea donori-lor. Alţi antigeni de h., responsabili de o incompatibilitate minoră, pot fi neutralizaţi prin metode ‘imunosupresive. în afara grefei, h. ar putea juca un rol în apărarea organismului împotriva unor celule ce prezintă mutaţii, inclusiv cancerogenetice, care posedă antigeni diferiţi de cei ai organismului. Sin.: compatibilitate tisulară. V. complex major de histocompatibilitate, sistem HLA. _ HISTOGENEZĂ, s. f. / histogenese, s. f. / histoaenesis. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; genesis = producere, de Ca gennan = a producej Dezvoltarea şi formarea diferitelor ‘ţesuturi. HISTOGRAMĂ, s. f. / histogramme, s. m. / histogram. [Qr. histos = catarg, stâCp; gramma = înscriere.] Reprezentarea grafică, în coloane, a structurii unei populaţii statistice. HISTOINCOMPATIBILITATE, s. f. / histoincompatibilite, s. f. / histoincompatibility. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; Cat. in = Cipsit de; fr. compatibilite, din Cat. compati = a suferi împreună cu] Relaţia între genotipul donorului şi cel al primitorului în cazul respingerii grefei. HISTOLIZĂ, s. f. / histolyse, s. f. / histolysis. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Procesul de distrucţie a unor ţesuturi, observat în unele stări patologice. HISTOLOGIE, s. f. / histologie, s. f. / histology. [Qr. histos = ţesut; logos = ştiinţă] Ştiinţă biologică având drept obiect studiul microscopic şi submicroscopic al morfologiei celulelor, ţesuturilor şi organelor, precum şi al compoziţiei chimice şi al proprietăţilor funcţionale ale acestor structuri. HISTOMONAS 7 histomonas / histomonas. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; monas = unitate] Gen de protozoare parazite la nivelul cecului, ficatului şi în alte ţesuturi. HISTONĂ, s. f. / histone, s. f. / histone. [Qr. histos = ţesătură, ţesut] Termen generic care desemnează o proteină dintr-un grup de proteine mici, încărcate pozitiv la pH fiziologic ca urmare a prezenţei aminoacizilor lizină şi arginină (în-tr-un procent ridicat). Există cinci clase de h., denumite H1, H2A, H2B, H3 şi H4. Ca urmare a sarcinii lor pozitive, h. for- mează legături ionice cu regiuni încărcate negativ, la nivelul ADN. H. participă ia formarea ‘nucieozomiior (câie două molecule de tip H2A, H2B, H3 şi H4) asociate cu un segment al dublei elice ADN. H. de tip H1 nu fac parte din structura centrală a nucleozomilor, ele fiind proteine de legătură între acestea şi ADN, contribuind la aranjarea nucleozomilor în structuri mai compacte. H. sunt proteine solubile în apă şi soluţii diluate de acizi sau baze (ceea ce permite şi solubilizarea cromatinei după tratarea cu astfel de soluţii). Se găsesc în cantităţi mari în timus. HISTOPLASMOZĂ, s. f. / histoplasmose, s. f. / histoplas-mosis. [Qr. histos = ţesătură, ţesut; plasma = oBiect mo-deCat; -oză.] Boală provocată de ciuperci microscopice levuri-forme (Histoplasma capsulatum), paraziţi intracelulari, care invadează mai ales celulele sistemului reticuloendotelial. Sin.: boală Darling. HISTORADIOGRAFIE, s. f. / historadiographie, s. f. / his-toradiography. V. autoradiografie. HISTRIONISM, s. n. / hlstrionisme, s. m. / histrionism. [Lat. histrio, -onis = actor, comediant; -ism.] Comportament teatral şi excesiv, observat îndeosebi în ‘isterie. HIV / VIH / HIV. [Acronim engl. pentru Human Immunodefi-ciency Virus = virusul imunoaeficienţei umane] Abreviere propusă de Comitetul Internaţional pentru Nomenclatură, în 1986, pentru denumirea virusului care determină SIDA. HIV este un Lentivirus aparţinând familiei retrovirusurilor (*Retroviridae), cu diametrul de 110-120 nm, a cărui nucleocapsidă conţine două molecule de ARN şi o ‘transcriptază inversă. Posedă trei gene de structură: gag (din engl. group antigen), codantă a proteinei p24 sau p25; pol (polymerase), codantă a enzimelor de ‘replicare, inclusiv transcriptaza inversă; env (envelope), codând proteinele şi glicoproteinele anvelopei virale (sau peplos). HIV posedă, de asemenea, două gene suplimentare. Ansamblul acestor gene este încadrat la cele două extremităţi ale sale de o secvenţă lungă, denumită LTR (din engl. long terminal repeat). HIV infectează limfocitele CD4 şi, de asemenea, macrofagele. După descrierea primului tip de virus al SIDA, denumit HIV-1, a fost descris HIV-2, observat în Africa occidentală, mai rar şi antigenic diferit. Izolarea şi descrierea tipurilor de HIV nu s-a încheiat, acestea prezentând cea mai complexă şi dinamică structură genetică dintre toate retro-virusurile umane. V. şi sindrom de imunodeficienţă dobândită. HMG-CoA REDUCTAZĂ / HMG-CoA reductase / HMG-CoA redactase. Abrev. utilizată în mod curent pentru hidroxi-3-metil-glutaril-coenzima A reductază (v.). HOLANDRIC, adj. / holandrique, adj. / holandric. [Qr. holos = întreg; aner, andros = BărBat] Referitor la un caracter ereditar care afectează toţi băieţii dintr-o familie (de la tată la fiu) şi cruţă toate fetele. Transmiterea h. a unui caracter este legată de prezenţa unei gene pe cromozomul Y. Ant.: ‘hologinic. HOLERĂ, s. f. / cholera, s. m. / cholera. [Etimologie discutată: 1) gr. khole = BiCă; rhein = a curge; 2) gr. kholera = jgfieaB, şanţ, aCuzie Ca scurgerea neîncetată a evacuărilor - după Littre; 3) eBraică cholira = Boală grea - după CDesnos] Toxi-infecţie strict umană care se transmite prin contact direct sau indirect (ingestie de apă sau alimente contaminate) şi prezintă o contagiozitate foarte mare. Agentul etiologic este vibrionul ho-leric (Vibrio cholerae), care determină, după o perioadă de incubaţie de circa 5 zile, o enterită endemică în India şi unele regiuni din Asia şi epidemică sau pandemică, periodică, în alte regiuni ale globului. Toxina produsă de Vibrio cholerae are tropism intestinal şi produce disoluţia mucusului, precum şi creşterea secreţiei de clor, bicarbonat şi apă în intestinul subţire. Clinic, apar diaree severă, vărsături, crampe musculare. Netratată, se complică cu colaps. H. este prima boală identificată ca o consecinţă a afectării ‘proteinelor G. Toxina holerică inhibă 575 HOLERĂ ENDOCRINĂ HOMEOPLASTIE (blochează) proteina Gs în starea activă, ceea ce determină stimularea permanentă a *adenilat ciclazei, cu formare de cantităţi mari de *AMP ciclic. Această concentraţie crescută de AMPc stimulează, la rândul său, în mod particular, efluxul de Na+ din celule, care este însoţit de un eflux de apă. în câteva ore se pot pierde câţiva litri de apă, rezultând astfel o deshidratare masivă, caracteristică h. HOLERĂ ENDOCRINĂ / cholera endocrine / pancreatlc cho-lera. Sin.: sindrom Verner (v.). HOLERIFORM, adj. / choleriforme, adj. / choleriform. [V. etimologia de ta termemd holeră; Cat. forma = formă.] Despre o diaree asemănătoare cu cea din ‘holeră. HOLISM, s. n. / holisme, s. m. / holism. [Qr. holos = care formează un tot.] Teorie conform căreia anumite proprietăţi ale sistemelor complexe (îndeosebi cele ale biosistemelor) sunt ‘emergente, adică ele nu sunt deductibile din proprietăţile componentelor lor. H. nu prezintă un interes ştiinţific deosebit, deoarece este în mod evident nedemonstrabilă, deoarece nu se poate demonstra că unele fenomene rămân mereu ireductibile la fenomene mai elementare. Totuşi, punctul de vedere holistic este adoptat frecvent când, din raţiuni practice, se ignoră deliberat detaliile mecanismelor subiacente fenomenului studiat, considerând organismul doar în totalitatea sa. Ant. reducţionism (v.). V. şi medicină holistică. HOLOCRIN, adj. / holocrine, adj. / holocrine. [Qr. holos = întreg; krinein = a separa de.] Despre modul de secreţie glandulară în care celula secretoare este eliminată împreună cu produsul său de secreţie. V. şi apocrin, merocrin. HOLODIASTOLIC, adj. / holodiastolique, adj. / holodiastolic. [Qr. holos = întreg; diastotă] Despre un fenomen (zgomot, suflu) care ocupă toată durata ‘diastolei. HOLOENZIMĂ, s. f. / holoenzyme, s. f. / holoenzyme. [Qr. holos = întreg; en = în; zyme = ferment, drojdie.] Complex molecular care este alcătuit dintr-o moleculă enzimatică (‘apoen-zimă) şi ‘cofactorul sau ‘coenzima acesteia. HOLOGINIC, adj. / hologynique, adj. / hologynic. [Qr. holos = întreg; gyne, gynaikos - femeie] Moştenit exclusiv prin descendentul femelă, transmis, deci, prin gene localizate pe ‘cromozomii X. HOLOGRAFIE, s. f. / holographie, s. f. / holography. [Qr. holos = întreg; graphein = a scrie] Procedeu de obţinere a imaginilor în relief (holograme) cu ajutorul unor fascicule de lumină monocromatică şi coerentă (ex.: laser). Pentru reprezentarea unui obiect în relief, trebuie cunoscute intensitatea şi faza undei provenind din fiecare dintre punctele obiectului. HOLOGRAMA, s. f. / hologramme, s. m. / hologram. [Qr. holos = întreg; gramma = înscriere] Imagine tridimensională obţinută prin ‘holografie. HOLOPROTEINĂ, s. f. / holoproteine, s. f. / simple protein. [Qr. holos = întreg; protos = primul; -ină.] Proteină. Denumirea globală a proteinelor din care, prin hidroliză, se obţin exclusiv aminoacizi. Clase de h.: protamine, histone, albumine, globuline, scleroproteine. HOLOSISTOLIC, adj. / holosystolique, adj. / holosystolic. [Qr. holos = întreg; systole = contracţie] Termen folosit pentru a desemna caracteristica unui fenomen auscultatoriu cardiac (de obicei suflu) care este perceput pe tot intervalul dintre primul şi al doilea zgomot cardiac, corespunzând întregii sistole cardiace. HOLOZIDE, s. n. pl. / holosides, s. m. pl. / holosides. [Qr. holos = întreg; ozid - indică un glucid] Una din cele două grupe de ‘ozide. Prin hidroliză h. rezultă unul sau mai multe tipuri de *oze. în funcţie de numărul de tipuri de oze conţinut, se disting di-, tri-, poliozide. HOLTER / Holter / Holter. [Norman Jefferis Holter, Biofizician american, 1914-1983.] V. sistem Holter. HOMATROPINĂ, s. f. / homatropine, s. f. / homatropin. [Qr. homoios = asemănător; lat. atropa = Beladonă, din gr. Atropos = una dintre cele trei (Parce (zeiţe ale destinului: Clotho, Lacfiesis ?i Mropos); -ină.] Anticolinergic, derivat sintetic al ‘atropinei, midriatic şi cicloplegic de scurtă durată (DCI: metil-bromură de h.). Instilaţia cu soluţie de h. 1% induce paralizia acomodaţiei şi dilatarea pupilei (în scop diagnostic). HOMEOBOX / homeobox, homeobox / homeobox. [Qr. homoios = asemănător; engl. box = cutie] Secvenţă înalt conservată de 180 de nucleotide care codifică un ‘homeodomeniu proteic de 61 de aminoacizi ce se leagă la o secvenţă-ţintă de ADN din alte gene, reglându-le astfel expresia. Descoperită iniţial la genele ‘homeotice, de unde denumirea de h., secvenţa de acest tip a fost ulterior identificată în numeroase gene ale dezvoltării şi în anumiţi factori de ‘transcripţie. HOMEODOMENIU, s. n. / homeodomaine, s. m. / homeo-domain. [Qr. homoios = asemănător; lat. dominium = proprietate, de la dominus = stăpân] Domeniu de 61 de aminoacizi codificat de un ‘homeobox. H. conferă anumitor proteine ale dezvoltării capacitatea de a se lega specific de anumite secvenţe ale ADN. V. şi homeobox, homeotic. HOMEODOT, s. n. / homeodote, s. m. / hom(o)eodote. [Qr. homoios = asemănător; (pathos = Boală); dotos = dat.] V. antidot, def. 2. HOMEOGREFĂ, s. f. / homeogreffe, s. f. / homeograft. [Qr. homoios = asemănător; lat. graphium, din gr. grapheion = peniţă de scris, Briceag de altoit, de la graphein = a scrie] Sin.: homogrefă (v.). HOMEOMORF, adj. / homeomorphe, adj. / homeomorphous. Sin.: omolog (def. 1) (v.). HOMEOPATIE, s. f. / homeopathie, s. f. / homeopathy. [Qr. homoios = asemănător; pathos = Boală] Direcţie terapeutică bazată pe principiul similia similibus curantur, iniţiată de Samuel Hahnemann (medic german, format îndeosebi la Viena, 1755-1843). în h. bolile sunt tratate prin administrarea unor doze foarte mici de substanţe capabile să provoace, la omul sănătos, unele manifestări asemănătoare simptomelor prezentate de bolnav. Aplicarea corectă a metodei implică o comparaţie a ansamblului simptomelor afecţiunii şi a reacţiilor individuale ale bolnavului cu ‘patogenezia medicamentului utilizat. Medicamentele homeopatice (denumite şi remedii homeopate) sunt fabricate prin diluţii succesive exprimate în DH (decimală sau zecimală hahnemiană, adică 1:10) şi în CH (centezimală hah-nemiană sau 1:100). Se utilizează o gamă largă de diluţii, cele de 30 CH fiind practicate în mod curent. Or, la diluţii de 23 DH sau 12 CH este puţin probabil ca un medicament homeopatic să conţină chiar o singură moleculă de medicament, în aceste condiţii, adepţii h. susţin îndeosebi ipoteza medicamentului “informaţional”, conform căreia “în anumite circumstanţe, apa şi anumiţi solvenţi pot înregistra informaţia substanţelor cu care au venit în contact şi pot, în continuare, să transmită această informaţie la sisteme biologice presensibi-lizate”. Deşi h. este controversată în plan ştiinţific, utilizarea medicamentelor h. creşte constant. V. alopatie. HOMEOPLASTIE, s. f. / homeoplastie, s. f. / homeoplasia. [Qr. homoios = asemănător; plastos = modelat, de la plas-sein = a forma, a modela] Formarea unui ţesut nou asemănător celui existent în mod normal într-o zonă determinată. HOMEOSTAZIE, s. f. / homeostasie, s. f. / homeostasis. [Qr. homoios = asemănător; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face să ţină] Capacitatea organismelor vii de a-şi menţine prin ‘autoreglare o serie de caracteristici fiziologice stabile, îndeosebi la nivelul ‘mediului intern. Prin această autoreglare, organismul îşi păstrează constant nivelul unor parametri chimici, fizici şi morfologici şi poate să restabilească un echilibru perturbat, fie prin revenirea la starea iniţială, fie prin revenire la o stare echivalentă (W. Cannon). La organismele 576 homeoterm HORMON superioare, ansamblul funcţiilor homeostazice este sub control encefalic. Prin h. imunologică se înţelege echilibrul între factorii imunologici, îndeosebi între factorii îndreptaţi împotriva a ceea ce este străin, non-propriu (non-self) şi a ceea ce este propriu (seif). Ex.: în bolile prin ‘autoanticorpi se perturbă acest echilibru. HOMEOTERM, adj. / homeotherme, adj. / hom(e)othermal. [Qr. homoios = asemănător; thermos = cald, de la therme = căldură] Despre un organism a cărui temperatură centrală normală rămâne constantă, independent de temperatura mediului înconjurător. Organismele h. (omul, mamiferele, păsările) sunt numite şi organisme cu sânge cald (pentru animale, îndeosebi). V. şi poikiloterm. HOMEOTIC, adj / homeotique, adj. / homeotic. [Qr. homoios = asemănător.] Despre o mutaţie care determină transformarea unei părţi din corp în alta şi, prin extensie, genele în care sunt localizate mutaţiile de acest tip. Mutaţiile h. au fost puse în evidenţă pentru prima oară la drosofilă. Ex.: mutaţia h. la Antennapedia transformă o pereche de antene ale insectei într-o pereche de picioare. Această descoperire a condus ulterior la identificarea secvenţelor de tip ‘homeobox la numeroase specii de animale, inclusiv la om, şi de plante. HOMING / homing / homing. [Lngl. homing = întoarcere acasă] Anglicism, sin. cu nostocitoză (v.). HOMOCISTEINĂ, s. f. / homocysteine, s. f. / homocysteine. Acid aminat provenit din demetilarea ‘metioninei. H. este în mod normal remetilată în metionină de metionin sintetază (co-enzimă vitamina B12) sau de moleculele donoare de grupări tiol. Hiperhomocisteinemia reprezintă un factor important de risc vascular.^ V. şi metionină. HOMOCISTINĂ, s. f. / homocystine, s. f. / homocystine. *Dimer format prin unirea a două molecule de ‘homocisteină printr-o punte disulfurică. H. este o sursă de sulf în organism. V. şi homocistinurie. HOMOCISTINURIE, s. f. / homocystinurie, s. f. / homocys-tinuria. Boală ereditară cu transmitere autozomal recesivă, care se manifestă la nou-născut, determinată de deficitul în cistationin-p-sintetază, enzimă ce catalizează sinteza ‘cistatio-ninei, pornind de la ‘serină şi ‘homocisteină. H. se caracterizează prin asocierea întârzierii mentale cu alterări ale ţesutului conjunctiv şi osos, similare cu cele din ‘sindromul Marfan, luxaţia cristalinului şi tromboze vasculare frecvente. în plasmă şi în urină sunt crescute concentraţiile ‘metioninei şi ‘homocis-tinei. Se disting două forme ale bolii: 1) Una piridoxin-depen-dentă, în care tulburările pot fi corectate prin administrarea de ‘vitamină B6 în doze mari. 2) Alta piridoxin-rezistentă, al cărei tratament necesită un regim lipsit de metionină şi bogat în cistină. HOMODIMER, s. m. / homodimere, s. m. / homodimer. *Polimer ale cărui două subunităţi sunt identice. V. şi dimer. HOMODUPLEX, s. n. / homoduplex, s. m. / homoduplex. [Qr. homos = acelaşi; lat. duplex, -icis = duBlu] ADN dublu catenar în care toate bazele azotate sunt perfect complementare. V. heteroduplex. HOMOFOBIE, s. f. / homophobie, s. f. / homophobia. [Qr. homos = aceCaşi; phoBos = teamă] Respingerea homosexualităţii; ostilitate sistematică faţă de homosexuali. HOMOGREFĂ, s. f. / homogreffe, s. f. / homograft. [Qr. homos = acelaşi; lat. graphium, din gr. grapheion = peniţă de scris, Briceag de altoit, de la gr. graphein = a scrie.] Grefă practicată cu un grefon prelevat de la un subiect de aceeaşi specie, dar cu formulă genetică diferită. Sin.: alogrefă, homeo-grefă, homoplastie. V. izogrefă şi bioproteză. HOMOLATERAL, adj. / homolateral, -ale, -aux, adj. / homo-lateral. [Qr. homos = acelaşi; lat. lateralis = lateral, de la latus, -eris = latură] Care este situat de aceeaşi parte. Sin.: ipsilateral. HOMOMORF, adj. / homomorphe, adj. / homomorphic. [Qr. homos = acelaşi; morphe = formă] Despre două sau mai multe structuri cu aceleaşi dimensiuni şi forme. HOMOPLASTIE, s. f. / homoplastie, s. f. / homoplasty. [Qr. homos = acelaşi; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Sin.: homogrefă (v.). HOMOSEXUAL, adj., s. m. sau f. / homosexuel, -elle, adj., s. m. ou f. / homosexual. [Qr. homos = acelaşi; lat. sexu-alis - referitor la sex de la sexus = sex] 1) Care se referă la acelaşi sex. 2) Persoană care practică homosexualitatea. Deşi organele sale sexuale au conformaţie normală, h. prezintă inversiunea instinctului sexual, care îl determină să caute satisfacţia cu un subiect de acelaşi sex. H. masculini pot fi *pe-deraşti, ‘sodomiţi şi ‘invertiţi. HOMOSEXUALITATE, s. f. / homosexualite, s. f. / homo-sexuality. [Qr. homos = acelaşi; lat. sexualis = referitor la sex de la sexus = sex] Deviere a instinctului sexual caracterizată prin afinitate sexuală pentru persoanele de acelaşi sex. Sin.: inversiune sexuală. V. şi uranism, lesbianism. HOMOTIPIC, adj. / homotipique, adj. / homoeotypical. [Qr. homos = acelaşi; typos = model, formă] De aceeaşi formă. V. heterotipic. HOMOZIGOT, adj., s. m. / homozygote, adj., s. m. / homozy-gous, homozygote. [Qr. homos = acelaşi; zygotos = legat împreună, de la zygor = eu unesc] Referitor la un subiect care posedă pentru aceeaşi genă ‘alele identice pe un ‘locus determinat al celor doi cromozomi omologi ai unei perechi. Ant.: heterozigot. HORDEOLUM, s. n. / hordeolum, s. m. / hordeolum. [Lat. hordeolus = BoB de orz, urcior la ochi] Inflamaţie localizată, purulentă, în “bob de orz”, de etiologie stafilococică a glandelor sebacee palpebrale (Meibomius sau Zeiss). Se disting: 1) H. extern: inflamaţie a ‘glandelor Zeiss. 2) H. intern: inflamaţie acută purulentă a ‘glandelor Meibomius. Sin.: orgelet, urcior. HORMESIS / hormesis / hormesis. [Qr. hormesis = mişcare rapidă] Stimularea efectului benefic al dozelor mici dintr-o substanţă toxică ce la doze mari are un efect inhibitor sau advers. De ex., scăderea riscului de cancer datorat dozelor mici de radiaţii, când s-ar produce un răspuns radio-adaptat. Deocamdată acest efect a fost demonstrat convigător pe culturi de celule. HORMON, s. m. / hormone, s. f. / hormone. [Qr. hormon = excitat, de la hormaein = a îndemna, a excita] Substanţă (moleculă) secretată de o glandă endocrină sau de celule din alte organe sau ţesuturi (sistem nervos, tract digestiv, rinichi, inimă etc.) şi transportată la distanţă, prin circulaţia sanguină, la un alt organ sau ţesut (organ sau ţesut ţintă), unde acesta excită sau inhibă o serie de funcţii sau procese de dezvoltare. H. este un purtător chimic de informaţie, care modulează o serie de procese celulare preexistente prin intermediul ‘receptorilor specifici, care sunt situaţi fie la nivelul suprafeţei celulare, ‘receptori membranari (în majoritatea cazurilor), fie la nivelul nucleului, ‘receptori nucleari (îndeosebi pentru h. steroizi şi tiroidieni). în afară de acţiunea la distanţă (alternativa cea mai frecventă), o serie de h. pot acţiona local: 1) Acţiune autocrină, la nivelul ţesutului (celulelor) în care h. a fost sintetizat. 2) Acţiune paracrină, la nivelul unui ţesut vecin. 3) Acţiune juxtacrină, prin care un h. fixat pe membrana unei celule acţionează prin receptorul specific al unei celule juxtapuse. ‘Sinteza şi ‘secreţia h. pot fi reglate de stimuli diferiţi. în unele cazuri, celulele endocrine sunt ele însele celule ţintă pentru alţi h. Ex.: celulele tiroidei sunt ţinte pentru TSH. Există tendinţa de extindere a noţiunii de h., justificată în cazul h. locali, 577 HORMON ADRENOCORTICOTROP HORMONI PLACENTARI tisulari sau factori autacoizi proprii (cum sunt ‘histamina, *sero-tonina, ‘kininele plasmatice, ‘prostaglandinele, ‘sistemul renină-angiotensină). Dimpotrivă, în cazul ‘neuromediatorilor, denumirea de neurohormoni devine improprie. Limitând conţinutul noţiunii de h. la cele opt glande endocrine (hipofiză, tiroidă, para-tiroide, pancreas endocrin, corticosuprarenale, medulosuprare-nale, gonade, epifiză), ca şi la o serie de celule din alte organe sau ţesuturi, în funcţie de natura moleculară, h. se clasifică în: 1) H. polipeptidici. 2) H. aminoacizi şi derivaţi. 3) H. steroizi. Principalii h., în funcţie de tipurile menţionate şi de organul sau ţesutul care reprezintă sursa principală, sunt următorii: 1) H. polipeptidici: a) Hipotalamus - tiroliberină (TRH), gonadoliberină (GnRH), corticoliberină (CRH), somatoliberină (GH-RH), somatostatină, ocitocină, vasopresină (ADH). b) Hipofiză - h. somatotrop (GH, STH), h. tireotrop (TSH), prolactină (PRL), h. corticotrop (ACTH), h. foliculostimulant (FSH), h. lu-teinizant (LH), p-endorfine. c) Pancreas, ficat, tub digestiv -somatomedine (IGF-I), insulină, glucagon, gastrină, secretină, colecistokinină (CCK), peptid vasointestinal (VIP), angiotensină. d) Gonade - inhibină, relaxină, factor antimullerian (MIF). e) Paratiroide - parathormon (PTH). f) Tiroidă (celule parafolicu-lare) - calcitonină. g) Inimă - factor natriuretic (ANF). h) Rinichi - eritropoietină. i) Plasmă, ficat, rinichi - angiotensină. j) Placentă - gonadotrofină corionică (HCG). 2) H. aminoacizi şi derivaţi: a) Medulosuprarenală - adrenalină, b) Epifiză - mela-tonină. c) Tiroidă (celule foliculare) - triiodotironină (T3), tetra-iodotironină (T4). 3) H. steroizi: a) Rinichi (piele, ficat) - 1,25-hidroxicolecalciferol [1,25(OH)D3]. b) Corticosuprarenală - aldo-steron, cortizol. c) Ovar - estradiol, progesteron. d) Testicul -testosteron. V. şi tab. const. endocrinol. HORMON ADRENOCORTICOTROP / hormone adreno-corti-cotrope / adrenocorticotropic hormone. Sin.: corticotrofină (v.). HORMON ANTEHIPOFIZAR / hormone antehypophysaire / antehypophyseal hormone. Fiecare dintre h. secretaţi la nivelul adenohipofizei (numit şi h. adenohipofizar) care controlează funcţia glandelor endocrine periferice (h. glandulotrop) sau acţionează la nivelul unor aparate, sisteme, metabolisme. Din punct de vedere structural h. a. pot fi: h. polipeptidici (ex.: ‘somatotropină, ‘prolactină, ‘corticotrofină) sau h. glicoproteici (ex.: ‘tirotropină, ‘gonadotrofine). în relaţie cu mecanismul de sinteză şi tipul de receptori implicaţi se deosebesc trei grupe de hormoni: 1) Grupul hormonilor somatotropină (GH), prolactină (PRL), somatomamotropină corionică (CS). Sunt o familie de hormoni proteici care prezintă omologie secvenţială considerabilă, incluzând între 190-199 aminoacizi. Fiecare are un singur aminoacid triptofan şi două punţi disulfidice. La om, omologia dintre GH şi CS este de 85%, iar dintre GH şi PRL de 35%. Ca urmare, aceşti trei h. prezintă determinanţi anti-genici comuni şi au toţi efect de stimulare a creşterii staturo-ponderale şi a activităţii lactogenice. 2) Grupul h. glicoproteici include tirotropină (TSH), h. luteinizant (LH), h. foliculostimulant (FSH) şi gonadotropina corionică (CG). Fiecare dintre aceşti h. este format din două subunităţi, a şi p, unite prin legături necovalente. Subunităţile a sunt identice pentru toţi aceşti h. (la om) şi prezintă omologie considerabilă între specii. Activitatea biologică specifică este determinată de subunitatea p activă şi recunoscută de receptori doar în prezenţa subunităţii a. 3) Familia peptidelor proopiomelanocortină (POMC) include peptide cu acţiune hormonală (ACTH, LPH, MSH) şi alte pep-tide care au rol de neurotransmiţători sau neuromodulatori (en-dorfine). Aceste peptide sunt sintetizate sub forma unei molecule precursor de 285 de aminoacizi şi transformate diferit, ulterior, în diferite regiuni ale hipofizei. HORMON ANTIDIURETIC / hormone antidiuretique / antidi-uretic hormone. Sin.: vasopresină (v.). HORMON ANTIMULLERIAN / hormone antimullerienne / antimullerian hormone. [Johannes Peter Miiller, fizioCog ?i anatomist german, profesor Ca (Bonn, apoi Ca BerCin, 1801-1858.] H. secretat de celulele Sertoli ale testiculului fetal, având rolul de a produce regresia canalului Muller. HORMON CORTICOSUPRARENAL / hormone corticosurre-nale / adrenocortical, cortical hormone. V. corticosteroizi. HORMON CORTICOTROP / hormone corticotrope / cortico-tropic hormone. Sin.: corticotrofină (v.). HORMON DE CREŞTERE / hormone de croissance / growth hormone. Sin.: somatotropină (v.). HORMON FOLICULAR / hormone folliculaire / follicular hormone. Sin.: foliculină (v.). HORMON FOLICULOSTIMULANT / hormone folliculostimu-lante / folliculostimulating hormone. Sin.: gonadotrofină A (v.). HORMON GALACTOGEN / hormone galactogene / luteotro-pic hormone. Sin.: prolactină (v.). HORMON GASTRIC / hormone gastrique / gastric hormone. Sin.: gastrină (v.). HORMON GONADOTROP / hormone gonadotrope / gonado-tropic hormone. Sin.: gonadotrofină (v.). HORMON HIPOFIZAR / hormone hypophysaire / hypophy-seal hormone. Fiecare dintre h. secretaţi de hipofiză: 1) H. antehipofizari (v.). 2) H. posthipofizari. V. hipofiză. HORMON LUTEAL / hormone luteale / progesterone. Sin.: progesteron (v.). HORMON LUTEINIZANT / hormone luteinisante / luteinizing hormone. Sin.: gonadotrofină B (v.). HORMON LUTEOTROP / hormone luteotrope / luteotropic hormone. Abrev.: LTH (din engl. luteotropic hormone). Sin.: prolactină (v.). HORMON MELANOSTIMULANT / hormone melanostimulante / melanocyte stimulating hormone. Abrev.: MSH. Sin.: me-lanostimulină (v.). HORMON MELANOTROP / hormone melanotrope / melanocyte stimulating hormone. Sin.: melanostimulină (v.). HORMON PARATIROIDIAN / hormone parathyroî'dienne / parathyroid hormone. Sin.: parathormon (v.). HORMON SOMATOTROP / hormone somatotrope / somato-tropic hormone. Sin.: somatotropină (v.). HORMON TIREOTROP / hormone thyreotrope / thyreotropic hormone. Sin.: tirotrofină (v.). V. şi tab. const. endocrinol. HORMONAL, adj. / hormonal, -ale, -aux, adj. / hormonal. [Qr. hormon = excitat, de Ca hormaein = a îndemna, a excita.] Care se referă la hormoni. HORMONI ANDROGENI / hormones androgenes / androgenic hormones. H. steroizi masculini, care favorizează dezvoltarea organelor genitale externe, formarea spermei şi apariţia caracterelor sexuale la bărbat. Se disting: 1) H. a. testiculari, îndeosebi testosteronul. 2) H. a. de origine suprarenală (produşi la ambele sexe; la femeie sunt precursorii h. estrogeni). HORMONI PANCREATICI / hormones pancreatiques / pancre-atic hormones. H. produşi de celulele insulelor Langerhans. V. glucagon şi insulină. HORMONI PLACENTARI / hormones placentaires / placental hormone. H. secretaţi de placentă (progesteron şi estrogeni), a căror concentraţie creşte progresiv începând cu luna a treia de sarcină, şi o gonadotrofină (corionică sau placentară), care apare în urină din primele zile ale sarcinii şi permite diagnosticul precoce (are proprietăţi asemănătoare gonadotrofinei B hipofizare). 578 hormoni timici HYPERKERATOSIS PENETRANS HORMONI TIMICI / hormones thymiques / thymic hormones. Sin.: timozine (v.). HORMONI TIROIDIENI / hormones thyroî'diennes / thyroid hormones. Denumire generică pentru h. elaboraţi la nivelul ‘tiroidei, a căror eliberare în sângele circulant se efectuează prin prote-oliza unei molecule iodate, ‘tiroglobulina, sub controlul ‘tirotro-finei (TSH). Principalii h. t. sunt: ‘tiroxina (T4) şi ‘triiodotironina (T3). Acţiunile principale ale h. t., exercitate prin intermediul ‘receptorilor nucleari, sunt accelerarea ‘metabolismului bazai şi a procesului de creştere. HORMONOID, adj. / hormonoîde, adj. / hormone-like. [^.hormon = excitat, de Ca hormaein = a îndemna, a excita; eidos = formă.] Despre o substanţă nehormonală care acţionează asemănător cu un hormon. HORMONOTERAPIE, s. f. / hormonotherapie, s. f. / hormono-therapy. [Qr. hormon = excitat, de Ca hormaein = a îndemna, a excita; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji.] Terapia medicamentelor de substituţie, folosită în cazul insuficienţelor glandulare (uni- sau pluritrope) şi care constă în administrarea de hormoni naturali sau, mai frecvent, de analogi sintetici ai acestora. Ex.: h. tiroidiană în hipotiroidie, h. cu soma-totropină (GH) în unele forme de nanism hipofizare etc. HOSPITALISM, s. n. / hospitalisme, s. m. / hospitalism. [Lat. hospitalis domus = casă pentru primirea musafirilor, de Ca hos-pes, -itis = oaspete; -ism.] 1) Regresie mentală constatată la unii bolnavi spitalizaţi perioade îndelungate. 2) Ansamblul tulburărilor de comportament şi fizice determinate de carenţa afectivă prin absenţa mamei, survenite la copii spitalizaţi timp îndelungat în primele 18 luni de viaţă. hPP / hPP / hPP. [Abrev. din engC.: Human pancreatic poCy-peptide] Polipeptid alcătuit din 36 de aminoacizi esenţiali de celulele pancreasului endocrin şi, în mod secundar, de celulele mucoasei gastroduodenale. Este secretat sub form a unui precursor, a cărui genă codificantă este situată pe cromozomul 17 (17p 11.1). Cantitatea de hPP produsă creşte cu vârsta, la subiecţii de 70 de ani secreţia fiind de 3-4 ori mai mare decât la tineri. Eliberarea hPP se produce sub influenţă vagală, catecol-aminele având de asemenea un efect stimulant. Rolul fiziologic al hPP nu este clarificat. O creştere a secreţiei de hPP a fost semnalată în tumorile pancreatice endocrine şi, cu certitudine, în ‘neoplazia endocrină multiplă, îndeosebi în ‘sindromul Wermer. HRANĂ, s. f. / nourriture, s. f. / food. [SC. hrana = Hrană.] Denumire generică pentru substanţele care conţin factori nutritivi (proteine, glucide sau/şi lipide), necesari organismului viu pentru nevoile energetice şi în procesele de creştere. Organismele *hete-rotrofe trebuie să îngere hrana, pe când cele ‘autotrofe îşi sintetizează factorii nutritivi necesari. V. şi aliment, alimentaţie, dietă, dietetică, nutriment, nutriţie. HTLV / HTLV / HTLV. [Acronim engC. pentru Human T-Leufţemia Virus = virusuC Ceucemiei umane cu ceCide T.] Acronim utilizat în mod curent pentru virusuri limfotrope pentru celulele T umane (v.). HUMERUS, s. n. / humerus, s. m. / humerus. NA: humerus. [Lat. humerus = umăr.] V. tab. anat. - oase. HUNTINGTINĂ, s. f. / huntingtine, s. f. / huntingtin. [George Summer Huntington, medic american, 9{ew ^or^i 1850-1916.] Proteină a cărei anomalie este implicată în determinismul bolii Huntington. H. este codificată de gena IT15, a cărei ‘mutaţie dinamică determină boala Huntington. Alcătuită din 3144 de aminoacizi şi având Mr 348 kDa, h. prezintă o secvenţă repetitivă de ‘glutamină alungită anormal. V. şi boală Huntington. HURLERIAN, adj. / hurlerien, -enne, adj. / hurloid. [Gertrud Hurler, pediatru german, ‘Miincfien, 1889-1965] Care se referă la ‘boala Hurler. HYDROA, s. f. / hydroa, s. f. / hydroa. [Qr. hydor, hydatos = apă] în trecut acest termen era utilizat pentru denumirea oricărei erupţii veziculoase sau buloase. în prezent, h. desemnează: 1) H. buloasă, v. eritem polimorf bulos. 2) H. estivală, formă atenuată de h. vacciniformă (v. în continuare). 3) H. puerorum, forma la copil a bolii Duhring-Bock (v.). 4) H. vacciniformă, erupţie veziculo-pustuloasă ce apare pe părţile corpului expuse la lumină. Erupţia evoluează către ulceraţii,supu-rative şi cruste care dau cicatrici albe persistente. 5) H. vezi-culoasă, varietate de ‘eritem polimorf, caracterizată printr-o formă particulară de erupţie, constând din papulo-vezicuje primitive înconjurate de un cerc de vezicule (uneori dublu). în evoluţie, vezicula centrală se usucă, fiind acoperită de o crustă. HYMENOLEPIS / hymenolepis / hymenolepis. [Qr. hymen = membrană; lepis = coajă, soCz.) Gen de viermi cestozi, din familia Hymenolepidae, cu ‘scolex nearmat sau armat cu o serie de cârlige, cu segmente totdeauna mai mult late decât lungi; infestează numeroase specii de mamifere şi păsări. HYPERKERATOSIS LENTICULARIS PERSTANS / hyperkera-tosis lenticularis perstans / hyperkeratosis lenticularis per-stans. Sin.: boală Flagel (v.). HYPERKERATOSIS PENETRANS / hyperkeratosis penetrans / hyperkeratosis penetrans. Sin.: boală Kyrle (v.). 579 THOMAS SYDENHAM (1624-1689) medic englez, format la Oxford şi Montpellier. A fost un adept declarat al doctrinei hipocratice şi din acest motiv este supranumit Hipocrate al Angliei. Susţinea, îndeosebi, doctrina umorală şi practica terapia hipocratică. A publicat în 1676 Observationes medicae în care a dezvoltat concepţia sa, conform căreia, în practica medicală, observaţia atentă a bolnavilor este mai importantă decât experimentul. Este primul care a descris o serie de boli ca: scarlatina, guta, rujeola, dizenteria, isteria, coreea (coreea Sydenham sau coreea minor, descrisă magistral în 1686). De numele său se leagă prima utilizare a chininei pentru tratamentul malariei, diagnosticul diferenţial dintre diabetul zaharat (“urine dulci”) şi cel insipid, tot el deosebind artrita reumatoidă de artrita gutoasă. A scris, asemenea lui Hipocrate, o serie de aforisme. Avea o puternică aversiune pentru preocupările extramedicale, considerând că locul medicului este numai la patul bolnavului: “Medicul nu trebuie să îşi ascundă ignoranţa prin recursul la teorii şi la pedanterie.” IATROCHIMIE, s. f. / iatrochimie, s. f. / iatrochemistry. [Qr. iatros = medic; khemeia = cdcfiimie.] Şcoală de medicină (secolul al XVII-lea) care a încercat explicarea fenomenelor de viaţă şi a bolilor prin diverse procese chimice denumite fermentaţii, alcalinitate, distilări, efervescenţe, volatilizări. IATROFIZICĂ, s. f. / iatrophysique, s. f. / iatrophysics. [Qr. iatros = medic; physikos = naturcd, de Ca physis = natură.] 1) Doctrină medicală, cu apogeul în secolul al XVIII-lea, care explică procesele vitale prin intermediul unor fenomene fizice, uneori organismul uman fiind comparat cu o maşină. 2) Aplicaţiile fizicii în diagnosticul şi tratamentul bolilor (rar). IATROGEN, adj. / iatrogene, iatrogenique, adj. / iatrogenic. [Qr. iatros = medic; gennan = a produce.] Rezultat din activitatea medicului. Se numesc astfel tulburările apărute la un bolnav ca urmare a tratamentului medical sau chirurgical: iatro-penii sau iatrogenii. Var.: iatrogenic. IATROGENIC. Var. mai adecvată pentru iatrogen (v.). ICD-10 / ICD-10 / ICD-10. Abreviere pentru lucrarea publicată de OMS în 1992, cu titlul The ICD-10 Classification of Mental and Behavioural Disorders. Clinical descriptions and diagnostic guidelines. ICOSANOIDE. Var. pentru eicosanoide (v.). ICRON, s. m. / Icron, s. m. / icron. JEngC] Termen propus de Blumberg, de la inţialele Institute for Cancer Research, pentru denumirea ansamblului format dintr-un virus şi constituenţii împrumutaţi de la subiectul care îl găzduieşte. Lucrările lui Blumberg se referă la virusul hepatitei B, a cărui anvelopă, considerată ca *antigen Australia, conţine anumiţi antigeni de la subiectul la care acesta s-a dezvoltat. Blumberg a descris trei situaţii: 1) Când un virus-i. pătrunde la un alt subiect care nu are antigeni asemănători celor pe care virusul i-a captat, rezultă o hepatită acută gravă. 2) Dacă subiectul are aceiaşi antigeni, nu se produce o reacţie imunologică, infecţia fiind inaparentă. 3) în fine, dacă există o înrudire antigenică parţială între i. şi gazdă, celulele imunocompetente invadează ficatul şi se dezvoltă o hepatită cronică activă. ICTER, s. n. / ictere, s. m. / icterus, jaundice. [Qr. ikteros = păCSenare, icter.] Coloraţie galbenă a pielii, a mucoaselor sau a sclerelor, determinată de impregnarea acestora cu *bili-rubină. I. apare când concentraţia bilirubinei în sânge depăşeşte 30 mg (51 pmol) la litru. La concentraţii de 15-30 mg (25-51 |imol) la litru se produce, de obicei, subicter. Mecanismele de producere pot implica, în funcţie de etiologie, o cauză mecanică (obstacol în calea drenării bilei, în căile biliare), o afec- ţiune inflamatorie sau distructivă a celulelor hepatice, hemo-liză etc. Prin extensie, termenul este utilizat şi pentru a desemna coloraţia galbenă a tegumentelor legată de acumularea altor substanţe decât pigmenţii biliari. ICTER BENIGN PRECOCE / ictere benin precoce / icterus praecox. Icter al nou-născutului distinct de *icterul fiziologic şi survenind în primele 24 de ore de viaţă. El ar putea fi determinat de o incompatibilitate sanguină feto-maternă de tip ABO. ICTER COLESTATIC / ictere cholestatique / cholestatic jaundice. Icter determinat de acumularea în sânge a bilirubinei conjugate şi a altor componente ale acesteia ca urmare a obliterării căilor excretorii la nivelul canaliculelor biliare intra-hepatice, canalului hepatic sau canalului coledoc. Mai rar, colestaza poate fi consecinţa unei alterări a celulei hepatice. V. icter cu bilirubină conjugată. ICTER FAMILIAL CONGENITAL CRIGLER-NAJJAR / ictere familial congenital de Crigler-Najjar / Crigler-Najjar syn-drome. John Fielding Crigler, pediatru american, n. 1913; Victor Assad Najjar, pediatru american, n. 1914 în ^Beirut, LiSan.] Sin.: sindrom Crigler-Najjar (v.). ICTER FIZIOLOGIC AL NOU-NASCUTULUI / ictere physio-logique du nouveaune / jaundice of the newborn. I. tranzitoriu observat la naştere la toţi 'prematurii şi la circa jumătate dintre nou-născuţii la termen. Se produce din cauza absenţei temporare a unei enzime indispensabile în transformarea bilirubinei indirecte în bilirubină directă, hepatocitele ne-având, încă, la naştere, capacităţile funcţionale normale. Sin.: icter neonatal (icter simplu al nou-născutului). ICTER HEMOLITIC / ictere hemolytique / h(a)emolytic jaundice, h(a)emolytic disease. Termen generic pentru i. congenitale (v. boala Minkowski-Chauffard) sau dobândite (v. sindromul Hayem-Widal), aflate în relaţie cu distrugerea crescută de globule roşii. Se caracterizează prin teste de hemoliză pozitive (inclusiv creşterea numărului de reticulocite), urină colorată în castaniu-acaju (urobilinogen crescut) şi scaune intens colorate (creşterea stercobilinocjenului). ICTER INFECŢIOS AL NOU-NASCUTULUI / ictere infectieux du nouveau-ne / jaundice of the newborn. I. epidemic grav al nou-născutului, provocat de streptococ sau colibacil. Se manifestă prin coloraţie brună a tegumentelor, cianoză cu tendinţă la colaps, diarei bilioase, hemoglobinurie şi splenomega-lie, frecvent febră. Sin.: boală Charrin-von Winckel, boală von Winckel. ICTUS MEDULAR / ictus medullaire / spinal apoplexy. Apariţia brutală a unei paraplegii sau tetraplegii din cauza unui 581 ICTER NEONATAL IDIOŢIE accident vascular subit la nivelul măduvei spinării. De regulă, consecutiv hemoragiei sau obliterării unei artere nutritive. ICTER NEONATAL / icterus neonatorum. Sin.: icter fiziologic al nou-născutului (v.). ICTER NUCLEAR / ictere nucleaire / kernicterus. Denumire utilizată în mod curent cu referire la leziunile SNC din formele grave de *eritroblastoză fetală, din cauza colorării în galben a *nucleilor cenuşii centrali şi a unor zone din cortex. Prin extensie, termenul de i. n. cuprinde şi semnele clinice asociate, îndeosebi hipertonie musculară sau, în caz de supravieţuire, *arieraţie mentală, *coreoatetoză şi surditate. ICTER OBSTRUCTIV / ictere par obstruction, ictere retenti-onnel / obstructive jaundice. I. determinat de *colestază secundară unui obstacol localizat la nivelul căilor biliare extra-sau intrahepatice. Natura obstacolului este extrem de diversă: 1) Obstacole extrahepatice - biliare (litiază coledociană, atrezie a coledocului, neoplasm coledocian), duodenoampulare (ampu-lom vaterian), pancreatice (cancer de cap de pancreas, pancreatită cronică), subhepatice (adenopatie la nivelul hilului hepatic). 2) Obstacole intrahepatice - ciroză biliară primitivă sau secundară, carcinom biliar intrahepatic, colestază idiopatică recurentă. O serie de rezultate de laborator sunt caracteristice, îndeosebi: 'stercobilinogen absent sau diminuat în scaun, *bili-rubină şi săruri biliare prezente în urină, bilirubina directă crescută în sânge, absenţa bilei la tubajul duodenal. Diagnosticul etiologic este mai elaborat şi depinde de datele clinice, de laborator, imagistice. ICTERIC, adj., s. m. sau f. / icterique, adj., s. m. ou f. / icteric. [Qr. ikteros = gălbenare,, icter.] 1) Care se află în relaţie cu un 'icter, care depinde de icter. 2) Bolnav afectat de icter. ICTERUS INDEX / icterus index / icterus index. Cifră care indică proporţia de pigmenţi biliari în serul sanguin. Se obţine comparând tenta serului cu cea a unei soluţii etalon de bicro-mat de potasiu. Normal este între 4-6, icterul apărând deasupra cifrei 15. Sin.: indice icteric. ICTUS, s. n. / ictus, s. m. / ictus, stroke. [Lat. ictus = lovitură, şoc.] Termen utilizat îndeosebi în neuropatologie pentru denumirea stărilor morbide care apar brusc, subit. Ex.: 1) /. apoplectic, v. apoplexie, def. 1.2)/. laringian, denumit şi tuse sincopală sau 'vertij laringian. ICTUS AMNEZIC / ictus amnesique / amnesic ictus. Tulburare izolată care poate apărea la adult, constând în instalarea bruscă şi cu durată scurtă (sub 24 de ore) a unei amnezii. Dezorientarea temporospaţială este variabilă, iar subiectul răspunde normal când se fac referiri la prezent. IDEAŢIE, s. f. / ideation, s. f. / ideation. Formarea unui concept mental, a unei imagini sau a unui gând. Poate fi prea rapidă - 'fugă de idei sau încetinită în deteriorarea mentală. IDEE, s. f. / Idee, s. f. / idea. [Qr. idea = aparenţă, formă, idee, de Ca idein = a vedea] Reprezentare abstractă elaborată prin gândire. în medicină: 1) i. dominantă sau obsesivă, cu un rol preponderent în orientarea activităţii subiectului care a adoptat-o; 2) /'. prevalentă, judecată eronată; 3) /. fixă, persistentă; d) i. de grandoare, v. megalomanie. IDENTIFICARE, s. f. / Identification, s. f. / Identification. [Lat. idem = acelaşi; ficare, derivat de la facere = a face.] 1) Proces psihologic inconştient prin care un subiect îşi modelează conduita spre a semăna altei persoane, luată ca model. 2) Proces de recunoaştere a unui fenomen, a unui individ pe baza unor caracteristici cunoscute ca fiind proprii acestuia. Ex.: recunoaşterea unui anumit tip de germen (în microbiologie). IDENTITATE, s. f. / identite, s. f. / identity. [Lat. identitas, -atis = identitate.] Caracteristicile unei persoane prin care ea este recunoscută de alţii şi de sine însăşi în raport cu alţii. IDIOCROMOSOM. Var. pentru idiocromozom (v.). IDIOCROMOZOM, s. m. / idiochromosome, s. m. / idiochro-mosome. [Qr. idios = propriu; khroma, -atos = culoare; soma, -atos = corp.] Var. idiocromosom. Sin.: gonozom (v.). IDIOFAGEDENISM, s. n. / idiophagedenisme, s. m. / pyoder-ma gangrenosum. [Qr. idios = propriu; lat. mediccdă phage-daena = ulcer, din gr. phagedaina = foame devorantă, ulcer (fi#*), de la phagein = a mânca; -ism.] Dermatoză cronică primitivă exprimată prin pustule care se ulcerează şi se extind în cercuri concentrice, rebele şi recidivante. Se asociază cu focare infecţioase profunde (ex.: colită ulceroasă cronică) şi este aproape constantă o 'hipogamaglobulinemie. Sin.: fage-denism geometric, pyoderma gangrenosum. IDIOGLOSIE, s. f. / idioglossie, s. f. / idioglossia. [Qr. idios = propriu; glossa = limbă.] Alterare a limbajului caracterizată prin substituirea cu sunete fără sens a termenilor din vocabularul uzua[. IDIOGRAMĂ, s. f. / idiogramme, s. m. / idiogram. [Qr. idios = propriu; gramma = înscriere.] Diagramă prin care se reprezintă 'ADN-ul component al unui singur 'cromozom sau al 'cariotipului. IDIOPATIC, adj. / idiopathique, adj. / idiopathic. [Qr. idios = propriu; pathos = boală.] O boală sau un fenomen normal ale căror cauze nu sunt cunoscute. Uneori termenul se referă la o boală care apare spontan sau este independentă de orice altă stare morbidă. V. esenţial şi primitiv. Cf. criptogenetic. IDIOSINCRAZIE, s. f. / idiosyncrasie, s. f. / idiosyncrasy. [Qr. idios = propriu; syn = împreună; krasis = amestec, constituţie a unui corp, temperament.] Termen medical vechi care, ca şi 'discrazie, a fost inspirat de teoria umorilor fundamentale pentru a desemna constituţia particulară a unui subiect, în prezent, deşi este considerat desuet, termenul se mai utilizează cu referire la susceptibilitatea anormală, particulară a unui subiect la anumite proteine, alimente, medicamente, substanţe diverse care la majoritatea indivizilor nu provoacă nici o reacţie nocivă. I. reprezintă doar o intoleranţă şi nu trebuie confundată cu ‘alergia. Prin i. psihică se înţelege o repulsie nemotivată faţă de obiecte sau persoane din mediul ambiant. IDIOT, s. m. / idiot, s. m. / idiot. [Lat. idiota, -tes, din gr. idiotes = particular; folosit apoi cu sensul de persoană comună, ignorantă.] Individ atins de idioţie (v.). IDIOTIP, s. n. / idiotype, s. m. / idiotype. [Qr. idios = propriu; typos = tip, model, marcă.] Suma 'idiotopilor unei molecule de anticorp, deci ai unei 'imunoglobuline. IDIOTIPIE, s. f. / idiotypie, s. f. / idiotypy. [Qr. idios = propriu; typos = tip, model, marcă.] Variabilitatea în specificitatea şi în structura unei 'imunoglobuline ca urmare a contactului acesteia cu un antigen. I. conduce la diferenţa dintre imuno-globulinele aparţinând aceleiaşi clase la subiecţi din aceeaşi specie. IDIOTOP, s. m. / idiotope, s. m. / idiotope. [Qr. idios = propriu; topos - loc.] 'Determinant antigenic situat în *regiunea variabilă a moleculei de 'anticorp. Unii i. sunt localizaţi în interiorul *paratopului, iar alţii în afara 'situsului de legare cu anti-genul. V. şi idiotip. IDIOŢIE, s. f. / idioţie, s. f. / idiocy. [Lat. idiota, -tes, din gr. idiotes = particular; folosit apoi cu sensul de persoană comună, ignorantă.] Starea cea mai gravă de *arieraţie mentală, caracterizată prin diminuarea considerabilă sau absenţa completă a inteligenţei, diminuarea afectivităţii, alterarea funcţiilor senzoriale şi motorii. Dezvoltarea mentală a idiotului nu depăşeşte pe cea a unui copil de 3-4 ani, acesta fiind incapabil să acceadă la vorbire. Se disting două forme de i.: 1) întârzierea mentală profundă, cu Ql sub 20, în care comportamentul este un pur reflex impulsiv, iar bolnavul poate învăţa 582 IDIOŢIE AMAUROTICĂ FAMILIALĂ IMAGINAŢIE DELIRANTĂ doar mersul, masticaţia şi unele gesturi simple: 2) întârzierea mentală severă, cu Ql 20-34, în care handicapatul este capabil de autoalimentare şi control sfincterian. în i. este necesară o supraveghere şi o asistenţă permanente. I. este, de regulă, consecinţa unei opriri în dezvoltarea encefalului, fie în perioada vieţii intrauterine, fie după naştere, din cauze ereditare, accidente perinatale sau encefalite postnatale. IDIOŢIE AMAUROTICĂ FAMILIALĂ / idiotie amaurotique familiale / amaurotic familial idiocy. Termen generic pentru un grup de afecţiuni neurologice în care se asociază o patologie retiniană cu deficit mental de diferite grade. V. boală Kufs, boală Spielmeyer-VogL boală Tay-Sachs. IDIOŢIE XERODERMICĂ / idiotie xerodermique / xerodermic idiocy. Sin.: sindrom De Sanctis-Cacchione (v.). IDIOVENTRICULAR, adj. / idioventriculaire, adj. / idioventri-cular. [Gr. idios = propriu; Cat. ventriculus = stomac mic, ventricul, dim. de Ca venter, -tris = pântece.] Care este particular ventriculului. Ex.: ritm i. (v.). IDIOZOM, s. m. / idiosome, s. m. / idiosome. [Qr. idios = propriu; soma, -atos = corp.] în ‘spermatidă, complexul alcătuit din ‘centrioli şi ‘aparatul Golgi, care se separă pentru a se localiza de o parte şi de alta a nucleului, stabilind astfel polaritatea viitorului spermatozoid. IGIENĂ, s. f. / hygiene, s. f. / hygiene. [Qr. hygieinon = sănătate, de Ca hygies = sănătos.] Ştiinţa conservării, respectării şi ameliorării regulilor şi metodelor de prezervare a sănătăţii. Domenii: i. comunală, i. industrială, i. mentală, i. orală, i. şcolară etc. IGNIPUNCTURĂ, s. f. / ignipuncture, s. f. / ignipuncture. [Lat. ignis = foc; punctura = înţepătură] Cauterizarea unor puncte prin aplicarea termo- sau electrocauterului, în vederea distrugerii unui ţesut. IHTIISM, s. n. / ichtyosisme, s. m. / ichthyotoxism. [Qr. ikhthys, -yos = peşte; -ism.] Intoxicaţie prin consumul peştelui alterat sau al unor specii de peşti care sunt toxici. IHTIOL, s. m. / ichthyol, s. m. / ichîhamrnoi, ichthyoi. [Qr. ichtys, -yos = peşte; -ol] Ihtiosulfat de amoniu, lichid viscos, brun închis, cu miros pătrunzător, obţinut prin distilarea gu-droanelor din unele şisturi bituminoase. I. este miscibil cu apa şi glicerina, fiind utilizat ca antiseptic şi keratoplastic în numeroase afecţiuni cutanate. IHTIOZĂ, s. f. / ichtyose, s. f. / ichthyosis. [Qr. ikhthys, -yos = peşte; -oză.] ‘Distrofie cutanată care constă în prezenţa la nivelul pielii a unor scuame fine cu marginile libere, asemănătoare solzilor de peşte. I. poate fi generalizată, dar nu apare la nivelul feţei, palmelor şi zonelor plantare ale picioarelor. Majoritatea tipurilor de i. sunt ereditare. Se disting: 1) I. congenitală sau fetală, v. 2) /. lameiară a nou-născutului, cu des-cuamare liniară. 3) I. vulgaris, care include două tipuri distincte genetic: în primul, cu transmitere autozomal dominantă, i. este absentă la naştere şi apare între vârstele de 1 şi 4 ani; al doilea tip este transmis de mamă printr-o genă rece-sivă şi se manifestă în prima copilărie. 4) Xerodermie (v.). ILEITĂ, s. f. / ileite, s. f. / ileitis. [Lat. medicaCă ileum -iCeon, din gr. eilein = a înruCa, a răsuci; -ită.] Inflamaţie a ‘ileonului, localizată sau multiloculară, izolată sau asociată. V. şi boală Crohn. ILEITĂ REGIONALĂ / ileite regionale / regional ileitis. Sin.: boală Crohn (v.). _ ILEITĂ TERMINALĂ / ileite terminale / terminal ileitis. Sin.: boală Crohn (v.). ILEOCISTOSTOMIE, s. f. / ileocystostomie, s. f. / ileocysto-stomy. [Lat. medicaCă ileum = iCeon, din gr. eilein = a înruCa, a răsuci; gr. kystis = sac, vezică; stoma, -atos = gură] Utilizarea unui segment din ileon pentru realizarea unei comunicări a vezicii urinare cu peretele abdominal. ILEOCOLIC, adj. / ileocolique, adj. / ileocolic. [Lat. medicaCă ileum = iCeon, din gr. eilein = a înruCa, a răsuci; gr. kolon = intestin gros.] Care se referă sau care aparţine ileonului şi colonului. Ex.: unghi i. ILEOCOLITĂ, s. f. / ileocolite, s. f. / ileocolitis. [Lat. medicaCă ileum = iCeon, din gr. eilein = a înruCa, a răsuci; gr. kolon = intestin gros; -ită.] Inflamaţie asociată a ileonului şi colonului. ILEON, s. n. / ileon, s. m. / ileum. NA: ileum. [Lat. medicală ileum - iCeon, din gr. eilein = a înruCa, a răsuci.] Porţiunea terminală inferioară a intestinului subţire, care continuă fără demarcaţie ‘jejunul şi se îmbină cu ‘cecul la nivelul ‘valvulei ileocecale. ILEOPATIE, s. f. / ileopathie, s. f. / ileopathy. [Lat. medicală ileum = ileon, din gr. eilein = a înrola, a răsuci; gr. pathos = Boală] Termen general pentru bolile ileonului. ILEORECTOSTOMIE, s. f. / ileorectostomie, s. f. / ileorecto-stomy, ileoproctostomy. [Lat. medicală ileum = ileon, din gr. eilein = a înrola, a răsuci; rectum, de Ca rectus = recti-Ciniu, drept; gr. stoma, -atos = gură] Anastomoză chirurgicală a intestinului subţire cu rectul, în scopul restabilirii continuităţii tubului digestiv după o ‘colectomie totală. ILEOSTOMIE, s. f. / ileostomie, s. f. / ileostomy. [Lat. medicaCă ileum = ileon, din gr. eilein = a înrula, a răsuci; gr. stoma, -atos = gură] Crearea, prin intervenţie chirurgicală, a unui ‘anus artificial la nivelul ultimei părţi a intestinului subţire. ILEUS, s. n. / ileus, s. m. / ileus, intestinal obstruction. [Qr. eileos, de Ca eilein = a înruCa, a răsuci] Sin.: ocluzie intestinală (v.). ILIAC, adj. / iliaque, adj. / iliac. [Lat. iliacus = diac, de Ca ilia, ilium = fCanc, şoCd] Care se află situat în apropierea părţii superioare a oaselor bazinului (de ex.: arteră i.) sau care priveşte această parte (ex.: os i.). îLION, s. n. / ilion, s. m. / ilium. [Lat. ilia, ilium = flanc, şold.] V. tab. anat. - oase. ILIOPSOITĂ, s. f. / iliopsoîte, s. f. / iliopsoitis. [Lat. ilia, ilium = flanc, şold; gr. psoa, psoas = muşchiul spatelui; -ită.] Inflamaţie a muşchiului psoas iliac. ILIUM, s. n. / ilium, s. m. / ilium. [Lat. ilia, ilium = flanc, şold.] Partea superioară a osului coxal, constituind un os separat la făt. ILUMINARE, s. f. / illumination, s. f. / illumination. [Lat. illu-minare = a ilumina, de Ca lumen, -inis = lumină] Densitatea fluxului luminos care cade pe o anumită suprafaţă. Unitate de măsură: lux (Ix). ILUZIE, s. f. / illusion, s. f. / illusion, delusion. [Lat. illu-sio, -onis = ironie, nălucire, de Ca illudere = a-şi Bate joc şi ludere = a se juca] Percepţie falsă cu obiect real. Mai răspândite: 1) /. de afect, prin tensiune afectivă puternică. 2) /. optică, prin interpretare incorectă a unui stimul luminos. IMAGINAŢIE, s. f. / imagination, s. f. / imagination. [Lat. imaginatio, -onis = închipuire, de Ca imaginari = a-şi închipui şi imago, -inis = chip, reprezentare, imagine.] Facultatea de reprezentare a imaginilor sau de evocare a imaginilor unor obiecte deja percepute. Proces psihic caracteristic omului: 1) /. reproductivă, cu rol în înţelegerea şi recunoaşterea unor mecanisme complexe de funcţionare. 2) /. creatoare, care permite realizarea unor opere originale, proiecte, invenţii, compoziţii. IMAGINAŢIE DELIRANTĂ, s. f. / imagination delirante / delusional imagination. Delir cronic caracterizat prin preponderenţa mecanismului imaginativ. 583 IMAGINE IMPETIGO HERPETIFORM IMAGINE, s. f. / image, s. f. / image. [Lat imago, -inis = chip, reprezentare,, imagine.) 1) Reflectare de tip senzorial, îndeosebi vizuală sau auditivă, a unui obiect în mintea omenească sub forma unor 'senzaţii, 'percepţii sau 'reprezentări. 2) Reproducerea vizuală a unui obiect printr-o oglindă sau printr-un instrument optic. 3) Aspect din organism obţinut prin intermediul unei tehnici de 'imagistică medicală. IMAGINE LACUNARĂ / image lacunaire / filling defect. Imagine la nivelul căreia se observă una sau mai multe lacune. V. lacună, def. 1, 2, 3. IMAGINE MENTALĂ / image mentale / mental image. Reprezentare a unui obiect în absenţa acestuia, pe baza 'memoriei şi a 'imaginaţiei. IMAGISTICĂ MEDICALĂ / imagerie medicale / medical imag-ing. [Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine; medicus = medic.) Ansamblu de metode şi tehnici fizice, în continuă dezvoltare, de obţinere a unor imagini din organism utilizabile în diagnosticul medical. Domenii principale: roentgenodiagnos-tic, 'ecografie, 'rezonanţă magnetică nucleară, 'medicină nucleară. De asemenea, imaginile obţinute prin numeroasele tehnici de microscopie optică şi electronică sunt utile în diagnosticul la nivel tisular, celular sau subcelular. IMAGISTICĂ MENTALĂ / imagerie mentale / mental imag-ing. [Lat. imago, -inis = chip, reprezentare, imagine; mens, -ntis = minte, intedgenţă) Imagine funcţională a diferitelor arii cerebrale obţinută prin 'tomografie cu emisie de pozitroni sau prin 'rezonanţă magnetică nucleară. Deocamdată metodele folosite pozitivează ariile cerebrale activate îndeosebi în cazul percepţiei vizuale. S-a demonstrat că, în afara ariilor vizuale asociative, i.m. vizuală se află în relaţie cu alte activităţi cognitive, cu limbajul sau memoria. IMATUR, adj., s. m. / immature, adj., s. m. / immature. [Lat. immaturus = necopt, de Ca in = Cipsit de, maturus = copt, matur.) Termen înlocuit, conform recomandărilor OMS, cu acela de prematur (v.). IMATURITATE, s. f. / immaturite, s. f. / immaturiîy. [Lat. immaturitas, -atis = imaturitate, de Ca in = Cipsit de, maturi-tas, -atis = coacere, maturitate şi maturus = copt, matur.) Faptul de a fi 'imatur. IMATURITATE AFECTIVĂ / immaturite affective / emoţional immaturity. întârziere în dezvoltarea afectivă care, fără să perturbe capacitatea intelectuală, se traduce printr-o fixare exagerată a imaginii părinţilor sau a altor persoane apropiate din copilărie, fapt care generează o nevoie de protecţie şi o autonomie individuală redusă. IMBECILITATE, s. f. / imbecilite, s. f. / imbecility. [Lat imbe-cillitas, -atis = sCâBiciune, de Ca imbecillus = sCaB, fără pute-re.) Termen care defineşte, în psihiatrie, o categorie de întârziere mintală în care Q. I. este cuprins între 25 şi 49. Se păstrează doar instinctul de apărare. I. se poate asocia, în funcţie de etiologie, cu un sindrom malformativ şi tulburări neurologice. I. morală: afectare psihică în care este alterat simţul moral; a mai fost numită şi amoralie. V. şi retardare mintală. IMBIBIŢIE, s. f. / imbibition, s. f. / imbibition. [Lat. imbibere = a ahsorSi) 1) Pătrunderea unui lichid în ţesuturi, în spaţiile intercelulare. 2) 'Absorbţia unui lichid de către un corp solid, fără modificări chimice. IMERSIUNE, s. f. / immersion, s. f. / immersion. [Lat immer-sio, -onis = scufundare, de Ca immergere = a scufunda (in = în; mergere = a afunda, a scufunda).) Introducere, parţială sau totală, a unui corp într-un lichid. V. şi microscop def. 2. IMIDAZOL, s. n. / imidazole, s. m. / imidazole. Substanţă cu nucleu heterociclic diazotat, C3H4N2; reprezintă structura de bază a numeroşi metaboliţi intermediari, denumiţi imidazoli. IMINENŢĂ, s. f. / imminence, s. f. / imminence. [Lat. immi-nentia = venire apropiată, de Ca imminere = a ameninţa) Stare în care un proces, un fenomen este gata să se producă. Ex.: i. de avort, i. de infarct, i. de naştere, i. de ruptură a unei sarcini extrauterine etc. IMINOUREE, s. f. / imino-uree, s. f. / guanidine / Sin.: guani-dină (v.) IMOBILIZARE, s. f. / immobilisation, s. f. / immobilization. [Lat immobilis = nemişcat, imoBiC, de Ca in = Cipsit de, mobi-lis = care se mişcă şi movere = a se mişca) Procedeu prin care o parte a corpului, în mod normal mobilă, este menţinută fixă, imobilă în scopul favorizării vindecării. I. se practică în infecţii, unele boli, traumatisme (osoase, articulare şi musculare) şi poate fi temporară sau permanentă. V. artrodeză. IMOBILIZINĂ, s. f. / immobilisine, s. f. / immobilizin. [Lat. immobilis = nemişcat, imoBiC, de Ca in = Cipsit de, mobilis = care se mişcă şi movere - a se mişca; -ină.) Anticorp specific ce imobilizează Treponema pallidum, agentul etiologic al sifilisului. Prezenţa sa în sângele bolnavilor de sifilis permite diagnosticul serologic al bolii prin 'testul de imobilizare a tre-ponemelor. IMORTALIZARE, s. f. / immortalisation, s. f. / immortalizati- on. [Lat. immortalis = nemuritor, de Ca in = Cipsit de, mors, -rtis = moarte.) Achiziţia de către celulele eucariote a capacităţii de a se multiplica la nesfârşit in vitro. Caracteristică fundamentală a celulelor canceroase. IMPALUDAT, adj. / impalude, -e, adj. / malarious. [Lat in = în; palus, -udis = mCaştincL) Care este afectat de 'malarie. V. şi malarioterapie. IMPAS PARAZITAR / impasse parasitaire / abnormal host. Locuţiune prin care se desemnează faptul că un parazit se află într-un organism care nu îi oferă un mediu favorabil pentru evoluţie şi maturaţie. Organismul parazitat nu face parte din ciclul normal al parazitului, care, din cauză că nu se poate dezvolta, nu ajunge la starea adultă. Ex. tipic la om: 'larva migrans cutanată, 'larva migrans viscerală. IMPEDANŢĂ, s. f. / impedance, s. f. / impedance. ['EngC. impedance = rezistenţă, din Cat. impedire = a împiedica) Mărime caracteristică unui circuit electric dipolar de curent alternativ, egală cu raportul dintre tensiunea aplicată la borne şi intensitatea efectivă a curentului care trece prin circuit, când în acesta nu se induc tensiuni electromotoare. Se măsoară în ohmi. La ţesuturile vii nu apare reactanţa inductivă, i. fiind alcătuită numai din suma rezistenţei ohmice şi a capacitanţei (reactanţa sau rezistenţa capacitivă). Impedanţmetria constituie o metodă de explorare^cu perspective, aflată încă la începuturi. IMPEDANŢĂ ACUSTICĂ / impedance acoustique / acoustic impedance. Rezistenţa opusă de structurile anatomice ale urechii asupra transmiterii mesajului sonor de la 'organul Corti. V. şi timpanogramă. IMPERFORAŢIE, s. f. / imperforation, s. f. / imperforation. [Lat. in = Cipsit de; perforare - a străpunge, a găuri) Anomalie congenitală caracterizată prin absenţa deschiderii unui canal sau a unui orificiu natural. Ex.: i. anală. IMPETIGO, s. n. / impetigo, s. m. / impetigo. [Lat. impeti-go, -inis = eczemă, de Ca impetere = a ataca) Infecţie cutanată foarte frecventă la copii, caracterizată prin formarea de 'pustule prin ruperea cărora se eliberează un lichid generator de cruste gălbui, care acoperă ulceraţii de culoare roşie. I. se localizează îndeosebi la nivelul feţei şi a mâinilor. Boala este contagioasă, fiind determinată de 'streptococi sau 'stafilococi. IMPETIGO HERPETIFORM / impetigo herpetiforme / impetigo herpetiformis. Afecţiune cutanată rară, în care se asociază o erupţie eritematopustuloasă circulară şi hipocalcemie. 584 IMPLANT IMUNITATE ACTIVĂ Evoluţia este fatală în câteva zile. Sin.: boală Hebra-Kaposi, boală Kaposi (def. 3), pitiriazis rubra pilare. IMPLANT, s. n. / implant, s. m. / implant. [Lat. in = în; plantare = a însămânţa] Denumire generică pentru o serie de substanţe, materiale sau obiecte care sunt introduse în organisme în diferite scopuri: protezare, terapeutic, diagnostic şi experimental. I. sunt foarte variate ca natură şi structură: 1) Fragment de ţesut destinat ‘implantării. 2) Comprimate sau capsule medicamentoase introduse într-o regiune optimă pentru acţiunea medicamentului şi pentru menţinerea unei concentraţii terapeutice o perioadă de timp prestabilită. Primele i. medicamentoase consacrate în practica medicală au fost cele hormonale. în prezent, gama i. m. s-a extins. 3) O serie de surse radioactive, îndeosebi ace conţinând radiu, sunt utilizate în ‘radioterapia locală a unor cancere. 4) ‘Stimulatoare cardiace (pacemaker) şi electrozi stimulatori. IMPLANTARE, s. f. / implantation, s. f. / implantation. [Lat. in = în; plantare = a însămânţa] 1) Introducerea în organism a unui ‘implant. I. se realizează, de regulă, prin procedee chirurgicale simple sau complexe, în funcţie de tipul de implant. 2) Procedeu chirurgical prin care se restabileşte continuitatea unui canal sau conduct obturate din cauze patologice. Ex.: i. trompei la nivelul cornului uterin, după îndepărtarea chirurgicală a zonei obstruate. 3) Uneori, termenul este utilizat ca sin. cu ‘ovoimplantaţie. IMPLANTOLOGIE, s. f. / implantologie, s. f. / implantology. [Lat. in = în; plantare = a însămânţa gr. logos = ştiinţă.] Ştiinţa studiului şi practicii ‘implantelor. IMPONDERABILITATE, s. f. / imponderabile, s. f. / impondera-bility. [Lat. in = lipsit de; ponderare = a cântări, de la pon-dus, ponderis = greutate.] Stare a organismului provocată de absenţa forţei gravitaţiei. IMPOTENŢĂ, s. f. / impuissance, s. f. / impotence. [Lat. impotentia = neputinţă, slăSiciune, de la in - lipsit de, potentia = putere, forţă şi posse = a putea] Lipsă de vigoare; neputinţă. Tipuri: 1) I. funcţională: imposibilitatea mobilizării unui membru sau a unor grupuri musculare. 2) I. sexuală, imposibilitatea realizării actului sexual de către bărbat. Cu privire la actul sexual: imposibilitatea practicării actului sexual normal şi complet, atât în cazul femeii, cât şi al bărbatului, din cauza unui viciu de conformaţie anatomic sau funcţional al organelor genitale. De regulă, termenul i. se referă la bărbat şi denumeşte diminuarea capacităţii sexuale a acestuia, de la reducerea sau absenţa erecţiei, până la absenţa ejaculării. Sin.: disfuncţie erectilă (v.). IMPREGNARE, s. f. / impregnation, s. f. / impregnation. [Lat. impraegnare = a fecunda, de la in = în, praegnans, -ntis = gravidă (prae = înainte; naşei - a se naşte).] Pătrunderea unor particule mici ale unui corp solid în masa altui corp compact. Ex.: i. metalică a unor componente celulare şi tisulare. IMPRESIUNE, s. f. / impression, s. f. / impression. [Lat. impressio, -onis = întipărire, imprimare, de la imprimere = a apăsa pe.] Zonă de pe suprafaţa unui organ pe care este imprimată forma unui alt organ, cu care primul se află în contact. Cele mai evidente: i. digitale de pe tabla internă a cutiei craniene, în raport cu circumvoluţiunile cerebrale. IMPRESIUNE BAZILARĂ / impression basilaire / basilar impression. Anomalie osoasă constând în invaginarea rahisu-lui cervical superior în baza craniului, la nivelul fosei cerebrale posterioare. I. b. reprezintă de obicei o malformaţie, rareori fiind dobândită (ex.: în ‘boala Paget). IMPRESIUNI DIGITALE / impressions digitales / impression of (cerebral) gyri. V. impresiune. IMPRINTING / imprinting / imprinting. [Lngl. imprinting, de la to imprint = a întipări] Termen ştiinţific utilizat îndeosebi în etologie (v.) pentru a denumi fenomenul prin care unele comportamente sunt extrem de uşor de învăţat într-o anumită perioadă a copilăriei sau a vieţii. IMPUBER, adj. / impubere, adj. / impuberal. [Lat. in = lipsit de; pubes, -eris = adolescent.] Care nu a atins vârsta ‘pubertăţii. IMPULS, s. n. / impulsion, s. f. / impulse. [Lat. impulsus = punere în mişcare, împingere, de la impellere şi pellere = a împinge.] 1) Mărime fizică vectorială egală cu produsul dintre masa m şi viteza v a unui corp. 2) Forţă care are tendinţa de a deplasa brusc o anumită structură. 3) Variaţie bruscă, intensă şi de durată scurtă a unei mărimi variabile. Ex.: i. electric. 4) Modificările bioelectrice de la nivelul biomem-branelor care se transmit la nivelul anumitor ţesuturi, îndeosebi în fibre nervoase şi musculare. 5) Termen utilizat uneori, greşit, ca sin. cu ‘impulsie. IMPULSIE, s. f. / impulsion, s. f. / impulsion. [Lat. impul-sio, -onis = pornire naturală, imBold firesc, de la impellere şi pellere = a împinge.] în psihologie, tendinţa de a acţiona iraţional, greu de controlat de către voinţă. I. corespunde în general unei necesităţi imperioase (foame, dorinţă sexuală, agresivitate) şi se traduce prin acte necontrolate, periculoase. Prin educaţie, un subiect normal îşi stăpâneşte i. în unele boli psihice, bolnavii, cu toate că sunt conştienţi de actele lor, sunt antrenaţi într-un mod irezistibil să săvârşească unele acţiuni împotriva voinţei lor. I. este însoţită de o senzaţie de ‘angoasă particulară, care dispare după ce bolnavul s-a descărcat, prin acţiune. IMPULSIV, adj. / impulsif, -ive, adj. / impulsive. [Lat. impulsus, de la impellere şi pellere = a împinge.] Care este înclinat să acţioneze sub influenţa primului impuls. IMPULSIVITATE, s. f. / impulsivite, s. f. / impulsiveness. [Lat. impulsus = punere în mişcare, împingere, de la impellere şi pellere = a împinge.] însuşirea de a fi ‘impulsiv. IMPURITATE, s. f. / impurete, s. f. / impurity. [Lat. in = lipsit de; puritas, -atis = curăţenie, puritate, de la purus = curat, neamestecat.] Substanţă străină care, adăugată aerului sau apei, produce alterarea compoziţiei normale, adică impuri-ficarea acestora. IMUN, adj. / immun, -e, adj. / immune. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = oSligaţie.] Care prezintă ‘imunitate, adică este protejat sau rezistent la o boală sau la o infecţie cu microorganisme patogene datorită prezenţei ‘anticorpilor sau a imunităţii mediate celular. V. imunitate. IMUNITAR, adj. / immunitaire, adj. / pertaining to immunity. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = oSligaţie.] Care se referă la ‘imunitate. Ex.: sistem i. IMUNITATE, s. f. / immunite, s. f. / Immunity. [Lat. immu-nitas, -atis = scutire de sarcini puSlice, de la in = lipsit de, munus = oSligaţie.] 1) Termen care iniţial a desemnat dobândirea de către organism a unor proprietăţi de apărare noi şi specifice ca urmare a unei infecţii. 2) Prin extensie, în prezent este cuprins sub această denumire ansamblul factorilor umorali şi celulari care protejează organismul împotriva unei agresiuni infecţioase sau toxice (cu excepţia fenomenelor de ‘toleranţă). Se disting două mari tipuri de i.: a) i. nespecifică (v.).; b) i. dobândită (v.). 3) Prin extensie, unii autori grupează în acest termen orice modificare, benefică sau negativă (accident cauzat de conflictul antigen-anticorp, de ex.: reacţia de ‘rejet de grefă), a organismului determinată de prezenţa anticorpilor. V. în continuare alte tipuri de imunităţi. IMUNITATE ACTIVĂ / immunite active / active immunity. *l. dobândită datorată formării anticorpilor la nivelul celulelor lim- 585 IMUNITATE ANTIBACTERIANĂ IMUNOBLAST foide, rezultată consecutiv răspunsului la stimulare antigenică. I. a. poate fi indusă de contactul natural cu un antigen sau poate fi produsă de introducerea deliberată a antigenului în organism (‘vaccinare). IMUNITATE ANTIBACTERIANĂ / immunite antibacterienne / antibacterial immunity. I. împotriva acţiunii bacteriilor, care determină capacitatea de a rezista infecţiilor bacteriene. IMUNITATE ANTIVIRALĂ / Immunite antivirale / antiviral immunity. I. împotriva virusurilor, în general mai dificil de dobândit decât *i. antibacteriană. IMUNITATE ARTIFICIALĂ / immunite artificielle / artificial immunity. *1. dobândită, activă sau pasivă, produsă prin expunerea deliberată la un antigen, ca în ‘vaccinare. IMUNITATE DOBÂNDITĂ / immunite acquise / acquired immunity. Tip de i. în care antigenii străini sunt recunoscuţi specific şi sunt eliminaţi selectiv. Caracteristicile principale ale i. d. sunt: 1) specificitatea, recunoaşterea antigenului de către anticorp fiind înalt specifică, deşi uneori există şi reactivitate încrucişată, datorită asemănărilor fizice dintre unii antigeni; 2) diversitatea, sistemul imun fiind capabil să recunoască şi să iniţieze reacţii unice faţă de un număr foarte mare de antigeni, circa 109; această diversitate este rezultatul existenţei unui număr identic de receptori diferiţi pentru antigeni; 3) memoria imunologică reprezintă capacitatea sistemului imun de a „înre-gistra“ antigenii cu care a venit în contact, astfel încât la contactele ulterioare cu acelaşi antigen răspunsul imun este mai rapid şi mai eficient; 4) discriminarea *self-ului de non-self. deşi este capabil să recunoască circa 109 structuri străine, sistemul imun nu reacţionează (este tolerant) faţă de antigenii proprii (seif); ruperea toleranţei la seif poate determina ‘boli auto-imune. Există două tipuri de i. d.: 1) /. umorală, mediată de anticorpi, care protejează faţă de antigenii extracelulari circulanţi (bacterii, toxine microbiene); anticorpii sunt produşi de ‘plasmocitele derivate din ‘limfocitele B; 2) i. mediată celular, realizată de celulele antigen-specifice denumite ‘limfocite T. Termenul de i. d. este sin. parţial cu imunitate specifică (v.). IMUNITATE INTRAUTERINĂ / immunite intrauterinne / intrauterine immunity. I. pasivă dobândită de fetus ca urmare a trecerii anticorpilor materni (IgG) de la mama imună, prin placentă, în drculaţia fetală. IMUNITATE ÎNCRUCIŞATĂ / immunite croisee / cross immunity. I. produsă prin inocularea unui agent (ex.: bacterie sau virus) diferit ca formă, dar în relaţie strânsă cu agentul cauzal al unei bolţ. IMUNITATE ÎNNĂSCUTĂ / immunite innee / innate immunity. I. bazată pe constituţia genetică a individului. IMUNITATE MEDIATĂ CELULAR / immunite cellulaire / cell-mediated immunity, cellular immunity. V. imunitate dobândită. IMUNITATE NESPECIFICĂ / immunite non-specifique / non-specific immunity. Tip de i. care constituie prima linie de apărare şi include mecanisme de protecţie externe şi interne, care nu implică recunoaşterea antigenilor de către limfocite. Mecanismele de protecţie externă sunt barierele naturale (piele, mucoase, fluide din organism), care împiedică pătrunderea agenţilor patogeni în ţesuturi. Dacă patogenii depăşesc barierele externe şi invadează ţesuturile, intervin mecanismele interne de protecţie ale i. n., cele mai importante fiind: 1) factorii fiziologici, îndeosebi temperatura corpului şi presiunea oxigenului; 2) fagocitoza (v.); 3) inflamaţia (v.). Microorganismele pot activa, ele însele, mecanisme ale i. n. precum sistemul ‘complement, care mediază liza celulară. Celulele infectate viral eliberează ‘interferoni, care protejează celulele învecinate de infectarea cu virus. IMUNITATE PASIVĂ / immunite passive / passive immunity. *l. dobândită prin administrarea unui ‘ser imunizant (care conţine anticorpi) sau a limfocitelor unui donor imunizat faţă de antigenul respectiv.^ IMUNITATE SPECIFICĂ / immunite specifique / specific immunity. *l. dobândită contra unei anumite boli (ex.: pentru scarlatină) sau împotriva unui anumit antigen. Sin. parţial: imunitate dobândită. IMUNITATE UMORALĂ / immunite humorale / humoral immunity. V. imunitate dobândită. IMUNIZARE, s. f. / immunisation, s. f. / immunization. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = lipsit de, munus = obligaţie.] 1) Procedeu prin care se asigură imunitatea organismului, fie prin vaccinare (*/. activă), fie prin injectare de ser specific (*/. pasivă). 2) în sens mai general, producerea de anticorpi în organism consecutiv apariţiei unui antigen. Anticorpii produşi asigură protecţia împotriva unei boli sau, dimpotrivă, pot interacţiona cu antigenii provocând o stare patologică. Se disting: ‘heteroimunizare, ‘izoimunizare şi ‘autoimuni-zare. V. şi alergie. IMUNIZARE INTRACELULARĂ / immunisation intracellulaire / intracellular immunization. Concept terapeutic (Baltimore, 1988) conform căruia ar fi utilă introducerea în celule a unor gene care codifică proteine capabile să interfereze cu reproducerea unui virus infectant al celulei. Virusul cel mai ţintit este ‘HIV. în principiu, prin acest tip de ‘terapie genică se urmăreşte integrarea în genomul celulei ţintă a unei gene virale mutante, denumită negativă. IMUNIZAT, adj. / immunise, -e, adj. / immunized, rendered immune. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie.] Care a devenit ‘imun. IMUNIZANT, adj. / immunisant, -e, adj. / immunifacient, immunizing. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie.] Care imunizează, care conferă ‘imunitate. IMUNOADERENŢĂ, s. f. / immuno-adherence, s. f. / immune adherence. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; haercre = a fi prins).] Fenomen de cuplare *ligand-‘receptor care se produce la suprafaţa leucocitelor (limfocite B, polinucleare, monocite, macrofage), a hematiilor şi a plachetelor. Ligandul, reprezentat de complexele antigen-anticorp-com-plement, se cuplează prin intermediul receptorilor pentru fracţiunile C3 şi C4 ale complementului. I. favorizează fagocitoza, prin punerea în contact a complexelor imune cu membrana celulară. Sin.: aderenţă imună. IMUNOADSORBŢIE, s. f. / immunoadsorption, s. f. / immuno-adsorption. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; ad = spre; sorbere = a bea, a aspira] Adsorbţia anumitor anticorpi umorali la suprafaţa antigenilor corespondenţi conţinuţi într-un ser martor. Dacă anticorpii sunt solubili, ei se pot fixa şi la suprafaţa unui suport pe care antigenii au fost deja fixaţi. Această metodă este utilizată pentru obţinerea de seruri strict specifice, deoarece permite eliminarea anticorpilor cu structură asemănătoare. IMUNOAUTORADIOGRAFIE, s. f. / immuno-autoradiographie, s. f. / radioimmunolabelling. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. autos = sine însuşi; lat. radius = rază; gr. graphein = a scrie.] Metodă analogă ca principiu ‘imunofluorescenţei, cu deosebirea că se utilizează un izotop radioactiv care marchează un anticorp specific. Anticorpul radiomarcat, fixându-se pe antigenul corespondent, va permite reperarea acestuia cu ajutorul unei emulsii fotografice (‘autohistoradiografie). IMUNOBLAST, s. n. / immunoblaste, s. m. / immunoblast. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. blastos = germen.] Termen utilizat uneori pentru aspectul pe care îl iau imfocitele în anumite condiţii de 586 IMUNOBLASTOSARCOM IMUNOFAGOCITOZĂ stimulare, de ex. prin celule alogene, in vitro, în cultură mixtă de limfocite, sau in vivo, într-o ‘alogrefă. IMUNOBLASTOSARCOM, s. n. / immunoblastosarcome, s. m. / immunoblastic lymphoma. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = Cipsit de, munus = obligaţie; gr. blastos - germen; sarx, sarkos = came; -oma.] Varietate de ‘limfo-sarcom constituit din ‘imunoblaste. Are o evoluţie rapid mortală şi este adesea precedat de o altă afecţiune sanguină sau imunitară, în particular de o ‘leucemie limfoidă. Sin.: limfom imunoblastic. IMMUNOBLOTTING / immunoblotting / immunoblotting. YEngl. immunobloting, din lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus - obligaţie fi engl. blot = pată.] V. Northern blot, Southern blot şi Western blot. IMUNOCHIMIE, s. f. / immunochimie, s. f. / immunochemis-try. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. khemeia = alchimie.] 1) Studiul compoziţiei chimice a antigenilor şi anticorpilor. 2) Studiul reacţiilor imunitare, al reacţiilor antigen-anticorp. IMUNOCHIMIOTERAPIE, s. f. / immunochimiotherapie, s. f. / immunochemotherapy. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. khemeia = atcfiimie; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Tratament în care se utilizează anticorpi asociaţi cu medicamente chimice. IMUNOCIT, s. n. / immunocyte, s. m. / immunocyte. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. kytos = celulă] ‘Limfocit. Unii autori rezervă această denumire exclusiv ‘limfocitelor T. Sin.: celulă imuno-competentă, celulă imunoefectoare. IMUNOCITOADERENŢĂ, s. f. / immunocytoadherence, s. f. / immunocytoadherence. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. kytos = celulă; lat. adhaerere = a fi ataşat (ad = spre; haerere = a fi prins).] Aderenţa unui anumit antigen la suprafaţa unui imunocit, pentru care acesta este specific sensibil. ‘Testul rozetelor se bazează pe i. IMUNOCITOCHIMIE, s. f. / immunocytochimie, s. f. / immuno-cytochemistry. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. kytos - celulă; khemeia = cdcbimie.] Denumirea generală a procedeelor de detecţie a elementelor unui ‘complex imun (imunoglobulină, complement, antigen) la nivelul celulelor sau al ţesuturilor, prin metode de imunofluorescenţă sau imunoenzimatice ‘ELISA. IMUNOCOMPETENŢĂ, s. f. / immunocompetence, s. f. / immunocompetence. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; competentia = potrivire, de la competere - a se întâlni în acelaşi punct, a coincide, a se potrivi (cum = cu; petere - a se îndrepta spre).] Capacitatea de a dezvolta un ‘răspuns imun la apariţia unui antigen. IMUNOCONGLUTININĂ, s. f. / immunoconglutinine, s. f. / immunoconglutinin. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; conglutinare = a lipi la un loc (cum = cu; agglutinare = a lipi); -ină.] Anticorp care apare în unele stări patologice sau după o stimulare antigenică şi este specific pentru o anumită fracţiune activată a ‘complementului, dar nu şi pentru aceeaşi fracţiune nativă, neactivată. Ca urmare, i. se produce numai când o fracţiune a complementului a generat complexe imune sau a interacţionat cu anti-geni bacterieni. V. şi complement. IMUNODEFICIENŢĂ, s. f. / immunodeficience, s. f. / immunodeficiency. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; deficientia = slăbire, sleire, de la deficere = a lipsi, a slăbi] Deficienţă în răspunsul imun, determinată de hiporeactivitatea sau de scăderea numărului de celule limfoide. IMUNODEPRESIE, s. f. / immunodepression, s. f. / immuno-suppresion. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; depressio, -onis = lăsare în jos, coborâre, de la deprimere = a lăsa în jos, a afunda] Sin.: imunosupresie (v.). IMUNODEPRESOR, adj., s. n. / immunodepresseur, adj., s. m. / immunodepressor. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; depressus = adâncit, de la deprimere = a lăsa în jos, a afunda] Sin.: imunosupresor (v., def. 1). IMUNODIFUZIE, s. f. / immunodiffusion, s. f. / immunodif-fusion. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; diffusio, -onis = revărsare, de la diffun-dere = a răspândi, a revărsa] Metodă de punere în evidenţă şi de dozare a antigenilor în serul sanguin. Serul sanguin este pus în contact cu un mediu solid (geloză) impregnat cu un anticorp specific. Dacă serul conţine antigenul corespondent anticorpului, se formează un precipitat care difuzează în geloză. Cea mai utilizată este tehnica de /. radiată Mancini: pe o placă de geloză impregnată cu ser imun specific se decupează o serie de mici godeuri în care se depun, pe de o parte, serurile de studiat şi, pe de altă parte, diluţiile serurilor standardizate conţinând concentraţii cunoscute de proteine. După un timp, se formează câte un inel de precipitare în jurul fiecărui godeu, a cărui suprafaţă este proporţională cu cantitatea de antigen studiat. Var.: imunodifuziune. IMUNODIFUZIE RADIALĂ / immunodiffusion radiale / radial immunodiffusion. V. imunodifuzie. IMUNODIFUZIUNE. Var. pentru imunodifuzie (v.). IMUNOELECTRODIFUZIUNE, s. f. / immunoelectrodiffusion, s. f. / immuno-electrodiffusion. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. diffusio, -onis = revărsare, de la diffundcre = a răspândi, a revărsa] Sin: electrosinereză (v.). IMUNOELECTROFOREZĂ, s. f. / immunoelectrophorese, s. f. / immunoelectrophoresis. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; phoresis = transportare, de la pherein = a purta, a transporta] Metodă de analiză a componenţilor antigenici (proteine) din lichidele biologice (îndeosebi plasmă sau ser sanguin) prin combinarea separării consecutiv ‘electroforezei cu cea obţinută prin ‘imunodifuzie. Proteinele sunt separate mai întâi prin electroforeză în gel de agaroză, apoi se depune, paralel cu sensul de migrare a proteinelor, un ‘imunoser (antiser). Proteinele şi anticorpii corespondenţi vor difuza fiecare în gel, iar dacă o anumită proteină (antigen) va întâlni anticorpul specific va rezulta un arc eliptic de precipitare, ca urmare a reacţiei antigen-anticorp. în acest mod pot fi separate diferite proteine distincte antigenic. Există o serie de variante tehnice ale i. V. de ex. electrosinereză. IMUNOENZIMOLOGIE, s. f. / immuno-enzymologie, s. f. / immunoenzymology. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. en = în; zyme = ferment, drojdie; logos = ştiinţă] Ramură a enzimologiei în care cercetarea sau dozarea antigenilor şi anticorpilor sunt efectuate cu ajutorul enzimelor. V. şi ELISA. IMUNOFAGOCITOZĂ, s. f. / immunophagocytose, s. f. / immunophagocytosis. [Lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. phagein = a mânca; kytos = celulă; -oză.] ‘Fagocitoză rapidă a antigenilor sensibi- 587 IMUNOFARMACOLOGIE IMUNOMODULATOR lizaţi prin anticorpi specifici, în prezenţa primelor patru fracţiuni ale ‘complementului, îndeosebi C3. IMUNOFARMACOLOGIE, s. f. / immunopharmacologie, s. f. / immunopharmacology. [Lat. immunis = scutit, apărat, dc ta in = Cipsit de, munus = oBtigaţie; gr. pharmakon = remediu; logos = ştiinţă.] Studiul substanţelor capabile să influenţeze mijloacele de apărare ale organismului împotriva agresiunilor exterioare. IMUNOFLUORESCENŢĂ, s. f. / immunofluorescence, s. f. / immunofluorescence. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; spat fluor, pe care s-a oBservat prima dată fenomenul de fluorescentă, din tat. fluor, -oris = curgere, fluor.] Tehnică de vizualizare prin microscopie în ultraviolet a antigenilor sau anticorpilor localizaţi în celule sau ţesuturi cu ajutorul anticorpilor fluorescenţi. Sin.: metoda anticorpilor fluorescenţi. IMUNOFLUORIMETRIE, s. f. / immunofluorimetrie, s. f. / immunofluorometry. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; spat fluor, pe care s-a oBservat prima dată fenomenul de fluorescentă, din tat. fluor, -oris = curgere, fluor; gr. metrou = măsură.] Tehnică de *fluo-rimetrie prin care se determină concentraţia unor substanţe pe baza principiului ‘radioimunodozării, utilizând însă ‘anticorpi cu ‘markeri fluorescenţi. IMUNOGEN, adj. / immunogene, adj. / immunogenic. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; gr. gennan = a produce.] Care este apt să determine un ‘răspunsjmunitar. IMUNOGENETICĂ, s. f. / immunogenetique, s. f. / immuno-genetics. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de ta genos = neam, urmaş, generaţie.] Studiul factorilor genetici care controlează ‘răspunsul imun individual şi al transmiterii acestor factori din generaţie în generaţie. IMUNOGENICITATE, s. f. / immunogenicite, s. f. / immuno-genicity. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; gr. gennan = a produce.] Capacitatea unui ‘antigen sau a unei fracţiuni a acestuia de a provoca o reacţie imunitară. IMUNOGLOBULINĂ, s. f. / immunoglobuline, s. f. / immunoglobulin. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; globulus, dim. de ta globus = gtoB; -ină.] Termen generic ce desemnează o serie de globu-line care aparţin practic, toate, grupului gamaglobulinelor. I. (!g) sunt anticorpi cu structură biochimică analogă. Se găsesc în serul sanguin şi în alte lichide biologice. Molecula de Ig are două funcţii distincte: recunoaşterea specifică a agentului patogen care a declanşat ‘răspunsul imunitar şi funcţia bioiogică, adică recrutarea altor celule şi molecule pentru distrugerea patogenului după legarea anticorpului de acesta. Cele două funcţii sunt separate structural în cadrul moleculei de Ig. Relaţia dintre structura şi funcţia Ig este rezultatul evoluţiei moleculare, prin duplicarea şi diversificarea unui domeniu din structura moleculei. Au fost identificate cinci clase de Ig: IgG, IgA, IgM, IgD şi IgE. Fiecare moleculă de Ig este alcătuită din patru lanţuri polipeptidice: o pereche de lanţuri uşoare L (din engl.: light - uşor) şi o pereche de lanţuri grele H (din engl.: heavy - greu) unite prin punţi disulfidice (cele două lanţuri grele sunt legate între ele şi fiecare lanţ greu este legat de câte un lanţ uşor). Lanţurile uşoare, independent de clasa de Ig, au o greutate moleculară de circa 25 000 Da. Se disting, în funcţie de structură, două tipuri fundamentale de lanţuri uşoare, kappa (k) şi lambda (X), care nu coexistă niciodată în aceeaşi moleculă de Ig. Lanţurile grele, cu greutatea moleculară de circa 60 000 Da, sunt diferite în funcţie de tipul de Ig: lanţ y pentru IgG, a pentru IgA, p pentru Ig M, 6 pentru IgD, e pentru IgE. Lanţurile grele sunt purtătoarele ‘determinanţilor antigenici, fiecare conţinând un fragment Fc pe care se leagă ‘complementul şi un fragment Fd. Aceste lanţuri au o parte variabilă (N-terminală), care este asociată situsului anticorpului, şi o parte constantă (C-terminală), independentă de situsul anticorpului. IgG, cele mai abundente, prezintă patru subclase la om: lgG1f lgG2, lgG3 şi lgG4. Clasele de Ig diferă între ele prin durata de viaţă, distribuţia în organism, capacitatea de a fixa complementul, capacitatea de a interacţiona cu ‘receptorii Fc, abilitatea de a traversa placenta. în contact cu diferiţi anti-geni, în organism se poate produce o cvasi-infinitate de Ig (anticorpi). Pentru mecanism, v. gene ale imunoglobulinelor. I. sunt sintetizate de limfocitele B şi îndeosebi de plasmocite. */. monoclonale (denumite în trecut paraproteine) sunt secretate de o singură clasă de ‘plasmocite, ceea ce explică şi perfecta omogenitate moleculară care le caracterizează. IgG au o constantă de sedimentare de 6,5 s, iar IgM o constantă cuprinsă între 14 şi 20 s. Abrev.: Ig. IMUNOGLOBULINĂ MONOCLONALĂ / immunoglobuline monoclonale / monoclonal immunoglobulin. I. secretată de un singur ‘clon de ‘plasmocite. Ca urmare, i. m. prezintă o omogenitate moleculară perfectă. Ele pot aparţine tuturor claselor de i., dar îndeosebi IgM şi IgG. Se întâlnesc mai ales în afecţiunile maligne. V. disglobulinemie monoclonală. IMUNOGLOBULINOPATIE, s. f. / immunoglobulinopathie, s. f. / immunoglobulinopathy. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; globulus, dim. de ta globus = gtoB; -ină; gr. pathos = Boală.] Boală consecutivă, de obicei, carenţei de imunoglobuline. V. disgamagiobulinemie, disglobulinemie. IMUNOHEMATOLOGIE, s. f. / immunohematologie, s. f. / immunoh(a)ematology. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; gr. haima, -atos = sânge; logos = ştiinţă.] Studiul reacţiilor antigen-anticorp în raport cu bolile de sânge. IMUNOHEMOLIZĂ, s. f. / immunohemolyse, s. f. / immuno- h(a)emolysis. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; gr. haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Liza hematiilor sub acţiunea anticorpilor antieritrocitari corespunzători şi a ‘complementului. IMUNOHISTOCHIMIE, s. f. / immunohistochimie, s. f. / immunohistochemistry. Denumire de ansamblu pentru metodele de detecţie a antigenilor tisulari pe ţesuturi sau pe frotiuri celulare (‘imunocitochimie), cu ajutorul anticorpilor cuplaţi la un ‘fluorocrom, sau ‘fluorofor sau la o enzimă. I. poate fi aplicată şi la studiul anticorpilor din lichidele biologice, de mare interes fiind punerea în evidenţă a unor ‘autoanticorpi, îndeosebi antinucleari, antimitocondriali, anticitoplasmatici ai neutrofilelor, antimembrană bazală glomerulară. IMUNOLIMFOSCINTIGRAFIE, s. f. / immunolymphoscintigra-phie, s. f. / immunolymphoscintigraphy. Detecţia prin scinti-grafie a tumorilor metastatice la nivelul ganglionilor (nodulilor) limfatici utilizând anticorpi monoclonali radiomarcaţi sau fragmente de anticorpi specifici pentru antigeni asociaţi tumorii. IMUNOLOGIE, s. f. / immunologie, s. f. / immunology. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; gr. logos = ştiinţă] Ştiinţa care are ca obiect studiul mecanismelor celulare şi moleculare prin care se realizează recunoaşterea diferitelor structuri (molecule, celule), cu acceptarea celor proprii organismului şi eliminarea celor străine acestuia. IMUNOM, s. n. / immunome, s. m. / hybridoma. [Lat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = oBtigaţie; -orna.] Sin.: hibridom (v.). IMUNOMODULATOR, adj., s. n. / immunomodulateur, -trice, adj., s. m. / immune response modulator. [Lat. immunis 588 IMUNOPARAZITOLOGIE IN TOTO = scutit, apărat, de Ca in = Civsit de, munus = oBCigaţie; modulator, -oris = ceC care modulează, de Ca modulari = a ritma, a modula fi modulus, dim. de la modus = măsură, cadenţă.] Care reglează reacţiile imunitare, prin inhibarea sau stimularea acestora: 'interferon, 'interleukine. Gama i. este în creştere. De ex.f sunt studiate substanţe i. de origine vegetală. IMUNOPARAZITOLOGIE, s. f. / immunoparasitologie, s. f. / immunoparasitology. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; Cat. parasitus, gr. parasi-tos = musafir nechemat Ca masă, de Ca gr. para = lângă, sitos = mâncare; logos = ştiinţa] Studiul proprietăţilor antigenice ale diferiţilor paraziţi şi al anticorpilor care apar în organismele infestate de aceştia. IMUNOPATOLOGIE, s. f. / immunopathologie, s. f. / immuno-pathology. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; gr. pathos = Boală; logos = ştiinţă) Studiul reacţiilor imune asociate cu diverse boli, fie că aceste reacţii sunt benefice, fără efecte, sau sunt nocive. IMUNOPRECIPITARE, s. f. / immunoprecipitation, s. f. / immunoprecipitation. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; praecipitatio, -onis = cădere, prăBuşire, de Ca praecipitare = a arunca jos.) Precipitarea antigenelor solubile prin legare încrucişată cu anticorpi specifici, rezultând complexe insolubile. IMUNOPROFILAXIE, s. f. / immuno-prevention, s. f. / Immunoprophylaxis. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; gr. prophylassein = a garanta, de Ca pro = înainte, în faţa, phylaxis = protecţie.) *lmunoterapie aplicată preventiv, înaintea agresării organismului de către antigen. Se realizează prin: 'vaccinare, 'serotera-pie preventivă şi stimulare imună generală. IMUNOPROLIFERATIV, adj. / immunoproliferatif, -ive, adj. / immunoproliferative. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; proles = descendenţi, urmaşi; ferre = a duce, a purta) Caracterizat prin proliferarea celulelor limfoide, producătoare de imunoglobuline. IMUNOSCINTIGRAFIE, s. f. / immunoscintigraphie, s. f. / immunoscintigraphy. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.) Alternativă a scintigrafiei (v.) în care imaginea se obţine cu ajutorul 'anticorpilor monoclonali radiomarcaţi, capabili să se lege în mod specific pe anumite situsuri ale celulelor neoplazice. Se poate obţine o imagine, denumită imunoscintigramă, utilă în diagnosticul cancerului sau în detecţia precoce a recidivelor. Anticorpii monoclonali radiomarcaţi pot fi utilizaţi şi în terapie. IMUNOSCINTIGRAMĂ, s. f. / immunoscintigramme, s. m. / immunoscintigram. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; scintilla = scânteie; gr. gramma = înscriere.) 'Scintigramă obţinută prin 'imunoscinti-grafie. IMUNOSELECŢIE, s. f. / immunoselection, s. f. / immuno-selection. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in - Cipsit de, munus = oBCigaţie; selectio, -onis = alegere, de la seligere = a alege.) Supravieţuire (naturală sau artificială) a anumitor tipuri celulare datorită rezistenţei lor antigenice. IMUNOSER, s. n. / immunoserum, s. m. / immune serum, antiserum. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; serum = zer.) Sin.: antiser (v.). IMUNOSTIMULANT, adj., s. n. / immunostimulant, -e, adj., s. m. / immunostimulant. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; stimulare = a îmBoCdi, a stimula, ae Ca stimulus = Băţ ascuţit cu care se îmBoCdesc zdteCe.) (Substanţă) care stimulează 'răspunsul imunitar chiar dacă este administrată la mai mult timp după contactul cu antigenul. IMUNOSTIMULARE, s. f. / immunostimulation, s. f. / immuno-stimulation. [V. etimoC. termenului imunostimulant.) Declanşarea sau accentuarea reacţiilor organismului faţă de diferite antigene. I. este utilizată în terapeutică pentru întărirea apărării organismului. Poate fi specifică, împotriva unui antigen determinat (prin utilizarea unui vaccin sau a unui ser imun), sau nespecifică (utilizarea BCG în diferite forme de cancer). IMUNOSUPRESIE, s. f. / immunosuppression, s. f. / immuno-suppression. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; suppressus, de Ca supprimere = a afunda (sub = suB; premere = a apăsa).) Prevenirea sau diminuarea răspunsului imun prin procedee precum iradiere, administrare de antimetaboliţi, ser antilimfocitar sau anticorpi specifici. Sin.: imunodepresie. IMUNOSUPRESOR, adj., s. n. / immunosuppresseur, adj., s. m. / immunosuppressant. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; suppressus, de Ca suppri-mere - a afunda (sub = sud; premere = a apăsa).) 1) Substanţă care scade sau suprimă răspunsul imunitar. Produsele din această grupă sunt utilizate în tratamentul unor boli în care activitatea imunitară se presupune a fi în exces sau inadecvată (ex.: 'conectivitele), sau în prevenirea reacţiei de 'rejet de grefă. Sin.: imunodepresor. 2) Efectul unei substanţe i. IMUNOTERAPIE, s. f. / immunotherapie, s. f. / immunothe-rapy. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; gr. therapeia = tratament, de Ca thera-peuein = a mgriju) Metodă de tratament în vederea modificării mijloacelor de apărare naturale ale organismului. Se disting două tipuri de i.: 1) I. pasivă, prin injectare de ser sau imunoglobuline care oferă anticorpi specifici. 2) /. activă, prin vaccinoterapie ce declanşează producţia de anticorpi. IMUNOTOXINĂ, s. f. / immunotoxine, s. f. / immunotoxin. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Civsit de, munus = oBCigaţie; gr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; -ină.] Combinaţie alcătuită dintr-un anticorp şi un fragment activ al unei toxine polipeptidice. Aceasta din urmă va distruge numai celulele purtătoare de antigen corespondent anticorpului ataşat. Se încearcă utilizarea i. în tratamentul unor afecţiuni maligne (leucemii, cancere) sau în scop de imunoselecţie, îndeosebi a limfocitelor T, în cursul grefei de organe. IMUNOTRANSFUZIE, s. f. / immunotransfusion, s. f. / immuno-transfusion. [Lat. immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; trans = peste, dincoCo; fusio, -onis = topire, împrăştiere, de Cafundere = a vărsa) Transfuzie de ser sanguin ce provine de la un donor imun la boala de care suferă bolnavul căruia i se efectuează transfuzia. IN LOCO / in loco / in loco. [Lat. in = în; locus = Coc.) Locuţiune latină care semnifică local. IN LOCO DOLENTI / in loco dolenti / in loco dolenti. [Lat. in = în; locus = Coc; dolens, -ntis = dureros.) Locuţiune latină utilizată în cazul unei injecţii medicamentoase practicate într-o zonă dureroasă. IN SITU / in situ / in situ. [Lat. in = în; situs = aşezare, poziţie.) Referitor la un fenomen observat acolo unde se produce. Ex.: cancer in situ, în care transformările maligne sunt localizate strict la nivelul ţesuturilor care reprezintă şi sediul tumorii primare. în acest stadiu, nu există nici o extensie sau o diseminare, locală sau la distanţă. IN TOTO / in toto / in toto. [Lat. in = în; totus = tot, în întregime.) Locuţiune latină utilizată în medicină cu semnificaţia de: în totalitate, complet. 589 IN UTERO INCOMPATIBILITATE IN UTERO / in utero / in utero. [Lat. in = în; uterus = uter.] Locuţiune latină prin care sunt desemnate fenomenele ce survin în uterul gravid. IN VITRO / in vitro I in vitro. [Lat. in = în; vitrum = sticCă] Referitor la unele fenomene observate în laborator, de obicei în eprubetă, pornind de la prelevări umorale din organismul viu. Fenomenul observat reproduce un fenomen care poate avea loc în organism. Ant.: in vivo. IN VIVO / in vivo / in vivo. [Lat. in = în; vivus = viu, în viaţă.] Termen latin utilizat cu referire la fenomene observate în organismul viu, în întregime. Ex.: explorări de 'medicină nucleară in vivo. INACTIVARE, s. f. / inactivation, s. f. / inactivation. [Lat. in = Cipsit de; activus, de Ca agere = a acţiona.] Supresia artificială a activităţii patogene a unei substanţe organice sau a unui microorganism. INACTIVATOR, s. m. / inactlvateur, s. m. / inactivator. Substanţă capabilă să neutralizeze efectele biologice ale unei enzime. INADAPTARE, s. f. / maladaptation, s. f. / maladjustement. [Lat. in = Cipsit de; adaptare = a potrivi] Starea unui subiect 'inadaptat. INADAPTAT, adj., s. m. / maladapte, -e, adj., s. m. / mala-djusted. [Lat. in = Cipsit de; adaptare = a potrivi] Subiect (sau caracteristica unui subiect) care nu găseşte în mediul ambiant condiţiile necesare integrării sale, fie ca urmare a unui deficit propriu (somatic, senzorial, mental, afectiv), fie ca urmare a unei deficienţe a mediului, fie în cazul în care atât subiectul, cât şi mediul prezintă deficienţe. INANIŢIE, s. f. / inanition, s. f. / inanition, exhaustion. [Lat. inanitas, -atis = spaţiu goC, de Ca inaniare = a goCi] Stare în care se află organismul privat de hrană o perioadă îndelungată. INAPETENŢĂ, s. f. / inappetence, s. f. / Inappetence. [Lat. in = Cipsit de; appetitio, -onis = dorinţă, de Ca appetere = a dori, a pCâcea] Diminuarea apetitului. V. anorexie. INBRED, adj. / inbred, adj. / inbred. [LngC. inbred = înnăscut, rezuCtat din încrucişări seCective.] Anglicism care desemnează populaţii (grupuri, linii genetice) descendente după mai multe generaţii dintr-un grup extrem de redus de genitori şi având, ca urmare, o rată mare de Consangvinitate. V. şi antigeni singenici. INCAPACITATE, s. f. / incapacite, s. f. / disability. [Lat. in = Cipsit de; capacitas, -atis = putere de cuprindere, de Ca capax, -acis = care poate conţine si capere = a ţine, a conţine.] Alterarea capacităţii de a susţine activităţile vieţii cotidiene. I. este consecinţa uneiw deficienţe. V. şi handicap. INCAPACITATE DE MUNCĂ / incapacite de travail / work disability. Incapacitatea exercitării unei activităţi profesionale ca urmare a unei boli sau a unui accident. Ea poate fi: temporară - parţială sau^ totală, ori permanentă, adică definitivă -parţială sau totală. în cadrul expertizei medicale se estimează, de obicei în procente, gradul de i. de m., după care se pot stabili gradul de invaliditate, grupa de pensionare şi cuantumul pensiei pentru i. de m. V. şi invaliditate. INCEST, s. n. / inceste, s. m. / incest, edipism. [Lat. incestum = pângărire, incest, de Ca in = Cipsit de, castus = cast.] Legătură sexuală cu rude foarte apropiate (părinţi, fraţi); reprezintă o perturbare a instinctului sexual şi este sancţionată de lege. INCIDENTALOM, s. n. / incidentalome, s. m. / incidentalo-ma. [LngC. incidentaloma, din Cat. incidere - a se întâmpCa, a surveni, a întâlni, -orna.] Neologism preluat din engl. care denumeşte depistarea neaşteptată a unei anomalii la nivelul unui viscer, în cazul unui examen radiologie recomandat pentru explorarea altui viscer. INCIDENŢĂ, s. f. / incidence, s. f. / incidence. [Lat. incidere - a se întâmpCa, a surveni, a întâCnl] 1) în optică, unghiul sub care o rază de lumină întâlneşte o suprafaţă. 2) Numărul de cazuri noi de boală într-o perioadă de timp determinată, în cadrul unei anumite populaţii. V. prevalenţă. 2) în 'imagistică, unghiul sau planul în care se obţine o anumită imagine. INCINERARE, s. f. / incineration, s. f. / incineration. [Lat. incinerare = a arde până Ca cenuşă, de Ca cinis, cineris = cenuşă.] Distrugerea cadavrelor prin combustie şi reducerea lor la cenuşă. Sin.: cremaţie. INCIPIENT, adj. / incipient, -e, adj. / incipient. [Lat. incipi-ere = a începe.] Care debutează, care se află la început. INCISIV, s. m. / incisive, s. f. / incisor tooth. NA: dens inci-sivus. [Lat. incisus, de Ca incidere = a tăia.] Fiecare dintre dinţii (patru inferiori şi patru superiori) care ocupă partea anterioară şi mediană a arcadei dentare. INCIZIE, s. f. / incision, s. f. / incision. [Lat. incisio, -onis = tăietură, de Ca incidere = a tăia] 1) Secţionarea chirurgicală metodică a ţesuturilor moi, îndeosebi piele sau muşchi, efectuată de obicei cu 'bisturiul. 2) Rezultatul acestei secţionări. Sin.: secţiune (def. 1). INCIZURĂ, s. f. / incisure, s. f. / incisura. NA: incisura, pi. incisurae. [Lat. incisura = tăietură, crăpătură, de Ca incidere = a tăia] Termen anatomic cu semnificaţia de crestătură, crăpătură, depresiune. Ex.: i. cardiotuberozitară, i. ischiopu-biană. INCLINATIO PELVIS / inclinatio pelvis / inclinatio pelvis. [Lat. inclinatio, -onis = apCecare, încCinare, de Ca înclinare = a încCina; pelvis = Bazin.] Poziţia înclinată ventral a 'pelvisu-lui faţă de scheletul axial. INCLUZIUNE, s. f. / inclusion, s. f. / inclusion. [Lat. inclu-sio, -onis = întemniţare, de Ca includere = a închide, a vârî în închisoare (in = în; claudere = a închide).] în general, prezenţa uneia sau mai multor particule în interiorul unei structuri anatomice, de obicei la nivel microscopic. V. în continuare. INCLUZIUNEA MOLARULUI DE MINTE / inclusion de ia dente de sagesse / impaction of the wisdom tooth. Imposibilitatea erupţiei molarului de minte din cauză că acesta este înconjurat de ţesut osos maxilar. INCLUZIUNI CITOPLASMATICE / inclusions cytoplasmiques / deutoplasm. Ansamblu de formaţiuni tranzitorii intracitoplasma-tice elaborate de celulă care nu aparţin materiei vii, spre deosebire de organitele celulare. Se disting trei categorii: pigmenţi, produşi de rezervă şi granule de secreţie. INCLUZIUNI INTRAERITROCITARE / inclusions intraerythro-cytaires / intracorpuscular structure. Denumire pentru diverse particule care pot fi observate în hematii prin microscopie optică sau electronică. Este cazul unor fragmente nucleare (inele Cabot, 'corpusculi Howell-Jolly), ribozomi precipitaţi, granule feruginoase (siderozomi, 'corpusculi Pappenheimer) sau hemoglobină denaturată ('corpusculi Heinz). Se poate observa că o serie de particule îşi au originea în celulele premergătoare eritrocitului matur. INCOAGULABILITATE, s. f. / incoagulabilite, s. f. / incoagu-lability. [Lat. in = Cipsit de; coaguiatio, -onis, de Ca coagulare = a închega, a coagula] Absenţa coagulării sângelui, care se obţine in vitro prin adăugare de substanţe anticoagulante, iar in vivo pjin administrare de medicamente de tipul 'heparinei. INCOERENŢĂ, s. f. / incoherence, s. f. / incoherence. [Lat. in = Cipsit de; cohaerentia = coeziune, Cegătură strânsă, de Ca cohaerere = a fi strâns Cegat (cum = cu; haerere = a fi prins).] Lipsă de continuitate în idei, în limbaj sau în acţiuni. INCOMPATIBILITATE, s. f. / incompatibilii, s. f. / incompa-tibility. [Lat. in = Cipsit de; compati - a suferi împreună cu (cum = cu; pati = a suferi).] Intoleranţa organismului faţă de un material străin. Termenul se referă de obicei la /. sanguină (v.) sau la i. faţă de un 'transplant. I. se manifestă între doi 590 INCOMPATIBILITATE fetomaternă îndemn subiecţi dacă unul este purtător al unui antigen, iar celălalt -al anticorpului corespondent. INCOMPATIBILITATE FETOMATERNĂ / incompatibilite foeto-maternelle / f(o)etomaternal biood group incompatibility. Stare patologică rezultată din prezenţa la nivelul hematiilor fătului a unor antigeni inexistenţi la mamă. Unele dintre aceste globule roşii trec în sângele mamei, unde se vor produce anticorpi circulanţi, capabili apoi să traverseze placenta şi să distrugă hematiile fătului care conţin antigenii respectivi. Aceşti antigeni aparţin aproape totdeauna sistemul Rhesus ffactor Rhesus). Din conflictul dintre hematiile purtătoare de factor Rh (RhA) şi anticorpii serici anti-Rh materni rezultă *boala hemoli-tică a nou-născutului şi, uneori, moartea fătului in utero (izo-imunizare). Prevenirea i. f. este posibilă prin injectarea la mamă de gamaglobuline anti-Rh, care vor distruge hematiile fetale ajunse în sângele matern. Pentru evaluarea riscului de i. fm. se dozează anticorpii anti-Rh materni. I. f. datorate anti-genilor eritrocitari din sistemul ABO (grupe sanguine) sunt destul de frecvente, dar incomparabil mai puţin grave. Ele pot antrena, totuşi, un *icter neonatal. I. f. care privesc antigenii leucocitari sunt rare şi pot provoca o neutropenie uşoară sau moderată a nou-născutului. INCOMPATIBILITATE SANGUINĂ / incompatibilite sanguine / biood incompatibility. Stare în care tranfuzia de sânge de la un subiect la un alt subiect este imposibilă din cauza riscului unor accidente. De ex., un subiect aparţinând grupei sanguine A nu poate primi sânge de la donatori din grupele B sau AB, care conţin globule roşii purtătoare de aglutinogen B, deoarece aceste globule roşii vor fi aglutinate şi apoi hemo-lizate de aglutininele anti-B ale primitorului. V. grupe sanguine. INCOMPATIBILITATE TERAPEUTICĂ / incompatibilite thera-peutique / therapeutic incompatibility. Opoziţie a efectului terapeutic între două sau mai multe medicamente. INCOMPETENT, adj., s. m. sau f. / incompetent, -e, adj., s. m. ou f. / incompetent. [Lat. in = lipsit de; competere = a se întâlni în acelaşi punct, a coiniciae (cum = cu; petere - a se îndrepta spre).] î) Care este incapabil în plan funcţional. 2) Persoană incapabilă să îndeplinească anumite obligaţii. INCOMPETENŢĂ CERVICALĂ / incompetence du col uterin / cervical incompetence. [Lat. in = lipsit de; competentia = potrivire, de la competere = a se întâlni în acelaşi punct, a coinicide, a se potrivi (cum = cu; petere - a se îndrepta spre); cervix, -icis = gât] Starea de insuficienţă a colului uterin, care poate determina avortul spontan. Sin.: incontinenţă de col uterin. INCONŞTIENT, adj., s. n. / inconscient, -e, adj., s. m. / unconscious. [Lat. in = lipsit de; consciens, de la conscire = a şti Sine şi scire - a şti] A) (adj.) 1) Despre o persoană care şi-a pierdut conştienţa ca urmare a unei stări patologice. 2) Care se produce independent de conştiinţă. Ex.: mişcare i. B) (s. n.) 1) Ansamblu de procese psihice care acţionează asupra conduitei umane, dar care scapă conştiinţei. 2) Noţiunea de i. se află în centrul teoriei psihanalitice elaborate de Freud. I. este partea psihismului latent în care intră dorinţele şi procesele psihologice dinamice care, refulate în afara câmpului conştiinţei, nu au acces la instanţa conştient-preconştient. Deşi refulate, forţele inconştiente se manifestă totuşi în unele acte ale vieţii cotidiene (lapsusuri, uitare), în vise şi în simpto-mele nevrotice. Cunoaşterea fenomenelor inconştiente este necesară pentru înţelegerea şi tratamentul nevrozelor. C. G. Jung a elaborat conceptul de /. colectiv: i. identic la toţi indivizii şi rezultat din stratificarea experienţelor milenare ale umanităţii. V. şi preconştient, subconştient. INCONŞTIENŢĂ, s. f. / inconscience, s. f. / unconscious-ness. [Lat. in = lipsit de; conscientia = cunoaştere, de la conscire = a şti Bine şi scire = a şti] 1) Stare de privare a conştienţei, din diferite cauze patologice. 2) Stare a unei persoane fără discernământ, lipsită de judecată sau ignorantă. INCONTINENTIA PIGMENŢI / incontinentia pigmenţi / incontinenta pigmenţi. Sin.: dermatită exsudativă discoidă şi lichenoidă cronică (v.). INCONTINENŢĂ, s. f. / incontinence, s. f. / incontinence. [Lat. incontinentia = incontinenţă, de la in = lipsit de, con-tinere = a ţine laolaltă, a menţine.] Incapacitatea de a controla voluntar emisiunile de urină sau/şi de materii fecale. INCONTINENŢĂ DE COL UTERIN / incontinence du col uterin / cervical incompetence. Sin.: incompetenţă cervicală (v.). INCOORDONARE, s. f. / incoordination, s. f. / incoordina-tion. [Lat. in = lipsit de; cum = cu; ordinare = a pune în ordine, de la ordo, -inis = şir, rând.] Dificultatea sau imposibilitatea coordonării mişcărilor diferitelor grupe musculare. Ex.: *dismetrie, *hipermetrie. INCREMENT, s. n. / increment, s. m. / increment. [Lat. incrementum = creştere, mărire.] Creştere, sporire, alungire. Ant.: decrement. INCRUSTARE. Var. pentru încrustare (v.). INCRUSTAŢIE, s. f. / incrustation, s. f., entartrage, s. m. / incrustation. [Lat. incrustatio, -onis = îmSrăcare a pereţilor cu lemn sau marmură, de la incrustare = a acoperi cu un strat (in = în; crusta = crustă, coajă).] 1) Formarea de cruste. 2) Depozitare de săruri (de calciu) în ţesuturi. 3) Element protetic inserat într-o cavitate preparată în ţesutul dur al dintelui. INCUBARE, s. f. / incubation, s. f. / incubation. [Lat. in-cubare = a sta culcat pe, a cloci] Menţinerea, un anumit timp, a unei culturi bacteriene, a unui amestec de produse la o temperatură adecvată şi constantă, într-un *autoclav sau *termostat. A nu se confunda cu incubaţie (v.). INCUBATOR, s. n. / incubateur, s. m. / incubator. [Lat. incubator, -oris = cel care se culcă, de la incubare = a sta ctd-cat pe, a cloci] Aparat pentru menţinerea optimă a condiţiilor (de temperatură, umiditate eic.) necesare creşterii şi dezvoltării, utilizat fie pentru copiii prematuri, fie pentru culturi. INCUBAŢIE, s. f. / incubation, s. f. / incubation. [Lat. incu-batio, -onis = clocitul ouălor, de la incubare = a sta culcat pe, a cloci] Termen utilizat în patologia infecţioasă pentru desemnarea perioadei de latenţă cuprinsă între momentul infectării unei persoane cu un microorganism patogen şi apariţia primelor semne de boală. în timpul i., concomitent cu multiplicarea şi răspândirea agentului patogen, se produc o serie de modificări în organism, iar subiectul afectat poate fi adesea contagios. în general, diferitele boli infecţioase prezintă anumite perioade, caracteristice, de i. Durata medie de i. a unei boli se numeşte i. medie, perioada de timp maximă până la care se poate manifesta boala reprezintă /. maximă, iar intervalul de timp cel mai scurt i. minimă. Dacă i. depăşeşte intervalul de timp obişnuit se numeşte i. prelungită, iar în cazul, când durata instalării bolii variază, i. variabilă. V. şi incubare. INCURABIL, adj., s. m. / incurable, adj., s. m. / incurable. [Lat. in = lipsit de; curabilis = care se poate vindeca, de la curare - a se îngriji] 1) Despre o boală care nu poate fi vindecată. 2) Un bolnav care nu poate fi vindecat (termen nerecomandat). INCURBARE, s. f. / incurvation, s. f. / incurvation. [Lat. in = în; curvare = a îndoi, de la curvus = îndoit.] îndoire a unui os lung, de obicei al membrului inferior, peste limitele fiziologice, ca urmare a unui proces patologic care îi diminuează rezistenţa. ÎNDEMN, adj. / îndemne, adj. / undamaged. [Lat. indemnis = teafăr, neatins, de la in = lipsit de, damnum = daună, 591 INDEX INDICE MITOTIC pierdere.} 1) Care nu prezintă nici un proces patologic, care nu este infectat sau bolnav. 2) Care se află în perfectă stare. INDEX, (1) s. m., pl. indecşi, (2) s. n., pl. indexuri / index, s. m. / index finger, indicator (1), index (2). [Lat. index, -icis = indiciu, semn.] 1) Al doilea deget al mâinii (NA: digi-tus secundus manus), denumit astfel pentru că este utilizat şi pentru a arăta, a indica. Alcătuit din trei falange, i. prezintă un grad de independenţă funcţională, cu rol important în pre-hensie, deoarece se opune eficient *policelui, cu care realizează o pensă. 2) Listă, de obicei alfabetică, pusă la începutul sau (mai frecvent) la sfârşitul unei cărţi, cuprinzând termenii de referinţă conţinuţi în carte sau autorii citaţi, cu indicarea paginilor unde se găsesc. Sin.: indice. INDEX MEDICUS / index medicus / index medicus. Publicaţie editată de National Library of Medicine - S.U.A., în care sunt indexate peste 6 000 de reviste medicale. în I. M. sunt publicate titlurile articolelor şi rezumatele acestora, în funcţie de subiecte şi autori, ca şi adresele autorilor. V. şi MEDLINE. INDICAN, s. m. / indican, s. m. / indican. [Lat. indicum = indigo.] *Glicozid extras din frunzele arbustului de indigo. Prin oxidarea sa rezultă un colorant albastru. I. este produs şi în organismul uman. V. indicanurie. INDICANURIE, s. f. / indicanurie, s. f. / indicanuria. [Lat. indicum = indigo; gr. ouron = urină.] Prezenţa indicanului în urină. Indicanul urinar, sau indoxilsulfatul de potasiu, provine din indol (format în intestin din albuminoide) şi nu apare în urină decât în caz de insuficienţă hepatică sau de fermentaţii intestinale .intense. I. poate fi un semn de obstrucţie intestinală. INDICATOR, s. m. / indicateur, s. m. / indicator. [Lat. indicare = a arăta.] 1) Valoare numerică obţinută prin calcul sau utilizată ca atare, sau orice altă dată care oferă informaţii cantitative sau calitative asupra compoziţiei, structurii, schimbării în timp a unui fenomen, ca şi asupra relaţiei acestuia cu alte fenomene. 2) Substanţă chimică care îşi poate varia o proprietate macroscopică, frecvent culoarea (/' de culoare), în relaţie cu starea fizică a unui sistem care o conţine (/. de pH) sau de constituţia sa chimică (/. de reacţie). INDICATOR NUTRIŢIONAL / indicateur nutritionnel / nutrition indicator. Denumire pentru orice dată care, exprimată cantitativ, poate oferi informaţii asupra modificărilor condiţiilor de nutriţie ale unei populaţii umane. I. n. utilizaţi în mod curent sunt: talia, greutatea, pliul cutanat şi nivelul consumului alimentar pentru o serie de alimente de bază. INDICATORI DE CALCIU / indicateurs du calcium / calcium indicators. Substanţe fluorescente care fixează calciul. După fixarea cationului, lungimea de undă a radiaţiei emise prin *fluorescenţa i. de c. se modifică, din analiza acesteia fiind obţinute date calitative şi cantitative asupra calciului celular. Cei mai cunoscuţi i. de c. sunt fura-2 şi quin-2, utilizaţi pentru măsurarea calciului ionizat intracelular. INDICAŢIE, s. f. / indication, s. f. / indication. [Lat. indica-tio, -onis = indicare (a preţului), de Ca indicare = a arăta] 1) Semn sau circumstanţă care pot fi utile în precizarea cauzei sau tratamentului unei boli. 2) Oportunitatea unei intervenţii chirurgicale. INDICE, (1, 2) s. m., pl. Indici, (3) s. n., pl. indice / indice, s. m. / index. [Lat. index, -icis = indiciu, semn,] 1) Cifră, literă sau simbol literal aşezate la dreapta (mai frecvent) sau la stânga (mai sus sau, frecvent, mai jos) unui simbol, unei litere sau unui număr, cărora le precizează înţelesul sau valoarea. 2) Sin. cu indicator (def.1). 3) Sin. cu index (def. 2). INDICE ANTROPOMETRIC / indice antropometrique / anthro-pometric index. Raportul dintre diferitele măsurări ale corpului uman. De ex., indicele cefalic este raportul dintre lăr- gimea craniului şi lungimea sa, indicele de masă corporală (V.). INDICE APGAR / indice d’Apgar / Apgar score. [Virginia Apgar, anestezist american, 1909-1974.] Sin.: scor Apgar (v.). INDICE CARDIAC / index cardiaque / cardiac index. *Debit cardiac (în l/min) raportat la metru pătrat de suprafaţă corporală. în mod normal, i.c. este cuprins, în medie, între 3,1 şi 3,8 l/min/m2. INDICE CARDIOTORACIC / index cardiothoracique / cardio-thoracic ratio. Raportul diametrelor transversale maxime ale umbrei cardiace şi ale peretelui toracic măsurate pe un clişeu radiografie de faţă (în plan frontal). Normal, i. c. nu depăşeşte 1/2. Sin.: raport cardiotoracic. INDICE DE COAGULABILITATE / indice de coagulabilite / coagulability index. Cifră care exprimă rezultatul testului de toleranţă la heparină in vitro (coagulabilitate sanguină). Este obţinut împărţind timpul de coagulare al martorului prin cel al pacientului. Când cei doi timpi sunt egali, i. de c. este 1 (normal). I. de c. este supraunitar în hipercoagulabilitate şi sub-unitar în hipocoagulabilitate. INDICE COLORIMETRIC / index colorimetrique / color index. Se exprimă prin concentraţia de hemoglobină (procente faţă de normal) raportată la numărul de eritrocite (procente faţă de normal). Reprezintă, deci, cantitatea de hemoglobină pe eritrocit. Valoare normală: 0,9-1,0. INDICE DE CONCENTRAŢIE / index de concentration / con-centration ratio. Raportul dintre concentraţia urinară şi cea plasmatică a unei substanţe. INDICE DE DIVERSITATE / indice de diversite / diversity index. într-un mediu dat, raportul dintre numărul de *specii aparţinând unui *taxon şi numărul total de indivizi din acest taxon. INDICE DE GRAVITATE / indice de gravite / severity index. Cifră care permite estimarea severităţii stării unui bolnav spitalizat într-un serviciu de reanimare, oricare ar fi cauza internării. Pentru calcularea i. de g. se iau în considerare 34 de parametri clinici şi de laborator, repartizaţi în opt sectoare: neurologic, cardiovascular, respirator, gastrointestinal, renal, metabolic, hematologic şi infecţios. Fiecare rezultat este notat de la 0 la 4, în funcţie de anvergura abaterii de la normal. Acest i. permite evaluarea riscului de mortalitate în funcţie de tulburările acute observate la bolnav. Sin.: indice Knaus. INDICE DE INFECŢIE / indice d’infection / infectivity rate. Cifră care indică numărul de subiecţi afectaţi de boala studiată la 100 de indivizi examinaţi, trăind într-o regiune determinată şi într-un interval de timp dat. INDICE ICTERIC / icterus index / icterus index. Sin.: icterus index (v.). INDICE KNAUS / indice de Knaus / Knaus’ index. Sin.: indice de gravitate (v.). INDICE LEWIS / indice de Lewis / Lewis’ index. [Sir Thomas Lewis, cardiolog englez, 1881-1945.] în electrocardiografie, i. obţinut conform relaţiei: (R1S3)-(R3S1), în care amplitudinea undelor R şi S este dată în milimetri. O valoare mai mare de 18 mm indică o hipertrofie ventriculară stângă, în timp ce o valoare mai mică de -15 sugerează o hipertrofie ventriculară dreaptă. INDICE DE MASĂ CORPORALĂ / index de masse corporale / body mass index. Sin.: indice Quetelet (v.). INDICE DE MASCULINITATE / indice de masculinite / sex-ration. Proporţia de subiecţi de sex masculin dintr-o populaţie. INDICE MITOTIC / indice mitotique / mitotic index. Proporţia de celule care se află în *mitoză dintr-un ţesut. 592 indice de morbiditate INDURAŢIE INDICE DE MORBIDITATE / index de morbidite / morbidity ratio. Procentajul de bolnavi, pentru o anumită boală, în raport cu populaţia totală a unei regiuni sau a unui grup particular: copii, adulţi, bolnavi spitalizaţi. INDICE DE MORTALITATE / index de mortalite / death rate. Procentajul de decese în cazul unei anumite boli, raportat la numărul total de decese sau la populaţia unei regiuni. INDICE PARODONTAL / indice parodontal / periodontal index. Coeficient cu valori de la 0 la 8, care traduce starea *parodonţiului fiecărui dinte. Se calculează o medie, care rezultă din divizarea sumei obţinute prin notarea fiecărui dinte la numărul de dinţi examinaţi. INDICE PICNOTIC / index pycnotique / pyknotic index. Se utilizează îndeosebi în citologia vaginală exfoliativă şi reprezintă procentajul de celule cu nucleu picnotic fpicnoză). I. p. permite, cu aproximaţie, aprecierea funcţiei estrogenice ovariene. INDICE PIGNET / index de Pignet / Pignet’s formula. [Maurice Charles Joseph Pignet, medic mititar francez, n. 1871.] Greutatea (în kg) plus perimetrul toracic (în cm) măsurate în cursul expirului, sumă care se scade din valoarea înălţimii (în cm). Valoarea optimă este 10 şi atestă robusteţea. Sin.: indice^ de robusteţe. INDICE QUETELET / index de Quetelet / Quetelet’s index. [Lambert Adolphe Jacques Quetelet, nativraCist şi matematician betgian, Qand, profesor ta CBru^ettes, 1796-1874.] I. obţinut prin raportul dintre masa corporală (M), exprimată în kilograme, şi pătratul taliei (T), exprimat în metri: M/T2. I. Q. ar reflecta fidel compoziţia corporală a unui subiect. Valoarea sa normală este cuprinsă între 20 şi 25 la femeie şi 20-24 la bărbat. Sin.: indice de masă corporală. INDICE DE REFRACŢIE / indice de refraction / refractive index. Raportul dintre viteza luminii în vid şi viteza luminii în mediul considerat. El depinde de lungimea de undă. I. de r. al unei soluţii creşte cu concentraţia solviţilor din soluţie. V. refractometrie. INDICE DE ROBUSTEŢE / indice de robusticite / Pignet’s formula. Sin.: indice Pignet (v.). INDICE SISTOLIC / index systolique / stroke index. Volumul de sânge expulzat de fiecare ventricul cardiac, la fiecare contracţie, pe metru pătrat de suprafaţă corporală. I. s. are valoarea medie normală de 30 până la 50 ml. INDICE SOKOLOW-LYON / indice de Sokolow-Lyon / Sokolow-Lyon index. [Sokolow; James Alexander Lyon, medic american, Washington, 1882-1955.] în electrocardiografie, i. obţinut conform relaţiei: RVg+SV^ Se calculează în milimetri, pe derivaţiile precordiale. O valoare mai mare de 35 mm indică o hipertrofie ventriculară stângă. INDICE TERAPEUTIC / index therapeutique / therapy index. Sin.: coeficient terapeutic (v.). INDICE TUBERCULINIC / index tuberculinique / tuberculin index, tb index. Procentul de subiecţi cu reacţii pozitive la tuberculină, în cadrul unei vârste date. INDIGEN, adj. / indigene, adj. / indigenous, native. [Lat. indigenus = născut în ţară] 1) Despre tot ce este născut sau produs într-o anumită ţară: populaţie i., plantă i., remediu i. 2) Despre o infecţie pe care un bolnav a contractat-o în regiunea în care locuieşte, când această infecţie există în acel loc în mod obişnuit. INDIGESTIBIL, adj. / indigestible, adj. / indigestible. Despre fracţiunea de alimente care nu poate fi supusă proceselor de digestie şi de asimilaţie, care condiţionează fenomenele digestive ale alimentelor şi viteza tranzitului intestinal. De ex., Celuloza. INDIGESTIE, s. f. / dyspepsie, s. f., mauvais digestion / indi-gestion. [Lat. indigestio, •onis = indigestie, de ta in = tip- sit de, digestio, -onis = descriere, diviziune a unei idei pe puncte, de ta digerere = a duce în părţi diferite, a descompune (dis = separat de; gerere = a duce, a purta).] Digestie incompletă sau imperfectă, însoţită de obicei de unul sau mai multe din următoarele simptome: greaţă, vomă, senzaţie de jenă sau presiune în epigastru, regurgitaţie acidă, acumulare de gaze în tubul digestiv. INDIGO, s. n. / indigo, s. m. / indigo. [(Portugheză indico, din tat. indicum = indigo.] Substanţă albastră din diferite leguminoase sau din alte plante; se obţine şi sintetic. Uneori se elimină prin transpiraţie şi urină. INDIVIDUALITATE, s. f. / individualite, s. f. / individuality. [Lat. individuitas, -atis - indivizibititate, de ta individuus = indivizibil (in = tipsit de; dividere = a împărţi).] 1) Caracteristică esenţială a vieţii, care este reprezentată prin indivizi biologici. 2) Originalitate şi particularităţi proprii unei persoane, inclusiv în plan morfofiziologic. 3) Subiect care se distinge de ceilalţi prin personalitatea sa. INDIVIDUALIZARE, s. f. / individualisation, s. f. / individuali-zation. [Lat. individuus = indivizibil de ta in = tipsit de, dividere = a împărţi] Principiu exprimat în medicină prin aforismul „nu există boli, ci bolnavi, care pune în evidenţă diferenţele individuale. Tendinţele de tehnicizare a medicinei şi depersonalizare a relaţiei medic-pacient contribuie la neglijarea i. INDOL, s. m. / indole, s. m. / indole. Produs rezultat din putrefacţia *triptofanului (realizată de către enzimele bacteriene). O parte din această substanţă chimică este reabsorbită la nivelul mucoasei intestinale, urmând un ciclu enterohepatic şi transformându-se în indoxil. INDOLENT, adj. / indolent, -e, adj. / indolent. [Lat. indolens, -entis = insensibil ta durere, de ta in = tipsit de, dolens, -entis = dureros.] Sin.: indolor (v.). INDOLOR, adj. / indolore, adj. / indolent. [Lat. indolorius = nedureros, de ta in = tipsit de, dolor, -oris = durere.] Care este nedureros. Uneori se utilizează şi termenul indolent (nerecomandatj. INDOMETACINĂ, s. f. / indometacine, s. f. / indomethacin. (DCI) Medicament antiinflamator, antipiretic şi analgezic. INDUCTOR, s. m. / inducteur, s. m. / inductor. [Lat. induc-tor, -oris = cet care introduce, de ta inducere = a duce în, a introduce (in = în; ducere = a duce).] 1) Substanţă care are proprietatea de a declanşa sau/şi facilita un proces biologic, o reacţie chimică. Ex.: unii produşi chimici care declanşează anestezia generală. Proprietatea unei astfel de substanţe. 2) în embriologie: zonă a embrionului ale cărei celule vor comanda dezvoltarea şi diferenţierea diferitelor ţesuturi şi organe. 3) în genetică: substanţă elaborată de genele reglatoare, capabilă să inhibe acţiunea represorilor, permiţând astfel sinteza ARN mesager şi a proteinelor. INDUCŢIE, s. f. / induction, s. f. / induction. [Lat. inductio, -onis = introducere, de ta inducere = a duce în, a introduce (in = în; ducere = a duce).] 1) Stadiu al anesteziei generale în timpul căruia începe adormirea: se obţine prin diverse mijloace (barbiturice, eter etc.). 2) Fenomen ontogenetic constând în diferenţierea tisulară provocată sub influenţa unei zone vecine din embrion, cu însuşiri de „organizator". 3) Administrarea chimioterapiei de atac în cancer în scopul inducerii unei *remisiuni. INDUCŢIE ENZIMATICĂ / induction enzymatique / enzyme induction. Accelerarea activităţii anumitor enzime tisulare, îndeosebi hepatice, consecutivă administrării unor substanţe inductoare, de natură medicamentoasă. INDURAŢIE, s. f. / induration, s. f. / induration. [Lat. indura-tio, -onis = întărire, de ta indurare = a întări (in = în; durus 593 INEL CRURAL INFARCTIZARE = tare, dur).] întărirea unui ţesut sau organ în urma unei inflamaţii, prin formarea de ţesut conjunctiv fibros. INEL CRURAL / anneau crural / femoral ring. NA: anulus femoralis. Deschiderea abdominală a ‘canalului femural. INEL INGHINAL / anneau inguinal / inguinal ring. Se disting două inele inghinale: 1) I. i. profund. NA: anulus inguinalis profundus. Denumit şi i. i. abdominal sau intern, reprezintă deschiderea abdominală a ‘canalului inghinal. 2) i. i. superficial. NA: anulus inguinalis superficialis. Denumit şi i. i. extern sau subcutanat, reprezintă deschiderea externă a ‘canalului inghinal, situată în aponevroza muşchiului oblic extern. INEL KAYSER-FLEISCHER / anneau de Kayser-Fleischer / Kayser-Fleischer ring. [Lat. anellus = ineluş; Bernhard Kayser, oftalmolog german, Stuttgart, 1869-1954; Bruno Fleischer, oftalmolog german, profesor Ca ‘Erlangen, 1874-1965.] Cerc de culoare alb-galben-verzuie la limita limbului sclerocor-nean, mai evident la examinarea cu lampa cu fantă, format prin depunerea unor mari cantităţi de cupru în membrana bazală posterioară Descemet a corneei, caracteristic în *dege-nerescenţa hepatolenticulară. INEL SCHATZKI / anneau de Schatzki / Schatzki’s ring. [Lat. anellus = ineluş; Bichard Schatzki, radiolog american, n. 1901.] Stenoză circulară regulată a esofagului inferior deasupra unei ‘hernii hiatale. I. corespunde unui diafragm acoperit de mucoasă esofagiană pe faţa sa superioară şi de mucoasă gastrică pe cea inferioară. Cu etiopatogenie necunoscută, i. S. poate determina disfagie. INEL SCHWALBE / anneau de Schwalbe / Schwalbe’s ring. [Lat. anellus = ineluş; Gustav Albert Schwalbe, anatomist şi fiziolog german, profesor de fiistologie ta Leipzig, apoi profesor de anatomie (succesiv) la Jena, ‘Kpnigsberg şi StrasBourg, 1844-1916.] Formaţiune inelară la periferia ‘corneei, care marchează terminarea ‘membranei Descemet. Reper important în ‘gonioscopie. INELE CABOT / anneaux de Cabot / Cabot’s ring bodies. [Lat. anellus = ineluş; Bichard Clarke Cabot, medic american, Boston, 1868-1939.] Se observă în ‘diseritropoieze şi în unele anemii hemolitice. V. incluziuni intraeritrocitare. INELAR, adj. (1), s. n. (2) / annulaire, adj. (1), s. m. (2) / ring finger (2). NA: digitus annularis (1). 1) Care are aspectul şi forma unui inel. 2) Al patrulea deget al mâinii, pe care se poartăJ de obicei, inelul. INERTANŢĂ, s. f. / inertance, s. f. / inertance. [Lat. iners, -ertis = incapaBil, leneş, inactiv, de la in = lipsit de, ars, artis = pricepere.] Mărime analogă ‘impedanţei de autoinducţie, intrând în expresia impedanţei pe care un sistem vascular o prezintă la trecerea sângelui. INERŢIE, s. f. / inerţie, s. f. / inerţia. [Lat. inerţia = lâncezeala, trândăvie, inerţie, de la iners, -ertis = incapaBil, leneş, inactiv (in = lipsit de; ars, artis = pricepere).] 1) Rezistenţa faţă de o forţă care tinde să imprime o mişcare. 2) I. mentală: bradipsihie (v.). 3) I. uterină: atonie uterină, absenţa contracţiilor fibrelor musculare uterine. 4) Moliciune, torpoare, incapacitate de acţiune. INERVAŢIE, s. f. / innervation, s. f. / innervation. [Lat. in = în; nervus = ligament, tendon, nerv.] Distribuţia nervilor într-un organ sau într-o regiune din organism. INERVAŢIE RECIPROCĂ / innervation reciproque / recipro-cal innervation. Inhibiţia ‘motoneuronului antagonist în timpul ‘reflexului miotatic, unul dintre reflexele medulare fundamentale. INFANTICID, s. n. / infanticide, s. m. / infanticide. [Lat. infans, -ntis = copd; caedere = a omorî] Uciderea unui făt născut la termen sau aproape de termen, care s-a născut viu şi a respirat (‘docimazie), indiferent dacă a fost sau nu viabil. INFANTIL, adj. / infantile, adj. / infantile, fLat. infantilis, de la infans, -ntis = copil.] Care se referă sau care corespunde perioadei copilăriei, ori prezintă asemănări cu aceasta. Ex.: comportament i., stomatologie i. INFANTILISM, s. n. / infantilisme, s. m. / infantilism. [Lat. infantilis, de la infans, -ntis = copil; -ism.] Stare a unui adult care prezintă o serie de caracteristici fizice şi psihologice proprii copilăriei: talie mică (‘nanism), dezvoltare insuficientă a organelor sexuale, absenţa caracterelor sexuale secundare şi, frecvent, arieraţie mentală.^ I. este asociat adesea unor boli sau sindroame endocrine. în funcţie de etiopatogenie, se descriu o serie de tipuri de i.: i. distiroidian, i. genital, i. hipofizar, *i. intestinal, i. mixedematos, i. renal, *i. tardiv de tip Gandy, i. tiroidian. INFANTILISM CELIAC / infantilisme coeiiaque / c(o)eliac infantilism. Sin.: boală celiacă (v.). INFANTILISM INTESTINAL / infantilisme intestinal / intestinal infantilism. Sin.: boală celiacă (v.). INFANTILISM TARDIV DE TIP GANDY / infantilisme tardif type Gandy / Gandy’s disease. [Charles Gandy, chirurg francez, 1872-1943.] Sin.: boală Gandy (v.). INFANTILONANISM, s. n. / infantilonanisme, s. m. / infantile dwarfism. [Lat. infantilis, de la infans, -ntis = copd; gr. nanos, lat. nanus = pitic; -ism.J Termen propus pentru asocierea ‘nanismului, în general armonios, cu ‘infantilismul genital. INFARCT, s. n. / infarctus, s. m. / infarct. [Lat. infartus, de la infarcire = a umple, a îndesa (pentru ca, la nivelul infarctului, ţesuturile par infdtrate şi umflate).] Focar circumscris de necroză ischemică, cu sau fără infiltraţie sanguină, determinat de obliterarea unei artere la nivelul unui viscer. Procesul de formare a unui i. se numeşte ‘infarctizare. V. în continuare infarct intestinal, infarct miocardic, infarct pulmonar. INFARCT INTESTINAL / infarctus de l’intestin / intestinal infarction. Hemoragie produsă în grosimea tunicilor intestinale din cauza obliterării unei artere sau a unei vene mezenterice. Rezultă un i. hemoragie însoţit de un sindrom de ‘ocluzie intestinală şi de iritaţie peritoneală cu prognostic grav. INFARCT MIOCARDIC / infarctus du myocarde / myocardial infarction, myocardial infarct. Alterare macroscopică a unui perete cardiac, de origine ischemică (indiferent de mecanism), constând din necroză miocardică şi, ulterior, din scleroză şi afectând o suprafaţă parietală egală cu cel puţin 2 cm2. Leziunea anatomopatologică reprezintă, în marea majoritate a cazurilor, un accident major al aterosclerozei coronariene. Se manifestă, de obicei, clinic printr-o criză de ‘angină pectorală extrem de intensă şi rebelă la tratament, uneori poate apărea fără nici o simptomatologie anterioară, sau cu semne clinice discrete. INFARCT PLACENTAR / infarctus placentaire / placentar infarction. Leziune degenerativă a ‘placentei, consecutivă unor alterări vasculare. Se prezintă sub forma unor leziuni multiple rotunjite, iniţial de culoare roşie, iar ulterior albe, prin invazia ‘fibrinei. INFARCT PULMONAR / infarctus pulmonaire / pulmonary infarction. *1. rezultat prin obliterarea unei ramuri a arterei pulmonare cu un cheag sanguin. Se produce o leziune paren-chimatoasă cu infiltraţie şi cu ‘transsudat, fără fenomene septice. INFARCTECTOMIE, s. f. / infarctectomie, s. f. / infarctecto- my. [*V. etimologia termenului infarct; gr. ektome = e\cizie.] Rezecţia unui ‘infarct. INFARCTIZARE, s. f. / infarcissement, s. m. / infarction. [V. etimologia termenului infarct.] Formarea şi extensia unui ‘infarct la nivelul unui organ, ca urmare a unei obstrucţii arteriale, de regulă printr-un ‘trombus sau ‘embolus. 594 INFECŢIE INFIRMIER(Ă) INFECŢIE, s. f. / infection, s. f. / infection. [Lat. infectus, de ta inficere = a strica, a otrăvi] Pătrunderea în organism a unui agent patogen (virus, bacterie, ciupercă, parazit) capabil să se multiplice şi să inducă leziuni anatomopatologice. în caz contrar, organismul este doar ‘purtător de germeni. I. se poate însoţi de manifestări clinice variabile, în funcţie de germen şi de forma de boală (/. patentă). Alteori lipseşte orice manifestare, i. fiind denumită, în această alternativă, ocultă sau inaparentă. V. şi infecţie latentă, infestare. INFECŢIE FOCALĂ / infection focale / focal infection. Focar circumscris de i. microbiană, de la nivelul căruia germenii trec periodic în circulaţie, determinând diverse manifestări la distanţă. Localizările cele mai frecvente ale i. f. sunt: amigdalele, sinusurile nazale, ţesutul periodontoidian, prostată etc. Prin teoria i. de focar s-a încercat explicarea unor procese patologice. Sin.: infecţie de focar. INFECŢIE DE FOCAR / infection focale / focal infection. Sin.: infecţie focatâ (v.). INFECŢIE LATENTĂ / infection latente / latent infection. 1) Stare patologică care regrupează semnele şi simptomele cauzate de invadarea unui organism de către un agent micro-bian (bacterie, virus, ciupercă, parazit). De obicei, termenul este folosit în cazul în care agentul microbian este patogen, iar i. determină o boală infecţioasă. 2) Invadarea (propriu-zisă) a organismului de către un agent microbian, patogen sau nu. INFECŢIE NOSOCOMIALĂ / infection nosocomiale / nosoco-mial infection. I. care apare după 72 de ore de la internarea unui pacient în spital (absentă în momentul internării). Personalul spitalicesc poate fi, de asemenea, afectat de i. n. INFECŢIE OPORTUNISTĂ / infection opportuniste / oppor-tunistic infection. I. determinată de un germen care de obicei este puţin agresiv, dar care devine virulent şi capabil să producă grave complicaţii când se dezvoltă la un bolnav în stare de deficienţă imunitară. Ex. relevant: infecţiile oportuniste din cadrul ‘SIDA. INFECŢIE POST-PARTUM / infection postpartum / postpar-tum infection. Cauză frecventă de mortalitate maternă, în special prin endometrite complicate de abcese pelviene, peri-tonite sau tromboflebite pelviene. Agenţii etiologici cel mai des întâlniţi sunt streptococii de grup B şi asocierile aero-anaero-be, E. coli şi Staphilococcus aureus. INFECŢIE PUERPERALĂ / infection puerperale / puerperal infection. I. invazivă în organismul matern aflat în perioada de ‘lehuzie, determinată de un germen patogen şi având ca punct de plecare zona placentară. I. p. se manifestă sub forme locale, regionale sau generale. INFECŢIE RECURENTĂ HIPERIMUNOGLOBULINICĂ E / infection recurrente hyperimmunoglobulinique E / hyper-immunoglobulin E-recurrent infection. Sin.: sindrom Buckley (V.). INFECŢIE VINCENT / infection de Vincent / Vincent’s infec-tion, acute necrotizing ulcerative gingivitis. [Jecm Hyacinthe Vincent, bacteriolog şi epidemiotog francez, profesor ta Paris, 1862-1950.] Gingivită necrozantă ulcerativă acută de etiologie fuzospirilară, asociată cu ulceraţia papilelor şi marginilor, alături de adenopatie şi ‘halitoză. Sin.: angină Vincent. INFECŢII ALE PROTEZELOR ARTICULARE / infections des protheses articulaires / infections of articular prostheses. I. p. a. este dobândită cel mai adesea intraoperator sau imediat postoperator, iar debutul clinic poate fi acut (în infecţiile cu Staphylococcus aureus, streptococi piogeni, bacili enterici) sau insidios (stafilococi coagulazonegativi, difteroizi). în lichidul sinovial se observă ‘pleiocitoză cu predominanţa polimorfonu-clearelor neutrofile. INFECŢII VULVOVAGINALE / infections vulvovaginales / vulvo-vaginai infections. i. de natură diversă ale vulvei şi vaginului. Cele mai frecvente trei i. v. sunt vaginita bacteriană, *can-didoza şi ‘tricomoniaza. I. v. constituie factori de risc pentru transmiterea sexuală a HIV, naşterea prematură şi infecţia cu anaerobi a tractului genital superior. INFECŢIOS, adj. / infectieux, -euse, adj. / infectious, infec-tive. [Lat. infectus, de ta inficere = a strica, a otrăvi.] 1) Care produce o infecţie sau o poate transmite. Ex.: agent i. 2) Care este consecinţa unei infecţii. Ex.: boală i. INFECŢIOZITATE, s. f. / infectiosite, s. f. / infectiosity. [Lat. infectus, de ta inficere = a strica, a otrăvi] Capacitatea unui germen de a pătrunde într-un organism, de a se menţine şi de a se transmite la un alt organism. INFERTILITATE, s. f. / infertilite, s. f. / infertility. [Lat. in = tipsit de; fertilitas, -atis = rodnicie, fertititate, de ta fertilis = roditor.] Imposibilitatea femeii de a concepe un făt viabil. Nu este sin. cu sterilitate (v.). INFESTARE, s. f. / infestation, s. f. / infestation. [Lat. infestare = a strica, a devasta, de ta infestus = duşmănos.] Termen care, până recent, desemna pătrunderea unui parazit în organismul gazdei, prin analogie cua termenul de Infecţie, care se referea la virusuri şi bacterii. în prezent, termenul i. este folosit numai pentru artropodele ectoparazite, cel de infecţie fiind utilizat atât pentru virusuri şi bacterii, cât şi pentru paraziţi. Var.: infestaţie. INFESTAŢIE. Var. pentru infestare (v.). INFIBULAŢIE, s. f. / infibulation, s. f. / infibulation. [Lat. infibulare = a prinde cu o agrafă, de ta in = în, fibula = cingătoare, centură] Operaţie practicată în unele ţări, de unele etnii, cu scopul de a suprima coitul. Vizează în primul rând femeia, i. constând în acest caz în aplicarea unui inel metalic ce traversează labiile mari şi mici. La bărbat inelul se aplică la nivelul prepuţului. INFILTRAT, s. n. / infiltrat, s. m. / infiltrate, [tfr. infiltrat, din tat. medievată filtrum, cu origine în timBa francilor stabiliţi în (falia filtir - fetru, pâslă] 1) Termen utilizat în radiologie pentru desemnarea unei opacităţi pulmonare al cărei diametru nu depăşeşte câţiva centimetri. I. poate fi neomogen, fără o delimitare netă, sau dens, omogen şi bine delimitat. 2) în anatomia patologică, termenul desemnează invadarea unui ţesut sau a unui organ de către celule de tipuri diverse, îndeosebi de natură inflamatorie sau tumorală, ca şi de către lichide organice. INFILTRAT ASSMANN / Infiltrat rond d’Assmann / Assmann’s infiltrate. [Herbert Assmann, medic german, profesor de policlinică medicală ta Leipzig, apoi ta %pnigsberg, 1882-1950.] Opacitate pulmonară rotundă, vizibilă radiologie, de dimensiuni variate, localizată frecvent la nivelul lobilor pulmonari superiori. Corespunde unei alveolite exsudative tuberculoase, cu tendinţă la cazeificare şi delimitare. INFILTRAŢIE, s. f. / infiltration, s. f. / infiltration. [tfr. infil-tration, din lat. medievată filtrum, cu origine în limba francilor stabiliţi în (falia filtir = fetru, pâslă] 1) Introducerea prin puncţie, la nivelul unui ţesut, a unui medicament în cantitate mai mare, în vederea unei resorbţii îndelungate. 2) Difuziunea sau acumularea în ţesuturi sau celule a unor substanţe care în mod normal nu sunt conţinute în acestea, sau acumularea în exces a unor substanţe sau chiar celule care reprezintă componente normale. în funcţie de natura substanţei difuzante sau acumulate se disting i. adipoasă, i. calcaroasă, i. cu glicogen, i. cu limfocite, i. sanguinolentă, i. seroasă etc. INFIRM, s. m. / infirme, s. m. / invalid. [Lat. infirmus = slab, fără forţă] Persoană afectată de o infirmitate. INFIRMIER(Ă), s. m. sau f. / infirmier, s. m., infirmiere, s. f. / nurse. [ fr. infirmier, din lat. infirmus = slab, fără forţă] 595 INFIRMERIE INFORMAŢIE Termen cu semnificaţie diferită, în funcţie de sistemul sanitar, în ţara noastră, i. reprezintă persoana care acordă îngrijiri elementare la patul bolnavului (ex.: igiena, hrănirea şi însoţirea bolnavului). în Franţa, termenul este echivalentul asistentului medical (din sistemul nostru sanitar), iar în Anglia se foloseşte termenul assistant nurse. V. şi, nursing. INFIRMERIE, s. f. / infirmerie, s. f. / infirmary. [Ţr. infirmerie, din Cat. infirmus = sCaB, fără forţă,] încăpere dotată cu paturi, în care sunt reţinuţi bolnavii cu afecţiuni uşoare. INFIRMITATE, s. f. / infirmite, s. f. / physical dysability, infir-mity. [Lat. infirmitas, -afiş = sCăBiciune, de ta infirmus = sCaB, fără forţă.] Alterare permanentă şi gravă a unei funcţii din organism, de origine congenitală sau dobândită (consecutiv unei boli sau unui traumatism). I. multiple reprezintă alterarea mai multor funcţii consecutiv aceleiaşi boli sau aceluiaşi accident. I. succesive reprezintă i. care pot apărea după boli sau accidente diferite. V. şi invaliditate, handicap. INFIRMITATE MOTRICE CEREBRALĂ / infirmite motrice cerebrale / cerebral palsy. Abrev.: IMC. Stare congenitală, sau dobândită foarte precoce, în care se asociază paralizii, mişcări anormale şi, adesea, deficienţe senzoriale şi psihice. INFLAMATOR, adj. / inflammatoire, adj. / inflammatory. [Lat. inflammare = a da foc, de Ca in = în, flamma = fCacără] Care determină ‘inflamaţia sau este asociat cu aceasta. INFLAMAŢIE, s. f. / inflammation, s. f. / inflammation. [Lat. inflammatio, -onis = aprindere, iivfCamaţie, de Ca inflammare = a da foc (in - în; flamma = flacără).] Ansamblul reacţiilor locale ale organismului ca urmare a unei agresiuni de origine diversă: bacteriană, virală, antigenică, chimică, fizică. I. este însoţită adesea de manifestări generale şi poate fi acută, sub-acută şi cronică. I. constituie un complex de simptome, şi nu o boală. Se traduce, de regulă, prin patru simptome, descrise de Celsus: rubor, tumor, calor şi dolor. Aceste simptome sunt acompaniate de durere şi alterarea funcţiilor regiunii afectate. I. se manifestă iniţial prin fenomene vasomotorii (hiperemie locală, edem), apoi celulare (diapedeză leucocitară, mobilizarea celulelor locale şi metamorfoza lor) şi tisulare (proliferarea fibroblastelor, cicatrizare - în cazul inflamaţiei proliferative sau productive). Reacţia inflamatorie implică fenomene imunologi-ce, mediatori chimici (‘histamină, ‘kinine, ‘prostaglandine, *leu-cotriene). în i. creşte VSH-ul, concentraţia fibrinogenului, proteina C reactivă şi diverse glicoproteine. Proces de apărare a organismului, i. poate evolua astfel încât să necesite administrarea de medicamente antiinflamatorii steroidiene sau non-steroidiene. Au fost descrise, clasic, multiple tipuri de i., în care se regăsesc în proporţii variabile caracteristicile generale, cu o serie de particularităţi îndeosebi în privinţa fenomenelor tisulare. Pentru denumirea i. se utilizează sufixul -ită: apendicită, flebită sau denumiri specifice (pneumonie). INFLAMAŢIE ACUTĂ / inflammation aigue / acute inflammation. Răspuns local imediat la orice agresiune sau dis-trucţie tisulară, indiferent de natura sau de sediul acestora. Se caracterizează prin semnele clasice ale ‘inflamaţiei, predominând fenomenele vasculare şi ‘exsudative. I. a. poate retroceda complet sau se termină printr-o regenerare epitelială parenchimatoasă şi o cicatrizare conjunctivă. INFLAMAŢIE ASEPTICĂ / inflammation aseptique / aseptic inflammation. Inflamaţie care nu a fost declanşată de un germen patogen, dar care se poate complica cu o ‘inflamaţie septică. INFLAMAŢIE CRONICĂ / inflammation chronique / chronic inflammation. Proces inflamator care se prelungeşte săptămâni sau luni, cu evoluţie lentă şi marcată îndeosebi prin formarea de ţesut conjunctiv. Cauzele i. c. sunt apărarea tisulară, umorală sau hormonală defectuoasă sau persistenţa sti-mulilor declanşatori ai inflamaţiei acute. Trecerea de la infla- mata acută la cea cronică este dificil de reperat, uneori: aceasta din urmă debutând lent, fără să prezinte caracteristicile inflamaţiei acute. Stigmatele histologice ale i. c. sunt celulele mononucleate, macrofage îndeosebi, limfocite, plas-mocite, fibroblaste, mai mult sau mai puţin active. De asemenea, formarea de mici vase sanguine şi o fibroză, îndeosebi colagenică, puţin elastică. INFLAMAŢIE GRANULOMATOASĂ / inflammation granulo-mateuse / granulomatous inflammation. Inflamaţie cronică în urma căreia se formează un ‘granulom. Tipul de granulom depinde de etiologia procesului inflamator. V. granulom şi, în continuarea acestui termenL diferite tipuri de granuloame. INFLAMAŢIE METASTATICĂ / inflammation metastatique / metastatic inflammation. Inflamaţie transmisă şi reprodusă la distanţă, dintr-un focar inflamator primar, prin transportul materialului infecţios pe cale wsanguină sau limfatică. INFLAMAŢIE NECROTICĂ / inflamation necrotique / necro-tic inflammation. Inflamaţie consecutiv căreia se produce ‘necroza ţesuturilor afectate. INFLAMAŢIE SUBACUTĂ / inflammation subaigue / sub-acute inflammation. Stare intermediară ‘inflamaţiei acute şi ‘inflamaţiei cronice, având caracteristici din ambele aceste tipuri. INFLAMAŢIE TRAUMATICĂ / inflammation traumatique / traumatic inflammation. Inflamaţie determinată de o leziune traumatică INFLEXIUNE, s. f. / inflexion, s. f. / inflection, inflexion. [Lat. inflexio, -onis = îndoire, apCecare, de Ca inflectare = a îndoi înăuntru (in = în; flectere = a îndoi). 1) Schimbare bruscă a accentului în vorbire sau a tonului vocii. 2) îndoire, curbare a unui organ. Ex.: /. osoasă, fractură incompletă, cu îndoirea osului. INFLUENZA, s. f. / influenza, s. f. / influenza. [ItaC. influen-za, cu origine incertă: Cat. influere = a curge, sau "influenţa’’ nefastă a aştriCor, care erau consideraţi în LiniC ‘Meaiu drept cauză a BoCii] Sin.: gripă (v.). INFLUX NERVOS / influx nerveux / nervous influx. [Lat. influxus, de Ca influere = a curge în, a se vărsa în (in = în; fluere = a curge); nervus = nerv.] Propagarea excitaţiei la nivelul fibrei nervoase, constând dintr-o undă de ‘depolarizare care se transmite de-a lungul membranei axonale. Energia necesară deplasării acestei unde nu se datorează stimulului, ci este furnizată pe măsură ce mesajul avansează. în consecinţă, natura mesajului nervos nu este afectată de intensitatea stimulului, dar aceasta din urmă codifică frecvenţa excitaţiilor în fibra nervoasă. I. n. se manifestă prin succesiunea ‘potenţialelor de acţiune, care constituie suportul său fizic. V. şi conducţie saltatorie. INFORMAŢIE, s. f. / information, s. f. / information. [Lat. in-formatio, -onis = pCan, reprezentare, instruire, de Ca informare = a da o formă, a reprezenta şi forma = forma] 1) Termen de largă circulaţie după apariţia ciberneticii ca formă particulară şi specifică de legătură între sisteme şi procese materiale. 2) în informatică, i. reprezintă un element de cunoaştere care poate fi codificat pentru a fi conservat (păstrat, stocat), tratat (prelucrat, procesat) sau comunicat. Cantitatea de i. reprezintă măsurarea cantitativă a incertitudinii unui mesaj în funcţie de gradul de probabilitate al fiecărui semnal component al mesajului respectiv. 3) în sensul cel mai specific al teoriei comunicaţiei (C. Shannon): mărime care măsoară incertitudinea determinată prin emisia unui mesaj şi calculabilă conform ecuaţiei lui Shannon. Obs.: I. nu este nici materie (dar este stocată pe un sistem material) şi nici energie (dar este necesară energie pentru conservarea, prelucrarea sau transmiterea sa). Ea măsoară gradul de determinare a unui sistem V. şi redundanţă. 596 INFORMAŢIE genetică INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI INFORMAŢIE GENETICĂ / information genetique / genetic Information. Cantitatea de determinare pe care o poartă un mesaj genetic. INFRACLINIC, adj. / infraclinique, adj. / subclinical. [Lat. infra = sub; gr. klinikos = referitor ta pat, de Ca kline = pat.] Care nu provoacă o manifestare clinică şi nu poate fi relevat prin examene de laborator. INFRALIMINAL, adj. / infraliminaire, adj. / subliminal. [Lat. infra = sub; liminaris, de Ca limen, -minis = prag.] Inferior pragului de percepţie sau de reacţie (îndeosebi cu referire la un stimul). Var.: infraliminar. Sin.: subliminal. INFRALIMINAR. Var. pentru infraliminal (v.). INFRAMASTITĂ, s. f. / inframastite, s. f. / submammary mastitis. [Qr. infra = sub; mastos = mameCă; -ită = sufbc ce semnifică infecţie.] 'Flegmon retromamar, subadenoidian, adică dezvoltat în ţesutul celular care separă mamela de peretele toracic. INFRAROŞU, adj. / infrarouge, adj. / infrared. [Lat. infra = sub; roseus = roşu, trandafiriu.] Radiaţii electromagnetice cu lungimea de undă imediat superioară roşului. Determină efect caloric, aplicabil în medicină. INFRASUNET, s. n. / infrason, s. m. / infrasound. [Lat. infra = sub; sonitus = sunet.] Vibraţie acustică cu frecvenţă mai mică de 16 Hz, inaudibilă de către urechea umană. V. şi ultrasunet. INFUNDIBUL, s. n. / infundibulum, s. m. / infundibulum. NA: infundibulum, pl. infundibula. [Lat. infundibulum = pâlnie.] Orice parte a unui organ în formă de pâlnie. INFUNDIBULECTOMIE, s. f. / infundibulectomie, s. f. / in-fundibulectomy. [Lat. infundibulum = pâlnie; gr. ektome = e^cizie.] Excizie, sub circulaţie extracorporeală, a hipertrofiei musculare a infundibulului din ventriculul drept, în cursul curei chirurgicale a cardiopatiilor congenitale cu obstacol subvalvu-lar al căii pulmonare (ex.: în 'tetralogia Fallot). INFUNDIBULOTOMIE, s. f. / infundibulotomie, s. f. / infundibulotomy. [Lat. infundibulum = pâlnie; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Secţionarea infundibulului arterei pulmonare sau a valvulelor pulmonare, executată izolat sau combinat. Permite accesul în ventriculul drept. Este utilizată în special pentru realizarea 'infundibulec-tomiilor şi pentru realizarea comunicărilor interventriculare. INFUZIE, s. f. / infusion, s. f. / infusion. [Lat. infusio, -onis, de Ca infundere = a vărsa în (in = în; fundere = a vărsa).] Soluţie apoasă obţinută din produse vegetale menţinute un timp în contact în apă fierbinte, aproape de fierbere. INFUZORI, s. m. pl. / infusoires, s. m. pl. / infusoria. [‘Deoarece apar în infuzii (Cat. infusio, -onis), după e?(punerea Ca aer.] Protozoare care au corpul acoperit de cili vibratili, cu ajutorul cărora se deplasează. I. prezintă două nuclee: un macronucleu vegetativ şi un micronucleu reproductiv. Cea mai mare parte a i. trăiesc în aer liber, unii, însă, sunt paraziţi ai mamiferelor şi omului. Ex.: Balantidium coli. INGESTA, s. f. pl. / ingesta, s. m. pl. / ingesta. [Lat. inges-tum, de Ca ingerere = a duce în (in = în; gerere = a purta).] Denumire generală, în lat., a tuturor alimentelor solide sau lichide ingerate. INGESTIE, s. f. / ingestion, s. f. / ingestion. [Lat. ingestio, -onis = ingerare, de Ca ingerere = a duce în (in = în; gerere = a purta).] Actul de introducere pe cale bucală şi înghiţire, după mestecare, a hranei, a băuturilor, a unor medicamente sau uneori (de regulă accidental) a unor substanţe necomestibile ori toxice. INGHINAL, adj. / inguinal, -ale, -aux, adj. / inguinal. [Lat. inguen, -inis = stinghia piciorului] Care aparţine regiunii inghinale (stinghiei), care este localizat în această regiune. Ex.: hernie i., ganglioni i. INGINERIE GENETICĂ / ingenierie genetique, genie genetique / genetic engineering. [Lat. ingenium = spirit, inteCi-genţă; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de Ca genos = neam, urmaş, generaţie.] Domeniu al geneticii, dedicat efectuării unor experienţe de introducere (transfer) de gene de la o specie dată într-un organism aparţinând aceleiaşi specii sau altei specii, de regulă foarte îndepărtată filogenetic. Prin aceasta se reorganizează materialul genetic al unui organism dat. Izolarea sau sinteza genelor a dus la obţinerea artificială a unor substanţe naturale importante: 'insulină, 'somatostatină, 'inter-feron etc. Perspectivele i. g. sunt extrem de largi, îndeosebi în vederea corectării sau înlocuirii genelor mutante. V. şi bio-tehnologie. INGINERIE MEDICALĂ / ingenierie medicale / medical engineering. [Lat. ingenium = spirit, inteCigenţă; medicus = medic.] Ştiinţa care are ca scop realizarea de aparate complexe utilizate în medicină în scopuri diagnostice sau terapeutice. INHALANT, s. n. / inhalant, s. m. / inhalant. [Lat. inhalare = a sufCa asupra, de Ca in = în, halare = a sufCa] Substanţă (soluţie) utilizată în inhalaţie (v.). INHALAŢIE, s. f. / inhalation, s. f. / inhalation. [Lat. inhala-tus = sufCare, de Ca inhalare = a sufCa asupra (in = în; halare = a sufCa).] 1) Act terapeutic care constă în absorbţia prin căile respiratorii, în timpul inspirului, a unui fluid aflat în stare gazoasă sau după transformarea în stare de vapori. 2) Pătrunderea (accidentală) a unei substanţe solide sau lichide în căile respiratorii superioare. INHIBINE, s. f. pl. / inhibines, s. f. pl. / inhibins. [Lat. inhibere = a împiedica; -ină.] Substanţe (hormoni, factori) asemănătoare 'liberinelor, exercitând, însă, un efect inhibitor asupra unor secreţii hormonale. Ex.: 'somatostatina, factorul de inhibare a prolactinei. V. şi inhibiting hormone. INHIBINE GONADICE / inhibines gonadiques / gonadic inhibins. Hormoni polipeptidici heterodimeri, constituiţi prin combinarea a două lanţuri, pornind de la trei subunităţi (a, pA şi pB). Se disting două forme majore: /. A (un lanţ a de 18 kDa, un lanţ pA de 14 kDa, cu genele pe cromozomul 2) şi /. B (un lanţ a, un lanţ pB, fiecare de 14 kDa, cu gene pe cromozomul 2). La ambele i., lanţurile sunt legate prin două punţi disulfidice. La femeie, i. sunt elaborate la nivelul foliculilor cavi-tari tineri şi exercită o acţiune de frânare a sintezei de *go-nadoliberine şi, prin aceasta, asupra hormonilor gonadotropi antehipofizari. Când granuloasa ovariană produce progesteron, sinteza de i. se reduce. La bărbat, i. sunt produse de celulele Sertoli, sinteza lor fiind activată de testosteron şi inhibată de progesteron. I. testiculare exercită, de asemenea, o acţiune de frânare a axului gonadotrop hipotalamohipofizar, având şi un rol local, de diminuare a activităţii mitotice a spermatogonii-lor. INHIBITING HORMONE / inhibiting hormone / inhibiting hormone. Anglicism care defineşte un hormon (secretat de o structură anatomică) care inhibă eliberarea unor hormoni dintr-o altă structură. Ant.: *releasing hormone. V. şi inhibine. INHIBITOR, adj., s. m. / inhibiteur, -trice, adj., s. m. / inhibitor. [Lat. inhibere = a împiedica] (Element fizic sau chimic) care are capacitatea de a produce 'inhibiţie. INHIBITOR AL ANHIDRAZEI CARBONICE / inhibiteur de l’an-hydrase carbonique / carbonic anhydrase inhibitor. 'Diuretic derivat din sulfamide. Acţionează prin inhibarea reabsorb-ţiei de sodiu şi clor la nivelul ramurii ascendente a ansei lui Henle. INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI / inhibiteur de l’enzyme de conversion de l’angiotensine / angiotensin converting enzyme inhibitor. Denumire pen- 597 INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ENDOTELINEI INIŢIERE TUMORALĂ tru un grup de substanţe care inhibă *enzima de conversie a angiotensinei i în angiotensină ii. Aceste molecule exercită un puternic efect antihipertensiv, reprezentant tipic fiind ‘captoprilul, iar mai recent - enalaprilul. INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ENDOTELINEI / inhibiteur de l’enzyme de conversion de endothelinei / endothelin converting enzyme inhibitor. Denumire pentru un grup de substanţe vasodilatatoare care inhibă enzima de conversie a b/g-endotelinei 1 în endotelină-1 (ET-1), utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale, vasospasmului coronarian şi cerebral. Se apreciază că acestea ar putea deveni medicamente la fel de utile în tratamentul afecţiunilor aparatului cardiovascular ca şi ‘i. e. de c. a angiotensinei. V. şi endoteline. INHIBITOR DE METALOPROTEAZE / inhibiteur des metal-loproteases / metalloproteases inhibitor. Proteină implicată în menţinerea structurii ‘matricei extracelulare, a cărei genă se află pe cromozomul 22. O anomalie a genei i. de m. este la originea distrofiei Sorsby, boală cu transmitere autozomal dominantă, afectând subiecţi de 30-40 de ani. INHIBITOR AL MONOAMINOXIDAZEI / inhibiteur de la mono-amine oxydase / monoamine oxidase inhibitor. Denumire generală pentru un grup de medicamente antidepresive care cresc concentraţia de ‘catecolamine encefalice (noradrenalină, 5-hidroxitriptamină) prin inhibarea dezaminării oxidative a acestora. INHIBITOR AL POMPEI GASTRICE DE PROTONI / inhibiteur de la pompe â protons / enzyme inhibitor of H+-K+-ATPase. Antiulceros major ce acţionează prin blocarea ‘pompei de protoni (H+-K+-ATPază) de la nivelul celulelor parietale gastrice. Această pompă extrage protoni (H+) din celula parietală în scopul menţinerii acidităţii gastrice, introducând în schimb în celulă ionii de K+, pentru menţinerea pH-ului fiziologic al acesteia. Reprezentant tipic: ‘omeprazolul. INHIBITORI DE CALCIU / inhibiteurs calciques / calcium antagonists. Sin.: blocante de canale calcice (v.). INHIBIŢIE, s. f. / inhibition, s. f. / inhibition. [Lat. inhibitio, -onis, de ta inhiberc = a împiedicaJ 1) Fenomen care constă în încetinirea sau oprirea unei reacţii chimice sub efectul unei substanţe numită ‘inhibitor. 2) Diminuarea sau suspendarea funcţiei unui organ ca urmare a unor impulsuri transmise pe cale nervoasă vegetativă. I. poate interveni ca mecanism de autoreglare, în mod normal, caz în care impulsurile provin din organism, sau poate fi determinată de administrarea unor substanţe care mimează efectul inhibitor fiziologic. 3) Diminuarea ratei de creştere sau de multiplicare în cazul unui microorganism. INHIBIŢIE ALOGENĂ / inhibition allogenique / allogenic inhibition. Fenomen prin care contactul dintre limfocite şi ţesuturi provenind de la indivizi diferiţi ar declanşa leziuni cito-toxice, chiar dacă limfocitele nu au fost sensibilizate în prealabil. Realitatea i. a. rămâne discutabilă, deoarece unele substanţe pot determina o ‘citotoxicitate nespecifică a limfocitelor. INHIBIŢIE COMPETITIVĂ / inhibition concurrentielle / competitive inibition. Inhibiţia unei enzime prin competiţie reversibilă, pentru acelaşi situs receptor al enzimei, între substratul său şi un inhibitor de constituţie similară. INHIBIŢIE DE CONTACT / inhibition de contact / contact inhibition. 1) Inhibiţia proliferării celulare după formarea unui monostrat, în cazul celulelor în cultură. I. de c. se explică prin faptul că, în cazul unei densităţi mari a populaţiei celulare, concentraţia ‘factorilor de creştere devine prea mică pentru a induce diviziunea celulară. 2) Fenomen de oprire a oricărei mişcări celulare atunci când o celulă cu deplasare liberă întâlneşte o altă celulă. Frecvent, după contactul membranar, celula aflată în deplasare se retrage rapid. INHIBIŢIE NECOMPETITIVĂ / inhibition non concurrentielle / noncompetitive inhibition. Inhibiţia unei enzime prin fixarea inhibitorului pe un situs diferit celui ce corespunde substratului său specific. I. n. poate fi reversibilă. INHIBIŢIE POSTSINAPTICĂ / inhibition postsynaptique / postsynaptic inhibition. Reducerea excitabilităţii unei celule determinată de eliberarea în fanta sinaptică de neuromedia-tori provocând un ‘potenţial postsinaptic inhibitor. INHIBIŢIE PRESINAPTICĂ / inhibition presynaptique / presy-naptic inhibition. Inhibiţia eliberării unui neuromediator de sinapsa unui axon la nivelul căruia un alt axon prezintă o sinapsă axono-axonală. INIENCEFALIE, s. f. / iniencephalie, s. f. / iniencephaly. [Qr. inion = spatete capului, occiput; enkephalos = creier, de ta en = în, kephaîe = cap.] Formă majoră a ‘notocordodisrafiei cu localizare occipitocervicală, constând în asocierea: *rahi-schizis, ‘encefalomielodisrafie şi malfuncţii ale esofagului sau ale stomacului. INIMĂ, s. f. / coeur, s. m. / heart. NA: cor. [Lat. anima = viaţă, suftet.] Organ muscular cavitar situat în ‘mediastinul anterior, care asigură prin contracţiile sale ritmice ‘circulaţia sanguină. Muşchiul cardiac, ‘miocardul, este tapisat la interior de endocard, iar la exterior de pericardul seros. I. prezintă patru cavităţi: două atrii şi două ventricule. Atriul şi ventriculul drept formează i. dreaptă, iar atriul şi ventriculul stâng, i. stângă’, acestea sunt separate prin septum cordis. Atriul şi ventriculul stâng comunică prin orificiul atrioventricular stâng, prevăzut cu valvula mitrală; atriul şi ventriculul drept comunică prin orificiul atrioventricular drept, prevăzut cu valvula tricupsidă. în afara miocardului contracţii, cordul conţine un ţesut specializat în generarea şi transmiterea impulsurilor contractile, denumit ţesut nodal sau sistem cardionector. Celulele care alcătuiesc acest ţesut muscular tânăr, denumit de unii autori şi ţesut embrionar, sunt grupate în mai multe formaţiuni şi anume: 1) nodul Keith şi Flack, situat în atriulul drept şi care declanşează contracţiile; 2) nodul Aschoff-Tawara, situat la partea superioară a septului interventricular, care comandă transmiterea excitaţiei spre ventriculi; 3) fasciculul His, divizat în două ramuri în pereţii ventriculari, care se distribuie mai departe în miocard (reţeaua Purkinje). Dubla structură morfologică a miocardului corespunde unei duble activităţi funcţionale. I. poate fi considerată ca fiind constituită dintr-un sistem electric, care generează ritmic impulsuri contractile şi dintr-un sistem mecanic, care reacţionează la aceste impulsuri prin contracţii ritmice. Pentru ca inima să îşi poată efectua funcţia de pompă, este necesar să existe o corelaţie perfectă între activitatea electrică şi cea mecanică. Sin.: cord. INION, s. n. / inion, s. m. / inion. NA: inion. [Qr. inion = spatete capului, occiput.] Protuberanţa occipitală externă. INIŢIATOR, s. m., adj. / initiateur, s. m., adj. / iniţiator. [Lat. initium = deSut.] 1) Despre ‘codonul unde începe traducerea ARN mesager (‘codon iniţiator) sau primul ARN transfer. 2) Agent care provoacă primul stadiu al ‘cancerogenezei. 3) Compus care, adăugat ‘monomerilor, declanşează ‘polimeri-zarea acestora. INIŢIERE, s. f. / initiation, s. f. / initiation. 1) Faza iniţială a ‘transcripţiei, constând în fixarea specifică a ARN-polimerazei pe ‘promotorul genei de transcris şi formarea primei legături nucleopeptidice. 2) Faza iniţială a ‘traducerii genetice, constând în fixarea ribozomului pe un situs specific al *ARN mesager, localizarea sa pe ‘codonul de iniţiere şi formarea primei ‘legături peptidice. INIŢIERE TUMORALĂ / initiation tumorale / tumor initiation. Proces ireversibil rezultând ca urmare a expunerii celulelor la o anumită doză dintr-un agent carcinogen, denumit iniţiator, care produce o modificare permanentă a ADN din celulele 598 INJECŢIE INSENSIBILIZARE ţintă. Aceste celule pot da naştere unei tumori prin acţiunea complementară a unui promotor. V. promotor def. 1. INJECŢIE, s. f. / piqure, s. f. / injection. [Lat. iniectio, -onis = introducere, injectare, de ta iniectare - a arunca în (in = în; iactare = a arunca).] 1) Introducerea unui ac ce prezintă un canal într-o zonă a organismului (intramuscular, subcutanat, intravenos, intradermic, mai rar arterial) pentru a extrage un lichid normal sau patologic (puncţie, priză de sânge) sau (mai frecvent) pentru a injecta un medicament aflat dizolvat sau în suspensie într-un lichid steril. 2) Substanţa injectată sub formă de soluţie sau de suspensie medicamentoasă. INJONCŢIUNE PARADOXALĂ, s. f. / injonction paradoxale, s. f. / paradoxical injunction. Ordin sau indicaţie care conţine o contradicţie terminologică în sine („fii spontan") sau pune subiectul într-o situaţie conflictuală sau absurdă. Ex.: „dacă e bine, te bat, dacă nu e bine, tot te bat". INLAY / inlay / inlay. [*Engl. inlay = incrustaţie.] Obturaţie dentară pregătită în laborator după amprenta cavităţii. Se poate confecţiona din metal, porţelan sau acrilat. INOCLUZIE, s. f. / inocclusion, s. f. / inocclusion. [Lat. in = lipsit de; lat. medievală occlusio, -onis, de la occludere = a închide fi claudere = a închide.] Lipsa de contact ocluzal al arcadelor dentare. INOCLUZIE STATICĂ / inocclusion statique / rest position. Poziţia mandibulei când muşchii masticatori sunt în repaus, iar subiectul menţine capul drept. S-a constatat că această poziţie este constantă pentru acelaşi subiect în tot timpul vieţii şi că, în repaus, există un spaţiu liber între arcadele dentare. INOCUITATE, s. f. / innocuite, s. f. / innocuity, harmless-ness. [Lat. innocuus = care nu este dăunător, inofensiv, de la in = lipsit de, nocere = a face rău] Proprietatea de a nu fi dăunător, cu referire îndeosebi la medicamente. INOCULABIL, adj. / inoculable, adj. / inoculable. [Lat. inoculare = a altoi, a implanta (in = în; oculus = ochi); sensul actual este preluat din engl. to inoculate.] Care poate fi introdus sau transmis prin inoculare. INOCULARE, s. f. / inoculation, s. f. / inoculation. [Lat. inoculatio, -onis = altoire în ochi, de la inoculare = a altoi, a implanta (in = în; oculus = ochi); sensid actual este preluat clin engl. to inoculate.] Introducerea unui agent infectant într-un mediu viu (organism, embrion, culturi celulare) sau într-un mediu inert, acelular (caz în care se foloseşte mai frecvent termenul de însămânţare). INOCULUM, s. m. / inoculum, s. m. / inoculum. [Lat. inoculare = a altoi, a implanta (in = în; oculus = ochi); sensul actual este preluat din engl. to inoculate.] Termen utilizat în microbiologie pentru desemnarea cantităţii de germeni introdusă într-un mediu de cultură sau inoculată la un animal de laborator. INOTROP, adj. / inotrope, adj. / inotropic. [Qr. is, inos = fiBră; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Despre tot ceea ce se referă la 'contractilitatea musculară. Ex.: efectul i. pozitiv sau negativ reprezintă creşterea, respectiv scăderea contractilităţii musculare. INOTROPE CARDIACE / inotropes cardiaques / cardiac inotropic drugs. Medicamente cu acţiune 'inotropă pozitivă, utilizate în tratamentul insuficienţei cardiace şi al unor tulburări de ritm. I. c. principale sunt: digitalicele, agoniştii beta-adrener-gici, dopaminergici şi anumiţi inhibitori ai fosfodiesterazelor. INOTROPISM, s. n. / inotropisme, s. m. / inotropism. [Qr. is, inos = fiBră; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ism.] Proprietatea miocardului de a se contracta, consecutiv unui stimul şi pe baza eliberării energiei biochimice din complexele macroergice de tip fosfat, prin glicoliză anaerobă. INOZINĂ, s. f. / inosine, s. f. / inosine. Nucleotid format prin dezaminarea adenozinei. INOZITOL, s. m. / inositol, s. m. / inositol. Polialcool, (CHOH)6, derivat al ciclohexanului, care participă la sinteza lipidelor şi în special a fosfogliceridelor. INOZITOL TRIFOSFAT, s. m. / inositol triphosphate / inositol triphosphate. Mesager secund deosebit de important rezultat după activarea 'fosfolipazei C membranare de către complexul hormon-receptor. Acţionând asupra *fosfatidilinozitol-4,5-difosfatului (PIP2), fosfolipaza C determină formarea a doi mesageri secunzi: inozitol-1,4,5-trifosfat (IP3) şi 'diacilglicerol (DAG). I.t. determină mobilizarea 'calciului din depozite, fixân-du-se pe receptorii specifici din structura canalelor de calciu ale membranelor 'reticulului endoplasmatic şi sarcoplasmatic, pe care le deschide. La această creştere a concentraţiei de calciu contribuie şi acţiunea activatoare a i.t. asupra influxului cationului la nivelul 'canalelor calcice ale 'plasmalemei. Această ultimă acţiune se produce şi prin intermediul unui metabolit fosforilat al i.-t., inozitol tetrafosfatul (IP4). Abrev.: IP3. INSALIVAŢIE, s. f. / insalivation, s. f. / insalivation. [Lat. in = în; salivare, de la saliva = salivă] Primul timp al digestiei bucale, constând în impregnarea alimentelor cu salivă. INSCRIPŢIE, s. f. / inscription, s. f. / inscription. [Lat. inscripţio, -onis = înscriere, de la inscribere = a scrie pe (in = în; scribere = a scrie).] Parte a reţetei care cuprinde denumirea medicamentelor recomandate şi cantităţile necesare. INSECTĂ, s. f. / insecte, s. m. / insect. [Lat. insecta, -orum = insecte, de la insecare = a face o tăietură în (in = în; secare = a tăia); datorită strangulaţilor de pe corpul lor.] Artropod din clasa Insecta; /. vectoare transmit o boală contagioasă de la un bolnav sau purtător la omul sănătos. INSECTICID, adj., s. n. / insecticide, adj., s. m. / insecticide. [Lat. insecta, -orum = insecte, de la insecare = a face o tăietură în (in = în; secare = a tăia); caedere = a omorî] (Substanţă chimică toxică) care este folosită pentru distrugerea insectelor. Tipuri de i.: de contact, de ingestie, remanent, de respiraţie, de şoc. INSECTIFUG, adj., s. n. / insectifuge, adj., s. m. / insecti-fuge. [Lat. insecta, -orum = insecte, de la insecare = a face o tăietură în (in = în; secare = a tăia); fugere = a alerga, a fugi] (Substanţă) care, aplicată pe piele sau pe îmbrăcăminte, îndepărtează temporar insectele, fără să le distrugă. INSEMINARE, s. f. / insemination, s. f. / insemination. [Lat. inseminare = a însămânţa, a fecunda, de la in = în, seminare = a însămânţa şi semen, -inis = sămânţă] Introducerea de spermă în interiorul vaginului. V. inseminare artificială şi inseminare intrauterină. Var.: inseminaţie. Sin.: însămânţare (def. 2). INSEMINARE ARTIFICIALĂ / insemination artificielle / artificial insemination. Metodă de tratament al infertilităţii masculine constând în introducerea instrumentală a spermei în vaginul unei femei apte pentru concepţie. Sperma (proaspătă sau conservată prin congelare în azot lichid) este depusă în ziua probabilă a ovulaţiei şi poate proveni de la soţ (în caz de impotenţă a acestuia) sau de la un donor anonim (în caz de sterilitate a soţului). INSEMINARE INTRAUTERINĂ / insemination intrauterine / intrauterine insemination. Procedeu de 'concepţie asistată în cazurile de infertilitate masculină cauzată de incapacitatea spermatozoizilor de a penetra prin mucusul cervical sau prin bariera ce înconjoară ovulul. Spermatozoizii pot fi trataţi chimic in vitro pentru ameliorarea motilităţii acestora, fiind apoi injectaţi direct în uter pe cale vaginală. INSEMINAŢIE. Var. pentru inseminare (v.). INSENSIBILIZARE, s. f. / insensibilisation, s. f. / temporary desensitization. [Lat. in = lipsit de; sensibilis = care se 599 INSERT INSUFICIENŢĂ poate percepe cu simţurile, de Ca sentire = a simţi.] Abolirea sensibilităţii locale sau generale. INSERT / insert / insert. [Lngl'. insert = inserţie.] Termen englezesc consacrat, desemnând fragmentul de ADN exogen cuprins într-un vector recombinat. INSERŢIE, s. f. / insertion, s. f. / insertion. [Lat. insertio, -onis = inserţie, altoire, de la inserere = a Băga, a introduce (in = în; serere = a semăna, a sădi).] 1) Termen utilizat în tehnica de Recombinare ADN, cu sensul de introducere de ADN exogen într-un vector de donare. 2) Zonă de ataşare a unei structuri anatomice pe o altă structură anatomică (ex.: ligament pe os). INSIPID, adj. / insipide, adj. / insipid. [Lat. insipidus = fad, fără savoare, de la in = lipsit de, sapidus = gustos.] Fără gust. INSOLAŢIE, s. f. / insolation, s. f., coup de chaleur / insola-tion. [Lat. insolatio, -onis = epqpunere la soare, de la in = în, solt solis = soare.] Stare patologică rezultată în urma expunerii de lungă durată la acţiunea razelor solare sau în perioade în care intensitatea acestora este foarte mare. Se poate manifesta prin hiperpirexie şi leziuni cutanate de arsură, iritaţie meningiană, uneori comă. Forma de /. numită cu asfixie se manifestă prin scăderea temperaturii organismului şi puls filiform. INSOMNIE, s. f. / insomnie, s. f. / insomnia, agrypnia. [Lat. insomnia = lipsă de somn, de la in = lipsit de, somnus = somn.] Absenţa 'somnului în perioadele normale de somn. I. poate avea cauze multiple şi este foarte rar totală, de obicei afectând un subiect pe o anumită perioadă determinată a nopţii: 1) I. iniţială, predormiţională sau de inducţie, când subiectul nu poate adormi decât după o perioadă lungă de timp. 2) /. de menţinere sau dormiţională, cu trezirea subiectului în plină noapte şi revenirea dificilă la starea de somn sau cu treziri repetate. 3) /. terminală sau post dormiţională, manifestată prin trezire precoce cu imposibilitatea adormirii. în multe cazuri, i. poate disimula elementele unei 'depresii sau este consecinţa nerespectării unor recjuli simple de igienă a somnului. INSOMNIE FAMILIALA FATALĂ / insomnie familiale fatale / fatal familial insomnia. Boală familială descrisă recent, care ar fi determinată de un 'prion şi se caracterizează prin 'insomnie rebelă la orice tratament, 'disautonomie şi tulburări motorii. Anatomopatologic s-au constatat leziuni localizate în nucleii talamici anteroventral şi mediodorsal. V. şi encefalopatii spongiforme subacute transmisibile. INSORBŢIE, s. f. / insorption, s. f. / insorption. [Lat. in = în; sorbitio, -onis = sorbire, de la sorbere = a suge, a Bea] Ansamblul schimburilor care se produc între lumenul intestinal şi enterocit, în sensul lumen - enterocit. I. poate fi activă (împotriva unui gradient şi cu consum de energie) sau pasivă (pe baza unor gradienţi de concentraţie existenţi între mediul endoluminal şi în cel celular). V. exsorbţie. INSPECŢIE, s. f. / inspection, s. f. / inspection. [Lat. inspec-tio, -onis = privire, examinare, de la inspectare = a se uita la, a etamina (in = în; spectare = a privi).] Prima etapă a examenului fizic. Constă în observarea pacientului şi căutarea eventualelor anomalii ale aspectului corpului său (culoare, formă) sau ale comportamentului său. I. reprezintă, împreună cu 'palparea, 'percuţia şi 'auscultaţia, una din cele patru etape ale examinării clinice a pacientului. INSPIR, s. n. / inspiration, s. f. / breath, inspiration. [Lat. inspirare = a inspira, de la in = în, spirare = a sufla] Timp al respiraţiei în care aerul pătrunde în plămâni prin dilatarea, mărirea de volum a cuştii toracice. Sin.: inspiraţie. Ant.: expir, expiraţie. INSPIRATOR, adj., s. n. / inspirateur, -trice, adj., s. m. / inspiratory. [Lat. inspirare = a inspira, de la in = în, spi- rare = a sufla] 1) Care participă la inspiraţie. Ex.: muşchi i., care favorizează expansiunea cuştii toracice şi pătrunderea aerului în plămâni. 2) Aparat pentru efectuarea respiraţiei artificiale sau a respiraţiei într-un spaţiu redus (cheson cu aer comprimat). INSPIRAŢIE, s. f. / inspiration, s. f. / inspiration. [Lat. inspi-ratio, -onis - suflu, respiraţie, de la inspirare = a inspira (in = în; spirare = a sufla).] Sin.: inspir (v.). INSTABILITATE, s. f. / instabilite, s. f. / instability. [Lat. instabilitas, -atis = nestatornicie, de la in = lipsit de, stabi-litas, -atis = stabilitate, statornicie şi stare = a sta în picioare.] 1) în psihiatrie, incapacitatea unui subiect de a se concentra asupra aceleiaşi acţiuni o perioadă mai lungă de timp. 2) Imposibilitatea unui 'biosistem de a se menţine în 'stare staţionară (echilibru dinamic). INSTABILITATE PSIHOMOTORIE / instabilite psychomotrice / restlessness. *l. asociată cu o stare de agitaţie psihomotorie. INSTALAŢIE, s. f. / installation, s. f. / equipment. [Lat. medievală instailare = a aşeza un demnitar în strana unei Biserici, de la in = în, stallum = stal, strană] Ansamblu de dispozitive, obiecte care formează un tot, utilizat pentru efectuarea unei operaţiuni. Ex.: i. de aprovizionare cu apă, i. tehnicosanitare. INSTILAŢIE, s. f. / instillation, s. f. / instillation. [Lat. instil-latio, -onis = picurare, de la instillare = a picura şi stilla = picătură] Termen care desemnează, în general, acţiunea de a introduce un lichid sub formă de picături, într-o cavitate. Ex.: i. nazală. INSTINCT, s. n. / instinct, s. m. / instinct. [Lat. instinctus = impuls, imbold, de la instiguere = a împinge.] Comportament spontan, înnăscut şi variabil, comun tuturor indivizilor dintr-o specie şi care pare adaptat unui scop de care subiectul nu este conştient. La om, comportamentele prefor-mate sunt excepţionale (ex.: suptul), aproape toate conduitele umane fiind învăţate. I. de conservare reprezintă un ansamblu de mobiluri care îl împing pe un individ să-şi conserve viaţa. La om, acest i. rămâne dependent de condiţiile sociale. V. şi etologie, etologie umană. INSTRUCŢIE, s. f. / instruction, s. f. / instruction. [Lat. instructio, -onis = construire, ordonare, de la instruere = a construi, a aranja (in = în; struere = a construi, a ridica).] Ultima parte a reţetei, care cuprinde recomandări cu privire la administrarea medicamentelor prescrise. începe cu prescurtarea DS (lat.: detur et signetur). INSTRUMENT, s. n. / instrument, s. m. / instrument. [Lat. instrumentum = unealtă, instrument, de la instruere = a construi, a echipa (in = în; struere = a construi, a ridica).] Dispozitiv, instalaţie sau aparat care serveşte la efectuarea unei anumite operaţiuni. Ex.: i. de măsură. INSTRUMENTAL, adj. / instrumental, adj. / instrumental. Care aparţine instrumentelor sau se realizează cu ajutorul instrumentelor. Ex.: control i. al unei cavităţi din organism. INSTRUMENTAR, s. n. / instrumentation, s. f. / instrumentarăm. Instrumentele sau echipamentul necesare pentru o anumită operaţie, pentru un anumit scop, în chirurgie, dar şi în alte domenii, când prevenirea sau tratamentul bolilor impun utilizarea unui anumit i. INSTRUMENTAŢIE, s. f. / instrumentation, s. f. / instrumentation. 1) Ansamblu de instrumente de măsură, de analiză, de control etc., utilizate în domeniul biomedical. 2) Utilizarea instrumentelor, lucru realizat cu instrumente. Această semnificaţie este utilizată îndeosebi în engleză. INSUFICIENŢĂ, s. f. / insuffisance, s. f. / insufficiency, incompetence (exclusiv cu referire la valvule), failure (cu referire la deficienţele organice grave). [Lat. insufficientia, 600 INSUFICIENŢĂ A0RT1CĂ INSUFICIENŢĂ TRICUSPIDIANĂ de [a in = Cvpsit de, sufficiens, -ntis = de ajuns si sujficere _ a fi de ajuns.] Stare patologică a unei structuri anatomice (organ, glandă etc.), de natură funcţională sau organică, care se caracterizează prin imposibilitatea (parţială sau totală, acută sau cronică) efectuării funcţiilor sale fiziologice. Ex.: *i. ventriculară dreaptă (IVD), *i. ventriculară stângă (IVS), *i. cardiacă, *i. hepatică, *i. respiratorie, *i. renală etc. INSUFICIENŢĂ AORTICĂ / insuffisance aortique / aortic in-competence. Cardiopatie valvulară caracterizată prin refluxul (patologic) al sângelui din aortă în ventriculul stâng în timpul diastolei. Este determinată de un deficit de etanşeitate a aparatului valvular sigmoid, de etiologie foarte variată. în evoluţia de lungă durată se poate complica cu hipertrofie, apoi cu dila-taţie şi insuficienţă ventriculară stângă. V. şi semn Muller, semn MusseJ, semn Traube. INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ CONGESTIVĂ / insuffisance car-diaque congestive / congestive heart failure. Incapacitatea inimii de a răspunde la necesităţile hemodinamice ale organismului. I. c. c. afectează cordul stâng, cordul drept sau ambele (i. c. stângă, dreaptă, globală). înainte de a deveni permanentă, ea nu se manifestă de obicei decât atunci când nevoile organismului cresc (ex.: în efortul fizic). Poate fi compensată, dacă debitul cardiac este menţinut prin mecanisme naturale de adaptare şi prin mijloace terapeutice, sau decompensată, când, prin evoluţie, aceste mecanisme şi mijloace nu mai sunt eficiente. Cauzele şi mecanismele i. c. c. sunt multiple şi complexe: 1) /. c. c. stângă este o complicaţie a stenozei mitrale şi a bolilor care antrenează insuficienţa ventriculară stângă (hipertensiune arterială, boli coronariene şi ale orificiului aortic, insuficienţă mitrală, cardiomiopatii). 2) /. c. c. dreaptă poate fi determinată de: bronhopneumopatii, embolii pulmonare, unele cardiopatii congenitale şi cardiopatii stângi decompensate, în acest caz rezultând /. c. c. globală sau totală. Expresia clinică se află în relaţie cu creşterea presiunii în amonte faţă de cavităţile cordului afectate, determinând semne de i. c. c.: în amonte de inima stângă (*edem pulmonar), în amonte de inima dreaptă (*hepatomegalie, *edem al membrelor inferioare), ca şi i. de debit în aval. INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ HIPODIASTOLICĂ / insuffisance cardiaque diastolique / diastolic ventricular failure. Formă de i. c. datorată umplerii diastolice insuficiente a cordului în condiţiile unui retur venos normal sau crescut. Poate fi consecinţa scurtării diastolei, ca în cazul tulburărilor paroxistice de ritm, a scăderii capacităţii de umplere ventriculară de cauză miocardică (hipertrofie, fibroză), pericardică (pericardită con-strictivă, tamponadă pericardică) sau extracardiacă (pneumo-torax cu supapă). V. şi insuficienţă cardiacă congestivă. INSUFICIENŢĂ CORONARIANĂ / insuffisance coronarienne / coronary insufficiency. Diminuare efectivă, localizată sau generalizată, a debitului sanguin de la nivelul circulaţiei Coronariene. Acest termen este utilizat îndeosebi în sens fiziopa-tologic, în toate cazurile când circulaţia coronariană nu asigură nevoile metabolice ale miocardului, îndeosebi în oxigen. INSUFICIENŢĂ CORTICOSUPRARENALĂ / insuffisance cor-ticosurrenale / adrenocortical insufficiency. V. insuficienţă suprarenală. INSUFICIENŢĂ CRONOTROPĂ ATRIALĂ / insuffisance chronotrope atriale / atrial chronotropic incompetence. Imposibilitatea accelerării normale a frecvenţei sinusale, dificultate care trebuie rezolvată în cazul implantării unui *stimu-iator cardiac^ INSUFICIENŢĂ HEPATICĂ / insuffisance hepatique / hepatic failure, hepatargia. Deficienţa funcţională, de diferite grade, a hepatocitelor, tradusă prin semne clinice şi de laborator. INSUFICIENŢĂ MEDULARĂ / insuffisance medullaire / medu-lary insufficiency. Termen prin care sunt regrupate bolile determinate de incapacitatea ţesutului hematopoietic de a pro- duce celule funcţionale sanguine funcţionale în cantitate suficientă. în esenţă, se deosebesc: 1) /. m. cantitativă, constituţională sau dobândită, denumită şi *aplazie medulară, 2) i.m. secundară înlocuirii (reprimării) medulare prin tumori, granu-loame sau fibroză. INSUFICIENŢĂ MITRALĂ / insuffisance mitrale / mitral incompetence. Cardiopatie valvulară de etiologie variată, frecvent secundară unei *endocardite bacteriene. Se caracterizează prin reflux sanguin din ventriculul stâng în atriul stâng, în perioada sistolei ventriculare, ca urmare a unui defect de etanşeitate a valvei mitrale. I. m. determină hiperpresiune atri-ală stângă şi hipertrofie ventriculară stângă. INSUFICIENŢA PULMONARĂ / insuffisance pulmonaire / pul-monary regurgitation (1), respiratory failure (2). 1) Incontinenţa sistemului valvular pulmonar, care antrenează refluxul diastolic al sângelui din artera pulmonară în ventriculul drept. I. p. este, de regulă, congenitală sau consecinţa unei *valvulo-tomii pulmonare. 2) Insuficienţă respiratorie (v.). INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ / insuffisance renale aigue / acute renal failure. Sindrom definit prin scăderea debitului de *filtrare glomerulară, la care se adaugă tulburări hidro-electrolitice grave şi tulburări endocrine. Cauze: 1) Obstacol la nivelul căilor excretorii (/. r. a. postrenală). 2) Alterare hemodinamică ce provoacă ischemie renală (/. r. a. prerenală prin colaps cardiovascular). 3) Afectare organică a parenchimului renal (anurie toxică sau succesivă unei glomeru-lonefrite acute). Metodele de epurare extrarenală (rinichi artificial) au ameliorat prognosticul i. r. a. INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ / insuffisance renale chronique / chronic renal failure. Faza finală de evoluţie a majorităţii nefropatiilor, caracterizată prin scăderea progresivă, avansată şi ireversibilă a filtrării glomerulare şi/sau a funcţiei tubulare, cu diminuarea sau pierderea funcţiilor excretorie, homeostatică şi endocrină ale rinichilor. Cauza principală a i. r. c. este reprezentată de nefropatiile glomerulare cronice (peste 50%), urmată de nefropatiile interstiţiale (circa 20%), nefroangioscleroza din hipertensiunea arterială, nefropatia diabetică şi boală polichistică renală. I. r. c. se numeşte terminală când supravieţuirea nu mai este posibilă decât prin recursul la ‘dializă periodică sau la transplant renal. INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE / insuffisance respiratoire / respiratory failure. Imposibilitatea aparatului respirator de a menţine presiunile parţiale ale 02 şi C02 şi saturaţia în oxigen din sângele arterial la valori normale. Sin.: insuficienţă pulmonară, def. 2. Cauze: 1) Ventilaţie pulmonară insuficientă, în /. r. ventilatorie, care poate fi restrictivă (prin diminuarea volumului pulmonar după ‘ablaţia unui plămân sau din cauza unei ‘simfize pleurale) sau obstructivă (obstrucţionarea fluxului gazos în inspir şi îndeosebi în expir, în bronşita cronică obstructivă, astm, emfizem). în /. r. mixtă coexistă cele două mecanisme. 2) I. r. poate rezulta, de asemenea, prin alterarea membranei alveolare sau a peretelui capilar, care afectează schimburile gazoase între aerul alveolar şi sângele din capilare. INSUFICIENŢĂ SUPRARENALĂ / insuffisance surrenale / hypoadrenalism, adrenal insufficiency. Diminuarea sau oprirea secreţiei hormonilor corticosuprarenali şi simptomatologia secundară acesteia. Este aproape totdeauna consecinţa unei leziuni primitive a cortexului suprarenal (i. corticosuprarenală). I. s. poate provoca accidente acute (v. sindrom Waterhouse-Friderichsen) sau, mai frecvent, cronice (ex. tipic este boala Addison, v.).w Sin.: hipocorticism. INSUFICIENŢĂ TRICUSPIDIANĂ / insuffisance tricuspidienne / tricuspid regurgitation. Incontinenţa aparatului valvular tri-cuspidian, care determină regurgitarea sângelui, în timpul sistolei, din ventriculul drept în atriul drept. Poate fi congeni- 601 INSUFICIENŢĂ VALVULARĂ INSULINOID tală sau dobândită, secundară, de ex., unei endocardite bacteriene. Evoluează cu insuficienţă veniricuiară dreaptă. INSUFICIENŢĂ VALVULARĂ / insuffisance valvulaire / valvu-lar regurgitation. 1) închidere defectuoasă a valvulelor unui orificiu cardiac, având drept consecinţă refluxul unei părţi din sânge în cavitatea de unde acesta este expulzat. V. i. aorti-că, i. mitrală, i. pulmonară şi i. tricuspidiană. 2) Defect de acolare a valvulelor venoase. INSUFICIENŢĂ VELOPALATINĂ / insuffisance velopalatine / velopharingeal insufficiency. Scurtare anormală a *vălului palatin, frecvent consecutivă unei ‘stafilorafii, care antrenează ‘rinolalie. INSUFICIENŢĂ VENTILATORIE / Insuffisance ventilatoire / ventilatory failure, ventilatory insufficiency. Anomalie a ventilaţiei pulmonare care determină modificări ale volumelor utilizabile, fără să influenţeze compoziţia în gaze a sângelui. V. şi insuficienţă respiratorie. INSUFICIENŢĂ VENTRICULARĂ DREAPTĂ / insuffisance cardiaque droite / right ventricular failure. Poate reprezenta repercusiunea la nivelul ventriculului drept a unei i. v. stângi sau a stenozei mitrale. Decompensarea cordului drept ca urmare a unei afecţiuni pulmonare care evoluează cu hipertensiune arterială pulmonară se numeşte ‘cord pulmonar, în ambele situaţii se produce hipertensiune venoasă sistemică şi hipervolemie atât prin policitemie, cât şi prin creşterea volumului plasmatic. Din punct de vedere clinic se observă prezenţa edemelor la nivelul membrelor inferioare, hepatome-galie de stază, turgescenţa jugularelor. Abrev.: IVD. INSUFICIENŢĂ VENTRICULARA STÂNGĂ / insuffisance cardiaque gauche / left ventricular failure. I. cardiacă caracterizată prin scăderea debitului cardiac şi creşterea presiunii capilare pulmonare. Se manifestă clinic prin astenie şi dispnee de efort. Atunci când presiunea în capilarele pulmonare depăşeşte presiunea oncotică a plasmei, se produce un grad de edem interstiţial care are drept consecinţă scăderea complianţei pulmonare şi creşterea cantităţii de 02 consumate în cursul travaliului respirator. I. v. s. este o consecinţă a valvulopatiilor aorti-ce, cardiopatiei ischemice şi defectului septal ventricular. Abrev.: IVS. INSUFICIENŢĂ VERTEBROBAZILARĂ / insuffisance vertebro-basilaire / vertebrobasilar insufficiency. Deficit circulator în teritoriul arterelor vertebrale ale trunchiului bazilar. Reprezintă aproape întotdeauna consecinţa unor leziuni ateromatoase steno-zante şi trombozante. INSUFLAŢIE, s. f. / insufflation, s. f. / insufflation. [Lat. insufflare = a sufta în, de ta in = în; sujfiare = a sufla.] Procedeu explorator sau terapeutic care constă în introducerea într-o cavitate naturală fie a unei substanţei lichide sau solide pulverizate, fie a unui gaz. INSULA, s. f. / insula, s. f. / insula. NA: insula. [Lat. insula = insulă.] Porţiune a creierului care acoperă ‘corpul striat, la creierul adult fiind situată în partea profundă a ‘scizurii laterale. Sin.: insula lui Reil. INSULA LUI REIL / insula de Reil / island of Reil. [Johann Christian Reil, anatomist şi medic german, profesor de medicina la ttalle, apoi la ‘Berlin, 1759-1813.] Sin.: insula (v.). INSULAR, adj. / insulaire, adj. / insular. [Lat. insularis = al insulei, de la insula = insidă] Care se referă la *insula (ex.: epilepsie i.) sau la ‘insulele Langerhans (ex.: adenom i. al pancreasului). INSULĂ, s. f. / îlot, s. f. / island. [Lat. insula - insulă.] Aglomerare de celule sau parte izolată dintr-un ţesut: 1) insule Langerhans (v.); 2) insula lui Reil, sin.: insula (v.). INSULE LANGERHANS / îlots de Langerhans / islands of Langerhans, islets of pancreas. [Paul Langerhans, anato- mist şi anatomopatolog german, profesor la ŢreiBurg; 1847-1888.] Structuri multicelulare neîncapsuîate, cu diametrul de 0,1- 0. 5 mm, bogat vascularizate şi inervate, cu secreţie endocrină, diseminate în nodulii pancreatici. Celulele componente ale i. L. au fost desemnate cu litere greceşti: a (secretoare de ‘gluca-gon), p (*insulină). Prin metode imunocitochimice, în prezent se disting 4 tipuri de celule: secretoare de insulină, de gluca-gon, de polipeptid pancreatic şi de ‘somatostatină. Realitatea existenţei celor 4 tipuri de celulare este confirmată de patologie, deoarece au fost descrise tumori dezvoltate din fiecare din tipurile menţionate: insulinom, glucagonom, polipeptidinom, somatostatinom. INSULINĂ, s. f. / insuline, s. f. / insulin. [Lat. insula = insidă; -ină.] Hormon polipeptidic secretat de pancreasul endocrin (‘insule Langerhans) sub formă de pre-proinsulină. I. este alcătuită din 51 de aminoacizi (AA) dispuşi în două lanţuri (A, cu 21 de resturi de AA, şi B, cu 30) reunite prin două punţi disulfurice. Precursorul i., pre-proinsulina, este o moleculă mono-catenară cuprinzând 98 AA. Prin eliminarea ‘peptidului semnal (16 AA), precursorul se transformă în proinsulină, alcătuită la rândul său din trei părţi (începând cu extremitatea N-termi-nală): un lanţ de 30 de AA denumit B, un peptid de 31 de AA denumit peptid de conexiune (sau ‘peptid C) şi un lanţ de 21 de AA denumit A. Prin clivaj enzimatic, peptidul C este detaşat din molecula de proinsulină, iar lanţurile A şi B legate prin două punţi disulfurice formează molecula de i. De menţionat că lanţul A al i. conţine o punte disulfurică proprie, ce delimitează 3 reziduuri de AA a căror natură variază în funcţie de specia animală de la care provine hormonul. ‘Secvenţa funcţională a i. este reprezentată de ultimii 7 AA din lanţul B. Gena care codifică pre-proinsulina se află pe cromozomul 11 (11p15.1-p15.5), conţinând trei exoni şi doi introni. Exonul 2 codifică peptidul semnal, lanţul B şi o parte din peptidul C, iar exonul 3 codifică restul peptidului C şi lanţul A. Principala acţiune a i. este hipoglicemiantă, determinată prin creşterea utilizării tisulare a glucozei. Alte acţiuni: antilipolitică şi de favorizare a sintezei acizilor graşi. I. este utilizată în tratamentul ‘diabetului insulinodependent, fie sub formă de i. înalt purificată de origine animală, fie obţinută prin procedee bioteh-nologice (ex.: pe culturi de *Saccharomyces cerevisiae transformate prin inserţia unui plasmid care codifică i. umană). Denumiri comerciale: Actrapid®, Mixtard®. Antagonistul i. este ‘glucagonul. I. se administrează fie ca atare, subcutanat (acţiunea se exprimă după o oră, este maximă la 3 ore şi durează 6 ore), fie intravenos, în ‘coma diabetică. Sub denumirea de 1. retard sau i. lentă este denumită i. la care s-au adăugat diverse substanţe, pentru prelungirea acţiunii sale. Deşi i. a fost descoperită de Paulescu, el nu a devenit laureat Nobel, Banting^şi Best primind această consacrare. INSULINĂ LENTĂ / insuline retard / lente insulin. V. insulină, insulin-zinc-protamină. INSULINEMIE, s. f. / insulinemie, s. f. / insulinaemia. Concentraţia de ‘insulină din sânge. V. tabel Constante endocrinologice. INSULINO-DEPENDENŢĂ, s. f. / insulinodependance, s. f. / insulin-dependence. [Lat. insula = insulă; -ină; dependere = a sta atârnat, de la de = separat de, pendere = a atârna.] Stare în care se află un bolnav de ‘diabet insulino-depen-dent, a cărui echilibrare glucidică nu se poate asigura decât prin injectarea de ‘insulină. INSULINOID, adj. / insulinoîde, adj. / insulinlike. [Lat. insula = insulă; gr. eidos = formă.] Despre o substanţă cu acţiune asemănătoare celei a ‘insulinei sau cu o structură chimică apropiată de cea a insulinei. 602 INSULINOM INTERARTICULAR INSULINOM, s. n. / insulinome, s. rn. / insulinoma. [Lat. insula = insulă; -ină; -oma.] Tumoră a celulelor beta din ‘insulele Langerhans; de obicei benignă, este una din cauzele majore ale hipoglicemiei. INSULINOPRIV, adj. / insulinoprive, adj. / insulinopenic. [Lat. insula = insulă; -ină; privus = lipsit de, de la privere = a lipsi (pe cineva) de ceva.] Care este determinat de lipsa ‘insulinei. INSULINO-REZISTENŢĂ, s. f. / insulinoresistance, s. f. / insulin resistance. [Lat. insula = insulă; -ină; resistentia = împotrivire, de la resistere = a rezista, a se împotrivi şi sis-tere - a se opri] Creşterea necesarului de ‘insulină în diabet prin apariţia anticorpilor antiinsulină, care blochează o parte din insulina utilă, ca şi o scădere a afinităţii ‘receptorilor pentru insulină. Altă cauză: hiperfuncţia glandelor hiperglicemiante. I. adevărată trebuie deosebită de cea din numeroase stări patologice în care se observă o rezistenţă la insulina endogenă: obezitate, ‘sindrom Cushing, ‘acromegalie, insuficienţă renală, sarcină, aport de estrogeni etc. INSULINOTERAPIE, s. f. / insulinotherapie, s. f. / insulin therapy. [Lat. insula = insulă; -ină; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji.] Tratament cu ‘insulină. INSULIN-ZINC-PROTAMINĂ / insuline-zinc-protamine / prota-mine zinc insulin. Suspensie tamponată sterilă de ‘insulină, clorură de zinc şi ‘protamină. l.-z.-p. este o insulină lentă, a cărei acţiune începe la a şaptea oră de la administrare, este maximă între 12 şi 18 ore şi durează 30 de ore. INTEGRARE, s. f. / integration, s. f. / integration. [Lat. integrare = a întregi, a completa] Unificarea funcţională sau morfo-funcţională a unor componente într-un sistem. Organismul reprezintă un sistem complex integrat. INTEGRAZĂ, s. f. / integrase, s. f. / integrase. Enzimă prezentă într-un ‘retrovirus, având o activitate de ‘endonu-clează, capabilă să cliveze ADN al celulei gazdă şi permiţând integrarea ADN sintetizat prin ‘retrotranscriptază. în acest mod se constituie provirusul în lanţul de ADN-ce!ular. Integraza virusului imunodeficienţei umane (HIV) are Mr de 32 kDa. INTEGRINE, s. f. pl. / integrines, s. f. pl. / integrins. [Lat. integrare = a întregi, a completa, -ină ] Glicoproteine trans-membranare de adeziune, în număr de circa 20, alcătuite din subunităţi a de 120-180 kDa asociate non-covalent cu subunităţi (3 de 90-110 kDa. Subunitatea p este conservată la toată familia i., în timp ce subunitatea a are structură variabilă. Toate i. sunt receptori, prezentând situsuri de legare la nivelul suprafeţei celulare îndeosebi pentru moleculele ‘matricei extracelulare. Uneori se leagă şi cu proteinele ‘citoscheletu-lui. Ambele subunităţi traversează membrana plasmatică şi participă la legare. La nivelul majorităţii celulelor se exprimă mai multe tipuri de i., unele fiind situate în citoplasmă, de unde sunt translocate în membrană ca răspuns la acţiunea unor activatori. O serie de i. sunt prezente numai în unul sau câteva tipuri celulare, în timp ce altele sunt universale. Principalii liganzi ai i. sunt: ‘fibronectina (există cel puţin opt tipuri de i. care se pot cupla cu fibronectina), hemonectina, colagenul de tip I, elastina, proteoglicanii, acidul hialuronic, fibrinogenul, fibri-na, trombospondina, osteopontina, factorul von Willebrand, fragmentul de complement C3b, lamininele, o serie de antigeni, componenţi ai bacteriilor şi fagilor. Liganzii de la nivelul cito-scheletului includ: actina, talina, vinculina, tensina şi tropomio-zina. Cea mai mare parte a liganzilor conţin secvenţa de amino-acizi Arg-Gly-Asp (RGD), recunoscută de i. Prin medierea interacţiunilor celulă-celulă, celulă-matrice, suprafaţă celulară-interiorul celulei, i. menţin coeziunea tisulară, forma celulară, intervin în diferenţierea celulară, migrarea, activarea unor celule şi transducţia semnalelor. O serie de efecte se află în relaţie cu activarea ‘protein kinazei C şi activarea canalelor ionice. Rolurile i. se extind în morfogeneză, hemostază, agregare plachetară, cicatrizarea plăgilor, interacţiuni gazdă-parazit, fagocitoza microorganismelor şi a debriurilor, inflamaţie, funcţiile sistemului imunitar, metastazare. INTEGRON, s. m. / integron, s. m. / integron. [Lat. integrare = a întregi, a completa] Concept propus de Fr. Jacob pentru a exprima “logica organizării” în lumea vie. Arhitectura în etaje a organismului se bazează pe structuri intermediare termodinamic stabile. I. este un sistem de sisteme. Organismul reprezintă un i. de ordin superior. INTELECT DE LIMITĂ / niveau limite / subaverage intelli-gence. [Lat. intellectus = cunoaştere, înţelegere, de la intel-legere = a înţelege (inter = între; legere = a alege, a aduna); limes, -itis = linie de hotar.] Zonă incertă dintre ‘debilitatea mentală uşoară şi normalitatea psihică. V. şi arieraţie mentală. INTELIGENŢĂ, s. f. / intelligence, s. f. / intelligence. [Lat. intellegentia = cunoaştere, inteligenţă, de la intellegere = a înţelege (inter = între; legere = a alege, a aduna).] însuşire informaţională a sistemelor vii şi evoluate, depinzând de mecanisme nervoase ample şi complexe. I. serveşte adaptării comportamentale, suplă şi originală, în situaţii inedite, bazân-du-se pe memorie, pe capacitatea de anticipare, pe elaborarea unor modele interioare. Este susţinută prin învăţare, dar se exprimă prin anumite scheme operatorii mintale care apar succesiv, într-o ordine determinată (J. Piaget). I. este determinată ereditar, dar depinde (în mare măsură) şi de mediul familial şi social. V. coeficient de inteligenţă. INTENSITATE, s. f. / intensite, s. f. / intensity. [Lat. intern sus = intens, de la intendere = a întinde, a încorda] Termen general care caracterizează amplitudinea unui fenomen. I. curentului electric - mărime fizică numeric egală cu acea cantitate de electricitate ce traversează o suprafaţă în unitatea de timp. Unitatea sa de măsură în sistemul internaţional este amperul (A). INTENŢIE, s. f. / intention, s. f. / intention. [Lat. intentio, onis = intenţie, de la intendere = a ţinti] 1) Un anumit obiectiv. 2) Acţiunea de a întinde buzele unei plăgi pentru a le apropia (de obicei) în vederea suturii acesteia. INTERACTOM, s. m. / interactome, s. m. / interactome. Denumire pentru totalitatea interacţiunilor moleculare din organism. INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE / interactions medica-menteuses / drug interactions. [Lat. inter = între; actio, -onis = acţiune, de la agere = a acţiona; medicamentum = leac, medicament.] Rezultate farmacologice, dezirabile sau indezirabile, ale interacţiunii dintre medicamente, dintre acestea şi diferite molecule endogene, cu diferite componente ale dietei sau cu o serie de substanţe utilizate în scop diagnostic. I. m. pot apărea în cazul administrării simultane sau consecutive (la interval de timp foarte scurt) a medicamentelor. în scopul depistării rezultatelor indezirabile, în diferite ţări au fost puse la punct sisteme de informare reciprocă (‘farmacovigilenţă) a medicilor şi producătorilor de medicamente. I. m. se pot manifesta prin ‘sinergie, ‘potenţare sau ‘antagonism. INTERACŢIUNI MOLECULARE / interactions moleculaires / molecular interactions. [Lat. inter = între; actio, -onis = acţiune, de la agere = a acţiona; dim. lat. moles = masă informă] Acţiunile reciproce dintre molecule, sau dintre molecule şi ioni, datorate unor legături ionice, dipol-dipol sau Van der Waals etc. INTERARTICULAR, adj. / interarticulaire, adj. / interarticular. [Lat. inter = între; articularius = al articulaţiilor.] Care este situat între două sau mai multe părţi osoase care se articulează. Ex.: fibrocartilaj i. 603 INTERCOSTAL INTERLEUKINE INTERCOSTAL, adj. / intercostal, -ale, -aux, adj. / intercostal. [Lat. inter = între; costa = coastă] Care este situai între coaste. INTERCRICOTIROTOMIE, s. f. / intercricothyrotomie, s. f. / intercricothyrotomy. [Lat inter = între; gr. krikos = inel; thyreos = pavăză, scut, tiroidă; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia.] Laringotomie inferioară: incizia laringelui prin membrana cricotiroidiană. INTERCURENT, adj. / intercurrent, -e, adj. / intercurrent. [Lat. intercurrere = a fi ta mijtoc, a se afita între, de ta inter = între, currere = a aterga] Depre o complicaţie sau o boală care survin ca fenomene supraadăugate în cursul unei boli, modificând evoluţia acesteia. Ex.: infecţie i. INTERDIGITAŢIE, s. f. / interdigitation, s. f. / interdigitation. [Lat. inter = între; digitus = deget.] Dispunerea în contururi sinuoase a membranelor plasmatice ale unor celule învecinate. I. asigură un grad de coeziune celulară. INTERDISCIPLINARITATE, s. f. / interdisciplinarite, s. f. / interdisciplinarity. [Lat. inter - între; disciplina = învăţătură, educaţie, de ta discipulus = etev, discipot] Transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta. Se pot distinge trei grade de i.: 1) un grad aplicativ, de ex. metode ale fizicii nucleare aplicate în medicină stau la baza 'medicinei nucleare şi a 'radioterapiei; 2) un grad epistemologic, de ex. transferul metodelor logicii formale în teoria 'diagnosticului clinic; 3) un grad generator de noi discipline, de ex. transferul metodelor matematicii sau informaticii în diverse discipline. INTERFAZĂ, s. f. / interphase, s. f. / interphase. [Lat. inter = între; gr. phasis = aparenţă, răsăritut unei stete, de ta phainein = a apărea] Interval de timp care separă două diviziuni celulare, în cursul căruia cromozomii nu sunt distincţi, cu toate că informaţia genetică continuă să condiţioneze funcţiile celulare. Astfel, i. reprezintă o perioadă a 'ciclului celular marcată prin 'replicarea ADN, o puternică activitate metabolică şi creştere celulară. I. separă două 'mitoze sau precede 'meioza. Ea se divide în trei faze: G1, S şi G2. V. şi ciclu celular. INTERFERENŢĂ, s. f. / interference, s. f. / interference. [‘Engt. to interfere = a se interpune, din tat. inter = între, ferre = a duce.] 1) în electrocardiografie, influenţa unei excitaţii asupra alteia, în cazul a două excitaţii care apar la nivelul inimii în focare foarte apropiate şi într-un interval de timp foarte scurt. Cea de-a doua excitaţie rămâne fără efect deoarece căile de conducere se află, încă, în perioadă refractară absolută, ca urmare a primei excitaţii. 2) Inhibarea multiplicării unui virus, în organism sau în cultură, din cauza existenţei unei infecţii prealabile, cu un alt virus. 3) în fizică, fenomenul de suprapunere în acelaşi punct din spaţiu a două sau mai multe unde luminoase, sonore etc. INTERFERON, s. m. / interferon, s. m. / interferon. [Lat. inter = între; ferre = a duce.] Glicoproteină de masă moleculară mică produsă de celule infectate de virus într-o perioadă de timp foarte scurtă. I. inhibă multiplicarea virală prin blocarea sintezei acidului nucleic viral, fiind caracteristic speciei animale infectate, dar nu şi virusului infectant. Producerea i. poate fi declanşată, în afară de virusuri, şi de diferite microorganisme sau endotoxine microbiene. Au fost identificate mai multe tipuri de i.: 1) I. a (IFN a), produs de leucocite (pe limfocite în cultură au fost identificate 12 specii); 2) I. p (IFN p), produs de fibroblaste (şi probabil de toate tipurile de celule) cu două specii, notate cu 1 şi 2, produse pe fibroblastele în cultură; 3) I. y (IFN y), a cărui sinteză nu este indusă direct de virusuri, ci prin stimularea limfocitelor de un antigen sau mitogen. Pe lângă acţiunea antivirală, i. modifică reacţiile imunologice ale organismului şi împiedică dezvoltarea unor celule normale sau tumorale, îndeosebi în cazul IFN y. Activitatea i. s-ar produce prin intermediul unui sistem compiex de enzime care inhibă îndeosebi sinteza anumitor elemente constitutive ale virusurilor şi ale diverselor proteine celulare. Nomenclatura în acest domeniu nu este încă fixată. IFN a obţinut prin inginerie genetică este utilizat în tratamentul hepatitelor cronice virale B şi C, în unele forme de cancer şi în scleroza multiplă. Abrev.: IFN. INTERFERON ALFA RECOMBINANT / interferon alpha re-combinant / recombinant interferon alpha. 'Citokină obţinută prin inginerie genetică, având triplă acţiune: antivirală, antipro-liferativă şi imunomodulatoare. Este introdusă în terapeutica 'hepatitelor cronice active B şi C, ca şi a unor 'leucemii. Abrev.: IFNa. INTERFERON BETA-1b / interferon beta-1b / interferon beta- 1b. Analog de *i. beta uman, cu proprietăţi antivirale şi imuno-reglatoare. Abrev.: IFNp-1 b. INTERFERON GAMA-1 b RECOMBINANT / interferon gamma-1b recombinant / recombinant interferon gamma-1b. Tip de *i. care creşte 'citotoxicitatea 'macrofagelor, de unde propunerea de utilizare terapeutică în unele infecţii grave. Abrev.: IFNy-1b. INTERLEUKINE, s. f. pl. / interleukines, s. f. pi. / interleu-kins. [Lat. inter = între; gr. leukos - atS (kytos = cetută); -ină.] Denumire pentru un grup multifuncţional de 'citokine care sunt produse de diferite celule fagocitare (îndeosbi 'macro-fage) şi de limfocite. Acţiunea IL se exercită în cadrul sistemului limfopoietic. Iniţial s-a presupus că IL acţionează asupra 'leucocitelor, de unde denumirea. Termnenul de IL, care indică o acţiune între două leucocite, a persistat în denumirea abreviată, de IL-1 la IL-11. în prezent se apreciază că termenul de citokine, mai global, este mai adecvat, cu atât mai mult cu cât unele IL au purtat anterior alte denumiri, provenind de la activităţile care au permis descoperirea lor. Foarte probabil, în viitor vor surveni restructurări în această nomenclatură ramificată. Tipuri de i.: • IL-1, denumită iniţial factor de activare a limfocitelor (LAF, de la lymphocyte activating factor), este produsă de macrofage şi acţionează asupra limfocitelor T. • IL-2 este elaborată de limfocitele T auxiliare şi stimulează proliferarea limfocitelor T citolitice, a căror multiplicare va amplifica răspunsul imunitar al organismului. I. 2 a fost denumită iniţial factor de creştere a limfocitelor T sau TCGF (de la T-cell growth factor). • IL-3, produsă de limfocitele T activate de un antigen sau un mitogen, stimulează creşterea şi diferenţierea celulelor stern hematopoietice, ca şi a celulelor hemato-poietice mature (granulocite, macrofage, mastocite). • IL-4, produsă tot de limfocitele T activate, dezvoltă abilitatea limfocitelor B de prezentare a antigenilor, reglează producerea de IgG şi IgE de către celulele B, acţionează ca factor de creştere pentru celulele T şi de maturare pentru mastocite. • IL-5, produsă în aceleaşi condiţii ca şi IL-3, acţionează ca factor de diferenţiere a celulelor B şi a eozinofilelor şi creşte producţia de IgA a celulelor B. • IL-6, produsă prin activarea celulelor T, fibro-blastelor şi macrofagelor de către antigeni sau mitogeni, serveşte ca factor de diferenţiere pentru celulele B şi timocite; stimulează producţia de Ig a celulelor B şi iniţiază ciclul celular la celulele hematopoietice primare, in vitro. • /L-Z, produsă de celulele stromei epiteliale şi mezangiale, serveşte ca factor de diferenţiere a celulelor B în stadiile iniţiale de dezvoltare şi susţine creşterea timocitelor şi limfocitelor T. • IL-8, produsă de monocite şi de celulele endoteliale, acţionează ca factor chemotactic şi activator al neutrofilelor, având, probabil, un rol în extravazarea neutrofilelor în inflamaţie. • IL-9, produsă de celulele T şi macrofage, acţionează asupra unor populaţii de celule T, in vitro. • IL-10, inhibă producerea de citokine de către celulele T activate, creşte viabilitatea celulelor 604 INTERLIN1E articulară INTERVAL B şi induce expresia genelor ‘complexului major de histocom-patibilitate clasa II. • IL-11, citokină donată dintr-o linie celulară stromală de la primate, care ar putea avea rol în proliferarea megacariocitelor şi în diferenţierea celulelor B. Abrev.: IL. INTERLINIE ARTICULARĂ / interligne articulaire / joint space. Imagine clară, liniară sau uşor curbă, observată pe o radiografie, care separă suprafeţele articulare şi corespunde cartilajelor articulare şi meniscurilor. INTERLOBITĂ, s. f. / interlobite, s. f. / Interlobitis. Pleurezie interlobară. INTERMEDIAR, adj. / intermediaire, adj. / intermediate. [Lat. intermedius - interpus, intercalat, de (a inter = între, medius - situat fa mijloc.] 1) Substanţă formată în diferite etape ale unui ciclu metabolic. 2) Factor, substanţă de legătură între două extreme. INTERMEDINĂ, s. f. / intermedine, s. f. / intermedin. [Lat. intermedius = interpus, intercalat, de la inter = între, medius = situat la mijloc; -ină.] Hormon secretat de lobul intermediar al hipofizei, cu acţiune stimulatoare asupra melanoforelor şi xantoforelor. INTERMENSTRUAL, adj. / intermenstruel, -elle, adj. / inter-menstrual. [Lat. inter = între; menstrualis = referitor la menstruaţie, de la menstruus = în fiecare lună fi mensis = lună] Care este situat în intervalul de timp dintre menstruaţii, îndeosebi la mijlocul ciclului menstrual, adică între zilele a 10-a şi a 16-a pentru un ciclu de 28 de zile. Tulburările funcţionale din această perioadă (dureri, hemoragii) constituie sindromul i. INTERMITENT, adj. / intermittent, -ente, adj. / intermlttent. Despre o boală, un semn, un simptom, un fenomen care se reproduc la intervale mai mult sau mai puţin regulate. De ex.: ‘febră i., durere i. V. intermitenţă. INTERMITENŢĂ, s. f. / intermittence, s. f. / intermission. [Lat. intermittere = a pune la mijloc, a întrerupe, de la inter = între, mittere = a trimite.] Neregularitate a unui fenomen care în mod normal este ritmic. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la neregularitatea ritmului cardiac determinată de absenţa, uneori periodică, a contracţiei ventriculare percepută la auscultaţie sau/şi la palparea pulsului periferic. I. adevărată corespunde unei pauze ventriculare determinate de un ‘bloc atrioventricular sau, mai rar, de un bloc sinoatrial. I. falsă corespunde unei contracţii ventriculare care este prea slabă pentru a fi perceptibilă prin puls arterial periferic (ex.: în caz de ‘extrasistole). INTERN, adj., s. m. / interne, adj., s. m. / intern. [Lat. inter-nus = interior, lăuntric] 1) Care se află în interiorul organismului. 2) Dintre două structuri anatomice, cea mai apropiată de planul sagital median al corpului. Sin.: medial. Ant.: extern. 3) /. de spital: funcţie spitalicească în sistemul medical francez. INTERNALIZARE, s. f. / internalisation, s. f. / internalization. [J-r. internalisation, din lat. internus = interior, lăuntric.] Denumire utilizată frecvent cu referire la procesul de pătrundere în celulă, prin ‘endocitoză, a unor complexe *ligand-*recep-tor sau a unor ‘antigeni. Ex.: i. insulinei. V. şi capping. INTERNARE, s. f. / hospitalisation, s. f. / hospitalization. [jFr. interner, din lat. internus = interior, lăuntric.] Plasarea şi rămânerea unui bolnav în spital. V. spitalizare. INTEROCEPTIV, adj. / interoceptif, -ive, adj. / interoceptive. [Lat. interior = care este înăuntru; receptus, de la recipere = a primi] Referitor la receptorii şi căile corespunzătoare care asigură sensibilitatea la variaţiile produse în interiorul corpului (sensibilitate profundă). INTEROCEPTOR, s. m. / interocepteur, s. m. / interoceptor. [Lat. interior = care este înăuntru; receptus, de la recipere = a primi] Tip de structură receptoare localizată la nivelul muşchilor, oaselor, articulaţiilor (proprioceptori) şi la nivelul viscerelor (visceroceptori). I. sunt reprezentaţi de terminaţii nervoase senzitive care primesc excitaţii provenite din interiorul organismului, cum ar fi presiunea sanguină (baroreceptori), senzaţii dureroase, concentraţia unor gaze din sânge etc. INTEROSOS, adj. / interosseux, -euse, adj. / interosseous. [Lat. inter = între; os, ossis = os.] Care se referă la spaţiul sau elementele de legătură (ligamente) dintre două oase. INTERPOLARE, s. f. / interpolation, s. f. / interpolation. [Lat. interpolare = a reface, a insera, de la inter = între, polare = a şlefui, a netezi] 1) Implantare chirurgicală într-un ţesut. 2) Determinarea valorilor intermediare dintr-o serie, pornind de la valorile observate. 3) Determinarea, prin metoda grafică, a unei valori Yj, corespunzătoare unei abscise intermediare Xj şi situată între valorile YrY2, corespunzătoare unor abscise date X! şi X2. INTERPRETARE, s. f. / interpretation, s. f. / interpretation. [Lat. interpreta tio, -onis = interpretare, de la interpretări = a explica, a traduce şi interpres, -etis = cel care explică un text, traducător.] 1) Exprimare în termeni clari a unui fenomen greu comprehensibil sau obscur. în acest caz, i., deşi corectă, poate reprezenta doar o ‘ipoteză. 2) Acţiunea de a aprecia, de a evalua o serie de date clinice sau/şi de laborator, rezultatele unor investigaţii. I. eronată poate fi în relaţie cu un delir. V. delir de interpretare. INTERSECŢIE, s. f. / intersection, s. f. / intersection. [Lat. intersectio, -onis = metopă (în arhitectură), de la intersecare = a tăia la mijloc (inter = între; secare = a tăia).] Structură formată la nivelul încrucişării a două formaţiuni anatomice. INTERSEXUALITATE, s. f. / intersexualite, s. f. / intersexua-lity. [Lat. inter = între; sexualis = referitor la seXj de la sexus = sex,] Termen prin care se desemnează o serie de modificări extrem de variate, de la malformaţiile sexuale la modificări ale caracterelor secundare sau ale comportamentului sexual. Se apreciază că i. este consecinţa unor defecte în dezvoltarea embrionară: iniţial, individul aparţine unui sex genetic, dar pe parcursul dezvoltării ‘sexualizarea virează spre sexul opus. V. hermafroditism şi pseudohermafroditism. INTERSEXUAT, adj. / intersexue, -e, adj. / intersexual. [Lat. inter = între; sexus = sex] Despre un subiect care prezintă caracteristici aparţinând ambelor sexe, adică o stare de ‘inter-sexualitate. INTERSTIŢIAL, adj. / interstitiel, -elle, adj. / interstitial. [Lat. interstitium = interval, de la interstare = a sta la mijloc (inter = între; stare = a sta în picioare).] Care se referă la ţesutul de susţinere (ţesut conjunctiv şi vase sanguine) ce înconjoară structurile anatomice din organism. Ex.: nefrită i. INTERSTIŢIU, s. n. / interstice, s. m. / Interstice, interstitium. [Lat. interstitium = interval, de la interstare = a sta la mijloc (inter = între; stare = a sta în picioare).] Ţesutul conjunctivomuscular de susţinere a unui organ parenchimatos. INTERTRIGO, s. n. / intertrigo, s. m. / intertrigo. [Lat. inter-trigo, -inis = jupuitură, rosătură, de la inter = între, terere = a roade.] Afecţiune dermică localizată îndeosebi la nivelul pliurilor (a zonelor predispuse la frecare mecanică), care poate apărea la obezi şi la sugari. Este favorizată de transpiraţie, în contextul căreia leziunea dermică se suprainfectează micro-bian. INTERVAL, s. n. / intervalle, delai, s. m. / interval, time interval. [Lat. intervallum = interval, de la inter = între, vallus = par, ţăruş.] 1) Durată de timp între momentul în care se produce un fenomen şi momentul în care acesta se manifestă clinic. Ex.: i. liber în sângerările intracraniene. 2) Durată de timp între două fenomene biologice distincte sau între două fenomene de acelaşi tip dintr-o succesiune de evenimente. 605 INTERVAL INTRAMUSCULAR Ex.: *i. Q-T. 3) I. de încredere din statistica matematică acoperă, cu o probabilitate dată, valoarea unui parametru statistic. INTERVAL P-Q / intervalle P-Q / P-Q interval. Pe 'electro-cardiogramă, i. P-Q se măsoară de la începutul undei P până la începutul complexului QRS. Reprezintă timpul necesar conducerii impulsului electric de la 'nodul sinoatrial la 'nodul atrio-ventricular plus timpul atrioventricular plus timpul de conducere în nodul atrioventricular, fasciculul His şi ramurile acestuia. INTERVAL Q-T / intervalle Q-T / Q-T interval. Pe electrocardiogramă, i. care include undele Q, R, S, T şi segmentul ST. Corespunde activităţii bioelectrice ventriculare. INTERVAL TERAPEUTIC / intervalle therapeutique / thera-peutic interval. I. de timp care separă două administrări consecutive ale aceluiaşi medicament. Se calculează după criterii farmacocinetice. INTESTIN, s. n. / intestin, s. m. / intestine, gut, bowel. NA: intestinum. [Lat. intestinum = intestin, de ta intestinus = interior.] Porţiune a tubului digestiv cuprinsă între *pilor şi 'anus, alcătuită din două mari părţi: i. subţire şi i. gros. /. subţire cuprinde 'duodenul şi i. subţire mezenteric, alcătuit din 'jejun şi 'ileon. Reprezintă partea cea mai lungă a tubului digestiv (7,5 m), la nivelul căreia se produce 'digestia alimentelor, datorită transformărilor biochimice determinate de substanţe elaborate de glandele anexe (ficat, pancreas) şi locale. Substanţele fundamentale rezultate sunt absorbite la nivelul Pilozităţilor intestinale. Peretele i. subţire este alcătuit din patru straturi succesive concentrice: un strat mucos (mucoasă) cu 'valvule conivente şi vilozităţi intestinale, glande intestinale (Lieberkuhn), noduli limfatici şi plăci Peyer; un strat submu-cos; un strat muscular şi un strat seros care formează 'mezen-terul. I. gros, care continuă i. subţire, cuprinde 'cecul cu 'apendicele vermicular, 'colonul, 'rectul şi 'anusul. El reprezintă un conduct cu o lungime de 1,5-2 m, cu diametrul mai mare decât cel al i. subţire şi este lipsit de vilozităţi. La nivelul i. gros se absoarbe apa, fiind concentrate astfel 'materiile fecale. Suprafaţa sa externă este caracterizată prin succesiunea de 'haustraţii. Cecul (6-12 cm), porţiunea iniţială a i. gros, se continuă cu colonul, alcătuit din patru părţi: colon ascendent, transvers, descendent şi sigmoid. Rectul (lung de 12-14 cm) este porţiunea terminală a tubului digestiv şi rezerva pentru materiile fecale, eliminate prin orificiul anal. INTIMA, s. f. / intima, s. f. / intima. NA: tunica intima. [Lat. intima, -orum = cea mai dinăuntru, superlativul de ta interior = care este înăuntru,] Tunica internă a peretelui arterial şi venos, formată din endoteliu şi ţesut conjunctiv mai mult sau mai puţin abundent (endarteră, endovenă). I. este separată de tunica medie prin limitanta elastică internă. INTOLERANŢĂ, s. f. / intolerance, s. f. / intolerance. [Lat. intolerantia = neputinţă de a suporta, de ta in = lipsit de, tolerantia = suportare, îndurare şi tolerare = a suporta] Termen care desemnează, în biologie, orice reacţie adversă la acţiunea unui agent exterior, în general, tolerat de organismul uman (de majoritatea indivizilor unei populaţii). Reacţiile declanşate pot fi generalizate sau localizate la nivelul unui anumit ţesut sau organ. I. poate fi moştenită ('idiosincrazie) sau dobândită ('sensibilizare). Ant.: toleranţă. INTOLERANŢĂ EREDITARĂ LA FRUCTOZĂ / intolerance hereditaire au fructose / hereditary fructose intolerance. Enzimopatie cauzată de deficitul fructozo-1-fosfataldolazei hepatice, a doua enzimă a căii de metabolizare a glucozei. Se manifestă la sugar şi copilului mic prin vărsături şi crize hipo-glicemice, iar pe termen lung prin retard staturo-ponderal, hepatomegalie, proteinurie şi fructozurie, iar uneori caşexie şi moarte. Toată această simptomatologie dispare odată cu suprimarea din alimentaţie a fructozei. Transmiterea este cel mai frecvent autozomal recesivă. V. şi fructoză. INTOLERANŢĂ EREDITARĂ LA GALACTOZĂ / intolerance hereditaire au gaiaciose / gaiactos(a)emia. Sin.: galacto-zemie (v. def. 1). INTOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ / intolerance au glucose / impaired glucose tolerance. Hiperglicemie moderată sub 1,40 g/l ă jeun şi sub 2 g/l în perioada postprandială (denumită în trecut stare paradiabetică sau prediabetică) care evoluează frecvent spre 'diabet noninsulino-dependent. INTOLERANŢĂ LA GLUTEN / intolerance au gluten / gluten intolerance, c(o)eliac disease. Sin.: boală celiacă (v.). INTOLERANŢĂ LA LACTOZĂ / intolerance au lactose / lac-tose intolerance. V. lactoză. INTOXICAŢIE, s. f. / intoxication, s. f. / intoxication. [Lat. in = în; gr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de ta toxon = săgeată] Ansamblul unor stări patologice accidentale cauzate de expunerea organismului, acută sau cronică, la substanţe toxice provenite din exterior (/. exogenă; ex.: *i. digita-lică; i. nicotinică, v. tabagism; i. cu plumb, v. saturnism; i. cu alcool, v. alcoolism) sau din interior (/. endogenă - termen puţin utilizat în prezent)^ INTOXICAŢIE DIGITALICĂ / intoxication digitalique / digita-lis poisoning. I. care poate apărea, acut sau cronic, după administrarea de compuşi digitalici, îndeosebi la pacienţii cu o patologie cardiacă. I. d. se caracterizează prin manifestări cardiace (tulburări de ritm, tulburări de conducere, alte anomalii ale electrocardiogramei etc.) şi manifestări generale: digestive (anorexie, eructaţii, epigastralgii, greţuri, vărsături), vezicale (tulburări de micţiune), uterine (contracţii uterine), nervoase (cefalee, vertij, delir, tulburări vizuale). Sin.: digitalism. INTRA-PARTUM / intra partum / intra partum. [Lat. intra = înăuntru; partus = naştere, de la părere = a naşte.] Locuţiune latină care semnifică: în timpul naşterii. INTRA-VITAM / intra vitam l intra vitam. [Lat. intra = înăuntru; vita = viaţă] Locuţiune latină care semnifică: în timpul vieţii. INTRAARTICULAR, adj. / intraarticulaire, adj. / intraarticular, [Lat. intra = înăuntru; ariicuiarius - al articulaţiilor.] Care se află sau se produce în interiorul unei articulaţii. Ex.: revărsat i. INTRACAPSULAR, adj. / intracapsulaire, adj. / intracapsular. Care se află situat în interitoriul unei 'capsule. De regulă, termenul se utilizează cu referire la capsula unei articulaţii. De ex., corp străin i. Totuşi, termenul circulă şi în relaţie cu capsula hepatică sau capsula splenică. De ex., hematom i. al splinei. INTRADERMIC, adj. / intradermique, adj. / intradermal. [Lat. intra = înăuntru; gr. derma, -atos = piele.] Care se află, se produce în grosimea 'demnului. Ex.: injecţie i. INTRADERMOREACŢIE, s. f. / intradermoreaction, s. f. / intradermoreaction. [Lat. intra = înăuntru; gr. derma, -atos = piele; fr. reaction, din lat. adio, -onis = acţiune, de la agere = a acţiona,] Sin.: cutireacţie (v.). INTRALUMINAL, adj. / endoluminal, -ale, adj. / intraluminal. Sin.: endoluminal (v.). INTRAMEDULAR, adj. / intramedullaire, adj. / intramedullary. [Lat. intra = înăuntru; medulla = măduvă] Care se află în 'măduva spinării. INTRAMURAL, adj. / intramural, -ale, -aux, adj. / intramural. [Lat. intra = înăuntru; muralis = de ziduri, de la murus = zid.] Care este situat în grosimea unui perete (arterial, bron-şic, cardiac etc.), fiind separat de suprafaţă printr-un strat de ţesut sănătos. INTRAMUSCULAR, adj. / intramusculaire, adj. / intramuscu-lar. [Lat. intra = înăuntru; musculus = muşchi] Care se află sau se efectuează în muşchi. 606 INTRARAHIDIAN INVALIDITATE INTRARAHIDIAN, adj. / intrarachidien, -enne, adj. / intrar(rh)achidian. [Lat. intra = înăuntru; gr. rakhis = coloană vertebrată] Care se află sau se produce în interiorul 'canalului rahidian. INTRATECAL, adj. / intrathecal, -ale, -aux, adj. / intrathecal. [Lat. intra = înăuntru; Cat. theca, gr. theke = cutie, teacă] Care se află, care este introdus în interiorul unui înveliş. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la injectarea unei substanţe în spaţiul 'subdural: injecţie i. INTRAVASCULAR, adj. / intravasculaire, adj. / intravascular. [Lat. intra = înăuntru; vasculum = vas mic, dim. de Ca vas, vasis = vas.] Care este în interiorul unui vas sanguin. INTRAVENOS, adj. / intraveineux, -euse, adj. / intravenous. [Lat. intra = înăuntru; vena = venă] Care se află sau se efectuează în interiorul unei vene. INTRAVENTRICULAR, adj. / intraventriculaire, adj. / intra-ventricular. [Lat. intra = înăuntru; ventriculus = stomac mic, ventricuC, dim. de Ca venter, -tris = pântece.] Care se află sau se produce în interiorul unui ventricul cardiac sau cerebral. INTROIECŢIE, s. f. / introjection, s. f. / introjection. [Lat. intro + jacere = a arunca.] Mecanism de apărare inconştient imatur în care obiectele externe sunt absorbite în *ego; anxietatea se diminuează prin reducerea posibilităţii pierderii, în cazul unui obiect îndrăgit, sau prin controlul intern al agresiunii, în cazul unui obiect detestat. INTRON, s. m. / intron, s. m. / intron. V. exon şi IVS. INTROSPECŢIE, s. f. / introspection, s. f. / introspection. [Lat. introspectum, de Ca introspicere = a privi înăuntru (intra = înăuntru; spicere = a privi).] Metodă de observaţie a stărilor de conştiinţă ale unui subiect practicată de el însuşi. Informaţiile aduse de i., sub forma chestionarelor de autoevaluare, sunt de neînlocuit în psihologia clinică. INTROVERSIUNE, s. f. / introversion, s. f. / introversion. [Lat. introversus = înăuntru, de Ca intra = înăuntru, versus, de Ca vertere = a întoarce.] Tendinţă de izolare, de repliere în sine însuşi, cu interes exclusiv asupra propriei vieţi interioare. INTROVERTIT, adj. / introverti, -e, adj. / introvert. [Lat. introversus = înăuntru, de Ca intra = înăuntru, versus, de Ca vertere = a întoarce.] Subiect care are tendinţă la 'introversi-une. Ant.: extrovertit. INTRUZIE, s. f. / intrusion, s. f. / intrusion. [Lat. ecCeziastică intrusus, participiul trecut aC verbuCui intrudere = a introduce cu forţa.] Pătrunderea unei formaţiuni anatomice într-o altă formaţiune adiacentă, fie lent şi progresiv, fie rapid, sub acţiunea unei forţe traumatice. Ex.: i. dentară - împingerea unui dinte în grosimea osului maxilar. INTUBAŢIE, s. f. / intubation, s. f. / intubation. [Lat. in = în; tubus = tub sau tuba = trompetă] 1) Procedeu de introducere intratraheală, pe cale orală, a unei sonde care are rolul de a asigura permeabilitatea căilor respiratorii superioare, de obicei pentru respiraţia artificială. I. este primul timp al 'anesteziei generale. 2) In general, introducerea unui tub într-un conduct natural. INTUIŢIE DELIRANTĂ / intuition delirante / delusional intuiti- on. [Lat. intuitio, -onis = privire, de Ca intueri = a privi; delirare = a ieşi din brazdă, a ieşi din Cinia dreaptă (de = separat de; lira = brazdă).] Tulburare frecventă în psihozele delirante acute, constând în susţinerea, fără elaborare raţională, a unei idei sau a unui fapt în contradicţie evidentă cu realitatea. INTUMESCENŢĂ, s. f. / intumescence, s. f. / intumescence. [Lat. intumescens, de Ca intumescere = a se umfCa (in = în; tumescere = a se umfCa).] Mărire de volum (umflare, tume-fiere) a unei formaţiuni anatomice, a unui organ sau a unei porţiuni de organ, ori a întregului corp, de obicei consecinţă a unei distrofii hidroprotidice. I. clară este o distrofie hidropro-tidică cu hidratare în exces a citoplasmei, celula având aspect clar, pe când în /. tulbure, în urma unui proces asemănător, celula conţine granule mici. INULINĂ, s. f. / inuline, s. f. / inulin. Polimer al D-fructozei, cu formula (C6H10O5)4 şi o structură similară celei a 'amido-nului. Se găseşte în rizomii unor plante (Compositae), îndeosebi de cicoare şi dalie. Deşi are o greutate moleculară relativ mică, este greu solubilă în apă şi nedigerabilă. Deoarece în organism este excretată de rinichi prin simplă filtrare glo-merulară, fără intervenţia 'tubulilor renali, i. este utilizată pentru măsurarea filtrării glomerulare. V. ciearance. INUNDAŢIE, s. f. / inondation, s. f. / inundation. [Lat. inun-datio, -onis = inundaţie, de Ca inundare = a inunda şi unda = undă] în sens medical, pătrundere a unui lichid într-un tub sau organ. Importante: 1) /. peritoneală, denumire dată revărsatelor sanguine intraperitoneale; 2) /. ventriculară, (v.). INUNDAŢIE VENTRICULARĂ / inondation ventriculaire / Broadbent’s apoplexy. Hemoragie localizată în cavităţile ventriculare cerebrale, îndeosebi din cauza unui hematom intra-cerebral sau a rupturii unui vas juxtaventricular malformat sau alterat de un proces patologic. INVAGINAŢIE, s. f. / invagination, s. f. / intussusception, invagination. [Lat. in = în; vagina = teacă] Pătrunderea unei porţiuni dintr-un tub flexibil în tubul însuşi. I. se produce la nivelul tubului digestiv: 1) I. apendiculară, pătrunderea în formă de deget de mănuşă întoarsă pe dos a apendicelui în cavitatea cecală. 2) I. cecocolică, pătrunderea fundului cecului şi apendicelui mai întâi în cavitatea cecului şi apoi în colon. 3) I. colocolică, pătrunderea prin telescopare a unui segment de colon în segmentul subiacent. 4) I. ileocolică, pătrunderea ileonului terminal în cavitatea cecului. 5) I. intestinală sau hernia intestinului în intestin, pătrunderea unui segment de intestin în segmentul subiacent. INVALID, adj., s. m. sau f. / invalide, adj., s. m. ou f. / invalid. [Lat. invalidus = fără putere, sCab, boCnav, de Ca in = Cipsit de, validus = tare, viguros şi vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Persoană care prezintă un grad de 'invaliditate şi, deci, o incapacitate de muncă, temporară sau definitivă. V. şi invaliditate. INVALIDARE GENICĂ / invalidation genique / knock-out. Sin.: knock-out (v.). INVALIDITATE, s. f. / invalidite, s. f. / disability. [Lat. invalidus = fără putere, sCab, boCnav, de Ca in = Cipsit de, validus = tare, viguros şi vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Pierderea parţială sau totală a capacităţii de muncă în urma unei boli sau a unui accident. Gradul de i. se stabileşte după o expertiză efectuată de specialişti. La noi în ţară sunt stabilite trei grade de i.: I - pierderea totală a capacităţii de muncă, persoana invalidă necesitând şi o îngrijire de către o altă persoană (însoţitoare); II - pierderea capacităţii de muncă, cu menţinerea posibilităţii de îngrijire a propriei persoane; III - pierderea parţială a capacităţii de muncă, persoana invalidă menţinându-şi capacitatea exercitării profesiei cu un program redus de lucru sau, eventual, a unei alte profesii, cu solicitare mai mică şi cu un program normal. Clasificarea i. în trei grade se regăseşte în multe ţări, dar diferă frecvent definirea acestor grade. De ex., în Franţa gradul I reprezintă gradul III de la noi din ţară. în fine, o serie de precizări şi delimitări ale i. sunt în relaţie cu sistemele de asigurări sociale şi de sănătate. V. şi handicap, incapacitate de muncă, infirmitate. 607 INTRINSEC IODOPSINĂ INTRINSEC, adj. / intrinseque, adj. / intrinsic. [Lat. intrin-secus = înăuntru.] 1) Care este situat într-o structură (de ex., proteine i. ale membranei plasmatice) sau într-un organ (de ex., muşchi i. ai ochiului). 2) Care este de origine internă, provine din interiorul organismului. De ex., factor i. 3) Care nu necesită intervenţia unui factor extern. De ex., cale i. a coagulării sângelui. Ant.: extrinsec. INVAZIE, s. f. / invasion, s. f. / invasion. [Lat. invasio, -onis = atac, de Ca invadere = a se repezi Ca, a se năpusti] 1) Perioada care urmează fazei de incubaţie a unei boli infecţioase şi corespunde primelor mainfestări clinice. Este urmată de perioada de stare şi constituie faza de contagiozi-tate maximă a bolii. 2) Extinderea cancerului (într-un prim timp prin traversarea membranei bazale de către celulele maligne) la nivelul structurilor învecinate normale. Este una din caracteristicile ‘malignităţii.^ V. şi metastazare, metastază. INVAZIE TUMORALĂ / invasion tumorale / tumoral invasion. V. invazie, def. 2. INVAZINĂ, s. f. / invasine, s. f. / invasin. [Lat. invasio, -onis = atac, de Ca invadere - a se repezi Ca, a se năpusti; -ină.] Denumire generică pentru proteinele care facilitează pătrunderea bacteriilor în celulele mamiferelor. INVAZIV, adj. / invasif, -ive, adj. / invasive. [Lat. invasus, de Ca invadere = a invada] 1) Despre un proces care se extinde rapid în organism, îndeosebi în cazul unei boli infecţioase sau canceroase. în cancer se descrie şi un stadiu pre-invaziv. V. şi invazie. 2) Despre un act medical care impune o trecere prin învelişul cutanat sau mucos, de regulă în cazul unor explorări în scop diagnostic. Sin.: efractiv. INVERSIUNE, s. f. / inversion, s. f. / inversion. [Lat. inver-sio, -onis = inversiune, de Ca invertere = a răsuci, a răsturna (in = în; vertere = a întoarce).] 1) Poziţia unui organ inversat în raport cu poziţia normală. Ex.: un organ aflat de obicei la stânga este în dreapta şi invers. 2) Mai rar, îndoirea unui organ cavitar pe el însuşi (ex.: i. uterină). INVERSIUNE CROMOZOMIALĂ / inversion chromosomique / chromosomic inversion. ‘Aberaţie cromozială constând din separarea părţii mediane a unui cromozom de cele două extremităţi ale sale şi reinserţia sa, în acelaşi loc, după întoarcerea cu 180°. INVERSIUNE SEXUALĂ / inversion du sens genital / sexual inversion. Sin.: homosexualitate (v.). INVERSIUNEA AORTEI / inversion de l’aorte / aortic inversion. Sin.j dextropoziţie a aortei (v.). INVERTAZĂ, s. f. / invertase, s. f. / invertase. [Lat. invertere = a răsuci, a răsturna (in = în; vertere = a întoarce); -ază.] Enzimă care catalizează hidroliza ‘zaharozei şi transferul concomitent al grupării fructozice pe un anumit ‘accep-tor. Sin.: zaharază. INVERTIT, s. m. / inverti, s. m. / invert. [Lat. invertere = a răsuci, a răsturna, de Ca in = în, vertere = a întoarce.] Sin.: homosexual (v.). INVESTIGAŢIE, s. f. / investigation, s. f. / investigation. [Lat. investigatio, -onis = cercetare, de Ca investigare = a căuta urmeCe (in = în; vestigium = urmă).] Cercetare" sistematică în vederea descoperirii cauzei unei boli sau a determinanţilor epidemiologie!’ ai acesteia. I. pot fi, în esenţă, clinice şi para-clinice. INVOLUŢIE, s. f. / involution, s. f. / involution. [Lat. invo-lutio, -onis = înfăşurare, răsucire, de Ca involutare = a înfăşură (in = în; volutare = a rostogod, a răsuci).] Termen prin care se desemnează, în fiziologie sau în patologie, orice regresiune a unui organ, a unei funcţii, a unei boli, a unui ansamblu de organe sau a organismului în întregime. Tipuri particulare de i.: 1) I. senilă - regresiune generală a organismului în cadrul procesului de îmbătrânire. 2) I. tumorală, regresiune a unei tumori după chimioterapie sau/şi radioterapie. 3) /. uterină - revenirea progresivă a uterului, după naştere, la dimensiunile normale. IOD, s. n. / iode, s. m. / iodine. [Qr. ioeides = vioCet] Elementul nr. 53, cu masa atomică 126, 904, halogen foarte răspândit, abundent în apa de mare, unde se concentrează în alge. Este indispensabil organismului în sinteza hormonilor tiroidieni. Organismul uman adult conţine circa 30 mg i., concentrat în cea mai mare parte în tiroidă. Carenţa în i. alimentar reprezintă cauza *guşei endemice şi a ‘mixedemului. Utilizarea i. şi derivaţilor în terapeutică este foarte variată. Sub formă de tinctură de /., este un puternic antiseptic. I. radioactiv este utilizat în medicina nucleară. V. şi iod 123, iod 125, iod 131. IOD 123 / iode 123 / 123 radioiodine. Radioizotop (123l) cu timpul fizic de înjumătăţire de 13,3 ore, emiţător de radiaţii y de 159 keV. Este izotopul radioactiv ideal pentru efectuarea ‘scintigrafiei tiroidiene. IOD 125 / iode 125 / 125 radioiodine. Radioizotop (125l) cu timpul fizic de înjumătăţire de 60 de zile, emiţător de radiaţii y de 35 keV. Este folosit exclusiv pentru marcarea unor molecule foarte diverse utile în practică (ex.: în ‘radioimuno-dozare) sau în cercetare. IOD 131 / iode 131 / 131 radioiodine. Radioizotop (131l) cu timpul fizic de înjumătăţire de 8,07 zile, emiţător de radiaţii p-şi y (cu energia de 365 keV). Este izotopul radioactiv ideal în ‘radioizotopoterapia unor boli tiroidiene (unele forme de cancer, boală Basedow, hipertiroidism), fiind utilizat şi în ‘scinti-grafia tiroidiană în lipsa *i. 123. IODEMIE, s. f. / iodemie, s. f. / iod(a)emia. [Qr. ioeides = vioCet, iod; haima, -atos = sânge.] Concentraţia plasmatică a ‘iodului. I. totală normală este de 50-90 pg/l plasmă. Iodul se află în plasmă sub două forme: mineral sau anorganic (10 mg/l) şi organic, legat de anumite proteine serice (iod proteic, PBI - protein bound iodine; 40-80 pg/l). Acesta din urmă este format dintr-o fracţiune non-hormonală (iodotirozine, iod medicamentos, proteine iodate anormale) şi o fracţiune hormonală (care poate fi extrasă cu butanol, numită şi BEI, de la butanol extractible iodine). Iodul hormonal este cuprins aproape exclusiv în ‘tiroxina (T4) legată de proteine. Concentraţiile iodului proteic şi hormonal sunt scăzute în hipotiroidie şi crescute în hipertiroidie. IODIDĂ, s. f. / iodide, s. f. / iododerma. [Qr. ioeides = vioCet, iod; -idă.] Formaţiune buloasă sau vegetantă localizată la nivelul mucoasei bucale sau al pliurilor, determinată de absorbţia masivă şi prelungită de iod sau de ioduri. IODISM, s. n. / iodisme, s. m. / iodism. [Qr. ioeides = vioCet, iod; -ism.] Intoxicaţie cu iod sau ioduri, cu simptomatologie clinică diversă: coriză, ptialism, cefalee frontală, emaciere, slăbire, erupţii cutanate. IODOCAPTARE, s. f. / iodocaptation, s. f. / iodocaptation. [Qr. ioeides = vioCet, iod; Cat. captare = a prinde.] Captarea iodului de către ‘tiroidă. V. şi radioiodocaptare. IODOFILIE, s. f. / iodophilie, s. f. / iodophilia. [Qr. ioeides = vioCet, iod; philia = atracţie, de Ca philein = a iuBi] Reacţie observată în leucocite în unele stări patologice (toxemii şi anemii severe), concretizată prin coloraţia brună a acestora, ca urmare a fixării iodului sau iodurilor. IODOFORM, s. n. / iodoforme, s. m. / iodoform. [Qr. ioeides = vioCet, iod; Cat. formica = furnică (gr. hyle = materie).] CHI3, antiseptic local tot mai puţin utilizat. IODOPSINĂ, s. f. / iodopsine, s. f. / iodopsin. [Qr. ioeides = vioCet, iod; opsis = vedere, aspect; -ină.] Pigment al ‘conurilor retiniene format din asocierea retinenului (‘rodopsină) şi o proteină diferită de ‘opsinele din ‘purpura retiniană. 608 IODOTERAPIE IPOTEZĂ NULĂ IODOTERAPIE, s. f. / iodotherapie, s, f, / iodotherapv. [Qr. ioeides = violet, iod; therapeia = tratament, de la therape-uein = a îngriji] Tratament cu iod sau ioduri. V. şi iod. IODOTIRONINA, s. f. / iodothyronine, s. f. / iodothyronine. Derivat iodat din tironină. V. hormoni tiroidieni. IODOTIROZINĂ, s. f. / iodotyrosine, s. f. / iodotyrosine. [Qr. ioeides = violet, iod; tyros = Brânză; -ină.] Nume sub care sunt cuprinşi derivaţii iodaţi ai tirozinei: 3-iodotirozina sau monoiodotirozina (MIT) şi 3,5-diiodotirozina (DIT). Condensarea acestor compuşi dă naştere celor doi hormoni tiroidieni: ‘tri-iodotironina (T3) şi tetraiodotironina sau ‘tiroxina (T4). IODURĂ, s. f. / iodure, s. m. / iodide. [Qr. ioeides = violet, iod] Săruri ale acidului iodhidric, cel mai frecvent folosite fiind i. de potasiu sau i. de sodiu. IODURIE, s. f. / iodurie, s. m. / ioduria. [Qr. ioeides = violet, iod; ouron = urină.] Cantitatea de iod eliminată în urină, aproape exclusiv sub formă de ioduri. I. variază în funcţie de aportul alimentar şi de regiunea geografică considerată. Creşterea sa semnifică o supraîncărcare cu iod, frecvent de origine iatrogenă. V. de ex. lipiodol. IOHIMBINĂ. Var. pentru yohimbină (v.). ION, s. m. / ion, s. m. / ion. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge.] Atom, radical sau moleculă care prezintă o sarcină pozitivă (‘cation) sau negativă (‘anion) prin pierderea sau, respectiv, fixarea unuia sau mai multor electroni. Substanţele care formează i. se numesc ‘electroliţi. ION-GRAM, s. m. / ion-gramme, s. m. / gram-ion. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge; lat. gramma = greutate mică, din gr. gramma = literă, caracter.] Masa unui număr de ioni egal cu ‘numărul lui Avogadro, de asemenea egală numeric cu suma maselor atomice ale atomilor care compun ionii respectivi. IONIZANT, adj. / ionisant, -e, adj. / ionizing. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge.] Care produce ioni. Ex.: radiaţii i. IONIZARE, s. f. / ionisation, s. f. / ionization. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge.] 1) Proces prin intermediul căruia un atom neutru câştigă sau pierde electroni, dobândind astfel o sarcină electică netă şi devenind ‘ion. I. poate fi spontană (ex.: ‘disociaţie electrolitică a unor substanţe în soluţie) sau indusă (ex.: prin acţiunea ‘radiaţiilor ionizante asupra materiei). 2) Sin. cu ionoforeză (v.). IONOFOREZĂ, s. f. / ionophorese, s. f. / iontophoresis. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge; phoresis = transportare, de la pherein = a purta, a transporta] Metodă de introducere în organism, prin piele, a unor medicamente ionizate sau a altor substanţe prin utilizarea curentului continuu, care provine de la doi electrozi aplicaţi pe tegumente. Particulele pot migra în câmp electric, în funcţie de sarcină, fie către anod (dacă sunt încărcate negativ), fie în direcţia ca-todului. Sin.: iontoforeză, ionizare. (def. 2). IONOFORI, s. m. pl. / ionophores, s. m. pl. / ionophores. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge; phoros = care poartă, de la pherein = a purta, a transporta] 1) Poli-peptide sintetizate de unele microorganisme (obţinute şi prin sinteză chimică), care cresc considerabil permeabilitatea membranei celulare pentru ioni. Creşterea permeabilităţii este selectivă, specifică pentru un anumit tip de ion. Reprezintă cel mai convingător argument al existenţei difuziunii simple mediate de peptide, adică a ‘canalelor ionice. Structural, i. sunt peptide ciclice (ex.: valinomicina) sau liniare (ex.: gramicidina). Se disting două tipuri de i.: transportori ionici mobili (cărăuşi) şi i. care formează canale. Ambele tipuri acţionează prin protejarea ionului transportat, astfel încât acesta să poată penetra în mediul intern hidrofob al dublului strat lipidic. I., nefiind cuplaţi la o sursă de energie, favorizează fluxuri nete de ioni doar în sensul gradientului electrochimie. O serie de i. sunt utilizaţi ca antibiotice. Ex.: nistatina şi amfotericina B au acţiune anti-fungică, ca urmare a fixării în pereţii fungilor care conţin steroli. Alţi i. sunt utili în cercetare. Ex.: i. A23187 provoacă încărcarea celulelor cu cationi bivalenţi (Ca2+, Mg2+), cu menţinerea potenţialului de membrană (prin trecerea 2H+ extracelular). 2) Materiale chimice care au afinitate mare pentru ioni. I. sunt utilizaţi în electrozii selectivi de ioni (ISE), care pot fi incluşi în membrane artificiale. IONOGRAMA, s. f. / ionogramme, s. m. / electrolytogram. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge; gramma = înscriere.] Reprezentarea, de obicei sub forma a două coloane verticale, a concentraţiilor diverşilor ‘cationi şi ‘anioni dintr-un lichid biologic (frecvent din plasmă, /. sanguină sau plasmatică). Concentraţiile sunt exprimate în miliechivalenţi (mEq/l) sau în milimoli (mmol/l). IONOTERAPIE, s. f. / ionotherapie, s. f. / ionotherapy. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai - a merge; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Metodă de ‘electro-terapie bazată pe fenomenul de ‘ionoforeză. Tratamentul cu radiaţii ultraviolete. IONOTROP, adj. / ionotrope, adj. / ionotropic. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge; trope = care provoacă o schimBare.] Despre un ‘receptor care exercită un efect direct asupra deschiderii sau închiderii unui ‘canal ionic. De ex., ‘receptorul nicotinic. Ant.: metabotrop. IONTOFOREZĂ, s. f. / iontophorese, s. f. / iontophoresis. [Qr. ion = migrator, călător, de la ienai = a merge; phoresis = transportare, de la pherein = a purta, a transporta] Sin.: ionoforeză (v.). IOTACISM, s. n. / iotacisme, s. m. / iotacism. [Qr. iota = litera i; -ism.] Dificultatea de a pronunţa literele g şi j, care sunt înlocuite cu /. IPECA, s. f. / ipeca, s. m. / ipecac. [Cuvânt de origine portugheză, din (Brazilia] Extrasul liofilizat din rizom şi rădăcini de Cephaelis ipecacuanha, utilizat ca emetic şi expectorant. IPOHONDRIE, s. f. / hypocondrie, s. f. / hypochondria. [Qr. hypokhondria, deoarece anticii credeau că această stare mentală se datora unei perturBări în regiunea hipocondrului; de la hypo = suB; khondros = cartilaj.] Preocupare obsedantă a unui individ pentru sănătatea sa (altădată legată de tulburări ale organelor conţinute în abdomen, în ‘hipocondrul drept sau stâng, de unde etimologia). Var.: hipocondrie. V. şi nosomanie. IPOTEZĂ, s. f. / hypothese, s. f. / hypothesis. [Qr. hypothe-sis = care este pus dedesuBt, de la hypo = suB, thesis = punere şi tithenai = a plasa, a pune.] O presupunere, o teză provizorie formulată pe baza datelor experimentale existente ia un moment dat sau pe baza intuiţiei şi care urmează să fie verificată. IPOTEZĂ ALTERNATIVĂ / hypothese alternative / alternative hypothesis. Ipoteză de testat, conform căreia există o diferenţă între grupele studiate pentru o variabilă dată. V. şi ipoteză nulă. IPOTEZĂ CAUZALĂ / hypothese causale / causal hypothesis. Ipoteză care cuprinde relaţiile cauză-efect dintre variabilele ce urmează să fie studiate. IPOTEZĂ PREDICTIVĂ / hypothese predictive / predictive hypothesis. Ipoteză care are rol predictiv în stabilirea relaţiilor dintre variabilele studiate. IPOTEZĂ NULĂ / hypothese nulle / nuli hypothesis. Ipoteză utilizată în testele statistice din cercetare. Prin ipoteza nulă se afirmă că nu există diferenţă între grupele studiate pentru o variabilă dată decât în limitele hazardului, al întâmplării. Intr-un ‘test statistic este vorba despre ipoteza care este "supusă 609 IPSILATERAL IRIS probei". Dacă ipoteza nulă este respinsă, atunci se reţine *ipo-teza alternativă cu un risc de eroare a. Respingerea ipotezei nule este necesară, de ex., pentru demonstrarea faptului că un tratament este mai eficient decât altul, sau că prezenţa unui factor determină un risc crescut de a suferi de o anumită boală. Prin urmare, dacă asocierea statistică dintre tratament şi evoluţia mai bună sau dintre factorul de risc şi boală nu sunt întâmplătoare, se respinge ipoteza nulă, care se notează cu H0. IPSILATERAL, adj. / ipsilateral, -ale, -aux, adj. / homolateral. [Lat. ipse, ipsa, ipsum = (eu, tu, el...) însumi, însăţi, însumi...; lateralis, de (a latus, -eris = latură] Sin.: homolateral (v.). IPSOS, s. n. / plâtre, s. m. / plaster. [Lat. gypsum, gr. gyp-sos = gips, ipsos.] Material preparat din gips, prin arderea acestuia în cuptoare speciale pentru a i se extrage o moleculă şi jumătate de apă. Are numeroase aplicaţii în stomatologie. IRADIERE, s. f. / irradiation, s. f. / irradiation. [Lat. irradi-are = a Cumina cu razele, a iradia, de Ca radius = rază] 1) Expunerea unui organism sau a unui material la radiaţii. La om, poate fi profesională (lucru în mediu cu radiaţii), terapeutică (îndeosebi în cazul radioterapiei oncologice) şi accidentală. în toate aceste cazuri se disting: /. externă (prin radiaţii care provin de la o sursă situată în exteriorul organismului) şi i. internă (când sursa de radiaţii se află în organism). Unităţile de măsură pentru i. sunt: *Gray şi ‘Sievert. 2) Propagarea unei senzaţii dureroase de la nivelul unui punct fix - sediul durerii - în regiuni din organism mai mult sau mai puţin îndepărtate. Ex.: i. durerii cardiace la nivelul braţului stâng în ‘angina pectorală. IREDUCTIBIL, adj. / irreductible, adj. / irreducible. [Lat. irre-dux, -iris = fără întoarcere, de Ca in = Cipsit de, reductus, de Ca reducere = a aduce înapoi (retro = înapoi; ducere = a duce).] 1) Care nu poate fi redus, adică nu poate fi readus în poziţia iniţială. Ex.: ‘fractură i., ‘dislocare i. 2) Despre o substanţă care nu suferă o ‘reducere. IREVERSIBILITATE, s. f. / irreversibilite, s. f. / irreversibili-ty. [Lat. in = Cipsit de; reversus, de Ca revertere = a întoarce înapoi, a reveni (retro = înapoi; vertere = a întoarce).] 1) Proprietatea unui fenomen natural de a se produce într-un singur sens. Ex.: procesele de îmbătrânire. 2) Caracteristica unei reacţii chimice de a nu se putea efectua în sens invers. 3) Caracteristica unor procese termodinamice. IRIDECTOMIE, s. f. / iridectomie, s. f. / iridectomy. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; ektome = e^cizie.] Rezecţia chirurgicală a unui fragment din ‘iris. Se disting: 1) I. optică, practicată într-un sector variabil al irisului pentru deschiderea unei căi de trecere a razelor luminoase, când un obstacol central determină o ‘ambliopie. 2) I. periferică, care permite comunicarea camerelor anterioară şi posterioară ale ochiului. 3) I. sectorială sau segmentară, când se efectuează rezecţia unui sector mai mult sau mai puţin extins din iris. 4) I. sfincteriană, când fragmentul din iris este rezecat din zona sfincteriană. IRIDENCLEZIS, s. n. / iridencleisis, s. m. / iridencleisis. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; enklein = a încfiide, a conţine.] Operaţie hipotonizantă antiglaucomatoasă prin care se creează o fistulă care permite drenarea ‘umorii apoase din camera anterioară în spa-ţiul episcleral. I. reprezintă o sclerotomie limbică liniară. Sin.: operaţie Holth, iridosclerectomie. IRIDIU 192 / iridium 192 / radioiridium. [Qr. iris, -idos = curcuBeu] Radioizotop (192lr) cu timpul fizic de înjumătăţire de 74,02 zile, emiţător de radiaţii p- şi y (cu energie medie de 0,3 MeV). Este foarte utilizat în ‘curieterapie sub formă de aliaj cu platina (platină iridată) şi condiţionat în fire acoperite de platină pură^ IRIDOCICLITĂ, s. f. / iridocyclite, s. f. / iridocyclitis. [Qr. iris, -idos - curcuBeu; kyklos = cerc; -ită.] Inflamaţia ‘irisului şi a ‘corpului ciliar. IRIDOCICLITĂ RECIDIVANTĂ / uveite recidivante â hypopi-on / iridocyciitis septica. Sin.: boală Behget (v.). IRIDOCONSTRICTOR, adj. / iridoconstricteur, adj. / irido-constrictor. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; Cat. constrictor, de Ca constringere = a strânge.] Element muscular sau agent chimic care produce constricţia pupilei. IRIDOCOROIDITĂ, s. f. / iridochoroî'dite, s. f. / iridocho-roiditis. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; khorion = memBrană, înveliş al fătului; eidos = formă; -ită.] Inflamaţia ‘irisului şi a ‘coroidei.^ IRIDODIALIZĂ, s. f. / iridodialyse, s. f. / iridodialysis. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; dialysis = separare, de Ca dia = prin, lysis = distrugere şi lyein = a distruge.] Separarea sau ruperea traumatică ori chirurgicală a ‘irisului de inserţia sa. IRIDOKERATITĂ, s. f. / iridokeratite, s. f. / irido-keratitis. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; keras, -atos = corn, comee; -ită ] Inflamaţia ‘irisului şi a ‘corneei. IRIDOLOGIE, s. f. / iridologie, s. f. / iridology. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; logos = ştiinţă] Tehnică de diagnostic şi profilaxie bazată pe examinarea minuţioasă al irisului în vederea determinării constituţiei individuale şi a predispoziţiilor morbide. Cunoscută de caldeeni, dar sistematizată de abia în sec. al XlX-lea de homeopatul maghiar Ignatz von Peczeley, i. este fundamentată de corespondenţa observată între diferite organe sau funcţii şi anumite arii iriene. Sunt interpretate culoarea, textura şi relieful irian, morfologii distincte putând sugera o predispoziţie sau o maladie. Ex.: semnele în relief corespund tendinţelor inflamatorii, crevasele denotă insuficienţe sau carenţe, iar depigmentările locale sugerează o funcţionalitate mai puţin performantă. V. şi medicină alternativă. IRIDODONESIS, s. n. / iridodonese, s. f. / iridodonesis. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; donesis = viBraţie, tremurătură, de Ca donein = a tremura, a viBra] Tremurătură a ‘irisului vizibilă în timpul mişcărilor mici ale globului ocular. I. este consecinţa lipsei de suport a ‘cristalinului. Se observă în subluxaţia şi luxaţia cristalinului, ca şi în ‘afakie. IRIDOPLEGIE, s. f. / iridoplegie, s. f. / iridoplegia. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; plege = lovitură] Paralizie a sfincterului pupilar, de natură traumatică, medicamentoasă sau patologică (în diverse boli neurologice). Se caracterizează prin ‘midriază, uneori pasageră, şi imobilitatea pupilei la lumină. Sin.: pupilă fixă. IRIDOPSIE, s. f. / iridopsie, s. f. / iridopsia. [Qr. iris = curcuBeu; skopein = a etamina.] Tulburare oculară constând în vederea unor imagini sub formă de curcubeu. IRIDOSCHIZIS, s. n. / iridoschisis, s. m. / iridoschisis. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; skhisis = despicătură, de Ca skhizein = a despărţi] Atrofia stromei irisului. IRIDOSCLERECTOMIE, s. f. / iridosclerectomie, s. f. / iri-dosclerectomy. [Qr. iris, -idos = curcuBeu; skleros = dur, tare; ektome = e%cizie.] Sin.: iridenclezis (v.). IRIDOSCOPIE, s. f. / iridoscopie, s. f. / iridoscopy. Examenul ‘irisului. V. iridologie. IRIDOTOM1E, s. f. / iridotomie, s. f. / iridotomy. [Qr. iris, -idos - curcuBeu; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Secţionarea irisului: fie pentru lărgirea orificiului pupilar, fie pentru favorizarea drenajului ‘umorii apoase din ‘camera posterioară în ‘camera anterioară. IRIGATOR, s. n. / irrigateur, s. m. / irrigator. [Lat. irrigare = a iriga, de Ca rigare = a uda] Dispozitiv (aparat) folosit pentru spălătură vaginală sau rectală. IRIS, s. n. / iris, s. m. / iris. NA: iris. [Qr. iris, -idos = curcuBeu.] Porţiunea cea mai anterioară şi vizibilă a tunicii medii vasculare a ochiului. I. este o membrană circulară, cu o grosime de circa 0,3 mm şi un diametru de 12 mm. Periferia 610 iritabiutate IZOCORTEX sa se continuă cu ‘corpul ciliar, iar centrul său reprezintă fanta de pătrundere a luminii, ‘pupila. I. conţine muşchii sfincter şi dilatator al pupilei, ceea ce îi conferă calitatea de diafragm mobil care dozează pătrunderea luminii la nivelul ochiului. El este alcătuit din două straturi cu origine embrionară diferită: stroma sau i. mezodermic (care prezintă o pigmentaţie neomogenă şi determină culoarea ochilor) şi epiteliul posterior sau /. ectodermic, ce reprezintă partea cea mai anterioară a retinei embrionare. IRITABIUTATE, s. f. / irritabilite, s. f. / irritability. [Lat. irrita-bilitas, -atis = iritabditate, de ta irritare = a provoca, a irita] 1) Concept utilizat pentru caracterizarea reactivităţii specifice a elementelor anatomice diferenţiate, aşa-numita energie specifică a simţurilor. 2) Tulburare psihică exprimată prin imposibilitatea menţinerii calmului şi a unui comportament adecvat. IRITAŢIE, s. f. / irritation, s. f. / irritation. [Lat. irritare = a provoca, a irita] Proces tisular distrofic, ireversibil, de origine neurovegetativă şi vasculară. IRITĂ, s. f. / Iritis, s. f. / iritis. [Qr. iris, -idos = curcubeu; -ită.] Inflamaţia irisului, asociată de obicei cu ‘iridociclita şi, în consecinţă, cuprinsă în cadrul acesteia. ISCHEMIE, s. f. / ischemie, s. f. / isch(a)emia. [Qr. iskhaimos = care opreşte sângele, de ta iskhein = a suprima, a reţine, haima, -atos = sânge.] Diminuarea sau oprirea circulaţiei arteriale într-un teritoriu localizat. Consecinţele depind de gradul i. şi de teritoriul afectat. I. periferică acută, prin întreruperea brutală a fluxului arterial în axul vascular principal al unui membru, este o urgenţă gravă cu risc vital şi funcţional. Cauze: embolii arteriale (80 %), tromboză arterială, disecţie parietală, traumatisme. ISCHEMIE MIOCARDICĂ SILENŢIOASĂ / ischemie myocardi-que silencieuse / silent myocardial isch(a)emia. Negativare tranzitorie a undei T a electrocardiogramei, survenind în absenţa oricărei crize de *angor pectoris. Se observă în ‘insuficienţa coronariană. ISCHIALGIE, s. f. / ischialgie, s. f. / ischialgia. [Qr. iskhion = şotd; algos = durere.] Durere la nivelul ischionului. ISCHIATIC, adj. / ischiatique, adj. / ischiatic. [Qr. iskhion = şotd] Care se referă la ischion. ISCHION, s. n. / ischion, s. m. / ischium. NA: os ischii [Qr. iskhion = şotd] V. tab. anat. - oase. ISCHIOPUBIOTOMIE, s. f. / ischiopubiotomie, s. f. / ischio-pubiotomy. [Qr. iskhion = şotd; tat. pubes, -is = peri în barbă, osul pubis; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Secţionarea ramurii ascendente a ischionului şi a celei orizontale a pubisului, precum şi a arcadei crurale şi a membranei obturatorii, dacă acestea se opun îndepărtării oaselor. ISOCROMOSOM. Var. pentru izocromozom (v.). ISTEREZIS. Var. pentru histerezis (v.). ISTERIE, s. f. / hysterie, s. f. / hysteria. [Qr. hystera = uter.] Nevroză considerată în trecut de origine sexuală, de unde şi etimologia. Se caracterizează prin existenţa a două categorii de semne: unele permanente (paralizii, tulburări senzitive şi senzoriale, unele constituind clasicele semne ale i. - anestezie, îngustarea câmpului vizual), altele tranzitorii (crize epileptifor-me, accidente tetaniforme). Fenomenele isterice pot fi reproduse prin sugestie sau autosugestie şi nu prezintă nici un fel de sistematizare. ISTM, s. n. / isthme, s. m. / isthmus. NA: isthmus. [Lat. isthmus, gr. isthmos = pasaj îngust, istm.] Segment îngustat al unui organ (i. uterin, i. al corpului tiroid). ISTORIE NATURALĂ / histoire naturelle / natural history. Evoluţie spontană. în medicină termenul se utilizează cu privire la evoluţia unei boli. ITERATIV, adj. / iteratif, -ive, adj. / iterative. [Lat. iterativus, de ta iterare = a repeta, a retua, a reîncepe.] Care exprimă o acţiune repetată. Ex.: stimulare i., reflex i. Sin.: repetitiv. IVORIU, s. n. / ivoire, s. m. / ivory. [fr. ivoire, din tat. eboreus = de fildeş, de ta ebur, -oris = fildeş.] Sin.: dentină (V.). IVS / IVS / IVS. VEngi] Abreviere de la InterVening Sequence, termen sin. cu ‘intron. IXODIDAE / Ixodidae / Ixodidae. [Qr. ixodes = lipicios.] ‘Acarieni (căpuşe) cu picioarele articulate pe tegumente, cu pseudopensă bucală, vectori, prin înţepături la om, ai unor boli infecţioase (‘rickettsioze, ‘arboviroze şi ‘febre recurente regionale). IZEICONIE, s. f. / iseiconie, s. f. / iseikonia. [Qr. isos = egal; eikon, -onos = imagine.] Dimensiuni egale ale imaginilor percepute de cei doi ochi. I. este o condiţie fiziologică pentru vederea binoculară. Sin.: izoiconie. Ant.: ‘anizeiconie. IZOAGLUTINARE, s. f. / isoagglutination, s. f. / isoagglutina-tlon. [Qr. isos = egal; tat. agglutinare = a lipi, a uni] Sin.: izohemaglutinare (v.). IZOAGLUTININĂ, s. f. / isoagglutinine, s. f. / isoagglutinin. [Qr. isos = egal; lat. agglutinare = a ţipi, a uni; -ină.] Anticorp seric responsabil de ‘izoaglutinarea eritrocitelor. Se disting: /. naturale sau regulate (anti-A sau anti-B) şi i. imune sau neregulate, secundare transfuziilor sau sarcinilor (ex.: anti-Rh). IZOAGLUTINOGEN, s. m. / isoagglutinogene, s. m. / isoag-glutinogen. [Qr. isos = egal; lat. agglutinare = a lipi, a uni; gr. gennan = a produce.] Antigen de grup sanguin implicat în ‘izoaglutinarea hematiilor. Sin.: aloantigen eritrocitar. IZOALERGIE, s. f. / isoallergie, s. f. / isoallergy. [Qr. isos - egal; allos = alt; ergon = lucru, acţiune, de ta ergein = a tucra] Stare de ‘alergie provocată la nivelul unui organism prin introducerea unui antigen provenit de la un subiect din aceeaşi specie. IZOANTICORP, s. m. / isoanticorps, s. m. / isoantibody. [Qr. isos = egal; anti = contra; lat. corpus, -oris = corp.] Anticorp care reacţionează specific cu un antigen dintr-un organism de aceeaşi specie cu cel care l-a produs. Sin.: aloanticorp. IZOANTIGEN, s. m. / isoantigene, s. m. / isoantigen. [Qr. isos = egal; anti = contra; gennan = a produce.] Antigen prezent numai la anumiţi indivizi ai unei specii şi, deci, capabil să determine formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiaşi specii care nu posedă antigenul respectiv. IZOBARE, adj., s. f. pl. / isobares, adj., s. f. pl. / isobars. [Qr. isos = egal; baros = greutate.] 1) Linii care unesc punctele de presiune egală într-o diagramă. 2) Elemente cu aceeaşi masă atomică (A), dar cu numere atomice (Z) diferite. IZOBOLOGRAMA, s. f. / isobologramme, s. m. / isobolo-gram. [Gr. isos = egal; bole = acţiunea de a arunca, rază de soare, de ta ballein = a arunca.] Reprezentare grafică a interacţiunii dintre două antibiotice în funcţie de concentraţiile minime inhibitoare sau bactericide ale acestora. Există trei cazuri: sinergie, antagonism sau absenţa interacţiunii. IZOCITOZĂ, s. f. / isocytose, s. f. / isocytosis. [Qr. isos = egal; kytos = celulă; -oză.] Egalitatea dimensiunilor globulelor roşii, aproape totdeauna normală (normocitoză). în unele anemii, dimensiunile pot fi uşor diminuate. IZOCOAGULABILITATE, s. f. / isocoagulabilite, s. f. / iso-coagulability. Proprietatea normală de a (se) coagula. I. sanguină se traduce printr-o viteză normală de coagulare a sângelui. IZOCORIE, s. f. / isocorie, s. f. / isocoria. [Qr. isos = egal; kore = pupilă.] Egalitatea diametrelor celor două pupile. Ant.: ‘anizocorie. IZOCORTEX, s. n. / isocortex, s. m. / isocortex. [Qr. isos = egal; tat. cortex, -iris = scoarţă.] Zona cortexului cerebral cea 611 IZOCROM IZOMERIE mai recentă filogenetic; cuprinde tot cortexul, cu excepţia porţiunilor olfactive, hipocampice şi a ariilor piriforme. Sin.: neo-cortex, neopallium. IZOCROM, adj. / isochrome, adj. / isochrome. [Qr. isos = egal; khroma, -atos = culoare.] Care prezintă aceeaşi culoare, care este uniform colorat. Sin.: ortocrom. IZOCROMOZOM, s. m. / isochromosome, s. m. / isochromo-some. [Qr. isos = egal; khroma, -atos = odoare; soma, -atos = corp] Cromozom anormal format prin fracturarea transver-să a centromerului, urmată de duplicarea braţelor lungi sau a celor scurte. Var.: isocromosom. IZOCRON, adj. / isochrone, adj. / isochronous. [Qr. isos = egal; khronos = timp.] 1) Care se produce în perioade de timp egale. Ex.: bătăi sau contracţii i. 2) Calificativ pentru structurile excitabile ale căror 'cronaxii sunt egale. IZODACTILISM, s. n. / isodactylie, s. f. / isodactylism. [Qr. isos = egal; daktylos = deget; -ism.] Existenţa unor degete cu aceeaşi lungime la mâini sau la picioare. IZODIASTOLIC, adj. / isodiastolique, adj. / protodiastolic. [Qr. isos = egal; diastole = dilatare, de la diastellein = a lărgi] Un fenomen care se produce exact la începutul dias-tolei ventriculare, înainte de deschiderea valvulelor atrioventri-culare. V. protodiastolic. IZODINAMIA ALIMENTELOR / isodynamie des aliments / food isodynamics. [Qr. isos = egal; dynamis = forţă; lat. alimentum = aliment, de la alere = a hrăni] Egalitatea valorii energetice a diverselor categorii de alimente (protide, lipide, glucide) în organism, care, în consecinţă, ar putea fi interschimbabile în raţia alimentară, fără consecinţe negative. I. a. trebuie însă corectată prin noţiunea de 'acţiune dinamică specifică a alimentelor. în plus, nu se ia în considerare decât valoarea calorică a alimentelor şi se ignoră valoarea acestora ca sursă de materiale necesare în edificarea şi întreţinerea ţesuturilor. Din acest punct de vedere, protidele, lipidele şi glucidele nu pot fi înlocuite unele prin altele fără afectarea, uneori gravă, a echilibrului nutritiv îndeosebi în perioada de creştere a organismului. IZODINAMIC, adj. / isodyname, adj. / isodynamie. [Qr. isos = egal; dynamis = forţă] Care degajă aceeaşi cantitate de energie. De ex. aliment i. IZODONT, adj. / isodonte, adj. / isodontic. [Qr. isos = egal; odous, odontos = dinte.] Care are toţi dinţii de acelaşi tip. Stare normală la reptile, i. reprezintă o malformaţie la om. IZODOZĂ, s. f. / isodose, s. f. / isodose. [Qr. isos = egal; dosis = acţiunea de a da] Suprafeţele care rezultă din unirea tuturor punctelor la nivelul cărora are loc absorbţia unor doze egale de energie radiantă. IZOELECTRIC, adj. / isoelectrique, adj. / isoelectric. [Qr. isos = egal; elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare.] Care este identic în ceea ce priveşte potenţialul electric. Care se menţine la acelaşi potenţial electric. IZOELECTROFOCALIZARE, s. f. / isoelectrofocalisation, s. f. / isoelectric focusing. [Qr. isos = egal; elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare; lat. focus = cămin, utilizat cu sensid de focar începând din sec. XIX] Sin.: electro-focalizare^ (v.). IZOENZIMĂ, s. f. / isoenzyme, s. f. / isoenzyme. [Qr. isos = egal; en = în; zyme = ferment, drojdie.] Denumire generică pentru varietăţile moleculare ale unui sistem enzimatic, care au aproape aceeaşi activitate asupra unui substrat, dar care se disting între ele prin proprietăţile fizicochimice, ţinând uneori de diferenţe minime în structura şi aranjamentul polipepti-dic şi localizarea lor tisulară. Ex.: creatin kinaza posedă i. cu localizare musculară, cardiacă şi cerebrală. Sin.: izozimă. IZOGENIC, adj. / isogenique, adj. / isogeneic, isogenic. [Qr. isos = egal; gennan = a produce.] Caracteristica unor indivizi (homo- sau heterozigoţi) care au acelaşi patrimoniu genetic Ex.: gemenii monozigoţi. Sin.: izolog, singenic. IZOGNAT, adj. / isognate, adj. / isognate. [Qr. isos = ega[; gnathos = falcă, maxilar.] Care are creste alveolare superioare şi inferioare egale, cu aceeaşi deschidere de arc. în ocluzie, dinţii care vin cap la cap. IZOGREFĂ, s. f. / isogreffe, s. f. / isograft. [Qr. isos = egal; lat. graphium, din gr. grapheion = peniţă de scris, briceag de altoit, de la graphein = a scrie.] 'Grefă care se realizează cu un grefon prelevat de la un individ 'izogenic cu primitorul (de la gemeni monozigoţi sau, în experienţele de laborator, de la un animal de rasă pură). Sin.: grefă izogenică, izologă sau singenică. V. şi homogrefă. IZOGRUP, adj. / isogroupe, adj. / isogroup. [Qr. isos = egal; fr. groupe, din ital. gruppo = nod, asamblare; germ. krup-pa ] Termen utilizat cu referire la doi sau mai mulţi indivizi care au acelaşi grup sanguin. Ex.: transfuzie i. IZOHEMAGLUTINARE, s. f. / isohemagglutination, s. f. / isoh(a)emagglutination. [Qr. isos = egal; haima, -atos = sânge; lat. agglutinare = a lipi, a uni] Aglutinarea eritrocitelor care apare atunci când sângele a doi indivizi din aceeaşi specie (dar cu grup sanguin diferit) este pus în contact, cauzată de izohemaglutinine (izoantigeni care aglutinează hematiile). Sin.: izoaglutinare. IZOHEMOLIZĂ, s. f. / isohemolyse, s. f. / isoh(a)emolysis. [Qr. isos = egal; haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Hemoliză produsă prin 'izohemolizine. IZOHEMOLIZINĂ, s. f. / isohemolysine, s. f. / isoh(a)emo-lysin. [Qr. isos = egal; haima, -atos = sânge; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge; -ină.] 'Izoaglutinină care provoacă 'hemoliză. Ex.: i. anti-A conţinută în sângele unor subiecţi cu 'grupa sanguină O, denumiţi “donatori universali periculoşi”. IZOICONIE, s. f. / isoiconie, s. f. / isoiconia. [Qr. isos = egal; eikon, -onos = imagine.] Sin.: izeiconie (v.). IZOIMUNIZARE, s. f. / isoimmunisation, s. f. / isoimmuni-zation. [Qr. isos = egal; lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie.] Fenomenul de apariţie a anticorpilor ('izoanticorpi) într-un organism ca urmare a contactului cu un antigen provenit dintr-un alt organism din aceeaşi specie ('izoantigen). Ex.: în accidente în cazul 'transfuziei sanguine. IZOLARE, s. f. / isolement, s. m. / isolation. [Ital. isolato = separat ca o insulă (isola), din lat. insula = insulă] 1) Acţiunea de a despărţi, de a separa. 2) Acţiune epidemiologică prin care omul bolnav sau purtătorul de germeni este separat de alte persoane în perioada cât este contagios. IZOLAT, s. m. / isolat, s. m. / isolate. Selecţie purificată de celule, bacterii sau virusuri. IZOLEUCINĂ, s. f. / isoleucine, s. f. / isoleucine. Aminoacid rezultat din hidroliza 'fibrinei şi a altor proteine. Este esenţial pentru creşterea optimă a copilului şi în echilibrul azotului la adult. Concentraţia sa (ca şi a 'izomerului său optic: alo-izo-leucina) creşte considerabil în 'boala urinei cu miros de sirop de arţar. IZOLOG, adj. / isologue, adj. / isologous. [Qr. isos = egal; logos = raport, relaţie.] Sin.: izogenic (v.). IZOMERAZA, s. f. / isomerase, s. f. / isomerase. [Qr. isos = egal; meros = parte; -ază ] Clasă majoră de enzime care catalizează procesele de izomerizare. IZOMERI, s. m. pl. / isomeres, s. m. pl. / isomers. [Qr. isos = egal; meros = parte.] Substanţe cu aceeaşi compoziţie chimică (formulă brută), dar cu aranjarea atomilor diferită şi, deci, cu însuşiri fizico-chimice deosebite. IZOMERIE, s. f. / isomerie, s. f. / isomerism. [Qr. isos = egal; meros = parte.] Stare ce caracterizează doi sau mai 612 1ZQMERJZARE IZOTOP RADIOACTIV uiţi compuşi chimici care, posedând aceeaşi formulă moleculară (deci identici din punct de vedere al compoziţiei cantitative şi al masei moleculare), se disting prin anumite proprietăţi fizice sau chimice datorită variaţiilor în dispunerea atomilor în interiorul moleculei. Tipuri: 1) I. cis-trans, în care izomerii diferă prin dispoziţia spaţială a două legături duble faţă de una sim- __pjă (configuraţie moleculară). 2) I. de compensaţie, când o moleculă cu mai mulţi atomi asimetrici posedă un plan de simetrie. 3) /• dinamică sau desmotropie, echilibru între două forme ale aceleiaşi molecule organice. 4) I. de funcţie, când izomerii au funcţii diferite. 5) I. geometrică, în raport cu o dublă legătură sau un ciclu. 6) I. de nucleu, prin substituenţi plasaţi în locuri diferite pe un nucleu al unui compus ciclic. 7) I. nucleară, dată de nuclee atomice diferite cu acelaşi număr de masă. 8) I. optică, dată de poziţia radicalilor pe un atom asimetric. 9) I. de poziţie, dată de doi compuşi ce conţin aceeaşi grupare funcţională, dar plasată în poziţii diferite. 10) I. spaţială sau stereoizomerie, când există doi izomeri, dintre care unul este imaginea în oglindă a celuilalt. IZOMERIZARE, s. f. / isomerisation, s. f. / isomerism. [Qr. isos = egal; meros = parte.] Formarea de ‘izomeri. IZOMETRIC, adj. / isometrique, adj. / isometric. [Qr. isos = egal; metron = măsură] Care rămâne de dimensiuni egale, care nu antrenează modificări ale dimensiunilor. Ex.: contracţie musculară i. IZOMETROPIE, s. f. / isometropie, s. f. / isometropia. [Qr. isos = egal; metron = măsură; ops, opos = vedere, văz.] Egalitate în refracţie la ambii ochi. IZOMORF, adj. / isomorphe, adj. / isomorphous. [Qr. isos = acelaşi; morphe = formă,] Despre corpuri care au aceeaşi formulă chimică, dar aranjarea spaţială a atomilor lor diferă. IZOMORFISM, s. n. / isomorphisme, s. m. / isomorphism. [Qr. isos = egal; morphe = formă; -ism.] 1) Identitate de formă. 2) Proprietatea unor substanţe cu compoziţie chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a cristaliza în aceleaşi forme structurale. IZONIAZIDĂ, s. f. / isoniazide, s. f. / îsoniazid. C6H7N30. ‘Antituberculos major obţinut prin sinteză (sub formă de cristale albe sau transparente). Se administrează per os, parente-ral sau local şi are acţiune bactericidă cu spectru limitat doar la specia Mycobacterium tuberculosis. Antidotul pentru intoxicaţia cu i. este piridoxina (‘vitamina B6). Sin.: izonicotinilhidra-zină. Abrev.: HIN, INH. IZONICOTINILHIDRAZINĂ / isonicotinylhydrazine / isonicotino-ylhydrazine. Sin.: izoniazidă (v.). IZOOSMOTIC, adj. / iso-osmotique, adj. / iso-osmotic. Sin.: izoton, v. def. 1. IZOPATIE, s. f. / isopathie, s. f. / isopathy. [Qr. isos = egal; pathos = Boală] Tratamentul bolilor cu ajutorul produşilor rezultaţi din boală sau cu material provenit din organul afectat. IZOPREN, s. m. / isoprene, s. m. / isopren. Hidrocarbură nesaturată (C5H8), volatilă, lichidă, monomer de bază în producerea cauciucului sintetic. I. reprezintă, de asemenea, un compus ancestral al ‘izoprenoidelor. Intră în compoziţia terpenelor şi a carotenoizilor. IZOPRENOID, adj. / isoprenoîde, adj. / isoprenoid. Care are o structură asemănătoare cu a izoprenului. Este cazul unei mari familii de molecule lipidice având un schelet carbonat bazat pe unităţi multiple de ‘izopren cu cinci atomi de carbon. Ex.: ‘acidul retinoic şi ‘colesterolul. IZOPTER, s. n. / isoptere, s. m. / isopter. [Qr. isos = egal; optos = viziSil, de la optesthai = a vedea] Termen utilizat în ‘perimetrie pentru a desemna linia ce reuneşte puncte ale ‘câmpului vizual corespunzătoare aceleiaşi sensibilităţi retiniene. I. normal are o formă aproape circulară. IZORITMIC; adj. / isorythmique; adj, / isorrhvthmic. Care prezintă un ritm egal. De ex. *disociaţie i. IZOSEXUAL, adj. / isosexuel, -elle, adj. / isosexual. [Qr. isos = egal; lat. sexualis = referitor la se?Q de la sexus = seţ] Cu evoluţie sexuală normală, conformă ‘sexului genetic şi go-nadic al subiectului. IZOSPORIDIOZĂ, s. f. / isosporidiose, s. f. / isosporiasis. [Qr. isos = egal; lat. spora = sămânţă, de la sperein = a însămânţa; -oză.] Boală determinată de infecţia cu sporozoare din genul Isospora (/. belii - la om), manifestată prin diaree severă la persoanele cu imunosupresie (‘SIDA). IZOSTENURIE, s. f. / isosthenurie, s. f. / isosthenuria. [Qr. isos = egal; sthenos = forţă, concentraţie; ouron = urină] Eliminarea unei urine finale cu o presiune osmotică constantă, aproximativ egală cu a plasmei dezalbuminate (aprox. 330 mOsm/l). IZOSTERIE, s. f. / isosterie, s. f. / isosteria. [Qr. isos = egal; stereos = solid, în relief] Proprietatea unor substanţe de a avea aceleaşi structuri spaţiale, fără să aibă compoziţii chimice identice. Aşa se explică în terapeutică antagonismul de tip competitiv. IZOTERM, adj. / isotherme, adj. / isothermal. [Qr. isos = egal; thermos = cald, de la therme = căldură] 1) Caracteristica unui fenomen termodinamic care se petrece fără modificarea temperaturii. 2) în general, care prezintă aceeaşi temperatură. Sin.: izotermic. IZOTERMIC, adj. / isothermique, adj. / isothermic. [Qr. isos = egal; thermos = cald, de la therme = căldură] Sin.: izoterm (v.). IZOTERMIE CUTANATĂ / isothermie cutanee / cutaneous isothermy. Egalitate anormală a temperaturii cutanate între toate punctele învelişului cutanat. I. c. este un simptom observat frecvent în ‘boala Basedow-Graves. V. şi termografie. IZOTERMOGNOZIE, s. f. / isothermognosie, s. f. / isothermo-gnosis. [Qr. isos = egal; thermos = cald, de la therme = căldură; gnosis = cunoaştere, de fa gnonai = a cunoaşte.} Sensibilitate patologică în care durerea şi frigul sunt percepute ca senzaţie de căldură. IZOTIP, s. n. / isotype, s. m. / isotype. [Qr. isos = egal; typos = tip, model, marcă] Imunoglobuline care prezintă aceleaşi caractere specifice la toţi indivizii unei specii. V. şi izotipie, alotip, idiotip. IZOTIPIE, s. f. / isotypie, s. f. / isotypia. [Qr. isos = egal; typos = tip, model, marcă] Identitatea caracteristicilor specifice ale imunoglobulinelor la toţi indivizii unei aceleiaşi specii. V. şi alotip, idiotip izotip. IZOTON, adj. / isotone, adj. / isotone. [Qr. isos = egal; tonos = tensiune.] 1) Termen utilizat cu referire la ‘presiunea osmotică a două fluide, dintre care unul este, de obicei, plasma sanguină; care are aceeaşi presiune osmotică cu a plasmei. Sin.: izoosmotic. 2) Denumirea unui fenomen (contracţie musculară) în timpul căreia tensiunea rămâne constantă. Ex.: contracţie ventriculară i. IZOTONIC, adj. / isotonique, adj. / isotonic. Var. pentru izoton (v.). IZOTONIE, s. f. / isotonie, s. f. / isotonia. [Qr. isos = egal; tonos = tensiune.] Proprietatea unui lichid sau a unei soluţii de a avea o presiune osmotică egală cu cea a unei alte soluţii, luată ca referinţă (în medicină, presiunea osmotică a plasmei). IZOTOP. V. izotopi. IZOTOP RADIOACTIV / Isotope radioactif / radioactive iso-tope, labeled isotope. Denumire generică pentru diverşi atomi cu nuclee instabile care, prin dezintegrare, emit radiaţii ionizante de tip a, (3 şi y. După modul de obţinere, i. r. pot fi 613 IZOTOPI IZOZIMĂ naturali şi artificiali. Datorită emisiei de radiaţii, ei pot fi detectaţi şi de aceea sunt utilizaţi ca trasori în cercetarea aproape a tuturor proceselor fundamentale din medicină. Multe dintre descoperirile contemporane sunt legate de metodele cu trasori. în practica medicală, radioizotopii sunt utilizaţi în cadrul *me-dicinei nucleare, atât în scop diagnostic, cât şi în scop terapeutic. Sin.: radioizotop. V. şi radioactivitate, radiofarmaceutic. IZOTOPI, s. m. pl. / isotopes, s. m. pl. / isotopes. [Qr. isos = egat; topos = Coc.] Atomi ai aceluiaşi element, deci cu acelaşi număr atomic (Z) şi proprietăţi chimice identice, dar cu numere de masă (A) diferite şi, în consecinţă, cu proprietăţi fizice uneori foarte diferite. Variaţia numărului de masă se obţine prin variaţia numărului de neutroni. Unii izotopi sunt stabili, alţii radioactivi. V. izotop radioactiv. IZOTOPIC, adj. / Isotopique, adj. / isotopic. [Qr. isos = egat; topikos = de (oc, de ta topos = toc.] Referitor la ‘izotopi radioactivi sau stabili. Ex.: compoziţie /., procentajul diverşilor izotopi dintr-un amestec; concentraţie /., concentraţia unui anumit izotop într-un amestec dat. IZOTROP, adj. / isotrope, adj. / isotropic. [Qr. isos = egcd; trope - întoarcere, de ta trepein = a întoarce.] Proprietate a unui corp de a se comporta identic, din punct de vedere optic, în toate direcţiile. Fenomenul se explică prin lipsa organizării sistematice a traiectoriei electronului de legătură. Este cazul gazelor, lichidelor şi al corpurilor amorfe. V. şi anizotrop. IZOVOLUMETRIC, adj. / isovolumetrique, adj. / isovolume-tric. [Qr. isos = egal; Cat. volumen, -inis = sul de hârtie, de ta volvere = a răsuci, a învârti; gr. metron = măsură.] Caracteristică a intervalului care separă închiderea valvulelor sigmoide de deschiderea valvulelor atrioventriculare. IZOZIMĂ, s. f. / isozyme, s. f. / isozyme. [Qr. isos = egal; (en = în); zyme = ferment, drojdie.] Sin.: izoenzimă (v.). GIOVANNI BAPTISTA MORGAGNI (1682-1771), anatomist italian. Numele său a rămas asociat denumirii unor formaţiuni anatomice, dar Morgagni s-a distins îndeosebi prin concepţia anatomică a bolilor, care a revoluţionat gândirea medicală. La 23 de ani, ca asistent al ilustrului Antonio Valsalva, la Bologna, Morgagni, a afirmat împotriva ideii dominante din acea vreme conform căreia bolile nu aveau caracteristici specifice, că fiecărei boli îi corespund alterări anatomice distincte, proprii. Simptomele bolilor, afirma Morgagni, ,funt strigătul organelor suferinde“. Lucrând cu meticulozitate şi răbdare, el a publicat cartea în care a prezentat concepţia sa abia la vârsta de 79 de ani, când probele acumulate erau inatacabile. Titlul cărţii rezumă această concepţie: De sedibus et causis morborum per anatomen indagatis. Această operă capitală a însemnat întemeierea anatomiei patologice şi, totodată, preludiul naşterii, în Franţa, a clinicii medicale. O altă carte scrisă de Morgagni, intitulată Adversaria anatomia prima, a însemnat eliberarea de cultul pentru Galen şi Celsus. ÎMBĂLSĂMARE, s. f. / embaumement, s. m. / embalming. [Lat. in = în; balsamum = Balsam.] Tratament aplicat cadavrelor în scopul conservării. Constă în injectarea, după drenaj, în vase şi în viscere, a unor soluţii chimice şi con-^ servante. Sin.: tanatopraxie. ÎMBĂTRÂNIRE, s. f. / vieillissement, s. m. / ageing, aging, agoing. [Lat. in = în; betranus = veteranus = vechi în serviciu, a Bătrân.] Sin.: senescenţă (v.). ÎMPACHETARE, s. f. / empaquetage, s. m. / packing up. [Lat. in = în; fr. paquet, din olandeză pak.] Procedură utilă în tratamentul adjuvant al unor boli acute sau cronice, îndeosebi în reumatism. î. se poate face cu apă sau nămol te-^ rapeutic etc. ÎNCAPSIDARE, s. f. / encapsidation, s. f. / packing. [Lat. in = în; capsa = cutie.]. împachetarea materialului genetic în ^ interiorul unei capside virale. ÎNCARCERARE, s. f. / incarceration, s. f. / incarceration. [Lat. mediev. încarcerare, de Ca in = în, carcer, -ris = în-^ chisoare.] Termen puţin utilizat, sin. cu ‘strangulare (def. 1). INCARNARE, s. f. / incarnation, s. f. / ingrowth, incarna-tion. [Lat. in = în; carqgm. comis = came.J înglobarea unei structuri anatomice în ţesut de granulaţie sau cicatricial, cu referire îndeosebi la creşterea unghiilor sau a părului sub ^ formă recurbată către ţesuturile care le încorporează. ÎNCĂLŢĂMINTE ORTOPEDICĂ / chaussure orthopedique / orthop(a)edic shoe. î. fabricată după măsurări prealabile, conform unui model adecvat, în vederea atenuării dificultăţilor la mers determinate de diferite anomalii ale piciorului. ÎNCĂRCARE VIRALĂ PLASMATICĂ / charge virale plasma-tique / viral load. Cantitatea de ARN al HIV-1 măsurată prin diferite tehnici de amplificare. Reprezintă cel mai bun criteriu actual pentru evaluarea replicării virusului în organism şi, în consecinţă, are valoare predictivă în evaluarea evoluţiei bolii. Rezultatul se exprimă în număr de copii sau echivalent de copii virale pe ml de plasmă. Este considerată crescută o î. v. de peste 30 000 copii/ml plasmă şi joasă (slabă) dacă are ^valoarea sub 5 000 copii/ml. V. SIDA şi HIV. INCĂRUNŢIRE, s. f. / canitie, s. f. / canities. [Lat. in = în; „ canus = sur, cămnt.] Sin.: caniţie (v.). ÎNCHISTARE, s. f. / enkystement, s. m. / encystment. [Lat. in = în; gr. kystis = sac, vezică] Proces de formare a unui strat de ţesut conjunctiv în jurul unei leziuni, al unui proces patologic sau corp străin, care sunt astfel izolate de ţesuturile „ învecinate. ÎNCHISTAT, adj. / enkyste, -e, adj. / encysted. [Lat. in = în; gr. kystis = sac, vezică] Despre o formaţiune patologică care a fost izolată de ţesuturile învecinate printr-o membrană ^ sau capsulă conjunctivă. Ex.: abces î. ÎNCRENGĂTURĂ, s. f. / embranchement, s. m. / phylum. Unitate de clasificare în biologie (*taxon) situată între ‘regn şi ^ ‘clasă. ÎNCRUSTARE, s. f. / incrustation, s. f., entartrage, s. m. / incrustation. [Lat. incrustatio, -onis = îmBrăcare a pereţilor cu Cemn sau marmură, de Ca incrustare = a acoperi cu un strat.] Depunere de precipitate ale diferitelor săruri, care se găsesc în organism în stare de soluţie, pe anumite mucoase, pe diferite elemente celulare, ori în jurul unor paraziţi în faza ^ de închistare (*Trichineila). Var.: incrustare. ÎNEC, s. n. / noyade, s. f. / drowning. [Lat. in = în; necare = a ucide.] Asfixie mecanică provocată fie prin invadarea căilor respiratorii de către un lichid, fie prin stop cardiorespirator re-^ flex în contact cu apa, fenomen denumit ‘hidrocuţie. ÎNFUNDARE, s. f. / enfoncement, s. m. / hollowing. [Lat. in = în; fundus = fund.] Proces caracteristic unor fracturi osoase incomplete, observat la nivelul craniului (îndeosebi), ^ bazinului şi coastelor. ÎNGHEŢARE, s. f. / congelation, s. f. / freezing. [Lat. in = ^ în; glaciare = a îngheţa.] Sin.: congelare (v.). ÎNGRIJIRI INTENSIVE / soins intensifs / intensive care. Sin.: ^ terapie intensivă (v.). ÎNHUMARE, s.f. / inhumation / burial. Depunerea în pământ a _ coipului uman lipsit de viaţă, cu ceremonia conformă obiceiurilor. ÎNLĂNŢUIRE GENICĂ / liaison genetique, enchaînement ^ genetique / linkage. Sin.: linkage (v.). ÎNNĂSCUT, adj. / inne, -e, adj. / congenital. [Lat. in = în; ^ naşei = a se ncyte.] Sin.: congenital (v.). ÎNREGISTRARE, s. f. / enregistrement, s. m. / record. [Lat. in = în; regesta, -orum = registm, Ciste.] 1) Consemnarea unui act medical într-un document. 2) Reproducerea pe hârtie a unui fenomen periodic. Ex.: *electrocardiogramă, *sfigmo-gramă etc. 3) înregistrarea raporturilor poziţionale dintre dinţii _ antagonişti printr-o amprentă din material plastic. ÎNSĂMÂNŢARE, s. f. / ensemencement, s. m. / seeding. [Lat. in = în; semen, -inis = sămânţă] 1) Introducerea unui microorganism într-un *mediu de cultură. 2) Sin. utilizat une-^ ori pentru inseminare (v.). V. şi coprocultură, hemocultură. ÎNSĂMÂNŢARE ARTIFICIALĂ / ensemencement artificiel / artificial seeding. V. fecundare in vitro, fecundare in vivo şi ^ transfer de embrion. ÎNŞURUBARE, s. f. / vissage, s. m. / screwing. [Lat. in = în; germ. diaC. Scbrube = şumB.] Imobilizarea fragmentelor 615 ÎNTINDERE ÎNVĂŢARE unui os fracturat, menţinute în contact prin unul sau mai multe ^ şuruburi. ÎNTINDERE, s. f. / extension, s. f. / extension. [Lat. inten-dere = a întinde spre.] Accident traumatic prin suprasolicitarea fibrelor unui muşchi peste posibilităţile lor de întindere, până ^ la ruptură musculară. ÎNŢĂRCARE, s. f. / sevrage, s. m. / ablactation, weaning. [Lat. in = în; gr. tsarkos - ţarc.] 1) Trecerea de la alăptarea la sân a sugarului la alimentaţia artificială. 2) Trecerea de la o alimentaţie exclusiv cu lapte (alăptare maternă sau artificială) la o alimentaţie diversificată. Această a doua î. se produce, în general, între vârsta de 3 luni şi cea de 6 luni. 3) Privarea unui toxicoman de drogul său obişnuit. Se efectuează în cadrul curei de dezintoxicare. Obs.: în engl. există termeni diferiţi pentru semnificaţiile 1 (ablactation) şi 2 (weaning), iar în română, pentru semnificaţia 3 se utilizează termenul de ^ *sevraj. ÎNTÂRZIERE MENTALĂ / retardement mental / mental retar-dation. V. debilitate mentală şi oligofrenie. ÎNŢEPĂTURĂ, s. f. / piqure, s. f. / prick, bite (of insect). [Lat. in = în; si. cepati = ţeapă.] 1) Perforare a pielii cu un ac sau lanţetă pentru obţinerea unei probe de sânge. 2) Perforarea pielii şi leziunea consecutivă acesteia, provocate de către un obiect ascuţit, un animal sau o plantă. î. de origine animală sunt provocate de diferitele tipuri de aparate de înţepare ale acestora (ţepi, ace, cârlige sau celule vezicante) şi provoacă reacţii locale sau generale foarte variate, evidente şi uneori grave, în cazul când prin î. au pătruns în organism toxine sau veninuri. î. de plante sunt provocate de către spini sau perii ^ urticanţi (urzică). Obs.: în franceză piqure înseamnă şi injecţie. ÎNVĂŢARE, s. f. / apprentissage, s. m. / learning. [Lat. in = în; vitiare = a strica, a altera] Proces psihomotor datorită căruia un subiect dobândeşte cunoştinţe şi modalităţi de acţiune care îi favorizează adaptarea şi reacţii mai flexibile la condiţiile de existenţă. î. constituie o schimbare adaptativă observată în comportamentul organismului şi care rezultă din interacţiunea acestuia cu mediul. Ea nu condiţionează doar achiziţiile individuale (cunoştinţe, deprinderi etc.), ci participă la conturarea întregii personalităţi. HRENE THEOPHILE HYACINTHE LAENNEC (1781-1826), cel mai mare clinician de la începutul secolului al XlX-lea, perioadă în care, în Franţa, se naşte medicina modernă. Revoluţia franceză şi apoi cea industrială au generat o modificare profundă a învăţământului medical, căruia statul i-a acordat un statut moral şi material. S-a renunţat la vechile cărţi medicale dogmatice şi s-a stimulat competiţia reală, prin introducerea concursurilor. Ca urmare, la Paris apare o pleiadă de clinicieni apreciaţi drept „cei mai străluciţi profesori de medicină pe care i-a văzut vreodată omenirea“ (Lang). Laennec, prin geniul său şi capacitatea de muncă (deşi a fost, el însuşi, bolnav), a dezvoltat metoda observaţiei obiective, sistematice: ,jfără diagnostic nu există tratament raţionai. în 1816 a inventat stetoscopul, iar în 1819 a publicat Trăite de l’auscultation mediate, ediţia definitivă apărând în 1823. Promotor al observaţiei sistematice a bolnavului, formulată cu precizie şi confruntată cu datele de anatomie patologică, Laennec a contribuit la crearea bazelor semeiologiei clinice modeme. JACKSONIAN, adj. / jacksonien, -enne, adj. / jacksonian. [John Hughlings Jackson, neurolog englez, Londra, 1835-1911.] Care se referă la manifestările epileptice descrise de Jackson. Ex.: convulsii jM ‘epilepsie j. JAMAIS VU / jamais vu / jamais vu. [fr. jamais = niciodată; vu = văzut, de la voir = a vedea] Tulburare a percepţiei, constând în nerecunoaşterea unor oameni şi locuri familiare. Poate apărea în accesul epileptic. JAMBIERĂ, s. f. / jambiere, s. f. / elastic stocking. [Lat. gamba = partea din spate a genunchiului, din gr. kampe = curSură, articulaţie.] Piesă din material textil sau plastic care înconjoară gamba pentru a o acoperi şi a o proteja. JARGONAFAZIE, s. f. / jargonaphasie, s. f. / jargonaphasia. [Ţr. jargon, origine onomatopeică; gr. a - priv.; phasis = vorbire.] Alterare a limbajului, care devine incomprehensibil din cauza utilizării unor foneme sau cuvinte emise unele după altele, fără nici o semnificaţie. Se observă frecvent în ‘afazia Wernicke şi, mai rar, în ‘schizofrenie. JAVELIZARE, s. f. / javellisation, s. f. / javellization. \Javel, localitate franceză, devenită cartier al 'Parisului, unde se fabrica această apă.] Utilizarea apei de Javel (soluţie 5-10% de hipoclorit de potasiu) pentru dezinfecţie. V. şi clorinare. JEJUN, s. n. / jejunum, s. m. / jejunum. NA: jejunum. [Lat. medicală jejunum intestinum, din lat. ieiunus = flămând, nemâncat.] A doua parte a intestinului subţire. începe la nivelul unghiului duodenojejunal şi se continuă, fără demarcaţie netă, cu ‘ileonul. JEJUNITĂ, s. f. / jejunite, s. f. / jejunitis. [Lat. medicală jejunum intestinum, din lat. ieiunus = flămând, nemâncat; -ită.] Inflamaţie a jejunului. JEJUNOPLASTIE, s. f. / jejunoplastie, s. f. / jejunoplasty. [Lat. medicală jejunum intestinum, din lat. ieiunus = flămând, nemâncat; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Operaţie destinată modificării formei şi funcţionării jejunului. JEJUNOSTOMIE, s. f. / jejunostomie, s. f. / jejunostomy. [Lat. medicală jejunum intestinum, din lat. ieiunus = flămând, nemâncat; gr. stoma, -atos = gură] Deschiderea operatorie a unei anse jejunale la peretele abdominal. Devine astfel posibilă inserţia unui cateter în jejun, în scopul introducerii unor lichide cu nutrimente sau cu alte substanţe. J. se practică îndeosebi când ‘gastrostomia este imposibilă. JET LAG / jet lag / jet lag. Sin.: decalaj orar (v.). JONCŢIONAL, adj. / jonctionnel, -elle, adj. / junctional. [Lat. iunctus, de la iungere = a lega, a uni] Care se referă la zona ‘joncţiunii atrioventriculare. JONCŢIUNE, s. f. / jonction, s. f. / junction. [Lat. iunctio, -onis = legătură, de la iungere = a lega, a uni] Legătură între două structuri identice sau diferite. Ex.: j. dermoepider-mică, prin fibre de colagen şi cement intercelular amorf, */. intercelulare, */. neuromusculară. V. în continuare. JONCŢIUNE ADERENTĂ / jonction adherente / adh(a)erens junction. V. desmozom, hemidesmozom şi joncţiuni celulare. JONCŢIUNE ATRIOVENTRICULARĂ / jonction atrio-ventricu-laire / atrioventricular junction. Ansamblul nodului atrioven-tricular Aschoff-Tawara şi al trunchiului fasciculului His. JONCŢIUNI CELULARE / jonctions cellulaires / cellular junc-tions. Structuri specializate şi stabile care permit sau împiedică schimburile intercelulare şi mediază contactele celulă-celulă şi celulă-matrice extracelulară. Ele pot fi clasificate în trei categorii: 1) J. aderente, care menţin mecanic celulele unele lângă altele (v. desmozomi şi hemidesmozomi). 2) *J. impermeabile sau strânse, care leagă celulele între ele şi nu permit trecerea moleculelor de la o celulă la alta. 3) ‘J. comunicante, care permit trecerea moleculelor (cu Mr până la circa 900 Da) de la o celulă la alta. JONCŢIUNE CELULĂ-MATRICE / jonction cellule-matrice / cell-matrix junction. J. care asigură contactul dintre celule şi ‘matricea extracelulară prin conectarea ‘actinei de la nivelul cito-scheletului cu ‘fibronectina. Legarea actinei se efectuează prin intermediul receptorului pentru fibronectină şi este mediată de o serie de proteine de ataşare, ca a-actinina, ‘vinculina şi ‘talina. JONCŢIUNE COMUNICANTĂ / jonction communicante / gap junction. J. între două celule formată din mai multe canale care permit trecerea moleculelor cu Mr de până la 900 Da. Fiecare canal (cu diametrul de circa 7 nm) este delimitat de şase structuri hexagonale denumite conexoni. Un conexon este alcătuit dintr-un singur tip de proteină transmembranară, denumită conexină (Mr 280-320 kDa), al cărei lanţ polipeptidic (280 de aminoacizi) străbate de patru ori plasmalema. Cele patru domenii prezintă o structură secundară de tip a-helix, al treilea domeniu fiind ‘amfipatic. Conexonii din membranele celulelor învecinate sunt de ordinul sutelor în j. c. şi se află dispuşi cap la cap, formând un canal de comunicare continuu între citoplasmele celor două celule. J. c. prezintă două conformaţii 617 JONCŢIUNE ETANŞĂ JUXTAPILORIC distincte: închisă şi deschisă. Permeabilitatea j. c. este dependentă de pH, Ca2+ liber din citosol, vaioarea potenţialului de membrană şi de o serie de semnale chimice extracelulare. Ele au un rol determinant în funcţionarea normală a celulelor asociate în ţesuturi. ‘Sinapsele chimice sunt, de asemenea, j. c. Sin.: joncţiune de tip gap. JONCŢIUNE ETANŞĂ / jonction etanche / tight junction. Sin.: joncţiune impermeabilă (v.). JONCŢIUNE IMPERMEABILĂ / jonction impermeable / tight junction. J. intercelulară specializată prin care două membrane plasmatice sunt situate doar la 1-2 nm. Acest tip de j. este prezent îndeosebi la nivelul suprafeţei apicale a celulelor din epi-teliile simple, împiedicând trecerea moleculelor între aceste celule, ca şi difuziunea laterală a proteinelor membranare între domeniile apical şi bazolateral ale membranei plasmatice. Sin.: joncţiune etanşă, joncţiune strânsă, zonula occludens. JONCŢIUNE NEUROMUSCULARĂ / jonction neuromusculaire / neuromuscular junction. J. realizată prin contactul a trei tipuri de celule: celule nervoase, celule Schwann şi fibre musculare. Fibra musculară este în contact cu un ‘neuron motor care transmite impulsurile nervoase de la sistemul nervos centrai, prin intermediul unui ‘neuromediator, asemănător modului în care sunt transmise impulsurile între neuroni la nivelul ‘sinapselor. Neuromediatorul este eliberat din vezicule la extremitatea motoneuronului într-o fantă, de unde difuzează în ‘placa motorie a fibrei musculare, provocând ‘depolarizarea membranei. Când valoarea depolarizării atinge un nivel critic, în fibra musculară se generează un ‘potenţial de acţiune. JONCŢIUNE STRÂNSĂ / jonction seree / tight junction. Sin.: joncţiune impermeabilă (v.). JONCŢIUNE DE TIP GAP / jonction de type gap / gap junction. Sin.: joncţiune comunicantă (v.). JOULE, s. m. / Joule, s. m. / Joule. [James Prescott Joule, fizician englez, 1818-1889.] Unitate de măsură a energiei şi a lucrului mecanic (înlocuind ergul) sau a cantităţii de căldură (înlocuind caloria) în *SI. Un j. este egal cu lucrul mecanic efectuat de forţa de un newton când punctul ei de aplicaţie se deplasează cu un metru în direcţia şi sensul forţei. 1 joule = 107 ergi = 0,239 calorii. JUGAL, adj. / jugal, -ale, -aux, adj. / jugal. [Lat. iugalis = referitor (a jug, de la iugum = jug.] 1) Care uneşte, care efectuează o conexiune (anatomică). 2) Care se referă la obraz. JUGULA, vb. / juguler, vb. / jugulate. [Lat. iugulare = a înjunghia, de la iugulum = gât.] 1) A opri o infecţie la începuturile sale. 2) A opri extinderea unei epidemii. JUGULAR, adj. / jugulaire, adj. / jugular. [Lat. iugulum = gât.] 1) Care se referă la gât. 2) Venele /., internă şi externă. V. tab. anat. - vene. JUGULOGRAMĂ, s. f. / jugulogramme, s. m. / jugular vein tracing. [Lat. iugulum = gât; gr. gramma = înscriere.] Curbă obţinută prin înregistrarea pulsului jugular. JUGUM / jugum / jugum. NA: juga. [Lat. iugum = jug.] Formaţiune de aspectul unei creste sau al unei depresiuni care uneşte două structuri vecine. Tipuri: 1) Juga alveolaria mandibulae, reliefurile alveolelor dentare pe faţa anterioară a mandibulei. 2) Juga alveolaria maxillae, aceleaşi structuri la nivelul maxilarului superior. 3) Juga sphenoidale, porţiune a osului sfenoid care uneşte cele două aripi mici. JULEP, s. n. / julep, s. m. / julep. [5tr. djulab, din persană gul-ab = apă de trandafiri] Soluţie oficinală de 20% gumă arabică în apă aromatizată. Se utilizează în calitate de corectiv al ‘poţiunilor şi protector al mucoaselor. JUNGHI, s. n. / elancement, s. m., lancination, s. f. / shoot-ing pain, twinge. [Lat. iugulare = a înjunghia] Durere intensă cu caracter intermitent şi cu localizare îndeosebi toracică. Apare în afecţiunile pleuropulmonare şi cardiace. JUNGHI VAQUEZ / elancement de Vaquez / Vaquez’s twinge. [Louis Henri Vaquez, medic francez, profesor de clinică terapeutică la (Paris, 1860-1936.] Durere interscapulover-tebrală stângă la pacienţii cu stenoză mitrală, prin compresiunea dată de atriul stâng mult mărit şi destins. JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE / le serment d’Hippocrat / Hippocratic Oath. [Lat. iuramentum = jurământ; Hipocrate din Cos, părintele medicinei, student fi profesor (nu fondator) al şcolii din Cos, 460-375 Î.0-C] J. conceput de Hipocrate, pe care medicii din majoritatea ţărilor lumii îl depun la absolvirea facultăţii, angajându-se astfel să respecte regulile eticii profesionale. JUVENIL, adj. / juvenile, adj. / juvenile. [Lat. iuvenilis = tineresc, de la iuvenis = tânăr.] Care aparţine tinereţii şi copilăriei, care se află în relaţie cu aceste perioade ale vieţii. JUXTAARTICULAR, adj. / juxta-articulaire, adj. / juxta-articu-lar. [Lat. juxta = lângă; articularius = referitor la articulaţie.] Care este situat lângă sau în regiunea unei articulaţii. JUXTAGLOMERULAR, adj. / juxtaglomerulaire, adj. / juxta-glomerular. [Lat. juxta = lângă; glomerulus, dim. de la glo-mus = ghem.] Care se află în vecinătatea glomerulului renal. V. aparat juxtaglomerular. JUXTALIMINAR, adj. / juxtaliminaire, adj. / juxtaliminar. [Lat. juxta = lângă; limen, -inis = prag, limită.] Despre un excitant care este foarte aproape de pragul de percepţie sau de reacţie. V. infraliminar, supraliminar. JUXTAPILORIC, adj. / juxtapylorique, adj. / juxtapyloric. [Lat. juxta = lângă; lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic.] Care este situat în imediata apropiere a ‘pilorului sau a regiunii pilorice a stomacului. 618 HFRANCOIS MAGENDIE (1783-1855), medic şi fiziolog francez. în plină perioadă de consacrare a medicinei anato-moclinice, Magendic a susţinut că progresul în medicină nu poate veni decât din domeniul fiziologiei experimentale. Medic la spitalul VHotel Dieu din Paris, a stârnit prin ideile sale revoluţionare opoziţia unor personalităţi. Ca urmare, nu a fost acceptat ca profesor la Facultatea de Medicină, dar nedreptatea a fost mult atenuată, prin numirea sa ca profesor la prestigiosul College de France. Magendie s-a interesat de formarea imaginii retiniene, peristaltismul esofagului, consecinţele absenţei anumitor substanţe din alimentaţie, intuind astfel noţiunea de carenţă. Cercetările sale asupra sistemului nervos sunt foarte cunoscute. Contestând exagerările adepţilor empirismului, Magendie a determinat o evoluţie decisivă a metodelor experimentale în fiziologie şi medicină, punând la baza acestora fizica şi chimia. între 1821 şi 1831 a editat Journal de physiologie experimentale, primul dedicat exclusiv fiziologiei. Elevul său, Claude Bernard, va consacra definitiv medicina experimentală. KAIROMON, s. m. / kairomone, s. f. / kairomone. Substanţă chimică sintetizată şi eliberată de organisme aparţinând unei anumite specii, ce acţionează ca semnal olfactiv pentru organisme care aparţin unei alte specii. KALA AZAR / kala azar / kala azar. [Ftindusă kala azar = febră neagră] Sin.: boală Kala Azar (v.). KALICREINĂ, s. f. / kallicreine, s. f. / kallikrein. [Qr. kallikreas = pancreas; -ină.] Enzimă proteolitică (serinpro-tează) care scindează *kininogenul (cu formarea *kininelor) şi activează *plasminogenul. A fost identificată în plasmă, limfă, urină, salivă şi alte secreţii exocrine (ex.: pancreatică). Există două tipuri de k.: 1) K. plasmatică (formată din *prekalicreină) hidrolizează *kininogenul cu greutate moleculară mare, producând *bradikinina. De asemenea, activează factorii coagulării XII şi VII şi plasminogenul. Se găseşte în plasma sanguină. 2) K. tisulară clivează kininogenul cu masă moleculară mică, generând *kalidina. Se găseşte în limfă, urină, salivă, secreţie pancreatică. V. şi kinine. KALIDINĂ, s. f. / kallidine, s. f. / kallidin. Decapeptid din grupul *kininelor, produs prin acţiunea *kalicreinelor tisulare asupra *kininogenului cu greutate moleculară mică. Are proprietăţi vasodilatatoare, creşte permeabilitatea capilară şi secreţia unor glande (glandele salivare). Sin.: lizil-bradikinină. KALIEMIE, s. f. / kaliemie, s. f. / kali(a)emia. [Fir. kali = potasă; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa sau concentraţia potasiului în sânge, de fapt în plasmă. V. tab. const. biochim. KALIU, s. n. / kalium, s. m. / kalium. [Fir. kali = potasă] Sin. desuet pentru potasiu (v.). KALIURETIC, adj. / kaliuretique, adj. / kaliuretic. [!Ar. kali = potasă; gr. ouretikos = referitor Ca urină, de ta ourein = a urina.] Care provoacă eliminarea potasiului în urină. KALIUREZĂ, s. f. / kaliurese, s. f. / kaliuresis. [Fir. kali = potasă; gr. ouresis = urinare, de Ca ourein = a urina.] Eliminarea crescută a potasiului prin urină, îndeosebi în hiperse-creţia glandelor corticosuprarenale. KALIURIE, s. f. / kaliurie, s. f. / kaliuria. [Fir. kali = potasă; gr. ouron = urină] Prezenţa de potasiu în urină: normal 1,2-3,5 sau 30-90 mEq/24 ore. Raportul zi/noapte este de 0,25-0,50. KANAMICINĂ, s. f. / kanamycine, s. f. / kanamycin. (DCI) Antibiotic izolat din culturile de Streptomyces kanamyceticus. Acţiune asemănătoare cu a *streptomicinei. Are efect toxic renal şi asupra nervului acustic, iar în prezent este înlocuită frecvent cu *gentamicina. KAOLIN, s. n. / kaolin, s. m. / kaolin. [Chineză kao-ling = cotind; de ta tocut de unde se extrăgea haotinut.] Silicat de aluminiu nativ hidratat, utilizat ca absorbant al secreţiilor, pansament gastric sau substanţă auxiliară în unele preparate medicamentoase. KAONI, s. m. pl. / kaoni, s. m. pl. / kaoni. Sin.: mezoni K (v. mezon). KATAL, s. m. / katal, s. m. / katal. [Qr. katalyein = a distruge, a dizotva, de ta kata = în jos, lyein = a distruge, a dizotva] Activitatea catalitică a unei enzime se exprimă în k. (Kat) sau, de preferinţă, în submultiplii săi. K. reprezintă cantitatea de enzimă care catalizează transformarea unui mol de substrat pe secundă. Se înlocuieşte astfel vechea Unitate Internaţională. KEFIR, s. n. / kefir, s. m. / kefir, kefyr. [Cuvânt caucazian.] Băutură lactată acidulată, produsă prin fermentarea laptelui consecutivă adăugării unei levuri conţinute în “grăunţele de kefir”. Aliment, k. i se atribuie uneori virtuţi terapeutice nu întru totul probate experimental. Se susţine, de asemenea, rolul acestui aliment în longevitatea locuitorilor din unele zone montane. Var.: chef ir. KELOID, s. n. / cheloî'de, s. f. / keloid. [Qr. kelis = pată, defect, sau khele = cteştete racului; eidos = formă] Sin.: che-loid (v.). KELOIDOZĂ, s. f. / cheloTdose, s. f. / keloidosis. [Qr. kelis = pată, defect, sau khele = cteştete racului; eidos = formă; -oză.] Dispoziţie înnăscută a ţesutului conjunctiv subcutanat şi a altor organe de a reacţiona printr-o proliferare exuberantă. KELOTOMIE, s. f. / kelotomie, s. f. / kelotomy, herniotomy. [Qr. kele - hernie, tumoră; tome = tăiere, secţiune, de ta tem-nein = a tăia.] Secţionare chirurgicală a agentului de strangulare (de regulă *bride) într-o *hernie strangulată. V. şi hernio-tomie. KELVIN, s. m. / Kelvin, s. m. / Kelvin. [Sir William Thomson, fizician engtez, 1824-1907, devenit Lord Kelvin în 1892.] Unitate fundamentală în Sistemul Internaţional pentru temperatura termodinamică. Kelvinul, cu simbolul K, este definit ca 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei. Intervalul de un kelvin este egal cu un grad ‘Celsius, dar punctul de pornire al scării Kelvin este zero absolut: 0 K. Punctul de fuziune a apei pure (de topire a gheţii) la presiune atmosferică normală este de 273,16 K (corespunzând la 0°C) şi punctul de ebuliţie (fierbere) al apei pure la presiune atmosferică normală este de 373,16 K (100°C). 619 KENOFOBIE KERATOMETRIE KENOFOBIE, s. f. / kenophobie, s. f. / kenophobia. f Qr. kenos = gol, vid; phobos = frică.] Frică exagerată de spaţii goale, libere. KERATALGIE, s. f. / keratalgie, s. f. / keratalgia. [Qr. keras, keratos = corn, comee; algos = durere.] Durere corneană de natură traumatică sau infecţioasă. KERATECTAZIE, s. f. / keratectasie, s. f. / keratectasia. [Qr. keras, keratos = corn, comee; ektasis = dilataţie.] 'Stafilom cornean cu proeminenţa ţesutului corneei din cauza unei sub-ţieri patologice a acestuia, de natură distrofică sau cicatriceală. K. localizată (centrală sau marginală) sau extinsă la întreaga comee, survine frecvent în urma unei *keratite inflamatorii grave, îndeosebi dacă aceasta se complică cu hipertonie oculară. KERATECTOMIE, s. f. / keratectomie, s. f. / keratectomy. [Qr. keras, keratos = com, comee; ektome = e\cizie.] Excizia chirurgicală a unei porţiuni din cornee. KERATINAZĂ, s. f. / keratinase, s. f. / keratinase. Enzimă proteolitică ce catalizează hidroliza *keratinei. Se află în concentraţie mare îndeosebi în tubul digestiv al moliei, capabilă să digere lâna. KERATINĂ, s. f. / keratine, s. f. / keratin. [Qr. keras, keratos = com; -ină.] Proteină fibroasă, alcătuită din 18 aminoa-cizi; este bogată în sulf, se formează în stratul cornos al pielii, în păr şi unghii. KERATINIZARE, s. f. / keratinisation, s. f. / keratinization. [Qr. keras, keratos = com; -ină.] 1) Proces prin care celulele straturilor bazale ale epidermei (keratinocite) se transformă în celule corneene superficiale anucleate şi foarte bogate în kera-tină. 2) Modificare patologică a unei mucoase care se infiltrează cu keratină. V. leucoplazie. KERATINOCIT, s. n. / keratinocyte, s. m. / keratinocyte. [Qr. keras, keratos = com; -ină; kytos = ceCuli1] Celulă epidermică; sintetizează keratina, urmând mai multe stadii în diferitele straturi ale pielii. KERATITĂ, s. f. / keratite, s. f. / keratitis. [Qr. keras, keratos = com, comee; -ită.] Denumire generică a tuturor inflama-ţiilor 'corneei. K. se manifestă prin roşeaţa conjunctivei, durere vie, lăcrimare, clipit, fotofobie. Instilaţia de colir cu fluoresceină arată o alterare a epiteliului cornean. K. poate fi de origine microbiană, virală, micotică, medicamentoasă sau alergică, de unde existenţa a numeroase tipuri de k. V. şi test cu fluoresceină. KERATOACANTOM, s. n. / kerato-acanthome, s. m. / kera-toacanthoma. [Qr. keras, keratos = com; akantha = spin; -oma.] Tumoră cutanată benignă, sub forma unui mic nodul proeminent care se ulcerează, se turteşte şi dispare spontan. Poate fi confundat cu epiteliomul spinocelular. KERATOCEL, s. n. / keratocele, s. f. / keratocele. [Qr. keras, keratos = com, comee; kele = hernie, tumoră] Hernia ‘membranei Descemet printr-o ulceraţie corneană invadantă în profunzime. KERATOCON, s. n. / keratocone, s. m. / keratoconus. [Qr. keras, keratos = com, comee; Cat. conus, gr. konos = con.] Deformaţie conică a polului anterior al ochiului, deci a corneei. KERATOCONJUNCTIVITĂ, s. f. / keratoconjonctivite, s. f. / keratoconjunctivitis. [Qr. keras, keratos = com, comee; Cat. coniunctivus = care leagă; -ită.] Inflamaţia asociată a 'corneei şi a 'conjunctivei. KERATOCONJUNCTIVITĂ EPIDEMICĂ / kerato-conjonctivite epidemique / epidemic kerato-conjunctivitis. Sin.: boală Sanders (v.). KERATODERMA / keratoderma / keratoderma. [Qr. keras, -atos = com; derma, -atos = piele.] Sin.: keratodermie (v.). KERATODERMIE, s. f. / keratodermie, s. f. / keratodermia. [Qr. keras, -atos = com; derma, -atos = piele.] Denumire generică pentru hiperplazii ale stratului cornos, cuprinzând anumite teritorii. Cele mai frecvente k. sunt palmară şi plantară. K. pot fi congenitale şi familiale (ex.: 'boală Meleda, boală Thost-Unna) sau pot fi dobândite, în cadrul simptomatologiei unor afecţiuni diverse ('sifilis, 'psoriazis, 'eczeme, 'lichen etc.) sau idiopatice ('porokeratoză palmoplantară Mantoux). Sin.: keratoderma, keratodermită. KERATODERMIE SIMETRICĂ A EXTREMITĂŢILOR / kerato-dermie symetrique des extremites / keratosis palmaris et plantaris. Sin.: boală Thost-Unna (v.). KERATODERMITĂ, s. f. / keratodermite, s. f. / keratoderma-titis. [Qr. keras, keratos = com; derma, -atos = piele; -ită.] Sin.: keratodermie (v.).w KERATOFACOPROTEZĂ, s. f. / keratophacoprothese, s. f. / keratophacoprosthesis. [Qr. keras, keratos = com, comee; phakos = linte, lentilă; prosthesis = adăugare, de la pro = înainte, thesis = punere şi tithenai = a plasa, a pune (confundat cu prothesis = propoziţie).] Dispozitiv optic ce este implantat în caz de cornee complet opacă, în care keratoplas-tia perforantă nu este posibliă. K. este compus dintr-un suport şi un dispozitiv optic prin care pătrunde lumina. KERATOGEN, adj. / keratogene, adj. / keratogenous. [Qr. keras, keratos = com; gennan = a produce.] Producător de 'keratină. KERATOGLOB, s. n. / keratoglobe, s. m. / keratoglobus. [Qr. keras, keratos = com, comee; lat. globus = glob.] Dezvoltare anormală şi excesivă a segmentului anterior al ochiului, îndeosebi a corneei ('megalocornee), în absenţa oricărei creşteri a presiunii intraoculare. K. este întotdeauna bilateral, adesea familial, non-evolutiv, afectând aproape exclusiv bărbaţii şi compatibil cu o funcţie vizuală normală. KERATOLEUCOM, s. n. / keratoleucome, s. m. / kerato-leukoma. [Qr. keras, keratos = com, comee; leukos = alb; -oma.] Leucom cornean (v. leucom). KERATOLITIC, adj. / keratolytique, adj. / keratolytic. [Qr. keras, keratos = com; lytikos = care distmge, de la lyein = a distruge.] Agent terapeutic care exfoliază stratul cornos al epidermei. KERATOLIZĂ, s. f. / keratolyse, s. f. / keratolysis. [Qr. keras, keratos = com; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Separarea şi îndepărtarea normală sau patologică a stratului cornos epidermic. KERATOM, s. n. / keratome, s. m. / keratoma. [Qr. keras, keratos = com; -oma.] Denumire generică pentru leziuni kera-tinizante, frecvent circumscrise, localizate pe piele. K. difuz neviform palmar şi plantar ar reprezenta localizarea palmoplantară a unui 'nev keratozic papulos generalizat. KERATOM MALIGN DIFUZ CONGENITAL / keratome mălin diffus congenital / ichthyosis f(o)etalis. Apare de la naştere şi se caracterizează prin hiperkeratoză generalizată, care formează o carapace completă; împiedicarea mişcărilor antrenează rapid moartea prin inaniţie, asfixie sau infecţii. Sin.: ihtioză fetală (congenitală). KERATOM SENIL / keratome senile / keratoma senilis. Sin.: keratoză senilă (v.). KERATOMALACIE, s. f. / keratomalacie, s. f. / keratomala-cia. [Qr. keras, keratos = com, comee; malakia = înmuiere, de la malakus = moale.] 'Keratită profundă, mergând până la ulcerare şi perforare, ce apare la nou-născutul atrepsic, datorită avitaminozei A. KERATOMEGALIE, s. f. / keratomegalie, s. f. / megalo-cornea. [Qr. keras, keratos = com, comee; megas, megalos = mare.] Sin.: megalocornee (v.). KERATOMETRIE, s. f. / keratometrie, s. m. / keratometry. [Qr. keras, keratos = com, comee; metron = măsură] Sin.: oftalmometrie (v.). 620 keratometru KINEPLASTIE KERATOMETRU, s. n. / keratometre, s. m. / keratometer. [Qt. keras, keratos = corn, cornet; metron = măsura] Instrument pentru măsurarea curburii corneei. KERATOMICOZĂ, s. f. / keratomycose, s. f. / keratomyco-sis. [Qr. keras, keratos = corn; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] *Dermatomicoză limitată la straturile superficiale ale epi-dermului cornos sau cuticula părului. KERATOPATIE, s. f. / keratopathie, s. f. / keratopathy. [Qr. keras, keratos = corn, comee; pathos = Boală] 1) Denumire generică pentru orice boală a *corneei. 2) Afecţiune nein-flamatorie a corneei. KERATOPLASTIE, s. f. / keratoplastie, s. f. / keratoplasty. [Qr. keras, keratos = corn, comee; plastos - modelat, de ta plassein = a forma, a modela] Chirurgia plastică a corneei, îndeosebi *grefa de cornee, care poate fi: 1) autogenă, prin grefare de ţesut cornean de la celălalt ochi; 2) lamelară, transplant al jumătăţii anterioare a corneei, *camera anterioară rămânând intactă; 3) optică, cu transplant de material cornean pentru înlocuirea unei cicatrice, care împiedică vederea; 4) penetrator, transplant cu secţionare în toată grosimea corneei; 5) refractivă, în care corneei transplantate i se corectează curbura în prealabil, iar prin tehnica utilizată i se asigură la nivelul ochiului pacientului o curbură corectă. KERATOPROTEZĂ, s. f. / keratoprothese, s. f. / kerato-prosthesis. [Qr. keras, keratos = com, comee; prosthesis = adăugare, de la pro = înainte, thesis = punere şi tithenai = a plasa, a pune (confundat cu prothesis = propoziţie).] Grefa unui implant inert transparent la nivelul corneei, practicată în caz de *leucom cornean extins, în cazul când grefa de cornee nu are şanse de reuşită. KERATOSCOP, s. n. / disque keratoscopique / keratoscope. [Qr. keras, keratos = com, comee; skopos = oBservator, de la skopein = a vedea, a etamina] Instrument marcat cu linii şi careuri care permite observarea luminii reflectate pe suprafaţa anterioară a corneei şi a eventualelor neregularităţi în caz de *astigmatism. Sin.: disc Placido. KERATOSCOPIE, s. f. / keratoscopie, s. f. / keratoscopy. [Qr. keras, keratos = com, comee; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Examinarea corneei cu *keratoscopul, în primul rând pentru aprecierea curburii regulate. KERATOTOMIE, s.f. / keratotomie, s. f. / keratotomy. [Qr. keras, keratos = com, comee; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Procedeu chirurgical care constă în incizia corneei. KERATOZĂ, s. f. / keratose, s. f. / keratosis. [Qr. keras, keratos = com; -oză.] Termen care desemnează hiperplazia stratului cornos al epidermei, corespunzând histopatologic unei hiperkeratoze ortokeratozice (când nucleele celulelor stratului cornos au dispărut în mod normal), sau unei hiperkeratoze para-keratozice (când celulele stratului cornos îşi conservă nucleele). V. în continuare. KERATOZĂ ACTINICĂ / keratose actinique / actinie keratosis. Sin.: keratoză senilă (v.). KERATOZĂ DISEMINATĂ CIRCUMSCRISĂ / keratose disse-minee circonscrite / dyskeratosis congenita. Distrofie congenitală şi familială (cu transmitere dominantă) caracterizată prin papule cornoase foliculare confluente, asociate cu kerato-dermie palmoplantară, pahionichie, leucokeratoză bucală, keratinizări corneene şi tulburări psihice. Sin.: boală Jadassohn-Lewandowsky, pahionichie congenitală. KERATOZĂ FOLICULARĂ INVERSATĂ / keratose folliculaire inversee / inverted follicular keratosis. Sin.: boală Helwig (v.). KERATOZĂ SEBOREICĂ / keratose seborrheique / seb-orrh(o)eic keratosis. Sin.: verucă seboreică (v.). KERATOZĂ SENILĂ / keratose senile / keratosis senilis. Leziune cutanată a zonelor descoperite la vârstnici, complicând atrofia senilă a pielii. Constă în pete uscate de culoare brună, uneori rugoase, care se acoperă treptat cu formaţiuni cornoase mai mult sau mai puţin reliefate, denumite keratoame senile. Sub acestea, pielea este neregulată şi sângerândă, iar leziunile pot degenera în epiteliom cutanat. Sin.: keratom senil, keratoză actinică. KERION, s. n. / kerion, s. m. / kerion. [Qr. kerion = fagure.] Formă de dermatomicoză inflamatorie provocată de tricofitoni. Are aspect de placă rotundă sau ovalară, proeminentă, roşie, zemuindă. KEROZĂ, s. f. / kerose, s. f. / kerose. [Qr. keros = ceară; -oză.] Dilatare a porilor pilosebacei, foarte frecventă în stările seboreice. KETAMINĂ, s. f. / ketamine, s. f. / ketamine. (DCI) Anestezic general cu acţiune rapidă. KILOBAZĂ, s. f. / kilobase, s. m. / kilobase. [Qr. khilioi = o mie; basis = Bază] Unitate de măsură pentru mărimea acizilor nucleici, genelor sau cromozomilor. O k. reprezintă 1 000 de perechi de baze pentru ADN şi 1 000 de baze pentru ARN. K. este echivalentă cu 330 kilodaltoni (kDa). Simbol: kb. KILOELECTRONVOLT, s. m. / kiloelectronvolt, s. m. / kilo-electronvolt. [Qr. khilioi = o mie; elektron = chihlimBar, corp care se electrizează prin frecare; Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la (Pavia, 1745-1827.] Unitate de energie egală cu o mie electronvolţi (103 eV). Se utilizează îndeosebi pentru caracterizarea energiei radiaţiilor emise de radio-izotopi. Simbol: keV. V. şi electronvolt. KILOPERECHE DE BAZE / kilopaire de bases / kilobase pair. Unitate de măsură a dimensiunii acizilor nucleici dublu-catenari: 1 000 de perechi de baze reprezintă 1 kbp, care este echivalentă cu 660 kilodaltoni (kDa). Simbol: kbp. KILOVOLT, s. m. / kilovolt, s. m. / kilovolt. [Qr. khilioi = o mie; Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la (Pazna, 1745-1827.] Unitate pentru diferenţa de potenţial, egală cu 1 000 Volţi. Simbol: kV. KIMOGRAF, s. n. / kymographe, s. m. / kymograph. [Qr. kyma, -atos = val, undă; graphein = a scrie.] 1) Aparat pentru înregistrarea variaţiilor unor parametri fiziologici (ex.: presiune sanguină, respiraţie etc.). 2) Dispozitiv pentru evidenţierea mişcărilor unui organ, ataşat la un aparat de diagnostic cu raze X. KIMOGRAFIE, s. f. / kymographie, s. f. / kymocjraphy. [Qr-kyma, -atos = val, undă; graphein = a scrie.] 1) înregistrarea grafică a variaţiilor unor parametri biologici. 2) Metodă de examen radiologie care pune în evidenţă, cu o grilă specială, caracterele mjşcării unui organ. KIMOGRAMĂ, s. f. / kymogramme, s. m. / kymogram. [Qr. kyma, -atos = val, undă; gramma = înscriere.] Reprezentarea grafică a mişcărilor unui organ, dar şi a organismului întreg, utilizând kimograful. KINAZĂ, s. f. / kinase, s. f. / kinase. [Qr. kinein = a mişca; -ază.] 1) Enzimă catalizatoare a formării unei alte enzime, pornind de la precursorul său. Ex.: enterokinaza permite transformarea tripsinogenului în tripsină. 2) Enzimă transportoare a radicalului fosfat de la nivelul nucleozid trifosfaţilor, cel mai des pornind de la acidul adenozin trifosforic. KINEPLASTIE, s. f. / cineplastie, s. f. / kineplasty. [Qr. kinein = a mişca; plastos = modelat, de ta plassein = a forma, a modela] Utilizarea bontului de amputaţie pentru mobilizarea protezei. 621 KINESTEZIE KOILONICHIE KINESTEZIE, s. f. / kinesthesie, s. f. / kin(a)esthesia. [Qr. kinein = a mişca; aisthesis = senzaţie, sensiBiCitate.] Posibilitatea de a simţi, fără a vedea, mişcările imprimate pasiv diferitelor părţi ale corpului. Se produce prin intermediul sensibilităţii profunde. KINETOTERAPIE, s. f. / kinetotherapie, s. f. / kinetotherapy. [Qr. kinetos = moBd, de Ca kinein = a mişca; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Sin.: kineziterapie (v.). KINEZIE, s. f. / kinesie, s. f. / kinesia. [Qr. kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca] Termen general pentru mişcare. în k. paradoxală, bolnavii imobilizaţi pot efectua în împrejurări paradoxale (emoţionale) unele acţiuni (fugă, dans, vorbire). KINEZIMETRU, s. n. / kinesiometre, s. m. / kinesiometer. [Qr. kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca; metron = măsuri1] Instrument pentru măsurarea unei mişcări. KINEZINĂ, s. f. / kinesine, s. f. / kinesin. [Qr. kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca, -ină.] Proteină citoplasmatică responsabilă de mişcarea veziculelor şi particulelor către ‘micro-tubuli. Abundentă în neuroni, k. promovează transportul rapid al ‘veziculelor sinaptice către terminaţia axonilor. Are rol, de asemenea, în medierea elongaţiei cromozomilor în mitoză ca şi a elongaţiei lizozomilor în macrofage şi în alte tipuri celulare. KINEZIOLOGIE, s. f. / kinesiologie, s. f. / kinesiology. [Qr. kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca; logos = ştiinţa] Studiul bazelor structurale şi fiziologice ale mişcărilor corpului uman. Sin.: cineziologie. KINEZITERAPIE, s. f. / kinesitherapie, s. f. / kinesitherapy. [Qr. kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Metodă de tratament bazată pe mobilizarea activă sau pasivă a unor părţi ale corpului. Prin extensie termenul defineşte o întreagă disciplină, practicată de kineziterapeuţi, incluzând gimnastică medicală, masaje, mobilizare pasivă. Sin.: kinetoterapie. KINGELLA / Kingella / Kingella. [Elizabeth O. King, Bacterio-Cog american contemporan.] Gen de bacili gramnegativi potenţial patogeni din familia *Neisseriaceae care populează în mod obişnuit nazofaringele uman. Specia K. kingae poate cauza endocardită, artrită sau osteomielită, iar K. indologenes -infecţii oculare. KININE, s. f. pl. / kinines, s. f. pl. / kinins. [Qr. kinein = a mişca; -ină.] Polipeptide formate din precursori inactivi; există în plasmă şi în diverse ţesuturi, dar numai în anumite condiţii: leziuni tisulare, modificări de pH şi temperatură ale sângelui. Au efecte hemodinamice, modifică permeabilitatea capilară şi stimulează musculatura netedă. în organism există trei tipuri de k. Două dintre ele se formează în plasmă: *bradikinina (nonapeptid) şi lizil-bradikinina sau kalidina (decapeptid). A treia, metionil-lizil-bradikinina, a fost pusă în evidenţă în urina umană. K. se formează pornind de la o serie de globuline circulante, denumite ‘kininogene, prin acţiunea enzimelor pro-teolitice denumite ‘kalicreine. KININOGEN, s. n. / kininogene, s. m. / kininogen. [Qr. kinein = a mişca; -ină; gr. gennan = a produce.] Una din cele două a2-globuline plasmatice care reprezintă precursori ai ‘kininelor. K. cu greutate moleculară mare (100 000-250 000) este scindat de ‘kalicreina plasmatică, producând ‘bradikinina. K. cu greutate moleculară mică (50 000-75 000) este scindat de kalicreina tisulară, formând lizil-bradikinina sau ‘kalidina. KINOCIL, s. m. / kinocil, s. m. / kinocillium. [Qr. kinein = a mişca; Cat. cilium = ciC, geană.] Cil mobil, cu ultrastructură denumită 9+2 (9 dublete tubulare periferice cu doi tubuli centrali) în raport cu un ‘corpuscul bazai. K se deosebeşte de ‘stereocil, care este imobil, reprezentând o ‘microvilozitate lungă. KINOM, s. n. / kinome, s. m. / kinome. Denumire pentru totalitatea protein kinazelor celulare din organism, începând cu expresia genică şi continuând cu cea funcţională, în cadrul unor reţele moleculare din organism. KINOSCOP, s. n. / kinoscope, s. m. / kinoscope. [Qr. kinein = a mişca; skopos = oBservator, de Ca skopein = a vedea, a e?(amina] Dispozitiv care reproduce mecanic mişcările mandibulei, pe baza înregistrărilor interocluzale. KINURENINAZĂ, s. f. / kinureninase, s. f. / kynureninase. [V. etimoC. termenului hinureninâ]. Enzimă din clasa hidrola-zelor care catalizează dozajul hidrokinureninei (‘kinurenină) în acid hidroxiantranilic şi ‘alanină ca etapă în metabolismul trip-tofanului. KINURENINĂ, s. f. / kinurenine, s. f. / kinurenin. [Qr. kyon = câine; Cat. ren, renis = rinichi]. C10H7O3N, metabolit intermediar în sinteza inelului nicotinic şi a triptofanului. Aminoacid aromatic, denumit k. deoarece a fost izolat pentru prima oară la câine. K. se elimină în urină în cantitate de 9-17 pmoli în 24 de ore. Cantitatea eliminată creşte cu vârsta, în graviditate, unele stări febrile, neoplazii, hemoblastoze, tuberculoză, endocrinopatii, boli renale şi hepatice. V. şi kinureninază. KISSPEPTINĂ, s. f. / kisspeptine, s. f. / kisspeptin. Peptid alcătuit din 145 reziduuri de aminoacizi, codificat prin gena KISS-1. Kisspeptina, secretată de anumiţi neuroni din hipota-lamus, este un activator puternic al secreţiei de ‘gonadolibe-rină şi, probabil, principalul reglator al acestei secreţii. Producţia de k. este supusă unei contra-reacţii de hormonii sexuali. Ea nu debutează decât la pubertate şi ar fi factorul care declanşează pubertatea. Receptorul k. este asociat cu ‘proteine G şi este foarte răspândit în afara sistemului nervos. La nivelul celulelor ce conţin receptorul, k. acţionează ca un inhibitor al mobilităţii acestora. KIT, s. n. / kit, s. m. / kit. [‘EngC. kit = echipament.] Anglicism adoptat pentru denumirea unui ansamblu de materiale şi de produse necesare efectuării unei determinări, investigaţii sau manevre terapeutice. K. este conţinut într-un recipient adecvat naturii materialelor care îl compun. Ex.: k. pentru efectuarea unei anumite determinări biochimice, k. pentru ‘radioimunodozare. KLEBSIELLA / Klebsiella / Klebsiella. [Edwin T. A. Klebs, anatomopatolog şi BacterioCog german, profesor de anatomie patoCogică Ca (Berna, apoi (succesiv) Ca WiirtzBurg, (Fraga, Ziiricn şi Chicago, 1834-1913.] Gen de bacterii gramnegative, imobile, aparţinând familiei *Enterobacteriaceae. Sunt localizate la nivelul tractusurilor respirator, intestinal şi urogenital, la animale şi la om. Reprezintă o cauză frecventă a infecţiilor noso-comiale pulmonare, biliare şi urinare, precum şi a infecţiilor plăgilor. Specii patogene: 1) K. oxytoca, asociată cu infecţiile urinare umane. 2) K. pneumoniae (bacilul Friedlânder), asociată cu pneumonie (pneumonie lobară cu tendinţa spre abces pulmonar şi empiem) şi alte infecţii respiratorii. 3) K. rhinoscleromatis cauzează ‘rinoscleromul. 4) K. ozenae, asociată cu ‘ozena. KNOCK-OUT / knock-out / knock-out. [EngC. knock-out = scoatere din Cuptă.] 1) Procedeu în biologia moleculară, practicat de regulă la şoarece, care constă în înlocuirea unei gene studiate cu o genă alterată sau inactivă. Se obţine astfel, de ex., un şoarece k. care este utilizat ca model animal în studiul bolilor cu transmitere autozomal recesivă. 2) Lovitură decisivă în box, aplicată cu forţă asupra bărbiei sau a regiunilor bogat inervate simpatic. Scoaterea din luptă se produce prin comoţie cerebrală sau lipotimie. Sin.: invalidare genetică. KOILONICHIE, s. f. / koîlonychie, s. f. / koilonychia. [Qr. koilos = scobitură, depresiune; onyx, onykhos = unghie.] De-formaţie a unghiilor în boli de sânge, endocrine şi nervoase; constă în inversarea curburilor unghiilor, care au aspect de lopată. 622 ifRAUBOSIS PENIS KWASHIORKOR KRAUROSIS PENIS / kraurosis penis / kraurosis penis. [Gr. jcrauros = uscat; -osis; Cat. penis = penis.] Leziune de involuţie senilă constând în scleroza progresivă a inelului prepuţial, asociată cu atrofie a mucoasei glandului, retrac{ie a meatului urinar, telangiectazii şi prurit local. Aceste procese determină o ♦fimoză progresivă, permanentă şi ireductibilă. Sin.: boală Stuhmer. KRAUROSIS VULVAE / kraurosis vulvae / kraurosis vulvae. [Şt. krauros = uscat; -osis; Cat. vulva = vuCvă.] Scleroatrofie vulvară primitivă, atrezică şi stenozantă, produsă cel mai frecvent în postmenopauză. Uneori poate suferi o degenerescenţă malignă secundară. KUPFFEROM, s. n. / kupfferome, s. m. / Kupffer’s cell sar-coma. [Karl Wilhelm von Kupffer, anatomist german, profe- sor (succesiv) Ca 9(îeC, 9(pnigsBerg şi Vdunchen, 1829-1902; -oma.] Tumoră malignă primitivăr reticuloangiosarcom al ficatului, care se dezvoltă la nivelul celulelor Kupffer. KURU, s. n. / kuru, s. m. / kuru. [în CimBa fore din 9{pua Şuinee: a tremura de frig sau de teama.] Boală virală (Noua Guinee) cu semne asemănătoare ‘parkinsonismului postencefalitic. KWASHIORKOR, s. n. / kwashiorkor, s. m. / kwashiorkor. [în diaCectuC african as Bonţi, din Ghana: kwashi = Băiat; orkor = roşu; sau "BoaCa copiCuCui (înţărcat) când frateCe său mai mic treBuie să se nască .] Sindrom de deficientă proteică: întârziere în creştere, depigmentarea pielii, căderea părului sau modificarea culorii acestuia în roşu, hipoalbuminemie, edeme, modificări hepatice. K. marasmic apare când alimentaţia este foarte deficitară în calorii şi proteine. Sin.: boala copiilor roşii, pelagră infantilă. V. şi semnul steagului. H CLAUDE BERNARD (1813-1878), fiziolog, întemeietorul medicinei experimentale. După o studenţie mediocră în medicină, îşi descoperă, în laboratorul celebrului Franţois Magendie, vocaţia: experimentul fiziologic. Depăşind empirismul maestrului său, Claude Bernard se va dovedi un cercetător genial, punând bazele fiziologiei şi medicinei experimentale. Descoperirile sale cuprind aproape toate domeniile fundamentale ale fiziologiei. A formulat conceptul de secreţie internă“. După 1858, Claude Bernard lucrează la o carte care să cuprindă principiile medicinei experimentale. Bolnav, reuşeşte să încheie doar Introduction ă l’etude de la medecine experimentale (1865), care cuprinde metodologia experimentării şi regulile experimentului ştiinţific, o capodoperă neafectată de trecerea timpului. Alte cărţi: Legons, în 17 volume, Physiologie generale (1872), Principes de medecine experimentale (publicată postum, în 1947). Concepţia lui Claude Bernard a exercitat o influenţă determinantă, care a depăşit cadrul fiziologiei şi chiar al medicinei. LABFERMENT, s. m. / labferment, s. m. / labferment. [Qerm. Lab = cheag; Cat. fermentum = dospire, fermentare, de Cafer-vere = a fierBe.] Enzimă secretată de mucoasa gastrică a mamiferelor tinere, care activează coagularea laptelui. Acţiunea I. se produce asupra unei proteine solubile din lapte (cazeino-gen) pe care o converteşte aproape instantaneu în ‘cazeină. LABIAL, adj. / labial, -ale, -aux, adj. / labial. [Lat. labium, -ii = Buză.] 1) Despre o structură anatomică care aparţine buzelor; care se referă la buze. Ex.: muşchi I. 2) Despre sunete care se articulează cu participarea buzelor. Ex.: vocalele o şi u. LABIALISM, s. n. / labialisme, s. m. / labialism. [Lat. labium, -ii = Buză; -ism.] Defect de vorbire exprimat prin pronunţarea defectuoasă a sunetelor ‘labiale. LABII, s. f. pl. / levres, s. f. pl. / labia, pl. of labium. NA: labium. [Lat labium, -ii = Buză] Fiecare din cele două perechi de repliuri cutaneomucoase de la nivelul ‘vulvei. V. labii mari şi labii mici. LABII MARI / grandes levres / labia majora. NA: labia majora. Repliuri cutanate pare, care delimitează lateral vestibulul vulvei, formează anterior ‘muntele lui Venus şi sunt reunite posterior în comisura posterioară. La femeile tinere suprafeţele mediale ale I. m. se află în contact, iar la femeile vârstnice se poate produce o ‘protruzie a labiilor mici între I. m. LABII MICI / petites levres / labia minora. NA: labia minora. Repliuri mucoase pare, situate de o parte şi de alta a ‘vestibulului vulvei, înăuntrul ‘labiilor mari. L. m. se unesc anterior, formând prepuţul ‘clitorisului, iar posterior de acesta un repliu transversal, frâul clitorisului. LABIL, adj. / labile, adj. / labile. [Lat. labilis = care aCunecâ, de Ca labi = a aluneca, a cădea] Instabil, care se modifică sau se elimină uşor. LABILITATE, s. f. / labilite, s. f. / lability. [V. etimol. labil] 1) însuşirea de a fi ‘labil. 2) Mobilitate funcţională excesivă. 3) L. emoţională, trecerea rapidă de la o stare emoţională la alta, uneori opusă ca sens. Se observă în stări nevrotice, psihopatii, arterioscleroză cerebrală, dar poate fi şi o caracteristică temperamentală. LABIODENTAR, adj. / labiodental, -ale, -aux, adj. / labioden-tal. [Lat. labium, -ii = Buză; dens, -ntis = dinte.] Aparţinând buzelor şi dinţilor. LABIOLECTURA, s. f. / labiolecture, s. f. / lipreading. [Lat. labium, -ii = Buză; lectio, -onis = Cectură, citire, de Ca le-gere = a citi] Proces de descifrare a limbajului vorbit, utilizat de subiecţii surzi şi îndeosebi surdomuţi, bazat pe analiza mişcării buzelor interlocutorului. LABIONAZAL, adj. / labionasal, -ale, -aux, adj. / labionasal. [Lat. labium, -ii = Buză; nasus = nas.] Aparţinând buzelor şi nasului. LABIRINT, s. n. / labyrinthe, s. m. / labyrinth. [Lat. laby-rinthus, gr. labyrinthos = CaBirint.] Ansamblu complex de cavităţi şi conducte care comunică între ele. L. urechii interne cuprinde /. osos (NA: labyrinthus osseus) şi I. membranos (NA: labyrinthus membranaceus). L. osos este situat în stânga osului temporal şi este alcătuit din trei părţi: ‘vestibulul, ‘canalele semicirculare şi melcul (sau ‘cohleea). în I. osos este situat I. membranos, sistem de cavităţi umplute cu endolimfă, alcătuit din: conductele semicirculare (organ al echilibrului), vestibulul (cuprinzând utricula şi sacula) şi conductul cohlear (organ al audiţiei). LABIRINTECTOMIE, s. f. / labyrinthectomie, s. f. / labyrin-thectomy. [Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = CaBirint; gr. ektome = e^cizie.] ‘Evidare chirurgicală totală sau parţială a ‘labirintului, urmată de abolirea definitivă a funcţiilor labirintice. LABIRINTIC, adj. / labyrinthique, adj. / labyrinthal. [Lat. labyrinthicus = întortocheat, de Ca Cat. labyrinthus, gr. labyrinthos = CaBirint.] Termen utilizat îndeosebi pentru a desemna o afecţiune care este localizată la nivelul ‘labirintului urechii interne (ex.: ‘otită I.) sau al cărei mecanism fiziopa-tologic este în relaţie cu acesta (ex.: ‘nistagmus I., ‘vertij I.). LABIRINTITĂ, s. f. / labyrinthite, s. f. / labyrinthitis. [Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = CaBirint; *ită.] Inflamaţia ‘labirintului urechii. Este însoţită de vertij, vomă şi surditate. Sin.: otită internă. LABIRINTOTOMIE, s. f. / labyrinthotomie, s. f. / labyrintho-tomia. [Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = CaBirint; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Incizia ‘labirintului. LABIRINTOZĂ, s. f. / labyrinthose, s. f. / labyrinthose. [Lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = CaBirint; -oză.] Degenerescen-ţa elementelor neurosenzoriale vestibulare sau cohleare consecutiv acţiunii toxice a unor medicamente (îndeosebi antibiotice). LABORATOR, s. n. / laboratoire, s. m. / laboratory. [Lat. laborare = a munci] Local sau încăpere prevăzute cu dispozitive, aparatură şi materiale pentru efectuarea unor analize sau pentru cercetare ştiinţifică. LABORATOR CALD / laboratoire chaud / hot laboratory. V. cald. 625 LABRUM LACTOZĂ LABRUM / labrum / labrum. NA: labrum, pi. labra. [Lat. iabrum = Buză] Structura anatomică în formă de buză. Ex.: I. acetabulare, inel fibro-cartilaginos de la periferia fosei aceta-bulare a ‘coxalului, care-i accentuează astfel profunzimea. LAC, s. n. / lac, s. m. / lake. NA: lacus (1). [Lat. lacus = Cac.] 1) Colecţie circumscrisă de lichid într-o depresiune sau cavitate închisă. Ex.: a) I. cerebelos inferior (NA: cisterna cere-bellomedularis), sin.: cisternă cerebelomedulară (v. cisternă, def. 1); b) I. iacrimal (NA: lacus lacrimalis), spaţiu triunghiular la nivelul unghiului medial al ochiului. 2) Produs industrial volatil utilizat pentru izolare: I. dentar; util în izolarea obturaţiilor dentare până la priza definitivă. LACERAŢIE, s. f. / laceration, s. f. / laceration. [Lat. lace-ratio, -onis = sfârtecare, de Ca lacerare = a sfâşia, a rupe în Bucăţi] 1) Plagă cu marginile anfractuoase, rezultată prin lezarea violentă a tegumentelor şi a ţesutului celular subcutanat subiacent. 2) Intervenţie chirurgicală prin care se îndepărtează ţesuturile afectate în procesul de ‘dilacerare. LACODACRIOCISTOSTOMIE, s. f. / lacodacryocystostomie, s. f. / dacryocystostomy. [Qr. lakkos = rezervor; dakryon = Cacrimd; kystis = sac, vezică; stoma, -atos = gun1] Intervenţie chirurgicală destinată remedierii obstrucţiei ‘canaliculelor lacrimale prin îmbinarea fundului de sac conjunctival infero-intern cu ‘sacul lacrimal. LACORINOSTOMIE, s. f. / lacorhinostomie, s. f. / lacorhi-nostomy. [Qr. lakkos = rezervor; rhis, -inos = nas; stoma, -atos = gură] Intervenţie chirurgicală prin care se creează un canal anastomotic între fundul de sac conjunctival inferonazal şi mucoasa nazală. LACRIMAL, adj. / lacrymal, -ale, -aux, adj. / lacrimal, lachry-mal. [Lat. lacrima = Cacrimă] Care se referă la lacrimi, la secreţia acestora, la glandele secretorii şi la căile de drenaj al lacrimilor. Ex.: os I. (v. tab. anat. - oase), sac I. LACRIMĂ, s. f. / larme, s. f. / tear. [Lat. lacrima - Cacrimă] Secreţia ‘glandei lacrimale, cu rol în menţinerea umidităţii corneei. Compoziţia lacrimilor este următoarea, la litru: proteine 7 g, glucoză 0,6 g, Ch 4 g, Na+ 4,5 g, K+ 1 g; pH-ul I este apropiat de cel al plasmei. Printre proteine, *lizozimul joacă un rol antiseptic. Secreţia. V. glandă lacrimală. LACRIMOGEN, adj. / lacrymogene, adj. / lacrimatory. [Lat. lacrima = Cacrimă; gr. gennan = a produce.] Sin. recomandabil: dacriogen (v.). LACTACIDEMIE, s. f. / lactacidemie, s. f. / lactacid(a)emia. [Lat. Iac, lactis = Copte; acidus = acru; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa şi concentraţia ‘acidului lactic în sânge. Concentraţia sa normală este de 0,6-1,8 mmol/l şi creşte în efortul muscular intens, în cursul ‘acidozelor lactice, în coma diabetică sau hepatică. LACTALBUMINĂ, s. f. / lactalbumine, s. f. / lactalbumin. [Lat. lac, lactis = Copte; albumen, -inis = cdSuş de ou, de Ca albuş = aCB; -incr.] Albumina din lapte. p-LACTAM. Var. pentru betalactam (v.). p-LACTAMAZĂ. Var. pentru betalactamază (v.). p-LACTAMINE. Var. pentru betalactamine (v.). LACTAT, adj., s. m. / lacte, -e, adj. (1), lactate, s. m. (2) / lacteal (1), lactate (2). [Lat. lac, lactis = Copte.] 1) Care conţine lapte, se bazează pe lapte. Ex.: regim I. 2) Sare a ‘acidului lactic. LACTAT DEHIDROGENAZĂ, s. f. / lactatedeshydrogenase, s. f. / lactate dehydrogenase. [Lat. lac, lactis = Copte; de = separat de; gr. hydor, hydatos = apă; gennan = a produce; -ază.] Enzimă care transformă acidul lactic în acid piru-vic în prezenţa *NADH. A permis descoperirea ‘izoenzimelor. Se disting cinci ‘izoenzime LDH. Prezenţa LDH în plasma sanguină relevă de regulă o alterare a unui ţesut. Tipul de izoen- zimă pus în evidenţă prin electroforeză poate oferi informaţii asupra afecţiunii în cauză: hepatită, infarct miocardic etc. Abrev.: LDH. LACTAŢIE, s. f. / lactation, s. f. / lactation. [Lat. lactatio, -onis = aCoptare, de Ca Iac, lactis = Capte.] 1) Proces de formare şi de secreţie a laptelui din celulele glandei mamare şi de excreţie a acestuia prin canalele galactofore. 2) Termen utilizat pentru denumirea perioadei în care o femeie alăptează. LACTAZĂ, s. f. / lactase, s. f. / lactase. [Lat. lac, lactis = Copte; -ază.] Sin.: p-D-galactozidază (v. galactozidază, def. 2). LACTESCENT, adj. / lactescent, -e, adj. / lactescent. [Lat. lactescens, de Ca lactescere = a preface în Capte şi lac, lactis = Capte.] Despre un fluid al cărui aspect macroscopic este asemănător cu laptele. Pop.: lăptos. LACTOBACILLUS / Lactobacillus / Lactobacillus. [Lat. lac, lactis = Copte; bacillus = Bastonaş.] Gen de Lactobacillaceae, considerat uneori în relaţie cu etiologia ‘cariei dentare, dar care, de obicei, nu este patogen. Produce prin fermentaţie ‘acid lactic. LACTODENSIMETRU, s. n. / lactodensimetre, s. m. / lacto-densimeter, lactometer. [Lat. lac, lactis = Capte; densitas, -atis = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact.] V. densimetru. Sin.: galactometru. LACTOFERINĂ, s. f. / lactoferrine, s. f. / lactoferrin. Glicoproteină cu Mr de 80 kDa care prezintă o afinitate mare pentru fier (ionii ferici). Structura sa este analogă cu cea a ‘feritinei serice şi este recunoscută de un receptor specific prezent la suprafaţa celulelor sanguine (limfocite, plachete). L. este prezentă în lapte, în neutrofile la nivelul unor granulaţii specifice, în unele secreţii (lacrimi, mucus, salivă şi bilă) şi în sânge, unde este eliberată de leucocitele neutrofile în timpul inflamaţiei. Aparent, I. exercită o activitate antimi-crobiană prin reţinerea fierului necesar unor bacterii şi fungi. LACTOFLAVINĂ, s. f. / lactoflavine, s. f. / lactoflavin. [Lat. Iac, lactis = Copte; flavus = gaCBen; -ină.] Sin.: vitamină B2 (v.). LACTOGEN, adj. / lactogene, adj. / lactogen. [Lat. lac, lactis - Capte; gr. gennan = a produce.] Orice factor, substanţă care stimulează iactaţia. Placenta secretă un hormon I. LACTOGENEZĂ, s. f. / lactogenese, s. f. / lactogenesis. [Lat. lac, lactis = Capte; gr. gennesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Sin.: galactogeneză (v.). LACTOGLOBULINĂ, s. f. / lactoglobuline, s. f. / lactoglobu-lin. [Lat. lac, lactis = Copte; gr. globulus = gCoB mic, dim. de Ca globus = gCoB; -ină.] ‘Globulină existentă în lapte. Laptele uman conţine aproximativ 5,3 g globuline/litru. LACTOSER, s. n. / lactoserum, s. m. / lactoserum. [Lat. lac, lactis = Capte; serum = zer.] Partea lichidă care rămâne din lapte după îndepărtarea cheagului rezultat din acţiunea fermenţilor (este lipsit de cazeină). L. conţine ‘lactalbumine şi ‘lactoglobuline, ‘lactoză şi săruri minerale. LACTOPROTEINĂ, s. f. / lactoproteine, s. f. / lactoprotein. [Lat. lac, lactis = Capte; gr. protos = primuC; -ină.] Termen care cuprinde ansamblul proteinelor din lapte: jmunoglobuline, lactoglobuline, lactalbumină şi lactosiderofilină. în laptele de femeie, I. are concentraţie mai mare decât cea a ‘cazeinei. LACTOVEGETARIAN, adj., s. m. sau s. f. / lactovegetarien, -enne, adj., s. m. ou s. f. / lactovegetarian. [Lat. Iac, lactis = Copte; vegetare = a înviora, a însufCeţi, de Ca vegetus = viguros.] 1) Se referă de obicei la caracterul unei alimentaţii bazate pe lapte, derivată din lapte şi legume. 2) Persoană care respectă un regim I. LACTOZĂ, s. f. / lactose, s. m. / lactose. [Lat. lac, lactis = Capte; oză - indică un gCucid.] C12H22011H20. Dizaharid care se găseşte în lapte şi este format dintr-o moleculă de ‘glucoză şi una de ‘galactoză. Este o substanţă organică incoloră, cu gust dulce. Se utilizează ca excipient pentru medica- 626 lactozurie LAMINA mente. Imposibilitatea organismului de a degrada I. determină intoleranţa la /., care apare în cazul absenţei sau a insuficienţei de secreţie a *lactazei şi poate fi congenitală sau dobândită (afecţiuni intestinale, parazitoze, rezecţie chirurgicală a unui segment de intestin). Se manifestă mai frecvent la nou-năs-cut, prin diarei acide, lactozurie şi deficit ponderal. LACTOZURIE, s. f. / lactosurie, s. f. / lactosuria. [Lat. lac, lactis = Copte; oză - indică un glucid; gr. ouron = urină.] Eliminarea de ‘lactoză în urină. Creşte la femeia gravidă aproape de termen; la sugar, între 0-6 luni, este în medie de 370 mg/l urină, scade între 6 luni şi 12 ani la 90 mg/l, iar la adult la 70 mg/l. Creşte în intoleranţa la lactoză. LACUNĂ, s. f. / lacune, s. f. / lacuna. [Lat. lacuna = groapă, gol] Zonă bine circumscrisă, de dimensiuni mici, normală (anatomică) sau patologică. Termenul este utilizat îndeosebi în imagistică: 1) Pe * radiografie, diminuarea densităţii imaginii, care prezintă o zonă clară, mai mult sau mai puţin bine delimitată; I. poate apărea pe un clişeu radiografie simplu sub forma unei amputaţii a conturului unui conduct opacifiat (calcul, tumoră a tubului digestiv) sau pe o angiografie (cheag sau placă de aterom). 2) Pe *scintigramă, I. reprezintă o zonă de fixare redusă a compusului radioactiv, la nivelul unui organ sau ţesut care în mod normal fixează ‘radiofarmaceuticul respectiv. 3) în neuropatologie, I. cerebrală reprezintă un focar de distrucţie a parenchimului cerebral, care determină o leziune cavitară limitată, cu diametrul sub 0,5 cm. L. c. sunt, de regulă, complicaţii ale hipertensiunii arteriale, uneori fără manifestări clinice vizibile, sau, frecvent, manifestate printr-un ‘sindrom pseudobulbar. 4) în biofizică, I. se referă la absenţa unui atom sau a unui ion din structura reticulară a unui cristal. LACUNĂ CORTICALĂ METAFIZARĂ / lacune corticale meta-physaire / fibrous cortical defect. L. osoasă observată radiologie la periferia metafizei unui os lung al membrelor, la adolescent. LACUNĂ CUNEIFORMĂ / lacune cuneiforme / wedge areas in erosion. Formă tipică de ‘miloliză, localizată cel mai frecvent ta nivelul coletului ^vestibular al caninului superior. LACUNĂ OSTEOCITARĂ / lacune osteocytaire / bone lacune, osseus lacune. Cavitate de mici dimensiuni săpată în ţesutul osos, în care se află un ‘osteocit. Sin.: osteoplast. LAGOFTALMIE, s. f. / lagophtalmie, s. f. / lagophthalmos. [Qr. lagos = iepure; ophthalmos = ochi] Scurtare anormală a pleoapelor - îndeosebi a celei superioare - care împiedică acoperirea completă a globului ocular. LALOPATIE, s. f. / lalopathie, s. f. / lalopathy. [Qr. lalein = a vorbi; pathos = boală] Denumire generală a tuturor tulburărilor de utilizare a cuvintelor vorbite sau scrise, constând fie în alterarea pronunţiei cuvintelor, fie în tulburarea utilizărilor acestora ca simbol. LAMARCKISM, s. n. / lamarckisme, s. m. / lamarckism. [Jean-Baptiste de Lamarck, cavaler, naturalist francez, 1744-1829.] Teorie elaborată de Lamarck (şi publicată în Philosophie zoologique, 1809) care a explicat ‘evoluţia fiinţelor vii prin influenţa variaţiilor de mediu asupra comportamentului, apoi asupra morfologiei organismelor. Deşi aşa-zisa moştenire a caracterelor dobândite nu a fost demonstrată categoric, I. rămâne un moment în istoria evoluţionismului. V. evoluţie, dar-winism, neodarwinism. LAMĂ, s. f. / lame, s. f. / lamina (anat.), slide (micr.). NA: lamina, pl. laminae (2). [Lat. lamina = lamă, foaie subţire.] 1) Fragment din sticlă subţire pe care se aplică preparatul microscopic. 2) Formaţiune anatomică sau embrionară din care se vor dezvolta elemente comune. 3) Sin.: lamina (v.). LAMĂ BAZALĂ / lame basale / basement lamina. NA: lamina basalis. Structură glicoprotidică microfibrilară situată ta baza epiteliilor şi a numeroase tipuri de celule, cum sunt celulele musculare sau adipociteie. L. b. este aicăiuiiă din giico-proteine (îndeosebi ‘laminină), mucopolizaharide şi colagen. Distribuţia I. b. reflectă funcţii multiple de susţinere şi schimb, iar asocierea cu ‘plasmalema se exprimă în patologie. Sin.: membrană bazală. LAMĂ VERTEBRALĂ / lame vertebrale / vertebral lamina. NA: lamina arcuş vertebrae. Termen anatomic care defineşte fiecare dintre cele două segmente laterale posterioare ale arcului vertebral, care se întind de ta pediculi ta apofiza spinoasă şi delimitează posterior orificiul vertebral. LAMBDA s. m. / lambda s. m. / lambda. [X = a 12-a literă a alfabetului grec.] 1) Denumire utilizată în anatomia topografică pentru desemnarea punctului de intersecţie a suturii sagi-tale cu sutura lambdoidă, corespunzând, ta nou-născut, ‘fonta-nelei posterioare. 2) Literă din alfabetul grec utilizată drept simbol al unor mărimi fizice, îndeosebi pentru lungimea de undă şi pentru constanta de dezintegrare radioactivă. LAMBLIA / lamblia / lamblia. [Vilem Dusan Lambl, medic ceh, 1824-1895.] Gen de protozoar flagelat, parazit în tractul intestinal al omului şi al animalelor; provoacă diarei intermitente şi ‘malabsorbţie, iar uneori colecistită. Specia parazită la om: Giardia lamblia (G. intestinalis). Sin.: Giardia. LAMBLIAZĂ, s. f. / lambliase, s. f. / lambliasis. [Vilem Dusan Lambl, medic ceh, 1824-1895; -ază.J Infecţie cu proto-zoare din genul * Lamblia. Sin.: giardiază. LAMBOU, s. n. / lambeau, s. m. / flap (chir.). [Jr. lambeau, din limba francilor stabiliţi în Qalia labba = bucată de stofă.] Fragment de piele, muşchi şi uneori de epiploon, de formă variabilă, care nu este legat de ţesutul de origine decât printr-un pedicul nutritiv. Este utilizat în chirurgia plastică pentru a acoperi anumite pierderi de substanţă, când o plagă nu se cicatrizează spontan. Se descriu numeroase tipuri de I. LAMBOU DE ALUNECARE / lambeau de glissement / advancement flap. Varietate de I. de formă dreptunghiulară care, după o disecţie subcutanată întinsă, este adus în zona pierderii de substanţă folosindu-se elasticitatea întregii struc turi, de 1a pedicul până 1a marginea liberă. LAMBOU BIOLOGIC / lambeau biologique / biological flap. Varietate de I. cutaneoadipos caracterizat prin secţionarea întregii suprafeţe cutanate, cu păstrarea în profunzime a pediculu-lui vascular. LAMBOU LA DISTANŢĂ / lambeau â distance / distant flap, jump flap. L. amplasat 1a distanţă de locul de prelevare, a cărui vitalitate este menţinută prin păstrarea pediculului vascular propriu, care este secţionat doar atunci când, după aproximativ trei săptămâni, legăturile formate cu suprafaţa receptoare sunt suficiente pentru a-i permite o existenţă autonomă. LAMBOU LOCAL / lambeau local / local flap, blood carry-Ing flap. Varietate de I. prelevat din imediata vecinătate a pierderii de substanţă ce trebuie acoperită şi care îşi păstrează^ definitiv pediculul nutritiv. LAMBOU ÎN Z / lambeau en Z / Z flap. Varietate de I. utilizată frecvent pentru corectarea unei cicatrice retractile. Incizia se practică în Z, rezultând două I. în formă de triunghi echilateral care se pot decola şi permuta. LAMELĂ, s. f. / lamelle, s. f. / lamella. [Lat. lamella = lamă mică, dim. de la lamina = lamă, foaie subţire.] Lamă mică: 1) Placă de sticlă foarte subţire utilizată pentru menţinerea preparatului microscopic pe ‘lamă. 2) Formaţiune anatomică: a) I. concentrică alcătuieşte sistemul haversian în osul compact; b) I. circumferenţială, pătură subţire osoasă situată sub periost etc. LAMINA, s. f. / lamina, s. f. / lamina. NA: lamina, pl. laminae. [Lat. lamina = lamă, foaie subţire.] Strat subţire care 627 LAMINE LAPAROSCHIZIS face parte din structura unei formaţiuni anatomice complexe: 1) L. alara, peretele lateral al tubului neural. 2) L cartilajelor tiroidiene, cele două lame din care este format cartilajul tiroid. 3) L. cribrosa: platoul cribriform al osului etmoid. 4) L. densa: membrana bazală glomerulară. în general, este sin. cu: lamă, pătură. LAMINE, s. f. pl. / lamines, s. f. pl. / lamins. [Lat. lamina = Camă, foaie suSţire.] 'Filamente intermediare de tip IV, constituind o reţea cu o grosime de 10-20 nm, denumită lamina nucleară şi situată între cromatină şi membrana nucleară internă. Se disting I. A, B şi C, alcătuite fiecare din sute de aminoacizi. L. A şi C (cu Mr 70 şi respectiv 60 kDa) prezintă secvenţe C-terminale omologe cu cele ale 'keratinelor. în timpul perioadei G2 a 'ciclului celular, I. se modifică profund, iar I. B, cu Mr 67 kDa, joacă rol de „centru organizator" al I. A şi C care, după defosforilare, formează lamina nucleară. LAMINECTOMIE, s. f. / laminectomie, s. f. / laminectomy. [Lat. lamina = Camă, foaie suSţire; gr. ektome = e^cizie.] Excizia arcului posterior al unei vertebre, deci a procesului spinos şi a celor două lame adiacente. Este un timp operator în intervenţiile pe măduva spinării. LAMININĂ, s. f. / laminine, s. f. / laminin. [Lat. lamina = Camă, foaie suSţire; -ină.] Termen generic pentru un complex glicoproteic constituent al 'lamei bazale, cu Mr 850 kDa, alcătuit din trei lanţuri polipeptidice denumite laminina A (400 kDa şi peste 3 000 de aminoacizi), laminina B, (230 kDa) şi laminina B2 (200 kDa), fiecare dintre aceste două lanţuri având circa 1 500 de aminoacizi. Cele trei lanţuri formează un trimer în formă de cruce, la nivelul căruia fiecare lanţ prezintă domenii globulare funcţionale. Prin domeniile funcţionale, I. se leagă de receptorii specifici de pe suprafaţa celulelor, dar şi de componente ale 'matricei extracelulare ca 'heparan sulfatul şi 'colagenul tip IV. Receptorul pentru I., cu Mr 67 kDa, aparţine familiei 'integrinelor. Genele codante pentru I. se află pe cromozomul 18 pentru lanţul A, iar pentru lanţurile B1 şi B2 pe cromozomul 1. L. au ca proprietate majoră legarea componentelor matricei extracelulare între ele, dar şi cu membrana celulară (împreună cu alte glicoproteine ca 'fibronectina, 'trom-bospondina, 'tenascina etc.). De asemenea, I. ar fi implicată şi în procesele de 'angiogeneză, producând alinierea celulelor endoteliale în tuburi capilare, precum şi în producerea 'metastazelor. LAMINOTOMIE, s. f. / laminotomie, s. f. / laminotomy. [Lat. lamina = Camă, foaie suSţire; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Rezecţia uneia sau mai multor 'lame vertebrale. LAMPĂ, s. f. / lampe, s. f. / lamp. [Lat. lampas, -adis = torţă, candeCaSra] Aparat, dispozitiv care furnizează lumină şi căldură. Ex.: 1) L. cu alcool, pentru încălzirea unor materiale. 2) L cu arc, formată din doi electrozi supuşi unei diferenţe de potenţial, între care se produce un „arc“ electric, generator de lumină intensă. 3) L. de cuarţ, cu vapori de mercur. 4) L. cu fantă, asociată la biomicroscop. 5) L. scialitică, pentru sălile de operaţie, care, prin aşezarea oglinzilor şi datorită proiecţiei luminii, nu lasă umbre la nivelul câmpului operator. LANCINANT, adj. / lancinant, adj. / lancinating. Despre durerea care se manifestă prin junghiuri, este pulsatilă sau dă senzaţia de înţepare. LANCINAŢIE, s. f. / lancination, s. f. / shooting (of pain). [Lat. lancinare = a sfârteca, a sfâşia] Durere rapidă, asemănătoare înţepăturii unei lance. LANOLINĂ, s. f. / lanoline, s. f. / lanolin. [Lat. lana = Cână; oleum = idei; ină.] Produs obţinut prin purificarea grăsimilor din seul de oaie: amestec pe jumătate cu apă şi adăugare de substanţe parfumate. Unguent ideal al pielii; în I. se pot adăuga şi unele medicamente cu acţiune locală. LANTANIDE, s. n. pl. / lanthanides, s. m. / lanthanides. [Qr. Ianthanein = a fi ascuns.] Elementele chimice cu Z între 58 şi 71 (pământuri rare), urmând după lantan. LANŢ, s. n. / chaîne, s. f. / Chain. VBulgară lanec = Canţ.] 1) Termen general care desemnează o succesiune de elemente, macroscopice sau microscopice, constituind împreună o entitate anatomică şi/sau funcţională, ca parte a unei alte structuri. Ex.: I. ganglionar limfatic, *l. simpatic, *l. uşor sau greu (în structura 'imunoglobulinelor). 2) Succesiune de fenomene sau procese în relaţie unele cu altele, care constituie împreună un ansamblu funcţional. Ex.: *l. respirator. 3) Serie de atomi de carbon din unele molecule organice. 4) Ansamblu de aminoacizi legaţi unul de celălalt prin 'legături peptidice, denumit I. peptidic sau polipeptidic. LANŢ GREU / chaîne lourde / heavy Chain, H Chain. Sin.: lanţ H. V. imunoglobulină. LANŢ H / chaîne H / H Chain. [Mrev. engC. de Ca Heavy = greu.] Sin.: lanţ greu. V. imunoglobulină. LANŢ L / chaîne L / L Chain. [ftBrev. engC. de Ca Light = uşor.] Sin.: lanţ uşor. V. imunoglobulină. LANŢ RESPIRATOR / chaîne respiratoire / respiratory Chain. Ansamblu de proteine şi de transportori de electroni alcătuit din cinci complexe, care asigură respiraţia mitocondriilor şi producerea de energie. Cele cinci complexe sunt următoarele: I: NADH - ubichinonă reductază; II: succinat - ubichinonă reduc-tază; III: ubichinonă - citocrom c reductază; IV: citocrom oxi-dază; V: ATP sintetază. Patologia mitocondrială ('mitocondro-patiile) reprezintă consecinţa perturbării unuia sau mai multora dintre aceste complexe. LANŢ SIMPATIC / chaîne sympathique / sympathetic trunk. NA: truncus sympathicus. Ansamblu de 'ganglioni nervoşi, situaţi la dreapta şi la stânga feţei anterioare a corpilor vertebrali şi legaţi unii cu alţii printr-un cordon nervos intermediar. L. s. reprezină porţiunea periferică a 'sistemului nervos simpatic. LANŢ TROFIC / chaîne trophique / trophic Chain. Unitate funcţională de transformare a substanţei şi de transfer de energie, alcătuită dintr-un şir de specii, pornind de la o bază trofică şi sfârşind cu un răpitor de vârf sau un ultrahiper-parazit. L. t. de predatori este alcătuit dintr-un şir de animale care pradă specia precedentă. L. t. de paraziţi constă într-un şir de organisme care parazitează organismul precedent. LANŢ UŞOR / chaîne legere / light Chain, L chaine. Sin.: lanţ L. V. imunoglobulină. LANŢETĂ, s. f. / lancette, s. f. / lancet. [Lat. lancea = Cance.] Bisturiu cu lamă fină, triunghiulară, cu două tăişuri; serveşte la scarificarea tegumentelor. LANUGO, s. m. / lanugo, s. m. / lanugo. [Lat. lanugo, -inis = puf] Părul fin care acoperă corpul fetusului, cu excepţia palmelor şi plantelor. LAPAROSCOP, s. n. / laparoscope, s. m. / laparoscope. [Qr. lapara = fCanc, aSdomen; skopos = oSservator, de Ca skopein = a vedea, a etamina] 'Endoscop adaptat pentru a permite examinarea cavităţii abdominale. LAPAROSCOPIE, s. f. / laparoscopie, coeiioscopie s. f. / la-paroscopy. [ Cjr. lapara = fCanc, aSdomen; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a efemina] Sin.: celioscopie (v.). LAPAROSCHIZIS, s. n. / laparoschisis, s. n. / laparoschisis. [Qr. lapara = fCanc, aSdomen; skhisis = despicătură, de Ca skhizein = a despărţi] 'Agenezie a peretelui abdominal localizată lateroombilical, care creează un orificiu la nivelul căruia se produce o eventraţie fetală de viscere. Localizarea distinctă faţă de orificiul ombilical şi absenţa învelişului amniotic permit 628 LAPAROTOMIE LASER distingerea acestei malformaţii de ‘omfalocel. Sin. incomplet: gastroschizis. LAPAROTOMIE, s. f. / laparotomie, coeliotomie s. f. / laparotomy. [Qr. lapara = flanc, abdomen; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Termen care desemnează Inciziile abdominale efectuate în scopul abordului chirurgical al organelor intraabdominale. Etimologic, acest termen ar trebui să desemneze numai inciziile de la nivelul flancurilor, deci laterale, ale abdomenului. Pentru toate inciziile abdominale, indiferent de localizare, termenul corect etimologic este ‘celio-tomie. în practică sunt utilizaţi ambii termeni. L. (ca prim timp în numeroase intervenţii chirurgicale abdominale) pot fi clasificate în: verticale, oblice şi transversale, fiecare de diferite tipuri, în funcţie de localizare. LAPSUS, s. n. / lapsus, s. m. / lapse of the tongue, lapse of the pen. [Lat. lapsus = alunecare, prăbuşire, de ta labi = a aluneca, a cădea] Eroare comisă în vorbire (/. linguae) sau în scris (/. cabemi) care constă în înlocuirea cuvântului aşteptat cu altul. Cauze: oboseală, excitaţie sau tulburare a atenţiei. Conform psihanalizei, starea fiziologică poate favoriza lapsusurile prin diminuarea controlului de sine, dar nu le creează. De aceea, în psihanaliză se consideră că I. sunt consecinţa opoziţiei a două intenţii diferite, dintre care una este precon-ştientă sau inconştientă. L. poate fi un ‘act ratat, care să dezvăluie o dorinţă inconştientă refulată. LAPTE, s. m. sing. / lait, s. m. sing. / milk. [Lat. Iac, lac-tis = lapte.] Produs de secreţie a glandelor mamare. Conţine principiile nutritive în condiţii optime de sterilitate şi digestibili-tate: proteine, glucide, lipide, săruri minerale, anticorpi. Secreţia de I. imediat după naştere se numeşte ‘colostru. După 3-4 zile apare secreţia propriu-zisă. LARINGE, s. n. / larynx, s. m. / larynx. NA: larynx, pl. laryn-ges. [Qr. larynx, -yngos = laringe.] Formaţiune anatomică tubulară situată în regiunea cervicală, anteromedian. Este interpus între trahee şi faringe, cu care se continuă. Cuprinde ‘corzile vocale, o musculatură proprie şi un schelet alcătuit din patru perechi de cartilaje laterale şi trei cartilaje mediane impare (epiglotic, tiroid şi cricoid). Este organul central al fonaţiei, asigurată de corzile vocale. V. şi ventricul Morgagni. LARINGECTOMIE, s. f. / laryngectomie, s. f. / laryngectomy. [Qr. larynx, -yngos = laringe; ektome = e?(cizie.] Operaţie constând din extirparea totală sau parţială a laringelui. LARINGISM, s. n. / laryngisme, s. m. / laryngismus. [Qr. larynx, -yngos = laringe; -ism.] îngustare spasmodică sau închidere a orificiului ‘glotei. LARINGITĂ, s. f. / laryngite, s. f. / laryngitis, croup. [Qr. larynx, -yngos = laringe; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a laringelui. Forme: 1) L. atrofică, formă a I. catarale cronice. 2) L. catarală cronică, marcată prin atrofia glandelor şi membranei mucoasei. 3) L. subglotică, acută sau striduloasă, apare la copii şi se caracterizează prin accese de sufocare, chinte de tuse. LARINGOCEL, s. n. / laryngocele, s. f. / laryngocele. [Qr. larynx, -yngos = laringe; kele = tumoră, hernie.] Tumoră chis-tică aeriană care se dezvoltă la nivelul ‘ventriculului Morgagni, pe baza unei predispoziţii congenitale. Se poate extinde în vestibulul laringelui sau în exterior, în regiunea antero-laterală a gâtului. LARINGOFISURĂ, s. f. / laryngofissure, s. f. / laryngofis-sure. [Qr. larynx, -yngos = laringe; lat. fissura = fantă, crăpătură, de la fissus = despicat fi findere = a despica] Tehnică chirurgicală care constă în practicarea unei incizii verticale a laringelui, situată median şi anterior, la nivelul ‘cartilajului tiroid. L. permite exereza unor leziuni limitate ale ‘corzilor vocale. V. şi tirotomie. LARINGOMALACIE, s. f. / laryngomalacie, s. f. / laryngo-malacia. [Qr. larynx, -yngos = laringe; malakia = înmuiere, de la malakos = moale.] Flaciditate a părţii superioare a laringelui, care provoacă ‘stridorul nou-născuţilor. LARINGOPLEGIE, s. f. / laryngoplegie, s. f. / laryngoplegia. [Qr. larynx, -yngos = laringe; plege = lozntură] Paralizia muşchilor laringelui. LARINGOSCOP, s. n. / laryngoscope, s. m. / laryngoscope. [Cjr. larynx, -yngos = laringe; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina] Instrument optic pentru examinarea laringelui. în principiu, este alcătuit dintr-o mică oglindă prevăzută cu un sistem de iluminare. Transmisia luminii la ochiul observatorului se face prin fibre de sticlă. LARINGOSCOPIE, s. f. / laryngoscopie, s. f. / laryngoscopy. [Qr. larynx, -yngos = laringe; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Examen vizual al laringelui cu ajutorul ‘laringoscopului. LARINGOSPASM, s. n. / laryngospasme, s. m. / laryngo-spasm. [Qr. larynx, -yngos = Laringe; spasmus = contracţie.] 1) Contracţie bruscă a muşchilor laringieni, care antrenează un blocaj al căii glotice prin acolarea ‘corzilor vocale. L. poate surveni uneori la debutul unei anestezii generale. 2) Acces de sufocare debutând cu o inspiraţie zgomotoasă, urmată de mişcări inspiratorii tot mai scurte şi o fază de apnee cu cianoză. Survine la sugar, în unele boli acute. Sin.: spasm glotic esenţial al sugarilor. LARINGOSTROBOSCOP, s. n. / laryngostroboscope, s. m. / laryngostroboscope. [Qr. larynx, -yngos = laringe; strobos = învârtire, rotire; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina] Aparat utilizat pentru studiul mobilităţii ‘corzilor vocale. LARINGOTOMIE, s. f. / laryngotomie, s. f. / laryngotomy. [Qr. larynx, -yngos = laringe; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia.] Deschiderea chirurgicală a laringelui, limitată la un segment sau pe toată înălţimea acestuia. LARINGOTRAHEOBRONŞITĂ, s. f. / laringotracheobronchite, s. f. / laryngotracheobronchitis. [Qr. larynx, -yngos = laringe; arteria trakheia = arteră rugoasă, trahee, de la trakhys - rugos; lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = bronhie; -ită.] Inflamaţie concomitentă a laringelui, traheei şi bronhiilor. Forma acută, frecventă la copii, are evoluţie gravă. LARVA MIGRANS CUTANATĂ / larva migrans cutanee / cutaneous larva migrans. Leziuni cutanate ‘serpiginoase, mobile şi pruriginoase, având aspectul unei dâre roşiatice, cu localizare pe tegumente infiltrate şi eritematoase. Reprezintă consecinţa deplasării sub piele a unei larve de insectă (‘miază adevărată) sau a unei larve de ‘nematod (pseudomiază) a căror gazdă specifică este un animal şi care se află în ‘impas parazitar la om. LARVA MIGRANS VISCERALĂ / larva migrans viscerale / visceral larva migrans. Sindrom determinat de diferite larve de paraziţi ai animalelor, care nu au condiţii optime de viaţă la om. Semnul cel mai constant este o ‘eozinofilie sanguină de lungă durată şi adesea foarte crescută. LARVAT, adj. / larve, -e, adj. / larvate. [Lat. larva = mască, arătare.] Cu referire la o boală cu tablou clinic şi/sau para-clinic atipic, cu modificări patologice discrete. Există tendinţa (uneori nefondată) ca o boală I. să fie asimilată formei benigne şi atenuate a acesteia. LARVA, s. f. / larve, s. f. / larva. [Lat. larva = mască, arătare.] Stadiu de dezvoltare a unei insecte. în medicină prezintă interes I. care induc un tablou patogen în organismul uman. Ex.: I. de filaria, ale teniilor etc. LASER, s. n. / laser, s. m. / laser. [Acronim engl. pentru Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation = 629 LATENT LĂCRIMARE amplificarea luminii prin emisie stimulată a radiaţiei] Instalaţie pentru generarea şi amplificarea radiaţiilor electromagnetice din domeniul vizibil, bazată pe fenomenul de emisie stimulată a radiaţiei. Rezultă un fascicul luminos monocromatic paralel, coerent şi foarte intens, cu lungime de undă situată în regiunile ultraviolet, vizibil sau infraroşu ale spectrului. Ex.: I. cu rubin emite în infraroşu (lungime de undă circa 1 000 nm), /. cu argon în albastru-verde (500 nm), I. cu C02 în infraroşu (10 600 nm), iar I. cu heliu-neon în roşu (circa 690 nm). L. exercită asupra ţesuturilor vii efecte termice, fotochimice şi mecanice. Aplicaţiile medicale principale ale I. sunt: 1) în oftalmologie, îndeosebi în tratamentul ‘decolării de retină şi al altor leziuni retiniene. 2) în chirurgie, datorită posibilităţii efectuării unor incizii precise şi localizate, o hemostază perfectă la nivelul vaselor mici, o cicatrizare bună şi o asepsie perfectă. Utilizarea I. în medicină este în continuă extensie. Un domeniu de mare interes, îndeosebi în cercetare, este microscopia optică de baleiaj folosind I. LATENT, adj. / latent, -e, adj. / latent. [Lat. latens, -ntis = ascuns, de la latere = a se ascunde.] 1) Despre o boală ale cărei simptome nu sunt aparente sau se manifestă imprecis. 2) Despre un germen patogen a cărui prezenţă în organism nu se manifestă. LATENŢĂ, s. f. / latence, s. f. / delay. [Lat. latens, -ntis = ascuns, de la latere = a se ascunde.] 1) Stare de inactivitate aparentă. 2) Interval de timp între aplicarea unui stimul şi prima manifestare de răspuns a organului excitabil. LATERAL, adj. / lateral, -ale, -aux, adj. / lateral. [Lat. latera-lis = lateral, de la latus, -eris = latura] Depărtat de axul de simetrie al corpului. Sin.: extern. V. şi medial. LATERALIZARE FUNCŢIONALĂ / lateralisation fonctionnelle / funcţional laterality. Specializarea unei emisfere cerebrale în analiza percepţiilor şi executarea de sarcini. La 97% dintre subiecţii umani, emisfera stângă exercită în mod preponderent funcţiile relative la limbaj, gândirea simbolică şi memoria verbală şi simbolică. V. emisferă dominantă. Invers, în principal în emisfera dreaptă sunt localizate funcţiile relative la percepţie şi la expresia emoţiilor, la recunoaşterea unor ritmuri, sau la analiza şi memorizarea formelor (orientare, localizare spaţio-temporală, recunoaşterea fizionomiilor). Contrar a ceea ce se crede adesea, lateralizarea verbală nu este strict legată de lateralizarea manuală. Circa 10% dintre subiecţi sunt stângaci, adică au în mod natural o abilitate manuală stângă. Totuşi, la cea mai mare parte dintre aceştia funcţiile verbale sunt situate în emisfera stângă. LATERODUCŢIE, s. f. / lateroduction, s. f. / lateroduction. [Lat. latus, -eris = latură; ductio, -onis = ducere, de la ducere = a duce, a purta] Mişcare de la ‘medial spre ‘lateral. Ex.: deplasarea laterală a globilor oculari. LATEROFLEXIE, s. f. / lateroflexion, s. f. / lateroflexion. [Lat. latus, -eris = latură; flexio, -onis = îndoire, de la flec-tere = a îndoi] Arcuirea sau curbarea laterală a unui organ. L. uterului este devierea în care corpul acestui organ basculează spre una din părţi, în timp ce colul uterin conservă poziţia sa normală. LATEROGNAŢIE, s. f. / laterognathie, s. f. / laterognathia. [Lat. latus, -eris ~ latură; gr. gnathos = falcă, maxilar.] Deformare a maxilarului observată atunci când mijlocul unei arcade dentare nu coincide cu planul de simetrie al feţei. LATEROPOZIŢIE, s. f. / lateroposition, s. f. / lateroposition. [Lat. latus, -eris = latură; positio, -onis = punere, poziţie, de la ponere = a pune.] în general, poziţia laterală (faţă de planul median al organismului) a unei structuri anatomice: 1) Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la o poziţie anormală, rezultată prin deplasare laterală. Ex.: I. uterului (de- plasarea în totalitate a uterului la dreapta sau la stânga, spre deosebire de ‘lateroversia uterină). 2) In stomatologie, deviaţie a unuia sau a mai multor dinţi spre dreapta sau spre stânga. LATEROPULSIE, s. f. / lateropulsion, s. f. / lateropulsion. [Lat. latus, -eris = latură; pulsio, -onis = împingere, respingere, de la pellere = a împinge.] Termen care defineşte manifestarea clinică a unor boli ce implică tulburări de echilibru şi care constă în tendinţa de deplasare laterală lentă, involuntară a organismului pacientului aflat în ortostatism. L. se observă atât în repaus, cât şi la mers şi este determinată de afectarea căilor vestibulare. V. şi antepulsie, retropulsie, semn Romberg. LATEROVERSIE, s. f. / lateroversion, s. f. / lateroversion. [Lat. latus, -eris = latură; versus, de la vertere = a întoarce.] 1) înclinare laterală parţială a unui organ. Ex.: I. uterului, în care fundul organului este înclinat la dreapta sau la stânga, în timp ce colul, prin basculare, este înclinat latero-superior de partea opusă. 2) în stomatologie, sin.: lateropoziţie, (v. def. 2). LATEX, s. n. / latex, s. m. / latex. [Lat. latex, -icis = lichid.] Suc dens şi viscos, de culoare albicioasă, produs de numeroase plante şi conţinut în vasele lactifere, de unde este obţinut prin incizie la nivelul tijei sau al trunchiului plantei. L. reprezintă pentru plantă un mijloc de protecţie contra leziunilor. Numeroase tipuri de I., îndeosebi cauciucul şi ‘gutaperca, reprezintă obiectul unor aplicaţii industriale, inclusiv în medicină. V. şi test de aglutinare cu latex. LATIRISM, s. n. / lathyrisme, s. m. / lathyrism. [Qr. lathy-ros = bob-de-ţarină, plantă leguminoasă a cărei varietate mirositoare este mazărea furajeră; -ism.] Boală provocată de consumul îndelungat al unei specii de mazăre furajeră, Lathyrus sativus. Simptomatologie: ‘paraplegie spasmodică foarte accentuată. L. experimental la şobolan serveşte pentru studiul îmbătrânirii colagenului, îndeosebi la nivel arterial. LATRINĂ, s. f. / latrines, s. f. pl. / latrine. [Lat. latrina = latrină, de la lavatrina = cameră de baie şi lavare = a spăla] Sistem de îndepărtare a dejecţiilor umane în localităţile lipsite de canalizare LAUDANUM SYDENHAM / laudanum de Sydenham / lau-danum. Tinctură de ‘opiu utilizată pe cale externă sau internă ca analgezic şi antispasmodic. LAVAJ, s. n. / lavement, s. m. / enema, lavement. [Lat. lavare = a spăla] Sin.: spălătură (v.). LAVAJ BARITAT / lavement baryte / barium lavage. Introducerea de bariu în colon, în scopul opacifierii radiologice. LAVAJ BRONHOALVEOLAR / lavage broncho-alveolaire / broncho-alveolar lavage. Introducerea în bronhii şi în alveolele pulmonare, sub control fibroscopic, a unei soluţii de clo-rură de sodiu, urmată de aspiraţia lichidului, care este colectat pentru examen citobacteriologic şi biochimic. LAXATIV, adj., s. n. / laxatif, -ive, adj., s. m. / laxative. [Lat. laxare = a relata, a lărgi, de la laxus = destins, larg.] 1) Care produce purgaţie. 2) Preparatul care are această acţiune. LAXITATE, s. f. / laxite, s. f. / laxity. [Lat. laxitas, -atis = destindere, relatare, de la laxus = destins, larg.] Defect de tensiune sau de rezistenţă al fibrelor musculare, conjunctive sau elastice. L. articulară reprezintă o mobilitate articulară anormală ca amplitudine sau sens din cauza unor leziuni ligamen-tare, a unei paralizii sau din cauze congenitale. LĂCOMIE, s. f. / glantonnerie, s. f. / gluttany. Exagerarea conduitei alimentare, care devine dezordonată şl lipsită de control. De obicei se asociază cu stările demenţiale. LĂCRIMARE, s. f. / larmoiement, s. m. / lacrimation. [Lat. lacrima = lacrimă] Aflux crescut de lacrimi la nivelul conjunctivei. L. se poate produce prin hipersecreţie, când se însoţeşte de ‘rinoree, sau prin stagnare ori eliminare redusă, din 630 LĂUZĂ LEGEA BELL-MAGENDIE cauza unei obstrucţii a căilor lacrimale, când lacrimile debordează din ‘lacul lacrimal şi curg pe obraji, rezultând ‘epi-fora. w LĂUZĂ. Var. pentru lehuză (v.). LĂUZIE. Var. pentru lehuzie (v.). LECITINAZĂ, s. f. / lecithinase, s. f. / lecithinase. [Qr. lekithos = gălbenuş de ou; -ină; -ază.] Sin.: fosfolipază (v.). LECITINĂ, s. f. / lecithine, s. f. / lecithin. [Qr. lekithos = gălbenuş de ou; -ină.] Sin.: fosfatidilcolină (v.). LECTINE, s. f. / lectines, s. f. / lectins. [Lat. legere = a culege; -ină.] Proteine de origine vegetală, extrase în principal din leguminoase. Ele au ‘situsuri stereospecifice care permit să se lege specific la unele zaharuri. Cea mai mare parte dintre I. au mai multe situsuri de fixare. Puse în prezenţa unei suspensii celulare, ele formează punţi între celulele vecine şi provoacă aglutinarea lor. Această proprietate a fost demonstrată mai întâi cu globulele roşii, de aceea I. se mai numesc fitohemaglutinine. LEGĂTURĂ, s. f. / liaison, s. f. / bond. [Lat. ligatura = legătură.] Termen utilizat cu sensul de ‘legătură chimică. V. în continuare. LEGĂTURĂ CHIMICĂ / liaison chimique / Chemical bond. Termen pentru desemnarea globală a interacţiunilor dintre atomi care conduc la formarea de agregate stabile, cu dimensiuni finite şi structură definită (‘molecule) sau la formarea de cristale ionice metalice. Termenul se extinde şi la interacţiunile dintre molecule, mai puţin stabile decât cele atomice, dar suficiente pentru a forma asocieri cu structură definită. Aceste interacţiuni, care privesc în principal electronii învelişului exterior al atomilor, produc modificări sensibile în distribuţia electronilor proprii atomilor izolaţi. Bazele teoriei electronice a I. c. au fost formulate iniţial prin modelul lui G. N. Lewis: I. c. nu interesează decât electronii periferici ai atomilor, orice atom având tendinţa să formeze în jurul lui un strat complet de electroni, rezultat din punerea în comun a electronilor din stratul propriu extern cu cei din straturile externe ale unuia sau ale mai multor atomi. Deoarece natura I. c. nu poate fi explicată fără să se ţină cont de mecanica cuantică, L. C. Pauling a elaborat metoda de aproximaţie a legăturii de valenţă, iar R. S. Millikan - metoda de aproximaţie a orbitalilor moleculari. Prin aceasta din urmă se descrie distribuţia electronilor moleculei aplicând tehnici elaborate pentru distribuţia electronilor în atomi izolaţi. LEGĂTURĂ COMPETITIVĂ / liaison competitive / competitive binding. Se vorbeşte de I. c. când două (sau mai multe) molecule au acelaşi ‘situs de fixare. în acest caz, legarea se produce în funcţie de ‘afinitate, molecula cu afinitatea cea mai mare ocupând situsurile. LEGĂTURA FOSFODIESTER / liaison phosphodiester / phos-phodiester bond. L. care uneşte două ‘nucleotide succesive în acizii nucleici. Rezultă din eliminarea unei molecule de apă între o funcţie acidă a unei grupări fosfat din primul nucleotid şi o funcţie alcool a pentozei din cel de-al doilea nucleotid, învecinat.^ LEGĂTURĂ DE HIDROGEN / liaison hydrogene / hydrogen bond. L. între un atom foarte electronegativ (O, S, F, N) al unei molecule şi un atom de hidrogen electropozitiv aparţinând unei alte molecule (/. de h. intermoleculară) sau unei alte grupări chimice ale aceleiaşi molecule (/. de h. intramolecu-lară). Această legătură posedă o energie maximă când atomii componenţi sunt liniari. L. de h. sunt de slabă energie (în medie 6 kJ/mol). Rolul biologic al I. de h. este capital, deoarece acestea menţin structura spaţială a celor mai impor- tante biomolecule: ‘acizi nucleici (cele două lanţuri ale dublei elice de ADN sunt menţinute împreună prin I. de h.), ‘pro- teine (menţinerea structurilor secundare de tip a-helix şi de tip (3-pliat), ’poliozide. De asemenea, in iicnideie în care se manifestă acest tip de legătură apar fenomene de asociere moleculară. Este îndeosebi cazul moleculelor de apă, care se pot asocia între ele sau cu alte molecule. Această asociere se reflectă în rolurile biologice ale apei. LEGĂTURĂ INVERSĂ / feed-back / feed-back. Sin.: conexiune jnversă (v.). LEGĂTURĂ PEPTIDICĂ / liaison peptidique / peptidic bond. L. amidică (CO-NH) rezultată din eliminarea unei molecule de apă între funcţia acid a unui acid a-aminat şi funcţia amină a altui acid aminat. L. p. leagă acizii a-aminaţi în proteine în cadrul ‘structurii primare. LEGĂTURI ÎNCRUCIŞATE / liaisons croisees / cross-linking. *L. covalente sintetice sau naturale între lanţurile laterale de aminoacizi ale lanţurilor proteice, direct sau prin intermediul unei substanţe. LEGE, s. f. / loi, s. f. / law. [Lat. lex, legis = lege.] Expresia raporturilor constante între fenomenele lumii fizice, care permite a prevedea că, în anumite circumstanţe date, un anumit fenomen se va produce în mod necesar. Ex.: 1) L. balansării, sin.: legea lucrului constant (v.). 2) L combinaţiilor chimice: v. legile combinaţiilor chimice. 3) L. conservării energiei: principiul I al termodinamicii, conform căruia la trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare în alta, variaţia energiei interne este egală cu suma dintre lucrurile mecanice echivalente tuturor acţiunilor externe (mecanice, termice, electrice, magnetice etc.) care au concurat la schimbarea stării. 4) L. dezintegrării radioactive: I. statistică care permite calculul numărului N de nuclee radioactive rămase nedezintegrate la momentul t: N(t) = N0 e-*', în care X este constanta radioactivă (sau de dezintegrare), care depinde de natura radioizotopului implicat în procesul de ‘dezintegrare. 5) L lucrului constant: când o supraapăsare se efectuează constant asupra unui cartilaj în creştere, acesta dă naştere unui os consistent şi de volum micşorat, iar în partea cu presiune normală, unui os spongios mărit de volum. Sin.: legea balansării. 6) L. pătratului distanţei: în radiobiologie, intensitatea fasciculului iradiant scade cu pătratul distanţei. 7) Legile combinaţiilor chimice, l. de bază ale chimiei: a) I. conservării masei, conform căreia suma maselor corpurilor intrate în reacţie este egală cu suma maselor corpurilor rezultate din reacţie; b) I. proporţiilor multiple, după care elementele chimice se combină totdeauna în anumite proporţii constante de masă; c) I. proporţiilor definite, conform căreia diferitele cantităţi dintr-un element, ce formează mai multe combinaţii chimice cu o cantitate mereu aceeaşi din alt element, se află între ele într-un raport de numere întregi şi mici. 8) L segregării sunt în număr de trei: uniformitatea hibrizilor în prima generaţie, segregarea caracterelor în generaţia a doua, I. independenţei caracterelor. Sin.: legile Mendel. V. în continuare legi mai importante cu aplicaţii în medicină. LEGEA AVOGADRO / loi d’Avogadro / Avogadro’s law. [Amadeo Avogadro, fizician italian, Horim), 1776-1856.] Volume egale de gaze, în aceleaşi condiţii fizice, conţin acelaşi număr de molecule. LEGEA BEHRING / loi de Behring / Behring’s law. [Emil Adolph von Behring, bacteriolog german, 9darbourg, 1854-1917.] Serul imun de la o persoană imunizată transferat la o persoană neimunizată determină o imunizare temporară a acesteia din urmă. LEGEA BELL / loi de Bell / Bell’s law. [Sir Charles Bell, chirurg şi fiziolog scoţian, Londra, 1774-1842.] Sin.: legea Bell-Magendie (v.). LEGEA BELL-MAGENDIE / loi de Bell-Magendie / Bell-Magendie law. [Sir Charles Bell, chirurg şi fiziolog scoţian, 631 LEGEA BERGONIE-TRIBONDEAU LEHUZĂ Londra, 1774-1842; Frangois Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.] Rădăcinile anterioare aie nerviior spinali sunt motorii, iar cele posterioare senzitive. Sin.: legea Bell. LEGEA BERGONIE-TRIBONDEAU / loi de Bergonie-Tribondeau / Bergonie-Tribondeau law. \Jean Alban Bergonie, medic francez, 1857-1925; L. Tribondeau, radiolog şi fizician francez, 1872-1918.] Radiosensibilitatea celulară este cu atât mai crescută cu cât potenţialul de multiplicare al acestora este mai mare şi cu cât diferenţierea celulară este mai mică. LEGEA BIOT / loi de Biot / Biot law. \Jean Baptiste Biot, matematician şi fizician francez, (Paris, 1774-1862.] Măsurarea unghiului de rotaţie al planului luminii liniar polarizate permite determinarea concentraţiei unei substanţe optic active. Unghiul de rotaţie este direct proporţional cu puterea rotatorie specifică [a]‘D la o temperatură dată pentru lungimea de undă galbenă a sodiului, cu lungimea stratului de soluţie (I) şi cu concentraţia acesteia (c). Aplicaţie: determinarea concentraţiei glucozei din urină. LEGEA COURVOISIER / loi de Courvoisier / Courvoisier’s law. [Ludwig Georg Courvoisier, chirurg elveţian, profesor de chirurgie la Basel, 1843-1918.] Sin.: semn Courvoisier (v.). LEGEA EINTHOVEN / loi d’Einthoven / Einthoven’s law. [Willem Einthoven, fiziolog olandez, profesor la Leyde, 1860-1927, premiul Ofobet pentru medicină/fiziologie în 1924.] Pe electrocardiograma normală, potenţialul electric în derivaţia D„ este egal cu suma algebrică a potenţialelor electrice în derivaţiile D, şi D,„. LEGEA GRAHAM / loi de Graham / Graham’s law. [Thomas Graham, chimist englez, 1805-1869.] Rata difuziunii gazului prin membranele poroase variază invers proporţional cu rădăcina pătrată a densităţii sale. LEGEA HELLIN / loi de Hellin / Hellin’s law. [Dyonizy Hellin, patolog polonez, 1867-1935.] Din circa 89 de naşteri una este cu gemeni, din 89 89 (7 921) una cu trei nou- născuţi, iar din 89 89 89 (704 969) naşteri, una este cu quadrupli. LEGEA LAMBERT / loi de Lambert / Lambert’s cosine law. \Johann Henrich Lambert, fizician şi matematician n. la (Mulhouse, profesor la JZugsburg şi ‘Berlin, 1728-1777.] L. ce permite determinarea cantităţii de radiaţii utilizate în 'radioterapie: doza superficială primită de o suprafaţă determinată este direct proporţională cu intensitatea curentului care trece în tubul radiogen şi durata aplicării şi invers proporţională cu pătratul distanţei focale a tubului la această suprafaţă. LEGEA LAMBERT-BEER / loi de Lambert-Beer / Lambert-Beer law. \Johann Henrich Lambert, fizician şi matematician n. la (Mulhouse, profesor la PLugsburg şi Berlin, 1728-1777; August Beer, fizician german, Bonn, 1825-1863.] L. fundamentală a colorimetriei. Se referă la absorbţia luminii de către o substanţă colorată traversată de un fascicul luminos. Se traduce prin formula: I = l0e*klc, unde I şi l0 reprezintă intensitatea luminii înainte şi, respectiv, după trecerea prin mediul absorbant, k este coeficientul de absorbţie moleculară, c - concentraţia substanţei în molecule gram pe litru, I - grosimea traversată în centimetri. Raportul l/l0 se numeşte transmisie optică; produsul kc, desemnat de obicei prin p, se numeşte coeficient de absorbţie; produsul kl poartă numele de pseudocoeficient de extincţie. LEGEA LAPLACE / loi de Laplace / Laplace’s law. [Pierre Simon Laplace, conte, apoi marchiz, fizician şi matematician francez, Paris, 1749-1827.] Presiunea produsă de ventriculi depinde nu numai de tensiunea determinată de contracţia muşchiului ventricular, dar şi de mărimea şi forma inimii. LEGEA LOUIS / loi de Louis / Louis’s law. [Pierre Charles Alexandre Louis, medic francez, Paris, 1787-1872.] Tubercu- loza pulmonară debutează în general la nivelul plămânului stâng. LEGEA OGINO-KNAUS / loi de Ogino-Knaus / Ogino’s the-ory, Ogino-Knaus law. [Kinsaku Ogino, ginecolog japonez, 1882-1975; Hermann Knaus, obstetrician austriac, profesor la Qraz, 1892-1970.] Lege fiziologică cu referire la momentul ovulaţiei în cursul ciclului ovulator. Conform I. O.-K., la femeile cu ciclu menstrual foarte bine reglat, fecundaţia nu este posibilă decât între zilele a 12-a şi a 19-a ale acestui ciclu. L. poate servi la determinarea datei ovulaţiei, dar este utilizată mult mai frecvent în scop contraceptiv. în realitate, I. O.-K. conţine suficientă incertitudine şi determină eşecuri, din cauza variabilităţii condiţiilor de ovulaţie şi de fecundaţie. LEGEA RAOULT / loi de Raoult / Raoult’s law. [Frangois Mărie Raoult, chimist şi fizician francez, profesor la Qrenoble, 1830-1899.] Scăderea punctului de congelare al unei soluţii cu acelaşi tip de electrolit este proporţională cu concentraţia moleculară a soluţiei. V. crioscopie. LEGEA STARLING / loi de Starling / Starling’s law. [Ernest Henry Starling, fiziolog englez, n. la Bombay, profesor la Londra, 1866-1927.] Lucrul miocardic se adaptează necesităţilor unui moment printr-un ansamblu de fenomene legate unele cu altele - creşterea reziduului postsistolic, dilataţia ventriculului, alungirea fibrelor. LEGEA TOT SAU NIMIC / loi tout ou rien / all-or-none law. Exprimă modul de reacţie al materiei vii: odată ce pragul de excitaţie este atins, fie dintr-o dată, fie prin sumaţie, răspunsul celular este imediat maximal. LEGEA VIRCHOW / loi de Virchow / Virchow’s law. [Rudolph Ludwig Karl Virchow, anatomopatolog german, profesor ta Wiirtzburg, apoi la Berlin, 1821-1902.] Elementele celulare ale unei tumori derivă din celulele normale, preexistente în ţesut. LEGEA WEBER-FECHNER / loi de Weber-Fechner / Weber-Fechner law. [Ernst Heinrich Weber, anatomist şi fiziolog german, profesor la Leipzig, 1795-1878; Gustav Theodor Fechner, medic şi fizician german, Leipzig, 1801-1887.] Senzaţia creşte proporţional cu logaritmul excitaţiei; o altă formulare: când excitaţia creşte în progresie geometrică, senzaţia creşte în progresie aritmetică. Este prima I. psihofizică şi constituie un model matematic pentru relaţiile logaritmice dintre intrare şi ieşire, dintre doză şi efect, în fiziologie, farmacologie etc. LEGILE DEPLASĂRII FAJANS-SODY / loi Fajans-Sody / Fajans-Sody law. Un element radioactiv se deplasează în sistemul periodic cu două căsuţe la stânga când emite o particulă a şi cu o căsuţă la dreapta când emite o particulă (3". LEGILE MENDEL / loi de Mendel / Mendel’s law. [Gregor Johann Mendel, călugăr şi botanist austriac, Briinn, azi Bmo, 1822-1884.] Sin.: legile segregării (v. lege def. 8). LEGIONELLA / Legionella / Legionella. [Denumirea provine de la descrierea pentru prima oară, în 1976, a *bolii legionarilor, la un congres organizat în Philadelphia de American Legion.] Gen de bacili mobili pleiomorfi gramnegativi, din familia Legionellaceae, care necesită cisteină şi fier pentru creştere şi provoacă la om boli asemănătoare pneumoniei. Infecţia se produce după inhalarea unui inoculat aerosolizat din mediu (apă din rezervoare metalice şi schimbătoare de căldură). Specia L. pneumophila produce 'boala legionarilor (o pneumonie fulminantă) şi 'febra de Pontiac. LEGUMĂ, s. f. / legume, s. m. / legume. [Lat. legumen, -minis = legumă, de la legere = a culege.] Vegetală comestibilă, de obicei cultivată de om. L. reprezintă principala sursă de vitamine şi, într-o anumită măsură, de minerale. LEHUZĂ, s. f. / accouchee, s. f. / woman in childbed. [dfeogr. lehusa = lăuză] Femeia timp de 6 săptămâni după naştere. Var.: lăuză. 632 lehuzie LEPRĂ LEHUZIE, s, f, / puerperalite. s. f., etat puerperal / puer-perium, childbed. [9\(eogr. lehusa = Lăuză] Starea femeii timp de 6 săptămâni după naştere. Se disting: 1) L. fiziologică: normală. 2) L imediată: 24 de ore după naştere. 3) L patologică: apariţia unor procese patologice şi îndeosebi infecţia puer-perală. 4) L. secundară: primele 12 zile după naştere. 5) L. tardivă: săptămânile 3-6 după naştere. Sin.: post-partum (def. 1). Var.: lăuzie. LEIOMIOBLASTOM, s. n. / leiomyoblastome / leiomyoblas-toma. [Qr. leios - neted; mys, myos = muşchi; blastos = germen; -oma.) Varietate de ‘leiomiom formată din celule cu caracter embrionar şi, în consecinţă, cu un prognostic rezervat. LEIOMIOM, s. n. / leiomyome, s. m. / leiomyoma. [Qr. leios = neted; mys, myos = muşchi; -oma.] Formaţiune tumorală benignă constituită din celule musculare netede mature. Sin.: dermatomiom. V. şi leiomioblastom. LEIOMIOSARCOM, s. n. / leiomyosarcome, s. m. / leio-myosarcoma. [Qr. leios = neted; mys, myos = muşchi; sarx, sarkos = came; -oma.] Tumoră malignă care se dezvoltă la nivelul muşchilor netezi. Este o formă de ‘miosarcom. LEISHMANIA / Leishmania / Leishmanla. [Sir William Boog Leishman, chirurg ah armatei engLeze şi SacterioLog, 1865-1926, care a descoperit, în 1903, parazitul Solii %ala-Ăzar.] Agentul etiologic al ‘leishmaniozelor. Reprezintă un gen de protozoare din familia Trypanosomidae, clasa Flagellata. L. poate fi parazit al celulelor endoteliale sau al leucocitelor. LEISHMANIOZĂ, s. f. / leishmaniose, s. f. / leishmaniasis. [Sir William Boog Leishman, chimrg al armatei engleze şi Sacteriolog, 1865-1926; -oză.] Boală provocată de protozoarul Leishmania, caracterizată prin inflamaţii şi infecţii tegumentare, hepatice, splenice, intestinale şi o anemie foarte gravă. Forme: 1) L. cutaneomucoasă, caracterizată printr-o ulceraţie extensivă, profundă şi evoluţie torpidă, propagare la distanţă şi afectarea mucoaselor feţei, uneori extrem de mutilante; 2) L tegu-mentară difuză, manifestată printr-o papulă pruriginoasă roşie, localizată în zonele descoperite ale corpului (îndeosebi la nivelul feţei), care veziculează, ulcerează şi se infiltrează în profunzime; evoluează lent („buton de un an“), acoperită de scuame uscate sau umede, iar după vindecare rămâne o cicatrice definitivă; v. şi buton, def. 2; 3) L. viscerală, v. boală Kala-Azar. LEMNISCUS, s. n. / lemnisque, s. m. / lemniscus. NA: lem-niscus, pl. lemnisci. [Lat. lemniscus, gr. lemniskos = panglică, SandeLetă] Fascicul nervos senzorial secundar al SNC, care începe în măduvă sau trunchiul cerebral şi se termină în talamus. L. principale: /. medial sau panglica medială a lui Reil şi I. lateral, panglica laterală Reil. LENTICULAR, adj. / lenticulaire, adj. / lenticular. [Lat. lenţi-cula, dim. de la lens, -ntis = Linte, Lentilă] 1) în formă de lentilă. Ex.: nucleu I. 2) Referitor la ‘cristalin. LENTIGINOZĂ, s. f. / lentiginose, s. f. / lentiginosis. [Lat. lentigo, -inis = pistrui; -oză.] Denumire generală pentru apariţia pe tegumente şi, uneori, pe mucoase a unul număr de leziuni de ‘lentigo. Forme: 1) L. comună profuză, pe întreg corpul, dar îndeosebi pe faţă şi membre. 2) L. centrofacială, de obicei ereditară, cu caracter autozomal dominant, manifestată prin leziuni de tip lentigo localizate în zona medie a feţei, cu debut în copilărie, tulburări neuropsihice şi anomalii de tip ‘disrafie situate la nivelul capului, toracelui, regiunii lombosacrate sau al sânilor. 3) L. periorificială cu polipoză viscerală (v.). 4) L. profuză sau generalizată, manifestă atât la copil cât şi la adult, cu topografie regională difuză; prezintă şi o formă ke-ratozică. V. şi sindrom LEOPARD, sindrom Moynahan. (def. 2). LENTIGINOZĂ PERIORIFICIALĂ CU POLIPOZĂ VISCERALA / lentiginose periorificielle avec polypose viscerale / peri-orificial lentiginosis. Sin.: sindrom Peutz-Jeghers (v.). LENTIGO, s. n. / lentigo, s. m. / lentigo. [Lat. lentigo, -inis = pistrui] Leziune tegumentară benignă, de dimensiuni mici, cel mai frecvent maculară, rar maculopapulară. Elementele de I., care reprezintă mici ‘nevi pigmentări, sunt mai mult sau mai puţin numeroase, cu localizare de predilecţie în regiunea facială, cervicală şi la nivelul membrelor superioare. Apar mai frecvent vara decât iarna, debutând în a doua copilărie. Sin. pop.: pistrui. LENTIGO MALIGN / lentigo mălin / lentigo maligna. Leziuni asemănătoare celor din ‘lentigo, cu tendinţă la extindere, cuprinzând şi ‘melanocite atipice. L. m. poate apărea la nivelul feţei, la vârstnici, evoluează lent, cu transformare malignă frecventă, dar extrem de rar metastazantă. LENTIGO SENIL / lentigo senile / senile lentigo. Pete pigmentate variabil, în general de culoare cafenie, care apar la vârstnici la nivelul feţei posterioare a mâinilor (îndeosebi) şi al feţei. Structura petelor este identică cu ‘lentigo. LENTILĂ, s. f. / lentille, s. f. / lens. [Lat. lens, -ntis = linte.] 1) Mediu transparent care refractă lumina. în limbajul fizicii: sistem optic centrat, format din doi dioptri sferici sau cilindrici, care delimitează un mediu transparent, refringent. După modul de comportare faţă de un fascicul paralel, există /. convergente (cu marginea mai subţire decât partea centrală) şi divergente (invers). Convergenţa unei I. se măsoară în ‘dioptrii. 2) L. electronică este un dispozitiv care creează un câmp magnetic (/. magnetică), prin intermediul căruia acţionează asupra unui fascicul de electroni, modificându-i traiectoria în scopul focalizării sale, în vederea formării de imagini. V. şi microscop elec-tronic. _ LENTILĂ CILINDRICĂ / verre cylindrique / astigmate lens. Sistem optic format din doi dioptrii (unul plan şi altul cilindric) utilizat în corectarea ‘astigmatismului. LENTILĂ DE CONTACT / verre de contact / contact lens. Proteză optică aplicată la suprafaţa corneei. L. de c. sunt fabricate din materiale plastice rigide sau suple. Pot fi: 1) Sclerale, cu o zonă corneană centrală, cu rol optic. 2) Corneene, de forma unui menise mic cu diametrul de 7-10 mm, a cărui faţă posterioară se aplică pe cornee. Indicaţiile I. de c. sunt *ame-tropiile, ‘afakia (îndeosebi unilaterală) şi ‘keratoconul. S-a descris riscul crescut de infecţii locale (‘keratite) la purtătorii de I. de c. LENTILĂ CORECTOARE / verre correcteur / glasses, opti-cal lens. L. optică, de obicei din sticlă, de diferite tipuri, utilizată pentru corectarea unor defecte de vedere. LENTILĂ CU FOCAR PROGRESIV / verre â foyer progres-sif / multifocal lens. L. cu variaţie progresivă a distanţei focale, de sus în jos, cu distorsiuni laterale ale imaginilor care, datorită perfecţionărilor recente, au fost atenuate. LENTIVIRUS, s. n. / lentivirus, s. m. / lentivirus. [Lat. lenţi, lenta = Lent.] Gen de virusuri din familia Retroviridae, cu capsulă icosaedrică şi genom liniar diploid, cu replicare nucleară şi asamblare citoplasmatică responsabile de afecţiuni cu evoluţie lentă, precum SIDA, unele encefalite, pneumonii atipice, artrite. Membri ai genului implicaţi în patologia umană: HIV-1; HIV-2. LEONTIAZIS, s. n. / leontiasis, s. m. / leontiasls. [Qr. leon, -ontos = Leu.) Denumire generică a unor leziuni faciale hipertrofiate, îndeosebi tegumentare, determinând un aspect leo-nin. Este determinat de lepră sau de sifilis. LEPRĂ, s. f. / lepre, s. f. / leprosy. [Lat., gr. lepra, de La gr. lepros = care se descuamează, soLzos, râios.] Boală infec-ţioasă determinată de bacilul Hansen (Mycobacterium leprae), care pătrunde în organism pe cale tegumentară, propagându-se apoi prin intermediul nervilor periferici. L. este mai frecventă în ţările tropicale. Are caracter familial şi incubaţie lungă (în 633 LEPREŞAUNISM LEUCAFEREZĂ medie 3-5 ani). Debutează prin leziuni ale pielii (macule şi papule depigme.ntate sau hiperpigmentate). Se disting două forme: 1) L lepromatoasă, în care leziunile tegumentare sunt cele mai importante, difuze, simetrice, extensive, având ca substrat anatomopatologic o reacţie granulomatoasă difuză cu celule gigante şi numeroşi bacili intracelulari; evoluţia este severă şi contagiozitatea foarte mare. 2) L tuberculoidă, în care atingerea nervoasă este mai importantă decât leziunile tegumentare, cauzând atrofii musculare, tulburări de sensibilitate cu anestezie sau hiperestezie, uneori ulceraţii la nivelul degetelor cu pierderea falangelor (/. mutilantă); este o formă puţin contagioasă, cu evoluţie în general benignă. Boala este curabilă prin chimioterapie cu sulfone (şi, de asemenea, sulfamide şi rifampicină) de lungă durată (ani). Numărul bolnavilor de I. cu leziune invali-dante este estimat de OMS la 1-2 milioane. Recenta decodificare a genomului bacilului Hanser permite un diagnostic precoce al I. Sin.: boală Hansen. V. şi borderline (def. 2). LEPREŞAUNISM, s. n. / leprechaunisme, s. f. / leprechau-nism. [De Ca leprechauer, numete unui gnom (mic geniu diform, spirit care trăieşte în interiond pământutui, păzind Bogăţiile tui ascunse, în tradiţia kaBalistică) din fotctorut irtandez.] Tip de ‘nanism esenţial în care se asociază un dismorfism caracteristic (“facies de gnom” cu aspect de bătrân, nas lăţit şi narine anteversate, hipertelorism, proeminenţă a arcadelor orbi-tare, implantare joasă a urechilor, macroglosie), caşexie extremă, întârziere în dezvoltarea psihomotorie, hirsutism, uneori gineco-mastie şi hipertrofie a organelor genitale externe, hipoglicemie şi calcificări viscerale. Bolnavii sunt susceptibili la infecţii. Natura genetică a bolii este probabilă, dar neelucidată. Sin.: sindrom Donohue. LEPRIDĂ, s. f. / lepride, s. f. / leprid. [Lat., gr. lepra, de ta lepros = care se descuamează, sotzos, râios; -idă.] Manifestare cutanată a leprei. LEPROM, s. n. / leprome, s. m. / leproma. [Lat., gr. lepra, de ta lepros = care se descuamează, sotzos, râios; -oma.] Leziunea elementară tipică din lepră: tubercul infiltrat, de consistenţă dură, roşu-brun-cenuşiu, ce evoluează spre ramolire şi ulceraţie. LEPROS, adj., s. m. sau f. / lepreux, euse, adj., s. m. ou f. / leprous, adj., leper, s. 1) Care se referă la *lepră, caracterizează lepra, în engleză leprous. 2) Bolnav care suferă de lepră, în engl. leper. LEPTINĂ, s. f. / leptine, s. f. / leptine. Hormon responsabil de senzaţia de saţietate, cu rol şi în reglarea funcţiei gonadice. Sinteza I. este comandată de o genă a cărei expresie este inhibată de un factor de transcripţie PPAR gamma (peroxy-some proliferative activated receptor gamma). LEPTODACTIL, adj. / leptodactyle, adj. / leptodactylous. [Qr. leptos = suBţire, fin; daktylos = deget.] Cu degete subţiri la mâini sau/şi la picioare. LEPTODONT, adj. / leptodonte, adj. / leptodontous. [Qr. leptos = suBţire, fin; odous, odontos = dinte.] Despre un subiect cu dinţi anormal de subţiri. LEPTOMENINGE, s. n. / leptomeninge, s. f. / leptomeninx, pl. leptomeninges. [Qr. leptos = suBţire, fin; meninx, -ingos = memBrand foarte fină.] Termen anatomic care defineşte *pia mater şi ‘arahnoida, considerate împreună ca o singură unitate funcţională (fiind derivate din ‘creasta neurală). LEPTOMENINGITA, s. f. / leptomeningite, s. f. / lep-tomeningitis. [Qr. leptos = suBţire, fin; meninx = mem-Brană fină; -itâ.] Inflamaţie a ‘leptomeningelui. V. şi arah-noidită. LEPTOSPIRA / Leptospira / Leptospira. [Qr. leptos = suBţire, fin; speira = spirală.] Gen de bacterii din familia *Spiro-chaetaceae. de formă elicoidală cu spire foarte strânse. Printre cele mai importante L. patogene pentru om (producând ‘lepto-spirozele) se numără L. icterohemorrhagiae, L. grippotyphosa, al cărei rezervor este şoarecele de câmp; L. canicola, transmisă de câine; L. pomona, agentul pseudotifomeningitei, L. bata-viae, hebdomadis şi autumnalis, agenţi etiologici ai febrei de şapte zile (boală întâlnită în Malaezia şi Japonia); L. australis, responsabilă de o leptospiroză caracterizată printr-un sindrom infecţios şi meningian cu evoluţie benignă. LEPTOSPIROZĂ CRESCĂTORILOR DE PORCI / pseudoty-phomeningite des porchers / leptospiral meningitis. Sin.: boală Bouchet-Gsell (v.). LEPTOSPIROZĂ, s. f. / leptospirose, s. f. / leptospirosis. [Qr. leptos = suBţire, fin; speira = spirală; -oză.J Boală in-fecţioasă provocată de bacteriile din genul *Leptospira. intre principalele I. umane se numără */. icterohemoragică şi *febra de şapte zile. LEPTOSPIROZĂ ICTEROHEMORAGICĂ / leptospirose ictero-hemorragique / leptospirosis icterohemorrhagica. *L. determinată de specia *Leptospira icterohaemorrhagiae transmisă de şobolan, caracterizată printr-o primă fază febrilă, cu hemo-culturi pozitive, la sfârşitul căreia apare icterul, apoi, după o perioadă de apirexie, un al doilea episod febril, cu sau fără fenomene hepatice. Forma completă a I. i. cuprinde şi semne meningiene, renale şi hemoragice (ultimele fiind frecvente în ţările calde). Sin.: boală Fiedler, boală Larrey-Weil, boală Lancereaux-Mathieu, boală Weil. LEPTOZOM, adj. / leptosome, adj. / leptosome. [Qr. leptos = suBţire, fin; soma, -atos = corp.] Sin.: longilin (v.). LESBIANISM, s. n. / lesbianisme, s. m. / lesbianism. [Qr. Lesbios = din Lesbos, insulă grecească, în care poeta Sap fio a înfiinţat o comunitate de femei care practicau homoseTQiatita-tea; -ism.] Inversiunea instinctului sexual la femeie, care se traduce prin satisfacerea acestuia cu o persoană de acelaşi sex; ‘homosexualitate feminină. Sin.: safism, tribadism. LETAL, adj. / letal, lethal, -ale, -aux, adj. / lethal. [Lat. letum = moarte.] 1) Care determină moartea. Ex.: boală I. Sin.: mortal, fatal. 2) Despre o boală, o tulburare genetică incompatibilă cu dezvoltarea embrionară normală şi care antrenează moartea embrionului sau a fătului. LETALITATE, s. f. / letalite, s. f. / lethality. [Lat. letum = moarte.] 1) Raportul mortalitate/morbiditate în cazul unei boli, al unei epidemii. 2) Caracter al unei gene sau al unui ansamblu de gene conţinute în mesajul ereditar care determină moartea embrionului, fătului sau a nou-născutului la naştere. LETARGIE, s. f. / lethargie, s. f. / lethargy. [Lat., gr. lethar-gia = somnotenţă, de ta gr. lethe = uitare, argia = tene. ] Somn profund şi continuu, de lungă durată (ore, zile, luni). Pacientul este inconştient, imobil şi poate răspunde la stimuli exteriori puternici, dar fără întreruperea somnului. L. poate apărea în leziuni ale centrilor nervoşi superiori, de etiologie diversă, frecvent infecţioasă. L. se deosebeşte de ‘comă prin absenţa tulburărilor neurovegetative grave şi prin posibilitatea ca subiectul să fie trezit, pentru perioade de timp scurte. El poate vorbi uneori, dar nu înţelege sensul cuvintelor, le uită şi adoarme imediat. La unii subiecţi, I. poate fi provocată prin ‘hipnoză sau prin administrarea de hipnotice şi anestezice. Alteori, I. este asociată ‘isteriei. Sin.: moarte aparentă. LEUCAFEREZĂ, s. f. / leucapherese, s. f. / leukapheresis. [Qr. leukos = alB; aphairesis = ptecare, îndepărtare.] Recoltarea leucocitelor de la un donator prin trecerea unei cantităţi de sânge de la acesta la nivelul unui aparat special. Utilitate: măsurarea duratei de viaţă a leucocitelor şi obţinerea de leu-cocite izolate pentru scopuri de cercetare .sau terapeutice. Sin. incorect: leucofereză. 634 leucemic LEUCOARAIOZĂ LEUCEMIC, adj., s. m. sau f. / leucemique, adj,, s, m= ou f. / leuk(a)emic. [Qr. leukos = db; haima, -atos = sânge.) 1) Care se caracterizează prin creşterea numărului de globule albe. 21 Bolnav de ‘leucemie. LEUCEMiDĂ, s. f. / leucemide, s. f. / leukaemide. [Qr. leukos = db; eidos = formă.] Denumire generală pentru manifestările cutanate din diverse leucemii: ‘prurigo, ‘eczemă, ‘eritrodermie, noduli subcutanaţi. LEUCEMIE, s. f. / leucemie, s. f. / leuk(a)emia. [Qr. leukos = db; haima, -atos = sânge.) Termen generic pentru un grup de boli caracterizate prin prezenţa în exces în măduva osoasă şi, uneori, în sânge a leucocitelor sau a precursorilor acestora. L. sunt neoplasme derivate din celulele hematopoietice, care proliferează iniţial în măduva osoasă înainte de a disemina în sângele periferic, splină, ganglioni limfatici şi, în final, în alte ţesuturi. Prin aceasta se deosebesc de ‘limfoame, care apar iniţial la nivelul ‘ganglionilor limfatici, dar pot de asemenea să disemineze (în faza ,,leucemică“) în sânge şi în măduvă. Clasificarea I. a fost concepută după două mari criterii: celula de origine (limfoidă sau mieloidă) şi rapiditatea evoluţiei clinice (acută sau cronică). De dată recentă s-au conturat premisele identificării I. pe baza caracteristicilor biologice, moleculare şi antigenice ale celulelor. Cauzele I. nu sunt cunoscute în majoritatea cazurilor, cu toate că atât factorii genetici, cât şi cei de mediu (expunere profesională, terapeutică sau accidentală la radiaţii, expunere la unele substanţe chimice ca benzenul şi alte hidrocarburi aromatice) au importanţă şi se află în relaţie cu incidenţa crescută a bolii la unele grupe de populaţie. Deşi ‘retrovirusurile ARN produc un număr de I. la animale, la om etiologia virală este certă doar pentru I. acută limfoblastică cu celule T a adultului, care este produsă de virusul uman al I. cu celule T tipul I (HTLV-I). Sin. desuet: leucoză. LEUCEMIE ACUTĂ / leucemie aigue / acute leuk(a)emia. L. a. se caracterizează prin proliferarea clonală a celulelor hematopoietice imature (sau blaste), proliferare care determină o insuficienţă medulară profundă. L. apare în urma transformării maligne a unui singur precursor hematopoietic, urmată de replicare celulară şi expansiunea ‘clonului transformat. Cea mai importantă caracteristică a celulelor neoplazice din I. a. este un deficit al maturaţiei. în funcţie de acest deficit se disting: 1) L mieloblastică acută, când deficitul maturaţiei se produce înainte de stadiul de mieloblast sau promielocit. 2) L. limfoblastică acută, în care deficitul se produce înainte de stadiul de limfoblast. Celulele leucemice proliferante se acumulează în măduva osoasă, inhibând hematopoieza normală şi, în final, înlocuind elementele normale. Scăderea consecutivă a precursorilor normali duce la anemie, infecţii şi complicaţii hemo-ragice caracteristice I. a. Diagnosticul I. a. necesită demonstrarea prezenţei celulelor leucemice în măduva osoasă, sângele periferic sau ţesuturile extramedulare. Diagnosticul tipului de I. este bazat în prezent pe combinarea unor criterii morfologice, imunologice şi citochimice, ca şi pe identificarea anomaliilor cromozomiale asociate, când acestea sunt prezente. Este deosebit de importantă diferenţierea I. m. a. de I. I. a., deoarece aceste două tipuri de I. au un prognostic diferit şi răspund diferit la diverşi agenţi terapeutici. LEUCEMIE ALEUCEMICĂ / leucemie aleucemique / aleuke-mic leuk(a)emia. *L. în care leucocitele tumorale lipsesc din sângele periferic. LEUCEMIE CU CELULE PĂROASE / leucemie â tricholeu-cocytes / hairy cell leuk(a)emia. Formă rară de I. cronică caracterizată prin ‘pancitopenie în sângele periferic, splenome-galie voluminoasă şi infiltrare medulară, splenică şi sanguină cu celule păroase. Celulele păroase (denumite şi ‘tricoleuco-cite) au un diametru de 15-20 pm, cu nucleu rotunjit şi excen- tric şi citoplasmă spumoasă. La nivelul citoplasmei se observă o serie de proiecţii, vizibile pe frotiu, dar mai bine apreciate la microscopul cu contrast de fază. Natura acestor celule nu este clară, ele având unele caracteristici de tip limfocitar, altele de tip monocitar. Celulele păroase reacţionează cu anticorpi anti-celule B şi deseori cu CD25, receptorul pentru interleukina-2. LEUCEMIE LIMFOIDĂ CRONICĂ / leucemie lymphoide chro-nique / chronic lymphocytic leuk(a)emia. Sindrom limfopro-liferativ cronic, afectând subiecţi în vârstă de peste 50 de ani (mai frecvent bărbaţi). Se caracterizează prin proliferarea lim-focitelor mici cu aspect matur, în marea lor majoritate asemănătoare cu limfocitele B. Acestea se acumulează în număr mare în măduva osoasă, în ganglionii limfatici, în sânge şi în splină. Celulele din I. I. c. prezintă frecvent ‘trisomie 12, singură sau combinată cu alte anomalii cromozomiale. Diagnosticul bolii este de obicei stabilit când există minimum 5 x 109 limfocite aparent mature la litru de sânge şi o infiltraţie a mă-duvei de 30% cu fenotipul de celule B purtătoare de antigen CD5. în peste 25% din cazuri (Harrison) boala este descoperită întâmplător. Pacienţii pot prezenta anemie, mărirea ganglionilor limfatici sau infecţii intercurente. Splenomegalia este rareori simptomatică, iar hepatomegalia - moderată, prezentă doar la circa 50% din pacienţi. Evoluţia clinică este variabilă, iar prognosticul se află în directă relaţie cu stadiul bolii. în clasificarea internaţională actuală se disting trei stadii (A, B, C), în funcţie de tabloul hematologic şi afectarea diferitelor grupe ganglionare. LEUCEMIE MEGACARIOCITARĂ / leucemie megacaryocy-taire / megakaryocytic leuk(a)emia. Formă rară de boală ‘mieloproliferativă caracterizată prin multiplicare anormală a ‘megacariocitelor şi uneori prin prezenţa unui număr mare de astfel de celule în sângele periferic (5-6% din numărul total al leucocitelor). LEUCEMIE MIELOCITARĂ CRONICĂ / leucemie myeloide chronique / chronic myeloid leuk(a)emia. Afecţiune ‘clonală a ‘celulelor stern caracterizată prin creşterea marcată a mielo-poiezei şi prezenţa ‘cromozomului Philadelphia. L. m. c. este o afecţiune dobândită, care prezintă o fază cronică de durată variabilă, uneori şi o fază intermediară, de accelerare, urmate de o transformare blastică. Majoritatea pacienţilor sunt diagnosticaţi în faza cronică, când sunt caracteristice hiperleuco-citoza (uneori peste 200 000 leucocite/mm3) şi splenomegalia (prezentă la peste 90% dintre pacienţi). Faza intermediară se caracterizează prin organomegalie progresivă, anemie, trombo-citoză sau trombocitopenie, mielofibroză şi febră. Criza blastică se asociază cu semne şi simptome de ‘leucemie acută, deseori cu afectare extramedulară. LEUCEMOID, adj. / leucemoî'de, adj. / leukemoid. Care prezintă o serie de semne clinice şi hematologice asemănătoare cu ‘leucemia. V. şi reacţie leucemoidă. LEUCINĂ, s. f. / leucine, s. f. / leucine. [Qr. leukos = db; -ină.) Acid alfa-aminoizocaproic; intră în compoziţia unui mare număr de protide din organism. Transformat în acid mevalo-nic, ia parte la sinteza ‘carotenoizilor. V. şi tab. const. bio-chim. LEUCINOZĂ, s. f. / leucinose, s. f. / leucinosis. [Qr. leukos = db; ină; -oză.) Sin.: boala urinei cu miros de sirop de arţar (v.). LEUCOARAIOZĂ, s. f. / leucoaraîose, s. f. / leukoaraiosis. [Qr. leukos = db; araios = puţin dens, rarefiat; -oză.) Rare-facţie a substanţei albe cerebrale pusă în evidenţă pe imagini prin ‘tomografie computerizată cu raze X sau RMN. L. este prezentă în ‘sindromul Binswanger, uneori în ‘boala Alzheimer, în boli cerebrovasculare, dar şi la subiecţi aparent sănătoşi, asimptomatici. 635 LEUCOBLAST LEUCOMIELITĂ LEUCOBLAST, s. n. / leucoblaste, s. m. / leukoblast. [Qr. leukos = aCB; bîasios = germen.} Termen desuet, utilizat impropriu ca sin. pentru ‘promielocit. LEUCOBLASTEMIE, s. f. / leucoblastemie, s. f. / leuko-blast(a)emia. [Qr. leukos = aC6; blastos = germen; haima, -atos = sânge.] Denumire desuetă pentru prezenţa patologică a ‘promielocitelor (leucoblaste) în sângele circulant (indicând existenţa unei leucemii), în afara cazului excepţional al nou-născutului. LEUCOBLASTOZĂ, s. f. / leucoblastose, s. f. / leukoblasto-sis. [Qr. leukos = aCB; blastos = germen; -oză.] Denumire desuetă pentru bolile caracterizate prin creşterea numărului de ‘promielocite (‘leucoblaste) în organele hematopoietice şi în sângele circulant. LEUCOCIDINE, s. f. pl. / leucocidines, s. f. pl. / leukocidins. [Qr. leukos = aCB; Cat. caedere = a ucide.) Toxine produse de cocii Gram-pozitivi (streptococ, stafilococ, pneumococ). L. distruge leucocitele şi poate avea acţiune litică asupra altor celule, îndeosebi eritrocite. LEUCOCIT, s. n. / leucocyte, s. m. / leukocyte. [Qr. leukos = aCB; kytos = ceCuh1] Element figurat al sângelui circulant, celulă nucleată, de dimensiuni variabile după tip şi de formă în general rotunjită. Sin.: globul alb. Se disting trei categorii de I.: 1) Polinucleare sau ‘granulocite^ (neutrofile, bazofile şi eozinofile). 2) ‘Limfocite. 3) ‘Monocite. împreună cu eritrocitele şi trombocitele, I. constituie ansamblul elementelor figurate din sângele circulant. Concentraţia normală a I. din sânge este de 5000-10000/mm3. Creşterea numărului de I. (*leucocitoză) indică o infecţie acută sau un alt proces patologic (ex.: unele ‘leucemii), iar scăderea - o imunodeficienţă sau o infecţie care a generat o depleţie de I. V. şi tab. const. hematol. LEUCOCIT PĂROS / tricholeucocyte, s. m. / hairy cell. Sin.: tricoleucocit (v.]. LEUCOCITOLIZĂ, s. f. / leucocytolyse, s. f. / leukocytoly-sis. [Qr. leukos = aCB; kytos = ceCuCâ; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Dispariţia sau distrugerea ‘leucocitelor din sânge, fie fiziologică, fie patologică. LEUCOCITOPOIEZĂ, s. f. / leucocytopoî'ese, s. f. / leuko-cytopoiesis. [Qr. leukos = aCB; kytos = ceCuCâ; poiesis = creare, formare, de Ca poiein = a face.) Sin.: ieucopoieză (v.). LEUCOCITOTAXIE, s. f. / leucotaxie, s. f. / leukotaxis. [Qr. leukos = aCB; kytos = ceCuCâ; taxis = aranjare, ordonare, de Ca tattein = a ordona, a aranja] Deplasarea ‘leucocitelor, îndeosebi a granulocitelor neutrofile, în zonele cu procese inflamatorii din organism. LEUCOCITOZĂ, s. f. / leucocytose, s. f. / leukocytosis. [Qr. leukos = aCB; kytos = ceCuCâ; -oză.} 1) Creşterea temporară a numărului de leucocite, peste limita de 10 000/mm3, în sânge sau într-o serozitate. Poate fi fiziologică (după prânz, în sarcină etc.) sau patologică (îndeosebi în infecţii). 2) în sens general, numărul de leucocite din sânge. Se vorbeşte, în acest caz, de I. normală, deşi termenul de leucocitemie ar fi mai corect. V. şi tab. const. hematol. LEUCOCITURIE, s. f. / leucocyturie, s. f. / leukocyturia. [Qr. leukos = aCB; kytos = ceCidă; ouron = urină] Prezenţa de leucocite în urină. Dacă este abundentă, caracterizează ‘piuria. Prezenţa, la examenul sedimentului urinar, a maximum 1-2 leucocite pe câmpul microscopic este considerată normală. LEUCODERMIE, s. f. / leucodermie, s. f. / leukoderma. [Qr. leukos = aCB; derma, -atos = pieCe.] Varietate de ‘acromie caracterizată exclusiv prin decolorarea pielii. Se observă în afecţiuni diverse: sclerodermie, lepră, sifilis, vitiligo, albinism etc. LEUCODISTROFIE, s. f. / leucodystrophie, s. f. / leukodys-trophy. [Qr. leukos = aCB; dys = greu, dificiC; trophe = (vrană, nutriţie.] Denumire generică pentru afecţiunile caracterizate printr-un proces de ‘demielinizare a sistemului nervos centra! şi periferic, în aparenţă primitive şi neinflamatorii. Deoarece lipidele de degradare mielinică sunt diferite de cele detectate în cazul distrugerii ‘mielinei normale, în I. se produce, probabil, o dismielinizare şi nu o demielinizare. Toate I. sunt ‘neuro-lipidoze. în clasificarea convenţională a I. se iau în considerare vârsta şi rapiditatea evoluţiei. In prezent se conturează o clasificare biochimică. în cazul I. infantile, evoluţia este progresivă, cu demielinizări şi scleroze. Alte tipuri: 1) L. metacromatică (v.); 2) L. cu celule globoide (v.); 3) L. sudanofilă (v.). LEUCODISTROFIE CU CELULE GLOBOIDE / leucodystrophie â cellules globoîdes / globoid cell leukodystrophy. Sin.: boală Krabbe (v., def. 1). LEUCODISTROFIE METACROMATICĂ / leucodystrophie meta-chromatique / metachromatic leukodystrophy. Sin.: boală Scholtz-Greenfield (v.). LEUCODISTROFIE SUDANOFILĂ / leucodystrophie sudano-phile / sudanophilc leukodystrophy. Tip de ‘ I. caracterizată prin prezenţa, în zonele demielinizate, de lipide care devin evidente prin colorajie Sudan. V. şi boală Pelizaeus-Merzbacher. LEUCOENCEFALITA, s. f. / leuco-encephalite, s. f. / leuko-encephalitis. [Qr. leukos = aCB; enkephalos = creier, de Ca en - în, kephale = cap; ■ită.] Inflamaţie a substanţei albe a emisferelor cerebrale. Au fost descrise: 1) L. demielinizantă concentrică (sau encefalită concentrică Balo, v. encefalită def. 7), alternanţă de zone circulare de demielinizare cu zone integre. 2) L. hemoragică acută primară, sin. boală Hurst (v.) 3) L. sclerozantă subacută (Van Bogaert), de origine nedeterminată, cu evoluţie subacută. LEUCOENCEFALOPATIE, s. f. / leuco-encephalopathie, s. f. / leukoencephalopathy. Denumire generică pentru toate bolile substanţei albe a creierului. V. leucodistrofie, leucoencefalită, CADASIL. LEUENKEFALINĂ, s. f. / leu-enkephaline, s. f. / leu-enkephalin. [Qr. leukos = cdB (-ină); enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; ină.] Sin.: enkefalină (v.). LEUCOFEREZĂ, s. f. / leucopherese, s. f. / leukopheresis. [Qr. leukos = aCB; phoresis = transportare, de Ca pherein = a purta, a transporta] Sin. incorect pentru leucafereză (v.). LEUCOGRAMĂ, s. f. / leucogramme, s. m. / leukogram. [Qr. leukos = aCB; gramma = înscriere.] Sin.: formulă leucocitară a sângelui (v.)L LEUCOLIZINĂ, s. f. / leucolysine, s. f. / leukolysin. [Qr. leukos = aCB; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; -ină.] ‘Aglutinină conţinută normal în serul sanguin, capabilă să distrugă globulele albe în prezenţa ‘complementului. LEUCOM, s. n. / leucome, s. m. / leukoma, albugo. [Qr. leukos = aCB; -oma.] Leziune corneană care rezultă prin cicatrizarea unei plăgi sau arsuri. Este albă, opacă şi afectează toată grosimea corneei. L. aderent este asociat cu o ‘sinechie şi sur-. vine de obicei după o plagă penetrantă. Sin.: Keratoleucom. V. albugo şi nefelion. LEUCOMELANODERMIE, s. f. / leucomelanodermie, s. f. / melanoleukoderma. [Qr. leukos = cdB; melos, meîanos = negru; derma, -atos = pieCe.) Termen pentru afecţiunile cutanate în care^ zonele hiperpigmentate alternează cu cele hipo-pigmentate. în faza secundară înaintată a ‘sifilisului apar sifili-dele pigmentare leucomelanodermice. LEUCOMELANODERMIE SIFILITICĂ / leucomelanodermie syphilitique / syphilitic melanoleukoderma. Sin.: colierul lui Venus (v.). LEUCOMIELITĂ, s. f. / leucomyelite, s. f. / leukomyelitis. [Qr. leukos - aCB; myelos = măduvă; -ită.J Inflamaţie a substanţei albe a măduvei spinării. 636 LEUCONEVRAXITĂ LEVODOPA LEUCONEVRAXITĂ, s. f. / leuconevraxite, s. f. / leuko-myelopathy. [Qr. leukos = alb; neuron - nerv; lat. axis, gr. axon = cocă; -ită.] Denumire generică pentru boli ale SNC cu leziuni localizate în substanţa albă a ‘nevraxului. Obs.: termenul în engl. se referă doar la măduva spinării. LEUCONICHIE, s. f. / leuconychie, s. f. / leukonychia. [Qr. leukos = alb; onyx, onykhos = unghie.] Pete albe pe unghii. Pop.: noiţe. LEUCONOSTOC / Leuconostoc / Leuconostoc. [Qr. leukos = alb; nostoc = varietate de algă albastră.] Gen de bacterii nepatogene din familia Streptococcacees. Acestea au proprietatea de a polimeriza ‘zaharoza, generând polimeri de masă moleculară mare, ca ‘dextranul. LEUCOPEDEZĂ, s. f. / leucopedese, s. f. / leucopedesis. ‘Diapedeza leucocitelor. LEUCOPENIE, s. f. / leucopenie, s. f. / leukopenia. [Qr. leukos = cdb; penia = sărăcie.] Diminuarea numărului de leucocite circulante sub 4 000/mm3, de obicei însoţită de ‘neutro-penie. LEUCOPLACHIE. Var. pentru leucoplakie (v.). LEUCOPLAKIE, s. f. / leucoplasie, s. f. / leukoplakia. [Qr. leukos = alb; plax = placă.] Var.: leucoplachie. Sin.: leuco-plazie (v.). LEUCOPLAST, s. n. / leucoplaste, s. m. / leucoplast. Bandă de pânză cauciucată, acoperită cu un adeziv neiritant pentru tegumente, care serveşte pentru fixarea unui pansament sau acoperirea unei plăgi. LEUCOPLAZIE, s. f. / leucoplasie, s. f. / leukoplakia. [Qr. leukos = cdb; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.] ‘Keratinizare anormală ortoplazică sau parakerato-zică a unei mucoase malpighiene (bucală, linguală, genitală, vezicală). L. se prezintă sub forma unei plăci albicioase pergamentoase de consistenţă dură. în evoluţie, I. prezintă risc de transformare malignă. Sin.: Jeucoplakie. LEUCOPLAZIE LARINGIANĂ / leucoplasie laryngee / laryn-geal leukoplakia. Sin.: pahidermie laringiană circumscrisă (v.). LEUCOPOIEZĂ, s. f. / ieucopoî'ese, s. f. / leukopoîesis. [Qr. leukos = cdb; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Formarea diferitelor tipuri de globule albe. Sin.: leucocito-poieză. LEUCORAGIE, s. f. / leucorhagie, s. f. / leucorrhagia. [Qr. leukos = alb; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] ‘Leucoree abundentă. LEUCOREE, s. f. / leucorrhee, s. f. / leukorrh(o)ea. [Qr. leukos = alb; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Prezenţa unei serozităţi lichide sau semilichide, de culoare albicioasă sau galben-verzuie, uneori sanguinolentă care se exteriorizează din vagin la nivel vulvar. Poate fi determinată de o hipersecreţie a glandelor vulvovaginale, dar cel mai frecvent este patologică, apărând în infecţii microbiene, parazitare sau micotice (coloraţia şi aspectul variind în funcţie de agentul etiologic al infecţiei) sau după iritaţii vaginale localizate. LEUCOSARCOM, s. n. / leucosarcome, s. m. / leukosarco-ma. [Qr. leukos = alb; sarx, sarkos = came; -oma.] 1) Tumoră circumscrisă dezvoltată într-un ţesut leucopoietic. 2) Denumire pentru un tablou sanguin de tip leucemie apărut la un bolnav care prezintă iniţial un limfom malign de tip limfocitar. Celulele circulante conţin nuclee ovoidale şi nucleoli, fiind diferite morfologic de limfocitele mature observate în ‘leucemia limfoidă cronică. 3) Neoplasm al ‘irisului, cu evoluţie benignă, considerat în trecut ‘melanom acromic, iar în prezent ‘leio-miom. LEUCOSARCOMATOZĂ, s. f. / leucosarcomatose, s. f. / leukosarcomatosis. [Qr. leukos = alb; sarx, sarkos = came; ■oma, -oză.] Afecţiune malignă caracterizată prin tumori gangli- onare (îndeosebi mediastinale), cu invazie medulară, urmate de semne sanguine de ‘leucemie acută cu limfoblaste şi de ‘metastaze multiple. LEUCOSPERMIE, s. f. / leucospermie, s. f. / leucospermia. [Qr. leukos = alb; sperma = sămânţă.] Conţinut crescut al spermei în leucocite, adică peste 105 pe mL. L. poate apărea într-o infecţie sau inflamaţie locală. V. spermocultură. LEUCOSTAZĂ, s. f. / leucostase, s. f. / leukostasis. [Gr. leukos = alb; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face să ţină.] Aglomerarea de globule albe în capilare, unde se pot forma trombusuri albe care opresc circulaţia locală. Cauze: hiperleucocitoza generalizată (ex.: în ‘leucemii acute mieloblas-tice) sau localizată (în cazul sechestrării unei părţi a sângelui într-un teritoriu vascular particular). LEUCOTAXIC, adj. / leucotaxique, adj. / leukotactic. [Qr. leukos = alb; taxis - aranjare, ordonare, de la tattein = a ordona, a aranja] Referitor la migrarea globulelor albe. Ex. factor I. LEUCOTAXINĂ, s. f. / leukotaxine, s. f. / leukotaxin. [Qr. leukos = alb; taxis = aranjare, ordonare, de la tattein = a ordona, a aranja; -inâ.] Substanţă chimică prezentă în exsuda-tele inflamatorii, care atrage leucocitele şi creşte permeabilitatea capilară. LEUCOTOMIE, s. f. / leucotomie, s. f. / leukotomy. [Qr. leukos = alb; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] V. lobotomie. LEUCOTRIENĂ, s. f. / leucotriene, s. f. / leukotriene. [Qr. leukos = alb (kytos = celulă); trienă = sufbc utilizat în chimie pentm a indica trei duble legături] Moleculă eliberată din macrofage şi polinucleare neutrofile sub influenţa unei enzime, lipoxigenaza. L. au rol important în ‘hipersensibilitatea imediată. Sunt bronhoconstrictoare şi cresc permeabilitatea vasculară. LEUCOZĂ, s. f. / leucose, s. f. / leukosis. [Qr. leukos = cdb; ■oză.] Denumire care a fost propusă, dar care nu mai este utilizată în prezent, ca sin. pentru ‘leucemie. LEVARTERENOL, s. m. / levarterenol, s. m. / levarterenol. (DCI) Izomer levogir al ‘noradrenalinei. LEVOCARDIE, s. f. / levocardie, s. f. / levocardia. [Lat. lae~ vus = stâng; gr. kardia = inima] Deplasare anormală a cordului în interiorul hemitoracelui stâng. Există: 1) L. dobândite (sau sinistroversiuni), în care cordul este împins lateral de o tumoră localizată în dreapta, de un epanşament pleural important sau ca urmare a unei retracţii prin aderenţe pleurale, scleroză sau atelectazie pulmonară stângă. 2) L. congenitale, anomalii în care inima este situată în hemitoracele stâng, normal, la un subiect care prezintă situs inversus pentru toate celelalte organe. Această situaţie este omologă ‘dextrocardiei la un subiect normal. Există forme cu inversarea cavităţilor cardiace sau fără (levorotaţie). L. este întotdeauna însoţită de malformaţii cardiace care determină clinic un aspect de “boală albastră”. LEVOCARDIOGRAMĂ, s. f. / levocardiogramme, s. m. / laevo-cardiogram. Partea din ‘electrocardiogramă care corespunde teoretic activităţii ventriculului stâng. Sin.: levogramă. LEVODOPA / levodopa / levodopa. (DCI) Medicamentul care constituie baza terapiei ‘bolii Parkinson. L. este precursorul ‘dopaminei şi are ca efect ridicarea nivelului dopaminei în ‘corpul striat, readucând astfel echilibrul neurotransmiţătorilor dopamină şi ‘acetilcolină. Ca urmare, diminuează akinezia şi rigiditatea caracteristice bolii Parkinson. Instabilitatea posturală nu este, însă, influenţată de I. Absenţa răspunsului la I. în doze mai mari de 1 000 mg/zi poate semnifica existenţa unei alte maladii decât cea a bolii Parkinson. 637 LEVOGIR LICHID AMNIOTIC LEVOGIR, adj. / levogyre, adj. / levogyric. [Lat. laevus = stâng; gyrare = a întoarce în cerc, de la gr. gyros, lat. gyrus = cerc.] Care determină o rotire spre stânga. Ex.: 1) Care deviază spre stânga planul de polarizare al luminii polarizate rectiliniu. V. polarizare (def. 4). O serie de molecule asimetrice (levuloza) sunt I. Ant.: dextrogir. 2) Fibrele oculomotoru-lui comun, care determină rotaţia ochilor la stânga. LEVOGRAMĂ, s. f. / levogramme, s. m. / laevogram. [Lat. laevus = stâng; gr. gramma = traseu.] Termen care poate avea următoarele semnificaţii: 1) Sin. cu ‘levocardiogramă. 2) Electrocardiogramă care traduce preponderenţa ventriculului stâng. 3) Clişeu înregistrat în timpul ‘angiocardiografiei, în momentu[ opacifierii cavităţilor stângi ale inimii. LEVULOZĂ, s. f. / levulose, s. f. / levulose. [Lat. laevus = stâng; oză - indică un gCucid.] Sin.: fructoză (v.). LEVURĂ, s. f. / levure, s. f. / yeast. [Lat. levare = a ridica] Ciupercă monocelulară din familia Blastomycetes, cu aspect rotunjit sau ovalar, care se reproduce prin înmugurire. L. pot fi patogene pentru organismul uman (ex.: * Candida albicans, Criptococcus neoformans). O serie de I. sunt utilizate în ‘bio-tehnologia aplicată în industria alimentară. LEZIONAL, adj. / lesionnel, -elle, adj. / lesional. [Lat. lae-sio, -onis = rănire, vătămare, de ta laedere = a răni] Care se referă la o ‘leziune sau se află în relaţie cu o leziune. LEZIUNE, s. f. / lesion, s. f. / injury, lesion. [Lat. laesio, -onis = rănire, vătămare, de ta laedere = a răni] Termen prin care este denumită orice alterare morfologică, patologică sau traumatică, produsă la nivel tisular sau celular. L. determină o discontinuitate structurală sau o diminuare a funcţiei ţesuturilor sau celulelor afectate. Se utilizează şi termenul de I. biochimică, enzimatică, “vizualizată” prin tehnici histochimice. Actualmente, prin descrierea /. celulare, se conturează o ‘patologie celulară. Tipuri de I.: 1) L. degenerativă, alterare distrofică ireversibilă. 2) L. elementară cutanată poate fi primitivă (pata, papula, pustula, vezicula, bula şi tuberculul) sau secundară (scuama, crusta, ulceraţia, ragada, atrofia, cicatricea). 3) L. funcţională, fără substrat patologic, relevată histochimic, histoenzi-mologic. 4) L trofică, consecutivă modificărilor metabolice. 5) Leziuni tuberculoase minime, I. t. cu evoluţie abortivă, sub 1 cm2 pe radiografia standard. V. şi sindrom de ischemie-leziune. LEZIUNE DE FRONTIERĂ / lesion frontiere / borderline lesion. 1) Termen utilizat în cazul unui aspect histologic ale cărui caracteristici citologice şi arhitecturale nu sunt suficiente pentru stabilirea malignităţii, dar obligă la susţinerea unui prognostic rezervat. 2) Termenul este utilizat uneori şi pentru o serie de entităţi anatomoclinice cu progresie dificil de formulat. Ex.: tumoră viloasă a rectului. V. şi borderline. LEZIUNI JANEWAY / taches de Janeway / Janeway’s spots. [Edward Gămăliei Janeway, medic american, 9(ezo ybrfQ 1841-1911.] Peteşii de 1-4 mm, nedureroase, consecutive ‘emboliilor septice, cu localizare la nivelul feţei, palmelor şi plantelor, mai frecvente în endocardita bacteriană subacută. Sin.^ semn Janeway. LIAZĂ, s. f. / lyase, s. f. / lyase. Denumire generică pentru enzimele care adaugă (sau eliberează) un substrat, printr-o dublă legătură, la un alt substrat. V. şi enolază. LIBERINE, s. f. pl. / liberines, s. f. pl. / liberines, releasing hormones, releasig factors. [Lat. liberare = a etiSera, de ta liber = tiSer; -ină.] Substanţă (produsă îndeosebi în ‘hipotalamus) care stimulează sinteza şi/sau eliberarea unor hormoni (de obicei hipofizari). Termenul se poate referi atât la unii hormoni, cât şi la unii factori. V. releasing factor şi releasing hormone. V. de asemenea şi corticoliberină, gonado-liberină, somatocrinină, tireoliberină. LIBIDO, s. n. / libido, s. f. / libido. [Lat. libido, -inis = dorinţă viotentă, pasiune.] După Freud, I. desemnează energia care stimulează impulsul sexual (instinctul de a căuta plăcerea), aspectul psihic al acestui impuls. începând cu Jung, sensul termenului devine mai larg: energie vehiculatoare a instinctelor vieţii. Nefiind ataşată exclusiv sexualităţii, această energie se poate concentra spre obiecte sau persoane (/. obiectual), spre propriul corp (/. narcisic) sau poate stimula activităţi intelectuale (/. sublimat). LIBRIUM, s. n. / librium, s. n. / librium. Denumirea comercială pentru preparatele de clordiazepoxid, ‘tranchilizant minor. LICANTROPIE, s. f. / lycanthropie, s. f. / lycanthropy. [gr. lykos = tup; anthropos = om.] Monomanie în care bolnavul se crede schimbat în lup. V. zooantropie. LICHEN, s. m. / lichen, s. m. / lichen. [Lat. lichen, -enis -ticfien, Soaţă a pietii, din gr. leikhen = a tinge (pentru că atât ptanta, cât şi teziunite din Soaţă par să „tingă" suprafeţete pe care se formează).] 1) Nume generic utilizat pentru un grup de dermatoze a căror caracteristică comună este o erupţie papuloasă, cu elemente mai mult sau mai puţin numeroase, pruriginoase şi cu tendinţă la confluenţă. în prezent, denumirea tinde să fie rezervată I. plan şi diferitelor tipuri ale acestuia. Elementul eruptiv tipic are formă poligonală, dimensiuni mici, culoare roz-gălbuie sau violacee, suprafaţă netedă, strălucitoare, fermă. Localizările de predilecţie includ: faţa anterioară a articulaţiei pumnului, antebraţele, gambele. în evoluţie, tegumentele se îngroaşă şi capătă un aspect striat, prin accentuarea pliurilor cutanate naturale. Există mai multe forme, în funcţie de etiologie, evoluţie, localizare: I. atrofie şi scleros (v.); I. ruber moniliformis (eritematos moniliforrn, denumirea veche a lichenului plan) sau pemfigus (pemfigoid); /. simplex chroni-cus (v.). 2) Plantă compusă din două organisme: o ciupercă (asigură apă şi săruri minerale) şi o algă (furnizează hidraţi de carbon). Rezultă astfel o plantă autotrofă, adaptată la condiţii extreme de viaţă, pe tot globul. LICHEN ATROFIC Şl SCLEROS / lichen atrophique et sclereux / lichen atrophicus et scierosus. Sin.: boală Hallopeau (v., def. 1). LICHEN PLAN / lichen plan / lichen planus. V. lichen. LICHEN SIMPLEX CHRONICUS / lichen simplex chronique / lichen simplex. Sin.: boală Vidai (v.). LICHENIFICARE, s. f. / lichenification, s. f. / lichenification. [Lat. lichen, -enis = ticfien, Soaţă a pietii, din gr. leikhen = a tinge; tat. ficare, derivat de ta facere = a face.] Leziune cutanată, primitivă sau secundară, pruriginoasă, caracterizată prin îngroşarea unui teritoriu, a cărui suprafaţă capătă cute adânci. LICHENOID, adj. / lichenoTde, adj. / lichenoid. [V. lichen; gr. eidos = aspect.] Care se aseamănă cu un ‘lichen. LICHID, adj., s. n. / liquide, adj., s. m. / liquid. [Lat. liqui-dus = ticfiid, curgător.] Corp aflat într-o stare de agregare intermediară între starea solidă şi cea gazoasă. Dacă este in-compresibil şi are viscozitate nulă, se numeşte perfect (sau ideal). L. reale sunt viscoase şi compresibile. Tipuri de I. importante în biologie: 1) L. amniotic (v.). 2) L. cefalorahidian (v.). 3) L. hidatic, incolor şi limpede, comparat cu “apa de stâncă”. 4) L. pleural, transsudat sau exsudat produs prin tulburări circulatorii, inflamatorii sau neoplazice, acumulat în cavitatea pleurală. Poate fi chiliform, chilos, hemoragie, purulent, serofibrinos. 5) L. sinovial: I. articular, galben, viscos, transparent, cu pH = 7,4 şi densitate relativă 1,008-1,010. LICHID AMNIOTIC / liquide amniotique / amniotic liquor. L. în care se află fetusul în cursul sarcinii. Este clar, transparent, albicios spre sfârşitul sarcinii, cu miros fad, iar volumul său în sarcina la termen variază între 500 şi 1 200 ml. Prin 638 lichid cefalorahidian LIGAMENT ROTUND UTERIN recoltarea I. a. (v. amniocenteză), îndeosebi după luna a doua de sarcină, studiul caracteristicilor fizico-chimice, spectrofoto-metrice şi citogenetice ale acestuia permite determinarea maturităţii fetale, a gradului de suferinţă fetală în caz de imunizare fetomaternă şi diagnosticarea unei eventuale ‘aberaţii cromozomiale. LICHID CEFALORAHIDIAN / liquide cephalorrachidien / cere-brospinal fluid. NA: liquor cerebrospinalis. L. clar şi transparent care umple sistemul ventricular cerebral, canalul epen-dimar, spaţiile subarahnoidiene cerebrale şi medulare. în esenţă, I. c. are rol de protecţie împotriva şocurilor mecanice şi de mijlocire a schimburilor metabolice la nivelul ţesutului nervos central. Cantitatea sa variază între 100 şi 150 ml, presiunea normală este de 70-200 cm coloană apă. Secretat de ‘plexurile coroide, el se reînnoieşte continuu, fiind resorbit de vasele meningiene şi de ‘granulaţiile Pacchioni. Are ‘punct crio-scopic identic cu al plasmei, A = -0,56°C, însă diferă prin compoziţia chimică globală: glicorahia = 0,6 g/l. Abrev.: LCR. LICHID EXTRACELULAR / liquide extracellulaire / extracel-lular fluid. Ansamblul lichidelor externe celulelor şi din cavităţile naturale. L. e. este mai bogat în Na+ şi Ca2+ şi mai puţin bogat în K+ decât ‘citosolul. La animalele cu sistem circulator închis, îndeosebi la vertebrate, ‘plasma reprezintă I. e. al sângelui, iar ‘lichidul interstiţial este I. e. al ţesuturilor. Termenii I. e. şi lichid interstiţial sunt adesea utilizaţi ca sinonime. LICHID FIZIOLOGIC / liquide physiologique / physiological fluid, physiological saline. Lichid artificial, lipsit de proteine, în care celulele sau organele izolate pot supravieţui temporar. Cel mai simplu I. f. este ‘serul fiziologic, a cărui denumire corectă este soluţie fiziologică salină. Lichidele mai complexe conţin K+, Mg2+, Ca2+, un tampon bicarbonat şi/sau fosfat, glucoză şi uneori acizi organici (de ex., soluţiile Ringer, Looke, Tyrode şi Krebs-Ringer). LICHID INTERSTIŢIAL / liquide interstitiel / interstitial fluid. Lichid care ocupă spaţiul interstiţial al ţesuturilor când acesta este separat de sânge printr-un endoteliu. L. i. previne ultra-filtrarea plasmei prin endoteliul capilarelor arteriale. El este resorbit la nivelul capilarelor venoase şi limfatice (v. forţe Starling). Compoziţia sa ionică este aproape identică cu a plasmei, dar conţine mai puţine proteine. în condiţii normale, apa I. i. reprezintă aproape exclusiv apa de hidratare a constituenţilor ‘matricei extracelulare. Presiunea sa hidrostatică este nulă sau uşor negativă. ‘Edemul reprezintă o creştere patologică a volumului I. i. V. lichid extracelular. LICHID SINOVIAL / liquide synovial / synovial fluid. Sin.: sinovie (v.). LIDOCAINĂ, s. f. / lidocaîne, s. f. / lidocaine. (DCI) Anestezic local, C14H22N20, utilizat ca sare hidroclorică. Este folosită şi ca antiaritmic ventricular. Denumire desuetă: xilină. LIEN, s. m. / lien, s. m. / lien. NA: lien. [Lat. lien, -enis = splină] Sin.: splină (v.). LIENAL, adj. / lienal, -ale, -aux, adj. / lienal. [Lat. lien, -enis = splină] Sin.: splenic (v.). LIENOCEL, s. m. / lienocele, s. m. / lienocele. [Lat. lien, -enis = splină; gr. kele = hernie, tumoră] Hernia splinei. LIFTING FACIAL / lifting facial / face lifting. [Lngl’ lifting = ridicare; lat. facies = faţă] Intervenţie de chirurgie estetică cervicofacială, destinată suprimării ridurilor şi laxităţii pielii de la nivelul feţei şi a gâtului. Sin.: ridectomie. LIGAMENT, s. n. / ligament, s. m. / ligament. NA: liga-mentum. [Lat. ligamentum = legătură, de la ligare = a lega.] Bandeletă fibroasă sau fibroconjunctivă cu rol de fixare a componentelor unei articulaţii sau de susţinere şi menţinere a unuia sau a mai multor organe. în consecinţă, se disting */. articulare şi */. suspensoare. LIGAMENT ALVEOLODENTAR / ligament alveolo-dentaire / periouontium. NA: periodontium. Sin.: periodont (v.). LIGAMENT ARTERIAL / ligament arteriel / ligamentum arte-riosum. NA: ligamentum arteriosum. L. fibros rezultat din obliterarea la naştere a ‘canalului arterial, care se întinde de la bifurcarea ‘arterei pulmonare la faţa inferioară a ‘crosei aortice. LIGAMENT ARTICULAR / ligament articulaire / articular ligament. NA: ligamentum articulatiorum. L. care menţine în contact două suprafeţe articulare, fie în interiorul unei articulaţii (/. interosos), fie în exteriorul acesteia. în al doilea caz, I. poate fi o simplă îngroşare a capsulei articulare sau un vestigiu fibros al unui muşchi dispărut ori atrofiat. LIGAMENT CONOID / ligament conoî'de / conoid part of coracoclavicular ligament. V. tab. anat. - articulaţii. LIGAMENT CRUCIFORM / ligament cruciforme / cruciate ligament of atlas. NA: ligamentum cruciformis atlantis. L. în formă de cruce constituit din I. transvers al atlasului şi două prelungiri verticale - bureletele longitudinale superioară şi inferioară V. şi tab. anat. - articulaţii. LIGAMENT DANTELAT / ligament dantele / denticulate ligament. NA: ligamentum denticulatum. Lamă fibroasă orientată vertical şi transversal, fixată pe toată lungimea ‘măduvei osoase (între faţa sa laterală şi suprafaţa internă a durei mater). LIGAMENT FALCIFORM HEPATIC / ligament falciforme du foie / falciform ligament. NA: ligamentum falciforme hepatis. Repliu peritoneal care leagă faţa superioară a ficatului la diafragm şi la peretele abdominal anterior. LIGAMENT FRENICOCOLIC / ligament phrenicocolique / phrenicocolic ligament. NA: ligamentum phrenicocolicum. Repliu peritoneal ce fixează fiecare din unghiurile colonului la peretele abdominal. LIGAMENT FRENICOGASTRIC / ligament phrenicogastrique / gastrophrenic ligament. NA: ligamentum gastrophre-nicum. Numit şi I. suspensor al stomacului, acest repliu peritoneal uneşte faţa posterioară a marii tuberozităţi cu diafragmul. LIGAMENT FRENICOSPLENIC / ligament phrenicospienique / lienorenal ligament. NA: ligamentum phrenicolienale. Repliu peritoneal ce uneşte polul superior al hilului splinei de diafragm. LIGAMENT INELAR ANTERIOR AL CARPULUI / ligament annulaire anterieur du cârpe / extensor retinaculum of hand. NA: retinaculum extensorum. Bandeleta fibroasă de la scafoid şi trapez, până la osul pisiform şi osul cu cârlig, împreună cu gutiera carpiană formează ‘canalul carpian. LIGAMENT INTERINELAR AL TRAHEEI / ligament interan-nulaire / annullar ligament of trachea. NA: ligamentum anularia, trachealia. Lamă fibroelastică ce uneşte între ele două inele cartilaginoase ale traheei. LIGAMENT LARG UTERIN / ligament large de l’uterus / ligamentum latum uteri. NA: ligamentum latum uteri. Repliu peritoneal transversal unind uterul, de fiecare parte, la pereţii laterali ai excavaţiei pelvine. LIGAMENT PALPEBRAL / ligament palpebral / palpebral ligament. NA: ligamentum palpebrale. L. ce reuneşte şi prelungeşte cele două ‘tarse palpebrale fixându-le la scheletul osos. LIGAMENT ROTULIAN / ligament rotulien / patellar tendon. NA: ligamentum patellae. Sin.: tendon rotulian (v.). LIGAMENT ROTUND UTERIN / ligament rond de l’uterus / rotund ligament of uterus, ligamentum teres uteri. NA: ligamentum teres uteri. L. fibroelastic pereche care se inseră la nivelul fiecărui ‘corn uterin, după care se continuă către orificiul profund al ‘canalului inghinal, traversează canalul inghinal şi se extinde până în ţesutul celular al ‘labiilor mari. 639 LIGAMENT SUSPENSOR LIMFADENITĂ LIGAMENT SUSPENSOR / ligament suspenseur / suspen-sory ligament. NA: ligamentum şuspensoriurn. Bandeleîă fibroasă care leagă faţa superioară a unui organ la peretele cavităţii care îl înconjoară sau la un os. Ex.: I. s. ale ficatului, stomacului, ovarului, cristalinului (Zonulă Zinn) etc. LIGAMENT SUSPENSOR AL AMNIOSULUI / ligament suspenseur de l’amnios / connecting stalk. 'Pedicul de fixaţie care la mamifere face legătura între 'embrion şi *trofoblast. LIGAMENT TRAPEZOID / ligament trapezoîde / trapezoid part of coracoclavicular ligament. NA: ligamentum trape-zoideum. V. tab. anat. - articulaţii. LIGAMENT TREITZ / ligament de Treitz / Treitz’ ligament. [Wenzel Treitz, anatomopatolog originar din ‘Boemia, profesor ta Traga şi Cracovia, 1819-1872.] Sin.: muşchi suspensor. V. tab. anat. - muşchi. LIGAMENT UTEROOVARIAN / ligament utero-ovarien / ligament of ovary. NA: ligamentum ovarii proprium. L. care se întinde de la cornul uterin la polul inferior al ovarului, fiind străbătut de ramura ovariană a arterei uterine. LIGAMENTOPEXIE, s. f. / ligamentopexie, s. f. / ligamen-topexis. [Lat. ligamentum = legătură, de la ligare = a lega; gr. pexis = filare.] 1) Refacerea aparatului ligamentar al unei articulaţii. 2) Scurtarea şi fixarea 'ligamentelor rotunde ale uterului pentru a corecta 'retroflexia sau 'retroversia. LIGAMENTOPLASTIE, s. f. / ligamentoplastie, s. f. / liga-mentoplastia. [Lat. ligamentum = legătură, de la ligare = a lega; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Refacerea ligamentelor rupte sau întinse ireversibil ale unei articulaţii, îndeosebi la nivelul articulaţiei genunchiului. LIGAND, s. m. / ligand, s. m. / ligand. [Lat. ligare = a lega] 1) Moleculă organică, radical sau ion ce posedă electronii necesari pentru formarea unei legături coordinative cu ionii metalici sau cu alte molecule. Astfel, ionii, radicalul sau molecula pot reacţiona sub formă de complex cu o altă moleculă. Ex.: fixarea 02 la hemoglobină. 2) în contextul membranei celulare sau al altor structuri ce posedă 'receptori, moleculă sau particulă care se leagă cu o mare specificitate la un receptor. L. includ hormoni, neurotransmiţători, medicamente, meta-boliţi etc., care, după legare, conduc la un răspuns biologic sau la alte efecte (ex.: adeziune). LIGATURĂ, s. f. / ligature, s. f. / ligature. [Lat. ligatura = legătură, de la ligare = a lega] 1) Act chirurgical prin care, cu un fir (de catgut, mătase, nailon, in etc.), se face 'herno-staza definitivă la nivelul unui vas sanguin, al unui conduct, cordon sau 'pedicul. 2) Procedeu de oprire a tranzitului prin-tr-un organ tubular. LIGAZĂ, s. f. / ligase, s. f. / ligase. [Lat. ligare = a lega; -ază.] Sin.: sintetază (v.). LIGNIFICARE, s. f. / lignification, s. f. / lignification. [Lat. lignum = lemn; ficare, derivat de la facere = a face.] Transformare cadaverică în mediu acid; prin dizolvarea proteinelor se produce o conservare. LIGNINĂ, s. f. / lignine, s. f. / lignin. [Lat. lignum = lemn; -ină.] 'Polizaharid care, împreună cu 'celuloza, formează peretele celular al plantelor şi lemnul. L. are o rezistenţă mecanică mare. LIGNOS, adj. / ligneux, -euse, adj. / wooden. [Lat. lignosus = lemnos, de la lignum = lemn,] Care prezintă duritatea lemnului. LIMB, s. n. / limbe, s. m. / limb. NA: limbus, pl. limbi. [Lat. limbus = tiv, Bandă cusută pe marginea veştmintelor.] Structură anatomică limitând un organ, cu o formă în general rotunjită, în inel. Ex.: *l. sclerocornean. LIMB SCLEROCORNEAN / limbe sclerocorneen / limbus scierocorneae. NA: iimbus corneae. Circumferinţa corneei la joncţiunea sa cu sclerotica. LIMBAJ, s. n. / langage, s. m. / language. [Lat. lingua = limba] Facultate umană de a comunica, cu ajutorul semnelor vocale (cuvânt), eventual susceptibile să fie transcrise grafic (scriere). L. este multiform şi heteroclit; deopotrivă fizic, fiziologic şi psihic, el aparţine domeniului social. Cifra medie utilă a vocabularului circulant al unei limbi este de circa 25 000 de cuvinte. L. este interior şi exterior şi poate fi perturbat îndeosebi în bolile psihice şi neurologice (v. afazie, mutism, logoree etc.). LIMBĂ, s. f. / langue, s. f. / tongue. NA: lingua. [Lat. lingua = limba] Formaţiune anatomică musculară de formă ova-lară, situată în cavitatea bucală, acoperită pe faţa superioară de o mucoasă groasă care conţine 'papilele gustative, iar pe faţa inferioară de o mucoasă subţire care prezintă un repliu median, frâul I. L. reprezintă segmentul periferic al analizatorului gustativ (este organul gustului). De asemenea, are rol în masticaţie, deglutiţie şi fonaţie. Mobilitatea I. este rezultatul acţiunii celor 17 muşchi care intră în structura sa, inervaţi de perechile de nervi cranieni IX, X şi XII. L. poate prezenta modificări semnificative în unele boli. V. în continuare. LIMBĂ CEREBRIFORMĂ / langue cerebriforme / fissured tongue. Sin.: limbă plicaturată (v.). LIMBA GEOGRAFICĂ / langue geographique / geographic tongue. Alterare genotipică, asociată frecvent cu 'limba plicaturată şi caracterizată prin existenţa de arii depapilate la nivelul feţei dorsale a limbii. Ariile afectate sunt 'circinate, netede, cu tentă roză, delimitate de un lizereu albicios uşor proeminent şi în evoluţie continuă, cu un aspect general comparabil cu cel al unei hărţi geografice. Sin.: glosită exfoliativă marginală. LIMBĂ NEAGRĂ / langue noire / black tongue. 'Keratoză a limbii, de coloraţie neagră, determinată de o hipertrofie a tecii cornoase a 'papilelor linguale. LIMBĂ PLICATURATĂ / langue plicaturee / fissured tongue. Alterare de obicei genotipică, asociată frecvent cu 'limba geografică şi caracterizată printr-o îngroşare a limbii, care este moale, etalată, cu faţa dorsală parcursă de numeroase pliuri transversale neregulate şi a cărei mucoasă prezintă o hipertrofie papilară. Sin.: limbă scrotală, limbă cerebriformă. V. şi sindrom Melkersson-Rosenthal. LIMBĂ SABURALĂ / langue saburrale / saburral tongue. Aspect al suprafeţei limbii caracterizat prin prezenţa de depozite alb-gălbui la nivelul mucoasei ce acoperă faţa sa superioară. Poate fi în relaţie cu unele tulburări digestive sau cu o afecţiune generală. Pop.: limbă încărcată. LIMBĂ SCROTALĂ / langue scrotale / scrotal tongue. Sin.: limbă plicaturată (v.). LIMBIC, adj. / limbique, adj. / limbic. [Lat. limbus = tiv, Bandă cusută pe marginea veştmintelor.] Care aparţine sau se află în relaţie cu 'sistemul limbic. LIMBRIC, s. m. / lombric, s. m. / lumbricus. [Lat. lumbri-cus = vierme, limbric.] Sin.: ascarid (v.). LIMFADENECTOMIE, s. f. / lymphadenectomie, s. f. / lym-phadenectomy. [Lat. lympha = apă limpede; gr. aden, -os = glandă; ektome = e?(cizie.] Excizie chirurgicală a unui 'ganglion limfatic sau a unui grup de ganglioni. LIMFADENIE, s. f. / lymphadenie, s. f. / lymphadenia. [Lat. lympha - apă limpede; gr. aden, -os = glanda] Hiperplazie care afectează 'ganglionii limfatici. LIMFADENITĂ, s. f. / lymphadenite, s. f. / lymphadenitis, adentis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. aden, -os = glandă; -ită.] Inflamaţie ganglionară: 1) acută, cu formele catarală, necrotică sau supurativă; 2) cronică, cu aspect hiperplazie sau scleros. 640 limfadenoid LIMFOCIT LIMFADENOID, adj. / lymphadenoide, adj. / lymphadenoid. Care se aseamănă cu *limfadenita. UMFADENOPATIE, s. f. / lymphadenopathie, s. f. / lympha-denopathy. [Lat. lympha = apă limpede; gr. aden, -os = glandă; pathos = Boală] Proces patologic care afectează ‘ganglionii limfatici. LIMFADENOPATIE ANGIOIMUNOBLASTICĂ / lymphadenopathie angio-immunoblastique / angio-immunoblastic lym-phadenopathy. Boală gravă, afectând îndeosebi adulţii vârstnici, caracterizată clinic prin alterarea stării generale, scădere ponderală, febră, adenopatii multiple şi hepatomegalie. Se asociază frecvent anomalii imune: anemie hemolitică, 'gamapatie monoclonală, proliferare a 'limfocitelor B şi deficienţă a *lim-focitelor T. Boala este definită prin triada modificărilor anato-mopatologice de la nivelul ganglionilor (proliferarea *imunoblas-telor, plasmocite şi capilare înconjurate de un material acido-fil, 'coloraţie PAS pozitivă). Evoluţia este acută sau subacută. Decesul survine fie consecutiv infecţiilor, fie prin dezvoltarea ulterioară a unui 'limfom. LIMFADENOZÂ, s. f. / lymphadenose, s. f. / lymphadeno-sis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. aden, -os = glandă; -oză.] Termen imprecis şi desuet pentru desemnarea proliferării excesive a ţesutului hematopoietic, în particular la nivelul ganglionilor limfatici, care se măresc în volum. LIMFAGOG, adj., s. n. / lymphagogue, adj., s. m. / lympha-gogue. [Lat. lympha = apă limpede; gr. agogos = care conduce spre eliminare.] (Substanţă, factor) care stimulează producerea *limfei. LIMFANGIECTAZIE, s. f. / lymphangiectasie, s. f. / lym-phangiectasis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. angeion = vas; ektasis = dilatare.] Dilataţia vaselor limfatice. LIMFANGIECTAZIE INTESTINALĂ PRIMITIVĂ / lymphangiectasie intestinale / intestinal lymphangiectasis. Sin.: entero-patie exsudativâ (v.). LIMFANGIOENDOTELIOM, s. n. / lymphangio-endotheliome, s. m. / lymphangioendothelioma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. angeion = vas; endon - înăuntru; thcle = ridică-tură, mamelon; -orna.] Proliferare tumorală a endoteliilor vaselor limfatice, uneori cu aţipii celulare şi evoluţie malignă. LIMFANGIOM, s. n. / lymphangiome, s. m. / lymphangioma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. angeion = vas; -orna.] *Dis-plazie congenitală caracterizată printr-o proliferare a vaselor limfatice, care este asociată frecvent cu o proliferare a vaselor sanguine (hemolimfangiom). Cu localizări diverse, I. afectează îndeosebi limba. L. pot fi superficiale sau profunde. LIMFANGIOPERICITOM, s. m. / lymphangiopericytome, s. m. / lymphangiopericytoma, lymphangioma pericytum. Tumoră dezvoltată pornind de la 'pericite, celule alungite care înfăşoară în spirală capilarele limfatice şi au rol în contracţia acestor vase. LIMFANGIOPLASTIE, s. f. / lymphangioplastie, s. f. / lym-phangioplasty. [Lat. lympha = apă limpede; gr. angeion = vas; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Chirurgia restauratorie a căilor limfatice. LIMFANGIOSARCOM, s. n. / lymphangiosarcome, s. m. / lymphangiosarcoma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. angeion = vas; sarx, sarkos = came; -orna ] Neoplasm malign dezvoltat djn endoteliul vaselor limfatice. LIMFANGITĂ, s. f. / lymphangite, s. f. / lymphangitis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. angeion = vas; -ită.] Orice inflamare a vaselor limfatice. L. acute sunt de regulă complicaţii ale plăgilor infectate, furunculozelor, excoriaţiilor sau bursitelor. Etiologia I. este microbiană: streptococ, stafilococ, pneumococ. Cel mai adesea sunt cuprinşi şi ganglionii tributari regiunii afectate. LIMFATIC, adj. / lymphatique, adj. / lymphatic. [Lat. lym-phaticus, de la lympha = apă limpede.] 1) Care se referă la limfă sau la secreţia sa. Ex.: 'ganglion I., vas I. Vasele I. provin dintr-o reţea de capilare I. dispuse în toate zonele, organismului, care confluează pentru a forma trunchiuri, uneori întrerupte prin ganglioni. Trunchiul colector cel mai voluminos este 'canalul toracic care drenează aproape toate I. subdia-fragmatice. 2) Temperament /., v. limfatism. LIMFATISM, s. n. / lymphatisme, s. m. / lymphatism. [Lat. lymphaticus, de la lympha = apă limpede; -ism.] Condiţie morbidă determinată de producerea şi creşterea excesivă a ţesuturilor limfoide. Se caracterizează prin creşterea de volum a organelor limfoide, prin paliditatea tegumentelor care par infiltrate de limfă şi o moleşeală generală. Uneori termenul este^ considerat sin. cu temperament limfatic. LIMFĂ, s. f. / lymphe, s. f. / lymph. NA: lympha. [Lat. lympha = apă limpede.] Lichid clar, transparent, galben pal, alcalin, care circulă în vasele limfatice sau care ocupă spaţiile intercelulare. L. conţine în mod normal limfocite şi cuprinde aceleaşi substanţe ca şi serul sanguin, dar în cantitate mai mică. LIMFEDEM, s. n. / lymphoedeme, s. m. / lymph(o)edema. [Lat. lympha = apă limpede; ar. oidema, -atos = umflătură, de la oidein = a creşte în vofunu] Perturbare cronică dată de acumularea de lichid interstiţial ('edem), secundară obstrucţiei vaselor limfatice sau ganglionilor. LIMFOBLAST, s. n. / lymphoblaste, s. m. / lymphoblast. [Lat. lympha = apă limpede; gr. blastos = germen.] 1) Celulă normală cu aspect imatur, mult timp considerată ca precursor al limfocitului. în realitate, celulele cu aspect limfoblastic sunt limfocite activate. V. imunoblast. 2) în patologie, celulă din leucemia acută limfoblastică şi *limfoblastosarcom. LIMFOBLASTOM, s. n. / lymphoblastome, s. m. / lympho-blastoma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. blastos = germen; -orna.] Formă de *limfom malign caracterizat prin proliferarea 'limfoblastelor în ganglionii limfatici sau în splină. V. şi limfoblastosarcom, boală Brill-Symmers. LIMFOBLASTOMATOZĂ, s. f. / lymphoblastomatose, s. f. / lymphoblastosis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. blastos = germen; -orna, -oză.J Sin.: limfoblastoză (v.). LIMFOBLASTOSARCOM, s. n. / lymphoblastosarcome, s. m. / lymphoblastosarcoma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. blastos = germen; sarx, sarkos = came; -orna.] Formă de lim-fosarcom care se manifestă prin hipertrofia organelor limfoide, asociată cu prezenţa de tumori cu localizare gastrică, intestinală, testiculară etc. Elementul celular care proliferează este limfoblastul transformat malign. Afecţiunea evoluează în perioade alternante de acutizare şi remisiune şi este apropiată de unele forme^de 'leucemie acută. LIMFOBLASTOZĂ, s. f. / lymphoblastose, s. f. / lymphoblastosis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. blastos = germen; -orna; -oză.] Prezenţa 'limfoblastelor în sângele periferic. Sin.: limfoblastomatoză. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu 'leucemia acută limfocitară. LIMFOCEL, s. n. / lymphocele, s. f. / lymphocele. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kele = tumoră, hernie.] 'Chist care conţine 'limfă, cel mai frecvent tip de I. fiind 'limfangiomul chistic. LIMFOCIT, s. n. / lymphocyte, s. m. / lymphocyte. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă] Categorie de 'leuco-cite cu nucleu mare şi citoplasmă foarte redusă, prezente în sânge, în măduvă şi în ţesuturile limfoide. La adult, limitele fiziologice ale numărului de I. sanguine variază între 1 000 şi 4 000/mm3. L. reprezintă elementele centrale ale răspunsului imun specific. Se disting două mari tipuri: 1) *L. fî, cu durată 641 LIMFOCIT ACTIVAT LIMFOCIT T de viaţă în general scurtă (4-5 zile), care, în prezenţa antige-nilor ce le stimulează, produc anticorpi circulanţi, fiind agenţii ‘imunităţii umorale specifice. L. 5 reprezintă 5-i5 % din I. din sânge (300-600/mm3) şi constituie majoritatea celulelor din foli-culii limfatici, ganglioni şi splină, zona B. 2) *L T, majoritare, cu durata de viaţă mai lungă (5-6 luni), care sunt responsabile de ‘imunitatea mediată celular, 2/3 fiind T4 (CD4+) şi 1/3 fiind T8 (CD8+). Sunt localizate la nivelul organelor lim-foide secundare în zone speciale: zona paracorticală a ganglionilor, manşonul limfoid din jurul arterelor centrale splenice. Termenul generic de I. circumscrie de fapt o multitudine de celule distincte, imposibil de diferenţiat morfologic în microscopia electronică cu baleiaj sau prin transmisie. Pe baza caracteristicilor morfologice este posibilă identificarea a două tipuri de I. normale: 1) L mici, cu diametrul de 7-9 pm, cu un nucleu care ocupă toată celula şi o citoplasmă puţin abundentă, fără granulaţii. Această grupă neomogenă, care reprezintă peste 85% din numărul total de I., cuprinde cea mai mare parte din *l. T, *l. B, ‘celulele dendritice şi rarele ‘celule stern hemato-poietice. 2) L mari, cu un diametru mai mare, de la 9 la 12 pm, au o citoplasmă mai abundentă, conţinând câteva granule azuro-file. Ele reprezintă 5-15% din totalul de I. Sub această morfologie se regăsesc cel puţin două tipuri de celule: ‘celulele NK şi *l. T citotoxice. O clasificare analitică, aprofundată a I. s-a realizat pe baza studiului funcţiilor acestora şi pe baza identificării ‘markerilor celulari. V. tab. const. hematol. V. şi în continuare. LIMFOCIT ACTIVAT / lymphocyte active / activated lympho-cyte. L. care a avut contact cu un antigen solubil sau un ‘seif modificat prezentat de o ‘celulă prezentatoare de antigen şi care se multiplică şi se diferenţiază ca urmare a acestui contact. V. limfocit B activat şi limfocit T activat. LIMFOCIT AUTOREACTIV / lymphocyte autoreactif / autore-active lymphocyte. L. capabil să se lege cu un antigen ‘seif (I. B) sau cu un antigen din ‘complexul major de histocom-patibilitate asociat cu peptidele seif. V. şi boală autoimună. LIMFOCIT B / lymphocyte B / B lymphocyte. [B de Ca Bursa Cui CFaBriciusf unde acest Cimfocit se diferenţiază Ca păsăriJ L. mic, specializat în producerea de ‘imunoglobuline care se diferenţiază iniţial în ficatul fetal, apoi în măduva osoasă. L. B trece prin mai multe stadii de diferenţiere (*l. pro-B, *l. pre-B, ‘I. B imatur, *l. B matur) în cursul cărora se produce rea-ranjarea ‘genelor pentru imunoglobuline. L. B reprezintă 5-15% din I. din sânge (300-600/mm3) şi constituie majoritatea celulelor din foliculii limfatici, ganglioni şi splină (pulpa albă). Sin.: celulă bursodependentă, celulă B. LIMFOCIT B ACTIVAT / lymphocyte B active / activated B cell. L. B matur care a fixat un antigen pe imunoglobulinele membranare (‘receptori B). Ca urmare a acestui contact, I. B se multiplică şi dă naştere unui ‘clon. Acesta produce din ce în ce mai mult IgG (anticorpi solubili) şi mai puţin IgD şi IgM (anticorpi membranari). Ca urmare, se produce o ‘comutare de clase, I. B devenind un ‘plasmocit secretor de IgG, având acelaşi situs de fixare al determinantului antigenic ca şi I. B din care a rezultat. Anumite I. B mature devin *l. cu memorie, care supravieţuiesc mai multe luni, sau chiar mai mulţi ani, după contactul cu antigenul. V. şi limfocit cu memorie. LIMFOCIT B IMATUR / lymphocyte B Immature / immature B cell. A treia etapă de maturare a unui *l. B, care se caracterizează prin rearanjarea genelor ‘lanţurilor uşoare ale imuno-globulinelor. Aceste gene sunt, după rearanjare, transcrise şi lanţurile uşoare se asociază cu ‘lanţurile grele. Ansamblul, constituind ‘receptorul B, este apoi inclus în membrana plas-matică. Totuşi, aceste I. încă nu proliferează ca răspuns la fixarea de antigen complementar receptorilor antigenici ai imu- noglobulinelor membranare. Ele sunt imature şi se află, încă, în măduva osoasă. V. gene ale imunoglobulinelor, limfocit B matur, limfocit pre-B, limfocit pro-B, maturarea limfocitelor. LIMFOCIT B MATUR / lymphocyte B mature / mature B cell. A patra etapă de maturare a I. B. L. B elaborate în măduvă ajung în ţesuturile limfoide periferice şi în sânge. L. B mature produc două tipuri de imunoglobuline membranare: IgD şi IgM, care nu diferă decât prin regiunea constantă a ‘lanţurilor grele, aceste imunoglobuline constituind ‘receptorii B. Un I. B dat nu exprimă decât un singur tip de anticorpi membranari. L. B, după ce au fost activate ca răspuns la limfokina eliberată de ‘I. T ajutător, se multiplică şi se diferenţiază în ‘plasmocite (sau ‘I. B memorie), secretând un tip de anticorpi ale căror situsuri de fixare a ‘determinanţilor antigenici sunt identice cu ale receptorilor membranari ai I. B selecţionat. L. B se comportă astfel ca ‘celule prezentatoare de antigeni. Ele captează antigenii care s-au fixat pe anticorpii lor membranari, îi inter-nalizează, îi transformă şi îi asociază antigenilor ‘complexului major de histocompatibilitate de clasa II. L. B prezintă direct acest ansamblu *l. T4, care sunt astfel activate, secretă inter-leukine şi se transformă în *l. T ajutătoare. V. limfocit B, limfocit B imatur, limfocit pre-B, limfocit pro-B, maturarea limfocitelor. LIMFOCIT K / lymphocyte K / K cell. ['EngC. k = ftOer.] L. mic, fără markeri de suprafaţă pentru *l. B sau *l. T, care asigură ‘citotoxicitatea mediată celular. L. K recunosc anticorpii Ig G care acoperă antigenul prin intermediul ‘receptorilor Fc, determinând liza celulei străine fără implicarea sistemului ‘complement. Sin.: celulă K. LIMFOCIT CU MEMORIE / lymphocyte memoire / memory cell. ‘L. B sau ‘I. T4 cu durată lungă de viaţă care se multiplică puţin după ce au fost activate şi care nu au încheiat diferenţierea. L. m. se aseamănă cu I. B care nu au întâlnit niciodată antigenul lor. Chiar dacă ele conservă aceiaşi receptori, I. B m. ameliorează eficacitatea anticorpilor pe care îi secretă. în plus, I. B m. reactivate produc anticorpi în 7 zile, în timp ce *l. B activate le sunt necesare 12 zile. L. m. se află la baza ‘răspunsului imunitar secundar. V. şi memorie imuno-logică. LIMFOCIT NK / lymphocyte NK / NK cell. [NK din engi natural killer.] Sin.: celulă NK (v.). LIMFOCIT PRE-B / lymphocyte pre-B / pre-B lymphocyte. A doua etapă de diferenţiere a *l. B. L. pre-B se caracterizează prin apariţia în citoplasmă a ‘lanţurilor grele de imunoglobuline, ca urmare a recombinării genelor pentru lanţurile grele. El nu prezintă încă imunoglobuline membranare, deoarece genele pentru ‘lanţurile uşoare nu sunt rearanjate. Din această cauză, I. pre-B nu sunt capabile să recunoască un antigen. Ele nu se află decât în ficatul fetal şi în măduva osoasă. Etapa următoare de diferenţiere conduce la *l. B imatur. V. gene ale imunoglobulinelor, limfocit B, maturarea limfocitelor. LIMFOCIT PRO-B / lymphocyte pro-B / pro-B lymphocyte. Prima etapă de diferenţiere a *l. B, pornind de la celulele suşe limfoide. Formarea I. pro-B se derulează în splină şi în ficat la fetus şi în măduva osoasă la adult. L. pro-B se divizează ca răspuns la fixarea de *interleukină-7 eliberată de celulele stromale. Genele imunoglobulinelor nu sunt încă rearanjate. Etapa următoare de diferenţiere conduce la *l. pre-B. V. şi maturarea limfocitelor. LIMFOCIT T / lymphocyte T / T cell, T lymphocyte. [T, deoarece aceste Cimfocite se diferenţiază în timus.] Categoria principală de I. (70% din numărul total de I.), care provin din măduva osoasă şi se diferenţiază în ‘timus (de unde denumirea de celule T), iar după maturare se află în ‘organele limfoide secundare şi în sânge. Ele acţionează ca agenţi ai 642 LIMFOCIT T4 LIMFOCITOPOIEZĂ ♦Imunităţii mediate celular şi ajută *1. B în producerea de anticorpi. L. T se divid în două categorii: *1. T4, care se transformă în *1. T ajutătoare după activare, şi *1. T8, care devin *|. citotoxice. L. T trec prin stadii de diferenţiere care sunt mai puţin cunoscute decât cele ale î. B. Există, de asemenea L. T denumite K (Killer) şi NK (Natural Killet) care au o activitate citotoxică, dar modalităţile de acţiune diferă de cele ale I. T citotoxice. Sin.: celulă T. V. şi limfocit T imatur, lim-focit T matur, timocit. LIMFOCIT T4 / lymphocyte T4 / T4 lymphocyte. L. T prezent în organele limfoide periferice. L. T4 sunt caracterizate prin faptul că posedă markerul membranar *CD4, denumit şi T4. Ele posedă pe suprafaţă receptori specifici preceptori T) unici pentru un I. T4 dat, cu seiful modificat prezentat de ‘celulele prezentatoare de antigeni (CPA). Contactul cu CPA prezentând un peptid antigenic asociat cu antigeni ai CMH de clasa II produce activarea sa. L. T4 se multiplică şi dă naştere unui clon de I. T exprimând la suprafaţa lor acelaşi receptor T. L. T4 devin *1. T ajutătoare care interacţionează prin contact direct şi prin producere de interleukine (IL-2, IL-4) cu alte celule ale sistemului imun sau devin *1. T4 cu memorie. LIMFOCIT T8 / lymphocyte T8 / T8 lymphocyte. ‘Limfocit T matur caracterizat prin markerul membranar *CD8. Activarea lor conduce la multiplicare (sub efectul interleukinei-2 secretate de I. T ajutătoare) şi la diferenţierea lor în *1. T citotoxice. LIMFOCIT T ACTIVAT / lymphocyte T active / activated T lymphocyte. L. T matur care a stabilit un contact celulă-celulă cu o ‘celulă prezentatoare de antigen. în funcţie de ‘markerul de diferenţiere CD4 sau CD8 pe care îl va prezenta I., el se multiplică şi se diferenţiază în */. T ajutător sau în */. T cito-toxic. Activarea I. se poate produce şi prin stimularea cu *ci-tokine, iar datorită faptului că I. însuşi produce ‘interleukină-2 este posibilă şi o autoactivare. V. activare a limfocitelor B Şi T. LIMFOCIT T AJUTĂTOR / lymphocyte T auxiliaire / T helper lymphocyte. L. T ajutător (Th) reprezintă cheia răspunsului imun, deoarece acţionează ca un adevărat “manager”, orientând imunitatea către răspunsul celular sau către răspunsul umoral. L. Th provine din *1. T4 activate de ‘celule prezentatoare de antigeni şi formează un clon ale cărui celule prezintă la suprafaţă acelaşi ‘receptor T membranar cu ‘seif modificat. Aceste I. reprezintă ţintele preferate ale HIV, deoarece receptorul CD4 posedă o formă complementară a unei proteine de suprafaţă a virusului. Sin.: limfocit T helper, limfocit T auxiliar. LIMFOCIT T CITOLITIC / lymphocyte T cytolytique / T cytolytic lymphocyte. Sin.: limfocit T citotoxic (v.). LIMFOCIT T CITOTOXIC / lymphocyte T cytotoxique / T cytotoxic lymphocyte. L. efector al răspunsului imunitar cu mediere celulară. L. T c. provin din diferenţierea *1. T8 care au fost activate prin contact cu ‘celulele prezentatoare de antigeni (seif modificat), dar şi prin *interleukina-1 secretată de ‘macrofage infectate şi *interleukina-2 secretată de I. T auxiliare. L. T c. se fixează pe receptorii membranari specifici (‘receptori T) la celulele cu ‘seif modificat (‘celule infectate, canceroase sau mutante). Acest contact provoacă la nivelul I. T c. exocitoza de granule de citoliză conţinând ‘perforine. Unele I. T c. eliberează molecule ce declanşează ‘apoptoza celulei care urmează să fie distrusă. Sin.: limfocit T citolitic. V. cito-toxicitate, limfocitotoxicitate, granzimă. LIMFOCIT T HELPER / lymphocyte T helper / T helper lymphocyte. Sin.: limfocit T ajutător (v.). LIMFOCIT T IMATUR / lymphocyte T immature / immature T cell. Populaţie de I. T cu o mare diversitate de ‘receptori T. Sunt localizate în cortexul ‘timusului, de unde denumirea de ‘timocite. Receptorii T ai I. T imature sunt formaţi din două lanţuri a şi p careA prezintă numeroase omologii cu lanţurile de imunoglobuline. în plus, faţă de receptorii T, I. T i. posedă coreceptorii CD4 şi CD8, pe măsura diferenţierii neexprimând decât unul dintre aceştia, ceea ce conduce la două sub-populaţii: *l. T4 şi *l. T8. De la acest stadiu de diferenţiere, I. T i. încetează să se multiplice. Dacă I. T i. nu recunosc nici un antigen al ‘complexului major de histocompatibilitate, ele sunt inutile şi mor în trei zile, iar dacă se leagă la un *auto-antigen asociat antigenilor acestui complex sunt periculoase, deoarece pot ataca ‘seiful şi, de aceea, sunt distruse. Când nu recunosc decât antigenii complexului major de histocompatibilitate, I. T i. sunt selecţionate (conservate) şi se pot diferenţia. în cazul exprimării CD4 la nivelul membranei, se leagă cu antigeni ai complexului major de histocompatibilitate clasa II şi devin *l. T ajutătoare, iar dacă exprimă CD8, devin *l. T citotoxice. V. limfocit T matur, maturarea limfocitelor. LIMFOCIT T MATUR / lymphocyte T mature / mature T lymphocyte. L. T a cărui diferenţiere la nivelul ‘timusului s-a încheiat. L. T m. posedă receptori specifici (‘receptori T) pentru un tip de ‘seif modificat. Diferitele modalităţi de acţiune şi markerii membranari specifici permit definirea a două grupe principale de I. T m.: *l. T4 şi *l. T8. V. maturarea limfocitelor şi timocit matur. LIMFOCIT T REGULATOR / lymphocyte T regulateur / re-gulatory T lymphocyte. ‘Limfocit T auxiliar care inhibă răspunsul imunitar. în prezent se consideră că limfocitele regulatoare (limfocite TR) sunt constituenţi esenţiali ai sistemului imunitar care exercită o inhibiţie continuă a răspunsurilor imu-nitare la cantităţi foarte mici de antigeni, inhibând mai ales reacţiile autoimune. Limfocitele TR, sau o parte dintre acestea, sunt limfocite T CD4+, CD25+. Modul de apariţie şi de acţiune al limfocitelor TR nu este încă clarificat. Limfocitul TR ar avea un efect supresor mai curând prin contact cu limfocitele auxiliare decât prin secreţia unei citokine inhibitoare (IL-10). Efectul TR se exercită asupra oricărui limfocit auxiliar, indiferent de specificitatea acestuia. Sin.: limfocit T supresor. LIMFOCIT T SUPRESOR / lymphocyte T suppresseur / T suppressor lymphocyte. Sin.: limfocit T regulator (v.). LIMFOCIT VIRGIN / lymphocyte vierge / virgin lymphocyte. ‘L. B sau *l. T care nu au întâlnit ‘determinantul antigenic (I. B) sau ‘seiful modificat specific ‘receptorului B sau, respectiv, ‘receptorului T. LIMFOCITEMIE, s. f. / lymphocytemie, s. f. / lympho-cyt(a)emia. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; haima, -atos = sânge.] Creşterea masivă a numărului de ‘limfocite din sânge. LIMFOCITOM, s. n. / lymphocytome, s. m. / lymphocytoma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; -oma.] Proliferare limfocitară benignă localizată la nivelul dermului. Se disting forme circumscrise, unice, şi forme diseminate (reticu-locitoză limfocitară benignă Degos). LIMFOCITOPENIE, s. f. / lymphocytopenie, s. f. / lympho-cytopenia. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; penia = sărăcie.] Scăderea procentului de ‘limfocite în formula leucocitară. Poate fi de etiologie: endocrină (boală Cushing, mixedem), toxică (uremie, boală de iradiere, citosta-tice), prin hipoplazia ţesutului limfatic (reticulosarcom, boală Hodgkin, metastaze), infecţioasă (tuberculoză miliară), imuno-logică (lupus eritematos acut, autoanticorpi limfocitari, leucemie limfatică cronică etc.). Sin.: limfopenie. LIMFOCITOPOIEZĂ, s. f. / lymphocytopoîese, s. f. / lympho-cytopoiesis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Ansamblul 643 LIMFOCITOSARCOM LIIMFOM MALIGN NON-HODGKINIAN proceselor fiziologice care determină formarea ‘limfocitelor la nivelul măduvei şi ţesuturilor limfoide. Sin.: iimfopoieză. LIMFOCITOSARCOM, s. n. / lymphosarcome, s. m. / lym-phosarcoma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; sarx, sarkos = came; -orna.] Tip de *limfosarcom în care toate celulele tumorale au aspectul de limfocit mic (v. limfocit). LIMFOCITOTOXIC, adj. / lymphocytotoxique, adj. / lympho-cytotoxic. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de ta toxon = săgeată] Care distruge ‘limfocitele. LIMFOCITOTOXICITATE, s. f. / lymphocytotoxicite, s. f. / lymphocytotoxicity. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; toxikon = otravă pentru vâifut săgeţuor, de la toxon = săgeată] Efect de ‘citotoxicitate exercitat direct de ‘limfocite asupra unei celule ţintă, independent de ‘complement. O reacţie de I. poate fi obţinută cu limfocite sensibilizate specific în prezenţa unor celule ţintă corespondente specific. De ex.: în imunitatea de grefă sau în imunitatea antitumorală. Mai rar, I. se obţine prin punerea în contact a limfocitelor normale şi a celulelor acoperite de anticorpi. LIMFOCITOTOXINE, s. f. / lymphocytotoxine, s. f. / lym-phocytotoxin. Substanţe care distrug limfocitele. Mai precis, termenul desemnează un anticorp care are această activitate. Astfel de anticorpi apar în plasmă în cursul ‘izoimunizării şi se numesc izoleucoanticorpi. Unii dintre aceştia atacă limfocitele subiectului care i-a produs (autolimfocitotoxine). Este cazul unor maladii virale şi al ‘lupusului eritematos diseminat. V. izoimunizare. LIMFOCITOZĂ, s. f. / lymphocytose, s. f. / lymphocytosis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă; -oză.] Creşterea numărului de ‘limfocite din sânge. LIMFOEPITELIOM, s. n. / lympho-epithelioma, s. m. / lym-phoepithelioma. Neoplazie a ‘amigdalei palatine (tonsila) constând dintr-un ‘epiteliom nediferenţiat infiltrat de limfocite. LIMFOGENEZĂ, s. f. / lymphogenese, s. f. / lymphogene-sis. Formarea ‘limfei. LIMFOGRAFIE, s. f. / lymphographie, s. f. / lymphography. [Lat. lympha = apă limpede; gr. graphein = a scrie.] Metodă radiochirurgicală prin care se obţine opacifierea sistemului lim-foganglionar in vivo, după injectarea unui produs de contrast, de regulă ‘lipiodol, direct în vasele limfatice. în acest scop se reperează un colector limfatic periferic, de obicei pedios (cu ajutorul unui colorant limfotrop), după care vasul limfatic este denudat şi cateterizat, iar apoi se injectează substanţa de contrast. Pot fi observate, după opacifiere, vasele limfatice ale gambei, coapsei, limfaticele şi ganglionii retroperitoneali (‘nodulii aortici, ‘nodulii iliaci şi ‘nodulii lombari), ca şi ‘canalul toracic. LIMFOGRANULOM, s. n. / lymphogranulome, s. m. / lympho-granuloma. [Lat. lympha = apă limpede; granulum, dim. de la granum = grăunte; -orna.] Denumire dată leziunilor histo-logice din ‘boala Hodgkin, pentru sublinierea caracterului mixt, inflamator şi tumoral. LIMFOGRANULOMATOZĂ, s. f. / lymphogranulomatose, s. f. / lymphogranulomatosis. [Lat. lympha = apă limpede; granulum, dim. de la granum = grăunte; -orna; -oză.] Proliferare tu-morală a ţesuturilor limfoide, îndeosebi a ganglionilor limfatici. Tipuri: 1) L. benignă este denumită ‘boala Besnier-Boeck-Schaumann. 2) L. malignă este denumită ‘boala Hodgkin. 3) L. veneriană (v. boală Nicolas-Favre). LIMFOGRANULOMATOZĂ INGHINALĂ SUBACUTĂ / lymphogranulomatose inguinale sub-aigue / lymphogranulomatosis inguinalis. Sin.: boală Nicolas-Favre (v.). LIMFOGRANULOMATOZĂ VENERIANĂ / lymphogranulomatose venerienne / venereal lymphogranulomatosis. Sin.: boală Nicolas-Favre (v.). LIMFOHISTIOCITOZĂ FAMILIALĂ / lympho-histiocytose familiale / familial haemophagocytic reticulosis. Boală gravă cu caracter familial, afectând copiii. Tabloul clinic este asemănător cu cel al maladiei *Abt-Letterer-Siwe, dar lipseşte erupţia cutanată, fiind, dimpotrivă, frecvente alterările neurologice. Se constată o infiltraţie limfocitară şi histiocitară difuză, care ar putea fi consecinţa unui deficit imunitar. L. f. este mortală în câteva săptămâni sau luni. Sin.: boală Farquhar. LIMFOID, adj. / lymphoide, adj. / lymphoid. [Lat. lympha = apă limpede; gr. eidos = formă] Care este asemănător sau aparţine limfei ori ţesutului sistemului limfatic. LIMFOKINĂ, s. f. / lymphokine, s. f. / lymphokine. [Lat. lympha - apă limpede; gr. kinein = a mişca] Factor solubil eliberat de ‘limfocite în timpul unui nou contact cu antigenul la care au fost sensibilizate şi care declanşează reacţia de ‘imunitate mediată celular. Există două categorii de I.: 1) L. nespecifice unui antigen (factor de permeabilitate, factor inhibitor al migrării leucocitelor, factor mitogen, limfotoxină, factor de transformare limfocitară, factor inhibitor al sintezei de ADN etc.). 2) L. specifice unui singur antigen (factor secretat de celule T auxiliare, factor secretat de celulele supresoare, factor de transfer). ‘Interleukinele 2 şi 3, ‘interferonul sunt I. V. şi citokine. LIMFOLOGIE, s. f. / lymphologie, s. f. / lymphology. [Lat. lympha = apă limpede; gr. logos - studiu, ştiinţă] Studiul ‘limfei şi al ‘sistemului limfatic. LIMFOM, s. n. / lymphome, s. m. / lymphoma. [Lat. lympha = apă limpede; -orna.] Termen generic pentru modificările maligne care, spre deosebire de ‘leucemii, sunt situate predominant în ţesuturile limfoide. Cele două variante majore de I. sunt ‘boala Hodgkin şi ‘I. non-hodgkinian (cuprinzând vechile denumiri de limfosarcom şi reticulosarcom). Deşi ambele tumori infiltrează organele reticuloendoteliale, ele sunt distincte biologic şi clinic, în ceea ce priveşte tipul celular, sediul bolii, prezenţa simptomelor sistemice, translaţiile cromozomiale şi curabilitatea. Spre deosebire de leucemii, I. apar iniţial la nivelul ganglionilor limfatici, dar pot de asemenea să disemineze (în faza “leucemică”) în sânge şi în măduva hematogenă. LIMFOM BURKITT / lymphome de Burkitt / Burkitt’s lymphoma. [Dennis Burkitt, medic scoţian, specialist în boţi tropicale, 1911-1993.] Sin.: tumoră Burkitt (v.). LIMFOM GIGANTOFOLICULAR / lymphome gigantofollicu-laire / Brill-Symmers disease. Sin.: boală Brill-Symmers (v.). LIMFOM HODGKIN / lymphome de Hodgkin / Hodgkin’s lymphoma. [Thomas Hodgkin, medic englez, Londra, 1798-1866.] Sin.: boală Hodgkin (v.). LIMFOM IMUNOBLASTIC / lymphome immunoblastique / immunoblastic lymphoma. Sin.: imunoblastosarcom (v.). LIMFOM LENNERT / lymphome de Lennert / Lennert’s lymphoma. Tip de ‘limfom neindividualizat, uneori regresând spontan. Se consideră că I. L. ar fi o ‘boală Hodgkin atipică sau o formă de ‘adenopatie angioimunoblastică, adică o afecţiune neoplazică sau consecinţa unei tulburări imunologice implicând limfocitele T. LIMFOM MALIGN NON-HODGKINIAN / lymphome mălin non-hodgkinien / non-Hodgkin malignant lymphoma. Denumire generică pentru termenii utilizaţi, până recent, de ‘limfosarcom şi ‘reticulosarcom. Noua denumire pune accent pe unicitatea histogenezei celor două tipuri de tumori. Arhitectura acestor tumori, observată pe o biopsie ganglionară, poate fi nodulară sau difuză. Histopatologic, se disting forme nediferenţiate, puţin diferenţiate şi diferenţiate, ca şi I. histiocitare şi I. imuno-blastice. Imunologic, se disting I. cu celule T şi cu celule B, având diferite grade de diferenţiere. Clasificările I. se află în remaniere constantă. 644 UMFOM MEDITERANEAN LINIE ALBĂ LIMFOM MEDITERANEAN / lymphome mediterraneen / Mediterranean abdominal iymphoma. Tip de i. caracterizai prin anomalii ale imunoglobulinelor (‘boala lanţurilor grele). L. m. constă dintr-o tumoră cu localizare abdominală, precedată de o fază îndelungată de tulburări digestive, cu diaree şi mal-nutriţie. LIMFOM PINKUS / lymphome de Pinkus / Pinkus’s lym-phoma. Formă rară de limfom T cu celule mari polilobate. Se caracterizează prin numeroase localizări extraganglionare variate: tumori cutanate şi subcutanate, osoase, gonadice şi nervoase. Starea generală a bolnavului este alterată, iar evoluţia rapidă către deces. LIMFOM T / lymphome T / T lymphoma. V. limfom malign non-hodgkinian. LIMFOMATOZĂ, s. f. / lymphomatose, s. f. / lymphomato-sis. [Lat. lympha = apă limpede; -oma; -oză] Nume generic, imprecis şi desuet, pentru toate afecţiunile caracterizate prin hiperplazia sistemului limfatic. LIMFOPATIE, s. f. / lymphopathie, s. f. / lymphopathy. [Lat. lympha = apă limpede; gr. pathos = Boală] Termen vag, inutil, desemnând orice afecţiune a sistemului limfatic. LIMFOPENIE, s. f. / lymphopenie, s. f. / lymphopenia. [Lat. lympha = apă limpede; gr. penia = sărăcie.] Sin.: limfoci-topenie (v.). LIMFOPOIEZĂ, s. f. / lymphopoiese, s. f. / lymphopoiesis. [Lat. lympha = apă limpede; gr. poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Sin.: limfocitopoieză (v.). LIMFOPROLIFERATIV, adj. / lymphoproliferatif, -ive, adj. / lymphoproliferative. [Lat. lympha = apă limpede; proles = descendenţi, urmaşi; ferre = a duce.] Despre un proces patologic care se însoţeşte cu multiplicarea anormală, în organele limfoide, a ‘limfocitelor, ‘plasmocitelor şi ‘limfoblastelor. LIMFORAGIE, s. f. / lymphorragie, s. f. / lymphorrhagia. [Lat. lympha = apă limpede; gr. rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Scurgere persistentă a *limfei la exterior, prin pierderea continuităţii unui vas limfatic sau a unui ganglion limfatic, de regulă posttraumatică. Sin.: limforee. LIMFORETICULOPATIE, s. f. / lymphoreticulopathie, s. f. / lymphoreticulosis. Denumire generică pentru bolile sistemelor limfatic şi reticuloendotelial. LIMFORETICULOSARCOM, s. m. / lymphoreticulosarcome, s. m. / lymphoreticular sarcoma. Tumoră cu caracteristici atât de ‘limfosarcom, cât şi de ‘reticulosarcom. LIMFOSCINTIGRAFIE, s. f. / lymphoscintigraphie, s. f. / lym-phoscintigraphy. ‘Scintigrafia ‘ganglionilor (nodulilor) limfatici după administrarea de radiocoloid. Radiocoloidul este de obicei marcat cu 99mTechneţiu şi va migra la nivelul ganglionilor limfatici, unde este reţinut prin fagocitoză. Când captarea radiocoloidului este scăzută nodului conţine o tumoră metasta-tică. V. şi ganglion sentinelă, imunolimfoscintigrafie. LIMFORETICULOZĂ BENIGNĂ DE INOCULARE / lympho-reticulose benigne d’inoculation / cat scratch disease. [Lat. lympha = apă limpede; reticulum, dim. de la rete, -is = reţea; -oză; benignus = Binevoitor; inoculare = a altoi, a implanta] ‘Limfadenită infecţioasă acută benignă, provocată de un virus şi transmisă prin zgârieturi de pisică. Clinic: şancru de inoculare, adenopatie regională cu tendinţă la supu-raţie, febră, semne generale, erupţii cutanate. Sin.: boala ghearelor de pisică, boală Debre-Mollaret, boală Petzetakis. LIMFOREE, s. f. / lymphorrhee, s. f. / lymphorrh(o)ea. [Lat. lympha = apă limpede; gr. rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Sin.: limforagie (v.). LIMFOSARCOM, s. n. / lymphosarcome, s. m. / lympho-sarcoma. [Lat. lympha = apă limpede; gr. sarx, sarkos = came; -oma.] Denumire veche, în prezent depăşită, pentru ‘limfoamele non-hodgkiniene. V. pentru terminologia actuală: ‘limfom şi ‘limfom malign non-hodgkinian. LIMFOSCROTUM, s. n. / lymphoscrotum, s. m. / lymph scrotum. ‘Elefantiazis al ‘burselor cu varice limfatice foarte dezvoltate. LIMFOSTAZĂ, s. f. / lymphostase, s. f. / lymphostasis. Oprire sau încetinire a circulaţiei la nivelul vaselor limfatice. LIMFOTOXINĂ, s. f. / lymphotoxine, s. f. / lymphotoxin. [Lat. lympha = apă limpede; gr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] Glicoproteină de 24 kDa, omologă în proporţie de 30% cu ‘factorul de necroză tu-morală, cu care intră în competiţie pe aceiaşi receptori mem-branari. L. este o ‘citokină sintetizată exclusiv de ‘celulele T. Nu este circulantă şi exercită o acţiune locală. Activează neu-trofilele şi intervine în inflamaţia acută. De asemenea, activează celulele endoteliale, crescând adeziunea leucocitelor, producţia lor de citokine şi facilitând extravazarea acestora. Sin.: factor citotoxic. LIMFOTROP, adj. / lymphotrope, adj. / lymphotropic. Care posedă o afinitate pentru ţesutul limfatic. De ex. virus I. LIMINAL. Var. pentru liminar (v.). LIMINAR, adj. / liminaire, adj. / liminal. [Lat. limen, -minis = prag, limită] Care este la limita pragului de percepţie (ex.: stimul I.) sau de eficacitate (ex.: doză I.). Var.: liminal. LIMINOMETRU, s. n. / liminometre, s. m. / liminometer. [Lat. limen, -minis = prag, limită; gr. metron = măsură] Instrument care măsoară intensitatea limită a unui stimul care, aplicat ge un tendon, poate provoca un reflex. LIMITĂ, s. f. / limite, s. f. / limit. [Lat. limes, -itis = linie de hotar.] Sin.: prag (v.). UNEA FUSCA / linea fusca / linea fusca. [Lat. linea = linie; fuscus = negm, Bmn.] Linie brună arciformă, întinsă de la o tâmplă la alta, situată la limita frontală a părului capului şi descrisă în leziunile inflamatorii sau neoplazice ale encefalului. LINGOARE, s. f. / fievre typhoide / typhoid fever. [Lat. lan-guor, -oris = slăbiciune, Boală] Var. pop.: lungoare. Sin. pop. pentru: febră tifoidă (v.). LINGUAL, adj. / lingual, -ale, -aux, adj. / lingual. [Lat. lin-gua = limBă] Cu referire la ‘limbă. LINGULA, s. f. / linguia, s. f. / lingula. NA: lingula. [Lat. lingula, dim. de la lingua = limBă] Denumire pentru o formaţiune anatomică a cărei formă este asemănătoare cu cea a limbii. Se denumesc astfel îndeosebi: 1) Extremitatea anterioară a vermisului median al ‘cerebelului. 2) Partea inferioară şi anterioară a lobului pulmonar superior stâng, alcătuită din două segmente, cranial şi caudal. (NA: lingula pulmonis siniştri). LINGULECTOMIE, s. f. / lingulectomie, s. f. / lingulectomy. [Lat. lingula, dim. de la lingua = limBă; gr. ektome = epccizie.] Ablaţie chirurgicală a ‘lingulei, porţiunea lobului superior al plămânului stâng. LINIA NENUMITĂ / ligne innominee / linea innominata. NA: linea terminalis pelvis. L. terminală a pelvisului, situată la marginea inferioară a oaselor pelvine. Se întinde de la articulaţia sacroiliacă la spina iliacă antero-superioară, marcând planul ce separă pelvisul fals de pelvisul adevărat. LINIE, s. f. / ligne, s. f. / line. [Lat. linea = linie.] 1) Linii de acreţiune sau de creştere osoasă. 2) L. albă, rafeu de încrucişare a fibrelor tendinoase compunând tecile celor doi muşchi mari drepţi; se întinde pe linia mediană a abdomenului, de la apendicele xifoid la simfiza pubiană. 3) L. de animale cu anumite calităţi, utilizată în cercetare, îndeosebi în imunologie. 4) L. celulară: (v). 5) L. de orientare ocluzală uneşte două puncte extreme de pe o hemiarcadă dentară. LINIE ALBĂ / ligne blanche / linea alba. NA: linea alba. V. linie def. 2. 645 LINIE CELULARĂ LIIPIDOZĂ LINIE CELULARĂ / ligne cellulaire / cell line. Celule derivate dintr-o primă cultură; in vitro, ?n momentul primului *repicaj. Dacă celula iniţială care a fost selecţionată şi donată este tumorală, I. c. va fi nemuritoare şi va putea fi cultivată un timp nelimitat. în cazul celulelor netumorale, I. c. va putea fi conservată un anumit număr de generaţii, în funcţie de vârsta organismului din care provine. L. c. cu mutaţii specifice sunt utilizate pentru investigarea funcţiilor genelor. LINIE LIMFOCITARĂ / serie lymphocytaire / lymphocytic series. Sin.: serie Jimfocitară (v.). LINIE MIELOCITARĂ / serie granulocytaire / myeloid series. Sin.: serie mielocitară (v.). LINII KERLEY / lignes de Kerley / Kerley’s lines. [Peter James Kerley, radiolog irlandez, 1900-1978.] Opacităţi pulmonare liniare observate radiologie la nivelul lobilor pulmonari inferiori în cadrul unui proces patologic interstiţial. Sunt determinate de dilataţia vaselor limfatice interlobulare. LINII REIL-BEAU / lignes de Reil-Beau / Reil-Beau lines. [Johann Christian Reil, anatomist şi medic german, profesor de medicină Ca 9-fatte, ‘Berlin, 1759-1813; Joseph Honore Simon Beau, medic francez, 1806-1865.] Depresiuni transversale care apar ca urmare a unor perturbări funcţionale ale matricei ungheale. Pe măsură ce se produce alunecarea dinapoi-înainte a limbului ungheal, respectiv creşterea unghiei, şanţurile înaintează progresiv până la marginea liberă a unghiei şi dispar. Se întâlnesc concomitent la mai multe unghii, la bolnavi cu boli infecţioase (febre eruptive, tifos exantematic, lues, febră tifoidă, piodermite), în intoxicaţii profesionale (plumb, arse-niu, aur), în eczeme, radiodermite, degerături, hipercalcemie. Uneori, fisurile transversale pot interesa toată grosimea unghiei (‘onicoschizie). LINIMENT, s. n. / liniment, s. m. / liniment. [Lat. linimen-tum = unsoare, de la Unire = a unge.] Denumire generală pentru o serie de preparate farmaceutice destinate aplicării cutanate, sub formă de soluţii, emulsii, suspensii sau geluri. în funcţie de compoziţie, I. pot avea o acţiune emolientă, analgezică, revulsivă sau stimulantă. LINITĂ, s. f. / linite, s. f. / linitis. [Qr. linon = aţă, ţesut sau coardă de in (aluzie la culoarea aCBicioasă şi la consistenţa dură a leziunii); -ită.] Inflamaţia ţesutului celular al stomacului. L. plastică sub forma benignă ia aspectul de gastrită indu-rantă, iar în forma malignă, de ‘cancer schiros, care infiltrează şi sclerozează o parte din peretele stomacal. V. şi cancer gastric. LINITĂ PLASTICĂ / linite plastique / linitis plastica. Sin.: epiteliom schiros al stomacului. V. linită. LINKAGE / linkage / linkage. [‘Lngl. linkage, de la to link -a lega, a unu] Anglicism care desemnează o asociere de gene ce manifestă tendinţa să rămână reunite în descendenţă în loc să prezinte o segregare independentă conform legii a treia a lui Mendel. Datorită fenomenului de I., unele gene sau secvenţe de ADN situate în loci specifici sunt transmise împreună în succesiunea generaţiilor, ca o consecinţă a proximităţilor fizice pe cromozomul purtător. în română, termenul poate fi tradus prin înlănţuirea genelor. Uneori, îndeosebi în vorbire, se utilizează: lincaj, sau, referitor la gene, lincate (linkate). Aceste “soluţii” sunt discutabile. Sin.: înlănţuire genică. LIOFILIE, s. f. / lyophilie, s. f. / lyophil. [Qr. lyein = a distruge; philia = atracţie, de la philein = a iuBi] Proprietatea particulelor coloidale ale unui solvit de a tinde să fixeze puternic şi în cantitate mare moleculele mediului de dispersie, adică ale solventului. în jurul particulelor se formează un înveliş de solvatare. Dacă solventul este apa, se utilizează termenii *hi-drofil şi *hidrofilie. LIOFILIZARE, s. f. / lyophilisation, s. f. / lyophilization. freeze drying. [Qr. lyein = a distruge; philein = a iuBi] Procedeu de conservare a produselor biologice fragile (fragmente de ţesuturi sau organe, hormoni, vaccinuri, enzime, plasmă, ser, gamaglobuline, antibiotice, alte medicamente etc.). In vederea I., produsul biologic este mai întâi congelat (de obicei în azot lichid, la -194,5°C), apoi este introdus într-o incintă la nivelul căreia, prin scăderea presiunii, se produce deshidratarea probei. Produsul liofilizat nu suferă nici o alterare şi poate fi menţinut ca atare timp îndelungat. Utilizarea sa este posibilă după reconstituire prin adăugare de apă distilată sau a unei soluţii fiziologice. Sin. criodesicare şi criodes-hidratare trebuiesc evitate. LIOTIRONINĂ, s. f. / liothyronine, s. f. / liothyronine. (DCI) Izomerul levorotator al ‘triiodotironinei; este utilizat ca sare de sodiujn tratamentul ‘hipotiroidismului. LIPAZĂ, s. f. / lipase, s. f. / lipase. [Qr. lipos = grăsime; -ază.] Enzimă care activează hidroliza unui lipid. L. pancrea-tică este conţinută în sucul pancreatic şi activează degradarea ‘gliceridelor în ‘acizi graşi şi ‘glicerol. V. şi tab. const. biochim. LIPAZEMIE, s. f. / lipasemie, s. f. / lipas(a)emia. [Qr. lipos = grăsime; -ază; haima, -atos = sânge.J Concentraţia ‘lipazei din serul sanguin. Valoarea normală 227 Ul/I; creşte în afecţiunile pancreasului, îndeosebi în ‘pancreatita acută. LIPECTOMIE, s. f. / lipectomie, s. f. / lipectomy. [Qr. lipos = grăsime; ektome = e^cizie.] Ablaţia, îndepărtarea ţesutului grăsos (adipos) din zonele în care acesta s-a depus excesiv (ex.: de la nivelul peretelui abdominal). LIPEDEM, s. n. / lipoedeme, s. m. / lip(o)edema. [Qr. lipos = grăsime; oidema, -atos = umflătură, de la oidein = a creşte în volum.] Denumire utilizată uneori pentru o tulburare ereditară manifestă printr-o tumefiere simetrică a membrelor inferioare consecutivă depozitării de grăsimi. Afectează îndeosebi sexul feminin. Termenul este incorect, deoarece edemul rezultă din acumulare de lichide şi nu din cauza unui depozit lipidic. LIPEMIE, s. f. / lipemie, s. f. / lip(a)emia. [Qr. lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Prezenţa şi concentraţia ‘trigli-ceridelor în sânge. L. normală este sub 1,50 g/l. Sunt necesare două observaţii: 1) Uneori, termenul I. este considerat sin. cu ‘lipidemie. 2) Alteori, ambii termeni sunt utilizaţi pentru a desemna o concentraţie crescută de lipide în sânge. LIPIDE, s. n. / lipides, s. m. / lipids. [Qr. lipos = grăsime.] Denumire generică a esterilor de acizi graşi de masă moleculară mare, constituenţi ai ţesuturilor vii. L. sunt insolubile în apă şi solubile în solvenţi ca alcoolul şi cloroformul. Reprezintă un component important al dietei, atât datorită valorii energetice mari, cât şi prin asocierea cu ‘vitaminele liposolu-bile şi cu ‘acizii graşi esenţiali. Se disting următoarele tipuri principale de I.: ‘grăsimi (I. simple), ‘steroizi, ‘fosfolipide şi ‘glicolipide. V. şi lipidemie. LIPIDEMIE, s. f. / lipidemie, s. f. / lipid(a)emia. [Qr. lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Conţinutul sângelui în ‘lipide totale. Normal: 5-8 g/l. Lipidele totale cuprind colesterolul şi esterii săi, trigliceridele, fosfolipidele şi acizii graşi liberi. Lipidele din sânge (cu excepţia acizilor graşi) sunt asociate cu proteinele sub formă de ‘lipoproteine. L. creşte în timpul digestiei şi în unele boli (diabet, mixedem) şi scade în unele afecţiuni hepatice, îndeosebi în ciroze. Sin.: lipemie (def. 1). LIPIDOM, s. n. / lipidome, s. m. / lipidome. Denumire pentru ansamblul lipidelor din organism, prin analogie cu ‘pro-teom. LIPIDOZĂ, s. f. / lipidose, s. f. / lipoidosis. [Qr. lipos = grăsime; -oză.] Sin.: lipoidoză (v.). 646 lipidurie LIPOLITIC LIPIDURIE, s. f. / lipidurie, s. f. / Ispsdursa. [ Qr. Iipos — grăsime; ouron = urină,] Eliminarea urinară de lipide, exprimată prin aspectul opalescent al urinei sau prin observarea de picături de grăsime la microscop. Sin.: lipurie. LIPIODOL, s. m. / lipiodol, s. m. / lipiodol. [Qr. Iipos = grăsime; ioeides = violet; -o/.] Denumire comercială (firma Guebert - Franţa) pentru o substanţă de contrast, opacă la radiaţiile X, reprezentând un preparat uleios iodat ce are la bază derivaţi de acizi graşi extraşi din uleiuri naturale (flori de mac de grădină). L. are o viscozitate mare, determinată de compoziţia uleioasă şi de concentraţia foarte mare de iod (480 mg/ ml). în prezent, aplicaţiile I. s-au restrâns doar la ‘limfografie. O utilizare recentă: chemoembolizarea tumorilor hepatice maligne, în emulsie cu citostatice. Un preparat similar este ethiodolul (firma Winthrop - S.U.A.). LIPOARTRITĂ, s. f. / lipoarthrite, s. f. / lipoarthritis. [Qr. Iipos = grăsime; arthron = articulaţie; -ită.) Tulburare a metabolismului lipidic din perioada ‘menopauzei: dureri ale articulaţiilor genunchilor, cu depunere de grăsimi. LIPOASPIRAŢIE, s. f. / lipo-aspiration, s. f. / liposuccion. [Qr. Iipos = grăsime; lat. aspiratio, -onis = aspiraţie a aerului, de la aspirare = a inspira, a sufla (ad = către, lângă, aproape; spirare = a răsufla).] Sin.: liposucciune (v.). LIPOATROFIC, adj. / lipoatrophique, adj. / lipoatrophic. [Qr. Iipos = grăsime; a - priv.; trophikos = care hrăneşte, de la trephein = a hrăni] Care se însoţeşte de atrofia ţesutului adipos. LIPOATROFIE, s. f. / lipoatrophie, s. f. / lipoatrophy. [Qr. Iipos = grăsime; a - priv.; trophe = hrană, nutriţie.] Regresie localizată sau generalizată a ţesutului adipos din organism. V. şi diabet lipoatrofic. LIPOBLAST, s. n. / lipoblaste, s. n. / lipoblast. [Qr. Iipos = grăsime; blastos = germen.] Celulă formativă, cu citoplasmă plină de mici picături de grăsime, care vor conflua. Se produce fie din celule grase, fie din celule ale ţesutului conjunctiv. LIPOCROM, s. m. / lipochrome, s. m. / lipochrome. [Qr. Iipos = grăsime; khroma, -atos = culoare.] Grup de pigmenţi hidrocarbonaţi solubili în grăsimi: caroten, xantofil, luteină, cro-mofor, care colorează natural untul, gălbenuşul de ou etc. LIPODISTROFIE, s. f. / lipodystrophie, s. f. / lipodystrophy. [Qr. Iipos = grăsime; dys = greu, dificil; trophe = hrană, nutriţie.] 1) Perturbare a metabolismului grăsimilor. 2) L. intestinală, (v.). 3) L. progresivă, (v.). LIPODISTROFIE INTESTINALĂ / lipodystrophie intestinale / intestinal lipodystrophy. Sin.: boală Whipple (v.). LIPODISTROFIE PROGRESIVĂ / lipodystrophie Progressive / Progressive lipodystrophy. Afecţiune rară, care apare îndeosebi la sexul feminin înainte de pubertate şi în perioada adolescenţei, caracterizată prin atrofie progresivă şi sistematizată a ţesutului adipos subcutanat din jumătatea superioară a organismului, în timp ce ţesutul din jumătatea subombilicală nu este redus şi poate chiar să fie hipertrofiat. Biologic există hipertrigliceridemie. Această boală se pote asocia cu alte manifestări patologice: diabet, distiroidii, afecţiuni dermatologice, miopatii, boli renale (frecvente şi pot fi în relaţie cu un prognostic letal prematur). Etiologia, discutată, implică afecţiuni neuroendocrine sau ‘displazie mezodermică. Sin.: boală Barraquer-Simons, boală Hollănder-Simons. LIPOFAGIE, s. f. / lipophagie, s. f. / lipophagy. [Qr. Iipos = grăsime; phagein = a Tnânca] Absorbţia de lipide de către macrofage. L. permite, de ex., rezorbţia lipidelor depuse în peretele arterial. LIPOFIBROM, s. n. / lipofibrome, s. m. / lipofibroma. [Qr. Iipos = grăsime; lat. fibra = fibră; -oma.] Tumoră mixtă benignă compusă din ţesut adipos şi din ţesut fibros. LIPOFIL, adj. / liphcphile, adj. / MpophMIc. [Qr. Iipos — grăsime; philos = prieten, de la philein = a iubi] Despre o substanţă care prezintă afinitate pentru grăsimi. LIPOFILIE, s. f. / lipophilie, s. f. / lipophilia. [Qr. Iipos = grăsime; philia = atracţie, de la philein = a iubi; -oma.] Afinitate pentru grăsimi. LIPOFILINĂ, s. f. / lipophiline, s. f. / lipophiline. Principala proteină din membrana tecii de ‘mielină din sistemul nervos central. Domeniul extracitoplasmatic este hidrofob. L. provoacă aderenţa membranelor adiacente ale foiţelor celulare componente ale tecii de mielină. Domeniul său citosolic se asociază cu ‘proteina bazică a mielinei şi produce acolarea feţelor citosolice ale foiţelor. Sin.: proteolipid al mielinei. LIPOFUSCINĂ, s. f. / lipofuscine, s. f. / lipofuscin. [Qr. Iipos = grăsime; lat. fuscus = negru, brun; -ină.] Pigment denumit şi de uzură, de culoare neagră. Se acumulează în ficat după necroza hepatocitelor sau în cursul ‘sindromului Dubin-Johnson. V. şi^cromolipoide. LIPOFUSCINOZĂ, s. f. / lipofuscinose, s. f. / lipofuscinosis. [Qr. Iipos = grăsime; lat. fuscus = negru, brun; -ină; -oza.] Termen generic care desemnează acumularea în diferite celule sau ţesuturi a ‘cromolipoidelor. Ex.: acumularea în ficat, consecutiv necrozei hepatocitelor, sau în neuroni, în cursul bolii *Spielmeyer-Vogt. LIPOFUSCINOZĂ NEURONALĂ JUVENILĂ / maladie de Batten / neuronal ceroid lipofuscinosis. Sin.: boală Batten (V.). LIPOGENEZA, s. f. / lipogenese, s. f. / lipogenesis. [Qr. Iipos = grăsime; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Formarea de lipide prin conversia metabolică a glucidelor şi lipidelor. Sin.: adipogeneză. LIPOGRANULOM, s. n. / lipogranulome, s. m. / lipogranu-loma. [Qr. Iipos = grăsime; lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; -oma.] Nodul de material lipoid asociat cu infla-maţia granulomatoasă aseptică. LIPOGRANULOM JUVENIL / lipogranulome juvenile / juvenile lipogranuloma. Sin.: nevo-xanto-endoteliom (v.). LIPOGRANULOMATOZĂ, s. f. / lipogranulomatose, s. f. / lipogranulomatosis. [Qr. Iipos - grăsime; lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; -oma; -oza.] Perturbare a metabolismului lipidic caracterizată anatomopatologic prin proliferarea, necroza şi transformarea fibroasă a celulelor adipoase, însoţite de reacţii inflamatorii ale ţesutului conjunctiv învecinat şi de formarea unor ‘lipogranuloame. LIPOGRANULOMATOZĂ DISEMINATĂ / lipogranulomatose disseminee / disseminated lipogranulomatosis. Sin.: sindrom Farber-Uzman (v.). LIPOID, adj., s. n. / lipoYde, adj., s. m. / lipoid. [Qr. Iipos = grăsime; eidos = formă] 1) Termen folosit pentru a sugera aspectul asemănător cu ţesutul adipos al unor formaţiuni tu-morale. 2) (Substanţă) care prezintă o structură chimică înrudită cu a ‘lipidelor. LIPOIDOZĂ, s. f. / lipoTdose, s. f. / lipoidosis. [Qr. Iipos = grăsime; eidos = formă; -oza.] Denumire generică a unui grup de afecţiuni determinate de tulburări enzimatice congenitale ale metabolismului lipidic care conduc la o acumulare anormală (‘tezaurismoză) de lipide sau de substanţe înrudite (‘lipoide), localizată cel mai frecvent în ‘sistemul reticuloendotelial. Există mai multe boli, cu tablou clinic variat, care pot fi cuprinse în grupul I. Majoritatea sunt denumite cu nume proprii: ‘boala Tay-Sachs, *b. Gaucher, *b. Fabry, *b. Krabbe, *b. Niemann-Pick, *b. Refsum, *b. Wolman, *b. Hand-Schuller-Christian, *b. Letterer-Siwe, *b. Farber. Sin.: dislipoidoză, dislipidoză, lipidoză. LIPOLITIC, adj. / lipolytique, adj. / lipolytic. Care provoacă, produce lipoliză (v.). 647 LIPOLIZĂ LIPOZOM LIPOLIZĂ, s. f. / Iipclys3, s. f. / lipolysis. [Qr. Hpos = grăsime; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Hidroliza lipidelor în ‘acizi graşi liberi şi alcool (‘glicerol în cazul *tri-gliceridelor). Se produce în cursul digestiei intestinale, sub influenţa bilei şi a sucului pancreatic. Sin.: adipoliză. LIPOM, s. n. / lipome, s. m. / lipoma. [Qr. lipos = grăsime; -oma.] Formaţiune tumorală benignă, bine delimitată şi de consistenţă moale, cu localizare frecvent subcutanată. Rezultă din proliferarea ţesutului adipos normal. L. arborescent al sinovialei genunchiului, v. boala Hoffa-Kasterot. LIPOMATOS, adj. / lipomateux, adj. / lipomatous. [Qr. lipos = grăsime; -oma.] Care prezintă caracteristicile unui ‘lipom sau se aseamănă cu un lipom. LIPOMATOZĂ, s. f. / lipomatose, s. f. / lipomatosis. [Qr. lipos = grăsime; -oma; -oză.J Stare patologică în care este caracteristică prezenţa de lipoame multiple, mai mult sau mai puţin numeroase. Termenul este utilizat uneori şi pentru prezenţa de ţesut adipos localizat regional (pentru care este însă mai corect termenul de ‘adipoză). Se disting diverse forme: 1) L. cardiacă (cu localizare subepicardică). 2) L. dureroasă. Sin.: adiposis dolorosa (v.). 3) L. dureroasă pararotuliană, v. boală Hoffa-Kasterot. 4) L. nodulară multiplă a centurii şi a membrelor (Roch), afecţiune ereditară şi familială caracterizată prin prezenţa de noduli grăsoşi de mărimea unei nuci, localizaţi pe membre şi trunchi. 5) L. segmentară a trunchiului. 6) L. simetrică circumscrisă. 7) L. simetrică (cu predominanţă cervicală), v. sindrom Launois-Benson. LIPOMICRON, s. m. / lipomicron, s. m. / lipomicron. V. chilomicron. LIPOMIXOM, s. n. / lipomyxome, s. m. / lipomyxoma. [Qr. lipos = grăsime; muxa = mucozitate; -oma, sufbc cu semnificaţia de tumoră.] Tumoră complexă formată din ţesut adipos şi ţesut mucos. LIPOMIXOSARCOM, s. n. / lipomyxosarcome, s. m. / lipo-myxosarcoma. [Qr. lipos - grăsime; myxa = mucus; sarx, sarkos - came; -oma.] Tumoră malignă rezultată din asocierea ‘liposarcom - ‘mixosarcom. LIPONEOGENEZĂ, s. f. / liponeogenese, s. f. / liponeogen-esis. [Qr. lipos = grăsime; neos = nou; gennan = a produce.] Formarea de grăsimi în organism, la nivelul ficatului şi al celulelor adipoase. Grăsimile se formează în acest caz din ‘glucide, ‘insulina având un rol important în această transformare. LIPOPOLIZAHARID, s. n. / lipopolysaccharide, s. m. / lipo-polysaccharid. [Qr. lipos = grăsime; polys = mtdţi; Cat. sac-charum, gr. sakkharon = zahăr.] Compus natural rezultat din unirea unui polizaharid cu un lipid. Component al membranei externe a bacteriilor gramnegative, l. este un antigen puternic, reprezentând ‘endotoxina familiei *Enterobacteriaceae. LIPOPROTEINĂ, s. f. / lipoproteine, s. f. / lipoprotein. [Qr. lipos = grăsime; protos - primul; -ină.] Denumire generică pentru proteine ale căror molecule sunt asociate prin legături fizice sau chimice cu lipidele. Reprezintă forma normală de transport a lipidelor în circulaţia sanguină. Plasma sanguină conţine mai multe forme de I., caracterizate prin calitatea proteinei şi compoziţia lor. în funcţie de mobilitatea electrofore-tică, se disting: 1) LDL (low density lipoproteins) sau beta-lipo-proteinele reprezintă forma majoră de transport a esterilor de colesterol (migrare electroforetică (3). 2) VLDL (very low density lipoproteins) sau alfa2-lipoproteinele transportă lipide endogene, în special trigliceride, spre ţesuturi (banda pre-p). 3) IDL (intermediate density lipoproteins), care transportă atât trigliceride, cât şi esteri de colesterol (banda p largă). 4) Chilomicronii sunt forma majoră de transport a trigliceridelor şi colesterolului exogen din intestin în sânge (originea la migrarea electroforetică). 5) HDL (high density lipoproteins) sau alfaj-lipoproteinels transportă colesterolul de la ţesuturi (inclusiv artere) spre ficat (banda a). V. şi tab. const. biochim. LIPOPROTEIN-LIPAZĂ, s. f. / lipoprotein-lipase, s. f. / lipoprotein-lipase. Lipază (EC 3.1.34) legată la faţa vasculară a celulelor endoteliale prin asocierea la ‘heparan sulfat şi prin acesta la membrana plasmatică, de unde poate fi detaşată de heparină. L.-l. există în numeroase ţesuturi, ca ţesutul adipos şi miocardic. Ea este activată de fosfolipide, de apoproteina C II din ‘chilomicroni, de VLDL şi IDL (v. cap. Abrevieri, simboluri şi acronime). Ea hidrolizează ‘trigliceridele şi le degradează progresiv în glicerol şi acizi graşi. Aceştia sunt transferaţi la nivelul endoteliului şi, de la acest nivel, la alte celule pentru a fi metabolizaţi ca sursă de energie (celule musculare), sau convertiţi în trigliceride care sunt stocate (adipocite) sau secretate (glanda mamară în timpul lactaţiei). De fapt, l.-l. reprezintă aşa numitul factor clarifiant care face să dispară chilomicronii responsabili, în unele cazuri, de aspectul lactescent al plasmei. a-LIPOPROTEINA. Var. pentru alfalipoproteină (v. lipoproteină). P-LIPOPROTEINĂ. Var. pentru betalipoproteină (v. lipoproteină). LIPOPROTEINOZĂ, s. f. / lipoproteinose, s. f. / lipopro-teinosis. [Qr. lipos = grăsime; protos = primul; -ină; -oză.] Sin.: proteinoză lipidică (v.). LIPOSARCOM, s. n. / liposarcome, s. m. / liposarcoma. [Qr. lipos = grăsime; sarx, sarkos = came; -oma.] ‘Sarcom al ţesutului adipos, dezvoltat rareori la nivelul unui ‘lipom şi situat de regulă în profunzime. Extrem de invazive, I. sunt asociate frecvent cu alte proliferări mezenchimatoase. Ex.: ‘lipomixosarcom. LIPOSOLUBIL, adj. / liposoluble, adj. / liposoluble. [Qr. lipos = grăsime; Cat. solubilis = care se poate desface, descompune.] Despre o substanţă care este solubilă în ‘lipide. LIPOSUCŢIUNE, s. f. / liposuccion, s. f. / liposuction. [Qr. lipos = grăsime; Cat. suctus, de Ca sugere = a suge.] Aspiraţia grăsimii subcutanate cu ajutorul unor canule, realizată în cursul unei intervenţii chirurgicale în scop plastic sau elastic. Sin.: lipoaspiraţie. LIPOTIMIE, s. f. / lipothymie, s. f. / lipothymia. [Qr. leipein = a Căsa, a abandona; thymos = spirit, minte.] Termen discutabil (rareori utilizat în engl.) prin care este denumită o stare caracterizată prin impresia angoasantă de pierdere iminentă a conştienţei, cu paloare, transpiraţii, respiraţie superficială, tulburări vizuale. L. este consecinţa unor tulburări vasomotorii, declanşate de stimularea nervului vag, în cazul unui stres, al unei stări de oboseală accentuată, a ridicării bruşte după un decu-bitus dorsal prelungit etc. V. şi sincopă. LIPOTROP, adj. / lipotrope, adj. / lipotropic. [Qr. lipos = grăsime; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.] 1) Despre o substanţă chimică cu fixare selectivă pe ţesutul adipos. 2) Care favorizează mobilizarea şi degradarea grăsimilor din ficat Cfactor I.J, având efect protector hepatic. p-LIPOTROPINA. Var. pentru betalipotropină (v.). LIPOXIGENAZĂ, s. f. / lipooxygenase, s. f. / lipooxygenase. [Qr. lipos = grăsime; oxys = acm; gennan = a produce; -ază ] V. leucotrienă. LIPOXINE, s. f. pl. / lipoxines, s. f. pl. / lipoxins. [Qr. lipos = grăsime; oxys = acm, oxigen; -ină.] Derivaţi ai ‘leucotrienelor. Posedă o legătură dublă în plus faţă de acestea şi trei grupări hidroxil. L. A şi B stimulează contracţia muşchilor bronşici. LIPOZOM, s. m. / liposome, s. m. / liposoma. [Qr. lipos = grăsime; soma, -atos = corp.] Microsferă (cu diametrul de 20-30 nm) alcătuită dintr-un strat dublu concentric de fosfolipide şi obţinută prin dispersia fosfolipidelor în apă. Membrana lipo-zomală este asemănătoare cu ‘dublul strat fosfolipidic al membranei celulare. Există I. monolamelari şi multilamelari, iar 648 lipurie LIVID dimensiunile acestora diferă în funcţie de tehnicile de preparare şi natura moleculară a I. Studii numeroase au drept scop utilizarea I. ca transportori (vectori) de oxigen, enzime, medicamente sau de gene în terapia genetică. Ex.: I. conţinând metotrexat pot fi injectaţi în sângele pacientului în vederea încorporării în celule tumorale maligne. LIPURIE, s. f. / lipurie, s. f. / lipuria. [Qr. lipos = grosime; ouron = urină,] Sin.: lipidurie (v.). LISENCEFAL, s. n. / lissencephale, s. m. / lissencephalon. [Qr. lissos = neted; enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap.) 'Encefal cu scoarţa cerebrală netedă, fără şanţuri şi circumvoluţii. LISERGID, s. n. / lysergide, s. m. / lysergide. *Psihodisleptic halucinogen de sinteză a cărui utilizare terapeutică a fost abandonată. Este consumat de unii toxicomani. Denumit de regulă prin abrev. LSD. LISTERIA / Listeria / Listeria. [Sir Joseph Lister, Baron, chirurg scoţian, Qtasgozv, ‘EdinBurgh, Londra, 1827-1912.) Bacili grampozitivi din familia Corynebacteriaceae, larg răspândiţi în natură. Transmisă prin hrană, specia L. monocytogenes determină 'listerioza umană, iar uneori meningită, septicemie sau, la gravide^ moartea fetusului. LISTERIOZĂ, s. f. / listeriose, s. f. / listeriosis. [Sir Joseph Lister, Baron, chirurg scoţian, Qtasgozv, ‘EdinBurgh, Londra, 1827-1912; -oză.) Boală produsă de * Listeria monocytogenes. Se exprimă prin noduli miliari la nivelul viscerelor, cu simptome în funcţie de organul afectat. Apariţia la făt şi nou-născut este adesea fatală, fiind cunoscută sub numele de granulomatoză infantilă septică LITECTOMIE, s. f. / lithectomie, s. f. / lithectomy. [Qr. lithos = piatră; ectome = e?(cizie.) Ablaţia unui 'calcul. LITEMIE, s. f. / lithemie, s. f. / lithemia. [Qr. lithos = piatră; haima, -atos = sânge.) 1) Concentraţia litiului în plasma sanguină. 2) în engl., exces de acid uric (denumit şi iithic acid) în sânge. LITIAZĂ, s. f. / lithiase, s. f. / lithiasis. [Qr. lithos = piatră; -ază.J Nume generic pentru afecţiunile ce implică formarea de concreţiuni solide (calculi) prin aglomerarea de substanţe organice sau minerale în interiorul canalelor glandulare, conductelor naturale sau cavităţilor organice. în funcţie de localizarea cal-culilor se descriu: 'colelitiaza, *l. renală, *l. vezicală, *l. vezicu-lară. Sin.: calculoză. LITIAZĂ BILIARĂ / lithiase biliaire / biiiary lithiasis. Sin.: colelitiază (v.). LITIAZĂ BRONŞICĂ / lithiase bronchique / bronchial lithiasis. Sin.: bronholitiază (v.). LITIAZĂ RENALĂ / lithiase renale / kidney stones, urolithi-asis. Boală cu etiopatogenie complexă, plurifactorială (factori genetici, fizici, alimentari, biochimici-metabolici, infecţioşi) care constă în formarea de calculi în bazinet, calice sau bazinet şi calice (calculi coraliformi). Calculii pot fi formaţi din oxalaji, fosfaţi, acid uric, uraţi sau secundari unor erori metabolice. In marea lor majoritate, calculii sunt radioopaci sau dacă sunt radiotransparenţi apar ca imagini lacunare la 'urografie. Simptomul clinic caracteristic pentru I. r. este colica nefretică la care se adaugă 'hematurie (după colică), manifestări digestive şi cardiovasculare variabile, 'polakiurie, iar în obstrucţiile ureterale febră şi anurie. Complicaţiile I. r. pot fi obstructive (hidrone-froză, anurie obstructivă), infecţioase (pielonefrită acută, pielo-nefroză, şi, în discuţie, degenerative. Sin.: nefrolitiază. LITIAZĂ VEZICALĂ / lithiase vesicale / bladder stones. 'Litiază cu localizare în vezica urinară, de obicei în relaţie cu staza urinară şi infecţiile urinare repetitive. Compoziţia calculilor poate fi similară cu cea a calculilor renali. Simptomatologia clinică include: 'polakiurie cu micţiuni dureroase şi hematurie. LITIAZĂ VEZICULARĂ / lithiase vesiculaire / vesicular lithiasis. Sin.: colecistolitiază (v.). LITIC, adj. / lytique, adj. / lytic. [Qr. lytikos = care distruge, de ta lyein - a distruge.) 1) Despre o substanţă sau un microorganism care produce 'liza unor structuri. 2) Care se referă la liză. LITIU, s. n. / lithium, s. m. / lithium. [Qr. lithos = piatră.) Elementul nr. 3 cu greutate atomică 6,939 şi densitate 0,53 g/cm3. Aparţine metalelor alcaline şi este cel mai uşor element solid la temperatura obişnuită. Este răspândit în natură, dar în cantităţi mici, iar asociat cu sodiul şi potasiul este prezent în numeroşi silicaţi şi fosfaţi. Ionii de Li conferă proprietăţi diuretice apelor minerale. Cel mai mare interes în medicină îl reprezintă utilizarea Li (sub formă de carbonat, ci-trat sau gluconat de litiu) în tratamentul tulburărilor bipolare maniaco-depresive. Mai rar, cationul poate fi utilizat în hematologie, pentru creşterea numărului leucocitelor. Efectele sunt uneori excepţionale, îndeosebi în perioadele depresive. Mecanismul de acţiune nu este cunoscut, fiind susţinută ipoteza interferării unor sisteme de 'mesageri secunzi. Bateriile cu I. alimentează 'stimulatoarele cardiace. LITOLITIC, adj., s. n. / litholytique, litotriptique, adj., s. m. / lithotriptic. [Gr. lithos = piatră; lytikos = care distruge, de ta lyein = a distruge.) (Substanţă) care prezintă proprietatea de dizolvare a calculilor. LITOTRIPSIE, s. f. / lithotripsie, lithotriptie, s. f. / lithotrip- sy. [Qr. lithos = piatră; tripsis = sfărâmare.) Denumire generică pentru procedeele de distrucţie a calculilor renoureterali sau vezicali, care după dezintegrare în particule, mai mult sau mai puţin fine, sunt eliminaţi odată cu urina, pe cale naturală. Se disting: 1) L. extracorporeată utilizând aparate care generează unde de şoc, fie emiţătoare supersonice (care eliberează energia într-un spaţiu limitat producând unde de şoc acustice şi plasmă), v. plasmă (def. 2), fie emiţătoare cu amplitudine finită (care produc unde acustice pulsatile prin deplasarea unei suprafeţe activate cu descărcări electrice). Unda de şoc sau de presiune este focalizată pe calcul. Propagarea undelor de şoc între generator şi calcul se efectuează la nivelul unui sector anatomic denumit zonă de tir (localizat la suprafaţa organismului). Denumirea metodei în engleză: Extracorporeal Shock Wave Lithotripsy - ESWL. 2) L. intracorporeală: prin unde de şoc generate electrohidraulic, I. ultrasonică, I. laser (îndeosebi cu laser pulsatil; metodă ideală, dar extrem de costisitoare), I. balistică (prin şocuri pneumatice transmise direct în calcul). Var.: litotripţie. Sin.: litotriţie. LITOTRIPŢIE. Var. pentru litotripsie (v.). LITOTRITOR, s. n. / lithotriteur, s. m. / lithotrite. [Qr. lithos = piatră; tritor = concasor.) Instrument destinat zdrobirii calculilor vezicali pe cale endoureterală, fie mecanic, fie printr-un procedeu ultrasonic. LITOTRIŢIE, s. f. / lithotritie, s. f. / lithotrity. [Qr. lithos = piatră; tat. tritus, de ta terere = a sfărâma) Sin.: litotripsie (v.). LIVEDO, s. n. / livedo, s. m. / livedo. [Lat. livedo = pată marmorată, de ta lividus = vineţiu, patid.) Stare a pielii caracterizată prin cianoză cu dispunere reticulară, predominantă de regulă la nivelul membrelor inferioare. L. poate fi consecinţa unei tulburări constituţionale a circulaţiei capilare (/. pasiv) sau a unei boli inflamatorii vasculare, îndeosebi 'periarterită nodoasă (/. activ). L. pasiv se şterge la ridicarea membrului inferior, spre deosebire de I. activ. LIVEDOID, adj. / livedoide, adj. / livedoid. [Lat. livedo = pată marmorată, de ta lividus = vineţiu, palid; gr. eidos = formă.) Care se aseamănă cu *livedo-ul. LIVID, adj. / livide, adj. / livid. [Lat. lividus = vineţiu, patid.) Care este palid sau uşor gri-albăstrui, ca tentă de culoare. 649 LIVIDITATE LOB OCCIPITAL LIVIDITATE, s. f. / lividite, s. f. / lividity. [Lat. lividus = vineţiu, palid] i) Caracierui unei suprafeţe cutanate mai palide decât normal. 2) L. cadaverică, pete cadaverice formate la 3-6 ore după moarte, în părţile declive ale cadavrului, prin hipostază. LIZAT, s. n. / lysat, s. m. / lysate. [Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Produs al disoluţiei celulelor tisulare sau a microorganismelor. LIZĂ, s. f. / lyse, s. f. / lysis. [Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] 1) Disoluţia celulelor sau a microorganismelor prin acţiunea unor agenţi chimici, fizici sau biologici. 2) Sufix utilizat în compunerea termenilor ce desemnează degradarea substanţelor organice. Ex.: glicoliză. LIZEREU BURTON (GINGIVAL) / lisere de Burton / Burton’s halo. [Ţr. veche lis, forma ta genut mascutin (rară) de ta lice = fir de urzeală; Henry Burton, medic engtez Londra, 1799-1849; (tat. gingiva = gingie).] Dungă gri-albăstruie la nivelul marginii libere a gingiilor, întâlnită în intoxicaţii profesionale cronice cu plumb ('saturnism) - gingivită saturnină. LIZEREU GINGIVAL / lisere gingival / ginglval line. Pigmentarea marginii festonului gingival, apărând de obicei în intoxicaţiile cronice ca o dungă de 1-2 mm care colorează coletul dinţilor. Culoarea diferă în funcţie de metalul care a produs intoxicaţia: cenuşie-albastră = plumb, albastră-neagră = mercur, albastră = bismut, verde = cupru etc. LIZIL-BRADIKININĂ, s. f. / lysyl-bradikinine, s. f. / lysyl-bradikinin. Sin.: kalidină (v.). LIZINĂ, s. f. / lysine, s. f. / lysine (1), lysin (2). [ 2) Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge; -ină.] 1) Amino-acid esenţial, constituent, sub forma levogiră, al proteinelor. L. are proprietăţi bazice, este glicogenică şi cetogenă. Simbol Lys sau K. 2) Nume generic pentru o serie de substanţe (anticorpi) care au proprietatea de *liză celulară specifică, prin intermediul 'complementului. Se deosebesc: bacteriolizine, hemolizine, citolizine etc. V. şi tab. const. biochim. LIZOGEN, adj. / lysogene, adj. / lysogenic. [Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge; gennan = a produce.] 1) Producător de lizină sau cauzator de liză. 2) Care ţine de 'lizoge-nicitate. LIZOGENICITATE, s. f. / lysogenicite, s. f. / lysogenicity. [V. etimol. lizogen.] 1) Proprietatea de a produce 'lizine, ori de a provoca 'liză. 2) Potenţialul unei bacterii de a produce bacteriofagi. 3) Asocierea specifică între genomul bacteriofa-gului şi genomul bacterian. LIZOGENIE, s. f. / lysogenie, s. f. / lysogenicity. [V. etimol. lizogen.] Posibilitatea unui fag ('bacteriofag) de a se menţine sub o formă integrată (profag) în cromozomul bacterian fără să antreneze fenomen litic. O eventuală activare a profagului se traduce prin liza bacteriei gazdă. LIZOTIPIE, s. f. / lysotypie, s. f. / phage typing. [Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge; typos = tip, modet, marcă.] Procedeu de identificare a bacteriilor în funcţie de sensibilitatea lor la diferiţi 'bacteriofagi. L. este foarte utilizată în studiile epidemiologice, îndeosebi pentru salmonele, colibacili, stafilococi şi bacili piocianici. LIZOZIM, s. m. / lysozyme, s. f. / lysozyme. [Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge; zyme = ferment, drojdie.] Enzimă cristalină prezentă în salivă, lacrimi, albuş de ou şi în alte câteva fluide animale; este agent antibacterian. LIZOZIMEMIE, s. f. / lysozymemie, s. f. / lysozymaemie. Prezenţa 'lizozimului în plasma sanguină. L. normală este de 3-9 mg/L. LIZOZOM PRIMAR / lysosome primaire / primary lysosome. 'Lizozom care nu conţine reziduuri insolubile şi care nu a participat încă la digestia intracelulară. Se observă rar, în afara celulelor sanguine care nu au fost încă activate (neutrofile, monocite, limfocite). LIZOZOM SECUNDAR / lysosome secondaire / secondary lysosome. 'Lizozom care conţine material în curs de digestie sau material indigest. Acesta este aspectul obişnuit al lizo-zomilor. LIZOZOMAL, adj. / lysosomial, -ale adj. / lysosomal. Care se referă la 'lizozom, se află în relaţie cu lizozomul. LIZOZOMI, s. m. pl. / lysosomes, s. m. pl. / lysosomes. [Qr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge; soma, -atos = corp.] Organite celulare cu morfologie şi dimensiuni variabile (0,05-0,5 pm), delimitate de o membrană lipoproteică, care conţin circa 40 de enzime hidrolitice (hidrolaze acide: fosfataze, nucleaze, proteaze, polizaharidaze, lipaze). L. reprezintă organitul celular de digestie a unor macromolecule, a unor părţi din celulă, precum şi a unor microorganisme fagocitate. Enzimele lizozomale acţionează la un pH optim acid (circa 5), care este menţinut de o pompă membranară de protoni (H+) ce foloseşte energia rezultată din hidroliza ATP. Dependenţa acţiunii enzimelor de un pH acid protejează componentele citosolului, deoarece în cazul lezării membranei lizozomale enzimele eliberate sunt în mare parte inactivate de pH-ul citoso-lic, care este 7,2. Sinteza hidrolazelor acide lizozomale are loc în 'reticulul endoplasmatic, toate proteinele destinate I. conţinând ca marker manoza-6-fosfatul (M6P). Această grupare prezintă la nivelul 'reticulului Golgi trans un receptor specific, pe baza căruia hidrolazele sunt sortate şi direcţionate spre I. Traficul diferitelor materiale ce urmează să fie digerate în I. se produce prin cel puţin trei căi: 1) Endocitoză, prin transfer de la endozomi la lizozomi. 2) Autofagocitoză, prin care sunt transportate în I. debriuri celulare; în acest proces se formează autofagozomii. 3) Fagocitoză, proces care are loc numai în celule specializate (ex.: macrofage, neutrofile), unde se formează fagozomii care se transformă în fagolizozomi. Pe lângă funcţiile specifice, I. au probabil rol în mitoză şi în fe-cundaţie, ca şi implicaţii multiple în patologie (patologie lizo-zomală, patologie articulară şi musculară, afecţiuni imunolo-gice, cancerogeneză etc.). LOB, s. m. / lobe, s. m. / lobe. NA: lobus, pl. lobi. [Qr. lobos = tot.] Porţiune dintr-un viscer, net individualizată fie prin 'scizuri mai mult sau mai puţin profunde, fie printr-o vascu-larizaţie şi fiziologie proprii. Ex.: I. pulmonar, I. hepatic. LOB CEREBELOS / lobe cerebelleux / cerebellar lobe. NA: lobus cerebeli. Denumire dată diferitelor părţi ale cerebelului delimitate prin şanţuri transversale V. cerebel. LOB FOWLER / lobe de Fowler / Fowler’s lobe. V. plămân. LOB FRONTAL / lobe frontal / frontal lobe. NA: lobus fron-talis. Cel mai voluminos I. al creierului uman, întinzându-se pe toate cele trei feţe ale emisferului cerebral. Faţa externă (laterală) este separată de *l. parietal prin 'scizura lui Rolando, între cele două şanţuri delimitându-se girusul precentral, al cărui cortex, împreună cu cel de pe versantul anterior al 'scizurii centrale, constituie aria motorie centrală (aria 4). înaintea acestui girus se găsesc două şanţuri orizontale care delimitează trei girusuri frontale (superior, mijlociu şi inferior). Girusul frontal inferior este împărţit în pars orbitalis, pars triangularis şi pars opercularis, ultimele două corespunzând centrului efector ai limbajului descris de Broca. Porţiunea vecină cu polul frontal constituie I. prefrontal, cu importante funcţii asociative comportamentale şi psihice. LOB OCCIPITAL / lobe occipital / occipital lobe. NA: lobus occipitalis. Polul posterior al emisferului cerebral, separat de lobul parietal şi temporal prin scizura perpendiculară externă (scizura parietooccipitală laterală). Prezintă şase circumvoluţiufti (numerotate de la 1 la 6), din care ultimele două, separată 650 lob olfactiv LOGARITM prin ‘scizura calcarină, sunt situate pe faţa internă a emis-ferului cerebral. între scizura calcarină şi scizura parietooccipi-tală medială (perpendiculară internă) se află lobul cuneus. LOB OLFACTIV / lobe olfactif / olfactory lobe. Parte a *rinencefalului formată din bulbul olfactiv, tractul olfactiv şi trigonul olfactiv (mic relief la bifurcarea tractului olfactiv, între stria olfactivă laterală şi cea medială), implicat în ‘olfacţie. LOB ORBITAR / lobe orbitaire / orbital lobe. NA: gyri orbitalis. Faţa inferioară a *1. frontal, situată deasupra plafonului orbitei. Prezintă un număr variabil de scizuri superficiale, dintre care scizura orbitară internă este constantă, ea conţinând bulbul şi tractul olfactiv. LOB PARIETAL / lobe parietal / parietal lobe. NA: lobus parietalis. Regiune a emisferului cerebral situată înapoia I. frontal şi deasupra I. temporal, între ‘scizurile lui Rolando şi Sylvius. Pe faţa externă se delimitează girusul postcentral (unde se proiectează aria somestezică I), împreună cu două girusuri parietale (superior şi inferior). Ambele girusuri au un cortex extrem de diferenţiat, cu mare capacitate asociativă şi integratoare. Pe emisferul dominant, ele fac parte din aria receptoare a limbajului, în timp ce pe emisferul nedominant intervin în percepţia spaţială, în recunoaşterea vizuală şi a unor elemente muzicale. LOB TEMPORAL / lobe temporal / temporal lobe. NA: lobus temporalis. Parte a emisferului cerebral situată dedesubtul I. frontal şi parietal. Pe faţa externă se delimitează trei circum-voluţiuni orizontale (T1f T2, T3), iar pe faţa inferioară alte două (T4, T5). Pe faţa internă se găseşte a cincea circumvoluţiune, ce corespunde hipocampului care face parte din ‘rinencefal. L. t. corespunde ariei gustative, ariei auditive şi vestibulare. LOBECTOMIE, s. f. / lobectomie, s. f. / lobectomy. [gr. lobos = lob; ektome = e?&izie.] Procedeu chirurgical care constă în extirparea unui ‘lob de la nivelul unei formaţiuni anatomice. Ex.: I. cerebrală, I. hepatică, I. pulmonară, I. tiroidi-ană. V. ^i lobotomie. LOBELINA, s. f. / lobeline, s. f. / lobeline. [Lobel, botanist flamand, 1538-1616; -ină.J Principalul alcaloid din Lobelia inflata, C22H27N02, utilizat în preparatele antifumat; are acţiune stimulantă asupra centrului respirator bulbar. LOBELISM, s. n. / lobelism, s. m. / lobelism. Intoxicaţie cu *lobelină, a cărei acţiune este asemănătoare cu cea a ‘nicotinei. LOBENGULISM, s. n. / lobengulisme, s. m. / lobengulism. ['Termen derivat din denumirea provinciei Lobengula, Africa de Sud] Sindrom caracterizat prin asocierea obezităţii cu atrofia organelor genitale şi a părului, dar cu dezvoltarea pronunţată a mamelelor. LOBITĂ, s. f. / lobite, s. f. / lobitis. Inflamaţie a unui lob dintr-un anumit viscer. Termenul se utilizează de regulă pentru desemnarea inflamaţiei unui lob pulmonar. De ex.: I. tuberculoasă. LOBOTOMIE, s. f. / lobotomie, s. f. / lobotomy. [Qr. lobos = lob; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Intervenţie psihochirurgicală destinată distrugerii fasciculelor de substanţă albă aferente la lobul frontal, îndeosebi fasciculul talamofrontal. L. este eficientă în suprimarea durerilor rebele la tratament medicamentos, ca şi în unele tulburări grave de comportament. Distrucţia poate fi chirurgicală, chimică, termică sau radioizotopică. Practica I. pune serioase probleme de bio-etică. Termenul de leucotomie este mai adecvat, deoarece prin I. nu se secţionează şi nici nu se extirpă un întreg lob cerebral. LOBUL, s. m. / lobule, s. m. / lobule. NA: lobulus. [Lat. medicală lobulus = (ob mic, de (a gr. lobos = (ob.] Lob mic. în general: subdiviziune mică, macroscopică sau microscopică, a unui organ parenchimatos. L. glomerular este alcătuit din câteva anse capilare, iar un glomerul conţine 3-4 lobuli. Un /. renai este aicătuii ainir-o piramidă Ferrein şi corticaia înconjurătoare. LOBUL CENTRAL / lobule central / lobulus centralis cere-belis. NA: lobulus centralis. Sin.: vermis (v. def. 1). LOBUL PARACENTRAL / lobule paracentral / paracentral lobe. Circumvoluţiune situată pe faţa internă a ‘emisferului cerebral, de o parte şi de alta a porţiunii terminale a ‘scizurii lui Rolando. LOCALICISM, s. n. / localicisme, s. n. / localicism. [Lat. localis = local, de la locus = loc; -ism.] Concepţie conform căreia un proces local este studiat fără observarea repercusiunilor asupra organismului. LOCALIZARE, s. f. / localisation, s. f. / localization. [Lat. localis = local, de la locus = loc.] 1) Determinarea sediului unui proces morbid sau al unei leziuni. 2) Limitarea unui proces patologic la o zonă restrânsă. LOCALIZARE CEREBRALĂ / localisation cerebrale / cerebral localization. Localizarea cerebrală este atribuirea unei funcţii unei anumite regiuni din creier. Ideea I. c. datează din Antichitate, dar abia în secolul al XVII-lea Thomas Willis susţine relaţia dintre inteligenţă şi ‘circumvoluţiile cortexului cerebral, pentru ca începând din secolul al XlX-lea să se dezvolte noţiunea de arie cerebrală. (V. arie 1, 2, 3, 6, 8, 9, 11, 13, 14, 15, 16, 17.) în prezent, utilizarea metodelor de imagistică cerebrală funcţională (îndeosebi ‘tomografie prin emisie de pozitroni şi ‘rezonanţă magnetică nucleară) readuce în actualitate, cu o tehnicitate şi o precizie fără precedent, problema I. c. O serie de date anterioare sunt confirmate, dar totodată s-au acumulat observaţii care conduc la ideea existenţei, pentru fiecare funcţie studiată, a unor reţele sau circuite neuronale implicând mai multe arii ale creierului. LOCO DOLENTI / loco dolenti / loco dolenti. Locuţiune latină însemnând la locul dureros. De ex., injecţie loco dolenti. LOCOMOTOR, adj. / locomoteur, -trice, adj. / locomotor. [Lat. locus = loc; motor, -oris = cel care pune în mişcare, de la movere = a mişca.] Care ţine de locomoţie; care aparţine aparatului locomotor sau îl afectează. LOCOMOŢIE, s. f. / locomotion, s. f. / locomotion. [Lat. locus = loc; motio, -onis = mişcare, de la movere = a mişca.] Mişcarea sau capacităţile de deplasare ale unei persoane dintr-un loc într-altul. LOCUS, s. n., pl. loci / locus, s. m. / locus. [Lat. locus = loc] 1) Termen care desemnează locul de situare a unei gene pe un cromozom, corespunzând unui punct bine definit. 2) Denumire utilizată pentru unele structuri ale sistemului nervos central, bine individualizate (îndeosebi funcţional). Ex.: */. niger. LOCUS CAERULEUS / locus caeruleus / locus caeruleus. TA: locus caeruleus. [Lat. = regiune albastră.] Nucleu albăstriu de substanţă cenuşie situat în unghiul superior al planşeului ventriculului al IV-lea cerebral. LOCUS NIGER / locus niger / substantia nigra. TA: sub-stantia nigra. Lame de substanţă cenuşie pare şi simetrice situate în ‘pedunculii cerebrali între baza acestora şi calotă. Intervin în reglarea mişcărilor automatice. LOGAGNOZIE, s. f. / logagnosie, s. f. / logagnosia. [Qr. logos = cuvânt; a - priv.; gnosis = cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Tip de ‘afazie în care nu este recunoscut sensul unui cuvânt rostit sau scris. LOGARITM, s. m. / logarithme, s. m. / logarithm. [Lat. ştiinţifică logarithmus, cuvânt creat de scoţianul O^eper, în 1614, din gr. logos = raport, relaţie; arithmos = număr.] L. unui număr reprezintă exponentul necesar pentru a obţine acest număr, denumit bază. Ex.: 2 este logaritmul lui 100, în sistemul cu bază 10 (deoarece 102 = 100). 651 LOGOCLONIE LUCRU VENTILATOR LOGOCLONIE, s. f. / logoclonie, s. f. / logoclonia. [Qr. logos = cuvânt; klonos = tumult, dezordine.) Repetarea spasmodică a silabelor finale ale cuvintelor, observată adesea în ‘boala Alzheimer LOGOFOBIE, s. f. / logophobie, s. f. / logophobia. [Qr. logos = cuvânt; phobos = frică.) Teama exagerată de a pronunţa cuvinte dificil de articulat. LOGOMANIE, s. f. / logomanie, s. f. / logomania. [Qr. logos = cuvânt; mania = nebunie.) Sin.: logoree (v.). LOGONEVROZĂ, s. f. / logonevrose, s. f. / logoneurosis. [Qr. logos - cuvânt; neuron = nerv; -oză.) Perturbare complexă a exprimării articulate a cuvintelor, manifestată îndeosebi prin modificări de tonus ale musculaturii locomotorii, fonaţiei şi respiraţiei. Sin. pop.: bâlbâială, gângăveală. LOGOPEDIE, s. f. / logopedie, s. f. / logop(a)edia, logope-dics. [ Qr. logos = discurs, cuvânt; paideia = educarea copiilor, instruire.) Ştiinţa studiului şi tratamentului defectelor vorbirii. LOGOREE, s. f. / logorrhee, s. f. / logorrh(o)ea. [Qr. logos = discurs, cuvânt; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.) Vorbire rapidă şi incoerentă, întâlnită în episoadele maniacale ale tulburărilor bipolare şi în unele forme de schizofrenie. Sin.: logomanie, verbomanie. LOHII, s, f. pl. / lochies, s. f. pl. / lochia. [Qr. lokheia sau lokhos = naştere.) Termen folosit pentru a denumi secreţia de origine uterină care apare post-partum şi este exteriorizată vul-var timp de circa 2 săptămâni). Macroscopic, aspectul I. este iniţial sanguinolent, ulterior serosanguinolent şi în final seros. LOJĂ, s. f. / loge, s. f. / lodge. [Ţr. loge, din limba francilor stabiliţi în Qalia laubja, germ. Laube = boltă de verdeaţă.) Compartiment cloazonat care conţine unul sau mai multe organe sau formaţiuni anatomice. Ex.: I. lombară, I. tibială anterioară. LOMBAL, adj. / lombal, -ire, adj. / lumbal. [Lat. lumbus = şale.) Care este situat, localizat în zona bombelor. LOMBALGIE, s. f. / lombalgie, s. f. / lumbago. [Lat. lumbus = şale; gr. aîgos - durere.) Durere care apare spontan sau la palparea regiunii lombare. Etiologia este în relaţie cu organele situate în proximitatea regiunii anatomice menţionate, îndeosebi cu afecţiunile renale sau ale coloanei vertebrale. V. şi lumbago. LOMBALIZARE. Var. pentru lombarizare (v.). LOMBAR, adj. / lombaire, adj. / lumbar. [Lat. lumbus = şale.) Care se referă la regiunea lombară a ‘coloanei vertebrale, sau aparţine ‘lombelor. LOMBARIZARE, s. f. / lombarisation, s. f. / lumbarisation. [Lat. lumbus = şale.) Anomalie a primei vertebre sacrate care este individualizată, devenind mai mult sau mai puţin asemănătoare cu a V-a vertebră lombară. Var.: lombalizare. LOMBARTRIE, s. f. / lombarthrie, s. f. / lumbar spondylo-sis. [Lat. lumbus = şale; gr. arthron = articulaţie.) Formă de reumatism cronic degenerativ localizat la coloana lombară. LOMBARTROZĂ, s. f. / lombarthrose, s. f. / lumbar osteo-arthritis. [Lat. lumbus = şale; gr. arthron = articulaţie; -oză.) Reumatism cronic degenerativ localizat la nivelul coloanei lombare. Determină o curbare a trunchiului şi dureri mai mult sau mai puţin vii, lombare şi sciatice. LOMBE, s. f. pl. / lombes, s. f. pl. / loin. NA: lumbus. [Lat. lumbus = şale.) Regiune posterioară a trunchiului, corespunzând vertebrelor lombare, între ultimele coaste şi crestele iliace. LOMBODISCARTROZĂ, s. f. / lombodiscarthrose, s. f. / lumbar disk lesions. [Lat. lumbus = şale; lat. discus, gr. diskos = disc; gr. arthron = articulaţie; -oză.) ‘Discartroză a rahisu-lui lombar. LOMBOSACRAT, adj. / lombosacre, -e, s. f. / sacrolumbar. [Lat. lumbus = şale; sacrum = osul sacru.) Sin.: sacrolombar (v.). LOMBOSCIATICĂ, s. f. / lombosciatique, s. f. / lumbago-sci-atica. [Lai. lumbus = şale; sciaiicus, din gr. iskhiadikos = care suferă de sciatică, de la gr. iskhias, -ados = afecţiune a şoldului) Asociere a *lumbago-ului cu ‘sciatica. LOMBOSTAT, s. n. / lombostat, s. m. / lombostat. [Lat. lumbus = şale; gr. statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să ţină) Corset ortopedic pentru imobilizarea coloanei lombare. LOMBOTOMIE, s. f. / lombotomie, s. f. / lumbar laminec-tomy, lombotomy. [Lat. lumbus = şale; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia) Procedeu chirurgical care constă în incizia lombară, în scopul abordului organelor situate în loja lombară (rinichi, suprarenale). LONGEVITATE, s. f. / longevite, s. f. / longevity. [Lat. lon-gaevitas, -atis = viaţă lungă, de la longus = lung, aevum = vârstă.) Durată mare a vieţii. Convenţional, I. este marcată la om de împlinirea vârstei de 80 de ani. L. maximă la om ar fi de circa 150 de ani. Sin.: macrobie. LONGILIN, adj. / longiligne, adj. / longilineal. [Lat. longus = lung; linea = linie.) Despre un subiect care este caracterizat prin predominarea dimensiunilor verticale ale corpului, având corpul alungit şi subţire şi cu membrele lungi, de asemenea subţiri, iar toracele îngust. Sin.: leptozom. V. şi picnic. ' LORDOZĂ, s. f. / lordose, s. f. / lordosis. [Qr. lordos = aplecat, curbat înainte; -oză.) Aspect fiziologic al coloanei vertebrale, care constă în prezenţa unei convexităţi anterioare în regiunile cervicală şi lombară. *Hiperlordoza reprezintă deformarea fiziologică sau patologică a rahisului prin accentuarea aspectului fiziologic, cei doi termeni fiind greşit utilizaţi ca sinonimi. LOŢIUNE, s. f. / lotion, s. f. / lotion. [Lat. lotio, -onis = spă-lătură, de la lautus (lotus), participiul trecut al verbului la-vere = a spăla) Soluţie apoasă, care conţine substanţe aromate şi o cantitate mică de alcool, destinată pentru îngrijirea pielii sau a părului. LSD / LSD / LSD. [Ltbrev. engl. LySergic acid Dietfiylamide =■■ dietilamida acidului lisergic.) V. lisergid. LUBRIFICARE, s. f. / lubrification, s. f. / lubrification. [Lat. lubricus = care alunecă uşor; ficare, derivat de la facere = a face.) Ungerea pielii cu grăsimi, vaselină, pentru favorizarea masajului sau a pătrunderii unor medicamente. LUCIFERAZĂ, s. f. / luciferase, s. f. / luciferase. [Lat. lux, lucis = lumină; ferre = a conduce, a transporta; -ază.) En-zimă catalizatoare a reacţiei ‘luciferinei la animalele capabile de ‘biolumjnescenţă. LUCIFERINĂ, s. f. / luciferine, s. f. / luciferin. [Lat. lux, lucis = lumină; ferre = a conduce, a transporta; -ină.) Substanţă organică producătoare a ‘bioluminescenţei sub acţiunea lucife-razei şi în prezenţa ATP-ului şi a oxigenului molecular. LUCITĂ, s. f. / lucite, s. f. / lucite. [Lat. lux, lucis = lumină; -ită.] Termen propus pentru afecţiunile cutanate date de lumina solară prin mecanism fototraumatic, fotodinamic sau foto-anafilactic. V. şi actinodermatoză. LUCRU, s. n. / travail, s. m. / work. [Lat. lucubrare = a lucra noaptea) 1) Obiect material. 2) L. mecanic: produsul dintre forţa care acţionează şi mărimea deplasării. 3) L. mecanic ventilator, produsul dintre variaţia de presiune şi volum în cursul unui ciclu ventilator. Obs.: în fr. travail înseamnă şi ‘travaliu. LUCRU VENTILATOR / travail ventilatoire / work of breath-ing. Energia mecanică furnizată de musculatura toracică ven-tilatorie pentru a învinge rezistenţa la debitul aerian a aparatului toraco-pulmonar. L.v., notat cu W, reprezintă produsul dintre presiunea intratoracică (P) şi variaţiile corespunzătoare ale 652 lucru ventricular LUPUS ERITEMATOS DISEMINAT volumului de aer conţinut în plămân şi în căile aeriene, adică W = P x V exprimat în kg metru/litru. V. elastanţă. LUCRU VENTRICULAR / travail ventriculaire / ventricular work. Produsul dintre presiunea medie (în mm coloană Hg) din aortă (pentru ventriculul stâng) sau din artera pulmonară (pentru ventriculul drept) şi debitul cardiac (în litri pe minut) ca şi prin constanta 1,332. El este, în mod normal, 75 joule /min pentru ventriculul stâng şi 10 joule/min pentru cel drept. LUDOTERAPIE, s. f. / ludotherapie, s. f. / play therapy. Utilizarea terapeutică a jocului. LUES, s. n. / syphilis, s. f. / syphilis. [Lat. lues, luis = Boală molipsitoare, flagel] Sin.: sifilis (v.). LUETA, s. f. / luette, s. f. / uvula, pl. uvulae. NA: uvula. [Jr. luette, din lat. pop. uvitta, dim. de la uva = ciorchine de strugure.] Formaţiune anatomică, expansiune a 'vălului palatin, situată antero-median, pe peretele superior al orofa-ringelui. L. este mobilă şi delimitată lateral de pilierii anteriori şi posteriori palatini. Sin.: omuşor (pop.), uvula (def. 2). LUETIC, adj. / luetique, adj. / luetic. [Lat. lues = molimă, Boală molipsitoare.] Sin.: sifilitic (v.). în limba română este preferabilă utilizarea termenului luetic din cauza conotaţiei peiorative a cuvântului sifilitic. LUMBAGO, s. n. / lumbago, s. m. / lumbago. [Lat. lumbago = slăbiciune a şalelor, de la lumbus = şale.] 1) Termen utilizat uneori cu sensul de dureri lombare. 2) Accident dureros paroxistic cu debut brusc, caracterizat printr-o durere lombară foarte vie şi o senzaţie de blocaj al rahisului lombar apărute după efort. L. nu este o boală, dar reprezintă manifestarea cea mai frecventă a unei 'discopatii lombosacrate. Unii autori consideră I. ca o 'entorsă a articulaţiilor intervertebrale având drept consecinţă deplasarea 'nucleului pulpos al discului vertebral. LUMEN, s. n. / lumiere, lumen s. f. / lumen. [Lat. lumen, -inis = lumină; deschizătură prin care trece lumina] 1) Spaţiul liber central al unui canal anatomic sau al unui organ tubu-lar. 2) Unitate de măsură a fluxului luminos egală cu fluxul emis într-un unghi solid de 1 steradian de o sursă luminoasă a cărei intensitate este egală cu 1 candelă. Simbol: Im. LUMINANŢĂ, s. f. / luminance, s. f. / luminance. Strălucirea unei surse luminoase. Mărime fotometrică ce caracterizează sursele de lumină întinse, nepunctiforme. L. unei suprafeţe considerată ca sursă luminoasă este raportul intensităţii luminoase pe care ea o emite într-o direcţie dată a ariei sale proiectate pe un plan perpendicular la această direcţie. Unităţile de măsură ale luminanţei sunt nitul (candela/m2) în SI şi stilbul - sb (candela/cm2) în vechiul sistem CGS. De menţionat conversia 1 stilb = 104 nits. Există unele surse de lumină pentru care I. este practic aceeaşi în toate direcţiile, numite surse care se supun legii Lambert sau difuzoare perfecte. Un glob de sticlă lăptoasă de bună calitate iluminat din interior, Soarele şi Luna sunt, într-o aproximaţie acceptabilă, izvoare luminoase ce urmează legea Lambert. Filamentul unui bec de 60 W, la tensiunea de 120 V are o I. medie de circa 550 sb, Soarele la zenit aprox. 150 000 sb, iar Luna 0,25 sb. V. amplificator de luminanţă. LUMINĂ, s. f. / lumiere, s. f. / light. [Lat. lumen, -inis = lumină] Undă electromagnetică în domeniul vizibil, care poate fi percepută de ochiul uman. Limitele spectrului vizibil nu sunt bine definite, fiind în relaţie cu sensibilitatea ochiului. Centrul spectrului vizibil (sensibilitate maximă) se află la lungimea de undă de 550 nm, limitele fiind considerate 390 şi 790 nm. Lumina este emisă de corpuri incandescente (cu sau fără flacără) sau prin 'luminescenţă. Se propagă cu viteza (c) de 3x108 m/s. LUMINĂ POLARIZATĂ / lumiere polarisee / polarized light. V. polarizare, def. 4. LUMINESCENŢĂ, s. f. / luminescence, s. f. / luminescence. [Lat. lumen, -inis = lumină] Emisie de iumină ia temperatură joasă, fără incandescenţă. Termenul generic de I. cuprinde mai multe fenomene: 1) Electroluminescenţa, emisie de lumină în tuburi cu gaze rarefiate. 2) * Fluorescenţa şi * fosforescenţa. 3) *Bloluminescenţa. 4) Chimioluminescenţa, emisie de lumină în cursul unei reacţii chimice. 5) Triboluminescenţa, emisie consecutivă unei acţiuni mecanice. LUMINOFOR, s. m. / luminophore, s. m. / luminophore. [Lat. lumen, -inis = lumină; gr. phoros = care duce, de la pherein = a duce, a transporta] Grupare chimică ce conferă proprietatea de 'luminescenţă substanţelor organice. LUNATISM, s. n. / lunatisme, s. m. / lunatism. [Lat. lunati-cus = supus influenţei lunii, de la luna = lună; -ism.] Sin.: somnambulism (v.). LUNATUM, s. m. / lunatum, s. m. / os lunatum. [Lat. în formă de semdună] Denumirea internaţională şi conform TA a osului semilunar. V. semilunar. LUNGOARE. Var. pop. pentru lingoare (v.). LUNULĂ, s. f. / lunule, s. f. / lunula. NA: lunula, pl. lunulae. [Lat. lunula = mică semilună] Suprafaţă de formă semilu-nară. Termenul se utilizează cu referinţe la unghie: I. unghiei reprezintă aria semilunară, de culoare albă, situată lângă rădăcina ei. LUPĂ, s. f. / loupe, s. f. / loupe. [Jr. loupe, din limba francilor stabiliţi în Qalia luppa = masă informă de lichid coagulat.] Lentilă convergentă măritoare. L binoculară permite observarea obiectelor cu ambii ochi. LUPIC, adj. / lupique, adj. / lupous. [Lat. lupus = lup, ulcer.] Care se aseamănă cu 'lupusul sau aparţine lupusului. LUPOID, adj. / lupoYde, adj. / lupoid. [Lat. lupus = lup, ulcer; aluzie la acţiunea de a roade, de a distruge a acestei Boli; gr. eidos = formă] Care se aseamănă cu 'lupusul. LUPOM, s. n. / lupome, s. m. / lupoma. [Lat. lupus = lup, ulcer; -orna.] Leziune tegumentară elementară caracteristică 'lupusului tuberculos. Macroscopic se prezintă sub forma unui tubercul de dimensiuni mici (până la mărimea unui bob de mazăre), de formă rotunjită, cu conţinut translucid de aspect gălbui-gelatinos. V. şi lupus. LUPUS, s. n. / lupus, s. m. / lupus. [Lat. lupus = lup, ulcer; aluzie la acţiunea de a roade, de a distruge a acestei Boli] Vechi termen medical, acordat până în secolul trecut tuturor ulceraţiilor cu evoluţie lentă, progresivă. Actualmente, utilizarea termenului fără un adjectiv înseamnă I. tuberculos (denumit şi I. vulgar sau boala Mortimer). Este o tuberculoză cutanată având ca leziune tipică 'lupomul, care confluează în placarde şi se poate ulcera, dând cicatrice atrofice. Cel mai des, sediul este la faţă, îndeosebi la nas, şi uneori pe mucoasele nazală, bucală, faringiană. Termenul derivă din cuvântul lup, sugerând o evoluţie erozivă a bolii. Sin.: lupus tuberculos. V. şi în continuare. LUPUS ERITEMATOS CRONIC / lupus erythemateux chro-nique / lupus erythematosus. Dermatoză caracterizată prin-tr-un placard eritematos, cu margini nete, infiltraţie discretă, suprafaţă acoperită cu scuame şi atrofie centrală. Localizările de elecţie sunt: nas, obraji, urechi, ceafă, mâini, mucoasă bucală. Sin.: boală Cazenave (def. 2). LUPUS ERITEMATOS DISCOID / lupus erythemateux dis-coide / discoid lupus erythematosus. Sin.: boală Biett (v ). V. şi lupus eritematos diseminat. LUPUS ERITEMATOS DISEMINAT / lupus erythemateux dis-semine / systemic lupus erythematosus. 'Boală autoimună cu evoluţie cronică şi episoade acute sau subacute, consecinţă a inflamaţiei ţesutului conjunctiv. Afecţiunea se caracterizează printr-o erupţie alcătuită din placarde eritematoase violacee, cu 653 LUPUS ERITEMATOS SIMETRIC LYSIS scuame fine, localizate la nivelul feţei şi mâinilor, artralgii, febră, astenie, scădere în greutate. Localizări viscerale multiple, îndeosebi renale, cardiace, nervoase, pleuropulmonare. în forma medie a bolii, cunoscută ca I. e. discoid (boala Biett), este afectată numai pielea. Boala poate fi diagnosticată prin prezenţa în serul sanguin a unor anticorpi anormali: antinucleari, anti-ADN, antileucocitari, antiplachetari şi antitisulari (autoanticorpi). Prognosticul bolii, fatal în câţiva ani, a fost ameliorat de corticoizi şi imunosupresoare. în unele cazuri, I. e. d. este provocat de medicamente (hidralazină, izoniazidă, procainamidă) şi dispare după întreruperea administrării acestora. Sin.: boală Besnier-Kaposi-Libman-Sachs sau boală Kaposi (def. 4), boală lupică, lupus eritematos sistemic. LUPUS ERITEMATOS SIMETRIC / lupus erythemateux syme-trique / vespertilio. Sin.: vespertilio (v.). LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC / lupus erythemateux syste-mique / systemlc lupus erythematosus. Sin.: lupus eritematos diseminat (v.). LUPUS ERITEMATOS SUBACUT / lupus erythemateux sub-aigu / discoid lupus erythematosus. Sin.: boală Biett (v.). LUPUS PERNIO / lupus, pernio / lupus pernio. [Lat. pernio = degerătură] Dermatoză localizată la faţă şi la extremităţi, constând în tumefacţii cu marginile difuze, de culoare roşie -albăstruie, cu evoluţie îndelungată. L. p. reprezintă una dintre manifestările cutanate ale ‘bolii Besnier-Boeck-Schaumann. LUPUS TUBERCULOS / lupus tuberculeux / lupus vulgaris. V. lupus. LUSITROP, adj. / lusitrope, adj. / lusitropic. [Lat. lusus = relatare, de Ca ludere - a se juca; gr. trope = întoarcere, de Ca trepein = a se întoarce.] Care ameliorează relaxarea şi ‘complianţa miocardului. LUSITROPIE, s. f. / lusitropie, s. f. / lusitropia. [*V. etimoC. termenului lusitrop.] Denumire pentru viteza de relaxare a miocardului. LUTEAL, adj. / Iuţeai, -ale, adj. / Iuţeai. Care aparţine sau are proprietăţi ale ‘corpului galben sau ale principiului activ al acestuia. Sin. parţial: luteinic (v.). LUTEINĂ, s. f. / luteine, s. f. / lutein. [Lat. luteus = galben, de Ca lutum = Cut, argila; -ină.] Sin. desuet pentru proges-teron (v.). LUTEINIC, adj. / luteinique, adj. / luteinic. 1) Care aparţine ‘luteinei. 2) Luteal (v.). 3) Care este în relaţie cu ‘luteinizarea. LUTEINIZARE, s. f. / luteinisation, s. f. / luteinization. [Lat. luteus = galben, de Ca lutum = Cut, argiCâ; -ină.] Transfor- marea foliculului ovarian, rupt după ‘ovulaţie, în ‘corp galben. La anumite specii I. se poate produce chiar în absenţa rupturii foliculare şi a ovulaţiei. Această I., denumită spontană, poate apărea uneori şi la femeie, în cadrul ‘sindromului Jewelewicz. LUTEINOM, s. n. / luteinome, s. m. / luteoma. [Lat. luteus = galben, de Ca lutum = Cut, argila; -ină; -orna.] Varietate de ‘tecom care prezintă o activitate funcţională progesteronică. LUTEOLIBERINĂ, s. f. / lutheoliberine, s. f. / gonadoliberin. Sin. desuet pentru gonadoliberină (v.). LUTEOLIZĂ, s. f. / luteolyse, s. f. / luteolysis. [Lat. luteus = galben, de Ca lutum = Cut, argilă; gr. lysis - distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Degenerarea ‘corpului galben. V. lu-teolizină. LUTEOLIZINĂ, s. f. / luteolysine, s. f. / luteolysin. [Lat. luteus = galben, de Ca lutum = Cut, argilă; gr. lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; -ină.] Substanţă care provoacă degenerarea ‘corpului galben. LUTEOM, s. n. / luteome, s. m. / luteoma. [Lat. luteus = galben, de Ca lutum = Cut, argdâ; -orna.] 1) Tumoră benignă a ‘corpului galben al ovarului. 2) Hiperplazie nodulară a celulelor luteinice ovariene în ultimul trimestru al sarcinii. LUTEOSTIMULINĂ, s. f. / luteostimuline, s. f. / luteosti-mulin. [Lat. luteus = gaCben, de Ca lutum = Cut, argilă; stimulare = a îmboCdi, a stimuCa, de Ca stimulus = băţ ascuţit cu care se îmboCdesc viteCe; -ină.] Termen desuet pentru ‘gonadotrofina B. LUX, s. m. / lux, s. m. / lux. [Lat. lux = Cumină.] Unitate de măsură pentru iluminare, 1 I. reprezintă iluminarea unei suprafeţe de 1 m2, care primeşte un flux de 1 lumen (v.) repartizat uniform. LUXAŢIE, s. f. / luxation, s. f. / dislocation, luxation. [Lat. luxare = a scrânti, a Cwţa] 1) Deplasare permanentă, anormală a două suprafeţe articulare, uneori reversibilă, care îşi pierd astfel raporturile anatomice normale una faţă de cealaltă. Se disting: a) /. completă, când suprafeţele articulare au pierdut orice contact între ele; b) /. incompletă sau subluxaţie, dacă acestea rămân în contact cu o parte din suprafaţa lor. Sin.: dislocare, pop. scrântitură. 2) Prin extensie, termenul poate fi utilizat pentru a defini deplasarea unor organe. Ex.: I. cristalinului. LUXMETRU, s. n. / luxmetre, s. m. / luxmeter. [Lat. lux, lucis = Cumină; gr. metron = măsură] Aparat pentru măsurarea iluminării. V. lux. LYSIS / lysis / lysis. [Qr. lysis = distrugere, dizoCvare de Ca lyein = a distruge, a dizoCva] Denumire pentru ‘deferves-cenţele lente şi progresive, produse în câteva zile. 654 RUDOLF LUDWIG KARL VîRCHOW (1821-1902), medic german, fondator genial al patologiei celulare. La numai 24 de ani publică lucrarea Weisses Blut, descriind pentru prima dată leucemia. Concepţiile sale, potrivit cărora boala este urmarea unor modificări lente, implicând un dezechilibru al structurii şi activităţii normale a celulelor, se regăsesc în cartea sa Die Cellulare Pathologie, publicată în 1858. A descris procesul de creştere celulară şi unele procese degenerative (adipoasă, amiloidă). A introdus un concept nou privind trom-boembolismul. Spaţiul perivascular de la nivelul vaselor cerebrale, iniţial semnalat de Virchow (1851), descris mai complet de Robin, îi păstrează numele (spaţiul Virchow-Robin). Este fondatorul revistei Archiv fur Pathologische Anatomie und Physiologie, în 1847. Virchow rămâne un cercetător a cărui operă nu s-a perimat cu trecerea timpului, în prezent conceptul de patologie celulară reprezentând cea mai puternică direcţie de evoluţie a medicinei. Se dovedeşte că, denumindu-1 Papa Virchow, colaboratorii săi au avut intuiţie. MACERARE, s. f. / maceration, s. f. / maceration. [Lat. mac-eratio, -onis = topire, macerare, de Ca macerare = a înmuia] 1) Proces aseptic de necroză cu lichefiere a unei plăgi cu pansament prea ermetic sau neschimbat la timp. 2) în anatomie, păstrarea unui fragment de ţesut într-un lichid adecvat, pentru a face elementele mai disociabile. 3) în farmacie, lăsarea unui corp solid într-un lichid, la frig, pentru separarea elementelor solubile. 4) Descompunerea ţesuturilor fetusului mort în uter. Var.: maceraţie. MACERAT, adj., s. n. / macere, -e, adj., s. m. / product of maceration. [Lat. macerare = a înmuia.] 1) Care a fost supus 'macerării. 2) Rezultatul macerării, cu referire la produse farmaceutice. MACERAŢIE. Var. pentru macerare (v.). MACHETA, s. f. / maquette, s. f. / model. [ItaC. macchietta - pată mică, dim. de (a macchia = pată, din Cat. macula = pată.] Formă de ceară cu dimensiunile şi conturul unei piese protetice, utilă pentru realizarea tiparului acestei piese. MACROAMILAZĂ, s. f. / macro-amylase, s. f. / macroamy-lase. [Qr. makros = mare; Cat. amylum, fjr. amylon = făină, amidon; -ază.] Tip de 'amilază plasmatică cu Mr de 200 kDa care circulă legată cu molecule de masă moleculară mare (ex.: IgG, IgA, polizaharide, glicoproteine). Concentraţia plasmatică a m. creşte de 6-8 ori la subiecţii vârstnici, creştere asociată frecvent cu dureri abdominale. Aceeaşi modificare a concentraţiei m. se constată în alcoolism, pancreatită, cancer, diabet zaharat, colelitiază, boli autoimune. MACROAMILAZEMIE, s. f. / macro-amylasemie, s. f. / macroamylasaemia. Prezenţa de 'macroamilază în sânge. M. este o anomalie dobândită, adesea fără manifestări clinice. MACROBIE, s. f. / macrobie, s. f. / macrobiosis. [Qr. makros = mare; bios = viaţă] Sin.: longevitate (v.). MACROBIOTICĂ, s. f. / macrobiotique, s. f. / macrobiotics. [Qr. makros - mare; bios - viaţă] Arta prelungirii vieţii şi a preîntâmpinării bătrâneţii. MACROBLAST, s. n. / macroblaste, s. m. / macroblast. [Qr. makros = mare; blastos = germen.] Element medular intermediar al seriei eritrocitare, situat între celula cap de serie ('eritroblast) şi 'normoblastul de talie mică. MACROBRAHIE, s. f. / macrobrachie, s. f. / macrobrachia. [Qr. makros = mare; Cat. brachium, gr. brakhion, -onos = braţ.] Dimensiuni excesive ale membrelor superioare. MACROCEFALIE, s. f. / macrocephalie, s. f. / macroce-phalia. [Qr. makros = mare; kephale = cap.] Anomalie con- genitală caracterizată prin alungirea craniului şi dezvoltarea exagerată a capului în raport cu restul corpului. M. nu are întotdeauna o semnificaţie patologică; poate fi observată, de ex., în 'acromegalie, 'hidrocefalie, 'osteită deformantă, 'rnixe-dem, 'lepră. MACROCHEILIE, s. f. / macrocheilie, s. f. / macrocheilia. [Qr. makros = mare; kheilos = Buză] Dimensiuni anormal de mari ale buzetor, de origine congenitală. MACROCHEILITĂ, s. f. / macrocheilite, s. f. / macrocheili-tis. [Qr. makros = mare; kheilos = Buză; -ită.] îngroşare patologică a uneia sau a ambelor buze, de natură inflamato-rie (dermită streptococică) sau prin proliferare granulomatoasă. MACROCHEIRIE, s. f. / macrocheirie, s. f. / macrocheiria. [Qr. makros = mare; kheir, -iros = mână] Dimensiuni anormal de mari ale mâinilor. MACROCIT, s. n. / macrocyte, s. m. / macrocyte. [Qr. makros = mare; kyios = ceCuCă] Sin.: megalocit (v.). MACROCITOZĂ, s. f. / macrocytose, s. f. / macrocytosis. [Qr. makros = mare; kytos = ceCuCă; -oză.] Prezenţa de macrocite în sânge. Antrenează o deviere la dreapta a 'curbei Price-Jones. Apare în mod normal la nou-născut. MACROCORTINĂ, s. f. / macrocortine, s. f. / macrocortin. [Qr. makros = mare; Cat. cortex, -icis = scoarţă; -incr] Substanţă naturală care ar interveni în controlul reacţiilor inflamatorii, ca inhibitor al 'fosfolipazei A2. M. ar fi agentul natural antiinflamator, iar sinteza sa pare supusă controlului genetic. O perturbare a sintezei ar declanşa reacţia inflama-torie. MACRODACTILIE, s. f. / macrodactylie, s. f. / macrodacty- ly. [Qr. makros = mare; daktylos = deget.] Dezvoltarea excesivă a unuia sau a mai multor degete de la mâini sau de la picioare. MACRODONŢIE, s. f. / macrodontie, s. f. / macrodontia. [Qr. makros = mare; odous, odontos = dinte.] Dezvoltarea excesivă a dinţilor. M. relativă: dinţi prea voluminoşi în raport cu dezvoltarea facială a subiectului. MACROESTEZIE, s. f. / macroesthesie / macro(a)esthesia. [Qr. makros = mare; aisthesis = senzaţie, sensiBUitate.] Alterare patologică a reprezentării psihice a simţului tactil, din cauza căreia obiectele sunt percepute mai mari decât sunt în realitate. MACROEVOLUŢIE, s. f. / macroevolution, s. f. / macroevolu-tion. [Qr. makros = mare; Cat. evolutio, -onis = deruCarea suCuCui unui voCum, de Ca evolvere = a rostogod şi volvere 655 MACROFAG MACROSOMIE = a rida.] Geneza marilor structuri morfologice, a tipurilor de organizare a plantelor şi animalelor. MACROFAG, s. n. / macrophage, s. m. / macrophage, ma-crophagus. [Qr. makros = mare; phagein = a mânca] Celulă care provine din transformarea unui monocit la nivelul ţesuturilor. M. intervin îndeosebi în calitate de celule fagocitare nespecifice ('fagocitoză). Ele au o durată de viaţă relativ lungă, de câteva luni. O serie de m. rămân în permanenţă în ţesuturile conjunctive (din plămâni, ficat), dar ele sunt numeroase în 'ganglionii limfatici şi în 'splină, adică, unde întâlnesc agenţi patogeni. M. exprimă la suprafaţă ambele clase de antigeni, I şi II ale 'complexului major de histocompatibilitate (CMH). Ele fagocitează antigenii şi îi prezintă, după decuparea în pep-tide mici ('determinanţi antigenici), asociaţi cu antigenii CMH clasa II, 'limfocitelor T4 şi, asociaţi cu antigenii CMH clasa I, 'limfocitelor T8. în acest caz m. sunt 'celule prezentatoare de antigeni. M. intervin ca efectoare în răspunsul imunitar prin fagocitarea 'complexelor imune şi a resturilor celulare provenind de la un răspuns imunitar specific sau nespecific. V. şi activare a macrofagelor. MACROFAG ALVEOLAR / macrophage alveolaire / alveolar macrophage. Macrofag prezent în alveolele pulmonare şi care se deplasează liber la suprafaţa luminală a alveolelor. M. a. fagocitează particulele (praf, pulberi, bacterii, spori) prezente în alveole. Aceste macrofage sunt monocite reînnoite constant prin diapedeză, pornind de la capilarele pulmonare. Puţine macrofage revin în circulaţie, majoritatea migrând spre bronşiole şi fiind eliminate cu mucusul bronşic, prin mişcările cililor de la nivelul epiteliului bronşic. MACROGENITOSOMIA PRECOX / macrogenitosomie precoce / macrogenitosomia praecox. Sin.: sindrom de hipertrofie epifizară (v.). MACROGENITOSOMIE, s. f. / macrogenitosomie, s. f. / macrogenitosomia. [Qr. makros = mare; Cat. genitus, participiul trecut de Ca gignere = a naşte, a crea; gr. soma, -atos = corp.] Dezvoltarea exagerată a corpului şi în special a organelor genitale. MACROGIRIE, s. f. / macrogyrie, s. f. / macrogyria. [Qr. makros = mare; Cat. gyrus, gr. gyros = ineC, cerc.] Mărire importantă a circumvoiuţiilor cerebrale. MACROGLIE, s. f. / macroglie, s. f. / macroglia. [Qr. makros = mare; glia = cCei] Parte a 'nevrogliei de origine ectoder-mică. Cuprinde 'astrocitele şi oligodendrocitele (v. şi oligo-dendrogiie). MACROGLOBULINĂ, s. f. / macroglobuline, s. f. / macro-globulin. [Qr. makros = mare; Cat. globulus, dim. de Ca globus = gloB; -ină.] Denumire generică pentru globulinele serice de masă moleculară mare, de peste 400 kDa şi o constantă de sedimentare de 19 s la ultracentrifugare. M., a căror concentraţie este de 2,4 g/l la adult şi 4,7 g/l la nou-năs-cut sunt alcătuite în mod normal din două fracţiuni: a2-macroglobulina (oc2M), 'antiprotează, şi p2-macroglobulina (imunoglobulina M sau yM). în timp ce a2M este foarte crescută în sindromul nefrotic pur al copilului, creşterea IgM este caracteristică 'macroglobulinemiei. MACROGLOBULINEMIE, s. f. / macroglobulinemie, s. f. / macroglobulin(a)emia. [Qr. makros = mare; Cat. globulus, dim. de Ca globus = gCob; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa macroglobulinelor în sânge. Există două tipuri principale: a2-macroglobulinele şi p2-macroglobulinele sau imuno-globinele M. M., ca boală, poate fi: primară, v. macroglobulinemie Waldenstrom, şi secundară unor boli generale. MACROGLOBULINEMIE WALDENSTROM / macroglobulinemie de Waldenstrom / Waldenstrdm’s macroglobu- lin(a)emia. \Jan Gosta Waldenstrom, medic internist suedez, 1906-1996.] Prezenţa a2-macrogiobuiineior în plasmă, însoţită de proliferarea ţesuturilor limfoide, tradusă prin hepatospleno-megalie, adenopatii multiple şi hemoragii. Sin.: boală Waldenstrom (def. 2). Simptomele neurologice ale bolii sunt grupate în cadrul sindromului Bing-Neel (v.) MACROGLOSIE, s. f. / macroglossie, s. f. / macroglossia. [Qr. makros = mare; glossa = CimBă.] Mărirea de volum a limbii prin hipertrofie musculară, tulburări metabolice sau formaţiuni tumorale. MACROGNAŢIE, s. f. / macrognathie, s. f. / macrognathia. [Qr. makros = mare; gnathos = falcă, maxilar.] Creştere exagerată a maxilarelor, îndeosebi a mandibulei, cel mai frecvent de cauză endocrină (ex.: 'acromegalie). MACROLIDE, s. n. pl. / macrolides, s. m. pl. / macrolides. Grup de 'antibiotice constituite dintr-un ciclu lactonic (macro-lid) unit prin legături glucozidice cu glucide dietilaminate. Din grupul m. fac parte: amfotericina B, eritromicina, nistatina, ole-andomicina, rifampicina, spiramicina etc. MACROMASTIE, s. f. / macromastie, s. f. / macromastia. [Qr. makros = mare; mastos = sân, mamela.] Dezvoltare excesivă a mamelelor, a sânilor. MACROMELIE, s. f. / macromelie, s. f. / macromelia. [Qr. makros = mare; melos = extremitate, memBru.] Dezvoltare excesivă a uneia sau a mai multor extremităţi. MACROMOLECULE, s. f. pl. / macromolecules, s. f. pl. / macromolecules. [Qr. makros = mare; dim. Cat. moles = masă informă.] Molecule cu masă moleculară foarte mare, care conţin de la mii de atomi până la sute de mii de atomi asociaţi prin legături covalente. Dimensiunile mari ale m. favorizează interacţiunile inter- şi intramoleculare şi le conferă acestora proprietăţi fizice particulare: ele sunt relativ insolubile, dificil de purificat şi de studiat. Există două mari clase de m.: m. de origine biologică sau 'biopolimeri şi 'polimeri de sinteză. Domeniul nu este delimitat precis: masa minimă a unei m. poate fi de câteva mii de 'daltoni, iar limita superioară de peste un milion de daltoni, unele proteine virale având zeci de milioane de daltoni. MACROMUTAŢIE, s. f. / macromutation, s. f. / macromuta-tion. [Qr. makros = mare; Cat. mutatio, -onis = scfiimBare, de Ca mutare = a scfiimBa.] Mutaţie de amploare care influenţează întreg cromozomul şi nu numai un 'locus. MACROORHIDIE, s. f. / macroorchidie, s. f. / macro-orchidism. [Qr. makros = mare; orkhis, -idos = testicul] Aspect anormal de voluminos al unuia sau al ambelor testicule. MACROPODIE, s. f. / macropodie, s. f. / macropodia. [Qr. makros = mare; pous, podos = picior.] Hipertrofie congenitală a piciorului. MACROPROSOPIE, s. f. / macroprosopie, s. f. / macro-prosopia. [Qr. makros = mare; prosopon = faţă.] Malformaţie caracterizată prin dezvoltarea exagerată a feţei. MACROPSIE, s. f. / macropsie, s. f. / macropsia. [Qr. makros = mare; opsis = vedere, aspect.] Anomalie a percepţiei vizuale constând în impresia de mărire a obiectelor. Sin.: megalopsie. MACROSCOPIC, adj. / macroscopique, adj. / macroscopic. [Qr. makros = mare; skopein = a vedea, a examina.] Care este vizibil cu ochiul liber. MACROSFIGMIE, s. f. / macrosphygmie, s. f. / macros-phygmia. [Qr. makros = mare; sphygmos = puls.] Puls cu amplitudine exagerată. MACROSOMIE, s. f. / macrosomie, s. f. / macrosomia. [Qr. makros = mare; soma, -atos = corp.] Dimensiuni excesive ale întregului organism. 656 MACROSTOMIE MAGNEZIU MACROSTOMIE, s= f= / macrostomie. s. f. / macrosomia. [ Qr. makros = mare; stoma, -atos = gură] Mărire exagerată a orificiului bucal printr-o ‘dehiscenţă a comisurilor bucale. MACROTIE, s. f. / macrotie, s. f. / macrotia. [Qr. makros = mare; ous, otos = ureche.] Hipertrofie a pavilionului urechii sau a uneia din părţile acestuia, cu sau fără anomalii ale diferitelor reliefuri locale. MACROTROMBOCIT, s. n. / macrothrombocyte, s. m. / giant platelet. [Qr. makros = mare; thrombos = cheag; kytos = celuia] Plachetă de dimensiuni mari. MACROMER, s. m. / macromere, s. m. / macromere. [Qr. makros = mare; meros = parte.] ‘Blastomer de dimensiuni mari. MACROSMATIC, adj. / macrosmatique, adj. / macrosmatic. [Qr. macro = mare; osmein = a simţi un miros.] Despre vertebratele al căror simţ al odoratului este foarte dezvoltat, iar aria corticală olfactivă este foarte întinsă. Este cazul majorităţii vertebratelor, cu excepţia păsărilor, primatelor şi a mamiferelor marine. Ant.: microsmatic, anosmatic. MACULA, s. f. / macula, s. f. / macula. NA: macula Iuţea. [Lat. macula = pată.] Sin.: macula Iuţea (v.). MACULA ADHERENS / macula adherens / macula adherens. Sin.: desmozom (v.). MACULA DENSA / macula densa / macula densa. NA: macula densa. V. aparat juxtaglomerular. MACULA LUTEA / macula Iuţea / macula retinae. NA: macula retinae. Suprafaţă a retinei, în formă de elipsă cu axul mare orizontal, având 2 mm/1,5 mm. Centrul m. I. sau fovea centralis nu conţine vase şi este constituit doar din conuri retiniene; la acest nivel, impresiile vizuale au maximum de precizie şi de claritate. Numele de m. I. sau pata galbenă vine de la coloraţia galbenă, dată de prezenţa unui pigment. Sin.: macula. MACULAR, adj. / maculaire, adj. / macular. [Lat. macula = pată.] Care aparţine *maculei Iuţea, care este în formă de ‘maculă. MACULĂ, s. f. / macule, s. f. / macula. NA: macula, pl. maculae. [Lat. macula = pată.] 1) în anatomie, pată, arie deosebită structural de restul suprafeţei din care face parte. 2) în dermatologie, leziune elementară caracterizată printr-o modificare de culoare a pielii, bine delimitată, care poate fi consecinţa unui eritem sau a unei anomalii de pigmentaţie a pielii. MACULOPAPULOS, adj. / maculopapuleux, -euse, adj. / maculopapular. [Lat. macula = pată; papula = BuBă] Care se caracterizează prin prezenţa de ‘macule şi ‘papule. Ex.: erupţie m. MACULOPATIE, s. f. / maculopathie, s. f. / maculopathy. Alterarea ‘maculei (v. macula Iuţea) retiniene. MADAROSIS, s. f. / madarosis, s. f. / madarosis. Sin.: madaroză (v.). MADAROZĂ, s. f. / madarose, s. f. / madarosis. [Qr. madaros = neted, fără păr.] Calviţie a marginii ‘palpebrale, ca urmare a căderii genelor. Sin.: madarosis. MADUROMICOZĂ, s. f. / maduromycose, s. f. / maduromy-cosis. [Madur = district în India, unde a fost descrisă prima dată Boala în 1842; gr. mykes, myketos = ciupercă; -oză. ] Varietate de ‘micetom cu localizare tipică la nivelul piciorului (picior de Madura), mai rar în regiunea cefei. Se caracterizează prin hipertrofia considerabilă a piciorului, care este infiltrat cu filamente miceliene voluminoase, prezintă ulceraţii cu ‘fungozităţi şi traiecte fistuloase cu secreţie purulentă. Puroiul conţine granule (roşii, negre sau galbene) alcătuite din filamente miceliene. Agenţii etiologici sunt ciuperci microscopice din specia Madurella mycetomi sau actinomicete. Sin. istoric: boală Ballingall. V. şi micetom. MAGISTRAL, adj. / magistral, -ale, -aux, adj. / magistral. [Lat. magistralis = de maestru, de la magister = maestru.] Medicament preparat în farmacie, conform prescripţiei unui medic, spre deosebire de un medicament ‘oficinal. Ant.: ofi-cinal. MAGMĂ, s. f. / magma, s. m. / magma. [Lat., gr. magma = drojdie, reziduu sau gr. mattein = a frământa] Substanţă primordială gelatinoasă a mezodermului extraembrionar. MAGNETISM, s. n. / magnetisme, s. m. / magnetism. [Lat., gr. magnes = piatră magnetică; -ism.] 1) în fizică, proprietate a corpurilor de a interacţiona la scară macroscopică prin intermediul câmpului magnetic creat de un magnet sau de curenţi electrici. Purtătorii elementari ai magnetismului sunt o serie de ‘particule elementare. M. macroscopic se prezintă sub mai multe forme, paramagnetismul (‘paramagnetic) prezentând un interes particular pentru aplicaţiile în biomedicină. V. şi para-magnetism, rezonanţă paramagnetică electronică, rezonanţă magnetică nucleară. 2) In secolul al XVIII-lea, termenul a fost utilizat pentru stările de sugestie, autosugestie, somnambulism, hipnoză. V. şi mesmerism. MAGNETOCARDIOGRAFIE, s. f. / magnetocardiographie, s. f. / magnetocardiography. [Lat., gr. magnes = piatră magnetică; gr. kardia = inimă; graphein - a scrie.] Studiul şi înregistrarea variaţiilor de câmp magnetic de la nivelul inimii, care sunt consecinţa activităţii bioelectrice. MAGNETOENCEFALOGRAFIE, s. f. / magnetoencephalogra-phie, s. f. / magnetoencephalography. Tehnică de explorare a creierului având ca principiu fizic câmpul magnetic emis de neuroni. Pentru obţinerea magnetoencefalogramei pacientul are capul plasat într-un magnetometru care transformă o variaţie de câmp magnetic în curent electric. Examenul durează 20-30 de minute, precizia spaţială este mai mare de 6 mm, iar cea temporală de 1 ms. Ca şi în cazul ‘electroencefalogramei, rezoluţia temporală este excelentă, dar rezoluţia spaţială este slabă. împreună cu ‘tomografia prin emisie de ‘pozitroni, ‘rezonanţa magnetică nucleară şi ‘electroencefalograma, m. a permis dezvoltarea ‘imagisticii mentale sau ‘imagisticii cognitive. MAGNETOTERAPIE, s. f. / magnetotherapie, s. f. / magne-totherapy. Utilizarea terapeutică a magneţilor şi a câmpului magnetic. MAGNEZIEMIE, s. f. / magnesemie, magnesiemie, s. f. / magnes(a)emia. [Lat. medievală magnesia, din lat., gr. magnes = piatră magnetică, adusă din regiunea 9dagnezia din Asia Mică; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa şi concentraţia ‘magneziului în sânge. V. tab. const. biochim. MAGNEZIU, s. n. / magnesium, s. m. / magnesium. [Lat. Triedievală magnesia, din lat., gr. magnes = piatră magnetică, adusă din regiunea Magnezia din Asia Mică] Elementul chimic nr. 12, simbol Mg, masă atomică 24,312, greutate specifică 1,738. M. este un metal foarte răspândit în natură, iar organismul uman conţine circa 25 g, îndeosebi în ţesutul osos, dar şi în alte ţesuturi, în plasmă şi în lichidul extracelu-lar. Concentraţia m. în serul sanguin este de 1,5-2,5 mEq/l. Deficienţa în m. este rară, deoarece metalul se află în cantitate suficientă în alimente. M. intră în compoziţia enzimelor necesare pentru sinteza ATP şi pentru eliberarea energiei din ATP. Este, de asemenea, component al enzimelor implicate în contracţia musculară şi în sinteza proteinelor. Deficienţa de m. se traduce prin ‘tetanie similară celei generate de ‘hipocal-cemie. Excesul, generat de administrarea intravenoasă sau de diminuarea excreţiei renale, se manifestă prin bradicardie, 657 MAGNEZURIE MALFORMAŢIE hipertensiune, perturbare a transmisiei nervoase periferice şi tulburări a!e conştienţei prin deprimarea sistemului nervos central. Numeroşi compuşi de m. sunt utilizaţi în terapeutică: car-bonatul de m. (MgC03 3H20) ca neutralizant al acidităţii gastrice, clorura de m. (MgCI2 6H20) în perturbările electrolitice şi în soluţiile pentru dializă, gluconatul de m. se administrează intravenos în caz de deficit al cationului, hidroxidul de m. (Mg(OH)2) ca laxativ şi antiacid, sulfatul de m. (MgS047H20) ca anticonvulsivant şi în hipertensiunea arterială de sarcină etc. MAGNEZURIE, s. f. / magnesiurie, s. f. / urine magnesium. [Lat. medievală magnesia, din Cat., gr. magnes = piatră magnetică, adusă din regiunea 9dagnezia din Asia 9dică; gr. ouron = urina.] Excreţia urinară a ‘magneziului. MAIDISM, s. n. / pellagre, s. f. / pellagra. [Zea mays = porumS; -ism.] Sin.: pelagră (v.). MAL, s. n. / mal, s. m. / mal. [Lat. malum = rău, Boală] Stare de boală: 1) M. comiţial, epilepsie (v.). 2) M. perforant, ulceraţie cronică, nedureroasă, progresivă, apărând ca o tulburare trofică după o leziune nervoasă. 3) M. perforant bucal, tulburări trofice în cursul ‘tabesului, caracterizate prin căderea spontană a dinţilor, resorbţia rebordului alveolar, perforarea boitei palatine. 4) M. perforant plantar, ulceraţie trofică localizată de regulă la nivelul unei zone plantare de sprijin (îndeosebi la nivelul articulaţiei metatarsofalangiene a haluce-lui), în condiţii de anestezie locală patologică care poate apărea în diabet, tabes, lepră. Sin.: ulcer plantar, ulcer perforant. MAL PERFORANT / mal perforant / mal perforant. V. mal., def. 2. MAL PERFORANT PLANTAR / mal perforant du pied, mal perforant plantaire / malum perforans pedis, perforating ulcer of the foot. V. mal., def. 4. MALABSORBŢIE, s. f. / malabsorption, s. f. / malabsorp-tion. [Lat. malus = rău; absorbitio, -onis, de Ca absorbere = a înghiţi (ab = de Ca; sorbere = a suge, a Bea).] Alterarea resorbţiei sau absorbţiei intestinale a grăsimilor, proteinelor, glucidelor, vitaminelor (îndeosebi a vitaminei B12). V. şi sindrom de malabsorbţie. MALACIE, s. f. / malacie, s. f. / malacia. [Qr. malakia = înmuiere, de Ca malakus = moale.j Diminuarea patologică a consistenţei unui ţesut sau a unui organ, care devine moale, păstos. Cauzele ceie mai frecvente ale m. sunt ‘ischemia, în cazul ţesuturilor moi (v. ramolisment), ‘demineralizarea şi ‘decalcificarea, în cazul oaselor (v. osteomalacie). MALACOPLAKIE, s. f. / malacoplakie, s. f. / malacoplakia. [Qr. malakos = moale; plax = placă] Existenţa de plăci moi de culoare galben-brună, uşor reliefate, incluse în membranele mucoase ale organelor cavitare. Var.: malakoplakie. Sin.: mala-coplazie. MALACOPLAKIE VEZICALĂ / malacoplakie vesicale / malacoplakia vesieae. Boală rară, de natură necunoscută, analogă ‘leucoplaziei, observată la nivelul mucoasei vezicale, care prezintă plăci galben-brune, moi, reliefate, rotunjite sau ovale, uneori ulcerate. Plăci asemănătoare pot fi localizate, foarte rar, în tubul digestiv, plămâni, rinichi şi la nivelul organelor genitale. MALACOPLAZIE, s. f. / malacopiasie, s. f. / malacoplasia. Sin.: malacoplakie (v.). MALADIE, s. f. / maladie, s. f. / iilness, sickness, disease. [Ţr. maladie, din Cat. male habitus = care se afCă într-o stare rea.] Afecţiune (v. def. 1), boală (v.). MALADIV, adj. / maladif, -ive, adj. / sickly. [Jr. maladif, -ive, din Cat. male habitus = care se afCă într-o stare rea] 1) Despre un subiect cu un aspect bolnăvicios sau cu o constituţie fragilă ce îl expune la boală. 2) Despre o stare care poate fi expresia, semnul unei boli. Ex.: ‘paloare m. 3) Despre o manifestare exagerată, nestăpânită, anormală. Ex.: frică m., sensibilitate m. V. şi morbid. MALAKOPLAKIE. Var. pentru malacoplakie (v.). MALAR, adj. / malaire, adj. / malar. [Lat. mala = maxjCar superior.] Care aparţine obrazului sau osului zigomatic. V. şi jugal. MALARIC, adj. / malarien, -enne, adj. / malarial. [It. mala aria = aer rău.] Care are legătură cu ‘malaria. Sin.: paludic. MALARIE, s. f. / malaria, s. f. / malaria, ague. [It. mala aria = aer rău.] Cea mai răspândită boală infecţioasă transmisibilă şi una dintre cele mai grave, m. este endemică în regiunile calde intertropicale, îndeosebi în Asia şi Africa, reprezentând una din primele cauze de mortalitate. Boala este provocată de paraziţi din genul *Plasmodium, având ca rezervor de infecţie omul infestat, de la care agenţii infectanţi sunt transmişi la omul sănătos prin înţepătura femelei ţânţarului anofel, în perioada acută, boala se manifestă prin accese tipice, carac-terizate prin frisoane violente, febră intensă, peste 40°C şi transpiraţii profuze. Accesele se produc la intervale regulate de timp, în funcţie de specia de Plasmodium. Bolnavii prezintă anemie datorită dezvoltării parazitului în eritrocite şi hemolizei consecutive, splenomegalie, uneori hepatomegalie cu icter şi leziuni renale. în absenţa tratamentului sau la subiecţii reinfestaţi apare paludismul visceral, caracterizat prin anemie severă, splenomegalie pronunţată (cu risc de rupere a splinei), alterarea stării generale, cu febră neregulată şi ‘caşexie. în prezent au apărut forme de Plasmodium rezistente la tratamentul cu chinină, medicament utilizat şi în profilaxie. De asemenea, agentul vector (ţânţarul anofel) a devenit uneori rezistent la insecticidele clasice. în consecinţă, se încearcă sinteza unor noi medicamente antipaludice şi realizarea unui vaccin, testat de dată recentă. ‘Chimioprofilaxia, bine controlată, poate fi eficientă. Sin.: paludism. MALARIE HEMOLITICĂ / malaria hemolytique / h(a)emolytic malaria. Sin.: febră hemoglobinurică (v.). MALARIOTERAPIE, s. f. / malariatherapie, s. f. / therapeu-tic malaria. [It. mala aria = aer rău; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Inocularea agentului patogen al malariei în scopul tratării sifilisului sistemului nervos central (‘paraliziei generale progresive). Febra care se produce în malarie distruge agentul patogen al sifilisului (Treponema pallidum). în continuare, pacientul este tratat cu medicamente antimalarice. M. este o metodă de ‘piretoterapie la care s-a renunţat în prezent. Sin.: paludoterapie. MALEOLĂ, s. f. / malleole, s. f. / malleolus. NA: malleolus, pi. malleoli. [Lat. malleolus, dim. de Ca malleus = ciocan.] Termen anatomic utilizat pentru a denumi o apofiză sau o tuberozitate externă sau internă a unui os (de obicei os lung), care are o formă caracteristică, asemănătoare unui cap de ciocan. Termenul este utilizat îndeosebi pentru: 1) M. externă (peronieră), situată la extremitatea inferioară a peroneului. 2) M. internă (tibială), la extremitatea inferioară a tibiei. Ambele^ m. se articulează cu astragalul. MALEINĂ, s. f. / malleine, s. f. / mallein. [Qr. malis, Cat. malleus = morvă; -ină.] Substanţă extrasă din cultura bacilu-lui Malleomyces mallei, agentul etiologic al ‘morvei. M. este utilizată pentru efectuarea unei reacţii de sensibilizare specifică, permiţând astfel diagnosticul morvei şi pentru detectarea infecţiilor oculte. MALFORMAŢIE, s. f. / malformation, s. f. / malformation, abnormality. [Lat. malus = rău; formaţia, -onis = formare, de (a formare - a da o formă şi forma = formă] Anomalie morfologică a unui organ, a unei părţi a corpului sau a ansamblului corpului uman care rezultă dintr-o tulburare a dezvoltării 658 MALIGN MAMILAR embrionare. O m. este deci întotdeauna congenitală, iar expresia „m. congenitală4*, deşi utilizată frecvent, este uri pleonasm. Gravitatea m. este extrem de variabilă, iar cauzele care le provoacă (cunoscute doar în 50-70% din cazuri: anomalii cro-mozomiale, ereditare sau legate de sarcină) acţionează îndeosebi între fecundaţie şi a 40-a zi de sarcină, adică în perioada formării majorităţii organelor. Spre deosebire de m., ‘deformaţiile sunt dobândite. MALIGN, adj. / mălin, -igne, adj. / malign. [Lat malignus = rău, primejdios, periculos.) 1) Caracteristică a unei boli determinată de un proces de cancerogeneză, cu formarea unei tumori primare ce metastazează ulterior. 2) Termen folosit impropriu pentru bolile cu evoluţie cronică deosebit de gravă şi cu prognostic foarte rezervat. MALIGNITATE, s. f. / malignite, s. f. / malignancy. [Lat. malignus = rău, primejdios, periculos.) 1) Termen utilizat pentru desemnarea evoluţiei deosebit de grave a unei boli, în care apar simptome neobişnuite (anormale) pentru boala respectivă, care se accentuează rapid şi determină moartea. Termenii m. şi gravitate nu sunt sinonimi, primul fiind utilizat în cazul apariţiei unor simptome neobişnuite sau cu formă anormală, iar al doilea în cazul unor simptome caracteristice bolii, dar de intensitate mare. 2) Ansamblu de criterii pentru caracterizarea anatomopatologică a cancerului. Se disting trei ordine de criterii: a) macroscopic, cancerele sunt, de regulă, rău delimitate, neîncapsulate, infiltrante şi invadante în ţesuturile învecinate; b) histologic, celulele tumorale se aseamănă doar parţial cu celulele normale omologe, fiind ‘nediferenţiate, adică în regresiune faţă de acestea, atât în plan structural (‘atipice) cât şi funcţional, existând, de asemenea, modificări arhitecturale (‘anaplazie); c) evolutiv, cancerele invadând spontan ţesuturile învecinate, recidivând frecvent după ‘ablaţie, producând ‘metastaze (uneori foarte tardive) şi având un prognostic adesea letal. Aceste criterii prezintă şi excepţii. In prezent se conturează o serie de criterii de m. la nivel molecular. V. şi benignitate. MALNUTRIŢIE, s. f. I mainutrition, s. f. / mainutrition. [Lat. malus = rău; lat. medievală nutritio, -onis = firană, de la nutrire = a hrăni) Termen general care desemnează orice anomalie de nutriţie, prin exces, deficit sau dezechilibru de aport sau de asimilare (‘malabsorbţie). MALOCLUZIE, s. f. / malocclusion, s. f. / malocclusion. [Lat malus = rău; lat. medievală occlusio, -onis, de la occludere = a închide fi claudere = a închide.) Modificarea raporturilor normale dintre dinţii maxilari şi mandibulari, având drept consecinţă scăderea eficienţei ‘masticaţiei. MALONILUREE, s. f. / malonyluree, s. f. / barbituric acid. Sin.: acid barbituric (v.). MALPIGHIAN, adj. / malpighien, -enne, adj. / malpighian. [Marcello Malpighi, medic şi anatomist italian, profesor la Lologna şi tMessina, 1628-1694.) Cu referire la o structură anatomică descoperită sau descrisă de Malpighi. Ex.: strat m. al pielii, epiteliom m. (al stratului m. al pielii), glomerul m., piramide m. (sau piramide Malpighi). MALPOZIŢIE, s. f. / malposition, s. f. I malposition. [Lat malus = rău; positio, -onis = punere, de la ponere = a pune.) Anomalie de situare a unei structuri anatomice. Ex.: m. dentară. MALPRAXIS, s. n. / malpraxis, s. m. / malpractice. [Lat malus = râu; gr. praxis = acţiune, practică, de la prattein = a acţiona) Tratament incorect sau neglijent al unui pacient, care îi cauzează acestuia prejudicii de orice fel, în relaţie cu gradul de afectare a capacităţii fizice şi psihice. M. poate fi consecinţa unor lacune în pregătirea profesională, a lipsei de experienţă practică sau a abilităţii efectuării unor procedee diagnostice şi îndeosebi terapeutice. în majoritatea ţărilor medicii sunt asiguraţi pentru cazurile de m., dar asigurarea se referă doar la acoperirea materială a eventualelor daune cauzate pacientului şi nu la responsabilitatea profesională. MALSEGREGARE, s. f. / malsegregation, s. f. / malsegrega-tion. [Lat malus = rău; segregatio, -onis = separare, de la segregare = a separa) Anomalie a separării ‘cromatidelor fiice în cursul ‘anafazei, care conduce la o repartiţie inegală a cromozomilor în celulele fiice. MALT / MALT / MALT. [Acronim - siglă de la Mucosa Associated Lymphoid ‘Tissue.) Ţesut limfoid asociat mucoaselor digestive şi respiratorii. Se prezintă sub formă de infiltrate lim-foide difuze sau aglomerări de foliculi limfoizi neîncapsulaţi situaţi în submucoasă. V. şi GALT, BALT, MALTAZĂ, s. f. / maltase, s. f. / maltase. [Lngl. malt, din germ. Malz = malţ; -ază.) Enzimă din salivă, suc pancreatic sau intestinal, care catalizează transformarea ‘maltozei în *glu-coză în cursul digestiei. Sin.: a-glucozidază. MALTOBIOZĂ, s. f. / maltobiose, s. f. / maltobiose. [‘Lngl. malt, din germ. Malz = malţ; lat. bis = de două ori; oză -indică un glucid) Sin.: maltoză (v.). MALTOZĂ, s. f. / maltose, s. m. / maltose. [Lingi, malt, din gemu Malz = malţ; oză - indică un glucid) Dizaharid alb-crista-lin alcătuit din două molecule de glucoză, denumit şi zahăr de malţ. M. reprezintă unitatea fundamentală (‘monomer) a ‘gluco-genului şi a ‘amidonului. Este utilizat în dietetică şi ca înlocuitor al zahărului. Sin.: maltobioză. MALTOZURIE, s. f. / maltosurie, s. f. / maltosuria. Prezenţa de ‘maltoză în urină. Se produce foarte rar, excepţional. MALTUSIANISM, s. n. / malthusianisme, s. m. / malthusian-ism. [Thomas Robert Malthus, economist Britanic, 1766-1834; -ism.) Teorie conform căreia populaţia creşte în progresie geometrică, în timp ce mijloacele de subzistenţă cresc în progresie aritmetică. în consecinţă, în zonele cu ‘natalitate mare se recomandă restricţia voluntară a naşterilor. V. şi planificare familială. MAMAR, adj. / mammairs, adj. / mammary. [Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamelă) Referitor la sân, în relaţie cu sânul. Ex.: glandă m., cancer m. MAMECTOMIE, s. f. / mammectomie, s. f. / mammectomy. [Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamelă; gr. ektome = excizie.) Sin. incorect etimologic pentru mastectomie (v.). MAMELĂ, s. f. / mamelle, s. f. / breast. NA: giandula mam-maria. [Lat. mamilla, de la gr. mamme = sânul mamei, mamelă) Organ pereche, globulos, situat în regiunea toracică antero-superioară, exterior cutiei toracice. Include glanda mamară şi ţesut adipos. în mod normal se dezvoltă la sexul feminin la ‘pubertate, în relaţie cu stadiile pubertare (P2-P5). Dezvoltarea este stimulată de estrogenii ciclurilor sexuale lunare, care induc atât creşterea stromei şi a sistemului de duete, cât şi depunerea de grăsime. Ţesutul glandular devine însă complet dezvoltat numai în timpul sarcinii (ca urmare a secreţiei foarte mari de estrogeni de la nivelul placentei). Sin.: sân (doar la specia umană). MAMELON, s. n. / mamelon, s. m. / nipple. NA: papilla mammae. [fr. mamelon, din lat. mamilla, de la gr. mamme = sânul mamei, mamelă) 1) Formaţiune anatomică situată anterocentral la nivelul ‘glandei mamare, cu formă cilindro-conică, proeminând anterior, înconjurată de o zonă pigmentată circulară (areola). La nivelul m. se deschid ‘canalele galactofore. 2) Orice formaţiune care se aseamănă cu aspectul macroscopic descris mai sus. MAMILAR, adj. / mamillaire, adj. / mammillary. [Lat. mamilla, de la gr. mamme = sânid mamei, mamelă) 1) Care are formă cilindro-conică asemănătoare ‘mamelonului. Ex.: tuber- 659 MAMILOPLASTIE MANEVRĂ VALS AL VA culi m. 2) Care se referă, care este în relaţie sau se defineşte faţă de mamelon. Ex.: linie m. (sau mediociavicuiară). MAMILOPLASTIE, s. f. / mamilloplastie, s. f. / mamilloplas-ty. [Lat. mamilla, de Ca ar. mamme = sânul mamei, mamelă; gr. plastos = modelat, ae la plassein = a forma, a modela.] Intervenţie chirurgicală constând în îndepărtarea unuia sau a două *lambouri de piele pentru remedierea mamelonului ombi-licat sau invaginat. MAMOGRAFIE, s. f. / mammographie, s. f. / mammography. [Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamelă; gr. graphein = a scrie.] Radiografia glandei mamare, fără nici o preparaţie prealabilă, fără opacifiere cu un produs de contrast. Reprezintă cel mai bun procedeu de *screening non-invaziv al cancerului mamar (6% fals pozitive şi 11% fals negative), în ţările occidentale, la femeile de peste 45-50 de ani se recomandă efectuarea a cel puţin unei mamografii anual, ţinând seama de riscul ridicat de cancer mamar după aceste vârste. V. şi mastografie. MAMOPLASTIE, s. f. / mammoplastie, s. f. / mammoplasty. [Lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamelă; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Denumire pentru toate tipurile de intervenţii chirurgicale corectoare sau reparatorii ale sânului. Sin.: mastoplastie. MAMOTROP, adj. / mammotrope, adj. / mammotropic. Care are afinitate pentru glanda mamară. MANDIBULAR, adj. / mandibulaire, adj. / mandibular. [Lat. mandibula = maxilar inferior, de la mandere = a mesteca] Referitor la ‘mandibulă, care se află în relaţie cu mandibula. Ex.: nerv m. MANDIBULĂ, s. f. / mandibule, s. f. / mandible. [Lat. mandibula = maxilar inferior, de la mandere = a mesteca] V. tab. anat. - oase. MANDIBULOMETRU, s. n. / mandibulometre, s. m. / mandibulometer. [Lat. mandibula = maxilar inferior, de la mandere = a mesteca; gr. metron = măsură] Instrument util în antropologie şi stomatologie pentru determinarea dimensiunilor şi unghiurilor mandibulei. MANDRIN, s. n. / mandrin, s. m. / mandrin. [fr. mandrin, din provensală mandrin = daltă mică pentru gravat.] Tijă metalică amovibilă introdusă în lumenul unui ac pentru a-i menţine permeabilitatea, sau într-o sondă pentru a-i asigura o anumită rigiditate şi, implicit, posibilitatea de manevrare cu precizie mai mare. M. se scoate, de obicei, în momentul puncţiei. MANDUCAŢIE, s. f. / manducation, s. f. / manducation. [Lat. manducatio, -onis = acţiunea de a mânca, de la manducare = a mânca] Ansamblul funcţiilor orale care precedă digestia: prehensia alimentelor, masticaţia, gustarea, salivaţia şi deglu-tiţia. MANECHIN, s. n. / mannequin, s. m. / manikin. [Olandeza Evului (Mediu mannekijn, dim. de la man = om] Model al corpului uman (alcătuit de obicei din componente detaşabile), utilizat pentru ilustrarea anatomiei, pentru exersarea de procedee chirurgicale, obstetricale, de reanimare etc. MANEVRĂ, s. f. / manouevre, s. f. / maneuver. [Jfr. manoeu-vre, din lat. manus = mână, opera = lucra] 1) Metodă sau etapă a cărei efectuare presupune un grad de îndemânare, în unele intervenţii chirurgicale sau obstetricale. Ex.: manevrele de modificare a poziţiei fătului în ‘prezentaţiile pelvine. 2) Procedeu constând în obligarea bolnavului să ia o atitudine particulară sau să efectueze anumite mişcări, fie pentru punerea în evidenţă a unui semn clinic, fie în scopuri terapeutice. Ex.: m. vagale (prin compresiunea sinusului carotidian sau a globilor oculari) sunt exercitate în scop diagnostic şi terapeutic. MANEVRĂ ADSON / manoeuvre d’Adson / Adson’s test. [Alfred Washington Adson, neurochirurg american, (Rgchester/ Minnesota, 1887-1951.] Sin.: test Adson (v.). MANEVRĂ GIORDANO / manoeuvre de Giordano / Giordano maneuver. V. semn Giordano-Pasternaţki. MANEVRĂ GUYON / manoeuvre de Guyon / Guyon’s sign. [fean Casimir Felix Guyon, chirurg fi urolog francez, profesor de patologie chirurgicală la Paris, 1831-1920.] Manevră de palpare renală bimanuală, prin balotare în inspir, o mână fiind aşezată la nivelul lojei renale (posterior) şi cealaltă la nivelul hipocondrului corespondent (anterior). M. G. permite punerea în evidenţă a prezenţei unei formaţiuni renale patologice sau ptoza renală. Sin.: semn Guyon. MANEVRĂ HEIMLICH / manoeuvre de Heimlich / Heimlich maneuver. [Harry J. Heimlich, medic american specializat în chirurgie toracică, n. 1920.] Metodă de eliminare a corpilor străini sufocanţi din căile aeriene superioare. Pacientul are braţele plasate pe linia centurii şi torsul aplecat în faţă, iar operatorul, plasat în spatele său, aplică cu ambele mâini (una strânsă pumn) un impuls brusc şi puternic îndreptat în sus, într-un punct situat între ombilic şi cuşca toracică. MANEVRĂ MAURICEAU-SMELLIE / manoeuvre de Mauriceau-Smellie / Mauriceau-Smellie maneuver. [Frangois Mauriceau, oBstetricianfrancez, Paris, 1637-1709; William Smellie, oBste-trician englez, Londra, 1697-1763.] Procedeu de degajare a corpului fătului în ‘naşterea cu ‘prezentaţie pelvină, după ce membrele inferioare, abdomenul, trunchiul şi membrele superioare s-au exteriorizat. Constă în plasarea fătului pe antebraţul operatorului şi flexia puternică a capului fătului prin introducerea a două degete în gura acestuia. MANEVRĂ McMURRAY / manoeuvre de McMurray / McMurray test. [Thomas Porter McMurray, chirurg englez, Liverpool, n. 1887-1949.] Bolnavul fiind în decubit dorsal, se imprimă mişcări de rotaţie axială combinate cu mişcări de la-teralitate asupra gambej flectate pe coapsă, în timp ce gamba este întinsă progresiv. în cazul rupturii de menise se percepe un declic. Sin.: semn McMurray, semnul declicului. V. semnul Appley şi semnul sertarului. MANEVRA MULLER / manoeuvre de Muller / Muller’s maneuver. [Johannes Peter Muller, fiziolog fi anatomist german, profesor la (Bonn, apoi la (Berlin, 1801-1858.] Sin.: probă Buerger-Muller (v.). MANEVRĂ MURPHY / manoeuvre de Murphy / Murphy’s maneuver. [John Benjamin Murphy, chirurg american, Chicago, 1857-1916.] Bolnavul aşezat în decubit dorsal. Examinatorul plasează mâna dreaptă cu extremitatea degetelor în regiunea subhepatică, la nivelul cartilajului coastei a IX-a. Pacientul este solicitat să inspire profund. Dacă vezicula biliară este în suferinţă, durerea creşte deoarece colecistul este prins între degetele care palpează şi presiunea diafragmului transmisă ficatului. Totodată, inspirul este blocat. Prin m. M. se poate distinge durerea veziculară de durerea duodenală. în inspir, durerea duodenală nu creşte în intensitate, putând chiar diminua. Sin.: procedeu Murphy, semn Murphy. MANEVRĂ TILLAUX / manoeuvre de Tillaux / Tillaux maneuver. [Paul Jules Tillaux, anatomist fi chirurg francez, profesor la Paris, 1834-1904.] M. utilizată pentru depistarea aderenţei tumorilor de sân la muşchiul mare pectoral. Mobilitatea tumorii pe planurile profunde diminuează la contracţia marelui pectoral, când se exercită o opoziţie la mişcarea de adducţie a braţului pacientei. MANEVRĂ TRENDELENBURG / manoeuvre de Trendelenburg / Trendelenburg’s maneuver. [Friedrich Trendelenburg, chirurg german, 1844-1924.] Sin.: probă Trendelenburg (v. def. 2). MANEVRĂ VALSALVA / manoeuvre de Valsalva / Valsalva’s maneuver. [Antonio Maria Valsalva, anatomist italian, profesor la 9(pln, 1666-1723.] Expiraţie forţată cu nasul şi gura închisă, în scopul insuflării aerului în trompele lui Eustachio şi în urechea medie. Poate fi aplicată de persoanele care 660 mangan MAP coboară de la altitudini mari. V. şi probă Valsalva, test Valsalva. MANGAN, s. n. / manganese, s. m. / manganese. [Origine obscură; -posibil alterare de la magneziu (gr. magnes = piatră magnetică, adusă din regiunea Magneziu din Asia Mică).] Elementul chimic nr. 25, simbol Mn, masă atomică 54,938, greutate specifică 7,21. Metal prezent în unele plante şi în ţesuturile organismelor superioare, Mn este un oligoelement esenţial, necesar în metabolismul osos normal şi în unele reacţii enzimatice. Corpul uman conţine circa 30 mg, iar deficienţa în Mn nu a fost demonstrată. Excesul cronic determină *manganismul. O serie de săruri ale metalului sunt utilizate ca medicamente. MANGANISM, s. n. / manganisme, s. m. / manganism. [V. etimol termenului mangan; -ism.] Denumire care reuneşte simptomele determinate de intoxicaţia cronică cu mangan, produsă de obicei prin inhalarea pulberii metalului: agresivitate urmată de astenie şi apatie, tremor, hipertonie musculară cu tulburări de echilibru, de mers şi de vorbire. Această simptomatologie se poate asocia cu pneumopatii acute severe. M. este o boală profesională care poate apărea la lucrătorii din industria sticlei, industria chimică (fabricarea manganaţilor şi a permanganaţilor, a coloranţilor), industria metalurgică. MANIAC, adj., s. m. şi f. / maniaque, adj., s. m. / maniac. [Qr. mania = nebunie, furie.] (Persoană) care suferă de *manie. Prin extensie, (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o idee exagerată despre ceva, având adesea deprinderi ciudate. MANIACAL, adj. / maniaque, adj. / maniacal. [Qr. mania = nebunie, furie.] Care se referă la manie; care este propriu pentru 'manie şi pentru 'maniaci. Ex.: criză m., comportament m. MANIE, s. f. / manie, s. f. / mania. [Qr. mania = nebunie, furie.] Psihoză acută caracterizată prin accese de agitaţie psi-homotorie. Conform ICD-10, se deosebesc: 1) M. fără simp-tome psihotice se caracterizează prin creşterea dispoziţiei, de la jovialitate nepăsătoare la o stare de excitaţie aproape necontrolabilă, hiperactivitate, logoree, nevoie scăzută de somn, absenţa inhibiţiilor sociale normale, grandomanie şi optimism excesiv. Primul atac apare de obicei între 15-30 de ani, dar poate apărea la orice vârstă. Diagnosticul pozitiv se stabileşte dacă episodul durează cel puţin o săptămână şi afectează munca şi activităţile sociale. 2) M. cu simptome psihotice prezintă un tablou clinic mai accentuat decât m. fără simptome psihotice. Ideile de autoapreciere excesivă şi grandoare se pot dezvolta în deliruri, iar iritabilitatea şi suspiciunea pot genera deliruri de persecuţie. în cazurile severe se dezvoltă deliruri multiple, pot apărea halucinaţii, vorbirea devine incomprehensibilă şi este necesară diferenţierea de 'schizofrenie sau stabilirea diagnosticului de psihoză schizoafectivă. MANIERISM, s. n. / manierisme, s. m. / mannerism. [Ţr. monierisme, de la main = mână, din lat. manus = mână.] Aspect artificial, fals şi excesiv dat de un subiect mijloacelor sale de expresie: mimică, gesturi, atitudini, noţiuni, vorbire. M. reprezintă un simptom al 'schizofreniei, dar poate apărea, de asemenea, în 'inversiunile sexuale şi, uneori, în 'debilitatea mintală. MANIHEISM, s. n. / manicheisme, s. m. / manichaelsm. [Mani - filosof persan din secolul al IlI-leă] Doctrină filosofică după care lumea este condusă de două puteri egale şi opuse, principiile Binelui şi Răului. în m. delirant bolnavul se crede deopotrivă atacat şi protejat de personaje imaginare MANIPULARE, s. f. / manipulation, s. f. / manipulation. [Lat. manipulus = pumn, de la manus = mână] Acţiunea de a efectua anumite manevre manuale: 1) Pentru remedierea unor deplasări osoase, de ex. vertebrale. 2) Pentru realizarea unor preparate chimice sau a unor experimente de fizică. MANIPULARE ARTICULARĂ / manipulation articulaire / articular manipulation. Mişcare forţată aplicată direct sau indirect unei articulaţii sau unui ansamblu de articulaţii,’ care deplasează brusc componentele articulare, dincolo de limitele fiziologice obişnuite, dar fără depăşirea limitei impuse de mişcările anatomice. MANIPULARE GENETICĂ / manipulation genetique / gene manipulation. Transferul unui segment de cromozom (ADN), cu genele sale, din nucleul unei celule aparţinând unui organism în nucleul unei celule din alt organism. M. g. permite transferul la organismul primitor a unor caractere noi. MANITOL, s. m. / mannitol, s. m. / mannitol. [Jr. manne = răşină de frasin - e?(şudaţie dulce a frasinului; -ol.] Alcool derivat din 'manoză, folosit în măsurarea filtrării glomerulare, deoarece este practic neresorbit de tubulii renali. M. este utilizat şi în terapeutică: pentru declanşarea diurezei osmotice, pentru prevenirea edemului cerebral şi pentru scăderea presiunii oculare. MANOMETRIE, s. f. / manometrie, s. f. / manometry. [Qr. mănos = puţin dens; metron = măsură] Măsurarea presiunii din interiorul unui vas sanguin sau al unei cavităţi. Ex.: măsurarea presiunii arteriale, a presiunii intracardiace, a presiunii LCR, a presiunii intravezicale etc. MANOMETRU, s. n. / manometre, s. m. / manomeier. [Qr. mănos = puţin dens; metron = măsură] Instrument pentru măsurarea presiunii unui lichid sau a unui gaz. Frecvent, m. constă dintr-un tub în formă de U, conţinând mercur, apă sau un alt lichid. Tubul este deschis la un capăt şi expus presiunii fluidului la celălalt capăt. Presiunea poate fi citită direct pe o scală gradată. MANOZĂ, s. f. / mannose, s. m. / mannose. [Jr. manne = răşină de frasin - e^sudaţie dulce a frasinului; oză - indică un glucid.] Glucid cu formula CeH^Oe, prezent în stare liberă îndeosebi în coaja de portocale. In organism face parte din structura oligozaharidică a mai multor glicoproteine şi glico-lipide. V. manozidoză. MANOZĂ-6-FOSFAT, s. f. / mannose 6-phosphate, s. f. / mannose 6-phosphate. V. lizozomi. a-MANOZIDAZĂ, s. f. / a-mannosidase, s. f. / a-mannosidase. [Ţr. manne = răşină de frasin - e?(sudaţie dulce a frasinului; ozid - indică un glucid; -ază.] Enzimă ('hidrolază) care catalizează hidroliza reziduurilor de 'manoză de la nivelul oligoza-haridelor N-legate de glicoproteine. Deficienţa formei lizozo-male a enzimei, autozomal recesivă, determină 'manozidoza. MANOZIDOZĂ, s. f. / mannosidose, s. f. / mannosidosis. [Jr. manne = răşină de frasin - eiţsudaţie dulce a frasinului; ozid - indică un glucid; -oză.] Boală din grupul 'mucolipi-dozelor care este consecinţa reducerii considerabile a activităţii *a-manozidazei. Se manifestă prin retardare psihomotorie cu hepatosplenomegalie şi un sindrom dismorfic foarte asemănă-* tor cu cel din 'boala Hurler. MANSONIA / Mansonia / Mansonia. [Sir Patrick Manşon, medic englez, profesor de medicină tropicală la Londra, 1844-1922.] Gen de ţânţari care transmit anumite tipuri de 'filari-oză, ca şi unele viroze. MANUBRIUM STERNAL / manubrium sternal / manubrium of sternum. NA: manubrium sterni. [Lat. manubrium = mâner, toartă; gr. sternon = stern.] Partea superioară, cranială, a sternului, care se articulează cu cele două clavicule şi cu primele două cartilaje costale. V. şi tab. anat. - oase. MAP / MAP / MAP. [Acronim engl. pentru Microtubule-Associated Proteins = proteine asociate microtubulilor.] Abreviere a denumirii familiei de proteine care promovează asam- 661 MAPPING MARKERI Al HEPATITEI VIRALE blarea şi polimerizarea *tubulinelor ce alcătuiesc *microtubulii de la nivelul *citoscheletului. MAP conţine mai multe tipuri de proteine, clasificate în funcţie de masa moleculară şi de distribuţia celulară. O serie de MAP ar putea fi modificate în diferite boli ale SNC, îndeosebi în *boala Alzheimer. MAPPING / mapping / mapping. [‘Engl. mapping = cartografiere, de Ca map = hartă] Anglicism utilizat ca sin. cu cartografie (v.). MARASM, s. n. / marasme, s. m. / marasmus. [Qr. maras-mos = consumpţie, de Ca marainein = a se vesteji] Scădere ponderală accentuată a întregului organism, consecutivă unei boli îndelungate sau a unei denutriţii. La copil, m. poate apărea în *malabsorbţie, alimentaţie deficitară, tulburări metabolice, diaree cronică, boli grave cardiace, pulmonare, renale, boli parazitare (îndeosebi în climatul tropical). M. senil este un proces de atrofie care afectează majoritatea ţesuturilor în îmbătrânire. MARCAJ, s. n. / marquage, s. m. / labelling. [ffr. marquage, din scand. merki = marcă,] Procedeu prin intermediul căruia o substanţă (moleculă, particulă) sau o celulă sunt *marcate. Primul tip de m. a fost cel cu radioizotopi, ulterior posibilităţile s-au diversificat îndeosebi prin apariţia marcajului fluorescent. V. şi marcat, marker. MARCAJ GENETIC / etiquetage genetique / gene tagging. Inserţia unui *marker genetic în interiorul sau în apropierea unei gene. MARCAT, adj. / marque, -e, adj. / labeled. [Ţr. marque, din scand. merki = marcă.] Despre o moleculă, o particulă sau o celulă care au devenit identificabile prin legarea unui radioizotop, a unei substanţe fluorescente, enzime, a unui anticorp, radical liber etc. Compusul m. poate fi identificat sau dozat in vivo sau in vitro. Ex.: hormon m., eritrocite m. MARCĂ, s. f. / marque, s. f. / mark. [Ţr. marque, din scand. merki = marcă.] 1) Semn distinctiv. 2) M. electrică: *electro-dermită. 3) M. depusă: produs cu un mod de preparare şi conţinut proprii. MARCHER. Var. pentru marker (v.). MARCHERI Al METABOLISMULUI OSOS / marqueurs du metabolisme osseux / bone metabolism markers. în esenţă, în practica medicală de rutină m. m. o. sunt: fosfa-tazele alcaline serice (v. fosfatază, def. 1), *hidroxiprolinuria, *osteoca!cina. MAREA CIRCULAŢIE / grande circulation, circulation sys-temique / systemic circulation, general circulation. Sin.: circulaţie sistemică. V. circulaţie sanguină. MAREA TUBEROZITATE A HUMERUSULUI / grosse tuberosite de l’humerus / greater tuberosity of humerus. NA: tuberculum majus humeri. Sin.: trohiter (v.). MAREA UNDĂ MONOFAZICĂ / onde de Pardee / Pardee’s wave. Sin.: undă Pardee (v.). MARELE EPIPLOON / grande epiploon / greater omentum. NA: omentum majus. V. epiploon (def. 3). MARGINAL, adj. / marginal, -ale, -aux, adj. / marginal. [Lat. margo, -inis = margine.] Cu referire la periferia unei formaţiuni anatomice sau a unei regiuni topografice. în particular, în psihopatologie, care prezintă manifestări la limita stării de con-ştienţă sau la limita comportamentului normal. V. şi borderline. MARGINAŢIE, s. f. / margination, s. f. / margination. [Lat. marginare = a mărgini, a tivi, de Ca margo, -inis = margine.] Acolarea leucocitelor pe faţa internă a pereţilor vasculari, în cazul unei încetiniri a circulaţiei sanguine. M. precedă şi favorizează *diapedeza leucocitelor. MARGINE, s. f. / marge, s. f. / margin, border. NA: margo, pl. margines. [Lat. margo, -inis = margine.] Limită a unei zone anatomice. Ex.: 1) M. ciliară a pleoapelor (NA: margo palpebrae), prevăzută cu cili. 2) M. incizală liberă (NA: margo incisalis), tăioasă a unui dinte frontal. 3) M. tibială (internă) a piciorului (NA: margo medialis pedis), m. piciorului de la degetul mare până la călcâi. MARIJUANA, s. f. / marijuana, s. f. / marijuana. [Cuvânt his-pano-american de origine incertă: 1) CimSa indienilor mexicani maraguango = substanţă to?qcâ; 2) CimBa mexicană populară maria-juana, aluzie Ca proprietăţile afrodiziace ale drogului] Denumirea mexicană a drogului preparat din frunze şi flori uscate de Cannabis indica (cânepă indiană) utilizat sub formă de ţigarete. Extractul alcoolic purificat este denumit *haşiş. M. produce un efect halucinogen prin interacţiunea substanţei 8-9-tetrahidrocanabinol (THC) cu receptorii specifici din creier. Receptorii THC sunt mai abundenţi în *hipocamp, unde este consolidată memoria, ceea ce explică afectarea memoriei după consumul drogului. Deşi are efect ‘analgezic, acesta nu poate fi util deoarece este inseparabil de efectul halucinogen. Derivaţi sintetici de m. sunt utilizaţi ca ‘antivomitivi în faza terminală a cancerului. THC şi metaboliţii acestuia sunt detectabili în urină la o oră după consumul m. (fumat), prin dozare ‘radioirnunologică sau ‘spectrometrie de masă. MARISCĂ, s. f. / marisque, s. f. / marisca. [Lat. marisca = smochină mică şi, prin analogie, tumoră mică Ca nivelul anusului] Tumoră mică indoloră inserată la marginea anusului, având un înveliş cutanat. M. provine dintr-un *hemoroid trom-botic resorbit, care a suferit o transformare fibroasă. MARKER, s. m. / marqueur, s. m. / marker, tracer. VEngl marker, fr. marqueur, din scand. merki = marcă] Termen al cărui sens s-a extins considerabil în ultimul timp. Primul sens consacrat al cuvântului m. a fost cel de indicator care permite depistarea unei substanţe pe care este fixat. în ultimii ani s-au consacrat m. biologici, substanţe a căror dozare permite investigarea unor procese patologice. Numărul de m. propuşi în prezent este extrem de mare, dar unii dintre aceştia, îndeosebi *m. tumorali, nu au o specificitate suficientă şi, în consecinţă, utilitatea lor în practica medicală este limitată. Tipuri de m.: 1) M. radioizotopici sau radiotrasori, care pot fi utilizaţi ca atare sau pentru marcarea unor molecule. Sin.: trasor. 2) M. fluorescenţi, molecule sau radicali cu care pot fi marcate o serie de biomolecule (ex.: anticorpi) sau care se fixează specific la nivel celular. 3) M. de spin (v.). 4) M. genetici, trăsături genotipice sau fenotipice (ex.: o variantă en-zimatică) care permit reperarea unui cromozom sau a unei celule. O serie de m. g. permit selecţionarea unor *clonuri celulare. 5) M. de membrană sau de suprafaţă (v.). 6) M. ai metabolismului osos, reprezentaţi, în esenţă, de fosfatazele alcaline serice, osteocalcina serică şi hidroxiprolina urinară. în principiu, pentru fiecare secvenţă metabolică principală se pot identifica m. specifici. 7) M. ai hepatitei virale (v.). 8) M. tumorali (v.). Var.: marcher. MARKER CELULAR CD / marquer cellulaire CD / CD ce-llular marker. V. CD4 şi CD8. MARKER GENETIC / marqueur genetique / genetic marker. Caracter ereditar uşor detectabil şi cu determinism genetic simplu. De ex., rezistenţa unei suşe bacteriene la un antibiotic este un m. g. O serie de m. g. au fost localizaţi în genom. V. şi cartografie def. 1. MARKER LIMFOCITAR / marquer lymphocytaire / lympho-cyte marker. Caracteristică a unei subpopulaţii limfocitare, de regulă un *marker de membrană, care permite determinarea apartenenţei unui limfocit la subpopulaţia respectivă. MARKER DE RISC / marquer de risque / risk-marker. Caracteristică a unui subiect, frecvent ereditară, uneori dobândită, care indică o probabilitate mare de a fi afectat de o anumită boală. MARKERI Al HEPATITEI VIRALE / marqueurs de l’hepatite virale / infectious hepatitis markers. Antigeni şi anticorpi a 662 markeri de membrană MASCĂ DE SARCINĂ căror prezenţă în serul sanguin probează existenţa, în prezent sau în trecut, a unei hepatite virale. în cazul hepatitei A sunt detectaţi anticorpii anti-HA. Pentru hepatita B, identificarea anticorpilor sau antigenilor a devenit obligatorie în centrele de recoltare a sângelui. în cazul hepatitei B prezintă interes: anti-genul HBs (AgHBs), prezent înainte sau în cursul fazei clinice a hepatitei acute; anticorpii anti-HBc, care apar concomitent, dar persistă mai mult timp decât AgHBs; anticorpii anti-HBs, care persistă mult timp. Pentru hepatita C sunt detectaţi anticorpii anti-HC. MARKERI DE MEMBRANĂ / marqueurs de membrane / membrane markers. Molecule situate la suprafaţa unor celule diverse (în particular elemente figurate din sânge) prin a căror identificare, cu ajutorul ‘anticorpilor monoclonali, este posibilă o analiză detaliată a stadiului de diferenţiere celulară. Ex.: ‘tipajul leucocitelor normale sau patologice şi evaluarea unor subpopulaţii limfocitare. MARKERI DE SPIN / marqueurs de spin / spin labels. Molecule care conţin grupări ‘paramagnetice, de cele mai multe ori un ‘radical liber stabil ce poate fi încorporat în anumite regiuni specifice ale macromoleculelor sau ale sistemelor macromoleculare (ex.: ‘membrană plasmatică) studiate. Prin încorporarea m. de s. devine posibil studiul prin spectroscopie de ‘rezonanţă paramagnetică electronică, fiind obţinute date asupra dinamicii moleculelor din structurile biologice. Ex.: precizarea structurii şi localizarea centrilor activi ai enzimelor, dinamica moleculelor lipidice de la nivelul biomembranelor. MARKERI TUMORALI / marqueurs tumoraux / tumour markers. Molecule anormale sau molecule normale aflate într-o concentraţie anormal crescută în serul sanguin, a căror prezenţă poate reprezenta o probă asupra existenţei şi evoluţiei unor tumori maligne. Gradul de specificitate a diverşilor m. t. este variabil. De aceea, cel puţin până în prezent, utilitatea lor a fost probată îndeosebi în urmărirea evoluţiei şi mai puţin în depistarea unor tumori maligne. Tipuri de m. mai utilizaţi: 1) Proteine embrionare: ‘antigenul carcinoembrionar (ACE sau CEA) în cancerele de colon şi rect; ‘alfafetoproteina (AFP) în cancerele hepatic şi testicular. 2) Proteine placentare: *gona-dotrofină corionică umană (HCG) în cancerele de placentă şi testiculare. 3) Antigeni extrem de diverşi: ‘antigenul specific prostatic (PSA) în cancerul de prostată; antigenul polipeptidic tisular (TPA); ‘antigenul CA. 4) Enzime: ‘fosfataza acidă pro-statică (PAP) în cancerul de prostată; ‘enolaza neurospecifică (NSE) în neuroblastom şi în cancerul pulmonar cu celule mici. 5) Hormoni: ‘calcitonina şi ‘tireoglobulina în cancerul tiroidian diferenţiat. Notă: pentru abrevieri au fost utilizate siglele denumirilor moleculelor în limba engleză. MARMORIZARE, s. f. / marmorisation, s. f. / marmoration. [Lat. marmor, -onis = marmură.] Creşterea considerabilă a densităţii unui os, o parte mai mult sau mai puţin întinsă a acestuia devenind compactă ca marmura. MARSUPIALIZARE, s. f. / marsupialisation, s. f. / marsupi-alization. [Lat. marsupium, gr. marsipion = pungă, Sursă.] Deschiderea la piele, printr-un orificiu creat operator, a unei colecţii purulente sau a unui chist hidatic (îndeosebi hepatic). MARTOR, s. m. / temoin, s. m. / control. [Lat. martyr = martir] Orice element (semn clinic, fenomen, proces) care poate constitui un termen de comparaţie pentru relevarea caracterelor altui element. în raport cu domeniile de aplicare: m. biologic, epidemiologie, serologic, chimic. MARŢIAL, adj. / marţial, -ale, -aux, adj. / marţial. [Lat. Martialis, de Ca Marş, Martis = zeul răzSoiuCui] Care conţine fier sau care este obţinut pe bază de fier sau de derivaţi ai metalului. Ex.: terapie m. V. sideroterapie. MASA COMUNĂ SACROLOMBARĂ / masse commune sacro-iombaire / erector rnuscie of spine. Sin.: muşchi erec tor spinal (v. tab. anat. - muşchi). MASAJ, s. n. / massage, s. m. / massage. [Qr. massein = a frământa şi ar. massa = a atinge, a paCpa.] Procedeu de stimulare şi destindere a muşchilor, de activare a circulaţiei sângelui sau a viscerelor, în scop terapeutic sau profilactic. Au fost descrise diferite tipuri de m., de la procedee empirice la manevre elaborate în funcţie de manevrele efectuate (efleu-raj, fricţiune, frământare, batere sau tapotaj, vibraţie), de structurile abordate (m. circulator, muscular, al ţesutului conjunctiv, m. trofic) sau în funcţie de scop (combaterea durerilor sau spasmelor, a celulitei, obţinerea unei relaxări, favorizarea resorbţiei revărsatelor, menţinerea formei fizice etc.). MASAJ CARDIAC / massage cardiaque / cardiac massage. Metodă de resuscitare cardiacă utilizată în ‘stopul cardiores-pirator. Poate fi: m. c. extern (sau m. indirect), prin peretele toracic, şi m. c. intern (m. direct). M. c. extern se efectuează după aşezarea pacientului în poziţie orizontală, pe un suport dur, prin compresiune ritmică în 1/3 inferioară a sternului, la copii la mijlocul sternului. Frecvenţa m. c. este de 80/min la adulţi, 90/min la copii, 120/min la sugari. M. c. este una din etapele regulii ABC (de la Airways - eliberarea căilor aeriene, Breath - respiraţie artificială, Cîrculation - masaj cardiac), la care se adaugă DEFG (Drugs - terapie medicamentoasă, ECG, Fluids - lichide, Gaging - evaluare globală a metodei terapeutice). MASA, s. f. / masse, s. f. / mass (1), table (2). [Lat. massa = masă] 1) Mărime fizică fundamentală ce caracterizează cantitatea de materie conţinută de un corp, independent de presiune, temperatură şi de starea fizică a corpului respectiv. în fizica clasică, m., ca mărime scalară, este aditivă, adică m. unui ansamblu de corpuri este egală cu suma maselor corpurilor componente. M. se măsoară în SI în kilograme (kg). V. şi greutate. 2) Platformă pe care se aşează obiecte, se lucrează: a) m. de instrumente; b) m. de operaţie chirurgicală, cu posibilităţi de ridicare şi coborâre în diferite planuri; c) m. ginecologică pentru examenul ginecologic; d) m. ortopedică asigură fixarea pacientului într-o anume poziţie. MASĂ ATOMICĂ / masse atomique / atomic mass. Masa unui atom măsurată în unităţi de masă atomică (u). Actualmente, măsurarea se efectuează în scala unificată, în care 12 1 uw reprezintă 1/12 din masa izotopului carbon 12 ( 6C). MASĂ MOLECULARĂ / masse moleculaire / molecular mass. Suma maselor atomice relative ale tuturor atomilor care intră în compoziţia moleculei unui corp compus. Se determină prin metode crioscopice, pentru lichide sau solide, ori din legea lui Avogadro pentru gaze. Sin.: greutate moleculară. MASĂ SANGUINĂ / masse sanguine / blood volume. Expresie incorectă, dar utilizată frecvent în română şi în franceză ca sin. pentru ‘volum sanguin. MASCĂ, s. f. / masque, s. m. / mask. [ItaC. maschera, de Ca rădăcina mask- - negru; origine obscură] 1) Dispozitiv care se poate adapta etanş pe figură pentru administrarea substanţelor gazoase (oxigen, medicamente). 2) Aspect al feţei: a) m. echimotică, pete roşii punctiforme pe faţă, în traumatismele cu compresiune toracoabdominală; b) m. oboselii după efort intens; c) m. de graviditate (v.); d) m. tetanică, risus sar-donicus (v.). MASCĂ DE GRAVIDITATE / masque de grossesse / mask of pregnancy. Pete pigmentare cu contur neregulat care apar în timpul sarcinii la nivelul feţei. Sin.: cloasmă, mască de sarcină. MASCĂ DE SARCINĂ / masque de grossesse / mask of pregnancy. Sin.: mască de graviditate (v.). 663 MASCUL MASTOIDITĂ MASCUL, s. m. / mâle, s. m. / male. [Lat. masculus = Bărbat] în biologie, care aparţine sexului fecundant, purtător de celule reproducătoare mai numeroase, mai mici şi mai mobile decât ale femelei. 2) Care este de sex masculin. Obs.: utilizarea termenului cu referire la un bărbat are o nuanţă peiorativă. MASCULIN, adj. / masculin, -e, adj. / masculine. [Lat. mas-culinus = masculin, de Ca masculus = Bărbat.] Care aparţine sexului masculin, sau posedă caracteristicile normale ale unui ‘mascul. MASCULINIZARE, s. f. / masculinisation, s. f. / masculi-nization. [Lat. masculinus = masculin, de la masculus -Bărbat.] Apariţia caracterelor sexuale secundare masculine, care este normală la sexul masculin şi patologică la sexul feminin. Sin.: virilizare. V. şi virilism. MASCULINOVOBLASTOM, s. n. / masculinovoblastome, s. m. / masculinovoblastoma. [Lat. masculinus = masculin, de la masculus - Bărbat; o vum = ou; gr. blastos = germen; -orna.] Neoplasm ovarian care simulează o structură suprarenală şi a cărui histogeneză este discutată. Se presupune că m. se dezvoltă din fragmente ectopice de suprarenală sau este o varietate de ‘luteom. MASETER, s. m. / masseter, s. m. / masseter. [Qr. mas-seter, -eros = muşchi masticator, de la mastazein = a mânca] V. tab. anat. - muşchi. MASIV, adj., s. n. / massif, -ive, adj., s. m. / massive, adj., massif, n. [Lat. massa = masă.] Denumire comună pentru: 1) M. carpian (NA: carpus): carp. 2) M. facial osos: craniul facial. V. craniu. 3) M. tarsian (NA: tarsus): tars. MASOCHISM, s. n. / masochisme, s. m. / masochism. [Leopold von Sacher-Masoch, scriitor austriac, 1836-1895; -ism.] Parafilie în cazul căreia subiectul nu accedă la satisfacţie decât sub efectul unei suferinţe proprii de ordin fizic (lovire, rănire, flagelare) sau moral (insultă, umilire). ‘Flagelarea este procedeul cel mai frecvent. Prin extensie, m. califică toate conduitele în care suferinţa este mai mult sau mai puţin căutată. Sin.: algolagnie pasivă. MASTECTOMIE, s. f. / mastectomie, s. f. / mastectomy. [Qr. mastos = sân, mamelă; ektome = e?ccizie.] Ablaţie chirurgicală a sânului, care poate fi simplă, segmentară, parţială sau radicală. Termenul ‘mamectomie, deşi utilizat uneori, nu este corect etimologic. V. şi operaţie Halsted. MASTICAŢIE, s. f. / mastication, s. f. / mastication. [Lat. masticare = a mesteca] Proces fiziologic mecanic şi fizico-chimic de sfărâmare a alimentelor solide în cavitatea bucală, amestecarea acestora şi formarea bolului alimentar. M. se efectuează cu ajutorul dinţilor, incisivii şi caninii acţionând prin tăiere şi dilacerare, iar molarii prin zdrobire şi măcinare. Centrul de control al m. se află în trunchiul cerebral, dar procesul are la bază reflexul masticator. M. este primul timp al digestiei, pe care o favorizează îndeosebi prin creşterea suprafeţei de contact cu enzimele digestive. Pierderea parţială a funcţiei masticatorii se apreciază prin calculul ‘coeficientului masticatoriu. MASTITĂ, s. f. / mastite, s. f. / mastitis. [Qr. mastos = sân, mameCă; -ită.] Denumire generică care grupează ^toate afecţiunile inflamatorii ale ‘mamelei. Tipuri: 1) M. carcinomatoasă este o formă pseudoinflamatorie a cancerului mamar, observată la femeia tânără în timpul sarpinii sau perioadei de alăptare. Se manifestă prin inflamaţia acută a glandei mamare în întregime, cu evoluţie spontană spre exitus în câteva săptămâni sau luni. 2) M. totală: flegmon difuz care invadează mamela în totalitate. Sin.: panmastită. MASTOCIT, s. n. / mastocyte, s. m. / mast cell. [germ. Mast = aliment; gr. kytos = celulă.] Tip de ‘histiocit care există în mod normal în ţesutul conjunctiv din ganglionii limfatici, splină şi măduva osoasă. M. are formă rotunjită sau poligonală, cu diametru! de circa 25-30 prn, nucleu mare şi neregulat şi granulaţii metacromatice cu dimensiuni variabile. Gran.ulaţiile au rol de sinteză a unor mediatori chimici (ex.: histamină, he-parină, acid hialuronic). M. derivă din celule nediferenţiate ale ţesutului reticuloendotelial. Unii autori consideră celulele descrise anterior m. tisulare şi denumesc m. sanguine polinu-clearele bazofile. MASTOCITOM, s. n. / mastocytome, s. m. / mastocytoma. [germ. Mast = aliment; gr. kytos = celulă; -orna.] Aglomerare de ‘mastocite sub forma unui infiltrat celular cutanat, comună la câine şi rară la om. M. este o leziune tipică în ‘urticaria pigmentară. MASTOCITOPEXIE, s. f. / mastocytopexie, s. f. / mastocal-ciphylaxis. [germ. Mast = aliment; gr. kytos = celulă; pexis = filare.] Proprietatea ‘mastocitelor de a fixa calciul, ca şi alte substanţe (plumb, fier etc.). MASTOCITOZĂ, s. f. / mastocytose, s. f. / mastocytosis. [germ. Mast = aliment; gr. kytos = celulă; -oză.] Termen generic pentru grupul de boli caracterizate prin infiltrarea ‘mastocitelor în ţesuturi sau, uneori, la nivelul unor organe. M. cuprind: *m. difuză şi sistemică, ‘mastocitomul, ‘urticaria pigmentară şi unele ‘telangiectazii. MASTOCITOZĂ DIFUZĂ / mastocytose diffuse / diffuse mastocytosis. Afecţiune caracterizată prin îngroşarea pielii, liche-nificare, ‘eritrodermie generalizată şi prurit intens, urmare a infiltrării tegumentelor cu ‘mastocite. In copilărie m. d. este asociată frecvent cu *m. sistemică. MASTOCITOZĂ SISTEMICĂ / mastocytose systemique / sys-temic mastocytosis. Boală caracterizată prin existenţa de infiltrate alcătuite din ‘mastocite, situate în ţesuturile non-cutanate, uneori asociate cu leziuni cutanate. Infiltratele afectează de obicei ficatul, splina, oasele, ganglionii limfatici şi tractusul gastrointestinal. V. şi mastocitoză difuză. MASTODINIE, s. f. / mastodynie, s. f. / mastodynia. [gr. mastos = sân, mamelă; odyne = durere.] Senzaţie de tensiune dureroasă !a nivelul glandelor mamare, spontan şi la pal-pare. M. este un simptom în multe afecţiuni: dezechilibru hormonal estrogeni-progesteron, afecţiune locală a glandei mamare, dar poate apărea şi în relaţie cu menstrele. MASTOGRAFIE, s. f. / mastographie, s. f. / mastography. [gr. mastos = sân, mamelă; graphein = a scrie.] Termen considerat uneori, în mod greşit, sin. cu ‘mamografie. în realitate, m. cuprinde, pe lângă mamografia propriu-zisă, *pneu-momastografia şi ‘galactografia. MASTOIDA, s. f. / mastoî'de, s. f. / mastoid. NA: processus mastoideus. [gr. mastos = sân, mamelă; eidos = formă.] Partea postero-inferioară a osului temporal, situată posterior conductului auditiv extern. Are formă de piramidă, cu baza situată cranial şi vârful caudal. Partea sa inferioară se prelungeşte cu apofiza mastoidă, la nivelul căreia se află celulele mastoidiene umplute cu aer. Un conduct osos, aditus ad antrum, face să comunice între ele celulele mastoidiene cu casa timpanului, favorizând pătrunderea în mastoidă a unei infecţii otice. V. şi mastoidită. V. şi tab. anat. - oase. MASTOIDECTOMIE, s. f. / mastoî'dectomie, s. f. / mas-toidectomy. [gr. mastos = sân, mamelă; eidos = formă; ektome = e?(cizie.] Intervenţie chirurgicală care constă în trepanaţia şi ‘evidarea ‘mastoidei prin exereza sau deschiderea grupelor de celule mastoidiene. MASTOIDITĂ, s. f. / mastoidite, s. f. / mastoiditis. I gr. mastos = sân, mamelă; eidos - formă; -ită ] Inflamaţia mucoasei apofizei mastoide, în general complicaţie a otitei medii supurate acute sau cronice. Trebuie considerată un abces şi, deci, trebuie deschisă şi drenată prin trepanaţie. 664 MASTOLOGIH MAXILITĂ MASTOLOGIE. s. f. / mastologie, s. f. / mastology. [Qr. mas-tos = sân, mameCă; logos = ştiinţă.] Studiul sânului normal şi patologic. Sin. (incorect): senologie. MASTOPATIE, s. f. / mastopathie, s. f. / mastopathy. [£r. mastos = jorc, mameCă; pathos = Boală.] Orice afecţiune a glandei mamare. MASTOPEXIE, s. f. / mastopexie, s. f. / mastopexy. [Qr. mastos = sân, mameCă; pexis = fixare.] Procedeu de fixare chirurgicală a sânilor ptozaţi, utilizând ca mijloc de suport aponevroza muşchilor mari pectorali. MASTOPLASTIE, s. f. / mastoplastie, s. f. / mammoplasty. [Qr. mastos = sân, mameCă; plastos = modelat, de Ca plas-sein = a fornia, a modeCa] Sin.: mamoplastie (v.). MASTOPTOZĂ, s. f. / mastoptose, s. f. / mastoptosis. Ifr. mastos = sân, mameCă; ptosis = cădere.] ‘Ptoză a glandelor mamare care apare fie în relaţie cu o scădere ponderală accentuată, fie în cazul sânilor cu volum foarte mare, când se poate asocia cu o eczemă de tip *intertrigo. MASTOZĂ, s. f. / mastose, s. f. / mastosis. [Qr. mastos = sân, mameCă; ozâ.j Denumire generică pentru diverse afecţiuni benigne neinflamatorii ale sânului care sunt ‘chisturile sânului, ‘boala chistică a mamelei. MASTURBARE. Var. pentru masturbaţie (v.). MASTURBAŢIE, s. f. / masturbation, s. f. / masturbation. [Lat. masturbări = a practica masturbarea, de Ca manus = mână, stuprare = a vioCa, a pângări.] Provocarea orgasmului prin autoexcitarea, de obicei manuală, a organelor genitale externe. Var.: masturbare. V. şi onanie. MAŞONAMENT, s. n. / mâchonnement, s. m. / machon-nement. [Ţr. mâchonnement = mestecare, morfodre.] Franţuzim, adoptat şi în engleză, cu sensul de mişcare convulsivă a maxilarelor, pentru desemnarea mişcărilor automate şi continui ale maxilarelor, simptom care se întâlneşte în unele boli ale encefalului. MATERIAL, adj., s. n. / materiei, -elle, adj., s. m. / material. [Lat. materialis = material, de Ca materia = materie.] 1) Care se referă la materie, la substanţă; obiectiv. 2) Materii prime sau semifabricate din care se realizează: amprente dentare, proteze (în ortopedie, chirurgie, stomatologie etc.). V. şi bio-material. MATERIAL IMUNOREACTIV / materiei immunoreactif / cross-reacting material. O enzimă non-funcţională care poate reacţiona cu un anticorp dirijat împotriva unei enzime normale. MATERII FECALE / feces, s. f. pl. / f(a)eces, excrement. [Lat. materia = materie; faex, faecis = reziduuri, resturi] Deşeuri rezultate în urma digestiei. M. f. tranzitează intestinul gros şi se acumulează în rect, pentru a fi eliminate periodic, prin ‘defecaţie (normal 80-200 g/24 ore). Includ bacterii, celule intestinale exfoliate, secreţii şi reziduuri alimentare. Sin.: excremente. MATERN, adj. / maternei, -elle, adj. / maternal. [Lat. mater-nus = matern, de Ca mater, -tris = mamă.] Propriu mamei, care evocă mama. MATERNITATE, s. f. / maternite, s. f. / motherhood (1), ma-ternity (2). [Lat. maternus = matern, de Ca mater, -tris = mamă.] 1) Starea, calitatea de a fi mamă. 2) Spitalul, clinica în care nasc femeile. MATISARE, s. f. / epissage, s. m. / splicing. Proces prin care ‘intronii transcrişi în moleculele de ARN eterogen sunt excizaţi şi eliminaţi, în timp ce ‘exonii sunt reuniţi, rezultând moleculele de ARN matur. Sin.: episaj. MATITATE, s. f. / matite, s. f. / dullness. [CFr. matite, din Cat. mattus, de Ca maditus, participiuC trecut al verbului madere = a fi umed] Rezultat al examenului clinic obiectiv şi anume al ‘percuţiei, care constă într-un sunet caracteristic (tonalitate crescută, intensitate mare, lipsit de rezonanţă). M. se obţine, în mod fiziologic, ia niveiui organeior piine (m. cardiacă, m. hepatică, m. splenică), iar în patologie, la nivelul unor organe care în mod normal sunt sonore (ex.: m. în pneumonii, m. în pleurezii). MATRICE, s. f. / matrice, s. f. / template (1), matrix (2-5). [Lat. matrix, -icis = animal de reproducţie, uter.] 1) Lanţ preexistent de ADN pe tiparul căruia se va sintetiza, printr-un proces enzimatic complex, ADN sau ARN. 2) în matematică, dispunerea unor numere în coloane şi linii. 3) Ţesut embrionar care schiţează modelul viitorului ţesut matur. 4) Substanţa intercelulară a unui ţesut (ţesut cartilaginos). 5) M. citoplas-matică fundamentală, partea nediferenţiată a mitocondriei etc. MATRICE EXTRACELULARĂ / matrice extracellulaire / extra-cellular matrix. Reţea complexă de macromolecule extracelu-lare, prin intermediul căreia majoritatea celulelor din organism sunt dispuse în ţesuturi. M. e. constă, în esenţă, dintr-o reţea de proteine fibroase dispuse într-un gel hidratat de polizaha-ride. Componentele majore ale m. sunt: ‘fibronectina, ‘vitro-nectina, ‘colagenul, ‘proteoglicanii, ‘laminina şi ‘trombospon-dina. Roluri ale m. e.: stabilizator al structurii fizice tisulare („clei“ biologic universal), reglare a comportamentului celulelor cu care se află în contact, prin influenţarea dezvoltării, migrării şi proliferării celulareJ MATRICE UNGVEALĂ / matrice ungueale / matrix of nail. NA: matrix unguis. Ţesutul constituit din derm, care susţine structural unghia, denumit şi patul ungveal. Termenul este utilizat şi pentru porţiunea care asigură creşterea unghiei. MATURARE. Var. pentru maturaţie (v.). MATURAREA LIMFOCITELOR / maturation des lymphocytes / lymphocyte maturation. Transformarea progresivă a ‘limfo-citelor care nu posedă încă receptori specifici, în celule imuno-competente, având la origine un ‘clon. Astfel, pornind de la celulele suşă ale măduvei osoase, ‘limfocitele pro-B se transformă în ‘limfocite pre-B, ‘limfocite B imature, ‘limfocite B mature şi, în final, în ‘plasmocite. Pornind de la celule suşă din măduva osoasă care au migrat în ‘timus, se diferenţiază ‘timocitele imature, ‘timocitele mature, ‘timocitele precursoare, ‘limfocitele T4, ‘limfocitele T8 şi, în final, ‘limfocitele T cito-toxice şi ‘limfocitele T ajutătoare. MATURAŢIE, s. f. / maturation, s. f. / maturation. [Lat. maturare = a coace, de Ca maturus = copt, matur.] Procesul atingerii unei dezvoltări depline. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la dezvoltarea ‘ovulului, care ajunge apt pentru fecundaţie. Var.: maturare. MATURITATE, s. f. / maturite, s. f. / maturity. [Lat. matu-ritas, -atis = coacere, maturare, de Ca maturare = a coace si maturus = copt, matur.] 1) Stare care corespunde apogeului evolutiv al unei structuri. Ex.: eritrocit matur, ajuns la m. 2) Termenul este folosit în limbajul curent ca sinonim pentru vârsta adultă (cu referire, deopotrivă, la vârsta fizică şi la cea psihologică). MAXILA, s. f. / maxillaire superieur / maxilla. [Lat. maxilla = maxilar.] V. tab. anat. - oase. MAXILAR, adj., s. n. / maxillaire, adj., s. m., mâchoire, s. f. / maxillary, adj., jaw, n. NA: maxilla, pl. maxillae. [Lat. maxillaris, de Ca maxilla = maxilar.] 1) Referitor la maxilare. 2) Fiecare din cele două oase m.: m. inferior (denumit şi mandibulă) şi m. superior. V. tab. anat. - oase. MAXILAR INFERIOR / maxillaire inferieur / mandible. Sin.: mandibulă. V. tab. anat. - oase. MAXILAR SUPERIOR / maxillaire superieur / maxilla, upper jaw. V. tab. anat. - oase şi sinusurile feţei. MAXILITĂ, s. f. / maxillite, s. f. / maxillitis. [Lat. maxilla = ma?dlar; -ită.] Osteită a maxilarelor. 665 MAXILOFACIAL MÂNĂ MAXILOFACIAL, adj. / maxillo-facial, -ale, -aux, adj. / maxillo-facial. [Lat. maxilla = maxilar; facies - faţă] Care aparţine maxilarelor şi feţei. MAXILOMANDIBULAR, adj. / maxillo-mandibulaire, adj. / maxillomandibular. [Lat. maxilla = maxilar; mandibula = maxilar inferior, de Ca mandere = a m&steca] Care aparţine maxilarelor inferior (mandibulă) şi superior. MAXILOTOMIE, s. f. / maxillotomie, s. f. / maxillotomy. [Lat. maxilla = maxilar; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Secţiune chirurgicală a maxilarului superior, pentru aducerea în poziţia intenţionată de operator. MAXIMUM, s. n. / maximum, s. m. / maximum. [Lat. ma-ximus, superCativ de Ca magnus = mare.] 1) Cel mai mare efect posibil; cea mai mare cantitate. 2) Valoarea cea mai mare pe care o [a o funcţie. V. şi minimum. MĂDUVA OSOASĂ / moelle osseuse / bone marrow. NA: medulla ossium. Ţesut ‘hematopoietic (m. roşie) sau bogat în celule adipoase (m. galbenă) prezent în oasele lungi (median) şi în oasele late. Aspectul macroscopic (culoare) şi compoziţia variază cu vârsta: m. roşie este bogată în celule conjunctive tinere şi este prezentă la fetus şi la copil, la adult persistând doar în corpul vertebrelor, stern, coaste, ilion, oasele bazei craniului; m. galbenă este prezentă în oasele lungi, la vârstă adultă. MĂDUVA SPINĂRII / moelle epiniere / spinal cord. NA: medulla spinalis. Parte a sistemului nervos central, situată în canalul rahidian care la adult măsoară 42-45 centimetri. Se întinde de la nivelul bulbului rahidian (marginea superioară a atlasului), până la nivelul celei de-a doua vertebre lombare, unde se termină prin filum terminale. De o parte şi de a alta a m. s. se găsesc rădăcinile anterioare motorii şi cele posterioare senzitivie ale nervilor rahidieni. Structura internă este formată din substanţă cenuşie şi substanţă albă. Substanţa cenuşie este dispusă central, în jurul canalului ependimar, având forma literei H. Substanţa albă este dispusă sub formă de cordoane. Faţa anterioară prezintă pe linia mediană şanţul median anterior care separă cele două cordoane medulare antero-laîerale. Faţa posterioară prezintă şanţul simetric median posterior separând cele două cordoane posterioare. Cordoanele antero-laterale sunt constituite din fascicule de substanţă albă situată între şanţul median anterior şi cornul posterior corespunzător. Cordoanele posterioare cuprind fascicule de substanţă albă situată între şanţul median posterior şi cornul posterior corespunzător. Substanţa cenuşie prezintă: un corn anterior (dreptunghiular, pereche şi simetric, înconjurat de cordonul antero-lateral), care este sediul unor centri somatomo-tori, şi un corn posterior, care separă cordoanele posterioare de cele antero-laterale, fiind sediul unor centri visceromotori. MĂDUVĂ, s. f. / moelle, s. f. / marrow. NA: medulla, pl. medullae. [Lat. medulla = măduvă] Ţesut care reprezintă partea centrală a unui organ. Termenul se referă îndeosebi la: *m. spinării, *m. osoasă. MĂNUŞĂ, s. f. / gant, s. m. / glove. [Lat. manus = mână; -uşa.] Obiect din bumbac, latex sau cauciuc utilizat pentru protecţia mâinilor persoanei care execută anumite operaţii sau examene pe un bolnav, ca şi împotriva contaminării microbi-ene sau radioactive. în acest ultim caz m. au o compoziţie particulară, de ex., conţin plumb dacă sunt utilizate în lucrul cu substanţe radioactive. MĂRGĂRITAREL, s. n. / muguet, s. m. / thrush. [Ofeogr. margaritari = perCă, mărgăritar; el.] Sin. pop. pentru: muguet (V.). MĂRIME, s. f. / grandeur, s. f. / size. [Lat. mas, maris = BărBătesc, curajos; -ime.] Orice proprietate măsurabilă a unui obiect, material, organ, organism. M. se evaluează prin ‘măsurare. MĂSEA, s. f. / molaire, s. f. / molar. NA: dens molariş. [Lat. maxilla = maxilar.J Sin.: molar (v. def. 1). MĂSURARE, s. f. / mesurage, s. m. / measurement. [Lat. mensura = măsură, de Ca mensurare = a măsura] Acţiunea de a măsura. M. se efectuează comparând mărimea de măsurat cu o mărime de referinţă, numită unitate de măsură. Rezultatul m. este un număr care exprimă de^ câte ori este cuprinsă unitatea de măsură în mărimea dată. în medicină se măsoară diferitele regiuni şi zone ale organismului şi, în mod deosebit, cu ajutorul unui compas, toracele (toracometrie) şi pelvisul (pelvimetrie). MĂTĂNII COSTALE / chupelet costal / rachitic rosary. [SC. metanija = mătanie; Cat. costa = coastă] Serie de nodozităţi proeminente observate la unirea coastelor cu cartilajele costale, la copiii bolnavi de ‘rahitism. M. c. se dispun în două şjruri ‘moniliforme, în afara sternului, simetrice. MÂNĂ, s. f. / main, s. m. / hand. NA: manus. [Lat. manus = mână] Partea distală a membrului superior, organ prehen-sil şi al simţului tactil. Cuprinde o faţă anterioară, palma, la nivelul căreia se află ‘eminenţele tenară şi hipotenară, şi o faţă posterioară, dosul mâinii. Scheletul său este alcătuit din oase carpiene (8), metacarpiene (5) şi falange (14). Aspectul m. are valoare semeiologică într-o serie de stări patologice: 1) M. acromegalică, groasă, largă, „în lopăţică", cu degete groase şi boante. 2) M. balanţă, ale cărei mişcări active sunt imposibile din cauza laxităţii ligamentare, lipsei carpului, paraliziei totale a muşchilor sau secţiunii tuturor tendoanelor. 3) M. cubitală, sin.: grifă cubitală (v.). 4) M. „în gheară", v. mână „în grifă". 5) M. „în gât de lebădăla ridicarea antebraţului, m. cade în jos, realizând un aspect de „gât de lebădă", în leziunile nervului radial. 6) M. „în grifă", „în gheară", în paraliziile muşchilor interosoşi şi lombricali; ca urmare, se produce hiperextensia primelor falange, cu flexiunea ultimelor două. 7) M. hipotalamică, cu flexiunea tuturor degetelor, exceptând unul singur - index sau medius, în leziuni ale carefurului hipotalamic. 8) M. indicatoare, în paralizia nervului median, când primele falange ale policelui şi indexului nu se pot flecta; rămânând întinse, dau aspectul indicării unei direcţii. 9) M. „îngheţată", fixă, atribuită iniţial isteriei, constă în contractura degetelor, strânse în extensie unele contra altora, cu anchiloză, atrofie musculară şi tulburări vasomotorii şi trofice; poate fi observată după traumatisme minime ale m. sau ale articulaţiei pumnului, urmate de reflexe simpatice. 10) M. „în lornietă": în unele forme de reumatism cu osteoliză, degetele sunt foarte mobile şi pot fi alungite sau scurtate pasiv, falangele par a intra unele în altele ca elementele unei lorniete (binoclu de teatru). 11) M. „de maimuţă", simiană, diformitate din cauza paraliziei tuturor nervilor; m. este în flexie, cu degetele uşor îndoite, policele pierzând abducţia şi opoziţia, cu eminenţele tenară şi hipotenară şterse. 12) M. de mamoş sau m. Trousseau sin. semn Trousseau (v. def. 2). 13) M. plată, total atrofiată şi inertă, observată în paraliziile asociate de nerv median şi radial. 14) M. „de predicator", în atrofia muşchilor flexori ai degetelor şi ai mâinii, ceea ce duce la dominarea acţiunii tonice a muşchilor exten-sori şi deci la hiperextensia m.; apare în paraliziile nervilor median şi cubital, cu integritatea nervului radial. 15) M. radiată, devierea axului m. în afară. 16) M. „de schelet", aspect emaciat al m. în paralizia nervului cubital, cu atrofii ale adduc-torului policelui şi muşchilor interosoşi. 17) M. scobită apare când se cere bolnavului să depărteze degetele, în coree sau atetoză (m. scobită tonică) sau în leziuni piramidale (m. scobită paretică). 18) M. simiană, v. mână „de maimuţă". 19) M. strâmbă congenitală, diformitate congenitală a m. 20) M. strâmbă radiată, devierea m. în afară, din cauza unor difor- 666 mână cubitală MEDIASTIN mităţi ale radiusului sau în absenţa acestuia. 21) M. suculentă Marinescu, în siringomielie, în unele cazuri de ‘miopatie şi în ‘hemiplegiile cronice, îndeosebi la nivelul feţei dorsale a m. şi la nivelul primelor falange, coexistând adesea cu atrofia muşchilor din cauza unor tulburări trofice; apar un edem dur al ţesutului subcutanat şi piele lucioasă. 22) M. talamică, cu flexia uşoară a primelor falange şi hiperextensia ultimelor două, şi răsfirarea degetelor într-o poziţie de denivelare unele faţă de celelalte, în sindromul talamic. 23) M. în trident, în acondroplazie, când degetele sunt scurte şi umflate la baza lor, ceea ce provoacă depărtarea extremităţilor unele în raport cu altele. MÂNĂ CUBITALĂ / main cubitale / benediction hand, ulnar hand. Sin.: grilă cubitală (v.). MÂNĂ ÎN LORNIETĂ / main en lorgnette / opera-glass hand. V. mână (def. 10). _ MÂNĂ DE MAIMUŢĂ / main de singe / monkey hand. V. mână (def. 11). MÂNĂ DE PREDICATOR / main de predicateur / preacher’s hand. V. mână (def. 14). MÂNĂ SUCULENTĂ MARINESCU / main succulente de Marinesco / Marinesco’s succulent hand. [Gheorghc Marinescu, neuroCog român, profesor Ca (Bucureşti, 1863-1938.] V. mână (def. 21). MÂNĂ ÎN TRIDENT / main en trident / trident hand. V. mână (def. 23). MDR / MDR / MDR. [Acronim engl. pentru Multi-Drug Resistance = rezistentă muCtipCă Ca medicamente.] Genă care codifică o glicoproteină membranară ce joacă un rol de pompă refulantă faţă de substanţele străine (medicamente). Amplificarea acestei gene în cursul chimioterapiei anticanceroase determină rezistenţa celulelor la medicamentele utilizate. MDRP / MDRP / MDRP. [Sigla de Ca Multi-Drug Resistance Protein] Sin.: transportor multidrog (v.). MEAT, s. n. / meat, s. m. / meatus. NA: meatus. [Lat. mea-tus = trecere, cate.] 1) în sens general, orificiu! unui conduct. Este utilizat îndeosebi cu referire la orificiul intravezical al ure-trei (m. uretraî). 2) Cu sensul de deschidere, zonă de trecere, denumeşte, la nivelul foselor nazale, spaţiul cuprins între cornet şi peretele extern al acestuia. MEATOSCOPIE, s. f. / meatoscopie, s. f. / meatoscopy. [Lat. meatus = trecere, cale; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Examinarea instrumentală a unui ‘meat. Ex.: m. ureterală, m. uretrală. MEATOSOMIE, s. f. / meatosomie, s. f. / meatosomy. [Lat. meatus - trecere, cate; gr. soma, -atos = corp.] Cura operatorie a stenozei de ‘meat uretral. MEATOTOMIE, s. f. / meatotomie, s. f. / meatotomy. [Lat. meatus = trecere, caCe; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca tem-nein = a tăia.] Intervenţie chirurgicală care constă în incizia peretelui unui ‘meat, în scopul lărgirii sale (în cazul obstruării sau al retracţiei acestuia). Ex.: m. uretrală. MECANICĂ, s. f. / mecanique, s. f. / mechanics. [Lat. mechanicus = mecanic, din gr. mekhanikos, mekhanike, de Ca mekhane = maşină] Ştiinţa mişcării corpurilor materiale. M. corpului uman are aplicaţii în prevenirea şi corectarea deficienţelor legate de postură. V. şi biomecanică. MECANISM, s. n. / mecanisme, s. m. / mechanism. [Qr. mekhane = maşină; -ism.J 1) Structura unei maşini, a unui aparat. 2) Elementele componente ale unui sistem funcţional, ale unui proces şi modul lor de acţiune. Tipuri: a) m. auto-imun, formarea de autoanticorpi pentru antigeni proprii; b) m. naşterii, ansamblul mişcărilor imprimate fătului în cursul trecerii prin regiunea pelvigenitală; c) m. mentale, de organizare a operaţiilor mentale, de frânare a dorinţelor; d) m. de reglare sistemică regiează circulaţia sanguină locală. MECANOGRAMĂ, s. f. / mecanogramme, s. m. / mecha-nogram. [Qr. mekhane = maşină; gramma = înscriere.] Denumire generică pentru înregistrarea mişcărilor sau a fenomenelor vibratorii de la nivelul unui organ sau al unei regiuni din organism. Ex.: ‘apexocardiogramă, ‘flebogramă, ‘fonocar-diogramă, ‘sfigmogramă. MECANORECEPTOR, s. m. / mecanorecepteur, s. m. / mechanoreceptor. [Qr. mekhane = maşină; Cat. receptus, de Ca recipere = a primi] Grup de celule care răspunde la sti-muli mecanici, ca presiunea şi deformarea ţesutului, prin generarea unui impuls într-un nerv senzorial. Receptorii tactili, proprioceptorii şi receptorii auditivi şi ai echilibrului fac parte din această clasă. MECANOTERAPIE, s. f. / mecanotherapie, s. f. / mechano-therapy. [Qr. mekhane = maşină; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Ansamblu de metode de recuperare a motilităţii articulare şi de tonifiere musculară, în cadrul cărora se utilizează o aparatură adecvată fiecărui segment sau chiar mişcări. MECONIU, s. n. / meconium, s. m. / meconium. [Lat. meco-nium, gr. mekonion = suc de mac; excrementele nou-născuţilor.] Denumirea primelor materii intestinale pe care nou-născutul le expulzează în primele zile după naştere şi care au un aspect caracteristic: culoare brun-verzui, consistenţă moale-păstoasă (macroscopic sunt asemănătoare sucului de mac). Sunt alcătuite din grăsimi, mucus şi bilă. MEDIA, s. f. / media, s. f. / tunica media. NA: tunica media. [Lat. medius = situat Ca mijCoc.] ‘Tunica medie a peretelui arterelor sau venelor, situată între intimă şi tunica externă. Este alcătuită din straturi de ţesut elastic şi muscular în proporţii variabile. MEDIACALCINOZĂ, s. f. / mediacalcinose, s. f. / mediacal-cinosis. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; calx, calcis = var, calciu; -oză] Sin.: mediacalcoză (v.). MEDIACALCOZĂ, s. f. / mediacaicose, s. f. / Monckerberg’s arteriosclerosis. [Lat. medius = situat la mijloc; calx, calcis = var, calciu; -oză.] Formă de scleroză arterială caracterizată prin degenerescenţa şi calcificarea fibrelor musculare ale tunicii medii arteriale. Este frecvent asociată cu un ‘aterom şi poate apărea îndeosebi la diabetici. Sin.: mediacalcinoză. MEDIAL, adj. / medial, -ale, -aux, adj. / medial. NA: medial is. [Lat. medius = situat Ca mijCoc.] Mai aproape de axul de simetrie al corpului uman . Ex.: menise m. sau menise intern. V. intern. MEDIAN, adj. / median, -e, adj. / median. [Lat. medianus = de Ca mijCoc, de Ca medius = Ca mijCoc.] Care este situat la mijloc. Ex.: ‘nerv m., lob m. tiroidian. MEDIANECROZĂ, s. f. / medianecrose, s. f. / medial necro-sis. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; gr. nekrosis = mortificare, de Ca nekros = moarte.] Necroza ‘mediei arterelor elastice. Necroza mediei aortei determină ‘disecţia aortică. Var.: medionecroză. MEDIANECROZĂ CHISTICĂ IDIOPATICĂ / medianecrose kystique idiopathique / cystic medial necrosis, medio-necrosis aortae idiopathica cystica. Proces patologic de acumulare în treimea externă a ‘mediei arterelor elastice, cu deosebire în aortă, a unei substanţe cromatofile, acelulară, în focare minuscule. Rezultă o dislocare a structurilor elastice şi musculare, care determină constituirea de pseudochisturi lacunare diseminate, ce pot fi la originea unei ‘disecţii arteriale sau a unui ‘anevrism disecant. MEDIASTIN, s. n. / mediastin, s. m. / mediastinum. NA: mediastinum. [Lat. medievală mediastinum, din lat. medi- 667 MEDIAST1NITĂ MEDICINAL astinus = care se ţine Ca mijCoc, de Ca medius = situat Ca mijCoc, stare = a sta, a se tine.) Regiune mediană a toracelui, situată între regiunile pleuropulmonare, plastronul sternal şi coloana vertebrală dorsală. La nivelul m. se află: inima, vasele mari, traheea şi bronhiile extrapulmonare, esofagul, canalul toracic, numeroase vase limfatice, timusul sau relicvele sale, ganglioni simpatici şi nervi. Se disting: 1) M. anterior (NA: ca vum mediastinale anterius et medius), porţiunea m. situată anterior unui plan frontal care trece prin bifurcaţia traheei. M. a. conţine cordul, crosa aortică, cele două vene cave, vestigiile timusului şi pediculii pulmonari. 2) M. posterior (NA: cavum mediastinale posterius), porţiunea m. situată posterior faţă de un plan frontal care trece prin bifurcaţia traheei. M. p. conţine traheea, esofagul, porţiunea descendentă a aortei toracice, venele azigos şi canalul toracic. MEDIASTINITĂ, s. f. / mediastinite, s. f. / mediastinitis. [V. etimoCogia termenului mediastin; -ită.) Inflamaţie a diferitelor ţesuturi ale 'mediastinului, cel mai frecvent de natură in-fecţioasă. MEDIASTINOGRAFIE, s. f. / mediastinographie, s. f. / medi-astinography. [V. etimoCogia termenului mediastin; gr. graphein = a scrie.] Explorare radiologică a mediastinului în scopul vizualizării organelor intramediastinale. Se poate efectua radiografie, radioscopic sau tomografie, după insuflarea cu aer a spaţiului mediastinal, de obicei transtraheal. MEDIASTINOPERICARDITĂ, s. f. / mediastinopericardite, s. f. / mediastinopericarditis. [V. etimoCogia termenului mediastin; gr. peri = în jurul; kardia = inimă; -ită.) Pericardită cu adeziuni extinse de la pericard la mediastin. MEDIASTINOSCOPIE, s. f. / mediastinoscopie, s. f. / medi-astinoscopy. [V. etimoCogia termenului mediastin; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Examinarea endoscopică a mediastinului. MEDIASTINOTOM1E, s. f. / mediastinotomie, s. f. / medi-astinotomy. [V. etimoCogia termenului mediastin; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Nume generic pentru intervenţiile chirurgicale care au drept scop abordul organelor intramediastinale prin deschiderea 'mediastinului. M. anterioară se realizează prin rezecţia mai mult sau mai puţin întinsă a sternului şi a cartilagiilor costale. M. posterioară se realizează prin rezecţie costală. MEDIAT, adj. / mediat, -e, adj. / mediate. [Lat. mediare -a fi Ca mijCoc, de Ca medius = Ca mijCoc.] Fenomen, proces, metodă care se produce indirect, printr-un intermediar. Ex.: auscultaţia m. cu stetoscopul. MEDIATOR, s. m. / mediateur, s. m. / mediator. [Lat. mediator, -oris = mediator, intermediar, de Ca mediare = a fi Ca mijCoc fi medius = Ca mijCoc.] Denumire generică pentru o substanţă (sau o moleculă) care intervine, direct sau indirect, în desfăşurarea unui proces fiziologic sau (mai rar) patologic. Cele mai cunoscute molecule de acest tip sunt 'neuromedia-torii. Ex. de m. ce intervin în procese patologice: 'histamina şi 'eicosanoidele în 'inflamaţie. MEDIC, s. m. / medecin, s. m. / physician. [Lat. medicus = medic.) Persoană care, pe baza studiilor medicale atestate de o diplomă, practică 'medicina. Diploma de m. trebuie să fie recunoscută în ţara unde m. exercită dreptul de liberă practică. Practica în diferite domenii specializate ale medicinei este posibilă după ce m. susţine concursuri şi efectuează stagii, încheiate cu examene. Practica medicinei într-o altă ţară decât aceea în care medicul a efectuat studiile impune, de regulă, recunoaşterea diplomei de m. MEDICAMENT, s. n. / medicament, s. m. / drug, medicament. [Lat. medicamentum = Ceac, medicament.] Substanţă sau amestec de substanţe care prezintă proprietăţi curative sau preventive în căzui unor boli umane sau animale, ca şi orice produs care poate fi administrat la om sau la animal în vederea stabilirii unui diagnostic medical sau a restaurării, corectării şi modificării funcţiilor organice ale acestora. Introducerea pe piaţă a m. se supune unor directive complexe, variabile de la ţară la ţară. V. şi drog. MEDICAMENT ESENŢIAL / medicament essentiel / essential drug. Medicament indispensabil în tratamentul uneia dintre bolile cele mai răspândite. OMS elaborează, începând cu anul 1975, o listă de medicamente esenţiale, adusă periodic la zi. A noua listă, din 1997, conţine aproape 350 de produse sau preparate farmaceutice. Este vorba despre un ansamblu de medicamente de care trebuie să dispună orice medic, în ţările în curs de dezvoltare. MEDICAMENT HOMEOPATIC / medicament homeopathique / homeopathic drug. Medicament fabricat pornind de la circa 2500 de „suşe" de origine vegetală, animală, minerală sau chimică. Orice m. h. se obţine prin diluţii succesive ale unei soluţii iniţiale dintr-un anumit principiu considerat activ. Datorită diluţiilor un m. h. conţine cantităţi infinitezimale, dacă nu nedecelabile, din produsul de bază. V. şi homeopatie. MEDICAMENT ORFAN / medicament orphelin / orphan drug. Medicament cu cerere comercială redusă, deoarece este utilizat pentru tratamentul unei 'boli orfane. MEDICAMENT SUB FORMĂ LIBERĂ / medicament sous forme libre / unbound drug. Se numeşte formă liberă fracţiunea de m. nelegată de proteinele serice. în primul rând (şi uneori exclusiv) doar forma liberă trece în ţesuturi prin difuziune şi este eliminată. MEDICAMENTE GENERICE / medicaments generiques / generic drugs. Specialităţi farmaceutice similare şi recunoscute ca echivalente ale m. princeps, de bază, care nu mai sunt protejate printr-un brevet. MEDICAŢIE, s. f. / medication, s. f. / medication. [Lat. medi- catio. -onis = meditaţie.) Utilizarea sistematică a unuia sau a mai multor agenţi terapeutici cu indicaţie bine determinată, în scopul ameliorării sau dispariţiei unui simptom, unei dis-funcţii, unei anomalii organice sau biologice, sau al vindecării unei boli. MEDICINA BREVETELOR / medecine des brevets / patent medicine. Domeniu al m. care cuprinde legi şi reguli de protecţie a brevetelor medicale (medicamente, tehnici) ca şi meto-dologiile aplicaţiilor acestora în m. MEDICINA CATASTROFELOR / medecine des catastrophes / disaster medicine. Aplicaţie a *m. de urgenţă, pusă în serviciul comunităţii în cazul unor catastrofe naturale sau provocate de acţiuni ale oamenilor. Primul obiectiv al m. c. este salvarea vieţii persoanelor expuse şi acordarea de asistenţă medicală calificată şi promptă subiecţilor afectaţi. Eficienţa m. c. depinde de mijloacele existente şi de organizarea perfectă a acţiunilor în caz de catastrofe. MEDICINA MEDIULUI / medecine d’environnement / envi-ronmental medicine. Ramură a m. care are ca obiect studiul efectelor factorilor de mediu (îndeosebi factorii poluanţi, temperatura, radiaţiile, precipitaţiile, gradul de aglomerare umană) asupra sănătăţii umane. Frecvent, sunt incluşi şi factorii din mediul profesional. MEDICINA MUNCII / medecine du travail / occupational medicine. Studiul bolilor în relaţie cu exerciţiul profesional ('boli profesionale) şi al metodelor de prevenire a acestor boli. Sin.: medicină ocupaţională. MEDICINAL, adj. / medicinal, -ale, -aux, adj. / medicinal. [Lat. medicina = medicinăJ Care are proprietăţi curative, 666 medicină MEDICINĂ INTERNĂ întrebuinţat ca medicament. Din care se prepară medicamente. Ex.: plantă m., ceai m., alcool m. MEDICINĂ, s. f. / medecine, -ale, -aux, s. f. / medicine. [Lat. medicina = medicină.] Ştiinţa şi arta prevenirii (‘prevenţiei) ‘diagnosticului şi ‘tratamentului ‘bolilor. M. formează un ansamblu foarte complex, în interiorul căruia putem distinge: ştiinţele fundamentale (anatomie, fiziologie, genetică, histologie, imu-nologie, microbiologie etc.) şi ştiinţele aplicate (patologie, cu numeroase domenii, terapeutică etc.). Cunoaşterea medicală beneficiază de aportul unor discipline ştiinţifice variate: matematică, fizică, chimie, biologie moleculară, genetică, imunologie, biochimie, biofizică, electronică, informatică, psihologie etc. MEDICINĂ AEROSPAŢIALĂ / medecine aerospatiale / aero-space medicine. Ramură a m. care are ca obiectiv selecţia piloţilor şi a personalului ajutător cu aptitudini pentru zbor şi misiuni spaţiale. Include studiul patologiei şi fiziologiei umane în condiţii de zbor în atmosfera terestră şi în spaţiul cosmic. De asemenea, cuprinde studiile pe animale efectuate în aceleaşi condiţii. MEDICINĂ ALTERNATIVĂ / medecine alternative / alternative medicine. Termen general care include sistemele sau metodele de diagnostic şi tratament empirice, care nu fac parte din m. „ortodoxă“, oficială. Relativ populară, m. a. cuprinde practici de origini extrem de diverse, de la doctrine elaborate, la ocultism, superstiţie sau empirism în stare pură. Principalele componente ale m. a. sunt: ‘acupunctura, ‘chiropraxia, eventualele aplicaţii ale ‘efectului Kirlian (‘fotografie Kirlian), ‘fitote-rapia, ‘homeopatia, ‘iridologia, ‘medicina ayurvedică, ‘naturo-patia, ‘nutriterapia, ‘posturologia, ‘radionica, ‘reflexologia, ‘tehnica metamorfică, ‘vertebroterapia ş. a. M. a. oferă un teren larg de dispute şi nu trebuie confundată simplist cu şarlata-nia medicală, decât dacă este susţinută de ignoranţi conduşi doar de arghirofilie. V. şarlajan. MEDICINĂ ANTROPOLOGICĂ / medecine anthropologique / anthropologic medicine. M. a. consideră m. umană nu ca pe o ramură aplicativă a biologiei, ci ca pe o ‘antropologie aplicată. Multe din marile probleme ale ocrotirii sănătăţii sunt de fapt aspecte de m. a.: igiena muncii şi ergonomia, urbanizarea, industrializarea şi poluarea, explozia informaţională, comportamentul demografic. MEDICINĂ AYURVEDICĂ / medecine âyurvedique / ayurvedic medicine. Sistem medical coerent bazat pe filozofia vedică în care terapia se adresează tuturor nivelelor fiinţei (fizic, mental, emoţional şi spiritual) şi vizează integrarea omului în armonia cosmică. Principiul fundamental al manifestării este, în concepţie ayurvedică, prana, identificabilă cu „suflul vital" sau cu energia universală, orice maladie fiind consecinţa unei tulburări în circuitul pranei. M. A. a fost formalizată în Charaka Samhita, text vedic conceput ca tratat de medicină internă, în care se afirma cu 2 000 de ani înainte de descoperirea microscopului faptul că organismul este compus din celule şi sunt citate aproximativ 20 de organisme patogene împreună cu diferite descrieri ale proceselor patogenice. La fel ca şi medicina tradiţională chineză şi alte sisteme terapeutice holistice, m. A. îşi centrează diagnosticul pe bolnav şi nu pe maladie, prin determinarea cu acurateţe a tipului constituţional. Acesta rezultă din interacţiunea în proporţii variate a trei umori fundamentale (vata, pitta şi kapha), reflectate în plan structural, fiziologic şi psihocomportamental. Tratamentul ayurvedic este constituit din două etape: Shodana, care include tehnicile de purificare, şi Samana - administrarea de plante medicinale şi/sau oli-goelemente în vederea ameliorării acelei dosha al cărui dezechilibru a generat manifestarea morbidă. V. şi medicină alternativă. MEDICINĂ BAZATĂ PE DOVEZI / medecine fondee sur des faits / evidence-based medicine. Tendinţă recentă în m., iniţiată îndeosebi în SUA, în scopul susţinerii bazelor obiective ale deciziei medicale prin dezvoltarea cercetării clinice şi integrarea rezultatelor acestei cercetări în practica cotidiană a medicului, generalist sau specialist. V. şi epidemiologie clinică. MEDICINĂ CIBERNETICĂ / medecine cybernetique / cyber-netic medicine. Ramură a m. care cuprinde atât aplicaţiile medicale ale ‘ciberneticii, cât şi folosirea modelelor cibernetice teoretice în interpretările de fiziologie, fiziopatologie, terapeutică etc. V. şi medicină informaţională. MEDICINĂ CLINICA / medecine clinique / clinical medicine. Arta şi ştiinţa medicală însuşite şi practicate la patul bolnavului. Cunoştinţele medicale dobândite pe această cale. M. c. reprezintă totodată calea principală prin care se atestă şi se pun în practică aplicaţiile rezultatelor obţinute în cercetarea biomedicală. MEDICINĂ COMUNITARĂ / medecine communitaire / com-munity medicine. Serviciile medicale asigurate întregii populaţii a unei comunităţi, cu accentuarea aspectelor de ‘medicină preventivă. MEDICINĂ CORTICOVISCERALĂ / medecine cortico-vis-cerale / cortico-visceral medicine. Curent susţinut în mod exagerat în trecut, ca o expresie a influenţei sovietice, care în esenţa sa poate fi considerat sin. cu ‘medicina psihosomatică. MEDICINĂ DENTARĂ / medecine dentaire / dental medicine. Ramură a m. care are ca obiective profilaxia şi tratamentul bolilor dentare, ca şi ale altor ţesuturi oromaxilofaciale. MEDICINĂ EXOTICĂ / medecine exotique / tropical medicine. Sin.: medicină tropicală (v.). MEDICINĂ EXPERIMENTALĂ / medecine experimentale / experimental medicine. Parte a m. consacrată lărgirii câmpului cunoştinţelor prin experienţe pe animale de laborator. MEDICINĂ DE FAMILIE / medecine de familie / family medicine. Arie a m. având ca obiectiv asigurarea asistenţei medicale a întregii familii de către acelaşi medic. Medicul de familie, în condiţiile multiplelor specializări medicale, este singurul care are o imagine de ansamblu, necesară şi coerentă, asupra stării^ de sănătate a populaţiei asistate. MEDICINĂ FIZICĂ / medecine physique / physical medicine. Tratamentul bolilor cu agenţi fizici sau cu aparatură ce produce agenţi fizici cu proprietăţi terapeutice. MEDICINĂ DE GRUP / medecine de groupe / group medicine. M. exercitată de un anumit număr de practicieni, în general specialişti în domenii diferite, asociaţi între ei. MEDICINĂ HOLISTICĂ / medecine holistique / holistic medicine. Concepţie în m. care are la bază holismul, adică teza ireductibilităţii întregului la suma părţilor sale. Conform m. h., pacientul trebuie înţeles şi tratat considerând ansamblul factorilor fizici (suferinţa proprie), emoţionali, sociali, spirituali şi economici. MEDICINĂ INFORMAŢIONALĂ / medecine informaţionale / informaţional medicine. Progresele şi dezvoltările m. rezultate din teoria informaţiei şi informatică. Cuprinde: 1) Teoria şi practica matematică a diagnosticului medical. 2) Diagnosticul cibernetic (cu ordinatorul). 3) Dosarul medical şi, în general, evidenţa medico-sanitară. 4) Documentarea conform principiilor informaticii. 5) Reconsiderarea unor capitole de patologie din punct de vedere informaţional. Ex.: sindromul de agresiune informaţională (A. Restian). 6) Teoria şi practica medicală în relaţie cu bazele moleculare ale comunicării intercelulare. MEDICINĂ INTERNĂ / medecine interne / internai medicine. M. organelor interne, din care s-au diferenţiat specialităţi bine conturate: gastroenterologia, cardiologia, nefrologia, hematologia etc. M. i. este nu numai matricea m. moderne, ci o şcoală 669 MEDICINĂ LEGALĂ MEDIOCARPIAN de cultură generală medicală pentru fiecare specialist (I. Haţieganu). MEDICINĂ LEGALĂ / medecine legale / i'orensic medicine. Studiul relaţiilor m. cu dreptul, ca şi rezolvarea unor probleme medicale aflate sub incidenţa acestei relaţii. MEDICINĂ MOLECULARĂ / medecine moleculaire / molecular medicine. Cea mai importantă şi productivă direcţie de evoluţie a medicinei contemporane, constând în cunoaşterea cauzelor moleculare ale bolilor şi conturării tot mai clare a unor metode de diagnostic, terapie şi profilaxie la nivel molecular. MEDICINĂ NUCLEARĂ / medecine nucleaire / nuclear medicine. Una dintre cele 35 de specializări medicale acceptate în toate ţările Comunităţii Europene. M. N. reprezintă disciplina medicală în cadrul căreia se utilizează o serie de izotopi radioactivi, sub formă de 'radiofarmaceutice, în diagnosticul şi în tratamentul unor boli. Cronologic, M. N., prin *scinti-grafia clinică, apărută în anii 1950, reprezintă al doilea domeniu al imagisticii, după radiologie. Dacă în anii 1960, M. N. ocupa o poziţie privilegiată, alături de radiologie, ulterior locul său a depins de „concurenţa” generată atât de evoluţia radiologiei (care a culminat cu inventarea tomografiei computerizate), ca şi de apariţia noilor domenii ale imagisticii: ecografia şi imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară. Dar M. N. a depăşit toate aceste obstacole datorită unei evoluţii atât în plan tehnic (prin perfecţionarea gamma camerelor, inventarea gamma camerei PET şi recent a dispozitivelor PET-CT), cât şi a progreselor în obţinerea de radiofarmaceutice. La această evoluţie se adaugă un avantaj cert în planul informaţiei medicale: imaginile obţinute prin 'scintigrafie conţin date asupra stării funcţionale sau metabolice ale structurilor (organelor) investigate. Cu alte cuvinte, M. N. oferă fiziologia şi fiziopa-tologia în imagini, iar celelalte domenii ale imagisticii anatomia şi morfopatologia în imagini. în prezent, M. N. cuprinde două direcţii: diagnosticul şi tratamentul unor maladii. Metodele şi tehnicile de diagnostic se pot efectua in vivo ('scintigrafia clinică) şi in vitro (îndeosebi *radioimunodozări). 'Scintigrafia reprezintă domeniul ce! mai amplu a! M. N. şi s-a consacrat ca procedeu imagistic neinvaziv îndeosebi în: detecţia metastazelor osoase în cancerele osteofile, în alte afecţiuni ale scheletului, în evaluarea viabilităţii miocardului şi infarctul de miocard, în detectarea microembolismului pulmonar, în explorarea funcţională renală, în endocrinologie, îndeosebi în patologia tiroidelor, paratiroidelor şi suprarenalelor. Datorită evoluţiei excepţionale recente atât în plan tehnic ('gamma camera PET, dispozitivul 'PET-CT) cât şi în cel al dezvoltării de noi clase de radiofarmaceutice, câmpul investigaţiilor scintigrafice s-a extins, iar relevanţa în diagnostic a crescut considerabil. Astfel, imagistica de fuziune PET-CT devine *gold-standard în imagistica oncologică, datorită detecţiei precoce şi exacte a metastazelor, contribuţiei la stadializarea şi restadializarea post-terapeutică, ca şi a evaluării eficienţei chimio şi radiote-rapiei. Noile clase de radiofarmaceutice ce interferă procese metabolice sau reprezintă liganzi radiomarcaţi care se leagă la receptori specifici, permit obţinerea de imagini metabolice şi moleculare cu aplicaţii în cardiologie, neurologie şi psihiatrie, infecţii etc. Se poate afirma că imagistica scintigrafică evoluează în sincronism cu medicina moleculară. La rândul său, terapia radionuclidică, constând iniţial în utilizarea 131l în cancerul tiroidian şi apoi în hipertiroidii, este revoluţionată de radioimunoterapia cu anticorpi monoclonali radiomarcaţi, care pot fi dirijaţi către celulele specifice ale unui tot mai mare număr de tipuri de tumori maligne. MEDICINĂ OCUPAŢIONALĂ / medecine occupationelle / occupational medicine. Denumire sin. pentru *m. muncii, preferată în terminologia engleză. Se află în strânsă relaţie cu *m. mediului, MEDICINĂ OPERATORIE / medecine operatoire / operative surgery. Studiul experimental al tehnicilor chirurgicale pe cadavru şi pe animale.^ MEDICINĂ PERINATALĂ / medecine perinatale / perinatal medicine. Sin.: perinatologie (v.). MEDICINĂ POPULARĂ / medecine populaire / folk medicine. Totalitatea remediilor populare empirice utilizate în tratamentul bolilor. S-a dovedit că o serie de remedii au fost generate de observaţii care au_o valoare ştiinţifică. MEDICINĂ PRECLINICĂ / medecine preclinique / preclinical medicine. Termen utilizat pentru desemnarea primului ciclu de studii medicale care cuprinde disciplinele fundamentale. Uneori, denumirea este utilizată şi pentru desemnarea *m. preventive. MEDICINĂ PREDICTIVĂ / medecine predictive / predictive medicine. Predicţia riscurilor de îmbolnăvire prin studiul caracteristicilor genetice. w MEDICINĂ PREVENTIVĂ / medecine preventive / preventive medicine. Studiul mijloacelor care se opun apariţiei bolilor, îndeosebi prin intermediul igienei şi profilaxiei. MEDICINĂ PSIHOSOMATICA / medecine psychosomatique / psychosomatic medicine. Studiul tulburărilor organice sau funcţionale determinate, în totalitate sau în parte, de factorii psihici de ordin emotivo-afectiv. Ea obligă la o perspectivă deopotrivă reflexologică, biofilosofică şi de psihologie dinamică. MEDICINĂ SOCIALA / medecine sociale / social medicine. Aplicarea cunoştinţelor medicale în analiza unor probleme sociale, ca şi în practica legilor sociale. V. şi sociogeneză, sociologie medicală. MEDICINĂ SOCIALIZATĂ / medecine socialisante / socia-lized medicine. M. aflată în totalitate sub controlul şi direcţia guvernului unei ţări. Costurile impuse de asistenţa medicală sunt acoperite de alocaţii de la buget, de obicei pe baza unui programw naţional dew asigurări. MEDICINĂ SPORTIVĂ / medecine du sport / sports medicine. Domeniu al m. cuprinzând toate aspectele de fiziologie, patologie şi psihologie aie sporturilor recreative sau de performanţă (amatorism sau profesionism). Un obiectiv important constă în prevenirea traumatismelor sau a uzurii fizice şi psihice dinw sporturile dew performanţă. MEDICINĂ TROPICALĂ / medecine tropicale / tropical medicine. M. aplicată la bolile caracteristice zonelor tropicale şi subtropicale. Sin.: medicină exotică. MEDICINĂ UMANITARĂ / medecine humanitaire / humani-tarian medicine. Componenta medicală a ajutorului umanitar destinat salvării victimelor de război sau ale altor flagele, independent de tutela politică, sau de frontierele geografice şi culturale, benevol şi voluntar. MEDICINĂ DE URGENŢĂ / medecine d’urgence / emergency medicine. Ramură a m. specializată în diagnosticul şi tratamentul urgenţelor medicale şi chirurgicale, prin intervenţia personalului medical calificat şi cu ajutorul unor mijloace tehnice şi de dotare specifice. w MEDICINĂ VETERINARĂ / medecine veterinaire / veterinary medicine. Studiul bolilor animalelor, diagnosticul şi tratamentul acestora. MEDIE, s. f. / moyenne, s. f. / mean. [Lat. mediare = a fi ta mijtoc, de ta medius = situat ta mijtoc.] în statistica matematică, valoarea tipică centrală a unei repartiţii: 1) M. aritmetică simplă, utilă când variantele caracteristicii studiate se întâlnesc o singură dată. 2) M. aritmetică ponderată se utilizează când valorile au ponderi diferite. 3) Celelalte m. sunt tot simple sau ponderate: m. pătratică, m. cubică, m. de ordin superior. MEDIOCARPIAN, adj. / mediocarpien, -ienne, adj. / medio-carpal, midcarpal. [Lat. medius = situat ta mijtoc; gr. kar- 670 MEDIODORSAL MEGABAZĂ pos = pumn,] Situat median la nivelul ‘carpului, între cele două rânduri ale oaselor carpului. Ex.: articulaţia m. MEDIODORSAL, adj. / mediodorsal, -ale, -aux, adj. / mediodorsal. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; dorsualis = de (pe) spate, de Ca dorsum = spate.] Despre o structură anatomică situată median la nivelul regiunii dorsale (spatelui) sau la mijlocul părţii dorsale a unui organ. MEDIONECROZĂ. Var. pentru medianecroză (v.). MEDIOTARSIAN, adj. / mediotarsien, -ienne, adj. / medio-tarsian. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; gr. tarsos = talpă.] Situat median la nivelul ‘tarsului. Ex.: articulaţia m. MEDIU BUCAL / milieu bucal / oral environment. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; bucea = gură.] Denumire de ansamblu pentru salivă, produşii de descuamare ai mucoasei bucale, flora microbiană saprofită şi enzimele din cavitatea bucală. MEDIU DE CONTRAST / milieu de contraste / contrast medium. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; contra = împotrivă; stare = a sta, a se ţine.] Orice substanţă capabilă să facă vizibile, în radiologie, diverse structuri ale corpului, producând un contrast artificial. Acest contrast poate fi: 1) Opacifiant, radioopac (ex.: soluţie de sulfat de bariu). 2) Clarifiant, transparent (gaz). 3) Mixt (dublu contrast). M. de c. specifice sunt utilizate în ‘imagistica prin RMN şi ecocardiografie. Sin.: opacifiant (def. 2), produs de contrast. MEDIU DE CULTURĂ / milieu de culture / culture medium. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; cultura = cultivare.] Complex de substanţe nutritive, artificial sau natural (ex.: sânge), solid sau lichid, sterilizat, dispus în tuburi din sticlă, flacoane sau cutii şi servind la însămânţarea microorganismelor, în scopul multiplicării acestora. Pentru culturile de celule se utilizează m. dec. specifice. V. cultură de celule. MEDIU INTERN / milieu interieur / internai environment. [Lat. medius = situat Ca mijCoc; internus = interior, Căuntric.] Concept introdus de Claude Bernard pentru caracterizarea ansamblului de lichide fiziologice din organism (sânge, limfă, lichid interstiţial). Principalele caracteristici fizice şi chimice ale m. i. sunt reglate, variind doar în limite strânse. Această constanţă a m. i. (‘homeostazie) este asigurată îndeosebi de hormoni şi sistemul nervos şi se opune variabilităţii caracteristicilor mediului extern. MEDIUS, s. n. / medius, s. m. / medius. NA: digitus medius. [Lat. medius, de Ca medius digitus = degetul din mijloc.] Al treilea deget al mâinii. MEDLARS / MEDLARS / MEDLARS. Bază de date computerizată realizată de National Library of Medicine - S.U.A. MEDLARS (Medical Literature Analysis and Retrieval System) include două subsisteme, ELHILL şi TOXNET, cuprinzând peste 40 de baze de date online cu circa 14 milioane de referinţe bibliografice. Bazele de date conţin titluri de articole şi rezumate din reviste ce aparţin următoarelor domenii: medicină clinică, ştiinţe preclinice, stomatologie, ‘nursing, medicină veterinară. V. MEDLINE. MEDLINE / MEDLINE / MEDLINE. Reprezintă sistemul ‘MEDLARS online şi asigură accesul la baza de date realizată începând din 1966 de Biblioteca Naţională de Medicină din Statele Unite, care cuprinde referinţele publicate în: Index Me-dicus, Index to Dental Literature şi International Nursing Index (aproximativ 3 700 de periodice). Abonaţii la sistemul MEDLINE pot accesa datele dorite online (pe Internet) sau le pot primi periodic, stocate pe un CD-ROM. MEDULAR, adj. / medullaire, adj. / medullar. [Lat. medulla-ris = care pătrunde până în măduva oaselor, de Ca medulla = măduvă] Care aparţine măduvei spinării sau măduvei osoase; care se referă la ‘măduva spinării sau la ‘măduva osoasă ori are caracteristicile acestora; care alcătuieşte măduva. Ex.: canal m., centru motor m., sindrom de compresiune m. MEDULITĂ, s. f. / medullite, s. f. / medullitis. [Lat. medulla = măduvă; -ită.] Termen vag, deoarece poate desemna deopotrivă inflamaţia măduvei spinării, a medulosuprarenalei şi chiar a măduvei osoase. V. mielită şi osteomielită. MEDULIZARE, s. f. / medullisation, s. f. / medullization. [Lat. medulla = măduvă.] Inundarea ţesutului compact al osului de către măduva osoasă, în cursul ‘osteoporozei sau al ‘osteitelor. M. reprezintă consecinţa rarefierii ţesutului osos. MEDULLA, s. f. / medulla, s. f. / medulla. NA: medulla, pl. medullae. [Lat. medulla = măduvă] V. măduvă, măduva osoasă, măduva spinării şi medulosuprarenală. MEDULLA OBLONGATA / medulla oblongata / medulla oblongata. NA: medulla oblongata. Sin.: bulb rahidian (v.). MEDULOBLAST, s. n. / medulloblaste, s. m. / medulloblast. [Lat. medulla = măduvă; gr. blastos = germen.] Celulă primitivă a tubului neural. Este nediferenţiată şi se poate dezvolta spre ‘neuroblast şi ‘spongioblast. MEDULOBLASTOM, s. n. / medulloblastome, s. m. / medul-loblastoma. [Lat. medulla = măduvă; gr. blastos = germen; -orna.] Tumoră a cerebelului compusă din ‘meduloblaste. Afectează îndeosebi adolescenţii. MEDULOCULTURĂ, s. f. / medulloculture, s. f. / medullo-cultura. [Lat. medulla = măduvă; cultura = cultivare.] însămânţarea unui mediu de cultură cu ‘măduvă osoasă obţinută prin puncţie sternală. M. se practică în scopul căutării unor germeni microbieni. MEDULECTOMIE SUPRARENALĂ / medullectomie surrenale / adrenal medullectomy. Rezecţia ţesutului medular al ‘glandei suprarenale. MEDULOEPITELIOM, s. n. / medullo-epitheliome, s. m. / medulloepithelioma. [Lat. medulla = măduvă; gr. epi = pe; thele = mamelon, ridicătură; -orna.] Sin.: neuroepiteliom (v.). MEDULOGRAMĂ, s. f. / medullogramme, s. m. / medullo- gram. [Lat. medulla = măduvă; gr. gramma = înscriere.] Sin.: mielogramă (v. def. 1). MEDULOSCLEROZA, s. f. / medullosclerose, s. f. / myelo-sclerosis. [Lat. medulla = măduvă; gr. sklerosis = induraţie, întărire, de Ca skleros = tare, dur.] Termen nerecomandat, sin. cu mieloscleroză (v.). MEDULOSUPRARENALĂ, s. f. / medullosurrenale, s. f. / adrenal medulla. NA: medulla glandulae suprarenalis. [Lat. medulla = măduvă; supra = deasupra; ren, -is = rinichi.] Parte a glandei ‘suprarenale situată în mijlocul ‘corticosupra-renalei, de care se deosebeşte atât embriologic, cât şi histo-logic şi secretor. Are o greutate de circa 1 g (10% din totalul suprarenalelor). M. este formată din celule (feocromocite) care conţin granule cromafine, cu rol în secreţia şi stocarea *cate-colaminelor şi a altor mediatori non-catecolaminici. Sinteza hormonilor medulosuprarenalieni porneşte de la ‘tirozină şi ajunge la ‘noradrenalină şi ‘adrenalină, prin intermediul dihidroxife-nilalaninei (‘DOPA) şi a ‘dopaminei. M. secretă hormoni cate-colaminici (epinefrină, norepinefrină, dopamină) şi hormoni pep-tidici opioizi (enkefaline şi adrenorfine) cu rol neuromediator local prin efect autocrin. MEDULOSUPRARENALOM, s. n. / medullosurrenalome, s. m. / pheochromocytoma. [Lat. medulla = măduvă; supra = deasupra; ren, -is = rinichi; -orna.] Sin.: feocromocitom (v.). MEGA-ARTERĂ, s. f. / mega-artere, s. f. / enlarged artery. V. dolicomega-arteră. MEGABAZĂ, s. f. / megabase, s. f. / megabase. [Qr. megas, megalos - mare; Cat., gr. basis - Bază] Secvenţă de ADN constituită dintr-un milion de baze azotate. 671 MEGABAZINET MEGASPLANHNIE MEGABAZINET, s. n. / megabassinet, s. m. / congenital dilstation of renal pelvis. Diiataţia congeniiaiă a ‘bazinetu-lui, determinată de o aplazie a musculaturii sale netede. M. este cauza anumitor ‘hidronefroze. MEGACALICE, s. n. / megacalice, s. f. / hydrocalycosis. [Qr. megas, megalos = mare; Cat. calyx, -ycis, gr. kalyx, -ykos = cupă, învelişul florii] Malformaţie unilaterală caracterizată prin creşterea numărului şi a volumului *calicelor, hipoplazia medularei renale, fără modificarea corticalei şi în afara oricărui factor obstructiv. Sin.: megacalicoză. MEGACALICOZĂ, s. f. / megacalicose, s. f. / megacalico-sis. Sin.: megacalice (v.) MEGACAPILAR, s. n. / megacapillaire, s. m. / enlarged cap-illary. Anomalie congenitală a capilarelor, al căror diametru este mult mai mare decât cel normal. MEGACARIOBLAST, s. n. / megacaryoblaste, s. m. / mega-karyoblast. [Qr. megas, megalos = mare; karyon = sâmbure, nucleu; blastos = germen.] Prima celulă-precursor identificabilă a seriei trombocitare existentă în măduva roşie şi care prin maturare dă naştere promegacariocitului. MEGACARIOBLASTOZĂ, s. f. / megacaryoblastose, s. f. / acute megakaryocyte leukaemia. Formă de ‘megacariocitoză malignă care evoluează ca o leucemie acută. Se caracterizează prin proliferarea abundentă în măduva osoasă a unor celule foarte tinere şi atipice din ‘seria trombocitară. MEGACARIOCIT, s. n. / megacaryocyte, s. m. / megakaryocyte. [Qr. megas, megalos = mare; karyon = sâmbure, nucleu; kytos = celulă.] Ultima celulă medulară din ‘seria trombocitară. De dimensiuni mari, m. se distinge, în funcţie de gradul de maturaţie, în m. bazofil, granulos şi trombocitogen. MEGACARIOCITOZĂ, s. f. / megacaryocytose, s. f. / mega-karyocytosis. [Qr. megas, megalos - mare; karyon = sâmbure, nucleu; kytos = celulă; -oză.] Prezenţa în exces a *me-gacariocitelor în măduva osoasă, în sângele circulant şi la nivel tisular (mieloză megacariocitară). Proliferarea medulară a megacariocitelor poate avea un caracter atipic, constituind m. malignă, cu evoluţie mai mult sau mai puţin rapid letală (leucemie megacariocitară sau ‘trombocitemie esenţială). MEGACEFAL, adj. / megacephale, adj. / megacephalic. [Qr. megas, megalos = mare; kephale = cap.] Individ cu o cutie craniană ce depăşeşte capacitatea de 1 450 ml. MEGACOLON, s. n. / megacolon, s. m. / megacolon. [Qr. megas, megalos = mare; kolon = intestin gros.] Anomalie a intestinului gros care constă în dilatarea segmentară a acestuia, cu subţierea peretelui şi hipertrofierea musculoasei, determinând constipaţie, distensie abdominală şi stază a materiilor fecale în intestin. M. congenital se observă din prima copilărie şi este cauzat de absenţa celulelor nervoase în ganglionii Meissner şi Auerbach, din regiunea rectosigmoidiană. M. dobândit apare în perioada adultă şi poate fi secundar unei stenoze, unei afecţiuni nervoase sau unei intoxicaţii. V. şi boală Hirschsprung. MEGADOLICOCOLON, s. n. / megadolichocolon, s. m. / megadolichocolon. [Qr. megas, megalos = mare; dolikhos = lung; kolon = intestin gros.] Anomalie de dimensiuni a intestinului gros, de obicei congenitală. Se asociază modificările specifice ‘megacolonului cu o lungime excesivă a intestinului. MEGADOLICOURETER, s. n. / megadolicho-uretere / mega and dolichoureter. Dilataţie şi alungire a unui ureter. MEGADOZĂ, s. f. / megadose, s. f. / megadose. [Qr. megas, megalos = mare; dosis = acţiunea de a da.] Doză neobişnuit de mare a unui medicament, administrată la recomandarea şi sub supravegherea unui medic. M. este relativ frecventă în cazul vitaminoterapiei. MEGADUODEN, s. n. / megaduodenum, s. m. / megaduo-denum. Duoden cu diametrul mărit sau dilatat. M. poate fi congenital sau dobândit, ca în ‘sclerodermia generalizată. MEGAESOFAG, s. n. / mega(o)esophage, s. m. / megaloe-sophagus. [Qr. megas, megalos = mare; lat. oesophagus, gr. oisophagos = gâtlej, de la oisen = a căra, phagema = mâncare.] Dilataţie enormă a esofagului, fie congenitală, fie secundară unui spasm prelungit al cardiei. MEGALERITEM EPIDEMIC / megalerytheme epidemique / erythema infectiosum, fifth disease. [Qr. megas, megalos = mare; erythema, -atos = roşeaţă; epidemos = care circulă în toată ţara, de la epi = pe, demos = popor.] Sin.: boala a cincea (v.). MEGALOBLAST, s. n. / megaloblaste, s. m. / megaloblast. [Qr. megas, megalos = mare; blastos = germen.] Celulă de dimensiuni mari, nucleată, existentă patologic în *măduva roşie. M. este precursor al unei serii eritrocitare anormale în anemiile, denumite, din acest motiv, *anemii megaloblastice. M. reprezintă un *eritrob!ast patologic prin dimensiunile sale şi prin asincronismul de maturaţie observat în anemiile prin carenţă de^ vitamină B12 sau folaţi, ca şi în anumite anemii refractare. în toate cazurile, prezenţa m. este o traducere morfologică a stării de *diseritropoieză. MEGALOCIT, s. n. / megalocyte, s. m. / megalocyte. [Qr. megas, megalos = mare; kytos = celulă] Eritrocit cu dimensiuni anormal de mari (12-25 pm diametru, volum globular peste 110 pm3), care provine din ‘megaloblast. M. există în sângele periferic în mod patologic în ‘anemiile megaloblastice. Sin.: gigantocit (def. 2), macrocit. MEGALOCORNEE, s. f. / megalocornee, s. f. / megalo-cornea, macrocornea. [Qr. megas, megalos = mare; lat. medievală tunica cornea, din lat. corneus = de corn şi corn, -us = corn.] Afecţiune ereditară caracterizată prin creşterea dimensiunilor corneene bilateral, fără modificări ale transparenţei şi cu păstrarea integrităţii funcţiei vizuale. Sin.: kerato-megalie. MEGALOFTALMIE, s. f. / megalophtalmîe, s. f. / megaloph-thalmus, megalophthalmos. [Qr. megas, megalos = mare; ophthalmos = ochi] Anomalie congenitală a ochiului constând într-o mărire a diametrelor acestuia, îndeosebi la nivelul corneei. MEGALOMANIE, s. f. / megalomanie, s. f. / megalomania. [Qr. megas, megalos = mare; mania = nebunie.] Supraestimata excesivă, până la ‘delir, a capacităţii mentale şi/sau fizice proprii. Sin.: grandomanie. MEGALOMELIE, s. f. / megalomelie, s. f. / megalomelia. [Qr. megas, megalos = mare; melos = extremitate, membru.] Mărime, dimensiuni anormal de mari ale membrelor. MEGALOPSIE, s. f. / megalopsie, s. f. / megalopsia. [Qr. megas, megalos = mare; opsis = vedere, aspect.] Sin.: macro-psie (v.). MEGAMITOCONDRIE, s. f. / megamitochondrie, s. f. / megamitochondria. [Qr. megas, megalos = mare; mitos = aţă, fir; khondrion = granulă] Mitocondrie de dimensiuni foarte mari, observată la nivelul ficatului îndeosebi în alcoolism (ciroză alcoolică), mai rar în ‘malnutriţie. M. poate fi prezentă şi în muşchii scheletici în unele ‘miopatii, ca şi în celulele tumorale. MEGATROMBOCIT, s. n. / megathrombocyte, s. m. / megathrombocyte. Plachetă sanguină tânără şi de dimensiuni mari. MEGASPLANHNIE, s. f. / megasplanchnie, s. f. / megalos-planchny. [Qr. megas, megalos = mare; splankhnon = vis* cer.] Creşterea în volum a tuturor viscerelor sau a unui grup de viscere. 672 megatrahee MELANOGENEZĂ MEGATRAHEE, s. f. / megatrachee, s. f. / megatrachea. [Qr. megas, megalos = mare; arteria trakheia = arteră rufoasă, de ta trakhys = rugos.] Malformaţie congenitală foarte rară, caracterizată printr-un diametru mare al traheei (până la de trei ori mai mare), bronhiile având, de asemenea, frecvent, un diametru anormal. M. se manifestă la adultul tânăr prin 'bronhoree şi este pusă în evidenţă radiologie. MEGAURETER, s. n. / mega-uretere, s. m. / megaloureter. [Qr. megas, megalos = mare; oureter = ureter.] Dilataţie congenitală a 'ureterului, în general asociată cu cea a 'bazine-tului. MEGAVEZICĂ, s. f. / megavessie, s. f. / megacystis, megabladder. [Qr. megas, megalos = mare; tat. vesica = vezică] Creşterea capacităţii vezicii, idiopatică, de origine congenitală sau consecutivă unui obstacol cervicouretral. Uneori se asociază cu 'reflux vezicoureteral. MEIBOMIITĂ, s. f. / meibomiită, s. f. / meibomitis. Inflamaţie a 'glandelor Meibomius. V şi şalazion. MEIOZĂ, s. f. / meiose, s. f. / meiosis. [Qr. meiosis = micşorare, de ta meion = mai mic.] Totalitatea fenomenelor complexe ale procesului prin care celulele sexuale ale organismelor superioare îşi reduc la jumătate numărul de cromozomi (din *diploide ele devin 'haploide) şi care conduc la formarea 'gârneţilor. M. constă din două diviziuni succesive: prima se numeşte reducţională sau heterotipică, deoarece se deosebeşte de 'mitoza obişnuită. în această diviziune, din celule diploide, care au două garnituri de cromozomi (2n), una de provenienţă maternă, cealaltă paternă, iau naştere două nuclee haploide (n). A doua diviziune, de maturaţie se numeşte homotipică^ sau ecuaţională şi este asemănătoare mitozei obişnuite. în această diviziune are loc separarea *cro-matidelor în fiecare din cele două nuclee haploide care dau naştere gârneţilor. Concomitent, au loc procese importante din punct de vedere genetic, îndeosebi schimbul de gene între cromozomi omologi (*crossing-over). MELALGIE, s. f. / melalgie, s. f. / melalgia. [Qr. melos = extremitate, membru; aigos = durere.] Dureri aie membrelor, îndeosebi inferioare. Se denumesc astfel îndeosebi 'nevralgiile de la acest nivel. MELICERIS, s. n. / meliceris, s. m. / meliceris. [Qr. melikeron = fagure de miere.] Un fel de chist format prin acumularea în foliculul pilos a unei materii de culoare gălbuie, având consistenţa mierii şi fiind alcătuită dintr-o cantitate mare de grăsime liberă şi din celule epidermice disociate. MELANCOLIE, s. f. / melancolie, s. f. / melancholia, athymia. [Qr. melankholia = umoare neagră, de ta melas, melanos = negru, khole = Sită.] Termen foarte vechi, desuet, care în prezent este înlocuit cu cel de 'depresie majoră. MELANHIDROZĂ, s. f. / melan(h)idrose, s. f. / melanhidro-sis. [Qr. melas, melanos = negru; hidros = transpiraţie, sudoare; -oză.] Varietate de 'cromhidroză caracterizată prin culoarea neagră a 'sudorii. MELANIC, adj. / melanique, adj. / melanotic. [Qr. melas, melanos = negru.] Despre ţesuturile infiltrate cu 'melanină sau pigmenţi negri. MELANINĂ, s. f. / melanine, s. f. / melanin. [Qr. melas, melanos = negru; -ină.] Substanţă rezultată din metabolismul 'tirozinei, m. este un pigment fiziologic (variind de la negru la brun roşcat) al unor structuri anatomice din organism (coroidă, piele, păr etc.). Patologic, se produce în exces în unele tumori, denumite melanice ('nevi, 'melanoame) sau se elimină în urină. Sinteza m. în 'melanocitele din epiderm este influenţată de cantitatea de 'radiaţii ultraviolete primite la nivelul tegumentelor. V. şi dopa-reacţie. MELANISM, s. n. / melanisme, s. m. / melanism. [Qr. melas, melanos - negru; -ism.] Pigmentaţie brună accentuată a unor ţesuturi din organism determinată de producţia excesivă de 'melanină. M. poate afecta pielea (îndeosebi după expunerea la radiaţiile solare, în sarcină şi în 'boala Addison), părul, ochiul, unele mucoase. V. şi dopa-reacţie. MELANOBLAST, s. n. / melanoblaste, s. m. / melanoblast. [Qr. melas, melanos = negru; blastos = germen.] Celulă clară a stratului bazai epidermic, precursoare a 'melanocitului. MELANOBLASTOM, s. n. / melanoblastome, s. m. / melano-blastoma. [Qr. melas, melanos = negru; blastos = germen; -orna.] Deşi există şi tendinţa de a rezerva termenul tumorilor maligne care se formează prin proliferarea 'melanoblas-telor, m. este considerat actualmente ca sin. cu melanom malign (v.). MELANOBLASTOZĂ NEUROCUTANATĂ / melanoblastose neurocutanee / neurocutaneous melanosis. [Qr. melas, melanos = negru; blastos = germen; -oză; neuron = nerv; tat. cutis = pieţe.] Afecţiune caracterizată prin prezenţa de 'nevi pigmentări multipli şi cu suprafaţa mare. Poate fi însoţită de o infiltrare a unor centri nervoşi şi a meningelor cu *me-lanocite. M. n. este adesea latentă clinic. MELANOCIT, s. n. / melanocyte, s. m. / melanocyte. [Qr. melas, melanos = negru; kytos = cetută] Celulă stelată, cu origine în creasta neurală, producătoare de 'melanină. M. se află situate în epiderm, dermul regiunii sacrate, retină, coroidă şi meninge. MELANODERMIE, s. f. / melanodermie, s. f. / melanoderma. [Qr. melas, melanos = negru; derma, -atos = pieţe.] Coloraţie închisă a pielii determinată de o infiltraţie cu pigment a stratului profund al epidermului. cel mai frecvent este consecinţa unei abundenţe patologice a pigmentului cutanat normal, 'melanină. Poate apărea, de asemenea, în tuberculoză sau în intoxicaţiile cu săruri de aur şi argint. V. melanism. MELANODONŢIE, s. f. / melanodontie, s. f. / melanodontia. [Qr. melas, melanos = negru; odous, odontos = dinte.] Distrofie a dentiţiei temporare la incisivii superiori pe faţa lor vestibulară: pete murdare pe smalţ: dentina apare brună în locurile cu smalţul distrus. MELANOEPITELIOM, s. n. / melano-epitheliome, s. m. / melano-epithelioma. [Qr. melas, melanos = negru; epi = pe; thele = mameton, ridicâtură; -orna ] 'Epiteliom bazocelular cu celule bogate în 'melanină. MELANOFAG, s. n. / melanophage, s. m. / melanophage. [Qr. melas, melanos = negru; phagein = a mânca] 'Macrofag care a fagocitat şi a încorporat în citoplasmă sa granule de 'melanină. Sin.: cromatofor (def. 2). MELANOFIBROM, s. n. / melanofibrome, s. m. / blue n(a)evus. [Qr. melas, melanos = negru; tat. fibra = fibră; oma.] Sin.: nev albastru celular (v. nev albastru al lui Max Tieche). MELANOFOR, adj., s. n. / melanophore, adj., s. m. / mela-nophore. [Qr. melas, melanos = negru; phoros = care poartă, de ta pherein = a purta, a transporta] Celulă conjunctivă care transportă pigmentul metanie; nu produce 'melanină, *dopa-reacţia fiind negativă. MELANOGEN, s. m. / melanogene, s. m. / melanogen. [Qr. melas, melanos = negru; gennan = a produce.] Denumire generică a unui grup de derivaţi ai 'melaninei excretaţi prin urină în cazul bolnavilor de 'melanom malign avansat. MELANOGENEZĂ, s. f. / melanogenese, s. f. / melanogene-sis. [Qr. melas, melanos = negru; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] Formarea de 'melanină în ţesuturi pornind de la 'tirozină. M. creşte sub acţiunea 'melanosti-mulinei, 'adrenalinei şi, local, a 'radiaţiilor ultraviolete. Producerea de pigment melanic este absentă în 'albinism şi crescută în 'boala Addison şi în tumorile melanice. 673 MELANOGLOSIE MELOPLASTIE MELANOGLOSIE, s. f. / melanoglossie, s. f. / melanoglos-sia. [Qr. melas, melanos = negru; glossa = CimBă] Coloraţie neagră a părţii dorsale a limbii în unele ‘micoze. MELANOM, s. n. / melanome, s. m. / melanoma. [Qr. melas, melanos = negru; orna.) Denumire generică pentru tumorile dezvoltate din ‘melanocite, de regulă cu diferite grade de malignitate. M. survine la nivelul pielii (expunerea excesivă la radiaţiile solare fiind un factor determinant), dar şi la nivelul ochiului şi membranelor mucoase. Frecvent, m. se extinde şi în alte regiuni din^ organism, îndeosebi la nivelul ficatului şi nodulilor limfatici. în aceste cazuri, melanină sau precursorii săi pot fi excretaţi în urină (v. melanurie, melanogen). Prognosticul se află în relaţie inversă cu grosimea tumorii. Se apreciază că la o grosime sub 0,75 mm se asigură supravieţuirea după excizia chirurgicală. MELANOM ACROMIC / melanome achromique / amelanotic melanoma. M. nepigmentat. V. şi melanom. MELANOM MALIGN / melanome mălin / malignant melanoma, n(a)evocarcinoma. Tumoră malignă a sistemului pig-mentar, care se dezvoltă fie primitiv, pe pielea normală, fie prin degenerescenţa unui nev preexistent, de regulă joncţional. Actualmente se disting două tipuri de m. m.: 1) M. superficial extensiv, cu aspect de pată policromă, cu contur şi suprafaţă neregulate, corespunzând fazei de dezvoltare orizontală a m. m. 2) M. nodular, cu prognostic grav, constând dintr-o tumoră melanică în relief, cu o proliferare histologică bine circumscrisă, care invadează mai întâi dermul. Sin.: melanoblastom, nevocarcinom, nevocancer. MELANOONICHIE, s. f. / melanonychie, s. f. / melanony-chia. [Qr. melas, melanos = negru; onyx, -ykhos = unghie.] Pigmentaţie în negru a unghiilor, rareori totală, adesea parţială. MELANOSARCOM, s. n. / melanosarcome, s. m. / melano-sarcoma. [Qr. melas, melanos = negru; sarx, sarkos = came; -oma.] Tumoră cu ‘malignitate mare, cu punct de plecare la nivelul pielii sau a globului ocular (coroidă sau retină). Prezintă toate caracteristicile ‘sarcomului, de care se deosebeşte prin prezenţa abundentă a ‘melaninei, repartizată uniform sau neregulat. Sin.: sarcom melanic. MELANOSIS, s. n. / melanosis, s. m. / melanosis. [Qr. melas, melanos = negm; -osis.] Sindrom în care mucoasa colonului prezintă o coloraţie spre negru, prin depunerea masivă de ‘melanină în stromă. MELANOSTIMULINĂ, s. f. / melanostimuline, s. f. / mela-nocyte stimulating hormone. [Qr. melas, melanos = negm; Cat. stimulare = a îmBoCdi, a stimuCa, de Ca stimulus = Băţ ascuţit cu care se îmCtoCdesc viteCe; -ină.] Hormon format din 22 de aminoacizi, secretat de celulele melanocorticotrope ale *antehipofizei. M. exercită o acţiune de stimulare a ‘melano-genezei şi o slabă acţiune lipolitică. Abrev.: MSH. Sin.: hormon melanostimulant sau melanotrop, melanotropină. MELANOTROPINĂ, s. f. / melanotropine, s. f. / melanocyte stimulating hormone. [Qr. melas, melanos = negm; trope = întoarcere, de Ca trepein - a întoarce; -ină.] Sin.: melano-stimulină ^v.). MELANOZA, s. f. / melanose, s. f. / melanosis. [Qr. melas, melanos = negm; -oză.] Acumularea anormală în derm a *melaninei sau a oricărui alt pigment de culoare neagră, endogen sau exogen. MELANOZĂ CIRCUMSCRISĂ PRECANCEROASĂ DUBREUIHL / melanose circonscrite precancereuse de Dubreuihl / cir-cumscribed precancerous melanosis of Dubreuihl, melanosis circumscripta precancerosa. [William Auguste Dubreuihl, dermatoCog francez, (Bordeaux 1857-1935.] Sin.: boală Dubreuihl (v.). MELANOZOM, s. m. / melanosome, s. m. / melanosome. [Qr. melas, melanos = negm; soma, -atos = corp.] Granulaţie ovoidă de 0,7 pm lungime şi 0,3 pm lăţime, conţinând *me-lanină. Este sintetizat de ‘melanocit şi reprezintă o materializare a diferitelor etape ale ‘melanogenezei. MELANURIE, s. f. / melanurie, s. f. / melanuria. [Qr. melas, melanos = negm; ouron = urină.] Prezenţa ‘melaninei sau a precursorilor săi în urină, îndeosebi în caz de ‘melanom. Uneori, m. este consecinţa unor boli metabolice ca ‘porfiria. V. şi melanozom. MELASMA, s. f. / melasme, s. m. / melasma. [Qr. melas, melanos = negm; eiasma = pCacă.] Pete negre observate la vârstnici, îndeosebi la nivelul gambelor, date de o coloraţie anormală a epidermului şi urmate de o descuamare furfuracee. MELATONINĂ, s. f. / melatonine, s. f. / melatonin. [Qr. melas, melanos = negm; tonos = tensiune; -ină.] Hormon secretat de glanda pineală (*epifiză-def. 2) la întuneric (noaptea) şi în cantitate extrem de redusă la lumină (ziua). Receptorii pentru m. se află situaţi în nucleul de deasupra chi-asmei optice şi transmit creierului, consecutiv interacţiei cu lig-andul specific, informaţia asupra ritmului de alternanţă zi/ noapte. M. este un derivat al ‘serotoninei, împreună cu care are rol în reglarea ciclului de somn. Ca urmare, m. este utilă în terapia perturbării somnului şi a insomniei, îndeosebi la vârstnici şi lucrătorii din ture de noapte. Se presupune că m. exercită o acţiune inhibitoare asupra diverşilor factori ce declanşează secreţia de hormoni hipofizari. MELC, s. m. / limaşon osseux / cohlea. NA: cochlea. Sin.: cohlee (v.). MELENĂ, s. f. / melaena, s. m. / melena. [Qr. melaina, fem. de Ca melas, melanos = negm.] Simptom care constă în evacuarea pe cale anală de sânge digerat, provenit din hemoragii de la nivelul tubului digestiv, în segmentele superioare colonului. Acesta se elimină amestecat sau nu cu materii fecale şi capătă un aspect caracteristic, negru, asemănător gudronului. MELIOIDOZĂ, s. f. / melioîdose, s. f. / melioidosis. [Qr. malis sau melis = morvă; eidos = formă; -oză.] Boală cu prognostic sever, asemănătoare ‘morvei, provocată de Malieo-myces pseudomallei, având ca izvor de infecţie rozătoarele şi ovinele. Sin.: boală Stanton, boală Whitmore. MELITINĂ, s. f. / melitine, s. f. / melitin. [Lat. mei, mellis, gr. meii, melitos = miere; -ină.] 1) Polipeptid alcătuit din 26 de reziduuri de aminoacizi, component al veninului de albină. Are efecte toxice şi hemolitice. 2) Filtrat al unei culturi micro-biene de Brucella sau Micrococcus meiitensis utilizat în injecţii pentru diagnosticul ‘melitocociei. MELITOCOCIE, s. f. / melitococcie, s. f. / melitococcosis. [Lat. mei, mellis, gr. meii, melitos = miere; kokkos = BoaBâ] Sin.: bruceloză (v.). MELITURIE, s. f. / meliturie, s. f. / melituria. [Lat. mei, mellis, gr. meii, melitos = miere; gr. ouron = urină.] Prezenţa de glucide, de regulă *oze, în urină. Ex.: glicozurie, galac-tozurie, fructozurie. MELOMEL, s. m. / melomele, s. m. / melomelus. [Qr. melos = extremitate, memSm; melos = extremitate, memSm.] Monstru caracterizat prin prezenţa unuia sau mai multor membre accesorii, uneori normale anatomic. MELONOPLASTIE, s. f. / melonoplastie, s. f. / melonoplas- ty. [Qr. melon = oSraz; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Chirurgia plastică a obrajilor. Sin. parţial: ‘meloplastie (def. 1). MELOPLASTIE, s. f. / meloplastie, s. f. / meloplasty. [Qr. 1) melon = obraz, 2) melos = extremitate, memBm; 1), 2) plas- 674 meloreostoză MEMORARE tos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] 1) Chirurgia plastică a feţei. 2) Chirurgia reparatorie a extremităţilor, a membrelor. MELOREOSTOZĂ, s. f. / melorheostose, s. f. / melorheosto-sis. [Qr. melos = extremitate, membru; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge; osteon = os; -oză.] Maladie osoasă caracterizată prin condensarea puternică şi neregulată a unei părţi din corticală, cu aspectul de ceară topită ce curge de-a lungul unei lumânări aprinse. MELOTERAPIE, s. f. / melotherapie, s. f. / melotherapy. [Qr. melos = cântec; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Terapie prin muzică. MELOTROFOZĂ TRAUMATICĂ / melotrophose traumatique / traumatic melothroposis. [Qr. melos = membru; trophe = brand] Denumire pentru ansamblul tulburărilor trofice care apar uneori după o înţepătură banală non-infectată: congestie şi edem local, retracţia aponevrozei palmare, decalcifiere etc. Aceste tulburări durează şi sunt însoţite de dureri. Ele sunt foarte probabil de origine simpatică. V. şi boală Sudeck. MEMBRANA DECIDUA / caduque, s. f. / decidua, decidous membrane. NA: membrana decidua. Sin.: caducă (v. def. 1). MEMBRANĂ, s. f. / membrane, s. f. / membrane. NA: membrana (2). [Lat. membrana = membrand] 1) M. celulară, v. 2) O serie de alte structuri sunt denumite m.: m. seroasă, v. seroasă; m. sinovială, v. sinovială; m. timpanică, v. timpan etc. MEMBRANĂ BAZALĂ / membrane basale / basement membrane. Sin.: lamă bazală (v.). MEMBRANĂ BAZILARĂ / membrane basilaire / basilar membrane. NA: lamina basilaris cochleae. Lamă conjunctivă în formă de “melc”, dispusă între lama spirală şi ligamentul spiral. Reprezintă suportul ‘organului Corti. V. şi ureche internă. MEMBRANĂ BOWMANN / membrane de Bowmann / Bowmann’s membrane. NA: lamina limitans anterior corneae. [Sir William Bowmann, anatomist, fizioCog şi oftaC-moCog engCez, profesor Ca Londra, 1816-1892.] M. uniformă, de 7-12 pm grosime, situată sub epiteliul anterior al ‘corneei, care aderă puternic la stroma corneană. MEMBRANĂ CELULARĂ / membrane cellulaire / plasma membrane. Complex molecular de natură lipidoprotidică, delimitând "frontierele” teritoriilor celulare. De o grosime medie de circa 7,5 nm, m. c. este alcătuită dintr-un ‘bistrat fosfolipidic la nivelul căruia se află ‘proteinele membranare. în primele imagini obţinute prin ‘microscopie electronică prin transmisie, m. c. apărea ca o structură tristratificată (trilaminară). Ulterior s-a demonstrat că această imagine nu corespunde realităţii moleculare, m. c. având în realitate o structură în ‘mozaic fluid. Această „barieră vie" funcţionează atât în plan structural, delimitând celula de mediul înconjurător şi separând o serie de compartimente în interiorul celulei, cât şi în plan metabolic. Sistemul membranar intracelular delimitează în spaţiu diferitele activităţi ale celulei, atât faţă de mediul exterior, cât şi în interiorul celulei. Frontierele delimitate de bio-membrane sunt variabile, suple şi se modifică în timp. M. c. se află în contact (de regulă) la nivelul suprafeţei sale externe cu ‘glicolema, iar pe faţa internă cu diferite proteine, aparţinând îndeosebi ‘citoscheletului. împreună cu cele două structuri, m. c. ale tuturor celulelor se aseamănă structural (organizare moleculară în ‘mozaic fluid) şi funcţional, cu o serie de diferenţe specifice diferitelor tipuri celulare. Cele mai importante funcţii membranare sunt reprezentate de procesele de ‘transport şi de transmitere a informaţiei în cadrul comunicării celulare (‘receptori de membrană, ‘receptori nucleari). Cunoaşterea structurii moleculare şi a funcţiilor m. c. a generat o imagine nouă asupra proceselor de fiziologie celulară, cu răsfrângeri certe şi în patologie, deoarece nu există boală fără implicarea indirectă sau directă a biomembranelor. Sin.: membrană plasjnatică, plasmalemă. MEMBRANĂ DESCEMET / membrane de Descemet / Descemet’s membrane. NA: lamina limitans posterior corneae. []ean Descemet, medic fi anatomist francez, (Paris, 1732-1810.] Strat transparent omogen, acelular, plasat la nivelul feţei profunde a ‘corneei. Este considerată o lamă bazală înalt diferenţiată. MEMBRANĂ DIALIZANTĂ / membrane dialysante / dialysis membrane. M. permeabilă pentru ioni şi pentru moleculele mici, cristaloide. M. d. sunt utilizate în sistemele de ‘dializă (‘rinichi artificial), ca şi în procese tehnologice diverse. MEMBRANĂ ONDULANTĂ / membrane ondulante / undu-lanting membrane. Expansiune citoplasmatică subţire şi transparentă, foarte mobilă, caracteristică ‘macrofagelor. MEMBRANĂ OTOLITICĂ / membrane otolithique / otolithic membrane. NA: membrana statoconiorum. Strat gelatinos, de circa 20 nm, care conţine ‘otoliţii. Sin.: membrană stato-conială. MEMBRANĂ PLASMATICĂ / membrane plasmatique / plasma membrane. Sin.: membrană celulară (v.). MEMBRANĂ SEMIPERMEABILĂ / membrane semipermeable / semipermeable membrane. M. care permite numai trecerea solventului sau numai a unor particule foarte mici, de dimensiuni comparabile cu porii membranari. MEMBRANĂ SEROASĂ / membrane sereuse / membrana serosa, serous membrane. NA: tunica serosa. Sin.: seroasă (v.). MEMBRANĂ SINOVIALĂ / synoviale, s. f. / synovial membrane. NA: membrana synovialis. Sin.: sinovială (v.). MEMBRANĂ STATOCONIALĂ / membrane otolithique / sta-tocomic membrane. Sin.: membrană otolitică (v.). MEMBRU, s. n. / membre, s. m. / limb. NA: membrum, pl. membra. [Lat. membrum = membru.] 1) în anatomie, prelungire articulată şi pereche a corpului: *m. inferioare (NA: membrum inferius) şi *m. superioare (NA: membrum superius). 2) M. viril, sin. penis (v.). MEMBRU INFERIOR / membre inferieur / lower limb. NA: membrum inferius. Structură anatomică aflată în partea inferioară a trunchiului uman, servind pentru locomoţie şi alcătuită din patru segmente: şold, coapsă, gambă şi picior. MEMBRU FANTOMĂ / membre fantome / phantom limb. Denumire pentru senzaţia neobişnuită de prezenţă a segmentului absent, pe care o au bolnavii ce au suferit amputaţii la nivelul membrelor. Această senzaţie se constată în mod constant după amputaţie şi se poate însoţi de senzaţii parestezice şi dureri intense. Fenomenul este strict psihic şi amploarea sa nu depinde de starea anatomică a extremităţii periferice sau de nervii secţionaţi. MEMBRU SUPERIOR / membre superieur / upper limb. NA: membrum superius. Structură anatomică aflată în partea superioară a trunchiului şi alcătuită din patru segmente: umăr, braţ, antebraţ şi mână. MEMORARE, s. f. / memorisation, s. f. / memorization. [Lat. memor = care îşi aminteşte.] Cea mai simplă definiţie a m.: evocarea^ unei amintiri fixate cu mai mult sau mai puţin timp înainte. în termenii informaticii, memorarea reprezintă introducerea în ‘memorie a ‘informaţiilor, adică encodarea şi stocarea acestora. Se disting: m. intenţionată şi m. incidentală. Se vorbeşte despre m. intenţionată dacă subiectul este implicat într-o sarcină care îi cere în mod explicit studiul unui material în vederea unei restituiri ulterioare. în cazul m. incidentale, sarcina subiectului este de altă natură decât mnezi-că (de ex., pronunţarea cuvintelor cu cea mai bună dicţie posibilă), subiectul fiind apoi evaluat pe neaşteptate în ceea 675 MEMORIE MENINGITĂ SEROASĂ EPIDEMICĂ ce priveşte retenţia materialului. Există strategii de memorare care vizează descrierea mijloacelor mnemotehnice utilizate spontan şi evaluarea eficacităţii acestor mijloace. V. mnemotehnică, mnemonică. MEMORIE, s. f. / memoire, s. f. / memory. [Lat. memoria = memorie.] Facultatea mentală prin care senzaţiile, impresiile şi ideile sunt stocate şi reutilizate. în sens strict, termenul se aplică sistemului nervos, în primul rând psihicului (întipărirea, păstrarea, recunoaşterea şi reproducerea experienţei din trecut). M. este un fenomen care rezultă din modificări biologice cerebrale, al căror sediu pare a fi situat la nivelul cortexului cerebral (circumvoluţiunea limbică). Există o m. pe termen scurt (minute) şi pe termen lung (ani). Bazele neurofiziologice şi moleculare ale memoriei sunt în curs de clarificare. V. şi amnezie, engramă. MEMORIE IMUNOLOGICĂ / memoire immunologique / immunological memory. Capacitatea 'limfocitelor B şi T de a păstra informaţia despre un anumit antigen după primul contact cu acesta. La un contact ulterior cu acelaşi antigen, lim-focitele îl recunosc, se multiplică rapid şi declanşează reacţii imunitare specifice. Termenul este utilizat îndeosebi pentru desemnarea capacităţii sistemului imun de a răspunde mai rapid şi mai eficient faţă de agenţi patogeni cu care a mai venit în contact şi reflectă preexistenţa unei populaţii de lim-focite antigen-specifice multiplicate clonal. Persistenţa m. i. timp îndelungat după o infecţie nu poate fi cauzată întotdeauna de expunerea repetată la agentul patogen. Există două explicaţii alternative pentru persistenţa m. i.: 1) limfocitele induse de expunerea iniţială la un agent patogen au o viaţă îndelungată şi ar persista într-o stare de repaus până la următorul contact cu antigenul; 2) aceleaşi limfocite ar fi restimu-late repetitiv, chiar în absenţa noilor întâlniri cu agentul infec-ţios, ca urmare a persistenţei în fiecare individ a unei mici cantităţi de agent patogen, suficientă pentru restimularea celulelor activate, dar insuficientă pentru a determina răspândirea infecţiei la^alţi indivizi din populaţie. MENADIONĂ, s. f. / menadione, s. f. / menadione. Compus sintetic din grupa vitaminelor K. Sin.: vitamină K3 (v. vitamină K). MENARHĂ, s. f. / menarche, s. f. / menarche. [Qr. men, menos = tună; arkhe = început.] Prima 'menstruaţie (deci stabilirea începutului funcţiei menstruale). MENDELIAN, adj. / mendelien, adj. / mendelian. Despre un 'caracter genetic care se supune legilor lui Mendel. V. şi lege, def. 8. MENDELISM, s. n. / mendelisme, s. m. / mendelism. [De ta numete tui Qregor Jofiann ‘Mendet, călugăr şi Botanist austriac, CBrunn, azi CBmo, 1822-1884] Teorie conform căreia transmiterea caracterelor ereditare se produce în reproducerea sexuată conform legilor lui Mendel. M. reprezintă o etapă istorică, cu rol determinant în dezvoltarea geneticii, iar cunoştinţele actuale reprezintă o generalizare dar şi o depăşire a m. V. şi jege, def. 8. MENHIDROZĂ, s. f. / menhidrose, s. f. / menhidrosis. [Qr. men, menos = tună; hidros = sudoare; -oză.] Exces de secreţie sudorală în timpul menstruaţiei. Var.: menidroză. MENIDROZĂ. Var. pentru menhidroză (v.). MENINGE, s. n. / meninge, s. f. / meninx, pl. meninges. NA: meninges. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fiml] Ansamblul celor trei formaţiuni membranoase care înconjoară nevraxul (encefalul şi măduva spinării), care sunt, de la exterior spre interior: 'dura mater şi 'leptomeningele (alcătuit din 'arahnoidă şi *pia mater). MENINGIOM, s. n. / meningiome, s. m. / meningioma. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; -orna.] Denumire generală a tumorilor cerebrale sau medulare care derivă din elementele histologice ale *meningeior. MENINGIOMATOZĂ, s. f. / meningiomatose, s. f. / menin-giomatosis. Boală caracterizată prin formarea de 'menin-gioame multiple. MENINGISM, s. n. / meningisme, s. m. / meningism. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; -ism.] Ansamblu de simptome asemănătoare cu cele ale meningitei acute, fără să existe însă o inflamaţie a meningelor. Este atribuit acţiunii toxinelor sau reacţiilor de tip alergic. Ex.: m. provocat la copil de o infestare masivă cu viermi intestinali. Sin.: boală sau sindrom Dupre, pseudomeningită. MENINGITĂ, s. f. / meningite, s. f. / meningitis. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; -ită.] Denumire generică pentru inflamaţiile, acute sau cronice, ale meningelor cerebrale sau medulare. Etiologia poate fi diferită (infecţie virală, microbiană, parazitară, toxică etc.), dar simptomatologia este asemănătoare (traducând iritaţia meningiană), caracterizată prin febră, cefa-lee, redoare a cefei ('semnul Kernig), uneori vomismente (în jet, fără efort), contractura muşchilor paravertebrali, fotofobie, hiperestezie cutanată, atitudine în „cocoş de puşcă“, fenomene psihice. LCR prezintă modificări de celularitate şi morfologice caracteristice, adesea în funcţie de agentul etiologic. După localizare, m. poate fi cerebrală, spinală sau cerebrospinală. MENINGITĂ CEREBROSPINALĂ EPIDEMICĂ / meningite cerebrospinale epidemique / epidemic cerebrospinal meningitis. Boală infecţioasă epidemică determinată de 'menin-gococ, care invadează 'meningele cerebrale şi medulare. Se caracterizează clinic îndeosebi prin debutul brusc, intensitatea febrei şi a fenomenelor de iritaţie meningiană. Evoluţia rapidă şi fatală, manifestată uneori prin 'sindrom Waterhouse-Friderichsen, poate fi oprită de un tratament adecvat cu antibiotice. Sin.: meningită meningococică. MENINGITĂ LIMFOCITARĂ BENIGNĂ / meningite lymphocy-taire benigne, meningite lymphocytaire aigue curable / aseptic lymphocytic meningitis. Grup de afecţiuni de origine diferită, având în comun semne de iritaţie meningiană, cu evoluţie febrilă benignă, adesea cu reşute şi modificări ale LCR (limfocitoză accentuată, albuminorahie uşoară şi absenţa germenilor la examenul direct). Cuprinde: formele meningiene din 'leptospiroze, meningitele virale (boala Armstrong, meningitele urliană, zosteriană, herpetică), neurobrucelozele ('bruce-loză) cu formă meningiană, o serie de meningite de cauză necunoscută. MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ / meningite meningococcique / meningococcal meningitis. Sin.: meningită cerebrospinală epidemică^ (v.). MENINGITĂ PURULENTĂ / meningite purulente / bacterial meningitis. Supuraţie difuză cu piogeni a meningelor (*arah-noidită difuză) cu LCR tulbure, conţinând un mare număr de polinucleare alterate şi germeni microbieni. MENINGITĂ SEROASA / meningite sereuse / serous meningitis. Inflamaţie subacută sau cronică a meningelor moi şi a spaţiilor subarahnoidiene, cu creşterea cantităţii de LCR. Poate fi: a) difuză (m. s. internă, ventriculară, generalizată sau hidro-cefalica), manifestă printr-un sindrom de hipertensiune intra-craniană; b) localizată (m. s. externă circumscrisă, m. chis-tică, arahnoidită seroasă, chistică sau adezivă), consecinţă a cloazonării în diferite regiuni, cu simptomatologie în funcţie de localizare, asemănătoare cu cea dezvoltată de tumori situate în aceleaşi regiuni. MENINGITĂ SEROASĂ EPIDEMICĂ / choriomeningite lymphocytaire / lymphocytic choriomeningitis. Sin.: boală Armstrong (v.). 676 meningită virală MENISCOPATIE MENINGITĂ VIRALĂ / meningite virale / viral meningitis. M determinată de diferite virusuri (‘Coxsackie, virusul ‘corio-meningitei limfocitare, virusul ‘parotiditei epidemice etc.) caracterizată prin cefalee, febră, greţuri, ‘pleiocitoză în LCR (îndeosebi limfocite), dureri abdominale, durată scurtă şi absenţa complicaţiilor. V. şi meningită limfocitară benignă. MENINGOANGIOMATOZĂ, s. f. / meningo-angiomatose, s. f. / meningiomatosis. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină,; angeion = vas; -oma; -oză.] Leziune asemănătoare unui ‘hamartom observată în formele centrale ale ‘bolii Reckling-hausen. Se prezintă sub forma unei îngroşări a meningelor şi uneori este asociată cu ‘meningioame multiple. MENINGOBLAST, s. n. / meningoblaste, s. m. / meningo-blast. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; blastos = germen.] Denumire a celulelor nevroglice transformate care constituie anumite tumori meningiene. MENINGOBLASTOM, s. n. / meningoblastome, s. m. / meningoblastoma. Tumoră a meningelor formată din ‘meningoblaste. Poate comprima măduva spinării dacă este localizată la acest nivel. MENINGOCEL, s. n. / meningocele, s. f. / meningocele. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; kele = fiemie, tumoră] Ectopie (hernie) a meningelui sub forma unei formaţiuni sacciforme, care conţine LCR. Posedă un pedicul, de obicei impermeabil, care herniază printr-o fisură congenitală. M. este localizat frecvent pe faţa externă a cutiei craniene (fiind o formă de ‘encefalocel) sau într-un segment al canalului rahidian (în care caz constituie o varietate de *spina bifi-da). Sin.: hidromeningocel. MENINGOCOC, s. m. / meningocoque, s. m. / meningo-coccus. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; kokkos = BoaBă] Specie de coci (unici sau diplococi) din genul *Neisseria, agent al ‘meningitei cerebrospinale epidemice. în cazul meningitei se găseşte în LCR, purulent, în stare liberă sau fagocitat de granulocite. Poate persista la purtătorii de germeni (în particular în faringe) fără să provoace boala. Sin.: Neisseria meningitidis. MENINGOCOCCEMIE, s. f. / meningococcemie, s. f. / meningococc(a)emia. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; kokkos = BoaBă; haima, -atos = sânge.] Infecţie generalizată de etiologie meningococică, caracterizată prin ‘septicemie cu meningococ, asociată sau nu cu ‘meningită cere-brospinală. Tabloul clinic include febră, semne tegumentare (erupţie purpurică) şi articulare (artralgii). Sin. parţial: meningo-coccie. MENINGOCOCCIE, s. f. / meningococcie, s. f. / meningococ-cosis. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; kokkos = BoaBă] Infecţie determinată de ‘meningococ, cel mai frecvent sub forma ‘meningitei cerebrospinale, uneori asociată cu ‘meningococcemie. MENINGOENCEFALITĂ, s. f. / meningo-encephalite, s. f. / meningoencephalitis. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; -ită.] Boală acută cu etiologie frecvent virală, dar determinată şi de alte microorganisme (ricketsii, bacterii, fungi, protozoare, metazoare), în care procesul infecţios este localizat concomitent atât la nivelul encefalului, cât şi al meningelor. MENINGOENCEFALOCEL, s. n. / meningo-encephalocele, s. f. / meningoencephalocele. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; enkephalos - creier, de Ca en = în, kephale = cap; kele = fiemie, tumoră] ‘Protruzie hernială a creierului şi a meningelor printr-Ow breşă a cutiei craniene. MENINGOEPENDIMITĂ, s. f. / meningo-ependymite, s. f. / meningitis with ependymitis. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; ependyma, -atos = îmbrăcăminte de dea- supra, de Ca epi = pe, endyma, -atos = îmbrăcăminte; -ită.] Inflamaţia concomitentă a ‘meningelor şi a ‘ependimului. MENINGOMIELITĂ, s. f. / meningomyelite, s. f. / meningo-myelitis. [Gr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; mye-los = măduvă; -ită.] Inflamaţia asociată a meningelor şi a rădăcinilor nervilor spinali, care prezintă o ‘radiculită limitată sau extensivă, de tip ‘poliradiculonevrită. MENINGOPATIE, s. f. / meningopathie, s. f. / meningopa-thy. [Qr. meninx, -ingos = membrană foarte fină; pathos = BoaCă] Denumire generică pentru bolile ‘meningelui. MENINGORADICULITĂ, s. f. / meningoradiculite, s. f. / meningoradiculitis. [Gr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; Cat. radicula, dim. de Ca radix, -icis = rădăcină; -ită.] Inflamaţia asociată a meningelor şi a rădăcinilor nervilor spinali, care prezintă o ‘radiculită limitată sau extensivă, de tip ‘poliradiculonevrită. MENINGORADICULOMIELITĂ, s. f. / meningoradiculo-myelite, s. f. / meningomyeloradiculitis. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; Cat. radicula, dim. de Ca radix, -icis = rădăcină; gr. myelos = măduvă; -ită.] Inflamaţia simultană a măduvei spinării, rădăcinilor nervilor rahidieni şi meningelor. M. survine uneori în cursul ‘brucelozei sau ca o complicaţie tardivă în ‘meningita cerebrospinală epidemică. MENINGORAGIE, s. f. / meningorragie, s. f. / meningorrha-gia. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie meningiană. MENINGOTELIOM, s. n. / meningotheliome, s. m. / meningo-thelioma. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; (epi = pe) thele = mameCon, ridicătură; -oma.] ‘Meningiom alcătuit din celule meningoteliale. MENINGOTIFUS, s. n. / meningotyphus, s. m. / meningoty-phoid. [Qr. meninx, -ingos = membrană foarte fină; typhos = torpoare, stupoare, de Ca typhein = a incendia, a afuma] 1) Formă rară de debut în ‘febra tifoidă. 2) Complicaţie a febrei tifoide, sub forma unei ‘meningite (purulentă, seroasă sau, mai rar, hemoragică). MENiNGOTROPISM, s. n. / meningotropisme, s. m. / meningotropism. [Qr. meninx, -ingos = memBrană foarte fină; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce; -ism.] Afinitatea pentru ‘meninge pe care o prezintă o serie de substanţe chimice şi anumite specii microbiene. Pătrunderea a-cestora în creier, de regulă, nu este posibilă, datorită ‘barierei hematoencefalice. MENISC, s. n. / menisque, s. m. / meniscus, interarticular fibrocartilage. NA: meniscus articularis. [Qr. meniskos = semiCună, crai-nou.] Formaţiune anatomică fibrocartilaginoasă intraarticulară. Prezintă o formă de semilună, triunghiulară în secţiune. Prin faţa externă aderă la capsula articulară. Rolul său este de a facilita alunecarea suprafeţelor articulare, una faţă de cealaltă, în timpul mobilizării articulaţiei. Ex.: m. intern şi extern al genunchiului. MENISCECTOMIE, s. f. / meniscectomie, s. f. / meniscec-tomy. [Qr. meniskos = semdună, crai-nou; ektome = e^cizie.] Extirparea chirurgicală, parţială sau totală, a unui ‘menise articular. MENISCITĂ, s. f. / meniscite, s. f. / meniscitis. [Qr. meniskos = semdună; -ită.] Denumire generică pentru stările patologice ale ‘meniscurilor intra-articulare: subluxaţie cronică, leziuni traumatice sau degenerative, procese inflamatorii în cadrul ‘artritelor acute şi cronice etc. Sin.: meniscoză. MENISCOGRAFIE, s. f. / meniscographie, s. f. / menisco-graphy. [Qr. meniskos = semdună, crai-nou; graphein = a scrie.] Radiografie a ‘meniscurilor genunchiului după injectarea, intraarticular, a unei substanţe de contrast, opacă la raze X. MENISCOPATIE, s. f. / meniscopathie, s. f. / meniscopathy. [Qr. meniskos = semdună, crai-nou; pathos = BoaCă] Termen 677 MENISCOPEXIE MERCUR general, utilizat îndeosebi pentru bolile ‘meniscurilor laterale semilunare ale articulaţiei ‘genunchiului. MENISCOPEXIE, s. f. / meniscopexie, s. f. / meniscopexy. [Qr. meniskos = semilună, crai-nou; pexis = filare.) Sutura fragmentelor unui ‘menise articular după un traumatism. MENISCOZĂ, s. f. / meniscose, s. f. / meniscitis. Sin.: meniscită (v.). MENOCIT, s. n. / menocyte, s. m. / menocyte. [Qr. men, menos = tună; kytos = căută] Celulă de tip histiocitar observată în mucoasa uterină şi în sângele menstrual. M. conţine granulaţii metacromatice în interiorul cărora se află ‘heparină sau un precursor al acesteia. MENOMETRORAGIE, s. f. / menometrorragie, s. f. / meno-metrorrhagia. [Qr. men, menos = tună; metra = uter; rheg-nynai = a ţâşni, a izbucni] Flux menstrual prelungit, depăşind ca durată 7 zile. MENOPATIE, s. f. / menopathie, s. f. / menopathy. [Qr. men, menos = bună; pathos = boală] Orice afecţiune legată de tulburările menstruale. MENOPAUZĂ, s. f. / menopause, s. f. / menopause. [Qr. men, menos = lună; lat. pausa, gr. pausis = încetare, oprire.] Eveniment fiziologic care se produce la femeie, în mod normal între 50 şi 55 de ani. M. corespunde încetării activităţii ovariene şi dispariţiei totale a menstruaţiei. Se admite că m. s-a produs definitiv dacă menstruaţia a încetat de cel puţin un an. M. se asociază cu o regresie a caracterelor sexuale, ‘bufee de căldură şi uneori cu perturbări psihice sau neu-roendocrine. Utilizarea ‘estrogenilor diminuează tulburările în relaţie^ cu m., utilizarea *SERM fiind soluţia terapeutică în viitor. în afara m. normale se disting: 1) M. artificială produsă prin mijloace artificiale, chirurgicale sau prin iradiere. 2) M. precoce sau prematură, care poate apărea înainte de 40 de ani, uneori din cauza unei deficienţe primare a celulelor ger-minale, a unei tulburări neuroendocrine sau autoimunizare. V. şi climacteriu. MENORAGIE, s. f. / menorragie, s. f. / menorrhagia. [Qr. men, menos = lună; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] Hemoragie în continuarea menstruaţiei. V. şi metroragie. MENOREE, s. f. / menorrhee, s. f. / menorrh(o)ea. [Qr. men, menos = lună; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Flux sanguin menstrual. V. şi hiper-, hipomenoree. MENOTOXINĂ, s. f. / menotoxine, s. f. / menotoxin. [Gr. men, menos = lună; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.J Toxină de natură incertă, care a fost observată în sânge în cursul perioadei menstruale. MENOTROPINĂ, s. f. / menotropine, s. f. / menotropin. [Qt-men, menos = lună; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ină.] *Gonadotrofină cu activitate dominantă foliculo-stimulantă. MENSTRE, s. f. pl. / menstrues, s. f. pl. / menses. [Lat. menstrua, -orum = menstruaţie, de la mensis = lună] Sin.: menstruaţie (v.). MENSTRUAL, adj. / menstruel, -elle, adj. / menstrual. [Lat. mestrualis = referitor la menstruaţie, de la menstruus = în fiecare lună şi mensis = lună] Care se află în relaţie cu ‘menstruaţia. MENSTRUAŢIE, s. f. / menstruation, s. f., regles, s. f. pl. / menses, menstruation. [Lat. menstruus = în fiecare lună; menstrua, -orum - menstruaţie, de la mensis = lună] Etapă fiziologică a ciclului endometrial (ciclului sexual feminin lunar), care urmează fazelor proliferativă şi secretorie endometriale şi corespunde descuamării acestuia. M. este determinată de scăderea bruscă a ‘progesteronului şi ‘estrogenilor la sfârşitul ciclului ovarian lunar. Stimularea scăzută a celulelor endo- metriale este urmată rapid de involuţia endometrului însuşi până la circa 65% din grosimea sa anterioară şi vasospasm regional cu necrozarea straturilor superficiale endometriale. Descuamarea straturilor necrozate şi acumularea de sânge în cavitatea uterină iniţiază contracţii uterine care permit evacuarea conţinutului uterin. în timpul menstruaţiei normale se pierd circa 40 ml de sânge şi încă 35 ml de lichid seros, tot lichidul menstrual fiind incoagulabil datorită eliminării concomitente de ‘fibrinolizină. Endometrul se reepitelizează în 4-7 zile de la debutul menstruaţiei (când eliminarea de sânge încetează). Absenţa patologică a m. se numeşte ‘amenoree. Sin.: menstre, reguli. MENTĂ, s. f. / menthe, s. f. / mint. [Lat. ment(h)a, gr. minthe = mentă] Sin.: Mentha piperita (v.). MENTAL, adj. / mental, -ale, -aux, adj. / mental. [Lat. mens, -ntis = minte, inteligenţă] 1) Care aparţine minţii, raţiunii, intelectului, inteligenţei. Care se află în relaţie cu facultăţile psihice. Ex.: vârstă m., debilitate m. 2) Care se face, se realizează în minte. Ex.: calcul m. Var.: mintal. MENTHA PIPERITA / mentha piperita / mentha piperita. Plantă medicinală din familia Labiatae, ale cărei frunze conţin un ulei esenţial bogat în mentol, mentonă, acizi alifatici etc. Are acţiune răcoritoare, antiseptică, spasmolitică, colagogă, antiemetică, antidiareică. Sin.: izmă (pop.), mentă. MENTISM, s. n. / mentisme, s. m. / mentism. [Lat. mens, mentis = spirit, minte.] Tulburare psihică care se caracterizează prin existenţa unei succesiuni dinamice de imagini, sunete, cuvinte şi idei a căror înlănţuire domină subiectul, deşi acesta cunoaşte caracterul lor absurd. M. se observă în stările care se însoţesc de disoluţia conştienţei: stări ‘hipnagoge, intoxicaţii, stadiu prehalucinatoriu al ‘automatismului mental. MENTOL, s. m. / menthol, s. m. / menthol. [Lat. ment(h)a, gr. minthe - mentă; -ol.] Component al uleiului de mentă; se obţine şi sintetic. Util ca antiseptic şi antipruriginos. MENTON, s. n. / menton, s. m. / chin. NA: mentum. [Lat. mentum = bărbie, menton.] 1) Bărbie, parte a feţei al cărei relief este determinat de proeminenţa anterioară, mediană, rotunjită a mandibulei. Sin.: genion (def. 2). 2) Reper cranio-metric, v. genion def. 1. MENTONIER, adj. / mentonnier, -iere, adj. / mental. [Lat. mentum = bărbie, menton.] Care aparţine ‘mentonului, care se află în relaţie cu mentonul. Ex.: unghi m., arteră m. Sin.: genian. MEPROBAMAT, s. n. / meprobamate, s. m. / meprobamate. (DCI) Tranchilizant minor utilizat pentru diminuarea anxietăţii şi a tensiunii nervoase. MERALGIE, s. f. / meralgie, s. f. / meralgia. [Qr. meros = coapsă; algos = durere.] Durere la nivelul coapsei. V. şi meralgie parestezică. MERALGIE PARESTEZICĂ / meralgie paresthesique / meralgia paraesthetica. Boală caracterizată prin dureri şi tulburări diverse ale sensibilităţii subiective şi obiective, în zona inervată de nervul femurocutanat, la nivelul feţei externe a coapsei. Sin.: boală Bernhard. MERCAPTANI, s. m. pl. / mercaptans, s. m. pl. / mercap-tans. Denumire generică pentru derivaţii sulfuraţi formaţi prin putrefacţie bacteriană la nivelul colonului. M. determină mirosul specific al materiilor fecale. MERCAPTOPURINĂ, s. f. / mercaptopurine, s. f. / mercap-topurine. (DCI) Agent terapeutic inhibitor al sintezei de *pu-rină, ca analog structural al hipoxantinei, acţionând rapid asupra celulelor în diviziune. Abrev.: 6-MP. MERCUR, s. n. / mercure, s. m. / mercury. [Lat. Mercurius = numele mesagerului lui Jupiter, în acelaşi timp zeul comerţului (aluzie la mobilitatea metalului).] Elementul 80, Hg, cu greutatea atomică 200,59 şi densitatea 13,6 g/cm3. Este 678 mercurocrom MESAJ singurul metal lichid la temperatura obişnuită. Poate determina intoxicaţii acute şi cronice (adesea profesionale). Sărurile anorganice şi o serie de compuşi organomercuriali au proprietăţi dezinfectante, fungicide şi antiparazitare. M. este un component al diferitelor tipuri de 'amalgam de uz stomatologic. Alţi compuşi au acţiune diuretică. V. şi hidrargirism, hidrar-giroză. V. şi tab. const. biochim. MERCUROCROM, s. n. / mercurochrome, s. m. / mercuro-chrome. [Lat. Mercurius - numele mesagerului lui Jupiter, în acelaşi timp zeul comerţului (aluzie la moBilitatea metalului); gr. khroma, -atos = culoare.] C2oH8Br2HgNa206, sare disodică a dibromo-2,7-hidroximercuri-9-fluoresceinei, Mr de 750,67. De culoare verde închis, solubil în apă (culoare roşie) şi în alcool. Antiseptic local netoxic, neiritant; utilizat pentru dezinfecţia pielii (soluţie), uretrei şi vezicii urinare (instilaţii). MERICISM, s. n. / merycisme, s. m. / merycism. [Qr. mery-kismos = rumegare.] Revenirea în gură a unor fragmente de alimente deja înghiţie în stomac şi remestecarea lor (ca la rumegătoare). Sin.: ruminaţie (def. 1). MERIDIAN, adj., s. n. / meridien, -enne, adj., s. m. / meridian. [Lat. meridianus = de la amiază, de la medius = la mijloc, dies - zi] 1) Linie trasată convenţional pe un corp sferic sau sferoid, marcând intersecţia unui plan care trece prin axul acestuia. 2) Meridianele bulbului ocular: linii convenţionale trasate prin secţionarea imaginară a globului ocular de către planurile perpendiculare pe ecuatorul bulbului. 3) V. acupunctură, Yin-Yang. MERKELOM, s. n. / merkelome, s. m. / Merkel cell carci-noma. Tumoră cutanată rară dezvoltată pe seama celulelor Merkel. Clinic, m. se prezintă ca un nodul mai mult sau mai puţin pigmentat. Histopatologic se observă un carcinom tra-becular, care recidivează frecvent după tratamentul chirurgical. V. complex Merkel. MEROCEL, s. n. / merocele, s. f. / merocele. [Qr. meros = coapsă; kele = hernie, tumoră] Hernie crurală. MEROCRIN, adj. / merocrine, adj. / merocrine. [Qr. meros = parte; krinein = a separa de.] Referitor la celule secretoare care descarcă doar produsul secretat, ele menţinându-şi integritatea. Ex.: celulele glandelor salivare sau ale pancreasului. MERODIASTOLIC, adj. / merodiastolique, adj. / merodias-tolic. [Qr. meros = parte; diastole = ddatare, de la diastellein = a lărgi] Despre un fenomen (zgomot, suflu etc.) care nu ocupă, în timp, decât o parte a 'diastolei. MEROGONIE, s. f. / merogonie, s. f. / merogony. [Qr. meros = parte; gonef gonos = urmaş, sămânţă genitală] Dezvoltarea doar a unei porţiuni din *ou. MEROSISTOLIC, adj. / merosystolique, adj. / merosystolic. [Qr. meros = parte; systole = contracţie.] Se spune despre un fenomen (zgomot, suflu etc.) care ocupă doar o parte a sistolei. MEROSM1E, s. f. / merosmie, s. f. / merosmia. [Qr. meros = parte; osme = miros.] Pierderea simţului olfactiv pentru anumite mirosuri. MEROTOMIE, s. f. / merotomie, s. m. / merotomy. [Qr. meros = parte; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Operaţie constând în detaşarea unui fragment de mărime variabilă dintr-un organism viu, în scopul urmăririi fenomenelor de supravieţuire pe care fragmentul respectiv le poate prezenta. MEROZOIT, s. m. / merozoite, s. m. / merozoite. [Qr. meros = parte; zoon = animal.] 1) Fragment separat dintr-un organism prin 'merotomie. 2) Forma pre- şi extraeritrocitară din ciclul evolutiv al sporozoarelor (*Plasmodium), care rezultă prin diviziune asexuată. MERS, s. n. / marche, demarche, s. f. / gait. [Lat. mersum, de la mergere = a afunda] Deprindere motorie prin care se realizează locomoţia cu ajutorul membrelor inferioare. în unele boli ale sistemului nervos sau ale aparatului locomotor, m. poate prezenta o serie de caracteristici particulare, în general ca o consecinţă a compensării funcţiei organelor afectate. I) M. cu caracteristici particulare în boli ale sistemului nervos: 1) M. ataxic sau m. tabetic, m. nesigur din cauza absenţei coordonării voluntare; necoordonarea se accentuează după închiderea ochilor. 2) M. cerebelos sau ebrios, asemănător omului beat, în leziunile cerebeloase. 3) M. cosit sau „în foarfecă", în paralizia spastică, când sunt afectate bilateral trac-tusurile corticospinale. 4) M. galinaceu, legănat, tot în para-plegia spastică. 5) M. de „paiaţă", în coree, din cauza mişcărilor involuntare. 6) M. cu paşi mici, caracteristic paraliziei pseudobulbare. 7) M. pendular, în paraplegia cu con-tractură, când corpul oscilează înapoi-înainte. 8) M. spasmodic sau spastic, în paraplegia spasmodică: coapsele şi genunchii se apropie, iar picioarele, în echinism, alunecă pe sol. 9) M. „în stea", descris în sindroamele vestibulare, cu deviaţie spre labirintul lezat, îndeosebi la m. cu spatele. 10) M. stepat, v. stepaj. 11) M. tabetic, v. m. ataxic. 12) M. tatonat, cu contact mai întâi cu călcâiul, în ataxia senzorială. II) M. cu caracteristici particulare în boli ale aparatului locomotor: 1) M. alternant, în cursul căruia subiectul avansează cu un picior în acelaşi timp cu mişcarea braţului de partea opusă. 2) M. antalgic, în afecţiuni dureroase ale oaselor, articulaţiilor, muşchilor, tegumentelor sau unghiilor. 3) M. „cu buiestru", în care membrele superior şi inferior de aceeaşi parte avansează simultan. Acest tip de m. se poate efectua şi cu toate cele 4 membre simultan. 4) M. digitigrad, pe degete, în inegalitatea membrelor inferioare. 5) M. în doi timpi, în cazul m. cu cârje: fie alternativ, când membrul superior şi piciorul opus avansează, fie simultan, cu avansarea mâinii şi membrului inferior afectate, apoi a membrului inferior sănătos. 6) M. echin, descris în piciorul varus equin, cu sprijin pe degete şi cu flexia genunchiului. 7) M. gluteal, în distrofia musculară progresivă, din cauza atrofiei muşchilor fesieri. 8) M. isteric, cu simularea mono-, hemi- sau paraplegiei. 9) M. palmiped, "de raţă”, în distrofiile musculare şi în luxaţia congenitală de şold unilaterală. 10) M. în patru timpi, cu ajutorul cârjelor, în cursul căruia subiectul avansează succesiv mâna dreaptă, piciorul stâng, mâna stângă şi piciorul drept. 11) M. plan-tograd, pe toată planta. 12) M. şoldului dureros, legănat, cu lordoză marcată şi cu baza de susţinere lărgită. Obs.: clasificarea în cele două grupe de tipuri de m. este convenţională, un acelaşi tip de m. poate aparţine uneori ambelor grupe. MESAGER, s. m. / messager, s. m. / messenger. [Jr. mes-sager, din lat. missus, participiul trecut al verBului mittere = a trimite.] O moleculă sau un ansamblu de molecule care transmit un 'mesaj. MESAGER SECUND / messager second / second messenger. Moleculă intracelulară eliberată ca urmare a legării unui hormon peptidic (mesager prim) sau a unui anumit 'ligand pe 'receptorul său specific situat la nivelul 'membranei celulare. M. s. mediază acţiunea primului mesager, activând sau inhibând diverse sisteme enzimatice intracelulare. Lanţul molecular al generării m. s. este, de regulă, următorul: complex ligand-receptor, 'proteine G, 'adenilat ciclază sau 'fosfolipază C, m. s. Exemple de m. s.: 'inozitol trifosfat (IP3), *AMP ciclic, *GMP ciclic, 'diacilglicerol (DAG), 'calciu. MESAJ, s. n. / message, s. m. / message. [Jr. message, din lat. missus, participiul trecut al verBului mittere = a trimite.] Ansamblu de semnale organizate după un cod şi pe care un 679 MESANGIAL METADONĂ emiţător îl transmite la un receptor. Ex.: m. genetic (v. cod genetic, ADN, ARN), m. hormonale (v. mesager, hormon, receptor). MESANGIAL. Var. pentru mezangial (v.). MESANGIIL Var. pentru mezangiu (v.). MESCALINĂ, s. f. / mescaline, s. f. / mescaline. Alcaloid cu proprietăţi halucinogene extras din cactusul mexican Lophophora williamsii. MESMERISM, s. n. / mesmerisme, s. m. / mesmerism. [Franz Friedrich Anton Mesmer, medic de origine germană care a practicat în franţa şi ECveţia, 1734-1815; -ism.] Doctrină şi practică medicală la modă în secolele al XVIII-lea - al XlX-lea, elaborată de Fr. Mesmer pornind de la ipoteza existenţei unei influenţări între organismele umane, reciproce printr-un fluid magnetic. M. poate fi considerat ca un precursor al ‘psihoterapiei moderne, al nervismului şi al ‘medicinei psihosomatice. MEŞAJ, s. n. / mechage, s. m. / packing. [fr. mechage, de Ca meche, din Cat. myxa, de Ca myxus = cioc Ca o Campă cu feştiCă] Umplerea unei cavităţi din organism cu ‘meşe. Cavitatea poate fi normală sau patologică. MEŞĂ, s. f. / meche, s. f. / wick, pack. [fr. meche, din Cat. myxa, de Ca myxus = cioc Ca o Campă cu feştilă] Bandă sterilă de tifon (uneori din material resorbabil) utilizată cel mai frecvent în scop hemostatic, dar şi pentru a permite eliminarea secreţiilor dintr-o plagă sau dintr-o cavitate în care m. este introdusă. METAANALIZĂ, s. f. / meta-analyse, s. f. / metaanalysis. [Qr. meta = după; analysis = rezoCvare, de Ca analyein = a rezoCva fana = din nou, iarăşi; lyein = a distruge).] Regruparea diferitelor studii statistice efectuate pe loturi mai mici în scopul creşterii numărului de cazuri (bolnavi), devenind astfel posibilă formularea unor concluzii mai generale. METABIOZĂ, s. f. / metabiose, s. f. / metabiosis. [Qr. meta = după; bios = viaţă; -oză.] Sin.: comensalism (v.). METABOLIC, adj. / metabolique, adj. / metabolic. [Qr. meta-ballein - a se schimba] Care implică, presupune o transformare în relaţie cu un proces metabolic. Ex.: boală m., produs m. METABOLISM, s. n. / metabolisme, s. m. / metabolism. [Qr. metabole = schimbare, de Ca metaballein = a se schimba; ■ism.] Ansamblul de transformări biochimice şi energetice care au loc în organismele vii. Indiferent de nivelul considerat, celular, tisular sau organism întreg, m. cuprinde transformările survenite în diferitele faze ale ciclului vital (creştere, echilibru şi involuţie). în m. se disting două faze fundamental opuse, care se succedă sau se suprapun continuu: o fază de sinteză, ‘anabolism, şi o alta de degradare, *catabolism. METABOLISM BAZAL / metabolisme basal / basal metabolism. M. b. permite aprecierea consumului de oxigen în unitatea de timp şi raportat la suprafaţa cutanată. 1) M. redus la minimum, pentru asigurarea funcţiilor vitale. Variază în relaţie cu numeroşi factori fiziologici (sex, sarcină, menstruaţie, alimentaţie etc.), cu climatul şi altitudinea, cu o serie de cauze patologice (tulburări endocrine, boli de sânge etc.) sau ca urmare a administrării unor medicamente. 2) Investigaţie pentru evaluarea consumului energetic al unui subiect în condiţii bazale. Deoarece măsurarea directă a consumului real nu este posibilă, acest examen este în prezent mai rar utilizat, având o valoare diagnostică redusă (în trecut, era folosit îndeosebi în diagnosticul distiroidiilor). M. b. se măsoară prin ‘calorimetrie, impune 14-18 ore de repaus fizic după masă şi se exprimă în calorii pe oră şi pe metru pătrat de suprafaţă corporală. METABOLISM INTERMEDIAR / metabolisme intermediaire / intermediary metabolism. Denumire pentru ansamblul reacţiilor enzimatice celulare care transformă moleculele provenite din alimente în molecule utilizabile la nivel celular. METABOLIT, s. m. / metabolite, s. m. / metabolite. [Gr. metabole = schimbare, de Ca metaballein = a se schimba] Compus rezultat într-o etapă intermediară sau finală a unui proces metabolic. în funcţie de fazele metabolismului, m. pot fi anaboliţi sau cataboliţi. V. anabolism şi catabolism. METABOLOM, s. m. / metabolome, s. m. / metabolome. Ansamblul ‘substraturilor şi "metaboliţilor, ca şi a altor molecule mici prezente într-o populaţie de celule. Din punct de vedere al numărului şi diversităţii moleculelor m. este mult mai extins decât proteomul. METABOTROP, adj. / metabotrope, adj. / metabotropic. [V. etimoC. termenului metabolit; gr. trope = care provoacă o schimbare.] Despre un ‘receptor care exercită efectele sale prin activarea unei enzime, ce produce la rândul său un ‘mesager secund. Consecinţele activării receptorului pot fi exclusiv metabolice sau pot cuprinde efecte secundare asupra canalelor ionice. Ant.: ionotrop. METACARP, s. n. / metacarpe, s. m. / metacarpus. NA: metacarpus. [Qr. meta = după; karpos = pumn.] Ansamblul celor cinci ‘metacarpiene care constituie scheletul mâinii (fără degete). V. metacarpiene în tab. anat. - oase. METACARPIAN, adj. / metacarpien, -ienne, adj. / metacarpal. [Qr. meta = după; karpos = pumn.] Care se referă la ‘metacarp. METACARPIENE, s. n. pl. / os du metacarp, metacarpiens, s. m. pl. / metacarpal bones. [Qr. meta = după; karpos = pumn.] V. tab. anat. - oase. METACERCAR, s. m. / metacercaire, s. f. / metacercaria. [Qr. meta - indică transformarea; kerkos = coadă] Formă închistată a *Trematodelor aflată în ţesuturile gazdei intermediare. METACRILAT, s. m. / methacrylate, s. m. / methacrylate. [Qr. methy = băutură fermentată (hyle = materie); lat. acer = acru; gr. hyle = materie.] Ester sau sare a acidului metacri-lic. M. sunt lichide inflamabile şi se polimerizează uşor. Se utilizează la obţinerea plexiglasului, iar m. de metil este o răşină sintetică folosită în stomatologie şi în ortopedie la confecţionarea protezelor. METACRITIC, adj. / metacritique, adj. / postcritical. [Qr. meta = după; crisis = criză] Se spune despre tot ce urmează perioadei critice a unei boli. V. criză, def. 2. METACROMATIC, adj. / metachromatique, adj. / metachro-matic. [Qr. meta = indică transformarea; khroma, -atos = culoare.] Despre un colorant definit chimic care, după ce reacţionează cu o structură histologică, dobândeşte o tentă de culoare diferită de culoarea sa proprie. Ex.: albastrul de tolu-idină colorează în roşu granulaţiile ‘mastocitelor. Ant.: ortocro-matic. METACROMATISM, s. n. / metachromatisme, s. m. / meta-chromatism. [Qr. meta - indică tranformarea; khroma, -atos = culoare; -ism.] 1) Modificarea culorii pielii şi a părului în unele boli sau la vârstnici. 2) Sin.: metacromazie (v.). METACROMAZIE, s. f. / metachromasie, s. f. / metachro-masia. [Qr. meta - indică transformarea; khroma, -atos = culoare.] Colorarea unui ţesut în mod diferit faţă de soluţia colorantă, probabil prin eliberarea unei baze colorante. Sin.: metacromatism (def. 2) METADONĂ, s. f. / methadone, s. f. / methadone. (DCI) Analgezic morfinomimetic, cu acţiune îndelungată, sintetizat în scopul detoxificării organismului în perioada ‘sevrajului la toxicomanii dependenţi de ‘heroină. Rezultatele nu sunt certe, 680 metafază METAPSIHOLOGIE ci relativ mediocre. Generează toleranţă, care se instalează lent, dar sindromul de abstinenţă este mai puţin grav decât la heroină. M. este utilizată ca analgezic în durerile severe şi pentru cajmarea tusei cronice. Sin.: Sintalgon®. METAFAZĂ, s. f. / metaphase, s. f. / metaphase. [Qr. meta - indică transformarea; phasis = aparenţă, răsăritul unei steCe, de Ca phainein = a apărea] A doua fază a ‘mitozei, în cursul căreia cromozomii se depun în coroană la ecuatorul celulei pentru a^ forma ‘placa ecuatorială. METAFIZĂ, s. f. / metaphyse, s. f. / metaphysis. NA: meta-physis, pl. metaphyses. [Qr. meta - indică transformarea; physis = creştere, de Ca phyein = a creşte.] Porţiunea unui os lung care face legătura între epifiză şi diafiză. La copil, m. are la mijlocul său, transversal, cartilajul de creştere. METAIODOBENZILGUANIDINĂ, s. f. / meta-iodo-benzyl-guanidine / metaiodobenzylguanidine. Abrev.: MIBG. Substanţă cu o structură apropiată de cea a ‘noradrenalinei. Este utilizată, după radiomarcarea cu 131l sau 123l în ‘scinti-grafie pentru localizarea ‘feocromocitomului. De asemenea, pentru studiul funcţiei miocardice în miocardopatii. METAL, s. n. / metal, s. m. / metal. [Lat. metallum = metal.] Element caracterizat prin duritate, maleabilitate, ductilitate şi conductibilitate electrică şi termică, ionizat pozitiv în soluţie. M. alcaline monovalente (litiu, sodiu, potasiu, rubidiu şi cesiu) au un rol deosebit în organism. METALOENZIMĂ, s. f. / metallo-enzyme, s. f. / metalloen-zyme. [Lat. metallum = metal; gr. en = în; zyme = ferment, drojdie.] Enzimă care conţine un ion metalic, legat de obicei covalent în lanţul de aminoacizi sau la o grupare prostetică (ex.: hem). Ionii metalici au o funcţie similară ‘coenzimelor. M. cuprind: dehidrogenaza (zinc), acid ascorbicoxidaza (cupru), citocromoxidaza (fier), glutamatmutaza (cobalt), glutationperoxi-daza (seleniu), ureaza (nichel), xantinoxidaza (molibden) ş. a. METALOID, s. n. / metalloide, s. m. / metalloid. [Lat. me-tallum = metal; gr. eidos = formă.] 1) Orice element având proprietăţi metalice şi nemetalice. 2) Orice element cu proprietăţi diferite de un metal tipic. METALOPROTEINAZĂ, s. f. / metalloproteinase, s. f. / me-talloproteinase. [Lat. metallum = metal; gr. protos = primul; -ină; -ază.] ‘Proteinază al cărei ‘situs activ conţine un metal, de ex. zinc. V. şi metaloenzimă. METALOTERAPIE, s. f. / metallotherapie, s. f. / metallo-therapy. [Lat. metallum = metal; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] 1) Utilizarea terapeutică a metalelor şi a sărurilor acestora. 2) Tratarea bolilor prin aplicarea de metale la nivelul pielii, sub formă de plăci, brăţări, inele etc. în această alternativă, m. rămâne o practică empirică, ale cărei rezultate sunt greu de evaluat. METALOTIONEINĂ, s. f. / metallothioneine, s. f. / metallo-thionein. [Lat. metallum = metaC; gr. theion = sulf; (protos = primul); -ină.] Proteină citoplasmatică foarte bogată în *cis-teină, existentă în numeroase celule. M. este capabilă să fixeze majoritatea ionilor metalici, asigurând stocarea acestora. METALOZĂ, s. f. / metallose, s. f. / metallosis. Denumire pentru emisia locală, regională sau chiar generală de particule metalice care provin de la o proteză. M. este consecinţa uzurii protezei în cauză. METAMER, s. n. / metamere, s. m. / metamere. [Qr. meta = după; meros = parte.] 1) Segment rezultat din diviziunea primitivă a embrionului, denumită *metamerie. 2) Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi şi artro-podelor, asemănătoare ca structură şi aşezate succesiv. METAMERIE, s. f. / metamerie, s. f. / metamerism. [Qr. meta = după; meros = parte.] Diviziunea primitivă a ‘corzii dorsale a embrionului şi a ţesuturilor înconjurătoare în segmente sau ‘metamere. Fiecare segment prezintă un ansamblu de proprietăţi proprii, exprimate, de ex., în *m. cutanată. La vertebrate se produce o nouă fragmentare a corzii dorsale, consecutiv căreia rezultă ‘vertebrele. METAMERIE CUTANATĂ / metamerie cutanee / skin metamere. Diviziune a suprafeţei cutanate în teritorii care corespund, fiecare, unui segment medular primitiv sau neurotom. Această diviziune poate explica repartiţia unor tulburări cutanate: anestezii, erupţii (din zona zoster) care se află în relaţie cu o leziune nervoasă, dar nu corespund distribuţiei unui anumit nerv periferic. METAMFETAMINĂ, s. f. / methamphetamine, s. f. / metham-phetamine. [Qr. methy = Băutură fermentată (hyle = materie); amphi = de amBeCe părţi; Cat. aether, gr. aither = aer curat, BoCtă cerească; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCului Cui Jupiter Ammon din LiBia; -ină.] Derivat metilat al ‘amfetaminei care exercită un efect mai puternic decât aceasta în stimularea sistemului nervos, de unde tendinţa de utilizare exagerată. Abuzul de m. a luat o extensie epidemică. Pe lângă dependenţa pe care o induce, abuzul determină efecte fetale: prematuritate şi scăderea greutăţii nou-născuţilor. METAMIELOCIT, s. n. / metamyelocyte, s. m. / metamyelo-cyte. [Qr. meta = după; myelos = măduvă; kytos = ceCuCă] Celulă a măduvei osoase, intermediară între ‘mielocit şi *gra-nulocit. METAMORFISM, s. n. / metamorphie, s. f. / metamorphism. [Qr. metamorphoo = eu transform.] Transformarea substanţei conjunctive fundamentale. METAMORFOPSIE, s. f. / metamorphopsie, s. f. / meta-morphopsia. [Qr. meta - indică transformarea; morphe = formă; opsis = vedere, aspect.] Vedere deformată a obiectelor. Cauze: boli ale retinei, imperfecţiunea mediilor optice, leziuni temporoparietooccipitale ale creierului. Sin.: sindromul “Alice în Ţara MinuniloL METAMORFOZĂ, s. f. / metamorphose, s. f. / metamor- phosis. [Qr. meta - indică transformarea; morphosis = formare.] Ansamblu de transformări pe care le suferă o serie de animale, ca amfibienii şi numeroase nevertebrate, în cursul dezvoltării lor de la ieşirea din ou până la stadiul de adult. Ex.: m. broaştei. METANEFRINA, s. f. / metanephrine, s. f. / metanephrine. [ Qr. methy = Băutură fermentată (hyle = materie); (epi = pe) nephros = rinicfii; -ină.] Produs de degradare a ‘adrenalinei care este excretat în urină, în mod normal, la adult, în concentraţie de 0,03-0,69 mmol/mol creatinină. Secreţia m. creşte în ‘feocromocitom şi ‘neuroblastom, ca şi în stres, sepsis, şoc, cancer metastazat. METANEFROS, s. n. / metanephros, s. m. / metanephros. [Qr. meta = după; nephros = rinicfii] Partea cea mai cau-dală a rinichiului embrionar la amniote. Persistă la adult, constituind rinichiul definitiv. METANOL, s. m. / methanol, s. m. / methanol. [Qr. methy = Băutură fermentată; -ol.] Sin.: alcool metilic (v.). METAPLAZIE, s. f. / metaplasie, s. f. / metaplasia. [Qr. meta - indică transformarea; plasis = modeCare, de Ca plassein = a forma, a moaeCa.] Transformarea unui ţesut diferenţiat în alt ţesut diferenţiat normal calitativ, dar anormal prin localizarea sa. M. se observă îndeosebi la nivelul ţesuturilor epiteliale şi conjunctive. Ex.: m. osoasă a unui cartilaj, m. epidermoidă a unei mucoase glandulare. Cauze ale m.: factori microbieni, dezechilibre hormonale, avitaminoze etc. METAPSIHOLOGIE, s. f. / metapsychologie, s. f. / metapsy-chology. [Qr. meta = după; psykhe = suflet; logos = ştiinţă] Termen propus pentru psihologia teoretică a inconştientului, pornind de la ‘psihanaliza lui Freud. 681 METARTERIOLĂ METEOROPatolqgif METARTERIOLĂ, s. f. / metarteriole, s. f. / metarteriole. [Qr. meta = după; Cat. arteriala = arteră mică, dim. de Ca arte-ria = arteră] Vas de sânge intermediar, ca poziţie şi structură, între o 'arteriolă şi un 'capilar. Uneori, m. comunică direct cu o venulă printr-un canal preferenţial. METARUBRICIT, s. n. / metarubricyte, s. m. / metarubricyte. [Qr. meta = după; Cat. ruber, -bra, -brum = roşu; gr. kytos = celulă] 'Normoblast 'ortocromatic. Reprezintă ultimul stadiu de dezvoltare a eritrocitului, înainte de eliminarea nucleului. în mod normal se găseşte în măduva osoasă, dar poate apărea în sângele periferic în următoarele cazuri: 'metastaze la nivelul măduvei, 'mielofibroză, anemii din boli cronice, anemii hemo-litice. METASTABIL, adj. / metastable, adj. / metastable. [Qr. meta = după, indică o poziţie tranzitorie; Cat. stabilis = imobil, de Ca stare = a sta în picioare.] Care prezintă o stabilitate provizorie, temporară. Ex.: stare m. a unui nucleu atomic, stare m. a unui atom, a cărui stare de excitaţie persistă în absenţa unui aport exterior de energie; nivel m., nivel de energie corespunzând unei stări m. METASTATIC, adj. / metastatique, adj. / metastatic. [Qr. meta = după, indică o poziţie tranzitorie; statikos = care opreşte, de La istanai = a plasa, a face să ţină] Care aparţine 'metastazelor sau provine din metastaze. Ex.: focar m., proces m. METASTAZANT, adj. / metastasant, -e, adj. / metastasizing. [Gr. meta = după, indică o poziţie tranzitorie; stasis = oprire, de Ca istanai = a plasa, a face să ţină] Care determină, generează 'metastaze. Ex.: tumoră malignă m. METASTAZARE, s. f. / metastatisation, s. f. / metastasiza-tion. [Qr. meta = după, indică o poziţie tranzitorie; stasis = oprire, de Ca istanai = a plasa, a face să ţină] Procesul de dezvoltare a 'metastazelor. în cazul diseminării metastatice a celulelor maligne, se definesc şapte etape ale procesului: eliberarea celulelor neoplazice din tumora primară, invazia acestora în stroma interstiţială, traversarea 'membranei bazale şi a 'endoteliului vascular (cu pătrunderea în vasul sanguin), transportul celulelor neoplazice (sanguin sau limfatic), oprirea celulelor în reţeaua microvasculară a organului ţintă (mediată de “captarea” mecanică - fenomen de trapping - şi/sau aderarea la peretele vascular) şi extravazarea, cu traversarea endoteliului vascular, invazia membranei bazale subiacente, urmată de proliferarea celulară locală. METASTAZĂ, s. f. / metastase, s. f. / metastasis. [Qr. metas-tasis = deplasare, de Ca meta = după, indică o poziţie tranzitorie, stasis = oprire şi istanai = a plasa, a face să ţină] 1) în general, termen care denumeşte procesul de schimbare de sediu al unei boli, folosit pentru orice localizare secundară a unei boli benigne sau maligne, apărută ca urmare a deplasării unui produs patologic rezultat din leziunea primară. Localizarea la distanţă reproduce de obicei, analog, leziunea primară. Se pot, deciu observa m. de natură microbiană, parazitară, tumorală. 2) în limbaj curent, termenul desemnează localizarea la distanţă a unei tumori maligne primitive, diseminarea celulară fiind pe cale vasculară, sanguină, limfatică sau prin contiguitate. M. rezultate pot fi locoregionale (ganglionare, primul ganglion invadat fiind numit "ganglion santinelă) sau la distanţă (m. viscerale). M. au, în funcţie de tipul de neoplasm primar, un sediu preferenţial, datorită eliberării unor factori locali la acest nivel, care pot „ghida” deplasarea celulară tumorală ('factori de creştere: PDGF, FGF, TNF, CSF-1; 'inter-leukine: IL-2, IL-3 etc.). Structura lor histologică este fie similară cu tumora primară, fie mai mult sau mai puţin diferenţiată (celule cu malignitate diferită). Sin.: cancer (tumoră malignă) secundar(ă). METATARS, s. n. / metatarse, s. m. / metatarsus. NA* metatarsus. [Qr. meta = după; tarsos = talpă] Scheletul anterior al 'boitei plantare format din cele cinci 'metatarsiene care se articulează posterior cu oasele 'tarsului anterior şi anterior cu primele falange ale degetelor piciorului. V. metatarsiene, în tab. anat. - oase. METATARSALGIE, s. f. / metatarsalgie, s. f. / metatarsalgia. [Qr. meta = după; tarsos = talpă; algos = durere.] Durere la nivelul 'metatarsului în relaţie cu diverse cauze: malformaţii ale 'boitei plantare, 'fibromatoză locală cu înglobarea nervului intermetatarsian, artropatie metatarsofalangiană etc. M. Morton, sin. boală Morton (v.). METATARSECTOMIE, s. f. / metatarsectomie, s. f. / metatar-sectomy. [Qr. meta = după; tarsos = talpă; ektome = ablaţie.] Ablaţie a metatarsului, care este de obicei parţială. M. tipică se practică în 'piciorul scobit şi constă în rezecţia bazei metatarsienelor. De asemenea, se poate practica m. în artrodeză, în care rezecţia cuprinde baza metatarsienelor şi partea anterioară a oaselor 'tarsului. METATARSIAN, adj. / metatarsien, -ienne, adj. / metatarsal. [Qr. meta = după; tarsos = talpă] Care se referă la 'metatars. METATARSIENE, s. n. pl. / os du metatars, metatarsiens, s. m. pl. / metatarsal bones. [Qr. meta = după; tarsos = talpă] V. tab. anat. - oase. METATARSOFALANGIAN, adj. / metatarsophalangien, -ienne, adj. / metatarsophalangeal. [Qr. meta = după; tarsos = talpă; lat. phalanx, -angis, gr. phalax, -angos = înşiruire de soldaţi] Care aparţine 'metatarsului şi falangelor degetelor de la picioare. METATIPIC, adj. / metatypique, adj. / metatypical. [Qr. meta - indică transformarea; typikos = tipic, simbolic, de la typos = tip, model, marcă] Despre un neoplasm care reprezintă o 'metaplazie a ţesutului din care s-a dezvoltat. METATROPIC, adj. / metatropic, adj. / metatropic. [Qr. metatropos = variabil, schimbător.] Despre o boală ale cărei semne se schimbă în cursul evoluţiei. METENCEFAL, s. n. / metencephale, s. m. / metencephalon. NA: metencephalon. [Qr. meta = după; enkephalos = creier, de la en = în, kephale - cap.] Partea anterioară a 'rornb-encefalului, cuprinzând 'cerebelul şi 'puntea. METENKEFALINĂ, s. f. / metenkephaline, s. f. / met-enkephalin. Peptid alcătuit din 5 aminoacizi, rezultat din clivajul 'proenkefalinei A, cu activitate de neurotransmiţător şi neuromodulator care afectează comportamentul, fiind implicat, de asemenea, ca mediator al olfacţiei şi al altor forme de percepţie senzorială. M. este colocalizată cu 'catecolaminele în sistemul simpatic şi în medulosuprarenală şi prezintă multiple acţiuni la nivel digestiv. De asemenea, este mediatoare a motilităţii spermatozoizilor. Adiţional, participă la stimularea proliferării limfocitare. V. şi enkefaline. METEORISM, s. n. / meteorisme, s. m. / meteorism. [Qr. meteorismos - umflare, de la meteorizein = a ridica în aer şi meteoros = ridicat în aer.] Distensie abdominală prin acumulare de aer în stomac sau în intestin, care determină o senzaţie de tensiune abdominală, denumită 'balonare. Sin.: flatulenţă. METEOROLABIL, adj. / meteorolabile, adj. / meteorolabile. [Qr. meteoros = ridicat în aer; lat. labilis = care alunecă, de la labi = a aluneca, a cădea.] Despre un subiect sensibil la variaţiile meteorologice. în limbajul curent se utilizează mai frecvent termenul de meteorosensibil. METEOROPATOLOGIE, s. f. / meteoropathologie, s. f. / meteoropathology. [Qr. meteoros = ridicat în aer; pathos = boală; logos = ştiinţă] Studiul raporturilor dintre meteorologie şi patologie, al stărilor morbide declanşate de factorii climatici naturali. 682 METRITĂ IggXEOROTROP^ itiETEOROTROP, adj. / meteorotrcpe, adj. / meteorotrcpe. meteoros = nktfca* w o^r; trop = întoarcere.] Despre o persoană care este în mod evident sensibilă la modificările meteorologice. De ex., ‘migrenele m. declanşate prin perturbări atmosferice. MCTEOROTROPISM. s. n. / meteorotropisme, s. m. / mete- orotropism. [Qr. meteoros = ridicat în aer; trope = întoarcere, de (a trepein = a întoarce; -ism.] Modificări favorabile sau nefavorabile provocate de acţiunea condiţiilor atmosferice asupra organismelor. METHEMALBUMINĂ, s. f. / methemalbumine, s. f. / meth(a)-emalbumin. [Qr. meta = după; haima, -atos = sânge; Cat. albumen, -inis = aCBuş de ou, de Ca albuş = aCB; -ină.] Combinarea grupării ‘hem cu albumina în loc de ‘globină. METHEMALBUMINEMIE, s. f. / methemalbuminemie, s. f. / methaemalbuminaemia. Prezenţa de ‘methemalbumină în sânge. Se produce în cursul hemolizelor masive, îndeosebi intravasculare sau_intratisulare. METHEMOGLOBINĂ, s. f. / methemoglobine, s. f. / meth(a)-emoglobin. [Gr. meta = după; haima, -atos - sânge; Cat. globus = gCoB; -ină.] Produs de oxidare a hemoglobinei în care fierul, care a trecut din starea feroasă (Fe2+) în stare ferică (Fe3+), a pierdut capacitatea de fixare a oxigenului. în mod normal, sub 1% din hemoglobină se află în această formă, m. fiind transformată în hemoglobină normală de către methemoglobin-reductază. V. şi methemoglobinemie. METHEMOGLOBINEMIE, s. f. / methemoglobinemie, s. f. / meth(a)emoglobin(a)emia. [Qr. meta = după; haima, -atos = sânge; Cat. globus = gCoB; -ină; gr. haima, -atos = sânge.] Stare patologică determinată de prezenţa în hematii a unei cantităţi crescute de ‘methemoglobină. Semnul clinic principal este cianoza intensă a pielii şi a mucoaselor, produsă din cauza incapacităţii methemoglobinei de a transporta oxigenul. Cianoza poate fi însoţită de anxietate şi de dispnee moderată. Se disting: 1) M. dobândită prin intoxicaţii, frecvent profesionale: coloranţi derivaţi ai anilinei (‘anilism), clorat de potasiu, derivaţi nitraţi sau cloronitraţi, apă contaminată cu ‘nitriţi. 2) M. congenitală ereditară, sin.: boală Codounis (v.). V. şi tab. const. hematol. METICILINĂ, s. f. / meticilline, s. f. / meticillin. (DCI) ‘Penicilină semisintetică (dimetoxifenilpenicilină) rezistentă la *peni-cilinaza secretată de stafilococii insensibili la benzilpenicilină. M. este distrusă de acidul clorhidric gastric, de aceea calea de administrare uzuală este cea intramusculară. METILARE, s. f. / methylation, s. f. / methylation. [Qr. methy = Băutură fermentată; hyle = materie.] Proces chimic de fixare a unei grupări metil pe o moleculă. în organism, m. are rol în detoxifierea unor produşi şi se produce prin intermediul *nucleotidului ‘metioninei (S-adenozilmetionină). METILCELULOZĂ, s. f. / methyl-cellulose, s. f. / methyl-cel-lulose. [Qr. methy = Băutură fermentată; hyle = materie; Cat. cellula = cămăruţă, dim. de Ca cella = cămară; oză — indică un gCucid.] (DCI) Eter metilic al ‘celulozei utilizat pentru prepararea unor forme farmaceutice şi ca laxativ. METILCOBALAMINĂ, s. f. / methylcobalamine, s. f. / methyl-cobalamin. [Qr. methy = Băutură fermentată; hyle = materie; germ. Kobalt, var. de Ca Kobolt = spiriduş aC mineCor; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptu-Cui Cui Jupiter Ammon din LiBia; -ină.] Sin.: vitamină B12 (v.). METILINDOL, s. m. / p-methylindole, s. m. / methylindol. Sin.: scatol (v.). METILMORFINĂ, s. f. / methylmorphine, s. f. / methylmor-phine. [gr. methy = Băutură fermentată; hyle = materie; Morpheos = zeuC somnuCui (datorită acţiunii soporifice a droguCui; -ină] Sin.: codeină (v.). METILPREDNISOLON, s. m. / methylprednisolone, s. f. / methylprednisolone. (DCI) ‘Glucocorticoid de sinteză de circa şase ori mai puternic decât ‘cortizonul, a cărui acţiune ‘rnine-ralocorticoidă este foarte slabă. METILTIOURACIL, s. m. / methyl-tiouracile, s. m. / methyl-tiouracil. (DCI) ‘Antitiroidian de sinteză care inhibă sinteza şi secreţia hormonilor tiroidieni, administrat per os. METILTRANSFERAZĂ, s. f. / methyltransferase, s. f. / me-thyltransferase. [Qr. methy = Băutură fermentată; hyle = materie; Cat. transferre = a duce dintr-o parte în cdta, de Ca trans = peste, dincoCo, ferre = a duce; -ază.] Enzimă care asigură transferul unei grupări metil pe un ‘substrat, pornind de la un donor de radical metil (S-adenozil-metionină). METIONINĂ, s. f. / methionine, s. f. / methionine. CH3.S.(CH2).CH.(NH2).COOH, tioaminoacid esenţial monoamino-carboxilic, cu rol în metabolismul intermediar; are efect ‘lipotrop, iar sub formă activată participă la procesele de ‘metilare. V. şi tab. const. biochim. METIS, adj., s. m sau f. / metis, -isse, adj., s. m. ou s. f. / metis, half-breed. ['Ţr. metis, din Cat. mixticius = amestecat ca rasă, de Ca mixtus = amestecat.] (Organism) care a rezultat din încrucişarea a doi indivizi de rase sau varietăţi diferite, dar aparţinând aceleiaşi specii. METODA ANTICORPILOR FLUORESCENŢI / methode des anticorps fluorescents / immuno-fluorescence. Sin.: imuno-fluorescenţă (v.). METODĂ, s. f. / methode, s. f. / method. [Qr. methodos, de Ca meta = după, hodos = caCe, drum] 1) în general, cale raţională urmată în cunoaşterea sau în demonstrarea unui adevăr. M. experimentală constă în observarea fenomenelor, elaborarea unor ‘ipoteze şi verificarea consecinţelor acestor ipoteze prin ‘experiment ştiinţific. 2) Ansamblu de reguli care permit însuşirea unei ştiinţe sau a unor tehnici. 3) In medicină, ansamblu de reguli şi date necesare pentru efectuarea unui act medical cu un scop bine determinat: operaţie, diagnostic, tratament, determinări ale unor parametri fiziologici sau biochimici. De obicei, în limbajul medical curent, cuvintele metodă, probă, procedeu, tehnică sunt utilizate ca sinonime. METODOLOGIE, s. f. / methodologie, s. f. / methodology. [Qr. methodos, de Ca meta = după, hodos = caCe; logos = ştiinţă] 1) Ansamblul metodelor şi tehnicilor dintr-un anumit domeniu. 2) Studiu sistematic, prin observaţie, al practicii ştiinţifice şi al metodelor de cercetare utilizate. METOPIC, adj. / metopique, adj. / metopic. [Qr. metopon = frunte.] Care aparţine părţii anterioare, frontale a craniului sau desemnează un craniu cu o sutură mediofrontală. METOTREXAT, s. m. / methotrexate, s. m. / methotrexate. (DCI) ‘Antifolic utilizat îndeosebi în leucemia limfoblastică la copil, în corioepiteliom, ca şi în polichimioterapia diferitelor cancere. Are şi o acţiune ‘imunodepresoare. METOXI-IZOBUTIL-IZONITRIL, s. m. / methoxy-isobutyl-isoni-trile, s. m. / methoxy-isobutil-isonitrile. Moleculă vectoare care, după marcarea cu izotopul radioactiv 99mTechneţiu (99mjc_sestamibi), se fixează stabil la nivelul celulelor miocardice (în funcţie de potenţialul de repaus de la nivelul mito-condriilor), ceea ce permite studiul scintigrafic al perfuziei miocardice. Spre deosebire, însă, de 201Taliu, se fixează stabil şi, de aceea, studiul redistribuţiei este limitat. în ultima perioadă, utilizările MIBI ca ‘moleculă vectoare în scintigrafie s-au extins. Abrev.: MIBI. METRALGIE, s. f. / metralgie, s. f. / metralgia. [Qr. metra = uter; algos = durere.] Durere uterină. METRITĂ, s. f. / metrite, s. f. / metritis. [Qr. metra = uter; -ită] Inflamaţie a peretelui uterin, cel mai frecvent consecutiv unor leziuni endometriale. 683 METROPATIE MEZODIASTOLIC METROPATIE, s. f. / metropathie, s. f. / metropathy. [gr. metra = uter; pathos = boală.) 1) După Aschoff, leziunile neinflamatorii cronice ale uterului. 2) Termen generic pentru orice afecţiune uterină. METROPLASTIE, s. f. / metroplastie, s. f. / metroplasty. Chirurgia plastică a uterului. Sin.: uteroplastie. METROPERITONITĂ, s. f. / metroperitonite, s. f. / metroperi-tonitis. [Qr. metra = uter; Cat. medicală peritonaeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurul, teinein - a se întinde; -ită.) Inflamaţie uterină cu extindere peritoneală. METRORAGIE, s. f. / metrorragie, s. f. / metrorrhagla. [Qr. metra = uter; rhegnynai = a ţâşni, a izbucniJ Hemoragie uterină produsă în perioada dintre ‘menstruaţii, fără nici o relaţie cu acestea, sau după ‘menopauză. METROREE, s. f. / metrorrhee, s. f. / metrorrh(o)ea. [Qr. metra = uter; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.) Scurgere apoasă, mucoasă sau purulentă, provenind din uter. MEZANGIAL, adj. / mesangial, -ale, -aux, adj. / mesangial. [Qr. mesos = la mijloc; angeion = vas.) Referitor la ‘mezangiu. Var.: mesangial. MEZANGIU, s. n. / mesangium, s. m. / mesangium. [Qr. mesos = la mijloc; angeion = vas.) Ţesut dispus sub forma unei membrane subţiri care serveşte ca suport capilarelor de la nivelul ‘qlomerulului renal. Var.: mesangiu. MEZAORTITA, s. f. / mesaortite, s. f. / mesaortitis. [Gr. mesos = la mijloc; aorte = aortă, de la aeirein = a ridica în aer şi aer, -os = aer; -ită.) Inflamaţie a tunicii medii aor-tice, cu punct de plecare în *vasa vasorum. MEZARTERITĂ, s. f. / mesarterite, s. f. / mesarteritis. [Qr. mesos = la mijloc; lat., gr. arteria = arteră; -ită.) Inflamaţia tunicii medii a arterelor. MEZAXON, s. m. / mesaxone, s. m. / mesaxon. [Qr. mesos = la mijloc; axon = a%ă) Lamelă subţire constituită prin invaginarea membranei plasmatice a ‘celulei Schwann în jurul unui axon mielinic sau amielinic. V. şi mielină. MEZENCEFAL, s. n. / mesencephale, s. m. / mesencepha-lon. NA: mesencephalon. [Qr. mesos = la mijloc; enkepha-los = creier, de la en = în, kephale = cap.) Porţiune a *ence-falului care include pedunculii cerebrali, pedunculii cerebeloşi superiori şi tuberculii cvadrigemeni şi este traversată de apeductul cerebral (Sylvius). M. este situat deasupra punţii. Sin. (vechi, desuet): creier mijlociu. MEZENCHIM, s. n. / mesenchyme, s. m. / mesenchyma. [Qr. mesos = la mijloc; enkhyma, -atos = infuzie, de la enkhein = a vărsa, a răspândi) Ţesut conjunctiv embrionar nediferenţiat, format din ‘mezoderm, alcătuit din celule stelate care migrează în diferite părţi ale organismului unde formează cea mai mare parte a scheletului şi a ţesutului conjunctiv, elementele sângelui, vasele sanguine şi limfatice, ca şi muşchii viscerali (netezi). MEZENCHIMAL, adj. / mesenchymale, adj. / mesenchymal. [Qr. mesos = la mijloc; enkhyma, -atos = infuzie, de la enkhein = a vărsa, a răspândi) Care aparţine ‘mezenchimu-lui. MEZENCHIMOM s. n. / mesenchymome, s. m. / mesenchy-moma. [Qr. mesos = la mijloc; enkhyma, -atos = infuzie, de la enkhein = a vărsa, a răspândi; orna.) Tumoră mezenchi-mală compusă din două sau mai multe tipuri de elemente celulare neasociate, excluzând ţesutul fibros. Poate fi malign sau benign. MEZENTER, s. n. / mesentere, s. m. / mesentery. NA: me-senterium. [Qr. mesos = la mijloc; enteron = intestin.) Denumire generică pentru repliurile membranoase care leagă diferite organe la peretele abdominal sau la alte organe. De obicei, termenul se foloseşte cu referire la repliul peritoneal care leagă intestinul subţire, îndeosebi jeiunul şi ileonul, la peretele abdominal posterior şi care conţine în grosimea sa vasele mezenterice superioare, ca şi principalele ramuri ale acestora, canalele şi ganglionii limfatici care drenează chilife-rele şi plexul nervos mezenteric. Alte ex. de m.: m. colonului (‘mezocolonŢ m. trompei uterine (‘mezosalpinx). Sin.: mezou. MEZENTERITĂ, s. f. / mesenterite, s. f. / mesenteritis. [Qr. mesos = la mijloc; enteron = intestin; ită.) Inflamaţia mezen-terului. Poate provoca îngroşarea, scleroza şi retracţia mezen-terului, care determină uneori distorsiunea anselor intestinale. MEZIAL, adj. / mesial, -ale, -aux, adj. / mesial. [Qr. mesos = la mijloc.) Termen opus celui de ‘distal, utilizat în stomatologie pentru acea parte a arcadei dentare sau a unui dinte situată spre planul mediosagital al feţei. MEZIOVESTIBULOOCLUZAL, adj. / mesio-vestibulo-occlusal, -ale, -aux, adj. / mesio-vestibulo-occlusive. [Qr. mesos = la mijloc; lat. vestibulum = intrare; occludere = a închide, de la claudere = a închide.) Raportat la feţele ‘mezială, vestibu-lară (bucală) şi ocluzală ale unui molar sau premolar. MEZOBILIFUSCINĂ, s. f. / mesobilifuscine, s. f. / mesobili-fuscin. [Qr. mesos = la mijloc; lat. bilis = Bilă; fuscus = negru, Brun; -ină.) Compus dipirolic format în cursul degradării ‘pigmenţilor biliari şi excretat în urină şi materiile fecale în unele cazuri de ‘icter. MEZOBILIRUBINOGEN, s. m. / mesobilirubinogene, s. m. / mesobilirubinogen. [Qr. mesos = la mijloc; lat. bilis = Bilă; ruber, -bra, -brum = roşu; -ină; gr. gennan = a produce.) Produs de hidrogenare a ‘pigmenţilor biliari (‘bilirubină) format în ‘ileonul terminal sub acţiunea florei bacteriene. MEZOBLAST, s. n. / mesoblaste, s. m. / mesoblast. [Qr. mesos = la mijloc; blastos = germen.) Sin.: mezoderm (v.). MEZOCARDIE, s. f. / mesocardie, s. f. / mesocardia. [Qr. mesos = la mijloc; kardia = inimă) Malpoziţie cardiacă pe linia mediană. MEZOCEFAL, adj. / mesocephale, adj. / mesocephalon. [Qr. mesos = la mijloc; kephale = cap.) Despre craniul care are o formă intermediară între ‘brahicefal şi ‘dolicocefal. Var.: mezocefalic. MEZOCEFALIC. Var. pentru mezocefal (v.). MEZOCOLON, s. n. / mesocolon, s. m. / mesocolon. NA: mesocolon. [Qr. mesos = la mijloc; kolon = intestin gros.) ‘Mezou care conectează colonul cu peretele abdominal posterior. Conţine vase sanguine, filete nervoase, vase limfatice şi ganglioni limfatici şi se împarte în: m. ascendent, m. descendent, m. transvers, m. sigmoid, în funcţie de regiunile colonului. MEZOCOLOPEXIE, s. f. / mesocolopexie, s. f. / meso-colopexy. [Qr. mesos = la mijloc; kolon = intestin gros; pexis = focare.) Fixarea mezocolonului la peretele abdominal. MEZODERM, s. n. / mesoderme, s. m. / mesoderm. [Qr. mesos = la mijloc; derma, -atos = piele.) Foiţă embrionară situată între ectoderm şi endoderm. Din m. derivă: ţesuturile de susţinere, muşchii, organele genitourinare, sistemul cardiovascular, sângele şi epiteliul cavităţii pleuroperitoneale. Sin.: mezoblast. MEZODERMOZĂ, s. f. / mesodermose, s. f. / mesodermo-pathy. [Qr. mesos = la mijloc; derma, -atos = piele; -oză.) Boală în care sunt afectate electiv ţesuturile ce provin din ‘mezoderm. Frecvent, m. sunt de natură virală. Ex.: ‘boala Nicolas-Favre. MEZODIASTOLIC, adj. / mesodiastolique, adj. / mesodias-tolic. [Qr. mesos = la mijloc; diastole = dilatare, de la diastellein = a lărgi) Care se produce sau se referă la mijlocul ‘diastolei. Ex.: suflu m. 684 MEZOGASTRU MIAZĂ CUTANATĂ MEZOGASTRU, s. n. / mesogastre, s. m. / mesogaster, mesogastrium. NA: mesogastrium. [Qr. mesos = ia mijloc; gaster, gastros = stomac.] Regiune a abdomenului. V. şi abdomen. MEZOGNAŢIE, s. f. / mesognathie, s. f. / mesognathy. [Qr. mesos = ia mijioc; gnathos = fcdcă, maxţiar.] Dezvoltare a ‘mandibulei în armonie cu dimensiunile feţei şi ale craniului. MEZO-INOZITOL, s. m. / meso-inositol, s. m. / meso-inosi-tol. Sin.: mioinozitol (v.). MEZOMELIC, adj. / mesomelique, adj. / mesomelic. [Qr. mesos = [a mijioc; melos = extremitate, membru.] Referitor la segmentul mediu (mijlociu) al unui membru. MEZOMER, s. n. / mesomere, s. m. / mesomere. [Qr. mesos = ia mijioc; meros = parte.] Zona mijlocie a ‘mezodermului. MEZOMERIE, s. f. / mesomerie, s. f. / mesomery. [Qr. mesos = ia mijioc; meros = parte.] Proprietate a moleculelor ce pot prezenta simultan mai multe tipuri de legături chimice care corespund la aceeaşi formulă chimică. Ex.: ‘benzenul poate fi reprezentat prin 14 configuraţii diferite, care corespund aceleiaşi formule. MEZOMORF, adj. / mesomorphe, adj. / mesomorphic. [Qr. mesos = ia mijioc; morphe = formă] 1) Cu corpul alcătuit predominant din ţesuturi care provin din ‘mezoderm. 2) Proporţionare individuală morfologică echilibrată. MEZON, s. m. / meson, s. m. / meson. [Qr. mesos = ia mijioc.] Particulă elementară instabilă, cu masa cuprinsă între cea a electronului şi cea a protonului. Poate avea sarcină electrică (egală în valoare absolută cu a electronului) pozitivă, negativă sau poate fi neutru. Există m. p (miuoni), m. n (pioni) şi m. k (kaoni), care pot fi identificaţi în reacţiile nucleare declanşate de particule de mare energie sau în razele cosmice. MEZONEFROM, s. n. / mesonephrome, s. m. / mesonephro- ma. [Qr. mesos = ia mijioc; nephros = ritiicfii; -orna.] Tumoră malignă a tractului genital feminin formată din resturile ‘rnezo-nefrosului. MEZONEFROS, s. n. / mesonephros, s. m. / mesonephros. [Qr. mesos = ia mijioc; nephros = rinichi] Organul excretor al embrionului. Reprezintă stadiul secund al dezvoltării rinichilor, la adult persistând doar ţesut rezidual din m. MEZONEURITĂ, s. f. / mesoneurite, s. f. / mesoneuritis. Varietate de ‘nevrită interstiţială localizată într-o parte a ţesutului conjunctiv al nervilor. Prezintă fie o formă nodulară, fie o formă lamelară. MEZOPIC, adj. / mesopique, adj. / mesopic. [Qr. mesos = ia mijioc; ops, opos = vedere, văz.] Termen care califică domeniul sensibilităţii retiniene ce corespunde vederii crepusculare. V. şi fotopic, scotopic. MEZOPROSOP, s. n. / mesoprosope, s. m. / mesoprosopic. [Qr. mesos = mijioc; prosopon = faţă, obraz.] Despre un subiect cu lăţimea şi lungimea feţei aproximativ egale. MEZOSALPINX, s. n. / mesosalpinx, s. m. / mesosalpinx. NA: mesosalpinx. [Qr. mesos = ia mijioc; iat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă, trompă] ‘Mezoul trompei ute-rine; se inseră la partea superioară a ‘ligamentului larg. MEZOSIGMOID, s. n. / mesosigmoî'de, s. m. / mesosigmoid. [Qr. mesos = ia mijioc; sigma = a 18-a iiteră a aCfabetuiui grec; eidos = formă] Pliu peritoneal care leagă curbura sig-moidală la peretele abdominal posterior. MEZOSIGMOIDITĂ, s. f. / mesosigmoYdite, s. f. / mesosig-moiditis. Inflamaţie a mezenterului ansei sigmoide. M. poate determina uneori o scleroză şi procese de ‘retracţie, cu fenomene de ‘ocluzie consecutivă. MEZOSIGMOIDOPEXIE, s. f. / mesosigmoidopexie, s. f. / mesosigmoidopexy. [Qr. mesos = ia mijioc; sigma - a 18-a iiteră a aCfabetuiui grec; eidos = formă; pexis = fixare.] Fixarea ‘mezosigmoiduiui în căzui *proiapsului recîai. MEZOSISTOLĂ, s. f. / mesosystole, s. f. / mesosystole. Mijlocul ‘sistolei cardiace. V. mezosistolic. MEZOSISTOLIC, adj. / mesosystolique, adj. / mesosystolic. [Qr. mesos = ia mijioc; systole = contracţie.] Care se produce sau are legătură cu mijlocul ‘sistolei. Ex.: suflu m. MEZOTELIOM, s. n. / mesotheliome, s. m. / mesothelioma. [Qr. mesos = ia mijioc; (epi = pe) thele = mamcion, ridică-tură; -orna.] Tumoră localizată sau difuză, benignă sau malignă, dezvoltată din ‘mezoteliul membranelor seroase (pleură, pericard, peritoneu). Se însoţeşte frecvent de un ‘epanşament. In cazul dezvoltării la nivelul seroaselor articulare se numeşte ‘sinovialom. MEZOTELIU, s. n. / mesothelium, s. m. / mesothelium. [Qr. mesos = ia mijioc; (epi = pe) thele = mamcion, ridicătură] ‘Endoteliul tunicilor seroase, situat pe faţa internă a acestora, în monostrat. MEZOTERAPIE, s. f. / mesotherapie, s. f. / mesotherapy. [Qr. mesos = ia mijioc; therapeia = tratament, de ia thera-peuein = a îngriji] Procedeu terapeutic constând dintr-o serie de microinjectări simultane, în derm şi hipoderm, a unor cantităţi mici de medicamente ca: procaină, antibiotice, vasodi-latatoare, vitamine, vaccinuri etc. Injecţiile se efectuează de obicei cu ajutorul unui instrument prevăzut cu un anumit număr de ace fine şi scurte. Situată, ca principiu, între ‘horne-opatie şi ‘alopatie, metoda este recomandată în tratamentul local al ‘celulitei, al unor forme de ‘reumatism, boli infecţioase sau alergice ale căilor respiratorii, ‘migrene, unele tulburări cardiovasculare etc. MEZOU, s. n. / meso, s. m. / mesentery. NA: mesentery. [Qr. mesos = ia mijioc.] Sin.: mezenter (v.). MIALGIE, s. f. / myalgie, s. f. / myalgia. [Qr. mys, myos = muşchi; algos = durere.] Durere musculară spontană sau provocată prin palpare. Sin.: miodinie. MIALGIE EPIDEMICĂ / myalgie epidemique / epidemic pleu-rodynia. Sin.: boală din Bornholm (v.). MIASMĂ, s. f. / miasme, s. m. / miasm. [Qr. miasma, dc ia miainein = a (se) murdări] Termen extrem de utilizat odinioară, înainte de descoperirea rolului patogen al bacteriilor (Pasteur, Koch). M. era considerată un principiu de natură necunoscută care era cauza bolilor epidemice şi contagioase (holera, pesta, tifosul). Nu mai există nici un motiv ca acest termen să persiste devenind un cuvânt comun, cu sensul de emanaţie rău mirositoare. MIASTENIE, s. f. / myasthenie, s. f. / myasthenia. [Qr. mys, myos = muşchi; astheneia = siăbiciune, de ia a - priv., sthenos = forţă] 1) Oboseală musculară. Sin.: astenie musculară. 2) M. gravă, sin.: myasthenia gravis (v.). MIATONIE, s. f. / myatonie, s. f. / myatonia. [Qr. mys, myos = muşchi; a - priv.; tonos = tensiune.] Sin.: amiotonie (v.). MIATROFIE, s. f. / myatrophie, s. f. / myatrophy. [Qr. mys, myos = muşchi; a - priv.; trophe = hrană, nutriţie.] Sin.: amiojrofie (v.). MIAZĂ, s. f. / myiase, s. f. / myiasis. [Qr. myio = muscă; -ază.] 1) Boală parazitară provocată de infectarea organismului cu larve de insecte, îndeosebi ale diferitelor specii de muşte (‘diptere) şi, în general, insecte care nu înţeapă. Larvele pătrund îndeosebi în piele (furuncule) sau la nivelul unor cavităţi naturale (urechi - otomiaza, nas - nazomiaza), unde pot provoca leziuni grave însoţite de dureri intense. Frecvent, leziunile provocate de larve se infectează cu bacterii. 2) Parazitism obligatoriu sau facultativ, specific sau accidental, animal sau uman prin larve de insecte diptere. MIAZĂ CUTANATĂ / myiase cutanee / myiasis dermatosa. ‘Miază cu localizare subcutanată a larvelor unor ‘diptere diverse. 685 MIBI MICROANGIOPATIE TROMBOTICĂ RENALĂ MIBI / MIBI / MIBI. Abrev. utilizată în mod curent pentru metoxi-izobutil-izonitril (v.). MICA CIRCULAŢIE / petite circulation, circulation pulmo-naire / pulmonary circulation, lesser circulation. V. circulaţie sanguină. MICA TUBEROZITATE A HUMERUSULUI / petit tuberosite de Thumerus / lesser tuberosity of the humerus. NA: tuberculum minus humeri. Sin.: trohin (v.). MICELĂ, s. f. / micelle, s. f. / micelle, pl. micellae. [Lat. mica = BucCtţică, particuCă] Agregat molecular cu dimensiuni mici, format din molecule identice care prezintă o regiune polară (hidrofilă) şi una cu radical alchil (hidrofobă). Plasate într-un mediu lichid polar (apă) sau apolar (benzen), aceste molecule au tendinţa de asociere şi ordonare, orientându-se cu partea hidrofilă sau hidrofobă spre exterior. O m. poate fi sferică, cilindrică sau planară. Prezenţa unor m. în soluţie este caracteristică 'soluţiilor coloidale. Ionii adsorbiţi, stratul de molecule de apă de hidratare şi conţinutul său ionic fac parte din m. şi se deplasează cu aceasta. MICELIU, s. n. / mycelium, s. m. / mycelium. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; helos = ung fie.] Sistem de filamente subţiri, mai mult sau mai puţin ramificate, provenind din spori şi constituind aparatul vegetativ al majorităţii ciupercilor. MICETISM, s. n. / mycetisme, s. m. / mycetismus. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; -ism.] Intoxicaţie cu ciuperci. MICETOM, s. n. / mycetome, s. m. / mycetoma. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; -orna.] Pseudotumoră inflamatorie cu evoluţie cronică, localizată subcutanat, în profunzime, îndeosebi la nivelul labei piciorului sau al membrelor inferioare. La nivelul m. se formează fistule în care este localizat agentul patogen sub formă de filamente aglomerate în granule a căror culoare, dimensiuni şi consistenţă variază în funcţie de specie. M. sunt determinate de două categorii de agenţi patogeni: 1) M. actinomicozic, cauzat de o bacterie filamentoasă din clasa *Actinomycetes, ca şi de microorganismele din genurile *No-cardia şi *Streptomyces. 2) M. fungic, al cărui agent patogen este o ciupercă microscopică veritabilă. V. şi maduromicoză. MICOBACTERIE, s. f. / mycobacterie, s. f. / mycobacterium. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; bakterion, dim. de ta bak-teria = Baston.] Bacterie ce aparţine genului * Mycobacterium. MICOBACTERIOZĂ, s. f. / mycobacteriose, s. f. / mycobac-teriosis. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; bakterion, dim. de Ca bakteria = Baston; -oză.] Termen generic pentru toate tipurile de infecţii provocate la om de genul bacterian *Mycobacterium, aparţinând familiei *Mycobacteriaceae. V. lepră şi tuberculoză. MICOLOGIE, s. f. / mycologie, s. f. / mycology. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; logos = ştiinţă] Ştiinţă care are ca obiect studiul ciupercilor microscopice (fungi): clasificare, cultivare, biologie. MICOLOGIE MEDICALĂ / mycologie medicale / medical mycology. Ştiinţă care se ocupă atât cu studiul fungilor patogeni (care produc boli), cât şi cu al bolilor produse de aceştia. MICOSTATIC, adj., s. n. / mycostatique, adj., s. m. / myco-static. [Gr. mykes, myketos = ciupercă; statikos = care opreşte, ac Ca istanai = a pCasa, a face să ţină] Sin.: fungista-tic (v.). MICOTERAPIE, s. f. / mycotherapie, s. f. / mycotherapy. Denumire generică pentru utilizarea terapeutică a 'levurilor şi a extractelor obţinute din acestea, ca şi a substanţelor 'antibiotice secretate de ciuperci. MICOTIC, adj. / mycotique, adj. / mycotic. [Qr. mykes, myketos = ciupercă] Care este cauzat sau afectat de ciuperci microscopice, care se referă la 'micoză. MICOTOXICOZĂ, s. f. / mycotoxicose, s. f. / mycotoxicosis. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; oză.] Intoxicaţie determinată de ciuperci microscopice care se dezvoltă pe alimente. Sin.j sindromul prafului organic toxic. MICOTOXINĂ, s. f. / mycotoxine, s. f. / mycotoxin. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; toxikon = otravă pentru vâifuC săgeţilor, de Ca toxon = săgeată; ină.] Toxină elaborată de unele ciuperci microscopice. MICOZĂ, s. f. / mycose, s. f. / mycosis. [Qr. mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Denumire pentru ansamblul manifestărilor provocate de prezenţa ciupercilor microscopice în organism. MICOZIS FUNGOID / mycosis fongoîde / mycosis fungoides. Granulomatoză din grupul hematodermiilor, cu tumori cutanate de mărimi diferite, de consistenţă moale, roşii-închise, brune; evoluţia continuă cu stadiul caşectic, final. Sin.: granulom fun-goid. MICROABCES, s. n. / microabces, s. m. / micro-abscess. [Qr. mikros = mic; Cat. abscessus, de Ca ab = îndepărtat de, cedere = a trece, a se duce.] Termen nespecific pentru agregarea în focare mici a neutrofilelor, care poate apărea în diferite stări patologice, îndeosebi la nivelul pielii (ex.: 'rnico-zis fungoid, 'psoriazis, 'pemfigus bulos) sau, mai rar, în ţesuturile perivasculare din plămâni (ex.: 'boala Wegener). MICROABCES MUNRO / microabces de Munro / Munro’s microabscess. [William J. Munro, dermatoCog australian, sec. XIX.] Colecţie microscopică formată din polimorfonucleare, situată la nivelul stratului cornos al pielii în 'psoriazis. MICROAEROFIL, adj. / microaerophile, adj. / microaerophilic. [Qr. mikros = mic; Cat. aer, -eris, gr. aer, -os = aer; gr. phi-los = prieten, de Ca philein = a iubi] Despre bacteriile capabile să se multiplice doar în prezenţa oxigenului la o presiune mică, inferioară presiunii atmosferice. MICROALBUMINURIE, s. f. / microalbuminurie, s. f. / micro-albuminuria. [Qr. mikros = mic; Cat. albumen, -inis = albuş de ou, de Ca albuş = alb; ină; gr. ouron = urină] Creştere discretă dar patologică a eliminării urinare de albumină. Poate fi detectată numai prin metode ultrasensibile imuno-chimice şi exprimă debutul unei nefropatii. Concentraţia albuminei în m. este de 30-300 mg/24 h. MICROANALIZĂ, s. f. / microanalyse, s. f. / microanalysis. [Qr. mikros = mic; analysis = rezolvare, de Ca analyein = a rezolva (ana = din nou, iarăşi; lyein = a distruge).] 1) Analiza unor cantităţi infime de materie. 2) Utilizarea opticii electronice şi analizei spectrale a radiaţiilor X în studiul distribuţiei unor elemente chimice la nivelul structurilor biologice. V. şi microsondă. MICROANEVRISM, s. n. / microanevrisme, s. m. / microa-neurysm. [Qr. mikros = mic; aneurysma = lărgire, dilataţie, de Ca aneurynein = a dilata] 'Anevrism de dimensiuni mici, microscopic. MICROANGIOGRAFIE, s. f. / microangiographie, s. f. / microangiography. [Qr. mikros = mic; angeion = vas; graphein = a scrie.] Punerea în evidenţă, in vivo şi pe piesele anatomopatologice, a vaselor mici, după mărirea de câteva sute de ori a filmelor radiografice sau prin observarea la microscop a preparatelor. MICROANGIOPATIE, s. f. / microangiopathle, s. f. / microan-giopathy. [Qr. mikros = mic; angeion = vas; pathos = Boală] Orice proces patologic de la nivelul vaselor capilare. MICROANGIOPATIE TROMBOTICĂ / microangiopathle thrombotique / thrombotic thrombocytopenic purpura, Moschowitz’ disease. Termen ce desemnează leziunea caracteristică din *purpura trombocitopenică trombotică. V. şi boală Baehr-Schiffrin. MICROANGIOPATIE TROMBOTICĂ RENALĂ / microangio-pathie thrombotique renale / h(a)emolytic-uremic syn- 686 MICROANGIOSCOPIE MICROCORNEE drome. Ansamblu de leziuni renale analoge celor din *pur-pura trombocitopenică trombotică (tromboze fibrinoide arterio-lare şi glomerulare, apariţia de spaţii clare intermembrano-endoteliale la nivelul glomerulilor) predominând la nivel renal şi determinând, ca expresie clinică, un sindrom hemolitic şi uremie. V. şi sindrom hemolitic-uremic. MICROANGIOSCOPIE, s. f. / microangioscopie, s. f. / microangioscopy. [Qr. mikros = mic; angeion = vas; skopia = examinare, de Ca skopein = a examina,] Sin.: capilaroscopie (V.). MICROB, s. m. / microbe, s. m. / microbe. {Qr. mikros = mic; bios = viaţă,) Sin.: microorganism (v.). MICROBIAN, adj. / microbien, -enne, adj. / microbial. [Qr, mikros = mic; bios = viaţă,]. Care este în relaţie cu microbii; care este cauzat de microbi. MICROBICID, adj. / microbicide, adj. / microbicidal. [Microb, Cat, caedere = a ucide,] Care ucide microbii. MICROBIOLOGIE, s. f. / microbiologie, s. f. / microbiology. [Qr, mikros = mic; bios = viaţă; logos = ştiinţă,] Ştiinţă destinată studiului organismelor microscopice (virusuri, bacterii, alge, levuri şi protozoare) care trăiesc ca saprofite sau parazite la nivelul altor organisme, animale sau vegetale. Prima direcţie conturată clar din m. a fost m. medicală, ramură a medicinei consacrată identificării şi studiului microorganismelor patogene, ca şi al mijloacelor de combatere a acestora. M. se află în strânsă relaţie cu biochimia, genetica, imunologia, biologia moleculară şi epidemiologia. MICROBISM, s. n. / microbisme, s. m. / microbism. Ansamblul ‘florei microbiene din organism şi dintr-un mediu organic. M. latent înseamnă prezenţa în organism a unor microbi patogeni care nu determină nici o tulburare, într-o perioadă mai mult sau mai puţin lungă. Dacă apar însă circumstanţe favorabile, care ţin atât de organism cât şi de caracteristicile germenilor, se pot declanşa diverse boli. MICROBLAST, s. n. / microblaste, s. m. / microblast. [Qr, mikros = mic; blastos = germen.] 1) Celulă sanguină imatură. 2) Globul roşu anucleat, mic. MICROBLEFARIE, s. f. / microblepharon, s. m. / microble-pharia. [Qr. mikros = mic; bîepharon = pCeoapc1] Pleoape foarte mici. MICROCAPSULĂ, s. f. / microcapsule, s. f. / microcapsule. [Qr. mikros = mic; Cat. capsula = cutie mică, dim. de Ca capsa = cutie.] Formă farmaceutică solidă, din clasa vectorilor de medicamente din prima generaţie, obţinută prin microîn-capsulare, adică prin acoperirea unor particule minuscule, solide sau lichide, cu un strat subţire de gelatină sau cu un polimer. M. au diametre variate (1-100 pm) şi o grosime a peretelui de 1-50 pm, conţinutul medicamentos reprezentând circa 60% din greutatea totală. Sunt utilizate ca atare sau pentru fabricarea altor forme farmaceutice (ex.: comprimate). MICROCARCINOM, s. n. / microcarcinome, s. m. / micro-carcinoma. [Qr. mikros = mic; karkinoma, de Ca karkinos = rac, cancer.] ‘Epiteliom de dimensiuni mici (cu diametrul de câţiva milimetri) care prezintă toate caracteristicile epiteliomu-lui obişnuit, dar, deoarece are un caracter microinvaziv (‘microinvazie), impune indicaţii terapeutice diferite de cele utilizate în cazul unui epiteliom franc. V. şi microinvazie. MICROCARDIE, s. f. / microcardie, s. f. / microcardia. [Qr. mikros = mic; kardia = inimă,] Dimensiuni mici ale inimii în raport cu talia şi greutatea subiectului considerat. MICROCAULIE, s. f. / microcaulie, s. f. / microcaulia. [Qr. mikros = mic; kaulos = tijă.] Dimensiune mică a penisului congenitală. Sin.: microfalus. MICROCEFALIE, s. f. / microcephalie, s. f. / microcephaly. [Qr. mikros = mic; kephale = cap.] Craniu cu dimensiuni inferioare datelor antropometrice corespunzătoare vârstei, prin ‘sinostoza prematură a suturilor craniene. MICROCHIRURGIE, s. f. / microchirurgie, s. f. / microsurgery. [Qr. mikros = mic; kheirourgia = Cucru efectuat manuaC, de Ca kheir, -iros = mână, ergon = Cucru fi ergein = a Cucra.] Chirurgie practicată utilizând microscopul operator, în intervenţiile asupra unor structuri sau detalii ale unor organe a căror observaţie directă este imposibilă. Ex.: o serie de intervenţii din neurochirurgie şi oftalmologie, chirurgia urechii medii, microanastomoze vasculare, reimplantări ale degetelor etc. MICROCINEMATOGRAFIE, s. f. / microcinematographie, s. f. / microcinematography, cinematomicrography. [Qr. mikros = mic; kinema, -atos = mişcare, de Ca kinein - a mişca; graphein = a scrie.] Aplicarea metodelor cinematografice pentru studiul microscopic al celulelor, permiţând, prin succesiunea de imagini accelerate sau încetinite, analiza a numeroase fenomene care altfel ar trece neobservate. MICROCIRCULAŢIE, s. f. / microcirculation, s. f. / micro-circulation. [Qr. mikros = mic; circulatio, -onis = orbită, de Ca circulari = a forma un cerc în juruC său şi circulus = cerc.] Fluxul sanguin în vasele de calibru foarte mic: ‘arteri-ole, ‘capilare şi ‘venule. Capilarele reprezintă teritoriul cel mai vast al m., iar ‘endoteliul capilar are rol important datorită permeabilităţii selective pentru apă şi pentru o serie de molecule lipofile, ca şi prin producerea locală a unor mediatori chimici vasoactivi. MICROCIT, s. n. / microcyte, s. m. / microcyte. [Qr. mikros = mic; kytos = ceCuCă] Globul roşu cu diametrul sub 5 pm. MICROCITAR, adj. / microcytaire, microcytique, adj. / micro-cytic. [Qr. mikros = mic; kytos = ceCuCă] Care se referă la ‘microcite. Var.: microcitic. MICROCITEMIE, s. f. / microcytemie, s. f. / microcyth(a)emia. [Qr. mikros = mic; kytos = ceCuCă; haima, -atos = sânge.) Prezenţa de ‘microcite în sânge, care se constată în unele anemii, îndeosebi în ‘anemia microcitară. MICROCITIC. Var. pentru microcitar (v.). MICROCITOZĂ, s. f. / microcytose, s. f. / microcytosis. [Qr. mikros = mic; kytos = ceCuCă; -oză.) Diminuarea ‘volumului globular mediu sub 80 prrP. MICROCLIMAT, s. n. / microclimat, s. m. / microclimate. [Qr. mikros - mic; Cat. clima, -tis, din gr. klima, -atos = îned-naţia soareCui, de unde Catitudine, cCimat.] Totalitatea condiţiilor de climă (temperatură, umiditate, curenţi de aer) particulare unui spaţiu mic (locuinţă, loc de muncă). MICROCOC, s. m. / microcoque, s. m. / micrococcus. [Qr. mikros = mic; kokkos = Boabă,] Microorganism grampozitiv din genul bacterian Micrococcus, familia *Micrococcaceae, de obicei nepatogen, saprofit al tubului digestiv, al tegumentelor sau al mucoaselor. MICROCOCCACEAE / Micrococcaceae / Micrococcaceae. [Qr. mikros = mic; kokkos = boabă) Bacterii din ordinul Eubacteriales, de formă sferoidală, aerobe sau anaerobe. Sunt saprofite sau parazite, uneori patogene. MICROCOLON, s. m. / microcolon, s. m. / microcolon. întârziere în dezvoltarea colonului la nou-născut. Rezultă o diminuare a calibrului colonului ce poate determina la nou-născut accidente de ‘ocluzie intestinală. MICROCORIE, s. f. / microcorie, s. f. / microcoria. [Qr. mikros = mic; kore = pupiCă] Anomalie congenitală: pupile foarte mici, sub 2 mm diametru. M. se observă îndeosebi în ‘sindromul Marfan. MICROCORNEE, s. f. / microcornee, s. f. / microcornea, anterior microphthalmus. [Qr. mikros = mic; Cat. medievaCâ tunica cornea, din Cat. corneus = de corn şi cornu, -us = corn.] Dimensiuni mici ale corneei (sub 10 mm), fără alte- 687 MICROCOSMOS MICROINVAZIE rarea transparenţei. M. se asociază frecvent cu ‘microftalmie, cu anomalii ale unghiului iridocorneean, *colobom uveal sau ‘cataractă congenitală. MICROCOSMOS, s. n. / microcosme, s. m. / microcosm. [Qr. mikros = mic; kosmos = ordinea universului, univers.] Reprezentare redusă a Universului. Alte semnificaţii: 1) M. uman: omul, considerat ca o reprezentare redusă a Universului; lumea interioară a omului. 2) M. celular: ansamblul structurilor şi funcţiilor celulare, ca fundament al vieţii. MICRODACTILIE, s. f. / microdactylie, s. f. / microdactylia, microdactyly. [Qr. mikros = mic; daktylos = deget.] Prezenţa unor degete anormal de mici la nivelul mâinilor sau picioarelor, ca urmare a opririi dezvoltării sau prin absenţa congenitală a unei falange. MICRODREPANOCITOZĂ, s. f. / microdrepanocytose, s. f. / microdrepanocytic an(a)emia. [Qr. mikros = mic; drepanon = seceră; kytos = celulă; -oză] Sin.: boală Silvestroni-Bianco (v.). MICRODONŢIE, s. f. / microdontie, s. f. / microdontia, microdontism. [Qr. mikros = mic; odous, odontos = dinte.] Oprirea dezvoltării unuia sau mai multor dinţi, care prezintă la adult dimensiunile din perioada copilăriei. MICROELECTROD, s. m. / microelectrode, s. f. / microelec-trode. [Cjr. mikros = mic; elektron = cfiifdimSar, corp care se electrizează prin frecare; hodos = cale, drum] Electrod foarte fin, metalic sau din sticlă, util în electrofiziologie, în măsurarea biopotenţialelor celulare. MICROELEMENT, s. n. / micro-element, s. m. / microele-ment. [Qr. mikros = mic; lat. eiementum = element.] Sin.: oligoelement (v.). MICROESTEZIE, s. f. / micro-esthesie, s. f. / micro(a)esthe-sia. [Qr. mikros = mic; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Tulburare de sensibilitate care constă în recepţia diminuată a volumului şi masei obiectelor. MICROEVOLUŢIE, s. f. / micro-evolution, s. f. / microevo-lution. [Qr. mikros = mic; lat. evolutio, -onis = derularea sulului unui voCum, de la evolvere = a rostogoli fii volvere = a rula] Component al procesului evolutiv care se desfăşoară în cadrul structurilor infraspecifice, la nivelul populaţiilor unei specii. Constă în procese evolutive elementare, cu schimbarea concentraţiei genelor în populaţiile speciei respective. MICROFAG, s. n. / microphage, s. m. / microphage. [Qr. mikros = mic; phagein = a mânca.] Termen vechi, introdus de Mecinikov, care mai poate fi utilizat cu două semnificaţii: 1) Granulocitul neutrofil migrat în ţesuturi; 2) Fagocit mic. MICROFAGOCITOZĂ, s. f. / microphagocytose, s. f. / microphagocytosis. Procesul de fagocitare a microbilor. MICROFAKIE, s. f. / microphakie, s. f. / microphakia. [Qr. mikros = mic; phakos = linte, lentilă.] ‘Cristalin de dimensiuni mai mici decât cele normale. MICROFALUS, s. m. / microphallus, s. m. / microphallus. Sin.: microcaulie (v.). MICROFILAMENTE, s. n. pl. / microfilaments, s. m. pl. / microfilaments. [Qr. mikros = mic; lat. filamentum = ţesătură în fir.] Reţea fibrilară a ‘citoscheletului alcătuită prin asamblarea moleculelor de ‘actină, care formează filamente de 6 nm în medie, vizibile în microscopie electronică. în multe celule, m. sunt grupate sub plasmalemă, formând o reţea tridimensională (denumită şi cortex) cu caracteristicile unui gel, cu rol în deformarea celulei. Proteina componentă a m., actina, este formată din subunităţi globulare a câte 375 de amino-acizi, fiecare lanţ legând covalent o moleculă de ATP. Gena codificatoare pentru această formă a actinei este pe cromozomul 7. Subunităţile globulare izolate constituie actina G, iar regruparea lor reprezintă actina F. M. sunt legate în citoplasmă prin proteine de reticulare, îndeosebi prin filamină şi prin proteina de legare a actinei (ABP - actin binding protein). Această organizare poate fi disociată prin acţiunea proteinelor de fragmentare, ca ‘gelsolina. Procesul menţionat are rol funcţional. De ex., când o celulă primeşte un semnal extracelu-lar, gelsolina modifică reţeaua de m. din cortex, ceea ce facilitează deformarea celulei, utilă îndeosebi în ‘fagocitoză. MICROFILARIE, s. f. / microfilaire, s. f. / microfilaria. [Qr. mikros = mic; lat. filum = fir.] Forma embrionară a ‘filariei. MICROFTALMIE, s. f. / microphtalmie, s. f. / microphthalmia, microphthalmus. [Qr. mikros = mic; ophthalmos = ochi.] Anomalie congenitală constând în diminuarea moderată sau severă a dimensiunii ‘globului ocular. Poate afecta unul sau ambii ochi. M. poate fi asociată cu opacifierea corneei şi a cristalinului, ca şi cu alte malformaţii oculare. MICROGASTRIE, s. f. / microgastrie, s. f. / microgastria. [Qr. mikros = mic; gaster, gastros = stomac.] Dezvoltare insuficientă a stomacului. MICROGENIE, s. f. / microgenie, s. f. / microgenia. [Qr. mikros = mic; genys = oBraz.] Hipoplazie mandibulară, congenitală sau câştigată; conduce la opistogenie (ştergerea reliefului mentonier). Sin.: facies “de pasăre”. MICROGIRIE, s. f. / microgyrie, s. f. / microgyria. [Qr. mikros = mic; lat. gyrus, gr. gyros = cerc.] *Circumvoluţii cerebrale foarte mici. MICROGLIE, s. f. / microglie, s. f. / microglia. [Qr. mikros = mic; glia = clei] Componentă a *nevrogliei, de origine mezodermică, alcătuită din celule de origine conjunctivă şi non-glială. Pz-MICROGLOBULINĂ, s. f. / (Vmicroglobuline, s. f. / pzmicro-globulin. [fi = a doua literă a alfabetului grec; gr. mikros = mic; Cat. globulus, dim. de la globus = glob; -ină.] Lanţ a cu Mr de 12 kDa al antigenilor de clasa I din ‘sistemul HLA. Eliminarea sa este crescută în unele leziuni renale. MICROGLOSIE, s. f. / microglossie, s. f. / microglossia. [Qr. mikros = mic; glossa = limbă] Dimensiune mică a limbii. MICROGNAŢIE, s. f. / micrognathie, s. f. / micrognathia. [Qr. mikros = mic; gnathos = falcă, maxilar.] Dezvoltarea incompletă a ‘mandibulei, congenitală sau dobândită. MICROGRAF, s. n. / micrographe, s. m. / micrograph. [Qr. mikros = mic; graphein = a scrie.] 1) Instrument pentru înregistrarea şi fotografierea mişcărilor diafragmului. 2) Dispozitiv de fotografiere la microscop. MICROGRAFIE, s. f. / micrographie, s. f. / micrography (1), micrographia (2). [Qr. mikros = mic; graphein = a scrie.] 1) Descrierea structurilor observate la microscop. Imaginea obţinută pe hârtie fotografică prin microscopie. Ex.: m. electronică. 2) Scrisul cu caractere mici, descrescătoare, observat îndeosebi în ‘boala Parkinson. MICROINVAZIE, s. f. / micro-invasion, s. f. / micro-invasion. [Qr. mikros = mic; lat. invasio, -onis = atac, de la invadere - a se repezi la, a se năpusti] Aspect histologic care probează, în cazul unui carcinom dezvoltat *in situ la nivelul unui înveliş epitelial sau al unei glande, existenţa unei rupturi a ‘membranei bazale de către celulele carcinomatoase care, în zone extrem de limitate, pătrund în ‘corionul subiacent sau adiacent. M. se produce fie prin aglomerări de celule lipsite de membrană bazală, dar care rămân aparent legate cu leziunea primară, fie sub formă de celule izolate în corionul superficial. Semnificaţia m. rămâne în discuţie: uneori este considerată expresia unui carcinom invaziv care impune un tratament radical, alteori tratamentul este nuanţat în funcţie de extensia m. V. şi microcarcinom. MICROLITIAZĂ, s. f. / microlithiase, s. f. / microlithiasis. [Qr. 688 MICROLITIAZĂ MICROSCOP mikros = mic; lithos = piatră; -ază.] Formarea de concreţiuni calcare minuscule într-un organ. MICROLITIAZĂ ALVEOLARA PULMONARĂ / microlithiase alveolaire pulmonaire / pulmonary alveolar microlithiasis. Boală rară, cu patogenie necunoscută, frecvent familială, caracterizată prin prezenţa în alveolele ambilor plămâni a unor calculi mici (de 100-200 pm) alcătuiţi dintr-o mucoproteină supraîncărcată cu calciu (calcosferită). MICROMANIPULATOR, s. n. / micromanipulateur, s. m. / micromanipulator. [Qr. mikros = mic; Cat. manipulus = pumn, de Ca manus = mâne1] Instrument pentru manevrarea şi disecţia probelor de dimensiuni foarte mici, inclusiv a celulelor izolate, la microscop. MICROMANOMETRU, s. n. / micromanometre, s. m. / micro-manometer, phonocatheter. [Qr. mikros = mic; mănos = puţin dens; metron = măsură.] Instrument de dimensiuni mici (lungime circa 10 mm, diametru circa 2,5 mm) plasat la capătul unui *cateter utilizat pentru explorarea cavităţilor cardiace şi vasculare. M. permite măsurarea foarte precisă a presiunilor din zonele investigate, ca şi înregistrarea vibraţiilor produse de 'zgomotele şi 'suflurile de la nivelul inimii şi vaselor. MICROMASTIE, s. f. / micromastie, s. f. / micromastia. [Qr. mikros = mic; mastos = sân, mameCă.) Dezvoltarea insuficientă a glandelor mamare. MICROMELIE, s. f. / micromelie, s. f. / micromelia. [Qr. mikros = mic; melos = extremitate, membru.) Membre anormal de mici. Sin.: brahimelie. V. şi nanism micromelie. MICROMETODĂ, s. f. / micromethode, s. f. / micromethod. [Qr. mikros = mic; methodos, de Ca meta = după, hodos -caCe, drum] Metodă de determinare în care se utilizează cantităţi foarte mici dintr-o substanţă. MICROMETRIE, s. f. / micrometrie, s. f. / micrometry. [Gr. mikros = mic; metron = măsură.] Măsurarea dimensiunilor obiectelor microscopice. M. se realizează frecvent prin metoda celor două micrometre ('micrometru, def. 3). MICROMETRU, s. n. / micrometre, s. m. / micrometer. [Qr. mikros = mic; metron = măsură.J 1) Submultiplu al 'metrului, reprezentând o milionime din acesta (10‘6 m). Simbol: pm. Frecvent este utilizată ca sin. denumirea micron, nerecomandată în SI. 2) Instrument pentru măsurarea grosimilor sau diametrelor unor corpuri solide. Scala sa de măsură este construită pe baza principiului 'vernierului. Sin.: palmer. 3) Ron-delă din sticlă denumită m. ocular (deoarece se ataşează la ocularul microscopului) sau lamă din sticlă denumită m. obiectiv (deoarece se aşează pe platina microscopului, în apropierea obiectivului). Atât rondela cât şi lama conţin diviziuni echidistante care servesc la efectuarea 'micrometriei. MICROMIELOBLAST, s. n. / micromyeloblaste, s. m. / micro-myeloblast. [Qr. mikros = mic; myelos = măduvă; blastos = germen.) 'Mieloblast atipic ce poate fi confundat cu 'limfoci-tul normal. Are însă o structură nucleară mai fină şi un nucleol. MICRON, s. m. / micron, s. m. / micron. Sin. vechi nerecomandat pentru micrometru (v. def. 1). MICRONODULAR, adj. / micronodulaire, adj. / micronodular. [Qr. mikros = mic; Cat. nodulus = nod mic, dim. de Ca nodus = nod] Caracterizat prin prezenţa de noduli mici. Ex.: tuberculoză m., guşă m. MICROORGANISM, s. n. / micro-organisme, s. m. / microorganism. [Qr. mikros = mic; Cat. organum, gr. organon = instrument, maşină, parte a corpuCui indepCinina o funcţie precisă.] Denumire generică pentru organismele unicelulare cu dimensiuni microscopice sau inframicroscopice. Acest termen include, de regulă, următoarele grupe de organisme: protiste procariote (bacterii, alge albastre), protiste eucariote (ciuperci unicelulare, alge unicelulare, licheni, protozoare), virusuri. Sin.: microb, germen (def. 1). MICROPINOCITOZĂ, s. f. / micropinocytose, s. f. / micro-pinocytosis. [Qr. mikros = mic; pinein = a bea; kytos = ce-Culă; -oză.) 'Pinocitoză vizibilă doar la microscopul electronic. MICROPOLIADENITĂ, s. f. / micropolyadenite, s. f. / micro-polyadenitis. [Qr. mikros = mic; polys = mutţi; aden, -os = gCandă; -ită.] Sin.: micropoliadenopatie (v.). MICROPOLIADENOPATIE, s. f. / micropolyadenopathie, s. f. / micropolyadenitis. [Qr. mikros = mic; polys = muCţi; aden, -os = gCandă; pathos = boabă.] Simptom care constă în hipertrofiere discretă (sub 1 cm), dar difuză a ganglionilor limfatici periferici (laterocervicali, axilari, inghinali, occipitali etc.). Apare în unele afecţiuni inflamatorii cronice. Adenopatia este indoloră, de consistenţă fermă, cu mobilitate faţă de planurile subiacente. Sin.: micropoliadenită. MICROPOLIANGEITĂ MICROSCOPICĂ / micropolyangeite microscopique / microscopic polyangiitis. Boală înrudită cu 'periarterita nodoasă. Debutează către vârsta de 50 de ani şi se deosebeşte de aceasta prin afectarea vaselor de calibrul cel mai mic. Se constată o glomerulonefrită necrozantă segmentară, hemoragii pulmonare intra-alveolare, absenţa micro-anevrismelor renale şi prezenţa anticorpilor citoplasmatici anti-neutrofile (ANCA). Evoluţia se produce spontan către 'insuficienţă renală. MICROPSIE, s. f. / micropsie, s. f. / micropsia. [Qr. mikros = mic; opsis = vedere, aspect.) Perceperea vizuală a obiectelor mai mici decât în realitate. Ant.: 'macropsie. MICRORADIOFOTOGRAFIE, s. f. / microradiophotographie, s. f. / microradiophotography. [Qr. mikros = mic; Cat. radius = rază; gr. phos, photos = Cumină; graphein = a scrie.) Sin. vechi pentru: radiofotografie (v.). MICRORADIOGRAFIE, s. f. / microradiographie, s. f. / micro-radiography. [Qr. mikros = mic; Cat. radius = rază; gr. graphein - a scrie.) Metodă de examinare radiografică a unor fragmente tisulare subţiri, recoltate de obicei prin 'biopsie. Se utilizează o emulsie fotografică extrem de fină (cu o rezoluţie de circa 100 de linii pe mm). Radiografia obţinută poate fi examinată la microscop şi permite îndeosebi decelarea tumorilor osoase într-un stadiu incipient. V. şi autohistoradiografie, autoradiografie. MICRORAGIE, s. f. / microrragie, s. f. / microrrhagia. [Qr. mikros = mic; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni) Hemoragie minimă, foarte redusă. MICRORHIDIE, s. f. / microrchidie, s. f. / microrchidia. [Qr. mikros = mic; orkhis, -idos = testicuC.) Testicule de dimensiuni mici. M. determină frecvent sterilitate. MICRORINIE, s. f. / microrhinie, s. f. / microrhinia. [Qr. mikros = mic; rhis, -inos = nas.) Nas anormal de subţire, în relaţie cu o oprire în dezvoltarea maxilarului superior. MICROSCOP, s. n. / microscope, s. m. / microscope. [Gr. mikros = mic; skopos = observator, de Ca skopein = a vedea, a examina] Instrument optic sau electronic utilizat pentru observarea obiectelor invizibile sau a unor detalii ale obiectelor vizibile. Calitatea cea mai importantă a unui m. este 'puterea de rezoluţie. Un m. optic este alcătuit, în esenţă, dintr-o parte optică (sistem de mărire ocular-obiectiv şi sistem de iluminare) şi o parte mecanică (de susţinere şi manevrare a elementelor optice şi a lamei ce conţine preparatul microscopic). Tipuri de m. optice: 1) M. optic obişnuit, măreşte până la 2 000 de ori. 2) M. cu imersie, un m. optic obişnuit la care, între obiectiv şi lama cu preparatul de examinat, se adaugă un mediu cu acelaşi indice de refracţie cu al sticlei (ulei de cedru). 3) M. centrifugal, pentru determinarea viscozităţii protoplasmei celulare. 4) M. cu contrast de fază este prevăzut cu o lamă 689 MICROSCOP ELECTRONIC MICROTRAUMATISM sfert de undă (situată între sistemele ocular şi obiectiv) care co-rectează defazajul luminii produs prin neomogenitatea optică a preparatului. 5) M. cornean, pentru operaţii în oftalmologie. 6) M. cu fluorescenţă, când iluminarea se face cu ultraviolete, care provoacă fenomenul de fluorescenţă. 7) M. polarizant, examinarea se face în lumină polarizantă, observân-du-se fenomenul de birefringenţă al unor structuri anizotrope. 8) Ultramicroscopul, în care iluminarea se produce lateral, perpendicular pe axa optică a m. (se utilizează condensoare de tip cardioid sau paraboloid). Are loc ‘fenomenul Tyndall, prin care o serie de particule devin vizibile ca urmare a difuziei luminii. MICROSCOP ELECTRONIC / microscope electronique / electron microscopie. între m. e. şi cel optic există numai o analogie aparentă. în cazul m. e. se utilizează lentile electronice sau magnetice (deosebite esenţial de cele optice), reprezentând de fapt câmpuri electrice sau magnetice în care se focalizează electroni. Fasciculul de electroni produs de un tun electronic este omogenizat de o astfel de lentilă şi apoi, în vid, trimis la un preparat microscopic aplicat pe o grilă electrostatică. în funcţie de caracterele de densitate ale preparatului, se vor produce variaţii ale repartiţiei electronilor din fascicul. Apoi, fasciculul trece din nou la nivelul a două lentile electronice, una cu rol de omogenizare şi alta denumită proiector, după care ajunge la un ecran fluorescent. Fluorescenţă diferitelor zone ale ecranului va depinde de repartiţia electronilor, ori aceasta a fost influenţată de electronodensitatea variabilă a diferitelor zone ale preparatului de examinat. Imaginea poate fi preluată pe o placă fotografică. La m. e. convenţional examinarea se efectuează prin trecerea electronilor prin preparat (transmisie). în cazul m. e. cu baleiaj (sau scanning), electronii „mătură“ suprafaţa preparatului; electronii secundari provenind din atomii preparatului de examinat permit obţinerea de imagini ale suprafeţei preparatului, care dau senzaţia de relief. Prin asocierea m. e. cu o ‘microsondă s-au obţinut rezultate deosebite în studiul structurilor vii. MICROSCOPIC, adj. / microscopique, adj. / microscopic. [Qr. mikros = mic; skopein = a vedea, a etamina.] 1) Cu dimensiuni de ordinul ‘micrometrilor, vizibil numai la microscopul optic. 2) Care se referă la un tip de microscop. MICROSCOPIE, s. f. / microscopie, s. f. / microscopy. [Gr. mikros - mic; skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a e?(amina] Examinarea unei structuri cu microscopul de regulă după o preparare prealabilă, variabilă în funcţie de tipul de microscop utilizat. MICROSFERA, s. f. / microsphere, s. f. / microsphere. [Qr. mikros = mic; Cat. sphaera, gr. sphaira = sfera] Particulă microscopică, cu diametrul cuprins între 0,1 şi 200 pm, alcătuită de obicei din ‘polimeri şi servind ca vector (vehicul) de medicamente. Spre deosebire de o ‘microcapsulă, în interiorul unei m. nu există o cavitate mică, ci o reţea microporoasă în care se află substanţa medicamentoasă dispersată sau/şi dizolvată. Conţinutul de substanţă scade în timp. M. sunt utilizate atât în scop diagnostic (ex.: ‘scintigrafia pulmonară de perfuzie cu m. radiomarcate), cât şi terapeutic, îndeosebi în oncologie. V. şi lipozom. MICROSFEROCITOZĂ, s. f. / microspherocytose, s. f. / microspherocytosis. [Qr. mikros = mic; Cat. sphaera, gr. sphaira = sferă; kytos = cetidâ; -oză.] Prezenţa în sângele circulant a eritrocitelor sferice (‘sferocit) de dimensiuni mici. Se observă în arsuri, în unele ‘hemoglobinopatii, ‘mielofibroză şi "anemie pernicioasă. MICROSFEROFAKIE, s. f. / microspherophakie, s. f. / microspherophakia. [Qr. mikros = mic; Lat. sphaera, gr. sphaira = sferă; gr. phakos = linte, lentilă.] Anomalie a ‘cristalinului, care are formă sferică şi este mic. MICROSFIGMIE, s. f. / microsphygmie, s. f. / microsphyg-mia. [Qr. mikros = mic; sphygmos = puls.\ Amplitudine redusă a ‘pulsului. MICROSMATIC, adj. / microsmatique, adj. / microsmatic. [Qr. mieros = mic; osmein = a simţi un miros.] Despre vertebratele al căror simţ al odoratului este relativ puţin dezvoltat, iar aria corticală olfactivă este puţin extinsă. Este cazul primatelor şi păsărilor. Ant.: macrosmatic. MICROSOM. Var. (etimologic mai corectă, dar nu şi fonetic) pentru microzom (v.). MICROSOMIE, s. f. / microsomie, s. f. / microsomia, micro-somy. [Qr. mikros = mic; soma, -atos = corp.] Stare caracterizată printr-o statură corporală de dimensiuni reduse în mod global, păstrându-se proporţionalitatea diferitelor segmente. V. şi micromelie, nanism. MICROSONDĂ, s. f. / microsonde, s. f. / microprobe. [Qr. mikros = mic; fr. sonde, de la cuvântul angtosa^on sund = mare.] M. Castaing constă în focalizarea unui fascicul foarte fin de electroni (cu diametrul sub 1 pm) pe o zonă foarte limitată a unui eşantion. Se analizează apoi radiaţiile X caracteristice emise de constituenţii eşantionului. Consecutiv analizei spectrelor radiaţiilor se pot identifica diferite elemente şi se poate observa distribuţia exactă a acestora în celulă, pe imaginea obţinută cu ajutorul unui ‘microscop electronic la care m. este asociată. MICROSPECTROFOTOMETRIE, s. f. / microspectropho-tometrie, s. f. / microspectrophotometry. [Qr. mikros = mic; lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. phos, photos = lumină; metron = măsură.] Studiul cantitativ al elementelor chimice din ţesuturi prin analiza ‘spectrelor de emisie şi de absorbţie. MICROSPECTROSCOP, s. n. / microspectroscope, s. m. / microspectroscope. [Qr. mikros = mic; lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina] ‘Spectroscop combinat cu ‘microscop. MICROSPORIE, s. f. / microsporie, s. f. / microsporia. [Qr. mikros = mic; spora = sămânţă, de la sperein = a însămânţa] ‘Dermatomicoză rară la adult, dar relativ frecventă şi foarte contagioasă la copil, interesând îndeosebi pielea păroasă a capului. La acest nivel apar una sau câteva plăci rotunde, cu perii rupţi la câţiva milimetri de rădăcină şi înconjuraţi de o teacă cretoasă formată din spori. MICROSPORUM / Microsporum / Microsporum. [Qr. mikros = mic; spora = sămânţă, de la sperein = a însămânţa] Gen de fungi care provoacă boli variate ale pielii şi părului. Include M. andonini, M. caniş, M. fulvum şi M. gupseum. MICROSTEZIE, s. f. / microsthesie, s. f. / defective sense of touch. [Qr. mikros = mic; aisthesis = senzaţie, sensiSilitate.] Tulburare a simţului tactil manifestată prin alterarea senzaţiilor de greutate şi volum. Obiectele ţinute în mână par mai uşoare şi mai puţin voluminoase decât sunt în realitate. MICROSTOMIE, s. f. / microstomie, s. f. / microstomia. [Qr. mikros = mic; stoma, -atos = gură.] Deschidere bucală foarte mică: poate fi congenitală sau sechelă a unor procese patologice ori traumatice (arsuri). MICROTOM, s. n. / microtome, s. m. / microtome. [Qr. mikros - mic; tomos = tăiat, secţionat, de la temnein = a tăia] Instrument destinat obţinerii unor secţiuni fine ale preparatelor histologice care urmează să fie examinate la microscop. Ultramicrotomul permite obţinerea unor secţiuni extrem de fine (sub 10 nm), necesare în cazul examinării probelor la ‘microscopul electronic prin transmisie. MICROTRAUMATISM, s. n. / microtraumatisme, s. m. / microtrauma. [Qr. mikros = mic; trauma, -atos = rană; -ism.] 1) Leziune microscopică. 2) Traumatism de intensitate mică; repetat, devine cauza unei boli. 690 MICROTUBUL MIELODERMIE MICROTUBUL. s. m. / microtubule, s. m. / microtubule. [Qr. mikros = mic; Cat. tubulus, dim. de Ca tubus - tub.] Structură cilindrică (cu diametrul de 20-30 nm) şi lungă (de la câteva zecimi de jim până la câţiva pm), alcătuită din *tubulină. Reprezintă una din cele trei clase principale de filamente ale ‘citoscheletului. MICROUNDĂ, s. f. / micro-onde, s. f. / microwave. [Qr. mikros = mic; Cat. unda = vaC, undă.] Undă electromagnetică de înaltă frecvenţă (30 MHz-300 GHz), cu lungime de undă situată între 1 mm şi 1 m. Efectele biologice ale m. constau în modificări structurale sau funcţionale la nivelul ochilor, testiculelor, măduvei osoase, sistemului cardiovascular şi SNC. Toate modificările sunt consecinţa încălzirii generate de absorbţia microundelor. MICROVASCULARIZAŢIE, s. f. / microvascularisation, s. f. / microvasculature. [Qr. mikros = mic; Cat. vasculum = vas mic, dim. de Ca vas, vasis = vas.] Cu referire la vasele fine din organism: ‘arteriole, ‘capilare, ‘venule. MICROVILOZITATE, s. f. / microvillosite, s. f. / microvilli. [Qr. mikros = mic; Cat. villosus = acoperit de păr, păros, de Ca villus = păr, bCană.] Expansiune citoplasmatică acoperită de ‘membrana plasmatică. M., în număr şi de dimensiuni diferite, acoperă diferite celule, mărind astfel suprafaţa de schimb a acestora. V. şi bordură în perie, platou striat. MICROVISCOZITATE, s. f. / microviscosite, s. f. / microvis-cosity. [Qr. mikros = mic; Cat. viscosus = Cipicios, de Ca vis-cum = vase, cCei (preparat din vâsc).] Caracteristică a ‘mozaicului fluid membranar, reprezentând inversul fluidităţii membranei. V. şi fluiditate membranară. MICROZOM, s. m. / microsome, s. m. / microsome. [Qr. mikros = mic; soma, -atos - corp.] Orice fragment vezicular al reticulului endoplasmatic produs în timpul omogenizării celulelor. Forma mai corectă este de microsom, fiind mai fidelă etimologiei. Prima formă este însă mai utilizată, din motive de fonetică. MICŢIONAL, adj. / mictionnel, -elle, adj. / micturate. [Lat. mictum, de Ca mingere = a urina.] Care se referă la emisia urinei. MICŢIUNE, s. f. / miction, s. f. / micturition. [Lat. minctio, -onis = urinare, de Ca mingere = a urina] Acţiunea de a urina. M. imperioasă este imposibilitatea de a reţine urina din momentul apariţiei nevoii de a urina. MICUL EPIPLOON / petit epiploon / lesser omentum. NA: omentum minus. V. epiploon (def. 4). MIDRIATIC, adj., s. n. / mydriatique, adj., s. m. / mydriatic. [Qr. mydriasis, de Ca amydros = obscur.] 1) Care se raportează la ‘midriază. 2) (Medicament) care dilată pupila. Este cazul medicamentelor utilizate în instilaţii oculare în caz de irită şi ulcer al corneei sau, în prealabil, la examenul fundului de^ ochi (ex.: atropină). MIDRIAZĂ, s. f. / mydriase, s. f. / mydriasis, dilated pupil. [Qr. mydriasis, de Ca amydros = obscur.] Dilataţia ‘pupilei. Poate fi fiziologică şi tranzitorie (acomodare la întuneric sau la distanţă), patologică şi fixă (cel mai des o paralizie a musculaturii irisului) sau medicamentoasă (‘atropină, ‘cocaină etc.). Ant.: mioză. MIELEMIE, s. f. / myelemie, s. f. / myelemia. Sin.: mielocitoză (v.). MIELENCEFAL, s. n. / myelencephale, s. m. / myelencephalon. NA: myelencephalon. [Qr. myelos = măduvă; enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap.] Sin.: bulb rahidian (v.). MIELINĂ, s. f. / myeline, s. f. / myelin. [Qr. myelos = măduvă; -ină.] Structură lamelară rezultată din acolarea de membrane lipidoprotidice în jurul axonilor mielinizaţi din sistemul nervos central şi periferic. în sistemul nervos central, m. rezultă prin înfăşurarea şi acolarea în jurul axonului a ‘rneza-xonului unui "oiigodenarocit. în sistemui nervos periferic, rn. este produsă de ‘celulele Schwann. M. formează o teacă întreruptă cu regularitate la nivelul ‘nodurilor Ranvier, care sunt situate între două celule Schwann vecine. Teaca de m. prezintă şi incizurile Schmidt-Lantermann, de formă oblică, determinate de absenţa fiziologică a acolării diferitelor foiţe (membrane) constitutive ale tecii în aceste zone. MIELINIZARE, s. f. / myelinisation, s. f. / myelinization. [Qr. myelos = măduvă; -ină.] Proces prin care fibrele nervoase se învelesc cu ‘mielină în timpul dezvoltării nervilor. MIELINOCLASTIC, adj. / myelinoclastique, adj. / myelin-oclastic. [Qr. myelos = măduvă; klan - a sparge.] Care distruge ‘mielină. MIELITA, s. f. / myelite, s. f. / myelitis. [Qr. myelos = măduvă; -ită.J Orice inflamaţie a măduvei spinării sau a măduvei osoase. în primul caz, o formă este m. apopiecti-formă, v. boală Hayem. MIELOBLAST, s. n. / myeloblaste, s. m. / myeloblast. [Qr. myelos = măduvă; blastos = germen.] Celulă imatură, întâlnită în mod obişnuit în măduva osoasă şi anormal în sângele periferic. Este precursorul liniei granulocitare. Maturarea sa include stadiul de ‘promielocit până la cel de ‘granulocit adult. Are diametrul de circa 25 pm, citoplasmă bazofilă, iar nucleul prezintă cromatină fin divizată, uşor condensată la periferie şi câţiva nucleoli. Prezenţa sa în sângele circulant este patologică, de ex. în unele forme de ‘leucemii. MIELOBLASTOM, s. n. / myeloblastome, s. m. / myeloblas-toma. Varietate de ‘mielom cu ‘mieloblaste. MIELOBLASTOZĂ, s. f. / myeloblastose, s. f. / myeloblas-tosis. Formă de ‘leucemie acută caracterizată prin proliferarea ‘mieloblastelor. MIELOBULBOGRAFIE, s. f. / myelobulbographie, s. f. / mielobulbography. Radiografie a măduvei spinării şi a bulbului practicată în aceleaşi condiţii ca şi ‘mielografia, v. def. 2. MIELOCATEXIE, s. f. / myelokathexie, s. f. / myelokathex-ia. [Qr. myelos = măduvă; katekho = eu reţin.] Perturbarea eliberării de polinucleare de către măduva osoasă. Se întâlneşte în sindromul leucocitelor leneşe (v.). MIELOCEL, s. n. / myelocele, s. f. / myelocele. [Qr. myelos = măduvă; kele = Hernie, tumoră] *Spina bifida chistică: prin lipsa de sudură a canalului rahidian pe linia mediană, întreg conţinutul canalului vertebral, inclusiv meningele, herniază sub forma unei tumorete. Se însoţeşte de tulburări nervoase diverse şi este rar compatibil cu viaţa. Sin.: mielomeningocel. MIELOCIT, s. n. / myelocyte, s. f. / myelocyte. [Qr. myelos = măduvă; kytos = ceCulă] Celulă din seria leucocitelor gra-nuloase, intermediară între ‘promielocit şi ‘granulocitul adult. Are diametrul de circa 15 pm, include deja granulaţii neutro-, eozino- sau bazofile, dar prezintă un nucleu rotund, cu contur regulat. M. există în mod normal doar în măduva osoasă şi ajung în sângele periferic în unele forme de ‘leucemii. MIELOCITEMIE, s. f. / myelocytemie, s. f. / myelocyth(a)e-mia. [Qr. myelos = măduvă; kytos = ceCuCă; haima, -atos = sânge.] Prezenţa ‘mielocitelor în sânge. MIELOCITOM, s. n. / myelocytome, s. m. / myelocytome. Varietate de ‘mielom cu ‘mielocite. MIELOCITOZĂ, s. f. / myelocytose, s. f. / myelocytosis. [Qr. myelos = măduvă; kytos = ceCuCă; -oză.] Prezenţa ‘mielocitelor într-un lichid biologic din organism sau într-un ţesut. Sin.: mielemie. V. şi mielocitemie. MIELODERMIE, s. f. / myelodermie, s. f. / myelodermia. Manifestare cutanată a ‘leucemiei mielocitare. MIELODISPLAZIE, s. f. / myelodysplasie, s. f. / myelodys-plasia. [Qr. myelos = măduvă; dys = greu, dified; plasis = 691 MIELODISPLAZIE MIELORADICULITĂ modelare; de Ca plassein = a forma., a modela] 1) Anomalie a 'tubului neural care determină alterări ale dezvoltării măduvei spinării, îndeosebi la nivelul segmentelor inferioare ale acesteia. 2) Displazia 'mielocitelor şi a altor elemente din măduva osoasă. Poate lua forma de 'mielosupresie sau de proliferare anormală. Uneori poate preceda o 'leucemie mielogenă. MIELOFIBROZĂ, s. f. / myelofibrose, s. f. / myelofibrosis. [Qr. myelos = măduvă; Cat. fibra = fibră; -oza.j îngroşare a tramei de reticulină şi de colagen a măduvei hematogene, observată în cursul a numeroase afecţiuni hematologice mielo-proliferative sau limfoproliferative, ca şi în caz de metastaze medulare. Ca urmare, activitatea hematopoietică se reduce şi pot apărea focare extramedulare de hematopoieză, îndeosebi în splină. V. şi mieloscleroză. MIELOGEN, adj. / myelogene, adj. / myelogenic. [Qr. myelos = măduvă; german = a produce.] Care este de origine medulară. MIELOGRAFIE, s. f. / myelographie, s. f. / myelography. [Qr. myelos = măduvă; graphein = a scrie.] Metodă de investigaţie radiologică a canalului rahidian şi a conţinutului acestuia după injectarea, prin puncţie lombară sau suboccipitală, a unui produs de contrast în spaţiile subarahnoidiene. Se disting: 1) M. gazoasă, după injectarea de aer steril, care permite studiul spaţiilor subarahnoidiene şi al măduvei, dar nu pot fi observate rădăcinile nervilor rahidieni. 2) M. opacă, prin utilizarea unui produs de contrast iodat liposolubil, permite în plus studiul rădăcinilor; se asociază frecvent cu 'scanografia. MIELOGRAMĂ, s. f. / myelogramme, s. m. / myelogram. [Qr. myelos = măduvă; gramma = înscriere.] 1) Reprezentare grafică sau procentuală a fiecăreia dintre celulele 'măduvei osoase, recoltată prin puncţie, etalată pe o lamă de sticlă şi colorată conform tehnicii May-Grunwald-Giemsa. M. normală conţine circa 60% celule din 'seria granulocitară şi circa 20% din 'seria eritroblastică. Sin.: medulogramă. 2) Radiografie a măduvei spinării. MIELOLEUCEMIC, adj. / myelo-leucemique, adj. / myeloleukaemic. [Qr. myelos = măduvă; leukos = alb; hăima = sânge.] Care se referă, care se află în relaţie cu 'leucemia mielocitară. MIELOLIPOM, s. n. / myelolipome, s. m. / myelolipoma. [Qr. myelos = măduvă; lipos = grăsime; -orna.] Tumoră suprarenală cu un aspect histologic asemănător măduvei osoase bogate în celule grăsoase şi hematopoietice. MIELOM, s. n. / myelome, s. m. / myeloma. [Qr. myelos = măduvă; -orna.] Termen generic pentru neoformaţii, frecvent cu caracter malign, care se dezvoltă prin proliferarea diferitelor tipuri celulare componente ale 'măduvei osoase. Neoformaţiile sunt, de obicei, multiple, iar prin creştere pot provoca dis-trucţie osoasă şi fracturi patologice. Concomitent cu anemie, în sânge apar 'gamaglobuline anormale (paraproteine mono-clonale), de obicei IgG şi proteine Bence-Jones, ultimele fiind prezente şi în urină. Tipuri de m.: 1) M. Bence-Jones, v. boala lanţurilor uşoare. 2) M. multiplu (v.). 3) M. pulmonar, metaplazie plasmocitară în parenchimul pulmonar în cursul 'bolii Kahler. 4) M. osos, tumoră osoasă care se dezvoltă din ţesutul măduvei osoase. 5) M. solitar, v. plasmocitom. 6) M. solitar cu eozinofile, 'granulom eozinofilic, infiltrat cutanat bogat în eozinofile. MIELOM MULTIPLU / myelome multiple / multiple myeloma, myelomatosis, Kahler’s disease. Boală caracterizată prin dezvoltarea simultană, în măduva osoasă, a numeroase tumori maligne prin transformarea ţesutului hematopoietic. în general acestea sunt 'mieloame plasmocitare sau 'plasmocitoame. Tumorile se localizează îndeosebi la nivelul rahisului şi oaselor plate, provocând dureri osoase şi fracturi spontane. Radiologie se constată procese de osteoliză, cu formarea de 'geode, şi osteoporoză, iar hematologic - anemie, creşterea VSH-ului şi prezenţa masivă a plasmocitelor maligne în măduva osoasă (element de importanţă majoră în diagnostic). Este frecventă insuficienţa renală, iar semnele de afectare neurologică şi pulmonară sunt variabile. Sângele conţine o 'imunoglobulină mono-clonală aparţinând claselor IgG, IgA sau, mai rar, IgD, IgE. în sânge şi urină poate fi detectată 'proteina Bence-Jones. Boala este mai frecventă la bărbaţi, după vârsta de 50 de ani, şi evoluează în câţiva ani spre exitus. Sin.: boală Bozzolo, boală Huppert, boală Kahler, boală Mac-lntyre, boală Rustitzky. MIELOMALACIE, s. f. / myelomalacie, s. f. / myelomalacia. [Qr. myelos = măduvă; malakia = înmuiere, de Ca malakus = moale.] 'Ramolisment al măduvei spinării, în general din cauza unei obliterări vasculare. MIELOMATOZĂ, s. f. / myelomatose, s. f. / myelomatosis. [Qr. myelos = măduvă; -orna; -oză.] Termen generic şi totodată imprecis pentru afecţiunile caracterizate printr-o hiper-plazie a ţesutului hematopoietic de la nivelul măduvei osoase. MIELOMENINGOCEL, s. n. / myelomeningocele, s. f. / myelomeningocele. [Qr. myelos = măduvă; meninx, -ingos = memSrană foarte fină; kele = hernie, tumoră] Sin.: mielo-cel (v.). MIELOMER, s. n. / myelomere, s. m. / myelomere. [Qr. myelos = măduvă; meros = parte.] 1) Segment din măduva spinării. 2) Teritoriu cutanat în formă de bandă delimitată net, ai cărui nervi sunt în relaţie cu un 'neurotom. V. şi metamerie cutanată. MIELOPATIE, s. f. / myelopathie, s. f. / myelopathy. [Qr. myelos = măduvă; pathos = BoaCă] Orice afecţiune a măduvei spinării. MIELOPEROXIDAZĂ, s. f. / myeloperoxydase, s. f. / myelo-peroxidase. [Qr. myelos = măduvă; Cat. per = prefir intensiv (utilizat în cfiimie pentru a desemna combinaţia în care un eCement are cea mai mare vaCoare a vaCenţei sale); gr. oxys = acru, oxigen; -ază.] Enzimă prezentă în granulaţiile celulelor liniilor granulocitară şi monocitară. Absenţa m. din celulele lim-foide a condus la utilizarea sa pentru diferenţierea 'leucemi-ilor acute mieloblastice de 'leucemiile acute limfoblastice. M. este, de asemenea, utilizată în detectarea leucocituriei şi în numărarea automatică (la 'autoanalizor) a leucocitelor sanguine. Sin.: peroxidază leucocitară. MIELOPLAX, s. n. / myeloplaxe, s. m. / myeloplaxe. [Qr. myelos = măduvă; plax = pCacă] Sin.: osteoclast (v.). MIELOPLAXOM, s. n. / myeloplaxome, s. m. / myeloplaxo-ma. [Qr. myelos = măduvă; plax = pCacă; -orna.] Sin.: tumoră cu mieloplaxe (v.). MIELOPOIEZĂ, s. f. / myelopoYese, s. f. / myelopoiesis. [Qr. myelos = măduvă; poiesis = creare, formare, de Ca poiein = a face.] Formarea măduvei osoase sau producerea celulelor sanguine din liniile 'mieloide. M. ectopică sau m. extramedu-lară reprezintă formarea de ţesut mieloid în afara măduvei osoase. MIELOPROLIFERATIV, adj. / myeloproliferatif, -ive, adj. / myeloproliferative. [Qr. myelos = măduvă; Cat. proles = descendenţi, urmaşi; ferre = a purta] Care se caracterizează prin multiplicarea anormală, în măduva osoasă, a elementelor celulare din care se dezvoltă eritrocitele, granulocitele, trom-bocitele şi celulele reticuloendoteliale. MIELORADICULITĂ, s. f. / myeloradiculite, s. f. / myelo-radiculitis. [Qr. myelos = măduvă; Cat. radicuia, dim. de Ca radix, -icis = rădăcină; -ită.] Inflamaţia măduvei spinării şi a rădăcinii nervilor rahidieni. MIELORETICULOZĂ, s. f. / myeloreticulose, s. f. / myeloreticulosis. 'Reticulo-endotelioză localizată la nivelul măduvei osoase. 692 mieloreticuloză MILIAR MIELOSARCOM, s. n. / myelosarcome, s. m. / myelosafco- ma. [Qr. myeîos = măduvă; sarx, sarkos = came; -oriţa.] Dezvoltare sarcomatoasă a ţesutului mieloid sau a celulelor măduvei osoase. j MIELOSCHIZIS, s. n. / myeloschisis, s. m. / myeloschisis. [Qr. myelos = măduvă; skhisis = despicătură, de Ca skhizein = a despărţi] Denumire generică pentru defectele de închidere a tubului neural primitiv. V. şi rahischizis, spina bifida. MIELOSCLEROZĂ, s. f. / myelosclerose, s. f. / myeloscle-rosis. [Qr. myelos = măduvă; sklerosis = întărire, de Ca skleros = tare, dur.] 1) Scleroză a măduvei spinării sau ‘scle-roză în plăci localizată la acest nivel. 2) Stadiu evolutiv al ‘mielofibrozei, constând în scleroza măduvei osoase, invadată de ţesut fibros şi privată de celule hematopoietice. M. se asociază uneori cu o condensare osoasă anormală, rezultând ‘boala Albers-Schonberg. M. acută este o boală analogă *leucemiei acute mieloblastice asociată cu ‘mielofibroză. Sin. nerecomandat: meduloscleroză. MIELOSCOPIE, s. f. / myeloscopie, s. f. / myeloscopy. [Qr. myelos = măduvă; skopein = a vedea] Inspecţia vizuală a măduvei spinării cu ajutorul unui ‘endoscop special introdus prin puncţie lombară. MIELOSUPRESIE, s. f. / myelossuppression, s. f. / myelo-suppression. [Qr. myelos = măduvă; Cat. suppressio, -onis = sustragere, de Ca supprimere - a afunda (sub = suS; pre-mere - a apăsa).] Suprimarea activităţii măduvei osoase, având drept consecinţă reducerea numărului de trombocite, eritrocite şi leucocite. MIELOTOMIE, s. f. / myelotomie, s. f. / myelotomy. [Qr. myelos = măduvă; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Secţionarea anumitor cordoane sau fascicule din măduva spinării, în diferite wSCopuri terapeutice. MIELOTOMIE COMISURALĂ / myelotomie commissurale / commissural myelotomy. Metodă de secţionare a măduvei spinării, prin care se întrerup filetele sensibilităţii termice sau dureroase, ca tratament al durerilor insuportabile din unele neoplasme localizate în pelvis. Sin.: comisurotomie (def. 2). MIELOTOXIC, adj. / myelotoxique, adj. / myelotoxic. [Qr. myelos = măduvă; toxikon = otravă] Care este dăunător pentru măduva osoasă sau măduva spinării. MIELOTOXICOZĂ, s. f. / myeiotoxicosis, s. f. / myelotoxi-cosis. Distrugerea măduvei osoase de către diferite substanţe toxice sau factori cu efect toxic. MIELOTROP, adj. / myelotrope, adj. / myelotropic. [Qr. myelos = măduvă; trepein = a întoarce.] Despre o substanţă endogenă sau exogenă care are afinitate pentru măduva spinării.^ MIELOZĂ, s. f. / myelose, s. f. / myelosis. [Qr. myelos = măduvă; -ozâ.] 1) Afecţiune degenerativă a măduvei spinării. 2) Afectare a măduvei osoase, primară sau secundară unei infecţii, intoxicaţii (benzol, săruri de aur, arsenic) sau acţiunii radiaţiilor ionizante. MIELOZĂ APLASTICĂ / myelose aplastique / myelophthisis. M. în care sunt afectate funcţiile hematopoietice ale măduvei. Poate fi totală, cu afectarea formării hematiilor, plachetelor şi granulocitelor (‘panmieloftizie), sau parţială (‘anemie, ‘purpură, ‘agranulocitoză). MIELOZĂ ERITREMICĂ / myelose erythremique / acute ery-thraemia, Di Guglielmo syndrome. Sin.: eritromieloză acută (v.). V. şi eritroleucemie. MIELOZĂ FUNICULARĂ / myelose funiculaire / funicular myelosis. Sin.: sindromul fibrelor lungi (v.). MIELOZĂ HIPERPLASTICĂ / myelose hyperplastique / hyperplastic myelosis. Mielozâ cu creşterea funcţiilor hematopoietice ale măduvei. Se disting două situaţii: 1) Creşterea tuturor acestor funcţii, denumită ‘panmieloză hiper-plazică cronică. 2) Sau creşterea uneia dintre cele trei serii celulare: hematii, plachete sau granulocite (‘eritremie, ‘eritro-blastoză, ‘mielozâ nipertrombocitară sau megacariociîară, ‘leucemie). V. şi sindrom mieloproliferativ. MIELOZĂ HIPERTROMBOCITARĂ / myelose hyperthrombo-cytaire / hyperthrombocytic myelosis. V. mieloză hiper-plastică. MIELOZĂ OSTEOMALACICĂ / myelose osteomalacique / osteomalacic myelosis. Boală a măduvei osoase caracterizată morfopatologic printr-o hiperplazie mieloidă difuză, îndeosebi la nivelul oaselor late şi scurte (stern, coaste, vertebre) cu o decalcifiere care simulează osteomalacia. Clinic m. o. se manifestă prin dureri difuze, deformări osoase, fracturi spontane, febră cu sfârşit letal. Sângele periferic poate rămâne normal, sau poate apărea în faza terminală a bolii un tablou hematologic de leucemie acută. MIENTERIC, adj. / myenterique, adj. / myenteric. [Qr. mus = muşchi; enteron - intestin.] în relaţie cu tunica musculară a intestinului. De ex: plex mienteric Auerbach (v.). MIERE (DE ALBINE), s. f. / miel, s. m. / honey. [Lat. mei, mellis, gr. meii, melitos = miere.] Produs zaharat (70% le-vuloză şi 25% glucoză) cu arome provenind din nectarul florilor, cules şi prelucrat de albine. M. are valoare nutritivă şi reale efecte terapeutice. MIFEPRISTONĂ, s. f. / mifepristone, s. f. / mifepristone. (DCI) Sin.: RU 486 (v.). MIGRENĂ, s. f. / migraine, s. f. / migraine. [Jr. veche migraigne, din gr. hemisus = jumătate, kranion = craniu.] Sindrom particular caracterizat prin crize de cefalee pulsatilă de origine vasomotorie, episodice şi localizate unilateral, cu remitere spontană, asociate cu iritabilitate, greaţă, vomismente, constipaţie sau diaree şi, frecvent, fotofobie. Crizele sunt precedate de constricţia arterelor craniene, responsabilă de simp-tome prodromale (îndeosebi oculare) şi de o senzaţie de depresie; criza de m. începe după apariţia vasodilataţiei. Se disting două tipuri primare de m., cu ‘aură şi fără aură. Etiologia m. nu este cunoscută, fiind totuşi evident că ea survine adesea pe un teren particular (dispeptic, anxios, obsesional) şi poate avea caracter familial. MIGRENĂ OFTALMICĂ / migraine ophtalmique / ophthalmic migraine. M. caracterizată prin semne vizuale premonitorii, îndeosebi ‘scotom scintilant şi cefalee. MIGRENĂ OFTALMOPLEGICĂ / migraine ophtalmoplegique / Moebius’ disease, ophthalmoplegic migraine. Crize migre-noase frontoorbitare intense şi prelungite, urmate de apariţia unei paralizii oculomotorii homolaterale, prin afectarea, de regulă, a nervului oculomotor comun. Sin.: boală Moebius (def. 1) , sindrom Charcot (def. 3), sindrom Charcot-Moebius. MILIAR, adj. / miliaire, adj. / miliary. [Lat. miliarius = referitor Ca mei, de Ca milium = 6o6 de meu] Care are dimensiunile unui grăunte de mei şi care este caracterizat prin leziuni de această dimensiune. Ex.: 1) Anevrism m.t al cărui diametru variază de la 0,2 la 1 mm, localizat pe arteriolele cerebrale şi a cărui ruptură provoacă hemoragie cerebrală. 2) Imaginea m. reprezintă un aspect radiografie al plămânului, la nivelul căruia se observă nenumărate opacităţi mici, de mărimea unui bob de mei. Imaginea este caracteristică pentru tuberculoza m. (sau ‘granulie) şi se mai poate observa în: unele infecţii pulmonare virale sau microbiene, cancer, ‘pneumoconioze, ‘boala Besnier-Boeck-Schaumann, mai rar în stenoza mitrală. MILIARIE, s. f. / miliaire, s. f. / miliaria. [Lat. miliarius = referitor Ca mei, de Ca milium = 5o6 de mei] 1) ‘Vezicule sau ‘papule de dimensiuni mici care apar în număr mare pe tegumentele nou-născutului, din cauza retenţiei secreţiei sudorale 693 MILIARIE MIOBLASTOM în stratul epidermic sau dermic al pielii. 2) Erupţie care survine după transpiraţii abundente şi constituie, împreună cu *sudamina, grupul erupţiilor sudorale. Este formată din vezicule foarte fine, de volumul unui bob de mei, înconjurate de o are-olă roză, subţire. La debut, conţinutul veziculei este limpede, apoi poate deveni tulbure (m. albă) sau purulent (m. galbenă). Consecutiv pruritului, pot apărea veziculo-papule. Veziculele reprezintă chisturi sudoripare rezultate prin retenţia sudorii. MILICURIE, s. m. / millicurie, s. m. / millicurie. [Lat. miile = o mie; Mărie Sklodowska Curie, chimist şi fizician francez, n. în Polonia, 1867-1934; Pierre Curie, chimist şi fizician francez, 1859-1906.) A mia parte dintr-un *curie. Simbol: mCi. MILIECHIVALENT, s. m. / milliequivalent, s. m. / milliequi-valent. [Lat. miile = o mie; aequus = egal; valens, -ntis = tare, viguros, de la vaiere = a avea forţă, a fi tare.) A mia parte dintr-un 'echivalent, simbol mEq. Unitate utilizată în biologie pentru reprezentarea concentraţiei ionice a unei soluţii. Pentru exprimarea în m. a concentraţiei ionice, se împarte concentraţia în miligrame la litru la masa atomică a ionului, iar rezultatul se multiplică cu valenţa ionului respectiv. Exprimarea în m. permite studiul echilibrului între ionii acizi şi bazici din lichidele organismului. MILIMOL, s. m. / millimole, s. f. / millimole. [Lat. miile = o mie; mol = prescurtarea de Ca moleculă-gram, din Cat. moles = masă informă.) Unitate chimică de masă moleculară utilizată şi în biologie. A mia parte dintr-un 'mol. Simbol: mmol. Pentru a exprima în m. o concentraţie a unei substanţe dată în miligrame, se împarte concentraţia la masa moleculară a substanţei. MILIOSMOL, s. m. / milliosmole, s. m. / milliosmole. [Lat. miile - o mie; gr. osmos = impuls, împingere.) A mia parte dintr-un 'osmol, simbol mOsm. Unitate utilizată în biologie pentru exprimarea 'presiunii osmotice a diferitelor substanţe dizol-vate^în lichidele organismului, în funcţie de concentraţia lor moleculară sau ionică. Pentru a calcula presiunea unei soluţii în m., \ând se cunoaşte concentraţia acesteia în miligrame, «> numărui de miligrame pe litru la masa moleculară ;ei (în cazul moleculelor neionizabile) sau la masa ionului (în cazul substanţelor ionizate complet), n. / milium, s. m. / milium. [Lat. milium = 6o6 rezenţa de papule mici multiple, netede, globulare, ■ albă sau galbenă, localizate superficial şi proemi-livelul suprafeţei cutanate, îndeosebi pe pleoape, ;eafă. Papulele sunt localizate la nivelul foliculilor pnoşi şi pot apărea la toate vârstele, inclusiv în perioada neo-natală. M. poate apărea de novo sau se poate asocia cu dermatoze variate sau cu traumatisme ale pielii. Au fost descrise o serie de tipuri, îndeosebi: 1) m. coloid, cu papule care conţin material coloid amorf, apărând prin erupţii profuze, localizate la faţă şi pe partea dorsală a mâinilor, la subiecţi de vârstă medie; s-a descris şi o formă la copil, transmisă auto-zomal dominant; 2) m. nou-născutului, provocat de o secreţie sebacee crescută, cu dispariţie spontană la câteva zile de la naştere.^ MILOLIZĂ, s. f. / mylolyse, s. f. / tooth erosion. [Qr. myle = piatră de moară; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.) Distrucţie lentă şi progresivă a coletului vestibular al dinţilor, a marginii libere a incisivilor şi a feţelor ocluzale ale molarilor. Cu patogenie necunoscută, m. se deosebeşte de 'carie prin formă (fiind tipică lacuna cuneiformă), ca şi prin fundul neted şi dur al cavităţii. MIM / MIM / MIM. VEngC.) Abreviere a titlului lucrării Mendelian Inheritance of Man (Ereditatea mendeliană la om), catalog al bolilor genetice monofactoriale repertoriate şi numerotate de V. A. McKusick. Catalogul este adus la zi periodic de The Johns Hopkins University Press, Baltimore, Londra. a-MIMETIC. Var. pentru alfamimetic (v.). p-MIMETIC. Var. pentru betamimetic (v.). MIMETIC, adj. / mimetique, adj. / mimetic. Termen utilizat ca adjectiv dar şi ca sufix. Despre o substanţă a cărei acţiune este identică cu a altei substanţe. Cel mai frecvent, m. se utilizează cu referire la mediatorii chimici din sistemul nervos vegetativ. De ex.: vago-, simpaticomimetic. MIMETISM, s. n. / mimetisme, s. m. / mimesis. [Qr. mime-tikos = care imită, de Ca mimeisthai = a imita; -ism.) 1) Adaptarea unor animale la mediu, permanentă sau temporară, prin însuşiri de culoare sau de formă. 2) în psihologie, stadiul primitiv a\ imitaţiei. 3) în psihopatologie, imitarea unei boli. MIMICĂ, s. f. / mimique, s. f. / mimicry. [Lat. mimicus, gr. mimikos = de comediant, teatral, de Ca gr. mimeisthai = a imita.) Expresia întregului sistem muscular al feţei. Oglindeşte trăirea afectivă a subiectului. MINERALOCORTICOIZI, s. m. pl. / mineralocorticoîdes, s. m. pl. / mineralocorticoids. [Lat. medievală mineralis, de Ca minera = mină; cortex, -icis = scoarţă; gr. (stereos = solid, în relief); eidos = formă.) Grup de hormoni 'corticoizi secretaţi de zona glomerulară a 'corticosuprarenalei. Acţionează asupra metabolismului electroliţilor şi apei. Singurul hormon cunoscut din acest grup este 'aldosteronul. Deoxicorticoste-ronul, produs sintetic, are o acţiune analogă, dar foarte slabă. MINERVĂ, s. f. / minerve, s. f. / minerva, plaster jacket. [Lat. Minerva = zeiţa înţelepciunii; datorită asemănării apa-ratidui cu armura zeiţei) Denumire folosită în ortopedie pentru aparatele destinate menţinerii capului în poziţie fiziologică (prin imobilizarea coloanei cervicale), în caz de *torticolis muscular permanent sau, îndeosebi, în leziunile de la nivelul coloanei cervicale. Poate fi confecţionată din gips sau din material plastic. MINI MENTAL STATE EXAMINATION / MINI MENTAL STATE EXAMINATION / MINI MENTAL STATE EXAMINATION. Abrev.: MMSE. Denumirea în engleză a unei metode simplificate de evaluare a stării mentale. Se stabileşte un scor, de la 30 (subiectul normal) până la 0. Scorul este cu atât mai mic cu cât deficitul este mai mare. MINIMUM, s. n. / minimum, s. m. / minimum. [Lat. minimus = cel mai mic, superlativ de la parvus = mic.) Limita inferioară în ceea ce priveşte o anumită proprietate. M. eficace: cea mai mică doză la care acţiunea unei substanţe devine manifestă; m. perceptibil, intensitatea minimă de percepţie a unui excitant; m. separabil, distanţa minimă necesară între două puncte pentru a fi văzute separat, la microscop. V. şi maximum. MINTAL. Var. pentru^ mental (v.). MIOARHITECTONICĂ, s. f. / myoarchitectonique, s. f. / myoarchitectonic. [Qr. mys, myos = muşchi; lat. architecto-nicus, din gr. arkhitekton şi tekton = muncitor care lucrează lemnul (tâmplar).) Structura şi dispunerea *fibrelor musculare. MIOATROFIE, s. f. / myoatrophie, s. f. / myoatrophy. [(fr. mys, myos = muşchi; a - priv.; trophe = hrană, nutriţie.) Scăderea volumului unui muşchi. Cauze: metabolice locale, procese distrofice, inflamaţii, procese neurotrofice. MIOBLAST, s. n. / myoblaste, s. m. / myoblast. [a (ana = din nou, iarăşi; lyeîn = a distruge).] V. subnarcoză. NARCOBIOZĂ, s. f. / narcobiose, s. f. / narcobiosis. [Qr. narke = amorţeală, toropeală; bios = viaţă; -oză.] Desfăşurarea proceselor vitale la limita capacităţilor biologice, sub influenţa unor factori ca ‘narcoticele. NARCOLEPSIE, s. f. / narcolepsie, s. f. / narcolepsy. [Qr. narke = amorţeală, toropeală; lepsis = fixare.] Criză exprimată prin nevoia imperioasă şi irezistibilă de somn. Poate fi simptomatică (tumori encefalice, traumatisme craniene, obezitate, diabet, epilepsie) sau idiopatică (‘sindromul Gelineau). V. hipersomnie şi sindrom Pickwick. NARCOMANIE, s. f. / narcomanie, s. f. / drug mania. [Qr. narke = amorţeală, toropeală; mania = nebunie.] Dorinţă nestăpânită de a utiliza substanţe cu efect ‘narcotic. NARCOTERAPIE, s. f. / narcotherapie, s. f. / narcotherapy. [Qr. narke = amorţeală, toropeală; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Terapie prin somn, provocat de obicei cu ajutorul medicamentelor. NARCOTIC, adj., s. n. / narcotique, adj., s. m. / narcotic. [Qr. narkotikos = care amorţeşte, care toropeşte.] 1) Despre substanţele care produc somnolenţă, relaxare musculară şi atenuarea sensibilităţii mergând până la anestezie şi dispariţia majorităţii reflexelor. 2) Medicamente care au aceste efecte. NARCOZA, s. f. / narcose, s. f. / narcosis. [Qr. narke = amorţeală, toropeală; -oză.] Stare de somn provocată, de obicei, cu ajutorul medicamentelor. în anestezia generală se asociază n. anesteziei propriu-zise. NARINĂ, s. f. / narine, s. f. / nostril. NA: naris, pl. nares. [Lat. naris = nară] Orificiu prin care fiecare fosă nazală comunică cu exteriorul. NAS, s. n. / nez, s. m. / nose. NA: nasus. [Lat. nasus = nas.] Relief în formă de piramidă, situat deasupra gurii, care închide partea anterioară a foselor nazale, comunicând la exterior prin narine. N. reprezintă organul olfacţiei şi o parte a ‘sistemului respirator. Termenul cuprinde atât nasul extern (NA: nasus externus) cât şi cavitatea nazaiă (NA: cavitas naşi). NASION / nasion / nasion. NA: nasion. [Lat. nasus = nas.] Punct craniometric în care planul sagital intersectează sutura frontonazală. NAŞTERE, s. f. / accouchement, s. m. / delivery, parturition. [Lat. nascentia = naştere, de Ca naşei = a se naşte.] Ansamblu de fenomene mecanice şi fiziologice care au drept consecinţă expulzarea sau extragerea pe căi naturale a fătului viabil şi a anexelor sale. Forme de n.: 1) N. artificială, în care se intervine prin metode obstetricale pentru a extrage fătul. 2) N. dirijată, declanşată spontan, dar se intervine prin medicamente. 3) N. distocică, în caz de vicii de ‘prezentaţie, ‘distocii mecanice sau de dinamică; necesită intervenţii farmacologice, obstetricale (v. manevra Mauriceau-Smellie), chirurgicale. 4) N. întârziată, după a 300-a zi de sarcină. 5) N. normală sau eutocică, fără complicaţii maternofetale. 6) N. prin operaţie cezariană, fătul este extras pe cale operatorie. 7) N. precipitată, durează puţin. 8) N. prelungită, peste 12-15 ore la primipare şi 6-8 ore la multipare. 9) N. prematură, la 28-37 săptămâni de sarcină. 10) N. provocată, declanşată artificial. 11) N. spontană, n. fără nici o asistenţă mecanică, farmacologică sau medicală. 12) N. la termen reprezintă expulzarea pe căi naturale a unui făt la termen (38-42 săptămâni de sarcină). Sin.: parturiţie. NATAL, adj. / natal, -ale, -als, adj. / natal. [Lat. natalis = referitor Ca naştere, de Ca natus = născut şi naşei = a se naşte.] Care se referă la naştere. V. şi ‘neonatal, ‘perinatal, ‘postnatal. NATALITATE, s. f. / natalite, s. f. / natality, birthrate. [Lat. natalis = referitor Ca naştere, de Ca natus = născut şi naşei 720 natremie NECROFILIE = a se naşte,} Frecvenţa naşterilor într-o populaţie, exprimată, de regulă, prin raportul între numărul de naşteri survenite într-un an şi un efectiv de 10 000 de locuitori ai populaţiei respective. NATREMIE, s. f. / natremie, s. f. / natr(a)emia. [Spaniolă natron, ar. natroun = carbonatid de sodiu natural,; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa sau concentraţia sodiului (Na+) în sânge: normal 3,15-3,47 g/l sau 137-151 mmol/l. NATRIURETIC, adj. / natriuretique, adj. / natriuretic. [Spaniolă natron, ar. natroun = carbonatul de sodiu natural; gr. ouretikos = referitor la urină.] Care creşte ‘natriuria. NATRIUREZĂ, s. f. / natriurese, s. f. / natriuresis. [Spaniolă natron, ar. natroun = carbonatai de sodiu natural; gr. oure-sis = urinare.] Sin.: natriurie (v.). NATRIURIE, s. f. / natriurie, s. f. / natriuresis. [Spaniolă natron, ar. natroun = carbonatai de sodiu natural; gr. ouron = urină.] Eliminarea şi valoarea eliminării sodiului în urină. Normal 1-5 g/24 h sau 43-217 mmol/24 h. Sin.: natri-ureză. NATUROPATIE, s. f. / naturopathie, s. f. / naturopathy, na-turopathic medicine. [Lat. natura = natură; gr. pathos = boală] Sistem terapeutic care se bazează doar pe remedii naturale, ca aerul, apa, soarele şi, eventual, unele metode ki-netoterapice, fiind exclusă utilizarea medicamentelor. Adepţii n. consideră că organismul poate lupta împotriva maladiilor prin propriile mijloace, deoarece posedă o capacitate de vindecare naturală, aflată în strânsă relaţie cu forţa sa vitală. în acest sens, bolile nu reprezintă nimic altceva decât efortul de vindecare exercitat de forţa vitală şi exprimat prin semne şi sim-ptome care sunt barometrul acestei forţe. Din punctul de vedere al n., suprimarea manifestărilor unei afecţiuni acute precum gripa înseamnă eradicarea capacităţilor defensive proprii organismului şi, în consecinţă, inducerea unei vulnerabilităţi. Gripa sau bolile infecţioase infantile sunt privite ca fenomene normale, prin care forţa vitală restabileşte echilibrul organismului şi amorsează capacitatea sa de apărare. Dimpotrivă, se consideră că vaccinoterapia interferă procesele sus-menţionate, slăbind apărarea şi internalizând dezechilibrele, fapt argumentat de creşterea incidenţei bolilor autoimune şi neurodegene-rative în zonele în care a fost introdusă vaccinarea. Naturopaţii îşi bazează practica pe “legea vindecării”, potrivit căreia procesul de vindecare, expresie a acţiunii forţei vitale, evacuează maladia de la interior către exterior şi de sus în jos, simpto-mele dispărând în ordinea inversă a apariţiei lor. Terapia nu urmăreşte eradicarea simptomelor, ci amplificarea forţei vitale în sensul dictat de aceste simptome prin alegerea remediilor specifice. în cursul tratamentului există posibilitatea apariţiei unor simptome noi sau revenirii altora mai vechi. De ex., terapia unei afecţiuni respiratorii implică posibilitatea apariţiei unei eczeme, fenomen care semnalează eficienţa demersului datorită superficializării manifestărilor morbide, tratamentul ne-fiind încheiat decât atunci când afecţiunea cutanată dispare. V. şi medicină alternativă. NAUPATIE, s. f. / naupathie, s. f. / naupathia. [Qr. naus = navă, vapor; pathos = boală] Sin: Rău de mare (v.). NAVETĂ, s. f. / navette, s. f. / shuttle. [Jr. navette, din lat. napus = nap.] Termen generic pentru sistemele moleculare care permit transferul unor molecule în diferite compartimente din interiorul celulei, intra- sau extracelular. Ex.: *ionofor de tip n. NAVICULAR, s. n. / os naviculaire / navicular bone. [Lat. navicularis, de la navicula = corăbioară, dim. de la navis = navă] V. tab. anat. - oase. NAZAL, adj., s. n. / nasal, adj., s. m. / nasal bone. [Lat. nasus = nas.] 1) Care se referă la nas. Ex.: fosă n. 2) Os a., v. tab. anat. - oase. NAZOFARINGE, s. n. / nasopharynx, s. m. / nasopharynx. NA: pars nasalis pharyngis. [Lat. nasus = nas; gr. phar-ynx, -yngos = faringe.] Sin.: rinofaringe (v.). NAZOGENIAN, adj. / nasogenien, adj. / nasogenian, naso-genial. [Lat. nassus = nas; genion = bărbie, menton.] Care se referă la nas şi la bărbie fmenton); care se extinde în cele două regiuni. NAZOSPINAL, adj. / nasospinal, adj. / nasospinal. [Lat. nasus = nas; spinalis = al şirei spinării, de la spina = şira spinării] Punct craniometric localizat la intersecţia planului medio-sagital cu o linie care uneşte punctele cele mai cau-dale ale marginilor nazale. NĂMOL, s. n. / boue, s. f. / mud. YUcr. namil = nămol] Amestec natural de particule fine, insolubile în apă, în care rămân în suspensie. Forme: 1) N. activ este utilizat pentru epurarea apelor reziduale. 2) N. mineral, peloid, fără materii organice. 3) N. sapropelic, de origine vegetalo-animală. 4) N. de turbă, de origine vegetală. NĂMOL TERMAL / boue thermale / fango. Materie mâloasă de origine vegetală sau minerală utilizată caldă pentru baie, împachetări sau cataplasme. V. şi fangoterapie. NĂSCUT-MORT, adj., s. m. sau f. / mort-ne, -nee, adj., s. m. ou f. / still-born. [Lat. naşei = a se naşte; mortuus, de la morior = a muri] Copil mort înainte de a respira. NEBULINĂ, s. f. / nebuline, s. f. / nebulin. [Lat. nehula -ceaţă, negură; -ină.] Proteină cu Mr de 550 kDa localizată în banda A şi linia Z (v. miofibrilă). Rolul n. constă în reglarea numărului de monomeri de *actină, facilitând organizarea acestora în structuri geometrice hexagonale. N. este prezentă la fătul şi copilul afectat de *miopatie primitivă progresivă, dar dispare pe măsura evoluţiei bolii. NEBUNIE, s. f. / folie, s. f. / folly. [Sl ne = prefir care indică o negaţie; lat. bonus - bun.] Sin. pop. pentru alienare. NEGATOR / Necator / Necator. [Lat. necator, -oris = ucigaş.] Gen de viermi intestinali din familia Ancylostomidae, clasa Nematoda. Specia tip N. americanus este agentul patogen al *anchilostomiazei. NECATORIOZĂ, s. f. / necatoriose, s. f. / necatoriosis. [Lat. necator, -oris = ucigaş; -oză.] Anchilostomiază determinată de *Necator americanus. NECONDIŢIONAT, adj. / inconditionnel, -elle, adj. / inborn, innate, unconditioned. [Sl ne = prefir care indică o negaţie; lat. condicionalis = supus anumitor condiţii, de la condicere = a conveni, a stabili] V. reflex necondiţionat. NECROBIOZĂ, s. f. / necrobiose, s. f. / necrobiosis. [Qr. nekros = moarte; bios = viaţă; -oză ] Modificare structurală a unui organ sau a unei părţi dintr-un organ consecutivă abolirii circulaţiei sanguine, dar în absenţa infecţiei. Ţesutul, deşi a suferit o transformare regresivă, este tolerat de structurile normale învecinate. Ex.: n. creierului, rinichiului, splinei ca urmare a unui infarct. NECROBIOZĂ LIPOIDICĂ / necrobiose lipoî'dique / necrobiosis lipoidica diabeticorum. Dermită atrofiantă a diabeticilor, manifestată prin placarde ovalare gălbui străbătute de telangiectazii, înconjurate de un lizereu violaceu şi cu tendinţă de ulcerare sau de necrozare. V. şi granulom inelar. NECROFAGIE, s. f. / necrophagie, s. f. / necrophagia. [Şr. nekros = moarte; phagein = a mânca] Tendinţa unor bolnavi mental de a mânca cadavre umane. NECROFILIE, s. f. / necrophilie, s. f. / necrophilia. [Qr. nekros = moarte; philia = atracţie, de la philein = a iubi] Perversiune sexuală în care satisfacţia sexuală se obţine pe un cadavru sau, mai frecvent, este stimulată prin rituri funerare. V. parafilie. 721 NECROFOBIE NEFROPATIE EPIDEMICĂ NECROFOBIE, s. f. / necrophobie, s. f. / necrophobia. [Qr. nekros = moarte; phobos = frică.] Fobia de cadavre şi de tot ce este în relaţie cu moartea. NECROLIZĂ, s. f. / necrolyse, s. f. / necrolysis. [Qr. nekros = moarte; lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Lichefierea unui ţesut care a suferit un proces de ‘necroză. Este consecinţa modificărilor fizicochimice şi a acţiunii enzi-melor şi reprezintă ‘necroza de lichefiere, (v. şi necroză). NECROMANIE, s. f. / necromanie, s. f. / necromania. [Qr. nekros = moarte; mania = nebunie.] Preocupare morbidă privind moartea în general sau moartea unor persoane apropiate. NECROPSIE, s. f. / necropsie, necroscopie, s. f. / necrop-sy, necroscopy. [Qr. nekros = moarte; opsis = vedere, aspect.] Sin.: autopsie (v.). NECROSPERMIE, s. f. / necrospermie, s. f. / necrospermia. [Qr. nekros = moarte; sperma, -atos = sămânţă.] Prezenţa în ‘spermă a ‘spermatozoizilor morţi. Reprezintă una din cauzele ‘sterilităţii masculine. NECROTAXIE, s. f. / necrotactisme, s. m. / necrotactism. [Qr. nekros = moarte; taxis = aranjare, ordonare, de ta tat-tein = a ordona, a aranja.] Migrarea chemotactică a celulelor fagocitare în direcţia unui focar tisular necrotic. NECROTIC, adj. / necrotique, adj. / necrotic. Care se referă la ‘necroză, este în relaţie cu procesul de necroză. NECROTOMIE, s. f. / necrotomie, s. f. / necrotomy. [Qr. nekros = moarte; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia.] jndepărtare chirurgicală a ţesutului osos necrozat. NECROZĂ, s. f. / necrose, s. f. / necrosis. [Qr. nekrosis = mortificare, de ta nekros = moarte.] 1) Moarte celulară patologică, spre deosebire de ‘apoptoză, care reprezintă moarte celulară programată genetic. N. reprezintă oprirea patologică şi definitivă a proceselor vitale la nivelul unei celule, al unui grup de celule sau al unui ţesut şi transformările anatomopatolo-gice rezultate. Modificările morfologice din n. sunt determinate de două procese: a) digestia enzimatică a celulei, de către enzimele proprii celulei (autoliză) sau provenind din lizozomii leucocitelor migrate (heteroliză); dacă digestia enzimatică predomină, procesul se numeşte n. de lichefiere; b) denaturarea proteinelor, atât a celor structurale, cât şi a enzimelor, exprimată prin alterarea structurii tridimensionale, care explică tendinţa de calcificare a ţesuturilor moarte, prin disponibilizarea unor legături normal saturate ale lanţurilor proteice de aminoa-cizi; dacă denaturarea proteică domină, procesul se numeşte n. de coagulare. în n. se produc alterări care duc la distrugerea nucleelor: ‘picnoză, ‘cariorexis şi ‘carioliză. N. se produce în cadrul unor boli sau prin acţiunea unor agenţi chimici şi fizici. V. apoptoză, gangrenă, sfacel. Localizată la nivel osos (capul femurului), n. constituie substratul unor boli (‘boala Calve-Legg-Perthes, ‘boala Chandler). 2) Noţiune electrocardiogramă referitoare la prezenţa unui infarct recent sau cicatrizat, căruia îi corespunde o zonă inertă bioelectric. Deficitului de masă miocardică îi corespunde pe electrocardiogramă apariţia unei unde Q patologice, largă (peste 0,04 s), amplă cât cel puţin 25 % din valoarea undei R, sau chiar dispariţia undei R, înlocuită printr-o undă Q transformată în undă QS. V. şi sindrom de ischemie-leziune. NECROZĂ ASEPTICĂ / necrose aseptique / aseptic necrosis. Moarte sau putrefacţie a unui ţesut, a unei zone tisulare, determinată de o ischemie locală, în absenţa infecţiei. Sin.: necroză avasculară. NECROZĂ AVASCULARĂ / necrose avasculaire / avascular necrosis. Sin.: necroză aseptică (v.). NECROZĂ CENTRALĂ A CORPULUI CALOS / necrose centrale du corps calleux / Marchiafava-Bignami disease. Sin.: boală Marchiafava-Bignami (v.). NECROZĂ MEDULARĂ RENALĂ / necrose medullaire renale / renai meduiiary necrosis. Necroză ischemică limitată la ‘piramidele renale. Se poate produce în cursul diabetului, drepanocitozei, obstacolelor sau infecţiilor urinare, intoxicaţiilor prin fenacetină etc. jSin.: necroză papilară. NECROZĂ PAPILARĂ / necrose papillaire / papillary necrosis. Sin.: necroză medulară renală. NEDIFERENŢIAT, adj. / indifferencie, -e, adj. / undifferenti-ated. [St. ne = prefbc care indică o negaţie; tat. differens, -ntis, de ta differe - a se deoseSi] 1) Despre un neoplasm ale cărui caracteristici citologice şi tisulare marchează o regresiune în raport cu ţesutui de origine. 2) Referitor ia o celulă sau un ţesut care conservă caracteristicile embrionare, fără nici o tendinţă la diferenţiere. NEFELION, s. n. / nephelion, s. m. / nebula. [Qr. nephelion = nor mic, dim. de ta nephele = nor.] Leziune cicatriceală corneeană de dimensiuni mici şi de densitate slabă, fiind localizată în straturile anterioare ale corneei. N. este intermediar între ‘albugo şi ‘leucom. NEFELOMETRIE, s. f. / nephelemetrie, s. f. / nephelometry. [Qr. nephele = nor; metron = măsură] Metodă de măsurare a concentraţiei unor particule în suspensie: microbiene sau proteice. Se măsoară lumina difuzată prin ‘fenomenul Tyndall. Măsurarea se efectuează cu un ‘nefelometru, prin compararea fotometrică cu o soluţie etalon. NEFELOMETRU, s. n. / nephelemetre, s. m. / nephelome-ter. [Qr. nephele = nor; metron = măsură] Instrument utilizat în ‘nefelometrie pentru măsurarea concentraţiei sau a numărului de particule. Ex.: cu n. se măsoară concentraţia particulelor proteice din serul sanguin. NEFRECTOMIE, s. f. / nephrectomie, s. f. / nephrectomy. [Qr. nephros = rinichi; ektome = e?(cizie.] Ablaţia chirurgicală a unei părţi sau a totalităţii unui rinichi. Termenul de n. implică exereza simultană a parenchimului şi a căilor excretorii. Re-zecţia izolată a unui fragment de parenchim renal nu este n. NEFRETIC, adj. / nephretique, adj. / nephric. [Qr. nephros = rinichi] Care are relaţie cu rinichiul. Ex.: ‘colică n. NEFRITĂ, s. f. / nephrite, s. f. / nephritis, pl. nephritides. [Qr. nephros = rinichi; -ită.] în trecutul apropiat, acest termen era relativ cuprinzător. Actualmente, termenul se utilizează numai referitor la nefropatiile interstiţiale, la modelele experimentale ale nefropatiilor sau pentru nefropatiile de cauză necunoscută. Tipuri: 1) N. epidemică, ‘paucisimptomatică, cu evoluţie benignă, produsă de un virus cu tropism exclusiv renal. 2) N. experimentală, prin injectarea de ser nefrotoxic (n. Masugi), de albumine, de streptococi hemolitici sau alte bacterii, sau prin provocarea apariţiei de autoanticorpi antirinichi (n. Cavelti). 3) N. interstiţială acută nesupurată apare în cursul infecţiilor virale şi, frecvent, ca o complicaţie în pneumoniile interstiţiale la copii. 4) N. interstiţială supurată se exprimă prin abcese mici, multiple, localizate în corticala rinichiului; apare ca o complicaţie în septicemii. 5) N. interstiţială endemică din Balcani, v. nefropatie endemică balcanică. 6) N. interstiţială primitiv cronică, prin intoxicaţii, infecţii de focar, boli metabolice, iradiere, caracterizată printr-un proces inflamator interstiţial cronic. NEFRITĂ TUBULO-INTERSTIŢIALĂ ACUTĂ / nephrite tubu-lo-interstitielle aigue / acute tubulointerstial nephritis. V. tubulonefrită. NEFROLIT, s. m. / nephrolithe, s. m. / nephrolith. ‘Calcul al rinichiului. NEFROPATIE EPIDEMICĂ / nephropathie epidemique / nephropathia epidemica. Boală caracterizată, după un debut asemănător gripei, prin tulburări gastrointestinale şi renale (colici nefretice, proteinurie, hematurie, oligurie). Evoluţie de circa 722 nefroangioscleroză NEFROPATIE o săptămână, către o vindecare definitivă. N. e. ar fi determinată de virusul Puumala, transmis de rozătoare. NEFROANGIOSCLEROZĂ, s. f. / nephro-angio-sclerose, s. f. / nephroangiosclerosis, arterial nephrosclerosis. [Qr. ne-phros - rinichi; angeion = vas; sklerosis = induraţie, întărire, de ta skleros = tare, dur.] Nefropatie prin mecanism vascular, asociată de cele mai multe ori cu hipertensiunea arterială şi fiind expresia visceralizării acesteia. N. poate evolua lent (n. benignă) sau rapid progresiv (n. malignă), prin hiali-nizarea şi atrofia unui mare număr de glomeruli, consecutiv trombozării arteriolei aferente. NEFROBLASTOM, s. n. / nephroblastome, s. m. / nephro-blastoma. [Qr. nephros = rinichi; blastos = germen; -oma.] Cancer renal de tip embrionar, în care plaje celulare nediferenţiate se asociază cu formaţiuni tubulare, glomerulare şi cu proliferare mezenchimatoasă. Se dezvoltă îndeosebi în prima copilărie şi se traduce printr-o tumoră foarte voluminoasă, cu dureri abdominale şi, frecvent, cu hipertensiune arterială. N. prezintă malignitate crescută, manifestată printr-un potenţial metastazant considerabil, atât limfogen, cât şi hematogen. Sin.: tumoră Wilms. NEFROBLASTOMATOZĂ, s. f. / nephroblastomatose, s. f. / nephroblastomatosis. [Qr. nephros = rinichi; blastos = germen; -oma; -oză.] Formaţiuni tumorale multiple situate în cor-ticala rinichiului şi constituite din celule renale embrionare, uneori asociate cu un ‘nefroblastom. N. poate evolua către regresiune spontană sau către nefroblastom. NEFROCALCINOZĂ, s. f. / nephrocalcinose, s. f. / nephro-calcinosis. [Qr. nephros = rinichi; Cat. calx, calcis = var, catciu; -oză.] Ansamblu de depozite calcaroase difuze localizate în parenchimul renal. N. nu reprezintă o boală, ci o leziune comună unor boli diferite, fiind asociată îndeosebi cu *litiaza renală. Termenul este în discuţie, unii autori considerând drept n. orice infiltraţie difuză renală cu săruri de calciu, chiar dacă aceasta este vizibilă doar la microscop. Alteori, termenul este utilizat doar pentru depozitele importante, decelabile radiologie. NEFROCARCINOM, s. n. / nephrocarcinome, s. m. / renal adenocarcinoma. [Qr. nephros = rinichi; karkinoma, de ta karkinos = rac, cancer.] Tumoră malignă care se dezvoltă din celulele tubilor renali. Sin.: carcinom renal, tumoră Grawitz, epiteliom renal cu celule clare, hipernefrom (deoarece iniţial a fost considerată de origine suprarenală). NEFROCEL, s. n. / nephrocele, s. f. / nephrocele. [Qr. nephros - rinichi; kele = hernie, tumoră] Hernia rinichiului. NEFROGENIC, adj. / nephrogenique, adj. / nephrogenetic, nephrogenic (1), nephrogenous (2). [Qr. nephros = rinichi; gennan = a produce.] 1) Care are potenţial de producere a ţesutului renal. 2) De origine renală. NEFROGRAFIE, s. f. / nephrographie, s. f. / nephrography. [Qr. nephros = rinichi; graphein = a scrie.] Examen radiologie prin care se obţine o opacifiere radiografică a paren-chimului renal după injectarea unui produs de contrast iodat, ca prim timp în ‘urografia intravenoasă sau după timpul arterial al unei ‘arteriografii renale. NEFROGRAMĂ, s. f. / nephrogramme, s. m. / nephrogram. [Qr. nephros = rinichi; gramma = înscriere.] Imagine radio-logică a parenchimului renal, obţinută în cursul unei ‘urografii sau în cursul ‘angiografiei renale, când substanţa opacă la radiaţia X impregnează primele căi excretoare intrarenale. A nu se confunda cu ‘nefrograma izotopică. NEFROGRAMĂ IZOTOPICĂ / nephrogramme isotopique / isotopic nephrogram. Curbă care traduce, în funcţie de timp, eliminarea renală a unei substanţe radiomarcate, îndeosebi DTPA-99mTc ca indice al funcţiei glomerulare şi hipuran marcat cu 123| pentru informaţii asupra funcţiei tubulare. Se obţin două curbe simultane, corespunzătoare celor doi rinichi. O n. i. nu poate fi inierpretată decât prin comparaţie cu cea a rinichiului opus. Un traseu normal al n. se caracterizează prin trei faze: a) un segment ascendent, denumit fază vasculară, b) a doua fază denumită secretorie sau de concentrare, reprezentând funcţia tubulară; c) a treia fază denumită excretorie, traducând evacuarea renală a substanţei radioactive. Criteriile de interpretare ale celor două curbe sunt numeroase. Ele se referă îndeosebi la aprecierea morfologiei generale a celor două trasee, la studiul timpului secretor şi la calculul timpului de semieliminare (T1/2 normal mediu 7,3 min, cu valori extreme între 3 şi 12 min). De obicei, curba n. i. este aplatizată în insuficienţa renală şi modificată (mai mult sau mai puţin caracteristic) în stenoza unei artere renale sau consecutiv unei obstrucţii ureterale parţiale. Sin.: renogramă izotopică, radiorenogramă. NEFROLITIAZĂ, s. f. / nephrolithiase, s. f. / nephrolithiasis. [Qr. nephros = rinichi; lithos = piatră; -ază.] Sin.: litiază renală (v.). NEFROLITOTOMIE, s. f. / nephrolithotomie, s. f. / nephroli-thotomy. [Qr. nephros = rinichi; lithos = piatră; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Intervenţie chirurgicală care constă în îndepărtarea unui calcul renal (situat în ‘bazinet sau în ‘calice) după incizia rinichiului. NEFROLIZĂ, s. f. / nephrolyse, s. f. / nephrolysis. [Gr. nephros = rinichi; lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Intervenţie chirurgicală constând în disecarea şi eliberarea completă a rinichiului, bazinetului, ureterului subpielic şi pediculului renal, în scopul prelevării organului în vederea transplantării sau pentru întreruperea unei comunicări patologice între limfatice şi căile excretorii. NEFROLOGIE, s. f. / nephrologie, s. f. / nephrology. [Qr. nephros = rinichi; logos = ştiinţă] Studiul fiziologiei şi al patologiei renale. NEFROM, s. n. / nephrome, s. m. / nephroma. [Qr. nephros = rinichi; -oma ] Denumire generică pentru tumorile renale. NEFROM MEZOBLASTIC / nephrome mesoblastique / meso-blastic nephroma. Tumoră renală care se dezvoltă la nou-născut sau sugar, formată din celule mezenchimatoase, benignă, spre deosebire de ‘nefroblastom. NEFRON, s. m. / nephron, s. m. / nephron. [Qr. nephros = rinichi] Unitatea morfologică şi funcţională a rinichiului. Prin asamblarea a circa un milion de n. rezultă partea esenţială a rinichiului. Pentru descrierea n., v. rinichi. în funcţie de localizare se disting: 1) n. juxtamedular, cu ‘glomerulul situat în regiunea profundă a corticalei renale şi cu ansa Henle lungă; 2) n. subcortical, cu glomerulul în regiunea superficială, subcapsulară a corticalei şi cu ansa Henle scurtă. V. aparat juxtaglomerular, glomerul renal, rinichi, tubul renal. NEFRONOFTIZIE, s. f. / nephronophthise, s. f. / nephro-nophthisis. [Qr. nephros = rinichi; Cat., gr. phthisis = distrugere, consumpţie, de ta gr. phthinein - a se deteriora]. Denumind o leziune extinsă a ţesutului renal, termenul se referă la n. juvenilă familială boală ereditară progresivă a rinichilor. Aceasta se caracterizează clinic prin anemie, poliurie, diminuarea sodiului urinar şi evoluţie progresivă către insuficienţă renală cronică. Morfopatologic se constată atrofie tubulară, fibroză interstiţială, scleroză glomerulară şi chisturi medulare. NEFROOMENTOPEXIE, s. f. / nephro-omentopexie, s. f. / nephroomentopexy. [Qr. nephros = rinichi; Cat. omentum = membrană care înfăşoară intestinete; gr. pexis = jvţare.] Fixarea unui lambou epiploic la rinichi în vederea ameliorării vascularizaţiei acestuia. NEFROPATIE, s. f. / nephropathie, s. f. / nephropathy. [Qr. nephros = rinichi; pathos = Boală] Denumire generală pentru bolile rinichiului de natură inflamatorie (nefrite), degenerativă (nefroze) şi sclerozantă (arterioscleroză). 723 NEFROPATIE ANALGEZICĂ NEFROTOXINĂ NEFROPATIE ANALGEZICĂ / nephropathie des analgesi-ques / analgesic nephropathy= N. interstiţială cronică determinată de abuzul de ‘analgezice, îndeosebi de fenacetină sau combinaţii de fenacetină şi aspirină. Se apreciază că n. a. poate apărea la o doză cumulată totală de 3 kg fenacetină sau 1 kg din fiecare dintre analgezicele combinate (‘fenacetină şi ‘aspirină). NEFROPATIE DIABETICĂ / nephropathie diabetique / diabetic nephropathy. Tip de n. ce apare ca o complicaţie tardivă în evoluţia ‘diabetului zaharat. Debutează prin creşterea filtrării glomerulare,^ microalbuminurie, hipertensiune arterială şi hipertrofie renală. în timp, proteinuria se accentuează, asoci-indu-se cu alte semne de scădere a funcţiilor renale în stadiul final al bolii de bază. V. şi glomeruloscleroză. NEFROPATIE ENDEMICĂ BALCANICĂ / nephropatie ende-mique balkanique / Balkan nephropathy. Boală endemică observată după anul 1956 într-o zonă situată de-a lungul Dunării, între Carpaţi şi Balcani (Serbia, Bulgaria, România). Caracteristici: afectare severă a glomerulilor, scleroză interstiţială difuză şi leziuni tubulare, mai puţin importante. Boala evoluează către insuficienţă renală letală prin comă azotemică, fără edeme sau hipertensiune arterială. Cauze posibile: intoxicaţie cu o aratoxină A produsă de mucegaiuri dezvoltate pe cerealele stocate; după alţi autori, cauza ar fi poluarea cu si-licaţi a apei de băut. NEFROPATIE GLOMERULARĂ SECUNDARĂ / nephropathie glomerulaire secondaire / secondary glomerulopathy. Denumire generică a afectării glomerulare care apare ca o manifestare renală în diverse boli generale dobândite sau eredo-familiale. Leziunile renale pot fi specifice (ex.: în unele boli degenerative) sau nespecifice, comune cu leziunile din glome-rulonefritele primare. Uneori, manifestarea renală este predominantă în raport cu boala de bază, de aceea, înainte de a considera o n. ca primară, trebuie exclusă o n. g. s. Datorită diversităţii, clasificările n. g. s. sunt provizorii sau incomplete. Fiziopatologic se disting trei mari grupe de n. g. s.: 1) n. mediate imunologic, 2) n. prin leziuni renale în ‘diabetul zaharat, ‘amiloidoză şi în alte "disproteinemii, 3) n. ereditare. NEFROPATIE GRAVIDICĂ / nephropathie gravidique / tox(a)emia of pregnancy. V. toxemie gravidică. NEFROPATIE INTERSTIŢIALĂ / nephropathie interstitielle / interstitial nephritis. Denumire generică pentru n. în care leziunea iniţială, primară, se află în interstiţiu, structura care separă tubii între ei şi tubii de glomeruli. întrucât cauzele n. i. nu sunt numai infecţioase (bacteriene), ci şi toxice, metabolice, imunologice etc., termenul corect este de n. i., cel de nefrită interstiţială (v. nefrită) fiind rezervat numai etiologiei infecţioase. Dintre entităţile nosologice care fac parte din grupa n. i., mai importante sunt: ‘pielonefrita acută şi ‘nefropatia endemică balcanică. NEFROPATIE OBSTRUCTIVĂ / nephropathie obstructive / obstructive nephropathy. Termenul de n. o. desemnează modificările renale, anatomice şi funcţionale, secundare unui obstacol pe căile urinare. Obstrucţia urinară - care poate fi acută sau cronică - neînlăturată la timp poate duce la dis-trucţie renală completă. După şase săptămâni de obstrucţie renală completă, afectarea rinichiului este ireversibilă. Severitatea unei n. o. depinde de sediul, cauzele obstrucţiei, gradul obstrucţiei, durata, ca şi infecţia asociată. NEFROPATIE POSTTRANSFUZIONALĂ / nephropathie post-transfusionnelle / transfusion nephritis. Insuficienţă renală gravă, însoţită de ‘anurie şi ‘azoturie, care succedă ‘şocului brutal cu ‘hemoliză provocat de o transfuzie de sânge incompatibil (v. incompatibilitate). NEFROPATIE TUBULARĂ CRONICĂ / nephropathie tubulaire chronique / chronic tubuiar nephritis. Sin.: tubulopatie (v.). NEFROPATII VASCULARE / nephropathies vasculaires / renal vascular disease. Denumire generică pentru bolile, diverse ca etiologie şi patogenie, în care sunt afectate vasele renale: embolia şi tromboza arterei renale (infarctul renal), boala ateroembolică a arterelor renale, nefroscleroza, tromboza venei renale, nefropatia gravidică etc. NEFROPEXIE, s. f. / nephropexie, s. f. / nephropexy. [Qr. nephros = rinichi; pexis = filare] Intervenţie chirurgicală constând în repunerea unui rinichi ptozat în poziţia normală, în fosa lombară, şi fixarea acestuia. NEFROPLASTIE, s. f. / nephroplastie, s. f. / nephroplasty. [Qr. nephros = rinichi; plassein = a forma] Plicatura rinichiului efectuată în scopul punerii şi menţinerii în contact a celor doi poli ai săi. N. este destinată remedierii unei ‘hidronefroze când evacuarea bazinetului este împiedicată de o anomalie a joncţiunii piejo-ureterale. NEFROPTOZĂ, s. f. / nephroptose, s. f. / nephroptosis. [Qr. nephros = rinichi; ptosis = cădere.] Deplasarea în jos şi mobilitatea anormală a rinichiului ca urmare a relaxării structurilor care îi asigură o poziţie fixă. N. se asociază frecvent cu alte ptoze viscerale şi cuprinde două grade: 1) rinichi mobil, în care deplasarea organului este limitată; 2) rinichi flotant, în care organul este complet deplasat într-o zonă a cavităţii abdominale. NEFRORAFIE, s. f. / nephrorraphie, s. f. / nephrorrhaphy. 1) Sin. cu nefropexie (v.). 2) Sutura unui rinichi după o incizie chirurgicală. NEFRORAGIE, s. f. / nephrorragie, s. f. / nephrorrhagia. [Qr. nephros = rinichi; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni.] Hemoragie de origine renală. NEFROSCLEROZĂ, s. f. / nephrosclerose, s. f. / nephroscle-rosis. [Qr. nephros = rinichi; sklerosis = induraţie, întărire, de ta skleros = tare, dur.] Indurarea rinichiului consecutivă proliferării şi ulterior retracţiei ţesutului conjunctiv interstiţial. Sin.: scleroză renală. NEFROSIALIDOZĂ, s. f. / nephrosialidose, s. f. / nephro-sialidosis. Tip de ‘sialidoză care determină o nefropatie precoce la copil, cu deces înainte de vârsta de cinci ani. NEFROSPLENOGRAFIE, s. f. / nephrosplenographie, s. f. / nephrography with splenography. Radiografie a rinichilor şi a splinei după injectarea, în sistemul circulator, a unei substanţe opacă la razele X. NEFROSTOMIE, s. f. / nephrostomie, s. f. / nephrostomy. [Qr. nephros = rinichi; stoma, -afos = gură] Operaţie de creare a unei fistule renale, prin care este posibil drenajul la exterior al urinei direct din cavităţile pielocaliceale. NEFROTOMIE, s. f. / nephrotomie, s. f. / nephrotomy. [Qr. nephros = rinichi; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Incizia rinichiului; deschiderea chirurgicală a cavităţilor pielice. NEFROTOMOGRAFIE, s. f. / nephrotomographie, s. f. / nephrotomography. [Qr. nephros = rinichi; tome = secţiune, de ta temnein = a tăia; graphein = a scrie.] ‘Tomografie a rinichilor, după realizarea unui contrast cu o substanţă iodată sau după crearea unui ‘pneumoren. NEFROTOXICITATE, s. f. / nephrotoxicite, s. f. / nephrotoxi-city. [Qr. nephros - rinichi; toxikon = otravă pentru vâiful săgeţilor, de ta toxon = săgeată] Acţiunea toxică a unor substanţe sau factori asupra ţesuturilor renale. NEFROTOXINĂ, s. f. / nephrotoxine, s. f. / nephrotoxin. [Gr. nephros = rinichi; toxikon = otravă pentru vâiful săgeţilor, de ta toxon = săgeată; -i/ia.j Substanţă toxică al cărei efect 724 nefroză NEOGENEZĂ se exercită îndeosebi la nivelul ţesutului renal. Cele mai cunoscute n. sunt sărurile de mercur şi o serie de erbicide. NEFROZĂ, s. f. / nephrose, s. f. / nephrosis. [Qr. nephros = rinichi; -oză.] Termen care a devenit desuet, după ce în trecut a fost larg utilizat, cu sensuri multiple. Sensul iniţial, de afecţiune degenerativă a rinichiului, în opoziţie cu bolile inflamatorii, denumite nefrite, este în prezent complet abandonat. Actualmente, termenul este considerat, în general, sin. cu *sin-drom nefrotic. în sens mai restrictiv: 1) N. lipoidică, sin.: boală Epstein (v.). 2) N. osmotică, vacuolizare hidropică difuză a tubilor proximali renali, leziune provocată după administrarea intravenoasă de zaharoză, glucoză, manitol, sorbitol, dextran, a anumitor 'chelatori sau a compuşilor iodaţi de contrast. 3) Sufix utilizat în compunerea unor termeni ca, de ex., 'hidro-nefroză. NEG, s. m. / verrue, s. f. / verruca, wart. [Lat. naevus = neg.] Termen pop. sin. cu verucă (v.). NEGATIV, adj., s. n. / negatif, -ive, adj., s. m. / negative. [Lat. negativus = negativ.] 1) Despre orice particulă, ion, ori grupare chimică cu un exces de electroni. 2) Despre orice număr real mai mic dec=t zero. 3) Probă fotografică în care obiectele negre apar albe şi invers. 4) N. adevărat: despre un pacient la care boala este absentă şi testul de depistare n. 5) N. fals: despre un pacient la care boala este prezentă, cu toate că testul de depistare este n. V. şi pozitiv. NEGATIVISM, s. n. / negativisme, s. m. / negativism. [Lat. negativus = negativ; -ism.] Tulburare de comportament caracterizată prin rezistenţă, activă sau pasivă, la orice solicitare, pacientul refuzând uneori chiar satisfacerea unor nevoi fiziologice proprii. în cazul n. activ, opoziţia se manifestă prin refuzul de a răspunde unei solicitări sau prin executarea unor acţiuni contrare. în n. pasiv, pacientul nu reuşeşte să coopereze, ca urmare a unei inerţii complete şi a unei rezistenţe pasive la mişcările imprimate. N. se observă în 'schizofrenie. V. şi catatonie. NEGATOSCOP, s. n. / negatoscope, s. m. / viewing box, negatoscope. [Lat. negativus = negativ; gr. skopos = observator, de ta skopein = a vedea, a etamina.] Ecran translucid prevăzut cu un dispozitiv de iluminare utilizat pentru examinarea prin transparenţă a clişeelor radiografice. NEGENTROPIE, s. f. / negentropie, s. f. / negentropy. [Lat. negativus = negativ; şt. entrope = acţiunea de a întoarce, de Ca entrepein = a întoarce spre interior (en = în; trepein = a întoarce).] 'Entropie termodinamică luată cu semn algebric schimbat. Informaţia care duce la scăderea entropiei informaţionale. V. entropie. NEISSERIA / Neisseria / Neisseria. [Albert Ludwig Siegmund Neisser, dermatolog german, (Breslau (în prezent WrocCazv, ToConia), 1855-1916.] Gen bacterian aparţinând familiei Neisse-riaceae, constituit din coci Gram-negativi dispuşi în perechi. Unele specii sunt patogene pentru om: N. gonorrhoeae (*go-nococ), N. meningitidis ('meningococ). V. şi gonococ, me-ningococ. NELINIŞTE, s. f. / angoisse, s. f. / anxiety. [SC. ne = prefir care indica o negaţie; Cat. lenis = Cin, încet.] Stare de rău general, fizic şi psihic, manifestată prin tulburări neurovegeta-tive: roşeaţă sau paloare, transpiraţii sau uscăciune a mucoaselor, tahicardie sau bradicardie, palpitaţii şi, în cazuri extreme, angor, spasme digestive, tremurături etc. V. şi anxietate. NEMALIN, adj. / nemalin, -e, adj. / nemaline. [Qr. nema, -atos - fir.] Filiform sau sub formă de baghetă. NEMATHELMINTHES / Nemathelminthes / Nemathelminthes. [Qr. nema, -atos = fir; helmins, -inthos = vierme.] Subîn-crengătură din încrengătura Helminthes, care cuprinde viermi paraziţi cilindrici. Se împarte în trei clase: Acanthocephaia, viermi fără tub digestiv, Gordiacea, cu tub digestiv atrofiat, Nematoda, cu tub digestiv complet. NEMATODES / Nematodes / Nematodes. [Qr. nema, -atos = fir; eidos = formă.] Ordin de viermi care aparţine ciasei *Nematheimintes. N. au corp filiform, cilindric, prevăzut cu tub digestiv. Din acest ordin fac parte genurile Ascarides, Strongyloides, Filaroides, Trichinelloides, care pot fi paraziţi ai organismului umanL NEO-ANGIOGENEZĂ, s. f. / neo-angiogenese, s.f. / neo-angiogenesis. Formarea de noi capilare şi vase noi, pornind de la structurile vasculare preexistente. Neo-angiogeneza este importantă în unele stări patologice, îndeosebi în creşterea tumorală şi în dezvoltarea metastazelor. Frecvent, termenul este considerat sin. cu angiogeneză (v.). NEOANTIGEN, s. m. / neo-antigene, s. m. / neoantigen. [Qr. neos = nou; anti = contra; gennan = a produce.] Termen general, nespecific pentru diferiţii 'antigeni tumorali. NEOARTROZA, s. f. / neo-arthrose, s. f. / nearthrosis, neo-arthrosis. [Qr. neos - nou; arthron = articulaţie; -oză.] 1) Articulaţie artificială creată chirurgical, sau confecţionată în scopul înlocuirii unei articulaţii. 2) Articulaţie falsă, 'pseudo-artroză. NEOCEREBEL, s. n. / neocerebellum, s. m. / neocerebel-lum. NA: neocerebellum. [Qr. neos = nou; Cat. cerebellum = creier mic] Partea cea mai recentă filogenetic a 'cerebelului, alcătuită din lobii laterali şi 'nucleii dinţaţi. N. intervine în controlul motricităţii voluntare (în special în reglarea gesticulaţiei) şi a mişcărilor automate. NEOCITOFEREZĂ, s. f. / neocytopherese, s. f. / neocyto-pheresis. Transfuzie de sânge îmbogăţit cu hematii tinere (neocite, cu speranţa de viaţă mai lungă). N. este indicată la pacienţii supuşi la transfuzii repetate, 'iterative. NEOCORTEX, s. n. / neocortex, s. m. / neocortex. [Qr. neos = nou; Cat. cortex, -icis = scoarţă] Sin.: izocortex (v.). NEODARWINISM, s. n. / neodarwinisme, s. m. / neodar-winism. [Qr. neos = nou; Charles Bobert Darwin, naturalist englez, 1809-1882; -ism.] Teorie biologică a evoluţiilor speciilor animale şi vegetale, prin care 'darwinismul este pus în acord cu datele recente de genetică asupra transmiterii caracterelor ereditare şi a mutaţiilor. N. are mulţi adepţi. NEOENDORFINE, s. f. pl. / neo-endorphines, s. f. pl. / neo-endorphins. [Qr. neos = nou; engl. prescurtare de ta endoge-nous morphin, din gr. endon = înăuntru, Morpheos = zeul somnidui] Peptide opioide mici rezultate din clivarea 'proenke-falinei B ('prodinorfină) în creier şi în medulosuprarenală. NEOFOBIE, s. f. / neophobie, s. f. / neophobia. [Qr. neos = nou; phobos = fiică] 1) Teama de nou. V. şi mizoneism. 2) Sin.: cancerofobie (v.). NEOFORMAŢIUNE, s. f. / neoformation, s. f. / neoformation, neoplasm (3). [Qr. neos = nou; Cat. formatio, -onis = formare, de Ca formare = a da o formă şi forma = formă] 1) Jesut nou format la nivelul unui ţesut deja diferenţiat. 2) în limbaj clinic, 'tumoră. V. şi neoplasm. NEOFREUDISM, s. n. / neofreudisme, s. m. / neofreudism. [Qr. neos = nou; Sigmund Freud, psihiatru austriac n. în Qermania, fondatorul psihanalizei, 1856-1939; -ism.] Totalitatea curentelor psihanaliste dezvoltate după anii 1930: se renunţă la unele teze pansexualiste şi biologizante, ca şi la conceperea rigidă a stadiului de dezvoltare a psihicului infantil. Concomitent, se acceptă însemnătatea factorilor sociali în edificarea personalităţii. Sin.: neopsihanaliză. NEOGENEZĂ, s. f. / neogenese, s. f. / neogenesis. [Qr. neos = nou; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Formarea unui organ nou, a unei structuri noi. Ex.: n. vaselor sanguine. 725 NEOGLICOGENEZĂ NERV NEOGLICOGENEZĂ, s. f. / neoglycogenese, neogluco-genese, s. f. / giyconeogenesis. [ Qr. neos = nou; glykys = dulce; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Var.: neoglucogeneză. Sjn.: gluconeogeneză (v.). NEOGLUCOGENEZĂ. Var. pentru neoglicogeneză (v.). NEOHIPOCRATISM, s. n. / neohippocratisme, s. m. / neo-hippocratism. [Qr. neos = Hipocrate din Cos, părintele medicină, student şi profesor (nu fondator) al şcolii din Cos, 460-375 î.5l.; -ism.] Reactualizarea hipocratismului, în sensul validităţii umoralismului, a orientării umanistice şi a eticii, poate şi ca o reacţie în faţa limitelor medicinei contemporane. I. Haţieganu scria: ”Nu înapoi la Hipocrate, ci înainte cu Hipocrate r NEOLAMARCKISM, s. n. / neolamarckisme, s. m. / neola-marckism. [Qr. neos = nou; Jean-Baptiste de Monet Lamarck, cavaler, naturalist francez, 1741-1829; -ism.\ Variantele ‘lamarckismului contemporan, după care, chiar dacă factorii darwinişti ai evoluţiei sunt acceptaţi, sunt priviţi ca factori secundari, adjuvanţi. NEOLOGISM, s. n. / neologisme, s. m. / neologism. [Qr. neos = nou; logos = cuvânt; -ism.] 1) Cuvânt nou, împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; împrumut lexical recent. 2) în psihiatrie, cuvânt inventat, inexistent în vocabular. NEOMICINĂ, s. f. / neomycine, s. f. / neomycin. [Qr. neos = nou; mykes, myketos = ciupercă; -ină.] (DCI) Antibiotic cu acţiune puternică împotriva a numeroşi germeni Gram-pozitivi şi Gram-negativi, asemănătoare cu cea a streptomicinei; utilizat per os, mai frecvent împotriva germenilor din gastroen-terite, şi local (pomezi, soluţii), în tratamentul plăgilor. N. este extrasă din Streptomyces fradiae; se cunosc trei tipuri de n.: A, B şi C. NEON, s. n. / neon, s. m. / neon. [Qr. neon, genul neutru de la neos = nou.] Elementul chimic nr. 10, simbol Ne. Este un gaz nobil, practic inert chimic. Se utilizează, printre altele, ca gaz de transport în cromatografia în fază gazoasă. NEONATAL, adj. / neonatal, -ale, -als, adj. / neonafai. [Qr. neos = nou; lat. natalis = de naştere, de la natus = născut şi naşei = a se naşte.] Care se referă la ‘nou-născut sau la perioada ce cuprinde prima lună de viaţă după naştere. NEONATOLOGIE, s. f. / neonatologie, s. f. / neonatology. [Qr. neos = nou; lat. natus = născut, de la naşei = a se naşte; gr. logos = ştiinţă.] Studiul caracteristicilor fiziologice proprii nou-născutului, al metodelor de îngrijire şi patologiei specifice perioadei neonatale. NEONATOMETRU, s. n. / neonatometre, s. m. / neonatome-ter. [Qr. neos = nou; lat. natus = născut; gr. metron = metru.] Aparat destinat măsurării nou-născuţilor. NEOPALLIUM, s. n. / neopallium, s. m. / neopallium. [Qr. neos = nou; lat. pallium = manta, cuvertură.] Sin.: izocortex (v.). NEOPLASM, s. n. / neoplasme, s. m. / neoplasm. [Qr. neos = nou; plasma = oBiect modelat.] Sin.: ‘tumoră (cel mai frecvent, cu sensul de tumoră canceroasă). NEOPLASTIE, s. f. / neoplastie, s. f. / neoplasty. [Qr. neos = nou; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Restaurare prin ‘autoplastie. NEOPLAZIE, s. f. / neoplasie, s. f. / neoplasia. [Qr. neos = nou; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela.] Proces de multiplicare anormală a celulelor, care duce la apariţia unei tumori ce poate fi benignă sau malignă (‘cancer). NEOPLAZIE ENDOCRINIANĂ MULTIPLĂ / neoplasie endo-crinienne multiple / multiple endocrine neoplasia (MEN). Denumire generică pentru o serie de sindroame în cadrul cărora coexistă tumori multiple maligne sau/şi benigne, cu localizare la nivelul glandelor endocrine (de regulă, hiperplazie paratiroidiană, tumori endocrine pancreatice şi adenoame hipofizare). Frecvent, sindroamele de acest tip sunt denumite cu abrevierea MEN. Se disting mai multe tipuri: MEN tip I, sindrom Wermer (v.); MEN tip ll-a, sindrom Sipple (v.); MEN tip ll-b, sindrom Gorlin (v. def. 1). Recent, a fost identificat defectul genetic în cazul MEN I în regiunea 11 q13 a braţului lung al cromozomului 11, iar în MEN II, pe braţul lung al cromozomului 10 (10q11.2). Uneori, celulele secretante pot aparţine unor ‘apudoame. Sin.: adenomatoză multiendocriniană, apu-domatoză, poliadenomatoză endocriniană. NEOPSIHANALIZĂ, s. f. / neopsychanalyse, s. f. / neopsy-chanalysis. [Gr. neos = nou; psykhe = suflet; analysis = rezolvare, de (a analyein = a rezolva (ana = din nou, iarăşi; lyein = a distruge).] Sin.: neofreudism (v.). NEOPTERINĂ, s. f. / neopterine, s. f. / neopterin. Moleculă sintetizată de ‘macrofage când acestea sunt stimulate de ‘interferon. Concentraţia n. creşte în sânge sau în urină în diferite boli virale (inclusiv în ‘SIDA), în paludism, în diverse cancere (ovarian, leucemii şi limfoame) şi în rejetul grefei. NEORICKETTSIA / Neorickettsia / Neorickettsia. [Qr. neos = nou; Howard Taylor Ricketts, patolog american, 1871-1910, care a descoperit ricfţettsiile în 1910, împreună cu Wilder.] Gen de ‘rickettsii incluzând o singură specie, N. helminthoeca. Parazitează peştii, îndeosebi somonul şi păstrăvul. Determină la om enterite hemoragice, prin ingestia peştilor infectaţi. NEOSTIGMINĂ, s. f. / neostigmine, s. f. / neostigmine. (DCI) Colinergic utilizat oral sub formă de sare de brom (C12H19BrN202) şi parenteral ca sare de metilsulfat (Ci3H22N206S) în prevenirea şi tratamentul distensiei abdominale şi retenţiei urinare postoperatorii, în tratamentul miaste-niei, glaucomului etc. NEOSTOMIE, s. f. / neostomie, s. f. / neostomy. [Qr. neos = nou; stoma, -atos = gură.] Intervenţie chirurgicală constând în crearea unui orificiu artificial la nivelul unui organ cavitar sau al unui canal excretor, în scopul stabilirii unei comunicări cu un alt organ sau cu exteriorul (la nivelul pielii). NEOSTRIATUM, s. n. / neostriatum, s. m. / neostriatum. NA: neostriatum. [Qr. neos = nou; lat. striatus = dungat, de la stria = şanţ mic, dungă.] Grupul nucleilor cenuşii din ‘corpul striat cu origine filogenetică mai nouă: ‘nucleul caudat şi ‘putamen. NEOTHALAMUS, s. n. / neothalamus, s. m. / neothalamus. [Qr. neos = nou; lat. thalamus, gr. thalamos = cameră interioară.] Partea cea mai nouă filogenetic a talamusului: nucleii care au conexiuni corticale. NEOVEZICĂ, s. f. / neovessie, s. f. / neovesica. [Qr. neos = nou; lat. vesica = vezică.] Rezervor realizat dintr-un segment distal al tubului digestiv, care colectează urina, după implantarea ‘ureterelor. NERV, s. m. / nerf, s. m. / nerve. NA: nervus, pl. nervi. [Lat. nervus = nerv.] Structură anatomică alcătuită din ‘axoni ai celulelor nervoase dispuşi în fibre nervoase, la care se adaugă ţesut de susţinere (‘nevroglie) şi vase sanguine. N., care leagă centrii nervoşi cu diferite organe şi ţesuturi din organism, au aspectul unor cordoane albicioase sau gri (în funcţie de cantitatea de ‘mielină pe care o conţin) şi sunt înconjuraţi de ţesut conjunctiv. Calibrul n. diminuează de la centrii nervoşi către structurile inervate datorită diviziunii în ramuri nervoase. La periferie, n. prezintă formaţiuni nervoase terminale (corpusculi Pacini, Golgi, Meissner, plăcii motorii etc.) sau intră în contact direct cu alte organe. Uneori, se anas-tomozează între ei şi formează ‘plexuri nervoase. Se disting: 1) N. cranieni, perechi simetrice cu originea în encefal, v. tab. 726 nerv ABDOMINOGENiTAL MARE NERV GLUTEAL SUPERIOR anat. ■ nervi. 2) N. spinali, cu originea în măduva spinării, v. tab. anat. - nervi. După acţiunea fiziologică, n. sunt senzitivi sau senzoriali, motori sau secretomotori. N. periferici sunt cel mai adesea micşti: senzitivi şi motori. N. ABDOMINOGENITAL MARE (v. n. iliohipogastric). V. tab. anat. - nervi. N. ABDOMINOGENITAL MIC (v. n. ilioinghinal). V. tab. anat. - nervi. N. ABDUCENS / nerf moteur oculaire externe / abducent nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ACCESOR / nerf spinal / accesory nerve. V. tab. anat. -nervi. N. ACUSTIC (v. n. vestibulocohlear). V. tab. anat. - nervi. N. AL TREILEA OCCIPITAL / branche posterieure du troi-sieme nerf rachidien / third occipital nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ALVEOLAR INFERIOR / nerf dentaire inferieur / inferior alveolar nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AMPULAR ANTERIOR / nerf ampullaire superieur / anterior ampullary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AMPULAR LATERAL / nerf ampullaire externe / lateral ampullary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AMPULAR POSTERIOR / nerf ampullaire posterieur / posterior ampullary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AMPULAR SUPERIOR (v. n. ampular anterior). V. tab. anat. - nervi. N. ANOCOCCIOIAN / nerf anococcygien / anococcygeal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AUDITIV (v. n. vestibulocohlear). V. tab. anat. - nervi. N. AURICULAR MARE / branche auriculaire du plexus cervical superficiel / great auricular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AURICULAR POSTERIOR / nerf auriculaire posterieur / posterior auricular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AURICULOTEMPORAL / nerf auriculo-temporal / auricu-lotemporal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. AXILAR / nerf circonflexe / axillary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. BUCAL / nerf bucal / buccal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CANALULUI PTERIGOIDIAN / nerf vidien / nerve of ptery-goid canal. V. tab. anat. - nervi. N. CARDIAC CERVICAL INFERIOR / nerf cardiaque inferieur du sympathique / inferior cervical cardiac nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CARDIAC CERVICAL MIJLOCIU / nerf cardiaque moyen du sympathique / middle cervical cardiac nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CARDIAC CERVICAL SUPERIOR / nerf cardiaque superieur du sympathique / superior cervical cardiac nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CAROTIDIAN INTERN / nerf carotidien / internai carotid nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CERVICAL TRANSVERS / branche transverse du plexus cervical superficiel / transverse cervical nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CIRCUMFLEX (v. n. axilar). V. tab. anat. - nervi. N. COARDA TIMPANULUI / corde du tympan / chorda tym-pani. V. tab. anat. - nervi. N. COCCIGIAN / nerf coccygien / coccygeal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. COHLEAR (v. n. vestibulocohlear). V. tab. anat. - nervi. N. CUBITAL (v. n. ulnar). V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT DORSAL INTERMEDIAR / nerf cutane dorsal moyen du pied / intermediate dorsal cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT DORSAL LATERAL / nerf cutane dorsal lateral du pied / lateral dorsal cutaneous nerve. V. tab. anat. -nervi. N. CUTANAT DORSAL MEDIAL / nerf cutane dorsal medial du pied / medial dorsal cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT LATERAL AL ANTEBRAŢULUI / nerf musculo-cutane du bras / lateral antebrachial cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT LATERAL AL COAPSEI / nerf femoro-cutane / lateral femoral cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT LATERAL AL GAMBEI / nerf saphene peronier / lateral sural cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT LATERAL INFERIOR AL BRAŢULUI / nerf cutane externe / inferior lateral brachial cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT LATERAL SUPERIOR AL BRAŢULUI / nerf cutane de l’epaule / superior lateral brachial cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT MEDIAL AL ANTEBRAŢULUI / nerf brachial cutane interne / medial antebrachial cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT MEDIAL AL BRAŢULUI / nerf accessoire du brachial cutane interne / medial brachial cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT MEDIAL AL GAMBEI / nerf cutane peronier / medial sural cutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT POSTERIOR AL ANTEBRAŢULUI / rameau cutane externe du nerf radiat / posterior cutaneous nerve of forearm. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT POSTERIOR AL BRAŢULUI / rameau cutane interne du nerf radial / posterior cutaneous nerve of the arm. V. tab. anat. - nervi. N. CUTANAT POSTERIOR AL COAPSEI / nerf cutane posterieur de la cuisse / posterior cutaneous nerve of the thigh. V. tab. anat. - nervi. N. DENTAR ANTERIOR (v. n. alveolari superiori). V. tab. anat. - nervi. N. DENTAR INFERIOR (v. n. alveolar inferior). V. tab. anat. - nervi. N. DORSAL AL CLITORISULUI / nerf dorsal du clitoris / dorsal nerve of clitoris. V. tab. anat. - nervi. N. DORSAL AL PENISULUI / nerf dorsal de la verge / dorsal nerve of penis. V. tab. anat. - nervi. N. DORSAL SCAPULAR / nerf dorsal de l’omoplate / dorsal scapular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ETMOIDAL ANTERIOR / nerf nasal interne / anterior eth-moidal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ETMOIDAL POSTERIOR / nerf spheno-ethmoYdal / posterior ethmoidal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. FACIAL / nerf facial / facial nerve. V. tab. anat. - nervi. N. FEMURAL / nerf crural / femoral nerve. V. tab. anat. -nervi. N. FRENIC / nerf phrenique / phrenic nerve. V. tab. anat. -nervi. N. FRONTAL / nerf frontal / frontal nerve. V. tab. anat. -nervi. N. GENITOFEMURAL / nerf genitocrural / genitofemoral nerve. V. tab. anat. - nervi. N. GLOSOFARINGIAN / nerf glossopharyngien / glossopha-ryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. GLUTEAL INFERIOR / nerf fessier inferieur / inferior gluteal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. GLUTEAL SUPERIOR / nerf fessier superieur / superior gluteal nerve. V. tab. anat. - nervi. 727 NERV HIPOGASTRIC NERV SUBSCAPULAR N. HIPOGASTRIC / nerf hypogastrique / right and left hypogastric nerves. V. iab. anat. - nervi. N. HIPOGLOS / nerf hypoglosse / hypoglossal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ILIOHIPOGASTRIC / nerf grand abdomino-genital / ilio-hypogastric nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ILIOINGHINAL / nerf petit abdomino-genital / ilioinguinal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. INFRAORBITAL / nerf sous-orbitaire / infraorbital nerve. V. tab. anat. - nervi. N. INFRATROHLEAR / nerf nasal externe / infratrochlear nerve. V. tab. anat. - nervi. N. INTERMEDIAR (WRISBERG) / nerf intermediare de Wrisberg / intermediate nerve, Wrisberg nerve. [Heinrich August Wrisberg, anatomist şi ginecolog german, profesor ta gdttingen, 1739-1808.] V. tab. anat. - nervi. N. INTEROSOS AL GAMBEI / nerf du ligament interosseux de la jambe / interosseous nerve of leg. V. tab. anat. -nervi. N. INTEROSOS ANTERIOR AL ANTEBRAŢULUI / nerf interosseux anterieur de l’avant-bras / anterior interosseous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. INTEROSOS POSTERIOR AL ANTEBRAŢULUI / nerf interosseux posterieur de l’avant-bras / posterior interosseous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ISCHIATIC (v. n. sciatic). V. tab. anat. - nervi. N. JUGULAR / nerf jugulaire / jugular nerve. V. tab. anat. -nervi. N. LACRIMAL / nerf lacrymal / lacrimal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. LARINGEU INFERIOR / nerf larynge inferieur / inferior laryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. LARINGEU RECURENT / nerf recurrent / recurrent laryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. LARINGEU SUPERIOR / nerf larynge superieur / superior laryngeal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. LINGUAL / nerf lingual / lingual nerve. V. tab. anat. - nervi. N. MANDIBULAR / nerf mandibuiaire / mandibular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. MASETERIC / nerf masseterin / masseteric nerve. V. tab. anat. - nervi. N. MAXILAR / nerf maxillaire / maxillary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. MEATULUI ACUSTIC EXTERN / filets auriculairs infe-rieures / nerve to externai acoustic meatus. V. tab. anat. - nervi. N. MEDIAN / nerf median / median nerve. V. tab. anat. -nervi. N. MENTONIER / nerf mentonnier / mental nerve. V. tab. anat. - nervi. N. MILOHIOIDIAN / nerf mylo-hyoi'dien / mylohyoid nerve. V. tab. anat. - nervi. N. MUŞCHIULUI SCĂRIŢEI / nerf du muscle de l’etrier / nerve to stapedius muscle. V. tab. anat. - nervi. N. MUSCULOCUTANAT / nerf musculo-cutane du bras / musculocutaneous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. NAZAL (v. n. nazociliar). V. tab. anat. - nervi. N. NAZOCILIAR / nerf nasociliaire / nasociliary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. NAZOPALATIN / nerf nasopalatin / nasopalatine nerve. V. tab. anat. - nervi. N. OBTURATOR / nerf obturateur / obturator nerve. V. tab. anat. - nervi. N. OCCIPITAL MARE / grand nerf occipital / greater occipital nerve. V. tab. anat. - nervi. N. OCCIPITAL MIC / branche auriculaire du plexus cervical superficie! / lesser occipital nerve. V. tab. anat. - nervi. N. OCULOMOTOR / nerf moteur oculaire commun / oculo-motor nerve. V. tab. anat. - nervi. N. OFTALMIC / nerf ophtalmique / ophthalmic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. OPTIC / nerf optique / optic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PALATIN ANTERIOR (v. n. palatin mare). V. tab. anat. -nervi. N. PALATIN MARE / nerf palatin anterieur / greater palatine nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PERONIER COMUN / nerf sciatique poplite externe / common peroneal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PERONIER PROFUND / nerf tibial anterieur / deep peroneal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PERONIER SUPERFICIAL / nerf musculo-cutane de la jambe / superficial peroneal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PIETROS MARE / grand nerf petreux superficiel / greater petrosal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PIETROS MIC / petit nerf petreux profond / lesser petrosal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PIETROS PROFUND / grand nerf petreux profond / deep petrosal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PLANTAR LATERAL / nerf plantaire externe / lateral plantar nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PLANTAR MEDIAL / nerf plantaire interne / medial plantar nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PNEUMOGASTRIC (v. n. vag). V. tab. anat. - nervi. N. PTERIGOIDIAN LATERAL / nerf pterygoTdien externe / lateral pterygoid nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PTERIGOIDIAN MEDIAL / nerf pterygoTdien interne / medial pterygoid nerve. V. tab. anat. - nervi. N. PUDENDAL / nerf honteux interne / pudendal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. RADIAL / nerf radial / radial nerve. V. tab. anat. - nervi. N. RECURENT (v. n. laringeu recurent). V. tab. anat. - nervi. N. RUŞINOS INTERN (v. n. pudendal). V. tab. anat. - nervi. N. SACULAR / nerf sacculaire / saccular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SAFEN / nerf saphene interne / saphenous nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SCIATIC / nerf grand sciatique / sciatic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SCIATIC MARE (v. n. sciatic). V. tab. anat. - nervi. N. SCIATIC POPLITEU EXTERN (v. n. peronier comun). V. tab. anat. - nervi. N. SPLANHNIC IMUS / nerf splanchnique inferieur / lowest splanchnic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SPLANHNIC MARE / nerf grand splanchnique / greater splanchnic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SPLANHNIC MIC / nerf petit splanchnique / lesser splanchnic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SPLANHNIC RENAL (v. n. splanhnic imus). V. tab. anat. - nervi. N. SUBCLAVICULAR / nerf sous-clavier / sub-clavian nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SUBCOSTAL / nerf sous-costal / subcostal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SUBLINGUAL / filets linguaux du nerf lingual / sublin-gual nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SUBOCCIPITAL / nerf sous-occipital / suboccipital nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SUBSCAPULAR / nerf sous-scapulaire / subscapular nerve. V. tab. anat. - nervi. 728 nerv supraorbital NERVI PALATINI MICI N. SUPRAORBITAL / nerf sus-orbitaire (frontal externe) / supraorbital nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SUPRASCAPULAR / nerf sus-scapulaire / suprascapular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SUPRATROHLEAR / nerf sus-trochleaire (frontal interne) / supratrochlear nerve. V. tab. anat. - nervi. N. SURAL / nerf saphene externe / sural nerve. V. tab. anat. - nervi. N. TENSOR AL TIMPANULUI / nerf du muscle du marteau / nerve of tensor tympani muscle. V. tab. anat. - nervi. N. TENSOR AL VĂLULUI PALATIN / nerf du peristaphylin externe / nerve of veli palatini muscle. V. tab. anat. - nervi. N. TIBIAL / nerf sciatique poplite interne / tibial nerve. V. tab. anat. - nervi. N. TIMPANIC / nerf tympanique / tympanic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. TORACIC LUNG / nerf du muscle grand dentele / long thoracic nerve. V. tab. anat. - nervi. N. TORACODORSAL / nerf du grand dorsal / thoracodor-sal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. TRIGEMEN / nerf trijumeau / trigeminal nerve. V. tab. anat. - nervi. N. TROHLEAR / nerf pathetique / trochlear nerve. V. tab. anat. - nervi. N. ULNAR / nerf cubital / ulnar nerve. V. tab. anat. - nervi. N. UTRICULAR / nerf utriculaire / utricular nerve. V. tab. anat. - nervi. N. UTRICULOAMPULAR / nerf vestibulaire / utriculoam-pullary nerve. V. tab. anat. - nervi. N. VAG / nerf pneumogastrique / vagus nerve. V. tab. anat. - nervi. N. VERTEBRAL / nerf vertebral / vertebral nerve. V. tab. anat. - nervi. N. VESTIBULOCOHLEAR / nerf auditif / vestibulocochlear nerve. V. tab. anat. - nervi. N. VIDIAN (v. n. canalului pterigoidian). V. tab. anat. - nevi. N. ZIGOMATIC / nerf temporo-malaire / zygomatic nerve. V. tab. anat. - nervi. NERVI ALVEOLARI SUPERIORI / nerfs dentaires anterieurs, moyens et posterieurs / superior alveolar nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. AURICULARI ANTERIORI / nerfs auriculaires anterieurs / anterior auricular nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CARDIACI TORACICI / nerfs cardiaques accessoires / thoracic cardiac nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CAROTICOTIMPANICI / nerfs carotico-tympaniques / caroticotympanic nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CAROTIDIENI EXTERNI / nerfs de la carotide externe / externai carotid nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CAVERNOŞI Al CLITORISULUI / nerfs caverneux chez la femme / cavernous nerves of clitoris. V. tab. anat. -nervi. NN. CAVERNOŞI Al PENISULUI / nerfs caverneux chez l’homme / cavernous nerves of penis. V. tab. anat. - nervi. NN. CERVICALI / nerfs cervicaux / cervical nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CILIARI LUNGI / nerfs ciliaires longs / long ciliary nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CILIARI SCURŢI / nerfs ciliaires courts / short ciliary nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. CRANIENI / nerfs crâniens / cranial nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DENTARI POSTERIORI (v. nn. alveolari superiori). V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI DORSALI Al FEŢEI LATERALE A HALUCELUI Şl FEŢEI MEDIALE A DEGETULUI 2 / le 2-e et 3-e coi-lateraux dorsaux des doigts du pied / dorsal digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI DORSALI Al PICIORULUI / nerfs collateraux dorsaux du pied / dorsal digital nerves. V. tab. anat. -nervi. NN. DIGITALI PALMARI COMUNI Al NERVULUI MEDIAN / troncs communs des collateraux palmaires du nerf median / common palmar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PALMARI COMUNI Al NERVULUI ULNAR / troncs communs des collateraux palmaires du nerf cubital / common palmar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PALMARI PROPRII Al NERVULUI MEDIAN / nerfs collateraux digitaux palmaires du nerf median / proper palmar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PALMARI PROPRII Al NERVULUI ULNAR / collateraux digitaux palmaires du nerf cubital / proper palmar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PLANTARI COMUNI Al NERVULUI PLANTAR LATERAL / collateraux digitaux communs du nerf plan-taire externe / common plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PLANTARI COMUNI Al NERVULUI PLANTAR MEDIAL / collateraux plantar digitaux communs du nerf plantaire interne / common plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PLANTARI PROPRII Al NERVULUI PLANTAR LATERAL / collateraux plantaires des orteils du nerf plantaire externe / proper plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DIGITALI PLANTARI PROPRII Al NERVULUI PLANTAR MEDIAL / collateraux plantaires des orteils du nerf plantaire interne / proper plantar digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DORSAL! DIGITAL! Al NERVULUI RADIAL / collateraux dorsaux des doigts du nerf radial / dorsal digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. DORSALI DIGITALI Al NERVULUI ULNAR / collateraux dorsaux des doigts du nerf cubital / dorsal digital nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. FESIERI INFERIORI / nerfs inferieurs de la fesse / inferior cluneal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. FESIERI MIJLOCII / nerfs moyens de la fesse / middle cluneal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. FESIERI SUPERIORI / nerfs superieurs de la fesse / superior cluneal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. FRENICI ACCESORI / nerfs phreniques accessoires / accessory phrenic nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. HEMOROIDALI INFERIORI (v. nn. rectali inferiori). V. tab. anat. - nervi. NN. INTERCOSTOBRAHIALI / nerfs intercosto-brachiaux / intercostobrachial nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. LABIALI ANTERIORI / branche genitale du nerf petit abdomino-genital, chez la femme / anterior labial nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. LABIALI POSTERIORI / branche perineale du nerf hon-teux interne / posterior labial nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. LOMBARI / nerfs lombaires / lumbar nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. OLFACTIVI / nerfs olfactifs / olfactory nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. PALATINI MICI / nerfs palatin moyen et palatin posterieur / lesser palatine nerves. V. tab. anat. - nervi. 729 NERVI PERINEALI NEUROANGIOMATOZĂ NN. PERINEALI / branches perineales du nerf honteux interne / perineal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. PTERIGOPALATINI / nerfs spheno-palatins / pterygo-palatine nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. RECTALI INFERIORI / nerfs hemorroidaux / inferior rec-tal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SACRAŢI / nerfs sacres / sacral nerves. V. tab. anat. -nervi. NN. SCROTALI ANTERIORI / branche genitale du nerf petit abdomino-genital, chez l’homme / anterior scrotal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SCROTALI POSTERIORI / branche perineale du nerf honteux interne / posterior scrotal nerves. V. tab. anat. -nervi. NN. SPINALI / nerfs rachidiens / spinal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SPLANHNICI LOMBARI / nerf splanchnique pelvien / lumbar splanchnic nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SPLANHNICI PELVINI / nerfs erecteurs / pelvic splanchnic nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SPLANHNICI SACRAŢI / nerfs splanchniques pelvi-perineaux / sacral splanchnic nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SUPRACLAVICULARI ANTERIORI (v. n. supraclaviculari mediali). V. tab. anat. - nervi. NN. SUPRACLAVICULARI INTERMEDIARI / branche sus-claviculaire du plexus cervical superficiel / intermediate supraclavicular nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SUPRACLAVICULARI LATERALI / branche sus-acromi-ale du plexus cervical superficiel / lateral supraclavicular nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SUPRACLAVICULARI MEDIALI / branche sus-sternale du plexus cervical superficiel / medial supraclavicular nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. SUPRACLAVICULARI MIJLOCII (v. nn. supraclaviculari intermediari). V. tab. anat. - nervi. NN. SUPRACLAVICULARI POSTERIORI (v. nn. supraclaviculari laterali). V. tab. anat. - nervi. NN. TEMPORALI PROFUNZI / ensemble de trois nerfs tem-poraux profonds anterieur, moyen et posterieur / deep temporal nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. TORACICI / nerfs dorsaux / thoracic nerves. V. tab. anat. - nervi. NN. VAGINALI / nerfs du vagin / vaginal nerves. V. tab. anat. - nervi. NERVOS, adj., / nerveux, -euse, adj., / nervous. [Lat. ner-vosus = cu nerv, energic, de ta nervus = nerv.] 1) Care aparţine nervilor, care se referă la nervi, care este provocat de nervi. 2) Caracterizat prin excitabilitate. 3) Despre o persoană care manifestă o anumită stare de agitaţie psihomoto-rie sau, dimpotrivă, o stare de vivacitate, vigoare. NERVOZITATE, s. f. / nervosite, s. f. / nervousness. [Lat. nervositas, -atis = tărie (a unui fir), de ta nervus = nerv.] Termen vag, desemnând o stare de excitabilitate şi iritabilitate excesive, pe fondul unor tulburări mentale şi fizice variabile. NESATURAT, adj. / non-sature, -e, adj. / unsaturated. [St. ne = prefbc care indică o negaţie; tat. saturatus = săturat, de ta satur = sătul.] Despre un compus care prezintă legături duble sau triple în moleculă. Ex.: acizi graşi n. NESECRETOR, s. m. / nonsecreteur, s. m. / nonsecretor. [St. ne = prefbc care indică o negaţie; tat. secretus, de ta secernere = a separa] Persoană în ale cărei secreţii (salivă, suc gastric, lichid de chist ovarian, spermă) nu se găsesc substanţele solubile de tip ‘ABO. NESIDIOBLASTOM, s. n. / nesidloblastome, s. m. / nesi-dioblastoma. [Qr. nesidion - insulă, ostrov; blastos = ger- men; -oma] Termen desuet, utilizat pentru desemnarea tumorilor (secretante sau non-secretante) ale ‘insulelor Langerhans. NESTINĂ, s. f. / nestine, s. f. / nestin. [Mrev. engl; pentru neural stern ceti protein = proteină a cetutetor stern neurale.] Proteină cu Mr de 200 kDa componentă a filamentelor intermediare, implicată în dezvoltarea creierului. Formează clasa VI de filamente intermediare. NEU / NEU / NEU. [Siglă de ta UroBlastome.] Oncogenă descoperită într-un neuroblastom la şobolan. NEU este un receptor cu activitate tirozin-kinazică, înrudit cu receptorul ‘factorului de creştere epidermică. NEU este supra-exprimată în anumite cancere la om. NEURAL, adj. / neural, -ale, -aux, adj. / neural. [Qr. neuron = nerv.] Referitor la sistemul nervos, utilizat îndeosebi cu referire la unele structuri nervoase din perioada embrionară. Ex.: tub n., arc n. NEURAMINIDAZĂ, s. f. / neuraminidase, s. f. / neu-raminidase. Enzimă care desface legătura dintre ‘acidul neu-raminic şi zaharuri din moleculele de glicoproteide existente la suprafaţa celulelor. Acidul neuraminic concură la inaglutinabilitatea celulelor. După tratarea cu n., se observă o tendinţă mai mare la aglutinare celulară. ‘Inhibiţia de contact s-ar explica prin modificarea conţinutului în acest acid al membranelor celulare. Sin.: sialidază. NEURAPRAXIE, s. f. / neurapraxie, s. f. / neurapraxia. [Qr. neuron = nerv; a - priv.; praxis = acţiune, de la prattein = a acţiona.j Suprimarea temporară a conducerii într-un nerv periferic. NEURASTENIE, s. f. / neurasthenie, s. f. / neurasthenia. [Qr. neuron = nerv; astheneia = slăbiciune, de ta a - priv., sthenos = forţă, putere.] Termen desuet, perimat, care în trecut regrupa, în general, simptomatologia din ‘angoasă, ‘ipohondrie şi ‘cenestopatii. în prezent, termenul este mai utilizat în limbajul comun cu referire la o stare de astenie pe un fond de surmenaj, insomnie, apatie, dificultate în concentrare, asociate cu tristeţe şi pesimism. NEURECTOMIE, s. f. / neurectomie, s. f. / neurectomy. [Qr. neuron = nerv; ektome = e?(cizie.] Rezecţia totală sau parţială, mai mult sau mai puţin întinsă a unui nerv. Sin.: nevrectomie. NEUREGULINE, s. f. pl. / neuregulines, s. f. pl. / neure-gulins. Familie de ‘factori de creştere ai căror receptori sunt din familia *NEU. Ei intervin în dezvoltarea sistemului nervos, îndeosebi a ‘celulelor Schwann şi a ‘joncţiunii neuromuscu-lare. NEUREXINE, s. f. pl. / neurexines, s. f. pl. / neurexins. Familie de proteine membranare exprimate în neuroni. N. sunt implicate în orientarea creşterii neuronilor şi în formarea de sinapse. NEURILEMĂ. Var. pentru nevrilemă (v.). NEUR1NOM, s. n. / neurlnome, s. m. / neurinoma. [Qr. neuron = nerv; -oma ] Neoplasm nervos dezvoltat din celulele ‘tecii Schwann. Se descriu două tipuri morfologice de n.: tipul A, fasciculat, cu ţesut dens; tipul B, reticulat, cu arhitectură laxă. N. este localizat îndeosebi pe marile trunchiuri nervoase, în cazul localizării pe nervii cranieni sau pe rădăcinile medulare poate antrena compresiuni cu simptomatologia în raport cu sediul. Deşi este o tumoră benignă, este în discuţie şi existenţa n. malign, considerat de unii autori ca un sarcom fibroblastic dezvoltat pe seama elementelor mezenchimatoase ale tecii nervoase. Sin.: gliom periferic, schwannogliom, schwannom. NEUROANGIOMATOZĂ, s. f. / neuro-angiomatose, s. f. / neuroangiomatosis. [Qr. neuron = nerv; angeion = vas; -oma; -oză.] Proces tumoral cu punct de plecare la nivelul ‘glomusului carotidian, histologic fiind un ‘angiomioneurinom. 730 neuroartritism NEUROFIBROMINĂ NEUROARTRITISM, s. n. / neuro-arthritisme, s. m. / neu-roarthritism. [Qr. neuron = nerv; lat. arthriticus = care are gută, de ta gr. arthron = articulaţie; -ism.] Predispoziţie constituţională la stări patologice articulare, de natură nervoasă sau prin tulburări de nutriţie. NEUROASTROCITOM, s. n. / neuro-astrocytome, s. m. / neuroastrocytoma. {Qr. neuron = nerv; astron - stea; kytos = celulă; -oma.] ‘Gliom compus din ‘astrocite, situat mai frecvent în planşeul ‘ventriculului al lll-lea şi în ‘lobii temporali. NEUROBIOLOGIE, s. f. / neurobiologie, s. f. / neurobiolo-gy. [Qr. neuron = nerv; bios = zHaţă; logos = ştiinţă] Studiul fenomenelor vitale de la nivelul sistemului nervos. N. moleculară reprezintă tendinţa actuală de cercetare a bazelor moleculare care sunt suportul proceselor neuronale. NEUROBIOTAXIE, s. f. / neuroblotaxie, s. f. / neurobiotaxis. [Gr. neuron = nerv; bios = viaţă; taxis = aranjare, ordonare, de ta tattein = a ordona, a aranja] 1) Acumulare treptată, filogenetică, de neuroni cu aceeaşi funcţie, în acelaşi loc în SNC. 2) Model de constituire a centrilor nervoşi. NEUROBLAST, s. n. / neuroblaste, s. m. / neuroblast. [Qr. neuron = nerv; blastos = germen.] Fiecare din celulele nervoase embrionare rezultate din diferenţierea anumitor celule matriciale ale ‘tubului neural. N. se diferenţiază, ele însele, în ‘neuroni. NEUROBLASTOM, s. n. / neuroblastome, s. m. / neuro-blastoma. [Qr. neuron = nerv; blastos = germen; -oma.] Tumoră alcătuită din celule asemănătoare cu celulele embrionare nervoase (‘neuroblaste). Sedii: sistemul nervos vegetativ şi substanţa medulară a suprarenalelor. NEUROCALCINĂ, s. f. / neurocalcine, s. f. / neurocalcin. [Qr. neuron = nerv; tat. calx, calcis = var, calciu; -ină.j Proteină de legare a calciului (23 kDa), în relaţie cu ‘reco-verina. Este abundentă în SNC. NEUROCHIRURGIE, s. f. / neurochirurgie, s. f. / neuro-surgery. [Qr. neuron - nerv; kheirourgia - tucru efectuat manual, de ta kheir, -iros - mână, ergon = tucru, acţiune şi ergein = a tucra] Chirurgia sistemului nervos central şi periferic. NEUROCHIRURGIE STEREOTAXICĂ / neurochirurgie stereo-taxique / stereotactic surgery, stereotaxic surgery. V. stereo-taxie. NEUROCIT, s. n. / neurocyte, s. m. / neurocyte. [Qr. neuron = nerv; kytos = cetulă] Celulă neuronală. NEUROCITOM, s. n. / neurocytome, s. m. / neurocytoma. [Qr. neuron = nerv; kytos = cetută; -oma.] Tumoră a creierului constituită din celule nervoase nediferenţiate sau de origine nervoasă. Celulele sunt asemănătoare cu epiteliul medular neurai. NEUROCRANIU, s. n. / neurocrâne, s. m. / neurocranium. [Qr. neuron = nerv; tat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu] Partea craniului care înconjoară creierul şi organele de simţ, în opoziţie cu ‘splanhnocraniu sau viscerocraniu. NEUROCRINIE, s. f. / neurocrinie, s. f. / neurosecretion, neurocrinia. [Qr. neuron = nerv; krinein = a separa de.] Proprietate a unor neuroni de a elabora un produs de secreţie care, după trecerea în sânge şi acţiunea sa asupra unui organ ţintă, prezintă toate caracteristicile unui hormon. Ex.: secreţia neurocrină a ‘hipotalamusului. Sin.: neurosecreţie. NEUROCRISTOPATIE, s. f. / neurocristopathie, s. f. / neu-rocristopathia. [Qr. neuron = nerv; tat. crista = creastă; gr. pathos = Boală] Denumire generică a bolilor determinate de o evoluţie anormală a ‘crestei neurale. V. neurolofom. NEURODEPRESOR, adj., s. n. / neurodepresseur, adj., s. m. / neurodepressant. [Qr. neuron = nerv; tat. depressus -adâncit, de ta deprimere - a tăsa în jos, a afunda] (Orice medicament) care încetineşte sau inhibă unele funcţii ale SNC. Se disting: ‘sedative, ‘spasmolitice, ‘hipnotice, ‘neuroleptice, ‘tranchilizante etc. NEURODERMATITĂ, s. f. / neurodermite, s. f. / neuroder-matitis. [Qr. neuron = nerv; derma, -atos = pieţe; -ită.] Sin.: nevrodermită (v.). NEURODERMATOZĂ, s. f. / neurodermatose, s. f. / neuro-dermatosis. [Qr. neuron = nerv; derma, -atos = pieţe; -oză] Afecţiune de origine în primul rând nervoasă, având ca simptom fundamental pruritul. Cuprinde: ‘nevrodermitele, diferitele tipuri de ‘prurigo (Hebra, Besnier, autotoxice). NEURODERMITA CIRCUMSCRISĂ / neurodermite circon-scrite / Vidal’s disease. Sin.: boală Vidai (v.). NEURO-ENDARTERIECTOMIE, s. f. / neuro-endarteriectomie, s. f. / neuro-endarteriectomy. ‘Endarteriectomie prin intermediul căreia se realizează o ‘simpatectomie deoarece sunt suprimate terminaţiile nervoase şi centrii nervoşi autonomi situaţi în peretele arterial. Rezultă un efect vasodilatator la care se adaugă restabilirea permeabilităţii arteriale. N. e. poate fi practicată pe artere incomplet obliterate, pentru ameliorarea circulaţiei în aval. NEUROENDOCRIN, adj. / neuroendocrinien, -enne, adj. / neuroendocrine. [Qr. neuron = nerv; endon = înăuntru; krinein = a separa de ] Care aparţine interacţiunii dintre sistemul nervos şi cel endocrin, sau se referă la o serie de hormoni ca ‘vasopresina şi ‘gastrina care sunt elaboraţi în celule neuronale sau asemănătoare neuronilor. NEUROENDOCRINOLOGIE, s. f. / neuroendocrinologie, s. f. / neuroendocrinology. [Qr. neuron = nerv; endon = înăuntru; krinein = a separa de; logos = ştiinţă] Disciplină fiziologică şi clinică dedicată studiului relaţiilor, extrem de complexe, dintre sistemul nervos central şi glandele endocrine. NEUROEPITELIOM, s. n. / neuroepitheliome, s. m. / neu-roepithelioma. [Qr. neuron = nerv; epi = pe; thele = ridicătură, mamelon; -oma.] Varietate rară de ‘gliom cu aspect epitelial şi cu ‘malignitate mare. Este localizat la nivelul ‘retinei, mai rar în creier. Se dezvoltă uneori din vestigiile medulare ale regiunii sacrococcigiene. Sin.: meduloepiteliom. NEUROEPITELIU, s. n. / neuroepithelium, s. m. / neuroepi-thelium. [Qr. neuron = nerv; epi = pe; thele = ridicătură, mameton.] Structură epitelială specializată, constituind terminaţiile nervilor cu diferite tipuri de sensibilitate. Ex.: celulele cu conuri şi bastonaşe din retină, celulele olfactive din mucoasa nazală, celulele gustative din corpusculii gustativi. NEUROFIBRILE, s. f. pl. / neurofibrilles, s. f. pl. / neu-rofibrils. [Qr. neuron = nerv; tat. ştiinţifică fibrilla, dim. de ta fibra = fiBră] Structuri fibrilare fine, hialine, observate în microscopia optică după impregnaţie argentică sub forma unei reţele dense în jurul nucleului neuronal şi extinse în dendrite şi axon. Prin metode şi tehnici recente s-a dovedit că n. reprezintă agregate de ‘neurofilamente şi ‘neurotubuli. NEUROFIBROM, s. n. / neurofibrome, s. m. / neurofibroma. [Qr. neuron = nerv; tat. fibra = fiBră; -oma.] Tumoră a nervilor periferici determinată de proliferarea celulelor conjunctive ale ‘perinervului. NEUROFIBROMATOZĂ, s. f. / neurofibromatose, s. f. / neu-rofibromatosis. [Qr. neuron = nerv; tat. fibra = fiBră; -oma; -oză.] Boală ereditară transmisă autozomal dominant. Are evoluţie lentă şi se caracterizează prin prezenţa de tumori cutanate, uneori pediculate, de tumori ale nervilor (‘glioame) sau ale sistemului nervos central şi de pete pigmentare ale pielii (cu aspect de “cafea cu lapte”). Frecvent, coexistă tumori viscerale, adenoame endocrine, "displazii diverse, alterări ale scheletului (‘cifoscolioză), iar uneori pot apărea tulburări mentale. N. face parte din grupul de boli denumite ‘facomatoze. Sin.: boală von Recklinghausen (def. 1), gliofibromatoză. NEUROFIBROMINĂ, s. f. / neurofibromine, s. f. / neurofi-bromin. Proteină a cărei sinteză depinde de gena de susceptibilitate la ‘neurofibromatoză de tip I. 731 NEUROFIBROSARCOMATOZĂ NEUROM NEUROFIBROSARCOMATOZĂ, s. f. / neurofibrosarcomatose, s. f. / neurofibrosarcomatosis. [Qr. neuron = nerv; Cat. fibra = fibră; gr. sarx, sarkos = came; -oma; -oză.] Varietate de ‘sarcomatoză primitivă a sistemului nervos. Se caracterizează prin dezvoltarea de numeroase ‘sarcoame la nivelul bazei creierului şi de-a lungul măduvei spinării. Tumorile invadează şi nervii periferici. NEUROFILAMENTE, s. n. pl. / nerofilaments, s. m. pl. / neu-rofilaments. [Qr. neuron = nerv; Cat. filamentum = ţesătură în fir.] Filamente caracteristice ‘citoscheietului neuronilor. Fac parte din ‘filamente intermediare şi sunt dispuse în fascicule paralele. Fiecare n. rezultă din combinarea a două lanţuri a câte 310 aminoacizi dispuşi în ‘structură secundară de tip a-helix. în compoziţia fiecărui lanţ sunt cuprinse trei proteine denumite neuron-specifice şi caracterizate prin Mr, după cum urmează: NF-L (L de la light - uşor) de 68 kDa; NF-M (M de la me-dium - mediu) de 125 kDa şi NF-H (H de la heavy - greu) de 200 kDa. Gena codantă pentru NF-L este localizată pe cromozomul 8, iar cea pentru NF-H pe cromozomul 22. V. şi citoschelet. NEUROFILAXIE, s. f. / neurophylaxie, s. f. / neurophylaxis. [Qr. neuron = nerv; phylaxis = protecţie, de Ca phylattein = a apăra.] Protecţia sistemului nervos împotriva infecţiilor. NEUROFIZINE, s. f. pl. / neurophysines, s. f. pl. / neuro-physins. Grup de molecule peptidice cu Mr de circa 10 kDa, rezultate din clivarea precursorilor ‘ocitocinei şi ‘vasopresinei. Rolul n., încă neclar, ar consta în stocarea şi transportul hormonilor din ai căror precursori au rezultat. V. ocitocină şi vasopresină. NEUROGEN, adj. / neurogene, adj. / neurogenic. [Qr. neuron - nerv; gennan = a produce.] Care este de origine nervoasă. NEUROGLIOBLASTOM, s. n. / neuroglioblastome, s. m. / glioblastome. [Qr. neuron = nerv; glia = cCei; blastos = germen; -oma.] Sin.: neurospongiom (v.). NEUROGLIOM, s. n. / neurogliome, s. m. / neuroglioma. [Qr. neuron = nerv; glia = cCei; -oma.] Sin.: ganglioneurom (v.). Var. nevrogliom. NEUROGLIOMATOZĂ, s. f. / neurogliomatose, s. f. / neuro-gliomatosis. [Qr. neuron = nerv; glia = cCei; -oma; -oză.] Boală caracterizată prin coexistenţa unei ‘neurofibromatoze cu ‘glioame ale nervilor periferici şi cu ‘meningioame. N. reprezintă o neoplazie extinsă în întreaga ‘nevroglie. NEUROHIPOFIZĂ, s. f. / neurohypophyse, s. f. / neurohy-pophysis. NA: neurohypophysis. [Qr. neuron = nerv; hypo = sub; physis = creştere, de Ca phyein = a creşte.] (V. hipofiză). NEUROHORMON, s. m. / neuro-hormone, s. f. / neurohor-mone. [Qr. neuron = nerv; hormon = excitat, de Ca hor-maein = a îndemna, a excita.] Substanţă proteică (peptid) produsă în celule nervoase specializate şi eliberată în circulaţie. N. acţionează local sau la distanţă. Ex.: ‘oxitocina şi *vaso-presina, hormoni produşi în hipotalamus şi eliberaţi în circulaţie la nivelul ‘hipofizei posterioare. NEUROINFECŢIE, s. f. / neuro-infection, s. f. / neuroinfec-tion. [Qr. neuron = nerv; Cat. infectus, de Ca inficere = a strica, a otrăvi] Boală infecţioasă a sistemului nervos. NEUROKININE, s. f. pl. / neurokinines, s. f. pl. / neu-rokinins. Neuropeptide din familia ‘tahikinine. Neurokinina A este uneori denumită neuromedina L, iar neurokinina B, neu-romedina K. Rolul de neuromediatori al n. este probabil. NEUROLEMĂ. Var. pentru neurilemă (v.). NEUROLEPTANALGEZIE, s. f. / neuroleptanalgesie, s. f. / neuroleptanalgesia. [Qr. neuron = nerv; leptikos = care se filează pe; an - priv.; algos = durere, sau algesis = simţuC durerii] Diminuarea sau abolirea sensibilităţii la. durere obţinută prin utilizarea de ‘neuroleptice. NEUROLEPTIC, adj., s. n. / neuroleptique, adj., s. m. / neuro-leptic. [Qr. neuron = nerv; leptikos = care se filează pe.] 1) Care se referă la efectul medicaţiei ‘antipsihotice asupra funcţiilor cognitive şi a comportamentului. La subiecţii normali, acest efect constă într-o stare de apatie, lipsă de iniţiativă şi limitarea capacităţii emoţionale, iar la pacienţii psihotici - reducerea confuziei şi agitaţiei şi normalizarea activităţii psihomo-torii. 2) Medicament care determină efectele menţionate. Din categoria n. fac parte fenotiazinele, butirofenonele şi tioxanti-nele, precum şi clasele de medicamente descrise mai recent ca inhibitori ai receptorilor pentru colecistokinină şi modulatori ai acţiunii acidului glutamic şi glicinei la nivelul SNC. Sin: neu-roplegic. NEUROLIMFOMATOZĂ, s. f. / neurolymphomatose, s. f. / neurolymphomatosis. Sin.: boală Marek (v.). NEUROLIMFOMATOZĂ PERIFERICĂ / neurolymphomatose peripherique / neurolymphomatosis. Boală rară, de natură necunoscută, constând dintr-o infiltraţie limfoblastică localizată într-o parte a sistemului nervos periferic. Ca urmare se constată o parestezie şl tulburări trofice la nivelul regiunilor iner-vate. NEUROLIPIDOZĂ, s. f. / neurolipidose, s. f. / lipidosis of the nervous system. [Qr. neuron = nerv; lipos = grăsime; -oză.] Termen generic prin intermediul căruia sunt regrupate un număr mare de enzimopatii congenitale şi ereditare care afectează metabolismul lipidic şi determină acumulare anormală de lipide în neuronii sistemului nervos central şi în unele organe. Se disting patru grupe de n.: 1) N. care afectează metabolismul ‘sfingolipidelor (‘sfingolipidoze). 2) N. care afectează metabolismul colesterolului (ex.: xantomatoză cerebro-tendinoasă, ‘boală Wolman). 3) N. prin dismetabolism în relaţie cu un aport exogen (ex.: ‘boală Refsum). 4) N. prin lipsa unor tipuri de lipide (ex.: prin depozit de lipoproteine -‘boală Tangier). NEUROLIPOMATOZĂ, s. f. / neurolipomatose, s. f. / neuro-lipomatosis. [Qr. neuron = nerv; lipos = grăsime; -oma; -oză.] Sin.: adiposis dolorosa (v.). NEUROLITIC, adj. / neurolytique, adj. / neurolytic. [Qr. neuron = nerv; lytikos = care distmge, de Ca lyein = a aistmge.] Care produce ‘neuroliză, sau se află în relaţie cu aceasta. NEUROLIZĂ, s. f. / neurolyse, s. f. / neurolysis. [Qr. neuron = nerv; lysis = distrugere, de Ca lyein = a aistmge.] 1) Act operator chirurgical de eliberare a unui nerv de ţesutul scleros care îl poate îngloba sau comprima. 2) Distrugerea sau disoluţia unui ţesut nervos când acesta este la originea unei dureri cronice sau a unei stări de spasticitate. Frecvent, n. se poate obţine prin injectarea intratecală a unor substanţe ca alcoolul, fenolul sau glicerolul. 3) Eliberarea tecii nervoase prin secţiune longitudinală. NEUROLOFOM, s. n. / neurolophome, s. f. / neurolophoma. [Qr. neuron = nerv; lophos = coamă, creastă; -oma.] Denumire generală a tumorilor sistemului nervos dezvoltate pornind de la ‘creasta neurală: ganglioneurinoame, neuro-blastoame, melanoame, neurinoame, apudoame. V. neuro-cristopatie. NEUROLOGIE, s. f. / neurologie, s. f. / neurology. [Qr. neuron = nerv; logos = ştiinţă.] Studiul bolilor sistemului nervos. Uneori termenul este extins şi la studiul anatomiei şi fiziologiei sistemului nervos. NEUROM, s. n. / neurome, s. m. / neurome. Cunoştinţele integrate cu privire la expresia genică, organizarea structurală, metabolism, transmiterea şi prelucrarea informaţiilor şi funcţiile reţelelor neuronale din organism. 732 neuromiopatie NEURONOFAGIE NEUROMIOPATIE, s. f. / neuromyopathie, s. f. / neuromy-opathy. Boală în care se asociază afectarea sistemului nervos cu cea a muşchilor. NEUROMATOZĂ, s. f. / neuromatose, s. f. / neuromatosis. [Qr. neuron = nerv; -oma; -oză.] Prezenţa de ‘neuroame multiple, de ex. în ‘neurofibromatoză. NEUROMEDIATOR, s. m. / neuromediateur, s. m. / neuro-transmitter. [Gr. neuron = nerv; Cat. mediator, -oris = mediator, intermediar, de Ca mediare = a fi Ca mijCoc şi medius = Ca mijCoc.] Moleculă eliberată de o terminaţie nervoasă presinaptică şi care, după interacţiunea cu o moleculă receptoare a membranei postsinaptice, declanşează influxul nervos în neuronul postsinaptic. într-un sens mai general, orice substanţă implicată direct în acţiunea unui neuron asupra celulelor ţintă. în funcţie de neuron, n. pot fi de natură diferită, iar o serie de neuroni pot acţiona prin mai mulţi n. diferiţi. Principalii n. sunt fie peptide (‘neurotensină, ‘substanţă P, ‘endorfine, ‘enkefaline, *VIP, ‘colecistokinină, ‘bradikinină, ‘somatostatină, ‘liberine), fie derivaţi de aminoacizi (‘serotonină, ‘dopamină, ‘noradrenalină, ‘adrenalină, ‘acetilcolină, *GABA, ‘glicină, *glu-tamat etc.). Unii n. acţionează ca excitatori (‘catecolamine, *li-berine etc.), iar alţii ca inhibitori (*GABA, ‘enkefaline, ‘somato-statină etc.). O serie de n. sunt transportaţi de-a lungul fibrelor nervoase, alţii fiind formaţi şi distruşi la nivelul sinapsei. N. se află la nivelul terminaţiilor nervoase în cantităţi relativ crescute şi sunt eliberaţi consecutiv depolarizării neuronului. Ei sunt în general degradaţi curând după acţiunea lor. Sin.: neu-rotransmiţător. NEUROMER, s. m. / neuromere, s. m. / neuromere. [Qr. neuron = nerv; meros = parte.] Segment embrionar al creierului sau al măduvei spinării. NEUROMIELITĂ OPTICĂ ACUTĂ / neuromyelite optique aigue / neuromyelitis optica. [Qr. neuron = nerv; myelos = măduvă; -ită; optikos = care se referă Ca vedere, de Ca optesthai = a vedea; Cat. acutus = ascuţit.] Sin.: boală Devie (v., def. 1). NEUROMIOTONIE, s. f. / neuromyotonie, s. f. / Isaacs-Mertens syndrome. [Qr. neuron = nerv; mys, myos = muşchi; tonos = tensiune.] Sindrom descris recent, caracterizat prin persistenţa unei contracţii musculare în repaus, lentoare şi dificultate a contracţiei voluntare, ‘miokimii abundente. La electromiografie se constată o activitate în pusee neregulate, persistentă în repaus şi în timpul somnului. Simptomele se ameliorează prin tratament cu fenilhidantoină. Sin.: sindrom Jsaacs-Mertens, sindrom Isaacs. V. şi miotonie. NEUROMIOZITĂ, s. f. / neuromyosite, s. f. / neuromyositis. [Qr. neuron = nerv; mys, myos = muşchi; -ită.] Inflamaţie concomitentă a unui nerv şi a muşchiului pe care acesta îl inervează. NEUROMODULATOR, s. m. / neuromodulateur, s. m. / neu-romodulator. [Qr. neuron = nerv; Cat. modulari = a măsura, a ritma, a modula, de Ca modulus = cadenţă şi modus = măsură] ‘Neuropeptid eliberat în acelaşi timp, în acelaşi loc şi de acelaşi neuron care eliberează un ‘neurotransmiţător clasic şi care acţionează asupra aceloraşi situsuri pre- şi postsinaptice ca şi neurotransmiţătorul. Prezenţa n. atenuează sau creşte efectele neurotransmiţătorului şi, în consecinţă, determină modificări ale ‘transmiterii sinaptice. V. şi sinapsă. NEUROMODULARE. Var. pentru neuromodulaţie (v.). NEUROMODULAŢIE, s. f. / neuromodulation, s. f. / neuro-modulation. [Qr. neuron = nerv; Cat. modulatio, -onis = modulare, de Ca modulari = a măsura, a ritma, a moduCa şi modulus = cadenţă] Modalitate de acţiune a anumitor neuro-peptide ale creierului, denumite ‘neuromodulatori, prin care sunt modificate caracteristicile ‘transmiterii sinaptice. Var.: neuro-modulare. V. sinapsă. NEURON, s. m. / neurone, s. m. / neuron. [Qr. neuron = nerv.] Celulă înalt diferenţiată pentru generarea, "conducerea şi transmiterea ‘influxului nervos. N. reprezintă unitatea fundamentală a sistemului nervos şi este alcătuit dintr-un ‘corp celular (care conţine nucleul, ‘corpusculii Nissl şi alte organite), din una sau mai multe ‘dendrite (care recepţionează impulsuri aferente şi le transmit corpului celular) şi un *axon (care conduce impulsurile eferente, uneori pe distanţe mari). Impulsurile se transmit de la un neuron la altul prin ‘sinapse. S-a considerat că toţi neuronii componenţi ai creierului uman (şi de mamifere) sunt prezenţi de la naştere. Recent, însă, au fost descoperite celule suşă în creierul adult, mai întâi la mamifere, ulterior şi la om, capabile de neurogeneză. V. în continuare diferite tipuri de neuroni. NEURON DE ASOCIAŢIE / neurone d’assoclation / asso-ciative neuron. N. relativ scurt care leagă un n. senzitiv cu un n. motor în cadrul unui reflex polisinaptic. N. a. sunt situaţi în substanţa cenuşie a sistemului nervos central. Sin.: neuron intercalar. NEURON BIPOLAR / neurone bipolaire / bipolar neuron. N. care prezintă două prelungiri, un axon şi o dendrită, orientate în direcţii diferite, deoarece corpul celular este situat excentric faţă de acestea. Majoritatea *n. senzitivi sunt bipolari. NEURON CORTICAL / neurone cortical / cortical neuron. N. al cărui corp celular se află în ‘cortexul cerebral. NEURON EFECTOR / neurone effecteur / effector neuron. N. care transmite impulsuri de la sistemul nervos central către un ‘efector pentru a provoca un răspuns fiziologic. NEURON INTERCALAR / neurone d’association, zygoneures / intercalary neuron, internuncial neuron. Sin.: neuron de asociaţie (v.). NEURON INHIBITOR / neurone inhibiteur / inhibitory neuron. N. mic, a cărui stimulare antrenează eliberarea unui ‘neurotransmiţător (ex.: GABA, glicină) care provoacă ‘hiper-polarizarea membranelor postsinaptice şi, deci, se opune transmiterii unui mesaj nervos. N. i. se întânesc în inervaţia muşchilor antagonişti, prevenind contracţia simultană a celor doi muşchi, care, dacă s-ar produce, ar bloca mişcarea. ‘N. de asociaţie sunt n. i. NEURON MOTOR / neurone moteur / motor neuron. Sin.: motoneuron (v.). NEURON MULTIPOLAR / neurone multipolaire / multipolar neuron. N. care prezintă un axon şi mai multe dendrite de dimensiuni mari, care pornesc din corpul celular în mai multe direcţii. Majoritatea ‘motoneuronilor şi *n. de asociaţie sunt n. m. NEURON PIRAMIDAL / neurone pyramidal / pyramidal neuron. N. al cărui corp celular are forma asemănătoare unei piramide. N. p. sunt situaţi în ariile motorii ale cortexului cerebral. NEURON SENZITIV / neurone sensitif / sensory neuron. Celulă nervoasă care conduce mesajele de la un organ de simţ sau de la un receptor senzorial spre sistemul nervos central. Se disting: n. s. somatici sau somatosenzitivi (în sistemul nervos periferic din piele, musculatura scheletică, articulaţii şi oase) şi n. s. vegetativi sau viscerosenzitivi (localizaţi în nervii simpatici şi parasimpatici din inimă şi alte organe). NEURON UNIPOLAR / neurone unipolaire / unipolar neuron. N. al cărui corp celular prezintă o singură prelungire, axonul. Numeroşi n. senzitivi, n. motori şi de asociaţie sunt unipolari. NEURONAL, adj. / neuronal, adj. / neuronal. Care aparţine neuronului sau se referă la neuron atât structural cât şi funcţional. De ex., descărcare n. NEURONOFAGIE, s. f. / neuronophagie, s. f. / neuro-nophagia. [Qr. neuron = nerv; phagein = a mânca] 1) Dis- 733 NEURONOLIZĂ NEUROPLASTICITATE trugerea celulelor nervoase prin mecanisme fagocitare. 2) Pătrunderea în interiorui ceiuielor nervoase lezate a unor celule nevroglice tinere. Are semnificaţia unei fagocitoze. ce apare în leziunile nervoase acute. NEURONOLIZĂ, s. f. / neuronolyse, s. f. / neuronophagy. Distrugerea celulei nervoase de către leucocite prin 'neurono-fagie. La sfârşitul n. rămâne doar o aglomerare de globule albe, având forma vechii celule. Aceste leucocite degenerează la rândul lor. NB: a nu se confunda neuronoliza cu neuroliza (v.). NEURO-PACEMAKER, s. m. / neuro-pacemaker, s. m. / neu-ropacemaker. Dispozitiv utilizat sub formă de implant pentru suprimarea durerii determinată de leziuni ale nervilor. NEUROPAPILITĂ, s. f. / neuropapillite, s. f. / neuropapilli-tis. [Qr. neuron = nerv; Cat. papilla = mamelon, băşicuţă; ■ ită.] Inflamaţie localizată a 'papilei optice, care, observată cu 'oftalmoscopul, apare edematoasă, cu venele destinse. N. e-voluează de obicei spre atrofia papilei. NEUROPATIE, s. f. / neuropathie, s. f. / neuropathy. [Qr. neuron = nerv; pathos = boală.] Orice afecţiune a sistemului nervos central sau periferic. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la bolile sistemului nervos periferic. V. neuropatie periferică. NEUROPATIE AMILOIDĂ / neuropathie amyloî'de / amyloid neuropathy. Afectare a nervilor periferici în *amiloidoza sistematizată primitivă. Se traduce prin 'polinevrită a membrelor inferioare şi uneori a membrelor superioare, cu afectarea sensibilităţii profunde. Se asociază cu manifestări digestive şi ge-nitourinare. NEUROPATIE DIABETICĂ / neuropathie diabetique / diabetic neuropathy. N. perferică metabolică ce apare la diabeticii cu hiperglicemie accentuată şi rău controlată. Forma cea mai frecventă se manifestă prin 'polinevrită a membrelor inferioare senzitivo-motorie, discretă. Afectarea sistemului vegetativ semnifică un prognostic mai sever. NEUROPATIE METABOLICĂ / neuropathie metabolique / metabolic neuropathy. Denumire generică pentru *n. periferice care au drept cauză dezechilibre metabolice. Cele mai frecvente n. m. sunt *n. diabetică şi n. din insuficienţa renală cronică. NEUROPATIE OPTICĂ / neuropathie optique / optic neuropathy. Deşi, teoretic, termenul se referă la orice afecţiune a nervului optic, el este utilizat îndeosebi pentru desemnarea tulburărilor vasculare ale acestuia, îndeosebi ale 'papilei optice. Pentru celelalte boli ale nervului optic, chiar neinflamatorii, se utilizează termenul de 'nevrită optică. NEUROPATIE PARANEOPLAZICĂ / neuropathie paraneo-plasique / paraneoplastic neuropathy. Sindrom neurologic survenind la bolnavii de cancer, îndeosebi în cancerul bronşic cu celule mici şi boala Hodgkin (n. parahodgkiniană). Se prezintă sub forme clinice variabile: motorie, senzitivă, senzitivo-motorie, fie de origine centrală, fie de origine periferică. Evoluţie frecvent imprevizibilă, independentă de cea a tumorii. Patogenie insuficient cunoscută. Afectarea neurologică nu este determinată de compresiune, invazie tumorală sau necroză de origine vasculară şi nu se află în relaţie cu terapia antineo-plazică. NEUROPATIE PERIFERICĂ / neuropathie peripherique / peripheral neuropathy. Denumire generică pentru orice afecţiune a sistemului nervos periferic, indiferent de sediul şi întinderea leziunilor, simptomatologie (senzitivă, motorie, senzitivo-motorie sau vegetativă), evoluţie (acută, subacută sau cronică) şi cauză (metabolică, nutriţională, toxică, infecţioasă, vasculară, imunologică, paraneoplazică, boală ereditară). Topografia n. poate fi asimetrică sau simetrică. N. asimetrice sau mononeuropatiiie pot fi unice sau multiple (multinevrite) şi adesea de origine vasculară (angeite). N. simetrice sunt polineu-ropatii, fie prin demielinizarea tecii lui Schwann, poliradicu-lonevrite, fie de origine axonală, polinevrite sau polineuropatii simetrice distaie NEUROPATIE SENZITIVĂ EREDITARĂ / neuropathie sensi-tive hereditaire / hereditary sensitive neuropathy. Sub această denumire au fost descrise două afecţiuni distincte: 1) tipul /, boala Thevenard (v.); 2) tipul II, afecţiune mai severă decât precedenta, observată la sugar, cu transmitere autozomal recesivă. NEUROPATIE TOMACULARĂ / neuropathie tomaculaire / tomaculous neuropathy. Neuropatie familială rară, cu transmitere autozomal dominantă. Se caracterizează morfopatolo-gic prin îngroşări localizate ale tecii de mielină, iar clinic, la adultul tânăr, prin accese de paralizii şi parestezii tronculare recidivante, afectând îndeosebi sciaticul popliteu extern şi nervii membrului superior. Unele forme sunt asemănătoare cu 'sindromul Parsonage-Turner. NEUROPATOLOGIE, s. f. / neuropathologie, s. f. / neu-ropathology. [Qr. neuron = nerv; pathos = boală; logos = ştiinţă.] Studiul bolilor sistemului nervos şi al alterărilor structurale şi funcţionale pe care le generează acestea. în general, aceste boli sunt divizate în două mari categorii: 1) Defecte congenitale, în care procesele patologice se dezvoltă după o perioadă de timp. 2) Boli dobândite ca urmare a acţiunii unor factori patogenici inflamatori (infecţioşi, toxici, traumatici, mecanici sau neoplazici), la care se adaugă aproape sistematic tulburări ale circulaţiei cerebrale. NEUROPEPTID, s. n. / neuropeptide, s. m. / neuropeptide. [Qr. neuron = nerv; peptos = digerat, copt, de ta pepsein = a găti, a digera.] Denumire generică a mediatorilor chimici de natură peptidică secretaţi la nivelul SNC. Ex.: morfine endogene ('endorfine). NEUROPEPTID Y / neuropeptide Y / Y neuropeptide. Polipeptid alcătuit din 36 de aminoacizi, abundent în SNC şi îndeosebi în neuronii cortexului cerebral. N. Y prezintă 50% din aminoacizi identici cu ai *hPP. Gena codificantă pentru precursorul său se află pe cromozomul 7 (7pter - 7q22). Fiziologic, n. Y reprezintă un neuromediator al sistemului nervos simpatic, care ar interveni asupra centrilor de control al saţietăţii şi ai mai multor activităţi endocrine. De asemenea, este un vasoconstrictor puternic, dotat cu o acţiune asupra inimii inotrop şi cronotrop negativă. N. Y acţionează asupra mai multor organe ţintă (sistem nervos, dar şi vase sanguine, rinichi, intestin subţire, splină, testicul) prin intermediul a doi receptori principali, care fac parte din familia de receptori cuplaţi cu 'proteinele G. NEUROPIL, s. n. / neuropile, s. m. / neuropil. [Qr. neuron = nerv; pilos = pâslă.] Reţea de fibre subţiri amielinice care străbate întregul SNC. Se pare că difuzează şi iradiază impulsurile nervoase. NEUROPLASMĂ, s. f. / neuroplasme, s. m. / neuroplasm. [Qr. neuron = nerv; plasma = obiect modelat.] Sin.: axo-plasmă (v.). NEUROPLASTICITATE, s. f. / neuroplasticite, s. f. / neuro-plasticity. Capacitatea de refacere structurală şi funcţională a structurilor nervoase are la bază trei tipuri de mecanisme: 1) sinaptogeneza reacţională, prin reorganizarea anatomică limitată a circuitelor neuronale, structurală (înmugurire axonală colaterală, în engl. spruting) sau funcţională (prin activarea neuronilor silenţioşi); 2) răspunsuri metabolice adaptative; 3) adaptarea expresiei genomice; după o leziune activitatea de biosinteză a neuromediatorilor creşte, prin reglarea expresiei genelor corespondente; modificarea biosintezei creşte canti- 734 neuroplastie NEUROTOXIC tatea de mediator, dar poate modifica şi tipul acestuia. în prezent se conturează posibilităţi de activare a neuropiasticităţii (pe lângă grefa de neuroni de origine fetală deja utilizată în tratamentul bolii Parkinson) ca: factori de creştere, începând cu 'factorul de creştere a nervului, activarea centrilor motori autonomi medulari, precum şi tehnici de antrenament neu-rocognitiv şi senzorial. NEUROPLASTIE, s. f. / neuroplastie, s. f. / neuroplasty. [Qr. neuron = nerv; plastos = modelat, de ta plassein = a forma, a modela] Microchirurgie reparatorie a nervilor, în general în scopul restabilirii continuităţii acestora. NEUROPLEGIC, adj., s. n. / neuroplegique, adj., s. m. / neuro-plegic. [Qr. neuron = nerv; plege = lovitura] Sin.: neu-roleptic (v.). NEUROPOR, s. m. / neuropore, s. m. / neuropore. [Qr. neuron = nerv; lat. porus, gr. poros = por, conduct, pasaj.] Deschiderea terminală, anterioară şi posterioară, a tubului neural embrionar. NEUROPROBAZIE, s. f. / neuroprobasie, s. f. / neuro-probasia. [Qr. neuron = nerv; probasis = mers înainte.] Termen propus de profesorul român Constantin Levaditi pentru a denumi propagarea anumitor virusuri neurotrope (herpes, turbare, poliomielită) de-a lungul fibrelor nervoase. NEUROPROTECŢIE, s. f. / neuroprotection, s. f. / neuro-protection. [Qr. neuron = nerv; lat. protectio, -onis = apărare, de la protegere = a acoperi, a apăra] Totalitatea mijloacelor de diminuare a alterărilor neurologice în caz de atac cerebral ('ictus apoplectic) sau traumatisme cerebrale. O serie de medicamente, enzime, hormoni şi agenţi fizici, îndeosebi hipotermia acţionează ca neuroprotectori. NEURORADIOLOGIE, s. f. / neuroradiologie, s. f. / neuro-radiology. [Qr. neuron - nerv; lat. radius = rază; gr. logos = ştiinţă] Radiologia aplicată la neurologie. N. intervenţio-nală reprezintă 'radiologia intervenţională aplicată la sistemul nervos. NEURORAFIE, s. f. / neurorraphie, s. f. / neurorrhaphy. f Qr. neuron = nerv; rhaphe = sutura] Suturarea capetelor unui nerv secţionat. NEURORETINITĂ, s. f. / neuroretinite, s. f. / neuroretinitis. [Qr. neuron = new; lat. rete, -is = reţea; -ină; -ifâ.j Infla-maţie concomitentă a nervului optic şi a retinei. Când leziunile afectează 'papila şi retina peripapilară se utilizează termenul 'papilită. Această boală nu este întotdeauna de natură inflamatorie, ca, de ex., în cazul n. din hipertensiunea arterială. Sin.: papiloretinită. NEURORETINOPATIE, s. f. / neuroretinopathie, s. f. / neuro-retinopathy. [Gr. neuron = nerv; lat. rete, -is = reţea; ină; gr. pathos = boală] Afecţiune retiniană pe bază nervoasă. Cea mai reprezentativă: n. hipertensivă, un complex de leziuni neuroretiniene neinflamatorii care apar în cursul afecţiunilor de origine renală sau hipertonică. NEUROSECREŢIE, s. f. / neurosecretion, s. f. / neurosecre-tion. [Qr. neuron = nerv; lat. secretio, -onis = separare, de la secernere = a separa] Sin.: neurocrinie (v.). NEUROSIFILIS, s. n. / neurosyphilis, s. f. / neurosyphilis. [Qr. neuron = nerv; Syphilus (alterare a numelui Sipylus, păstor legendar din „‘Metamorfozele" lui Ovidiu), pe care poetul Jracastor din Verona (în anid 1530) l-a preluat într-un poem, imaginându-şi că acesta a fost îmbolnăvit de Sipollon, ca pedeapsă pentru blestemele sale, sau de la gr. syn - împreună; philein = a iubi] Afectare a sistemului nervos determinată de 'sifilis. Se disting: 1) N. simptomatic, cu modificări ale lichidului cefalorahidian, în absenţa simptomatologiei clinice. 2) N. meningovascuiar, cu afectarea meningelor şi a structuri- lor vasculare la nivelul creierului sau/şi măduvei spinării. 3) N. paretic, v. paralizie generaiă. 4) N. iabeiic, v. tabes. NEUROSPONGIOM, s. n. / neurospongiome, s. m. / neu-rospongioma, glioma. [Qr. neuron = nerv; lat. spongia, gr. spongion = burete; -oma.] Varietate de tumoră cerebrală ('glioblastom) cu tendinţă de extindere rapidă. Afectează îndeosebi copilul şi este localizată la nivelul cerebelului şi ventriculului IV cerebral. Poate invada emisferele cerebeloase şi măduva spinării, iar după ablaţie recidivează rapid. Sin.: glioblastom izomorf, granuloblastom, neuroglioblastom. NEUROSTEROID, s. m. / neurosteroîde, s. m. / neurosteroid. Steroid sintetizat în creier pornind de la colesterol. NEUROSTIMULANTE, s. n. pl / neurostimulants, s. m. pl. / central nervous System stimulants. [Qr. neuron = nerv; lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = băţ ascuţit cu care se îmboldesc vitele.] Grup de medicamente non-am-fetaminice ('amfetamină) care stimulează sistemul nervos central la diferite niveluri şi, ca urmare, antrenează acţiuni cardiovasculare şi respiratorii. Unele n. sunt şi convulsivante. V. şi cafeină, teofilină. NEUROSTIMULARE, s. f. / neurostimulation, s. f. / neu-rostimulation. Stimulare, de regulă electrică, a sistemului nervos. NEUROŞTIINŢE, s. f. pl. / neurosciences, s. f. pl. / neuro-sciences. [Qr. neuron = nerv; lat. scientia, de la sciens, -entis, participiul prezent al verbului scire = a şti.] Ansamblul ştiinţelor fundamentale şi clinice referitoare la fiziologia şi patologia sistemului nervos. NEUROTACTINĂ, s. f. / neurotactine, s. f. / neurotactin. [Qr. neuron = nerv; lat. tactus = atingere, de la tangere = a atinge; -ină.] Glicoproteină integrală membranară prezentă la *Drosophila melanogaster, cu rol în adeziunea intercelulară. N. este prezentă tranzitoriu în timpul proliferării şi al fecundării celulare. NEUROTENSINĂ, s. f. / neurotensine, s. f. / neurotensin. [Qr. neuron = nerv; lat. tensus, de la tendere = a întinde, a încorda; -ină ] Peptid alcătuit din 13 reziduuri de aminoacizi prezent în hipotalamus şi la nivelul tractului gastrointestinal. N. posedă proprietăţi hiperglicemiante şi stimulează secreţia de 'hormoni hipofizari. De asemenea, provoacă contracţia muşchilor netezi ai intestinului, diminuează secreţia acidă a stomacului şi dilată vasele mici. NEUROTIZARE, s. f. / neurotisation, s. f. / neurotization. [Qr. neuron = nerv.] Transplantarea nervului motor al unui muşchi sănătos, cu sau fără placa sa motorie, într-un muşchi paralizat (ex.: în poliomelită). NEUROTMESIS, s. n. / neurotmesis, s. m. / neurotmesis. [Qr. neuron = nerv; tmesis = tăietură, secţionare.] întreruperea continuităţii anatomice a unui nerv periferic. NEUROTOM, s. n. / neurotome, s. m. / neurotome. [Qr. neuron = nerv; tom os = tăiat, secţionat, de la temnein = a tăia] Segment din sistemul nervos central al embrionului, corespunzând unui 'metamer. NEUROTOMIE, s. f. / neurotomie, s. f. / neurotomy. [Qr. neuron = nerv; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Secţiunea chirurgicală a unui nerv, practicată în unele nevralgii rebele. Este cazul, îndeosebi, al n. rădăcinilor nervului trigemen în nevralgia facială esenţială. Sin. parţial: dener-vare (v.). NEUROTONIE, s. f. / neurotonie, s. f. / neurotonia. [Qr. neuron = nerv; tonos = tensiune.] Emotivitate exagerată tradusă îndeosebi prin vivacitatea reflexelor. V. distonie. NEUROTOXIC, adj., s. n. / neurotoxique, adj., s. m. / neu-rotoxic. [Qr. neuron = nerv; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată] (Agent) care exercită o acţiune toxică asupra sistemului nervos. V. şi neurotoxină. 735 NEUROTOXINĂ NEUTROPENIE SPLENICĂ PRIMITIVĂ NEUROTOXINĂ, s. f. / neurotoxine, s. f. / neurotoxln. [Qr. neuron = nerv; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] Exotoxină de origine vegetală sau animală, care blochează conducerea impulsului nervos sau transmiterea sinaptică prin legarea la nivelul ‘canalelor ionice de Na+ voltaj-dependente. Cele mai puternice n. bacteriene sunt toxinele: botulinică (v. botulism), tetanică (v. tetanos) şi difterică (v. difterie). Alte n., ca ‘tetrodotoxina, ‘conotoxinele, ‘saxitoxina, sunt utilizate în studiul canalelor ionice. NEUROTRANSMISIE, s. f. / neurotransmission, s. f. / neu-rotransmission. [Qr. neuron = nerv; lat. transmissio, -onis = trecere, trimitere, de la transmittere = a trimite dincolo (trans = peste, dincolo; mittere = a trimite).] Trecerea ‘influxului nervos de la un neuron la altul. NEUROTRANSMIŢĂTOR, s. m. / neurotransmetteur, s. m. / neurotransmitter. [Qr. neuron = nerv; lat. transmittere = a trimite dincolo (trans = peste, dincolo; mittere = a trimite).] Sin.: neuromediator (v.). NEUROTROFIC, adj. / neurotrophique, adj. / neurotrophic. [Qr. neuron = nerv; trophikos = care hrăneşte, de la trephein = a hrăni] Care se referă la tulburările trofice de origine nervoasă. NEUROTROFINĂ, s. f. / neurotrophine, s. f. / neurotrophin. [Qr. neuron = nerv; trophe = hrană, nutriţie; -ină.] Termen generic care cuprinde o serie de proteine care asigură, la o concentraţie foarte mică, diferenţierea şi supravieţuirea neuronilor simpatici sau senzoriali. Prototipul de n. este ‘factorul de creştere a celulelor nervoase (NGF). Au fost descrise sau sunt în curs de caracterizare şi alte n., ca: factorul neutrofic derivat din creier (BNDF = brain-derived neutrophic factor), cu o structură asemănătoare cu a NGF, şi neutrofinele 3, 4, 5 şi 6. NEUROTROP, adj. / neurotrope, adj. / neurotropic. [Qr. neuron = nerv; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Despre substanţele (toxice sau medicamente) sau microorganismele care prezintă o afinitate particulară pentru sistemul nervos, şi îşi exercită efectele asupra sistemului nervos. NEUROTROPISM, s. n. / neurotropisme, s. m. / neurotropy, neurotropism. [Qr. neuron = nerv; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ism.] Calitatea de a avea o afinitate deosebită pentru sistemul nervos; ex.: unele virusuri prezintă n. NEUROTUBUL, s. m. / neurotubule, s. m. / neurotubule. [Qr. neuron = nerv; lat. tubulus, dim. de la tubus = tuB.] Organit de formă alungită, cu diametrul de 20-30 nm, prezent în *peri-carion, dendrite şi axon, a cărui structură elementară este asemănătoare cu cea a ‘microtubulilor din numeroase tipuri celulare. V. şi neurofibrile. NEUROVEGETATIV, adj. / neurovegetatif, -ive, adj. / neuro-vegetative. [Qr. neuron = nerv; lat. vegetare = a înviora, a însufleţi, de la vegetus = viguros.] Care se referă la ‘sistemul nervos autonom sau vegetativ. NEUROVEZICĂ, s. f. / neurovessie, s. f. / neuropathic blad-der. Orice stare de disfuncţie a vezicii urinare cauzată de o leziune la nivelul sistemului nervos central sau periferic, în particular, leziuni ale măduvei spinării. Sin.: vezică neurologică. NEUROVIROZĂ, s. f. / neurovirose, s. f. / neurovirus dis-ease. [Qr. neuron = nerv; lat. virus - venin, otravă; -oză.] Infecţie virală cu localizare şi simptomatologie predominant nervoase. NEUTRALIZARE, s. f. / neutralisation, s. f. / neutralization. [Lat. neutralis = neutru, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul.] 1) Capacitate a anumitor anticorpi de a bloca activitatea biologică a antigenilor corespondenţi. 2) Procedeu prin care se tratează soluţia unui acid cu o bază sau invers. 3) Reducerea acidităţii sau a alcalinităţii apelor reziduale. NEUTRALIZARE OCULARĂ / neutralisation oculaire / unio-cular suppression. Suprimarea uneia din imaginile retiniene sau a unei părţi a acesteia. Se disting: 1) N. o. fiziologică, dacă în creier nu sunt integrate toate senzaţiile fiecărui ochi, selectându-se numai ceea ce prezintă interes. 2) N. o. patologică se observă aproape exclusiv în ‘strabism, evitându-se astfel ‘diplopia. NEUTRINO, s. m. / neutrino, s. m. / neutrino. [Lat. neutro = către nici una din cele două părţi, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul.] Particulă elementară cu masa mai mică decât a electronului. Nu are sarcină electrică. NEUTROFIL, adj., s. n. / neutrophile, adj., s. m. / neutrophil. [Lat. neutro = către nici una din cele două părţi, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul; gr. philos = pri- eten, de la philein = a iuBi] 1) Care prezintă afinitate pentru coloranţii neutri, de ex. în cazul coloraţiei May-Grunwald-Giemsa. 2) Sin. cu polinuclear neutrofil. V. granulocit. NEUTROFILIE, s. f. / neutrophilie, s. f. / neutrophilia. [Lat. neutro = către nici una din cele două părţi, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul; gr. philia = atracţie, de la philein = a iuBi] 1) Creşterea numărului de ‘neutrofile în sânge. Este cea mai comună formă de leucocitoză şi poate fi determinată de cauze diverse, îndeosebi de numeroase infecţii acute microbiene, dar şi de intoxicaţii, hemoragii, neoplasme maligne cu creştere rapidă. N. poate apărea şi în unele stări fiziologice, de ex. consecutiv unui efort muscular intens sau în perioada sarcinii. Sin.: granulocitoză neutrofilică. V. şi leucocitoză. 2) Proprietatea unor celule sau ţesuturi de a prezenta afinitate pentru coloranţi neutri. NEUTRON, s. m. / neutron, s. m. / neutron. [Lat. neutro = către nici una din cele două părţi, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul.] Particulă elementară (n), neutră electric, cu masa de 1,00898 unităţi atomice. împreună cu ‘protonul, n. este un constituent fundamental al nucleelor atomice. N. liber (în afara nucleului) este instabil şi se dezintegrează (cu o durată de viaţă de 15,3 minute) într-un proton, un electron şi un antineutrino. în interiorul unui nucleu stabil, n. este stabil, iar în interiorul unui nucleu instabil el se dezintegrează într-un timp care depinde de nucleul considerat. în prezent se consideră că n. prezintă o structură internă alcătuită din trei ‘quarks (doi quarks d şi un quark u, deci udd), astfel încât sarcina sa electrică globală se menţine nulă. NEUTRONOGRAFIE, s. f. / neutronographie, s. f. / neu-tronography. [Lat. neutro = către nici una din cele două părţi, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul; gr. graphein = a scrie.] Tehnică aflată în etapa experimentală, analogă ‘radiografiei, dar obţinută prin utilizarea unui fascicul de neutroni în locul unui fascicul de radiaţii X. Dacă radiografia permite observarea elementelor minerale, prin n. se obţine o imagine complementară a distribuţiei elementelor organice. NEUTROPENIE, s. f. / neutropenie, s. f. / neutropenia. [Lat. neutro = către nici una din cele două părţi, de la neuter, -tra, -trum = nici unul, nici altul; gr. penia = sărăcie.] Diminuarea procentului de granulocite neutrofile segmentate sau/şi nesegmentate din formula leucocitară sub 1 500 / mm3. Apare fiziologic secundar inaniţiei, iar patologic în: afecţiuni hematopoietice cu hipoplazie medulară, agranulocitoză, infecţii bacteriene (febră tifoidă, paratifoidă), infecţii virale, uneie para-zitoze (malarie, febră recurentă), unele colagenoze (lupus eritematos), iradiere, intoxicaţii cu benzol, amidopirină etc. V. leucopenie. NEUTROPENIE SPLENICĂ PRIMITIVĂ / neutropenie spleni-que primitive / essential splenic neutropenia. Sin.: boală Wiseman-Doan (v.). 736 NEUTRU NEVRALGIE CRURALĂ NEUTRU, adj. / neutre, adj. / neutra!. [Lat. ncuier, tra, -trum = nici unul, nici altul] 1) Despre o substanţă chimică sau o soluţie cu pH-ul 7, deci nici acidă, nici bazică. 2) Despre o substanţă care nu este încărcată electric, nici pozitiv, nici negativ. NEV, s. m. / naevus, pl. naevi, s. m. / n(a)evus, pl. n(a)evi. [Lat. naevus = neg, pată, marcă.] Malformaţie a pielii, congenitală sau evolutivă, consecinţa unei perturbări în dezvoltarea unuia sau mai multor elemente celulare ale pielii (dis-plazie). Are forma unei pete sau de tumoră. Există două tipuri principale: 1) N. pigmentar (sau melanic), care se prezintă sub forma unei pete brune mai mult sau mai puţin închisă la culoare, cu suprafaţa netedă sau proeminentă (lentigo). 2) N. vascular, constituit prin proliferarea vaselor sanguine (denumit adesea ‘hemangiom). Există numeroase forme, o clasificare globală delimitând: a) n. plani (pigmentări, albaştri, aplazici); b) n. hipertrofici (verucoşi moi, verucoşi duri, molluscum, piloşi); c) n. vasculari (angioame). NEV ALBASTRU AL LUI MAX TIECHE / naevus bleu de Max Tieche / blue n(a)evus. [Max Tieche, dermatolog elveţian, 1878-1938.] N. care apare de obicei la adultul între 20 şi 40 de ani şi care se prezintă macroscopic ca o formaţiune albăstruie, maculară sau papuloasă, cu diametrul de 3-4 cm, de consistenţă renitentă. Localizarea de elecţie este pe faţa posterioară a mâinilor şi picioarelor, evoluţia fiind întotdeauna benignă. N. albastru celular: varietate rară a n. albastru, care poate evolua spre malignitate şi care se caracterizează prin prezenţa de celule sinciţiale cu aspect clar, în mijlocul unui grup de celule pigmentate. Sin.: cromatoforom, melanofibrom. NEV COMEDONIAN / naevus comedonien / comedo n(a)e-vus. N. care se prezintă sub forma unor grupări de elemente cu aspect de *comedoane dispuse în bandă, cu diametrul de câţiva milimetri. N. c. se constituie în cavităţi epidermice, între ele pielea fiind normală, pigmentată sau îngroşată. NEV ELASTIC / naevus elasticus / n(a)evus elasticus. Tip de n. simplu care există de la naştere şi care este constituit din fibre conjunctive elastice. Se descriu două forme: 1) N. e. pre-mamar, care se prezintă sub formă de papule alb-gălbui cu diametrul de 2-3 mm, de consistenţă fermă, centrate de un folicul pilos şi regrupate în placarde. 2) N. e. în tumori diseminate, ce prezintă elemente de acelaşi tip ca şi n. e. premamar, dar cu diametrul de 10-15 mm şi cu localizare pe coapse, în regiunea hipogastrică şi cea lombară. Sin.: elastom juvenil. NEV INTRADERMIC / naevus intradermique / intradermal naevus. Nev nevocelular pigmentar ale cărui grămezi de celule nevice au sediul doar în derm. NEV ITO / naevus de Ito / Ito n(a)evus. [Minor Ito, dermatolog japonez contemporan.] N. care prezintă caracteristici asemănătoare *n. Ota, dar care este localizat la nivelul regiunii acromioclaviculare şi al regiunii antero-superioare toracale. Sin.: naevus fusco-caeruleus acromio-deltoideus. NEV MELANIC TUBEROS / naevus melanique tubereux / naevus verucosus. Tumoră mică moale, netedă sau neregulată, uneori piloasă, gălbuie sau brună, de mărime între un bob de mei şi sâmbure de caisă, localizată pe faţă sau pe gât. Reprezintă o varietate de nev pigmentar comun (v. nev, def. 1) şi degenerează uneori în cancer. NEV OTA / naevus de Ota / Ota’s n(a)evus. [Masao Ota, dermatolog japonez, profesor la (Mulţden (în Manciuria de Sud), apoi la (h/agoia şi Sendai, 1885-1945.] N. cutanat localizat paraorbitar, uneori cu extensie conjunctivală, care apare la femeile asiatice. N. O. este considerat a fi o malformaţie legată de proliferarea melanocitelor dermice şi nu a celulelor constituente ale n. Sin.: naevus fusco-caeruleus ophthalmo-maxillaris. NEV SEBACEU AL LUI JADASSOHN / naevus sebace de Jadassohn / sebaceous n(a)evus. [Josef Jadassohn, derma-tolog german, profesor la (Berna, apoi la ‘Breslau (în prezent WroctaîV, (Polonia), 1863-1936.] Leziune disembrioplazică, adesea congenitală, localizată pe pielea lipsită de păr, frecvent la nivelul feţei, constituită din numeroase glande sebacee sub care, adesea, se pot găsi câteva glande apocrine heterotopice. N. sebaceu senil: nodul de talie mică, banal după vârsta de 40 de ani, localizat la nivelul feţei. Corespunde cel mai bine definiţiei, fiind format exclusiv prin hiperplazia glandelor sebacee. NEV SUTTON / naevus de Sutton / hallo n(a)evus, Sutton’s n(a)evus. [Richard Lightburn Sutton, dermatolog american, 9(ansas City, 1878-1952.] N. înconjurat de o zonă depigmen-tată bine delimitată, considerată un ‘vitiligo perinevic, care dispare spontan. NEVOCANCER, s. n. / naevocancer, s. m. / n(a)e-vocancer. [Lat. naevus = neg, pată, marcă; cancer, -cri = rac, cancer.] Sin.: melanom malign (v.). NEVOCARCINOM, s. n. / naevocarcinome, s. m. / n(a)evo-carcinoma. [Lat. naevus = neg, pată, marcă; gr. karkinoma, de la karkinos = rac, cancer.] Termen uzual în terminologia franceză pentru desemnarea ‘melanomului malign. Se apreciază că el poate fi acceptat dacă se rezervă denumirea de ‘carcinom tumorilor epiteliale maligne. Sin.: melanom malign. NEVOMATOZĂ BAZOCELULARĂ / naevomatose basocellu-laire / Gorlin’s syndrome. [Lat. naevus = neg, pată, marcă; -oma; -oză; lat., gr. basis = Bază; lat. cellula = cămăruţă, dim. de la cella = cămară] Sin.: sindrom Gorlin-Goltz (v.). NEVO-XANTO-ENDOTELIOM, s. n. / naevo-xantho-endo-theliome, s. m. / naevoxanthoendothelioma. Tumoră cutanată mică, dermică, uşor proeminentă, cu un diametru variind între 3 mm şi 2 cm, de culoare roză sau brună. Aceste tumori apar la copii, prin pusee succesive, evoluează foarte lent şi după uscare se vindecă spontan în câţiva ani, lăsând cicatrice. Natura bolii nu este cunoscută. Se presupune că n. este o boală de sistem în care tumorilor cutanate li se asociază leziuni pulmonare, ale oaselor, testiculelor şi ochilor. S-a încercat includerea n. în grupul ‘reticuloendoteliozelor. Sin.: lipogranulom juvenil. NEVRALGIA GANGLIONULUI GENICULAT / nevralgie du ganglion genicule / geniculate neuralgia. Sin.: nevralgie Ramsay Hunt (v.). NEVRALGIA NERVILOR PIETROŞI / nevralgie petreuse / pe-trosal neuralgia. V. algie vasculară a feţei. NEVRALGIA NERVULUI VIDIAN / nevralgie du nerf vidien / vidian neuralgia. V. algie vasculară a feţei. NEVRALGIE, s. f. / nevralgie, s. f. / neuralgia. [Qr. neuron = nerv; algos = durere.] Durere frecvent paroxistică, localizată pe traiectul unui nerv senzitiv sau în teritoriul de inervaţie al acestuia. N. se poate extinde la unul sau la mai mulţi nervi. Diferitele tipuri de n. se disting, în general, în funcţie de două criterii: 1) zona afectată: n. brahială, *n. crurală, *n. facială, *n. intercostală, n. occipitală, *n. sciatică, *n. de trigemen etc.; 2) cauză: n. anemică, n. diabetică, n. gutoasă, n. sifilitică etc. NEVRALGIE AMIOTROFICĂ / nevralgie amyotrophique / neu-ralgic amyotrophy. jSin.: sindrom Parsonage-Turner (v.). NEVRALGIE FACIALĂ / nevralgie faciale / facial neuralgia. Sin.: nevralgie de trigemen (v.).^ NEVRALGIE CERVICOBRAHIALĂ / nevralgie cervicobrachi-ale / cervicobrachial neuralgia. Sindrom dureros determinat de afectarea rădăcinilor senzitive C6, C7 şi C8, care asigură inervarea braţului. Se caracterizează prin localizarea exactă a durerii care este lancinantă şi exacerbată de tuse. NEVRALGIE CRURALĂ / nevralgie crurale / crural neuralgia. Sindrom dureros localizat pe faţa anterioară a coapsei, însoţit frecvent de atrofia muşchiului cvadriceps şi de abolirea 737 NEVRALGIE DE GANGLION SFENOPALATIN nevroglie "reflexului rotulian. Are la bază o "radiculită primitivă sau secundară a rădăcinilor senzitive trei şi patru lombare. NEVRALGIE DE GANGLION SFENOPALATIN / syndrome du ganglion sphenopalatin / sphenopalatine neuralgia. Sin.: sindrom Sluder (v.). NEVRALGIE DE GLOSOFARINGIAN / nevralgie du glosso-pharyngien / glossopharyngeal neuralgia. Nevralgie localizată în regiunea unghiului maxilarului şi la baza limbii, cu iradiere către ureche şi amigdală. Durerile, foarte intense, unilaterale, evoluează în crize paroxistice declanşate de mişcările de deglutiţie sau de atingere a amigdalei. Această nevralgie poate fi esenţială sau simptomatică în relaţie cu o tumoră de unghi ponto-cerebelos (v. unghi, def. 7), a rinofaringelui, a faringelui, a limbii, a amigdalei sau cu o "tumoră glomică. NEVRALGIE TESTICULARĂ / nevralgie testiculaire / testi-cular neuralgia. Sin.: orhialgie (v.). NEVRALGIE DE TRIGEMEN / nevralgie du trijumeau / trigeminal neuralgia. N. care implică "ganglionul Gasser sau una ori mai multe ramuri ale "nervului trigemen. Se manifestă prin dureri extrem de intense, fulgurante şi unilaterale, localizate îndeosebi în regiunile orbitară şi mentonieră (bărbiei), însoţite de spasme musculare. De cauză necunoscută (n. t. esenţială), n. de t. apare sub formă de crize, adesea de durată scurtă (secunde) şi este provocată frecvent de stimularea unor arii hipersenzitive de la nivelul feţei, buzelor sau limbii (zone "trigger). Sin.: nevralgie facială, boală Fothergill (def. 1), tic dureros (termen desuet), boală/sindrom Trousseau. NEVRALGIE GENICULATĂ / nevralgie geniculee / geniculate neuralgia. Sin.: nevralgie Ramsay Hunt (v.). NEVRALGIE INTERCOSTALĂ / nevralgie intercostale / inter-costal neuralgia. N. ce interesează nervii intercostali, asociată frecvent cu o erupţie în cadrul unui "herpes zoster. NEVRALGIE RAMSAY HUNT / nevralgie de Ramsay Hunt / Ramsay Hunt neuralgia. [James Ramsay Hunt, neurotog american, %(ezv Jorfu 1874-1937.] N. caracterizată prin otalgie continuă, cu hipoestezie a conductului auditiv extern şi a pavilionului urechii. în general, este determinată de o infecţie virală cu Herpes Zoster Oficus a ganglionului geniculat, însoţită de erupţie veziculară la nivelul cornetului (*concha) urechii externe şi de paralizie facială. Sin.: nevralgia ganglionului geniculat, nevralgie geniculată. _ NEVRALGIE SCIATICĂ / nevralgie sciatique, sciatalgie / sciatic neuralgia. Durere cauzată de o suferinţă a nervului sciatic şi mai ales a rădăcinilor sale. Poate fi provocată de un conflict discoradicular (cea mai frecventă cauză) sau de o compresiune determinată de o tumoră, de "morbul Pott ori de o inflamaţie în cadrul "spondilatritei anchilozante. Sin.: sciatică. NEVRALGIE SLUDER / nevralgie de Sluder / Sluder’s neuralgia. [Greenfield Sluder, otorinotaringotog american, profesor ta St. Louis, 1865-1928.] Sin.: sindrom Sluder (v.). NEVRALGISM FACIAL / nevralgisme facial / idiopathic neuralgia, symptomatic neuralgia of the face. Durere la nivelul feţei survenind îndeosebi la "psihasteniei. Se deosebeşte de "nevralgia de trigemen (sau facială) prin localizarea difuză, cu senzaţie de arsură şi tulburări vasomotorii. Este adesea bilaterală şi nu se însoţeşte de spasme musculare ale muşchilor feţei. O formă a n. f. este cunoscută sub numele de cefalee vasculară Horton sau sindrom Horton (v.). V. şi sindrom Sluder. Sin.: eritropiosopalgie. NEVRAX, s. n. / nevraxe, s. m. / neuraxis. [Qr. neuron = nerv; gr. axon, Cat. axis = a%CL] Sin.: sistem nervos central (v.). NEVRAXITĂ, s. f. / nevraxite, s. f. / neuraxitis. [Qr. neuron = nerv; gr. axon, Cat. axis = a^CL; -ită.] Inflamaţia "nevraxu-lui. NEVRECTOMIE. s. f. / nevrectomie, s. f. / neurectcmy. [Qr. neuron = nerv; ektome = e^cizie.] Sin.: neurectomie (v.). NEVRILEMĂ, s. f. / nevrilemme, neurilleme, s. m. / heurilem-ma. [Qr. neuron = nerv; lemma = învetif.] Var.: neurilemă, neurolejnă. Sin.: teacă Schwann (v.). NEVRITĂ, s. f. / nevrite, s. f. / neuritis, pl. neuritides. [Qr. neuron = nerv; -ită.] Alterare patologică de tip inflamatoriu sau degenerativ a unuia sau mai multor trunchiuri nervoase, cu diminuarea sau pierderea conducţiei nervoase. N. poate fi de origine infecţioasă, toxică, traumatică, metabolică sau carenţială. Simptomatologia depinde de nervii afectaţi şi constă în dureri, alterare a sensibilităţii, tulburări motorii. Forme: 1) N. alergică experimentală se produce prin administrarea de "adjuvant Freund, care determină demielinizarea nervilor. 2) N. chirurgicală, consecutivă unui traumatism sau unei supu-raţii prelungite. 3) N. interstiţială hipertrofică progresivă: reacţie conjunctivă cu infiltraţie limfoplasmocitară şi fibroblastică în perinerv şi în endonerv. Prin hiperplazie conjunctivă, nervii se îngroaşă. Sin.: boală/sindrom Dejerine-Sottas. 4) N. optică (v.). 5) N. parenchimatoasă, cu alterarea tecii de mielină şi apoi a nevraxului. 5) N. radiculară (v.). NEVRITĂ HIPERTROFICĂ PROGRESIVĂ FAMILIALĂ / nevrite hypertrophique Progressive familiale / Progressive hyper-trophic polyneuritis. V. nevrită, def. 3. NEVRITĂ OPTICĂ / nevrite optique / optic neuritis. Inflamaţie a nervului optic de origine infecţioasă, toxică sau alergică. O clasificare etiologică a n. o. este dificilă, afecţiunea fiind frecvent secundară sau succesivă unei infecţii a meningelor sau a cavităţilor vecine, unei intoxicaţii (cu etanol.^ metanol, nicotină), unei degenerescenţe a fibrelor nervoase. în aceste condiţii, în funcţie de localizarea şi extensia leziunilor, se disting: 1) N. o. axială, în care leziunea este limitată la fasciculul axial de origine maculară şi, în consecinţă, boala se traduce prin deficit exclusiv al vederii centrale ("scotom central). 2) N. o. juxtabulbară, v. papilită. 3) N. o. retrobulbară, inflamaţie a nervului optic în porţiunea intrasclerală, posterioară punctului de pătrundere a vaselor retiniene în nerv. Pentru n. o. r. ereditară, v. boala Alstrom-Leber, def. 1. 4) N. o. trans-versă, care afectează global nervul optic (atât fasciculul central macular, cât şi fibrele periferice), determinând în con-secinţă^ cecitate. NEVRITĂ RADICULARĂ / nevrite radiculaire / radiculitis. Sin.: radiculită (v.). NEVRODERMIE, s. f. / nevrodermie, s. f. / essential pruri-tus. [Qr. neuron = nerv; derma, -atos = pieţe.] Prurit intens în care reacţia cutanată este nulă sau nesemnificativă. Ex.: n. din pruritul senil. NEVRODERMITĂ, s. f. / nevrodermite, s. f. / neurodermati-tis. [Qr. neuron - nerv; derma, -atos = pieţe; -ită.] Leziune cutanată eczematoasă, pruriginoasă, cu tendinţă la "lichenifi-care, care apare în anumite regiuni constante la subiecţi care prezintă o predispoziţie individuală. Cele mai comune localizări sunt gâtul (îndeosebi ceafa) la femeie şi membrele inferioare la bărbat. Stresul, emoţiile şi terenul alergic (prin asociere cu astmul) sunt factori determinanţi. în n. diseminată leziunile sunt polimorfe ("lichenificare, "urticarie, excoriaţii, leziuni eczematiforme) şi^ datează din copilărie, cu o incidenţă familială semnificativă. în categoria n. sunt incluse în prezent "eczema atopică şi "boala Vidai. Sin.: neurodermatită. NEVROGLIE, s. f. / nevroglie, s. f. / neuroglia. [Qr. neuron - nerv; glia = ctei] Ţesut interstiţial al sistemului nervos central cu rol cert în diferenţierea şi în funcţia "barierei hema-toencefalice, ca şi în producţia de mielină. N. este alcătuită din: "macroglie, "microglie şi celule ependimare. Sin.: glie, ţesut glial. 738 nevrogliom NICOTINOLITIC NEVROGLIOM, Var. pentru neurogliom (v.). NEVROM, s. n. / nevrome, s. m. / neuroma. [Qr. neuron = nerv; -oma.] Tumoră constituită dintr-o masă de fibre nervoase axonale. N. este frecvent congenital. Se poate dezvolta, de asemenea, la extremitatea distală a unei fibre nervoase după secţiunea acesteia {n. de amputaţie) sau sub forma unor tumori moniliforme (n. plexiform) în cadrul 'bolii von Recklinghausen. NEVROMATOZĂ, s. f. / neuromatose, s. f. / neuromatosis. [Qr. neuron = nerv; oma; -oză.J 'Nevroame multiple. NEVROPAT, adj., s. m. / nevropathe, adj., s. m. / neuropath. [Qr. neuron = nerv; pathos = Sodă.] Care suferă de 'nevropatie. Persoană dezechilibrată psihic, exaltată. Termenul este utilizat mai frecvent în limbajul comun. NEVROPATIE, s. f. / nevropathie, s. f. / neurasthenia. [Qr. neuron = nerv; pathos = Sodă,] Termen care, prin similitudinea cu alte cuvinte precum 'cardiopatie, 'pneumopatie şi prin etimologie, pare să însemne boală a sistemului nervos. In realitate, prin n. se desemnează o stare de diminuare a funcţiilor sistemului nervos central în plan psihic. 'Neurastenia reprezintă o n. NEVROTOMIE, s. f. / nevrotomie, s. f. / neurotomy. [Qr. neuron = nerv; tome = tăiere, secţiune, de ta temmein = a tăia] Sin.: neurotomie (v.). NEVROZAT, adj., s. m. / nevrose, -e, adj., s. m. / neurotic. [Qr. neuron = nerv.] 1) Care este afectat de 'nevroză. 2) Persoană nervoasă la care emoţiile predomină faţă de raţiune. NEVROZĂ, s. f. / nevrose, s. f. / neurosis, pl. neuroses. [Qr. neuron = nerv; -oză] Denumire generică a unui grup de tulburări mentale foarte răspândite, cu următoarele caracteristici: existenţa unor tulburări psihice, somatice sau comportamentale în absenţa unor alterări anatomice şi fiziologice decelabile; inexistenţa unei alterări a personalităţii (spre deosebire de 'psihoze); bolnavul este conştient de caracterul patologic al simptomelor sale, dar nu le poate domina; adaptare socială satisfăcătoare (în afară de formele grave şi invalidante); sensibilitate evidentă, dar variabilă, la o serie de mijloace terapeutice (medicamente, psihoterapie, tehnici de relaxare, hipnoză). Definirea şi clasificarea n. au fost supuse frecvent unor restructurări, în relaţie cu diferitele teorii explicative ale n. Ca urmare, terminologia referitoare la n. prezintă o variabilitate considerabilă. în esenţă, simptomele nevrotice sunt considerate drept expresia simbolică a unei drame interioare pe care subiectul afectat este incapabil să o domine, elementele ei esenţiale scăpând conştiinţei sale. Noţiunea de 'conflict se regăseşte în majoritatea teoriilor explicative ale n., dar este susţinută îndeosebi de psihanalişti, care consideră n. afecţiuni psihogene în care simptomele sunt expresia simbolică a unui conflict psihic cu originea în copilărie şi conduc la un compromis între dorinţă şi interdicţie. Teoriile culturaliste completează ideile lui Freud, prin relevarea rolului declanşator al presiunilor sociale (familiale, conjugale, economice). Abordarea psihanalitică a n. are, totuşi, o arie de acceptare limitată. în prezent, majoritatea autorilor consideră că 'anxietatea şi tulburările de comportament (pentru evitarea acesteia) reprezintă trăsăturile esenţiale ale n. Mecanismele de apărare împotriva anxietăţii îmbracă forme variate şi se pot exprima sub formă de: fobii, obsesii, acte impulsive sau disfuncţii sexuale. Termenii generali utilizaţi în desemnarea stărilor nevrotice nu sunt încă stabilizaţi. Pentru nevroză anxioasă v. reacţie de anxietate. NEVROZĂ DE ABANDON / nevrose d’abandon / neurosis of abandonment. Nevroză ce survine ca urmare a absenţei sau a dispariţiei unei legături de susţinere, atât la copil, cât şi la adult şi vârstnic. N. de a. se poate manifesta în diverse moduri: stare depresivă, stupoare, angoasă, uneori suicid sau, dimpotrivă, exaltaţie, agresivitate etc. NEVROZĂ TRAUMATICĂ / nevrose traumatique / traumatic neurosis. Sin.: boală Oppenheim, def. 2 (v.). NICHEL, s. n. / nickel, s. m. / nickel. [9dume dat de suedezut Cronstedt metdutui pe care t-a izotat în 1751, din germ. Kupfernickel, de ta Kupfer = cupru fi germ. didect. Nickel = mic duh care Sântuie prin mine.] Elementul nr. 28, simbol Ni. Intră în compoziţia ţesuturilor oculare. Organismul tolerează ingestia de 0,4 mg/zi de Ni. Dozele superioare ar putea fi la originea unor cancere de fose nazale şi la blocajul unor sisteme enzimatice oxidative. NICHELEMIE, s. f. / nickelemie, s. f. / nickelemia. Prezenţa nichelului în sânge. Normal concentraţia plasmatică a acestui oligoelement este sub 85 nmol/L (< 5 mg/L). NICOL, s. m. / nicol, s. m. / Nicol prism. [William Nicol, fizician scoţian, Ldinburgfi, 1768-1851.] Cristal din spat de Islanda care polarizează lumina; este tăiat şi şlefuit pentru eliminarea razei ordinare, raza extraordinară, de lumină polarizată, trecând prin prisma n. NICOTIANA TABACUM / Nicotiana tabacum / Nicotiana tabacum. \]ean Nicot de Viliemain, 1530-1600, ambasador ta Lisabona, care a trimis această ptantă Caterinei de 9dedici în 1560; spaniolă tabaco, din timba indigenilor din Haliţi tzi-batl = tub fotosit pentru infidarea fumutui de tutun, ţigara] Sin.: tutun (v.). NICOTINAMID ADENIN DINUCLEOTID / nicotinamide adenine dinucleotide / nicotinamide adenine dinucleotide. Abrev.: NAD+. Dinucleotid format din asocierea a două nucleotide, 'nicotinamida şi 'adenina, două grupări fosfat şi două molecule de D-riboză. Coenzimă foarte importantă, N.A.D.+ există în toate celulele vii şi funcţionează ca un acceptor (transportor) universal de hidrogen. Astfel, NADP-, prezentând o sarcină electrică pozitivă, poate accepta un atom de hidrogen şi doi electroni, trecând în forma redusă, NADH. Aceasta este reoxidată în cursul 'fosforilării oxidative în mitocondriile celulelor care funcţionează în aerobioză. O moleculă de NADH conduce la formarea a trei molecule de ATP. V. şi ciclul Krebs, transportor de hidrogen. NICOTINAMID ADENIN DINUCLEOTID FOSFAT / nicotinamide adenine dinucleotide phosphate / nicotinamide adenine dinucleotide phosphate. Abrev.: NADP-. Coenzimă cu aceeaşi structură cu 'nicotinamid adenin dinucleotid (NAD+), prezentând o singură grupare fosfat în plus. Acţionează la fel cu NAD\ ca acceptor (transportor) de hidrogen, dar în reacţiile anabolizante. NICOTINAMIDĂ, s. f. / nicotinamide, s. f. / nicotinamide. [V. etimologia termenutui nicotină; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptdui tui Jupiter Ammon din Libia; -idă] Sin.: vitamină PP (v.). V. şi nicotinamid adenin dinucleotid, nicotinamid adenin dinucleotid fosfat. NICOTINĂ, s. f. / nicotine, s. f. / nicotine. \Jean Nicot de Viliemain, 1530-1600, ambasador ta Lisabona, care a trimis tutunut Caterinei de 9dedici în 1560; -ină.] Alcaloid foarte toxic, C10H14N2; se obţine din tutun sau sintetic. Este utilizată în agricultură ca insecticid. Stimulează, apoi paralizează ganglionii vegetativi, acţionează asupra receptorilor colinergici nicotinici. De aici utilizarea sa în medicina experimentală. Guma de mestecat sau “timbrele” (*patch) impregnate cu n. sunt utilizate în sevrajul fumătorilor. NICOTINISM, s. n. / nicotinisme, s. m. / nicotinism. [V. etimologia termenutui nicotină; -ism.] Sin.: tabagism (v.). NICOTINOLITIC, adj. / nicotinolytique, adj. / nicotinolytic. [V. etimotogia termenului nicotină; gr. lytikos = care distruge, de ta lyein = a distruge.] Substanţă care împiedică unele efecte ale nicotinei, prin blocarea receptorilor colinergici. Există două grupe: 1) N. periferice produc blocarea la nivelul ganglionilor 739 NICOVALĂ NISTATIN vegetativi şi al plăcii terminale motorii. 2) N. centrale blochează receptorii colinergici din SNC. NICOVALĂ, s. f. / enclume, s. f. / anvil, incus, pl. incudes. [SC. nakovalo = nicovală.] V. tab. anat. - oase. NICTALGIE, s. f. / nyctalgie, s. f. / nyctalgia. [Qr. nyx, nyk-tos = noapte; algos = durere.] Durere care apare în timpul somnului. NICTALOPIE, s. f. / nyctalopie, s. f. / nyctalopia. [Qr. nyx, nyktos - noapte; alaos = oSscur, orBţ ops, opos = vedere, văz.] Termen cu sensul încă disputat. în română şi engleză: orbire sau cecitate nocturnă. în franceză: facultatea de a vedea noaptea, de a distinge obiectele la o intensitate luminoasă mică. NICTEMER, s. n. / nycthemere, s. m. / nycthemeral period. [Qr. nyx, nyktos = noapte; hemera = zi] Perioada de timp care cuprinde o zi şi o noapte şi care corespunde unui ciclu biologic. V. bioritm, bioritmologie. NICTEMERAL, adj. / nycthemeral, -ale, -aux, adj. / nycto-hemeral. [Qr. nyx, nyktos = noapte; hemera = zi] Care se asociază alternanţei zi-noapte. NICTOFILIE, s. f. / nyctophilie, s. f. / nyctophilia. [Qr. nyx, nyktos = noapte; philia = atracţie, de ta philein = a iuBi] Sin.: scotofilie (v.). NICTOFOBIE, s. t / nyctophobie, s. f. / nyctophobia. [Qr. nyx, nyktos = noapte; phobos = frică.] Teamă morbidă de noapte sau de întuneric. NICTURIE, s. f. / nycturie, s. f. / nycturia. [Qr. nyx, nyktos = noapte; ouron = urină.] Emisie de urină mai abundentă noaptea decât ziua, adică invers faţă de ritmul normal al debitului urinar. Este un semn obişnuit în insuficienţa renală cronică, dar poate apărea şi în alte boli, când creşte volumul sau frecvenţa micţiunilor (ex.: diabet insipid, diabet zaharat dezechilibrat, infecţii urinar, etc.). NIDAŢIE, s. f. / nidation, s. f. / nidation. [Lat. nidus = cuiB.] Etapă a *ovoimplantaţiei în care oul fecundat penetrează în endometru. Uneori este confundată, sau considerată similară, cu ovoimplantaţia. NIGRITĂ, s. f. / nigritie, s. f. / nigrities. [Lat. niger, -gra, -grum = negru; -iţa.] Pigmentaţie neagră. NIGROZĂ RECTALĂ / nigrose rectale / melanosis coli. [Lat. niger, -gra, -grum = negru; -oză; Cat. medicală rectum, de Ca rectus = rectdiniu, drept.] Modificare pigmentară a mucoasei, rectocolice, care poate apărea la bolnavii utilizatori de laxa-tive antrachinonice. Este consecinţa prezenţei în corionul mucoasei a unor celule pigmentare ce conţin ‘lipofuscină. NIHILISM, s. n. / nihilisme, s. m. / nihilism. [Lat. nihil = nimic; -ism.] 1) Atitudine de scepticism în ceea ce priveşte valorile tradiţionale recunoscute şi acceptate. 2) Tendinţă de negare a sensului propriei existenţe sau a sensului vieţii în general. NIMFOMANIE, s. f. / nymphomanie, s. f. / nymphomania. [Lat. nympha, gr. nymphe = „cea care este acoperită cu un văC", tânără mireasă; CaBie mică vulvară; gr. mania = neBu-nie.] Exagerare patologică a dorinţei sexuale la femeie, cu tendinţa mai mult sau mai puţin obsedantă de căutare de raporturi sexuale cu diferiţi parteneri. V. satiriazis. NIMFOTOMIE, s. f. / nymphotomie, s. f. / nymphotomy. [Lat. nympha, gr. nymphe = „cea care este acoperită cu un văl", tânără mireasă; laBie mică vtdvară; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] 1) Incizia Gabiilor mici sau a clitorisului. 2) Excizia parţială sau totală (nimfectomie) a labiilor mici. NINHIDRINĂ, s. f. / ninhydrlne, s. f. / ninhydrin. Revelator în analiza cromatogafică a aminoacizilor. N. este utilizată, de asemenea, în descompunerea unei proteine în aminoacizii componenţi. NIOZOM, s. m. / niosome, s. m. / niosoma. [‘EngC. non-ionic = neionic; gr. soma, -atos = corp.] Veziculă multiîamelară formată cu detergenţi non-ionici. NISIP, s. n. / sabie, s. m. / gravei. VBulg. nasip = nisip.] 1) Rocă sedimentară, rezultată prin sedimentarea cuarţului, feldspaţilor, micelor. 2) N. auditiv, n. cerebral, particule cu săruri calcare din unele formaţiuni anatomice. 3) N. hidatic, în lichidul hidatic, format din vezicule proligere şi scolecşi liberi. 4) N. urinar, calculi sub forma unor particule mici, eliminaţi în urină. NISTAGMOGRAFIE, s. f. / nystagmographie, s. f. / nystag-mography. [Qr. nystagmos = clătinare, de ta nystazein = a da din cap; graphein = a scrie.] înregistrarea ‘nistagmusului ocular, spontan sau provocat. Se bazează, de regulă, pe traducerea electronică a variaţiilor de potenţial corneoretinian care apar în timpul mişcărilor globilor oculari. NISTAGMUS, s. n. / nystagmus, s. m. / nystagmus. [Qr. nystagmos = clătinare, de Ca nystazein = a da din cap.] Suită de mişcări oscilatorii ritmice, rapide şi sacadate ale globilor oculari. Aceste mişcări pot fi orizontale, verticale sau, mai rar, de circumducţie şi comportă o alternanţă de secuse lente şi secuse rapide. N. este independent de voinţă. Convenţional, n. este definit prin sensul secusei rapide şi prin direcţia sa: n. orizontal, vertical, rotatoriu, multidirecţional. El poate fi congenital sau simptomatic, în cadrul unei maladii nervoase de origine traumatică sau toxică. N. se poate produce spontan (semn de leziuni ale aparatului vestibular sau ale căilor nervoase centrale şi periferice) sau poate fi provocat (prin unele poziţii ale capului, prin probe care explorează funcţia vestibu-lară). Au fost descrise numeroase tipuri de n., printre care: 1) N. caloric, n. vestibular caloric sau n. provocat al lui Bârâny, după injectarea de apă rece (12°C) sau caldă (45°C) în conductul auditiv extern. La normali, n. este dirijat spre urechea neirigată în primul caz şi de partea irigată în al doilea caz (gradientul de temperatură provoacă circulaţia ‘endolim-fei). Acest reflex este defectuos când labirintul static este distrus şi lipseşte în *colesteatom, polip, congestie a mucoasei urechii medii şi otită supurată acută. Sin.: semn Bârâny, probă Bârâny, probă calorică, reacţie vestibulară calorică. 2) N. disociat, manifestat predominant sau exclusiv la un singur ochi. Cauze: leziune izolată a unui nerv oculomotor sau leziune a căilor vestibulare centrale. 3) N. de fixare, n. epuizabil, constă în câteva secuse la privirea extern-laterală şi nu are semnificaţie patologică. 4) N. laringovelopalatin, denumire improprie dată ‘miocloniilor laringovelopalatine. 5) N. minerilor apare din cauza iluminatului insuficient şi a eforturilor de acomodaţie, fiind considerat boală profesională. 6) N. optocinetic, n. fiziologic, apare la un subiect care priveşte un obiect ce trece rapid în faţa ochilor. El cuprinde o secusă laterală a ochiului care urmăreşte obiectul mobil şi o secusă rapidă de revenire. 7) N. paralitic, în cazul paraliziilor muşchilor oculomotori, când bolnavul încearcă să mişte ochii în direcţia muşchiului paralizat. 8) N. de poziţie, sau n. lui Nylen, apare numai în anumite poziţii ale capului sau ale corpului şi se însoţeşte de vertij. 9) N. retractor, congenital sau câştigat, caracterizat prin secuse succesive care retractă globul ocular şi îngustarea fantei palpebrale prin retracţia pleoapei superioare. Este consecinţa unei leziuni înalte a calotei pedunculare în jurul apeductului Sylvius şi se asociază adesea cu ‘sindromul Parinaud. 10) N. vestibular, din cauza unei leziuni vestibulare. NISTAGMUS CHEYNE / nystagmus de Cheyne / Cheyne’s nystagmus. [John Cheyne, medic scoţian, 1777-1863.] Tip de *n. care are un ritm similar cu cel al ‘respiraţiei Cheyne-Stokes. NISTATIN, s. n. / nystatine, s. f. / nystatin. (DCI) Agent anti-fungic, C^H^NO^, produs de Streptomyces noursei; utilizat în tratamentul infecţiilor cu Candida albicans. 740 NIŞĂ NOCICEPTOR NIŞĂ, s. f= / niche, s. f. / niche. [ffr. niche, din lat. nidus = cuiB.] 1) Imagine radiologică a unui *ulcer duodenal sau gastric, prezentă şi în unele forme de ‘cancer gastric. N. rezultă prin umplerea cu substanţă opacă (baritată) a unei cavităţi patologice. N. se pune în evidenţă fie ca o proeminenţă depăşind conturul organului (n. de profil), fie ca o pată persistentă după evacuare, rotundă (n. de faţa). N. poate fi de dimensiune şi de formă variabile, dar ea este întotdeauna constantă şi fixă ca localizare. Au fost descrise o serie de caracteristici ale n. în cancerul gastric. 2) N. de protecţie sau de aspiraţie este o construcţie specială în formă de dulap (de obicei) sau cameră, cu pereţii din sticlă ori alte materiale transparente. Este destinată lucrului cu substanţe care degajă, la temperatura mediului sau prin încălzire, vapori sau gaze toxice, precum şi lucrului cu substanţe radioactive (când sunt necesare o serie de condiţii particulare, specifice). în scopul evacuării substanţelor toxice, este prevăzută cu un sistem de aspirare şi ventilaţie. 3) N. ecologică, locul unui organism în comunitate sau în ‘ecosistem. NIŞĂ HAUDEK / niche de Haudek / Haudek’s niche. [Martin Haudek, radioCog austriac, Viena, 1880-1967.] Sin.: semn Haudek (v.). NITRAT, s. m. / nitrate, s. m. / nitrate. [Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă] Sare sau ester ai acidului azotic cu metale sau radicali organici. Sin.: azotat. NITRITURIE, s. f. / nitriturie, s. f. / nitrituria. Prezenţa de ‘nitriţi în urină. Decelată cu ajutorul unei ‘bandelete reactive, n. atestă o proliferare bacteriană. NITRIŢI, s. m. pl. / nitrites, s. m. pl. / nitrites. [Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă.] Săruri şi esteri ai acizilor nitric şi nitros, cu acţiune vasodilatatoare îndeosebi la nivelul coronarelor, cu efecte antianginoase. în doze mari, n. au acţiune toxică asupra SNC şi determină formarea ‘methemo-globinei. N. de amil are efect vasodilatator coronarian scurt, de asemenea relaxează musculatura netedă. NITROBENZEN, s. m. / nitrobenzene, s. m. / nitrobenzene. [Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă; lat. Bot. benzoe.] Derivat toxic al benzenului, C6H5N02. Este utilizat în sinteza unor coloranţi şi ca dizolvant. NITROCELULOZĂ, s. f. / nitrocellulose, s. f. / nitrocellulose. [Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă; cellula = câmărufă, dim. de la cella = cămară; oză - indică un glucid.] *Celuloză modificată prin nitrare. N. este utilizată în filtrele folosite îndeosebi în transferul acizilor nucleici sau al proteinelor separate prin ‘electroforeză. După transfer, moleculele separate pot fi puse în evidenţă cu uşurinţă. V. de ex.: Southern blot, Northern blot. NITROFENOLI, s. m. pl. / nitrophenoles, s. m. pl. / nitro-phenols. [Lat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă; gr. phainein = a strătuci, a apărea; -ol.] Compuşi azotaţi rezultaţi din nitratarea directă a fenolilor. Sunt utili în indicarea gradului de aciditate al mediilor biologice. NITROFURAN, s. m. / nitrofurane, s. m. / nitrofuran. Nucleu organic cuprinzând heterociclul furan (patru atomi de C şi unul de O) şi gruparea nitro (-N02). Intră în compoziţia unor antiseptice locale, urinare sau digestive. NITROGEN / s. m., / nitrogene, s. m. / nitrogen. Sin. azot (v.). NITROGLICERINĂ, s. f. / nitroglycerine, s. f. / nitroglycerin, glonoin. [Lat. nitrum, din gr. nitron; gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce; -ină.] Derivat al glicerolului: trinitrat de gliceril, C3H5N309. Lichid uleios, exploziv violent, constituent al dinamitei. N. este utilizată în medicină pentru proprietăţile saje vasodilatatoare, în tratamentul imediat al anginei pectorale. în doze mari (peste 1 g), n. este un toxic neurotrop şi generează *methemoglobinemia. O serie de derivaţi ai n. sunt larg utilizaţi în tratamentul insuficienţei coronariene şi, mai recent, în tratamentul insuficienţei cardiace. Acţiunea lor antispasmodică (relaxantă) la nivelul fibrelor musculare netede, îndeosebi venoase şi arteriale, antrenează diminuarea *preîncărcării şi *post-încăr-cării ventriculare. La nivelul coronarelor, acţiunea derivaţilor de n. se exprimă prin suprimarea spasmului şi vasodilataţiei. în prezent, derivaţii de n. sunt preferaţi în locul nitritului de amil. NITROZAMINE, s. f. pl. / nitrosamines, s. f. pl. / N-nitro-samins. [Lat. nitrosus, din lat. nitrum şi gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din LiBia; -ină.] Compuşi organici, caracterizaţi prin legătura N-nitrozo- (N-N=0), obţinuţi prin reacţia ‘nitritului asupra unei *amine secundare sau terţiare. Circa 80% din cei 120 de compuşi conţinând legătura menţionată au acţiune cancerigenă demonstrată la animale şi potenţială la om. Situsul de acţiune depinde de gruparea amină. N. au fost identificate în aerul şi apa din zonele cu poluare industrială, în fumul de ţigară, în anumite preparate cosmetice, în unele soluţii de pesticide sau erbicide. Alimentaţia este, de asemenea, poluată cu aceşti compuşi, îndeosebi carnea conservată şi produsele prăjite, berea şi unele tipuri de brânză. Totodată, n. se pot forma in vivo, în tractusul digestiv în cursul digestiei, pornind de la precursorii de tip nitrat, nitrit şi amină. Riscul cancerigen la om rămâne să fie demonstrat. NITROZILARE, s. f. / nitrosylation, s. f. / nitrosylation. Fixarea NO pe o proteină. V. oxid nitric şi glicozilare. NIVEL, s. n. / niveau, s. m. / level. [Ţr. niveau, din lat. libella = cumpănă cu fir de plumB, de la libra = Balanţă] 1) Valoarea atinsă de o anumită mărime fizică sau constantă biochimică. Ex.: n. ‘glicemiei. 2) N. de energie: fiecare dintre valorile posibile ale energiei unei particule, ale unui nucleu atomic, ale unei molecule etc. 3) N. de viaţă: condiţiile reale de existenţă ale unui subiect, ale unei familii sau ale unei populaţii considerată în ansamblu. Abs. pl.: niveluri. NO-SINTAZĂ, s. f. / NO-synthase, s. f. / NO-synthase. V. oxid nitric. NOCARDIA / Nocardia / Nocardia. [Edmond Isidore Etienne Nocard, medic veterinar francez, 1850-1903.] Gen de bacterie filamentoasă din clasa Actinomycetaceae. Unele specii sunt patogene şi determină ‘actinomicoze, ‘micetoame sau micoze cutanate (‘nocardioză). NOCARDIOZĂ, s. f. / nocardiose, s. f. / nocardiosis. [Edmond Isidore Etienne Nocard, medic veterinar francez, 1850-1903; -oză.] Boală determinată de bacteriile din genul *Nocardia, cu localizări îndeosebi subcutanate, pulmonare sau cerebrale. V. actinomicoză. NOCEBO / nocebo / nocebo. [Lat. ştiinţifică nocebo = eu voi face rău, eu voi vătăma; prin analogie cu placeBo.] Substanţă lipsită de activitate farmacologică previzibilă, care antrenează după ingestie efecte indezirabile, atribuite factorilor de ordin psihologic. NOCICEPTINĂ, s. f. / nociceptine, s. f. / nociceptine. ‘Endor-fină prezentă în mod normal în creier. Este alcătuită din 17 aminoacizi şi reprezintă ligandul natural al receptorului *ORL 1. După legarea la receptor creşte sensibilitatea la stimuli *noci-ceptivi. NOCICEPTIV, adj. / nociceptif, -ive, adj. / nociceptive. [Lat. nocivus = dăunător, de la nocere = a face rău, a vătăma; receptus, de la recipere = a primi] Care captează excitaţii dureroase. Ex.: excitaţie nervoasă n., cu punct de plecare într-un focar traumatic, care, transmisă pe cale nervoasă la creier, determină hiperemie şi edem. E. n. n. ar fi cauza şocurilor traumatic şi postoperator. NOCICEPTOR, s. m. / nocicepteur, s. m. / nociceptor. [Lat. nocivus = dăunător, de la nocere = a face râu, a vătăma; 741 NOCIV NODULI AXILARI BRAHIALI receptus, de ta recipere = a primi] Receptor a cărui excitaţie este responsabilă de producerea unei senzaţii dureroase. Sin: receptor nociceptiv. NOCIV, adj. / nocif, -Ive, adj. / noxious. [Lat. nocivus = dăunător, de ta nocere - a face rău, a vătăma.] Care este periculos pentru sănătatea, viaţa, dezvoltarea cuiva. Ex.: agent n. NOCIVITATE, s. f. / nocuite, nocivite, s. f. / noxiousness. [Lat. nocivus = dăunător, de ta nocere = a face rău, a vătăma.] Proprietatea de a fi *nociv. NOCTAMBULISM, s. n. / noctambulisme, s. m. / noctam-bulism. [Lat. nox, noctis = noapte; ambulare = a merge; -ism.] Sin.: somnambulism (v.). NOD, s. n. / noeud, s. m. / node, knot. NA: nodus, pl. nodi (1). [Lat. nodus = nod] 1) Structură anatomică alcătuită dintr-o aglomerare de celule care exercită o funcţie proprie particulară. Această semnificaţie se foloseşte cu precădere ca sin. pentru nodul cardiac. 2) N. adevărate ale cordonului ombilical, favorizate de lungimea exagerată a cordonului sau de un *hidramnios. 3) N. chirurgical, n. în care unul din capetele firului este trecut de două ori în jurul celuilalt capăt. NOD ASCHOFF-TAWARA / noeud Aschoff-Tawara / node of Aschoff-Tawara. NA: nodus atrioventricularis. [Karl Albert Ludwig Aschoff, anatomopatolog german, profesor ta Mar burg, apoi ta Ţreiburg, 1866-1942; Sunao Tawara, anatomopatolog japonez, 1873-1952.] Sin.: nod atrioventricular (v. inimă). NOD ATRIOVENTRICULAR / noeud atrio-ventriculaire / atrioventricular node. NA: nodus atrioventricularis. Sin.: nod Aschoff-Tawara. V. inimă. V. şi pacemaker. NOD KEITH-FLACK / noeud de Keith et Flack / Keith and Flack node. NA: nodus sinuatrialis. [Sir Arthur Keith, anatomist engtez, Londra, 1866-1955; Martin William Flack, fiziotog englez, Londra, 1882-1931.] Sin.: nod sinoatrial (v. i-nimă). V. şi pacemaker. NOD RANVIER / node de Ranvier / Ranvier’s node. touis A. Ranvier, patotog francez, 1835-1922.] V. celulă Schwann. NOD SINOATRIAL / noeud sino-atrial / sinoatrial node. NA: nodus sinuatrialis. Sin.: nod sinoatrial. Sin.: nod Keith-Flack. V. inimă. V. şi pacemaker. NOD VITAL / noeud vital / vital node. Punct situat pe planşeul ventriculului al IV-lea, la nivelul centrului respirator. Lezarea sa antrenează moartea prin oprirea respiraţiei. NODAL, adj. / nodal, -ale, -aux, adj. / nodal. [Lat. nodus = nod] Care se referă la nodul atrioventricular Aschoff-Tawara, la ţesutul din care acesta este constituit sau la procese fiziologice sau patologice în relaţie cu *nodul Aschoff-Tawara. Ex.: ţesut n., ritm n., tahicardie n. NODOZITATE, s. f. / nodosite, s. f. / nodosity. [Lat. nodosi-tas, -atis = încâlceată, de ta nodus = nod] Orice producţie patologică circumscrisă, rotunjită şi dură. Ex.: n. juxtaarticu-lare, leproase, reumatismale. NODUL, s. m. / nodule, s. m. / nodule. NA: nodulus, pl. noduli. [Lat. nodulus = nod mic, dim. de ta nodus = nod] 1) Structură componentă a ţesutului nodal sau a sistemului cardionector al *inimii. V. şi nod. 2) Leziune granulomatoasă, adesea rotundă, de obicei dură a unui viscer (plămâni îndeosebi, inimă), a pielii, a ţesuturilor subcutanate sau osteoarticu-lare. 3) Termen descriptiv pentru opacităţile pulmonare radiolo-gice. 4) O formaţiune anatomică cu formă sferică sau ovoidală. NODUL BUCCINATOR / ganglion buccinateur / buccinator lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL CALD / nodule chaud / hot node. V. cald. NODUL FIBULAR / ganglion fibulaire / peroneal lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL JUGULODIGASTRIC / ganglion principal de Kuttner / jugulodigastric node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL JUGULOOMOHIOIDIAN / ganglion sus-omo-hvoYdien / juguloomohyoid node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL LIMFATIC / nodule lymphatique / lymph node. NA: lymphonodus, pl. lymphonodi. Denumire generică pentru agregatele mici, nodulare de ţesut limfatic, amplasate pe traseul vaselor limfatice din tot corpul. Fiecare n. I. constă dintr-un cortex şi o medulară. Cortexul prezintă două regiuni, una superficială, care conţine *limfocite B organizate în foliculi limfatici, şi una profundă. Unii foliculi prezintă o regiune centrală (centru germinai) unde are loc o intensă proliferare a lim-focitelor B. Cortexul profund este alcătuit mai ales din *lim-focite T şi ^celule dendritice. Medulara n. I. constă din *ma-crofage şi *plasmocite producătoare de anticorpi, dispuse sub formă de cordoane printre sinusoidele limfatice şi vasculare. N. I. reprezintă sediul declanşării răspunsurilor imune faţă de antigenii proteici transportaţi pe cale limfatică. Antigenii care pătrund la nivelul pielii sau mucoaselor (tractusurilor gastroin-testinal şi respirator) ajung în vasele limfatice şi apoi în n. I. regionali, unde limfa este “purificată” de materialul antigenic străin. Distribuţia diferitelor populaţii celulare în n. I. facilitează răspunsul imun, iar structura n. I. nu este fixă, ci se modifică pe parcursul expunerii la diferiţi antigeni. Sin.: ganglion limfatic. NODUL MALAR / ganglion malaire / malar lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL MANDIBULAR / ganglion maxillaire inferieur / mandibular lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL NAZOLABIAL / ganglion nasogenien / nasolabial lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL REUMATOID / noeud rheumatoide / rheumatoid nodule. Element constitutiv al *nodozităţilor subcutanate din *poli-artrita reumatoidă, localizat îndeosebi pe faţa posterioară a antebraţului, la câţiva centimetri deasupra cotului şi considerate ca un indice de gravitate. N. r. este compus dintr-o zonă centrală alcătuită din material fibrinoid, înconjurată de celule his-tiocitare care, la rândul lor, sunt acoperite de ţesut conjunctiv infiltrat de limfocite^şi de plasmocite. Sin.: granulom reumatoid. NODUL SENTINELĂ / nodule sentinelle / sentinel node. Sin. ganglion sentinelă (v.). NODUL SISTER MARY JOSEPH / nodule de Sister Mary Joseph / Sister Mary Joseph nodule. [Sister Mary Joseph Dempsey, superintendentă ta spitatut Saint Mary, Mayo Ctinic, şi asistenta cfiirurgutui Wdtiam Mayo, 1856-1929.] Semn avansat al unui cancer intraabdominal (de regulă gastric). N. apare la nivelul ombilicului şi este palpabil. Mai poate apărea şi în neoplasme de colon, ovar, sân. NODUL TIBIAL ANTERIOR / ganglion tibial anterieur / anterior tibial node. V. tab. anat. - limfatice. NODUL TIBIAL POSTERIOR / ganglion tibial posterieur / posterior tibial node. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ANORECTALI / ganglions anorectaux / anorectal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AORTICI LATERALI / ganglions aortiques / lateral aortic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI APENDICULARI / ganglion appendiculaire / appen-dicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ASCHOFF / nodules d’Aschoff / Aschoff’s nodules. [%art Mbert Ludzoig JAscfioff, medic anatomopatolog german, 1866-1942] V. pancardită. NODULI AXILARI (v. şi grupele individuale: cubitali, superficiali, profunzi) / ganglions axillaires / axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI APICALI / ganglions sous-claviculaires / apical group of axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI BRAHIALI / ganglions du bras / brachial axillary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. 742 noduli axilari centrali NODULI GLUTEALI SUPERIORI NODULI AXILARI CENTRALI / ganglions axillaires centraux / central group of axiliary iympn nodes. V. iab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI CUBITALI / ganglions cubitaux / cubital axiliary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI INTERPECTORALI / ganglions interpecto-raux / interpectoral axiliary lymph nodes. V. tab. anat. -limfatice. NODULI AXILARI LATERALI / ganglions axillaires lateraux / lateral group of axiliary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI PROFUNZI (v. şi grupele individuale: centrali şi apicali) / ganglions axillaires profonds / deep axi-lary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI SUBSCAPULARI / ganglions axillaires sous-scapulaires / subscapular axiliary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI AXILARI SUPERFICIALI (v. şi grupele individuale: laterali, pectorali, subscapulari, interpectorali şi brahiali) / ganglions axillaires superficiels / surface axiliary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI BOUCHARD / nodules de Bouchard / Bouchard’s nodes. [Charles Jacques Bouchard, medic francez, profesor de patologie generate te (Paris, 1837-1915.] Reprezintă expresia clinică a artrozelor interfalangiene proximale. în general sunt asociaţi cu *n. Heberden, rareori existând solitari. Localizarea de elecţie a n. B. este pe faţa dorsală a articulaţiilor interfalangiene proximale. Valoarea semeiologică a n. B. este mai importantă decât a n. Heberden, deoarece articulaţiile interfalangiene distale reprezintă sediul exclusiv al manifestărilor degenerative reumatismale (excepţie: artrita psoriazică), în timp ce la nivelul articulaţiilor proximale interfalangiene se localizează şi alte forme de reumatism, de ex. inflamator (poliar-trita reumatoidă). Eventuala asociere a n. B. cu n. Heberden sugerează existenţa unei forme degenerative de reumatism, incidenţa reumatismului inflamator (poliartrita reumatoidă) sau a lupusului eritematos diseminat fiind foarte redusă. NODULI BRONHOPULMONARI / ganglions des pedicules pulmonaires / bronchopulmonary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI BUSACCA / nodules de Busacca / Busacca’s nodes. [Archimede Busacca, oftalmolog italian, sec. XX.] Situaţi la nivelul suprafeţei iriene, n. B. reprezintă acumularea de celule inflamatorii în *uveita granulomatoasă, dispărând în urma tratamentului antiinflamator. NODULI CAVI LATERALI / ganglions latero-caves / lateral caval lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CELIACI / ganglions du tronc cceliaque / c(o)eliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CERVICALI ANTERIORI (v. şi grupele individuale: superficiali şi profunzi) / ganglions cervicaux anterieurs / anterior cervical lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CERVICALI ANTERIORI PROFUNZI (v. şi grupele individuale: infrahioidieni, prelaringieni, tiroidieni, pretra-heali şi paratraheali) / ganglions cervicaux anterieurs profonds / anterior cervical deep lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CERVICALI ANTERIORI SUPERFICIALI / ganglions cervicaux anterieurs superficiels / anterior cervical superficial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CERVICALI LATERALI (v. şi grupele individuale: superficiali şi profunzi) / ganglions cervicaux lateraux / lateral cervical lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CERVICALI LATERALI PROFUNZI (v. şi grupele individuale: jugulari anteriori, jugulari laterali, jugulodi- gastric, juguloomohioidian şi supraclaviculari) / ganglions lateraux profonds du ccu / deep cervical lymph nodes= V tab. anat. - limfatice. NODULI CERVICALI LATERALI SUPERFICIALI / ganglions lateraux superficiels du cou / superficial cervical lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI COLICI DREPŢI / groupe ganglionnaire principal de Partere colique droite superieure / right colic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI COLICI MIJLOCII / groupe ganglionnaire principal de Partere colique moyenne / middle colic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI COLICI STÂNGI / groupe ganglionnaire principal de Partere colique gauche superieure / left colic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI CUBITALI (epitrohleeni) / ganglions cubitaux / cubital lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI DIAFRAGMATICI (v. noduli frenici superiori). V. tab. anat. - limfatice. NODULI EPIGASTRICI INFERIORI / ganglions epigastriques / inferior epigastric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI FACIALI (v. şi grupete individuale: buccinator, nazolabial, malar, mandibular, submental) / ganglions faci-aux / facial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI FRENICI INFERIORI / ganglions diaphragmatiques inferieurs / inferior phrenic lymph nodes. V. tab. anat. -limfatice. NODULI FRENICI SUPERIORI / groupe anterieur des ganglions diaphragmatiques / superior phrenic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GAMNA-GANDY / nodules de Gamna-Gandy / Gamna-Gandy nodes. [Carlo Gamna, medic italian, 1866-1906; Charles Gandy, chirurg francez, 1872-1943.] Formaţiuni nodulare mici, de culoare galben-brună sau brună. Apar în splină în condiţiile unei splenomegalii congestive, în *dre-panocitoză şi în *boala Banti. Sunt alcătuite din ţesut fibros sau din fibre de colagen impregnate cu pigmenţi ferici ori săruri de calciu şi înconjuraţi la periferie de o zonă hemo-ragică. Se formează îndeosebi în jurul hemoragiilor perivas-culare. Sin.: noduli siderotici. NODULI GASTRICI DREPŢI / ganglions de Partere pylorique / right gastric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GASTRICI INFERIORI (v. noduli gastroomentali drepţi). V. tab. anat. - limfatice. NODULI GASTRICI STÂNGI (superiori) / ganglions de la chaîne coronaire stomachique / left gastric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GASTRODUODENALI (v. noduli pilorici). V. tab. anat. - limfatice. NODULI GASTROEPIPLOICI (v. noduli gastroomentali drepţi şi stângi). V. tab. anat. - limfatice. NODULI GASTROOMENTALI DREPŢI / ganglions gastro-epi-ploiques droits / right gastroomental lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GASTROOMENTALI STÂNGI / ganglions gastro-epi-ploîques gauches / left gastroomental lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GLUTEALI (v. şi grupele individuale: gluteali superiori şi inferiori) / ganglions fessiers / gluteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GLUTEALI INFERIORI / ganglions fessiers inferieurs / inferior gluteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI GLUTEALI SUPERIORI / ganglions fessiers supe-rieurs / superior gluteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. 743 NODULI HEBERDEN NODULI MEYNET NODULI HEBERDEN / nodules de Heberden / Heberden’s nodes. [William Heberden, medic englez, Londra, 1710-1801.] Expresia clinică a artrozelor interfalangiene distale. Apar sub formă de nodozităţi de dimensiuni variabile, de la 0,5-1 cm, au consistenţă dură, osoasă şi sunt situaţi pe faţa dorsală şi cubitală a articulaţiei interfalangiene distale (n. unici) sau de ambele părţi ale articulaţiei (n. multipli). Tegumentele supraiacente au aspect normal sau uşor eritematos. Iniţial sunt situaţi pe index şi medius, ulterior, pe măsura evoluţiei procesului degenerativ articular, nodozităţile interesează inelarul şi foarte rar auricularul şi policele. N. au tendinţa de a deforma articulaţiile şi de a modifica axul falangei distale, deviindu-l spre marginea cubitală a mâinii şi anterior. Sunt în general nedureroşi la debut. Devin dureroşi la efort, ca şi, uneori, la femei în perioada climacteriului. Incidenţa este mai mare la femei (10/1). N. H. sunt mai frecvent întâlniţi după 75 de ani, când o treime din persoane prezintă astfel de formaţiuni. Sin.: boală Heberden (def. 2). NODULI HEPATICI / ganglions de la chaîne hepatique / hepatic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILEOCOLICI (v. şi grupele individuale: prececali, retrocecali şi apendicular) / chaîne ganglionnaire ileocol-ique / ileocolic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI COMUNI (v. şi grupele individuale: mediali, intermediari, laterali, subaortici, promontorieni) / ganglions iliaques primitifs / common iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI COMUNI INTERMEDIARI / groupe moyen des ganglions iliaques primitifs / intermediate common iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODUL! ILIACI COMUNI LATERALI / groupe externe des ganglions iliaques primitifs / lateral common iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI COMUNI MEDIALI / groupe interne des ganglions iliaques primitifs / medial common iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI COMUNI PROMONTORIENI / groupe du promontoire des ganglions iliaques primitifs / common iliac lymph nodes of promontory. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI COMUNI SUBAORTICI / groupe moyen des ganglions iliaques primitifs / subaortic iliac common lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI EXTERNI (v. şi grupele individuale: mediali, intermediari, laterali, interiliaci) / ganglions iliaques externes / externai iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI EXTERNI INTERMEDIARI / ganglions iliaques externes, Ies chaînes moyennes / intermediate externai iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI EXTERNI LATERALI / ganglions iliaques externes, Ies chaînes externes / lateral externai iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI EXTERNI MEDIALI / ganglions iliaques externes, Ies chaînes internes / medial externai iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI ILIACI INTERNI (v. şi grupele individuale: gluteali superiori, gluteali inferiori, sacrali, obturatorii) / ganglions iliaques internes / internai iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI INFRAHIOIDIENI / ganglions thyro-hyoî'diens / infrahyoid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI INGHINALI PROFUNZI / ganglions inguinaux pro-fonds / deep inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI INGHINALI SUPERFICIALI (v. şi grupele individuale: superomediali, superoiateraii, inferiori) / gangiions inguinaux superficiels / superficial inguinal lymph nodes, V. tab. anat. - limfatice. NODULI INGHINALI SUPERFICIALI INFERIORI / ganglions inguinaux superficiels inferieurs / inferior superficial inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI INGHINALI SUPERFICIALI SUPERO-LATERALI / ganglions inguinaux superficiels supero-externes / supero-lateral superficial inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - lim- NODULI INGHINALI SUPERFICIALI SUPERO-MEDIALI / ganglions inguinaux superficiels superointernes / supramedi-al superficial inguinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI INTERCOSTALI / ganglions intercostaux / inter-costal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI INTERILIACI / ganglions iliaques externes, Ies chaînes moyennes / interiliac externai iliac lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI JUGULARI ANTERIORI (v. şi noduli individuali: jugulodigastric, juguloomohioidian) / ganglions anterieurs de la chaîne jugulaire interne / anterior jugular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI JUGULARI LATERALI / chaîne jugulaire interne des ganglions lateraux profonds du cou / lateral jugular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI JUXTAESOFAGIENI / ganglions juxta-ceso-phagiens / pulmonary juxta(o)esophageal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI KOPPE / nodules de Koppe / Koppe’s nodes. [Leonhard Koppe, oftalmolog german, itfatte, 1884-1969.] Acumulare de celule inflamatorii la nivelul marginii pupilare, în *uveite complicate cu *sinechii posterioare. NODULI LISCH / nodules de Lisch / Lisch’s nodes. [Karl Lisch, oftalmolog austriac, 1907-1999.] Leziuni pigmentare de 1 mm, maronii, irizate, observate în *neurofibromatoză, alături de alte manifestări. NODULI LOMBARI (v. şi grupele individuale: drepţi, intermediari, stângi) / ganglions abdomino-aortiques / lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI LOMBARI DREPŢI (v. şi grupele individuale: cavi laterali, precavi, postcavi) / ganglions latero-aortiques droits / right lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI LOMBARI INTERMEDIARI / ganglions retro-aor-tiques / intermediate lumbar lymph nodes. V. tab. anat. -limfatice. NODULI LOMBARI STÂNGI (v. şi grupele individuale: aor-tici, laterali, preaortici, postaortici) / ganglions latero-aortiques gauches / left lumbar lymph nodes. V. tab. anat. -limfatice. NODULI MASTOIDIEN! / ganglions mastoî'diens / mastoid lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEDIASTINALI ANTERIORI / ganglions mediastin-aux anterieurs / anterior mediastinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEDIASTINALI POSTERIORI (v. şi grupele individuale: pulmonari, bronhopulmonari, traheobronhici inferiori, traheobronhici superiori, juxtaesofagieni, paratraheali şi ai arcului venei azigos) / ganglions mediastinaux posterieurs / posterior mediastinal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEYNET / nodules de Meynet / Meynet’s nodes. [Paul Claude Hyacinthe Meynet, medic francez, (Paris, 1831-1892.] Apar în 2-10 % din cazurile de Reumatism articular 744 noduli mezenterici NODULI RETROCECALI acut, au o mărime de 0,5-1 cm, dispar în zile sau luni şi se asociază frecvent cu leziuni ale cordului. în ’poliartrita reuma-toidă se întâlnesc în 10-20 % din cazuri, au dispoziţie simetrică, consistenţă variabilă, mărime de 3-5 cm, sunt mobili pe planurile profunde sau pot adera la periost. NODULI MEZENTERICI (v. şi grupele individuale: juxtain-testinali, mijlocii, superiori) / ganglions mesenteriques / mesenteric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEZENTERICI INFERIORI (v. şi grupele individuale: sigmoidieni, rectali superiori şi pararectali) / ganglions mesenteriques inferieurs / inferior mesenteric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEZENTERICI MIJLOCII / groupe moyen des ganglions mesenteriques superieurs / central mesenteric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEZENTERICI SUPERIORI / ganglions mesenteriques superieurs / superior mesenteric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI MEZOCOLICI (v. şi grupele individuale: paracolici, colici drepţi, mijlocii, stângi) / ganglions mesocoliques / mesocolic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI OBTURATORII / ganglions du trou obturateur / obturator lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI OCCIPITALI / ganglions occipitaux / occipital lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI OSLER / nodules d’Osler / Osler’s nodes. [Sir William Osler, medic canadian care a practicat în SWi şi ftngtia, profesor de medicină Ca Oxford, 1849-1919.] N. mici, dureroşi, care apar de obicei la nivelul degetelor palmelor, picioarelor, la nivelul plantelor, persistând ore până la zile. Sunt prezenţi la aproximativ 10-25 % dintre bolnavii cu endo-cardită bacteriană subacută, dar pot fi prezenţi şi în alte boli. Alte localizări: antebraţe, gambe, pavilionul urechii. Se pot necroza şi au la origine emboli septici sau *complexe imune capilare. Sin.: semn Osler. NODULI PANCREATICI INFERIORI / ganglions pancreatiques inferieurs / inferior pancreatic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PANCREATICI SUPERIORI / ganglions de la chaîne splenique / superior pancreatic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PANCREATICODUODENALI / ganglions de Partere pancreatico-duodenale / pancreatic-duodenal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PANCREATICOSPLENICI (v. noduli pancreatici superiori). V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARACOLICI / ganglions paracoliques / paracolic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARAMAMARI / ganglions paramammaires de Gerota / paramammary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARARECTALI / ganglions pararectaux / pararec-tal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARASTERNALI / ganglions mammaires internes / parasternal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARATRAHEALI / ganglions paratracheals / para-tracheal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARAUTERINI / ganglions parauterins / parauterine lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARAVAGINALI / ganglions paravaginaux / pa-ravaginal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PARAVEZICALI (v. şi grupele individuale: prevezi-cali, vezicali, laterali, postvezicali) / ganglions paravesi-caux / paravesicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PAROTIDIEN! INTRAGLANDULARI / ganglions paro-tidiens profonds intragianauiaires / intragianduiar paroiia lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PAROTIDIENI PROFUNZI (v. şi grupele individuale: preauriculari, infraauriculari, intraglandulari) / ganglions parotidiens profonds / deep parotid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PAROTIDIENI SUBFASCIALI INFRAAURICULARI / ganglions parotidiens inferieurs sous-auriculaires / infraau-ricular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PAROTIDIENI SUBFASCIALI PREAURICULARI / ganglions parotidiens sous-aponevrotiques preauriculaires / preauricular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PAROTIDIENI SUPERFICIALI / ganglions parotidiens superficiels sus-aponevrotiques / superficial parotid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PERICARDICI LATERALI / ganglions pericardiques lateraux / lateral pericardial lymph nodes. V. tab. anat. -limfatice. NODULI DE PERMEAŢIE / nodules de permeation / per-meation nodules. N. cu localizare cutanată sau mucoasă, situaţi în apropierea unei tumori maligne sau a cicatricei sale de exereză, care reprezintă mici focare metastatice diseminate pe cale vasculară locală. NODULI PILORICI / ganglions sous-duodeno-pyloriques / pyloric lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI POPLITEI (v. şi grupele individuale: superficiali şi profunzi) / ganglions poplites / popliteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI POPLITEI PROFUNZI / ganglions poplites profonds / deep popliteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI POPLITEI SUPERFICIALI / ganglions poplites superficiels / superficial popliteal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI POSTAORTICI / ganglions retro-aortiques / postaor-tic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI POSTCAVI / ganglions retrocaves / postcava; lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI POSTVEZICALI / groupe posterieur des ganglions paravesicaux / postvesicular lymph nodes. V. tab. anat. -limfatice. NODULI PREAORTICI / ganglions preaortiques / preaortic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PRECAVI / ganglions precaves / precaval lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PRECECALI / ganglions caecaux anterieurs / prec(a)ecal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PRELARINGIENI / ganglions prelarynges / prela-ryngeal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PREPERICARDICI / ganglions prepericardiques / prepericardial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PRETRAHEALI / ganglions pretracheaux / pretra-cheal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PREVERTEBRALI / ganglions prevertebraux / pre-vertebral lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PREVEZICALI / ganglions prevesicaux / prevesicu-lar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI PULMONARI / ganglions intrapulmonaires / pul-monary lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI RECTALI SUPERIORI / ganglion principal du rec-tum / superior rectal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI RETROAURICULARI (v. noduli mastoidieni). V. tab. anat. - limfatice. NODULI RETROCECALI / ganglions caecaux posterieurs / left lumbar lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. 745 NODULI RETROFARINGIENI NORADRENALINĂ NODULI RETROFARINGIENI / ganglions retropharyngiens / retropharyngeal lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI SACRALI / ganglions sacres lateraux / sacral lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI SIDEROTICI / nodules siderotiques / siderotic no-dules. Sin.: noduli Gamna-Gandy (v.). NODULI SIGMOIDIENI / ganglions sigmoYdes / sigmoid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI SPLENICI / ganglions spleniques / splenic lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI SUBMANDIBULARI / ganglions sous-maxillaires / submandibular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI SUBMENTALI / ganglions sous-mentaux / sub-mental lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI SUPRACLAVICULARI / ganglions sus-claviculaires / supraclavicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI TIROIDIENI / ganglions thyroTdiens / thyroid lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI TRAHEOBRONHICI INFERIORI / ganglions intertra-cheo-bronchiques / inferior tracheobronchial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI TRAHEOBRONHICI SUPERIORI / ganglions pretra-cheaux / superior tracheobronchial lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI VEZICALI LATERALI / ganglions vesicaux lateraux / lateral vesicular lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULI VISCERALI ABDOMINALI / ganglions abdominaux / visceral lymph nodes. V. tab. anat. - limfatice. NODULII ARCULUI VENEI AZIGOS / ganglions de la crosse d’azygos / nodes of arch of azygos vein. V. tab. anat. -limfatice. NODULII NERVULUI ACCESOR / ganglions du nerf spinal / accessory nerve lymph node. V. tab. anat. - limfatice. NODULITĂ, s. f. / nodulite, s. f. / nodulitis. [Lat. nodulus = nod mic, de Ca nodus = nod; -ită.) Inflamaţie a unui *nodul. N . reumatoidă reprezintă asocierea a numeroase *nodozităţi reumatismale, artrite reumatoide discrete şi *geode osoase epi-fizare. Evoluţia n. este favorabilă şi regresivă. NODULOZĂ, s. f. / nodulose, s. f. / nodulosis. Prezenţa de noduli multipli. NOETIC, adj. / noetique, adj. / noetic. [Qr. noein = a gândi) Care se referă la aspectul intelectual al gândirii, în opoziţie cu aspectul afectiv sau timic al acesteia. NOGUCHIA / Noguchia / Noguchia. [Hideyo Noguchi, bacte-rioCog fi patoCog japonez stabilit în SUCI Ca 9{etv O^orCi (jRocCţefeCler Institute), 1876-1928.) Gen de bacterii din familia Brucellaceae, clasa Schizomycetes, de formă bacilară, încapsulate, Gram-negative. Se găsesc pe conjunctivă, unde determină leziuni foliculare. NOIŢĂ, s. f. / lunule, s. f. / lunula. [Lat. novus = nou; -ită.) Sin. pop. pentru leuconichie (v.). NOMA, s. f. / noma, s. m. / noma. [Qr. nome = acţiunea de a roade, de Ca nemein = a roade.) Ulceraţie a peretelui obrazului, pe care îl perforează uneori, făcând să comunice cavitatea bucală cu exteriorul, din cauza unor tulburări trofice de etio-logie infecţioasă. Poate complica o stomatită ulceroasă necrotică sau o boală generală epuizantă. Sin.: stomatită gangrenoasă. NOMINA ANATOMICA / Nomina Anatomica / Nomina Anatomica. [Lat. nominare = a denumi; anatomica = anatomică, din gr. ana = în jurul, tome = tăiere, secţiune, de Ca tem-nein - a tăia.] Terminologia anatomică a fost denumită “matematica terminologiei medicale” deoarece marea majoritate a termenilor sunt derivaţi din afixele (rădăcini, sufixe şi prefixe) greco-latine. De aceea, în 1895, din iniţiativa Societăţii Germane de Anatomie a fost stabilită Basel N. A. (BNA). Prima ţară în care s-a adoptat nomenclatura internaţională BNA a fost Franţa. A urmat revizuirea de la Birmingham, iar în 1955, la al V-lea Congres Internaţional al Anatomiştilor, s-a adoptat Paris N. A. (PNA). Au urmat alte revizuiri la congresele al Vll-lea (New York, 1960), al Vlll-lea (Wiesbaden, 1965), al X-lea (Tokyo, 1975), al Xl-lea (Mexico City, 1980) şi al Xll-lea (Londra, 1985). Cu toate că terminologia anatomică internaţională reprezintă modelul către care ar trebui să aspire toate domeniile medicinei, şi în cazul N. A. sunt utilizaţi, în paralel, termeni care nu aparţin sistemului unitar şi a căror formă variază de la ţară la ţară. Pentru exemple, v. Tabele de date anatomice. Abrev.: NA. NOMOGRAMĂ, s. f. / nomogramme, s. m. / nomogram. [Qr. nomos = obicei având forţă de Cege; gramma = înscriere.) Reprezentare grafică într-un plan, formată dintr-un sistem de puncte şi linii indicând o relaţie între două sau mai multe mărimi variabile. Cu ajutorul n. se pot determina valorile uneia sau unora dintre mărimi, în funcţie de valorile date ale celorlalte mărimi care intră în relaţia considerată. Ex.: suprafaţa corpului poate fi citită direct pe n. cunoscând înălţimea şi greutatea unui subiect. NON-INVAZIV, adj. / non-invaslve, non-effractif, -ive, adj. / non-invasive. [LngC. non - negaţie; Cat. invasus, de Ca invadere = a invada) Despre un act (procedeu) medical realizat fără traversarea pielii sau a unei mucoase. în sens mai larg, despre orice procedeu care nu afectează organismul. Ex.: investigaţie n.-i. NON-MALADIE, s. f. / non-maladie, s. f. / nondisease. Termen introdus încă din 1965 de C. K. Meador ("The Art and Science of Nondisease", N. Engl. J. Med., 1965; 272 : 92-93) cu referire la cazul în care o serie de simptome sunt prezente, dar boala căreia corespund aceste simptome nu se confirmă. Tratamentul unei non-maladii nu este niciodată cel indicat pentru entitatea clinică corespondentă. NON-PROPRIU, adj. / non-soi, adj. / non-self. [LngC. non ■ negaţie; Cat. proprius = ceea ce ne aparţine.) Material (macro-moleculă, celulă, ţesut) străin în raport cu sistemul imunolo-gic al organismului considerat. Este prima condiţie a unui anti-gen. Sin.: non-self. Ant.: seif. NON-SELF, adj. / non-soi, adj. / non-self. [LngC. non * negaţie; seif = de sine.) Sin.: non-propriu (v.). NOOLEPTIC, adj., s. n. / nooleptique, adj., s. m. / noolep-tic. [Qr. noos, nous = intedgenţă; leptikos = care se fumează pe.) (Medicament) psihotrop care diminuează vigilenţa, ce reglează ciclul veghe-somn. *Hipnoticele sunt principalele n. NOOSFERĂ, s. f. / noosphere, s. f. / noosphere. [Qr. noos, nous = intedgenţă; Cat. sphaera, gr. sphaira = sferă) *Geosferă produsă şi dominată de mintea omenească. Cuprinde sistemele de idei prin care omul transformă natura, sistemele tehnologice şi spaţiile pătrunse de raţiunea omului. NOOTROP, adj., s. n. / nootrope, adj., s. m. / nootropic. [Qr. noos, nous = intedgenţă; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.) 1) Care acţionează asupra funcţiilor intelectuale. 2) Medicament care ameliorează procesele metabolice neuronale în leziunile cerebrale hipoxice, toxice, traumatice sau involutive şi care acţionează pozitiv asupra proceselor cognitive. NORADRENALIN-N-METILTRANSFERAZĂ, s. f. / noradre-naline-N-methyltransferase, s. f. / norepinephrin-N-methyl-transferase. Enzimă care catalizează sinteza *adrenalinei prin *metilarea *noradrenalinei (norepinefrinei). Donorul de metil este adenozil-metionina. NORADRENALINĂ, s. f. / noradrenaline, s. f. / noradrena-line. [Nor * abreviere de Ca cuznnteCe germane Nitrogen ofine Radical = atom de azot fără radical; Cat. ad = aproape de, 746 noradrenergic NORTHERN BLOT lângă; ren7 -is = rinichi; -ină.] (DCI) ‘Catecolamină secretată îndeosebi de celulele simpatice ale ganglionilor pararahidieni, pornind de la *dopamină. N. diferă de ‘adrenalină prin absenţa unei grupări metil la nivelul atomului de azot. Acţiunea sa vasoconstrictoare şi hipertensivă este superioară celei a adrena-linei şi se produce prin stimularea ‘receptorilor alfa-adrenergici. Concentraţia normală a n. în sânge este de 4-5 mg la litru, iar eliminarea urinară sub 100 pg pe 24 de ore (sub 590 nmol). N. levogiră se utilizează în stările de ‘colaps, injectată intravenos sau intracardiac. Sin.: norepinefrină, levarterenol (DCI). V. receptori adrenergici şi receptori alfa-adrenergici. NORADRENERGIC, adj. / noradrenergique, adj. / noradrenergic. Care acţionează prin intermediul ‘noradrenalinei. Ex.: nervi n. NOREPINEFRINĂ, s. f. / norepinephrine, s. f. / norepineph-rine. [Nor - abreviere de Ca cuvintele germane Nitrogen ohne Radical = atom de azot fără radical; gr. epi = pe; nephros = rinichi; -ină.] Sin.: noradrenalină (v.). NO-RESTRAINT / no-restraint / no-restraint. [în engl. = fără constrângere.] Anglicism prin care se denumeşte absenţa mijloacelor de contenţie în unităţile de psihiatrie. NORMAL, adj. / normal, -ale, -aux, adj. / normal. [Lat. norma = normă., regulă, lege, model] 1) Semnificaţie generală: care este sau care se produce, se întâmplă în mod obişnuit, potrivit cu natura lucrurilor, firesc, natural. 2) în medicină: care este sănătos din punct de vedere fizic şi psihic, în realitate, n., termen fundamental pentru medic (deoarece bolile reprezintă, în general, consecinţa unor abateri de la n.), este dificil de definit. Se pot observa trei tendinţe: a) N. este recunoscut prin opoziţie cu anormalul, după cum sănătatea este definită în raport cu boala. Este n. sau sănătos un organ, în funcţie de prezenţa sau absenţa unui proces patologic. Rezultă^ că anormal ar trebui asimilat cu patologic şi, deci, cu boala. în realitate, un purtător al unei anomalii fizice nu este obligatoriu un bolnav. Ex.: un miop nu este n., dar nu este un bolnav, un vârstnic prezintă deficienţe senzoriale înscrise în evoluţia normală a vieţii, dar poate fi sănătos, b) Un om n., definit în raport cu un prototip ideal, care să nu prezinte nici o abatere de la normele structurale, funcţionale şi psihologice nu a fost identificat. în cazul stării psihice, frontierele absolute între mental n. şi anormal sunt imposibil de delimitat. c) O altă concepţie: pragul care separă n. de anormal ar putea fi definit prin raţionament statistic. Subiectul n. este cel situat aproape de media aritmetică a unui lot de subiecţi la nivelul căruia s-a studiat, respectând rigorile statisticii, o caracteristică fizică, fiziologică sau patologică. Anormal este subiectul la care o caracteristică proprie se abate de la medie. De regulă, aprecierea n. se efectuează pe baza abaterii standard (v. anomalie). Totodată, există variaţii ale normelor conform cărora se stabileşte n., în funcţie de epocă, ţară, vârstă şi chiar în raport cu fiecare individ. NORMALITATE, s. f. / normalite, s. f. / normality. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model] 1) Starea de a fi ‘normal sau „starea obişnuită a unui fenomen” (V. Săhleanu). N. statistică se exprimă prin valoarea cea mai frecventă la o anumită grupă de populaţie, în funcţie de vârstă şi sex. 2) Numărul de ‘echivalenţi-gram de solvit pe litru de soluţie. NORMĂ, s. f. / norme, s. f. / norm. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model] Stare obişnuită, conformă unei reguli stabilite. NORMOBAR, adj. / normobare, adj. / normobaric. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. baros = greutate.J Care se află, se desfăşoară la presiune atmosferică normală. NORMOBLAST, s. n. / normoblaste, s. m. / normoblast. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. blastos = germen] Sin.: ‘eritroblast, mai precis, eritroblast normal. NORMOBLASTOZĂ, s. f. / normoblastose, s. f. / nor-moblastosis. [Lat. norma = norma, regulă, lege, model; gr. blastos = germen; -oză.] Prezenţa de ‘normoblaste în sânge sau în măduva osoasă. NORMOCAPNIE, s. f. / normocapnie, s. f. / normocapnia. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. kapnos = fum, vapor.] Concentraţie normală a C02 dizolvat în plasma sanguină, adică valoare normală a presiunii parţiale a bioxidului de carbon (pC02) în sânge. NORMOCIT, s. n. / normocyte, s. m. / normocyte. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. kytos = celulă.] Sin.: eritrocit (v.). NORMOCITOZĂ, s. f. / normocytose, s. f. / normocytosis. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. kytos = celulă; -oză.] Existenţa în sânge a globulelor roşii de dimensiuni normale (izocitoză). Uneori se înţelege prin n. şi un număr normal de eritrocite. NORMOCROM, adj. / normochrome, adj. / normochromic. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. khroma, -atos = culoare.] A cărui culoare este normală sau care se colorează normal. Frecvent, termenul se referă la eritrocitele care au o culoare normală şi, deci, un conţinut normal de ‘hemoglo-bină. V. şi anemie. NORMODROM, adj. / normodrome, adj. / orthodromic. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. dromos = cursă, drum.] Despre o contracţie cardiacă propagată în sens normal. NORMOGENEZĂ, s. f. / normogenese, s. f. / normogenesis. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. genesis = producere, de la german = a produce.] Evoluţie normală a întregului organism sau a unei părţi din organism în cursul dezvoltării. NORMOLIPEMIANT, adj., s. n. / normolipemiant, adj., s. m. / lipid lowering drug. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. lipos = grăsime; haima, -atos = sânge.] Sin.: hipolipemiant (v.). NORMOTENSIV, adj. / normotendu, -e, adj. / normotensive. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; tensus, de la tendere = a întinde.] Persoană a cărei ‘tensiune arterială este normală. NORMOTIP, adj., s. n. / normotype, adj., s. m. / normotype. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. typos = tip, model, marcă.] Tipul normal, sănătos, echilibrat structural şi funcţional. NORMOTOP, adj. / normotope, adj. / normotopic. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. topos = loc.] 1) A cărui localizare este normală. 2) în electrocardiografie, o excitaţie generată în ‘nodul sinusal sau un ritm cardiac normal, cu comandă sinusală. NORMOVOLEMIE, s. f. / normovolemie, s. f. / normo-vol(a)emia. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a răsuci, a învârti; gr. haima, -atos = sânge.] Volum sanguin total (‘volemie) normal. NORMOXEMIE, s. f. / normoxemie, s. f. / normox(a)emia. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge.] Conţinutul normal în oxigen al sângelui. Starea sângelui cu un conţinut normal în oxigen. NORMOXIE, s. f. / normoxie, s. f. / normoxia. [Lat. norma = normă, regulă, lege, model; gr. oxys = acru, oxigen.] Ansamblul condiţiilor fiziologice în cadrul cărora este prezentă în sânge cantitatea de oxigen necesară proceselor metabolice. NORTHERN BLOT / Northern blot / Northern blot. Expresie engleză desemnând, printr-un joc de cuvinte (v. Southern blot), tehnica de separare a ARN în funcţie de masă prin 747 NOSENCEFAL NUCLEI CENUŞII CENTRALI electroforeză (de obicei în gel de agaroză), după care fragmentele izolate sunt transferate pe un filtru de nitroceluloză, unde sunt imobilizate în poziţiile lor relative (consecutive elec-troforezei). în continuare, la nivelul filtrului are loc hibridarea cu o sondă marcată (frecvent radioactivă) specifică secvenţei de ARN studiate. V. Western blot, Southern blot. NOSENCEFAL, s. m. / nosencephale, s. m. / nosencephalus. [Qr. nosos = Boală; enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap.] Făt cu ‘aplazie a lobilor frontali şi temporali cerebrali. NOSOCOMIAL. Var. pentru nozocomial (v.). NOSOFOBIE, s. f. / nosophobie, s. f. / nosophobia. [Qr. nosos = Boală; phobos = frică] Teama de îmbolnăvire şi de boli, cel mai adesea grave: cancer, SIDA. Var.: nozofobie. NOSOGENIE, s. f. / nosogenie, s. f. / nosogeny. [Qr. nosos = Boală; gennan = a genera.] Studiul cauzelor şi dezvoltării maladiilor. NOSOGNOZIE, s. f. / nosognosie, s. f. / nosognosia. [Qr. nosos - Boală; gnosis = cunoaştere.] Conştientizarea de către un bolnav a maladiei sale, a tulburărilor de care suferă. NOSOGRAFIE, s. f. / nosographie, s. f. / nosography. [Qr. nosos = Boală; graphein = a scrie.] Clasificarea metodică a bolilor. Var.: nozografie. NOSOLOGIC, adj. / nosologique, adj. / nosologic. [Qr. nosos = Boală; logos = ştiinţă] Privitor la ‘nosologie. Un grup n. reprezintă un ansamblu de boli care au aceeaşi cauză sau cauze foarte apropiate unele de altele (agenţi infecţioşi sau parazitari, tulburări de metabolism, carenţe, îndeosebi vita-minice, boli ereditare). Ex.: *rickettsioze, ‘lipoidoze, ‘avita-minoze etc. Var.: nozologic. NOSOLOGIE, s. f. / nosologie, s. f. / nosology. [Qr. nosos = Boală; logos = ştiinţă] Studiul caracterelor distinctive ale bolilor, care permite definirea şi clasificarea lor. Var.: nozologie. NOSOMANIE, s. f. / nosomanie, s. f. / nosomania. [Qr. nosos = Boală; mania = neBunie.] Preocupare excesivă a unei persoane de starea sănătăţii sale, care se alarmează la cele mai mici semne. Var.: nozomanie. V. şi ipohondrie. NOSTOCITOZĂ, s. f. / nostocytose, s. f. / homing. [Qr. nos-tos = întoarcere acasă, de la nostein = a se întoarce acasă; kytos = celulă; -oză.] Proprietăţile celulelor embrionare provenind din acelaşi organ de a se recunoaşte, după ce, prin tripsinizare controlată, au fost separate populaţii celulare din diverse organe. Puse împreună, celulele provenind din acelaşi organ se reagregă. Sin.: homing. NOTALGIE, s. f. / notalgie, s. f. / notalgia. [Qr. noton = spinare, spate; algos = durere.] Durere dorsolombară. N. pares-tezişă este o ‘nevrită limitată la ramurile posterioare ale nervilor spinali. Se caracterizează prin prurit în zona delimitată de marginea internă a omoplatului şi primele vertebre dorsale. Se poate asocia la neoplaziile endocrine şi îndeosebi la ‘sindromul Sipple. NOTALGIE PARESTEZICĂ / notalgie paresthesique / notalgia paresthetica. V. notalgie. NOTENCEFAL, s. m. / notencephale, s. m. / notencephalus. [Qr. noton = spinare, spate; enkephalos = creier, de la en = în, kephale = cap.] Făt al cărui craniu prezintă o deschidere în zona occipitală, prin care se produce o ‘hernie a ence-falului. Hernia se constituie sub forma unei tumori pediculate denumite n. NOTOCORD, s. n. / notochorde, notocorde, s. f. / notochord. [Qr. noton = spinare, spate; khorde = coardă] Scheletul axial primitiv al Embrionului, servind ca ax focal, în jurul căruia se dezvoltă corpurile vertebrale. Sin.: coardă dorsală. NOTOCORDODISRAFIE, s. f. / notochordodysrraphie, s. f. / split notochord syndrome. [Qr. noton = spinare, spate; khorde = coardă; dys - greu, dificil; rhaphe = sutură] Termen care cuprinde malformaţiile rezultate dintr-o diviziune localizată a ‘notocordului, consecinţă a unei aderenţe anormale între endoderm şi ectoderm. Această aderenţă se alungeşte în timpul dezvoltării, determinând constituirea unei fistule enterice dorsale, care uneşte tubul digestiv cu pielea spatelui, traversând rahisul şi nevraxul. Fistula se poate fragmenta în diverticuli, chisturi sau tumori, alteori dispărând, dar lăsând ca urme doar o malformaţie a corpurilor vertebrale sau o diviziune a măduvei spinării (*diastematomielie). în localizarea sa occipitocervicală, n. se manifestă foarte rar sub o formă majoră, ‘iniencefalie şi sub o formă degradată, mai frecventă, denumită ‘sindrom Klippel-Feil. NOU-NĂSCUT, s. m. / nouveau-ne, s. m. / new-born. [Lat. novus = nou; naşei = a se naşte.] 1) Născut recent. 2) Copil în primele zile după naştere, până la căderea cordonului ombilical (către ziua a zecea). Convenţional şi medicolegal se consideră primele 30 de zile de la naştere. V. neonatal. NOU-NĂSCUT HIPOTROFIC / nouveau-ne hypotrophique / hypotrophjc newborn. Sin.: dismatur (v.). NOVOCAINĂ, s. f. / novocaî'ne, s. f. / novocain. Sin.: pro-caină (v.). NOXĂ, s. f. / principe nuisible, noxa, s. f. / noxa. [Lat. noxa = prejudiciu, vătămare, de la nocere = a face rău, a vătăma] Orice agent patogen, factor sau împrejurare cu acţiune dăunătoare asupra organismului. Prin n. profesionale se înţelege un factor nociv determinat de un proces tehnologic sau prezent în mediul de lucru. NOZOCOMIAL, adj. / nosocomial, -ale, -aux, adj. / nosoco-mial. [Qr. nosos = Boală; komeion = a avea grijă] Referitor la spitale. Ex.: infecţia n. semnifică o infecţie de origine spitalicească. Var.: nosocomial. NOZOFOBIE. Var. pentru nosofobie (v.). NOZOGRAFIE. Var. pentru nosografie (v.). NOZOLOGIC. Var. pentru nosologic (v.). NOZOLOGIE. Vâr. pentru nosologie (v.). NOZOMANIE. Var. pentru nosomanie (v.). NUBIL, adj. / nubile, adj. / nubile. [Lat. nubilis = în vârstă de măritat, de la nubere - a se căsători] Despre o persoană tânără care a devenit aptă pentru mariaj şi, implicit, aptă de procreare. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la sexul feminin. NUBILITATE, s. f. / nubilite, s. f. / nubility. [Lat. nubilis = în vârstă de măritat, de la nubere = a se căsători] Stare a unui subiect apt pentru căsătorie. NUCA VOMICA / nuca vomica / nuca vomica. Seminţele de Strychnos nux-vomicat din familia Loganiaceae: conţin stric-nină, brucină (alcaloizi) şi loganină (glicozid). Tinctura este utilizată ca aperitiv amar, excitant al secreţiilor digestive. NUCAL, adj. / de la nuque / nuchal. [JTr. nukha = ceafă.] Care aparţine regiunii cefei, este situat în această zonă. NUCLEAR, adj. / nucleaire, adj. / nuclear. [Lat. nucleus = sâmBure, nucleu.] 1) Care se referă la nucleul celulei ori atomului, sau la un nucleu anatomic, îndeosebi la ‘nucleii cenuşii centrali. 2) în fizica nucleară, care provine din nucleul atomic (ex.: radiaţie n.). NUCLEAZĂ, s. f. / nuclease, s. f. / nuclease. [Lat. nucleus = sâmBure, nucleu; ază.] Enzimă care catalizează hidroliza acizilor nucleici în ‘nucleotide sau ‘polinucleotide. Există două tipuri de n.: *ribonucieaze, active pe ARN, şi *dezoxiribonu-cleaze, active pe ADN. N. se întâlnesc în intestinul subţire. NUCLEI BAZAU / noyaux basaux / basal ganglia. NA: nudei basales. Sin.: nudei cenuşii centrali (v.). NUCLEI CENUŞII CENTRALI / noyaux gris centraux / basal ganglia. Mase de substanţă cenuşie situate în profunzimea 748 nucleiform NUCLEU AMIGDALIAN emisferelor cerebrale, de o parte şi de alta a capsulei interne, din care fac parte *n. caudat şi ‘n. lenticular, cărora li se adaugă din punct de vedere funcţional n. subtalamic şi substanţa neagră (*!ocus niger). Au rol important în coordonarea motorie. Sin.: ganglioni bazali (nerecomandat), nudei bazali. NUCLEIFORM, adj. / nucleiforme, adj. / nucleiform. Sin.: nucleoid (v.). NUCLEOCAPSIDĂ, s. f. / nucleocapside, s. f. / nucleocap-sid. [Lat. nucleus = sâmSure, nucCeu; capsa = cutie.] Structură constituită prin asocierea acidului nucleic viral (ADN sau ARN) şi a proteinelor (*capsomere) care formează *cap-sida, având o simetrie elicoidală sau icosaedrică, în funcţie de virus. Uneori, n. este înconjurată de o anvelopă. NUCLEOFAGOCITOZĂ, s. f. / nucleophagocytose, s. f. / nucleophagocytosis. Absorbţia şi distrugerea nucleelor celulare de către un fagocit, în general un leucocit polinuclear neutrofil. ‘Celula^ Hargraves este un ex. de n. NUCLEOHISTONĂ, s. f. / nucleohistone, s. f. / nucleohis-tone. [Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; gr. histos = ţesătură, ţesut.] V. histonă. NUCLEOID BACTERIAN / nucleoî'de bacterien / bacterial nucleoid. V. cromozom bacterian şi nucleoid. NUCLEOL, s. m. / nucleole, s. m. / nucleolus, pl. nucleoli. [Lat. nucleolus = nucleu mic, cfim. de ta nucleus = sâmbure, nucCeu] Corpuscul mic, dens, sferic, omogen, prezent în număr variabil în nucleul interfazic al celulei vii şi care joacă un rol esenţial în sinteza ARN-ribozomal, a ribozomilor şi deci în sinteza proteinelor. Este alcătuit din structuri fibrilare şi granulare de natură ribonucleoproteică şi din structuri dezoxiri-bonucleoproteice. NUCLEOLIZĂ, s. f. / nucleolyse, s. f. / chemo-nucleolysis. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; gr. lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Distrucţie enzimatică a ‘nucleului pulpos de la nivelul ‘discului intervertebral de către o enzimă prote-olitică, chimopapaina, injectată local. Această metodă a fost propusă în unele cazuri de sciatică prin ‘hernie discală, în locul tratamentului chirurgical. Sin.: chimionucleoliză. NUCLEON, s. m. / nucleon, s. m. / nucleon. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu.] Particulă componentă a nucleului atomic: ‘proton sau ‘neutron. NUCLEOPATIE, s. f. / nucleopathie, s. f. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; gr. pathos = boală.] Denumire nerecomandată, deoarece etimologic înseamnă boală a nucleului, deşi se referă la ‘nucleul pulpos. V. şi discopatie. NUCLEOPLASMĂ, s. f. / nucleoplasme, s. m. / nucleoplasm. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; gr. plasma = obiect mode-Cat.] Materie omogenă care ocupă totalitatea spaţiilor ce înconjoară diverşi constituenţi ai ‘nucleului celular. N. este delimitată de un înveliş nuclear, care o separă de citoplasmă. Sin.: suc nuclear, cariojimfă. NUCLEOPROTEINĂ, s. f. / nucleoproteine, s. f. / nucleo-protein. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; gr. protos = primul; -ină.] ‘Heteroproteină bazică celulară alcătuită dintr-un acid nucleic (ADN sau ARN) combinat cu o proteină. Cromozomii sunt alcătuiţi din n. (ADN şi proteine, îndeosebi ‘histone), ca şi ribozomii (ARN şi proteine). NUCLEOID, adj. s. n. / nucleoî'de, s. m. / nucleoid. [Lat. nucleus = nucCeu; gr. oidos = în formă de.] Care se aseamănă, prin forma sa, cu un ‘nucleu. Uneori termenul este utilizat pentru ansamblul corpusculilor compuşi din ADN din celula bacteriană. De fapt această structură bacteriană este mai curând asimilabilă cu un cromozom. Sin.: nucleiform. NUCLEORTEZĂ, s. f. / nucleorthese, s. f. / nucleorthese. [Lat. nucleus = nucCeu; gr. orthoo = eu redresez.] ‘Nucleo-liză efectuată cu ajutorul corticoizilor. NUCLEOTID. s. n. / nucleotide, s. m. / nucleotide. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu] Grupare moleculară derivată din ‘nucleozide (prin fosforilarea unui grup hidroxil al pentozelor) care constituie arhitectura de bază a anumitor molecule. Astfel, ‘acizii nucleici rezultă din înlănţuirea n. Un n. este compus dintr-o pentoză (riboză sau dezoxiriboză), o bază azotată şi un acid fosforic. Există cinci tipuri principale de n., care se deosebesc prin baza azotată pe care o conţin (‘adenină, *ti-mină, ‘citozină, ‘guanină, ‘uracil). în cazul n. ciclice, grupul fosfat formează un inel ca în cazul ‘AMPciclic şi ‘GMPciclic, ‘mesageri secunzi de importanţă capitală în transmiterea informaţiei la nivel celular în cazul a numeroşi ‘receptori mem-branari. NUCLEOTIDAZĂ, s. f. / nucleotidase, s. f. / nucleotidase. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; -ază] Enzimă care hidrolizează un ‘nucleotid în fosfat şi în ‘nucleozidul corespunzător. Este prezentă în celulele epiteliale ale intestinului subţire şi joacă un rol important în digestia proteinelor. NUCLEOZID, s. n. / nucleoside, s. m. / nucleoside. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; ozid - indică un gCucid.] Moleculă formată prin unirea unei baze pirimidinice sau purinice cu o pentoză (riboză sau dezoxiriboză) prin intermediul unei legături ozidice. în funcţie de pentoză, se disting ribonucleozide şi dezoxiribonucleozide. N. sunt hidrolizate în componenţii lor de către ‘nucleozidaze. V. şi nucleotid. NUCLEOZIDAZĂ, s. f. / nucleosidase, s. f. / nucleosidase. [Lat. nucleus = sâmbure, nucleu; ozid - indică un gCucid; -ază.] Enzimă care catalizează hidroliza ‘nucleozidelor, eliberând baza azotată şi pentoză respectivă (riboză sau dezoxiriboză). NUCLEOZOM, s. m. / nucleosome, s. m. / nucleosome. [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu; gr. soma, -atos = corp.] Unitate fundamentală a ‘cromatinei, constituită dintr-un fragment de ADN cuprinzând circa 200 de perechi de baze şi 8 molecule de 'histonă. NUCLEU, s. n. / noyau, s. m. / nucleus. NA: nucleus, pl. nudei (3). [Lat. nucleus = sâmbure, nucCeu] 1) Component indispensabil şi constant al celulei (doar hematiile de mamifere şi trombocitele sunt lipsite de n.), cel mai adesea de formă sferică, de dimensiuni proporţionale cu citoplasmă (‘raport nucleoplasmatic), în general unic. N. asigură transmiterea caracterelor ereditare şi joacă un rol important în metabolismul celular, îndeosebi în reglarea sintezei proteinelor, între două mitoze (n. interfazic), n. apare delimitat de o membrană nucleară şi constituit din ‘nucleoplasmă în care se individualizează ‘cromatina, bogată în ADN, şi unul sau mai mulţi ‘nucleoli, bogaţi în ARN. 2) Parte fundamentală a atomului, în care se află concentrată toată masa, alcătuită din nucle-oni (protoni şi ‘neutroni). Este încărcat pozitiv şi sarcina sa este echilibrată, în stare normală, de electronii care se află situaţi în norul electronic, în jurul nucleului. 3) Parte centrală, bine individualizată, a unei structuri anatomice. în cazul unor formaţiuni anatomice, termenul este utilizat la plural şi sub forma nudei, conform NA. Ex.: n. cenuşii centrali. NUCLEU AMBIGUU / noyau ambigu / nucleus ambiguus. NA: nucleus ambiguus. Masă de substanţă cenuşie situată la nivelul bulbului rahidian. Reprezintă originea reală a fibrelor motorii ale perechilor IX, X şi XI de nervi cranieni. NUCLEU AMIGDALIAN / noyau amygdalien / amygdaloid nucleus. NA: corpus amygdaloideum. N. cenuşiu situat în lobul temporal. Primeşte aferenţe de la bandeleta olfactivă externă şi emite fibre spre hipotalamus, nucleul mediodorsal al talamusului şi hipocamp. Prezintă conexiuni reciproce cu cortexul cerebral al lobului temporal. Face parte din ‘sistemul limbic. V. şi sistem limbic. 749 NUCLEU BECHTEREW NUMERUS CLAUSUS NUCLEU BECHTEREW / noyau de Bechterew / Bechterew’s nucleus. NA: nucleus superior vestibularis. [Vladimir Michailovitch von Bechterew, neurolog rus, profesor Ca %azan, apoi Ca St. (PetersBurg, 1857-1927.] Sin.: nucleu vestibular superior (v.). NUCLEU CAUDAT / noyau caude / caudate nucleus. NA: nucleus caudatus. Masă de substanţă cenuşie care face parte din *n. cenuşii centrali. N. c. este dispus în jurul *tala-musului, sub formă de potcoavă şi cuprinde trei părţi: un cap, un corp şi o coadă, situate în concavitatea ventriculului lateral. Conexiunile sale principale sunt cu cortexul şi cu *n. lenticular. NUCLEU CLARKE / noyau de Clarke / dorsal nucleus of Clarke. NA: nucleus thoracicus. [Jacob Augustus Lockhart Clarke, neurolog englez, Londra, 1817-1880.] Sin.: nucleu toracic (v.). NUCLEU COMISURAL / noyau commissural / commissural nucleus. NA: nudei commissuralis. N. situat în calota pedunculilor cerebrali, între n. perechii a treia de nervi cranieni şi comisura posterioară, constituind originea bandeletei longitudinale posterioare. Sin.: nucleu Darkschewitsch. NUCLEU DARKSCHEWITSCH / noyau de Darkschewitsch / Darkschewitsch’s nucleus. NA: nudei commissuralis. [Liverij Osipovici Darkschewitsch, neurolog rus, 1858-1925.] Sin.: nucleu comisural (v.). NUCLEU DEITERS / noyau de Deiters / nucleus vestibularis lateralis. NA: nucleus vestibularis lateralis. [Otto Friedrich Karî Deiters, anatomist german, (Bonn, 1834-1863.] N. al nervului vestibular situat sub planşeul ventriculului al IV-lea, înăuntrul pedunculului cerebelos inferior. Din n. D. pornesc cea mai mare parte a fibrelor fasciculului vestibulospinal. NUCLEU DINŢAT / noyau dentele / dentate nucleus of cere-bellum. NA: nucleus dentatus N. cenuşiu central al cerebelului, anexat formaţiunilor şi căilor neocerebelului. Sin.: olivă cerebeloasă. NUCLEU DORSAL / noyau dorsal / nucleus dorsalis. NA: nucleus thoracicus. Sin.: nucieu toracic (v.). NUCLEU EDINGER-WESTPHAL / noyau d’Edinger-Westphal / Edinger-Westphal nucleus. NA: nucleus accessorius. [Ludwig Edinger, anatomopatolog si neurolog german, profesor la Ţranfcfurt pe ‘Main, 1855-1918; Karl Friedrich Otto Westphal, neurolog german, 1833-1890.] Sin.: nucleu oculo-motor accesor (v.). NUCLEU GELATINOS / nucleus pulposus / nucleus pulpo-sus. NA: nucleus pulposus. Masă semifluidă rotunjită, de consistenţă gelatinoasă, alcătuită din fibre elastice fine, situată în centrul ‘discului intervertebral. Joacă rol de amortizor hidraulic al presiunilor şi de rotulă, asigurând mişcările pla-tourilor vertebrale în toate sensurile. Sin.: nucleu pulpos sau nucleus pulposus. NUCLEU LENTICULAR / noyau lenticulaire / lenticular nucleus. NA: nucleus lentiformis. Masă de substanţă cenuşie care intră în structura ‘n. cenuşii centrali, situată în afara ‘capsulei interne, alcătuită din două părţi de origine embrionară diferită şi separate prin lama medulară externă într-o parte internă denumită pallidum şi o parte externă, putamen. NUCLEU OCULOMOTOR ACCESOR / noyau pupillaire / accessory nucleus. NA: nucleus accessorius. N. vegetativ peduncular anexat n. motor al celei de-a treia perechi de nervi cranieni care comandă musculatura intrinsecă a ochiului. Sin.: nucleu Edinger-Westphal. NUCLEU PULPOS / nucleus pulposus / nucleus pulposus. NA: nucleus pulposus. Sin.: nucleu gelatinos (v.). NUCLEU ROŞU / noyau rouge / red nucleus. NA: nucleus ruber. N. cenuşiu central situat la nivelul părţii superioare a ‘pedunculului cerebral homolateral, făcând parte din n. cenuşii subtalamici. NUCLEU TORACIC / noyau dorsal / nucleus thoracicus. NA: nucleus thoracicus. Bandeletă de substanţă cenuşie situată în cornul posterior al măduvei spinării, întinzându-se de la segmentul T, până la L2-L3. Celulele de la acest nivel dau naştere tractului spinocerebelos posterior. Sin.: nucleu dorsal, nucleu Clarke. NUCLEU VESTIBULAR INFERIOR / noyau inferieur du nerf vestibulaire / inferior vestibular nucleus. NA: nucleus inferior vestibularis. N. al nervului vestibular care prelungeşte spre bulb ‘n. vestibular superior, fiind situat între corpul res-tiform şi ramura descendentă a nervului vestibular. NUCLEU VESTIBULAR SUPERIOR / noyau superieur du nerf vestibulaire / superior vestibular nucleus. NA: nucleus superior vestibularis. N. al nervului vestibular situat sub planşeul ventriculului IV, între ‘pedunculul cerebral inferior şi *n. Deiters. Trimite fibre spre lobul flocculonodular al cerebelului şi spre n. oculomotori, prin intermediul fasciculului longitudinal posterior. Sin.: nucleu Bechterew. NUCLID, s. m. / nuclide, s. m. / nuclide. [Lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Denumire generică pentru nucleele atomice, caracterizate prin numărul de protoni, Z, şi numărul de neutroni. Suma acestor două numere este A, adică numărul de masă. Se cunosc circa 1 200 de specii de n., dintre care peste 900 sunt radioactivi (radionuclizi). Obs.: utilizarea termenului ca sin. pentru atom nu este recomandată. Se utilizează termenul de n. radioactiv pentru a atrage atenţia asupra faptului că ‘radioactivitatea este o proprietate a nucleului atomic. NULIGESTĂ, adj., s. f. / nulligeste, adj., s. f. / nulligravida. [Lat. nullus = nici unuC; gestare = a purta] Femeie care nu a fost niciodată gravidă. Sin.: nuligravidă. NULIGRAVIDĂ, adj., s. f. / nulligeste, adj., s. f. / nulligravida. [Lat. nullus = nici unid; gravidus = gravidă, de la gravis = greu.] Sin.: nuligestă (v.). NULIPARĂ, adj., s. f. / nullipare, adj., s. f. / nulli-para. [Lat. nullus = nici unul; părere = a naşte.] O femeie care nu a dus nici o sarcină la termen sau cel puţin 180 de zile. NUMĂR, s. n. / nombre, s. m. / number. [Lat. numerus = număr.] Simbol care exprimă o valoare sau o cantitate specifică determinată prin numărare: 1) N. atomic, Z, reprezintă n. de protoni din nucleu, care la atomul neutru este egal cu n. de electroni. 2) N. lui Avogadro reprezintă n. de molecule dintr-un kilomol de substanţă: 6,023.1026 molecule/kmol. 3) N. de masă, A, reprezintă suma protonilor şi a neutronilor din nucleu. NUMĂR DIPLOID / nombre diploîde / diploid number. N. de cromozomi proveniţi din doi genomi, normal prezenţi în celulele somatice şi apărând în mitoză. Este dublul n. haploid şi este reprezentat prin 2n (la om este de 46). V. şi diploid. NUMĂR HAPLOID / nombre haploî'de / haploid number. N. de cromozomi din genomul unei specii, normal prezent în celulele sexuale, apărând în cursul meiozei. Este notat prin n (la om este de 23). V. şi haploid. NUMĂR HOUNSFIELD / nombre de Hounsfield / Hounsfield’s number. [Godfrey N. Hounsfield, inginer englez, inventatorul computer-tomografului, laureat al premiului 9foBel pentru medicină/fiziologic în 1979.] Sin.: unitate Hounsfield (v.). NUMERO / numero / numero. [Lat. numerus = număr.] Termen utilizat în prescripţiile medicale. Indică obligativitatea divizării medicamentului într-un anumit număr de doze unitare. Abrev.: No. NUMERUS CLAUSUS / numerus clausus / numerus clausus. [Lat. numerus = număr; clausus = închis, de la claudere = a închide.] Expresie latină cu sensul de număr limitat. Ex.: n. 750 NUMULAR NUTRIŢ10NIST c. pentru studenţii înscrişi la facultăţile de medicină, stabilit în raport cu necesităţile reale de medici. NUMULAR, adj. / nummulaire, adj. / nummular. [Lat. num-mulus, dim. de (a nummus = monede1] De forma unei monede. Ex.: spută n., eczemă n. NURSĂ, s. f. / nurse, s. f. / nurse. [*EngC. nurse, de ta to nurse = a avea în grija sa, a îngriji.] Sin.: asistentă medicală, soră medicală. V. nursing. NURSING / nursing / nursing. [LngC. nursing, de Ca to nurse = a avea în grija sa, a îngriji.] Anglicism cu circulaţie internaţională, recomandat şi de OMS pentru desemnarea ansamblului atribuţiilor profesionale ale asistentei medicale. N. cuprinde toate activităţile care implică responsabilitatea nursei: îngrijirea metodică a pacientului conform unor procedee tehnice adecvate, care au drept scop recuperarea sănătăţii, prevenirea complicaţiilor, ca şi rezolvarea problemelor particulare fiecărui pacient, de ordin psihologic sau social. Nursa îşi asumă în echipa medicală responsabilităţi proprii, esenţiale pentru reuşita tratamentului specific al bolii, iniţiat de medic. NUTAŢIE, s. f. / nutation, s. f. / nutation. [Lat. nutatio, -onis - BaCansare, de Ca nutare - a se cCâtina] Basculare înainte a bazei sacrului şi înapoi a coccisului, produsă spontan la naştere; măreşte diametrul antero-posterior al strâmtorii inferioare. NUTRIMENT, s. n. / nutriment, s. m. / nutrient. [Lat. nutri-mentum = Hrană, aCiment, de Ca nutrire = a Hrăni] Substanţă care nu are nevoie să sufere transformări pentru a fi asimilată. Ca urmare, n. poate fi injectat intravenos. Ex.: glucoza, aminoacizii. Alimentele nu se prezintă sub formă de n. decât după ce au suferit acţiunea sucurilor digestive. Transformările după asimilarea n. dau 'metaboliţi. NUTRIMENT ESENŢIAL / nutriment essentiei / essential nutrient. Orice 'nutriment, de natură organică sau anorganică (proteine, minerale, carbohidraţi, grăsimi, vitamine) necesar pentru creştere, funcţionare normală şi menţinerea vieţii. Dacă nu pot fi sintetizate de organism, n. e. trebuie asigurate prin 'alimentaţie. NUTRIMENT SECUNDAR / nutriment secondaire / secondary nutrient. Substanţă care stimulează microflora intestinală pentru sinteza altor nutrimente. NUTRITERAPIE, s. f. / nutritherapie, s. f. / nutriţional thera- py. [Lat. medievaCâ nutrire = a firăni; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Concepţie terapeutică în care prevenirea şi tratarea maladiilor se realizează prin alimentaţie. N. porneşte de la principiul conform căruia carenţele vitaminice şi minerale, rareori decelabile la examenul clinic, se află la originea majorităţii tulburărilor organice. în dietă, în afara echilibrului dintre principiile alimentare de bază, se pune accentul pe consumarea alimentelor proaspete, neprelucrate termic şi pe aportul de fibre vegetale. V. şi medicină alternativă. NUTRITIV, adj. / nutritif, -ive, adj. / nutritive. [Lat. medievaCâ nutritivus = Hrănitor, de Ca nutrire = a Hrăni] Despre un factor sau aliment care este utilizat direct în procesele de 'nutriţie. V. nutriţional, nutriment. NUTRIŢIE, s. f. / nutrition, s. f. / nutrition, alimentation. [Lat. medievaCâ nutritio, -onis = Hrană, de Ca nutrire = a Hrăni] 1) Ansamblul proceselor prin care organismele vii utilizează alimentele pentru asigurarea vieţii lor, a creşterii, a funcţionării normale a ţesuturilor şi organelor, ca şi pentru producerea de energie. Noţiunea de n. cuprinde 'alimentaţia, dar cei doi termeni nu sunt sinonimi. 2) Ştiinţa consacrată studiului alimentelor şi a valorii nutriţionale a aceastora, a reacţiilor organismului la ingestia hranei, ca şi a variaţiilor alimentaţiei la omul bolnav şi sănătos. N. este o ştiinţă pluridisciplinară în cadrul căreia la aspectele de fiziologie şi fiziopatologie se adaugă cele de tehnologie şi de economie a produselor alimentare, de psihologie şi psihosociologie, sociologie, istorie şi geografie referitoare la comportamentul alimentar. NUTRIŢIONAL, adj. / nutritionnel, -elle, adj. / nutriţional. [Lat. medievaCâ nutritio, -onis = Hrană, de Ca nutrire = a Hrăni] Care se raportează la 'nutriţie, este capabil să acţioneze asupra nutriţiei. V. nutritiv. NUTRIŢIONIST, s. m. / nutritionniste, s. m. / nutritionist. [Lat. medievaCâ nutritio, -onis - Hrană, de Ca nutrire = a HrăniJ Medic specialist în ştiinţa 'nutriţiei. 751 LOUIS PASTEUR (1822-1895), chimist de geniu, care în tinereţe a pus bazele stereochimiei, iar ulterior a întemeiat microbiologia. El nu a identificat primul microbii, dar a demonstrat universalitatea vieţii microbiene. Prin acuitatea observaţiilor sale şi rigoarea experimentelor pe care le-a iniţiat, el a dezvăluit un imens teritoriu al naturii, până atunci ignorat, cel al microorganismelor. Primele studii au fost cele asupra fermentaţiei, curând Pasteur ajungând la concluzia că o serie de reacţii chimice vitale se datorează microbilor. în continuare, treptat şi numai pe baza unor probe extrem de clare, Pasteur a stabilit relaţia dintre o serie de germeni microbieni şi unele boli. La îndemnul imperativ al maestrului său, Dumas, el a început mai întâi cercetările asupra unei boli ce afecta viermele de mătase, descoperind în scurt timp “corpusculii” generatori ai bolii. în continuare, Pasteur studiază antraxul şi rabia, iar în 1888, după realizarea vaccinului împotriva turbării, la Paris, este fondatorul Institutului ce îi poartă numele. Se deschidea o nouă eră în medicină. OASE WORMIENE / os wormienes / sutural bones. NA: ossa suturarum. [Ole Worm, anatomist danez, 1588-1654.] Oase mici suplimentare, dezvoltate între oasele bolţii craniene, în două cazuri: 1) din puncte de osificare anormale, o. w. adevărate] 2) prin defect de sutură a punctelor de osificare normale, o. w. false. OBEZITATE, s. f. / obesite, s. f. / obesity. [Lat. obesitas, -atis, de ta obesus = gras.} Anomalie metabolică manifestată prin creşterea masei ţesutului adipos consecutivă unui bilanţ energetic pozitiv (dezechilibru între aportul nutritiv carbonic şi cheltuielile energetice), cu predominanţa consecutivă a lipogenezei faţă de lipoliză, şi un exces ponderal de peste 20% în raport cu standardele recomandate. O. este mai curând un simptom decât o entitate patologică, avînd cauze şi mecanisme patogenice greu identificabile şi, în consecinţă, dificil de prevenit şi greu de tratat. Definiţii ale obezităţii: 1) Definiţia fiziologică: Un subiect obez este acela la care ţesutul adipos este hipertrofiat. Pentru definirea o., este util indicele de masă corporală (IMC), care reprezintă raportul dintre greutate (în kg) şi pătratul înălţimii (exprimată în metri pătraţi). IMC ideal se situează între 10 şi 25 kg/m2 (între 20 şi 27 kg/m2 după 50 de ani). Se vorbeşte de o. când acest indice este mai mare de 30. 2) Definiţia medicală: Este obez orice subiect la care o pierdere ponderală este susceptibilă să provoace o ameliorare a stării generale, a unei funcţii vitale sau chiar a prognosticului vital. 3) Definiţia statistică: Un subiect este obez când el cântăreşte mai mult decât o greutate socotită ideală sau recomandabilă pentru talia, sexul şi vârsta sa. 4) Definiţia psihosocială sau estetică: Este obeză orice persoană care crede că, prin slăbire, îşi poate modifica într-un mod avantajos forma sa fizică, fizionomia, şansele în viaţă, comportamentul afectiv, viaţa sa intimă etc. O. poate fi exogenă prin supraalimentaţie, sau endogenă prin tulburări metabolice sau endocrine. în o. andro-genă sau abdominală, tipică pentru o. masculină, grăsimea se acumulează la nivelul abdomenului şi toracelui, iar în o. ginoidă sau femurală tipică pentru o. feminină, grăsimea predomină la nivelul feselor şi coapselor. Se mai disting: o. hiperinsulinică, cu 'hipoglicemie şi, consecutiv, creşterea apetitului; o. hiperplasmică, în care creşterea se produce la nivelul protoplasmei; o. hipogonadală, asociată cu hipofuncţia gona-delor; o. hipoplasmică, determinată de creşterea conţinutului în grăsimi şi apă, fiind marcată prin scăderea protoplasmei celulelor; o. hipotiroidiană, asociată cu 'hipotiroidism; o. morbidă cu masă corporală mai mare de peste trei ori faţă de greutatea ideală, asociată adesea cu boli grave (*diabet zaharat, 'ateroscleroză, 'hipertensiune arterială, 'sindrom Pickwick etc.). OBIECTIV, adj., s. n. / objectif, -ive, adj., s. m. / objective. [Lat. obiectum, de ta obicere = a arunca în faţa, a pune înainte, a expune.] 1) Care are raport cu lumea exterioară şi poate fi revelat prin simţuri. Simptomele o. sunt observate de medic, iar cele subiective sunt percepute doar de pacient. V. semn şi simptom. 2) Lentilă sau sistem de lentile care, la o lunetă sau la un microscop, sunt situate de partea obiectului de examinat. O. microscopului este constituit dintr-un sistem de lentile, alcătuit din lentila o. şi o serie de lentile corectoare de 'aberaţii. Există mai multe tipuri de o. şi, în primul rând, o. uscate şi o. umede (cu imersie). V. şi microscop. OBIŞNUINŢĂ, s. f. / accoutumance, s. f. / acquired tole-rance. VButg. obicaj = oBicei] Sin.: toleranţă (v.). OBLITERARE, s. f. / obliteration, s. f. / obliteration. [Lat. oblitteratio, -onis = ştergere din memorie, uitare, de ta oblit-terare = a şterge tiferete (ob = în faţa; littera = titerâ).] Diminuarea sau suprimarea unei cavităţi sau a unui conduct, prin astuparea cu o materie solidă (obturaţie) sau prin apropierea şi fuziunea pereţilor săi (ocluzie). OBNUBILARE, s. f. / obnubilation, s. f. / obnubilation. [Lat. obnubilatio, -onis = înnourare, de ta obnubilare = a acoperi cu un nor (ob = în faţa; nubila, -orum = nori).J Stare de apatie, de torpoare, cu tulburarea stării de conştienţă, în care funcţiile psihice sunt încetinite, iar pragul percepţiei este crescut. Ca urmare, contactul şi orientarea în mediul ambiant sunt diminuate. Se observă îndeosebi în epilepsie şi în sindroamele postcomoţionale. OBOSEALA, s. f. / fatigue, s. f. / fatigue. VButg. oboseja = oBoseată.] Stare tranzitorie, consecinţa unui efort fizic sau intelectual, caracterizată prin scăderea potenţialului funcţional al organismului şi printr-o senzaţie subiectivă caracteristică de indiferenţă şi incapacitate de acţiune. Există şi fenomene de o. localizată. Ex.: 1) O. de acomodaţie, o. muşchiului ciliar. 2) O. oculară, surmenaj ocular, după eforturi vizuale etc. OBRAZ, s. m. / joue, s. f. / cheek. NA: bucea, mala, gena. [St. obrazu = oBraz.] Porţiunea anterioară a feţei, simetrică, formând peretele lateral al cavităţii bucale. Cuprinde în grosimea sa numeroşi muşchi pieloşi cu rol în diferitele expresii ale feţei, în 'fizionomie. OBSEDANT, adj. / obsedant, -e, adj. / obsessive. [Lat. obsidere = a ocupa un toc, a asedia, de ta ob = în faţă, şedere = a face să se aşeze ta toc.] Care revine în memorie şi se impune irezistibil atenţiei subiectului, care constituie cauza unei 'obsesii. Ex.: idee o., zgomot o. 753 OBSERVANŢĂ OCTOPAMINĂ OBSERVANŢĂ, s. f. / observance, s. f. / observance. Capacitatea pacienţilor de a respecta tratamentul descris în protocol, în cazul unui studiu clinic. Pentru verificarea o. se dozează markeri biologici specifici în sânge sau în urină. OBSERVANŢĂ TERAPEUTICĂ / observance therapeutique / patient compliance. Respectarea prescripţiilor medicale medicamentoase de către pacient. OBSERVAŢIE MEDICALĂ / observation medicale / case report. Descrierea scrisă a caracteristicilor clinice, a examenelor medicale, a tratamentelor şi a evoluţiei unui caz clinic. OBSESIE, s. f. / obsession, s. f. / obsession. [Lat. obses-sio, -onis = asediere, de ta obsidere = a ocupa un toc, a ase-dia (ob = în faţă; şedere = a face să se aşeze ta toc).} Prezenţa unor idei, amintiri sau acţiuni care se impun împotriva voinţei subiectului pe primul plan al gândirii, în orice moment, în ciuda caracterului absurd, recunoscut de subiect. Se disting trei mari tipuri de o.: 1) O. ideative: idei culpabi-lizante sau neplăcute care au ca subiect greşeli anterioare, fraze obscene, calcule mentale interminabile (‘aritmomanie), îndoială permanentă etc. 2) O. fobice: teamă specifică de obiect sau de situaţie, existând în absenţa acestora, spre deosebire de ‘fobie. 3) O. impulsive: teama de a face un act reprobabil, mai mult sau mai puţin grav. OBSTETRICAL, adj. / obstetrical, adj. / obstetrical. [Lat. obstetricius, de ta obstetrix, -icis = moaşă (ob = în faţa, stare = a sta).] Care se află în relaţie cu sarcina şi naşterea. OBSTETRICĂ, s. f. / obstetrique, s. f. / obstetrics. [Lat. obstetrix, -icis = moaşă, de ta ob = în faţa, stare = a sta] Ramură a medicinei care are ca domenii de studiu şi de activitate medicală specializată sarcina, naşterea şi perioada care urmează naşterii. OBSTRUCŢIE, s. f. / obstruction, s. f. / obstruction. [Lat. obstructio, -onis = obiect care împiedică vederea, de ta obstruere = a Bara, a construi în faţă.] Obstacol funcţional (spasm) sau organic (intrinsec sau extrinsec) care împiedică circulaţia materiilor solide sau lichide la nivelul unui conduct din organism. OBTURATOR, adj., s. n. / obturateur, -trice, adj., s. m. / obturator. [Lat. obturare = a astupa] 1) Despre o structură naturală (anatomică) sau artificială care închide temporar sau definitiv o fantă, o deschidere. Ex.: membrană o., muşchi o., diafragm o. 2) Aparat, dispozitiv, placă etc. cu care pot fi realizate ‘obturaţii. OBTURAŢIE, s. f. / obturation, s. f. / obturation. [Lat. obturat io, -onis = astupare, de ta obturare = a astupa] 1) închiderea cu ajutorul unui aparat sau dispozitiv (obturator) a unei deschideri congenitale sau accidentale, îndeosebi la nivelul ‘bolţii palatine. 2) Ocluzia intestinului printr-un corp străin înghiţit sau introdus^prin rect. OBTURAŢIE DENTARĂ / obturation dentaire / filling. Rezultatul acţiunii de închidere ermetică a unei cavităţi dentare, pregătită în prealabil cu un material solid, care substituie datorită durităţii sale porţiunea absentă din dinte. OCCIPITAL, adj., s. n. / occipital, -ale, -aux, adj., s. m. / occipital. [Lat. occiput, -itis = ceafă.] 1) Care se referă sau aparţine ‘occiputului. Ex.: regiune o., protuberanţă o. 2) Lobul o.: (v.). 3) Osul o.: v. tab. anat. - oase. OCCIPUT, s. n. / occiput, s. m. / occiput. NA: occiput. [Lat. occiput, -itis = ceafă.] Regiunea posterioară a capului. OCHELARI, s. m. pl. / verres correcteurs / eye-glasses, spectacles. [Lat. ocularis = referitor ta ochi, de ta oculus = ochi] Dispozitiv optic format dintr-o pereche de lentile fixate într-o ramă, care se pune la ochi cu scopul de a corecta un defect de vedere, de a apăra ochii de praf sau de lumina prea puternică. OCHI, s. m. / oei!, pl. yeux, s. m. / eye, NA: oculus, pl. oculi. [Lat. oculus = ochi] Organul vederii, formaţiune anatomică pereche, alcătuită din ‘globul ocular şi anexele sale. V. glob ocular, cornee, sclerotică, cristalin, retină, nerv oculo-motor, nerv optic, vedere. OCHI DIRECTOR / oeil directeur / maşter eye. în vederea binoculară normală, o. dominant, care exercită o predominanţă fiziologică. Ex.: o. utilizat pentru a fixa mira (linia de ochire). OCHI DE PISICĂ AMAUROTIC / oeil de chat amaurotique / cat’s eye, amaurosis. ‘Cecitate unilaterală care se însoţeşte de un aspect strălucitor al pupilei. Se observă îndeosebi în ‘retinoblastom. OCHI SIMPATIZANT / oeil sympathisant / sympathizing eye. O. nelezat, care va suferi alterări secundare în cursul ‘oftalmiei simpatice. OCITOCIC, adj., s. n. / ocytocique, adj., s. m. / oxytocic. [Qr. okys sau oxys = repede; tokos = naştere.] (Substanţă) care stimulează contracţiile muşchiului neted uterin, determinând fie contracţii fazice, fie contractură uterină şi accelerând astfel travaliul. Contracţia miometrului comprimă sinusurile venoase locale, de unde utilizarea o. pentru oprirea unei ‘menoragii sau ‘metroragii. OCITOCINĂ, s. f. / ocytocine, s. f. / oxytocin. [Cjr. okys sau oxys = repede; tokos = naştere; -inc?.] (DCI) Sin.: oxitocină (v.). OCLUZAL, adj. / occlusal, adj. / morsal, occlusal. [Lat. occlusus = închis, de ta occludere = a închide şi claudere = a închide.] Despre suprafaţa dintelui la nivelul căreia se realizează ocluzia (v. ocluzie, def. 3). Faţa o. a unui dinte se numeşte şi faţă triturantă. OCLUZIE, s. f. / occlusion, s. f. / occlusion. [Lat. medievală occlusio, -onis, de ta occludere = a închide şi claudere = a închide.] 1) ‘Obliterarea unui conduct sau a unui orificiu (ex.: o. colului uterin). 2) Reducerea dimensiunilor unei deschideri prin apropierea rebordurilor acesteia (ex.: o. fantei palpebrale, o. buzelor). 3) în stomatologie, o. se numeşte raportul static sau dinamic între arcadele dentare, indiferent de rapoartele mandibulotemporale. O. dentară reprezintă raportul stabilit prin contactul feţelor ocluzale a doi dinţi sau a două grupe de dinţi ai maxilarului superior şi, respectiv, ai mandibulei. O. dentară normală se numeşte şi eugnaţie. V. şi malocluzie. OCLUZIE INTESTINALĂ / occlusion intestinale / ileus, intestinal occlusion. Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze. O. i. poate fi acută (cel mai frecvent) sau cronică, dinamică (prin spasm intestinal) sau mecanică, prin compresiune din exteriorul intestinului (strangulare prin bride, aderenţe, tumori de vecinătate) sau prin obliterarea lumenului intestinal. O. i. prin oprirea peristaltismului intestinal se numeşte ‘ileus paralitic. Sin.: ileus. OCLUZIE OCULARĂ / occlusion oculaire / blinded eye. Acoperirea unui ochi pentru a solicita celălalt ochi (în ‘ambliopie) sau pentru a elimina una din imagini (în ‘diplopie). OCLUZIV, adj. / occlusif, -ive, adj. / occlusive, occluding. [Lat. occlusus, de ta occludere = a închide şi claudere = a închide.] Care se referă la ‘ocluzie, care o produce. OCOPATIE, s. f. / ochopathie, s. f. / ocopathia. [Qr. okhos = vehicut, car; pathe = Boală.J ‘Rău de transport terestru, spre deosebire de ‘naupatie. OCRONOZĂ, s. f. / ochronose, s. f. / ochronosis. [Qr. okhros = galBen pal; nosos = Boala] Stare patologică în care cartilajele, ţesutul conjunctiv şi uneori pielea au culoare brună. Cauze: excesul de fenoli în organism (în acest caz urina devine neagră în contact cu aerul) sau incapacitatea de metabolizare^ a acidului homogentizic (‘alcaptonurie). OCTOPAMINĂ, s. f. / octopamine, s. f. / octopamine. Analog structural al ‘noradrenalinei, care se acumulează în organism 754 OCTREOTID OFIDISM în cursul tratamentelor cu inhibitori ai ‘monoaminoxidazei şi acţionează ca un fals ‘neurotransmiţător la nivel sinaptic. OCTREOTID, s. n. / octreotide, s. m. / octreotide. (DCI) Analog al ‘somatostatinei, octapeptid de sinteză cu o punte disulfurică localizată între aminoacizii 2 şi 7 ai lanţului pep-tidic. O. prezintă afinitate mare pentru receptorii somatostatinei, îndeosebi pentru receptorul de tip 2. El posedă aceleaşi proprietăţi inhibitoare ca şi somatostatina asupra secreţiei de TSH şi GH, fiind, de aceea, util în tratamentul adenoamelor hipofizare somatotrope şi tireotrope, ca şi în tratamentul tumorilor endocrine digestive. Durata lungă de viaţă (120 de minute) şi rezistenţa o. la enzimele de degradare permit administrarea sa subcutanată. O. radiomarcat este utilizat în *scintigrafia unor tumori neuroendocrine. OCULAR, adj., s. n. / oculaire, adj., s. m. / ocular (1), eye-piece (2). [Lat. ocularius = referitor Ca ochi, de Ca oculus = ochi] 1) Sin.: oftalmic (v.). 2) Parte a sistemului optic al unui microscop prin care observatorul priveşte pentru examinarea preparatului. V. şi microscop. OCULOGIR, adj. / oculogyre, adj. / oculogyric. [Lat. oculus = ochi; gyrare = a întoarce în cerc, de Ca gr. gyros, Cat. gyrus = cerc.] 1) Despre centrii nervoşi şi muşchii care au rol de rotaţie a globilor oculari. Sin.: oftalmogir. 2) Referitor la mişcarea rotatorie a globilor oculari. OCULOMOTOR, adj. / oculomoteur, -trice, adj. / oculomo-tor. [Lat. oculus = ochi; motor, -oris - ceC care pune în mişcare, de Ca movere = a mişca] Cu referire la structurile anatomice cu rol în mobilitatea globului ocular (nerv, muşchi). V. tab. anat. - nervi şi tab. anat. - muşchi. OCULOPALPEBRAL, adj. / oculo-palpebral, -ale, -aux, adj. / oculopalpebral. [Lat. oculus = ochi; palpebralis = referitor Ca pCeoapâ, de Ca palpebra = pleoapă] Care implică ochiul şi pleoapa. ODDIPATIE, s. f. / oddipathie, s. f. / oddipathia. [Ruggero Oddi, medic italian, ‘Bologna, 1864-1913; pathe = afecţiune.] Termen generic desemnând toate afecţiunile sfincterului Oddi: tumori (‘ampuloame), diverticule, reacţii la boli ale pancreasului, duodenului, căilor biliare (litiază). Aceste afecţiuni pot provoca la nivelul sfincterului Oddi tulburări ale funcţiei, infecţie, incontinenţă, obstrucţie sau scleroză stenozantă. ODDITĂ, s. f. / oddite, s. f. / odditis. [Ruggero Oddi, medic italian, (Bologna, 1864-1913; -ită.] Leziune inflamatorie a ‘sfincterului Oddi cu o simptomatologie asemănătoare celei a ‘litiazei coledociene. Uneori se însoţeşte de o insuficienţă pancreatită. ODIHNĂ, s. f. / repos, s. m. / pause, rest. VBulg. otdihna = odihna] Repaus psihofizic. O. activă înseamnă ceea ce spunea cândva George Enescu: ”Odihneşte-te de o muncă prin aită muncă”. ODINOFAGIE, s. f. / odynophagie, s. f. / odynophagia. [Qr. odyne = durere; phagein = a mânca] Dificultate în deglutiţie, însoţită de durere. Sin. parţial: disfagie (v.). ODONTALGIE, s. f. / odontalgie, s. f. / odontalgia, tootha-che, odontia. [Qr. odous, odontos = dinte; algos = durere.] Orice senzaţie algică care se proiectează şi este resimţită la nivelul unuia sau mai multor dinţi. ODONTOBLAST, s. n. / odontoblaste, s. m. / odontoblast. [Qr. odous, odontos = dinte; blastos = germen.] Element celular al ‘pulpei dentare, rezultat prin diferenţierea celulelor me-zenchimale din papila germenului dentar, având rol în formarea ‘dentinei. ODONTOCIE, s. f. / odontocie, s. f. / odontocia. [Qr. odous, odontos = dinte; okys = repede.] Diminuarea consistenţei dinţilor, care favorizează dezvoltarea cariilor. Este determinată de decalcifierea dinţilor. ODONTOGENIE, s. f. / odontogenie, s, f= / odontogenv. [Qr. odous, odontos = dinte; gennan = a produce.] Formarea foli-culilor dentari şi a dinţilor. ODONTOID, adj. / odontoYde, adj. / odontoid. [Qr. odous, odontos = dinte; eidos = forma] Care prezintă forma unui dinte. Ex.: apofiza o. a axisului. ODONTOLIT, s. m. / odontolithe, s. m. / odontolith. [Qr. odous, odontos = dinte; lithos = piatra] Concreţiune cal-caroasă pe un dinte. ODONTOLOGIE, s. f. / odontologie, s. f. / odontology. [Qr. odous, odontos = dinte; logos = ştiinţa] Studiul dinţilor normali şi patologici. ODONTOM, s. n. / odontome, s. m. / odontoma, odontome. [Qr. odous, odontos = dinte; -oma.] Sin.: dentom (v.). ODONTOPOROZĂ, s. f. / odontoporose, s. f. / odontoporo-sis. [Qr. odous, odontos = dinte; poros = piatră poroasă; -oză.J ‘Distrofie dentară secundară (nervoasă sau neuroen-docrină), caracterizată prin dezlipirea neregulată a smalţului coronar decalcifiat. ODONTORADIONECROZĂ, s. f. / odontoradionecrose, s. f. / odontoradionecrosis. [Qr. odous, odontos = dinte; lat. radius = rază; gr. nekrosis = mortificare, de Ca nekros = mort.] Formă particulară de carie dentară survenită după iradierea maxilarelor în cursul ‘radioterapiei. ODONTORAGIE, s. f. / odontorragie, s. f. / odontorrhagia. [Qr. odous, odontos = dinte; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] Hemoragie cu originea la nivelul alveolelor dentare, după o extracţie dentarăJ ODONTOSCLEROZĂ, s. f. / odontosclerose, s. f. / odon-tosclerosis. [Qr. odous, odontos = dinte; sklerosis = întărire, de Ca skleros = tare, dur.] Proces degenerativ sclerogen localizat la nivelul pulpei dentare. ODORAT, s. n. / odorat, s. m. / smell. [Lat. odoratus = simţuC mirosuCui, de Ca odor, -oris = miros.] Simţul prin care se percep mirosurile. Receptorii olfacţiei sunt localizaţi într-o regiune particulară a mucoasei nazale, membrana mucoasei olfactive, cu pigmentaţie galbenă. La câini şi la alte animale cu olfacţia foarte dezvoltată, regiunea acoperită prin această membrană este foarte întinsă. La om ea se rezumă doar la o arie de 5 cm2, pe peretele cavităţii nazale, aproape de sep-tum. Există 10-20 milioane de celule receptoare, fiecare receptor olfactiv fiind un neuron. Axonii neuronilor receptori ajung la lama ciuruită a etmoidului şi penetrează în bulbii olfactivi. Se afirmă că nu există zonă de proiecţie neocorticală pentru olfacţie, dar numeroase studii probează că semnificaţia simţului o. la om este mult mai extinsă decât s-ar presupune observând slaba reprezentare a receptorilor olfactivi. Sin.: miros. ODORIMETRIE, s. f. / odorimetrie, s. f. / odorimetry. [Lat. odor, -oris = miros; gr. metron = măsură] Determinarea gradului de percepere a senzaţiilor olfactive. OENOLISM, s. n. / oenilisme, s. m. / (o)enilism. [Qr. oinos = vin; -ism.] Formă de alcoolism cronic prin abuz exclusiv de vin. OENOMANIE, s. f. / oenomanie, s. f. / (o)enomania. [Qr. oinos = vin; mania = nebunie.] Impulsul morbid, tentaţia nestăpânită de a bea vin. OESTRU. Var nerecomandată pentru estru (v.). OFICINAL, adj. / officinal, -ale, -aux, adj. / officinal. [Lat. officina = prăvălie, spaţiu, loc unde se prepară un produs.] Despre medicamentele ale căror compoziţie şi mod de preparare sunt înscrise într-o farmacopee oficială, spre deosebire de preparatele ‘magistrale. Medicamentele o. se prepară în farmacie şi se pot elibera bolnavului imediat. Ant.: magistral. OFIDISM, s. n. / ophidisme, s. m. / ophidism. [Qr. ophid-ion = şarpe mic, dim. de la ophis, -eos = şarpe; -ism.] Otrăvirea prin ‘venin de şarpe. 755 OFTALMIC OGLINDĂ OFTALMIC, adj. / ophtalmique, adj. / ophthalmic. [Qr. opk-thalmikos = referitor Ca ochi, de Ca ophthalmos = ochi] Cu referire la ochi, în relaţie cu ochiul, îndeosebi din punct de vedere anatomic. Sin.: ocular (def. 1). Ex.: nerv o. OFTALMIA ZĂPEZILOR / ophtalmie des nelges / snow blindness. ‘Keratoconjunctivită acută bilaterală determinată de acţiunea ‘radiaţiilor ultraviolete, prin expunerea la lumină cu ochii neprotejaţi în regiunile muntoase înalte. O. z. se manifestă prin *fotofobie, ‘blefarospasm şi lăcrimare. debutează în câteva ore de la expunere şi se vindecă în câteva zile. OFTALMIE, s. f. / ophtalmie, s. f. / ophthalmia. [Qr. ophthalmos = ochi] Orice afecţiune inflamatorie a ochiului. Termenul este utilizat îndeosebi pentru unele inflamaţii oculare severe, care interesează mai multe membrane ale ochiului sau globul ocular în totalitate. OFTALMIE SIMPATICĂ / ophtalmie sympathique / sympa-thetic ophthalmia. *Uveită gravă a ochiului sănătos după o plagă penetrantă (chiar minimă, afectând doar ‘uveea) a celuilalt ochi. Nervul simpatic nu are nici un rol în o. s., iar termenul ''simpatică” evocă doar suferinţa simultană a celor două organe simetrice. S-a demonstrat caracterul autoimun al acestei leziuni. Inflamaţia ochiului sănătos reprezintă o reacţie imună mediată celular, declanşată de antigeni normal sechestraţi, care sunt eliberaţi în urma leziunii traumatice a ochiului. S-a susţinut şi un mecanism de autoimunizare faţă de pigmentul uveal. V. şi sindrom Harada. OFTALMODINAMOMETRIE, s. f. / ophtalmodynamometrie, s. f. / ophthalmodynamometry. [Qr. ophthalmos = ochi; dynamis = forţă; metron = măsură] Determinarea presiunii sanguine în artera centrală a retinei, utilizând un ‘oftalmodi-namometru (normal, 30-40 mmHg). OFTALMODINAMOMETRU, s. n. / ophtalmodynamometre, s. m. / ophthalmodynamometer. [Qr. ophthalmos = ochi; dynamis = forţă; metron = măsură] Aparat utilizat în ‘oftalmodinamometrie, permiţând exercitarea unei presiuni progresive şi constant măsurabile asupra globului ocular. OFTALMODINIE, s. f. / ophtalmodynie, s. f. / ophthalmody-nia. [Qr. ophthalmos = ochi; odyne = durere.] Durere la nivelul globilor oculari. OFTALMOGIR, adj. / ophtalmogyre, adj. / ophthalmogyric. [Qr. ophthalmos = ochi; Cat. gyrare = a întoarce în cerc, de Ca Cat. gyrus, jjr. gyros = cerc.] Sin.: oculogir (v. def. 1). OFTALMOLOGIE, s. f. / ophtalmologie, s. f. / ophthalmolo-gy. [Qr. ophthalmos = ochi; logos = ştiinţă] Specialitate medicală având ca scop studiul, diagnosticul şi tratamentul afecţiunilor ochiului şi anexelor acestuia. OFTALMOMALACIE, s. f. / ophtalmomalacie, s. f. / oph-thalmomalacia. [Qr. ophthalmos = ochi; maîakia = înmuiere, de Ca malakus = moaCe.] Atrofie a ochiului caracterizată prin hipotonie accentuată, cu diminuarea globului ocular. O. este întotdeauna consecutivă unei alte boli, de regulă de natură inflamatorie. OFTALMOMETRIE, s. f. / ophtalmometrie, s. f. / ophthal-mometry. [Qr. ophthalmos = ochi; metron = măsură] Determinarea instrumentală a indicilor de refracţie de la nivelul diverselor medii ale ochilor şi, în special, a ‘astigmatismului cornean. Sin.: keratometrie. OFTALMOMIAZĂ, s. f. / ophtalmomyase, s. f. / ophthal-momyasis. [Qr. ophthalmos = ochi; myio = muscă; -ază.] Infestare a ochiului sau a anexelor sale cu larve ale unor insecte ‘diptere Jmuşte). OFTALMOMICOZĂ, s. f. / ophtalmomycose, s. f. / ophthalmo-mycosis, oculomycosis. [Qr. ophthalmos = ochi; mykes, my-ketos = ciupercă; -oză.] *Micoză a ochiului şi a anexelor sale. OFTALMOPLASTIE, s. f. / ophtalmoplastie, s. f. / ophthal- moplasty. [Qr. ophthalmos = ochi; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Intervenţie de chirurgie plastică asupra globului ocular sau/şi a anexelor acestuia. OFTALMOPLEGIE, s. f. / ophtalmoplegie, s. f. / ophthalmo-plegia. [Qr. ophthalmos = ochi; plege = Covitură] Paralizia unuia sau mai multor muşchi motori ai globului ocular. Forme: 1) O. exoftalmică apare în cursul exoftalmiei basedowiene. 2) O. externă, paralizia muşchilor motori extraoculari. 3) O. internă, prin leziuni în nucleii de origine ai nervilor oculomo-tori. 4) O. externă nucleară progresivă, v. boală Graefe. V. şi în continuare. OFTALMOPLEGIE EXTERNĂ NUCLEARĂ PROGRESIVĂ / ophtalmoplegie externe nucleaire Progressive / nuclear Progressive ophthalmoplegia. Sin.: boală Graefe (v.). OFTALMOPLEGIE PSEUDONUCLEARĂ / ophtalmoplegie pseudonucleaire / pseudonuclear ophthalmoplegia. Sin.: sindrom Tilling-Wernicke (v.). OFTALMOPLEGIE SUPRANUCLEARĂ PROGRESIVĂ / oph-talmoplegie supranucleaire Progressive / Progressive supra-nuclear palsy. Sin.: sindrom Steele-Richardson-Olzewski (v.). OFTALMORAGIE, s. f. / ophtalmorragie, s. f. / ophtalmor-rhagia. [Qr. ophthalmos = ochi; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie oculară. OFTALMOREACŢIE CALMETTE / ophtalmoreaction de Calmette / ophtalmie reaction. Sin.: reacţie oftalmică (v.). OFTALMOSCOP, s. n. / ophtalmoscope, s. m. / ophthal-moscope. [Qr. ophthalmos = ochi; skopos = oBservator, de Ca skopein = a vedea, a etamina.] Instrument pentru examinarea interiorului ochiului, îndeosebi a ‘fundului de ochi. Constă dintr-o oglindă cu un orificiu central, prin care examinatorul priveşte în interiorul ochiului. Ochiul este iluminat prin lumina reflectată de oglindă, care revine spre ochiul examinatorului prin orificiul oglinzii. V. şi oftalmoscopie. OFTALMOSCOPIE, s. f. / ophtalmoscopie, s. f. / ophthal-moscopy, [Qr. ophthalmos = ochi; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Metodă care permite, datorită transparenţei mediilor oculare, observarea directă a retinei, a papilei nervului optic şi parţial a coroidei, fiind posibilă, de asemenea, aprecierea transparenţei mediilor. O. permite aprecierea sistemului vascular retinian şi, prin comparaţie, a celui cerebral, examenul ‘fundului de ochi furnizând informaţii utile, în afara oftalmologiei, în neurologie, ca şi în cazul unor boli cu răsunet local, cum este hipertensiunea arterială. Examenul oftalmoscopie poate fi direct, indirect sau stereoscopic, când se obţine o imagine tridimensională. V. şi oftalmoscop. OFTALMOSTAT, s. n. / ophtalmostat, s. m. / ophtalmostat. Instrument destinat îndepărtării pleoapelor şi fixării globului ocular pentru a permite practicarea unei operaţii la acest nivel. OFTALMOTOMIE, s. f. / ophtalmotomie, s. f. / ophthalmo-tomy. [Qr. ophthalmos = ochi; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizie chirurgicală la nivelul globului ocular. OFTAT, s. n. / soupir, s. m. / sigh. [5A(eogr. ahti = dorinţă arzătoare.] Inspiraţie bruscă şi profundă, care întrerupe ritmul normal respirator; se însoţeşte de nelinişte, uneori de senzaţie de lipsă de aer. Exprimă dereglarea nervoasă a respiraţiei, “sindromul suspinului” fiind o formă a nevrozei respiratorii. Sin.: suspin _ OGLINDĂ, s. f. / miroir, s. m. / mirror. [SC. oglendati = a se ogdndi] Suprafaţă lucioasă, plană sau sferică, cu proprietatea de a reflecta lumina: 1) O. dentară are un mâner metalic şi o oglindă rotundă de 1,5-3 cm diametru. 2) O. frontală, în otorinolaringologie, plană, cu un orificiu central şi o sursă de lumină reflectată în cavităţile organelor studiate. 3) O. laringiană, cu care se face examinarea indirectă a laringelui. 756 OIDIOMICOZĂ OLIGONUCLEOTID ANTISENS 4) O. de schiascopie, plană sau concavă, pentru examinarea refracţiei ocuiare. OIDIOMICOZĂ, s. f. / oTdiomycose, s. f. / oidiomycosis. [Lat. oidium, din gr. oon = ou; gr. mykes, myketos - ciupercă.] Sin.: candidoză (v.). OLECRAN, s. n. / olecrâne, s. m. / olecranon. NA: olecra-non. [Qr. olekranon - cot, de ta olene = cot, kranion = craniu, cap.] V. cubitus, tab. anat. - oase. OLEOM, s. n. / oleome, s. m. / oleoma, oii granuloma. [Lat. oleum = utei; -orna.] Nodul sau placard intradermic şi hipodermic rezultat consecutiv introducerii în piele a unui corp gras care nu se resoarbe şi care induce o reacţie de corp străin. Ţesutul de reacţie se poate extinde de-a lungul anilor şi poate eventual să ulcereze. O reacţie asemănătoare poate fi determinată de substanţe macromoleculare şi siliconi. OLEOTORAX, s. n. / oleothorax, s. m. / oleothorax. [Lat. oleum = utei; Cat. thorax, -icis, gr. thorax, -akos = tor ace.] Injectarea unei substanţe uleioase intrapleural, în cursul ‘pneu-motoraxului terapeutic. Scop: reducerea revărsatului şi împiedicarea simfizei. OLFACTOMETRIE, s. f. / olfactometrie, s. f. / olfactometry. [Lat. olfactus = miros; gr. metrou = măsură.] Determinarea gradului de sensibilitate a simţului mirosului. OLFACTOTERAPIE, s. f. / olfactotherapie, s. f. / olfacto-therapy. Metodă foarte nouă, elaborată datorită progreselor în studiul ‘olfacţiei. Constă în utilizarea mirosului pentru a ajuta pacienţii care prezintă tulburări de limbaj, de memorie şi de recunoaştere, să îşi reconstruiască amintirile pe baza memoriei olfactive. Se ştie că memoria olfactivă asociază percepţia mirosului condiţiilor în care aceasta se efectuează. Se conturează o adevărată imagistică mentală olfactivă, deoarece conservarea urmelor cerebrale ale senzaţiilor odorante se efectueză la mai multe niveluri, începând cu cortexul piriform, amigdală şi cortexul orbito-frontal. Alte zone implicate sunt în curs de identificare. OLFACŢIE, s. f. / olfaction, s. f. / olfaction. [Lat. olfactus = miros.] 1) Funcţionarea aparatului olfactiv. V. odorat. 2) Denumire generică pentru procesele neurochimice care stau la baza simţului mirosului. 3) O. hematogenă, perceperea mirosurilor unor substanţe introduse în circulaţia sanguină. 4) O. retrogradă, perceperea mirosurilor de origine endogenă. OLIGOAMNIOS, s. n. / oligoamnios, s. m. / oligohydram-nios. [Qr. oligos = puţin; amnion = membrană a făttdui] Existenţa unei cantităţi de lichid amniotic sub 200 ml. Adesea coexistă cu malformaţii fetale, naşterea fiind prelungită. Sin.: oligohidramnios. OLIGOANURIE, s. f. / oligo-anurie, s. f. / oligo-anuria. [Qr. oligos = puţin; an - priv.; ouron = urină.] Diminuarea extremă a ‘diurezei, la limita suprimării totale a acesteia. OLIGOARTRITĂ, s. f. / oligo-arthrite, s. f. / oligoarthritis. Denumire discutabilă pentru o ‘artrită care afectează un număr mic de articulaţii. OLIGOASTENOSPERMIE, s. f. / oligoasthenospermie, s. f. / oligoasthenospermia. [Qr. oligos = puţin; asthenos = fără putere, de ta a • priv., sthenos - forţă, putere; sperma, -atos = sămânţă] ‘Oligospermie asociată cu diminuarea mobilităţii ‘spermatozoizilor şi a duratei de viaţă a acestora. OLIGOCITEMIE, s. f. / oligocytemie, s. f. / cytopenia. [Qr. oligos = puţin; kytos = cetută; haima, -atos = sânge.] Diminuarea numărului de eritrocite şi de leucocite din sânge. Uneori, termenul este utilizat (incorect) cu sensul de scădere a volumului eritrocitar total. OLIGOCRANIE, s. f. / oligocranie, s. f. / oligocranium. Dezvoltare insuficientă a volumului craniului în raport cu cel al corpului. O. se traduce printr-o scădere a raportului cranio-somatic. OLIGODENDROCIT, s. n. / oligodendrocyte, s. m. / oligo-dendrocyte. [Qr. oligos = puţin; dendron = arbore; kytos = cetută] Sin.: oligodendroglie (v.). OLIGODENDROGLIE, s. f. / oligodendroglie, s. f. / oligo-dendroglia. [Qr. oligos = puţin; dendron = arbore; glia = ctei] Celulă de suport, mică, situată în jurul neuronilor, între fibrele nervoase (sateliţi perineurali) şi în lungul vaselor de sânge (sateliţi perivasculari). Sin.: oligodendrocit. OLIGODENDROGLIOM, s. n. / oligodendrogliome, s. m. / oligodendroglioma. [Qr. oligos = puţin; dendron = arbore; glia = ctei; orna.] Formă de ‘gliom cu evoluţie frecvent malignă. Anatomopatologic, este format din celule mici, cu nucleu rotund (asemănătoare ‘oligodendrogliilor). Localizarea de predilecţie este reprezentată de ‘lobul parietal. OLIGODINAMIC, adj. / oligodynamique, adj. / oligodynamic. [Qr. oligos = puţin; dynamis = forţă] Care este activ în cantităţi foarte mici. Termenul este folosit îndeosebi cu referire la ionii metalelor grele (Hg2+. Ag+), pentru a descrie efectul toxic al acestora asupra celulelor organismului. OLIGODIPSIE, s. f. / oligodipsie, s. f. / oligodipsia. [Qr. oligos = puţin; dipsa = sete.] Scădere normală a senzaţiei de sete. OLIGODONŢIE, s. f. / oligodontie, s. f. / oligodontia. [Qr. oligos = puţin; odous, odontos = dinte.] Absenţa mai multor dinţi, asociată sau nu cu ‘displazie ectodermică ereditară, manifestată îndeosebi prin ‘hipotricoză şi ‘hipohidroză. OLIGOELEMENT, s. n. / oligoelement, s. m. / trace element. [Qr. oligos = puţin; tat. elementum = etement.] Denumire dată anumitor metale şi metaloide a căror prezenţă, în cantităţi extrem de mici, este indispensabilă în raţia alimentară. Enumerarea o.: fier, zinc, cupru, cobalt, crom, staniu, man-gan, molibden, nichel, vanadiu, siliciu, fluor, iod, seleniu. Sin.: microelement. OLIGOFAGIE, s. f. / oligophagie, s. f. / oligophagia. [Qr. oligos = puţin; phagein = a mânca] Diminuare anormală a ‘alimentaţiei. OLIGOFRENIE, s. f. / oligophrenie, s. f. / oligophrenia. [Qr. oligos = puţin; phren, phrenos = spirit, minte.] Oprirea sau insuficienta dezvoltare a facultăţilor mentale. Are trei stadii: ‘debilitate mentală, ‘imbecilitate şi ‘idioţie. Tipuri de o.: *o. fenilpiruvică; *o. polidistrofică. OLIGOFRENIE FENILPIRUVICĂ / oligophrenie phenylpyru-vique / phenylketonuria. Sin.: fenilcetonurie (v.). OLIGOFRENIE POLIDISTROFICĂ / oligophrenie polydystro-phique / polydystrophic oligophrenia. Sin.: boală Sanfilippo (v.). OLIGOHIDRAMNION, s. n. / oligohydramnion, s. m. / oligo-hydramnion. [Qr. oligos = puţin; hydor, hydatos = apă; amnion = membrană a fătutui] Sin.: oligoamnios (v.). OLIGOMENOREE, s. f. / oligomenorrhee, s. f. / oligome-norrh(o)ea. [Qr. oligos = puţin; men, menos = tună; rhoia = curgere, de ta rhein = a curge.] Diminuarea frecvenţei şi/sau a volumului menstrelor. OLIGOMER, s. m. / oligomere, s. m. / oligomer. [Qr. oligos = puţin; meros = parte.] Moleculă proteică alcătuită din mai multe subunităţi, reprezentate de lanţuri polipeptidice legate între ele prin legături non-covalente sau covalente. O. sunt denumiţi în funcţie de numărul subunităţilor: dimeri, trimeri, tetrameri, pentameri etc. OLIGONUCLEOTID, s. n. / oligonucleotide, s. m. / oligonu-cleotide. [Qr. oligos = puţin; tat. nucleus = sâmbure, nucteu.] Secvenţă scurtă sintetică de ADN utilizată ca ‘sondă sau ‘amorsă în cursul reacţiilor de ‘hibridare moleculară. V. şi amorsă. OLIGONUCLEOTID ANTISENS / oligonucleotide antisens / antisense oligonucleotide. ‘Oligonucleotid care blochează sinteza proteinelor oprind traducerea ARN mesager în pro- 757 OLIGOPEPTID OMFALITĂ teine. Acest termen provine din denumirea sens a ARN mesager normal. O. a. se găsesc la ‘procariote sau sunt sintetizate în scop terapeutic. Sin.: moleculă antisens. OLIGOPEPTID, s. n. / oligopeptide, s. m. / oligopeptid. [Qr. oligos = puţin; peptos = copt, digerat, de Ca pepsein = a găti] ‘Peptid care include un număr mic de aminoacizi (sub 10). OLIGOPNEE, s. f. / oligopnee, s. f. / oligopn(o)ea. [Qr. oii-gos = puţin; pnoia = respiraţie, de Ca pnein = a respira.] Diminuare globală a ‘ventilaţiei pulmonare. Poate fi consecinţa unei afecţiuni a centrilor nervoşi respiratori, a muşchilor sau a scheletului toracic, a unui epanşament pleural masiv sau a unei obezităţi marcate. O. provoacă ‘hipercapnie. OLIGOSIDEREMIE, s. f. / oligosideremie, s. f. / oligosider-aemia. [Qr. oligos = puţin; sideros = fier; haima = sânge.] Denumire istorică pentru ‘anemia hipocromă care apare la copiii mici, începând din luna a Vl-a, din cauza unei carenţe în fier. Numărul de hematii este normal, dar conţinutul în hemoglobină al acestora este foarte redus. O. se vindecă prin terapie ‘marţială. OLIGOSONDA, s. f. / oligosonde, s. f. / oligonucleotide probe. ‘Sondă genetică constituită dintr-o secvenţă de ‘oligo-nucleotid. OLIGOSPERMIE, s. f. / oligospermie, s. f. / oligospermia. [Qr. oligos = puţin; sperma, -atos = sămânţă.] 1) Scăderea numărului spermatozoizilor în ejaculat. 2) Cantitate mică de ejaculat, prin scăderea secreţiei prostatice. V. şi prostată, v. şi hipospermie. OLIGOTRICHIE, s. f. / oligotrichie, s. f. / oligiotrichia. [Qr. oligos = puţin; thrix = păr.] Dezvoltarea incompletă a sistemului pilos, care există doar sub formă de puf, fin şi subţire. OLIGOTROFIE, s. f. / oligotrophie, s. f. / oligotrophy. [Qr. oligos = puţin; trophe = hrană, nutriţie.] ‘Nutriţie deficientă. OLIGOZAHARIDE, s. n. pl. / oligosaccharides, s. m. pl. / oligosaccharides. [Qr. oligos = puţin; Cat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr.] Compus glucidic alcătuit dintr-un număr mic de unităţi monozaharidice. OLIGOZAHARIDOZĂ, s. f. / oligosaccharidose, s. f. / oligosaccharidosis. [Qr. oligos = puţin; Cat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr; -oză] Denumire generică pentru un grup de boli ereditare cauzate de un deficit enzimatic şi caracterizate prin eliminare urinară permanentă de ‘oligozaharide. Sunt cuprinse o serie de boli ca ‘manozidoza, ‘fucozidoza, ‘sialidozele, alte afecţiuni din acest grup fiind în curs de descriere. Simptomele clinice sunt analoge celor din ‘mucopoli-zaharidoze, dar mai discrete. OLIGO-1, 6- GLUCOZIDAZĂ, s. f. / oligo-1, 6-glucosidase, s. f. / oligo-1, 6-glucosidase. Enzimă intestinală care catalizează hidroliza ‘dextrinei în glucoză, încheind astfel degradarea ‘amidonului. OLIGURIE, s. f. / oligurie, s. f. / oliguria. [Qr. oligos = puţin; ouron = urină.] Diminuarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore (sub 800 ml). Mecanisme: 1) scăderea filtratului glomeru-lar; 2) creşterea reabsorbţiei tubulare; 3) blocarea parţială a scurgerii urinei spre vezică. OLIVAR, adj. / olivaire, adj. / olivary. [Lat. olivarius = de măsCine, de Ca oliva = măslină.] 1) Care are forma unei olive, a unei măsline. 2) Care se referă la ‘oliva bulbară. Ex.: fascicul o. OLIVĂ, s. f. / olive, s. f. / olive. NA: oliva. [Lat. oliva = măslină.] Formaţiune anatomică proeminentă şi rotunjită. O. bulbară: fiecare din cei doi nudei cenuşii ai bulbului, în conexiune cu căile vestibulare şi cerebeloase. O. cerebeloasă, sin.: nucleu dinţat (v.). OMARTRITA, s. f. / omarthrite, s. f. / omarthritis. [Qr. omos = umăr; arthron = articuCaţie; -ită] Inflamaţie a articulaţiei scapulohumerale. adică a umărului. OMARTROZĂ, s. f. / omarthrose, s. f. / omarthritis. [Qr. omos = umăr; arthron = articuCaţie; oză] Artroză a articulaţiei umărului. OMBILIC, s. n. / ombilic, s. m. / umbilicus, navei. NA: umbilicus. [Lat. umbilicus = Buric.] Cicatrice consecutivă căderii ‘cordonului ombilical, situată pe linia mediană a peretelui abdominal. O. marchează locul unde se află orificiul prin care treceau înainte de naştere organele care legau fătul la ‘placentă. Pop.: buric. OMBILICARE, s. f. / ombilication, s. f. / umbilication. [Lat. umbilicus = Buric.] 1) Adâncitură în formă de ‘ombilic. 2) Procesul de formare a unei depresiuni, de formă asemănătoare ombilicului, în vârful unei papule, vezicule sau pus-tule. O. mamelonului reprezintă înfundarea mamelonului în areola sânului. OMBILICOPORTOGRAFIE, s. f. / ombilicoportographie, s. f. / umbilicoportography. [Lat. umbilicus = Buric; porta = poartă; gr. graphein = a scrie.] Examen radiografie al sistemului port după injectarea unui produs de contrast iodat hidrosolubil cu ajutorul unei sonde introduse la nivelul venei ombilicale, după denudarea şi recanalizarea acesteia. OMENTAL, adj. / omental, -ale, -aux, adj. / omental. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele.] Care are relaţie cu ‘epiploonul. OMENTITĂ, s. f. / omentite, s. f. / omentitis. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele; ită] Inflamaţie a ‘epiploonului. OMENTECTOMIE, s. f. / omentectomie, s. f. / omentectomy. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele; gr. ektome = e^cizie.] Rezecţia chirurgicală a ‘marelui epiploon, parţială sau totală. OMENTOPEXIE, s. f. / omentopexie, s. f. / omentopexy. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele; gr. pexis = Jvcare.] Fixarea chirurgicală a ‘marelui epiploon la peretele abdominal, în scopul creării unei anastomoze venoase porto-cave. OMENTOPLASTIE, s. f. / omentoplastie, s. f. / omentoplas-ty. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele; gr. plastos = modelat, de Ca plassein = a forma, a modela.] Denumire generică a procedeelor prin care ‘marele epiploon este utilizat ca material în chirurgia abdominală sau în chirurgia plastică. Sin.: epiploplastie. OMENTOTOMIE, s. f. / omentotomie, s. f. / omentotomy. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia.] Incizie a ‘marelui epiploon, pentru a crea o cale de acces spre cavitatea situată posterior epiploanelor. OMENTUM, s. n. / omentum, s. m. / omentum. NA: omentum. [Lat. omentum = memBrană care înfăşoară intestinele.] Sin.: epiploon (v.). OMEPRAZOL, s. n. / omeprazole, s. m. / omeprazole. (DCI) Substanţă care acţionează ca inhibitor specific al pompei de protoni (H+/K+-ATP-ază) de la nivelul celulelor parietale gastrice. O. provoacă astfel o puternică suprimare a secreţiei acide, motiv pentru care este utilizat în tratamentul ulcerelor gastroduodenale evolutive. OMFALECTOMIE, s. f. / omphalectomie, s. f. / omphalecto- my. [Qr. omphalos = omBdic; ektome = e^cizie.] în cura herniei ombilicale, operaţie prin care se extirpă sacul herniar şi învelişurile sale după reducerea conţinutului în cavitatea abdominală. OMFALITĂ, s. f. / omphalite, s. f. / omphalitis. [Qr. omphalos - omBilic; -ită] Infecţie a ‘ombilicului produsă în perioada de cicatrizare a acestuia, deci în perioada neonatală. Este aproape întotdeauna consecinţa absenţei asepsiei în momen- 758 OMFALOCEL ONCOSTATIC tul ligaturii cordonului la naştere sau în cazul pansamentelor ulterioare. OMFALOCEL, s. n. / omphalocele, s. f. / omphalocele. [Qr. omphalos = ombilic; kele = hernie, tumoră.] V. hernie ombilicală. OMFALOMEZENTERIC, adj. / omphalomesenterique, adj. / omphalomesenteric, omphalomesaraic. [Qr. omphalos = ombilic; mesos = la mijloc; enteron = intestin] Care aparţine atât ombilicului, cât şi mezenterului. OMFALORAGIE, s. f. / omphalorragie, s. f. / omphalorrha-gia. Hemoragie la nivelul ombilicului. OMFALOTOMIE, s. f. / omphalotomie, s. f. / omphalotomy. [Qr. omphalos = ombilic; tome = secţiune.] Secţionarea ‘cordonului ombilical. OMNIPRACTICIAN, s. m. / omnipraticien, s. m. / general practitioner. [Lat. omnis = orice, în totalitate; Qr. praktike = practică, de la prattein = a acţiona.] Medic practician, denumit mai frecvent medic de medicină generală, generalist sau medic de familie. Reprezintă pilonul asistenţei medicale primare. Sin.: generalist. OMODINIE, s. f. / douleur scapulaire / omodynia. [Qr. omos = umăr; odyne = durere.] Sin.: scapulodinie (v.). OMOGENAT, s. n. / homogenate, s. m. / homogenate. [Qr. homos = acelaşi; genos = origine.] Preparat tisular format din fragmente celulare rezultate în urma distrugerii membranelor citoplasmatice şi a organitelor intracelulare prin intermediul unei lame metalice ascuţite care se roteşte cu frecvenţă mare (dispozitivul utilizat fiind numit ‘omogenizator Potter). OMOGENIZATOR POTTER / appareil de Potter / Potter’s homogenizer. Aparat folosit pentru distrugerea netraumatizantă a ţesuturilor, în vederea separării componentelor lor celulare. Este alcătuit dintr-un tub îngust de sticlă şi un piston acţionat de un motor cu turaţie mare. Pistonul se afundă progresiv în interiorul tubului, determinând distrugerea celulelor, dar nu şi a componentelor intracelulare (nuclee, mitocondrii). Organitele vor putea fi ulterior separate prin ‘ultracentrifugare. OMOLOG, adj. / homologue, adj. / homologous. [Qr. homo-logos = m armonie, de la homos = acelaşi, logos = raport, relaţie.] 1) în anatomia comparată; despre părţile corpului care corespund la diferite specii. Ex.: membrele anterioare ale mamiferelor sunt o. Sin.: homeomorf. 2) în imunologie, despre ţesuturile, celulele, serul sanguin etc. aparţinând unui individ de aceeaşi specie, dar dintr-o linie diferită (deci, cu un patrimoniu genetic diferit) celei a subiectului considerat. Sin.: alogenic. OMOLOGIE, s. f. / homologie, s. f. / homology. [Qr. homo-logos = în armonie, de la homos = acelaşi, logos = raport, relaţie.] Similitudine a secvenţelor primare de aminoacizi ale unor proteine sau a secvenţelor de baze ale unor gene. O. pot semnifica o origine comună în cursul evoluţiei. în cazul proteinelor, aceleaşi o. pot sugera o origine genetică comună sau, eventual, funcţii similare. OMONIM, adj. / homonyme, adj. / homonymous. [Lat. homonymus = omonim, din gr. homos = acelaşi, onyma = nume.] în afară de semnificaţia din limbajul comun: despre o leziune sau o tulburare care afectează două organe situate de aceeaşi parte, adică, ambele la dreapta sau la stânga faţă de planul median. OMOPLAT, s. n. / omoplate, s. f. / scapula. [Qr. omoplate = omoplat.] Sin.: scapula (v.). OMUŞOR, s. n. / luette du voile du palais / pendulous palate. NA: uvula palatina. [Lat. homo, -inis = om; -uşor ] Sin. pop pentru luetă (v.). ONANIE, s. f. / onanisme, s. m. / onanism, coitus inter-ruptus. [Onan = personaj biblic, fiul lui Iuda, căruia i se atribuie această plăcere se?(uală solitară (‘Biblia; Qeneza, XXXVIII, 9).] Var.: onanism. Sin.: masturbaţie (v.). O. conjugală: coltul incomplet. ONANISM. Var. pentru onanie (v.). ONCOCERCOM, s. n. / onchocercome, s. m. / onchocerco- ma. [Qr. onkos = curbură, croşet; kerkos = coadă; -orna.] Nodul indolor, neaderent la piele, dur, de consistenţă fibroasă şi lipsit de reacţie inflamatorie. De obicei multiplu, conţine cel puţin un mascul şi o femelă de Onchocerca volvulus. V. onco-cercoză. ONCOCERCOZĂ, s. f. / onchocercose, s. f. / onchocercia-sis, onchocercosis. [Qr. onkos = curbură, croşet; kerkos = coadă; -oză.] ‘Filarioză provocată de Onchocerca volvulus, răspândită în unele zone subtropicale. Se caracterizează prin trei tipuri de leziuni: noduli sau ‘oncocercoame, leziuni cutanate pruriginoase acute sau cronice (‘erizipel, ‘lichenificare, ‘pahidermie, ‘xerodermie, ‘acromie parazitară) sau/şi leziuni oculare, uneori cu evoluţie spre ‘cecitate. Acestea din urmă determină gravitatea bolii. Sin.: boală Robles. ONCOCIT, s. n. / oncocyte, s. m. / oncocyte. [Qr. onkos = masă, tumoră; kytos = celulă.] Celulă epitelială glandulară caracterizată printr-un nucleu mic, dens şi o citoplasmă acidofilă, foarte bogată în ‘mitocondrii, observabile în microscopie electronică prin transmisie. ONCOCITOM, s. n. / oncocytome, s. m. / oncocytoma. [Qr. onkos = masă, tumoră; kytos = celulă; -orna.] Neoplasm benign format electiv din oncocite. O. se poate localiza îndeosebi la nivelul tiroidei, glandelor salivare, bronhiilor şi rinichilor. ONCOGEN, adj. / oncogene, adj. / oncogenic. [Qr. onkos = masă, tumoră; gennan = a produce.] Sin.: cancerigen (v. def. 1). Ex.: virus o. ONCOGENĂ, s. f. / oncogene, s. m. / oncogene. [Qr. onkos = masă, tumoră; genos = neam, urmaş, generaţie sau gennan = a produce.] Una din numeroasele gene care, în anumite circumstanţe, mai ales consecutiv unor modificări calitative (‘mutaţie) sau cantitative (dereglare, hiperexpresie) participă la una dintre etapele transformării celulare maligne. Se deosebesc: o. virale şi o. celulare. O. virale (v-onc) sunt prezente în ‘retrovirusuri. O. celulare (c-onc) reprezintă forme mutante ale unei gene normale (‘protooncogene) implicate în controlul creşterii sau al diviziunii celulare. Au fost descrise numeroase o., stabilindu-se mijloacele de identificare ale acestora, ca şi o serie de cancere asociate (sau posibil asociate) cu o anumită o. V. şi_ antioncogenă. ONCOGENEZĂ, s. f. / oncogenese, s. f. / oncogenesis. [Qr. onkos = masă, tumoră; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Sin:, cancerogeneză. (v.). ONCOGRAF, s. n. / oncographe, s. m. / oncograph. [Qr. onkos = masă, tumoră; graphein = a scrie.] Aparat pentru măsurarea variaţiilor de volum ale unui organ oarecare, ca urmare a modificărilor sale vasculare. ONCOLIPID, s. n. / oncolipide, s. m. / oncolipid. [Qr. onkos = masă, tumoră; lipos = grăsime.] Denumire generică pentru lipoproteinele, cu structură variată, neindividualizată, decelate în serul sanguin provenind de la unii pacienţi afectaţi de un cancer. ONCOLOGIE, s. f. / oncologie, s. f. / oncology. [Qr. onkos = masă, tumoră; logos = ştiinţă.] Domeniu al medicinei care se ocupă cu studiul tumorilor maligne. Se disting: o. generală, care cuprinde descrierea biologiei moleculare a cancerului, ca şi principiile de diagnostic şi tratament, şi o. clinică, adică aplicaţiile o. generale în diferite specializări medicale şi chirurgicale. ONCOSTATIC, adj. / oncostatique, adj. / oncostatic. [Qr. onkos = masă, tumoră; statikos = care opreşte, de la istanoi = a plasa, a face să ţină.] Despre un agent fizic sau chimic (medicament) care opreşte evoluţia unei tumori. 759 oncotic OOCHIST ONCOTIC, adj. / oncotique, adj. / oncotic. [Qr. onkos = masă, tumoră] V. presiune oncotică. ONCOVIRUS, s. n. / oncovirus, s. m. / oncovirus. {Qr. onkos = masă, tumoră; Cat. virus = venin, otravă] Virus din familia *Petroviridae, alcătuind o subfamilie care include virusurile tumorii mamare la şoarece (virusul Bitner), ale leucemiilor şi sarcoamelor aviare (sarcomul Rous), ale leucemiilor şi sar-coamelor de la şoarece, pisică, babuin, gibon (virusul Raucher, virusul Moloney). O. există sub două stări: 1) Virus cu genom ARN, cu anvelopă şi infecţios. 2) Provirus integrat în ADN-ul cromozomial al celulei infectate şi transmis asemenea unei gene celulare. ONCŢIUNE, s. f. / onction, s. f. / unction, inunction. [Lat. unctio, -onis = ungere, de Ca ungere = a unge.] Acţiune de ungere cu un ulei, o pomadă, o alifie. ONDULAŢIE EPIGASTRICĂ / ondulation epigastrique / peri-staltic wave. Fenomen observat în *stenoza pilorică, constând într-o ondulaţie a peretelui abdominal care se propagă de la stânga la dreapta. O. e. este determinată de un gen de spasm clonic al tunicilor musculare ale stomacului, ca o reacţie împotriva obstacolului piloric. ONICATROFIE, s. f. / onycatrophie, s. f. / onycatrophia. [Qr. onyx, onykhos - unghie; a - priv.; trophe = hrană, nutriţie.] Subţierea unghiei, care ia un aspect papiraceu, cu suprafaţa ondulată. ONICODISPLAZIE, s. f. / onychodysplasie, s. f. / ony-chodysplasia. [Qr. onyx, onykhos = unghie; dys = greu, dificil; plasis = modeCare, de Ca plassein = a forma, a modela.] Sin.: sindromului unghii-rotule. (v.). ONICODISTROFIE, s. f. / onychodystrophie, s. f. / ony-chodystrophy. [Qr. onyx, onykhos = unghie; dys = greu, dificil; trophe = hrană, nutriţie.] 'Distrofie a unghiilor care poate apărea fie ca un defect congenital, fie ca urmare a altor boli dobândite. ONICOFAGiE, s. f. / onychophagie, s. f. / onychophagy. [Qr. onyx, onykhos = unghie; phagein = a mânca.] Tic nervos, mai frecvent la copii, de roadere continuă a unghiilor. Sin.: titilomanie. ONICOGRAFIE, s. f. / onychographie, s. f. / onycography. Măsurarea şi înregistrarea presiunii de la nivelul vaselor ungveale (puls ungveal) cu ajutorul unui instrument denumit onicograf, analog 'sfigmografului. ONICOGRIFOZĂ, s. f. / onychogryphose, s. f. / onychogry-posis. [Gr. onyx, onykhos - unghie; fr. griffe, din fir. veche grif = labă; -oză.] Creştere anormală a unghiilor, care se curbează uşor posterior sau anterior. Se observă la degetele picioarelor, îndeosebi la vârstnici, dar şi în 'nevrite sau în cazul prezenţei 'varicelor. Sin.: onicogripoză. ONICOGRIPOZĂ, s. f. / onychogrypose, s. f. / onychogry-posis. [Qr. onyx, onykhos = unghie; gr. gryposis = îndoire, încovoiere; -oză.] Sin.: onicogrifoză (v.). ONICOLIZĂ, s. f. / onycholyse, s. f. / onycholysis. [Qr. onyx, onykhos = unghie; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Dezlipire spontană a unghiei din patul său. Formă profesională: o. semilunară a spălătoreselor. ONICOMADEZĂ, s. f. / onychomadese, s. f. / onychomade-sis. [Qr. onyx = unghie; madesis = căderea părului] Căderea spontană a unghiei începând cu matricea, care însă nu ajunge la 'onicoliză. ONICOMICOZĂ, s. f. / onychomycose, s. f. / onychomyco-sis. [Qr. onyx, onykhos = unghie; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] Leziune produsă la nivelul unghiilor de o ciupercă parazită, fie Acharion schoenieinii, fie un Trichophyton. ONICOPATIE, s. f. / onychopathie, s. f. / onychopathy. [Qr. onyx, onykhos = unghie; pathos = boală] Termen generic pentru orice boală a unghiilor. V. şi onicoză. ONICOREXIS, s. n. / onychorrhexis, s. f. / onychorrhexis. [Qr. onyx, onykhos = unghie; rhexis = ruptură, destrămare.] Fragilitatea şi subţierea unghiilor, consecinţă a unor fisuri longitudinale prin: traumatisme, îmbolnăviri profesionale, eczemă, peladă. ONICOSCHIZIE, s. f. / onycoschizie, s. f. / onycoschizia. [Qr. onyx, onykhos = unghie; skhisis = despicătură, de Ca skhizein = a despica] Decolare sau fisurare a unghiilor. ONICOZĂ, s. f. / onychose, s. f. / onychosis. [Qr. onyx, onykhos = unghie; -oză.] Orice tulburare distrofică a unghiilor. ONIRIC, adj. / onirique, adj. / oniric. [Qr. oneiros = vis.] Care se află în relaţie cu visele. ONIRISM, s. n. / onirisme, s. m. / oneirism. [Qr. oneiros = vis; -ism.] Complex de simptome psihice, subacute sau acute, care apar într-un context de 'confuzie mentală. Se caracterizează prin 'halucinaţii: vizuale, ale sensibilităţii generale sau la nivel muscular (senzaţie de cădere, de deplasare rapidă), cenestezice. uneori auditive. O. poate fi provocat de intoxicaţia alcoolică^ Sin.: delir oniric. ONIROANALIZĂ, s. f. / oniro-analyse, s. f. / oneiroanalysis. Explorarea subconştientului prin studiul viselor provocate de anumite substanţe care tulbură activitatea mentală (de ex., 'haşiş,'mescalină). ONIROGEN, adj., s. n. / onirogene, adj., s. m. / oneirogenic. [Qr. oneiros = vis; gennan = a genera] 1) Adj. Care provoacă vise. 2) S. n. Substanţă care posedă această proprietate. ONIROID, adj. / oniroî’de, adj. / oneiroid, oniroid. [Qr. oneiros = vis; eidos = formă] Despre o stare psihică, acută sau sub-acută, apropiată de vis, însoţită de scăderea vigilenţei, în cadrul căreia apar iluzii, halucinaţii pe care subiectul le conştientizează, într-o atmosferă de angoasă şi depersonalizare. ONIXIS, s. n. / onyxis, s. m. / onyxis. [Qr. onyx, onykhos = unghie.] Afectare a unghiilor determinată de inflamaţia der-mului subungheal, cel mai frecvent din cauza 'dermatofitelor. ONOMATOMANIE, s. f. / onomatomanie, s. f. / onomato-mania. [Qr. onoma, -atos = denumire; mania = nebunie.] Tendinţă obsesivă a unui subiect de a-şi aminti numele tuturor persoanelor pe care acesta le-a văzut şi le-a cunoscut cândva. ONTOGENETIC, adj. / ontogenetique, adj. / ontogenetic. [Qr. on, ontos = fiinţă; gennan = a produce.] Referitor la *onto-geneză. ONTOGENEZĂ, s. f. / ontogenese, s. f. / ontogeny. [Qr. on, ontos = fiinţă; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Dezvoltarea individului de la concepţie până la maturitate. Etapele o. reproduc în esenţă pe cele ale filogeniei. "Ontogenia repetă filogenia” (Haeckel). Sin.: ontogenie. ONTOGENIE, s. f. / ontogenie, s. f. / ontogeny. [Qr. on, ontos = fiinţă; gennan = a produce.] Sin.: ontogeneză (v.). ONYCHAUXIS, s. n. / onychauxis, s. m. / onychauxis. [Qr. onyx = unghie; auxe = creştere.] Hipertrofie congenitală sau dobândită a unghiilor, care se dezvoltă proporţional în toate direcţiile. OOCHINET, s. n. / oocinete, s. m. / ookinete. [Qr. oon = ou; kinetos = mobd, de Ca kinein - a mijea] Stadiu în dezvoltarea parazitului 'malariei, după fecundarea macrogametu-lui femei de unul din microgameţi. Se petrece în stomacul insectei vectoare (ţânţar). OOCHIST, s. n. / oocyste, s. m. / oocyst. [Qr. oon = ou; kystis = sac, vezicăJ Stadiu evolutiv din ciclul sporogonic al paraziţilor din genul Plasmodium, caracterizat printr-o forma- 760 OOCIT OPERAŢIE FREDET-RAMSTEDT ţiune chistică, sferică, refringentă, derivată din zigot şi găzduită în stomacul ţânţarului anofei. în urma fazei trofice de dezintegrare a o. (cu durata de 12-16 zile), se formează *sporozoiţi. OOCIT, s. n. / oocyte, s. m. / ovocyte. [Qr. oon = ou; kytos = ceCută.] Sin.: ovocit (v.). OOFORECTOMIE, s. f. / oophorectomie, s. f. / oophorecto- my. [Qr. oophoros = ovar, de Ca oon = ou, pherein = a purta; ektome = eiţcizie.] Sin.: ovariectomie (v.). OOFORITĂ, s. f. / oophorite, s. f. / oophoritis. [Qr. oophoros = ovar, de ta oon = ou, pherein = a purta; -ită.] Sin.: ova-rită (v.). OOFOROPEXIE, s. f. / oophoropexie, s. f. / oophoropexy. [Qr. oophoros = ovar, de Ca oon = ou, pherein = a purta; pexis = filare.] Sin.: ovariopexie (v.). OOFORORAFIE, s. f. / oophororraphie, s. f. / oophororrha-phy. [Qr. oophoros = ovar, de Ca oon = ou, pherein = a purta; rhaphe = sutură.] Suturarea chirurgicală a ovarului. OOFOROSALPINGECTOMIE, s. f. / oophoro-salpingectomie, s. f. / oophorosalpingectomy. Sin.: salpingoovariectomie (v.). OOGENEZA, s. f. / oogenese, s. f. / oogenesis. [Qr. oon = ou; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Procesul originii, dezvoltării şi formării ovulului şi prepararea sa pentru fecundare. OPACIFIANT, adj., s. m. / opacifiant, -e, adj., s. m. / contrast medium. [Lat. opacus = umbrit, întunecos; facere = a face.] 1) Care produce 'opacifiere. 2) Sin.: mediu de contrast (v.). OPACIFIERE, s. f. / opacification, s. f. / opacification. [Lat. opacus = umbrit, întunecos; facere = a face.] 1) Acţiunea de introducere a unei substanţe de contrast, opacă la raze X, într-un organ cavitar sau într-un conduct, cu scopul de a le face vizibile în cursul examenului radiologie. 2) Procesul de modificare a transparenţei normale a 'corneei sau a 'cristalinului, ca urmare a unei leziuni cicatriceale. în cazul corneei, în funcţie de extensia şi grosimea o. se disting mai multe tipuri de leziuni: 'albugo, 'leucom, 'nefelion. OPACITATE, s. f. / opacite, s. f. / opacity. [Lat. opacitas, -atis = umbră, întunecime, de Ca opacus = umbrit, întunecos.] 1) Proprietatea unui corp de a nu putea fi străbătut de anumite radiaţii. 2) Zonă densă, clară-transparentă pe radiografie şi gri-întunecată la radioscopie care traduce la nivelul imaginii radiologice o regiune în care radiaţiile X sunt absorbite mai puternic decât în regiunile învecinate. De obicei, o. se referă la o zonă în care transparenţa pulmonară este diminuată, de regulă din cauza unui exsudat alveolar sau a dezvoltării unei mase celulare interstiţiale. în funcţie de dimensiuni se deosebesc: o. micronodulare, o. macronodulare şi o. întinse. 3) Zonă opacă sau lipsită de transparenţă situată la nivelul 'corneei sau 'cristalinului. V. şi opacifiere def. 2. OPALESCENT, adj. / opalescent, -e, adj. / opalescent. [Lat. opalus = opaC, piatră semiprepioasă cu Cuciu sticCos, incoCoră sau variat coCorată] Despre un mediu, de obicei lichid, care are un aspect lăptos sau roşcat când este privit prin transparenţă şi albăstrui când este observat lateral. Ex.: ser o. OPĂRIRE, s. f. / echauffure, s. f. / diaper rush. [BuCg. opar-ja, sârbă, croată opăriţi = a opări] Arsură provocată de lichide fierbinţi sau de vapori supraîncălziţi. OPERATOR, s. m. / operateur, s. m. / operator. [Lat. operator, -oris = Cucrător, de Ca operări = a lucra fii opus, operis = muncă, Cucrare.] Genă coordonatoare care, asociată cu genele de structură, constituie 'operonul. OPERAŢIE, s. f. / operation, s. f. / operation. [Lat. opera-tio, -onis = Cucrare, operaţie, de Ca operări = a Cucra fii opus, operis = muncă, Cucrare.] Act medical efectuat de chirurg cu mâinile sale şi cu ajutorul unor instrumente adecvate, în vederea tratamentului chirurgical al unor afecţiuni diverse, pentru care acesta este indicat. V. şi procedeu def. 1. V. în continuare. OPERAŢIE ALBEE. [Fred Houdlett Albee, chirurg american, 9\(eiv jforkj' 1876-1945.] O. practicată pentru anchiloza şoldului. OPERAŢIE BABCOCK. [William Wayne Babcock, chirurg american, (PhiCadeCphia, 1872-1963.] Tehnică de eradicare a venelor varicoase prin extirparea venei safene. OPERAŢIE BASSINI. [Eduardo Bassini, chirurg itadan, profesor (succesiv) Ca (Pavia, Qettova fii (Padova 1884-1924.] Reparaţie plastică a 'herniei inghinale. OPERAŢIE BILLROTH. [Christian Albert Theodor Billroth, chirurg german, profesor Ca Zurich, *Viena, 1829-1894.] Rezec-ţia parţială a stomacului, cu anastomoză la duoden (Billroth f) sau la jejun (Billroth II). OPERAŢIE BIRBER-JIANU. [Birber; Amza Jianu, chirurg român, ‘Bucurefiti, 1881-1959.] Procedeu de esofagoplastie cu material cutanat. OPERAŢIE BRUNSCHWIG. [Alexander Brunschwig, chirurg american, Chicago, 1901-1969.] Pancreatoduodenectomie efectuată în doi timpi. OPERAŢIE CALDWELL-LUC. LGeorge Walter Caldwell, otoCog american, 1834-1918; Henry Luc, otorinoCaringoCog francez, tParis, 1855-1925.] O. de deschidere a sinusului maxilar prin intermediul unei incizii la nivelul fosei supradentare de la nivelul premolarilor. Se practică în scopul îndepărtării rădăcinilor dentare sau a ţesutului anormal de la nivelul sinusului. OPERAŢIE CEZARIANĂ / operation cesarienne / caesarean section. V. cezariană. OPERAŢIE DANIELOPOLU. [Daniel Danielopolu, fizioCog, far-macoCog fii cCinician român, profesor de medicină internă Ca Bucurefiti, 1884-1955.] Intervenţie chirurgicală efectuată în scopul suprimării durerilor din 'angina pectorală. Constă în secţionarea simpaticului cervical deasupra ganglionului stelat unilateral (stânga) sau bilateral, ca şi a ramurilor destinate inimii ale simpaticului şi ale pneumogastricului. OPERAŢIE DAVIEL. [Jaques Daviel, oftaCmoCog francez, (Paris, 1696-1762.] Extracţie a 'cataractei prin incizia corneei, fără secţionarea irisului. OPERAŢIE DRAGSTEDT. [Lester Beynold Dragstedt, chirurg american, n. 1893.] Vagotomie bilaterală în scopul suprimării secreţiei gastrice. OPERAŢIE DUHRSSEN. \Jacobus Alfred Diihrssen, ginecoCog german, profesor Ca Berlin, 1862-1933.] Fixarea vaginală a uterului. OPERAŢIE DUPLAY. [Simon Emmanuel Duplay, chirurg francez, (Paris, 1836-1924.] Metodă de chirurgie plastică destinată corectării malformaţiilor congenitale ale penisului (*epi-spadias sau 'hipospadias). OPERAŢIE ECK / operation de von Eck / Eck’s fistula. [Nikolai von Eck, medic rus, 1849-1917.] Tehnică operatorie utilizată pentru reducerea hipertensiunii portale. Constă în anastomoza termino-laterală sau latero-laterală între vena portă şi vena cavă inferioară. în clinică se foloseşte termenul de anastomoză portocavă. OPERAŢIE FOTHERGILL. [William Eduard Fothergill, gine-coCog engCez, ddanchester, 1865-1926.] O. pentru corectarea prolapsului uterin prin fixarea la ligamentele cardinale. Sin.: operaţie Manchester. OPERAŢIE FREDET-RAMSTEDT. [Pierre Auguste Fredet, chirurg francez, 1870-1946; William Conrad Bamstedt, chirurg german, profesor Ca (Miinster, 1867-1963.] Incizia chirurgicală a sfincterului piloric, efectuată în scopul corectării stenozei congenitale a acestuia. Sin.: operaţie Ramstedt. 761 OPERAŢIE FREYER OPOTERAPIE OPERAŢIE FREYER. [Sir Peter Johnston Freyer, chirurg militar englez, 1851-1921.] Metodă chirurgicală care constă în enuclearea suprapubiană a prostatei hipertrofiate. OPERAŢIE GONIN. \Jules Gonin, oftalmolog elveţian, profesor la Lausanne, 1870-1935.] Termocauterizarea fisurilor retiniene practicată în cazul ‘dezlipirii de retină, prin incizia ‘sclerei. OPERAŢIE GRIGORIU. ‘Histeropexie prin includerea corpului uterin în teaca muşchilor drepţi abdominali. OPERAŢIE GROSS. [Robert Edward Gross, chirurg american, (Boston, n. 1905.] Tehnică chirurgicală folosită pentru corectarea *omfalocelului. OPERAŢIE HALSTED. [William Steward Halsted, chirurg american, (Baltimore, 1852-1922.] 1) Amputaţie largă a sânului, cu ablaţia muşchilor pectorali şi îndepărtarea ganglionilor axi-lari, în cancerul mamar. 2) Cură radicală a ‘herniei inghinale. OPERAŢIE HEYROVSKI / operation de Heyrovski / Heyrovski’s operation. Sin.: esofago-gastrostomie (v.). OPERAŢIE HOLTH. [Soren Holth, oftalmolog norvegian, Oslo, 1863-1937.] Sin.: iridenclezis (v.). OPERAŢIE IONESCU. [Thoma lonescu, chirurg român, profesor la (Bucureşti, 1860-1926.] Histerectomie totală lărgită, cu evidare iliolombopelviană, cu extirparea tuturor grupelor gan-glionare şi a ţesutului conjunctiv din pelvis de la aortă în jos, în cancerul de col uterin. OPERAŢIE JUVARA. [Ernest Juvara, chirurg român, (Bucureşti, 1870-1933.] 1) Tehnică operatorie în subluxaţia coxofemurală. 2) Rezecţia osteoplastică a genunchiului în tumorile extremităţii inferioare a femurului. 3) Osteosinteză cu fixator extern Juvara. OPERAŢIE KELLY-KING. \Joseph Dominic Kelly, otorinolog american, 9\(ezv %ori^ n. 1888; King.] Fixarea chirurgicală a cartilajului sau a muşchiului aritenoid. Sin.: aritenoidopexie. OPERAŢIE KRASKE. [Paul Kraske, chirurg german, freiSurg, 1851-1930.] îndepărtarea coccisului şi a unei părţi din sacrum, pentru a permite abordarea tumorii în caz de carcinom rectal. OPERAŢIE LAGRANGE. [Pierre Feîix Lagrange, oftalmolog francez, profesor la (Bordeaux 1857-1928.] Sin.: sclerectoiri-dectomie (v.). OPERAŢIE LE FORT. [Leon Clement Le Fort, chirurg şi anatomist francez, 1829-1893.] Tehnică operatorie efectuată pentru corectarea prolapsului uterin. Constă în suturarea pereţilor anterior şi posterior de-a lungul liniei mediane. OPERAŢIE LORENZ [Adolf Lorenz, chirurg ortoped austriac, Viena, 1854-1946.] O. pentru ‘luxaţia congenitală a şoldului. OPERAŢIE MACEWEN. [Sir William Macewen, chirurg englez, Qlasgozv, 1848-1924.] Secţionarea supracondiliană a femurului în *genu valgum. OPERAŢIE MANCHESTER. [Manehester, oraş în (Marea (Britanic.] Sin.: operaţie Fothergill (v.). OPERAŢIE McBURNEY. [Charles McBurney, chirurg american, 9{eiv yorlQ 1845-1914.] Tehnică operatorie radicală pentru cura ‘herniei inghinale. OPERAŢIE McGILL. [Arthur Fergusson McGill, chirurg englez, 1846-1890.] Prostatectomie suprapubiană transvezicală. OPERAŢIE RAMSTEDT. [William Conrad Ramstedt, chirurg german, profesor la Munster, 1867-1963.] Sin.: operaţie Fredet-Ramstedt (v.). OPERAŢIE SJOQVIST / operation de Sjoqvist / Sjoqvist’s operation. [Cari Olof Sjoqvist, chirurg neurolog suedez, 1901-1954.] Sin.: tractotomie trigeminală (v.). OPERAŢIE TORKILDSEN. [Arne Torkildsen, neurochirurg norvegian contemporan.] Sin.: ventriculocisternostomie (v.). OPERAŢIE TRENDELENBURG. [Friedrich Trendelenburg, chirurg german, profesor la (Rgstockj. (Bonn şi Leipzig, 1844-1924.] 1) Intervenţie chirurgicală efectuată în caz de ‘embolie pulmonară. 2) Excizie a venelor varicoase. OPERAŢIE WERTHEIM. [Ernst Wertheim, ginecolog austriac, profesor la Viena, 1864-1920.] ‘Histerectoimie radicală practicată în cura chirurgicală a carcinomului uterin. OPERAŢIE ZIEGLER. [Samuel Lewis Ziegler, oftalmolog, Philadelphia, 1861-1925] Iridectomie în formă de “V” pentru formarea unei pupile artificiale. OPERCUL, s. n. / opercule, s. m. / operculum. NA: oper-culum, pl. opercula (2). [Lat. operculum = capac.] 1) Structură care acoperă o deschidere sau, uneori, o formaţiune anatomică. 2) Complex de ‘circumvoluţii cerebrale care înconjură şi acoperă lobul insulei (*insula). OPERON, s. m. / operon, s. m. / operon. [Lat. operări = a lucra, de la opus, operis = muncă, lucrare; -on.] Totalitatea genelor structurale a căror expresie fenotipică este controlată de un operator; unitate genetică a cărei expresie fenotipică este reglată de un represor. O. poate conţine una sau mai multe gene structurale. OPHTALMIA NODOSA / ophtalmia nodosa / ophthalmia nodosa. ‘Keratită superficială caracterizată prin prezenţa unor puncte gri distribuite la nivelul corneei, constituind uneori adevărate nodozităţi. Fiecare punct este determinat de prezenţa unui fir de păr al unui parazit, Cnethocampa pityocampa, care secretă o substanţă iritantă. OPIACEU, adj. s. n. / opiace, -e, adj., s. m. / containing opium, opiate, n. [Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc.] (Substanţă) care conţine ‘opiu. O. pot fi utilizate în terapie. OPIOID, adj. / opioî'de, adj. / opioid. [Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc; gr. eidos = formă.] Care se aseamănă cu ‘opiul, care prezintă efecte analoge cu ale opiului. Ex.: substanţă o., receptor o. OPIOMANIE, s. f. / opiomanie, s. f. / opiomania. [Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc; gr. mania = nebunie.] Intoxicaţie cronică provocată prin consumul repetat de opiu. V. şi toxicomanie. OPISTION, s. n. / opisthion, s. m. / opisthion. [Qr. opis- then = înapoi.] Punctul median al marginii posterioare a ‘găurii occipitale. OPISTOGNATISM, s. n. / opisthognathisme, s. m. / opis-thognathism. [Qr. opisthen = înapoi, în spate; gnathos = falcă, maxilar; -ism.] Distalizarea maxilarului superior, ca urmare a dezvoltării insuficiente. OPISTOTONUS, s. n. / opisthotonos, s. m. / opisthotonos, opisthotonus. [Qr. opisthen = înapoi, în spate; tonos = tensiune.] Contractură a muşchilor extensori ai trunchiului, consecutiv căreia corpul descrie un arc de cerc cu concavitatea posterioară. Bolnavul se sprijină pe cap şi călcâie. Această atitudine se observă în ‘tetanos. OPIU, s. n. / opium, s. m. / opium. [Lat. opium, gr. opion = suc de mac, din gr. opos = suc.] Latex obţinut prin incizia capsulelor încă verzi de Papaver somniferum, o specie de mac. Este constituit în proporţie de 25% din alcaloizi, din care două grupe sunt farmacologic activi, incluzând morfina (10%), codeina (0,5%), tebaina (0,22%), în primul grup, şi papaveri-na (10%), noscapina (6%), narceina (0,2%), în al doilea grup, al benzilizochinoleinelor. Poate fi utilizat în formă tradiţională (pudră, extract, tinctură, laudanum) ca antidiareic, antispastic, antitusiv, dar în prezent este înlocuit deoarece este un stupefiant care poate induce toxicomanie. Var.: opium. OPIUM. Var. pentru opiu (v.). OPOTERAPIE, s. f. / opotherapie, s. f. / opotherapy. [Qr. opos = suc; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Modalitate terapeutică care constă în utilizarea unor ţesuturi, organe sau structuri glandulare în stare naturală sau sub formă de extracte. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la hormonoterapia constitutivă în cazul insuficienţei tiroidiene. 762 OPSINE ORGAN CORTI OPSINE, s. f. pl. / opsines, s. f. pl. / opsins. [Qr. opsis = vedere, aspect; -ină.] Grup de proteine transmembranare cu Mr de 20-40 kDa care, prin combinarea cu ‘vitamina A, formează molecule sensibile la lumină. V. rodopsină. OPSIURIE, s. f. / opsiurie, s. f. / opsiuria. [Qr. opse = târziu; ouron = urina] Termen desuet, semnificând întârzierea ‘diurezei provocată prin ingestia de apă. OPSOCLONIE, s. f. / opsoclonie, s. f. / opsoclonia. [Qr. opsis = ocfii; klonos = agitaţie.] Mişcări constante ale globilor oculari, persistente şi în timpul somnului, cu sau fără coordonarea mişcărilor celor doi ochi. O. poate fi determinată de o leziune circumscrisă a căilor cerebeloase legate la nucleii motori ai globilor oculari. OPSONINĂ, s. f. / opsonine, s. f. / opsonin. [Qr. opson = condiment, care face mâncarea mai apetisantă; termen creat de ‘Wright (1903) pentru a desemna substanţa care face microorganismele apte pentru fagocitozâ; -ină.] 1) Anticorp specific, termostabil, care face bacteriile susceptibile la fagocitoză. 2) Component seric capabil să se lege specific de suprafaţa moleculelor sau celulelor care urmează a fi captate prin ‘endocitoză. OPSONIZARE, s. f. / opsonisation, s. f. / opsonization. [Qr. opson = condiment, care face mâncarea mai apetisanta] Proces prin care bacteriile sau alte celule devin apte de *fago-citoză. Constă în legarea ‘opsoninei de antigeni solubili sau particulari. OPTIC, adj. / optique, adj. / optic (1), optical (2). [Qr. optikos = referitor Ca vedere, de Ca optesthai - a vedea.] 1) Care aparţine ochiului sau simţului văzului, vederii. 2) Referitor la ‘optică, la fenomenele sau instrumentele care se bazează pe legile opticii. OPTICĂ, s. f. / optique, s. f. / optics. [Lat. optice, gr. optike = ştiinţa vederii, din gr. optikos = referitor Ca vedere, de Ca optestCxai = a vedea.] 1) Domeniu al fizicii care are ca obiect studiul ‘luminii şi al fenomenelor luminoase, precum şi al radiaţiilor electromagnetice aparţinând domeniilor infraroşu şi ultraviolet, al radiaţiilor X etc. O. fiziologică studiază ochiul ca sistem optic, iar o. medicală se referă la modificările patologice ale fenomenelor de refracţie oculară. 2) Denumire pentru partea componentă a unui aparat alcătuită din lentile, oglinzi sau combinaţii ale acestora. OPTOMETRIE, s. f. / optometrie, s. f. / optometry. [Qr. optos = viziSiC, de Ca optesthai = a vedea; metron = măsura] Metodă de evaluare a ametropiilor oculare (‘miopie, ‘hipermetropie, ‘astigmatism), în scopul corecţiei prin lentile optice. OPTOMETRU, s. n. / optometre, s. m. / optometer. [Qr. optos = vizibil, de Ca optesthai = a vedea; metron = măsura] Aparat pentru testarea acuităţii vizuale şi alegerea lentilelor adecvate pentru corecţie prin ochelari. OPTOTIP, s. n. / optotype, s. m. / optotype, test type. [Qr. optos = vizilfd, de Ca optesthai = a vedea; typos = tip, modeC, marca] Denumirea tabloului tip care conţine litere sau figuri şi este utilizat pentru determinarea ‘acuităţii vizuale. ORA / ora / ora. [Lat. ora = margine, extremitate.] Termen generic pentru o formaţiune cu aspect de creastă sau margine. Ex.: o. serrata - marginea anterioară a retinei senzoriale, situată înapoia corpului ciliar. ORAL, adj. / oral, -ale, -aux, adj. / oral. [Lat. os, oris = gura] 1) Care aparţine ‘gurii. 2) Care se aplică la nivelul gurii, care se administrează pe gură (*per os), cu referire îndeosebi la un medicament. ORBICULAR, adj. / orbiculaire, adj. / orbicular. [Lat. orbi-cularis = circular, de Ca orbis = cerc.] Care prezintă o formă circulară sau rotundă. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la muşchii o. ai buzelor şi pleoapelor. V. tab. anat. -muşchi. ORBIRE, s. f. / cecite, s. f. / blindness, cecity, typhlosis. [Lat. orbus = orb.] Sin.: cecitate (v.). ORBITAL, adj. / orbitaire, adj. / orbital. [Lat. orbita = orbită, de Ca orbis = cerc.] Care ţine de orbită; punctul cel mai jos situat _al marginii inferioare a orbitei. ORBITĂ, s. f. / orbite, s. f. / orbit. NA: orbita, pl. orbitae. [Lat. orbita = orbită, de Ca orbis = cerc.] Cavitate osoasă profundă, pereche, situată de o parte şi de alta a foselor nazale, între etajul anterior al ‘craniului şi masivul osos facial. O. conţine ‘globul ocular, anexele acestuia (muşchi, nervi, vase, aparat lacrimal) şi grăsimea orbitală. Sin.: cavitate orbitară. ORBITOMETRIE, s. f. / orbitometrie, s. f. / orbitometry. [Lat. orbita = orbită, de Ca orbis = cerc; gr. metron = măsuraJ Măsurarea capacităţii orbitei, care este în medie de 25-30 cm3. ORBITOTOMIE, s. f. / orbitotomie, s. f. orbitotomy. [Lat. orbita = orbită, de Ca orbis = cerc; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Deschidere chirurgicală a ‘orbitei. ORBITOTONOMETRIE, s. f. / orbitotonometrie, s. f. / orbito-tonometry. [Lat. orbita = orbită, de Ca orbis = cerc; gr. tonos = tensiune; metron = măsura] Măsurarea presiunii intraocu-lare. V. şi orbitometrie. ORDIN, s. n. / ordre, s. m. / order. Unitate de clasificare în biologie (‘taxon) situată jntre ‘clasă şi ‘familie. ORDONANŢĂ MEDICALĂ / ordonnance medicale / prescrip-tion. [Lat. ordinare = a pune în ordine, de Ca ordo, -inis = şir, rând; medicus = doctor.] Sin.: reţetă (v.). OREION, s. n. / oreillons, s. m. pl. / mumps. [ffr. oreillons, din Cat. auricula, dim. de Ca auris = ureche.] Boală infecţioasă, contagioasă şi imunizantă care afectează îndeosebi copiii până la vârsta de 15 ani, dar poate apărea şi la adulţi. O. este determinat de virusul urlian (*Paramyxovirus) care se transmite prin contact direct, prin contaminare cu secreţii nazo-faringiene dispersate în aer, prin salivă şi, probabil, prin intermediul urinei. în unele cazuri boala rămâne la stadiul sub-clinic, iar când se manifestă este tipică tumefacţia însoţită de durere, uni- sau bilaterală, a glandelor parotide (‘parotidă), uneori şi a altor glande salivare. Infecţia poate afecta şi alte organe pentru care virusul prezintă tropism, de unde o serie de complicaţii ale o., cea mai importantă fiind *orhi-*epididimita urliană, care în cazurile grave evoluează către atrofie testi-culară. Alte complicaţii posibile, mai rare: ‘ovarită, ‘meningoencefalită şi ‘pancreatită. Sin.: parotidită epidemică. OREXIGEN, adj. / orexigene, adj. / orexlgenic. [Qr. orexis = apetit; gennan = a produce.] Care creşte sau stimulează apetitul. ORGAN, s. n. / organe, s. m. / organ. NA: organum. [Lat. organum, gr. organon = instrument de muzică, unealtă, iar în accepţiunea anatomică, element al corpului sau parte a cor-pidui îndeplinind o funcţie precisa] Structură delimitată, localizată în una sau mai multe regiuni ale organismului, permiţând îndeplinirea unor funcţii definite. O. sunt complexe de ţesuturi, dar un ţesut este întotdeauna predominant şi determină funcţia specifică a o. O. prezintă în general inervaţie şi irigaţie vasculară proprii. Pentru realizarea unei funcţii, o. se dispun în sisteme de o. Organismele animale complexe conţin zece sisteme de o.: tegumentar, muscular, scheletic, nervos, endocrin, digestiv, respirator, excretor, circulator, reproducător. ORGAN CORTI / organe de Corti / organ of Corti. NA: organum spirale. [Alfonso Corti, marchiz, anatomist şi histoCog italian care a lucrat Ca Viena, ‘Berlin, Utrecht şi ‘Torino, 1822-1888.] O. auditiv, situat în canalul cohlear al melcului mem-branos. O. C. este alcătuit dintr-un strat de celule cu cili, având 4 pm lungime şi 0,1 pm diametru, care sunt aşezate pe ‘membrana bazilară. Aceste celule senzitive (mecanore- 763 ORGAN JACOBSON ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII ceptori), în număr de 23500 la om (3 500 interne, aşezate pe un singur rând, şi 20 000 externe, dispuse pe trei rânduri, asemănător literei W), toate prevăzute cu cili, se află în contact direct cu terminaţiile nervului auditiv. Deasupra celulelor ciliate se află o membrană reticulată şi o alta rigidă, membrana tectoria. Baza celulelor senzoriale prezintă toate elementele unei sinapse chimice, în care elementul postsinaptic este reprezentat de neuronii nervului cohlear. ORGAN JACOBSON / organe de Jacobson / Jacobson's organ. Sin.: organ vomeronazal (v.). ORGAN LIMFOID CENTRAL / organe lymphoî'de central / central lymphoid organ. Organ la nivelul căruia limfocitele sunt produse şi se diferenţiază. Măduva osoasă este locul de producere a limfocitelor B şi T. Limfocitele B se diferenţiază în măduvă, în timp ce limfocitele T se diferenţiază în ‘timus, în continuare, aceste limfocite încheie maturarea în organele limfoide periferice (secundare). ORGAN LIMFOID PERIFERIC / organe lymphoî'de periphe-rique / peripheric lymphoid organ. Sin.: organ limfoid secundar (v.). ORGAN LIMFOID SECUNDAR / organe lymphoî'de secon-daire / secondary lymphoid organ. Organ în care ‘limfocitele intră în contact cu antigenii sau seiful modificat, ceea ce declanşează proliferarea şi diferenţierea lor. O. I. p. sau secundare sunt ganglionii limfatici, splina şi amigdalele. Sin.: organ limfoid periferic. ORGAN VOMERONAZAL / organe vomeronasal / vomerona-sal organ. NA: organum vomeronasale. Organ foarte dezvoltat la mamiferele macrosmatice (cu miros dezvoltat) şi prezent la fetusul uman. La omul adult persistă doar o cavitate tubulară rudimentară de 2-7 mm lungime, care se deschide printr-un mic orificiu la nivelul părţii antero-inferioare a ‘cloazonului nazal. Uneori se fac speculaţii asupra rolului o. v. în ‘odorat. Sin.: organ Jacobson. ORGAN ZUCKERKANDL / organe de Zuckerkande / Zuckerkandl’s bodie. [Emil Zuckerkandl, chirurg şi anatomist austriac, 1849-1910\ V. paraganglion. ORGANE CIRCUMVENTRICULARE / organes circumventricu-laires / circumventricular organs. Diferenţieri ale ‘ependi-mului situate îndeosebi în teritoriul veziculei diencefalice primitive. O. c. prezintă o bogată vascularizaţie sanguină, au activitate neurosecretorie şi intervin în fenomenele de transport, de reabsorbţie sau de eliberare a neurohormonilor. Aceasta, deoarece la nivelul o. c. există o discontinuitate a ‘barierei hematoencefalice. O. c. sunt: o. subcomisural, o. sub-fornical şi o. paraventricular (la care se adaugă area postrema şi creasta supraoptică). ORGANE GENITALE / organes genitaux / genital organs. NA: organa genitalia. Se împart în: a) o. g. externe sau ale copulaţiei, feminine (vulvă, vagin) şi masculine (penis); b) o. g. interne sau de reproducere, feminine (ovare, trompe, uter) şi masculine (testicule, epididim, vezicule seminale, cordon spermatic, prostată). ORGANE DE SIMŢ / organes sensoriels, organes des sens / special senses organs. NA: organa sensorum. Receptori senzoriali specializaţi în percepţia unor excitaţii cu caracter informaţional din mediul exterior. O. de s. sunt în număr de cinci: ochiul pentru văz, urechea pentru auz, mucoasa pitui-tară nazală pentru olfacţie, limba pentru gust şi pielea pentru simţul tactil. La nivelul fiecărui o. de s. există un epiteliu senzorial unde se transformă excitaţiile recepţionate (între anumite limite, de ex. pentru auz 16-20 000 Hz) în influxuri proprii, transmise prin nervii senzitivi spre centrii nervoşi. ORGANIC, adj. / organique, adj. / organic. [Lat. organicus, gr. organikos = referitor Ca un instrument, de Ca Cat. orga- num, gr. organon = instrument de muzică, unealtă, parte a corpului îndepdnind o funcţie precisăJ 1) Care aparţine unui organ, sau se dezvoltă, este produs de un organism viu. 2) Despre o modificare patologică determinată de alterări structurale certe, la nivelul unui ţesut sau organ. De ex., un suflu cardiac o., în opoziţie cu unul funcţional. 3) Despre o substanţă care provine dintr-un organism viu. 4) Cu referire la substanţele chimice care conţin atomi de carbon. 5) Referitor la un element chimic cuprins într-o moleculă care conţine carbon. Ex.: fosfor o. ORGANICISM, s. m. / organicisme, s. m. / organicism. Teorie conform căreia fiecare boală are drept cauză o leziune materializată la nivelul unui anumit organ. ORGANISM, s. n. / organisme, s. m. / organism. [Lat. organum, gr. organon = instrument de muzică, unealtă, parte a corpului îndepdnind o funcţie precisă; sufixul -ism dă ideea unui ansamSCu compus din eCemente structurale.] Termen general desemnând orice fiinţă vie pluricelulară, animală sau vegetală. Alcătuit din ‘ţesuturi mai mult sau mai puţin diferenţiate, care pot fi regrupate în ‘organe, o. constituie o unitate de organizare morfologică şi fiziologică de ordin superior, capabilă să îndeplinească numeroase funcţii distincte, aparţinând diverselor ţesuturi şi organe: respiraţie, reproducere, digestie, excreţie etc. Diversele funcţii ale o. sunt controlate de o serie de mediatori şi influenţate de factorii de mediu. O. adult, adică apt pentru a se reproduce, poate atinge şi conserva o talie maximă definitivă (mamifere) sau poate să continue creşterea (plante, îndeosebi arbori). în toate cazurile, celulele mor şi pot fi înlocuite. Prin extensie, bacteriile şi protozoarele sunt considerate ca o. unicelulare, pe când virusurile nu au această calitate. ORGANISM GENETIC MODIFICAT / organisme genetique-ment modifie / genetically modified organism. Denumire utilizată cu referire, îndeosebi, la o serie de specii de plante de interes în agricultură, care au fost supuse ‘manipulării genetice în scopul obţinerii unor caracteristici favorabile producţiei agricole. Abrev.: OGM. ORGANIT, s. n. / organite, s. m. / organelle. [Lat. organum, gr. organon = instrument, unealtă, parte a corpului îndepdnind o funcţie precisă; sufbQil -it dă iaeea că fiecare eCement constituie un tot.) Formaţiune celulară diferenţiată prezentă în ‘citosol şi responsabilă de o funcţie bine determinată. Principalele o. ale celulelor eucariote animale sunt: nucleu, mito-condrii, aparat Golgi, reţea transgolgiană, lizozomi, endozomi primari şi secundari, peroxizomi, reticulum endoplasmic neted, reticulum endoplasmic rugos (acoperit de ribozomi), ribozomi, vezicule. ORGANIZARE, s. f. / organisatlon, s. f. / organization. [ţr. organiser = a organiza, din Cat. organum, gr. organon = instrument, unealtă] Pregătire, orânduire în vederea unei activităţi conforme unui plan corespunzător. O. sanitară defineşte relaţiile dintre sănătate şi condiţiile sociale, studiază principiile de ocrotire a sănătăţii, elaborează formele şi măsurile practice de asigurare a asistenţei medicale. ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII / Organisatlon Mondiale de la Sânte / World Health Organization. O. inter-guvernamentală, făcând parte din ONU, creată în 1946 (succedând Biroului de Igienă al Societăţii Naţiunilor), cu sediul la Geneva şi specializată în problemele de sănătate publică: lupta împotriva bolilor susceptibile să afecteze un mare număr de oameni, punând probleme de ordin social (boli transmisibile, cardiovasculare, cancer), ameliorarea condiţiilor sanitare şi de igienă şi ajutor pentru formarea personalului de îngrijire în regiunile în curs de dezvoltare, program internaţional de cercetări medicale, de coordonare şi difuziune a informaţiilor 764 ORGANOGENEZĂ ORJELET biomedicale prin publicaţii specializate apărând în mai multe limbi, normalizarea terminologiei medicale (în particular a numelor de substanţe farmaceutice). Abrev.: OMS, WHO (engl.). ORGANOGENEZĂ, s. f. / organogenese, organogenesie, organogenie, s. f. / organogenesis, organogeny. [Lat. organum, gr. organon - instrument, macină, parte a corpu-tui îndeplinind o funcţie precisă; gr. genesis = producere, de [a gennan = a produce.] Ansamblul transformărilor tisulare care conduc la formarea şi dezvoltarea ‘organelor din ‘organism. V. şi embriogeneză, morfogeneză. ORGANOLEPTIC, adj. / organoleptique, adj. / organoleptic. [Lat. organum, gr. organon = instrument, macină, parte a corpului îndeplinind o funcţie precisă; gr. leptikos = care filează] Care este capabil să determine senzaţii la nivelul receptorilor senzoriali. Ex.: proprietăţile o. ale unui aliment. ORGANOTROPIC, adj. / organotrope, adj. / organotropic. [Lat. organum, gr. organon = instrument, macină, parte a corpului îndeplinind o funcţie precisă; gr. tropikos = întors, de Ca trepein = a întoarce.] Care are afinitate pentru ţesuturile unui organ; ceea ce explică unele localizări ale unor microbi, virusuri, metastaze etc. ORGASM, s. n. / orgasme, s. m. / orgasm. [Qr. orgasmos, de la organ = a avea sângele în mişcare.] Punct culminant al excitaţiei sexuale. La bărbat coincide cu ejacularea. ORGELET, s. n. / orgelet, s. m. / sty, hordeolum. [Jr. orgelet, din Cat. hordeolus = BoS de orz, urcior Ca ochi] Var.: orjelet. Sin.: hordeolum (v.). ORHIALGIE, s. f. / orchialgie, s. f. / orchialgia. [Qr. orkhis, -idos = testicul; algos = durere.] Durere testiculară violentă, iradiată de la nivelul scrotului spre abdomen. Apare uneori după o* epididimită. Sin.: nevralgie testiculară, orhiodinie. ORHIDECTOMIE, s. f. / orchidectomie, s. f. / orchiectomy, orchidectomy. [Qr. orkhis, -idos = testicul; ektome = e^cizie.] Ablaţia chirurgicală a unuia (o. simplă) sau a ambelor testicule (o. dublă). ORHIDOMETRIE, s. f. I orchidometrie, s. f. / orchidometria. [Qr. orkhis, -idos = testicul; metron = măsură] Măsurarea volumului testicular; se practică de regulă cu orhidometrul Prader. Volumul testicular raportat la vârstă permite aprecierea gradului de dezvoltare a testiculului. ORHIDOPEXIE, s. f. / orchidopexie, s. f. / orchidopexy. [Qr. orkhis, -idos = testiad; pexis = filare.] Intervenţie chirurgicală care are drept scop restabilirea poziţiei anatomice normale în cazul unui testicul criptorhidric. O. constă în coborârea testiculului situat anormal şi fixarea sa la nivelul burselor (fie homolateral, fie heterolateral). Sin.: orhidorafie. ORHIDOPTOZĂ, s. f. / orchidoptose, s. f. / orchidoptosis. [Qr. orkhis = testicul; ptosis = cădere.] Relaxare accentuată a ‘scrotului cu coborârea testiculului şi formarea de varice la nivelul cordonului spermatic, până la constituirea unui ‘vari-cocel. ORHIDORAFIE, s. f. / orchidorraphie, s. f. / orchidorrhaphy. Sin.: orhidopexie (v.). ORHIDOTOMIE, s. f. / orchidotomie, s. f. / orchidotomy. [Qr. orkhis, -idos = testicul; tome = tăiere, secţiune, de Ca tem-nein = a tăia] Incizia testiculului pentru explorarea unei leziuni intratesticulare sau în vederea evacuării unui abces. Sin.: orhiotomie. ORHIDOVAGINOPEXIE, s. f. / orchidovaginopexie, s. f. / orchidovaginopexy. [Qr. orkhis, -idos = testicul; vagina = teacă; pexis = filare.] Intervenţie chirurgicală practicată în caz de ‘varicocel. Constă în fixarea testiculului la inelul inghinal extern cu ajutorul ‘vaginalei. ORHIEPIDIDIMITĂ, s. f. / orchiepididymite, s. f. / orchiepi-didymitis. [Qr. orkhis, -idos = testicul; epi = deasupra, pe; didymos = testicul, geamăn; -ită.} Asociere a ‘orhitei cu ‘epi-didimita. ORHIOBLASTOM, s. n. / orchioblastome, s. m. / orchioblas-toma. Tip de epiteliom embrionar al testiculului care se poate dezvolta la sugar. ORHIODINIE, s. f. / douleur testiculaire / orchiodynia. [Qr. orkhis, -idos = testicul; odyne = durere.] Sin.: orhialgie (v.). ORHIOTOMIE, s. f. / orchiotomie, s. f. / orchiotomy. [Qr. orkhis, -idos = testicul; tome = tăiere, secţiune, de la tem-nein = a tăia] Sin.: orhidotomie (v.). ORHITĂ, s. f. / orchite, s. f. / orchitis, orchiditis, testitis. [Qr. orkhis, -idos = testicul; ită.] Inflamaţia testiculului. Forme: 1) O. bruceloasă, complicaţie a brucelozei. 2) O. gonoco-cică, consecutiv unei epididimite gonococice. 3) O. sifilitică, difuză, cu infiltrat limfoplasmocitar, apoi proliferare conjunctivă cu atrofie sau formare de gome. 4) O. tuberculoasă, secundară unei epididimite sau primară, în tuberculoza miliară. 5) O. urliană, complicaţie a parotiditei epidemice. ORIENTARE, s. f. / orientation, s. f. / orientation. [ffr. ori-enter - a orienta, din Cat. oriens, -entis = răsăritul soarelui, participiul prezent al verBului oriri = a se scula] 1) Capacitatea unui subiect de a conştientiza mediul în care se află, în spaţiu, în timp şi în relaţie cu celelalte persoane din jur. Se disting: a) o. alopsihică, asupra mediului şi a persoanelor din jur; b) o. autopsihică, asupra propriei persoane. 2) Proces care permite anumitor specii animale deplasarea la o destinaţie precisă, uneori situată la mare distanţă. în cazul speciilor migratoare, o. reprezintă un comportament complex, realizat prin percepţia câmpului magnetic terestru, a luminii polarizate, a mirosurilor, a formelor de relief etc. 3) Poziţia relativă a atomilor sau a unor grupări atomice în diferiţi compuşi chimici. ORIFICIU, s. n. / orifice, s. m. / orifice. [Lat. orificium = deschizătură, de la os, oris = gură, facere = a face.] Deschidere a unei cavităţi la suprafaţă sau într-o altă cavitate. Ex.: o. cardia şi pilor ale stomacului, o. intern şi extern ale uretrei, o. extern al colului uterin, o. dentar apical etc. V. şi ostium. ORIFICIU BOTALLO / trou de Botallo / Botallo’s foramen. NA: foramen ovale. [Leonardo Botal (Botallo, Botalli sau Botallus), anatomist şi medic de origine italiană (n. la Asti), stabilit la fParis, 1530-1600.] Orificiu situat la partea postero-superioară a septului interauricular, prin care cele două auricule ale fătului comunică, circulaţia sanguină evitând plămânii care nu funcţionează încă. O. B. se obliterează, în mod normal, după naştere. Persistenţa sa anormală (comunicarea interauriculară) are drept consecinţă amestecul sângelui arterial (din auriculul stâng) cu sângele venos din auriculul drept: şunt arteriovenos. Sin.: ostium secundar. V. şi şunt. ORIFICIU LUSCHKA / trou de Luschka / foramen of Luschka. NA: apertura laterali ventriculi quarti. [Hubert von Luschka, anatomist german, LiiSBingen, 1820-1875.] Una din cele două deschideri laterale ale ventriculului IV spre spaţiul ‘subarahnoidian. ORIFICIU MAGENDIE / trou de Magendie / Magendie’s foramen. NA: apertura mediana ventriculi quarti. [Frangois Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.] Deschiderea mediană largă, situată în porţiunea postero-inferioară a plafonului ventriculului IV, care leagă ventriculul cu ‘cisterna bazală. ORIPILAŢIE, s. f. / horripilation, s. f. / horripilation. [Lat. horripilare, de la horere = a se zbârli, pilus = fir de păr.] 1) Reacţie nervoasă cauzată de frică, de repulsie. 2) Denumire pentru erecţia părului („piele de găină“), observată în caz de ‘frison. ORJELET. Var. pentru orgelet (v.). 765 ORL 1 ORTOPTICĂ ORL 1 / ORL 1 / ORL 1. Acronim din engl. opioid recep-tor-like 1. Receptor prezent în creierui uman, având ca moleculă ligand ‘nociceptina. Activarea ORL 1 creşte sensibilitatea la stimuli dureroşi. ORNITIN-CARBAMIL-TRANSFERAZĂ, s. f. / ornithine-car-bamyl-transferase, s. f. / ornithine-carbamyl-transferase. Abrev.: OCT. Enzimă hepatică care intervine în ciclul ureei. Concentraţia sa sanguină, normală sub 15 U/l, creşte în procesele de ‘citoliză hepatică. Deficitul său, dacă este familial, se află în relaţie cu ‘cromozomul X şi poate determina ‘hiper-amoniemie, uneori mortală. ORNITINĂ, s. f. / ornithine, s. f. / ornithine. V. poliamine. ORNITOZĂ, s. f. / ornithose, s. f. / ornithosis. [Qr. omis, -ithos = pasăre; -oză.] Boală infecţioasă benignă, evoluând ca o pneumonie atipică, transmisă la om de numeroase păsări (îndeosebi porumbei) şi determinată de Chlamydia psittaci, asemenea ‘psitacozei. OROFARINGE, s. n. / oropharynx, s. m. / oropharynx. NA: pars oralis pharyngis. [Lat. os, oris = gură; gr. pharynx, -yngos = faringe.] Porţiunea mijlocie bucală a ‘faringelui, situată între ‘nazofaringe şi ‘hipofaringe. O. este delimitat superior de ‘vălul palatin, iar inferior de un plan orizontal care trece prin ‘osul hioid. El comunică prin istmul gâtului cu cavitatea bucală, iar pe pereţii laterali conţine amigdalele palatine şi piiierii vălului palatin. Sin.: faringe bucal. OROSOMUCOID, s. n. / orosomucoide, s. m. / orosomucoid. [Qr. orros sau oros = partea seroasâ a sângelui, orice sero-zitate; Cat. mucus = mucus; gr. eidos = formă] Denumire a uneia din c^-globulinele plasmei sanguine. V. glucidogramă. OROTICURIE, s. f. / oroticurie, s. f. / oroticacidurie. Prezenţa ‘acidului orotic în urină care poate avea două cauze: 1) O. ereditară, v. acid orotic pentru descrierea bolii. Acest acid face parte din lanţul metabolic care, începând cu ‘acidul aspartic, conduce la sinteza de acizi nucleici. Cauza bolii ar fi absenţa a două enzime ce degradează acidul orotic. 2) O. dobândită este provocată prin administrarea unei substanţe antimitotice, 6-azauridina. ORPHANET / orphanet / orphanet. Organizaţie care are drept scop susţinerea medicilor, a cercetătorilor, a bolnavilor şi a familiilor acestora pentru găsirea informaţiilor de care au nevoie în cazul ‘bolilor orfane (sau rare) şi a ‘medicamentelor orfane, necesare în tratamentul maladiilor rare. Datele sunt accesibile pe Internet la adresa: http://orphanet.infobiogen.fr. V. şi boală orfană, medicament orfan. ORTACUZIE, s. f. / orthacousie, s. f. / normal audition. [Qr. orthos = drept, corect; akouein = a asculta.] 1) ‘Audiţie normală. 2) Uneori termenul este utilizat cu sensul de profilaxie şi tratament ale surdităţii ca şi ale tulburărilor de audiţie. ORTEZĂ, s. f. / orthese, s. f. / orthesis, orthosis. [Qr. ortho-sis = ceea ce îndreaptă] Denumire pentru orice aparat ortopedic destinat protejării, imobilizării sau susţinerii corpului sau a unei părţi a acestuia, la nivelul căruia este fixat direct. Ex.: ‘aţele, ‘gutiere, ‘corsete, ghete ortopedice etc. O. se deosebesc astfel de ‘proteze, care completează sau înlocuiesc un organ sau un membru. ORTOCROM, adj. / orthochrome, adj. / orthochromatic. [Qr. orthos = drept, corect; khroma, -atos - culoare.] Sin.: izocrom (v.). ORTOCROMATIC, adj. / orthochromatique, adj. / orthochromatic. [Qr. orthos = drept, corect; khroma, -atos = culoare.] Referitor la tenta unui element figurat sanguin când aceasta este analogă celei a colorantului utilizat. Ant.: metacromatic. ORTODEOXIE, s. f. / orthodeoxie, s. f. / orthodeoxia. [Qr. orthos = drept; Cat. de = separat de; gr. oxys = rapid, acut.] Accentuarea unei hipoxii arteriale în ortostatism în timp ce în decubitus dorsal hipoxia se atenuează. V platipnee şi sindrom platipnee-ortodeoxie. ORTODIAGRAMĂ, s. f. / orthodiagramme, s. m. / orthodia-gram. [Qr. orthos = drept, corect; diagramma = înscriere, desen.] Determinarea conturului şi dimensiunilor unui organ cu ajutorul razelor Rontgen paralele. ORTODONŢIE, s. f. / orthodontie, s. f. / orthodontia. [Qr. orthos = drept, corect; odous, odontos = dinte.] Parte a stomatologiei consacrată prevenirii şi tratamentului malpoziţiilor dentare. ORTOFONIE, s. f. / ortophonie, s. f. / ortophonia. [Qr. orthos = drept, corect; phone = voce.] Termen utilizat pentru a denumi metodele terapeutice utilizate în scopul corectării unor tulburări ale vorbirii. ORTOFONIST, s. m. / orthophoniste, s. m. / speech thera-pist. [Qr. orthos = drept, corect; phone = voce.J Persoană calificată în domeniul procedeelor de reeducare a vocii şi a limbajului oral sau scris. ORTOFORIE, s. f. / orthophorie, s. f. / orthophoria. [Qr. orthos = drept, corect; pherein = a purta.] Echilibru oculo-motor perfect, manifestat prin capacitatea de a dirija cei doi ochi către un punct determinat fără nici un efort, indiferent de direcţia privirii sau de distanţa faţă de obiectul fixat. Ant.: he-teroforie. ORTOGENIE, s. f. / orthogenie, orthogenese, s. f. / ortho-genics. [Qr. orthos = drept, corect; gennan = a produce.] 1) Ansamblu de preocupări multidisciplinare vizând dezvoltarea normală a omului. Implică: consultaţii genetice, probleme de teratologie, auxologie, puericultură şi patologie, igienă şcolară. Uneori termenul este considerat sin. cu eugenie (v.). 2) Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare şi inferioare, în acest caz, dinţii se întâlnesc ocluziv, cap la cap. ORTOGNATISM, s. n. / orthognathisme, s. m. / orthogna-thism. [Qr. orthos = drept, corect; gnathos = falcă, maxilar; -ism.] Conformaţie a feţei, în care^ linia profilului, pornind de la frunte la menton, este verticală. în realitate, o. nu este perfect la nici o rasă umană. V. şi prognatism, opistognatism. ORTOPANTOMOGRAFIE / orthopantomographie, s. f. / or-thopantomography. Sin.: pantomografie (v.). ORTOPED, s. m. / orthopediste, s. m. / orthopedist. [Qr. orthos = drept, corect; pais, -idos = copiC (a fost ulterior înţeles cu sensul Cat. pes, pedis = picior).] 1) Medic practician în domeniul ‘ortopediei. 2) Tehnician care confecţionează aparate sau dispozitive utile pentru remedierea deformărilor osoase. ORTOPEDIE, s. f. / orthopedie, s. f. / orthopedia, orthop(a)e-dics. [Qr. orthos = drept, corect; paideia = educarea copiilor, instruire (a fost ulterior înţeles cu sensul lat. pes, pedis = picior).] Ramură chirurgicală care are ca obiect studiul şi tratamentul bolilor congenitale sau dobândite ale oaselor, ten-doanelor, muşchilor şi articulaţiilor. Etimologia termenului se explică prin faptul că iniţial o. era considerată „arta prevenirii şi corectării la copii a diformităţilor corpului". ORTOPNEE, s. f. / orthopnee, s. f. / orthopn(o)ea. [Qr. orthos = drept, corect; pnoia = respiraţie, de la pnein = a respira.] Dificultate de a respira în decubit dorsal, care obligă bolnavul să rămână în ortostatism sau clinostatism. V. dis-pnee de decubit. ORTOPTIC, adj. / orthoptique, adj. / orthoptic. [Qr. orthos = drept, corect; optikos - referitor la vedere, de la optesthai = a vedea.] Care se referă la vederea binoculară normală. ORTOPTICĂ, s. f. / orthoptique, s. f. I orthoptics. [Gr. orthos = drept, corect; lat. optice, gr. optike = ştiinţa vederii, de la gr. optikos = referitor la vedere şi optesthai = a vedecu] Ramură a oftalmologiei care cuprinde studiul, diagnosticul şi 766 ORTOPTOSCOP OSIFICARE tratamentul dezechilibrelor oculomotorii şi al tulburării vederii binoculare. ORTOPTOSCOP, s. n. / orthoptoscope, orthoscope, s. m. / orthoscope. [Qr. orthos = drept, corect; optos = vizibil, de ta optesthai = a vedea; skopos = observator, de ta skopein = a vedea, a etamina.] Instrument destinat tratamentului prin exerciţii ‘ortoptice în anomaliile muşchilor oculari, ‘strabism sau ‘ambliopie. ORTOSIMPATIC, adj. / orthosympathique, adj. / orthosym-pathetic. V. simpatic, def. 2. ORTOTROFIE, s. f. / ortotrophie, s. f. / ortotrophy. Mod de alimentaţie fiziologică, prin care sunt utilizate alimente adecvate nevoilor fiziologice. ORTOSTATIC, adj. / orthostatique, adj. / orthostatic. [Qr. orthos = drept, corect; statikos = care stă în picioare, de ta istanai = a ptasa, a face să ţină,] Care aparţine sau este determinat de ‘ortostatism. Ex.: ‘albuminurie o., ‘hipotensiune o. ORTOSTATISM, s. n. / orthostatisme, s. m. / orthostatism. [Gr. orthos = drept, corect; statikos = care stă în picioare, de ta istanai = a ptasa, a face să ţină; -ism.] Staţiune bipedă verticală, în picioare, şi fenomenele care rezultă din aceasta. ORTOTONUS, s. n. / orthotonos, s. m. / orthotonos. [Qr. orthos = drept, corect; tonos = tensiune.] Atitudine particulară din tetanos, care apare ca urmare a contracturii musculaturii somatice şi care imprimă corpului o poziţie rigidă, astfel încât corpul ridicat se menţine drept ca o scândură. V. şi opistotonus. OS, s. n. / os, s. m. / bone. NA: os. [Lat. os, ossis = os.] Organ component al scheletului, provenit din ţesut conjunctiv metaplaziat, impregnat cu săruri de calciu; este alcătuit din ţesut osos compact şi spongios în proporţii variabile şi poate conţine, în centrul său, ţesut medular hematopoietic. Deshidratate şi degresate, o. conţin 32 % substanţă organică (îndeosebi oseină şi osteomucoid) şi 68 % săruri minerale, în primul rând fosfaţi şi carbonaţi de calciu, raportul fosfaţi/carbonaţi fiind 9/1. în cantităţi mai reduse există: clor, fluor, sodiu, potasiu, fier, aluminiu. O. pot fi plate, scurte sau lungi. O. la nivelul cărora se inseră muşchi sunt legate prin articulaţii. V. şi tab. anat. - oase. OS CAPITAT / grand os / capitate bone. V. tab. anat. - oase. OS CU CÂRLIG / os crochu / unciform bone, hamate bone. V. tab. anat. - oase. OS ILIAC / os iliaque / hip bone, os ilium. V. tab. anat. -oase. OS MARE / grand os / capitate bone (v. os capitat). V. tab. anat. - oase. OS NAVICULAR / os naviculaire / navicular bone of foot. Sin.: scafoid. V. tab. anat. - oase. OS VESALIAN / os vesalien / os vesaleanum, vesalian bone. [Andreas Vesalius, anatomist şi medic belgian n. ta Bruxelles, cu studii ta Montpelier şi (Paris, medic at curţii la Madrid, apoi profesor ta Padova, Botogna şi Pisa, 1514-1564.] Os mic supranumerar al tarsului, corespunzând unui tubercul izolat al celui de al V-lea metatarsian. OSCHEOPLASTIE, s. f. / oscheoplastie, s. f. / oscheoplas-ty. [Qr. oskheon = scrot; plassein = a forma] ‘Artroplastie aplicată în chirurgia reparatorie a scrotului. OSCHEOTOMIE, s. f. / oscheotomie, s. f. / oscheotomy. [Qr. oskheos = bursa testiculetor, scrot; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Incizia unui testicul în scopul observaţiei directe a unei leziuni testiculare sau pentru evacuarea unui abces. OSCILATOR, s. n. / oscillateur, s. m. / oscillator. [Lat. oscil-lari = a oscila, de la oscillatio, -onis - balansoar] Sistem sau dispozitiv capabil să provoace sau să întreţină ‘oscilaţii electrice sau mecanice. Ex.: un circuit electric care generează un curent alternativ de o anumită frecvenţă. OSCILAŢIE, s. f. / oscillation, s. f. / oscillation. [Lat. oscillatio, -onis = balansoar.] 1) Variaţie în timp a mărimilor caracteristice unui sistem fizic sau biofizic, însoţită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta, în mod periodic sau aproape periodic, reversibil sau parţial reversibil. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la o. mecanice, precum şi cu sensul de vibraţie, fluctuaţie, variaţie. OSCILOGRAF CATODIC / oscillographe cathodique / cath-ode-ray oscillograph. [Lat. oscillari = a oscila, de la oscillatio, -onis = balansoar; gr. graphein = a scrie; kathodos = drum în jos, de la kata = în jos, hodos = cale, drum.] V. osciloscop. OSCILOMETRIE, s. f. / oscillometrie, s. f. / oscillometry. [Lat. oscillari = a oscila, de la oscillatio, -onis = balansoar; gr. metron = măsură] Măsurarea, cu ajutorul ‘oscilometrului, a amplitudinii oscilaţiilor presiunii arteriale medii, exprimată în unităţi convenţionale. OSCILOMETRU, s. n. / oscillometre, s. m. / oscillometer. [Lat. oscillari = a oscila, de ta oscillatio, -onis = balansoar; gr. metron = măsură.] Aparat pentru măsurarea presiunii arteriale în funcţie de amplitudinea oscilaţiilor peretelui arterial sub efectul unei presiuni date; oscilaţiile sunt citite pe cadranul unui manometru adecvat. OSCILOPIE, s. f. / oscillopie, s. f. / oscillopsia. Sin.: oscilop-sie (v.). OSCILOPSIE, s. f. / oscillopsie, s. f. / oscillopsia. [Lat. oscii Cari = a oscila, a se înclina; ops = vedere.] Vedere oscilantă, cu impresie de mobilitate aparentă a obiectelor fixe. Uneori o. este asociată cu ‘nistagmus. Sin.: oscilopie. OSCILOSCOP, s. n. / oscilloscope, s. m. / oscilloscope. [Lat. oscillari = a oscila, de la oscillatio, -onis = balansoar; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina.] Aparat care transformă semnalele electrice în semnale optice vizualizate pe ecranul fluorescent ai unui tub catodic. Se bazează pe proprietăţile razelor catodice de a fi deviate de un câmp magnetic sau electric. întrucât fasciculul catodic este lipsit de inerţie, o. nu deformează aspectele fenomenelor vizualizate. Imaginea de pe ecran poate fi preluată prin fotografiere. O. este utilizat în primul rând în cercetările elec-trofiziologice, dar şi în practică, în condiţiile necesităţii unor înregistrări de calitate. OSEINĂ, s. f. / osseine, s. f. / ossein, ostein. [Lat. os, ossis = os; -ină.] Sin.: osteonectină (v.). OSFIALGIE, s. f. / osphyalgie, s. f. / osphyalgia. [Qr. osphys = şale; algos = durere.] Durere în regiunea lombară şi în articulaţia şoldului. OSFREZIOLAGNIE, s. f. / osphresiolagnie, s. f. / osphresio-lagnia. [Qr. osphresis = miros; lagneia = dorinţă sexuală, voluptate.] Excitaţie de natură erotică produsă de mirosuri. Sin.: osmolagnie. OSFREZIOLOGIE, s. f. / osphresiologie, s. f. / osphresiolo- gy. [Qr. osphresis = miros; logos = ştiinţă] Ştiinţa mirosurilor şi a simţului odoratului. OSFREZIOMETRU, s. n. / osphresiometre, s. m. / osphre-siometer. [Qr. osphresis = miros; metron = măsură] Aparat pentru măsurarea acuităţii simţului mirosului. OSICULECTOMIE, s. f. / ossiculectomie, s. f. / ossiculecto- my. Extirparea chirurgicală a oscioarelor din ‘urechea medie. OSIFICARE, s. f. / ossification, s. f. / ossification. [Lat. os, ossis - os; ficare, derivat de ta facere = a face.] Formarea şi dezvoltarea ţesutului osos, pornind de la ţesutul conjunctiv. O. poate fi normală sau patologică. Sin.: osteogeneză. Tipuri de o. normală: 1) O. encondrală sau cartilaginoasă, formarea osului din ţesut cartilaginos, începe după prima lună de viaţă embrionară. 2) O. periostală sau fibroasă, formarea osului prin 767 OSIFLUENT OSTEOARTRITĂ DEFORMANTĂ ENDEMICĂ metaplazia stratului profund al ‘periostului care înconjură *diafiza. 3) O. intramembranoasă, osteogeneza periostală a oaselor late ale craniului. Tipuri de o. patologică: 1) O. hete-rotipică, producere de ţesut osos acolo unde în mod normal nu există. 2) O. heterotopică, producere de os în afara scheletului. ‘Căluşul se formează prin o. periostală. OSIFLUENT, adj. / ossifluent, -e, adj. / ossifluent. [Lat. os, ossis = os; fluens, -ntis = fără consistenţă, curgător, de Ca fluere = a curge.] Caracteristica unui proces patologic care distruge osul, local sau regional. Ex.: abces o. OSMIDROZĂ, s. f. / osmhidrose, s. f. / osmidrosis. [Qr. osme = miros; hidros - sudoare; -oză.] Var.: osmidroză. Sin.: bromhidroză (v.). OSMIDROZĂ. Var. pentru osmhidroză (v.). OSMOFOR, s. m. / osmophor, s. m. / osmophore. [Qr. osmos = impuls, împingere; phoros = care poartă, de Ca phere-in = a purta, a transporta] Radical chimic care, legat la o moleculă, îi conferă acesteia proprietatea de a stimula aparatul olfactiv şi, deci, de a fi odorantă. OSMOL, s. m. / osmole, s. m. / osmole. [Qr. osmos = impuls, împingere.] Unitate de măsură a numărului de particule active osmotic pe litru de soluţie apoasă şi la presiune de o atmosferă. Un o. corespunde unui număr de particule egal cu *nu-mărul lui Avogadro. Masa o. a unui neelectrolit dintr-o soluţie diluată este egală cu masa lui moleculară în grame. Un mili-osmol (mOsm) este masa exprimată în miligrame. Pentru un electrolit tipic, care disociază, deoarece numărul de particule nu mai este egal cu numărul de molecule, definiţiile de mai sus nu mai sunt valabile. Ex.: pentru o soluţie de clorură de sodiu, care este un electrolit, o moleculă de clorură de sodiu este reprezentată de un ion de sodiu şi unul de clor; ca urmare, un o. reprezintă 0,5 mol de clorură de sodiu. Abrev.: Osm. V. şi osmolalitate, osmolaritate. OSMOLAGNIE, s. f. / osmolagnie, s. f. / osmolagnia. [Qr. osmos = impuls, împingere; lagneia = dorinţă seiţualâ, voCup-tate.] Sin.: osfreziolagnie (v.). OSMOLALITATE, s. f. / osmolalite, s. f. / osmolality. [Qr. osmos = impuCs, împingere.] ‘Presiunea osmotică exprimată în ‘osmoli (Osm) sau în miliosmoli (mOsm) pe kilogram de solvent (apă, în cazul organismului). OSMOLARITATE, s. f. / osmolarite, s. f. / osmolarity. [Qr. osmos = impuls, împingere.] Termen în relaţie cu ‘presiunea osmotică, reprezentând concentraţia moleculară a particulelor osmotice într-o soluţie, exprimată în osmoli (sau miliosmoli) la litru de soluţie, spre deosebire de osmolalitate, în care caz exprimarea este în osmoli (sau miliosmoli) pe kilogram solvent. O soluţie are o concentraţie osmolară (o.) de 1 când conţine 1 osmol de solvit pentru un litru de soluţie. O soluţie are o concentraţie osmolală (osmolalitate) de 1 când conţine 1 osmol de solvit la 1 000 g apă. O soluţie 1 molară şi 1 osmolară este aceeaşi pentru un neelectrolit tipic (ex.: glucoza), după cum o soluţie 1 osmolală este aceeaşi ca şi o soluţie 1 molală dintr-un neelectrolit. Cu un electrolit tip, cum este clorură de sodiu, 1 osmol reprezintă 0,5 mol de clorură de sodiu. V. osmol, punct crioscopic şi tab. const. fizico-chi-mice ale unor fluide din organism. OSMOMETRIE, s. f. / osmometrie, s. f. / osmometry. Măsurarea ‘presiunii osmotice. OSMOMETRU, s. n. / osmometre, s. m. / osmometer. [Qr. osmos = impuls, împingere; metron = măsură.] Aparat destinat măsurării ‘presiunii osmotice. OSMORECEPTOR, s. m. / osmorecepteur, s. m. / osmore-ceptor. [Qr. 1) osme = miros; 2) osmos = impuCs, împingere; 1), 2) Cat. receptus, de Ca recipere = a primi] 1) Receptor senzorial pentru miros. 2) Receptor al variaţiilor de presiune osmotică. OSMOTIC, adj, / osmotique, adj. / osmotic. [Qr. osmos = impuCs, împingere.] Care se află în relaţie cu fenomenul de ‘osmoză, depinde de acesta. Ex.: ‘presiune o. OSMOZĂ, s. f. / osmose, s. f. / osmosis. [Qr. osmos = impuls, împingere; oză ] Un caz particular al difuziunii: mişcarea moleculelor de solvent la nivelul unei membrane, din compartimentul unde există o concentraţie mai scăzută de solvit, pentru care membrana este impermeabilă, în alt compartiment, în care concentraţia de solvit este mai mare. O. este un factor de importanţă capitală în fiziologia celulară. OSOS, adj. / osseux, -euse, adj. / bony, osseous. [Lat. osseus = de os, de Ca os, ossis = os.] 1) Care se referă la os. Ex.: abces o. 2) Care este alcătuit din oase. Ex.: schelet o. 3) Despre o persoană cu oase proeminente. OSTEALGIE. Var. pentru osteoalgie (v.). OSTEITĂ, s. f. / osteite, s. f. / osteitis. [Qr. osteon = os; -ită.] Inflamaţie a osului afectând ‘canalele Havers, ramurile acestora şi, în general, cavitatea medulară. O. se caracterizează prin hipertrofie osoasă, sensibilitate locală şi durere, de obicei difuză. Termenul a fost utilizat, prin extensie abuzivă, pentru o serie de osteopatii ca ‘boala von Recklinghausen (sau o. fibrochistică) sau ‘boala Perthes-Jungling (o. cistoidă). Totodată, o serie de afecţiuni osoase se aseamănă morfopa-tologic, îndeosebi ‘displazia fibroasă şi unele ‘osteoze. Au fost descrise numeroase tipuri de o., printre care: 1) o. acută, ‘osteomielită de origine septică; 2) o. albuminoasă, cu acumulare de lichid bogat în albumină; 3) o. cazeoasă, cu eroziune osoasă, de natură tuberculoasă; 4) o. corticală, v. periostită; 5) o. deformantă, hipertrofică, v.; 6) o. fungoidă, în care canalele Havers conţin ţesut granulos; 7) o. geodică, sin. boală Mikulicz (v. def. 1); 8) o. productivă, v.; 9) o. rarefiantă, cu diminuarea componentei osoase minerale, anorganice; 10) o. sclerozantă, cu condensare şi scleroză locală; 11) o. vasculară, *o. rarefiantă în care spaţiile formate sunt ocupate de vase sanguine. OSTEITĂ APOFIZARĂ DE CREŞTERE / osteite apophysaire de croissance / apophysitis tibialis adolescentinum. Sin.: apofizită tibială anterioară (v.). OSTEITĂ DEFORMANTĂ HIPERTROFICĂ / osteite deformante hypertrophique / osteitis deformans. Sin.: boală Paget jv. def. 1). OSTEITĂ FIBROCHISTICĂ / osteite fibrokystique / fibrocys-tic disease. Sin.: boală von Recklinghausen (v., def. 2). OSTEITĂ PRODUCTIVĂ / osteite productive / productive osteitis. O. care determină neoformaţie de ţesut osos. în cazul în care este reconstituită doar pierderea de substanţă, o. este numită restitutivă. Dacă procesul de neoformaţie osoasă reduce calibrul ‘canalelor Havers şi creşte densitatea osoasă^ este o o. condensantă. OSTEITĂ TUBERCULOASĂ / osteite tuberculeuse / tuber-culous osteitis. Inflamaţia ţesutului osos provocată de bacilul Koch. O. t. se prezintă sub diferite forme: infiltraţie tuberculoasă, carie osoasă, ‘spina ventosa sau osteită acută tuberculoasă. Sin.: osteotuberculoză. OSTEOALGIE, s. f. / osteoalgie, s. f. / ostealgia. [Qr. osteon = os; algos = durere.] Var.: ostealgie. Sin.: osteodinie (v.). OSTEOARTRITĂ, s. f. / osteoarthrite, s. f. / infectious osteoarthritis. [Qr. osteon = os; arthron = articulaţie; -ită.] Termen utilizat îndeosebi pentru desemnarea unei ‘artrite infecţi-oase ale cărei leziuni s-au extins la nivelul zonelor osoase adiacente. Sin.: boală degenerativă a articulaţiilor. Obs.: în engl. termenul osteoarthritis semnifică ‘artroză. OSTEOARTRITĂ DEFORMANTĂ ENDEMICĂ / osteoarthrite deformante endemique / endemic osteoarthritis. Sin.: boală Kashin-Bek (v.). 768 OSTEOARTRITĂ DEGENERATIVĂ OSTEOCONDROSARCOM OSTEOARTRITĂ DEGENERATIVĂ / osteoarthrite degenerative / degenerative joint disease. Sin.: artroză (v.). OSTEOARTROPATIE, s. f. / osteoarthropathie, s. f. / osteo-arthropathy. [Qr. osteon = os; arthron = articulaţie; pathos = Boală] Termen generic pentru orice afecţiune caracterizată prin asocierea de leziuni osoase şi articulare. OSTEOARTROPATIE HIPERTROFIANTĂ PNEUMICĂ / osteoarthropathie hypertrophiante pneumique / hypertrophic pul-monary osteoarthropathy. *Sindrom paraneoplazic caracterizat prin asocierea *hipocratismului digital, hipertrofie’! mâinilor şi picioarelor cu *osteofitoză subperiostică, dureri articulare şi tulburări vasomotorii. De regulă, acest sindrom apare în relaţie cu o tumoră pulmonară sau mediastinală, dar poate fi secundar şi unei afecţiuni extratoracice. în acest ultim caz, denumirea de o, h. Marie-Bamberger este mai adecvată. Sin.: boală sau sindrom Marie-Bamberger, boală Hagner, osteopatie hipertrofiantă, sindrom Mărie (def. 2). OSTEOARTROZĂ INTERSPINOASĂ / osteoarthrose inter-epineuse / Baastrup’s disease. [Qr. osteon = os; arthron = articulaţie; lat. inter = între; spina = ţep, spin.] Sin.: boală Baastrup (v.). OSTEOBLAST, s. n. / osteoblaste, s. m. / osteoblast. [Qr. osteon = os; blastos = germen.] Celulă mezenchimatoasă formatoare de os, precursoare a *osteocitului. Prezent în ţesutul conjunctiv şi cartilaginos, o. produce ‘osteonectina. O. intervine atât în procese fiziologice (ex.: creşterea osoasă), cât şi în procese patologice (reosificare). OSTEOBLASTOM, s. n. / osteoblastome, s. m. / osteoblas-toma. [Qr. osteon - os; blastos = germen; -oma.J Tumoră osoasă benignă cu localizare la nivelul rahisului, scheletului mâinilor sau picioarelor. Apare la vârstă tânără şi este constituită prin proliferarea osteoblastelor care formează lamele de ţesut osteoid, la nivelul unei strome din ţesut conjunctiv foarte vascularizat. OSTEOCALCINĂ, s. f. / osteocalcine, s. f. / osteocalcin, bone Gla protein. [Qr. osteon = os; Cat. caîx, calcis - var; dna.] Proteină mică, cu Mr 6 kDa, sintetizată de *osteoblaste sub controlul vitaminelor D, K şi C. O. prezintă o mare afinitate pentru *hidroxiapatită. Gena codantă a o. se află pe cromozomul 1, concentraţia plasmatică este de 5 pg/l, iar semi-viaţa plasmatică de 5 minute. O. este un marker al activităţii osteoblastice şi al remodelării osoase. OSTEOCIT, s. n. / osteocyte, s. m. / osteocyte. [Qr. osteon = os; kytos = celulă] Celulă osoasă derivată din ‘osteoblast. Situată într-o lacună osoasă din interiorul matricei osoase, o. trimite, prin canalicule, prelungiri citoplasmatice prin care realizează contacte cu o. învecinate. OSTEOCLAST, s. n. / osteoclaste, ostoclaste, s. m. / osteo-clast. [Qr. osteon = os; klastos = rupt.] 1) Celulă gigantă multinucleată cu citoplasmă spumoasă, situată în lungul traveelor osoase. O. joacă un rol fundamental în resorbţia osoasă fiziologică sau patologică, probabil sub influenţa pa-rathormonului. Sin.: mieloplax. 2) Denumire a unui dispozitiv care, în chirurgia osoasă, permite fracturarea osului într-o zonă determinantă. Sin.: mieloplax. OSTEOCLASTOM, s. n. / osteoclastome, s. m. / myelo-plaxom. [Qr. osteon = os; klastos = rupt; oma.] Sin.: tumoră cu mieloplaxe (v.). OSTEOCLAZIE, s. f. / osteoclasie, s. f. / osteoclasia (1), osteoclasis (2). [Qr. osteon = os; klasis = ruptură] 1) Absorbţie şi distrucţie a ţesutului osos. 2) Procedeu terapeutic util în corecţia unor diformităţi osoase, prin fracturarea voluntară, manual sau cu ajutorul ‘osteoclastului, a unor fragmente osoase. OSTEOCLAZIE FAMILIALĂ / osteoclasie familiale avec macrocrâne / Bakwin-Eiger syndrome. Sin.: sindrom Bakwin-Eiger (v.). OSTEOCONDENSARE, s. f. / osteocondensation, s. f. / osteosclerosis, osseous eburnation. [Qr. osteon - os; lat. condensare = a îngrămădi, de la densus = dens, compact.] Sin.: osteoscleroză (v.). OSTEOCONDRITĂ, s. f. / osteochondrite, s. f. / osteochon-dritis. [Qr. osteon = os; khondros = cartilaj; -ită.] Inflamaţie a osului şi a cartilajului său. Termenul este utilizat, însă, şi alternativ cu cel de ‘osteocondroză. OSTEOCONDRITĂ DISECANTĂ / osteochondrite dissecante / osteochondritis dissecans. Boală localizată electiv la nivelul genunchiului şi caracterizată prin disecţia unui fragment osos epifizar subcondral, ca urmare a unei necroze osoase aseptice, probabil de origine ischemică, frecvent posttraumatică. O. d. afectează îndeosebi adolescenţii de sex masculin. Sin.: boală Konig. (def. 1). OSTEOCONDRITĂ ISCHIOPUBIANĂ / osteochondrite ischio-pubienne / osteochondritis ischiopubic. Sin.: boală Van Neck-Odelberg (v.). OSTEOCONDRITĂ LAMINARĂ / osteochondrite laminaire / chondrolysis of the hip. Boală a adolescenţilor, afectând articulaţiile mari, îndeosebi coapsa, fie secundar unei *epifiziolize, fie primitivă. Anatomopatologi se caracterizează prin leziuni ale sinovialei, cartilajului articular şi ale lamei osoase subcon-drale (de unde denumirea de laminară). Clinic o. I. se traduce printr-o *claudicaţie dureroasă, apoi o *redoare care antrenează o poziţie vicioasă, în flexie, a membrului inferior, cu rotaţie externă şi abducţie. Maladia poate evolua către anchiloză, care reprezintă o infirmitate gravă. îndeosebi în cazurile de anchiloză bilaterală se impune o operaţie plastică. OSTEOCONDRITĂ A ŞOLDULUI / osteochondrite de la hanche / osteochondritis deformans juvenilis, Legg-Perthes-Calve disease. Sin.: boală Calve-Lecjg-Perthes (v.). OSTEOCONDRITĂ VERTEBRALĂ INFANTILA / osteochondrite vertebrale infantile / Calve’s disease. Sin.: boală Calve (v.). OSTEOCONDRODISPLAZIE, s. f. / osteochondrodysplasie, s. f. / osteochondrodysplasia. [Qr. osteon = os; khondros = cartilaj; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela] Denumire de ansamblu a bolilor determinate de o anomalie de creştere sau de dezvoltare a oaselor şi cartilajelor. OSTEOCONDRODISTROFIE, s. f. / osteochondrodystrophie, s. f. / osteochondrodystrophy. [Qr. osteon = os; khondros = cartilaj; dys = greu, dificil; trophe - hrană, nutriţie.] Tulburare de nutriţie la nivelul cartilajelor şi al vaselor. V. con-drodistrofie şi osteodistrofie. OSTEOCONDROM, s. n. / osteochondrome, s. m. / osteo-chondroma. [Qr. osteon = os; khondros = cartilaj; oma ] Tumoră benignă dezvoltată în vecinătatea unui cartilaj de conjugare şi alcătuită din ţesut cartilaginos rezultat prin *osificare endocondrală secundară. O. se prezintă sub forma unei cres-cenţe osoase (sau *exostoză) identificabilă radiologie. OSTEOCONDROMATOZĂ ARTICULARĂ / osteochondro-matose articulaire / synovial osteochondromatosis. [Qr. osteon = os; khondros = cartilaj; oma; -oză; lat. articu-larius = al articulaţiilor.] Sin.: boală Henderson-Jones (v.). OSTEOCONDROSARCOM, s. n. / osteochondrosarcome, s. m. / osteochondrosarcoma. [Qr. osteon = os; khondros = cartilaj; sarx, sarkos = came; -oma.] Sarcom scheletogen rezultat prin proliferare dublă osoasă şi cartilaginoasă, care nosologic este inclus în cadrul *osteosarcomului sau al *sar-comului osteogen. 769 OSTEOCONDROZĂ OSTEOID OSTEOCONDROZĂ, s. f. / osteochodrose, s, f, / osteochort-dritis. |CJr. osteon = os; khondros = cartilaj; -ozâ.] Denumire generică pentru distrofiile de creştere la copil consecutive perturbărilor osificării unuia sau mai multor centri de osificare, caracterizate prin degenerescenţă sau ‘necroză aseptică, urmată de reosificare. Formele de o. sunt variate, fiind afectate electiv anumite regiuni osteocartilaginoase: epifize, apofize, oase scurte, corpi vertebrali, ca şi unele ‘sincondroze. în funcţie de localizări şi de aspectele clinice, au fost descrise numeroase boli, denumite de regulă cu patronime. V. boală Freiberg, boală Calve-Legg-Perthes, boală Osgood-Schlatter, boală Scheuermann, boală Sever, boală Sinding Larssen-Johansson, boală Van Neck-Odelberg, boală Panner. OSTEODENSITOMETRIE, s. f. / osteodensimetrie, s. f. / osteodensimetry. [Qr. osteon = os; Cat. densitas, -atis = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact; gr. metron = măsură.] Metodă de evaluare a densităţii minerale osoase prin intermediul măsurării absorbţiei radiaţiilor X sau gamma. Sin.: absorbţiometrie osoasă. OSTEODINIE, s. f. / osteodynie, s. f. / osteodynia. [Qr. osteon = os; odyne = durere.] Durere osoasă profundă, acută, care nu se asociază cu nici un semn exterior. Sin.: osteoalgie. OSTEODISPLASTIE, s. f. / osteodysplastie, s. f. / osteodys-plasty. [Qr. osteon = os; dys = greu, dificil; plastos = modelat, format.] Boală a scheletului cu transmitere autozomal dominantă. Se caracterizează prin curbarea şi conturul neregulat al oaselor lungi a căror corticală este inegală, cu evazarea metafizelor şi modificarea formei oaselor plate. Cel mai frecvent sunt afectate craniul şi faţa, coapsele şi degetele. Sin.: sindrom Melnick-Needles. OSTEODISPLAZIE, s. f. / osteodysplasie, s. f. / osteodis-trophy. [Qr. osteon = os; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de Ca plassein = a forma, a modeCa.] Sin.: osteodis-trofie (v.). OSTEODISPLAZIE METAFIZARĂ / osteodysplasie metaphy-saire / metaphyseal dysplasia. Sin.: boală Pyle (v.). OSTEODISTROFIE, s. f. / osteodystrophie, s. f. / osteodys-trophia. [Qr. osteon = os; dys = greu, dificil; trophe = hrană, nutriţie.] Orice tulburare trofică a scheletului, exprimată prin modificarea formei, mărimii, consistenţei sau creşterii osului. Sin.: distrofie osoasă, displazie osoasă, osteodisplazie. Tipuri: 1) O. chistică juvenilă, v. boală Mikulicz def. 1. 2) O. deformantă progresivă, v. boală Paget. 3) O. ereditară Albright (v.). 4) O. familială neuroendocrină, v. boală Salvioli. 5) O. fibroasă generalizată, v. boală von Recklinghausen def. 2. 6) O. fibroasă localizată, v. boală Paget. OSTEODISTROFIE EREDITARĂ ALBRIGHT / osteodystrophie hereditaire d’AIbright / Albright’s hereditary osteodystro-phy. [Fuller Albright, medic american, (Boston, 1900-1969.] Termen în care sunt regrupate două afecţiuni descrise de Albright sub numele de pseudohipoparatiroidie (o. e. de tip f) şi pseudo-pseudohipoparatiroidie (o. e. de tip II). Cele două boli au în comun un sindrom dismorfic (talie mică, facies rotunjit, brahidactilie, distrofie ungheală şi dentară, obezitate), dar numai în o. e. de tip I este prezent un sindrom metabolic care este considerat o consecinţă a absenţei răspunsului receptorilor la hormonul paratiroidian, manifestat prin hipocalcemie, hiperfosforemie, hipocalciurie şi hipofosfaturie. în ambele tipuri ale bolii se constată frecvent întârzierea dezvoltării mentale, calcificări la nivelul ţesuturilor moi şi diverse tulburări endocrine. O. e. A. este o boală genotipică cu transmitere autozomal dominantă, iar cele două tipuri sunt forme genetice de expresie diferită ale aceleiaşi tare. Sin.: boală Albright, sindrom Albright. OSTEODISTROFIE RENALĂ / osteodystrophie renale / renal osteodystrophy. Denumire a ansamblului alterărilor de la nive- lul scheletului în ‘insuficienţa renală cronică. Este vorba despre o ‘osteită fibrochistică şi o ‘osteomalacie, însoţite frecvent de calcificări ale părţilor moi. Mecanismul acestor alterări este următorul: insuficienţa renală cronică perturbă metabolismul vitaminei D şi echilibrul fosfocalcic (creştere a fosforemiei şi scădere a calcemiei) provocând o hipersecreţie de ‘parathormon. Dacă o. r. apare la copil, ea se însoţeşte cu tulburări ale dezvoltării scheletului, îndeosebi ‘nanism renal (în nefritele in-terstiţiale cronice), ‘rahitism (în nefropatiile tubulare cronice congenitale) şi osteoză fibrogeodică renală. OSTEOECTAZIE CU HIPERFOSFATAZIE / osteoectasie avec hyperphosphatasie / osteoectasia with hyperphosphatasia. Varietate de ‘osteocondrodisplazie ereditară cu transmitere autozomal recesivă. Se manifestă din copilărie prin ‘nanism şi un tablou clinic şi de laborator identic cu cel din ‘boala Paget. OSTEOFIBROMATOZĂ CHISTICĂ / osteofibromatose kys-tique / Jaffe-Lichtenstein disease. [Qr. osteon = os; Cat. fibra = fiBră; -oma; -oză; gr. kystis = sac, vezică.] Sin.: boală Jaffe-Lichtenstein (v.). OSTEOFIBROZĂ, s. f. / osteofibrose, s. f. / osteitis fibrosa. Termen generic care grupează o serie de afecţiuni osoase non-inflamatorii, adică ‘osteoze, caracterizate prin degeneres-cenţa fibroasă a măduvei. O. poate fi localizată sau generalizată. OSTEOFIT, s. n. / osteophyte, s. m. / osteophyte. [Qr. osteon = os; phyton = pCantă] Excrescenţă osoasă anormală situată la marginea unei suprafeţe articulare. Alcătuit de regulă din ţesut spongios, o. rezultă fie prin reluarea osificării subperiostale, fie consecutiv osificării encondrale, sau prin combinarea acestor două procese. O. se dezvoltă în cadrul unor procese degenerative sau inflamatorii cronice. V. şi „cioc de papagal“.w OSTEOFITOZĂ, s. f. / osteophytose, s. f. / osteophytosis. [Qr. osteon = os; phyton = pCantă; -oză.] Producerea de ‘osteofite. OSTEOFLEGMON, s. n. / osteophlegmon, s. m. / bone phlegmon. [Qr. osteon = os; phlegmone = fCegmon, de Ca phlegma, -atos = infCamaţie fi phlegein = a arde.] Osteită infecţioasă cu invadarea părţilor moi adiacente. Se poate observa îndeosebi la nivelul ‘mandibulei. OSTEOGENEZĂ, s. f. / osteogenese, osteogenie, s. f. / osteo-genesis, osteogeny. [Qr. osteon = os; genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Sin.: osificare (v.). OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ / osteogenese imparfaite / osteogenesis imperfecta. Tip de ‘osteodisplazie structurală ereditară care antrenează osteoporoză generalizată gravă, tradusă prin fracturi spontane multiple şi deformări osoase multiple. Se asociază aproape întotdeauna coloraţia albastră a scle-relor şi uneori surditate. Asocierea fracturi multiple ale oaselor lungi, sclere albastre şi otoscleroză cu surditate se numeşte sindromul sau triada Van der Hoeve, sau sindrom Alain Dighton. Terminologia s-a complicat, deoarece în funcţie de gravitate au fost descrise (artificial) două forme: 1) O. i. congenitală, sin.: boală Durante (v.). 2) O. i. tardivă, cu prognostic mai puţin grav, sin.: boală Lobstein (v.). Sin. pentru osteo-geneză imperfectă: fragilitate osoasă ereditară. OSTEOGENINĂ, s. f. / osteogenine, s. f. / osteogenine. [£r. osteon = os; gennan = a produce; -ină.] Gljcoproteină cu Mr de 32-40 kDa, capabilă să inducă transformarea ţesuturilor moi de origine mezenchimatoasă în ţesut osos. OSTEOID, adj. / osteoî'de, adj. / osteoid. [Qr. osteon = os; eidos = formă.] 1) Care se aseamănă structural cu osul. 2) Despre ţesutul osos tânăr, alcătuit numai din matricea organică hialină, la nivelul căreia se vor adăuga ulterior sărurile de calciu. 770 OSTEOIDOZĂ OSTEONEVRALG1E OSTEOIDOZĂ, s. f. / csteoYdcse, s. f. / osteidosis. [Qr. osteon = os; eidos = aparenţă, similitudine; oza = Boală cronică] Prezenţa masivă de substanţă osteoidă de-a lungul traveelor osoase şi în centrul ‘osteonilor pe cale de formare. Acest proces traduce un defect de calcificare a matricei proteice a ţesutului osos. O. reprezintă leziunea osoasă principală din ‘osteomalacie şi *rahitism. OSTEOLIZĂ, s. f. / osteolyse, s. f. / osteolysis, ossifluence. [Qr. osteon = os; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Distrucţie şi disoluţie osoasă, îndeosebi cu referire la pierderea sau diminuarea calciului osos. 2) Termenul este utilizat frecvent pentru desemnarea distrucţiei osoase vizibilă radiologie prin zone de transparenţă osoasă extinse sau localizate. OSTEOLIZĂ CU LOCALIZĂRI MULTIPLE / osteolyse ă loca-lisations multiples / hereditary multicentric osteolysis. Boală ereditară cu transmitere autozomal recesivă, manifestă în copilărie. Se caracterizează printr-o resorbţie progresivă a ţesutului osos la nivelul oaselor mâinilor şi picioarelor, coatelor şi genunchilor. Ca urmare, se produce o contractură sau fle-xie a braţelor şi gambelor. OSTEOLIZĂ MASIVĂ IDIOPATICĂ / osteolyse massive idio-pathique / massiv idiopathic osteolysis. Sin.: boală Gorham (v.). OSTEOLOGIE, s. f. / osteologie, s. f. / osteology. [Qr. osteon = os; logos = ştiinţă] Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor din organism. OSTEOM, s. n. / osteome, s. m. / osteoma. [Qr. osteon = os; -orna.] 1) Tumoră benignă cu ritm de creştere lent, alcătuită din ţesut osos compact foarte dur şi dens. O. se dezvoltă îndeosebi la nivelul oaselor plate ale craniului şi ale feţei, producând îngroşarea acestora. Mai rar, o. se pot localiza la suprafaţa oaselor lungi (exostoză sau o. periostal) sau în canalul medular al acestora (enostoză). 2) Nodul de osifi-care care poate apărea într-un ţesut moale (ex.: parenchim pulmonar sau glandular) ca o consecinţă a ‘metaplaziei osoase a unei fibroze cicatriceale. OSTEOM OSTEOID / osteome osteoî'de / osteoid osteoma. Tumoră benignă mică şi circumscrisă a ţesutului osos spongios, localizată îndeosebi la nivelul extremităţii oaselor lungi şi al vertebrelor. Este alcătuită din ţesut osteoid înconjurat de o osteoscleroză reacţională şi afectează îndeosebi tinerii. Evoluţia este îndelungată, iar tratamentul chirurgical asigură vindecarea. OSTEOMALACIE, s. f. / osteomalacie, s. f. / osteomalacia, halisteresis. [Qr. osteon = os; malakia = înmuiere, de la malakus = moale.] Osteopatie demineralizantă a adultului localizată în corticala osoasă matură sau/şi în ţesutul osos spongios. în o. sunt respectate grosimea şi numărul de travee osoase, spre deosebire de ‘osteoporoză. Termenul de o. reprezintă la adult echivalentul Rahitismului copilului şi adolescentului. Cadrul o., vast în trecut, este limitat în prezent la o serie de circumstanţe patogenice în care este alterat metabolismul fosfocalcic: 1) o. din *hipofosfatemia familială; 2) o. hepatică, complicaţie a bolilor hepatice colestatice; 3) o. onco-genă, din neoplasmele benigne mezenchimale, care ar putea produce o substanţă care afectează funcţiile tubulare renale de transport al fosfatului şi de hidroxilare a 25-hidroxivitaminei D; 4) o. puerperală, prin epuizarea stocurilor de calciu şi fosfor în cursul sarcinilor repetate şi al lactaţiei; 5) o. renală tubulară sau *osteopatia renală, consecutivă acidozei şi hiper-calciuriei din cauza alterării funcţiei tubulilor renali (absenţa acidifierii urinei şi a producerii de amoniac); 6) o. senilă, prin deficit de vitamină D. Majoritatea o. sunt curabile prin doze fiziologice de vitamină D. Sin.: ramolisment osos. OSTEOMATOZĂ, s. f. / osteomatose, s. f. / osteomatosis Boală caracterizată prin formarea de *osteoame intra-articulare. OSTEOMETRIE, s. f. / osteometrie, s. f. / osteometry. [Qr. osteon = os; metron = măsură] Denumire generică pentru procedeele de măsurare efectuate la nivelul unui os sau al mai multor oase. Ex.: o. osului iliac serveşte în medicina legală la determinarea sexului. OSTEOMEZOPICNOZĂ, s. f. / osteomesopycnose, s. f. / osteomesopyknosis. Tip rar de ‘osteocondrodisplazie con-densantă, cu transmitere autozomal dominantă, localizată electiv la nivelul rahisului. Se caracterizează clinic prin dureri dorsale ce apar în adolescenţă, în absenţa unor anomalii morfologice sau biochimice. Radiologie se observă o creştere a densităţii osoase la nivelul platourilor vertebrale şi al bazinului. O. are un prognostic favorabil. OSTEOMIELITĂ, s. f. / osteomyelite, s. f. / osteomyelitis. [Qr. osteon = os; myelos = măduvă; -ită.] Inflamaţie concomitentă a osului şi a măduvei osoase, determinată de o infecţie. Cauze: fracturi deschise cu expunerea măduvei osoase, posibilă şi în unele intervenţii chirurgicale; mai rar, ca urmare a unor microorganisme patogene din circulaţie. Forme: o. acută şi o. cronică. O. acută este mai frecventă la copii, la nivelul oaselor lungi, acompaniată de dureri intense, febră, existenţa altor boli. O. cronică poate urma formei acute şi se dezvojtă insidios; uneori are drept cauză sifilisul sau tuberculoza. în ambele forme se impune tratamentul cu doze mari de antibiotice şi, uneori, drenaj chirurgical. Timpul necesar eradicării infecţiei este lung; uneori se produc scurtări sau deformări osoase. Termenul de o. este uneori în discuţie, din cauza afectării variabile a măduvei osoase, în unele forme foarte discretă sau chiar absentă. V. şi osteomielită infecţioasă acută. OSTEOMIELITĂ INFECŢIOASĂ ACUTĂ / osteomyelite infec-tieuse aigue / acute osteitis. Boală a copilăriei şi adolescenţei care, anatomopatologic, constă în inflamaţia elementelor celulare ale osului, periostului şi ale cavităţii medulare, cu localizare în regiunea juxtaepifizară. Agentul etiologic este stafi-lococul piogen. Evoluează spontan spre supuraţie (flegmon osos) şi formarea de sechele. Simptomatologia locală este însoţită de un sindrom general infecţios grav. OSTEON, s. n. / osteon, s. m. / osteon. [Qr. osteon = os.] Unitatea structurală de bază a osului compact, formată din lamele osoase concentrice, în centrul cărora se află ‘canalul Havers care conţine capilare sanguine şi ţesut conjunctiv. Un o. cuprinde 4-20 lamele, fiecare având o grosime de 3-7 pm. Unităţile sunt direcţionate îndeosebi în axul lung al osului. OSTEONECROZĂ, s. f. / osteonecrose, s. f. / osteonecro-sis. [Qr. osteon = os; nekrosis = mortificare, de la nekros = mort.] Necroză osoasă. O. idiopatică a tuberculului tibial, v. apofizită tibiajă anterioară^ OSTEONECROZĂ ASEPTICĂ / osteonecrose aseptique / aseptic osteonecrosis. Necroză osoasă secundară afectării vascularizaţiei osoase într-un anumit segment, de cauză cunoscută (traumatism, radioterapie) sau neelucidată, în particular la tineri (o. idiopatică). Stadiul de necroză este urmat de un stadiu de regenerare, ajungând la vindecare cu remodelare osoasă, de regulă. OSTEONECTINA, s. f. / osteonectine, s. f. / osteonectin. [Qr. osteon = os; nectere = a uni; -ină.J Fosfoglicoproteină acidă, cu Mr 32 kDa, prezentă în os în cantitate de 2,3 ng/10 pg proteine ale traveelor osoase, sintetizată de ‘osteoblaste. Gena codantă a o. se află pe cromozomul 5. O. are mare afinitate pentru ‘hidroxiapatită şi este un marker perfect al ‘osteoge-nezei. Sin.: oseină. OSTEONEVRALGIE, s. f. / osteonevralgie, s. f. / osteoneu-ralgia. Varietate de inflamaţie cronică a osului, caracterizată '771 OSTEOONICODISOSTOZĂ OSTEOSCLEROZĂ prin dureri rebele, cu exacerbări, consecutivă îndeosebi unui traumatism sau unui reumatism articular cronic. OSTEOONICODISOSTOZĂ, s. f. / osteo-onychodysostose, s. f. / nail-patella syndrome. [Gr. osteon = os; onyx, onychos = unghie; dys = greu, dificil; osteon = os; -oză.] Sin.: sindrom unghii-rotule (v.). OSTEOONICODISPLAZIE EREDITARĂ / osteo-onychodys-plasie hereditaire / Little’s syndrome. [Qr. osteon = os; onyx, onychos = unghie; dys = greu, dificu; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela; lat. hereditarius = referitor la moştenire, de la hereditas, -atis = moştenire.] Sin.: sindrom unghii-rotule (v.). OSTEOPAT, adj., s. m. / osteopathe, adj., s. m. / osteopath. [Qr. osteon = os; pathos = Boală] 1) (Pacient) care prezintă o afecţiune osoasă. 2) Denumire utilizată îndeosebi în engleză pentru o persoană care se ocupă cu tratamentul afecţiunilor sistemului locomotor prin utilizarea unor tehnici de manipulare externă. V. şi medicină alternativă. OSTEOPATIE, s. f. / osteopathie, s. f. / osteopathy. [Qr. osteon = os; pathos = Boală.] Termen general utilizat pentru a grupa toate afecţiunile osoase. în funcţie de etiologie, se disting mai multe forme: 1) O. calciprivă, prin resorbţie. 2) O. de carenţă, prin lipsa aportului de substanţe nutritive. 3) O. con-densantă generalizată, v. osteopoikilie. 4) O. hemoragică primitivă, sin. boală Barlow (v.). 5) O. hipertrofiantă (boală Marie-Bamberger). 6) O. juvenilă a rotulei, v. boală Gruber. 7) O. renală, în nefropatii. OSTEOPATIE DE CARENŢĂ / osteopathie de carence / ali-mentary osteopathy. V. osteopatie, def. 2. OSTEOPATIE FIBROASĂ / osteopathie fibreuse / osteitis fibrosa. Sin.: osteofibroză (v.). OSTEOPATIE HEMORAGICĂ PRIMITIVĂ / maladie de Barlow / Barlow’s disease. Sin.: boală Barlow (v.). OSTEOPENIE, s. f. / osteopenie, s. f. / osteopenia. [Qr. osteon = os; penia = sărăcie] Reducerea masei osoase determinată de scăderea ratei sintezei osteoide la un nivel insuficient pentru a compensa liza osoasă normală. Termenul este utilizat, de asemenea, cu referire la orice scădere a masei osoase în raport cu normalul. OSTEOPERIOSTITĂ, s. f. / osteoperiostite, s. f. / osteope-riostitis. [Qr. osteon = os; peri = în jurul; osteon = os; -ită.) Inflamaţie a periostului urmată de invadarea ţesutului osos de către procesul inflamator. Punctul de plecare se află în părţile moi vecine sau este consecinţa metastazelor piogene. Tipuri: 1) O. sifilitică, osteită şi periostită condensată osificantă. 2) O. tuberculoasă, cu ţesut de granulaţie tuberculos. 3) O. alveoiodentară, y. boală Magitot. OSTEOPETROZĂ, s. f. / osteopetrose, s. f. / osteopetrosis. [Qr. osteon = os; lat. petra = piatră; -oză.] Sin.: boală Albers-Schonberg (v.). OSTEOPLAST, s. n. / osteoplaste, s. m. / osteoplast. . [Qr. osteon = os; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Sin.: lacună osteocitară (v.). OSTEOPLASTIE, s. f. / osteoplastie, s. f. / osteoplasty. [Qr. osteon = os; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Intervenţie chirurgicală reparatorie a unui os. Pentru efectuarea o. se utilizează un grefon osos sau un material protetic. OSTEOPLAZIE, s. f. / osteoplasie, s. f. / osteoplasia. [Qr. osteon = os; phasis = formare.] Denumire generică pentru o neoformaţie osoasă atipică. OSTEOPOIKILIE, s. f. / osteopoecilie, s. f. / osteop(o)ecilia, osteopoikilosis. [Qr. osteon = os; poikilos = pestriţ, variat.] Boală cu caracter familial, aparţinând 'osteocondrodisplaziilor; radiologie se observă în spongioasa epifizelor şi metafizelor oaselor lungi, omoplaţi şi bazin, numeroase zone rotunjite de 'osteoscleroză, bine delimitate, care sugerează un aspect “pătat”. Poate asocia uneori leziuni cutanate de fibroză şi keratoză. Sin.: osteopatie condensantă generalizată, enostoză multiplă. O formă de o. mult mai rară, numită o. striată, este reprezentată de boala Voorhoeve (v.). OSTEOPONTINĂ, s. f. / osteopontine, s. f. / osteopontin. [Qr. osteon = os; lat. pons, -ntis = punte; -ină.] Glicoproteină care conţine motivul (secvenţa) RGD (arginină-glicină-aspartat). A fost izolată din os, rinichi, creier şi celule epiteliale. O. intervine în procesele de adeziune şi de migrare celulară, ca şi în mineralizarea osoasă. OSTEOPOROMALACIE, s. f. / osteoporomalacie, s. f. / porotic osteomalacia. [Qr. osteon = os; poros = piatră poroasă; malakia - înmuiere, de la malakus = moale.] Coexistenţa 'osteoporozei şi a 'osteomalaciei. OSTEOPOROZĂ, s. f. / osteoporose, s. f. / osteoporosis. [Qr. osteon = os; poros = piatră poroasă; -oză.] Stare patologică caracterizată prin scăderea densităţii osoase, determinată de un proces de demineralizare (absorbţia calciului şi fosforului din os). Demineralizarea se produce din cauza rarefierii progresive a matricei proteice osoase. Se disting: o. localizată şi o. generalizată. O. localizată poate apărea după o infecţie, un traumatism sau o sinovită şi se manifestă la nivelul oaselor adiacente. O. generalizată se traduce radiologie prin transparenţă osoasă la nivelul întregului schelet, cu travee desenate mai net, iar histologic prin mărirea spaţiilor medulare osoase şi atrofie trabeculară. în prezent, procesul de o. poate fi detectat exact prin 'osteodensitometrie. Există numeroase tipuri de o. generalizată, de cauze necunoscute (idi-opatice) sau secundare unor boli. în toate cazurile de o. generalizată există, mai mult sau mai puţin pronunţate, tulburări ale metabolismului protidic. Ex. de o. generalizată: 1) O. adipoasă, în care spaţii largi din structura osoasă sunt invadate de grăsime. 2) O. din afecţiuni digestive: gastrectomie, ciroză, steatoree idiopatică. 3) O. algică posttraumatică, sin.: boală Sudeck (v.). 4) O. rarefiantă postmenopauză, prin perturbări endocrine. 5) O. senilă, consecinţă a unor disfuncţii metabolice şi endocrine. 6) O. din tratamentele prelungite cu corti-coizi etc. O. generalizată este acompaniată frecvent de 'osteo-malacie, de unde riscul unor complicaţii: deformări osoase, scădere a taliei, fracturi patologice. OSTEOPOROZĂ ALGICĂ POSTTRAUMATICĂ / osteoporose algique posttraumatique / Sudeck’s disease. Sin.: boală Sudeck (v.). OSTEOPOROZĂ CIRCUMSCRISĂ A CRANIULUI / osteoporose circonscrite du crâne / Schuller’s disease. Sin.: boală Schuller (v.j. OSTEOPSATIROZA, s. f. / osteopsathyrose, s. f. / osteo-psathyrosis. [Qr. osteon = os; psathyros = fragil,friabil; -oză.] Sin.: boală Lobstein (v.). V. şi osteogeneză imperfectă. OSTEORADIONECROZĂ, s. f. / osteoradionecrose, s. f. / osteoradionecrosis. [Qr. osteon = os; lat. radius = rază; gr. nekrosis = mortificare, de la nekros = mort.J Necroză osoasă determinată de radiaţiile ionizante, de regulă după 'radioterapie. OSTEOSARCOM, s. n. / osteosarcome, s. m. / osteosarco- ma. [Qr. osteon = os; sarx, sarkos = came; -oma.] Tumoră malignă primitivă a osului, cu punct de plecare periostal sau central; cel mai des se dezvoltă la nivelul oaselor spongioase. Proliferarea distruge osul şi conduce la metastaze pe cale circulatorie. Sin.: sarcom osteogen. V. şi sarcom Ewing. OSTEOSCLEROZĂ, s. f. / osteosclerose, s. f. / osteoscle-rosls, osseous eburnation. [Qr. osteon = os; sklerosis = induraţie, întărire, de la skleros = tare, dur.] Afecţiune osoasă 772 OSTEOSCLEROZĂ GENERALIZATĂ OTORAGIE care constă în îngroşarea osului spongios; care devine compact, cu îngustarea cavităţilor medulare, radiologie constatân-du-se accentuarea opacităţii osoase. Sin.: osteocondensare. OSTEOSCLEROZĂ GENERALIZATĂ / osteosclerose genera-lisee / osteopetrosis. Sin.: boală Albers-Schonberg (v.). OSTEOSINTEZĂ, s. f. / osteosynthese, s. f. / osteosynthe-sis. [Qr. osteon = os; synthesis = compunere, de ta syn = împreună, tithenai = apune.] 1) Reunirea chirurgicală a fragmentelor unui os fracturat cu ajutorul unor şuruburi, butoane, sârme sau plăci metalice. Aceste materiale sunt îndepărtate după producerea consolidării osoase (o. temporară). 2) Operaţie practicată cu scopul producerii anchilozei unei articulaţii, de ex. în ‘morbul lui Pott şi în ‘spondilolistezis. OSTEOSTEATOM, s. n. / osteosteatome, s. m. / osteostea-toma. ‘Osteosarcom care a suferit o degenerescenţă grăsoasă. OSTEOTOMIE, s. f. / osteotomie, s. f. / osteotomy. [Qr. osteon = os; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia*] Secţionarea operatorie a unui os, în scopul obţinerii axării, derotării, alungirii, scurtării sau sprijinului acestuia. OSTEOTUBERCULOZĂ, s. f. / osteotuberculose, s. f. / tuber-culous osteitis. Sin.: osteită tuberculoasă (v.). OSTEOZĂ, s. f. / osteose, s. f. / osteosis. [Qr. osteon = os; -oză.] 1) Termen cu sensul de osteopatie non-inflamatorie. 2) Uneori, prezenţa la nivelul pielii de noduli care conţin ţesut osos. OSTEOZĂ PARATIROIDIANĂ / osteose parathyroYdienne / pa-rathyroid osteosis. Sin.: boală von Recklinghausen (v., def. 2). OSTEOZĂ TIROIDIANĂ / osteose thyroYdiene / thyroid osteosis. ‘Osteoporoză rarefiantă foarte dureroasă aflată în relaţie cu o hipertiroidie. Nu cedează decât la tiroidectomie. OSTIAL, adj. / ostiale, adj. / ostial. [Lat. ostium = intrare, uşă, orificiu.] Referitor la un orificiu. OSTIOFOLICULITĂ, s. f. / ostiofolliculite, s. f. / ostiofolli-culitis. [Lat. ostium = intrare, uşă, orificiu; folliculus = săculeţ, dim. de ta follis = Burduf, minge; -ită.] ‘Foliculită superficială, care nu afectează decât ostiumul (orificiul) ‘folicu-lului pilos. OSTIUM, s. n. / ostium, s. m. / ostium. NA: ostium, pi. ostia. [Lat. ostium = intrare, uşă, orificiu.] Orificiu sau canal foarte scurt care asigură accesul într-o cavitate sau asigură comunicarea a două cavităţi. OSTIUM AORTIC / ostium aortae / ostium aortae. NA: ostium aortae. Orificiu prin care aorta ascendentă comunică cu ventriculul stâng, fiind străjuit de valvula aortică. OSTIUM COMUN / ostium commune / ostium commune. Orificiu care, la embrion, permite comunicarea atriilor şi ventriculelor inimii. Persistenţa sa după naştere constituie o cardiopatie congenitală cu şunt arteriovenos. OSTIUM PRIMITIV / ostium primum / ostium primum. Orificiu care, într-un stadiu precoce al dezvoltării embrionare a inimii, permite comunicarea celor două atrii. Persistenţa sa după naştere determină comunicarea interauriculară patologică. OSTIUM SECUNDAR / ostium secundum / ostium secun-dum. NA: foramen ovale. Sin.: orificiu Botallo (v.). OSTIUMUL SINUSULUI CORONAR / ostium sinus coronarii / ostium sinus coronarii. NA: ostium sinus coronarii. Orificiu de deschidere al ‘sinusului coronar, situat la nivelul atriului drept, între deschiderea venei cave inferioare şi orificiul atrioventricular. OTALGIE, s. f. / otalgie, s. f. / otalgia. [Qr. ous, otos = ureche; algos = durere.] Durere la nivelul urechii, de origine auriculară sau din vecinătate. Poate fi surdă sau violentă, localizată sau iradiată, continuă ori cu remisiuni. Sin.: otodinie. OTHEMATOM, s. n. / othematome, s. m. / oth(a)ematoma. [Qr. ous, otos = ureche; haima, -atos = sânge; -orna.] Colecţie sanguinolentă a pavilionului urechii, situată între cartilajul heli-xului şi pericondru. Cauzele cele mai frecvente sunt traumatice, la care se adaugă tulburările trofice. OTIC, adj. / otique, adj. / otic. Care se referă la ureche, se află în relaţie cu urechea. OTICODINIE, s. f. / oticodinie, s. f. / oticodinia. [Qr. ous, otos = ureche; dinos = ameţeală] Sin.: sindrom Meniere (v.). OTITĂ, s. f. / otite, s. f. / otitis. [Qr. ous, otos = ureche; -ită.) Orice inflamaţie a urechii. Se disting, în funcţie de localizare: 1) O. externă, inflamaţia conductului auditiv extern. 2) O. medie, inflamaţia ‘urechii medii. Forme: a) o. m. acută, de regulă de origine virală sau bacteriană, este însoţită de durere şi febră; b) o. m. secretorie, acumulare cronică de lichid în urechea medie, cu diminuarea auzului; c) o. cronică supurativă, asociată cu perforaţia timpanului şi, uneori, cu colesteatom. 3) O. internă este denumită ‘labirintită. O. creşelor, v. otoantrită. OTOANTRITĂ, s. f. / otoantrite, s. f. / otoantritis. [Qr. ous, otos = ureche; antron = peşteră, cavitate; -ită.] Otită purulentă complicată cu infecţia antrului mastoidian. Sin.: otomas-toidită, otte creşelor. OTOCOPOZĂ, s. f. / otocopose, s. f. / hearing loss. [Qr. ous = ureche; kopos = oBoseată] Epuizare temporară a audiţiei. Simţul auzului scade rapid, pentru a reapărea după câteva clipe de absenţă. O. reprezintă un semn de debut al surdităţii. OTODINIE, s. f. / otodynie, s. f. / otodynia. [Qr. ous, otos = ureche; odyne - durere.] Sin.: otalgie (v.). OTOFIMA, s. n. / otophyma, s. m. / otophyma. Hipertrofie a lobului urechii analogă cu rinofima (v.). OTOGEN, adj. / otogene, adj. / otogenic, otogenous. [Qr. ous, otos = ureche; gennan - a produce.] Care are originea la nivelul urechii. Ex.: meningită o. OTOLICVOREE, s. f. / otoliquorrhee, s. f. / otoliquorrh(o)ea. [Qr. ous, otos = ureche; tat. liquor, -oris = tichid; gr. rhoia = curgere, de ta rhein - a curge.] Scurgere de lichid cefalorahidian prin conductul auditiv extern printr-o ruptură a timpanului, în condiţiile existenţei unei soluţii de continuitate între spaţiul subdural şi urechea medie. O. apare ca o complicaţie în unele fracturi ale ‘stâncii temporalului şi în anumite intervenţii neurochirurgicale. V. şi otoree. OTOLIŢI, s. m. pl. / otolithes, s. m. pl. / otoliths. NA: sta-toconium, pl. statoconia. [Qr. ous, otos = ureche; lithos = piatră] Granule mici de carbonat de calciu, situate împreună cu cilii în membrana gelatinoasă de la nivelul organului otolitic. Organul otolitic sau macula se află pe planşeul ‘utriculei şi al ‘saculei din urechea internă. Sin.: statoconia. OTOLOGIE, s. f. / otologie, s. f. / otology. [Qr. ous, otos = ureche; logos = ştiinţă] Ramură a medicinei destinată studiului anatomiei, fiziologiei, investigaţiilor funcţionale şi patologiei urechii. OTOMASTOIDITĂ, s. f. / otomastoYdite, s. f. / otomastoidi-tis. [Qr. ous, otos = ureche; mastos = mametă; eidos = formă; -ită.] Sin.otoantrită (v.). OTOMICOZĂ, s. f. / otomycose, s. f. / otomycosis. [Qr. ous, otos = ureche; mykes, myketos = ciupercă; -oză.] ‘Micoză a conductului auditiv extern. OTOPATIE, s. f. / otopathie, s. f. / otopathy. Denumire generică pentru bolile aparatului auditiv. OTOPLASTIE, s. f. / otoplastie, s. f. / otoplasty. [Qr. ous, otos = ureche; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modeta] Procedeu terapeutic chirurgical de reconstrucţie a pavilionului urechii externe, în caz de deformaţii sau distrugeri traumatice. OTORAGIE, s. f. / otorragie, s. f. / otorrhagia. [Qr. ous, otos = ureche; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie exteriorizată la nivelul conductului auditiv extern. 773 OTOREE OVOGENEZĂ OTOREE, s. f. / otorrhee, s. f. / otorrh(o)ea. [Qr. ous, otos = ureche; rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] Scurgere mucoasă, seroasă sau (îndeosebi) purulentă la nivelul conductului auditiv extern. O. cu lichid cefalorahidian poate apărea consecutiv unei fracturi sau a altor procese patologice care afectează osul temporal. OTORINOLARINGOLOGIE, s. f. / oto-rhino-laryngologie, s. f. / otorhinolaryngology, ear-nose-throat. [Qr. ous, otos = ureche; rhis, -inos = nas; larynx, -yngos = Caringe; logos = ştiinţă.] Domeniu specializat al medicinei având ca scop studiul anatomiei, fiziologiei şi patologiei urechii, foselor nazale, faringelui şi laringelui. OTOSCLEROZĂ, s. f. / otosclerose, s. f. / otosclerosis. [Qr. ous, otos = ureche; sklerosis = induraţie, întărire, de Ca skleros = tare, dur.] Acoperirea timpanului cu ţesut cicatriceal, fenomen care produce o surditate progresivă. OTOSCOP, s. n. / otoscope, s. m. / otoscope. [Qr. ous, otos = ureche; skopos = oSservator, de Ca skopein = a vedea, a etamina.] Instrument care permite inspecţia conductului auditiv extern şi a timpanului. Este alcătuit dintr-un 'specul şi o sursă luminoasă, a cărei lumină este preluată de o oglindă purtată pe frunte de medic. O. lui Toynbee este destinat *aus-cultaţiei la nivelul urechii, fiind alcătuit dintr-un tub de cauciuc adaptat la capete pentru a face legătura dintre urechea pacientului şi cea a medicului. OTOSCOPIE, s. f. / otoscopie, s. f. / otoscopy. [Qr. ous, otos = ureche; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a examina] Examinarea conductului auditiv extern şi a timpanului cu ajutorul 'otoscopului sau a unui 'speculum auricular şi a uneiw 'oglinzi frontale. OTOSPONGIOZĂ, s. f. / otospongiose, s. f. / otospongio-sis. [Qr. ous, otos = ureche; Cat. spongia, gr. spongion = Burete; -ozcr.J Afecţiune congenitală care se caracterizează clinic prin hipoacuzie progresivă bilaterală, iar anatomic, prin hiperosificarea promontoriului, determinând secundar disfuncţia 'organului Corti. OTOTOXICITATE, s. f. / ototoxicite, s. f. / ototoxicity. [Gr. ous, otos = ureche; toxikon = otravă pentru vârfid săgeţilor, de Ca toxon = săgeată.] Toxicitate a unor medicamente (ca streptomicina şi alte medicamente din familia aminozidelor sau chinina) pentru urechea internă şi perechea a Vlll-a de nervi cranieni. Fenomenul este, de obicei, ireversibil. OTRAVĂ, s. f. / poison, s. m. / poison. [SC. otrava = otravă.] Orice substanţă care este susceptibilă, după introducerea în organism (pe diverse căi), să perturbe unele funcţii vitale sau să lezeze grav structuri organice. Tipul şi intensitatea unei o. nu depind numai de natura sa, ci şi de doză, de modul de pătrundere, starea subiectului ş.a. OU, s. n. / oeuf, s. f. / egg. [Lat. ovum = ou] Termen cu următoarele semnificaţii: 1) Ovul, adică oul virgin. 2) Zigot, v. ou fecundat. 3) Ovocit, v. 4) Uneori, chiar ansamblul 'embrionului sau al fetusului şi al anexelor sale. OU FECUNDAT / oeuf feconde / fertilized egg, sperma-tovum, oosperm. [Lat. ovum = ou; fecundare = a face să rodească, de Ca fecundus = fertd, roditor.] Sin.: zigot (v.). OUABAINĂ, s. f. / ouabaîne, s. f. / ouabain. [Somaleză ouabaio = pCanta cunoscută si suB numeCe de acokanthera Si extractid acesteia] Glucozid cardiotonic major, cu acţiune rapidă şi scurtă, administrat îndeosebi pe cale intravenoasă în tratamentul de urgenţă al insuficienţei cardiace acute. O. este şi un blocant specific al 'pompei de sodiu. Sin.: strofan-tozid-g, strofantină. OVALBUMINĂ, s. f. / ovalbumine, s. f. / ovalbumin. [Lat. ovum = ou; albumen, -inis = al Bus de ou, de Ca albuş = aCB; -ină] Proteină extrasă din albuşul de ou şi înrudită cu albumina din serul de pasăre. Masa moleculară este 44 kDa, iar pH-ul izoelectric de 4,6. Este utilă ca antigen. OVALOCIT, s. n. / ovalocyte, s. m. / ovalocyte. [Lat: ovum = ou; gr. kytos = celulă] Eritrocit de formă elipsoidală, prezent în proporţie de sub 1 % în sângele normal, până la 10 % în majoritatea anemiilor şi 90 % în * eliptocitoza ereditară. Sin.: eliptocit. OVALOCITOZĂ, s. f. / ovalocytose, s. f. / ovalocytosis. [Lat. ovum = ou; gr. kytos = ceCuCă; -oză.] Sin.: eliptocitoză (v.). OVAR, s. n. / ovaire, s. m. / ovary. NA: ovarium, pl. ovaria. [Lat. medicală ovarium = ovar, de Ca ovum = ou.] Glandă genitală feminină, pară şi simetrică, situată în cavitatea peritoneală, posterior faţă de 'ligamentele largi, în raport anatomic cu pavilioanele 'trompelor Fallopio. O. au dublă funcţie: exocrină, de maturaţie ('ovogeneză) şi de expulzie a 'ovulelor, şi endocrină (secreţie de 'estrogeni, 'progesteron şi, în cantităţi mici, 'androgeni). O., împreună cu trompele şi cu uterul, constituie organele genitale interne ale femeii. OVARIAN, adj. / ovarien, -ienne, adj. / ovarian. [Lat. medicală ovarium = ovar, de Ca ovum = ou.] Care se referă la ovar, anatomic sau funcţional. Ex.: ciclu o., tumoră o. OVARIECTOMIE, s. f. / ovariectomie, s. f. / ovariectomy. [Lat. medicală ovarium = ovar, de Ca ovum = ou; gr. ektome = excizie.] Ablaţia unuia sau a ambelor ovare. Sin.: ooforec-tomie, 'ovariotomie (impropriu, dar utilizat frecvent). OVARIOCEL, s. n. / ovariocele, s. f. / ovariocele. 'Hernie a ovarului. OVARIOPEXIE, s. f. / ovariopexie, s. f. / ovariopexy. [Lat. medicală ovarium = ovar, de Ca ovum = ou; gr. pexis = fixare.] Fixarea chirurgicală a ovarului, în general la peritoneul parietal al pelvisului. Sin.: ooforopexie. OVARIOPRIV, adj. / ovarioprive, adj. / ovarioprival. Care se referă la suprimarea ovarelor sau a funcţiei acestora. OVARIOTOMIE, s. f. / ovariotomie, s. f. / ovariotomy. [Lat. medicaCă ovarium = ovar, de Ca ovum = ou; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Procedeu chirurgical care constă în rezecţia parţială a ovarului (frecvent în caz de chist ovarian). Termenul este frecvent, dar impropriu, utilizat ca sin. cu 'ovariectomie. OVARITĂ, s. f. / ovarite, s. f. / ovaritis, oophoritis. [Lat. medicală ovarium = ovar, de la ovum = ou; -ifa.J Orice infla-maţie acută sau cronică a ovarului. Sin.: ooforită. OVERDOSE, s. f. / overdose, surdose, s. f. / overdose. [‘EngC. over = peste, deasupra; dose = doză.] Anglicism utilizat îndeosebi cu sensul de doză excesivă, uneori fatală, utilizată de un consumator de droguri. OVIDUCT, s. n. / oviducte, s. m. / oviduct. NA: tuba uteri-na. [Lat. ovum = ou; ductus = canal, de la ducere = a conduce.] Sin.: trompă uterină (v.). OVOCIT, s. n. / ovocyte, s. m. / ovocyte. [Lat. ovum = ou; gr. kytos = celulă.] Celulă germinativă feminină, care reprezintă o etapă în 'ovogeneză, rezultând din transformarea unei ovogonii şi din care derivă ovulul. Sin.: oocit. OVOCULTURĂ, s. f. / ovoculture, s. f. / embryonate egg culture. [Lat. ovum = ou; cultura = cultivare.] Metodă de cultură a unor virusuri sau bacterii în oul de găină embrionar, după inocularea acestora în sacul vitelin, în cavitatea alan-toidei sau pe membrana corioalantoidiană. OVOGENEZĂ, s. f. / ovogenese, s. f. / ovogenesis. [Lat. ovum = ou; gr. genesis = producere, de Ca gennan = a produce.] Ciclu lunar de producere a celulelor sexuale feminine ('ovule). O. are mai multe etape: celula germinală feminină (ovogonia) se multiplică şi formează 'ovocitele de ordinul I (diploide) care, după mitoză, vor da naştere unui mic globul polar (care va degenera) şi unui ovocit de ordinul II (haploid), 774 OVOIMPLANTAŢIE OXIDARE care, la rândul său, se va diviza într-un al doilea globul polar şi într-un ‘ovul. OVOIMPLANTAŢIE, s. f. / ovo-implantation, s. f. / ovoim-plantation. [Lat. ovum = ou; in = în; plantatio, -onis, de [a plantare = a pCanta] Fixarea ovulului fecundat în endometrul uterin. Se produce la 5-15 zile după fecundaţie şi reprezintă debutul sarcinii. Excepţional, o. se poate produce în afara cavităţii uterine, îndeosebi la nivelul trompelor, anomalie care poate conduce la ‘sarcină extrauterină. OVOTESTIS, s. n. / ovotestis, s. m. / ovotestis. [Lat. ovum = ou; testis = testicul.] Gonadă care conţine atât ţesut tes-ticular, cât şi ovarian. O. caracterizează ‘hermafroditismul mor-fofuncţional sau adevărat. OVUL, s. n. / ovule, s. m. / ovule, ovulum, pl. ovula (lat.). [Lat. ştiinţifică ovulum = ou mic, de ta ovum - ou.] 1) Celulă sexuală feminină (‘gamet feminin matur). Reprezintă stadiul final al ‘ovogenezei şi este capabilă de a fi fecundată de către spermatozoid. 2) Formă de prezentare a unor preparate farmaceutice pentru administrarea intravaginală. OVULAŢIE, s. f. / ovulation, s. f. / ovulation. [Lat. ştiinţifică ovulum = ou mic, de Ca ovum = ou] Fenomen complex neu-roendocrin prin care ovulul este eliberat din ‘foliculul de Graaf, fiind, în mod normal, captat apoi de către pavilionul trompei uterine, după care trece în uter. La celelalte mamifere, în afară de om, o. coincide cu ‘perioada de rut. La femeie, o. se produce în mod normal la mijlocul ciclului menstrual, de obicei în ziua a 14-a sau a 15-a. O. este stimulată de hormonul luteinizant, secretat de hipofiza anterioară. OXACILINĂ, s. f. / oxacilline, s. f. / oxacillin. (DCI) Penicilină semisintetică cu catenă laterală izoxazolică. Este eficientă împotriva stafilococilor penicilinazosecretori şi se poate administra per os. OXALAT, s. m. / oxalate, s. m. / oxalate. [Qr. oxalis = măcriş (Bogat în o?caCaţi).] Sare a acidului oxalic; urina conţine 20-40 mg / 24 de ore. O. de calciu poate forma calculi, o. de sodiu este utilizat ca anticoagulant in vitro (in vivo este toxic prin fixarea calciului ionic). OXALEMIE, s. f. / oxalemie, s. f. / oxal(a)emia. [Qr. oxalis = măcriş; haima, -atos = sânge.] Termen utilizat pentru a denumi prezenţa şi concentraţia acidului oxalic în sânge. O. este crescută patologic în gută, diabet zaharat, litiază renală şi în unele forme de reumatism. Valoarea normală a o. este de 1,8-2,8 mg/l plasmă. OXALOZĂ, s. f. / oxalose, s. f. / oxalosis. [Qr. oxalis -măcriş; -oză.] Sin.: hiperoxalurie primară de tip I. V. hiper-oxalurie def. 1. OXALURIE, s. f. / oxalurie, s. f. / oxaluria. [Qr. oxalis = măcriş; ouron = urină.] Concentraţia de acid oxalic în urină, îndeosebi sub formă de săruri de calciu. Valoarea normală pe 24 de ore este de la 0,010 la 0,025 g sau de la 110 la 440 pmol. Este crescută în tulburări metabolice genetice caracterizate prin formare excesivă de acid oxalic: ‘hiperoxalurie primară de tip I. OXICARBONEMIE, s. f. / oxycarbonemie, s. f. / carbon monoxide blood concentration. [Qr. oxys = acru, o?(igen; Cat. carbo, -onis = cărBune; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa de ‘monoxid de carbon în sânge, care în mod normal variază între 0,13 şi 1,3 %o. OXICARBONISM, s. n. / oxycarbonisme, s. m. / carbon monoxide poisoning. [Qr. oxys = acru, omogen; Cat. carbo, -onis = cărBune; -ism.] Intoxicaţie cu ‘oxid de carbon. O. poate fi acut sau cronic. OXICEFALIE, s. f. / oxycephalie, s. f. / oxycephalia. [Qr. oxys = ascuţit; kephale = cap.] Tip de ‘acrocefalie. OXICORTICOSTEROIZI, s. m. pl. / oxycorticosteroî'des, s. m. pl. / glucocorticoids. [Qr. oxys = acru, oxigen; Cat. cortex, -icis = scoarţă; gr. stereos = soCid, în redef; eidos = formă.] Grup de steroizi secretaţi de zona fasciculată a suprarenalei, caracterizaţi prin prezenţa unui radical cetonic sau alcoolic. Includ: corticosteronul, 11-dehidrocorticosteronul, 17-OH-corti-costeronul (sau cortizonul), 17-OH-11-dehidrocorticosteronui (sau cortizonul). Sin.: glucocorticoizi. OXID DE CARBON / oxyde de carbon / carbon monoxide. [Qr. oxys = acru; oxigen; Cat. carbo, -onis = cărBune.] Gaz incolor şi inodor, CO, unul din componenţii principali ai gazului de iluminat. Este toxic, din cauza afinităţii sale pentru hemoglobină mult mai mari decât a oxigenului, ceea ce duce la formarea ‘carboxihemoglobinei, compus mai stabil decât oxihemoglobina. Prin blocarea de către o. de c. a hemoglobinei utile, se diminuează transportul de oxigen în sânge, ceea ce duce la intoxicaţie, denumită oxicarbonism. Recent, s-a demonstrat utilizarea o. de c. ca semnal intercelular, acţionând în acelaşi mod cu *o. nitric, prin stimularea ‘guanilat ciclazei. Sin.: monoxid de carbon. OXID NITRIC / oxyde nitrique / nitric oxide. [Qr. oxys = acru, oxigen; Cat. nitrum, gr. nitron = nitrat de potasiu, sodă.] Monoxid de azot (NO), gaz produs normal în organismul uman şi prezent în aerul expirat în concentraţie de circa 10 părţi pe bilion. S-a demonstrat că o. n. este un mediator chimic de tip ‘autacoid, format prin intervenţia nitric-oxidsintetazei, enzimă calciu-dependentă, pornind de la gruparea guanidină a L-argininei, care este convertită în citrulină şi o. n., în prezenţa oxigenului şi NADPH. Există trei izoforme de nitric-oxidsintetaze (NOS), al căror ADN codant a fost secvenţat: 1) NOS constitutive, NOS1 (neuronală şi musculară) şi NOS3 (endoteliale şi în unele regiuni din SNC - îndeosebi cerebel şi bulb olfactiv). 2) NOS inductibile, NOS2 sau NOSi, enzime ale celulelor sistemului imunitar, ca şi ale altor celule (ex.: hepatocite, fibroblaste), a căror sinteză ar putea fi indusă de ‘citokine. O. n. difuzează uşor prin membrana celulară la exteriorul celulei, trecând direct de la celula producătoare ia celulele vecine. Cu o semiviaţă de 5-10 s, nu poate acţiona decât local, înainte de a fi convertit în nitraţi şi nitriţi de oxigen şi apă. în cea mai mare parte dintre celulele-ţintă endoteliale, o. n. reacţionează cu atomul de fier din situsul activ al ‘guanilat ciclazei, stimulând astfel producţia mediatorului intracelular GMPciclic. Prin descoperirea rolului de semnal intracelular al o. n. se clarifică o serie de acţiuni la nivel celular. Ex.: acţiunea ‘acetilcolinei de relaxare a celulelor musculare netede vasculare se explică prin faptul că aceasta provoacă formarea şi eliberarea de o. n. în celulele endoteliale, care în continuare induce relaxarea fibrelor musculare netede; de asemenea, efectul ‘nitroglicerinei este dat de transformarea acesteia în o. n., care provoacă dilataţia vaselor sanguine, reducând travaliul cardiac şi, implicit, nevoia de oxigen a miocardului. Totodată, o. n. are rol imunitar, în apărarea organismului contra agenţilor infecţioşi şi, probabil, rol contra transformării canceroase a celulelor. Se pare că o supraproducţie de o. n. are efecte nocive: inducerea unei stări de şoc, dis-trucţii tisulare. V. endothelium derived relaxation factor. Sin.: monoxid de azot. OXIDARE, s. f. / oxydation, s. f. / oxidation. [Qr. oxys = acru, omogen.] 1) Combinarea unei substanţe chimice cu oxigenul. 2) Creşterea valenţei unui cation (ion pozitiv) sau diminuarea valenţei unui anion (ion negativ). Ex.: fierul feros bivalent (++) se transformă în fier feric trivalent (+++) prin o. 3) într-un sens mai larg, pierderea de hidrogen de către o substanţă sau de electroni, de către un atom. O. nu este, deci, în mod necesar determinată de oxigen. 775 OXIDAZĂ OXIPRESINĂ OXIDAZĂ, s. f. / oxydase, s. f. / oxidase. [Qr. oxys = acru, oxigen; -ază.] 1) Enzimă care activează oxigenul. Ex.: cito-cromoxidaza, care activează 02 oferindu-i electroni. 2) Enzimă care transformă, prin fixare de oxigen, o substanţă în alta. Ex.: aminoxidaza, care transformă aminele în aldehide. OXIDONĂ, s. f. / oxydone, s. f. / oxidase-like enzyme. Enzimă capabilă să vehiculeze oxigenul, asemenea ‘oxida-zelor, dar, spre deosebire de acestea, insolubilă în apă. O. se găsesc în ţesuturile animale şi pot fi stabile sau labile. OXIDOREDUCERE, s. f. / oxydoreduction, s. f. / oxidation-reduction. [Qr. oxys = acru, oxigen; Cat. reductio, -onis = aducere înapoi, de Ca reducere = a aduce înapoi (re = iarăşi; ducere = a duce).\ Reacţie chimică care are la bază un transfer de electroni între reactanţi, producându-se simultan o *oxi-dare şi o ‘reducere. Un sistem de o. sau redox este constituit dintr-un cuplu de doi compuşi care se disting prin numărul de electroni. Compusul cel mai bogat în electroni este forma redusă, în timp ce compusul cel mai sărac în electroni este forma oxidată. Forma redusă (reductor) transferă electronii la forma oxidată (oxidant). Sin.: redox. V. potenţial de oxidore-ducere. OXIDOREDUCTAZĂ, s. f. / oxydoreductase, s. f. / oxidore-ductase. [Qr. oxys = acru, oxigen; Cat. reductus, de Ca reducere = a aduce înapoi (re = iarăşi; ducere = a duce); -ază.] Enzimă care oxidează un substrat. Ex.: ‘dehidrogenază. OXIFIL, adj. / oxyphile, adj. / oxyphil, acidophilic. [Qr. oxys = acru, oxigen; philos = prieten, de Ca philein = a iuSi] Care prezintă afinitate pentru oxigen. OXIFILIC, adj. / oxyphilique, adj. / oxyphilic. Care se referă la afinitatea pentru oxigen. V. oxifil. OXIFORIC, adj. / oxyphorique, adj. / oxygen carrying, oxyphoric. [Oxy(gen) + gr. phoros = purtător.] Care se referă la fixarea şi ‘transportul de oxigen. OXIGEN, s. n. / oxygene, s. m. / oxygen. [Qr. oxys = acid; gennan = a produce.] Element chimic cu număr atomic 8. Simbol O. O. este unul dintre elementele cele mai abundente în natură. Este foarte reactiv, putându-se combina cu aproape toate elementele chimice. Se poate găsi sub formă de 02 sau 03 (‘ozon). O. este, în condiţii normale, un gaz incolor, inodor şi insipid, solubil în apă, cu rol esenţial în respiraţie şi în procesele metabolice din organismele vii. O. este administrat frecvent în terapia intensivă. V. şi tab. const. hematol. OXIGENARE, s. f. / oxygenation, s. f. / oxygenation. [Qr. oxys = acid; gennan = a produce.] 1) Procesul de fixare reversibilă a unei molecule de oxigen pe o moleculă de substrat. 2) O. sângelui, combinarea oxigenului cu ‘hemoglobina sau cu un alt pigment respirator, printr-o legătură labilă. OXIGENAZĂ, s. f. / oxygenase, s. f. / oxygenase. [Qr. oxys = acru; gennan = a produce; -ază.] Enzimă capabilă să fixeze oxigenul pe o moleculă de apă cu formare de ‘apă oxigenată. OXIGENOTERAPIE, s. f. / oxygenotherapie, s. f. / oxy-genotherapy. [Qr. oxys = acru; gennan = a produce; thera-peia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a oxigenului. O. hiperbară se realizează prin inhalarea oxigenului pur sau a unui amestec gazos bogat în oxigen într-o incintă cu presiune crescută (2-3 atm). Prin acest procedeu creşte considerabil cantitatea de oxigen dizolvată în plasmă. Indicaţiile principale ale o. sunt: accidentele de de-compresie (la scafandri), emboliile gazoase, intoxicaţia cu oxid de carbon. OXIHEMOGLOBINĂ, s. f. / oxyhemoglobine, s. f. / oxyh(a)e-moglobin. [Qr. oxys = acru, oxigen; haima, -atos = sânge; Cat. globus = gCoB; -ină.] Forma oxidată a ‘hemoglobinei, având fixate patru molecule de oxigen, câte una pentru fiecare ‘hem. O. reprezintă forma de transport a oxigenului în sânge, de la plămâni (unde se formează) la nivelul ţesuturilor. Oxigenul eliberat este utilizat în diverse procese metabolice. Prin tehnici de biofizică moleculară, s-a demonstrat comportarea moleculei de hemoglobină ca un autentic "plămân molecular", în momentul fixării oxigenului producându-se o modificare a distanţei dintre unităţile terţiare beta-hemoglobinice. OXIMETRIE, s. f. / oxymetrie, s. f. / oxymetry. [Qr. oxys = acru, oxigen; metron = măsurit] Metodă de dozare a oxigenului prezent într-un amestec de gaze sau într-o soluţie (ex.: în sânge). în esenţă, este vorba de o metodă clinică (dozare volumetrică) sau fizică (spectrofotometrie) care poate fi utilizată in vivo fără prelevarea unui eşantion sanguin, pentru aprecierea volumului de oxigen din sânge: se apreciază diferenţa dintre spectrele de absorbţie a oxihemoglobinei şi a hemoglobinei reduse, utilizând un oximetru cu celulă foto-electrică. OXIMIOGLOBINĂ, s. f. / oxymyoglobine, s. f. / oxymyoglo-bin. ‘Mioglobină ^oxigenată. OXINTOMODULINĂ, s. f. / oxyntomoduline, s. f. / oxynto-modulin. [Qr. oxynein = a face acru, de Ca oxys - acru; Cat. modulari = a ritma, a moduCa, de Ca modulus, dim. de Ca modus = măsură, cadenţă; -ină.] Peptid derivat din proglu-cagon cu rol în inhibarea fenomenelor secretorii gastrice. Ţinta sa primară este reprezentată de ‘celulele oxintice aie stomacului, la nivelul cărora stimulează producţia de AMP ciclic şi inhibă secreţia stimulată de ‘pentagastrină. Totodată, o. este agonist slab pentru mai mulţi receptori. OXIOSMIE, s. f. / oxyosmie, s. f. / oxyosmia. [Qr. oxus = acut; osme = odorat.] Sensibilitate particulară a odoratului observată la anumiţi subiecţi. O. este fiziologică, pe când ‘hiperosmia este patologică. OXITETRACICLINĂ, s. f. / oxytetracycline, s. f. / oxytetra-cycline. (DCI) Antibiotic cu spectru larg (cu formula chimică ^22^24^2^9 ^H20), din familia tetraciclinelor, extras din Streptomyces rimosus. OXITOCINĂ, s. f. / oxytocine, s. f. / oxytocin. [Qr. oxys sau okys = rapid; tokos = naştere; -ină.J 1) Nonapeptid ciclic, similar structural cu ‘vasopresina, cu masa moleculară de circa 1 kDa, o. este un hormon stocat în lobul posterior al hipofizei, sintetizat de anumiţi neuroni ai nucleilor magnocelu-lari din hipotalamus (nucleii supraoptici şi paraventriculari). Sinteza o. se produce sub forma unui prepro-hormon, cu Mr 23 kDa, denumit prooxifizină, după care la nivelul neuronilor precursorul este transformat într-un prohormon glicozilat de 20 kDa, care este scindat în o. şi ‘neurofizină I (cu Mr de circa 10 kDa). Aceste două tipuri de molecule se află incluse în aceleaşi granule neurosecretorii şi sunt transportate împreună până la nivelul terminaţiilor axonale aflate în contact cu lobul posterior al hipofizei. Prin exocitoză calciudependentă, o. este excretată în capilare, ajungând astfel în circulaţia sistemică. Gena codificantă a prooxifizinei se află pe cromozomul 20 (20p13). O. stimulează contracţiile musculaturii uterine, accelerând travaliu şi previne hemoragiile post-partum. Administrată nazal favorizează ‘lactaţia. Sin.: ocitocină. V. şi tab. const. endocrinol. 2) Denumire pentru o. obţinută sintetic sau prin extracţie din hipofiza posterioară provenind de la animale domestice (discutabilă după controversele declanşate de studiul ‘bolii vacilor nebune). Administrată intramuscular sau prin perfuzie intravenoasă, o. sintetică activează travaliul prin creşterea forţei de contracţie uterine, produce contracţia musculaturii uterine după delivrenţa placentei, permite controlul hemoragiilor post-partum şi stimulează expulzia laptelui matern. OXIPRESINĂ, s. f. / ocypressine, s. f. / oxypressin. [£>e Ca oxi tocind şi vasopresină, din gr. oxys sau okys = rapid; Cat. pressus = apăsat, de Ca pressare = a presa.] Analog struc- 776 OXIUR OZONOTERAPIE tura! a! hormonilor posthipofizari a cărui structură este analogă parţial cu cea a *vasopresinei şi parţial cu cea a *oxitocinei. OXIUR, s. m. / oxyure, s. m. / pinworm, seatworm. [Qr. oxys = ascuţit; oura = coadă.] Parazit intestinal, care aparţine ordinului *Nematodelor (genul *Ascaris). Sin.: Enterobius ver-micularisL V. oxiurază. OXIURAZÂ, s. f. / oxyurase, s. f. / enterobiasis, oxyuriasis. [Şr. oxys = ascuţit; oura = coadă; -ază.] Maladie determinată de prezenţa *oxiurilor în intestin. Pe lângă simptomele digestive (greaţă, vomismente, diaree, dureri abdominale) pot apărea şi manifestări cutanate (o. cutanată), prin migrarea o. în zonele de vecinătate ale anusului. Sin.: oxiuroză. OXIUROZĂ, s. f. / oxyurose, s. f. / oxyuriasis, threadworms. [Qr. oxys = ascuţit; oura = coadă; -oză.] Sin.: oxiurază (v.). OZE, s. f. pl. / oses, s. m. pi. / monosaccharides. Una din cele două mari clase de glucide. O. sunt zaharuri simple, care nu se descompun prin hidroliză, al căror reprezentant tipic este *glucoza. O. sunt desemnate după numărul lor de atomi de carbon: tetroze, pentoze, hexoze (glucoza), heptoze etc. Sin.: jnonozaharide (desuet). OZENĂ, s. f. / ozene, s. m. / oz(a)ena. [Qr. ozaina = duhoare, de ta ozein = a e^fiata un miros neptăcut] Atrofie a mucoasei nazale cu scăderea sensibilităţii olfactive prin infla-maţia cronică, în pusee repetitive ale acesteia (frecvent cu Klebsiella ozenae). La examenul obiectiv se constată prezenţa unor cruste brune ce tapetează pereţii foselor nazale şi care determină o exhalaţie fetidă. Sin.: rinită atrofică. OZIDE, s. f. pl. / osides, s. m. pl. / osides. Una din cele două mari clase de glucide. O. dau prin hidroliză unul sau mai multe tipuri de *oze. Se clasifică în două mari grupe: *holozide şi *heterozide. OZON, s. n. / ozone, s. m. / ozone. [Qr. ozein = a e?(ata un miros neptăcut.] Formă alotropică a oxigenului, cu moleculă triatomică (03). Este un gaz de culoare albăstruie, cu miros uşor înţepător, foarte oxidant, instabil chiar la temperatură normală, tinzând să se transforme lent în oxigen. Prezent în cantităţi mici în atmosferă, se formează din oxigen sub acţiunea descărcărilor electrice sau (prin reacţii fotochimice) din oxizi de azot şi hidrocarburi, provenind în aer din gazele de eşapament şi din gazele emanate de centralele termice. în ultimele trei decenii, în Europa, cantitatea de o. la nivelul solului s-a dublat. Dacă în stratosferă (cultura de o.) acesta are rol în atenuarea radiaţiilor ultraviolete, în atmosferă concentraţia sa crescută este nocivă, contribuind la ploile acide şi la fenomenul de inversiune termică. Este utilizat ca agent purificator (sterilizare) al aerului şi al apei. V. şi efect de seră. Sin.: trioxigen. OZONOTERAPIE, s. f. / ozonotherapie, s. f. / ozonotherapy. Utilizarea terapeutică a unui amestec de oxigen, 02 (95-99,5%), şi de ozon, 03 (0,5-5%) sub formă de duş, băi, spălături, injecţii hipodermice, intramusculare sau într-o cavitate organică. Acest amestec este un oxidant energetic şi un bactericid puternic. Sili ' .. 'v<' 'Mu. , ,.„ ii: ^r#tt ,i«? vi. 'Jfţ:r "'.v ă oxigenată (v.). V. şi radical liber. PEROXIDARE LIPIDICA / peroxydation lipidique / lipid per-oxidation. Oxidare non-enzimatică a ‘acizilor graşi nesaturaţi în hidroperoxizi (R-O-O-H). Aceste oxidări se produc cu oxidanţi puternici ca ‘apa oxigenată (peroxid de hidrogen), anionii superoxid sau radicalii hidroxil HO-. PEROXIDAZĂ, s. f. / peroxydase, s. f. / peroxidase. [Lat. per = prefix intensiv (care desemnează combinaţia în care un eCement are cea mai mare valoare a valenţei sale); gr. oxys = acru, oxigen; -ază.] Enzimă care catalizează oxidarea unui substrat utilizând peroxizii (îndeosebi apa oxigenată, care este un peroxid de hidrogen) ca acceptori de electroni. V. şi mieloper-oxidază. PEROXIDAZĂ LEUCOCITARĂ / peroxydase leucocytaire / leukocyte peroxidase. Sin.: mieloperoxidază (v.). PEROXIZOM, s. m. / peroxysome, s. m. / peroxysome, microbody. [Lat. per = prefix intensiv (care desemnează combinaţia în care un eCement are cea mai mare valoare a valenţei sale); gr. oxys = acru, o?jgen; soma, -atos = corp.] Organit celular similar morfologic cu ‘lizozomii (înconjurat de o membrană unică), prezent în majoritatea celulelor eucariote, dar abundent la nivelul ficatului şi rinichiului la animalele superioare. PERSEVERAŢIE, s. f. / perseveration, s. f. / perseveration. [Lat. perseveratio, -onis = perseverare, de Ca perseverare = a stărui, a persevera (per = prin; severus = serios, grav, sobru,] Repetiţia persistentă a aceluiaşi răspuns verbal sau motor la diferiţi stimuli. P. clonică, situaţie în care o mişcare este repetată. P. tonică, o condiţie caracterizată prin menţinerea unei anumite poziţii. V. şi catalepsie. PERSONALITATE, s. f. / personnalite, s. f. / personality. [Lat. personalis = personal, de Ca persona = persoană,] Ansamblul dinamic, funcţional, unitar, sintetic şi individual al tuturor proceselor psihice care, prin sinteza lor, reunesc trăsăturile particulare ale fiecărui individ. Ceea ce caracterizează o persoană în unitatea sa şi îi conferă calitatea de a fi unică. P. este rezultanta dinamică a însuşirilor psihice ale individului şi integrează celelalte funcţii psihice de sinteză: ‘conştiinţa, ‘temperamentul, ‘caracterul şi ‘intelectul. Astfel, fundamentele p. se definesc prin unitate şi identitate, vitalitate, priză de conştiinţă cu reprezentarea mentală a activităţilor fiziologice şi psihice, ca şi prin raporturile cu mediul ambiant şi reglarea comportamentului. PERSONALITATE ANANCASTICĂ / personnalite anancastique / anankastic personality disorder. Sin.: personalitate obsesiv-compulsivă (v.). PERSONALITATE ANTISOCIALĂ / personnalite antisociale / antisocial personality disorder. P. caracterizată printr-un comportament antisocial, adeseori criminal, dispreţ total faţă de normele sociale şi faţă de ceilalţi, care se manifestă din copilărie sau din adolescenţă şi continuă la vârsta adultă. Acteie antisociale hetero- şi autoagresivitatea, ca şi comportamentele periculoase apar ca o consecinţă a impulsivităţii şi a unor reacţii colerice de moment, precum şi din cauza scăderii instinctului de conservare, fără elaborare mentală şi prevederea consecinţelor. Instabilitatea comportamentală se poate manifesta prin abandonarea familiei şi a locului de muncă, părăsirea domiciliului şi schimbarea frecventă a rezidenţei, răceală afectivă, imaturitate şi reacţii disforice. Evoluţia existenţială a p. a. este marcată de acte de delincvenţă sancţionate prin lege, stări depresive majore cu tentative sau echivalenţe suicidare, supra-dozări de droguri, accidente, comportament sexual riscant, infecţii cu HIV, conjugopatii ce duc la destrămarea familiei, vagabondaj şi cerşetorie. Sin.: personalitate dissocială. PERSONALITATE BORDERLINE / personnalite limite / bor-derline personality disorder. P. caracterizată prin instabilitatea relaţiilor interpersonale, a propriei imagini despre sine, a afectelor, prin impulsivitate crescută şi sensibilitate faţă de circumstanţele exterioare. Teama intensă de abandon, de rejecţie şi neîncrederea în sine determină reacţii de furie, chiar şi a-tunci când persoana se află în situaţii justificate de separare limitate în timp sau în situaţia unor schimbări motivate clar. Aceste reacţii sunt impulsive şi extreme, disproporţionate, ajungând până la automutilări şi tentative sau echivalenţe suicidare. Inconsistenţa atitudinală apare atât în relaţiile interpersonale, cât şi faţă de propria persoană, care se plasează alternativ pe o poziţie mai slabă sau mai puternică faţă de ceilalţi. Viaţa afectivă este marcată de sentimente de vid interior, dar şi de o reactivitate crescută a dispoziţiei, care poate deveni disforică şi necontrolată. P. b. este observată frecvent în alte ‘tulburări de personalitate, ca: *p. antisocială, *p. histrionică, *p. narcisistă sau *p. schizotipală. PERSONALITATE DEPENDENTĂ / personnalite dependante / dependent personality disorder. Tip de p. manifestată prin tendinţă sistematică de pasivitate în luarea deciziilor, solicitare excesivă de asigurări şi avizări, teamă de a nu fi abandonat, atitudine de supunere pasivă şi dificultăţi în depăşirea exigenţelor cotidiene. Dependenţa se manifestă faţă de o persoană mai în vârstă, faţă de părinţi sau faţă de partener şi este consecinţa lipsei de încredere în sine, în propria judecată, chiar dacă aparent ar putea fi interpretată ca o lipsă de motivaţie şi ca o scădere a energiei şi voinţei. PERSONALITATE DISSOCIALĂ / personnalite antisociale / dyssocial personality disorder. Sin.: personalitate antisocială (V.). PERSONALITATE EVITANTĂ / personnalite evitante / avoi-dant personality disorder. P. caracterizată prin sentimente de inferioritate, tensiune şi teamă, insecuritate, inhibiţie socială şi 807 PERSONALITATE HISTRIONICĂ PESTĂ hipersensibilitate la evaluări negative din partea celorlalţi. Exagerarea unor pericole sau riscuri determină o reticenţă în relaţiile umane şi tendinţa de evitare a unor activităţi. Conduita de evitare, care decurge din nevoia de siguranţă, poate genera anumite comportamente compensatorii, ca sfidarea unor situaţii riscante şi înfruntarea unor situaţii redutabile sau, mai ales, o minimă asigurare de scădere a ‘angoasei. PERSONALITATE HISTRIONICĂ / personnalite histrionique / histrionic personality disorder. Structura acestei p. este do-minată de o labilitate emoţională excesivă şi un comportament direcţionat spre a atrage atenţia prin atitudini dramatice şi teatralism. Expresia emoţională este rapid schimbătoare, până la dependenţă şi aviditate afectivă, sugestibilitate, intoleranţă la frustraţii, dar cu un substrat afectiv sărac, egocentrism, lipsă de consideraţie pentru alţii, evidentă nevoie de excitaţie şi dorinţă permanentă de a fi în centrul atenţiei. Uneori sunt evidente tendinţele de supralicitare a atracţiei fizice şi de seducţie sexuală. Sin.: personalitate^ isterică. PERSONALITATE ISTERICĂ / personnalite hysterique / hys-terical personality disorder. Sin.: personalitate histrionică (v.). PERSONALITATE MULTIPLĂ / personnalite multiple / multiple personality disorder. ‘Tulburare disociativă caracterizată prin existenţa la acelaşi individ a două sau a mai multor personalităţi diferite, fiecare dominând la un moment dat comportamentul subiectului. După unii autori, p. m. ar putea fi cuprinsă în cadrul ‘nevrozei istericeJ PERSONALITATE NARCISISTĂ / personnalite narcissique / narcissistic personality disorder. Comportamentul acestui tip de p. este marcat de aroganţă, superioritate, snobism, grandoare, nevoie excesivă de admiraţie, supraestimarea calităţilor şi a realizărilor, lipsa empatiei faţă de problemele sau sentimentele celorlalţi. Se constată preocupări fanteziste referitoare la mari succese, putere, strălucire în societate, frumuseţe admirată de toată lumea şi iubiri ideale. Supraestimarea propriei persoane este însă foarte fragilă, astfel încât subiectul acordă mult timp analizei modului în care a acţionat sau va acţiona, iar nevoia de atenţie şi admiraţie devine aproape continuă. PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIVĂ / personnalite obsessionnelle-compulsive / obsessive-compulsive personality disorder. Acest tip de p. se caracterizează printr-un sentiment de îndoială, preocupare faţă de ordine şi detalii, per-fecţionism, verificări, scrupulozitate, prudenţă, încăpăţânare şi rigiditate excesivă. Conştiinciozitatea, scrupulozitatea şi inflexibilitatea se extind de la activităţile cotidiene până la valorile etico-morale. Această tulburare de p. poate fi însoţită de gânduri sau impulsii repetitive, fără a atinge însă severitatea unei ‘tulburări obsesivo-compulsive.^ Sin.: personalitate anancastică. PERSONALITATE PARANOIDĂ / personnalite paranoiaque / paranoid personality disorder. P. caracterizată prin suspiciune, sensibilitate excesivă la insulte, pe care refuză să le ierte, ostilitate şi tendinţă la conflictualitate datorită interpretărilor eronate. Atitudinea bănuitoare şi lipsa de încredere coexistă cu tendinţa de supraevaluare şi cu referiri exagerate la propria persoană. PERSONALITATE PSIHOPATICĂ / personalite psychopathi-que / psychopathic personality. Sin.: dezechilibru psihopatie (v.). PERSONALITATE SCHIZOIDĂ / personnalite schizoide / schizoid personality disorder. P. manifestată prin tendinţă la izolare şi dezinteres relativ faţă de lumea exterioară. Contactele sociale şi afective sunt restrânse în favoarea unor activităţi solitare, determinate de o viaţă imaginară destul de intensă, dar bizară, cu înclinaţii spre ezoterism, idealism doctrinar şi preocupări filosofice, ştiinţifice şi teologice, intricate cu un anumit grad de pierdere a contactului cu realitatea. în spatele unei timidităţi reci şi indiferente se află o hipersensibilitate marcată de ‘ambivalenţă. Sin.: schizoidie, schizotimie. PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ / personnalite schizoty-pique / schizotypal personality disorder. Tip de p. în care există un deficit al patfern-ului social şi interpersonal marcat de scăderea capacităţii relaţionale, distorsiuni perceptive şi cognitive, bizarerii şi excentricităţi comportamentale. La acestea se adaugă idei de referinţă, convingeri ciudate cu influenţe magice sau paranormale, frazări neobişnuite idiosincretice, vagi, digresive, fără a se ajunge totuşi la incoerenţă, anxietate socială. PERSONALITĂŢI PATOLOGICE / personnalites pathologiques / personality disorders. Sin.: tulburări de personalitate (v.). PERSORBŢIE, s. f. / persorbtion, s. f. / persorption. Trecerea particulelor alimentare fine şi solide (de ex., granulele de amidon) care pot ajunge până la 150 m, între celulele epiteliului intestinal. PERSPIRAŢIE, s. f. / perspiration, s. f. / perspiration. [Lat. perspirare = a sufla continuu (per - prin; spirare = a sufla).] Exhalarea unor vapori de apă sau a unor gaze printr-o membrană. Termenul este utilizat în medicină cu sensul de p. cutanată, desemnând atât schimburile gazoase care au loc prin piele (eliminare de vapori de apă, de acid carbonic, absorbţie de oxigen) continuu, imperceptibil (p. insensibila), cât şi transpiraţia (p. sensibilă). P. este importantă îndeosebi la unele animale (ex.: broaşte). V. sudaţie, transpiraţie. PERVERS, adj., s. m. sau f. / pervers, adj., s. m. ou f. / perverse. [Lat. perversus, de la pervertere = a răsturna si vertere - a întoarce.] V. pervertit. PERVERSITATE, s. f. / perversite, s. f. / perversity. [Lat. perversitas, -atis = extravaganţă, de la pervertere = a răsturna si vertere = a întoarce.] Trăsătură psihică a unui individ manifestată prin plăcerea de a face rău în mod intenţionat. PERVERSIUNE, s. f. / perversion, s. f. / perversion. [Lat. perversio, -onis = falsificare, rătumare, de la pervertere = a răsturna si vertere = a întoarce.] 1) în general, alterare morbidă constituţională a personalităţii în plan emoţional, intelectual sau voliţional. V. şi perversitate, pervertit. 2) Termenul se utilizează frecvent pentru devierile comportamentului sexual. V. parafilie. PERVERTIT, adj., s. m. sau f. / perverti, -e, adj., s. m. ou f. / pervert. [Lat. perversus, de la pervertere = a răsturna Si vertere = a întoarce.] (Un individ) care devine amoral şi asocial sub influenţa nefastă a mediului înconjurător, în timp ce perversul este constituţional anormal (dar, în general, responsabil de faptele sale), fără intervenţia cauzelor exterioare. PESAR, s. n. / pessaire, s. m. / pessary. [Lat. pessarium, din lat. pessum, gr. pessos = jeton în forma de gland.] Dispozitiv cu forme şi din materiale diferite care se introduce în vagin în scop contraceptiv (prin obstrucţie) sau de susţinere a uterului, atunci când mijloacele sale de susţinere fiziologice devin ineficiente. V. şi diafragm (def. 4). PESTĂ, s. f. / peste, s. f. / plague, pest. [Lat. pestis = molimă, epidemie.] Infecţie bacteriană severă, acută sau cronică, al cărei agent etiologic este Yersinia pestis. P. este iniţial o afecţiune infecţioasă a rozătoarelor, transmiţându-se la om fie prin înţepătura paraziţilor animalelor infectate (prin pureci), prin contact direct sau ingestie de organisme animale infectate. Este o boală foarte contagioasă, cu caracter fie endemic, fie epidemic (în unele regiuni din Africa şi Asia). Clinic se manifestă prin febră înaltă, toxemie, prostraţie, erupţie peteşială, limfadenopatie, hemoragii la nivelul mucoaselor, uneori pneumonie. La om se descriu patru forme: p. bubonică, manifestată prin tumefacţii ganglionare dureroase, supurative (buboni pestoşi), complicate în stadiul terminal cu septicemie: p. sep- 808 PESTICID PHTHIRIUS ticemică sau neagră (cu evoluţie foarte gravă şi prognostic letal); p. pneumonică sau pulmonară (prin inhalare de germeni, de ex. în contagiunea interumană); p. ambulantă (formă minoră a p., cu manifestări discrete, doar cu febră şi limfadenopatie şi evoluţie favorabilă). Sin.: ciumă. PESTICID, s. n. / pesticide, s. m. / pesticide. [Lat. pestis = flagel, epidemie; caedere = a omori] 1) Termen generic folosit pentru compuşii chimici cu acţiune toxică, de distrugere a insectelor, fungilor, rozătoarelor (considerate dăunători). Sunt incluse în această categorie 'fungicidele, Insecticidele, roden-ticidele etc. 2) Substanţă chimică toxică întrebuinţată în agricultură în lupta împotriva dăunătorilor. PESTILENŢIAL, adj. / pestilentiel, -elle, adj. / pestilenţial. [Lat. pestilentia = epidemie, insalubritate a aerului, de la pestis = molimă, epidemie.] 1) Care se referă la 'pestă şi, prin extensie, care are caracter de gravitate în relaţie cu o boală foarte gravă (ex.: holeră, variolă, febră galbenă, tifos exante-matic). 2) Termen folosit uneori cu referire la o substanţă cu un caracter odorizant intens şi neplăcut. PET-CT / PET-CT / PET-CT. [Sigle din engl. Positron Emission Tomography şi Computed Tomography.] V. TEP-TC. PETE BITOT / taches de Bitot / Bitot’s spots or patches. [Pierre A. Bitot, medic francez, (Bordeaux 1822-1888.] P. de formă triunghiulară, cu latura de 4-5 mm, produse la nivelul conjunctivei prin keratinizare; apar precoce în 'xeroftalmie, traducând o carenţă de 'vitamina A. PETE BRUSHFIELD / taches de Brushfield / speckled irides. [Thomas Brushfield, medic englez, Londra, 1858-1937.] Zone circulare depigmentate la nivelul circumferinţei externe a irisului, în 'sindromul Down (trisomia 21). Sin.: semn Brushfield. PETE ELSCHNIG / taches d’EIschnig / Elschnig’s spots. [Anton Elschnig, oftalmolog german, 1863-1939.] P. mici, rotunde, de 3-4 ori mai mari în diametru decât artera centrală a retinei. Reprezintă infarcte coroidiene, rare în prezent, întâlnite în 'retinopatia din preeclampsie, când tensiunea arterială creşte brusc, acut. De asemenea, p. E. se observă în 'hipertensiunea arterială malignă la examenul 'fundului de ochi. Sunt mai bine vizualizate la angiografia cu fluoresceină. V. şi perle Elschnig. PETE FORDYCE / grains de Fordyce / Fordyce spots, Fordyce disease. [John A. Fordyce, dermatolog american, profesor la 9\(ezv yorf^ 1858-1925.] Papule gălbui, de dimensiuni mici, izolate sau grupate la nivelul buzelor sau al mucoasei jugale de la nivelul vestibulului, la adult, ca urmare a existenţei non-pato-logice a unor glande seroase heterotopice. Sin.: boală Fordyce. PETE HORDER / taches de Horder / Horder’s spots. Erupţie maculoasă asemănătoare celei din 'febra tifoidă, la nivelul abdomenului, în 'psitacoză. PETE ROTH / taches de Roth / Roth’s spots. [Moritz Both, anatomopatolog elveţian, profesor la (Basel, 1839-1914.] P. rotunde, albe, afluente spre centrul unei hemoragii situată la periferia 'papilei optice. P. R. însoţesc boli infecţioase severe determinate de stafilococ, streptococ sau meningococ (endo-cardite, pielonefrite, colecistite infecţioase). PETEŞIAL, adj. / petechial, -ale, -aux, adj. / petechial. [V. etimologia termenului peteşie.J Care se însoţeşte de 'peteşii. PETEŞIE, s. f. / petechie, s. f. / petechia. [It. petecchia = peteşie, din lat. sec. XV: pestichiae, de la pestis = molimă, ciumă, fiindcă aceasta se însoţea frecvent de peteşii - după Littre.] Elemente cutanate reprezentate de macule roşii-vio-lacee, cu dimensiuni variabile, care apar ca urmare a unor hemoragii cutanate prin fragilitate capilară crescută. P. apar în special în 'purpură. PETIT MAL / petit mal / petit mal, minor epilepsy. [Jr. petit = mic; mal = rău, boală] Termen vechi, francez, care se menţine inclusiv în engl. Prin p. m. sunt denumite formele minore de 'epilepsie generalizată, care electroencefalografic se caracterizează prin vârfuri de unde bilaterale, sincrone şi simetrice. Se disting trei forme de p. m.: 1) absenţa (v.); 2) p. m. akinetic, v. epilepsie akinetică; 3) p. m. mioclonic, în care criza se manifestă îndeosebi la trezirea din somn, cu salve de secuse musculare bilaterale la nivelul gâtului şi membrelor, urmate de pierderea tonusului. PETROMASTOIDIAN, adj. / petro-mastoî'dien, adj. / petro-mastold. [Lat. petra = piatră; gr. mastos = sân, mamelă; eidos = formă] Care aparţine 'stâncii şi 'mastoidei sau se află în raporturi anatomice cu acestea. PETROZITĂ, s. f. / petrosite, s. f. / petrositis. [Lat. petrosus = pietros, de la petra = piatră; -ită.] Osteită profundă, de obicei supurativă, a grupului de celule osoase situate la vârful 'stâncii temporalului, aproape întotdeauna consecutivă unei 'otite medii. Clinic se manifestă prin 'sindromul Gradenigo-Launois. Sin.: apexită. PEXIE, s. f. / pexie, s. f. / pexia. [Qr. pexis = jvcare.] 1) Fixarea în ţesuturi a unor microorganisme (bacterii) sau a unor 'coloizi. 2) Utilizat ca sufix, acest cuvânt intră în compunerea a două grupe de termeni: a) termeni care desemnează intervenţii chirurgicale destinate să remedieze mobilitatea normală a unui organ sau 'ptoza acestuia (de ex., nefropexie, entero-pexie)\ b) termeni care denumesc fixarea unor elemente anormale la nivelul unor celule sau ţesuturi din organism (de ex., bacteriopexie, coloidopexie). PEYOTL / peyotl / peyotl. [Limba nahuatl din 9de?(ic - pey-otl.] Cactus mexican din care se extrage 'mescalina, halucinogen din familia fenilcolaminelor. pH / pH / pH. [Acronim pentru potenţial de hidrogen.] Parametru fizicochimic care exprimă aciditatea unei soluţii în funcţie de concentraţia sa în ioni de hidrogen (H+). Reprezintă abrevierea cuvintelor potenţial (în ioni) de hidrogen şi este logaritmul cu semn schimbat al concentraţiei în ioni de H+: pH = -log [H+]. O soluţie neutră are pH = 7, una acidă un pH inferior acestei cifre, iar una bazică un pH mai mare decât 7. în mod normal, pH-ul sângelui arterial este 7,4 şi a celui venos 7,34. V. şi tab. const.: proprietăţi fizico-chimice ale unor fluide din organism. pH, / pH, / pHj. [pH = prescurtare de la potenţial de hidrogen; i = izoelectric.] pH-ul izoelectric, la care o substanţă cu caracter amfoter prezintă un echilibru de disociere acid-bază. La pHj încetează orice mişcare a particulelor încărcate electric, aflate în câmp electric. Sin.: punct izoelectric. PHLEBOTOMUS / Phlebotomus / Phlebotomus. [Cjr. phleps, phlebos = venă; tomos = tăiat, secţionat, de la temnein = a tăia] Sin.: flebotom (v.). PHLEGMATIA ALBA DOLENS / phlegmatia alba dolens / phlegmatia alba dolens. [In lat., edem alb dureros.] Formă subacută de 'flebită care se manifestă printr-un edem alb particular, extins la un membru sau la un segment de membru, a cărui venă principală este trombozată şi care se însoţeşte cu dureri şi cu impotenţă funcţională a membrului respectiv. P. a. d. afectează în general gambele şi poate apare după naşteri, intervenţii chirurgicale, la bolnavii cardiaci imobilizaţi la pat, consecutiv unor boli infecţioase şi frecvent în caşexii. PHLEGMATIA COERULEA DOLENS / phlegmatia coerulea dolens / phlegmatia coerulea dolens. [în lat., edem bleu dureros.] Tip de 'flebită complicată cu spasm arterial, cu debut brutal, durere intensă, edem însoţit de cianoză şi răcire a tegumentelor, precum şi o alterare a stării generale, cu colaps şi evoluţie adesea gravă spre gangrenă sau chiar exitus. PHTHIRIUS / Phthirius / Phthirius. [Qr. phtheir = păduche.] Gen de păduchi paraziţi care se hrănesc cu sânge uman. P. 809 PIA MATER PIELECTOMIE pubis se localizează la nivelul părului pubian, dar uneori şi în alte regiuni acoperite cu păr (sprâncene, axile). V. şi Pediculus. PIA MATER / pie-mere / pia, pia-mater. [Lat. medievală pia mater = mamă iuBitoare.] Membrană intens vascularizată, constituită din fibre reticulare, elastice şi colagene, foarte aderentă de capsula glială a creierului (p. m. craniană, NA: pia mater encephali) şi a măduvei spinării (p. m. rahidiană, NA: pia mater spinalis). împreună cu ‘arahnoida formează ‘leptomeningele. PIAN, s. n. / pian, s. m. / yaws, pian. [Cuvânt din CimBa tupi-guarani din (Brazilia.] Boală contagioasă, epidemică, al cărei agent etiologic este un parazit, Treponema pertenue, foarte asemănătoare agentului etiologic al sifilisului, transmis prin contact interuman. P. se caracterizează prin leziuni tegumentare cu aspect de tumoră cu suprafaţa granuloasă, care se ulce-rează în evoluţie (leziunea elementară se numeşte tot pian). Această primă fază este urmată de o perioadă secundară, caracterizată prin erupţie de piavide (leziuni maculo-papuloase) şi de pianoame (leziuni vegetante cu soluţie de continuitate) şi, la distanţă de câţiva ani, de o perioadă terţiară, caracterizată prin leziuni tegumentare (keratodermie palmo-plantară), articulare sau osoase. Leziunile menţionate pot provoca mutilări la nivelul pielii, vaselor sau/şi articulaţiilor. P. apare în regiunile tropicale şi nu este o boală venerică. PIC, s. n. / pic, s. m. / peak. [Ţr.-provensală veche pic = vârf, pisc, ctdme; engl. peak = acelaşi sens] Maximum de intensitate atins de un fenomen, de un proces. Chiar dacă nu este cuprins în dicţionarele generale, în limba română termenul este utilizat frecvent îndeosebi cu referire la înregistrările grafice. Uneori, în scris, este utilizată var. din engleză, peak. PICA / pica / pica. [Lat. pica = coţofană (aluzie Ca voracitatea păsării).] Pervertire a apetitului constând în ingestia fără discernământ de substanţe nenutritive sau nocive, ca iarbă, pietre, materiale plastice, obiecte de îmbrăcăminte. P. se manifestă, de obicei, în prima copilărie, dar poate apărea şi la handicapaţii mental sau la pacienţii psihotici. în unele cazuri poate fi consecinţa unor deficienţe minerale, îndeosebi a unei carenţe de fier. Var.: picacism. Sin.: alotriofagie. PICACISM. Var. pentru pica (v.). PICIOR, s. n. / pied, s. m. / foot. NA: pes, pedis. [Lat. peti-olus = picioruş.] Porţiunea distală a membrului inferior la primate; serveşte la staţiunea bipedă şi la mers. PICIOR DE ATLET / pied d’athlete / athletic foot. ‘Dermatofiţie interdigitoplantară foarte frecventă, care interesează mai ales ultimele două spaţii interdigitale, acestea prezentând un aspect alb-sidefiu şi, uneori, fisuri la nivelul pliului interdigital. PICIOR ECHIN / pied bot equin / talipes equinus. Poziţie vicioasă permanentă a p., în extensie forţată şi cu sprijin pe extremitatea sa anterioară, rezultând o conformaţie asemănătoare geometric cu copita de cal. V. şi picior strâmb. PICIOR EGIPTEAN / pied egyptien / egiptean foot. Picior al cărui prim deget (haluce) este cel mai lung, iar celelalte patru degete ^descresc cu regularitate. PICIOR ÎN EVANTAI / pied en eventail / broad foot. Picior larg etalat prin înfundarea ‘boitei plantare şi depărtarea capetelor metatarsienelor. PICIOR GREC / pied grec / Greek foot. P. caracterizat prin faptul că al doilea deget este mai lung decât primul. PICIOR MORTON / metatarsalgie de Morton / Morton’s foot. [Dudley J. Morton, medic american, 1884-1960.] Sin.: boală Morton (v.). PICIOR PLAT / pied plat / plat foot. Deformare osoasă care constă în dispariţia concavităţii plantare fiziologice, cu devierea călcâiului în valgus, hipotonia plantei, care se sprijină pe sol cu aproape toată suprafaţa sa. Poate fi dobândit, dar frecvent este congenital (p. p. valgus static). Sin.: platipodie. PICIOR SCOBIT / pied creux / pes cavus. Accentuarea concavităţii plantare, cu boltă dorsală. PICIOR STRÂMB / pied bot / clubfoot. Poziţie vicioasă congenitală, permanentă, a p. în raport cu gamba, care împiedică sprijinul normal al acestuia pe sol. Există mai multe varietăţi. V. în continuare. PICIOR TALUS / pied bot talus / talipes calcaneus. Varietate de *p. strâmb caracterizată prin flexia dorsală a piciorului, acesta fiind plasat pe faţa anterioară (p. t. direct) sau pe cea antero-externă a tibiei (p. t. valgus), sprijinul realizându-se pe calcaneu. PICIOR VALGUS / pied bot valgus / talipes valgus. Varietate de *p. strâmb în care planta este orientată către exterior, sprijinul realizându-se pe marginea internă a piciorului. PICIOR VARUS / pied bot varus / talipes varus. Varietate de *p. strâmb în care planta este orientată spre interior, piciorul sprijinindu-se pe marginea sa externă. PICNIC, adj. / pycnique, adj. / pycnic. [Qr. pyknos = gros, îndesat.] Despre un subiect care este caracterizat morfologic prin predominarea dimensiunilor orizontale ale corpului: talie mică-mijlocie (corp „îndesat”), torace larg, globular, membre scurte şi groase. Sin.: picnoid. V. şi longilin. PICNODISOSTOZĂ, s. f. / pycnodysostose, s. f. / pycno-dysostosis. [Qr. pyknos = gros, îndesat; dys = greu, dificU; osteon = os; -oză.] Formă rară de ‘osteocondrodisplazie cu transmitere autozomal recesivă. Se caracterizează prin insuficienţă staturală micromelică (v. micromelie), cu persistenţa fontanelei mari până la vârsta adultă, hipoplazia maxilarului inferior, iar radiologie se constată ‘osteoscleroză difuză a scheletului. PICNOID, adj. / pycnoî'de, adj. / pyenoid. [Qr. pyknos = gros, îndesat; eidos = formă] Sin.: picnic (v.). PICNOMETRU, s. n. / pyenometre, s. m. / pyenometer. [Qr. pyknos = gros, îndesat; metron = măsură] Dispozitiv (vas, flacon din sticlă) utilizat pentru determinarea densităţii corpurilor lichide şi solide. Se face raportul maselor a două volume egale (de cercetat şi apă distilată) şi se obţine astfel ‘densitatea relativă. PICNOZĂ, s. f. / pyenose, s. f. / pyenosis. [Qr. pyknosis = condensare, comprimare.] Unul dintre cele trei moduri de alterare a nucleului, în care acesta devine omogen, bazofil, uniform colorat ca urmare a condensării ‘cromatinei, prin dege-nerescenţă celulară. V. şi carioliză, cariorexis. PICORNAVIRIDAE / Picornaviridae / Picornaviridae. [Ital. pic-colo = foarte mic; engt. RNA = riBonucCeic acid (acid riBonu-cCeic); Cat. virus = venin, otravă] Familie de virusuri ARN, cu talie mică (18-30 nm) şi o capsidă cu simetrie cubică, cu 32 capsomere. Cuprinde genurile: Enterovirus, Rhinovirus, Aph-tovirus, Cardiovirus. PIEBALDISM, s. n. / piebaldisme, s. n. / piebaldism. Formă de ‘albinism localizat, cu depigmentare a pielii de obicei limitată la o parte a frunţii şi la o meşă de păr. PIELE, s. f. / peau, s. f. / skin. NA: cutis. [Lat. pellis = pieCe.] Structură anatomică membranoasă şi elastică care acoperă suprafaţa corpului. Prezintă două straturi superficiale (*epi-derm şi derm) şi un strat profund (‘hipoderm). La nivelul p. se găsesc fanere, glande sebacee şi sudoripare, ca şi cor-pusculi tactili. Sin.: tegument. PIELECTAZIE, s. f. / pyelectasie, s. f. / pyelectasis, pyelec-tasia. [Qr. pyelos = Bazin; ektasis = ddataţie.] Dilataţia ‘bazinetului renal. PIELECTOMIE, s. f. / pyelectomie, s. f. / pyelectomy. [Qr. pyelos = Bazin; ektome = eiţcizie.] Rezecţia chirurgicală a unei porţiuni din ‘bazinetul renal. 810 PIELIC PILI TORTI PIELIC, adj. / pyelique, adj. / pyelic. [Qr. pyelos = bazin,] Care se referă la ‘bazinetul renal. PIELITĂ, s. f. / pyelite, s. f. / pyelitis. [Qr. pyelos = bazin; .ită.] Termen folosit pentru a defini inflamaţiile şi/sau infecţiile localizate la un segment al aparatului renal (bazinet şi calice). Infecţia se propagă de obicei ascendent, astfel încât p. se asociază frecvent fie cu cistită (pielocistită), fie cu nefrită (pielonefrită). PIELOCISTITĂ, s. f. / pyelocystite, s. f. / pyelocistitis. Asocierea ‘pielitei cu ‘cistita. PIELOGRAFIE, s. f. / pyelographie, s. f. / pyelography. [Qr. pyelos = bazin; graphein = a scrie.] Metodă radiografică care constă în vizualizarea bazinetului şi a cavităţilor renale cu ajutorul unei substanţe de contrast opacă la raze X. Această substanţă ajunge la nivelul segmentelor de vizualizat fie prin sistemul circulator (prin injectarea intravenoasă - p. intravenoasă), fie direct, prin căile urinare (p. retrogradă). V. şi ureteropielo-grafie, urografie. PIELOGRAFIE GAZOASĂ / pyelographie gazeuse / air pyelography. Sin.: pneumopielografie (v.). PIELOGRAMĂ, s. f. / pyelogramme, s. m. / pyelogram. Radiogramă obţinută prin ‘pielografie. PIELOLITOTOMIE, s. f. / pyelolithotomie, s. f. / pyelolitho-tomy. [Qr. pyelos = bazin; lithos = piatră; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Incizia bazinetului pentru extragerea unuia sau mai multor ‘calculi. PIELONEFRITĂ, s. f. / pyelonephrite, s. f. / pyelonephritis. [Qr. pyelos = bazin; nephros = rinichi; -ită.] Nefropatie inter-stiţială supurată, de etiologie bacteriană, acută sau cronică, uni- sau bilaterală, interesând bazinetul şi parenchimul renal, mai frecventă la femei, copii şi bătrâni şi asociată de obicei cu leziuni bazinetale. Clinic: proces polimorf, alcătuit din asocierea inegală a unui sindrom urinar, hipertensiv, de insuficienţă renală, mai rar edeme şi tulburări generale variate. PIELONEFRITĂ EMFIZEMATOASĂ / pyelonephrite emphyse-mateuse / emphysematous pyelonephritis. Varietate gravă de ‘pielonefrită observată cel mai adesea la bolnavii de diabet. La radiografie sau la computertomografie se constată prezenţa de aer (gaz) de origine bacteriană (Escherichia coli) în parenchimul renal, spaţiul perirenal sau chiar spaţiul sub-peritoneal. PIELONEFROTOMIE, s. f. / pyelonephrotomie, s. f. / pyelo-nephrotomy. [Qr. pyelos = bazin; nephros = rinichi; tome = tăiere, secţiune.] ‘Pielotomie asociată cu una sau mai multe ‘nefrotomii limitate. PIELONEFROZĂ, s. f. / pyelonephrose, s. f. / pyelonephro-sis. [Qr. pyelos = bazin; nephros = rinichi; -oză.] Termen general pentru orice afecţiune a bazinetului şi rinichiului, îndeosebi de natură neinflamatorie. PIELOPLASTIE, s. f. / pyeloplastie, s. f. / pyeloplasty. Operaţie plastică la nivelul pelvisului renal, îndeosebi la nivelul joncţiunii uretero-pelvice. PIELOSCOPIE, s. f. / pyeloscopie, s. f. / pyeloscopy. Observarea prin radioscopie a bazinetului umplut cu lichid opac la radiaţiile X. P. permite studiul motricităţii pielo-ureterale. PIELOSTOMIE, s. f. / pyelostomie, s. f. / pyelostomy. Wr. pyelos = bazin; stoma, -atos = gura] Stabilirea unei fistule chirurgicale la nivelul ‘bazinetului renal, în scopul drenării către exterior, prin intermediul unei sonde, a urinei din bazinet. PIELOTOMIE, s. f. / pyelotomie, s. f. / pyelotomy. [Qr. pyelos = bazin; tome = tăiere, secţiune, de ba temnein = a tăia] Incizia bazinetului renal. Sin.: pelvitomie (def. 2). PIELOURETERAL, adj. / pyelo-ureteral, -ale, -aux, adj. / pyelo-ureteral. [Qr. pyelos = bazin; oureter = ureter.] Care se referă la bazinet şi ureter, care aparţine acestora. PIEZESTEZIE, s. f. / piezesthesie, s. f. / piez(a)esthesia. [Qr. piezein = a presa, a comprima; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Sensibilitate la presiune. PIEZOELECTRICITATE, s. f. / piezoelectricite, s. f. / piezo-electricity. [Qr. piezein = a presa, a comprima; elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare.] Denumire pentru proprietăţile electrice ale unor corpuri în relaţie cu deformările mecanice, fie prin efect direct (polarizarea electrică a masei unui corp sau crearea de sarcini electrice la suprafaţa corpului când acesta este supus unor forţe mecanice), fie prin efect invers (deformarea corpului când acesta este supus unui câmp electric). V. şi anizotrop, captor piezoelectric. PIEZOGRAF, s. m. / piezographe, s. m. / piezograph. [Qr. piezein = a presa, a comprima; graphein = a scrie.] Captor de presiune care include un cristal piezoelectric şi a cărui funcţionare este bazată pe efectul piezoelectric (‘piezoelectri-citate). V. şi piezografie. PIEZOGRAFIE, s. f. / piezographie, s. f. / piezography. [Qr. piezein = a presa, a comprima; graphein = a scrie.] Metodă de înregistrare a variaţiei presiunilor intraarteriale în funcţie de timp (‘piezogramă), prin intermediul ‘piezografului, cu un detector aplicat pe piele la nivelul arterei de studiat. în practica curentă se înregistrează traseul radial şi traseul carotidian. Traseele piezografice permit un diagnostic precoce al alterărilor vasculare. PIEZOGRAMĂ, s. f. / piezogramme, s. m. / piezogram. [Qr. piezein = a presa, a comprima; gramma = înscriere.] Curba obţinută prin ‘piezografie. PIGMENT, s. m. / pigment, s. m. / pigment. [Lat. pigmen-tum = vopsea] Substanţă colorată, prezentă în unele ţesuturi animale sau vegetale. Culoarea, ca şi structura p. pot fi diferite. Ex. de p. organici: *p. biliari, ‘hemoglobina, ‘herno-siderina, ‘melanină, ‘piocianina, ‘siderofilina. PIGMENTARE, s. f. / pigmentation, s. f. / pigmentation. [Lat. pigmentum = vopsea] 1) Procesul de formare, depunere şi acumulare de ‘pigmenţi în unul sau mai multe straturi ale pielii. Pigmentul cutanat natural este ‘melanină. 2) Uneori termenul se foloseşte cu sensul de ‘hiperpigmentaţie. Var.: pigmentaţie. PIGMENTAŢIE. Var. pentru pigmentare (v.). PIGMENTAŢIE MELANICĂ ESENŢIALĂ LABIO-JUGALĂ / pigmentation melanique essentielle labio-jugale / Laugier-Hunziker syndrome. Sin.: sindrom Laugier-Hunziker (v.). PIGMENŢI BILIARI / pigments biliaires / bile pigments. Orice p. care face parte din elementele constitutive ale bilei. P. principal este bilirubina (v.). P. b. sunt, de asemenea, prezenţi normal în plasmă (bilirubinemie), în urină şi în materii fecale. PILEFLEBITĂ, s. f. / pylephlebite, s. f. / pylephlebitis. [Qr. pyle = poartă, intrare; phleps, phlebos = venă; -ită.] Flebita venei porte, consecinţa, de obicei, a unei infecţii intestinale. P. supurată, sau pioemia portală, este marcată prin simptome de ‘pioemie, iar p. adezivă este o ‘tromboflebită a venei porte generatoare de ‘tromboză. PILETROMBOZĂ, s. f. / pylethrombose, s. f. / pylethrombo-sis. [Qr. pyle = poartă, intrare; thrombos = cheag; -oză.] Tromboză a venei porte în ‘pileflebita adezivă. PILI, s. m. pl. / pili, s. m. pl. / pili, fimbriae. [Lat. pilusf pili = păr.] Formaţiuni filamentoase specifice pentru anumiţi germeni Gram-Negativi (colibacili, gonococi). P. nu sunt nici cili, nici flageli, ci factori de aderenţă. Structura lor antigenică permite fabricarea unor vaccinuri numite pilivaccinuri. Sin.: fimbrii. PILI TORTI / pili torti / pili torti. [Lat. pilus, pili = păr; tor-tus = răsucit, de la torquere = a răsuci] Modificare a firului de păr, care apare răsucit după axa lungă, datorată distorsiunii foliculilor piloşi prin procese inflamatorii, tracţiuni mecanice 811 PILIER PIOCOC sau cicatriceale. Părul devine friabil şi cade uşor. Poate fi o manifestare în boli sau sindroame congenitale. Sin.: tricokinezis. V. şi boală Menkus, sindrom Bjomsted. PILIER, s. m. / pilier, s. m. / pillar, column. [Lat. pila = stâlp de susţinere.] Denumire dată anumitor structuri datorită formei, dispunerii şi funcţiei lor de susţinere. De obicei p. sunt pereche. PILOCARPINĂ, s. f. / pilocarpine, s. f. / pilocarpin. [Lat. pilus, pili = păr; gr. karpos = fruct; -ină.] Alcaloid parasim-paticomimetic cu acţiune nicotinică, extras din Pilocarpus jaborondi Holmes. Este administrat sub formă de 'colir, atât pentru a produce mioza, cât şi în glaucom, pentru scăderea presiunii intraoculare. Acţionează ca antagonist al 'atropinei. PILOMOTOR, adj. / pilomoteur, -trice, adj. / pilomotor. [Lat. pilus, pili = păr; motor, -oris = cei care pune în mişcare, de ia movere = a mişca.] Aflat în relaţie cu muşchii erectori ai firului de păr, a căror contracţie reflexă produce aspectul de “piele de găină” (cutis anserina). PILOR, s. n. / pylore, s. m. / pylorus. NA: pylorus. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic.] Canal distal al *stomacului, încercuit de o bandă musculară puternică ('muşchi sfincter al pilorului) prin care conţinutul stomacului este evacuat în duoden. Mai rar este denumit antru piloric, canal piloric, deschidere pilorică etc. PILORECTOMIE, s. f. / pylorectomie, s. f. / pylorectomy. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic; gr. ektome = e^cizie.] Excizia pilorului. PILORISM, s n. / pylorisme, s. m. / pyloric spasm. Tendinţă de spasm a musculaturii 'pilorului. P. este determinat fie de o ulceraţie a mucoasei din vecinătate, fie de o stare dispep-tică cu sensibilitate particulară a aparatului senzitivo-motor al stomacului. PILORITĂ, s. f. / pylorife, s. f. / pyloritis. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic; -ită.] Inflamaţia mucoasei 'pilorului. PILORODUODENITĂ, s. f. / pyloro-duodenite, s. f. / pyloro-duodenitis. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic; lat. duodeni = în număr de 12, abreviere de la duodeni digitorum = de 12 degete (lungimea acestui segment intestinal); -ită.] Inflamaţie concomitentă a mucoaselor pilorului şi duodenului. PILOROJEJUNOSTOMIE, s. f. / pyloro-jejunostomie, s. f. / pyloro-jejunostomy. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic; lat. medicală jejunum intestinum, din lat. ieiunus = flămând, nemâncat; gr. stoma, -atos - deschidere.] Crearea chirurgicală a unei anastomoze între 'pilor şi 'jejun. PILOROPLASTIE, s. f. / pyloroplastie, s. f. / pyloroplasty. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros =j paznic; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Incizia 'pilorului şi refacerea chirurgicală a canalului piloric în cazul unei stenoze pilorice. Uneori p. se practică pentru accelerarea golirii stomacului după 'vagotomia selectivă din tratamentul ulcerului duodenal. PILOROSPASM, s. n. / pylorospasme, s. m. / pylorospasm. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic; lat. spasmus, gr. spasmos = contracţie, de la gr. spân = atrage.] Spasm al sfincterului piloric sau a porţiunii pilorice a 'stomacului. PILOROSTOMIE, s. f. / pylorostomie, s. m. / pylorostomy. Fistulă gastrică destinată pentru remedierea unei stenoze esofagiene şi practicată la nivelul pilorului, al cărui sfincter serveşte ca orificiu alimentar pentru stomac. Stomacul se goleşte printr-o anastomoză gastro-intestinală care se practică în acelaşi timp. PILOROTOMIE, s. f. / pvlorotomie, s. f. ! pvlorotomy. [Lat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Metodă chirurgicală care constă în incizia chirurgicală a pilorului. P. este uneori folosită în terapia ulcerului gastric asociat cu 'pilorospasm. PILOS, adj. / pileux, -euse, adj. / pilose, hairy. [Lat. pilosus = păros, de la pilus = păr.] Despre o structură care este acoperită cu păr sau conţine păr. PILOSEBACEU, adj. / pilo-sebace, -e, adj. / pilosebaceous. [Lat. pilus = păr; sebaceus = de seu, de la sebum = seu.] Care aparţine foliculilor piloşi şi glandelor sebacee. V. folicul pilos. PILOZITATE, s. f. / pilosite, s. f. / pilosity. [Lat. pilus = păr] Ansamblul părului şi dispoziţia sa în diferite regiuni ale tegumentelor, care, deoarece reprezintă un caracter sexual secundar, este specifică pentru sexul feminin (p. de tip feminin) şi sexul masculin (p. de tip masculin). PILULĂ, s. f. / pilule, s. f. / pili, pilula, pl. pilulae (lat.). [Lat. pilula, dim. de la pila = minge.] Preparat farmaceutic cu formă în general sferică, de consistenţă dură, care poate fi înghiţit întreg. V. şi comprimat, capsulă, drajeu. PINEAL, adj. / pineal, -ale, -aux, adj. / pineal. [Lat. pinea = con de pin (datorită asemănării cu forma glandei).] 1) Care aparţine 'epifizei cerebrale, denumită şi glandă pineală. 2) Care se aseamănă cu un con. PINEALOBLASTOM, s. n. / pinealoblastome, s. m. / pinealoblastoma. V. pinealom, def. 1. PINEALOCITOM, s. n. / pinealocytome, s. m. / pinealocy-toma. V. pinealom, def. 2. PINEALOM, s. n. / pinealome, s. m. / pinealoma. [Lat. pinea - con de pin (datorită asemănării cu forma glandei); -oma ] Termen general pentru tumorile dezvoltate din celulele parenchimului 'glandei pineale. în principiu se disting trei tipuri de p.: 1) pinealoblastom, tumoră bogată în celule hipercro-matice, grupate în lobuli separaţi printr-o tramă conjunctivă fină; 2) pinealocitom, alcătuit din celule voluminoase dispuse sub forma unor coroane perivasculare; 3) p. anizomorf, compus din două tipuri de celule, unele mici şi rotunde, asemănătoare lim-focitelor, şi altele mari, rotunjite sau poligonale, determinând un aspect în mozaic. P. sunt tumori rare, care pot disemina în sistemul^ nervos prin LCR. PINOCITOZĂ, s. f. / pinocytose, s. f. / pinocytosis. [Qr. pinein = a Bea; kytos = celulă; -oză.] Formă de endocitoză prin care particulele solide şi lichide penetrează în citoplasmă. In cazul macropinocitozei, fenomen vizibil în microscopia optică, celula captează mici picături, prin emiterea unei lame ecto-plasmatice. Micropinocitoza constă în invaginarea membranei într-un tub de circa 10 nm, cu diametrul de 30-50 nm, care, prin strangulare, formează microvacuole citoplasmatice. Membrana celulară participă la procese de acest tip: particulele introduse în celulă pot fi înconjurate de un fragment membra-nar, care ulterior este reciclat, reintegrat la nivelul biomem-branei. PIOCEFALIE, s. f. / pyocephalie, s. f. / pyocephaly. [Qr. puon = puroi; kephale = cap.] Epanşament de lichid purulent în ventriculii cerebrali. PIOCIANINĂ, s. f. / pyocyanine, s. f. / pyocyanin. [Qr. pyon = puroi; kyanos - albastru; -ină.] Pigment albastru produs, alături de pioverdină, de bacilul piocianic (*Pseudomonas aeru-ginosa). P. determină culoarea albăstruie a puroiului de la nivelul plăgilor infectate cu piocianic. V. şi Pseudomonas. PIOCOC, s. m. / pyocoque, s. m. / pyococcus. [Qr. pyon = puroi; kokkos = boabă] Denumire pentru 'cocii care determină infecţii purulente. Este cazul îndeosebi al 'stafilococului. 812 PIOCOLECISTITĂ PIRETOGEN PIOCOLECISTITĂ, s. f. / pyocholecystite, s. f. / pyochole-cystitis. [Qr. pyon - puroi; khole = Silă; kystis = sac, vezică; -ită.] Colecistită purulentă. PIOCOLPOCEL, s. n. / pyocolpocele, s. f. / pyocolpocele. [Gr. pyon = puroi; kolpos = adâncitură, vagin; kele = tumoră, hernie.} Formaţiune tumorală intravaginală care conţine puroi. PIOCOLPOS, s. m. / pyocolpos, s. m. / pyocolpos. Colecţie purulentă intravaginală consecutivă unui *hematocolpos. PIODERMITĂ, s. f. / pyodermie, pyodermite, s. f. / pyoder-ma. [Qr. pyon = puroi; derma, -atos = piele; -ită.] Infecţie cutanată determinată de germeni piogeni, îndeosebi streptococi şi stafilococi. Se disting: 1) P. streptococice, *streptodermii eritematoase, veziculobuloase, erozive şi ulceroase, eritemato-scuamoase, papuloase. 2) P. stafilococice, stafilodermii cu forme de ‘foliculită, ‘abcese, ‘furunculoză, ‘hidrosadenită, ‘botrio-micom. PIODERMITĂ VEGETANTĂ GENERALIZATĂ / pyodermite vegetante generalisee / dermatitis vegetans. Sin.: boală Hallopeau (v. def. 2). PIOEMIE, s. f. / pyohemie, s. f. / pyohaemia. Sin.: septico-pioemie (v.). PIOFAGIE, s. f. / pyophagie, s. f. / pyophagia. [Qr. pyon = puroi; phagein = a mânca,] Deglutiţia, voluntară sau involuntară, de puroi cu origine bucală, nazală sau bronhopulmonară. PIOGEN, adj. / pyogene, adj. / pyogenic. [Qr. pyon = puroi; gennan = a produce.] Termen care se referă la proprietatea unor microorganisme de a se multiplica şi de a produce supu-raţie. Ex.: stafilococ, streptococ p. PIOGENEZĂ, s. f. / pyogenie, s. f. / pyogenesis. Producerea de puroi. PIOLABIRINTITĂ, s. f. / pyolabyrinthite, s. f. / pyolabyrinthi-tis. [Qr. pyon = puroi; lat. labyrinthus, gr. labyrinthos = labirint; -ită.] Inflamaţie cu supuraţie a ‘labirintului urechii. PIOMETRIE, s. f. / pyometrie, s. f. / pyometra. [Qr. pyon = puroi; metro = uter.] 1) Acumulare de puroi în uter. 2) Scurgere de puroi provenind din uter. PIOMETRITĂ, s. f. / pyometrite, s. f. / pyometritis. [Qr. pyon = puroi; metro = uter; -ită.] Inflamaţie purulentă a uterului. PIOMIOZITĂ, s. f. / pyomyosite, s. f. / pyomyositis. [Qr. pyon = puroi; mys, myos - muşchi; -ită.] Infecţie bacteriană acută a muşchilor scheletici, caracterizată prin formarea de focare purulente în masele musculare. Apare spontan, în afara oricărui focar aparent de infecţie, se întâlneşte îndeosebi în ţările tropicale, iar agentul cauzal comun este *Staphylococcus aureus. PIONEFRITA, s. f. / pyonephrite, s. f. / pyonephritis. Inflamaţie a parenchimului renal determinată de un microb patogen banal (de regulă stafilococ sau colibacil) care provoacă în general abcese variabile ca număr şi dimensiuni. PIONEFROZĂ, s. f. / pyonephrose, s. f. / pyonephrosis. [Qr. pyon = puroi; nephros = rinichi; -ozd.] Infecţie renală gravă care afectează rinichiul în întregime. P. se caracterizează prin formarea şi retenţia de puroi în bazinetul dilatat, distrucţia şi inflamaţia (pionefrită) parenchimului şi reacţia inflamatorie a ţesutului de vecinătate (perinefrită). Poate să apară în evoluţia ‘pielonefritei şi se manifestă prin febră, tumefiere renală şi ‘piurie intermitentă. PIOPERICARD, s. m. / pyopericarde, s. m. / pyopericardi- um. Epanşament purulent în cavitatea pericardică. PIOPERITONEU, s. n. / pyoperitoine, s. m. / pyoperitoneum. [Qr. pyon = puroi; lat. medicală peritonaeum, din gr. peri-tonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Acumulare de puroi în cavitatea peritoneală. PIOPNEUMOCHIST HIDATIC / pyopneumokyste hydatique / hydatid pyopneumocyst. Supuraţia unui pneumochist hida- tic, adică a unui ‘chist hidatic pulmonar deschis în bronşii. P. h. prezintă semnele unui ‘piopneumotorax, dar nu există un epanşament pleural. PIOPNEUMOPERICARD, s. m. / pyopneumopericarde, s. m. / pyopericardium. Epanşament purulent şi gazos în cavitatea pericardică. PIOPNEUMOPERITONEU, s. n. / pyo-pneumoperitoine, s. m. / pyo-pneumoperitoneum. [Qr. pyon = puroi; pneuma, -atos = aer; lat. medicală peritonaeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurîd, teinein = a se întinde,] Acumulare simultană de aer şi puroi în cavitatea peritoneală. PIOPNEUMOTORAX, s. n. / pyo-pneumothorax, s. m. / pyo-pneumothorax. [Qr. pyon = puroi; pneuma, -atos = aer; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Epanşament alcătuit din aer şi puroi în marea cavitate pleurală, frecvent de natură tuberculoasă sau stafilococică. PIOREE, s. f. / pyorrhee, s. f. / pyorrh(o)ea. [Qr. pyon = puroi; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] în general, scurgere de puroi. Termenul se utilizează frecvent cu referire la o inflamaţie purulentă a ‘periodontului. PIOREE ALVEOLODENTARĂ / pyorrhee alveolo-dentaire / pyorrh(o)ea alveolaris. Sin.: boală Fauchard-Bourdet (v.). V. şi parodontoză. PIOSALPINX, s. n. / pyosalpinx, s. m. / pyosalpinx. [Qr. pyon = puroi; lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă, trompă] Colecţie de puroi în ‘trompa Fallopio, de obicei consecutivă unei infecţii uterine. PIOSCLEROZĂ, s. f. / pyosclerose, s. f. / pyosclerosis. Supuraţie în care focare multiple purulente sunt înconjurate de un ţesut scleros abundent, cu tendinţă extensivă sau atrofică. P. este caracteristică anumitor forme de ‘abces pulmonar. PIOSPERMIE, s. f. / pyospermie, s. f. / pyospermia. Prezenţa de numeroase leucocite în spermă. PIOTORAX, s. n. / pyothorax, s. m. / pyothorax. [Qr. pyon = puroi; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.} ‘Empiem toracic, frecvent consecutiv unui proces infecţios su-purativ pulmonar. Sin.: pleurezie purulentă. V. empiem. PIPERAZINĂ, s. f. / piperazine, s. f. / piperazine. (DCI) Compusul C4H10N2, utilizat, sub forma unor săruri variate, ca antihelmintic. PIPETĂ, s. f. / pipette, s. f. / pipette. [Ţr. pipette.] Tub transparent din sticlă sau din plastic, utilizat pentru măsurarea sau transferarea unor cantităţi mici de lichid sau gaz. PIRAMIDAL, adj., s. n. / pyramidal, -ale, -aux, adj., s. m. / pyramidal, triangular bone. [Lat. pyramis, -idiş, gr. pyramis, -idos = monument egiptean.] A cărui formă aminteşte pe cea a unei piramide: 1) Fascicul p. (v). 2) Os p.: v. tab. anat. -oase. 3)_ Sindrom p. (v). PIRAMIDĂ, s. f. / pyramide, s. f. / pyramid. [Lat. pyramis, -idiş, gr. pyramis, -idos = monument egiptean.] 1) Termen generic folosit pentru unele formaţiuni anatomice care au o formă piramidală. Tipuri: a) p. Ferrein, p. situate în corticala renală, prelungire conică a p. Malpighi, care împreună cu substanţa corticală înconjurătoare formează un lobul; bj p. Lallouette, v. tiroidă; c) p. Malpighi, formaţiuni triunghiulare care constituie medulara renală, al căror vârf sau papilă se deschide într-un mic calice. Sin.: piramide renale; d) p. nazală, v. nas; e) p. renale (NA: pyramides renales), sin.: piramide Malpighi (v.). 2) Termen anatomic care desemnează porţiunea pietroasă a osului temporal (sudată la osul timpanal). PIRETIC, adj. / pyretique, adj. / pyretic. Sin.: febril, def. 1, 2. PIRETOGEN, adj., s. m. / pyretogene, adj., s. m. / pyre-togenous. [Qr. pyretos = febră, de la pyressein = a avea febră; gennan = a produce.] 1) Care provoacă febra. 2) Sub- 813 PIRETOTERAPIE PITUITĂ stanţă conţinută uneori în soluţiile injectabile, capabilă să provoace o reacţie febrilă când volumul injectat intravenos este mare. P. pot fi produşi de dezintegrare bacteriană. Uneori termenul p. este utilizat greşit ca sin. cu pirogen (v.). PIRETOTERAPIE, s. f. / pyretotherapie, s. f. / pyretotherapy. [Qr. pyretos = febră, de Ca pyressein = a avea febră; thera-peia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] 1) Tratament efectuat prin creşterea artificială a temperaturii pacientului. Ex.: ‘malarioterapie. 2) Uneori termenul este utilizat pentru denumirea tratamentului antifebril. PIREXIE, s. f. / pyrexie, s. f. / pyrexia. [Qr. pyrexis = acces de febră, de Ca pyressein = a avea febră.] Orice stare febrilă sau creşterea anormală a temperaturii organismului. PIRIDOXINĂ, s. f. / pyridoxine, s. f. / pyridoxine, adermin. Sin.: vitamină B6 (v.). PIRIFORM, adj. / piriforme, adj. / piriform. [Lat. pirum = pară; forma = formă.] Care prezintă o formă de pară. PIRIMIDINĂ, s. f. / pyrimidine, s. f. / pyrimidine. Bază azotată ai cărei derivaţi, denumiţi ‘baze pirimidinice, fac parte din compoziţia acizilor nucleici şi a vitaminelor B, şi B2. V. baze pirimidinice. PIROFOBIE, s. f. / pyrophobie, s. f. / pyrophobia. [Qr. pyr, pyros = foc; phobos = frică] Teamă anormală de foc sau de incendii. PIROFOSFAT, s. m. / pyrophosphate, s. m. / pyro-phosphate. Sare a ‘acidului pirofosforic. P. prezent în urină joacă un rol în inhibiţia cristalizării sărurilor de calciu, cum sunt fosfaţii sau oxalaţii. Sin.: difosfat. PIROFOSFATAZĂ, s. f. / pyrophosphatase, s. f. / pyrophos-phatase. Enzimă ce catalizează hidroliza ‘acidului pirofosforic în două molecule de ‘acid fosforic. Această enzimă, foarte activă în orice celulă vie, este responsabilă de degradarea ‘acidului pirofosforic ce se formează în numeroase reacţii pornind de la ATP. PIROGEN, adj. / pyrogene, adj. / pyrogenlc. [Qr. pyr, pyros = foc; gennan = a produce.] Care provoacă febră. Deşi etimologic mai puţin exact decât ‘piretogen, acest termen este consacrat prin întrebuinţare. PIROGLOBULINĂ, s. f. / pyroglobuline, s. f. / pyroglobulin. [Qr. pyr, pyros = foc; Cat. globulus, dim. de Ca globus = glob; -ină.) ‘Imunoglobulină monoclonală care precipită după încălzire la 56°C. PIROL, s. m. / pyrrole, s. m. / pyrrole. Compus heterociclic, cu formula C4H5N. Este primul termen al seriei denumită "pirolică", în care figurează îndeosebi ‘hemoglobina, ‘bilirubina şi ‘clorofila. PIROMANIE, s. f. / pyromanie, s. f. / pyromania. [Qr. pyr, pyros = foc; mania = nebunie.] Tendinţă irepresibilă, imposibil de dominat, de a provoca incendii. PIRONINĂ, s. f. / pyronine, s. f. / pyronin. Denumire generică pentru o serie de compuşi pe bază de xanten, utilizaţi în histochimie în calitate de coloranţi specifici ai ARN. V. şi pironi-nofil, pironinofilie. PIRONINOFIL, adj. / pyroninophile, adj. / pyroninophilic. Despre orice celulă care prezintă ‘pironinofilie. PIRONINOFILIE, s. f. / pyroninophilie, s. f. / pyroninophllia. Creşterea afinităţii unei celule pentru coloranţi de tipul *piro-ninei. Ex.: prin coloraţia Unna-Pappenheim, cu metil-pironină de culoare verde, citoplasmă se colorează în roşu în cazul prezenţei unor mari cantităţi de ARN, ceea ce probează o sinteză activă de proteine. PIROPLASMOZĂ, s. f. / piroplasmose, s. f. / piroplasmosis. [Lat. pirum = pară; gr. plasma = obiect modeCat; -oză.] Sin.: babesioză (v.). PIROZIS, s. n. / pvrosis, s. m. / pyrosis, heartburn. [Qr. pyrosis = arsură, cCe Ca pyr, pyros - foc.] Senzaţie de arsură epigastrică transmisă de-a lungul esofagului şi urmată de ‘regurgitaţii acidei caracteristice ‘refluxului gastroâsofagian. PIRUVAT KINAZĂ / pyruvate kinase / pyruvate kinase. Enzimă (fosfoenolpiruvat kinază) care catalizează transferul unor grupări fosfat de la fosfoenolpiruvat la ADP (adenozindi-fosfat), cu formarea consecutivă de ATP (adenozintrifosfat). PIRUVICEMIE, s. f. / pyruvicemie, s. f. / pyruv(a)emia. Prezenţa şi concentraţia ‘acidului piruvic (produs de degradare în metabolismul glucidic) în sânge. Concentraţia normală variază intre 1 şi 10 mg/l. P. creşte patologic în avitaminoza Bv PISIFORM, adj., s. n. / pisiforme, adj., s. m. / pisiform (bone), lentiform bone. [Lat. pisum = mazăre; forma = formă] 1) în formă de bob de mazăre. 2) Os p.: v. tab. anat. - oase. Var.: piziform. PISTRUI, s. m. / tache de rousseur / freckle, sun spot. [SC. pistru = pătat.] Sin. pop. pentru lentigo (v.). PITIATIC, adj., s. m. sau f. / pithiatique, adj., s. m. ou f. / pithiatic. [Qr. peithein = a convinge; iatos = care poate fi vindecat.] 1) Despre tulburările vindecabile prin persuasiune. 2) Subiect afectat de ‘pitiatism. PITIATISM, s. n. / pithiatisme, s. m. / pithiatism. [Qr. peithein = a convinge; iatos = care poate fi vindecat; -ism. J Termen propus de Babinski pentru desemnarea tulburărilor care pot fi reproduse prin sugestie şi care dispar prin influenţa exclusivă a persuasiunii. PITIC, s. m. / nain, s. m. / dwarf, nanus, pl. nani (lat.). [SC. pitiku = pitic.] Persoană de talie mică în raport cu normalul. V. nanism. PITIRIAZIS, s. n. / pityriasis, s. m. / pityriasis. [Qr. pityron = tărâţe.] Denumire generică pentru un grup de dermatoze, cu etiologii diferite, a căror caracteristică esenţială este o des-cuamare epidermică discretă, furfuracee. V. în continuare. PITIRIAZIS CIRCINAT Şl MARGINAL VIDAL / pityriasis circine et margine de Vidai / lichen simplex chronicus. [Emile Jean-Baptiste Vidai, dermatoCog francez, medic Ca Jiâpitaux, de tParis, 1825-1893.] Sin.: boală Vidai (v.). PITIRIAZIS ROZAT / pityriasis rose de Gibert / pityriasis roşea. Sin.: boală Gibert (v.). PITYRIASIS RUBRA / pityriasis rubra / pityriasis rubra. Sin.: eritrodermie (v.). PITYRIASIS RUBRA PILARE / pityriasis rubra pilare / pityriasis rubra pilare. Sin.: impetigo herpetiform (v.). PITYRIASIS VERSICOLOR / pityriasis versicolor / pityriasis versicolor. Sin.: boală Eichstedt (v.). PITRESINĂ, s. f. / pitressine, s. f. / pitressin. Sin.: vaso-presină (v.). PITUITAR, adj. / pituitaire, adj. / pituitary. [Lat. pituita = secreţie cu mucozităţi (deoarece anticii credeau că secreţiiCe nazale proveneau din această gCandă, prin Cama ciuruită a etmoi-duCui).] Care aparţine glandei pituitare (‘hipofizei). Care se referă la glanda respectivă. Sin.: hipofizar. PITUITARĂ, s. f. / pituitaire, s. f. / pituitary. [V. etimoCogia termenului pituitar.] 1) Sin. cu ‘hipofiză, îndeosebi în engl. 2) Mucoasa de înveliş a cavităţilor nazale, alcătuită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili şi un ‘corion subiacent, care cuprinde o zonă olfactivă, cu receptori senzoriali pentru miros. PITUITARISM, s. n. / pituitarisme, s. m. / pituitarism. [V. etimologia termenului pituitar; -ism.] Disfuncţie a glandei ‘hipofize manifestată sub formă de ‘hipopituitarism sau ‘hiper-pituitarism. PITUITĂ, s. f. / pituite, s. f. / pituita, gastric catarrh. [Lat. pituita = secreţie cu mucozităţi] Denumire pentru substanţele lichide, filante, apoase, patologice pe care pacienţii cu gastrită 814 PIURIE PLAGĂ ATONĂ le elimină fie prin expectoraţie, fie prin regurgitare, de obicei dimineaţa â jeun. P. rezultă din hipersecreţia salivară şi gastrică. PIURIE, s. f. / pyurie, s. f. / pyuria. [Qr. pyon = puroi; ouron = urină] Prezenţă de puroi în urină, probând o infecţie a căilor urinare şi genitourinare. PIZIFORM. Var. pentru pisiform (v.). pK / pK / pK. Parametru analog *pH-ului pentru caracterizarea unui echilibru chimic. Este definit ca fiind logaritmul cu semn schimbat al constantei de echilibru. Cu cât valoarea pK-ului este mai apropiată de cea a pH-ului, cu atât soluţia are o capacitate mai mare de tamponare. PLACĂ, s. f. / plaque, s. f. / patch, plaque, plate. [Jr. plaque, din otandeză plaken = a cârpi, a petici] 1) Cutie plată din sticlă pentru cultura microbilor. 2) Zonă de ţesut, piele sau mucoasă cu aspect anormal. 3) P. de bază, în stomatologie, material prefabricat, sub formă de plăci care reproduc forma arcadelor dentare. 4) P. de ceară, foi de ceară utilizate în manoperele intermediare de confecţionare a protezelor dentare. 5) P. mucoase, leziuni sifilitice secundare. 6) P. de os-teosinteză (v.). 7) P. protetică, baza protezelor dentare. PLACĂ DE ATEROM / plaque d'atherome / atheroma plaque. 'Aterom înconjurat de celule musculare netede secretante şi de colagen, care este produs de aceste celule, rezultând o fibroză ce reprezintă al doilea constituent al leziunii ateroma-toase. P. de a., leziuni fibrolipidice cu diametrul de 1-3 cm reliefate la nivelul endoteliului vascular, produc în arterele mici şi medii o stenoză care poate fi responsabilă de tulburări ischemice. Totodată, fisurarea plăcii poate provoca, în ore sau zile, formarea unui trombus neocluziv, sau un trombus ocluziv, care conduce la un accident ischemic acut, îndeosebi infarct miocardic sau accident vascular cerebral, la pacienţi care până la accident erau asimptomatici. PLACĂ DENTARĂ / plaque dentaire / dental plaque. Depozit aderent la suprafaţa smalţului dentar care stagnează în zonele de retenţie şi este compus din anumiţi constituenţi ai salivei, elemente microbiene ale florei saprofite şi resturi alimentare, în special hidrocarbonate. Eliminarea sa prin periaj contribuie la evjtarea infecţiilor dentare şi a cariilor. PLACĂ ECUATORIALĂ / plaque equatoriale / equatoria! plate. Agregarea 'cromozomilor în formă “de placă” la ecuatorul nucleului în timpul 'cariokinezei (în metafază). Sin.: coroană ecuatorială. PLACĂ MOTORIE / plaque motrice / motor end plate, myoneural junction. Arie a 'sarcolemei situată dedesubtul regiunii sinaptice a neuronului motor, într-o 'joncţiune neuromus-culară. PLACĂ DE OSTEOSINTEZĂ / plaque visseee / screwed plate. Dispozitiv pentru 'osteosinteză constând dintr-o placă metalică de formă variabilă, străbătută de orificii şi care, aplicată în focarul de fractură, permite solidarizarea fragmentelor osoase. P. de o. realizează astfel contenţia fragmentelor respective şi reducerea fracturii. PLACEBO / placebo / placebo. [Lat. plăcere = a pCăcea; placebo = voi ptăcea] Măsură terapeutică de eficienţă nulă sau slabă şi fără un raport logic cu boala, care acţionează, însă, printr-un mecanism psihologic sau psihofiziologic, cu condiţia ca pacientul să creadă că primeşte un tratament activ. Se recurge la p. în scop psihoterapeutic sau pentru evaluarea acţiunii reale a unui medicament, prin eliminarea factorului psihic. V. nocebo şi proba dublu orb. PLACENTAŢIE, s. f. / placentation, s. f. / placentation. Procesul de formare a 'placentei şi rezultatul său: organizarea schimburilor fetomaterne după 'nidaţie, marcată prin instalarea circulaţiei uteroplacentare, la circa 8 săptămâni după fecun-daţie. PLACENTA ACCRETA / placenta accreta / placenta accreta. [Lat. placenta = plăcintă; accretus, de ta accrescere = a creşte, a se mări] Aderenţă patologică a *p. la uter. în perioada sarcinii poate fi o cauză de avort, iar după naştere, a unor hemoragii sau complicaţii infecţioase prin retenţie placentară. De aceea, p. a. impune uneori efectuarea 'histerectomiei. PLACENTA PRAEVIA / placenta praevia / placenta praevia. [Lat. placenta = plăcintă; praevius = care merge înainte, de ta prae = înainte, via = drum, cate.] Denumire dată în mod curent inserţiei vicioase a p. pe o suprafaţă mai mult sau mai puţin întinsă a segmentului inferior al uterului. Poate determina accidente hemoragice grave în ultimul trimestru de sarcină şi în special în timpul travaliului. Variante: 1) P. p. anatomica (lipsită de manifestări clinice în timpul sarcinii şi al travaliului). 2) P. p. centraiă (acoperă colul uterin). 3) P. p. laterală (până la orificiul intern al colului). 4) P. p. marginală (a cărei margine inferioară se află chiar la limita orificiului intern al colului uterin). 5) P. p. parţial centrală (care acoperă incomplet orificiul intern al colului uterin). PLACENTĂ, s. f. / placenta, s. m. / placenta. [Lat. placenta = ptăcintă] Formaţiune anatomică care se dezvoltă în cursul sarcinii şi are rolul de a permite schimburi nutritive între organismul fătului şi cel al mamei şi rol endocrin. P. se dezvoltă din membrana externă a oului (corion) şi este formată din două părţi: una maternă (caduce bazală) şi una fetală (corionul), pe care se inseră 'cordonul ombilical. P. secretă hormoni 'steroizi (estronă, progesteron) şi 'gonadotrofine corionice sau coriale. La termen (9 luni), p. cântăreşte aproximativ 600 g, este formată din 'cotiledoane şi are aspectul unei mase cărnoase. PLACENTĂ ÎNCARCERATĂ / placenta incarcere / incarcera-tio placentae. *P. reţinută în uter (la nivelul unui corn sau la fundul uterului), parţial dezlipită sau nedezlipită. Reţinerea p. este consecinţa unei retracţii puternice, prin contracţie, a corpului uterin. PLACENTOGRAFiE, s. f. / placentographie, s. f. / piacen-tography. Tehnică radiologică de vizualizare şi localizare a 'placentei după injectarea unui 'mediu de contrast. Prin p. indirectă se măsoară radiografie spaţiul dintre placentă şi capul de prezentare al fătului, pentru a recunoaşte 'placenta praevia. PLACENTOTERAPIE, s. f. / placentotherapie, s. f. / placen-totherapy. [Lat. placenta = ptăcintă; gr. therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a unor extracte provenind din 'placentă. PLACHETĂ, s. f. / plaquette, s. f. / platelet. [fr. plaquette, din otandeză plaken = a cârpi, a petici] Sin.: trombocit (v.). PLAGĂ, s. f. / plaie, s. f. / wound, sore, hurt. [Lat. plaga = tovitură, rană] 'Soluţie de continuitate tegumentară, sub-tegumentară, mucoasă sau la nivelul unui organ, cauzată de acţiunea unui factor mecanic extern (traumatic sau chirurgical). Sunt descrise numeroase tipuri de p.: 1) P. aseptică, neinfectată cu germeni patogeni. 2) P. atonă: (v.). 3) P. contuză (v.). 4) P. deschisă, care comunică direct cu atmosfera. 5) P. dilacerată, v. dilacerare. 6) P. nepenetrantă, fără traversarea pielii, dar cu leziuni mai profunde. 7) P. penetrantă (v). 8) P. septică, infectată cu germeni patogeni. 9) P. subcutanată, cu afectarea pielii şi a ţesutului celular subcutanat. 10) P. tăiată, produsă cu un instrument ascuţit. 11) P. transfixiantă, care traversează dintr-o parte în alta o regiune a corpului. 'Cicatrizarea unei p. se produce în două moduri: *per primam sau *per secundam. Sin.: rană. PLAGĂ ATONĂ / plaie atone / atonic wound. Plagă al cărei 'ţesut de granulaţie nu se formează, sau se formează la minimum, în cursul fazei reacţionale inflamatorii. Morfologic con- 815 PLAGĂ CONTUZĂ PLASMIDĂ stă dintr-un mugur (burjeon) cărnos distrofic, cu capilare puţin numeroase şi cu_ o componentă interstiţială densă. PLAGĂ CONTUZĂ / plaie contuse / bruised wound. P. cu margini neregulate şi cu zdrobirea ţesuturilor moi, produsă prin lovire cu sau de un corp contondent. PLAGĂ PENETRANTĂ / plaie penetrante / perforating wound. P. produsă de un agent vulnerant care a pătruns într-o cavitate seroasă. PLAGIOCEFALIE, s. f. / plagiocephalie, s. f. / plagiocephaly. [Şr. plagios = oblic; kephale = cap.] Formă unilaterală sau asimetrică de ‘craniostenoză coronală. PLAJĂ DE LIZĂ / plage de lyse / lysis plaque. Lacună formată într-o cultură de bacterii în urma unei infecţii litice provocate de un bacteriofag. PLAN, s. n. / plan, s. n. / plane. [Lat. planus = plat.] 1) Suprafaţă ce conţine cel puţin trei puncte necolineare şi în care o linie trasată prin orice două puncte se află complet în suprafaţă. 2) Suprafaţă imaginară folosită pentru a identifica părţi ale capului sau craniului. 3) Proiect de tratament, de management terapeutic. PLANCTON, s. n. / plancton, s. m. / plankton. [Şt. plank-ton, de la planktos = rătăcitor.] Totalitatea plantelor şi animalelor mici şi microscopice care plutesc sau înoată la suprafaţa apelor marine sau lacustre şi au un grad redus de mobilitate. PLANIFICARE FAMILIALĂ / planification familiale / family planning. Ansamblul mijloacelor şi metodelor care permit ca numărul şi spaţierea naşterilor într-o familie să corespundă cu voinţa raţională şi conştientă a părinţilor. PLANOTOPOKINEZIE, s. f. / planotopocinesie, s. f. / plano-topokinesia. [Şr. plane = eroare; topos = loc; kinesis = mişcare.] Dezorientare în spaţiu a unui subiect cu pierderea simţului poziţiei diferitelor obiecte din mediu. PLANŞEU, s. n. / plancher, s. m. / floor, pavimentum (lat.). [Lat. planca = scândură] Termen anatomic pentru unii pereţi musculoconjunctivi care delimitează inferior o cavitate. Ex.: p. bucal, p. pelvin sau pelviperitoneal. PLANŞEU PELVIN / plancher pelvien / diaphragma pelvis. NA: diaphragma pelvis. Sin.: perineu (v.). PLANTALGIE, s. f. / douleur de la plante / plantalgia. [Lat. planta = talpă; gr. algos = durere.] Durere la nivelul regiunii plantare. PLANTAR, adj. / plantaire, adj. / plantar. [Lat. plantaris = de picioare, de la planta = talpă] Care aparţine *plantei piciorului sau se referă la această regiune anatomică. V. şi plantă.^ PLANTĂ, s. f. / plante (du pied) s. f. / planta pedis (1), plant (2). NA: planta, planta pedis, regio plantaris pedis (1). [Lat. planta = talpă] 1) Denumire pentru faţa plantară a piciorului, adică pentru ansamblul de părţi moi situate dedesubtul scheletului şi articulaţiilor piciorului. P. prezintă o concavitate fiziologică. V. şi picior plat. 2) Organism vegetal pluricelular viu, fixat cu rădăcina în pământ şi cu celelalte componente în aer sau apă. PLANTOGRAMĂ, s. f. / plantogramme, s. m. / plantar prinţ. [Lat. planta = talpă; gr. gramma - înscriere.] Amprenta plantei în poziţie ortostatică. Prin analiza p. se apreciază, pe lângă suprafaţa regiunii plantare, şi distribuirea presiunilor de sprijin. PLASMAFEREZĂ, s. f. / plasmapherese, s. f. / plasma-pheresis. [Şr. plasma = obiect modelat; aphairesis = plecare, îndepărtare.] Tehnică de recoltare a unor volume mari de sânge, cu reintroducerea în organism a celulelor sanguine şi reţinerea plasmei. De obicei, din plasmă se izolează imuno-globinele. PLASMALEMĂ, s. f. / plasmalamme, s. m. / plasmalemma. [Şr. plasma = obiect modelat; lemma = înveliş.] Sin.: membrană celulară (v.). PLASMAREXIS, s. f. / plasmarrhexis, s. f. / plasmarrhexis. [Şr. plasma = obiect modelat; rhexis = erupţie.] Dispariţia membranei celulare şi eliberarea granulaţiilor protoplasmatice. P. este ultima etapă a *degenerescenţei celulare (v. dege-nerescenţă, def. 3). PLASMATERAPIE, s. f. / plasmatherapie, s. f. / plas-matherapy. Utilizarea terapeutică a plasmei. Termenul nu poate fi folosit în cazul utilizării unor soluţii fiziologice („seruri” artificiale saline sau glucozate). A nu se confunda cu ‘serote-rapie. PLASMATIC, adj. / plasmatique, adj. / plasmatic, plasmic. Cu referire la ‘plasma sanguină, în relaţie cu aceasta. PLASMĂ, s. f. / plasma, s. m. / plasma. [Şr. plasma = obiect modelat (termen creat de medicul german Scfiultz în 1836).] 1) Mediu lichid în care se găsesc, în suspensie, elementele figurate ale sângelui. P. include şi fibrinogen, spre deosebire de ‘serul sanguin şi se obţine ca supernatant, prin centrifugarea sângelui recoltat pe anticoagulant. P. este un lichid gălbui (densitate 1,012-1,016, pH 7,4) cu o compoziţie extrem de complexă, conţinând un mare număr de specii de ioni, substanţe organice şi anorganice, în tranzit de la sau spre ţesuturi. Volumui p. reprezintă circa 4-5% din greutatea corporală sau 41 ml/kg corp, un adult de 70 kg având o cantitate de plasmă de aproximativ 3 500 ml. P. conţine 90% apă şi 10% reziduu uscat, alcătuit din: a) Substanţe organice (9%) cuprinzând în cea mai mare parte proteine (8%) (‘proteine plasma-tice), restul reprezentând substanţe organice azotate neproteice (‘uree, ‘acid uric, ‘creatină, ‘creatinină, ‘amoniac, substanţe de metabolism intermediar, în tranzit, adică ‘aminoacizi şi *poli-peptide) şi substanţe organice neazotate (produşi metabolici ca: ‘lipide, ‘colesterol, ‘glucoză, ‘acid lactic, ‘acid piruvic, ‘acid oxalic, ‘corpi cetonici, ‘pigmenţi biliari, ‘urobilinogen etc.). b) Substanţe anorganice (1%) reprezentate de cloruri, sulfaţi, fosfaţi de Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu etc., unele în concentraţii mari (Na), altele ca ‘oligoelemente, cele mai multe fiind disociate în particule încărcate electric (‘cationi şi ‘anioni), concentraţia plasmatică a electroliţilor fiind de 310 mEq/l (suma anionilor fiind egală cu cea a cationilor). V. şi tab. const. biologice. 2) în fizică, a patra stare a materiei, constituită din particule libere încărcate electric (ioni pozitivi şi electroni smulşi din atomi) fiind, însă, în ansamblu neutră electric. Se apreciază că peste 95% din materia Universului se află sub formă de p. PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ / plasma frais congele / fresh frozen plasma. Plasmă separată din sângele unui singur donator sănătos şi congelată într-un interval de timp de maximum 6 ore de la recoltarea, sângelui. Poate fi conservată maximum un an, la -30°C. Se utilizează după decongelare rapidă în incintă^ termostatată la + 37°C. PLASMĂ USCATĂ / plasma sec / lyophilized plasma. Plasmă obţinută prin ‘liofilizarea unui amestec de plasmă provenind de la maximum 12 donatori. Liofilizarea este efectuată la mai puţin de 6 zile de la recoltarea probelor de plasmă. P. u. poate fi conservată 5 ani la temperatura ambiantă, ambalată ermetic. Se utilizează prin reconstituirea cu apă distilată sterilă. PLASMALOGEN, s. m. / plasmalogene, s. m. / plasmalogen. Clasă de lipide complexe cuprinsă în ‘fosfogliceride. P. sunt abundenţi în muşchi şi în ţesutul nervos. Ei conţin o aldehidă alifatică pusă histologic în evidenţă prin ‘reacţia Feulgen. PLASMIC, adj. / plasmique, adj. / plasmic. 1) Sin. cu plasmatic (v.). 2) în relaţie cu ‘protoplasma sau ‘citoplasmă. PLASMIDĂ, s. f. / plasmide, s. m. / plasmid. [Şr. plasma = obiect modelat.] Fragment de ADN extracromozomial (episomal) 816 plasmidă conjugativă PLATISPONDILIE circular, prezent în bacterii, susceptibil de replicare autonomă. P. pot să poarte genele de rezistenţă ia antibiotice, transferabile prin conjugare. Experimental, p. sunt utilizate ca vectori nucleotidici. PLASMIDĂ CONJUGATIVĂ / plasmide conjugatif / auto-transferable plasmid. *P. care codează toate funcţiile necesare transferului său de la o celulă bacteriană la alta. PLASMINĂ, s. f. / plasmine, s. f. / plasmin. [Qr. plasma = obiect modetat; -ină.] Sin.: fibrinolizină (v.). PLASMINOGEN, s. m. / plasminogene, s. m. / plasminogen. [Qr. plasma = obiect modetat; -ină; gennan = a produce.] Sin.: profibrinolizină (v.). PLASMOCIT, s. n. / plasmocyte, s. m. / plasma cell, plas-macyte. [Qr. plasma = obiect modetat; kytos = cetuâl] ‘Celulă B care a ajuns în stadiul terminal de diferenţiere. P. prezintă o citoplasmă mai voluminoasă, cu un *reticul endoplasmic rugos foarte caracteristic, şi este în întregime consacrat producerii şi secreţiei de anticorpi. Coloniile de p. se găsesc în pulpa roşie a splinei, în zona nodulară a ganglionilor şi în număr mic la nivelul proceselor inflamatorii. PLASMOCITOM, s. n. / plasmocytome, s. m. / plasmacytoma. [Qr. plasma = obiect modetat; kytos = cetutd; -orna.] Tumoră benignă sau malignă rezultată din proliferarea ‘plasmocitelor şi caracterizată prin prezenţa de ‘paraproteine monoclonale în ser. P. multiplu se numeşte ‘mielom multiplu. P. benign unic este de obicei localizat la nivelul cavităţilor nazale, faringe sau trahee. PLASMOCITOSARCOM, s. n. / plasmocytosarcome, s. m. / atypic plasmocytoma. ‘Plasmocitom alcătuit din plasmocite atipice şi cu evoluţie malignă. PLASMOCITOZĂ, s. f. / plasmocytose, s. f. / plasmocytosis. [Qr. plasma = obiect modetat; kytos = cetutd; -oză.\ 1) Prezenţa ‘plasmocitelor într-un ţesut sau în sânge. 2) Prin extensie, creşterea numărului de plasmocite într-un ţesut. PLASMODIUM / plasmodium / plasmodium. [Qr. plasma = obiect modetat; eidos = formd] Agentul etiologic al ‘malariei, *hematozoar din clasa Sporozoare, subordinul Haemosporina, ordinul Eucoccidiida, familia Plasmodidae. La om sunt specifice patru specii: P. falciparum (determină febra terţă malignă), P. malariae (febra quartă), P. ovale şi P. vivax (febra terţă benignă). PLASMOLIZĂ, s. f. / plasmolyse, s. f. / plasmolysis. [Qr. plasma = obiect modetat; lysis = distrugere., de ta lyein = a distruge.] Fenomenul de retracţie a citoplasmei la celulele vegetale, când acestea se află într-un mediu ‘hiperton, apa ieşind din celulă datorită ‘osmozei. PLASMORAGIE, s. f. / plasmorragie, s. f. / plasmorrhagia. [Qr. plasma = obiect modetat; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] Trecerea plasmei din sânge în ţesuturi, din cauza creşterii patologice a permeabilităţii vasculare, îndeosebi consecutiv *anoxiei. PLAST, s. n. / plaste, s. m. / plastid. [Qr. plastos = fasonat.] Organit citoplasmatic propriu celulelor vegetale, delimitat de o dublă membrană şi conţinând un genom distinct de cel al mitocondriilor. P. sunt organite semi-autonome, reproducându-se prin diviziune. Este probabil ca p. să fi rezultat ca urmare a endosimbiozei unei cianobacterii fagocitate de un organism eucariot. V. cloroplast. PLASTIC, adj. / plastique, adj. / plastic. [Lat. plasticus, gr. plastikos = care se poate modeta, de ta plastike = arta de a modeta şi plassein = a forma, a modeta] 1) Care serveşte pentru a forma, a repara o structură. Ex.: operaţie p. 2) Care se deformează fără să revină la forma anterioară deformării mecanice. 3) Despre o serie de materiale produse prin poli-merizare sau condensare chimică, denumite mase p. Uneori termenul este utilizat substantivat. 4) Care poate fi modelat uşor. PLASTICITATE, s. f. / plasticite, s. f. / plasticity. [Qr. plastike = arta de a modeta, de ta plassein = a forma, a modeta] 1) Deformare remanentă a unui corp după încetarea acţiunii unei forţe exterioare. 2) Capacitatea unui sistem de a rămâne modificat după influenţe exterioare. Ex.: p. sistemului nervos, care se bazează pe existenţa circuitelor reglatoare, a conexiunilor inverse; instinctele sunt mai rigide decât comportamentul inteligent. 3) Proprietatea ţesuturilor de a se forma sau reforma după distrugere. PLASTIDĂ, s. f. / plaste, s. m. / plastid. Organit celular caracteristic celulei vegetale. P. asigură diferite funcţii, numărul lor fiind variabil la diverse specii. Asemenea ‘mitocondriilor, p. conţin ADN circular propriu care codifică o serie de molecule particulare ale organitelor. Cele mai cunoscute sunt cloroplas-tele (care conţin clorofilă şi sunt implicate în ‘fotosinteză) şi cromoplastele (care conţin carotină, xantofilă şi se găsesc în flori şi fructe). PLASTIE, s. f. / plastie, s. f. / plastic operation. [Qr. plastike = arta de a modeta, de ta plassein = a forma, a modeta] Iniţial simplu sufix (fără să-şi fi pierdut această funcţie), termenul desemnează orice intervenţie chirurgicală al cărei scop constă în restabilirea morfologiei sau/şi a funcţiei unui organ cu minimum de sechele. V. şi chirurgie def. 4. PLASTINAŢIE, s. f. / plastination, s. f. / plastination. Tehnică de conservare a organelor şi ţesuturilor utilizând infiltrarea sau impregnarea acestora cu rezine sau alte materiale plastice. PLASTRON, s. n. / plastron, s. m. / hard region on palpa-tion. [Itat. piastrone = cămaşă de zate tungă, de ta piastra = armură pentru spate.] Termen pentru denumirea unei regiuni dure la palpare, utilizat îndeosebi în cazul p. apendicular, masă dură, de întindere variabilă, perceptibilă prin palparea fosei ili-ace drepte. PLATHELMINTHES / plathelminthes / plathelminthes. [Qr. platys = turtit; helmins, helminthos = iderme.] Clasă de viermi plaţi, cu simetrie bilaterală, cu corpul aplatizat şi alungit (de la câţiva milimetri la câţiva metri), acoperit de un epiteliu ciliat. Epiteliul este prevăzut frecvent cu organe adezive (ventuze, croşete etc.) care, împreună cu muşchii netezi, asigură fixarea şi locomoţia. Corpul P. nu are cavităţi, prezentând, totuşi, uneori, mici lacune. P. sunt în majoritate hermafrodite şi trăiesc libere în apele marine sau în apele dulci, iar o parte sunt parazite, dintre care unele la om. Ele se împart în şase ordine, dintre care două cuprind speciile parazite pentru om: *Trematoda (cu corpul plat nesegmentat) şi *Cestoda (cu corpul plat segmentat). PLATIBAZIE, s. f. / platybasie, s. f. / platybasia. [Qr. platys = turtit; basis = bază.] Anomalie frecvent congenitală, rar dobândită, care constă în prezenţa unei baze craniene plate şi lărgite, unghiul de deschidere format de lama bazilară occipitală şi planul etajului anterior al bazei craniului fiind mai mare de 130°. PLATICEFALIE, s. f. / platycephalie, s. f. / platycephaly. Deformarea capului cu aplatizarea bolţii craniene. PLATIPNEE, s. f. / platypnee, s. f. / platypnoea. [Qr. platus = ptat; pnein = a respira] ‘Dispnee care se ameliorează la trecerea bolnavului din poziţia aşezat în poziţia culcat (decu-bit dorsal). Este o situaţie contrară cu cea din ‘ortopnee. V. ortodeoxie şi sindrom platipnee-ortodeoxie. PLATIPODIE, s. f. / platypodie, s. f. / platypodia. [Qr. platys = turtit; pous, podos = picior.] Sin.: picior plat (v.). PLATISPONDILIE, s. f. / platyspondylie, s. f. / platyspondylia, platyspondylisis. [Gr. platys = turtit; tat. spondylus, gr. spondylos = verteorCL] Malformaţie congenitală caracterizată 817 PLATOU STRIAT PLEURĂ prin aplatizarea uneia sau a mai multor vertebre, la nivelul ‘corpuiui vertebral. P. se observă în unele ‘condrodisplazii şi îndeosebi în ‘boala Morquio. Termenul nu se utilizează în cazul p. dobândite, când de obicei se întrebuinţează expresia de tasare a corpilor vertebrali. PLATOU STRIAT / plateau strie / striated border. Diferenţiere celulară a polului apical al ‘enterocitelor, alcătuită din foarte numeroase ‘microvilozităţi (2 000-3 000 per celulă), de aceleaşi dimensiuni şi paralele între ele, crescând suprafaţa de schimb a celulelor. V. şi bordură în perie. PLATYSMA, s. f. / platysma, s. f. / platysma. [gr. platysma = farfurie ptată, întinsă.] Denumire cf. NA a muşchiului *pie-los al gâtului. V. tab. anat. - muşchi. PLĂCI PEYER / plaques de Peyer / Peyer’s patches. [Johan Peyer, medic etveţian, 1653-1712.] Foliculi limfoizi situaţi sub mucoasa părţii terminale a intestinului subţire. V. MALT, GALT şi celulă M. PLĂMÂN, s. m. / poumon, s. m. / lung. NA: pulmo, pl. pul-mones. YHeogr. plemoni = ptămâru] Fiecare din cele două organe ale aparatului respirator care asigură schimburile de oxigen şi bioxid de carbon cu atmosfera, la nivelul p. sângele venos transformându-se în sânge arterial. P. au o formă semi-conică şi un ax vertical: faţa internă, relativ plată se află către organele mediastinale, cea externă, convexă, fiind situată la suprafaţa internă a toracelui, iar faţa inferioară acoperă con-vexitatea diafragmului. P. pot fi comparaţi cu un arbore, al căror trunchi (‘traheea) se divizează în două ramuri principale (‘bronhiile), care la rândul lor se divid prin dicotomii succesive, cu diminuarea progresivă a calibrului, până la bronhiolele terminale care ajung la ‘alveolele pulmonare, unde se efectuează schimburile respiratorii. P. drept este divizat în trei lobi prin marea şi mica scizură interlobară. Lobul superior conţine trei segmente: apical, apicodorsal şi apicoventral. Lobul median cuprinde un segment medial şi un segment lateral. Lobul inferior conţine cinci segmente: superior sau Fowler, paracardiac, ventrobazal, laterobazal şi terminobazal. P. stâng nu conţine decât doi lobi: lobul superior, cu cinci segmente (apical, dorsal, ventral şi două segmente ale lingulei - cranial şi caudal); lobul inferior este identic cu cel drept. Fiecare p. este înconjurat de o seroasă, ‘pleura, ventilat de bronhii şi irigat printr-un dublu flux sanguin: vasele bronşice, din marea circulaţie, şi vasele pulmonare. Ansamblul vaselor, limfaticelor şi nervilor, ca şi bronhia suşă a fiecărui p. se grupează într-un pedicul pulmonar care pătrunde în p. prin hilul pulmonar, situat la nivelul feţei jnterne a fiecărui p. Sin.: pulmon. PLĂMÂN CARDIAC / poumon cardiaque / cardiac lung. Denumire dată complicaţiilor pleuropulmonare ale bolilor cardiace, îndeosebi în cazul afectării inimii stângi, care antrenează stază circulatorie la nivelul plămânilor. P. c. este un pulmon de stază. V. edem pulmonar. PLĂMÂN EVANESCENT / poumon evanescent / vanishing lung.^ Sin.: distrofie pulmonară progresivă (v.). PLĂMÂN DE OŢEL / poumon d’acier / iron lung. Denumire populară pentru un sistem electromecanic clasic în care se plasează corpul bolnavului pentru întreţinerea artificială a respiraţiei sale. în interior se produce un vid relativ, urmat de revenirea la presiunea normală, după un ritm apropiat celui respirator, fapt care produce o expansiune apoi o compresiune a cuştii toracice. Sin.: respirator Drinker. PLĂMÂN POLICHISTIC / poumon polykystique / polykystic lungv V. chist aerian al plămânului. PLĂMÂN DE ŞOC / poumon de choc / shock lung. Insuficienţă respiratorie acută care survine în evoluţia ‘şocului hipo-volemic, în general de natură infecţioasă. Se caracterizează prin ‘polipnee, ‘anxietate, agitaţie şi cianoză care nu se ame- liorează decât prin oxigenoterapie. Evoluţia depinde de starea de şoc şi este frecvent letală, mai rar se produce o insuficienţă respiratorie progresivă generată de dezvoltarea rapidă a unei fibroze interstiţiale şi alveolare, cu tromboze capilare şi apariţia de membrane hialine la nivelul alveolelor. PLEGIE, s. f. / plegie, s. f. / paralysis. [Qr. plege = tovitură.] Sin. nerecomandat pentru paralizie completă (v. paralizie). PLEIOCITOZĂ, s. f. / pleiocytose, s. f. / pleiocytosis. [gr. pleion = mai numeros; kyton = cetidă; -oză.] Prezenţa unui număr mai mare de celule decât în mod normal, cu referire mai ales la prezenţa leucocitelor sau limfocitelor. Iniţial, termenul a fost aplicat pentru limfocitoza observată în LCR în cursul sifilisului sistemului nervos central. PLEIOTROPIE, s. f. / pleiotropie, s. f. / pleiotropy. [gr. pleion = mai numeros; trope = întoarcere, de [a trepein = a întoarce.] Fenomen genetic prin care o singură genă controlează realizarea rnai multor caractere ereditare. PLEOAPĂ, s. f. / paupiere, s. f. / eyelid, lid. NA: palpebra. [ Hă.] Leziune de natură inflama-torie a unui *plex nervos. PLEZIHORMON, s. m. / plesihormone, s. f. / plesihormone. [Qr. plesios = vecin; hormon = excitat, de Ca hormaein = a îndemna, a e?(dta] Termen desuet care desemnează un hormon a cărui acţiune se manifestă în vecinătatea organului care l-a secretat. PLEZIOMORFISM, s. n. / plesiomorphisme, s. m. / ple-siomorphism. [Qr. plesios = vecin; morphe = forma; -ism.] Similaritate în ceea ce priveşte forma. PLICATURĂ, s. f. / plicature, s. f. / plication. [Lat. plicatu-ra = împăturire, de Ca plică = cută, îndoiturâ] Crearea pe cale chirurgicală a unui pliu la nivelul unui organ, de obicei cavitar, îndeosebi pentru reducerea dimensiunii acestuia, dar şi pentru modificarea poziţiei şi a formei. V. şi gastroplicaturare. PLICĂ, s. f. / pli, s. m. / fold. NA: plică, pl. plicae. [Lat. plică = cută, îndoitură.] Plicaturare sau dublare a unei formaţiuni anatomice. Ex.: p. duodeno-jejunală, plicele mucoasei gastrice, p. ileo-cecală, dar şi p. cotului. PLOMBAJ, s. n. / plombage, s. m. / plombage. [Ţr. plom-bage, din Cat. plumbum = plumb.] Umplerea unei cavităţi patologice care nu se poate astupa spontan (îndeosebi la nivelul 820 plombă PNEUMOCONIOZĂ unui dinte sau al unui os) sau a unei cavităţi artificiale ai cărei pereţi trebuie menţinuţi depărtaţi ('apicoliză) cu materiale solide, nealterabile. Se preferă materiale care exercită şi o acţiune de refacere a ţesuturilor absente. PLOMBĂ, s. f. / obturation d’un dent / fiii. [Ţr. plomber = a plomba, din Cat. plumbum = pCumS.] Sin. pop. pentru obtu-raţie dentară (v.). PLUMB, s. n. / plomb, s. m. / lead, plumbum (lat.). [Lat. plumbum = pCumB.] Metal de culoare bleu-gri, de consistenţă moale, care se găseşte în natură sub formă de oxid, sare, sulfid. Este elementul cu numărul atomic 82, masă atomică 207,21, simbol Pb. Prezintă toxicitate pentru organismul uman (prin igestia sau inhalarea vaporilor), determinând intoxicaţii acute sau cronice, frecvent cu caracter profesional (v. saturnism). Mecanismul patogenic implică efecte multiple, la nivel enzimatic. Poate fi utilizat în unele preparate farmaceutice topice externe cu acţiune revulsivă. P. există în cantităţi mici în mod fiziologic în organism. V. şi tab. const. biochim. PLURICELULAR, adj. / pluricellulaire, adj. / multicellular. [Lat. plus, pluris = mai mult; cellula = cămăruţă, dim. de Ca cella = cămară.) 1) Care este alcătuit din mai multe celule. 2) Care conţine mai multe cavităţi mici. PLURIDISCIPLINARITATE, s. f. / pluridisciplinarite, s. f. / pluridisciplinarity, multidisciplinarity. [Lat. plus, pluris = mai midt; disciplina = învăţătură, educaţie, de Ca discipulus = eCev, discipoC] Studierea unui obiect dintr-una şi aceeaşi disciplină prin intermediul mai multor discipline deodată. V. şi interdisciplinaritate. PLURIGANGLIONAR, adj. / pluriganglionnaire, adj. / plurigan-glionic. [Lat. plus, pluris = mai mult; Cat., gr. ganglion = mică tumefacţie.] Sin.: poliganglionar (v.). PLURIGLANDULAR, adj. / pluriglandulaire, adj. / pluriglan-dular. [Lat. plus, pluris = mai mult; glandula = glandă, dim. de Ca glans, -ndis = ghindă) 1) Care aparţine sau este derivat din mai multe glande. 2) Care afectează mai multe glande. Sin.: poliglandular. PLURILOCULAR, adj. / pluriloculaire, adj. / plurilocular. [Lat. plus, pluris = mai muCt; loculus, dim. de Ca locus = Coc.) Sin.: multilocular (v.). PNEUMALERGEN, s. m. / pneumallergene, s. m. / inhalant allergen. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; allos = altuC; ergon = lucru, acţiune, de Ca ergein = a Cucra; gennan = a produce.) *Alergen care pătrunde în organism prin inhalaţie, declanşând manifestări îndeosebi la nivelul aparatului respirator. Cel mai comun p. este 'polenul, la care se adaugă fungi, particule de fum, aerosoli ai diferitelor dezodorizante, parfumuri etc. PNEUMARTROGRAFIE, s. f. / pneumarthrographie, s. f. / pneumarthrography. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; arthron = articuCaţie; graphein - a scrie.) Artrografie gazoasă (v. artrografie). PNEUMARTROZĂ, s. f. / pneumarthrose, s. f. / pneu-marthrosis. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; arthron = articulaţie.; -oză.) Prezenţa unui gaz într-o cavitate articulară. PNEUMATIC, adj. / pneumatique, adj. / pneumatic. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie.) 1) Care se referă la un gaz, îndeosebi la aer. 2) Despre o cavitate care conţine aer sau alt gaz. 3) Care funcţionează cu aer comprimat. Care comprimă aerul sau îl evacuează după comprimare. PNEUMATIZARE, s. f. / pneumatisation, s. f. / pneumatiza-tion. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie.) Formarea unei cavităţi aeriene într-un ţesut sau organ. P. poate fi normală (ex.: la nivelul oaselor craniului şi ale feţei) sau patologică (ex.: pseudotumori chistice). PNEUMATOCEL. s. n. / pneumatocele, s, f, / pneumatoce!e= [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; kele = hernie, tumoră) 1) Protruzie a ţesutului pulmonar sub forma unei hernii, din cauza unei fisuri congenitale a toracelui. 2) Tumoră sau formaţiune saculară cu conţinut gazos. 3) Formaţiune cavitară aerică pulmonară secundară unei pneumonii (de regulă stafilo-cocică) cu o mare variabilitate, de la o zi la alta, la examenul radiologie. PNEUMATOCEL INTRACRANIAN / pneumatocele intracrânien / intracranial pneumatocele. Sin.: pneumoencefalocel (v.). PNEUMATOCEL PAROTIDIAN / pneumatocele parotidienne / glass blower’s mouth. Dilatarea canalelor excretorii ale 'parotidei, cu atrofia parenchimului glandular, observată îndeosebi la suflătorii de sticlă. PNEUMATOCEL PULMONAR / pneumatocele pulmonaire / pneumatoceje. V. pneumatocel, def. 3. PNEUMATOZĂ, s. f. / pneumatose, s. f. / pneumatosis. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; -oză.J 1) Termen vechi, desemnând prezenţa aerului sau a altor gaze în ţesuturi sau organe, care în mod normal nu le conţin. 2) Pseudotumori chistice pline cu gaze. Ex.: p. intestinală. PNEUMATURIE, s. f. / pneumaturie, s. f. / pneumaturia. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; ouron = urină) Emisie de gaze prin urină. PNEUMECTOMIE, s. f. / pneumectomie, s. f. / pneumonec-tomy. [Qr. pneumon, -onos = plămân; ektome = e?(cizie.) Sin.: pneumonectomie Jy.). PNEUMOCENTEZĂ, s. f. / pneumocentese, s. f. / pneu-monocentesis, pneumocentesis. [Qr. pneumon, -onos = plămân; kentesis = înţepătură) Puncţia chirurgicală a plămânului, de obicei pentru evacuarea conţinutului unei cavităţi pulmonare. PNEUMOCISTOZĂ, s. f. / pneumocystose, s. f. / pfleumo-cystosis. [Qr. pneumon, -onos = plămân; kystis = sac, vezică; -oză.) Infecţie pulmonară interstiţială oportunistă determinată de * Pneumocystis carinii. PNEUMOCIT, s. n. / pneumocyte, s. m. / pneumocyte. [Qr. pneumon, -onos = plămân; kytos = celulă) Celulă care alcătuieşte epiteliul de înveliş al alveolelor pulmonare. Se disting: 1) P. de tipul /, sau membranoase, care formează cea mai mare parte a învelişului alveolar. 2) P. de tipul II sau gra-nuloase, grupate câte 6-7 în unghiurile alveolare, sunt bogate în organite şi în fibre mielinice şi secretă 'surfactantul. PNEUMOCOC, s. m. / pneumocoque, s. m. / pneumococcus. [Qr. pneumon, -onos = plămân; kokkos = 6oaBă) Sin.: Streptococcus pneumoniae (v.). V. şi Diplococcus. PNEUMOCOCCEMIE, s. f. / pneumococcemie, s. f. / pneu-mococc(a)emia. [Qr. pneumon, -onos = plămân; kokkos = boală; haima, -atos = sânge.) 'Septicemie provocată de *pneu-mococ sau doar prezenţa pneumococilor în sânge. PNEUMOCOCIE, s. f. / pneumococcie, s. f. / pneumococco-sis. [Qr. pneumon, -onos = plămân; kokkos = Boabă) Infecţie provocată de 'pneumococi. PNEUMOCOLECISTIE, s. f. / pneumocholecystie, s. f. / pneumocholecystis. Prezenţa de aer în vezicula biliară. PNEUMOCOLIE, s. f. / pneumocolie, s. f. / pneumocolon. [Qr. pneuma = aer; kolon = colon.J Prezenţa în 'colon a aerului sau a gazelor de fermentaţie. V. Qi aerocolie. PNEUMOCONIOZĂ, s. f. / pneumoconiose, s. f. / pneumo-coniosis. [Qr. pneumon, -onos = plămân; konis = praf; -oză.) Ansamblul alterărilor bronhopulmonare determinate de inhalarea masivă şi repetată a pulberilor minerale sau organice, ca o consecinţă a toxicităţii acestor particule şi/sau a unei insuficienţe a proceselor de epuraţie pulmonară. Se disting, în mod obişnuit: 1) P. de supraîncărcare, relativ benigne, prin acu- 821 PNEUMOCONIOZĂ REUMATOIDĂ PNEUMONIE FIBRINOASĂ mulare de particule inerte. 2) P. fibrogene, mult mai severe ca evoluţie şi prognostic, prin acţiunea fibrozantă extensivă a pulberilor de siliciu şi de silicaţi (v. silicoză). 3) P. mixte, în care cele două procese se suprapun. în practică, denumirea de p. este rezervată pentru cazul inhalării de pulberi minerale, pentru inhalarea de pulberi organice fiind utilizată denumirea de ‘pneumopatie cu precipitine sau alergică interstiţială. V. şi antracoză, silicoză, sindrom Caplan. PNEUMOCONIOZĂ REUMATOIDĂ / pneumoconiose rhu-mathoide / Caplan’s syndrome. Sin.: sindrom Caplan (v.). PNEUMOCYSTIS CARINII / Pneumocystis carinii / Pneumo-cystis carinii. [Qr. pneumon, -onos = pCămân; kystis = sac, vezică; Cat. carina = una din cete două jumătăţi ale cojii de nucă] ‘Protozoar de dimensiuni foarte mici care poate produce infecţii pulmonare. Apare un chist în interiorul căruia se dezvoltă opt organisme. Proliferarea se produce în interiorul chistului şi în stadiul de trofozoit liber. Boala produsă de P. c. la om se numeşte ‘pneumocistoză şi apare la bolnavii cu ‘imunosupresie. PNEUMOENCEFALOCEL, s. n. / pneumo-encephalocele, s. f. / pneumoencephalos, pneumoencephalus, pneumoence-phalocele. [Gr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; enkephalos = creier, de ta en = în, kephale = cap; kele = hernie, tumoră] Prezenţa de aer în cavitatea craniană. Sin.: pneumatocel intracranian. PNEUMOENCEFALOCEL TRAUMATIC / pneumoencephalo-cele traumatique / traumatic pneumoencephalus. Complicaţie rară a traumatismelor craniene, constând în prezenţa de aer în spaţiile subarahnoidiene cerebrale şi frecvent în ventriculele cerebrale. Aerul pătrunde, în funcţie de traiectul leziunilor, din cavităţile nazale sau din cavităţile pneumatice de la baza craniului. PNEUMOENCEFALOGRAFIE, s. f. / pneumoencephalographie, s. f. / pneumoencephalography. [gr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; enkephalos - creier, de Ca en = în, kephale = cap; graphein = a scrie.] V. encefalografie gazoasă. PNEUMOGASTRIC, adj. / pneumogastrique, adj. / pneumo-gastric. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; gaster, gastros = stomac.] Perechea a X-a de nervi cranieni. Sin.: vag (v.) sau nerv vag. PNEUMOGRAF, s. n. / pneumographe, s. m. / pneumograph. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; graphein = a scrie.] Instrument pentru înregistrarea mişcărilor respiratorii. PNEUMOGRAFIE, s. f. / pneumographie, s. f. / pneumogra-phy. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; graphein = a scrie.] 1) Radiografie efectuată după utilizarea unui gaz ca mediu de contrast. Sin.: pneumoradiografie. 2) înregistrarea grafică a mişcărilor respiratorii. 3) Uneori, anatomia descriptivă a plămânilor. PNEUMOGRAMĂ, s. f. / pneumogramme, s. m. / pneumo-gram. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; gramma = înscriere.] Traseu grafic obţinut cu ajutorul pneumografului. PNEUMOLIZĂ, s. f. / pneumolyse, s. f. / pneumonolysis, pneumolysis. [Qr. pneumon, -onos = pCămân; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Secţionarea chirurgicală a ţesuturilor care ataşează plămânul la cavitatea toracică, pentru a permite colapsul pulmonar, în tratamentul tuberculozei. P. se practică îndeosebi în caz de eşec al ‘pneumotoraxului intrapleural. PNEUMOLIZINĂ, s. f. / pneumolysine, s. f. / pneumolysin. Toxină intracelulară a ‘pneumococului care, eliberată prin liza bacteriană, ar contribui la patogenia ‘pneumoniei pneumococice. PNEUMOLOGIE, s. f. / pneumologie, s. f. / pneumology. [Qr. pneumon, -onos = pCămân; logos = ştiinţă] Ramură a medi-cinei care studiază aparatul respirator în condiţii normale şi patologice. PNEUMOMASTOGRAFIE. s. f. / pneumomastographie5 s, f. / pneumomastography. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; mastos = sân, mameCă; graphein = a scrie.] Radiografie a glandei mamare efectuată după insuflare de gaz în ţesutul peri-sau retromamar. PNEUMOMEDIASTIN, s. n. / pneumomediastin, s. m. / pneu-mediastinum. ‘Epanşament gazos la nivelul ‘mediastinului. P. este uneori provocat în scopul explorării radiologice. V. medi-astinografie. PNEUMOMETRU, s. n. / pneumometre, s. m. / pneumome-ter. Instrument care permite măsurarea presiunii sub care aerul este inspirat şi expirat. PNEUMONECTOMIE, s. f. / pneumonectomie, s. f. / pneu-monectomy. [Qr. pneumon, -onos = pCămân; ektome = eTccizie.] Ablaţia unui plămân. Sin.: pneumectomie. PNEUMONIE, s. f. / pneumonie, s. f. / pneumonia. [Qr. pneumonia, de Ca pneumon, -onos = pCămân.] Inflamaţie a alveolelor, ţesutului interstiţial şi bronşiolelor de la nivelul plămânilor, determinată de infecţia cu bacterii, virusuri sau alte microorganisme patogene, ori acţiunii nocive a unor substanţe chimice sau a altor agenţi (ex.: ulei, radiaţii, medicamente). Utilizat izolat, termenul desemnează aproape întotdeauna, pentru autorii francezi, ‘p. lobară acută cu pneumococi. Pentru autorii anglosaxoni, termenul nu mai are acelaşi caracter restrictiv, fiind echivalent cu termenul ‘pneumopatie. Se disting forme multiple de p., descrise, neunitar, după criterii clinice, etiologice, patogenice: 1) P. actinică, reacţie pseudopneumonică după iradiere. 2) P. prin aspiraţie se manifestă mai ales prin bron-hopneumonie. 3) P. atipice foarte variate ca aspect clinic, substrat anatomic şi mod de producere. 4) P. cazeoasă, formă acută a tuberculozei. 5) P. cronică apare după organizarea exsudatului unei p. fibrinoase. 6) P. de deglutiţie, prin aspi-rarea de particule alimentare. 7) P. embolică, inflamaţie circumscrisă, generată de embolii septice la nivelul arterelor pulmonare. 8) P. fibrinoasă, pneumococică. 9) P. gripală, care a-pare în cursul gripei. 10) P. hipostatică, urmare a stazei prin decubit dorsal. 11) P. interstiţială, virală, a septurilor interalve-olare şi peribronşice. 12) P. lobară (v.). 13) P. mixtă, prin asocierea a diverse virusuri cu bacterii variate. 14) P. pneumococică, v. p. lobară. 15) P. postoperatorie, după operaţiile efectuate sub narcoză cu eter. 16) P. secundare unor tulburări circulatorii (‘edem pulmonar, ‘hipostatice) sau alterări bronşice (corpi străini, cancer, bronşiectazie, stenoză bronşică) etc. PNEUMONIE ATIPICĂ PRIMARĂ / pneumonie primitive atypi-que / primary atypical pneumonia. Pneumopatie acută infec-ţioasă cauzată de Mycoplasma pneumoniae, specii de Ricket-tsia şi Chlamidia, diverse virusuri printre care adenovirusuri şi virusul paragripal. Se caracterizează printr-o simptomatologie clinică zgomotoasă: febră, curbatură, stare generală alterată, angină, tuse la început seacă şi apoi productivă, asociată cu semne obiective neconcludente şi modificări radiologice discrete. Caracteristic îndesosebi infecţiei cu Mycoplasma pneumoniae la copiii peste 5 ani şi adolescenţi, este faptul că reinfecţiile antrenează reacţii imunologice sistemice din ce în ce mai violente, traducând o autoimunizare. Examenul imunoserologic evidenţiază aglutinine la rece antieritrocitare, complexe imune circulante, anticorpi antitisulari. Din punct de vedere clinic se pot semnala manifestări hematologice (anemie hemolitică, trom-bocitopenie, splenomegalie), dermatologice (diverse erupţii), cardiovasculare (pericardită, miocardită), musculo-articulare, digestive, pancreatice, renale (glomerulonefrită). PNEUMONIE DE DEGLUTIŢIE / pneumonie de deglution / deglution pneumonia. V. pneumonie, def. 6. V. Qi sindrom Mendelson. PNEUMONIE FIBRINOASĂ / pneumonie fibrineuse / fibrinous pneumonia. Sin.: pneumonie lobară (v.). 822 PNEUMONIE FRANCĂ PODOBROMHIDROZĂ PNEUMONIE FRANCĂ / pneumonie franche / lobar pneumonia. Sin.: pneumonie lobară (v.). PNEUMONIE INTERSTIŢIALĂ / pneumonie interstielle / inter-stitial pneumonia. Tip de pneumonie (v. pneumonie, def. 11) în care leziunile inflamatorii sunt localizate în ţesutul interstiţial, ceea ce duce la îngroşarea considerabilă a septurilor inter-alveolare şi la proliferarea ţesutului conjunctiv. Ca urmare capilarele sunt comprimate scăzând dimensiunile alveolelor pulmonare. Pe lângă cauzele infecţioase, p. i. se produce şi în unele cazuri de tuberculoză pulmonară, în colagenoze, în stenoza mitrală cu hipertensiune pulmonară. Unii autori consideră p. i. o varietate de ‘fibroză pulmonară. Sin.: pneumonie reticulată hipertroficăL PNEUMONIE LOBARĂ / pneumonie lobaire / lobar pneumonia. Boală infecţioasă determinată de pneumococ (Streptoco-ccus pneumoniae). Se caracterizează, anatomopatologic, prin inflamaţia acută a unui plămân, cu afectarea unui lob în totalitatea sa (hepatizare omogenă) şi printr-un exsudat fibrinos care umple alveolele pulmonare din zona afectată. Clinic, boala are o evoluţie ciclică, de la debutul brusc până la defervescenţa rapidă, într-o singură criză, ce apare după 5-9 zile. Sin.: pneumonie fibrinoasă, pneumonie francă. PNEUMONIE RETICULATĂ HIPERTROFICĂ / pneumonie reticulee hypertrophique / interstial pneumonia. Sin.: pneumonie interstiţială (v.). PNEUMOPATIE, s. f. / pneumopathie, s. f. / pneumonopa-thy, pneumopathy. [Qr. pneumon, -onos = plămân; pathos = Boală] Denumire generică pentru orice boală pulmonară. PNEUMOPATIE IMUNOLOGICĂ / pneumopathie immuno-logique / hypersensitivity pneumonitis. Sin.: pneumopatie cu precipitine (v.). PNEUMOPATIE CU PRECIPITINE / pneumopathie â precipi-tines / allergic interstitial pneumonitis. Termen generic ce desemnează ansamblul afecţiunilor respiratorii legate de o alve-olită alergică apărută în urma unei reacţii de hipersensibilitate semi-întârziate, declanşată de inhalarea diverselor particule organice antigenice. Ex.; *boala plămânilor de fermier. Sin.: pneumopatie imunologică. PNEUMOPERICARD, s. n. / pneumopericarde, s. m. / pneu-mopericardium. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; peri = în jurul; kardia = inimi1] Prezenţa de aer sau gaz în ‘peri-card, în general asociată cu un epanşament lichidian simultan sau consecutiv (pio-, hidro- sau hemopneumopericard). PNEUMOPERITONEU, s. n. / pneumoperitoine, s. m. / pneu-moperitoneum. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; lat. medicală peritonaeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurul, de la peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Prezenţa şi, prin extensie, introducerea de aer în cavitatea peritoneală. P. poate fi spontan, idiopatic, sau secundar fie introducerii voluntare de aer în cavitatea abdominală (v. celioscopie), fie perforaţiei unui organ cavitar (complicaţie în ‘ulcer gastroduode-nal, ‘apendicită etc.). PNEUMOPEXIE, s. f. / pneumopexie, s. f. / pneumopexy. [Qr. pneumon = plămân; pexis = fbcare.] Fixarea plămânului la peretele toracic, practicată uneori după o intervenţie pe pulmon. P. este destinată asigurării reexpansiunii plămânului. PNEUMOPIELOGRAFIE, s. f. / pneumopyelographie, s. f. / pneumopyelography. [Qr. pneuma = aer; pyelos = Bazin; graphe = desen.] ‘Pielografie în care oxigenul sau aerul se injectează în pelvisul renal în locul substanţei de contrast opacă la raze X. Metoda este considerată depăşită. Sin.: pielo-grafie gazoasă. PNEUMORADIOGRAFIE, s. f. / pneumoradiographie, s. f. / pneumoradiography. [ Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; lat. radius = rază; qr. graphein = a scrie.] Sin.: pneumografie, v. def. 1. PNEUMOREN, s. m. / pneumorein, s. m. / renal pneumo-graphy. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; lat. ren, renis = rinichi] Introducere de aer în ţesutul perirenal, ca mediu de contrast, în scopul vizualizării la examenul radiologie a conturului rinichilor şi al suprarenalelor. PNEUMOSEROASĂ, s. f. / pneumosereuse, s. f. / pneu-moserosa. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; lat. serosa, de la serum = zer.] Prezenţa într-o seroasă articulară sau viscerală de aer sau de gaz. P. poate fi spontană sau provocată în vederea unui examen radiologie. PNEUMOTAHIGRAF, s. n. / pneumotachographe, s. m. / pneumotachygraph. Aparat destinat practicării ‘pneumotahi-grafiei. PNEUMOTAHIGRAFIE, s. f. / pneumotachographie, s. f. / pneumotachygraphy. înregistrarea debitelor respiratorii. PNEUMOTIMPAN, s. n. / pneumotympan, s. m. / pneumo-tympan. Prezenţa de aer comprimat în urechea medie. Este un accident frecvent şi benign în ‘guturai. P. se manifestă brusc printr-o durere la nivelul urechii în momentul când se suflă nasul. Se însoţeşte de surditate, zgomot în ureche şi vertij. PNEUMOTOMIE, s. f. / pneumotomie, s. f. / pneumotomy, pneumonotomy. [Gr. pneumon, -onos = plămân; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Incizia chirurgicală a plămânului. PNEUMOTORACE. Var. pentru pneumotorax (v.). PNEUMOTORAX, s. n. / pneumothorax, s. m. / pneumotho-rax. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Proces patologic care constă în acumularea unui gaz, de obicei aer, în cavitatea pleurală. După modul de apariţie, p. se pot clasifica în: p. artificial (sau terapeutic) prin introducere voluntară de aer, eventual cu un conţinut crescut de azot, pentru a produce colapsul parenchi-mului pulmonar, utilizat uneori în tratamentul tuberculozei, sau pentru imobilizarea hemidiafragmului corespondent; p. spontan, care apare secundar unei pneumopatii, de ex. abces pulmonar sau prin ruperea unei bule de emfizem. în funcţie de localizare sau de unele caracteristici ale p., se deosebesc: p. intrapleu-rai (aerul este prezent între foiţele pleurale); p. extrapleural (aer prezent între pleura parietală şi fascia endotoracică); p. deschis (care comunică cu exteriorul, de obicei la nivelul peretelui toracic, de ex. ca urmare a unui traumatism); p. cu supapă (în care orificiul de pătrundere a aerului acţionează ca o valvă, aerul pătrunde în inspir, dar nu poate fi evacuat în expir, determinând creşterea rapidă a presiunii intrapleurale, care depăşeşte presiunea atmosferică, evoluând spre p. sufocant). Var.: pneumotorace. PNEUMOTROP, adj. / pneumotrope, adj. / pneumotropic. Care se fixează electiv la nivelul plămânilor. PNEUMOVIRUS / pneumovirus / pneumovirus. [Qr. pneuma, -atos = aer, respiraţie; lat. virus = venin, otravă] Gen de virus ARN aparţinând familiei *Paramyxoviridae şi cuprinzând virusul respiratoriu sinciţial. PODAGRĂ, s. f. / podagre, s. f. / podagra. [Lat., gr. poda-gra = gută la picioare, de la gr. pous, podos = picior, agra = atac, apucare şi agrein = a pune mâna pe.] Termenul se utilizează îndeosebi pentru guta localizată la membrele inferioare, afectând în special halucele (degetul mare al piciorului). V. gută. PODOBROMHIDROZĂ, s. f. / podobromhidrose, s. f. / podo-bromhidrosis. [Qr. pous, podos = picior; bromos = miros fetid; hidros = transpiraţie; -oză.] ‘Bromhidroză localizată la nivelul picioarelor. 823 PODOCIT POLIALELISM PODOCIT, s. n. / podocyte, s. m. / podocyte. [Qr. pous, podos = picior; kytos = celulă] Celulă epitelială a capilarelor glomerulare care prezintă un mic pericarion şi numeroase prelungiri primare sau secundare, denumite pedicele, prin intermediul cărora p. se întrepătrund şi căptuşesc lama bazală a capilarelor ‘glomerulului renal. PODOGRAF, s. n. / podographe, s. m. / podograph. Aparat destinat obţinerii amprentelor *boltei plantare. Amprentele sunt denumite podograme. PODOLOG, s. m. / podologue, s. m. / podologist. Persoană specializată (personal medical auxiliar) în studiul piciorului patologic prin metode noninvazive şi tratarea anomaliilor constatate prin metode ortopedice simple PODOLOGIE, s. f. / podologie, s. f. / podiatry, podology. [Qr. pous, podos = picior; logos = ştiinţă.] Domeniu dedicat studiului anatomiei, fiziologiei şi patologiei piciorului, ca şi al remediilor medicale sau chirurgicale. PODOMETRU, s. n. / podometre, s. m. / podometer. Instrument utilizat pentru măsurarea numărului de paşi făcuţi de un subiect şi pentru stabilirea, aproximativă, a distanţei parcurse. PODO-ORTEZIST, s. m. / podo-orthesiste, s. m. / podoortho-tist. Persoană calificată în confecţionarea de încălţăminte ortopedică denumită şi podorteze. POGONION, s. m. / pogonion, s. m. / pogonion. Punctul cel mai anterior al ‘mentonului în plan sagital. POIKILOCIT, s. n. / poî'kilocyte, s. m. / poikilocyte. [Qr. poikilos = făurit, variat; kytos = celulă] Anomalie eritrocitară în care hematia poate avea forme variate: de “pară”, de virgulă, deformare în “rachetă (de tenis)”, formă dantelată etc. POIKILOCITOZĂ, s. f. t poîkilocytose, s. f. / poikilocitosis. [Qr. poikilos = felurit, variat; kytos = celulă; -ozâ.] Prezenţa ‘poikilocitelor în sânge. POIKILODERMATOMIOZITĂ / s. f. / poikilodermatomyosite, s. f. / Petges-Jacobi disease. Sin.: boală Petges-Jacobi (v.). POIKILODERMIE, s. f. / poî'kilodermie, s. f. / poikiloderma. [Qr. poikilos = felurit, variat; derma, -atos = piele.] Asocierea unor semne: eritem telangiectazic, pigmentaţie şi atrofie tegu-mentară; se poate observa în diverse afecţiuni. Poate fi congenitală sau dobândită. V. în continuare. POIKILODERMIE ATROFICĂ VASCULARĂ / poî'kilodermie atrophique vasculaire / poikiloderma vasculare atrophicans. Sin.: boală Petges-Jacobi (v.). POIKILODERMIE CONGENITALĂ / poî'kilodermie congenitale / poikiloderma congenitale. Sin.: sindrom Rothmund-Thomson (v.). POIKILOTERM, adj., s. n. / poikilotherme, adj., s. m. / poik-ilotherm. [Qr. poikilos = felurit, variat; thermos = cald, de la therme = căldurăJ 1) Termen care defineşte caracteristica unor animale (peşti, batracieni, reptile, nevertebrate - impropriu denumite şi “animale cu sânge rece”) de a-şi varia temperatura organismului în funcţie de temperatura mediului ambiant. 2) Animal cu temperatura organismului variabilă. Ant.: ‘homeoterm. POJAR, s. n. / rougeole, s. f. / measles. [Si pozaru = pojar.] Sin.: rujeolă (v.). POL, s. m. / pole, s. m. / pole, polus, poli (lat.). [Lat. polus = pol] 1) Termen anatomic care defineşte fiecare din extremităţile opuse ale unei formaţiuni anatomice. Ex.: p. anterior şi posterior ai globului ocular, p. superior şi inferior ai lobulilor tiroidieni. 2) Una dintre cele două regiuni ale unui magnet, ale unui corp electrizat sau ale unui circuit electric. în cazul unui magnet, se disting: p. nord, de la care diverg liniile de câmp magnetic, şi p. sud, către care acestea converg. în cazul unui corp electrizat sau al unui circuit electric, liniile de câmp electric principal diverg de la p. pozitiv şi converg la p. negativ. POLAKIURIE, s. f. / pollakiurie, s. f. / pollakiuria. [Qr. pol-lakis = deseori, frecvent; ouron = urină] Nevoia frecventă de a urina, în cantităţi mici. POLAR, adj. / polaire, adj. / polar. [Lat. polus = pol] Care se referă la un ‘pol sau se află în relaţie cu un pol (electric, magnetic, anatomic). POLARIMETRU, s. n. / polarimetre, s. m. / polarimeter. [Qr. polein = a învârti, a roti; metrou = măsură] Instrument util în determinarea concentraţiei unei substanţe optic active într-o soluţie, pornind de la faptul că între gradul de deviere a planului luminii polarizate şi concentraţie există o relaţie de directă pro-porţionalitate, conform ‘legii Biot. POLARIZARE, s. f. / polarisation, s. f. / polarization. [l)-S) Lat. polus = pol; 6) Qr. polein = a învârti, a roti] 1) Orice proces, acţiune care tinde la crearea a doi ‘poli diferiţi într-un obiect, într-o structură organică sau în cursul unui fenomen. 2) P. unui *dielectric: crearea şi orientarea de ‘dipoli într-un dielectric supus unui câmp electric. 3) P. electrozilor: modificarea de natură chimică produsă la suprafaţa anumitor electrozi, la trecerea curentului electric. Electrozii se numesc în acest caz polarizabili; după cum, electrozii la care fenomenul de p. este prevenit se numesc impolarizabili. 4) P. luminii: modificarea direcţiei de propagare a razelor luminoase care, în loc să se propage difuz, ca în lumina naturală, se propagă într-un singur plan. De obicei, p. se obţine cu un ‘nicol. 5) P. de repaus a membranei celulare: existenţa unei diferenţe de potenţial între faţa internă şi externă a unei biomembrane, prin repartiţia inegală a ionilor, îndeosebi Na+ şi K+. 6) P. rotato-rie: rotaţia planului de *p. a luminii, în cazul transmisiei luminii p. rectiliniu prin corpuri dotate cu putere rotatorie. POLEN, s. n. / pollen, s. m. / pollen. [Lat. pollen, -inis = făină fină, pulSere.] Produsul de fecundare masculină al mai multor plante. Unele persoane sunt alergice la p. unor plante (îndeosebi sub formă de fân), fenomen manifestat frecvent prin conjunctivită şi tulburări respiratorii. POLIADENITĂ, s. f. / polyadenite, s. f. / polyadenitis. [Qr. polys = mulţi; aden, -os = glandă; -ită.J Inflamaţia simultană a mai multor ganglioni limfatici, îndeosebi cervicali. POLIADENOM, s. n. / polyadenome, s. m. / polyadenoma. [Qr. polys = mulţi; aden, -os = glandă; -oma.J Hipertrofie simultană a unui număr mare de glande de aceeaşi natură. POLIADENOM GASTRIC DIFUZ / polyadenome gastrique dif-fus / Menetrier’s disease. Sin.: boală Menetrier (v.). POLIADENOMATOZĂ, s. f. / polyadenomatose, s. f. / polyadenomatosis. [Qr. polys = mulţi; aden, -os = glandă; -oma; -oză ] Stare caracterizată prin prezenţa de ‘adenoame multiple dezvoltate în diferite glande. POLIADENOMATOZĂ ENDOCRINIANĂ / polyadenomatose endocrinienne / multiple endocrine neoplasia. Sin.: neoplazie endocriniană multiplă (v.). POLIADENOMATOZĂ FAMILIALĂ ESENŢIALĂ / polyadenomatose familiale essentielle / familial intestinal polyposis. Sin.: polipoză intestinală (v.). POLIADENOPATIE, s. f. / polyadenopathie, s. f. / polyadeno-pathy. [Qr. polys = mulţi; aden, -os = glandă; pathos = Boală] 1) Hipertrofie a mai multor ganglioni limfatici. 2) în engl., îndeosebi boală care afectează concomitent mai multe glande. POLIAGLUTINARE, s. f. / polyagglutination, s. f. / polyagglu-tination. [Qr. polys = mulţi; lat. agglutinare = a lipi, a uni] Aglutinarea eritrocitelor umane normale de către un ser animal sau uman oarecare. Apare în urma demascării receptorilor latenţi T eritrocitari de către unii germeni ce elaborează neuroaminidază. POLIALELISM, s. n. / polyallelisme, s. m. / polyallelism. [Qr. polys = mulţi; allelon = de la unul la altul; -ism.] Mutaţii diferite care afectează o aceeaşi genă - deci alelice - şi care determină o boală cu expresie clinică variabilă în funcţie de tipul de leziune. Ex.: p-talasemiile, miopatiile Duchenne şi Becker. 824 P0LIALGI1 POLICLONIE POLIALGII, s. f. pl. / polyalgies, s. f. pi. / polyalgia. [Qr. polys = mulpi; algos = durere.] Dureri cu localizări multiple. POLIAMINE, s. f. pl. / polyamines, s. f. pl. / polyamines. [Qr. polys = mulţi; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptidui Cui Jupiter Ammon din Libia; *ină.] Molecule mici liniare cu două sau mai multe grupări -NH2. P. cu importanţă fiziologică sunt ornitina, "putresceina, *spermina şi "spermidina. Prin derivaţii lor N-acetilaţi, p. joacă un rol important în reglarea ADN şi în regenerarea celulară. POLIANGEITĂ, s. f. / polyangeî'te, s. f. / polyangiitis. [Qr. polys = mulţi; angeion = vas; ită.] Afecţiune caracterizată prin leziuni vasculare difuze. POLIARTERIAL, adj. / polyarteriel, -elle, adj. / polyarterial. 1) Care se referă, se află în relaţie cu mai multe artere. 2) Care prezintă afectări arteriale multiple. POLIARTERITĂ, s. f. / polyarterite, s. f. / polyarterltis. [Qr. polys = mulţi; lat., gr. arteria = arteră; -ită.] "Arterită care afectează mai multe segmente ale sistemului arterial. POLIARTERITĂ NODOASĂ / polyarterite noueuse / poly-arteritis nodosa. Sin.: periarterită nodoasă (v. def. 1). POLIARTICULAR, adj. / polyarticulaire, adj. / polyarticular. [Qr. polys = mulţi; Cat. articularis = al articulaţiilor.] Despre o boală care afectează mai multe articulaţii. POLIARTRALGII, s. f. pl. / polyarthralgies, s. f. pl. / multiple arthralgias. [Qr. polys = mulţi; arthron = articulaţie; algos = durere.] Dureri articulare multiple. POLIARTRITĂ, s. f. / polyarthrite, s. f. / polyarthritis. [Qr. polys = mulţi; arthron = articulaţie; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică ce afectează simultan mai multe articulaţii. V. şi în continuare. POLIARTRITĂ CRONICĂ EVOLUTIVĂ / polyarthrite chronique evolutive / rheumatoid arthritis. Sin.: poliartrită reumatoidă (v.). POLIARTRITĂ CRONICĂ JUVENILĂ / polyarthrite chronique juvenile / Still’s disease. Poliartrită cronică ce apare la copil (îndeosebi la sexul feminin) înainte de 16 ani. Se manifestă sub forme diferite, cea denumită boala Still fiind caracterizată prin poliartrită, "raş tranzitoriu, febră. Uneori maladia afectează întreg organismul prin atingeri pericardice, pleurale, peritoneale, creştere de volum a splinei şi a ganglionilor. P. c. j. evoluează în pusee, cu accentuarea leziunilor articulare şi infirmităţi secundare: anchiloze, tulburări de creştere. Etiologia rămâne obscură, infecţiile şi îndeosebi rolul antigenilor HLA-B reprezentând cauze posibile. Sin.: boală Still-Chauffard, boală Still (def. 1), sindrom Chauffard-Still. POLIARTRITĂ REUMATOIDĂ / polyarthrite rhumatoîde / rheumatoid arthritis, polyarthritis rheumatica. Boală cu debut insidios şi progresiv, afectând îndeosebi femeile, cu evoluţie în pusee şi constând din poliartrită, frecvent cu afectarea simetrică a articulaţiilor, nodozităţi subcutanate (*nodul reumatoid), anemie moderată şi, uneori, adenopatie periferică. Alterările articulaţiilor sunt caracteristice: sinovită cronică cu proliferare limfo-plasmocitară şi formarea de muguri (burjeoni) sinoviali, iniţial izolaţi, apoi implicaţi în distrucţii cartilaginoase şi osoase, ca şi în afectarea ligamentelor, iar consecutiv, anchiloze şi deformări cu impotenţă funcţională mai mult sau mai puţin severă. Serul bolnavilor conţine "factor reumatoid şi, uneori, "anticorpi antinucleari. Concentraţia "complementului este normală în sânge, dar diminuată în lichidul articular, care conţine numeroase "ragocite. Sin.: poliartrită cronică evolutivă (PCE), artrită reumatoidă. POLIARTROPATIE, s. f. / polyarthropathie, s. f. / pol-yarthropathy. Afecţiune caracterizată prin "artropatii multiple. POLIARTROZĂ, s. f. / polyarthrose, s. f. / polyarthrosis. Tip de reumatism cronic degenerativ cu debut insidios, către vâr- sta de 40 de ani, afectând progresiv mai multe articulaţii şi evoluând timp de zeci de ani fără modificări umorale de tip inflamator. Anumite localizări (coapsă, genunchi) pot evolua cu afectarea severă a funcţiilor articulaţiilor. POLIARTROZĂ XANTOMATOASĂ / polyarthrose xanthoma-teuse / rheumatoid xanthomatosis. Boală cu o evoluţie asemănătoare unui "reumatism cronic degenerativ deformant, cu dureri mono- şi ulterior poliarticulare. Procesul degenerativ poate duce la dislocarea unor articulaţii. Pe radiografie se observă vacuole care erodează şi apoi distrug epifizele. Caracteristice p. x. sunt semnele de "xantomatoză cutanată sau viscerală şi o colesterolemie crescută. Leziunea osoasă conţine lipide cu structură înrudită cu colesterolul şi "celule spumoase caracteristice xantomatozelor. POLICE, s. n. / pouce, s. m. / thumb. NA: digitus primus manus, pollex, pl. pollices. [Lat. pollex, -icis = police.] Degetul mare, primul, al mâinii. Prin opoziţie faţă de celelalte degete face posibilă funcţia de prindere, apucare, de unde importanţa reabilitării p. când acesta este afectat (îndeosebi prin traumatisme). V. semnul policelui. POLICHIMIOTERAPIE, s. f. / polychimiotherapie, s. f. / polichemotherapy. Utilizarea simultană sau succesivă a mai multor medicamente diferite dar dotate cu proprietăţi farmacologice identice, administrate în doze slabe. Accidentele terapeutice sunt evitate datorită dozelor mici ale fiecărui medicament, în timp ce efectul terapeutic depinde de suma dozelor administrate pacientului. Metoda este utilizată în tratamentui unor boli infecţioase şi al unor cancere. POLICHISTIC, adj. / polykistlque, adj. / polycystic. Care conţine numeroase chisturi, care este alcătuit din chisturi multiple. Ex.: rinichi p. POLICISTINĂ, s. f. / polycystine, s. f. / polycystin. [Qr. polys = mulţi; kystis = sac, vezică; -ină.] Proteină de 460 kDa, al cărei deficit funcţional este la originea "bolii polichistice renale. P. sunt proteine membranare localizate în epiteliul tubular, duetele biliare hepatice şi pancreatice, toate aceste structuri reprezentând situsuri de formare a chiştilor. Ele ar acţiona în diferite puncte ale unei căi de semnalizare, esenţială pentru tubulogeneză. Mutaţiile genelor PKD, care codifică p., perturbă sinteza şi implicit structura acestora, ceea ce conduce la diferenţierea anormală a celulelor epiteliale şi la perturbarea tubulogenezei. V. şi mutaţie dinamică. POLICITEMIE, s. f. / polycythemie, s. f. / polycyth(a)emia. [Qr. polys = mulţi; kytos = celulă; haima, -atos = sânge.] în terminologia franceză p. semnifică o creştere a numărului de globule roşii fără creşterea masei totale a acestora, care este caracteristică "poliglobuliei. Pe de altă parte, în engl. termenul de poliglobulie nu există. V. şi polycythemia rubra vera. POLICIZARE, s. f. / pollicisation, s. f. / pollicization. [Lat. pollex, -icis = police.] înlocuirea prin chirurgie plastică sau refacerea policelui. De obicei policele este înlocuit cu "indexul sau cu "hajucele. POLICLINICĂ, s. f. / policlinique, s. f. / policlinic. [Qr. polis = oraş; klinikos = referitor Ca pat, de Ca kline = pat.] Instituţie medicală cu servicii de specialitate pentru diagnostic şi tratament ambulator. în franceză, termenul policlinique are această semnificaţie, pe când polyclinique înseamnă un spital cu servicii, pentru diagnostic şi tratament, de diverse specialităţi (evident, datorită prefixului polys = mulţi). POLICLONAL, adj. / polyclonal, -e, adj. / polyclonal. [Qr. polys = mulţi; klon = Tnlădiţă, lăstar.] Care provine din mai multe "clonuri celulare. Ex.: anticorp p., hipergamaglobulinemie p. POLICLONIE, s. f. / polyclonie, s. f. / polyclonia. [Qr. polys = numeros; klonos = agitaţie.] "Secuse musculare "clonice care se succed fără întrerupere. 825 POLICONDRITĂ POLIGENIE POLICONDRITĂ, s. f. / polychondrite, s. f. / polychondritis. [Qr. polys = mulţi; khondros = cartilaj; -ită.] Afectare infla-matorie a mai multor cartilagii. POLICONDRITĂ ATROFIANTĂ CRONICĂ / polychondrite atrophiante chronique / chronic atrophic polychondritis. Sin.: boală von Meyenburg (v.). POLICORIC, adj. / polycorique, adj. / polycoric. 1) Care se referă la ‘policorie. 2) Despre creşterea volumului unui organ (de ex.: ficat, rinichi, centri nervoşi) prin acumulare de molecule de rezervă (de ex.: glicogen, grăsimi) în celule. V. şi policorie, def. 2. POLICORIE, s. f. / polycorie, s. f. / polycoria. [Qr. polys = mulţi; 1) kore = pupilă; 2) koros = saţietate, îmbuibare.] 1) Boală congenitală cu transmitere autozomal recesivă, în care diafragma ‘irisului este perforată de orificii numeroase, cu aparenţa de pupile multiple. Se disting: a) p. adevărată, în care fiecare orificiu reprezintă o pupilă cu sfincter şi motilitate reflexă; b) p. falsă, sub forma unor perforări ale irisului. 2) Hipertrofie a unui organ, prin acumulare patologică, la nivelul celulelor epiteliale ale parenchimului, a unor substanţe de rezervă, adică a unor metaboliţi normali (ex.: glicogen sau grăsimi). P. este cuprinsă în cadrul larg al ‘tezaurismozelor, dar se deosebeşte de ‘lipoidoză. POLICROMATOFIL, adj. / polychromatophile, adj. / poly-chromatophil. [Qr. polys = mulţi; khroma, -atos = culoare; philos = prieten, de la philein = a iuSi] Care poate fi colorat cu mai multe tipuri de coloranţi, cu referire îndeosebi la eritrocite. POLICROMATOFILIE, s. f. / polychromatophilie, s. f. / poly-chromatophilia. [Qr. polys = mulţi; khroma, -atos = culoare; philia = atracţie, de la philein = a iuSi] 1) Proprietatea unei celule sau a unei structuri de a se colora cu mai multe tipuri de coloranţi. 2) Prezenţa în sânge a eritrocitelor ‘policromatofile. POLICROTISM, s. n. / polycrotisme, s. m. / polycrotism. [Qr. polys = numeros; krotos = Bătaie, pulsaţie.] Serie de ridică-turi pulsatile care se observă pe unele trasee arteriale descendente. POLIDACTILIE, s. f. / polydactylie, s. f. / polydactylia, poly-dactyly. [Qr. polys = mulţi; daktylos = deget] Malformaţie a degetelor de la mâini sau/şi de la picioare care apare congenital şi se caracterizează prin existenţa unuia sau mai multor degete supranumerare sau prin dedublarea unui deget. POLIDIPSIE, s. f. / polydipsie, s. f. / polydipsia. [Qr. polys = mulţi; dipsa = sete.] Sete excesivă, cu ingestie consecutivă de cantităţi mari de apă. Este caracteristică în ‘diabet. Trebuie deosebită de ‘potomanie şi *dipsomanie, în care setea nu constituie elementul determinant. POLIDISPLAZIE, s. f. / polydysplasie, s. f. / polydysplasia. [Qr. polys = mulţi; dys = greu, dificil; plasis = modelare, de la plassein = a forma, a modela] Anomalie de dezvoltare a structurilor mezodermice şi ectodermice la care se asociază, în grade diferite, fragilitatea anormală a pielii degetelor şi gambelor, hipotricoză difuză, anodonţie sau oligoodonţie, aplazia glandelor salivare, anomalii faciale, uneori tulburări de termore-glare. Forma ereditară a p., p. ectodermică ereditară, este cunoscută sub numele de sindrom Christ-Siemens-Touraine. POLIDISPONDILIE, s. f. / polydyspondylie, s. f. / polydys-pondylism. [Qr. polys = mult; dys = indică dificultate; spondylos = vertebra] Malformaţie caracterizată prin greutate şi talie mici, retard psihic şi numeroase anomalii vertebrale. P. se află în relaţie cu o atipie a cromozomilor: nucleul celular conţine 45 de cromozomi în loc de 46, din cauza unei ‘translocaţii între cromozomii ‘autozomici ai perechilor 13 şi 22. POLIDISTROFIE, s. f. / polydystrophie, s. f. / multiple dys-trophia. [Qr. polys = mulţi; dys = greu, dificd; trophe = hrană, nutriţie.] *Distrofie concomitentă a mai multor ţesuturi sau structuri, care survine îndeosebi în anomaliile congenitale. POLIDISTROFIE CEREBRALĂ PROGRESIVĂ INFANTILĂ CHRISTENSEN-KRABBE / polydystrophie cerebrale Progressive infantile de Christensen-Krabbe / Progressive cerebral poliodystrophia, poliodystrophia cerebri progressiva infantilis, Christensen-Krabbe disease. Sin.: boală Alpers (v.). POLIEMBRIONIE, s. f. / polyembryonie, s. f. / polyembryony. [Qr. polys = mulţi; embryon - embrion, de la en = în, bryein = a create.] 1) Producerea normală a mai multor organisme normale şi complete pornind de la acelaşi ou fecundat. Diviziunea unui embrion uman în două părţi (gemeni monozigoţi) este o formă de p. 2) în botanică, formarea a mai mult decât un embrion dintr-o sămânţă. POLIENDOCRINOPATIE AUTOIMUNĂ / polyendocrinopathie auto-immune / polyendocrine autoimmune disease. [Qr. polys = mulţi; endon = înăuntru; krinein = a separa de; pathos = boală; lat. immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, mumus = obligaţie.] Asocierea mai multor disfuncţii endocrine, la care se adaugă manifestări autoimune non-endo-crine. Tipul I se manifestă la copii şi include: insuficienţă suprarenală (100%), hipoparatiroidie (89%), candidoză mucoasă şi cutanată (75%), insuficienţă gonadică (45%), hipotiroidie (12%), diabet zaharat insulinodependent (1%) şi, inconstant, sindrom de malabsorbţie, anemie pernicioasă, vitiligo. Tipul II asociază: insuficienţă suprarenală (100%), boală tiroidiană autoimună (70%), diabet zaharat insulinodependent (50%), insuficienţă gonadică autoimună (5-50%), uneori diabet insipid, ca şi vitiligo, alopecie şi anemie pernicioasă. Este întâlnit îndeosebi la femei adulte. P. a tip II este cunoscută şi sub denumirea mai veche de sindrom Schmidt. Sin.: sindrom de deficienţe endocrine multiple. POLIESTEZIE, s. f. / polyesthesie, s. f. / polyaesthesia. [Gr. polys = mulţi; aisthesis = sensibilitate.] Tulburare de sensibilitate în care o excitaţie mică produce senzaţii multiple. POLIETILEN GLICOL / polyethylene glycol / polyethylene glycol. Polimer cu utilizări multiple: soluţie de lavaj pentru prepararea intestinului în vederea unei endoscopii, agent precipitam al complexelor antigen-anticorp, antigel etc. Abrev.: PEG. POLIFAGIE, s. f. / polyphagie, s. f. / polyphagia. [Qr. polys - mulţi; phagein = a mânca] 1) Consum exagerat de alimente, consecutiv unui apetit exagerat. Ex.: în diabet zaharat, în boli ale SNC. 2) Hrănirea cu alimente foarte diferite. V. şi bulimie. POLIFRAZIE, s. f. / polyphrasie, s. f. / polyphrasia. [Qr. polus = numeros; phrasis = cuvânt.] Mania vorbirii, tendinţa de a vorbi excesiv. POLIGALACTIE, s. f. / polygalactie, s. f. / polygalactia. [Qr. polys = mulţi; gala, -aktos = lapte.] Secreţie excesivă de lapte matern. V. lactaţie. POLIGANGLIONAR, adj. / polyganglionnaire, adj. / polygan-glionic. [Qr. polys = mulţi; lat., gr. ganglion = mică tume-facţie.] 1) Care conţine mai mulţi ganglioni limfatici. 2) Care aparţine sau se referă la mai mulţi ganglioni limfatici sau nervoşi. 3) Despre o boală care afectează diferiţi ganglioni limfatici. Sin.: pluriganglionar. POLIGEN, adj. / polygene, adj. / polygene. [Qr. polys = mulţi; genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Despre un caracter condiţionat de mai multe gene. Var.: poli-genic. POLIGENIC. Var. pentru poligen (v.). POLIGENIE, s. f. / multigenie, s. f. / multigeny. [Qr. polys = mulţi; genos = neam, urmaş, generaţie, de la genos = a produce.] Proprietatea unui caracter fenotipic de a fi sub influenţa mai multor gene. 826 POLIGLANDULAR POLIMORFISM GENETIC POLIGLANDULAR, adj. / polyglandulaire, adj. / polyglandu-lar. [Qr. polys = mulţi; lat. glandula = glandă, dim. de la glans, -ndis = ghindă.] Sin.: pluriglandular (v.). POLIGLOBULIE, s. f. / polyglobulie, s. f. / polycyth(a)emia. [Qr. polys = mulţi; lat. globus = gloB.] Creştere a numărului total de hematii în sângele circulant peste 6 milioane/mm3, care determină o creştere proporţională a hematocritului (ceea ce permite diagnosticul diferenţial cu falsele p. prin microcitoză, de ex. în talasemiile heterozigote. P. determină, de asemenea, creşterea volumului globular (diagnostic diferenţial cu falsele p. prin hemoconcentraţie), creşterea concentraţiei de hemoglobină şi a viscozităţii sanguine. în funcţie de etiologie, p. pot fi: 1) P. primitivă apare în ‘boala Vaquez, ‘eritroleucemii, splenome-galie mieloidă, eritremie. 2) P. secundară, p. reacţională de anoxie în insuficienţele respiratorii din cardiopatiile congenitale cu şunt veno-arterial, p. de altitudine (‘boala Monge), p. din unele hemoglobinoze, p. tumorale, în cancerul renal cu celule clare, în hemangioblastomul cerebelos, în unele tumori maligne hepatice, fibrom uterin. tumori suprarenale. P. relative sunt p. prin scăderea volumului sanguin circulant prin pierdere de plasmă (şoc, arsuri). Sin.: eritrocitoză, hiperglobulie. V. şi policitemie. POLIGLOBULIE CONSTITUŢIONALĂ / polyglobulie constitu-tionnele / constituţional polyglobulia. Sin.: boală Nichamin (v.). POLIGON ARTERIAL WILLIS / hexagone arteriel de Willis / Willis’ circle or artery. [Qr. polys = mulţi; gonia = unghi; lat. gr. arteria = arteră; Thomas Willis, anatomist şi medic engUz, Londra, 1621-1675.] Sin.: hexagon arterial Willis (v.). POLIGONOZOMIE, s. f. / polygonosomie, s. f. / polygono-somy. [Qr. polys = mulţi; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală; soma, -atos = corp.] Maladie cauzată de o aberaţie cro-mozomială, caracterizată prin prezenţa a mai mult de doi cromozomi sexuali în celulele somatice. POLIGRAFIE, s. f. / polygraphiie, s. f. / polygraphy. [Qr. polys = midţi; graphein - a scrie.] înregistrare simultană a mai multor fenomene fiziologice. POLIHETEROXEN, adj. / polyheteroxene, adj. / polyhetero-xenous. Despre un parazit care are mai multe gazde intermediare. POLIHIDRAMNIOS, s. n. / polyhydramnios, s. m. / polyhy-dramnios. [Qr. polys - mulţi; hydor, hydatos = apă; amnion = membrană a fătului] Stare patologică în care cantitatea de ‘lichid amniotic depăşeşte 2 I. Se disting două forme: 1) P. cronic, care apare tardiv şi evoluează lent. 2) P. acut, cu debut precoce, simptome marcate şi frecvenţă mult mai redusă (5% din cazurile de p.). POLIKERATOZĂ CONGENITALĂ / polykeratose congenitale / polykeratosis congenita. Termen generic propus de Touraine pentru desemnarea unor dermatoze congenitale având în comun o ‘hiperkeratoză sistematizată, printre care: keratoza palmoplantară (‘keratoză diseminată circumscrisă), ‘pahioni-chie, ‘sindrom Jadassohn-Lewandowsky, ‘keratoze foliculare, ‘leucoplazie congenitală a mucoaselor, unele forme de ‘ihtioză, *epidermoliză buloasă. POLIMASTIE, s. f. / polymastie, s. f. / polymastia. Existenţa unor mamele multiple. POLIMENOREE, s. f. / polymenorrhee, s. f. / polymenorrh(o)ea. [Qr. polys = mulţi; men, menos = lună; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] ‘Menstruaţii frecvente, în cazul unor cicluri menstruale a căror durată este sub 24 de zile, însoţite de pierderi de sânge menstrual în cantitate mai mare sau normală. POLIMERI, s. m. pl. / polymeres, s. m. pl. / polymers. [Qr. polys = midţi; meros - parte.] Compuşi organici formaţi prin unirea a două sau mai multe molecule simple, denumite *mo-nomeri, prin reacţii de poliadiţie sau policondensare. Se disting compuşi dimeri, trimeri, tetrameri etc., după cum p. sunt constituiţi din 2, 3, 4 sau mai multe molecule, şi polimeri formaţi din zeci, sute sau chiar mii de monomeri. Aceşti p. de masă moleculară foarte mare, denumiţi şi macromolecule, sunt reprezentaţi de anumiţi constituenţi fundamentali ai organismelor animale şi vegetale (îndeosebi acizi nucleici, proteine, poliza-haride şi celuloză) şi de o serie de compuşi de sinteză de mare interes industrial (mase plastice, cauciuc sintetic, rezine şi fibre textile). Proprietăţile fizice şi chimice ale p. depind de natura monomerilor, masa moleculelor şi structura spaţială a acestora. în evoluţia microelectronicii prezintă interes îndeosebi p. conductori şi p. fotosensibili. V. şi biopolimeri. POLIMERAZĂ, s. f. / polymerase, s. f. / polymerase. [Qr. polys = mulţi; meros = parte; -ază.] Enzimă care catalizează polimerizarea. V. ADN-polimerază şi ARN-polimerază. POLIMERIZARE, s. f. / polymerisation, s. f. / polymerization. [Qr. polys = mulţi; meros = parte.] Procedeu de preparare a ‘polimerilor pornind de la ‘monomeri. în funcţie de natura monomerilor şi de tipul de reacţie, se disting: p. prin adiţie (poliadiţie) şi p. prin condensare (policondensare). POLIMIALGIE ARTERITICĂ / polymyalgie arteritique / poly-myalgia arteritica. Sindrom în care se asociază, la subiecţii vârstnici, ‘arterita temporală şi ‘pseudopoliartrita rizomelică. POLIMIOZITĂ, s. f. / polymyosite, s. f. / polymyositis. [gr. polys = mulţi; mys, myos = muşchi; -ită.J Boală inflamatorie cronică progresivă a muşchilor scheletici, care afectează copiii şi adulţii, caracterizată prin slăbiciune musculară la nivelul centurilor membrelor, gâtului, laringelui, asociată cu durere sau sensibilitate dureroasă la presiune. Uneori p. este precedată sau urmată de manifestări tipice de ‘sclerodermie, ‘artrită, ‘lupus eritematos sistemic sau ‘sindrom Sjogren. Uneori se poate asocia cu procese maligne. V. dermatomiozită şi miozită. POLIMIXINE, s. f. pl. / polymyxines, s. f. pl. / polymyxins. Grup de antibiotice polipeptidice derivate din tulpini de Bacillus polymyxa. Sunt active asupra bacteriilor Gram-negative precum Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Escherichia coli, Haemophilus influenzae şi Klebsiella pneumoniae. Dintre p., p. B şi p. E (colimicina) sunt utilizate în terapie. POLIMORF, adj. / polymorphe, adj. / polymorphic. [Qr. polys = mulţi; morphe = formă.] Despre un fenomen cu manifestări diferite. POLIMORFISM, s. n. / polymorphisme, s. m. / polymorphism. [Qr. polys = midţi; morphe = formă; -ism.] 1) Prezenţa într-o populaţie a mai multor forme diferite ale aceleiaşi specii. Caracterele care fac să difere între ele diversele forme ale unei anumite specii pot fi de ordin morfologic, fiziologic sau biochimic. în funcţie de mecanism se disting: *p. genetic şi *p. non-genetic sau fenotipic, determinat de factori de mediu. 2) Proprietate datorită căreia anumite elemente sau compuşi chimici pot să existe sub mai multe modificări cristaline (forme) prin ordonarea în mai multe moduri a particulelor în reţele cristaline. Sin.: pleomorfism. V. şi dimorfism, enantiomorf. POLIMORFISM FENOTIPIC / polymorphisme phenotypique / phenotypic polymorphism. Sin.: polimorfism non-genetic (v.). POLIMORFISM GENETIC / polymorphisme genetique / genetic polymorphism. Prezenţa într-o populaţie a cel puţin două variante alelice (genă) ale unui locus genetic, explorabile prin analiza ADN (p. genotipic) sau prin analiza produsului proteic corespunzător. P. g. poate fi subdivizat în: 1) p. g. tranzitoriu, în care una din forme este sistematic avantajată în planul selecţiei faţă de altele; 2) p. g. echilibrat, caracterizat printr-un echilibru mai mult sau mai puţin stabil între diverse forme, menţinut prin mecanisme genetice. V. şi polimorfism. 827 POLIMORFISM NON-GENETIC POLIOVIRUS MURIN POLIMORFISM NON-GENETIC / polymorphisme non-gene-iique / non genetic poiymorphism. P. determinat de o serie de factori ai mediului, foarte evident, de ex., în cazul unor microorganisme, care, dezvoltate în medii diverse, prezintă adesea aspecte morfologice foarte diferite. P. n.-g. poate fi: 1) sezonier, când caracterele diferă în diversele perioade ale anului; 2) social, propriu insectelor sociale (albine, furnici, termite etc.), când o serie de caractere depind de regimul alimentar administrat larvelor la începutul dezvoltării acestora; 3) colonial, când indivizi proveniţi din acelaşi genitor prezintă deosebiri morfologice mari şi îndeplinesc funcţii diferenţiate (este îndeosebi cazul unor colonii de celenterate). Sin.: polimorfism fenotipic. POLIMORFISM DE RESTRICŢIE / polymorphisme de restric-tion / restriction poiymorphism. Variaţie individuală a secvenţei de baze a genotipului eucariotelor, ce modifică unul sau mai multe situsuri de restricţie. Acesta conduce la versiuni alternative ale taliei fragmentelor de ADN obţinute cu o en-zimă de restricţie dată. POLIMORFISM DE SECVENŢĂ / polymorphisme de sequence / sequence poiymorphism. Orice variaţie individuală a secvenţei de baze a genomului, fie că interesează sau nu un situs de restricţie. POLIMORFONUCLEAR, adj., s. n. / polymorphonucleaire, adj., s. m. / polymorphonuclear. [Qr. polys = mulţi; mor-phe = formă; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] Sin.: granulo-cit (v.). POLINEUROMIOZITĂ, s. f. / polyneuromyosite, s. f. / polyneuromyositis. Polinevrită însoţită de leziuni musculare (‘miozită) independente de tulburările de origine nevritică. De ex., p. sulfamidică, după administrarea prelungită şi masivă de sulfamide. POLINEUROPATIE, s. f. / polyneuropathie, s. f. / polineu-ropathy, peripheral neuropathy. [Qr. polys = mulţi; neuron = nerv; pathos = Boală] Termen recomandat în locul celui de ‘polinevrită. ^ POLINEVRITĂ, s. f. / polynevrite, s. f. / peripheral neuropathy, polyneuropathy. [Qr. polys = mulţi; neuron = nerv; -ită.] Neuropatie cu afectarea simultană a mai multor nervi periferici. Poate avea cauze foarte diverse: intoxicaţii, alcoolism cronic, diabet, boli toxiinfecţioase, congenitală sau necunoscută. Simptomatologia include deficit senzitiv şi motor, bilateral şi simetric. Deoarece procesele patogene din cadrul p. sunt rareori de origine inflamatorie pură, este de preferat (ca în engl.) termenul de polineuropatie. V. şi neuropatie, nevrită. POLINOZĂ, s. f. / pollinose, s. f. / pollinosis. [Lat. pollen, -inis = făină fină, pulbere; -oză.] Ansamblu de manifestări patologice care survin la contactul unei mucoase sensibilizate specific cu granulele de polen. POLINUCLEAR, adj., s. n. / polynucleaire, adj., s. m. / polynuclear. [Qr. polys = mulţi; lat. nucleus = sâmbure, nucleu.] 1) Sin. incorect pentru granulocit (v.). 2) Despre o celulă cu mai multe nuclee, termenul polinucleat fiind în acest caz mai corect. POLINUCLEOTID, s. n. / polynucleotide, s. m. / polynu-cleotide. [Qr. polys = mulţi; lat. nucleus = sâmbure, nucleu,] ‘Polimer rezultat din reunirea unui mare număr de ‘monomeri, denumiţi ‘nucleotide. ‘Acidul dezoxiribonucleic şi ‘acidul ribonu-cieic sunt p. POLINUCLEOZĂ, s. f. / polynucleose, s. f. / polynucleosis. [Qr. polys = mulţi; lat. nucleus = sâmbure, nucleu; -oză.] Varietate de ‘leucocitoză în care creşterea numărului leucoci-telor se realizează aproape exclusiv prin mărirea numărului de polinucleare în sângele circulant sau, prin extensie, într-un ţesut. POLIOENCEFALITĂ, s. f. / polioencephalite, s. f. / polioen-cephalitis. [Qr. polios = cenuşiu; enkephalos = creier, de la en = în, kephale = cap; -ită.] 1) Inflamaţia substanţei cenuşii a encefalului: cortex, nudei cenuşii ai creierului, nudei cenuşii ai trunchiului cerebral. V. şi leucoencefalită. 2) Encefalită polio-mielitică. V. encefalomielită. POLIOMIELITĂ, s. f. / poliomyelite, s. f. / poliomyelitis. [Qr. polios = cenuşiu; myelos = măduvă; -ită.] 1) Termen general pentru afecţiunile inflamatorii ale substanţei cenuşii din măduva spinării. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la ‘poliomielita anterioară acută, deşi afectarea coarnelor anterioare nu este produsă numai de *Poliovirus. 2) Impropriu, termenul este utilizat uneori şi pentru afecţiuni neinflamatorii, ca ‘poliomielita anterioară cronică. POLIOMIELITĂ ANTERIOARĂ ACUTĂ / poliomyelite anterieure aigue / acute anterior poliomyelitis. Boală infecţi-oasă acută, care apare sporadic sau sub forma unor epidemii, de cauză virală, de obicei determinată de * Poliovirus, dar ocazional poate fi provocată şi de *Echovirus sau de ‘virusul Coxsackie, toate aceste virusuri făcând parte din genul *Entero-virus. P. a. a. reprezintă consecinţa leziunilor generate de virusuri la nivelul coarnelor anterioare ale măduvei spinale şi se caracterizează clinic prin febră, inflamaţie faringiană, cefalee şi, frecvent, rigiditate a cefei şi a musculaturii dorsale. în forma minoră (p. abortivâ) acestea pot fi singurele simptome. Forma majoră a bolii, care poate fi precedată de cea minoră, este caracterizată prin implicarea SNC, redoare a cefei, ‘pleiocitoză în LCR. Se descriu două forme ale bolii majore, neparalitică şi paralitică, în care apar paralizii flasce, asimetrice şi cu tendinţă progresivă. în continuare, relativ rapid se produce atrofie musculară, cu contracturi şi deformări locale. Forma majoră se numeşte şi paralizie infantilă sau boală Heine-Medin. Există şi o formă bulbară a bolii, care necesită respiraţie artificială cu ‘respiratoare automate şi o formă encefalitică. Sin.: boală Heine-Medin, paralizie infantilă. V. şi sindrom postpoliomielită. POLIOMIELITĂ ANTERIOARĂ CRONICĂ FAMILIALĂ A COPILULUI / poliomyelite anterieure chronique familiale de l’enfance / Werdnig-Hoffmann spinal muscular atrophy. Sin.: amiotrofie spinală infantilă (v. amiotrofie, def. 1). POLIONEVRAXITA, s. f. / polionevraxite, s. f. / polion-cephalomyelitis. Boală a sistemului nervos central cu leziunile situate la nivelul substanţei cenuşii din creier şi măduva spinării. POLIOPIE, s. f. / polyopie, s. f. / polyopia. [Qr. polys = mulţi; ops, opos = vedere, văz.] Percepţia unor imagini multiple ale aceluiaşi obiect. Sin.: poliopsie. V. diplopie, triplopie. POLIOPSIE, s. f. / polyopsie, s. f. / polyopia. [Qr. polys = mulţi; opsis = vedere, aspect.] Sin.: poliopie (v.). POLIOREXIE, s. f. / polyorexie, s. f. / polyorexia. [Qr. polys = mtdţi; orexis = apetit.] Sin.: bulimie (v.). POLIOSTEOCONDRITĂ TURPIN-COSTE / polyosteochondrite Turpin-Coste / Turpin-Coste polyosteochondritis. [Qr. polys = mulţi; osteon = os; khondros = cartilaj; -ită; Raymond Alexandre Turpin, pediatru şi genetician francez, (Paris, n. 1895; Florent Frangois Fernand Coste, medic francez, n. 1896.] Sin.: boală Fairbank (v.). POLIOVIRUS / Poliovirus / Poliovirus. [Qr. polios = cenuşiu; lat. virus = venin, otravă] Virusul ‘poliomielitei anterioare acute. Specia P. aparţine genului *Enterovirus, familia Picomaviridae. Au fost identificate trei tipuri de P: tipul I (Brunehilde), tipul II (Lansing) şi tipul III (Leon). Omul reprezintă principalul rezervor de P., virusul pătrunzând prin căile digestive şi afectând ‘nevraxul pe cale sanguină sau urmând traiectul fibrelor nervoase. Unele P. provoacă afecţiuni banale (ex.: rinofaringite), câteodată inaparente. V. vaccin antipoliomielitic. POLIOVIRUS MURIN / poliovirus murine / murine poliovirus. Sin.: virus Theiler (v.). 828 POLIOZĂ POLITRAUMATISM POLIOZĂ, s. f. / poliose, s. f. / poliosis. [Qr. polios = gri.) Decolorare a părului. POLIOZID, s. m. / polyoside, s. m. / polyoside. [Qr. po/ys = ozid - indică un gtucid) Sin.: polizaharid (v.). POLIP, s. m. / polype, s. m. / polyp. [Lat. poîypus, gr. poly-pous = cu mai multe picioare, de ta gr. polys = mulţi, pous, podos = picior:] Denumire generică a tumorilor, în general benigne, fibroase sau mucoase, care se află implantate prin intermediul unui ‘pedicul într-o cavitate naturală a organismului. Pediculul poate fi larg şi scurt (p. sesil) sau subţire şi lung (p. pediculat). P. se pot dezvolta pe majoritatea mucoaselor, ca şi la nivelul conductului auditiv extern. Ex.: p. al colonului, p. uterin, p. vaginal etc. POLIPATIE, s. f. / polypathie, s. f. / polypathia. Sin.: polipa-tologie (v.). POLIPATOLOGIE, s. f. / polypathologie, s. f. / polypathia. Prezenţa mai multor boli la acelaşi subiect. Este cazul îndeosebi al vârstnicilor, la care se pot acumula boli viscerale, deficienţe neurosenzoriale, deficite locomotorii funcţionale şi insuficienţe ale organelor vieţii vegetative cu repercusiuni asupra vieţii de relaţie. în plus, pot apărea frecvent afecţiuni acute, din cauza diminuării capacităţii de apărare naturală a vârstnicilor. Aceste particularităţi ale medicinei subiectului vârstnic justifică dezvoltarea ‘geriatriei. Sin.: polipatie. POLIPECTOMIE, s. f. / polypectomie, s. f. / polypectomia. [Lat. poîypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de ta gr. polys = mulţi, pous, podos = picior; gr. ektome = e^cizie.) Ablaţia unui ‘polip. POLIPEPTID, s. n. / polypeptide, s. m. / polypeptide. [Qr. polys - mulţi; peptos = digerat, copt, de ta pepsein = a găti, a digera.) V. peptid. POLIPEPTID PANCREATIC UMAN / polypeptide pancreatique humain / human pancreatic polypeptid. Sin.: hPP (v.). POLIPEPTIDAZEMIE, s. f. / polypeptidasemie, s. f. / polypeptidasaemia. Prezenţa enzimei ‘polipeptidază în sânge. POLIPLOID, adj. / polyploî’de, adj. / polyploid. [Qr. polys = mulţi; ploos = îndoire, ptiere; eidos = formă.) Despre constituţia anormală a unor celule somatice care conţin un număr de cromozomi jnai mare decât 2n. V. şi diploid. POLIPEPTIDAZĂ, s. f. / polypeptidase, s. f. / polypeptidase. Enzimă intestinală care hidrolizează polipeptidele în peptide, cu masă moleculară mai mică. POLIPLOIDIE, s. f. / polyploTdie, s. f. / polyploidia. [Qr. polys = mulţi; ploos = îndoire, ptiere; eidos = formă.] Nucleu, celulă sau organism care conţine mai mult de două seturi ‘haploide de cromozomi. Celula cu trei seturi haploide (3n) prezintă triploidie, cu patru seturi (4n) tetraploidie ş.a.m.d. V. şi euploid, euploidie. POLIPNEE, s. f. / polypnee, s. f. / polypn(o)ea. [Qr. polys = mulţi; pnoia = respiraţie, de ta pnein = a respira.) Termen care defineşte o modificare patologică a frecvenţei respiratorii (respiraţie rapidă şi superficială), uneori însoţită de bătăi ale aripilor nazale. P. determină reducerea duratei ciclului ventilator. POLIPOZĂ, s. f. / polypose, s. f. / polyposis. [Lat. poîypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de ta gr. polys = mulţi, pous, podos = picior; -oză.] Afecţiune caracterizată prin coexistenţa de ‘polipi multipli la nivelul unei mucoase. POLIPOZĂ INTESTINALĂ / polypose intestinale / familial intestinal polyposis. Boală ereditară rară, cu transmitere auto-zomal dominantă, caracterizată prin dezvoltarea de polipi multipli la nivelul glandelor mucoase intestinale, mai frecvent ale colonului. Apare la pubertate şi în evoluţie poate degenera malign. Polipoza intestinului gros se manifestă clinic îndeosebi prin dureri abdominale difuze, modificarea tranzitului intestinal, hemoragii. P. i. se poate asocia cu alte anomalii ectodermice, rezultând o serie de sindroame. Sin.: poliadenomatoză familială esenţială, polipoză rectocolică difuză, polyposis coli. V. boală Oldfield, sindrom Canada-Cronkhite, sindrom Gardner, sindrom Turcot. POLIPOZĂ RECTOCOLICĂ DIFUZĂ / polypose rectocolique diffuse / intestinal polyposis. Sin.: polipoză intestinală (v.). POLIRADICULITĂ, s. f. / polyradiculite, s. f. / polyradiculitis. [Qr. polys = mulţi; tat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină; -ită.) Inflamaţia mai multor rădăcini nervoase rahidi-ene. POLIRADICULONEVRITĂ, s. f. / polyradiculonevrite, s. f. / polyradiculoneuritis. [Qr. polys = mulţi; tat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină; gr. neuron = nerv; -ită.) Neuropatie periferică caracterizată clinic prin afectarea bilaterală şi simetrică a unui număr de rădăcini nervoase rahidiene şi a nervilor periferici corespondenţi, şi histologic printr-un proces de demielinizare. în funcţie de evoluţie se disting forme acute (‘sindrom Guillain-Barre), subacute şi cronice. POLIRIBOZOM, s. m. / polyribosome, s. m. / polyribosome. [Gr. polys = mulţi; germ. Ribonsăure = acid riBonic (alterare de ta araBinoză); gr. soma, -atos = corp.) Complex constituit dintr-o moleculă de ARNm şi mai mulţi *ribozomi. Sin.: polizom. POLISERITĂ, s. f. / polyserite, s. f. / polyserositis. [Qr. polys = mulţi; tat. serosa, de ta serum = zer; -ită.) Inflamaţia mai multor seroase. POLISINDACTILIE, s. f. / polysyndactylie, s. f. / polysyn-dactyly. [Qr. polus = numeros; syn = cu; daktylos = deget.) Malformaţie ereditară în care se asociază *polidactilia (prezenţa de degete supranumerare) şi *sindactilia (acolarea degetelor între ele). POLISINUZITĂ, s. f. / polysinusite, s. f. / polysinusitis. [Qr. polys = mulţi; tat. sinus = cotitură, adâncitură; -ită.) Inflamaţie concomitentă a mai multor sinusuri paranazale. POLISOMIE, s. f. / polysomie, s. f. / polysomy. Stare a celulelor, organelor sau organismelor *diploide la care unei perechi de cromozomi i se adaugă unul sau mai mulţi cromozomi omologi. Se numeşte trisomie cazul când cromozomii sunt în număr de 3, iar 4, tetrasomie, 5, pentasomie etc. Deoarece prin p. se adaugă gene suplimentare genomului, tipul de ereditate va fi diferit de mecanismele obişnuite, caracterizat prin *fenotipuri mai variate. POLISPECIFICITATE, s. f. / polyspecificite, s. f. / polyspeci-ficity. Caracteristică a anumitor ‘anticorpi de a se lega la mai mulţi ‘antigeni diferiţi. O serie de ‘autoanticorpi naturali sunt polispecifici. POLISPERMIE, s. f. / polyspermie, s. f. / polyspermy. [Qr. polys = mutţi; sperma = sămânţă) Prezenţa în ‘oul fecundat a două sau mai multe pronuclee masculine, din cauza pătrunderii în ovul a doi sau mai mulţi spermatozoizi. Ca urmare, se dezvoltă un monstru dublu. POLISPLENIE, s. f. / polysplenie, s. f. / polysplenia. [Qr. polys = mulţi; splen, -enos = sptină) Prezenţa în abdomen a mai multor mase de ţesut splenic care înlocuiesc splina normală. POLITELIE, s. f. / polythelie, s. f. / polythelia. [Qr. polys = mulţi; thele = mamelon.) Prezenţa în plus a unei perechi de mameloane. POLITENIE, s. f. / polytenie, s. f. / polyteny. Stare creată de o ‘endomitoză în cursul căreia cromozomii duplicaţi nu se individualizează. Ca urmare rezultă cromozomi giganţi denumiţi politeni, fără dublarea numărului de cromozomi în celulă. POLITERAPIE, s. f. / polytherapie, s. f. / polytherapy. Utilizarea terapeutică simultană a mai multor medicamente sau a mai multor tehnici cu efect curativ. POLITRAUMATISM, s. n. / polytraumatisme, s. m. / poly-traumatism. [Qr. polys = mutţi; trauma, -atos = rană; -ism.] 829 POLIURIE PONTAJ Leziuni traumatice multiple şi diverse, caracteristice îndeosebi accidentelor (de circulaţie în primul rând). P. majore sunt însoţite de ‘şoc. POLIURIE, s. f. / polyurie, s. f. / polyuria. [Qr. polys = mulţi; ouron = urină,] Creşterea volumului de urină, măsurat de regulă în 24 de ore, caracteristică în *diabet. POLIVACCIN, s. n. / polyvaccin, s. m. / polyvaccine. [Qr, polys = mulţi; Cat. vaccinus = referitor Ca vacă (vacca = vacă), de Ca vaccina = varioCa vacilor.] Un vaccin care conţine anti-gene provenind de la mai multe specii microbiene, oferind în consecinţă imunitate. Ex.: vaccinul diftero-tetano-pertussis. Sin.: vaccin polivalent. POLIVALENT, adj. / polyvalent, -e, adj. / polyvalent. [Qr. polys = mulţi; Cat. valens, -ntis = tare, viguros, de Ca vaiere = a avea forţă, a fi tare.] 1) Despre un element chimic care posedă mai mult decât o valenţă. 2) V. vaccin polivalent. POLIZAHARID, s. n. / polysaccharide, s. m. / polysaccha-ride. [Qr. polys = mulţi; Cat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr.] Polimer de glucide. Funcţie de compoziţie se deosebesc: a) p. omogene, holozidice, care eliberează prin hidroliză un singur tip de glucide; b) p. heterozidice, care prin hidroliză eliberează mai multe tipuri de glucide sau chiar alte tipuri de compuşi (zaharuri aminate, amnoacizi). Sin.: poliozid, glican. POLIZOM, s. m. / polysome, s. m. / polysome. [Qr. polys = mulţi; soma, -atos = corp.] Sin.: poliribozom (v.). POLLEX / pollex / pollex. [Lat. pollex, -iris = podce.] Denumirea cf. NA a policelui (v.). POLUŢIE, s. f. / pollution, s. f. / pollution. [Lat. polutio, -onis = murdărire, de Ca polluere = a murdări] Emisie spontană de spermă în absenţa ‘coitului. POLYCYTHEMIA RUBRA VERA / polycythemia rubra vera / polycyth(a)emia rubra vera. Sin.: boală Vaquez (v.). POLYOMAVIRUS / Polyomavirus / Polyomavirus. [Qr. polys = mulţi; -oma; Cat. virus = venin, otravă] Gen de virusuri capabile să inducă tumori la animalele de experienţă. Două P. (‘virusul BK şi ‘virusul JC) pot infecta omul. Altele, inclusiv virusul simian (SV40), infectează celelalte mamifere. POLYPOSIS COLI / polyposis coli / polyposis coli. Sin.: polipoză intestinală (v.). POMADĂ, s. f. / pommade, s. f. / ointment. [It. pomata = preparat cosmetic pe bază de măr, de Ca porno = fruct.] Preparat farmaceutic de consistenţă semisolidă, topic extern, care cuprinde principii medicale active incluse într-o bază hidro-carbonată oleaginoasă (care permite menţinerea medicamentului mai mult timp în contact cu pielea, cu efect ocluziv) sau care permite formarea unei emulsii la adăugarea altor soluţii medicamentoase apoase (folosite ca emoliente), ori care poate fi îndepărtat prin spălare (ex.: bază de lanolină anhidră). V. şi cremă, unguent. POMPĂ DE CALCIU / pompe â calcium / calcium pump. Sistem de ATPaze de Ca2+ distribuite în toate celulele, îndeosebi în membrana plasmatică şi a reticulului endoplas-mic. în cazul membranei plasmatice, p. de c. asigură, împreună cu sistemul de schimb Na+/Ca2+, expulzia către mediul extracelular a calciului citosolic, a cărui concentraţie în celulă este foarte redusă (0,1 pmol/l). P. de c. este deosebit de abundentă la nivelul reticulului endoplasmic din celulele musculare, în acest caz fiind pompat Ca2+ citoplasmatic şi stocat în lumenul reticulului. O deosebire esenţială între cele două tipuri de p. este următoarea: pompa localizată la nivelul plas-malemei prezintă un situs de legare pentru ‘calmodulină, pe când în cazul muşchilor striaţi, proteina de reglare este diferită, fiind denumită fosfolamban. POMPĂ DE H+/K+ / pompe â H+/K+ / H+/K+ pump. P. de protoni localizată selectiv în mucoasa gastrică, fiind la originea acidifierii gastrice. Ea permite menţinerea unui gradient de H+ de ordinul 106 între interiorul (pH 7) şi exteriorul (pH 1) celulei parietale, care corespunde cavităţii stomacale. P. de H+/K-, spre deosebire de *p. de sodiu, este neutră electric, deoarece doi protoni (2 H+) din citosolul celulei parietale sunt schimbaţi cu 2 K+ care pătrund în celulă. Ca urmare, pH-ul intracelular este menţinut constant. P. de H+/K+ face parte din grupul *p. de protoni. V. şi omeprazoi. POMPĂ DE INSULINĂ / pompe â insuline / insulin pump. Aparat implantabil care distribuie cu regularitate cantităţi de insulină adaptate nevoilor organismului unui bolnav cu ‘diabet insulinodependent. POMPĂ IONICĂ / pompe ionique / ionic pump. Denumire generică pentru sistemele de ‘transport activ de la nivelul membranelor celulare. Ex.: ‘pompă de protoni, ‘pompă de sodiu L POMPĂ PERISTALTICĂ / pompe peristaltique / peristaltic pump. Dispozitiv care permite pomparea unui lichid printr-un sistem de tuburi prin contractarea şi relaxarea alternativă a acestora, debitul de lichid pompat fiind reglabil. POMPĂ DE PROTONI / pompe â protons / proton pump. Denumire generică pentru sistemele de transport de protoni la nivelul membranelor celulare. De obicei, transportul de protoni este un ‘cotransport de tip antiport, care asigură un schimb de sarcini pozitive, menţinând astfel echilibrul ionic. Energia necesară p. de p. provine din metabolismul ATP (de ex. ‘pompa de H+/K+), radiaţiile luminoase (de ex. ‘bacterio-rodopsina) sau din fluxuri de electroni (de ex. în membrana mitocondrială internă). POMPĂ DE SÂNGE / pompe â sang / blood pump. Aparat electromecanic destinat pompării sângelui în dispozitivele de ‘circulaţie extracorporeală. Pe lângă condiţia de debit şi temperatură, la nivelul p. de s. este prevenită alterarea elementelor figurate, îndeosebi a eritrocitelor. POMPĂ DE SODIU / pompe ă sodium / sodium pump. Sistem proteic de ‘transport activ primar existent în membrana plasmatică a majorităţii celulelor animale, pentru funcţionarea căruia se utilizează direct ATP. De aceea, p. de s. se numeşte ATP-ază Na+-K+. Pompa permite eliminarea activă a Na+ în afara celulei şi captarea de K+. Transportul este asimetric, de 3/2 în favoarea Na+, ceea ce crează o diferenţă de potenţial utilizabilă în procesele de ‘transport activ secundar. Prin studii laborioase s-a stabilit structura primară şi confor-maţională a p. de s., care este alcătuită din două tipuri de subunităţi, a şi p. Fosforilarea necesară activităţii p. de s. se produce intracelular, la nivelul subunităţii a. ‘Ouabaina blochează p. de s. fiind, de aceea, utilă în studiul acesteia. O serie de rezultate probează rolul p. de s. în unele procese patologice. Sin.: adenozintrifosfatază Na+-K\ Na+-K+-ATPază, pompă de sodiu-potasiu. POMPĂ DE SODIU-POTASIU / pompe â sodium-potassium / sodium-potassium pump. Sin.: pompă de sodiu (v.). PONDERAL, adj. / ponderal, -ale, -aux, adj. / ponderal. [Lat. ponderare = a cântări, de Ca pondus, ponderis = greutate.] Care se referă la greutate, la masa unui corp, atât la masa organismului (‘staturo-ponderal), cât şi la masa unei substanţe organice sau anorganice. PONTAJ, s. n. / pontage, s. m. / by-pass, bypass. [Lat. pons, -ntis = punte.] Termen folosit pentru denumirea unui procedeu chirurgical care are drept scop restabilirea circulaţiei în aval de o obliterare arterială limitată, utilizând un ‘grefon plasat între segmentul supra- şi cel subiacent faţă de obliterare. P. poate fi temporar sau definitiv. Materialul întrebuinţat poate fi un grefon autogen, în general venos, în mod excepţional arterial, sau exogen din ţesuturi sintetice speciale (tub protetic). Frecvent este utilizat sin. din engl: bypass. 830 PONTAJ CORONARIAN PORFIRINURIE PONTAJ CORONARIAN / pontage coronaire / coronary artery bypass. Tehnică de revascularizare a miocardului utilizând de obicei un grefon venos interpus între aorta ascendentă şi o arteră coronară în aval de obstrucţia acesteia. P. c. este recomandat în angina stabilă cronică rezistentă la tratament, angi-na cu test de efort pozitiv, leziuni tricoronariene, leziuni severe ale trunchiului coronarian stâng şi stenoză proximală a arterei descendente anterioare. Contraindicaţiile cuprind: existenţa de miocard cicatriceal întins în zona vasului afectat, obstrucţii severe pe segmentele distale ale arterei afectate, leziuni organice miocardice ce determină o fracţie de ejecţie sub 30%, obstrucţie de vas mic perfuzat prin colaterale, artere stenozate cu lumenul sub 1 mm, obezitate extremă etc. PONTIN, adj. / pontin, -e, adj. / pontile, pontine. [Lat. pons, -ntis = punte.} în general, cu referire la puntea Varolio (‘pro-tuberanţa inelară). Ex.: nuclee p., ‘sindrom p. PONTO-CEREBELOS, adj. / ponto-cerebelleux, -euse, adj. / pontocerebellar. [Lat. pons, -ntis = punte; cerebellum = creier mic.] Care se referă la ‘protuberanţa inelară şi la ‘cerebel, care aparţine acestora. POOL, s. n. / pool, s. m. / pool. [LngC. pool = fond comun.] Anglicism prin care se denumeşte un ansamblu format din componente de aceeaşi natură. Ex.: p. de aminoacizi, p. de sodiu. Noţiunea de p. este calitativă, spre deosebire de cea de ‘compartiment, care este cantitativă. Totuşi, cei doi termeni sunt utilizaţi frecvent ca sin. V. şi pool metabolic. POOL METABOLIC / pool metabolique / metabolic pool. 1) Depozit comun de substanţe intermediare rezultate din metabolism. 2) Cantitatea totală disponibilă a substanţelor de un anumit fel, de obicei la nivelul unui anumit ‘compartiment. POPLITEU, adj., s. m. / poplite, -e, adj., s. m. / popliteal. [Lat. poples, poplitis = tendon dinapoia genunchiului] 1) Cu referire la faţa posterioară a genunchiului. Ex.: spaţiu p., ‘arteră p. 2) Muşchiul p: v. tab. anat. - muşchi. POPULAŢIE, s. f. / population, s. f. / population. 1) în sens statistic, ansamblu foarte mare de indivizi sau de obiecte care nu poate fi studiat exhaustiv. De aceea cercetările populaţionale se efectuează pe ‘eşantioane. 2) în sens epidemiologie, ansamblu de persoane selecţionate după anumite criterii, în vederea efectuării unei ‘anchete epidemiologice. 3) în sens general, ansamblul locuitorilor dintr-un spaţiu determinat (continent, ţară etc.). POPULAŢIE CU RISC / population â risque / population with risk. Denumire relativ vagă, deoarece poate însemna: 1) O populaţie expusă la un anumit risc. 2) O populaţie vulnerabilă, susceptibilă să contracteze o boală dacă este supusă la un ‘factor de risc. 3) O populaţie cu risc crescut: mai vulnerabilă şi/sau mai expusă la un ‘risc. POPULAŢIE ŢINTĂ / population cible / target population. ‘Populaţie care este supusă unei ‘anchete epidemiologice, sau unei alte acţiuni medicosanitare. POR, s. m. / pore, s. m. / pore. [Lat. porus, gr. poros = por, conduct, pasaj.] 1) Fiecare din multiplele orificii ale suprafeţei unei membrane dintr-un ţesut animal sau vegetal. Obs.: denumirea de p. este depăşită. Corect: canal (v.). 2) P. cutanaţi (sau sudoripan) sunt orificiile externe ale canalelor excretoare ale glandelor sudoripare. POR NUCLEAR / pore nucleaire / nuclear pore. Punct de trecere a proteinelor şi acizilor nucleici la nivelul membranei nucleului celular. Fiecare p. nuclear este înconjurat de o structură în formă de disc, denumită complex de pori. PORENCEFALIE, s. f. / porencephalie, s. f. / porencephalia, porencephaly. [Qr. poros = por, conduct, pasaj; enkephalos = creier, de ia en = în, kephale = cap.] Cavitate intracere-brală anormală care comunică cu ventriculele cerebrale, de obicei cu cele laterale sau cu spaţiile pericerebrale. Ca urmare, cavitatea conţine LCR. P. este de origine malformativă, traumatică jsau ischemică. PORFINĂ, s. f. / porphine, s. f. / porphine. Structură organică fundamentală formată din patru nuclee ‘pirol unite prin punţi carbonate, constituind scheletul unor derivaţi diverşi de substituţie, ca ‘porfirinele, ‘heminele şi ‘clorofila. Dispoziţia particulară a dublelor legături explică coloraţia intensă a derivaţilor acestui nucleu. PORFIRIE, s. f. / porphyrie, s. f. / porphyria. [gr. porphyra = purpură.] Denumire generală pentru fiecare boală din grupul de afecţiuni determinate de perturbarea metabolismului *por-firinei. P. se caracterizează biochimic prin creşterea marcată şi excreţia porfirinei sau a precursorilor acesteia, iar clinic prin manifestări variate neurologice şi cutanate. Tulburările sunt în general clasificate, în funcţie de expresia defectului biochimic, în: hepatice, eritropoietice şi uneori eritrohepatice. Se disting o serie de forme de p. (fiecăreia corespunzându-i un deficit en-zimatic precis), printre care: 1) p. acută intermitentă (v.); 2) p. cutanată tardivă (v.); 3) p. eritropoietică (v.); 4) p. eritropoie-tică congenitală (v. boala Gunther def. 1); 5) p. hepatică (v.); 6) p. variegata (y.). PORFIRIE ACUTA INTERMITENTĂ / porphyrie aigue inter-mittente / intermittent acute porphyria. Cea mai frecventă formă de ‘p. hepatică, caracterizată prin sindrom de ‘abdomen acut, tulburări neurologice şi îndeosebi psihiatrice. Boala este cauzată de un deficit de ‘uroporfirinogen sintetază, dozabilă în eritrocite. PORFIRIE CUTANATĂ TARDIVĂ / porphyrie cutanee tardive / porphyria cutanea tarda. P. cu fotosensibilitate (‘fotosensi-bilizare) şi leziuni dermatologice (eritem, bule), în relaţie cu un deficit în protoporfirinogen oxidază. PORFIRIE ERITROPOIETICĂ / porphyrie erythropoîetique / erythropoietic porphyria. P. transmisă autozomal dominant, în care formarea în exces a ‘porfirinei şi a precursorilor săi se produce în ‘normoblastele măduvei osoase. Consecinţa este reprezentată îndeosebi de *p. eritropoietică congenitală. PORFIRIE ERITROPOIETICĂ CONGENITALĂ / porphyrie ery-thropoî'etique congenitale / congenital erythropoietic porphyria. Sin.: boală Gunther (v. def. 1). PORFIRIE HEPATICĂ / porphyrie hepatique / hepatic porphyria. P. în care excesul de ‘porfirină sau de precursori ai acesteia se produce în ficat, determinând ‘p. acută intermitentă, *p. variegata sau coproporfirie ereditară. PORFIRIE VARIEGATA / porphyrie variegata / porphyria variegata, variegate porphyria. *P. hepatică autozomal dominantă, caracterizată prin combinarea unei fotosensibilităţi cutanate cronice cu leziuni şi fragilitate extremă a pielii, crize dureroase abdominale acute cu disfuncţii gastrointestinale şi neuropatie. Boala este determinată de un deficit parţial de protoporfirinogen oxidază. PORFIRINĂ, s. f. / porphyrine, s. f. / porphyrin. [Qr. porphyra = purpură; -ină.] Compus heterociclic format din patru nuclee pirolice unite prin punţi carbonate şi purtător de diferite grupări chimice. P. este sintetizată în toate ţesuturile, dar îndeosebi în ficat şi în ţesuturile eritropoietice. Sinteza se realizează pornind de la ‘glicocol şi acid succinic datorită unei serii de enzime, în mai multe etape: acid 8-aminolevulinic, porfo-bilinogen, uroporfirinogen, coproporfirinogen şi protoporfirinogen, din care rezultă protoporfirina. Aceasta se combină cu fierul bivalent, formând ‘hemul. Aproape toată p. se află în hem, care reprezintă gruparea prostetică a ‘hemoglobinei, ‘mioglobi-nei, ‘citocromilor şi a unor enzime. Circa 1 mg de p. rămâne liberă, sub formă de uroporfirină, coproporfirină şi protoporfirină. PORFIRINURIE, s. f. / porphyrlnurie, s. f. / porphyrinuria. [Qr. porphyra = purpură; -ină; ouron = urină.] Eliminarea 831 PORINE POSTNATAL ‘porfirinelor şi a precursorilor acestora în urină. Prezenţa por-firinei în urină determină o culoare roşie-purpurie a acesteia, care devine brună în contact cu aerul. Pentru valori normale, v. tab. const. biochim. PORINE, s. f. pl. / porines, s. f. pl. / porins. Clasă de proteine situate la nivelul membranei externe a unor bacterii gram-negative, formând *trimeri care conţin pori la nivelul cărora pot trece diferite molecule hidrofile. POROKERATOZĂ, s. f. / porokeratose, s. f. / porokeratosis. [(jr. poros = por, conduct, pasaj; keras, -atos = corn; -ozâ.] Dermatoză cronică rară caracterizată prin îngroşarea stratului cornos sub forma unor plăci de formă neregulată şi de dimensiuni variate, asociate sau urmate de procese de atrofie. Au fost descrise două tipuri: *p. Mibelli şi *p. palmoplantară Mantoux. POROKERATOZĂ MIBELLI / porokeratose de Mibelli / Mibelli’s porokeratosis. [Vittorio Mibelli, dermatolog italian, profesor la Cagliari, apoi la (Parma, 1860-1910.] Dermatoză cronică rară, familială, apărând îndeosebi la pubertate şi afectând predominant sexul masculin. Se caracterizează prin leziuni keratozice sub formă de plăci ovalare sau rotunde, cu centrul deprimat şi cu un burelet periferic (cu aspect de “zid de incintă”). Leziunile sunt puţin numeroase, localizate îndeosebi pe extremităţile membrelor, de unde şi alte denumiri ale bolii: hiperkeratoză centrifugă atrofiantă, hiperkeratoză excentrică, ke-ratodermie excentrică. POROKERATOZĂ PALMOPLANTARĂ MANTOUX / porokeratose palmoplantaire de Mantoux / Mantoux’s porokeratosis. [Charles Mantoux, medic francez, (Paris, Le Cannet, 1877-1947.] Formă de *porokeratoză punctată, uneori asociată cu nevomatoza bazocelulară (‘sindrom Gorlin-Goltz). Se caracterizează prin prezenţa la nivelul palmelor şi plantelor a unor cornificări mici, punctiforme, dure, translucide. Elementele de cornificare sunt situate în epiderm şi prezintă adesea mici cavităţi. POROM, s. n. / porome, s. f. / poroma. [(jr. poroma = calus.] 1) îngroşare, ‘induraţie a pielii, consecutivă unui flegmon. 2) Formaţiune tumorală dezvoltată din porii excretori sau foli-culari. V. porom ecrin, porom folicular. POROM ECRIN / porome eccrine / eccrine poroma. Tumoră benignă dezvoltată din porţiunea intraepidermică a porilor excretori ai ‘glandelor sudoripare ecrine. Se manifestă clinic printr-o tumefacţie de culoare roşie, localizată cel mai frecvent la nivelul plantei sau al palmei. POROM FOLICULAR / porome folliculaire / follicular poroma. Tumoră benignă derivată din canalul pilar, al ‘foliculului pilos. POROS, adj. / poreux, -euse, adj. / porous. [(jr. poros = por, conduct, pasaj.] Care este străbătut de pori sau posedă o multitudine de mici orificii. PORTAL, adj. / portal, -ale, aux, adj. / portal. [Lat. porta = poartă, intrare.] Care se referă la vena portă sau la sistemul venos portal. PORTOCAV, adj. / porto-cav, -e, adj. / porta-caval. [Lat. porta = poartă, intrare; cavum = gaură] Aparţinând venei porte şi venei cave inferioare. Ex.: anastomoză p. PORTOGRAFIE, s. f. / portographie, s. f. / portography. [Lat. porta = poartă; gr. graphein = a scrie.] Procedeu radiografie care constă în vizualizarea traseului venei porte după injectarea unui produs de cercetat opac la raze X, frecvent intraopera-tor prin vena ileală (ileoportografie), direct prin puncţie trans-splenică (‘splenoportografie transhepatică) sau prin vena ombilicală (‘ombilicoportografie). POSOLOGIE, s. f. / posologie, s. f. / posology. [(jr. poson = cât de midt, ce cantitate; logos = ştiinţă] 1) Studiul dozelor terapeutice ale diverselor medicamente în funcţie de vârstă, sex, starea bolnavului, ca şi de alţi factori. V. de ex. crono-farmacologie. 2) Cantitatea totală dintr-un medicament, estimată în funcţie de vârsta şi greutatea bolnavului, administrată o dată sau, de obicei, de mai multe ori în timpul tratamentului unei boli. POST ABORTUM / post abortum / post abortum. [Lat. post = după; ab = îndepărtat de; ortus = naştere.] Perioadă consecutivă unui ‘avort. POST CIBUM / post cibum / post cibum. [Lat. post = după; cibus = hrană, mâncare.] Locuţiune latină semnificând după masă, după prânz. POSTCRITIC, adj. / postcritique, adj. / post-ictal. [Lat. post = după; criticus, de la crisis = criză] Care survine după o criză. Sin.^ postictal, angl. nerecomandat. POST-CURĂ, s. f. / post-cure, s. f. / post-cure. [Lat. post = după; curare = a îngriji, a trata] 1) Asistenţă medicală după un tratament intens medicamentos sau chirurgical. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la perioada care urmează tratamentului de dezintoxicare a unui alcoolic sau toxicoman. Pe lângă asistenţa medicală se asociază şi un program de reinserţie socială sau socioprofesională pe termen mediu şi lung. POSTECTOMIE, s. f. / posthectomie, s. f. / posthectomy. [(jr. posthe = prepuţ; ektome = eiţcizie.] Sin.: circumcizie (v.). POSTEOTOMIE, s. f. / postheotomie, s. f. / postheotomy. [(jr. posthe = prepuţ; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Sin.: circumcizie (v.). POSTERIOR, adj. / posterieur, -e, adj. / posterior. [Lat. posterior = care stă în urmă, comparativ de la posterus = care vine după, de la post - după] Termen care se referă la poziţia faţă de o anumită structură anatomică, cu situare în spatele acesteia. Ant.: anterior. Sin.: dorsal. Ex.: cordon p. ai măduvei. POSTHIPOFIZAR, adj. / post-hypophysaire, adj. / post-hypophyseal. [Lat. post = după; gr. hypo = sub; physis = creştere, de la phyein = a creşte.] Care se află în relaţie cu lobul posterior al hipofizei. V. hormon posthipofizar. POSTHIPOFIZĂ, s. f. / post-hypophyse, s. f. / post-hypoph-ysis. [Lat. post = după; gr. hypo = sub; physis = creştere, de la phyein = a creşte.] Lobul posterior al hipofizei. Sin.: neu-rohipofiză (v. hipofiză). POSTICTAL, adj. / postcritique, adj. / postictal. [Lat. post = după; ictus = lovitură, şoc.] Angl. nerecomandat, sin. cu post-critic (v.). POSTITĂ, s. f. / posthite, s. f. / posthitis. [(jr. posthe = prepuţ; -ită.] Inflamaţie a ‘prepuţului. POSTÎNCĂRCARE VENTRICULARĂ / post-charge ventriculare / ventricular afterload. Presiune suplimentară care ar trebui dezvoltată de ventricul în timpul contracţiei pentru a evacua complet volumul sanguin conţinut. Corespunde factorilor care se opun expulziei sanguine: rezistenţa arterială şi arteriolară, grosimea şi rezistenţa pereţilor, geometria ventriculară. POSTMENOPAUZĂ, s. f. / postmenopause, s. f. / postmeno-pausal. Denumire de ansamblu pentru tulburările care survin după ‘menopauză. POSTMENSTRUAL, adj. / post-menstruel, -elle, adj. / post-menstrua. [Lat. post = după; menstruus = în fiecare lună, de la mensis = lună] Despre perioada imediat următoare ‘menstruaţiei. POST MORTEM / post mortem / post-mortem. [Lat. post = după; mors, morţiş = moarte.] Expresie latină semnificând după moarte. POSTNATAL, adj. / post-natal, -ale, -als, adj. / postnatal. [Lat. post = după; natalis = referitor la naştere, de la natus 832 POSTOPERATOR POTENŢIAL DE MEMBRANĂ = născut şi naşei - a st naşte.) Care are legătură cu perioada imediat următoare naşterii sau se produce în această perioadă. POSTOPERATOR, adj. / post-operatoire, adj. / post-operative. [Lat. post = după; operări = a lucra, de la opus, operis = muncă, lucrare.) Care se efectuează sau are loc după o operaţie şi este, în general, în legătură cu aceasta. POST-PARTUM, adj., s. n. / post-partum, adj., s. m. / post-partum. [Lat. post = după; partus = naştere, de la părere = a naşte.) 1) Sin.: lehuzie. (v.) 2) Despre fenomenele normale sau patologice care se produc în această perioadă. POSTPRANDIAL, adj. / post-prandial, -ale, -aux, adj. / post-prandial. [Lat. post - după; prandium - prânz.) Care survine după prânz, *post cibum şi, în general, după orice ingestie semnificativă de alimente. POSTTRAUMATIC, adj. / post-traumatique, adj. / posttrau-matic. [Lat. post = după; gr. trauma, -atos = rană) Care se produce după un traumatism, sau este consecinţa acestuia. POSTURAL, adj. / postural, -ale, -aux, adj. / postural. [Ţr. posture, din it. postura = postură, atitudine.) Care este în relaţie cu poziţia corpului sau depinde de această poziţie. POSTURĂ, s. f. / posture, s. f. / posture. [Ţr. posture, din it. postura = postură, atitudine.) Sin.: atitudine (v.). POSTUROGRAFIE, s. f. / posturographie, s. f. / posturogra-phy. Explorarea 'posturii prin testarea celor trei componente ale sale: proprioceptivă, vestibulară şi vizuală. POSTUROLOGIE, s. f. / posturologie, s. f. / Alexander’s tech-nique. [Ţr. posture, din it. postura = postură, atitudine; gr. logos = ştiinţă) Tehnică concepută în secolul trecut de actorul australian Frederick Mathias Alexander şi dezvoltată de discipolii săi, care urmăreşte corectarea poziţiilor şi atitudinilor corporale greşite, pornind de la premiza că o postură incorectă se reflectă negativ asupra funcţiilor somatice şi psihice. V. şi medicină alternativă. POTABIL, adj. / potable, adj. / potable. [Lat. potabilis = care se poate Bea, de la potare = a Bea, din gr. potos = Băutură) Care poate fi băut fără nici un risc. POTASIU, s. n. / potassium, s. m. / potassium. [Olandeză potasch, germ. Potasche, de la Pot = vas, oală, Asche = cenuşă) Elementul chimic (simbol K, de la denumirea în germană, Kallium) nr. 19, cu greutatea atomică 39,102 şi densitatea 0,86 g/cm3. Metal alcalin, de culoare argintie, foarte răspândit în natură în combinaţii organice sau anorganice. Plantele sunt bogate în p., care reprezintă unul din principalii agenţi fertilizanţi. Astfel, cenuşa de lemn conţine circa 20% p. (sub formă de K20). în organismele animale, deşi p. este prezent în cantitate mică (circa 0,35% în corpul uman), este cel mai important cation intracelular. împreună cu sodiul, sub formă ionică, p. joacă un rol capital în transmiterea 'impulsului nervos, determinând modificări ale potenţialului electric mem-branar, prin trecerea la nivelul 'canalelor ionice specifice. Neuronii centrali sunt extrem de sensibili la variaţiile concentraţiei de p., în exces acesta determinând deprimarea funcţiilor neuronale. De aceea, blocarea canalelor ionice este incompatibilă cu viaţa. De asemenea, p. participă la echilibru hidro-electrolitic din organism. Nevoile unui adult în p. sunt de circa 3 g pe zi. Concentraţia sa în sânge reprezintă 'kaliemia, iar în urină, 'kaliuria. Concentraţii normale: în sânge, 3,5-5,3 mEq/l (3,5-5,3 mmol/l), în urină, 1-5 g/24h (36-128 mEq/l sau mmol/24h). Lipsa p. antrenează 'hipokaliemia. Sin.: kaliu (desuet). POTENŢARE, s. f. / potentialisation, s. f. / potentiation, potentialization. [Lat. medievală potentialis, de la potens, -ntis = puternic şi posse = a putea] Acţiune sinergică a două medicamente, care este mai mare decât suma efectelor fiecăruia dintre cele două medicamente administrate separat. POTENŢĂ, s. f. / puissance, s. f. / potency. [Lat. potentia = putere, de la posse = a putea) 1) Capacitatea masculului de a desfăşura actul sexual. 2) Rezultatul operaţiilor de transformare a unui remediu ponderabil într-o diluţie infinitezimală. Reprezintă forma de administrare a remediilor în 'homeopatie. POTENŢIAL, adj., s. n. / potentiel, adj., s. m. / potenţial. [Lat. medievală potentialis, de la potens, -ntis = puternic şi posse = a putea] 1) Care există şi este capabil de acţiune, dar rămâne inactiv. 2) Capacitatea unui sistem de a degaja, în anumite condiţii, o energie definită. 3) în fizică, p. este mărimea scalară sau vectorială prin care sunt caracterizate diferite corpuri fizice, electrice, magnetice, de gravitaţie, ionice sau fenomenele termodinamice. 4) în fiziologie, termenul este utilizat îndeosebi cu referire la fenomenele bioelectrice. V. potenţial de acţiune, potenţial de repaus. POTENŢIAL DE ACŢIUNE / potentiel d’action / action potenţial. Secvenţă scurtă şi stereotipă de modificări (de tip “tot sau nimic”) ale 'potenţialului de repaus al unei celule excitabile, în caz de activare celulară, adică sub influenţa unei excitaţii suficiente, supraliminare. Această secvenţă este constituită de o 'depolarizare urmată de o 'repolarizare. în cursul p. de a. potenţialul de membrană tinde către valori pozitive, trecând de la circa -70 mV la +30 mV (p. de a. având, deci, o amplitudine de circa 100 mV). în cazul celulelor nervoase şi ale muşchiului scheletic p. de a. durează circa 2 ms, iar în cazul muşchiului cardiac circa 350 ms. în esenţă, p. de a. este consecinţa deschiderii, după repolarizarea de circa 20 mV declanşată de stimul, a 'canalelor de sodiu, care durează circa 1 ms, urmată de deschiderea 'canalelor de potasiu (repolarizare). POTENŢIAL CHIMIC / potentiel chimique / Chemical power. 'Entalpia liberă a unui 'mol de substanţă în cadrul unui sistem cu compoziţie chimică cunoscută, condiţiile exterioare fiind determinate. Entalpia liberă totală a sistemului reprezintă suma p. c. ale tuturor constituenţilor. POTENŢIAL DE DEMARCAŢIE / potentiel de demarcation / demarcation potenţial. Diferenţa de potenţial dintre suprafaţa intactă a unui muşchi sau a unui nerv şi zona lezată a acestora. Sin.: potenţial de leziune. POTENŢIAL ELECTRIC / potentiel electrique / electric potenţial. Mărime fizică ce poate fi definită în orice punct al unui conductor sau dielectric aflat în câmp electric. P. e. este o mărime scalară, numeric egală cu lucrul mecanic executat de forţele electrice care deplasează o sarcină electrică egală cu o unitate, dintr-un punct al^ câmpului electric creat de o altă sarcină electrică la infinit. în Sistemul Internaţional, p. e. se măsoară în volţi (V). POTENŢIAL ELECTROCINETIC / potentiel electrocinetique / electrokinetic potenţial. Sin.: potenţial zeta (v.). POTENŢIAL IMPUS / potentiel impose / voltage clamp. Metodă de studiu al influenţei potenţialului de membrană asupra permeabilităţii acesteia la ioni. P. i. constă în a impune o diferenţă de potenţial între un electrod intracelular şi un electrod extracelular şi în a măsura curentul necesar menţinerii acestei diferenţe de potenţial. în cazul 'canalelor ionice, de ex., efectul blocanţilor specifici ai canalelor permite calculul fracţiunii de curent ce traversează aceste canale. V. patch-clamp. POTENŢIAL DE LEZIUNE / potentiel de lesion / injury potenţial. Sin.: potenţial de demarcaţie (v.). POTENŢIAL DE MEMBRANĂ / potentiel de membrane / membrane potenţial. Diferenţa de potenţial între două soluţii separate de o membrană. P. de m. nu există decât dacă se produce o diferenţă de concentraţie între unul sau mai mulţi 833 POTENŢIAL DE MEMBRANĂ PLASMATICĂ POZIŢIE ANATOMICĂ ioni, pentru care membrana este permeabilă. V. potenţial în repaus, potenţial de membrană plasmatică. POTENŢIAL DE MEMBRANĂ PLASMATICĂ / potentiel de membrane plasmique / plasmic membrane potenţial. Potenţialul citosolului în raport cu cel al mediului extracelular. El este întotdeauna negativ în raport cu celula în repaus. Membrana plasmatică a celulelor animale în repaus este puţin permeabilă pentru Na+. Pompa de Na+/K+ a membranei menţine o concentraţie de Na+ de 10-20 de ori mai mică în citosol decât în lichidul extracelular. Inegalitatea este compensată printr-o concentraţie crescută de K+, pentru care membrana este destul de permeabilă. *P. de m. p. în repaus (cu valori între -30 mV şi -100 mV, în funcţie de tipul celular) este cu atât mai negativ cu cât membrana este mai permeabilă la K+ decât la Na+. Permeabilitatea pentru CI" este destul de crescută, acest ion fiind în echilibru electrochimie la celula în repaus. 'Potenţialul de acţiune rezultă în principal datorită unei creşteri temporare a permeabilităţii pentru Na+. în prezent se ştie că variaţiile permeabilităţii membranei plasmatice, atât pentru Na+ cât şi pentru K+ se datorează în principal deschiderii sau închiderii 'canalelor ionice specifice acestor cationi. POTENŢIAL NERNST / potentiel de Nernst / Nernst’s potenţial. [Walter Hermann Nernst, chimist fii fizician german, Qdttingen, ‘Berlin, premiul 9\(pBel pentru chimie în 1920, 1864-1941.) Diferenţa de potenţial (voltaj) produsă la nivelul feţelor unei membrane prin gradientul de concentraţie şi de potenţial al ionilor care pot difuza prin porii membranei, în timp ce ionii cu sarcină opusă nu pot traversa membrana. POTENŢIAL DE OXIDOREDUCERE / potentiel d’oxydoreduc-tion / oxidation-reduction potenţial. Sin.: potenţial redox (v.). POTENŢIAL POST-SINAPTIC / potentiel post-synaptique / post-synaptic potenţial. Diferenţă de p. care apare la nivelul membranei plasmatice a elementului postsinaptic (nerv, muşchi), în cazul propagării excitaţiei. Se deosebesc două tipuri de p. p.-s.: în cazul unei depolarizări, p. p.-s. este numit excitator, iar în cazul unei hiperpolarizări, este vorba despre un p. p.-s. inhibitor. POTENŢIAL REDOX / potentiel redox / redox potenţial. Mărime care măsoară afinitatea unui transportor pentru electroni. Trecerea electronilor de la orbitalul unui atom la orbitalul altui atom nu se poate produce decât dacă energia electronului în primul orbital este superioară celei a electronului din orbitalul acceptor. Formula Nernst permite corelarea acestor energii cu p. r. (notat cu simbolul rH), care poate fi calculat, permiţând cunoaşterea orientării reacţiilor fie către oxidare, fie către reducere. Sin.: potenţial de oxidoreducere. POTENŢIAL DE REPAUS / potentiel de repos / resting potenţial. 'Potenţialul de membrană al unei celule vii în absenţa stimulării. Pentru celulele excitabile (celule nervoase şi musculare) valoarea sa este de la -55 mV până la -100 mV, interiorul celulei fiind întotdeauna încărcat electric negativ. Celulele non-excitabile (ex.: celule gliale) pot prezenta, de asemenea, un p. de r. Cauzele p. de r. sunt repartiţia inegală a ionilor prin membrana celulară şi o permeabilitate crescută a membranei pentru K+, deoarece în repaus canalele specifice acestui cation sunt deschise. De aceea, p. de r. este în esenţă un potenţial de K+. 'Pompa de sodiu, care antrenează o deplasare de sarcini pozitive în afara celulei nu contribuie decât cu -10 mV până la -20 mV la producerea p. de r. Sin.: potenţial de membrană. POTENŢIAL ZETA / potentiel dzeta / electrokinetic potenţial. Diferenţa de potenţial existentă între o particulă în mişcare şi lichidul care o conţine. Sin.: potenţial electrocinetic. POTENŢIALE EVOCATE / potentiels evoques / evoked poten-tials, brainstem evoked responses. Răspunsuri electrice ale sistemului nervos consecutive stimulării senzoriale provocate (vizuale, auditive sau senzitive). Se înregistrează după câteva milisecunde, sud formă de unde al căror aspect şi moment de apariţie se modifică în caz de anomalii ale traiectelor periferice sau centrale vizuale, auditive şi somestezice. Abrev. engl.: BER. POTENŢIALE VENTRICULARE TARDIVE / potentiels ventri-culaires tardifs / late ventricular potentials. P. înregistrate pe cale epicardică sau prin electrocardiografie cu înaltă amplificare, care se proiectează în porţiunea iniţială a segmentului ST, de mică amplitudine, culese cel mai frecvent la marginea zonei ischemice la coronarienii cu antecedente de aritmie ventriculară gravă. POTOCITOZĂ, s. f. / potocytose, s. f. / potocytosis. [Qr. potos = Băutură; kytos = celulă; -oză.] Proces de degeneres-cenţă şi de moarte celulară, caracterizat prin apariţia de *va-cuole membranare. Se observă la celulele libere ale măduvei şi sângelui. V. şi zeioză. POTOMANIE, s. f. / potomanie, s. f. / potomania. [Qr. potos = Băutură; mania = neBunie.) Tulburare a conduitei alimentare caracterizată prin nevoia incoercibilă de a bea constant. P. poate induce un 'diabet insipid adevărat şi trebuie distins de 'dipsomanie, care semnifică un consum excesiv de băuturi alcoolice. POŢIUNE, s. f. / potion, s. f. / potion, potio, potiones (lat.). [Lat. potio, -onis = Băutură medicinală) Preparat medicamentos 'magistral, lichid, destinat administrării orale. Este compusă din: medicament activ, adjuvant, excipient şi corectiv. POUPINEL, s. n. / poupinel, s. m. / dry heat sterilizer. [Poupinel, medic francez, ‘Paris, sec. XIX) Aparat pentru sterilizarea prin căldură uscată (încălzire electrică). POXVIRIDAE / Poxviridae / Poxviridae. [‘Ltigl. pox = erupţie pustîdoasâ oBservată în cursul variolei; lat. virus = venin, otravă.) Familie de virusuri ADN, cu simetrie elicoidală, cu anvelopă şi structură complexe, de dimensiuni mari (0,2-0,3 pm), cu multiplicare intracelulară. P infectează omul, animalele, păsările şi insectele. La om P. cuprind: virusul variolei, virusul vaccinei, virusul ce determină *moiluscum conîa-giosum şi al 'paravaccinei. Sin.: poxvirus. POXVIRUS, s. n. / poxvirus, s. m. / poxvirus. [‘Engl. pox = erupţie pustuloasă oBservată în cursul variolei; lat. virus = venin, otravă) Sin.: Poxviridae (v.). POZITIV, adj., s. n. / positif, -ive, adj., s. m. / positive. [Lat. positivus - care se Bazează pe ceva, de la ponere = a pune.) 1) Care relevă o realitate concretă, care atestă prezenţa unui element, a unui efect căutat. Ex.: test p., diagnostic p. 2) Despre o particulă, un ion sau o grupare chimică din care lipsesc electroni. 3) Referitor la unul din polii unei surse de curent continuu. 4) Probă fotografică pe sticlă sau pe hârtie, reproducând în negru zonele întunecate şi în alb zonele cu tentă deschisă. V. şi negativ. POZITON. Var. pentru pozitron (v.). POZITRON, s. m. / positron, positon, s. m. / positron. [Lat. positivus = care se Bazează pe ceva, de la ponere = a pune; gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare.) Particulă de aceeaşi masă cu 'electronul şi de sarcină electrică egală dar pozitivă. Var.: poziton. V. şi tomografie prin emisie de pozitroni. POZIŢIE, s. f. / position, s. f. / position. [Lat. positio, -onis = punere, de la ponere = a pune.) 1) Atitudine spontană luată sub influenţa tulburărilor într-o anumită boală sau recomandată de medic, pentru un examen sau o operaţie. 2) în timpul 'naşterii, orientarea celui mai mare diametru al 'prezentaţiei în raport cu diametrul de 'angajare al bazinului matern. POZIŢIE ANATOMICĂ / position anatomique / anatomica! position. Atitudine de referinţă a corpului uman în anatomie, în ortostatism, cu palmele înainte. 834 POZIŢIE DORSOSACRATĂ PRECOCE POZIŢIE DORSOSACRATĂ / position gynecologique / dor-sosacral position, lithotomy position. Sin.: poziţie ginecologică (v.). POZIŢIE DORSOSACRATA DECLIVA / position dorso-sacree declive / Trendelenburg’s position. Sin.: poziţie Trendelenburg (v.). POZIŢIE DE FUNCŢIE / position de fonction / funcţional position. P. a unei articulaţii care, în caz de blocaj al acesteia, antrenează impotenţa funcţională cea mai puţin jenantă pentru pacient. POZIŢIE GENUCUBITALĂ / position genu-cubitale / genucu-bital position, knee-elbow position. Poziţie adoptată de pacient la solicitare, în cadrul examenului clinic. Bolnavul este aşezat cu faţa în jos, cu coapsele uşor flectate pe bazin, spriji-nindu-se pe coate şi genunchi, care se află în acelaşi plan orizontal. POZIŢIE GENUPECTORALĂ / position genupectorale / genu-pectoral position, knee-chest position. P. în genunchi, cu corpul flectat spre coapse şi pieptul apropiat de genunchi. Este o poziţie pentru examen^ ginecologic sau rectal. POZIŢIE GINECOLOGICĂ / position gynecologique / dor-sosacral position, lithotomy position. P. de decubitus dorsal, cu flectarea coapselor pe bazin şi a gambelor pe coapse (care sunt în abducţie), călcâiele sau gambele sprijinindu-se pe etriere. P. g este utilizată la persoanele de sex feminin pentru examenul ginecologic sau pentru intervenţie chirurgicală pe cale vaginală. La pacienţii de sex masculin este utilizată pentru intervenţiile chirurgicale perineorectale. Sin.: poziţie dorsosacrată. POZIŢIE TRENDELENBURG / position de Trendelenburg / Trendelenburg’s position. [Friedrich Trendelenburg, chirurg german, profesor (succesiv) (a Hţostocfa (Bonn şi Leipzig, 1844-1924.] P. în decubitus dorsal a pacientului, cu capul mai jos decât pelvisul, obţinută prin înclinarea mesei de operaţie în diferite unghiuri. Se utilizează în cursul operaţiilor ginecologice pe cale abdominală şi în cazul reanimării nou-născuţilor. Sin.: poziţie dorsosacrată declivă. PRAG, s. n. / seuil, s. m. / threshold. [Si pragu = prag.] 1) Valoare minimală (p. inferiot) sau maximală (p. superiot) pe care o poate avea o mărime în vederea producerii unui efect sau a detecţiei acestuia. Fără precizare, termenul este utilizat cu referire la p. inferior. V. p. renal, p. de audibiliîate. 2) Nivel de intensitate minimală sub care nu mai este percepută nici 0 excitaţie sau excitaţia rămâne fără răspuns. Sin.: limită. PRAG DE AUDIBILITATE / seuil d’audibilite / auditory threshold. Cea mai mică putere acustică susceptibilă să producă o senzaţie sonoră. Se exprimă în 'decibeli şi variază în funcţie de frecvenţa sunetului, atingând o valoare minimă între 1 000 şi 5 000 Hz. Pentru o ureche normală, pragul de 1 000 Hz este considerat ca nivel zero (W = 12-12 watt/m2). PRAG DE FRACTURĂ / seuil fractuaire / bone fracture threshold. Prag teoretic al masei osoase sub valoarea căreia riscul de fractură este crescut. PRAG LUMINOS BRUT / seuil lumineux brut / light threshold. Intensitatea luminoasă minimă care produce o senzaţie vizuală. PRAG LUMINOS DIFERENŢIAL / seuil lumineux differentiel / light differential threshold. Cea mai mică diferenţă de intensitate luminoasă care poate fi discriminată de analizatorul vizual. PRAG RENAL / seuil renal / renal threshold. Concentraţia minimă a unei substanţe din plasma sanguină de la care substanţa respectivă apare în urină. Substanţele fără prag nu sunt niciodată reabsorbite complet de tubulii renali. Substanţele cu prag, asemenea glucozei, sunt reabsorbite până la concentraţia maximă de reabsorbţie tubulară pe minut. PRAG STAPEDIAN / seuil stapedien / stapedius reflex threshold. Intensitate minimă pe care trebuie să o atingă o excitaţie sonoră pentru a declanşa 'reflexul stapedian. PRAGMATAGNOZIE, s. f. / pragmatoagnosie, s. f. / prag-matagnosia. [Qr. pragma, -atos = fapt; a - priv.; gnosis = percepere, cunoaştere, de ta gnonai = a cunoaşte.] Incapacitatea de a recunoaşte obiecte cunoscute. PRAGMATAMNEZ1E, s. f. / pragmatamnesie, s. f. / prag-matamnesia. [Qr. pragma, -atos = fapt; amnesia = uitare, de ta a — priv., mneme = memorie şi mnasthai = a-şi aminti] Incapacitatea unui subiect de a-şi aminti aspectul obiectelor. PRANDIAL, adj. / prandial, -ale, -aux, adj. / prandial. [Lat. prandium = prânz.] Care are legătură cu mesele, cu prânzul, care survine în timpul meselor, în legătură cu alimentaţia. PRAVASTATINĂ, s. f. / pravastatine, s. f. / pravastatine. V. statină (def. 1). PRAXIE, s. f. / praxie, s. f. / praxis. [Qr. praxis = acţiune, practică, de ta prattein = a acţiona] Termen care defineşte capacitatea fiziologică de coordonare a actelor motorii pentru realizarea unui scop sau a unei intenţii date. P. se află în relaţie cu procesele de învăţare. Ant.: apraxie (patologică). PRÂNZ BOYDEN / repas de Boyden / Boyden’s meal. [Edward Allen Boyden, anatomist american, 1886-1977.] Sin.: probă Boyden (v.). PRÂNZ DE PROBA / repas d'epreuve / meal test. Prânz alcătuit dintr-o cantitate determinată de alimente simple, ingerat de un bolnav în vederea studiului 'chimismului gastric. După ingestia prânzului este declanşată secreţia gastrică, recoltată în continuare, prin 'tubaj. PREADAPTARE, s. f. / preadaptation, s. f. / preadaptation. [Lat. prae = înainte; adaptare = a potrivi] Anticipare a nevoilor ce vor surveni ulterior (L. Cuenot). PREANESTEZIC, adj., s. n. / preanesthesique, adj., s. m. / prean(a)esthetic. [Lat. prae = înainte; gr. an - priv.; ais-thesis = senzaţie, sensiSditate.] Termen utilizat pentru a denumi medicamentele utilizate ca 'premedicaţie în cazul unor anestezii potenţate, de obicei cu efecte miorelaxante şi sedaţi ve. PRECANCER, s. n. / precancere, s. m. / precancer. [Lat. prae = înainte; cancer, cancri = rac, crab.] Orice leziune care poate suferi o transformare malignă, orice boală care poate evolua către un cancer. Sin.: precanceroză. PRECANCEROZĂ, s. f. / precancerose, s. f. / precarcinoma. [Lat. prae = înainte; cancer, cancri = rac, crab; -oză.] Sin.: precancer (v.). PRECIPITARE, s. f. / precipitation, s. f. / precipitation. [Lat. praecipitatio, -onis = cădere, prăbuşire, de ta praecipitare = a arunca jos.] Formarea unui 'precipitat. V. şi imunoprecipitare. PRECIPITAT, s. n. / precipite, s. m. / precipitate. [Lat. prae-cipitatus, de ta praecipitare = a arunca jos.] Rezultatul unei reacţii chimice, în care din doi reactanţi cu diferite stări de agregare rezultă un corp insolubil în mediul de reacţie. PRECIPITINĂ, s. f. / precipitine, s. f. / precipitin. [Lat. praecipitare = a arunca jos; -ină.] Anticorp capabil să determine un precipitat vizibil cu antigenul său specific, din cauza insolubilităţii complexului antigen-anticorp format. PRECIROZĂ, s. f. / precirrhose, s. f. / precirrhosis. Ansamblul de semne care preced ciroza şi sunt expresia tulburărilor funcţiilor hepatice: tulburări gastrice şi intestinale, 'acolie pigmentară, 'urobilinurie, 'glicozurie alimentară. PRECLINIC, adj. / preclinique, adj. / preclinical. [Lat. prae = înainte; gr. klinikos = referitor ta pat, de ta kline = pat.] Stadiul unei boli în care nu este încă decelabilă nici o manifestare clinică. PRECOCE, adj. / precoce, adj. / precocious. [Lat. preacox, -ocis = care se coace înainte de vreme, de ta preacoquere = a se coace mai devreme (prae = înainte; coquere = a coace). J 1) Care se dezvoltă fizic sau psihic înainte de vârsta normală, 835 PRECOMĂ PREHORMON care este mai matur în comparaţie cu cei de aceeaşi vârstă. 2) Despre manifestări care apar în perioada de debut a unei boli sau chiar înainte de aceasta. PRECOMĂ, s. f. / precoma, s. f. / precoma. [Lat. prae = înainte; gr. koma = somn adânc.] Stare neuropsihică premergătoare ‘comei, îndeosebi în encefalopatia hepatică. Se caracterizează prin ‘obnubilare mentală variabilă, ca şi prin alte simptome care depind de etiologia stării comatoase. PRECOMĂ DIABETICĂ / precoma diabetique / diabetic precoma. Perioadă premergătoare ‘comei diabetice, cu durată variabilă, caracterizată prin somnolenţă, cefalee, vomismente, dureri abdominale, miros de acetonă al haienei. PRECONDILIAN, adj. / precondylien, -enne, adj. / precondy-lar. [Lat. prae - înainte; gr. kondylos - vârf, umflătură] Situat înaintea, în faţa unui condil. Ex.: fosetă p. PRECONDIŢIONARE, s. f. / preconditionnement, s. m. / pre-conditioning. Fenomen experimental prin care o scurtă ischemie a miocardului pare să asigure protecţia acestuia împotriva efectelor unei ocluzii coronare mai prelungite. PRECONŞTIENT, s. n. / preconscient, s. m. / preconscious. [Lat. prae = înainte; consciens, de Ca conscire = a şti Bine şi scire = a şti] Termen care grupează toate * reprezentările mentale care nu sunt prezente în câmpul ‘conştienţei, dar care pot accede fără dificultate şi temporar în acest câmp. Trecerea în nivelul conştient se poate face, de ex., prin evocarea unei amintiri. V. inconştient, subconştient. PRECORDIAL, adj. / precordial, -ale, -aux, adj. / precordial. [Lat. prae = înainte; cor, cordis = inima] Cu referire la regiunea situată anterior cordului (frecvent este vorba de zona de proiecţie a cordului pe peretele anterior toracic). Ex.: durere p., regiune p. PRECORDIALGIE, s. f. / precordialgie, s. f. / precordialgia. [Lat. prae = înainte; cor, cordis = inimă; gr. algos = durere.] Denumire pentru durerile de la nivelul ariei precordiale. PRECRITIC, adj. / precritique, adj. / preictal. [Lat. prae = înainte; criticus, de Ca crisis = criză] Care precede o criză, un acces. Sin.: preictal (angl. nerecomandat). PRECURSOR, s. m. / precurseur, s. m. / precursor. [Lat. praecursor, -oris = ceC care deschide drumuC, de Ca praecur-rere - a aCerga înainte.] 1) Denumire generică dată îndeosebi unor substanţe stabile, dar inactive fiziologic, care pot fi convertite în substanţe active: enzime, hormoni, vitamine. 2) Studiu, etapă în sinteza unei substanţe sau în dezvoltarea unei celule. 3) în medicină, un semn sau un simptom care semnalează ocurenţa ulterioară a altor semne sau simptome. PREDIASTOLIC, adj. / prediastolique, adj. / prediastolic. [Lat. prae = înainte; gr. diastole = dilatare, de Ca diastellein = a Cărgi] 1) Care aparţine începutului diastolei. 2) Care apare exact înaintea diastolei. PREDISPOZIŢIE, s. f. / predisposition, s. f. / predisposition. [Lat. prae = înainte; dispositio, -onis = dispunere, aranjament, de Ca disponere = a aranja, a dispune.] Susceptibilitate latentă pentru o boală, care poate fi activată în anumite condiţii. P. reprezintă o formă particulară de ‘teren aparent normal şi este rezultatul acţiunii cumulative a ‘factorilor de risc care induc modificări continue ale caracterelor sau capacităţilor funcţionale ale terenului. Ex.: anumite ‘alotipuri ale Complexului major de histocompatibilitate determină p. pentru o serie de boli. V. şi diateză, predispoziţie genetică, susceptibilitate, teren. PREDISPOZIŢIE GENETICĂ / predisposition genetique / genetic predisposition. Susceptibilitate genetică pentru o boală, dacă aceasta nu este ereditară sau familială. De ex. în cancer: 2-5% din cazuri sunt ereditare, 15-20% familiale, iar 15-20% din cancere sunt fără agregare familială, dar cu p. g. evidentă. PREDNISOLON, s. m. / prednisolone, s. f. / prednisolone. (DCI) C21H20O5. Glucocorticoid sintetic, derivat de hidrocortizon (delta-hidrocortizon), de cinci ori mai activ decât cortizonul. Se poate administra per os, local sau parenteral (sub formă de săruri solubile). PREDNISON, s. m. / prednisone, s. f. / prednisone. (DCI) Glucocorticoid sintetic, derivat de cortizon, care se administrează per os ca antiinflamator (activitate de cinci ori mai mare faţă de cortizon) şi imunosupresiv în numeroase afecţiuni (inflamatorii, reumatismale, degenerative etc.). Sin.: delta-corti-zon. PREECLAMPSIE, s. f. / preeclampsie, s. f. / preeclampsia. [Lat. prae = înainte; gr. eklampsis = Cumină strălucitoare, eiqpCozie, de Ca eklampein = a străluci cu putere, a e?(pCoda.] V. eclampsie şi toxemie gravidică. PREEXCITAŢIE, s. f. / preexcitation, s. f. / preexcitation. [Lat. prae = înainte; excitatio, -onis = trezire, stimulare, de Ca excitare = a stârni, a provoca.] Activare prematură a unei porţiuni a ventriculelor, determinată de transmiterea impulsurilor cardiace pe o cale accesorie celei normale. P. se poate produce şi în cazul unei excitaţii artificiale (mecanică sau electrică) survenită înainte sau concomitent cu impulsul normal fiziologic. Uneori temenul este utilizat ca sin. cu sindromul Wolff-Parkinson-White (v.). PREFORMISM, s. n. / preformation, s. f. / preformation. [Lat. prae = înainte; formare = a da o formă, de Ca forma = formă; -ism.] Teorie a dezvoltării conform căreia sistemele organice sunt deja constituite şi localizate în ou în stadiile cele mai precoce. P. se opune ‘epigenezei. PREFRONTAL, adj. / prefrontal, -ale, -aux, adj. / prefrontal. [Lat. prae = înainte; frons, -ntis = frunte.] Care este situat în partea anterioară a lobului frontal sau a regiunii frontale. PREGANGLIONAR, adj. / preganglionnaire, adj. / pregan-glionic. [Lat. prae = înainte; Cat., gr. ganglion = mică tume-facţie.) Despre o fibră nervoasă vegetativă provenită dintr-un centru nervos şi ajungând la un ganglion. PREGNANDIOL, s. m. / pregnandiol, s. m. / pregnandiol. [Lat. praegnans, -ntis = gravidă, de Ca prae = înainte, naşei = a se naşte; gr. dis = de două ori; -ol ] Catabolit al pro-gesteronului, prezent din abundenţă în urina femeii însărcinate. V. şi tab. const. endocrinol. PREGNENOLOL, s. m. / pregnenolone, s. f. / pregnenolone. Compus intermediar în sinteza hormonilor steroizi, format prin scindarea lanţului lateral al colesterolului între C-20 şi C-22. Are acţiune analogă *foliculinei, *progesteronului, *hormonilor corticosuprarenali, ‘testosteronului, având chiar un efect sper-matogenetic. Preparatele sintetice (p. succinat) sunt utilizate în tratamentul ‘poliartritei reumatoide. PREHENSIUNE, s. f. / prehension, s. f. / prehension. [Lat. prehensio, -onis = prindere, de Ca prehendere = a apuca, a prinde.] Acţiunea de a prinde, îndeosebi cu ajutorul degetelor mâinii. Opoziţia policelui este esenţială. PREICTAL, adj. / precritique, adj. / preictal. [Lat. prae = înainte; ictus = lovitură, şoc.] Sin.: precritic (v.). PREÎNCĂRCARE VENTRICULARĂ / precharge ventriculaire / ventricular preload. Tensiune pasivă dezvoltată în pereţii ventriculari în momentul elongaţiei maxime, la sfârşitul diastolei. Condiţionează volumul telediastolic şi performanţa sistolică. P. v. depinde de mai mulţi factori, în principal de complianţa ventriculară şi întoarcerea venoasă. PREHORMON, s. m. / prehormone, s. f. / prehormone. Precursor al unui hormon. Termenul este în general rezervat hormonilor secretaţi sub formă inactivă. De ex.f tiroxină, testosteron, angiotensină. V. prohormon, preprohormon. 836 PREJUDICIU PREPRO-PROTEINĂ PREJUDICIU, s. n. / prejudice, s. m. / prejudice. [Lat. praeiu-dicium = prejudiciu, de ta prae = înainte, iudicium = ^We-catd] Ansamblul consecinţelor unei afectări corporale asupra situaţiei economice, profesionale şi personale a unui subiect. PREKALICREINĂ, s. f. / prekallicreine, s. f. / prekallikrein. [Lat prae = înainte; gr. kaliikreas = pancreas; -ină.] Proteină plasmatică ce reprezintă proenzima *kalicreinei plasmatice. PRELEUCEMIC, adj. / preleucemique, adj. / preleukaemic. Care precede apariţia unei leucemii. V. preleucemie. PRELEUCEMIE, s. f. / preleucemie, s. f. / preleuk(a)emia. [Lat prae - înainte; gr. leukos = atS; haima, -atos = sânge.] Sindrom caracterizat de obicei printr-un tablou de hematopoieză ineficientă, cu anemie, trombocitopenie şi uneori granulocito-penie asociate cu o măduvă osoasă hipercelulară displazică. Se mai pot adăuga susceptibilitatea crescută la infecţii, ca şi vindecarea lentă a leziunilor apărute accidental la nivelul pielii şi mucoaselor. Diagnosticul de p. este adesea retrospectiv, deoarece semnele menţionate pot fi reversibile sau pot apărea şi în alte boli. în prezent, se apreciază că termenul de p. ar trebui rezervat pentru un sindrom de disfuncţie a hemato-poiezei care în mod tipic precede modificările clasice de leucemie mieloblastică acută şi în care *clonul leucemie este deja apărut, existând o afectare progresivă a hematopoiezei. PRELEVARE, s. f. / prelevement, s. f. / sampling. [Lat. praelevare = a ridica mai înainte, de ta prae = înainte, levare = a ridica.] Termen care defineşte acţiunea de a extrage, în scop explorator, diagnostic, fie un fragment de ţesut (*biopsie), fie o cantitate dintr-un produs de secreţie sau excreţie (pentru un examen, de obicei bacteriologic sau citologic). PREMATUR, adj., s. m. / premature, -e, adj., s. m. / premature. [Lat. praematurus = înainte de vreme, de ta prae = înainte, maturus = copt, matur.] Care se întâmplă sau apare înainte de vreme ori prea devreme, pretimpuriu. P. este: 1) Un copil născut viu, cu greutatea la naştere sub 2 200 g, indiferent de durata sarcinii. 2) Un copil născut viu, după o perioadă de gestaţie sub 36 de săptămâni. PREMATURITATE, s. f. / prematurite, s. f. / prematurity. [Lat. praematurus = înainte de vreme, de ta prae = înainte, maturus = copt, matur.] Starea unui copil ^prematur. PREMAXILAR, adj. / premaxillaire, adj. / premaxillary. [Lat. prae = înainte; maxilla = maxilar.] Care este situat înaintea maxilarului superior. PREMEDICAŢIE, s. f. / premedication, s. f. / premedication. [Lat. praemedicatus = care a tuat înainte un antidot, de ta prae = înainte, medicatio, -onis = remediu, medicaţie.] Metodă de potenţare a unui anestezii care constă în administrarea unor medicamente anterior actului chirurgical sau a unor investigaţii invazive (cateterism, chiuretaj uterin etc.). Medicamentele utilizate (antalgice, anxiolitice, sedative, vagolitice, miorelaxante etc.) mai sunt numite şi *preanestezice. Sin.: prenarcoză. PREMENOPAUZĂ, s. f. / premenopause, s. f. / premeno-pause. Perioadă de câţiva ani (după unii autori până la 10 ani) care precede ‘menopauza şi se caracterizează prin rărirea ‘ovulaţiei şi diminuarea secreţiei de ‘progesteron. PREMENSTRUAL, adj. / premenstruel, -elle, adj. / premen-strual. [Lat. prae = înainte; menstruus = în fiecare tund, de ta mensis = tund.] Care survine înaintea menstruaţiei. V. sindrom premenstrual. PREMOLAR, s. m. / premolaire, s. f. / premolar. NA: dentes premolares (pl.). [Lat. prae = înainte; molaris = măsea] Fiecare dintre cei 8 dinţi (4 superiori şi 4 inferiori) situaţi, câte doi de fiecare jumătate a maxilarelor, între canini şi molari. P. prezintă o coroană bicuspidă şi au de regulă o singură rădăcină. PREMONITORIU, adj. / premonitoire, adj. / premeniter/. [Lat. praemonitorius = care avertizează, de ta praemonere = a atrage dinainte atenţia (prae = înainte; monere = a avertiza).] Despre un semn sau un simptom care, apărând înaintea declanşării unei boli acute, pot constitui un avertisment sau chiar un element de diagnostic. PREMUNIŢIE, s. f. / premunition, s. f. / premunition. [Lat. praemunitio, -onis = protecţie, apărare, de ta praemuniare = a fortifica, a apăra (prae = înainte; munire = a întări, a fortifica).] 1) Stare de rezistenţă la suprainfecţie a unui organism deja infectat. 2) Act, procedeu prin care se procură starea de rezistenţă definită la punctul 1. 3) Un tip special de imunitate de protecţie, în care rezistenţa la boală este conferită de prezenţa în organism a unui număr mic de microorganisme patogene. Cum se observă, termenul rămâne în discuţie. PRENARCOZĂ, s. f. / prenarcose, s. f. / prenarcosis. [Lat. prae = înainte; gr. narke = amorteată, toropeatd; -oză.] Sin.: premedicaţie (v.). PRENATAL, adj. / prenatal, -ale, -als, adj. / prenatal. [Lat. prae - înainte; natalis = referitor ta naştere, de ta natus = născut şi naşei = a se naşte.] Care există sau survine înaintea naşterii, îndeosebi cu referire la fetus. PREOPERATOR, adj. / preoperatoire, adj. / preoperative. [Lat. prae = înainte; operări = a tucra, de ta opus, operis = muncă, tucrare.] Care precede o operaţie, care este efectuat înaintea unei operaţii. Ex.: analizele de laborator p. PREPEPTID, s. n. / prepeptide, s. m. / prepeptide. Produs primar al traducerii ARNmesager al unei proteine conţinând încă *secvenţa semnal sau de adresare. PREPILORIC, adj. / prepylorique, adj. / prepyloric. [Lat. prae = înainte; tat. pylorus, gr. pyloros = portar, din gr. pyle = poartă, ouros = paznic.] Care se află în partea proximală a *pilorului sau a zonei pilorice a stomacului. PREPONDERENŢĂ VENTRICULARĂ / preponderance ventriculare / ventricular preponderance. Stare a inimii caracterizată, pe electrocardiogramă, printr-o deviaţie simplă a axei electrice spre stânga sau spre dreapta. P. v. corespunde variaţiilor pur morfologice ale poziţiei inimii în torace, sau cel mult unui debut de hipertrofie al unuia dintre cei doi ventri-culi. în consecinţă, se poate constata o p. v. stângă sau dreaptă. PREPRANDIAL, adj. / preprandial, -ale, -aux, adj. / prepran-dial. [Lat. prae = înainte; prandium = prânz.] Care survine înainte de masă, de prânzuri. Ex.: durere p. PREPRO-HORMON, s. m. / prepro-hormone, s. f. / prepro-hormone. [Lat. prae = înainte; tat., gr. pro = înaintea, în faţa; gr. hormon = editat, de ta hormaein = a îndemna, a excita.] Moleculă precursoare unui hormon, care conţine *secvenţa semnal, după clivajul acesteia devenind *pro-hor-mon. Cele mai multe peptide sau proteine hormonale sunt sintetizate ca precursori cu pro-secvenţe. PREPRO-INSULINĂ, s. f. / prepro-insuline, s. f. / prepro-insulin. [Lat. prae = înainte; tat., gr. pro = înaintea, în faţa; tat. insula - insută; -iiia ] V. insulină. PRE-PROTEINĂ, s. f. / pre-proteine, s. f. / pre-protein. [Lat. prae = înainte; tat., gr. pro = înaintea, în faţa; gr. protos = primut; -ină ] Lanţ polipeptidic nativ care nu a suferit încă secţionarea proteolitică în *peptid semnal şi proteină. Uneori, proteina este expusă ulterior la o nouă secţionare. PREPRO-PROTEINĂ, s. f. / prepro-proteine, s. f. / prepro-protein. Proteină precursoare a unei *pro-proteine sintetizată la nivelul ribozomilor cu o *secvenţă semnal care permite trecerea sa prin membrana reticulumului endoplasmic şi care este detaşată prin proteoliză, pentru a forma o *pro-proteină. De ex., prepro-insulină, prepro-parathormon. 837 PREPUŢ PRESIUNE ATMOSFERICĂ PREPUŢ, s. n. / prepuce, s. m. / prepuce. NA: preputiurrs penis. [Lat. praeputium = prepuţ.] Repliu cutaneomucos care înconjoară ‘glandul ‘penisului. P. este ataşat la faţa inferioară a glandului prin frâul prepuţului. Se descrie şi un p. al ‘clitorisului (NA: preputium clitoridis). V. şi circumcizie, fimoză, parafimoză. PRESBIACUZIE. Var. pentru prezbiacuzie (v.). PRESBIOFRENIE. Var. pentru prezbiofrenie (v.). PRESBIOPIE. Var. pentru prezbiopie (v.). PRESBIT. Var. pentru prezbit (v.). PRESBIŢIE. Var. pentru prezbiţie (v.). PRESCRIPŢIE, s. f. / prescription, s. f. / prescription. [Lat. praescriptio, -onis = ce este scris înainte, preamBid, introducere, de Ca praescribere = a scrie înainte (prae - înainte; scribere = a scrie).] Recomandări, în scris, pe care medicul le face pacientului privind tratamentul medicamentos (reţeta) şi igieno-dietetic al bolii. PRESELAR, adj. / presellaire, adj. / presellar. [Lat. prae = înainte; sella = fa] Situat înaintea ‘şeii turceşti. PRESENIL, adj. / presenile, adj. / presenile. [Lat. prae = înainte; senilis = Bătrânesc, de Ca senex, senis = Bătrân,] Care se referă la o stare sau la diverse tulburări care precedă îmbătrânirea. PRESENILINĂ, s. f. / preseniline, s. f. / presenilin. [Lat. prae = înainte; senilis = Bătrânesc, de ta senex, senis = Bătrân; -ină.] Proteină membranară posedând 7 domenii transmem-branare, prezentă îndeosebi în neuronii piramidali. P. este implicată în formarea peptidelor ‘amiloide a(3 la care ea este asociată în depozitele amiloide vasculare cerebrale din îmbătrânirea cerebrală şi din boala Alzheimer. Această asociere a fost pusă în evidenţă îndeosebi la nivelul reticulumului endo-plasmatic şi al aparatului Golgi. PRESENIUM, s. n. / presenium, s. m. / presenium. [Lat. pre = înainte; senium = Bătrâneţe.] Perioadă a vieţii care precede bătrâneţea. PRESFIGMIC, adj. / presphygmique, adj. / presphygmic. Se spune despre perioada în care ventriculul stâng începe să se contracte fără să imprime, încă, o mişcare sângelui arterial. PRESINAPTIC, adj. / presynaptique, adj. / presynaptic. Care este situat în amonte faţă de o ‘sinapsă. PRESISTOLIC, adj. / presystolique, adj. / presystolic. [Lat. prae = înainte; gr. systole = contracţie.] Care precede sistola. Ex.: suflu p. PRESIUNE, s. f. / pression, s. f. / pressure. [Lat. pressio, -onis = presiune, de Ca pressare = a presa] 1) Forţa exercitată la nivelul unei suprafeţe, care se exprimă sub forma unui coeficient: presiunea p = F/S, forţa (F) fiind aplicată normal la suprafaţă (S). Presiunea se măsoară în SI în ‘pascali (Pa), newton/m2 (SI) şi în numeroase unităţi tolerate, utilizate deoarece sunt |parte practice: atmosferă, bar, milibar, mm coloană mercur şi cm coloană apă. 2) Forţa exercitată de un lichid asupra pereţilor recipientului, conductului care îl conţine, sau a unui gaz asupra pereţilor incintei. PRESIUNE ARTERIALĂ / pression arterielle / arterial pressure. P. sângelui în artere. Variază invers proporţional cu distanţa la care se află vasul arterial faţă de inimă. P. a. creşte în timpul sistolei, trecând printr-un maximum (p. sistolică sau maximală, Mx) şi diminuează în diastolă, trecând printr-un minimum (p. diastoiică sau minimală, Mn). Diferenţa dintre p. sistolică şi cea diastoiică se numeşte p. diferenţială. P. medie (importantă pentru hemodinamică deoarece asigură curgerea sângelui) care există în artere în cursul întregului ciclu cardiac nu exprimă media aritmetică a valorilor p. sistolice şi p. dias-tolice, ci este mai scăzută decât aceasta, deoarece, aşa cum se observă pe curba pulsului, presiunea se menţine mai mult la nivelul minim, comparativ cu ce! maxim. Valoarea p. a. este condiţionată de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt: debitul cardiac (dependent de forţa de contracţie ventriculară), rezistenţa vasculară periferică, caracteristicile reo-logice ale sângelui, volumul sanguin, elasticitatea pereţilor vasculari. în general, creşterea debitului cardiac influenţează îndeosebi p. sistolică, spre deosebire de creşterea rezistenţei periferice, care influenţează îndeosebi p. diastoiică. P. a. se măsoară cu ‘sfigmomanometrul (tensiometru) şi variază în funcţie de vârstă, origine etnică, ca şi, episodic, în raport cu efortul şi emoţiile. La un adult normal tânăr, p. sistolică are valori de aproximativ 130 mmHg, iar cea diastoiică de 70 mmHg. Pentru variaţiile p. a. în patologie, v. hipertensiune arterială. în SI, p. a. se măsoară în ‘Pascal (Pa). 1 kPa = 7,50062 mmHg. Din cauza valorilor cu totul deosebite faţă de unitatea de măsură clasică (mmHg), introducerea unităţii din SI a fost temporizată. Ca sin. pentru p. a. se utilizează termenul de tensiune arterială, deşi acesta din urmă denumeşte forţa opusă de pereţii arterelor asupra sângelui. V. şi presiune arterială diferenţială, presiune arterială maximă, presiune arterială medie, presiune arterială minimă. PRESIUNE ARTERIALĂ DIFERENŢIALĂ / pression arterielle differentielle / puise pressure. Diferenţa dintre p. a. maximă şi minimă. La normali este cuprinsă între 40-65 mmHg. Se mai numeşte şi p. pulsului. P. a. d. poate creşte (formulă sfig-momanometrică divergentă) în insuficienţa aortică, hiper-tiroidism, fistule arteriovenoase, sau poate scădea (formulă convergentă) în nefrite, insuficienţe cardiace etc. Sin.: tensiune arterială diferenţială. PRESIUNE ARTERIALĂ MAXIMĂ / pression arterielle maxima / systolic pressure. Valoarea p. existente în sistemul arterial în momentul ‘sistolei cardiace (p. sistolică). La normali este cuprinsă între 125 şi 140 mmHg. Sin.: tensiune arterială sistolică, tensiune arteriajă maximă. V. hipertensiune arterială. PRESIUNE ARTERIALĂ MEDIE / pression arterielle moyenne / mean pressure. P. arterială mijlocie dintr-un ciclu cardiac, exprimată în mod curent prin media aritmetică a^ valorilor extreme ale p. a. (p. a. maximă şi p. a. minimă). în clinică, p. a. m. corespunde celei mai mari oscilaţii observate pe cadranul oscilometric al sfigmomanometrului. La normali este cuprinsă între 110 şi 90 mmHg^. Sin.: tensiune arterială medie. PRESIUNE ARTERIALĂ MINIMA / pression arterielle minima / diastolic pressure. Valoarea p. care există în artere în momentul ‘diastolei, adică între două contracţii cardiace (p. diastoiică). La normali este cuprinsă între 80 şi 90 mmHg. Sin.: tensiune arterială diastoiică, tensiune arterială minimă. PRESIUNE ARTERIALĂ OFTALMICĂ / pression arterielle ophtalmique / ophthalmic artery pressure. Presiunea arterială din artera oftalmică determinată la nivelul retinei prin ‘oftal-modinamometrie. Măsurarea sa este utilă, deoarece oferă informaţii asupra presiunii arteriale din sistemul vascular encefalic: 1) O p. a. o. scăzută în raport cu presiunea arterială generală (normal, p. a. o. reprezintă 87% din presiunea diastoiică şi 91% din cea sistolică) indică o cădere de presiune în sistemul carotidian. 2) O p. a. o. crescută indică o rezistenţă crescută în sistemul encefalic, de obicei în arterioscleroză. PRESIUNE ATMOSFERICĂ / pression atmospherique / atmospheric pressure. P. a. este egală cu greutatea tuturor moleculelor de aer din atmosferă situate deasupra punctului unde este efectuată măsurătoarea. Relaţia matematică dintre p. a. şi altitudine este aproximativ logaritmică (p. a. se reduce la jumătate la 5 500 m, la o treime la 8 400 m şi la un sfert la 10 200 m). P. a. normală este egală cu o atmosferă fizică (‘atmosferă) şi se măsoară cu barometrul. Sin.: presiune barometrică. 838 PRESIUNE BAROMETRICĂ PREVENŢIE PRESIUNE BAROMETRICĂ / pression barometrique / baro-metric pressure. Sin.: presiune atmosferică (v.). PRESIUNE CAPILARĂ PULMONARĂ / pression capillaire pul-monaire / pulmonary artery wedge pressure. P. măsurată în cursul cateterismului cardiac la extremitatea unei sonde blocate într-o arteriolă pulmonară, care întrerupe complet curentul sanguin. Este practic egală cu p. din atriul stâng dacă venele pulmonare sunt permeabile. P. c. p. medie este de 5 mmHg şi creşte în cardiopatiile stângi (stenoză mitrală, insuficienţă ventriculară stângă) şi în cardiopatiile congenitale cu şunt stânga-dreapta important ş\ rezistenţă pulmonară normală. PRESIUNE CEREBROSPINALA / pression cerebrospinale / cerebrospinal pressure. V. presiune intrarahidiană. PRESIUNE COLOIDOSMOTICA / pression oncotique / onco-tic pressure. Sin.: presiune^oncotică (v.). PRESIUNE INTRACRANIANĂ / pression intracrânienne / intracranial pressure. P. dintre craniu şi creier, adică de la nivelul fluidului subarahnoidian. PRESIUNE INTRAOCULARĂ / pression intraoculaire / intraocular pressure. P. din interiorul globului ocular, care menţine întinşi pereţii acestuia. în mod normal, p. i. (Poc) variază între 10 şi 22 mmHg (15 mmHg) în medie, este produsă şi reglată de ‘umoarea apoasă. Poc depinde de trei factori, cuprinşi în ecuaţia lui H. Goldmann: P^ = RF + Pv; cei trei termeni au următoarele semnificaţii: F = debitul de secreţie a umorii apoase (secretată de capilarele ‘corpului ciliar), Pv = p. venoasă episclerală, adică p. din sistemul vascular în care este drenată umoarea apoasă, iar R = rezistenţa opusă curgerii între punctul în care fluidul intră şi punctul în care acesta iese din ochi. P^ se măsoară cu ‘tonometrul şi poate creşte dacă cel puţin unul dintre factorii menţionaţi depăşeşte valoarea normală. Sin.: tensiune intraoculară. V. şi glaucom. PRESIUNE INTRARAHIDIANĂ / pression intrarachidienne / cerebrospinal pressure. P. exercitată de LCR în canalul rahidian. PRESIUNE NEGATIVĂ / pression negative / negative pressure. Orice p. mai mică decât *p. atmosferică. PRESIUNE ONCOTICĂ / pression oncotique / oncotic pressure. *P. osmotică determinată de prezenţa coloizilor în soluţie, în cazul interacţiunii plasmă sanguină - lichid interstiţial, ea reprezintă forţa care tinde să contrabalanseze p. din capilarele sanguine. Sin.: presiune coloidosmotică. PRESIUNE OSMOTICĂ / pression osmotique / osmotic pressure. P. necesară pentru a opri ‘osmoza (adică trecerea solventului) printr-o membrană semipermeabilă între o soluţie şi solventul pur al acesteia. P. o. este proporţională cu ‘osrno-lalitatea soluţiei respective. P. o. se exprimă în ‘osmoli sau în mmHg, conform ecuaţiei: 71V = nRT (relaţia Van’t Hoff), în care n = presiunea osmotică a soluţiei, V = volumul soluţiei, n = numărul de ‘moli din soluţie, R = constanta gazelor perfecte, T = temperatura absolută a soluţiei. Ea mai poate fi calculată, de asemenea, prin relaţia lui Pfeffer: n = RTC/M sau C, unde C = concentraţia solvitului şi M = masa unui mol de solvit. Din această ecuaţie rezultă că p. o. este proporţională cu concentraţia ponderală a solventului, invers proporţională cu masa sa moleculară şi proporţională cu temperatura. în cazul soluţiilor electrolitice, se scrie: 7tV = inRT, unde i = gradul de ionizare, ţinând seama de faptul că p. o. depinde de numărul de particule şi nu de numărul de molecule. PRESIUNE OSMOTICĂ EFICACE / pression osmotique effi-cace / effective osmotic pressure. Fracţiunea din *p. o. totală determinată exclusiv de substanţele dizolvate pentru care membranele sunt impermeabile. PRESIUNE PARŢIALĂ / pression partielle / parţial pressure. P. exercitată de fiecare component al unui amestec de gaze. Conform legii lui Dalton, p. p. a unui gaz aflat într-un amestec gazos ocupând volumul V reprezintă p. pe care ar exercita-o gazul dacă ar ocupa singur volumul V. PRESIUNE POZITIVĂ / pression positive / positive pressure. Orice p. mai mare decât ‘p. atmosferică. PRESIUNE TRANSMURALĂ / pression transmurale / trans-mural pressure. Rezultanta presiunilor care se exercită de o parte şi de alta a peretelui unui conduct. PRESIUNE VENOASĂ / pression veineuse / venous pressure. P. exercitată de sânge asupra pereţilor venelor într-un punct definit al sistemului venos. Ea variază în mod normal în diferite regiuni şi în funcţie de poziţia corpului. Se disting: 1) p. v. superficială sau periferică (PVP), măsurată prin puncţie venoasă la plică cotului (în decubitus dorsal); are valoarea de 3-12 cmH20 şi depinde de presiunea aortică medie; 2) p. v. centrală (PVC) de la nivelul auriculului drept sau din porţiunile adiacente ale venelor cave, măsurată prin cateterism venos. Sin.: tensiune venoasă. PRESORECEPTOR, s. m. / pressorecepteur, s. m. / pres-soreceptor. [Lat. pressus = apăsat, de ta pressare = a presa; receptus, de ta recipere = a primi] Sin.: baroreceptor (v.). PRESOTERAPIE, s. f. / pressotherapie, s. f. / pressure the-rapy. [Lat. pressus = apăsat, de Ca pressare = a presa; gr. therapeia = tratament, ae ta therapeuein = a îngriji] Tehnică de tratament mecanic al tulburărilor circulatorii de la nivelul membrelor prin utilizarea unui aparat compus dintr-un manşon gonflabil, care se dispune la nivelul membrului tratat, legat la un compresor alternativ. PRESURIZARE, s. f. / pressurisation, s. f. / pressurization. [Lat. pressus = apăsat, de ta pressare = a presa] Menţinerea unei presiuni ambiante suficiente într-o cabină (avion, navă cosmică) sau a unui echipament de scafandru, pentru a preveni apariţia tulburărilor determinate de modificările presiunii din mediu. PRETIUM DOLORIS / pretium dolores / pretium dolores. iîn tat., preţut durerii] Evaluarea suferinţei îndurate de o victimă de la producerea accidentului până la data consolidării. în unele ţări p. d. este evaluat numeric pentru indemnizarea prejudiciului. PREVALENŢĂ, s. f. / prevalence, s. f. / prevalence. [Lat. praevalentia = superioritate, de ta praevalere = a avea mai midtă putere şi vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Termen care desemnează, conform definiţiei OMS, numărul de cazuri de boală sau de de bolnavi, sau de orice alte evenimente (ex.: accidente) într-o anumită populaţie, fără distincţie între cazurile noi şi cele vechi. P. poate fi exprimată în cifre absolute sau (de obicei) în proporţie faţă de lotul de subiecţi din populaţie. V. şi incidenţă. PREVENTIV, adj. / preventif, -ive, adj. / preventive. [Lat. praeventus, de ta praevenire = a o tua înainte, a preveni (prae = înainte; venire = a veni).] Care se referă la o metodă şi, prin extensie, la o substanţă utilizate pentru ‘prevenţie. Ex.: vaccinare p. Pentru substanţe este preferabil termenul ‘profilactic (utilizat uneori, discutabil, ca sin. pentru p.). PREVENTORIU, s. n. / preventorium, s. m. / preventorlum. [Lat. praeventor, -oris = cet care precede, de ta praevenire = a o tua înainte, a preveni (prae = înainte; venire = a veni).] Unitate sanitară profilactică cu paturi. P. de tuberculoză asigură asistenţă copiilor şi adulţilor din mediul tuberculos, pentru a-i preveni de contaminare. PREVENŢIE, s. f. / prevention, s. f. / prevention. [Lat. praeventus, de ta praevenire - a o tua înainte, a preveni (prae = înainte; venire = a veni).] Ansamblul măsurilor care permit împiedicarea apariţiei, agravării sau a extensiei anumitor boli. Se disting: p. primară, care constă în evitarea bolii, p. secundară, în diminuarea efectelor, iar p. terţiară are drept 839 PREVENŢIE PRIMARĂ PREZENTAŢIE TRANSVERSĂ scop reintegrarea unui subiect în condiţii de viaţă compatibile cu noua sa stare. PREVENŢIE PRIMARĂ / prevention primaire / primary pre-vention. V. prevenţie. PREVENŢIE SECUNDARĂ / prevention secondaire / sec-ondary prevention. V. prevenţie. PREVENŢIE TERŢIARĂ / prevention tertiaire / tertiary prevention. V. prevenţie. PREVERTEBRAL, adj. / prevertebral, -ale, -aux, adj. / pre-vertebral. [Lat. prae = înainte; vertebra = verteBră, de Ca vertere = a întoarce.] Situat anterior vertebrelor şi/sau coloanei vertebrale. PREVEZICAL, adj. / prevesical, -ale, -aux, adj. / prevesical. [Lat. prae = înainte; vesica = vezică.] Situat anterior, în faţa vezicii urinare. PREZBIACUZIE, s. f. / presbyacousie, s. f. / presbyacusia. [Qr. presbys = Bătrân; akousis = auz, de Ca akouein = a auzi] Scădere a auzului, care survine îndeosebi după vârsta de 60 de ani. P. este o surditate de tip neurosenzorial afectând îndeosebi percepţia sunetelor acute. Ea este consecinţa îmbătrânirii fiziologice a urechii interne, ca şi a centrilor de integrare auditivă. Var.: presbiacuzie. PREZBIOFRENIE, s. f. / presbyophrenie, s. f. / pres-byophrenia. [Qr. presbys = Bătrân; phren, phrenos = spirit, minte.] Formă particulară de psihoză presenilă, cu amnezie gravă de fixare (pierderea totală a memoriei faptelor recente), pe fondul unei dezorientări temporospaţiale, asociată cu con-fabulaţii, nelinişte. Afectează aproape exclusiv femeile. Sin.: sindrom Wernicke. Var.: presbiofrenie. PREZBIOPIE, s. f. / presbyopie, s. f. / presbyopia. [Qr. presbys = Bătrân; ops, opos = vedere, văz.] Hipermetropie fiziologică: dificultatea distingerii nete a obiectelor apropiate, cauzată de diminuarea puterii de acomodare a ochiului (în particular prin diminuarea elasticităţii cristalinului), legată de îmbătrânire. Var.: presbiopie. Sin.: prezbiţie. PREZBIT, adj., s. m. sau f. / presbyte, adj., s. m. ou f. / presbyope. [Qr. presbytes = Bătrân.] (Persoană) care este afectată de ‘prezbiopie. Var.: presbit. PREZBIŢIE, s. f. / presbytie, s. f. / presbytia. [Qr. presbytes = Bătrân.] Var.: presbiţie. Sin.: presbiopie (v.). PREZENTARE A ANTIGENULUI / presentation de l’antigene / antigen presentation. Funcţia capitală a moleculelor *com-plexului major de histocompatibilitate (CMH). Constă în prezentarea unui peptid antigenic de o moleculă a CMH receptorului limfocitului T preceptor T). Un limfocit T recunoaşte acest peptid dacă receptorul său este specific complexului CMH-peptid. Peptidele antigenice pot induce o ‘imunitate celulară sau o ‘imunitate umorală: 1) Peptidele inducând o imunitate celulară sunt produşi de proteoliză ai proteinelor endogene, provenind de la celula însăşi sau de la un agent care o infectează. Ele sunt prezentate limfocitelor T de moleculele CMH de clasa I, care sunt exprimate la suprafaţa majorităţii celulelor. Complexul peptid-moleculă de clasa I nu este în general recunoscut decât de un limfocit T CD8. 2) Peptidele inducând o imunitate umorală sunt produsul proteolizei unei proteine pătrunsă în celulă prin endocitoză şi degradată de sistemul endozom-lizozom. Ele sunt prezentate limfocitelor T de moleculele CMH de clasa II. Acestea nu sunt exprimate decât de anumite celule (v. celule prezentatoare de antigeni). Complexul peptid-moleculă de clasa II nu este recunoscut decât de ‘limfocitul T CD4 auxiliar. 3) în ambele cazuri, limfo-citul T nu este activat (v. activare a limfocitelor T) decât dacă peptidul este suficient de puternic legat la molecula CMH. Intensitatea răspunsului imunitar depinde deci de afinitatea peptidului pentru moleculele prezentatoare. Deoarece această afinitate depinde de antigen şi de genotipul CMH (‘sistem HLA), răspunsul imunitar poate fi de intensitate foarte diferită, în funcţie de antigeni şi de indivizi. Activarea impune, de asemenea, o legătură destul de durabilă a limfocitului T cu celula parteneră care prezintă antigenul. Stabilitatea acestei legături este întărită de molecule de aderenţă. PREZENTAŢIE, s. f. / presentation, s. f. / presentation, posi-tion (obst.). [Lat. praesentare = a prezenta, a arăta, de Ca praesens, -ntis = care este de faţă.] Parte a fătului care ia prima contact cu strâmtoarea superioară a bazinului osos matern pentru a se angaja şi a se degaja prima la vulvă, după un mecanism propriu în timpul naşterii. Tipurile mai frecvente de p. sunt: *p. cefalică, *p. craniană, *p. facială, *p. frontală, *p. pelvină, *p. transversă. V. angajare, poziţie. V. şi în continuare. PREZENTAŢIE CEFALICĂ / presentation cephalique / cepha-lic presentation. Tip de p. cu frecvenţă mare (96%), în care fetusul se angajează cu extremitatea cefalică spre strâmtoarea superioară a bazinului mamei. Capul poate fi în flexie (flectat, *p. craniană), în extensie (deflectat, ‘p. facială) sau în poziţie intermediară (*p. frontală). PREZENTAŢIE CRANIANĂ / presentation du sommet / ver-tex presentation. Cea mai frecventă *p. cefalică (peste 95%), ‘eutocică, în care fetusul se angajează cu occiputul spre strâmtoarea superioară a bazinului. Axul vertical al extremităţii cefa-lice se orientează fie spre diametrul oblic stâng, mai frecvent, fie, mai rar, spre cel drept sau, în caz de bazin plat, spre diametrul transversal, ceea ce permite definirea unor poziţii corespondente. PREZENTAŢIE FACIALĂ / presentation de la face / face presentation. *P. cefalică rară (0,15%), în care capul este în poziţie deflectată fetusul angajându-se în travaliu cu masivul facial. Mentonul este considerat punct de reper faţă de strâmtoarea superioară a bazinului, permiţând definirea mai multor poziţii; mai frecvent însă axul vertical al extremităţii cefalice este situat pe diametrul oblic drept al strâmtorii. PREZENTAŢIE FRONTALĂ / presentation du front / brow presentation. *P. cefalică rară, în care capul se găseşte în poziţie intermediară între flexie (flectat) şi extensie (deflectat). In raport cu poziţia piramidei nazale faţă de strâmtoarea superioară a bazinului, se definesc mai multe poziţii (iliacă dreaptă sau stângă anterioară şi posterioară, iliacă transversă). Această p. poate surveni în cursul travaliului, complicaţie care poate fi, uneori, imposibil de soluţionat fără operaţie cezariană. O altă p., p. bregmatică este asemănătoare p. f., fontanela bregmatică fiind luată ca reper. PREZENTAŢIE OBLICĂ / presentation oblique / oblique presentation. Sin.: prezentaţie transversă (v.). PREZENTAŢIE PELVINĂ / presentation du siege / pelvic presentation. Tip de p. cu o frecvenţă sub 4%, în care fetusul tinde să se angajeze cu pelvisul la nivelul ‘strâmtorii superioare a bazinului matern. P. p. este numită completă când gambele sunt flectate pe coapse şi coapsele pe abdomen şi incompletă, varianta cea mai frecventă, când gambele sunt în extensie totală pe coapse şi coapsele sunt flectate pe abdomen, membrele inferioare fiind de-a lungul trunchiului cu plantele la nivelul capului fetal. P. p. este la limita dintre ‘euto-cie şi ‘distocie. V. şi manevră Mauriceau-Smellie. PREZENTAŢIE TRANSVERSĂ / presentation transverse / transverse presentation. P. care se caracterizează prin poziţia transversală sau oblică a fetusului în raport cu strâmtoarea superioară a bazinului mamei. Se descriu mai multe poziţii, în funcţie de umărul care se angajează în strâmtoare şi după cum spatele este situat anterior sau posterior. Această p. (cu 840 PREZERVATIV PRION frecvenţă sub 1%) este 'distocică şi, uneori, poate fi transformată prin 'versiune. Sin.: prezentaţie oblică. PREZERVATIV, s. n. / condom, s. m., preservatif, s. m. / condom. [Lat. praeservare, de Ca prae = înainte, servare = a păstra, a menţine.] Manşon din cauciuc suplu şi extensibil, închis la un capăt, care se aplică pe penis înaintea unui raport sexual, în scop contraceptiv (împiedicarea migrării spermatozoizilor) sau pentru prevenirea contaminării veneriene şi cu HIV. Sin.: condom. V. şi diafragm, pesar. PREZERVATOR, s. m. / preservateur, s. m. / preservative. [Lat. praeservare = a pune Ca adăpost.] Substanţă adăugată la un produs natural (aliment, produs textil, lemn) pentru a împiedica dezvoltarea de bacterii, ciuperci sau nevertebrate. P. actuali sunt, în principal, acidul sorbic şi acidul ben-zoic. NaN03 este utilizat ca p. pentru carne, împiedicând dezvoltarea bacililor anaerobi din genul *Clostridium. Pentru băuturi se utilizează S02 sau sulfiţi precum NaHS03 (bisulfit) sau Na2S205 (metabisulfit). în cazul lemnului se utilizează creo-zotul (amestec de fenol şi baze heterociclice), derivaţi aromatici cloraţi şi săruri ale unor metale diverse. V. antioxidant. PRIAPISM, s. n. / priapisme, s. m. / priapism. [Lat. pri-apismus, gr. priapismos, de Ca gr. Priapos = zeuC dragostei fizice.] Sindrom caracterizat prin erecţie permanentă, dureroasă, independentă de 'libido (şi fără relaţie cu excitaţia sexuală), cu ejaculare imposibilă sau foarte dificilă. Se poate observa în unele uretrite sau cistite acute, ca şi în unele leziuni ale mă-duvei spinării. PRIM AJUTOR / premier aide / first aid. [Lat. primus = primul,; adiutor, -oris = ceC care ajută, de Ca adiutari = a ajuta] Ajutor medical acordat de o persoană care nu are o funcţie medicală, dar care a fost instruită, de obicei, în cadrul grupelor sanitare de Cruce Roşie. PRIMAR, adj. / primaire, adj. / primary. [Lat. primarius, de Ca primus = primul.] 1) Care apare primul într-o succesiune în timp a unor fenomene sau într-un proces de dezvoltare. 2) în patologie termenul se utilizează fie cu referire la boli: boală p. (sau 'primitivă), fie cu privire la semne, simptome, leziuni sau chiar etape ale bolilor care apar primele. PRIMER, s. m. / amorse, s. f. / primer. [Lat. primus = primul] Sin.: amorsă (v.). PRIMIGESTĂ, adj., s. f. / primigeste, adj., s. f. / primigravi- da. [Lat. primus = primul; gestare = a purta o sarcină] (Femeie) care este însărcinată pentru prima oară. PRIMIPARĂ, adj., s. f. / primipare, adj., s. f. / primipara, n., primiparous, adj. [Lat. primus = primul; părere = a naşte.] (Femeie) care a avut o sarcină în urma căreia a rezultat un făt de cel puţin 500 g sau cu o vârsă gestaţională de minimum 20 de săptămâni, fără a ţine seama dacă fătul a fost viabil, unic sau multiplu. PRIMITIV, adj. / primitif, -ive, adj. / primitive. [Lat. primi-tivus, de Ca primus = primul.] 1) Idiopatic sau esenţial (v.). 2) O leziune, un fenomen clinic care apar primele, fiind la originea altora, care le succedă. PRIMITOR, s. m. sau f. / receveur, -euse, s. m. ou f. / recipient. [SC. priimati = a primi] Bolnav care primeşte sânge sau derivate de sânge, ţesuturi ('grefă) sau un organ ('transplant) de la un 'donator (donor). PRIMITOR UNIVERSAL / receveur universel / universal recipient. Subiect aparţinând 'grupei sanguine AB, lipsit de izoaglu-tininele naturale anti-A şi anti-B, teoretic susceptibil să primească sânge din toate grupele. V. şi donator universal. PRIMOINFECŢIE, s. f. / primo-infection, s. f. / primary phase. [Lat. primus = primuC; infectus, de Ca inficere = a strica, a otrăvi] Invadarea organismului de către un microorganism patogen pentru prima oară. Termenul este consacrat prin utilizare îndeosebi pentru p. tuberculoasă. PRIMOVACCINARE, s. f. / primovaccination, s. f. / first vac-cination. Prima administrare a unui 'vaccin. PRINCIPII NUTRITIVE / principes nutritifs / nourishing sub-stances. Părţile componente fundamentale ale alimentelor, care prin digestie se absorb în sânge şi limfă: 1) pentru proteine, aminoacizii; 2) pentru grăsimi, acizii graşi şi glicerina; 3) pentru glucide, glucoza, fructoza etc. PRINCIPIU, s. n. / principe, s. m. / principie. [Lat. principi-um - început.] 1) Lege de bază a unei ştiinţe. 2) Totalitatea legilor şi noţiunilor de bază ale unei discipline. 3) Punct de plecare într-o demonstraţie, în cercetare. Ex.: principiile termodinamicii: I - legea conservării energiei; II - al 'entropiei (Clausius); III - al lui Nernst, entropia tinde spre o valoare finită când temperatura tinde spre zero absolut. PRINCIPIU ACTIV / principe actif / active principie. Component al unui 'medicament care îi conferă acestuia calităţile terapeutice specifice. PRINCIPIU BORNSTEIN / principe de Bornstein / Bornstein’s principie. Cunoscând coeficientul de solubilitate a unui gaz în sânge şi volumul din gazul respectiv care se elimină prin plămâni pe minut, se poate calcula cantitatea de sânge care traversează plămânul într-un minut. P. B. a fost utilizat pentru calcularea 'debitului cardiac. PRINCIPIU DOPPLER / principe de Doppler / Doppler principie. [Christian Johann Doppler, fizician şi matematician austriac, 1803-1853.] V. efect Doppler-Fizeau. PRINCIPIU FICK / principe de Fick / Fick’s principie. [Adolf Fick, fizioCog german, profesor Ca Ziiricfi, apoi Ca WiirtzSurg, 1829-1901.] Aplicaţie a legii conservării masei pentru efectuarea unor măsurări indirecte: cantitatea de substanţă captată sau eliberată de un organ reprezintă produsul între fluxul sanguin al organului respectiv şi diferenţa dintre concentraţiile substanţei în sistemele arterial şi venos. PRINCIPIUL PRECAUŢIEI / principe de precaution / precau-îionary principie. Concept nou iniţiat mai întâi în domeniu! protecţiei mediului şi extins în domeniul medical. Conform p. p., atât responsabilii de deciziile din domeniul public cât şi cei din domeniul privat trebuie să respingă orice acţiune care ar putea determina un risc posibil. P. p. este o metodă nouă de decizie elaborată într-o situaţie de incertitudine, care obligă să se ia în considerare un risc ipotetic. Când riscul poate fi identificat şi dacă posibilitatea acestuia este cunoscută, nu este vorba de p. p., ci de 'prevenţie. PRION, s. m. / prion, s. m. / prion. [*EngC. proteinaceous infectious partide - particulă infecţioasă ae natură proteică] Proteină celulară normală, care, în anumite condiţii, poate deveni agent patogen. La subiectul sănătos, p. se află fixaţi la nivelul membranei plasmatice a diferitelor celule, îndeosebi neuronale. P. este de fapt o sialoglicoproteină alcătuită din 253 aminoacizi, legaţi la membrana celulară printr-o grupare de tip 'fosfatidilinozitol sensibilă la 'fosfolipaza C. Gena codantă pentru sinteza p. este localizată pe cromozomul 20. P. proteină este desemnat cu sigla PrPc (c de la celulă), iar rolul său fiziologic nu este cunoscut. O proteină izoformă anormală a PrPc constituie o particulă infectantă responsabilă de 'encefalopatiile spongiforme subacute transmisibile prezente atât la om, cât şi la bovine, de boala Creutzfeldt-Jakob la om, ca şi de scrapia oilor. Modul de transmitere nu este clar, probabil prin ingestie de ţesut infectat, dar numai la specii înrudite îndeaproape. în principiu, proteina Pr patogenă se deosebeşte de cea normală prin faptul că are o structură secundară de tip p-pliat, proteina normală având o structură a-helix. în encefalopatii se formează agregate de bastonaşe cu aspect de amiloză, iar la nivelul plăcilor amiloide este pozitivă o reacţie 841 PROACCELERINĂ P. CU CROM 51 imunocitochimică anti-p. în apariţia p. patogeni ar avea un roi mutaţia genei pL PROACCELERINĂ, s. f. / proaccelerine, s. f. / proaccelerin. [Lat., gr. pro = înaintea, în faţa; lat. accelerare = a grăBi, de Ca celer = rapid; -inâ.] Unul din factorii coagulării, factorul V, este o globulină plasmatică labilă, cu rol accelerator, intervenind în transformarea protrombinei (factorul II) în trombină (factorul Ila). P. mai este numită şi trombogen, cofactor al tromboplastinei, factor accelerator. Deficitul de p. conduce la o afecţiune rară, parahemofilia sau *boala Owren. Sin.: protrom-bokinază. PRO-ANTIGEN, s. n. / pro-ayntigene, s. m. / pro-antigen. Denumire propusă pentru o substanţă cu masă moleculară mică, dar care se poate comporta ca un *antigen după fixarea pe o proteină din organismul în care a fost introdusă. PROBABILITATE, s. f. / probabilite, s. f. / probability. Noţiune de bază în studiul fenomenelor aleatorii, p. producerii unui eveniment este un număr cuprins între 0 (imposibilitatea producerii evenimentului) şi 1 (certitudinea evenimentului considerat). P. indică frecvenţa apariţiei evenimentului respectiv într-o serie de testări independente desfăşurate în condiţii identice. Ea este estimată ca un raport, p/(p+q), unde p este numărul probabil de apariţii ale evenimentului, iar q numărul probabil de non-apariţii. PROBANT, s. m. / probant, s. m. / probant. Denumire dată subiectului bolnav care reprezintă punctul de plecare a unei anchete familiale asupra bolii sale. PROBĂ, s. f. / epreuve, s. f. / test. [Lat. proba = proBă, încercare.] 1) Orice mijloc (investigaţie, manevră, reacţie, analiză de laborator) destinat căutării, punerii în evidenţă sau evaluării unei proprietăţi, unui caracter, unei funcţii normale sau anormale a unui organism ori a uneia din părţile sale. Numeroase p. sunt adesea desemnate sub termenii: metodă, procedeu, reacţie, test, la care se pot adăuga termenii semn şi efect (fără ca între toţi aceşti termeni să existe sinonimie în sens strict). Se poate afirma că datorită influenţei terminologiei engl., termenul test este utilizat tot mai frecvent. P. enumerate în continuare sunt doar definite selectiv, prezentarea în amănunt a acestora constituind obiectivul manualelor şi tratatelor. Sin.: eşantion (v.) Probe cu denumiri comune • P. LA ACETAZOLAMIDĂ / epreuve â l’acetazolamide / acetazolamide test. P. ce explorează reglarea echilibrului aci-dobazic renal. *Acetazolamida antrenează la subiectul normal, la 30 de minute după injectarea intravenoasă a 250 mg, creşterea pH-lui urinar, dublarea eliminării de apă, sodiu, potasiu şi bicarbonaţi, alături de diminuarea eliminării de amoniac. Această p. necesită menţinerea *c/earance-ului glomerular la valori sub 60 ml/min, ceea ce îi restrânge utilizarea. • P. LA ACTH / epreuve â l’ACTH / ACTH test. Sin.: probă Thorn (v.). • P. DE ADEZIVITATE PLACHETARĂ / epreuve d’adhesivite plaquettaire / platelet adhesivity test. Termen impropriu, desemnând o p. prin care se determină nu numai adezivitatea trombocitelor, dar şi agregarea lor, fără ca aceste două fenomene să poată fi disociate. • P. LA ALDACTONĂ / epreuve â Paldactone / aldactone test. Probă utilizată în diagnosticul ‘sindromului Conn. Administrarea a 200 mg aldactonă la fiecare 6 ore timp de 4 zile blochează acţiunea aldosteronului la nivelul tubului distal şi corectează hipertensiunea arterială a pacienţilor cu hiperaldoste-ronism primar. în cazul hiperaldosteronismului secundar, acest efect nu apare. Sin.: probă la spironolactonă. • P. DE ANOXIE MIOCARDICĂ PROVOCATĂ / epreuve d’anoxie myocardique provoquee / myocardial anoxia test. P. utilizată pentru diagnosticul ‘anginei pectorale. Pacientul respiră timp de 20 min un amestec gazos alcătuit din 10% o-xigen şi 90% azot, în tot acest timp fiind înregistrat traseul electrocardiografie. Anoxia miocardică astfel provocată determină apariţia semnelor electrice de insuficienţă coronariană, inexistente în condiţii normale. Sin.: electrocardiogramă de efort. • P. DE APTITUDINE / epreuve d’aptitude / aptitude test. P. complexă, dificil de elaborat şi de interpretat, prin care se evaluează aptitudinile unui subiect. • P. BIOLOGICĂ / epreuve biologique / biologic test. Experienţă de laborator destinată măsurării acţiunii unui anumit stimul (fizic, chimic, biologic etc.) pornind de la reacţiile provocate asupra materiei vii. P. b. pot fi cantitative sau calitative. • P. CU BROMSULFONFTALEINĂ / epreuve de la bromesul-fonephtaleine / sulfobromo-phthalein test. P. de evaluare a funcţiei cromagoge a ficatului (excreţia biliară de coloranţi chimici). Se injectează i. v. o cantitate de colorant, iar prin dozări seriate ale concentraţiei bromsulfonftaleinei în plasmă se poate stabili viteza de eliminare şi valoarea *clearance-ului. Valorile clearance-ului vor depinde de capacitatea de captare şi meta-bolizare de către hepatocite, dar şi de debitul sanguin hepatic. Ca urmare, în caz de insuficienţă cardiacă cu ficat de stază, valorile clearance-ului vor fi mult mai scăzute decât s-ar putea datora suferinţei hepatice. Din cauza unor efecte secundare (periflebită, reacţii anafilactice), ca şi a costului ridicat, p. este utilizată rar. Sin.: probă Rosenthal-White. • P. CALORICĂ / epreuve calorique / caloric test. Sin.: nistag-mus caloric (v. nistagmus, def. 1). • P. CELOR TREI GAROURI / epreuve des trois garrots / three garrot test. P. utilă în cazul insuficienţei venoase cronice a membrelor inferioare, pentru determinarea nivelului la care valvele venoase sunt insuficiente. Constă în aplicarea garourilor în treimea superioară a coapsei, deasupra genunchiului şi la mijlocul gambei, după care se observă gradul de umplere venoasă în segmentele dintre cele trei garouri după scoaterea lor succesivă de jos în sus. • P. CELOR TREI PAHARE GUYON / epreuve des trois ver-res / three glass test. [Jean Casimir Felix Guyon, chirurg fi uroCog francez, profesor de patologie chirurgicală la !Paris, 1831-1920.] P. ce precizează originea unei ‘hematurii şi constă în prelevarea a trei probe de urină din jetul iniţial, mijlociu şi terminal. Hematuria este iniţială dacă numai urina din primul pahar conţine hematii, terminală dacă numai urina din ultimul pahar este roşie şi totală dacă toate probele sunt hematurice. Hematuria iniţială este de origine uretro-cervico-prostatică, cea terminală de origine vezicală, iar cea totală de origine renală (toate hematuriile masive pot fi totale). Sin.: probă Guyon. • P. DE CONCENTRAŢIE VOLHARD / epreuve de la con-centration de Volhard / Volhard’s test. [Franz Volhard, medic german, profesor de medicină internă la Platle, apoi la pranlfurt pe fMain, 1872-1950.] V. probă Volhard, def. 1. • P. CU CORTIZON-GLUCOZĂ / epreuve â la cortisone-glu-cose / cortisone-glucose tolerance test. Tehnică ce sensibilizează *p. de hiperglicemie provocată cu glucoză pe cale orală, prin inducerea unei *gluconeogeneze hepatice la administrarea cortizonului cu câteva ore înainte de hiperglicemia provocată. • P. CU CROM 51 / epreuve au chrome 51 / radiochromium tagging of red cells. Determinarea duratei de viaţă a globulelor roşii marcate cu 51Cr. Hematiile pot proveni fie de la acelaşi subiect (p. prin autotransfuzie), fie de la un donor izogrup (p. prin izo- sau alotransfuzie). Unitatea măsurată este timpul de semiviaţă (timpul necesar diminuării la jumătate a radioactivităţii iniţiale). Normal, valorile sunt de 284 zile. Timpul 842 p. DEGET-NAS P. LA HISTAMINĂ de semiviaţă este scăzut în anemia hemolitică. Această p. poate fi asociată cu studiul izotopic al eritropoiezei cu fier radioactiv. Marcajul hematiilor cu 51 Cr permite şi măsurarea volumului globular total (prin calculul diluţiei izotopice). Acest izotop este util şi în studiul duratei de viaţă a plachetelor. • P. DEGET-NAS / epreuve doigt-nez / finger-nose test. P. neurologică destinată precizării stării de coordonare a mişcărilor voluntare ale membrelor superioare. Bolnavul, având ochii închişi, trebuie să atingă rapid vârful nasului său cu indexul, braţul efectuând o mişcare de adducţie din poziţie laterală. • P. LA DEXAMETAZONĂ / epreuve de la dexamethasone / dexamethasone test. Sin.: test de supresie cu dexametazonă (v.). • P. CU DIIODOTIROZINĂ RADIOACTIVĂ / epreuve â la diiodotyrosine radioactive / radio-iodinated diiodotyrosine test. P. ce urmăreşte evidenţierea tulburărilor de sinteză ale hormonilor tiroidieni prin deficit de deiodază (tipul IV după clasificarea Stanburg), bazată pe analiza urinei după administrarea orală sau i. v. de diiodotirozină (DIT) marcată. La subiectul normal, DIT este aproape în totalitate deiodată. Defectul de dehalogenare este relevat prin eliminarea urinară a unei mari părţi din DIT marcată. • P. DE DILUŢIE VOLHARD / epreuve de la dilution de Volhard / Volhard’s test. [Franz Volhard, medic aerman, profesor de medicină internă Ca 5CalCe, apoi Ca Ţrankfurt pe Main, 1872-1950.] V. probă Volhard, def. 2. • P. DUBLU ORB / epreuve double aveugle / double-blind test. Sin.: dublu orb (v.). • P. DURERII PROVOCATE / epreuve de Caroli / Caroli’s test. Sin.: probă Caroli (v). • P. CU EDTA SODIC / epreuve â l’EDTA sodique / EDTA test. P. funcţională ce explorează secreţia de parathormon (PTH). După injectarea i. v. lentă de EDTA sodic (agent chela-tor de calciu) se observă o *hipercalcemie tranzitorie şi creşterea valorilor PTH. în *hipoparatiroidie, hipocalcemia este bruscă şi se corectează tardiv, iar valorile de PTH seric nu se modifică. P. se practică în cadru spitalicesc şi nu este indicată în hipocalcemiile fruste. • P. DE EFORT / epreuve d’effort / străin test. Orice p. care constă în executarea unui efort standard şi care este destinată evaluării capacităţii funcţionale cardiovasculare la omul normal sau bolnav, în scop diagnostic, prognostic, sau de cercetare experimentală. • P. CU FIER RADIOACTIV / epreuve au fer radioactif / radioactive iron clearance. Metodă de studiu a 'eritropoiezei. După injectarea unui izotop al fierului (55Fe sau mai frecvent 59Fe) se calculează viteza de dispariţie plasmatică (care reflectă aviditatea măduvei osoase pentru fier şi deci bogăţia în 'eritro-blaste), viteza de încorporare în hematii (ce reflectă direct eficacitatea eritropoiezei), ca şi capacitatea de eliberare din măduva osoasă. Se poate preciza existenţa unei eritropoieze ectopice (splenică). P. permite calcularea duratei de viaţă a globulelor roşii formate şi a rezervelor tisulare de fier şi poate fi cuplată cu studiul duratei de viaţă a hematiilor marcate cu 51Cr administrate prin alotransfuzie. V. şi probă cu crom- 51. • P. DE FRÂNARE / test de freinage / suppression test. Sin. desuet pentru test de frânare (v.). • P. LA FRIG / epreuve au froid / Hines-Brown test, cold pressure test. P. care permite evidenţierea hipertensiunii arteriale latente. Se măsoară TA înaintea, în timpul şi după imersia braţului în apă la 4°C timp de un minut. Variaţia semnificativă a celor trei valori ale TA demonstrează o hiperex-citabilitate simpatică. Sin.: probă Hines-Brown, test Hines-Brown, test presor la rece. • P. DE GALACTOZURIE PROVOCATĂ / epreuve de galac-tosurie provoquee / Bauer’s test, galactose tolerance test. Sin.: test Bauer (v.). • P. GAROULUI / epreuve de Rumpel-Leede / Rurripel-Leede’s test. Sin.: proba Rumpel-Leede (v.). • P. LA GONADOTROFINĂ CORIONICĂ / epreuve â la go-nadotrophine chorionique / chorionic gonadotrophin test. P. de stimulare ovariană în faza Iuţeală prin administrare de 'gonadotrofină corionică. Măsurarea urinară a produşilor de ca-tabolism ai hormonilor progestativi şi estrogeni permite orientarea diagnosticului de hipo- sau hiperfoliculinemie şi luteinemie. • P. LA HCG ASOCIATĂ CU P. LA DEXAMETAZONĂ / epreuve ă la HCG associee â l’epreuve â la dexametha-zone / HCG test with dexamethasone suppression test. *P. la gonadotrofină corionică este asociată cu administrarea de dexametazonă pentru frânarea secreţiei hormonilor steroidieni corticosuprarenalieni. • P. HEPATICE / epreuves hepatiques / hepatic tests. Ansamblu de dozări biologice destinate explorării stării funcţionale hepatice. Aceste dozări sunt: bilirubinemia, fosfatazele alcaline, aminotransferazele (ALAT şi ASAT), gama-glutamil-transferaza, eiectroforeza proteinelor serice, nivelul de protrombină. V. şi tab. const. biochim. • P. DE HIPERGLICEMIE PROVOCATĂ / epreuve d’hypergly-cemie provoquee / glucose tolerance test. P. care constă în supraîncărcarea organismului cu glucoză, cu urmărirea consecutivă a variaţiilor glicemiei. în varianta standard a probei, după 2-3 zile de regim normal în glucide, subiectul primeşte pe nemâncate 75 g de glucoză. Se măsoară glicemia pe nemâncate şi în primele 3 ore de la debutul probei, în general la fiecare jumătate de oră. Este preferată prelevarea sângelui capilar. Normal, glicemia creşte după 30-45 minute şi revine spre valorile normale la 1-2 ore după ingestie. în cea mai mare parte din cazurile de diabet zaharat şi în unele afecţiuni hepatice, glicemia depăşeşte 1,80 g/l în prima oră şi nu revine la normal după 2 ore. 'Hipoglicemiile prezintă curbe variabile în funcţie de tip. Se recomandă ca în paralel cu glicemia să fie determinată şi insulinemia. în acest caz se constată că picul (concentraţia maximă) glicemiei este invers proporţional cu picul precoce al secreţiei de insulină. Porţiunea descendentă a curbei glicemiei se află în relaţie cu rapiditatea pătrunderii intracelulare a glucozei. în următoarele cazuri, p. de h. p. nu poate fi efectuată decât prin injectare intravenoasă a glucozei: intoleranţă la glucoză, absorbţie prea rapidă (*dumping syndrome, 'hipertiroidism) sau prea lentă ('hipotiroidism, 'malabsorbţie). Proba este, în această alternativă, mai puţin sensibilă deoarece difuziunea glucozei este quasiinstantanee. în aceste condiţii se poate studia curba descreşterii glicemiei sub influenţa secreţiei de insulină, pe un grafic în coordonate semilogaritmice (pe abscisă se reprezintă timpul, iar pe ordonată glicemia), fiind posibil calculul unei constante K, care depinde de panta curbei. Sin.: probă de toleranţă la glucoză, test de toleranţă la glucoză. V. şi insulină, peptid C. • P. DE HIPERSIDEREMIE PROVOCATĂ / epreuve de hyper-sideremie provoquee / iron loading test. P. ce explorează rezervele de fier ale organismului. După ingestia a 3 mg/kg corp de fier feric se observă, în mod normal, la trei ore un vârf de creştere a 'sideremiei (hipersideremie). Această creştere nu este observată la bolnavii afectaţi de 'hemocromatoză, 'transferina fiind deja total saturată. • P. LA HISTAMINĂ / epreuve d’histamine / histamine test. 1) P. de evaluare a circulaţiei arteriale a unui membru. 2) P. pentru studiul capacităţii secretorii a stomacului. 3) P. pentru diagnosticul feocromocitomului. 843 P. DE INHIBARE A MIGRĂRII LEUCOCITELOR P. CU ROZ BENGAL • P. DE INHIBARE A MIGRĂRII LEUCOCITELOR / epreuve d’inhibation de ia migration ieucocytaire / leukocyte migra-tion inhibation test. P. bazată pe proprietatea leucocitelor de a migra, inhibată de prezenţa unui antigen sensibilizant, prin secreţia de către limfocitele sensibilizate a unui factor solubil (factor de inhibare a migrării, migration inhibiting factor - MIF) ce reglează reacţiile celulare de hipersensibilitate întârziată. Această p. explorează imunitatea mediată celular de tip IV. • P. LA INSULINĂ / epreuve â l’insuline / insulin test. Procedeu destinat stimulării secreţiei de suc gastric sau de hormon de creştere prin administrarea i. v. a insulinei (care determină hipoglicemie cu excitare vagală, şi, secundar secreţie de suc gastric). • P. DE LIMFOCITOTOXICITATE MEDIATĂ CELULAR / epreuve de lymphocytotoxicite a mediation cellulaire / cell-mediated lymphocytotoxicity test. P. pentru demonstrarea in vitro a rolului distructiv al limfocitelor faţă de celulele ţintă. • P. LA LIZIN-VASOPRESINĂ / epreuve â la lysine-vaso-pressine / lysine-vasopressin test. P. pentru verificarea integrităţii axului hipotalamo-hipofizar; constă în injectarea i. m. a 10 U.l. de lizin-vasopresină (sau perfuzie i. v. în interval de 1 oră) şi dozarea ACTH-ului (creştere normală: cu 100-150% faţă de nivelul plasmatic bazai) şi a cortizolului plasmatic (creştere nojmală cu minimum 10 mg/100 ml faţă de nivelul bazai). • PROBĂ LA NEOMERCAZOL / neomercasole / neomerca-sole test. Sin.: test Studer-Wyss (v.). • P. LA NICOTINĂ / epreuve ă la nicotine / nicotine test. P. ce permite aprecierea secreţiei posthipofizare de *vasopresină după stimulare directă cu nicotină bază injectată intravenos. Răspunsul la test este apreciat în funcţie de scăderea diurezei şi creşterea osmolarităţii urinare. în general, testul nu mai este utilizat decât în experiment pe animale. Sin.: test Cates-Garrod. • P. LA PARATHORMON / epreuve a la parathormone / parathormone test. Probă bazată pe acţiunea fosfaturică rapidă a ‘parathormonului. Se administrează intravenos 200 UI de parathormon şi în funcţie de răspuns se poate distinge ‘hipoparatiroidismu! (idiopatic sau chirurgical) de ‘pseudo-hipoparatiroidism. în hipoparatiroidism răspunsul fosfaturic este consecvent, pe când în pseudo-hipoparatiroidism acesta este abolit. Sin.: probă Ellsworth-Howard. • P. DE PERFUZIE CU ANGIOTENSINĂ / epreuve de perfu-sion â l’angiotensine / angiotensin perfusion test. P. destinată determinării dozei de ‘angiotensină II (administrată în perfuzie i. v.) care provoacă o creştere de 20 mmHg a presiunii diastolice de bază, la un subiect cu regim normal sodat. Această p., care poate fi periculoasă, este utilizată în diagnosticul hipertensiunii prin ischemie renală. Sin.: probă Kaplan-Silah. • P. DE POST / epreuve de jeune / prolonged fasting. P. de eliminare a ‘insulinorezistenţei, realizată printr-un post complet cu aport hidric normal. Permite punerea în evidenţă a unei hipoglicemii organice. P. se efectuează în spital, glicemia şi insulinemia fiind determinate la fiecare 6 ore, timp de 72 de ore. în continuare, pacientul efectuează un efort moderat, urmat de noi dozaje. Proba se întrerupe dacă glicemia scade sub 0,3 g/l (1,7 mmol/l) sau în caz de manifestări hipoglicemice intense. • P. LA PROGESTERON / epreuve â la progesterone / pro-gesterone test. Injectarea de 1 mg de ‘progesteron timp de 3 zile consecutiv determină apariţia menstruaţiei în primele 5 zile după ultima injecţie. Absenţa menstruaţiei semnifică fie absenţa receptorilor uterini (sau o malformaţie uterovaginală), fie o impregnare scăzută cu estrogeni, fie o sarcină în evoluţie. • P. DE PROVOCARE BRONŞICĂ Şl RESPIRATORIE / epreuve de provocation bronchique / bronchic stimulation test. P. alergologică pentru evaluarea modificărilor de ventilaţie pulmonară după inhalarea unei cantităţi determinate din alergenul incriminat. • P. DE PROVOCARE CONJUNCTIVALĂ Şl NAZALĂ / epreuve de provocation conjonctivale et nasale / nasal and con-junctival stimulation test. P. alergologică pozitivă în cazul declanşării unei hipersecreţii lacrimale şi a unui catar nazal după instilarea în sacul conjunctival a unui volum minim cunoscut dintr-o soluţie care conţine alergenul incriminat. • P. DE PROVOCARE DIGESTIVĂ / epreuve de provocation digestive / digestive stimulation test. P. alergologică utilă în determinarea rolului alergenic al unui aliment considerat, după anamneză, ca posibil alergen. Se descriu două variante: 1) P. de ingestie Rinkel: alimentul presupus alergen trebuie consumat regulat cel puţin 4 zile, apoi eliminat din alimentaţie cel puţin 4 zile, ulterior reintrodus; se urmăresc simptomele produse în cele 24-48 de ore, după reintroducere. 2) P. de provocare sublinguaiă: se bazează pe proprietatea de absorbţie locală a trofoalergenilor la nivelul mucoasei bucale intens vascularizate şi constă în aplicarea, sublingual, a unei picături dintr-o soluţie diluată de alergen, indicând pacientului să nu înghită timp de 10 min; simptomele alergice apar după 20-50 min de la aplicare. • P. LA REGITINĂ / epreuve â la regitine / regitin test. P. farmacodinamică bazată pe capacitatea simpaticolitică a regi-tinei, cu blocarea acţiunii vasoconstrictoare îndeosebi a nora-drenalinei: subiectul fiind în repaus de cel puţin 1 oră, se injectează pe cale i.v. 5 mg de regitină; răspunsul pozitiv constă în scăderea imediată şi importantă a presiunii sistolice (cu peste 35 mmHg) şi diastolice (cu peste 25 mmHg), în mai puţin de 2 min după injecţie şi pentru un interval de timp de circa 15 min. Este utilă pentru diagnosticul ‘feocromocitomului. • P. DE RESTRICŢIE HIDRICĂ / epreuve de restriction hydrique / water intake restriction test. P. prin care se investighează răspunsul posthipofizar la creşterea ‘osmolarităţii, obţinută prin dietă hidrică completă de 12-16 ore. Normal, se observă scăderea ‘diurezei (sub 0,5 ml/min) şi hiperosmolari-tate urinară (peste 800 mOsm/kg). în caz de ‘diabet insipid adevărat, concentraţia urinară rămâne scăzută (22 mOsm/kg). Testul nu este specific pentru insuficienţa secreţiei de ADH. Absenţa adaptării la hiperosmolaritate traduce fie un diabet insipid adevărat, fie un diabet insipid nefrogen prin rezistenţă renală la ADH. • P. DE REZISTENŢĂ GLOBULARĂ / epreuve de resistance globulaire / osmotic fragility test. P. care constă în studiul rezistenţei hematiilor la hemoliza provocată prin introducerea acestora Într-o serie de eprubete care conţin soluţii de clorură de sodiu (NaCI) în concentraţii descrescânde faţă de concentraţia fiziologică ‘izotonă (care este de 8,7 g NaCI/l, v. ser fiziologic), adică în soluţii cu hipotonie crescândă. în mod normal, hemoliza debutează în soluţia cu concentraţia de 4,4 g NaCI/l şi este completă în eprubeta care conţine o concentraţie de 3,4 g/l. Rezistenţa globulară este scăzută îndeosebi în unele tipuri de anemie şi în ‘icterul hemolitic. în ‘anemia hemolitică Minkowski-Chauffard, de ex., hemoliza poate debuta la o concentraţie de 6 g NaCI/l. • P. CU ROŞU DE CONGO / epreuve au rouge de Congo / Congo red test. P. utilizată pentru diagnosticul ‘amiloidozei; constă în injectarea i. v. a roşului de Congo (50 mg/kg corp), în mod normal, după 90 minute, 80% din colorantul injectat se regăseşte în sânge. în caz de amiloidoză, colorantul este rapid fixat de către substanţa amiloidă, iar după 90 minute nu mai există în sânge decât în proporţie de 20%. Sin.: probă Bennhold, test Adler-Reimann. 844 p. CU ROZ BENGAL P. LA TSH • P. CU ROZ BENGAL / epreuve au rose Bengal / rose Bengal test. 1) în gastroenterologie, p. prin care se explorează funcţia de epurare plasmatică a ficatului: la 45 de min după injectarea i. v. a 1,5 mg/kg corp de roz Bengal, valorile sanguine sunt normal sub 3 mg/l (rezultatele sunt asemănătoare *p. cu bromsulfonftaleină). Roz Bengal marcat cu iod 131 este utilizat în ‘scintigrafia hepatică şi în scintigrafia căilor biliare. 2) în bacteriologie, p. utilizată în depistarea şi urmărirea ‘brucelozei. • P. DE SATURARE CU ACID ASCORBIC / epreuve de sa-turation par l’acid ascorbic / ascorbic acid saturation test. P. pentru explorarea carenţei de ‘acid ascorbic (vitamină C). Constă în administrarea unei doze zilnice de 300 mg de vitamină C, până la creşterea netă şi brutală (cu peste 0,100 g/l) a ascorburiei, determinată în fiecare dimineaţă; cu cât carenţa este mal importantă, cu atât creşterea ascorburiei apare mai tardiv. Sin.: probă Harris-Ray. • P. LA SECRETINĂ / epreuve â la secretine / secretin test. P. de explorare funcţională a pancreasului exocrin. Se injectează ‘secretină (asociată sau nu cu ‘pancreozimină) şi se analizează sucul pancreatic, recoltat prin tubaj, înainte şi după injectare. Debitul sucului pancreatic, bicarbonaţii şi enzimele nu se modifică în insuficienţa pancreatică exocrină. 2) P. de explorare a hipergastrinemiei (‘gastrină) asociată cu hipersecreţie gastrică acidă. Debitul gastric acid şi valorile serice ale gas-trinei diminuă sub perfuzie cu secretină (0,3 Ul/kg/h). Dimpotrivă, în ‘sindromul Zollinger-Ellison valorile serice ale gastrinei cresc, cu uşoară diminuare sau cu valori normale ale secreţiei acide. • P. DE SICLIZARE / epreuve de falciformation / sickling test. P. prin care se pune în evidenţă transformarea hematiilor bolnavilor de ‘drepanocitoză în hematii în formă de seceră (*drepanocite), sub influenţa hipoxiei provocate in vitro, prin adăugarea unui reductor de tip metabisulfit. • P. LA SINACTEN / epreuve au synacthene / corticotrophic hormone test. P. prin care se apreciază, din punct de vedere cantitativ, sinteza hormonilor corticosuprarenalieni după stimulare directă cu sinacten ( p 1,24-corticotrofină), analog de sinteză al ACTH. Se injectează i. m. 250 g de sinacten, care de obicei determină dublarea cortizolemiei de bază, sau 500 g de sinacten retard. V. şi testul la metopironă. • P. DE SINCERITATE / epreuve de sincerite / Lombard voice reflex test. Sin.: probă Lombard (v.). • P. LA SPIRONOLACTONĂ / epreuve â la spironolactone / spironolactone test. Sin.: probă la aldactonă (v.). • P. DE STIMULARE CU p-BLOCANTE / epreuve de stimu-lation par Ies p-bloquantes / beta-blocker stimulation test. P. utilă în diagnosticul ‘feocromocitomului, constând în administrarea a 10 mg propranolol şi măsurarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace după 30 min; p. este considerată pozitivă dacă valorile tensionale cresc, iar frecvenţa cardiacă scade. • P. CU TIMIDINĂ TRITIATĂ / epreuve â la thymidine tritiee / 3H-thymidine incorporation test. P. prin care se măsoară capacitatea de încorporare a timidinei în acidul dezoxiribonu-cieic al nucleului celular, pentru aprecierea rapidităţii de ‘replicare a acestuia. P. este utilizată pentru studiul celulelor mădu-vei osoase şi pentru studiul transformării limfoblastice. Sin.: test cu timidină tritiată. • P. TIMOL / epreuve â thymol / thymol test. P. care constă în flocularea serului sanguin în prezenţa soluţiei timol. Intensitatea sa este net crescută în icterele prin hepatite, spre deosebire de icterele prin retenţie. Este în relaţie cu nivelul de p-lipoproteine şi de imunoglobuline M în ser. Sin.: reacţie MacLagan, reacţie timol, test timol. V. şi test de floculare. • P. LA TIRAMINĂ / epreuve â la tyramine / tyramine test. P. de stimulare a secreţiei catecolaminelor, utilă în diagnosticul feocromocitomului, în care caz administrarea i. v. a unor doze crescânde de tiramină determină creşterea valorilor tensiunii arteriale cu peste 40 mm Hg (tensiunea sistolică), în mai puţin de un minut, pentru circa 5-10 min. • P. LA TOLBUTAMIDĂ / epreuve â tolbutamide / tolbu-tamide test. Studiul hipoglicemiei provocate prin injectarea intravenoasă a unei doze de 1 g de tolbutamidă; la subiectul normal, glicemia scade după 30 min la 0,5 g/l (2,8 mmol/l). Sin.: test de toleranţă^ la tolbutamidă. • P. LA TOLBUTAMIDĂ-GLUCOZĂ / epreuve tolbutamide-glu-cose / tolbutamide-glucose test. Comparaţie între p. de hi-perglicemie provocată clasică şi o altă p. de hiperglicemie efectuată după injectarea intravenoasă a unei sulfamide hipogli-cemiante (tolbutamidă) în doză de 10 mg/kg corp, pentru explorarea capacităţii funcţionale a pancreasului. • P. DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ / epreuve de tolerance â la glucose / glucose tolerance test. Sin.: probă de hiperglicemie provocată (v.). • P. DE TOLERANŢĂ LA HEPARINĂ IN VITRO / epreuve de tolerance â l’heparine in vitro / in vitro heparin tolerance test. P. pentru evaluarea in vitro a coagulabilităţii globale a sângelui. Constă în măsurarea timpului de coagulare a patru eşantioane de plasmă oxalatată în prezenţa a 0; 0,3; O, 7 şi 1 unitate de heparină diluată în 0,1 ml ser fiziologic; acest timp, comparat cu timpul pentru plasma martor, este scurtat în caz de tromboză, dar se prelungeşte în caz de trombopenie şi hemofilie. Această p. permite urmărirea rezultatelor tratamentului^anticoagulant. Sin.: probă Waugh-Rudich. • P. DE TOLERANŢĂ LA LACTOZĂ / epreuve de tolerance â la lactose / lactose tolerance test. P. de evaluare a deficitului specific de lactoză: o doză de 50 g lactoză este administrată oral, â jeun, şi se urmăreşte glicemia la 30, 60, 90, 120 min. în mod normal, apare o creştere cu peste 1 mmol/l (20 mg/dl); în caz de răspuns negativ, p. poate fi completată cu administrarea orală a 25 g glucoză şi 25 g galactoză şi cu măsurarea glicemiei la aceleaşi intervale de timp; deficitul specific de lactază nu are efect asupra absorbţiei glucozei sau galactozei, spre deosebire de un deficit de absorbţie intestinală de altă etiologie. • P. LA TRIIODOTIRONINĂ / epreuve â la triiodothyronine / thyroid suppresion test. Sin.: test de frenaj la T3 (v. test de frânare). • P. LA TRIOLEINĂ / epreuve â la trioleine / trioleine test. P. utilizată la adult pentru explorarea pancreasului exocrin. Se administrează trioleină marcată cu iod-131 şi se măsoară radioactivitatea sanguină, urinară şi fecală. Normal, radioactivitatea sanguină este maximă la 5 ore după ingestie, iar cea urinară la 3 zile, când atinge 90% din radioactivitatea inge-rată, în timp ce mai puţin de 5% se regăseşte în materiile fecale. în insuficienţa pancreatică, deficitul de *lipază antrenează absenţa hidrolizei trioleinei, explicându-se astfel creşterea radioactivităţii fecale şi scăderea celei urinare. O p. asemănătoare se poate realiza cu 131l-oleină. P. este normală în insuficienţa pancreatică, şi permite eliminarea diagnosticului de *mal-absorbţie intestinală. • P. LA TSH / epreuve â la TSH / TSH stimulation test. P. prin care se apreciază reactivitatea tiroidei la ‘tireostimulină exogenă (TSH bovină, 100 u i. m., 3 zile consecutive). Interpretarea răspunsului se face prin compararea ‘scintigramelor tiroidiene (şi a fixării cervicale) înainte şi după stimulare. P. nu este utilizată pentru diagnosticul insuficienţei tiroidiene, dozajul hormonal fiind, în acest caz, mult mai sensibil. P. este utilă pentru obiectivarea zonelor hipersecretante (‘adenom 845 P. LA VASOPRESINĂ P. CAROLI tiroidian toxic, ‘guşă multinodulară toxică) sau pentru diagnosticul unei hipertiroidii induse de iod. • P. LA VASOPRESINĂ / epreuve â la vasopressine / vaso-pressine test. Sin.: test la vasopresină (v.). • P. VESTIBULARĂ / epreuve vestibulaire / vestibular test. Orice p. destinată punerii în evidenţă a afecţiunilor căilor vestibulare periferice sau centrale (îndeosebi ‘nistagmus şi tulburări de echilibru). V. reacţie vestibular-pupilară şi vertij de poziţie. Probe cu nume proprii • P. ADDIS / epreuve ou compte d’Addis / Addis’ count. [Thomas Addis, medic de origine scoţiană., profesor ta San francisco, 1881-1949.] P. care constă în evaluarea cantitativă (numărarea) elementelor celulare (hematii, cilindri, leucocite etc.) conţinute în sedimentul urinar din urina colectată timp de 12 ore, la un subiect cu regim hidric restrictiv. Metoda permite aprecierea funcţiei renale în unele afecţiuni. Sin.: test Addis. • P. ADDIS-HAMBURGER. [Thomas Addis, medic de origine scoţiană, profesor ta San francisco, 1881-1949; Hartog fakob Hamburger, fiziotog german, Qroningen, 1859-1924.] P. care constă în numărarea elementelor celulare conţinute în sedimentul rezultat după centrifugarea unui eşantion de urină. Din calculul concentraţiei acestor elemente pe mililitru din urina emisă în interval de 3 ore (anterior eşantionului colectat) se obţine debitul urinar pe minut (debit-minut). Normal, debit-mi-nutul este de 100 - 1 000 leucocite, hematii şi celule epiteliale şi de 1-3 cilindri. • P. ANDRE THOMAS. [Andre Antoine Henri Thomas, neu-rotog francez, (Paris, 1867-1963.] Pune în evidenţă hipotonia musculară prin exagerarea amplitudinii mişcărilor de partea cerebeloasă, la scuturarea antebraţului. • P. BABINSKI. \Josef Frâng o is Felix Babinski, neurotog francez, Paris, 1857-1932.] Pune în evidenţă lipsa de coordonare a mişcărilor simultane care participă la executarea unei mişcări mai mari în cazul unui ‘sindrom cerebelos: 1) în mers, partea superioară a corpului rămâne în urmă şi nu urmează paşii; 2) la aplecarea pe spate, pacientul nu îndoaie genunchii, căzând ca un butuc; 3) la ridicarea din decubit dorsal în poziţie şezândă, bolnavul cu sindrom cerebelos ridică membrele inferioare, în loc să se ajute cu ele sprijinindu-se de planul patului. • P. BABINSKI-WEIL. [Josef Frangois Felix Babinski, neurotog francez, Paris, 1857-1932; Mathieu Pierre Weil, medic reumatolog francez, Paris, 1884-1956.] Sin.: test Babinski-Weil (v.). • P. BARÂNY / epreuve de Bărâny / Bârâny’s caloric test. [Bobert Bărâny, ototog austriac, ‘Piena, profesor ta Zlppsala, 1876-1936; premiul 9\gbet pentru fiziotogie/medicinâ în 1914.] Sin.: nistacjmus caloric (v. nistagmus, def. 1). • P. BARRE / epreuves deficitaires de Barre / Barre’s piramidal signs. \Jean Alexandre Barre, neurotog francez, Stras-bourg, 1880-1967.] 1) Manevră destinată evidenţierii unui deficit motor discret al membrelor superioare (braţe întinse, palmele se privesc, degetul mare orientat în sus) sau inferioare (subiectul este în decubit ventral, cu gambele flectate în unghi drept), în caz de deficit motor, membrele atinse nu se menţin în această poziţie (căzând). 2) P. folosită în cercetarea unor deficite piramidale uşoare la membrele inferioare, cu bolnavul aşezat în decubitus ventral, cu gambele flectate în unghi drept pe coapse. O leziune piramidală uşoară unilaterală face ca gamba respectivă să oscileze, apoi să cadă încetul cu încetul după un timp oarecare. în raport cu intensitatea leziunii. în mod normal, menţinerea gambelor este posibilă aproximativ 10 minute. • P. BAUER. Sin.: test Bauer (v.). • P. BENNHOLD. [Ha/is Hermann Bennhold, medic german, (fubbingen, (htamburg, n. 1893.] Sin.: probă cu roşu de Congo (v.). • P. BETH VINCENT / epreuve de Beth Vincent / ABO blood typing (with typing sera). [Beth Vincent, chirurg american, (Boston, n. 1876.] Metodă de determinare a grupei de sânge ABO, constând în aglutinarea hematiilor de către un ser de grup cunoscut (anti-A sau anti-B). Acest test trebuie întotdeauna încrucişat cu o *p. Simonin. • P. BINET-SIMON. [Alfred Binet, neurotog şi psifotog francez, Paris, 1857-1911; Theodore Simon, psifotog francez, 1873-1961.] P. de determinare a vârstei mentale utilizând întrebări adaptate şi standardizate cu grade de dificultate diferite. Rezultatul se poate exprima printr-un coeficient intelectual (raportul vârstă mentală/vârstă reală). Sin.: test Binet. • P. BLANQUET-MEYNIEL / epreuve de Blanquet-Meyniel / chromatography of iodinated products of serum. ‘Croma-tografie pentru separarea diferitelor fracţii iodate ale serului, efectuată după administrarea de iod-131 in vivo. Se disting: fracţia I (iodură), fracţia II (iod organic nehormonal, în cantitate redusă) şi fracţia III (iod hormonal reprezentând mai puţin de 30% din radioactivitatea plasmatică după 24 de ore). Această p., destinată aprecierii cineticii secretorii tiroidiene, este înlocuită în prezent prin dozaje radioimunologice. • P. BOYDEN / epreuve ou repas de Boyden / Boyden’s meal. [Edward Allen Boyden, anatomist american, 1886-1977.] P. care constă în provocarea contracţiei colecistului prin administrarea unui prânz adecvat, în cursul colecistografiei. Prânzul constă în ingestia a trei gălbenuşuri de ouă şi a trei linguri de smântână. în mod normal, colecistul îşi evacuează conţinutul în 75 minute. Se urmăreşte, prin radiografii seriate, evacuarea veziculei biliare în prealabil opacifiate cu o substanţă de contrast. Sin.: prânz Boyden. «P. BRODIE-TRENDELENBURG. [Sir Benjamin Coliins Brodie, chirurg engtez, Londra, 1783-1862; Friedrich Trende-lenburg, chirurg german, profesor (succesiv) ta HţostoclQ (Bonn şi Leipzig, 1844-1924.] Folosită în explorarea clinică a vari-celor membrelor inferioare, cu bolnavul în decubit dorsal, invitat să-şi ridice membrul inferior afectat, întins, la peste 45°. Se aplică un garou la rădăcina coapsei, care comprimă vena safenă internă sub crosă. Se va cere bolnavului să se ridice în ortostatism. La subiectul normal nu se va vedea nici o tumefacţie venoasă. La bolnavul cu varice şi cu insuficienţă valvulară ostială, p. devine pozitivă (îndepărtând garoul, venele dilatate se umplu de sus în jos). Sin.: probă Trendelenburg (def. 1). • P. BUERGER-MULLER. [Max Theodor Ferdinand Buerger, medic german, Leipzig, 1885-1966, Johannes Peter Mtiller, fiziotog şi anatomist german, profesor ta (Bonn, apoi ta (Bertin, 1801-1858.] Efort de inspir forţat cu gura închisă, ce urmează unui expir profund care provoacă o creştere a returului sanguin spre inimă. Metoda este puţin utilizată. Sin.: manevra Muller (inversul manevrei Valsalva). • P. BURNSTEIN. Metodă de dozare a proteinelor serice utilizând o reacţie de floculare nespecifică cu dextran sulfat (hepa-rinoid de sinteză) şi care precipită ‘betalipoproteinele. • P. CAROLI. [Jacques Caroli, gastroenteroCog francez, n. 1908.] Exercitând prin palpare o presiune accentuată asupra veziculei biliare, bolnavul cu colecistopatie va sesiza o durere locală de intensitate variabilă, cu sau fără iradiere în epigastru sau posterior. Pragul durerii provocate este în raport cu distensibili-tatea arborelui biliar şi cu sensibilitatea individuală: uneori du- 846 p. CARTER-ROBBINS P. RINNE rerea apare la presiuni mici, alteori ea nu este declanşată decât la o presiune mai accentuată. A se diferenţia de durerea provocată de o celulita sau paniculită, de durerea cu punct de plecare la nivelul plastronului sternocostal sau vertebrelor dorsale. Sin.: proba durerii provocate. • P. CARTER-ROBBINS / epreuve de Carter-Robbins / infu-sion of hypertonic saline solution. [Arme Carter, medic american contemporan, 9\(ezv ybrlQ Frederick C. Robbins, pediatru american, 1916-2003, premiid 9foBel pentru fiziologie/me-dicinâ în 1954.] P. pentru explorarea secreţiei posthipofizare de ‘vasopresină ca răspuns la un stimul osmotic (perfuzie de soluţie hipertonă de clorură de sodiu). Normal, se observă o reducere de 60-80% a ‘diurezei şi creşterea ‘osmolarităţii urinare. în caz de ‘diabet insipid adevărat sau nefrogen, acest răspuns normal dispare. • P. CONN. [Jerome W. Conn, endocrinolog american, (Michigan, 1907-1981.] P. de frânare a secreţiei de ‘insulină printr-un regim hipocaloric (1 200 calorii) timp de 3 zile consecutive. P. este utilizată pentru investigarea unei hipoglicemii organice şi tinde să fie înlocuită de *p. de post. • P. DRĂGĂNESCU-VOICULESCU. Cerând bolnavului să ridice ambele braţe şi să le oprească brusc de îndată ce acestea au ajuns la poziţie orizontală, bolnavul cu hemisindrom cere-belos ridică braţul de partea leziunii mai sus decât cel con-trolateral. P. asimetriei tonice dinamice. • P. ELLSWORTH-HOWARD / epreuve d’Ellşworth-Howard / parathyroid hormone infusion test. [Read McLane Ells-worth, medic american, n. 1899; John Eager Howard, internist şi endocrinolog american, n. 1902.] Sin.: probă la parathormon (v.). • P. FISCHER. [Mi/Zer Fischer, neurolog canadian, Waterloo, n. 1913.] în cazul menţinerii membrelor superioare în poziţie orizontală, cu braţele în supinaţie, în partea deficitului piramidal membrul superior începe să cadă, iar antebraţul ia atitudinea de pronaţie. • P. GALLI MA1NINI. [Cai'los Galii Mainini, medic argentinian contemporan, Puenos !Aires.] V. reacţie de sarcină, def. 1. • P. GRUTER. Inoculare la nivelul corneei de iepure (prin sca-rificare superficială) a produsului de grataj al unei leziuni de *keratită umană de natură presupus herpetică. în cazul p. pozitive, iepurele prezintă o keratită asemănătoare, complicată frecvent cu o encefalită herpetică mortală. • P. GUYON. [Jean Casimir Felix Guyon, chirurg şi urolog francez, profesor de patologie chirurgicală la (Paris, 1831-1920.] Sin.: proba celor trei pahare Guyon (v.). • P. HAMOLSKY. P. de evaluare a funcţiei tiroidiene bazată pe studiul fixării *triiodotironinei marcate cu iod radioactiv de către proteinele transportoare plasmatice (TBG), valoarea fixării fiind în funcţie de gradul de saturaţie in vitro al acestor proteine în hormoni tiroidieni. Sin.: test Hamolsky, test T3. • P. HARRIS-RAY. [Leslie John Harris, Biochimist american, n. 1898; Ray.] Sin: probă de saturare cu acid ascorbic (v.). • P. HINES-BROWN. [Edgar Alphonso Hines, medic american, -Hpchester, n. 1906; George Elgie Rrown, medic american, (Rochester, 1885-1935.] Sin.: probă la frig (v.). • P. HOLMES-STEWART. [Sir Gordon Morgan Holmes, neurolog englez, Londra, 1876-1965; Sir James Purves Stewart, neurolog englez, Londra, originar din ‘EdinBurgh, 1869-1949.] Examinatorul se opune mişcării de flexie a antebraţului pe braţ pe care o face bolnavul, dând drumul brusc antebraţului. în acest moment, de partea unei posibile leziuni cerebeloase, pumnul antrenat de mişcările de flexie ale antebraţului atinge umărul. în mod normal, intervenţia tricepsului apare la timp şi bolnavul reuşeşte să frâneze mişcarea de flexie. • P. KAPLAN-SILAH. Sin.: probă de perfuzie cu angiotensină (V.). • P. KOLLER. [Fritz Koller, hematolog elveţian, Pasel, n. 1906.] P. funcţională ce permite diferenţierea între carenţa de aport sau absorbţie şi carenţa de utilizare a ‘vitaminei K. Ea constă în măsurarea ‘timpului Quick (de protrombină) înainte şi după administrarea parenterală de vitamină K. în carenţele de aport sau de absorbţie, timpul de protrombină revine la normal. în carenţele de utilizare hepatică a vitaminei K, timpul de protrombină rămâne scăzut. • P. LOMBARD. [Etienne Lombard, otorinolaringolog francez, Paris, 1869-1920.] ‘P. de sinceritate utilizată în audiometrie (pentru depistarea simulanţilor). Subiectul este pus să citească cu voce tare, timp în care se emite la nivelul urechii investigate un sunet de intensitate crescută. Subiectul care aude, ridică instinctiv vocea. Sin.: probă de sinceritate. • P. MELTZER-LYON. [Samuel James Meltzer, fiziolog şi far-macolog de origine germană, staBdit la 9few ybrfc 1851-1920; Bethuel Boyd Vincent Lyon, medic american, Philadelphia, 1880-1953.] P. utilă în diagnosticul afecţiunilor căilor biliare. Constă în introducerea, prin tubaj doudenal, a unei soluţii concentrate de sulfat de magneziu în duoden, care determină relaxarea sfincterului Oddi şi contracţia colecistului. Astfel, prin sonda Einhorn se elimină iniţial bila A, coledociană, apoi, la 10-30 minute, bila B, veziculară, şi ulterior bila C, hepatică. în prezent p. este puţin utilizată. • P. MINGAZZINI. [Giovanni Mingazzini, neuropatolog şi psihiatru italian, profesor la (Roma, 1859-1929.] Sin.: semn Mingazzini (v.). • P. OPPENHEIMER-MASTER. [.Ella H. Oppenheimer, medic american, sec. XX; Arthur Morris Maşter, cardiolog american, 1895-1973.] *P. de efort pentru depistarea ‘anginei pectorale. După efort (prin urcarea şi coborârea repetată a două trepte) apar: durere şi/sau modificări electrocardiografice particulare. Sin.: test Maşter, testul scăriţei. • P. PERTHES. [Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor la Leipzig, apoi la ‘IiiBBingen, 1869-1927.] P. utilizată în examenul clinic al varicelor membrelor inferioare. Se aplică bolnavului în ortostatism un garou la coapsă (strâns moderat, pentru a nu împiedica circulaţia profundă); se cere bolnavului să meargă şi se constată că varicele se golesc datorită contracţiilor musculare, fapt ce denotă suficienţa comunicantelor şi permeabilitatea sistemului venos profund. Sin.: test Perthes. • P. PRAUSNITZ-KUSTNER. [Otto Cari Willy Prausnitz, Bacte-riolog şi igienist german, profesor la Prestau (în prezent ‘Wroctazu, Polonia), 1876-1963; Heinz Kustner, ginecolog german, profesor la Leipzig, n. 1897.] P. destinată să pună în evidenţă prezenţa ‘reaginelor alergice după injectarea intradermică la un subiect neimunizat specific a 0,1 ml de ser provenit de la un subiect alergic. Injectarea în acelaşi punct, 24 de ore mai târziu, a 0,1 ml de soluţie de alergen specific determină o reacţie locală identică celei pe care acesta o provoacă subiectului alergic. Sin.: fenomen Prausnitz-Kustner. V. şi anafilaxie. • P. QUECKENSTEDT-STOOKEY. [Hans Heinrich Georg Queckenstedt, neurolog german, Pgstod^ 1876-1918; Byron Polk Stookey, neurochirurg american, 9few yorkj. 1887-1966.] P. destinată studiului modificărilor de presiune ale lichidului cefalorahidian (LCR) după compresiunea venelor jugulare. în mod normal, presiunea creşte şi coboară rapid după decom-presiunea jugularelor. Absenţa sau încetinirea descreşterii presiunii la decompresiune evidenţiază prezenţa unui obstacol între compartimentul cefalic al LCR şi nivelul la care s-a practicat puncţia. Sin.: semn jugular, semn Queckenstedt. • P. RINNE. [Heinrich Adolf Rinne, otolog german, Qdttingen, 1819-1868.] P. utilă în diagnosticul hipo- sau al anacuziilor de 847 P. ROMBERG P. VOLHARD transmisie. Se apreciază percepţia aeriană şi percepţia craniană (osoasă) pentru aceeaşi ureche, cu ajutorul unui diapazon plasat iniţial în faţa urechii, ulterior la nivelul apofizei mas-toide. în mod normal, percepţia aeriană a sunetului este mai bună şi durează mai mult. Sin.: test Rinne. • P. ROMBERG. [Moritz Heinrich Romberg, neurolog şi internist german, profesor Ca ‘Berlin, 1795-1873.) Sin.: semn Romberg (v.). • P. RORSCHACH. [Hermann Rorschach, psihiatru elveţian originar din Ziirich, 1884-1922.) P. complexă de analiză a personalităţii, prin utilizarea unor seturi de desene - pete colorate divers. Sin.: test Rorschach. • P. ROSENTHAL-WHITE. Sin.: probă cu bromsulfonftaleină (v.). • P. RUMPEL-LEEDE. [Theodor Rumpel, medic gemem, OlamBurg, 1862-1923; Cari Stockbridge Leede, medic american, Seattîe, n. 1882.) P. de investigare a fragilităţii capilare. Este pozitivă dacă după o compresiune cu manşeta tensiometrului, la o tensiune arterială medie, timp de 10 minute, apare un număr de peste 5 peteşii punctiforme la nivelul antebraţului, pe o suprafaţă cu diametrul de 2,5 cm. P. poate fi pozitivă îndeosebi în diferite boli în care este crescută fragilitatea vasculară (*pur-pură trombocitopenică, ‘scorbut, ‘septicemie, ‘uremie, ‘trorn-bocitopenie, ‘hemofilie, ‘parahemofilie). Sin.: fenomen Rumpel-Leede, proba garoului. • P. SCHELLONG. [Fritz Schellong, medic german, OLeidelBerg, Braga, Odiitister, 1891-1959.) P. de ortostatism pentru studiul capacităţii de reglare funcţională a circulaţiei periferice. Constă în urmărirea, . în dinamică, a modificărilor de puls şi tensiune arterială (sistolică şi diastolică), în decubit şi ortostatism repetat pentru o perioadă de câteva minute. Limitele fiziologice admise sunt: 1) pentru puls, creşteri cu 10-40 bătăi/min; 2) pentru tensiune arterială, lipsă de modificare sau scădere iniţială cu maximum 15 mmHg pentru cea sistolică şi urcare cu 5-10 mmHg pentru cea diastolică. • P. SCHILLING. [Victor Schilling, fiematolog german, profesor de medicină internă la Berlin, 1883-1960.) Sin.: test Schilling (v.). • P. SCHNEIDER. [Edward Christian Schneider, fiziolog american, n. 1874.) P. de efort utilă pentru studiul capacităţii de adaptare a inimii la poziţia ortostatică, combinată cu un efort fizic (urcarea de 5 ori în 15 sec a unei scăriţe cu înălţimea de 45 cm). Se notează următorii parametri: A = pulsul (P) în clinostaţism; B = diferenţa (Port0statism - ^clinostatism) i ^ — ^ortostatism> D = diferenţa (Pposte,ort - Ponosim): E = timpul de revenire (Ppostetort - Portostatism); F = diferenţa (tensiune arterială maximă în ortostatism - tensiune arterială maximă în clinostatism). Punctajul se apreciază după formula X = A + B + C + D + E + F. Un punctaj mai mic decât 7-9 semnifică un deficit de funcţionare a aparatului cardiovascular. • P. SCHWARTZ. [Charles Edouard Schwartz, chirurg francez, 1852-1925.) P. utilizată pentru diagnosticul ‘bolii von Gierke, bazată pe absenţa hiperglicemiei după injectarea intravenoasă de galactoză (1 g/kg corp). • P. SEIDEL / epreuve de Seidel / Seidel’s phenomenon. [Erich Seidel, oftalmolog german, profesor la OleidelSerg, apoi la Jena, 1882-1946.) P. utilizată pentru obiectivarea unei fistule externe a conjunctivei sau a corneei, postchirurgicală sau traumatică. După instilarea unui colir cu ‘fluoresceină, examenul în lumină ultravioletă permite evidenţierea scurgerii umorii apoase sub forma unei linii neregulate cu margini fluorescente, centrată la nivelul fistulei externe. Sin.: fenomen Seidel. • P. SICARD. [Jean Athanase Sicard, neurolog francez, profesor de patologie internă la Baris, 1872-1929.) P. pentru radiodiagnosticul afecţiunilor intrarahidiene, constând în injectarea subarahnoidiană de lipiodol; substanţa, opacă la raze X, se opreşte la limita obstacolului. în caz de compresiune medulară. • P. SIMONIN. Metodă de determinare a grupului sanguin ABO, constând în provocarea aglutinării hematiilor de grup cunoscut, prin ser de grup necunoscut. Ea trebuie să fie încrucişată înainte de orice transfuzie cu o ‘p. Beth Vincent. • P. STAUB-TRAUGOTT. [Hans Staub, farmacolog şi medic internist elveţian, Basel, 1890-1967; Cari Traugott, medic internist german, OlamBurg, n. 1885.) Variantă a *p. de hiper-glicemie provocată pe cale orală, alcătuită din două ingestii succesive de glucoză. Secreţia de ‘insulină indusă de prima creştere a glicemiei se opune hiperglicemiei provocate de a doua ingestie (efect Staub). Acest efect nu există la pacientul diabetic. • P. TESLENKO. P. de ortostatism pentru investigarea capacităţii de adaptare a cordului la modificările poziţiei organismului. Constă în măsurarea diferenţei de puls care apare la trecerea organismului din clinostatism în ortostatism: rezultatele sunt interpretate cu ajutorul unor tabele ce stabilesc valorile normale în funcţie de vârstă (tabele Teslenko). • P. THORN. [George Widmer Thorn, medic american, Boston, n. 1906.) P. destinată explorării funcţionale a glandei cortico-suprarenale, constând în injectarea intramusculară a 25 mg de ACTH; la subiectul normal, numărul eozinofilelor sanguine scade la jumătate, creşte nivelul acidului uric şi a 17-ceto-steroizilor urinari, cât şi cortizolemia. Aceste^ modificări nu apar în caz de insuficienţă corticosuprarenală. în prezent, se utilizează în loc de ACTH o corticostimulină sintetică, Synacten. Sin.: probă la ACTH, test Thorn. • P. TIFFENEAU. [Robert Tiffeneau, medic contemporan francez, Baris.) Sin.: volum expirator maximal pe secundă (v.). • P. TOYNBEE / epreuve de Toynbee / Toynbee’s sign. [foseph Toynbee, anatomist şi otolog englez, Londra, 1815-1866.) Manevră de deglutiţie cu orificiile bucal şi nazale închise care determină scăderea presiunii în faringe şi, ca urmare (dacă ‘trompele Eustachio sunt permeabile), se produce o depresiune centrală temporară a membranei timpanice, observabilă. • P. TRENDELENBURG. [Friedrich Trendelenburg, chirurg german, profesor (succesiv) la 0(gstochl Bonn şi Leipzig, 1844-1924.) 1) Sin.: probă Brodie-Trendelenburg (v.). 2) P. utilă pentru stabilirea gradului de funcţionare al sistemului venos safen şi precizarea caracterului intern, extern sau mixt al insuficienţei venoase. Se procedează după cum urmează: se aplică un garou la nivelul coapsei pentru a comprima vena safenă internă: policele examinatorului comprimă în spaţiul popliteu vena safenă externă timp de 15 secunde. Se observă umplerea venoasă în ortostatism, cu menţinerea compresiei (garou şi police, 15 sec) şi după suprimarea acesteia. Umplerea venelor safene sub compresiune denotă o insuficienţă a venelor per-forante sau profunde. După suprimarea compresiunii, umplerea rapidă indică insuficienţa venei safene interne. Sin.: manevră Trendelenburg. • P. VALSALVA. [Antonio Maria Valsalva, anatomist italian, profesor la ‘Koln, 1666-1723.) P. pentru explorarea tramei pulmonare, consecutiv unui efort expirator cu gura şi nasul obstru-ate, sub control radioscopic. V. şi manevră Valsalva, test Valsalva. • P. VOLHARD. [Franz Volhard, medic german, profesor de medicina internă la Odăile, apoi la Jranffurt pe 9dain, 1872-1950.) Denumirea a două probe desuete: 1) P. de concentraţie Volhard, prin care se investiga odinioară funcţia tubulară renală. 2) P. de diluţie Volhard, prin care se studia în trecut capacitatea tubilor uriniferi de a dilua urina atunci când există un exces de apă în organism. 848 p. WARTER-METAIS PROCHEILIE • pm WARTER-METAIS. Studiu al tranzitului lipidic cu ajutorul unei amestec de bariu-ulei de măsline, utilizat pentru explorarea funcţională a pancreasului exocrin. • P. WAUGH-RUDDICK. Sin.: probă de toleranţă la heparină in vitro (v.). • P. WEBER. [Friedrich Eugen Weber, otolog german, 1832-1891.] Sin.: test Weber (v. def. 1). PROCAINAMIDĂ, s. f. / procainamide, s. f. / procainamide. (DCI) C13H21N30, depresiv cardiac, utilizat ca sare hidroclorică în tratamentul aritmiilor, administrată oral, intramuscular sau în perfuzie. _ PROCAINĂ, s. f. / procaYne, s. f. / procaine. (DCI) C12H20N2O2. ‘Anestezic local, ‘ganglioplegic, ‘anticolinergic utilizat în anestezia locală prin ‘infiltraţie, în anestezia regională, epidu-rală şi rahidiană. P. se administrează prin injecţii, fie singură, fie combinată cu ‘adrenalina. Uneori este utilizat ca sin. termenul novocaină. PROCARIOT, s. n. / procaryote, s. m. / procaryote. [Lat., gr. pro = înaintea, în fata; gr. karyon = sâmbure, nucleu.] Organism unicelular care prezintă un nucleu lipsit de membrană şi redus, de regulă, la un singur cromozom. P. se multiplică prin diviziune celulară directă (amitotică), de obicei prin fisiune binară. Bacteriile sunt principalele p., care reprezintă formele ancestrale ale eucariotelor. PROCEDEU, s. n. / procede, s. m. / procedure. [Lat. pro-cedere = a înainta, de la pro = înaintea, în faţa, cedere = a merge.] 1) Serie de etape prin care se urmăreşte obţinerea unui anumit rezultat. Termenul este utilizat îndeosebi în chirurgie, pentru desemnarea unor metode care constau din mai mulţi timpi operatori şi mai ales cu referire la faptul că o anumită operaţie poate fi realizată prin mai multe p. diferite. 2) Sin.: ‘metodă, probă, tehnică. PROCEDEU CHAUFFARD (PRIN BALOTARE) / procede de Chauffard / Chauffard’s procedure. [Anatole Mărie Emile Chauffard, medic francez, profesor de medicină interna la Paris, 1855-1932.] Mâna stângă este aplicată în regiunea lombară şi imprimă ficatului mici lovituri, în timp ce mâna dreaptă, aplicată pe hipocondrul drept, percepe impulsurile transmise de ficat. PROCEDEU GILBERT / procede de Gilbert / Gilbert’s procedure. [Augustin Nicholas Gilbert, medic francez, (Paris, 1858-1927.] Ambele mâini sunt aplicate pe faţa anterioară a abdomenului: mâna stângă în regiunea hipocondrului drept, cu degetele îndreptate în jos, iar mâna dreaptă cu degetele îndreptate în sus. în timpul inspiraţiilor profunde, mâna stângă palpează ficatul, iar mâna dreaptă îndepărtează prin comprimare celelalte viscere abdominale. PROCEDEU GLENARD (AL POLICELUI) / procede de Glenard (du pouce) / Glenard’s procedure (of thumb). [Claude Mărie Frantz Glenard, medic francez la 5fâpitau?a de Lyon, apoi la ‘Vicfiy, 1848-1920.] P. de palpare a ficatului. Se aplică cele patru degete ale mâinii stângi în regiunea lombară, în timp ce policele rămas liber explorează partea anterioară a peretelui abdominal. Mâna stângă exercită o apăsare în regiunea lombară înspre peretele abdominal, iar cu policele se palpează ficatul în cursul unor ample mişcări respiratorii. în acest timp, mâna dreaptă comprimă peretele abdominal din apropierea policelui mâinii stângi pentru a îndepărtă de ficat celelalte viscere. PROCEDEU ISRAEL / procede d’lsrael / Israel’s procedure. [James Adolf Israel, chirurg german, (Berlin, 1848-1926.] Se aşează bolnavul în decubit lateral opus rinichiului care trebuie examinat. Examinatorul aplică o mână la nivelul regiunii lombare, iar cealaltă anterior, la nivelul hipocondrului şi flancului res- pectiv, în aşa fel încât extremitatea degetelor să atingă rebor-dul costal. Solicitând bolnavului să inspire adine, se încearcă prinderea rinichiului între cele două mâini. PROCEDEU MURPHY / procede de Murphy / Murphy’s procedure. [John Benjamin Murphy, chirurg american din Chicago, 1857-1916.] Sin.: manevră Murphy (v.). PROCEDEU PAVEL-CHIRAY / procede de Pavel-Chiray / Pavel-Chiray procedure. [Pavel; Maurice Mărie Louis Chiray, medic internist francez la 5dopitau?c de Paris, 1877-1954.] Palparea în decubit lateral stâng şi apoi palparea în poziţie şezândă, cu corpul flectat pasiv înainte. Confruntarea relaţiilor obţinute prin metoda palpării în decubit dorsal, lateral stâng şi în poziţie şezândă conferă rezultate valoroase în diagnosticul clinic. PROCEDEU RASHKIND / procede de Rashkind / Rashkind’s procedure. Ruperea valvulei ce acoperă *foramen ovale cu o sondă cu balon, în timpul ‘cateterismului cardiac. P. folosit pentru stabilirea unei comunicări interatriale în tratamentul ‘transpoziţiei complete a marilor artere. PROCEDEU RASTELLI / procede de Rasfelli / Rastelli’s procedure. [Gian C. Rastelli, chirurg cardiovascular italian, 1933-1970.] Refacerea septului interventricular şi inserarea unui tub protetic extracardiac pentru înlocuirea arterei pulmonare, la pacienţii cu ‘transpoziţie completă a marilor artere şi defect septal ventricular cu cale de ejecţie ventriculară obstrucţionată. PROCEDEU SCHĂFER / methode de Schăfer / Schăfer method. [Sir Edward Albert Sharpev Schăfer, fiziolog englez, profesor la Londra, apoi la LdinSurgh, 1850-1935] Tehnică de respiraţie artificială: pacientul este aşezat cu faţa în jos cu capul pe un braţ. Persoana care realizează resuscitarea are genunchii plasaţi de o parte şi de alta a regiunii coxale a pacientului, exercitând o presiune, cu ambele mâini, în regiunea posterioară a ultimelor coaste, după care se ridică încet şi micşorează presiunea. Mişcările se repetă la fiecare 5 secunde. Tehnica tinde să fie abandonată în prezent. V. şi respiraţie artificială. PROCEDEU SILVESTER / methode de Silvester / Silvester method. [Henry Robert Silvester, medic englez, 1829-1908.] Tehnică de respiraţie artificială. Pacientul este aşezat cu faţa în sus. Persoana care realizează resuscitarea împinge cu putere braţele pacientului deasupra capului, pentru a ridica coastele şi a stimula respiraţia, apoi aduce braţele în jos, exercitând o presiune asupra toracelui pentru a realiza expiraţia. P. se repetă de 16 ori pe minut. Tehnica este mai puţin utilizată în prezent. V. şi respiraţie artificială. PROCES, s. n. / proces, s. m. / process. NA: processus. [Lat. processus = înaintare, de la procedere = a înainta (pro = înaintea, în faţa; cedere = a merge).] 1) Succesiune de leziuni, de simptome sau de alte fenomene legate de o boală. 2) însăşi starea patologică ce evoluează. 3) în anatomie, nume dat anumitor formaţiuni care constituie prelungirea unei structuri sau a unui organ. în unele cazuri se utilizează termenul de processus. Processusurile osoase sunt denumite adesea apofize. PROCESE CILIARE / proces ciliaires / ciliary processes. NA: processus ciliares. Formaţiuni proeminente, în număr de circa 80, de constituţie glandulară, situate pe faţa internă a ‘corpului ciliar. P. c. secretă ‘umoarea apoasă. PROCESSUS / processus / processus. [Lat. processus = înaintare, de la procedere = a înainta (pro = înaintea, în faţa; cedere = a merge).] Denumirea conform NA pentru proces (v.). PROCHEILIE, s. f. / procheilie, s. f. / procheilia. [Qr. pro = înainte; kheilos = Buză] Malformaţie constând în poziţia avansată a unei buze. 849 PROCIDENŢĂ PRODUS DE CONTRAST PROCIDENŢĂ, s. f. / procidence, s. f. / procidentia. [Lat. procidentia = lăsare în jos, de la procidere = a cădea înainte.] Stare de *prolaps, îndeosebi în cazul uterului. PROCOLAGEN, s. m. / procollagene, s. m. / procollagen. [Lat, ar. pro = înaintea, în faţa; gr. kolla = clei; gennan = a produce.] Denumire pentru moleculele precursoare ale *cola-genului, produse şi secretate de osteoblaste, condroblaste, fibroblaste, dar şi alte tipuri celulare. în raport cu colagenul, p. conţine peptide suplimentare care, pentru a fi convertite în colagen, vor suferi un clivaj proteolitic selectiv, când vor fi îndepărtate şi o serie de legături covalente pentru prevenirea polimerizării intracelulare. PROCONVERTINĂ, s. f. / proconvertine, s. f. / proconvertin. [Lat., gr. pro = înaintea, în faţa; lat. convertere = a se întoarce spre (cum = cu; vertere = a întoarce).] Unul din factorii coagulării, factorul VII, este un *zimogen activat de trom-bină (factorul Ila) în prezenţa ionilor de calciu, care ulterior catalizează activarea factorului X al coagulării, în prezenţa unor factori tisulari (în coagularea extrinsecă sau extravasculară), clivând legătura dintre arginină şi izoleucină. P. este o glico-proteină cu Mr 53 000, sintetizată în ficat, al cărei deficit intervine în patogenia mai multor afecţiuni: 1) deficitul congenital de p., cu transmitere autozomal recesivă, care se manifestă cu purpură şi hemoragii multiple; 2) deficitul dobândit de p., în asociere cu deficitul de *vitamină K (necesară în sinteza p.), care se manifestă din perioada neonatală în cazul administrării unor medicamente care au ca efect secundar scăderea concentraţiei de protrombină (factor II); 3) excesul dobândit de p., la unii pacienţi cu tromboembolism, în relaţie cu accelerarea conversiei de protrombină în trombină în prezenţa trom-boplastinei, calciului şi factorului V. Abrev.: SPCA (de la engl.: serum prothrombin conversion accelerator). PROCRASTINAŢIE, s. f. / procrastination, s. f. / procrasti-nation. [Lat. procrastinatio, -onis = amânare pe a doua zi, de la procrastinare = a amâna pe a doua zi (tat., gr. pro = înainte; gr. krastinos = mâine).] Formă de *abulie caracterizată prin tendinţa de a amâna acţiunea pentru mai târziu, de a o temporiza. Este frecventă în *psihastenie. PROCREAŢIE, s. f. / procreation, s. f. / procreation. [Lat procreatio, -onis = procreaţie, de la procreare = a da naştere.] 1) Ansamblul actelor care duc la fecundarea ovulului cu spermatozoizi, în care sunt implicate ambele sexe. 2) în sens mai larg, acţiunea de a procrea, de a da viaţă, cu referire la femeie şi bărbat. PROCRITIC, adj. / procritique, adj. / procritical. [Qr. pro = înainte; krisis = criză.] Se spune despre perioada de timp care precede imediat *criza unei boli. PROCTALGIE, s. f. / proctalgie, s. f. / proctalgia. [Qr. prok-tos = anus; algos = durere.] Durere intrarectală scurtă şi subită, cu localizare supraanală şi însoţită de senzaţie falsă de *defecaţie. Sin.: proctodinie, rectalgie. PROCTECTOMIE, s. f. / proctectomie, s. f. / proctectomy. 1) îndepărtarea chirurgicală a rectului. 2) Rezecţia unei părţi a peretelui ampulei rectale. PROCTITĂ, s. f. / proctite, s. f. / proctitis, architis. [Qr. prok-tos = anus; -ită] Sin.: rectită (v.). PROCTOCEL, s. n. / proctocele, s. f. / proctocele. [Qr. prok-tos = anus; kele = hernie, tumora] Sin.: rectocel (v.). PROCTOCISTOPLASTIE, s. f. / proctocystoplastie, s. f. / proctocystoplasty. [Gr. proktos = anus; kystis = sac, vezică; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Tip de intervenţie chirurgicală care constă în efectuarea de suturi la nivelul rectului şi al vezicii urinare atunci când există o fistulă rectovaginală (care va fi astfel inclusă prin p.). PROCTOCOLPOPLASTIE, s. f. / procto-colpoplastie, s. f. / procto-colpoplasty. [Qr. proktos = anus; kolpos = adâncitură, vagin; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Intervenţie de chirurgie reparatorie destinată să închidă o fistulă rectovaginaiă. PROCTODINIE, s. f. / proctodynle, s. f. / proctodynia. [Qr. proktos = anus; odyne = durere.] Sin.: proctalgie (v.). PROCTOLOGIE, s. f. / proctologie, s. f. / proctology. [ Qr. proktos = anus; logos = ştiinţa] Ramură a medicinii consacrată studiului anatomiei, fiziologiei şi patologiei anusului şi rectului. PROCTOPERINEOPLASTIE, s. f. / procto-perineoplastie, s. f. / procto-perineoplasty. [Qr. proktos = anus; perineos = peri-neu; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Reparaţia chirurgicală plastică a anusului şi a perineului. PROCTOPEXIE, s. f. / proctopexie, s. f. / proctopexy. [Qr. proktos = anus; pexis = filare.] Procedeu chirurgical care constă în fixarea rectului la peretele posterior pelvin, pentru corectarea unei mobilităţi anormale a acestuia, în caz de prolaps rectal. Sin.: rectopexie. PROCTOPLASTIE, s. f. / proctoplastie, s. f. / proctoplasty. [Gr. proktos = anus; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Operaţie în chirurgia pediatrică având ca scop fixarea în poziţie normală a unui anus ectopic sau refacerea acestuia în caz de imperforaţie anală. Sin.: rectoplastie. PROCTOPTOZĂ, s. f. / proctoptose, s. f. / proctoptosis. [Qr. proktos = anus; ptosis = cădere.] Sin.: rectocel (v.). PROCTORAGIE, s. f. / proctorragie, s. f. / proctorrhage. [Qr. proktos = anus; rhegnynai = a ţâşni, a izbucni] Sin.: rec-toragie (v.). PROCTOREE, s. f. / proctorrhee, s. f. / proctorrh(o)ea. [Qr. proktos = anus; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere mucoasă prin anus. PROCTOSCOP, s. n. / proctoscope, s. m. / proctoscope. [Gr. proktos = anus; skopos = observator, de la skopein = a vedea, a e7(amina] Sin.: anuscop (v.). PROCTOSCOPIE, s. f. / proctoscopie, s. f. / proctoscopy. [Qr. proktos = anus; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Sin.: rectoscopie (v.). PROCTOTOMIE, s. f. / proctotomie, s. f. / proctotomy. [Qr. proktos = anus; tome = secţiune.] Intervenţie chirurgicală la nivelul anusului şi rectului în cazul unei îngustări sau stenoze locale. V. şi rectotomie. PROCUBITUS, s. n. / procubitus, s. m. / ventral decubitus. [Lat., gr. pro = înainte; lat. cubitus = cot.J Sin.: decubit ventral (v. decubit). PRO DIE / pro die / pro die. [Lat., gr. pro = înainte, în faţă; dies = zi] Locuţiune latină semnificând pe zi. Utilizată în reţete. PRODINORFINĂ, s. f. / prodynorphine, s. f. / prodynorphin. [Lat., gr. pro = înainte; gr. odyne = durere; Morpheos = zeul somnului; -ină.J *Proenkefalină B sintetizată direct de o singură genă. Este un precursor al leuenkefalinei, *dinorfinelor A, B şi 1-8, *peptidului E, *neoendorfinelor şi al altor *peptide opi-oide cu importanţă mai redusă în procesele celulare specifice. V. şi dinorfină. PRODROG, s. n. / prodrogue, s. f. / prodrug. [LHn engl. pro-drug.J Medicament care trebuie să sufere o transformare biologică înainte de a îşi exercita acţiunea asupra organismului. P. este precursorul produsului activ. PRODROM, s. n. / prodrome, s. m. / prodrome. [Lat., gr. pro = înainte; gr. dromos = cursă, drum.] Manifestare clinică sau semn clinic care marchează începutul unei boli. PRODUS DE CONTRAST / produit de contraste / product of contraste. [Lat. producere = a duce înainte, de la pro = 850 PRODUS SANGUIN PROGLUCAGON înaintea. în faţa, ducere = a trage; contra = împotrivă; stare = a se ţine drept.] Sin.: mediu de contrast (v.). PRODUS SANGUIN / produit sanguin / blood product. Denumire generică pentru orice substanţă extrasă din sânge. Se disting: 1) P. s. stabile, îndeosebi albumină, imunoglobu-line, factori de coagulare. Aceste produse sunt denumite şi medicamente derivate din sânge. 2) P. s. labile sunt reprezentate de concentrate de globule roşii, de trombocite sau de sângele total PROEMINENŢĂ, s. f. / proeminence, s. f. / prominence. [Lat. proeminens, -ntis = proeminent.] *Protruzie sau proiecţie spre exterior (de mici dimensiuni) în topologia unei structuri anatomice. PROENKEFALINĂ, s. f. / proenkephaline, s. f. / proenke-phalin. [Lat., gr. pro = înainte; gr. enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap; -ină.] Termen utilizat pentru p. A şi B, precursori ai ‘enkefalinelor. P. A este codificată de o genă diferită de cea a P. B (v. prodinorfină) şi reprezintă un precursor pentru ‘metenkefalină, ‘leuenkefalină, *peptid B, *pep-tid F, ‘peptid I şi alte ‘peptide opioide. PROENZIMĂ, s. f. / proenzyme, s. f. / proenzyme. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. en = în; zyme = ferment.] Sin.: zimogen (v.). PROERITROBLAST, s. n. / proerythroblaste, s. m. / pronor-moblast, proerythroblast. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. erythros = roşu; blastos = germen] Stadiul cel mai imatur recunoscut citologic în cadrul liniei eritroblastice. Este notat cu E, şi derivă dintr-o celulă numită ERC (din engl. erythropo-ietin responsive cel!). PROFAG, s. m. / prophage, s. m. / prophage. Material genetic al unui ‘bacteriofag integrat în continuitatea cromozomului unei bacterii, pe un locus specific. Bacteria purtătoare a unui profag devine ‘lizogenă. PROFAZĂ, s. f. / prophase, s. f. / prophase. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. phasis = aparenţă, răsăritxd unei steCe, de ta phainein = a apărea] Primul stadiu al diviziunii celulare (‘mitoză sau ‘meioză), în cursul căruia ‘cromatina seamănă cu un cordon care se fragmentează, în continuare, într-o serie de cromozomi. PROFIBRINOLIZINĂ, s. f. / profibrinolysine, s. f. / profibri-nolysin. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; Cat. fibra = fibră; -ină; gr. lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge; -ină.] Enzimă existentă în plasmă în mod normal în stare inactivă. Poate fi transformată în ‘fibrinolizină activă sub influenţa unei kinaze de origine tisulară (care este secretată de pereţii vasculari după depunerea ‘fibrinei) sau bacteriană (streptokinază). Unirea p. cu o kinază este denumită complex plasminogen-kinază. Sin.: plasminogen. PROFIL ANTIGENIC / profil antigenique / antigenic profile. Totalitatea ‘determinanţilor antigenici localizaţi la suprafaţa unei celule. Acest p. suferă o transformare antigenică în cursul malignizării celulei. PROFILACTIC, adj. / prophylactique, adj. / prophylactic. [Qr. prophylaktikos = care păzeşte, care garantează, de Ca pro-phylassein = a garanta, (pro = înainte, în faţa; phylaxis = protecţie).] Se spune despre acţiunea unor substanţe sau a unor metode de a preveni anumite boli. Ex.: chimioterapie p. Sin. utilizat uneori: preventiv. PROFILAXIE, s. f. / prophylaxie, s. f. / prophylaxis. [Qr. pro-phylassein = a garanta, de Ca pro = înainte, în faţa, phylaxis = protecţie.] Ansamblu de mijloace destinate prevenirii apariţiei, propagării sau agravării bolilor. P. poate fi: 1) Directă sau imediată (antisepsie, chimioterapie, vaccinoterapie, serote-rapie). 2) Indirectă, când se urmăreşte creşterea rezistenţei individuale. V. şi chimioprevenţie, prevenţie. PROFILINĂ, s. f. / profiline, s. f. / profiline. Proteină care se leagă de ‘actina monomerică, atimulând schimbul ADP/ATP şi accelerând astfel creşterea filamentelor de actină. PROFUZ, adj. / profus, -e, adj. / profuse. [Lat. profusus = fără măsură, e?(cesiv, de Ca profundere = a vărsa, a da afară] Care este abundent, cu referire la secreţii sau excreţii, îndeosebi la secreţia sudorală: transpiraţie p. PROGENIE, s. f. / progenie, s. f. / progenia. [Lat., gr. pro = înainte; gr. geneion = menton] Anomalie dentomaxilară constând în poziţia avansată a ‘mentonului, datorită dezvoltării exagerate a ‘mandibulei, care devine mai proeminentă decât maxilarul superior. Drept consecinţă se realizează o ‘ocluzie dentară inversă frontal, dinţii inferiori călcând înaintea celor superiori. Sin.: prognatism. PROGENITOR, s. m. / progeniteur, s. m. / progenitor. [Lat. progenitor, -oris = strămoş, de Ca progenere = a procrea] Părinte, mamă sau tată, dar şi strămoşi. PROGERIA. Var. pentru progerie (v.). PROGERIE, s. f. / progeria, progerie, s. f. / progeria. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. geras = Bătrâneţe.] Var.: progeria. Sin.: sindrom Hutchinson-Gilford (v.). PROGESTATIV, adj., s. n. / progestatif, -ive, adj., s. m. / progestin. Substanţă sintetică sau naturală cu acţiune similară ‘progesteronului asupra mucoasei uterine. în prezent, termenul desemnează cu precădere acele substanţe care. deşi au activitate apropiată de cea a ‘corpului galben, sunt incapabile să menţină sarcina. Substanţelor apte să menţină sarcina li se rezervă denumirea de ‘gestagene. P. sunt utilizate în metro-ragii funcţionale, iminenţă de avort, endometrioze şi în diagnosticul funcţional al amenoreei. în asociere cu estrogenii, p. inhibă ‘ovulaţia şi pot fi folosite ca anticoncepţionale. PROGESTERON, s. m. / progesterone, s. f. / progesterone. [Lat. progestare = a purta înainte, de Ca pro = înainte, în faţa, gestare = a purta o sarcină] (DCI) Hormon steroid a cărui sinteză are loc în toate organele producătoare de hormoni sterolici deoarece el reprezintă o etapă obligatorie în sinteza acestora, dar cantităţi semnificative sunt secretate în circulaţie doar de ‘corpul galben şi de ‘placentă, concentraţiile fiind variabile în funcţie de fazele ciclului ovulator şi în sarcină (v. tab. const. endocrinol.). Circulă legat de ‘transcortină (18%), albumine (80%) şi doar 2% liber. Mecanismul de acţiune al p. este mediat de cuplarea cu receptorul intracelular specific. Efectele pe organele ţintă includ stimularea diferenţierii celulare, îndeosebi la nivelul mucoasei uterine (cel mai important organ ţintă al p.) şi efecte metabolice sistemice. Sin.: hormon Iuţeai, luteină (desuet). V. şi probă la progesteron. PROGESTOGEN, adj. / progestogene, adj. / progestogen. Despre substanţele naturale şi sintetice care au aceleaşi efecte ca ‘progesteronul. în terapeutică, substanţele progestogene de sinteză sunt adesea preferate progesteronului pentru că sunt degradate mai lent şi/sau deoarece nu sunt convertibile în ‘steroizi androgeni. PROGESTOMIMETIC, adj. / progestomimetique, adj. / progestomimetic. Despre o substanţă, un compus chimic, care exercită o acţiune asemănătoare cu cea a ‘progesteronului. PROGLOT. Var. pentru proglotă (v.). PROGLOTĂ, s. f. / proglottis, s. m. / proglottid. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. glottis = gCotă, CimBă (datorită formei).] Fiecare din segmentele unui vierme inelat, ‘cestod. La *Taenia solium, numărul p. poate ajunge până la 900, iar la *Taen/a saginata poate depăşi 1 200. Dimpotrivă, la *Tae-nia echinococcus, corpul este format din 3-4 p. Var.: proglot. PROGLUCAGON, s. m. / proglucagon, s. m. / proglucagon. Polipeptid alcătuit din 160 reziduuri de aminoacizi exprimat în 851 PROGNATISM PROLINĂ ‘celulele ale insulelor Langerhans şi în ‘celulele L ale mucoasei digestive. P. suferă o proteoliză diferită în granulele de secreţie în cele două tipuri celulare menţionate: 1) în insulele Langerhans, p. furnizează două peptide active: ‘glucagonul (29 reziduuri) şi GLP-1 (Glucagon-Like Peptide) alcătuit din 37 reziduuri; 2) în celulele L, p. furnizează ‘enteroglucagon (69 sau 37 reziduuri) şi GLP-1. Alte peptide (IP2 şi GLP-2) provenind tot din proteoliză p. nu au o activitate cunoscută. PROGNATISM, s. n. / prognathisme, s. m. / prognathism. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. gnathos = falcă, maxilar; -ism.] Sin.: progenie (v.). PROGNOSTIC, s. n. / prognostic, s. m. / prognostic. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. gnostikos = care cunoaşte, de la gnonai = a cunoaşte.] Prevederea evoluţiei imediate şi tardive, ca şi a complicaţiilor unei boli. PROGNOZA, s. f. / prognose, s. f. / prognosis. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; gr. gnosis = cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Stabilirea ‘prognosticului unei boli. PROGRAM, s. n. / programme, s. m. / program, programme. [Qr. programma = afiş, de la pro = înainte, gramma = înscriere, de la graphein = a scrie.] 1) în general, plan de rezolvare a unei probleme. 2) în informatică, o mulţime ordonată de instrucţiuni corespunzătoare descrierii unui algoritm, precizate într-un limbaj specific (de programare), care permite calculatorului să prelucreze datele de intrare în vederea obţinerii rezultatelor (date de ieşire). 3) Evoluţia previzibilă a unui biosistem, adesea determinată genetic. PRO-HORMON, s. m. / pro-hormone, s. f. / pro-hormone. [Lat., gr. pro = înainte; hormon = excitat, de la hormaein = a îndemna, a excita.] Compus proteic din care după prelucrare metabolică, pot rezulta unul sau mai mulţi hormoni. P. poate avea o activitate biologică moderată. Termenul este utilizat frecvent cu referire la pro-insulină (v. insulină) şi pro-parathormon (v. parathormon). V. şi prepro-hormon. PROIECŢIE, s. f. / projection, s. f. / projection. [Lat. proiec-tio, -onis = întindere înainte a SraţuLui, de la proicere = a arunca înainte (pro = înainte; iactare = a arunca).] 1) în sens general, operaţie prin care un subiect situează în lumea exterioară, fără a le identifica însă ca atare, idei, afecte, concepţii, dorinţe, crezând în existenţa lor obiectivă, ca într-un aspect al lumii. 2) în sens mai restrâns, simptom din unele boli psihice care constă în separarea unui individ de unele idei sau sentimente (de obicei, care îi sunt neplăcute), considerându-le exterioare propriei persoane sau/şi atribuindu-le unei alte persoane. 3) Imaginea într-un plan a unei figuri geometrice. 4) P. falsă: imaginea unui obiect în ‘diplopie. PROINFLAMATOR, adj. / pro-inflamatoire, adj. / proinflam-matory. Care favorizează sau provoacă inflamaţia. De ex. ‘interleukinele IL-1 şi IL-6 sunt ‘citokine proinflamatorii. PRO-INSULINĂ, s. f. / pro-insuline, s. f. / pro-lnsulin. [Lat., gr. pro = înaintea, în faţa; lat. insula = insulă; -ină.] V. insulină. PROLABAT, adj. / prolabe, -e, adj. / prolapsed. [Lat. prolabi = a aluneca înainte (pro = înainte; labi - a aluneca, a cădea).] Despre un organ care a suferit un ‘prolaps şi, în consecinţă, s-a deplasat de sus în jos. PROLACTINĂ, s. f. / prolactine, s. f. / prolactin. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; lat. lac, lactis = lapte; -ină.] Hormon polipeptidic monocatenar secretat de hipofiza anterioară. Are ca acţiune principală declanşarea şi menţinerea secreţiei lactate, dar influenţează şi reproducerea, creşterea, echilibrul hidroelectrolitic. în unele dintre aceste efecte se asociază sinergie cu steroizii sexuali la nivelul organelor ţintă. Reglarea secreţiei p. se face de către un factor stimulator principal, TRH, şi de către numeroase amine cerebrale, dintre care do- pamina exercită un efect frenator asupra secreţiei. Sin,: hormon luteotrop, hormon galactogen. V. şi tab. const. endocrinol. PROLACTINOM, s. n. / prolactinome, s. m. / prolactinoma. [Lat., gr. pro = înainte, în faţa; lat. lac, lactis = lapte; ină; -oma.] Tumoră hipofizară (în general, adenom cromofob) secre-toare de ‘prolactină. Reprezintă aproximativ 50-60% din ade-noamele hipofizare. Simptomatologia implică, la femeie, asocierea amenoree-galactoree, iar la bărbat - disfuncţii gonadale (determinând scăderea libidoului, impotenţă) care se asociază, în faza de macroadenom, cu un sindrom tumoral cranian (prin compresiunea formaţiunilor anatomice de vecinătate). PROLAMINE, s. f. / prolamines, s. f. / prolamines. [Lat. pro-Ies = descendenţi, urmaşi; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -ină ] Termen generic pentru un grup de proteine insolubile în apă sau soluţii saline neutre, solubile în acizi diluaţi, soluţii alcaline, alcool 70-90%. P. sunt proteine prezente într-o serie de cereale (grâu, orz, porumb) şi sunt bogate în acid glutamic. PROLAN, s. m. / prolan, s. m. / prolan. [Lat. proles = descendenţi, urmaşi] Denumire generică desuetă, cu valoare istorică, atribuită iniţial hormonilor izolaţi din urina femeii gravide, fiind astfel posibil un diagnostic biologic de sarcină. Iniţial au fost descrişi p. A, foliculostimulant, şi p. B luteinizant. în prezent se ştie că principiul gonadotropic în sarcină este unic (v. gonadotrofină corionică) şi diferă de substanţa gonadotropică din hipofiza anterioară (v. gonadotrofină A şi B). PROLANURIE, s. f. / prolanurie, s. f. / prolanuria. [Lat. proles = descendenţi, urmaşi; gr. ouron = urină] Prezenţa ‘prolanilor în urină. PROLAPS, s. n. / prolapsus, s. m. / prolapse, prolapsus (lat.). [Lat. prolapsus, de la prolabi = a aluneca înainte (pro = înainte; labi = a aluneca, a cădea).] Coborârea unui organ sau a unei părţi dintr-un organ. Ex.: p. uterin, p. anorectal. Denumirea unui organ afectat de p. este relativ complicată: se utilizează sufixul -cel sau -ptoză. Ex.: ‘colpocel anterior şi/sau posterior (perete vaginal anterior sau posterior), ‘histerocel sau ptoză (uter în întregime), ‘trahelocel sau ptoză (col uterin singur); ‘rectocel sau ptoză (rect) etc. PROLAPS VAGINAL / prolapsus vaginal / prolapse of vagi-na. Sin.: colpocel (v.). PROLAPS DE VALVĂ MITRALĂ / ballonnement de la valve mitrale / floppy valve syndrome. Sin.: sindrom Barlow (v.). PROLIFERARE, s. f. / proliferation, s. f. / proliferation. [Lat. proles = descendenţi, urmaşi; ferre = a duce.] Reproducere sau multiplicare în forme similare, îndeosebi a celulelor şi a chisturilor patologice. De asemenea, se descrie p. fibroplastică în cazul ţesutului conjunctiv colagenic, care afectează mai multe organe din organism, în ‘lupusul eritematos diseminat (sistemic), ‘sclerodermie şi în alte ‘colagenoze. PROLIMFOCIT, s. n. / prolymphocyte, s. m. / prolymphocyte. [Lat., gr. pro = înainte; lat. lympha = apă limpede; gr. kytos = celulă] Celulă din ‘seria limfocitară intermediară între ‘lim-foblast şi ‘limfocit. PROLINĂ, s. f. / proline, s. f. / proline. Aminoacid glucofor-mator neesenţial, cu simbol Pro sau P şi posedând o funcţie amino secundară. Proteinele care conţin în lanţul primar o cantitate mare de p. sunt fibrilare (ex.: colagenul), deoarece acest aminoacid se opune formării ‘structurii secundare, dar facilitează îndoirea lanţurilor polipeptidice, favorizând astfel ‘structura terţiară. în anumite proteine (colagen) p. se transformă în ‘hidroxiprolină. P. se poate găsi în concentraţii mari intracelu-lar, îndeosebi în celulele vegetale, în acest caz (împreună cu ‘manitolul şi glicerolul) reglând ‘turgescenţa, o serie de bio-sinteze organice şi transportul de ioni la nivelul ‘membranei plasmatice. 852 PROLIN-DIPEPTIDAZĂ PROPULSIE PROLIN-DIPEPTIDAZĂ, s. f. / prolyn-dipeptidase, s f. / pro-lynpeptidase. Enzimă secretată de mucoasa intestinală care catalizează detaşarea aminoacidului ‘prolină, de la nivelul polipeptidelor ce conţin acest acid aminat. P. face parte din complexul enzimatic denumit ‘erepsină. PROMETAFAZĂ, s. f. / prometaphase, s. f. / prometaphase. [Lat., gr. pro = înainte; gr. gr. meta = indică transformarea; phasis = aparenţă, răsăritul unei steCe, de [a phainein = a apărea) Termen utilizat rar pentru etapa ‘mitozei care debutează cu ruperea membranei nucleare, de obicei cuprinsă în ‘metafază. PROMIELOCIT, s. n. / promyelocyte, s. m. / promyelocyte. [Lat., gr. pro = înainte; gr. myelos = măduvă; kytos = ceCuCă) Celulă tânără a seriei granulocitare (numită stadiul M2), cu diametrul de 15-20 pm, prezentând numeroase granulaţii, îndeosebi azurofile, amestecate cu primele granulaţii de diferenţiere. Cu o durată de viaţă de două zile, p. se divide în două ‘mielocite. PROMONOCIT, s. m. / promonocyte, s. m. / promonocyte. Celulă mare, cu nucleu neregulat, prezentă în măduva osoasă. Este intermediară între ‘monoblast, din care derivă, şi *monocit, căruia îi dă naştere. PROMONTORIU, s. n. / promontoire, s. m. / promontory. NA: promontorium. [Lat. promontorium = vârf de munte.) Marginea anterioară a corpului primei vertebre sacrate, situată la vârful unghiului sacrovertebral anterior. PROMOTOR, s. m. / promoteur, s. m. / promoter. [Lat. pro-motus, de Ca promovere = a mijea înainte (pro = înainte; movere = a mijea).) Denumire generică pentru un factor care declanşează un proces. Ex.: 1) P. sau promovatorii din etapa secundă a ‘cancerogenezei. 2) Regiune a ADN în amonte de genele comportând situsul de fixare al *ARN-polimerazei, ca şi situsurile de fixare a proteinelor reglatoare ale ‘transcripţiei. 3) P. alternativi reprezintă situsuri opţionale de fixare a ARN-polimerazei la nivelul unei aceleiaşi gene. PROMOTOR DE TUMORI / promoteur de tumeurs / tumour promotor. Substanţă care nu este cancerigenă prin ea însăşi, dar creşte eficacitatea unei agent cancerigen. în principiu, promotorul nu este un agent mutagen, dar favorizează multiplicarea celulară şi/sau inhibă ‘diferenţierea. El creşte astfel probabilitatea de apariţie a unei mutaţii sub efectul unui agent cancerigen şi probabilitatea de multiplicare a unei celule mutante. Prima substanţă descrisă ca promotor de tumori este uleiul de croton (numele mai multor arbori tropicali cu seminţe toxice) care conţine ‘esteri de forbol. Mulţi agenţi care nu sunt mutageni, dar cresc frecvenţa cancerizării, pot fi consideraţi p. de t. (de ex., pulberea de fum pentru cancerul pulmonar). în sens larg, estrogenii pot fi consideraţi ca promotori ai cancerului mamar, iar androgenii ca promotori ai cancerului de prostată. PRONATOR, adj., s. m. / pronateur, adj., s. m. / pronator. [Lat. pronatus, de Ca pronare = a apleca înainte.) (Muşchi) care produce ‘pronaţia. PRONAŢIE, s. f. / pronation, s. f. / pronation. [Lat. pronatus, de Ca pronare = a apCeea înainte.) 1) Mişcare a mâinii când palma, care priveşte în sus, efectuează o rotaţie internă de 180° pentru a privi în jos. 2) Actul rezultat din această mişcare. Ant.: supinaţie. PRONAŢIE DUREROASĂ A COPIILOR / pronation doulou-reuse des enfants / Goyrand’s injury. ‘Pareză dureroasă a braţului care apare la copiii mici consecutiv unei tracţiuni bruşte asupra membrului superior. Cel mai frecvent, tracţiunea se produce când copilul, ţinut de mână, face mişcări bruşte. P. d. se vindecă spontan în câteva zile. PRONAZĂ, s. f. / Prcnase, s. f. / Prcnase. Denumire (marcă depusă) pentru amestecul de ‘peptidaze (provenind din Streptomyces griseus) care este capabil să hidrolizeze aproape toate proteinele în aminoacizi liberi. P. este, de asemenea, utilizată îndeosebi pentru izolarea ADN şi ARN. Tratând ţesuturi vii cu P. se dizolvă componentele matricei extracelulare şi se obţin suspensii de celule libere. PRONUCLEU, s. n. / pronucleus, s. m. / pronucleus. [Lat., gr. pro = înainte; Cat. nucleus = sâmbure, nueCeu.) Fiecare dintre cele două nuclee ‘haploide, masculin şi feminin, prezente în ‘oul fecundat, înainte de fuziunea lor. PRO-OPIOMELANOCORTINĂ, s. f. / pro-opiomelanocortine, s. f. / pro-opiomelanocortin. [Lat., gr. pro = înainte; Cat. opium, gr. opion = suc de mac; gr. melas, melanos = negru; Cat. cortex, -icis = scoarţă; -ină.) ‘Pro-hormonul cel mai abundent din ‘adenohipofiză, sintetizat, de asemenea în hipotalamus, placentă şi gonade. Din p. rezultă prin clivaj hormonii corticoli-potropi şi adrenocorticotrop (ACTH), (3-lipotropina şi p-endorfi-na, ca şi o serie de alte molecule. PROPERDINĂ, s. f. / properdine, s. f. / properdin. [Lat., gr. pro = înainte; Cat. perdere = a distruge; -ină.) Globulină bazică, Mr 184 000, alcătuită din patru subunităţi identice. Participă la calea alternativă de activare a complementului. PROPRANOLOL, s. n. / propranolole / propranolole. Beta-blocant C16H21N02 folosit sub formă de carbohidrat în tratarea tulburărilor de ritm şi a anginei pectorale denumit de asemenea şi propranolă. PROPRIOCEPTIV, adj. / proprioceptif, -ive, adj. / proprio-ceptive. [Lat. proprius = ceea ce ne aparţine; receptus, de Ca recipere = a primi) Care primeşte stimuli de la ţesuturile din organism, îndeosebi muşchi şi tendoane. PROPRIOCEPTOR, s. m. / propriocepteur, s. m. / proprio-ceptor. [Lat. proprius = ceea ce ne aparţine; receptus, de Ca recipere = a primi) Orice receptor adaptat la sensibilitatea proprioceptivă, adică la stimulările produse de mişcările corpului. Aceşti receptori sunt situaţi în vecinătatea oaselor, articulaţiilor şi muşchilor. Uneori receptorii de la nivelul ‘labirintului sunt consideraţi, de asemenea, p. V. şi interoceptor. PROPRIU, adj. / sol, adj. / seif. [Lat. proprius = ceea ce ne aparţine.) Sin.: seif (v.). PROPROTEIN CONVERTAZE, s. f. pl. / proproteine conver-tases, s. f. pl. / proprotein convertases. ‘Endopeptidaze prezente în granulele de secreţie ale celulelor glandelor endocrine. P. c. convertesc proproteinele în proteine mature, îndeosebi prohormonii în hormoni maturi. Cea mai mare parte dintre aceste enzime hidrolizează specific o legătură peptidică între două reziduuri de aminoacizi bazici sau o legătură ce urmează imedjat după acest dublet. PRO-PROTEINĂ, s. f. / pro-proteine, s. f. / pro-protein. Proteină precursoare a unei alte proteine şi care a derivat printr-o proteoliză parţială. Proteoliza poate surveni după secţionarea unui peptid semnal al unei ‘prepro-proteine şi care poate fi efectuată de o protează în mediul extracelular. Numeroase proteine sunt sintetizate la nivelul ribozomilor sub forma unui lanţ mai lung decât proteina definitivă, cuprinzând pepti-dul semnal al prepro-proteinei şi alte peptide care trebuie hidroli-zate secundar. Acesta este foarte frecvent cazul când proteina trebuie secretată de o celulă. De ex., pro-colagen, pro-insulină. PROPTOZIS, s. n. / proptose, s. f. / proptosis. [Lat., gr. pro = înainte; 1) gr. optos = vizibiC, de Ca optesthai = a vedea; •oză; 2) gr. ptosis = cădere.) 1) Termen care denumeşte împingerea globului ocular din orbită în guşa ‘exoftalmică sau în inflamaţia orbitei. 2) Deplasarea în jos a uterului. PROPULSIE, s. f. / propulsion, s. f. / propulsion. Sin.: antepulsie (v.). 853 PRORENINĂ PROSTATOREE PRORENINĂ, sL f. / prorenine, s. f. / prorenin. V. renină. PROSECRETINĂ, s. f. / prosecretine, s. f. / prosecretin. Moleculă specifică existentă în mucoasa duodenală care, în prezenţa ‘chimului acidifiat de sucul gastric, se transformă în ‘secretină. PROSOPAGNOZIE, s. f. / prosopagnosie, s. f. / prosopag-nosia. [Qr. prosopon - faţă; a - priv.; gnosis = cunoaştere, de ta gnonai = a cunoaşte.] *Agnozie particulară care constă în pierderea capacităţii de recunoaştere a *fizionomiilor, chiar familiare, inclusiv a fotografiilor unor persoane foarte cunoscute. Uneori, bolnavul nu îşi recunoaşte imaginea proprie. P. apare în leziunile bilaterale, de origine vasculară, cu sediul în teritoriul arterei cerebrale posterioare. PROSOPALGIE, s. f. / prosopalgie, s. f. / prosopalgia. [Qr. prosopon = fată; algos = durere.] Termen vag, desemnând o durere la nivelul feţei, o nevralgie (facială sau de trigemen). PROSOPLAZIE, s. f. / prosoplasie, s. f. / prosoplasia. [Qr. pros = spre; plassein = a forma.] ‘Diferenţierea excesivă şi anormală a unui ţesut. PROSOPLEGIE, s. f. / prosoplegie, s. f. / prosoplegia. [Qr. prosopon = faţă; plege = lovitură.] Paralizie facială. V. paralizie, def. 10. PROSOPOMETRU, s. n. / prosopometre, s. m. / prosopome-ter. [Qr. prosopon = faţă; metron = măsură.] Instrument pentru măsurarea diferitelor diametre ale feţei şi ale craniului. PROSTACICLINĂ, s. f. / prostacycline, s. f. / prostacyclin. [Qr. prostates = care stă înainte, prostată (de ta pro = înainte; istanai = a p(asa); kyklos = cerc; -ină.] Intermediar al ‘acidului arahidonic, format odată cu endoperoxizii prostaglandinici. Sintetizată în endoteliul vascular şi la nivelul celulelor endote-liale din plămâni, p. are potenţial vasodilatator şi de inhibare a agregării plachetare.^ Este foarte instabilă, durata de viaţă nedepăşind 3 minute. în prezent, prostacidinele sunt considerate o familie de *prostaglandine de tip PGI, derivate din prostaglandine de tip H. PROSTAGLANDIN ENDOPEROXID SINTAZĂ, s. f. / prosta-glandine endoperoxyde synthase, s. f. / prostaglandin endoperoxide synthase. EC 1.14.99.1. Complex enzimatic care produce conversia acizilor eicosapolienoici în ‘prostaglandine. Cuprinde o dioxigenază (‘ciciooxigenază) şi o glutation peroxidază. PROSTAGLANDINE, s. f. pl. / prostaglandines, s. f. pl. / prostaglandins. [‘Enpl’. prostate gland, deoarece au fost descoperite prima dată [a nivelul prostatei] Denumire generică pentru un grup de molecule care au fost iniţial izolate din lichidul seminal şi prostată, ulterior dovedindu-se că sunt sintetizate în majoritatea ţesuturilor şi organelor. Toate p. sunt derivate din acidul prostanoic (acid gras nesaturat cu 20 atomi de carbon, cuprinzând un nucleu ciclopentanic de la C8 la C12). Modul de sinteză al p. este cunoscut: pornind de la ‘acidul arahidonic, sub acţiunea ciclooxigenazei care produce un endoperoxid, rezultă p. sau ‘tromboxanii, în funcţie de tipul de ciclizare. De notat că acelaşi acid gras este precursorul ‘leucotrienelor şi ‘lipoxinelor, în acest caz ciclooxigenaza fiind înlocuită de lipooxigenază. Se cunosc peste 20 p. naturale, cu o nomenclatură în care se utilizează simbolurile următoare: PG = prostaglandină, la care se adaugă una din literele de la A la I, în funcţie de structura nucleului ciclopentanic (A = dublă legătură între atomii de carbon 10-11; B = dublă legătură între 8-12; E = o funcţie alcool şi una cetonă; F = două funcţii alcool etc.); se mai adaugă, de asemenea, una din cifrele 1, 2 sau 3, în funcţie de numărul de duble legături (1 = dublă legătură la carbonii 13-14; 2 = două duble legături între 13-14 şi 5-6; 3 = trei duble legături între 13-14, 5-6 şi 17-18); în fine, literele a şi 3 se adaugă în funcţie de ‘izomerie. P. exercită o activitate fiziologică accentuată, ale cărei efecte metabolice sunt extremde diverse şi variabile şi, în consecinţă, dificil de sistematizat. în plus, acţiunea şi efectele p. variază în funcţie de concentraţie, tipul celular şi contextul hormonal. Mai relevantă este menţionarea acţiunii unor tipuri de p.: PGD2, tip major produs de ‘mastocite, cu acţiune în ‘hipersensibilitatea imediată, vasodilataţie şi contracţie a muşchilor netezi nevasculari; PGE1t analog al PGE2, care produce vasodilataţie, dar, spre deosebire de PGE2, inhibă agregarea plachetară; PGE2, importantă, produsă în medulara renală, mucoasa intestinală şi alte ţesuturi, are numeroase efecte (vasodilataţie renală şi inhibarea reabsorbţiei tubulare de sodiu, inhibarea secreţiei gastrice, contracţie sau relaxare a muşchilor netezi în funcţie de ţesut, modularea ‘inflamaţiei, creşterea permeabilităţii vasculare, creşterea sensibilităţii la durere, este pirogenă, suprimă transformarea limfocitelor, eliberarea mediatorilor de către mastocite şi citotoxicitatea mediată celular); PGF2a, p. stabilă formată din *PGH2 sau *PGE2, stimulează contracţia uterină şi a muşchilor netezi bronşici, provoacă vasoconstricţie în unele teritorii vasculare; PGH2, intermediar instabil care poate fi convertit în unele p. sau tromboxani. PROSTANOIDE, s. n. pl. / prostanoides, s. m. pl. / prosta-noids. Denumire generică pentru ‘prostaglandine şi substanţele înrudite: ‘prostacicline şi ‘tromboxani. Termenul este utilizat uneori ca sin. cu ‘eicosanoide. PROSTATĂ, s. f. / prostate, s. f. / prostate. NA: prostata. [Qr. prostates = care stă înainte, de ta pro = înainte, istanai = a plasa.] Glandă voluminoasă, de circa 20 g, cu secreţie externă şi internă, anexă a aparatului genital masculin, situată în juruf porţiunii iniţiale a uretrei, înaintea ampulei rectale şi sub vezica urinară. P. este alcătuită din doi lobi laterali, drept şi stâng, şi un lob mediu. Este traversată de uretră, de canalele ejaculatoare ieşite din veziculele seminale şi de canalele deferente şi înconjurată incomplet de sfincterele striate. Sub acţiunea androgenilor, p. secretă substanţe necesare spermatozoizilor. Poate fi sediul unor procese patologice cu prevalenţă mare: prostatită, adenom, cancer. PROSTATECTOMIE, s. f. / prostatectomie, s. f. / prostatec-tomy. [Qr. prostates = care stă înainte, de la pro = înainte, istanai = a plasa; ektome = e^cizie.] Ablaţie parţială sau totală a ‘prostatei. în p. radicală, în afară de prostată şi de capsula acesteia se extirpă veziculele seminale, canalele deferente, o serie de fascii pelvine şi uneori anumiţi noduli limfatici pel-vini. PROSTATIC, adj., s. m. / prostatique, adj., s. m. / prostatic. 1) Care se referă la ‘prostată, se află în raport cu prostata. 2) Prin extensie (nerecomandată), bolnav afectat de o boală a prostatei. PROSTATISM, s. n. / prostatisme, s. m. / prostatism. [Qr. prostates = care stă înainte, de la pro = înainte, istanai = a plasa; -ism.] Ansamblul semnelor clinice relevante pentru un ‘adenom de prostată: ‘disurie şi ‘polakiurie în a doua jumătate a nopţii. PROSTATITA, s. f. / prostatite, s. f. / prostatitis. [Qr. prostates = care stă înainte, de la pro = înainte, istanai = a plasa; -ifd.] Inflamaţie a ‘prostatei, de natură infecţioasă şi uneori alergică (eozinofilică) pe un fond de ‘alergie, sau p. granulomatoasă nespecifică, cu infiltraţie locală de ‘macrofage. PROSTATOMEGALIE, s. f. / prostatomegalie, s. f. / prostato-megaly. [ Qr. prostates = care stă înainte, de la pro = înainte, istanai = a plasa; megas, megalos = mare.] Hipertrofie a ‘prostatei. PROSTATOREE, s. f. / prostatorhee, s. f. / prostatorrhoea. Scurgerea la nivelul penisului, în afara ‘ejaculării, a unui lichid mucos. P. se observă în ‘prostatita cronică. 854 PROSTATOTOMIE PROTEINĂ BANDA 3 PROSTATOTOMIE. s. f. / prostatotomie, s. f. / prostatotomy, prostatomy. [Qr. prostates = care stă înainte, de Ca pro = înainte, istanai = a pCasa; tome = tăiere, secţiune, de Ca tem-nein = a tăia.] Incizie chirurgicală a ‘prostatei. PROSTETIC, adj. / prosthetique, adj. / prosthetic. [Qr. pros-thetes = cel care adaugă, de Ca pro = înainte, tithenai = a pCasa, a pune.] V. grupare prostetică. PROSTITUŢIE, s. f. / prostitution, s. f. / prostitution. [Lat. prostitutio, -onis = prostituţie, de Ca prostituere - a pune înainte, a prostitua (pro = înainte; statuere = a face să stea, a pune).] Obţinerea de foloase materiale prin raporturi sexuale. PROSTRAŢIE, s. f. / prostration, s. f. / prostration. [Lat. prostratio, -onis = răsturnare, de Ca prosternere = a culca Ca pământ (din cauza poziţiei de decubit dorsal în care rămâne Bolnavul).] Stare de apatie extremă, fizică şi psihică, tradusă prin imobilitate totală şi absenţa reacţiilor la solicitările exterioare. Se observă în formele acute sau în faza terminală a unor boli, ca şi în cursul unor afecţiuni psihiatrice diverse. PROTAMINAZĂ, s. f. / protaminase, s. f. / protaminase. Enzimă proteolitică pancreatică acţionând ca o ‘exopeptidază asupra ‘pentaminelor. PROTAMINĂ, s. f. / protamine, s. f. / protamine. [Qr. protos = primul; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCului Cui Jupiter Ammon din LiSia; ină.] ‘Polipeptid cu caracter bazic extras din lapţii anumitor peşti. Intră în compoziţia unui tip de ‘insulină retard denumit insulin-zinc-protami-nă. Sulfatul de p. poate neutraliza ‘heparina şi de aceea este utilizat în injecţii intravenoase în caz de hemoragie printr-un supradozaj al heparinei. V. şi test cu sulfat de protamină. PROTANOMALIE, s. f. / protanomalie, s. f. / protanomaly. [Gr. protos = primul, cu referire Ca roşu, care este prima cuCoare ain spectrul viziBd; anomalia = neregularitate.] Anomalie congenitală a simţului cromatic, manifestată prin cecitate parţială pentru culoarea roşie. Un subiect afectat de p. nu percepe roşul decât la o anumită saturaţie a culorii. Anomalia esto ereditară. Sin.: anomalie cromatică tip Hart. V. şi discromatopsie. PROTANOPIE, s. f. / protanopie, s. f. / protanopia. [Gr. protos = primul, cu referire Ca roşu, care este prima culoare din spectrul viziBd; an • priv.j ops, opos = vedere, văz.] Anomalie congenitală a simţului cromatic corespunzând unei ‘dicromazii cu absenţa percepţiei culorii roşii. Sin.: anomalie tip Dalton. Var.: protanopsie. V. şi daltonism, discromatopsie, protanomalie. PROTANOPSIE. Var. pentru protanopie (v.). PROTEAZE, s. f. pl. / proteases, s. f. pl. / proteases. [Qr. protos = primul; ază.] Sin.: proteinaze (v.). PROTEAZOM, s. m. / proteasome, s. m. / proteasome. [Qr. protos = primul; -ază ; soma, -atos = corp.] Complex molecular proteolitic intracelular, ATP-dependent, la care se leagă *ubicuitina, iar pe acestea se fixează diverse proteine. P. reprezintă situsul principal de degradare a proteinelor intracelu-lare şi se află la originea majorităţii peptidelor prezentate moleculelor ‘complexului major de histocompatibilitate clasa I. Este alcătuit din 28 de subunităţi, fiecare cu Mr cuprinsă între 28 şi 30 kDa, care formează o structură cilindrică (vizibilă în microscopia electronică), compusă din 4 inele, fiecare inel conţinând câte 7 subunităţi. Nu se cunoaşte modul în care p. degradează proteinele citoplasmatice. PROTECŢIE, s. f. / protection, s. f. / protection. [Lat. pro-tectio, -onis = apărare, de Ca protegere = a acoperi, a apăra] Acţiunea de a proteja, de a preveni un risc, un pericol. De menţionat: 1) P. maternă şi infantilă, medicală şi socială a femeilor gravide şi a copiilor, de la naştere până la vârsta de 6 ani (în funcţie de ţară şi prin intermediul unor structuri specifice). 2) P. mediului, asigurarea unui mediu vital favorabil sănătăţii omului şi utilizarea raţională a resurselor naturale. 3) P. socială, ansamblul măsurilor şi mijloacelor destinate îndeosebi grupurilor sociale sărace sau defavorizate, fie că acestea cuprind pensionari sau persoane active. PROTEIDĂ, s. f. / proteide, s. m. / proteid. [Qr. protos = primul; eidos = formă.] Denumire desuetă pentru ‘proteină. S-a propus ca termenul să se refere doar la ‘heteroproteină. PROTEIN KINAZĂ A, s. f. / proteine kinase A, s. f. / pro-tein kinase A. Siglă: PKA. Serin-treonin protein kinază activată de AMPc. PKA intervin aproape în toate efectele în care AMPc este mesager secund. Ele sunt heterotetrameri compuşi din două unităţi catalitice şi două unităţi reglatoare. Activarea se produce prin disocierea unităţilor reglatoare. PROTEIN KINAZĂ B, s. f. / proteine kinase B, s. f. / protein kinase B. Siglă: PKB. Serin-treonin kinază citosolică activată prin legarea la fosfatidilinozitol 3,4,5 trifosfat (PIP3) al membranei plasmatice. PKB intervine în procesele în care PIP3 este mesager secund. V. fosfatidilinozitol. PROTEIN KINAZA G, s. f. / proteine kinase G, s. f. / protein kinase G. Siglă: PKG. Familie de serin-treonin protein kinaze activate de GMPc. Printre proteinele ţintă ale PKG au fost identificate protein fosfataze activate prin ‘fosforilare. Este cazul îndeosebi al fosfatazei care inactivează miozina muşchilor netezi ai arteriolelor. De menţionat că GMPc este mesagerul secund al efectelor vasodilatatoare ale ‘oxidului nitric. PROTEIN KINAZĂ R, s. f. / proteine kinase R, s. f. / RNA activated protein kinase. Siglă: PKR. Serin-treonin protein kinază a cărei sinteză este indusă de ‘interferonul a a cărui activitate este dependentă de prezenţa ARN bicatenar. PKR face parte din mecanismele de apărare împotriva infecţiilor cu virusuri ARN. PROTEINAZE, s. f. pl. / proteinases, s. f. pl. / proteinases. [Qr. protos = primtd; ină; -ază.] Clasă de enzime care catalizează ‘hidroliza ‘legăturilor peptidice. Dacă aceste legături aparţin unui peptid, p. se numesc ‘peptidaze. în organism p. sunt utilizate pentru ‘proteoliză, dar şi pentru reglarea activităţii anumitor enzime. O serie de p. există sub formă de ‘ectoenzime. P. prezintă specificităţi foarte variate şi pot fi clasificate în funcţie de aminoacizii care acţionează în ‘situsul activ pentru catalizarea hidrolizei. Se cunosc, astfel, p. cu seri-nă, cisteină, aspartat şi metale (în general ioni de Zn2+). In vitro ele servesc la determinarea structurii proteinelor şi/sau peptidelor. Cele mai cunoscute p. sunt ’pepsina şi ‘tripsina. Sin.: proteaze. PROTEINAZE DEPENDENTE DE ATP / proteinases depen-dantes de l’ATP / ATP-dependant proteins. V. peptidaze dependente de ATP. PROTEINĂ. V. proteine. PROTEINĂ A / proteine A / A protein. P. prezentă în peretele bacterian al majorităţii tulpinilor de stafilococ auriu (Staphylo-coccus aureus), Mr 43 000; este cunoscută secvenţa amino-acizilor. PROTEINĂ DE ANCORARE / proteine d’ancrage / docking protein. P. care permite pătrunderea în ‘reticulul endoplasmic a unei ajte proteine în curs de sinteză. PROTEINĂ BANDA 3 / proteine de la bande 3 / bând 3 protein. Principala proteină a membranei eritrocitare. După ‘electroforeza în gel de poliacrilamidă a ‘fantomelor eritrocitare se obţin mai multe benzi, numerotate în ordinea migrării. P. b. 3 contituie banda numerotată cu 3, benzile 1 şi 2 fiind ‘spectrinele a şi (3. Proteina 3 este un transportor antiport de Cr/HCCV care intervine în ‘transportul C02 de către eritrocite (v. chloride shiff). Ea reprezintă, de asemenea, punctul de ataşare principal al citoscheletului la membrana eritrocitară, legată la reţeaua de ‘spectrină prin intermediul ‘ankirinei. 855 PROTEINĂ BANDA 4.1 PROTEINĂ INTRINSECĂ PROTEINĂ BANDA 4.1 / proteine de la bande 4.1 / bând 4.1 protein. Proteină a membranei eritrocitare. După ‘electro-foreza în gel de poliacrilamidă a ‘fantomelor eritrocitare se obţin mai multe benzi, numerotate în ordinea migrării. P. b. 4.1 reprezintă banda numerotată cu 4.1. Ea este necesară asocierii stabile între ‘actină şi ‘spectrină în complexele de joncţiune. Leagă, de asemenea, complexele de joncţiune la ‘glico-forină. Proteine omologe p. b. 4.1 sunt prezente în citoplasmă corticală a altor tipuri de celule. PROTEINĂ BAZICA A MIELINEI / proteine basique de la myeline / myelin basic protein. P. b. cu Mr de 18 kDa, ce constituie aproximativ 30% din proteinele mielinice. Niveluri crescute ale p. b. a m. apar în scleroza multiplă exacerbată şi în infarctul cerebral acut. Imunizarea experimentală cu p. b. a m. produce encefalomielită (demielinizare şi infiltrare limfoidă prin activarea limfocitelor T). Abrev.: MBP. PROTEINĂ BENCE-JONES / proteine Bence-Jones / Bence-Jones protein. [.Henry Bence-Jones, medic englez, 1813-1873.] Denumită iniţial şi albumoză, p. B.-J. reprezintă o proteină anormală prezentă în plasmă sau în urină, constând din lanţuri uşoare de imunoglobulină monoclonală excretate de *plas-mocite în ‘mielomul multiplu, ‘macroglobulinemia Waldenstrom, ‘boala lanţurilor grele şi într-o serie de alte ‘imunoglobulinopatii. P. B.-J. se caracterizează prin solubilitate foarte mare, precipitare la 50-60°C şi redizolvare la 90-100°C. De asemenea, prin răcire precipită şi apoi se redizolvă. V. şi component M. PROTEINĂ C / proteine C / C protein. Inhibitor fiziologic al coagulării, p. C. este dependentă de ‘vitamina K şi prin activare blochează cascada coagulării la nivelul factorilor V şi VIII. Deficitul de p. C, care se întâlneşte foarte rar, poate fi cauza unor tromboze venoase_ profunde. PROTEINĂ C-REACTIVĂ / proteine C-reactive / C-reactive protein. ‘Globulină plasmatică a cărei denumire provine de la faptul că are afinitate pentru polizaharidul C al pneumococu-lui, cu care formează un precipitat in vitro. Concentraţia sa plasmatică normală este sub 6 mg/L, fiind cuprinsă în general între 1 şi 1,3 mg/L. Durata sa de semi-viaţă este de circa 10 ore. Concentraţia CRP (abrev. denumirii în engleză) creşte după circa 48 de ore în ‘inflamaţie până la 60 mg/L, ajungând chiar la 400 mg/L. Prin studii recente se susţine că o creştere a CRP ca ‘marker al inflamaţiei se asociază cu un risc crescut pentru ‘cardiopatia coronariană, ‘moarte subită sau *arte-riopatii periferice. Ca urmare, măsurarea concentraţiei din sânge a CRP este cel mai recent test biologic recomandat de experţi pentru a prezice riscul unei boli cardiovasculare, deşi asupra acestui aspect persistă controverse. Chiar dacă nu are valoarea predictivă a determinării colesterolului, testul hs-CRP (highly sensitive C-reactive protein) poate fi util când medicul nu este decis asupra tratamentului în cazul unui pacient cu risc intermediar sau la care lipsesc alţi factori de risc. V. şi proteine de fază acută. PROTEINĂ CARE SE LEAGĂ LA ADN / proteine se liant â l’ADN / DNA binding protein. Proteină cu o afinitate generală pentru ADN sau pentru secvenţe particulare ale ADN. Proteinele cu afinitate nespecifică cuprind ‘histonele şi alte proteine bazice. Proteinele care au afinitate pentru anumite secvenţe ale ADN sunt ‘factori de transcripţie sau alte proteine reglatoare ale transcripţiei genelor. Ele cuprind un domeniu (în general, cu structură secundară -helix) care se inseră în şanţul larg al ADN şi un situs a cărui secvenţă este speci-fică. PROTEINĂ COMPLETĂ / proteine complete / complete protein. P. alcătuită din aminoacizi în proporţie foarte apropiată de cea conţinută în proteinele din organism, posedând astfel o valoare nutritivă mai ^mare decât o *p. parţială. PROTEINĂ DECUPLANTĂ A ŢESUTULUI ADIPOS BRUN / proteine decouplante de la graisse brune / brown fat uncoupling protein. Sin.: termogenină (v.). PROTEINĂ DENATURATĂ / proteine denaturee / denaturated protein. P. a cărei structură terţiară (configuraţie) a fost alterată prin încălzire, modificarea pH-ului, sau prin alţi agenţi chimici sau fizici. Consecinţele denaturării constau în alterarea proprietăţilor fizice ale g. şi diminuarea activităţii sale biologice. PROTEINĂ DERIVATĂ / proteine derivee / derivated protein. P. derivată dintr-o altă moleculă proteică, formată prin modificări hidrolitice. Este cazul p. coagulate, peptonelor şi peptide-lor. PROTEINĂ DISULFID-IZOMERAZĂ / proteine disulfure iso-merase / disulfide isomerase protein. Enzimă care permite formarea de punţi disulfidice la nivelul proteinelor, de regulă, atunci când acestea sunt alcătuite din două sau mai multe subunităţi. Formarea punţilor se produce, de obicei, la nivelul ‘reticulului endoplasmic.^ PROTEINĂ EXTRINSECĂ / proteine extrinseque / extrinsic protein. Proteină membranară care poate fi extrasă fără diso-luţia membranei, prin modificarea pH-ului sau a compoziţiei ionice a mediului. P. e. sunt fixate la membrana plasmatică mai mult sau mai puţin puternic prin legături necovalente. Ele cuprind adesea un domeniu care este legat la partea hidro-filă a anumitor fosfolipide. La unele p. e., domeniul de legare este un ‘ligand al receptorului unei ‘proteine intrinseci. PROTEINĂ FIBRILARĂ GLIALĂ ACIDĂ / proteine fibrillaire acide gliale / glial fibrillary acidic protein. P. cu Mr de circa 45-50 kDa, aparţinând tipului II de ‘filamente intermediare şi prezentă aproape exclusiv în ‘astrocite. Asemenea tuturor p. din filamentele intermediare, p. f. g. a. este alcătuită dintr-o regiune centrală (310 aminoacizi), cu ‘structură secundară de tip a-helix, dispusă în trei domenii, cu scurte întreruperi. Această regiune asigură asamblarea proteinelor în filamente, care pot fi puse în evidenţă cu anticorpi specifici şi sunt descrise în microscopie fotonică sub numele de gliofibrile. Gena codantă a p. f. g. a. se aflăjDe cromozomul 17. Sin.: gliofibrilă. PROTEINA FLOTANTĂ / proteine flottante / floating protein. P. care nu este parte constitutivă a unui ţesut, circulând în organism^ şi fiind apoi excretată. PROTEINĂ DE FUZIUNE / proteine de fusion / fusion proteine. 1) P. de f. rezultă în următoarele cazuri: a) Ca expresie a două segmente de gene fuzionate. Fuziunea poate surveni in vivo, ca urmare a unei mutaţii spontane, sau ca urmare a inserţiei unei oncogene virale în genom. b) P. de f. pot fi obţinute şi prin biotehnologie (inginerie genetică). în acest caz, expresia unei gene a unei celule eucariote de către o bacterie impune ca această genă să fie asociată cu un ‘promotor al genei bacteriene, c) De asemenea, o genă poate fuziona cu o ‘secvenţă semnal sau de adresare pentru a modifica localizarea proteinei în celulă. 2) Proteinele învelişului unor virusuri din genul *Paramixovirus (de ex., virusul Sendai) favorizează fuziunea învelişului (anvelopei virale) cu membrana plasmatică şi fuziunea între ele a celulelor infectate de virus. Sin.: proteină himerică. PROTEINĂ HIMERICĂ / proteine chimerique / chimeric protein. Sin.: proteină de fuziune (v.). PROTEINĂ HOMEOTICĂ / proteine homeotique / homeotic protein. în sens strict, produs al unei ‘gene homeotice, în sens larg, ‘factor de transcripţie posedând un ‘homeodomeniu. PROTEINA INTRINSECĂ / proteine intrinseque / intrinsic protein, integral protein. Proteină prezentă într-o membrană plasmatică din care poate fi extrasă doar prin disoluţia membranei cu ajutorul unor detergenţi. O p. i. este alcătuită din 3 domenii: exoplasmic (extracelular), transmembranar şi citoso- 856 proteină de legare PROTEINE lic (intracelular). Domeniul exoplasmic cuprinde adesea un situs receptor pentru un ligand. Domeniul transmembranar rezultă din una sau mai multe treceri ale lanţului primar proteic la nivelul distratului fosfolipidic, denumite şi elice a. Fiecare elice a este alcătuită din 20 de aminoacizi, majoritatea hidrofobi. Domeniul citosolic al p. i. poate cuprinde un situs enzimatic sau mai multe situsuri de legătură cu alte proteine. Din punct de vedere funcţional, p. i. ale membranei plasmatice sunt receptori, proteine de aderenţă sau transportori de enzime. PROTEINĂ DE LEGARE / proteine de liaison / binding pro-tein. Oricare dintre p. plasmatice care leagă, în mod specific sau nespecific, hormoni cu solubilitate scăzută (în principal h. tiroidieni şi steroizi), constituind astfel un sistem de transport pentru aceştia. PROTEINĂ DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL / proteine de liaison de la hormone sexuelle / sex hormone binding globulin. *P. de I. specifică pentru ‘testosteron. Sin.: globu-lină de legare a hormonului sexual, globulină de legare a testosteronului. Abrev.: SHBG, TeBG. PROTEINĂ DE LEGARE A RETINOLULUI / proteine de liaison du retinol / retinol binding protein. *P. de I. (a-globulină) specifică pentru retinol (‘vitamină A), care se acumulează la nivel hepatic în carenţa de vitamină A. PROTEINĂ M / proteine M / M protein. 1) P. specifică de tip, alcătuită din două lanţuri peptidice, localizată pe peretele celular al ‘streptococilor de grup A. Este implicată în adeziunea la celula (epitelială) gazdă şi în inhibarea ‘fagocitozei prin reducerea activării căii alternative a ‘complementului. 2) Perimează implicată în transportul (3-galactozidelor prin membrana celulară ]a *Escherichia coli. PROTEINĂ M VIRALĂ / proteine M virale / M viral protein. Matrice proteică din componenţa anvelopei virale, care căptuşeşte interiorul anvelopei şi este în contact cu nucleo-capsida. w PROTEINĂ MDR / proteine MDR / MDR protein. Sin.: glico-proteină P (v.). PROTEINĂ NECUPLATĂ / proteine non-couplee / uncoupling protein. JBin.: termogenină (v.). PROTEINĂ p53 / proteine p53 / p53 protein. P. alcătuită din 393 aminoacizi, codificată de o genă situată pe cromozomul 17. P. p53 frânează proliferarea celulară şi favorizează procesul de ‘apoptoză. O serie de mutaţii ale genei determină alterări ale p., puse în evidenţă în numeroase tipuri de cancer, îndeosebi în 90% din cancerele pulmonare şi în 40% din cancerele de sân. Au fost identificate mutaţii ale genei transmisibile familial, care determină un risc potenţial semnificativ de dezvoltare a unei tumori după vârsta de 30 de ani. Organismul poate reacţiona, producând anticorpi împotriva p. p53 alterate. V. şi sindrom Li-Fraumeni. PROTEINĂ p190 / proteine p190 / p190 protein. Alături de p. p210 (Mr de 210 kDa), una din p. (Mr de 190 kDa) codificate de gena de fuziune bcr-abl rezultată din translocaţia (9;22) (q34;q11) ce dă naştere ‘cromozomului Philadelphia din leu-cemia mielocitară cronică. P. p190 este asociată mai frecvent cu ‘leucemia limfoblastică acută, în timp ce p. p210 apare în ambele forme de leucemie. PROTEINĂ p210 / proteine p210 / p210 protein. V. proteină P19°. PROTEINĂ PARŢIALĂ / proteine partielle / parţial protein. P. alcătuită în mare parte din aminoacizi diferiţi de cei ai proteinelor din organism, prezentând astfel o valoare nutritivă mai mică decât o *p. completă. PROTEINĂ PROTEOLIPIDICĂ A MIELINEI / proteine pro-teolipidique de la myeline / myelin proteolipidic protein. Una din p. mielinice (alături de *p. bazică a mielinei) împotriva cărora acţionează limfocitele T în ‘scleroza multiplă. PROTEINĂ RACEMIZATĂ / proteine racemisee / racemized protein. P. modificată prin acţiunea unor substanţe chimice sau a altor agenţi, a cărei activitate optică diminuează, devenindjnai rezistentă la hjdroliza enzimatică. PROTEINĂ RECOMBINANTĂ / proteine recombinante / recombinant protein. Proteină produsă prin biotehnologie, prin expresia unui *ADN recombinant inserat în genomul unei bacterii, unei plasmide sau a unei linii celulare. Pentru ca gena să se exprime, este necesar în prealabil un ‘promotor eficient. O p. r. produsă de o bacterie pornind de la o genă a unei celule eucariote nu are întotdeauna proprietăţile proteinei originale. Aceasta, deoarece bacteriile nu efectuează modificările post-traducţionale care survin în ‘reticulul endo-plasmic sau în ‘complexul Golgi, îndeosebi ‘glicozilările. Structura terţiară a unei p. r. poate fi, de asemenea, anormală din cauza absenţelor ‘proteinelor chaperone care controlează replierea proteinelor în celula eucariotă. PROTEINĂ S-100 / proteine S-100 / S-100 protein. P. dime-rică din grupul proteinelor care se leagă cu calciul, izolată iniţial în sistemul nervos central, iar ulterior în numeroase organe şi celule, în condiţii fiziologice şi patologice. Cu Mr de 21 kDa, alcătuită din două lanţuri polipeptidice (a din 93 şi, respectiv, P din 91 aminoacizi), p. S-100 este codificată de o genă situată pe cromozomul 1. Proteina există sub trei forme, prin combinarea diferită a lanţurilor a şi p. Totodată, au fost identificate cinci alte gene, codificând p. S-100 diferite, exprimate îndeosebi în celulele şi ţesuturile patologice. O astfel de genă, situată pe cromozomul 21, s-ar afla în relaţie cu unele tulburări neurologice din ‘sindromul Down. PROTEINĂ TAMM-HORSFALL / proteine Tamm-Horsfall / Tamm-Horsfall protein. [Igor Tamm, viroCog american, n. 1922; Frank L. Horsfall, Jr., medic american, 1906-1971.] ‘Mucoproteină produsă de celulele ramurii ascendente a ansei Henle, la o rată de 50-75 mg/zi, constituind principalul component proteic al sedimentului urinar normal. PROTEINĂ TAU / proteine tau / tau protein. Proteine asociate ‘microtubulilor, abundente la nivelul axonilor. Ele se prezintă sub 6 izoforme (de la 45 la 62 kDa) provenind din ‘episajul alternativ al unei singure gene. P. t. stabilizează microtubulii, asociindu-i în fascicule paralele. Ele pierd această proprietate când sunt hiperfosforilate. La subiecţii suferind de boală Alzheimer, p. t., anormal fosforilată şi glicozilată, se acu-muleazăjn corpul celular în dendritele neuronilor. PROTEINĂ Z / proteine Z / protein Z. Glicoproteină plasmatică dependentă de vitamina K. Sintetizată probabil în ficat, se presupune că are rol în coagularea sângelui. PROTEINE, s. f. pl. / proteines, s. f. pl. / proteins. [Qr. pro-tos = preeminenţă, superioritate; -ină.] Substanţe azotate cu masă moleculară mare şi structură complexă, p. sunt prezente în toate structurile vii (animale, vegetale, microorganisme). Ele sunt în mod particular abundente în organismele animale, unde îndeplinesc, în esenţă, funcţii de cataliză chimică (‘enzime), de apărare (‘anticorpi) sau de reglare (‘hormoni), asigurând, de asemenea, funcţii plastice şi de susţinere. La om, p. reprezintă circa 15% din masa corporală. P. naturale sunt extrem de variate dar, indiferent de provenienţă, aproape toate au aceeaşi compoziţie elementară (50-55% carbon, 6-7% hidrogen, 20-23% oxigen, 12-19% azot, 0-3% sulf) şi sunt alcătuite din aceleaşi subunităţi elementare, 20 de aminoacizi diferiţi (p. sunt ‘polimeri în care ‘monomerii sunt reprezentaţi de aminoacizi). Se disting două grupe mari de p.: *holoproteine sau p. simple şi *heteroproteine sau p. conjugate. Aceste două grupe conţin, la rândul lor, mai multe clase de p. (v. termenii 857 PROTEINE DE ADEZIUNE PROTEINE MEMBRANARE respectivi). O clasificare satisfăcătoare a p. în funcţie de diferenţele şi analogiile de structură este imposibilă din cauza diversităţii extreme a acestor molecule. Mai raţională pare clasificarea p. în raport cu funcţiile lor biologice: p. cu funcţii catalitice (enzime, care la rândul lor sunt subiectul unor clasificări complexe, convenite pe plan internaţional), p. cu funcţii hormonale, p. de transport, p. contractile, p. de stocare, p. de protecţie şi p. structurale. V. structură primară, structură secundară, structură terţiară, structură cuaternară. PROTEINE DE ADEZIUNE / proteines d’adhesion / adhesion proteins. Grup de p. din care fac parte ‘fibronectina, ‘colagenul, ‘fibrinogenul ş. a. P. de a. au rol în ‘adeziunea celulelor, fie pe un suport, fie între ele, în migrarea celulelor şi în diferenţierea celulară. PROTEINE ANGIOGENICE / proteines angiogeniques / angio-genic polypeptides. Proteine variate, având Mr cuprinsă între 5,5 şi 45 kDa, cu rol în ‘angiogeneză. Din grupul p. a. fac parte: 1) ‘Factorul de creştere endotelială derivat din plachete, cu acţiune mitogenă şi chimiotactică; 2) ‘Factorii de creştere ai fibroblastelor; 3) Angiogenina, care induce creştere capilară fără acţiune mitogenă sau chimiotactică; 4) Factorul de creştere transformant beta, a cărui acţiune este apropiată de cea a angiogeninei. PROTEINE DE ATAŞARE VIRALE / proteines d’attachement virales / viral attachment proteins. Structuri virale specifice, necesare interacţiunii virus-receptor viral celular în cadrul procesului de infecţie a populaţiei celulare susceptibile. PROTEINE CHAPERONE / proteines chaperones / chape-rones, molecular chaperones. YEngl. chaperon, însoţitor, sen-sui iniţial al cuvântului fiind: doamnă de companie pentru o tânără pe care o învaţă bunele maniere.] Grup eterogen, alcătuit din circa 200 molecule proteice, cele mai multe făcând parte din superfamilia denumită ‘proteine de şoc termic. P. c. reprezintă în mod normal 1-2% din conţinutul total al celulelor, în anumite condiţii de stres sinteza acestora fiind amplificată. Ele sunt distribuite în toate compartimentele celulei, inclusiv în citoplasmă, pentru p. c. mitocondriale existând tendinţa să se adopte denumirea de chaperonine (şaperonine, nerecomandat). Deşi o clasificare este dificilă, sunt recunoscute trei familii de bază: chaperonine (înde-osebi ‘proteinele de şoc termic cu Mr de 60 kDa, notate HSP60), familia HSP70 şi HSP90. Se mai adaugă enzime ale stresului oxidativ şi o serie de alte molecule. Cea mai studiată şi evidentă funcţie a p. c. este următoarea: sinteza unei proteine se efectuează sub forma unui lanţ de aminoacizi, or, pentru ca proteina să devină funcţională trebuie să dobândească o structură tridimensională compactă, proces în care p. c. au un rol determinant, de unde şi denumirea lor. Alte roluri ale p. c.: în sinteza şi traficul proteinelor, intra- şi extracelular, în translocarea şi asamblarea ‘factorilor de transcripţie şi de activare a ‘kinazelor proteice. PROTEINE DE FAZĂ ACUTĂ / proteines de la phase aigue / acute phase proteins. Grup de p. plasmatice care nu sunt anticorpi, dar a căror concentraţie creşte considerabil în cursul reacţiei inflamatorii acute. Ele sunt reprezentate de: ‘proteina C reactivă, proteina ce leagă ‘manoza, a1-*antitripsina, a2-‘macroglobulina, ‘fibrinogenul, ‘ceruloplasmina şi factorii C9 şi B ai ‘complementului. PROTEINE FIER-SULF / proteines fer-soufre / Fe-S proteins. Proteine care conţin ioni de fier legaţi la atomi de sulf sub formă de grupări tiolat de reziduurile de cisteină ale proteinei şi sub formă de sulfură minerală S2". Denaturarea proteinei în mediu acid eliberează această parte a sulfului sub formă de H2S. Cea mai mare parte a p. f.-s. fac parte din lanţuri de transportori de electroni ai mitocondriilor, cloroplastelor şi membranelor bacteriene. PROTEINE G / G proteines / G proteins. Familie de p care se constituie ca un sistem universal de ‘transducţie a semnalelor în comunicarea celulară. Ciclul de acţiune al p. G se materializează în lanţul molecular ligand-receptor-p. G-efector (mesager secund-proteinkinază). P. G sunt heterotrimeri, fiind alcătuite, deci, din trei subunităţi diferite, a, p şi y. Subunităţile conferă specificitate diferitelor p. G, jucând un rol determinant în cuplajul receptor-efector. Transferul de informaţie de la receptorul activat de ligand depinde de ciclurile de activare/inac-tivare ale p. G, de legarea alternativă la subunitatea a a GDP (guanozin-difosfat) şi GTP (guanozin-trifosfat). Când situsul de legare este ocupat de GDP, subunităţile a, p, y rămân asociate, iar p. G este inactivă. Legarea GTP activează p. G, care interacţionează cu un efector generator de mesager secund (îndeosebi adenilat ciclaza, AC, sau fosfolipaza C), iar acesta, la rândul său, va activa o ‘protein kinază. Receptorii cuplaţi cu p. G pot fi activaţi de agonişti foarte diverşi: neuromedia-tori, nucleotide purinice, neuropeptide, diverşi hormoni peptidi-ci, factori de reglare şi semnale senzoriale specifice. Clasificarea p. G se complică pe măsura evoluţiei disecţiei moleculare. Astfel, se disting 5 clase de p. G: p. Gs (s de la stimulatoare, deoarece activează AC), p. Gi (inhibă AC), p. Gq, p. Gt sau transducina, p. Go. La acestea se adaugă p. G mici, nontrimerice. PROTEINE G MONOMERICE / proteines G monomeriques / monomeric G protein. ‘Proteine G care nu fac parte dintr-un heterotrimer şi nu sunt activate când sunt legate la GDP (‘guanozin difosfat). Ele sunt activate prin înlocuirea GDP cu GTP (‘guanozin trifosfat) şi participă la constituirea diverselor complexe macromoleculare. P. G. m. sunt clasificate în funcţie de structură şi funcţii în mai multe subfamilii: de ex., ‘pro-tooncogene ale familiei Ras; familiile Rab şi ARF (înrudite cu Ras) intervin în transportul celular prin vezicule; Ran participă la transportul prin porii nucleari, iar RHO la organizarea filamentelor de actină. PROTEINE GLUT / proteines GLUT / GLUT proteins. V GLUT. PROTEINE DE JONCŢIUNE / proteines de jonction / junc-tional proteins. Ansamblu de proteine care face parte dintr-un ‘complex de joncţiune între celule. PROTEINE CARE LEAGĂ Ca2+ / proteines liant le calcium / calcium-binding proteins. Proteine care leagă Ca2+ cu o constantă de disociere inferioară la 10*5 mol. Cea mai mare parte leagă şi Mg2+, cu o afinitate mai mică, dar uneori suficientă pentru a reduce sensibil afinitatea pentru Ca2+ în condiţii fiziologice. Proteinele intracelulare care leagă Ca2+ exercită funcţii foarte diverse: mediatori ai efectelor Ca2+ (de ex. ‘calmodulina), proteine de structură (de ex. *a-actinină, *spec-trină, ‘integrine, ‘caderine, ‘osteonectină), enzime (de ex., ‘calpaine, ‘factori de coagulare, ‘protein kinază C), proteine contractile (de ex., ‘miozine) sau reglatoare ale contracţiei (de ex., ‘troponină), proteine care sechestrează^Ca2+ (de ex., *par-valbumină, ‘calsechestrină, ‘calreticulină). în cazul proteinelor extracelulare, legarea Ca2+ antrenează modificări de conformaţie, cu diverse consecinţe funcţionale ca, de ex., apariţia situsului de legare al unei enzime. PROTEINE DE LUX / proteines de luxe / luxury proteins. Termen utilizat uneori pentru desemnarea p. care sunt implicate în funcţiile specifice ale celulelor diferenţiate şi nu sunt absolut necesare funcţiilor de bază ale celulelor, acest rol revenind ‘proteinelor menajere. PROTEINE MEMBRANARE / proteines membranaires / membrane proteins. P. de la nivelul membranelor biologice. Conform modelului actual al biomembranelor (structură în mozaic fluid), se disting două mari clase de p. m.: 1) *P. intrinseci sau 858 proteine menajere PROTEIN KINAZE integrale, care sunt incluse complet în dublul strat fosfolipidic al biomembranei şi sunt menţinute datorită unor interacţiuni hidrofile. 2) *P. extrinseci, care se află la suprafeţele externă (îndeosebi) şi internă ale biomembranei, unde sunt legate prin forţe de tip^ electrostatic, ceea ce le asigură o mobilitate considerabilă. în principiu, p. intrinseci sunt implicate în procese de transport membranar şi de recepţie (v. receptori) a informaţiei specifice diferitelor molecule semnal. PROTEINE MENAJERE / proteines menageres / housekee-ping proteins. Denumire generică pentru o serie extrem de diversă de grupe de proteine implicate în funcţiile de bază ale celulelor. Ex.: proteinele din cadrul sintezei ADN şi ARN, proteinele căilor metabolice de bază, "proteinele chaperone. V. şi proteine de lux. PROTEINE MOTRICE / proteines motrices / motor proteins. Proteine care convertesc energia chimică în lucru motor: 1) în sensul obişnuit al termenului, proteine care efectuează acest lucru prin deplasarea pe un filament. Ele aparţin la 3 clase: "miozine, asociate "microfilamentelor, "dineine şi "kinezine, asociate cu "microtubulii. Nu se cunosc p. m. asociate "filamentelor intermediare. 2) în sens larg, orice proteină care provoacă deformări active ale citoscheletului şi membranei. Aceste proteine cuprind îndeosebi "dinamine şi alte proteine utilizând GTP, care intervin în formarea de vezicule intracelulare. Filamentele de actină şi de tubulină pot ele însele să fie motoare, prin scurtare sau alungire. Acest proces este, de asemenea, activ, utilizând ATP sau GTP. PROTEINE MUSCULARE / proteines musculaires / muscular proteins. Denumire pentru numeroasele p. de la nivelul "fibrelor musculare, care pot fi clasificate în trei grupe: 1) P. m. majore, reprezentate de "miozină şi "actină. 2) P. m. minore, din care fac parte a, (3 şi y-actininele, filamina, nebuli-na, sinemina, paranemina şi titina. 3) P. sistemului de inducţie a contracţiei, îndeosebi tropomiozina, troponinele C, T şi I, ca şi proteina C. La acestea se adaugă p. "citoscheletului: tubu-lina, proteina M, proteina Z, desmina (sau skeletina), conecti-na şi vimentina. Au fost izolate numeroase alte p., care reprezintă combinaţii cu substanţe variate ale p. menţionate anterior sau produşi de degradare ai acestora. PROTEINE PLASMATICE / proteines plasmatiques / plasma proteins. Ansamblul p. conţinute în plasma sanguină, cuprinzând: "albumine, "globuline (y-globuline - "imunoglobuline), "gli-coproteine, "lipoproteine, "metaloglobuline, "factori de coagulare, *enzime ş. a. Cele mai multe p. p. sunt sintetizate în ficat. Grupele de p. menţionate îndeplinesc diverse funcţii în organism, unele capitale. De aceea, determinarea variaţiilor cantitative şi calitative ale p. p. este extrem de utilă în patologie. Gama metodelor de identificare, izolare şi dozare a p. p. disponibile în laboratorul clinic s-a extins atât prin creşterea sensibilităţii, cât şi prin determinarea şi prelucrarea automată a datelor. V. electroforeză, imunoelectroforeză. PROTEINE RAS / proteines Ras / Ras proteins. Superfamilie de proteine cu rol crucial în "diferenţierea celulară, "proliferare, *apoptoză, "transcripţie şi în reglarea numeroaselor gene implicate în "inflamaţie şi în geneza "fibrozei. PROTEINE DE ŞOC LA RECE / proteines de choc au froid / cold shock proteins. Proteine formate în unele bacterii ca răspuns la o scădere brutală a temperaturii. Ele au proprietatea de activare a "transcripţiei. PROTEINE DE ŞOC TERMIC / proteines du choc thermique / heat-shock proteins, HSP. Superfamilie de p. sintetizate în majoritatea celulelor când acestea sunt expuse la temperatură crescută. O mare parte dintre ele au fost denumite şi proteine de stres, deoarece sinteza lor este stimulată, de asemenea, de privaţiunea de glucoză sau oxigen, infecţii virale sau alte condiţii adverse. Clasificarea p. de ş. t. se face în funcţie de greutatea lor moleculară, una din familiile cele mai importante fiind HSP70 (cu Mr 70 kDa). S-a demonstrat că aceste proteine au rol în supravieţuirea celulei la stres, prin protecţia împotriva alterării "cromatinei, activează genele specifice care codifică factori vitali (v., de ex., receptori nucleari), au rol în legarea proteinelor anormale denaturate în vederea degradării acestora. P. ş. t. reprezintă cea mai mare parte din "proteinele chaperone. PROTEINE DE TRANSPORT / proteines de transport / transport proteins. Denumire generică pentru o serie de p. care asigură transportul de ioni sau al altor particule la nivelul membranei plasmatice (canale ionice, transportori de difuziune facilitată, pompe ionice) sau în diferite compartimente din organism, îndeosebi în sânge (ex.: "hemoglobina este un transportor de oxigen). PROTEINEMIE, s. f. / proteinemie, s. f. / protein(a)emia. [Qr. protos = primul; -ină; haima, -atos = sânge.] 1) Concentraţia proteinelor din plasma sanguină, în mod normal 63-78 g/l. 2) îndeosebi în engl., creşterea cantităţii de proteine din sânge. Sin.: protidemie. V. şi tab. const. biochim. PROTEIN FOSFATAZE / proteine phosphatases / protein phosphatases. [Cjr. protos = primul; -ină; phos, photos = lumină; -ază.] Enzime sintetizate în toate celulele nucleate, care catalizează defosforilarea prin clivajul hidrolitic al legăturilor covalente dintre reziduurile de aminoacizi ale proteinelor şi grupările fosfat. Substraturile cuprind alte enzime (inclusiv unele "protein kinaze), inhibitori enzimatici, proteine ribozomale, factori de transcripţie, receptori hormonali, canale ionice şi alte molecule regulatoare. Defosforilarea afectează încărcarea de suprafaţă şi configuraţia moleculelor ţintă. Consecinţele defos-forilării constau în activarea unor enzime ale metabolismului intermediar şi în inhibarea altora, influenţarea transducţiei semnalelor, eliberarea de neurotransmiţători, contracţia muşchilor scheletici, netezi şi cardiac, motilitatea spermatozoizilor, funcţiile mitocondriale, replicarea ADN, evoluţia ciclului celular, sinteza ARN şi a proteinelor, fertilizarea, maturarea ovocitului, dezvoltarea embrionară, transportul de apă şi ioni la nivelul tubulilor renali, inflamaţia, morfologia celulară, adeziunea matricei extracelulare, răspunsurile sistemului imun. împreună cu protein kinazele, p. reprezintă moleculele cheie ale unui mecanism general de reglare metabolică. V. şi protein kinaze. PROTEIN KINAZĂ. V. proteinkinaze. PROTEIN KINAZĂ C / proteine kinase C / protein kinase C. Singl.: PKC. *P. activată de "diacilglicerol, "mesager secund produs prin acţiunea "fosfolipazei C. Este notată cu C pentru a fi distinsă de alte p., legate de ionii de calciu sau dependente de "AMP ciclic. P. C permite transformarea IP3 în IP2 (IP = inozitol fosfat) prin activarea IP3-azei. Prezentă în numeroase ţesuturi şi organe, ea este legată slab pe faţa internă a membranei plasmatice. PROTEIN KINAZE / proteine kinases / protein kinases. [Qr. protos = primul; -ină; kinein = a mijea; -ază ] Denumire comună pentru numeroase enzime care catalizează transferul grupului fosfat terminal al ATP la nivelul altei molecule, frecvent de natură proteică. P. k. fosforilează resturi de aminoacizi specifice din proteinele ţintă, reprezentate de regulă de serină, treonină sau tirozină. Fixarea grupului fosfat este reversibilă şi de aceea reprezintă un mecanism general de reglare metabolică. Activarea p. k. se produce frecvent sub acţiunea "mesagerilor secunzi. Natura substraturilor fosforilate este extrem de diversă: canale ionice, enzime, factori de transcripţie, componente ale citoscheletului, proteine ale membranei plasmatice, inhibitori enzimatici şi alte molecule cu rol în reglarea unor procese biochimice. Fenomenele de fosforilare-defosforilare 859 PROTEINOGRAMĂ PROTEUS declanşate de p. k. se produc în cea mai mare parte a proceselor fiziologice, perturbarea acestora fiind pusă în evidenţă în numeroase stări patologice. V. şi protein fosfataze. PROTEINOGRAMĂ, s. f. / proteinogramme, s. m. / protein blood count. [Qr. protos = primul} -ină; gramma = înscriere.] Grafic sau formulă reprezentând concentraţia diferitelor tipuri de proteine conţinute într-un lichid biologic (plasmă, ser sanguin, lichid cefalorahidian etc.). V. şi electroforeză. PROTEINORAHIE, s. f. / proteinorrachie, s. f. / cerebrospinal fluid proteins. [Qr. protos = primul; -ină; rhakhis = coloană verteBrală] Prezenţa proteinelor în LCR, normal 0,15-0,45 g/l. Sin.: albuminorahie. PROTEINOTERAPIE, s. f. / proteinotherapie, s. f. / pro-teinotherapy. Utilizarea terapeutică a diferitelor proteine (din lapte, ser sanguin etc.) introduse în organism fie pe cale sanguină, fie pe cale parenterală. PROTEINOZĂ, s. f. / proteinose, s. f. / proteinosis. [Qr. protos = primul; -ină; -oză.] Acumulare în exces a proteinelor în ţesuturi. PROTEINOZĂ ALVEOLARĂ / proteinose alveolaire / pul-monary alveolar proteinosis, alveolar proteinosis. Maladie pulmonară cronică, de cauză necunoscută, caracterizată prin dispnee, tuse productivă, durere toracică, astenie, scădere în greutate, hemoptizie. Este caracteristică prezenţa la nivel alveolar a unei substanţe proteice anormale, probabil endogenă, provenind din transformarea celulelor învelişului alveolar. Materialul proteic afectează ventilaţia pulmonară. Diagnosticul p. a. este stabilit prin analiza expectoraţiei, a lichidului de lavaj alveolar sau prin biopsie pulmonară. PROTEINOZĂ LIPIDICA / proteinose lipidique / lipid proteinosis. Boală autozomal recesivă a metabolismului lipidic, caracterizată prin depunerea de material hialin la nivelul pielii şi mucoaselor bucală, faringiană şi laringiană, ca şi printr-o infiltraţie a corzilor vocale. Leziunile cutanate apar primele şi se manifestă ca pustule recurente sau bule, la nivelul feţei şi suprafeţelor distale expuse ale braţelor şi picioarelor. Ulterior, aceste leziuni pot evolua către un aspect varioliform, papule, noduli sau plăci verucoase localizate la nivelul feţei, pleoapelor, cefei, mâinilor, degetelor, coatelor şi genunchilor. Sin.: boală Urbach-Wiethe, hialinoză cutanată şi mucoasă, lipoproteinoză. PROTEINURIE, s. f. / proteinurie, s. f. / protein-uria. [Qr. protos = primul; -ină; ouron = urină.] Prezenţa în exces, permanentă sau intermitentă, în urină a proteinelor provenind de regulă din serul sanguin. Există o p. fiziologică, de maximum 0,03 g/minut sau 0,05 g/24 ore. P. patologică poate fi slabă (0,1-1 mg/minut), moderată (1-3 mg/minut) şi forte (10-20 mg/ minut). Deşi reprezintă aproape întotdeauna o pierdere renală de proteine plasmatice, acestea trec inegal în urină, albumina fiind de regulă mai abundentă decât globulinele. De aceea se disting: 1) p. selectivă, când macroglobulinele plasmatice nu trec în urină; 2) p. non-seiectivă, când cvasitotalitatea proteinelor plasmatice trec în urină; 3) giobulinuria (v.). V. şi în continuare. PROTEINURIE DE EFORT / proteinurie d’effort / effort pro-teinuria. P. funcţională care se produce după eforturi fizice intense şi prelungite efectuate cu membrele inferioare. PROTEINURIE ESENŢIALĂ / proteinurie essentielle / essen-tial proteinuria. Formă de p. care nu este asociată sau urmată de o boală renală. Este cazul *p. de efort şi al *p. ortostatice. PROTEINURIE ORTOSTÂTICĂ / proteinurie orthostatique / orthostatic proteinuria. P. benignă care apare în ortostatism prelungit, îndeosebi la adolescenţi şi dispare total în poziţia culcat. PROTEINURIE PRERENALĂ / proteinurie prerenale / prere-nai proteinuria. P. determinată de alte boli decât cele renale, îndeosebi de boli cardiace, hepatice, hipertiroidism şi febră. PROTEINURIE POSTRENALĂ / proteinurie postrenale / postrenal proteinuria. P. cu cauze situate dincolo de tubii uriniferi: pelvis renal, ureter, vezică, prostată sau uretră. PROTEOGLICAN, s. m. / proteoglycane, s. m. / proteogly-can. [Qr. protos = primul; glykys = dulce.] ‘Glican sau *gli-cozaminoglican legat la o proteină. Legarea se face între extremitatea reducătoare a glicanului şi radicalul hidroxil al unui reziduu de serină al proteinei. P. au rol structural în ţesuturile conjunctive, fiind prezenţi, de asemenea, în mucus, lichidul sinovial şi în umoarea vitroasă. P. sunt, totodată, componente majore ale ‘matricei extracelulare. Prezenţa grupărilor acide determină caracterul hidrofil al acestor molecule. PROTEOLIPID AL MIELINEI / proteolipide de la myeline / myelin proteolipid. Sin.: lipofilină (v.). PROTEOLITIC, adj. / proteolitique, adj. / proteolityc. Despre o substanţă care provoacă disoluţia materiilor proteice. V. pro-teoliză. PROTEOLIZĂ, s. f. / proteolyse, s. f. / proteolysis. [Gr. protos = primul; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Disoluţia şi digestia proteinelor prin enzime proteolitice, denumite ‘proteinaze sau proteaze. PROTEOLIZAT, s. n. / proteolysat, s. m. / proteolysate. [Qr. protos = primul; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Produs rezultat din ‘proteoliza enzimatică, utilizat în dietetica terapeutică. PROTEOM, s. m. / proteome, s. m. / proteome. Setul complet de proteine produs de informaţia codificată în genom. P. este cu cel puţin un ordin de mărime mai complex decât geno-mul, deoarece o genă poate codifica mai multe proteine (‘pleiotropie) care diferă între ele structural şi funcţional. Dacă numărul genelor umane este de circa 35 000, cel al *tran-scriptelor ARNm este de 85 000, iar cel al proteinelor de câteva sute de mii. PROTEOMICĂ, s. f. / proteomique, s. f. / proteomics. Studiul calitativ şi cantitativ al ‘proteomului, având ca obiective de bază: identificarea şi cantificarea proteinelor, determinarea localizării, modificărilor, interacţiunilor şi a activităţilor acestora. Obiectivul final al p. este cunoaşterea funcţiilor întregului set de proteine celulare şi tisulare, iar pe această bază, înţelegerea proceselor fiziologice. PROTEOMICĂ CLINICĂ / proteomique clinique / clinical proteomics. Identificarea, pe baza studiilor de ‘proteomică a proteinelor cu relevanţă medicală, care pot reprezenta markeri în diferite boli sau în evaluarea riscului de îmbolnăvire. Proteinele pot constitui, de asemenea, ţinte potenţiale în producerea unor medicamente. PROTEOMICĂ MEDICALĂ / proteomique medicale / medical proteomics. Denumire generică pentru aplicaţiile proteomicii în medicină, atât în extinderea cunoaşterii bazelor moleculare ale bolilor, cât şi în diagnostic şi în descoperirea de noi medicamente. PROTEUS / proteus / proteus. [Qr. Proteus = zeu marin, fiul lui tPoseidon, care avea darul profeţiei, dar nu făcea aceasta decât sdit, după ce lua diferite înfăţişări, ca să scape de urmăritori] Gen bacterian care aparţine familiei Enterobacte-riaceae, saprofit obişnuit al pielii şi mucoaselor. Cuprinde bacili Gram-negativi cu mobilitate mare datorită prezenţei unor cili vibratili. Au fost identificate mai multe specii: P. mirabilis şi P. vulgaris (reunite sub denumirea P. hauseri), P. morganii, P. rettgeri şi P. inconstans. Acestea, îndeosebi specia P. vulgaris, determină infecţii, îndeosebi urinare, mai rar digestive şi pot fi la originea supuraţiilor unor plăgi. 860 PROTEZĂ PROTRUZIE ACETABULARĂ PROTEZĂ, s. f, ! prothese, s, f, ! prosthesis. [Qr. prosthe-sis = adăugare, de Ca pro = înainte, thesis = punere şi tithenai = a plasa, a pune; confundat cu prothesis = propoziţie.] Structură artificială, dispozitiv sau aparat, care reconstituie o parte a corpului uman (organ, membru sau o parte dintr-un membru) absentă, afectată sau distrusă. P. poate avea rol funcţional sau estetic. Se disting p. externe şi p. interne. Ex.: p. articulară, p. dentară, p. oculară etc. PROTEZĂ VALVULARĂ CARDIACĂ / prothese valvulaire car-diaque / valvular cardiac prosthesis. Dispozitiv artificial sau natural adaptat la nivelul unui orificiu cardiac prin intervenţie chirurgicală şi destinat să îndeplinească funcţiile sistemului valvular natural, care a fost alterat şi rezecat. Sunt disponibile trei categorii de valvule: 1) mecanice, cu numeroase tipuri; 2) ‘bioproteze, de obicei valve aortice de porc sau fabricate din pericard bovin; unele dintre aceste heterogrefe sunt stentless (v.); 3) *homogrefe, p. de origine umană. PROTID, s. n. / protide, s. m. / protide. [Qr. protos = primul; eidos = fornul] Sin. desuet pentru proteină (v.). PROTIDEMIE, s. f. / proteinemie, s. f. / protein(a)emia. [Qr. protos = primul; haima, -atos = sânge.] Sin.: proteinemie (v.). PROTIST, s. m. / protiste, s. m. / protist. [Qr. protos = primid.] Organism microscopic unicelular. Se disting două grupe de p.: *procariote şi ‘eucariote. V. şi microb. PROTOCOL, s. n. / protocole, s. n. / protocol. Document în care sunt definite precis obiectivele, mijloacele şi metodele utilizate în cadrul unui studiu, ca şi etapele de desfăşurare a acestuia. PROTOCOL OPERATOR / protocole operatoire / operative protocol. [Lat. juridică protocollum = foaie Cipită pe documente, din gr. protokollon = care este lipit mai întâi, de ia protos = primul, kolla = clei; lat. operări = a lucra, de la opus, operis = muncă, lucrare.] Consemnare scrisă, în condica de operaţii, a tuturor etapelor unei operaţii. PROTODIASISTOLIC, adj. / protodiasistolique, adj. / protodi-asistolic. [Qr. protos = primul; diastole = dilatare, de (a diastellein = a lărgi] Care se situează la debutul ‘diastolei. Ex.: suflu p. V. şi izodiastolic. PROTON, s. m. / proton, s. m. / proton. [Qr. protos = primid.] Particulă elementară cu masa de 1.6725.10*27 kg, de 1836,12 ori mai mare decât masa ‘electronului, sarcina electrică egală în valoare absolută cu a acestuia, dar de semn opus. P. este nucleul celui mai simplu atom - de hidrogen -şi intră în compoziţia tuturor nucleelor atomice. ‘Numărul atomic Z este egal cu numărul de p. pe care îl conţine nucleul atomic. PROTONEURON, s. m. / protoneurone, s. m. / protoneuron. [Qr. protos = primul; neuron = nerv.] Primul neuron al unei căi motorii sau senzitive. PROTOONCOGENE, s. f. pl. / protooncogenes, s. f. pl. / pro-tooncogens. [Qr. protos = primul; onkos = masă, tumoră; genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Gene celulare normale din care derivă ‘oncogenele virale, în urma unei alterări calitative sau cantitative a acestora (mutaţii punctiforme în secvenţa ADN, dereglări în expresia genelor, translocări cromozomiale). PROTOPLASMA, s. f. / protoplasme, s. m. / protoplasm. [Qr. protos = primul; plasma = oBiect modelat.] Sistem coloidal viscos, translucid, alcătuit din apă şi o fază continuă care conţine componentele esenţiale ale tuturor celulelor animale şi vegetale. Aceste componente sunt reprezentate îndeosebi de: acizi nucleici, proteine, lipide, hidrocarbonate şi săruri anorganice. V. şi citoplasmă, citosol, nucleoplasmă. PROTOPLAST, s. m. / protoplaste, s. m. / protoplast. Bacterie care a pierdut peretele rigid, dar şi-a conservat mem- brana citoplasmatică. Din această cauză ia o formă sferică şi este expusă ‘lizei în mediile uzuale. Ea nu îşi poate reface peretele şi nu se poate multiplica. V. formă L (formă, def. 3). PROTOSISTOLIC, adj. / protosystolique, adj. / protosystolic. [Qr. protos = primul; systole = contracţie.] Care este situat în timp în prima parte a ‘sistolei ventriculare. PROTOVIRUS, s. m. / protovirus, s. m. / protovirus. Sin.: transpozon (v.). PROTOZOAR, s. n. / protozoaire, s. m. / protozoan, pl. pro-tozoa. [Qr. protos = primul; zoon = animal.] Fiinţă microscopică, aparţinând regnului animal, formată dintr-o singură celulă şi dotată cu posibilitatea de mişcare şi deplasare. Se deplasează cu ajutorul pseudopodelor, flagelilor sau al cililor vibratili. Flagelatele, infuzorii, rizopodele şi sporozoarele sunt p. PROTOZOOZĂ, s. f. / protosoose, s. f. / protozoosis. [Qr. protos = primid; zoon = animal; -oză.] Termen generic desemnând orice afecţiune parazitară determinată de ‘protozoare. PROTRACŢIUNE, s. f. / protraction, s. f. / protraction. [Lat. pro = înainte; trahere = a trage.] Acţiunea de a trage înainte, anterior. De ex.: p. limbii. PROTROF, adj. / protrophe, adj. / protrophic. Se spune despre o bacterie care nu depinde de ‘factorii de creştere. Cf. auxoirof. PROTROMBINAZE, s. f. pl. / prothrombinases, s. f. pl. / pro-thrombinases. [Lat., gr. pro = înainte; gr. thrombos = cheag; -ină; -ază.] Sin.: tromboplastine (v.). PROTROMBINĂ, s. f. / prothrombine, s. f. / prothrombin. [Lat., gr. pro = înainte; gr. thrombos = cheag; -ină.] Factorul II al coagulării, p. este o glicoproteină cu un singur lanţ de aminoacizi, cu Mr 69 000, sintetizată şi stocată în celulele parenchimului hepatic şi prezentă în sângele circulant în concentraţie de aproximativ 20 mg%. Intervine în calea finală comună a coagulării, fiind convertită în trombină în prezenţa ‘tromboplastinei, a factorului V activat şi a calciului, după cum urmează: după legarea la factorii V şi X activaţi în membrana trombocitară. p. este clivată de factorul X activat, generând o moleculă de trombină activă, care va fi eliberată de pe suprafaţa trombocitului. P. poate fi activată şi de stafilocoagulază, secundar unei modificări conformaţionale patologice. Sin.: factor II al coagulării, trombinogen. V. şi factori de coagulare, test Quick. PROTROMBINEMIE, s. f. / prothrombinemie, s. f. / pro-thrombinaemia. Prezenţa de ‘protrombină în sânge. Când concentraţia sa măsurată prin ‘timpul Quick devine sub 25 % din valoarea normală (ceea ce se denumeşte hipoprotrombi-nemie) coagularea sanguină este întârziată şi apare pericolul de hemoragie. V. djsprotrombinemie. PROTROMBOKINAZĂ, s. f. / prothrombokinase, s. f. / pro-thrombokinase. [Lat., gr. pro = înainte; gr. thrombos = cheag; kinein = a mişca; -azir ] Sin.: proaccelerină (v.). PROTROMBOKININĂ, s. f. / prothrombokinine, s. f. / prothrombokinase. [Lat., gr. pro = înainte; gr. thrombos = cheag; kinein = a mişca; -ină.] Sin.: tromboplastinogen (v.). PROTROMBOPLASTINĂ, s. f. / prothrombokinine, s. f. / prothrombokinase. [Lat., gr. pro = înainte; gr. thrombos = cheag; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela; -ină.] Sin.: tromboplastinogen (v.). PROTRUZIE, s. f. / protrusion, s. f. / protrusion. [Lat. pro-trusum, de la protrudere = a împinge înainte (pro = înainte; trudere = a împinge).] Starea unei formaţiuni anatomice sau a unei părţi dintr-un organ care proemină, care este împinsă înainte din cauze patologice sau constituţionale. PROTRUZIE ACETABULARĂ / protrusion acetabulaire / acetabular protrusion. Anomalie, uni- sau bilaterală, ereditară sau dobândită, observată aproape exclusiv la femeie, când poate reprezenta o cauză de ‘distocie. Se caracterizează prin 861 PROTUBERANT PSEUDOARTROZĂ deformarea *cavităţii cotiloide, care este mai scobită decât în mod normal şi, în consecinţă, fundui acesteia proemină în bazin cu mai mult de 5 mm înăuntrul liniei ilioischiatice. Sin.: boală Otto. PROTUBERANT, adj. / protuberant, -e, adj. / protuberant. [Lat. protuberans, de Ca protuberare - a ieşi în afara (pro = înainte; tuber, -eris = umfCătură, e?(crescenţă).] Care proemină, care prezintă o ‘protuberanţă. PROTUBERANŢĂ, s. f. / protuberance, s. f. / protuberance. [Lat. protuberans, de Ca protuberare = a ieşi în afară (pro = înainte; tuber = excrescenţă).] Structură anatomică proeminentă: 1) P. occipitală externă, proeminenţă triunghiulară situată în mijlocul suprafeţei externe a osului occipital. 2) P. occipitală internă, în formă de cruce, situată pe faţa endocraniană a solzului, osului occipital. _ PROTUBERANŢĂ INELARĂ / protuberance annulaire / annu-lar protuberance. NA: pons. Segmentul intermediar al ‘trunchiului cerebral, situat transversal deasupra ‘bulbului rahi-dian, sub ‘pedunculii cerebrali şi anterior faţă de ‘cerebel. Faţa sa anterioară prezintă un şanţ la nivelul căruia trece trunchiul bazilar, iar din feţele sale laterale emerg rădăcinile senzitive şi motorii ale celor doi nervi trigemeni. Sin.: puntea Varolio. PROVIDENCIA / Providencia / Providencia. Gen de bacili mobili, Gram-negativi, din familia Proteeae, prezenţi în urina şi fecalele normale, potenţial patogeni, asociaţi cu diaree, infecţii nosocomiale, ale tractului urinar şi ale plăgilor. Genul era anterior clasificat ca specie a genului *Proteus (P. inconstans). PROVIRUS, s. n. / provirus, s. m. / provirus. [Lat., gr. pro = înaintea, în faţa; virus = venin, otravă] Secvenţă de ADN dublu catenar situat într-un cromozom eucariot şi corespunzător genomului unui ‘retrovirus. PROVITAMINĂ, s. f. / provitamine, s. f. / provitamin. [Lat., gr. pro = înainte; Cat. vita = viaţă; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului Cui Jupiter Ammon din LiBia; -incf.] Precursor al unei vitamine. Ex.: p. D2 este ‘ergosterolul, iar p. D3 este 7-dehidrocolesterolul. PROXIMAL, adj. / proximal, -ale, -aux, adj. / proximal. [Lat. proximus = ceC mai apropiat, superCativuC de Ca prope = apropiat.] Care este mai aproape de centru sau de origine. Ex.: în cazul membrelor, mai aproape de ‘articulaţia scapulo-humerală şi, respectiv, ‘articulaţia coxofemurală. Ant.: distal. PROZENCEFAL, s. n. / prosencephale, s. m. / prosen-cephalon. NA: prosencephalon. [Qr. proso = din faţă, dinainte; enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap.] Sin.: creier anterior (v.). PRURIGEN, adj. / prurigene, adj. / pruritogenic. [Lat. prurire = a avea mâncărimi; gr. gennan = a produce.] Care cauzează prurit, generează senzaţie de mâncărime. Sin.: pruriginos. PRURIGINOS, adj. / prurigineux, -euse, adj. / pruriginous. [Lat. pruriginosus = care are mâncărimi, de Ca prurire = a avea mâncărimi] Sin.: prurigen (v.). PRURIGO, s. n. / prurigo, s. m. / prurigo. [Lat. prurigo, -inis = mâncărime, de Ca prurire = a avea mâncărimi] Dermatoză constituită din papule cu diametrul de 2-5 mm, de culoare roză sau roşie, ferme, rotunjite, înconjurate de o arie eritematoasă fugace, cu o mică veziculă în centru, care după uscare se transformă într-o crustă gălbuie. Leziunile cutanate declanşează prurit, uneori de o intensitate deosebită şi rezistent la orice tentativă terapeutică. Printre diferitele tipuri de p. se disting: 1) P. acut (p. infantil, p. acut al adultului, *p. estival, p. gravidic). 2) P. cronic (p. cronic al adultului, *p. Besnier, ‘p. Hebra). PRURIGO BESNIER / prurigo diathesique de Besnier / Besnier’s prurigo. [Ernest Henri Besnier, dermatoCog francez, Paris, 1831-1909.] Sin.: eczemă atopică (v. eczemă, def. 2). PRURIGO ESTIVAL / prurigo d’ete / prurigo estivalis. Sin.: boală Hutchinson, (v. def. 2). PRURIGO HEBRA / prurigo de Hebra / Hebra’s prurigo. [Ferdinand von Hebra, dermatoCog austriac, ‘Viena, 1816-1880.] Tip de *p. care debutează la vârstă tânără şi este rezistent la tratament. Se descrie o formă uşoară, numită p. mitis (lichen polimorf cronic), şi o formă gravă, p. ferox. PRURIT, s. n. / prurit, s. m. / pruritus. [Lat. pruritus = mâncărime, de Ca prurire = a avea mâncărimi] Senzaţie spontană de mâncărime la nivelul pielii sau mucoaselor, care se traduce prin nevoia imperioasă de scărpinare. Se disting: 1) P. fiziologic, de durată scurtă, intensitate mică şi cu dispariţie spontană. 2) P. patologic, localizat sau generalizat, cu intensitate mare, ce apare de obicei în crize de 10-30 minute, cu exacerbare nocturnă, cu nevoie de scărpinare, uneori până la producerea unor leziuni de grataj care se pot infecta. P. patologic poate apărea în numeroase boli, dar cu precădere în boli alergice, parazitare, dermatologice şi în unele nevroze. PSAMOFIL, adj. / psammophile, adj. / psammophilic. [Qr. psammos = nisip; philos = prieten, de Ca philein = a iubiJ Despre un organism care trăieşte în nisip sau în soluri nisipoase. PSAMOCARCINOM, s. n. / psamocarcinome, s. m. / psam-mocarcinoma. Cancer care conţine incluse calcificări. PSAMOM, s. n. / psammome, s. m. / psammoma. [Qr. psammos = nisip.] Denumirea dată de Virchow ‘endotelioamelor din cauză că în aceste tumori se găsesc noduli calcificaţi. PSEUDARTROZĂ. Var pentru pseudoartroză (v.). PSEUDESTEZIE, s. f. / pseudesthesie, s. f. / pseudaesthe-sia. [Qr. pseudos - fals; aisthesis = sensibilitate.] Percepţia a două senzaţii diferite provocată prin excitarea unui singur organ senzorial. Una din senzaţii corespunde simţului organului de simţ excitat, iar cealaltă pare să provină de la un alt simţ. De ex.: ‘audiţia colorată. PSEUDOALELE, s. f. pl. / pseudoalleles, s. m. pl. / pseudoal-leles. [Qr. pseudes = fals; allelon = de Ca unuC Ca altul] 1) Gene aparent ‘alele, despre care se poate demonstra că ocupă loci distincţi, dar foarte apropiaţi pe acelaşi cromozom, astfel încât nu pot fi separate prin recombinări meiotice. 2) Gene alele care formează heterozigoţi mai apropiaţi de tipul sălbatic decât de tipul mutant corespunzător. PSEUDOANEMIE, s. f. / pseudo-anemie, s. f. / pseudo-an(a)emia. [Qr. pseudes = fals; an - priv.; haima, -atos = sânge.] Stare de paloare marcată a tegumentelor, în absenţa oricărei modificări hematologice caracteristice anemiei. PSEUDOANGIOM, s. n. / pseudo-angiome, s. m. / pseudoan-gioma. [Qr. pseudes = fals; angeion = vas; -orna.] Anomalie vasculară temporară care poate apărea la nivelul bontului de amputaţie al unor pacienţi, în cursul vindecării. PSEUDOAPENDICITĂ, s. f. / pseudo-appendicite, s. f. / pseudoappendicitis. [Qr. pseudes = fals; Cat. appendix, -icis = adaos, supCiment; -ită.] Situaţie în care simptomele simulează ‘apendicita în absenţa infecţiei apendiculare; se întâlneşte frecvent în stări isterice şi în sifilis. PSEUDOAPOPLEXIE, s. f. / pseudo-apoplexie, s. f. / pseudo-apoplexy. [Qr. pseudes = fals; apoplexia = Cozdtură] Pierderea bruscă a stării de conştienţă urmată de paralizii, cu menţinerea funcţiilor fiziologice ale aparatului circulator şi respirator, în absenţa hemoragiei cerebrale. V. şi apoplexie. PSEUDOARTROZĂ, s. f. / pseudarthrose, s. f. / pseud(o)-arthrosis. [Qr. pseudes = fals; arthron = articulaţie; -oză.] 1) Articulaţie falsă sau accidentală determinată de absenţa completă şi definitivă a consolidării unui os după o fractură. La nivelul p. se produc mişcări de amplitudine variată. 2) Entitate patologică cu debut prin deosificarea oaselor lungi, 862 PSEUDOASTM PSEUDOHIPERKALIEMIE urmată de îndoirea acestora sau de fracturi la nivelul cărora se formează articulaţii false din cauza incapacităţii formării unui calus normal. Var.: pseudartroză. PSEUDOASTM, s. m. / pseudo-asthme, s. m. / pseudoasth-ma. V. astm, def. 2. PSEUDOATAXIE, s. f. / pseudotabes, s. m. / pseudotabes. [Qr. pseudes = fals; a - priv.; taxis = ordonare, aranjare, de ia tattein = a ordona, a aranja] Sin.: pseudotabes (v.). PSEUDOBRONŞIECTAZIE, s. f. / pseudo-bronchectasie, s. f. / pseudobronchiectasis. [Qr. pseudes = fals; Cat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pi. bronkhia = Bronhie; gr. ekta-sis = dilataţie.] Dilataţii ale calibrului bronhiilor observate în segmentele pulmonare cu atelectazie parţială; aceste modificări, în absenţa unor distrucţii la nivelul peretelui bronhial, sunt reversibile. V. şi bronşiectazie. PSEUDOCHIST, s. n. / pseudo-kyste, s. m. / pseudocyst. [Qr. pseudes - fals; kystis = sac, vezici1] 1) Formaţiune anormală, în formă de sac sau cavitate dilatate, asemănătoare unui *chist, dar al cărui perete nu este căptuşit de epiteliu. 2) Forma chis-tică (masă mică ovalară ce conţine paraziţi numeroşi, acolaţi unii de alţii) a parazitului Toxoplasma hominis sau gondii. Corespunzând unei infecţii latente, p. se găsesc în special în muşchi şi creier. 3) Colecţie chistică formată din suc pancre-atic pur sau asociat cu detritusuri celulare rezultate din digestie sau necroză, ai cărei pereţi sunt formaţi din pancreas şi organele din jur. Apare ca o complicaţie a ‘pancreatitei acute, spontan sau secundar unui abces pancreatic. Sin.: pseudochist pancreatic. PSEUDOCHIST PANCREATIC / pseudo-kyste du pancreas / pancreatic pseudocyst. Sin.: pseudochist, v. def. 3. PSEUDOCLAUDICAŢIE, s. f. / pseudo-claudication, s. f. / pseudoclaudication. [Gr. pseudes = fals; lat. claudicatio, -onis = şchiopătare, de la claudus = şchiop.] Crampă dureroasă asemănătoare *claudicaţiei intermitente, ce apare în sin-droamele compresive^ ale ‘cozii de cal. PSEUDOCOLECISTITĂ, s. f. / pseudo-cholecystite, s. f. / pseudocholecystitis. [Qr. pseudes = fals; khole = Bilă; kystis = sac, vezică; -ită.] Sindrom asemănător ‘colecistitei, care apare în absenţa inflamaţiei acute sau cronice şi a litiazei, cel mai frecvent în cazul unor alergii alimentare. PSEUDOCOMIŢIAL, adj. / pseudo-comitial, -ale, -aux, adj. / pseudoepileptic. [Qr. pseudes = fals; lat. comitialis = referitor ia comipii (deoarece dacă cineva avea un acces de epilepsie, semn rău prevestitor, alegerile din acea zi se amânau), de ia comitia = comiţii, adunări ale poporului pentru alegerea magistraţilor.] 1) Despre o criză care se aseamănă cu cea din ‘epilepsie dar are o cauză cu totul diferită. 2) Despre un subiect care prezjntă o astfel de criză. PSEUDODEMENŢĂ, s. f. / pseudo-demence, s. f. / pseudo-dementia. [Qr. pseudes = fals; lat. dementia = dementă, de ia de = separat de, mens, -ntis = spirit, minte.] 1) Tulburare psihică similară ‘demenţei, fără a avea la bază o afectare organică şi care este reversibilă sub tratament. 2) Stare de apatie şi indiferenţă maximă faţă de lumea înconjurătoare în absenţa unor tulburări mentale. Apare în ‘tulburarea disociativă (pseudodemenţa isterică), ‘tulburarea factice (falsă) sau în *depresie. PSEUDODIFTERIE, s. f. / pseudo-diphterie, s. f. / pseudo-diphtheria. [Qr. pseudes = fals; diphthera = memSranâ.] Prezenţa unor false membrane la nivelul laringelui, cu simptomatologie asemănătoare ‘crupului, în absenţa agentului etiologic Corynebacterium diphtheriae. PSEUDOENARTROZĂ, s. f. / pseudo-enarthrose, s. f. / false enarthrosis. ‘Pseudoartroză alcătuită din ligamente, o sino-vială şi suprafeţe articulare, reproducând astfel o ‘enartroză. PSEUDOEREDITATE, s. f. / pseudoheredite, s. f. / pseudo-heredity. [Qr. pseudes = fals; iat. hereditas, -atis = moştenire.] Aspect care mimează ereditatea sau care este greşit atribuit factorilor genetici propriu-zişi. PSEUDOFAKIE, s. f. / pseudophakie, s. f. / pseudophakia. Starea ochiului al cărui cristalin a fost înlocuit cu un ‘cristalin artificial. PSEUDOFRACTURĂ, s. f. / pseudo-fracture, s. f. / pseudo-fracture. [Qr. pseudes = fals; iat. fractura = spargere, fractură, de ia frângere = a frânge, a rupe.] Modificare radiolo-gică la nivelul periostului, cu elemente de neoformare osoasă care simulează o fractură incompletă. PSEUDOGENĂ, s. f. / pseudogene, s. m. / pseudogene. [Qr. pseudes = fals; genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.] Secvenţă neexprimată de ADN prezentând o mare omologie cu o genă activă, din care ea derivă prin dupli-caţie/mutaţie sau retrotranscripţie. Non-expresia sa rezultă din modificări structurale. PSEUDOGINECOMASTIE, s. f. / pseudo-gynecomastie, s. f. / pseudogyn(a)ecomastia. [Qr. pseudes = fals; gyne, gynaikos = femeie; mastos = sân, mameiă] Termen folosit, uneori, în cazul ‘adipomastiei ca urmare a aspectului macro-scopic asemănător cu ‘ginecomastia. PSEUDOGLIOM, s. n. / pseudogliome, s. m. / pseudoglioma. Formaţiune patologică de culoare albă, striată, localizată în spatele ‘cristalinului, formată din cauza insuficienţei vasculare posterioare cristalinului, uneori invadată de ţesut conjunctiv. Frecvent s-a susţinut originea inflamatorie a p., al cărui diagnostic diferenţial cu ‘retinoblastomul este extrem de dificil. PSEUDOGLOBULINĂ, s. f. / pseudoglobuline, s. f. / pseudo-globulin. ‘Globulinele se clasifică în *euglobulinet insolubile în apa pură şi pseudoglobuline, solubile în apa pură. Majoritatea p. sunt a-globuline şi în mai mică măsură y-globuline. PSEUDOGRAVIDITATE, s. f. / pseudo-grossesse, s. f. / pse-udogestation. [Qr. pseudes = fals; iat. graviditas, -atis = graviditate, de la gravis = greu.] Absenţa menstruaţiei şi prezenţa unora din semnele de sarcină, fără existenţa şi dezvoltarea embrionului. Poate fi cauzată de o serie de factori psihogeni, tumori, ‘molă hidatiformă sau de un dezechilibru endocrin. PSEUDO-HEMATOCEL, s. n. / pseudo-hematocele, s. f. / pseudohematocele. ‘Hematocel extra-peritoneal sau sub-peri-toneo-pelvin. PSEUDOHEMOFILIE A, s. f. / pseudo-hemophilie A / von Willebrand’s disease. [Qr. pseudes = fals; haima, -atos = sânge; philia = atracţie, de ia philein = a iuBi] Sin.: boală von Willebrand (v.). PSEUDOHERMAFRODITISM, s. n. / pseudohermafrodisme, s. m. / pseudohermafroditism. [Qr. pseudes = fals; Herma-phroditos = fiul iui Hermes, zeid comerţului, şi al Afroditei, zeiţa iuBirii; -ism.J Stare în care un individ posedă glandele sexuale ale unui sex şi organele genitale externe, caracterele sexuale ale celuilalt sex. Sin.: ginandromorfism Funcţie de sexul aparent se deosebesc: 1) P. masculin, v. sindromul testiculului feminizant, sindrom Royer, sindrom Reifenstein. 2) P. feminin, v. ginandrie. PSEUDO-HIPERALDOSTERONISM, s. n. / pseudo-hyperal-dosteronisme, s. m. / pseudohiperaldosteronism. Maladie congenitală uneori familială cu transmitere autozomal dominantă. Se manifestă la sugar printr-o pierdere renală considerabilă de sodiu, cu toate că excreţia urinară de ‘aldosteron este crescută. Boala ar fi determinată de o insensibilitate a celulelor ‘tubilor contorţi distali la acest hormon. PSEUDOHIPERKALIEMIE, s. f. / pseudo-hyperkaliemie, s. f. / pseudokal(a)emia. [Qr. pseudes = fals; hyper = mai mult; ar. kali = potasă; gr. haima, -atos = sânge.] Artefact de la- 863 PSEUDOHIPERTENSIUNE PSEUDOPELADĂ borator în care concentraţia serică a potasiului apare crescută când potasemia piasmatică este normală. Se întâlneşte în trom-bocitoze sau leucocitoze, mai frecvent în sindroamele mielo-proliferative prin efluxul potasiului trombocitar sau leucocitar. PSEUDOHIPERTENSIUNE, s. f. / pseudo-hypertension, s. f. / pseudohypertenslon. [Qr. pseudes = fals; hyper = mai mult; îat. tensio, -onis = întindere, de [a tendere = a întinde.] Falsă creştere a presiunii arteriale (indicată sfigmomanometric), prin pierderea elasticităţii pereţilor vasculari, îndeosebi la persoane în vârstă. PSEUDOHIPERTRICOZĂ, s. f. / pseudo-hypertrichose, s. f. / pseudohypertrichosis. [Qr. pseudes = fals; hyper = mai mult; thrix, trikhos = păr; -oză.] Persistenţa după naştere a *lanugo-ului fetal, fără să dispară, aşa cum se întâmplă în mod fiziologic. PSEUDOHIPERTROFIE, s. f. / pseudo-hypertrophie, s. f. / pseudohypertrophy. [Qr. pseudes = f(ds; hyper = mai midt; trophe = firană, nutriţie.] Creştere în volum a unei formaţiuni anatomice, fără hipertrofiere tisulară propriu-zisă, de ex. în cazul muşchilor (p. musculară), prin infiltrarea adipoasă a acestora. PSEUDOHIPOALDOSTERONISM, s. n. / pseudohypoaldo-steronisme, s. m. / pseudohypoaldosteronism. 1) Sindrom care afectează nou-născutul sau sugarul, caracterizat prin depleţie severă de apă şi sodiu, ca şi de alte semne ale deficienţei *aldosteronului. Secreţia de aldosteron este normală sau chiar crescută. P. este o boală tisulară ereditară, caracterizată printr-o rezistenţă la acţiunea aldosteronului. Se disting până în prezent: o formă autozomal recesivă, cu mutaţii care inac-tivează gena codificantă a canalului epitelial de sodiu; o altă formă, autozomal dominantă, mai puţin gravă, în care mutaţia afectează gena receptorului mineralocorticoid. 2) P. la adult este consecinţa unei nefropatii cu pierdere de sodiu, în cadrul unei pielonefrite cronice. Cf. sindrom Gordon. PSEUDOHIPONATREMIE, s. f. / pseudo-hyponatremie, s. f. / pseudohyponatr(a)emia. [Qr. pseudes = fals; hypo = mai puţin; spaniolă natron, ar. natroun - carSonatid de sodiu natural; gr. haima, -atos = sânge.J Scăderea concentraţiei serice a sodiului cu menţinerea unei osmolalităţi normale, în caz de hiperlipidemii sau hiperproteinemii. PSEUDOHIPOPARATIROIDIE, s. f. / pseudohypoparathyroîdie, s. f. / pseudohypoparathyroidism. [Qr. pseudes = fals; hypo = mai puţin; para = lângă; thyreos = pavăză, scut; eidos = forma] Sin.: osteodistrofie ereditară Albright tip I (v.). PSEUDOHIPOTIROIDIE, s. f. / pseudo-hypothyroTdie, s. f. / pseudohypothyroidism. [Qr. pseudes = fals; hypo = mai puţin; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă.] Incapacitate de utilizare a hormonilor tiroidieni la nivelul ţesuturilor ţintă, deşi funcţia tiroidiană (sinteza şi secreţia hormonală) sunt normale. V. şi rezistenţă hormonală. PSEUDOHOLERĂ INFANTILĂ / pseudocholera infantile / Salvioli’s disease. Sin.: boală Sakamoto (v.). PSEUDOIZOCROMATIC, adj. / pseudo-isochromatique, adj. / pseudoisochromatic. 1) De culoare aproape identică. 2) Care pare de aceeaşi culoare, cu referire la soluţiile de testare a culorilor conţinând doi pigmenţi care sunt distinşi de ochiul normal, dar nu şi de cel cu defecte în percepţia culorilor. PSEUDOLIMFOM, s. n. / pseudo-lymphome, s. m. / pseudolymphoma. [Qr. pseudes = fals; lat. lympha = apă limpede; -oma.] Denumire pentru un grup de boli care prezintă caracteristici clinice şi histologice de limfom malign, dar care au evoluţie benignă. PSEUDOLIPOM, s. n. / pseudolipome, s. m. / pseudolipo- ma. Masă grăsoasă difuză, situată cel mai frecvent în fosa supraclaviculară. P. sunt foarte adesea simetrice şi pot comprima *plexul brahial şi vasele locale. PSEUDOMELANOM, s. n. / pseudo-melanome. s. m. / pseudomelanoma. [Qr. pseudes = fals; melas, melanos = negru; -oma.] Leziune benignă care seamănă cu un melanom superficial, dar în care punctul de plecare este un nev melano-citic netransformat malign. PSEUDOMEMBRANĂ, s. f. / pseudomembrane, s. f. / pseudomembrane. [Qr. pseudes = fals; lat. membrana = memBrana] Prezenţa patologică a unui exsudat la suprafaţa unei mucoase, mai rar la nivelul unei seroase, în cadrul *infla-maţiei. Exsudatul este fibrinos şi se detaşează sub formă de lambouri care nu se dizolvă în apă. PSEUDOMENINGITĂ, s. f. / pseudomeningite, s. f. / pseudomeningitis. [Qr. pseudes = fals; meninx, -ingos = memSrană foarte fină; -ită.] Sin.: meningism (v.). PSEUDOMICETOM, s. n. / pseudomycetome, s. m. / pseudo-mycetoma. Tumefacţie inflamatorie care se aseamănă clinic cu *micetomul şi *paramicetomul, dar nu conţine granule, filamente miceliene şi nici corpi eozinofili. PSEUDOMIOPIE, s. f. / pseudo-myopie, s. f. / pseudomyopia. [Qr. pseudes = fals; myein = a închide, a clipi; ops, opos = vedere, văz.] Afectarea procesului de acomodare oculară prin spasm al muşchilor ciliari, manifestându-se asemănător *miopiei. PSEUDOMONAS / pseudomonas / pseudomonas. [Qr. pseudes = fals; monas = unitate.] Gen bacterian din familia Pseudomonadaceae, care cuprinde bacili mobili, Gram-negativi, strict aerobi. Există trei specii patogene la om sau animal: P. aerugirtosa, P. mallei şi P. pseudomallei (sau bacilul Whitmore). Au mai fost izolate, inclusiv în mediul spitalicesc, şi alte specii cu patogenicitate incertă. V. Pseudomonas aeruginosa. PSEUDOMONAS AERUGINOSA / Pseudomonas aeruginosa / Pseudomonas aeruginosa. Principala specie patogenă aparţinând genului P., ale cărei culturi prezintă o pigmentaţie albăs-truie-verzuie şi cu un miros aromatic particular, caracteristici care se recunosc şi în cazul supuraţiilor provocate de P. a. Recunoscut în trecut ca un simplu germen de suprainfecţie, poate fi cauza unor manifestări patologice variate, datorită rezistenţei sale la antibiotice. Sin.: bacii Bordet-Gengou, bacii pio-cianic. PSEUDONEVRALGIE, s. f. / pseudonevralgie, s. f. / psudo-neuralgia. Durere care se manifestă pe traiectul unei ramuri nervoase sau a unui trunchi nervos, dar spre deosebire de *nevralgie lipsesc punctele dureroase caracteristice. P. sunt date de compresiunea rădăcinilor nervilor rahidieni. Apar în cancerul vertebral când devansează semnele de compresiune a măduvei şi în *morbul lui Pott. PSEUDOPARALIZIE, s. f. / pseudoparalysie, s. f. / pseudo-paralysis. [Qr. pseudes = fals; para = dincolo de, lângă; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] *Paralizie falsă, constând în diminuarea aparentă a forţei musculare, în absenţa unei paralizii reale, dar marcată printr-o coordonare defectuoasă a mişcărilor, sau prin reprimarea mişcărilor la durerea provocată. Nu sunt evidente, la examenul clinic şi paraclinic, leziuni ale centrilor nervoşi sau ale căilor motorii. PSEUDOPARALIZIE PARROT / pseudo-paralysie de Parrot / Parrot’s pseudoparalysis. [Joseph Mărie Jules Parrot, medic francez, profesor de pediatrie la Paris, 1829-1883.] V. boală Parrot, def. 1. PSEUDOPARAZITISM, s. n. / pseudoparasitisme, s. m. / pseudoparasitism. *Parazitism în care parazitul nu trăieşte decât accidenta] şi foarte puţin timp la nivelul gazdei. PSEUDOPELADĂ, s .f. / pseudopelade, s. f. / cicatricial alopecia. Dermatoză caracterizată prin formarea la nivelul pielii capului de insule *glabre, la nivelul cărora distrugerea părului este definitivă. P. poate fi primitivă sau secundară 864 PSEUDOPOD PSIHASTENIC alterării 'foliculului pilos (inflamatorie sau keratozică) în lichenul plan, în lupusul eritematos etc. PSEUDOPOD, s. n. / pseudopode, s. m. / pseudopodium. [Qr. pseudes = fals; pous, podos = picior.] Extruzie, prelungire citoplasmatică temporară prin intermediul căreia unele pro-tozoare, îndeosebi 'amibele, ingeră particule nutritive sau se deplasează. P. pot apărea şi în cazul unor celule din organism, ca leucocitele. w PSEUDOPOLIARTRITĂ RIZOMELICĂ / pseudopolyarthrite rhi-zomelique / Certonciny’s syndrome. Boală cu debut la vârsta de peste 60 de ani, caracterizată printr-o limitare dureroasă a centurilor scapulară şi pelvină (umeri şi coapse) şi a rahisului, îndeosebi cervical. Se poate constata şi alterarea stării generale: slăbire, tulburări digestive, febră, creşterea VSH. Evoluează în pusee spre vindecare fără sechele, în 2-3 ani. Unii autori o includ printre 'bolile complexelor imune. Sin.: sindrom Certonciny. PSEUDOPOLIDISTROFIA HURLER / pseudopolydistrophie de Hurler / pseudo-Hurler syndrome. V. mucolipidoză. PSEUDOPOLIP, s. m. / pseudo-polype, s. m. / pseudopolyp. [Qr. pseudes = fals; Cat. polypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de Ca gr. polys = mulţi, pous, podos = picior] Formaţiune care poate apărea la nivelul unor mucoase, sediul unor procese inflamatorii cronice, şi care sugerează o hipertrofiere localizată a mucoasei, dar care reprezintă, de fapt, o zonă normală de mucoasă circumscrisă printr-o zonă de ulceraţie. Mai este numit şi polip hiperplastic sau regenerativ. PSEUDOPOLIPOZĂ, s. f. / pseudo-polypose, s. f. / pseudo-polyposis. [Qr. pseudes = fals; Cat. polypus, gr. polypous = cu mai multe picioare, de Ca gr. polys = mulţi, pous, podos = picior; -oză] Afecţiune caracterizată prin prezenţa a numeroşi 'pseudopolipi localizaţi la nivelul colonului sau al rectului, secundar unor procese inflamatorii cronice. PSEUDOPORENCEFALIE, s. f. / pseudoporencephalie, s. f. / pseudoporencephaly. [Qr. pseudos = fals; poros = por, conduct, pasaj; enkephalos = creier.] Leziune cerebrală reprezentată, ca şi în 'porencefalia adevărată, de o cavitate la nivelul creierului. Dar această cavitate nu comunică cu ven-triculii cerebrali şi constă de obicei dintr-o formaţie chistică dezvoltată la nivelul 'piei mater, care îi căptuşeşte pereţii. PSEUDO-PSEUDOHIPOPARATIROIDIE, s. f. / pseudo-pseudohypoparathyro'îdie, s. f. / pseudo-pseudohypoparathyroidism. [Qr. pseudes = fals; hypo = mai puţin; para = lângă; thyreos = pavăză, scut; eidos = formă.] Sin.: osteodistrofie ereditară Albright tip II (v.). PSEUDOPSIHOZĂ, s. f. / pseudo-psychose, s. f. / pseudopsychosis. [Qr. pseudes = fals; psykhe = suflet; -oză.] Sin.: sindrom Ganser (v.). PSEUDOPUBERTATE PRECOCE / pseudopuberte precoce / pseudo-precocious puberty, incomplete isosexual precoci-ty. [Qr. pseudes = fals; Cat. pubertas, -atis = puSertate, de Ca pubes, -eris = adolescent; praecox, -ocis = care se coace înainte de vreme (prae = înainte; coquere = a coace).] Apariţia precoce a primelor semne de 'pubertate (cu mai mult de 2 deviaţii standard în raport cu vârsta medie), printr-un proces care nu implică axul hipotalamo-hipofizar (secreţie ectopică de gonadotrofine, secreţie de androgeni sau estrogeni în suprarenală, testicul sau ovar). Diagnosticul p. p. se bazează pe asocierea unei pubertăţi precoce cu un răspuns non-pubertar al gonadotrofinelor (FSH şi LH) la stimularea prin *testul de stimulare cu gonadoliberine. P. p. poate fi izosexuală (în sensul sexului genetic şi gonadic al subiectului) sau heterosexu-ală (p. produce sexualizarea subiectului în sens opus sexului său genetic - feminizare la băieţi, masculinizare la fete). V. şi pubertate precoce. PSEUDORABIE, s. f. / pseudo-rage, s. f. / pseudorabies. [Qr. pseudes = fals; Cat. rabies = turSare.] Boală foarte contagioasă, care afectează sistemul nervos central la unele specii animale (câini, pisici, şobolani etc.), cauzată de un herpesvirus şi caracterizată prin: debut brusc, evoluţie rapidă cu prurit, paralizii, convulsii şi prognostic letal în câteva zile. Sin.: boală Aujeszky. PSEUDOSMIE, s. f. / pseudosmie, s. f. / pseudosmia. [Qr. pseudes = fals; osme = miros.] 'Halucinaţie olfactivă. PSEUDOTABES, s. n. / pseudotabes, s. m. / pseudotabes. [Qr. pseudes = fals; Cat. tabes = descompunere, putrezire.] Sindrom cu caracteristicile 'tabesului, dar fără etiologie sifilitică. Sin.: ataxie Leyden, pseudoataxie, tabes periferic. PSEUDOTUBERCULOZĂ, s. f. / pseudo-tuberculose, s. f. / pseudotuberculosis. [Qr. pseudes = fals; Cat. tuberculum, dim. de Ca tuber, -eris = umflătură, excrescenţă; -oză.] Termen care este utilizat pentru afecţiuni animale a căror leziuni anato-mopatologice caracteristice sunt reprezentate de noduli asemănători nodulilor tuberculoşi (pseudotuberculi), dar a căror etiologie este total diferită (ex.: Yersinia pseudotuberculosis, la rozătoare). PSEUDOTUMORĂ, s. f. / pseudo-tumeur, s. f. / pseudotu-mour. [Qr. pseudes = fals; Cat. tumor, -oris = umflătură.] Formaţiune patologică, de obicei rezultatul unui proces inflamator sau al acumulării de lichid la nivelul unui ţesut, sugerând aspectul macroscopic al unei tumori, motiv pentru care mai este denumită şi falsă tumoră. P. orbitală: proces inflamator cronic intraorbitar, de etiologie incertă, frecvent bilateral şi care poate sugera o tumoră neoplazică, determinând exoftalmie, edem, congestie locală. PSEUDOVIRUS, s. n. / Pseudovirus, s. m. / Pseudovirus. [Qr. pseudes = fals; Cat. virus - venin, otravă.] Termen propus pentru a desemna două tipuri de agenţi infecţioşi, deosebite de virusuri: 'viroidele şi 'prionii. PSIHALGIE, s. f. / psyhalgie, s. f. / psychalgia. [Qr. psykhe = suflet; algos = durere.] Varietate excepţională de nevralgie în care predomină elementul psihopatie. V. nevralgism facial. PSIHANALIZĂ, s. f. / psychanalyse, s. f. / psychanalysis. [Qr. psykhe = suflet; analysis = rezolvare, de Ca analyein = a rezolva (ana = din nou, iarăşi; iyein = a distruge).] Curent de preocupări şi interpretări teoretice asupra omului, iniţiat de neurologul vienez S. Freud, care a acordat o deosebită importanţă inconştientului, prin p. reprezentând “ştiinţă a inconştientului”. P. constă, în esenţă, în decelarea, prin procedee diverse (bazate în esenţă pe jocul liber de asociaţii de idei), a semnificaţiei ascunse, inconştiente a unor fenomene psihice responsabile de tulburări nevrotice, care încetează să producă aceste efecte odată aduse în plină conştiinţă. Principalele tehnici de investigaţie sunt: interpretarea ideilor spontane ale subiectului şi a viselor acestuia. Există o întreagă terminologie specifică p. Principala descoperire a lui Freud este considerată sexualitatea infantilă, care se naşte odată cu viaţa şi parcurge diferite stadii (oral, primul an de viaţă, sadic-anal, anii 2-3, falie, 4-5 ani, perioada de latenţă, de la 6 ani la pubertate; v. şi complex Oedip) înainte de a ajunge la perioada genitală pro-priu-zisă. Pornind de la o serie de fapte psihice, Freud a elaborat o teorie coerentă, susţinută de principii şi legi. Deşi gândită iniţial ca o metodă de tratament a tulburărilor mentale, p. a devenit (şi datorită dezvoltărilor ulterioare, aparţinând unor adepţi şi adversari ai lui Freud) o ştiinţă explicativă a comportamentului uman, cu răsfrângeri în antropologie, pedagogie, sociologie, ca şi în literatură şi artă. PSIHASTENIC, adj., s. m. sau f. / psychasthenique, adj., s. m. ou f. / psychastepic. [Qr. psykhe = suflet; astheneia = 865 PSIHASTENIE PSIHOGRAMĂ sCăBiciune, de Ca a - priv., sthenos = forţă, putere.] (Persoană) care este afectată de ‘psihastenie. PSIHASTENIE, s. f. / psychasthenie, s. f. / psychasthenla. [Qr. psykhe = suflet; astheneia = sCăBiciune, de Ca a - priv., sthenos = forţă, putere.] Termen generic, introdus de P. Janet în 1903, pentru a regrupa *psihonevrozele cu excepţia isteriei, în prezent este folosit pentru a defini un tip de ‘nevroză care apare în relaţie cu tipul de ‘personalitate şi care se manifestă prin ‘abulie, fobii, îndoieli, timiditate, ‘anxietate, ‘ruminaţie mentală. Sin. (clasic): boală Janet. PSIHEDELIC, adj., s. n. / psychedelique, adj., s. m. / psy-chedelic. [Qr. psykhe = suflet; delos = evident, manifest.] 1) Referitor la ‘psihedelism. 2) Caracterizat prin halucinaţii şi exacerbarea senzaţiilor. Prin extensie, medicament provocând o astfel de stare. Ex.: LSD, dietilamida acidului lisergic, sintetizată dintr-un alcaloid extras din ‘secara cornută. PSIHEDELISM, s. n. / psychedelisme, s. m. / psychedelism. [Qr. psykhe = suflet; delos = evident, manifest; -ism.] Stare de visare trează, specifică, dată de unele halucinogene. V. psihedelic. PSIHIATRIE, s. f. / psychiatrie, s. f. / psychiatry. [Qr. psykhe = suflet; iatreia = vindecare.] Domeniu al medicinii care are ca obiect cercetarea, descrierea, diagnosticul şi tratamentul maladiilor mentale. P. este dominată în prezent de patru mari modele prin care se încearcă explicarea bolilor mentale: 1) Modelul psihanalitic, coerent teoretic, dar inoperant în practică, decât cel mult în psihoterapie. 2) Modelul neurochimic, dominant şi bazat pe datele de biologie moleculară, nu explică decât parţial etiopatogenia bolilor mentale, dar are un viitor cert şi a generat ‘psihofarmacologia. 3) Modelul psihosociologic care, printre altele, a generat asocierea tratamentelor individuale cu o acţiune terapeutică familială sau instituţională. 4) Modelul biopsihosocial este global şi integrează cele trei modele anterioare. PSIHIATRIE COMPARATĂ / psychiatrie comparee / compared psychiatry. Sin.: etnopsihiatrie (v.). PSIHIATRIE TRANSCULTURALĂ / psychiatrie transculturelle / cultural psychiatry. Sin.: etnopsihiatrie (v.). PSIHIC, adj. / psychique, adj. / psychic. [Qr. psykhe = suflet] Care se referă la viaţa mentală, la gândire, la ‘psihism sub toate aspectele. PSIHISM, s. n. / psychisme, s, m. / psyche. [Qr. psykhe = suflet; -ism.] Ansamblul funcţiilor psihice ale unui individ, structura mentală, incluzând atât procesele conştiente, cât şi cele inconştiente. PSIHOANALEPTIC, adj., s. n. / psychoanaleptique, adj., s. m. / psychoanaleptic. [Qr. psykhe = suflet; analeptikos = care restaurează] Sin.: psihostimulant (v.). PSIHOANALGEZIE, s. f. / psychoanalgesie, s. f. / psy-choanalgesia. [Qr. psykhe = suflet; an - priv.; algos = durere, sau algesis = simţul durerii] Atenuarea durerii prin metode psihoterapeutice. PSIHOACTIV, adj., s. n. / psychoactif, adj., s. m. / psycho-active. Sin.: psihotrop (v.). PSIHOCHIRURGIE, s. f. / psychochirurgie, s. f. / psycho-surgery. [Qr. psykhe = suflet; kheirourgia = Cucru efectuat manual, de Ca kheir, -iros = mână, ergon = Cucru şi ergein = a Cucra] Intervenţie chirurgicală pe creier în scopul ameliorării unei boli mentale. Cea mai cunoscută este ‘lobotomia. Indicaţiile p. sunt excepţionale: bolnavi incurabili, fără nici o ameliorare după administrarea tratamentelor obişnuite, care prezintă risc mare de suicid sau un înalt grad de periculozitate socială. PSIHODEPENDENŢĂ, s. f. / psychodependance, s. f. / psy-chological dependance. [Qr. psykhe = suflet; Cat. dependere = a sta atârnat, de Ca de = separat de, pendere = a atâr- na] Condiţionarea comportamentului unui subiect de utilizarea unui anumit drog. P. pare independentă de ‘fizicodependenţă. V. şi farmacodependenţă. PSIHODEPRESOR, adj., s. n. / psychodepresseur, adj., s. m. / psychodepressant, psycholeptic. [Qr. psykhe = suflet; Cat. depressus = adâncit, de Ca deprimere = a Căsa în jos, a afunda.] Sin.: psiholeptic (v). PSIHODIAGNOSTIC, s. n. / psychodiagnostique, s. m. / psy-chodiagnosis. [Qr. psykhe = suflet; dia = prin; gnosis = cunoaştere, de Ca gnonai = a cunoaşte.] Utilizarea testelor psihologice în ajutorul diagnosticului bolilor mentale. PSIHODINAMICĂ, adj., s. f. / psychodynamique, adj., s. f. / psychodynamic, adj., psychodynamics, n. [Qr. psykhe = suflet; dynamikos = puternic, de Ca dynamis = forţă] 1) Care se referă la dinamica proceselor mentale. 2) Studiul desfăşurării proceselor mentale. PSIHODISLEPTIC, adj., s. n. / psychodysleptique, adj., s. m. / psychodysleptic. [Qr. psykhe = suflet; dys = greu, dificil; leptikos = care filează] 1) Despre o substanţă care provoacă la omul sănătos, în funcţie de doză, modificări ale stării de spirit, ale activităţii intelectuale, ale contactului cu lumea exterioară şi uneori halucinaţii psihosenzoriale. Toate aceste tulburări se aseamănă cu cele observate în unele psihoze, de unde interesul studiului p. în psihiatrie. 2) Medicament care exercită aceste acţiuni. P. sunt uneori utilizate în psihiatrie, temporar, ca “revelatoare” ale anumitor tulburări mentale. P. fac parte din grupul ‘psihotropelor. PSIHODRAMĂ, s. f. / psychodrame, s. m. / psychodrama. [Qr. psykhe = suflet; Cat. drama, -atis = acţiune teatrală, din gr. drama, de Ca dran = a acţiona] Tehnică de ‘psihoterapie creată de Moreno (1921) care utilizează jocul dramatic liber şi urmăreşte dezvoltarea activă a spontaneităţii pacienţilor. Subiectele abordate se află în relaţie cu problemele personale ale pacienţilor. V. şi sociodramă. PSIHOFARMACOLOGIE, s. f. / psychopharmacologie, s. f. / psychopharmacology. [Qr. psykhe = suflet; pharmakon = remediu; logos = ştiinţă] Studiul experimental şi clinic al acţiunii medicamentelor (drogurilor) asupra stărilor psihice şi funcţiilor mentale. Sin.: farmacopsihologie. PSIHOFIZICĂ, s. f. / psychophysique, s. f. / psychophysics. [Qr. psykhe = suflet; physikos = natural, de Ca physis = natură] {tiinţă care studiază raportul dintre caracteristicile fizice ale stimulilor şi caracteristicile lor senzoriale. V. şi legea Weber-Fechner. PSIHOFIZIOLOGIE, s. f. / psychophysiologie, s. f. / psy-chophysiology. [Qr. psykhe = suflet; physis = natură; logos = ştiinţă] Studiul raporturilor existente între procesele mentale şi activităţile fiziologice. Această disciplină face apel concomitent la tehnicile psihologiei şi fiziologiei. PSIHOGEN, adj. / psychogene, adj. / psychogenetic. [Qr. psykhe = suflet; gennan = a produce.] Caracteristică a fenomenelor, simptomelor, bolilor pur psihice, adică fără nici o leziune perceptibilă cu mijloacele actuale. Termeni cu semnificaţii opuse: fiziogen, somatogen. PSIHO-GENOMICA, s. f. / psycho-genomique, s. f. / psycho-genomics. V. farmacogenomică. PSIHOGERIATRIE, s. f. / psychogeriatrie, s. f. / psy-chogeriatris. Studiul psihologic al persoanelor în vârstă bolnave. V. psihogerontologie. PSIHOGERONTOLOGIE, s. f. / psychogeronthologie, s. f. / psychogerontology. Studiul psihologic al persoanelor în vârstă. V. psihogeriatrie. PSIHOGRAMĂ, s. f. / psychogramme, s. m. / psychogram. [Qr. psykhe = suflet; gramma = caracterele scrierii] Tabel sau grafic care conţin rezultatele obţinute prin ‘psihometrie. 866 PSIHOIZOLEPTIC PSIHOZĂ PSIHOIZOLEPTIC, adj., s. n. / thymo-isoleptique, adj., s. m. / psychoisoleptic. [Qr. psykhe = sufCet; isos = egal; leptikos = care fixează] (Medicament sau substanţă) care acţionează ca stabilizator al ‘timiei. Aceste substanţe aparţin grupului timo-reglator, întrucât previn oscilaţiile timiei spre manie sau depresie, având o acţiune sedativă asupra stărilor de excitaţie. Din acest grup fac parte sărurile de ‘litiu, carbamazepina şi val-proatul de sodiu. Sin.: timoreglator, timostabilizator. PSIHOLEPSIE, s. f. / psycholepsie, s. f. / psycholepsy. Scăderea subită a tensiunii psihologice care se traduce la bolnavii de ‘epilepsie prin diferite manifestări comiţiale. PSIHOLEPTIC, adj., s. n. / psycholeptique, adj., s. m. / psy-choleptic. [Qr. psykhe = sufCet; leptikos = care filează] 1) Care diminuează activitatea mentală (reduce vigilenţa şi activitatea intelectuală, atenuează tensiunea emoţională). 2) Medicament cu aceste proprietăţi. P. fac parte din clasa medicamentelor ‘psihotrope. Se divizează în: hipnotice, ‘neuroleptice şi tranchilizante. Sin.: psihodepresor, psihoplegic. PSIHOLOGIE, s. f. / psychologie, s. f. / psychology. [Qr. psykhe = sufCet; logos = ştiinţei] Ştiinţă a faptelor psihice. Studiul ştiinţific al proceselor psihice şi mentale, îndeosebi în relaţie cu ‘comportamentul uman şi animal. PSIHOMETRIE, s. f. / psychometrie, s. f. / psychometry. [Qr. psykhe = sufCet; metron = măsură] Ansamblul operaţiunilor care, prin teste şi tehnici ştiinţifice, servesc la determinarea capacităţilor psihice ale unui subiect. în practică se încearcă evaluarea cât mai exactă, uneori exprimată numeric, a funcţiilor intelectuale şi psihomotorii: nivel mental, tendinţe caracteriale, aptitudini profesionale. Utilizate de specialişti, metodele şi tehnicile p. sunt necesare şi productive, după o interpretare în funcţie de observaţiile calitative, nemăsurabile. PSIHOMOTOR, adj. / psychomoteur, -trice, adj. / psy-chomotor. [Qr. psykhe = sufCet; Cat. motor, -oris = ceC care pune în mişcare, ae Ca movere = a mişca] Care se referă la efectele asupra funcţiilor motorii ale activităţii cerebrale sau psihice. PSIHONEUROIMUNOLOGIE, s. f. / psychoneuroimmunologie, s. f. / psychoneuroimmunology. Studiul efectelor creierului asupra funcţionării sistemului imun, ca şi a susceptibilităţii la îmbolnăvire. PSIHONEVROZĂ, s. f. / psychonevrose, s. f. / psychoneu-rosis. [Qr. psykhe = sufCet; neuron = nerv; -oză.] 1) Tulburare mentală ale cărei caracteristici o situează într-un cadru noso-grafic intermediar între ‘nevroze şi ‘psihoze. 2) Termen utilizat de Freud pentru nevroze ca isteria, obsesiile şi fobiile cu origine în experienţele din perioada copilăriei. PSIHOPAT, adj., s. m. sau f. / psychopath, -e, adj., s. m. ou f. / psychopath. [Qr. psykhe = sufCet; pathos = SoaCă] 1) Care este afectat de o boală mentală. 2) Individ cu comportament impulsiv şi dezechilibrat. PSIHOPATIC, adj. / psychopathique, adj. / psychopathic. Care se referă la o boală mentală, sau care depinde de aceasta. PSIHOPATIE, s. f. / psychopathie, s. f. / psychopathy, alienation. [Qr. psykhe = sufCet; pathos = SoaCă] Boală mentală, boală consecutivă perturbării sau alterării ‘psihismului uman, cu defecte evidente caracteriale sau de ‘personalitate. în planul nosografiei, psihiatria este actualmente domeniul cu cele mai numeroase restructurări şi controverse. Pentru terminologia actuală, v. tulburări de personalitate. PSIHOPATOLOGIE, s. f. / psychopathologie, s. f. / psycho-pathology. Studiul tulburărilor mentale în scopul explicării şi descrierii comportamentelor aberante. PSIHOPLEGIC, adj., s. n. / psychoplegique, adj., s. m. / psychoplegic. [Qr. psykhe = sufCet; plege = Covitură] Sin.: psiholeptic (v.). PSIHOPLEGIE, s. f. / psvchoplegie. s. f. / psvchoplegia. [£r. psykhe = suflet; plege = Covitură] Atac brusc de ‘demenţă. PSIHOPROFILAXIE, s. f. / psychoprophylaxie, s. f. / psycho-prophylaxis. Prevenirea reacţiilor dăunătoare organismului printr-o pregătire psihologică utilă în suprimarea, modificarea sau crearea anumitor reflexe condiţionate. De ex.: p. durerilor din timpul naşterii. PSIHORIGIDITATE, s. f. / psychorigidite, s. f. / psychorigi-dity. [Qr. psykhe = sufCet; Cat. rigiditas, -atis = rigiditate, de Ca rigere = a înţepeni] Atitudine mentală caracterizată prin intransigenţă anormală şi incapacitate de a judeca obiectiv. PSIHOSENZORIAL, adj. / psycho-sensoriel, -elle, adj. / psychosensory, psychosensorial. [Qr. psykhe = sufCet; Cat. sensorium = organ de simţ, de Ca sentire = a simţi] Care aparţine percepţiei conştiente a impulsurilor senzoriale. PSIHOSOMATIC, adj. / psychosomatique, adj. / psychoso-matic. [Qr. psykhe = sufCet; soma, -atos = corp.] 1) Care se referă la influenţa psihicului asupra organismului. 2) Care prezintă simptome fizice, corporale de origine psihică, emoţională, mentală. V. şi medicină psihosomatică. PSIHOSTIMULANT, adj., s. n. / psychostimulant, -e, adj., s. m. / psychotonic. [Gr. psykhe = sufCet; Cat. stimulare = a îmSoCdi, a stimuCa, ae Ca stimulus = băţ ascuţit cu care se îmBoCdesc viteCe.] (Substanţă psihotropă) care stimulează activitatea SNC, acţionând ca stimulant al timiei (dispoziţiei), a! vigilităţii şi activităţii. Se împart în antidepresive şi nooanalep-tice (psihotonice). Sin.: psihoanaleptic. PSIHOTEHNICĂ, s. f. / psychotechnie, s. f. / psychotech-nics. Studiul analitic al aptitudinilor tehnice şi intelectuale ale omului. PSIHOTERAPIE, s. f. / psychotherapie, s. f. / psychothera- py. [Qr. psykhe = sufCet; therapeia = tratament, de Ca the-rapeuein = a îngriji] Ansamblul tehnicilor şi metodelor care utilizează acţiunea directă sau indirectă a terapeutului asupra pacientului: p. individuală, sugestia, psihanaliza, narcoanaliza, meloterapia, metodele pedagogice etc. PSIHOTIC, adj., s. m. sau f. / psychotique, adj., s. m. ou f. / psychotic. [Qr. psykhe = sufCet.J 1) Care se caracterizează printr-o ‘psihoză, care este în relaţie sau cauzat de o psihoză. 2) Persoană care prezintă manifestările unei psihoze. PSIHOTONIC, adj., s. n. / pshychotonlque, adj., s. m. / psychotonic. [Qr. psykhe = sufCet; tonikos = care întăreşte.] (Substanţă) care creşte activitatea cerebrală. V. şi psihostimulant. PSIHOTROP, adj., s. n. / psychotrope, adj., s. m. / psy-chotropic. [Qr. psykhe = sufCet; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.] 1) Care acţionează asupra funcţiilor şi comportamentului psihic, indiferent de tipul de efect exercitat: depresor sau stimulant. 2) Medicamentele p. înglobează agenţi foarte diverşi, inclusiv pe cei care modifică comportamentul prin acţiune directă sau indirectă asupra SNC. Se clasifică în patru grupe: a) psiholeptice (hipnotice, neuroleptice, ‘tranchilizante sau anxiolitice); b) ‘psihoanaleptice (antidepresive, psihostimu-lante sau psihotonice); c) ‘psihoizoleptice; d) ‘psihodisleptice (halucinogene). Sin.: psihoactiv. V. şi tranchilizant. PSIHOZĂ, s. f. / psychose, s. f. / psychosis. [Qr. psykhe = sufCet; -oză.] Boală mentală care subminează radical adaptarea persoanei umane la mediul social, spre deosebire de psi-honevroză (nevroză), unde adaptarea se face cu preţul unei suferinţe a bolnavului, şi de psihopatie, variantă caracteristică, penibilă mai ales pentru cei din anturajul subiectului. Teoreticienii şi clinicienii au mai deosebit: 1) P. reactivă (la un stres, ia o altă boală). 2) P. endogenă (schizofrenia, psihoza mania-co-depresivă). Endogen poate semnifica: ereditar, constituţional, prin autointoxicaţie, prin cauze endocrine, cauze biologice. 3) P. paranoică, sin.: paranoia (v.). 867 PSIHOZĂ BIPOLARĂ PUBERTATE PSIHOZĂ BIPOLARĂ / psychose bipolaire / bipolar disorder. Sin.: tulburare afectivă bipolară (v.). PSIHOZĂ CARCERALĂ / psychose carcerale / prison psy-chosis. Tulburările mentale care apar, ca urmare a încarcerării, la deţinuţii normali din punct de vedere psihic. P. c. se manifestă îndeosebi prin accese confuzionale şi tulburări depresive. PSIHOZĂ KORSAKOFF / psychose de Korsakoff / Korsakoff’s psychosis. [Serghei Sergheevici Korsakoff, neurolog rus, 1854-1900.] Sin.: sindrom Korsakoff (v.). PSIHOZĂ MANIACO-DEPRESIVĂ / psychose maniaco-depres-sive / manic-depressive psychosis. Sin.: tulburare afectivă bipolară (v.). PSIHOZĂ PARANOICĂ / psychose paranoiaque / paranoic psychosis. Sin.: paranoia (v.). PSIHROESTEZIE, s. f. / psychro-esthesie, s. f. / psychro(a)-esthesia. [Qr. psykhros = frig; aisthesis = senzaţie, sensibilaitate.] Stare în care o parte a corpului, deşi caldă, este percepută ca fiind rece. PSIHROFIL, adj. / psychrophile, adj. / psychrophilic. [Qr. psykhros = frig; philos = prieten, de Ca phiîein = a iubi] Referitor la organismele cu creştere şi dezvoltare optimă la temperaturi mai mici de 20°C. PSITACISM, s. n. / psittacisme, s. m. / psittacism. [Qr. psit-takos = papagal; -ism.] Utilizarea unor cuvinte modificate şi fraze neînţelese atât de bolnav, cât şi de cei din jur (îndeosebi în schizofrenie). PSITACOZĂ, s. f. / psittacose, s. f. / psittacosis. [Qr. psit-takos = papagal; -oză] ‘Pneumopatie acută, manifestată prin infiltrate pulmonare determinate de un microorganism din specia *Chlamydia psittacii şi transmis la om îndeosebi de papagali şi porumbei. P. se însoţeşte de un sindrom toxiinfecţios cu evoluţie severă, sensibil la tetracicline. V. şi ornitoză. PSOITĂ, s. f. / psoîtis, s. f. / psoitis. [Qr. psoa, psoas = muşchiul spatelui; -ită.] Inflamaţia muşchiului psoas sau a tecii acestuia. PSORIAZIFORM, adj. / psoriasiforme, adj. / psoriasiform. [Qr. psoriasis = tnâncărime, erupţie datorată râiei, de la psora = râie; lat. forma = formă] Asemănător ‘psoriazisului. Ex.: dermatoză p. PSORIAZIS, s. n. / psoriasis, s. m. / psoriasis. [Qr. psoriasis = mâncărime, erupţie datorată râiei, de la psora = râie.] Dermatoză benignă, frecventă, adesea familială, ‘poligenică, cu evoluţie cronică. Se caracterizează prin leziuni eritemato-scuamoase constituite din plăci bine delimitate, acoperite de scuame groase, albe şi sidefii, care se elimină prin grataj (semnul “petei de lumânare”), lăsând să apară o suprafaţă cutanată lucioasă şi sângerândă (*semnul Auspitz). Leziunile îşi au sediul îndeosebi la coate, genunchi, pielea capului, dar pot, de asemenea, invada tot corpul. Rebel la tratament, p. se poate complica cu ‘artropatii (reumatism psoriazic), se poate generaliza (*eritrodermie) sau poate lua aspectul particular de p. pustulos (p. pustulos generalizat, sin.: boală Zumbusch, v.). Evoluţia se produce prin pusee, care se declanşează adesea în tot cursul vieţii. PTERIDINĂ, s. f. / pteridine, s. f. / pteridine. [Qr. pteryx, -ygos = aripă, deoarece este un pigment izolat din aripde fluturilor; -ină.] Derivat al ‘pterinei care se găseşte în *acizii foliei. PTERIGION, s. n. / pterygion, s. m. / pterygium. [Qr. ptery-gion = aripioară, dim. de la pteryx, -ygos = aripă.] Proces degenerativ constând în îngroşarea membranoasă a conjunctivei, de formă triunghiulară, care se extinde din unghiul intern al ochiului pe faţa anterioară a ‘corneei. cu tendinţa de extensie către centrul acesteia. PTERIGOID, adj. / pterygoî'de, adj. / ptervgoid. [Qr. pteryx. -ygos = aripă; eidos = formă] Despre o formaţiune care se aseamănă cu o aripă. Ex.: apofiză p. PTERIGOIZI CONJUNCTIVALI / pterigoides de la conjonc-tive / false traumatic pterygium. Pliuri ale conjunctivei care, după un traumatism, se alipesc uneori pe cornee şi pot fi confundate cu un ‘pterigion. PTERINĂ, s. f. / pterine, s. f. / pterine. [Qr. pteryx, -ygos = aripă, deoarece este un pigment izolat din aripile fluturilor; -ină.] Nucleu biciclic conţinând 4 atomi de azot care reprezintă baza structurii unor molecule biologice cu ‘riboflavina sau ‘acizii foliei, ca şi a biopterinelor, care sunt ‘cofactori de hidro-xilare ai ‘triptofanului, ‘tiroxinei şi ‘fenilalaninei. PTERYGIUM COLLI / pterygium colii / pterygium colii. [Qr. pterygion = aripioară, dim. de la pteryx, -ygos = aripă; lat collum = gât.] Malformaţie congenitală caracterizată prin existenţa unei bride cutanate uni- sau bilaterale care uneşte regiunea mastoidiană cu regiunea acromială. Este caracteristică ‘sindromului Turner. PTIALAGOG, adj. / ptyalagogue, adj. / sialagogue. [Qr. ptyalon = salivă; agogos = care conduce spre eliminare.] Sin. desuet pentru sialagog (v.). PTIALINA, s. f. / ptyaline, s. f. / ptyalin. [Qr. ptyalon = salivă; -ină.J Enzimă secretată de glandele salivare, îndeosebi de parotidă, cu rol în transformarea ‘amidonului şi ‘glico-genului în ‘dextrină şi maltoză. P. face parte din grupul *ami-lazelor. PTIALISM, s. n. / ptyalisme, s. m. / ptyalism. [Qr. ptyalon = salivă; -ism.] Hipersecreţie salivară, în cantitate foarte mare, uneori p=nă la 4-5 litri pe zi. P. poate apărea în unele nevroze, în sarcina, în cadrul unor leziuni nervoase (paralizie labio-gloso-laringee, paralizie facială etc.), în stomatite (îndeosebi în sto-matita jnercurică). Sin.: sialoree, hipersialie. V. şi salivaţie. PTILOZĂ, s. f. / ptilose, s. f. / ptilosis. [Qr. ptilosis = inflamarea marginii pleoapelor cu căderea genelor.] 1) Căderea cililor palpebrali. 2) ‘Pneumoconioză prin inhalare de pulbere, de puf sau de pene. PTOMAINE, s. f. pl. / ptomaînes, s. f. pl. / ptomaines. [Qr. ptoma, -atos = cadavru, -ină ] Substanţe toxice de natură încă neclară, ce apar prin decarboxilarea aminoacizilor proteinelor din carne sub acţiunea unor bacterii de fermentaţie (ex.: ‘putresceina). Sunt cauza intoxicaţiilor cu carne alterată. PTOZĂ, s. f. / ptose, s. f. / ptosis. [Qr. ptosis = cădere.] Deplasarea definitivă în jos a unui organ, ca urmare a relaxării mijloacelor sale^de susţinere. PTOZĂ ATONICĂ LIPOMATOASĂ / ptosis atonica lipomatosa / ptosis lipomatosis. Sin.: boală Sichel (v.). PTOZĂ PALPEBRALĂ / blepharoptose, s. f., ptosis, s. m. / blepharoptosis, ptosis. Sin.: blefaroptoză (v.), cu menţiunea că în fr. şi în engl. în cazul leziunilor nervoase ale perechii II craniene sau ale centrilor nervoşi se utilizează termenul ptosis. PUBALGIE, s. f. / pubalgie, s. f. / pubalgia. Termen echivoc care desemnează o durere localizată la nivelul pubisului şi în regiunile învecinate (perineu, canal inghinal, abdomen inferior). P. apare la sportivi după eforturi, îndeosebi la fotbaliştii profesionişti. Este determinată de leziuni ale muşchilor adduc-tori ai coapsei, de o leziune a masei musculare abdominale, o osteoartropatie pubiană după microtraumatisme, sau o afectare a muşchilor regiunii inghinale. PUBERTATE, s. f. / puberte, s. f. / puberty. [Lat. pubertas, -atis = pubertate, de la pubes, -eris = adolescent.] Perioadă a vieţii care marchează debutul ‘adolescenţei şi începutul maturizării sexuale prin trecerea de la copilăria biologică la maturitatea somatică şi sexuală. P. survine în mod normal între 868 PUBERTATE PRECOCE PULS 8 şi 18 ani !a fete şi între 10 şi 18 ani la băieţi (aceste limite de vârstă sunt mult mai apropiate pentru o anumită populaţie) şi se traduce prin dezvoltarea organelor genitale (cu apariţia menstruaţiei la fete şi producerea de spermatozoizi la băieţi), ca şi prin apariţia caracterelor sexuale secundare specifice fiecărui sex. Hormonal, este determinantă creşterea ‘gonadotrofinelor hipofizare FSH şi LH, adică activarea axului hipotalamohipo-fizar, declanşatoare a secreţiei de estrogeni şi de androgeni. PUBERTATE PRECOCE / puberte precoce / sexual preco-city. Apariţia primelor semne de ‘pubertate la o vârstă mai mică cu peste 2 deviaţii standard faţă de media considerată normală în cadrul populaţiei din care face parte subiectul în cauză (de obicei sub 8 ani la fete şi sub 9 ani la băieţi). Se disting: 1) P. p. adevărată, gonadotrofin-dependentă; maturaţia sexuală rezultă din activarea prematură a secreţiei hipotalami-ce de gonadotrofine. P. p. adevărată este întotdeauna izo-sexuală (programul de sexualizare se derulează în sensul sexului genetic şi gonadic al subiectului). Este confirmată de un răspuns pozitiv de tip pubertar, adică secreţie de FSH şi LH prin administrare de LH-RH. 2) Falsa p. p., numită şi pseudo-pubertate precoce (v.), gonadotrofin-independentă. 3) P. p. iatrogenă, prin administrare de substanţe cu acţiune andro-genică sau estrogenică, sau stimulante ale declanşării secreţiei hormonilor sexuali. PUBESCENT, adj. / pubescent, -e, adj. / pubescent. [Lat. pubescens, de ta pubescere = a se acoperi de puf.] 1) Care este acoperit cu peri fini sau cu puf. Termenul este folosit îndeosebi în botanică. 2) Care este în curs de maturaţie sexuală. PUBIS, s. n. / pubis, s. m. / pubis. NA: os pubis. [Lat. pubes, -is = peri în barbă; osut puSis.] Os pereche care formează partea anterioară a ‘centurii pelvine. V. coxal - tab. anat. oase. PUERICULTURA, s. f. / puericulture, s. f. / puericulture. [Lat. puer, -eri = copil.; cultura = cultivare, creştere.] Ramură a medicinii dedicată aspectelor specifice nou-născuţilor normali (prematuri sau la termen) şi sugarilor, îndeosebi îngrijirii şi alimentaţiei caracteristice acestei perioade. PUERIL, adj. / pueril, -e, adj. / puerile. [Lat. pucrilis = de copd, de ta puer, -eri = copil.] Care este caracteristic copilului sau copilăriei. Prin extensie, termenul se utilizează îndeosebi pentru calificarea unui comportament al adultului asemănător celui al copilului. V. şi infantil, puerilism. PUERILISM, s. n. / puerilisme, s. m. / puerilism. [Lat. puerilis = de copd, de ta puer, -eri = copd; -ism.] Tulburare a personalităţii care constă într-o regresiune a vieţii psihice afective, intelectuale şi comportamentale de la caracteristicile adultului la cele ale copilăriei. P. se observă în unele boli organice (‘demenţă, ‘senilitate avansată, tumori cerebrale), în ‘isterie sau în unele stări existenţiale critice, în acest ultim caz reprezentând un mecanism de apărare nevrotic. PUERPERAL, adj. / puerperal, -ale, -aux, adj. / puerperal. [Lat. puerpera = lăuză, de ta puer, -eri = copd, părere = a naşte.] Care se referă la un proces patologic ce se produce în perioada următoare naşterii adică, la ‘puerperalitate. Ex.: infecţie p. V. şi post-partum. PUERPERALITATE, s. f. / puerperalite, s. f. / puerperium. [Lat. puerpera = lăuză, de ta puer, -eri = copd, părere = a naşte.] Perioadă care urmează naşterii şi se încheie în momentul reapariţiei menstruaţiei. Uneori termenul desemnează starea femeii de la fecundaţie până la sfârşitul ‘lehuziei. PULBERE, s. f. / poudre, s. f. / powder, pulvis (lat.). [Lat. pulvis, -eris = praf, pulbere.] Preparat farmaceutic solid, fin divizat, cu aspect omogen, constituit din particule uniforme ale unei singure substanţe sau ale mai multor substanţe, în ames- tec. Se foloseşte ca atare sau împărţită în doze, prin administrare internă sau externă. PULEX / pulex / pulex. [Lat. pulex, -icis = purice.] Gen de paraziţi din familia Pulicidae, clasa Insecta. Specie mai importantă: P. iritans (pop. purice), care parazitează omul şi animalele domestice. Provoacă dermatite pruriginoase. Este vector pentru pestă, tifos murin, tularemie şi gazdă intermediară pentru unele cestode. Sin.: purice. PULICIDAE / Pulicidae / Pulicidae. [Lat. pulex, -icis = purice.] Familie aparţinând ordinului Siphonaptera, care include majoritatea speciilor de purici. Importante pentru om sunt patru genuri: Ctenocephalides (care parazitează câinii şi pisicile şi pot transmite ‘teniile de la câine la om), Hoplopsyllus (care poate transmite ‘pesta), * Pulex şi Xenopsylla (paraziţi ai şobolanilor, care pot transmite pesta şi ‘tifosul murin). PULMON, s. m. / poumon, s. m. / lung. NA: pulmo, pl. pul-mones. [Lat. pulmo, -onis = plămân.] Sin.: plămân (v.). PULMON TROPICAL EOZINOFIL / poumon tropical eosino-philique / tropical eosinophilic lung. Sin.: sindrom Frimodt-Moller (v.). PULMONAR, adj. / pulmonaire, adj. / pulmonary. [Lat. pul-monarius, de la pulmo, -onis = plămân.] Care aparţine plămânilor, care se află în relaţie sau afectează plămânii. V. arteră p., vene p. PULPĂ, s. f. / pulpe, s. f. / pulp, pulpa, pl. pulpae (lat.). [Lat. pulpa = came, pidpă.] în anatomie, în sens general, structură organică densă, cărnoasă, moale: 1) P. degetelor este situată pe faţa palmară a extremităţilor distale ale degetelor. 2) P. dentară, situată în partea centrală a dinţilor (în camera pulpară a coroanei dentare şi în canalele radicu-lare), este un ţesut conjunctiv moale, roşietic, bogat vascula-rizat, conţinând filete nervoase. Ea asigură sensibilitatea dintelui şi schimburile nutritive. 3) P. splinei, substanţă proprie splinei formată din p. albă şi p. roşie. V. splină. PULPĂ DENTARĂ / pulpe dentaire / dental pulp. NA: pulpa dentis. V. pulpă, def. 2. PULPECTOMIE, s. f. / pulpectomie, s. f. / pulpectomy. [Lat. pulpa = came, pulpă; gr. ektome = e?ccizie.] 1) Extirparea totală a ‘pulpei dentare, fie sub anestezie (biopulpectomie), fie prin acţiunea necrozantă a anhidridei arsenioase (necro-pulpectomie). V. şi pulpotomie. 2) Intervenţie chirurgicală constând în excizia părţii pulpoase a unui organ. Ex.: p. unui testicul, p. unui deget. PULPITĂ, s. f. / pulpite, s. f. / pulpitis. [Lat. pulpa = came, pulpă; -ită.] 1) Inflamaţia ‘pulpei dentare, ca o complicaţie a cariei dentare, a parodontopatiilor marginale avansate sau a traumatismelor. 2) Inflamaţie frecventă a ‘pulpei degetului, care poate fi fisurată sau scuamoasă, ori netedă şi dură la palpare. PULPOLIT, s. m. / pulpolithe, s. m. / denticle. Formaţiune calcară localizată la nivelul ‘pulpei dentare. PULPOS, adj. / pulpeux, -euse, adj. / pulpal. [Lat. pulposus = cărnos, de la pulpa = came, pidpă] Care are aspect de pulpă, care aparţine unei astfel de structuri. Ex.: ‘nucleu p. PULPOTOMIE, s. f. / pulpotomie, s. f. / pulpotomy. [Lat. pulpa = came, pulpă; gr. tome = tăiere, secţiune, de la tem-nein = a tăia] Ablaţia parţială a ‘pulpei dentare: extirparea pulpei camerei dentare, cu coafajul pulpei radiculare. PULS, s. n. / pouls, s. m. / puise. [Lat. pulsus = izbire, lovire, de la pulsare = a bate, a izbi] Dilatare, expansiune ritmică percepută la palparea unei artere superficiale, care traduce creşterea presiunii sângelui în interiorul arterelor la fiecare contracţie cardiacă, adică la fiecare sistolă ventriculară. Prin extensie, termenul cuprinde diferite fenomene, de obicei vasculare, sincrone cu sistola ventriculară: p. capilar, hepatic, lin-gual, venos etc. Medicina veche chineză atribuie p. un rol 869 PULS ALTERNANT PUNCT esenţial în diagnostic. în semeiologia medicală se descriu mai muite tipuri de p., uneori caracteristice anumitor afecţiuni. V. şi în continuare. PULS ALTERNANT / pouls alternant / alternating puise. P. cu amplitudine variabilă şi ritm regulat, cauzat de disfuncţia contractilă severă a ventriculului stâng şi asociat frecvent cu un al treilea zgomot cardiac audibil. P. a. mai apare în/sau după o tahicardie paroxistică, ori după o extrasistolă. PULS BIGEMINAT / pouls bigemine / bigeminal puise. P. caracterizat prin succesiunea rapidă a două pulsaţii, separate periodic de o pauză cu durată variabilă. Se observă în cazul intoxicaţiei digitalice. PULS CAPILAR QUINCKE / pouls capilaire de Quincke / Quincke’s (capillary) puise. [Heinrich Irenaeus Quincke, medic german, profesor de medicină internă (succesiv) ta (Berna, JQel şi tFrankfurt pe Oder, 1842-1922.] P. pus în evidenţă prin compresiunea patului ungveal cu o lamelă de sticlă, observat prin alternanţa roşeţii şi palorii (corespunzătoare volumului ejec-tat şi fracţiei regurgitate), în cazul insuficienţei aortice. PULS CORRIGAN / pouls de Corrigan / Corrigan’s puise. [Sir Dominic John Corrigan, medic irtandez, (Dubim, 1802-1880.] P. mai mult sau mai puţin caracteristic insuficienţei aortice: celeritate înaltă, urmată de o diminuare rapidă în sistolă (p. “săltăreţ şi depresibil”). Reflectă rezistenţa scăzută a rezervorului în care ventriculul stâng ejectează rapid o fracţie mult crescută. P. poate fi mai bine pus în evidenţă atunci când pacientul ridică braţele. PULS CVADRIGEMINAT / pouls quadrigemine / quadrige-minal puise. P. a cărui caracteristică constă în separarea unor grupuri de patru pulsaţii prin intervale de timp cu lungime variabilă, de obicei prin apariţia unei extrasistole, periodic, după trei pulsaţii normale sau, mai rar, a unei contracţii normale după un grup de trei extrasistole. PULS DICROT / pouls dicrote / dicrotic puise. P. cu două unde palpabile, una sistolică şi una diastolică (prin exagerarea undei dicrote), întâlnit mai frecvent în ‘cardiomiopatia dilatativă şi în Insuficienţa aortică. PULS FILIFORM / pouls filiforme / thready puise. P. cu amplitudine foarte mică, greu perceptibil, care dă senzaţia unui fir cu discrete ondulaţii la palpare. PULS HEPATIC / pouls hepatique / hepatic puise. Expansiunea sistolică a ficatului în cursul ‘insuficienţei tricuspidiene. PULS INSTABIL / pouls instable / labile puise. Tip de p. caracterizat prin variaţia importantă a frecvenţei (cu 10-20 pulsaţii/min) între poziţia de decubit şi ortostatism a persoanei. P. i. este frecvent asociat cu hipotensiunea arterială. PULS KUSSMAUL / pouls de Kussmaul / Kussmaul’s puise. [Adolf Kussmaul, medic german, Odeidelberg, 1822-1902.] Sin.: puls paradoxal (v.). PULS LENT PERMANENT / pouls lent permanent / perma-nently slow puise. Bradicardie permanentă determinată de un bloc atrioventricular complet, prin întreruperea fasciculului His; ritmul ventricular este autonom, foarte lent, independent de ritmul auricular, care este normal. Se poate complica cu paroxisme bradicardice şi ‘sindrom Adams-Stokes. PULS PUPILAR / pouls pupillaire / pupilar puise. Sin.: hip-pus pupilar (v.). PULS PARADOXAL / pouls paradoxal / paradoxical puise. P. cu amplitudine scăzută semnificativ în inspir, care apare la pacienţii cu tamponadă pericardică, pericardită constrictivă, obstrucţia venei cave superioare sau obstrucţia căilor respiratorii. Sin.: puls Kussmaul, semn Griesinger (def. 2). PULS PARVUS / pulsus parvus / pulsus parvus. P. mic şi slab, cauzat de un volum-bătaie redus, o presiune mică a pulsului sau o rezistenţă vasculară periferică crescută. PULS TARDUS / pulsus tardus / pulsus tardus. întârziere a vârfului sistolic prin obstrucţia ejecţiei ventriculare stângi, cauzată de stenoza aortică valvulară. PULS TRIGEMINAT / pouls trigemine / trigeminal puise. P. la care un grup de trei pulsaţii este separat de un grup asemănător printr-un interval de timp anormal, prin apariţia, repetată, a unei extrasistole după două contracţii cardiace normale. PULS VENOS AURICULAR / pouls veineux auriculaire / auricular venous puise. V. puls venos jugular. PULS VENOS JUGULAR / pouls veineux jugulaire / venous jugular puise. P. observat optim la vena jugulară internă în lumină tangenţială, cu pacientul înclinat la aproximativ 30° de orizontală şi cu muşchii gâtului relaxaţi. P. v. j. normal reflectă modificările presiunii din atriul drept şi are o formă caracteristică pe ‘jugulogramă. Se disting: p. v. j. auricular, constând în expansiunea presistolică a jugularei, şi p. v. j. ventricular, caracterizat prin expansiunea sistolică a jugularei. P. v. j. este accentuat în ‘insuficienţa tricuspidiană. PULS VENOS VENTRICULAR / pouls veineux ventriculaire / ventricular venous puise. V. puls venos jugular. PULSATIL, adj. / pulsatile, adj. / pulsatile. [Lat. pulsare = a bate, a izbi] Caracterizat prin ‘pulsaţii ritmice. PULSAŢIE, s. f. / pulsation, s. f. / pulsation. [Lat. pulsaţia, -onis = lovire, ciocnire, de ta pulsare = a bate, a izbi] Bătaie ritmică a inimii, a unei artere, ori a unei suprafeţe care acoperă o arteră. Sin.: bătaie. PULSIUNE, s. f. / pulsion, s. f. / pulsion. [Lat. pulsio, -onis = respingere, de la pellere = a împinge.] 1) Tendinţă de deviere involuntară a corpului în ortostatism (aflat în echilibru sau în mers) anterior (antepulsiune), lateral (lateropulsiune sau ‘lateropulsie) sau posterior (retropulsiune sau ‘retropulsie). Apare în unele maladii cu afectare a echilibrului (‘sindroame cerebeloase) sau în ‘boala Parkinson. 2) în psihanaliză, mişcare care vizează satisfacerea unei nevoi fizice, adică reducerea unei tensiuni generate de o excitaţie corporală. Se disting p. vieţii (sexuale, de autoconservare) şi p. morţii, care tind să aducă viul la anorganic, prin suprimarea totală a tensiunilor. PULTACEU, adj. / pultace, -e, adj. / pultaceous. [Lat. puls, pultis = terci] Care are consistenţa şi aspectul unui terci. Ex.: angină p. PULVERIZARE, s. f. / pulverisation, s. f. / nebulization. [Lat. pulverare = a acoperi cu praf, de ta pulvis, -eris = praf, pulbere.] 1) Transformarea unei substanţe solide în pulbere, de regulă prin procedee mecanice. 2) Prin extensie: proiectarea în atmosfera unei camere, sau pe suprafaţa cutanată ori a unei mucoase, a unei substanţe solide (sub formă de pulbere sau pudră) sau lichide (soluţie medicamentoasă). P. se efectuează cu diferite tipuri de atomizoare, pulverizoare sau vaporizoare. PULVINAR, s. m. / pulvinar, s. m. / pulvinar. [Lat. pulvinar, -aris = culcuş, pernă.] Masă proeminentă de nudei care formează porţiunea medială a extremităţii posterioare a ‘tala-musului. P. primeşte fibre de la alţi nudei talamici cu o largă proiecţie corticală. P. ar putea fi în relaţie cu funcţiile limbajului. Este un centru de integrare a ‘schemei corporale. PUMN, s. m. / poignet, s. m. / wrist. NA: carpus, pl. carpi. [Lat. pugnus = pumn.] Parte a membrului superior situată între antebraţ şi mână. Corespunde oaselor carpului şi articulaţiei radiocarpiene. PUNCT, s. n. / point, s. m. / point. [Lat. punctum = punct, înţepătură, de la pungere = a înţepa, a împunge.] 1) Zonă de dimensiuni foarte mici, delimitată pe suprafaţa corpului, a cărei palpare poate determina apariţia unui semn obiectiv, util în evi- 870 PUNCT APENPiCULAR FUNCŢIE STERNALĂ denţierea unei afecţiuni, 2) P. craniometric, mică zonă delimitată la nivelul oaselor craniului, folosită în măsurătorile antropo-metrice. Ex.: *mentonul, 'glabella etc. V. şi în continuare. PUNCT APENDICULAR / point appendiculaire / appendicular point. P. sensibil la palpare în caz de apendicită, situat la 2/3 faţă de ombilic, pe o linie imaginară care uneşte ombilicul cu spina iliacă anterosuperioară dreaptă. Sin.: punct McBurney. PUNCT CLADO / point de Clado / Clado’s point. [Spiro Clado, ginecolog francez, 1856-1905.) P. situat la intersecţia dintre linia interspinoasă (care uneşte spinele iliace antero-superioare) şi marginea dreaptă a muşchilor drepţi abdominali. Este sensibil la palpare în apendicita acută. PUNCT CRIOSCOPIC / point de congelation / freezing point. P. de îngheţare al unui lichid, fizic sau biologic. Măsurarea sa, prin 'crioscopie, prezintă interes datorită corelaţiei dintre p. c. şi concentraţia de substanţe solvite, osmotic active. Ca urmare, de ex., p. c. al urinii poate servi la calcularea 'osmolarităţii acesteia, după formula: Osm/1 = A/1,86, în care A = valoarea absolută, în °C, a p. c. PUNCT GUENEAU DE MUSSY / point de Gueneau de Mussy / Gueneau de Mussy point. [Noel Frangois Odon Gueneau de Mussy, medic francez ta dlâpitawc de (Paris, 1813-1885.) Extremitatea anterioară, dureroasă la palpare a coastei a X-a indică o afecţiune a diafragmului însoţită sau nu de nevralgie frenică. Sin.: buton diafragmatic. PUNCT GUYON / point de Guyon / Guyon’s point. [Jean Casimir Felix Guyon, chirurg fi urolog francez, -profesor de patologie chirurgicală la (Paris, 1831-1920.) Unghiul format de coasta a Xll-a cu coloana vertebrală, dureros în litiază renală şi pielonefrită. PUNCT IZOELECTRIC / point isoelectrique / isoelectric point. Sin.: pHj (v.). PUNCT McBURNEY / point de McBurney / McBurney’s point. [Charles McBurney, chirurg american, (h[eto JorlQ 1845-1914.) Sin.: punct apendicular (v.). PUNCT MERKELEN / point de Merkelen / Merkeien’s point [Pierre Merkelen, clinician francez, (Paris, n. (Mulfwuse, 1852-1906.) P. sacroiliac, dureros în coxartroză. PUNCT MEYER / point de Meyer / Meyer’s point. Situat pe faţa internă în treimea mijlocie a tibiei, pe traseul safenei interne, este sensibil la presiune în flebita latentă sau în faza de debut a unei tromboze acute. PUNCT MORRIS / point de Morris / Morris’s point. [Robert Tuttle Morris, chirurg american, (h(ew yarfa 1857-1945.) P. situat la unirea treimii interne cu două treimi externe ale distanţei ombilic - spina iliacă antero-superioară. PUNCT MUNRO / point de Munro / Munro’s point. [John C. Munro, chirurg american, Ofeiv ybrl^ 1858-1910.) P. situat la intersecţia liniei ce uneşte spina iliacă antero-superioară cu ombilicul şi marginea dreaptă a muşchilor drepţi abdominali. Palparea profundă a acestui p. este durerosă în apendicita acută. PUNCT SONNENBURG / point de Sonnenburg / Sonnen-burg’s point. [Eduard Sonnenburg, chirurg german, (Berlin, 1848-1915.) P. situat la nivelul marginii externe a muşchiului drept abdominal, pe linia bispinoasă. PUNCT TOURNEAUX / point de Tourneaux / Tourneaux point. [Edme Joseph Frederic Tourneux, histolog francez, profesor la Lille, apoi la ‘Toulouse, 1852-1922.) P. situat la unirea treimii mijlocii cu o treime externă a liniei bispinale. Corespunde ureterului sacrat (joncţiunea între porţiunea lombară şi cea pelvină). PUNCTE BAZY / points de Bazy / Bazy’s points. [Pierre Jean Baptiste Bazy, chirurg francez la (HâpitaiPC de (Paris, 1853-1934.) 1) P. ureteral inferior, p. dureros la tuşeul vaginal la femeie sau la tuşeul rectal la ambele sexe, corespunzător deschiderii ureteruiui în vezica urinară. Este sensibil în afecţiunile pielo-renale. 2) P. ureteral superior, p. dureros la palpare în caz de pielită, pielonefrită sau litiază renală. Este situat la intersecţia unei linii verticale care trece prin *p. McBurney şi o linie orizontală care trece prin ombilic. PUNCTE PORGES / points de Porges / Porges points. [Otto Porges, medic originar din (Boemia, profesor de medicină internă la K\ena, stabilit apoi la Chicago, 1879-1967.) Situate paraom-bilical, sunt sensibile în enteropatii acute sau cronice. PUNCTIFORM, adj. / punctiforme, adj. / punctiform. [Lat. punctum = punct, înţepătură, de la pungere = a înţepa, a împunge; forma = formă) Care se aseamănă cu un punct sau este localizat într-un punct. Ex.: keratită p., purpură p. PUNCTUM PROXIMUM / punctum proximum / proximum punctum of accomodation. Punctul cel mai apropiat din spaţiu în care un obiect este văzut clar. La p. p. 'acomodarea este maximă. PUNCTUM REMOTUM / punctum remotum / remotum punctum of accomodation. Punctul cel mai îndepărtat din spaţiu în care un obiect este văzut clar. V. şi acomodare. FUNCŢIE, s. f. / ponction, s. f. / puncture. [Lat. punctio, -onis = înţepătură, de la pungere = a înţepa, a împunge.) Introducerea unui ac, a unui trocar sau a vârfului unui bisturiu într-un organ sau într-o cavitate naturală ori patologică. Scopul p. constă, în prima etapă, în verificarea existenţei şi naturii cavităţii. în continuare, se poate prelua o parte din conţinutul său, în scop diagnostic (p. exploratoare) sau al evacuării conţinutului (p. evacuatoare). Uneori se introduc prin p. substanţe medicamentoase sau medii de contrast în vederea unor investigaţii imagistice. PUNCŢIE ABDOMINALĂ / ponction abdominale / abdominal puncture. Sinj abdominocenteză (v.). PUNCŢIE ALBĂ / ponction blanche / white puncture. O p. în urma căreia nu apare nimic în seringă. PUNCŢIE AMNIOTICĂ / ponction amniotique / amniotic puncture. Sin.: amniocenteză (v.). PUNCŢIE-BIOPSIE, s. f. / ponction-biopsie, s. f. / biopsy puncture. P. efectuată cu ajutorul unor ace speciale (în funcţie de scop) în vederea prelevării unui fragment unic de organ pentru studiul histopatologic. Printre p.-b. cele mai frecvente se află p. hepatică şi p. tiroidiană (cu ac subţire, denumită cu abrev. engl. ABC - aspiration biopsy cytology). Abrev.: PB. PUNCŢIE CAMERULARA / ponction camerulaire / camerular puncture. P. a 'camerei anterioare a ochiului, practicată în scop terapeutic sau diagnostic, în vederea analizei diferitelor elemente ale umorii apoase. Abrev.: PCA. PUNCŢIE LOMBARĂ / ponction lombaire / lumbar puncture. P. practicată prin introducerea unui ac în spaţiul subarahnoi-dian, între două apofize spinoase ale regiunii lombare (în general între vertebrele lombare a 4-a şi a 5-a), pentru prelevarea de LCR sau a injectării unui produs. P. I. se poate efectua şi în spaţiul atlo-occipital, în acest caz fiind denumită *p. sub-occipitală. Scopuri: 1) Analiza compoziţiei LCR. 2) Mijloc de decompresiune în hipertensiunea intrarahidiană. 3) Introducerea unui produs de contrast în vederea efectuării unei investigaţii radiologice. PUNCŢIE PLEURALĂ / ponction pleurale / pleural puncture. Sin.: pleurocenteză (v.). PUNCŢIE SPINALĂ / ponction spinale / spinal puncture. V. puncţie lombară şi puncţie suboccipitală. Sin.: rahicenteză. PUNCŢIE STERNALĂ / ponction sternale / sternal puncture. P. a sternului, practicată cu un trocar, în scopul prelevării unui eşantion de măduvă osoasă pentru efectuarea examenului cito-logic. 871 PUNCŢIE SUBOCCIPITALĂ PURPURĂ MIELOPATICĂ PUNCŢIE SUBOCCIPITALĂ / ponction sous-occipitale / cis-ternal puncture. P. cu un ac, la nivelul spaţiului subarah-noidian occipital, între craniu (osul occipital) şi atlas, adică, în spaţiul atlo-occipital. P. s. se efectuează în aceleaşi scopuri ca şi ‘p. lombară. PUNGA APELOR / poche des eaux / bag of waters. Porţiunea inferioară a membranei amniotice (‘amnios), care ocupă aria de dilataţie a colului uterin, la începutul naşterii. Sub presiunea lichidului amniotic, care creşte în timpul contracţiei ute-rine, ea sfârşeşte prin a se rupe. PUNTE DENTARĂ / pont dentaire / dental bridge. [Lat. pons, -ntis = pod, punte; dens, -ntis = dinte.] Aparat protetic dentar, fix sau amovibil, destinat să înlocuiască unul sau mai mulţi dinţi, sprijinindu-se pe dinţii care încadrează sectorul edentat. PUNTE DISULFURICĂ / pont disulfure / disulfide bond. Legătură - S - S - între doi atomi de sulf în sânul unei molecule organice. PUNTE MIOCARDICĂ / pont myocardique / myocardial brid-ging. [Lat. pons, -ntis = pod, punte; gr. mys, myos = muşchi; kardia = inima] Fascicul muscular care formează o bridă la nivelul unei artere coronare şi antrenează o compresie sistolică a acesteia. Această malformaţie, care se evidenţiază prin ‘coronarografie, nu este operată decât în mod excepţional. PUNTEA VAROLIO / pont de Varole / pons varolii. [Lat. pons, ntis = pod, punte; Constanzo Varolio, chirurg itcdian, 1543-1575.] Sin.: protuberanţă inelară (v.). PUPILĂ, s. f. / pupille, s. f. / pupil. NA: pupilla, pl. pupillae. [Lat. pupilla = pupilă] Orificiul central al ‘irisului, în mod normal rotund, prin care razele luminoase sunt dirijate spre retină. Diametrul p., în mod normal de 3-4 mm, variază fiziologic datorită muşchilor dilatator şi constrictor (sfincter) ai irisului, care se contractă la variaţiile de intensitate luminoasă şi în ‘acomodarea pentru percepţii la diferite distanţe. P. fixă, sin. iridoplegie (v.) PUPILĂ HORNER / pupille de Horner / Horner’s pupil. [Johann Friedrich Horner, oftalmolog elveţian, Ziirich, 1831-1886.] ‘Mioză care se accentuează "la întuneric şi după stimulare psiho-senzorială, asociată cu ptoză ipsilaterală, enof-talmie, prin lezarea ganglionului simpatic cervical superior în disecţia de carotidă, tromboză, traumatisme, anevrism, leziuni de sinus cavernos, mase tumorale mediastinale şi pulmonare (sau anevrisme). PUPILĂ MARCUS GUNN / pupille de Marcus Gunn / Marcus Gunn pupil. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Udooîfields, 1850-1909.] Caracterizată de prezenţa unui reflex pupilar fotomotor diminuat, cu dilatare paradoxală în cursul iluminării alternative, când lumina este mutată de la ochiul sănătos, p. sunt întotdeauna egale. Leziunea este la nivelul nervului optic ipsilateral şi a tractului optic controlateral. Etio-logie: demielinizare, compresiune sau infiltrare (prin formaţiuni neoplazice de vecinătate), traumatism. PUPILOMETRIE, s. f. / pupillometrie, s. f. / pupillometry. [Lat. pupilla = pupila; gr. metron = măsură] Măsurarea cu ajutorul pupilometrului a diametrului pupilei şi a variaţiilor de motilitate ale acesteia. PUPILOTONIE, s. f. / pupillotonie, s. f. / pupillotonia. Perturbare a motilităţii ‘pupilei care se decontractă extrem de lent. P. se asociază cu o anomalie a reflexelor în ‘sindromul Adie. PURECE. Var. pentru purice (v.). PURGATIV, adj., s. n. / purgatif, -ive, adj., s. m. / catharc-tio purgative, expulsive. [Lat. purgativus, de la purgare = a curăţa] (‘Laxativ) care exercită o acţiune brutală de evacuare a tubului digestiv. Utilizarea p. este limitată, deoarece folosirea prelungită expune la ‘toleranţă şi la tulburări hidroelectrolitice uneori severe. Se descriu mai multe grupe de p.; în funcţie de natura chimică, substanţele de origine fiind frecvent antra-chinona, difenilmetanul şi unele răşini (acestea din urmă reprezintă adesea p. drastice, deosebit de periculoase, unele scoase din uz). P. saline, asemenea sulfatului de magneziu, administrate pe cale bucală nu sunt reabsorbite în tubul digestiv şi acţionează prin efect osmotic. PURGAŢIE, s. f. / purgation, s. f. / purgation. [Lat. purus = curat; agere = a face] 1) Evacuare viguroasă şi rapidă a intestinelor (ca sub acţiunea unui catarctic sau a unui agent infecţios). 2) Administrarea unui tratament cu un purgativ. PURICE, s. m. / puce, s. f. / flea, pulex, pl. pulices (lat.). [Lat. pulex, -icis = purice.] Var.: purece. Sin.: pulex (v.). PURIFORM, adj. / puriforme, adj. / puriform. Care se aseamănă, aparent, cu ‘puroiul. PURINĂ, s. f. / purine, s. f. / purine. [Lat. purus = pur, curat; gr. ouron = urină] Bază azotată care intră în constituţia acizilor nucleici ai nucleului celular, sub formă de derivaţi denumiţi ‘baze purinice. PUROI, s. n. / pus, s. m. / pus. [Lat. pus, puris = puroi] Fluid rezultat ca urmare a unei inflamaţii localizate, al cărui aspect macroscopic depinde de agentul etiologic. Include leu-cocite, fragmente de ţesut lichefiat prin acţiunea enzimelor pro-teolitice şi histolitice secretate de polimorfonucleare, cu sau fără prezenţa germenului cauzator. PURPURA FULMINANS / purpura fulminans / purpura fulmi-nans. Formă foarte gravă de ‘meningococemie la copil, în care se asociază o ‘purpură echimotică legată de o ‘coagulare intravasculară diseminată şi un ‘sindrom septic sever cu colaps. V. şi sindrom Waterhouse-Friederichsen. PURPURĂ, s. f. / purpura, s. m. / purpura. [Lat. purpura = culoare purpurie.] Extravazare a sângelui în afara capilarelor pielii sau ale mucoaselor, care poate să se manifeste prin ‘peteşii sau ‘echimoze. De culoare roşie intensă sau violacee, petele nu dispar la presiune. Prezenţa p. traduce: o tulburare a hemostazei primare, o angiopatie, o trombopenie sau o trorn-bopatie. V. în continuare. PURPURĂ HEMORAGICĂ / purpura hemorragique / purpura haemorrhagica. Varietate de purpură în care erupţia cutanată este însoţită de hemoragii la nivelul mucoaselor. Uneori, denumirea de p. h. este atribuită ‘bolii Werlhof. PURPURĂ HENOCH-SCHONLEIN / purpura rhumatoî'de / Henoch-Schonlein purpura. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, (Berlin, 1820-1910; Johann Lukas Schonlein, medic german, ‘BamBerg, 1793-1864.] Boală care afectează îndeosebi copiii între 2 şi 8 ani (mai frecvent băieţii), tabloul său clinic complet fiind cuprins în două sindroame: 1) Sindromul Schonlein, constând în purpură a membrelor inferioare şi manifestări articulare (artralgii). 2) Sindromul Henoch, constând din manifestări digestive şi renale (glomerulopatie). Ansamblul acestor manifestări este, probabil, în relaţie cu o angeită difuză de origine imunologică (‘complexe imune). Sin.: boală Henoch-Schonlein, purpură reumatoidă, purpură vasculară alergică, sindrom Schonlein-Henoch. PURPURĂ HIPERGLOBULINEMICĂ / purpura hyperglobuline-mique / hyperglobulinic purpura. Sin.: boală Waldenstrom (v. def. 1). PURPURĂ INELARĂ TELANGIECTAZICĂ / purpura annularis telangiectodes / purpura annularis telangiectodes. Sin.: boală Majocchi (v.). PURPURĂ MIELOPATICĂ / purpura myelopathique / myelo-pathic purpura. Sindrom în care erupţia de purpură este dispusă cu o regularitate care urmează traiectul nervilor. P. m. este în relaţie cu o alterare medulară. 872 PURPURĂ PAPULOASĂ HEBRA PYODERMA GANGRENOSUM PURPURĂ PAPULOASĂ HEBRA / purpura napiiieux de Hebra / Hebra’s papulous purpura. [Ferdinand Ritter von Hebra, dermatotog austriac, 1816-1880.] Dermatoză cronică şi recidivantă care se manifestă la adult printr-o erupţie la nivelul membrelor alcătuită din pete purpurice lenticulare, papu-loase şi o alterare aw stării generale. PURPURĂ RETINIANĂ / purpura retinien / retinal purpura. Sin.: rodopsină (v.). PURPURĂ REUMATOIDĂ / purpura rhumatoide / rheumatic purpura^ Sin.: purpură Henoch-Schonlein (v.). PURPURĂ SENILĂ BATEMAN / purpura senile de Bateman / purpura senilis. [Thomas Bateman, medic engtez, Londra, 1778-1821.] Sin.: boală Bateman (v. def. 1). PURPURĂ TROMBOCITOPENICĂ IDIOPATICĂ / purpura thrombopenique idiopathique / idiopathic thrombopenic purpura, primary thrombocytopenic purpura. Sin.: boală Werlhof (v.). PURPURĂ TROMBOCITOPENICĂ TROMBOTICĂ / purpura thrombocytopenique thrombotique / thrombotic thrombocytopenic purpura. Sin.: boală Baehr-Schiffrin (v.). PURPURĂ VASCULARĂ ALERGICĂ / purpura vasculaire allergique / Henoch-Schonlein purpura. Sin.: purpură Henoch-Schonlein (v.). PURTĂTOR, s. m. / porteur de germes / germ carrier. Subiect aparent sănătos al cărui organism găzduieşte agenţi patogeni ce se elimină prin secreţii şi excreţii, funcţionând în acest mod ca distribuitor al maladiei infecţioase. Condiţia în care se găseşte un asemenea individ se numeşte status purtător. PURULENT, adj. / purulent, -e, adj. / purulent. [Lat. puru-lentus, de ta pus, puris = puroi] Care conţine puroi. PUSTULĂ, s. f. / pustule, s. f. / pustule, bleb, wheal, blotch. [Lat. pustula = băşică] Leziune cutanată elementară, caracterizată printr-o proeminenţă epidermică circumscrisă, care conţine puroi. PUSTULIFORM, adj. / pustuliforme, adj. / pustuliform. [Lat. pustula = Sadică; forma = formă.] Despre o leziune cutanată care se aseamănă cu o pustula. PUSTULOS, adj. / pustuleux, -euse, adj. / pustular. [Lat. pus-tulosus = ptin de pus tufe, de ta pustula = băşică] Care se referă la pustule, care este caracterizat prin prezenţa de pustule. PUSTULOZĂ, s. f. / pustulose, s. f. / pustulosis. [Lat. pustula = băşică; -oza.J Erupţie alcătuită din 'pustule multiple, grupate sau diseminate pe tegumente. Se disting p. microbiene şi p. amicrobiene. PUSTULOZĂ VARIOLIFORMĂ ACUTĂ / pustulose vario-liforme aigue / pustulosis varioliformis acuta. Sin.: boală Kaposi-Juliusberg (v.). PUTAMEN, s. m. / putamen, s. m. / putamen. NA: putamen. [Lat. putamen, -minis = coajă, cochilie.] Nucleu lateral al nucleului lenticular. Formează împreună cu nucleul caudat un ansamblu funcţional aparţinând sistemului extrapiramidal. PUTERE, s. f. / pouvoir, s. m. / power. [Lat. pop. patere, din tat. ctasică posse = a putea.] 1) în fizică, termen general desemnând proprietăţile intrinseci ale diverselor corpuri materiale plasate în condiţii diferite. Ex.: p. calorică. 2) Potenţă, abilitate de a efectua un act. PUTERE PATOGENĂ / pouvoir pathogene / pathogenicity. Sin.: patogenicitate (v.). PUTERE DE REZOLUŢIE / pouvoir de resolution / resolving power. 1) Capacitatea ochiului de a vedea două obiecte foarte apropiate ca două obiecte distincte. 2) Inversul celei mai mici distanţe dintre două puncte care sunt vizibile distinct la microscop. A nu se confunda cu minimum rezolutiv sau distanţa minimă rezolutivă, care reprezintă distanţa cea mai mică dintre două puncte observate clar. PUTERE ROTATORIE / pouvoir rotatoire / optical rotation. Capacitatea unei substanţe de a provoca o rotaţie a planului de polarizare a luminii (v. polarizare, def. 4). P. r. este consecinţa asimetriei structurii moleculare şi se măsoară prin 'polarimetrie. Prin convenţie, unghiul de rotaţie este pozitiv când planul de rotaţie se roteşte în sensul acelor unui ceasornic pentru un observator care priveşte sursa luminoasă care traversează substanţa. V. putere rotatorie specifică. PUTERE ROTATORIE SPECIFICĂ / pouvoir rotatoire speci-fique / specific optical rotation. V. legea Biot. PUTREFACŢIE, s. f. / putrefaction, s. f. / decay, putrefac-tion. [Lat. putrefactio, -onis = putrezire, de ta putrefacere = a face să putrezească (puter, -tris, -tre = putred; facere = a face).] Proces de disoluţie, liză, îndeosebi a proteinelor din orice material organic, de obicei în prezenţa unor microorganisme (bacterii, ciuperci), cu formarea unor compuşi mai puţin complecşi (faţă de cei iniţiali) şi a unor substanţe cu miros fetid (mercaptani, hidrogen sulfurat, amoniac). PUTRESCEINĂ, s. f. / putrescine, s. f. / putrescine. [Lat. putrescere = a putrezi; -ină.] Poliamină ciclică [NH2(CH2)4NH2], formată prin decarboxilarea 'ornitinei în timpul putrefacţiei cadavrelor, foarte toxică şi cu miros extrem de neplăcut. V. şi ptomaine. PUTRESCIBIL, adj. / putrescible, adj. / putrescible. [Lat. putrescibilis = supus putrefacţiei, de ta putrescere = a putrezi] Care este susceptibil să sufere un proces de 'putrefacţie. PUTRID, adj. / putride, adj. / putrid. [Lat. putridus, de ta puter, -tris, -tre = putred] 1) Caracterizat sau produs prin 'putrefacţie. 2) Prin extensie, care degajează un miros similar cu cel emis prin putrefacţie. PYODERMA GANGRENOSUM / pyoderma gangrenosum / pyoderma gangrenosum. [Qr. pyon = puroi; derma, -atos = pieţe; tat. gangraena, din gr. gangraina = putrefacţie.] Sin.: idiofagedenism (v.). 873 SIR JOSEPH LISTER (1827-1912), chirurg englez, fondator al chirurgiei modeme antiseptice. în 1852, Lister prezintă teza de absolvire, cu subiectul gangrena de spital, în care susţine ipoteza rolului microorganismelor. în 1865, la Glasgow, un coleg de facultate îi prezintă lucrările lui Pasteur asupra fermentaţiei şi putrefacţiei. în continuare, pentru Lister antisepsia devine prima preocupare. După mai multe cercetări, în 1867, Lister prezintă la British Medical Association un memoriu intitulat Principiul antisepsiei. Criticile au depăşit cu mult elogiile. în câţiva ani însă, mai mult decât argumentele teoretice, faptele îl vor susţine pe Lister. Chirurg desăvârşit, în 1869 Lister revine la Edinburgh ca profesor, iar în 1877 este desemnat profesor de clinică chirurgicală la King's Collcge din Londra. El nu uită că îi este îndatorat lui Pasteur şi în 1874 îi trimite acestuia o scrisoare emoţionantă. După consacrarea antisepsiei, Lister a fost primul medic căruia i s-a acordat, în 1887, titlul de lord. Ql / Ql / IQ. [ABrev. fr. Quotient Intelectuel = coeficient intelectual.] Abreviere consacrată în medicină, utilizată pentru desemnarea ‘coeficientului de inteligenţă. QUADROM, s. n. / quadrome, s. m. / quadrome. [Lat. quadrus = pătrat; -oma.] ‘Hibridom obţinut prin fuziunea a două linii de hibridoame. QUANTUM SATIS / quantum satis / quantum satis. [Lat. quantum = cât de mare; satis = suficient, îndeajuns, destid.) Termen folosit sistematic în prescripţiile medicale, indicând obligaţia adăugării la principiile medicamentoase active a unui ‘excipient până la completarea unei cantităţi sau a unui volum specificate în reţetă. Abrev.: q. s. sau q. s. p. QUARK, s. m. / quark, s. m. / quark. Particulă ipotetică cu sarcină electrică fracţionară, egală în valoare absolută cu 1/3 sau 2/3 din sarcina electronului. Modelul q., propus în 1964 de fizicianul american Gell-Man Murray, a fost introdus pentru a explica structura şi proprietăţile particulelor. Se crede că există şase tipuri de q. (împreună cu antiquarcii corespunzători). Astfel, barionii sunt constituiţi din 3 q., în timp ce mezonii au în componenţă un q. şi un antiquark. Nici un q. nu a fost observat izolat. QUASISPECIE, s. f. / quasi-espece, s. f. / quasi-species. [Lat. quasi = cam, aproape; species = aspect, aparentă.] Conceptul de q. a fost dezvoltat de Eigen pentru a defini structura populaţiilor ARN, interacţiunile dintre ele şi auto-organizarea lor progresivă în cursul stadiilor iniţiale ale apariţiei vieţii pe pământ. In egală măsură, acest principiu poate fi aplicat populaţiilor ARN virale care există în interiorul unei gazde infectate. Pentru acestea, noţiunea clasică de specie biologică este insuficientă, datorită ratei mari a mutaţiilor şi a lipsei sistemelor de corecţie post-replicare, virusurile formând o populaţie de genoame înrudite, dar diferite. Noţiunea de q. explică în acest caz capacitatea virusurilor de a-şi conserva identitatea şi potenţialul patogen în ciuda evoluţiei rapide. Indiferent de ratele evoluţionare, popu- laţiile virale ARN (care ocupă un spaţiu secvenţial egal cu suma variantelor posibile, în situaţia în care fiecare nucleotid din fiecare poziţie din structura primară poate suferi modificări) tind întotdeauna să atingă la nivel global poziţia de echilibru, reprezentată de secvenţa consensus (reprezentând convenţional secvenţa cel mai frecvent întâlnită la indivizii care alcătuiesc populaţia virală). Exemplul cel mai caracteristic pentru a ilustra noţiunea de q. este HIV. în urma infectării gazdei susceptibile, virusul începe să se multiplice masiv. Fiecare ciclu de replicare determină producerea a cel puţin unei mutaţii, ceea ce face ca în cei 7-10 ani, cât durează infecţia asimptomatică, să fie produse 106 virusuri diferite, care pe ansamblu pot diferi până la 6% din secvenţele nucleotidice. Unele dintre acestea sunt înalt replicative (mai patogene), altele prezintă deja mutaţii de rezistenţă la antiretrovirale şi vor fi selecţionate prin tratament, iar altele rezistă neutralizării prin anticorpi. Ansamblul po-pulaţional este adaptat pentru a rezista la orice frână evolu-ţionară şi pentru a induce boala. Alte specii virale pentru care au fost descrise q. cu semnificaţie clinică: virusul gripal sau virusul hepatitei C. Pentru ambele, plasticitatea genomică asigură evaziunea imună, principalul factor de ‘patogenicitate. QUENCHING / quenching / quenching. YEngl. to quench = a stinge, a distruge.] Termen ce caracterizează diminuarea randamentului emisiei de energie, cu referire îndeosebi la diminuarea intensităţii ‘fluorescentei. în acest caz, de ex., moleculele învecinate cu cele fluorescente pot absorbi fotoni de fluorescentă. De asemenea, intensitatea fluorescenţei poate scade şi în funcţie de mediul în care se află moleculele. Q. trebuie luat în considerare în măsurarea radioactivităţii prin scintilaţie lichidă, ca şi în măsurarea intensităţii de lumină fluorescentă emisă. QUOTIDIE / quotidie / quotidie. [Lat. quotidie = în fiecare zi] Termen utilizat rar în prescripţiile medicale, care arată obligativitatea administrării zilnice a unui medicament în doza specificată. 875 ROBERT KOCH (1843-1910), bacteriolog german. Student la Gottingen, se afirmă cu o lucrare asupra ganglionilor nervilor uterini. Devine mai întâi medic de ţară, fiind preocupat de relaţia dintre microorganisme (descoperite de Pasteur) şi boală. în 1866, ca asistent la spitalul din Hamburg, observă la microscop agentul etiologic al holerei. în 1880, Robert Koch pune în evidenţă bacilul antraxului animalelor. Abia în anul 1882, prin descoperirea bacilului tuberculozei, lucrările cercetătorului genial se bucură de o recunoaştere aproape unanimă. Pe lângă descoperirile sale, Koch a elaborat o serie de principii de bază şi tehnici în bacteriologic. Laureat al premiului Nobel (1905), copleşit de decoraţii şi titluri, Robert Koch a rămas până la sfârşitul vieţii un cercetător pentru care lucrul în laborator era singura raţiune a vieţii sale. El afuma, cu modestia sa caracteristică: "Am muncit cât am putut ... Dacă succesul meu a fost mai mare decât al altora, cauza e că, în peregrinările mele pe tărâmul medicinei, am umblat prin locuri unde aurul zăcea încă pe drum. Şi acesta nu este un merit prea mare.” RABDOMIOLIZĂ, s. f. / rhabdomyolyse, s. f. / rhabdomyo-lysis. [Qr. rhabdos = Baghetă, dungă, striu; mys, myos = muşchi; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Distrucţie a muşchiului striat provocată de o infecţie sau de o intoxicaţie şi însoţită de contractură dureroasă a maselor musculare lezate, mioglobinurie şi creşterea concentraţiei sanguine a unor enzi-me de origine musculară ca aldolaza, creatin fosfokinaza şi lactico-dehidrogenaza. V. şi mioglobinurie paroxistică idiopatică (*mioglobinurie def. 3). RABDOMIOM, s. n. / rhabdomyome, s. m. / rhabdomyoma. [Qr. rhabdos = Baghetă, dungă, striu; mys, myos = muşchi; orna.] Tumoră benignă derivată din muşchiul striat, foarte rară în stare pură. O formă particulară este r. granulocelular denumit şi *mioblastom cu celule granuloase sau tumoră Abrikosov (v.). RABDOMIOSARCOM, s. n. ! rhabdomyosarcome, s. m. / rhabdomyosarcoma. [Qr. rhabdos = Baghetă, dungă, striu; mys, myos = muşchi; sarx, sarkos = came; -orna.] *Sarcom al ţesutului muscular striat care, spre deosebire de alte sar-coame, poate da uneori metastaze ganglionare. Cel mai metastazant este r. alveolar, tip de r. embrionar, observat, ca şi r. rabdopoietic, la tineri. Pentru adult este caracteristic r. polimorf, diferenţiat şi denumit uneori sarcom rabdolitic. RABIC, adj. / rabique, adj. / rabid, rabic. [Lat. rabidus = tur-Bat, furios, neBun,] Care se referă la rabie sau turbare. RABIE, s. f. / rage, s. f. / rabies. [Lat. rabies = turBare.] Boală infecţioasă acută a sistemului nervos central care afectează toate mamiferele, inclusiv omul. R. este produsă de un virus neurotrop din grupul * Rhabdovirus, care este transmis la om, de regulă, din saliva animalelor infectate, prin muşcătura acestora. Mai rar, infecţia se poate transmite pe cale respiratorie, prin aerosoli sau prin ingestia de ţesuturi infectate. Cei mai obişnuiţi vectori ai infecţiei la om sunt câinii, pisicile, vulpile Şi lupii. Perioada de incubaţie este foarte variabilă, de la câteva zile până la circa 40 de zile, şi depinde de masa de virus inoculată, ca şi de localizarea muşcăturii în raport cu creierul. Semnele iniţiale tipice ale bolii constau în parestezii şi senzaţie de arsură la nivelul plăgii de inoculare, după care, prin propagarea pe cale nervoasă virusul provoacă o meningoencefalită, manifestată mai întâi prin semne de excitaţie: hiperestezie, spasme dureroase, convulsii, stare de furie, delir, halucinaţii, comportament bizar. Bolnavul rămâne, totuşi, cooperant şi lucid. Urmează o fază cu spasme dureroase faringolaringiene, hiper-salivaţie, hidrofobie accentuată, convulsii, meningism, comă şi deces în 4-6 zile prin insuficienţă cardiorespiratorie. Vindecarea este extrem de rară. R. se poate manifesta sub mai multe forme clinice: 1) Forma agitată, furioasă (cu stare de agitaţie şi angoasă mergând până la delir furios, cu salivaţie, tre-murături şi sincope). 2) Forma paralitică, care o poate succeda pe prima sau care poate să apară mai întâi. 3) Forma consumptivă, cu evoluţie lentă şi asociată cu caşexie. Epidemiologie se disting două tipuri de r.: 1) R. citadină, transmisă de animalele domestice, foarte rară, pe cale de dispariţie. 2) R. silvestră (de pădure) transmisă de animalele sălbatice şi aflată în recrudescenţă netă, în prezent, în Europa. Sin.: turbare. RACEMIC, adj. / racemique, adj. / racemate. [Lat. racemus = ciorchine de stmguri] Despre un compus chimic organic format dintr-un amestec echimolecular de *izomeri optici. Separarea celor doi izomeri este importantă, deoarece adesea numai unul dintre aceştia este fiziologic activ. RACHETA MULLER / la fusee de Muller / Miiller’s racket. Este un model conceptual al evoluţiei speciilor. Pentru orice organism'a cărui secvenţă genomică este situată în poziţia cea mai favorabilă replicării eficiente, orice mutaţie este prin definiţie dăunătoare. Mai mult, în astfel de situaţii mutaţiile dăunătoare se acumulează mult mai rapid decât revers-mutaţiile restauratoare. Muller a demonstrat că, în absenţa recombinărilor, efectul net al mutaţiilor într-o populaţie este o pierdere inexorabilă, „în trepte de rachetă", a potenţialului replicativ al populaţiei, în care fiecare treaptă a rachetei este reprezentată de indivizii cu secvenţa genomică cea mai eficient replicativă. Pentru evitarea acestei situaţii, ^recombinarea genetică este singura modalitate evolutivă. RAD, s. m. / rad, s. m. / rad. [Acronim din engC. Radiation ABsorBedDose = doză de radiaţii aBsorBită] Unitate de măsură pentru doza de radiaţii ionizante absorbite. 1 rad = 100 ergs/s. In SI, r. este înlocuit cu o altă unitate de măsură, *Gray. Plural: razi. RADIAL, adj. / radial, -ale, -aux, adj. / radial, radiating. [Lat. radius = rază; osuC radius.] 1) în anatomie, denumire utilizată pentru unele structuri (arteră r., nerv r.) care se găsesc în regiunea topografică ce include ‘radiusul; care se referă la radius. 2) în general, care pleacă dintr-un punct şi este dispus în formă de raze. RADIANT, adj. / radiant, adj. / radiant. [Lat. radians, -antis = strălucire, de Ca radiare = a străluci, a Cumina si radius = rază] Care emite radiaţii, îndeosebi lumină. RADIANŢĂ, s. f. / radiance, s. f. / radiant energy. [Lat. radi-ans, -antis = strălucire, de Ca radiare = a străluci, a Cumina 877 RADIAŢIE RADICAL LIBER şi radius = rază.] Valoarea fluxului de radiaţii pe unitatea de suprafaţă, caracteristică a unei surse ce emite radiaţii. Se exprimă în W/m2 sau în ‘lux. RADIAŢIE, s. f. / radiation, s. f., rayonnement, s. m. / radia-tion, ray. [Lat. radiatio, -onis = lumină, strălucire, radiaţie, de la radiare - a străluci, a lumina şi radius = rază] 1) Fenomen electromagnetic de aceeaşi natură ca şi lumina. în franceză şi în engleză există termeni diferiţi pentru emisia de r. (radiation, termen comun în fr. şi engl.) şi pentru ceea ce rezultă şi se transportă în urma emisiei (rayonnement în fr. şi ray în engl.). în terminologia noastră, această diferenţiere nu se face. Obs.: în limba română un echivalent pentru fr. rayonnement şi engl. ray ar putea fi cuvântul rază. 2) Transport de energie sub formă de unde electromagnetice sau de particule. 3) Energia însăşi. R. sunt fenomene ondulatorii electromagnetice şi cuantice, caracterizate prin lungime de undă (X) şi prin frecvenţă (v); energia transportată de r. este dată de formula: E = hv, unde h = constanta Planck. R. se clasifică în funcţie de lungimea de undă, de la kilometri (undele hertziene), până la nanometri (r. gama şi cosmică). RADIAŢIE ALFA / rayonnement alpha / alpha radiation. R. nucleară alcătuită din particule a, care sunt nuclee de heliu (2He), denumite şi helioni. Au putere de ionizare mare şi putere de penetrare mică. R. a. nu este utilizată în medicină. RADIAŢIE BETA / rayonnement beta / beta radiation. R. alcătuită din ‘electroni, emisă în cursul unei dezintegrări nucleare. O r. b. poate fi alcătuită din electroni negativi (p~) sau/şi din electroni pozitivi, numiţi şi ‘pozitroni (p+). O serie de radioizo-topi p-emiţători pot fi utilizaţi în medicină, în ‘radioizotopotera-pie şi în ‘tomografia cu emisie de pozitroni. RADIAŢIE CORPUSCULARĂ / rayonnement corpusculaire / corpuscular radiation. R. alcătuită din particule care posedă o masă de repaus^ non-nulă: ‘protoni, ‘electroni, ‘neutroni etc. RADIAŢIE COSMICĂ / rayonnement cosmique / cosmic radiation. R. corpusculară şi electromagnetică alcătuită din: 1) R. c. primară, provenită direct din spaţiul cosmic şi detectabilă la înălţimi de peste 10-30 km, este formată din protoni (91,5%), particule alfa (7,5%) şi diferite nuclee ale elementelor uşoare (cu Z < 41); energia protonilor este foarte mare (3-5 GeV, uneori chiar până la 109 GeV). 2) R. c. secundară, formată sub acţiunea celei primare, este alcătuită din particule, dintre care unele se dezintegrează după o viaţă scurtă; se disting: o componentă moale şi una dură, alcătuită din mezoni p. Datorită capcanei magnetice create de câmpul magnetic terestru, la suprafaţa Pământului ajung doar r. c. cu energie suficient de mare. Intensitatea r. c. secundare este mai mare la poli (efect geomagnetic sau de latitudine) şi spre vest (anomalia est-vest). RADIAŢIE DE FRÂNARE / rayonnement de freinage / bremsstrahlung. V. radiaţie X. RADIAŢIE GAMA / rayonnement gamma / gamma rays. R. electromagnetică cu lungimea^ de undă sub 1 Ă, emisă în următoarele procese fizice: 1) în timpul tranziţiei nucleelor atomice de pe un nivel superior pe unul inferior. 2) La frânarea într-o substanţă a particulelor încărcate rapide. 3) La anihilarea unei perechi particulă-antiparticulă. Ex.: prin dematerializarea unui pozitron şi a unui negaton (electron). 4) în procesul dezintegrării unor particule sau a izotopilor radioactivi. în funcţie de energie, r. g. pot fi dure sau moi. R. g. este identică cu *r. X, iar deosebirea este pur formală: r. g; este de origine nucleară, iar r. X de origine extranucleară. în ‘scintigrafie se utilizează radioizotopi gama-emiţători. RADIAŢIE INFRAROŞIE / rayonnement infrarouge / infrared ray. R. electromagnetică neionizantă invizibilă, cu lungime de undă între 770 nm şi 1 mm. R. i. se situează între r. roşie a spectrului vizibil şi undele scurte. R, i. cu lungime de undă mare sunt emise de corpurile încălzite, iar cele cu lungime de undă mică de corpurile incandescente. Energia r. i. este transformată în căldură în straturile superficiale aie ţesuturilor, de unde utilizarea terapeutică în scopul stimulării circulaţiei locale şi generale, ca şi în combaterea durerii. Prin detecţia şi înregistrarea r. i. emise de organism a fost elaborată termografia. RADIAŢIE IONIZANTĂ / rayonnement ionisant / ionizing radiation. R. electromagnetică sau corpusculară capabilă să producă ionizarea unui gaz. R. i. se clasifică în electromagnetice (r. ultraviolete, r. X, r gama) şi corpusculare (alfa şi beta). RADIAŢIE LUMINOASĂ / rayonnement lumineux / light ray. Sin.: radiaţie vizibilă (v. lumină). RADIAŢIE ROENTGEN / rayonnement Roentgen / Roentgen rays. [Wilhelm Conrad von Rontgen, fizician german, 1845-1923.] Sin.: radiaţie X (v.). RADIAŢIE SOLARA / rayonnement solaire / solar radiation. Ansamblul r. emise de soare. Spectrul de emisie al acestor r. este cuprins între r. gama (cu lungime de undă de 1013 m) şi undele radio (2 x 104 m). RADIAŢIE ULTRAVIOLETĂ / rayonnement ultraviolet / ultraviolet ray. R. electromagnetică ce include lungimile de undă situate între extremitatea violet a spectrului vizibil şi r. X, adică 380-10 nm. Proprietăţile fizice principale ale ultravioletelor (UV) constau în producerea reacţiilor fotochimice şi a fenomenelor de ‘fluorescenţă, cu aplicaţii multiple în biologie şi medicină. De asemenea, au proprietăţi bactericide şi de sterilizare. Invizibile pentru ochiul uman, r. u. există în mod natural în lumina solară. Spectrul r. u. solare este împărţit arbitrar în trei segmente mari, A, B, C, radiaţiile fiecărui segment prezentând o serie de efecte biologice specifice: 1) R. u. A cuprind banda de 320-380 nm, reprezintă principalul factor al bronzării şi sintetizării vitaminei D, determină o foarte mică hiperemie a pielii; pe termen lung provoacă însă îmbătrânirea pielii şi apariţia de leziuni degenerative cronice, deoarece pătrund eficient prin epi-derm, determinând, probabil, modificări ale proteinelor structurale şi ale matricei extracelulare. 2) R. u. B, cuprinse între 290 şi 320 nm, produc eritem sau chiar arsuri în cursul expunerii excesive la soare, fiind denumite uneori “spectrul arsurii solare”. 3) R. u. C, între 10 şi 290 nm, nu ajung pe Pământ datorită absorbţiei lor de către ozonul stratosferic şi pot afecta omul numai în cazul când provin din surse artificiale. Lămpile pentru bronzat produc artificial UV-A. Sin.: ultraviolete. RADIAŢIE VIZIBILĂ / rayonnement visible / optic radiation. Sin.: radiaţie luminoasă (v. lumină). RADIAŢIE X / rayonnement X / X rays. R. electromagnetică cu lungime de undă cuprinsă între 0,01 şi 150 Ă. Este emisă fie prin dezexcitarea atomului pe unul din nivelele inferioare, fie la frânarea într-o substanţă a unor particule rapide, încărcate electric. Producerea r. X se face într-un tub de descărcare (numit tub de raze X), în interiorul căruia electronii emişi de un catod sunt acceleraţi la diferenţe de potenţial de zeci de kilovolţi şi se ciocnesc de anod (anticatod), unde cea mai mare parte a energiei lor se pierde prin procese de excitare şi de ionizare. O parte din ciocniri generează r. X cu spectru continuu (sau de frânare), emisă de electronii frânaţi pe anticatod, iar o altă parte - r. X cu spectru de linii (sau caracteristic), ale cărei proprietăţi sunt determinate de natura materialului. R. X sunt utilizate ca agent fizic al imagisticii radiologice, fiind absorbite de ţesuturi în funcţie de densitatea acestora şi de masa atomică a substanţei traversate. Sin.: radiaţie Roentgen. V. şi radiografie, radioscopie. RADICAL LIBER / radical libre / free radical. [Lat. radix, -icis = rădăcină; liber = liSer.] Grupare chimică (atom, ion sau moleculă) destabilizată prin prezenţa unui electron liber (celibatar) la nivelul păturii externe, care este responsabilă de legăturile chimice. R. I. are tendinţa de a reveni foarte rapid la 878 RADICALI liberi RADIOFARMACEUTIC o stare stabilă şi din această cauză este foarte reactiv. în consecinţă, el este doar un intermediar într-o reacţie chimică. Starea * de r. I. are ca simbol un punct situat în partea din dreapta sus a grupării respective. Ex.: 02’ (r. superoxid), OH-(r. hidroxil). O serie de r. I. sunt implicaţi în patologie. Ex.: 1) în cursul ischemiei miocardice se produc r. I. derivaţi din . oxigen. Reacţiile r. I. cu lipidele nesaturate din membranele celulare conduc la formarea de endoperoxizi citotoxici, care ar putea explica extensia leziunilor ischemice. 2) R. I. pot apărea consecutiv iradierii, determinând o serie de efecte secundare ale radiaţiilor ionizante. 3) Fenomenele inflamatorii generează, de asemenea, r. I. 4) R. I. au un rol cert în procesele de îmbătrânire şi în ‘aterogeneză. 5) în unele intoxicaţii medicamentoase se constată prezenţa r. I. RADICALI LIBERI. V. radical liber. RADICOTOMIE, s. f. / radicotomie, s. f. / rhizotomy. [Lat. radix, -icis = rădăcină.; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta tem-nein = a tăia.] Sin.: rizotomie (v.). RADICULALGIE, s. f. / radiculalgie, s. f. / radiculalgia. [Lat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină; gr. algos = durere.] Durere localizată în teritoriul inervat de o rădăcină nervoasă senzitivă, provocată de o leziune a acesteia. RADICULAR, adj. / radiculaire, adj. / radlcular. [Lat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină] 1) Care se referă la rădăcinile nervoase, în particular la cele ale nervilor cranieni sau rahidieni. V. sindrom radicular. 2) Care aparţine rădăcinilor dinţilor. Ex/. rest r. RADICULITĂ, s. f. / radiculite, s. f. / radiculitis. [Lat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină; -ită.] Inflamaţie a rădăcinii unui nerv rahidian, îndeosebi a porţiunii situate între măduva spinării şi canalul vertebral. Sin.: nevrită radiculară. RADICULOGRAFIE, s. f. / radiculographie, s. f. / radiculo-graphy. [Lat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină; gr. graphein = a scrie.] Radiografie a fundului de sac durai şi a rădăcinilor nervilor rahidieni după injectarea, în lichidul cefalorahidian, a unui produs de contrast iodat hidrosolubil. RADICULOPATIE, s. f. / radiculopathie, s. f. / radiculopathy. [Lat. radicula, dim. de ta radix, -icis = rădăcină; gr. pathos = Soaţă] Termen general care desemnează o afecţiune localizată la nivelul rădăcinilor nervoase. RADIOACTIV, adj. / radioactif, -ive, adj. / radioactive. [Lat. radius = rază; activus = activ, de ta agere = a acţiona.] Despre un element sau o substanţă dotate cu proprietatea denumită ‘radioactivitate. RADIOACTIVITATE, s. f. / radioactivite, s. f. / radioactivity. [Lat. radius = rază; activus = activ, de ta agere = a acţiona] Proprietatea unor elemente de a emite spontan şi continuu radiaţii corpusculare sau/şi electromagnetice prin dezintegrare nucleară. R. este consecinţa instabilităţii nucleelor atomice ale elementelor respective şi din acest motiv radiaţiile emise se numesc radiaţii nucleare. Se disting: 1) r. naturală (radiu, uraniu etc.), în care elementele chimice (începând cu numărul atomic 83) emit radiaţii în condiţii naturale; 2) r. artificială sau indusă, datorată nucleelor instabile obţinute din nuclee stabile prin bombardarea unor atomi cu particule (protoni, neutroni, radiaţii alfa) sau radiaţii electromagnetice. RADIOBIOLOGIE, s. f. / radiobiologie, s. f. / radiobiology. [Lat. radius = rază; gr. bios = viaţă; logos = ştiinţă] Ramură a biologiei având ca obiect studiul efectelor radiaţiilor ionizante asupra organismelor vii. Se cercetează interacţiunile dintre energia radiantă şi materia vie, în special efectele radiaţiilor radioactive cu activitate ionizantă sau chiar de transmutare a bioelementelor, ca în cazul neutronilor. RADIOCHIMIE, s. f. / radiochimie, s. f. / radiochemistry. [Lat. radius = rază; gr. khemeia = atcfiimie.] Ramură a chimiei care constă în studiul modificărilor chimice produse de radiaţiile ionizante naturale sau artificiale. RADIOCHIRURGIE, s. f. / radiochirurgie, s. f. / radiosurgery. Derivată din ‘neurochirurgia sterotaxică, r. se bazează pe utilizarea unui sistem de contenţie şi de reperaj (cadru stereo-taxic), fixat pe craniul pacientului, care permite localizarea şi definiţia ţintei patologice. Diferitele dispozitive de iradiere utilizează acelaşi principiu de convergenţă foarte precisă a unui mare număr de fascicule de iradiere de diametre mici, între 4 şi 20 mm. R. în şedinţă unică este indicată îndeosebi în tratamentul tumorilor benigne, al metastazelor cerebrale multiple, sau al malformaţiilor arteriovenoase (angioame cerebrale). RADIOCINEMATOGRAFIE, s. f. / radiocinematographie, s. f. / radiocinematography. [Lat. radius = rază; gr. kinema, -atos = mişcare, de ta kinein = a mişca; graphein = a scrie.] Procedeu de înregistrare cinematografică a unor imagini radi-ologice. Ex.: inima şi vasele mari. Sin.: cineradiografie. V. cineangiografie, cinecardioangiografie. RADIOCOLOID, s. m. / radiocolloî'de, s. m. / radiocolloid. [Lat. radius = rază; gr. kolla = ctei; eidos = formă] Soluţie coloidală ale cărei particule sunt marcate cu un izotop radioactiv. R. sunt utilizaţi în ‘scintigrafie. RADIOCROMATOGRAFIE, s. f. / radiochromatographie, s. f. / radiochromatography. [Lat. radius = rază; gr. khroma, -atos = ctdoare; graphein = a scrie.] Metodă de determinare a activităţii diferiţilor constituenţi radioactivi ai unui amestec, după separarea acestora prin ‘cromatografie. RADIODERMITĂ, s. f. / radiodermite, s. f. / radiodermatitis. [Lat. radius = rază; gr. derma, -atos = pieţe; -ită.] Leziuni cutaneomucoase, frecvent scleroase sau ulceroase, provocate de iradierea terapeutică sau profesională cu radiaţii ionizante. R. prezintă un risc considerabil de cancerizare. RADIODIAGNOSTIC, s. n. / radiodiagnostic, s. m. / radiodi-agnosis. [Lat. radius = rază; gr. dia = prin; gnostikos = care cunoaşte, de ta gnonai = a cunoaşte.] Denumire pentru ansamblul metodelor de diagnostic bazate pe utilizarea ‘radiaţiilor X. V. radiologie. RADIOELEMENT, s. n. / radioelement, s. m. / radioelement. [Lat. radius = rază; elementum = etement.] Orice element chimic care are proprietăţi radioactive, fie existent în natură, deci natural, fie obţinut artificial. RADIOEPITELIOM, s. n. / radioepithelioma, s. m. / X-ray car-cinoma. [Lat. radius = rază; gr. epi = pe; thele = ridicătură, mamelon; -oma.] ‘Epiteliom secundar expunerii la raze X sau la izotopi radioactivi. RADIOFARMACEUTIC, adj., s. n. / radiopharmaceutique, adj., s. f. / radiopharmaceutical. [Lat. radius = rază; gr. phar-makeutikos, de ta pharmakon = remediu.] Substanţă chimică, moleculă proteică, acid gras sau aminat, microsfere proteice, anticorpi sau celule care, într-o primă etapă, sunt puse în contact cu un ‘izotop radioactiv, pe care îl fixează. Apoi, după injectarea intravenoasă (cel mai frecvent) a substanţelor ‘radio-marcate, acestea se vor fixa, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, pe anumite structuri-ţintă (organe, ţesuturi sau teritorii vasculare), care vor constitui obiectul explorării prin ‘scintigrafie. Ex.: moleculele de difosfonat fixează radioizotopul *"mTc şi, după injectare, se vor fixa la nivelul oaselor. în continuare, de la acest nivel vor emite radiaţii gama, care, detectate cu ajutorul unui detector (v. gamma-cameră), vor permite obţinerea unei scintigrame. Rezultă că, în principiu, r. sunt transportori sau vectori ai radioizotopilor spre regiunile din organism care reprezintă ţinta obţinerii unor imagini. Denumirea de r. atestă faptul că aceste substanţe sunt testate şi produse urmând aceleaşi rigori ca şi în cazul medicamentelor. 879 RADIOFOBIE RADIOMANOMETRIE RADIOFOBIE, s. f. / radiophobie, s. f. / radiophobia. [Lat. radius = raza; gr. pkokos = frică] Teamă exagerată, anormală de radiaţii. RADIOFOTOGRAFIE, s. f. / radiophotographie, s. f. / radio-photography. [Lat. radius = rază; gr. phos, photos = lumină; graphein = a scrie.] 1) în general, fotografie a imaginii obţinute cu ajutorul razelor X. 2) Termenul este utilizat îndeosebi în relaţie cu examenul radiologie toracic utilizat pentru depistarea tuberculozei pulmonare în colectivităţi. Sin. (vechi): microradio-fotografie (MRF). ^ RADIOFRECVENŢĂ, s. f. / radiofrequence, s. f. / radiofre-quency. [Lat. radius = rază; frequentia = număr mare, abundenţă, de la frequens = în număr mare, frecvent.] Frecvenţa unei unde electromagnetice utilizată în radiodifuziune. Se utilizează, de asemenea, în terapeutică pentru distrucţii tisulare prin încălzire (bisturiu electric, metode de ablaţie a căilor de conducere intracardiace). RADIOGRAFIE, s. f. / radiographie, s. f. / radiography. [Lat. radius = rază; gr. graphein = a scrie.] 1) Procedeu de formare, pe un film fotografic, a imaginii unui corp sau organ interpus între film şi sursa de raze X. 2) Imaginea unui obiect, a unui corp, a unui organ etc. realizată pe un film radiografie. Formarea acestei imagini este determinată de absorbţia diferenţiată a unei radiaţii penetrante (îndeosebi radiaţie X) de către diferite zone ale obiectului. Termenul mai corect, dar neutilizat, ar fi radiogramă. RADIOGRAFIE PANORAMICĂ / radiographie panoramique / panoramic radiography. Sin.: pantomografie (v.). RADIOGRAFIE ÎN SERIE / radiographie en serie / serial radiography. Sin.: seriografie (v.). RADIOIMUNODOZARE, s. f. / radioimmunodosage, radioim-munoessai, s. m. / radioimmunoassay. [Lat. radius = rază; immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; dosis = acţiunea de a da] Cea mai sensibilă metodă de dozare a unei substanţe biologic activă: hormoni, medicamente, în general orice moleculă cu proprietăţi antigenice. Se bazează pe capacitatea antigenului de dozat de a reduce, prin competiţie, interacţiunea unei cantităţi cunoscute de antigen radioactiv (marcat de obicei cu 125l) cu anticorpul specific. Se determină raportul dintre antigenul radioactiv şi cel legat de anticorp şi din acest raport se calculează, cu ajutorul unei curbe standard, cantitatea de antigen din produsul biologic. Abrev.: RIA. Sin.: radioimunolocjie, dozare radioimunologică. RADIOIMUNOELECTROFOREZA, s. f. / radioimmunoelec-trophorese, s. f. / radioimmunoelectrophoresis. [Lat. radius = rază; immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. elektron = cfiifdimbar, corp care se electrizează prin frecare; phoresis = transportare, de la pherein = a purta, a transporta] Tehnică de ‘imunoelectroforeză în care se utilizează antigeni radiomarcaţi (îndeosebi cu 1311). RADIOIMUNOLOGIE, s. f. / radioimmunologie, s. f. / radioimmunoassay. [Lat. radius = rază; immunis = scutit, apărat, de la in = lipsit de, munus = obligaţie; gr. logos = ştiinţă] Domeniu al medicinei nucleare in vitro, care cuprinde cercetarea şi practica metodelor de ‘radioimunodozare. Abrev.: RIA, de la termenul engl. radioimmunoassay. RADIOIODOCAPTARE, s. f. / captation thyroîdienne de l’iode radioactif / radioiodine thyroid percent uptake. [Lat. radius = rază; gr. ioeides = violet, iod; lat. captare = a prinde.] Probă dinamică funcţională de apreciere a activităţii glandei tiroide. Se administrează pacientului o doză standard de '31i. a cărei radioactivitate se măsoară cu ajutorul unei sonde de scintilaţie, după plasarea probei la nivelul unei aşa-numite fantome de gât (care modelează poziţia glandei tiroide). Captarea iodului la nivelul tiroidei pacientului se măsoară cu aceeaşi sondă de scintilaţie, la diferite intervale de timp (2, 4, 6, 12 şi 24 ore) de ia administrarea radioiodului şi se calculează procentual faţă de radioactivitea iniţială administrată. Se poate face corecţia rezultatelor scăzând radioactivitatea fondului natural şi cea rămasă în circulaţie (măsurată la nivelul coapsei). Importanţa acestei tehnici a scăzut odată cu introducerea dozărilor radioimunologice ale hormonilor tiroidieni (T3, T4) şi ale TSH-ului. RADIOIODURĂ DE SODIU / radio-iodure de sodium / radioactive iodine. (DCI) V. iod radioactiv. RADIOIZOTOP, s. m. / radioisotope, s. m. / radioisotope. [Lat. radius = rază; gr. isos = egal; topos = loc.] Sin.: izotop radioactiv (v.). RADIOIZOTOPOTERAPIE, s. f. / radiotherapie, s. f. / radio-therapy. [Lat. radius = rază; gr. isos = egal; topos = loc; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Termen mai precis pentru Radioterapia cu izotopi radioactivi. Cel mai utilizat radioizotop în acest domeniu este 1311. V. iod radioactiv. (*iod). RADIOLEUCEMIE, s. f. / radioleucemie, s. f. / leuk(a)emia or leukosis induced by ionizing radiations. [Lat. radius = rază; gr. leukos = alb; haima, -atos = sânge.] ‘Leucemie care poate fi determinată de expunerea la doze mari (peste limita maximă admisă) de radiaţii ionizante corpusculare (a, (3) sau electromagnetice (raze X, radiaţii gama), ca şi de creşterea timpului de expunere sau/şi a intensităţii radiaţiilor. RADIOLEZIUNE, s. f. / radiolesion, s. f. / radiolesion. [Lat. radius = rază; laesio, -onis = rănire, vătămare, de la laedere = a răni] Sin.: radiopatie (v.). RADIOLIGAND, s. m. / radioligand, s. m. / radioligand. [Lat. radius = rază; ligare = a lega] Moleculă, în particular un antigen sau un anticorp, la care a fost legat un izotop radioactiv (trasor radioactiv, radiotrasor sau marker radioactiv). R. este utilizat în determinările cantitative ale unor substanţe nemarcate cu care acesta se leagă specific. RADIOLIZĂ, s. f. / radiolyse, s. f. / radiolvsis. [Lat. radius = raza; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Disocierea moleculelor sau a^ microstructurilor biologice sub acţiunea radiaţiilor ionizante. în urma r., îndeosebi a moleculelor de apă, pot rezulta ‘radicali liberi care determină e-fectele la distanţă de locul iradierii ale radiaţiilor ionizante. RADIOLOGIE, s. f. / radiologie, s. f. / radiology. [Lat. radius = rază; gr. logos = ştiinţă] Ramură a medicinii care se ocupă cu utilizarea ‘radiaţiilor ionizante, îndeosebi a radiaţiilor X (sau Roentgen), în diagnosticul şi tratamentul bolilor. V. radiologie intervenţională, radioterapie, imagistică medicală. RADIOLOGIE INTERVENŢIONALA / radiologie interventionelle / interventional radiology. Domeniu al ‘radiologiei, dezvoltat recent, care constă în efectuarea unor procedee terapeutice sau diagnostice prin vizualizare radiologică directă. Prin r. i. se efectuează îndeosebi ‘angioplastii, inclusiv ‘coronariene, ‘ernbo-lizări arteriale, ‘prelevări diverse realizate prin cateterism, introducerea de filtre la nivelul venelor cave, injectarea selectivă intravasculară de ‘fibrinolitice sau de medicamente ‘antimitoti-ce, intervenţii ‘percutanate asupra căilor biliare şi urinare, ‘nucleoliză etc. Sin.: radiologie terapeutică. RADIOLOGIE TERAPEUTICA / radiologie therapeutique / therapeutic radiology. Termenul nu este sin. cu ‘radioterapie, ci cu ‘radiologie intervenţională. RADIOMANOMETRIE, s. f. / radiomanometrie, s. f. / radiomanometry. [Lat. radius = rază; gr. mănos = puţin dens; metron = măsură] Studiul, pe clişee radiologice, a traseului şi particularităţilor unor vase, canale în care s-a injectat substanţă de contrast opacă la raze X. Ex.: r. portală, r. căilor biliare. 880 radiomarcat RADIU RADIOMARCAT, adj. / radiomarque, -e, adj. / radiolabeled. [Lat radius = rază; fr. marque, din scand. merki = marcă] Care este ‘marcat cu un ‘izotop radioactiv. Termenul se utilizează cu referire la diverse molecule, celule sau ţesuturi. RADIOMETRIE, s. f. / radiometrie, s. f. / radiometry. [Lat. radius = rază; gr. metrou = măsură] Măsurarea mărimilor fizice caracteristice radiaţiilor. RADIONECROZĂ, s. f. / radionecrose, s. f. / radionecrosis. [Lat. radius = rază; gr. nekrosis = mortificare, de ta nekros = mort.] Necroză determinată de acţiunea razelor X sau a unor corpuri radioactive. Se manifestă, de obicei, sub forma unei ulceraţii cu evoluţie lentă, apărută ca urmare a unei iradieri locale intense. RADIONICĂ, s. f. / radionique, s. f. / radionic healing. [Lat. radius = rază; electronică, din gr. elektron = chihlimbar, corp care se electrizează prin frecare.] Metodă holistică în cadrul căreia se utilizează o aparatură complexă pentru diagnosticul şi tratamentul bolilor şi al dezechilibrelor energetice. Se susţine că maladiile reprezintă îndeosebi consecinţa unei aşa-numite radiaţii energetice viciate, produsă de dezechilibrul oscilaţiilor electronilor din organism. întemeietorul r., neurologul american Albert Abrams, a inventat un dispozitiv denumit biodinamometru care, în opinia sa, permitea evaluarea amplitudinii oscilaţiilor câmpului situat în jurul pacientului. Ulterior, el a afirmat că pentru această investigaţie este suficient un eşantion de sânge. In plan terapeutic, r. ar fi utilă prin stimularea oscilaţiilor atomilor constitutivi ai pacientului, în scopul restabilirii armoniei mentale, emoţionale şi fizice a acestuia. Nesusţinută de explicaţii raţionale, r. are adepţi, care susţin eficienţa sa îndeosebi în rinitele alergice, astm şi în terapia durerii. Oricum, compatibilitatea r. cu alte forme de tratament este totală şi nu s-au constatat efecte nocive. V. şi medicină alternativă. RADIOOPAC, adj. / radioopaque, adj. / radiopaque. [Lat. radius = rază; opacus = umbrit, întunecos.] Care împiedică trecerea radiaţiilor. De ex., despre un organ care, pe Radiografie, are drept corespondentă o zonă albă. V. şi mediu de contrast. RADIOPATIE, s. f. / radiolesion, s. f. / radiolesion. [Lat. radius = rază; gr. pathos = Soaţă] Termen care regrupează modificările patologice (dermice, sanguine, oculare) determinate de acţiunea razelor X sau a altor tipuri de radiaţii. Sin.: radio-leziune. RADIOPATOLOGIE, s. f. / radiopathologie, s. f. / radiopatho-l°gy. [Lat. radius = rază; gr. pathos = Soaţă; logos = ştiinţă] Domeniu al medicinii care se ocupă cu studiul bolilor sau leziunilor provocate de radiaţii ionizante, al condiţiilor în care acestea se pot produce, al terapiei, evoluţiei şi prognosticului acestora. RADIOPELVIGRAFIE, s. f. / radiopelvigraphie, s. f. / radio-pelvigraphy. [Lat. radius = rază; pelvis = Sazin; gr. gra-phein = a scrie.] Radiografie aplicată la examinarea bazinului. RADIOPELVIMETRIE, s. f. / radiopelvimetrie, s. f. / radio-pelvimetry. [Lat. radius = rază; pelvis = Sazin; gr. metrou = măsură] Utilizarea unor tehnici radiografice pentru măsurarea diametrelor bazinului (pelvimetrie), în obstetrică. V. şi pelvime-trie. RADIOPROTECTOR CHIMIC / radioprotecteur chimique / Chemical protector. [Lat. radius = rază; protector, -oris = protector, apărător, de ta protegere = a acoperi, a apăra; gr. khemeia - alchimie.] Substanţă chimică ce atenuează, după ingestia sa, efectele iradierii. Eficacitatea r. c. este relativă, iar mecanismul de acţiune al acestora este în relaţie cu blocarea Radicalilor liberi produşi prin iradiere. RADIOPROTECŢIE, s. f. / radioprotection, s. f. / radiopro-tection. [Lat. radius = rază; protectio, -onis = apărare, de ta protegere — a acoperi, a apăra] Totalitatea procedeelor destinate protecţiei personalului medical sau din alte domenii care lucrează cu surse închise sau deschise de radiaţii ionizante. RADIORENOGRAMĂ, s. f. / radiorenogramme, s. m. / radiorenogram. [Lat. radius = rază; ren, -is = rinichi; gr. gramma = înscriere.] Sin.: nefrogramă izotopică (v.). RADIOREZISTENŢĂ, s. f. / radioresistance, s. f. / radiore-sistance. [Lat. radius = rază; resistentia = împotrivire, de ta resistere = a rezista, a se împotrivi şi sistere = a se opri] 1) Rezistenţa celulelor, ţesuturilor, organelor sau organismelor vii la acţiunea nocivă a radiaţiilor. R. este o noţiune relativă, care depinde de tipul de radiaţie, de efectul considerat (metabolic, genetic etc.) şi de natura organismului iradiat. 2) Proprietatea unor celule sau ţesuturi de a-şi pierde în timp Radio-sensibilitatea, prin acţiunea repetată a unor doze de raze X. V. şi radiosensibilitate. RADIOSARCOM, s. n. / radiosarcome, s. m. / X ray sarco- ma. [Lat. radius = rază; gr. sarx, sarkos = came, -orna.] ‘Sarcom determinat prin iradierea masivă (accidentală sau prin radioterapie) cu radiaţii X sau cu radiaţii nucleare (radioizo-topice). RADIOSCOPIE, s. f. / radioscopie, s. f. / fluoroscopy. [Lat. radius = rază; gr. skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina] Modalitate de investigaţie radiologică în care imaginea rezultată este doar examinată vizual şi nu înregistrată pe film (‘radiografie). Agentul fizic este radiaţia X provenită de la o sursă exterioară organismului, care este interpus între sursă şi un ecran fluorescent. Imaginea rezultată se prezintă sub diferite nuanţe de gri, invers proporţional cu gradul de atenuare a radiaţiilor X de către structurile anatomice din organism. RADIOSENSIBILITATE, s. f. / radiosensibilite, s. f. / radiosen-sitivity. [Lat. radius = rază; sensibilitas, -atis = sensibilitate, de ta sentire = a simţi] Capacitatea organismelor sau diferitelor celule, ţesuturi sau organe de a reacţiona la doze diferite de radiaţii ionizante. R. este o noţiune relativă, care depinde considerabil de natura structurii iradiate, de particularităţile biochimice şi fiziologice ale acesteia, ca şi de specie. R. diferenţiată a ţesuturilor stă la baza Radioterapiei. V. şi legea Bergonie-Tribondeau, radiorezistenţă. RADIOTELEMETRIE, s. f. / radiotelemetrie, s. f. / radioteleme-try. [Lat. radius = rază; gr. tele = departe; metrou = măsurăJ Transmiterea unor mesaje biologice prin intermediul undelor radio. RADIOTERAPIE, s. f. / radiotherapie, s. f. / radiotherapy. [Lat. radius = rază; gr. therapeia = tratament, de ta thera-peuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a radiaţiilor ionizante. Unele celule canceroase sunt extrem de radiosensibile, de unde aplicaţiile în oncologie. Adesea, prin r. se desemnează tratamentul cu radiaţii X. V. şi radioizotopoterapie, teleradiote-rapie. RADIOTOXICITATE, s. f. / radiotoxicite, s. f. / radiotoxicity. [Lat. radius = rază; gr. toxikon = otravă pentm vârful săgeţilor, de ta toxon = săgeată] Toxicitatea determinată de radiaţiile ionizante emise de un element radioactiv introdus în organism. RADIU, s. n. / radium, s. m. / radium. [Lat. radius = rază] Elementul chimic (Ra) cu numărul atomic 88 şi greutatea atomică de circa 226 u. în natură se găseşte în pehblendă, minereu de uraniu, din care a fost izolat în 1898 de Pierre şi Mărie Curie. Cu această ocazie, Mărie Curie a introdus termenul de ‘radioactivitate. Există 25 de izotopi ai r., toţi radioactivi, cel mai abundent fiind 226Ra, cu un timp de înjumătăţire de 1 622 ani. în prezent, r. reprezintă un subprodus în procesul de extracţie a uraniului. Utilizarea sa ca sursă de radiaţii 881 RADIUMTERAPIE RAHITISM VITAMINO-REZISTENT a, p şi y este tot mai limitată, în cercetare, în analiza materialelor şi în radioterapia oncologică sub forma unor ace fine, introduse în ţesuturile patologice. RADIUMTERAPIE, s. f. / radiumtherapie, s. f. / radlum the-rapy. [Lat. radius = rază; gr. therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] V. curieterapie. RADIUS, s. n. / radius, s. m. / radius. [Lat. radius = osul radius.] V. tab. anat. - oase. RADIX / radix / radix. [Lat. mdbi = rădăcină.] 1) ‘Rădăcina, partea iniţială a unui segment. 2) Lingvistic, sursă a unui termen. 3) Matematic, un număr ales ca bază a unui sistem de numeraţie. RADON, s. n. / radon, thoron, s. m. / radon, thoron. [Lat. radius = raze1] Elementul chimic (Rn) cu numărul atomic 86, masa atomică de circa 222 u. Este un gaz radioactiv incolor, inodor şi insipid, emiţător de particule a. R. este responsabil de aproximativ jumătate din expunerea totală naturală (inevitabilă) a unei persoane la radiaţiile ionizante din mediu, reprezentând circa 1,5-2 mSv doză de expunere anuală. El provine din depozitele naturale subterane de uraniu, ajunge în aer prin infiltrare în sol, ataşându-se în atmosferă (împreună cu produşii săi de dezintegrare) particulelor de praf sau aerosolilor, care ajung prin inhalaţie la nivelul epiteliului bronşic şi al structurilor adiacente. Expunerea la radiaţii este mai mare în zonele cu zăcăminte de uraniu. R. singur nu este nociv, ci doar prin unii produşi ai săi de dezintegrare, emiţători de radiaţii gama, ce pot iradia timp îndelungat celulele epiteliale bronşice, din cauza timpului fizic de înjumătăţire lung. RAFEU, s. n.7 raphe, s. m. / raphe. NA: raphe. [Qr. rhaphe = sutură] Linie de reunire, mediană, formată din încrucişarea fibrelor ce provin din structuri anatomice simetrice. Adesea, un r. rezultă din încrucişarea fibrelor provenind din jumătatea dreaptă şi stângă a unui organ, de unde situarea sa frecventă pe linia mediană a corpului. Ex.: r. anococcigian, r. bulbar, r. burselor sau al scrotului (relief median şi vertical vizibil pe faţa anterioară a burselor). RAGADĂ, s. f. / rhagade, s. f. / rhagade, chap. [Qr. rhagas, -ados = crăpătură, fisură] Leziune cutanată de dimensiuni mici şi cu aspect de fisură, localizată la nivelul epidermului şi, parţial, a dermului subiacent. Localizările de predilecţie sunt: perioral (buze sau comisuri), mameloane, mâini. R. pot apărea secundar unor eroziuni (îndeosebi mamelonare) sau pot complica o afecţiune cutanată (*hiperkeratoza palmară sau plantară, ‘eczema cronică). Ele sunt formate dintr-un ţesut dermic modificat, având ca substrat un proces inflamator. RAGOCIT, s. n. / ragocyte, s. m. / ragocyte. [Qr. rhax, rha-gos = boabă de strugure; kytos = cetulă] Polinuclear a cărui citoplasmă conţine vacuole (‘fagozom) dispuse în “boabe de strugure”. R. se găsesc în număr mare în lichidul articular în cursul anumitor artropatii inflamatorii cronice, îndeosebi în ‘poliartrita reumatoidă. RAHIALGIE, s. f. / rachialgie, s. f. / rachialgia. [Qr. rhakhis = cotoană vertebrală; algos = durere.] Termen utilizat pentru orice durere la nivelul coloanei vertebrale, difuză sau strict localizată într-o anumită regiune a rahisului, cu caracter acut sau cronic. Caracterele r., localizarea, iradierea, accentuarea după unele manevre de mobilizare a coloanei etc., permit diagnosticul diferenţial între afectarea ‘discului intervertebral şi aceea a vertebrelor. RAHIANESTEZIE, s. f. / rachianesthesie, s. f. / spinal an(a)esthesia. [Qr. rhakhis = coloană vertebrală; an - priv.; aisthesis = senzaţie, sensibilitate.] Metodă de anestezie parţială locoregională, îndeosebi a părţii inferioare a corpului, prin punc-ţie lombară şi injectarea în spaţiul subarahnoidian a unei substanţe anestezice locale care antrenează pierderea sensibilităţii şi apoi a motricităţii, determinând ‘anestezia regiunilor inervate de nervii subiacenţi. Localizarea anesteziei depinde atât de poziţia pacientului, cât şi de densitatea substanţei anestezice, care poate fi mai mare decât a lichidului cefalorahidian (r. hipertonâ), egală (r. izotonă) sau inferioară (r. hipotonă) densităţii acestuia. Sin.: anestezie subarahnoidiană, anestezie rahi-diană (sau spinală). RAHICENTEZĂ, s. f. / rachicentese, s. f. / rachiocentesis. [Qr. rhakhis = coloană vertebrală; kentesis = înţepătură] Sin.: puncţie spinală. V. puncţie lombară şi puncţie suboccipitală. RAHIDIAN, adj. / rachidien, -enne, adj. / rachidian, rachidi-al. [Qr. rhakhis = cotoană vertebrală] Care aparţine coloanei vertebrale, denumită şi rahis. Sin.: spinal. RAHIS, s. n. / rachis, s. m. / rachis, spinal column. NA: columna vertebralis. [Qr. rhakhis = cotoană vertebrală] Sin.: coloană vertebrală (v.). RAHISCHIZIS, s. n. / rachischisis, rachischizis, s. m. / rachischisis. [Qr. rhakhis = cotoană vertebrală; skhisis = despicătură, de ta skhizein = a despica] Malformaţie congenitală a rahisului care constă în prezenţa unei fante la nivelul coloanei vertebrale orientată median şi longitudinal. R. poate fi total, parţial sau posterior (v. spina bifida). RAHITIC, adj., s. m. / rachitique, adj., s. m. / rachitic, rickety. [Qr. rhakhitis = inflamaţii a coloanei vertebrate, de ta rhakhis = coloană vertebrată] 1) în relaţie cu ‘rahitismul. 2) Pacient (copil) care suferă de rahitism (prezintă un aspect r.). RAHITISM, s. n. / rachitisme, s. m. / rickets. [Qr. rhakhitis = inftamaţie a coloanei vertebrale, de ta rhakhis = cotoană vertebrală; denumire creată de Qlisson (1650), care a descris magistral boala; -ism; în engl., termenul ar putea deriva din to wrick - a răsuci, sau wrygates = siluetă de formă neregulată, sau din limba normandă riquets = cocoşaţi, după cum nu este exclus să derive din gr.] Boală a sugarului şi a copilului mic, reprezentând o ‘osteocondrodistrofie determinată de un deficit de mineralizare osoasă în perioada de creştere rapidă, secundară unei carenţe în ‘vitamină D2 sau în ‘colecalciferol. Semnele clinice esenţiale ale r. sunt osoase: torace “în carenă”, cu mătănii costale, curbare a oaselor lungi ale membrelor inferioare, ‘craniomalacie (îndeosebi la sugar), aspect radiologie şters al liniilor metafizare şi uneori diafizare. R. carenţial prin regim lacto-făinos exclusiv şi absenţa expunerii la soare poate fi prevenit prin administrare de vitamină D. Sin.: boală Glisson. V. şi în continuare. RAHITISM TARDIV / rachitisme tardif / late rickets. Denumire dată uneori anumitor deformări osoase ca ‘scolioza, ‘piciorul plat dureros, *coxa vara etc., care survin în perioada de creştere maximă, între 12 şi 15 ani. Uneori deformările sunt expresia ‘reşutei tardive a unui ‘r. RAHITISM VITAMINO-DEPENDENT / rachitisme vitamino-de-pendant / vitamin D-dependent rickets. R. cu transmitere autozomal recesivă, de două tipuri: 1) Tipul /, manifestat prin miopatie, hipocalcemie, hipofosfatemie moderată, hiperparati-roidism secundar, concentraţii serice scăzute de 1,25-dihidro-xivitamină D. R. apare din cauza absenţei sau reducerii activităţii calcidiol-1-monooxigenazei şi poate fi tratat cu doze mari de vitamină D. 2) Tipul II, similar tipului I, dar caracterizat prin concentraţii serice mari de 1,25-dihidroxivitamină D. Această formă nu poate fi tratată cu doze mari de vitamină D, ţesuturile ţintă fiind refractare la acţiunea vitaminică. Aceasta se explică prin alterări în transmiterea informaţiei specifice vitaminei D: fie un defect de legare la receptori, fie absenţa receptorilor specifici sau defecte ale etapei postreceptor. Se pare că legarea la ‘degetul de zinc, adică la receptorul nuclear, este alterată. V. şi rezistenţă hormonală. RAHITISM VITAMINO-REZISTENT / rachitisme vitamino-resis-tant / vitamin D-resistant rickets. Denumire pentru o serie 882 RAL RASĂ de forme de r. caracterizate prin absenţa carenţei vitaminice, rezistenţa la doze fiziologice de vitamine D sau reşuta la încetarea tratamentului, care necesită doze vitaminice considerabile. Se conturează mai multe grupe de r. v.-r.: 1) R. v.-r. secundare unor afecţiuni intestinale sau hepatice, cu malabsorbţie de vitamine şi calciu, sau unor nefropatii cronice. 2) R. v.-r. ereditar; cu cel puţin două tipuri individualizate clar: a) r. v.-r. hipofosfatemic, cu transmitere dominantă legată de sex (de unde denumirea în engl. de X-linked hypophosphatemic rickets), caracterizat prin r. sever, nanism şi hipofosfatemie; b) r. v.-r. pseudocarenţial hipocalcemic, cu transmitere autozomal rece-sivă, cu semne de r. sever din primele luni de viaţă. RAL, s. n. / râie, s. m. / rale. [jr. veche rasele, de ta racler = a racta (asemănător cu zgomotut care se produce prin radare).] Termen introdus de Laennec pentru desemnarea oricărui 'zgomot auscultatoriu anormal care se suprapune sau înlocuieşte murmurul vezicular normal şi poate fi perceput la auscultaţia plămânilor. R. sunt prezente în inspir sau/şi în expir şi prezintă o serie de caracteristici auscultatorii în relaţie cu procesul patologic care le determină: retracţii bronşice, prezenţa de secreţii în căile bronşice sau în alveole, prezenţa unor caverne pulmonare. Astfel, r. crepitante sunt determinate de procese alveolare, fiind caracteristice pneumoniilor. R. ronflante şi sibilante apar în evoluţia bronşitelor uscate, a astmului, a dila-taţiilor bronşice (r. uscate). R. suberepitante sunt r. umede, buloase, care apar în caz de stază pulmonară şi în unele bronşite cu secreţii abundente. RAL CREPITANT / râie crepitant / crepitant rale, crepitation. V. ral. RAL RONFLANT / râie ronflant / sonorous rale. V. ral. RAL SIBILANT / râie sibilant / sibilant ronchus, whistling rale. V. ral. RAL SUBCREPITANT / râie sous-crepitant / sub-crepitant rale. V. ral. RAMICOTOMIE, s. f. / ramicotomie, s. f. / ramicotomy. [Lat. ramus = ramură; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Secţionarea ramurilor comunicante ale 'sistemului nervos simpatic. RAMOLISMENT, s. n. / ramollissement, s. m. / softening. VJ-r. ramollissement, din tat. mollis - moate.] în general, termen utilizat pentru a desemna modificarea patologică a structurii unui ţesut care are ca rezultat macroscopic diminuarea consistenţei, înmuierea. Ex.: *r. cerebral, *r. medular - leziune ischemică a măduvei spinării, r. vertebro-bazilar - leziune localizată la nivelul sistemului nervos central, în regiunea a cărei vascularizaţie depinde de sistemul arterial vertebro-bazilar. Pentru r. osos, v. osteomalacie. RAMOLISMENT CEREBRAL / ramollissement cerebral / cerebral softening, encephalomalacia. Focar de necroză în ţesutul cerebral determinat de un deficit de aport sanguin prin trom-boză sau embolie arterială, care se manifestă clinic printr-o simptomatologie brutală focalizată. Sin.: encefalomalacie. V. şi stroke. RAMUS, s. n. / ramus, s. m. / ramus. [Lat. ramus = ramură.] Parte ce se proiectează, 'proces alungit sau ramură. RANĂ, s. f. / plaie, s. f. / wound, sore, hurt, injury. [St rana = rană] Sin.: plagă (v.). RANDOMIZARE, s. f. / randomisation, s. f. / randomization. VLngt. randomization, din fr. randon = cursă precipitată, fugă, dezordine; în engt, n terminat a devenit m, rezultând random = ta întâmplare, întâmptător.] Acţiunea de a randomiza, adică de a introduce un element aleatoriu într-un raţionament, experiment sau calcul. R. permite repartizarea unei populaţii în mai multe grupe care pot fi comparate statistic. Grupurile se obţin prin tragere la sorţi dirijată cu ajutorul unor tabele de „numere prin hazard4*. în medicină, r. se utilizează îndeosebi în experimentele terapeutice comparate ("triai). Rezultatele obţinute pe loturi alcătuite conform repartiţiei prin hazard vor fi supuse apoi prelucrării statistice. RANITIDINĂ, s. f. / ranitidine, s. f. / ranitidine. (DCI) Antagonist al receptorilor H2 ai 'histaminei, utilizat în tratamentul 'ulcerului gastroduodenal, cu o eficacitate comparabilă cu cea a 'cimetidinei. RAPEL, s. n. / rappel, s. m. / booster dose. [Ţr. rappel = acţiunea de a aminti, din tat. appellare = a se adresa cuiva] Etapă în cursul vaccinării împotriva unor boli, care constă în administrarea unei (sau unor) noi doze de vaccin la un anumit interval de timp după doza iniţială de vaccin. Are drept scop dobândirea unei imunităţi durabile împotriva bolii respective. V. şi revaccinare. RAPORT CARDIOTORACIC / rapport cardiothoracique / car-diothoracic ratio. Sin.: indice cardiotoracic (v.). RAPORT GC / rapport GC / G + C content of the DNA. Raportul: (guanină + citozină) / (adenină + timină + guanină + citozină), pentru un eşantion de ADN bacterian, viral sau celular. R. GC este o caracteristică fundamentală a unui organism, a unei specii, un criteriu valoros utilizat în 'taxonomie. RAPORT NUCLEOPLASMATIC / rapport nucleo-plasmatique / nucleoplasmic index. R. dintre talia nucleului şi cea a celulei, exprimat prin raportul: volum nuclear/(volum celular -volum nuclear). R. n. este mai mare la celulele tinere şi în cancere, din cauza 'poliploidiei celulelor tumorale. RAPORT R / rapport R / R ratio. R. 'transaminaze/'fosfataze alcaline, ambele exprimate ca multipli ai limitei superioare a normalului. O hepatită este citolitică dacă r. R este egal sau superior cu 5, colestatică atunci când r. R este egal (sau inferior) cu 2 şi mixtă dacă r. este cuprins între 2 şi 5. RAPORT VENTILAŢIE-PERFUZIE / rapport ventilation-perfu-sion / ventilation-perfusion ratio. Concept fundamental în fiziologia respiraţiei, exprimând raportul existent, la nivelul fiecărei alveole, între ventilaţia alveolară şi debitul capilar pulmonar. Abrev.: VA/QC. RAPTUS, s. n. / raptus, s. m. / raptus. [Lat. raptus = răpire, de ta rapere = a duce cu forţa] Impuls imperios, brusc şi necontrolat, la limita actului voluntar şi a actului reflex. R. survine imprevizibil, pe fondul unor stări psihotice dominate de anxietate şi poate conduce subiectul spre acte violente şi adesea foarte grave: r. suicidal, r. agresiv sau omucidere. RAREFACŢIE, s. f. / rarefaction, s. f. / rarefaction. [Lat. rare-facere = a rări, a rarefia, de ta rarus = rar, facere = a face.] Proces de reducere a densităţii unui ţesut de la nivelul unei structuri anatomice şi rezultatul acestui proces. Ex.: r. osoasă (în 'osteoporoză). RASĂ, s. f. / race, s. f. / race. [Itat. razza, din tat. ratio, -onis = cuvânt utilizat în sec. Vi cu sensul de specie de animal sau de fructe.] Existenţa r. umane este extrem de disputată, atât din cauza ravagiilor pe care le-a provocat rasismul (în particular teoria nazistă a r. pure), cât şi datorită dezvoltării cercetărilor de genetică a populaţiilor, care probează tot mai clar o origine unică, din strămoşi comuni, a diverselor populaţii umane. Conform unei definiţii echilibrate, r. umană reprezintă o varietate de specie umană ai cărei membri se disting prin caractere fizice de origine genetică. în Declaraţia asupra rasei (UNESCO) nu se recunosc decât trei mari grupe de fiinţe umane: grupa caucazoidă (albă), grupa negroidă şi grupa mongoloidă. Se afirmă că, mai mult decât r., mediul şi climatul social sunt acelea care explică diferenţele de aptitudini constatate între indivizi. în medicină, sunt semnificative unele diferenţe rasiale la nivel molecular. Ex.: variabilitatea unor antigeni eritrocitari, care simplifică condiţiile de 'compatibilitate sanguină. Alte diferenţe, cu repercusiuni în predispoziţia la anumite boli, se află în studiu. 883 RAST RĂU DE MUNTE RAST / RAST / RAST. [Acronim engi. pentru RadioAdergo-Sorbent Test = test de absorbţie a cdergenibor radiomarcapi.] Metodă bazată pe principiul 'radioimunodozării, prin care se măsoară cantităţi foarte mici de imunoglobuline E specifice diverşilor alergeni. RAŞ, s. n. / rash, s. m. / rash. [‘EngC. rash = erupţie cutanată,] Erupţie fugace, pasageră, asemănătoare cu cea din 'rujeolă (r. mobiliform) sau cu cea din *scarlatină (r. scarlati-nos), care poate surveni în faza de debut a unor afecţiuni febrile, îndeosebi virale. RATA FILTRĂRII GLOMERULARE / taux de filtration glo-merulaire / glomerular filtration rate. Volumul de urină primitivă filtrată prin glomeruli în unitatea de timp. V. şi filtrare glomerulară, clearance. RATĂ, s. f. / taux, s. m. / rate. [Lat. rata, de ia ratus = cai-cuiat] Termen care, în afara sensului comun, este utilizat frecvent cu referire la: 1) Variaţia unei cantităţi de substanţă, a unui volum (dintr-un compartiment din organism) pe unitatea de timp. Ex.: *r. filtrării glomerulare. 2) Cantitatea unui anumit agent administrată pe unitatea de timp. Ex.: r. dozei de iradiere. 3) în general, o proporţie care include o unitate de timp. Ex.: r. mortalităţii infantile, rezultată din raportul dintre numărul de decese într-un an la copiii cu vârsta sub un an şi numărul total de copii născuţi în anul respectiv. RATĂ DE SUPRAVIEŢUIRE LA CINCI ANI / taux de survie ă cinq ans / five-years survival rate. Indicator foarte utilizat în cancerologie, indicând rata de supravieţuire a bolnavilor la cinci ani, după diagnosticul iniţial. Această rată depinde, în esenţă, de tipul de cancer, de precocitatea diagnosticului şi de soluţiile terapeutice. RAŢIE, s. f. / ratio, s. f. / ratio. [Lat. ratio, -onis = socoteaiă, caicui.] Cantitate din diferite tipuri de alimente care acoperă nevoile zilnice (r. netă) sau intră în hrana obişnuită (r. brută) a unei persoane. V.w raţie alimentară. RAŢIE ALIMENTARĂ / ration alimentaire / food intake. Determinare calitativă şi cantitativă a alimentelor necesare pentru acoperirea nevoilor organismului, în general pentru 24 ore, atât în ceea ce priveşte principiile non-energetice indispensabile, cât şi din punct de vedere al aportului caloric (energetic). în principiu, în plan cantitativ r. a. trebuie să furnizeze, în raport cu efortul fizic previzibil, 2 500-4 000 kcal/zi. în plan calitativ, r. a. trebuie să fie compusă din 50-55% glucide, 25-30% lipide şi 15% protide. R. a. se stabileşte după o serie de norme, în funcţie de efort, vârstă şi sex. RAŢIONALISM MORBID / rationalisation morbid / morbid rea-soning. Formă de logică schizofrenică în care utilizează valori accesibile doar subiectului delirant ce creează un ansamblu de pseudovalori. RAŢIONAMENT CLINIC / raisonnement clinique / clinical rea-soning. V^ diagnostic. RAUBAZINĂ, s. f. / raubasine, s. f. / raubasine. Alcaloid extras din Rauwolfia serpentina, cu acţiune simpaticolitică, vasodilatatoare şi sedativă. RAZĂ, s. f. / rayon, s. m. / ray. [Lat. radius = rază.] Sin., radiaţie (v. def. 1). RAZE X / rayons X / X-rays. Sin.: radiaţii X (v.). RĂDĂCINĂ, s. f. / racine, s. f. / root. NA: radix, pl. radices. [Lat. radix, -icis = rădăcini1] Termen utilizat cu sensul general de origine a unei structuri anatomice sau de implantare fermă a acesteia. Ex.: r. unui nerv, r. dentară, r. limbii. RĂGUŞEALĂ, s. f. / raucite, s. f. / hoarseness. Alterare a vocii, care prezintă un timbru mai grav şi este voalată, corespunzând unei rezonanţe crescute a sunetului în faringe. R. se observă în laringită, leziuni ale 'corzilor vocale, ale nervului recurent şi în unele boli neurologice. Sin.: guturalizare. RĂSPUNS IMUNITAR / reponse immunitaire / immune res-ponse. [Lat. responsum = răspuns, participitd trecut de ia respondere = a răspunde; immunis = scutit, apărat, de ia in = Lipsit de, munus = obligaţie.] Capacitatea sistemului imuni-tar de a produce o reacţie specifică în funcţie de natura agresiunii antigenice. R. i. implică mai intâi un *r. i. nespecific, apoi un *r. i. specific. Acesta din urmă cuprinde un r. i. cu mediere celulară şi un r. i. cu mediere umorală, care acţionează în strânsă relaţie. R. i. specific, mediat celular sau umoral, cuprinde cinci faze: faza de recunoaştere şi faza de activare (formând faza de inducţie), faza de proliferare şi faza de diferenţiere (cuprinse în faza de amplificare), urmate de faza de neutralizare. Sin.: reacţie imunitară. RĂSPUNS IMUNITAR NESPECIFIC / reponse immunitaire non specifique / nonspecific immune response. Acţiune a sistemului imunitar în care nu intervin celule posedând receptori specifici (cum sunt 'receptorii B, 'receptorii T). 'Fagocitoza anti-genilor străini de către macrofage şi de către granulocitele neu-trofile este un r. i. n., care se află la baza răspunsului specific, declanşat de 'celulele prezentatoare de antigeni. RĂSPUNS IMUNITAR PRIMAR / reponse immunitaire pri-maire / primary immune response. Prima reacţie imunitară specifică după pătrunderea în organism a unui antigen. Se manifestă prin apariţia în 7-11 zile a unor anticorpi aparţinând clasei IgM şi aflaţi în sânge în cantităţi mici. RĂSPUNS IMUNITAR SECUNDAR / reponse immunitaire se-condaire / secondary immune response. R. specific al sistemului imunitar la un contact ulterior cu antigenul. R. i. s. este mai rapid decât 'răspunsul imun primar şi este realizat de 'limfocitele memorie, care eliberează cantităţi mari de IgG. V. limfocit memorie. RĂSPUNS IMUNITAR SPECIFIC / reponse immunitaire specifique / specific immune response. R. al sistemului imunitar al organismului declanşat în scopul eliminării elementelor *non-self prin intervenţia 'limfocitelor T şi B. Imunoglobulinele produse de 'plasmocite neutralizează specific antigenii, iar 'limfocitele T citotoxice provoacă liza celulelor infectate. Macrofa-gele şi granulocitele neutrofile sunt principalii efectori ai r. i. s., fagocitând 'complexele imune şi debriurile celulare provenite djn celulele lizate de limfocitele citotoxice. RĂŞINĂ, s. f. / resine, s. f. / resin. [Lat. resina = răşină] Termen generic pentru o serie de polimeri care reprezintă un amestec complex de substanţe organice, adesea cu o structură nedefinită. R. pot fi naturale (obţinute prin incizii ale unor arbori sau plante) sau sintetice, obţinute prin polimerizarea, policondensarea sau poliadiţia de molecule (polimeri înalţi sau termoplastici). R. au forme, densităţi, consistenţe, culori foarte diferite şi utilizări multiple: izolanţi, lacuri, săpunuri, hârtie. R. acrilice se utilizează în stomatologie, cele anionice şi catio-nice în diagnostic şi terapeutică. Sin.: rezină. RĂŞINI SCHIMBĂTOARE DE IONI / resines echangeuses d’ions / ion exchange resins. Substanţe formate din particule de polimeri hidrocarbonaţi purtători de grupări ionizabile, capabile să schimbe un ion contra unui alt ion. Există r. s. de cationi şi r. s. de anioni. R. s. de i. sunt utilizate în separarea cromatografică a numeroase substanţe (ex.: aminoacizi, catecolamine), ca şi în terapeutică, îndeosebi în 'hiperkaliemii. RĂU DE ALTITUDINE / mal d’altitude / altitude sickness. Sin.: rău de munte (v.). RĂU DE MARE / mal de mer / sea sickness. Greaţă, uneori vărsături, indispoziţie, eventual vertije determinate de mişcările de balans ale vapoarelor, în funcţie de starea de agitaţie a mării sau oceanului. Sin.: naupatie. RĂU DE MUNTE / mal des montagnes / mountain sickness. Sindrom determinat de expunerea unui organism la o altitudine la care acesta nu este adaptat. Cauza r. de m. este scăderea presiunii atmosferice, care duce la diminuarea conţinutului de oxigen din sângele arterial şi la 'hipoxie tisulară. In 884 RĂU DE TRANSPORT REACŢIE ANTIGENICĂ DEBRE-PARAF principiu, tulburările pot apărea de la o altitudine de circa 2 000 de metri şi constau în cefalee, greaţă, oboseală, insomnie, accelerarea pulsului şi frecvenţei respiratorii. Se descrie şi o formă acută a r. de m., când tulburările de mai sus sunt intense şi asociate cu afectarea capacităţii mentale, uneori a discernământului şi cu prostraţie. Cu referire la expunerea îndelungată la altitudine, v. boală cronică de altitudine, boală Monge. Sin.: rău de altitudine. RĂU DE TRANSPORT / mal des transports / motion sick-ness. Se manifestă ca o criză neurovegetativă cu rău generalizat, vertij, tulburări digestive (greaţă, vomismente), paloare şi transpiraţii, provocată unui pasager prin mişcări ale vehiculului în care acesta se află (automobil, vapor, avion). El rezultă dintr-o neconcordanţă a informaţiilor primite de cortex de la receptorii vestibulari şi de la alţi receptori în relaţie cu echilibrul (în esenţă, receptorii vizuali). RÂGÂIALĂ, s. f. / eructation, s. f. / eructation, belching. [Jformaţiune onomatopeică.] Sin.: eructaţie (v.). RÂIE, s. f. / gale, s. f. / scabies, iteh. [Lat. aranea = păianjen, pânză de păianjen,] Sin.: scabie (v.). RÂS, s. n. / rire, s. m. / laugh, risus (lat). [Lat. risus = râs.] Manifestare umană a bunei dispoziţii şi a veseliei. După Bergson, r. include şi un element agresiv şi este făcut spre a umili. Datorită r., agresivitatea se poate exprima liber, fără consecinţe dramatice. Uneori r. este o formă de reacţie împotriva angoasei. RÂS SARDONIC / rire sardonique / sardonic grim. Sin.: risus sardonicus (v.). REABILITARE, s. f. / reabilitation, s. f. / rehabilitation. [Lat. re = iarăşi; habilitas, -atis = aptitudine, de Ca habere = a avea o însuşire caracteristică.] Sin.: readaptare (v.). REACTANT, s. m. / reactant, s. m. / reactant. [fr. reactant, din Cat. activus = activ, de Ca agere = a acţiona] Substanţă care participă la reacţii chimice sau biochimice. V. şi substrat. REACTIV, adj., s. m. / reactif, -ive, adj., s. m. / reactive, reagent. [Jr. reactif, din Cat. activus = activ, de Ca agere = a acţiona] 1) Substanţă care dă o reacţie chimică specifică cu o altă substanţă, cu un anumit ion sau un anumit grup de ioni. Reacţia respectivă este evidenţiată prin apariţia unui precipitat sau a unei culori. R. sunt utilizaţi îndeosebi în chimia analitică, dar şi în diferite probe de laborator. 2) Care poate produce o reacţie, îndeosebi chimică, dar şi o reacţie la un stimul, în cazul structurilor vii. V. şi reactivitate. REACTIV SCHIFF / reactif de Schiff / Schiffs reagent. [Hugo Schijf, Biocfiimist german, 1834-191$.] Soluţie apoasă de fuc-sină bazică sau pararosanilină decolorată cu dioxid de sulf, preparat în mod obişnuit prin adăugarea acidului clorhidric la o soluţie de colorant care conţine o sare metabisulfit. Este utilizat în chimie pentru identificarea aldehidelor, iar în histochimie pentru punerea în evidenţă a polizaharidelor, ADN-ului şi proteinelor. REACTIVARE, s. f. / reactivation, s. f. / reactivation. [Cfr. reactivation, din Cat. re = iarăşi, activus = activ, de Ca agere = a acţiona] Restaurarea unei activităţi care anterior devenise latentă sau absentă. 1) Reapariţia simptomelor unei boli care părea stinsă (ex.: r. unui focar tuberculos). 2) Reapariţia activităţii patogene a unui virus, rămas în stare latentă în organism, sub influenţa unui eveniment inductor (ex.: agresiune, hipertermie, expunere la ultraviolete). Unul dintre cazurile cele mai evidente de r. constă în persistenţa ‘virusului varicelo-zos-terian după o ‘varicelă. Virusul persistă în stare latentă în nucleele neuronilor senzitivi (din ganglionii rahidieni sau Gasser). El se poate reactiva, iar r. se traduce prin apariţia ‘zonei în teritoriile nervoase corespondente. 3) Reapariţia capacităţii funcţionale a unui organ (ex.: r. unei glande endocrine, temporar privată de funcţiile sale) sau a activităţii unei substanţe. 4) Vi- rajul unei reacţii serologice care redevine pozitivă după ce a fost, o perioadă de timp, negativă (ex.: r. unei reacţii Bordet-Wassermann). REACTIVITATE, s. f. / reactivite, s. f. / reactivity. [Jr. reac-tivite, din Cat. activus = activ, de Ca agere = a acţiona] Capacitatea de a răspunde la o ‘stimulare. REACŢIE, s. f. / reaction, s. f. / reaction. [Ţr. reaction, din Cat. adio, -onis = acţiune, de Ca agere = a acţiona] Termen cu semnificaţii diverse, în funcţie de domeniu: 1) Fenomen nemijlocit prin care organismul sau o parte a acestuia răspund la acţiunea unui stimul, a unui agent patogen, a unei substanţe de origine endogenă sau exogenă. R. imunitară, sin.: răspuns imunitar (v). 2) în chimie-biochimie, proces chimic sau modificare a unor substanţe în urma cărora se formează compuşi noi, cu proprietăţi diferite de cele ale moleculelor iniţiale. 3) O acţiune care se opune alteia, sau contraacţiune. 4) Stare emoţională sau mentală creată de o anumită situaţie existenţială. O serie de r., îndeosebi chimice şi biochimice, dar şi ale organismului, pot fi utile în diagnostic. în aceste cazuri, uneori termenul este utilizat ca sin. (parţial) cu ‘probă, ‘metodă, ‘procedeu, ‘test. V. în continuare. Reacţii cu denumiri comune ■ R. DE AGLUTINARE / reaction d’agglutination / agglutina-tion reaction. Tip de r. serologică care permite identificarea unui antigen, microbian sau eritrocitar (grupele sanguine), sau confirmarea prezenţei unui anticorp (serodiagnostic) cu ajutorul anticorpului sau a antigenului specific corespondent. R. de a. este mai sensibilă decât ‘r. de precipitare. Poate evidenţia îndeosebi prezenţa unui germen purtător al unui anume antigen. Se deosebesc: aglutinarea activă (antigenul este natural dispus la suprafaţa bacteriană sau hematică - hemaglutinarea); aglutinarea pasivă (antigenii sunt în prealabil fixaţi la suprafaţa suportului natural, constituit din bacterii, hematii, particule inerte - latex) şi aglutinarea din r. Coombs (v. test Coombs). ■ R. ALERGICĂ / reaction allergique / allergic reaction. R. locală sau generală caracterizată prin hiperreactivitatea organismului sensibilizat la un anumit antigen, la contactul cu antigenul sensibilizant. 8 R. ALOGREFĂ / reaction allogreffe / allograft reaction. R. de respingere a unei grefe alogene de către un organism gazdă normal. Ant.: reacţie homogrefă. - R. ANAFILACTICĂ / reaction anaphylactique / anaphylactic reaction. R. consecutivă injectării sau administrării la un animal a unei substanţe străine, la care acesta a fost în prealabil sensibilizat. V. şi anafilaxie. 8 R. LA ANATOXINĂ / reaction â l’anatoxine / anatoxine reaction. R. determinată prin injectarea intradermică a unei anatoxine (ex.: tetanică, difterică). 8 R. ANERGASTICĂ / reaction anergastique / anergastic reaction. R. psihotică cauzată de o leziune cerebrală, care se manifestă printr-o tulburare de memorie şi raţionament, prin paralizie şi uneori comă. 8 R. ANTALGICĂ / reaction antalgique / antalgic reaction. Ansamblu de semne fizice de răspuns ale organismului la un agent fizic nociv, în scopul evitării sau reducerii durerii. 8 R. ANTIGEN-ANTICORP / reaction antigene-anticorps / anti-gen-antibody reaction. R. rezultată ca urmare a punerii în contact a grupărilor determinante ale antigenului cu situsul de combinare al anticorpului. Abrev.: r. Ag-Ac. Sin.: reacţie de imunoprecipitare^ reacţie la precipitine. 8 R. ANTIGENICĂ DEBRE-PARAF / reaction antigenique de Debre-Paraf / antigen reaction of Debre-Paraf. [Anselme Robert Debre, pediatru francez, profesor Ca (Paris, 1882-1978; 885 REACŢIE DE ANXIETATE REACŢIE IMUNITARĂ Jean Paraf, medic francez, 1888-1960.] *R. de fixare a complementului, utilă în diagnosticul tuberculozei renale. ■ R. DE ANXIETATE / reaction d'anxiete / anxiety reaction. Complex de simptome ce implică un sentiment de pericol iminent (nelinişte, anxietate, angoasă); se asociază uneori cu simptome neurovegetative şi somatice. Sin.: nevroză anxioasă. ■ R. DE APĂRARE / reaction de defense / defense reaction. Context psihic de izolare, de refuz voit al unei anumite idei, considerată inacceptabilă pentru pacientul însuşi, într-o anumită conjunctură. ■ R. AXONALĂ / reaction axonale / axonal reaction, axon reaction. Modificări ale celulelor ganglionare (cromatoliză centrală cu deplasarea nucleului), care apar ca urmare a unei leziuni axonale. - R. BIOLOGICĂ DE SARCINĂ / reaction biologique de grossesse / pregnancy test. V. reacţie de sarcină (def. 1). ■ R. BIURETULUI / reaction du biuret / biuret reaction. R. produsă de biuret (H2N-CO-NH-CO-NH2), produs de condensare a ureei, care formează un chelat (‘chelare) de culoare roşie-violetă cu ionii de Cu2+ în mediu alcalin. Aceeaşi r. rezultă cu tripeptidele sau polipeptidele, dar nu şi cu dipeptidele sau cu aminoacizii izolaţi. De aceea, r. b. poate fi utilizată în metodele colorimetrice de dozare a proteinelor totale. ■ R. CADAVERICĂ / reaction cadaverique / cadaveric reaction. R. ce constă în pierderea totală a răspunsului electric la nivelul muşchilor afectaţi, în ‘paralizia periodică familială. - R. CONSENSUALĂ / reaction consensuelle / consensual reaction. 1) R. care constă în apariţia unui reflex încrucişat, cu diferite etiologii, 2) R. care ia naştere independent de voinţă. ■ R. DE CONVERSIE / reaction de conversion / conversion reaction. R. prezentă în nevroza isterică, constând într-un ansamblu de simptome psihice, cu percepţie modificată a personalităţii subiectului. ■ R. CORTICALĂ / reaction corticale / cortical reaction. Modificarea cortexului ovular, care debutează la punctul de contact al ‘acrozomului spermatic cu suprafaţa ovulară şi se propagă progresiv la toată suprafaţa zigotului. R. c. determină modificări fizico-chimice importante, uneori cu rezultat macroscopic evident (ruperea alveolelor corticale, ridicarea membranei de fecundaţie). ■ R. CUTANATĂ / reaction cutanee / cutaneous reaction. Tip de r. utilizată în diagnosticul maladiilor infecţioase, prin scari-ficare uşoară sau prin injectare intradermică a unui antigen sensibilizant pentru pacient. Permite punerea în evidenţă a hipersensibilităţii întârziate induse de aceste infecţii şi care poate persista uneori toată viaţa. Pozitivitatea acestui tip de r. semnifică prezenţa infecţiei determinată de antigenul infectant, dar nu poate preciza dacă aceasta este recentă sau nu (ceea ce este posibil prin serodiagnostic). Sin.: test cutanat. ■ R. DE DEGENERESCENŢĂ / reaction de degenerescence / reaction of degeneration. R. care apare în leziunile de neuron motor periferic, constând în una sau mai multe din manifestările următoare: abolirea excitabilităţii faradice sau galvanice a nervului motor; abolirea excitabilităţii faradice a muşchilor corespondenţi; secusâ musculară lentă; inversarea ‘formulei Pfluger (*r. Erb). Această r. apare în leziuni ale coarnelor anterioare ale măduvei spinării (poliomielită), leziuni ale rădăcinilor motorii (paralizii radiculare), leziuni de nerv motor periferic (traumatisme, nevrite). ■ R. DEPRESIVĂ / reaction depressive / depressive reaction. Complex de manifestări nevrotice, mai atenuate decât în ‘depresia majoră. - R. DE DEVIERE A COMPLEMENTULUI / reaction de devi-ation du complement / complement fixation reaction. V. reacţie de fixare a complementului. ■ R. ENDERGONICĂ / reaction endergonique / endergonic reaction. R. biochimică posibilă din punct de vedere termodinamic numai prin aport de energie exterioară. O r. e. nu poate avea loc decât dacă este cuplată cu o *r. exergonică, de ex. hidroliza ATP. Sin/, reacţie endotermică. ■ R. ENDOTERMICĂ / reaction endothermique / endothermic reaction. Sin.: reacţie endergonică (v.). ■ R. DE EPUIZARE / reaction d'epuisement / exhaustion reaction. Sin.: reacţie miastenică (v.). - R. EXERGONICĂ / reaction exergonique / exergonic reaction. R. posibilă din punct de vedere termodinamic fără aport de energie din exterior. O r. e. poate furniza energie, disipată sub formă de căldură sau utilizată în cadrul unei *r. ender-gonice. Sin.: reacţie exatermică. ■ R. EXOTERMICA / reaction exothermique / exothermic reaction. Sin.: reacţie exergonică (v.). ■ R. DE FIXARE A COMPLEMENTULUI / reaction de fixation du complement / complement fixation reaction. Metodă de serodiagnostic in vitro fondată pe acţiunea unui anticorp care va forma cu antigenul corespondent un complex dotat cu capacitatea de a fixa ‘complementul. Este un tip de r. serologică complexă, în doi timpi: 1) fixarea complementului de către un complex antigen-anticorp; 2) punerea în evidenţă a primei etape prin hemoliză (utilizată ca indicator). Ex.: *r. Bordet-Wassermann. Există două variante: antigenul cunoscut permite recunoaşterea prezenţei anticorpului corespondent în ser (*r. Bordet-Gengou) sau invers, când anticorpul este cunoscut. Sin.: reacţie de deviere a complementului, reacţie de hemoliză. - R. DE FLOCULARE / reaction de flocculation / flocculation reaction. Sin.: test de floculare (v. teste de floculare, reacţie de precipitare, test RST). ■ R. FOBICĂ / reaction phobique / phobic reaction. R. nevrotică în care principala caracteristică este prezenţa unei spaime nejustificate şi de foarte mari proporţii faţă de stimul! aparenţi. V. şi fobie. ■ R. FOCALĂ / reaction focale / focal reaction. Sin.: reacţie locală (v.). 8 R. FOTONUCLEARĂ / reaction photonucleaire / photonu-clear reaction. Dezintegrarea unui nucleu atomic consecutiv absorbţiei unui foton, în general de înaltă energie. ■ R. DE HIPERSENSIBILITATE IMEDIATĂ / reaction d’hyper-sensibilite immediate / immediate hypersensitivity reaction. Complex de simptome de natură imună, determinate de prezenţa în ser a anticorpilor circulanţi (‘imunoglobuline), expresie a *r. antigen-anticorp. Este un fenomen umoral care apare într-un interval de timp foarte scurt (secunde până la ore) de la contactul organismului cu un antigen faţă de care este deja sensibilizat (printr-un inocul anterior). Se manifestă prin fenomene generale (accidente anafilactice sau alergice) sau locale (criză de astm, urticarie). V. şi hipersensibilitate. ■ R. DE HIPERSENSIBILITATE ÎNTÂRZIATĂ / reaction d’hy-persensibilite retardee / delayed hypersensitivity reaction. Manifestare de natură imunologică care survine la 24-36 ore după contactul cu un antigen străin, ca urmare a unui conflict antigen-anticorp; este determinată de acţiunea ‘limfocitelor T şi a ‘macrofagelor (responsabile de citotoxicitate, secretante de ‘limfokine) şi nu de prezenţa anticorpilor serici preexistenţi. Poate determina manifestări locale sau/şi generale. Ex.: r. cutanată la tuberculină, la înţepături de insecte, r. de rejet a homogrefelor etc. Sin.: reacţie de hipersensibilitate mediată celular, reacţie de alergie întârziată. V. şi alergie, atopie, hipersensibilitate. 8 R. LA HISTOPLASMINA / reaction ă la histoplasmine / histoplasmin reaction. Intradermoreacţie utilă în diagnosticul ‘histoplasmozei. Este considerată pozitivă dacă diametrul papu-lei eritematoase depăşeşte 5 mm, la 48 ore. ■ R. IMUNITARĂ / reaction immunitaire / immune reaction. Sin.: răspuns imunitar (v.). 886 REACŢIE PSIHICĂ REACŢIE DE IMUNOFLUORESCENŢĂ________________________________ • R DE IMUNOFLUORESCENŢĂ / reaction dlmmunofluores-cence / immunofluorescence reaction. Metodă de punere în evidenţă a complexelor antigen-anticorp cu ajutorul unui radical fluorescent cu care sunt marcaţi anticorpii (globuline), fără ca proprietăţile lor imunitare să fie modificate. ■ R. DE IMUNOPRECIPITARE / reaction d’immunoprecipita- —tion / immunoprecipitation reaction. Sin.: reacţie antigen-anticorp (v). ■ R. INFLAMATORIE / reaction inflammatoire / inflammatory reaction. R. locală a ţesuturilor infectate care se traduce prin semnele clasice ale 'inflamaţiei şi o concentrare de celule fagocitare. V. inflamaţie. - R. INTRADERMICĂ / reaction intradermique / intracuta-neous reaction. R. locală care urmează injectării subcutanate a unui anumit alergen; poate avea valoare diagnostică (ex.: intradermoreacţie la tuberculină, v.). Sin.: intradermoreacţie. (v. cutireacţie). ■ R. DE IZOHEMAGLUTINARE / reaction d’ isohemaggluti-nation / isoh(a)emagglutination reaction. Test de evaluare funcţională a *limfocitului B. Constă în aglutinarea eritrocitelor în contact cu o 'hemaglutinină provenită de la un alt individ din aceeaşi specie. ■ R. ÎNCRUCIŞATĂ / reaction croisee / cross reaction. R. în care un acelaşi anticorp se poate combina cu doi (sau mai mulţi) antigeni diferiţi. R. î. sunt consecinţa existenţei a doi 'determinanţi antigenici identici sau foarte apropiaţi. ■ R. ÎN LANŢ / reaction en chaîne / Chain reaction. R. chimică întreţinută prin reutilizarea produşilor formaţi. ■ R. ÎN LANŢ A LIGAZEI / reaction en chaîne de la ligase / ligase Chain reaction. Metodă bazată pe capacitatea ADN-ligazei de a lega covalent două secvenţe imediat adiacente de oligonucleotide hibridizate pe o matriţă mai lungă, care leagă ambele oligonucleotide. R. în I. a I. permite o analiză a genotipului pentru mutaţia unei singure baze şi este folositoare în screeningul anumitor mutaţii cunoscute într-o populaţie dată. Abrev.: LCR, de la engl. ligase Chain reaction. 8 R. ÎN LANŢ A POLIMERAZEI / reaction en chaîne de la polymerase / polymerase Chain reaction. Sin.: PCR (v.). ■ R. LEUCEMOIDĂ / reaction leucemoî'de / leukemoid reaction. 'Mielemie masivă asociată cu hiperleucocitoză granuloci-tară şi constând în celule imature: mielocite, metamielocite, promielocite şi rare mieloblaste. Celulele imature reprezintă adesea peste 10% din numărul leucocitelor. Circumstanţele în care poate apărea o r. I. sunt variate, cuprinzând infecţii ca tuberculoza, bruceloza, toxoplasmoza, infecţiile stafiloco-cice şi streptococice; boli inflamatorii ca glomerulonefri-tele, artritele reumatoide; insuficienţa hepatică şi acidoza diabetică; tumori şi infiltraţie granulomatoasă a măduvei osoase; intoxicaţii ca eclampsia, arsurile severe şi saturnismul acut. Diagnos-ticul diferenţial cu 'leucemiile acute este susţinut de absenţa proliferării blastice. Dimpotrivă, distingerea faţă de un *sindrom mieloproliferativ, îndeosebi când cauza r. I. nu a fost detectată. în cancerele metastazate r. I. prezintă adesea o componentă eritroblastică supraadăugată. Sin.: sindrom leucemoid. ■R. PENTRU LIMFORETICULOZĂ / reaction pour la lym-phoreticulose / lymphoreticulose reaction. 'Intradermoreacţie pentru diagnosticul 'limforeticulozei benigne de inoculare (boala ghearelor de pisică), constând în inocularea intradermică a unui preparat din puroiul ganglionar. R. este pozitivă dacă papula eritematoasă care apare depăşeşte 5-10 mm în diametru, la 2-4 zile. ■ R. LOCALĂ / reaction locale / local reaction. Sin.: reacţie focală. 1) R. care apare la punctul de injecţie. 2) Manifestări tegumentare care apar la locui de inoculare intradermică a unui alergen. - R. LA LUMINĂ / reaction â la lumiere / light reaction. Fenomen caracteristic 'fotosintezei, procesele fotochimice implicând r. în care energia cuantelor luminoase condiţionează generarea de ATP şi reducerea coenzimelor (NADH şi NADPH). ■ R. MIASTENICĂ / reaction myasthenique / myasthenic reaction. R. care constă în diminuarea progresivă a duratei şi forţei de contracţie musculare sub acţiunea unor stimuli electrici repetitivi, chiar în condiţiile creşterii pragului de excitabilitate. Electromiografic, aspectul este caracteristic 'miasteniei, constând în diminuarea progresivă, mai accentuată decât în mod normal, a amplitudinii potenţialului de acţiune obţinut în urma stimulării repetitive supramaximale a nervului motor. Sin.: reacţie de epuizare, reacţie Jolly, bloc miastenic. R. MIOPATICA / reaction myopathique / myopathic reaction. Tulburare particulară a excitabilităţii electrice a muşchiului în cursul 'miopatiei primitive progresive. Constă dintr-o hipoex-citabilitate galvanică şi faradică a muşchiului atrofiat. R. m. este o tulburare cantitativă fără modificări calitative ale contracţiei. ■ R. MIOTONICĂ / reaction myotonique / myotonic reaction. Alterare a excitabilităţii electrice musculare constând în modificări calitative ale contracţiei musculare, care sunt mai lente atât în producere, cât şi în dispariţie (persistenţa unui galva-notonus după întreruperea curentului), şi în modificări cantitative (creşte îndeosebi excitabilitatea faradică şi mai puţin cea galvanică). - R. DE NEUTRALIZARE / reaction de neutralisation / neu-tralization reaction. Tip de r. serologică care obiectivează efectul protector al serului conţinând anticorpi specifici faţă de o infecţie provocată pe un receptor sensibil (culturi tisulare etc.). Este utilizată în virologie pentru precizarea tipului viral sau pentru detectarea şi titrarea în ser a anticorpilor neutra-lizanţi pentru un virus cunoscut. ■ R. NUCLEARĂ / reaction nucleaire / nuclear reaction. Ansamblu de fenomene care se produc atunci când se modifică structura unui nucleu atomic, în urma ciocnirii sale cu un alt nucleu, cu o particulă (neutron, proton, particulă alfa etc.) sau cu un foton. O r. n. se produce la ciocnirea unei particule incidente a cu un nucleu X şi conduce la formarea unui nucleu X şi a unei particule a', adică: X + a-> X' + a' + Q (negativ în cazul r. endoenergetice şi pozitiv în cazul r. exoener-getice). Ecuaţia anterioară se poate scrie prescurtat: X (a, a‘)X‘. Ex.: 32S(n, p)32P. _ ■ R. DE OBOSEALĂ / reaction de fatigue / fatigue reaction. R. care se manifestă prin creşterea temperaturii organismului după un efort muscular. ■ R. OFTALMICĂ / reaction ophtalmique / ophthalmic reaction. R. locală, conjunctivală, care apare la instilarea în sacul conjunctival a toxinei tuberculinice. Sin.: oftalmoreacţie Calmette. ■ R. PERSISTENTĂ LA LUMINĂ / reaction de persistence â la lumiere / persistent light reaction. Formă rară (5-10%) de fotoalergie, caracterizată prin hipersensibilitate la lumină, persistentă şi după eliminarea substanţei chimice declanşatoare. ■ R. POSTPARTUM / reaction postpartum / postpartum reaction. R. care constă dintr-un ansamblu de simptome psihice sau emoţionale care pot apărea la mamă, după naştere. ■ R. DE PRECIPITARE / reaction de precipitation / precipi-tation reaction. Tip de r. serologică (reacţie de floculare) care permite evidenţierea antigenului solubil sau a serului conţinând anticorpi specifici. V. şi reacţie antigen-anticorp. ■ R. LA PRECIPITINE / reaction â la precipitine / precipitin reaction. Sjn.: reacţie antigen-anticorp (v.). ■ R. PSIHICĂ / reaction psychique / psychic reaction. Sin.: reacţie Much-Holtzmann (v.). 887 REACŢIE PSIHOTIC-DEPRESIVĂ REACŢIE BECHTEREV ■ R. PSIHOTIC-DEPRESIVĂ / reaction psycho-depressive / psycho-depressive reaction. Manifestări psihice severe, predominant depresive, caracterizate uneori prin pierderea contactului cu realitatea, tulburări psihomotorii, sentiment de vinovăţie şi tendinţă la suicid. ■ R. DE RESPINGERE / reaction de rejet / rejection reaction. V. rejet. - R. DE SARCINĂ / reaction de gravidite / pregnancy test. R. pentru stabilirea diagnosticului de graviditate. Există numeroase tipuri: 1) R. biologice: Aschheim-Zondek (pe şoarecele impuber), Friedmann (pe iepure), Reiprich (pe şobolanul impu-ber), Hogben (pe broasca femelă Xenopus laevis), Galii Mainini (pe broasca Bufo vulgaris, mascul); ultima r. este şi cea mai utilizată din această categorie. în principiu, toate r. se bazează pe injectarea, intravenos, subcutan sau în sacul dorsal limfatic (la broască), a unei cantităţi (2-3 ml) din urina femeii presupuse a fi gravidă şi urmărirea modificărilor apărute în timp pe un organ reactiv ales (cel mai frecvent ovarul, dar şi veziculele seminale, iar în cazul r. Galii Mainini, apariţia de spermatozoizi în lichidul cloacal). 2) R. imunologice (Wide şi Gemzell); principiu! acestora se bazează pe proprietăţile anti-genice ale ‘gonadotrofinelor, care determină apariţia anticorpilor la animalul la care sunt inoculate; se utilizează hematii de oaie sau ser anti-gonadotrofină corionică umană (HCG) obţinut de la iepure, prin injectarea HCG extras din urina femeii gravide. ■ R. SERICĂ / reaction serique / serum reaction. R. sero-logică pentru diagnosticul maladiilor infecţioase. Există mai multe tipuri, în funcţie de mecanism: *r. de neutralizare, *r. de precipitare, *r. de aglutinare, *r. de fixare a complementului, ‘r. de imunofluorescenţă etc. Sin.: serodiagnostic (v.). ■ R. SIGMA / reaction sigma / sigma reaction. R. de flocu-lare pentru diagnosticul sifilisului. ■ R. DE STRES / reaction de stress / stress reaction. Complex de reacţii ale organismului la acţiunea intensă şi/sau de lungă durată a unui agent excitant extrinsec sau intrinsec. V. şi stres, sindrom general de adaptare. ■ R. DE SUSŢINERE POZITIVĂ / reaction de soutien positif / positive supporting reaction. Extensia membrului inferior provocată de contactul cutanat uşor la nivelul piciorului şi de stimularea proprioceptivă datorată întinderii muşchilor interosoşi. R. de s. p. este unul din răspunsurile fiziologice cu importanţă în ortostatism şi în mers. ■ R. TIMIDILAT SINTETAZEI / reaction de la thymidylate syn-thase / thymidylate synthase reaction. Singura dintre r. de transfer a radicalilor monocarbonici (din metabolismul ‘folaţilor) din care nu rezultă tetrahidrofolat, ci dihidrofolat. Timidilat sin-tetaza catalizează transformarea deoxiuridilat monofosfatului (dUMP) în deoxitimidilat monofosfat (dTMP). ■ R. TIMOL / reaction au thymol / thymol turbidity test. Sin.: probă timol (v.). ■ R. LA TUBERCULINĂ / reaction â la tuberculine / tuber-culin reaction. R. care apare la administrarea de ‘tuberculină, utilă în diagnosticul tuberculozei. Inocularea intradermică de tuberculină la o persoană sensibilizată determină activarea celulelor T antigen-specifice, care vor secreta ‘citokine (factorii de necroză tumorală TNF-a şi TNF-p). Acestea vor induce prezenţa moleculelor de adeziune (E-selectină, ICAM-1, VCAM-1) la nivelul celulelor endoteliale, molecule implicate în recrutarea leucocitelor la locul inoculării, constituind un infiltrat, iniţial majoritar neutrofilic (la 4 ore), ulterior monocitar (la 12 ore mo-nocitele reprezintă 80-90% din totalul celulelor infiltratului). Leziunea, care prezintă un maxim la 48 de ore, dispare după 5-7 zile. Se deosebesc: cutireacţia la tuberculină brută; intra- dermoreacţia la tuberculină purificată; percutireacţia BCG. Sin.: reacţie (sau tesi)w Pirquet, Mantoux, Trambusti, Volmer. - R. LA TULARINĂ / reaction â la tularine / tularin reaction. Intradermoreacţie utilă în diagnosticul ‘tularemiei. Este pozitivă dacă apare un eritem cu diametrul de 3 până la 7 mm, între 3 şi 5 zile. ■ R. DE VACCINARE / reaction de vaccination / vaccination reaction. Simptomatologie locală şi sistemică care poate apărea după ‘vaccinare. ■ R. VDRL / reaction VDRL / VDRL reaction. [Acronim, engC. pentru VenereaC Disease Research Laboratory = test de Coborâtor pentru determinarea bodi venerice.] Microreacţie de flocu-lare pe lamă, nespecifică, utilă în diagnosticul sifilisului. O variantă ameliorată a acesteia este r. VDRL-carbon (antigenul este stabilizat, conservarea şi sensibilitatea r. sunt mai bune, aceasta devenind reproductibilă, mai uşor de citit şi mai rapidă). ■ R. VESTIBULAR-PUPILARĂ / reaction vestibulaire-pupillaire / vestibular-pupillary reaction. Dilataţia pupilei la stimuli aplicaţi la nivelul conductului auditiv extern. ■ R. VESTIBULARĂ CALORICĂ / reaction vestibulaire calo-rique / Bârâny’s caloric test. Sin.: nistagmus caloric (v. nistagmus, def. 1). ■ R. Z / reaction Z / zed reaction. Simptomatologie ce apare la copiii denutriţi în momentul realimentării normale şi constă într-o uşoară creştere ponderală, ridicare a temperaturii şi modificare a tranzitului intestinal. Reacţii cu nume proprii ■ R. ARIAS-STELLA. [Javier Arias-Stella, anatomopatoCog peru-vian, n. 1920, Lima] Modificări ale celulelor epiteliului endome-trial constând în celule cu nucleu hipertrofiat, hipercrom şi cu formă alterată, cu pierderea polarităţii celulare şi, uneori, vac-uolizare citoplasmatică. Aceste modificări sunt obişnuit asociate prezenţei ţesutului corionic intra- sau extrauterin (sarcină extrauterină). ■ R. ARTHUS. [NicGÎas Mauricc Arihus, fizioCog francez, profesor (succesiv) Ca Jreiburg (germania), CMarsUia şi Lausanne, 1862-1945.] Dezvoltarea unei leziuni inflamatorii, clasic ulcera-tivă, marcată de edem, hemoragie şi necroză, care apare într-un interval de câteva ore după injecţia intradermică a unui antigen faţă de care organismul a produs deja anticorpi (la inoculări anterioare). Este un caz particular de alergie umorală, legat de prezenţa anticorpilor precipitanţi (IgG şi IgM) care formează, în vecinătatea peretelui capilar, complexe imune cu antigenele introduse local, în spaţiul extracelular. Aceste complexe fixează complementul, antrenând generarea "anafilato-xinelor, ‘agregarea plachetelor, degranularea mastocitelor, eliberarea mediatorilor plachetari, alterări vasculare: vasodilataţie, degenerescenţă parietală, tromboză plachetară şi diapedeză leucocitară. Ex. de maladii prin astfel de mecanisme: boala serului, o serie glomerulonefrite, plămânul fermierului etc. Sin.: fenomen Arthus. V. şi hipersensibilitate. ■ R. ASCHHEIM-ZONDEK. [Selmar Aschheim, ginecoCog german, profesor Ca CBerdn, 1878-1965; Bernhard Zondek, ginecoCog is-raetian originar din Şermania, 1891-1966.] Sin.: test Aschheim-Zondek (v.). V. şi reacţie de sarcină. ■ R. BAREGGI. R. de precipitare fără refracţie a cheagului în cazul serului provenit de la un pacient cu febră tifoidă; dimpotrivă, în cazul tuberculozei se produce refracţia cheagului. ■ R. BECHTEREV. [Vladimir Mihailovici Bechterev, neuroCog rus, profesor Ca CKgzan, apoi Ca St. tPetersburg, 1857-1927.] R. care apare în caz de tetanie: curentul electric minim necesar în mod normal pentru a produce o contracţie musculară poate determina contracţii tetanice. 888 reacţie bbence-jones REACŢIE JOLLY ■ R BENCE-JONES. [Henrv Bence-Jones, medic englez, 1813-1873.] R. de precipitare a unor proteine la încălzire^ reversibilă la fierbere, urmată de o nouă precipitare la răcire. Această r., pentru urină, caracterizează o varietate de *proteine Bence-Jonce întâlnite în *boala Kahler, uneori în leucemii, osteoma-lacie şi în diferite tipuri de metastaze. ■ R. BITTORF. [Alexander Bittoif, medic german, 1876-1949.] R. care apare în *colica nefretică: durerea produsă prin compresiunea testiculară sau ovariană iradiază spre rinichi. ■ R. BLOCH. [Marcel Bloch, medic francez, 1885-1925.] Sin.: dopa-reacţie (v.). ■ R. BORDET-GENGOU. \Jules Jean Baptiste Vincent Bordet, Bacteriolog fi imunoCog Belgian, profesor Ca ‘Bruxelles, ISTOVI; Octave Gengou, Bacteriolog Belgian, Bruxelles, 1875- 1959. ] Tip de *r. de fixare a complementului (un antigen cunoscut permite identificarea prezentei anticorpului corespondent, în serul de cercetat). ■ R. BORDET-WASSERMANN. [Jules Jean Baptiste Vincent Bordet, Bacteriolog fi imunolog Belgian, profesor la Bruxelles, 1870-1961; August von Wassermann, medic, Bacteriolog fi imunolog german, profesor la Berlin, 1866-1925.] Sin.: reacţie Wassermann (v.). ■ R. BRUCK. R. pozitivă în sifilis: precipitatul care se formează prin adăugarea de acid nitric (diluat şi în exces) peste un eşantion de ser de la un pacient cu sifilis este mai puţin solubil decât în cazul serului normal. ■ R. BURNET. [Sir Frank MacFerlane Bumet, virolog fi serolog australian, (MelBoume, n. 1899-1985; premiul OfoBel pentru fiziologie/mediciruX în 1960.] Intradermoreacţie la *melitină, utilă în diagnosticul *brucelozei. Este considerată pozitivă dacă papu-la eritematoasă depăşeşte diametrul de 4 mm, la 24-48 ore. ■ R. CASONI. [Tomaso Casoni, medic italian, 1880-1933.] Intradermoreacţie care utilizează lichid din chist hidatic. R. este pozitivă la pacienţii cu *echinococoză, dar şi la purtătorii de helminţi şi în special de Taenia. ■ R. CHOPRA. [Sir Ram Nath Chopra, medic fi farmacolog indian, Calcutta, n. 1882.] Diluarea unui eşantion de ser cu 10 volume de ser fiziologic şi cu un volum egal de soluţie de antimoniu determină apariţia unui precipitat în cazul unor maladii (*kala azar) sau a unei splenomegalii de diferite etiologii. ■ R. COOMBS. [Robin Royston Amos Coombs, imunolog englez, CamBridge, n. 1921.] Sin.: test Coombs (v.). ■ R. DALE. [Sir Henry Hallett Dale, fiziolog fi farmacolog englez, 1875-1968; premiul OfoBel pentru medicina/fiziologie ui 1936.] R. de sensibilizare anafilactică in vitro, pe ţesut muscular uterin de porc. Sin.: reacţie Schultz-Dale. ■ R. DEBRE-PARAF. [Anselme Robert Debre, pediatru francez, profesor la (Paris, 1882-1978; Jean Paraf, meaic francez, 1888- 1960. ] V. reacţie antigenică Debre-Paraf. ■ R. DEEHAN. R. cutanată pentru diagnosticul febrei tifoide. ■ R. DICK. [George Frederick Dick, 1881-1967 fi Gladys Rowena Henry Dick (soţia sa), 1881-1963, Bacteriologi americani, Chicago.] Intradermoreacţie la toxina streptococică diluată, utilă în diagnosticul *scarlatinei. ■ R. ERB. [Wiîhelm Heinrich Erb, neurolog german, tHeidelBerg, 1840-1921.] R. care apare în unele afecţiuni neurologice şi musculare, constând în inversarea ‘formulei Pfluger: PF > NF (în care NF corespunde primei secuse musculare, ce apare în cazul excitării galvanice la închiderea circuitului la polul negativ, iar PF corespunde secusei care apare la închiderea circuitului la polul pozitiv, în cazul creşterii intensităţii de stimulare). ■ R. FAHRAEUS. [Robert (Robin) Sanno Fahraeus, patolog suedez, 1888-1968.] Sin.: viteză de sedimentare a hematiilor (v.). "R. FELIX. [Arthur Felix, Bacteriolog de origine cehă, staBUit la Londra, 1887-1956.] R. serologică pentru diagnosticul febrei tifoide (permite titrarea anticorpilor serici aglutinanţi O). Este pozitivă la peste 1/100 pacienţi nevaccinaţi sau peste 1/200 pacienţi vaccinaţi. ■ R. FERNANDEZ. R. analogă *r. la tuberculină, apărând la 3-4 zile după injecţia intradermică de lepromină (suspensie de *Mycobacterium leprae cu bacili omorâţi prin încălzire). Sin.: test cu lepromină. ■ R. FEULGEN / reaction de Feulgen / Feulgen reaction. [Robert Feulgen, cercetător german în domeniul chimiei fiziologice, 1884-1955.] Tehnică de colorare specifică a ADN în his-tochimie. După hidroliza cromatinei nucleare cu acid clorhidric, grupele aldehidice libere sunt colorate în purpuriu cu ‘reactiv Schiff. Intensitatea colorării este proporţională cu cantitatea de ADN, ceea ce permite măsurări cantitative prin *fotometrie. ■ R. FORNET. R. serică pentru diagnosticul sifilisului. ■ R. FRIEDMANN. [Maurice Harold Friedmann, fiziolog din tPhiladelphia, n. 1903.] V. reacţie de sarcină. ■ R. GALLI MAININI. [Carlos Galii Mainini, medic argentinian contemporan, Buenos Hires.] V. reacţie de sarcină. ■ R. GANGI. R. de diagnostic diferenţial între transsudat şi exsu-dat, utilizând acid clorhidric. ■ R. GIROUD. [Paul Mărie Joseph Giroud, microBiolog la Institutul (Pasteur din (Paris, n. 1898.] R. serologică de micro-aglutinare, foarte sensibilă pentru diagnosticul infecţiilor cu *ri-ckettsii. ■ R. GOETSCH TEGUMENTARĂ / reaction dermique Goetsch / Goetsch skin reaction. R. locală la injectarea hipodermică de ‘adrenalină, utilă în diagnosticul ‘hipertiroidiei. ■ R. GROS. [Walter Gros, anatomopatolog german, profesor (succesiv) la OdeidelBerg, Qreifszvald fi (Miinster, n. 1879.] R. de floculare care permite evaluarea dezechilibrului albumine/glo-buline şi îndeosebi diminuarea ‘albuminelor. Se bazează pe proprietăţile floculante ale clorurii mercurice, care nu produce flocularea serului decât la valori peste 1,8 ml. Valori normale: peste 1,80 ml; valori patologice: sub 1,60 ml. V. şi teste de floculare. ■ R. HANGER. [Franklin McCue Hanger Jr., medic american, 9\(e%v yorht 1894-1971.] R. de evaluare a creşterii gamaglo-bulinelor, prin aprecierea floculării care apare la adăugarea unei emulsii de cefalină-colesterol (1 ml) peste 0,2 ml ser. V. şi teste de floculare. ■R. HENLE. [Friedrich Gustav Jakob Henle, anatomist german, profesor la Ziirich, ULeidelBerg fi Qottingen, 1809-1885.] R. de culoare pentru celulele medulare suprarenale, care prezintă o coloraţie brun închis la tratarea cu săruri de crom. ■ R. HIRST. [George Keble Hirst, medic american, (h[ezv ybrfa n. 1909.] R. serologică de inhibare a hemaglutinării, utilă în diagnosticul gripei; permite evaluarea anticorpilor prin capacitatea lor de inhibare specifică a aglutinării hematiilor de pui de către virusul gripal (cel mai recent izolat, eventual al epidemiei în curs). ■ R. HOGBEN. [Lancelot Hogben, fiziolog fi zoolog englez, n. 1895.] V. reacţie de sarcină. ■ R. JARISCH-HERXHEIMER. [Adolf Jarisch, dermatolog austriac, profesor la InnsBriichi apoi la Qraz, 1850-1902; Karî Herxheimer, dermatolog german, profesor la Jranffurt pe (Main, 1861-1944.] Acţiunea paradoxală a mercurului în sifilis: tratamentul provoacă iniţial o exagerare a manifestărilor bolii. O r. asemănătoare survine uneori la începutul tratamentului specific al unei boli infecţioase sau parazitare, probabil din cauza lizei agentului patogen şi a fenomenelor toxice şi imuno-logice care însoţesc acest proces. ■ R. JOLLY. [Friedrich Jolly, neurolog german de origine franceză, profesor la StrasBourg, apoi la Berlin, 1844-1904.] Sin.: reacţie miastenică (v.). 889 REACŢIE KLINE REACŢIE SIMOLA ■ R. KLINE. [Benjamin Schoenbrun Kîine, patolog american, Clcveland, n. 1886.} R. de aglutinare-fioculare pentru diagnosticul sifilisului. ■ R. KUNKEL. [Henry George Kunkel, Biochimist american, n. 1916-1983.] R. de evaluare a creşterii procentului de gama-globuline, prin adăugarea a 6 ml de sulfat de zinc peste 0,1 ml de ser. Gradul de opacifiere se determină fotometric. V. şi teste de floculare. ■ R. LEWIS. [Sir. Thomas Lewis, cardiolog englez, 1881-1945.] R. generalizată care apare la ‘histamină, manifestându-se prin ‘urticarie generalizată. ■ R. LIEBERMANN-BURCHARDT. [Cari Theodor Liebermann, Biochimist german, 1842-1914; H. Burchardt, chimist german, sec. XIX] Coloraţie verde care apare când se adaugă acid sulfuric concentrat peste o soluţie de colesterol în cloroform. ■ R. LOHMANN. R. reversibilă care apare în muşchi, cu formarea de creatin fosfat, în prezenţa creatin kinazei. ■ R. MACLAGAN. [Noel Francis MacLagan, patolog englez, n. 1904.] Sin.: probă timol (v.). ■ R. MANTOUX. [Charles Mantoux, medic francez, (Paris/Le Cannet, 1877-1947.] Sin.: reacţie la tuberculină (v.). ■ R. MARCHI. [Vittorio Marchi, medic italian, 1851-1908.] Constă în lipsa de decolorare a tecii mielinice la tratarea cu acid osmic. ■ R. MARTIN-PETIT. R. serologică pentru diagnosticul ‘lepto-spirozelor, punând în evidenţă anticorpii aglutinanţi şi litici specifici acestui tip. în reacţiile intens pozitive, nivelul anticorpilor poate atinge 1/1000 până la 1/100 000 (în leptospirozele icterohemoragice). ■ R. MAZZOTTI. [Luigi Mazzotti, medic mexican specializat în boli tropicale, mijlocul sec. XX.] Sin.: test la notezină (v.). ■ R. MITSUDA. [Kensuke Mitsuda, medic japonez, n. 1876.] Intradermoreacţie pentru evaluarea imunităţii celulare, care constă în apariţia unor leziuni papulo-nodulare la locul de injecţie, după 3-4 săptămâni, în cazul inoculării intradermice de lep-romină (suspensie de *Mycobacterium leprae cu bacili omorâţi prin încălzire). Pozitivă în cazul infecţiei cu Mycobacterium iep-rae, este de fapt o r. prognostică şi nu diagnostică. ■ R. MOLONEY. [Paul Joseph Moloney, bacteriolog canadian, (Toronto, Ottazva, 1870-1939.] R. locală la injectarea intrader-mică de toxină difterică diluată. ■ R. MONTENEGRO. Sin.: test cutanat cu leishmanină (v.). ■ R. MORO. [Ernst Moro, pediatru austriac, profesor la (tfeidel-Berg, 1874-1951.] R. eruptivă papulo-eritematoasă ce apare la aplicarea cutanată a unui unguent conţinând 5 ml tuberculină şi 5 g de lanolină anhidră. ■ R. MUCH-HOLTZMANN. [Hans Christian B. Much, Bacteri-olog german, profesor la (HamBurg, 1880-1932; Holtzmann.] R. de inhibare a acţiunii hemolitice a veninului de cobră, considerată mult timp ca apărând în ‘schizofrenie şi în ‘tulburările afective bipolare, dar neconfirmată de cercetări ulterioare. Sin.: psihoreacţie, reacţie psihică. ■ R. NADI. Apariţia unei coloraţii albastre după injectarea experimentală, la animal, de alfanaftol şi de dimetilparafenilendiamină. ■ R. NAGLER. [F. P. O. Nagler, Bacteriolog australian, sec. XX] R. caracterizată prin apariţia unei turbidităţi a serului sanguin după adăugarea de toxină de *Ciostridium perfringens, în cazul în care acest microorganism este prezent în ser. Opalescenţa este determinată de acţiunea lecitinazei toxinice. ■ R. NONNE-APELT. [Max Nonne, neurolog german, profesor la HLamBurg, 1861-1959; Friedrich Apelt, neurolog german, 1877-1911.] R. utilă în diagnosticul unor afecţiuni nervoase cu modificări ale lichidului cefalorahidian (LCR). Peste un eşantion de LCR (2 ml) este adăugat un volum egal de soluţie neutră saturată de sulfat de amoniu; după un interval de timp de 3 min se compară eprubeta cu o alta, în care există doar LCR. R. este considerată pozitivă faza 1 dacă în prima eprubetă se observă o turbiditate a soluţiei, ceea ce poate fi în relaţie cu un exces de globuline în LCR. Tratarea unui eşantion de LCR normal cu acid acetic, în prezenţa căldurii, determină modificarea turbidităţii soluţiei şi este considerată pozitivă faza 2. ■R. PAUL-BUNNELL-HĂNGĂNUŢIU. [John Bodman Paul, medic american, (h[ezu OLaven, n. 1893; Walls Willard Bunnell, medic american, Ţarmington, n. 1902; Marius Hăngdnuţiu, imu-nolog român, Cluj, sec. XX] Sin.: test Paul-Bunnell-Hăngănuţiu (v.). ■ R. PIRQUET. [Clemens Peter von Cesenatico Pirquet, pediatru şi imunolog austriac, profesor (succesiv) la (Baltimore (Johns (Hopijns), (Breslau (în prezent ‘Wroclaiv, (Polonia) şi igiena, 1874-1929.] Sin.: reacţie la tuberculină (v.). ■ R. PORTER-SILBER. [Curt C. Porter, Biochimist american, n. 1914; R. H. Silber, Biochimist american, n. 1915.] R. de evidenţiere şi dozare a eliminării urinare de *17-hidroxicorticoste-roizi, indice sensibil al funcţiei corticosuprarenalei; constă în r. lanţurilor laterale ale dihidroxiacetonei cu fenilhidrazina, care determină apariţia unei coloraţii galbene în prezenţa steroizilor; valorile normal dozate prin această metodă sunt de 4-8 mg la bărbat şi de 2-5 mg la femeie (8-22 mmol / 24 ore cortizol). ■ R. REIPRICH. V. reacţie de sarcină. ■ R. RIVALTA. [Fabio Bivalta, patolog italian, (Bologna, n. 1863.] R. pentru diagnosticul diferenţial al exsudatelor inflamatorii, bazată pe precipitarea ‘fibrinei, care se găseşte în exsu-date din abundenţă, spre deosebire de lichidele neinflamatorii (transsudate), care nu o conţin. R. se obţine cu o soluţie slabă de acid acetic în apă distilată, din care se adaugă câteva picături în probă. Lichidul devine tulbure în cazul în care este un exsudat. ■ R. ROGER. [Henri Louis Boger, medic francez, 1809-1891.] R. de evidenţiere a albuminei în spută, pozitivă în tuberculoză. ■ R. ROSENBACH. [Ottomar Bosenbach, medic german, 1851-1907.] R. de culoare: la amestecarea unui eşantion de urină încălzită la temperatura de fierbere cu acid nitric concentrat apare o coloraţie roşie în cazul existenţei unor procese de putrefacţie intestinală. ■ R. RUBINO. R. pozitivă în lepră, constând în aglutinarea şi sedimentarea hematiilor de oaie în cazul adăugării de ser inactivat de la pacienţi diagnosticaţi cu lepră. ■ R. RUSSO. [Mario Russo, medic italian, sec. XIX.] R. de culoare utilă în diagnosticul febrei tifoide, constând în colorarea în verde, cu diferite grade de intensitate în funcţie de stadiul bolii, la adăugarea câtorva picături de albastru de metilen peste 15 ml din urina pacientului. ■ R. SABIN-FELDMAN. [Albert Bruce Sabin, virolog american, 9/ezv ‘y'orkt n. 1906 în Jţusia; Henry Alfred Feldman, epi-demiolog american, n. 1914.] Sin.: test de liză pentru toxo-plasmoză (v.). ■ R. SCHICK. [Bela Schick, pediatru originar din Ungaria, practician la (Paris, stabilit apoi la 9/ezv ybrlQ 1877-1967.] Sin.: test Schick (v.). ■ R. SCHONBEIN. [Christian Friedrich Schonbein, chimist german, 1799-1868.] R. de eliberare a iodului prin adăugarea de iodură de potasiu şi sulfat de fier la apă oxigenată. ■ R. SCHULTZ-CHARLTON. [Werner Schultz, medic german, profesor de medicină internă la (Berlin, 1878-1947; Willy Charlton, medic german, (Berlin, n. 1889.] Intradermoreacţie diagnostică pentru scarlatină. ■ R. SCHULTZ-DALE. [William Henry Schultz, fiziolog englez, Londra, 1873-1947; Sir Henry Hallett Dale, fiziolog şi far-macolog englez, 1875-1968; premiul O/oBel pentru medicină/ fiziologie în 1936.] Sin.: reacţie Dale (v.). ■ R. SIMOLA. V. test Lugol. 890 REACŢIE smith RECEPTOR ■ R. SMITH. [Theobald Smith, Bacteriolog şi patolog american. (yorkL 1859-1934.] R. anafilactică la reinjectarea unei doze de ser cu antigeni la animalul deja sensibilizat după o inoculare iniţială din acelaşi ser. - R. TAKATA-ARA. [Maki Takata, medic japonez, n. 1892; Kiyoshi Ara, patolog japonez contemporan.] R. de floculare care permite evaluarea îndeosebi a scăderii ‘serumalbuminelor. Constă în adăugarea peste un set de eşantioane din serul pacientului, într-o serie de eprubete, a unor diluţii crescătoare de reactiv Takata-Ara. R. este pozitivă dacă flocularea apare în cele puţin trei eprubete cu diluţii peste 1/20. V. şi teste de floculare. ■ R. TRAMBUSTI. [Amaldo Trambusti, anatomopatolog italian, profesor (succesiv) la (Ferrara, (Palermo şi Qeneva, n. 1863.] Sin.: reacţie la tuberculină (v.). ■ R. VAN DEN BERGH. [A. A. Hymans Van den Bergh, medic olandez, 1869-1943.] Procedeu de dozare a ‘pigmenţilor biliari în serul sanguin, bazat pe o r. de culoare. V. diazoreacţie. ■ R. VERNE. R. la rezorcină, utilă pentru evaluarea evolutivităţii tuberculozei. Un indice peste 30 este patologic. ■ R. VOLLMER. [Hermann Vollmer, pediatru american, 9{ezv yorh 1896-1959.] Sin.: reacţie la tuberculină (v.). ■ R. WASSERMANN. [August von Wassermann, medic, bacte-riolog şi imunolog german, profesor la (Berlin, 1866-1925.] R. de fixare a complementului pentru diagnosticul sifilisului, efectuată pe serul sanguin sau în lichidul cefalorahidian. Studiază pe un sistem hemolitic dat (hematii de oaie + ser de iepure antihematii de oaie) capacitatea de fixare a ‘complementului de către complexul antigen sifilitic - ser suspect. Dacă complementul este fixat, nu apare hemoliză şi r. este pozitivă. Sin.: reacţie Bordet-Wassermann. ■ R. WEICHBRODT. [Raphael Weichbrodt, neurolog şi psihiatru german, Jrankfurt pe (Jdain, (Berlin, n. 1886.] R. efectuată în lichidul cefalorahidian, utilă în diagnosticul sifilisului. ■ R. WEIL-FELIX. [Edmund Weil, medic igienist şi bacteriolog din (Boemia, profesor la (Braga, 1879-1922; Arthur Felix, bac-teriolog de origine ceha, stabilit la Londra, 1887-1956.] R. sero-logică de aglutinare, diagnostică pentru infecţiile cu rickettsii, bazată pe aglutinarea bacteriei Proteus OX 19 sau OX 2 de către serul pacienţilor cu tifos exantematic sau murin. ■ R. WELTMANN. [Oskar Weltmann, medic austriac, profesor de medicină internă la Viena, 1885-1934.] R. de evaluare a globulinelor plasmatice prin adăugarea de soluţii de clorură de calciu cu diluţii crescătoare la o serie de eprubete cu eşantioane din serul pacientului. în mod normal, coagularea apare la diluţii de 0,05-0,1%, formând o bandă de coagulare în seria de eprubete; banda apare lărgită (prin creşterea gamaglobu-linelor) în ciroză, hepatită, unele mieloame şi îngustată (prin creşterea alfa- şi betagobulinelor) în inflamaţiile acute. ■ R. WIDAL. [Fernand Georges Isidore Widal, medic francez n. la (Alger, profesor de patologie internă şi de clinică medicală la (Paris, 1862-1929.] R. de seroaglutinare pentru diagnosticul febrei tifoide şi paratifoide. Permite doar titrarea anticorpilor aglutinanţi H. Este pozitivă la peste 1/200 (pacienţi nevaccinaţi) sau 1/400 (pacienţi vaccinaţi). ■ R. ZIMMERMANN. [Wilhelm Zimmermann, medic german, n. 1910.] V. 17-cetosteroizi. REACŢII CUPLATE / reactions couplees / coupled reactions. 1) Ansamblu de două r., una exergonică şi alta endergonică. Prima, prin energia eliberată, permite realizarea celei de-a doua, care va consuma această energie. 2) R. în cadrul cărora se unesc două grupări chimice, de ex. două părţi iodotirozil în timpul sintezei hormonilor tiroidieni. READAPTARE, s. f. / readaptation, rehabilitation, s. f. / reha-bilitation. [Lat. re = iarăşi; adaptare = a potrivi] Ansamblu de măsuri care, pe lângă reeducarea funcţională a persoanelor handicapate, vizează dezvoltarea posibilităţilor psihice, fizice şi profesionale ale acestora şi integrarea lor în viaţa publică şi privată. ^Sin.: reabilitare. REAGINĂ, s. f. / reagine, s. f. / reagin. [Lat. re = iarăşi; agere = a acţiona; -ină.] Anticorp seric, aparţinând clasei ‘imunoglobulinelor E, care apare la subiecţi sensibilizaţi printr-un prim contact cu un antigen. R. se fixează pe anumite celule, îndeosebi pe mastocite şi pe polinuclearele bazofile. Dacă la nivelul acestor celule r. se întâlnesc ulterior cu acelaşi antigen, se va produce degranularea celulelor şi eliberarea de mediatori chimici (‘histamină, ‘serotonină, ‘kinine, *heparină) şi, implicit, apariţia unor manifestări de ‘hipersensibilitate imediată. Sin.: anticorp reaginic. REANIMARE, s. f. / reanimation, s. f. / intensive care. [Lat. re = iarăşi; animatio, -onis, de la animare = a da viaţă şi anima = suflet.] Termen introdus în 1953 de J. Hamburger, care reuneşte ansamblul mijloacelor ce permit restabilirea funcţiilor vitale compromise printr-o situaţie acută medicală, chirurgicală sau traumatică cu risc vital pe termen scurt sau lung. REARANJARE GENETICĂ / rearrangement genetique / gene rearrangement. [Lat. re = iarăşi; fr. arranger = a aranja, a ordona, din germ. Ring = cerc, inel; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de la genos = neam, urmaş, generaţie.] Ansamblu reunind mai multe fragmente de ADN care iniţial nu se aflau în continuitate. Anumite r. g. conduc la formarea de gene funcţionale, de ex. genele anticorpilor. Altele, dimpotrivă, se traduc prin inactivarea unor gene. REBOUND, s. n. / rebond, s. m. / rebound. [Lngl. rebound = recul, ricoşare.] Anglicism care desemnează fenomenul de reapariţie a semnelor unei boli când este oprit brusc tratamentul acesteia. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu ‘recrudescenţă. REBREATHING / rebreathing / rebreathing. [Lngl. rebreath-ing = reinspiraţie.] Anglicism utilizat pentru a desemna inspiraţia unei fracţiuni sau a totalităţii gazului expirat. Dacă pacientul respiră în circuit închis r. este total, în circuit semi-închis este redus la minimum, fiind practic absent în circuit deschis. RECALCIFICARE, s. f. / recalcification, s. f. / recalcification. [Lat. re = iarăşi; calx, calcis = var; ficare, derivat de la facere = a face.] Refacerea concentraţiei sărurilor de calciu în ţesuturile în care acestea se află sub concentraţia fiziologică. RECĂDERE, s. f. / rechute, s. f. / relapse. [Lat. re = iarăşi; cădere = a cădea,] Revenirea semnelor clinice ale unei boli care evolua aparent către vindecare. R. se produce în absenţa unei noi infecţii, după ce pacientul este din nou normal din punct de vedere clinic. V. şi recurenţă, recrudescenţă, recidivă. RECEPTIVITATE, s. f. / receptivite, s. f. / receptiveness, re-ceptivity, susceptibility. [Lat. receptus, de la recipere = a primi] 1) Proprietatea unui organism sau a unei structuri anatomice de a percepe un stimul şi de a avea o reacţie de răspuns la aceasta. 2) Termenul mai este utilizat cu referire la sensibilitatea la îmbolnăvire a organismului, contrar ‘imunităţii. RECEPTOR, s. m. / recepteur, s. m. / receptor. [Lat. receptus, de la recipere = a primi] 1) în sensul cel mai general: celule, grup de celule, parte dintr-un organ sau un organ care prezintă sensibilitate la modificările din mediu sau la variaţiile anumitor constante fiziologice. Calitatea de r. este determinată de existenţa unor terminaţii nervoase senzoriale la nivelul structurilor enumerate anterior. Toate terminaţiile nervoase senzitive acţionează ca r. generatori de impulsuri în sistemul nervos, impulsuri în urma cărora urmează o reacţie corectoare. Ex.: ‘baroreceptori, ‘chemoreceptori, ‘exteroreceptori, ‘interorecep-tori, ‘proprioceptori, ‘mecanoreceptori. 2) La nivelul celulei: proteină sau glicoproteină capabilă să se combine specific şi 891 RECEPTOR a-ADRENERGIC RECEPTOR INSULINIC reversibil cu un hormon, neurotransmiţător, medicament sau o altă moleculă purtătoare a unui mesaj specific capabil să iniţieze modificări ale funcţiilor celulare. R. sunt implicaţi direct şi specific în semnalizarea celulară şi îndeplinesc două funcţii care îi fac indispensabili atât vieţii celulei căreia îi aparţin, cât şi organismului întreg. Prima funcţie constă în recunoaşterea din mulţimea substanţelor a ‘ligandului specific şi în realizarea unei interacţiuni reversibile cu acesta (reacţie primară). Ca o consecinţă a reacţiei primare de recunoaştere, r. sunt implicaţi în a doua funcţie: declanşează o reacţie secundară care, printr-o suită de etape ulterioare, determină răspunsul celular specific mesajului încorporat în molecula ligand. După localizare se disting două mari clase de r.: a) *R. de membrană sau de suprafaţă, care cuprind majoritatea r. Această dispunere, la nivelul membranei celulare, este deosebit de favorabilă, deoarece majoritatea moleculelor purtătoare de informaţie sunt substanţe hidrosolubile ce nu pot traversa bariera hidrofobă constituită de fosfolipidele membranare. Un alt avantaj al acestei localizări îl reprezintă menţinerea ordinii intracelulare, care nu ar fi posibilă dacă în celulă ar pătrunde numeroasele tipuri de molecule mesager, b) A doua clasă de r. este localizată intracelular (V. intracelulari), fie în citosol (V. citosolici, rari şi ipotetici), fie la nivelul nucleului celular (*r. nucleari). Principala caracteristică structurală a unui r. constă în ‘situsul specific, la nivelul căruia se leagă stereospecific un anumit ligand, care poate fi de origine endogenă (ex.: hormon, factor de creştere, neurotransmiţător etc.) sau exogenă (ex.: antigen, medicament, virus etc.). Legarea ligandului la r. este reversibilă, saturabilă (depinzând de numărul de situsuri disponibile) şi variabilă în funcţie de ‘afinitatea r. Ligandul natural al unui r. se numeşte ‘agonist, iar substanţa care împiedică accesul agonistului la r. prin ocuparea situsului specific se numeşte ‘antagonist competitiv sau agent blocant. Descoperirea antagoniştilor are aplicaţii importante în farmacoterapie (ex.: *betablocante). Numărul total de r., şi deci capacitatea receptoare a unei celule sau a unui ţesut, se supune unor mecanisme de reglare moleculară, în condiţii de echilibru, numărul de r. este determinat de raportul dintre rata de sinteză a r. şi rata de consum. Modificările capacităţii receptoare sunt utile în explicarea patologiei în relaţie directă sau indirectă cu r. R. oferă celulei atât capacitatea de a recunoaşte ceea ce poate fi fixat de membrană, cât şi posibilitatea de a semnala structurilor subcelulare interacţiunea care a survenit la nivelul suprafeţei celulare. Tipurile şi densitatea r. de pe o celulă variază cu structura şi funcţia celulei respective, acelaşi tip de r. putând fi prezent pe celule aparţinând uneia sau mai multor populaţii celulare distincte. V. şi receptori de membrană, receptori nucleari. RECEPTOR a-ADRENERGIC / recepteur a-adrenergique / a-adrenergic receptor. R. (glicoproteină) specific pentru nora-drenalină şi adrenalină, abundent în muşchii netezi şi în sistemul nervos central şi implicat îndeosebi în efecte motorii: va-soconstricţie, contracţie a uterului. Se disting două tipuri: 1) R. a7, cu trei subtipuri: aM (exercită efectele prin accelerarea captării Ca2+ şi este distribuit îndeosebi în muşchii netezi vasculari), a1B (acţionează prin hidroliza ‘fosfatidilinozitolului şi generarea de IP3, fiind prezent în ficat, splină şi tiroidă) şi a1c, a cărui genă este situată pe un cromozom diferit. 2) R. a2 se deosebesc de r. a7 prin acţiunea asupra canalelor de K+ şi prin dependenţa de ‘adenilatciclază. Şi în acest caz se disting mai multe subtipuri: a2A, a2b, a2C, a2D, identificate pe baza distribuţiei în ţesuturi şi a unor agonişti farmacologici. Var.: receptor alfa-adrenergic. RECEPTOR p-ADRENERGIC / recepteur p-adrenergique / p-adrenergic receptor. *R. adrenergic cu Mr de 64 kDa, cu şase domenii transmembranare, asemănătoare cu cele ale ‘receptorului muscarinic şi ‘rodopsinei. R. p, cu excepţia stimulării nete a miocardului, sunt îndeosebi inhibitori, producând: vasodilataţie periferică, relaxare uterină, diminuare a tonusului muşchilor traheo-bronşici. Totodaiă, r. p exercită un important rol metabolic (stimulant) asupra lipolizei şi a glicogenolizei musculare. R. p se împart în trei categorii: p-| - cu efecte de stimulare cardiacă şi lipoliză; p2 - determină relaxare bronşică, vasodilataţie periferică şi glicogenoliză musculară; p3 - recent identificaţi. ‘Mesagerul secund implicat în transmiterea informaţiei specifice poate fi AMP ciclic. Au fost identificate o serie de subtipuri şi s-au obţinut, de asemenea, r. mutanţi, dar studiile se află încă în etapa analitică. Var.: receptor beta-adrenergic. RECEPTOR ALFA-ADRENERGIC. Var. pentru receptor a-adre-nergic (v.). RECEPTOR ANTIGENIC / recepteur antigenique / antigenic receptor. Proteină de suprafaţă a limfocitelor B (‘receptor B) şi a limfocitelor T (‘receptor T), care se leagă specific la un ‘determinant antigenic sau la un tip de ‘seif modificat. Fiecare limfocit B sau T nu posedă decât o singură categorie de receptor antigenic şi, datorită acestui fapt, nu poate fi activat decât printr-un anumit determinant antigenic sau printr-un anumit seif modificat. RECEPTOR B / recepteur B / B receptor. R. antigenic constituit fie dintr-o moleculă de IgM, fie dintr-una de IgD. Aceşti r., situaţi pe membrana ‘limfocitelor B, sunt denumiţi şi BCR (abrev. din engl. B Cell Receptor). RECEPTOR BETA-ADRENERGIC. Var. pentru receptor p-adre-nergic (v.). RECEPTOR DOPAMINERGIC / recepteur dopaminergique / dopamine receptor. Structură moleculară prezentă la nivelul anumitor celule efectoare capabile să lege specific ‘dopamina. Se disting trei tipuri de r. d.: D1t D2, D3, dispuşi îndeosebi la nivelul encefalului, vaselor renale şi intestinale. V. dopamină. RECEPTOR PENTRU ERITROPOIETINĂ / recepteur de l’ery-thropoîetine / erythropoietln receptor. V. eritropoietină. RECEPTOR PENTRU ESTROGENI / recepteur aux estrogenes / estrogen receptors. Tip de ‘receptor nuclear constând din proteine care leagă specific ‘estrogeni. Se află aproape la toate tipurile celulare, dar îndeosebi în ţesuturile sensibile la estrogeni de la nivelul uterului şi sânului. în cancerul de sân receptorii pot fi dozaţi pe probe de ţesut mamar recoltate din tumoră, în cancerul mamar, pentru orientarea chimioterapiei endocrine. V. tamoxifen. RECEPTOR Fc / recepteur Fc / Fc receptor. R. specific al suprafeţei celulare pentru complexele antigen-anticorp sau agregatele de imunoglobuline, care prezintă situs de legare pentru domeniul Fc al moleculei de imunoglobulină. R. Fc se exprimă la nivelul limfocitelor B, limfocitelor K, macrofagelor, neutro-filelor, eozinofilelor şi în diferite etape de dezvoltare a limfocitelor T. S-au descris mai multe tipuri de r. Fc. RECEPTOR PENTRU FIBRONECTINĂ / recepteur pour fibro-nectine / fibronectin receptor. R. care face parte din familia ‘integrinelor şi este un heteromer format din două lanţuri polipeptidice (a şi p) asociate prin legături necovalente. Lanţul (140 kDa) include un segment transmembranar şi unul extra-celular, la joncţiunea cărora există o punte disulfurică. Lanţul include secvenţe repetitive bogate în cisteină. Ambele lanţuri polipeptidice ale r. pentru f. sunt glicozilate. Rolul r. este de a media cuplarea ‘fibronectinei cu filamentele de actină din structura ‘citoscheletului. V. şi integrine. RECEPTOR HORMONAL / recepteur hormonal / hormonal receptor. R. care mediază acţiunea unui hormon, ce constituie ligandul pentru r. respectiv. R. h. pot fi r. membranari sau citosolici (nucleari), după cum hormonii sunt de natură polipep-tidică sau nu. V. şi hormon, receptor, receptori membranari, receptori nucleari. RECEPTOR INSULINIC / recepteur insulinique / insuline receptor. Glicoproteină cu Mr de 350 kDa, alcătuită din două 892 RECEPTOR ionotrop RECEPTOR T subunităţi a de 125-135 kDa şi două subunităţi p de 90-95 kDa, legate prin punţi disulfurice. Se găseşte în membranele plas-matice ale majorităţii tipurilor celulare din organism, dar îndeosebi la nivelul ţesutului hepatic, muscular şi adipos. Mecanismul de transmitere a informaţiei specifice la nivelul r. i. nu este clarificat: probabil, tirozinkinaza stimulată prin autofos-forilarea subunităţii par. mediază majoritatea acţiunilor insulinei. R. i. sunt implicaţi în perturbările toleranţei la glucoză şi ale sensibilităţii la insulină (‘insulinorezistenţă), ca urmare a unor mutaţii ale r. Unele dintre acestea alterează capacitatea de legare a insulinei, iar altele - stabilitatea, semnalizarea sau reciclarea. Estimarea frecvenţei mutaţiilor de la nivelul r. i. sugerează faptul că ele constituie o cauză rară de diabet. RECEPTOR IONOTROP / recepteur ionotrope / ionotropic receptor. Denumire generică pentru r. membranari asociaţi cu ‘canale ionice. Ex.: r. pentru acetilcolină asociat cu un canal de sodiu. RECEPTOR PENTRU LDL / recepteur des LDL / LDL receptor. Proteină integrală a membranei care leagă specific particulele *LDL ce conţin, fiecare, circa 1 500 molecule de colesterol. După asocierea particulelor LDL la r. a urmează ‘endoci-toza mediată de r. Pătrunse în celule sub forma unor mici vezicule, în 10 minute particulele LDL ajung în ‘lizozomi, unde sunt degradate complet de enzime hidrolitice. Colesterolul ne-esterificat, eliberat astfel, este utilizat îndeosebi în edificarea membranelor celulare. Deficitul ereditar de r. pentru LDL generează ‘hipercolesterolemia familială. RECEPTOR METABOTROP / recepteur metabotrope / meta-botropic receptor. R. membranar prezent îndeosebi la nivelul membranelor neuronilor din sistemul nervos central. R. m. fixează ‘neurotransmiţători, dar nu produc direct un răspuns celular. Fixarea neurotransmiţătorului pe r. activează sau inhibă proteinele membranare asociate ‘canalelor ionice, a căror funcţionare este astfel modulată. în cazul r. m., efectele apar în câteva zeci de milisecunde, faţă de o milisecundă, în cazul r. clasici. RECEPTOR MORFINIC / recepteur morphinique / opiate receptor. Structură moleculară la nivelul membranelor anumitor celule din creier (din talamus, sistemul limbic şi îndeosebi din substanţa reticulată) care fixează specific ‘morfina şi o serie de omologi ai acesteia eliberaţi în creier şi denumiţi morfine endogene (‘endorfine şi ‘enkefaline). Au fost discriminate mai multe tipuri de r. m.: ji, ic, 5. V. receptori pentru opioide. RECEPTOR MUSCARINIC / recepteur muscarinique / mus-carinic receptor. *R. colinergic muscarinic, sau de tip M, este denumit astfel datorită similitudinii de acţiune cu alcaloidul ‘muscarină, prezent în ciupercile otrăvitoare din specia Amanita muscaria. R. M sunt prezenţi în sinapsele colinergice din SNC, muşchi netezi şi glande. ‘Antagonistul acestor r. este ‘atropină. Legarea acetilcolinei la r. m. duce la activarea unor sisteme de semnalizare multiple, a căror sumare determină o gamă largă de efecte celulare. în esenţă, este activată subunitatea transductoare Gj (componentă a ‘proteinelor G), cu eliberarea ‘mesagerilor secunzi specifici, ‘diacilglicerol şi ‘inozitoltrifosfat, ce determină activarea ‘proteinkinazei C şi, respectiv, creşterea concentraţiei de Ca2+. Această gamă largă de acţiuni permite diferenţierea răspunsului muscarinic în funcţie de tipul şi localizarea celulei implicate. în esenţă, efectele muscarinice se pot diviza în acţiuni depolarizante activatoare (care explică contracţia muscarinică a unor muşchi netezi, efectele secretorii la nivelul unor glande şi stările de activitate excitatoare crescută în SNC) şi acţiuni hiperpolarizante inhibitoare (care apar în teritorii variate, ca muşchiul cardiac, muşchiul neted vascular, sfincterele digestive şi urinare, SNC). V. muscarinic, nicotinic şi receptor nicotinic. RECEPTOR NICOTINIC / recepteur nicotinique / nicotinic receptor. *R. colinergic nicotinic, sau de tip N, este denumit astfel datorită activării (specifice) de către ‘nicotină. Aceasta se datorează similitudinii de configuraţie dintre zona moleculei de acetilcolină recunoscută de receptor şi cea a moleculei de nicotină. R. n. sunt prezenţi pe neuronii postganglionari simpatici şi parasimpatici din ganglionii vegetativi, celulele secre-toare ale medulosuprarenalei, sarcolema de la nivelul joncţiunii neuromusculare şi mai rar în SNC. Glicoproteina receptoare este formată din cinci subunităţi, din care două cu rol în recunoaşterea ligandului, cel puţin una conţine un canal ionic, iar celelalte două subunităţi au rol modulator. Legarea acetilcolinei de r. n. determină deschiderea canalului ionic, pro-ducându-se un influx celular de cationi cu durata de 1-2 ms. Influxul conduce la o depolarizare locală, care activează ‘canalele de Na+ voltaj-dependente din membrana regiunii postsi-naptice, generând un ‘potenţial de acţiune propagat. V. nicotinic, muscarinic, receptor muscarinic. RECEPTOR NOCICEPTIV / recepteur nociceptif / nociceptive receptor. Sin.: nociceptor (v.). RECEPTOR ORFAN / recepteur orphelin / orphan receptor. Denumire generică pentru o serie de proteine care, deşi sunt identificate ca fiind r. (pe baza omologiei de secvenţă cu clasele cunoscute de r.), nu au un ligand specific cunoscut şi, implicit, nici funcţii cunoscute. RECEPTOR SENZORIAL / recepteur sensoriel / sensory receptor. Celulă sau porţiune dintr-o celulă specializată (‘situs de transducţie) capabilă să răspundă la o categorie specifică de stimuli. Informaţia este condusă la sistemul nervos central fie direct, ca în cazul neuronilor senzitivi ale căror extremităţi se comportă ca receptori senzoriali, fie prin intermediul conexiunilor cu neuronii senzitivi. R. s. transformă energia stimulului într-un mesaj nervos. în funcţie de localizare, se disting: ‘extero-receptori (exteroceptori), ‘interoreceptori (visceroreceptori) şi ‘pro-prioceptori. R. s. sunt clasificaţi şi în funcţie de natura stimulului la care aceştia răspund: ‘chemoreceptori, ‘fotoreceptori, presoreceptori (‘baroreceptori) şi r. tactili (‘corpusculi Meissner). RECEPTOR SOLUBIL AL INTERLEUKINEI 2 / recepteur so-luble de rinterleukine 2 / soluble interleukin-2 receptor. ‘Interleukina 2 activează ‘limfocitele T după fixarea la un r. situat la nivelul suprafeţei acestora. O formă solubilă a r. a fost izolată în supernatantul culturilor de celule, iar concentraţia r. s. al i. poate fi măsurată în serul sanguin. RECEPTOR PENTRU SOMATOCRININĂ / recepteur â la somatocrinine / somatocrinin receptor. R. membranar al celulelor somatotrope din lobul anterior al hipofizei, aparţinând familiei receptorilor cuplaţi cu ‘proteine G. Este alcătuit din 423 de aminoacizi, cu 7 domenii transmembranare, iar gena corespunzătoare r. s. este situată pe cromozomul 7. V. şi soma-tocrinină. RECEPTOR T / recepteur T / T receptor, T cell receptor. Abrev.: TcR sau TCR. Cea mai importantă funcţie a *lim-focitelor T este inducerea unui răspuns sau a unei reacţii imune specifice diferiţilor antigeni, prin recunoaşterea unor peptide antigenice fixate pe moleculele ‘complexului major de histo-compatibilitate (CMH). Pentru aceasta, limfocitul T sintetizează un r. propriu. Acest r. constituie, împreună cu ligandul său specific format din proteina CMH şi peptidul antigenic prezent pe o ‘celulă ţintă sau pe o ‘celulă prezentatoare de antigen, un sistem trimolecular care asigură ‘activarea limfocitului. Structural, r. T reprezintă un ansamblu format din lanţuri polipep-tidice ale căror secvenţe sunt apropiate de cele care constituie ‘imunoglobulinele. Astfel, r. T este alcătuit din asocierea unui complex membranar format din două lanţuri a şi (3 (a cu Mr 45-60 kDa, genă pe cromozomul 14; p cu Mr 40-50 kDa, 893 RECEPTOR PENTRU TSH RECEPTORI H genă pe cromozomul 7) sau y şi 5 (y cu Mr 45-60 kDa, genă pe cromozomul 7; 8 cu Mf 40-60 kDa, genă pe cromozomul 14). Ţinând seama de cele două tipuri de lanţuri duble descrise anterior, se deosebesc două tipuri de r. T: TCRoc[} şi TCRy8. De menţionat că r. T este întotdeauna asociat cu un complex molecular transductor 'CD3. La rândul său, molecula CD3 formează cinci lanţuri invariante. Ansamblul TCR + CD3 este asociat markerilor CD4 sau CD8, în funcţie de populaţia limfocitară considerată. în ansamblul molecular TCR + CD3, cele două părţi nu au aceeaşi semnificaţie: TCR intervine în recunoaşterea ligandului (complex CMH + peptid antigenic), în timp ce CD3 are rol în transducţia semnalului. Deoarece anti-genii sunt extrem de diverşi, există o mare diversitate de r. T, posibilă datorită recombinării genelor în 'limfocitele T imature, printr-un mecanism analog celui aparţinând *genelor pentru imunoglobuline, cu menţiunea că genele codante ale r. T sunt mai puţin cunoscute. RECEPTOR PENTRU TSH / recepteur pour TSH / TSH receptor. *R. de membrană, format din două subunităţi (una de 50 kDa, la nivelul căreia se găseşte situsul de cuplare a TSH, extracelular şi alta de 30 kDa, care traversează membrana plasmatică). In cazul r. pentru TSH, transmiterea informaţiei se face cu generarea 'mesagerului secund AMPc. R. sunt situaţi îndeosebi în membrana celulară a tireocitelor, dar au fost identificaţi şi la nivelul testiculelor, adipocitelor, limfocitelor. Cuplarea TSH-ului la r. său specific are ca efect: transcripţia ARNm al 'tireoglobulinei, acumularea iodului în tireocite, iodinarea tiroglo-bulinei şi clivajul proteolitic al acesteia, cu eliberare de hormoni tiroidieni (T3 şi T4). RECEPTOR! DE ADERENŢĂ / recepteurs d’adherence / adhesion receptors. V. molecule de adeziune celulară. RECEPTORI DE ADEZIUNE / recepteurs d’adhesion / adhesion receptors. Grup de proteine legate la membrana celulară, care este responsabil de interacţiunea celulelor cu 'matricea extracelulară. R. de a. reglează aderenţa intercelulară şi factorii de care depinde migrarea celulară. Se disting trei grupe de r. de a.: superfamilia de imunoglobuline cu rol în adeziune, incluzând o serie de r. ai celulelor T, familia 'integrinelor şi familia 'selectinelor. RECEPTORI ADRENERGICI / recepteurs adrenergiques / adrenergic receptors. Descrişi de Ahlquist (1948), r. a. au fost clasificaţi de la început în două categorii: r. alfa-adrener-gici (excitatori, vasoconstrictori) şi r. beta-adrenergici (inhibitori, vasodilatatori şi metabolici). 'Adrenalina, cu afinitate pentru ambele tipuri de r., determină în administrări sistemice un răspuns presor bifazic (hiper- şi apoi hipotensiune), spre deosebire de 'noradrenalină care, având o afinitate mult mai mare pentru r. alfa-adrenergici, determină numai un răspuns presor. V. receptor a-adrenergic şi receptor (3-adrenergic. RECEPTORI DE CANNABINOIDE / recepteurs des cannabi-noîdes / cannabinoid receptors. Receptori ai 'tetrahidro-cannabinolului şi ai analogilor săi. Liganzii fiziologici sunt endo-cannabinoidele. R. de c. sunt prezenţi în creier, splină şi testicul. Activarea lor are un efect inhibitor asupra 'adenilat ciclazei. în ţesuturile nervoase, ei sunt localizaţi pe anumiţi 'butoni sinaptici (v. buton, def. 7) îndeosebi la nivelul sinapselor care eliberează 'GABA şi care sunt inhibate de endocannabinoide. V. cannabinoide. RECEPTORI CITOSOLICI / recepteurs cytosoliques / cytoso-lic receptors. Până în 1985 a fost susţinută ipoteza localizării citoplasmatice a r. pentru steroizi, conform căreia complexul ligand-r. ar migra din citoplasmă spre interiorul nucleului, traversând membrana nucleară. în prezent, se consideră că doar r. pentru 'glucocorticoizi şi 'dioxină ar putea fi localizaţi în citoplasmă şi în nucleu. RECEPTORI COLINERGICI / recepteurs cholinergiques / cnoiinergic receptors. Denumire generică pentru cele două clase de r. specifici 'acetilcolinei: receptor muscarinic (v.) şi receptor nicotinic (v.). RECEPTORI PENTRU COMPLEMENT / recepteurs de complement / complement receptors. Proteine receptoare pentru 'complement care sunt situate îndeosebi la suprafaţa diferitelor tipuri celulare ale sistemului imun. Au fost descrise patru sub-tipuri de r.: CR-1, CR-2, CR-3 şi CR-4. Cei mai importanţi r. recunosc C3b sau derivaţii săi C3bi şi C3d (v. complement). CR-1, sau r. pentru C3b şi C4b, este prezent pe hematii, trom-bocite, neutrofile, eozinofile, monocite şi macrofage, limfocite B şi T4, precum şi la nivelul podocitelor glomerulare. Glicopro-teină cu Mr 190-290 kDa, CR-1 mediază aderenţa imună, contribuind la „curăţarea*1 'complexelor imune din sânge. CR-2 este o glicoproteină a membranei limfocitului B, căruia îi mediază susţinerea şi diferenţierea. Leagă fracţiunea C3 a complementului, ca şi 'virusul Epstein-Barr. CR-3, cu o Mr de 150-180 kDa, se găseşte pe monocite, macrofage, neutrofile şi pe celulele dendritice. El permite fenomenele de aderenţă imună, fagocitoza unor particule sau citoliza bacteriană. CR-4, cu rol mai puţin bine precizat, se găseşte pe neutrofile, trombocite, mastocite şi, respectiv, pe monocite/macrofage. RECEPTORI DE DESTINAŢIE / recepteurs de destination / homing receptors. Sin.: receptori de ecotaxie (v.). RECEPTORI Al DURERII / recepteurs de la douleur / pain receptors. V. sensibilitate la durere. RECEPTORI DE ECOTAXIE / recepteurs d’ecotaxie / eco-taxis receptors. Receptori prezenţi la suprafaţa limfocitelor, specifici pentru proteinele de membrană ale unor endotelii. Ei sunt responsabili îndeosebi de concentraţia limfocitelor în organele limfoide şi la locul producerii unei inflamaţii. Sin.: receptori de destinaţie. V. circulaţie a limfocitelor. RECEPTORI PENTRU ENDOTELINE / recepteurs des endo-thelines / endothelins receptors. V. endoteline. RECEPTORI-ENZIME / recepteurs enzymes / enzime receptors. V. receptori de membrană (def. 3). RECEPTORI PENTRU FACTORI DE TRANSCRIPŢIE / recepteurs pour Ies facteurs de transcription / transcription factor receptors. Denumire a *r. nucleari care, prin interacţiunea cu 'liganzii specifici, antrenează suprimarea sau stimularea expresiei genelor. RECEPTORI GABA / recepteurs GABA / GABA receptors. V. GABA. RECEPTORI PENTRU GLICINĂ / recepteurs de la glycine / glycine receptors. Receptori 'ionotropi localizaţi în domeniul extracelular al anumitor 'canale de clor chimiodependente. Ei sunt abundenţi în neuronii sistemului nervos central, îndeosebi la nivelul măduvei spinării. Glicina creşte permeabilitatea canalelor de clor, având astfel un efect inhibitor. RECEPTORI PENTRU GLUTAMAT / recepteurs du glutamate / glutamate receptors. Receptori ai aminoacizilor excitatori în sistemul nervos central. Principalii r. p. c. sunt 'ionotropi, fiind asociaţi la 'canale ionice pentru cationi. Sunt clasificaţi în trei clase în funcţie de sensibilitatea la o serie de analogi de glu-tamat. Cea mai mare parte a sinapselor rapide sunt prevăzute cu aceşti receptori. Se cunosc, de asemenea, mai multe tipuri de r. p. g. care sunt 'metabotropi. Ei sunt cuplaţi cu 'proteina G. Unii au ca 'mesager secund AMPc, alţii modulează activitatea 'fosfolipazei C, având ca mesageri secunzi 'inozi-tol trifosfatul şi diacilglicerolul. RECEPTORI H / recepteurs H / H receptors. R. specifici pentru 'histamină, clasificaţi în trei tipuri principale (cu mai multe subtipuri): - bronşici (bronhoconstrictori şi cu rol reglator important în inflamaţie, prin vasodilataţie), intestinali şi uterini, 894 RECEPTORI H1STAM1N1C1 RECEPTORI NUCLEARI acţionează prin ‘fosfatidilinozitol; H2 - cardiaci şi gastrici, legaţi de adenilat ciclază; H3 - cerebrali. Sin.: receptori histaminici. RECEPTORI HISTAMINICI / recepteurs histaminiques / hist-amine receptors. Sin.: receptori H (v.). RECEPTORI HIV / recepteurs du VIH / HIV receptors. V. coreceptori HIV. RECEPTORI INTRACELULARI / recepteurs intracellulaires / intracellular receptors. V. receptori citosolici şi receptori nucleari. RECEPTORI PENTRU LAMININĂ / recepteurs pour laminine / laminin receptors. V. integrine. RECEPTORI Şl MEDICAMENTE / recepteurs et medicaments / receptors and drugs. Susţinută o perioadă, ipoteza existenţei farmacoreceptorilor, adică a unor r. specifici pentru medicamente, a fost abandonată în prezent. S-a demonstrat că, de fapt, ‘r. membranari sau, uneori, *r. citosolici şi nucleari specifici moleculelor endogene, fiziologice, pot servi ca ţinte de legare pentru molecule exogene, farmacologice. După legarea la nivelul r. naturali, medicamentele produc efecte particulare, măsurabile, ca ‘agonişti sau ‘antagonişti ai diferiţilor r. Posibilitatea ca o anumită substanţă medicamentoasă să se lege selectiv la un anumit tip sau subtip de r. a deschis două căi de utilitate excepţională: 1) în prezent una dintre cele mai productive direcţii în studiul r. (receptorologie) constă în utilizarea criteriilor farmacologice în caracterizarea diferitelor tipuri sau sub-tipuri de r. Singura clasificare de ansamblu a numeroşilor r. identificaţi şi caracterizaţi este publicată anual de revista Trends in Pharmacological Sciences. 2) Acţionând selectiv asupra unui anumit r., un anume medicament poate produce un efect terapeutic. Prima reuşită certă în acest sens a fost reprezentată de utilizarea ‘betablocantelor şi a blocanţilor r. H2 de la nivelul celulelor parietale ale stomacului (‘cimetidină). Ulterior, această cale a devenit un principiu important în conceperea şi producerea medicamentelor. RECEPTORI DE MEMBRANĂ / recepteurs de membrane / membrane receptors. R. de m. (sau ai suprafeţei celulare) reprezintă, de regulă, proteine sau glicoproteine integrale ale membranei celulare. Deoarece majoritatea moleculelor purtătoare de informaţie sunt hidrosolubile şi, în consecinţă, nu pătrund prin bariera hidrofobă membranară, există o diversitate de r. de m., a căror izolare şi caracterizare a fost facilitată de *clonarea secvenţelor de ADN care codifică proteinele receptoare. După legarea *ligandului specific, orice proteină receptoare acţionează ca un *transductor al semnalului, prin declanşarea unor evenimente moleculare intracelulare care modifică activitatea ‘celulei ţintă. Cu toată diversitatea moleculelor informaţionale şi, implicit, a r. specifici, majoritatea r. de m. pot fi clasificaţi în patru clase, definite în funcţie de mecanismul de transducţie utilizat: 1) R. cuplaţi cu canale ionice, denumiţi şi r.-canale sau canale ionice dependente de neurotransmiţători, implicaţi în semnalizarea sinaptică între celulele excitabile electric. R. acestei clase constituie o familie de proteine omologe, formate din mai multe subunităţi polipeptidice asociate. Se disting două subclase: a) R. mediatorilor denumiţi excitatori, a căror stimulare provoacă o depolarizare a celulei, ceea ce activează celula (ex.: propagarea potenţialului de acţiune şi secreţia unui mediator de către un neuron sau contracţia în cazul unei celule musculare). Este cazul r. nicotinici ai acetilcolinei, r. 5-HT3 al serotoninei şi r. aminoacizilor excitatori (acid glutamic şi acid aspartic). Toţi aceşti r.-canale sunt permeabili pentru cationi monovalenţi şi bivalenţi (îndeosebi Na+, dar şi K+, Ca2+, Mg2+). b) R. mediatorilor denumiţi inhibitori, a căror acţiune provoacă o hiperpolarizare care diminuă excitabilitatea celulei. Este cazul r. A ai GABA (acid gama-aminobutiric) şi r. glicinei. Aceşti r. prezintă canale selective pentru anioni (îndeosebi Cf, CH3COCf, POf). 2) R. cuplaţi cu proteine G, cei mai numeroşi, reprezintă o clasă importantă de proteine transmembranare şi pot fi activaţi de agonişti de natură diversă: neuromediatori (ca acetil-colina), amine biogene (‘dopamină, ‘adrenalină, ‘noradrenalină, ‘serotonină, ‘histamină), nucleotide purinergice (ca ‘adenozina), ‘neuropeptide, ‘endoteline, hormoni peptidici (‘bradikinină, *va-sopresină), mediatori lipidici (‘leucotriene, ‘prostaglandine), ca şi de agenţi fizici ce intervin în percepţiile vizuală şi olfactivă. In transmiterea informaţiei între mediul extracelular şi citoplasmă intervin trei componente de natură proteică: r., ‘proteina G şi efectorul. R. este o glicoproteină transmembranară care conţine 350-800 reziduuri de aminoacizi, organizate în şapte domenii transmembranare. Proteina G, denumită astfel deoarece fixează şi hidrolizează GTP, este localizată pe faţa citoplasmatică a membranei şi este alcătuită din trei subunităţi (a, p, y). Efectorul poate fi un canal ionic (de Na+, K+ sau Ca2+) sau o en-zimă. La nivelul retinei, această enzimă este o fosfodiesterază ce transformă GMP ciclic în 5'GMP. în general, enzima efec-toare (‘adenilat ciclază, ‘fosfolipază C, ‘fosfolipază A2) asigură formarea de ‘mesageri secunzi. în continuare, mesagerii secunzi vor modula mecanismele de fosforilare ale unor proteine celulare diferite (în funcţie de celula ţintă) şi direct responsabile de efectele celulare. 3) R.-enzime, care, atunci când sunt activaţi, funcţionează direct ca enzime sau sunt asociaţi cu unele enzime. Majoritatea acestor r. sunt proteine cu un singur domeniu transmembranar, având situsul de cuplare cu lig^ndul la suprafaţa celulei, iar situsul catalitic dispus intracelular. Se disting trei subclase de r. e.: a) R. cu activitate de tip ‘guani-latciclază, care îşi sintetizează singuri mesagerul secund ca răspuns la mediatorul peptidic. Cel mai cunoscut este r. pentru ‘peptidul natriuretic atrial. b) R. cu activitate de tip ‘tiro-zinkinază intrinsecă, stimulată ca urmare a cuplării ligandului la r. Această activitate provoacă o autofosforilare a r., ca şi o fosforilare a altor proteine celulare. Toţi r. din această familie prezintă un domeniu extracelular ce cuprinde situsul de legare cu ligandul, un segment transmembranar unic şi o extremitate citoplasmatică cu activitate enzimatică. Este cazul r. pentru numeroşii ‘factori de creştere celulară şi al *r. insulinei. In cazul r. pentru insulină, sunt argumente şi în favoarea existenţei unui mesager secund, c) R. cu activitate de tip tirozin-fosfatază se aseamănă cu cei din subclasa b, dar deocamdată natura liganzilor este ipotetică. Un ligand posibil ar fi CD45, antigen leucocitar indispensabil pentru proliferarea *tim-ocitelor. 4) R. de aprovizionare, a căror funcţie principală nu este transmiterea informaţiei, ci aprovizionarea celulelor cu o serie de substanţe, cum ar fi colesterolul (r. pentru ‘LDL) şi fierul (r. pentru ‘feritină). RECEPTORI NUCLEARI / recepteurs nucleaires / nuclear receptors. Proteine receptoare localizate la nivelul nucleului celular, la care se leagă specific următoarele tipuri de liganzi: hormonii steroizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi, androgeni, progestageni şi estrogeni), vitaminele A (retinoide) şi D, hormonii tiroidieni, dioxina şi clofibratul (utilizat ca hipolipemiant). R. n., în număr de peste 20 la mamifere, constituie o ‘super-familie cu o origine genetică comună. Un r. n. este alcătuit din 400-800 reziduuri de aminoacizi asociate cu doi atomi de zinc şi prezintă trei domenii funcţionale: 1) Domeniul COOH-terminal, care conţine situsul de legare specifică a liganzilor hormonali sau exogeni; în stare inactivă, r. diverşilor steroizi şi ai dioxinei sunt asociaţi cu o ‘proteină de şoc termic. 2) Domeniul de legare a r. la ADN, bogat în reziduuri de cis-teină care permit, prin legăturile coordinative cu cei doi atomi de zinc, menţinerea unei conformaţii specifice necesare legării r. pe ADN. Această conformaţie, alcătuită din patru reziduuri de cisteină şi un atom de zinc, se numeşte „deget de zinc“. Fiecare r. conţine două degete de zinc: primul, situat în zona 895 RECEPTORI OLFACTIVI RECEPTORI CU TIROZIN KINAZĂ INTRINSECĂ N-terminală a proteinei receptoare, este în contact cu bazele părţii promotoare a ADN, iar al doilea ar stabiliza legătura dublei elice a ADN, prin interacţia reziduurilor oze-fosfaţi. 3) Al treilea domeniu, NH2-terminal, nu are o funcţie bine definită. Liganzii specifici r. n., fiind lipofili, traversează liber membrana plasmatică, iar după legarea la r. se declanşează, cel mai frecvent, sinteza diverselor proteine. Se presupune că un r. poate activa mai multe gene, dar reglarea efectivă a sintezei proteinelor, în ansamblul său, depinde şi de alţi factori de transcripţie care, deocamdată, sunt cunoscuţi doar fragmentar. RECEPTORI OLFACTIVI / recepteurs olfactifs / olfactory receptors. Receptori senzoriali specifici ai epiteliului olfactiv, situaţi în membrana cililor ‘celulelor olfactive. Aceşti receptori sunt cuplaţi cu o ‘proteină G. Fixarea ligandului (adică a moleculei odorante) activează ‘adenilat ciclaza şi implicit producerea de *AMP ciclic, care deschide canalele de Na+ şi Ca2+. Alte proteine G sunt cuplate la ‘fosfolipaza C şi provoacă deschiderea canalelor de Ca2+ prin intermediul ‘inozitol trifos-fatului. Depolarizarea celulei provoacă potenţiale de acţiune a căror frecvenţă (de la 1 la 20/s) depinde de abundenţa ligandului şi care persistă la frecvenţă redusă atâta timp cât ligandul este prezent. Adaptarea la mirosurile persistente care se instalează în general în câteva minute este un fenomen central. Genomul mamiferelor cuprinde aproape o mie de gene ale receptorilor olfactivi, fiecare dintre aceştia corespunzând unui grup diferit de molecule odorante. La om, 70% dintre aceste gene sunt ‘pseudogene. O celulă olfactivă nu exprimă decât un singur receptor, iar mecanismul de excludere a altor gene nu este cunoscut. De asemenea, nu se cunoaşte natura semnalelor care determină alegerea receptorului când celulele olfactive se reînnoiesc. Noua celulă trebuie să aibă acelaşi tip de receptor cu celula pe care a înlocuit-o, deoarece ea va stabili sinapse cu celula mitrală în acelaşi glomerul ca şi celula înlocuită. V. bulb olfactiv. RECEPTORI PENTRU OPIOIDE / recepteurs aux opioî'des / opioid receptors. R. membranari din sistemul nervos central la nivelul cărora se leagă ‘morfina, ‘heroina, ‘enkefalinele şi ‘endorfinele. Au fost identificate mai multe subtipuri de r. pentru o., care diferă prin ‘afinitatea lor pentru ‘agonişti şi *anta-gonişti, cât şi prin implicarea în diferite funcţii. Atât r., cât şi liganzii prezintă^ proprietăţi şi distribuţii particulare în funcţie de diferite specii. încercările de clasificare a r. pentru o. pe criterii farmacologice sunt complicate de prezenţa unor enzime care îi clivează în subunităţi moleculare cu diferite proprietăţi, în esenţă, se disting: 1) Tipurile miu (p), care prezintă afinitate mare pentru p-endorfină, morfină şi metorfamidă, interacţio-nând, de asemenea, cu metenkefalina, cu fragmente de proenkefalină (peptid E) şi cu dinorfina. R. miu sunt abundenţi în creier şi măduva spinării, fiind mediatori ai analgeziei, deprimării respiraţiei, ai contracţiei musculare; contribuie, de asemenea, la starea de euforie şi sunt implicaţi în eliberarea corticotropinelor. Mecanismele de acţiune implică influenţarea ‘canalelor de K+ şi inhibarea ‘adenilat ciclazei. 2) Tipurile delta (8) prezintă afinitate pentru enkefaline, ‘dinorfine şi (3-endorfine. In sistemul limbic, afectează emoţiile, iar împreună cu tipurile p alterează activitatea canalelor de K+ şi contribuie la analgezie. 3) Tipurile epsilon (e) leagă cu afinitate mare p-endorfinele şi mediază, în unele cazuri, contracţia muşchiului neted. 4) Tipurile kappa (k) au ca liganzi naturali dinorfinele, nevendorfinele şi peptidul E. Mediază ‘halucinaţiile induse de morfină, ‘disfo-ria, sedarea, mioza, anorexia şi sunt implicate în inhibarea eliberării corticotropinelor. 5) Tipul sigma (o) este inclus în unele clasificări şi ar media anumite efecte ale morfinei în ‘sistemul nervos autonom. RECEPTORI PURINERGICI / recepteurs purlnergiques / purinergic receptors. Receptori ai ‘adenozinei (tip P1), ai ATP sau ADP (tip P2). Cea mai mare parte sunt cuplaţi cu ‘proteine G. Rolul lor este puţin cunoscut, deoarece adeno-zina şi ATP sunt eliberaţi în acelaşi timp cu o serie de neu-romediatori. în sistemul nervos central, adenozina ar exercita o funcţie inhibitorie presinaptică, prin inhibarea secreţiei unor neuromediatori. La periferie, adenozina şi ATP intervin ca vasodilatatoare, îndeosebi prin stimularea formării ‘oxidului nitric. Un receptor P2 specific ATP ar juca un rol important în agregarea plachetelor. RECEPTORI Al SEROTONINEI / recepteurs de la serotonine / serotonine receptors. Receptori cuplaţi la ‘proteinele G, prin intermediul ‘adenilat ciclazei sau al ‘fosfolipazei C. Receptorii sistemului nervos central sunt implicaţi, împreună cu ‘receptorii adrenergici, în determinarea dispoziţiei afective fundamentale (v. umoare, def. 2): anxietate, plăcere, furie. Au fost identificaţi, de asemenea, receptori ‘ionotropi (receptori 5-HT3) care sunt canale cationice non-selective, asemănătoare receptorilor nicotinici. RECEPTORI TACTILI / recepteurs tactiles / tactile receptors. Receptorii pielii, sensibili la presiune şi la vibraţii. Aceşti receptori sunt terminaţii nervoase prevăzute cu ‘canale ionice mecanodependente care le fac sensibile deformărilor. Sensibilitatea lor la stimuli particulari nu depinde doar de caracteristicile canalelor, dar şi de structurile la care se află asociată partea sensibilă a nervului (v. sensibilitate tactilă). în funcţie de morfologia terminaţiilor se disting trei clase de r. t.: 1) R. t. liberi ai pielii păroase sunt constituiţi din terminaţii fine non-mielinizate, formând mici plexuri în jurul foliculilor piloşi. Aceşti receptori sunt foarte sensibili şi se adaptează rapid. 2) R. t. cu terminaţii libere care se termină prin mici expansiuni inserate între celule sau fibre de colagen. Acestea sunt receptori de presiune, denumiţi ‘discuri Merkel sau *cor-pusculi Ruffini. Primii au un câmp receptor limitat şi se adaptează lent. Ei intervin îndeosebi în discriminarea formelor. Corpusculii Ruffini au un câmp receptor larg, dar sunt puţin sensibili, nu se adaptează, iar rolul lor nu este clarificat. 3) R. l cu terminaţie încapsulată de o anvelopă conjunctivă particulară care acoperă terminaţia nervoasă. Este cazul *cor-pusculilor Meissner şi al ‘corpusculilor Pacini. Nervul nu este excitat direct, ci prin diferenţa de presiune. Când capsula este deformată, nervul este excitat prin gradient de presiune transmis prin celulele care îl înconjoară. Dacă citoplasmă celulelor este puţin viscoasă, presiunea se egalează rapid, iar nervul încetează să mai fie excitat, chiar când capsula este deformată. Corpusculii Meissner au un câmp receptor foarte limitat şi se adaptează repede. Ei răspund doar la variaţii de presiune, dar nu la o presiune continuă. Intervin îndeosebi la detecţia fină a fricţiunilor dintre piele şi un obiect. Corpusculii Pacini au câmpuri de recepţie largi şi se adaptează rapid. Ei sunt sensibili la vibraţii de frecvenţă crescută. RECEPTORI CU TIROZIN KINAZĂ ASOCIATĂ / recepteurs â tyrosine kinase associee / tyrosine kinase-linked receptors. Receptori care nu au activitate kinazică proprie, dar sunt asociaţi la o ‘tirozin kinază activată prin legarea ligandului la receptor. Această clasă cuprinde receptori de ‘eritropoietină, ‘hormon de creştere, ‘prolactină şi cea mai mare parte dintre ‘citokine. R. cu t. k. a. sunt în mod tipic constituiţi din două subunităţi asociate fiecare la o tirozin kinază. Ligandul provoacă dimerizarea receptorului sau întăreşte legătura între cele două subunităţi, ceea ce activează tirozin kinaza. Kinazele se fosforilează reciproc şi fosforilează receptorul. Ca urmare, ele pot fosforila specific anumite proteine solubile. RECEPTORI CU TIROZIN KINAZĂ INTRINSECĂ / recepteurs â tyrosine kinase intrinseque / tyrosine kinase receptors. Grup eterogen (alcătuit din mai multe familii) de receptori 896 RECEPTORI Al TNF RECTOCOLITĂ ULCEROHEMORAGICĂ membranari al căror domeniu citoplasmatic poseda o activitate ‘tirozin kinazică. El cuprinde receptorii diverşilor ‘factori de creştere. Aceşti receptori sunt monomeri care se dimeri-zează şi se autofosforilează după ce au fixat ligandul extracelular. Sub această formă, ei se asociază la proteine cu domeniul SH2 şi le activează. ‘Receptorul pentru insulină şi pentru IGF-1 este de acelaşi tip, cu două deosebiri: în absenţa ligandului, el se află deja sub formă de dimer (legătură prin punţi disulfurice) şi nu activează direct o proteină în domeniul SH2, ci fosforilează o proteină solubilă care se leagă de proteine la domeniul SH2 şi le activează. RECEPTORI Al TNF / recepteurs du TNF / TNF receptors. Receptori ai TNF (Tumor Necrosing Factoi) şi ai unor liganzi înrudiţi. Aceşti receptori nu par să provoace intervenţia directă a ‘protein kinazelor. în prezenţa ligandului, ei formează trimeri care pot activa trei tipuri de enzime: ‘sfingomielinaze, ‘fosfolipaze C şi ‘caspaza 8. Această ultimă cale provoacă ‘apoptoza, iar celelalte două sunt anti-apoptotice, favorizând creşterea, sau inducând o reacţie de tip inflamator. Tipul de răspuns la TNF sau la agoniştii săi depinde de tipul celular, de prezenţa altor citokine şi de intensitatea sau/şi durata stimulării. RECEPTOZOM, s. m. / receptosome, s. m. / receptosome. [Lat. receptus, de ta recipere = a primi; gr. soma, -atos = corp.] V. endozom. RECESIV, adj. / recessif, -ive, adj. / recessive. [Lat. reces-sus = toc retras, de ta recedere = a merge înapoi, a se retrage (retro = înapoi; cedere = a merge).] Despre un caracter genetic neexprimat ‘fenotipic. O genă recesivă se exprimă numai dacă ea există pe ambii cromozomi ai perechii, adică în stare ‘homozigotă (sau pe cromozomul X la sexul masculin). Caracterul r. este cel transmis prin această genă. El nu apare decât la ‘homozigot, pe când la ‘heterozigot nu se manifestă, deoarece este mascat de caracterul corespondent (dominant) purtat de ‘gena alomorfă. Modul r. este calea pe care se transmit bolile ereditare legate de genele recesive. RECESIVITATE, s. f. / recessivite, s. f. / recessivity. [Lat. recessus = toc retras, de ta recedere = a merge înapoi, a se retrage (retro = înapoi; cedere = a merge).] Caracteristică a *alelei unei gene, la un ‘heterozigot, de a nu se exprima la nivelul ‘fenotipului. V. şi recesiv. RECESUS, s. n. / recessus, s. m. / recess, recessus. NA: recessus. [Lat. recessus = toc retras, de ta recedere = a merge înapoi, a se retrage (retro = înapoi; cedere = a merge).] Termen anatomic cu semnificaţia de fosă, fosetă, depresiune, diverticul. Ex.: r. optic (diverticul al peretelui anterior al celui de-al lll-lea ventricul, limitat de lama supraoptică şi de chias-ma optică), r. pineal (diverticul al peretelui posterior al celui de-al lll-lea ventricul). RECIDIVĂ, s. f. / recidive, s. f. / recidivation. [Lat. recidi-vus = care cade în aceeaşi greşeată, de ta re = iarăşi, cădere = a cădea] Reapariţia unei boli anterior vindecată, la un interval de timp variabil faţă de momentul vindecării: r. precoce (după săptămâni sau luni) sau r. tardivă (după mai mulţi ani). R. se produce, de regulă, în cazul unor boli infecţioase, printr-o nouă infecţie cu germenii respectivi. V. şi recădere, recurenţă. RECOMBINANT, adj., s. m. / recombinant, adj., s. m. / re-combinant. [Lat. re = iarăşi; combinare = a uni două tuciuri] Sin.:, recombinat Jv.). RECOMBINARE GENETICĂ / recombinaison genetique / genetic recombination. [Lat. re = iarăşi; combinare = a uni două tucruri; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de ta genos - neam, urmaş, generaţie.] Modificare a distribuţiei genelor, care conduce la formarea de genotipuri noi, ca urmare a schimbului de gene între cromozomii omologi cu loci heterozigoţi în procesul reproducerii sexuate. R. survine în general în cursul ‘meiozei şi exclusiv în prezenţa unor omologii importante, adică a unor secvenţe de baze similare pe filamentele de ADN. Există un tip secundar de r. g., denumită situs-specifică, în care omologia este mult mai puţin importantă şi care poate antrena defecte ale ADN. R. g., alături de ‘mutaţie, joacă un rol important în producerea variaţiei genetice, contribuind astfel la procesul de evoluţie. La om, când există o ‘remaniere echilibrată în timpul meiozei, se pot produce gârneţi ‘aneuzomici. V. aneuzomie. RECOMBINAT, adj., s. m. / recombine, -e, adj., s. m. / recombinant. [Lat. re = iarăşi; combinare = a uni două tucruri] 1) Despre un organism sau o moleculă care conţine o genă recombinată. 2) Organism sau moleculă rezultând dintr-o ‘recombinare genetică naturală sau experimentală. Sub influenţa limbii engl. se utilizează şi termenul recombinant, dar recombinat este mai riguros, deoarece etimologic rezultă direct din recombinare. RECON, s. m. / recon, s. m. / recon. Cel mai mic fragment de material genetic care poate fi schimbat între doi cromozomi omologi. RECOVERINA, s. f. / recoverine, s. f. / recoverin. [Lngt. recovery = recuperare; -ină.] Proteină retiniană fixatoare de calciu, cu Mr de 23 kDa. R. participă la faza de recuperare după o excitaţie luminoasă, prin blocarea fosforilării ‘rodopsinei fotoexcitate. RECRUDESCENŢĂ, s. f. / recrudescence, s. f. / recrudes-cence. [Lat. recrudescere = a deveni mai viotent, de ta re = iarăşi, crudus = crud, sângerând.] Reintensificarea sim-ptomelor unei boli după o ‘remisiune temporară (de zile sau săptămâni), fără să existe o perioadă de convalescenţă. A se distinge de: ‘exacerbare, ‘reşută şi ‘recidivă. V. şi rebound. RECT, s. n. / rectum, s. m. / rectum. NA: rectum. [Lat. medi-cată rectum, de ta rectus = rectitiniu, drept.] Partea terminală a tubului digestiv, care continuă colonul sigmoid şi se termină cu anusul. Se disting: 1) Un segment superior (pelvin sau r. pelvin), conţinut în cavitatea pelvină şi a cărui parte distală lărgită constituie ampula rectală. 2) Un segment inferior (per-ineal sau canalul anal), cuprins în grosimea perineului. RECTALGIE, s. f. / rectalgie, s. f. / rectalgia. [Lat. medicată rectum, de ta rectus = rectdiniu, drept; gr. algos = durere.] Sin.: proctalgie (v.). RECTITĂ, s. f. / rectite, s. f. / rectitis, proctitis. [Lat. medicată rectum, de ta rectus = rectdiniu, drept; -ită.] Inflamaţie a rectului, de regulă de natură infecţioasă, cu excepţia r. factice, ce apare după ‘radioterapia locală (îndeosebi în cancerul de col uterin). Se manifestă prin tenesme, ‘rectoragie, telan-giectazii şi uneori tendinţă la ulcerare. Sin.: proctită. RECTOCEL, s. n. / rectocele, s. f. / rectocele, proctocele. [Lat. medicată rectum, de ta rectus = rectdiniu, drept; gr. kele = hernie, tumoră] Hernie a rectului în vagin. Sin.: colpocel posterior, proctocel, proctoptoză. RECTOCOLITĂ, s. f. / rectocolite, s. f. / rectocolitis, proc-tocolitis, coloproctitis, colorectitis. [Lat. medicată rectum, de ta rectus = rectdiniu, drept; gr. kolon = intestin gros; -ită.] Inflamaţie simultană a rectului şi a colonului. RECTOCOLITĂ ULCEROHEMORAGICĂ / recto-colite ulcero-hemorragique, recto-colite hemorragique et purulente / ul-cerative colitis. Afecţiune inflamatorie şi ulcerativă, de etiolo-gie incertă, cu localizare la nivelul colonului şi rectului. Clinic se caracterizează printr-un sindrom dizenterie muco-hemoragic care evoluează în pusee separate de perioade de remisiune. Anatomopatologic se caracterizează prin leziuni ulcerative difuze ale mucoasei rectului sau colonului, iniţial superficiale, cu extensie continuă şi care se pot complica cu hemoragii şi perforaţii. Cauzele şi mecanismele patogenice ale r. u. nu sunt cunos- 897 RECTOPEXIE REDUCERE cute, existând date asupra rolului perturbărilor imune, infecţiei sau al unor perturbări enzimatice. Nu este exclusă ‘predis-poziţia genetică. Boala poate debuta acut, subacut sau insidios. Examenul endoscopic (rectoscopic) este relevant în stadiul activ al bolii, când se constată ulceraţii multiple, uneori confluente, abcese criptice şi false membrane. R. u. evoluează imprevizibil, cu remisiuni şi pusee acute, precum şi cu numeroase complicaţii locale şi sistemice. în formele fulminante mortalitatea este ridicată. Sin.: colită ulceroasă. RECTOPEXIE, s. f. / rectopexie, s. f. / rectopexy, proctopexy. [Lat. medicală rectum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. pexis = fixare.] Sin.: proctopexie (v.). RECTOPLASTIE, s. f. / rectoplastie, s. f. / rectoplasty. [Lat. medicală redum, de Ca redus = rectilinia, drept; gr. plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Sin.: procto-plastie (v.). RECTORAFIE, s. f. / rectorraphie, s. f. / rectorrhaphy, proc-torrhaphy. [Lat. medicaCă redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. rhaphe = sutură] Sutura unei plăgi accidentale sau chirurgicale a rectului. RECTORAGIE, s. f, / rectorragie, s. f. / proctorr(h)agia. [Lat. medicală redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. rhegny-nai = a ţâşni, a izSucni] Emisie de sânge roşu, necoagulat, prin anus. R. este dovada unei leziuni situate în partea inferioară a tubului digestiv (colon, rect, anus) şi foarte rar consecinţa unui ulcer gastroduodenal cu hemoragie foarte abundentă. Sin.: proctoragie. RECTO-RECTOSTOMIE, s. f. / recto-rectostomie, s. f. / recto-rectostomy. [Lat. medicală redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. stoma, -atos = gură] Procedeu chirurgical prin care se formează o anastomoză între două segmente ale rectului, după excizia părţii situate între cele două segmente. Ex.: în caz de tumoră locală. RECTOSCOP, s. m. / rectoscope, s. m. / rectoscope, proc-toscope. [Lat. medicaCă redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. skopos = observator, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Varietate de *endoscop destinat examinării ‘rectului şi ‘sigmoidului. RECTOSCOPIE, s. f. / rectoscopie, s. f. / rectoscopy, proc-toscopy. [Lat. medicaCă redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Examen endoscopic al rectului efectuat cu ajutorul unui tub metalic rigid (‘rectoscop), completat frecvent cu explorarea primilor centimetri ai sigmoidului (rectosigmoidoscopie). Sin.: proctoscopie. RECTOSIGMOID, s. n. / rectosigmoVde, s. m. / rectosigmoid, proctosigmoid. [Lat. medicală redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; a = a 18-a Citeră a alfaSetidui grec; gr. eidos = formă] Porţiunea terminală a colonului sigmoid şi porţiunea proximală a rectului. RECTOSIGMOIDITĂ, s. f. / rectosigmoîdite, s. f. / rectosig-moiditis, proctosigmoiditis. [Lat. medicaCă redum, de Ca rec- tus = rectdiniu, drept; c = a 18-a Citeră a alfabetului grec; gr. eidos = formă; -ită.] Inflamaţie simultană a rectului şi a colonului sigmoid. RECTOSIGMOIDOSCOPIE, s. f. / rectosigmoidoscopie, s. f. / proctosigmoidoscopy. [Lat. medicală redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; a = a 18-a Citeră a aCfabetuCui grec; gr. eidos = formă; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a examina] Explorare endoscopică a rectului şi a sigmoidului cu ajutorul unui ‘fibroscop suplu cu lungimea utilă de circa 60 cm. RECTOTOMIE, s. f. / rectotomie, s. f. / rectotomy, procto-tomy. [Lat. medicaCă redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Secţiune parţială sau totală a rectului. RECTOVAGINAL, adj. / recto-vaginal, -ale, -aux. adj. / rsc-tovaginal, proctovaginal. [Lat. medicaCă redum, de Ca redus = rectdiniu, drept; vagina = teacă] Care se raportează, care aparţine rectului şi vaginului sau provoacă o comunicare, prin ‘fistulă, între aceste formaţiuni. Ex.: fund de sac r., denumit şi ‘fund de sac Douglas, fistulă r. RECUPERARE, s. f. / rehabilitation, s. f. / recovery. [Lat recuperare = a redobândi, a recăpăta] Proces sau acţiune care au ca scop revenirea la starea de sănătate şi la o capacitate de efort satisfăcătoare. în general, r. se obţine cu ajutorul unor procedee de reeducare adecvate. RECUPERARE NUTRIŢIONALĂ / recuperation nutritionnelle / nutriţional rehabilitation. Restabilirea completă, prin aport alimentar adecvat, a sănătăţii unor subiecţi care au fost supuşi unei perioade de ‘denutriţie. R. n. implică revenirea la greutatea normală corespunzătoare vârstei subiecţilor. RECURBARE, s. f. / recurvation, s. f. / recurvation. [Lat recurvare = îndoire.] Curbă spre înapoi; îndoire către posterior. RECURENT, adj. / recurrent, -e, adj. / recurrent, recurrens. [Lat. recurrens, de Ca recurrere = a fugi înapoi (retro = înapoi; currere = a fugi).] Care revine la punctul de origine, la punctul său de plecare. Ex.: febră r., caracterizată printr-o evoluţie cu accese febrile care se repetă periodic, după perioade de remisiune totală. în anatomie: despre o structură - nerv sau vas sanguin - care revine la originea trunchiului din care a luat naştere. RECURENŢĂ, s. f. / recurrence, s. f. / recurrence. [Lat. recurrens, de Ca recurrere = a fugi înapoi (retro = înapoi; currere = a fugi).] Revenirea simptomelor unei boli aparent vindecată, fără un nou contact patogen. R. se deosebeşte de ‘recădere prin faptul că survine la un interval de timp mult mai lung (săptămâni, luni). V. şi recidivă. REDISTRIBUŢIE ANTIGENICĂ / redistribution antigenique / antigenic redistribution. [Lat. re = iarăşi; distributio, -onis = împărţire, repartizare, de Ca distribuere = a repartiza, a împărţi; gr. anti = contra; gennan = a produce.] Deplasarea unui tip de antigen sau receptor pe suprafaţa unei celule vii, în urma legării încrucişate cu ligandul specific, fenomen ce reflectă un anumit grad de ‘fluiditate a membranei celulare. REDOARE, s. f. / raideur, s. f. / stiff, stiffness. [Ţr. raideur, din Cat. rigidus = rigid] Limitare a mobilităţii unei articulaţii. R. cefei reprezintă o rigiditate consecutivă unui spasm al muşchilor cefei şi poate apărea în diverse boli, îndeosebi în ‘meningite. V. torticolis. REDONDANŢĂ. Var. pentru redundanţă (v.). REDOX, s. n. / redox, s. m. / redox. [tPrescurtare de Ca cuvin-teCe reducere (v.) şi oxidare (v.).] Sin.: oxidoreducere (v.). REDOXINĂ, s. f. / redoxine, s. f. / redoxin. Proteină cu Mr relativ redusă, a cărei structură conţine atomi de fier legaţi la funcţii *tiol şi la ioni sulfuraţi. R. joacă un rol de transportor de electroni într-un lanţ de ‘oxidare celulară. REDRESARE, s. f. / redressement, s. m. / redressement. [Jr. redresser = a îndrepta, din Cat. re = iarăşi, diredus = drept.] Restabilirea poziţiei normale a unui organ care prezintă o deviere faţă de aceasta, de obicei cronică, apărută într-un anumit interval de timp (spre deosebire de ‘reducere). R. se poate face fie prin intervenţie chirurgicală şi fixarea organului în poziţie fiziologică (ex.: r. uterului prin ‘histeropexie), fie prin aplicarea unui dispozitiv de susţinere (ex.: r. dentară la copii). REDUCERE, s. f. / reduction, s. f. / reduction. [Lat. reduc-tio, -onis = readucere, de Ca reducere = a aduce înapoi (retro = înapoi; ducere = a duce).] 1) în biochimie, reacţie cu pierdere de electroni, care presupune existenţa unui agent donor de electroni. Este uneori cuplată la o reacţie de oxidare, în procesele de oxidoreducere (reacţie redox). V. oxidoreducere. 898 REDUCTAZĂ REFLEX DE CLIPIRE 2) în chirurgie, restabilirea poziţiei anatomice normale in cazul unei formaţiuni (fragment osos, organ) deplasate traumatic, accidental etc. (fracturi, hernii - invaginare). REDUCTAZĂ, s. f. / reductase, s. f. / reductase. [Lat, reduc-tus = retras, de ta reducere = a aduce înapoi (retro = înapoi; ducere = a duce); -uză.] Enzimă care are acţiune reducătoare asupra compuşilor chimici; hidrogenază. REDUCŢIE EMBRIONARĂ / reductlon embryonnaire / embry-onary reductlon. [Lat. reductio, -oitis = readucere, de ta reducere = a aduce înapoi (retro = înapoi; ducere = a duce); gr. embryon = embrion, de ta en - in, bryein = a create.] Avort provocat în caz de sarcină multiplă. Deoarece existenţa mai multor fetuşi reprezintă un risc pentru evoluţia sarcinii, prin r. e. sunt îndepărtaţi unul sau mai mulţi fetuşi, pentru asigurarea evoluţiei normale a fetuşilor restanţi. Practica r. e. pune probleme de bioetică. REDUCŢIONAL, adj. / reductionnel, adj. / reductional. Despre diviziunea nucleară în cursul căreia numărul de cromozomi este redus la jumătate. V. meioză. REDUCŢIONISM, s. n. / reductionnisme, s. m. / reduction-ism. Teorie conform căreia proprietăţile sistemelor complexe se explică prin cele ale constituenţilor lor. Cu alte cuvinte, proprietăţile sunt reductibile la cele ale constituenţilor. Aplicată la biologie, teoria propune ca proprietăţile fiinţelor vii să fie reduse la procese fizico-chimice. Deşi mulţi cercetători nu aderă la concepţia reducţionistă, aproape toţi practică un reducţionism metodologic: studiind componentele unui biosis-tem, ei sunt tentaţi să explice proprietăţile întregului biosistem prin cele ale părţilor componente studiate. Ant. holism (v.). REDUNDANŢĂ, s. f. / redondance, s. f. / redundance. [Lat. redundantia = revărsare, e%ces.] Termen utilizat cu semnificaţii diferite, toate în relaţie cu etimologia. 1) Definiţia cea mai cuprinzătoare: surplus de informaţie menit să asigure exactitatea şi claritatea transmiterii unui mesaj. 2) în informatică, creşterea numărului de simboluri dintr-un mesaj fără creşterea cantităţii de informaţie. R. este un mijloc de control al transmisiei informaţiilor. 3) în tehnică, suplimentarea, duplicarea dispozitivelor necesare asigurării unei anumite funcţii, astfel încât, în cazul când un dispozitiv s-a defectat, cel suplimentar să intre automat în uz. 4) Exces de expresii, cuvinte sau imagini în formularea unei idei; verbiaj. 5) în organismele vii r. asigură o mare fiabilitate (siguranţă în funcţionare) a sistemelor fiziologice. De ex., omul are doi rinichi, deşi se poate trăi cu unul singur; sistemul excitoconductor al inimii cuprinde trei centre ce pot genera oscilaţii în mod autonom, iar dacă centrul superior iese din funcţie, comanda este preluată de cel subiacent. De asemenea, r. este prezentă şi la nivelul sistemelor de transmitere a informaţiei, inclusiv la nivelul genomului, unde genele reprezintă doar circa 1-2% din ADN-ul total. Var.: redondanţă. REEDUCARE, s. f. / reeducation, s. f. / rehabilitation. [Lat. re = iarăşi; educatio, -onis = creştere, educare, de ta educare = a educa] 1) Ansamblul mijloacelor şi îngrijirilor destinate să permită restabilirea, totală sau parţială, a funcţiilor afectate după o boală invalidantă (motorie sau psihomotorie). R. funcţională: mijloacele utilizate pentru a ameliora sau compensa un *handicap motor sau funcţional. 2) Ansamblul măsurilor de asistenţă, de supraveghere sau de educaţie susţinute prin lege pentru protecţia şi adaptarea socială a minorilor în pericol sau delincvenţi. REDUNDANT, adj. / redondant, adj. / redundant. 1) Referitor la * redundanţă, care prezintă redundanţă. 2) Despre un stil încărcat cu cuvinte inutile. 3) în informatică, despre un mesaj care conţine informaţii identice în mai multe părţi ale aceluiaşi sistem de informaţii. REFLECTIV.TATE, s. f. / reflect ivite, s. f. / reflex exeitabili-ty, referred reflex. [Lat. reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi).] Proprietate a unor regiuni din organism datorită căreia acestea sunt, după o excitaţie, punctul de pornire a unui act reflex. V. reflex şi diferite tipuri de reflexe. REFLEX, s. n. / reflexe, s. m. / reflex. [Lat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi).] Reacţie motrice sau secretorie care se produce automat sau involuntar, pe calea unor circuite nervoase simple, fără să aibă un caracter conştient. Ex.: la un stimul dureros, mâna este retrasă înainte ca mesajul să ajungă din creier la muşchii implicaţi. REFLEX DE ACOMODAŢIE / reflexe d’accommodation / accommodation reflex. Adaptarea ochiului la vederea de aproape prin contracţia pupilei (v. reflex pupilar), convergenţa globilor oculari şi creşterea convexităţii cristalinului. REFLEX ACUSTIC / reflexe acoustique / accoustic reflex. Contracţia muşchiului scăriţei la aplicarea unui stimul auditiv cu o intensitate de 80 dB peste pragul audibil. Prezenţa r. a. permite diferenţierea surdităţii senzoriale de cea neurologică şi localizarea anatomică a paraliziilor faciale. REFLEX AHILIAN / reflexe achilleen / Achille’s tendon reflex. [Qr. Akhilleus, erou grec a cărui mamă l-a ţinut de călcâi pentru a-( scufunda în Sty%.] *R. osteotendinos care se manifestă prin extensia piciorului pe gambă la percuţia tendonului lui Achille. Arcul reflex implică acţiunea fibrelor metamerului Sv REFLEX DE ALUNGIRE / reflexe d’elongation / stretch reflex. Sin.: reflex miotatic (v.). REFLEX ANAL / reflexe anal / anal reflex. *R. cutanat responsabil de contracţia bruscă a sfincterului anal prin atingerea uşoară a învelişului cutanat situat la limita anusului. Arcul reflex este constituit din fibrele ultimilor doi metameri sacraţi. REFLEX DE APĂRARE / reflexe de defense / defense reflex. Reacţie involuntară provocată de o stimulare cu caracter nociv, cel mai adesea dureroasă (vizuală, auditivă, cutanată etc.), care permite evitarea stimulării respective. Reacţia este mai evidentă în absenţa controlului cortical. în clinică se observă în caz de secţiune sau de compresiune a măduvei, când apar semne de ‘automatism medular. Sin.: reflex nociceptiv. REFLEX DE APUCARE / reflexe de prehension / grasping reflex. Componentă a r. de ridicare, una din reacţiile statice generale. Constă într-o mişcare de apucare a degetelor mâinii sau piciorului, normală la copil şi patologică la adult, unde indică o leziune a lobului frontal. Sin.: reflex de prehensiune. REFLEX AXONIC / reflexe peripherique / peripheral reflex. Reacţie vasodilatatorie locală provocată de excitarea filetelor senzitive ale unui nerv, ca urmare a trecerii impulsurilor nervoase de la terminaţiile excitate la zona din jur tributară neuronului respectiv, pe cale antidromică, fără a traversa celula nervoasă. REFLEX BABINSKI / reflexe de Babinski / Babinski’s reflex. (Josef Frangois Felix Babinski, neurolog francez, (Paris, 1857-1932.] Sin.: semn Babinski (v.). REFLEX BICIPITAL / reflexe bicipital / biceps reflex. R. osteotendinos care pune în acţiune fibrele senzitive şi motorii ale metamerului C5 şi care constă în contracţia muşchiului biceps brahial la percuţia tendonului său la nivelul plicii cotului, cu flexia antebraţului pe braţ. REFLEX DE CLIPIRE / reflexe de clignement / blinking reflex. Clipire scurtă a ambilor ochi observată în cursul percuţiei rădăcinii nasului sau a părţii externe a arcadei orbitare. Acest r. are două componente: prima, inepuizabilă, corespunde întinderii muşchilor pleoapelor, iar a doua, epuizabilă - unui *r. polisinaptic. 899 REFLEX COHLEOPALPEBRAL REFLEX NAZOPALPEBRAL REFLEX COHLEOPALPEBRAL / reflexe cochleopalpebral / cochleopalpebral reflex. închiderea bruscă a pleoapelor în timpul unei stimulări sonore brutale şi intense. în arcul reflex intervin nervii auditivi şi faciali, printr-un releu pontin. REFLEX CONDIŢIONAT / reflexe conditionne (ou condition-nel) / conditioned reflex. După Pavlov (1898), „legătură temporară între unul din nenumăraţii factori ai mediului ambiant şi o activitate bine determinată a organismului". Actul reflex care se stabileşte ca urmare a asocierii repetate a unei activităţi a organismului cu un stimul exterior oarecare (‘condiţionare). Sin.: reflex dobândit. REFLEX CORNEAN / reflexe corneen / corneal reflex. R. cu punct de plecare tactil cor nean (nervul trigemen), al cărui efect final este închiderea pleoapelor. Studiul acestui r. permite aprecierea sensibilităţii corneene. Este un r. care dispare printre ultimele în anestezia generală sau în comă. REFLEX CREMASTERIAN / reflexe cremasterien / cremas-teric reflex. *R. cutanat care antrenează ridicarea testiculului, prin contracţia muşchiului cremaster, după excitarea feţei interne a coapsei. Zona reflexogenă se poate întinde la porţiunea superioară a feţei interne a gambei (este vorba de o contracţie rapidă şi nu de una vermiculară a scrotului). Metamerul responsabil este LrL2. REFLEX CUBITOPRONATOR / reflexe cublto-pronateur / radiat reflex. Reflex osteotendinos obţinut prin percuţia stiloidei cubitale pe faţa sa dorsală. Este dificil de pus în evidenţă, iar răspunsul constă dintr-o flexie a degetelor şi o pronaţie foarte discretă a mâinii. Metamerul responsabil este C8. REFLEX CUTANAT / reflexe cutane / skin reflex. Contracţia reflexă a unui muşchi sau a unui grup muscular după excitarea unei zone bine determinate, cutanate sau mucoase. Cel mai investigat r. de acest tip este *r. cutanat plantar. REFLEX CUTANAT ABDOMINAL / reflexe cutane abdominal / abdominal reflex. R. pus în evidenţă numai când paniculul adipos abdominal nu este prea gros. Constă în contracţia muşchilor abdominali după excitaţia cutanată rapidă de fiecare parte a liniei mediane abdominale. REFLEX CUTANAT PLANTAR / reflexe cutane plantaire / plantar reflex. Flexia plantară a degetelor plantei piciorului, provocată ca răspuns la excitarea, printr-o mişcare de presiune, de la degete înspre călcâi. Inversarea acestui r. este patologică şi constituie ‘semnul Babinski. Sin.: reflex plantar. REFLEX DOBÂNDIT / reflexe acquis / conditioned reflex. Sin.: reflex condiţionat (v.). REFLEX DE EXTENSIUNE / reflexe d’extension / stretch reflex. Sin.: reflex miotatic (v.). REFLEX EXTEROCEPTIV / reflexe exteroceptif / exterocep-tive reflex. Reacţie a muşchilor sau a diverselor glande la sti-muli provenind din exteriorul organismului. Reacţia interesează în general mai multe grupe de muşchi, ale căror contracţii coordonate au aspectul unei reacţii de apărare împotriva sti-mulilor nocivi. Este un r. complex, ce presupune punerea în joc a neuronilor intercalări. REFLEX FARINGIAN / reflexe pharynge / pharyngeal reflex, faucial reflex. R. determinat de excitarea faringelui, directă sau indirectă (ex.: prin apăsarea bazei limbii), şi care constă în contracţia de scurtă durată a musculaturii peretelui faringian, asociată unei senzaţii de greaţă sau vomă. REFLEX GUSTATO-SECRETORIU PARADOXAL / reflexe gusto-lacrymal / gustolacrimal reflex. Sin.: sindromul lacrimilor de crocodil (v.). REFLEX IDIOMUSCULAR / reflexe idiomusculaire / muscular reflex. Răspuns direct (denumirea de r. fiind improprie) al fibrelor musculare la o stimulare mecanică (percuţia directă a muşchiului). R. i. este abolit precoce în ‘miopatiile primitive, în timp ce *r. osteotendinos rămâne prezent mult timp după îmbolnăvire. REFLEX INTEROCEPTIV / reflexe interoceptif / deep reflex. R. având ca punct de pornire o terminaţie nervoasă situată în interiorul corpului. V. interoceptiv şi interoceptor. REFLEX INVERSAT / reflexe Inverse / inverted reflex. R. care produce un răspuns în sens opus celui obţinut în mod normal. Ex.: ‘semnul Babinski este un r. i. al ‘reflexului cutanat plantar. REFLEX ÎNNĂSCUT / reflexe inne / unconditioned reflex. Sin.: reflex necondiţionat (v.). REFLEX DE ÎNTINDERE / reflexe d’extension / stretch reflex. Sin.: reflex miotatic (v.). REFLEX LABIRINTIC / reflexe labyrinthique / labyrinthine reflex. Una din categoriile de reacţii statice generale (împreună cu r. tonic al gâtului), care acţionează pentru ajustarea posturii corpului atunci când capul se mişcă faţă de trunchi. Sin.: reflex vestibular. REFLEX LACRIMAL / reflexe lacrymal / lacrimal reflex. Lă- crimare reflexă declanşată de diverse cauze psihice sau neurologice. R. I. psihic sau plânsul psihic este declanşat de o emoţie (îndeosebi de ordin afectiv) sau de o durere morală. R. I. neurologice sunt determinate de o acţiune iritativă asupra trigemenului, facialului sau simpaticului cervical. V. şi sindromul lacrimilor de crocodil. REFLEX MARINESCU-RADOVICI / reflexe de Marinescu-Radovici / Marinescu-Radovici reflex. [Gheorghe Marinescu, neuroCog român, profesor Ca ‘Bucureşti, 1863-1938; Jean G. Radovici, medic francez, (Paris, n. 1868.] Sin.: reflex palmo-mentonier (v.). REFLEX MASETERIN / reflexe masseterin / jaw reflex, chin reflex. închiderea gurii ca urmare a ridicării mandibulei provocată de percuţia ‘mentonului. REFLEX MASTICATOR / reflexe masticatoire / masticatory reflex. R. iniţiat de prezenţa alimentelor în cavitatea bucală. R. m. implică inhibarea contracţiei muşchilor masticatori, permiţând coborârea mandibulei, urmată de iniţierea unui r. de întindere a muşchilor mandibulei şi ridicarea automată a acesteia, cu ocluzia dentară şi compresia bolului alimentar pe mucoasa bucală, după care procesul se reia. REFLEX MAYER / reflexe de Mayer / Maver’s reflex. [Cari Mayer, neuroCog austriac, ‘Viena, profesor la InnsSriidQ 1862-1932.] Se flectează ultimele trei degete ale mâinii, iar examinatorul exercită o compresiune puternică asupra lor; în mod normal se produce adducţia policelui. R. este diminuat sau absent în leziunile piramidale. REFLEX MEDIOPLANTAR / reflexe medloplantaire / medio-plantar reflex. Extensia piciorului pe gambă şi flexia degetelor, provocate prin percuţie la mijlocul plantei. Arcul reflex se închide la nivel S2. Acest r. trebuie cercetat când bolnavul este poziţionat în genunchi pe un scaun sau în decubit dorsal, cu piciorul flectat pe gambă în unghi drept. REFLEX MIOTATIC / reflexe myotatique / myotatlc reflex. R. medular fundamental, una din reacţiile statice locale, manifestat printr-o contracţie de scurtă durată a muşchiului provocată de propria sa întindere (r. tendinos profund). Persistenţa întinderii determină contracţie musculară susţinută. Sin.: reflex de alungire, reflex de extensiune, reflex de întindere. REFLEX MONOSINAPTIC / reflexe monosynaptique / mono-synaptic reflex. R. care pune în joc o singură sinapsă şi, implicit, doi neuroni. Singurul r. m. este *r. miotatic, în cazul căruia fibrele aferente de la nivelul fusurilor neuromusculare sunt legate direct, fără neuron intermediar, la nivelul coarnelor anterioare ale măduvei, cu neuronii motori care comandă muşchiul. REFLEX NAZOPALPEBRAL / reflexe nasopalpebral / nasoor-bicular reflex. *R. osteotendinos obţinut prin percuţia rădăcinii 900 reflex necondiţionat REFLEX VELOPALATIN nasului, constând în închiderea bilaterală a pleoapelor. Este alterat în paraliziile faciale periferice. REFLEX NECONDIŢIONAT / reflexe inne / unconditioned reflex. Reflex înnăscut, care se manifestă chiar de la naştere sau imediat după aceea, într-o formă completă. R. n. sunt caracteristice fiecărei specii şi se produc datorită activării unor centrii nervoşi şi căi nervoase existente de la naştere. Rolul r. n. în organism este îndeosebi protector şi adaptativ. Clasificarea r. n. se poate face în funcţie de localizarea captorilor senzoriali. Se disting astfel: *r. exteroceptive, *r. proprioceptive, *r. interoceptive. Sin.: reflex înnăscut. REFLEX NOCICEPTIV / reflexe nociceptif / nociceptive reflex. Sin.: reflex de apărare (v.). REFLEX OCULOCARDIAC / reflexe oculocardiaque / oculo-cardiac reflex. Diminuarea frecvenţei pulsului şi scăderea presiunii arteriale obţinute prin compresia globilor oculari. în mod normal, frecvenţa se reduce cu 4-12 pulsaţii pe minut, scăderea cu peste 20 de pulsaţii fiind patologică (îndeosebi în ‘guşa exoftalmică şi în stări ‘vagotonice). Uneori, r. o. poate fi inversat, compresia globilor oculari fiind urmată de o creştere a frecvenţei pulsului, îndeosebi în stările ‘simpaticotonice. Sin.: semn Aschner. REFLEX OLECRANIAN / reflexe olecrânien / triceps reflex. Extensia antebraţului pe braţ provocată prin percuţia tendonu-lui tricepsului brahial deasupra olecraniului. Arcul r. se închide la nivel C7. Sin.: reflex tricipital. REFLEX OPTICOPALPEBRAL / reflexe optico-palpebral / opticofacial blinking reflex. Clipire bilaterală a pleoapelor provocată prin percepţia bruscă a unei lumini intense sau prin apariţia bruscă a unui obiect apropiat în ‘câmpul vizual. REFLEX OSTEOTENDINOS / reflexe osteotendineux / tendon reflex. Contracţie involuntară a unui muşchi sau a unui grup de muşchi, provocată prin percuţia tendonului corespunzător. Abolirea r. traduce întreruperea circuitului arcului reflex. Exagerarea r. este determinată de suprimarea parţială sau totală, printr-un proces patologic, a controlului nervos exercitat asupra arcului. REFLEX PALMO-MENTONIER / reflexe palmomentonnier / palm-chin reflex. R. în general patologic, care constă în contracţia homolaterală a muşchiului mentonier produsă de excitarea bruscă a palmei, în special a eminenţei tenare. Sin.: reflex Marinescu-Radovici. REFLEX PARADOXAL / reflexe paradoxal / paradoxical reflex. Mişcare reflexă inversă celei care este obţinută, în mod normal, prin percuţia unui tendon. Ex.: la nivelul cotului, percuţia tendonului tricepsului brahial duce la flexia antebraţului, în locul extensiei acestuia; la nivelul genunchiului, percuţia tendonului rotulian determină flexia gambei, în loc de extensie. în general, r. p. are semnificaţia scăderii ‘reflectivităţii. REFLEX PATELAR / reflex patellaire / patellar reflex. Sin.: reflex rotulian (v.) REFLEX PILOMOTOR / reflexe pilomoteur / pilo-motor reflex. Erecţia foliculilor piloşi prin contracţia fibrelor musculare netede determinată de stimuli nociceptivi (durere, frig) sau de emoţii intense („piele de găină“). R. p. patologic se caracterizează printr-o mare difuzibilitate a reacţiei (atingerea căilor simpatice). REFLEX PLANTAR / reflexe plantaire / plantar reflex. Sin.: reflex cutanat plantar (v.). REFLEX POLISINAPTIC / reflexe polysynaptique / polysy-naptic reflex. R. al cărui ‘arc reflex este alcătuit dintr-un circuit nervos cu cel puţin două sinapse. REFLEX DE POSTURA / reflexe de posture / postural reflex. Orice r. în relaţie cu menţinerea posturii, ‘atitudinii. REFLEX DE PREHENSIUNE / reflexe de prehension / grasp-ing reflex. Sin.: reflex de apucare (v.). REFLEX PRESOR / reflexe presseur / pressor reflex. Denumire generică a unei serii de r. patologice, cu punct de pornire la nivelul inimii şi al aortei, care produc efecte excitatorii la nivelul aparatului cardiovascular: accelerarea ritmului cardiac, creşterea forţei contractile a miocardului, creşterea presiunii sanguine şi, uneori, vasoconstricţia coronariană. REFLEX PROPRIOCEPTIV / reflexe proprioceptif / proprioceptive reflex. R. iniţiat prin mişcarea corpului pentru menţinerea poziţiei părţii aflate în mişcare. Orice r. iniţiat prin excitarea ‘proprioceptorilor. REFLEX PSIHOGALVANIC / reflexe psychogalvanique / psy-chogalvanic reflex. Descreşterea rezistenţei electrice a pielii determinată de emoţie sau de agitaţie mentală. REFLEX PUPILAR / reflexe pupillaire / pupillary reflex. Contracţia pupilei la vederea unui obiect apropiat (v. reflex de acomodare) sau la stimulare luminoasă (r. fotomotor). R. p. consensual: contracţia unei pupile la iluminarea pupilei controla-terale. Se explică prin încrucişarea parţială a fibrelor la nivelul chiasmei optice. REFLEX DE RIDICARE / reflexe de relevement / righting reflex. Una din categoriile de reacţii statice generale, care constă în recâştigarea poziţiei (ridicate) după cădere, consecutiv stimulării vestibulare, vizuale şi proprioceptive. REFLEX ROTULIAN / reflexe rotulien / patellar reflex. R. osteotendinos care constă în extensia bruscă a gambei pe coapsă în momentul percuţiei tendonului rotulian. Explorează cea de-a patra rădăcină lombară. Sin.: reflex patelar. REFLEX SALIVAR / reflexe salivaire / salivary reflex. R. determinat de stimuli vizuali, olfactivi sau de reprezentarea mentală a unor alimente şi care constă în hipersecreţia glandelor salivare, în absenţa ingestiei de alimente. REFLEX SINOCAROTIDIAN / reflexe sinocarotidien / carotid sinus reflex. Scăderea uşoară a frecvenţei pulsului, cu diminuarea tensiunii minime când se exercită o presiune la nivelul bifurcaţiei celor două ‘carotide primitive. R. s. este exagerat în caz de ‘vagotonie şi inversat în caz de ‘simpaticotonie. V. sindrom de sinus carotidian. REFLEX STAPEDIAN / reflexe stapedien / cochleostapedial reflex. Contracţie reflexă a muşchiului scăriţei ca răspuns la o stimulare sonoră de intensitate ridicată. Constituie un mecanism de protecţie a urechii interne împotriva sunetelor foarte intense. V. şi prag stapedian. REFLEX STILORADIAL / reflexe styloradial / radial reflex. Flexia antebraţului provocată prin percuţia apofizei stiloide a radiusului. REFLEX DE SUPT / reflexe de tetee / sucking reflex. 1) Mişcări de sucţiune ale gurii, provocate de atingerea buzelor sugarului. 2) Creşterea secreţiei de ‘prolactină (şi, consecutiv, a secreţiei lactate) prin stimularea mecanică a sânilor. REFLEX TONIC AL GÂTULUI / reflexe tonique profond du cou / tonic neck reflex. Una din categoriile de reacţii statice generale (împreună cu r. labirintic), care acţionează pentru ajustarea posturii corpului atunci când capul se mişcă faţă de trunchi. REFLEX TOTAL / reflexe total / mass reflex. Reacţia întregii părţi inferioare a corpului în cazul secţiunii totale a măduvei. Excitaţia membrelor inferioare provoacă mişcări de retragere, evacuarea vezicii şi ‘sudaţia membrelor paralizate. REFLEX TRICIPITAL / reflexe tricipital / triceps reflex. Sin., reflex olecranian (v.). REFLEX URETEROVEZICAL / reflexe ureterovesical / uretero-vesical reflex. Durere reflexă însoţită de nevoia de a urina, provocată la subiecţii afectaţi de ‘pielită sau ‘pielonefrită prin explorarea feţei interne a vezicii la nivelul deschiderii ureterelor. R. u. se pune în evidenţă mai uşor la femeie, prin ‘tuşeu vaginal. Sin.: semn Bazy, def. 3. REFLEX VELOPALATIN / reflexe velopalatin / palate reflex. Contracţia unilaterală a ‘vălului palatului provocată printr-o atin- 901 REFLEX VESTIBULOOCULAR REFRIGERAŢIE gere uşoară a mucoasei, la dreapta sau la stânga liniei mediane, corespunzând excitaţiei nervului glosofaringian. REFLEX VESTIBULOOCULAR / reflexe vestibulo-oculaire / vestibuloocular reflex. *Nistagmus sau deviere tonică a ambilor ochi spre partea aparatului vestibular stimulat termic sau dinamic (accelerare angulară). REFLEXIE, s. f. / reflexion, s. f. / reflection. [Lat. reflexio, -onis = întoarcere înapoi, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi).] Modificarea direcţiei de propagare a Radiaţiilor electromagnetice sau corpusculare care întâlnesc suprafaţa de separare a două medii, cu întoarcerea (parţială) în acelaşi mediu de propagare. REFLEXOGEN, adj. / reflexogene, adj. / reflexogenic. [Lat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi); gr. genncm = a produce.] Care poate determina sau poate accentua o reacţie reflexă. Ex.: zonă r. REFLEXOGRAMĂ AHILIANĂ / reflexogramme achileen / Achilles’ reflex time. [Lat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi); gr. gramma = înscriere; Ăkhiîleus, erou grec a cărui mamă t-a ţinut de cătcâi pentru a-t scufunda în Sty?(,] Investigaţie clinică prin care este măsurată durata contracţiei musculare după percuţia tendonului lui Ahile. în mod normal, contracţia durează 250-330 ms. La subiecţii hipotiroidieni ea este mai lentă, îndeosebi prin prelungirea fazei de relaxare musculară, iar la hipertiroidieni este mai rapidă. Deoarece modificările duratei de contracţie nu sunt specifice alterării funcţiilor tiroidi-ene (îndeosebi în hipertiroidism), acest examen tinde să devină desuet, măsurarea concentraţiilor hormonale fiind mai relevantă. REFLEXOLOGIE, s. f. / reflexologie, s. f. / reflexology. [Lat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a înaoi); gr. logos = ştiinţă.] 1) Ştiinţa studiului Reflexelor. 2) Metodă de masaj a anumitor puncte de la nivel plantar şi, accesoriu, de la nivel palmar, prin care se vizează stimularea reflexă a unor organe interne şi creşterea capacităţii de apărare a organismului. Aceste puncte, numite „zone reflexogene^, reprezintă proiecţia fidelă a diferitelor organe, masajul lor suscitând un răspuns reflex din partea acestora. Reflexologii consideră că în acest mod poate fi ameliorată starea somatică şi psihologică a individului tratat, deşi până în acest moment nu există nici o explicaţie satisfăcătoare. V. şi medicină alternativă. REFLEXOMETRIE, s. f. / reflexometrie, s. f. / reflexometry. [Lat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi); gr. metron = măsură.] Măsurarea reacţiilor reflexe; se obţine reflexograma. REFLEXOTERAPIE, s. f. / reflexotherapie, s. f. / reflexothe-rapy. [Lat. reflexus, de ta reflectere = a răsfrânge, a întoarce înapoi (retro = înapoi; flectere = a îndoi); gr. therapeia = tratament, de ta therapeuein - a îngriji] Metodă de tratament care aparţine *medicinii alternative şi constă în acţiunea de la distanţă asupra unei leziuni prin intermediul unei căi reflexe. Reacţiile reflexe pot fi declanşate prin diverse procedee: cauterizare, excitare mecanică sau electrică, anestezie locală etc. REFLEXOTERAPIE VERTEBRALĂ / reflexotherapie vertebrale / spinal reflexotherapy. Utilizarea reflexelor cu origine la nivelul coloanei vertebrale sau măduvei spinării în scopul de a acţiona asupra unor afecţiuni viscerale. REFLEXUL OCHILOR DE PĂPUŞĂ / reflexe des yeux de poupee / doll’s eye reflex. Sin.: semn Cantelli (v.). REFLUX, s. n. / reflux, s. m. / reflux. [Lat. refluus = care curge în sens contrar, de ta refluere = a curge în direcţie opusă (retro = înapoi; fluere = a curge).] Trecerea unui lichid printr-un conduct natural în sens opus sensului fiziologic. Ex.: r. gastroesofagian, r. vezicoureterai. REFLUX GASTROESOFAGIAN / reflux gastro-oesophagien / gastro(o)esophageal reflux. R. g. reprezintă returnarea conţinutului gastric sau duodenal în esofag şi este, probabil, cea mai frecventă tulburare digestivă, afectând circa 7% din populaţie. Evoluţia r. g. este de lungă durată, iar prognosticul bun, dacă nu apar complicaţii (îndeosebi esofagită peptică, ulcer esofagian, stenoză esofagiană şi, mai rar, hemoragie digestivă superioară, pneumopatii acute şi cronice prin aspiraţia conţinutului gastric în arborele traheobronşic sau *sindrom Barrett). REFLUX HEPATOJUGULAR / reflux hepato-jugulaire / posi-tive hepato-jugular reflux. Turgescenţă a venelor jugulare externe provocată prin compresiunea hepatică progresivă, timp de câteva secunde şi care persistă pe toată durata compresiunii. Poate exista şi în mod normal un grad de turgescenţă jugulară, însă doar pasageră. Indicator al insuficienţei ventriculare drepte, demonstrează natura congestivă a hepatomegaliei şi incapacitatea inimii de a creşte debitul cardiac, deşi creşte întoarcerea venoasă. REFLUX VEZICOURETERAL / reflux vesico-ureteral / vesico-ureteric reflux. R. al urinei intravezicale, în cursul micţiunii (r. v. activ) sau în afara acesteia (r. v. pasiv), la nivelul căilor excretoare superioare: în *ureter (r. v.) sau chiar la nivelul *bazinetului (r. v. pielic). REFRACTAR, adj. / refractaire, adj. / refractory. [Lat. refrac-tarius = nesupus, cârcotaş, de ta refringere = a răsfrânge şi frângere = a frânge.] 1) Despre un proces în care reacţia la un stimul este diminuată sau lipseşte. Ex.: perioadă r:. perioadă care urmează după faza de activitate a unui nerv sau muşchi, în timpul căreia un stimul nu determină nici un răspuns. 2) Despre o boală care nu evoluează favorabil în cazul unui tratament. Ex.: hipertensiune arterială r. REFRACTOMETRIE, s. f. / refractometrie, s. f. / refractome-try. [Lat. refractus, de ta refringere = a răsfrânge şi frângere = a frânge; gr. metron = măsură.] Metodă de determinare a indicelui de refracţie al unor soluţii sau lichide biologice. Cum indicele de refracţie variază în funcţie de concentraţia unor substanţe, cu Refractometrele se determină, de fapt, concentraţia substanţelor respective. Ex.: determinarea proteinelor totale din serul sanguin sau plasma sanguină. REFRACTOMETRU, s. n. / refractometre, s. m. / refrac-tometer. [Lat. refractus, de ta refringere = a răsfrânge şi frângere = a frânge; gr. metron = măsură.] Dispozitiv utilizat pentru determinarea proteinemiei serice prin măsurarea unghiului limită sau a indicelui de refracţie ai probei de analizat. REFRACŢIE, s. f. / refraction, s. f. / refraction. [Lat. refrac-tio, -onis - acţiunea de a frânge, de ta refringere = a răsfrânge şi frângere = a frânge.) Schimbarea bruscă a direcţiei de propagare a unei unde la traversarea suprafeţei de separare a două medii diferite. REFRACŢIE OCULARĂ / refraction oculaire / refraction of eye. Convergenţa razelor luminoase în momentul traversării mediilor refringente ale ochiului, astfel încât acestea să formeze o imagine normală (clară) pe retină. R. normală se numeşte *emetropie, iar viciile de r. sunt *ametropii. REFRIGERARE. Var. pentru refrigeraţie (v.). REFRIGERAŢIE, s. f. / refrigeration, s. f. / refrigeration. [Lat. refrigeratio, -onis = răcire, de ta refrigerare = a răci (re = iarăşi; frigus = frig).] 1) Scăderea temperaturii unui corp şi consecinţele care decurg din aceasta. Astfel, în anesteziologie, r. reprezintă ansamblul tehnicilor utilizate pentru a accentua hipotermia farmacologică. Constă în răcirea unui membru, a unui segment de membru sau a unei zone limitate de la nivelul tegumentelor. V. şi hibernare artificială, hibernoterapie. 902 refrigerent REGLAREA ECHILIBRULUI ACIDOBAZIC 2) în tehnologia alimentară, procedeu diferit de congelare, care este utilizat pentru conservarea de scurtă durată a alimentelor (la temperaturi cuprinse între 0°C şi 4°C). Eficacitatea procedeului este cu atât mai mare cu cât încărcarea microbiană iniţială este mai redusă. R. se poate efectua şi în scop terapeutic. Var.: refrigerare. REFRIGERENT, adj., s. n. / refrigerent, -e, adj., s. m. / refrigerent. [Lat. refrigerare = a răci (re - iarăşi; frigus = frig).] 1) Despre o substanţă care acţionează prin răcire. Ex.: amestec r. (gheaţă, zăpadă carbonică). 2) Substanţa în sine. REFRINGENT, adj. / refringent, -e, adj. / refringent. [Lat. refringens, de (a refringere = a răsfrânge şi frângere = a frânge.] Care are proprietatea de a devia radiaţiile luminoase sau undele sonore, de a produce 'refracţia. REFRINGENŢĂ, s. f. / refringence, s. f. / refringency. [Lat. refringens, de Ca refringere = a răsfrânge şi frângere = a frânge.] 1) Proprietatea unor corpuri de a refracta lumina. 2) Mărime utilizată în teoria dispersiei în medii optice izotrope, egală cu diferenţa dintre indicele de refracţie n al unui mediu şi indicele de refracţie al vidului, egal cu unitatea (nv = 1). REFULARE, s. f. / refoulement, s. m. / repression. [Jr. refouler = a refula.] Mecanism de apărare inconştient, prin care amintirile, imaginile, ideile şi impulsiile neplăcute sunt menţinute în 'subconştient, deci în afara câmpului 'conştiinţei. Elementele refulate pot să se manifeste în vise, în lapsusuri sau chiar ca simptome, îndeosebi în cazul 'nevrozelor. Dacă un subiect normal rezistă presiunii elementelor refulate, în unele nevroze reprimarea dorinţelor refulate obligă la eforturi continue, care afectează viaţa reală, activă. Unul din scopurile 'psihanalizei este reducerea acestui proces psihologic. REGENERARE, s. f. / regeneration, s. f. / regeneration. [Lat. regeneratio, -onis, de Ca regenerare = a regenera (re = iarăşi; generare = a da naştere, a produce).] Capacitate a organismului viu de a-şi reface, în cazul unei leziuni, ţesuturi sau organe. Ca regulă generală, animalele inferioare dispun de un potenţial de regenerare mult mai mare decât cele superioare. La mamifere, r. se limitează la cicatrizarea plăgilor şi la formarea 'căluşului în cazul fracturilor osoase. REGIM, s. n. / diete, s. f. (1, 2), regime, s. m. (2) / diet (1), regimen (2). [Lat. regimen, -inis = conducere, cârmuire, de Ca regere = a dirija, a conduce şi rex, regis = rege.] 1) Mod de ‘alimentaţie raţională a omului sănătos sau bolnav. Strict, etimologia acestui cuvânt are o semnificaţie mai vastă, îndeosebi utilizarea raţională a tot ceea ce este necesar existenţei (ex.: r. igieno-dietetic, care include atât indicaţii despre alimentaţie, cât şi despre condiţiile de viaţă şi de muncă ale pacientului). Unele expresii sunt improprii: r. desodat (de fapt cu restricţie de sare), r. hepatic (care se administrează în hepatite) etc. Obs.: termenul^ 'dietă se aplică în special pentru alimentaţia bolnavului. 2) în fr. şi engl., denumirea ansamblului de reguli pe care se bazează aplicarea unui sistem de asigurări de sănătate la un anumit grup de populaţie. REGIUNE, s. f. / region, s. f. / region. [Lat. regio, -onis = direcţie, regiune, ţinut, de Ca regere = a dirija, a conduce şi rex, regis = rege.] Suprafaţă anatomică delimitată prin anumite repere. Ex.: r. abdominală, r. facială, r. perineală, r. precor-dială, r. fesieră sau qluteală etc. REGIUNE CONSTANTA / region constante / constant region. Domeniu al lanţului greu sau al lanţului uşor care diferenţiază diversele clase de 'imunoglobuline. Pentru lanţurile uşoare există două tipuri de regiuni constante (CX, Ck), iar pentru lanţurile grele, cinci tipuri (Cp, C5, Cy, Ce, Ca), care definesc cele cinci clase de imunoglobuline: IgM, IgD, IgG, IgE şi, respectiv, IgA. REGIUNE HIPERVARIABILĂ / region hvpervariable / hvper-variable region. Parte a *r. variabile ale 'imunoglobulinelor care prezintă o mare diversitate. Acestea sunt r. h. ale lanţurilor uşoare şi ale lanţurilor grele care formează, prin repliere în spaţiu, situsul de fixare al 'determinantului antigenic (paratop). REGIUNE VARIABILĂ / region variable / variable region. Partea terminală a lanţurilor uşoare şi a lanţurilor grele ale unei 'imunoglobuline, care constituie situsurile de fixare ale 'determinanţilor antigenici (paratopi). Fiecare r. v. este constituită din 110 aminoacizi. R. v. a lanţurilor uşoare este codificată de una din cele circa 300 secvenţe de ADN notate V (de la variabile) şi de una din cele cinci secvenţe notate J (de la joncţiune), ceea ce conduce, prin asociere aleatorie, la 1 500 tipuri de r. v. în plus, pierderea aleatorie de nucleotide între secvenţele codificând părţile V şi J ale r. v. contribuie la creşterea diversităţii lanţurilor uşoare. R. v. a lanţurilor grele urmează acelaşi principiu de elaborare, dar în acest caz există 1 000 secvenţe V, 20 secvenţe D (de la diversitate) şi 4 secvenţe J. Există, deci, 1 000 20 4 = 80 000 r. v. diferite pentru lanţurile grele, fără a mai lua în considerare valabilitatea suplimentară introdusă prin variabilitatea joncţiunilor. Deoarece un situs de fixare al unui determinant antigenic este format din partea variabilă a unui lanţ greu şi a unei părţi variabile a unui lanţ uşor, există minimum 80 000 x 1 500 = 12 000 000 paratopi diferiţi, iar numărul lor probabil este de 100 milioane. V. şi gene ale imunoglobulinelor. REGIUNI ABDOMINALE / regions abdominales / abdominal regions. Cele nouă regiuni topografice abdominale. V. abdomen. REGLARE, s. f. / regulation, s. f. / regulation, control. [Lat. regulare = a regCa, de Ca regula = reguCă şi regere = a conduce.] 1) Ansamblul reacţiilor fiziologice ale unei celule, ale unui ţesut, organ sau sistem care permit limitarea consecinţelor unor modificări din mediul de viaţă. R. condiţionează posibilităţile de 'adaptare ale organismelor. 2) Proces prin care o mărime (în fiziologie, o mărime fizică ori chimică) este continuu măsurată, iar prin comparaţie cu o valoare de referinţă (normă) este influenţată în sensul unei egalizări cu această valoare. REGLARE AUTOGENĂ / regulation autogene / autogenous regulation. Sistem de reglare în care produsul unei gene controlează propria sa expresie. REGLARE GENETICĂ / regulation genetique / genetic regulation. Mecanism prin care o genă nu este exprimată decât în anumite ţesuturi (reglare spaţială) sau în anumite etape ale dezvoltării (reglare temporală). V. şi expresie genetică. REGLARE ÎNCRUCIŞATĂ / regulation croisee / cross-regu-lation. Controlul unei căi metabolice prin intermediul unei substanţe produsă în cadrul unei alte căi metabolice. REGLAREA ECHILIBRULUI ACIDOBAZIC / regulation de l’e-quilibre acidobasique / regulation of acid-base balance. Ansamblul proceselor care contribuie la menţinerea constantă a pH-ului mediului interior. La 'pojkiloterme, pH-ul variază cu temperatura, fiind de circa 8 la 5° C şi de 7,5 la 30° C. La păsări şi mamifere, pH-ul este apropiat de 7,4 şi este stabilizat de 'sistemele tampon din sânge (în principal cuplul HC037C02), de proteinele din plasmă şi de eritrocite. Reglarea pH-ului sanguin se efectuează mai întâi cu intervenţia sistemului respirator care, eliminând mai mult sau mai puţin eficient C02 tinde să menţină raportul HC037C02 la valoarea sa normală. Scăderea pH-ului sanguin ('acidoză) provoacă, pe cale reflexă, o creştere a amplitudinii şi a frecvenţei mişcărilor respiratorii. Creşterea pH-ului sanguin ('alcaloză) are efect invers. Pe termen mediu şi lung, rinichiul este reglatorul pH-ului sanguin. El reacţionează la acidoză 903 REGN REJET printr-o secreţie crescută de H+ (prin segmentul distal al nefronilor). Acidul este mai întâi neutralizat prin fosfatul urinar . Dacă fosfatul este insuficient, rinichiul produce NH3 pornind de la glutamină (ceea ce neutralizează excesul de ioni H+, diminuat sub formă de NH4+) astfel încât pH-ul urinar să nu fie sub 5. Rinichiul reacţionează la alcaloză secretând NaHC03. V. bicarbonat. REGN, s. n. / regne, s. m. / kingdom, reign. [Lat. regnum = domnie, regat, de Ca rex, regis = rege.] Cea mai înaltă categorie sistematică; cuprinde mai multe încrengături. Cele trei r. considerate tradiţional sunt: mineralele, plantele şi animalele. REGRESIE, s. f. / regression, s. f. / regression, metamor-phosis. [Lat. regressio, -onis = reîntoarcere, de Ca regredi = a merge înapoi (retro = înapoi; gradi = a merge).] 1) In sens general, revenire, reîntoarcere la un stadiu de dezvoltare anterioară, fie că este vorba, frecvent, de funcţiile intelectuale şi/sau comportament, fie de structura unui organ sau a unui ţesut. 2) R. atavistică: r. intelectuală în care logica este înlocuită în mare măsură cu un comportament şi impulsuri primare. 3) R. intelectuală: scăderea facultăţilor intelectuale, îndeosebi în ‘senilitate şi ‘demenţă. 4) în psihanaliză: trecerea la moduri de expresie şi comportament de un nivel inferior, care reprezintă stadii anterioare din dezvoltarea psihologică a unui subiect. REGRESIE LINIARĂ / regression lineaire / linear regression. Metodă statistică de predicţie a valorii medii a unui parametru cantitativ y în funcţie de un alt parametru cantitativ x. REGULA GOODSALL / regie du Goodsall / Goodsalll’s rule. [David H. Goodssal, chirurg Britanic, 1843-1906.] Fistulele anale care se deschid pe pielea perineală în jumătatea anterioară faţă de anus sunt de obicei fistule directe; acelea care se deschid în jumătatea posterioară pot avea multiple orificii externe de deschidere, pot fi cu traiect multiplu sau „în potcoavă". REGULA LUI 9 / regie du 9 / rule of 9. Formulă empirică pentru estimarea procentuală a suprafeţei corpului afectată în arsuri. Conform acestei r., capul reprezintă 9% din suprafaţa totală a corpului; 9% fiecare membru superior; 18% faţa anterioară a trunchiului şi 18% faţa posterioară; 18% - fiecare din membrele inferioare, suprafaţa perineului reprezentând 1%. R. se aplică la adult şi doar parţial la copil, la care capului îi corespund 18%, pentru membrele superioare şi cele două feţe ale trunchiului procentajele sunt identice cu cele de la adult, iar pentru fiecare membru inferior corespund 13,5% din su-prafaţaw cutanată. REGULĂ ABC / regie ABC / ABC rule. V. masaj cardiac. REGULI, s. f. pl. / regles, s. f. pl. / menses. [Lat. regula = regulă, normă, de Ca regere = a conduce şi rex, regis = rege.] Sin. pop. pentru menstruaţie (v.). REGURGITAŢIE, s. f. / regurgitation, s. f. / regurgitation. [Lat. retro = înapoi; gurges, -itis = vâltoare, curent de apă.] 1) Returul alimentelor masticate şi amestecate cu salivă, la puţin timp după deglutiţie, din stomac sau din esofag în gură. R. este spontană, neînsoţită, de obicei, de greaţă. La sugar este normală; la adult apare în unele afecţiuni digestive (ex.: strictură sau diverticul esofagian, esofagită de reflux etc.). 2) Refluxul sângelui marilor artere în inimă sau dintr-o cavitate cardiacă în alta, în sens invers sensului fiziologic, ca urmare a unei insuficienţe valvulare. Ex.: r. aortică, r. mitrală. REHIDRATARE, s. f. / rehydratation, s. f. / rehydration. [Lat. re = iarăşi; gr. hydor, hydatos = apă.] Restabilirea volumului de fluide din organism prin aport de lichide cu presiune osmotică şi concentraţie în electroliţi în funcţie de tipul de ‘deshidratare (în deshidratările masive). REIMPLANTARE, s. f. / reimplantation, s. f. / reimplantation. [Lat. re = iarăşi; in = în; plantare = a însămânţa] Restabilirea, printr-un act chirurgical, a poziţiei anatomice si fiziologice a unui ţesut sau organ. Ex.: r. unui dinte în locul din care a fost îndepărtat. REINDUCŢIE, s. f. / reinduction, s. f. / reinduction. [Lat. re = iarăşi; inductio, -onis = introducere, de Ca inducere = a duce în, a introduce (in = în; ducere = a duce).] Reluarea ‘chimioterapiei de atac (‘inducţie) în cazul unui pacient care s-a aflat în ‘remisiune şi a fost supus unei chimioterapii de întreţinere. REINFECŢIE, s. f. / reinfection, s. f. / reinfection. [Lat. re = iarăşi; infectus, de Ca inficere = a strica, a otrăvi] Infecţie nouă care survine la un subiect infectat anterior cu acelaşi germen, dar vindecat de vechea infecţie. REINSERŢIE, s. f. / reinsertion, s. f. / reinsertion. [Lat. re = iarăşi; insertio, -onis = inserţie, altoire, de Ca inserere = a Băga, a introduce (in = în; serere = a semăna, a sădi).] Readucerea (pe cale chirurgicală) în poziţia iniţială de inserţie a unei structuri anatomice (muşchi, tendon) dislocată accidental în urma unui traumatism, a unui proces patologic sau a unei secţiuni chirurgicale. REINTRARE, s. f. / phenomene de reentree / reentry. [Lat. re = iarăşi; intrare = a intra] Anomalie a propagării undei de activare, determinată de heterogenitatea vitezei de conducere a impulsului sau/şi neuniformităţii perioadei refractare a fibrelor miocardice. Pentru o valoare critică a acestor parametri este posibilă reîntoarcerea frontului de undă pe un circuit care a mai fost depolarizat în cadrul aceluiaşi ciclu de activare cardiacă, determinând extrasistole sau tahicardie prin reintrare. în funcţie de lungimea căii parcurse de stimul, se descriu macro-şi microreintrări. Macroreintrările interesează căi accesorii atrio-ventriculare. Microreintrările interesează zone milimetrice de ţesut. Condiţiile care predispun la reintrare sunt: reducerea perioadei refractare, viteza de conducere lentă şi circuitele de conducere lungi. REÎNNOIRE BIOLOGICĂ / renouvellement biologique / bio-logical turnover. [Lat. re = iarăşi; in = în; novus = nou; gr. hios = viaţă; logos = ştiinţă.] înlocuirea permanentă a moleculelor (r. moleculară) prin molecule noi, identice, sau a celulelor moarte prin noi celule (r. celulară). într-o celulă în echilibru, cea mai mare parte din molecule este degradată şi sintetizată în permanenţă. Dimpotrivă, ADN-ul unei celule rămâne acelaşi până la moartea acesteia. Viteza de r. b. variază în funcţie de diferitele molecule sau celule. Ea este măsurată prin durata de semiviaţă a substanţei sau a celulei, adică prin timpul necesar ca 50% din molecule sau celule să fie înlocuite. Uneori se utilizează ca sin. termenul engl. turnover (v.). REÎNNOIRE CELULARĂ / renouvellement cellulaire / cellular turnover. [Lat. re = iarăşi; in = în; novus = nou; cellula = cămăruţă, dim. de Ca cella = cămară.] V. reînnoire biologică. REÎNNOIRE MOLECULARĂ / renouvellement moleculaire / molecular turnover. [Lat. re = iarăşi; in = în; novus = nou; dim. Cat. moles = masă informă.] V. reînnoire biologică. REJET, s. f. / rejet, s. m. / rejection. [Jr. rejet, din Cat. iactare = a arunca] Ansamblul reacţiilor organismului^ primitor, în primul rând imunitare, împotriva ţesuturilor grefate. în r. sunt implicaţi: anticorpii, complementul, factorii de coagulare şi trom-bocitele. Se disting două situaţii, în funcţie de natura grefei: 1) r. în caz de ‘heterogrefă; 2) r. în ‘homogrefă. în hetero-grefe, r. reprezintă reacţia de apărare a organismului primitor împotriva transplantului ‘alogenic. în acest caz, antigenele tisulare ale grefonului, îndeosebi cele din ‘sistemul HLA, sunt recunoscute rapid ca străine de către celulele imunocompe-tente ale gazdei, în esenţă limfocitele T şi B. Limfocitele T prin ‘citotoxicitate, iar limfocitele B prin ‘anticorpi pot provoca distrugerea grefonului. Această distrucţie, „criză de r.“ sau 904 RELAXANT RENICUL criză de transplant", poate regresa sub tratament imunode-presor. în homogrefe, fenomenul de r. este mult mai redus şi poate fi suprimat cu medicamente ca ciclosporina A. RELAXANT, adj., s. n. / relaxant, -e, adj., s. m. / relaxant. [Lat. relaxare = a slăBi] 1) Care produce relaxarea tonusului muscular sau psihic (diminuarea tensiunii nervoase). 2) Orice -medicament sau mijloc care favorizează relaxarea fizică (îndeosebi musculară) sau psihică. RELAXARE, s. f. / relachement, s. m., relaxation, s. f., detente, s. f. / relaxation, slackening. [Lat. relaxatio, -onis = destindere, de ta relaxare = a slăBi, a relata] 1) Destindere fizică (prin diminuarea tonusului muscular - r. musculară) sau psihică (diminuarea tensiunii nervoase). 2) Metodă terapeutică care are ca scop destinderea musculară sau psihică. 3) Semnal de r.: caracterizat prin întoarcerea la starea iniţială a particulelor implicate (nuclee cu număr impar de protoni, în cazul RMN, electroni impari, în cazul RES), supuse acţiunii succesive a două câmpuri magnetice, cu frecvenţe diferite în funcţie de tipul de metodă. V. rezonanţă electronică de spin (RES) şi rezonanţă magnetică nucleară (RMN). RELAXINA, s. f. / relaxine, s. f. / relaxin. [Lat. relaxare = a stăBi, a relata; -ină.] Hormon polipeptidic a cărui structură este înrudită cu cea a insulinei. Se cunosc doi precursori (codificaţi de genele H, şi H2 de pe cromozomul 9) din care rezultă două pro-relaxine, care, prin secţionare enzimatică, dau naştere r. 1 (alcătuită dintr-un lanţ A cu 24 aminoacizi şi un lanţ B cu 32 aminoacizi) şi r. 2 (un lanţ A cu 24 aminoacizi şi un lanţ B cu 33 aminoacizi). Ca şi în cazul insulinei, la cele două r. lanţurile A şi B sunt legate prin două punţi disul-furice, o a treia punte aparţinând exclusiv lanţului A. Genele şi H2 se exprimă la femeie în celulele 'corpului galben, iar gena H2 se exprimă şi la bărbat, în celulele glandulare pro-statice. La femeie, r. sunt detectabile în faza estroprogestativă a ciclului menstrual şi în a doua jumătate a sarcinii, iar la bărbat, r. nu trec în sânge, ci doar în lichidul seminal, unde pot fi dozate. Cele două r. au, la femeie, aceleaşi proprietăţi: contribuie la dehiscenţa foliculară, la relaxarea ligamentelor pelvine la sfârşitul sarcinii şi exercită un efect inhibitor asupra secreţiei de 'oxitocină. RELEASING FACTOR / releasing factor / releasing factor. VEngl. to release = a etiBera; factor = factor.] Abrev.: RF. Sin.: releasing hormone (v.). RELEASING HORMONE / releasing hormone / releasing hormone. [Lingi. to release = a etiBera; hormone = hormon.] Angl. care desemnează în general un hormon secretat de o structură anatomică (de obicei hipotalamus) al cărui efect este eliberarea unor hormoni dintr-o altă structură (de obicei din hi-pofiză). După unii autori se utilizează termenul r. h. atunci când structura substanţei este cunoscută şi releasing factor dacă structura chimică nu este elucidată; după alţii, cei doi termeni sunt sin. în particular, termenul desemnează neurohormonii hipotalamici a căror prezenţă în hipofiză (prin tractul hipota-lamo-hipofizar) declanşează sinteza şi/sau secreţia unor hormoni hipofizari. Abrev.: RH. Sin.: liberină, releasing factor. REMANENŢĂ, s. f. / remanence, s. f. / remanence. [Lat. remanere = a rămâne, a sta.] Proprietate a unui insecticid a cărui acţiune persistă un timp îndelungat după aplicarea acestuia. REMANIERE, s. f. / remaniement, s. m. / reshuffling, change. [fFr. remaniement, de ta main = mână.] Modificare citologică sau a arhitectonicii tisulare sub diverse influenţe patologice sau terapeutice. REMANIERE CROMOZOMIALĂ / remaniement chromoso-mique / chromosomal rearrangement. Termen generic care cuprinde diversele modificări de structură ale cromozomilor: translocaţii, deleţii şi inversiuni cromozomiale. V. şi remaniere echilibrată, rearanjare genetică, recombinare genetică, aneu-zomie. REMANIERE ECHILIBRATĂ / remaniement equilibre / ba-lanced rehandling. Modificare a structurii cromozomiale care nu antrenează nici o modificare cantitativă a materialului genetic şi, în consecinţă, nici o anomalie la nivelul 'fenotipului. La subiecţii purtători de cromozomi cu r. e., mecanismele de schimb din cursul 'meiozei pot conduce la formarea de gârneţi aneuzoici. V. şi remaniere cromozomială, rearanjare genetică, recombinare genică, aneuzomie. REMEDIU, s. n. / remede, s. m. / remedy, cure. [Lat. remedi-um = teac, medicament.] Orice mijloc sau factor care poate fi utilizat în tratamentul curativ sau paliativ al unei boli, ori în scopul prevenirii unor boli. Termenul este utilizat îndeosebi în 'homeopatie şi în limbajul comun. Sin.: medicament, agent terapeutic. REMISIUNE, s. f. / remission, s. f. / remission, abatement. [Lat. remissio, -onis = trimitere înapoi, de ta remittere = a trimite înapoi (retro = înapoi; mittere = a trimite).] Atenuare sau dispariţie provizorie a simptomelor unei maladii. REMITENT, adj. / remittent, -e, adj. / remittent. [Lat. remit-tens, de ta remittere = a trimite înapoi (retro = înapoi; mittere = a trimite).] Care prezintă perioade de atenuare şi de exacerbare. Cu referire la semne, simptome sau la unele boli. REMNOGRAFIE, s. f. / remnographie, s. f. / remnography. [RMN = rezonanţă magnetică nucleară; gr. graphein = a scrie.] Denumire propusă, dar neadoptată, pentru imaginea obţinută prin tehnica de imagistică medicală în care se utilizează fenomenul de 'rezonanţă magnetică nucleară. REMODELAJ, s. n. / remodelage, s. n. / remodeling. Sin.: remodelare (v.). REMODELARE, s. f. / remodelage, s. m. / remodeling. Acţiunea de a remodela, adică de a remania, a renova pe baze noi. Acest termen general are în medicină sensul de reorganizare sau renovare a unei structuri vechi. R. se poate produce în următoarele alternative: 1) Ca proces normal în organism. Este cazul, de ex., al r. osoase, care reprezintă absorbţia ţesutului osos cu depunerea simultană de ţesut osos nou. în osul normal cele două procese se află în echilibru dinamic. 2) Prin intervenţia medicului, de ex. r. feţei, sau a unor structuri ale feţei prin chirurgie estetică, ramură a chirurgiei plastice. Sin.: remodelaj. V. şi chirurgie, def. 2 şi 4. REMODELARE OSOASĂ / remodelage osseuse / bone remodeling. Procesul de absorbţie a ţesutului osos şi formarea de ţesut osos nou, la nivelul osului normal cele două procese aflându-se într-un echilibru dinamic. Se estimează că într-un an 2-10% din masa osoasă este reînnoită. La adultul tânăr sănătos, masa osoasă rămâne constantă, rezorbţia şi osteo-formarea se echilibrează datorită cuplajului activităţii osteo-clastelor şi osteoblastelor la nivelul 'osteomului. R. o. depinde de o serie de hormoni sistemici, dar şi de factori locali variaţi, îndeosebi factori de creştere. 'Fosfatazele alcaline serice totale reprezintă markerul de formare osoasă cel mai utilizat. V. şi osteoporoză. RENAL, adj. / renale, -ale, -aux, adj. / renal. [Lat. renalis = renal, de ta ren, renis = rinichi] Aparţinând rinichiului, cu privire la rinichi. Ex.: abces r. RENATURARE, s. f. / renaturation, s. f. / renaturation. [Lat. re = iarăşi; natura = stare naturală, caracter.] Reasocierea, după denaturare, a catenelor individuale ale unui dublu helix de ADN sau ARN complementar. R. se obţine prin amestecarea catenelor individuale şi nu depinde de sursa catenelor, ci doar de gradul de complementaritate a acestora. R. produce 'heteroduplexuri: ADN-ADN, ADN-ARN, ARN-ARN. RENICUL, s. m. / renicule, s. m. / reniculus. [Lat. renicu-lus, dim. de la ren, renis = rinichi] Segment renal alcătuit 905 RENINĂ REPORTER din piramida Malpighi şi corticala corespondentă. Termenul sin. lob sau lobul renal este nerecomandat şi puţin utilizat. RENINĂ, s. f. / renine, s. f. / renin. [Lat. ren, renis = rinichi; -ină.] R. este o proteină enzimatică din grupul 'proteazelor acide, a2-globulină secretată de celulele juxtaglomerulare care înconjoară arteriolele renale la intrarea lor în glomerul. Posedând o activitate enzimatică, r. acţionează asupra unui singur substrat: o altă a2-globulină din plasmă, de origine hepatică, *angiotensinogenul (sau hipertensinogenul, sau substratul plas-matic al reninei). Din reacţia r.-angiotensinogen rezultă 'angio-tensina, cu acţiune vasoconstrictoare, hipertensivă. Biosinteza r. se desfăşoară în trei etape: 1) Sinteza prepro-reninei, poli-peptid alcătuit din 406 aminoacizi, cu gena localizată pe cromozomul 1 (1q42); 2) Prin eliminarea peptidului semnal, format din 20 de aminoacizi, rezultă pro-renina, inactivă; 3) Prin eliminarea a încă 46 aminoacizi şi *glicozilare în două puncte precise, rezultă r., alcătuită din 340 aminoacizi, cu Mr 40 kDa. In hipertensiunea de origine renală se constată o creştere a secreţiei de r. Evaluarea secreţiei de r. se face prin determinări radioimunologice şi se exprimă în cantitatea de angio-tensină eliberată pe litru de plasmă şi pe minut. Valori normale: 1,1-0,8 ng/ml/oră sau 0,9-0,6 nmol/l/oră la un subiect în decubitus şi cu un regim salin normal. Valorile sunt crescute în hipertensiunea malignă şi prin ischemie renală şi foarte scăzute în 'sindromul Conn. A fost demonstrată existenţa unor izorenine extrarenale. V. angiotensină. RENITENT, adj. / renitent, -e, adj. / renitent. [Lat. renitens, de Ca reniti = a rezista, a se împotrivi] Caracter palpatoriu al unei formaţiuni care rezistă la presiunea degetelor, fiind relativ elastică şi fermă dar nu dură sau fluctuentă. Ex.: tumoră r. RENOGRAMA IZOTOPICĂ / renograme isotopique / isotopic nephrogram. [Lat. ren, renis = rinichi; gr. gramma = înscriere; isos = egaC; topos = Coc.] Sin.: nefrogramă izotopică (v.). RENOPRIV, adj. / renoprive, adj. / renoprival. [Lat. ren, renis = rinichi; privus = Cipsit de, de Ca privere = a Cipsi (pe cineva) de ceva] 1) Care se caracterizează sau rezultă prin privarea de funcţia renală. 2) Care se referă, se află în relaţie cu ablaţia unuia sau a ambilor rinichi. RENOVASCULAR, adj. / renovasculaire, adj. / renovascular. [Lat. ren, renis = rinichi; vasculum = vas mic, dim. de Ca vas, vasis = vas.] Care se referă la vasele sanguine ale rinichiului. REOBAZĂ, s. f. / rheobase, s. f. / rheobase. [Qr. rheos = curent, de Ca rhein = a curge; Cat., gr. basis = Bază.] Parametru ce caracterizează nivelul de excitabilitate a unei structuri biologice, reprezentat de valoarea minimă a intensităţii stimulului (natural sau artificial), de lungă durată, necesară pentru a provoca excitaţia. REOLOGIE, s. f. / rheologie, s. f. / rheology. [Qr. rheos = curent, de Ca rhein = a curge; logos = ştiinţă.] Ramură a fizicii care studiază procesele de curgere a materiei sub toate formele sale şi consecinţele curgerii asupra materialelor la nivelul cărora aceasta se produce. în medicină, r. se aplică îndeosebi la circulaţia sanguină. V. hemoreologie. REOSTAT, s. n. / rheostat, s. m. / rheostat. [Qr. rheos = curent, de Ca rhein = a curge; statikos = care stă, de Ca istanai = a pCasa, a face să ţină.] Dispozitiv a cărui rezistenţă electrică este reglabilă între anumite limite. Introdus într-un circuit, r. permite modificarea controlată a intensităţii curentului. REOVIRIDAE / Reoviridae / Reoviridae. [Acronim engC. pentru Respiratory Enteric Orphan; Cat. virus = venin, otravă.] Familie de virusuri cu ARN bicatenar, cu simetrie cubică, fără înveliş, cu tropism respirator sau enteric, cu rol patogen relativ redus la om. Cuprinde genurile *Reovirus, Orbivirus, *Rotavirus. REOVIRUS, s. n. / reovirus, s. m. / reovirus. [Acronim enA. pentru Respiratory Enteric Orphan; Cat. virus = venin, otravă.] Gen de virus ARN din familia Reoviridae, care produce infecţii respiratorii şi digestive (enterite). Uneori provoacă encefalite şi encefalomielite. REPARAREA ADN / reparation de l’ADN / DNA repair. [Lat. reparare = a reface, a reînnoi (re = iarăşi; parare = a pregăti, a aranja).] Proces de restaurare a integrităţii unui lanţ al ADN lezat, utilizând lanţul intact ca model. R. ADN permite reconstituirea unui dublu helix normal pornind de la structuri care prezintă diverse anomalii, ca întreruperile mai mult sau mai puţin importante ale continuităţii unui lanţ (unei catene), prezenţa unor lanţuri (catene) supranumerare sau defecte de complementaritate ('complementar). Procesul are loc, de ex., după iradierea cu radiaţii ionizante nucleare. REPAUS, s. n. / repos, s. m. / repose, rest. [Ţr. repos, din Cat. pausa = pauză, încetare, oprire.] Suspendarea sau încetarea temporară a unor funcţii în cazul unui organism, organ, ţesut etc. La om, r. are rol de refacere a stării fiziologice a organismului. Ex.: r. fizic, r. intelectual. REPAUS COMPENSATOR / repos compensateur / compen-satory pause. Sin.: pauză compensatorie (v.). REPERTORIU IMUNOLOGIC / repertoire immunologique / immune repertory. [Lat. repertorium = inventar, de Ca reperire = a descoperi, a găsi; immunis = scutit, apărat, de Ca in = Cipsit de, munus = oBCigaţie; gr. logos = ştiinţă.] Ansamblul 'receptorilor B şi 'receptorilor T prezenţi la suprafaţa diferiţilor cloni de limfocite B şi T şi care permit recunoaşterea *non-selfului şi a 'seifului modificat. Se estimează că, datorită extensiei sale, r. i. permite recunoaşterea a circa 100 de milioane de determinanţi antigenici diferiţi. V. şi gene ale imunoglobulinelor. REPETITIV, adj. / repetitif, -ive, adj. / repetitive. [CFr. repeti-tif, din Cat. repetere = a reveni, a repeta] Sin.: iterativ (v.). REPICAJ, s. n. / repiquage, repiquement, s. m. / explanting, subculturing (bacter). [Ţr. repiquage, de Ca repiquer = a transpCanta o pCantă tânără care se dezvoCtă din seminţe.] Transferul unei culturi de celule dintr-un flacon de cultură în-tr-unul sau mai multe flacoane conţinând un mediu nou de cultură. Dacă celulele provin dintr-un ţesut proaspăt, numărul de r. va fi mai mic şi va depinde de vârsta donorului. R. este necesar pentru menţinerea caracteristicilor celulelor din cultură. REPLEŢIE, s. f. / repletion, s. f. / repletion, surfeit. [Lat. repletio, -onis = supra-aBundenţă, de Ca replere = a umpCe din nou (re = iarăşi; plenus = umpCut, pdn).] Starea unui organ care este plin cu un lichid, un solid sau un gaz. REPLICARE, s. f. / replication, s. f. / replication. [Lat. repli-catio, -onis = revenire în aceCaşi -punct, repetare, de Ca replicare = a îndoi înapoi (retro = înapoi; plicare = a îndoi, a împături).] Formarea unui lanţ de *ARN mesager prin copierea unui lanţ de ADN, a cărui replică o constituie lanţul nou de ARN format. într-un sens mai larg, mai general, r. reprezintă formarea unei copii a unui element genetic, procesul de duplicare a materialului genetic. REPLICON, s. m. / replicon, s. m. / replicon. [Lat. replicare = a îndoi înapoi, de Ca retro = înapoi, plicare = a îndoi, a împături] Cel mai scurt fragment de ADN sau ARN capabil de 'replicare ca unitate autonomă într-o celulă. REPOLARIZARE, s. f. / repolarisation, s. f. / repolarization. [Lat. re = iarăşi; polus = poC] Etapă a 'potenţialului de acţiune care urmează etapei de 'depolarizare şi în care, prin modificarea permeabilităţii membranare, îndeosebi prin deschiderea 'canalelor de K\ se revine la 'potenţialul de repaus. V. şi depolarizare. REPORTER, s. m. / reporter, s. m. / reporter. [LngC. reporter = ceC care face un raport, de Ca to report = a raporta] O 906 REPOZIŢIE RESPIRAŢIE ANAEROBĂ genă indicatoare introdusă în 'vectorii de expresie, pentru a servi ca martor al efectului reglator al unei secvenţe date, de ex. a unui 'promotor. REPOZIŢIE. Var. pentru repoziţionare (v.). REPOZIŢIONARE, s. f. / reposition, s. f. / reposition. [Lat. re = iarăşi; positio, -onis = punere, de Ca ponere = a pune.] -Plasarea în poziţie normală a unui organ a cărui situare a devenit ectopică printr-un proces patologic. Se realizează, de regulă, prin procedee chirurgicale. Var.: repoziţie. REPRESIE, s. f. / repression, s. f. / repression. [Lat. medievală repressio, de Ca reprimere = a împinge înapoi, a reţine (retro = înapoi; primere = a apăsa, a presa).] Inhibiţia, blocarea unei gene, devenită incapabilă să îşi exercite acţiunea. REPRESOR, s. m. / represseur, s. m. / repressor. [Lat. repressor, -oris = represor, de Ca reprimere = a împinge înapoi, a reţine (retro = înapoi; primere = a apăsa, a presa).] Proteină reglatoare care se fixează pe secvenţele regulatoare ale ADN (sau ARN) şi care blochează astfel 'transcripţia sau, respectiv, 'traducerea. Blocarea transcripţiei se produce prin împiedicarea accesului la situsul de fixare al ARN-polimerazei. REPREZENTARE, s. f. / representation, s. f. / representation. [Lat. repraesentatio, -onis = reprezentare, imagine, de Ca repraesentare = a pune din nou in faţa ochilor (re = iarăşi; praesentare = a prezenta).] Imagine senzorială a obiectelor şi fenomenelor realităţii evocată mental, în absenţa acestora, pe baza percepţiilor anterioare. REPREZENTARE lineweaver-burk / representation de Line-weaver-Burk / Lineweaver-Burk plot. [Hans Lineweaver, chimist american, n. 1907; Dean Burk, Biochimist american, 1904-1988.] R. grafică utilizată în cinetica enzimatică care, pentru o reacţie dată, redă variaţiile inversului vitezelor iniţiale de reacţie în funcţie de inversul concentraţiilor iniţiale de substrat. REPREZENTARE SCHATCHARD / representation de Schat-chard / Schatchard’s plot. Reprezentare grafică ce permite determinarea afinităţii moleculelor care se fixează pe alte molecule, ca şi numărul de 'situsuri de fixare (ex.: 'afinitatea şi numărul de situsuri de la nivelul 'receptorilor pentru efectorii acestora). REPRODUCERE, s. f. / reproduction, s. f. / reproduction, breeding. [Lat. re = iarăşi; producere = a naşte, a crea] însuşire de bază a fiinţelor vii, datorită căreia acestea produc noi organisme asemănătoare lor. R. asigură menţinerea, înmulţirea şi continuitatea speciilor, ca şi variaţia acestora prin 'recombinare genetică. Mecanismele r. pot fi regrupate în două mari categorii: r. asexuată sau agamică şi r. sexuată. Caracteristicile esenţiale ale acestor două modalităţi sunt: 1) R. asexuată este caracteristică vegetalelor şi formelor animale simple; ea depinde de un singur organism, nu necesită gârneţi şi are ca rezultat organisme identice cu genitorii. Se realizează prin: diviziune directă (la organisme unicelulare, bacterii, alge albastre), spori şi înmugurire (bacterii, fungi, muşchi, ferigi) şi înmulţire vegetativă (prin părţi sau organe vegetative, la plante inferioare sau superioare). Trebuie menţionate două moduri particulare de r. asexuată: regenerarea, prin reconstituirea a doi indivizi distincţi din fiecare din fragmentele unui singur individ secţionat în două (planarii, limbrici), şi partenogeneza, care, deşi presupune o diferenţiere sexuală, adică prezenţa femelei, se produce fără intervenţia sexului opus (cazul albinelor). La numeroase protozoare (inclusiv la agentul malariei) şi vegetale inferioare se observă alternanţa r. asexuate cu r. sexuată. 2) R. sexuată este caracteristică organismelor cu un anumit grad de complexitate şi se bazează pe conjugarea a două celule ('gârneţi) provenind de la doi indivizi de sex opus. Prin unirea celor doi gârneţi rezultă 'zigotul, iar în cursul dezvoltării embrionare, o linie somatică (soma), destinată să producă ţesuturile organismului, se diferenţiază de o linie germinativă (germen), din care se formează spermatozoizii şi ovulele. R. s. creşte diversitatea speciilor, deoarece ea implică amestecul celor două patrimonii genetice. RESERPINĂ. Var. pentru rezerpină (v.). RESORBŢIE, s. f. / resorption, s. f. / resorption. [Lat. resorp-tus, de Ca resorbere = a reaBsorBi (re = iarăşi; sorbere = a aBsorBi, a înghiţi).] 1) Dispariţia, prin absorbţie progresivă, a unui lichid, a unui corp străin sau a unui gaz dintr-o cavitate naturală sau patologică, ori din spaţiile interstiţiale ale ţesuturilor. 2) Topire progresivă, fiziologică sau patologică, a unui organ sau ţesut. Ex.: r. fiziologică a ţesuturilor care înconjoară un dinte temporar, provocând căderea sa; r. patologică a ţesutului osos. 3) Trecerea unei substanţe printr-o membrană (ex.: mucoasa intestinală). Astfel, unele medicamente introduse per os pătrund în circulaţia generală prin r. RESPIRATOR, adj., s. n. / respiratoire, adj., respirateur, adj., s. n. / respiratory, adj., respirator, n. [Lat. respirare = a respira, de Care = iarăşi, spirare = a sufCa] 1) Care se referă, care ajută la respiraţie. Ex.: centru r. 2) Aparat care permite asigurarea ventilaţiei pulmonare a unui bolnav, cu aer sau cu oxigen, de obicei prin insuflaţie în trahee. Anumite aparate sunt automatizate, permiţând o respiraţie artificială prelungită, cu frecvenţă, amplitudine şi presiune reglabile. Ex.: *r. Drinker, *r. Engstrom. RESPIRATOR DRINKER / respirateur de Drinker / Drinker’s respirator. [Philip Drinker, inginer american de sănătate pu-BCică, 1894-1972.] Sin.: plămân de oţel (v.). RESPIRATOR ENGSTROM / respirateur d’Engstrom / Eng-strom’s respirator. [C. G. Engstrom, anestezist suedez contemporan.] Aparat automatizat care realizează o respiraţie artificială prelungită, cu frecvenţa, amplitudinea şi presiunea reglabile. RESPIRAŢIE, s. f. / respiration, s. f. / respiration, breathing. [Lat. respiratio, -onis = respiraţie, de Ca respirare = a respira (re = iarăşi; spirare = a sufCa).] Totalitatea proceselor fiziologice prin care se realizează schimbul de gaze (absorbirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon) între organism şi mediu. R. cuprinde: r. externă, r. internă şi r. celulară. 1) R. externă (ventilaţia pulmonară) asigură captarea oxigenului la nivelul capilarelor din alveolele pulmonare şi eliminarea bioxidului de carbon din sânge. 2) R. internă asigură eliberarea oxigenului la nivelul ţesuturilor şi absorbţia bioxidului de carbon în sânge. Sângele reprezintă mediul de transport al gazelor între plămâni şi ţesuturi, rolul principal revenind 'hemoglobinei. 3) *R. celulară cuprinde utilizarea oxigenului în procesele metabolice. RESPIRAŢIE AEROBĂ / respiration aerobie / aerobic respiration. Degradarea completă a glucozei (sau a unui alt substrat) la C02 şi H20, cu eliberare de energie chimică potenţială, în prezenţa oxigenului molecular. R. a. începe în hialoplasmă prin 'glicoliză anaerobă şi se continuă în mito-condrie prin dehidrogenări şi decarboxilări oxidative ale 'acidului piruvic, în cadrul 'ciclului Krebs. Reoxidarea transportorilor de hidrogen reduşi de substratul organic se face prin oxigenul molecular (dioxigen). Transferul electronilor rezultaţi se face prin lanţul de oxidoreducere care pompează protoni ai matricei mitocondriei către spaţiul dintre cele două membrane mito-condriale. Aceştia difuzează, în funcţie de gradientul de concentraţie, la nivelul lanţului de proteine de pe suprafaţa membranei interne a mitocondriilor, unde se produce 'fosforilarea oxidativă a ADP în ATP. RESPIRAŢIE ANAEROBĂ / respiration anaerobie / anaerobic respiration. Degradarea completă a glucozei (sau a unui alt substrat) la C02 şi H20, cu eliberare de energie chimică potenţială, în absenţa oxigenului molecular. Acceptorul final 907 RESPIRAŢIE APNEUSTICĂ RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE este o moleculă organică sau un substrat mineral oxidat. Transferul de electroni se face în cadrul unui lanţ de oxi-aoreaucere, care pompează protoni la nivelul ansamblului de proteine de la suprafaţa membranei interne a *mitocondriilor, unde se produce ‘fosforilarea ADP în ATP (‘fosforilare oxida-tivă). V. şi respiraţie aerobă. RESPIRAŢIE APNEUSTICĂ / respiration apneustique / ap-neustic respiration. Tulburare respiratorie caracterizată printr-o inspiraţie lungă, urmată de o pauză de câteva secunde dată de contractura persistentă a muşchilor inspiratori, şi de o expiraţie scurtă, uneori urmată de altă pauză. R. a. este generată de o leziune a calotei protuberanţiale sub planul de emergenţă a trigemenului, ca urmare a unei tromboze a trunchiului bazi-lar. RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ / respiration artificielle / artificial respiration. Ansamblu de manevre practicate fie la nou-năs-cutul în stare de moarte aparentă, fie în caz de ‘sincopă sau de ‘asfixie, în scopul pătrunderii aerului în căile traheobronşice şi al restabilirii respiraţiei normale. Manevrele de r. a. se efectuează prin metoda gură la gură sau cu aparate care suplinesc mişcările cuştii toracice, asigurându-se totodată şi tracţiunea limbii. ‘Procedeele Schâfer şi Silvester de r. a. (manuale) sunt rar utilizate în prezent. RESPIRAŢIE ASISTATĂ / respiration asistee / assisted respiration. Asigurarea, în cursul anesteziei generale în circuit închis şi ‘curarizării, a unor amplitudini eficiente ale mişcărilor respiratorii. R. a. se obţine prin manevre manuale efectuate de medicul anestezist asupra camerei de amestec (balon) a aparatului de anestezie. Respectă ritmul respirator propriu pacientului şi are drept scop asigurarea unei ventilaţii pulmonare suficiente. RESPIRAŢIE BIOT / respiration de Biot / Biot's respiration. [Camille Biot, medic francez, Lyon, n. 1878.] Mişcări respiratorii întrerupte de perioade de apnee de 5-30 secunde. R. B. este întâlnită în meningite, septicemii, agonie. RESPIRAŢIE CELULARA / respiration cellulaire / cellular respiration. Proces în cursul căruia celulele aerobe dobândesc energie datorită oxidării substanţelor organice, asigurată de oxigenul molecular. Transformate în bioxid de carbon şi în apă, substanţele organice eliberează o cantitate de energie echivalentă celei obţinute prin combustia lor. în procesul de r. c. sunt implicate o serie de reacţii de oxidoreducere, catalizate de numeroase sisteme enzimatice. RESPIRAŢIE CHEYNE-STOKES / respiration de Cheyne-Stokes / Cheyne-Stokes respiration. [John Cheyne, medic irlandez, (Dublin, 1777-1836; William Stokes, clinician irlandez, (Dublin, 1804-1878.] Ritm respirator particular, caracterizat prin perioade de apnee mai mult sau mai puţin lungi, urmate de respiraţii cu amplitudini crescânde ce ating un maximum, după care amplitudinea respiraţiilor scade şi se produce din nou apnee, ciclul reluându-se. R. C.-S. se observă îndeosebi în insuficienţa renală terminală şi se pare că este determinată de o irigare defectuoasă a_ centrului respirator. RESPIRAŢIE CONTROLATĂ / respiration controlee / con-trolled respiration. Substituirea ritmului respirator propriu bolnavului (abolit prin acţiunea curarei în cursul anesteziei generale în circuit închis şi curarizare) cu un ritm artificial, comandat de medicul anestezist şi întrerupt de pauze. R. c. este indispensabilă în anumite operaţii pe abdomen şi îndeosebi pe torace. Această tehnică de r. artificială, care nu lasă pacientului nici o iniţiativă respiratorie, este de asemenea utilizată în marile insuficienţe respiratorii. în r. c. cu aparatul denumit ‘respirator se realizează o ‘insuflaţie a plămânilor unui bolnav pasiv, cu un ritm şi cu o amplitudine reglabile. RESPIRAŢIE GLOSOFARINGIANĂ / respiration glossopha-ryngee / frog breathing, glossopharyngeal breathing. Tip de r. la care sunt nevoiţi să recurgă unii bolnavi cu insuficienţă respiratorie determinată de afeciarea (paralizia) muşchilor respiratori. Constă în efectuarea unor mişcări particulare ale limbii, buzelor şi faringelui, cu inhalarea unei cantităţi mai mari de aer. RESPIRAŢIE KUSSMAUL-KIEN / respiration de Kussmaul-Kien / Kussmaul-Kien respiration. [Adolf Kussmaul, medic german, (Heidelberg, 1822-1902; Alphonse M. /. Kien, medic german, sec. XIX.] Tip de r. observat în coma diabetică. Constă dintr-o inspiraţie profundă, urmată de o scurtă pauză în inspiraţie forţată şi o expiraţie bruscă (însoţită de geamăt), după care survine o nouă pauză. Aceste fenomene se repetă în aceeaşi ordine. RESPIRAŢIE LAENNEC (PUERILĂ) / respiration de Laennec (puerile) / Laennec’s (puerile) respiration. [Rene Theophile Hyacinthe Laennec, medic francez, profesor de clinică medicală la (Paris, 1781-1826.] Varietate a murmurului vezicular fiziologic la copii, caracterizat printr-o intensitate mai mare decât la adult şi timbru mai aspru. Apare în condiţiile unui torace mai subţire şi mai elastic, ale unui orificiu glotic mai îngust şi ale unor mişcări respiratorii mai rapide. R. L. se poate întâlni uneori şi la adult. RESPIRAŢIE PARADOXALĂ / respiration paradoxale / para-doxical respiration. Stare patologică în cursul căreia un plămân sau un segment de plămân prezintă un volum redus în inspir şi crescut în expir. R. p. se observă îndeosebi în paralizia unilaterală a diafragmului sau secundar unui traumatism toracic care provoacă o breşă pleurală. RESPIRAŢIE STERTOROASĂ / respiration stertoreuse / ster-torous respiration. Sin.: stejlor (v.). RESPIRAŢIE STRIDOROASĂ / respiration stridoreuse / stridulous respiration. Sin.: stridor (v.). RESTENOZĂ, s. f. / restenose, s. f. / restenosis. [Lat. re = iarăşi; gr. stenosis = strâmtare, îngustare, de la stenos = strâmt, îngust] ‘Recidiva unei ‘stenoze a unui conduct sau a unui orificiu. RESTITUTIO AD INTEGRUM / restitutio ad integrum / resti-tutio ad integrum. [Lat. restitutio, -onis = restituire, restabilire, de la restituere = a reface, a reda; ad = la; integrare = a pune la loc.] Revenirea la o stare identică celei existente înainte de o stare patologică. O astfel de situaţie este rară, iar expresia se utilizează cu referire îndeosebi la fracturi, în cazurile când rezultatul tratamentului este perfect. RESTRICTINĂ, s. f. / restrictine, s. f. / restrictin. [Lat. restric-tus, participiul trecut de la restringere = a restrânge, a reduce şi stringere = a strânge; -ină.] Glicoproteină a ‘matricei extracelulare a neuronilor, cu rol în ataşarea acestor celule la un anumit substrat. RESTRICŢIE, s. f. / restriction, s. f. / restriction. [Lat. restric-tio, -onis = cumpătare, reţinere, de la restringere = a restrânge, a reduce şi stringere = a strânge.] Fenomen de degradare a ADN-ului străin observat la bacterii. Celulele pro-cariote conţin enzime particulare, ‘endonucleaze sau enzime de restricţie, care au funcţia de a proteja bacteriile împotriva infecţiilor virale, degradând ADN-ul viral, fără a afecta ADN-ul bacterian. Aceste enzime acţionează recunoscând o secvenţă specifică de ADN, alcătuită din patru până la şase nucleotide, pe care o secţionează într-un loc precis. Secvenţa de ADN recunoscută şi tipul de secţiune sunt specifice fiecărei enzime. V. şi enzimă de restricţie. RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE / ressuscitation car-diorespiratoire / cardiopulmonary resuscitation. [Lat. resus-citatio, -onis = readucere la viaţă, de la resuscitare = a reînvia (re = iarăşi; suscitare = a trezi); gr. kardia = inimă; lat. respirare = a respira, de la re = iarăşi, spirare = a sufla] 908 REŞUTĂ RETICULOENDOTELIOZĂ Ansamblu de măsuri urgente care suplinesc temporar sau restabilesc funcţia cardiocirculatorie şi respiratorie, în condiţiile în care acestea sunt ineficiente. Deteriorarea gravă a circulaţiei şi respiraţiei, sau oprirea completă a acestor funcţii vitale, respectiv ‘stopul cardiac şi ‘stopul respirator, ori oprirea ambelor funcţii simultan (stop cardiorespirator) survin într-o multitudine de circumstanţe patologice. în prezent s-a ajuns la o standardizare a manevrelor de r. c., ce trebuie cunoscute de orice medic, îndeosebi de generalist, care asigură asistenţa primară, tendinţa fiind de a instrui un număr cât mai mare de persoane, ţinând seama de faptul că în caz de stop cardiorespirator moartea biologică se poate instala în 3-5 minute. REŞUTĂ, s. f. / rechute, s. f. / relapse. [ffr. rechute = recădere.] Revenirea simptomelor unei boli care era aparent pe cale de. vindecare. Se deosebeşte de ‘recrudescenţă prin faptul că survine mai târziu decât aceasta, în câteva săptămâni sau luni. Obs.: a nu se confunda cu ‘recidivă. V. şi recădere. RETARD, s. n. / retard, s. m. / retard. [Lat. retardatio, -onis = întârziere, de Ca retardare = a întârzia şi tardus = încet, Cent.] 1) Termen folosit cu semnificaţia de deficit, întârziere în evoluţia unui proces fiziologic. Ex.: r. psihic, r. de creştere, r. somatic etc. 2) Despre un medicament cu acţiune lentă şi prelungită. Ex. insulină r. RETARDARE MENTALĂ / retard mental / mental retardation. Oprirea dezvoltării mentale (intelectuale) sau o dezvoltare mentală incompletă, în care este afectată inteligenţa în ansamblul său, din cauza diminuării capacităţilor cognitive, de vorbire, motorii şi sociale. R. m. poate fi congenitală sau consecutivă afectării precoce a inteligenţei şi apare ca atare sau asociată cu alte tulburări mentale sau somatice, în cadrul a numeroase sindroame. Prevalenţa celorlalte tulburări mentale este de cel puţin 3-4 ori mai mare la subiecţii cu r. m. faţă de populaţia generală, ei prezentând şi un risc crescut pentru exploatare, abuz fizic şi/sau sexual. Adaptarea socială se produce cu dificultate, dar în condiţii de protecţie socială şi ambianţă adecvată, comportamentul adaptativ al subiecţilor este mult ameliorat. Cu ajutorul datelor clinice şi ale testelor Ql standardizate se disting (‘ICD-10): 1) R. m. uşoară, cu Ql între 69 şi 50, în care sunt incluse: debilitatea mentală, deficienţa mentală uşoară şi oligofrenia uşoară. 2) R. m. moderată, cu Ql între 49 şi 35, care cuprinde: imbecilitatea, deficienţa mentală moderată, oligofrenia moderată. 3) R. m. severă, cu Ql între 34 şi 20, cuprinde: deficienţa mentală severă, oligofrenia severă. 4) R. m. profundă, cu Ql sub 20, include: idioţia, deficienţa mentală profundă, oligofrenia profundă. Uneori, stabilirea gradului de r. m. prin procedurile uzuale este dificilă sau imposibilă: la persoane cu deficit senzorial asociat (cecitate, surdomutitate), cu handicap fizic major sau perturbate comportamental. Asistenţa socială, necesară în toate cazurile, variază în funcţie de tipul de r. m. Var.: retard mental. RETENŢIE, s. f. / retention, s. f. / retention. [Lat. retentio, ■onis = oprire, reţinere, de Ca retentare = a pine pe Coc, a păstra] Acumulare prin defect de evacuare a unei substanţe, care se află în mod normal sau este introdusă artificial în organism sau într-un organ. RETENŢIE PLACENTARA / retention placentaire / retention of placenta. Persistenţa în cavitatea uterină, după ‘delivrenţă, a unui fragment de ‘placentă. R. p. poate antrena hemoragii şi infecţie. RETENŢIE DE URINĂ / retention d’urine / urine retention. Imposibilitate de a evacua, total sau parţial, urina conţinută în vezică. R. de u. este denumită completă când micţiunea este imposibilă. Poate fi acută, dacă cedează după mai multe ca-teterisme, sau cronică, dacă micţiunile spontane nu reapar. R. cronică incompletă desemnează stagnarea unei cantităţi de urină în vezică. In toate aceste situaţii secreţia de urină se menţine normală. RETE TESTIS / rete testis / rete testis. NA: rete testis. [Lat. rete, -is = reţea; testis = testicul.] Sin.: reţea Haller (v.). RETICUL, s. n. / reticulum, s. m. / reticulum. [Lat. reticu-lum, dim. de Ca rete, -is = reţea] Denumire generică anatomică pentru reţelele de fibre sau de vase. Var.: reticulum. RETICUL ENDOPLASMIC / reticulum endoplasmique / endo-plasmic reticulum. Sistem complex de membrane, organizat în canale şi cisterne, al căror lumen se află în continuitate cu spaţiul perinuclear. R. e. reprezintă circa 10% din volumul total celular şi se extinde sub formă de reţea în întreg spaţiul cito-plasmatic. Membrana r. e. se află în continuare cu membrana nucleară externă, delimitează frontiera r. e. în raport cu citosolul şi mediază transferul rapid şi selectiv al moleculelor (îndeosebi al proteinelor nou sintetizate) între cele două compartimente. Morfologic şi funcţional se disting: 1) R. e. rugos, denumit astfel deoarece la suprafaţa sa externă se află numeroşi ‘ribozomi, datorită cărora el joacă un rol central în sinteza proteinelor. 2) R. e. neted, implicat în sinteza lipidelor (fosfolipide, colesterol), necesare în biosinteza membranelor, ca şi a hormonilor steroizi. R. e. rugos este mai dezvoltat în celulele cu o sinteză abundentă de proteine (ex.: plasmocite, celule pancreatice), iar r. e. neted - în celulele specializate în sinteza şi metabolismul acizilor graşi şi ale fosfolipidelor (îndeosebi hepatocite). Var.: reticulum endoplasmic. V. şi ribozom. RETICUL SARCOPLASMIC / reticulum sarcoplasmique / sar-coplasmic reticulum. *R. endoplasmic al celulelor musculare striate. R. s. conţine sechestrate cantităţi mari de ioni de calciu, care sunt eliberaţi în citosol în timpul excitaţiei musculare. Var.: reticulum sarcoplasmic. RETICULAR, adj. / reticulaire, adj. / reticular. [Lat. reticula-tus = în formă de reţea, de Ca reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea] 1) Care este în formă de reţea. 2) Care se află în relaţie cu o reţea, cu un ‘reticul. V. şi celulă reticulară. RETICULAT, adj. / reticule, -e, adj. / reticulated. [Lat. reti-culatus = în formă de reţea, de Ca reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea] Care prezintă aspectul unui ‘reticul. RETICULINĂ, s. f. / reticuline, s. f. / reticulin. [Lat. reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea; -ină.] ‘Scleroproteină componentă a fibrelor de conexiune din ţesutul reticular. V. şi fibră reticulară. ^ RETICULITĂ, s. f. / reticulite, s. f. / reticulitis. [Lat. reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea; -ită.] Inflamaţia ţesutului reti-culoendotelial. RETICULOCIT, s. n. / reticulocyte, s. m. / reticulocyte. [Lat. reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea; gr. kytos = ceCuCa] Eritrocit tânăr imatur, reprezentând ultimul stadiu intermediar de dezvoltare, între ‘eritroblast şi hematia adultă. Conţine granule ce reprezintă fragmente din ‘reticulul endoplasmic, vizibile printr-o coloraţie specială, de unde şi denumirea de hematie granuloasă. în mod normal, r. reprezintă 0,5-1,5% din totalul eritrocitelor circulante. V. şi reticulocitoză. RETICULOCITOZĂ, s. f. / reticulocytose, s. f. / reticulocyto-sis. [Lat. reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea; gr. kytos = ceCulă; -oză.] Creşterea numărului de ‘reticulocite din sângele circulant peste 60 000/mm3. R. reflectă o activare a ‘eritro-poiezei la nivelul măduvei hematogene şi are ca efect creşterea capacităţii de transport a oxigenului la nivelul sângelui. Apare după hemoragii, în cursul adaptării la altitudine, ca şi în unele boli pulmonare^ însoţite de ‘hipoxie şi în anemii. RETICULOENDOTELIOZĂ, s. f. / reticulo-endotheliose, s. f. / reticuloendotheliosis. [Lat. reticulum, dim. de Ca rete, -is = reţea; gr. endon = înăuntru; thele = ridicătură, mameCon; -oză.] Sin.: histiocitoză (v.). 909 RETICULOFIBROZĂ RETINOPAT1E LEUCEMICĂ RETICULOFIBROZĂ, s. f. / reticulofibrose, s. f. / reticulofi- brosis. [Lat reticulum, dim. de ta reie, -is = reţea; fibra = fiSră; -oză.] Fibroză inflamatorie care constă în multiplicarea fibrelor de ‘reticulină în cadrul unei fibroze secundare a 'colagenului, reticulina părând a avea rol de precolagen. RETICULOPATIE, s. f. / reticulopathie, s. f. / disease of the reticuloendothelial System. [Lat reticulum, dim. de ta rete, -is = reţea; gr. pathos = Boată.) Denumire generică pentru orice afecţiune a ‘sistemului reticuloendotelial. RETICULOSARCOM, s. n. / reticulosarcome, s. m. / reticu-losarcoma. [Lat. reticulum, dim. de ta retet -is = reţea; gr. sarx, sarkos = came; -orna.] Denumire desuetă pentru o tumoră malignă care se dezvoltă pe seama ‘celulelor reticu-lare ale ţesutului reticuloendotelial, în particular la nivelul ganglionilor limfatici, splinei (r. ganglionar, splenic etc.) şi mădu-vei osoase (r. osos). V. pentru terminologia actuală: limfom şi limfom malicjn non-hodgkinian. RETICULOZA, s. f. / reticulose, s. f. / reticulosis. [Lat. reticulum, dim. de ta rete, -is = reţea; -oză.) Denumirea se referă la afecţiuni caracterizate printr-o proliferare celulară a liniei reti-culohistiocitare, cu formarea de infiltrate monomorfe şi permanente: reticulosarcom, boală Hodgkin, r. epitelioidă (‘boală Besnier-Boeck-Schaumann), r. benignă de inoculare (sin.: boala ghearelor de pisică, v.), r. limfocitară benignă Degos (v. limfo-citom). RETICULOZA X / reticulose X / histiocytosis X. Sin.: histi-ocitoză X (v.). RETICULUM. Var. pentru reticul (v.). RETICULUM ENDOPLASMIC. Var. pentru reticul endoplasmic. RETICULUM SARCOPLASMIC. Var. pentru reticul sarcoplasmic. RETINACULUM, s. n. / retinaculum, / retinaculum. [Lat reţinere = a reţine] 1) Structură aderentă, bandă ce ţine părţi ale unui organ sau sistem împreună. 2) Bandă conectoare sau fixatoare de ţesut fibros. Ex.: retinaculum perineal inferior. RETINĂ, s. f. / retine, s. f. / retina. NA: retina. [Lat. rete, -is = reţea; -ină.) Membrană senzorială vizuală, subţire (0,2-0,3 mm), transparentă, căreia i se descriu 10 straturi (din exteriorul spre interiorul ‘globului ocular): 1) epiteliul pigmentar; 2) stratul de conuri şi bastonaşe; 3) membrana limitantă externă; 4) granuloasa externă; 5) plexiforma externă; 6) granu-loasa internă; 7) plexiforma internă; 8) stratul celulelor multipolare (sau celule ganglionare); 9) stratul fibrelor optice (care vor constitui nervul optic); 10) membrana limitantă internă. Partea posterioară a r. este singura capabilă să primească impresiile luminoase (r. propriu-zisâ), prin celulele sale senzoriale: celule vizuale cu bastonaş (‘bastonaşe retiniene) şi celule vizuale cu con (‘conuri retiniene). Polul posterior al r. este constituit de pata galbenă sau ‘macula Iuţea, care posedă doar celule cu con şi al cărei centru prezintă o depresiune, fovea centralis (*fovea, def. 1). La ieşirea nervului optic din globul ocular în zona denumită ‘papilă optică, r. este redusă la câteva celule nevroglice, insensibile la lumină, punctum caecum sau pata oarbă, zonă care este vizibilă la examenul ‘fundului de ochi. RETINITĂ, s. f. / retinite, s. f. / retinitis. [Lat. rete, -is = reţea; ină; -ită.] Termen utilizat uneori greşit ca sin cu ‘retino-patie, denumind afecţiunile inflamatorii ale ‘retinei. Frecvent se asociază şi inflamaţia ‘coroidei (‘corioretinită). S-au descris numeroase forme de r., clasificate în funcţie de mai multe criterii: etiopatogenie, evoluţie, morfopatologie, date oftalmosco-pice. Etiopatogenie se disting: r. primară, determinată de o însămânţare hematogenă cu germeni patogeni; r. secundară, de obicei prin extinderea infecţiei de la o ‘coroidită; r. specifică, de natură tuberculoasă sau luetică; r. nespecifică, determinată de germeni patogeni diseminaţi (îndeosebi stafilococ, streptococ, meningococ). RETINITĂ PIGMENTARĂ / retinite pigmentaire / pigmentary retînopathy, retinitis pigmentosa. Forma cea mai frecventă a ‘degenerescenţei tapetoretiniene periferice, cu transmitere autozomal recesivă. Apare în copilărie şi este caracterizată prin ‘hesperanopie, aspect atrofie al ‘papilei optice, pigmentare anormală a retinei, scădere progresivă a acuităţii vizuale şi restrângere a câmpului vizual. Boala evoluează către cecitate. RETINOBLASTOM, s. n. / retinoblastome, s. m. / retinoblas-toma. [Lat. rete, -is = reţea; ină; gr. blastos = germen; •oma.) Tumoră malignă retiniană, cu debut în copilărie. Poate fi ereditară (formele bilaterale) sau dobândită. RETINOCITOM, s. n. / retinocytome, s. m. / retinocytoma. [Lat. rete, -is = reţea; -ină; gr. kytos = cetută; -orna.] Tip de ‘retinoblastom caracterizat prin prezenţa celulelor în rozetă sau ‘stefanocite. RETINOGRAFIE, s. f. / retinographie, s. f. / retinography. [Lat. rete, -is = reţea; ină; gr. graphein = a scrie.) Metodă de fotografiere a retinei, adică a ‘fundului de ochi, efectuată cu retinograful (retinofotul). Compararea fotografiilor efectuate în timp permite aprecierea evoluţiei unor boli ale retinei. RETINOIDE, s. n. pl. / retinoî'des, s. m. pl. / retinoids. [Lat rete, -is = reţea; -ină; gr. eidos = forma] Termen general pentru compuşii înrudiţi sau derivaţi ai ‘vitaminei A (retinol). Utilizaţi iniţial în tratamentul tulburărilor de diferenţiere sau de proliferare ale keratinocitelor, în prezent o serie de r. reprezintă agenţi terapeutici eficienţi în ‘leucemia acută promielocitară, în controlul diferenţierii şi creşterii anti-angiogenice şi ca imuno-modulatori. Au fost obţinute rezultate şi în tratamentul ‘bolii Kaposi. RETINOL, s. m. / retinol, s. m. / retinol. [Lat. rete, -is = reţea; -ină; -ol.) Sin.: vitamină A (v.). RETINOPATIA PREMATURILOR / retinopathie des pre-matures / retinopathy of prematurity. Aspect particular al retinei nou-născutului prematur (cu greutatea sub 1 200 g), caracterizat prin dezvoltarea insuficientă a vaselor retiniene. în acest caz, oxigenoterapia prelungită poate declanşa o neo-vascularizaţie şi o proliferare glială, conducând la ‘fibroplazie retrolenticulară (retrocristaliniană). RETINOPATIE, s. f. / retinopathie, s. f. / retinopathy. [Lat. rete, -is = reţea; -ină; gr. pathos = Soaţă.) Termen generic folosit pentru afecţiunile retiniene, de regulă (dar nu sistematic) excluzându-le pe cele infecţioase (‘retinită). V. în continuare. RETINOPATIE CIRCINATĂ / retinopathie circinee / circinate retinopathy. R. caracterizată prin existenţa în jurul *macuiei Iuţea a unei coroane alcătuite din pete albe cerebriforme, strălucitoare, rezultate prin depunerea de colesterol. RETINOPATIE DIABETICĂ / retinopathie diabetique / diabetic retinopathy. Complicaţie retiniană foarte frecventă a diabetului zaharat, consecinţă a alterărilor capilare. Reprezintă o ‘microangiopatie diabetică localizată, care determină ischemie, hemoragii şi microanevrisme retiniene. R. d. poate antrena ‘cecitate dacă afectează macula Iuţea (v. retină). RETINOPATIE HIPERTENSIVĂ / retinopathie hypertensive / hypertensive retinopathy. R. asociată cu ‘hipertensiunea arterială esenţială sau malignă. Se traduce prin modificări de calibru al arteriolelor retiniene, ca şi al traiectului acestora, dilataţii venoase, hemoragii retiniene, uneori cu localizare la nivelul fibrelor nervoase, exsudate, „stele" lipidice la nivelul maculei, iar în hipertensiunea malignă - apariţia edemului papilar. RETINOPATIE LEUCEMICĂ / retinopathie leucemique / leuk(a)emic retinopathy. R. care poate apărea în leucemie, fiind caracterizată prin paloare a ‘fundului de ochi din cauza infiltrării retinei şi a coroidei cu leucocite, edem retinian şi exsu-dat local. 910 retinopexie RETROPNEUMOPERITONEU RETINOPEXIE, s. f. / retinopexie, s. f. / retinopexy. [Lat. rete, -is = reţea; ■ină; gr. pexis = jvţare.) Metodă terapeutică utilizată în ‘dezlipirea de retină. Există diferite tehnici (îndeosebi ‘diatermocoagulare, criocoagulare, ‘fotocoagulare sau laser) prin care se urmăreşte crearea unei aderenţe coriore-tiniene. RETINOSCHIZIS, s. n. / retinoschizis, s. m. / retinoschisis. [Lat. rete, -is = reţea; ină; gr. skhisis = despicătură, de ia skhizein = a despărţi] Degenerescenţa periferică a retinei cu formare de mici chisturi, care determină o ‘dehiscenţă retini-ană, cu risc de ‘dezlipire a retinei. R. juvenil este o boală genetică, transmisă recesiv la copiii de sex masculin şi caracterizată prin degenerescentă maculară, leziuni periferice, degenerescentă a corpului vitros, care în final determină dezlipirea de retină. RETINOSCHIZIS IDIOPATIC CU HEMERALOPIE PRECOCE / maladie de Goldmann-Favre / Goldmann-Favre disease. Sin.: boală Goldmann-Favre (v.). RETINOSCOPIE, s. f. / retinoscopie, s. f. / retinoscopy, ski-ascopy. [Lat. rete, -is = reţea; ină; gr. skopia = examinare, de fa skopein = a vedea, a etamina] Sin.: skiascopie (v.). RETRACTIL, adj. / retractile, adj. / retractile. [Lat. retradus, de ia retrahere = a trage înapoi, a reveni (retro = înapoi; trahere = a trage).] Care este susceptibil de retracţie, care posedă proprietatea de ‘retractilitate. Ex.: cicatrice r. RETRACTILITATE, s. f. / retractilite, s. f. / retractility. [Lat. retradus, de ia retrahere = a trage înapoi, a reveni (retro = înapoi; trahere = a trage).] Proprietatea unui \esu\ de a-şi diminua lungimea (sau dimensiunile) după ce a suferit o dis-tensie. RETRACŢIE, s. f. / retraction, s. f. / retraction. [Lat. retrac-tio, -onis, de ia retrahere = a trage înapoi, a reveni (retro = înapoi; trahere = a trage).] 1) Scurtarea sau diminuarea de volum, normală sau patologică, a unui ţesut sau a unui organ. 2) Mişcare a mandibulei înapoi faţă de poziţia centrală a dentiţiei, care se poate însoţi de contracţia muşchilor temporali şi suprahioidieni. Alte tipuri de r.: r. *cheagului sanguin sub acţiunea trombocitelor; r. gingivală, a gingiei marginale de la nivelul dinţilor. RETROACŢIUNE, s. f. / retroaction, s. f. / feed-back. [Lat. retro = înapoi; adio, -onis = acţiune, de ia agere = a acţiona] Principiu fiziologic care desemnează acţiunea de reglare a activităţii unui organ de căre organul a cărui activitate o stimulează. R. poate fi negativă (mai frecvent) sau pozitivă. Sin.: feed-back, retrocontrol. RETROACŢIUNE NEGATIVĂ / retroaction negative / negative feed-back. Sin.: retrocontrol negativ (v.). RETROACŢIUNE POZITIVĂ / retroaction positive / positive feed-back. Sin.: retrocontrol pozitiv (v.). RETROCECAL, adj. / retrocaecal, adj. / retroc(a)ecal. [Lat. retro = înapoi; caecum = orB.] Care este situat îndărătul cecului (cecumului). Ex.: apendice r. RETROCOLIS, s. n. / retrocolis, s. m. / retrocollis. [Lat. retro = înapoi; collum = gât.] Varietate de ‘torticolis în care capul este înclinat îndărăt din cauza contracţiei muşchilor cefei. RETROCONTROL, s. n. / retrocontrole, s. m. / feed-back. [Lat. retro = înapoi; fr. contrâle, prescurtare de ia contre-râle.] Sin.: retroacţiune (v.). RETROCONTROL NEGATIV / retrocontrole negatif / negative feed-back. ‘Retroacţiune în care creşterea valorii variabilei care este reglată se compensează printr-o diminuare a valorii factorului care îi provoacă creşterea. Ca urmare, aceasta din urmă va fi stabilizată. Ex.: în cazul reglării concentraţiei de *gonadostimuline hipofizare, creşterea cantităţii de ‘estradiol în prima parte a fazei foliculare a ‘ciclului oestral antrenează o scădere a valorii gonadotrofinelor hipofizare. La femeia cu ova- riectomie sau aflată în menopauză acest control nu mai există şi, prin urmare, valorile foliculostimulinei şi ale hormonului lutei-nizant sunt mai mari decât la femeia fertilă. Acest tip de mecanism de control este extrem de frecvent în organism. Sin.: feed-back negativ, retroacţiune negativă. RETROCONTROL POZITIV / retrocontrole positif / positive feed-back. ‘Retroacţiune în care creşterea valorii variabilei reglate provoacă creşterea valorii variabilei ce declanşează reglarea. Ca urmare, în r. p. valoarea factorului declanşant creşte în permanenţă. Ex.: în cazul reglării concentraţiei *gona-dostimulinelor hipofizare, creşterea producţiei de estradiol (în legătură cu creşterea foliculului) în a doua parte a fazei foliculare antrenează, odată cu creşterea hormonului de eliberare a gonadotrofinelor (GnRH), într-un mod care poate apărea ca paradoxal, şi o creştere a secreţiei de gonadotrofine hipofizare. Sin.: feed-back pozitiv, retroacţiune pozitivă. RETRODEVIAŢIE, s. f. / retrodevlatîon, s. f. / retrodevlatlon. [Lat. retro = înapoi; deviatio, -onis, de ia deviare = a se abate de ia drumul cei Bun.] Termen general care include denumirile: ‘retroflexie, ‘retropoziţie, ‘retroversie. Var.: retrode-viere. Ant.: antedeviaţie. RETRODEVIERE. Var. pentru retrodeviaţie (v.). RETRODIFUZIUNE, s. f. / retrodiffusion, s. f. / back scat-tering. [Lat. retro = înapoi; diffusio, -onis = revărsare, de ia diffundere = a răspândi, a revărsa] Difuziunea radiaţiilor sau a particulelor, urmând un unghi obtuz în raport cu direcţia fasciculului incident RETROFLEXIE, s. f. / retroflexion, s. f. I retroflexion. [Lat. retro = înapoi; flexio, -onis = îndoire, de ia fledere = a îndoi] înclinarea posterioară a unei părţi a unui organ faţă de restul organului. Ex.: în r. uterină, corpul uterului este înclinat posterior faţă de colul uterin, rămas în poziţie normală. Ant.: anteflexie. RETROGNATISM. Var. pentru retrognaţie (v.). RETROGNAŢIE, s. f. / retrognathie, s. f., retrognathisme, s. m. / retrognathia. [Lat. retro = înapoi; gr. gnathos = faică, mcuţilar.] înfundarea etajului mijlociu al feţei prin tulburări de dezvoltare a maxilarelor, îndeosebi a ‘mandibulei (r. mandibu-lară anatomică) sau prin dezechilibru muscular funcţional (r. mandibulară funcţională). R. superioară se caracterizează prin înfundarea maxilarului superior, din cauza unei tulburări de creştere. Var.: retrognatism. RETROGRAD, adj. / retrograde, adj. / retrograde. [Lat. re-trogradis = care se mişcă înapoi, de ia retrogradi = a merge înapoi (retro = înapoi; gradi = a merge).] 1) Care revine spre punctul de plecare (ex.: embolie r.), care merge în sens invers decât cel iniţial (ex.: mers r.). 2) Uneori, termenul se referă la fapte sau evenimente anterioare. Ex.: amnezie r. RETROLISTEZIS, s. n. / rethrolisthesis, s. m. / retrolisthe-sis. [Lat. retro = înapoi; olisthanein = a aluneca] Alunecarea unui segment al coloanei vertebrale (a corpurilor vertebrale) posterior faţă de segmentul vertebral (corpurile vertebrale) subiacent (inferior). V. şi spondilolistezis. RETRONAZAL, adj. / retronasal, -ale, -aux, adj. / retronasal. [Lat. retro = înapoi; nasus = nas.] Care este localizat înapoia piramidei nazale sau se află în raport cu peretele său posterior, cu structurile localizate la acest nivel. Ex.: tumoră r. RETROPERITONEAL, adj. / retroperitoneal, -ale, -aux, adj. / retroperitoneal. [Lat. retro = înapoi; iat. medicală periton-aeum, din gr. peritonaion = care se întinde în jurui, de ia peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Care este localizat îndărătul peritoneului, cu referire la structuri anatomice, procese patologice etc. Ex.: inflamaţie r., abces r. RETROPNEUMOPERITONEU, s. n. / retropneumoperitoine, s. f. / retroperitoneal pneumogram. [Lat. retro = înapoi; gr. pneuma, -atos = aer; iat. medicaiâ peritonaeum, din gr. perito- 911 RETROPOZIŢIE REUMATISM ABARTICULAR naion = care se întinde în jurul, de ta peri = în jurul, teinein = a se întinde.] Metodă radioiogică de investigare, de insu-flaţie a unui gaz conţinând substanţa de contrast, în spaţiul celulo-grăsos retroperitoneal, în scopul punerii în evidenţă a unor organe (îndeosebi rinichi şi suprarenale) sau a unor formaţiuni patologice. RETROPOZIŢIE, s. f. / retroposition, s. f. / retropositlon. [Lat retro = înapoi; positio, -onis = punere, de ta ponere = a pune.] Deplasarea globală a unui organ într-un plan posterior. Ant.: antepoziţie. RETROPOZIŢIE A UTERULUI / retroposition de l’uterus / retroposition of the uterus. Deplasarea posterioară a uterului întreg, fără ‘retroflexie, nici ‘retroversie. RETROPULSIE, s. f. / retropulsion, s. f. / retropulsion. [Lat retro = înapoi; pulsio, -onis = respingere, de ta pellere = a împinge.] 1) Acţiunea de a împinge înapoi. Ex.: r. capului fătului în timpul naşterii în caz de ‘malpoziţie. 2) Tendinţă nestăpânită de a merge înapoi, manifestă în tulburările de mers din ‘parkinsonism. V. şi lateropulsie. RETROSELAR, adj. / retrosellaire, adj. / retrosellar. [Lat. retro = înapoi; sella = şa] Care este situat înapoia ‘şeii turceşti. RETROTRANSCRIPTAZĂ, s. f. / retrotranscriptase, s. f. / retrotranscriptase. Enzimă care catalizează sinteza unui lanţ de ADN, complementar unui lanţ de ARN. Un astfel de sistem enzimatic este în general codificat de o genă a unui ‘retrovirus ARN, dar şi de virusul hepatitei B. V. şi Retroviridae. RETROTRANSPOZON, s. m. / retrotransposon, s. m. / retro-transposon. [Lat. retro = înapoi; trans = peste, dincoto; posi-tus, participiut trecut de ta ponere = a pune.] Clasă de ‘trans-pozoni a căror transpoziţie necesită ‘transcripţia inversă a produsului lor de transcripţie. RETROVERSIE. Var. pentru retroversiune (v.). RETROVERSIE UTERINĂ. Var. pentru retroversiune uterină (v.). RETROVERSIUNE, s. f. / retroversion, s. f. / retroversion. [Lat. retro = înapoi; versum, de ta vertere = a întoarce.] Poziţie anormală a unui organ, consecutivă basculării înapoi în jurul axului său transversal. Var.: retroversie. RETROVERSIUNE UTERINĂ / retroversion uterine / retroversion of uterus. Variantă de înclinare uterină normală sau patologică, în care corpul uterului, în loc să fie flectat anterior, basculează posterior faţă de istm antrenând şi colul, care se deplasează anterior şi în sus, situându-se posterior faţă de simfiza pubiană. Var.: retroversie uterină. RETROVIRIDAE / retroviridae / retroviridae. [Lat. retro = înapoi; virus = venin, otravă.] Familie de virusuri cu ARN mo-nocatenar, cu diametrul de 10 nm, a căror capsulă are o simetrie cubică. R. posedă o ‘transcriptază inversă care poate transcrie genomul propriu, alcătuit din ARN, în ADN. De aici, capacitatea R. de acces la genomul alcătuit din ADN al celulelor gazdă şi de integrare în acest genom, prin care sunt multiplicate şi transmise particulele virale. Ca urmare, un retrovirus poate exista sub două forme: 1) Retrovirus liber, element genetic mobil, conţinând ARN şi având posibilitatea să treacă de la o celulă la alta. 2) Retrovirus integrat în genomul celulei gazdă datorită transcripţiei sale în ADN, această formă asigurând multiplicarea virusului. Ex. de retrovirusuri: ‘virusurile on-cogene şi ‘HIV. Familia R. este divizată în trei subfamilii: Oncovirinae, Spumavirirtae şi Lentivirinae. V. transcriptază inversă, virus oncogen şi HIV. RETROVIRUS, s. n. / retrovirus, s. m. / retrovirus. [Lat. retro = înapoi; virus = venin, otravă,] Denumire generică a virusurilor din familia Retroviridae (v.). REŢEA, s. f. / reseau, s. f. / net, network. NA: rete, pl. retia (2). [Lat. rete, -is = reţea] 1) Ansamblul structurilor, alcătuit din echipele medicale şi infrastructurile adecvate, care asigură asistenţa medicală. La noi în ţară termenul este utilizat, frecvent, cu privire la asistenţa medicală primară. Cu acest sens, termenul nu există în engl., ci doar în fr. în Franţa, termenul a fost adoptat în legea din 1901, cu referire la regruparea profesiilor medicale şi paramedicale care cooperează în serviciul pacienţilor, în localităţi sau în spitale. 2) Structură anatomică mai mult sau mai puţin comparabilă cu o plasă, extinsă într-un teritoriu din organism. REŢEA ARTERIALĂ / reseau arteriel / arterial network. NA: rete arteriosum. R. formată prin anastomozarea arterelor, adesea din mici ramuri arteriale, până la nivelul arteriolelor şi capilarelor. Au fost descrise numeroase r. a., localizate în diferite zone anatomice, îndeosebi osteoarticulare. Ex.: r. a. periarti-culară a cotului, r. a. periarticulară a genunchiului, r. a. rotu-liană etc. REŢEA HALLER / reseau de Haller / rete testis Halleri. NA: rete testis. [Albrecht von Haller, fiziotog, anatomist, chirurg şi Botanist elveţian, n. ta (Berna, profesor ta Qdttingen, apoi ta (Berna, 1708-1777.] R. rezultată prin încrucişarea canalelor seminipare situate în corpul Highmore al ‘testiculului. R. H. este interpusă între canalele excretorii ale testiculului şi canalele eferente din capul ‘epididimului. Sin.: rete testis. REŢEA HUNTER / reseau de Hunter / Hunter’s network. Accentuarea desenului venos mamar în cursul sarcinii. Uneori se pot asculta sufluri venoase. REŢEA PURKINJE / reseau de Purkinje / Purkinje's cells. [Johannes Evangelista von Purkinje, fiziotog originar din (Boemia, profesor ta (Brestau (în prezent Wroctazv, (Polonia), apoi ta Praga, 1787-1869.] V. inimă. REŢETA, s. f. / ordonnance, s. f. / prescription. [9jeogr. rese-ta = reţeta] Dispoziţie scrisă a medicului cu privire la tratamentul medicamentos al bolnavului. Părţile componente ale unei r. sunt: ‘superscripţia, ‘inscripţia, ‘subscripţia şi ‘instrucţia. Sin.: ordonanţă medicală. REUMATISM, s. n. / rhumatisme. s. m. / rheumatism. [Lat. rheumatismus, gr. rheumatismos = curgerea secreţiilor, de ta rheuma, -atos = curgere, curent fi rhein = a curge.] Termen general care include mai multe complexe de simptome având în comun simptomul cardinal al durerii la nivelul aparatului locomotor, îndeosebi la nivelul articulaţiilor. Se disting trei categorii principale etiopatogenice de r.: procesele inflamatorii ale articulaţiilor şi ale coloanei vertebrale, boala degenerativă a articulaţiilor (v. reumatism cronic degenerativ) şi *r. abarticular. A patra categorie ar putea fi constituită din bolile „parareuma-tice“, în care durerea localizată în structurile tisulare ale aparatului locomotor reprezintă semnul altei maladii. Patogeneza r. este de obicei multifactorială. în procesele inflamatorii sunt implicate fenomene imunologice, care lipsesc în celelalte tipuri de reumatism. De obicei, termenul r. nu este utilizat singur. Ex.: *r. abarticular, *r. articular acut, *r. palindromic etc. REUMATISM ABARTICULAR / rhumatisme abarticulaire / abarticular rheumatism. Denumire generică a unui grup de sindroame cu evoluţie acută, subacută sau cronică, ce se caracterizează prin durere, sensibilitate locală, uneori tumefacţii localizate în afara articulaţiilor propriu-zise, cu limitarea mişcărilor în zonele corespunzătoare. în cadrul r. a. pot fi cuprinse: bursita, tendinita (‘tenosinovita), ‘fasciita, ‘nevrita, ‘miozita, ‘paniculita, ‘periartrita. Histopatologic, r. a. se caracterizează prin hiperplazie inflamatorie a ţesutului conjunctiv, edem, exsu-dat serofibrinos şi proliferare fibroblastică. Deşi etiopatogenia r. a. nu este clară, se poate afirma că o serie de factori (procese degenerative, suprasolicitări tisulare, traumatisme, dereglări metabolice) acţionează asupra ţesuturilor paraarticulare prin intermediul nervilor trofici. Sin.: fibrozită. 912 REUMATISM articular acut REZERVĂ ALCALINĂ REUMATISM ARTICULAR ACUT / rhumatisme articulaire aigu / acute rheumatic fever. Boală inflamatorie a ţesutului conjunctiv ce apare la circa trei săptămâni după o infecţie (angină) cu streptococi betahemolitici din grupa A. Leziunile, abacterie-ne, se localizează cu predilecţie la nivelul inimii (pancardită reumatismală) şi al articulaţiilor şi se caracterizează prin modificări care sugerează un mecanism de hipersensibilitate, fie prin reacţie directă faţă de antigenii streptococici, fie (mai probabil) prin reacţie încrucişată între antigeni streptococici şi proteinele muşchiului cardiac. Existenţa de anticorpi antistreptococici este relevată de nivelul înalt al anticorpilor antistreptolizină în sângele bolnavului (v. antistreptolizină O). Clinic, apar artrite acute multiple, cu localizări schimbătoare, însoţite de semne generale variabile. Artritele se vindecă fără sechele articulare, dar sunt foarte adesea complicate de leziuni cardiace (endocardită, mio-cardită, pericardită). Pot apărea, de asemenea, noduli subcutanaţi şi eritem marginat. Reşutele sunt posibile şi reprezintă un risc pentru agravarea leziunilor cardiace. Sin.: boală Bouillaud-Sokolsky. REUMATISM CRONIC DEGENERATIV / rhumatisme cronique degeneratif / chronic rheumatism. Sindrom poliarticular cu evoluţie cronică progresivă, caracterizat prin alterarea stării generale şi instalarea de diformităţi multiple prin anchiloze în poziţii vicioase, care se formează treptat, în puseuri. Sin.: reumatism cronic deformant. REUMATISM FIBROS / rhumatisme fibreux / chronic sec-ondary polyarthritis. Tip de reumatism cronic care apare, la adultul tânăr, după o criză de ‘reumatism articular acut. R. f. se caracterizează prin deformări analoge cu cele din ‘poliar-trita reumatoidă. Cu deosebirea că deformările sunt date doar de leziuni fibroase periarticulare, fără afectarea în profunzime a articulaţiilor. REUMATISM GONOREIC / rhumatisme gonorrheeique / gon-orrheal rheumatism. Reumatism articular acut asociat cu *gonoree. Se complică frecvent cu anchiloze ale articulaţiilor. REUMATISM INFECŢIOS / rhumatisme infectieux / infectious rheumatism. 1) Artrită a cărei cauză este microbiană, dar germenul patogen nu se află la nivelul articulaţiilor, patogenia fiind neclară. *R. articular acut este ex. tipic de r. i. 2) După unii autori, artritele de cauză microbiană. REUMATISM PALINDROMIC / rhumatisme palindromique / palindromic rheumatism. Formă rară de r. caracterizată prin repetarea frecventă şi scurtă a unor pusee de artrită şi de periartrită, însoţite frecvent de noduli intradermici şi subcutanaţi. Evoluează afebril, nu se constată leziuni vizibile radiologie şi nici evoluţie către r. cronic. Sin.: sindrom Hench-Rosenberg. - REUMATISM POSTANGINOS / rhumatisme postangineux / angina rheumatica. Cadru nosologic în care sunt regrupate artritele nesupurate care apar după o *angină. Ex.: reumatism articular acut (v.). REUMATISM PSORIAZIC / rhumatisme psoriasique / psoria-sic rheumatism, psoriasic arthritis. Asocierea unui ‘psoriazis cu o artrită reumatismală, care, de regulă, survine după dermatoză. Deşi r. p. se aseamănă cu ‘poliartrita reumatoidă, el prezintă câteva caracteristici proprii: afectarea frecventă a articulaţiilor interfalangiene distale, absenţa nodozităţilor subcutanate, absenţa ‘factorului reumatoid, frecvenţa unei artrite sacro-iliace bilaterale şi o atingere vertebrală asemănătoare ‘spondi-litei ankilopoietice. REUMATISM STREPTOCOCIC / rhumatisme streptococcique / angina rheumatica. Artrite aseptice provocate de o infecţie streptococică faringiană, foarte probabil din cauza unei alergii bacteriene. Ex. tipic: *r. articular acut. REUMATOID, adj. / rhumatoî'de, adj. / rheumatoid. [$r. rheuma, -atos = curgere, curent, de Ca rhein = a curge; eidos = formă.] în general, care se aseamănă prin simptomatologie cu reumatismul sau cu unele caracteristici biologice ale acestuia. Ex.: ‘poliartrită r., ‘factor r. REUMATOLOGIE, s. f. / rhumatologie, s. f. / rheumatoiogy. [Qr. rheuma, -atos = curgere, curent, de Ca rhein = a curge; logos = ştiinţă] Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul etiopatogeniei, diagnosticul şi tratamentul diferitelor tipuri de ‘reumatism. REVACCINARE, s. f. / revaccination, s. f. / revaccination. [Lat. re = iarăşi; vaccinus = referitor Ca vaca (vacca = vacă), de Ca vaccină = varioCa vaciCor.] Readministrarea unui vaccin, de obicei la un interval lung de timp după o vaccinare iniţială, în scopul reactivării imunităţii dobândite prin primovaccinare, care scade în timp. REVASCULARIZAŢIE, s. f. / revascularisation, s. f. / revas-cularization. [Lat. re = iarăşi; vascuîum = vas mic, dim. de Ca vas, vasis = vas.] Restabilirea chirurgicală a circulaţiei sanguine la nivelul unui organ sau al unui ţesut. REVERSIBIL, adj. / reversible, adj. / reversible. [Lat. rever-sus, de Ca revertere = a întoarce înapoi, a reveni (retro = înapoi; vertere = a întoarce).] Care poate reveni, care poate fi adus la starea anterioară. Ex.: proces patologic r. REVERSIBILITATE, s. f. / reversibilite, s. f. / reversibility. [Lat. reversus, de Ca revertere = a întoarce înapoi, a reveni (retro = înapoi; vertere = a întoarce).] 1) însuşirea de a fi ‘reversibil, faptul de a fi reversibil. 2) Posibilitatea de revenire la o stare anterioară. REVERS TRANSCRIPTAZĂ / reverse transcriptase / reverse transcriptase. [Lat. reversus, de Ca revertere = a întoarce înapoi, a reveni (retro = înapoi; vertere = a întoarce); tran-scriptus, participiuC trecut aC verbului transcribere = a transcrie, a copia; -ază.] Sin.: transcriptază inversă (v.). REVOLUŢIE CARDIACĂ / revolution cardiaque / cardiac cycle. [Lat. revolution, -onis = rostogodre înapoi, reîntoarcere, de Ca revolvere = a rostogoCi înapoi (retro = înapoi; volvere = a răsuci, a învârti); gr. kardia = inimă] Ciclul complet al activităţii inimii, cuprinzând succesiv sistola biauriculară, dias-tola auriculară, sistola biventriculară, diastola ventriculară. REVULSIE, s. f. / revulsion, s. f. / revulsion. [Lat. revulsio, -onis = smuCgere, de Ca revellere = a smulge.] Procedeu de descongestionare a unui organ sau a unei regiuni afectate de un proces patologic inflamator. R. se obţine prin aplicarea căldurii sau a unor substanţe iritante (ex.: ‘cataplasme cu muştar), consecutiv cărora sângele este dirijat în altă zonă decât cea patologică. REVULSIV, adj. / revulsif, -ive, adj. / revulsive. [Lat. revul-sus, participiul trecut de Ca revedere = a smuCge.] (Metodă sau substanţă) care provoacă ‘revulsia. REZECŢIE, s. f. / resection, s. f. / resection. [Lat. resectio, -onis = tăiere, curăţire, de Ca resecare = a reteza, a tăia] Excizia unei porţiuni, de mărime variabilă (dar considerabilă), între două secţiuni chirurgicale practicate la nivelul unui organ sau al unui ţesut. REZERPINĂ, s. f. / reserpine, s. f. / reserpine. Alcaloid, C33H40N2O9, extras din specii variate de Rauwo!fia\ utilizat ca antihipertensiv şi tranchilizant. Var.: reserpină. REZERVĂ, s. f. / reserve, s. f. / reserve. [Lat. reservare = a pune de o parte.] 1) Ceea ce are un caracter potenţial. 2) Păstrat pentru a fi utilizat în viitor. 3) Cameră de spital cu cel muk doi bolnavK REZERVĂ ALCALINĂ / reserve alcaline / alkaline reserve, alkali reserve. Concentraţia de baze din sânge, îndeosebi bi-carbonaţi, disponibile pentru neutralizarea acizilor ficşi (acetoace-tat, a-nidroxi-butirat şi lactat) şi menţinerea normală a pH-ului. Scăderea r. a. poate determina ‘acidoză, iar creşterea -‘alcaloză. 913 REZIDUAL REZOLUŢIE REZIDUAL, adj. / residuel, -elle, adj. / residual. [Lat. residu-us = care a mai rămas, de Ca residere = a rămâne, a sta] 1) Care rămâne după un anumit proces. Ex.: după expir (aer pulmonar r., volum r.), după vindecarea unei boli (simptom r., impotenţă funcţională r.). 2) Referitor la un * reziduu. REZIDUU, s. n. / residu, s. m. / waste, residue. [Lat. residu-us = care a mai rămas, de Ca residere = a rămâne, a sta] Produs care rămâne dintr-o substanţă sau dintr-un amestec de substanţe, după acţiunea unor agenţi diverşi. Ex.: r. după evaporare sau după calcinare. REZINĂ, s. f. / resine, s. f. / resin. [Lat. resina = răşină.] Sin.: răşinăw (v.). REZISTENŢĂ, s. f. / resistance, s. f. / resistance. [Lat. resistentia = împotrivire, de Ca resistere = a rezista, a se împotrivi şi sistere = a se opri] 1) Capacitatea naturală a unor organisme de a veni în contact cu agenţi patogeni, paraziţi, noxe fără a se îmbolnăvi. 2) R. la medicamente este câştigată de unii agenţi patogeni, îndeosebi la antibiotice. 3) Acţiunea de a opune o forţă unei alte forţe, fără a-i suprima efectele sau a le anula. 4) R. electrică (v.). 5) Proprietatea unui microorganism de a supravieţui şi de a se reproduce în prezenţa unor agenţi bactericizi sau bacteriostatici (cum sunt antibioticele). V. rezistenţă la antibiotice. V. şi în continuare. REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE / resistance aux antibiotiques / antibiotic resistance. Proprietatea unei bacterii de a rezista la concentraţii de antibiotice superioare celor ce pot fi obţinute în organism. R. la a. poate fi naturală sau dobândită după un contact prelungit al bacteriilor cu antibioticele. în parte, r. la a. se dezvoltă din cauza automedicaţiei, a utilizării antibioticelor în bolile virale, care nu răspund la acest tratament, ca şi a prescripţiei exagerate de antibiotice. Se disting două moduri principale de dobândire a r. la a.: 1) Prin modificarea bruscă, accidentală, a unui segment din cromozomul bacterian (‘mutaţie). Mutantul rezistent se multiplică, în timp ce bacteriile normale, sensibile la antibiotice, dispar sub acţiunea tratamentului. Acest tip de r. se numeşte cromozomială. 2) Cel mai frecvent tip (70% din cazuri) este r. plasmidică sau transferabilă, care este transmisă de la o bacterie rezistentă la alta nerezistentă prin transferul anumitor ‘plasmide (plasmidele de rezistenţă). în acest caz, bacteria secretă o enzimă capabilă să inactiveze antibioticul, ex.: penicilinaza. REZISTENŢĂ CAPILARĂ / resistance capillaire / capillary resistance. Proprietate a capilarelor de a rezista la o presiune dată. Se măsoară prin diferite procedee (‘semnul manşetei, ‘semnul ventuzei), consecutiv cărora se produc peteşii care, dacă apar în număr mare, atestă (în absenţa ‘trombogeniei) o fragilitate^ capilară crescută. REZISTENŢĂ ELECTRICĂ / resistance electrique / electrical resistance. Mărime fizică ce caracterizează r. pe care o opune trecerea curentului electric printr-un conductor. R. e. se notează cu R, iar unitatea de măsură derivată din SI se numeşte Ohm, simbol Q. Un material are r. e. de 1 Ohm când un curent electric de 1 Amper trece sub o tensiune de 1 Volt. V. şi rezistivitate. REZISTENŢĂ GLOBULARĂ / resistance globulaire / erythro-cyte resistance. V. probă^de rezistenţă globulară. REZISTENŢĂ HORMONALĂ / resistance hormonale / hormonal resistance. Diminuarea până la suprimare a acţiunii unui hormon în condiţiile unei secreţii şi concentraţii normale a acestuia în lichidele biologice (îndeosebi în sânge). Cauzele numeroase ale r. h. pot fi clasificate în funcţie de etapele acţiunii hormonale: pre-receptor, receptor şi post-receptor, cele mai multe fiind reprezentate de mutaţii care afectează ultimele două etape. în esenţă: 1) în etapa pre-receptor, nu intervin mutaţiile, ci o r. funcţională, îndeosebi prin *down-regulation, dar şi prin perturbarea efectelor permisive ale proceselor hormonale cooperante. Ex.: hormonii tiroidieni şi glucocorticoizii exercită efecte permisive pentru alţi hormoni în ficat şi în rinichi. Progesteronul nu îşi poate media efectele în absenţa inducerii estrogenice a receptorilor săi. Uneori, în sânge pot apărea anticorpi anti-hormoni (ex.: anti-insulină). 2) în etapa receptor, au fost descrise, sau sunt în curs de identificare, numeroase mutaţii: a) în cazul Receptorilor de membrană. în nanismul de tip Laron (‘sindrom Laron) a fost identificată o varietate de mutaţii punctiforme ale receptorului ‘hormonului de creştere. Sunt certe o serie de mutaţii în diferite regiuni ale ‘receptorului insulinic la pacienţii cu r. severă la insulină (‘insulinorezistenţă). R. la ‘vasopresină poate avea drept cauză mutaţii la nivelul receptorului specific, b) în cazul * receptorilor nucleari, sindromul de r. la hormonii tiroidieni este reprezentativ pentru sindroamele de r. la receptori nucleari. A fost descris clar sindromul de r. la androgeni, cu transmitere legată de sex, ceea ce corespunde localizării receptorului androgenic pe cromozomul X. în ‘rahitismul vitamino-rezistent ereditar, mutaţiile sunt localizate la nivelul ‘degetului de zinc. Au fost descrise, de asemenea, mutaţii ale receptorilor estrogenic şi progesteronic, care, pe lângă r. la hormonii respectivi, pot genera o serie de manifestări clinice în relaţie cu absenţa sau diminuarea funcţiilor hormonilor respectivi. 3) în etapa post-receptor pot apărea mutaţii la nivelul căilor de semnalizare prin intermediul ‘mesagerilor secunzi. Au fost descrise mai multe mutaţii la nivelul diferitelor tipuri de ‘proteine G, fiind certă r. la unii hormoni ai căror receptori sunt cuplaţi cu proteine Gs (‘parathormon, ‘gonadotrofină B, ‘gonadotrofină A). ‘Pseudo-hipoparatiroidismul şi ‘osteodistrofia ereditară Albright sunt în relaţie cu mutaţiile subunităţii Gsa. Complexitatea etapei post-receptor face ca studiul la acest nivel să fie abia iniţiat, dar cu certitudine în viitor vor fi detectate numeroase perturbări cu consecinţe în patologie. Fenomenele de r. h. au condus la conturarea unor sindroame de r. h., majoritatea acestora fiind deja identif|cate pe baza manifestărilor fenotipice. REZISTENŢĂ ÎNCRUCIŞATĂ / resistance croisee / cross resistance. R. unui germen la un medicament, ca urmare a unei r. dobândite anterior, la un medicament înrudit. Se întâlneşte îndeosebi în cazul antibioticelor. REZISTENŢĂ PERIFERICĂ / resistance peripherique / peri-pheral resistance. R. opusă la trecerea sângelui prin vasele sanguine înguste, îndeosebi prin arteriole şi capilare. REZISTENŢĂ VENOASĂ / resistance veineuse / venous resistance. Opoziţia la fluxul sanguin exercitată de vene. în condiţii normale r. v. depinde mult de factori extrinseci, îndeosebi de compresia exercitată de structurile perivenoase. ‘Trombusurile produc adesea, dar nu totdeauna, o creştere a r. v. REZISTIVITATE, s. f. / resistivite, s. f. / resistivity. [Lat. resistere = a rezista, a se împotrivi, de Ca sistere = a se opri] ‘Rezistenţă electrică specifică unui anumit material, care depinde atât de natura materialului, cât şi de temperatură. Se notează cu p şi se măsoară în SI în Ohm-metru (Qm). Metalele au valori foarte mici ale p, fiind bune conductoare electrice. Materialele cu r. mare sunt izolante, iar ‘semicon-ductorii prezintă valori ale p intermediare. REZOLUTIV, adj. / resolutif, -ive, adj. / resolvent. [Lat. res-olutus, de Ca resolvere = a deztega, a eiţpCica] Structură care induce ‘rezoluţia, dispariţia unui proces patologic. REZOLUŢIE, s. f. / resolution, s. f. / resolution. [Lat. reso-lutio, -opis = dezCegctre, de Ca resolvere = a dezCega, a explica] 1) în medicină, termenul este folosit de obicei cu sensul de dispariţie a unui proces patologic (ex.: inflamaţie, formaţiune tumorală etc.) şi, mai rar, cu sensul de scădere a contractili- 914 REZONATOR REZONANŢĂ____________________________________________________ tăţii musculare (în anestezie, stări toxice, paralizii etc.). 2) în cazul ‘microscopului, sin. cu putere de rezoluţie (v.). REZONANŢĂ, s. f. / resonance, s. f. / resonance. [Lat. re-sonantia = răsunet., ecou, de ta resonare = a răsuna (ca un ecou).] 1) Fenomen de oscilaţie a unui sistem fizic pe seama energiei primite (în mod direct sau prin intermediul unor unde) de la un alt sistem fizic, care oscilează cu o frecvenţă apropiată de cea a oscilaţiilor proprii primului sistem. Amplitudinea oscilaţiilor induse este maximă în cazul egalităţii acestor frecvenţe. După natura mărimilor care oscilează, pot exista: r. acustică, r. electrică, r. mecanică. Prevenirea r. mecanice (ex.: ‘trepidaţii) este necesară datorită efectelor sale dăunătoare organismului. Pe lângă domeniile stricte ale fizicii, fenomenele de r. au numeroase aplicaţii şi în alte domenii. în medicină prezintă un interes deosebit fenomenele de *r magnetică nucleară şi de *r. paramagnetică electronică. 2) în chimie, fenomen prin care o moleculă determinată prezintă o structură reală, intermediară între mai multe forme, denumite limite, datorită faptului că anumiţi electroni de legătură oscilează între doi sau mai mulţi atomi legaţi între ei. Fenomenul de r. stabilizează o moleculă şi diferenţa de energie dintre cele două forme limită se numeşte energie de rezonanţă. REZONANŢĂ ELECTRONICĂ DE SPIN (RES) / resonance paramagnetique electronique / electronic spin resonance. Sin.: rezonanţă paramagnetică electronică (v.). REZONANŢĂ MAGNETICĂ NUCLEARĂ (RMN) / resonance magnetique nucleaire / nuclear magnetic resonance. Metodă fizică bazată pe proprietăţile magnetice ale atomilor (în particular atomii de hidrogen), utilizată în studiul structurilor moleculare (spectrometrie RMN) şi ca tehnică imagistică cu un potenţial deosebit (tomografie RMN). Bazele fizice teoretice ale RMN sunt extrem de complexe, în esenţă metoda bazându-se pe două fenomene fundamentale: rezonanţa, implicând ab-sorbiţia cuantificată de energie, şi relaxarea, implicând eliberarea de energie, însoţită de eliberarea unei unde magnetice detectabile şi analizabile. O serie de nuclee prezintă un moment magnetic, denumit şi spin. în RMN sunt utilizabile numai nucleele având un spin propriu. Ex.: 1H, 2H, 13C, 19F şi 31P au un spin propriu, în timp ce 12C şi 160 nu îl au. Dacă se plasează într-un câmp magnetic B0 static, intens şi constant, substanţe care conţin nuclee cu spin propriu, acestea se aliniază în câmpul magnetic fie în acelaşi sens cu cel al câmpului, fie în sens contrar. Câmpul magnetic crează, deci, două populaţii de nuclee. Dacă se aplică substanţei un al doilea câmp magnetic exterior B, periodic (sau alternativ) cu o frecvenţă egală frecvenţei Larmor a speciei nucleare studiate (în general, o radiofrecvenţă), nucleele vor absorbi energia câmpului, vor fi excitate (fenomen denumit rezonanţă) şi se vor orienta într-o direcţie diferită de cea a câmpului magnetic static B0, în general paralelă cu cea a câmpului aplicat. Urmează fenomenul de relaxare, provocat de oprirea câmpului periodic Bv în această fază nucleele îşi pierd orientarea, restituind energia absorbită anterior şi generând semnalul RMN, care, după ce este captat de o antenă receptoare, este analizat de calculator. Semnalul cules se prezintă sub forma unei oscilaţii amortizate care are un timp de relaxare specific substanţei examinate. Substanţele lichide cu molecule mici (ex.: apa) au timpi de relaxare foarte lungi, ca şi substanţele formate din molecule mari sau lanţuri macromoleculare (ex.: aminoacizii sau ADN), în timp ce substanţele cu molecule de dimensiuni intermediare (ex.: lipidele) au timpi de relaxare mai scurţi. Există două tipuri fundamentale de RMN: 1) Spectrometrie RMN care se limitează la măsurarea timpilor de relaxare în condiţii de rezoluţie foarte mare. Spectrometria RMN in vitro este extrem de productivă în cercetările de dinamică structu- rală a proteinelor şi a acizilor nucleici, îndeosebi ADN. în medicină este de un mare interes studiul RMN in vi'vo al fosforului, care permite analiza metabolismului energetic muscular, inclusiv al miocardului. Aceasta deoarece este posibilă diferenţierea şi cuantificarea formelor chimice sub care sunt prezente nucleele de fosfor într-un volum foarte redus (*voxel) muscular: fosfat anorganic, fosfocreatină, ATP. Ex.: un efort muscular se însoţeşte de o reducere a picului corespunzător ATP, cu creşterea picului fosfaţilor anorganici. Concentraţiile aceloraşi molecule pot fi urmărite tot direct, in vi;vo, la nivelul creierului sau al miocardului. 2) Tomografele RMN, în cazul cărora imaginile se obţin fie prin timpii de relaxare (se disting doi timpi de relaxare, şi T2), fie prin diferenţele de densitate protonică, deci de hidrogen. Cu precizarea că principiile imagisticii RMN nu pot fi cuprinse într-o definiţie, menţionăm că ţesuturile dau semnale RMN detectabile, iar osul dă un semnal foarte slab. Contrastul se obţine din diferenţele de valori ale T! şi T2, considerabile în diferite ţesuturi, în care aceste valori reflectă organizarea moleculară a apei. Deoarece cantitatea de apă dintr-un ţesut este în directă relaţie cu procesele metabolice, înseamnă că imaginile RMN oferă şi informaţii de ordin funcţional. Tehnică de un potenţial incomparabil, RMN prezintă numeroase avantaje: a) foarte înalta discriminare între ţesuturile moi, fondată pe specificitatea lor biochimică şi funcţională; b) deoarece osul nu dă practic nici un semnal, pot fi explorate în mod optim structurile cerebrale; c) posibilitatea de a realiza direct tomografii sub orice incidenţă; d) inocuitate cva-sitotală, inclusiv la femeia gravidă; e) produse de contrast performante şi puţin toxice; f) avantaje spectaculare în cazul RMN funcţionale asociată cu spectrometrie RMN, RMN intervenţio-nală (intervenţii chirurgicale sub control RMN, inclusiv măsurarea directă a rezervei ATP prin spectrometrie). Inconveniente: a) cu toate progresele, timpii de achiziţie a datelor rămân lungi, ceea ce limitează numărul de examene şi creşte riscul de arte-facte din cauza mişcărilor pacientului; b) purtătorii de pace-maker sau de proteze feromagnetice nu pot fi examinaţi; c) dispozitivul RMN, un gen de tunel, antrenează un sentiment de claustrofobie şi nu permite examinarea pacienţilor cu probleme de reanimare; d) absenţa semnalului osos este un inconvenient în cazul unor investigaţii; e) echipamentele RMN rămân încă la preţuri foarte ridicate. Sin.: zeugmatografie. REZONANŢĂ PARAMAGNETICĂ ELECTRONICA (RPE) / resonance paramagnetique electronique / electronic paramag-netic resonance. Metodă de spectroscopie care se bazează pe absorbţia de energie a substanţelor chimice paramagnetice aflate într-un câmp de microunde. Substanţele paramagnetice sunt acelea care au electroni neîmperecheaţi sau celibatari (electroni cu spin necompensat), acesta fiind cazul ionilor metalelor din grupele de tranziţie şi al ‘radicalilor liberi. De aceea, materialele biologice pot fi studiate prin spectroscopia RPE doar atunci când conţin radicali liberi. Este cazul îndeosebi al unor enzime sau procese enzimatice din care rezultă radicali liberi, aceştia fiind implicaţi direct sau indirect într-o serie de stări patologice. Aplicaţiile RPE s-au extins considerabil prin utilizarea ‘markerilor de spin, molecule care conţin un radical liber stabil. Aceştia pot fi încorporaţi în anumite regiuni specifice ale proteinelor sau ale unor structuri supramoleculare din organism, îndeosebi biomembrane. Astfel, la nivelul biomem-branelor pot fi marcaţi cu radicali liberi acizii graşi componenţi ai fosfolipidelor membranare. Prin utilizarea markerilor de spin au fost obţinute date asupra fosfolipidelor şi proteinelor constitutive. Sin.: rezonanţă electronică de spin. V. fluiditate şi marker de spin. REZONATOR, s. m. / resonateur, s. m. / resonator. [Lat. resonare = a răsuna (ca un ecou), de ta sonus = sunet. \ 1) Instrument folsit pentru a creşte intensitatea sunetelor. 915 RHABDOVIRUS RINENCEFAL 2) în electricitate, sistem fizic (circuit electric) capabil să intre în oscilaţie prin rezonanţă, când este stimulat cu oscilaţii de frecvenţă egală cu frecvenţa sa proprie. RHABDOVIRUS, s. m. / rhabdovirus, s. m. / rhabdovirus. [Qr. rhabdos = Baghetă, dungă, striu; Cat. virus = venin, otravă) Grup de virusuri ce se disting prin dimensiuni mai mari şi formă amintind^ de un obuz (plate la o extremitate şi rotunjite la cealaltă). în acest grup sunt clasificate: virusul turbării (patogen pentru om şi animale), mai multe virusuri patogene pentru animale şi un virus simian foarte patogen pentru om. RHESUS / Rhesus / Rhesus. [factor denumit astfel deoarece Landsteiner şi ‘Wiener C-au pus în evidenţă, în 1940, injectând sânge de Ca maimuţa Macacus rhesus în urechea iepurelui, producând astfeC Ca acesta din urmă un ser anti-fhesus, cu care au studiat fenomeneCe de agCutinare în sângeCe uman.) V. factor Rhesus. RIA / RIA / RIA. VEngC. RadioImmunoAssay = radio-imu-nodozare.) Abrev. utilizată în mod curent pentru radioimu-nodozare (vj. RIBOFLAVINA, s. f. / riboflavine, s. f. / riboflavin. [TosiBd de Ca germ. Ribonsăure = acid riBonic (alterare de Ca araBinoză); Cat. flavus = gaCBen; -ină.] Sin.: vitamină B2 (v.). RIBOTIPIE, s. f. / ribotypie, s. f. / ribotyping. [iTosiBd de Ca germ. Ribonsăure = acid riBonic (alterare de Ca araBinoză); gr. typos = tip, modeC, marcă] Studiul genelor care codifică ARN ribozomal. Tehnica este aplicabilă la numeroase genuri bacteriene şi este utilizată îndeosebi în epidemiologia bacteriană. RIBOVIRUS, s. n. / ribovirus, s. m. / ribovirus. [fosilii de Ca germ. Ribonsăure = acid riBonic (aCterare de Ca araBinoză); Cat. virus = venin, otravă] Sin.: virus ARN (v.). RIBOZĂ, s. f. / ribose, s. m. / ribose. [fosilii de Ca germ. Ribonsăure = acid riBonic (aCterare de Ca araBinoză); oză -indică un gCucid] Pentoză (glucid simplu cu cinci atomi de carbon) care intră în compoziţia nucleotidelor şi a acizilor nucleici (ARN). Derivatul său, 2-deoxiriboza, intră în constituţia deoxiribonucleotidelor şi a acidului dezoxiribonucleic. RIBOZIMĂ, s. f. / ribosyme, s. m. / ribosyme. [fosiBd de Ca germ. Ribonsăure = acid riBonic (alterare de Ca araBinoză); gr. zyme = ferment, drojdie.) Moleculă de ARN cu funcţie catalitică. RIBOZOM, s. m. / ribosome, s. m. / ribosome. [fosiBd de Ca germ. Ribonsăure = acid riBonic (aCterare de Ca araBinoză); gr. soma, -atos = corp.] Structură moleculară de dimensiuni mări care se observă în microscopia electronică prin transmisie ca o granulaţie de formă sferică sau ovoidală, cu diametrul de circa 15 nm, descoperită de G. E. Palade. R. reprezintă locul de sinteză a proteinelor (v. translaţie) şi este alcătuit din două subunităţi disociabile, care conţin împreună patru tipuri diferite de ARN şi circa 70 de proteine diferite. ARN ribozomal împreună cu proteinele ribozomale se asociază cu ARN mesager şi catalizează sinteza proteinelor. O celulă conţine un număr variabil de r., acolaţi la membrana ‘reticulului endoplasmic sau liberi, când se pot organiza în ‘poliribozomi. R. ‘procariotelor şi ai ‘mitocondriei au dimensiuni mai mici. R. bacteriilor reprezintă ţinta unor antibiotice (streptomicină, cloramfenicol, tetraciclină), care acţionează prin distrugerea acestora. V. şi calea Palade. RIBULOZĂ, s. f. / ribulose, s. f. / ribulose. ‘Cetoză corespunzătoare ‘ribozei. RICIN, s. m. / ricin, s. m. / ricin. [Lat. ricinus = ricin] 1) Denumire comună a plantei Ricinus communis, erbacee şi anuală în zonele temperate, din ale cărei fructe se extrage, prin presiune sau cu solvenţi specifici, uleiul de r., cu întrebuinţări industriale şi utilizat în terapie ca ‘purgativ. 2) Proteină (albu-mină) denumită şi ricinină, prezentă în frunzele plantei Ricinus communis, cu o puternică acţiune neurotoxică. RICKETTSIA / Rickettsia / Rickettsia. [Howard Taylor Ricketts, patoCog american, 1871-1910; a descoperit aceşti germeni în 1910, împreună cu ‘WiCder.) Gen de microorganisme situate între bacterii şi virusuri, cu dimensiuni de cca 1 pm, imobile, de formă foarte diversă (coci, bastonaşe sau forme alungite). Pot fi cultivate numai pe culturi de celule sau in vivo sunt Gram-negative, paraziţi obligatoriu intracelulari la om şi la animale, sensibile la tetracicline şi macrolide care au o bună difuziune în celulă. R. reprezintă agenţi specifici ai unor boli diverse - rickettsioze - în general febrile şi asociate cu erupţii cutanate. Principalele specii sunt R. prowazeckii (agentul ‘tifosului), R. typhi (agentul ‘tifosului murin), R. rickettsii, R. akari (agenţi ai febrelor tifoexantematice). V. şi tifos exantematic. RICKETTSIOZĂ, s. f. / rickettsiose, s. f. / rickettsial disease, rickettsiosis. [Howard Taylor Ricketts, patoCog american, 1871-1910; -oză.] Boală infecţioasă febrilă şi, de obicei, însoţită de ‘exantem, endemică sau epidemică, regională sau cosmopolită, determinată de ‘rickettsii şi transmisă de artropode. RICTUS, s. n. / rictus, s. m. / grin, risus. [Lat. rictus = gură deschisă, grimasă, de Ca ringi = a rânji] Contractură a muşchilor feţei care determină o fizionomie de râs forţat, caricaturizat. R. se observă îndeosebi în ‘tetanos şi mai rar în unele tulburări mentale. V. şi risus sardonicus. RID, s. n. / ride, s. f. / wrinkle, ruga, pl. rugae (lat.), [germ. riden = a răsuci şi reid = creţ.) Cută a pielii, consecinţa, în general, a alterării ţesutului conjunctiv local. RIDECTOMIE, s. f. / rhytidectomie, s. f. / facial lifting. [germ. riden = a răsuci şi reid = creţ; gr. ektome = e^cizie.] Sin.: lifting facial (v.). RIGIDITATE, s. f. / rigidite, s. f. / rigidity, rigiditas (lat.). [Lat. rigiditas, -atis = rigiditate, de Ca rigidus = ţeapăn, rigid.) Stare de redoare şi inflexibilitate, cel mai frecvent cu referire la muşchi şi articulaţii. RIGIDITATE CADAVERICĂ / rigidite cadaverique / cadaveric rigidity. Fenomen care constă în întărirea şi înţepenirea musculaturii, care apare progresiv de la o jumătate de oră până la 7 ore după moarte, fiind completă după 24 ore. R. c. începe să dispară la 1-2 zile, în ordine inversă apariţiei (cra-niocaudal) şi reprezintă consecinţa coagulării ‘miozinei, ca şi a depleţiei de ATP din fibrele musculare. RIGIDITATE DE DECEREBRARE / rigidite de decerebration / decerebrate rigidity. Contractură musculară permanentă de tip ‘extrapiramidal, cu membrele în extensie şi uşoară rotaţie internă. Se observă şi contractură musculaturii axiale, mai ales la nivelul cefei, cu tracţiunea capului înapoi şi uneori cu *tris-mus. R. de d. a fost provocată experimental, la animale, prin secţiunea ‘mezencefalului. în patologie, se observă în caz de tumori ale mezencefalului sau ale cerebelului, când este însoţită de atacuri tonice, tetanoide sau comatoase. în ‘boala Little, ‘coree, ‘atetoză şi ‘ramolisment cerebral, r. de d. este parcelară şi incompletă. RIGIDITATE DE DECORTICARE / rigidite de decortication / decorticate rigidity. Tulburare analogă r. de decerebrare, de care se deosebeşte prin poziţia în flexie a antebraţelor şi a pumnilor şi de adducţie a braţelor. Provocată experimental, la animale, prin ablaţia cortexului cerebral (‘decorticare), a fost observată clinic în unele ‘encefalopatii şi în cursul traumatismelor craniene foarte grave. RINENCEFAL, s. n. / rhinencephale, s. m. / rhinencephalon. [Qr. rhis, -inos = nas; enkephalos = creier, de Ca en = în, kephale = cap.] Filogenetic, cea mai veche parte a cortexului cerebral în evoluţia creierului la speciile animale. Termenul desemnează acele părţi ale emisferului cerebral legate în mod direct de simţul olfactiv: bulbul olfactiv, pedunculul olfactiv, tuberculul olfactiv, cortexul prepiriform şi nucleul cortical al ‘amigdalei. Iniţial, termenul îşi extindea semnificaţia şi la formaţiunea hipocampică, întreaga amigdală şi marea circumvoluţie 916 RINICHI RINOLICVOREE limbică, formaţiuni despre care se cunoaşte în prezent că nu sunt implicate direct în simţul olfactiv, ele fiind incluse în sistemul limbic. V. şi sistem limbic. RINICHI, s. m. / rein, s. m. / kidney. NA: ren, pl. renes (lat.). [Lat. reniculus, dim. de Ca renes, -um = rinichi] Organul principal al aparatului urinar care, prin secreţia urinei, excretă o serie de produşi finali de metabolism, controlează volumul fluidelor din organism şi reglează concentraţia de hidrogen, sodiu, potasiu, fosfat şi alţi ioni din fluidul extracelular. R. posedă, de asemenea, o funcţie endocrină prin sistemul *renină-*angio-tensină. în număr de doi şi simetrici, r. sunt situaţi retroperi-toneal, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în spaţiul cuprins între a XIl-a vertebră dorsală şi primele trei vertebre lombare. Fiecare r. are circa 11 cm lungime, 5-7,5 cm lăţime, 2,5 cm grosime şi o greutate de 120-160 g şi o formă caracteristică (de „bob de fasole"). Marginea laterală (externă) a r. este convexă, iar marginea internă prezintă în centrul său o in-cizură, hilul renal, cu o lungime de 3-4 cm şi lărgime de 1,5 cm, pe unde pătrund (sau ies) ‘bazinetul şi formaţiunile arteriale, venoase şi nervoase destinate r. La exterior, r. sunt delimitaţi de o capsulă adipoasă, în interiorul căreia se află două părţi distincte: profunda, denumită medulară şi superficială, corticală (cortex). Zona medulară conţine 10-15 piramide renale (Malpighi) ale căror baze se află la periferia cortexului, iar vârfurile formează papilele renale, la nivelul cărora se deschid tubii colectori de urină. Fiecare papilă este înconjurată de o structură mucofibroasă, denumită caliciu mic. Calicele mici sunt confluente şi formează calicele mari, care, la rândul lor, formează *bazi-netul, unde îşi are originea ‘ureterul. Unitatea funcţională a r. este ‘nefronul, parenchimul fiecărui r. fiind alcătuit din circa un milion de nefroni. Formaţiune tubulară lungă de 3-3,5 cm, ne-fronul prezintă la extremitatea situată în cortex o expansiune caliciformă, denumită capsula Bowman, care primeşte o formaţiune în formă de corpuscul capilar invaginat, ‘glomerulul renal. Nefronul se continuă cu tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort distal, tubul de conexiune şi, în fine, tubului colector care se deschide în apexul papilei renale. Tubulii colectori ai nefronilor formează în centru razele medulare. Fiecare r. primeşte sânge oxigenat, la un anumit nivel de presiune, prin artera renală, cu originea direct din aortă. Aceasta se divizează după pătrunderea în rinichi în numeroase ramuri până la formarea de arteriole aferente, la nivelul cărora ia naştere reţeaua capilară care constituie glomerulii. Capilarele glomerulare converg într-o arteriolă eferentă, care formează o reţea capilară în jurul nefronului şi în continuare dă ramurile periferice ale venei renale. Glomerulii renali au o funcţie de filtrare sanguină (v. filtrare glomerulară), filtratul renal fiind reabsorbit în proporţie de 99% la nivelul tubilor renali. Totodată, se reabsorb total glucoza şi K+, aproape total bicarbonaţii, Na+, clorurile şi ureea în proporţie de 40-50%. Sub control hipofizosuprarenal, la nivelul tubilor au loc procese de secreţie (hidrogen, potasiu, amoniac) şi de excreţie. Urina formată ajunge la vârful fiecărei piramide renale, în calicele mici, apoi în calicele mari şi în bazinet, iar în continuare, în ureter. RINICHI ARTIFICIAL / rein artificiel / artificial kidney. Aparat destinat epurării şi echilibrării compoziţiei sanguine, branşat la un circuit extracorporeal. Este utilizat în caz de insuficienţă renală gravă. R. a. cuprinde: circuitul sanguin extracorporeal, membrana de ‘dializă (dializor, alcătuit din plăci sau cu capilare), circuitul lichidului de dializă (dializatului). Se folosesc numeroase tipuri de membrane, care diferă prin grosime şi coeficient de filtrare pentru diferite molecule. Sin.: hemodializor. RINICHI ÎN BURETE / rein en eponge / sponge kidney. Boală congenitală a rinichiului caracterizată prin prezenţa de numeroase *ectazii chistice ale tubilor colectori din piramidele Malpighi, aproape de calice (v. rinichi). Simptomatologia, cu excepţia cazurilor în care se asociază o ‘litiază renală, este săracă, diagnosticul fiind stabilit prin investigaţii radiologice. Sin.: boală Cacchi-Ricci, ectazie canaliculară precaliceală. RINICHI FLOTANT / rein flottant / wandering kidney. V. nefroptoză. RINICHI MASTIC / rein mastic / mastic kidney. Tip de tuberculoză renală în care întregul organ este transformat într-o masă cazeoasă. RINICHI MULTICHISTIC / rein multikystique / multicystic kidney. Tip de hipoplazie sau aplazie renală, în general unilaterală, în care r. prezintă formaţiuni chistice voluminoase, tu-buli şi glomeruli renali rari, ureterul fiind adesea redus la un cordon impermeabil. R. m. nu este de cauză genetică, spre deosebire de ‘boala polichistică renală. RINICHI POLICHISTIC / rein polykystique / polycystic kidney. Sin.: boală polichistică renală (v.). RINICHI ÎN POTCOAVĂ / rein en fer â cheval / horseshoe kidney. Malformaţie consecutiv căreia polii inferiori ai celor doi rinichi sunt uniţi prin ţesut fibros sau parenchimatos situat înaintea vaselor mari. RINICHI DE ŞOC / rein de choc / crush kidney. ‘Insuficienţă renală acută de origine ischemică din cauza scăderii brutale a tensiunii arteriale, produsă în timpul ‘şocului. V. şi sindrom de strivire. RINITĂ, s. f. / rhinite, s. f. / rhinitis, catanh. [Qr. rhis, -inos = nas; -ită.] Inflamaţie acută (coriză) sau cronică a mucoasei foselor nazale. Se disting două tipuri principale de r. cronică: 1) R. atrofică, atrofiantă sau r. cronică fetidă, sin.: ozenă (v.). 2) R. cronică hipertrofică, cu hipertrofia mucoasei nazale. RINOFARINGE, s. n. / rhinopharynx, s. m. / nasopharynx. NA: pars nasalis cavi pharyngis. [Qr. rhis, -inos = nas; pharynx, -yngos = faringe.] Porţiunea înaltă a ‘faringelui, situată deasupra ‘vălului palatin şi posterior foselor nazale. Pereţii superior şi posterior susţin amigdala faringiană. Pe pereţii laterali se deschid orificiile faringiene ale ‘trompei Eustachio. Sin.: cavum, faringe nazal, nazofaringe. V. şi faringe. RINOFARINGIAN, adj. / rhinopharyngien, -enne, adj. / rhinopharyngeal. [Qr. rhis, -inos = nas; pharynx, -yngos = faringe.] 1) Care se referă la ‘rinofaringe. 2) Care se referă la nas şi la faringe. în acest caz se poate scrie (mai riguros) rino-faringian. RINOFARINGITĂ, s. f. / rhinopharyngite, s. f. / rhinopharyn-gitis, upper respiratory tract infection. [Qr. rhis, -inos = nas; pharynx, -yngos = faringe; -ită.] 1) Inflamaţie a ‘rinofaringelui. 2) Inflamaţie a nasului şi a faringelui, cu menţiunea că în acest caz var. rino-faringită este mai riguroasă lingvistic. RINOFIMA, s. f. / rhinophyma, s. m. / rhinophyma. [Qr. rhis, -inos = nas; phyma, -atos = tumoră, excrescenţă] Hipertrofie mai mult sau mai puţin accentuată a piramidei nazale, cu dilatarea porilor şi hipertrofia foliculilor sebacei, asociată cu pustule de acnee. R. reprezintă stadiul cel mai avansat al ‘acneei rozacee. Se disting două forme: forma sebacee şi forma angiofibroasă, cu numeroase dilataţii vasculare. RINOFONIE, s. f. / rhinophonie, s. f., nasonnement, s. m. / rhinophonia. [Qr. rhis, -inos = nas; phone = voce.] Perturbarea timbrului vocii prin alterarea rezonanţei nazale. Se disting: 1) r. deschisă, caracterizată printr-un exces de rezonanţă; 2) r. închisă, sau hiporinofonia, în care rezonanţa nazală este insuficientă. Sin.: rinolalie. RINOLALIE, s. f. / rhinolalie, nasonnement, s. f. / rhinolalia, rhinophonia. [Gr. rhis, -inos = nas; lalia = vorBire, de Ca lalein = a vorbi] Sin.: rinofonie (v.). RINOLICVOREE, s. f. / rhinorrhee cerebrospinale, s. f. / cere-brospinal fluid rhinorrh(o)ea. [Qr. rhis, -inos = nas; Cat. liquor, -oris = Cicfiid; gr. rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.] Scurgerea pe cale nazală a lichidului cefalorahidian. 917 RINOLIT RITM BETA RINOLIT, s. m. / rhinolithe, s. m. / rhinolith. [Qr. rhis, -inos = nas; lithos = piatră,] ‘Calcul a! foselor nazale. RINOMANOMETRIE, s. f. / rhinomanometrie, s. f. / rhino-manometry. [Qr. rhis, -ij?os = nas; mănos = pufrrc ^e/15; metron = fmfrunî.] Măsurarea presiunii intranazale. Dacă r. se efectuează în timpul respiraţiei se numeşte activă, iar când este practicată în ‘apnee, prin insuflarea unui curent de aer constant într-o narină, r. se numeşte pasivă. în funcţie de instrumentele utilizate, poate fi anterioară sau posterioară. RINOMETRIE, s. f. / rhinometrie, s. f. / rhinometry. [Qr. rhis, -inos = nas; metron = măsură.] Măsurarea gradului de permeabilitate a foselor nazale pentru aer. RINOPATIE, s. f. / rhinopathie, s. f. / rhinopathy. [Qr. rhis, -inos = nas; pathos = Boală.] Denumire generică pentru bolile nasului. RINOPLASTIE, s. f. / rhinoplastie, s. f. / rhino-plasty. [Qr. rhis, -inos = nas; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Intervenţie chirurgicală pentru corectarea sau refacerea scheletului osteocartilaginos al piramidei nazale, în următoarele cazuri: 1) deformări congenitale (r. corectoare)’, 2) după traumatisme sau alte leziuni locale (r. restauratoare)', 3) din considerente estetice [r. cosmetică). RINORAFIE, s. f. / rhinorraphie, s. f. / rhinorrhaphy. [Qr. rhis, -inos = nas; rhaphe = sutură.] Sutura marginilor unei plăgi a nasului. RINORAGIE, s. f. / rhinorragie, s. f. / rhinorrhagia. [Qr. rhis, -inos = nas; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie nazală. Sin. parţial: epistaxis (v.). RINOREE, s. f. / rhinorrhee, s. f. / rhinorrh(o)ea. I Qr. rhis, -inos = nas; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgerea prin narine sau prin *coane către *faringe a unui lichid seros, mucos sau purulent de origine nazală. Rar, din cauza unei breşe la nivelul lamei ciuruite a ‘etmoidului, se poate scurge LCR, r. fiind denumită cerebrospinală. RINOSALPINGITĂ, s. f. / rhino-salpingite, s. f. / rhinosalpin-gitis. [Qr. rhis, -inos = nas; lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă, trompă; -ita.] Inflamaţie simultană a mucoasei nazale şi a mucoasei ‘trompei Eustachio. RINOSCLEROM, s. n. / rhinosclerome, s. m. / rhinosclero-ma. [Qr. rhis, -inos = nas; skleros = tare, dur; -orna.] Boală infecţioasă determinată de bacilul Frisch (Klebsiella rhinoscle-romatis), caracterizată clinic prin tumefacţie de o duritate car-tilaginoasă a narinelor, a septului şi a buzei superioare. RINOSCOPIE, s. f. / rhinoscopie, s. f. / rhinoscopy. [Qr. rhis, -inos = nas; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Examinare a foselor nazale, fie prin narine cu ajutorul unui ‘speculum (rinoscop), care permite depărtarea aripii nasului şi dirijarea unui fascicul luminos în fosa nazală (r. anterioară), fie cu o oglindă mică introdusă în gură în spatele vălului palatului şi care reflectă imaginea rinofaringelui şi a coanelor (r. posterioară). în cazul r. mediane se examinează cavitatea nazală şi regiunea etmoidiană cu ajutorul unui speculum nazal lung. RINOSEPTOPLASTIE, s. f. / rhinoseptoplastie, s. f. / sep-torhinoplasty. [Qr. rhis, -inos = nas; lat. saeptum = perete, diafragmă; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] ‘Rinoplastie care conţine un timp chirurgical concentrat asupra ‘septului nazal, fie pentru corectarea unei deviaţii din motive estetice, fie pentru restaurarea calibrului narinelor în scop funcţionai. RINOTOMIE, s. f. / rhinotomie, s. f. / rhinotomy. [Qr. rhis, -inos = nas; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Intervenţie chirurgicală care are drept scop expunerea foselor nazale pe cale iateronazală sau labială, de obicei pentru exereza unei tumori. RINOVIRUS, s. n. / rhinovirus, s. m. / rhinovirus. [Gr. rhis, -inos = nas; lat. virus = venin, otravă.] Gen de virusuri cu simetrie cubică, din familia Picornaviridae, care include 90 de serotipuri. Este implicat în etiologia guturaiului şi a infecţiilor respiratorii superioare. RIPA / RIPA / RIPA. [Acronim, engl. pentru Radiolmmuno-Precipitation Assay = determinare prin imunoprecipitare a anti-genuor radioimunomarcaţi.] Tehnică recentă, foarte sensibilă (dar şi costisitoare) de detectare prin autoradiografie a anticorpilor anti-proteine virale radiomarcate. RISC, s. n. / risque, s. m. / risk. [Ital. risco = risc, din lat. resecare = a tăia, a reteza] Pericol, inconvenient mai mult sau mai puţin probabil, supus şi hazardului. în medicină, probabilitatea crescută de a contracta o boală: 1) R. înalt, prezenţa unuia sau a mai multor factori (‘factori de r.) care determină la un individ sau la un grup un r. morbid (boală sau accident) mai crescut decât la cei care nu sunt expuşi. Ex.: subiecţii fumători, hipertensivi şi cu hipercolesterolemie constituie un grup de r. înalt pentru infarct miocardic. 2) R. relativ, raportul dintre probabilitatea de a contracta o boală când un subiect este expus la un factor de r., faţă de probabilitatea de a contracta aceeaşi boală în absenţa factorului respectiv. RISC DE RECURENŢĂ / risque de recurrence / recurrency hazard. Probabilitatea ca o boală sau o malformaţie, de care sunt afectaţi unul sau mai mulţi membrii ai unei familii, să reapară la un alt membru al familiei, din aceeaşi generaţie sau dintr-o generaţie ulterioară. RISC GENETIC / risque genetique / genetic risk. Situaţie în care un cuplu care doreşte să aibă copii posedă o probabilitate superioară celei normale de a avea descendenţi prezentând o anomalie ereditară existentă în una sau în ambele familii ale membrilor cuplului. RISC REZIDUAL TRANSFUZIONAL / risque residuel transfu-sionnel / residual risk. Risc de transmitere a unei boli infecţioase prin produsele sanguine, în ciuda măsurilor obligatorii pentru depistarea contaminării sângelui. RISUS SARDONICUS / risus sardonicus / risus sardonicus. [Lat. risus = râs; Sardonia herbata = gălBenele din Sardinia (deoarece intoxicaţia cu această plantă produce contractura spasmodică a muşchilor feţei).] Grimasă amintind râsul, provocată prin contractura spasmodică a muşchilor feţei. Se produce în unele intoxicaţii, dar îndeosebi în tetanos etc. Sin.: râs sardonic, mască tetanică. RITM, s. n. / rythme, s. m. / rhythm. [Lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm] Revenirea, producerea la intervale regulate de timp a unui fenomen sau a unui proces. V. în continuare. RITM ALFA / rythme alpha / alpha rhythm. Activitate bio-electrică de fond a creierului subiectului în stare de veghe, cu ochii închişi, în repaus intelectual şi afectiv. Constă din unde bilaterale sincrone, la dreapta şi la stânga, care reprezintă oscilaţii ale potenţialului electric, de 8-14 cicluri pe secundă. V. electroencefalogramă. RITM ALIMENTAR / rythme alimentaire / food pattern. Termen utilizat pentru desemnarea cronologiei şi frecvenţei prizelor alimentare pe unitatea de timp. R. a. prezintă importanţă în fiziologia nutriţiei şi în ‘cronobiologie. Este semnificativă şi compoziţia fiecărei prize alimentare, din acest punct de vedere termenul engl. fiind mai exact. RITM ATRIOVENTRICULAR / rythme atrio-ventriculaire / junc-tional rhythm. R. cardiac comandat printr-un impuls ritmic cu originea în nodul atrioventricular (Aschoff-Tawara) şi nu în nodul sinoatrial (Keith şi Flack), cum se întâmplă în mod normal. Sin.: ritm nodal. RITM BETA / rythme beta / beta rhythm. în electroencefalograme, r. de frecvenţă rapidă şi de voltaj slab. V. electroencefalogramă. 918 RITM biologic RONCUS RITM BIOLOGIC / rythme bioîogique / biorhythm. Sin.: bio-ritm (v.)- RITM CARDIAC / rythme cardiaque / cardiac rhythm. Succesiunea regulată a bătăilor cardiace. RITM CIRCADIAN / rythme circadien / circadian rhythm. R. cu o regularitate de circa 24 de ore. Ex.: unele activităţi biologice depind de alternanţa zi-noapte. RITM DELTA / rythme delta / delta rhythm. V. electroencefalogramă. RITM FETAL / rythme foetal / fetal rhythm. Sin.: embriocardie (v.). RITM HETEROTOP / rythme heterotope / escape rhythm. R. cardiac iniţiat de centrii situaţi inferior ‘nodului sinoatrial, în cazurile când acesta este inapt să declanşeze impulsuri, ritmicitatea sa este alterată sau impulsurile sale sunt blocate. RITM IDlOVENTRICULAR / rythme idioventriculaire / ventricular rhythm. Activitate ritmică, cu frecvenţă lentă, al cărei centru de automatism este situat în aval de trunchiul fasciculului His, stimulii de origine sinusală sau nodală neputându-se transmite la ventriculi din cauza, frecvent, a unui ‘bloc atrio-ventricular. Sin.: automatism ventricular. RITM INFRASINUSAL / rythme infrasinusal / infrasinusal rhythm. R. cardiac comandat prin stimuli care iau naştere sub focarul normal de origine, care este ‘nodul sinoatrial. RITM NODAL / rythme nodal / nodal rhythm. Sin.: ritm atrio-ventricular (v.). RITM PENDULAR / rythme pendulaire / pendulum rhythm. R. cardiac în care cele două zgomote şi perioadele silenţioase sunt egale. RITM SINUSAL / rythme sinusal / sinus rhythm. R. cardiac normal sau normotop, cu originea în ‘nodul sinoatrial, focarul de automatism cel mai rapid din ţesutul nodal. în condiţii fiziologice, r. s. este dominant. RITM SINUSOIDAL / rythme sinusoidal / sinusoid rhythm. în ‘electroencefalografie, succesiunea cu o anumită regularitate a celor patru tipuri de unde, astfel încât, înregistrată, ‘electroencefalograma se aseamănă, în ansamblul său, cu o ‘sinusoidă. RITM TETA / rythme theta / theta rhythm. în electroencefalograme, r. cu amplitudinea de circa 70 pV, cu frecvenţă de 4-7 cicli/secundă, înregistrat în derivaţiile parietotemporale, sporadic sau în accese scurte bilaterale şi simetrice şi observat, uneori, la subiecţi cu tulburări caracteriale. V. şi electroencefalogramă. RITM TRIGEMINAT / rythme trigemine / trigeminal rhythm. V. trigeminat. RIZARTROZĂ, s. f. / rhizarthrose, s. f. / root arthrosis. [Qr. rhiza = rădăcină; arthron = articulaţie, -oză.] ‘Artrita rădăcinii unui deget sau a unui membru. în practică, termenul este utilizat pentru r. policelui. RIZIFORM, adj. / riziforme, adj. / riziform. [Ital. riso, din tat., gr. oryza = orez.) 1) în formă de bob de orez. Termenul este folosit cu referire la unele structuri anatomice care capătă un aspect caracteristic în unele boli. Ex.: prezenţa unor granule r. în unele tenosinovite tuberculoase. 2) Cu aspect de zeamă de orez (referitor la materiile fecale, îndeosebi în ‘holeră). RIZOLIZĂ, s. f. / rhizolyse, s. f. / rhizolysis. [Qr. rhiza = rădăcină; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] întreruperea unei rădăcini nervoase. Poate fi chirurgicală (‘rizoto-mie) sau consecutivă unui traumatism, unui proces patologic. RIZOMELIC, adj. / rhizomelique, adj. / rhizomelic. [Qr. rhiza = rădăcină; melos = extremitate, membru.] Care este localizat la rădăcina membrelor. Ex.: spondiloză r., micromelie r. RIZOMER, s. m. / rhizomere, s. m. / rhizomere. [Qr. rhiza = rădăcină; meros = parte] Teritoriu cutanat în formă de bandă relativ delimitată, ai cărui nervi sunt în relaţie cu un ganglion rahidian şi cu rădăcinile de la acest nivel. RIZOTOMIE, s. f. / rhizotomie, s. f. / rhizotomy. [Qr. rhiza = rădăcină; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia.] Procedeu chirurgical prin care se secţionează rădăcinile nervilor spinali. Se disting: 1) R. posterioară constă în secţionarea rădăcinilor nervilor posteriori (senzitivi) şi se practică pentru suprimarea durerii viscerale rebele la tratament, de la nivelul organelor inervate de aceştia. 2) R. anterioară, secţionarea rădăcinilor nervilor anteriori (motori), este practicată uneori în spasmele musculare severe din teritoriile corespunzătoare inervaţiei. Sin.: radicotomie. RMN / RMN / NMR. Abrev. utilizată în mod curent pentru rezonanţă magnetică nucleară (v.). RNA / RNA / RNA. [‘Engt. RiboNucteic Acid = acid ribonucte-ic.\ Abrev. internaţională a termenului acid ribonucleic (v.). ROBOT, s. m. / robot, s. m. / robot. [Cehă robota = muncă, corvoadă; după scriitorul ceh %arel Capelă în piesa sa %U.%, (Hţoboţii Universali din Hţossum).] Dispozitiv automat capabil să manipuleze obiecte sau să execute operaţiuni simple sau mai complexe, conform unui program fix sau modificabil. Gradul de complexitate a operaţiunilor executate de r. este în continuă creştere, în prezent fiind realizaţi r. cu capacitate (limitată) de învăţare. în permanentă extensie, câmpul de aplicaţii ale r. cuprinde şi medicina. ROBOTICĂ, s. f. / robotlque, s. f. / robotics. [V. etimologia termenului robot.] Ştiinţa şi complexul de . tehnici care au ca obiect proiectarea şi construcţia ‘roboţilor. RODENTICID, s. n. / rodonticide, s. m. / rodenticide. [Lat. rodere = a roade; caedere = a omori] Substanţă toxică sau cultură bacteriană folosite pentru distrugerea rozătoarelor (şoareci, şobolani). RODOPSINĂ, s. f. / rhodopsine, s. f. / rhodopsin. [Qr. rhodon = trandafir, culoare roz; opsis = vedere, aspect; -ină] Cromoproteină conţinută de bastonaşele retiniene, care intervine în vederea crepusculară. R. este alcătuită dintr-o proteină, ‘opsina, şi un pigment carotenoid, retinenul, aldehidă a ‘vitaminei A. Cei doi constituenţi sunt separaţi sub influenţa luminii, apoi recombinaţi la întuneric, după regenerarea retinenului. Sin.: purpură retiniană, eritropsină. ROENTGEN / Roentgen / Roentgen. [Wilhelm Conrad von Rontgen, fizician german, 1845-1923.] 1) Prefix indicând o relaţie cu razele X, utilizat îndeosebi în germană şi engleză, în franceză şi română se preferă prefixul radio. Ex.: radioterapie. 2) Unitate de măsură, în sistemul roentgenologic, pentru evaluarea efectelor biologice ale radiaţiilor X şi gama sub 3 MeV. R. reprezintă doza de radiaţii X sau gama a căror emisie corpusculară asociată produce, în condiţii fizice normale (la 0°C şi 760 mmHg), un număr de 2,1.1010 perechi de ioni cu sarcina electrică de un franklin într-un centimetru cub de aer. Sin.: Rontgen. V. dozimetrie. ROMBENCEFAL, s. n. / rhombencephale, s. m. / rhomben-cephalon. NA: rhombencephalon. [Qr. rhombos = romb; enkephalos - creier, de la en = în, kephale = cap.] Parte a encefalului care derivă din vezicula cerebrală posterioară şi cuprinde ‘bulbul rahidian, ‘protuberanţa inelară şi ‘cerebelul. în cursul dezvoltării, ‘ventriculul al IV-lea, cuprins între aceste trei formaţiuni, ia o formă romboidală, de unde denumirea ansamblului de r. sau de creier posterior, ţinând seama de originea embrionară. Sin.: creier posterior. Obs.: cf. NA, din r. fac parte doar protuberanţa şi bulbul rahidian. RONCUS, s. n. / rhonchus, s. m. / rhonchus, pl. rhonchi. [Lat. rhonchus = sforăit.] 1) Ral bronşic gros sau respiraţie sforăitoare la un bolnav cu secreţii abundente pe căile respiratorii superioare. 2) Zgomot asemănător cu o sforăitură produs în paralizia ‘vălului palatin. 919 RONFLANT RUJEOLĂ RONFLANT, adj. / ronflant, adj. / sonorous rhonous. V. ral. RONTGEN / Rontgen / Rontgen. [Wiiheim Conrad von Rontgen, fizician german, 1845-1923.] Sin.: Roentgen (v.). ROSEOLA INFANTUM / roseola infantum / roseola infantum. Sin.: boală Zahorsky (v.). ROSTRAL, adj. / rostral, -ale, -aux, adj. / rostral. [Lat. ros-trum = cioc.] 1) Asemănător sau aparţinând unui *rostru. 2) Situat (orientat) către extremitatea orală (bucală) a capului. ROSTRU, s. n. / rostrum, s. m. / rostrum. NA: rostrum, pl. rostrum sau rostra. [Lat. rostrum - cioc] 1) Formaţiune anatomică asemănătoare unui cioc. Ex.: r. sfenoidului. 2) Formaţiune musculoasă şi retractilă din regiunea apicală a scole-xului la unele specii de tenie. 3) Denumire a aparatului bucal al unor specii de insecte. Var.: rostrum. ROSTRUM. Var. pentru rostru (v.). ROŞU DE ANILINĂ / rouge d’aniline / aniline red. Sin.: fuc-sină (v.). ROŞU DE CONGO / rouge de Congo / Congo red. Sin.: fenolsulfonftaleină (v.). ROŞU DE FENOL / rouge de phenol / phenol red. Sin.: fenolsulfonftaleină (v.). ROTACISM, s. n. / rhotacisme, s. m. / rhotacism. [Qr. rho-takismos.] 1) Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane intervocalice în „r“. 2) Transformarea, în limba română, a lui „n“ intervocalic în „r“, la cuvintele moştenite din latină. 3) în medicină, termenul este utilizat cu sens diferit: viciu de pronunţie caracterizat prin dificultatea sau imposibilitatea pronunţării consoanei „r“. ROTATORIU, adj. / rotatoire, adj. / rotatory. [Lat. rotator, - oris = cei care face să se rotească, de ta rotare = a roti, a învârti şi rota = roată.] 1) Care apare în cursul sau este cauzat de o rotaţie. Ex.: vertij r. 2) Care efectuează o rotaţie, sau se deplasează în sens circular. Ex.: mişcare r. a globilor oculari. 3) Care deplasează o structură circulară. Ex.: muşchi r. ROTAŢIE, s. f. / rotation, s. f. / rotation. [Lat. rotatio, -onis = rotire, de ta rotare = a roti, a învârti şi rota = roată.] 1) Acţiunea de a se învârti în jurul unui ax. Ex.: prin r. externă, membrul este în *pronaţie, iar prin r. internă, este în *supinaţie. 2) Rezultatul acestei mişcări. ROTAVIRUS / Rotavirus / Rotavirus. [Lat. rota = roată; virus = venin, otravă] Gen de virus cu ARN bicatenar şi simetrie cubică, lipsit de anvelopă, în formă de roată. Face parte din familia Reoviridae şi reprezintă una din cauzele de diaree la nou-născut, ca şi a unor infecţii respiratorii. ROTULĂ, s. f. / rotule, s. f. / patella. [Lat. rotula = rotiţă, dim. de ta rota = roată] Sin.: patella. V. tab. anat. - oase. ROTULIAN, adj. / rotulien, -enne, adj. / patellar. [Lat. rotula = rotiţă, dim. de ta rota = roată] Referitor la *rotulă. Ex.: * reflex r. Sin.: patelar. ROZEOLĂ, s. f. / roseole, s. f. / roseola. [Lat. roseus = trandafiriu, de ta roşa = trandafir; -olă.] Erupţie maculară cu elemente rotunde sau ovalare, de coloraţie roz-pal şi mărime variabilă, care evoluează spre dispariţie în câteva zile, uneori cu descuamaţie fină furfuracee. R. apare de obicei în decursul evoluţiei unor boli infecţioase. Ex.: r. sifilitică (caracteristică perioadei secundare a bolii), r. în febrele eruptive (rujeolă, rubeolă), r. în unele intoxicaţii (ex.: cu ioduri). V. şi raş. ROZETĂ, s. f. / rosette, s. f. / rosette. [Lat. rosetum = grădină de trandafiri, de ta roşa = trandafir.] Formaţiune care rezultă din aderenţa hematiilor heterologe în jurul unui *limfocit (sau a unui *macrofag). Ex.: 1) în poliartrita reumatoidă, lim-focitele bolnavului sunt puse în prezenţa hematiilor sensibilizate cu imunoglobuline de iepure, cu apariţia de imagini de r. în perioada puseelor dureroase. 2) Prin tehnica de formare a r. (sau de imunoaderenţă) se poate pune în evidenţă producerea de anticorpi care aglutinează antigenul faţă de care organismul este imunizat. RU 486 / RU 486 / RU 486. Moleculă contraceptivă produsă de firma Russel-Uclaf (de unde şi denumirea). RU 486 este un *antihormon care se leagă la receptorii specifici *proges-teronului, dar nu provoacă efectele acestuia. Sin.: mifepristonă. RUBEFACŢIE, s. f. / rubefaction, s. f. / rubefaction. [Lat. ruber, -bra, -brum = roşu; fac ti o, -onis, de ta facere = a face.] Eritem al pielii, de obicei reversibil, declanşat de aplicarea pe tegumente a unui ‘rubefiant. RUBEFIANT, adj., s. n. / rubefiant, -e, adj., s. m. / rubefa-cient. [Lat. ruber, -bra, -brum = roşu; facere = a face.] (Medicament) care determină o congestie intensă şi trecătoare a pielii. w RUBEOLĂ, s. f. / rubeole, s. f., s. f. / rubella, epidemic roseola, rotheln, German measles, rubeolă notha. [fr. rubeole, din tat. rubeus, de ta ruber, -bra, -brum = roşu.] Boală infecţioasă eruptivă, epidemică, contagioasă şi imunizantă, cu incubaţie de circa 15 zile, determinată de virusul rubeolei (un Togavirus). Se caracterizează printr-o erupţie cu aspect variabil, care se generalizează, fără să aibă o evoluţie ordonată ca în ‘rujeolă. R. este periculoasă doar în cazul infecţiei gravidei în primele trei luni de sarcină, prin malformaţiile congenitale pe care le poate determina şi care afectează îndeosebi ochii (embriopatie rubeolică). RUBEOLĂ SCARLATINIFORMĂ / rubeole scarlatiniforme / rubeolă scarlatinosa, rubella scarlatiniforma. Denumire pentru infecţiile eruptive ale copilului, cu autonomie nosologică discutabilă, care se manifestă printr-un exantem rubeoliform sau scarlatiniform discret, angină, adenopatii, simptomatologie generală puţin evidentă, fără să fie cuprinse în cadrul celor trei entităţi definite: ‘rujeolă, ‘rubeolă, ‘scarlatina. De aici şi denumirea de „a patra maladie". Sin.: boală Filatov, boală Dukes-Filatov, boală a patra. RUBIDIU, s. n. / rubidium, s. n. / rubidium. [Lat. rubidus = roşu închis, de ta ruber, -bra, -brum = roşu.] Elementul chimic cu numărul atomic 37 şi masa atomică 85,87 u. Este un element alcalin tipic, rar în natură, unde se găseşte asociat în săruri de potasiu. Are doi izotopi principali, 85 şi 87, acesta din urmă fiind radioactiv (emisie de radiaţii p), cu o perioadă de înjumătăţire foarte lungă (50 miliarde de ani), de unde utilitatea sa în estimarea vârstei sistemului solar. Radioizotopul 86Rb, obţinut artificial, s-a dovedit extrem de util în studiul pompei de Na+-K+, deoarece prezintă aceeaşi cinetică de transfer la nivelul membranei plasmatice ca şi potasiul. RUBOR / rubor / rubor. [Lat. rubor, -oris = roşeaţă, de ta ruber, -bra, -brum = roşu,] Roşeaţă, *eritem, unul dintre semnele cardinale ale *inflamaţiei. RUGOS, adj. / rugueux, -euse, adj. / rough. [Lat. rugosus = încreţit, zbârcit.] Care prezintă asperităţi. Termen utilizat îndeosebi pentru caracterizarea unor afecţiuni dermatologice (caracter macroscopic palpatoriu) sau a unei suprafeţe celulare sau tisulare (caracter microscopic). RUJEOLĂ, s. f. / rougeole, s. f. / measles, morbili. [Jr. rougeole, din tat. rubeus, de ta ruber, -bra, -brum = roşu.] Boală infecţioasă eruptivă, febrilă, contagioasă, endemo-epi-demică, imunizantă, frecventă îndeosebi la copii în a doua copilărie; este determinată de un virus ARN de 120 nm diametru care aparţine genului Morbillivirus, familia *Paramyxoviri-dae. Se transmite prin contagiune directă, îndeosebi în timpul perioadei de incubaţie. Profilaxia prin vaccinare este eficace, cu condiţia evitării contagiunii anterior vârstei de 12 luni. Se caracterizează prin erupţie cutanată precedată de catar ocu-lonazal, cu prezenţa pe mucoasa bucală, la nivelul feţei interne a obrajilor, a câtorva mici papule albe, înconjurate de o are- 920 RUTOZID RULMENT PIASTOL1C olă rozacee (pete Koplik). Erupţia cutanată debutează facial şi se generalizează, fiind constituită din mici papule roşii, mai mult sau mai puţin confluente în placarde. Complicaţiile r. sunt îndeosebi de ordin respirator şi, rar, nervoase (‘encefalită). Sin.: pojar. RULMENT DIASTOLIC / roulement diastolique / diastolic rumble. Sin.: uruitură diastolică (v.). RUMINAŢIE, s. f. / rumination, s. f. / rumination. [Lat. rumi-natio, -onis = rumegare, de ta ruminare = a rumega] 1) Sin.: mericism (v.). 2) R. mentală: particularitate a gândirii psihas-tenicilor, constând în desfăşurarea interminabilă şi ineficientă a unor judecăţi, raţionamente sau îndoieli obsedante. RUPTURA MEMBRANELOR / rupture des membranes / rup-ture of membranes. R. ‘amniosului în timpul travaliului, ca rezultat normal al dilatării colului uterin. R. prematură a m., înainte de 37 de săptămâni de sarcină, creşte riscul infecţiilor intrauterine. Sunt mai expuse la r. p. a m. gravidele adolescente, cele cu infecţii transmise sexual în prima jumătate a sarcinii, fumătoarele, femeile cu probleme socio-economice. RUPTURĂ, s. f. / rupture, dechirure, s. f. / rupture, break-ing. [Lat. ruptura, de Ca rumpere = a rupe.] întrerupere bruscă a continuităţii structurale a unui vas sanguin, tendon, muşchi sau, mai rar, a ţesuturilor unui organ. R. poate fi consecinţa unui proces fiziologic intens (ex.: *r. musculară), a unui traumatism sau poate apărea pe fondul unui proces patologic preexistent, care a afectat rezistenţa tisulară la o solicitare mecanică. RUPTURĂ MUSCULARĂ / rupture musculaire / muscular rupture. ‘Soluţie de continuitate produsă la nivelul unui muşchi. Poate fi parţială sau totală şi se produce consecutiv unui traumatism direct sau unei contracţii musculare bruşte şi puternice. Apare pe un muşchi sănătos (ex.: la sportivi) sau pe un muşchi afectat de un proces patologic, local sau general. RUPTURĂ DE PERINEU / dechirure du perinee / perineal wound. Secţiune spontană, mai mult sau mai puţin neregulată, care afectează parţial sau în întregime ţesuturile perineale situate între comisura posterioară a vulvei şi anus. R. p. se produce în timpul expulziei fătului şi este favorizată de anomaliile tisulare locale (infecţie, atrezie). Frecvent, poate fi prevenită prin ‘epiziotomie. RUT, s. n. / rut, s. m. / rut. [Lat. rugitus = răget, de Ca rugire = a rage.] V. estru. RUTOZID, s. n. / rutoside, s. m., rutine, s. f. / rutoside, rutin. Sin.: vitamină P (v.). WILHELM KONRAD RONTGEN (1845-1923), fizician şi inginer german, profesor de fizică la VViirtzburg. A descoperit, în noaptea de 8-9 noiembrie 1895, radiaţiile X. Observând imediat relaţia dintre puterea de pătrundere a radiaţiilor şi densitatea diferitelor corpuri, intuieşte aplicaţiile acestei proprietăţi şi, la 6 săptămâni de la descoperire, efectuează prima radiografie. în câteva luni, pasionat de acţiunea biologică a radiaţiilor şi preocupat de studiul efectelor nocive, iniţiază primele studii de radio-biologie. Observarea dispariţiei durerilor sciatice la un bolnav supus unei radiografii înseamnă începuturile roentgenterapiei. Această succesiune de descoperiri este unică în istoria ştiinţei. Dar consecinţele descoperirii radiaţiilor X au fost încă şi mai ample: în anul următor, 1896, Becquerel demonstrează existenţa radioactivităţii naturale, iar difracţia cu raze X a permis descrierea structurii tridimensionale a ADN. Astfel încât, descoperirea lui Rontgen (primul laureat Nobel pentru Fizică, în 1901) este una dintre cele mai importante din întreaga istorie a umanităţii. SABURALĂ, adj. / saburrale, adj. / saburrai, coated. [Lat. saburralis, de Ca saburra = Balast, Cest] V. limbă saburală. SAC, s. m. / sac, s. m. / sac. NA: saccus. [Lat. saccus, gr. sakkos = sac.] Formaţiune anatomică în formă de pungă. Mai importante: 1) S. amniotic, sin.: amnios (v.). 2) S. conjunctivai (NA: saccus conjunctivae): spaţiul dintre conjunctiva bulbară şi cea palpebrală. 3) S. gingival (NA: suicus gingivalis): spaţiul dintre gingie şi dinte. 4) S. herniar. diverticul peritoneal ce conţine elementele herniate. 5) S. iacrimal (v.). 6) S. pericardic. v. pericard. 7) S. peritoneal: v. peritoneu. SAC ALVEOLAR / sac alveolaire / alveolar saccule. Fiecare din fundurile de sac cu care se continuă canalele alveolare şi în care se deschid "alveolele pulmonare. SAC AMNIOTIC / sac amniotique / amniotic sac. Sin.: amnios (v.). SAC LACRIMAL / sac lacrymal / lacrimal sac. NA: saccus lacrimalis. Porţiune superioară, dilatată a "canalului lacrimona-zal, care primeşte pe faţa sa externă canalul de legătură cu canaliculele lacrimale, de la nivelul cărora lacrimile ajung în s. I. SAC OVULAR / sac ovulaire / ovular sac. Termen care desemnează oul uman în întregime, limitat de "corion şi conţinând "embrionul (sau "fetusul) şi "anexele embrionare. SACCIFORM, adj. / sacclforme, adj. / sacciform. [Lat. saccus, gr. sakkos = sac; Cat. forma = formă] în formă de sac. Ex.: anevrism s. SACRALGIE, s. f. / sacralgie, s. f. / sacralgia. [Lat. sacrum = osut sacru; gr. algos = durere.] Durere localizată la nivelul sacrului sau a regiunii sacrate. Sin.: sacrodinie. SACRALIZARE, s. f. / sacralisation, s. f. / sacralization. [Lat. sacrum = osul sacru.] Malformaţie lombosacrată care constă în fuziunea parţială sau totală a celei de-a cincea vertebre lombare cu sacrul. SACRAT, adj. / sacre, -e, adj. / sacral. [Lat. sacrum = osul sacru.] Care se referă la osul sacru, la regiunea în care acesta se găseşte (regiune s.). SACROCOXALGIE, s. f. / sacrocoxalgie, s. f. / sacrocoxitis. [Lat. sacrum = osul sacru; coxa = şold; gr. algos = durere.] Durere localizată la nivelul sacrului sau a regiunii sacrate. SACRODINIE, s. f. / sacrodynie, s. f. / sacrodynia. [Lat. sacrum = osul sacru; gr. odyne = durere.] Sin.: sacralgie (v.). SACROILIITĂ, s. f. / sacro-iliite, s. f. / sacroiliitis. Inflamaţie a articulaţiei sacroiliace, însoţită de impotenţă funcţională şi de dureri lombare sau fesiere, care prezintă uneori iradieri radiculare. SACROLISTEZIS, s. n. / sacrolisthesis, s. m. / sacrolisthe-sis. [Lat. sacrum = osul sacru; gr. olisthanein = a aluneca.] Anomalie lombosacrată care constă în glisarea sacrului înainte, în raport cu a cincea vertebră lombară. S. poate apărea progresiv (în cursul sarcinii, prin mici traumatisme succesive) sau brusc (în urma unui accident). Se manifestă prin lordoză lombară exagerată, însoţită de dureri asemănătoare celor din lum-bago sau din nervralgia sciatică. Cauza este reprezentată de ruperea ligamentelor articulaţiilor sacroiliace. Sin.: hierolistezis, sacru basculat. V. şi spondilolistezis. SACROLOMBAR, adj. / sacro-lombaire, adj. / sacrolumbar. [Lat. sacrum = ostil sacru; lumbus = şale.] Care se referă la sacru şi la vertebrele lombare. Obs.: mai frecvent se utilizează termenul sin. lombosacrat; ex.: regiune lombosacrată. SACROSCIATIC, adj. / sacro-sciatique, adj. / sacrosciatic. [Lat. sacrum = osul sacru; Cat. sciaticus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatică, de Ca gr. iskhias, -ados = Boală de şold şi iskhion = şold] Care se referă la osul sacru şi la spina sciatică; despre inserţia unei formaţiuni anatomice pe sacrum şi spina sciatică. Ex.: ligament s. SACROVERTEBRAL, adj. / sacro-vertebral, -ale, -aux, adj. / sacrovertebral. [Lat. sacrum = osul sacru; vertebra = vertebră, de Ca vertere = a întoarce.] Care aparţine "sacrumului şi "coloanei vertebrale. SACRU. Var. pentru sacrum (v.). SACRU BASCULAT / sacrum bascule / sacrolisthesis. Sin.: sacrolistezis (v.). SACRUM, s. n. / sacrum, s. m. / sacrum. [Lat. sacrum = osul sacru, pentru că era oferit odinioară zeilor în cursul sacrificiilor animale.] Var.: sacru. V. tab. anat. - oase. SACULAR, adj. / sacculaire, adj. / saccular, baggy. [Lat. sacculus, dim. de Ca saccus = sac.] 1) Care are formă de sac mic. Ex.: anevrism s. 2) Care se referă la "saculă. SACULĂ, s. f. / saccule, s. m. / saccule. NA: sacculus (vestibuli). [Lat. sacculus, dim. de Ca saccus = sac.] Parte a "labirintului membranos, care ocupă zona inferioară a "vestibulului osos al urechii interne. S. comunică cu "utricula, duetul cohlear şi canaliculele endolimfatice. SADIC, adj., s. m. / sadique, adj., s. m. / sadistic, adj., sadist, n. [Contele Donatien Alphonse Frangois, Marchiz de Sade, romancier francez, 1740-1814.] 1) Referitor la "sadism, caracterizat prin sadism. 2) Persoană care practică sadismul. SADISM, s. n. / sadisme, s. m. / sadism. [Contele Donatien Alphonse Frangois, Marchiz de Sade, romancier francez, 923 SADOMASOCHISM SALPINGOGRAFIE 1740-1814; -ism.] 1) Perversiune manifestată conştient sau inconştient, în care satisfacţia sexuală nu este obţinută decât la vederea suferinţelor fizice sau morale provocate partenerului. 2) Tendinţă de a exercita violenţe morale şi fizice asupra unei persoane, în afara oricărei plăceri sexuale. Obs.: noţiunea de s., ca şi cea de ‘masochism, a fost extinsă dincolo de plăcerea direct sexuală, desemnând orice comportament în care satisfacţia este obţinută prin violenţă asupra semenului. S. şi masochismul reprezintă un cuplu de tendinţe opuse şi complementare, care coexistă la acelaşi individ (‘sadomaso-chism), chiar dacă de obicei una din cele două perversiuni domină. SADOMASOCHISM, s. n. / sado-masochisme, s. m. / sado-masochism. [Contele Donatien Alphonse Frangois, Marchiz de Sade, romancier francez, 1740-1814; Leopold von Sacher-Masoch, scriitor austriac, 1836-1895; -ism.] Stare a unui subiect caracterizată prin asocierea ‘sadismului şi ‘masochis-mului. SAFENĂ, adj., s. f. / saphene, adj., s. f. / saphena. [‘Etimologie discutată: 1) Qr. saphenes = manifest (deoarece venele sunt vizibile sub tegumente). 2) Ar. (al) safin = ascuns (pentru că venele se pot puncţiona numai pe o mică parte din traiectid lor).] Fiecare din cele două vene superficiale care drenează sângele de la membrul inferior. Vena mare s. este cea mai lungă din organism şi se varsă în vena femurală, iar vena mică s. se varsă în vena poplitee. V. tab. anat. - vene. SAFENECTOMIE, s. f. / saphenectomie, s. f. / saphenecto-my. [‘Etimologie discutată: v. safenă; gr. ektome = e\cizie.] Excizia unei vene ‘safene. Reprezintă tratamentul chirurgical al varicelor. SAFISM, s. n. / saphisme, s. m. / saphism. [Sapho, poetă din Lesbos, sec. ‘Vi î.0-1., care a înfiinţat o comunitate de femei în cadrul căreia se practica Homosexualitatea; -ism.] Sin.: lesbianism (v.). SAGE / SAGE / SAGE. V. analiza în serie a expresiei genice. SAGITAL, adj. / sagittal, -ale, -aux, adj. / sagittal. [Lat. sagit- ta = săgeată] Care este situat într-un plan vertical, median, cu orientare antero-posterioară la nivelul corpului. Ex.: plan s., sutură s. (între marginile superioare ale celor două oase parietale). SALICILAT, s. m. / salicylate, salicyle, s. m. / salicylate. [Lat. salix, -icis - salcie, deoarece scoarţa de salcie conţine acest compus; gr. hyle - materie; nume dat de Eiria, care a izolat compusul în 1838.] Substanţă extrasă iniţial din scoarţa de salcie, în prezent produsă industrial sub formă de săruri ale ‘acidului salicilic, care posedă activitate analgezică, antipiretică şi antiinflamatorie, hipocoagulantă (prin diminuarea factorului VII, scăderea adezivităţii şi a agregabiJităţii plachetare). Este utilizat îndeosebi ca antireumatismal în preparate per os sau cu aplicare locală (unguente, pomezi etc.). Ex.: s. de sodiu, acetil-s. de lizină, s. de metil (pomadă). V. şi aspirină. SALICILISM, s. n. / salicylisme, s. m. / salicylism. [Lat. salix, -icis = salcie, deoarece scoarţa de salcie conţine salicilat; gr. hyle = materie; -ism ] Intoxicaţie provocată de absorbţia unor supradoze de *acid salicilic sau derivaţi ai acestuia. Determină *tinnitus, greaţă şi vărsături. SALICILOTERAPIE, s. f. / salicylotherapie, s. f. / salicylthe-rapy. [Lat. salix, -icis = salcie, deoarece scoarţa de salcie conţine salicilat; gr. hyle = materie; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Terapie cu ‘salicilaţi. SALIDIURETIC, adj., s. n. / salidiuretique, adj., s. m. / saluretic. [Lat. sal, salis = sare; gr. diouretikos = care favorizează urinarea, de la diourein = a urina] (Medicament) care exercită un efect de creştere a eliminării urinare a elec-troliţilor (sodiu şi potasiu) şi a apei. Sin.: saluretic. SALIN, adj. / salin, -e, adj. / saline. [Lat. sal. salis — sarci Care conţine o sare, care are caracter de sare. Ex.: ‘soluţie fiziologică s. SALIVAR, adj. / salivaire, adj. / salivary. [Lat. salivarius, de la saliva = salivă] Care aparţine salivei sau care este în relaţie cu producerea acesteia. Ex.: glande s. SALIVAŢIE, s. f. / salivation, s. f. / salivation. [Lat. saliva = salivă] 1) Procesul de secreţie a salivei, care este declanşat pe cale reflexă. 2) Termenul este utilizat şi pentru a desemna hipersecreţia de salivă, în care caz este sin. cu ptialism (v.). _ SALIVĂ, s. f. / salive, s. f. / saliva. [Lat. saliva = salivă] Lichid incolor, filant, fără miros sau gust, clar, cu densitatea relativă 1,002-1,006. Este produsul de secreţie eliminat în cavitatea bucală de către glandele salivare: parotide, sub-mandibulare (sau submaxilare), sublinguale şi micile glande diseminate în mucoasa bucală. S. se secretă în cantitate de circa 1500 ml/zi, cu un debit care poate varia între 0,2 ml/min şi 4,0 ml/min. Conţine săruri minerale, materii organice (îndeosebi mucină), enzime (‘ptialină, ‘amilază, ‘lizozim), apă (circa 99,5%). SALMONELLA / Salmonella / Salmonella. [Daniel Elmer Salmon, patolog american, 1850-1914, care a descris în 1886 bacilul] Gen de bacterii aparţinând familiei Enterobacteriaceae, constituit din bacili Gram-negativi, aerobi sau anaerobi, cel mai frecvent mobili, patogeni pentru om şi animale. După constituţia lor antigenică (antigen O somatic şi H flagelar) se pot distinge circa 2 000 de serotipuri diferite. Genul S. cuprinde bacilii tifici şi paratifici (S. typhi sau bacilul Eberth şi S. paraty-phi A, B şi C), a căror putere infectantă este limitată la om. Alte specii infectează mai ales animalele şi contaminează produsele alimentare, provocând la om toxiinfecţii alimentare. SALMONELOZĂ, s. f. / salmonellose, s. f. / salmonellosis. [Daniel Elmer Salmon, patolog american, 1850-1914; -oză ] Denumire care reuneşte afecţiunile cauzate de bacili din genul *Salmonella. Frecvent, evoluează ca o *toxiinfecţie alimentară, cu manifestări digestive ce se pot complica uneori cu *sep-ticemie. SALPINGE, s. n. / salpinx, s. m. / salpinx. NA: salpinx. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă] Var.: salpinx. 1) Sin.: trompă uterină (v.). 2) Sin.: trompa Eustachio (v.). SALPINGECTOMIE, s. f. / salpingectomie, s. f. / salpingec-tomy. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. ektome = e?(cizie.] Ablaţia uneia sau a ambelor *trompe ute-rine (Fallopio). SALPINGITĂ, s. f. / salpingite, s. f. / salpingitis. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; -ită.] 1) Inflamaţie acută sau cronică a ‘trompei Fallopio. Se pot descrie mai multe tipuri: a) s. cronică interstiţială, în care inflamaţiei i se asociază o infiltraţie limfocitară sau plasmocitară a mucoasei ţesutului conjunctiv sau a peretelui muscular; b) s. hemoragică, în care inflamaţia se asociază cu o ruptură a unui vas sanguin şi cu hemoragie locală; c) s. nodulară, cu formarea unor noduli parietali sau în mucoasa trompei, secundari procesului inflamator; d) s. purulentă, caracterizată prin apariţia în evoluţie a unui ‘piosalpinx. 2) Inflamaţia ‘trompei Eustachio. SALPINGOFARINGIAN, adj. / salpingo-pharyngien, -ienne, adj. / salpingo-pharyngeal. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. pharynx, -yngos = fatinge.] Care se raportează la ‘trompa Eustachio şi la faringe. Ex.: muşchi s. SALPINGOGRAFIE, s. f. / salpingographie, s. f. / salpingo-graphy. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. graphein = a scrie.] Procedeu radiologie care constă în vizualizarea trompelor Fallopio sau a ‘trompelor Eustachio, după injectarea unui mediu de contrast opac la razele X. 924 SALPINGOLIZĂ SARCINĂ EXTRAUTERINĂ SALPINGOLIZĂ, s. f. / sa!pingo!yse; s. f. / salpingolvsis. [Lat salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompeta; gr. lysis = distrugere, de (a lyein = a distruge.] Intervenţie chirurgicală care constă în îndepărtarea aderenţelor ce pot exista la nivelul pavilionului tubar, pentru restabilirea permeabilităţii acestuia, în tratamentul unor sterilităţi. SALPINGOOVARIECTOMIE, s. f. / salpingoovariectomie, s. f. / salpingoovariectomy. Ablaţia trompei uterine şi a ovarului, pe cale abdominală, cu conservarea uterului. Sin.: ooforosalpingectoniie. SALPINGOOVARITĂ, s. f. / salpingo-ovarite, s. f. / salpingo-oophoritis. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; Cat. medicală ovarium = ovar, de Ca ovum = ou; -ită.] Denumire generică pentru orice inflamaţie simultană a anexelor uterului (‘trompa Fallopio şi ovar). Sin.: anexită, tubo-ovarită. SALPINGOPEXIE, s. f. / salpingopexie, s. f. / salpingopexy. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. pexis = filare,j Procedeu chirurgical care constă în fixarea ‘trompei Fallopio la ligamentul suspensor al ovarului. SALPINGOPLASTIE, s. f. / salpingoplastie, s. f. / salpingo-plasty. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Intervenţie chirurgicală reparatorie, efectuată în scopul restabilirii permeabilităţii ‘trompei uterine. Se practică, de regulă, în unele cazuri de ‘sterilitate. SALPINGORAFIE, s. f. / salpingorraphie, s. f. / salpingor-rhaphy. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. rhaphe = sutură] Sutură chirurgicală a ‘trompei uterine. SALPINGOSCOPIE, s. f. / salpingoscopie, s. f. / salpin-goscopy. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] 1) Examen vizual practicat în scopul observării orificiului faringian al ‘trompei Eustachio, utilizând un salpingoscop (asemănător unui ‘cistoscop) introdus la nivelul nazofaringelui. 2) Examen peroperator al mucoasei ‘trompei Fallopio cu ajutorul unui endoscop, pentru stabilirea necesităţii unei eventuale plastii tubare. SALPINGOSTOMIE, s. f. / salpingostomie, s. f. / salpingo-stomy. [Lat. salpinx, -ingis, gr. salpinx, -ingos = trompetă; gr. stoma, -atos = gură] Tratament chirurgical al sterilităţii feminine de origine tubară, care constă în dezobstruarea ‘trompei Fallopio, pentru restabilirea permeabilităţii acesteia. SALPINGOTOMIE, s. f. / salpingotomie, s. f. / salpingoto-my. Deschiderea chirurgicală a unei ‘trompe Fallopio> chistice. SALPINX. Var. pentru salpinge (v.). SALTATORIU, adj. / saltatoire, adj. / saltatory. [Lat. saltato-rius = de dans, de Ca saltare = a dansa] Care este caracterizat prin salturi şi întreruperi. Ex.: coree s., conducere s. SALURETIC, adj., s. n. / saluretique, adj., s. m. / săluretic. [Lat. sal, salis = sare; gr. ouretikos = referitor Ca urină] Sin.: salidiuretic (v.). SANATORIU, s. n. / sanatorium, s. m. / sanatorium. [Lat. sanatorius = care vindecă, de Ca sanare = a z/indeca şi sanus = sănătos.] Instituţie medicală specializată, destinată tratamentului bolnavilor afectaţi de tuberculoză pulmonară sau extrapulmonară, indiferent de formă. Termenul este utilizat uneori şi pentru alte instituţii spitaliceşti. Ex.: s. pentru nevroze. SANGHIN. Var. pentru sanguin (v.). SANGUIN, adj. / sanguine, adj. / sanguine. [Lat. sanguineus = de sânge, de Ca sanguis, -inis = sânge.] 1) Care aparţine sângelui, privitor la sânge, la compoziţia sau la circulaţia sa în organism. 2) Despre o persoană ‘pletorică, marcată printr-o circulaţie abundentă şi activă a sângelui. 3) în clasificarea ‘temperamentelor gândită de Hipocrate, subiect la care predo- mină umoarea sanguină. Prezintă un temperament s. subiecţii cu înfăţişare atletică şi ten roz, de natură optimistă şi expansivă, în general sociabili, dar şi impulsivi, realişti, uneori cinici, ştiind să exploateze situaţiile favorabile. V. caracterologie. Var.: sanghin, sangvin. SANGUINOLENT, adj. / sanguinolent, -e, adj. / sanguinolent. [Lat. sanguinolentus = pdn de sânge, de Ca sanguis, -inis = sânge.] Care este amestecat cu sânge. Ex.: spută s., diaree s. SANGVIN, Var. pentru sanguin (v.). SAPONIFICARE, s. f. / saponification, s. f. / saponification. [Lat. sapo, -onis = săpun; ficare, derivat de Ca facere = a face.] Reacţie care constă în descompunerea unui ester (de regulă un lipid), sub acţiunea unei baze sau a unei enzime (ex.: lipaza pancreatică), într-un alcool şi un acid gras (sub formă de săpun). Este inversul reacţiei de esterificare. în industrie, s. este utilă în fabricarea săpunurilor şi a lumânărilor. SAPONINĂ, s. f. / saponine, s. f. / saponin. [Lat. sapo, -onis = săpun; -i/ia.] Denumire generică pentru ‘heterozidele din unele plante (îndeosebi Saponaria) a căror ‘genină este un ‘steroid. S. produc spumificare, emulsionare şi hemoliză, fiind toxice hemolitice. Unele s. se utilizează ca materie primă pentru sinteza ‘corticosteroizilor. SAPROFIT, adj., s. m. / saprophyte, adj., s. m. / saprophyte. [Qr. sapros = putred; phyton = pCantă] (Microorganism) care nu se dezvoltă în organismele vii, ci trăieşte hrănindu-se din materii organice aflate în descompunere (cadavre, humus, excremente, lapte etc.), producând putrefacţia sau fermentaţia acestora. în microbiologie acest termen este opus termenului ‘parazit. Numeroase bacterii, ciuperci, protozoare etc. sunt s. Germenii s. sunt, în general, nepatogeni, dar pot deveni patogeni prin toxinele pe care le secretă. SAPROGEN, adj., s. m. / saprogene, adj., s. m. / saprogenic. [Qr. sapros = putred; gennan = a produce.] (‘Bacterie) care provoacă putrefacţia. SAPRONOZĂ, s. f. / sapronose, s. f. / sapronosis. [Qr. sapros = putred; nosos = Coală] Afecţiune cauzată de un microorganism banal din mediu. Ex.: Tisterioza este o s. SARCINA, s. f. / grossesse, s. f. / pregnancy. [Lat. sarcina = sarcină] Denumirea ‘gestaţiei la femei. Durata s. calculată din prima zi a ultimei menstruaţii normale este de 280 zile, cu o variaţie normală de la 259 zile (37 săptămâni) la 287 zile (41 săptămâni). Copilul născut înainte de 37 săptămâni este considerat prematur, iar peste 41 de săptămâni, supra-matur. SARCINĂ CU RISC CRESCUT / grossese â risque eleve / hlgh risk pregnancy. Sarcină în care se pot produce cu mare probabilitate complicaţii sau există riscul naşterii unui copil anormal. Următoarele cazuri pot fi considerate cu risc ridicat: 1) Când sarcina survine la o femeie având deja un copil afectat de o boală metabolică ereditară sau purtător al unei aberaţii cromozomiale. 2) Metroragii la debutul sarcinii. 3) Iradiere sau agresiune virală sau medicamentoasă. 4) Vârsta de peste 40 de ani a gravidei, hipertensiune arterială. 5) Părinţii gravidei sunt purtători de anomalii cromozomiale sau suferă de boli metabolice ereditare. în aceste cazuri, studiul citologic şi biochimic al lichidului amniotic recoltat prin ‘amniocenteză poate furniza informaţii asupra unei maladii ereditare la fetus. SARCINĂ ECTOPICĂ / grossesse ectopique / ectopic pregnancy. Sin.: sarcină extrauterină (v.). SARCINĂ EXTRAUTERINĂ / grossesse extrauterine / extra-uterine pregnancy. S. în care ‘oul fecundat se dezvoltă în afara cavităţii uterine. Cauzele *nidaţiei ectopice sunt de natură tubară (cel mai frecvent) sau reprezintă consecinţa unor anomalii ale ovulului, infecţii locale, tumori uterine, factori hormonali 925 SARCINĂ GEMELARĂ SARCOPLASMĂ etc. Dezvoltarea ectopică a oului se poate produce în una din trompele Fallopio (s. tubară), în ovar (s. ovariană) sau în cavitatea abdominală (s. abdominală). S. tubară (cea mai frecventă) poate fi, în funcţie de localizarea oului: interstiţială (în peretele uterin), istmică (în porţiunea îngustă a trompei), ampulară (în porţiunea sa evazată), infundibulară sau tuboabdominală, la nivelul pavilionului. în toate cazurile de s. e. predomină triada: durere abdominală, sângerare vaginală, tulburări menstruale. Tratamentul este exclusiv chirurgical şi, de aceea, se impune un diagnostic precoce. S]n.: sarcină ectopică. V. şi semn Danforth. SARCINĂ GEMELARĂ / grossesse gemellaire / twin preg-nancy. Dezvoltarea simultană a doi sau mai mulţi fetuşi în uter, denumiţi ‘gemeni. Se deosebesc: 1) S. g. biovuiară (dizi-gotă sau bivitelină), în care două ovule au fost fecundate de doi spermatozoizi distincţi, cele două ouă fiind independente. Fiecare fetus are un patrimoniu ereditar propriu. 2) S. g. uniovulară (monozigotă sau univitelină), în care un singur ovul a fost fecundat de un singur spermatozoid. Dualitatea este posterioară fecundării; ea se produce prin diviziunea butonului embrionar. Cei doi fetuşi au un patrimoniu identic şi sunt întotdeauna de acelaşi sex. SARCOCEL, s. n. / sarcocele, s. f. / sarcocele. [Qr. sarx = came; kele = tumoră] Denumire generică pentru tumefacţiile ‘testiculului şi ‘epididimului, indiferent de natura acestora. De ex.: s. tuberculos, s. sifilitic, s. canceros. SARCOHIDROCEL, s. n. / sarco-hydrocele, s. f. / sarcohy-drocele. ‘Sarcocel la care se asociază un ‘hidrocel. SARCOID, s. n. / sarcoîde, s. f. / sarcoid. [Qr. sarx, sarkos = came; eidos = formă] Denumire a leziunii cutanate din *sar-coidoză, al cărei aspect histologic este de infiltrat tuberculoid nodular al dermului, în care predomină celulele epitelioide. S. se poate prezenta sub trei forme: nodul mic rozaceu sau brun, ferm, nodul mai mare cu aceleaşi caracteristici şi s. în pla-card violaceu, localizat în diferite regiuni ale feţei, la nivelul feţei dorsale a mâinilor, pe degetele de la mâini sau de la picioare. Sin.: sindrom Boeck. SARCOIDOZĂ, s. f. / sarcoî’dose, s. f. / sarcoidosis. [Qr. sarx, sarkos = came; eidos = formă; -oză.J Stare patologică cu eti-ologie şi patogenie nedeterminate. Se caracterizează printr-o leziune histologică particulară: ‘granulomul tuberculoid, aglomerare de celule epitelioide şi de celule gigantice fără necroză tisulară, înconjurată de o coroană limfocitară. Granulomul de la nivelul pielii se numeşte ‘sarcoid. Leziunile histologice elementare se pot găsi în numeroase organe, cea mai frecventă localizare fiind ganglio-mediastino-pulmonară, urmată de cea cutanată, osteoarticulară şi oculosalivară. Se constată frecvent ‘anergie la ‘tuberculină. Deşi caracteristic s., granulomul tuberculoid nu este ‘patognomonic, pentru că poate fi observat în unele forme de tuberculoză, în anumite micoze, în ‘berilioză, ca şi în unele reacţii alergice sau la corp străin. Deoarece cauza (sau cauzele) s. nu sunt demonstrate, individualitatea şi unicitatea acestei boli rămân în discuţie. Sin.: boală Besnier-Boeck-Schaumann (denumirea tinde să fie abandonată, prin consens internaţional), sindrom Schaumann. V. şi sindrom Heerfordt. SARCOLEMĂ, s. f. / sarcolemme, s. m. / sarcolemma. [Qr. sarx, sarkos = came; lemma = învetiş.) Teacă conjunctivă laxă, fină, care înveleşte la exterior ‘fibrele musculare. V. sistem T. SARCOM, s. n. / sarcome, s. m. / sarcoma. [Qr. sarx, sarkos = came; -oma.] Tumoră malignă dezvoltată din ţesutul *me-zenchimal, ale cărei celule prezintă o proliferare foarte activă, caracterizată microscopic prin prezenţa de numeroase celule atipice. Masa tumorală prezintă lacune sanguine fără pereţi proprii, care favorizează ‘metastazele pe cale sanguină. Se recunosc mai multe varietăţi de s., în funcţie de tipul celular do- minant: s. fuzocelular şi globocelular, ‘angiosarcom, *ccndro- sarcom, ‘fibrosarcom, ‘iiposarcom, ‘limfosarcom, melanosarcom ‘miosarcom (‘leiomiosarcom şi ‘rabdomiosarcom), ‘mlxosarcom* ‘osteosarcom, ‘reticulosarcom, ‘sinovialosarcom. SARCOM EWING / sarcome d’Ewing / Ewing’s sarcoma. [James Ewing, medic american, profesor de patologie [a Universitatea Corneli, Itfiaca, 1866-1943.] Varietate de ‘osteosarcom cu celule mezenchimale nediferenţiate, localizat la nivelul diafizei oaselor lungi, la copil sau la adultul tânăr. Se pot asocia: durere, s. febril, hiperostoză în “bulb de ceapă” (radiologie). Deşi se deosebeşte de alte osteosarcoame prin faptul că este radiosensibil, prognosticul nu este bun deoarece metastazează precoce şi difuz. Sin.: sindrom Ewing. SARCOM HODGKIN / sarcome Hodgkin / Hodgkin’s sarcoma. Denumire pentru tipul de ‘boală Hodgkin cu depleţie limfocitară. V. boală Hodgkin tipul 4. SARCOM KAPOSI / sarcome de Kaposi / Kaposi’s sarcoma. [Moritz Kaposi, dermatolog austriac, Viena, 1837-1902.] Neo-plazie malignă manifestată prin placarde angiomatoase de culoare roşie închisă, noduli duri, violacei, edem difuz şi dureros, care apar iniţial la extremităţi, invadând lent membrele şi eventual corpul întreg, simetric. Uneori procesul invaziv se extinde la nivelul viscerelor şi oaselor. Morfopatologic, s. K. se caracterizează printr-o proliferare reticulară la nivelul căreia se diferenţiază secundar vase (‘reticuloză angiogenă). Boala este mortală în 2-10 ani, endemică în Africa Centrală, Europa Centrală şi de Est, iar formele cele mai grave, cu extensie şi diseminare rapidă, apar la pacienţi imunodeficitari, îndeosebi în SIDA şi la primitorii de transplante necompatibile imunitar. Sin.: boală Kaposi (def. 2), sarcomatoză multiplă hemoragică Kaposi. SARCOM MELANIC / sarcome melanique / melanosarcoma. Sin.: melanosarcom (v.). SARCOM OSTEOGEN / sarcome osteogene / osteosarcoma. Sin.: osteosarcom (v.). SARCOM OSTEOGEN JUXTACORTICAL / sarcome osteogene juxtacortical / juxtacortical osteogenic sarcoma. ‘Osteosarcom cu origine aparentă la nivelul ‘periostului, cu dezvoltare extraosoasă, cu evoluţie foarte lentă şi cu malignitate redusă. Se dezvoltă îndeosebi pe faţa posterioară a treimii inferioare a femurului. Sin.: sarcom parosteal. SARCOM PAROSTEAL / sarcome parostal / periosteal osteo-sarcoma. Sin.: sarcom osteogen juxtacortical (v.). SARCOM ROUS / sarcome de Rous / Rous’s sarcoma. [Francis Peyton Rous, patolog şi imunolog american, Institutul yţgdţefeller 9{ezo JorlQ 1879-1970, premiul 9fgbd pentm medicină / fiziologie în 1966.) Fibrosarcom al găinilor, transmisibil şi produs de virusul Rous. V. virus al sarcomului Rous. SARCOMATOID, adj. / sarcomatoî'de, adj. / sarcomatoid. [Qr. sarx, sarkos = came; -oma; eidos = formă] Care este asemănător cu ‘sarcomul. SARCOMATOS, adj. / sarcomateux, -euse, adj. / sarcoma-tous. [Qr. sarx, sarkos = came; -oma.] Care se referă la ‘sarcom sau care are o structură asemănătoare sarcomului. SARCOMATOZĂ, s. f. / sarcomatose, s. f. / sarcomatosis. [Qr. sarx, sarkos = carne; -oma; -oză.] Boală caracterizată prin formarea de ‘sarcoame multiple. SARCOMATOZĂ MULTIPLĂ HEMORAGICĂ KAPOSI / sarcomatose multiple hemorragique de Kaposi / Kaposi’s sarcoma. [Moritz Kaposi, dermatolog austriac, ‘Viena, 1837-1902.) Sin.: sarcom Kaposi (v.). SARCOMER, s. n. / sarcomere, s. m. / sarcomere. [Qr. sarx, sarkos = came; meros = parte.) Unitatea contractilă a ‘miofibrilei din ţesutul muscular. V. şi miofibrilă. SARCOPLASMĂ, s. f. / sarcoplasme, s. m. / sarcoplasm. [Qr. sarx, sarkos = came; plasma = obiect modelat.] Citoplasmă 926 SARCOPT SÂNGE care ocupă spaţiile cuprinse între *miofibrile şi ‘fibrele musculare. SARCOPT, s. m. / sarcopte, s. m. / Sarcoptes. [Qr. sarx, sarkos = came; koptein = a tăia] V. acarian. SARCOPTES SCABIEI / Sarcoptes scabiei / Sarcoptes sca-biei. Ectoparazit ‘acarian din familia Sarcoptides, ordinul . Acaneni, care, prin S. s. hominis, este agentul etiologic al ‘scabiei. SARCOZINĂ, s. f. / sarcosine, s. f. / sarcosine. Aminoacid rezultat din metabolismul intermediar al ‘colinei la nivelul rinichilor şi ficatului. S. reprezintă un derivat N-metilat al ‘glico-colului, precursor al ‘betainei. Cf. sarcozin dehidrogenază, hipersarcozinemie. SARCOZIN DEHIDROGENAZĂ, s. f. / sarcosine deshydroge-nase, s. f. / sarcosine dehydrogenase. Enzimă mitocondri-ală din clasa ‘oxidoreductazelor care catalizează demetilarea oxidativă a ‘sarcozinei, rezultând ‘glicocolul. Reacţia se produce la nivelul membranei mitocondriale interne, în ficat şi în rinichi, iar deficienţa de s. d. determină ‘hipersarcozinemia. SARCOZOM, s. m. / sarcosome, s. m. / sarcosome. [Qr. sarx, sarkos = came; soma, -atos = corp.] Particulă de aspect granular, de natură lipoidică, prezentă în ‘sarcoplasmă. Uneori termenul este utilizat ca sin. cu mitocondriile fibrei musculare. SARE, s. f. / sel, s. m. / salt. [Lat. sal, salis = sare.] 1) Compus chimic care rezultă din reacţia unui acid cu o bază. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la clorura de sodiu (s. de bucătărie). SARE BILIARĂ / sel biliaire / bile salt. V. săruri biliare. SATELIT, adj. / satellite, adj. / satellite. [Lat. satelles, -itis = sotdat din garda regeCul] Despre o structură anatomică vecină alteia, cu care prezintă unele analogii. Ex.: o venă s. unei artere, un trunchi arterial s. unui trunchi bronşic. SATIRIAZIS, s. n. / satyriasis, s.‘ m. / satyriasis. [Lat. satyrus, gr. satyros = satir; semizeu Casciv.] Stare de exacerbare a *libido-ului la bărbat, cu riscul de a comite atentate la pudoare. SATURARE, s. f. / saturation, s. f. / saturation. [Lat. saturare = a sătura, de ta satur = sătut] Starea de a fi ‘saturat. Ex.: s. sângelui cu oxigen sau cu gaz carbonic. SATURAT, adj. / sature, -e, adj. / saturated. [Lat. saturatus = săturat, de ta satur = sătut] 1) Despre o soluţie în care cantitatea de solvit este maximă. 2) Despre senzaţia de culoare, cu referire la percepţia cantitativă a luminii albe (cu cât o senzaţie de culoare este mai aproape de alb, cu atât ea este mai puţin s.). SATURAŢIA OXIHEMOGLOBINEI / saturation oxyhemoglobinee / oxyh(a)emoglobin saturation. [Lat. saturatio, -onis = săturare, de ta satur = sătut; gr. oxys = acm, oqgen; haima, -atos = sânge; tat. globus = gtoS; -ină.] Raportul dintre cantitatea de oxigen fixat pe hemoglobină şi cantitatea de oxigen maximă pe care o poate conţine sângele. Se calculează, de obicei, pentru 100 ml sânge, în sângele arterial (Sa 02) sau în sângele venos amestecat (Sv 02). Sa 02 normală este de peste 97%. SATURNIN, adj. / saturnin, -e, adj. / saturnine. [Lat. Satumus = planeta Saturn; alchimiştii au denumit astfel plumbul) Care se referă la plumb, care este determinat de acesta. Ex.: lizereu s. SATURNISM, s. n. / saturnisme, s. m. / saturnism, plumbism. [Lat. Satumus = planeta Saturn; alchimiştii au denumit astfel ptumBid; *ism.] Intoxicaţie acută sau cronică cu plumb, sub formă de vapori sau săruri ai acestuia, care pătrund în organism pe cale digestivă sau respiratorie. Toxicitatea este îndeosebi hematologică, neurologică şi renală, manifestările patologice cele mai frecvente fiind: anemie, cefalee, paralizii flasce ale extremităţilor, colici abdominale, constipaţie spastică, nefrită, lizereu negru gin-gival (v. lizereu Burton). SAŢIETATE, s. f. / satiete, s. f. / satiety. [Lat. satietas, -atis = săturare, saţ, de ta satis = suficient, destul] Stare normală care apare după ingestia de alimente, caracterizată prin dispariţia senzaţiei de ‘foame şi pierderea ‘apetitului. Senzaţia de s. este consecinţa inhibării centrului foamei de către centrul s., ambii situa{[ la nivelul hipotalamusului. SAUNĂ, s. f. / sauna, s. m. / sauna. Termen de origine finlandeză, ce desemnează o incintă în care subiecţii fac baie de aer cald şi uscat, întreruptă de băi de vapori şi de duşuri reci sau calde. SAXITOXINĂ, s. f. / saxitoxine, s. f. / saxitoxin. Neurotoxină extrem de puternică, utilizată în laborator pentru blocarea ‘canalelor de sodiu. Este extrasă din unele microorganisme flagelate marine. Peştii care se hrănesc cu aceste flagelate (concentrând astfel s.) pot provoca intoxicaţii la om prin blocarea ‘degolarizării membranelor celulelor excitabile. Sin.: mitilitoxină. SĂNĂTATE, s. f. / sânte, s. f. / health. [Lat. sanitas, -atis = sănătate, de ta sanus = sănătos.] Stare în care toate funcţiile fiziologice, mentale şi emoţionale sunt normale. Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, s. reprezintă o stare de bine fizic şi mental deplin, de bunăstare socială şi nu numai absenţa bolilor sau a infirmităţilor. SĂNĂTATE MENTALĂ / sânte mentale / mental health. Absenţa bolilor mentale nu este o condiţie suficientă pentru definirea stării de s. m. De aceea, definiţia include şi aptitudinea unui subiect de a stabili relaţii armonioase cu semenii. Totodată, este dificil, dar nu imposibil, ca s. m. să existe în condiţiile unei suferinţe fizice. V. normal. SĂNĂTATE PUBLICĂ / sânte publique / public health. Ramură a medicinii dedicată studiului prezervării şi ameliorării sănătăţii unei comunităţi, considerată în ansamblul său. SĂPUN, s. n. / savon, s. m. / soap. [Lat. sapo, -onis = săpun.] Sare a ‘acizilor graşi, produsă prin ‘saponificarea grăsimilor animale sau vegetale cu baze. S. au în primul rând acţiune detergentă. S. medicinale rezultă prin adăugarea unor ingrediente cu acţiune terapeutică. SĂPUN CATIONIC / savon cationique / cationic soap. Sin.: săpun inversat (v.) SĂPUN INVERSAT / savon inverse / invert soap. Sare de amoniu cu un lanţ gras. Aceste săruri cationice posedă, pe lângă proprietăţile tensioactive caracteristice şi săpunurilor obişnuite, proprietatea de a se fixa pe proteine în condiţii obişnuite. Ca urmare, ele inhibă , umeroase enzime şi au proprietăţi bacteriostatice foarte importante. De aici, utilizarea pentru dezinfecţia instrumentelor, veselei sau recipientelor care au conţinut produse alimentare şi ca antiseptice externe. Sin.: săpun cationic. SĂRURI BILIARE / sels biliaires / bile salts. S. de sodiu şi potasiu ale ‘acizilor biliari, prezente în ‘bilă. Ele sunt deversate cu bila în intestinul subţire, unde produc emulsionarea grăsimilor, favorizând astfel acţiunea ‘lipazei. Prin solubilizarea micelară a produşilor de digestie lipidică, s. b. permit absorbţia grăsimilor. SAN, s. m. / sein, s. m. / breast. [Lat. sinus = sân.) Termen utilizat frecvent ca sin. cu ‘mamela sau glanda mamară a femeii. SÂNGE, s. n., SÂNGIURI, pl. / sang, s. m. / blood. [Lat. sanguis, -inis = sânge.) Fluid nenewtonian, alcătuit dintr-o parte lichidă (‘plasma) şi elementele figurate (‘eritrocite, ‘leucocite şi ‘trombocite). Este propulsat de inimă în circuit închis prin artere, capilare şi vene. Histologic, este un ţesut (ţesut sanguin), iar fiziologic, un organ. Funcţii: aport de oxigen în ţesuturi prin ‘hemoglobină; transport de deşeuri la organele excre-toare (rinichi, plămâni etc.); transport de hormoni, vitamine, en- 927 SÂNGE ARTERIAL SCAPULOPEXIE zime; rol în termoreglare, în echilibrul umoral şi rol în imunitate (anticorpi, limfocite, fagocitoză). Reprezintă 1/13 din masa corpului. Conţine ‘aglutinogeni şi ‘aglutinine, ‘factor Rh. V. tab. const. hematol. SÂNGE ARTERIAL / sang arteriel / arterial blood. S. circulant în artere, în cavităţile stângi ale inimii şi în venele pulmonare, bogat în 02 (19,5%). SÂNGE VENOS / sang veineux / venous blood. S. care circulă în vene, cavităţile drepte ale inimii şi arterele pulmonare, sărac în 02 (13,5%) şi bogat în C02 (5,4%). SÂNGERARE, s. f. / saignee (1), s. f. saignement (2), s. m. / bloodletting, phlebotomy (1), bleeding (2). [Lat. sanguinare = a sângera, de ta sanguis, -inis = sânge.] 1) Evacuarea unei anumite cantităţi de sânge, în scop terapeutic, de obicei prin puncţie venoasă. S. poate fi utilă în ‘hemocroma-toză, *polycythemia vera şi în cazul nou-născuţilor cu hema-tocrit crescut. 2) Pierdere de sânge, de obicei puţin abundentă, la nivelul unui vas lezat, ‘hemoragie. V. şi timp de sângerare. SCABIE, s. f. / gale, scabiose, s. f. / scabies, itch, seven-year itch. [Lat. scabies = râie.] Dermatoză de etiologie parazitară, contagioasă, caracterizată prin prurit cu exacerbare vesperală. Pe tegumente apare o erupţie veziculoasă asociată cu leziuni liniare patognomonice, la nivelul cărora se află ecto-parazitul Sarcoptes scabiei (femela), varietatea hominis. Uneori poate apărea o ‘eczemă sau o infecţie bacteriană secundară. Sin.: acarioză, râie. SCABIOS, adj. / scabieux, -euse, adj. / scabious. [Lat. scabiosus = râios, de Ca scabies = râie.] Care se aseamănă cu ‘scabia sau se află în relaţie cu aceasta. SCAFOID, adj., s. n. / scaphoîde, adj., s. m. / scaphoid bone. [Qr. skaphe = Barcă; eidos = formă.] 1) Referitor la o structură cu formă asemănătoare unei bărci. 2) Sin.: os na-vicular. V. tab. anat. - oase. SCAFOIDITĂ, s. f. / scaphoîdite, s. f. / scaphoiditis. [Şr. skaphe = Barcă; eidos = formă; -ită.] Inflamaţie a ‘scafoidu-lui. SCAFOIDITĂ TARSIANĂ / scaphoTdite tarslenne / tarsal scaphoiditis. Sin.: boală Kohler (v. def. 1). SCALEN, adj., s. m. / scalene, adj., s. m. / scalene muscle. [Gr. skalenos = triunghi cu Caturi inegale; termenul anatomic datează din sec. XVII (J. HţioCan).] V. tab. anat. - muşchi: scalen anterior, scalen mic, scalen mijlociu, scalen posterior. SCALENOTOMIE, s. f. / scalenotomie, s. f. / scalenotomy. [Qr. skalenos = triunghi cu Caturi inegale; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Intervenţie chirurgicală care constă în secţionarea muşchiului scalen anterior. Se poate practica: 1) în cazul crizelor dureroase din ‘sindromul scalenului anterior; 2) pentru reducerea activităţii toracelui superior în cursul respiraţiei (utilizată în trecut pentru tratamentul tuberculozei pulmonare apicale). SCALP, s. n. / scalp, s. m. / scalp. [Lingi scalp = pieCe cu păr, de Ca to scalp = a smulge pieCea cu păr.] Pielea acoperită cu păr a capului. în anatomie, s. cuprinde pielea, ţesutul subcutanat dens, muşchiul occipitofrontal şi aponevroza acestuia, ţesutul subaponevrotic şi periostal cranian. Uneori termenul s. este utilizat ca sin. pentru ‘scalpare. SCALPARE, s. f. / scalpement, s. m. / avulsion of the scalp. [Lingi to scalp = a smulge pieCea cu păr.] Smulgerea accidentală a pielii acoperite cu păr a capului (‘scalp), parţială sau totală. SCALPEL, s. n. / scalpel, s. m. / scalpel. [Lat. scalpellum = cuţitaş chirurgical, Bisturiu, de Ca scalpere = a zgâria, a râcâi] ‘Bisturiu cu lama convexă, destinat disecţiilor. SCANARE, s. f. / balayage, s. m. / scanning. [Lingi to scan = a scruta] Termen de origine engleză, care semnifică deplasarea, baleiajul (“măturarea”) cu un dispozitiv care detectează sau emite un agent fizic a unei suprafeţe investigate: 1) ‘Microscopul electronic cu baleiaj sau scanning micro-scope, în care fascicule de electroni baleiază suprafaţa de examinat. 2) Efectuarea unei ‘scintigrame cu sonda de scintilaţie, în care caz sonda baleiază deasupra regiunii anatomice de proiecţie a organului explorat, detectând punct cu punct radiaţiile gama emise de organul investigat. 3) Investigarea cu ajutorul unui ‘scaner. 4) Procedeul de obţinere a semnalelor cu ajutorul ‘scanerului. V. şf scanografie. SCANER, s. n. / scanner, s. m. / scanner. [Lingi scanner, de Ca to scan = a scruta] 1) Denumire generică pentru dispozitive tehnice utile în diferite domenii, care permit examinarea prin ‘baleiaj a unei figuri (forme), emiţând semnale ‘analogice sau ‘digitale (numerice) corespunzătoare, care ulterior sunt prelucrate în vederea obţinerii unui rezultat final, ca de ex. o imagine. 2) Accesoriu în informatică, v. glosar de informatică medicală. 3) Denumire improprie pentru ‘computer tomograf. SCANOGRAF, s. n. / scanographe, s. m. / scanner. [Lingi to scan = a scruta; gr. graphein = a înscrie.] Denumire recomandată oficial în Franţa în locul termenului scaner. V. scaner. SCANOGRAFIE, s. f. / scanographie, s. f. / scanography. [Lingi to scan = a scruta; gr. graphein = a scrie.] Denumire, în general acceptată, pentru desemnarea aplicaţiilor ‘torno-densitometrului cu radiaţii X în imagistica medicală. V. ‘computer tomograf. SCAPULA, s. f. / scapula, s. m. / scapula. NA: scapula. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate.] Sin.: omoplat. V. tab. anat. - oase. SCAPULA ALATA / scapula alata / alar scapula, winged scapula. Decolare “în aripă de înger” a marginii interne a omoplatului, care basculează, depărtându-se de grilajul costal posterior. S. a. este, de regulă, consecinţa unei paralizii a ‘muşchiului dinţat anterior. Dacă afectează ambii omoplaţi, reprezintă expresia unei ‘miopatii a centurii scapulare. SCAPULALGIE, s. f. / scapulalgie, s> f. / scapulalgia. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate; gr. algos = durere.] Sin.: scapulodinie (v.). SCAPULAR, adj. / scapulaire, adj. / scapular. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate.] Care aparţine ‘omoplatului sau se referă la omoplat. V. centură scapulară. SCAPULECTOMIE, s. f. / scapulectomie, s. f. / scapulecto- my. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate; gr. ektome = e?&izie.] Rezecţie parţială sau îndepărtare chirurgicală a ‘omoplatului, cu conservarea membrului superior respectiv. SCAPULOCLAVICULAR, adj. / scapulo-claviculaire, adj. / scapuloClavicular. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate; clavicula = cheipă, dim. de Ca clavis = cheie. ] Care aparţine ‘omoplatului şi ‘claviculei, sau prezintă rapoarte anatomice comune cu aceste oase. SCAPULODINIE, s. f. / scapulodynie, s. f. / scapulodynia. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate; gr. odyne = durere.] 1) în sens literar: durere la nivelul omoplatului. 2) Termenul este folosit cu sensul de durere în regiunea umărului, corespunzând de obicei artritei scapulohumerale. Sin.: omodinie, scapulalgie. SCAPULOHUMERAL, adj. / scapulo-humeral, -ale, -aux, adj. / scapulohumeral. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate; humerus = umăr.] Care se află în relaţie comună cu ‘omoplatul şi ‘humerusul. SCAPULOPEXIE, s. f. / scapulopexie, s. f. / scapulopexy. [Lat. scapula, de Ca scapulae, -arum = umeri, spate; gr. pexis = fbcare.] Fixarea chirurgicală a omoplatului, de obicei la nivelul coastelor. 928 SCAPULOTORACIC SCHIR SCAPULOTORACIC. adj. / scapulo-thoracique, adj. / scapu-lothoracic. [Lat. scapula, de [a scapulae, -arum = umeri, spate; Cat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Care se referă la omoplat şi torace. SCARĂ, s. f. / echelle, s. f. / scale. [Lat. scald = scară, de Ca scmidert =a urca.] 1) Orice mijloc de a urca sau ascensiona. 2) Serie de semne de-a lungul unei linii, la intervale regulate sau graduale folosită la măsurarea sau înregistrarea unui parametru; orice instrument de măsură marcat în această manieră. 3) Proporţia la care se reprezintă un obiect pe o hartă sau model; proporţia dintre dimensiunile unei reprezentări şi acelea ale obiectului real. 3) Sistem de grupare sau clasificare într-o serie de etape sau faze conform unui anume standard. 5) Standard de numerotare numerică (scară binară). SCARIFICARE, s. f. / scarification, s. f. / scarification. [Lat. scarificatio, -onis = arestare a piedi, din gr. skariphismos = acţiunea de a zgâria superficial, de Ca skariphenein = a inciza] Incizie cutanată superficială care interesează doar epi-dermul, nesanguinolentă, practicată în cursul unor vaccinări (BCG, vaccin antivariolic) sau în alergologie. Se poate practica cu ajutorul unui ‘bisturiu, cu o *lanţetă sau cu un ‘scari-ficator. SCARIFICATOR, s. n. / scarificateur, s. m. / scarifier, scari-ficator. [Lat. scarificare = a cresta, din gr. skariphismos = acţiunea de a zgâria superficial, de la skariphenein = a inciza] Instrument metalic prevăzut cu unul sau mai multe puncte ascuţite, tăioase, utilizat pentru ‘scarificare. SCARLATINĂ, s. f. / scarlatine, s. f. / scarlet fever, scarlati-na. [Lat. medievală scarlatum = roşu aprins, stacojiu, din persană saquirlat = stofă de culoare roşie.] Boală infecţioasă acută, contagioasă, sporadică, în general imunizantă, produsă de streptococul p-hemolitic grup A, prin intermediul unei toxine eritrogene. S., în cele mai multe cazuri, are o evoluţie benignă, spre deosebire de trecut, când complicaţii septice ca otita medie, mastoidita şi limfadenitele supurate erau frecvente. Boala debutează cu faringită şi amigdalită, în scurt timp dominate de exantemul eritematos generat de toxina eritrogenică streptococică. Exantemul (*raş) cuprinde progresiv trunchiul, gâtul şi extremităţile (cu excepţia plantelor şi palmelor), faţa (facies vultuos cu paloare circumorală), limbă roşie sau zmeurie şi ‘semnul Grozovici-Pastia la nivelul plicilor de flexiune ale membrelor. După circa o săptămână, raşul dispare şi este urmat de descuamarea pielii. Există riscul unor complicaţii tardive renale şi cardiace (*nefrită, ‘reumatism articular acut). Diagnosticul implică reacţia Dick. V. şi reacţie Dick. SCARLATINIFORM, adj. / scarlatiniforme, adj. / scarlatiniform. [Lat. medievală scarlatum = roşu aprins, stacojiu, din persană saquirlat = stofă de culoare roşie; forma = formă] 1) Care are aspect de ‘scarlatină. Ex.: rubeolă s. 2) Eritem care a-minteşte pe cel al scarlatinei. Sin.: scarlatinoid. SCARLATINOID, adj. / scarlatinoî'de, adj. / scarlatinoid. [Lat. medievală scarlatum = roşu aprins, stacojiu, din persană saquirlat = stofă de culoare roşie; gr. eidos = formă] Sin.: scarlatiniform (v.). SCATOFAGIE, s. f. / scatophagie, s. f. / scatophagy. [Qr. skor, skatos = elemente; phagein = a mânca,] Sin.: copro-fagie (v.). SCATOL, s. m. / scatole, s. m. / skatole. [Qr. skor, skatos = excremente; indol.] Derivat metilat al nucleului indol, rezultat din degradarea bacteriană a ‘triptofanului. Este eliminat prin materiile fecale şi determină mirosul specific al acestora. Sin.: metilindol. SCATOLOGIE, s. f. / scatologie, s. f. / scatology. [Qr. skor, skatos = excremente; logos = ştiinţă] 1) Studiul şi analiza materiilor fecale, în scop fiziologic şi diagnostic. Sin.: coprolo-gie. 2) Studiul aspectelor psihiatrice în relaţie cu excrementele sau cu evacuarea acestora. 3) Limbaj grosier, concentrat pe tema excrementelor. SCATOM, s. n. / scatome, s. m. / f(a)ecaloma. [Qr. skor, slcafos = excremente; -orna.] Sin.: fecalom (v.). SCAVENGER, s. m. / scavenger, s. m. / scavenger. VEngl. scavenger = măturător.] Anglicism utilizat iniţial cu referire la celulele fagocitare care captează o serie de deşeuri din organism, iar ulterior extins la substanţele ce inactivează sau distrug toxinele, ca şi la substanţele enzimatice sau medicamentoase care inactivează ‘radicalii liberi. SCAUN, s. n. / selles, s. f. pl. / stool. [Lat. scamnum = scaun] ‘Materii fecale eliminate în timpul defecaţiei; excremente. SCAUN CU ROTILE / poussete, s. f. / push-chair. Scaun cu patru roţi pentru transportul unui pacient, manevrabil prin împingere de o persoană care acompaniază bolnavul. SCĂRIŢĂ, s. f. / etrier, s. m. / stapes. NA: stapes, pl. stapes, sapedes (1). [Lat. scalae, -arum = scară] 1) Denumire a unuia dintre cele trei osişoare din ‘urechea medie, situat pe fereastra ovală, căreia îi transmite vibraţiile timpanului. V. şi tab. anat. - oase: ciocan, nicovală. 2) Piesă metalică în formă de U, componentă, de ex., a unei ‘orteze de gambă. SCHELET, s. n. / squelette, s. m. / skeleton. NA: skeleton. [Qr. skeletos = descarnat, uscat.] în general, reţea structurală rezistentă, îndeosebi structura osoasă a corpului la om şi la vertebratele superioare; oasele corpului, în ansamblul lor. Diferitele părţi ale s. pot fi denumite în funcţie de localizarea mor-fofuncţională în organism. Ex.: s. axial, alcătuit din craniu, coloană vertebrală, coaste şi stern; s. toracic, cuprinzând elementele osoase ale cuştii toracice; s. visceral, care protejează viscerele (stern, coaste, coxale) etc. O serie de organe prezintă s. propriu, fibrocartilaginos. Ex.: s. cardiac (s. fibros al inimii). SCHELETINĂ, s. f. / skeletine, s. f. / skeletin. [Qr. skeletos = descarnat, uscat, scfeCct; -ină.J Sin.: desmină (v.). SCHELETUL MEMBRANEI ERITROCITARE / squelette de la membrane erythrocytaire / membrane skeleton of erythro-cytes. Denumire pentru ‘citoscheletul eritrocitar, aflat în imediata vecinătate a membranei hematiei, spre deosebire de celelalte tipuri celulare, în care reţelele moleculare ale citoschele-tului sunt extinse în întreaga celulă. SCHEMĂ, s. f. / schema, s. m. / diagram, schema. [Lat. schema, -atis, gr. skhema, -atos = mod de a fi, figură geometrică] Figură simplificată care prezintă trăsăturile esenţiale ale unui organ, ale unui aparat sau ale unui proces. SCHEMĂ CORPORALĂ / schema corporel / body image, body schema. Imaginea, experienţa pe care fiecare subiect o are despre propriul său corp, în mişcare sau în stare imobilă, într-un anumit echilibru spaţio-temporal şi în relaţiile cu lumea înconjurătoare. Constituirea s. c. se produce progresiv, pe baza unor semnale senzoriale multiple, acumulate de la ‘interocep-tori, ‘proprioceptori şi ‘exteroceptori. Integrarea s. c. se efectuează, foarte probabil, în regiunea temporală a emisferelor cerebrale. S. c. rămâne, după constituire, relativ constantă de-a lungul întregii vieţi a individului. V. membru fantomă, somatognozie. SCHIR, s. n. / squirrhe, s. m. / scirrhus. [Qr. skirrhos = dur, indurat, tumoră dură] Varietate de ‘epiteliom care determină o reacţie scleroasă foarte intensă şi care antrenează o retracţie tumorală şi a ţesuturilor vecine. Termenul de s. a fost iniţial utilizat în clinică pentru a desemna o varietate de neoplasm mamar retractil, cancer ‘schiros, care apare îndeosebi la femeia în vârstă şi are evoluţie lentă. 929 SCHIROS SCHIZOFRENIE SCHIROS, adj. / squirrheux, s. m. / scirrhoid. [Şr. skirrhos = dur, indurat.] Care are o consistenţă dură, care se aseamănă cu un 'schir. SCHISTOSOMA / Schistosoma / Schistosoma. [Şr. skhistos = despicat, de ia skhizein = a despărţi; soma, -atos = corp.] Agentul etiologic al unei boli parazitare, 'schistosomiază (sau bilharzioză). S. reprezintă un gen de viermi cu sexe separate şi dismorfism sexual marcat, care aparţine ordinului * Trema-toda, clasa Plathelminthes, familia Schistosomidae, paraziţi ai vaselor sanguine ale mamiferelor şi păsărilor. Se disting patru specii de s. parazite obişnuite ale omului: S. haematobium, agent al schistosomiazei urinare; S. intercalatum, agent al schistosomiazei rectale; S. japonicum, agent al schistosomiazei arteriovenoase; S. mansoni, agent al schistosomiazei intestinale. Gazdele lor intermediare sunt moluşte de apă dulce, bine determinate pentru fiecare specie. Sin.: Biiharzia. SCHISTOSOMIAZĂ, s. f. / schistosomiase, s. f. / schistoso-miasis. [Şr. skhistos = despicat, de ia skhizein = a despărţi; soma, -atos = corp; -ază.] Boală parazitară endemică în numeroase regiuni ale globului, determinată de viermi din ordinul *Trematoda (clasa * Plathelminthes), genul * Schistosoma (Biiharzia). Contaminarea umană se produce prin formele larvare libere ale parazitului (furcocercari) aflate în apele dulci, eliberate de unele moluşte, care sunt gazdă intermediară. în funcţie de specie, se disting patru tipuri de s.: 1) S. arterio-venoasă, răspândită în Extremul Orient, cu evoluţie rapidă, gravă şi cu afectare hepatosplenică frecventă (fibroză hepatică, hipertensiune portală). Sin.: boală Katayama, boală Catto. 2) S. intestinală, răspândită în Africa, ţările arabe şi America de Sud, caracterizată prin tulburări intestinale complicate, uneori tardiv, cu leziuni hepatosplenice şi hipertensiune portală consecutivă. 3) S. rectală, răspândită în Africa Centrală, cu leziuni rectosigmoidiene, fără gravitate sau complicaţii. 4) S. urinară, răspândită în Africa, ţările arabe, Iran şi India, caracterizată prin hematurie şi leziuni care se extind lent în întregul aparat urinar. Sin.: bilharzioză. SCHIZOCIT, s. n. / schizocyte, s. m. / schistocyte. [Şr. skhizein = a despărţi; kytos = ceiuiă] Fragment de eritrocit de formă rotunjită sau neregulată, rezultat fie prin 'hemoliză, fie ca urmare a “rupturii” globulului roşu din cauza unui obstacol mecanic. _ SCHIZOCITOZĂ, s. f. / schizocytose, s. f. / schizocytosis. Prezenţa în sângele periferic a *schizocitelor îndeosebi la pacienţii cu proteză valvulară cardiacă, în sindroamele hemo-litice şi uremice, în cirozele hepatice, în cancerele viscerale, în unele angioame şi talasemii etc. SCHIZOFAZIE, s. f. / schizophasie, s. f. / schizophasia. [Şr. skhizein = a despărţi; phasis = vorSire.] Limbaj incomprehensibil din unele forme de 'schizofrenie, caracterizat prin alterarea succesiunii cuvintelor în fraze, utilizarea unor 'neologisme, incoerenţă, cu păstrarea relativă a capacităţii de înţelegere a cuvintelor. V. şi verbigeraţie. SCHIZOFREN. Var. pentru schizofrenic (v.). SCHIZOFRENIC, adj., s. m. [i f. / schizophrenique, adj., s. m. et f. / schizophrenic. [Şr. skhizein = a despărţi; phren, phrenos = minte, spirit.] 1) Care aparţine sau este caracteristic 'schizofreniei. 2) Bolnav afectat de schizofrenie. Var.: schizofren. SCHIZOFRENIE, s. f. / schizophrenie, s. f. / schizophrenia. [Şr. skhizein = a despărţi; phren, phrenos = minte, spirit.] 'Psihoză cronică a cărei origine este multifactorială: factori genetici, 'psihogeni, sociofamiliali, tulburări biochimice ale creierului. Tabloul clinic al bolii este recunoscut de aproape toate culturile, primele descrieri fiind consemnate cu circa 1 400 de ani î. Hr. Conceptul de s., aşa cum este înţeles astăzi, se conturează începând cu sec. al XlX-lea, odată cu primele încercări de clasificare a bolilor psihice: Morel (1852) a descris demenţa precoce, Kahlbaum (1863) - sindromul catatonic, iar Hecker (1871) - hebefrenia. La sfârşitul sec. al XlX-lea, Krae-pelin delimitează cadrul nosologic al bolii, descriind trei forme clinice - catatonică, hebefrenică şi paranoidă - la care a adăugat ulterior şi forma simplă. Bleuler (1911) a introdus termenul de schizofrenie, iar Chaslin (1912) termenul de psihoză discordantă. Conceptul de s., în accepţiunea lui Bleuler, se bazează pe gruparea a patru procese psihopatologice fundamentale: autismul, ambivalenţa, tulburările primare în sfera afectivă şi perturbarea asociaţiilor ideative, care sunt completate de simptomele secundare (accesorii): delirul, halucinaţiile, catato-nia şi tulburările de comportament. Dezvoltarea istorică a conceptului de s. este jalonată de elaborarea unor criterii diagnostice care aduc importante precizări clinice. Schneider descrie simptomele de prim rang, care constau în sonorizarea gândirii, halucinaţii auditive, halucinaţii care comentează acţiunile pacientului, halucinaţii cu proiecţie corporală, furtul sau influenţarea gândirii, transmiterea gândurilor, percepţii delirante, relatări despre impulsiuni, sentimente sau acte voliţionale impuse din exterior şi simptome de rang secundar, reprezentate de alte tulburări ale percepţiei, idei delirante, perplexitate, tocire şi aplatizare afectivă sau modificări depresive şi/sau euforice ale dispoziţiei. Jackson şi H. Ey descriu simptomele pozitive şi negative din s. Simptomele pozitive (halucinaţiile, delirul, incoerenţa gândirii, ideile tangenţiale sau ilogice, comportamentul dezorganizat sau bizar) reflectă o exagerare a funcţiilor psihice normale, iar simptomele negative (tulburările de limbaj, tocirea afectivă, 'anhedonia, contactul social scăzut, 'abulia, 'apatia, 'hipoprosexia) reprezintă un deficit al funcţiilor cerebrale şi constituie sindromul disociativ. Criteriile diagnostice au fost permanent reevaluate în clasificările internaţionale ICD-10 (OMS) şi DSM. Astfel, în DSM-IV (1994) se precizează următoarele criterii în elaborarea diagnosticului pozitiv de s.: A) Prezenţa unuia sau a mai multor simptome caracteristice dintre următoarele: 1) ideaţie delirantă; 2) halucinaţii; 3) incoerenţă ideativă; 4) izolare socială şi autism; 5) comportament catatonic sau dezorganizat; 6) simptome negative (tocire afectivă, abulie, tulburări de limbaj). B) Disfuncţie socială/ocupaţională. C) Durată de cel puţin 6 luni a manifestărilor permanente ale tulburării. D) Excluderea tulburărilor schizoafective şi afective. E) Excluderea abuzului de droguri sau a altor substanţe psihoactive şi a unor tulburări psihice organice. F) Relaţia cu o tulburare invadantă a dezvoltării permite diagnosticul adiţional de s. numai în cazul prezenţei certe a delirului sau a halucinaţiilor cel puţin timp de o lună. S. se caracterizează printr-o. serie de sindroame cardinale: 1) 'Autism, repliere în sine însuşi. 2) Disocierea personalităţii, pierderea a ceea ce determină unitatea şi omogenitatea personalităţii: reacţii afective neadecvate (eşec evocat cu euforie, catastrofă personală trăită în indiferenţă), gândire inundată de idei disparate, 'discordanţă, baraje (întreruperea momentană şi involuntară a discursului sau a unei acţiuni). Eul se prezintă scindat, divizat, dislocat. 3) Delir *para-noid, nesistematizat şi puţin comunicabil. Expresiile clinice ale s. sunt multiple şi variază în funcţie de predominanţa unuia dintre cele trei sindroame, ca şi în raport cu existenţa unor trăsături de personalitate obsesionale, isterice, fobice, psi-hopatice. în general, în majoritatea clasificărilor sunt recunoscute următoarele forme clinice: 1) S. simplă, definită ca o psihoză care se dezvoltă insidios, manifestată prin bizareria conduitelor, incapacitatea de a face faţă exigenţelor sociale şi scăderea tuturor performanţelor. Sunt caracteristice detaşarea şi obtuzitatea afectivă, respingerea, uneori cu brutalitate, a celor apropiaţi, dispariţia progresivă a sentimentelor de simpatie, ambivalenţa şi inversiunea afectivă. 2) S. paranoidă este con- 930 SCHIZOGNAŢIE SCINTIGRAFIE sperată uneori drept cea mai tipică formă de s. Se caracterizează prin predominanţa ideilor delirante, de obicei asociate cu o mare productivitate halucinatorie. Conţinutul delirului este rupt de realitate, ermetic, incomprehensibil. Deoarece se instalează, de obicei, la vârsta maturizării personalităţii, fenomenele de disociere sunt mai lente. 3) S. hebefrenică sau *hebefrenia apare de obicei în adolescenţă şi se caracterizează prin refuz de comunicare, absenţă sau sărăcie a delirului, prezenţa ‘discordanţei, caracterul imprevizibil şi brutal al comportamentului. 4) S. catatonică are ca simptomatologie centrală ‘sindromul catatonic, cu diverse forme de manifestare: a) stupoare catatonică (inerţie, imobilitate, fenomene de negativism, stereotipii de poziţie - ‘catalepsie); b) agitaţie catatonică, cu fenomene de negativism activ şi pasiv, verbal şi alimentar: ritmul ideatic este de obicei alert, adesea incoerent, până la ‘schizofazie - “salata de cuvinte”; c) ‘catatonism, formă minoră a excitaţiei ca-tatonice, cu tulburări psihomotorii discordante de tipul ‘manierismului, grimaselor, râsului nemotivat, refuzului de a executa gesturi şi acte motorii obişnuite; d) ‘catatonie periodică, cu perioade de remisiune; e) catatonie pernicioasă sau cu periculozitate vitală, formă cu debut brusc, de obicei hiperacut şi hipertoxic, manifestată prin alternanţa excitaţe-inhibiţie, auto- şi heteroagresiune, negativism alimentar, tulburări neurovegetative şi deces în circa două săptămâni; f) catatonie tardivă, cu prognostic grav, evoluţie către stare demenţială globală, cu ‘marasm în 6-12 luni. 5) S. nediferenţiată se defineşte ca o stare psi-hotică ce răspunde criteriilor generale ale s., dar care nu corespunde formelor clinice descrise mai sus sau răspunde simultan la criteriile mai multor forme, fără predominanţa netă a unor caracteristici diagnostice. 6) S. reziduală se defineşte prin prezenţa cvasicontinuă a simptomelor negative, în absenţa celor pozitive sau a altor simptome caracteristice altor forme. Pot apărea totuşi episodic simptome pozitive, slab exprimate clinic. SCHIZOGNAŢIE, s. f. / schizognathie, s. f. / gnathoschisis. [Qr. skhizein = a despărţi; gnathos = falcă, maxilar.] Sin.: gnatoschizis (v.). SCHIZOGONIE, s. f. / schizogonie, s. f. / schizogony. [Qr. skhizein = a despărţi; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală,] Tip de diviziune celulară în care se divide mai întâi nucleul, apoi celula se separă în atâtea părţi câte nuclee s-au format. Se numeşte merogonie dacă celulele-fiice sunt ‘rnero-zoiţi, sporogonie dacă acestea sunt ‘sporozoiţi şi gametogonie - dacă sunt ‘gârneţi. SCHIZOID, adj., s. m. / schizoide, adj., s. m. / schizoid. [Qr. skhizein = a despărţi; eidos = formă,] 1) (Persoană) care prezintă o serie de manifestări asemănătoare cu unele tulburări din ‘schizofrenie, care ar putea indica o predispoziţie la această boală. 2) Despre un subiect cu tendinţă la izolare, cu contacte sociale şi afective restrânse şi viaţă imaginară intensă, dar bizară. V. şi personalitate schizoidă. SCHIZOIDIE, s. f. / schizoî’die, s. f. / schizoidia. [Qr. skhizein = a despărţi; eidos = formă,] Sin.: personalitate schizoidă (v.). SCHIZOMELIE, s. f. / schizomelie, s. f. / schizomelia. [Cjr. skhizein = a despărţi; melos = membru.] Malformaţie rară constând în dedublarea părţii distale a unui membru. De ex.. *cubitusul şi ultimele degete, ceea ce determină o ‘polidac-tilie cu absenţa policelui. SCHIZONT, s. m. / schizonte, s. m. / schizont. [Qr. skhizein = a despărţi; on, ontos = fiinţă,] Forma vegetativă a ‘sporo-zoarelor trofozoite, care se reproduce prin ‘schizogonie, rezultând un număr variat de ‘trofozoiţi sau ‘merozoiţi. SCHIZONTICID, adj., s. n. / schizonticide, adj., s. m. / schizon-ticide. [Qr. skhizein = a despărţi; on, ontos = fiinţă; lat. caedere = a omori] Substanţă antipaludică cu acţiune asupra formelor intraeritrocitare de *Plasmodium. Ex.: clorochina, chinina. SCHIZOPROSOPIE, s. f= / schizoprosopie, s. f. / schizo-prosopia. [Qr. skhizo = eu divizez; prosopon = faţă.] Divizare aproape a întregii feţe prin prelungirea în sus a fisurii din malformaţia denumită ‘buză de iepure. SCHIZOTIMIE, s. f. / schizothymie, s. f. / schizothymia. [Qr. skhizein = a despărţi; thymos = minte, spirit.] Sin.: personalitate schizoidă (v.). SCHWANNITĂ, s. f. / schwannite, s. f. / scwannitis. Inflamaţia ‘tecii Schwann a fibrelor nervoase periferice. SCHWANNOGLIOM, s. n. / schwannogliome, s. f. / schwanno-glioma. [Theodor Schwann, anatomist şi fiziolog german, 1810-1882.; gr. glia = clei; -oma.] Sin.: neurinom (v.). SCHWANNOM, s. n. / schwannome, s. m. / schwannoma. [Theodor Schwann, anatomist şi fiziolog german, 1810-1882; -oma.J Sin.: neurinom (v.). SCHWANOMATOZĂ, s. f. / schwannomatose, s. f. / multiple schwannoma. Boală caracterizată prin dezvoltarea de ‘schwannoame multiple. SCIALITIC, adj., s. n. / scialytique, adj., s. m. / scialytic. [Qr. skia = umSră; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] 1) Care are proprietatea de a elimina umbrele din câmpul operator. Ex.: lampă s. 2) Denumire a unui dispozitiv electric destinat iluminării fără umbre a ‘câmpului operator. SCIATALGIE, s. f. / sciatalgie, s. f. / sciatica. [Lat. sciati-cus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatică, de la gr. iskhias, -ados = Boală de şold şi iskhion = şold; gr. algos = durere.] Durerea din ‘nevralgia sciatică, localizată în teritoriul nervului sciatic. SCIATIC, adj., s. m. / sciatique, adj., s. m. / sciatic. [Lat. sciaticus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatică, de la gr. iskhias, -ados = boală de şold şi iskhion = şold. J 1) Cu referire la o regiune anatomică corespunzătoare ‘coapsei. 2) Nen/ui mare s., nervii s. popliteu extern şi intern, v. tab. anat. - nervi. SCIATICĂ, s. f. / sciatique, s. f. / sciatica. [Lat. sciaticus, din gr. iskhiadikos = suferind de sciatică, de la gr. iskhias, -ados = Boală de şold şi iskhion = şold.] Sin.: nevralgie sciatică (v.). SCIBALĂ, s. f. / scybale, s. f. / scybalum, pl. scybala. [Qr. skybalon = Bălegar.] Concreţiune din materii fecale, de dimensiuni mici, dură şi rotunjită. S. se formează în constipaţiile cronice, rebele la tratament, şi se acumulează în porţiunea terminală a intestinului gros. V. şi fecalom. SCINTIGRAF, s. n. / scintigraphe, s. m. / scintiscanner. [Lat. scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Dispozitiv utilizat pentru efectuarea ‘scintigrafiei. Un s. este alcătuit, în principiu, dintr-o ‘sondă de scintilaţie, un spectrometru de radiaţii gama şi un sistem de înregistrare pe hârtie. înregistrarea se produce prin baleiajul sondei de scintilaţie la nivelul zonei de proiecţie anatomică a organului investigat, de unde denumirea de s. cu baleiaj. S. recente sunt prevăzute şi cu sisteme informatice de achiziţie şi prelucrare a datelor. După inventarea ‘gamma-camerei, aceasta a devenit dispozitivul de bază în scintigrafie, utilizarea s. cu baleiaj limitându-se la organele cu o suprafaţă mică de proiecţie anatomică, ca, de ex., tiroida. SCINTIGRAFIE, s. f. / scintigraphie, s. f. / scintigraphy. [Lat. scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.] Metodă imagistică neinvazivă in vivo, aparţinând ‘medicinii nucleare. Principiul s. constă în administrarea (de obicei intravenos, dar şi per os) a unor ‘radiofarmaceutice care se vor fixa prin mecanisme specifice la nivelul structurii anatomice investigate. Radiaţiile (de regulă gama) emise de organismul pacientului, din locurile de fixare (fiziologică sau patologică) a radiotrasorului utilizat, vor fi detectate fie cu un ‘scintigraf cu baleiaj, fie, mai frecvent în prezent, cu o ‘gamma-camera, în care caz vor fi prelucrate 931 SCINTIGRAFIE MIOCARDICĂ DE PERFUZIE SCIZURĂ CALCARINĂ pe un computer, obţinându-se *scintigrama. Specificitatea de fixare a radioizctopului sau a moleculei marcate folosite permite obţinerea unor imagini cu caracteristici diferite faţă de alte metode imagistice, în care rezultatul depinde de densitatea tisulară (‘radiologie) sau de densitatea protonică a ţesutului (*rezo-nanţă magnetică nucleară) etc. Sin.: gamagrafie. SCINTIGRAFIE MIOCARDICĂ DE PERFUZIE / scintigraphie myocardique de perfusion / myocardial perfusion scinti-graphy. Tip de wscintigramă care permite obţinerea unor informaţii directe asupra viabilităţii miocardice pornind de la următoarele mecanisme fiziologice: celulele miocardice pot capta o serie de cationi monovalenţi proporţional cu fluxul coronarian, integritatea celulară şi concentraţia extracelulară a acestora. Ionii respectivi traversează pereţii capilarelor, spaţiul interstiţial şi pătrund în celulă prin mecanisme de transport pasiv sau activ. In cazul unor radioizotopi, celulele vor emite radiaţii proporţional cu cantitatea captată, rezultând pe scintigramă zone cu diferite grade de fixare. Reducerea fluxului regional miocardic, modificările structurale şi funcţionale ale membranei celulare sau ale celulei în sensul producerii sau utilizării energiei vor reduce captarea radionuclizilor, determinând scintigrafic regiuni hipo-sau afixatoare. S. m. de p. se poate efectua cu 201TI (*taliu), cu derivaţi izonitril radiomarcaţi cu "mTechneţiu (*MIBI, Tetrofosmin) sau cu alte molecule marcate cu "mTechneţiu (acizi graşi, anticorpi antimiozină). Imaginile obţinute pot fi planare (în diferite incidenţe, îndeosebi oblice) sau, cel mai frecvent, realizate prin ‘tomoscintigrafie. S. m. de p. permite diagnosticul diferenţial între *ischemie şi ‘necroză prin compararea imaginilor obţinute: la efort sau după administrare de vasodilatatoare coronariene (ex.: dipiridamol), atât ischemia, cât şi necroza se traduc scintigrafic prin regiuni afixatoare, iar în repaus doar regiunile ischemice se reperfuzează (defect scintigrafic reversibil), necroza prezentându-se ca un defect persistent de fixare a radiofarmaceuticului. S. m. de p. se poate efectua şi prin ‘tomografie cu emisie de pozitroni, în care caz radiofarmaceuticul folosit frecvent este 18FDG (18fluor-deoxiglu-coză), analog de glucoză, care permite evaluarea viabilităţii miocardice prin studiul metabolismului glucidic celular. SCINTIGRAFIE PULMONARĂ / scintigraphie pulmonaire / pulmonary scintigraphy. Domeniu al ‘scintigrafiei în care se utilizează două tehnici: 1) S. de perfuzie, realizată cel mai frecvent, consecutiv injectării intravenoase de microparticule (micro-sfere) radiomarcate cu *"mTechneţiu, care se vor opri în capilarele pulmonare; reprezintă procedeul ideal pentru vizualizarea microemboliilor pulmonare. 2) S. de ventilaţie, obţinută prin inhalarea de gaz radioactiv (133Xenon). SCINTIGRAFIE TIROIDIANĂ / scintigraphie thyroî'dienne / thy-roid scintigraphy. Explorare imagistică a ţesutului tiroidian (singură investigaţie care permite diagnosticul de tiroidă ectopică). ‘Scintigramă tiroidiană se poate efectua cu radioizotopi ai ‘iodului (123l şi 18i|, singurii care sunt organificaţi) sau cu 98mTc. Ea este, prin specificitate, absolut necesară în algoritmul diagnostic al patologiei tiroidiene, completându-se cu dozările hormonale (hormoni tiroidieni, TSH), ecografia tiroidiană, inconstant ‘radioiodocaptarea, eventual puncţia cu ac subţire. Pe scintigramă se pot observa imagini patologic fixatoare localizate (în aria de proiecţie a unor noduli evidenţi clinic sau ecografic), cu aspect afixator (“nodul rece”, care poate sugera fie un neoplasm tiroidian, fie un chist, în ultimul caz imaginea fiind trans-sonică pe ecogramă, care permite diagnosticul diferenţial) sau cu aspect hipo-, izo- sau hiperfixator (în adenomul tiroidian toxic, de ex.). Distiroidiile difuze se prezintă ca imagini difuz omogen hiperfixatoare (‘boală Basedow-Graves), hipofixatoare (frecvent în ‘hipotiroidii) sau afixatoare (imagini de “hartă albă” în unele forme de tiroidite). SCINTIGRAMĂ, s. f. / scintigramme, s. m. / scintigram. [Lat scintilla = scânteie; gr. gramma = înscriere.] Rezultatul metodei scintigrafice (‘scintigrafie), reprezentând harta de distribuţie a ‘radiofarmaceuticului la nivelul structurii anatomice explorate şi, prin extensie, a întregului organism (incluzând zonele de fixare normală şi patologică a radiotrasorului). S. se denumesc în funcţie de organul explorat (ex.: s. tiroidiană, s. renală, s. pulmonară, s. osoasă etc.), unele s. având denumiri particulare în funcţie de modul de achiziţie al imaginii (ex.: s. întregului sistem osos se numeşte s. corp întreg). Informaţiile care se pot obţine pe o s. sunt atât de ordin morfologic (localizare, dimensiuni, formă), cât şi de ordin funcţional, avantajele imaginii obţinute rezultând îndeosebi din specificitatea de fixare a radiofarmaceuticului şi din faptul că, pentru o aceeaşi doză de radiotrasor se pot înregistra incidenţe (planare) multiple sau achiziţia poate fi tomografică (*SPECT). Calitatea imaginii obţinute depinde atât de caracteristicile achiziţiei (doză administrată, dimensiunile matricei de achiziţie etc.), cât şi de modalităţile utilizate pentru procesarea imaginii (filtrare şi sustracţia zgomotului de fond, modificarea contrastului, scala de valori etc.). S. poate fi înregistrată pe hârtie sau pe film fotografic. SCINTILANT, adj. / scintillant, -e, adj. / scintillating. [Lat. scintillare = a scânteia, de Ca scintilla = scânteie.] Despre un material care emite radiaţii luminoase (‘scintilaţii) sub acţiunea unor ‘radiaţii ionizante. SCINTILATOR, s. m. / scintillateur, s. m. / scintillator. [Lat. scintillare = a scânteia, de Ca scintilla = scânteie.] Substanţă sau material ‘scintilant utilizate în dispozitivele detectoare ‘radiaţii ionizante. SCINTILAŢIE, s. f. / scintillation, s. f. / scintillation. [Lat. scintillatio, -onis = scânteiere, de ta scintillare = a scânteia fi scintilla = scânteie.] Emisie punctuală a unei radiaţii luminoase după interacţiunea unui foton X, gama sau al unei particule ionizante cu atomii anumitor materiale, de ex. iodură de sodiu activată cu taliu. Producerea de s. stă la baza detecţiei ‘radiaţiilor ionizante în cazul ‘sondei de scintilaţie şi al ‘gamma-camerei, dispozitive utilizate în ‘scintigrafie. SCIZIPARITATE, s. f. / scissiparite, s. f. / binary fission, schizogenesis. [Lat. scissus, de Ca scindere = a despica; părere = a nafite.] Mod de reproducere asexuată, observat la numeroase protozoare şi la unele metazoare. La protozoare, corpul celular se divide în două părţi, fiecare prevăzută cu un nucleu-fiu. Sciziunea se efectuează după un plan transversal (parameci) sau longitudinal (flagelate). Sin.: fiziparitate. SCIZIUNE, s. f. / scission, s. f. / scission. [Lat. scissio, -onis = despicare, de Ca scindere = a despica] Divizare a unui ansamblu, despicare sau secţionare. SCIZURA ROLANDO / scissure de Rolando / Rolando’s fis-sure. NA: sulcus centralis. [Luigi Rolando, anatomist ita-Cian, profesor Ca Sassari (în Sardinia), apoi Ca Torino, 1773-1831.] Sin.: scizură centrală (v.). SCIZURA SYLVIUS / scissure de Sylvius / fissure of Sylvius. NA: sulcus lateralis cerebri. [Franciscus Sylvius (numeCe Catin aC Cui Jranţois (De Ce (Boe), anatomist, fiziotog fii medic oCandez, profesor Ca Leiden, 1614-1672.] Sin.: scizură laterală (v.). _ SCIZURA, s. f. / scissure, s. f. / scissura. [Lat. scissura = crăpătură, despicătură, de Ca scindere = a despica] Şanţ mai mult sau mai puţin profund la suprafaţa unui organ (îndeosebi creier, ficat, plămân), corespunzând de regulă unui ‘sept inter-lobar. V. în continuare. SCIZURĂ CALCARINĂ / scissure calcarine / calcarine fissure. NA: sulcus calcarinus. Şanţ profund situat pe faţa internă a lobului occipital, separând a şasea circumvoluţiune occipitală, unde se termină contingentul superior de fibre vizuale, 932 SCIZURĂ CENTRALĂ SCLEROMALACIE de a cincea circumvoluţiune occipitală, unde se termină contingentul inferior de_ fibre vizuale. SCIZURĂ CENTRALĂ / scissure centrale / fissure of Rolando. NA: sulcus centralis. S. feţei laterale a fiecărei emisfere cerebrale, separând lobul frontal anterior şi lobul parietal posterior. Sin.: scizura Rolando. SCIZURĂ LATERALĂ / scissure laterale / lateral cerebral fissure. NA: sulcus lateralis cerebri. S. profundă a feţei laterale a emisferului cerebral, care separă lobii frontal şi parietal superior de lobul temporal inferior. Sin.: scizura Sylvius. SCIZURITĂ, s. f. / scissurite, s. f. / interlobitis. [Lat. scis-sura = crăpătura, despicătură, de Ca scindere = a despica; -ită.] Inflamaţie a pleurei situate la nivelul scizurilor interlobare pulmonare. Sin.: pleurezie interlobară. SCLERAL, adj. / scleral, -ale, -aux, adj. / scleral. [Qr. skleros = tare, dur.] Care se referă la ‘scleră. SCLERĂ, s. f. / sclere, s. f. / sclera. NA: sclera. [Qr. skleros = tare, dur.] Sin.: sclerotică (v.). SCLERE ALBASTRE / sclerotique bleues / blue sclerae. S. subţiri de culoare albăstruie, prezente în diferitele forme de *os-teogeneză imperfectă. Una dintre aceste forme, ‘boala Lobstein, se numeşte şi boala sclerelor albastre. Prezenţa lor este cunoscută şi sub denumirea de ‘semn Ammon. SCLERECTAZIE, s. f. / sclerectasie, s. f. / sclerectasia. [Qr. skleros = dur; ektasis = diCatare.] ‘Hernia ‘scleroticii. V. şi stafilom. SCLERECTOIRIDECTOMIE, s. f. / scierecto-iridectomie, s. f. / sclerectoiridectomy. [Qr. skleros = tare, dur; ektome = e^cizie; iris, -idos = curcubeu; ektome = e^cizie.] Rezecţia unui lambou de ‘sclerotică şi a unei părţi sau a totalităţii ‘irisului, practicată îndeosebi în caz de glaucom. Sin.: operaţie Lagrange, scleroiridectomie. SCLERECTOMIE, s. f. / sclerectomie, s. f. / sclerectomy. [Qr. skleros = tare, dur; ektome = e^cizie.] Operaţie antiglauco-matoasă fistulizantă care constă în rezecţia unui mic fragment de *scleră la nivelul unghiului iridocorneean. SCLEREDEM, s. n. / scleroedeme, s. m. / scier(o)edema. [Qr. skleros = tare, dur; oidema, -atos = umflătură, de Ca oidein = a create în voCurn] Infiltraţie cutanată difuză, simetrică, de consistenţă lemnoasă, afectând iniţial faţa, capul sau gâtul şi extinzându-se progresiv la umeri, braţe şi torace. Cu etiologie necunoscută, s. este precedat de procese infecţioase variate, îndeosebi stafilococice. Se asociază frecvent cu diabetul zaharat, predomină la femei şi, de obicei, dispare spontan în circa şase luni. SCLEREM, s. n. / sclereme, s. m. / sclerema. [Qr. skleros = dur.] ‘Induraţie a pielii cu pierderea mobilităţii tegumentelor pe părţile profunde. O formă extrem de gravă este s. ede-matos al nou-născuţilor, care debutează la 2-10 zile de la naştere, se însoţeşte cu fenomene de ‘atrepsie şi evoluează adesea către deces în câteva zile. V. şi sclerodermie. SCLERITĂ, s. f. / sclerite, s. f. / scleritis. [Qr. skleros = tare, dur; -ită.] Inflamaţie a ‘scleroticii. Poate fi superficială (*epi-sclerită) sau profundă, când provoacă o îngroşare a scleroticii. SCLEROCONJUNCTIVAL, adj. / sclero-conjonctival, -ale, -aux, adj. / scleroconjunctival. [Qr. skleros = tare, dur; Cat. eoni-unctivus = care Ceagă, care uneşte, de Ca coniungere = a Cega împreună, a uni (cum = cu; iungere = a înjuga).] Care aparţine ‘scleroticii şi ‘conjunctivei. SCLEROCONJUNCTIVITĂ, s. f. / sclero-conjonctivite, s. f. / scleroconjunctivitis. [Qr. skleros = tare, dur; Cat. coniunc-tivus = care Ceagă care uneşte, de Ca coniungere = a Cega împreună, a uni (cum = cu; iungere = a înjuga); -ită.] Inflamaţie a ‘sclerei şi a ‘conjunctivei. V. sclerită şi conjunctivită. SCLEROCORNEAN, adj. / sclero-corneen, -enne, adj. / scle-rocorneal. [Qr. skleros = tare, dur; Cat. corneus = de corn, de Ca cornu, us = corn.] Care are legătură cu ‘sclerotică şi ‘corneea. SCLEROCOROIDITĂ, s. f. / sclero-choroî'dite, s. f. / sclero-choroiditis. [Qr. skleros = tare, dur; khorion = membrană a fătidui; eidos = formă; -ită.] Inflamaţie a ‘scleroticii şi a *co-roidei, care poate determina atrofia celor două învelişuri şi pro-truzia primului. Se descriu două forme: s. anterioară şi s. pos-terioară (în miopia progresivă). în ambele se dezvoltă în timp ‘stafiloame. SCLERODACTILIE, s. f. / sclerodactylie, s. f. / sclerodactyly. [Qr. skleros = tare, dur; daktylos = deget.] ‘Sclerodermie localizată la nivelul degetelor mâinilor şi picioarelor. SCLERODERMATOMIOZITĂ, s. f. / sclerodermatomyosite, s. f. / sclerodermatomyositis. Boală caracterizată prin asocierea ‘sclerodermiei şi ‘atrofiei musculare. Prezintă caracteristici comune cu ‘dermatomiozita. SCLERODERMIE, s. f. / sclerodermie, s. f. / scleroderma. [Qr. skleros = tare, dur; derma, -atos = pieCe.] Entitate noso-logică în cadrul unui grup de afecţiuni cronice, de etiologie incertă, caracterizate prin induraţia profundă a tegumentelor, cu aspect histologic de condensare dermică fibroasă care se poate extinde la hipoderm. S. poate fi secundară unor procese patologice diverse (‘eczemă varicoasă, ‘radiodermită etc.). Sin.: dermatoscleroză SCLERODERMIE GENERALIZATĂ / sclerodermie generalisee / systemic scleroderma. *S. în care leziunile cutanate se asociază cu manifestări viscerale, îndeosebi la nivel digestiv (dis-fagie, ocluzie duodenală, manifestări enterocolice), respirator (dispnee, fibroză pulmonară), cardiovascular (‘telangiectazii, ‘sindrom Raynaud, hipertensiune arterială), renal (nefroangioscle-roză, adesea malignă). Uneori apar şi manifestări articulare. O serie de alterări imunologice sugerează o relaţie a s. g. cu bolile autoimune. Sin.: scleroză sistemică progresivă. SCLERODERMIE LOCALIZATĂ / sclerodermie circonscrite / localized scleroderma, circumscribed scleroderma. Formă de *s. caracterizată prin localizarea leziunilor anatomopatolo-gice la nivelul tegumentelor şi a ţesutului subcutanat, uneori şi la nivelul muşchilor scheletici subiacenţi. Se pot descrie: s. liniară, s. în plăci, s. în picături etc. SCLERODERMIE LINIARĂ / sclerodermie en bandes / linear scleroderma. Formă de *s. localizată, caracterizată prin prezenţa unor leziuni cu aspect macroscopic de benzi hiper- sau hipopigmentate, cu indurarea şi atrofia dermului, situate îndeosebi la nivelul extremităţii cefalice. SCLERODERMIE ÎN PLĂCI / sclerodermie en plaques / mor-phea. V. morfea. SCLEROIRIDECTOMIE, s. f. / sclero-iridectomie, s. f. / scle-roiridectomy. [Qr. skleros = tare, dur; iris, -idos = curcubeu; ektome = e?ccizie.] Sin.: sclerectoiridectomie (v.). SCLEROKERATOIRITĂ, s. f. / sclero-kerato-iritis, s. f. / scle-rokeratoiritis. [Qr. skleros = tare, dur; keras, keratos = corn, comee; iris, -idos = curcubeu; -ită.] Inflamaţie concomitentă a ‘scleroticii, ‘corneei şi ‘irisului. SCLEROLIPOMATOZĂ, s. f. / sclerolipomatose, s. f. / scle-rolipomatosis. [Qr. skleros = tare, dur; lipos = grăsime; -orna; -oză.] 1) Substituire progresivă a unui ‘parenchim prin ţesut fibros şi proliferare a ţesutului adipos. Procesul poate fi fiziologic sau se poate produce în cadrul unei ‘lipomatoze. 2) Fibroză a ţesutului adipos care înconjoară în mod normal un organ. SCLEROMALACIE, s. f. / scleromalacie, s. f. / scleromala-cia. [Qr. skleros = tare, dur; malakia = înmuiere, de Ca malakos = moaCe. ] Afecţiune oculară caracterizată prin ‘ramolisment şi subţiere progresivă a unor porţiuni din ‘sclerotică, cu eliminare treptată a zonei afectate. 933 SCLEROMIOZITĂ SCLEROZE COMBINATE SCLEROMIOZITĂ, s. f. / scleromyosite, s. f. / scleromyosi- tis, [Qr. skleros = tare, dur; mys, myos = muierii; -iiă.] Complicaţie a miozitei, constând în scleroză musculară secundară. SCLERONICHIE, s. f. / scleronychie, s. f. / scleronychia. [Qr. skleros = dur; onyx = unghie.] Leziune a unghiei caracterizată prin induraţie şi îngroşare a acesteia. SCLEROPROTEINĂ, s. f. / scleroproteine, s. f. / scleropro-tein. [Qr. skleros = tare, dur; protos = primtd; -ină.] Variante de proteină simplă (*holo-proteină) conţinută în ţesuturile de susţinere şi în ‘fanere. Ex.: ‘colagen, ‘elastină, ‘keratină. SCLEROS, adj. / sclereux, -euse, adj. / sclerous. [Qr. skleros = tare, dur.] Care este dur, îngroşat din cauza unui proces de ‘scleroză. Ex.: ţesut s. SCLEROSTEOZĂ, s. f. / sclerosteose, s. f. / sclerosteosis. Formă de ‘osteocondrodisplazie cu transmitere autozomal recesivă, caracterizată printr-o îngroşare regulată a oaselor lungi. Bolnavul are o tibie mare, cu ‘dismorfie şi paralizie facială, mandibulă masivă, surditate, hipertensiune intracrani-ană şi sindactilie a degetelor al doilea şi al treilea. SCLEROTENDINITĂ, s. f. / sclerotendinite, s. f. / scleroten-dinitis. Extensia sclerozei tendoanelor subiacente în regiunile afectate de ‘sclerodermie. SCLEROTENONITĂ, s. f. / sclero-tenonite, s. f. / scle-rotenonitis. [Qr. skleros = tare, dur; Jacques Rene Tenon, chirurg şi anatomist francez, 1724-1816; -ită.] Reacţie infla-matorie a ‘scleroticii şi a ‘capsulei lui Tenon. SCLEROTERAPIE, s. f. / sclerotherapie, s. f. / sclerotherapy. [Qr. skleros = tare, dur; therapeia = tratament, de Ca the-rapeuein = a îngriji] Modalitate de tratament, îndeosebi pentru varicele membrelor inferioare (dar şi pentru cele esofagiene sau pentru hemoroizi), care constă în injectarea intravenoasă a unor substanţe în scopul producerii de ţesut fibros şi a sclerozei consecutive a venelor varicoase. în cazul varicelor esofagiene s. se realizează prin intermediul unui cateter cu ac trecut prin endoscop, permiţând un control brun al hemoragiilor esofagiene acute, putând fi folosită şi în scop preventiv. Sin.: terapie sclerozantă. SCLEROTICĂ, s. f. / sclerotique, s. f. / sclera. NA: sclera. [Qr. sklerotes = duritate, de Ca skleros = tare, dur.] învelişul extern al globului ocular, de natură fibroasă, alb, opac, care asigură protecţia tunicilor subiacente (‘coroida, ‘retina). Segmentul anterior al s. reprezintă ‘corneea transparentă. Sin.: scleră. Pop.: albul ochiului. SCLEROTOMIE, s. f. / sclerotomie, s. f. / sclerotomy. [Qr. skleros = tare, dur; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizia chirurgicală a ‘scleroticii. Se disting: s. anterioară, cu deschiderea camerei anterioare, şi s. posterioară, cu deschidere în corpul vitros. V. şi iridenclezis. SCLEROZĂ, s. f. / sclerose, s. f. / sclerosis. [Qr. sklerosis = întărire, de Ca skleros = tare, dur.] 1) Indurarea patologică a unui organ, ţesut, leziune prin înlocuirea treptată a ţesutului parenchimatos cu ţesut de legătură sau susţinere, produsă în procese normale (ex.: îmbătrânire) sau patologice. 2) Termenul este utilizat frecvent cu referire la sistemul nervos, pentru desemnarea depunerilor de ţesut conjunctiv, ca şi în cazul proceselor care determină rigidizarea arterelor. 3) Prin extensie, termenul este utilizat uneori în histologie ca sin. cu fibroză. Cei doi termeni nu sunt însă echivalenţi, fibroza desemnând un proces în care predomină proliferarea celulară şi nu producerea de colagen. V. şi fibroză. SCLEROZĂ ALZHEIMER / sclerose d’Alzheimer / Alzheimer’s sclerosis. [Alois Alzheimer, neuroCog şi psihiatru german, profesor Ca (BresCau (în prezent ‘Wroclaiv, tPoConia), 1864-1915.] Sin.: boală Alzheimer (v.). SCLEROZĂ CEREBRALĂ DIFUZĂ / sclerose cerebrale diffuse / diffuse cerebral sclerosis. Sin.: boală Schilder (v.). SCLEROZĂ CEREBRALĂ SCHILDER / sclerose cerebrale de Schilder / Schilder’s disease. [Paul Ferdinand Schilder, neuroCog şi psihiatru austriac, profesor Ca Viena, apoi director Ca spitaCtiC psihiatric ‘BeCCeme din (h[ew Jorhi 1886-1940.] Sin.: boală Schilder (v.). SCLEROZĂ CEREBRALĂ SPONGIOASĂ / sclerose cerebrale spongieuse / spongioid cerebral sclerosis. Sin.: boală Canavan Jv.). SCLEROZĂ INSULARĂ / sclerose insulaire / multiple sclerosis. Sin.: scleroză în plăci (v.). SCLEROZĂ LATERALĂ AMIOTROFICĂ / sclerose laterale amyotrophique / amyotrophic lateral sclerosis. Boală degenerativă, de etiologie incertă, caracterizată printr-un proces de demielinizare localizat în substanţa albă, cu formarea de plăci de s. şi evoluţie în pusee, cu afectare multifocală. Apare la vârsta adultă, simptomatologia implicând atrofii musculare progresive ale membrelor superioare, iniţial fiind afectaţi muşchii mâinii. Evoluţia este letală în 2-3 ani, de obicei prin afectarea bulbului rahidian. Sin.: boală Charcot. Obs.: în terminologia americană este utilizată denumirea de boală Lou Gehrig (1903-1941), jucător celebru de baseball care a suferit de s I a SCLEROZĂ MULTILOCULARĂ / sclerose multiloculaire / multiple sclerosis. Sin.: scleroză în plăci (v.). SCLEROZĂ MULTIPLĂ / sclerose multiple / multiple sclerosis. Sin.: scleroză în plăci (v.). SCLEROZĂ PELIZAEUS-MERZBACHER / sclerose de Peli-zaeus-Merzbacher / Pelizaeus-Merzbacher sclerosis. Şried-rich Pelizaeus, neuroCog german, %asseC, 1850-1917; Ludwig Merzbacher, psihiatru şi anatomopatoCog german staBidt Ca (Buenos Mres, 1875-1942.] Sin.: boala Pelizaeus-Merzbacher (v.). SCLEROZĂ ÎN PLĂCI / sclerose en plaques / multiple sclerosis. Boală inflamatorie cronică autoimună a sistemului nervos central, caracterizată prin demielinizare neuronală localizată, multifocală, cu evoluţie spre formarea de plăci de scleroză, în funcţie de localizarea leziunilor, simptomatologia este variabilă, mai mult sau mai puţin extinsă şi se manifestă prin: tulburări vizuale, atrofii musculare progresive, cu evoluţie centripetă la nivelul membrelor superioare, tulburări senzitive (*pa-restezii, ‘disestezii), tulburări motorii (‘pareze, ‘paralizii spastice), tulburări cerebeloase (‘ataxie, ‘nistagmus, ‘tremurătură intenţională), tulburări oculare prin afectarea nervului optic, incontinenţa sfincterelor, tulburări psihice. Evoluţia este lentă, de obicei marcată de pusee de acutizare, cu remisiuni temporare. Sin.: scleroză multiplă, scleroză multiloculară, scleroză insulară, leuconevraxită. SCLEROZĂ RENALĂ / sclerose renale / nephrosclerosis. Sin.: nefroscleroză (v.^. SCLEROZĂ SISTEMICA PROGRESIVĂ / sclerose systemique Progressive / Progressive systemic sclerosis. Sin.: sclerodermie generalizată (v.). SCLEROZĂ TUBEROASĂ (BOURNEVILLE) / sclerose tube-reuse (de Bourneville) / tuberous sclerosis. [Deşire Maglo-ire Bourneville, neuroCog francez, (Paris, 1840-1909.] *Faco-matoză cu leziuni cutanate (adenoame sebacee ale feţei şi ‘tumori Koenen periungveale, care reprezintă un semn patog-nomonic) şi cerebrale, constând în calcificări multiple. Simptomatologia constă în tulburări nervoase (paralizii, convulsii) şi psihice (deficit intelectual, tulburări de comportament). Sin.: boală Bourneville, epiloia. SCLEROZE COMBINATE / scleroses combinees / combined sclerosis. Denumire pentru ansamblul sindroamelor caracterizate anatomic printr-o ‘scleroză (sau o ‘degenerescenţă) simultană a mai multor fascicule ale măduvei spinării. Forma cea mai frecventă este consecinţa leziunilor căilor piramidale (situate în cordoanele laterale) şi cordoanelor posterioare a căror asociere provoacă o ‘paraplegie cu tulburări ale sensibilităţii profunde. Această formă se numeşte ‘ataxoparaplegie. 934 SCOARŢĂ SCOTOPIC S. c. au cauze multiple: sifilis, scleroză în plăci, arterioscle-roză, intoxicaţii sau infecţii şi îndeosebi *anemie Biermer. De asemenea, este cuprinsă în s. c. şi ‘eredodegenerescenţa spinocerebeloasă. SCOARŢĂ, s. f. / ecorce, s. f. / cortex. NA: cortex. [Lat. scortea = haină (de pieCe).] Sin.: cortex (v.). SCOARŢĂ CEREBELOASĂ / ecorce cerebelleuse / cerebel-lar cortex. NA: cortex cerebelli. Sin.: cortex cerebelos (v.). SCOARŢĂ CEREBRALĂ / ecorce cerebrale / cerebral cortex. NA: cortex cerebri. Sin.: cortex cerebral (v.). SCOLEX, s. n. / scolex, s. m. / scolex. [Qr. skolex = vierme.] Denumire pentru extremitatea anterioară a corpului viermilor din ordinul *Cestoda. Termenul desemnează îndeosebi organul cu care ‘tenia se fixează pe mucoasa intestinală. Corespunde capului parazitului şi este prevăzut cu ventuze. SCOLIOTIC, adj., s. m. / scoliotique, adj., s. m. / scoliotic. [Qr. skoliotos, de Ca skolios = strâmb.] 1) Care aparţine ‘scoliozei sau care caracterizează scolioza. 2) Bolnav care suferă de scolioză (termen nerecomandat). SCOLIOZĂ, s. f. / scoliose, s. f. / scoliosis. [Qr. skoliosis = curbare, de Ca skolios = strâmb.] Deviere laterală apreciabilă a coloanei vertebrale faţă de linia verticală normală. Se descriu mai multe forme de s., în funcţie de etiologie. Ex.: s. cicatri-ceală, s. empiemică, s. inflamatorie, s. miopatică (paralitică), s. osteopatică, s. rahitică, s. reumatică, s. sciatică (de partea afectată de ‘sciatică), s. statică (din cauza diferenţei de lungime a picioarelor). V. şi cifoză. SCOPOLAMINĂ, s. f. / scopolamine, s. f. / scopolamine. [Johann-Antoni Scopoli, medic itaCian, 1723-1788; gr. ammo-niakon = sare de amoniu, găsită în apropierea tempCuCui Cui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] C17H21N04. Alcaloid antico-linergic, obţinut din plante solanacee variate. Sarea sa hidro-bromică este utilizată ca sedativ, midriatic, paralitic al muşchiului ciliar, deci al ‘acomodaţiei. SCOR APGAR / indice d’Apgar / Apgar score. [‘EngC. score = scor, număr de puncte obţinut de fiecare adversar; Virginia Apgar, anestezist american, 1909-1974.] Metodă de evaluare globală a stării unui copil la naştere, care constă în aprecierea prin puncte (2, 1, 0) a semnelor clinice considerate cel mai uşor de observat şi în acelaşi timp cele mai caracteristice: coloraţia tegumentelor (Aspectul), frecvenţa cardiacă (Pulsul), reflexele plantare (Grimasa), mobilitatea (Activitatea), Respiraţia. Un total de 10 puncte este considerat ca fiind cel mai bun “scor”. Sin.: indice Apgar. SCORBUT, s. n. / scorbut, s. m. / scurvy, scorbutus (lat.). [Lat. medievaCă scorbutus, din suedeză skyrbjugr, de Ca skyyr = Copte prins, bjugr = edem (datorită edemeCor care apăreau Ca marinarii ce consumau cantităţi mari de Copte prins); prin inter-meditd cuvântuCui oCandez scheurbuik.] Denumire pentru ansamblul tulburărilor provocate de carenţa în vitamina C, din cauza unei alimentaţii lipsite de vegetale proaspete. Se disting două forme de s.: 1) s. infantil, denumit şi boală Barlow (v.); 2) ş. adulţilor; în care domină semnele stomatologice şi hematologice: gingivită, iar ulterior edentaţie, hemoragii spontane cutanate (‘peteşii), anemie, la care se adaugă astenie, dureri articulare, ‘depresie şi predispoziţie la infecţii. Sin.: avitaminoză C. SCORBUT INFANTIL / scorbut infantile / infantile scurvy. Sin.: boală Barlow (v.). SCORBUTIC, adj. / scorbutique, adj. / scorbutic. [V. eti-moCogia termenului scorbut ] Care este afectat de ‘scorbut sau care este cauzat de scorbut. SCOTCH-TEST / scotch-test / scotch-test. Anglicism care desemnează un test folosit în parazitologie pentru prelevarea ouălor de oxiuri din zona perianală cu ajutorul unei benzi adezive, transparente. După recoltare, banda este întinsă pe o lamă şi examinată la microscop. Un procedeu identic a fost adaptat ca test pentru Pityriasis versicolor în vederea decelării microscopice a sporilor şi filamentelor printre scuamele epidermice. SCOTOFILIE, s. f. / scotophilie, s. f. / scotophilia. [Qr. sko-tos = întuneric, obscuritate; philia = atracţie, de Ca philein = a iubi] Preferinţă pentru noapte, întuneric. Sin.: nictofilie. SCOTOFOBIE, s. f. / scotophobie, s. f. / scotophobia. [Qr. skotos = întuneric, obscuritate; phobos = frică] Teamă iraţională de întuneric. SCOTOFOBINĂ, s. f. / scotophobine, s. f. / scotophobin. [Qr. skotos = întuneric, obscuritate; phobos = frică; -ină.] Peptid alcătuit din 15 aminoacizi, care a fost izolat din ţesutul cerebral de la şoareci şi şobolani condiţionaţi la frica de întuneric. Injectată la rozătoare normale, s. induce ‘scotofobie. SCOTOM, s. n. / scotome, s. m. / scotoma. [Qr. skotoma, de Ca skotos = întuneric, obscuritate.] Lacună de non-percepţie într-o parte a ‘câmpului vizual, situată fie în centru, fie la periferie. Are formă regulată sau neregulată şi este, în general, în relaţie cu o leziune a nervului optic. Analitic, se disting numeroase tipuri de s., stabilite în funcţie de caracteristicile alterării percepţiei vizuale, de localizare şi de forma s.t printre care: 1) S. absolut, cu absenţa totală a percepţiei, inclusiv pentru culoarea albă. 2) S. arciform, în formă de arc care prelungeşte ‘pata oarbă. 3) S. central, determinând întotdeauna un deficit important al acuităţii vizuale centrale şi uneori limitat la culori, *s. relativ. 4) S. hemianopsic, v. hemianopsie. 5) S. negativ, neperceput de bolnav, dar pus în evidenţă prin ‘perimetrie. 6) S. pozitiv sau subiectiv, perceput de bolnav şi proiectat ca o pată. 7) S. relativ, care se manifestă pentru culori şi nu pentru alb. 8) S. scintilant, arie de non-percepţie înconjurată de o franjă luminoasă foarte strălucitoare şi scinti-lantă; este caracteristic fazei ‘premonitorii a ‘migrenei oftalmice. V. şi în continuare. SCOTOM ARCIFORM / scotome arciforme / arcuate scotoma. V. scotom (def. 2). SCOTOM BJERRUM / scotome de Bjerrum / Bjerrum’s scotoma. [Jannik Peterson Bjerrum, oftcdmoCog danez, 1851-1920.] S. paracentral, în formă de arc sau cometă, observat la bolnavii cu ‘glaucom ca o dezvoltare a ‘s. Seidel. SCOTOM FIZIOLOGIC / scotome physiologique / physiologic scotoma. Sin.: pată oarbă (v.). SCOTOM MENTAL / scotome mental / mental scotoma. Termen utilizat în psihiatrie şi psihologie pentru a descrie imposibilitatea unei persoane de a-şi înţelege sau explica anumite trăiri psihice. V. şi scotomizare. SCOTOM SCINTILANT / scotome scintillant / scintillating scotoma. V. scotom (def. 8). SCOTOM SEIDEL / scotome de Seidel / Seidel’s scotoma. [Erich Seidel, oftcdmoCog german, profesor Ca JCeideCberg si 3ena, 1882-1946.] Prelungire, în ambele sensuri, a unui *s. arciform, ce apare în special în ‘glaucom. SCOTOMETRIE, s. f. / scotometrie, s. f. / scotometry. [Qr. skotos = întuneric, obscuritate; metrou = măsură] Procedeu clinic care are drept scop localizarea şi delimitarea *sco-toamelor, practicat cu ajutorul unui instrument numit scoto-metru. SCOTOMIZARE, s. f. / scotomisation, s. f. / scotomization. [Qr. skotoma, de Ca skotos = întuneric, obscuritate.] în psihologie şi în psihopatologie, ştergerea selectivă şi inconştientă din memorie a faptelor dezagreabile şi, în general, a oricărei situaţii în conflict cu egoul propriu. SCOTOPIC, adj. / scotopique, adj. / scotopic. [Qr. skotos = întuneric, obscuritate; ops, opos = vedere, văz.] Care se referă 935 SCRAPIE SECRET MEDICAL la domeniul sensibilităţii retiniene corespunzând vederii nocturne, adică la ochiul adaptat la obscuritate. SCRAPIE, s. f. / scrapie, s. f. / scrapie. [EngC. to scrape = a scărpina] Varietate ovină de *encefalopatie spongiformă sub-acută. SCREENING, s. n. / depistage, screening, s. m. / screening. [EngC. screening, de Ca to screen = a cerne, a alege.) Anglicism cu sensuri multiple, utilizat în medicină în situaţii şi circumstanţe foarte variate: în farmacologie (identificarea unor compuşi cu anumite însuşiri farmacodinamice), pentru examenul periodic al stării de sănătate (în medicina preventivă), în radiologie (depistarea sistematică, în masă, a unei anumite boli). Sin. (mai mult sau mai puţin cuprinzătoare): depistare, triere, selecţie, examen sistematic. SCRIBOMANIE, s. f. / scribomanie, s. f. / graphomania. [Lat. scribere = a scrie; gr. mania = neBunie.J Sin.: grafomanie (v.). SCRIERE BRAILLE / ecriture Braille / Braille. [Lat. scribere = a scrie; Louis Braille, educator francez, profesor Ca InstitutuC OrSdor din Paris (eC însuşi orB), 1809-1852.) Sistem de scriere destinat orbilor, bazat pe dispunerea variabilă a unor puncte gravate^ în relief şi percepute prin simţul tactil, cu degetele. SCRIS ÎN OGLINDA / ecriture en miroir / miror writing. Formă de scris în care literele şi cuvintele se succed de la dreapta la stânga ca şi cum ar fi văzute într-o oglindă. Unii bolnavi de ‘afazie scriu astfel, utilizând mâna stângă, dar scrisul în oglindă nu reprezintă un tip special de afazie, aşa cum s-a crezut. Această formă de scris este doar scrierea instinctivă normală a mâinii stângi. SCROFULODERMA, s. f. / scrofuloderme, s. m. / scrofulo-derma. [Lat. scrofula, dim. de Ca scrofa = scroafă; derma = pieCe] 1) Infecţie tuberculoasă sau netuberculoasă cu germeni din genul ‘Mycobacterium, afectând copiii şi adulţii tineri, reprezentând extinderea infecţiei la nivelul pielii şi a structurilor în relaţie cu aceasta. Se manifestă prin supuraţii bine delimitate, care nu fistulizează. 2) în prezent, termenul este utilizat frecvent pentru a denumi ‘stafilococia rece. SCROFULOZĂ, s. f. / scrofulisme, s. m. / scrofuloderma. [Lat. scrofula, dim. de Ca scrofa = scroafă; -oză; prin analogie cu tumorile gariglionare ade porcului] Termen şi concept depăşit, desuet, desemnând leziuni ulcerate ale pielii, atribuite unor cauze diverse; în fapt, acestea sunt determinate de o leziune tuberculoasă a ganglionilor limfatici superficiali. Cf. scro-fuloderma. SCROT, s. n. / scrotum, s. m. / şcrotum. NA: scrotum, pl. scrota. [Lat. scrotum = scrot.) 1) învelişul cutanat al burselor, extensibil, hiperpigmentat, cu pliuri transversale, care merg de la rafeul median la feţele laterale. 2) Denumirea ‘burselor conform NA. SCUAMĂ, s. f. / squame, s. f. / squama. [Lat. squama = solz.) Lamă mică şi subţire de ‘keratină care se desprinde de la nivelul epidermei. ‘Descuamarea accentuată apare în perturbările procesului de *keratinizare. V. hiperkeratoză, parake-ratoză. SCUAMOS, adj. / squameux, -euse, adj. / squamous. [Lat. squamosus = acoperit de solzi, de Ca squama = solz.) 1) Care prezintă, care este acoperit cu solzi sau scuame. 2) Care este în relaţie cu o structură în formă de solzi. Ex.: sutura s., situată între parietal şi solzul temporalului. Prin extensie, care se referă la această regiune (stânca temporalului). SCUTIFORM, adj. / scutiforme, adj. / scutiform. [Lat. scutum = scut; forma = formă.) Care prezintă forma unui scut, asemănătoare unei plăci rotunjite. SEBACEU, adj. / sebace, -e, adj. / sebaceous. [Lat. sebaceus = de seu, de Ca sebum = seu.) 1) Care aparţine ‘sebumului. 2) Care secretă sebum. Ex.: glandă s. SEBOREE, s. f. / seborrhee, s. f. / seborrh(o)ea. [Lat. sebum = seu; gr. rhoia = curgere, de Ca rhein = a curge.) Hiper- secreţie patologică a glandelor sebacee, de etiologie frecvent hormonală, cu localizări predilecte mediofacial, toracal, inter-scapular. S. se poate complica frecvent cu ‘acnee şi poate fi substratul unei ‘eczeme. denumită seboreică. SEBOREIC, adj. / seborrheique, adj. / seborrh(o)eic. [Lat. sebum = seu; gr. rhein = a curge.) 1) Care este afectat de ‘seboree sau de aceeaşi natură cu seboreea. 2) Care aparţine unor zone^din organism cu ‘glande sebacee numeroase. SEBOREIDĂ, s. f. / seborrheide, s. f. / seborrhoeid. Dermatoză caracterizată prin elemente pitiriazice scuamoase sau de asocieri de scuame cu cruste, care apar îndeosebi la persoanele cu ten gras. S. corespunde ‘eczemei seboreice, denumită şi boala Unna. SEBUM, s. n. / sebum, s. m. / sebum. [Lat. sebum = seu.) Produs de secreţie al glandelor sebacee ale pielii, alb şi semi-consistent, format dintr-un amestec de acizi graşi şi materii proteice provenind din debriurile celulelor secretoare. Are rol important în protecţia pielii (este fungistatic şi bactericid). SECARĂ CORNUTĂ / ergot de seigle / ergot. [Lat. secale = secară; cornutus = comut, de Ca cornu, -us = corn] Sclerotul (forma vegetativă) ciupercii Claviceps purpureea, care parazitează spicul de secară. Conţine alcaloizi importanţi terapeutic şi toxicologic: ergotamina, ergometrina, complexul ergotoxinei. Aceştia au proprietăţi simpaticolitice, vasoconstrictive şi ocito-cice. Sin.: corn de secară. SECHELĂ, s. f. / sequelle, s. f. / sequela. [Lat. sequela = consecinţă, de Ca sequi = a veni din urmă, a urmări] Orice manifestare durabilă (funcţională sau organică) care persistă după vindecarea unei boli sau a unui traumatism. SECHELE POSTPOLIOMIELITĂ / sequelles post-poliomyelite / postpoliomyelitis sequela. Sin.: sindrom postpoliomielită (v.). SECHESTRAŢIE, s. f. / sequestration, s. f. / sequestration. [Lat. sequestratio, -onis, de Ca sequestrare = a pune deoparte, a separa] Formarea unui ‘sechestru. V. sechestraţie pulmonară, s. splenică şi sechestru. SECHESTRAŢIE PULMONARĂ / sequestration pulmonaire / pulmonary sequestration. [Lat. sequestratio, onis = separare, de Ca sequestrare = a pune de o parte, a separa; pul-monarius, de Ca pulmo, -onis = pCămâru] Termen generic care desemnează o malformaţie a aparatului respirator caracterizată prin separarea unei mase de ţesut bronhopulmonar de conexiunile sale normale. Teritoriul sechestrat este privat fie de vascularizaţia normală, fie de ventilaţie, fie de ambele şi, cel mai adesea, este vascularizat de o arteră sistemică aberantă, provenind din aortă sau dintr-o ramură a acesteia. SECHESTRAŢIE SPLENICĂ / sequestration splenique / splenic sequestration. [Lat. sequestratio, -onis = separare, de Ca sequestrare = a pune de o parte, a separa; gr. splen, -enos = splină.] Termen utilizat în ‘medicina nucleară pentru a desemna captarea rapidă de către splină a celulelor sanguine marcate (îndeosebi globule roşii, dar şi plachete sau globule albe). Captarea se poate însoţi şi de o distrucţie a hematiilor, care traduce scurtarea duratei lor de viaţă. SECHESTRECTOMIE, s. f. / sequestrectomie, s. f. / seques-trectomy. îndepărtarea chirurgicală a unui ‘sechestru. SECHESTRU, s. n. / sequestre, s. m. / sequester, seques-trum. [Lat. sequestrum = păstrare, secfiestm, de Ca seques-trare = a pune de o parte, a separa] Fragment de os necrozat separat total sau parţial de ţesutul înconjurător. Poate fi primar, dacă este complet detaşat, secundar, dacă este deplasat dar mai este încă ataşat, şi terţiar, dacă este parţial detaşat dar fără a fi deplasat. SECRET MEDICAL / secret medical / medical secret. [Lat. secretum = secret, de Ca secernere = a îndepărta, a separa; medicus = medic.) Obligaţia medicului, cuprinsă în ‘jurământul lui Hipocrate, ca şi în alte coduri sau reglementări deontologice, 936 SECRETA SEDARE de a nu dezvălui date referitoare la pacienţii săi: ca şi o serie de informaţii de care dispune prin exerciţiul profesional. SECRETA, s. f. pl. / secreta, s. m. pl. / secreta. [Lat. seceta = materii secretate, de Ca secernere = a îndepărta, a separa] Ansamblul produşilor de ‘secreţie din organism. V. şi excreta. SECRETAGOG, adj. şi s. n. / secretagogue, adj. ou s. m. / secretagogue. [Lat. secreta = materii secretate; gr. ago-g0S = a aduce.] Se spune despre o substanţă care provoacă sau creşte secreţia unei glande. SECRETINĂ, s. f. / secretine, s. f. / secretin. [Lat. secretus, de ta secernere = a îndepărta, a separa; -ină.] Hormon polipeptidic alcătuit din 27 de aminoacizi. secretat de celulele S din mucoasa duodenală sub forma unui precursor. S. acţionează prin intermediul unui ‘receptor de membrană cuplat cu ‘proteine G. Hormonul stimulează secreţia şi sinteza en-zimelor pancresului exocrin, secreţia de ‘insulină şi acţionează în sinergie cu ‘pancreozimina. Obs.: izolarea s. de către Bayliss şi Starling în 1902 se află istoric la originea conceptului de hormon. SECRETOMOTOR, adj. / secretomoteur, -trice, adj. / secre-tomotor. [Lat. secretus, de ta secernere = a îndepărta, a separa; motor, -oris = cet care pune în mişcare, de ta movere = a mişca] Care excită sau stimulează ‘secreţia, cu referire îndeosebi la o serie de nervi sau fibre nervoase. SECRETOR, adj., s. m. / secreteur, -trice, adj., s. m. / secre-tory (adj.), secretor (n.). [Lat. secretus, de ta secernere = a îndepărta, a separa] 1) Care provoacă, care produce o secreţie. Ex.: celulă s. 2) Persoană a cărei salivă sau lichide de secreţie conţin forme hidrosolubile ale antigenilor eritrocitari de grup sanguin *ABO. 3) Gena autozomală dominantă care determină trăsătura menţionată anterior (la punctul 2). SECREŢIE, s. f. / secretion, s. f. / secretion. [Lat. secretio, -onis = separare, de ta secernere = a îndepărta, a separa] 1) Funcţie caracteristică unor celule specializate, prin care o serie de produşi sintetizaţi în celulă sunt eliberaţi la exteriorul acesteia. S. poate fi: endocrină (celule glandulare, produşii de secreţie pătrund în circulaţia sanguină şi acţionează asupra unor celule la distanţă de cele de sinteză), paracrină (produşii de sinteză sunt secretaţi în mediul extraceîular şi acţionează asupra unor celule vecine celor care îi sintetizează) sau autocrină (produşii de sinteză sunt secretaţi în mediul extracelu-lar şi acţionează chiar asupra celulelor care i-au sintetizat). 2) Produsul secreţiei. Există numeroase forme: s. biliară, gastrică, hipofizară, intestinală, lacrimală, lactată, pancreatică, renală, salivară, sudorală, tiroidiană, urinară etc. SECREŢIE INTERNĂ / secretion interne / internai secretion. Eliberarea în sânge (“mediu intern”), a unor substanţe produse de glandele endocrine (endocrinie), în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale organismului (Claude Bernard). în prezent, noţiunea de endocrinie s-a lărgit, aceasta reprezentând nu numai o eliberare în sânge (hemocrinie), ci şi în sistemul nervos (neurocrinie), mai precis în LCR (hidroencefalocrinie). S. i. nu aparţine în exclusivitate glandelor endocrine, deoarece există şi hormoni aglandulari, precum şi pre-hormoni şi pseudo-hormoni. V. sistem APUD. SECTOR, s. n. / secteur, s. m. / sector. [Lat. sector, -oris = cet care taie, de ta sectare = a tăia] Arie, zonă sau parte a unui organ individualizată morfologic sau/şi funcţional. V. şi segment. SECŢIUNE, s. f. / section, s. f. / section. [Lat. sectio, -onis = tăiere, de ta sectare = a tăia] 1) Sin.: incizie (v.). 2) Tăierea unui ţesut cu bisturiul. 3) Termen în histologie: fragment fin de ţesut, obţinut cu ajutorul ‘microtomului. SECUNDAR, adj. / secondaire, adj. / secondary. [Lat. secundar ius = de calitatea a doua, de ta secundus = al doilea] 1) Pe planul al doilea, din punct de vedere cronologic sau al importanţei. 2) O boală consecutivă alteia (denumită primitivă). 3) Efectul indezirabil al unui medicament. SECUNDIPARĂ, adj., s. f. / secondipare, adj., s. f. / secundi-parous, adj., secundipara, n. [Lat. secundus = al doitea; părere = a naşte.] (Femeie) care a avut două sarcini cu nou-născuţ[ viabili. SECUSĂ, s. f. / secousse, s. f. / muscle contraction. [Lat. succussus, de ta succutere = a zgudui, a scutura] Contracţie musculară provocată de administrarea unui stimul electric unic. SECVENŢARE, s. f. / sequenşage, s. m. / sequencing. Determinarea ordinii lineare a constituenţilor unei macromole-cule: ‘secvenţa nucleotidelor dintr-un acid nucleic, a aminoa-cizilor dintr-o proteină sau a ozelor dintr-un poliozid. SECVENŢAREA GENOMULUI / sequenşage du genome / genome sequencing. [Lat. sequens, -ntis = următor, de ta sequi = a urma; gr. genos = neam, urmaş, generaţie, sau gen-nan = a produce; soma, -atos = corp.] Determinarea precisă a ordinii fiecărui nucleotid din moleculele de ADN care alcătuiesc genele organismului. La specia umană, s. g. se apropie de finalizare, fiind puse în evidenţă circa trei miliarde de perechi de nucleotide care formează cel puţin o sută de mii de gene. S. g. prezintă un interes ştiinţific capital, deschizând, de asemenea, perspective de diagnostic şi terapie genică, în cadrul ‘medicinii predictive. SECVENŢATOR, s. n. / sequenceur, s. m. / sequenator, sequencer. Aparat automat care permite determinarea secvenţe^ reziduurilor unui polimer: s. de peptide, s. de ADN. SECVENŢĂ, s. f. / sequence, s. f. / sequence. 1) Conexiunea unei serii de evenimente sau obiecte, lucruri. 2) Succesiunea orientată a componentelor (‘monomeri) unei macromolecule. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la succesiunea ‘nucleotidelor la nivelul unei anumite regiuni a genomului. De asemenea, se disting: s. de aminoacizi ai unui polipeptid, ai unei proteine; s. de oze ale unui poliozid. 3) în ‘dismorfolo-gie, pattern al unor anomalii derivate dintr-o singură anomalie anterioară cunoscută sau presupusă, ori ca urmare a acţiunii unui factor mecanic. w SECVENŢĂ ANONIMĂ / sequence anonyme / anonymous sequence. [Lat. sequens, -ntis = următor, de ta sequi = a urma; gr. an - priv.; onoma, -atos = denumire.] S. unică provenind dintr-o clonă de ADN genomic, care nu conţine aprioric o regiune codantă. SECVENŢA DE ADRESARE / sequence d’adressage / signal sequence. Sin.: secvenţă semnal (v.). SECVENŢĂ METABOLICĂ / sequence metabolique / metabolic sequence. [Lat. sequens, -ntis = următor, de ta sequi = a urma; gr. metaballein = a se schimba] Ansamblul reacţiilor biochimice succesive care conduc la sinteza sau la degradarea unui anumit produs biologic. SECVENŢĂ SEMNAL / sequence signal / signal sequence. [Lat. sequens, -ntis = următor, de ta sequi = a urma; fr. signal din tat. signum = semn,] S. scurtă de aminoacizi proprie fiecărei proteine nou-sintetizate care, datorită informaţiei conţinute (“cod de adresare”), permite dirijarea corectă a proteinei către o anumită structură. S. s. reprezintă, deci, un semnal topogen de care depinde localizarea exactă a unei proteine în vasta reţea moleculară celulară şi extracelulară. V. şi peptid semnal. Sin.: secvenţă de adresare. SECVENŢĂ TATA / sequence TATA / TATA box. Sin.: cutie TATA (v.). SEDARE, s. f. / sedation, s. t. / sedation. [Lat. sedatio, -onis = tiniştire, calmare, de ta sedare = a tinişti] Atenuarea 937 SEDATIV SELENIU sau dispariţia simptomatologiei, după administrarea de ‘sedaţi ve. SEDATIV, adj., s. n. / sedatif, -ive, adj., s. m. / sedative. [Lat. sedatus, de Ca sedare = a Uniaţi] (Medicament) care deprimă funcţiile SNC. în funcţie de doză, s. poate produce un somn asemănător celui fiziologic, acţionând ca ‘hipnotic, sau poate diminua hiperexcitabilitatea psihomotorie şi senzitivă (efect s.). Din această clasă de medicamente fac parte *bar-bituricele, ‘bromurile, ‘benzodiazepinele etc. SEDIMENT, s. n. / sediment, s. m. / sediment. [Lat. sedi-mentum = Căsare în jos, afundarede Ca şedere = a se Căsa, a coBorî] Rezultatul ‘sedimentării. în cazul lichidelor din organism, termenul este utilizat îndeosebi pentru urină şi sânge. SEDIMENTARE, s. f. / sedimentation, s. f. / sedimentation. [V. etitnoC. termenuCui sediment.] Fenomen fizic care apare în cazul ‘suspensiilor în mediu fluid lăsate în repaus şi care constă în depunerea particulelor solide sub acţiunea greutăţii lor în partea inferioară a recipientului. SEDIMENTARE GLOBULARĂ / sedimentation globulaire / erythrocyte sedimentation. Proprietate a celulelor sanguine de a sedimenta în cazul în care sângele este amestecat cu un anticoagulant şi lăsat în repaus într-o eprubetă. Sedimentează iniţial hematiile, ulterior leucocitele şi apoi trombocitele. Termenul se referă îndeosebi la s. globulelor roşii. V. şi decantare şi viteză de sedimentare a hematiilor. SEGMENT, s. n. / segment, s. m. / segment. NA: segmen-tum (1). [Lat. segmentum = Bucată tăiată, de Ca secare = a tăia] 1) Teritoriu anatomic bine delimitat (după criterii de vas-cularizaţie, de ex.) într-o structură anatomică. Ex.: s. bron-hopulmonar, s. hepatic etc. V. şi sector. 2) Pe electrocardiogramă, porţiune a traseului înregistrat reprezentând durata dintre două unde. Ex.: *s. S-T. SEGMENT BRONHOPULMONAR / segment bronhopul-monaire / bronhopulmonary segment. NA: segmentum. Teritoriul unui lob pulmonar ventilat de o bronşie segmentară. SEGMENT INFERIOR / segment inferieur / lower uterlne segment. Parte a uterului gravid situată între corpul şi colul uterin. Din cauza faptului că pereţii s. i. sunt foarte subţiri, la acest nivel se produc aproape toate rupturile uterine. De asemenea, reprezintă aproape sistematic locul inciziilor pentru operaţia cezariană. SEGMENT P-R / segment P-R / P-R segment. Pe electrocardiogramă: s. cuprins între sfârşitul undei P şi începutul complexului QRS; corespunde timpului de conducere atrioventricu-lară. SEGMENT S-T / segment S-T / S-T segment. S. al ‘electrocardiogramei cuprins între sfârşitul complexului QRS şi începutul undei T, care corespunde intervalului dintre sfârşitul *depo-larizării şi începutul ‘repolarizării ventriculare. La subiecţii normali, acest s. este izoelectric. SEGMENTARE, s. f. / segmentation, s. f. / segmentation. [Lat. segmentum = Bucată tăiată, de Ca secare = a tăia] Prima fază a diviziunii oului, urmare a mitozelor repetate, fără fază de creştere interpusă. Prin acest proces, masa ovulară iniţială este celularizată (multiplicarea nucleului şi a suprafeţei celulare pentru aceeaşi masă citoplasmatică). SEGMENTECTOMIE, s. f. / segmentectomie, s. f. / segmen-tectomy. [Lat. segmentum = Bucată tăiată, de Ca secare = a tăia; gr. ektome = e?(cizie.) Ablaţia unei părţi limitate dintr-un organ (‘segment) care formează un teritoriu bine individualizat. SEGMENTOGRAFIE, s. f. / segmentographie, s. f. / seg-mentography. Radiografia unui ‘segment, adică a unui teritoriu delimitat şi independent din punct de vedere vascular, îndeosebi în scopul explorării vaselor, adică a unei ‘angiografiei. SEGREGARE, s. f. / segregation. s. f. / segregation. [Lai. segregatio, -onis = separare, de Ca segregare = a separa (se = fără; grex, gregis = mulţime, grămadă).] 1) Separarea diferitelor elemente ale unei populaţii. 2) Segregare mendeliană (v.). SEGREGARE MENDELIANA / segregation, s. f. / segregation. [Gregor Johann Mendel, călugăr şi Botanist austriac, Brână, 1822-1884.] 1) Proces prin care indivizii moştenesc şi transmit descendenţilor lor una din cele două ‘alele prezente pe cromozomii omologi. 2) Separarea cromozomilor omologi şi, implicit, a genelor pe care le poartă, în ‘anafaza primei diviziuni reducţionale (v. meioză). V. şi genetică mendeliană. SELECTINE, s. f. pl. / selectines, s. f. pl. / selectins. [Lat. selectus, de Ca seligere = a aCege; -ină.] Familie de glicopro-teine de suprafaţă calciu-dependente cu rol esenţial în adeziunea celulă-celulă şi celulă-*matrice extracelulară. S. fac parte din antigenii ‘claselor de diferenţiere. Se disting: L-s., molecule constitutive ale limfocitelor, E-s., în relaţie cu celulele epiteliale, şi P-s., existente la nivelul plachetelor. Una din funcţiile principale ale s. constă în aderarea leucocitelor la ‘endoteliul vascular. SELECTIVITATE, s. f. / selectivite, s. f. / selectivity. [Lat. seCectus, participiu de Ca seligere = a aCege.] 1) Starea sau calitatea de a fi selectiv. 2) Gradul în care un receptor va reproduce semnalele unui transmiţător şi va respinge semnalele pornite de la alte emiţătoare. SELECTOR, s. n. / selecteur, s. m. / selector. [Lat. selector, -oris = ceC care face o alegere, de Ca seligere = a alege.] Denumire a mecanismului prin care organismul alege, selectează doar anumite semnale din masa de semnale ale ambianţei. Capacitatea totală a canalelor senzoriale ale omului este de 109 biţi/s, iar capacitatea de prelucrare conştientă doar de 102 biţi/s. SELECŢIE, s. f. / selection, s. f. / selection. [Lat. selectio, -onis = alegere, de Ca seligere = a alege.] Proces ce acţionează la nivelul indivizilor unei populaţii, operând o favorizare a unora dintre aceştia în funcţie de anumite criterii. S. poate promova (s. pozitivă) sau poate elimina (s. negativă). în natură are loc o s. naturală (v.). SELECŢIE ARTIFICIALĂ / selection artificielle / artificial selection. Triere în vederea unui scop economic, ornamental etc., posibilă datorită fenomenului de ‘variabilitate prezent la plante şi la animate. SELECŢIE CLONALĂ / selection clonale / clonal selection. 1) V. selecţie clonală imunologică. 2) Eliminarea celulelor care ar putea produce ‘autoanticorpi; în felul acesta, aparatul imu-nitar dobândeşte toleranţă faţă de proprii antigeni. V. timus. SELECŢIE CLONALĂ IMUNOLOGICĂ / selection clonale immunologique / immunological clonal selection. Teorie care explică specificitatea extremă a ‘anticorpilor produsă prin s. câtorva ‘limfocite B capabile să recunoască un antigen dat. în paratei, se operează o s. identică în populaţia ‘limfocitelor T4. Acestea stimulează proliferarea câtorva limfocite B specifice prin intermediul ‘interleukinelor, astfel încât se formează rapid un ‘clon constituit din numeroase limfocite B specifice (procesul fiind denumit expansiune clonală). Acestea se diferenţiază în continuare în ‘plasmocite secretând toate, din abundenţă, acelaşi tip de^anticorpi. Sin.: teoria selecţiei clonale. SELECŢIE NATURALĂ / selection naturelle / natural selection. Principiu fundamental din ‘darwinism: s. n. este un proces analog cu ‘s. artificială, dar petrecut în condiţiile de viaţă liberă, de luptă pentru existenţă. Acest proces acţionează automat şi probabilistic asupra populaţiilor şi are, în medie, rezultate bune pentru specie. SELENIU, s. n. / selenium, s. m. / selenium. [Qr. selene = Cuna; nume dat de ‘Berzetius.] Elementul chimic cu număr ato- 938 SELF SEMNUL FALDULUI mic 34 şi masă. atomică 78;96. Simbol Se. Este bi-: tetra- şi hexavalent. Prezintă mai multe modificări alotropice: s. roşu, monoclinic; s. cenuşiu, hexagonal; s. amorf, de culoare brună-neagră. S. cenuşiu, denumit şi „metalic", este utilizat la fabricarea celulelor fotoelectrice, deoarece prezintă o conductivitate electrică particulară, care variază cu iluminarea. în organism este un ‘oligoelement care reprezintă un component esenţial al deiodinazei, enzimă ce catalizează producerea ‘triiodoti-roninei (T3) din ‘tiroxină (T4) în glanda ‘tiroidă. Deficitul în s. afectează producerea T3. O serie de compuşi de s. sunt utilizaţi pentru proprietăţile lor antifungice în ‘micozele scalpului şi pentru combaterea mătreţei, sub formă de şampon. SELF, s. n. / soi, s. m. / seif. [‘EngC. seif = de sine.] Ansamblul tuturor ‘determinanţilor antigenici (antigeni ai ‘complexului major de histocompatibilitate, antigeni ai sistemului imunitar, grupe sanguine) pe care îi posedă un subiect. Fiecare patrimoniu imunologic individual este unic, cu excepţia ‘gemenilor monozi-goţi. în mod normal, în organism se exercită o ‘toleranţă la s., prin absenţa răspunsului imun la autoantigeni, calitate dobândită îndeosebi în perioada vieţii fetale, prin procesul de recunoaştere a s. Sistemul imunitar nu reacţionează împotriva s. decât în cazul ‘bolilor autoimune. O celulă posedă între 500 000 şi 1 000 000 de antigeni ai complexului major de histocompatibilitate la nivelul membranei, iar un eritrocit, circa 10 000 de markeri ai ‘sistemului ABO. Sin.: propriu, dar în română se utilizează mai frecvent anglicismul s. SEMANTICĂ, s. f. / semantique, s. f. / semantics. [Qr. semantikos, semăntike = care indică, care semnifică, de Ca semainein = a semnifica şi sema, -atos = semn.] 1) Ştiinţa semnificaţiei cuvintelor, ca şi studiul istoric al variaţiilor sensurilor cuvintelor. De asemenea, studiul regulilor de utilizare a cuvintelor, precum şi al relaţiilor dintre limbaj şi semnificaţie. 2) Studiul semnelor şi al relaţiilor lor cu ceea ce semnifică. în acelaşi sens se folosesc cuvintele semiotică şi semioză. SEMANTOFOR, adj. / semantophore, adj. / semantophore. [Qr. semantikos = care indică, care semnifică, de Ca semainein = a semnifica şi soma, -atos = semn; phoros - care poartă, de Ca pherein = a purta, a transporta.] Despre o moleculă, o genă sau un cromozom care poartă o informaţie biologică specifică. SEMEIOLOGIE, s. f. / semeiologie, s. f. / semeiology (rar utilizat), symptomatology, signs and symptoms. [Qr. semeion = marcă distinctivă, de Ca sema, -atos = semn; logos = ştiinţă] Studiul simptomelor şi semnelor caracteristice diferitelor boli sau sindroame, al procedeelor sau manevrelor de punere în evidenţă a acestora, în vederea interpretării în contextul clinic şi în relaţie cu rezultatele investigaţiilor paraclinice. în engl. termenul este puţin utilizat. Var.: semiologie. SEMICONDUCTOR, s. m. / semi-conducteur, s. m. / semiconductor. [Lat. semi = pe jumătate; conductor, -oris, de Ca conducere = a conduce.] Substanţă de natură cristalină prezentând la temperatura obişnuită o rezistivitate cuprinsă între 10'4 Qm şi 107 Qm, intermediară între cea a substanţelor conductoare sau metale (10'8 Qm) şi cea a substanţelor izolante (1012 Qm). Sarcinile de conducţie pot fi electronii liberi sau ionii. Conductivitatea s. creşte cu temperatura. SEMILUNAR, adj., s. n. / semi-lunaire, adj., s. m. / lunate bone, semilunar. [Lat. semi = pe jumătate; Luna = Cuml] 1) Structură anatomică în formă de semilună. Ex.: ganglion s., valvule s. 2) Os s.: v. tab. anat. - oase. SEMINAL, adj. / seminal, -ale, -aux, adj. / seminal. [Lat. sem-inalis = de sămânţă, de Ca semen, -inis = sămânţă] Cu privire la ‘spermă. Sin.: spermatic. V. vezicule seminale. SEMINIFER, adj. / seminifere, adj. / seminiferous. [Lat. semen, -inis = sămânţă; ferre = a aduce.] Referitor la o structură care transportă sperma. Ex.: canalicule s. SEMINQM, s. n. / seminome, s= m= / seroinoma= [Lat, semen, -inis = sămânţă; -orna.] Tumoră malignă radiosensibilă a testiculului, dezvoltată din gonadale embrionare nediferenţiate sexual. Sin.: goniom, gonocitom. Se disting două forme: 1) s. clasic sau spermatogonic, reprezentând un ‘disembriom simplificat; 2) s. spermatocitic, foarte rar, dezvoltat din celulele conţinute în tubii seminiferi. La femeie, neoplasmul identic his-tologic este denumit ‘disgerminom. Termenul ‘germinom este utilizat pentru a include ambele tipuri de neoplasme, masculin şi feminin. SEMIOLOGIE. Var. pentru semeiologie (v.). SEMISINTEZĂ, s. f. / hemisynthese, s. f. / hemisynthesis. [Lat. semi = pe jumătate; gr. synthesis = acţiunea de a pune CaoCată, de Ca syn = împreună, thesis = punere şi tithenai = a pCasa, a pune.] Transformarea unei molecule de origine naturală pentru obţinerea unui nou compus chimic. SEMI-VIAŢĂ, s. f. / demi-vie, s. f. / half-life. [Lat. semi = pe jumătate; vita = viaţă] Sin.: timp de înjumătăţire (v.). SEMN, s. n. / signe, s. m. / sign. [Lat. signum = semn.] Orice manifestare a unei boli pe care medicul (sau un alt observator) o poate constata obiectiv şi care ajută la definirea şi recunoaşterea bolii şi, totodată, orice fenomen pe care observatorul îl poate provoca intenţionat în scopuri diagnostice, spre deosebire de ‘simptom, care este resimţit subiectiv de pacient. Deosebirea dintre s. şi simptom este clară în engleză, dar tinde să dispară în franceză, limbă în care se disting în mod curent, pe lângă s. fizice obiective, puse în evidenţă prin examenul clinic, s. funcţionale ca durerea, angoasa ş. a., adică simptome. Semne cu denumiri comune ■ SEMNUL ADDUCTORILOR / signe d’adducteurs / adduc-tors sign. Durere provocată prin compresia energică, între police şi celelalte degete, a marginii interne a masei muşchilor adductori ai celor două coapse. Durerea este mai intensă în caz de ‘sciatică. ■ S. ARLECHINULUI / signe d’arlequin / harlequin sign. Disfuncţie vasomotorie temporară, localizată hemicorporal la nou-născut, fără semnificaţie patologică. Se manifestă sub forma unui aspect bicolor hemicorporal: roşietic în partea inferioară şi palid-alb în partea superioară. ■ S. CEFEI / signe ,de la nuque / nuchal sign. Sin.: semn Brudzinski (v. def. 2). ■ S. CORZII / signe de la corde / string sign. Sin.: semn Kantor (v.). ■ S. CRENELULUI / signe du creneau / crenated outline. în caz de deficit ventilator de tip obstructiv, ventilaţia maximală nu poate fi efectuată decât pe seama volumului inspirator de rezervă. Traseul spirografic este evident decalat în sus faţă de traseul precedent şi de cel următor, desemnând o figură geometrică aproximativ pătrată, în formă de crenel. ■ S. CUTEI / signe du drape / incisura defect. Sin.: semnul faldului (v.). ■ S. DECLICULUI / signe du declic / McMurray test. Sin.: manevră McMurray (v.). ■ S. EVANTAIULUI / signe de l’eventail / fan sign. Mişcare de abducţie şi de îndepărtare a ultimelor patru degete ca răspuns la stimularea plantară, apărută uneori în acelaşi timp ca şi ‘s. Babinski şi având aceeaşi semnificaţie. Sin.: semn Dupre. ■ S. FACIAL / signe du facial / facial sign. Sin.: semn Chvostek (v.). ■ S. FALDULUI / signe du drape / incisura defect. Imagine radiologică observată la tranzitul baritat gastroduodenal, caracterizată printr-o retracţie localizată şi permanentă a marii 939 SEMNUL FISTULEI SEMNUL ALBOT curburi gastrice, atrasă (ca o perdea de un şnur care o susţine) de un proces situat pe mica curbură. Se observă îndeosebi în cancerul gastric. Sin.: semn Guttmann, semnul cutei. ■ S. FISTULEI / signe de la fistule / fistula test. S. ce demonstrează ruptura sau eroziunea peretelui ‘canalelor semicirculare externe ale ‘labirintului osos, de obicei în urma unei os-teite: aplicarea unei presiuni în conductul auditiv extern antrenează apariţia unui ‘nistagmus direcţionat spre partea studiată, de obicei asociată cu senzaţia de vertij (o simplă presiune la nivelul ‘tragusului poate avea acelaşi efect). ■ S. FIZIC / signe physique / physical sign. Sin.: semn obiectiv (v.). ■ S. FOSETEI LINGUALE / signe de Schultze / tongue sign. Sin.: semn Schultze (v.). ■ S. FRAGILITĂŢII CAPILARE / signe de la fragilite capillaire / capillary fragility test. V. semnul manşetei şi semnul ventuzei. - S. GEAMBAŞULUI / signe du maquignon / double step gait, Marjolin’s sign. Sin.: semn Marjolin (v.). ■S. HIPOCRATISMULUI DIGITAL / signe du hippocratisme digjtal / ciubbing. V. degete hipocratice. ■S. ÎNCRUCIŞĂRII / signe de Gunn / Gunn sign. Sin.: semn Gunn (v.). ■S. JUGULAR / signe des jugulaires / jugular sign. Sin.: probă Queckenstedt-Stookey (v.). ■ S. MANŞETEI / signe du lacet / tourniquet test, cuff sign. Metodă simplă de explorare a rezistenţei capilare: se aplică o bandă elastică (eventual, manşeta tensiometrului) deasupra cotului, fără a opri circulaţia arterială. în cazul utilizării manşetei tensiometrului, se exercită o presiune de 10 mmHg, la plică cotului, timp de 5 min. Apariţia la nivelul plicii cotului a *pete-şiilor probează o fragilitate vasculară (s. m. pozitiv). V. şi semnul ventuzei. ■ S, MENISCULUI / signe du menisque / meniscus sign. S. radiologie în cancerul gastric la debut, caracterizat printr-un halou clar care circumscrie şi separă leziunea neoplazică de restul mucoasei gastrice. b S. OBIECTIV / signe objectif / objective sign. S. care poate fi pus în evidenţă (văzut, auzit sau simţit) de către medic. Sin.: semn fizic. ■S. ORBICULAR / signe orbiculaire / orbicularis sign. în hemiplegie, închiderea ochiului de partea paralizată nu se poate realiza decât în sinergie cu ochiul de partea sănătoasă. ■ S. PALMO-PLANTAR / signe palmo-plantaire / palmo-plan-tar sign. Sin.: semn Filipovitch (v.). ■ S. PIRAMIDAL / signe pyramidal / pyramidal sign. Denumirea *s. obiective în afecţiunile tractului piramidal. V. sindrom piramidal. ■ S. POLICELUI / signe du ponce / Klippel-Weil sign. Sin.: semn Klippel-Weil (v.). ■ S. RESORTULUI / signe du ressault / Ortolani-Le Damany sign. Sin.: semn Ortolani-Le Damany (v.). -S. RUGĂCIUNII MAHOMEDANE / signe de la priere mahometane / knee-chest position. ‘Poziţie genu-pectorală pe care o adoptă bolnavii cu ‘pericardită exsudativă, când cantitatea de lichid din sacul pericardic este mare. Dacă toracele este aplecat anterior, lichidul pericardic se deplasează în aceeaşi direcţie şi, ca urmare, se reduce presiunea exercitată de lichid la nivelul vaselor mari de la baza inimii, ceea ce diminuează ‘dispneea de care suferă bolnavii. ■ S. SCĂRIŢEI / signe de l’etrier / stairs sign. Inabilitate de a coborî trepte, în ‘tabesul dorsal. ■ S. SERTARULUI / signe du tiroir / drawer sign. Mobilitate anormală, în sens antero-posterior, a tibiei în raport cu femurul, investigată clinic cu genunchiul flectat în unghi drept. O deplasare înainte („sertar anterior“) probează o ruptură a ligamentului încrucişat anterior, iar o deplasare înapoi („sertar posterior11) - o ruptură a ligamentului încrucişat posterior. 2) Mişcare de „du-te-vino“ provocată prin tracţiunea şi apăsarea coapsei în caz de ‘pseudoartroză a colului femural. Sin.: semn Rocher. V. semn Appley şi manevră McMurray. ■ S. SILUETEI / signe de la silhouette / silhouette sign. S. radiologie datorat faptului că două imagini cu aceeaşi densitate situate pe un plan identic nu au limite decelabile pe zonele de proiecţie comune. Ex.: marginea dreaptă a inimii şi o opacitate a lobului mijlociu pulmonar nu se disting una de alta; dimpotrivă, limita dintre marginea dreaptă a inimii şi o opacitate a lobului inferior drept este vizibilă. ■ S. SPINAL / signe spinal / spinal sign. Contractura tonică a muşchilor spinali de partea afectată, în pleurezie. ■ S. STEAGULUI / signe du drapeau / flag sign. Depigmentare a părului, cu aspect de bandă (şuviţă) decolorată, la copiii în convalescenţă după maladia ‘kwashiorkor. ■ S. ŞIRETULUI / signe de Hillemand / Hillemand sign. Sin.: semn Hillemand (v.). ■ S. VALULUI / signe du flot / fluid wave. Percepţia, cu ajutorul unei mâini aşezate pe unul din flancurile abdominale, a undei de şoc provocate prin percuţia celuilalt flanc. S. traduce existenţa unui ‘epanşament lichidian liber intraperitoneal. ■ S. VENTUZEI / signe de la ventouse / capillary fragility test (negative-pressure method). Măsurarea ‘rezistenţei capilare prin provocarea unei depresiuni la nivelul pielii cu ajutorul unei ventuze. Se numără peteşiile care apar, în mod normal maximum 5, după o depresiune de 30 mmHg, aplicată timp de un minut. V. şi semnul manşetei. ■ S. VITAL / signe vital / vital sign. Prezenţa pulsului, respiraţiei, temperaturii (pentru organismul viu). Semne cu nume proprii ■ S. AARON. [Charles D. Aaron, medic american, 1866-1951.] Durere în regiunea epigastrică sau precordială la presiunea ‘punctului McBurney, în apendicita acută. ■ S. ABADIE. [1) Charles Abadie, oftalmolog francez, tParis, 1842-1932; 2) Joseph Jean Abadie, neurolog francez, ‘Bordeaux 1873-1934.] 1) Spasm ai muşchilor ridicători ai pleoapei superioare, în ‘boala Basedow-Graves. 2) Insensibilitate a tendo-nului ahilian, la presiune, în ‘tabesul dorsal. ■ S. ABRAHAMS. [Robert Abrahams, medic american, 9{ezo ybrl ybrfa 1879-1943.] în insuficienţa arterială periferică (stadiu avansat): atenuarea durerii când gamba atârnă în afara patului. ■ S. BUMKE. [Oswald C. E. Bumke, neurolog german, 1877-1950.] Absenţa midriazei la emoţii puternice sau pericol. Descris iniţial în ‘schizofrenie, se constată însă şi la subiecţi sănătoşi psihic. ■ S. CABRERA. S. electrocardiografie de infarct miocardic ante-roseptal asociat cu un ‘bloc de ramură stângă: 1) în derivaţiile precordiale V3 şi V4 se observă un croşet larg, cu durata de minimum 0,05 sec. pe panta ascendentă a undei S; 2) în derivaţia poate apărea o undă r. ■ S. CANTELLI. Disociere între mişcările capului şi cele ale globilor oculari: când capul este rotit lateral, ochii deviază sinergie în direcţia opusă, apoi se reîntorc la mijlocul fantei palpebrale. S. se caută la copiii prematuri şi la comatoşi, în scopul evidenţierii integrităţii funcţionale a nervilor oculomotori şi a nucleilor bulbo-pontini. Sin.: reflexul ochilor de păpuşă. ■ S. CARDARELLI. [Antonio Cardarelli, medic italian, profesor de clinică medicală la 9\[eapole, 1831-1926.] Pulsaţii laterale percepute prin pulpa degetelor reunite aplicate pe marginea tra-heei, în caz de ‘anevrism al concavităţii crosei aortei. ■ S. CARNETT. (/. B. Carnett, chirurg american, sec. XX.] S. de diagnostic diferenţial între durerea abdominală de origine parietală şi cea determinată de o afecţiune intraabdominală, în cazul în care musculatura parietală este contractată. Durerea se accentuează la palpare în afecţiunile parietale şi se ameliorează sau dispare în cele intraabdominale. ■ S. CARVALLO. [Jose M. Rivero-Carvallo, cardiolog me7qcan, 1305-1993.] Sin.: semn Rivero-Caivalio (v.). ■ S. CASTELLANI-LOW. [Sir Aldo Castellani, bacteriolog şi specialist în boli tropicale, de origine italiană, profesor la Londra, 1878-1971; George Carmichael Low, medic englez, Londra, 1872-1952.] S. care poate apărea, nepatognomonic, în ‘boala somnului, manifestat prin prezenţa unui tremor fin involuntar al limbii. ■ S. CAZIN. [Henri Pierre Joseph Cazin, chirurg francez, 1836-1891.] Durere provocată prin tuşeul rectal în anumite osteoar-trite tuberculoase de şold, cu debut la nivelul cavităţii cotiloide. ■ S. CEJKA. [Josephus Joannes Cejka (sau Cegka), medic ceh, Praga, 1812-1862.] Absenţa modificării zonei de matitate cardiacă în cursul mişcărilor respiratorii. Apare în ‘simfizele pericardice, îndeosebi în ‘pericardita constrictivă. ■ S. CHADDOCK. [Charles Gilbert Chaddock, neurolog american, St. Louis, 1861-1936.] Extensia halucelui provocată prin percuţia regiunii submaleolare externe; indică o leziune piramidală. ■ S. CHARCOT. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la (Paris, 1825-1893.] 1) Mersul tabetocerebelos (v. mers). 2) Ridicarea sprâncenei în paralizia facială periferică şi coborârea sa în caz de contractură facială. ■ S. CHARCOT-MARIE-CARDARELLI. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la (Paris, 1825-1893; Pierre Mărie, neurolog francez, profesor la (Paris, 1853-1940; Antonio Cardarelli, medic italian, profesor de clinică medicală la (h[ea-pole, 1831-1926.] Sin.: semn Mărie (v.). ■ S. CHARLES BELL. [Sir Charles Bell, chirurg şi fiziolog scoţian, Londra, 1774-1842.] Sin.: semn Bell (v.). 943 SEMNUL CHASSAIGNAC SEMNUL DAVIES ■ S. CHASSAIGNAC. [Charles Mărie Edouard Chassaignac, chirurg şi anatomist francez, profesor Ca (Paris, 1805-1879.) Flictene cu conţinut clar, apoi sanguinolent, observate uneori pe piele, la nivelul unei fracturi cu deplasare a gambei. ■ S. CHAUSSIER. [Frangois Chaussier, chirurg şi anatomist francez, profesor Ca (Dijon, 1746-1828.) Epigastralgie violentă, în bară, însoţită frecvent de simptome oculare, cefalee, crampe, anunţând iminenţa unei crize de ‘eclampsie. ■ S. CHEVASSU. [Maurice Chevassu, chirurg francez Ca 5Câpitau?cde (Paris, 1877-1957.) 1) Imobilitatea diafragmului în timpul respiraţiei, observată la radioscopie, în flegmonul perine-fretic. 2) Procedeu pentru diagnosticul diferenţial al unei tumori faţă de un ‘hematocel: capul epididimului poate fi prins între două degete în cazul unei tumori testiculare, dar nu şi în cazul unui hematocel. ■ S. CHIRAY. [Maurice Mărie Louis Chiray, medic internist francez Ca HCâpitaivc de (Paris, 1877-1954.) S. de litiază vezi-culară: durerea este provocată prin palpare profundă în regiunea veziculară, pacientul fiind în clinostatism. ■ S. CHVOSTEK. [Franz (sau Frantisek) Chvostek Sr., medic austriac, Viena, 1835-1884.) S. care traduce hiperexcitabilitatea neuromusculară şi care poate fi pus în evidenţă prin percuţia transcutanată a filetelor temporofaciale ale nervului facial, într-o regiune situată la jumătatea unei linii imaginare ce uneşte jumătatea apofizei zigomatice cu comisura laterală a buzelor. Constă într-un spasm al grupelor musculare inervate de nervul facial excitat. Numărul grupelor musculare care se contractă este proporţional cu hiperexcitabilitatea, permiţând descrierea a patru grade ale s.: gradul I - contracţia orbicularului buzei de partea percutată; gradul II - contracţia antrenează şi aripioara nazală homolaterală; gradul III - se contractă întregul hemifa-cies; gradul IV - se contractă şi hemifaciesul controlateral. Sin.: semn facial. ■ S. CLAUDE. [Henri Charles Jules Claude, psihiatru francez, profesor Ca (Paris, 1869-1945.) în paralizia de nerv median, la mişcarea de închidere a pumnului, policele nu acoperă celelalte degete. H S. CLAYBROOK. [Edwin B. Claybrook, chirurg american, 1871-1931.) S. pus în evidenţă în traumatismele cu ruptură a unui organ intraabdominal, care constă în perceperea zgomotelor cardiace şi a murmurului vezicular la nivelul peretelui abdominal. ■ S. CLEEMAN. [Richard Aslop Cleeman, medic american, 1840-1912.) Pliu tegumentar situat imediat deasupra rotulei, în fractura de femur cu deplasare a fragmentelor osoase. ■ S. CODMAN. [Ernest Amory Codman, chirurg american, (Boston, 1869-1940.) în ruptura tendonului supraspinat, braţul poate fi deplasat pasiv în abducţie fără durere, dar la îndepărtarea suportului braţului, muşchiul deltoid se contractă brusc şi apare durerea. ■ S. COLE. [Lewis Gregory Cole, radiolog american, 1874-1954.) S. radiologie care constă în deformarea conturului duodenal, în ‘ulcerul duodenal. ■ S. COLEMAN. în luxaţia congenitală de şold, reluxarea capului femural prin adducţia coapsei. ■ S. COLLIVER. Tremor şi mişcări convulsive ale membrelor, uneori ale organismului în întregime, în stadiile preparalitice ale ‘poliomielitei. ■ S. COMBY. |Jules Comby, pediatru francez Ca (Hopitaupc de (Paris, 1853-1947.) Stomatită eritematoasă şi pete albicioase la nivelul mucoasei bucale şi gingivale. Este semn precoce de ‘rujeolă. ■ S. COMOLLI. [Antonio Comolli, patoCog italian, n. 1879.) S. de fractură scapulară, constând în apariţia în regiunea scapu-lară a unei tumefacţii triunghiulare, asemănătoare formei scapu-lei. ■ S. COOPERNAIL. [George Peter Coopernail, chirurg ame.ri-can, n. 1876.) Echimoză perineală şi scrotală sau labială, în fractura oaselor pelvisului. ■ S. CORRIGAN. [Sir Dominic John Corrigan, medic scoţian, PuBlin, 1802-1880.) Lizereu purpuriu la joncţiunea dinţilor cu gingia, în intoxicaţia cronică cu cupru. ■ S. COURVOISIER. [Ludwig Georg Courvoisier, chirurg elveţian, profesor de chirurgie Ca (Basci, 1843-1918.) S. de diagnostic diferenţial între obstrucţia coledocului prin calcul biliar (în care caz vezicula biliară este atrofiată) şi obstrucţia de altă natură, de ex. prin cancer pancreatic (colecistul fiind dilatat în acest caz). Sin.: lege Courvoisier. ■ S. CRICHTON-BROWNE. [Sir James Crichton-Browne, medic englez, 1842-1938.) ‘Tremor al unghiului extern al fantei palpebrale şi al comisurii labiale, în stadiile incipiente ale ‘paraliziei generale progresive. ■ S. CROWE. [Samuel James Crowe, medic american, (Baltimore, 1883-1955.) S. prezent în tromboza ‘sinusului cavernos: compresia venei jugulare externe homolateral cu tromboza nu determină dilatarea venelor retiniene, aşa cum se întâmplă pe partea controlaterală, normală. ■S. CRUVEILHIER. \]ean Cruveilhier, medic, anatomist şi anatomopatolog francez, profesor de chirurgie Ca (Montpellier, apoi profesor de anatomie şi anatomie patologica Ca Paris, 1791-1874.) Perceperea unui ‘tremor la palparea pliului inghinal în momentul tusei. Ar indica existenţa varicelor la nivelul safenei interne. ■ S. CULLEN. [Thomas Stephen Cullen, chirurg şi ginecolog american, (Baltimore, 1868-1953.) Coloraţie albăstruie a tegumentelor periombilical, uneori asociată cu hemoragia intraperi-toneală, îndeosebi prin ruptura trompei uterine în ‘sarcina ectopică. Un aspect similar se poate observa şi în ‘pancreatita hemoragică (‘semn Alstead). ■ S. CYRIL-OGLE. [Cyril; John William Ogle, patoCog englez, 1824-1905.) 1) ‘Midriază a ochiului stâng observată în ‘anevris-mul aortei. Inegalitatea pupilară, de origine simpatică, poate fi, însă, şi un s. de origine sifilitică. V. semn Berger. 2) Turges-cenţa venelor jugulare, fără reflux hepatojugular şi dispariţia pulsului jugular în revărsatele pericardice abundente. ■ S. DALRYMPLE. [John Dalrymple, oftalmolog englez, 1804-1852.) Sin.: semn Stellwag-Dalrymple (v.). ■ S. D’AMATO. [Luigi D,Amato, medic şi patoCog italian, n. 1874.) în pleurezia exsudativă, modificare a localizării zonei de submatitate pulmonară în funcţie de poziţia pacientului: de la regiunea paravertebrală (pentru poziţia şezândă) la regiunea precordială (pentru poziţia în decubit lateral pe partea opusă exsudatului pleural). ■ S. DANCE. (Jean Baptiste Hippolyte Dance, medic francez la 5lopitau^de Paris, 1797-1832.) S. care poate apărea în caz de ‘invaginaţie intestinală. Constă în prezenţa unei denivelări, a unei retracţii discrete a peretelui abdominal în vecinătatea fosei iliace drepte. ■ S. DANFORTH. [William Clark Danforth, oBstetrician-gine-colog american, 1878-1949.) în cazul sarcinii extrauterine rupte, cu hemoperitoneu, durerea iradiază în umăr în timpul inspiru-lui. ■ S. DARIER. [Jean Darier, dermatolog francez, Paris, 1856-1938.) Urticarie şi eritem consecutive traumatizării leziunilor cutanate de ‘urticarie pigmentară. ■ S. DAVIDSOHN. [Hermann Davidsohn, otorinolaringolog german, (Berlin, 1842-1911.) Reducere a gradului de iluminare pupilară prin transiluminarea din interiorul gurii; indică prezenţa unei tumori sau a unei colecţii lichidiene în antrumul maxilar. ■ S. DAVIES. Purpură în regiunea lombară în forma necrotico-hemoragică a ‘pancreatitei acute. 944 SEMNUL pawbarn SEMNUL EWART ■ S. DAWBARN. [Robert Hugh Mackay Dawbarn; chirurg american, Hezv Cforki 1860-1915.] în ‘bursita subacromială acută, durere cauzată de poziţia braţului care atârnă de partea palpată, dar care dispare în abducţia acestuia. ■ S. DE BAKEY. S. clinic care permite diagnosticul localizării unui ‘anevrism aortic: dacă la palpare mâna examinatorului poate decela un spaţiu între polul superior anevrismal şi rebor-dul costal, atunci anevrismul este situat sub originea arterelor renale. ■ S. DEGAS. în luxaţia scapulohumerală, bolnavul nu poate pune mâna pe umărul opus. ■ S. DE LA CÂMP. [O. de la Câmp, medic francez de Ca tnceputid sec. XX.] 1) Tulburări senzitivo-algice la nivelul celei de-a cincea şi a şasea vertebre dorsale (D5-D6), bilateral, în tuberculoza ganglionilor limfatici de la nivelul bronhiilor. 2) în tuberculoza cu adenopatie bronşică, percuţia toracică poate decela o zonă de submatitate cu localizare prevertebrală, la nivelul vertebrelor D5-D6. Sin.: semn la Câmp. ■ S. DEJERINE. \Jules Joseph Dejerine, neurolog francez, profesor Ca (Paris, 1849-1917.] Agravare a simptomatologiei de ‘radiculită prin tuse, strănut sau în poziţie şezândă încordată. ■ S. DELBET. [Pierre Delbet, chirurg francez Ca (Hâpitau?^ de tParis, 1861-1957.] în *anevrismul arterei principale a unui membru, păstrarea stării de nutriţie a părţii distale a membrului demonstrează o circulaţie colaterală eficientă, chiar dacă nu se percepe puls distal. ■ S. DELMEGE. \Jean Alfred Delmege, medic francez, sec. XX.] Aplatizare a deltoidului, considerată un s. incipient de tuberculoză. ■ S. DEMIANOFF. în ‘lumbago, bolnavul în decubit dorsal nu poate să ridice membrele inferioare întinse de pe planul patului la mai mult de 10° faţă de acest plan. ■ S. DESAULT. [Pierre Joseph Desauît, chirurg francez, 1744-1795.] S. de fractură de femur intracapsulară, constând în modificarea arcului descris la rotaţia marelui trohanter (ca şi cum acesta s-ar roti în jurul propriului ax). ■ S. DESTOT. [Etienne Destot, radiolog francez, Lyon, 1864- 1918.] în fracturile cavităţii cotiloide, echimoză ‘numulară care apare pe partea declivă a scrotului. ■ S. DEVIC. [Eugene Devie, medic francez, 1858-1930.] Sin.: semn Ewart (v.). ■ S. DIEULAFOY. [Georges Dieulafoy, medic Ca (Hâpitau^ de -Paris, 1839-1911.] Hiperestezie cutanată abdominală la simpla atingere a tegumentului, însoţind ‘contractura musculară abdominală în ‘abdomenul acut. ■ S. DORENDORF. [Hans Dorendorf, medic german, profesor de medicină internă Ca (Berlin, n. 1866.] Dispariţie a concavităţii fosetei supraclaviculare unilateral, în *anevrismul arcului arterei aorte. ■ S. DOUGLAS. [James Douglas, anatomist şi chirurg din Londra, n. în Scoţia, 1675-1742.] Durere violentă la compresia digitală a ‘fundului de sac Douglas în timpul tuşeului vagi-nal. Se observă în hemoragii intraabdominale sau în sarcina extrauterină. Sin.: semn Proust. ■ S. DRUMMOND. [Sir David Drummond, chirurg englez, (Durham, 1852-1932.] Suflu auzit la deschiderea gurii, în timpul respiraţiei, în ‘anevrismul de arteră aortă. ■ S. DUBOIS. [Paul Dubois, ohstetrician francez, 1795-1871.] Scurtare a degetului auricular în sifilisul congenital. ■ S. DUCHENNE. [Guillaume Benjamin Armând Duchenne (de Boulogne), neurolog francez, (Paris, 1806-1875.] 1) în ‘piciorul valgus dureros al copilului, diminuarea rezistenţei opuse la fle-xia dorsală a piciorului. 2) în paralizia radială saturnină, relief format de muşchiul lung supinator îndemn. 3) Depresiunea regiunii epigastrice în inspir, observată în caz de paralizie a diafragmulpi sau în unele forme de pericardită exsudativă. ■ S. DUPRE. Ernest Dupre, medic francez, profesor de psihiatrie Ca (Paris, 1862-1921.] Sin.: semnul evantaiului (v.). ■ S. DUPUYTREN. [Guillaume Dupuytren, Baron, chirurg şi anatomopatolog francez, profesor Ca (Paris, 1778-1835.] 1) Senzaţie de cracment la presiunea unui os cu leziuni sarcoma-toase. 2) Deplasare liberă a capului femural supero-inferior, la sugar, în luxaţia congenitală de şold. ■ S. DUROZIEZ. [Paul Louis Duroziez, medic francez, (Paris, 1826-1897.] Suflu dublu care se poate auzi la auscultaţie, în ‘insuficienţa aortică, prin apăsare cu stetoscopul pe artera femurală la nivelul ‘triunghiului lui Scarpa. ■ S. DUVERNAY. S. caracteristic afecţiunilor artrozice ale articulaţiei coxofemurale, care constă în imposibilitatea flexiei complete a coapsei pe bazin, pacientul înălţându-se prin flexia genunchiului, posterior. ■ S. EBSTEIN. [Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinică medicală la Qottingen, 1836-1912.] S. de pericardită exsudativă: la percuţie se delimitează un unghi cardiohepatic obtuz. ■ S. EDELMANN. [Adolf Edelmann, medic internist austriac, Viena, 1885-1939.] S. de iritaţie meningeană: genunchiul fiind în extensie, flexia coapsei pe abdomen determină flexia dorsală a halucelui. ■ S. EGGER. [Fritz Egger, medic elveţian, profesor la (Basel, 1863-1938.] în cazul hemiplegiei flasce, hemitoracele de partea afectată ascensionează mai puţin decât hemitoracele controla-teral, în inspir profund. ■ S. ELLIOT. [1) George T. Elliot, dermatolog american, 1851-1935; 2) Robert Henry Elliot, oftalmolog englez, profesor la (Madras, apoi la Londra, 1864-1936.] 1) Induraţie periferică a ‘şancrului sifilitic. 2) ‘Scotom extensiv discontinuu (format din numeroase puncte). ■ S. ELLIS. [Calvin Ellis, medic american, (Boston, 1826-1883.] Sin.: curbă Ellis-Damoiseau (v.). ■ S. EMPIS. [Georges Simonis Empis, medic francez, (Paris, 1824-1913.] ‘Hiperestezia peretelui toracic homolateral observată în tuberculoza pulmonară sau în neoplasmul pulmonar. ■ S. ENROTH. [Emil Emanuel Enroth, oftalmolog finlandez, 1879-1953.] Edem palpebral, în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. ERB. [Wilhelm Heinrich Erb, neurolog german, (HeidelBerg, 1840-1921.] 1) Hiperexcitabilitate electrică, îndeosebi la curent galvanic, a nervilor motori în ‘tetanie. 2) Abolirea reflexului pupilar la durere, observată în ‘tabes. 3) Matitate la percuţia manubriului sternal în ‘acromegalie. ■ S. ERICHSEN. [Sir John Eric Erichsen, chirurg englez, Londra, n. la Copenhaga, 1818-1896.] Durere la compresiunea bruscă a oaselor iliace. în afecţiuni ale articulaţiilor sacroiliace, dar nu şi ale articulaţiilor coxofemurale. ■ S. ESCHERICH. [Theodor Escherich, pediatru german, profesor la Qraz, apoi la ‘Viena, 1857-1911.] în ‘tetanie, percuţia suprafeţei interne a buzelor sau a limbii determină un spasm contracţii al buzelor, limbii şi muşchilor maseteri. ■ S. ESTLANDER-VERNEUIL. \Jakob August Estlander, chirurg finlandez, (Helsinki, 1831-1891; Aristide Auguste Stanislas Verneuil, chirurg francez, profesor de patologie externă la (Paris, 1823-1895] Temperatura cutanată în teritoriul de proiecţie al unui ‘osteosarcom este mai mare decât în regiunile învecinate. ■ S. EUSTACE SMITH. [Eustace Smith, medic englez, Londra, 1835-1914.] Proeminenţă a sternului şi a primei coaste, în pericardită. ■ S. EWART. [William Ewart, medic englez, Londra, 1848-1929.] 1) Proeminenţă anormală la nivelul articulaţiei sterno- 945 SEMNUL EWING SEMNUL GIBSON costale (prima coastă), în pericardita exsudativă. 2) Submatitate la nivelul extremităţii inferioare a scapulei stângi, în pericardita exsudativă. Sin.: semn Devie, semn Pins. ■ S. EWING. [James H. Ewing, medic englez, 1798-1827.] Durere la palparea unghiului superointern al orbitei, observată în obstrucţia sinusului frontal şi în etmoidită. ■ S. FĂGET. [Jean Charles Făget, medic francez, Orleans, 1818-1884.] Discordanţă temperatură-puls, care se observă în ‘febra galbenă. ■ S. FARABEUF. [Louis Hubert Farabeuf, chirurg fi anatomist francez, (Paris, 1841-1910.] Semn de angajare a ‘prezentaţiei, constând din imposibilitatea, la tuşeul vaginal, de a introduce două degete între prezentaţie şi sacrum. ■S. FAUGUELL. Scurtarea gâtului în cazul fracturilor sau lu-xaţiilor de coloană vertebrală. ■ S. FEDERICI. [Cesare Federici, medic internist itaCian, (Pa-Cermo, 1832-1892.] Auscultaţie a zgomotelor cardiace la nivelul regiunii abdominale, în caz de perforaţie abdominală cu prezenţa gazelor în cavitatea abdominală. ■ S. FEER. [Emil Feer, pediatru elveţian, profesor Ca MeidelSerg, apoi Ca Ziirich, 1864-1955.] Linie periungveală transversală, produsă prin clivaj al stratului epidermic, care apare în *scar-latină (în faza de defervescenţă), cu localizare la baza unghiilor, mai ales la nivelul policelui. ■ S. FEREY. Aspect caracteristic de frunte bombată în ‘hidro-cefaliile necomunicante. ■ S. FILATOV. [Nil Feodorovici Filatov, pediatru rus, (Moscova, 1847-1912.] Absenţa exantemului la nivelul mentonului, buzelor şi aripilor nasului, caracteristică ‘scarlatinei. ■ S. FILIPOVITCH. [Casimir Filipovitch (sau Filipowicz), medic polonez, sec. XIX.] Decolorare cu tentă gălbuie la nivelul palmelor şi plantelor, în ‘febra tifoidă. Sin.: semn palmo-plan-tar. ■ S. FISCHER. [Louis Fischer, pediatru american de origine austriacă, Ofetv yorkt 1864-1944.] 1) Murmur (prin presiune la nivel venos) care poate fi perceput prin auscultaţie la nivelul manubriului sternal, capul pacientului fiind în hiperextensie, în tuberculoza bronşică. 2) Murmur presistolic, la auscultaţia cardiacă, în unele cazuri de pericardită aderentă. ■ S. FLATAU. [Edward Flatau, neurolog polonez, Varşovia, 1869-1932.] S. caracteristic ‘meningitei: dilatarea pupilelor la flexia anterioară a capului. ■ S. FLINT. [Austin Flint, medic american, profesor de medicină clinică la (Jfezv ybrfa 1812-1886.] ‘Uruitură diastolică din cauza unei ‘stenoze mitrale funcţionale, în unele cazuri de ‘insuficienţă aortică. Sin.: uruitură Flint, suflu Austin Flint. ■ S. FORSCHEIMER. ‘Eritem cu erupţie maculopapulară caracteristică, cu localizare la nivelul mucoasei palatine, în ‘rubeolă. ■ S. FOTHERGILL. [John Fothergill, medic englez, Londra, 1712-1780.] în caz de hematom al muşchilor drepţi abdominali, la nivelul peretelui abdominal se palpează o formaţiune bine delimitată, care nu depăşeşte linia mediană şi este mai evidentă când muşchiul se contractă. ■ S. FOUINEAU. S. ce precedă criza de ‘edem pulmonar acut, care constă în prezenţa unei senzaţii de prurit laringian. ■ S. FOURNIER. [Alfred Foumier, dermatolog francez, profesor la Paris, 1832-1915.] Limită netă, caracteristică leziunilor sifilitice tegumentare. ■ S. FRANCESCHETTI. [Adolphe Franceschetti, oftalmolog elveţian, profesor la geneva, 1896-1968.] Mişcare de compresie a globilor oculari cu degetele, observată inconstant la copiii cu ‘cecitate. ■ S. FRANQON. [Frangois Georges Jules Frangon, medic francez, n. 1888.] în coxartroză, limitarea adducţiei, cu posibilitatea de a face flexia coapsei cu genunchiul extins. ■ S. FRANK. [Alfred Erich Frank, medic german, profesor ae medicină internă la (Breslau (în prezent Wroctazv, Polonia) 1884-1957.] Pliu diagonal al lobulului urechii care pune în evidenţă existenţa unei cardiopatii ischemice coronariene. Este considerat drept marker al existenţei unei coronaropatii. ■ S. FRĂNKEL. [Albert Frănkel, internist german, (Berlin, 1848-1916.] Posibilitate de a efectua mişcări pasive deosebit de ample la nivelul articulaţiei coxofemurale, ca urmare a diminuării tonusului musculaturii la acest nivel, în ‘tabesul dorsal. ■ S. FRIEDREICH. [Nikolaus Freidreich, medic german, profesor de anatomie patologică, apoi de patologie medicală la (HeidelSerg, 1825-1882.] 1) Colaps diastolic al venelor jugulare, în pericardita aderentă. 2) Modificarea zgomotului la percuţia unei arii de cavitaţie, în inspir forţat. ■ S. FROMENT. [Jules Froment, neurolog şi internist francez, Lyon, 1878-1946.] Incapacitatea de a efectua opoziţia laterală activă a policelui, din cauza paraliziei abductorului policelui. ■ S. FUCHS / signe de Fuchs / Fuchs’ phenomenon. [Ernst Fuchs, oftalmolog austriac, profesor la Luttich, apoi la Viena, 1851-1930.] Refracţia pleoapei superioare apărută în cursul recuperării paraliziei de nerv motor ocular comun, dacă se face un efort de coborâre a globului ocular. S. traduce o ‘sinchinezie paradoxală între ridicătorul pleoapei şi muşchiul drept inferior. ■ S. FURBRINGER. [Paul Fiirbringer, medic german, profesor de dermatologie şi de pediatrie la Jena, apoi profesor de medicină internă la (Berlin, 1849-1930.] în caz de abces subfrenic, mişcările respiratorii vor fi transmise unui ac de seringă inserat la nivelul abcesului, spre deosebire de cazul unui abces supradiafragmatic. ■ S. GAENSLEN. [Frederick Julius Gaenslen, chirurg american, (Milzvahee, 1877-1937.] Durere la hiperextensia coapsei pe abdomen, când pelvisul este fixat prin flexia coapsei controla-terale, în afecţiuni ale articulaţiilor sacroiliacă şi lombosacrată. ■ S. GALEAZZI. [Riccardo Galeazzi, efriurg ortoped italian, profesor la (Milano, 1866-1952.] ‘Scolioză compensatoare, observată în ortostatism în caz de luxaţie congenitală a coapsei, ca urmare a scurtării membrului inferior bolnav. ■ S. GALLAVARDIN. [Louis Benedict Gallavardin, cardiolog francez, Lyon, 1875-1957.] Sin.: disociaţie Gallavardin (v.). ■ S. GANGOLPHE. [Louis Gangolphe, chirurg francez, Lyon, sec. XIX] 1) Efuziune abdominală serosanguinolentă, în cazul ‘herniei strangulate. 2) în fracturile de col anatomic sau chirurgical humeral, cu ocazia mobilizării pasive a braţului se pot pune în evidenţă crepitaţii importante, cu o tonalitate aparte (tonalitate Trelat) datorită vecinătăţii cavităţii toracice. ■ S. GAREL. [Jean Garel, otorinolaringolog francez, Lyon, 1852-1931.] 1) în ‘anevrismul de aortă toracică, se pot observa endoscopic oscilaţii ritmice, sincrone cu pulsul, ale laringelui. 2) Sin.: semn Heryng (v.). ■ S. GARENGEOT. [Rene Jacques Croissant de Garengeot, chirurg francez, Paris, 1688-1759.] ‘Epanşament sanguin cu localizare hipogastrică, care apare în cazul unei plăgi a *epi-ploonului. ■ S. GENDRIN. [Augustin Nicolas Gendrin, medic francez, Paris, 1796-1890.] In pericardita exsudativă, palparea evidenţiază un şoc apexian care se proiectează în interiorul matităţii cardiace. ■ S. GERHARDT. [Cari Adolf Christian Jakob Gerhardt, medic german, (Berlin, 1833-1902.] Paralizia corzilor vocale cu afonie în fazele terminale ale unor demenţe. ■ S. GIBSON. [George Alexander Gibson, medic scoţian, ‘EdinBurgh, 1854-1914.] Suflu continuu sistolo-diastolic, cu intensificare telesistolică şi protodiastolică, perceput la auscultaţie în partea internă a primelor spaţii intercostale stângi în cazul persistenţei ‘canalului arterial. Sin.: suflu tunelar. 946 SEMNUL gifforp SEMNUL HALSTEAD • S GIFFORD. [Harold Gifford, oftalmolog american, 1858- " 1929.] Imposibilitate de retroversie a pleoapei superioare, în *boala Basedow-Graves. ■ S GILBERT. [Augustin Nicolas Gilbert, meaic francez, (Paris, 1858-1927.] *Opsiurie, în ciroza hepatică. * S. GIORDANO-PASTERNAŢKI. Percutând regiunea lombară cu vârful degetelor sau cu marginea cubitală a mâinii (manevra Giordano) se declanşează, uneori, dureri foarte vii în litiaza renală, glomerulonefrita acută, pielonefrită, abces perirenal, infarct renal. ... ■ S. GLASGOW. [William Carr Glasgow, medic american, St. Louis, 1845-1907.] Zgomot sistolic la auscultaţia arterei brahiale, în anevrismul de aortă. ■ S. GOBIET. Sonoritate transversală în zona ombilicală în *pan-creatita acută. ■ S. GOGGIA. [Carlo Paolo Goggia, medic italian, 1871-1948.] Contracţii parcelare produse la percuţia sau la palparea muşchilor bicepşi brahiali în boli debilitante (ex.: febră tifoidă), spre deosebire de contracţiile generalizate ale muşchiului, în situaţii normale. ■ S. GOLDSTEIN. [Hyman Isaac Goldstein, medic american, Philadelphia, 1887-1954.] Distanţă mare între haluce şi degetul al doilea al piciorului, în cretinism şi în ‘sindromul Down. ■ S. GOLDTHWAIT. [/oe 1 Emest Goldthwait, chirurg ortoped american, 1866-1961.] S. nespecific pentru afectarea traumatică a ligamentelor sacroiliace: flexia coapsei pe abdomen, cu genunchiul în extensie, determină durere în regiunea sacroi-liacă. ■S. GONDA. Extensia halucelui la torsiunea bruscă a unui alt deget de la acelaşi picior, s. care apare mai precoce şi mai constant decât ‘s. Babinski în leziuni ale ‘fasciculului piramidal. ■ S. GOODELL. [William Goodell, ginecolog american, Philadelphia, 1829-1894.] Sin.: semn Hegar (v.). ■ S. GORLIN. [Robert James Gorlin, patolog şi genetician american, n. 1923.] S. observat în ‘sindromul Ehlers-Danlos, care constă în posibilitatea de a atinge cu uşurinţă vârful nasului cu limba. ■ S. GOSSELIN. [Athanase Leon Gossclin, chirurg francez, 1815-1887.] Durere intensă la abducţia membrului inferior, în fracturile de bazin. ■ S. GOTTRON. [Heinrich A. Gottron, dermatolog german, ‘Tubbingen, 1890-1974.] Regiuni echimozice pe faţa posterioară a degetelor, la nivelul articulaţiilor mici, în ‘dermatomiozită, uneori precedând cu 2-3 ani afectarea musculară. ■ S. GOULD. S. de ‘retinită pigmentară: bolnavul flectează capul pentru a-şi ameliora vederea. ■ S. GOWERS. [Sir William Richard Gowers, neurolog englez, 1845-1915.] Oscilaţii intermitente ale irisului sub influenţa luminii, în ‘tabesul dorsal. ^ ■ S. GRABER-DUVERNAY. în osteoartrita tuberculoasă sacroili-acă, bolnavul mobilizează cu dificultate gamba de partea bolnavă pe gamba de partea sănătoasă. ■ S. GRAEFE. [Albrecht von Graefe, oftalmolog german, profesor la (Berlin, 1828-1870.] Defect de sincronism între mişcările de ridicare şi de coborâre ale pleoapei superioare şi mişcările similare ale globului ocular. S. apare în cazul ‘exoftalmiei hipertiroidiene. ■ S. GRANCHER. [Jaques Joseph Grancher, medic francez, profesor de pediatrie la Paris, 1843-1907.] 1) Identitatea tonalităţii între zgomotul inspirator şi cel expirator; indică prezenţa unui obstacol la expiraţie. 2) Ansamblul semnelor auscultatorii simptomatice percepute la nivelul vârfurilor plămânilor. Indică precoce o tuberculoză. ■ S. GRANDSTROM. [Karl Otto Grandstrom, oftalmolog suedez, Stochholm, n. 1901.] în ‘coarctaţia de aortă, examenul ‘fundului de ochi evidenţiază artere retiniene sinuoase. ■ S. GRANGER. [Amedee Granger, radiolog american, 9\(ezv Orleans, 1879-1939.] S. radiologie constând în vizualizarea pe- retelui anterior al sinusului lateral în caz de procese distructive mastoidiene extensive, la copii sub 2 ani. ■ S. GRAVES. [Robert James Graves, medic irlandez, (Dublin, 1797-1853.] Absenţa ocluziei pleoapelor, ochiul rămânând deschis chiar şi în timpul somnului. Apare în ‘hipertiroidism. ■ S. GRAY. [Sir Henry Mcllree Williamson Gray, chirurg englez, 1870-1938 ] 1) Durere la palparea abdomenului la circa 3 cm la stânga şi sub ombilic, observată în apendicită. 2) Durere la nivelul umărului drept, în apendicită. ■ S. GREENE. [Charles Lyman Greene, medic american, St. Paul, (Minnesotta, 1863-1929.] Modificare a ariei de proiecţie a matităţii cardiace la percuţia în expir, în caz de pleurezie exsudativă. ■ S. GREY TURNER. [George Grey Turner, chirurg englez, profesor la (Durham, apoi la Londra, 1877-1951.] ‘Purpura la nivelul flancurilor, în ‘pancreatita acută necroticohemoragică. Sin.: semn Turner. ■ S. GRIESINGER. [Wilhelm Griesinger, neurolog şi psihiatru german, Kubbingen, Cairo, Zurich, (Berlin, 1817-1868.] 1) Edem al regiunii situate anterior faţă de apofiza mastoidă, în trom-boza sinusului transvers. 2) Puls paradoxal (v.). ■ S. GRIFFITH. S. prezent în ‘boala Basedow-Graves: când globul ocular se deplasează superior, pleoapa inferioară rămâne aproape imobilă. ■ S. GROCCO. [Pietro Grocco, medic italian, profesor de clinică medicală la Pisa, apoi la florenţa, 1857-191b.] 1) Zonă triunghiulară de submatitate, situată posterior, paravertebral, de partea opusă unui exsudat pleural (triunghiul Rauchfuss sau Korany-Grocco). 2) Dilatare cardiacă acută, frecvent ca urmare a unui efort, în stadiile iniţiale ale ‘bolii Basedow-Graves. ■ S. GROSSMAN. [Morris Grossman, neurolog american, 1881-1955.] Dilatare cardiacă, în tuberculoza pulmonară. ■ S. GROZOVICI-PASTIA. [Grozovici; Constantin Pastia, medic român, 1883-1926.] Aspect caracteristic al exantemului din ‘scarlatină, la nivelul plicilor de flexie ale membrelor, mai ales la plică cotului, sub forma unor linii hemoragice aşezate transversal acolo unde pielea lezată de toxină este traumatizată prin mişcări. Este util şi pentru diagnosticul tardiv ai infecţiei, deoarece persistă câteva zile după stingerea erupţiei. Sin.: semn Pastia. ■ S. GUDDEN. [Bernard Aloys von Gudden, neurolog german, (Miinchen, 1824-1886.] în alcoolism, ‘reflexele pupilare sunt încetinite. ■ S. GUILLAIN. [Georges Charles Guillain, neurolog francez, 1876-1961.] Flexie rapidă a coapsei şi gambei în excitarea mecanică a muşchiului cvadriceps contralateral, s. de iritaţie meningeală. ■ S. GUNN. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, (hdoor-fields, 1850-1909.] Aspect oftalmoscopic al încrucişării arterio-venoase în arterioscleroza vaselor retiniene. Normal, când o venă retiniană se încrucişează cu artera omologă, traseul ve-nos nu este întrerupt. în caz de arterioscleroză, peretele arterial dur şi rigid şterge traseul venos la nivelul încrucişării, iar în amonte calibrul venos este lărgit. Sin.: semn Marcus Gunn, semn Salus-Gunn, semnul încrucişării. ■ S. GUTTMANN. [Paul Guttmann, medic german, (Berlin, 1834-1893.] Sin.: semnul faldului (v.). ■ S. GUYON. [Jean Casimir Felix Guyon, chirurg şi urolog francez, profesor de patologie chirurgicală la Paris, 1831-1920.] Sin.: manevră Guyon (v.). ■ S. HALL. [Josiah Newhall Hali, medic american, (Denver, 1858-1939.] Şoc diastolic traheal, perceptibil în caz de *ane-vrism de aortă. ■ S. HALSTEAD. [Albert Edward Halstead, chirurg american, Chicago, 1858-1926.] S. tegumentar prezent în necroza acută de pancreas din unele ‘pancreatite acute. Constă în apariţia unor ‘macule cianotice cu localizare la nivelul peretelui abdominal. 947 SEMNUL HAMILTON SEMNUL HUTCHINSON ■ S. HAMILTON. Mărirea circumferinţei rădăcinii braţului în luxaţia scapulohumerală. ■ S. HAMMAN. [Louis Virgil Hamman, medic american, Balti-more, 1877-1946.] Zgomot sec, sacadat, sincron bătăilor cardiace, în caz de emfizem mediastinal; este patognomonic pentru *pneumopericard. ■ S. HARZER. [Friedrich August Harzer, medic german contemporan, Leipzig.] Pulsaţia în epigastru sau parasternal a ventriculului drept hipertrofiat, în contextul insuficienţei cardiace congestive şi al insuficienţei ventriculare drepte. ■ S. HATCHCOCK. Hipersensibilitate a regiunii supero-laterocer-vicale şi a unghiului mandibulei în *parotidita epidemică. ■ S. HAUDEK. [Martin Haudek, radiolog austriac, ‘lAetia, 1880-1967.] S. radiologie în ulcerul gastric penetrant. Se constată un aspect tristratificat al *nişei penetrante: bariu în porţiunea inferioară, lichid de secreţie în porţiunea mijlocie şi aer în porţiunea superioară. Sin.: nişă Haudek. ■ S. HEFKE-TURNER. [Hans W. Hefke, radiolog american, (Mdzvaulţee, n. 1897; Vernon C. Turner, chirurg american contemporan.] S. radiologie constând în modificarea conturului (umbrei radiologice) a muşchiului obturator în afecţiuni ale articulaţiei coxofemurale. ■ S. HEGAR. [Alfred Hegar, ginecolog german, Ţreiburg, 1830-1914.] Senzaţie de ramolire a segmentului inferior uterin în graviditate, la palparea uterului. Sin.: semn Goodell. ■ S. HEIM-KREYSIG. [Ernst Ludwig Heinz, medic german, CBerlin, 1747-1834; Friedrich Ludwig Kreysig, medic german, ‘Dresda, 1770-1839.] Depresiune a spaţiilor intercostale, sincronă sistolei, cardiace, în caz de pericardită cu aderenţe. ■ S. HEIM-SANDERS. [Ernst Ludwig Heim, medic german, ‘Berlin, 1747-1834; James Sanders, medic englez, 1777-1843.] în cazul formării unor aderenţe pericardice, se observă o retracţie ritmică, sincronă sistolei a peretelui abdominal epi-gastric. Sin.: semn Sanders. ■ S. HENNEBERT. [Camille Hennebert, otolog belgian, Bruxelles, 1867-1954.] în *labirintita din sifilisul congenital, compresiunea aerului în conductul auditiv extern determină *nistag-mus rotatoriu spre partea afectată. Scăderea presiunii aerului la acelaşi nivel determină nistagmus spre partea opusă. ■ S. HENNING. [Wilhelm Henning, medic american, 1716-1794.] Deformare (observată radiologie) a unghiului stomacului în formă de arc gotic, s. de ulcer gastric. ■ S. HERTHEL. S. de arterioscleroză: în cazul în care circulaţia unui membru superior şi a celor două membre inferioare este blocată temporar prin aplicarea unui garou, la braţul fără garou presiunea arterială creşte mult mai mult decât în situaţia normală (cu circa 60 mmHg faţă de 5 mmHg). ■ S. HERTOGHE. [Eugene Hertoghe, endocrinolog belgian, 1860-1928.] Reducerea sau dispariţia părului în treimea externă a sprâncenelor; apare la mixedematoşi. ■ S. HERTWIG-MAGENDIE. [Karl Wilhelm Theodor Richard Hertwig, embriolog german, Jena, 1850-1937; Frangois Magen-die, fiziolog francez, 1783-1855.] S. esenţial în paraliziile cu originea la nivelul *protuberanţei inelare. Un glob ocular se găseşte situat inferior celuilalt, astfel încât în ansamblu cei doi ochi par a fi dispuşi după o axă oblică, ochiul de partea afectată privind infero-intern, iar celălalt - supero-extern. Sin.: stereo-deviaţie, sindrom Hertwig-Magendie. ■ S. HERYNG. [Theodor Heryng, laringolog polonez, profesor la Varşovia, 1847-1925.] Transparenţă scăzută a sinusului fron-tomaxilar în caz de *empiem sinusal (la *diafanoscopie). Sin.: semn Garel (def. 2). ■ S. HICKS. [John Braxton Hicks, ginecolog englez, 1825-1897.] în graviditate, contracţii uterine neregulate, de obicei nedure-roase, cu intensitate şi frecvenţă progresivă cu vârsta sarcinii. Sin.: semn Braxton Hick. ■ S. HIGOUMENAKIA. Formaţiune tumorală cu localizare sterno-claviculară care poate fi prezentă în sifilisul congenital. ■ S. HILL-FLACK. [Sir Leonard Erskine Hill, fiziolog englez, Londra, 1866-1952; Martin William Flack, fiziolog englez, Londra, 1882-1931.] 1) Hipertensiune la nivelul arterelor membrelor inferioare, crescând în ortostatism: s. de insuficienţă aortică. 2) La bolnavul culcat, presiunea arterială este mai crescută la nivelul membrelor superioare în aortită sau în insuficienţa aortică. ■ S. HILLEMAND. [Pierre Hilemand, medic francez, (Paris, n. 1895.] S. în *hernia hiatală: la flexia anterioară a trunchiului, în clinostatism, apar sau se accentuează *pirozisul şi regurgitările acide. Sin.: semnul şiretului. ■ S. HOCHSINGER. [Karl Hochsinger, pediatru şi dermatolog austriac, Viena, n. 1860.] indicanurie în tuberculoză, la copii. ■ S. HOEHNE. [Ottomar Hoehne, ginecolog german, profesor la greifsivald, 1871-1932.] Absenţa contracţiilor uterine în decursul naşterii, chiar şi după injectarea repetată de ocitocice, considerată s. de ruptură uterină. ■ S. HOFFA. [Albert Hoffa, chirurg ortoped german, profesor la Wiirtzburg, apoi la Berlin, 1859-1907.] în cazul luxaţiei congenitale de şold la copil, palparea articulaţiei coxo-femurale determină cracmente în timpul mişcărilor pasive de flexie şi extensie a coapsei pe bazin. ■ S. HOFFMANN. [Johann Hoffmann, neurolog german, Jleidel-berg, 1857-1919.] 1) Stimularea mecanică a nervului trigemen determină durere excesivă, în *tetania latentă. 2) Flexia reflexă a degetelor la stimularea mecanică a tegumentelor falangei terminale, în leziuni ale *fasciculului piramidal. ■ S. HOGLUND. în *mononucleoza infecţioasă apare edem palpebral. ■ S. HOHENEGG. Dureri colicative abdominale cu sediu etajat, în stenozele colice multiple. ■ S. HOMANS. [John Homans, chirurg american, 1877-1954.] Durere la nivelul moletului în cursul flexei dorsale active sau pasive a piciorului. S. de tromboză venoasă profundă la nivelul gambei. ■ S. HOOVER. [Charles Franklin Hoover, medic american, Clc-veland, 1865-1927.] 1) în unele forme de paralizie organică, la bolnavul culcat, apăsarea de pat a unei gambe produce ridicarea involuntară a celeilalte gambe. 2) Deplasarea marginilor costale spre linia mediană în inspir: bilaterală în *emfizem, unilaterală în *pleurezie, *pneumotorax. ■ S. HOPE. James Hope, medic englez, Londra, 1801-1841.] Dedublarea şocului apexian, percepută la palpare în *anevris-mul de aortă descendentă. ■ S. HORSLEY. [Sir Victor Alexander Haden Horsley, chirurg englez, Londra, 1857-1916.] în *hemipareză, dacă există diferenţă între temperatura de la nivelul celor două axile, temperatura va fi mai mare de partea afectată. ■ S. HOWSHIP-ROMBERG. [John Howship, chirurg şi anatomist englez, Londra, 1781-1841; Moritz Heinrich Romberg, neurolog şi internist german, profesor la Berlin, 1795-1873.] într-o hernie obturatorie strangulată durerea poate fi localizată sau se propagă de-a lungul ramului genicular al nervului obturator spre genunchi. După unii autori, acest s. este considerat 'simptom. ■ S. HUETER. [Karl Albrecht Hueter, chirurg german, Qreifs-jvcdd, 1838-1882.] în fracturi osoase cu deplasare şi cu interpunerea de părţi moi între fragmente nu se percep vibraţii la percuţia fragmentelor implicate. ■ S. HUNTER. [William Hunter, medic englez, Londra, 1861-1957.j Sin.: glosită Hunter (v.). ■ S. HUTCHINSON. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913.] 'Keratită interstiţială şi decolorare corneea-nă în sifilisul congenital. 948 SEMNUL IAN1ŞEVSKI SEMNUL LAENNEC ■ S IANIŞEVSKI. Mimică specifică (aspect de buldog) consecutivă retracţiei spasmodice a muşchilor masticatori în ‘boala Parkinson. ■ S. INGELBRANS. Scurtarea aparentă a membrului inferior de partea afectată, din cauza atitudinii vicioase antalgice, în unele afecţiuni ale articulaţiei sacroiliace. ■ S. IRISH. Adenopatie axilară stângă metastatică în cancerul gastric. ■ S. ITARD-CHOLEWA. []ean Mărie Gaspard Itard, ototog francez, 1774-1838; Erasmus Rudolf Cholewa, medic german, n. 1845.] Anestezie a membranei timpanice, în ‘otoscleroză. ■ S. JACCOUD. [Frangois Sigismund Jaccoud, medic francez, 1830-1913.] în pneumonia pneumococică apare eritem facial homolateral leziunii. ■ S. JACKSON. [James Jackson Jr., medic american, (Boston, 1810-1854.] Prelungire a expirului, în tuberculoza pulmonară. ■ S. JANEWAY. [Edward Gămăliei Janeway, medic american, 9few yorkj. 1841-1911.] Sin.: leziuni Janeway (v.). ■ S. JELLINEK. [Ştefan Jellinek, medic austriac, profesor de etectropatotogie ta Viena, n. 1871.] 1) Pigmentare brună la nivelul marginilor pleoapelor, în *hiperparatiroidism. Sin.: semn Rasin. 2) Exagerarea ‘reflexului pupilar. ■ S. JENDRASSIK. [Erno Jendrassik, medic maghiar, profesor de neuropatotogie ta (Budapesta, 1858-1921.] Paralizia muşchilor oculomotori externi, în ‘boala Basedow-Graves. ■S. JOFFROY. [Alexis Joffroy, medic francez, (Paris, 1844-1908.] Absenţa cutelor transversale de la nivelul frunţii, când pacientul priveşte brusc în sus, în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. JOZ-STERLING. Tremorul pleoapelor la închiderea acestora, unul din s. creşterii ‘excitabilităţii nervoase. ■ S. JURGENSEN. [Theodor von Jiirgensen, medic german, profesor de medicină internă ta JQet şi PiiBBingen.] Crepitaţii fine la auscultaţia pulmonară, percepute uneori în tuberculoza pulmonară. ■ S. KAGAN. Atonie mimică la copiii suferinzi de ‘autism, fără a exprima conţinut afectiv, pacienţii reacţionând doar la stimuli emoţionali supraliminali. ■ S. KANAVEL. [Allen Buckner Kanavel, chirurg american, Chicago, 1874-1938.] Punct palmar de maximă sensibilitate, situat sub baza degetului auricular, în infecţia tecii tendonului. ■ S. KANTOR. [John Leonard Kantor, gastroenterotog american, 9few yorkj' 1890-1947.] S. radiologie constând din prezenţa unei umbre discrete, ca un fir, prin defect de umplere a colonului, în caz de colită sau ‘ileită regională. Sin.: semnul corzii. ■ S. KARPLUS. [Richard Karplus, medic austriac contemporan, Viena] Modificare a rezonanţei vocalelor, astfel încât, la auscultaţia pulmonară la nivelul unui exsudat pleural, vocala „u“ rostită de pacient este auzită ca „a“. ■ S. KASHIDA. [K. Kashida, medic japonez de ta începutul sec. XX] Spasm muscular şi ‘hiperestezie produse la aplicarea unor stimuli termici (cald, rece), în ‘tetanie. ■ S. KEEN. [William Williams Keen, chirurg american, Phitadel-phia, 1837-1932.] Diametru bimaleolar mărit, în ‘fractura Pott. ■ S. KEHR. [Hans Kehr, chirurg german, profesor ta (Bertin, 1862-1916.] Durere acută, iradiată în umărul stâng, în unele cazuri de ruptură splenică. ■ S. KEHRER. [Ferdinand Adalbert Kehrer, neurotog şi psihiatru german, profesor ta (Brestau (în prezent Wroclazv, Potonia), apoi ta (Munster, 1883-1966.] Apariţia unei dureri puternice la compresiunea punctelor de emergenţă ale nervilor suboccipitali (la jumătatea distanţei dintre linia mediană şi mastoidă). Este considerat unul dintre s. sindromului de ‘hipertensiune intra-craniană. 8 S. KELLOCK. [T. II. Kellock, medic american de ta sfârşitul sec. XIX.] Vibraţii de intensitate crescută la percuţia la nivel costal, în pleurezia exsudativă. ■ S. KERNIG. [Vladimir Kernig, medic rus, St. PetersBurg, 1840-1917.] Imposibilitate de extensie completă a gambei, când coapsa este flectată pe abdomen la pacientul în decubitus dorsal. Apare în caz de iritaţie meningeană. ■ S. KESTENBAUM. S. în ‘nevrita optică, evident la examenul ‘fundului de ochi: scăderea numărului de arteriole care traversează marginile discului optic. ■ S. KIRMISSON. [Edouard Francis Kirmisson, chirurg francez, profesor de chirurgie infantilă şi chirurgie ortopedică ta Paris, 1848-1927.] Sin.: echimoză Kirmisson (v.). ■ S. KLEIST. [Karl KIeist, neuropsihiatru german, profesor ta Jţostocki şi Jrankfurt pe 9dain, n. 1879.] întâlnit în patologia lobului frontal şi a talamusului: dacă medicul ridică uşor degetele pacientului, acestea se agaţă spontan de cele ale examinatorului. ■ S. KLIPPEL-WEIL. [Maurice Klippel, neurotog şi psihiatru francez, medic ta ftâpitauţ de Paris, 1858-1942; Mathieu Pierre Weil, reumatolog francez, Paris, 1884-1956.] S. care apare în hemiplegia spastică. Constă în accentuarea flexiei spontane a policelui atunci când celelalte degete ale mâinii, aflate iniţial în flexie, sunt deflectate (toate sau doar unul dintre ele). Sin.: semnul policelui. ■ S. KNIES. [Max Knies, oftalmotog german, 1851-1917.] Asimetrie pupilară în ‘boala Basedow-Graves şi în unele nevroze. ■ S. KOCHER. [Emil Theodor Kocher, chirurg elveţian, Perna, 1841-1917; premiul 9foBet pentru medicină/fiziotogie în 1909.] 1) S. care constă în retracţia excesivă a pleoapelor atunci când pacientul îşi fixează privirea asupra unui obiect. 2) Ridicarea mai rapidă a pleoapei superioare comparativ cu mişcarea globilor oculari atunci când pacientul priveşte în sus. Ambele apar în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. KOPLIK. [Henry Koplik, pediatru american, 9{ezu yorkj 1858-1927.] La nivelul mucoasei jugale sau în şanţul gingival din dreptul primilor molari, pe un fond eritematos, apar multiple şi minuscule puncte alb-albastre, asemănătoare particulelor de griş. S. K. este pozitiv în ‘rujeolă, prezent cu câteva zile înainte de erupţie, precum şi o zi după apariţia erupţiei ruje-olice. ■ S. KOSOWICZ. ‘Condrodistrofia platoului tibial şi a condilului femural, vizibile radiologie în ‘sindromul Turner. ■ S. KRAMMER. Mişcările de abducţie şi adducţie ale gambei în semiflexie pe coapsă se însoţesc de dureri în ruptura de menise. ■S. KREINDLER. [Arthur Kreindler, neurotog român, profesor de neurotogie ta (Bucureşti, 1900-1988.] în ‘coree, imposibilitatea de a menţine bilateral braţele întinse cu indexul în extensie; apare flexia bruscă a unui index. ■ S. KUSSMAUL. [Adolf Kussmaul, medic german, PteidetBerg, 1822-1902.] 1) Distensia venelor jugulare în inspir, observată în inflamaţii şi tumori mediastinale. 2) Contracţia ondulatorie a pereţilor gastrici în ‘stenoza pilorică. ■ S. LA CÂMP. [O. de Ia Câmp, medic francez, începutul sec. XX] Sin.: semn de la Câmp (v.). ■ S. LADIN. S. de graviditate: la palparea uterului se detectează o zonă circulară, de consistenţă elastică, situată pe linia mediană, anterior, la joncţiunea dintre colul şi corpul uterin. Aria acestei zone creşte progresiv odată cu vârsta sarcinii. ■ S. LAENNEC. [Rene Theophile Hyacinthe Laennec, medic francez, profesor de ctinică medicală ta Paris, 1781-1826.] Sin.: spută perlată (v.). 949 SEMNUL LAFFONT SEMNUL LIS DE PINTUS ■ S. LAFFONT. S. care apare în cazul hemoragiilor intraperi-toneale masive cu progresia subaiafragmatică a epanşamen-tului sanguin. Constă în apariţia unei dureri spontane, cu sediul epigastric, subclavicular sau scapular. ■ S. LAGENBECK. Prezent în cazul în care articulaţia şoldului prezintă ‘hemartroză sau ‘hidrartroză masivă. Pulsul femural de partea interesată este mai amplu datorită proiecţiei anterioare a femuralei de către capsula articulară destinsă. ■ S. LAGUERRE. S. de spondilită: apăsarea pe genunchiul homolateral leziunii (pacientul fiind în decubit dorsal, cu gamba în flexia pe coapsă şi coapsa în flexie pe bazin) determină durere cu sediu sacroiliac. ■ S. LANCE. [Pierre Marcel Gabriel Lance, chirurg francez, 1908-1960.] în luxaţia congenitală de şold, înclinarea fantei vul-vare de partea afectată. ■ S. LANDOLFI. [Nicola Landolfi, chirurg militar italian, 9feapole, sec. XIX] Variaţii ale diametrului pupilei (‘hippus) la un pacient cu Insuficienţă aortică cronică severă. ■ S. LANDOUZY. [Louis Theophile Joseph Landouzy, medic francez, profesor de clinică medicală la (Paris, 1845-1917.] S. de ‘hernie de disc: diminuarea reflexelor cutanate la nivelul membrului inferior, homolateral leziunii. ■ S. LANGORIA. Relaxare a muşchilor extensori ai coapsei, în fractura femurală intracapsulară. ■ S. LANNELONGUE. [Odilon Marc Lannelongue, chirurg francez, profesor de patologie chirurgicală la Paris, 1840-1911.] S. de artrită tuberculoasă a articulaţiei coxofemurale: presiunea pe faţa internă a coapsei în treimea superioară determină durere. ■ S. LAPINSKI-JAWORSKi. [Lapinski; Waley Jaworski, medic polonez, Cracovia, 1849-1925.] Sin.: semn Meltzer (v.). ■ S. LARREY. [Dominigue Jean Larrey, Baron, chirurg mditar francez, 1766-1842.] In fractura de bazin, durerea apare la presiunea pe spinele iliace anterioare, bilateral. ■ S. LARUELLA. Dificultate de a tuşi, în afecţiuni respiratorii de etioiogie^ neurogenă. ■ S. LASEGUE. [Ernest Charles Lasegue, medic francez, 1816-1883.] Durere provocată prin flexia coapsei pe bazin, gamba fiind menţinută în extensie de mâna examinatorului. Este caracteristică în ‘sciatică, dar se observă şi în ‘poliradiculonevrite sau în ‘meningite. - S. LASEGUE AL BRAŢULUI / signe de Lasegue du bras / Lasegue’s arm sign. [Ernest Charles Lasegue, medic francez, 1816-1883.] Este prezent în cazul iritaţiilor radiculare şi durale din regiunea cervicală. Punerea în evidenţă a s. L. se poate realiza prin două manevre. în prima manevră se aşează braţul în abducţie la 90°, cu retropulsie şi antebraţul în supinaţie forţată. S. este pozitiv când bolnavul acuză dureri cervicale iradiate în umăr, braţ şi mână. A doua manevră constă în flexia antebraţului pe braţ, urmată de abducţia şi retropulsia braţului şi apoi de extensia antebraţului pe braţ. Aceste s. pot fi pozitive în nevralgii cervicobrahiale, hernii discale cervicale, compresiuni nervoase prin coastă cervicală, afecţiuni ale arcurilor sau ale corpurilor vertebrale etc. ■ S. LAUGIER. [Stanislas Laugier, chirurg francez, Paris, 1799-1872.] 1) Ascensiunea apofizei stiloide a radiusului la acelaşi nivel cu stiloida cubitală: s. de fractură a extremităţii inferioare a radiusului. 2) ‘Otoragie în fractura de bază a craniului. 3) Ba-lonare abdominală periombilicală precoce. în ocluzia intestinului subţire. 4) Decelarea prin palpare a unei mase dure, la baza ‘triunghiului Scarpa, reprezentată de bontul care se dirijează anterior, ridicând capsula, în fracturile de col femural. ■ S. LAWRENCE-LOUVEL. Durere în membrul inferior la efortul de tuse (prin creşterea presiunii venoase în sistemul cav, transmisă în segmentul afectat, care are un prag algic mai scăzut), în ‘tromboza venoasă profundă. Sin.: semn Louvel. ■ S. LEDDERHOSE. [Georg Ledderhose, chirurg german, proft-sor la StrasBourg, apoi la Miinchen, 1855-1925] S. inconstant în hemoragia traumatică intracraniană, care constă în prezenţa stazei papilare, homolateral leziunii. ■ S. LEGENDRE. [Frangois Laurent Legendre, clinician francez, Paris, 1812-1858.] S. de paralizie facială de origine centrală: la încercarea de ridicare pasivă a pleoapelor (menţinute coborâte în mod voluntar) apare o rezistenţă mai mare de partea afectată. ■ S. LEICHTENSTERN. [Otto Michael Leichtenstern, medic german, %gln, 1845-1900.] Spasm muscular determinat de percuţia, chiar de intensitate redusă, a oaselor extremităţilor membrelor, în ‘meningita cerebrospinală. ■ S. LERI. [Andre Leri, neurolog francez la Hlâpitawt de Paris, 1875-1930.] Imposibilitatea flexiei pasive a cotului când mâna este fţectată pasiv, în ‘hemiplegia spastică. ■ S. LERI-LONJUMEAU. [Andre Leri, neurolog francez la 9ddpitau?t de Paris, 1875-1930; Lonjumeau.] S. în ‘coxartroză: imposibilitate parţială de extensie a coapsei pe bazin. ■ S. LERICHE. [Rene Henri Mărie Leriche, chirurg francez, profesor la Lyon şi StrasBourg, 1879-1955.] După comprimarea părţilor moi ale extremităţii degetelor, persistă zone palide tegu-mentare în caz de insuficienţă circulatorie periferică. ■ S. LERMOYEZ. [Marcel Emil Joseph Lermoyez, otorino-laringolog francez, Paris, 1858-1929.] S. prezent în trom-boflebita intracerebrală, care constă în apariţia unui desen vascular evident prin dilatarea venelor cerebrale cu traiect subcutanat. - S. LESER-TRELAT. [Edmund Leser, chirurg german, pranhfurt, 1853-1916; Ulysse Trelat, chirurg francez, profesor la Paris, 1828-1890.] Erupţie diseminată, prezentând numeroase ‘veruci seboreice, predominantă pe trunchi, relevând un cancer profund, de obicei mamar sau gastric. ■ S. LEVINE. [Samuel Albert Levine, cardiolog american, 1891-1966.] S. de diagnostic non-verbal al durerii anginoase: pacientul indică sediul (retrosternal) şi caracterul (constrictiv) al durerii. ■ S. LEWIS-FEDERICI. S. diagnostic în ‘otospongioză: sunetul diapazonului aplicat pe ‘tragus astfel încât să obstrueze conductul auditiv extern este perceput mai mult timp decât la nivelul mastoidei, deoarece, la subiectul sănătos, conducţia car-tilaginoasă absolută este superioară conducţiei osoase relative. Fenomenul este inversat în caz de anchiloză ‘stapediană. Sin.: test Lewis. ■ S. LEYDEN. [Ernst Viktor von Leyden, medic german, profesor de medicină internă (succesiv) Ca 9(pnigsBerg, StrasBourg şi Perlin, 1832-1910.] S. de abces subfrenic: la percuţie se constată o zonă de matitate care corespunde lipsei murmurului vezicular la auscultaţie (tăcere respiratorie absolută), sub nivelul căreia se trece brusc la o zonă pulmonară normală (la percuţie şi auscultaţie). ■ S. LHERMITTE. [Jean Jaques Lhermitte, neurolog şi psihiatru francez, profesor la Paris, 1877-1959.] Senzaţie de şoc electric iradiind în membrele inferioare, provocată prin flexia capului la bolnavii cu ‘scleroză în plăci sau în cazul unor leziuni ale coloanei cervicale cu compresiune. ■ S. LIAN. [Camille Constant Lian, clinician francez la SlopitauTt de Paris, 1882-1969.] în cazul unui ‘chist hidatic cu localizare superficială, la percuţia tegumentelor de deasupra formaţiunii se percepe un zgomot cu ecou. ■ S. LICHTHEIM. [Ludwig Lichtheim, medic german, profesor de policlinică medicală la Jena, apoi la Perna, 1845-1915.] Sin.: test Lichtheim (v.). ■ S. LIS DE PINTUS. ‘Mioclonii fără semnificaţie patologică care apar în perioada de început a somnului. Element semeiologic util, având în vedere frecvenţa relativ crescută a s. L. de P. în practica medicală. 950 SEMNUL L1SKER SEMNUL MEUNIER ■ S. LISKER. Durere osoasă provocată !a percuţia feţei anterc-interne a tibiei, prin interesarea venelor care drenează sângele din os. Este valoros pentru excluderea durerii de origine radi-culară discovertebrală, în tromboza venoasă profundă. ■ S. LOEWI. [Otto Loewi, farmacoloa german, profesor ta Viena şi Graz, stabilit apoi ta (h(ezo forki premiuC Osfebel pentru me-didnă/fiziologie în 1936; 1873-1961.] Sin.: test Loewi (v.). • S. LOUVEL. Sin.: semn Lawrence-Louvel (v.). • S. LOWENBERG. [(Benjamin (Bermo Lcnvenberg, chirurg german, 1836-1905.] Durere la nivelul moletului la compresiunea cu manşeta sfigmomanometrului, în tromboza venoasă profundă. ■ S. LUCAS. [Richard Clement Lucas, chirurg englez, Londra, 1843-1913.] Distensie abdominală care poate apărea în ‘rahitism. ■ S. LUCATELLO. [Luigi Lucatello, patofog şi clinician italian, profesor de clinică medicală la Padova, 1863-1926.] S. care apare în ‘hipertiroidism: temperatura axilelor poate fi mai mare decât temperatura centrală. ■ S. LUDLOFF. [Karl Ludloff, chirurg german, profesor la Xpnigsberg, apoi la Jranffurt pe Main, 1864-1954.] în fractura micului trohanter se constată imposibilitatea ridicării membrului inferior în poziţie şezândă, cu posibilitatea efectuării a-cestei mişcări în decubit dorsal, caz în care muşchii drept anterior al coapsei şi tensor al fasciei lata supleează contracţia muşchiului psoas dezinserat. ■ S. LUST. [Franz Lust, pediatru german, profesor la (J(arlsruhe, n. 1880.] Flexia şi abducţia piciorului prin percuţia nervului sciatic popliteu extern la nivelul gâtului peronier, în ‘spasmofilie. ■ S. MACEWEN. [Sir William Macewen, chirurg scoţian, Qlasgozv, 1848-1924.] Percuţia calotei craniene la nivelul joncţiunilor oaselor frontale, temporale, parietale determină un sunet mult mai rezonant decât în mod normal în ‘hidrocefalie sau în caz de abcese cerebrale. ■ S. MADELUNG. [Otto Wilhelm Madelung, chirurg german, profesor (succesiv) la OţpstocÎQ StrasBourg şi Qottingen, 1846-1926.] S. nepatognomonic de peritonită: creşterea diferenţei dintre temperatura centrală şi cea periferică. ■ S. MAGNAN. [Jacques Joseph Valentin Magnan, psihiatru francez, (Paris, 1835-1916.] în psihoza abstinenţilor la cocaină se observă parestezii cu manifestări particulare, cu senzaţie de corpi străini (particule) care se deplasează subcutanat. ■ S. MAHLER. [Richard A. Mahler, oBstetrician german, sec. XIX-XX.] Creştere, discrepantă a frecvenţei cardiace fără a corespunde ridicării temperaturii corporale, în ‘tromboză. ■ S. MAISONNEUVE. [Jaques Gilles Thomas Maisonneuve, chirurg francez, (Paris, 1809-1897.] Hiperextensibilitate marcată a mâinii, în ‘fractura Pouteau-Colles. ■ S. MALGAIGNE. [Joseph Frangois Malgaigne, chirurg francez, 1806-1865.] în cazul luxaţiei de cot, vârful ‘olecranului urcă deasupra liniei epitrohleo-epicondiliene. ■ S. MALLET-GUY. [Pierre Albert Mallet-Guy, chirurg francez, profesor la Lyon, 1897-1984.] Durere provocată la palparea regiunii subcostale stângi în ‘pancreatita acută şi cronică. ■ S. MALMROS. Reprezintă ştergerea ‘lordozei fiziologice cervicale sau lombare. Acest s. apare în ‘hernia de disc. ■ S. MANDEL (AL CLOPOŢELULUI). Percuţia abdomenului declanşează durerea în ‘abdomenul acut. ■ S. MANN. [John Dixon Mann, medic englez, Manchester, 1840-1912.] Decalarea orizontală a globilor oculari, s. care poate apare în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. MANNKOPF. [Emil Wilhelm Mannkopf, medic german, MarBurg, 1836-1918.] Comprimarea unui punct realmente dureros este urmată la distanţă de dilatarea pupilelor şi de accelerarea respiraţiei şi a pulsului, ceea ce la simulanţi nu se observă. = S. MARANON. [Gregorio Maranon y Posadillo, clinician şi endocrinolog spaniol, profesor de patologie medicală la (Madrid, 1887-1960.] Pată roşie pretiroidiană în ‘hipertiroidism. ■ S. MARCUS GUNN. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Mooifields, 1850-1909.] Sin.: semn Gunn (v.). ■ S. MARFAN. [Bernard Jean Antonin Marfan, medic francez, profesor de igienă şi de pediatrie la (Paris, 1858-1942.] S. care poate apărea în ‘febra tifoidă: limba are aspect ‘sabural, rămânând doar vârful acesteia colorat în roşu. ■ S. MĂRIE. [Pierre Mărie, neurolog francez, profesor la (Paris, 1853-1940.] Tremor generalizat sau doar al extremităţilor (mâini), în ‘boala Basedow-Graves. Sin.: semn Charcot-Marie-Cardarelli. ■ S. MARINESCU. [Gheorghe Marinescu, neurolog român, profesor la (Bucureşti, 1863-1938.] Edem la nivelul mâinii, asociat cu paliditatea şi răcirea tegumentelor, în ‘siringomielie. V. şi mână suculentă^ Marinescu. ■ S. MARJOLIN. în osteoartrita tuberculoasă a şoldului, bolnavul evită să calce pe membrul inferior bolnav, ceea ce atrage un ritm neregulat, uşor de recunoscut, mai ales dacă bolnavul merge pe ciment. Sin.: semnul geambaşului. ■ S. MAYO-ROBSON. [Sir Arthur William Mayo-Robson, chirurg englez, Londra, 1853-1933.] Durere provocată în unghiul costovertebral stâng, în ‘pancreatita acută. ■ S. MAZINI. Paralelism între flexia dorsală accentuată a degetelor mâinii şi a picioarelor la copiii cu întârziere în dezvoltarea psihică. ■ S. McBURNEY. [Charles McBurney, chirurg american, 9{eiv forfa 1845-1914.] Durere intensă la palparea abdominală în ‘punctul McBurney, în apendicita acută. ■ S. McDONNEL. [Robert M. McDonnel, chirurg irlandez, 1828-1889.] în ‘anevrismul crosei aortei pot fi observate pulsaţii ritmice ale laringelui şi traheei. ■ S. McMURRAY. [Thomas Porter McMurray, chirurg englez, Liverpool, 1887-1949.] Sin.: manevră McMurray (v.). ■ S. MEAGHI. în ‘spondilartrita anchilozantă incipientă, dacă se apasă pe coaste bilateral, apar dureri la nivelul articulaţiilor costovertebrale. ■ S. MEIGE. [Henri Meige, medic şi anatomist francez, profesor la Paris, 1866-1940.] în cazul leziunilor ‘fasciculului piramidal, se produce extensia piciorului prin excitarea mecanică externă a plantei. ■ S. MELTZER. [Samuel James Meltzer, fiziolog şi farmacolog de origine germană, stabilit la 9\(etv ybrku 1851-1920.] S. observat în apendicita cronică, care constă în apariţia unei dureri vii la contracţia muşchiului psoas iliac drept (obţinută prin flexia membrului inferior pe bazin) concomitent cu exercitarea unei presiuni superficiale în ‘punctul McBurney. Sin.: semn Lapinski-Jaworski. ■ S. MENDELSOHN. [Martin Mendelsohn, medic german, profesor de medicină internă la (Berlin, 1860-1930.] S. diagnostic al funcţiei cardiace, bazat pe rapiditatea restabilirii frecvenţei cardiace normale după tahicardia produsă la efort, pulsul nerevenind decât foarte lent la ritmul său normal îndeosebi în absenţa antrenamentului fizic şi în astenia cardiacă. Sin.: test Mendelsohn. ■ S. MENNELL. [James Beaver Mennell, ortoped englez, Londra, n. 1880.] 1) Durere provocată, în artrita intervertebrală, prin ridicarea gambelor, ţinând o mână în zona bolnavă. 2) Diminuarea amploarei mişcărilor gambei prin flexia dorsală pasivă a piciorului, în ‘sciatică. ■ S. MERKLEN. [Pierre Merklen, clinician francez, Paris, n. la Mulfouse, 1852-1906.] Pulsaţii la nivelul luetei în insuficienţa aortică cronică severă. ■ S. MEUNIER. [Leon Meunier, medic francez, Paris, 1856-1911.] Scădere ponderală progresivă, precedând perioada eruptivă din ‘rujeolâ. 951 SEMNUL MEYARD SEMNUL PEMBERTON ■ S. MEYARD. încetinirea cu câteva secunde a revenirii extremităţii inferioare ia poziţia iniţială, după obţinerea ‘reflexului rotulian. Apare la subiecţi aflaţi în stare de ‘catatonie. ■ S. MEYER. [Adolf Meyer, psihiatru american, Baltimore, 1866-1950.) *Midriază reflexă consecutiv apăsării pe punctele ova-riene, fiind un indiciu pentru ‘isterie. ■S. MIKAELIS. Febră 37,5-38,5°C, la 75-85% din cazurile cu tromboză venoasă profundă, care cedează la anticoagulante. ■ S. MINGAZZINI. [Giovanni Mingazzini, neuropatolog fii psihiatru italian, profesor Ca (Roma, 1859-1929.) 1) în hemiplegia organică, oscilaţii şi cădere a braţului de partea afectată, când bolnavul ţine braţele întinse cu degetele depărtate. 2) în hemiplegia organică, rezistenţă la deschiderea forţată a pleoapei şi a gurii. 3) în leziunile ‘piramidale, căderea rapidă a gambei de partea afectată, la ridicarea membrelor inferioare, cu coapsa în unghi drept faţă de gambă. Sin.: probă Mingazzini. ■ S. MIRCHAMPS. Hipersecreţia salivară determinată de un excitant lingual este însoţită de durere în stadiile incipiente sau premergătoare ale ‘parotiditei epidemice. ■ S. MOEBIUS. [Paul Julius Moebius, neurolog german, profesor la Leipzig, 1853-1907.) Imposibilitatea convergenţei globilor oculari, în ‘boala Basedow-Graves. V. şi sindrom Moebius. ■ S. MONDOR. [Henri Jecm Mondor, chirurg francez, (Paris, 1885-1962.) 1) Cianoză, distensie a venelor jugulare şi senzaţie de teamă. Apare în poziţia culcat, în cursul unei hemoragii intrapericardiace de origine traumatică. 2) Contractură abdominală şi linişte auscultatorie, întâlnite în caz de perforaţie a unui organ cavitar abdominal. ■ S. MOTTE. Atitudine vicioasă de flexie pură, cu coapsa la 90°, în ‘psoită. ■ S. MUEHRCKE. [Robert C. Muehrcke.) Edem subungveal care apare sub forma unor benzi albe transversale la nivelul patului ungveal în ‘sindromul nefrotic. ■ S. MULLER. [Friedrich von Mtiller, medic german, (Miinchen, 1858-1941.) Pulsaţia şi apropierea sistolică a amigdalelor, oscilaţia sistolică a limbii, alternanţa de roşeaţă şi paloare a limbii în cazul ‘insuficienţei aortice cronice severe. V. şi semn Merklen. ■ S. MURPHY. [John Benjamin Murphy, chirurg american, Chicago, 1857-1916.) Sin.: manevra Murphy (v.). ■ S. MUSSET. [Louis Charles Alfred de Musset, poet francez, 1810-1857, care a decedat din cauza unei insuficienţe aortice fii care prezenta acest semn.) 1) Secuse ritmice ale capului, sincrone cu bătăile arteriale, observate în ‘insuficienţa aortică. 2) Pulsaţii ale gambei de deasupra atunci când bolnavul stă picior peste picior, în insuficienţa aortică cronică severă. Sin.: semn Alfred de^ Musset. ■ S. NACHLES. în ‘hernia de disc şi în cazul afectării articulaţiei sacroiliace, apar dureri la tracţiunea pasivă a coapsei, pacientul fiind în decubit dorsal, cu membrul atârnând la marginea patului. ■ S. NERI. [Vincenzo Neri, neurolog italian, (Bologna, n. 1882.) S. de hemiplegie, constând din flexia bruscă a genunchiului de partea afectată, la ridicarea pasivă a piciorului, pacientul fiind în decubit dorsal. ■ S. NIKOLSKY. [Piotr Vasilievici Nikolsky, dermatolog rus, profesor la ‘Varfiovia, apoi la (Rpstov, 1855-1940.) S. strict specific pentru ‘pemfigus, caracteristic procesului histologic de ‘acantoliză din dermatozele buloase: apăsarea sau frecarea uşoară a stratului superficial al epidermului determină descua-marea acestuia. ■ S. NOICA. [M. D. Dimitrie Noica, medic român, 1869-1937.) Probă de evidenţiere a hipertoniei extrapiramidale latente: bol-navuţ în decubit dorsal mişcă în sus şi în jos membrul inferior. în acest timp, examinatorul execută mişcări pasive de fle- xie şi extensie ale mâinii pacientului. Acestea sunt dificile sau sacadate în caz de hipertonie extrapiramidală. ■ S. NOTHNAGEL. [Karl Wilhelm Hermann Nothnagel, medic militar german, profesor de medicina internă la (RreiBurg, apoi la Jena fii la Vierta, 1841-1905.) Paralizia mişcărilor globului ocular în^ plan vertical. ■ S. NOVE-JOSSERAND. [Pierre Mărie Gabriel Nove-Josse-rand, chirurg francez, Lyon, 1868-1949.) S. care traduce laxi-tatea anormală a capsulei articulare la nou-născutul cu predispoziţie la luxaţie de şold: coapsa respectivă poate fi adusă în adducţie excesivă, anormală, transversal pe coapsa controla-terală. ■ S. O’CONNELL. în traumatismele splenice, durerea iradiază în umărul stâng, bolnavul fiind aşezat în ‘poziţie Trendelenburg. ■ S. OMBREDANNE. [Louis Mărie Arsene Ombredanne, chirurg francez, profesor la (Paris, 1871-1956.) 1) în paralizia obstetricală a umărului, datorită puternicei rotaţii interne a braţului, bolnavul nu-şi poate duce mâna la gură decât depărtând mult cotul de torace şi ţinând antebraţul orizontal. 2) în luxaţia congenitală de şold, punând o scândură deasupra genunchilor îndoiţi, aceasta se înclină de partea şoldului luxat. 3) în luxaţia posterioară a cotului, dacă se trage cu un creion o linie în plică de flexie a cotului şi o altă linie la nivelul tumefacţiei dure (datorată extremităţii inferioare a humerusului), se constată că ultima linie este situată mai jos decât prima. ■ S. OPPENHEIM. [Hermann Oppenheim, neurolog german, profesor la Berlin, 1858-1919.) Flexie dorsală a halucelui la presiunea muşchilor regiunii antero-externe a gambei, în leziuni de tract piramidal. ■ S. ORTOLANI-LE DAMANY. [M. Ortolani, pediatru italian 1904-1987; Le Damany.) S. ce demonstrează luxaţia congenitală de şold, căutat sistematic la toţi nou-născuţii: copilul este culcat cu membrele inferioare în adducţie perfectă, cu rotula la zenit. Fiecare mână ţine un genunchi între police şi index, aducându-i în flexie. Se începe o mişcare lentă de abducţie, care este la început uşoară şi apoi îngreunată. Acest obstacol este depăşit în momentul în care apare senzaţia unui resort, uneori uşor şi scurt, alteori brusc şi dur. Sin.: semn Sessaut, semnul resortului. ■ S. ORTON. S. radiologie observat în condensări pulmonare, constând în lipsa de variaţie a radioopacităţii vârfului pulmonar în inspir şi expir. ■ S. OSLER. [Sir William Osler, medic canadian care a practicat în Statele Unite ale himericii fii în Anglia (profesor de medicina la Oxford), 1849-1919.) Sin.: noduli Osler (v.). ■ S. OUDART-JEAN. [Pierre Albert Oudart, chirurg francez, 1876-1953; Jean.) S. în ruptura de menise: apăsarea cu po-licele pe interlinia articulaţiei genunchiului la trecerea membrului inferior din flexie în extensie maximă determină durere. ■ S. PARROT. [Joseph Mărie Jules Parrot, medic francez, profesor de pediatrie la (Paris, 1829-1883.) Cicatrice superficiale la nivelul extremităţii cefalice, la copiii cu sifilis congenital. ■ S. PASTIA. [Constantin Pastia, medic român, 1883-1926.) Sin.: semn Grozovici-Pastia (v.). ■ S. PAYR. [Erwin Payr, chirurg austriac, profesor (succesiv) la Qreifszvald, (KonigsSerg fii Leipzig, 1871-1946.) 1) în rupturile cornului posterior al ‘meniscului intern, bolnavul acuză dureri dacă stă în poziţie turcească. 2) Durere la apăsarea zonei interne a gambei în tromboză venoasă profundă. ■ S. PEL-EBSTEIN. [Pieter Klaases Pel, medic olandez, profesor de clinică medicală la Amsterdam, 1852-1919; Wilhelm Ebstein, medic german, profesor de policlinică medicală la Qdttingen, 1836-1912.) Sin.: febră Pel-Ebstein (v.). ■ S. PEMBERTON. [Hugh Spear Pemberton, medic englez, 1890-1956] Apariţia de sufuziuni sanguine la nivelul feţei în 952 SEMNUL perez SEMNUL ROBERTSON cazul dezvoltării guşei retrosternale şi a creşterii presiunii ve-noase jugulare. ^ , ■ S. PEREZ. [Jorge Perez, medic spaniol, (Tenertfe, n. 1920.] Sunet de frecare care se aude în regiunea sternală la ridicarea şi coborârea braţelor, în cazul tumorilor mediastinale sau al anevrismului arcului aortei. ■ S. PEZZI. [Cesare Pezzi, medic italian.] S. radioscopic observat în Insuficienţa pulmonară, care constă în prezenţa unor pulsaţii ample ale desenului radiologie. ■ S. PFUHL. [Adolph Pfuhl, medic german, 1842-1905.] S. distinctiv între abcesul subfrenic şi ‘piopneumotorax: la *para- centeză, în primul caz presiunea lichidului extras creşte în inspir, în al doilea caz - scade. S. nu este evident în para- lizia diafragmului.^ ■ S. PFUHL-JAFFE. [Adolph Pfuhl, medic german, 1842-1905; Max Jaffe, Biochimist german, 1841-1911.] S. de diagnostic diferenţial, constând în faptul că presiunea de curgere a lichidului de ‘paracenteză creşte în ‘piopneumotorax - în inspir, iar în ‘pneumotorax - în expir. ■ S. PICARD. ‘Tahipsihie considerată ca o echivalenţă epilep-toidă în ‘epilepsia jacksoniană. ■ S. PICK. [Arnold Pick, psihiatru $i neurolog ceh, Praga, 1851-1924.] Tulburare gnozică (‘agnozie topografică) apărută în leziunile de emisfer major, care constă în dezorientarea bolnavului în raport cu propriul corp. ■ S. PINS. [Emil Pins, medic austriac, Viena, originar din LemSerg, 1845-1913.] Sin.: semn Ewart (v.). ■ S. PIOTROWSKI. [Alexander Piotrowski, neurolog german, (Berlin, n. 1878.] Flexia dorsală extremă şi supinaţia piciorului, prin percuţia muşchilor tibiali anteriori, în caz de leziuni organice ale sistemului nervos central. ■ S. PISKACEK. [Ludwig Piskacek, oBstetrician maghiar, profesor la Linz, apoi la Viena, 1854-1932.] Hipertrofierea asimetrică a corpului uterin în graviditate. ■ S. PITRES. [Albert Jean Mărie Marcel Pitres, medic francez, profesor de medicină internă la (Bordeaux 1848-1927.] 1) Hiper-estezie scrotală şi testiculară în ‘tabesul dorsal. 2) Deviere sternală anterioară în pleurezia exsudativă. ■ S. POOL. [Eugene Hillhouse Pool, chirurg american, (h[ezv yorkj. 1874-1949.] S. care se întâlneşte în hiperexcitabilitatea neuromusculară (ex.: Metanie) şi care constă în apariţia spasmului ‘pedal în cazul extensiei forţate a nervului crural prin flexia trunchiului pe membrul inferior în extensie, subiectul fiind în clinostatism. ■ S. POPOV. Apariţia de vise cu conţinut afectiv pozitiv care marchează începutul remisiunii ‘depresiei. ■ S. POPPELREITER-WOLPERT. Tip particular de ‘agnozie optică manifestată prin imposibilitatea de a sintetiza într-un tot unitar datele şi părţile separate ale unei ilustraţii. Indică leziuni în emisferul dominant, în partea anterioară a regiunii occipitale. ■ S. POTAIN. [Pierre Cari Edouard Potain, medic francez, Paris, 1825-1901.] Extinderea matităţii cardiace în caz de dila-taţie a aortei. ■ S. POTTENGER. [Francis Marion Pottenger, pneumolog american, Los Stngeles, 1869-1961.] Contractură a muşchilor spinali, care pledează pentru tuberculoza pulmonară a vârfului respectiv. 1 S. PRATHER. în metastazele pelvine secundare de obicei unui neoplasm rectosigmoidian primitiv, se observă radiologie devierea mediană a ureterului inferior opacifiat cu substanţă de contrast. ■ S. PRATT. [Joseph Hersey Pratt, medic american, (Boston, 1872-1956.] Dilatarea venelor subcutanate pe faţa antero-in-ternă a gambei, mai ales în ortostatism, prezentă în tromboza venoasă profundă. ■ S. PREHN. S. de diagnostic diferenţial între ‘orhită şi ‘torsiunea testiculară: durerea testiculară nu se ameliorează în caz de suspensie pasivă a testiculului în ultimul caz. ■ S. PREVOST. [Jean Louis Prevost, medic elveţian, Qeneva, 1838-1927.] Deviere conjugată a capului şi a globilor oculari, în ‘hemiplegie. ■ S. PROUST. [Robert Proust, chirurg ginecolog francez, 1873-1935.] Sin.: semn Douglas (v.). ■ S. QUANT. [C. A. f. Quant, medic olandez de la începutul sec. XX] Depresiune în forma literei T la nivelul osului occipital, în ‘rahitism. ■ S. QUECKENSTEDT. [Hans Heinrich Georg Queckenstedt, neurolog german, 9ţostockl 1876-1918.] Sin.: probă Quecken-stedt-Stookey (v.). ■ S. QUENU-MURET. [Edouard Andre Victor Alfred Quenu, chirurg francez, profesor la Paris, 1852-1933; Paul Louis Muret, chirurg francez, Paris, n. 1878.] în ‘anevrism, dacă principala arteră a membrului implicat este compresată, punc-ţia unui vas periferic determină curgerea sângelui doar dacă circulaţia periferică este restabilită. ■ S. QUINCKE. [Heinrich Irenaeus Quincke, medic german, profesor de medicină internă la (Berna, (Kiel fii prankfurt pe Oder, 1842-1922.] Sin.: puls capilar Quincke (v.). ■ S. QUINQUAUD. [Charles Eugene Quinquaud, medic fii Siochimist la Plopitawc de Paris, 1841-1894.] S. de ‘alcoolism: tremor al degetelor, perceptibil când pacientul sprijină un deget, vertical, în palma examinatorului sau pe un plan dur. ■ S. RAI MIŞTE. [/. M. Raimiste, neuropsihiatru german, sec. XX.] Braţele şi mâinile pacientului fiind menţinute, pasiv, drepte, în caz de ‘pareză mâna nu poate fi menţinută voluntar în aceeaşi poziţie şi se flectează brusc la nivelul articulaţiei pumnului. ■ S. RAMIREZ. [C. Oswaldo Ramirez, dermatolog, San Salvador.] Durere la nivelul coapsei, prin compresiunea cu manşeta sfigmomanometrului, în tromboza venoasă profundă. ■ S. RAMON. Pleurezie discretă la baza hemitoracelui drept care însoţeşte uneori ‘hepatita cronică activă şi ‘ciroza hepatică. ■ S. RAMOND (FELIX). [Felix Ramond, medic francez, 1871-1960.] Contractura unilaterală a muşchilor spinali în pleurezia marii cavităţi pleurale, regresivă dacă pleurezia devine purulentă. ■ S. RASIN. Sin.: semn Jellinek. (v. def. 1). ■ S. RAYNAUD. [Maurice Raynaud, medic francez, 1834-1881.] ‘Acrocianoză regională. V. sindrom şi boală Raynaud. ■S. REDLICH. [Emil Rediich, neurolog austriac, profesor la Vvena, 1866-1930.] în cazul leziunilor fasciculelor motorii piramidale, excitarea mecanică a gambei în regiunea posterioară determină extensia halucelui. ■ S. REMAK. [Ernst Julius Remak, neurolog german, profesor la (Berlin, apoi la WiesBaden, 1849-1911.] Disociaţie între senzaţia tactilă şi cea dureroasă în ‘tabesul dorsal şi în ‘polinevrită. ■ S. REVILLIOD. [Jean Leon Adolphe Revilliod, medic elveţian, profesor de medicină clinică la Qeneva, 1835-1919.] Imposibilitatea de a închide voluntar doar ochiul homolateral ‘hemiplegiei. ■ S. RIESMAN. [David Riesman, medic american originar din Qermania, profesor de medicină internă la Philadelphia, 1867-1940.] 1) Diminuarea tensiunii globilor oculari în ‘coma diabetică. 2) Suflu cu intensitate maximă sistolică perceput cu un stetoscop aplicat pe globii oculari, peste pleoapa coborâtă. Se observă în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. RIVERO-CARVALLO. (/. M. Rivero-Carvallo, cardiolog me7(ican, n. 1905.] Creşterea în intensitate a suflului sistolic din ‘insuficienţa tricuspidiană, în cursul inspirului, ca urmare a creşterii întoarcerii venoase şi a fracţiei regurgitate în atriul drept. Sin.: semn Carvallo. ■ S. ROBERTSON. [William Egbert Robertson, medic american, Philadelphia, 1869-1956.] 1) Eritem maculo-papulos al membrelor superioare observat în afecţiunile degenerative ale mio- 953 SEMNUL ROCH SEMNUL SIEGERT cârdului. 2) Contracţie fibrilară a muşchiului pectoral la nivelul ariei cardiace în perioada terminală a unei afecţiuni cardiace. 3) Absenţa dilataţiei pupilei la presiune într-o zonă dureroasă (în ‘isterie). 4) Stare de plenitudine şi presiune în flancuri la palparea abdominală, în decubit dorsal. S. de ‘ascită. ■ S. ROCH. [.Maurice Roch, medic elveţian, profesor de clinică medicala ta Amsterdam, 1852-1919.] în cazul adenopatiei hilare pulmonare poate apare o zonă de ‘pectorilocvie afonă la nivelul vertebrelor D5-D7. ■ S. ROCHER. [Henri Gaston Louis Rocher, chrirug ortoped francez, ‘Bordeaux 1876-1957.] Sin.: semnul sertarului (v.). ■ S. ROGOFF. Durere lombară, în unghiul costovertebral, tenace, cu contractură, în absenţa unei cauze obişnuite şi care nu cedează decât la echilibrarea cortizolică. Poate fi caracteristic ‘bolii Addison. ■ S. ROMANA. [Cecilio Romana, medic BrazUiatt ti. 1899.] ‘Exoftalmie unilaterală cu edem palpebral, conjunctivită şi *lim-fadenopatie regională, de partea afectată, în ‘boala Chagas. ■ S. ROMBERG. [Moritz Heinrich Romberg, neurolog fi internist german, profesor ta Berlin, 1795-1873.] Incapacitatea conservării ortostatismului (‘ataxie statică) cu călcâiele lipite şi ochii închişi, tradusă prin oscilaţii care pot ajunge până la cădere. Semnifică o afectare a căilor sensibilităţii profunde (ex.: în *tabes). Fenomenul devine mai evident în anumite poziţii: menţinerea ortostatismului într-un picior, punerea unui picior înaintea celuilalt etc. Sin.: probă Romberg. ■ S. ROMMELAERE. [Guillaume Rommelaere, medic Belgian, 1836-1916.] Concentraţie scăzută a fosfaţilor, sodiului şi clorului în urină, în ‘caşexia neoplazică. ■ S. ROSENBACH. [Ottomar Rosenbach, medic german, profesor ta Bertin, apoi ta Qdttingen, 1851-1907.] 1) Absenţă a reflexelor tegumentare abdominale, în afecţiuni inflamatorii intestinale. 2) Absenţă a reflexelor tegumentare abdominale, de partea afectată, în ‘hemiplegie. 3) Tremurături fine ale pleoapelor (când sunt parţial coborâte), în ‘boala Basedow-Graves. 4) Imposibilitate de a închide ochii voluntar, rapid, în ‘neurastenie. ■ S. ROSO. Edem incipient al coapsei, din cauza căruia pielea nu poate fi pliată între degete, întâlnit în ‘tromboflebita profundă. ■ S. ROSSOLIMO. [Gregorii Ivanovici Rossolimo, neurolog rus, profesor ta Moscova, 1860-1928.] Percuţia interliniei articulaţiei digito-plantare determină flexia plantară a ultimelor patru degete, în leziunile piramidale. ■ S. ROTCH. [Thomas Morgan Rotch, pediatru american, profesor ta ‘Universitatea Ptarvard, Boston, 1848-1914.] Mărirea ariei de matitate cardiacă spre hemitoracele drept în *tam-ponada cardiacă. ■ S. ROUX. [Cesar Alphonse Roux, chirurg etveţian, profesor de patotogie externă şi de ginecotogie ta Lausanne, 1857-1934.] Aplatizarea regiunii trohanteriene prin luxaţia intracotiloidă a capului femural, în fracturile de cavitate cotiloidă. ■ S. ROVIGHI. [Alberto Rovighi, medic italian, profesor de patotogie medicală ta Botogtia, 1856-1919.] Freamăt perceput la palparea abdominală în regiunea unui ‘chist hidatic hepatic. ■ S. ROVSING. [Nils Thorkild Rovsing, chirurg danez, Copenhaga, 1862-1927.] în apendicita acută, palparea abdominală pe partea stângă, într-un punct simetric ‘punctului McBurney, determină durere acută tipică, în punctul respectiv. ■ S. RUAULT. [Alvert Ruault, otorinotaringotog francez, 1850-1928.] Diminuarea amplitudinii mişcărilor respiratorii ale vârfurilor pulmonare în tuberculoza pulmonară apicală. ■ S. RUSSEL. în cazul unei leziuni de menise, a unui chist de menise, a unei osteocondrite disecante sau a unui „şoarece articular" de altă natură, se observă radiologie prezenţa unui corpuscul dur care întrerupe linia articulară. ■ S. SAENGER. [Alfred Saenger, neurolog german, profesor ta MamBurg, 1860-1921.] Criteriu de diagnostic diferenţial, constând în dispariţia ‘reflexului pupilar la lumină, care reapare după o perioadă scurtă de absenţă a luminii în cazul sifilisului cerebral, dar nu şi în ‘tabesul dorsal. ■ S. SALUS-GUNN. [Robert Salus, oftalmolog austriac, originar din Boemia, profesor ta Braga, n. 1877; Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez, Moorfietds, 1850-1909.] Sin.: semn Gunn (v.). ■ S. SANDERS. [James Sanders, medic englez, 1777-1843.] Sin.: semn Heim-Sanders (v.) ■ S. SANSOM. [Arthur Ernest Sansom, medic englez, Londra, 1838-1907.] 1) Algii la nivelul spaţiilor intercostale II şi III, în ‘pericardită. 2) Murmur ritmic la auscultaţie cu stetoscopul plasat la nivelul buzelor, în ‘anevrismul aortic. ■ S. SÂRBO. [Arthur von Sârbo, neurolog şi psihiatru maghiar, profesor ta Budapesta, n. 1867.] Analgezie a nervului peronier, în ‘tabesul dorsal. ■ S. SAUNDERS. [Edward Watt Saunders, medic american, 1854-1927.] Mişcări corelate de deschidere a gurii şi de extensie a palmelor şi a degetelor, la copii. Sin.: sinchinezie mână-gură. ■ S. SAVARIAUD. în luxaţia congenitală de şold, la copiii sub un an care nu pot încă merge, la trecerea bolnavului din decubit dorsal în şezut se constată o diferenţă de lungime între membrele inferioare. ■ S. SCHICK. [Bela Schick, pediatru originar din ‘Ungaria, profesor ta ‘Viena, staBilit apoi ta ‘New ybrfa 1877-1967.] ‘Stridor expirator la copiii cu tuberculoză bronşică. ■ S. SCHLESINGER. [Hermann Schlesinger, medic austriac, profesor de medicină internă ta Viena, 1868-1934.] în ‘tetanie, flexia puternică a coapsei pe abdomen cu gamba flectată pe coapsă este urmată de un spasm extensor al gambei pe coapsă, cu supinaţia piciorului. ■ S. SCHPELMANN. S. de diagnostic diferenţial între pleurezia uscată şi nevralgia intercostală: în primul caz, la flexia trunchiului durerea se accentuează controlateral leziunii. ■ S. SCHULTZE. [Friedric Schultze, neurolog german, ‘Dorpat, Bonn, 1848-1934.] S. caracteristic în hiperexcitabilitatea neuro-musculară: nervul lingual excitat prin percuţia limbii determină un aspect de depresiune a suprafeţei linguale la locul percuţiei. Sin.: semnul fosetei linguale. ■ S. SCHWARJZ. [Charles Edouard Schwartz, chirurg francez, 1852-1925.] în boala varicoasă a membrelor inferioare, mâna examinatorului aplicată în ‘triunghiul lui Scarpa simte impulsul provocat de percutarea trunchiului ‘safenei interne sub genunchi. ■ S. SEELIGMULLER. [Otto Ludwig Gustav Seeligmuller, neu-rotog german, profesor ta Ihtalte, 1837-1912.] Contracţia pupilei homolateral leziunii, în nevralgia facială. ■ S. SEMON. [Sir Felix Semon, taringotog de origine germană, staBilit ta Londra, 1849-1921.] Disfuncţie în mobilizarea corzilor vocale, în neoplasmul de laringe. ■ S. SERGENT. [Emile Eugene Joseph Sergent, medic francez, profesor de clinică propedeutică medicală la ‘Paris, 1867-1943.] ‘Mioză de partea leziunii pneumococice prin iritarea ganglionului simpatic cervical inferior, în pneumoniile apicale. V. şi sindrom Claude Bernard-Horner. ■ S. SESSAUT. Sin.: semn Ortolani-Le Damany (v.). ■ S. SHAPIRO. [Shepard Shapiro, medic american, New yor(Q n. 1896.] S. de insuficienţă miocardică, care constă în absenţa diminuării frecvenţei cardiace la trecerea din decubit dorsal în poziţie şezândă. ■ S. SIEGERT. [Ferdinand Siegert, pediatru german, profesor ta Ptatte, apoi ta 9(pln, 1865-1946.] în ‘sindromul Down se obser- 954 semnul sigg SEMNUL VINCENT vă scurtarea şi curbarea spre interior 3 celui de*a! cincilea deget al mâinii. ■ S. SIGG. S. care apare în tromboflebita venei poplitee: la hiperextensia genunchiului apar dureri în regiunea poplitee. ■ S. SIGNORELLI. [Angelo Signorelli, medic itatian, 1876-1952.] Hipersensibilitate la presiunea regiunii retromandibulare, în meningită. ■ S. SIMON. Poliurie, în neoplasmul mamar, secundar metasta-zării la nivelul hipofizei. ■ 5. SKLOWSKY. [E. L. Sklowsky, medic german contemporan.] Eliberarea lichidului conţinut într-o veziculă la apăsarea uşoară cu degetul, în ‘varicelă. S. de diagnostic diferenţial cu ‘vario-la. ■ S. SKODA. [Joseph Skoda, medic originar din Poemia, profesor de medicină internă Ca Viena, 1805-1881.] Hipersonoritate timpanică pusă în evidenţă prin percuţie în regiunea subcla-viculară, la limita superioară a ‘matităţii determinată de prezenţa unei colecţii lichidiene în ‘pleurezie. Sin.: skodism. ■ S. SNELLEN. [Hermann Snellen, oftaCmoCog oCandez, 11 trec fit, 1834-1908.] Zgomot care se aude aplicând stetoscopul la nivelul globilor oculari, peste pleoapele coborâte, în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. SQUIRE. [Truman Hoffman Squire, chirurg american, 1823-1899.] Modificări alternante ale pupilei (contracţii şi dilatări) în meningita bazilară. ■S. STAEHELIN-FRIGERO-LEVY. Mişcări subtile de plafonare a ochilor însoţite de mişcări simultane de retropulsie a capului. S. este întâlnit în ‘sindromul extrapiramidal din ‘encefalita von Economo şi în ‘sindromul malign prin neuroleptice. ■ S. STELLWAG. [Cari Stellwag von Carion, oftaCmoCog austriac din Viena, 1823-1904.] Clipitul rar în relaţie cu hiperse-creţia lacrimală, care împiedică uscarea corneei şi anulează astfel ‘reflexul de clipire necesar umezirii acesteia. Apare în ‘boala Basedow-Graves. ■S. STELLWAG-DALRYMPLE. [Cari Stellwag von Carion, oftaCmoCog austriac din Viena, 1823-1904; John DalrympJe, oftaCmoCog engCez, 1804-1852.] Retracţia pleoapei superioare, prin contractura muşchiului ridicător al pleoapei. Ca urmare, ‘sclerotica este foarte vizibilă şi poate apare ‘asinergie ocu-lopalpebrală: coborârea pleoapei superioare rămâne în urma globului ocular în timpul mişcării acestuia în jos. S. apare în unele forme de ‘hipertiroidism. Sin.: semn Dalrymple. ■ S. STIMSON. Inflamaţie conjunctivală vizibilă sub forma unei linii, de-a lungul marginii pleoapei, în stadiile prodromale ale *rujeolei. ■ S. STRUMPELL. [Emst Adolf Gustav Gottfried von Striimpell, medic german, profesor de medicină internă Ca Leipzig, 1853-1925.] Flexia dorsală a mâinii atunci când bolnavul încearcă să strângă pumnul, care apare numai în leziuni nervoase organice. S. util în diagnosticul diferenţial al hemiplegiei isterice. ■ S. TAR. [Aloys Tar, medic maghiar, n. 1886.] Diminuare a mişcărilor respiratorii la nivelul bazei plămânilor, în procese infil-trative pulmonare. ■ S. TELLAIS. Pigmentare a genelor, în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. THORMAYER. Contrastul la percuţie dintre ‘timpanismul hemiabdomenului drept, unde se găsesc ansele intestinale tracţionate prin mezenterită sclerozantă retractilă, şi submati-tatea sau matitatea zonei opuse. ■ S. THORNTON. [John Knowsley Thornton, chirurg scoţian, ‘Edinhurg, 1845-1904.] Durere intensă la nivelul flancului abdominal, în ‘nefrolitiază. ■ S. TILLAUX. [Paul Jules Tillaux, anatomist şi chirurg francez, profesor Ca Paris, 1834-1904.] în fracturile extremităţii inferioare a radiusului se poate observa accentuarea plicilor de flexie ale pumnului. = S. TINEL. [Jules Tinel, neurolog francez, Pans, 1879-1952.] ‘Parestezii şi dureri la nivelul degetelor prin percuţia feţei ‘volare a pumnului, în ‘sindromul de canal carpian. ■ S. TOMMASI. Lipsa pilozităţii în regiunea postero-externă a membrelor inferioare, la sexul masculin, în caz de ‘gută. ■ S. TOPOLANSKI. [Alfred Topolanski, oftaCmoCog austriac, Viena, 1861-1960.] S. ocular care poate fi prezent în formele extreme de ‘hipertiroidism. Constă în congestie vasculară ce iradiază sub forma unui desen vascular în evantai, cu punct de plecare în zonele de inserţie ale muşchilor globului ocular. ■ S. TRAUBE. [Ludwig Traube, medic internist german, PerCin, 1818-1876.] S. care poate fi prezent în ‘insuficienţa aortică, constând dintr-un zgomot dublu auzit la auscultaţia arterei femurale, în ‘triunghiul Scarpa, la apăsarea discretă cu ajutorul stetoscopului. ■ S. TRENDELENBURG. [Friedrich Trendelenburg, chirurg german, profesor (succesiv) Ca Pgstocf^ Ponn şi Leipzig, 1844-1924.] Deplasarea umerilor spre partea bolnavă în mers, când se apasă pe membrul afectat, în luxaţia congenitală de şold, printr-un deficit motor al muşchilor mijlociu şi mic fesier. ■ S. TROUSSEAU. [Armând Trousseau, medic francez, profesor de cdnică medicată şi de terapeutică Ca Paris, 1801-1867.] 1) ‘Tromboflebită profundă a membrelor inferioare, cu caracter migratoriu, prezentă în neoplasmul de coadă de pancreas şi/sau în neoplasmul gastric. 2) în ‘spasmofilie, prin compresiunea pachetului vasculo-nervos humeral cu manşeta tensiometrului sau cu un garou, timp de 2-3 minute, se obţine flexia uşoară a antebraţului pe braţ, a mâinii pe antebraţul uşor rotat intern, degetele sunt în extensie şi adducţie, falangele proximale în flexie, policele în opoziţie forţată („mâna de ma-moş“, deoarece se aseamănă cu poziţia mâinii în practicarea tuşeului vaginal manual). Sin.: mâna Trousseau. ■ S. TURNER. [George Grey Turner, chirurg engCez, 1877-1951.] Sin.: semn Grey Turner (v.). ■ S. UHTHOFF. [Wilhelm Uhthoff, oftaCmoCog german, profesor Ca 9darSurg, apoi Ca PresCau (în prezent WrocCarv, Polonia), 1853-1927.] ‘Nistagmus în ‘scleroza multiplă cerebrospinală. ■ S. UNSCHULD. [Paul Unschuld, medic internist german, n. 1835.] Crampe musculare la nivelul moletului, în diabetul zaharat. ■ S. VAN ROSEN. în timp ce şoldul este în abducţie de 45° şi în rotaţie internă, prelungirea axului diafizei femurale trebuie să treacă normal la nivelul cavităţii cotiloide. Dacă şoldul este luxat, acest ax este orientat spre spina iliacă antero-superioară. ■ S. VELPEAU. [Alfred Armând Louis Mărie Velpeau, anatomist şi chirurg francez Ca 5Copitau?c de Paris, 1795-1867.] în fracturile extremităţii inferioare a radiusului se poate observa proeminenţa tendoanelor muşchilor radiali la nivelul epifizei radi-ale deplasate. ■ S. VERAGUTH. Modificările mimicii prin ridicarea pleoapelor şi a treimii interne şi medii a sprâncenelor, în ‘depresie. Aceste modificări dau expresiei bolnavului un aer de extremă tristeţe. ■ S. VERNEUIL. [Aristide Auguste Stanislas Verneuil, chirurg francez, profesor de patoCogie externă Ca Paris, 1823-1895.] 1) Durere provocată la nivelul unei fracturi de bazin prin presiune exercitată simultan în partea mediană a celor două oase iliace, încercând apropierea lor. 2) Durere vie la nivelul liniei de fractură a unui metacarpian, provocată prin presiunea pe vârful degetului corespunzător, în direcţia metacarpianului. ■ S. VIGOUROUX. [Auguste Vigouroux, neuroCog francez, sec. XIX.] Rezistenţă electrică scăzută a pielii în ‘boala Basedow-Graves. ■ S. VINCENT. [Jean Hyacinthe Vincent, hacterioCog şi epidemio-Cog francez, profesor Ca Paris, 1862-1950.] Anestezia nervului dentar inferior, distrus în osteomielita profundă a mandibulei. 955 SEMNUL VINCENT D’ALGER SENSIBILITATE ■ S. VINCENT D’ALGER. 'Hipoestezia sau anestezia buzei inferioare de partea procesului inflamator în osteomielita difuză a mandibulei în perioada de stare. ■S. VIRCHOW-TROISIER. [Rudolph Ludwig Karl Virchow, anatomopatolog german, profesor ta Wiirtzburg, apoi Ca ‘Berlin, 1821-1902; Emile Charles Troisier, medic francez la Odopitau^ de (Paris, 1844-1919.] Adenopatie supraclaviculară stângă izolată ce pledează pentru o metastază a unui cancer primitiv gastric sau de vecinătate. Sin.: adenopatie Virchow, ganglion Virchow. ■ S. VOLKMANN. [Richard von Volkmann, chirurg german, profesor Ca (Halle, 1830-1889.] Dispariţia pulsului la artera pedioasă în traumatismele gambei, în 'endarterita obliterantă şi în 'sindromul tibial anterior. ■ S. WAGNER VON JAUREGG. {Julius Wagner von Jauregg, neuropsifiiatru austriac, profesor Ca Qraz, apoi Ca Viena, 1857-1940.] Prin compresiunea globilor oculari la un bolnav aflat în 'stupoare catatonică, se poate comunica cu acesta. ■ S. WEBER. [Sir Hermann David Weber, medic englez, 1823-1918.] Paralizie a nervilor oculomotori. cu hemiplegie con-tralaterală. ■ S. WEISS. [Nathan Weiss, medic austriac, ‘Viena, 1851-1983.] Contracţia pleoapei prin percuţia unghiului extern al ochiului, în 'spasmofilie. ■ S. WERNICKE. [Cari Wernicke, neurolog fii psihiatru german, profesor Ca (Berlin, apoi Ca (Breslau (în prezent ‘WrocCazu, Polonia), 1848-1905.] Reacţie pupilară în 'hemianopsie, din cauza afectării tractului optic. Constă în lipsa constricţiei pupilare la iluminarea retinei în jumătatea afectată şi apariţia contracţiei pupilare când se iluminează partea normală, dacă leziunea este localizată înaintea corpilor geniculaţi. Dacă leziunea este la nivel cortical, 'reflexul fotomotor se produce şi în jumătatea oarbă a retinei. ■ S. WESTPHAL. [Karl Friedrich Otto Westphal, neurolog german, 1833-1890.] Abolire a 'reflexului rotulian, s. precoce în 'tabesul dorsal. B S. WIDOWITZ. [Jannak Widowitz, medic polonez, sec. XX.] 'Protruzie a globilor oculari, în paralizia difterică. ■ S. WILLIAMS. [Charles James Blasius Williams, medic engCez, Londra, 1805-1889.] 1) Diminuarea mişcărilor toracice stângi în inspir, în 'simfiza pericardică. 2) Rezonanţă timpanică surdă percepută la auscultaţia spaţiului II intercostal stâng, în caz de revărsat pleural masiv. ■ S. WILLIAMSON. [Oliver Key Williamson, medic engCez, Londra, 1866-1941.] Presiune arterială mult scăzută în arterele membrului inferior comparativ cu membrul superior, în pneu-motorax şi în pleurezie. ■ S. WOLTMANN. [Henry W. Woltmann, neurolog american, 1889-1964.] Scăderea patologică a întregii activităţi reflexe în 'mixedem. ■ S. WOOD. [Horatio Charles Wood, medic fii farmacolog american, 1874-1958.] Relaxarea muşchiului orbicular, globi oculari imobili şi 'strabism divergent, în anestezia profundă. ■ S. YERGASON. [Robert Mosely Yergason, chirurg american, n. 1885] S. de tendinită bicipitală: când antebraţul este în fle-xie la 90° pe braţ, efortul de supinaţie cu contratracţiune a mâinii determină durere la nivelul feţei anterioare a umărului. ■ S. ZAUFAL. [Emanuel Zaufal, otorinolaringolog ceh, Praga, 1837-1910.] Nas „în şa”, caracteristic îndeosebi în sifilisul congenital. V. şi triadă Hutchinson. ■ S. ZAVILEANSKAIA. înviorare bruscă a mimicii alcoolicului în momentul în care este întrebat ce fel de băuturi alcoolice preferă. Destinderea trăsăturilor, zâmbetul şi, de cele mai multe ori, reflexul mimico-gustativ de lingere a buzelor apar la mai mult de jumătate dintre bolnavi. ■ S. ZEBROVSKI. Adenopatie pe linia, axilară a spaţiului iV-V intercostal în caz de tuberculoză pulmonară, cancer bronho-pulmonar sau neoplazii ale pleurei. ■ S. ZERVOPULOS (AL DIAPAZONULUI). Hiperexcitabilitate vi-bratorie osteoperiostică în teritoriul radicular interesat în 'sciatica paralizantă. ■ S. ZWEIFEL. Ridicarea diafragmului în unele embolii pulmonare, observată de partea leziunii, la examenul radiologie. SEMNAL REGULATOR / signal regulateur / regulator signal. [Lat. signalis, de la signum = semn; regulare = a regla, de la regula = regulă fii regere = a conduce.] Moleculă mică, a cărei combinare specifică cu o macromoleculă dată (în general proteină) modifică reactivitatea chimică şi, consecutiv, funcţia biologică. SEMNALIZARE CELULARĂ / signalisation cellulaire / cell signaling. [Lat. signalis, de la signum = semn; cellula = cămăruţă, dim. de la cella = cămară] Denumire generală pentru procesele moleculare datorită cărora celulele primesc informaţii sau eliberează ele însele molecule (substanţe) care transmit informaţii la alte celule. V. receptor, receptori de membrană şi receptori intranucleari. SEMNĂTURĂ, s. f. / signature, s. f. / signature. [pr. signa-ture, din lat. signum = semn.] Parte a reţetei în care medicul aplică parafa şi semnează. SEMNIFICATIV, adj. / significatif, -ive, adj. / significant. [Lat. significativus = semnificativ, de la significare = a face un semn, a semnifica fii signum = semn.] Termen care califică o dată statistică dacă riscul de eroare este sub 5%. SENESCENŢĂ, s. f. / senescence, s. f. / senescence. [Lat. senescens, participiul prezent al verbului senescere = a îmbătrâni, de la senex, senis = bătrân.] Fenomene psihofizio-logice care anunţă îmbătrânirea: scăderea randamentului intelectual şi a capacităţii de adaptare, 'misoneism, 'anxietate etc. Când s. se produce armonios, conduitele se armonizează prin compensare: atenţia compensează lentoarea, minuţiozitatea şi perseverenţa compensează tulburările perceptive şi scăderea rezistenţei la efort intelectual şi fizic. Sin.: îmbătrânire. SENIL, adj. / senile, adj. / senile. Care este cauzat de 'senilitate, adică de forma patologică a 'senescenţei. SENILISM, s. n. / senilisme, s. m. / senilism. [Lat. senilis = bătrânesc, de la senex, senis = bătrân; -ism.] îmbătrânire prematură ce poate afecta adultul, dar este posibil să se manifeste şi la tineri, îndeosebi prin modificări cutanate (riduri, zone atrofice) şi 'caniţie. Sin.: gerontism. V. şi sindrom Hutchinson-Gilford. SENILITATE, s. f. / senilite, s. f. / senility, anility. [Lat. senilis = bătrânesc, de la senex, senis = bătrân.] Alternativa patologică a 'senescenţei, în care domină aspectele negative deficitare. Forma cea mai comună este involuţia senilă. SENOLOGIE, s. f. / senologie, s. f. / mastology. [Lat. sinus = sân; gr. logos = fitiinţă] Termen incorect pentru mastolo-gie (v.). SENSIBIL, adj. / sensible, adj. / sensible. [Lat. sensibilis = care se poate percepe cu simţurile, de la sentire = a simţi] 1) Care este perceptibil prin simţuri. 2) Care este capabil să aibă senzaţii. SENSIBILITATE, s. f. / sensibilite, s. f. / sensitivity. [Lat. sensibilitas, -atis = sensibilitate, de la sentire = a simţi] 1) Proprietatea sistemului nervos de a primi, analiza şi integra stimuli, fiind astfel informat despre fenomene externe şi interne (s. neurologică). 2) Capacitate de reacţie afectivă a unui individ, emotivitate, afectivitate. 3) Proprietate a unui instrument de măsură de a-şi modifica un anume parametru la variaţia unui 956 SENSIBILITATE la durere SEPT PELLUCIDUM factor extern (ex.: diferenţe de temperatură, greutate, presiune, intensitate luminoasă etc.). Se măsoară prin valoarea minimă a acestei variaţii care provoacă o modificare sesizabilă (măsurabilă). 4) Predispoziţie a organismelor de a dezvolta anumite boli, în relaţie cu imunitatea organismului. 5) Calitatea unui examen de laborator de a oferi date specifice pentru susţinerea unui diagnostic, de regulă prin decelarea prezenţei unor molecule sau a unor microorganisme. 6) Sin.: estezie (v.). Sensibilitatea unui test este estimată prin proporţia de bolnavi având testul pozitiv. în cazul ideal toţi subiecţii bolnavi au un test pozitiv, sensibilitatea fiind 1 (sau 100%). V. şi specificitate, def. 4. SENSIBILITATE LA DURERE / sensibilite â la douleur / pain sensibility. Sensibilitate superficială sau profundă determinată de stimularea receptorilor specifici (‘nociceptori) de factori nocivi sau periculoşi ce provoacă o senzaţie mergând de la dezagreabil până la insuportabil. Fibrele nervoase ale sensibilităţii dureroase sunt fine, mielinice sau nu, iar terminaţiile lor, nemielinice, se inseră între celulele unui ţesut: epiteliul pielii şi al anumitor mucoase, periost, pereţi vasculari, capsule şi suprafeţe articulare, mezoteliu. în funcţie de tip, un receptor este sensibil la un stimul mecanic (înţepătură, secţionare, distensie), termic (arsură) sau chimic. V. durere, analgezie fiziologică. SENSIBILITATE LA SODIU / sensibilite au sodium / sodium sensitivity. Caracteristica anumitor subiecţi de a avea o variaţie de cel puţin 10% a tensiunii arteriale în funcţie de aportul alimentar de sodiu. Această sensibilitate constituie un factor de risc cardiovascular. SENSIBILITATE TACTILĂ / sensibilite tactile / tactile sensitivity. Sin.: tact (v. def. 1). SENSIBILIZARE, s. f. / sensibilisation, s. f. / sensitization. [Lat. sensibilis = care se poate percepe cu simţurile, de la sen-tire = a simţi] 1) Administrarea unui antigen pentru inducerea unui răspuns imun primar. 2) Expunerea la un alergen, al cărei rezultat este dezvoltarea unei ‘hipersensibilităţi. 3) Fixarea unui anticorp pe celule în scopul utilizării acestora în diferite teste imunologice. Ex.: pregătirea celulelor pentru ‘reacţia de fixare a complementului sau pentru reacţia Schultz-Dale. SENTIMENT, s. n. / sentiment, s. m. / sentiment, feeling, emotion. [Ţr. sentiment, din lat. sentire = a simţi] Stare afectivă complexă, combinaţie de elemente emotive şi imaginative, mai mult sau mai puţin clară, stabilă, care persistă în absenţa oricărui ‘stimul. S. este mai durabil decât ‘emoţia şi mai puţin violent decât ‘pasiunea şi este indus de cauze de ordin intelectual, moral sau afectiv. în ‘psihanaliză, se susţine existenţa unor s. inconştiente (de culpabilitate, de agresivitate, de inferioritate etc.), ceea ce este o eroare, deoarece s. sunt conştiente. Este vorba, de fapt, de reacţii emoţionale sub-conştiente cărora individul nu le permite să se exprime liber şi care se manifestă prin mecanisme substitutive ca ‘depresia (în locul furiei) sau ca simptome nevrotice şi psihosomatice. SENZAŢIE, s. f. / sensation, s. f. / sensation. [Lat. sensatio, •onis = înţelegere, de la sentire = a simţi; sensul actual datează din sec. XIV.] Efect perceput conştient de către SNC, ca urmare a integrării fizice a ansamblului influxurilor, consecutiv excitării receptorilor senzoriali. SENZITIV, adj. / sensitif, -ive, adj. / sensitive. [Lat. medievală sensitivus = care simte, de la sensus = simţire şi sentire = u simţi] Care este capabil să primească stimuli sau să răspundă la stimuli. SENZITIVOSENZORIAL, adj. / sensitivo-sensoriel, -elle, adj. / sensitivosensorial. [Lat. medievală sensitivus - care simte; lat. sensorium = organ de simţ, ambele de la sentire = a simţi] Care se referă la sensibilitatea generală şi la sensibilitatea ‘organelor de simţ specializate. SENZORIAL, adj. / sensoriel, -elle, adj. / sensorial, sensory. [Lat. sensorium = organ de simţ, de la sentire = a simţi] 1) Care priveşte ‘organele de simţ, care se realizează prin simţuri. 2) Care are legătură cu producerea ‘senzaţiilor sau cu receptarea stimulilor interni sau externi. SENZORIMOTOR, adj. / sensorimoteur, -trice, adj. / sensori-motor. [Lat. sensorium = organ de simţ, de la sentire = a simţi; motor, -oris = cel care pune în mişcare, de la movere = a mişca.] Care se referă la funcţiile ‘senzoriale şi la funcţiile ‘motorii; care implică aceste funcţii. SEPHADEX / sephadex / sephadex. Produs folosit în *cro-matografie pentru separarea macromoleculelor în funcţie de greutatea lor moleculară. S. G-10 este cel mai compact şi este utilizat pentru separarea aminoacizilor, iar s. G-200 cel mai poros, fiind folosit pentru separarea proteinelor cu Mr mare. SEPSIS, s. n. / sepsis, s. m. / sepsis. [Qr. sepsis = putrefacţie, de la sepein = a putrezi] Reacţie inflamatorie generalizată de origine infecţioasă în care sunt prezente două sau mai multe din următoarele condiţii: febră (peste 38°C) şi frisoane sau hipotermie (sub 36°C), tahicardie (peste 90/minut), poli-pnee cu hiperventilaţie (peste 20 respiraţii/minut) sau Pa C02 sub 32 mmHg, leucocite peste 12 000/mm3 sau sub 4 000/mm3, cu forme tinere (peste 10%) în circulaţia periferică. S. poate fi determinat şi de cauze neinfecţioase, precum pancreatite, arsuri, traumatisme. S. sever este caracterizat de disfuncţii organice, hipotensiune (presiunea sistolică sub 90 mmHg) şi hipo-perfuzie, cu acidoză lactică, oligurie şi modificări psihice. Această formă de s. are o mortalitate de 20%. V. şi şoc septic, septicemie. SEPT, s. n. / septum, s. m. / septum. NA: septum, pl. septa. [Lat. saeptum = perete, diafragmă.J Formaţiune anatomică ce separă două regiuni, două organe sau diverse părţi ale unui organ sau formaţiuni anatomice, ori divide în două o cavitate organică. Sin. parţial: cloazon (def. 1). Var.: septum. V. şi în continuare. SEPT CARDIAC / septum cardiaque / heart septa. NA: septum interatriale cordis, septum interventriculare cordis. Perete despărţitor care, la mamifere, separă camerele cardiace în cavităţi drepte şi stângi; s. inferior constituie partea musculară a cloazonului interventricular, peretele despărţitor inter-atrial fiind constituit din s. primar şi s. secundar. SEPT INTERATRIAL / cloison interatriale / interatrial septum of heart. NA: septum interatriale cordis. Peretele care separă cele două atrii, format după naştere din contopirea a două s.: *septum primum şi *septum secundum. SEPT INTERDENTAR / septum interdentaire / interdental septum. NA: septa interalveolaria mandibulae, septa inter-alveolaria maxillae. Perete osos care aparţine osului alveolar şi care are rolul de a separa rădăcinile a doi dinţi vecini. SEPT INTERVENTRICULAR / cloison interventriculaire / interventricular septum of heart. NA: septum interventriculare cordis. Perete care separă ventriculul drept de ventriculul stâng, constituit dintr-o parte musculară şi o parte membranoasă. SEPT LINGUAL / septum lingual / lingual septum. NA: septum linguae. Membrană fibroasă verticală care traversează median faţa inferioară a limbii, până la aponevroza linguală. SEPT NAZAL / septum nasal / nasal septum. NA: septum naşi. Perete care separă cele două cavităţi nazale, având în componenţă o porţiune osoasă, una cartilaginoasă şi una mucoasă. SEPT PELLUCIDUM / septum pellucidum / septum pellu-cidum. NA: septum pellucidum, septum lucidum. Sin.: septum lucidum (v.). 957 SEPT TRANSVERS SER POLIVALENT SEPT TRANSVERS / septum transversum / septum trans-versum. S. mezenchimatos dispus transversal, care permite trecerea venelor viteline şi ombilicale, existent în perioada de embriogeneză. Include două straturi: unul cranial şi altul cau-dal (în care se va dezvolta ficatul). Se separă în două foiţe, din care una, stratul cranial, va participa la formarea pericar-dului, iar cealaltă va forma diafragmul, după migrarea, la acest nivel, a mioblastelor din miotoamele metamerelor C3-C5 şi fuziunea cu membranele pleuropericardice. SEPTAL, adj. / septal, -ale, -aux, adj. / septal. [Lat. saep-tum = perete, diafragmă.} Care se referă la un sept, care este localizat la nivelul acestuia sau îi aparţine. Ex.: infarct s. SEPTIC, adj. / septique, adj. / septic. [Lat. septicus, gr. sep-tikos = care face să putrezească, de ta gr. sepein = a putrezi} 1) Care este *contaminat cu germeni patogeni, indiferent dacă este vorba de un pacient sau de mediul exterior acestuia. 2) Care este provocat de microorganisme patogene. SEPTICEMIE, s. f. / septicemie, s. f. / septic(a)emia. [Lat. septicus, gr. septikos = care face să putrezească, de (a gr. sepein = a putrezi; gr. haima, -atos = sânge.} Boală sistemică determinată de prezenţa, multiplicarea şi persistenţa microorganismelor patogene şi a toxinelor acestora în sânge. Microorganismele susceptibile să determine s. sunt îndeosebi bacteriile, care pot proveni din exterior (plăgi infectate) sau din focare deja existente în organism. S. implică manifestări clinice grave, uneori cu apariţia de focare supurate secundare (‘septicopioemie), spre deosebire de ‘bacteriemie. V. şi sep-sis, şoc septic. SEPTICEMIE VENOASĂ / septicemie veineuse / phlebitic septicaemia. ‘Septicemie în care procesul infecţios se întinde doar în sistemul venos, ale cărui diferite teritorii sunt invadate de microorganisme simultan sau succesiv. Se încearcă distingerea a două forme: 1) s. v. acută primitivă, mortală; 2) s. v. subacută, în discuţie; unii autori o consideră de natură necunoscută şi neinfecţioasă; evoluţie prin pusee succesive, uneori pe durata mai multor ani şi în general favorabilă. SEPTICITATE, s. f. / septicite, s. f. / septicity. Caracterul 'septic şi ‘infecţios al unei boli. SEPTICOPIOEMIE, s. f. / septicopyohemie, s. f. / septicopy-(a)emia. [Lat. septicus, gr. septikos = care face să putrezească, de Ca gr. sepein = a putrezi; gr. pyon = puroi; haima, -atos = sânge.} Formă de ‘septicemie în care microbii se localizează secundar în anumite puncte din organism, unde se produc focare purulente. Sin.: piohernie. SEPTOPLASTIE, s. f. / septoplastie, s. f. / septoplasty. [Lat. saeptum = perete, diafragmă; gr. plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa} Intervenţie chirurgicală practicată îndeosebi pentru restaurarea permeabilităţii nazale în cazul ‘deviaţiei de sept nazal. SEPTOTOMIE, s. f. / septotomie, s. f. / septotomy. [Lat. saeptum = perete, diafragmă; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia} Incizie chirugicală a septului nazal. SEPTUM. Var. pentru sept (v.). SEPTUM LUCIDUM / septum lucidum / septum lucidum. NA: septum pellucidum, septum lucidum. Membrană subţire verticală formată din două foiţe acolate, care separă pe linia mediană coarnele anterioare de ventriculele cerebrale laterale, întin-zându-se între faţa inferioară a corpului calos şi trigon. Sin.: sept pellucidum. SEPTUM PRIMUM / septum primum / septum primum. NA: septum primum. Perete membranos care desparte, la embrion, atriul primitiv în două camere, dreaptă şi stângă, viitoarele atrii. SEPTUM SECUNDUM / septum secundum / septum secun-dum. NA: septum secundum. Perete membranos care se dezvoltă, la embrion, în dreapta *s. primum, cu care fuzionează după naştere, închizând ‘orificiul Botallo, pentru a realiza 'septul interatrial. SER, s. n. / serum, s. m. / serum. [Lat. serum = zer.} V. ser sanguin. SER ACTIV / serum actif / active serum. S. care conţine ‘complement. SER ANTICOMPLEMENTAR / serum anticomplementaire / anticomplementary serum. S. care interferă sau distruge activitatea ‘complementului. SER ANTILIMFOCITAR / serum antilymphocytaire / antilym-phocyte serum. S. heterolog care neutralizează funcţia lim-focitelor; se obţine imunizând un animal prin injecţii repetate de limfocite ale unui animal de specie diferită sau de limfocite umane. Se poate utiliza pentru combaterea rejetului grefelor şi ca antiinflamator. Abrev.: SAL. SER ANTIMICROBIAN / serum antimicrobien / antimicrobial serum, antimicrobic serum. *S. imunizant provenit de la un animal care a primit doze crescânde de emulsie conţinând microbi morţi sau uneori vii, care a fost astfel vaccinat contra microbilor respectivi. Ex.: s. antistreptococic. SER ANTIRABIC / serum antirabique / antirabic serum. S. antitoxic provenit de la cai hiperimunizaţi şi destinat tratamentului ‘rabiei. SER ANTITETANIC / serum antitetanique / antitetanic serum. S. care conţine antitoxină tetanică. Provine de la cai hiperimunizaţi şi este util în tratamentul tetanosului. Abrev. engl.: ATS. SER BACTERIOLITIC / serum bacteriolytique / bacteriolytic serum. S. care conţine o bacteriolizină capabilă să inducă bac-terioliza dependentă de complement. SER FIZIOLOGIC / serum physiologique / physiological saline solution. Denumire improprie, cu totul neadecvată, sub care este desemnată soluţia de clorură de sodiu ‘izotonă cu plasma sanguină, corespunzând unei concentraţii de 8,7 g NaCI la litru de apă distilată. Este utilizat ca solvent pentru diverse medicamente. Alte soluţii saline mai complexe, conţinând - în afară de clorură de sodiu - cloruri alcaline şi alcalinoteroase, fosfaţi, bicarbonat de sodiu şi uneori glucoză, sunt denumite, de asemenea impropriu, s. artificiale. Denumirea de s. trebuie rezervată doar lichidului rezultat după retracţia cheagului sanguin sau rezultat din centrifugarea sângelui defi-brinat, adică s. sanguin. O denumire corectă pentru s. f. poate fi soluţie fiziologică salină. SER FIZIOLOGIC IZOTON / serum physiologique isotonique / normal saline solution. V. ser fiziologic. SER HETEROLOG / serum heterologue / heterologous serum. *S. imunizant furnizat de un individ dintr-o altă specie decât cea căreia îi aparţine subiectul la care se injectează serul. SER HIPERIMUN / serum hyperimmun / hyperimmune serum. S. cu o concentraţie foarte mare de anticorpi, obţinut prin injecţii repetate ale aceluiaşi antigen la un animal. SER IMUNIZANT / serum immunisant / immune serum. Sin.: antiser (v.). SER INACTIVAT / serum inactive / inactivated serum. *S. sanguin în care ‘complementul a fost distrus prin încălzire. SER MONOVALENT / serum monovalent / monovalent serum. S. care conţine anticorpi specifici pentru un anumit tip de microorganisme sau pentru un anumit tip de antigen. Sin.: ser specific. SER OMOLOG / serum homologue / homologous serum. *S. imunizant furnizat de un subiect din aceeaşi specie cu cea căreia îi aparţine pacientul la care se injectează s. SER POLIVALENT / serum polyvalent / polyvalent serum. S. care conţine anticorpi pentru mai multe tipuri de microorganisme sau pentru mai multe tipuri de antigeni. 958 SER SANGUIN SERODIAGNOSTIC SER SANGUIN / serum sanguin / blood serum. Lichid de culoare galben-chihiimbar transparent, lipsit de elemente figurate, care se obţine după retracţia cheagului sanguin (evident, în cazul unei probe de sânge recoltată fără anticoagulant). Există o singură diferenţă între compoziţia s. s. şi cea a plasmei: s. s. nu conţine "fibrinogen. V. şi plasmă. SER SPECIFIC / serum specifique / specific serum. Sin.: ser monovalent (v.). SER TERAPEUTIC / serum therapeutique / therapeutic serum. S. obţinut de obicei de la cai hiperimunizaţi cu un agent infecţios sau cu *exotoxina acestuia. Este folosit pentru blocarea procesului infecţios sau toxigen la subiecţii infectaţi cu agentul patogen respectiv. SERENDIPITATE, s. f. / serendipite, s. f. / serendipity. [‘Termen creat în 1754 de scriitorul englez OTorace Walpole (1717-1797) care a construit cuvântul pornind de la Basmul The Three ‘Prince of Serendip (Serendip, localitate în Sri Lanfţa -Ceylon)] Talentul unei persoane de a găsi ceva, de a face o descoperire la care nu se aştepta. Invenţiile şi descoperirile întâmplătoare sunt rare şi nemeritate. S., dimpotrivă, este o urmare a capacităţii de a formula ipoteze în mod sistematic, consecutiv cărora un cercetător face o descoperire nu întâmplătoare, ci la care nu se aştepta. Prin aceasta s. se deosebeşte de hazard, care înseamnă pură întâmplare, noroc. Ex. de s.: Rontgen studia razele catodice şi se aştepta să găsească proprietăţi noi ale acestora, dar a făcut o descoperire la care nu se aştepta, razele X. în prezent, s. este un cuvânt la modă al cărui sens s-a extins pentru desemnarea oricărui tip de acţiune umană în care se obţin alte rezultate decât cele aşteptate, urmărite. De ex.: în 1492, Cristofor Columb căuta ruta maritimă spre India, dar a descoperit ceea ce nu căutase şi nici nu ştia că există, America. SERGLICINA, s. f. / serglycine, s. f. / serglycine. "Proteogli-can sintetizat de mastocite şi celule mieloide. Se prezintă ca o matrice poliionică de care se leagă histamina sau granulele secretorii. S. are rol în biosinteza heparinei. SERIC, adj. / serique, adj. / serous. [Lat. serum = zer.] Care are legătură sau care este determinat de substanţe componente ale "serului. Ex.: proteine s. SERIE ERITROBLASTICĂ / serie erythroblastique / erythro-cyte series. S. de celule tinere care, după multiplicare şi maturaţie în măduva osoasă, ajung la globului roşu adult. S. e. cuprinde, pornind de la "celula suşă: proeritroblast, eritro-blaste bazofile (I şi II), policromatofile şi acidofile, reticulocite şi eritrocite. Eritrocitele de talie normală alcătuiesc s. normoci-tară. Sin.: serie eritrocitară. SERIE ERITROCITARĂ / serie erythrocytaire / erythrocytic series. Sin.: serie eritroblastică (v.). SERIE GRANULOCITARĂ / serie granulocytaire / granulo-cytic series. Sin.: serie mielocitară (v.). SERIE LIMFOCITARĂ / serie lymphocytaire / lymphocytic series. Succesiune de celule care se dezvoltă şi se divid, pornind de la "limfoblast şi ajungând în final la "limfocitul matur, trecând prin stadiul de prolimfocit. "Celula suşă a s. I. se găseşte în foliculii limfoizi ai ganglionilor limfatici şi în organele limfatice (amigdale, splină, timus etc.). Sin.: linie limfocitară. V. limfoblast. SERIE MIELOCITARĂ / serie myelocytaire / granulocytic series. S. de celule tinere care, după multiplicare şi maturaţie în măduva osoasă, ajung la stadiul de leucocit polinuclear adult sau "granulocit. Pornind de la "celula suşă, această s. este alcătuită, în succesiune, din: hemocitoblast, mieloblast, promie-locit, mielocit, metamielocit şi polinuclear. Sin.: serie granulo-citară, linie mielocitară. SERIE MONOCITARĂ / serie monocytaire / monocytic series. S. de celule care, pornind de la "celula suşă a mădu-vei osoase, ajunge la "monocit, apoi la "macrofag tisular. Ea cuprinde monoblastul şi promonocitul. SERIE PLASMOCITARA / serie plasmocytaire / plasmocytic series. S. de celule tisulare care derivă din "celula reticulară, trecând prin stadiul de^plasmoblast şi ajungând la "plasmocit. SERIE TROMBOCITARĂ / serie thrombocytaire / thrombo-cytic series. Succesiunea celulelor distincte morfologic care reprezintă stadii de dezvoltare ale "trombocitelor. Acestea sunt, în ordinea maturităţii, următoarele: megacarioblast, promegaca-riocit şi megacariocit, din fragmentarea căruia rezultă plachetele. SERINA, s. f. / serine, s. f. / serine. 1) Aminoacid neesenţial monoaminocarboxilic, care intră în compoziţia unui mare număr de proteine vegetale şi animale, precursor al altor aminoacizi (glicocol, cisteină, cistină, triptofan, metionină), al unor lipide şi glucide. Este extras din soia. 2) Sin. nerecomandat pentru "serumalbumină. V. tab. const. biochim. SERINGĂ, s. f. / seringue, s. f. / syringe. [Lat. syringa, din gr. syrinx, -ingos = ţeavă, tuB, trestie.] Pompă cilindrică, cel mai frecvent din material plastic, destinată injectării sau aspirării unui lichid prin intermediul unui ac sau al unei canule. S. este alcătuită, de obicei, dintr-un corp cilindric în care poate fi mişcat un piston. S. electrică permite administrarea precisă şi continuă a unor medicamente. Var.: siringă. SERIOGRAF, s. n. / seriographe, s. m. / seriograph. Aparat care permite obţinerea de "seriografii, adică de serii de clişee radiologice (mai multe clişee pe secundă). V. seriografie. SERIOGRAFIE, s. f. / seriographie, s. f. / serialography. [Lat. series = şir; gr. graphein = a scrie.] Efectuarea unor radiografii succesive, cu o anume frecvenţă, la nivelul aceleiaşi regiuni anatomice. Această tehnică este utilizată îndeosebi în radiologia vasculară. Sin.: radiografie în serie. SEROANATOXIPROFILAXIE, s. f. / seroanatoxiprophylaxie, s. f. / seroanatoxiprophylaxis. [Lat. serum = zer; gr. ana = contra; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; prophylassein = a garanta, ae la pro = înainte, în faţa, phylaxis = protecţie.] Prevenirea unei boli prin administrarea unei doze masive de "ser terapeutic şi a unei mici doze de "anatoxină, injectate simultan. SEROANATOXITERAPIE, s. f. / seroanatoxitherapie, s. f. / seroanatoxitherapy. [Lat. scrum = zer; gr. ana = contra; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Tratament combinat printr-o doză masivă de "ser terapeutic specific ji o mică doză de "anatoxină, injectate simultan. SEROASA, s. f. / sereuse, s. f. / serosa. NA: tunica serosa. [Lat. serosa, de la serum = zer.] Membrană tisulară fină, derivată din "celomul embrionar, care este alcătuită din "mezo-teliu dispus pe o reţea de ţesut conjunctiv. S. acoperă unele organe ale cavităţii toracice sau abdominale (s. viscerală), sau tapisează cavităţile închise ale organismului: peritoneu, pleură, pericard (s. parietală). Sin.: membrană seroasă. SEROCONVERSIE, s. f. / seroconversion, s. f. / seroconver-sion. [Lat. serum = zer; conversio, -onis = schimbare, transformare, de la convertere = a întoarce, a schimba (cum = cu; vertere = a întoarce).] Modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale serului sanguin. Ex.: apariţia sau dispariţia unui "anticorp care anterior era absent sau prezent în serul respectiv. în prezent, termenul se utilizează frecvent cu referire la infecţia cu "HIV, în care caz s. apare, de obicei, după 4-12 săptămâni deja infecţie. V. seronegativ şi seropozitiv. SEROCULTURĂ, s. f. / seroculture, s. f. / seroculture. [Lat. serum = zer; cultura = cultivare.] Cultura bacteriilor pe ser sanguin. SERODIAGNOSTIC, s. n. / serodiagnostic, s. m. / serodia-gnosis. [Lat. serum = zer; gr. dia = prin; gnostikos = care 959 SERO-EPIDEMIOLOGIE SETON cunoaşte, de Ca gnonai = a cunoaşte.] Diagnostic bazat pe utilizarea testelor serologice, îndeosebi pe punerea în evidenţă, în serul pacientului, a unor anticorpi specifici. Sin.: diagnostic serologic, reacţie serică, reacţie serologică, seroreacţie (def. 2). SERO-EPIDEMIOLOGIE, s. f. / sero-epidemiologie, s. f. / seroepidemiology. Studiul bolilor şi al extinderii acestora pe baza reacţiilor imunologice ale serului sanguin. SEROFIBRINOS, adj. / serofibrineux, -euse, adj. / serofibri-nous. [Lat. seriim = zer; fibra = fiBră; -ină.] Referitor la un *exsudat format din ser şi 'fibrină. SEROFLOCULARE, s. f. / serofloculation, s. f. / seroflocu-lation. Producerea fenomenului de 'floculare la nivelul serului sanguin în anumite condiţii determinate. Studiul s. este util îndeosebi în diagnosticul unor boli parazitare. V. şi floculare. SEROLOGIC, adj. / serologique, adj. / serological. Care are legătură cu *serologia. SEROLOGIE, s. f. / serologie, s. f. / serology. [Lat. serum = zer; gr. logos = ştiinţei] Iniţial, prin s. s-a desemnat studiul in vitro al reacţiilor specifice serurilor imune, îndeosebi de precipitare, aglutinare şi fixare a complementului. în prezent, termenul se referă la: utilizarea unor astfel de reacţii pentru măsurarea titrului anticorpilor în diferite boli infecţioase (teste serologice); stabilirea corelaţiilor clinice cu titrul anticorpilor (s. bolilor) şi utilizarea reacţiilor serologice pentru detecţia antige-nilor (ex.: antigeni HLA definiţi serologic). SEROMUCOID, s. n. / seromucoYde, s. m. / seromucoid. [Lat. serum = zer; mucus = mucos; gr. eidos = formei] Termen desuet pentru 'glicoproteinele circulante bogate în 'acid sialic, care nu precipită sub acţiunea unor agenţi de deproteinizare. SERONEGATIV, adj. / seronegatif, -ive, adj. / seronegative. [Lat. serum = zer; negativus = negativ.] Care prezintă rezultate negative la examenele serologice, prin absenţa anticorpilor. V. seroconversie. SEROPOZITIV, adj. / seropositif, -ive, adj. / seropositive. [Lat. serum = zer; positivus = care se Bazează pe ceva, de Ca ponere = a pune.] Care prezintă rezultate pozitive la examenele serologice, probând existenţa anticorpilor. în prezent, termenul este utilizat îndeosebi referitor la infecţia cu 'HIV. V. seroconversie. SEROPRECIPITARE, s. f. / seroprecipitation, s. f. / preci-pitin reaction. Formarea unui precipitat în serul sanguin când un anticorp precipitant, pe care acesta îl conţine, întâlneşte antigenul corespondent. SEROPREVENŢIE, s. f. / seroprevention, s. f. / seropre-vention. *Seroterapie efectuată cu serul provenind de la un convalescent. Se practică preventiv la un subiect expus la 'contagiune (v. def. 1), de ex. în 'rujeolă. V. seroprofilaxie. SEROPROFILAXIE, s. f. / seroprophylaxie, s. f. / seroprophy-laxis. [Lat. serum = zer; gr. prophylassein = a garanta, de Ca pro = înaintea, în faţa, phylaxis - apărare.] Utilizarea, în scop preventiv, a proprietăţilor protectoare ale 'serului imu-nizant, în cazul unor posibile epidemii, la persoanele cu risc. Se obţine o imunitate rapidă, dar temporară. Serul imunizant poate proveni de la un animal sau de la un convalescent. V. seroprevenţie. SEROPROTECŢIE, s. f. / seroprotection, s. f. / seroprotec-tion. [Lat. serum = zer; protectio, -onis = apărare, de Ca pro-tegere = a acoperi, a apăra] 'Imunizare pasivă. V. imunitate, imunizare (def. 1). SEROREACŢIE, s. f. / seroreaction, s. f. / seroreaction. [Lat. serum = zer; fr. reaction, din Cat. adio, -onis = acţiune, de Ca agere - a acţiona] 1) Reacţie prin care se demonstrează prezenţa unui anticorp specific sau a unui antigen în serul sanguin. 2) Sin.: serodiagnostic (v.). SEROS, adj. / sereux, -euse, adj. / serous. [Lat. serum ~ zer.] 1) Care are aspect macroscopic asemănător serului. Ex.: pleurezie s. 2) Care se raportează la o seroasă ('peritoneu, 'pleură). Ex.: sutură s. SEROTERAPIE, s. f. / serotherapie, s. f. / serotherapy. [Lat. serum = zer; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Tratamentul bolilor prin injecţie cu 'ser imun sau cu 'antitoxină. SEROTIP, s. n. / serotype, s. m. / serotype. [Lat. serum = zer; gr. typos = tip, modeC, marcă] Tip sau subspecie bacte-riană ori virală, identificat prin metode serologice. SEROTONINĂ, s. f. / serotonine, s. f. / serotonin. Amină care provine din decarboxilarea 5-hidroxi-triptofanului şi este prezentă în splină, tub digestiv şi plachete sanguine. La nivel cerebral, cantitatea cea mai mare de s. este în 'hipotalamus. Are rol fiziologic ca 'mediator chimic în centrii nervoşi. Reglează moti-litatea intestinală, acţionează asupra musculaturii netede şi are acţiune vasoconstrictoare asupra anumitor teritorii vasculare. S. nu este utilizată în terapeutică, în schimb antagoniştii de s. sunt recomandaţi în tratamentul 'migrenei şi al unor manifestări alergice. Sin.: 5-hidroxitriptamină. SEROTONINERGIC, adj. / serotoninergique, adj. / sero-toninergic. 1) Care se referă la eliberarea 'serotoninei. 2) Care acţionează prin intermediul 'serotoninei. SEROVACCINARE, s. f. / serovaccination, s. f. / serovacci-nation. [Lat. serum = zer; vaccinus = referitor Ca vacă (vacca = vacă), de Ca vaccină = varioCa vaciCor.] Metodă de imunizare care asociază injectarea 'serului imunizant (ce conferă o imunitate pasivă, rapidă, dar temporară) şi a vaccinării (care conferă o imunitate tardivă, dar mai persistentă). în particular, s. este utilizată curent în profilaxia 'tetanosului, la subiecţii răniţi fără vaccinare anterioară. SEROZITATE, s. f. / serosite, s. f. / serosity. [Lat. serum = zer.] Lichid cu aspect de ser sanguin care este conţinut într-o cavitate seroasă sau care poate destinde ţesutul conjunctiv ('edem) ori epitelial ('flictenă). SERPIGINOS, adj. / serpigineux, -euse, adj. / serpiginous. [Lat. popuCară serpigo, -iginis = erizipeC, din Cat. serpere = a se târî] Care se cicatrizează pe de o parte şi invadează de cealaltă parte. Care se întinde de la o zonă la alta după o linie sinuoasă. Ex.: erizipel s., ulcer s. al corneei. SERUMALBUMINĂ, s. f. / serumalbumine, s. f. / serumal-bumin. [Lat. serum = zer; albumen, -inis = aCBuş de ou, de Ca albuş = aCB; dna.] 'Albumina din serul sanguin. Sin. nerecomandat: serină,^ (def. 2). SERUMGLOBULINĂ, s. f. / globuline serique / serum globulin. [Lat. serum = zer; globulus, dim. de Ca globus = gCoB; ină] Globulină prezentă în serul sanguin. V. globuline. SESAMOID, adj., s. n. / sesamoîde, adj., s. m. / sesamoid. [Qr. sesamon = susan; eidos = forma.] 1) în formă de grăunte. 2) Os s:. v. tab. anat. - oase. SESAMOIDITĂ, s. f. / sesamoîdite, s. f. / sesamoiditis. Osteită a unui os 'sesamoid. SESIL, adj. / sessile, adj. / sessile. [Lat. sessilis = cu Bază Cargă, de Ca şedere = a face să se aşeze.J Care este ataşat printr-o bază de implantare largă la organul principal, fără intermediul unui 'pedicul. Ex.: polip s. SETE, s. f. / soit, s. f. / thirst. [Lat. sitis = sete.] Mecanism care comandă ingestia de lichide; este sub controlul 'osmore-ceptorilor din 'hipotalamus. Senzaţia de s. poate fi perturbată fie prin leziuni directe ale diencefalului, fie prin tulburări ale conştienţei. SETON, s. n. / seton, s. m. / seton. [Ţr. seton, din Cat. saeta = păr de porc, păr ţeapăn.] Fir subţire trecut printr-o fistulă, 960 SEVRAJ SFENOPARIETAL un sinus sau un epiteliu, care funcţionează ca ghidaj pentru un abord cu instrumente având un diametru mai mare. SEVRAJ, s. n. / sevrage, s. m. / weaning (pentru înţărcare), withdrawal (pentru privarea de droguri a unui toxicoman). [ţr. sevrage, din Cat. separare = a separa,] Termen care în franceză are sensul de înţărcare, privare de laptele matern. Prin analogie, acelaşi termen a fost adoptat în franceză pentru desemnarea privării unui toxicoman de substanţa care a generat starea de dependenţă fizică. în engleză, termenul sin. este withdrawal. S. toxicomanilor provoacă un 'sindrom de sevraj. La alcoolici, s. poate declanşa *delirium tremens. SEX, s. n. / sexe, s. m. / sex. [Lat. sexus = se%] 1) Ansamblu de caracteristici structurale şi funcţionale care deosebesc bărbatul de femeie. Atribut fundamental al organismelor care se manifestă prin producerea celor două tipuri de celule, gârneţul mascul şi femei. 2) Ansamblul indivizilor care au acelaşi s.: s. masculin, s. feminin. 3) Organul copulaţiei (al bărbatului sau al femeii). SEX ANATOMIC / sexe anatomique / anatomic sex. Sin.: sex somatic (v.). SEX CROMATINIAN / sexe chromatinien / nuclear sex. Sin.: sex nuclear (v.). SEX CROMOZOMIAL / sexe chromosomique / chromosomal sex. Sin.: sex genetic (v.). SEX FIZIC / sexe physique / morphological sex. Sin.: sex somatic (v.). SEX GENETIC / sexe genetique / genetic sex. S. dependent de constituţia cromozomică (*cariotip). El este determinat, la fecundaţie, de natura cromozomului sexual al spermatozoidului patern. Astfel, un spermatozoid purtător al unui cromozom sexual Y va da naştere unui băiat, iar când cromozomul sexual purtat de spermatozoid este X, se va naşte o fată. Gonocitele sau celulele sexuale primordiale, dotate cu un potenţial masculin sau feminin, orientează ulterior *s. gonadic. Sin.: sex cromozomial, sex gonozomic. SEX GENITAL / sexe genital / genital sex. Etapă în dezvoltarea intrauterină care corespunde formării organelor genitale. S. g. extern corespunde formării organelor genitale externe, între ziua a 60-a şi luna a V-a de viaţă intrauterină şi determină sexul oficial, de stare civilă. S. g. intern este definit între zilele 50-60 ale perioadei intrauterine, corespunzând diferenţierii canalelor gonadofore în organe genitale interne feminine sau masculine. SEX GONADIC / sexe gonadique / gonadal sex. Etapă din evoluţia sexualizării declanşată către ziua a 45-a a vieţii embrionare, în momentul diferenţierii gonadei primitive în testicul sau în ovar. în mod normal, această transformare se produce conform *s. genetic. SEX GONOZOMIC / sexe gonosomique / genetic sex. Sin.: sex genetic (v.). SEX HORMONE BINDING GLOBULIN / sex hormone bin-ding globulin / sex hormone binding globulin. Abrev.: SHBG. Glicoproteină sintetizată de ficat, a cărei funcţie constă în legarea de hormonii sexuali în cursul transferului sanguin al acestora. Sin.: testosteron-estradiol binding globulin. SEX NUCLEAR / sexe nucleaire / nuclear sex. S. determinat prin prezenţa sau absenţa 'corpusculilor Barr în nucleul celulei. Prezenţa corpusculilor caracterizează s. n. feminin, iar absenţa - s. n. masculin. S. n. corespunde în general, dar nu întotdeauna, *s. genetic. Sin.: sex cromatinian. V. şi corpuscul Barr. SEX PSIHOLOGIC / sexe psychologique / psychological sex. Comportamentul sexual al unui individ, dependent, pe lângă dotarea sa biologică, de educaţie şi de obiceiuri. SEX-RATIO / indice de masculinite / sexratio. [‘LngC. sex = stTQ ratio = raport.] Raport între numărul de nou-născuţi de sex masculin şi numărul de nou-născuţi de sex feminin, într-o populaţie dată. Prin extensie, raport între numărul de indivizi de sex masculin şi numărul de indivizi de sex feminin într-o populaţie. Termenul, preluat din limba engleză, are semnificaţia menţionată anterior. Corespondentul său în limba franceză are o semnificaţie puţin modificată: raport între numărul de nou-născuţi de sex masculin şi numărul total de nou-născuţi într-o populaţie (pentru specia umană este de 0,514). SEX SOMATIC / sexe somatique / morphological sex. Etapa finală anatomică de evoluţie a sexualizării, caracterizată prin apariţia diferenţelor morfologice feminine sau masculine. Sin.: sex anatomic, sex fizic. SEXOLOGIE, s. f. / sexologie, s. f. / sexology. [Lat. sexus = seTQ gr. logos = ştiinţa.] Ramură a medicinii care studiază manifestările somatice, endocrine şi nervoase, factorii constituţionali, fiziologici şi psihici care influenţează viaţa sexuală în condiţii fiziologice şi patologice. SEXUALITATE, s. f. / sexualite, s. f. / sexuality. [Lat. sexu-alis = referitor Ca se^ de Ca sexus = se?(.] 1) Ansamblul manifestărilor în relaţie cu aparatul genital. 2) Ansambluţ comportamentelor şi activităţilor legate de instinctul sexual. în teoria psihanalitică, conform căreia dezvoltarea individului este înţeleasă şi analizată prin organizarea sa “psihosexuală”, conceptul de s. are o accepţiune mai largă, referindu-se la orice satisfacţie care este obţinută în relaţie cu zonele erogene, chiar dacă acestea nu sunt cele genitale. SEXUALIZARE, s. f. / sexualisation, s. f. / sexualization. [Lat. sexualis = referitor Ca se^ de Ca sexus = sex\] Proces *onto-genetic care duce la individul (fenotipul) sexualizat, masculin sau feminin. SEXUAT, adj. / sexue, -e, adj. / sexed. [Lat. sexus = se7(.] Care posedă un sex, fiind capabil de reproducere s. SFACEL, s. n. / sphacele, s. m. / sphacelus. [Qr. sphakelos = mortificare, gangrenare.] Fragment sau masă de ţesut necrozat, gangrenos. SFAT GENETIC / conseil genetique / genetic counseling. [SC. suvetu = sfat; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de Ca genos = neam, urmaş, generaţie.] 1) Ansamblul mijloacelor şi metodelor care permit măsurarea 'riscului genetic. 2) Act medical prin intermediul căruia un subiect sau un cuplu iau cunoştinţă de riscul genetic. SFENOID, s. n. / sphenoî'de, s. m. / sphenoid bone. [ Qr. sphen, -os = coCţ; eidos = forma] V. tab. anat. - oase. SFENOIDAL, adj. / sphenoYdal, -ale, -aux, adj. / sphenoidal. [Qr. sphen, -os = coCţ; eidos = formă.] Care ţine de sfenoid. Ex.: sinus s. Var.: sfenoidian. SFENOIDIAN. Var. pentru sfenoidal (v.). SFENOIDITĂ, s. f. / sphenoidite, s. f. / sphenoiditis. [Qr. sphen, -os = coCţ; eidos = forma; -ită.] 'Sinuzită sfenoidală însoţită adesea de o necroză osoasă localizată. SFENOIDOTOMIE, s. f. / sphenoidotomie, s. f. / sphenoido-tomy. [Qr. sphen, -os = coCţ; eidos = formă; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizie chirurgicală a peretelui sinusului sfenoidal. SFENOMAXILAR, adj. / spheno-maxillaire, adj. / spheno-maxillary. [Qr. sphen, -os = coCţ; Cat. maxilla = maxilar.] Care aparţine osului sfenoid şi maxilarului superior. SFENOORBITAR, adj. / spheno-orbitaire, adj. / sphenoorbital. [Qr. sphen, -os = coCţ; Cat. orbita = orbită, de Ca orbis = cerc] Care aparţine sfenoidului şi orbitei. SFENOPALATIN, adj. / spheno-palatin, -e, adj. / sphenopala-tine. [Qr. sphen, -os = coCţ; Cat. palatum = cerul gurii] Care aparţine sau este în relaţie cu sfenoidul şi cu oasele palatine. SFENOPARIETAL, adj. / spheno-parietal, -ale, -aux, adj. / sphenoparietal. [Qr. sphen, -os = coCţ; Cat. parietalis = de perete, de Ca paries, -etis = perete.] Care aparţine sfenoidului şi oaselor parietale. 961 SFENOTEMPORAL SFINGOMIELINAZĂ SFENOTEMPORAL, adj. / spheno-temporal, -ale, -aux, adj. / sphenotemporal. [Qr. sphen, -os = coCţ; Cat, iemporaUs = de Ca tâmpCă, de Ca tempus, -oris = tâmpCăJ Care se referă sau aparţine sfenoidului şi oaselor temporale. SFEROCIT, s. n. / spherocyte, s. m. / spherocyte. [Lat. sphaera, gr. sphaira = sferă; gr. kytos = ceCuCă] Eritrocit cu volum normal, dar cu diametru mai mic faţă de eritrocitul normal, cu grosime mai mare şi ‘hipercrom, caracteristici în relaţie cu morfologia sferică pe care acesta o prezintă. Este elementul patognomonic în ‘sferocitoză. SFEROCITOZĂ, s. f. / spherocytose, s. f. / spherocytosis. [Lat. sphaera, gr. sphaira = sferă; gr. kytos = ceCuCă; -oză.] Prezenţa de ‘sferocite în sângele circulant. V. sferocitoză ereditară. SFEROCITOZĂ EREDITARĂ / spherocytose hereditaire / hereditary spherocytosis. Sin.: boală Minkovski-Chauffard (v.). SFEROFAKIE, s. f. / spherophakie, s. f. / spherophakia. [Lat. sphaera, gr. sphaira = sferă; gr. phakos = linte, CentiCă.] Anomalie congenitală caracterizată prin sfericitatea şi, uneori, poziţia ‘ectopică a cristalinului. SFEROPLAST, s. m. / spheroplaste, s. m. / spheroplast. Varietate de ‘protoplast al cărui perete este incomplet distrus, persistând o porţiune lipoproteică sau lipopolizaharidică. Ca urmare, s. este mai puţin fragil decât protoplastul, îşi poate reface peretele şi să se multiplice. Unii autori îl identifică cu formele L bacteriene (v. formă, def. 2). SFIGMIC, adj. / sphygmique, adj. / sphygmic. [Qr. sphygmos = pvds.\ Care se referă la ‘puls, care aparţine pulsului. SFIGMOCARDJOGRAF, s. n. / sphygmocardiographe, s. m. / sphygmocardiograph. [Qr. sphygmos = puts; kardia = inimă; graphein = a scrie.] Instrument servind la înregistrarea simultană a pulsului periferic şi a pulsului central, adică a bătăilor inimii. SFIGMOGRAF, s. n. / sphygmographe, s. m. / sphygmo-graph. [Qr. sphygmos = puls; graphein = scrie.] Dispozitiv care permite înregistrarea grafică, pe hârtie, a pulsaţiilor arteriale amplificate, traductorul fiind plasat la nivelul unei artere periferice (ex.: radială). Rezultatul înregistrat se numeşte *sfig-mogramă şi permite analiza frecvenţei pulsului periferic, amplitudinea sa şi chiar tipul de ‘puls. SFIGMOGRAFIE, s. f. / sphygmographie, s. f. / sphygmo-graphy. [Qr. sphygmos = pids; graphein = scrie.] înregistrarea pulsului arterial cu ajutorul *sfigmografului sau al unui ‘traductor de puls. Se obţine ‘sfigmograma. SFIGMOGRAMĂ, s. f. / sphygmogramme, s. m. / sphygmo-gram. [Qr. sphygmos = puls; gramma = înscriere.] Traseul pulsului obţinut prin ‘sfigmografie. S. poate fi înregistrată la nivelul uneia din arterele mari (subclaviculară, carotidă, în acest caz fiind denumită şi ‘carotidogramă) sau mici (radială, pedioa-să etc.). în primul caz se va înregistra pulsul central, iar în cel de al doilea, pulsul periferic. Indiferent de locul de înregistrare a pulsului arterial, s. prezintă o linie ascendentă, denumită ‘undă anacrotă, produsă de creşterea bruscă a presiunii, urmată de o pantă descendentă lentă, unda catacrotă, ce prezintă o incizură, cunoscută sub numele de ‘undă dicrotă. Aceasta marchează blocarea tendinţei la refluare a sângelui la sfârşitul sistolei ventriculare prin închiderea valvulelor sigmoide aortice. SFIGMOLOGIE, s. f. / sphygmologie, s. f. / sphygmology. [Qr. sphygmos = puls; logos = ştiinţă] Studiul pulsului, care constituie o parte importantă a medicinii tradiţionale chineze. SFIGMOMANOMETRU, s. n. / sphygmomanometre, s. m. / sphygmomanometer. [Qr. sphygmos = puCs; mănos = puţin dens; metron = măsură] Instrument utilizat la măsurarea indi- rectă a presiunii de la nivelul arterelor. Există mai multe tipuri de s., fiecare purtând numele persoanei care a inventat tipul respectiv: Riva-Rocci, Erlanger, Janeway, Mosso, Rogers, Stanton etc. Sin.: tensiometru. SFINCTER, s. n. / sphincter, s. m. / sphlncter. NA: muscu-lus sphincter. [Qr. sphinkter, -os = care strânge tare, de Ca sphingein = a strânge.] Bandă inelară formată din fibre musculare care, înconjurând un orificiu natural, îi asigură acestuia ocluzia sau deschiderea. V. şi muşchi sfincter (diferite tipuri) în tab. anat. - muşchi. SFINCTER ODDI / sphincter d’Oddi / Oddi’s sphincter. NA: musculus sphincter ampuliae hepatopancreaticae. [Ruggero Oddi, medic itaCian, ‘Bologna, 1864-1913.] *S. care înconjoară ampula Vater (v. ampulă), în grosimea marii *caruncule duodenale. V. şi tab. anat. - muşchi. SFINCTERALGIE, s. f. / sphincteralgie, s. f. / sphincteralgia. [Qr. sphinkter, -os = care strânge tare, de Ca sphingein = a strânge; algos = durere.] Durere la nivelul unui muşchi sfinc-terian, cu referire îndeosebi la sfincterul anal. SFINCTERECTOMIE, s. f. / sphincterectomie, s. f. / sphinc-terectomy. [Qr. sphinkter = care strânge tare; ektome = aBCaţie.] Rezecţia unui ‘sfincter. SFINCTEROMETRIE, s. f. / sphincterometrie, s. f. / sphinc-terometry. Măsurarea tonusului muscular al unui ‘sfincter. SFINCTEROPLASTIE, s. f. / sphincteroplastie, s. f. / sphinc-teroplasty. [Qr. sphinkter, -os = care strânge tare, de Ca sphingein = a strânge; plastos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Refacerea chirurgicală a unui sfincter ce prezintă alterări structurale. SFINCTEROSPASM, s. n. / sphincterospasme, s. m. / sphinc-terismus. [Qr. sphinkter, -os = care strânge tare, de Ca sphingein = a strânge; spasmos = contracţie.] Spasm la nivelul unui sfincter. SFINCTEROTOMIE, s. f. / sphincterotomie, s. f. / sphinc-terotomy. [Qr. sphinkter, -os = care strânge tare, de Ca sphingein = a strânge; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizia unui sfincter. SFINGOLIPIDE, s. n. pi. / sphingolipides, s. m. pi. / sphin-golipids. [Qr. sphingein = a strânge, a Cega strâns; lipos = grăsime.] Denumire generală pentru lipidele care conţin în moleculă un alcool azotat, ‘sfingozina. în urma ataşării unei molecule de acid gras la azotul sfingozinei printr-o legătură amidică, rezultă un grup de N-acilsfingozine numite ‘ceramide. S. sunt combinaţii ale unor compuşi diferiţi cu gruparea hidro-xil a ceramidelor: ‘sfingomieline (cu fosforilcolină), ‘gangliozide (cu oligozaharide ramificate ce conţin glucoză, galactoză, acid N-acetilneuraminic) şi ‘cerebrozide (cu glucoză şi galactoză). S. sunt constituenţi ai membranelor şi se află în concentraţii mari în creier. SFINGOLIPIDOZĂ, s. f. / sphingolipidose, s. f. / sphingoli-pidosis. [Qr. sphingein = a strânge, a Cega strâns; lipos = grăsime; -oză.] Grup de boli caracterizate prin stocajul anormal al ‘sfingolipidelor în diferite ţesuturi. S. cerebrală cuprinde patru tipuri distincte clinic şi enzimatic: 1) S. de tip infantil, sin.: boală Tay-Sachs (v.). 2) S. de tip juvenil precoce, sin.: boală Bielschowsky-Jansky (v.). 3) S. de tip juvenil tardiv, sin.: boală Spielmeyer-Vogt (v.). 4) S. de tip adult, sin.: boală Kufs (V.). SFINGOMIELINAZA, s. f. / sphingomyelinase, s. f. / sphin-gomyelinase. [Qr. sphingein = a strânge, a Cega strâns; mye-los = măduvă; -ină; -ază.] Enzimă de tip hidrolază care catalizează clivajul ‘sfingomielinei în ‘ceramidă şi ‘colină fosfori-lată. în ‘boala Niemann-Pick, alterarea sintezei s. (transmisă cu caracter autozomal recesiv) duce la acumularea de sfingomie-lină în creier, splină şi ficat. Sin.: sfingomielin fosfodiesterază. 962 SFINGOMIELIN FOSFODIESTERAZĂ SICOZIS SFINGOMIELIN FOSFODIESTERAZĂ / sphingomyeline phos-phodiesterase / sphingomyelin phosphodiesterase. Sin.: sfingomielinază (v.). SFINGOMIELINE, s. f. pl. / sphingomyelines, s. f. pl. / sphin-gomyelins. [Qr. sphingein = a strânge, a Cega strâns; myelos = măduvă; -ină.] Grup de ‘fosfolipide constituite din ‘sfingo-zină, la care sunt fixaţi un acid gras şi un alcool legat de o amină-alcool. S. reprezintă componentul major al tecii de ‘mielină. SFINGOZINĂ, s. f. / sphingosine, s. f. / sphingosine. flQr; sphingein = a strânge, a uga strâns; oză - indică un glucid; -ină.] Alcool azotat component al ‘gangliozidelor şi al altor ‘sfinqolipide. SFORĂIT, s. n. / ronflement, s. m. / snoring. [Origine onomatopeică] Respiraţie sonoră survenind în timpul somnului, determinată îndeosebi de vibraţiile ‘vălului palatin. SHIGELLA / Shigella / Shigella. [Kiyoshi Shiga, medic şi Bac-teriolog japonez, 1870-1957.] Gen de bacili Gram-negativi, imobili, care aparţin familiei Enterobacteriaceae. Sunt divizaţi în patru subgrupe: S. dysenteriae (bacii dizenterie, bacii Shiga sau Shiga-Kruse), cu 10 serotipuri, agenţi ai ‘dizenteriei baci-lare; S. flexneri, cu 6 serotipuri, S. boydii, cu 15 serotipuri, S. sorinei, cu un singur serotip. SHIGELLA ALKALESCENS / Shigella alkalescens / Shigella alkalescens. Sin.: Escherichia coli (v.). SHIGELLA DISPAR / Shigella dispar / Shigella dispar. Sin.: Escherichia coli (v.). SHIGELLA MADAMPENSIS / Shigella madampensis / Shigella madampensis. Sin.: Escherichia coli (v.). SHIGELLOZĂ, s. f. / shigellose, s. f. / shigellosis. Termen general care denumeşte un grup de boli cu următoarele caracteristici comune: germenul cauzal, aparţinând1 genului *Shigella, localizarea anatomică (la nivelul colonului), conta-giozitatea (directă sau indirectă) şi rezervorul de germeni (aproape exclusiv la om, bolnav sau purtător sănătos). S. cea mai gravă şi cea mai bine individualizată este ‘dizenteria bacilară. SIALADENITĂ, s. f. / sialadenite, s. f. / sialadenitis. [Qr. sicilon = salivă; aden, -os = glandă; -ită.] Inflamaţie a parenchimului unei glande salivare. Var.: sialoadenită. SIALAGOG. Var. pentru sialogog (v.). SIALIDAZĂ, s. f. / sialidase, s. f. / sialidase. Sin.: neu-raminidază (v.). SIALIDOZĂ, s. f. / sialidose, s. f. / sialidosis. Boală determinată de un deficit în ‘sialidază, transmisă autozomal recesiv, care se poate manifesta în două moduri: 1) S. tip /, cu debut la adolescent sau la adult, se caracterizează prin ‘mioclonii, apariţia unor pete roşii la nivelul ochiului care determină pierderea treptată a acuităţii vizuale şi stocarea oligozaharide-lor care conţin reziduuri de ‘acid sialic. Sin.: mucolipidoză tip I. 2) S. tip II se caracterizează în plus prin existenţa unor malformaţii somatice şi ‘disostoze multiple. In s. tip II cu debut infantil se mai întâlneşte visceromegalie şi retard mental, iar în forma congenitală - ascită, ‘hidrops fetal, edem facial, hernie inghinală şi moarte prematură. V. şi mucolipidoză, nefrosiali-doză, oligozaharidoză. SIALITĂ, s. f. / sialite, s. f. / sialitis, sialadenitis. [Qr. sialon = salivă; -ită.] Inflamaţie a unei glande salivare. Termenul, discutabil, poate fi utilizat atât pentru infecţiile salivare parenchi-matoase, câtuşi pentru cele canaliculare. SIALOADENITĂ. Var. pentru sialadenită (v.). SIALODOCHITĂ, s. f. / sialodochite, s. f. / sialodochitis. [Qr. sialon = salivă; dokhos = care conţine, care primeşte.] Inflamaţia unui canal exterior al unei glande salivare. în cazul s. fibrinoase la nivelul orificiului canalului se formează un dop mucopurulent. SIALOGEN, adj. / siaiegene, adj. / siaiogencus. [Qr. sialon = salivă; gennan = a produce.] Care produce salivă. SIALOGLICOPROTEINĂ, s. f. / sialoglycoproteine, s. f. / sialoglycoprotein. [Qr. sialon = salivă; glykys = dulce; pro-tos = primul; -ină.] *Glicoproteină care conţine o cantitate mare de *acid sialic. SIALOGOG, s. n. / sialagogue, s. m. / sialogogue. [Qr. sialon = salivă; agogos = care conduce spre eliminare.] Substanţă, de origine endogenă sau exogenă, care provoacă hipersecreţie salivară. Var.: sialagog. V. ptialism. SIALOGRAFIE, s. f. / sialographie, s. f. / sialography. [Qr. sialon = salivă; graphein = a scrie.] Examen radiografie al unei glande salivare după opacifierea canalelor sale principale (Stenon şi Wharton) şi a parenchimului său acino-canalicular printr-o substanţă de contrast injectată în canalul excretor al glandei, prinw ostiumul său. SIALOGRAMĂ, s. f. / sialogramme, s. m. / sialogram. [Qr. sialon = salivă; gramma = înscriere.] Imagine a unei glande salivare obţinută prin *sialografie. SIALOLIT, s. m. / sialolithe, s. m. / sialolith. [Qr. sialon = salivă; lithos = piatră] Calcul format într-un canal excretor sau într-o glandă salivară. S. se formează cel mai frecvent în glanda submaxilară şi în canalul acesteia, mai rar în *parotide şi în glandele sublinguale. SIALOLITOTOMIE, s. f. / sialolithotomie, s. f. / sialolithoto- my. [Qr. sialon = salivă; lithos = piatră; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia.] Procedeu chirurgical care constă în ablaţia unui *sialolit, prin incizarea segmentului glandei salivare la nivelul căreia acesta este localizat. SIALOMETAPLAZIE, s. f. / sialometaplasie, s. f. / sialometa-plasia. *Metaplazia glandelor salivare. S. necrozantă este o ulceraţie benignă situată la nivelul ‘palatului moale, cu aspect inflamator şi necrotic. Deşi poate evoca un carcinom, histo-logic se confirmă metaplazia glandelor salivare accesorii. SIALOREE, adj. / sialorrhee, adj. / sialorrh(o)ea. [Qr. sialon = salivă; rhoia - curgere, de la rhein = a curge.] Sin.: ptialism (vj. SIALOZA, s. f. / sialose, s. f. / sialosis. [Qr. sialon = salivă; -oză.] Denumire pentru orice afecţiune a glandelor salivare care nu este de natură infecţioasă sau tumorală. Uneori termenul este utilizat doar pentru infiltraţiile limfocitare ale glandelor salivare. SIBILANT, adj. / sibilant, -e, sibilance, adj. / sibilant. [Lat. sibilans, participiul prezent al verbului sibilare = a şuiera] V. ral. SIC VOLO / sic volo / sic volo. [Lat. sic = astfel, în acest fel; volo = eu vreau.] Termen care poate fi utilizat în prescripţiile medicale pentru a justifica depăşirea voluntară a dozei pentru un principiu activ dintr-o formulă ‘magistrală. SICATIV, adj., s. n. / siccatif, -ive, adj., s. m. / siccative. [Lat. medicală siccativus, de lasiccare = a usca] 1) Care usucă, care îndepărtează fluidul ce înconjoară o fază solidă. 2) Orice medicament care usucă rapid plăgile (ex.: ‘iodoformul). SICK BUILDING SYNDROME / sick building syndrome / sick building syndrome. Anglicism care circulă ca atare, desemnând un sidrom observat în imobilele rău ventilate şi prăfuite. Constă în asocierea unei uscăciuni a mucoaselor, alergii şi infecţii respiratorii. V. şi boala aerului condiţionat. SICKLE-CELL / sickle-cell / sickle-cell. [‘Engl. sickle = seceră; cell = celulă] Sin. englez pentru drepanocit (v.). SICLEMIE, s. f. / sicklemie, s. f. / sickl(a)emia. [‘Engl. sickle = seceră (cell = celulă); gr. haima, -atos = sânge.] Sin.: drepanocitoză (v.). SICOZĂ. Var. pentru sicozis (v.). SICOZIS, s. n. / sycosis, s. m. / sycosis. [Qr. sykon = smochină; -oză.] Boală de origine bacteriană sau micotică mani- 963 SIDA / SIDA / AIDS SIFILOM DIFUZ PRIMAR testată prin 'foliculite succesive, care se reînnoiesc fără întrerupere, localizate la nivelul zonelor cu păr dens (barbă, *scaip). S. se cronicizează, iar agentul etiologic este frecvent 'stafilo-cocul. Var.: sicoză. Sin.: sycosis. SIDA / SIDA / AIDS. Abreviere utilizată în mod curent pentru sindromul de imunodeficienţă dobândită (v.). SIDERANT, adj. / siderant, -e, adj. / siderant. [Lat. siderari = a fi lovit de influenţa nefastă a astretor, de ta sidus, -eris = astru,] Care poate determina prăbuşirea subită a uneia sau mai multor funcţii importante, adică 'sideraţie. SIDERAŢIE, s. f. / sideration, s. f. / sideration. [Lat. sider-atio, -onis = influenţă nefastă a astretor, de ta siderari - a fi lovit de influenţa nefastă a astretor fi sidus, -eris = astru.] Suspendare brutală şi completă a funcţiilor unuia sau mai multor organe, de obicei de cauză accidentală (electrocutare, acţiunea trăznetului, embolie, hemoragie cerebrală etc.). SIDERAŢIE MEDULARĂ / sideration medullaire / spinal shock. Inhibiţie funcţională tranzitorie a măduvei spinării care se traduce printr-o abolire a funcţiilor medulare în aval de sediul inhibiţiei. SIDERAŢIE MIOCARDICĂ / sideration myocardique / myocar-dial stunning. Tulburare temporară a funcţiei miocardice, rezultată după un episod scurt de ischemie, care persistă o perioadă de timp şi după reperfuzia miocardului. Cf. hibernare miocardică. SIDEREMIE, s. f. / sideremie, s. f. / iron content in blood. [Qr. sideros = fier; haima, -atos = sânge.] Concentraţia fierului în sânge. V. tab. const. biochim. SIDERIZARE, s. f. / siderisation, s. f. / deposition of h(a)emo-siderin. [Qr. sideros = fier.] Infiltrare difuză a fibrelor elastice şi de colagen cu 'hemosiderină, localizată îndeosebi în focarele hemoragice sau în pereţii vaselor mici din creier şi din splină, în cazul 'hemosiderozei. SIDEROBLAST, s. n. / sideroblaste, s. m. / sideroblast. [Qr. sideros = fier; blastos = germen,] Celulă din măduva osoasă, precursoare a globulelor roşii (v. eritroblast), care conţine granule mici cu fier. S. pot fi observate la persoanele normale şi sunt absente în 'sideropenie. Unele 'anemii se caracterizează prin prezenţa s. ('anemie sideroblastică). SIDEROBLASTOZĂ, s. f. / sideroblastose, s. f. / sideroblas-tosis. [Qr. sideros = fier; blastos = germen; -oză.] Prezenţa de 'sideroblaste în diferite ţesuturi ale organismului. SIDEROCIT, s. n. / siderocyte, s. m. / siderocyte. [Qr. sideros = fier; kytos - cetută] Globul roşu care conţine incluziuni ferice non-hemoglobinice, puse în evidenţă prin coloraţia cu albastru de Prusia. Aceste granule apar uneori pe frotiul colorat sub forma 'corpusculilor Pappenheimer bazofili. SIDEROFIL, adj. / siderophile, adj. / siderophil. [Qr. sideros = fier; philos = prieten, de ta philein = a iubi] Despre o celulă sau un ţesut care au afinitate pentru fier. SIDEROFILINĂ, s. f. / siderophiline, s. f. / siderophilin. [Qr. sideros = fier; philein = a iubi; -ină.] Sin.: transferină (v.). V. tab. const. biochim. SIDEROFOR, s. n. / siderophore, s. m. / siderophore. [Qr. sideros = fier; pherein = a purta.] 'Macrofag care conţine 'hemosiderină. SIDERONECROZĂ, s. f. / sideronecrose, s. f. / sideronecro-sis. Moartea unei celule din cauza încărcării sale abundente cu fier. Se observă în sideroza hepatică. V. sideroză. SIDEROPENIE, s. f. / sideropenie, s. f. / sideropenia. [Qr. sideros = fier; penia = sărăcie.] Deficit de fier în organism. Poate apărea în: sarcină, alimentaţie deficitară în fier, pierderi cronice de sânge. Cea mai importantă manifestare a s. este 'anemia hipocromă, care se corectează uşor prin tratamentul cu medicamente care conţin fier. Sin.: hiposideremie. SIDEROPEXIE, s. f. / sideropexie, s. f. / sideropexis. [Qr. sideros = fier; pexia = filare.] Fixarea fierului de către unele celule sau unele ţesuturi. SIDEROSILICOZĂ, s. f. / siderosilicose, s. f. / siderosilico-sis. [Qr. sideros = fier; tat. silex, -icis = piatră tare, granit; -oză.] 'Pneumoconioză minerală mixtă, determinată de inhalarea masivă de pulberi de oxid de fier şi de siliciu. Sin.: silicosideroză. SIDEROTERAPIE, s. f. / siderotherapie, s. f. / ferrotherapy. Utilizarea terapeutică a fierului şi a compuşilor acestuia. V. şi marţial. SIDEROZĂ, s. f. / siderose, s. f. / siderosis. [Qr. sideros = fier; -oză.] Infiltraţia diferitelor ţesuturi cu particule fine de fier sau cu un compus al acestuia. Se disting: s. conjunctivală, cu prezenţa locală de corpusculi conţinând fier; s. hepatică, prin acumulare de fier în exces în ficat; s. nutriţională, determinată de o dietă bogată în fier, dar săracă în proteine şi hipocalorică; s. pulmonară, 'pneumoconioză determinată de inhalarea unor particule fine de fier sau a pulberilor de oxid de fier (la sudori, polizori, lucrători care utilizează oxidul roşu de fier). V. şi hemosiderină, hemosideroză. SIDERURIE, s. f. / siderurie, s. f. / urine iron. Eliminarea urinară de fier, care în mod normal este foarte mică. SIEVERT, s. m. / Sievert, s. m. / Sievert. Unitate de măsură în Sistemul Internaţional pentru echivalentul de doză, care se mai măsoară şi în unitatea tolerată denumită rem (1 Sv = 100 rem; 1 rem = 10 mSv). V. cap. X (Sistemul Internaţional de unităţi fie măsură în medicină). SIFILIDĂ, s. f. / syphilide, s. f. / syphilid(e). [V. etimotogia termenutui sifilis; -idă.] Termen general pentru leziunile cutanate din 'sifilisul secundar, care apar de obicei după şase luni până la doi ani după infecţie. S. sunt denumite după formă (ex.: s. inelară) sau în funcţie de localizare (ex.: s. plantară). SIFILIGRAFIE, s. f. / syphiligraphie, s. f. / syphiligraphy. [V. etimotogia termenului sifilis; gr. graphein = a scrie.] Studiul sifilisului. SIFILIS, s. n. / syphilis, s. f. / syphilis. [Syphilus (alterare a numelui Sipylus, păstor legendar din “Metamorfozele” lui Ovi-diu), pe care poetul tfracastoro din Verona (în anul 1530) l-a preluat într-un poem, imaginându-şi că acesta a fost îmbolnăvit de Apotlon, ca pedeapsă pentru blestemele sale, sau de la gr. syn = împreună; philein = a iubi] Boală venerică contagioasă şi inoculabilă, al cărei agent etiologic este *Treponema pal-lidum şi al cărei diagnostic se bazează pe reacţii serologice specifice ('reacţia Bordet-Wasserman, testul Nelson sau 'testul de imobilizare a treponemelor). Clasificarea tradiţională (s. primar - 'şancru sifilitic; secundar - 'rozeole, 'sifilide; terţiar -sifilide, 'gome) rămâne importantă din punct de vedere clinic, dar în prezent există tendinţa de a utiliza o clasificare mai pragmatică: s. precoce (din momentul contagiunii până la o anumită perioadă din faza secundară, în care penicilinoterapia are maximum de eficacitate) şi s. tardiv (sfârşitul perioadei secundare şi perioada terţiară, unde tratamentul are efecte aleatorii). Sin. (tot mai puţin utilizat): boală specifică, lues. SIFILITIC, adj., s. m. / syphilitique, adj., s. m. / syphilitic. [V. etimologia termenului sifilis.] 1) Care este afectat sau cauzat de 'sifilis. 2) Bolnav afectat de sifilis. SIFILOFOBIE, s. f. / syphilophobie, s. f. / syphllophobia. [V. etimologia termenului sifilis; gr. phobos = fiică] Teama morbidă de a contracta 'sifilisul. SIFILOM, s. n. / syphilome, s. m. / syphiloma. [V. etimologia termenului sifilis; -oma.] Sin.: gomă sifilitică (v.). SIFILOM DIFUZ PRIMAR / syphilome diffus primaire / pri-mary diffuse syphiloma. Leziune pseudoinflamatorie formată dintr-o zonă de culoare roşie închisă, mai mult sau mai puţin 964 SIFILOM PRIMAR SIMBIOZĂ scuamoasă, acoperind întregul gland şi coexistând cu un *şancru sifilitic, pe care îl poate masca. SIFILOM PRIMAR / syphilome primaire / syphilitic chancre. Sin.: şancru sifilitic (v.). SIFON, s. n. / siphon, s. m. / siphon. [Lat, sipho, -onis, din gr. siphon = conductă, tub, pompă] Dispozitiv sau formaţiune anatomică în formă de U, cu ramuri de lungimi diferite, folosit pentru a transfera lichide de la un nivel mai înalt la unul inferior, prin forţa determinată de presiunea atmosferică, sau în scopul evacuării unei cavităţi naturale. SIFON VEZICULAR / siphon vesiculaire / vesicular siphon. Ansamblu constituit din colul veziculei biliare şi din cele două unghiuri pe care acesta le formează cu corpul veziculei, pe de o parte, şi canalul cistic, pe de altă parte. SIFONAJ, s. n. / siphonage, s. m. / siphonage. [Lat. sipho, -onis, din gr. siphon = conductă, tub, pompă] Utilizarea unui *sifon pentru drenarea unei cavităţi. Ex.: în lavajul gastric, într-un abces, la evacuarea lichidului în cazul unei pleurezii etc. SIGMATISM, s. n. / sigmatism, s. m. / sigmatism. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetidui grec; -ism.] Deficit de articulare fonetică care constă în dublarea articulării uneia sau mai multor consoane (J, G) cu o altă consoană (S). SIGMOID, adj., s. n. / sigmoYde, adj., s. m. / sigmoid. NA: colon sigmoideum (1). [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă] 1) Segment al colonului care începe la marginea internă a psoasului stâng şi se continuă cu rectul de la nivelul celei de-a treia vertebre lombare. Măsoară circa 40 cm lungime. 2) în formă de S sau, mai precis, în forma literei greceşti sigma. Ex.: colon s. (sau pelvin). SIGMOIDECTOMIE, s. f. / sigmoYdectomie, s. f. / sigmoi-dectomy. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă; ektome = excizie.] Ablaţia chirurgicală, parţială sau totală, a colonului sigmoid. SIGMOIDITĂ, s. f. / sigmoidite, s. f. / sigmoiditis. [Qr. sigma - a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă; -ită] Inflamaţia colonului sigmoid. SIGMOIDOFIBROSCOP, s. n. / sigmoYdofibroscope, s. m. / sigmoidofibroscope. ‘Fibroscop destinat explorării vizuale directe a ‘colonului sigmoid. SIGMOIDOPEXIE, s. f. / sigmoidopexie, s. f. / sigmoidopexy. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = forma; pexis = filare.J Procedeu chirurgical folosit pentru rezolvarea ‘prolapsului rectal prin sutura peretelui colonului sigmoid la peretele abdominal. SIGMOIDOSCOP, s. n. / sigmoYdoscope, s. m. / sigmoido-scope. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetidui grec; eidos = formă; skopos = observator, de Ca skopein = a vedea, a examina] ‘Endoscop rigid sau flexibil, cu o sursă de iluminare adecvată inspecţiei colonului sigmoid. SIGMOIDOSCOPIE, s. f. / sigmoYdoscopie, s. f. / sigmoi-doscopy. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă; skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a examina] Inspecţia colonului cu un ‘sigmoidoscop. SIGMOIDOSIGMOIDOSTOMIE, s. f. / sigmoYdosigmoYdosto-niie, s. f. / sigmoidosigmoidostomy. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă; stoma, -atos = gură] 1) Formarea prin intervenţie chirurgicală a unei anastomoze între două porţiuni ale colonului sigmoid, după rezecţia porţiunii intermediare afectate. 2) Denumire a orificiului creat prin procedeul menţionat anterior. SIGMOIDOSTOMIE, s. f. / sigmoYdostomie, s. f. / sigmoi-dostomy. [Qr. sigma = a 18-a Citeră a alfabetului grec; eidos = formă; stoma, -atos = gură] Crearea unui ‘anus artificial la nivelul colonului pelvin, cu deschidere în fosa iliacă stângă. SILENCER, s. m. / silencer, ralentisseur, s. m. / silencer. La eucariote, secvenţă de ADN capabilă să diminueze expresia unui ‘promotor. Acţiunea s. se poate exercita la mare distanţă, indiferent de poziţia în raport cu promotorul. SILICAGEL, s. n. / silicagel, s. n. / silicagel. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit; gelu = îngheţ.J Gel de bioxid de siliciu (‘silice), Si02, coloidal, utilizat ca deshidratant şi adsor-bant, îndeosebi pentru gaze şi vapori. SILICAT, s. m. / silicate, s. m. / silicate. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit.] Termen general pentru cei peste 1 500 de compuşi alcătuiţi din oxid de siliciu (silice) şi diferite metale mono- şi bivalente (îndeosebi K, Na, Mg, Fe, Al). Unii s. sunt utilizaţi ca pansamente gastrice sau pentru producerea coloanelor de ‘cromatografie. SILICATOZĂ, s. f. / silicatose, s. m. / silicatosis. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit; -oză.J Termen generic pentru orice ‘pneumoconioză minerală fibrogenă legată de inhalarea de particule care conţin ‘silicaţi, îndeosebi azbest, argilă, caolin, mică şi talc. SILICE, s. f. / silice, s. f. / silica. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit.] Dioxid de siliciu, Si02, sau anhidridă silicică. Poate să existe în forme alotropice variate, este albă sau incoloră, dură, utilizată în alcătuirea unor materiale dentare. S. este folosită şi în industrie, în fabricarea sticlei, ceramicei etc. Este foarte abundentă în natură. Prin inhalarea cronică a pulberilor de s. se poate declanşa o ‘pneumoconioză. SILICIU, s. n. / silicium, s. m. / silicon. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit.] Elementul chimic nr. 14, cu simbolul Si şi greutatea atomică 28,086. După oxigen, s. este elementul cel mai abundent în scoarţa terestră, unde nu se găseşte liber, ci sub forma unor compuşi oxigenaţi, îndeosebi ‘silice şi ‘silicaţi. în organism, s. este un oligoelement anorganic prezent în numeroase ‘mucopolizaharide. Inhalarea cronică a pulberilor de s. determină ‘silicoza. SILICON, s. m. / silicone, s. f. / silicone. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit] Denumire generală pentru diverşi compuşi silico-organici cu structură de ‘polimeri. S. au numeroase utilizări industriale, ca şi medicale şi farmaceutice (creme protectoare), cea mai spectaculoasă şi disputată utilizare fiind în chirurgia estetică. SILICOSIDEROZĂ, s. f. / silico-siderose, s. f. / silicosidero-sis. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit; gr. sideros = fier; -oză] Sin.: siderosilicoză (v.). SILICOTIC, adj., s. m. / silicotique, adj., s. m. / silicotic. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit.] 1) Care aparţine ‘silicozei sau care caracterizează această boală. 2) Bolnav de silicoză. SILICOZĂ, s. f. / silicose, s. f. / silicosis. [Lat. silex, -icis = piatră tare, granit; -oză.] ‘Pneumoconioză minerală fibrogenă, cauzată de inhalarea cronică a pulberilor de siliciu liber (bioxid de siliciu). Leziunile pulmonare constau în fibroză nodu-lară, iar diversele aspecte radiologice au fost individualizate şi cuprinse în clasificarea OMS. Se poate asocia, frecvent, cu tuberculoza pulmonară. SIMBIONT, s. m. / symbiote, s. m. / symbiont. [Qr. symbios = care trăiesc împreună, de Ca syn = împreună, bios = viaţă; on, ontos = fiinţă] Organism animal sau vegetal care trăieşte în ‘simbioză cu un altul. SIMBIOTIC, adj. / symbiotique, adj. / symbiontic. [Qr. syn = împreună; bios = viaţă] Despre un organism care se află asociat în ‘simbioză, adică este ‘simbiont. SIMBIOZĂ, s. f. / symbiose, s. f. / symbiosis, cross-feeding. [ Qr. symbiosis = faptul de a trăi împreună, de Ca syn = împreună, bios = viaţă] Stare a două fiinţe vii de specii diferite care trăiesc permanent sau temporar în asociere strânsă şi în echilibru reciproc benefic. Ex.: Haemophilus parainfluenzae, 965 SIMBLEFARON SIMPATICOM1METIC care necesită prezenţa factorului V şi sintetizează factorul X, şi Haemophilus caniş, care necesită prezenţa factorului X şi sintetizează factorul V, se dezvoltă normal în s., într-un mediu fără factori V şi X. SIMBLEFARON, s. n. / symblepharon, s. m. / symblepharon. [Qr. syn = împreună; blepharon = pCeoapă] Aderenţă patologică şi cicatriceală între conjunctiva tarsală (a pleoapelor) şi conjunctiva bulbară. S. se produce de obicei în urma unei arsuri. SIMBOL, s. n. / symbole, s. m. / Symbol. [Qr. symbolon = semn de recunoaştere, de Ca symballein = a interpreta] 1) în psihopatologie, reprezentare care se substituie conţinutului şi care serveşte pentru exprimarea conţinutului respectiv. 2) Literă, grup de litere sau un alt semn particular utilizat în locul unui termen. 3) în chimie, mod de expresie a compoziţiei calitative şi cantitative a unui corp, a unei substanţe, cu ajutorul literelor, semnelor şi cifrelor. SIMBRAHIDACTILIE, s. f. / symbrachydactylie, s. f. / sym-brachydactyly. Asocierea la nivelul degetelor a 'sindactiliei şi 'brahidactiliei. SIMELIE, s. f. / symelie, s. f. / symmelia. [Qr. syn = împreună; melos = extremitate, memBru.] Malformaţie gravă (monstruozitate) a fătului caracterizată prin sudura membrelor inferioare, terminată printr-un picior dublu. SIMETRIE, s. f. / symetrie, s. f. / symmetry. [Qr. symmetria = proporţie justă, de Ca syn = împreună, metron = măsură] Dispunerea concordantă şi armonică a părţilor componente ale unui ansamblu spaţial. Lumea vie prezintă diferite tipuri de s., cu predominanţa celei pentagonale. SIMETRIE BILATERALĂ / symetrie bilaterale / bilateral symmetry. Organizarea dreapta-stânga a unui 'organism, cu s. de o parte şi de alta a unui plan sagital şi median. SIMFALANGIE, s. f. / symphalangie, s. f. / symphalangia. [ Qr. syn - împreună; Cat. phalanx, -angis, gr. phalanx, -angos = înşiruire de soCdaţi] Malformaţie digitală transmisă ereditar dominant, constând din absenţa articulaţiei între falange şi falangetă. Se poate asocia şi cu alte diformităţi ale mâinii sau ale piciorului. Var.: sinfalangie, simfalangism. Sin.: sindrom Drinkwater. SIMFALANGISM. Var. pentru simfalangie (v.). SIMFIZĂ, s. f. / symphyse, s. f. / symphysis. NA: symphy-sis. [Qr. syn = împreună; physis = creştere, de Ca phyein = a creşte.] 1) în anatomie, 'sinartroză formată din cartilaj fibros şi ţesut conjunctiv. Ex.: s. mentonieră, creasta mediană a maxilarului inferior; s. pubiană (v.). 2) Acolare patologică a celor două foiţe ale unei membrane seroase (ex.: s. pericardică, s. pleurală etc.). SIMFIZĂ CARDIACĂ / symphyse cardiaque / adhesive peri-carditis. Unirea mai mult sau mai puţin accentuată a celor două foiţe ale 'pericardului, asociată adesea cu aderenţe mediastinale care leagă inima cu organele vecine şi o imobilizează. Pericardul este uneori îngroşat, devenind o capsulă fibroasă care strânge cordul, ceea ce poate determina apariţia unor tulburări funcţionale cardiace. V. pericardită constrictivă. Sin.: simfiză pericardică. SIMFIZĂ PERICARDICĂ / symphyse pericardique / adhesive pericarditis. Sin.: simfiză cardiacă (v.). SIMFIZĂ PLEURALĂ / symphyse pleurale / pleural adhesion. Aderenţa mai mult sau mai puţin extinsă a celor două foiţe ale 'pjeurei. V. simfiză. SIMFIZĂ PUBIANĂ / symphyse pubienne / pubic symphysis. V. tab. anat. - articulaţii. SIMFIZĂ RENALĂ / symphyse renale / fused kidney. Anomalie constând în fuziunea celor doi rinichi, sub forma unor tipuri varibile: rinichi în potcoavă, în plăcintă, sigmoid sau s. r. unilaterală. V. şi fuziune, def. 1. SIMFIZIOTOMIE, s. f. / symphyseotomie, s. f. / symphys-iotomy. [Qr. syn = împreună; physis = creştere; tome ~ secţiune.] Secţiunea articulaţiei pubiene, adică a simfizei pubi-ene, pentru a obţine o distanţă între cele două oase iliace şi, implicit, o lărgire a bazinului. Scopul s. este facilitarea naşterii pe căi naturale în caz de îngustare a bazinului. Sin.: sincondrotomie. SIMFIZITĂ, s. f. / symphysite, s. f. / symphysitis. Inflamaţia 'simfizei pubiene. SIMPATALGIE, s. f. / sympathalgie, s. f. / sympathetlcalgia. [V. etimoCogia termenului simpatic; gr. algos = durere.] Tip de durere paroxistică şi periodică, localizată îndeosebi la nivelul feţei, cu topografie vasculară, caracter pulsatil şi însoţită de fenomene parestezice, vasomotorii şi secretorii. S. defineşte durerile faciale care nu sunt nici nevralgii faciale, nici dureri simptomatice şi se bazează pe ipoteza (foarte criticată în fiziologia neurovegetativă) aferenţei dureroase în relaţie cu inervaţia simpatică. V. şi cauzalgie. SIMPATECTOMIE, s. f. / sympathectomie, s. f. / sympa-thectomy. [V. etimoCogia termenului simpatic; gr. ektome = e7(dzie.] Procedeu chirurgical care constă în întreruperea propagării impulsurilor nervoase simpatice către un teritoriu vascular, prin exereza ganglionilor nervului sau ai lanţului simpatic corespondent. Se obţine astfel dilataţia permanentă a patului vascular în teritoriul respectiv. Cea mai frecventă s. este s. lombară, efectuată ca tratament în 'arterita membrelor inferioare. Alte tipuri de s.: cervicală, dorsală, toraco-lombară, sub-, supra-sau transdiafragmatică. SIMPATIC, adj., s. n. / sympathique, adj., s. m. / sympa-thetic. NA: pars sympathica (1). [Qr. sympathein = a fi alături de cineva, de Ca syn = împreună, pathos = afecţiune, sentiment.] 1) în sens restrâns, sin. cu 'sistemul nervos orto-simpatic. 2) Care aparţine sau se referă la 'sistemul nervos autonom în general sau, într-un sens restrâns (utilizat în mod curent), la 'sistemul nervos ortosimpatic. Ex.: receptor s. 3) Denumire a influenţei pe care o modificare patologică a unui organ o poate avea asupra unuia sau mai multor organe, cu sau fără apariţia unor leziuni la nivelul acestora. Ex.: oftalmie s. (v.). SIMPATICOGENIC, adj. / sympathicogenique, adj. / sympa-thicogenic. De origine simpatică. V. sistem nervos simpatic. SIMPATICOGONIE, s. f. / sympathicogonie, s. f. / sympa-thogonia. [V. etimoCogia termenului simpatic; gr. gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală] 'Celulă suşă a ganglionilor simpatici sau a medulosuprarenalei derivată din neuroblastele crestei ganglionare a 'tubului neural. Var.: simpatogonie. SIMPATICOLITIC, adj., s. n. / sympathicolytique, adj., s. m. / sympathicolytic. [V. etimoCogia termenului simpatic; gr. lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge.] 1) Care inhibă, la diferite niveluri, efectele stimulării simpatice. 2) Termen general care include grupele de substanţe care au efectul menţionat anterior: 'adrenolitice, 'ganglioplegice şi anti-'adrenergice. Var.: simpatolitic. Sin.: simpaticoplegic. SIMPATICOMIMETIC, adj., s. n. / sympathicomimetique, adj., s. m. / sympathomimetic. [V. etimoCogia termenului simpatic; gr. mimetikos = care imită, de Ca mimeisthai = a imita] (Substanţă) care are efecte similare celor obţinute prin stimularea 'sistemului nervos simpatic. în funcţie de principalele lor utilizări terapeutice, s. pot fi: vasoconstrictoare, vasodilatatoare periferice, tocolitice, inotrope cardiace, bronhodilatatoare. Var.: simpatomimetic. 966 SIMPATICOPLEGIC SIMPTOMUL PSEUDO-CUSHING SIMPATICOPLEGIC, adj., s. n. / sympathicoplegique, adj., s. m. / sympatholytic. [V. etimologia termenului simpatic; gr. pîege = lovitură.] Sin.: simpaticolitic (v.). Var.: simpatoplegic. SIMPATICOTERAPIE, s. f. / sympathicotherapie, s. f. / sym-patlcotherapy. Tratamentul unor boli prin iritarea sau anestezia zonelor mucoasei nazale bogate în fibre simpatice. _S. este considerată o formă de ‘reflexoterapie. SIMPATICOTONIC, adj. / sympathicotonique, adj. / sympa-thicotonlc. [V. etimologia termenului simpatic; gr. tonikos = întăritor.] Caracterizat prin predominanţa tonusului simpatic, în opoziţie cu *vagotonic. V. simpaticotonie. SIMPATICOTONIE, s. f. / sympathicotonie, s. f. / sympa-thicotonla. VV. etimologia termenului simpatic; gr. tonos = tensiune.] Stare, uneori constituţională, dar de obicei anormală, determinată de predominanţa activităţii ‘sistemului nervos orto-simpatic. Se caracterizează îndeosebi prin asocierea ‘hiper-esteziei corneene şi faringiene cu accentuarea reflexului de greaţă, precum şi a ‘tahicardiei cu ‘hipertensiune arterială moderată. SIMPATICOTROP, adj. / sympathicotrope, adj. / sympa-thicotropic. [*V. etimologia termenului simpatic; gr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Care are afinitate crescută pentru structurile nervoase simpatice. SIMPATICOTROPISM, s. m. / sympathicotropisme, s. m. / sympathicotropism. 1) Acţiunea excitantă a anumitor substanţe, denumite ‘simpaticotrope, asupra ‘simpaticului. Ea se caracterizează prin accelerarea ritmului cardiac şi o creştere a tensiunii arteriale. 2) Uneori termenul este utilizat cu sensul de ‘simpaticotonie. SIMPATIE, s. f. / sympathie, s. f. / sympathy. [Lat. sympa-thia, gr. sympatheia = participare la suferinţa altuia, de la syn = împreună, pathos = afecţiune, sentiment şi sympathein = a fi alături de cineva] Termen vechi, utilizat pentru desemnarea interrelaţiilor dintre unele organe ale corpului, denumită s. între organe. în cadrul acestei relaţii, uneori un organ sănătos poate fi afectat prin s. cu un organ cu modificări patologice. Actualmente, astfel de îmbolnăviri prin s. se explică neu-roreflex sau prin ‘autoimunitate. V. simptom reflex şi oftalmie simpatică. SIMPATOGONIE. Var. pentru simpaticogonie (v.). SIMPATOLITIC. Var. pentru simpaticolitic (v.). SIMPATOLIZĂ, s. f. / sympatholyse, s. f. / sympatholysis. Distrucţia sau inhibiţia elementelor nervoase aparţinând ‘sistemului nervos simpatic. SIMPATOMIMETIC. Var. pentru simpaticomimetic (v.). SIMPATOPLEGIC. Var. pentru simpaticoplegic (v.). SIMPLU ORB / epreuve â l’insu, epreuve en aveugle / blind test. Tip de test terapeutic în care medicamentul administrat (sau o altă modalitate terapeutică) nu este cunoscut de pacient, ci doar de medic. V. şi dublu orb, test în orb. SIMPORT, s. n. / symport, s. m. / symport, symporter. [Qr. syn = împreună; lat. portare = a duce, a purta] Proces de ‘cotransport prin care două molecule diferite sau doi ioni diferiţi sunt transportaţi prin membrana plasmatică în aceeaşi direcţie. V. şi cotransport. SIMPTOM, s. n. / symptome, s. m. / symptom. [Qr. symp-toma, -atos = ceea ce survine împreună, de la syn = împreună, piptein = a veni] Manifestare morbidă în relaţie cu o stare patologică. S. sunt percepute subiectiv de bolnav, spre deosebire de ‘semne, care sunt manifestări obiective descoperite sau puse în evidenţă de medic. Simotome cu denumiri comune ■ S. ACCESORIU / symptome accessoire / accesory symptom. Orice s. care nu este ‘patognomonic pentru o anume boală. ■ S. ACCIDENTAL / symptome accidentel / accidental symptom. Orice s. care apare în cursul unei boli, dar nu are nici o legătură cu aceasta. ■ S. CARDINAL / symptome cardinal / cardinal symptom. S. de importanţă majoră pentru diagnosticul unei boli. ■S. CONSTITUŢIONAL / symptome constitutionnel / constituţional symptom. S. care indică un efect sistemic al unei boli. Ex.: pierderea în greutate. ■ S. ECHIVOC / symptome equivoque / equivocal sign. S. care nu aparţine unei anumite boli, ci poate fi asociat unui număr mai mare de entităţi morbide. ■ S. INDUS / symptome induit / induced symptom. S. a cărui apariţie este determinată de o manevră, de un exerciţiu sau de administrarea unui medicament. El este realizat în mod intenţionat de către medic, în vederea stabilirii unui diagnostic. ■ S. LOCAL / symptome local / local symptom. S. care apare într-o zonă bine delimitată a organismului, frecvent datorită evoluţiei bolii în regiunea respectivă. ■ S. DE LOCALIZARE / symptome de localisation / locali-zing symptom. S. care indică clar sediul unui proces patologic. ■ S. OBIECTIV / symptome objectif / objective symptom. Fenomen particular provocat în organismul pacientului de o boală şi care poate fi perceput de observator. Adesea se confundă cu noţiunea de semn (v.). ■ S. PATOGNOMONIC / symptome pathognomonique / pathognomonic symptom. V. patognomonic. ■ S. REFLEX / symptome reflexe / reflex symptom. S. determinat de un anumit proces patologic la distanţă de organul sau regiunea afectate. Ex.: spasmul muscular datorat inflamaţiei unei articulaţii. V. simpatie şi oftalmie simpatică. ■ S. SUBIECTIV / symptome subjectif / subjective symptom. S. ce poate fi perceput doar de către pacient, nu şi de către observator. Simptome cu nume proprii -S. ALICE ÎN ŢARA MINUNILOR / s. Alice au Pays des merveilles / Alice in Wonderland s. Sin.: metamorfopsie (v ). ■S. EMERY-DREIFUSS / syndrome de Emery-Dreifuss / Emery-Dreifuss syndrome. [Alan Eglin Heathcote Emery, genetician englez, n. 1928; Fritz E. Dreifuss, neurolog englez, 1926-1997, Dresda.] Distrofie scapulo-peronieră în relaţie cu cromozomul X. Se caracterizează printr-un deficit funcţional la nivelul muşchilor lojei antero-externe a gambelor şi decolare a omoplaţilor, asociate cu tulburări de conducere cardiace. ■ S. EPSTEIN. [Alois Epstein, pediatru cefi, 1849-1918.] S. care apare la copii cu nervozitate accentuată, constând în insuficienta coborâre a pleoapei superioare, ce determină o expresie de “facies înspăimântat”. ■ S. HAENEL. [Hans Haenel, neurolog german, ‘Dresda, 1874-1942.] în ‘tabes, absenţa senzaţiei la presiunea globului ocular. ■ S. MADELUNG / syndrome Madelung / Madelung syndrome. [Otto Wilhelm Madelung, chirurg german, Qdttingen, 1846-1926.] Sin.: ‘sindrom Launois-Bensaude. V. şi boală Madelung. ■ S. OEHLER. [Johannes Oehler, medic german, n. 1879.] 1) Răcire şi paloare a picioarelor, în ‘claudicaţia intermitentă. 2) Paloare şi răcire bruscă a tegumentelor la nivelul unui braţ afectat de o disfuncţie motorie uşoară, atunci când pacientul ridică o greutate. ■ S. PSEUDO-CUSHING / s. pseudo-Cushing / pseudo-Cushing’s s. Grup de semne care mimează *s. Cushing, dar diferă de acesta prin tipul de obezitate, nivelul sanguin şi uri- 967 SIMPTOMUL REMAK SINCHINEZIE nar al cortizolului, prin prezenţa alcoolismului cronic, depresiei, afecţiunilor acute, rezistenţei primare la cortizol sau prin inducerea iatrogenă. ■ S. REMAK. [Ernst Julius Remak, neurolog german, profesor ta (Berlin, apoi la WiesBaden, 1849-1911.] Poliestezie şi întârziere în perceperea senzaţiilor dureroase, în ‘tabesul dorsal. ■ S. ROGER. [Henri Louis Roger, medic francez, 1809-1891.] Hipotermie, în stadiul terţiar al meningitei tuberculoase. ■ S. SEGUIN. [Edouard Seguin, neurolog fi psihiatru francez, staBUit în Statele Unite ak SLmericii (Ofiio, Cfetv forlo, 1812-1880.] Contracţii musculare involuntare ce precedă o criză epileptică. ■ S. VAN GOGH. [Vincent Van Gogh, pictor flamand, 1853-1890.] Tendinţa unor pacienţi de a se „autoopera" sau de a cere cu insistenţă medicilor să procedeze la o anumită operaţie dorită de bolnav. Apare în ‘psihoze paranoide şi hipocondri-ace, la personalităţi dizarmonice de tip impulsiv, dar şi isteric, în ‘dismorfofobie. SIMPTOMATIC, adj. / symptomatique, adj. / symptomatic. [Qr. symptoma, -atos = ceea ce survine împreună, de la syn = împreună, piptein = a veni] 1) Care aparţine unui ‘simptom, sau originii unui simptom. 2) Care se află în relaţie directă cu simptomele unei boli. Ex.: tratament s., care tratează efectele şi nu cauzele unei boli. 3) Care poate apare ca simptom particular într-o anumită boală. Ex.: nevralgie s. 4) Uneori termenul este extins impropriu cu sensul de evocator sau caracteristic. SIMPTOMATOLITIC, adj. / symptomatolytique, adj. / symp-tomatolytic. Care provoacă dispariţia simptomelor unei boli. Despre medicamente sau procedee fizioterapeutice, care fără să acţioneze asupra cauzelor unei anumite boli, produc o ameliorare prin atenuarea sau dispariţia unor simptome. Sin.: simp-tomatolitic. SIMPTOMOLITIC, adj. / symptomolytique, adj. / sympto-molytic. Sin.: simptomatolitic (v.). SIMPTOMATOLOGIE, s. f. / symptomatologie, s. f. / symp-tomatology. [Qr. symptoma, -atos = ceea ce survine împreună, de la syn = împreună, piptein = a veni; logos = ştiinţă] 1) Studiul analitic al ‘simptomelor. 2) Ansamblul simptomelor combinate caracteristice unei boli. SIMŢ, s. n. / sens, s. m. / sense. [Lat. sentire = a simţi] Capacitatea de a percepe senzaţii, constituind sensibilitatea senzorială prin intermediul celor cinci s., corespunzând analizatorilor vizual, olfactiv, auditiv, tactil, gustativ şi prin intermediul visceroceptorilor (ex.: s. al culorii, s. al formei, s. kinestezic etc.). La această categorie de s. se adaugă cele de ordin psihologic (s. de orientare, s. de observaţie etc.). SIMULARE, s. f. / simulation, s. f. / simulation. [Lat. simu-latio, -onis = prefăcătorie, de la simulare = a imita.] 1) Fraudă conştientă care constă în provocarea, imitarea sau exagerarea tuburărilor morbide subiective sau obiective, pentru un anumit scop (scutirea de o pedeapsă penală, scutirea de serviciul militar etc.) V. şi sinistroză. 2) ‘Patomimie, în psihiatrie. 3) în cercetare, reproducerea la calculator a unui model teoretic, elaborat pe baza unor date cantitative obţinute prin studiul sistemelor materiale reale. SIMULATOR, s. n. / simulateur, s. m. / simulator. [Lat. simulator, -oris = imitator, simulator, de la simulare = a imita.] Dispozitiv experimental a cărui funcţionare, al cărui comportament sunt analoge cu cele ale unui sistem real. Ex.: s. din radioterapie. SIMULTAGNOZIE, s. f. / simultagnosie, s. f. / simultagnosia. [Lat. medievală simultaneus = simultan, din lat. simul = în acelaşi timp; gr. a - priv.; gnosis = cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Incapacitatea recunoaşterii unei imagini, a unui tablou care conţin mai multe personaje sau obiecte, care sunt recunoscute doar dacă sunt prezentate separat. S. este un tio particular de ‘agnozie vizuală. SINALGIE, s. f. / synalgie, s. f. / synalgia. [Qr. syn = împreună; algos = durere.] Durere localizată în altă regiune decât sediul leziunii care o provoacă. V. sinalgie dento-dentară. SINALGIE DENTO-DENTARĂ / synalgie dento-dentaire / dento-dental synalgia. Durere provocată la nivelul unui dinte sănătos (dinte algic) de un dinte lezat (dinte algogen). SINAPISM, s. n. / sinapisme, s. m. / sinapism. [Lat. sinapis-mus = compresă de seminţe de muştar, de la sinapis = muştar.] ‘Cataplasmă sau ‘emplastru pe bază de făină de muştar, destinată producerii ‘revulsiei. SINAPSĂ, s. f. / synapse, s. m. / synapse. [gr. synapsis = punct de legătură, de la syn = împreună, hapsis = unire şi haptein = a prinde, a ataşa.] Termen conceput iniţial (Sherrington, 1897) pentru denumirea locului de contact între două sau mai multe celule nervoase, sediu al transmiterii influxului nervos (unele celule având peste 15 000 de s.). Ulterior, termenul a fost extins şi la joncţiunile neuroefectoare somatice şi vegetative. S. este alcătuită dintr-o regiune presinaptică şi alta postsinaptică, separate de spaţiul sau fanta sinaptică. Regiunea presinaptică este reprezentată de ramificaţiile axonale sub formă de buton terminal sau de varicozităţi terminale. Spaţiul sinaptic este cuprins între cele două membrane, pre-şi postsinaptică, şi măsoară circa 20-30 nm. Regiunea postsinaptică este reprezentată de porţiunea diferenţiată a membranei şi citoplasmei neuronului sau organului efector (muşchi, glandă) din teritoriul postsinaptic. Membrana postsinaptică conţine ‘receptorii specifici ‘mediatorului eliberat din teritoriul presinaptic. Transmiterea (transmisia) sinaptică este de două feluri: chimică (predomină la mamifere şi la om) şi electrică (animale inferioare: crab, rac, peşte etc.). în s. chimice, transmiterea se realizează prin mediatori chimici (principali: acetilcolina şi noradre-nalina), s. fiind de mai multe tipuri: s. axodendritice (cele mai răspândite), s. axosomatice, s. axoaxonice (descrise recent la vertebrate, în ‘formaţiunea reticulată, măduvă, ‘talamus etc.) şi ‘joncţiunea neuromusculară (caracteristică musculaturii striate), în funcţie de natura chimică a neurotransmiţătorului, s. chimice se împart în colinergice, adrenergice, serotoninergice, histami-nergice, aminoacidergice (acid glutamic, acid gama-aminobutiric, glicină), peptidergice, purinergice etc. în s. electrice, conducerea rapidă interneuronală se datorează comunicării directe între citoplasmă celor doi neuroni prin ‘joncţiuni strânse, ce permit schimburi ionice interneuronale rapide, generatoare de manifestări electrice cu latenţă mică, sub 0,1 ms. La om, s. electrice se găsesc numai în anumite structuri nervoase subcorticale. SINAPTIC, adj. / synaptique, adj. / synaptic. [V. etimol. ter-menidui sinapsă.] Care se referă, se raportează la ‘sinapsă. Timpul s. reprezintă timpul necesar excitaţiei nervoase să străbată sinapsele intercalate între neuroni. SINAPTOLITIC, adj., s. n. / synaptolytique, adj., s. m. / gan-glioplegic. [V. etimologia termenului sinapsă; gr. lytikos = care distruge, de la lyein - a distruge.] Sin.: ganglioplegic (v.). SINAPTOPLEGIC, adj., s. n. / synaptoplegique, s. m., adj. / ganglioplegic. [V. etimologia termemdui sinapsă; gr. plege = lovitură] Sin.: ganglioplegic (v.). SINARTROZĂ, s. f. / synarthrose, s. f. / synarthrosis. NA: articulatio fibrosa, articulatio cartilaginis. [Qr. syn - împreună; arthron = articidaţie; -oză.] Articulaţie imobilă în care unirea oaselor sau a suprafeţelor articulare se face fie prin ţesut conjunctiv (sindesmoză), fie prin cartilagiu (sincondroză), fie prin ambele (simfiză). S. poate fi şi consecinţa unui proces patologic. V. şi sutură. SINCHINEZIE, s. f. / syncinesie, s. f. / synkinesis, synkine-sia. [Qr. syn = împreună; kinesis = mişcare, de la kinein = 968 ŞINCINEZIE SINDROM a mişca) Mişcare involuntară a unui grup muscular, inadecvată efectuării unui act voluntar, la nivelul unui membru de obicei afectat de ‘pareză sau ‘paralizie. S. pot surveni pe hemicor-pul homolateral sau controlateral mişcării voluntare pe care pacientul vrea să o efectueze. Sunt frecvente s. de imitare, mişcări similare şi simetrice, care apar la efectuarea unei mişcări voluntare, în unele paralizii unilaterale. Ex.: s. brahio-brahială; s. mână-gură, sin.: semn Saunders (v.). Var.: şinei-nezie, sinkinezie. ŞINCINEZIE. Var. pentru sinchinezie (v.). SINCHEILIE, s. f. / syncheilie, s. f. / synchilia. [Qr. syn = împreună; kheilos = Buză.] ‘Atrezie de origine cicatriceală a orificiului bucal, cu pierdere de substanţă la nivelul buzelor şi obrajilor. Ca urmare, acestea formează aderenţe cu rebordul alveolelor dentare de la nivelul maxilarelor. SINCHIZIS, s. n. / synchysis, s. m. / synchysis. [Qr. synk-hysis = amestec, confuzie, de Ca synkhein = a Butversa) ‘Ramolisment sau lichefiere a ‘corpului vitros. Tipuri: 1) S. albi-cans, degenerescenţă cu lichefiere şi cu prezenţa de corpus-culi opaci albicioşi în masa corpului vitros. 2) S. scintilant, lichefiere cu amestec de particule fine de colesterol, scintilante în fasciculul de lumină al ‘oftalmoscopului. Sin.: boală Benson. SINCIPUT, s. n. / sinciput, s. m. / sinciput, synciput. NA: sinciput. [Lat. sinciput, -pitiş = jumătate de cap.) Partea anterioară şi superioară a capului. SINCIŢIOM, s. n. / syncytiome, s. m. / syncytioma. Tumoră formată dintr-un ‘sinciţiu. SINCIŢIOTROFOBLAST, s. n. / syncytiotrophoblaste, s. m. / syncytiotrophoblast. [Qr. syn = împreună; kytos = cetuCă; tro-phe = firană, nutriţie; blastos = germen.) Stratul extern al ‘tro-foblastului care, prin dispariţia membranelor celulare, capătă o organizare sinciţială. S. este partea cea mai activă a tro-foblastului din punct de vedere al implantării şi participării fetale la schimburile placentare. SINCIŢIU, s. n. / syncytium, s. m. / syncytium. [Qr. syn = împreună; kytos = celuCă) Masă de citoplasmă multinucleată formată prin coalescenţa şi fuziunea mai multor celule, cu dispariţia membranelor celulare. SINCONDROTOMIE, s. f. / synchondrotomie, s. f. / syn-chondrotomy. [Qr. syn = împreună; khondros = cartitaj; tome = secţiune.) Sin.: simfiziotomie (v.). SINCONDROZĂ, s. f. / synchondrose, s. f. / synchondrosis. V. sinartroză. SINCOPĂ, s. f. / syncope, s. f. / syncope. [Qr. synkope, de ta syn = împreună, koptein = a tăia) Stare tranzitorie care constă în pierderea completă, brutală şi reversibilă a conştientei. S. implică oprirea sau reducerea momentană a circulaţiei cerebrale, cu etiologie diferită: tulburare cardiacă, vasomotorie etc. Dacă episodul este ireversibil se produce ‘moartea subită. SINCRON, adj. / synchrone, adj. / synchronous. [Lat. syn-chronus, gr. synkhronos = care se petrece în aceiaşi timp, de ta gr. syn = împreună, khronos = timp.) Despre două sau mai multe fenomene care survin concomitent. SINCRONIZATOR, s. n. / synchroniseur, s. m. / synchroni-zer. [Lat. synchronus, gr. synkhronos = care se petrece în acetaşi timp, de ta gr. syn = împreună, khronos = timp.) Factor care impune cadenţa şi variaţiile diferitelor ‘bioritmuri. Ex.: alternanţa zi-noapte influenţează ritmurile ‘circadiene ale temperaturii animale, excreţiei apei, sodiului, secreţiei hormonale etc. V. bioritm, circadian şi cronobiologie. SINCROTRON, s. n. / synchrotron, s. m. / synchrotron. [Lat. synchronus, gr. synkhronos = care se petrece în aceiaşi timp, de ta gr. syn = împreună, khronos = timp; gr. elektron = cfiifdimBar, corp care se eiectrizează prin frecare.) Accelerator circular de particule în funcţionarea căruia se combină principiile ‘betatronului şi ‘ciclotronului. S. este utilizat pentru obţinerea de fascicule de electroni, de protoni sau de alte particule încărcate cu energie foarte mare, de ordinul sutelor de MeV până la câteva sute de GeV, utilizabile în ‘radioterapie. SINDACTILIE, s. f. / syndactylie, s. f. / syndactyly. [Qr. syn = împreună; daktylos = deget.) Malformaţie somatică cu transmitere autozomal dominantă, caracterizată prin absenţa spaţiilor interdigitale la mână sau la picior. Acolarea poate fi superficială, membranoasă (degete palmare), musculară sau osoasă şi poate afecta două sau mai multe degete. SINDECAN, s. m. / syndecan, s. m. / syndecan. ‘Proteoglican integral membranar, care include lanţuri heparan sulfat şi con-droitin sulfat şi care se asociază cu diferite componente ale ‘matricei extracelulare şi cu factorul de creştere fibroblastică (FGF). Intracelular, se leagă la citoscheletul de actină. S. are rol în reglarea formei şi agregării celulelor epiteliale. Are Mr peste 32 000 şi este prezent pe suprafaţa fibroblastelor şi a celulelor epiteliale. SINDESMODISPLAZIE, s. f. / syndesmodysplasie, s. f. / syn-desmodysplasia. [gr. syndesmos = tigament; dys = greu, dificil,; plassein = a forma, a modeta.) Denumire generică pentru orice anomalie de dezvoltare ligamentară. SINDESMOFIT, s. n. / syndesmophyte, s. m. / syndesmo-phyte. [Qr. syndesmos = fâşie, Bandă, tigament; phyton = piante1] Excrescenţă osoasă ataşată unui ligament. SINDESMOLOGIE, s. f. / syndesmologie, s. f. / syndesmo-logy. [Qr. syndesmos = Bandă, ^ tigament; logos = ştiinţă.) Termen învechit pentru artrologie. în NA, întreaga nomenclatură legată de articulaţii şi ligamente. Sin.: artrologie (v.). SINDESMOPEXIE, s. f. / syndesmopexie, s. f. / syndes-mopexy. [Qr. syndesmos = fâşie, Bandă, tigament; pexis = fbţare.) Procedeu de fixare a unui ligament articular la suprafaţa osoasă subiacentă, utilizat îndeosebi în reducerea unei ‘luxaţii. SINDESMOPLASTIE, s. f. / syndesmopîastie, s. f. / syndes-moplasty. [Qr. syndesmos = fâşie, Bandă, tigament; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a modeta) Operaţie de chirurgie plastică pentru refacerea unui ligament. SINDESMORAFIE, s. f. / syndesmorraphie, s. f. / syndesmo-rrhaphy. [Qr. syndesmos = fâşie, Bandă, tigament; rhaphe = sutură) Sutura sau reparaţia unui ligament. SINDESMOTOMIE, s. f. / syndesmotomie, s. f. / syndesmo-tomy. [Qr. syndesmos = fâşie, Bandă, tigament; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia) Disecţia sau secţiunea chirurgicală a unui ligament. SINDESMOZĂ, s. f. / syndesmose, s. f. / syndesmosis. [Qr. syndesmos = fâşie, Bandă, tigament; -oză.) V. sinartroză. SINDROM, s. n. / syndrome, s. m. / syndrome. [Qr. syn-drome = drum împreună, concurs, de ta syn = împreună, dro-mos = cursă, drum.) Unul dintre cei mai vechi termeni medicali, utilizat încă din 1541 de Copland în traducerea sa în engleză a operelor lui Galenus. S. reprezintă un ansamblu de ‘simptome şi ‘semne care pot constitui o entitate clinică, dar nu şi etiologică. S. se distinge tradiţional de ‘boală prin absenţa unei cauze specifice. în practică, această discriminare este adesea suficient de dificilă sau chiar arbitrară, încât uneori aceeaşi entitate este uneori denumită boală, alteori s. S-a sugerat şi chiar s-a convenit ca denumirea de s. să fie utilizată în cazul ansamblurilor de simptome care pot fi prezente în boli diferite şi care constituie o etapă în demersul diagnostic. O mare dificultate decurge din faptul că multe s. sunt denumite cu numele autorilor care le-au descris. Este de aşteptat ca progresele în patogenie şi în biologia moleculară să se reflecte pozitiv în 969 SINDROMUL PLACHETELOR GRI SINDROMUL DE APERTURĂ TORACICĂ ‘nosografie, inclusiv prin diminuarea numărului de s. Deocamdată, această tendinţă, deşi se manifestă, nu a adus clarificări radicale. Obs.: la pl.f sindroame sau sindrome. SINDROMUL PLACHETELOR GRI / syndrome des plaquetîes gris / grey platelet syndrome. Sindrom cu transmitere auto-zomal dominantă, denumit astfel din cauză că plachetele apar ca lipsite de toate granulaţiile ‘azurofile. Studii structurale au arătat o maturare defectuoasă a granulelor alfa trombocitare (v. trombocit). Absenţa constituenţilor stocaţi în aceste granule în mod normal poate explica tendinţa la hemoragie. Trombopenia este moderată, ca şi un grad de *mielofibroză. Sindroame cu denumiri comune ■ SINDROAME ASPIRINOIDE / syndromes aspirinoides / aspi-rinlike syndromes. Trombopatii constituţionale, cel mai adesea cu transmitere autozomal recesivă, în cazul cărora se constată in vitro anomalii ale răspunsului plachetelor la anumiţi factori de agregare şi de secreţie. S. a. sunt în relaţie cu un defect al enzimelor plachetare care intervin în producţia de ‘tromboxan A2 (‘ciclooxigenază sau ‘tromboxan A-sintază). V. şi trombopatie. ■SINDROM DE ABSTINENŢĂ / syndrome d’abstinence / withdrawal symptoms. Ansamblu de tulburări fizice şi psihice care apar atunci când administrarea unui produs capabil să antreneze ‘farmacodependenţă este suprimată brusc. ■ S. ADENO-CUTANEO-MUCOS / s. adeno-cutaneo-muqueux / mucocutaneous lymph node syndrome. Sin.: sindrom Kawasaki (v.). ■ S. ADIPOZOGENITAL / s. adiposo-genital / adiposogenital s. Sin.: sindrom Frohlich (v.). ■ S. ADIPOZO-HIPERGENITAL / s. adiposo-hypergenital / adi-poso-hypergenital s. ‘Macrogenitosomie precoce asociată cu obezitate. ■ S. ADRENOGENITAL / s. adreno-genital / adrenogenital s. Termen care defineşte un grup de afecţiuni genetice cu transmitere autozomal recesivă, cu expresie clinică variabilă a genelor care codifică enzime implicate în geneza hormonilor ste-roizi corticosuprarenali şi (în unele forme) gonadali, a căror expresie clinică rezultă din tulburările de sexualizare care apar prenatal şi/sau postnatal, în directă relaţie cu deficitul enzimatic. Se descriu şase tipuri de s. a. (I-VI), numerotate în ordinea frecvenţei cu care apar. Tipul I, prin deficit de 21-hidroxilază, cu hiperpiazie virilizantă pură, afectează doar sinteza de corti-zol, nu şi sinteza de mineralocorticoizi; se manifestă prin virilizare prenatală la sexul feminin cu pseudohermafroditism, fără dezechilibru hidroelectrolitic (pierdere de sare), în evoluţie cu pseudopubertate precoce, izosexuală la băieţi, heterosexuală la fete. Tipul II, prin defect de 21-hidroxilază, cu virilizare şi pierdere de sare, afectează şi sinteza de aldosteron (acelaşi defect enzimatic ca şi în tipul I, dar cantitativ mai important). Se manifestă la naştere prin deshidratare, hiponatremie, hiperkaliemie, acidoză cu evoluţie letală fără tratament, frecvenţa sa fiind de 1/10 000-1/14 000 nou-născuţi. Tipul III, prin deficit de 11-hidroxilază, hiperpiazie virilizantă cu hipertensiune, reprezintă 5-8% din s. a. şi are o incidenţă de 1/100 000 nou-născuţi. Tipul IV, prin deficit de 3-hidroxisteroid dehidrogenază, determină deficit de cortizol, androstendion, testosteron, mineralocorticoizi şi exces de dehidroepiandrostendion (DHEA), androgen cu capacitate de virilizare redusă; se manifestă prin discretă virilizare la sexul feminin, absenţa virilizării cu pseudohermafroditism masculin la băieţi şi pierdere de sare. Tipul V, prin deficit de 17-hidroxilază, se manifestă prin fenotip feminin la ambele sexe şi organe genitale externe normale la sexul fe- minin, intersexuate la sexul masculin, fără a se produce pubertatea; se asociază cu hipertensiune şi hiperkaliemie. Tipul VI, prin defect de 20-22-desmolază, determină fenotip feminin la ambele sexe, cu pseudohermafroditism masculin (la băieţi) şi pierdere de sare. ■ S. AGLOSIE-ADACTILIE / s. aglossie-adactylie / Hanhart’s s. Sin.: sindrom Hanhart (v.). ■S. ALTERN / s. alterne / alternate paralysis. S. neurologic în care se asociază semne clinice afectând ambele jumătăţi ale corpului, dar având expresie semeiologică diferită pentru fiecare: pe o parte sunt afectate căile de transmitere lungi (‘hemiplegie, ‘hemianestezie, *sindrom cerebelos unilateral), pe cealaltă parte sunt afectaţi unul sau mai mulţi nervi cranieni. Leziunea responsabilă de s. a. este localizată la nivelul trunchiului cerebral, iar nervul cranian afectat indică nivelul leziunii. V. şi sindrom protuberanţial. ■S. ALVEOLAR / s. alveolaire / alveolar s. Opacităţi radio-logice consecutive obliterării alveolelor pulmonare. Opacităţile pot fi lobare, segmentare sau nesistematizate: lobulare, cu limite şterse, uneori confluente, cu predominanţă la nivelul hilu-lui, denumite în acest caz „în aripi de fluture”. S. a. se observă, de ex., în pneumonie şi în ‘edemul pulmonar. ■ S. AMENOREE-GALACTOREE / s. amenorrhee-galactorrhee / amenorrh(o)ea-galactorrh(o)ea s. Sin.: sindrom Chiari-Frommel (v.). ■ S. AMNESTIC / s. amnestique / amnestic s. Sin.: sindrom Korsakoff (v.). ■S. ANTICOLINERGIC / syndrome anticholinergique / anti-cholinergic syndrome. Denumire pentru ansamblul efectelor centrale şi periferice ale ‘supradozajului sau reacţiile anormale chiar în cazul unor doze corecte la medicamente anticoliner-gice (de ex.: atropină, fenotiazine, antihistaminice). Semnele şi simptomele sunt diverse: anxietate, delir, dezorientare, halucinaţii, convulsii, tahicardie, hiperpirexie, midriază, vasodilataţie, retenţie gastrică şi urinară, diminuarea diferitelor secreţii. ■ S. DE ANSĂ AFERENTĂ / s. d’anse afferente / affereni loop s. S. care apare la pacienţii cu rezecţie gastrică parţială, cu gastrojejunostomie (anastomoză Billroth II), având două forme: 1) una cu distensie abdominală şi durere postprandi-ală, urmate de greţuri şi vărsături care ameliorează durerea; mecanismul probabil constă în distensia ansei indusă de secreţiile biliare şi pancreatice; 2) a doua se manifestă prin sindromul de ansă oarbă (v.). ■ S. DE ANSĂ OARBĂ / s. de l’anse borgne / blind loop s. S. caracterizat prin ‘malabsorbţie, în special a lipidelor şi a vitaminei B12> steatoree şi anemie consecutive unui ‘s. de creştere bacteriană excesivă. Apare mai ales în cazul unui intestin scurt postoperator. V. şi sindrom de ansă aferentă. Sin.: sindrom de stază. ■ S. ANTIFOSFOLIPIDIC / s. anti-phospholipidique / antiphos-pholipid s. S. determinat de prezenţa în organism a ‘anticor-pilor antifosfolipide. Se poate manifesta prin leziuni de Gâsculiţă ‘livedoidă asociate cu tromboze venoase recidivante, trom-boze arteriale, avorturi spontane repetate şi trombocitopenie. ■ S. DE ANXIETATE / s. d’anxiete / anxiety s. Sin.: sindrom anxios (v.). ■ S. ANXIOS / s. anxieux / anxiety s. Complex de simptome fizice care acompaniază ‘anxietatea (palpitaţii, accelerarea frecvenţei respiratorii, transpiraţii, paloare etc.). Sin.: sindrom de anxietate. ■ S. DE APERTURĂ TORACICĂ / s. d’aperture thoracique / thoracic outlet s. S. determinat de compresiunea plexului brahial prin prezenţa unei ‘coaste cervicale, a unor malformaţii osoase ale primei coaste, a unor benzi fibroase la nivelul spa- 970 SINDROMUL APNEEI DE SOMN SINDROMUL DE CAPSULĂ INTERNĂ ţiului supraclavicular, prin hiperabducţie prelungită a braţului sau prin inserţie anormală a muşchiului mic pectoral. Clinic se caracterizează prin dureri în umăr şi braţ, parestezii la nivelul degetelor, simptome vasomotorii (paloare, *acrocianoză, ‘sindrom Raynaud) şi, în timp, atrofia musculaturii braţului. > S. APNEEI DE SOMN / s. des apnees du sommeil / sleep apn(o)ea s. Termen generic care regrupează boli foarte diferite având ca trăsătură comună apariţia în timpul somnului a unor episoade de ‘apnee, care se repetă de zeci şi chiar de sute de ori, având o durată variabilă (de la 40 de secunde la 3 minute). Mecanismul a. de s. este variabil: fie oprire respiratorie de origine centrală, fie blocare a căilor aeriene superioare. Diagnosticul clinic este sugerat de sforăitul nocturn intens şi de somnolenţa diurnă excesivă. Tulburările respiratorii sunt îndeosebi de origine obstructivă (căderea limbii pe laringe, amigdale foarte mari), de origine nervoasă centrală (*s. Pick-wick) sau pot complica o serie de boli foarte diverse: obezitate simplă, boli faringo-laringiene, ‘respiraţie Cheyne-Stokes de origine cardiovasculară, nervoasă sau metabolică, *s. Shy-Drager etc. Este posibilă o relaţie între s. a. de s. şi ‘moartea subită a sugarului. ■ S. DE ARC AORTIC / s. d’arc aortique / aortic arch s. S. caracterizat prin obliterarea totală sau aproape totală a unei părţi sau a ansamblului marilor trunchiuri care pornesc din ‘crosa aortei (trunchi brahiocefalic, carotidă stângă, subclavi-culară stângă). Obliterarea se produce la originea acestora sau în proximitate şi poate fi parţială (din cauza aterosclerozei intimei, a unui traumatism violent la nivelul regiunii superioare a toracelui sau de origine nedeterminată) sau completă, îndeosebi la femeia tânără. în acest caz se constată absenţa pulsului la nivelul membrelor superioare. Sin.: sindrom al crosei aortice. V. şi boală Takayasu. ■S. DE ARTERĂ SPINALĂ ANTERIOARĂ / s. de l’artere spinale anterieure / anterior spinal artery s. ‘Ischemie medulară din cauza ocluziei arterelor anterioare ale măduvei. Brusc, apare o ‘para- sau ‘tetraplegie flască, cu ‘hipo- sau ‘anestezie şi cu tulburări sfincteriene. Simptomele regresează de obicei în câteva săptămâni. ■S. DE ARTERĂ SPINALĂ POSTERIOARĂ / s. de l’artere spinale posterieure / posterior spinal artery s. ‘Ischemie medulară mult mai rară decât ischemia arterei spinale anterioare (şi uneori contestată) din cauza obliterării arterei spinale posterioare. S. se traduce prin ‘parestezii şi tulburări ale sensibilităţii profunde şi tactile în zona subiacentă leziunii. Uneori se însoţeşte de: 1) Afectarea cordoanelor posterioare, cu anestezie globală şi abolire a reflexelor cutanate şi tendinoase. 2) Afectarea cordoanelor postero-laterale, cu deficit motor în zona sublezională. ■S. ARTEREI SILVIENE / s. de l’artere sylvienne / middle cerebral artery s. Complex de simptome determinat de tulburări de irigaţie în teritoriul arterei silviene, ca urmare a obliterării acesteia. S. a. s. total (prin obstruarea arterei la origine) este cauza cea mai frecventă a ‘ramolismentului cerebral şi se manifestă prin hemiplegie controlaterală, tulburări de sensibilitate şi, în funcţie de caz, ‘afazie, ‘hemianopsie omonimă şi ‘apraxie. wSin.: sindrorn silvian. ■ S. ARTRITĂ-DERMATITĂ / s. arthrite-dermatite / arthritis-dermatitis s. Papule şi vezicopustule cu ‘purpură centrală, situate periarticular pe extremităţile distale în infecţia diseminată cu ‘gonococ. ■ S. DE ASPIRAŢIE / s. d’aspiration / Mendelson’s s. Sin.: sindrom Mendelson (v.). ■S. ATAXIE-TELANGIECTAZIE / s. ataxie-telangiectasie / ataxia-telangiectasia s. Sin.: sindrom Louis-Bar (v.). ■ S. AURICULOTEMPORAL / s. auriculo-temporal / auriculo-temporal nerve s. Se caracterizează prin tulburări vasomotorii faciale (eritem, căldură) şi transpiraţii la nivelul regiunii pa-rotidiene, care survin în episoade paroxistice în relaţie cu masticaţia, în caz de leziuni parotidiene cu afectarea nervului auriculo-temporal sau în paralizii faciale. Sin.: sindrom Lucja Frey, sindrom Frey. ■S. AUTOIMUN POLIGLANDULAR / s. auto-immune poly-glandulaire / polyglandular autoimmune s. Entitate nosolo-gică în cadrul căreia se diferenţiază trei tipuri de afecţiuni, ale căror caracteristici comune sunt ‘insuficienţa suprarenală şi afectarea cel puţin a unei alte glande endocrine. Tipul I este caracterizat de triada ‘candidoză mucocutanată - ‘hipoparatiroi-die - insuficienţă suprarenală. Tipul II constă în asocierea ‘diabetului zaharat de tip I cu o boală tiroidiană autoimună (‘tiroidi-ta Hashimoto sau ‘hipertiroidism), ‘vitiligo, ‘alopecie şi afectare suprarenală. Tipul III grupează fie insuficienţa suprarenală cu tiroidita Hashimoto, fie diabetul zaharat şi o boală tiroidiană autoimună. Abrev. engl.: PGA. ■ S. BĂRBAŢILOR CU UTER / s. Royer / Royer’s s. Sin.: sindrom Royer (v.). ■ S. DE BIFURCAŢIE AORTICĂ / s. de la bifurcation aortique / aortic bifurcation s. Sin.: sindrom Leriche (v. def. 1). ■ S. BLEFARO-NAZO-FACIAL / s. blepharo-naso-facial / ble-pharonasofacial s. Sin.: sindrom Pashayan-Putterman (v.). ■ S. BOLII EUTIROIDIENE / s. de la maladie euthyroîdienne / sick euthyroid s. Concentraţie patologică a formelor de hormoni tiroidieni circulanţi (libere sau totale), în lipsa oricărei afecţiuni tiroidiene organice. S. b. e. este produs de modificări ale transportului şi metabolismului hormonilor tiroidieni. ■S. BOR / s. BOR / BOR s. [Acronim: s. Brankio-Oto-Rend.] S. cu transmitere autozomal dominantă, implicând surditate malformativă, fistule periauriculare şi ‘disgenezie renală. ■ S. BOU / s. BOU / BOU s. [Acronim: s. Brankio-Oto-Urinar.] Formă a *s. BOR în care malformaţia renală este înlocuită cu ureterul bifid. ■ S. BRADICARDIE-TAHICARDIE / s. bradycardie-tachycardie / bradycardia-tachycardia s. S. caracterizat prin alternanţa unor episoade de tahicardie cu episoade de bradicardie supra-ventriculară, asociate frecvent cu tulburări de ritm. Survine îndeosebi după vârsta de 50 de ani şi se manifestă prin palpitaţii, dispnee, lipotimie, crizele având frecvenţă variabilă. ■S. BRAHIMEZODACTILIE-DISPLAZIE UNGVEALĂ / s. bra-chymesodactylie-dysplasie ungueale / Bass’ s. Sin.: sindrom Bass (v.). ■ S. BULBAR ANTERIOR MEDIAN / s. bulbaire anterieur median / anterior median bulbar s. ‘S. altern secundar unei leziuni a regiunii bulbare anterioare prin obstrucţia arterei spinale anterioare. Sin.:^ sindrom Dejerine. (def. 1). ■ S. DE CALOTĂ / s. de la calotte / tegmental s. Asociere, mai mult sau mai puţin completă, a paraliziei nervilor cranieni şi a *s. Parinaud, cu tulburări ale reglării somnului şi tulburări respiratorii în relaţie cu o afectare a calotei trunchiului cerebral. ■ S. DE CANAL CARPIAN / s. du canal carpien / carpal tun- nel s. Complex de simptome secundare compresiunii nervului median în canalul carpian (tulburări senzitivo-motorii şi algice la nivelul degetelor, cu iradiere în antebraţ). Sin.: sindrom de tunel carpian. ■ S. DE CANAL TARSIAN / s. du canal tarsien / tarsal tun- nel s. Neuropatie de compresiune a nervului tibial posterior la nivelul gleznei (sub retinaculul flexorilor, postero-inferior faţă de maleola internă), manifestată prin durere surdă, parestezii şi tulburări motorii la nivelul plantei şi degetelor picioarelor. Sin.: sindrom de tunej tarsian. ■ S. DE CAPSULĂ INTERNĂ / s. de la capsule interne / cap-sular hemiplegia. S. neurologic rezultat în urma lezării fibrelor 971 SINDROMUL CAPSULO-TALAMIC SINDROMUL DE CON TERMINAL piramidale la nivelul trecerii lor în capsula internă, antrenând *hemiplegie încrucişată, fără ‘afazie în cazul leziunilor stângi. ■ S. CAPSULO-TALAMIC / s. capsulaire thalamique / capsulo-thalamic s. ‘Hemiplegie, ‘hemianopsie şi tulburări de percepţie a durerii, secundare unor leziuni talamice. - S. CARCINOID / s. carcinoîde / carcinoid s. Complex de simptome repetitive asociate tumorilor ‘carcinoîde (argentafi-noame), cauzate de secreţia de ‘serotonină şi ‘prostaglandine. Se manifestă prin congestie paroxistică cutanată, episoade diareice, bronhoconstrictive, de scădere a presiunii arteriale, edem şi ascită. - S. CARDIOAUDITIV / s. cardioauditi / cardioauditory s. S. ereditar, transmis autozomal recesiv, în care se asociază: surditate congenitală, alungirea intervalului QT electrocardiografie, tulburări paroxistice de ritm, crize de tahicardie ventriculară de tip ‘torsada vârfurilor ce pot antrena sincope şi moarte subită. S. poate fi la originea morţii subite la nou-născut. Sin.: sindrom Jerwell şi Lange-Nielsen. ■ S. CARDIOFACIAL / s. cardiofacial / cardiofacial s. Asociere malformativă rară: defect cardiac congenital (comunicare inter-ventriculară sau ‘tetralogie Fallot) - ‘agenezie a muşchiului triunghiular al buzelor, determinând aspect de hemipareză facială. ■ S. CAREFURULUI PETROSFENOID / s. du carrefour petro-sphenoîdal / Jacod’s s. Sin.: sindrom Jacod (v.). ■ S. CATATONIC / s. catatonique / catatonic s. V. catatonie. ■ S. CAUZALGIC / s. causalgique / causalgia, burning pain. V. cauzalgie. ■ S. CAV INFERIOR / s. de la veine cave inferieure / inferior vena caval s. Sin.: sindrom de venă cavă inferioară (v.). ■ S. CAV SUPERIOR / s. de la veine cave superieure / superior vena caval s. Sin.: sindrom de venă cavă superioară (v.). ■ S. CAVITAR / s. cavitaire / cavitary s. Ansamblu de semne (sonoritate, vibraţii vocale accentuate, ‘suflu cavitar) determinate de prezenţa unei cavităţi pulmonare în caz de: tuberculoză pulmonară ulcerocazeoasă, abces pulmonar (după evacuare), pneumonie abcedată, sifilis terţiar cu localizare pulmonară, cancer pulmonar abcedat, chist hidatic (al cărui conţinut a fost evacuat printr-o bronhie de drenaj) etc. ■ S. CELULEI GERMINALE EXTRAGONADALE / s. de la cellu-le germinate extra-gonadale / extragonadal germinai cell s. Asocierea prezenţei unei formaţiuni tumorale de dimensiuni mari în mediastinul anterior cu anomalii ale sistemului nervos central sau cu afectare retroperitoneală, în prezenţa unei tumori extragonadice cu celule germinale. Se asociază cu ‘tromboci-topenie idiopatică, ‘leucemie megacariocitară acută, ‘mielodis-plazie şi ‘histiocitoză malignă. ■ S. CEREBELOS / s. cerebelleux / cerebellar s. S. determinat de leziuni la nivelul cerebelului, caracterizat prin afectarea coordonării mişcărilor: tulburări de echilibru (ataxie cerebeloasă) şi ale mersului (‘ataxie, ‘mers ebrios), ‘dismetrie, ‘asinergie, ‘adiadocokinezie, ‘tremurături cu caracter intenţional, ‘nistag-mus, tulburări de vorbire (‘disartrie cerebeloasă, vorbire lentă, sacadată, voce nemodulată ca ritm şi intensitate), tulburări ale tonusului muscular. ■S. CEREBRO-HEPATO-RENAL / s. cerebro-hepato-renal / cerebrohepatorenal s. S. ereditar cu transmitere autozomal recesivă, caracterizat prin anomalii craniofaciale, hipotonie, he-patomegalie, rinichi polichistic, icter; are prognostic grav, cu exitus în primii ani de viaţă. ■ S. CERVICAL / s. cervical / cervical disk s. S. determinat de compresia rădăcinilor nervilor cervicali, cu durere iradiată în umăr, braţ şi antebraţ (în teritoriul corespunzător perechii de nervi cervicali afectaţi). ■ S. CERVICO-OCULO-ACUSTIC / s. cervico-oculo-acoustique / cervico-oculo-acoustic s. Varietate de ‘disostoză complexă, în care la manifestările ‘s. Klippel-Feil, se adaugă surditate de percepţie şi paralizie oculomotorie. Transmitere, probabil, legată de sex. ■ S. CHAOS / s. CHAOS / CHAOS s. Acronim englez pentru Cardiovascular disease - /fypertension and hyperlipidemia -Adult-onset diabetes - Obesity - Stroke (asocierea hipertensiune arterială - ‘dislipidemie - rezistenţă la insulină - hiperin-sulinism - obezitate - ‘stroke). Sin.: sindrom X (def. 2). ■ S. CHIASMATIC / s. chiasmatique / chiasma s. S. secundar unei leziuni la nivelul ‘chiasmei optice: tulburări vizuale cu limitarea câmpului vizual (‘hemianopsie), ‘scotom central, ce-falee, vertij, sincope. ■ S. CHILD / s. CHILD / CHILD s. [Acronim engl: Congenital Hemidisplasia zuitfi Icfitfiyosiform Erytfiroderma and Limb De-fects = ftemidisplazie congenitala cu eritrodermie ifitioziformâ şi defecte ale membrelor;] S. în cadrul căruia sunt asociate leziuni la nivelul hemicorpului drept sau stâng, cutanate (‘ihtioză şi ‘eritem) şi osoase (‘aplazie sau ‘hipoplazie a oaselor lungi). Sunt posibile anomalii viscerale asociate, afectând inima (*de-hiscenţă septală), rinichii, plămânii şi glandele endocrine. ■ S. CILILOR IMOBILI / s. des cils immobiles / immotile cilia s. S. cu transmitere autozomal recesivă, caracterizat prin alterarea motilităţii ‘cililor vibratili de la nivelul epiteliului respirator şi ai spermatozoizilor din cauza absenţei unuia sau a ambelor braţe ale ‘dineinei. Se traduce prin infecţii respiratorii repetate şi prin sterilitate. Dacă se asociază cu *situs inver-sus se numeşte *s. Kartagener. ■ S. DE CLIVAJ / s. du clivage / anterior chamber cleavage s. S. ce grupează malformaţii consecutive anomaliilor de dezvoltare embriojogică a segmentului anterior al globului ocular. ■ S. DE COADĂ DE CAL / s. de la queue du cheval / cauda equina s. Ansamblu de simptome determinate de lezarea rădăcinilor ultimilor nervi rahidieni: ‘paraplegie, abolirea reflexelor ahiliene, tulburări de sensibilitate la nivelul membrelor inferioare, tulburări sfincteriene şi genitale, tulburări trofice (‘arnio-trofie precoce, cianoză, edem dur şi escare). ■ S. DE COAGULARE INTRA VASCULARĂ DISEMINATĂ / s. de coagulation intra-vasculaire disseminee / disseminated intra-vascular coagulation s. (CIVD). V. coagulare intravas-culară diseminată. ■ S. DE COARDĂ CENTRALĂ / s. de la corde centrale / central cord s. Sin.: siringomielie (v.). ■S. DE COASTĂ CERVICALĂ / s. de cote cervicale / cervical rib s. Simptomatologie neurovasculară la nivelul membrului superior, care apare ca urmare a comprimării plexului brahial şi arterei subclaviculare între o coastă cervicală sau o apofiză transversă a vertebrei C7 hipertrofiată şi muşchiul scalen anterior. V. coastă cervicală. ■ S. COLONULUI IRITABIL / s. du colon irritable / irritable bowel s. S. cronic neinflamator caracterizat prin durere abdominală (variabilă), diaree sau constipaţie, ori alternanţa acestora. Uneori diareea nu este însoţită de durere şi, deşi materiile fecale pot conţine mucus, nu a fost detectată nici o modificare patologică. în consecinţă, s. c. i. (denumit şi colon iritabil sau sindromul intestinului iritabil) este considerat o tulburare de origine psihofiziologică. ■S. COMPARTIMENTAL TIBIAL ANTERIOR / s. tiblal ante-rieur / anterior tibial s. Sin.: sindrom tibial anterior (v.). - S. DE COMPRESIUNE MEDULARĂ / s. de compression de la moelle epiniere / s. of the spinal cord compression. Ansamblu de simptome cu apariţie progresivă, secundare compresiunii medulare de diferite etiologii (tumorală, traumatică, malformativă); implică iniţial fenomene radiculare, care pot evolua spre *s. Brown-Sequard, apoi spre ‘paraplegie spasmodică. ■ S. DE CON TERMINAL / s. du cone terminal / conus medullaris s. S. care traduce afectarea ‘conului terminal al măduvei spinării. Se caracterizează prin semne genitourinare 972 SINDROMUL de conduct auditiv intern SINDROMUL DEGETULUI ALBASTRU (îndeosebi incontinenţă), anestezie în şa, simetrică, tulburări senzitivomotorii la nivelul membrelor inferioare şi ‘semn Babinski bilateral. ■ S. DE CONDUCT AUDITIV INTERN / s. du conduit auditif interne / internai auditory meatus s. S. secundar afectării paralitice a nervilor ce străbat acest conduct: facialul, intermediarul lui Wrisberg, nervii cohlear şi vestibular. ■ S. CONJUNCTIVO-URETRO-SINOVIAL / s. conjonctivo-ure-tro-synovial / Reiter’s disease or s. Sin.: sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter (v.). ■ S. DE CONTRACTURA GENERALIZATA / s. de contracture generalisee / generalized contracture s. Contracţia dureroasă a muşchilor, fără asociere cu depolarizarea membranei musculare, consecutiv defectelor metabolice care scad producţia de fosfaţi depozitanţi de energie. Contracturile sunt precipitate de efort, sunt dureroase şi produc leziuni ale muşchilor, precum şi ‘mioglobinurie suficient de importantă pentru a provoca insuficienţă renală acută. ■ S. DE COPIL BĂTUT / s. d’enfant battu / battered child s. Leziuni traumatice multiple ale oaselor şi ţesuturilor moi (fracturi, echimoze, uneori arsuri, hematoame subdurale), ca urmare a maltratării unui copil. Alteori acestea pot fi în relaţie cu îngrijirea defectuoasă a copilului sau/şi cu fragilitatea osoasă anormală. Poate lăsa sechele permanente osteoarticulare sau/şi nervoase. Sin.: sindrom Silverman. ■ S. DE COPIL BRONZAT / s. du bebe bronze / bronze baby s. Complicaţie rară apărută în cursul tratamentului prin ‘fotote-rapie la nou-născuţii cu ‘hiperbilirubinemie. Se caracterizează prin tenta bronzată a tegumentelor, o culoare asemănătoare având serul sanguin şi urina. ■ S. DE CORN ANTERIOR / s. de la corne anterieure / anterior cornual s. *S. de neuron motor periferic în care repartiţia tulburărilor nu se suprapune unei topografii radiculare, ple-xale sau tronculare. Se constată ‘fasciculaţii musculare frecvente care demonstrează afectarea cornului anterior al mădu-vei spinării. ‘Poliomielita anterioară acută şi ‘scleroza laterală amiotrofică sunt exemplele clasice de afectare acută şi, respectiv, cronică ale cornului medular anterior. ■ S. DE CORP CALOS / s. du corps calleux / corpus callo-sum tumor s., Bristowe’s s. Ansamblu de tulburări determinat de o leziune a corpului calos ce întrerupe legătura între emisferele cerebrale. Se asociază: tulburări psihice (constituind *s. Raymond), tulburări ale mersului şi echilibrului (constituind ‘ataxia caloasă, cu tendinţă la cădere pe spate şi ‘mers ata-xospasmodic), tulburări de transmitere interemisferică sau de conexiune caloasă (traduse prin deficit unilateral corespunzând unei funcţii emisferice dominante), semne de ignorare a unui hemicorp în raport cu celălalt, tulburări de coordonare a motri-cităţii vizuale. Sin.: sindrom Bristowe. ■ S. COSTOVERTEBRAL / s. costo-vertebral / Erdheim’s s. Sin.: sindrom Erdheim (v.). ■S. CRANIULUI ÎN FRUNZĂ DE TREFLĂ / s. du crâne en feuille de trefle / Holter-Muller-Wiedemann s. Sin.: sindrom Holtermuller-Wiedemann (v.). ■ S. CREST / s. CREST / CREST s. Acronim prin care se desemnează un s. în cadrul căruia se asociază: ‘Calcinoză subcutanată, *s. fîaynaud, Esofagită, ‘Sclerodactilie, ‘Telangiectazii. Formă localizată de ‘sclerodermie. ■ S. DE CREŞTERE BACTERIANĂ EXCESIVĂ / s. de crois-sance bacterienne excessive / bacteria! overgrowth s. S. cauzat de supracolonizarea bacteriană a intestinului subţire, în urma alterării mecanismelor de întreţinere a sterilităţii acestuia (peristaltica intestinală normală, secreţia de imunoglobuline în lumen şi mediul gastric acid). Manifestările clinice includ: *stea-toree, ‘anemie macrocitară, absorbţie deficitară a vitaminei B12 corectabilă prin antibioterapie. Evidenţierea a peste 105 germeni în culturile de suc intestinal certifică diagnosticul. V. sindrom de ansă aferentă şi sindrom de ansă oarbă. ■ S. CRI DU CHAT / s. cri du Chat / cri du chat s. S. ereditar (prin deleţia braţului scurt al cromozomului 5), caracterizat prin ‘hipertelorism, ‘microcefalie, deficienţă psihică severă şi un plâns al copilului asemănător cu un mieunat de pisică. ■ S. CRIOPATIC / s. de cryopathie / cryopathic s. Ansamblu de manifestări declanşate de frig, traducând prezenţa unei ‘crioglobuline (*s. Raynaud) sau a unei ‘aglutinine reci (‘herno-globinurie a frigore). ■ S. AL CROSEI AORTICE / s. de la crosse aortique / aor-tic arch s. Sin.: sindrom de arc aortic (v.). ■ S. DAHA / s. DAHA / WDHA s. [Acronim: Diaree Apoasă cu Hipokdiemie şi AcCorfiuCrie.] Sin.: sindrom Verner (v.). ■ S. DE DEBIT MIC / s. de bas debit / low output s. Varietate de ‘şoc cardiogen observat în cursul chirurgiei cardiace sau în evoluţia postoperatorie. ■ S. DE DECEREBRARE / s. de decerebration / decerebra-tion s. S. observat în special în timpul traumatismelor cranio-cerebrale sau în stadiul ultim al tumorilor cerebrale. Se caracterizează prin tulburări de conştienţă diverse, tulburări de percepţie, tulburări de tonus manifestate prin ‘rigiditate de decere-brare. S. este determinat de procese patologice localizate la nivelul ‘mezencefalului. ■ S. DE DECONEXIUNE / s. de deconnexion / disconnection s. Ansamblul semnelor clinice determinate de leziunile cerebrale (din diferite afecţiuni neurologice) care izolează o parte din cortexul cerebral de aferenţele normale inter- sau intraemisferice. Cel mai caracteristic dintre s. de d. este s. de corp calos (v.). ■ S. DE DECORTICARE / s. de decortication / cerebral de-cortication s. S. observat în cursul traumatismelor cranio-cerebrale grave, cu leziuni întinse ale substanţei albe. Se caracterizează prin tulburări de percepţie (absenţa răspunsului la un ordin scris sau verbal, absenţa frecventă a ‘reflexului de clipire, care poate reapare ulterior, diminuarea sau chiar absenţa reacţiilor de orientare), reactivitate exagerată la durere (‘hiperpatie) însoţită de reactivitate vegetativă intensă şi de tulburări ale tonusului muscular (‘rigiditate de decorticare, cu membrele superioare în triplă flexie şi membrele inferioare în extensie, ‘semn Babinski bilateral, rotaţie laterală a capului) care antrenează accentuarea flexiei membrului superior he-terolateral şi extensia membrului inferior homolateral. ■S. DE DEFICIENŢĂ MULTIVISCERALĂ / syndrome de defaillance multiviscerale / multiple organ failure syndrome. S. care poate complica, ca ultim stadiu de evoluţie, mai multe forme de şoc, în special ‘şocul septic. Este caracterizat prin dezvoltarea progresivă, potenţial reversibilă, a unor disfuncţii apărute la două sau mai multe organe sau sisteme şi reprezintă o ameninţare acută pentru homeostazie. S. de d. m. reflectă leziunea endotelială generalizată, cauzată de agresiunea primară asupra endoteliului produsă de endotoxine şi de o serie de mediatori chimici (ca în cazul şocului septic), sau rezultată ca o complicaţie a tulburării prelungite de perfuzie tisulară. în orice formă de şoc, modificarea perfuziei tisulare antrenează în evoluţie apariţia unui *s. de răspuns inflamator sistemic. Eliberarea masivă de mediatori va conduce, printre alte modificări, ia permeabilizarea barierei intestinale şi la pătrunderea unor germeni în circulaţie, cu instalarea ‘sepsisului. Hipoperfuzia tisulară prelungită şi leziunea endotelială pot declanşa ‘coagularea intravasculară diseminată şi s. de d. m. Se pot instala: *s. de detresă respiratorie acută, insuficienţă renală acută funcţională, ulcere de stres, leziuni hepatice centrolobulare. ■S. DE DEFICIENŢE ENDOCRINE MULTIPLE / polyendo-crinopathie auto-immune / polyendocrine autoimmune disease. Sin.: poliendocrinopatie autoimună (v.). ■ S. DEGETULUI ALBASTRU / s. de l’orteil bleu / blue toe s. Formă de ‘ateroembolism manifestată prin durere acută la nivelul embolizării, ischemie cu evoluţie spre necroză tegu- 973 SINDROMUL DE DEPLEŢIE DE SODIU SINDROMUL PRIN EXCES APARENT DE M1NERALOCORTICQ1ZI mentară şi gangrenă ischemică cu aspect albastru al degetelor de la picioare. -S. DE DEPLEŢIE DE SODIU / s. de depletion sodique / salt loosing s. S. determinat de pierderea excesivă de sodiu. Se caracterizează clinic prin oboseală, ‘mialgii, greaţă şi vo-mismente, ‘oligurie. în sânge se constată scăderea concentraţiilor de sodiu şi clor, ‘acidoză metabolică, creşterea concentraţiilor ureei şi potasiului. Cauze: utilizare exagerată a diureticelor, a răşinilor schimbătoare de ioni sau deshidratare pe cale digestivă. Alteori, s. de d. de s. poate fi provocat de anumite forme de deficit enzimatic corticosuprarenal şi însoţeşte frecvent ‘nefropatiile interstiţiale cronice, consecutive unor infecţii ascendente ale căilor urinare sau unor intoxicaţii (nefrite cu pierdere de sare, din cauza insuficienţei reabsorbţiei tubulare de sodiu, în contrast cu persistenţa funcţiilor glomerulare normale). Sin.: sindrom de pierdere de sare. ■ S. DES / s. DES / DES s. [Ahrev.: DiEtilStiCBestroC]. 1) S. în care se asociază tumori ale vaginului (benigne sau maligne) şi un risc important de infertilitate, la femeile tratate cu DES (dietilstilbestrol). Acest s. a fost observat ca urmare a administrării sistematice a DES, în perioada 1950-1970, pentru prevenirea riscului de avort, la femeile cu avorturi spontane în antecedente. 2) Apariţia anormal de frecventă a adenozei vagi-nale, a anomaliilor morfologice ale vaginului şi ale uterului, ca şi a *adenocarcinomului vaginal la fetiţele născute din mame care au primrt dietilstilbestrol la începutul sarcinii. ■ S. DE DESCĂRCARE / s. de decharge / dumping s. Sin.: dumping syndrome (v.). ■ S. DE DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI / s. de de-tresse respiratoire de l’adulte / adult respiratory distress s. (ARDS). Insuficienţă respiratorie acută cu ‘edem pulmonar lezional, consecutiv unei agresiuni septice, toxice sau prin aspiraţie de lichid gastric. Alterarea membranei alveolocapilare antrenează trecerea plasmei în alveole, colaps alveolar şi constituirea unei fibroze interstiţiale extensive. Ansamblul acestor leziuni determină scăderea complianţei pulmonare şi antrenează *hipoxemie severă, cu prognostic rezervat. Sin.: sindrom SDRA. ■ S. DE DETRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI / s. du detresse respiratoire du nouveau-ne / respiratory distress s. of the new-born. Dispnee, polipnee şi cianoză la nou-născut. Etiologia poate fi: chirurgicală, cardiacă, neurologică şi malformativă, dar şi prin inhalarea de lichid amniotic, ca şi ‘boala membranelor hialine sau ca urmare a unor infecţii bronhopulmonare. Există şi o formă tranzitorie, în relaţie cu întârzierea resorbţiei lichidului amniotic, îndeosebi după naşterile prin operaţie cezariană. ■ S. DE DEZECHILIBRU / s. de desequilibre / disequilibrium s. Cefalee, greaţă, crampe musculare, iritabilitate nervoasă, agitaţie, somnolenţă, convulsii şi ‘hipertensiune intracraniană. S. este o complicaţie frecventă a ‘hemodializei sau a ‘dializei peritoneale, apărută la 8-48 de ore după terminarea acestora. ■ S. DIDMOAD / s. DIDMOAD / DIDMOAD s. [Acronim mgl.: DiaSetes Insipidus, DiaBetes MdCitus, Optic Atropfuj, Deafness.] Sin.: sindrom Wolfram (v.). ■ S. DISCEFALIC CU CAP DE PASĂRE / s. dyscephalique â tete d’oiseau / mandibulo-oculo-facial dyscephaly, oculo-mandibulofacial s. Sin.: sindrom Franşois (v.). ■S. DIZENTERIC / s. dysenterique / dysenteric s. S. care traduce reacţia mucoasei şi musculoasei tubului digestiv la diverse agresiuni (inflamatorii, infecţioase, parazitare sau tumo-rale), fiind caracterizat prin diaree gravă, cu prezenţa de sânge şi mucus, tenesme, dureri abdominale sub formă de crampe şi difuze. ■ S. DUBLU Y (XYY) / s. du double Y / XYY genotype. Anomalie gonozomică afectând Woo dintre subiecţii masculini. Fe- notipul este normal, talia este în general mare (1,80-1,86 m). La subiecţii peste 2 m, s. d. Y este găsit în proporţie de 10%. în general fecunditatea este normală şi nu există modificări hormonale. Există ipoteza conform căreia acest cariotip 47 XYY este mai frecvent la subiecţii debili, delicvenţii violenţi şi criminali; s-a susţinut chiar că Y supranumerar reprezintă cromozomul crimei. Această supoziţie este falsă, întrucât comportamentul majorităţii subiecţilor 47 XYY nu diferă de cel al subiecţilor 46 XY, adică cu cariotip normal. ■ S. DUMPING / s. dumping / dumping s. Sin.: dumping syndrome (v.). - S. DUREROS ARTICULAR / s. douloureux articulaire / pain-ful articular s. Formă de artrită secundară infecţiei cu ‘HIV, manifestată ca o durere articulară acută, severă (poate necesita analgezice narcotice pentru tratament), localizată îndeosebi la genunchi, coate şi umeri, cu durata de până la o zi. ■ S. DE EFORT / s. d’effort / effort s. Sin.: sindrom Da Costa (v.). ■ S. DE ELEFANTIAZIS ANORECTOGENITAL / s. elephanti-asique ano-rectogenital / genital elephantiasis s. Sin.: sindrom Jersild (v.). ■ S. "ECONOMY CLASS" / syndrome economy class / eco-nomy class syndrome. Constă în complicaţiile tromboembolice apărute ca urmare a imobilizării prelungite în timpul călătoriilor lungi, mai ales cu avionul. Acest sindrom poate surveni şi la persoanele care călătoresc timp îndelungat cu alte mijloace de transport fără să oprească şi care stau nemişcaţi în scaune. Cauza principală este staza venoasă, un rol important revenind şi creşterii viscozităţii sanguine, ce contribuie la apariţia trom-bozei venoase profunde, a cărei complicaţie gravă este trom-boembolia pulmonară. ■ S. EMG / s. EMG / EMG s. [Acronim: Eiţoftatmic, MacrogCosie, Gigantism.] S. ereditar, transmis autozomal recesiv, caracterizat prin exoftalmie, macroglosie, macrosomie fetală cu micro-cefalie, frecvent asociate cu visceromegalie, citomegalie a cortexului adrenal fetal, omfalocel, hiperplazie renală şi pancreati-că, ca şi a celulelor Leydig şi gigantism postnatal. Sin.: sindrom Beckwith-Wiedemann. ■ S. ENCEFALOTRIGEMINAL / s. encefalotrigeminal / ence-phalotrigeminal vascular s. Sin.: sindrom Sturge-Weber (v.). ■ S. DE EREDODEGENERESCENŢĂ SPINOCEREBELOASĂ / s. de heredodegenerescence spinocerebelleuse / spinoce-rebellar heredodegenerative s. Denumire care cuprinde o serie de boli ereditare şi familiale caracterizate prin leziuni anatomice (rarefacţie şi atrofie neuronală mielo-axonală) afectând una sau mai multe din următoarele structuri nervoase: cerebel, olive, fasciculele lungi ascendente sau descendente ale mădu-vei, căile şi nucleele oculomotorii, neuronii periferici. Sunt regrupate în acest s., printre altele, ‘boala Friedreich, ‘paraplegia spasmodică familială Strumpell-Lorrain, ‘boala Roussy-Levy şi ‘boala Machado-Joseph. V. şi atrofie cerebeloasă. ■ S. EUNUCILOR FERTILI / s. des eunuques fertiles / fertile eunuch s. S. de ‘eunucoidism, cu dezvoltare variabilă a caracterelor sexuale secundare, în care se asociază ‘spermato-geneză normală, valori normale de FSH şi valori scăzute de LH. ■ S. PRIN EXCES APARENT DE MINERALOCORTICOIZI / s. d’exces apparent de mineralocorticoYdes / mineralocorticoid excess s. S. în care se asociază hipertensiune arterială cu activitate scăzută a ‘reninei plasmatice, hipokaliemie, secreţie redusă de steroizi, sensibilitate la ‘spironolactonă. Se presupune un defect de conversie a cortizolului în cortizon, cu un feed-back negativ asupra secreţiei de ACTH şi, secundar, cu diminuarea sintezei de mineralocorticoizi suprarenalieni. 974 SINDROMUL EXTRAPIRAMIDAL SINDROMUL HEPATO-CEREBRO-RENAL ■ S EXTRAPIRAMIDAL / s. extrapvramidal / extrapvramidal s* Ansamblu de tulburări consecutive afectării ‘sistemului extra-piramidal. în esenţă, apar modificări ale tonicităţii musculare şi ale reglării mişcărilor involuntare şi automate. Ele se grupează în diferite tipuri: ‘parkinsonism, ‘coree, ‘atetoză, ‘degenerescentă hepatolenticulară, spasme de torsiune, ‘hemibalism, anumite ‘mioclonii etc. Sin.: sistem extrapiramidal (def. 2). ■ S. FABELLA / s. fabella / fabella s. ‘Gonalgie poştero-extemă posttraumatică prin leziune cartilaginoasă a feţei anterioare a osului fabella (os ‘sesamoid prezent la 10-20% dintre subiecţi şi situat pe faţa externă a condilului extern al femurului). ■ S. FACIO-DIGITO-GENITAL / s. facio-digito-genital / facio-digito-genital s. Ansamblu malformativ, cu transmitere rece-sivă, ce implică deficit statural, ‘dismorfie facială, ‘ectopie tes-ticulară, malformaţii scrotale şi ale membrelor. Sin.: sindrom Aarskog. > S. DE FANTĂ SFENOIDALĂ / s. de la fente sphenoîdale / s. of sphenoidal fissure. Sin.: sindrom Rochon-Duvigneaud (V.). ■ S. FETAL ALCOOLIC / syndrome alcoolique fetal / fetal alcohol syndrome. Ansamblu de malformaţii care apar la fătul a cărui mamă a consumat ‘alcool în cantităţi semnificative pe durata sarcinii (peste 80 g alcool) şi care constau în: ‘greutate la naştere şi creştere postnatală reduse cu cel puţin 10% în raport cu vârsta sau numărul săptămânilor de ‘sarcină, crize de ‘epilepsie, orice tip de anomalii neurologice, deficite de ‘atenţie sau intelectuale, tulburări hiperkinetice, ‘microcefalie, dificultăţi de învăţare, tulburări de ‘comportament manifestate în copilărie sau ‘adolescenţă. Persistenţa dificultăţilor de învăţare, îndeosebi a matematicii, a tulburărilor de atenţie la adolescenţă şi vârsta adultă generează tulburări de comportament şi adaptare. în S.U.A. apare la fiecare 750 de nou-născuţi, handicapul mental este prezent la 85% din copiii afectaţi. Nu apare însă la toţi feţii expuşi intrauterin la alcool, dar semne fine ale s. f. a. apar chiar la copiii mamelor care au abuzat ocazional de alcool în timpul sarcinii. Factorii favorabili de mediu şi cei educaţionali nu compensează pe termen lung deficitul intelectual. S. f. a. este considerat principala cauză cunoscută a retardării mentale, înaintea ‘sindromului Down. ■ S. FG / s. FG / FG s. S. grav congenital, transmis recesiv, legat de cromozomul X, afectând băieţii şi asociind: retard intelectual grav, ‘hipotonie, crize ‘comiţiale; ‘dismorfie facială cu hipotonie a muşchilor feţei, frunte înaltă, ‘hipertelorism etc.; imperforaţie anală frecventă şi alte malformaţii, îndeosebi cardiace. Sin.: sindrom Keller. ■ S. FIBRELOR LUNGI / s. des fibres longues / subacute combined degeneration of spinal cord, Lichtheim’s s. S. asemănător ‘tabesului, în care se asociază semne de afectare a cordoanelor Goli şi Burdach (tulburări ale sensibilităţii profunde şi ‘ataxie) şi un ‘sindrom piramidal, cu păstrarea integrităţii rădăcinilor corespondente şi a sensibilităţii tactile. Etiologia clasică, dar nu unică, a acestui s. este reprezentată de ‘boala Biermer şi de carenţa în vitamina B12. Absenţa ‘semnului Argyll Robertson, a anesteziei radiculare şi a semnelor de sifilis deosebesc acest s. de ‘tabes. Sin.: mieloză funiculară, sindrom Dejerine (def. 3), sindrom Lichtheim. ■ S. DE FOSĂ POSTERIOARĂ / s. de la fosse posterieure / posterior cranial fossa s. Ansamblu de simptome (‘hidroce-falie obstructivă, tulburări cerebeloase) care se asociază cu o simptomatologie caracteristică *s. de linie mediană. ■ S. FRENOGASTRIC / s. phrenogastrique / phrenogastric s. Asocierea unor tulburări digestive cu ‘aerogastrie marcată, care apar postinfarct miocardic, prin iritaţia nervului frenic. ■ S. G / s. G / G s. [G - vrima literă a numelui persoanei la care a fost descris sindromul,’] Asocierea congenitală: ‘hipertelo-rism-*hipospadias şi anomalii neuromusculare ale esofagului şi ale penisului. Sin.: sindrom hipertelorism-hipospadias. ■ S. DE GANGLION SFENOPALATIN / algie vasculaire de la face, s. du ganglion sphenopalatin / sphenopalatine neu-ralgia. Sin.: sindrom Sluder (v.). ■ S. GANGLIONULUI CILIAR / s. du ganglion ciliaire / ciliary ganglion s. Sin.: sindrom Cerise-Thurel (v.). ■ S. GASTROCARDIAC / s. gastro-cardiaque / gastrocardiac s. Ansamblu de simptome cardiace în relaţie cu afecţiuni ale tubului digestiv, îndeosebi ale stomacului. ■ S. AL GĂURII RUPTE POSTERIOARE / s. du trou dechire posterieur / jugular foramen s. Sin.: sindrom Vernet (v.). ■ S. GENERAL DE ADAPTARE / s. general d’adaptation / general adaptation s. Totalitatea reacţiilor sistemice nespecifice ale organismului la expunerea de lungă durată la un stres, produse prin solicitarea sistemelor endocrin şi nervos, dar îndeosebi prin hipersecreţia glandelor suprarenale, descris de H. Selye. Include: 1) Reacţia de alarmă. 2) Stadiul de rezistenţă, în care organismul se adaptează şi creşte capacitatea de apărare. 3) Stadiul de epuizare. V. şi stres. ■S. DE GLUCAGONOM / s. du glucagonome / glucagono-ma s. S. ce reuneşte semnele clinice şi biologice ale unei hipersecreţii de ‘glucagon de către o tumoră, obişnuit pancrea-tică. Se asociază: diabet, anemie, stomatită, alterarea stării generale şi semne cutanate, de obicei polimorfe, îndeosebi o maculă eritematoasă cu conturul rapid progresiv, al cărei centru devine palid sau violaceu, localizată în special la nivelul extremităţilor şi în jurul orificiilor naturale. Această leziune este denumită şi eritem necrozant migrator. ■ S. GODOT / syndrome Godot / Godot syndrome. ‘Anxietate de aşteptare repetitiv manifestată faţă de evenimente anodine întâlnită în ‘boala Alzheimer şi alte ‘demenţe. Este consecinţa fenomenelor de ‘perseverare din deteriorarea cognitivă, dar şi a persistenţei capacităţii de a face raţionamente şi se manifestă prin întrebări referitoare la evenimentul aşteptat, repetate insistent, până la exasperarea personalului de îngrijire. - S. GOLFULUI PERSIC / s. du Golfe Persique / Persian Gulf s. Termen general utilizat pentru desemnarea simptomelor variate prezentate de veterani ai războiului din Golful Persic (1990-1991): oboseală, scăderea memoriei, dureri musculare şi articulare, tulburări respiratorii şi gastrointestinale. Cauzele rămân încă obscure. ■ S. GRI / s. gris / gray s., gray baby s. S. caracterizat prin culoare gri-cenuşie a tegumentelor, însoţită de ‘colaps. Este observat la nou-născuţii care au primit doze crescute de clo-ramfenicol şi apare din cauza toxicităţii mitocondriale a antibioticului. ■S. HAMARTOAMELOR MULTIPLE / s. des hamartomes multiples / multiple hamartoma s. Sin.: sindrom Cowden (v.). •S. HELLP / s. HELLP / HELLP s. S. caracteristic formei grave de ‘toxemie gravidică în care se asociază ‘anemia hemolitică, ‘trombopenia şi ‘citoliza hepatică, de unde acronimul ce reprezintă denumirea s.: H(emolysis), E(levated) Lfiver function test), L(ow) P(latelet). ■ S. DE HEMISECŢIE MEDULARĂ / s. d’hemisection de la moelle / Brown-Sequard disease or s. Sin.: sindrom Brown-Sequard (v.). ■ S. HEMOLITIC-UREMIC / s. hemolytique et uremique / h(a)emolytic-ur(a)emic s. S. rar, de etiologie incertă, apărând la copii în primul an de viaţă, caracterizat prin ‘insuficienţă renală prin necroză corticală, ‘anemie hemolitică microangiopa-tică, ‘trombocitopenie severă şi ‘purpură. Sin.: sindrom Gasser. ■S. HEPATO-CEREBRO-RENAL / s. hepato-cerebro-renal / Zellweger’s s. Sin.: sindrom Zellweger (v.). 975 SINDROMUL HEPATO-PULMONAR SINDROMUL DE HIPOTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI ■ S. HEPATO-PULMONAR / syndrome hepato-pulmonaire / hepatopulmonary syndrome. Asocierea cirozei hepatice cu cianoză a extremităţilor, hipocratism digital, ‘platipnee, hipoxie arterială cu ‘ortodeoxie şi dilataţie vasculară intrapul-monară. V. sindrom platipnee-ortodeoxie. ■ S. HEPATORENAL / s. hepato-renal / hepatorenal s. Insuficienţă renală funcţională care survine în ultima fază a unei boli hepatice, cel mai frecvent ‘ciroză complicată cu ‘ascită, ‘icter şi encefalopatie. Mai rar, s. h. reprezintă o complicaţie a hepatitei virale maligne sau a unui cancer secundar (metastatic) al ficatului. S. h. constă în ‘oligurie cu ‘hiper-azotemie. ■ S. HEPATOSTRIAT / syndrome hepatostrie / Wilson's dis-ease. Sin.: degenerescenţă hepatolenticulară (v.). ■ S. HIPEREOZINOFILIC / s. d’hypereosinophilie / hypereosi-nophilic s. Creştere idiopatică masivă a numărului de polimor-fonucleare eozinofile în sânge şi infiltrarea eozinofilică a inimii, creierului, tractului digestiv, pielii şi plămânilor. Afecţiunea poate mima o leucemie şi are o evoluţie progresivă spre exitus. ■ S. HIPERFOLICULINIC PREMENSTRUAL / s. hyperfolliculi-nique premenstruel / premenstrual s. Sin.: sindrom pre-menstrual (v.). ■ S. DE HIPERHIDRATARE CELULARĂ / s. d’hyperhydrata-tion cellulaire / cellular hyperhydration s. Ansamblul simpto-melor secundare unei *hipotonii osmotice extracelulare. Uneori, s. rezultă fără hipotonie plasmatică, prin creşterea sintezei de apă în celule, îndeosebi în febrele prelungite şi în unele stări carenţiale. V. sindromul de hipotonie osmotică a plasmei. ■S. DE HIPERHIDRATARE EXTRACELULARĂ / s. d’hyper-hydratation extracellulaire / extracellular hyperhydration s. S. rezultat prin creşterea conţinutului de sodiu în lichidele extracelulare, cu retenţie hidrică proporţională. ‘Presiunea osmotică a plasmei rămâne normală. Supraîncărcarea hidrosa-lină se localizează în spaţiile interstiţiale şi se manifestă prin creştere în greutate, iar ulterior edeme. S. de h. e. poate apărea în ‘glomerulonefrită, Insuficienţă cardiacă sau în ‘hipo-proteinemie. ■ S. DE HIPERHIDRATARE GLOBALĂ / s. d’hyperhydratation globale / total hyperhydration s. S. în cadrul căruia se asociază semnele de ‘hiperhidratare extracelulară cu cele ale *s. de hiperhidratare intracelulară. S. de h. g. este determinat de acumularea mai importantă a apei decât a sodiului. Se manifestă prin edeme, dezgust pentru apă, vomismente, hipertensiune arterială şi tulburări nervoase, care uneori evoluează spre comă. S. survine în insuficienţa renală acută oligoanurică tratată cu perfuzii saline şi glucozate, în edemele cu tulburări de excreţie a apei şi a sodiului (insuficienţă hepatică decompensată, ciroze hepatice cu puncţii repetate, insuficienţă cardiacă avansată cu afectare organică, îndeosebi după administrare masivă de diuretice). ■ S. HIPERKINETIC / s. hyperkinetique / hyperkinetic s. Sin.: copil hiperkinetic. (v.). ■S. HIPERTELORISM-HIPOSPADIAS / s. hypertelorisme-hypospadias / G s. Sin.: sindrom G (v.). • S. DE HIPERTENSIUNE INTRACRANIANĂ / s. d’hyperten-sion intracrânienne / intracranial hypertension s. V. hipertensiune intracraniană. ■ S. DE HIPERTENSIUNE PORTALĂ / s. d’hypertension por-tale / portal hypertension s. Sin.: hipertensiune portală (v.). ■ S. DE HIPERTIROCALCITONINEMIE / s. d’hyperthyrocalci-toninemie / thyrocalcitonin excess s. S. generat de hiper-secreţia de ‘tirocalcitonină, caracterizat prin oboseală, ‘spasmo-filie şi scăderea calcemiei. Se observă în unele afecţiuni tiroi-diene (cancer medular cu stromă amiloidă, cancer trabecular bogat în mucopolizaharide acide, adenom cu celule C), în car-cinoamele bronşic şi intestinal, ‘feocromocitom şi ‘melanom. ■ S. DE HIPERTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI / s. d'hyperto-nie osmotique du plasma / excessive osmotic pressure of blood plasma s. Ansamblu de simptome determinate de creşterea ‘presiunii osmotice plasmatice şi de deshidratarea celulară consecutivă: sete, astenie, dispnee, febră, oligurie, creşterea azotemiei, creşterea concentraţiei electroliţilor plasmatici. Toate aceste manifestări sunt determinate de eliminarea crescută de apă, de cauză renală (‘diabet insipid, diureză osmotică etc.), digestivă (diaree, vomă, aspiraţie gastrică), cutanată (transpiraţie), respiratorie etc. •S. DE HIPERTROFIE EPIFIZARĂ / s. d’hypertrophie epi-physaire / macrogenitosomia precox. Rezistenţă la insulină, dentiţie primară cu dinţi malformaţi, unghii subţiri, creşterea precoce a oaselor lungi, piele uscată, ‘hirsutism, maturizarea precoce a organelor genitale externe şi a funcţiei sexuale şi apariţia simptomelor de ‘hidrocefalie internă. Sin.: macrogeni-tosomia precox, sindrom Pellizzi, sindrom pineal. ■ S. DE HIPERVENTILAŢIE / s. d’hyperventilation / hyperven-tllation s. Simptomatologie determinată de emoţii, anxietate sau frică, manifestându-se prin respiraţii rapide şi profunde, asociind tranzitoriu ‘confuzie mentală ca urmare a hiperventi-laţiei. ■ S. DE HIPERVISCOZITATE / syndrome d'hyperviscozite / hyperviscozity syndrome. Denumire generică pentru sin-droamele asociate cu creşterea viscozităţii sângelui. Se pot distinge 3 tipuri: 1) S. de hiperviscozitate plasmatică (v.). 2) S. din ‘policitemie cu diminuarea fluxului sanguin, congestia unor organe, reducerea perfuziei capilare şi creşterea efortului cardiac. 3) S. prin scăderea ‘deformabilităţii eritrocitare, de ex. în ‘drepanocitoză. ■S. DE HIPERVISCOZITATE PLASMATICĂ / s. d’hypervis-cosite plasmatique / plasma hyperviscosity s. S. în cadrul căruia se asociază semne şi simptome neurologice (‘torpoare, ‘amauroză, ‘comă), oftalmologice (depozite granulare la nivelul ‘fundului de ochi), hemoragice (prin alterarea hemostazei primare) şi insuficienţă cardiacă, traducând creşterea viscozităţii plasmei sanguine prin prezenţa unor mari cantităţi de ‘imuno-globuline monoclonale. V. şi sindrom Bing-Neel. ■ S. HIPOGLICEMIC / s. hypoglycemique / hypoglyc(a)emic s. V. comă hipoglicemică, hipoglicemie. ■ S. DE HIPOPLAZIE PĂR-CARTILAJ / s. d’hypoplasie che-veux-cartilage / hair-cartilage hypoplasia s. Formă congenitală de ‘neutropenie. ■ S. HIPOTALAMIC / s. hypothalamique / hypothalamic s. S. legat de disfuncţia centrilor hipotalamici situaţi în planşeul ventriculului III, care controlează echilibrul hidroelectrolitic, neu-rosecreţia, echilibrul nutriţional şi funcţiile vegetative. Cunoaşterea incompletă a funcţiilor hipotalamusului şi relaţiile acestuia cu structurile vecine (în special hipofiza) fac dificilă descrierea s. h. în general, se asociază în mod variabil: tulburări endocrine (obezitate, astenie, ‘dismenoree), tulburări metabolice (diabet, perturbări hidroelectrolitice), tulburări neurovegeta-tive, de comportament şi ale somnului. ■ S. DE HIPOTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI / s. d’hypotonie osmotique du plasma / plasma osmotic hypotonia s. Ansamblu de simptome determinate de scăderea ‘presiunii osmotice a plasmei, cu hiperhidratare celulară consecutivă. Se observă în cazurile de diminuare a electroliţilor plasmatici (îndeosebi sodiul), cu supraîncărcare apoasă: fie prin pierdere de săruri proporţional superioară pierderii de apă (vomismente şi diaree tratate prin administrarea de apă pură, insuficienţă renală acută), fie consecutiv reducerii eliminării renale de apă (insuficienţă renală sau cardiacă cu aport hidric excesiv, boli cu eliberare probabilă de factori antidiuretici). în aceste cazuri pot apărea simptomele aşa-numitei intoxicaţii cu apă: ‘anore- 976 SINDROMUL histiocitelor albastre SINDROMUL LEUCOCITELOR LENEŞE xie cu dezgust pentru apă, vomismente, astenie, crampe musculare, cefalee, obnubilare, convulsii şi uneori comă. Se constată oligurie, azotemie, scădere evidentă a sodiului şi clorului în sânge. V. şi sindrom de hiperhidratare celulară. ■ S. HISTIOCITELOR ALBASTRE / s. des histiocytes bleus / sea blue histiocytes s. ‘Lipoidoză benignă, caracterizată esenţial prin hepatosplenomegalie şi uneori leziuni pluriviscerale (piele, plămân, sistem nervos etc.). în măduva osoasă se pun în evidenţă, prin ‘coloraţia May-Grunwald-Giemsa, ‘histiocite mari de culoare albastră, descrise, de asemenea, în ‘boala Neville şi în ‘boala Niemann-Pick. ■ S. HOLEREI PANCREATICE / cholera endocrine / pancre-atic cholera. Sin.: sindrom Verner (v.). . S. DE IMUNODEFICIENŢĂ DOBÂNDITĂ / s. d’immunodefi-cience acquise / acquired immunodeficiency s. Reprezintă stadiul final al infecţiei cu *HIV, caracterizat prin imunosupre-sie severă şi producerea de ‘infecţii oportuniste şi cancere. Survine la 7-10 ani din momentul contaminării, acest interval depinzând de valorile ‘viremiei plasmatice în momentul primoin-fecţiei HIV. Este întotdeauna mortal. Conform definiţiei elaborate de Center for Disease Control (1993), s. de i. d. poate fi declarat în prezenţa unei imunosupresii severe (mai puţin de 200 limfocite CD4/ml) sau în situaţia asocierii uneia din următoarele afecţiuni oportuniste (categoria C), indiferent de nivelul CD4: ‘candidoză bronşică, traheală sau pulmonară; candidoză esofagiană; cancer invaziv de col uterin; ‘coccidioidomicoză diseminată sau extrapulmonară; ‘criptosporidioză intestinală care durează de mai mult de o lună; infecţie cu ‘citomegalovirus (alta decât a ficatului, splinei şi ganglionilor); retinită cu cito-megalovirus (cu alterări ale acuităţii vizuale); encefalită datorată HIV; infecţie herpetică cu ulceraţii cronice ce durează de mai mult de o lună, sau cu localizări bronşice, pulmonare sau eso-fagiene; ‘histoplasmoză diseminată sau extrapulmonară; *izo-sporidioză intestinală cronică (durata peste o lună); ‘sarcom Kaposi; ‘limfom Burkitt; ‘limfom imunoblastic; limfom cerebral primar; infecţie cu Mycobaterium avium sau kansasii, diseminată sau extrapulmonară; infecţii cu Mycobacyterium tubercu-losis, indiferent de situs (pulmonar sau extrapulmonar); pneumonie cu * Pneumocystis carinii; pneumopatie bacteriană recurentă; leucoencefalopatie multifocală progresivă; septicemie recurentă cu Samonella non-tifoidice; ‘toxoplasmoză cerebrală; sindrom caşectic legat de HIV. în situaţia în care numărul de limfocite CD4 este mai mic de 200/ml, sunt incluse în definiţia cazului de s. de. i. d. şi următoarele afecţiuni: categoria A - infecţia HIV asimptomatică, limfadenopatia generalizată persistentă, primoinfecţia simptomatică; categoria B - ‘angioma-toza bacilară; candidoza oro-faringiană; candidoza vaginală persistentă, frecventă sau care nu răspunde la tratament; displazia de col uterin (moderată sau gravă), carcinomul in sita, sindromul constitutiv (febră peste 38,5°C sau diaree peste o lună); ‘leucoplazia păroasă a limbii; zona zoster recurentă sau care invadează mai mult de un dermatom; ‘purpura trombocito-penică idiopatică; salpingita, în particular în cursul complicării prin abcese tuboovariene; neuropatia periferică. Abrev.: SIDA, AIDS (engl.). ■ S. IMUNOPROLIFERATIV / syndrome immunoproliferative / immunoproliferative s., immunoproliferative disorders. Sin.: sindrom limfoproliferativ (v.). -S. INFUNDIBULOPULMONAR / s. infundibulopulmonaire / pulmonary conus s. S. care grupează un impuls sistolic, vibraţia zgomotului II şi frecvent un discret suflu sistolic de ejecţie pulmonară, la nivelul spaţiului ll-lll intercostal stâng. S. traduce existenţa unei ‘hipertensiuni arteriale pulmonare, iar în cazul ‘stenozei mitrale, confirmă caracterul sever al acesteia. Sin.: sindrom Roger-Froment. ■ S. INIMĂ-MÂNĂ / s. main-coeur / hand-heart s. Sin.: sindrom Holt-Oram (v.). -S. INTERFEŢEI RETINO-VITREENE / s. de l’interface reti-no-vitreenne / retino-vitreal interface maculopathy. Sin.: sindrom Jaffe (v.). ■ S. INTERMENSTRUAL / s. intermenstruel / intermenstrual s. V. intermenstrual. ■S. DE INTESTIN SCURT / s. de l’intestin grele / short bowel s. ‘Malabsorbţie asociată cu diaree, ‘steatoree şi *mai-nutriţie, în urma rezecţiei intestinale masive, a rezecţiilor multiple pentru ‘ileită regională sau a unui *by-pass jejunoileal pentru obezitate endogenă. ■ S. DE ISCHEMIE-LEZIUNE / s. d’ischemie-lesion / isch(a)e-mia-lesion s. Alterare a electrocardiogramei observată în cursul fazei acute a ‘infarctului miocardic, caracterizată printr-un ‘segment ST supradenivelat (efect de leziune) şi o undă T dirijată în sens opus acestui decalaj (efect de ischemie). ■ S. IVIC / s. IVIC / IVIC s. [Acronim: Instituo Venezalano In-vestigaciones Cientificas; denumirea a fost propusă de S. Arias pentru un s. oBservat de-a lungul a şase generaţii, Ca o familie venezueCeană] S. caracterizat prin asocierea: ‘aplazie radială mai mult sau mai puţin importantă, tulburări auditive, ‘oftalmoplegie intrinsecă şi trombopenie. Transmitere auto-zomal dominantă. ■S. DE JONCŢIUNE PIELO-URETERALĂ / s. de jonction pyelo-ureterale / pelvi-ureteric obstructlon. Perturbare a evacuării cavităţilor pielocaliceale în ureter, în relaţie cu o anomalie congenitală funcţională sau organică a joncţiunii pielo-ureterale. Poate fi observată şi la nivelul ureterului inferior (joncţiune joasă). - S. LACRIMILOR DE CROCODIL / syndrome des larmes de crocodile / crocodile tears syndrome. Episoade de hiper-secreţie lacrimală spontană, unilaterală, asociată unei hiper-secreţii salivare în cursul masticaţiei, secundară, de obicei, u-nor paralizii faciale periferice în curs de regresie. Cauza acestui reflex paradoxal ar putea fi regenerarea defectuoasă a nervului facial, ale cărui fibre destinate glandelor salivare s-ar extinde şi la nivelul glandelor lacrimale. Sin.: sindrom Bogorad, reflex gustato-secretoriu paradoxal. ■ S. LAMB / s. LAMB / LAMB s. [Acronim engl: Lentigines, A trial my?(pma, Mucocutaneous my^omas ana Blue nevi = Centiginoză, mv(pame atriale, mb(pame mucocutanate şi nevi alBaştru] ‘Lentiginoză asociată cu ‘mixom cardiac. Face parte din categoria ‘sindromului LEOPARD. ■ S. LAPTE-ALCALI / s. lait-alcalines / milk-alkali s. Sin.: sindrom Burnett (v.). ■ S. LEOPARD / s. LEOPARD / LEOPARD s. [Acronim engl: Lentigines, ECectrocardiograpfiic aBnormalities, Ocular fiyper-teCorism, Pulmonary stenosis, ABnormalities of genitalia, Retar-dation of grozotfi, Deafness = lentiginoză, anomalii electrocar-diografice, fiipertelorism ocular, stenoză pulmonară, anomalii ale organelor genitale, întârzierea creşterii, surditate.] Afecţiune rară, cu transmitere autozomal dominantă, în care se asociază: ‘lentiginoză multiplă în jumătatea superioară a corpului, anomalii electrocardiografice, ‘hipertelorism, stenoză pulmonară, anomalii genitourinare la sexul masculin (‘hipospadias, ‘criptorhi-die), întârziere de creştere, surditate neurosenzorială. Există forme complete sau incomplete. Sin.: sindrom Gorlin (def. 2). ■ S. LEUCEMOID / syndrome leucemoî'de / leukemoid reac-tion. Sin.: reacţie leucemoidă (v.). ■ S. LGL. Sin.: sindrom Lown-Ganong-Levine (v.). ■ S. LEUCOCITELOR LENEŞE / syndrome des leucocytes paresseux / lazy leucocyte syndrome. Alterarea mobilităţii 977 SINDROMUL LIMFOPROLIFERATIV SINDROMUL METABOLIC polinuclearelor neutrofile care, ca urmare, nu ajung decât în număr foarte mic din măduva osoasă în sângele periferic. Consecinţa: organismul este expus la infecţii. ■ S. LIMFOPROLIFERATIV / s. lymphoproliferatif / lympho-proliferative s., lymphoproliferative disorders. Cadru noso-logic care cuprinde neoplasmele maligne determinate prin multiplicarea anormală a diferitelor celule din linia limfocitară. Sub această denumire sunt cuprinse, printre altele: ‘leucemiile limfocitară, histiocitară şi monocitară, *mielomul multiplu, *boala Hodgkin, ‘limfoamele limfocitare şi tulburările imunosecretorii asociate cu ‘gamapatiile monoclonale. Există, foarte probabil, o relaţie între s. I. şi ‘sindroamele mieloproliferative. Sin.: sindrom imuno-proliferativ. V. şi boală jmunitară, disglobulinemie monoclonală. ■ S. DE LINIE MEDIANĂ / s. de la ligne mediane / median line s. S. de etiologie tumorală (tumori ale fosei posterioare cerebrale) în care se asociază tulburări de echilibru şi semne vegetative bulbare. ■ S. LIPODISTROFIC / syndrome lipodistrophique / lipodys-trophic syndrome. Sindrom iatrogen care este consecinţa *tri-terapiei. în s. I. se asociază: o hipertrofie adipoasă tronculară (la nivelul cefei - "ceafa de bizon", peritoneului, ţesutului adipos mamar), o hipotrofie adipoasă "periferică" (membre, faţă) şi tulburări metabolice (‘hipertrigliceridemie) uneori cu consecinţe grave (‘infarct miocardic). ■ S. DE LIZĂ TUMORALĂ / syndrome de lyse tumorale / tumoral lysis syndrome. Ansamblul manifestărilor consecutive distrucţiei unei tumori maligne voluminoase. Eliberarea masivă de mari cantităţi de substanţe de origine celulară în circulaţia sanguină antrenează o *acidoză metabolică cu hiperkaliemie, hiperfosforemie şi hiperuricemie. S. de I. t. poate avea o evoluţie letală. ■ S. DE LOB FRONTAL / s. frontal / frontal lobe s. Ansamblu de simptome, izolate sau asociate, traducând afectarea lobului frontal, dominat de tulburări ale dispoziţiei, caracterului, comportamentului şi personalităţii, tulburări intelectuale, tulburări de limbaj şi ale ‘praxiei (‘anartrie, ‘apraxia mersului), tulburări de echilibru (‘ataxie frontală Bruns) şi tulburări senzoriale (*anos-mie). - S. DE LOB MIJLOCIU / s. du lobe moyen / middle lobe s. S. radioclinic asociind o opacifiere radiologică sistematizată a lobului mijlociu pulmonar (sau a lingulei) şi expectoraţie cronică, în raport cu dilataţia bronşiilor. Este legat de obstrucţia bronşiei corespondente, secundară unei adenopatii pediculare cronice (şi, eventual, calcificarea ganglionilor hilului), de regulă tuberculoasă, ce fistulizează în momentul primoinfecţiei. Sin.: boala hilului, sindrom Brock. ■ S. MAGENBLASE / s. Magenblase / Magenblase s. [germ. Magenblase = Sulă de aer în stomac.] ‘Aerofagie, cu acumulare de aer în stomac, de cauze diferite. ■ S. DE MALABSORBŢIE / s. de malabsorption / malab-sorption s. Grup de tulburări marcat prin absorbţia subnor-mală a componenţilor alimentari. Cauze multiple: perturbare a absorbţiei intestinale (rezecţie întinsă, fistule) sau insuficienţă digestivă prin deficit enzimatic (afecţiuni gastrice, hepatice sau pancreatice). ■ S. MALIGN PRIN NEUROLEPTICE / s. mălin des neurolep-tiques / neuroleptic malignant s. Asocierea hipertermiei, *aki-neziei, tulburărilor de conştienţă, sudoraţiei ‘profuze, ‘tahiarit-miei, ‘ptialismului şi a semnelor de ‘rabdomioliză la bolnavii psihici trataţi cu ‘neuroleptice (haloperidol). Prognosticul fatal în 25% din cazuri a fost ameliorat prin administrarea de ‘mio-rezolutive. Mecanismul s. m. prin n. ar fi asemănător cu cel al ‘hipertermiei maligne peranestezice şi al ‘insolaţiei grave şi ar putea implica inhibiţia ‘receptorilor dopaminergici centrali. Sin.: sindrom neuroleptic malign. ■ S. DE MALIGNITATE / s. de malignite / malignant s. Ansamblu de simptome care apar uneori în cursul unor boli in-fecţioase (difterie, scarlatină, rujeolă, gripă, febră tifoidă etc.), precoce sau tardiv: adinamie, hipertermie, colaps cardiovascular, vomismente, diaree, albuminurie, hemoragii şi eriteme. S. de m. este de o gravitate excepţională şi este determinat de afectarea ‘sistemului neurovegetativ (formaţiunile centrale şi periferice). ■ S. MASCULULUI INFERTIL / s. du mâle infertile / infertile male s. Infertilitate consecutivă afectării ‘receptorului nuclear androgenic la pacienţi cu antecedente eredocolatrerale de ‘s. Reifenstein sau, cel mai adesea, fără istoric familial semnificativ. ‘Azoospermia este unica manifestare a deficitului funcţional al receptorului. ■ S. MEDIASTINAL / s. mediastinal / mediastinal s. Ansamblu de simptome şi semne determinate de compresiunea diferitelor organe situate în mediastin: ‘dispnee, ‘disfagie, ‘disfonie şi accentuarea, variabilă, a circulaţiei venoase superficiale toracice. ■ S. MEDIOPONTIN / s. medial pontin / medial pontine s. S. cauzat de ocluzia ramurilor paramediane ale arterei bazilare în partea superioară, implicând de partea leziunii pedunculul cere-belos superior, fasciculul longitudinal medial şi probabil nucleul olivar inferior, iar de partea opusă leziunii - tracturile corti-cobulbar, corticospinal şi lemniscusul medial. - S. MEDULAR / s. medullaire / medullary s. S. rezultat în urma ocluziei arterei vertebrale sau a arterei bazilare în partea inferioară, manifestat prin afectarea ‘ipsilaterală a nervului XII, nucleului nervului V, emisferei cerebeloase, nucleului vestibu-lar, tractului simpatic descendent, nervilor IX şi X, nucleului şi tractului solitar şi a nucleilor cuneatus şi gracilis. Controlateral sunt afectate tractul piramidal, lemniscusul medial şi tractui spinotalamic. ■ S. MELAS / s. MELAS / MELAS s. [Acronim engl: Mito-cfiondriaC myopatfy, Encephalopatfiy, Lactic Acidosis, Strofe-Cile episodes.] S. familial cu transmitere maternă mitocondrială, în care se asociază: ‘miopatie mitocondrială, encefalopatie, aci-doză lactică, accidente cerebrale ischemice. ■ S. MENINGEAN / s. meninge / meningeal s. Ansamblu de simptome care traduc iritaţia meningelor prin leziuni difuze: cefalee violentă, ‘redoarea cefei urmată de contracturi ale muşchilor spatelui, abdomenului şi membrelor inferioare, vomismente, constipaţie. Pot apărea, de asemenea, convulsii, paralizii diverse, hiperestezie cutanată, fotofobie. S. m. este observat în diverse meningite şi hemoragii meningeene. Concomitent se produc modificări patologice ale lichidului cefalorahidian, de unde utilitatea pentru diagnostic a puncţiei lombare. V. semn Kernig, semn Brudzinski şi semn Bikele. ■ S. MERRF / syndrome MERRF / MERRF syndrome. [Acronim engl: Myodonic Epilepsy zoitfi Rougk Red FiSers = epilepsie mioclonicâ cu fiSre roşii zdrenţuite.] S. familial cu transmitere mitocondrială (maternă), manifestat prin ‘epilepsie mio-clonică şi fibre roşii zdrenţuite (degenerescenţa unor neuroni olivari, pontini şi din nucleul dinţat, cu alterarea tracturilor spi-nocerebeloase, din cordoanele posterioare şi corticospinale). ■ S. METABOLIC / syndrome metabolique / metabolic syndrome. Sindrom în cadrul căruia sunt regrupaţi o serie de factori metabolici de risc. Alte denumiri anterioare, ca sindrom de obezitate centrală, sindrom de rezistenţă la insulină şi sindrom X, considerate mai mult sau mai puţin sinonime, în prezent sunt utilizate rar. Cea mai mare parte dintre specialişti (experţi) consideră că s. m. include rezistenţă la insulină, obezitate abdominală (androidâ) cu circumferinţa taliei de peste 102 centimetri la bărbat şi 88 cm la femeie (şi un raport talie/şold peste 1,00 la bărbat şi peste 0,85 la femeie), hiperinsulinism şi una sau mai multe dintre anomaliile urmă- 978 SINDROMUL METEOROPATOLOGIC SINDROMUL OCULO-CEREBRO-RENAL toare: diminuarea toleranţei la glucoza, dislipidemie, hipertensiune arterială, hiperuricemie şi gută, hipercoagulabilitate, steatoză. Termenul de diminuare a toleranţei la glucoză se referă la un stadiu intermediar între homeostazia normală a glucozei şi diabet. Anomalia lipidică prezentă în s. m. constă în ceea ce se numeşte „triada lipidică”: colesterol total şi colesterol LDL crescute, trigliceride crescute şi colesterol HDL scăzut. Probabilitatea ca un subiect să fie expus la un s. m. depinde de: vârstă, prezenţa obezităţii, antecedentele familiale de diabet de tip 2, sau la femei diabetul gestaţional, hipertensiune, sindromul ovarului polichistic etc. Cu certitudine, ansamblul tulburărilor metabolice predispune la dezvoltarea şi progresia aterosclerozei şi implicit, la apariţia unor boli în relaţie cu aceasta. ■ S. METEOROPATOLOGIC / syndrome meteoropathologique / meteoropathologic syndrome. Ansamblu de tulburări determinate la om sau la o serie de specii animale de anumite perturbări atmosferice, îndeosebi o serie de vânturi uscate şi calde (ex. fohn-ul) sau reci (mistralul, pampero-ul). ■ S. MIELOPROLIFERATIV / s. myeloproliferative / myelo-proliferative s., myeloproliferative disorders. Grup de neo-plazii maligne aflate histogenetic în relaţie cu ‘celulele stern pluripotente din organele hematopoietice. Sub această denumire sunt cuprinse, printre altele: ‘leucemia granulocitară acută şi cronică, ‘leucemia mielomonocitară acută şi cronică, *po/y-cythemia rubra vera, ‘mielofibroza eritroleucemică. Există, foarte probabil, o relaţie între s. m. şi ‘sindroamele limfoproliferative. ■S. MODY / s. MODY / MODY s. [Acronim engl: Maturitu-Onset Diabetes of the Youth = diabet zaharat non-insidinoăe-pendent Ca tineri] Varietate de ‘diabet zaharat care apare la tineri, asemănătoare cu *diabetul de tip II, care se transmite autozomal dominant. Sin.: diabet Mason. ■ S. MUCO-OCULOCUTANAT / syndrome muco-oculocutane / Fuchs’ syndrome. Sin.: sindrom Fuchs (v. def. 2). ■S. MULIBREY / s. MULIBREY / MULIBREY s. [Acronim: frCll-hipotonie musculară, Ll-hepatomegaCie cu ciroză, (B%:retar-dare mentală, Efy-corioretinită.] S. congenital afectând ambele sexe. Poate fi recunoscut la naştere şi este caracterizat prin: ‘nanism micromelic, ‘dismorfie facială, voce ascuţită şi subţire, ‘pericardită constrictivă relevată precoce. Radiologie se observă ‘displazie fibroasă osoasă cu îngroşare corticală şi alungirea şeii turceşti. Semnele asociate definesc acronimul: hipotonie musculară (MU - engl. muscle), hepatomegalie prin ‘ciroză cardiacă (LI - engl. livet), retard mental (BR - engl. brain) şi *cori-oretinită (EY - engl. eye). Transmiterea este autozomal rece-sivă. Sin.: sindrom Perheentura. ■ S. NAME / s. NAME / NAME s. [Acronim engl: Nevi, AtriaC My7(pma and Ephetides.] S. familial care grupează ‘nevi, ‘mixoame atriale, ‘neurofibroame mixoide şi ‘efelide. ■ S. NEFRITIC / s. nephritique / nephritic s. S. clinico-biolo-gic de etiologie renală (apare îndeosebi în nefropatiile glomeru-lare) care se manifestă în două forme: 1) S. n. acut include: proteinurie, hematurie, oligurie, retenţie de sodiu şi apă (edeme), hipertensiune arterială secundară. 2) S. n. cronic, caracterizat prin: proteinurie, hematurie. hipertensiune arterială secundară. ■ S. NEFROTIC / s. nephrotique / nephrotic s. S. caracterizat prin proteinurie abundentă, hipoproteinemie, hiperlipidemie şi edeme. în funcţie de diferiţi autori, s-au stabilit tulburările minime necesare pentru a susţine existenţa unui s. n.: 1) Proteinurie cel puţin egală cu 3 g/24 h (sau de circa 2 mg/min). 2) Scăderea proteinelor plasmatice totale sub 60 g/l, cu valoarea serumalbuminelor sub 35 g/l. 3) Prezenţa edemelor, hiperlipidemie şi hipercolesterolemie. ■ S. DE NEOPLAZIE ENDOCRINIANĂ MULTIPLĂ / s. de neo-plasie endocrinienne multiple / multiple endocrine neopla-sia. V. neoplazie endocriniană multiplă. ■S. DE NERV NAZOCILIAR / s. du nerf nasociliaire / nasociliary nerve s. Acces nevralgic ocular şi al unghiului intern al pleoapei, însoţit de lăcrimare şi hidroree nazală, corespunzând unei nevralgii a nervului nazociliar sau a ganglionului ciliar. Sin.: sindrom Charlin. V. şi algie vasculară a feţei. " S. NEUROACHILIC / s. neuroachylique / neuroanemic s. Sin.: sindrom neuroanemic (v.). ■S. NEUROAMELOR MUCOASE MULTIPLE / s. des neu-romes muqueux multiples / multiple mucosal neuroma s. S. manifestat prin apariţia a numeroase ‘nevroame submu-coase sau ‘neurofibroame ale limbii, buzelor şi pleoapelor la persoane tinere. Acestea se asociază uneori cu tumori maligne ale tiroidei sau medulosuprarenalei. ■ S. NEUROANEMIC / s. neuroanemique / neuroan(a)emic s. Ansamblu de complicaţii neurologice medulare determinate de ‘boala Biermer, tradus printr-un ‘s. de fibre lungi. Acest termen tinde să fie înlocuit prin s. neuroachilic. ■ S. NEUROCUTANAT / s. neurocutane / neurocutaneous s. Sin.: facomatoză (v.). - S. NEUROLEPTIC MALIGN / s. du neuroleptique mălin / neuroleptic malignant s. Sin.: sindrom malign prin neurolep-tice (v.). ■ S. DE NEURON MOTOR PERIFERIC / s. du neurone mo-teur peripherique / motor peripheral neuron s. Ansamblu de semne şi simptome determinate de leziuni la nivelul neuronilor motori periferici, în care se asociază: abolirea ‘reflexelor osteotendinoase, atrofii musculare şi paralizii flasce în teritoriul de distribuţie a neuronilor lezaţi. V. şi sindrom de corn anterior. ■ S. NEUROTOXIC / s. neurotoxique / neurotoxic s. Formă gravă de ‘toxicoză a sugarului, în care manifestările nervoase şi vasomotorii traduc existenţa unui ‘sindrom de malignitate. ■ S. DE NOD SINUSAL / s. du noeud sinusal / sick sinus s. Denumire generică pentru diferite perturbări ale funcţiei nodului sinusal, manifestate prin blocuri sinoatriale, pauze sinusale sau oprire sinusală, asociate cu diferite tipuri de aritmii atriale şi cu tulburări de conducere atrioventriculară sau, mai rar, intraventriculare. ■ S. DE NUCLEU DEITERS / s. du noyau de Deiters / Deiters’ nucleus s. [Otto Friedrich Karl Deiters, anatomist german, Jorkj. 1846-1937; John Addison Fordyce, dermatolog american, profesor la 9{eto ‘ybrfc 1858-1925.] Sin.: boală Fox-Fordyce (v.). ■ S. FRACCARO. S. rar de *aneuploidie xxxxy (subiecţi cu 49 de cromozomi), cu deficit mental, greutate şi talie mică, *hipo-gonadism, *pronaţie limitată şi anomalii ale *dermatoglifelor. ■S. FRANCESCHETTI-ZWAHLEN. [Adolphe Franceschetti, oftalmolog elveţian, profesor la Qeneva, 1896-1968; Pierre Zwahlen, oftalmolog elveţian, 1916-1972.] S. malformativ ereditar inclus în cadrul sindromului primului arc branhial (v.), transmis probabil dominant. Se caracterizează prin *disostoză mandibulofacială, cu malformaţii multiple: oblicitatea fantelor palpebrale, hipoplazia maxilarelor şi a osului malar, malformaţii ale urechii externe şi uneori interne (cu surditate de transmisie), ale pleoapelor, distrofie corneeană. O formă incompletă a acestui s. este numită s. Treacher Collins. Sin.: disostoză mandibulofacială ereditară. ■ S. FRANQOIS / syndrome dyscephalique Franşois / dysce-phalia mandibulo-oculofacialis, mandibulo-oculofacial syndrome. [Jules Frangois, oftalmolog 6elgian, profesor la 6}and, 1907-1984.] S. malformativ care face parte din cadrul sindromului primului arc branhial (v.) şi care asociază *brahicefalie cu facies “în cap de pasăre”, anomalii dentare, *nanism armonios, *hipotricoză, *microftalmie şi 'cataractă congenitală. Sin.: sindrom discefalic cu cap de pasăre, sindrom Hallerman-Streiff, sindrom Ullrich şi Fremerey-Dohna. 995 SINDROMUL FRANţOIS-EVENS SINDROMUL GAYET-WERNICKE ■ S. FRANQOIS-EVENS. [Jules Frangois, oftalmolog Belgian, profesor Ca Qand, 1907-1984; Evens.] S. ereditar manifest la toate vârstele, de etiologie necunoscută. Este caracterizat prin apariţia unor opacităţi inelare periferice, de aspect granular, pe endoteliul corneean, cu conservarea sensibilităţii corneene şi a acuităţii vizuale. Are evoluţie lentă. Transmitere autozomal dominantă. Sin.: eredodistrofie inelară a endoteliului corneean. ■ S. FRANCOIS-HAUSTRATE. \JuIes Frangois, oftalmolog Belgian, profesor la Qand, 1907-1984; L. Haustrate] ‘Disostoză oto-mandibulară care face parte din cadrul sindromului primului arc branhial (v.), dar având o formă mai localizată de atingere, doar a primului arc, frecvent unilaterală, fără malformaţii palpebrale. ■ S. FRANKLIN. [Edward C. Franklin, medic american, 9{ezv yorf^ n. 1928.] Sin.: boală Franklin (v.). ■ S. FREEMAN-SHELDON. [Ernest Arthur Freeman, ortoped englez, 1900-1975; Joseph Harold Sheldon, pediatru englez, 1920-1964.] S. plurimalformativ implicând malformaţii faciale, ale extremităţilor şi tegumentare. Se transmite autozomal dominant. Sin.: distrofie cranio-carpotarsală. ■ S. FRENKEL. [Henri Frenkel, oftalmolog francez, 1864-1934.] S. se produce în urma unei contuzii a globului ocular sau a unei unde de şoc. Constă în alterări ale polului anterior al ochiului, cu edem corneean, ‘midriază, rupturi radiare ale irisului, ‘iridodializă, uneori subluxaţie a cristalinului, cataractă. ■ S. FREY. [Lucja Frey, neurolog polonez, 1889-1944.] Sin.: sindrom auriculotemporal (v.). ■ S. FRIEDMANN. [Max Friedmann, neurolog german, (Mann-fieim, 1858-1925.] 1) Asociere de simptome în encefalita sub-acută de origine traumatică, implicând: cefalee, vertij, iritabili-tate, insomnie, fatigabilitate uşoară, deficit de memorizare. 2) V. şi boală Friedmann. ■ S. FRIMODT-MOLLER. Asociere de manifestări respiratorii variate cu febră şi leucocitoză sanguină (30-50 000 leucocite/mm3) cu 80-90% eozinofile. Histologic se constată infiltrate alveolare şi interstiţiale cu celule mononucleate şi eozinofile. Radiologie se observă mici pete rotunde în ambii plămâni, cu sediu variabil. Chimioterapia produce vindecare rapidă. Unele cazuri evoluează spontan spre cronicizare. Afecţiunea a fost descrisă în regiunile tropicale şi pare să fie determinată de o parazitoză (frecvent ‘filarioză cu Wuchereria bancrofti, uneori cu larve de ‘acarieni). S. este similar *s. Loffler. Sin.: pulmon tropical eozi-nofil, eozinofilie tropicală. ■ S. FROHLICH. [Alfred Frdhlich, farmacolog austriac staBilit în Statele Zlnite, 1871-1953.] Hipogonadism hipogonadotrop ereditar. Apare (rar) îndeosebi la băieţi. Se caracterizează prin asocierea: obezitate considerabilă care predomină la nivelul trunchiului şi a rădăcinilor membrelor, distrofie genitală care se manifestă în funcţie de vârstă şi sex (la adolescent - oprirea dezvoltării caracterelor sexuale; la femeia adultă - amenoree; la bărbat - impotenţă sexuală). Se mai pot asocia: deficit intelectual, tulburări vizuale şi ‘diabet insipid. Etiologia acestui s. este de obicei în relaţie cu o leziune a hipofizei sau a regiunii infundibulotuberiene (infecţie neurotropă, adenom cromofob etc.). Sin.: sindrom adipozogenital, distrofie adipozogenitală, sindrom Babinski-Frohlich. ■ S. FROIN. [Georges Froin, medic francez, 1874-1932.] Asocierea unor caracteristici ale lichidului cefalorahidian: ‘xanto-cromie, concentraţie crescută de proteine, coagulare spontană rapidă, absenţa celulelor. Apare într-o serie de maladii organice nervoase în care este întreruptă comunicarea dintre lichidul intrarahidian şi ventriculele cerebrale prin obstrucţie in-flamatorie sau neoplazică. ‘Proba Queckenstedt-Stookey arată de obicei blocaj complet. ■ S. FUCHS. [Ernst Fuchs, oftalmolog austriac, profesor la Lutticfi, apoi la Viena, 1851-1930.] 1) S. de origine nedeter- minată, de obicei unilateral, în care se asociază ‘heterocromie unilaterală a irisului (ochiul neafectat fiind mai deschis la culoare), atrofie a irisului (puţin vizibilă), precipitate pe faţa pos-terioară a corneei (pe ‘membrana Descemet) şi cataractă. 2) Denumire prin care sunt grupate afecţiuni buloase, frecvent de origine medicamentoasă, caracterizate prin afectarea pielii, a regiunilor periorificiale, ca şi a mucoaselor bucale, genitale şi oculare. Sin.: sindrom muco-oculocutanat. ■ S. GAILLARD. [Frangois Gaillard, chirurg francez, (Paris, 1805-1868.] Dextrocardie care apare prin retracţia cicatriceală pulmonară şi pleurală spre dreapta. ■ S. GAISBOCK. [Felix Gaisbock, medic austriac, InnsBrud^ 1868-1955.] Afecţiune descrisă la bărbaţii obezi şi gurmanzi, caracterizată prin hipertensiune cu valori mari, ‘poliglobulie importantă, congestia mucoasei gastrice cu hiperclorhidrie, glice-mie, colesterolemie şi uricemie crescute. Se complică cu insuficienţă cardiacă sau accident vascular cerebral. Este o falsă poliglobulie prin ‘hemoconcentraţie. ■ S. GALLAVARDIN. [Louis Benedict Gallavardin, cardiolog francez, Lyon, 1875-1957.] Hipertensiune arterială paroxistică la subiecţii tineri cu ‘simpaticotonie, cu prognostic bun (hipertensiunea nu devine permanentă decât foarte rar). ■ S. GAMSTORP. [Ingrid Gamstorp, pediatru suedez contemporan, Lund] Sin.: adinamie episodică ereditară (v.). ■ S. GANSER. [Sigbert Joseph Maria Ganser, neurolog şi psihiatru german, (Dresda, 1853-1931.] Amnezie, tulburări ale conştienţei, halucinaţii, frecvent de etiologie isterică, la care se asociază răspunsuri fără sens şi acte absurde. Sin.: pseudo-psihoză. ■ S. GARCIN. [Mărie Mathieu Jean Raymond Garcin, medic francez, 1875-1971.] Paralizie unilaterală extensivă progresivă în teritoriul corespunzător nervilor cranieni, prin proces tumoral expansiv la baza craniului. ■ S. GARDNER. [Eldon J. Gardner, genetician american, n. 1909.] S. ereditar cu transmitere autozomal dominantă, manifestată la adultul tânăr, în care se asociază: ‘polipoză intestinală, chisturi sebacee multiple, osteoame benigne localizate cel mai frecvent la nivelul craniului şi maxilarelor, tumori benigne fibroase sau musculare retroperitoneale sau intramezenterice (care pot determina complicaţii mecanice). Leziunile din acest s. afectează organele dezvoltate din toate cele trei foiţe embrionare (endoderm, mezoderm, ectoderm), iar prin această caracteristică s. G. se aseamănă cu: sindromul Canada-Cronkhite (v.), sindromul Devie (v.) şi sindromul Peutz-Jeghers (v.). Sin.: sindrom Gardner-Richards. ■ S. GARDNER-DIAMOND / s. de Gardner-Diamond / auto-erythrocyte sensitivity, psychogenic purpura. [F. H. Gardner, medic american contemporan; Louis K. Diamond, pediatru american, (Boston, 1902-1999.] ‘Purpură prin autosensibilizare faţă de hematii, manifestată prin leziuni echimotice, tumefiate şi dureroase apărute fără un traumatism determinant şi fără alte anomalii de ‘hemostază. Diagnosticul este confirmat de pozitivitatea intradermoreacţiei cu globule roşii ale subiectului sau cu hematii de tip O, Rh negativ, care reproduce caracteristicile echimozei spontane. ■ S. GARDNER-RICHARDS. [F. H. Gardner, medic american contemporan; R. C. Richards.] Sin.: sindrom Gardner (v.). ■ S. GASSER. [Konrad Joseph Gasser, pediatru elveţian, Zurich, n. 1912.] Sin.: sindrom hemolitic-uremic (v.). ■ S. GAYET-WERNICKE. [Charles Jules Alphonse Gayet, chi-rurg francez, profesor de patologie chirurgicală, apoi de oftalmologie la Lyon, 1833-1904; Cari Wernicke, neurolog şi psihiatru german, profesor la (Berlin, apoi la (Breslau (în prezent Wroclatv, (Polonia), 1848-1905] Ansamblu de simptome neu- 996 sindromul gelineau SINDROMUL GOODPASTURE ropsihice determinate de carenţa în ‘vitamina B-j, C6l mâi frec-vent secundar alcoolismului cronic. Se caracterizează prin confuzie mentală cu dezorientare temporospaţială, tulburări de echilibru de tip cerebelos, tulburări oculomotorii, *s. extrapi-ramidal. Poate evolua spre un *s. Korsakoff. ■ S. GELINEAU. \Jean Baptiste Edouard Gelineau, neurolog francez, 1837-1906.] Patologie de etiologie incertă, la adultul tânăr, caracterizată prin *narcolepsie şi episoade de ‘catalep-sie (atonie bruscă, cu pierderea motilităţii voluntare, fără pierderea conştienţei). ■ S. GEOMINE. Afecţiune congenitală, ereditară, de etiologie necunoscută, manifestându-se complet la sexul masculin (transmitere probabil legată de cromozomul X). Se asociază: asimetrie facială, ‘torticolis cu evoluţie progresivă, ‘nevi pigmentări multipli , şi ‘criptorhidie. La pubertate apar spontan ‘cheloide, varice ale gambelor şi semne de pielonefrită cronică. ■ S. GERARD MARCHANT. [Gerard Marchant, chirurg francez la flâpitawi de (Paris, 1850-1903.] Fractură a extremităţii inferioare a radiusului, cu bascularea postero-externă a fragmentului inferior. Sin.: fractură Gerard Marchant. ■ S. GERDY. [Pierre Nicolas Gerdy, anatomist şi chirurg francez, Paris, 1797-1856.] Fractură tibială în spirală, secundară unui traumatism cu torsiunea diafizei tibiale. ■ S. GERHARDT. [Cari Adolf Christian Jakob Gerhardt, medic german, (Berlin, 1833-1902.] Paralizia bilaterală a abductorilor corzilor vocale, de obicei prin lezare traumatică a nervului recurent, determinând dispnee inspiratorie de cauză laringiană, dar vocea rămâne normală. ■ S. GERSTMANN. [Joseph Gerstmann, neurolog originar din LemBerg (azi Lvov, Polonia), profesor la Viena, staBUit apoi la 9{ezo forfa 1887-1969.] Asocierea ‘agnozie, dezorientare dreapta-stânga, ‘agrafie, ‘acalculie, frecvent ‘apraxie, din cauza unor leziuni corticale ale lobului parietal stâng. ■ S. GERSTMANN-STRĂUSSLER-SCHEINKER. [Joseph Gerstmann, neurolog originar din LemBerg (azi Lvov, Polonia), profesor la *Viena, staBdit apoi la Ofezv forhi 1887-1969; Ernst Străussler, medic austriac, 1872-1959; I. Scheinker, medic austriac contemporan] Formă ereditară de ‘degenerescenţă spinocerebrală şi corticospinală, asociată cu depozite de ‘amiloid. Se manifestă la vârstă adultă prin ‘ataxie progresivă urmată de s. demenţial şi pare a fi determinat de un prion. V. şi encefalopatii spongiforme subacute transmisibile. ■ S. GIACCAI. [L. Giaccai, radiolog HBanez contemporan, Părut.] Sin.: sindrom Hajdu-Cheney (v.). ■ S. GIANOTTI-CROSTI. [Fernando Gianotti, dermatolog italian, n. 1920; Agostino Crosti, dermatolog italian, n. 1896.] Episoade de dermatită acută care apar în copilărie, înaintea vârstei de 6 ani, la sexul feminin, caracterizate prin eritem pa-pular nepruriginos, cu distribuţie asimetrică, îndeosebi la nivelul trunchiului şi membrelor. Frecvent, aceste leziuni se asociază cu alterarea stării generale, febră, simptome respiratorii şi gas-trointestinale, limfadenopatie. Antigenul HBs este prezent în plasmă. Sin.: acrodermatită eritematopapuloasă infantilă. ■ S. GIEDION. [Andreas Giedion, radiolog elveţian, n. 1925.] Afecţiune congenitală descoperită în a doua copilărie sau în adolescenţă. Simptomatologia este bogată: păr fin cu creştere încetinită, nas globulos, alterări diverse ale falangelor degetelor (dezaxarea ultimelor două falange ale indexului şi mediusului în special, degete fusiforme cu deformări ale articulaţiei inter-falangiene proximale, epifize “în con” la nivelul falangelor pro-ximale). Poate coexista o ‘displazie a epifizelor tibiale şi femurale şi risc de osteocondrită a şoldului. S. G. este o varietate de acrodisplazie (v.). în prezent se distinge tipul I, cu transmitere autozomal dominantă, şi tipul II sau sindromul Langer-Giedion (v.). Sin.: sindrom trico-rino-falangian tip I. ■ S. GiLBERT. [Augusiin Nicoias Giibert, medic francez, Paris, 1858-1927.] Cea mai frecventă cauză de *hiperbilirubinemie neconjugată cronică. Dintre pacienţii cu s. G., o parte prezintă un *clearance redus al bilirubinei şi nu au hemoliză, iar alţii - un *turnover crescut al bilirubinei cu hemoliză adesea ocultă. Afecţiunea este forma atenuată a icterului prin deficit de gli-curonoconjugare a bilirubinei, iar sindromul Crigler-Najjar (v.) reprezintă forma gravă. Sin.: boală Giibert, colemie familială. ■ S. GILLES DE LA TOURETTE. [Georges Gilles de La Tourette, medic francez, Paris, 1857-1904.] Asociere de ticuri faciale şi vocale, cu debut în copilărie şi evoluţie progresivă, determinând mişcări generalizate dezordonate, ‘ecolalie, ‘coprolalie, emiterea de zgomote bizare. Sin.: boală Gilles de la Tourette. ■ S. GLANZMANN. [Eduard Glanzmann, pediatru şi hematolog elveţian, profesor (a Perna, 1887-1959.] S. hemoragie ereditar cu transmitere autozomal recesivă, produs din cauza unei trom-bopatii constituţionale: trombocitele nu se agregă la stimulii fiziologici (ADP, colagen, adrenalină). S. G. este asemănător purpurei trombocitopenice idiopatice, de care diferă prin numărul normal de plachete sanguine, cu afinitate tinctorială diferită şi fără tendinţă la agregare. Se caracterizează prin absenţa complexului membranar plachetar llb-lla implicat în agregarea plachetară. Sin.: boală Glanzmann, trombastenie Glanzmann, trombastenie hemoragică ereditară. ■ S. GODOT / syndrome Godot / Godot syndrome. ‘Anxietate de aşteptare repetitiv manifestată faţă de evenimente anodine întâlnită în ‘boala Alzheimer şi alte *demenţe. Este consecinţa fenomenelor de ‘perseverare din deteriorarea cognitivă, dar şi a persistenţei capacităţii de a face raţionamente şi se manifestă prin întrebări referitoare la evenimentul aşteptat, repetate insistent, până la exasperarea personalului de îngrijire. ■ S. GOLDBERG-MAXWELL-MORRIS. [Minnie Berelson Gold-berg, medic american, San francisco, n. 1900; Alice F. Maxwell, oBstetrician şi ginecolog american, 1890-1961; John McLean Morris, chirurg american, n. 1914.] Sin.: sindromul testiculului feminizant (v.). ■ S. GOLDBLATT. [Harry Goldblatt, fiziolog american, Clcve-land, 1891-1977.] Hipertensiune arterială secundară unei ischemii renale (prin embolie, tromboză, compresiune sau leziune parietală a arterei/arterelor) renale. ■ S. GOLDENHAR. [Maurice Goldenhar, medic american, 1924-2002.] Entitate inclusă în cadrul sindromului primului arc bran-hial (v.), în care se asociază anomalii oculare (mici tumori der-moide sau lipodermoide la nivelul limbului corneean, ‘colobom palpebral), auriculare (apendice preauricular, ‘hipoplazia urechii, hipoacuzie) şi vertebrale (fuziune vertebrală, vertebre supranu-merare). Se mai pot întâlni şi alte malformaţii scheletice, faciale, urinare, debilitate mentală, rareori malformaţii cardiace. ■ S. GOLTZ-GORLIN. [Bobert Wiîliam Goltz, dermatolog american, 9dinneapolis, n. 1923; Bobert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923.] S. ereditar transmis posibil dominant, care se manifestă mai ales la fete prin: leziuni cutanate atrofice şi pigmentare, liniare, localizate pe trunchi şi membre; ‘papiloma-toză a mucoaselor cu ‘leucoplakie bucală; modificări ale fane-relor şi dinţilor; malformaţii ale feţei şi degetelor; retard mental. După unii autori, s. face parte din grupa ‘facomatozelor. V. şi sindrom Gorlin-Goltz. ■ S. GOODPASTURE. [Ernest William Goodpasture, patolog american, 9fashville, 1886-1960.] Asocierea unei ‘glomerulone-frite focale necrotice cu transformare hialină (cu proteinurie, hematurie microscopică şi insuficienţă renală progresivă) şi a unei pneumopatii interstiţiale (cu hemoptizii repetate, anemie, leziuni de alveolită hemoragică şi macrofagică cu ‘hemoside-roză). S. afectează bărbaţii tineri şi are un mecanism auto- 997 SINDROMUL GOPALAN SINDROMUL GUILLAIN-BARRE imun, fiind puşi în evidenţă autoanticorpi antimembrană glome-rulară şi alveolară specifici colagenului de tip IV. Prognosticul a fost îmbunătăţit prin utilizarea corticoizilor, ‘plasmaferezei şi ‘hemodializei. Sin.: glomerulită segmentară necrotică (cu hemo-sideroză pulmonară). V. şi boală cu anticorpi antimembrană bazală glomerulară. ■ S. GOPALAN. [Coluthur Gopalan, 6iochimist indian, n. 1918.] S. observat în cursul anumitor boli carenţiale (deficite în ‘vi-tamină B2 şi proteine) sau metabolice, în care se asociază dureri cu senzaţia de arsură, localizate la extremităţile membrelor, tulburări vasomotorii, hipertonie musculară şi afectarea acuităţii vizuale. Sin.: sindromul picioarelor fierbinţi. ■ S. GORDON. [Richard D. Gordon, medic american contemporan.] S. familial rar, transmis autozomal dominant, în cadrul căruia se asociază: talie mică, ‘dismorfie facială, anomalii dentare, deficit intelectual, hipertensiune arterială (70% dintre subiecţi), hiperpotasemie şi acidoză metabolică, hipercloremie cu funcţie renală normală. ■ S. GORUN. [Robert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923.] 1) S. în care se asociază procese tumorale multiple ale ‘sistemului APUD: cancer medular tiroidian, ‘feocromoci-tom, ‘neuromatoză multiplă şi fenotip asemănător celui din *s. Marfan. Se consideră că ‘s. Sipple şi s. G. sunt două *apu-domatoze genetic diferite. Sin.: apudomatoză tip llb (sau III), ‘neoplazie endocriniană multiplă tip llb. 2) Sin.: sindrom LEOPARD (v.). ■ S. GORLIN-CHAUDHRY-MOSS. [Robert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923; Anand P. Chaudhry, stomatolog american, n. 1923; Melvin L. Moss, anatomist american, n. 1923.] S. constând în ‘disostoză cranio-facială, ‘hipertricoză, ‘hipoplazia marilor labii, anomalii oculare şi dentare şi *ductus arteriosus. ■ S. GORLIN-GOLTZ. [Robert James Gorlin, stomatolog american, n. 1923; Robert William Goltz, dermatolog american, iMinneapolis, n. 1923.] S. transmis autozomal dominant, caracterizat prin leziuni cutanate asemănătoare adenoamelor sebacee, care degenerează în epitelioame bazocelulare, asociate cu alte leziuni cutanate (‘keratoză palmo-plantară), osoase (chisturi mandibulare, coaste bifide) şi uneori agenezie de corp calos, mai rar anomalii genitale, endocrine şi oculare. Sin.: nevomatoză bazocelulară. V. şi sindrom Goltz-Gorlin. ■ S. GOUGEROT / s. de Gougerot / Gougerot-Ruiter s. [Henri Eugene Gougerot, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-1955; Maximillian Ruiter, medic olandez, Qroningen, n. 1900.] Afecţiune cutanată cu vasculită alergică dermică. Leziunile sunt în formă de elemente papulo-eritematoase, noduli dermici, purpură vasculară. Se pot asocia febră, ‘artralgii şi sufluri cardiace. Acest s. este frecvent manifestarea unei ‘crioglobulinemii. Sin.: trisimptom Gougerot, arteriolită cutanată alergică, angeită leucocitară. ■S. GOUGEROT-NULOCK-HOUWER. [Henri Eugene Gougerot, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-1955; Nulock; A. W. M. Houwer, medic olandez, sec. XX.] Sin.: sindrom Sjogren (v.). ■ S. GOUGEROT-SJOGREN. [Henri Eugene Gougerot, dermatolog francez, profesor la Paris, 1881-1955; Henrik Samuel Conrad Sjogren, oftalmolog suedez, Stodfiolm, 1899-1986.] Sin.: sindrom Sjogren (v.). ■ S. GOYRAND. [Jean Gaspar Blaise Goyrand, chirurg francez, 1803-1866.] Fractură a extremităţii inferioare a radiusului antrenând o deformare inversă celei din ‘fractura Pouteau-Colles. ■ S. GRADENIGO-LAUNOIS. [Giuseppe Conte Gradenigo, otorinolaringolog italian, director al policlinicii (XRL din iTorino, apoi profesor ta 9{eapole, 1859-1936; Pierre Emile Launois, medic francez la Plâpitawc de Paris, 1856-1914.] S. ce implică afectarea perechilor de nervi cranieni V şi VI, etiologia fiind o osteită petroasă sau o tumoră cu localizare la nivelul conductului auditiv intern. ■ S. GRAHAM LITTLE. [Sir Ernest Gordon Graham Little, dermatolog englez, 1867-1950.] Sin.: sindrom Lassueur-Graham Little (v.). ■ S. GREBE. [Hans Grebe, medic internist şi genetician german, n. 1913.] Formă neletală de ‘acondrogeneză ce afectează membrele, recunoscută la naştere, caracterizată prin absenţa aproape completă a tibiei (redusă la un nucleu osos), hipoplazie cubi-tală, hipoplazia degetelor. Dimpotrivă, restul scheletului şi craniul sunt normal dezvoltate şi nu există retard mental. Transmiterea este autozomal recesivă. Sin.: acondrogeneză tip II. ■ S. GREGG. S. malformativ secundar unei rubeole congenitale (primoinfecţie a mamei în primele trei luni de sarcină), care se manifestă prin cataractă frecvent bilaterală ce antrenează cecitate (însoţită uneori de ‘microftalmie şi pseudo-‘retinită pigmentară), surditate, malformaţii cardiace (persistenţa canalului arterial, comunicare interventriculară). Uneori se asociază o simptomatologie neurologică şi anomalii dentare. Supravieţuirea, în cazul acestei embriopatii, este rareori de lungă durată. ■ S. GRENET. [Grenet, medic francez, sec. XIX.] S. altern pro-tuberanţial traducând o leziune a etajului mijlociu al punţii, exprimată homolateral prin anestezie facială şi corneeană şi paralizie a muşchilor masticatori, iar controlateral prin anestezie a membrelor şi trunchiului, disociată, de tip siringomielinic. V. sindrom altern, sindrom protuberanţial. ■ S. GRISEL-BOURGEOIS. [Pierre Grisel, chirurg francez de patologie infantilă, 1874-1959; Henri Bourgeois, otorino-laringolog francez, 1873-1959.] ‘Torticolis brutal, prin contrac-tură inflamatorie a muşchilor paravertebrali, secundar unei infecţii rinofaringiene sau a spaţiului retrofaringian. Poate evolua spre compresie bulbară sau medulară prin retracţia fibroasă definitivă a muşchilor. Sin.: boală Grisel. ■ S. GROB. [Max Grob, specialist elveţian în chirurgie infantilă, Ziirich, n. 1901.] S. plurimalformativ, de etiologie necunoscută, în care se asociază limbă multilobată, malformaţii buco-faciale (‘palatoschizis, nas lat cu orificii nazale mici, ‘epican-tus), bride pe faţa mucoasă a obrajilor, alopecie parţială, malformaţii ale degetelor (‘brahidactilie, ‘clinodactilie) şi arieraţie mentală. Sin.: displazie lingual-facială. ■ S. GRONBLAD-STRANDBERG-TOURAINE. [Ester Elizabeth Gronblad, oftalmolog suedez, 1898-1942; James Victor Strand-berg, dermatolog suedez, 1883-1942; Albert Touraine, dermatolog francez, Paris, 1883-1961.] Asocierea: semne cutanate (papule mici, gălbui, la nivelul gâtului, toracelui, pliurilor de fle-xie), afectare oculară (striuri angioide la nivelul ‘fundului de ochi), afectare arterială obliterantă difuză. S. este o variantă de ‘elastorexie sistematizată. ■ S. GRUBER-MECKEL. [Georg Benito Otto Gruber, anatomopatolog german, profesor la InnsSruck^ apoi la Cjdttingen, 1884-1977; Johann Friedrich Meckel, anatomist, emBriolog şi chirurg german din 9-lalle, 1781-1833.] 1) S. polimalformativ ereditar cu transmitere autozomal recesivă, caracterizat prin afectare craniană (‘encefalocel, ‘microcefalie sau ‘anencefalie), facială (‘exoftalmie, ‘hipertelorism), digitală (poli- şi ‘sindactilie), urogenitală, vertebrală şi viscerală, cu polichistoză renală, hepatică, pancreatică, ovariană. Sin.: sindrom Meckel, discefalie splanhnochistică. 2) V. şi boală Gruber. ■ S. GUERIN. [Alphonse Frangois Mărie Guerin, anatomist şi chirurg francez, profesor la Paris, 1816-1895] Sin.: fractură Le Fort, v. def. 1. ■ S. GUILLAIN-BARRE. [Georges Charles Guillain, neurolog francez, profesor la Paris, 1876-1961; Jean Alexandre Barre, neurolog francez, StrasBourg, 1880-1967.] ‘Poliradiculonevrită, în forma acută febrilă. 998 sindromul gunn SINDROMUL HERRGOTT ■ S. GUNN. [Robert Marcus Gunn, oftalmolog englez- 9door-fields, 1850-1909.] Sinergie funcţională la un subiect cu ptoză congenitală unilaterală a pleoapei, care constă în ridicarea pleoapei superioare o dată cu mişcările maxilarului. Sin.: fenomen Gunn. ■ S. GUYON. \Jean Casimir Felix Guyon, chirurg fii urolog - francez, profesor de patologie chirurgicala la Paris, 1831-1920.] Compresia nervului cubital, favorizată de microtraumatisme locale. Se manifestă prin parestezii dureroase la nivelul ultimelor două degete, urmate de hipotrofie hipotenariană, inte-rosoasă şi a adductorului degetului mare. ■ S. HABER. [Henry Haber, dermatolog englez contemporan.] Formă clinică rară, familială, cu debut în copilărie, de 'acnee rozacee a feţei, trunchiului şi membrelor, la nivelul cărora se observă papule foliculare, noduli şi cicatrici deprimate. Plecând de la aceste leziuni, se pot dezvolta 'epitelioame intraepider-mice. Transmiterea este autozomal dominantă. ■ S. HAJDU-CHENEY. [Hajdu; William D. Cheney, radiolog american, n. 1918.] S. în care se asociază 'acroosteoliză idio-patică, 'osteoporoză rahidiană cu vertebre biconcave şi malformaţii craniofaciale: 'dolicocefalie, disjuncţia suturii lambdoide, atingere bazilară, aplatizarea nasului, aplazie maxilară, eden-taţie precoce prin alveoliză. Există o formă cu transmitere autozomal dominantă şi alta neereditară, care se manifestă la adult. Sin.: sindrom Giaccai. ■S. HALASZ. [Nicholas A. Halasz, chirurg ungur, 1931-1999.] S. în care se asociază dextroversie cardiacă, hipoplazia plămânului drept cu anomalia segmentării bronşice, anomalie de dezvoltare a arterelor şi venelor pulmonare drepte, care se reunesc într-un singur trunchi ce traversează diafragmul şi se varsă în vena cavă inferioară. ■ S. HALIPRE. Asocierea: comunicare interauriculară prin persistenţa 'orificiului Botallo - 'insuficienţă mitrală de origine reumatismală. ■ S. HALLERMANN-STREIFF. [Wilhelm Hallermann, oftalmolog german, n. 1909; E. Bernardo Streiff, oftalmolog elveţian, profesor la Lausanne, n. 1908.J Sin.: sindrom Franşois (v.). ■ S. HALLERVORDEN-SPATZ. [Julius Hallervorden, neurolog german, Qiessen, 1882-1965; Hugo Spatz, neurolog fii psihiatru german, profesor la fMiinchen, 1888-1969.] Sin.: boală Hallervorden-Spatz (v.). ■ S. HALLGREN. [Bertil Hallgren, medic genetician suedez.] *Retinită pigmentară, surditate congenitală, 'ataxie vestibulo-cerebeloasă şi deficienţă mentală. Transmitere autozomal rece-sivă. V. sindrom Usher şi sindrom Cockayne. ■ S. HALLOPEAU-SIEMENS. [Frangois Henri Hallopeau, dermatolog francez, Paris, 1842-1919; Hermann Werner Siemens, dermatolog german, profesor la (Jdiinchen, apoi la Leiden, 1891-1969.] Afecţiune plurimalformativă congenitală cu transmitere recesivă, care include 'epidermoliză, tulburări psihice şi neurologice. Evoluţia este letală, înaintea vârstei de 20 de ani. Sin.: epidermoliză buloasă polidisplastică. ■ S. HAMMAN. [Louis Virgil Hamman, medic american, (Bălti-more, 1877-1946.] 'Emfizem mediastinal rezultat prin ruptura spontană a alveolelor pulmonare. Sin.: boală Hamman. ■ S. HAMMAN-RICH. [Louis Virgil Hamman, medic american, (Baltimore, 1877-1946; Arnold Bice Rich, medic american, (Baltimore, 1896-1968.] Formă acută a 'fibrozei pulmonare idiopatice, care apare în jurul vârstei de 30 de ani, cu evoluţie rapidă şi progresivă, complicată cu insuficienţă ventriculară dreaptă şi cord pulmonar. Manifestări clinice: dispnee de efort care devine permanentă, tuse uscată, stare subfebrilă, raluri la ambele baze pulmonare, cianoză şi 'degete hipocratice. Radiologie se constată infiltrat reticulonodular difuz, iar la probele respiratorii o 'insuficienţă ventilatorie restrictivă. Prognostic grav, evoluţie fatală în maximum un an. Sin.: boală Hamman-Rich. ■ S. HAND-SCHULLER-CHRISTIAN. [Alfred Hand Jr., pediatru american, profesor la Philadelphia, 1868-1949; Artur Schiiller, neurolog fii psihiatru austriac, profesor la Viena, 1874-1958; Henry A. Christian, medic american, 1876-1951.] Sin.: boală Hand-Schuller-Christian (v.). ■ S. HANHART. [Ernst Hanhart, medic fii genetician elveţian, Jfecona, 1891-1973.] S. congenital caracterizat printr-o serie de anomalii: 'micrognaţie severă, 'microstomie, 'aglosie, piramidă nazală cu bază largă de implantare, fante palpebrale înguste, urechi jos implantate, anomalii ale membrelor (de la adactilie până la absenţa parţială sau totală a membrelor). Sin.: dis-ostoză mandibulară cu 'peromelie, sindrom aglosie-adactilie. ■ S. HANOT-CHAUFFARD. [Victor Charles Hanot, medic francez, Paris, 1844-1896; Anatole Mărie Emile Chauffard, medic francez, profesor de medicină internă la Paris, 1855-1932.] Asocierea bolii Hanot (v.) cu diabetul zaharat. ■ S. H ARAD A. [Einosuke Harada, oftalmolog japonez, 1892-1947.] S. cu etiologie posibil virală, observat în Extremul Orient, constând din asocierea 'uveomeningitei cu detaşare retinocoroidiană, surditate şi orbire, temporare sau permanente, iar inconstant se poate întâlni 'alopecie, 'vitiligo, 'polipoză. Sin.: boală Harada, uveoencefalită. ■ S. HARRIS. [Seale Harris, patolog englez, 1870-1957.] Hiper-insulinism prin factori endogeni ('insulinom sau anomalii funcţionale pancreatice). Se manifestă prin hipoglicemie, stare de rău general, transpiraţii, tahicardie, confuzie mentală, disfuncţii vizuale. Sin.: hiperinsulinism organic. ■ S. HAWES-PALLISTER-LANDOR. [Hawes, R. A. Pallister, ]. V. Landor, medici englezi, sec. XX.] Sin.: sindrom Strachan-Scott (v.). ■ S. HAYEM-WIDAL. [Georges Hayem, medic francez, profesor de terapeutică fii de clinică medicală la Paris, 1841-1933; Fernand Georges Isidore Widal, medic francez n. în Filger, profesor de patologie internă fii de clinică medicală la Paris, 1862-1929.] S. manifestat prin icter şi anemie, asociate cu splenomegalie moderată şi creşterea concentraţiei de urobilină în urină. Toate aceste manifestări sunt consecinţa creşterii fragilităţii eritrocitelor prin prezenţa unor factori toxici, a unor bacterii sau paraziţi. Sin.: icter hemolitic dobândit. ■ S. HEDBLOM / syndrome de Hedblom / Hedblom’s syn-drome. [Car/ Hedblom, medic american, 1879-1934.] Denumire în terminologia americană a grupului de simptome ce caracterizează inflamaţia diafragmului: respiraţie şi tuse dureroase, respiraţie costală şi imobilitatea diafragmului la examenul radioscopic. ■ S. HEERFORDT. [Christian Frederik Heerfordt, oftalmolog danez, Copenhaga, 1871-1953.] S. descris în 'sarcoidoză, în care se asociază paralizie facială periferică, 'uveită, parotidită, inflamaţia glandelor lacrimale în context febril, uneori acompaniate de reacţie meningiană. ■ S. HEIDENHAIN. [Adolf Heidenhain, neurolog german n. 1893.] Leziuni degenerative senile, cu predominanţă parieto-occipitală, rapid progresive, manifestate prin 'cecitate corticală, demenţă, 'disartrie, 'ataxie, rigiditate de tip extrapiramidal cu mişcări anormale (spasme, 'mioclonii). ■ S. HENCH-ROSENBERG. [Philip Showalter Hench, endo-crinolog american, Pgchester, 1896-1964, premiul (rfoBel pentru medicină/fiziologie în 1950; Edward Frank Rosenberg, medic american, Chicago, n. 1908.] Sin.: reumatism palindromic (v.). ■ S. HENOCH. [Eduard Heinrich Henoch, pediatru german, (Berlin, 1820-1910.] V. purpură Henoch-Schonlein (v.). ■ S. HERRGOTT. [Louis Alphonse Herrgott (Hergott, nume grefiit), chirurg francez, 1849-1927.] Fractură a extremităţii superioare a peroneului însoţită de 'diastazis al articulaţiei tibio-peroniere inferioare şi lezarea nervului sciatic popliteu extern, 999 SINDROMUL HERMANSKY-PUDLAK SINDROMUL JACOD antrenând un deficit motor al lojei musculare antero-externe şi atitudine în *varus echin a piciorului. • S. HERMANSKY-PUDLAK. [F. Hermansky, P. Pudlak, medici internişti cefii contemporani, (Praga.] S. congenital, cu transmitere autozomal recesivă, în care se asociază albinism, trom-bopatie caracterizată prin alungirea timpului de sângerare şi anomalii biologice (deficit de granule dense plachetare şi de acid adenozindifosforic), supraîncărcare pigmetară a sistemului reticuloendotelial. ■ S. HERTOGHE. [Eugene Hertoghe, endocrinolog belgian, 1860-1928.) Hipotiroidism cronic benign. V. hipotiroidism. - S. HERTWIG-MAGENDIE. [Karl Wilhelm Theodor Richard Hertwig, embriolog german, Jena, 1850-1937; Frcmgois Magen-die, fiziolog francez, 1783-1855.] Sin.: semn Hertwig-Magendie (v.). ■ S. HOIGNE. [Rolf Hoigne, medic internist eCveţian, ‘Berna, n. 1923.] S. caracterizat prin hipertermie, tahicardie, hipertensiune, anxietate, halucinaţii auditive, descris după injectarea intra-musculară de penicilină cu procaină. Simptomatologia regre-sează spontan, s. nefiind în relaţie cu alergia la medicament, ci cu trecerea în circulaţia venoasă a microagregatelor compusului. ■ S. HOLT-ORAM. [Mary Clayton Hoit, cardiolog englez contemporan; Samuel Oram, cardiolog englez, n. 1913.] S. ereditar, transmis autozomal dominant cu penetranţă variabilă, care asociază defect atrial sau ventricular cu malformaţii osoase (hipoplazia policelui, scurtarea antebraţului). Sin.: sindrom inimă-mână, displazie ventriculoradială. ■ S. HOLTERMULLER-WIEDEMANN. [K. Holtermiiller, pediatru german contemporan, Saarbriicken; Hans Rudolf Wiedemann, pediatru german contemporan, *Kiel] S. malformativ congenital rar în cadrul căruia se asociază: 'hidrocefalie (sinostoză intrauterină a suturilor coronale şi lambdoidă) cu aspect de cap în “frunză de treflă”, anomalii ale feţei şi nasului, 'exoftalmie, 'prognatism (conferind un aspect grotesc), 'micromelie a celor patru membre, deformări ale coloanei vertebrale, atrofie optică cu evoluţie rapidă spre cecitate şi profund retard mental. Supravieţuirea este scurtă. Originea genetică a s. este în discuţie. Sin.: sindromul craniului în “frunză de treflă”. ■ S. HOMEN. [Ernst Alexander Homen, anatomopatolog finlandez, profesor la helsinki, 1851-1926.] Ansamblu de fenomene neurologice observate îndeosebi la boxerii profesionişti, constând în amnezie, cefalee, vertije, acufene, iritabilitate, fati-gabilitate, palpitaţii, incoordonare a mişcărilor, tremurături, uneori insomnie, 'disartrie, absenţa capacităţii de concentrare şi deficit intelectual. Evoluţie lent progresivă. Sin.: dementia pugilistica, encefalită traumatică. ■ S. HOOFT. [C. Hooft, pediatru belgian contemporan, (Jarul.] Hipolipidemie ereditară în care sunt scăzute nivelurile plas-matice ale tuturor lipidelor, mai puţin al (3-lipoproteinelor, asociate cu hiperfosfatemie şi aminoacidurie. Clinic se constată nanism, erupţie eritematoscuamoasă la nivelul feţei şi extremităţilor, distrofie a fanerelor şi dinţilor şi, uneori, degeneres-cenţă 'tapetoretiniană. Sin.: hipolipidemie familială. ■ S. HORNER. [Johann Friedrich Horner, oftalmolog elveţian, Zuricfi, 1831-1886.] Sin.: sindrom Claude Bernard-Horner (v.). ■ S. HORTON. [Bayard T. Horton, medic american, (Jţochester, 1895-1980.] 1) Varietate de 'nevralgism facial caracterizat prin 'hemicranie paroxistică cu caracter de arsură, însoţită de tulburări vasomotorii la nivelul hemifaciesului şi uneori ale membrului superior homolaterale şi de 'hiperestezie la compresiunea ramurilor carotidei externe. Accesul durează de la o zi la câteva săptămâni. Horton l-a atribuit unei eliberări de *his-tamină urmată de vasodilataţie. Sin.: cefalee vasculară Horton, sindrom Bing-Horton. 2) V. şi boală Horton. ■ S. HUNT. [James Ramsay Hunt, neurolog american, 9{ew 'J'orlţj' 1874-1937.] Sin.: sindrom Ramsay Hunt (v.). ■ S. HUNTER. [Charles Hunter, medic englez, 1873-195S.] 'Mucopolizaharidoză de tip II, având la bază deficienţa de iduronsulfat sulfatază, cu înmagazinare consecutivă de der-matan sulfat şi heparan sulfat. Se manifestă prin retard mental, hepatomegalie, displazie scheletică, degenerare retiniană, afectare cardiovasculară şi rigiditate articulară. ■ S. HURLER. [Gertrud Hurler, pediatru german, (Miinchen, 1889-1965] Sin.: boală Hurler (v.). ■ S. HUTCHINSON. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913.] S. care apare la copil consecutiv 'metastazelor osoase ale unei tumori, deseori ale unui 'neuroblas-tom al medulosuprarenalei: dureri la nivelul membrelor inferioare, febră, anemie, nodozităţi craniene, echimoze, edem palpebral urmat de exoftalmie. V. şi boală Pepper. ■ S. HUTCHINSON-GILFORD. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913; Hastings Gilford, medic englez, 1861-1941.] Afecţiune de etiologie incertă (posibil transmisă autozomal recesiv), care apare la copil, caracterizată prin 'nanism cu aspect senil, insuficienţa glandelor genitale şi îmbătrânire precoce (slăbire, căderea părului, atrofia şi pigmentarea pielii, 'ateroame arteriale). Moartea survine în jurul vârstei de 16 ani. Afecţiunea echivalentă la adult este sindromul Werner (v.). Sin.: progerie. ■ S. ISAACS. [Hyam Isaacs, neurofiziolog, Africa de Sud, n. 1927] Sin.: neuromiotonie (v.). ■ S. ISAACS-MERTENS. [Hyam Isaacs, neurofiziolog, Africa de Sud, n. 1927]] Hans-Georg Mertens, neurolog german contemporan] Sin.: neuromiotonie (v.). ■ S. IŢENKO-CUSHING. [N. M. Iţenko, medic rus, 1889-1954; Harvey Williams Cushing, neurochirurg american, (Philadelphia, 1869-1939.] S. determinat de o leziune diencefalo-hipofizară în care se asociază hipercorticism secundar (cu simptomatologia *s. Cushing) cu o serie de simptome determinate de afectarea centrilor diencefalici ai metabolismului: apetit exagerat cu tendinţă la 'bulimie, ingestie exagerată de lichide, obezitate generalizată (depăşind deseori dublul greutăţii normale), transpiraţii profuze, modificări termice. Anamneză permite stabilirea eti-ologiei lezionale: tumori ale diencefalului sau de vecinătate, meningoencefalite, sarcini repetate etc. ■ S. IVEMARK. [Bjom Isaac Isaacson Ivemark, pediatru suedez, n. 1925.] Agenezie splenică congenitală, defecte cardiace, *situs inversus visceral parţial şi 'eritroblastoză sanguină cu 'corpusculi Jolly şi Heinz. Sin.: sindrom Poplhemus-Schafer-Ivemark. ■ S. JACCOUD. [Frangois Sigismund Jaccoud, medic francez, 1830-1913.] Artrită cronică în care apar modificări fibroase ale capsulelor articulare şi tendoanelor, ce determină deformări asemănătoare celor din artrita reumatoidă (îndeosebi devierea ulnară a degetelor); frecvent se asociază cu prezenţa nodulilor reumatismali şi a artralgiilor. Apare obişnuit în 'lupusul erite-matos diseminant. ■ S. JACKSON. [John Hughlings Jackson, neurolog englez, Londra, 1835-1911.] Paralizia perechilor de nervi cranieni X, XI, XII, cu hemiparalizia limbii, vălului palatin, a laringelui, muşchiului trapez şi sternocleidomastoidian. Se observă în leziuni ale 'bulbului rahidian. ■ S. JACOBS. [Eugene C. Jacobs, medic american contemporan.] S. observat la prizonierii americani din Japonia, comparabil cu cel din 'ariboflavinoză, asociat cu dermatită scuamoasă a scrotului şi conjunctivită. ■ S. JACOD. [Maurice Jacod, medic francez, sec. XX.] 'Cecitate unilaterală şi 'oftalmoplegie cu hemiplegie facială sau nevralgie trigeminală, cauzate de leziuni tumorale (tumoră volumi- 1000 SINDROMUL jaffe SINDROMUL KELLEY-SEEGMILLER noasă de fosă temporală, infraclinoidian) oare comprimă nervii cranieni ll-VI. Sin.: triadă Jacod, sindromul carefurului petro-sfenoid, sindrom Negri-Jacod. -S. JAFFE. [Henry L. Jaffe, medic american, 1896-1979.] Afecţiune retiniană limitată la regiunea maculară, caracterizată prin formarea de pliuri retiniene, survenind după decolarea posterioare idiopatică a ‘corpului vitros. Sin.: sindromul interfeţei retino-vitreene. ■ S. JANUS / s. de Janus / Janus s.} Bret’s s. \Janus, divinitate cu două feţe; J. Bret, medic francez contemporan.] S. radiologie, caracterizat prin coexistenţa unui plămân hipertranspa-rent şi a unui plămân normal. Este în relaţie cu cardiopatiile congenitale cianogene (‘tetradă Fallot cu agenezia unilaterală a arterei pulmonare, trunchi arterial cu o singură arteră pulmonară). V. şi sindrom MacLeod. ■ S. JARCHO-LEVIN. [Saul Jarcho, patolog american, sec. XX; Max Levin, neurolog american, n. 1901.] Varietate de ‘disos-toză spondilocostală congenitală, caracterizată prin: trunchi scurt, dismorfie facială cu faţa rotundă, frunte largă, gură în “V” inversat, degete lungi şi fusiforme, uneori ‘camptodactilie şi ‘clinodactilie. Se asociază diverse hernii. Prognostic sumbru, din cauza infecţiilor respiratorii. Transmiterea este autozomal recesivă. Sin.: displazie spondilotoracică. ■ S. JEFFERSON. [Sir Geoffrey Jefferson, chirurg englez, 1886-1961.] Dublă fractură a arcurilor anterior şi posterior ale osului atlas, secundară unui impact vertical cranian. "S. JERSILD / s. de Jersild / genital elephantiasis. [Olaf Jersild, dermatolog danez, Copenhaga, 1867-1950.] Leziune extensivă cronică a regiunii anale, ulcerată şi vegetantă, cu cicatrice în punte, secundară unei infecţii a sistemului limfatic din această regiune. Poate fi întâlnită în afecţiuni multiple (‘sifilis secundar, ‘boala Nicolas-Favre, ‘tuberculoză vegetantă şi fun-goasă, ‘actinomicoză). Sin.: sindrom de elefantiazis anorecto-genital. ■ S. JERWELL Şl LANGE-NIELSEN. [Anton Jerwell şi Fred Lange-Nielsen, cardiologi norvegieni contemporani] Sin.: sindrom cardioauditiv (v.). ■S. JEWELEWICZ / s. de Jewelewicz / LUF s. [Luteinized Unruptured Follicle.] S. observat la femei sterile fără modificări anatomice ale aparatului genital şi fără modificări hormonale decelabile. Sterilitatea este determinată de absenţa ruperii ‘foliculului de Graaf matur, însă acest folicul evoluează întotdeauna spre un ‘corp galben secretant. ■ S. JOB-BUCKLEY. [Job, personaj din Vechiul ‘Testament care suferea de o boală a pielii şi de alte afecţiuni; Rebecca H. Buckley, medic american, n. 1933.] Sin.: sindrom Buckley (v.). ■ S. JOHANSON-BLIZZARD. S. plurimalformativ, recunoscut la naştere, care asociază ‘lipomatoză pancreatică cu insuficienţă secretorie exocrină, ‘agenezia cartilajelor aripilor nazale, păr cu implantare neregulată, dentiţie anormală sau anodonţie, imperforaţie anală, uneori orificiu urogenital unic, surditate şi întârziere în dezvoltarea staturoponderală. Prognosticul este sumbru, moartea survenind relativ rapid. Transmitere, probabil, autozomal dominantă. ■ S. JOSUE. [Otto Josue, medic francez, 1869-1923 ] Manifestări renale (oligurie, proteinurie) care se asociază cu insuficienţă cardiacă. ■ S. JOUBERT. [Mărie Joubert, neurolog canadian, sec. XX.] S. observat la copii, în cadrul căruia se asociază: episoade de hiperpnee, mişcări oculare anormale, retard psihomotor, agenezia vermisului cerebelos. Transmitere, probabil, autozomal recesivă. ■ S. JUBERG-HAYWARD. S. plurimalformativ congenital, cu transmitere autozomal recesivă, care apare la ambele sexe şi este evident de la naştere. Se caracterizează prin asocierea: fantă labială, fantă palatină, ‘microcefalie moderată cu oblici- tatea fantelor palpebrale (supero-extern), ‘aplazie radială, absenţa sau implantarea proximală a degetului mare. ■ S. JUNG-VOGEL. Afecţiune congenitală în care se asociază ‘distrofia corneană cu ‘eritrodermia ihtioziformă. ■ S. JUNIUS-KUHNT. [Paul Junius, oftalmolog german, n. 1871; Hermann Kuhnt, oftalmolog german, profesor la Jena, cKpnig-sberg şi ‘Bonn, 1850-1923] ‘Degenerescenţă eredomaculară senilă exsudativă, cu aspect pseudotumoral, pe fond arteriosclerotic. Determină ‘cecitate. Sin.: degenerescenţă maculară Coppez-Danis. ■ S. KALLMANN. [Franz J. Kallmann, psihiatru şi genetician german, Berlin, fiunchen, staSdit la 9{ezu forlQ 1880-1952.J S. diluată de hipoclorit de sodiu. SOLUŢIE FIXATIVĂ / solution fixative / fixative solution. S. obţinută din amestecul mai multor reactivi chimici, utilizată în cazul preparatelor histologice sau citologice pentru prevenirea denaturării proteinelor şi a fenomenelor de auto-liză celulară. Totodată, datorită s. f. probele capătă un grad de rezistenţă utilă în prepararea lor ulterioară şi se conservă morfologia celulelor, ca şi localizarea componentelor subcelu-lare. în aceste scopuri, s. f. conţin substanţe variate: glu-taraldehidă, forma*ină, o serie de alte aldehide, etanol, metanol, alţi alcooli, acetonă, acid acetic, cromaţi, săruri de mercur şi acid picric. Tetraoxidul de osmiu şi glutaraldehida sunt fixativii standard pentru prelucrarea probelor în microscopia electronică. SOLUŢIE FIZIOLOGICĂ / solution physiologique / physio-logical salt solution. 1) S. fiziologică salină: (v.). Sin.: ser fiziologic. 2) S. fiziologică glucozată: s. izotonică, sterilă, conţinând 50 g glucoză la 1 000 ml de apă distilată. Este utilizată în injecţii intravenoase, ca agent nutritiv sau ca solvent al unor medicamente. V. şi soluţie izotonică. SOLUŢIE DE FOSFAT DE SODIU 32P / solution de phos-phate du sodium 32P / sodium phosphate 32P solution. S. care conţine radiofosfor (32P) sub formă de fosfat de sodiu. Se administrează per os sau intravenos în tratamentul ‘policitemiei şi în diagnostic, îndeosebi pentru localizarea tumorilor oculare şi a unor leziuni cerebrale. SOLUŢIE HAYEM / solution de Hayem / Hayem’s solution. [Georges Hayem, medic francez, profesor de terapeutică şi de dinică medicală la fParis, 1841-1933.} S. utilizată pentru diluarea sângelui în vederea numărării eritrocitelor prin metoda clasică, cu *hemocitometrul. S. H. conţine biclorură de mercur, clorură de sodiu, sulfat de sodiu şi apă. SOLUŢIE IODURĂ DE SODIU 131l / solution â iodure du sodium 1311 / sodium iodide 1311 solution. S. administrată per os sau intravenos, conţinând 1311 sub formă de iodură de sodiu. Este utilizată pentru investigarea tiroidei (‘radioiodo-captare şi ‘scintigramă tiroidiană), ca şi în tratamentul cancerului tiroidian sau^al unor ‘hipertiroidii. SOLUŢIE IZOTONĂ. Var. pentru soluţie izotonică (v.). SOLUŢIE IZOTONICĂ / solution isotonique / isotonic solution. S. cu ‘presiunea osmotică egală cu a serului sanguin şi în care se pot menţine intacte elementele celulare, îndeosebi eritrocitele. Var.: soluţie izotonă. V. şi soluţie fiziologică. SOLUŢIE LOCKE / solution de Locke / Locke’s solution. [Frank Spiller Locke, fiziolog englez, Londra, 1871-1949.} S. care conţine clorură de sodiu, clorură de potasiu, clorură de calciu, bicarbonat de sodiu şi dextroză, utilizată în experimentele de fiziologie pentru a menţine contracţiile cardiace. SOLUŢIE LOCKE CITRATATĂ / solution de Locke citratee / citrated Locke’s solution. [Frank Spiller Locke, fiziolog englez, Londra, 1871-1949.} S. de clorură de sodiu, clorură de potasiu, clorură de calciu şi citrat de sodiu, cu pH-ul ajustat la 7,4. SOLUŢIE LOCKE-RINGER / solution de Locke-Ringer / Locke-Ringer solution. [Frank Spiller Locke, fiziolog englez, Londra, 1871-1949; Sydney Ringer, fiziolog şi medtc englez, profesor de medicină internă şi terapeutică la Londra, 1835-1910.} S. care conţine clorură de sodiu, clorură de potasiu, clorură de calciu, clorură de magneziu, bicarbonat de sodiu, dextroză şi apă. Este utilizată în experimente fiziologice şi farmacologice. SOLUŢIE LUGOL / solution de Lugol / Lugol’s solution. [Jean G. A. Lugol, medic francez, 1786-1851.} S. iodo-iodu-rată puternică de 1% iod sau 2% iodură de potasiu, utilizată ca reactiv chimic şi, per os, în unele forme de ‘hipertiroidism, ca şi în unele teste de laborator (ex.: ‘testul Schiller). SOLUŢIE MAGEND1E / solution de Magendie / Magendie’s solution. [Frangois Magendie, fiziolog francez, 1783-1855.} S. pentru utilizare parenterală, conţinând sulfat de ‘morfină. SOLUŢIE MOLALĂ / solution molale / molal solution. S. care conţine un mol de substanţă (o moleculă-gram) dizolvată în 1 000 g de solvent. SOLUŢIE MOLARĂ / solution molaire / molar solution. S. în care fiecare litru conţine 1 mol de solvit. Se notează cu M/1 sau 1 M. Concentraţia altor s. poate fi exprimată în raport cu s. m. Ex.: s. decimolară M/10 sau 0,1 M. SOLUŢIE NORMALĂ / solution normale / normal solution. S care conţine un ‘echivalent-gram de substanţă la litru. Se mai poate defini ca s. ce conţine un mol de ioni de hidrogen (pentru s. acidobazice) sau un mol de electroni (pentru s. oxidore-ducătoare) la un litru de s. SOLUŢIE RANDALL / solution de Randall / Randall’s solution. S. care conţine săruri de acetat, bicarbonat şi citrat de potasiu. Este utilizată, per os, în tratamentul deficitelor de potasiu. SOLUŢIE RINGER / solution de Ringer / Ringer’s solution. [Sydney Ringer, fiziolog şi medic englez, profesor de medicină internă şi terapeutică la Londra, 1835-1910.} S. cu un conţinut electrolitic asemănător serului sanguin, conţinând 8,6 g NaCI, 0,3 g KCI şi 0,33 g CaCI2 în 1 000 ml apă distilată. Se foloseşte fie parenteral, fie topic. SOLUŢIE DE SORBITOL / solution du sorbitol / sorbitol solution. S. clară, cu aspect de lichid siropos, cu miros dul- 1026 SOLUŢIE standard SOMATOTONIE ceag, conţinând 69-71% D-sorbitol, iar în cantităţi mici - ma-nitol şi alţi alcooli polihidrici izomeri. Este utilizată în farmacie ca aromatizant. SOLUŢIE STANDARD / solution standard / standard solu-tion. S. care conţine, pe fiecare litru, o cantitate bine stabilită de solvit. De obicei, concentraţiile s. s. se exprimă în termeni de normalitate (v. soluţie normală) sau molaritate (v. soluţie molară). SOLUŢIE TAMPON / solution tampon / buffer solution. Soluţie care conţine dizolvat un sistem ‘tampon. SOLUŢIE TOISON / solution de Toison / Toison’s solution. \Jules Toison, fiistolog francez, 1858-1900.] S. utilizată pentru diluarea sângelui în vederea numărării eritrocitelor. Conţine violet de genţiană, clorură de sodiu, sulfat de sodiu, glicerină şi apă. SOLUŢIE TYRODE / solution de Tyrode / Tyrode’s solution. [Maurice Vejux Tyrode, farmacolog american, n. în franţa, 1878-1930.] *S. Locke modificată prin adăugare de magneziu. SOLVATARE, s. f. / solvatation, s. f. / solvation. [Lat. sol-vere = a desface.] Fenomen fizic de formare a unor asocieri mai mult sau mai puţin puternice între moleculele de solvent şi moleculele de solvit. Asocierile se formează prin forţe van der Waals, legături de hidrogen, dipol-dipol sau ion-dipol. S. în cazul apei se numeşte ‘hidratare. SOLVENT, s. m. / solvant, s. m. / solvent. [Lat. solvere = a desface.] Lichid care poate forma o soluţie prin dizolvarea anumitor corpuri solide sau gazoase. Sin.: dizolvant. SOLVIT, s. m. / solute, s. m. / solute. [Lat. solutus = desfăcut, de ta solvere = a desface.] într-o soluţie, substanţa dizolvată, în opoziţie cu ‘solventul. SOMA, s. f. / soma, s. m. / soma. [Qr. soma, -atos = corp.] 1) Termenul care desemnează corpul ca organism fizic, în opoziţie cu fenomenele psihice. 2) Ansamblul celulelor din organism, cu excepţia celor cu rol în reproducere. SOMATIC, adj. / somatique, adj. / somatic. [Qr. soma, -atos = corp.] Care se referă la corp, care aparţine corpului. Ex.: simptome s., în opoziţie cu fenomenele psihice. SOMATIZARE, s. f. / somatisation, s. f. / somatization. [Qr. soma, -atos = corp.] 1) Proces inconştient care constă în ascunderea dificultăţilor afective sau morale sub masca ‘somatică. Ca urmare, pot apărea o serie de tulburări funcţionale: cefalee, disfagie, palpitaţii etc. 2) După *DSM, termenul înlocuieşte pe cel de ‘conversie isterică. SOMATOAGNOZIE, s. f. / somatoagnosie, s. f. / somatoag-nosia. [Qr. soma, -atos = corp; a - priv.; gnosis = cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Sin.: asomatognozie (v.). SOMATOCRININĂ, s. f. / somatocrinine, s. f. / growth hor-mone releasing hormone (GHRH), somatocrinin. [Qr. soma, -atos = corp; krinein = a separa de; -ină.] Polipeptid alcătuit din 44 de aminoacizi, elaborat la nivelul neuronilor din nucleele parvocelulare ale hipotalamusului sub forma unei pre-somatocrinine, a cărei genă este situată pe cromozomul 20. S. favorizează sinteza şi eliberarea hormonului somatotrop an-tehipofizar. în hipotalamus există trei forme de s., notate GHRH 1-44 NH2, GHRH 1-40 OH şi GHRH 1-37 OH. La om, primele două forme sunt foarte active. Hipersecreţia de s. a fost detectată în ‘gigantism. Unele tumori (ex.: tumori ‘carcino-ide ale pancreasului şi ale bronşiilor) pot produce cantităţi mari de s. Acest tip de neoplasm a fost denumit somatolibrinoma. SOMATOGENEZĂ, s. f. / somatogenese, s. f. / somatogene-sis. 1) Dezvoltarea structurilor corpului uman pe baze ereditare din celulele somatice. 2) Dobândirea caracteristicilor corpului uman. SOMATOGNOZIE, s. f. / somatognosie, s. f. / somatognosia. [Qr. soma, -atos = corp; gnosis = cunoaştere, de la gnonai = a cunoaşte.] Conştienţa pe care fiecare individ normal o are despre propriul său corp. V. schemă corporaiă. SOMATOLIBRINOMA, s. n. / somatolibrinoma, s. m. / somatolibrinoma. V. somatocrinină. SOMATOLOGIE, s. f. / somatologie, s. f. / somatology. Totalitatea datelor referitoare la corpul uman. Studiul anatomiei şi fiziologiei corpului uman. SOMATOMAMOTROPINĂ, s. f. / somatomammotropine, s. f. / somatomammotropin. [Qr. soma, -atos = corp; lat. mamma, gr. mamme = sânul mamei, mamelă; gr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ină.] Hormon peptidic cu acţiune foarte asemănătoare ‘somatotropinei, produs de placenta normală şi de unele neoplasme. SOMATOMEDINE, s. f. pl. / somatomedines, s. f. pl. / somatomedins. [Qr. soma, -atos = corp; lat. mediare - a fi la mijloc, de la medius = la mijloc; -ină.] Sin.: factori de creştere asemănători insulinei (v.). SOMATOMEGALIE, s. f. / somatomegalie, s. f. / somatome-galy. Sin.: gigantism (v.). SOMATOMETRIE, s. f. / somatometrie, s. f. / somatometry. [Qr. soma, -atos = corp; metron = măsura] Măsurarea corpului uman, mai mult sau mai puţin analitică. S. analitică se numeşte ‘antropometrie, ramură a ‘antropologiei. SOMATOPARAFRENIE, s. f. / somatoparaphrenie, s. f. / somatoparaphrenia. Formă de ‘hemiasomatognozie cu interpretare delirantă şi sentimentul că jumătatea corpului afectată îi este străină subiectului în cauză. SOMATOPSIHOZĂ, s. f. / somatopsychose, s. f. / somato-psychosis. [Qr. soma, -atos = corp; psykhe = suflet; -oză.] Boală fizică în cadrul căreia apar simptome mentale. SOMATOSCOPIE, s. f. / somatoscopie, s. f. / somatoscopy. [Qr. soma, -atos = corp; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina] Examenul vizual, fizic al corpului uman. SOMATOSEXUAL, adj. / somatosexuelle, adj. / somatosexu-al. Care aparţine manifestărilor fizice din cursul dezvoltării sexuale. SOMATOSTATINĂ, s. f. / somatostatine, s. f. / somatostatin. [Qr. soma, -atos = corp; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să ţină; -ină.] Tetradecapeptid hormonal descoperit în hipotalamus, dar prezent şi la nivelul altor ţesuturi şi organe (tub digestiv, pancreas etc.). Inhibă secreţia hormonilor somatotrop şi tireotrop. Abrev.: GH-IF (iniţiale de la engl. Growth Hormone Inhibiting Factor); GH-RIH (engl. Growth Hormone Releasing Inhibiting Hormone); SRIF (engl. Somato-trophin Releasing Inhibiting Factor). SOMATOSTATINOM, s. n. / somatostatinome, s. m. / somatostatinoma. Tumoră secretoare de ‘somatostatină. V. şi ‘glucagonom, ‘insulinom. SOMATOSTIMULINĂ, s. f. / somatostimuline, s. f. / somato-stimulin. [Qr. soma, -atos = corp; lat. stimulare = a îmboldi, a stimula, de la stimulus = Băţ ascuţit cu care se îmboldesc vitele; -ină.] Sin.: somatotropină (v.). SOMATOTIP, s. n. / somatotype, s. m. / somatotype. [Qr. soma, -atos = corp; typos = tip, model, marca] Tip constituţional al unei persoane care, conform criteriilor stabilite de W. H. Sheldon şi S. S. Stevers, traduce ponderea relativă, în constituiţia fizică, a dezvoltării celor trei foiţe ale ‘blastoder-mului: ‘endoderm, ‘mezoderm şi ‘ectoderm. Autorii menţionaţi au exprimat cantitativ această pondere printr-o serie de trei cifre, cu valori numerice de la 1 la 7, prima cantificând gradul de endomorfie (v. endomorf), a doua de mezomorfie (v. mezomorf) şi a treia gradul de ectomorfie (v. ectomorf). Cifrele 1 şi 7 reprezintă gradul minim şi, respectiv, maxim de dezvoltare. V. cerebrotonie, viscerotonie şi somatotonie. SOMATOTONIE, s. f. / somatotonie, s. f. / somatotonia. [Qr. soma, -atos = corp; tonos = tensiune.] în tipologia lui W. H. 1027 SOMATOTROFINĂ SONOGRAF Sheldon, componentă temperamentală caracteristică 'somato-tipului 'mezomorf. S. se caracterizează prin comportament extravertit, tendinţă de a căuta competiţia, riscul, lupta. V. ecto-morf, endomorf, cerebrotonie şi viscerotonie. SOMATOTROFINĂ, s. f. / somatotrophine, s. f. / somato-tropin. [Qr. soma, -atos = corp; trophe = tirană, nutriţie; -ină.] Sin.: somatotropină (v.). SOMATOTROP, adj. / somatotrope, adj. / somatotropic. [Qr. soma, -atos = corp; trope = întoarcere, de ta trepein = a întoarce.] 1) Care are influenţă asupra corpului uman, care stimulează corpul uman. 2) Care stimulează nutriţia şi creşterea corpului. 3) Care prezintă proprietăţile 'somatotropinei. SOMATOTROPINĂ, s. f. / somatotropine, s. f. / somatotropin. [Qr. soma, -atos = corp; trope = întoarcere, de ta trepein = a întoarce; ină.] Hormon secretat de celulele lobului anterior al hipofizei. în condiţii normale, s. reprezintă 10% din greutatea uscată a glandei. Tipul major la om este o proteină alcătuită din 191 aminoacizi, cu Mr de 22 kDa. Prezenţa sa este indispensabilă creşterii organismului, iar deficienţa sa provoacă nanism hipofizar. S. posedă 'receptori specifici în numeroase tipuri celulare, iar celulele stimulate se multiplică şi apoi dobândesc, prin conjugarea cu alte stimulări, caractere diferenţiate. Se pare că s. nu acţionează (întotdeauna) direct, ci declanşează în 'ţesuturile ţintă, îndeosebi în ficat, sinteza unui alt factor de creştere, 'somaîomedina. Abrev.: STH, GH. Sin.: hormon somatotrop, hormon de creştere, somatostimulină, soma-totrofină. SOMESTEZ1E, s. f. / somesthesie, s. f. / som(a)esthesia. [Qr. soma, -atos - corp; aisthesis = senzaţie, sensiSititate.] Capacitatea de percepţie a stimulilor de origine corporală (somatică): cald, rece, durere, tact, presiune, sensibilitate proprio-ceptivă. Percepţiile provenite de la organele senzoriale (văz, auz, miros) nu sunt cuprinse în această definiţie. SOMITĂ, s. f. / somite, s. m. / somite. [Qr. soma, -atos = corp.] V. metamer, metamerie. SOMN, s. n. / sommeil, s. m. / sleep, sleeping. [Lat. som-nus = somn.] Stare fiziologică, periodică şi reversibilă, de refacere a funcţiilor organismului, caracterizată prin repaus comportamental şi pierderea mai mult sau mai puţin completă a posibilităţilor de relaţie cu lumea exterioară. în s. majoritatea funcţiilor organice sunt încetinite, cu excepţia funcţiei renale. Prin înregistrarea simultană a electroencefalogramei şi a mişcărilor oculare, s-a demonstrat instaurarea în timpul s. a unui regim particular de activitate a sistemului nervos. Astfel, au fost diferenţiate s. lent (stadii l-IV) şi s. paradoxal. Aceste două tipuri de s. se succed în timpul nopţii, în 5-6 cicluri, comportând fiecare: 1) O fază de s. lent, fără vise, cu menţinerea tonusului muscular. 2) O fază de s. rapid (paradoxal), cu vise, mişcări oculare şi abolirea completă a tonusului muscular. Ritmul s. şi alternanţa veghe-s. depind de un “orologiu” intern hipotalamic (nucleul suprachiasmatic) şi de 'sincronizatori externi (activitate socială, ore de masă, luminozitate). încercările de detectare a unor molecule endogene în relaţie cu s. nu au dat rezultate. Perturbările s. sunt: *dis-somnia, 'hipersomnia şi 'parasomnia. V. şi somnoterapie. SOMNAMBULISM, s. n. / somnambulisme, s. m. / somnam-bulism, noctambulation, sleepwalking. [Lat. somnus = somn; ambulare = a merge; -ism.] 'Automatism ambulatoriu nocturn, cu deplasare a subiectului în stare de somn aparent. S. se manifestă de obicei în prima treime a nopţii şi durează de la câteva minute până la o jumătate de oră. De obicei, subiectul afectat nu îşi aminteşte de episodul de s. Sin.: lunatism, noctambulism. SOMNIFER, s. n. / somnifere, s. m. / soporific, sleeping-drug. [Lat. somnus = somn; ferre = a duce, a purta.J Medicament care induce sau/şi menţine somnul. Sin.: hipnotic, soporific. SOMNOLENŢĂ, s. f. / scmnclencs, s. f. / somnolence. [Lat. somnolentia = somnotenţă, de ta somnus = somn.] Stare între somn şi veghe, moleşeală. SOMNOTERAPIE, s. f. / cure de sommeil / continuous sleep therapy. [Lat. somnus = somn; gr. therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] Metodă terapeutică de provocare, prin doze slabe şi repetate de 'hipnotice şi 'neuroleptice, a unui somn prelungit de trei săptămâni, cât mai apropiat de somnul natural. Somnul este întrerupt zilnic câteva ore pentru alimentaţie şi igiena bolnavului. S. este practicată în tratamentul stărilor anxioase severe şi în 'cura unor boli în care componenta 'psihosomatică este evidentă: ulcere digestive, spasme viscerale sau vasculare, arterită, hipertensiune, astm, nevro-dermită, 'cauzalgie etc. în bolile enumerate au un rol 'reflexele condiţionate nocive, care prin s. sunt întrerupte la nivelul releelor talamice şi subcorticale. SONDAJ, s. n. / sondage, s. m. / catheterization (1), poli (2). [fr. sondage, de ta cuvântat angto-sa^on sund-gyrd = prăjină pentru sondat marea] 1) Introducerea unei sonde într-un conduct sau într-o cavitate în scopul evacuării conţinutului acestora sau pentru administrarea pe această cale a unui medicament. 2) Tehnică statistică utilizată pentru extragerea dintr-o populaţie a unui 'eşantion reprezentativ. SONDĂ, s. f. / sonde, s. m. / sound, catheter. [jfr. sonde, de ta cuvântul angto-sa^on sund-gyrd = prăjind pentru sondat marea] Instrument tubular, cilindric şi alungit, rigid sau flexibil, plin sau prezentând un lumen central. S. sunt utilizate prin introducerea în conducte naturale, organe cavitare, traiecte sau cavităţi patologice, în scop diagnostic sau terapeutic. S. pline servesc fie la explorarea unui traiect natural sau patologic, fie la dilatarea unui conduct, în acest caz denumirea fiind bujie (v.). S. cu lumen se numesc frecvent catetere (v.) şi sunt utilizate îndeosebi pentru evacuarea anumitor fluide, injectarea unor 'medii de contrast în radiodiagnostic sau în cadrul unor manevre terapeutice. SONDĂ GENETICĂ / sonde genetique / probe, genetic sound. Orice secvenţă de acid nucleic, conţinând cel puţin 15 nucleotide, omologă cu o secvenţă de ADN sau ARN, cu care ea se hibridizează ('hibridare) în mod stabil şi specific, prin reasociere între bazele complementare. Fenomenul este de o extraordinară specificitate, deoarece o s. este capabilă să recunoască o secvenţă unică printre milioane de alte secvenţe, în practică există două tipuri de s.: 1) s. directe, corespunzând genei (sau genomului) de studiat. 2) s. indirecte, secvenţe date de polimorfismul de restricţie genetic, legate de locusul morbid şi servind ca 'markeri genetici. SONDĂ DE SCINTILAŢIE / sonde de scintillation / scintilla-tion counter. Dispozitiv de detecţie a radiaţiilor gama, alcătuit dintr-un cristal de scintilaţie, un 'fotomultiplicator şi un pre-amplificator. Prin interacţiunea radiaţiilor gama cu atomii cristalului de scintilaţie rezultă fotoni luminoşi (scintilaţii) care, la nivelul fotomultiplicatorului, vor determina un flux de electroni ce va fi amplificat, rezultând un impuls electric. Numărul de impulsuri electrice este proporţional cu intensitatea radiaţiei gama care ajunge la cristal. Impulsurile pot trece la un numărător electronic de impulsuri (ceea ce permite măsurarea activităţii unei surse radioactive) sau la un 'scintigraf. SONICARE, s. f. / sonication, s. f. / sonication. [Lat. soni-tus = răsunet, zgomot.] Tratarea cu ultrasunete a unor structuri sau molecule în vederea dezintegrării acestora, în general într-o manieră aleatorie. SONOGRAF, s. n. / sonographe, s. m. / sonograph. [Lat. sonus = sunet; gr. graphein - a scrie.] Denumire relativ utilizată pentru ultrasonograf (v.). 1028 SONOGRAFIE SPASTICITATE SONOGRAFIE, s. f. / sonographie, s. f. / sonography. [Lat. sonus = sunet; gr. graphein = a scrie.] Denumire relativ frecvent utilizată în engl. pentru ultrasonografie (v.). SONOMETRIE, s. f. / sonometrie, s. f. / sonometry. 1) Măsurarea intensităţii sunetelor, zgomotelor. 2) Uneori termenul este considerat sinonim cu ‘audiometrie. SOPORIFIC, adj., s. n. / soporifique, adj., s. m. / soporific. [Lat. sopor, -oris = somn adânc; ficare, derivat de [a facere = a face.] Sin.: somnifer (v.). SORBITOL, s. m. / sorbitol, s. m. / sorbitol. Polialcool cu şase atomi de carbon, format prin reducerea grupului carbonil al ‘glucozei, prezent ca atare în fructe. S. este precursorul ‘fructozei în lichidul seminal, iar în diabetul zaharat se poate depune la nivelul ‘cristalinului. S. este utilizat ca ‘excipient în preparatele farmaceutice, ca şi în ‘perfuzie (5, 10 sau 40%), având rol energetic, anticetogenic, diuretic şi de regenerare hepatică. SORBITOL DEHIDROGENAZĂ / sorbitol deshydrogenase / sorbitol dehydrogenase. Enzimă aproape exclusiv hepatică, care catalizează transformarea ‘sorbitolului în ‘fructoză. Nivelul său creşte în cursul citolizelor hepatice. Abrev.: SDH. SOROCHE / soroche / soroche. [Spaniolă soroche = minereu; Boală atriSuită odinioară emanaţiilor toxice ale minereurilor din munţi] Sin.: boală cronică de altitudine (v.). SOUTHERN BLOT / Southern blot / Southern blot. [E. M. Southern, Biolog Britanic contemporan, care a elaBorat această metodă în 1975; engl. blot = pată.] Tehnică pentru determinarea formelor specifice de ADN din diferite celule. în prealabil, ADN este extras din celule şi fragmentat cu ajutorul unor ‘enzime de restricţie. Urmează separarea fragmentelor de ADN prin ‘electroforeză şi transferarea acestora pe un suport solid (hârtie). Moleculele specifice sunt apoi identificate cu o sondă nucleotidică radiomarcată. Deoarece Southern înseamnă în engleză “din sud”, două din tehnicile derivate ulterior au fost desemnate, printr-un joc de cuvinte, *Northern blot (Northern -din Nord) şi * Western blot (Western - din Vest). SPAIMĂ NOCTURNĂ, / terreur nocturne, s. f. / night terror. Tulburare a somnului constând în trezire bruscă în stare de teroare confuză, ce apare la copii în cursul somnului cu unde teta; este deseori precedată de un ţipăt în somn şi de amnezie în relaţie cu evenimentul. Sin.: pavor nocturnus. SPANANDRIE, s. f. / spanandrie, s. f. / spanandria. [Qr. spanos = rar, puţin aBundent; aner, andros = BărBat.] Incidenţă scăzută a masculilor într-o populaţie, cauzată de faptul că femelele, prin ‘partenogeneză, dau naştere tot unor organisme de sex feminin. SPANIOMENOREE, s. f. / spaniomenorhee, s. f. / spaniome-norrh(o)ea. [Qr. spanios = rar, puţin aBundent; men, menos = lună; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Alungire patologică a ciclului menstrual, peste 35 de zile. Ca urmare, menstruaţie se răresc. SPANOPNEE, s. f. / spanopnee, s. f. / spanopn(o)ea. [Qr. spanos = rar, puţin aBundent; pnoia = respiraţie, de la pnein = a respira.] Respiraţie lentă şi profundă însoţită de senzaţia subiectivă de dispnee. care survine în cadrul unei afecţiuni nervoase. SPARTEINĂ, s. f. / sparteine, s. m. / sparteine. Alcaloid extras din unele plante (Sparticum scoparium - mătură, Lupinus luteus - bob galben, Lupinus niger - bob negru). Prezintă proprietăţi analoge cu cele ale ‘digitalei, dar se administrează numai injectabil, sub formă de sulfat, ca *oci-tocic. SPASM, s. n. / spasme, s. m. / spasm, jerk, spasmus (lat.). [Lat. spasmus, gr. spasmos = contracţie, de la gr. spân = a trage.] 1) Contracţie involuntară, bruscă şi tranzitorie a unuia sau mai multor muşchi, de cauze diverse: tetanie, intoxicaţie, isterie etc. 2) Diminuare bruscă şi tranzitorie a calibrului unui canal sau al unui orificiu. SPASM CARPO-PEDAL / spasme carpo-pedal / carpopedal spasm. Contractură localizată atât la nivelul ambelor mâini cât şi al ambelor picioare. Se observă în anumite crize de ‘tetanie. SPASM CLONIC / spasme clonique / clonic spasm. Alternanţa involuntară, uneori repetitivă a fenomenelor de contracţie şi relaxare, la nivelul unui muşchi sau al unei grupe musculare. V. şi convulsie. SPASM FACIAL MEDIAN MEIGE / spasme facial median de Meige / median spasm. [Henri Meige, medic fi anatomist francez, profesor ta CParis, 1866-1940.] ‘Blefarospasm care durează de la câteva secunde la câteva minute, care se repetă cu frecvenţă mare (uneori subintrant) şi care poate apărea izolat sau în cadrul unui ‘sindrom extrapiramidal localizat cu predilecţie la faţă. SPASM GLOTIC ESENŢIAL AL SUGARILOR / spasme glot-tique essentiel des nourrissons / laryngospasm. Sin.: laringospasm (v.). SPASM TONIC / spasme tonique / tonic spasm. S. care antrenează o contracţie musculară involuntară, continuă, prelungită. V. şi convulsie. SPASM DE TORSIUNE / spasme de torsion / torsion spasm. Contractură tonică care afectează îndeosebi muşchii trunchiului (torsiune cu lordoză sau cifoscolioză) şi muşchii membrelor. S. de t. poate fi primitiv (v. boală Ziehen-Oppenheim) sau secundar unei encefalite sau ‘degenerescenţei hepatolenticu-lare. SPASMODIC, adj. / spasmodique, adj. / spasmodic. [Qr. spasmodes = referitor la spasm, de la spasmos = contracţie fi spân = a trage.] Sin.: spastic (v.). SPASMODICITATE, s. f. / spasmodicite, s. f. / spasmodism. Sin.: spasticitate (v.). SPASMOFILIE, s. f. / spasmophilie, s. f. / spasmophilia. [Lat. spasmus, gr. spasmos = contracţie, de la gr. spân = a trage; gr. philia = atracţie, de la philein = a iuBi] Predispoziţie, uneori ereditară, la crize de ‘tetanie, spasm laringian sau, mai rar, convulsii generalizate. S. se caracterizează prin hiperex-citabilitate neuromusculară şi se pare că este consecinţa unei instabilităţi particulare a sistemului care controlează deopotrivă metabolismul calciului şi excitabilitatea neuromusculară (parati-roide, centri nervoşi subcorticali). V. şi tetanie. SPASMOGEN, adj. / spasmogene, adj. / spasmogen. [Lat. spasmus, gr. spasmos = contracţie, de la gr. spân = a trage; gr. gennan = a produce.] Despre o substanţă care produce ‘spasme. SPASMOLITIC, adj., s. n. / spasmolytique, adj., s. m. / spas-molytic. [Lat. spasmus, gr. spasmos = contracţie, de la gr. spân = a trage; gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Care suprimă ‘spasmul. Ex.: medicament s. Sin.: antispastic. SPASTIC, adj. / spastique, adj. / spastic. [Lat. spasticus, gr. spastikos = care trage înăuntru, de la gr. spân = a trage.] 1) Care este caracterizat prin ‘spasme sau este de natura acestora. 2) Despre hipertonia musculară piramidală. Sin.: spasmodic. SPASTICITATE, s. f. / spasticite, s. f. / spasticity. V. etimologia termenului spastic. 1) Stare caracterizată prin ‘spasme mai mult sau mai puţin accentuate, stare de a deveni ‘spastic. 2) ‘Hipertonie musculară de tip piramidal şi de decerebrare (hiperextensia celor patru membre). 1029 SPATULĂ SPECTROFOTOMETRIE SPATULĂ, s. f. / spatule, s. f. / spatula. [Lat. spatula, dim. de la spat ha - lopăţică pentru mestecat.] Instrument plat sau cu o extremitate aplatizată, alcătuit din metal sau din lemn, având diverse utilizări: amestecarea unor substanţe, recoltarea unor produse. Unele tipuri de s. sunt utilizate în chirurgie şi în stomatologie. SPAŢIAL, adj. / spaţial, -ale, -aux, adj. / spaţial. [Lat. spatium = spaţiu.] Care se referă la spaţiu, care aparţine unui spaţiu. SPAŢIU DISSE / espace de Disse / Disse’s space. [Joseph Disse, anatomist german, profesor ta Lofqo, apoi ta Cjdttingen, Ihlalle si OdarBurg, 1852-1912.] S. strâmt care separă peretele capilarelor sinusoide ale ficatului de membrana ‘hepatocitelor. Este locul schimburilor celulare şi al formării limfei. La nivelul său se găsesc numeroase ‘microvilozităţi ale polului juxtavas-cular al hepatocitelor şi fibre de reticulină. Sin.: spaţiu perisi-nusoidal. SPAŢIU EPIDURAL / espace epidural / extradural space. NA: cavum epidurale. Regiune anatomică situată între ‘dura mater perimedulară şi vertebre, conţinând în mod normal vene şi grăsime. SPAŢIU INTERCOSTAL / espace intercostal / intercostal space. NA: spatium intercostale. S. la nivelul peretelui toracic, cuprins între două coaste adiacente. Include nervii, vasele şi muşchii intercostali. SPAŢIU MORT RESPIRATOR / espace mort respiratoire / respiratory dead space, dead volume. Fracţiunea din ventilaţia globală care nu participă la ‘hematoză, adică: 1) S. m. anatomic, reprezentat de volumul aerului din ansamblul căilor aeriene care nu participă la schimburile gazoase (căi respiratorii superioare, trahee şi bronhii, până la bronşiolele terminale). 2) S. m. fiziologic, care reprezintă zonele din parenchim ventilate, dar neperfuzate. V. şi efect spaţiu mort. SPAŢIU PERISINUSOIDAL / espace peri-sinusoî'dal / perisi-nusoidal space. Sin.: spaţiu Disse (v.). SPAŢIU PERIVITELIN / espace perivitellin / perivitelline space. La mamifere, s. între oul fecundat şi zona pellucida. SPAŢIU PORT / espace porte / portal space. Teritoriu de formă stelată situat între lobulii hepatici, cu rol în vascularizaţia şi drenarea limfatică şi biliară lobulară. Include o ramificaţie a arterei hepatice şi a venei porte, un canal biliar şi vase limfatice. V. şi ficat. SPAŢIU PREVEZICAL / espace prevesical / prevesical space. NA: spatium retropubicum. Sin.: spaţiu Retzius (v.). SPAŢIU RETROPERITONEAL / espace retro-peritoneal / retroperitoneal space. NA: spatium retroperitoneale. S. cuprins între seroasa peritoneală şi peretele posterior al cavităţii abdominale. S. r. conţine viscerele retroperitoneale (rinichi, glande suprarenale, uretere, duoden, colon ascendent şi descendent, pancreas, vase mari şi nervi). SPAŢIU RETZIUS / espace de Retzius / retropubic space. NA: spatium retropubicum. [Anders Adolf Retzius, anatomist suedez, Stoclfiolm, 1796-1860.] S. virtual, umplut cu ţesut gră-sos, situat înaintea vezicii şi înapoia pubisului. Sin.: spaţiu pre-vezical. SPAŢIU SUBARAHNOIDIAN / espace sous-arachnoî'dien / subarachnoid space. NA: cavum subarachnoidale. S. situat între *pia mater şi ‘arahnoidă, în care circulă ‘lichidul cefalorahidian. SPAŢIU SUBDURAL / espace sous-dural / sub-dural space. NA: spatium subdurale. S. virtual cuprins între ‘dura mater şi ‘arahnoidă. Sin.: spaţiu supra-arahnoidian. SPAŢIU SUPRA-ARAHNOIDIAN / espace sus-arachnoî'dien / subdural space. NA: spatium subdurale. Sin.: spaţiu sub-dural (v.). SPĂLĂTURĂ, s. f. / lavage, s. m. / lavage, ablution. [Lat. exper-iavare, de Ca ex = in afară, per = prin, lavare = a spăla] Introducerea de lichid într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului pentru a o curăţa sau dezinfecta. Sin.: lavaj. SPECIALITATE FARMACEUTICĂ / specialite pharmaceutique / patent med ici ne. [Lat. specialitas, -atis = calitate distinctivă, de la species = aspect, aparenţă; gr. pharmakeutikos = referitor la medicamente, de la pharmakon = remediu.] Medicament preparat în industria farmaceutică, prezentat sub o condiţionare particulară şi caracterizat printr-o denumire specială (nume depus sau marcă depusă). Toate s. f. trebuie să fie autorizate pentru punerea pe piaţă de Agenţia Naţională a Medicamentului din cadrul Ministerului Sănătăţii. SPECIE, s. f. / espece, s. f. / species. [Lat. species = aspect, aparenţă] Unitate fundamentală în descrierea diversităţii lumii vii, bază a oricărei clasificări. SPECIFIC, adj. / specifique, adj. / specific. [Lat. specificus = specific, de la species = aspect, aparenţă] 1) Care are o ‘specificitate. Ex.: reacţie s., tratament s., microb s. 2) Care se referă la o specie biologică bine definită. 3) Boală determinată mereu de aceleaşi cauze şi sensibilă la medicamente. Anterior perioadei pasteuriene, sifilisul era una din puţinele boli cu origine bine stabilită, deci s., de unde persistenţa îndelungată a termenului s. ca sin. cu sifilisul. SPECIFICITATE, s. f. / specificite, s. f. / specificity. [Lat. specificus = specific, de la species = aspect, aparenţă] 1) Ansamblul caracterelor proprii unei specii. S. de specie reprezintă structurile antigenice comune tuturor indivizilor aparţinând unei anumite specii. 2) Ansamblu de caractere care disting un organism viu de altele înrudite sau asemănătoare. 3) Caracterul selectiv al reacţiei între două elemente, îndeosebi între antigen şi anticorp. 4) Specificitatea unui test este estimată prin proporţia de subiecţi sănătoşi având un test negativ. în mod ideal, dacă toţi subiecţii sănătoşi au un test negativ, specificitatea este 1 (sajj 100%). V. şi sensibilitate, def. 5. SPECIFICITATE IZOMERICĂ / specificite isomerique / iso-meric specificity. Sin.: stereospecificitate (v.). SPECT / SPECT / SPECT. [kcronim engl.: Single Pfoton Emission Computed Tomograpfy = tomografie computerizată prin emisia unui singur foton.] Tomografie de emisie monofo-tonică, procedeu care permite obţinerea cu ‘gamma-camera a unor imagini pe secţiune de mare utilitate îndeosebi în investigarea inimii şi a creierului. înregistrarea se efectuează prin rotirea capului de detecţie al gamma-camerei cu un unghi de 180° sau 360°, cu achiziţionarea unei serii de imagini corespunzătoare liniilor de proiecţie. în memoria calculatorului este construită o imagine tridimensională, care permite ulterior obţinerea unor secţiuni în diferite incidenţe. Ex.: se poate obţine o secţiune perpendiculară pe axul mare al inimii. V. şi tomoscintigrafie. SPECTRINA, s. f. / spectrine, s. f. / spectrin. Proteină fibroasă, de circa 100 nm lungime, care reprezintă aproximativ 25% din masa proteinelor asociate membranei eritrocitare. S. este principalul component al ‘citoscheletului situat sub membrana hematiei (şi, de aceea, denumit şi scheletul membranei), care menţine integritatea structurală şi forma bicon-cavă a acesteia. S. este un heterodimer, cele două lanţuri a şi (3 fiind alcătuite din câte 106 aminoacizi, cu Mr de 240 şi, respectiv, 220 kDa. Izoforme de s. au fost descrise şi în alte ţesuturi, cu rol similar. Au fost identificate anomalii genetice ale s., care alterează forma eritrocitelor şi determină fragilizarea acestora, de unde conturarea recentă a unor entităţi patologice. V. ankirină şi sferocitoză ereditară. SPECTROFOTOMETRIE, s. f. / spectrophotometrie, s. f. / spectrophotometry. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. 1030 spectrofotometru SPECTRUL UNUI ANTIBIOTIC phos, photos = [urnind; metron = măsură] Tehnică de *spec-trometrie care permite obţinerea şi siudiui spectrului unei radiaţii luminoase, adică a radiaţiilor din următoarele domenii: ultraviolet, vizibil şi infraroşu. SPECTROFOTOMETRU, s. n. / spectrophotometre, s. m. / spectrophotometer. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. phos, photos = Cumind; metron = măsură.] ‘Spectrometru pentru efectuarea ‘spectrofotometriei. SPECTROGRAF, s. n. / spectrographe, s. m. / spectrograph. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. graphein = a scrie.] Orice tip de ‘spectrometru care permite înregistrarea ‘spec-trelor. S. recente sunt prevăzute cu sisteme de achiziţie, stocare, prelucrare şi interpretare a spectrelor. SPECTROGRAFIE, s. f. / spectrographie, s. f. / spectrogra-phy. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. graphein = a scrie.] Totalitatea metodelor de achiziţie, înregistrare, stocare sau prelucrare a ‘spectrelor. SPECTROMETRIE, s. f. / spectrometrie, s. m. / spectrome-try. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. metron = măsură] Denumire generală pentru orice tip de tehnică prin intermediul căreia spectrele sunt produse şi înregistrate, cu ajutorul unui ‘spectrometru, iar după achiziţie sunt analizate folosind un computer şi un soft adecvat. V. şi spectroscopie. SPECTROMETRIE DE ABSORBŢIE ATOMICĂ / spectrometrie d’absorption atomique / atomic absorption spectrometry. Metodă bazată pe fenomenul de absorbţie a radiaţiilor mono-cromatice de către atomii unui element aflaţi în stare fundamentală. Pentru determinare se foloseşte o lampă cu catod gol care are proprietatea de a emite radiaţii intense şi monocromatice, cu lungime de undă caracteristică elementului de analizat. în calitate de sistem absorbant se utilizează o flacără în care se pulverizează elementul de determinat, sub formă de soluţie. Atomii din flacără se vor afla în majoritate în stare fundamentală şi, deci, vor fi capabili de absorbţie, de unde sensibilitatea mare a metodei, fiind posibilă măsurarea unor concentraţii de ordinul nanograme-picograme (ng-pg). SPECTROMETRU, s. n. / spectrometre, s. m. / spectrome-ter. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. metron = măsură] 1) ‘Spectroscop prevăzut cu o scală etalonată în lungimi de undă care permite măsurarea caracteristicilor spectrelor atomilor sau moleculelor. 2) Aparat destinat analizei spectrelor de energie ale radiaţiilor ionizante. SPECTROMETRU DE MASĂ / spectrometre de masse / mass spectrometer. S. alcătuit dintr-o cameră vidată traversată de atomii sau moleculele studiate. Aici se produce ionizarea acestora printr-o descărcare electrică, după care ionii sunt acceleraţi la o diferenţă mică de potenţial, apoi sunt ghidaţi către o zonă unde acţionează un câmp magnetic care va devia ionii, prin forţa Lorentz, în funcţie de masa acestora. V. spectru de masă. SPECTROSCOP, s. n. / spectroscope, s. m. / spectroscope. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. skopos = observator, de [a skopein = a vedea, a etamina.] Aparat spectral cu prismă destinat observării directe a spectrelor, folosind ca receptor ochiul. Cel mai simplu s. este prevăzut cu o prismă la nivelul căreia se produce dispersia luminii în radiaţiile monocro-matice componente. S. liniar sau cu vedere directă, este prevăzut cu un sistem de prisme Amici care corectează devierea radiaţiilor spre baza prismei prin trei prisme lipite - cea din mijloc din sticlă flint, iar cele laterale din sticlă crown - aşezate astfel încât razele emergente să fie aproximativ în direcţia razei incidente. S. liniar este, de obicei, utilizat pentru recunoaşterea spectrelor de absorbţie ale ‘hemoglobinei şi derivaţilor acesteia (în medicina legală). SPECTROSCOPIE, s. f. / spectroscopie, s. f. / spectroscopy. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamină] Denumire generică a tehnicilor şi metodelor de obţinere a ‘spectrelor, de măsurare şi interpretare a acestora. în funcţie de domeniul spectral al undelor electromagnetice şi de aparatura folosită, se disting: 1) S. optică, pentru domeniile vizibil, ultraviolet şi infraroşu. 2) S. radiaţiei X, metodă capitală în determinarea structurii con-formaţionale a acizilor nucleici şi a proteinelor. 3) S. hertziană, pentru undele hertziene şi milimetrice. 4) S. radiaţiilor alfa, beta şi gama, având ca obiect studiul spectrelor energetice ale acestor radiaţii. 5) S. prin *rezonanţă electronică de spin şi * rezonanţă magnetică nucleară. După natura sistemului cuantic emiţător (atom, moleculă, nucleu), s. se clasifică în s. atomică, moleculară şi nucleară. SPECTRU, s. n. / spectre, s. m. / spectrum. [Lat. spectrum = apariţie, arătare; sensul ştiinţific a fost creat de 9fezvton în sec. XVII.] 1) Semnificaţia iniţială a termenului provine din optică: rezultatul descompunerii luminii albe prin dispersie (cu ajutorul unei prisme sau a unei reţele de difracţie) în radiaţiile monocromatice componente (cele şapte culori ale spectrului vizibil). Prin extensie, se numeşte s. rezultatul descompunerii unei radiaţii electromagnetice emise de o sursă. într-un sens încă şi mai larg, sunt considerate s. şi alte tipuri de propagare (cor-puscular sau acustic). Un s. conţine, în generai, distribuţia intensităţii unei radiaţii în funcţie de o mărime caracteristică: lungime de undă, energie, impuls, masa particulelor etc. S. poate fi vizualizat, reprezentat grafic, înregistrat sau prelucrat. V. şi spectru de masă. 2) Prin extensie: a) s. antibacterian, gruparea bacteriilor în funcţie de acţiunea antibioticelor asupra acestora, de unde sintagma antibiotice cu s. !arg\ b) s. manifestărilor clinice caracteristice unei boli. SPECTRU DE ABSORBŢIE / spectre d’absorption / absorption spectrum. S. obţinut prin trecerea luminii prin diferite medii gazoase (sau lichide). Componentele mediului traversat de lumină absorb acele radiaţii care constituie s. propriu. în cazul elementelor simple se obţin s. de linii (liniile apar negre pe fondul luminii albe), iar în cazul moleculelor - s. de benzi. SPECTRU ELECTROMAGNETIC / spectre electromagnetique / electromagnetic spectrum. S. care conţine totalitatea energiilor radiaţiilor electromagnetice, de la radiaţiile cosmice la undele electrice, adică: radiaţii gama, radiaţii X, radiaţii ultraviolete, radiaţii vizibile, radiaţii infraroşii şi unde radio. SPECTRU INVIZIBIL / spectre invisible / invisible spectrum. Ansamblul radiaţiilor care nu sunt percepute de ochi deoarece au lungime de undă mai mare de 770 nm sau sub 390 nm. SPECTRU DE MASĂ / spectre de masse / mass spectrum. S. care conţine distribuţia rapoartelor sarcină electrică/masă pentru atomii sau moleculele ionizate. S. de m. al unui element simplu permite punerea în evidenţă a compoziţiei izo-topice a elementului respectiv. Studiul s. de m. oferă, de asemenea, informaţii asupra structurii atomice şi moleculare a unor substanţe. Totodată, este posibilă determinarea masei moleculare a unor substanţe complexe, de ex. ‘steroizi. SPECTRU SOLAR / spectre solaire / solar spectrum. Porţiune din *s. electromagnetic emisă de soare, care cuprinde *s. vizibil şi porţiuni reduse din radiaţiile ultraviolete şi infraroşii, învecinate cu s. vizibil. SPECTRU VIZIBIL / spectre visible / visible spectrum. Imaginea obţinută prin dispersia luminii albe prin prismă, în cele şapte radiaţii monocromatice: roşu, oranj (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo, violet. Aceste radiaţii au lungimile de undă între 390 nm şi 770 nm şi sunt percepute de analizatorul vizual. SPECTRUL UNU! ANTIBIOTIC / spectre d’un antibiotique / antibiotic spectrum. V. spectru, def. 2. 1031 SPECUL SPERMOCULTURĂ SPECUL, s. n. / speculum, s. m. / speculum. [Lat. speculum = oglindă, placă metalică.} instrument care permite iăr-girea cavităţilor naturale pentru facilitarea examenului şi, eventual, introducerea unui instrument. Are forme şi dimensiuni variate, în funcţie de organul explorat: s. nazal, oftalmologie, anal, vaginal etc. Var.: speculum. SPECULUM. Var. pentru specul (v.). SPELEOTOMIE, s. f. / speleotomie, s. f. / speleotomy. [Qr. spelaion = peşteră cavitate; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Deschidere chirurgicală a unei cavităţi tuberculoase cronice reziduale, care este situată superficial (pulmonar sau renal). S. este practicată rar. V. şi pneumotomie. SPERMAGLUTININĂ, s. f. / spermagglutinine, s. f. / sper-magglutinin. Anticorp care produce ‘aglutinarea spermatozoizilor. SPERMATIC, adj. / spermatique, adj. / spermatic. [Qr. sper-matikos = referitor la sămânţă, de la sperma, -atos = sămânţă] Sjn.: seminal (v.). SPERMATIDĂ, s. f. / spermatide, s. f. / spermatid. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; -idă.] Celulă germinală hapioidă care rezultă din diviziunea meiotică a spermatocitului de ordinul al doilea şi care va da naştere spermatozoidului. V. şi sperma-tocit, spermatogeneză. SPERMATITĂ, s. f. / spermatite, s. f. / spermatitis. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; -ită.J Sin.: funiculită, v. def. 1. SPERMATOCEL, s. n. / spermatocele, s. f. / spermatocele, spermatocyst. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; kele = tumoră, hernie.] Distensie chistică a ‘epididimului sau a testiculului (*rete testis) conţinând spermatozoizi. SPERMATOCID, adj., s. n. / spermatocide, adj., s. m. / sper-matocidal (adj.), spermicide (n.) [Qr. sperma, -atos = sămânţă; lat. caedere = a omori] Sin.: spermicid (v.). SPERMATOCISTECTOMIE, s. f. / spermatocystectomie, s. f. / spermatocystectomy. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; kystis = sac, vezică; ektome = e^cizie.] Sin.: veziculectomie (v.). SPERMATOCISTITĂ, s. f. / spermatocystite, s. f. / sperma-tocystitis. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; kystis = sac, vezică; -ită.J Sin.: veziculită (v.). SPERMATOCIT, s. n. / spermatocyte, s. m. / spermatocyte. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; kytos = celulă] Celula parentală a ‘spermatidei, care rezultă din ‘spermatogonie, începând cu perioada pubertăţii. Din spermatogonie rezultă s. primar (sau de ordinul /), celulă voluminoasă ‘diploidă, care se divide în două s. secundare (sau de ordinul lf), care sunt celule ‘haploide. Acestea din urmă se transformă în ‘sperma-tide, precursoare directe ale ‘spermatozoizilor. V. şi spermatogeneză. SPERMATOGEN, adj. / spermatogene, adj. / spermatogenic. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; gennan = a produce.] 1) Care se referă la ‘spermatogeneză. 2) Care produce ‘spermă sau ‘spermatozoizi. SPERMATOGENEZĂ, s. f. / spermatogenese, s. f. / sper-matogenesis. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Ansamblul proceselor care au loc în epiteliul tubilor seminiferi şi care duc la formarea gârneţilor masculini (spermatozoizi). In primul stadiu, ‘sper-matogoniile se^ multiplică pentru a da naştere ‘spermatocitelor de ordinul I. în al doilea stadiu, acestea suferă o diviziune meiotică şi formează spermatocitele de ordinul II, care în al treilea stadiu dau naştere ‘spermatidelor, precursorii spermatozoizilor, SPERMATOGONIE, s. f. / spermatogonie, s. f. / spermato-gonium. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală] Celulă germinală masculină iniţială, a cărei proliferare ciclică permite spermatogeneză. SPERMATOKINEZIGRAFIE, s. f. / spermatokinesigraphie, s. î. / spermaiokinesigraphy. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; kinesis = mişcare, de la kinein = a mişca; graphein = a scrie.] Metodă de determinare a mobilităţii spermatozoizilor prin fotografiere la ‘ultramicroscop. S. este utilă în investigarea ‘sterilităţii masculine. SPERMATOLIT. Var. pentru spermolit (v.). SPERMATOREE, s. f. / spermatorrhee, s. f. / spermatorrh(o)- ea. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere involuntară de spermă, uneori abundentă, în afara ‘copulaţiei. SPERMATOZOID, s. m. / spermatozoî'de, s. m. / spermato-zoon, pl. spermatozoa. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; zoon = animal; eidos = formă] Celulă reproducătoare (germinală) masculină matură, derivată prin diferenţierea unei ‘spermatide. S. prezintă o formă alungită, o lungime de circa 60 pm şi este alcătuit din trei părţi: 1) capul oval, ocupat aproape în întregime de un nucleu ‘haploid, prezentând la polul său anterior *acro-zomul; 2) colul, care conţine două structuri principale, centri-olul proximal şi piesa de conexiune; 3) coada sau flagelul, cu o lungime de circa 50 pm, care asigură motilitatea şi care este alcătuită din trei segmente (piesa intermediară, piesa principală şi piesa terminală). S. care părăsesc căile genitale masculine sunt inapţi pentru ‘fecundaţie. în timpul tranzitului în căile genitale feminine, s., dacă nu sunt distruşi, suportă o serie de modificări fiziologice, denumite în ansamblul lor ‘capacitaţie, care-i fac apţi pentru fecundaţie. V. şi spermatogeneză. SPERMATURIE, s. f. / spermaturie, s. f. / spermaturia, semi-nuria. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; ouron - urină] Prezenţa ‘spermei în urină. SPERMĂ, s. f. / sperme, s. f. / sperm, semen. [Qr. sperma, -atos = sămânţă] Lichidul seminal masculin, alcătuit din celule, ‘spermatozoizii, şi din secreţii glandulare ale anexelor căilor genitale, îndeosebi ‘prostata şi ‘glanda bulbouretrală (Cowper). S. este un lichid viscos, alcalin, care conţine fructoză, fosfaţi, substanţe proteice, lipide, ‘fibrinogen, ‘tromboplastină şi ‘hialu-ronidază. Volumul de s. emis în cursul unei ejaculări variază între o picătură şi 14 ml (în medie 3-4 ml); pH 7,3-8,5; leuco-cite 500 - 2 000/mm3 (o cifră superioară indică un proces inflamator local). Numărul de spermatozoizi este de 100-180 milioane/mm3 de spermă, sub 60 milioane fiind anormal. Puterea fecundantă a s. depinde de concentraţia în spermatozoizi în timpul ejaculării, ca şi de mobilitatea acestora. SPERMICID, adj., s. n. / spermicide, adj., s. m. / spermici-dal, spermicide. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; lat. caedere = a omori] Care distruge spermatozoizii. Este folosit ca anticoncepţional local (aplicare vaginală) şi se prezintă sub formă de ovule sau unguent. Sin.: spermatocid. SPERMIDINĂ, s. f. / spermidine, s. f. / spermidin. ‘Poliamină conţinând două grupări amină şi o grupare imidină (un atom de azot legat la doi atomi de carbon sau cu dublă legătură la un atom de carbon). Se găseşte în spermă, în ribozomi şi în anumite virusuri. S. se poate fixa la nivelul ADN, intervenind în ‘episajul unor ‘introni. V. şi spermină. SPERMINĂ, s. f. / spermine, s. f. / spermin. ‘Poliamină conţinând două grupări amină şi două grupări imină. S. posedă proprietăţi analoge cu cele ale ‘spermidinei. SPERMIOGENEZA, s. f. / spermiogenese, s. f. / spermio-genesis. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Stadiul terminal al ‘spermatogenezei. SPERMOCITOGRAMĂ, s. f. / spermocytogramme, s. m. / spermocytogram. Rezultatul studiului morfologic al spermatozoizilor. S. este un element component al ‘spermogramei. SPERMOCULTURĂ, s. f. / spermoculture, s. f. / bacteriologica! culture of semen. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; lat. 1032 SPERMOGRAMĂ SPIROMETRU cultura = cultivare.] Cultură de spermă în vederea punerii în evidenţă a unor microorganisme patogene. SPERMOGRAMĂ, s. f. / spermogramme, s. m. / spermio-gram. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; gramma = înscriere.] Studiul citologic al ‘spermei, care permite evaluarea fertilităţii masculine pe un eşantion de spermă (numărarea spermatozoizilor, studiul formei, motilităţii şi vitalităţii acestora, prezenţa altor elemente citologice, analiza fizicochimică a lichidului). SPERMOLIT, s. m. / spermolithe, s. m. / spermolith. [Qr. sperma, -atos = sămânţă; lithos = piatră] Concreţiune cal-cară localizată la nivelul unui segment al căilor de eliminare a lichidului seminal (veziculă seminală, canal deferent, epi-didim). Var.: spermatolit. Sin.: calcul seminal (sau spermatic). SPICUL, s. m. / spicule, s. m. / spicule. [Lat. spiculum, dim. de la spica sau spicum = spin, ac.] Orice formaţiune, de obicei microscopică, care are aspectul unui ac. Ex.: s. celular, s. eritrocitar. SPINA APERTA / spina aperta / spina aperta. V. spina bifi-da, def. 1. SPINA BIFIDA / spina bifida / spina bifida. [Lat. spina = şira spinării; bifidus = despicat în două, de la bis = de două ori, fidus = tăiat, despicat.] Malformaţie osoasă segmentară a coloanei vertebrale, cu sediul în regiunea lombosacrată, mai rar în regiunea cervicală înaltă sau dorsală, care se caracterizează prin dehiscenţa celor două jumătăţi ale arcurilor vertebrale posterioare. Fisura astfel creată poate favoriza hernierea unei porţiuni de meninge sau măduvă. Tipuri: 1) S. b. aperta reprezintă hernierea la nivelul malformaţiei a menigelor conţinând fie doar LCR, fie şi LCR şi ţesut nervos. 2) S. b. lipo-matoas\ corespunde asocierii s. b. cu un lipom subcutanat, care poate fi însoţit şi de anomalii tegumentare regionale (an-giom sau chist dermoid). 3) S. b. occulta este decelabilă doar pe radiografie. Sin.: ‘rahischizis posterior. 4) S. b. chistică, sin. mielocel (v.). SPINA OCCULTA / spina occulta / spina occulta. V. spina bifida, def. 3. SPINA VENTOSA / spina ventosa / spina ventosa. [Lat. spina = şira spinării; vcntosus = plin de aer.J Osteită tuberculoasă diafizară, cu sediul îndeosebi la nivelul falangelor degetelor. Apare în copilărie, leziunile sunt frecvent multiple şi coexistă cu alte leziuni tuberculoase. SPINAL, adj. / spinal, -ale, -aux, adj. / spinal. [Lat. spina = şira spinării] Sin.: rahidian (v.). SPINALGIE, s. f. / spinalgie, s. f. / spinalgia. Sensibilitate la presiune a ‘apofizelor spinoase vertebrale. SPINOCELULAR, adj. / spinocellulaire, adj. / spinocellular. [Lat. spina = ţep, vârf ascuţit; cellula = cămăruţă, dim. de la cella = cămară] Referitor la celulele corpului mucos Malpighi ale ‘epidermei, care sunt unite prin punţi sau spini. Ex.: epiteliom s. SPINOCEREBELOS, adj. / spino-cerebelleux, -euse, adj. / spinocerebellar. [Lat. spina = şira spinării; cerebellum = creier mic.] Al cărui traiect se întinde de la măduvă la cerebel. Ex.: degenerescenţă s., fascicul s. SPINTEROPIE, s. f. / spintheropie, s. f. / spintheropia. [Qr. spinther, -eros = scânteie; ops, opos = văz, vedere.] 1) Percepţia unor puncte luminoase, asociată anumitor afecţiuni ale retinei. 2) Formarea unor cristale de colesterol în corpul vitros ca urmare a unor afecţiuni oculare inflamatorii sau de altă natură. SPIRADENOM ECRIN / spiradenome eccrine / eccrine spi-radenoma. Tip particular de ‘hidradenom, care se dezvoltă ca o tumoră benignă, nodulară, dureroasă, localizată pe faţa anterioară a corpului. S. e. este alcătuit din celule secretorii şi mioepiteliale. SPIRALE CURSCHMANN / spirales de Curschmann / Cursch-mann’s spirals. [Heinrich Curschmann, medic german, 1846- 1910. ] Elemente spiralate mucoase care pot apărea în sputa boinaviior cu "astm. SPIREM, s. n. / spireme, s. m. / spireme. [Qr. speira = spirală] Aspect sub formă de ghem al cromozomilor în timpul ‘profazei. SPIRIL, s. m. / spirille, s. m. / spirillum, pl. spirilla (lat.). [Lat. spirillum = încolăcire, din gr. speira = spirală, încolăcire.] Microorganism aparţinând genului *Spirillum. SPIRILLUM / Spirillum / Spirillum. [Lat. spirillum = încolăcire, din gr. speira = spirală, încolăcire.] Gen de bacili Gram-ne-gativi, de formă helicoidală cu spire largi, prezentând flageli care le asigură motilitatea, aerobi strict sau facultativ. Câteva forme sunt patogene. SPIRILOZĂ, s. f. / spirillose, s. f. / spirillosis. [Lat. spirillum = încolăcire, din gr. speira = spirală, încolăcire; -oză.] Boală provocată de ‘spirili sau marcată prin prezenţa acestora în organism. SPIROCHAETACEAE / Spirochaetaceae / Spirochaetaceae. [Qr. speira = spirală; khaite = fir de păr.] Familie din ordinul bacterian Spirochaetales, cuprinzând genurile Borrelia, Spiro-chaeta (‘spirochetă) şi *Treponema. SPIROCHETĂ, s. f. / spirochete, s. m. / spiroch(a)et. [Qr. speira = spirală; khaite = fir de păr.] Microorganism spiralat, subţire, vizibil doar la ultramicroscop, aparţinând familiei *Spiro-chaetaceae. SPIROCHETOGEN, adj. / spirochetogene, adj. / spiro-chetogenous. Care este produs de o ‘spirochetă. Termenul se referă îndeosebi la granulele spirochetogene care apar în culturile vechi de spirochete, ca şi în sucul de ganglioni sau de ‘gome sifilitice. G. s. par să fie un reziduu al autolizei parazitului. Ele au un diametru egal cu lărgimea spirochetei din care au rezultat, sunt argirofile şi posedă un filament ondulat. SPIROCHETOZĂ, s. f. / spirochetose, s. f. / spiroch(a)eto-sis. [Qr. speira = spirală; khaite = fir de păr; -oză.] Infecţie provocată de spirochete, cel mai frecvent: *s. bronhopulmonară, artrita spirochetozică sau septicemia, cauzată de Borrelia anse-rina. V. şi borelioze. SPIROCHETOZĂ BRONHOPULMONARĂ / spirochetose bron-cho-pulmonaire / bronchospiro-ch(a)etosis. Boală determinată de Spirochaeta bronchialis, caracterizată clinic prin bronşită cu expectoraţie sanguinolentă, în care ‘spirochetă se află din abundenţă. Sin.: boală Castellani, bronhospirochetoză. SPIROCHETOZE RECURENTE / spirochetoses recurrentes / recurrent spiroch(a)etosis. Sin.: borelioze (v.). SPIROGRAF, s. n. / spirographe, s. m. / spirograph. [Lat. spirare = a respira; gr. graphein = a scrie.] Aparat destinat practicii ‘spirografiei. SPIROGRAFIE, s. f. / spirographie, s. f. / spirography. [Lat. spirare = a respira; gr. graphein = a scrie.] Domeniu al explorării funcţionale respiratorii care constă în înregistrarea grafică a volumelor pulmonare şi a debitelor ventilatorii, cu ajutorul unui spirograf. SPIROLACTONE, s. f. pl. / spirolactones, s. f. pl. / spiro-lactones. Grup de substanţe steroide de sinteză, dintre care unele sunt utilizate ca diuretice. V. şi spironolactonă, probă la aldactonă. SPIROMETRIE, s. f. / spirometrie, s. f. / spirometry. [Lat. spirare = a respira; gr. metron = măsură] Măsurarea capacităţii pulmonare vitale, a volumelor pulmonare şi a debitelor ventilatorii cu un dispozitiv denumit spirometru. SPIROMETRU, s. n. / spirometre, s. m. / spirometer. [Lat. spirare = a respira; gr. metron = măsură\ Aparat destinat practicii ‘spirometriei. 1033 SPIRONOLACTONĂ SPLENOID SPIRONOLACTONĂ. s. f. / spironolactone, s. f. / spirono-lactone. (DCI) Substanţă diuretică, antagonistă ‘aldosteronului, căruia îi blochează acţiunea asupra celulelor tubilor renali dis-tali. S. este o ‘spirolactonă. SPIROSCOPIE, s. f. / spiroscopie, s. f. / spiroscopy. [Lat. spirare = a respira; skopein = a etamina.] Examenul respiraţiei cu ajutorul unui aparat denumit spiroscop, care măsoară volumul de aer expulzat. Acest aparat este utilizat îndeosebi în scop de reeducare respiratorie la convalescenţii de afecţiuni toracice. SPITAL, s. n. / hopital, s. m. / hospital. [Qerm. Spital = spital.] Locul principal în care se acordă toate îngrijirile medicale care nu pot fi efectuate la domiciliu din motive sociale, economice, tehnice sau ştiinţifice. Există s. generale, cu o serie de servicii clinice şi de investigaţii, şi s. specializate. în cele mai multe ţări a fost elaborată o legislaţie specifică asupra structurii, organizării, finanţării şi funcţionării s. SPITAL DE NOAPTE / hopital de nuit / night hospital. S. în care primesc îngrijiri medicale noaptea pacienţii care în timpul zilei îşi pot continua activitatea profesională. SPITAL DE ZI / hopital de jour / day hospital. S. în care bolnavii sunt internaţi doar ziua, pentru a primi tratamentele necesare, când starea acestora permite rămânerea în mediul familial. SPLANHNECTOMIE, s. f. / splanchnectomie, splanchnicec-tomie, adj. / splanchnicectomy. [Qr. splankhnon = viscer; ektome = e^cizie.] Rezecţia operatorie, mai mult sau mai puţin extinsă, a nervilor splanhnici. Var.: splanhnicectomie. SPLANHNIC, adj. / splanchnique, adj. / splanchnic. [Qr. splankhnon = viscer.] Care se referă la viscere sau care aparţine viscerelor. V. visceral. SPLANHNICECTOMIE. Var. pentru splanhnectomie (v.). SPLANHNOCRANIU, s. n. / splanchnocrâne, s. m. / visce-rocranium. NA: cranium viscerale. [Qr. splankhnon = viscer; Cat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu.] în sens restrâns, parte a scheletului cefalic provenind din aparatul bran-hial embrionar: totalitatea scheletului facial, osişoarele urechii medii, apofiza stiloidă, osul hioid. în sens larg, s. cuprinde, de asemenea, cartilajele tiroide şi cricoide. Sin.: viscerocraniu. SPLANHNOGRAFIE, s. f. / splanchnographie, s. f. / splanchnography. [Qr. splankhnon = viscer; graphcin = a înscrie.] Radiografia viscerelor, după injectarea în sistemul circulator a unei substanţe opace la radiaţiile X. SPLANHNOLOGIE, s. f. / splanchnologie, s. f. / splanchno-logy. [Qr. splankhnon = viscer; logos = ştiinţă] Studiul viscerelor. SPLANHNOMEGALIE, s. f. / splanchnomegalie, s. f. / splanchnomegaly. [Qr. splankhnon = znscer; megas, mega-Jos = mare.] Sin.: visceromegalie (v.). SPLANHNOMICRIE, s. f. / splanchnomicrie, s. f. / splanch-nomicria. [Qr. splankhnon = viscer; mikros = mic. ] Diminuarea de volum a tuturor viscerelor. Se observă îndeosebi în ‘anorexia mentală, ‘sindromul Simmonds, ca şi în toate stările de ‘denutriţie. SPLANHNOPLEURĂ, s. f. / splanchnopleure, s. f. / splanchnopleure. Foiţă viscerală a ‘mezodermului în contact cu ‘endodermul ^i limitând ‘celomul în interior. SPLANHNOPTOZA, s. f. / splanchnoptose, s. f. / splanchno-ptosia, splanchnoptosis. [Qr. splankhnon = viscer; ptosis = cădere.] Deplasarea patologică, prin relaxarea mijloacelor lor de susţinere, a unuia sau mai multor viscere abdominale din poziţia lor topografică normală în regiunea abdominală inferioară. Sin.: boală Glenard. SPLANHNOSCOPIE, s. f. / splanchnoscopie, s. f. / splanchnoscopy. [Qr. splankhnon = viscer; skopia = exami- nare, de la skopein = a vedea, a examina.] Inspecţia viscerelor prin ‘endoscopie. SPLANHNOTOMIE, s. f. / splanchnotomie, s. f. / splanch-notomy. [Qr. splankhnon = znscer; tome = secţiune.] 1) Secţiunea nervilor splanhnici. 2) în engleză: anatomia sau disecţia viscerelor. SPLANHNOTROP, adj. / splanchnotrope, adj. / viscerotro-pic. Se spune despre o serie de substanţe chimice, bacterii, sau virusuri care se fixează în mod selectiv la nivelul viscerelor. SPLEEN, s. n. / spleen, s. m. / spleen. [Lingi, spleen = proastă dispoziţie, plictis, din gr. splen, -enos = splină, dar şi ipohondrie (anticii credeau că melancolia îşi avea originea în splină).] Anglicism care exprimă o atitudine pasivă, absenţa nemotivată a bucuriei de a trăi. SPLENALGIE, s. f. / splenalgie, s. f. / splenalgia. [Qr. splen, -enos = splină; algos = durere.] Durere, de obicei neurogenă, la nivelul splinei. SPLENECTOMIE, s. f. / splenectomie, s. f. / splenectomy. [Qr. splen, -enos = splină; ektome = excizie.] Excizia sau extirparea chirurgicală a splinei. SPLENIC, adj. / splenique, adj. / splenic. [Qr. splen, -enos = splină] Care se referă la splină. Ex.: ruptură s. SPLENITĂ, s. f. / splenite, s. f. / splenitis. [Qr. splen, -enos = splină; -ită.] Inflamaţia splinei, de obicei cauzată de o ‘pioemie. Se manifestă prin splenomegalie şi durere locală intensă. S. mai poate rezulta şi prin acumulare de particule străine la nivelul splinei, ca organ imunitar. SPLENIZARE, s. f. / splenisation, s. f. / splenization. Leziune a plămânului caracterizată prin induraţia ţesutului său, care are un aspect ce aminteşte de cel al ţesutului splenic. S. se întâlneşte în unele congestii pulmonare şi bronhopneumopatii. SPLENOCIT, s. n. / splenocyte, s. m. / splenocyte. ‘Macrofag mononuclear de dimensiuni mari, care se găseşte în sinusurile splenice. SPLENOCOLIC, adj. / splenocolique, adj. / splenocolic. [Qr. splen, -enos = splină; kolon = intestin gros.] Care se situează între splină şi colon, care leagă cele două organe. Ex.: ligament s. SPLENOCONTRACŢIE, s. f. / splenocontraction, s. f. / splenoconstriction. [Qr. splen, -enos = splină; lat. contrac-tio, -onis = strângere, de la contrahere = a strânge (cum = cu; trahere = a trage cu forţa).] Contracţie a splinei, care poate fi provocată de: agenţi chimici (chinină, adrenalină, stric-nină etc.), agenţi fizici (curent electric, anumite mişcări, efort fizic, excitarea nervului splanhnic etc.), sângerare sau chiar de emoţii. Uneori, s. prin adrenalină a fost utilizată pentru a aprecia posibilitatea de reducere a unei splenomegalii. SPLENOGEN, adj. / splenogene, adj. / splenogenic. Despre un proces care îşi are originea în splină. SPLENOGRAFIE, s. f. / splenographie, s. f. / splenography. [Qr. splen, -enos = splină; graphein = a scrie.] 1) Radiografia splinei după injectarea intravenoasă a unui ‘mediu de contrast. 2) Descrierea analitică a splinei. SPLENOGRAMĂ, s. f. / splenogramme, s. m. / splenogram. [Qr. splen, -enos = splină; gramma = înscriere.] Evaluarea procentuală a diferitelor celule care constituie parenchimul splenic. Celulele (recoltate prin puncţie splenică) sunt etalate pe o lamă şi colorate (‘coloraţie May-Grunwald-Giemsa). Normal, pe frotiu majoritatea celulelor sunt ‘limfocite, la care se adaugă câteva ‘granulocite şi ‘histiocite. SPLENOID, adj. / splenoide, adj. / splenoid. [Qr. splen, -enos = splină; eidos = formă] Care se aseamănă cu splina, de regulă doar macroscopic, adică în ceea ce priveşte culoarea şi consistenţa. 1034 SPLENOM SPONDILOLISTEZIS SPLENOM, s. n. / spienom, s. m. / splenoma. Tumoră a splinei, de regulă malignă. Se formează din ţesutul hematopo-ietic splenic, fiind compusă din mononucleare şi celule gigante cu nuclee multiple. SPLENOMANOMETRIE, s. f. / splenomanometrie, s. f. / splenomanometry. [Qr. splen, -enos = splină; mănos = puţin dens; metrou = măsură.] Măsurarea presiunii la nivelul splinei şi, implicit, în sistemul ‘venei porte, prin puncţie splenică. SPLENOMEGALIE, s. f. / splenomegalie, s. f. / splenomegaly. [Qr. splen, -enos = splină; megas, megalos = mare.] Creşterea volumului splinei, în diferite grade decelabile clinic (la palparea abdominală), sau prin diferite investigaţii imagistice (ecografie, scintigrafie). Etiologia poate fi variată: infecţii, afecţiuni hepatice cronice, tulburări în circulaţia sistemului port, leucemii, infiltraţie patologică printr-o serie de substanţe etc. SPLENOMEGALIE MIELOIDĂ / splenomegalie myeloî'de / idio-pathic myelofibrosis. Sin.: boală Hueck (v.). SPLENOPATIE, s. f. / splenopathie, s. f. / splenopathy. [Qr. splen, -enos = splină; pathos = Boală] Denumire generală pentru orice boală a splinei. SPLENOPEXIE, s. f. / splenopexie, s. f. / splenopexy. [Qr. splen, -enos - splină; pexis = jvţare.] Fixarea unei spline ptozate la peretele abdominal. SPLENOPORTOGRAFIE, s. f. / splenoportographie, s. f. / splenoportography. [Qr. splen, -enos = splină; lat. porta = poartă; gr. graphein = a scrie.] Examen radiografie al sistemului port şi al venei splenice, practicat după opacifierea, prin puncţie directă transparietală, a splinei cu o substanţă de contrast iodată, hidrosolubilă, opacă la raze X. SPLENORAGIE, s. f. / splenorragie, s. f. / splenorrhagia. [Qr. splen, -enos = splină; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie cu origine la nivelul splinei. SPLENOSCLEROZĂ, s. f. / splenosclerose, s. f. / splenosclerosis. Dezvoltare extinsă de ţesut fibros la nivelul splinei, în general cu hipertrofie splenică. SPLENOZĂ PERITONEALĂ / splenose peritoneale / spleno-sis. Boală caracterizată prin prezenţa de numeroşi noduli splenici la nivelul ‘peritoneului, după o splenectomie impusă de o ruptură traumatică a splinei. SPLINĂ, s. f. / rate, s. f. / spleen, splen. NA: lien. [Qr. splen, -enos = splină] Cel mai mare organ al sistemului limfoid, cu masa de circa 150-200 g şi diametrul longitudinal de circa 125 mm, care include un volum de circa 150-200 ml sânge. Este situată în loja subfrenică stângă, laterostomacal, deasupra unghiului colic stâng. S. este specializată în colectarea anti-genilor prezenţi în circulaţie, precum şi în fixarea protozoarelor, bacteriilor, ca şi a diferitelor substanţe chimice. Aportul sanguin este asigurat de o singură arteră splenică, divizată în ramuri din ce în ce mai mici după străpungerea hilului la nivelul capsulei. La nivelul arteriolelor se găsesc “manşoane” de limfocite (teci limfatice periarteriolare) de care sunt ataşaţi foliculii limfatici. Tecile limfatice şi foliculii prezintă o coroană de limfocite şi macrofage. Acest ţesut limfatic constituie pulpa albă a splinei, care se află răspândită în pulpa roşie. Pulpa roşie (alcătuită din sinusuri pline cu sânge, delimitate de celule reticuloendoteliale) formează majoritatea ţesutului splenic şi este sediul colectării şi distrucţiei eritrocitelor senescente. în viaţa intrauterină şi la nou-născut, s. are funcţie hematoformatoare. Similar ganglionilor limfatici (‘nodul limfatic), în anumite zone ale splinei sunt prezente limfocite şi celule accesorii. Astfel, tecile limfatice periarteriolare conţin îndeosebi ‘limfocite T, iar foliculii limfatici conţin limfocite B. în esenţă, funcţia splinei şi răspunsul ei faţă de antigeni sunt similare nodulilor limfatici. Diferenţa esenţială constă în faptul că splina reprezintă sediul major al răspunsurilor imune faţă de antigeni prezenţi în cir- culaţie, în timp ce nodulii sunt implicaţi în reacţia faţă de antigeni prezenţi în limfă. ‘Splenomegalia se poate afla la originea unor boli sau se poate produce în cazul anumitor afecţiuni. Ablaţia sa nu pune viaţa în pericol, deoarece funcţiile splinei sunt preluate de ganglionii limfatici, ficat şi măduva osoasă. Sin.: lien. V. şi nodul limfatic. SPONDILALGIE, s. f. / spondylalgie, s. f. / spondylalgia. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; gr. algos = durere.] Sin.: spondilodinie (v.). SPONDILARTRITĂ, s. f. / spondylarthrite, s. f. / spondyl-arthritis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. arthron = articulaţie; -ită.J Artrită a coloanei vertebrale. SPONDILARTRITĂ ANCHILOZANTĂ / spondylarthrite anky-losante / ankylosing spondylarthritis. Reumatism inflamator cronic afectând articulaţiile sacroiliace ale coloanei vertebrale, la adultul tânăr de sex masculin. Boala evoluează în puseuri, spre anchilozare în “coloană de bambus”. Anchilozarea poate avea loc în extensie, când cuprinde articulaţiile coxofemurale (boala Strumpell-Marie) sau în flexie (boala Bechterew). Sin.: pelvispondilită reumatismală, spondilită anchilozantă. SPONDILARTROZĂ, s. f. / spondylarthrose, s. f. / spondyl-arthrosis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; gr. arthron = articulaţie; -oză.] Denumire puţin utilizată a artrozei vertebrale anterioare (‘discartroză) sau posterioare (artroză interapofizară). SPONDILITĂ, s. f. / spondylite, s. f. / spondylitis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; -ită.] Osteită vertebrală (uni- sau multivertebrală) care afectează corpul vertebral (s. anterioară), fiind de obicei o ‘spondilodiscită, sau, mai rar, arcul posterior (s. posterioară). SPONDILITĂ ACROMEGALICĂ / spondylite acromegalique / Erdheim’s syndrome. Sin.: sindrom Erdheim (v.). SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ / spondylarthrite ankylosante / spondylarthritis ankylopoietica, rheumatoid spondylitis. Sin.: spondilartrită anchilozantă (v.). SPONDILIZEMĂ, s. f. / spondylizeme, s. m. / spondylizema. [Qr. spondylos = verteBră; izema = lăsare, tasare.] Tasare a coloanei vertebrale din cauza leziunilor la nivelul unuia sau mai multor ‘corpi vertebrali, îndeosebi în ‘morbul lui Pott. Dacă tasarea se produce la unirea dintre zona lombară şi sacrată poate apărea o deviaţie angulară a rahisului, cu limitarea ‘strâmtorii superioare (v. strâmtoare, def. 3). SPONDILOARTROPATIE, s. f. / spondylarthropathie, s. f. / spondyloarthropathy. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; gr. arthron = articulaţie; pathos = Boală] 1) Termen general pentru bolile articulaţiilor coloanei vertebrale. 2) Termen generic prin intermediul căruia sunt regrupate entităţile noso-logice care au comune: o afectare a articulaţiilor sacroiliace, artrite periferice şi absenţa ‘factorului reumatoid în serul sanguin. în grupul s. sunt cuprinse: pelvispondilită reumatismală, ‘sindromul Fiessinger-Leroy-Reiter, artritele reacţionale, unele artropatii juvenile, artritele din ‘colita ulceroasă şi din ‘boala Crohn, reumatismul psoriazic, ‘boala Whipple, ‘sindromul Behşet şi ‘sindromul SAPHO. SPONDILODINIE, s. f. / spondylodynie, s. f. / spondylody-nia. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; gr. odyne = durere.] Durere la nivelul vertebrelor. Sin.: spondilalgie. SPONDILODISCITĂ, s. f. / spondylodiscite, s. f. / spondy-lodiscitis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; lat. dis-cus, gr. diskos = disc; -ită.] Inflamaţie, de obicei de origine infecţioasă, a ‘discului intervertebral şi a corpilor vertebrali adiacenţi. SPONDILOLISTEZIS, s. n. / spondylolisthesis, s. m. / spondylolisthesis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = verteBră; gr. olisthanein = a aluneca] Alunecarea înainte, parţială sau 1035 SPONDILOLIZĂ SPOROZOOZĂ totală, a unei vertebre sau a unui segment din coloana vertebrală. Afectează cu predilecţie vertebrele lombare inferioare, îndeosebi a cincea vertebră lombară. Este determinată de o leziune a arcului posterior (frecvent liza istmică congenitală) sau o deteriorare a discului intervertebrai. V. şi retrolistezis. SPONDILOLIZĂ, s. f. / spondylolyse, s. f. / spondylolysis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. lysis = distrugere, de (a lyein = a distruge.] Termen care, teoretic, poate desemna orice leziune vertebrală distructivă. în practică este însă utilizat în relaţie cu malformaţiile vertebrale caracterizate prin fisura interapofizară vertebrală, prin defect de osificare. Predispune la ‘spondilolistezis. SPONDILOMALACIE, s. f. / spondylomalacie, s. f. / spondy-lomalacia. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. malakia = înmuiere, de Ca malakos = moate.] *Osteomalacie localizată la nivelul uneia sau mai multor vertebre. SPONDILOPATIE, s. f. / spondylopathie, s. f. / spondylopa-thy. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. pathos = boabă.] Termen generic utilizat în relaţie cu orice tip de afecţiune a coloanei ^vertebrale. SPONDILOREOSTOZĂ, s. f. / spondylorheostose, s. f. / Forestier and Rotes-Querol syndrome. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. rheos = curent, de ta rhein = a curge; osteon = os; -oză.] Sin.: hiperostoză vertebrală an-chilozantă (v.). SPONDILOSCHIZIS, s. n. / spondyloschisis, s. m. / spondy-loschisis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. skhi-sis = despicătură, de Ca skhizein = a despărţi] Malformaţie osoasă congenitală care constă în fisura unuia sau mai multor arcuri vertebrale. SPONDILOTERAPIE, s. f. / spondylotherapie, s. f. / spondy-lotherapy. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; jjr. the-rapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] 1) In general, tratamentul bolilor coloanei vertebrale. 2) Metodă neconvenţională de terapie a unor afecţiuni diverse prin manevre mecanice practicate asupra coloanei vertebrale. V. şi verte-broterapie. SPONDSLOTOMiE, s. t. / spondylotomie, s. f. / spondyloto-my, rachi(o)tomy. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; gr. tome = tăiere, secţiune, de ia temnein = a tăia.] 1) Secţionarea chirurgicală a uneia sau a mai multor vertebre. 2) Deschiderea chirurgicală a canalului vertebral. SPONDILOZĂ, s. f. / spondylose, s. f. / spondylosis. [Lat. spondylus, gr. spondylos = vertebră; -oză.] ‘Artroză vertebrală, în funcţie de localizare, se disting: s. cervicală şi s. lombară. Se caracterizează prin artrite şi osteoartrite degenerative ale vertebrelor cervicale sau lombare şi ţesuturilor asociate. Procesele degenerative pot provoca compresiuni asupra rădăcinilor nervoase, cu dureri locale şi ‘parestezii ale membrelor. SPONGIFORM, adj. / spongiforme, spongoîde, adj. / spon-gioid. [Lat. spongia, gr. spongion = burete; Cat. forma = formă.] Care aminteşte de structura areolară a unui burete. SPONGIOBLAST, s. n. / spongioblaste, s. m. / spongioblast. [Lat. spongia, gr. spongion = burete; gr. blastos = germen.] 1) Denumire pentru fiecare din celulele epiteliale embrionare rezultate din diferenţierea celulelor matriciale ale ‘tubului neural. Spongioblastele se diferenţiază, la rândul lor, unele în celule nevrogliale (‘astrocite şi ‘oligodendrocite), iar altele în celule ependimare, care aparţin tot ‘nevrogliei. 2) Sin.: celulă amacrină (v.). SPONGIOBLASTOM, s. n. / spongioblastome, s. m. / spon-gioblastoma. Tumoră derivată din ‘spongioblast. Acest termen a fost utilizat ca sin. cu ‘glioblastom. Denumirea de s. polar nu este clară: uneori este utilizată pentru s. rezultate din proliferarea de ‘astrocite fibroase grupate în fascicule întreţesute, iar alteori pentru s. embrionar. SPONGIOCIT, s. n. / spongiocyte, s. m. / spongiocyte. 1) Denumire generică, utilizată rar, pentru celulele ‘nevrogliei. 2) Celulă cu secreţie endocrină prezentă în zona fasciculată a corticosuprarenalei. Denumirea sa provine de la prezenţa în citoplasmă a numeroase vacuole. S. conţine numeroşi lizozomi, cu rol în secreţia ‘glucocorticoizilor. SPONGIOID. Var. pentru spongoid (v.). SPONGIOS, adj. / spongieux, -euse, adj. / spongy. [Lat. spongia, gr. spongion = burete.] Despre un ţesut care prezintă o consistenţă şi o structură asemănătoare unui burete. SPONGIOZĂ, s. f. / spongiose, s. f. / spongiosis. Leziune elementară epidermică tradusă printr-un edem intracelular al stratului spongios (malpighian). SPONGOID, adj. / spongoîde, spongioîde, adj. / spongioid, spongiform. [Lat. spongia, gr. spongion = burete; gr. eidos = formă] Care se aseamănă cu un burete ca structură sau numai în aparenţă. Var.: spongioid. SPONTAN, adj. / spontane, -e, adj. / spontaneous. [Lat. spontaneus = spontan, de bună voie, de Ca spons = după voia.] 1) (Act) produs instinctiv, involuntar. 2) (Eveniment) care apare fără o cauză extrinsecă (sau intrinsecă) determinată. Ex.: vindecare s., fractură s. SPONTANEITATE, s. f. / spontaneite, s. f. / spontaneity. [Lat. spontaneus = spontan, de bună voie, de Ca spons = după voia] însuşire specifică a vieţii, reprezentând, în spiritul fiziologiei contemporane, o activitate care nu este legată de intervenţia directă nemijlocită a unui stimul, fiind o activitate durabilă. SPOR, s. m. / spore, s. f. / spore. [Qr. spora = sămânţă, de Ca speirein = a însămânţa] 1) Celulă reproducătoare caracteristică regnului vegetal (ciuperci, protozoare, sporozoare), foarte rezistentă la condiţiile defavorabile ale mediului. 2) La bacterii, organit structural unic, termorezistent, propriu unor bacili, capabil de a conserva în condiţii foarte nefavorabile proprietăţile germenului de origine, rezistent la căldură şi la agenţi chimici şi care, plasat în condiţii favorabile, se transformă în bacterie activă, identică celei iniţiale. SPORADIC, adj. / sporadique, adj. / sporadic. [Qr. sporadikos = dispersat, de Ca speirein = a dispersa] Care afectează un număr mic de indivizi, izolat, în opoziţie cu afectarea ‘epidemică sau ‘endemică. SPOROTRICOZĂ, s. f. / sporothricose, s. f. / sporothricosis. [Qr. spora = sămânţă, de Ca speirein = a însămânţa; thrix, trikos = păr; -oză ] Micoză cronică determinată de ciuperci din clasa Hyphomycetae, genul Sporotrichum. Se poate prezenta sub formă generalizată sau localizată (cutanată, osoasă, limfatică, viscerală). Sin.: boală Schenck, boală Beurmann-Gougerot. SPOROZOARE, s. n. pl. / Sporozoaires, s. m. pl. / Sporozoa. [Qr. spora = sămânţă, de Ca speirein = a însămânţa; zoon = animat.] Clasă de protozoare parazite ale ţesuturilor şi ale celulelor într-unul din stadiile celor două cicluri de reproducere sexuată şi asexuată (formare de ‘spori) sau în toate perioadele de viaţă ale acestora. Grupul Telospiridies cuprinde ordinul Coccidies şi genurile Isospora şi Piasmodium (agentul malariei), paraziţi ai omului. SPOROZOIT, s. m. / sporozoîte, s. m. / sporozoit. [Qr. spora = sămânţă, de Ca speirein = a însămânţa; zoon = animat.] Formă a parazitului ‘malariei care este concentrată în glandele salivare ale ţânţarului anofel şi care poate fi introdusă în corpul uman prin înţepătura acestuia. S. pătrunde în celulele hepatice, unde dă naştere ‘merozoiţilor, care vor infecta eritro-citele şi vor determina manifestarea clinică a malariei. SPOROZOOZĂ, s. f. / sporozoose, s. f. / sporozoosis. [ 40 mmHg faţă de nivelul de bază) şi hipoperfuzia tisulară cu acidoză lactică consecutivă, algiditate, oligurie şi tulburări psihice. Ş. evoluează spre ireversibilitate odată cu instalarea ‘coagulării intravasculare diseminate şi a ‘sindromului de disfuncţie viscerală multiplă. Sin.: şoc septic. ŞOC INSULINIC / choc insulinique / insuline shock. Comă hipoglicemică provocată în scop terapeutic prin injectarea intra-venoasă de insulină. Utilizarea terapeutică a ş. i. (îndeosebi în ‘tulburările afective bipolare) în prezent a diminuat. ŞOC IREVERSIBIL / choc irreversible / irreversible shock. Ş. în care căderea progresivă a presiunii sanguine şi evoluţia spre deces se produc, în ciuda restabilirii masei sanguine, probabil din cauza unei vasodilataţii paralitice tardive şi a afectării grave a miocardului. ŞOC OPERATOR / choc operatoire / surgical shock. Ş. survenit în timpul unei intervenţii chirurgicale sau imediat după intervenţie. Cauze multiple: o intervenţie prelungită cu deteriorări tisulare extinse, pierdere masivă de sânge, dezechilibru umoral etc. ŞOC REVERSIBIL / choc reversible / reversible shock. Ş. în care poate fi restabilită funcţionarea normală a aparatului circulator. Ş. poate fi reversibil, de regulă în faza sa iniţială. ŞOC ROTULIAN / choc rotulien / patelSa impact. Senzaţie de şoc, percepută la examenul clinic, prin apăsare bruscă cu degetul pe faşa anterioară a rotulei, când aceasta se loveşte de condilii femurali. Ş. r. poate traduce un epanşament lichi-dian la nivelul genunchiului. ŞOC SEPTIC / choc septique / septic shock. Sin.: şoc infec-ţios (v.). ŞOC SPINAL / choc spinal / spinal shock. Prăbuşire a funcţiilor medulare, cu colaps circulator, survenită imediat după secţiunea măduvei spinării. ŞOC TOXIC / choc toxique, choc toxique staphylococcique / toxic shock. Stare de ş. febrilă asociată cu eritrodermie scarlatiniformă (raş cutanat urmat de descuamare, în special pe palme şi plante), vomismente, ‘mialgii şi hipotensiune şi cu afectări multiviscerale severe, provocate de o toxină stafiloco-cică (TSST-1, B sau C^. ‘Hemoculturile sunt negative. Sta-philococcus aureus poate fi identificat local, la copii sau la femei cu vaginite provocate prin utilizarea unor tampoane contaminate. Sub tratament, evoluţia este de regulă favorabilă. ŞOLD, s. n. / hanche, s. f. / hip, coxa. NA: articulatio coxae. [PoL szoldra = şold.] Regiune anatomică ce corespunde articulaţiei coxofemurale. ŞOLD ÎN RESORT / hanche â ressort / snapping hip. Sin.: boală Perrin-Ferraton (v.). ŞTANŢARE, s. f. / matrişage, s. m. / punching. [Qerrn. stanzen = a ştanţa] 1) Tăierea, cu ajutorul unor matriţe, a unor obiecte de aceeaşi formă. 2) în stomatologie, confecţionarea coroanelor de înveliş din cape prefabricate. ŞTIFT, s. n. / cheville, goupille, s. f. / peg. [germ. Stift = ştift.] Tijă pentru îmbinarea a două piese. în stomatologie: 1) Ş. de turnare din ceară, care se ataşează la macheta protezei şi, după eliminare, produce canalul de pătrundere a metalului topit. 2) Ş. de turnare metalic, obşinut prin umplerea acestui canal de turnare. ŞUNT, s. n. / shunt, s. m. / shunt. VEngl. shunt = derivaţie, scurtcircuit.} 1) Derivare a circulaţiei sanguine pe alte căi decât cele normale. Ş. constă dintr-o comunicare anormală între două părţi ale aparatului cardiovascular cu presiuni diferite şi între care sângele circulă în mod normal numai după ce a parcurs o reţea vasculară mai mult sau mai puţin întinsă. Datorită ş. se ocoleşte o reţea vasculară, prin scurtcircuitarea acesteia. Ş. poate fi natural şi chirurgical: A) Ş. naturale: ş. portocav, comunicarea între cavităţile drepte şi stângi ale inimii, între aortă şi artera pulmonară, anevrismul arteriovenos. B) Ş. chirurgicale sunt create pentru evitarea, înconjurul unui obstacol (ex. ş. portocav pentru suprimarea hipertensiunii portale din scleroza hepatică) sau pentru ameliorarea ‘hematozei (operaţia Blalock-Taussig în tetralogia Fallot sau auriculotomia transseptală a lui Rashkind în transpoziţia completă a marilor vase). Uneori termenul ş. este utilizat pentru a desemna trecerea sângelui prin comunicarea anormală şi pentru indicarea direcţiei. Ex.: ş. dreapta-stânga sau veno-arterial. 2) Ş. hexozomonofosforic, cale metabolică de transformare a hexozelor în pentoze. 1059 PAUL EHRLîCH (i854-i9i5), bacterioiog şi chiinisi german, laureat al premiului Nobel pentru fiziologie şi medicină (pe care l-a împărţit cu I. I. Mecinikov, în anul 1908) pentru lucrările sale asupra imunităţii. Cercetător genial, Paul Ehrlich a depăşit, prin descoperirile sale, cadrul bacteriologici. Observând modul în care diferiţi coloranţi se fixează la nivelul celulelor şi ţesuturilor, ajunge la concluzia că există o distribuţie specifică a acestora. în cazul unor medicamente a constatat aceeaşi distribuţie specifică, ceea ce l-a condus la o formulare genială: corpora non agunt nissi fixata. Cu alte cuvinte, Paul Ehrlich a intuit primul fixarea specifică a unor molecule la nivel celular, adică existenţa receptorilor (cu peste o jumătate de secol înainte de materializarea acestora, prin metodele biologiei moleculare), cât şi necesitatea lor pentru funcţionarea nonnală a celulei. A întemeiat chimiote-rapia, deschizând astfel o nouă eră în medicină şi a căutat cu ardoare “gloatele magic” prin care agenţii patogeni să fie distruşi fără afectarea ţesuturilor, vis al său devenit azi o realitate. TABAC, s. n. / tabac, s. m. / tobacco. [Tabaco, denumire a oralului din America, unde spaniolii au întcdnit această plantă pentru prima oară; cuvântul provine din CimBa indigenilor din ‘Tafiiti tzibatl = tuB folosit pentru inhalarea fumului de tutun, ţigară.] Sirn desuet pentru tutun (v.). TABACHERĂ ANATOMICĂ / tabatiere anatomique / anatomi-cal snuff-box. [9jeogr. tabakera = taBacheră; gr. ana = în jurul; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia.] Element anatomic a cărui denumire vine de la utilizarea sa în priza tutunului: constă dintr-o depresiune eliptică a tegumentelor părţii postero-laterale externe a pumnului, limitată prin proeminenţa tendoanelor muşchilor lung şi scurt extensor al policelui, care se depărtează unul de altul în timpul contracţiei lor. TABAGISM, s. n. / tabagisme, s. m. / tabagism. [V. etimologia termenului tabac; -ism.] Intoxicaţie cu 'nicotină conţinută de tutun. Poate fi acută (ameţeli, paloare, vomismente, senzaţie de slăbiciune) sau, cel mai frecvent, cronică, însoţită de dependenţă, cu manifestări polimorfe (parte dintre ele prin creşterea concentraţiei de 'carboxihemoglobină în sânge) care includ palpitaţii, dureri de tip anginos, nervozitate, insomnie, scăderea memoriei, leziuni vasculare, bronşită cronică etc. şi efecte secundare cu răsunet pe termen lung, dintre care cel mai grav este neoplasmul pulmonar. Sin.: nicotinism. TABES, s. n. / tabes, s. m. / tabes. [Lat. tabes = descompunere, putrezire.] Stare patologică care este rezultatul unor leziuni nervoase degenerative de origine sifilitică, cu afectarea rădăcinilor posterioare şi cordoanelor posterioare ale măduvei spinării, manifestată prin: tulburări ale sensibilităţii profunde cu areflexie, hipotonie, incoordonare (ataxie, prezenţa 'semnului Romberg), crize dureroase paroxistice cu localizări diverse, atingere a nervilor cranieni şi tulburări trofice şi viscerale (îndeosebi gastrice). 'Reacţia Bordet-Wassermann este pozitivă în LCR. V. şi disociaţie tabetică. TABES EREDITAR / tabes hereditaire / Friedreich’s disease. Sin.: ataxie Friedrich (v.). TABES PERIFERIC / pseudotabes, s. m. / pseudotabes. Sin.: pseudotabes (v.). TABETIC, adj., s. m. / tabetique, adj., s. m. / tabetic. [Lat. tabes = descompunere, putrezire.] 1) Care apare în cursul *ta-besului sau aparţine tabesului. 2) Bolnav care suferă de tabes. TABLETĂ, s. f. / tablette, s. f. / lozenge, troche. [Jr. tablette, din lat. tabula = taBlă, scândură] Formă farmaceutică de prezentare a unor medicamente, îndeosebi pentru tratamentul local al unor afecţiuni orofaringiene. Sunt preparate de consisten- ţă solidă, de formă rotundă sau rectangulară, de dimensiuni în general mari şi care includ substanţe active astringente, antiseptice, uneori anestezice. Au gust dulce şi diferite arome, fiind menţinute în gură până la dizolvare totală. Termenul t. are, parţial, semnificaţie diferită în funcţie de ţară, diferenţa specifică faţă de unele forme de comprimate fiind relativă (de altfel în engl. echivalentul pentru comprimat este tabiet). Sin.: pastilă. V. şi comprimat. TACT, s. n. / tact, s. m. / touch. [Lat. tactus = atingere, pi-păire, de la tangere = a atinge.] 1) Simţ (considerat actualmente o grupare de simţuri) prin intermediul căruia în contact cu obiectele sunt puse în evidenţă anumite calităţi ale acestora, înregistrate prin mecanoreceptorii de la nivelul pielii şi al membranelor mucoase. Sin.: sensibilitate tactilă. 2) Palparea sau explorarea cu ajutorul degetelor. TACTIL, adj. / tactile, adj. / tactil. [Lat. tactilis = tangiBd, de la tangere = a atinge.] Care poate fi perceput prin pipăit (simţul tactil). Care se referă la simţul tactil sau aparţine acestui simţ. TACTISM, s. n. / tactisme, s. m. / taxis. [Qr. taktikos = orânduit, ordonat, de la tattein = a ordona, a aranja; -ism.] Mişcare orientată a unor organisme sau organe, ca răspuns la stimuli externi. V. şi taxie, tropism. TAENIA / Taenia / Taenia. [Lat. taenia = panglică] Gen de viermi din familia Cestode care prezintă un 'scolex, prevăzut cu croşete. Paraziţi ai păsărilor şi mamiferelor. Speciile parazite la om sunt: 1) T. solium, parazit al intestinului, transmis prin carnea de porc; inelele sale sunt eliminate prin materiile fecale şi pot, în stare larvară, să provoace 'cisticercoza. 2) T. sagi-nata, transmisă prin carnea de bovine insuficient fiartă sau prăjită. 3) T. echinococcus a cărei formă larvară provoacă 'chistul hidatic. TAFOFILIE, s. f. / taphophilie, s. f. / taphophilia. [Qr. taphos = groapă, mormânt; philia = atracţie, de la philein = a iuBi] Atracţie morbidă pentru morminte şi cimitire. TAFOFOBIE, s. f. / taphophobie, taphephobie, s. f. / taphe-phobia. [Qr. taphos = groapă, mormânt; phobos = frică] Teamă morbidă de morminte şi de cimitire, sau de a fi îngropat viu. TAHIARITMIE, s. f. / tachyarythmie, s. f. / tachyarrhythmia. [Qr. takhys = rapid; a - priv.; lat. rhythmus, gr. rhythmos = ritm.] Accelerare şi neregularitate a ritmului cardiac. V. aritmie şi fibrilaţie auriculară. TAHIBAZIE, s. f. / tachybasie, s. f. / dysbasia. [Qr. takhys - rapid; basis = mers.] V. disbazie. 1061 TAHICARDIE TALAMUS TAHICARDIE, s. f. / tachycardie, s. f. / tachycardia. [Qr. takhys = rapid; kardia = inimă.J Accelerarea ritmului bătăilor inimii, din cauze diverse, normale (emoţii, efort) sau patologice. în funcţie de etajul cardiac din care pleacă stimulul ce excită ventriculii, t. poate fi supraventriculară sau ventriculară. T. supraventricular\ se referă la orice tip de t. condusă de un centru sau circuit de excitaţie situat deasupra bifurcaţiei fasciculului His. V. în continuare. TAHICARDIE ATRIALĂ / tachycardie atriale / atrial tachycardia. T. cauzată de descărcarea rapidă a impulsurilor unui centru atrial ectopic şi caracterizată prin serii de trei sau mai multe ‘extrasistole atriale. Două tipuri frecvente de t. a. sunt t. paroxistică airială şi t. a. cu bloc. TAHICARDIE JONCŢIONALĂ / tachycardie jonctionelle / nodal tachycardia. T. care se produce atunci când conducerea activităţii electrice a cordului este preluată de nodul atri-oventricular. Accelerarea sau “încălzirea” nodului atrioventricu-lar determină t. idionodală, în timp ce succesiunea rapidă a mai mult de trei ‘extrasistole joncţionale caracterizează t. j. paroxistică. TAHICARDIE PAROXISTICĂ SUPRAVENTRICULARĂ / tachycardie paroxystique supraventriculaire / reciprocating supra-ventricular tachycardia. Tip de t. produs prin mecanism de ‘reintrare a stimulului, de obicei la nivelul joncţiunii atrioven-triculare. Se caracterizează printr-un ritm foarte regulat, frecvenţă mai mare de 120 bătăi/minut şi absenţa undelor P pe traseul electrocardiografie. TAHICARDIE PAROXISTICĂ SUPRAVENTRICULARĂ ESENŢIALĂ / tachycardie paroxystique essentielle / Bouveret’s disease. Sin.: boală Bouveret (v. def. 1). TAHICARDIE SINUSALĂ / tachycardie sinusale / sinus tachycardia. T. manifestată atunci când nodul sinoatrial descarcă impulsuri cu o rată mai mare de 100/minut. Reprezintă un răspuns fiziologic în condiţii de efort sau emoţii. O t. s. care persistă în repaus poate avea drept cauză ‘tireotoxicoza, insuficienţa cardiacă sau miocardita acută. TAHICARDIE VENTRICULARĂ / tachycardie ventriculaire / ventricular tachycardia. Tip de t. cauzată de descărcarea unui centru ectopic ventricular. T. v. se defineşte ca o succesiune de trei sau mai multe ‘extrasistole ventriculare. Poate fi determinată şi de accelerarea ritmului ventricular intrinsec, situaţie în care constituie o t. idioventricuiară. TAHICARDIOMIOPATIE, s. f. / tachycardiomyopathie, s. f. / tachycardia-induced myocardiopathy. Insuficienţă cardiacă congestivă cu hipokinezie globală a ventriculului stâng, sur-venind pe un cord anterior sănătos, indusă de o tahicardie persistentă şi regresând după dispariţia acesteia. TAHIFAGIE, s. f. / tachyphagie, s. f. / tachyphagia. [Qr. takhys = rapid; phagein - a mânca.] Acţiunea de a mânca rapid. T. are drept consecinţă o masticaţie defectuoasă care poate determina ‘dispepsie. TAHIFEMIE, s. f. / tachyphemie, s. f. / tachyphemia. [Qr. takhys = rapid; pheme = ceea ce este anunţat prin cuvânt.] Accelerarea ritmului de emisie a cuvintelor. Ant.: bradifemie. Sin.: tahilalie. TAHIFILAXIE, s. f. / tachyphylaxie, s. f. / tachyphylaxis. [Qr. takhys = rapid; phyiaxis - protecţie, de Ca phylattein = a apăra] 1) Diminuarea rapidă a efectului unui medicament după administrare repetată şi constantă. T. este comună în cazul medicamentelor care acţionează asupra sistemului nervos, dar poate apărea şi pentru alte medicamente. V. şi acutumanţă, toleranţă şi farmâcodependenţă. 2) Diminuare rapid progresivă a reacţiilor unui organism faţă de un agent patogen atunci când acesta este administrat în mod repetat. Ex.: injectarea unei doze mici de ântigen previne accidentele grave pe care le-ar putea provoca o doză mare, injectată ulterior. TAHIFRENIE, s. f. / tachyphrenie, s. f. / tachyphrenia. [Gr. takhys = rapid; phren, -os = spirit, minte.] Rapiditate anormală a activităţii mentale. TAHIKINEZIE, s. f. / tachykinesie, s. f. / tachykinesia. [Qr. takhys = rapid; kinesis = mişcare, de Ca kinein = a mişca] Acţiunea de a efectua mişcările voluntare cu o rapiditate patologică. TAHIKININE, s. f. pl. / tachykinines, s. f. pl. / tachykinins. Denumire generică pentru ‘kininele cu acţiune rapidă. Familie de ‘neuropeptide, alcătuite din 10-12 aminoacizi, cu acţiune vasodilatatoare, stimulatoare a secreţiilor exocrine şi a contracţiilor muşchilor netezi. La mamifere, principalele t. sunt ‘substanţa P şi neurokininele A şi B. TAHILALIE, s. f. / tachylalie, s. f. / tachylalia. [Qr. takhys = rapid; lalia = vorCire, de Ca lalein = a vorBi] Sin.: tahifemie (V.). TAHIPNEE, s. f. / tachypnee, s. f. / tachypn(o)ea. [Qr. takhys = rapid; pnoia = respiraţie, de Ca pnein - a respira] Accelerare anormală a frecvenţei respiratorii. T. reprezintă cauza cea mai frecventă a ‘dispneei (îndeosebi la copil) şi este de cele mai multe ori consecinţa unei afecţiuni pulmonare. Alte cauze: insuficienţa cardiacă, dereglarea centrilor respiratori, leziuni ale peretelui toracic, criză de tetanie sau o simplă angoasă. TAHIPSIHIE, s. f. / tachypsychie, s. f. / tachypsychia. [Qr. takhys = rapid; psykhe = suflet.] Accelerare anormală a proceselor de gândire şi a asocierilor de idei, manifestată prin ‘logoree şi ‘fugă de idei. V. şi manie. TAHISTEROL, s. m. / tachysterol, s. m. / tachysterol. Produs de transformare a ‘ergosterolului, utilizat odinioară în terapeutică, îndeosebi datorită unor acţiuni similare ‘parathormonului. TAHOGRAMĂ, s. f. / tachogramme, s. m. / tachogram. 1) Denumire generică pentru înregistrarea unei curbe în care se reprezintă viteza unui proces. 2) Curbă de frecvenţă cardiacă obţinută prin analiza informatică a electrocardiogramei continui şi destinată explorării funcţiei sinusale. TALALGIE, s. f. / talalgle, s. f. / talalgia. [Lat. talus = călcâi; gr. algos = durere.] Durere localizată la călcâi, secundară unei boli reumatismale sau unei leziuni osoase. T. esenţială, fără cauză aparentă, constituie un sindrom autonom. TALAMIC, adj. / thalamique, adj. / thalamic. Care se referă la ‘talamus, care aparţine talamusului. TALAMOTOMIE, s. f. / thalamotomie, s. f. / thalamotomy. Intervenţie chirurgicală stereotaxică distructivă având drept scop suprimarea parţială şi selectivă a conexiunilor talamusului sau ale anumitor părţi din talamus. Scopul t. este îndeosebi distrugerea discretă a unor celule din interiorul talamusului pentru suprimarea unor dureri sau combaterea tremorului şi rigidităţii în paralizia agitantă din ‘boala Parkinson. De asemenea, t. ar fi utilă în ‘psihochirurgie, în anumite stări de anxietate, psihoze sau stări obsesiv-compulsive. TALAMUS, s. n. / thalamus, s. m. / thalamus. NA: thalamus (1). [Lat. thalamus, gr. thalamos = cameră interioară.] 1) Formaţiune anatomică reprezentată prin nudei voluminoşi, pereche ai diencefalului, care formează pereţii laterali ai ventriculului al lll-lea (în jumătatea dorsală). T. include grupări celulare distincte anatomic şi funcţional, care pot fi clasificate în: a) nudei de releu senzorial, la nivelul cărora ajung informaţii senzoriale specifice, care vor fi ulterior proiectate în ariile corticale corespondente: b) nudei de releu secundar, care primesc aferenţe de la alte structuri anatomice cerebrale şi trimit eferenţe spre diferite regiuni din cortexul motor; c) nudei de asociaţie cu sistemul limbic; d) nudei de asociaţie care transmit informaţii spre cortexul de asociaţie; e) nudei nespecifici. 2) Proeminenţă osoasă pe faţa superioară a calcaneului. Ea suportă faţa articulară posterioară a astragalului. 1062 talasemie TAPETORETINIAN TALASEMIE, s. f. / thalassemie, s. f. / thalass(a)emia. [Qr. thalassa = marc; haima, -uius = sânge.) Termen sub care sunt grupate o serie de anemii ereditare, hipocrome şi hiper-sideremice, transmise autozomal dominant şi determinate de repartiţia anormală în molecula de ‘hemoglobină a celor patru lanţuri polipeptidice, care prezintă o structură primară normală. Cel mai frecvent este în cantitate insuficientă lanţul (3, de unde denumirea de p-t. dată anemiei, la care se adaugă o cantitate excesivă de hemoglobină F (fetală). Diferitele forme de t. au o distribuţie geografică asemănătoare: ţările riverane ale Mediteranei centrale şi orientale. Forme de t.: 1) T. majoră este forma gravă, homozigotă. Sin.: boală Cooley (v). 2) T. minoră, sau ‘boala Rietti-Greppi-Micheli, este cea mai frecventă şi benignă, comportă ‘poliglobulie microcitară şi ‘hipocromă. 3) T. minimă reprezintă o simplă anomalie hematologică la purtătorii sănătoşi ai ‘tarei. T. prin anomalia lanţului a este foarte rară, a-t. este mortală in uiero în forma homozigotă, la heterozigoţi fiind minoră şi benignă. Există şi forme asociate, în care alături de hemoglobina normală şi de hemoglobina F se detectează o hemoglobină anormală: S (boală Silvestroni-Bianco, v.), C (sindrom Zuelzer-Kaplan, v.) sau E. V. şi drepanocitoză, hemoglobină. TALASOTERAPIE, s. f. / thalassotherapie, s. t / thalas-sotherapy. [Qr. thalassa = mare; therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] Metodă de tratament care, în sens strict, se referă la utilizarea valurilor mării, iar prin extensie la utilizarea apei de mare, aerului şi a climatului marin. TALC, s. n. / talc, s. m. / talc. [Âr. talq = talc.) Pulbere albă, fină şi aderentă; reprezintă un hidrosilicat de magneziu natural, Mg3Si4O10(H2O)2. T. este utilizat local, pe tegumente, ca protector şi sicativ, precum şi ca substanţă auxiliară în fabricarea unor forme farmaceutice (paste, unguente, linimente, comprimate, capsule). TALCOM, s. n. / talcome, s. m. / talcoma. [%r. talq = talc; -oină.] Reacţie pseudotumorală la corp străin provocată de pudra de talc sau de orice altă substanţă analogă. T. poate fi accidental (perforaţie a mănuşii chirurgicale) sau provocat (pentru obţinerea simfizei unei seroase). TALCOZĂ, s. f. / talcose, s. f. / talcosis. [!Ar. talq = tatc; -oză.] Pneumopatie profesională determinată de inhalaţia prelungită a pulberii de talc. TALIDOMIDĂ, s. f. / thalidomide, s. f. / thalidomide. (DCi) Substanţă cu potenţial teratogen ridicat, iniţial prescrisă ca sedativ şi hipnotic, C13H10N2O, mult utilizată în Europa occidentală a anilor 1960. Administrarea t. a fost întreruptă deoarece s-a constatat că provoacă anomalii congenitale la fetus (îndeosebi ‘amelie şi ‘focomielie)dacă viitoarele mame au utilizat t. în primele luni de sarcină. în prezent t. s-a dovedit eficace în tratamentul puseelor de lepră, dar şi în terapia ‘mielomului multiplu şi a ‘mielofibrozei. Administrarea t. la femei este intezisă în timpul sarcinii. TALIE, s. f. / taille, s. f. / height (1), waist (2), incision (3). [J-r. taille, din Cat. talea = mtădiţă, Căstar de unde, în fr. tailler = a tăia] 1) Statură, înălţime, mărime. 2) Partea de la mijloc, mai subţire a corpului omenesc, situată deasupra şoldurilor. 3) Termen utilizat uneori în chirurgie cu sensul de incizie a unui organ cavitar, îndeosebi vezica urinară, în scopul extragerii unui calcul sau a unui corp străin. în acest caz, termenul a fost preluat direct din franceză: taille = tăiat. Ex.: t. hipogastrică sau t. vezicală. TALINĂ, s. f. / taline, s. f. / talin. Proteină cu Mr de 215 kDa care se leagă cu ‘vinculina la nivelul ‘citoscheletului. TALIU, s. n. / thallium, s. m. / thallium. [Qr. thaîlos = fulger verde, deoarece compuşii tediutui produc o flacăra ca un fulger verde.) Simbol TI. Element chimic, metal rar, cu număr atomic 81 şi greutate atomică 204.39. Sărurile sale sunt toxice puternice şi, cumulate, produc leziuni hepatice, nervoase şi osoase. O serie dintre acestea sunt utilizate ca ‘rodenticide. T. a devenit important în practica medicală odată cu descoperirea faptului că izotopul său radioactiv 201 (201TI), cu o durată de semiviaţă (timp fizic de înjumătăţire) de 73 de ore, se acumulează în celulele miocardice în mod analog cu potasiul, cation fiziologic a cărui distribuţie reflectă fidel starea miocardului. De aceea, 201TI este utilizat în ‘scintigrafie şi ‘tomoscinti-grafie gama pentru investigarea Ischemiei miocardice în repaus, după efort sau după proba farmacologică cu dipiridamol (vaso-dilatator coronarian). TALUS, s. n. / talus, s. m. / talus. [Lat. talus = glezna, călcâi) V. tab. anat. - oase. TAMOXIFEN, s. n. / tamoxifene, s. m. / tamoxifen. (DCI) Medicament antiestrogen nesteroidian utilizat îndeosebi în tratamentul ‘cancerului de sân. T. se leagă de receptorii pentru estrogeni de la nivelul tumorii, inhibând astfel efectul acestor hormoni şi, implicit, creşterea tumorală. Efecte secundare: durere locală, hipercalcemie şi congestie facială. T. a fost testat şi în prevenirea cancerului de sân la femeile cu risc crescut. TAMPON, s. n. / tampon, s. m. / buffer (1, 2), plug, swab (3). [Jr. tampon, din fr. veche tapon = dop.) 1) în general, sistem chimic care previne modificarea concentraţiei altor substanţe chimice. Ex.: sistemele donoare şi acceptoare de protoni servesc ca t., prevenind modificări notabile ale concentraţiei ionilor de hidrogen, adică ale pH-ului. 2) O altă definiţie: sistem format dintr-o soluţie (sarea unui acid puternic cu o bază slabă sau sarea unui acid slab cu o bază puternică) a cărui pH variază puţin când se adaugă un acid sau o bază. De ex., sistemele t. plasmatice sunt: acid carbonic - carbonaţi şi bicarbonaţi, proteine - proteinate, fosfaţi monobazici - fosfaţi dibazici şi sistemele t. hemoglobină. 3) Bucată de vată sau tifon destinată unui ‘tamponament. TAMPONADĂ CARDIACĂ / tampon(n)ade cardiaque / cardiac tamponade. [Ţr. tamponnade, din fr. veche tapon = dop; gr. kardia = inimă.) Compresiune acută a inimii printr-un *epan-şament pericardic abundent şi/sau din cauza producerii rapide a acestuia. V. şi adiastolie. TAMPONAJ, s. n. / tampor.(n)ags, s. m. / tamponage, tamponade. [Ţr. tamponnage, din fr. veche tapon = dop.) 1) Acţiunea de a trece un tampon din tifon sau vată impregnat cu un lichid de obicei antiseptic peste o regiune tegurnentară. Sin.: badijonaj. 2) Utilizarea unei soluţii tampon în scopul menţinerii pH-ului la o anumită valoare. TAMPONAMENT, s. n. / tamponnement, s. m. / tamponment, pack. [Jr. tamponnement, din fr. veche tapon = dop.) Metodă de ‘hemostază care constă în introducerea de ‘comprese sau ‘meşe într-o cavitate la nivelul căreia s-a produs o hemoragie (fose nazale, plagă profundă, vagin, uter etc.). Prin t. se realizează compresiunea vaselor sanguine locale. TANATOFOBIE, s. f. / thanatophobie, s. f. / thanatophobia. [(jr. thanatos = moarte; phobos = frică) Teamă exagerată, obsedantă de moarte. TANATOLOGIE, s. f. / thanatologie, s. f. / thanatology. [Qr. thanatos = moarte; logos = ştiinţă) Studiul medicolegal al morţii (diagnostic, data decesului, legislaţie, ‘tanatopraxie) şi a fenomenelor cadaverice sau a factorilor în relaţie cu acestea. TANATOPRAXIE, s. f. / thanatopraxie, s. f. / thanatopraxy. [Qr. thanatos = moarte; praxis = acţiune, de la prattein = a acţiona) Sin.: îmbălsămare (v.). TANICIT, s. n. / tanycyte, s. m. / tanycyte, stretch cell. Celulă a ‘ependimului de la nivelul ventriculului al lll-lea. T. se află fie izolate, fie în porţiuni diferenţiate ale epiteliului ependimar, constituind ‘organele circumventriculare. TAPETORETINIAN, adj. / tapetoretinien, -enne, adj. / tapeto-retinal. [Lat. tapete sau tapetam = cuvertură, covor; rete, -is = reţea; -ină.) Care aparţine din punct de vedere morfo- 1063 TAPETUM TAXIE logic şi funcţional stratului pigmentar (pars pigmentosa retinae, NA) a! retinei. V. şi degenerescenţă tapetoretiniană. TAPETUM, s. m. / tapetum, s. m. / tapetum. [Lat. tapetum = covor.] Structură anatomică asemănătoare unui covor. Se disting: 1) T. corpului calos (TA tapetum corpori callosi). Fibre nervoase pornind de la *corpul calos şi tapisând pereţii laterali ai ventriculului cerebral lateral. 2) T. nigrum. Strat pigmentar al retinei. V. degenerescenţă tapetoretiniană. TAPOTAJ. Var. pentru tapotare (v.). TAPOTARE, s. f. / tapotement, s. m. / tapotement. [Ţr. tapotement, etimologie incertă.] Tehnică de masaj ce constă în baterea ritmică a regiunii masate cu marginea cubitală a mâinii sau cu degetele. Var.: tapotaj. TARĂ, s. f. / tare, s. f. / defect, deficiency. [It. tara = tară, din ar. tarh = decontare, de Ca taraba = a arunca, a sustrage; sensul de "defect" datează din sec. XV.\ Stare sau maladie care poate determina diminuarea rezistenţei organismului pentru o afecţiune ulterioară sau o tulburare a funcţiilor fiziologice. TARS, s. n. / tarse, s. m. / tarsus. NA: tarsus. [Qr. tarsos = talpă] 1) Masiv osos care formează partea posterioară a scheletului piciorului. V. tab. anat. - oase tarsiene. 2) Topografic, segment al piciorului cuprins între extremitatea inferioară a gambei şi baza oaselor metatarsiene, în partea anterioară. Sin.: gâtul piciorului. TARS PALPEBRAL / tarse des paupieres / tarsal plate. NA: tarsus inferior, tarsus superior. Lamelă de ţesut conjunctiv relativ dens, de formă semilunară, care constituie marginea liberă a pleoapei superioare (t. superior) sau inferioare (t. inferior). TARSALGiA ADOLESCENŢILOR / tarsalgie des adolescents / spastic flatfoot. Maladie caracterizată printr-o aplatizare a boitei plantare cu deviaţia piciorului în exterior, însoţită de dureri la nivelul tarsului şi de claudicaţie. Survine la tinerii între 15 şi 20 de ani, după mers îndelungat sau ortostatism prelungit. TARSALGIE, s. f. / tarsalgie, s. f. / tarsalgia. [Qr. tarsos -talpă; algos = durere.] Durere acută sau cronică localizată la nivelul piciorului sau al gleznei. T. adolescenţilor: malformaţie osoasă dobândită, care constă în apariţia unui picior plat val-gus de la vârsta de 15 ani, care determină dureri la nivelul tarsului, cu evoluţie favorabilă după vârsta de 20 ani. TARSECTOMIE, s. f. / tarsectomie, s. f. / tarsectomy. [Qr. tarsos = talpă, marginea pleoapei; ektome = e\cizie.) 1) Ablaţia chirurgicală a unuia sau mai multor oase ale tarsului. 2) Re-zecţia chirurgicală parţială a tarsului palpebral. TARSIAN, adj. / tarsien, -enne, adj. / tarsal. [Qr. tarsos = talpă, marginea pleoapei] 1) Care se referă, care aparţine Marşului piciorului. 2) Care se referă la Marşul palpebral. 3) Cu referire la un anumit os al tarsului. TARSIENE, s. n. pl. / tarse, s. m. / tarsal bones, tarsus. [Qr. tarsos = talpă] V. tab. anat. - oase. TARSITĂ, s. f. / tarsite, s. f. / tarsitis. [Qr. tarsos = marginea pleoapei; -ită.] Afecţiune inflamatorie localizată la nivelul Marşului palpebral, frecvent consecutivă unei inflamaţii con-junctivale acute sau cronice, îndeosebi Mrahomului. TARSOPLASTIE, s. f. / tarsoplastie, s. f. / tarsoplasty. [Qr. tarsos = talpă, marginea pleoapei; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] 1) Operaţie efectuată în scopul corectării unei malformaţii osoase congenitale (picior varus echin), care constă în rezecţia unor porţiuni (externe) ale cal-caneului şi ale astragalului şi în transplantarea acestora la nivelul unei breşe, în partea internă a tarsului. 2) Sin. puţin folosit pentru blefaroplastie (v.). TARSORAFIE, s. f. / tarsorraphie, s. f. / tarsorrhapy. [Qr. tarsos = marginea pleoapei; rhaphe = sutură] Sutură parţi- ală sau completă a marginii libere a celor două *pleoape în vederea acoiării sau sudării ior. T. este destinată protejării corneei faţă de agresiunile exterioare atunci când ocluzia spontană a pleoapelor este imposibilă sau când există o anestezie corne-eană. . TARSOTOMIE, s. f. / tarsotomie, s. f. / tarsotomy. [Qr. tarsos - talpă, marginea pleoapei; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] 1) Incizia Marşului, fără ablaţie osoasă. 2) Sin.: blefarotomie. (v.) 3) Incizia parţială a tarsului palpebral (în general a celui superior), pentru corecţia *entropionului. TART-CELL / Tart-cell / Tart-cell. [Tart = numele Bolnavului la care fHargraves a descoperit, în 1948, această celula; lat. cel-lula = cămăruţă, dim. de la cella = cămară] Anglicism, sin. cu celulă Tart (v.). TARTRU, s. n. / tartre, s. m. / tartar. [Qr. tartaron = depozit negru lăsat de vin în vase.J 1) Concreţiune calcară care formează placa dentară, de coloraţie verde sau brună, cu localizare sub- sau supragingivală, compus din substanţe organice şi din săruri calcare, aderând la smalţul şi cementul dentar, îndeosebi în regiunea coletului. TATA BOX / TATA (boîte) / TATA box. Sin.: cutie TATA (v ). TATI / TATI / TATI. [Acronim engl: Tumor Associated Trypsin InfiiBitor = infiiBitor al tripsinei asociat tumorilor.] *Marker tumoral seric care a fost detectat în unele cancere de ovar, col uterin, colon, rect şi pancreas. Nu este strict specific pentru nici un tip de cancer, fiind identificat şi în anumite pancreatite, colestaze benigne extrahepatice şi infecţii bron-hopulmonare. TATUAJ, s. n. / tatouage, s. m. / tattoo. VLngl. to tattoo = a tatua, din limBa tahitianâ tatau.] Desen care rămâne pe piele după tatuare, adică după introducerea în dermui profuna a unor particule colorate, de obicei cu ajutorul unui ac. T. sunt plasate cel mai frecvent la nivelul braţelor, mâinilor, toracelui sau feţei şi constau din inscripţii sau desene. Studiul t. poate oferi uneori informaţii asupra personalităţii purtătorului. TAURINĂ, s. f. / taurine, s. f. / taurine. Aminoacid non-carbo-xilic, compus intermediar al metabolismului *cisteinei. T. este conjugată în bilă în *acizi biliari şi are, de asemenea, rol *neu-rotransmiţător. TAUROCOLAT, s. m. / taurocholate, s. m. / taurocholate. Sare a acidului taurocolic conţinută în *bilă. Are rol în emul-sionarea grăsimilor. TAURODONTISM, s. n. / taurodontisme, s. m. / taurodon-tism. [Qr. tauros = taur; odous, odontos = dinte; -ism.] Anomalie morfologică a dinţilor în care molarii în formă de prismă, prin creşterea dimensiunii verticale a camerei pulpare, prezintă o diviziune a rădăcinilor dentare deasupra coletului dentar. TAUTOMERIE, s. f. / tautomerie, s. f. / tautomery. [Qr. tau-tos = acelaşi; meros = parte.] Formă particulară de *izomerie, care se întâlneşte când doi izomeri ai aceluiaşi compus chimic sunt în interconversie rapidă prin transportul unui atom sau al unui grup de atomi dintr-o poziţie în alta în moleculă şi coexistă într-o stare de echilibru dinamic, astfel încât compusul respectiv poate reacţiona, după caz, în funcţie de proprietăţile conferite de unul sau altul din cei doi izomeri. TAXIE, s. f. / taxie, s. f. / taxis, tropism. [Qr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja] Reacţie locomotorie a unui organism animal sau a unei ceiuie orientată în funcţie de un stimul extern. Mişcările pot fi pozitive (spre sursa stimulatoare) sau negative (opuse localizării sursei). *Tactism şi t. desemnează, în general, o reacţie a organismelor sau a celulelor mobile care se deplasează, pe când Mropism semnifică o simplă modificare de orientare, fără deplasare. V. şi tropism. 1064 TAXINOMIE TEHNICĂ METAMORFICĂ TAXINOMIE, s. f. / taxinomie, s. f. / taxinomy. [Qr. taxis = ordonare, aranjare, de la tattein = a ordona, a aranja; nomos = obicei având forţă de Cege.] Sin.: taxonomie (v.). TAXIS, s. n. / taxis, s. m. / taxis. [Qr. taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja] Denumire a unui ansamblu de manevre de presiune cu ajutorul mâinii, efectuate în scopul reducerii unei ‘hernii strangulate. T. poate fi practicat şi în reducerea ‘parafimozei. TAXON, s. m. / taxon, s. m. / taxon. [Cjr. taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja] Categorie de clasificare a fiinţelor vii. Ex.: specie, familie, ordin. V. taxonomie. TAXONOMIE, s. f. / taxonomie, s. f. / taxonomy. [Qr. taxis = ordonare, aranjare, de Ca tattein = a ordona, a aranja; nomos = oSicei având forţă de Cege.] 1) Clasificarea fiinţelor vii pe baza asemănărilor şi diferenţelor dintre acestea. Se disting succesiv următorii ‘taxoni: regn, încrengătură, clasă, ordin, familie, gen, specie, varietate şi rasă. Cea mai nouă clasificare a fiinţelor vii se efectuează în funcţie de secvenţele nucleo-tidice codificate de genele acestora şi se numeşte arbore filo-genetic universal. 2) Ramură a ştiinţei care are ca obiect studiul legilor generale şi principiilor clasificării. Sin.: biotaxie, taxinomie. TEACĂ, s. f. / gaine, s. f. / sheath, capsule. [Lat. theca, gr. theke = cutie, teacă] Structură de înveliş care înconjoară o formaţiune anatomică. Ex.: t. foliculară (NA: theca follicuh), structură rezultată din diferenţierea stromei ovariene în jurul ‘foliculului ovarian în creştere sau matur; t. femurală, înveliş din ţesut conjunctiv al vaselor femurale. TEACĂ SCHWANN / gaine de Schwann / Schwann’s cell. [Theodor Schwann, anatomist şi fizioCog german, profesor Ca Leuven, apoi Ca Liege, 1810-1882.] T. ce înconjoară fibrele nervoase periferice mielinizate sau amielinice. La nivelul fibrelor mielinizate, t. S. este alcătuită dintr-o succesiune de celule înrulate în jurul unui singur axon, în timp ce la nivelul fibrelor amielinice o singură celulă S. înconjoară mai mulţi axoni. Sin.: nevrilemă. TEAMĂ, s. f. / peur, s. f. / fear. [Lat. timere = a se teme.] Sentiment de nelinişte puternică, de alarmă, în prezenţa unui pericol sau la gândul unui pericol, a unei ameninţări. T. este un factor de ‘stres. Sin.: frică. TEBAIC, adj. / thebaique, adj. / thebaic. [Lat. Thebaicus, gr. thebaikos, de Ca oraşul egiptean Theba, de unde venea opiul în Antichitate.] Aparţinând ‘opiului sau derivat din opiu. TECAL, adj. / thecal, -ale, -aux, adj. / thecal. [Lat. theca, gr. theke = cutie, teacă] Care se referă la ‘teaca *fo!iculului ovarian. TECHNEŢIU, s. n. / technetium, s. m. / technetium. [Cjr. tekhnetos = artificial, de Ca techne = artă manuală, meserie.] Izotop radioactiv artificial cu simbolul Tc şi numărul atomic 43. Se obţine fie prin bombardarea molibdenului cu neutroni, fie din molibdenul rezultat din fisiunea uraniului-235, acesta din urmă fiind utilizat în ‘generatoarele de *techneţiu-99m. TECHNEŢIU-99m / technetium-99m / technetium-99m (99mTc). ‘Radioizotop al techneţiului (99Tc), care emite îndeosebi radiaţii gama cu energia de 140 keV şi care are un timp fizic de înjumătăţire de 6 ore. Datorită acestor proprietăţi, 99mŢC este radioizotopul ideal în ‘scintigrafie, fiind utilizat liber sau cuplat cu molecule vectoare (‘radiofarmaceutic). 99mTc este obţinut din molibden-99 cu ajutorul generatorului de techneţiu. V. în continuare. TECHNEŢIU-99m METILEN DIFOSFONAT / technetium-99m methylene diphosphonate / technetium-99m methylene di-phosphonate. 99mTc |egat de metilen difosfonat, care acţionează ca un analog de fosfat, localizându-se la nivelul oaselor. Este utilizat în *scintigrafie pentru obţinerea imaginii întregului schelet (“corp întreg”) sau a diferitelor zone osoase. TECHNEŢIU-99m SESTAMIBI / technetium-99m sestamibi / technetium=99m sestamibi. 99mTc jegat de un complex catio-nic monovalent lipofilic din grupa izocianide (izonitril), utilizat în ‘scintigrafia miocardică, pentru investigarea perfuziei coronariene. Prezintă o bună captare miocardică, dar redistribuţia sa este redusă şi se produce după câteva ore. TECHTID, s. n. / techtide, s. m. / techtide. Neologism care denumeşte un peptid sintetic radiomarcat cu ‘techneţiu. T. sunt ‘radiofarmaceutice utilizate în ‘scintigrafia clinică. TECOM, s. n. / thecome, s. m. / thecoma. [Lat. theca, gr. theke = cutie, teacă; -oma.] Tumoră ovariană care se dezvoltă din ţesutul interstiţial ce înconjoară foliculii ovarieni. T. se dezvoltă de regulă după menopauză şi este în general benign, având uneori activitate progesteronică feminizantă (v. luteinom). TECTOSPINAL, adj. / tecto-spinal, -ale, -aux, adj. / tectospi-nal. [Lat. tectum = acoperiş, de Ca tegere = a acoperi; spina = şira spinării] Care se extinde de la tectum mesencephali ("tectum) la măduva spinării. TECTUM, s. n. / tectum, s. m. / tectum. NA: tectum, pl. tecta. [Lat. tectum = acoperiş, de Ca tegere = a acoperi] Structură anatomică asemănătoare unui acoperiş. Ex.: t. mesencephali (NA), porţiunea cea mai dorsală a creierului mijlociu (‘mezencefal). TEFLON, s. n. / Teflon, s. m. / Teflon. Marcă înregistrată pentru plitef (politetrafluoretilen), polimer sintetic cu proprietăţi anti-adezive. Este utilizat ca material de implant chirurgical pentru proteze, grefe vasculare şi mijloace de fixare scheletică, deoarece este deopotrivă rezistent şi bine tolerat de către ţesuturi. TEFROMALACIE, s. f. / tephromalacie, s. f. / tephromalacia. [Qr. tephros = cenuşă; malakia = înmuiere, de Ca malakos = moale.] 1) Termen pentru denumirea leziunilor de natură ischemică prezente în coarnele anterioare ale măduvei cervicale în cursul ‘amiotrofiei izolate non-progresive a muşchilor mici ai mâinii. 2) Denumire pentru boala însăşi, în care leziunile menţionate anterior sunt consecinţa unui ramolisment parcelar al teritoriului spinal anterior de origine ateromatoasă sau sifilitică. TEFROMIELITĂ, s. f. / tephromyelite, s. f. / tephrornyelitis. [Qr. tephros = cenuşă; myelos = măduvă; -ită.] Inflamaţia coarnelor axului de substanţă cenuşie a măduvei spinării. Când evoluează rapid, determină sindromul paraliziei spinale infantile sau, mai rar, al paraliziei spinale acute a adultului. V. poliomielită anterioară acută. TEGUMENT, s. n. / tegument, s. m. / integument. NA: inte-gumentum commune. [Lat. tegumentum = înveCiş, de Ca tegere = a acoperi] Sin.: piele (v.). TEHNICĂ, s. f. / technique, s. f. / technique. [Qr. tekhnikos = ingenios, dibaci, de Ca tekhne = artă manuaCă, meserie.] 1) Ansamblu de procedee şi metode utilizate pentru obţinerea unui rezultat determinat. 2) în chirurgie, totalitatea timpilor operatori ai unei intervenţii chirurgicale. Aceeaşi operaţie poate fi executată după t. diferite. Sin.: metodă. V. şi operaţie, pro- cedeu-w TEHNICĂ METAMORFICĂ / technique metamorphique / meta-morphic technique. Terapie manipulativă fundamentată pe principiul conform căruia, la nivel plantar, există o proiecţie fidelă a întregii fiinţe şi a potenţialului acesteia. Spre deosebire de ‘reflexoterapie, care utilizează suprafaţa plantară în totalitate, în cazul t. m. masajul plantelor se realizează la nivelul marginii externe a scheletului osos al piciorului, a cărei morfologie reflectă simbolic etapele vieţii intrauterine. Acest masaj are un efect mai subtil decât cel reflex în sens fiziologic, de catalizator al acţiunii forţei vitale prin care se produce metamorfoza psihologică, mentală şi spirituală a individului. Deşi nu are un scop terapeutic în sens tradiţional, t. m. poate avea un potenţial curativ, fiind utilă în special în ma- 1065 TEINĂ TELERADIOTERAPIE ladii cronice, handicapuri motorii şi deficite mentale. V. şi medicină alternativă. TEINĂ, s. f. / theine, s. f. / theine, theina. [Chineză te, prin engl. tea = ceai; -ină. J V. cafeină. TELALGIE, s. f. / thelalgie, s. f. / thelalgia. [Qr. 1) thele = mamelon; 2) tele = departe; algos = durere.) 1) Sensibilitate dureroasă a mamelonului. 2) Durere percepută la distanţă de locul leziunii. TELANGIECTAZIE, s. f. / telangiectasie, s. f. / telangiectasia, telangiectasis. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; angeion = vas; ektasis = ddataţie.) Dilataţie patologică şi permanentă, congenitală sau dobândită, a unor mici vase cutanate sau mucoase, al căror traseu devine vizibil cu ochiul liber. T. dispare de obicei la ‘vitropresiune. TELANGIECTAZIE HEMORAGICĂ EREDITARĂ / telangiectasie hemorragique hereditaire / hereditary h(a)emorrhagic telangiectasia. Sin.: boală Rendu-Osler (v.). TELANGIECTAZIE PULMONARĂ / telangiectasie pulmonaire / pulmonary telangiectasia. Maladie familială cu transmitere autozomal semidominantă, caracterizată prin prezenţa fistulelor arteriovenoase profunde la nivelul unuia sau ambilor pulmoni, uneori cu localizare subpleurală, situate cel mai frecvent în lobui inferior drept. Fistulele permit sângelui neoxigenat să pătrundă direct în circulaţia sistemică, fără pasaj la nivelul membranei de schimb alveolo-capilare, realizând un grad variabil de şunt dreapta-stânga. TELANGIOM, s. n. / telangiome, s. m. / telangioma. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; angeion = vas; oma.) Tumoră rezultată prin dilatarea capilarelor sau arteriolelor. TELEASISTENŢĂ MEDICALĂ / teleassistance medicale / medical teleassistance. Consultaţie medicală acordată la distanţă unei persoane care nu este medic, cu ajutorul mijloacelor de telecomunicaţie mai mult sau mai puţin complexe, în general sisteme de sunet şi imagini. V. telemedi-cină. TELECANTHUS, s. n. / telecanthus, s. m. / telecanthus. [Qr. tele = departe; kanthos = unghiul ochiului] Depărtare excesivă a unghiurilor interne ale celor doi ochi. TELECESIOTERAPIE, s. f. / teleeaesiotherapie, s. f. / tele-cesiumtherapy. Tratament la distanţă al tumorilor cu ajutorul radiaţiilor emise de ‘cesiu radioactiv (137Cs) utilizat sub formă de granule sau ace. V. cesiu 137, curieterapie. TELECHIRURGIE, s. f. / telechirurgie, s. f. / telesurgery. [Qr. tele = departe; kheirourgia = lucru efectuat manual, de la kheir, -iros = mână, ergon = lucru şi ergein = a lucra] Chirurgie în care operatorul nu atinge organul tratat, care este abordat de la distanţă, prin mijloace fizice, ca laser, ultrasunete sau undă de şoc pentru ‘litotripţie. TELECOBALTOTERAPIE, s. f. / telecobaltotherapie, s. f. / telecobaltotherapy. [Qr. tele = departe; germ. Kobalt, var. de la Kobolt = spiriduş al minelor; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Tratament cu radiaţii gama obţinute de la o sursă externă de cobalt radioactiv, numită ‘bombă de cobalt. TELECONSULTAŢIE, s. f. / teleconsultation, s. f. / telecon-sultation. V. telemedicină. TELECURIETERAPIE, s. f. / telecurietherapie, s. f. / telecu-rietherapy. [Qr. tele = departe; Mărie Sklodowska Curie, chimist şi fizician francez, n. în (Polonia, 1867-1934; Pierre Curie, chimist şi fizician francez, 1859-1906; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] ‘Radioterapie în cadrul căreia se utilizează radiaţiile emise de un izotop gama-radioactiv plasat la distanţă de organul de iradiat. Sin.: te-legamaterapie. TELEDIAGNOSTIC, s. n. / telediagnostic, s. m. / telediagno-sis. [Qr. iele = departe; dia = prin; gnostikos = care cunoaşte, de la gnonai = a cunoaşte.] Utilizarea telecomunicaţiilor pentru a ajuta un medic izolat să ia o decizie într-un caz dificil. Se realizează o consultare la distanţă între doi sau mai mulţi medici, care pot utiliza mijloace mai mult sau mai puţin avansate. Ex.: transmiterea de imagini. TELEDIASTOLĂ, s. f. / telediastole, s. f. / telediastole. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; diastole = dilatare, de la diastellein = a lărgi] Sfârşitul ‘diastolei sau faza de relaxare ventriculară izovolumetrică. TELEDIASTOLIC, adj. / telediastolique, adj. / telediastolic. Despre un fenomen care se produce în ultima parte a ‘diastolei. De fapt, etimologic, termenul corect este telodiastolic, deoarece prefixul telos înseamnă în greacă sfârşit, pe când prefixul tele înseamnă departe. TELEGAMATERAPIE, s. f. / telegammatherapie, s. f. / tele-gammatherapy. [Qr. tele = departe; y = a treia literă a alfabetului grec; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Sin.: telecurieterapie (v.). TELEGENESIS, s. n. / telegenesis, s. m. / telegenesis. [Qr. tele = departe; genesis = producere, procreaţie, de la gennan = a produce.] Reproducere prin însămânţare artificială, în particular prin spermatozoizi conservaţi. TELEGONIE, s. f. / telegonie, s. f. / telegony. [Qr. tele = departe; gone, gonos = urmaş, sămânţă genitală.] Influenţa primului mascul asupra tuturor gestaţiilor ulterioare ale unei femele, chiar dacă fecundarea s-a produs de către un alt mascul. TELEMEDICINĂ, s. f. / telemedecine, s. f. / telemedicine. [Qr. tele = departe; lat. medicina = medicina] Consultaţie medicală acordată la distanţă, care poate ajuta fie un medic (telediagnostic), fie o persoană care nu este medic (‘teleasistenţă medicală), în caz de dificultate şi de izolare. V. telediagnostic. TELENCEFAL, s. n. / telencephale, s. m. / telencephalon, end-brain. NA: telencephalon. [Gr. telos, -eos = capăt, extremitate; enkephalos = creier, de la en = în, kephale = cap.] Partea anterioară a encefalului. T. se dezvoltă din prima veziculă cerebrală embrionară anterioară. El cuprinde ‘emisferele cerebrale, ‘ventriculele laterale şi o parte din ventriculul al lll-lea. TELEOPSIE, s. f. / teleopsie, s. f. / teleopsia. [Qr. tele = departe; opsis = vedere, aspect.] Eroare în aprecierea distanţei la care se află diferitele obiecte, în absenţa ‘ametropiei sau a tulburării vederii binoculare. T. ar fi expresia unei leziuni cerebrale temporale. TELEPATIE, s. f. / telepathie, s. f. / telepathy. [Qr. tele = departe; pathos = afecţiune, sentiment.] Comunicare extrasen-zorială, directă şi la distanţă, a gândurilor unui individ către un alt individ. Realitatea acestui fenomen rămâne discutabilă. TELERADIOGRAFIE, s. f. / teleradiographie, s. f. / teleradi-ography. Radiografie obţinută depărtând suficient sursa de radiaţii de corpul supus radiografiei, astfel încât deformarea imaginii să fie neglijabilă. TELERADIOLOGIE, s. f. / teleradiologie, s. f. / teleradiology. [Qr. tele = departe; lat. radius = rază; gr. logos = ştiinţăJ Metodă de comunicare a imaginilor diagnostice şi a altor informaţii relevante între staţii aflate la distanţă care sunt legate în reţele (locale sau pe arii largi). TELERADIOTERAPIE, s. f. / teleradiotherapie, s. f. / telera-diotherapy. [Qr. tele = departe; lat. radius = rază; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Tehnică de ‘radioterapie în care sursa agentului terapeutic (frecvent radiaţii X) se află la distanţă faţă de organism (peste 1,50 m), spre deosebire de alte tehnici (ex.: brahiterapie), în care sursa este la distanţă foarte mică. 1066 telereceptor TENALGIE TELERECEPTOR, s. m. / telerecepteur, s. m. / telereceptor. [ŞT, tele = departe; Lat. receptus, de la recipere = a primi] Denumire dată unor receptori la care ajung stimuli senzoriali produşi la djstanţă: ochiul, urechea, nasul. TELESISTOLĂ, s. f. / telesystole, s. f. / telesystole. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; systole = contracţie.] Sfârşitul sis-tolei ventriculare, care corespunde fazei de ejecţie lentă. TELESISTOLIC, adj. / telesystolique, adj. / telesystolic. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; systole = contracţie.] Care se situează la sfârşitul ‘sistolei. TELETERAPIE, s. f. / teletherapie, s. f. / teletherapy. [gr. tele = departe; iherapeia = tratament, de [a therapeuein = a îngriji] Termen cu mai multe semnificaţii posibile: 1) Tratament radioterapie prin ‘telecobaltoterapie sau cu altă sursă de radiaţii aflată la distanţă faţă de pacient. 2) Tratament (ipotetic) la distanţă prin ‘telepatie. TELITĂ, s. f. / thelite, s. f. / thelitis. [Qr. thele = mamelon; -ită.] Inflamaţia mamelonului. TELOCENTRIC, adj. / telocentrique, adj. / telocentric. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; Cat. centram = centra, din gr. kentron = vârf ascuţit.] Despre un ‘cromozom al cărui ‘centromer este situat la una din extremităţile ‘cromatidei. TELOFAZĂ, s. f. / telophase, s. f. / telophase. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; phasis = aparenţă, răsăritul unei stele, de ta phainein = a apărea] Cea de-a patra şi ultima fază a diviziunii celulare, în cursul căreia cromozomii fuzionează şi reconstituie un cordon, apoi se reformează o reţea de *cro-matină şi o membrană nucleară pentru a individualiza nucleul. V. şi mitoză. TELOGEN, adj. / telogene, adj. / telogen. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; gennan = a produce.] Denumire a fazei de repaus din cadrul ‘ciclului pilar. TELOMER, s. m. / telomere, s. m. / telomere. [Qr. telos, -eos = capăt, extremitate; meros = parte.] Structură specializată situată la extremitatea fiecărui braţ al unui cromozom, de partea opusă centromerului. Secvenţa din care este alcătuit t. constă dintr-un şir de repetări (de la 250 la 1500) bogate în guanină (la om hexamerul TTAGGG) care sunt adăugate sub acţiunea enzimei telomerază. T. asigură integritatea cromozomilor şi împiedică fuzionarea acestora. în cursul diviziunilor celulare are loc o diminuare treptată a lungimii t., în relaţie cu procesele de îmbătrânire. Activitatea telomerazei nu este detectată în celulele normale, dar este prezentă în celulele canceroase, cărora le conferă o posibilitate de multiplicare indefinită. TELORAGIE, s. f. / thelorragie, s. f. / thelorrhagia. [Qr. thele = mamelon; rhegnynai = a ţâşni, a izBucni] Hemoragie la nivelul mamelonului. TELOTISM, s. n. / thelotisme, s. m. / thelotism. [Qr. thele = mamelon; -ism.] Proiecţia mameloanelor prin contracţia muşchilor areolei mamare, produsă prin reflex mamilo-areolar. TELURIC, adj. / tellurique, adj. / telluric. [Lat. tellus, -uns = pământ.] 1) Care aparţine pământului sau are originea din pământ. 2) Care aparţine elementului chimic nr. 52, telur. TEMPERAMENT, s. n. / temperament, s. m. / temperament. [Lat. temperamentum = combinaţie fericită, proporţie justă, de ta temperări = a amesteca în proporţie justă; sensul medical datează din sec. XVl.] 1) Ansamblul caracterelor fiziologice proprii unui individ. 2) Ansamblul dispoziţiilor psihologice ale unei persoane. 3) Caracteristică de activitate şi reactivitate, ontologică şi psihologică, având raporturi nemijlocite cu dinamica fiziologică a organismului. Hipocrate deosebea patru tipuri de t.: sanguin, coleric, melancolic, flegmatic. Ele au fost reconfirmate de Pavlov. TEMPERATURĂ, s. f. / temperature, s. f. / temperature. [Lat. temperatura = compoziţie Bună, măsură justă, de ta tempe- rări = a amesteca în proporţie justă] Intensitatea căldurii unui corp; în particular în medicină, a unui organism viu, măsurată cu un termometru. Unitatea de măsură în sistemul internaţional este Kelvinul (abrev. K), unitate fundamentală, sau gradul Cel-sius (abrev. °C), unitate derivată, intervalul de un grad fiind egal în cele două scări de temperatură. Se utilizează şi scara Fahrenheit, în ţările anglosaxone (unitatea de măsură este °F pentru această scară). Pentru conversia t. exprimate în scara Fahrenheit în grade Celsius se scade 32 din valoarea măsurată şi se multiplică rezultatul cu 5/9. Pentru conversia inversă se multiplică valoarea măsurată cu 9/5 şi se adaugă 32. TEMPERATURĂ BAZALĂ / temperature basale / basal temperature. T. corporală măsurată la trezire, înainte ca subiectul să se fi ridicat din clinostatism şi pe nemâncate. Harta t. b. se alcătuieşte prin măsurarea zilnică a t., de obicei la nivelul rectului. în principiu, prin analiza hărţii de t. b. se poate stabili data ‘ovulaţiei. TEMPERATURĂ CORPORALĂ / temperature corporelle / body temperature. T. corpului uman care rezultă din echilibrul dintre ‘termogeneză şi pierderea de căldură. T. c. variază în cursul zilei, fiind mai ridicată seara, şi în funcţie de locul măsurării. Astfel, măsurată la nivelul axilei, t. c. variază între 36,8°C dimineaţa şi 37,3°C seara. T. bucală este cu 0,3-0,6°C mai mare decât cea axilară, iar cea rectală cu 0,5-1 °C. La nivelul ficatului, t. este de circa 40,5°C. T. bucală poate varia dacă pacientul a ingerat alimente reci sau dacă acesta repiră pe gură. Se apreciază că măsurarea t. rectale este mai precisă decât măsurarea t. axilare sau bucale, cu condiţia absenţei oricărui proces patologic local. TEMPERATURĂ DE FUZIUNE / temperature de fusion / mel-tlng temperature. 1) T. medie la care 50% dintre moleculele de ADN bicatenar dintr-un amestec se găsesc sub formă disociată. 2) T. care corespunde trecerii unui bistrat lipidic (format dintr-un singur tip de fosfolipid) din faza de ‘gel în faza de ‘cristal lichid. Pentru amestecuri de fosfolipide, ca şi pentru membranele naturale (care includ şi proteine), această tranziţie are loc într-un interval de t. TEMPORAL, adj., s. n. / temporal, -ale, -aux, adj., s. m. / temporal. [Lat. temporalis = de ta tâmptă, de ta tempus, -oris = tâmptă] 1) Care se referă la tâmplă sau la osul t. sau la lobul t. (ex.: sindrom t., care cuprinde manifestări în relaţie cu leziuni ale lobului t.). 2) Osul t.\ v. tab. anat. - oase. TEMPOROMALAR, adj. / temporo-malaire, adj. / temporoma-lar. [Lat. tempus, -oris = tâmptă; mala = maxilar superior.] Care se referă la tâmplă şi la obraz, sau la osul temporal şi osul malar. TEMPOROMANDIBULAR, adj. / temporo-mandibulaire, adj. / temporomandibular. [Lat. tempus, -oris = tâmptă; mandibula = maxilar inferior, de ta mandere = a mesteca] Care se referă la osul temporal şi la mandibulă sau se află în relaţie cu aceste formaţiuni. TEMPOROPARIETAL, adj. / temporo-parietal, -ale, -aux, adj. / temporoparietal. [Lat. tempus, -oris = tâmptă; parietalis = de perete, de ta paries, -etis = perete.] 1) Care aparţine sau are legătură cu oasele temporal şi parietal. 2) Cu referire la regiunea t. sau la ‘circumvoluţiile temporale şi parietale. TEMPOROPONTIN, adj. / temporo-pontin, -e, adj. / temporo-pontile. [Lat. tempus, -oris = tâmptă; pons, -ntis = punte.] Care se referă la lobul temporal şi la protuberanţa inelară. TEMPOROSPAŢIAL, adj. / temporo-spatial, -ale, -aux, adj. / temporo-spatial. [Lat. tempus, -oris = timp; spatium = spaţiu.] Care se referă deopotrivă la timp şi spaţiu. TENALGIE, s. f. / tenalgie, s. f. / tenalgia. [Qr. tenon, -ontos = tendon; algos = durere.] Durere localizată la nivelul unuia sau mai multor tendoane. Sin.: tenodinie. 1067 TENASCINĂ TENSEGRITATE TENASCINĂ, s. f. / tenascine, s. f. / tenascin. [Lat. tenere = a pine; naşei = a se naşte; -ină.] Glicoproteină exiraceiu-lară izolată recent în ţesutul conjunctiv, care participă la interacţiunile ^celulare. TENDINITĂ, s. f. / tendinite, s. f. / tendinitis. [Lat. medievală tendo, -inis = tendon, proSaBd de ta gr. tenon, -ontos = ten-don; -ită.] Inflamaţia corpului unui tendon sau a zonei sale de inserţie (t. de inserţie). Dacă la inserţie este anexată o ‘bursă seroasă se produce o tendinobursită. Când are loc o reacţie osteofitică subperiostală la locul inserţiei este vorba de tendino-periostită. Ex. de t.: 1) T. ahileană este limitată la o parte din ‘tendonul lui Ahile şi se caracterizează prin tumefacţie dureroasă cu dificultăţi la mers. Survine cel mai frecvent după un traumatism, un marş forţat sau din cauza încălţămintei strâmte, mai rar fiind consecinţa unei ‘artrite. 2) T. crepitantă, sin.: sinovită crepitantă (v.). 3) T. de inserţie reprezintă consecinţa unui reumatism extraarticular, localizat la nivelul inserţiilor osoase ale tendoanelor, ligamentelor sau aponevrozelor. Sin.: tenozită. _ TENDINITĂ DE INSERŢIE / tendinite d’insertion / enthesitis. Sin.: entezită (v.). TENDINOPATIE, s. f. / tendinopathie, s. f. / tenopathy. [Lat. tendo, -inis = tendon; gr. pathe = boală] Denumire generică a bolilor tendoanelor. Se consideră că, etimologic, termenul tenopatie este preferabil. TENDINOPERIOSTITĂ, s. f. / tendinoperiostite, s. f. / tendino-periostitis. [Lat. medievală tendo, -inis = tendon, probabil de la gr. tenon, -ontos = tendon; gr. peri = în jurul; osteon = os; -ită.] Sin.: entezită (v.). TENDON, s. n. / tendon, s. m. / tendon. NA: tendo, pl. ten-dines. [Lat. medievală tendo, -inis = tendon, probabd de la gr. tenon, -ontos = tendon] Extremitate fibroasă, albă şi rezistentă, mai mult sau mai puţin alungită, cilindrică sau aplatizată a unui muşchi. Este constituită dintr-un ţesut conjunctiv alb-sidefiu, dens şi rezistent, prin care muşchiul se inseră pe os. T. are rolul de a transmite forţa musculară. TENDON CALCANEAN / tendon calcaneen / calcaneal tendon. NA: tendo calcaneus. Sin.: tendonul lui Ahile (v.). TENDON ROTULIAN / tendon rotulien / patellar tendon. NA: ligamentum patellae. Continuare a porţiunii centrale a t. muşchiului cvadriceps femural, sub forma unui ligament tendi-nos puternic întins între vârful rotulei şi tuberozitatea anterioară a tibiei. Sin.: ligament rotulian. TENDONUL LUI AHILE / tendon d’Achille / Achilles’ tendon. NA: tendo calcaneus. [Qr. Akhilleus, erou grec a cărui mamă l-a ţinut de călcâi pentru a-l scufunda în StijKA T. masiv, puternic, care leagă muşchiul triceps sural de tuberozitatea ‘cal-caneului. Sin.: tendon calcanean. TENECTOMIE, s. f. / tenectomie, s. f. / tenectomy. [Qr. tenon, -ontos = tendon; ektome = e?(cizie.] Excizia chirurgicală parţială a zonei lezate a unui tendon, a tecii acestuia sau, uneori, excizia totală. TENESMĂ, s. f. / tenesme, s. m. / tenesmus. [Qr. tenesmos, de la teinein = a întinde.] Senzaţie permanentă sau paroxistică de constricţie dureroasă a sfincterului anal sau vezical, cu tensiune penibilă şi nevoie imperioasă şi continuă de a defeca sau de^ a urina. TENIAZĂ, s. f. / taeniase, s. f., taeniasis, s. m. / t(a)eniasis. [Lat. taenia = panglică; -ază] Infestarea cu viermi din genul * Taenia şi tulburările provocate de prezenţa paraziţilor în intestin. Manifestările clinice ale t. sunt îndeosebi digestive: dureri abdominale, greaţă, tulburări de tranzit intestinal, senzaţie de balonare, apetit capricios. Uneori pot apărea tulburări nervoase. TENICID, adj., s. n. / taenicid, adj., s. m. / taeniacide. 1) Care distruge viermii din genul * Taenia. 2) Medicament care are această proprietate. TENIE, s. f. / taenia, s. f. / t(a)enia. [Lat. taenia = panglică] Vierme aparţinând genului Taenia (v.). TENIFUG, adj., s. n. / tenifuge, adj., s. m. / t(a)eniafuge. [Lat. taenia = panglică; fugare = a pune pe fugă, a îndepărta] (Medicament) care provoacă paralizia şi expulzia ‘teniilor. TENODEZĂ, s. f. / tenodese, s. f. / tenodesis. [Qr. tenon, -ontos = tendon; desis = legare.] Tehnică chirurgicală efectuată de obicei pentru fixarea, stabilizarea unei articulaţii, atunci când tendonul unui muşchi cu rol în mobilitatea articulaţiei respective este dezinserat (accidental, traumatic). T. constă în inserţia tendonului respectiv în poziţie anatomică sau într-o poziţie nouă. T. poate fi utilă şi în cazul corecţiei chirurgicale a piciorului paralitic echin, în acest caz fiind interesat tendonul unui muşchi paralizat al gambei. TENODINIE, s. f. / tenodinie, s. f. / tenodynia. [Qr. tenon, -ontos =w tendon; odyne = durere.] Sin.: tenalgie (v.). TENOLIZĂ, s. f. / tenolyse, s. f. / tenolysis. [Qr. tenon, -ontos = tendon; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Procedeu chirurgical care constă în excizia aderenţelor fibroase, cicatriceale care împiedică funcţia fiziologică a unui tendon. TENONITĂ, s. f. / tenonite, s. f. / tenonitis. 1) Sin.: tendinită (v.). 2) Inflamaţia *capsulei Tenon. TENOPATIE, s. f. / tenopatie, s. f. / tenopathy. [Qr. tenos = tendon; pathe = boală] Termen mai corect etimologic decât tendinopatie (v.). TENOPEXIE, s. f. / tenopexie, s. f. / tenopexy. [Qr. tenon, -ontos = tendon; pexis = filare.] 1) Fixarea, în general prin sutură, a tendonului unui muşchi, de. ex. în cazul muşchilor globului ocular, pentru corectarea unui *strabism. TENOPLASTIE, s. f. / tenoplastie, s. f. / tenoplasty. [Qr. tenon, -ontos = tendon; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Grefă tendinoasă constând în interpunerea unui tendon de origine animală la extremităţile unui tendon secţionat, rupt sau afectat de un proces patologic. TENORAFIE, s. f. / tenorraphie, s. f. / tenorrhaphy. [Qr. tenon, -ontos = tendon; rhaphe = sutură] Reunirea prin sutură a fragmentelor unui tendon secţionat. TENOSINOVITĂ, s. f. / teno-synovite, s. f. / tenosynovitis. [Gr. tenon, -ontos = tendon; lat. medievală synovia, probabd de la gr. syn = împreună, lat. ovum = ou; -ită.] Afecţiune inflamatorie localizată la nivelul tecii sinoviale a unui tendon şi care se poate însoţi de apariţia unor zgomote (crepitaţii) la mişcarea tendonului respectiv (t. crepitantă). Sin.: sinovită tendinoasă. V. şi peritendinită. TENOSINOVITĂ CRONICĂ STENOZANTĂ A POLICELUI DE QUERVAIN / tenosynovite chronique stenosante du pouce de De Quervain / De Quervain’s disease, tenosynovitis stenosans. [Fritz de Quervain chirurg elveţian, profesor la ‘Berna şi Basel, 1868-1940.] Sin.: boală de Quervain (v. def. 1). TENOTOM, s. n. / tenotome, s. m. / tenotome. Instrument utilizat în secţionarea unui tendon, cel mai adesea ‘tendonul lui Ahile sau ‘tendonul calcanean. Intervenţia asupra acestor tendoane este indicată îndeosebi în ‘piciorul echin. TENOTOMIE, s. f. / tenotomie, s. f. / tenotomy. [Qr. tenon, -ontos = tendon; tonte = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] 1) Secţionare chirurgicală a unui tendon pentru redresarea unui membru, a unui segment de membru sau a unui organ (ochi, în caz de ‘strabism). 2) Termenul este utilizat şi în cazul secţionării unor ‘bride fibroase cicatriceale care obstrucţionează mişcările la nivelul unui segment de membru sau îl menţin într-o poziţie anormală. TENOZITĂ, s. f. / tenosite, s. f. / tenositis. [Qr. tenon, -ontos = tendon; -ită.] Sin.: tendinită (v.). TENSEGRITATE, s. f. / tensegrite, s. f. / tensegrity. [JAbrev. engl. tensional integrity, din lat. tensus, de la tendere = a 1068 TENSIOACTIV TEOFILINĂ întinde, a încorda şi integrare = a întregi, a comp teta] Concept arhitectural din biologia celulară şi moleculară, introdus de Buckminster Fuller, caracteristic pentru structurile stabilizate prin integritate tensională, care le diferenţiază pe acestea de arhitecturile clasice bazate pe continuitate compresiona-lă. Integritatea tensională se realizează prin conectarea unei serii continue de elemente tensoare cu o serie discontinuă de elemente rigide, rezistente la compresie. Structurile tensegrale dezvoltă o tensiune internă, fiind în acest mod independente de gravitaţie, şi reacţionează prin reconfigurări globale la modificări mecanice locale. în biologia celulară şi moleculară, conceptul de t. oferă o explicaţie plauzibilă pentru integrarea acţiunii forţelor fizice cu logica evenimentelor biochimice, asamblarea structurilor în suprastructuri şi articularea dinamicilor locale în comportamente globale coerente şi adaptate. ‘Matricea extracelulară şi ‘citoscheletul sunt prin excelenţă structuri tensegrale, conectarea lor prin molecule de adeziune stând la baza organizării şi dinamicii tisulare. Conceptul de t. este util în explicarea globală a unor procese de fiziologie celulară în relaţie îndeosebi cu citoscheletul şi membrana celulară. TENSIOACTIV, adj. / tensioactif, -ive, adj. / tensioactive, sur-face-active. [Lat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda; activus = activ, de Ca agere = a acţiona.] Care posedă proprietatea de ‘tensioactivitate. Substanţele t. pozitive cresc coeficientul de tensiune superficială, iar substanţele t. negative îl scad. V. şi tensioactivitate. TENSIOACTIVITATE, s. f. / tensioactivite, s. f. / tensioacti-vity. [Lat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda; activus = activ, de Ca agere = a acţiona] Proprietatea unor substanţe de a modifica ‘tensiunea superficială. Este cazul unor substanţe organice cu lanţuri lungi de carbon şi număr mic de radicali -OH sau -C02H. Solviţii care scad tensiunea superficială trebuie să se afle concentraţi în stratul superficial al soluţiei şi invers pentru cei ce cresc tensiunea superficială. V. tensioactiv. TENSIOMETRU, s. n. / tensiometre, s. m. / tensiometer. [Lat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda; gr. metron = măsură.] Sin.: sfigmomanometru (v.). TENSIONAL, adj. / tensionnel, -elle, adj. / tensional. Care se află în relaţie cu tensiunea sau presiunea unor lichide din diferite compartimente ale organismului. De ex., prin variaţii t. se desemnează variaţiile ‘tensiunii arteriale. TENSIUNE, s. f. / tension, s. f. / tension. [Lat. tensio, -onis = încordare, de Ca tendere = a întinde, a încorda] 1) Sinonim inadecvat, dar uzual folosit pentru presiune, pentru a desemna rezistenţa opusă de pereţii cavităţilor organice (abdomen, stomac, vezică etc.) sau de vase (artere, vene) la presiunea creată de lichidele sau gazele pe care le conţin. V. şi t. arterială. 2) T. electrică: diferenţa de potenţial electric între două puncte. Se măsoară în volţi. 3) T. intraoculară, v. presiune intraoculară. 4) T. superficială (v.). V. şi surfactant. 5) T. vaporilor de apă, t. parţială a vaporilor de apă din aer. Reprezintă modul de exprimare a umidităţii aerului. TENSIUNE ARTERIALĂ / tension arterielle / blood pressure, arterial tension. Forţă elastică exercitată de pereţii arteriali asupra conţinutului sanguin. Aceasta echilibrează, practic, cu forţa contractilă a inimii transmisă de sânge şi denumită presiune arterială. Termenii de t. a. şi presiune arterială, deşi desemnează noţiuni biofizice diferite, au devenit sinonimi în limbajul medical. în consecinţă, v. presiune arterială. TENSIUNE ARTERIALĂ DIASTOLICĂ / tension arterielle dia-stolique / diastolic pressure. Sin.: presiune arterială minimă (V.). TENSIUNE ARTERIALĂ DIFERENŢIALĂ / tension arterielle differentielle / puise pressure. Sin.: presiune arterială diferenţială (v.). TENSIUNE ARTERIALĂ MAXIMĂ ! tension arterielle maxima / systolic pressure. Sin.: presiune arterială maximă (v.). TENSIUNE ARTERIALĂ MEDIE / tension arterielle moyenne / mean pressure. Sin.: presiune arterială medie (v.). TENSIUNE ARTERIALĂ MINIMĂ / tension arterielle minima / diastolic pressure. Sin.: presiune arterială minimă (v.). TENSIUNE ARTERIALĂ SISTOLICĂ / tension arterielle sys-tolique / systolic pressure. Sin.: presiune arterială maximă (V.). TENSIUNE INTERMITENTĂ A EPIGASTRULUI / tension inter-mittente de l’epigastre / intermittent muscular contracture of the epigastrium. Semn foarte precoce al ‘stenozei pilorice constând în apariţia unui relief, asemenea unei tumefacţii în partea stângă a epigastrului. Această tumefacţie, mai mult sau mai puţin rezistentă la palpare, dispare şi reapare. Ea este determinată de un spasm Jonic al stomacului. TENSIUNE INTRAOCULARĂ / tension intraoculaire / intrao-cular pressure. Sin.: presiune intraoculară (v.). TENSIUNE SUPERFICIALĂ / tension superficielle / surface tension. Forţă care se manifestă la suprafaţa liberă a unui lichid, deoarece forţele de atracţie dintre moleculele de lichid sunt mai mari decât cele dintre moleculele lichidului şi ale gazului de deasupra. Datorită orientării normale a forţei, suprafaţa liberă a unui lichid tinde spre o arie cât mai mică şi se comportă ca o membrană elastică. T. s. se exercită pe unitatea de lungime a liniei de contact care separă două faze (lichid-aer). Ea depinde de natura lichidului, de temperatură şi de compoziţia suprafeţei. Se notează cu a (sau y) şi se exprimă în N/m. Fenomenul de t. s. este implicat în formarea meniscurilor, în fenomenele capilare, curgerea sub formă de picături şi, în organism, îndeosebi în rolul ‘surfactantului. TENSIUNE VENOASĂ / tension veineuse / venous pressure. Sin.: presiune venoasă (v.). TENSOR, adj., s. m. / tenseur, adj., s. m. / tensor. [Lat. tensus, de Ca tendere = a întinde, a încorda] (Muşchi) care determină tensiunea sau întinderea unei structuri anatomice, îndeosebi în cazul ‘aponevrozelor. Ex.: muşchiul t. al fasciei lata. V. tab. anat. - muşchi. TENTATIVĂ DE SUICID / tentative suicidaire / suicide attempt. [Lat. tentativa, de Ca tentare = a tenta, sui = pe sine, caedere = a omorî.] Acţiune deliberată şi voluntară, dar eşuată, de auto-vătămare în scop fatal. Poate consta şi în ingestia, în scop fatal, a unei substanţe toxice sau a unei supradoze dintr-un medicament, dar care nu a dus, în cele din urmă, din varii motive, la deces. Este consecinţa ‘schizofreniei (50% din schizofreni fac t. de s., 10 - 15% mor prin ‘suicid), ‘depresiei majore (15% din depresivi mor prin suicid), ‘alcoolismului, ‘tulburării borderline de personalitate, altor forme de ‘tulburare de personalitate. T. de s. este un important factor de risc pentru suicid*. întrucât nu este sigur întotdeauna că o persoană care face o t. de s. urmăreşte cu adevărat decesul, s-a propus noţiunea de ‘parasuicid pentru a sugera că o t. de s. nu este numai un suicid ratat, ci poate fi un comportament datorat altor motivaţii. TEOBROMINĂ, s. f. / theobromine, s. f. / theobromine. [Qr. theos = zeu; broma = feC de mâncare; -ină.] Principalul alcaloid din boabele de cacao (Theobroma cacao), t. este un derivat purinic xantinic cu acţiune diuretică, de relaxare a musculaturii netede, coronarodilatatoare şi relativ stimulantă pentru sistemul nervos central. TEOFILINĂ, s. f. / theophylline, s. f. / theophylline. [Qr. theos = zeu; philein = a iuSi; -ină.] Principalul alcaloid din frunzele de ceai, chimic fiind o dimetil-xantină, preparată şi sintetic. T. are acţiune stimulantă asupra sistemului nervos central, este 1069 TEOMANIE TERAPIE COMPORTAMENTALĂ ‘diuretic şi spasmolitic la nivelul muşchilor netezi (îndeosebi efect bronhodilatator benefic în astmul bronşic). V. cafeină şi xantină. TEOMANIE, s. f. / theomanie, s. f. / theomania. [Qr. theos = zeu; mania = nebunie.] Delir religios prin care pacientul susţine că se află sub inspiraţie divină sau că este un personaj divin. TEORIA CELULARĂ / theorie cellulaire / cell theory. Una din marile teorii unificatoare din secolul al XlX-lea. Purkinje, Schleiden şi Schwann au văzut în celulă unitatea structurală şi fiziologică a organismelor animale şi vegetale. TEORIA GENERALĂ A SISTEMELOR / theorie generale des systemes / general systems theory. T. elaborată de biologul L. von Bertalanffy, conform căreia în natură nu există obiecte izolate, ci asocieri ale acestora, aflate în interacţiune. Prin integrarea unui anumit număr de obiecte (elemente) într-un sistem apar proprietăţi noi, care sunt caracteristice numai sistemului respectiv şi nu componentelor izolate. T. g. a s. a avut un impact deosebit în toate ştiinţele, deoarece în condiţiile în care în cercetare domină tendinţa analitică, permite sinteza unor date aparent disparate. Au fost identificate o serie de caracteristici generale comune sistemelor nevii şi biosistemelor, precum şi o serie de particularităţi ale acestora din urmă. T. g. a s. deschide şi calea analizei cantitative, inclusiv în cazul unor sisteme biologice, dar adoptarea analizei sistemice s-a concretizat îndeosebi în domeniul sistemelor tehnice. TEORIA INFORMAŢIEI / theorie d’information / information theory. Analiza caracteristicilor comunicării mesajelor la nivelul sistemelor în toate etapele (codificare, transmisie, decodificare, recepţie) şi a perturbărilor (sau distorsiunilor) care se produc în diferite etape. TEORIA SELECŢIEI CLONALE / theorie de la selection clonale / clonal selection theory. Sin.: selecţie clonală imuno-logică (v.). TEORIA ŢINTEI / theorie de la cible / target theory. T. conform căreia efectul direct al ‘radiaţiilor ionizante depinde de probabilitatea interacţiunii acestora cu o serie de structuri vitale ale celulei, îndeosebi cu moleculele de ADN. Probabilitatea ca radiaţiile să producă o leziune (reversibilă sau ireversibilă) la nivelul acestor molecule este o problemă de balistică, de unde denumirea t. T. ţ. a fost extinsă şi în explicarea altor procese, cum este acţiunea medicamentelor. TEORIE, s. f. / theorie, s. f. / theory. [Qr. theoria = acţiunea de a observa, de a medita, de ia theorein = a observa, a contempla] 1) Cunoaştere speculativă, abstractă, ideală, independentă de aplicaţii. T. este verificată în practică. 2) Sistem conceptual organizat pe care se bazează explicarea unor fenomene, pornind de la un ansamblu de ipoteze verificate experimental. TEP-TC / TEP-TDM / PET-CT. Siglă pentru denumirea dispozitivului hibrid alcătuit dintr-o gamma camera pentru tomografia de emisie de pozitroni (TEP) şi un computer tomograf (CT) care permite efectuarea simultană la acelaşi pacient a unei tomoscintigrafii prin emisie de pozitroni şi a unei com-putertomografii cu radiaţii X. Prin PET se obţine o imagine metabolică, dificil de localizat anatomic, iar prin CT o imagine cu o excelentă rezoluţie anatomică. Noul dispozitiv TEP-TC (engl. PET-CT) permite obţinerea simultană a celor două imagini, fără deplasarea pacientului, şi fuzionarea (suprapunerea computerizată) a acestora. Noua metodă de achiziţie imagistică asigură o mai bună localizare a imaginilor metabolice anormale, fiind utilă îndeosebi în oncologie, unde datele obţinute cresc precizia stadializării clinice şi permit o determinare mai precisă a volumului tumoral ce urmează să fie iradiat. V. tomografie prin emisie de pozitroni. Sin.: PET-CT. TERAPEUTIC, adj. / therapeutiquc, adj. / therapeuticŢai). [Qr, therapeutikos - care vindeca, care îngrijeşte, de ia thera-peuein - a îngriji] Care se referă la tratamentul bolilor. Ex.: procedeu t., _agent t., pneumotorax t. TERAPEUTICĂ, s. f. / therapeutique, s. f. / therapeutics. [Qr. therapeutikos = care vindecă, care îngrijeşte, de ia thera-peuein = a îngriji] Ramură a medicinei dedicată aplicării unor remedii variate - îndeosebi medicamentoase şi chirurgicale - în scopul vindecării bolilor sau al ameliorării simptomatologiei şi a altor tulburări produse de acestea. în alternativa ideală, t. poate fi etiologică, acţionând direct asupra cauzelor bolii, sau pato-genică, în cazurile când sunt ţintite mecanismele patologice, şi simptomatică, dacă se urmăreşte atenuarea sau dispariţia unor simptome. Sin.: terapie. V. şi tratament. TERAPIE, s. f. / therapie, s. f. / therapy. [Qr. thcrapeia = tratament, de ia therapeuein = a îngriji] Sin.: terapeutică (v.). TERAPIE ANTIMICOBACTERIANĂ / therapie antimycobacte-rienne / antimycobacterial therapy. Metodă de t. a infecţiilor cu micobacterii, care include tratamentul farmacologic al tuberculozei, leprei şi al bolilor produse de micobacteriile netuber-culoase patogene. Tuberculostaticele sunt divizate în agenţi de primă linie (izoniazida şi rifampicina asociate cu pirazinamidă, etambutol şi streptomicină) şi de a doua linie (acidul paraami-nosalicilic, amikacina, capreomicina, cicloserina, etionamida, kanamicina şi tiacetazona). Tratamentul standard al leprei include dapsona, rifampicina şi clofazimina. Mycobacterium avium-intracelulare şi M. kansasii sunt sensibile la tuberculostaticele de primă linie, iar micobacteriile cu creştere rapidă - la amika-cină, cefalosporine, chinolone fluorinate, doxiciclină şi sulfo-namide. Claritromicina este un antibiotic foarte eficient împotriva micobacteriilor netuberculoase, fiind util şi în tratamentul infecţiilor diseminate la pacienţii cu SIDA. TERAPIE ANTI-Rh-D / therapie anti-Rh-D / anti-Rh-D therapy. Administrarea de anticorpi împotriva antigenului Rh-D (anti-gen înalt imunogenic din sistemul de grup sanguin Rh), utilizată în tratamentul purpurei trombocitopenice idiopatice. TERAPIE AVERSIVĂ, s. f. / therapie aversive, s. f. / avert-ian therapy. Terapie iniţiată pentru a suprima un obicei sau comportament indezirabil (precum fumatul, consumul de alcool sau supraalimentaţia) prin asocierea obiceiului sau a comportamentului cu un stimul nociv sau negativ. TERAPIE CELULARĂ / therapie cellulaire / cell therapy. în principiu, t. c. semnifică încercările de tratament regenerativ prin care se urmăreşte înlocuirea celulelor distruse (în procesele de îmbătrânire sau de necroză) cu celule noi prelevate de la subiectul în cauză sau, în ultimii ani, prin donare. Primele încercări de t. c. au o vechime de peste un secol. Prin evoluţia ‘terapiei genetice, denumirea de t. c. tinde să devină desuetă. TERAPIE COGNITIVĂ / therapie cognitive / cognitive therapy. Metodă de psihoterapie apropiată de *t. comportamentală. T. c. se bazează pe modelul cognitiv de funcţionare a gândirii, conform căruia comportamentele motorii şi verbale sunt condiţionate prin scheme inconştiente dobândite prin experienţă. Tulburările mentale, îndeosebi depresiile, sunt în relaţie cu o gândire şi credinţe eronate, produse prin scheme preexistente, în prezenţa unor situaţii dificile. T. c., utilizată îndeosebi în tulburările anxio-depresive, constă în modificarea progresivă a acestor sisteme de gândire inadecvată, prin intervenţii active, de tip pedagogic. TERAPIE COMPORTAMENTALĂ / therapie comportamentale / behaviour therapy. Metodă de psihoterapie bazată pe principii stabilite prin analiza experimentală a învăţării şi condiţionării. Scopul t. c. constă în modificarea comportamentelor patologice prin înlocuirea unor atitudini neadecvate cu altele, mai bine adaptate. 1070 TERAPIE fotodinamică TERMINOLOGIA ANATOMICA — .-ir r/vmniiiiANK'ii TERAnc ruiuuiMMmiwrt , todynamic therapy. Procedeu terapeutic în care se asociază un produs chimic cu radiaţii electromagnetice care fac medicamentul activ. Sin.: fotochimioterapie. TERAPIE GENETICĂ / therapie genique / gene therapy. Denumire generică pentru ansamblul de tehnici datorită cărora ADN, din factor etiopatogenic, devine medicament. în esenţă, prin t.g. se urmăreşte fie modularea expresiei unei gene endogene, fie corectarea anomaliilor structurale ale genei modificate (alterate) sau suplinirea funcţiilor acesteia. în prezent t.g. este opţională prin: 1) Proteine recombinate şi vaccinuri produse prin Inginerie genetică utilizând: a) ‘donarea şi expresia unor gene normale în microorganisme sau ‘animale transgenice; b) producerea de anticorpi total sau parţial „umanizaţi" prin manipularea ‘genelor imunoglobulinelor; c) producţia de vaccinuri modificate genetic. 2) T.g. propriu-zisă este exclusiv somatică şi constă în modificarea genetică a celulelor pacientului prin transfer de ‘oligonucleotide, fragmente de gene sau chiar gene. în funcţie de tehnica de transfer se disting: a) t.g. in vivo - constând în trasfer direct de material genetic în celulele pacientului folosind un ‘vector care conţine gena respectivă (tehnica este utilizată când boala se exprimă la mai multe tipuri de celule din organism, de ex., în ‘mucoviscidoză); b) t.g. ex vivo, care constă din efectuarea unei ‘autogrefe de celule modificate genetic în afara organismului (celulele prelevate de la pacient sunt modificate in vitro, prin introducerea unei gene normale şi ulterior sunt reinserate în organism). în funcţie de mecanismul patogenic se deosebesc: a) t.g. clasică, constând în transfer de gene în celulele ţintă pentru obţinerea unei expresii genice optime, în următoarele cazuri: produs genic absent la pacient, distrugere a celulelor ţintă prin expresia unei toxine, expresie a unui produs pentru activarea sistemului imun; b) t.g. neoclasică, constând în transfer de material genetic pentru inhibarea expresiei unor gene implicate în patogenia unei anumite boli. Sin.: genoterapie. TERAPIE IMUNOSUPRESIVĂ / therapie immunosuppressive / immunosuppressive therapy. Tratament cu agenţi fizici (ex.: radiaţii X) sau farmacologici (corticosteroizi, medicamente citotoxice ca azatioprina şi ciclosporina) care inhibă în general răspunsul imun faţă de antigenii endogeni şi exogeni, fiind utilizat în transplantul de organe (pentru prevenirea rejetului), în alergii, în mielomul multiplu şi în bolile autoimune. TERAPIE INTENSIVĂ / soins intensifs / intensive care. Ansamblul procedeelor terapeutice absolut necesare în cazul pacienţilor care, prin natura şi gravitatea afecţiunilor de care suferă, necesită o supraveghere specializată, imediată şi continuă, incluzând echipamente de monitorizare complexă şi de resuscitare a funcţiilor vitale. în spitalele mari există unităţi (secţii) specializate cu adresabilitate precisă: nou-născuţi, bolnavi chirurgicali, arsuri grave, bolnavi cu infarct miocardic sau afecţiuni neurologice grave. Sin.: îngrijiri intensive. TERAPIE SCLEROZANTĂ / therapie sclerosante / sclero-therapy. Sin.: scleroterapie (v.). TERATISM, s. n. / teratisme, s. m. / teratism. [Qr. teras, -atos = monstru; -ism.] Anomalie gravă a formării sau/şi dezvoltării unor organe de origine congenitală. TERATOBLASTOM, s. n. / teratoblastome, s. m. / terato- blastoma. [Qr. teras, -atos = monstru; blastos = germen; -oma.J ‘Teratom cu evoluţie malignă, dezvoltat pe seama celulelor de tip embrionar. TERATOGEN, adj. / teratogene, adj. / teratogen. [Qr. teras, -atos = monstru; german = a produce.] Care provoacă anomalii congenitale, acţionând în perioada gravidităţii. Ex.: acţiunea t. a ‘talidomidei, în general a unor medicamente sau a unor doze mari de radiaţii. TERATOGENEZĂ, s. f. / teratogenese; teratogenie. s. f. / te-ratogenesis. [Qr. teras, -atos = monstru; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] Mecanismele de producere a malformaţiilor la embrion sau la fetus. TERATOID, s. n. / teratome, s. m. / teratoma. [Qr. teras, -atos = monstru; eidos = forma] Sin.: teratom (v.). TERATOLOGIE, s. f. / teratologie, s. f. / teratology. [Qr. teras, -atos = monstru; logos = ştiinţă] Ştiinţa care studiază anomaliile şi malformaţiile în relaţie cu perturbările dezvoltării embrionare sau fetale. TERATOM, s. n. / teratome, s. m. / teratoma. [Qr. teras, -atos = monstru; -oma.] Neoplasm disembrioplazic, format din ţesuturi adulte diferenţiate (t. benign) sau embrionare nediferenţiate (t. malign). T. se localizează cel mai des la nivelul testiculului sau ovarului (la adult) şi al mediastinului sau regiunii sacrococcigiene (la copil). Sin.: teratoid, tumoră organoidă (Virchow). V. şi disembriom. TERATOSPERMIE, s. f. / teratospermie, s. f. / teratospermia. [Qr. teras, -atos = monstru; sperma, -atos = sămânţă] Prezenţa a numeroşi spermatozoizi de formă anormală în spermă, cu consecinţe negative asupra fecundaţiei şi gestaţiei. TEREBRANT, adj. / terebrant, -e, adj. / terebrant, terebratlng. [Qr. terebron = sfredet, Burghiu.] Care roade, care scobeşte, care are tendinţa să pătrundă în profunzimea ţesuturilor, cu referire îndeosebi ia unele ulcere. TEREBRAŢIE, s. f. / terebration, s. f. / terebration. [Lat. te-rebratio, -onis = sfredelire, perforare, de ta terebrare = a sfredeli, a perfora şi gr. terebron = sfredet, Burghiu.] Sin.: perforaţie (v.). TEREN, s. n. / terrain, s. m. / diathesis. [Lat. terrenus = de pământ, terestru, de ta terra = (Pământ.] Concept clasic, dar şi imprecis, care regrupează totalitatea factorilor constituţionali (genetici, fiziologici, tisulari sau umorali) sau dobândiţi care determină predispoziţia pentru o boală sau condiţionează ‘prognosticul unei boli. Noţiunea tradiţională de t. morbid este relativ vagă şi se restrânge treptat, îndeosebi prin identificarea unor anomalii sau caracteristici genetice precise. T. poate fi definit drept capacitatea organismului de a răspunde, de a reacţiona la diverşi agenţi patogeni. în terminologia engl., termenul diathesis (v. diateză) este doar un sin. parţial. V. predispoziţie şi diateză. TERMAL, adj. / thermal, -ale, -aux, adj. / thermal. [Qr. therme = căldură] Care se caracterizează prin temperatură, prin căldură. Termenul se utilizează îndeosebi cu referire la apele minerale calde sau t., utilizate în cura t. TERMEN, s. n. / terme, s. m. / term of pregnancy. [Lat. terminus = linie de hotar, limită] Sfârşitul previzibil al sarcinii, după o perioadă normală de ‘gestaţie, urmat de naştere. Ex.: sarcină la t. TERMEN AL SARCINII / terme de la grossesse / term of pregnancy. V. termen. TERMIC, adj. / thermique, adj. / thermic, thermal. [Qr. ther-mos = cald, de la therme = căldură] Care se referă la căldură (ex.: conductibilitate t.) sau la temperatura unui corp (curbă t.). TERMINAL, adj., s. n. / terminal, -ale, -aux, adj., s. m. / terminal. [Lat. terminalis = final, de la terminus = linie de hotar, limită] 1) Care se referă la extremitatea unei structuri, care constituie ultimul element din punct de vedere al poziţiei topografice (ex.: arteră t.). 2) Despre perioada finală a unei boli, denumită fază t. 3) V. Glosar de informatică medicală. TERMINATOR, s. m. / terminateur, s. m. / terminator. [Lat. terminator, -oris de la terminare = a termina, a încheia,] Secvenţă de ADN care favorizează oprirea ‘transcripţiei. TERMINOLOGIA ANATOMICA / Terminologia Anatomica / Terminologia Anatomica. Abrev.: TA. Denumire care a 1071 TERMISTOR TERMOLIZĂ înlocuit după 1998 pe cea de *Nomina Anatomica (NA). Obs.: în acest dicţionar se utilizează ambele denumiri. TERMISTOR, s. n. / thermistance, s. f. / thermistor. [Mrev. engl. thermaC resistor, din gr. therme = căldură; lat. resistere = a rezista, a se împotrivi, de la sistere = a se opri] Component electronic a cărui rezistenţă variază neliniar cu temperatura mediului şi poate fi utilizat pentru măsurarea unor modificări foarte mici ale acesteia. Sin. parţial: termorezistenţă. (def. 2). TERMOALGEZIC, adj. / thermo-algesique, adj. / thermoal-gesic. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; algos = durere, sau algesis = simţul durerii] Care se referă deopotrivă la căldură şi la durere. Ex.: sensibilitate t., anestezie t. TERMOANALGEZIE, s. f. / thermoanalgesie, s. f. / ther-moanalgesia. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; an - priv.; algos = durere, sau algesis = simţul durerii] 1) Alterarea ‘termosensibilităţii sau a capacităţii de a discrimina căldura de frig. 2) Anestezie termică şi dureroasă legată de lezarea unui fascicul spinotalamic. Sin.: termoanestezie. TERMOANESTEZIE, s. f. / thermoanesthesie, s. f. / ther-moan(a)esthesia. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; an - priv.; aisthesis = senzaţie, sensiSditate.] Sin.: termoanalgezie (v.). TERMOCAUTER, s. n. / thermocautere, s. m. / thermo- cautery. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lat. cauterium, gr. kauterion = fier înroşit, de la gr. kaiein = a arde.] ‘Cauter care foloseşte ca sursă de căldură arderea vaporilor provenind din hidrocarburi. TERMOCAUTERIZARE, s. f. / thermocauterisation, s. f. / ther-mocauterisation. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lat. cauterium, gr. kauterion = fier înroşit, de la gr. kaiein = a arde.] Cauterizarea unei plăgi sau a unui ţesut cu ajutorul căldurii produse de un ‘cauter încălzit la alb. Actualmente, ‘termocauterul este înlocuit cu electrocauterul. TERMOCOAGULARE, s. f. / thermocoagulation, s. f. / ther-mocoagulation. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lat. coagulatio, -onis, de la coagulare = a închega, a coagula.] Procedeu de coagulare tisulară utilizat în timpul unei intervenţii chirurgicale (ex.: în stereotaxie), care constă în utilizarea unor curenţi de înaltă frecvenţă, care cresc mult temperatura tisulară normală. TERMOCUPLU, s. n. / thermocouple, s. m. / thermocouple. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; fr. couple, din lat. copula = legătură.] Dispozitiv format din doi conductori alcătuiţi cel mai adesea din două metale cu constante termice diferite. Conductorii, de obicei filiformi, sunt sudaţi la extremităţi. Când cele două suduri au o temperatură diferită, ia naştere un curent electric (‘efect Seebeck) a cărui intensitate depinde de diferenţa de temperatură existentă între cele două suduri. Efectul devine mai evident când se aleg anumite cupluri de metale ca, de ex., fier-constantan, platină-platinorodium. în prezent sunt utilizaţi ‘semiconductorii. T. poate fi utilizat în dispozitivele termometrice pentru măsurarea temperaturii suprafeţelor cutanate şi a ţesuturilor. TERMODILUŢIE, s. f. / thermodilution, s. f. / thermodilution. Diluţia unui indicator termic (soluţie răcită) a cărui curbă permite măsurarea^debitului cardiac. TERMODINAMICĂ, s. f. / thermodynamique, s. f. / thermo-dynamics. [Gr. thermos = cald, de la therme = căldură; dynamis = forţă.] Ramură a fizicii care studiază transformările de energie din sistemele materiale. T. se bazează pe trei principii (v. principiu, def. 3). Există un paradox termodinamic specific vieţii. Astfel, în timp ce în sistemele naturale nevii entropia (deci dezordinea) creşte, evoluţia ontogenetică şi filo-genetică dă impresia unui proces cu scădere de entropie. în realitate, sistemele vii sunt deschise, deci pot introduce din mediu compuşi cu entropie scăzută: se pot “hrăni cu entropie negativă” (Schrodinger). T. clasică a sistemelor închise şi a proceselor reversibile este azi înlocuită, în biologie, prin t. sistemelor deschise şi a proceselor ireversibile (Prigogine). TERMOESTEZIE, s. f. / thermo-esthesie, s. f. / thermaes-thesla. Sensibilitate la căldură. TERMOFIL, adj. / thermophile, adj. / thermophilic. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; philos = prieten, de la philein = a iubi] Care se dezvoltă bine la temperaturi ridicate, îndeosebi despre microorganisme cu temperatură optimă de creştere între 50 şi 70°C. TERMOFOBIE, s. f. / thermophobie, s. f. / thermophobia. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; phobos = frică] Teamă de căldură, cu senzaţie permanentă de căldură excesivă, observată îndeosebi în stările de hipertiroidie. TERMOGENEZĂ, s. f. / thermogenese, s. f. / thermogenesis. [Gr. thermos = cald, de la therme = căldură; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Producerea de căldură în organism fie prin activitate musculară ritmică involuntară, fie datorită ‘ţesutului adipos brun, proteină decuplantă a ţesutului adipos brun. TERMOGENINĂ, s. f. / thermogenine, s. f. / thermogenin, uncoupling protein. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; gennan = a produce; -ină] Proteină din mitocondriile ‘ţesutului adipos brun care provoacă eliberarea de căldură prin decuplarea de la sinteza de ATP a transportului mitocondrial de protoni. Sin.: proteină necuplată. TERMOGRAFIE, s. f. / thermographie, s. f. / thermography. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; graphein = a scrie.] Tehnică de măsurare şi înregistrare a radiaţiilor termice (infraroşii) emise de diferite părţi din organism, la nivelul pielii. Se utilizează un film sensibil la radiaţiile infraroşii sau o sondă detectoare. Prin înregistrare se obţine o hartă de distribuţie a temperaturii denumită termogramă. Căldura emisă de organism variază în diferite regiuni ale acestuia îndeosebi în funcţie de fluxul sanguin local. In consecinţă, în cazul tumorilor cu o vas-cularizaţie abundentă şi un flux sanguin crescut pot apărea pe termogramă zone calde. De aceea, t. este utilizată îndeosebi în diagnosticul tumorilor de sân, sub denumirea de mamoter-mografie. Aplicaţiile medicale ale t. depind de ameliorarea sensibilităţii detectorilor de radiaţii infraroşii. TERMOGRAMĂ, s. f. / thermogramme, s. m. / thermogram. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; gramma = înscriere.] Imagine rezultată în urma efectuării ‘termografiei. TERMOKERATOPLASTIE, s. f. / thermokeratoplastie, s. f. / thermokeratoplasty. Remodelare cu ajutorul laserului a corneei în scopul tratării hipermetropiei. V. keratoplastie. TERMOLABIL, adj. / thermolabile, adj. / thermolabile, heat-labile. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lat. îahilis = care alunecă, de la labi = a aluneca, a cădea] Despre o substanţă care este distrusă sau îşi pierde proprietăţile, este inactivată la o anumită temperatură. Ex.: toate ‘enzimele sunt t.; ‘complementul este t. la 55°C. TERMOLABILITATE, s. f. / thermolabilite, s. f. / thermolabi-lity, heat lability. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lat. labilis = care alunecă, de la labi = a aluneca, a cădea] Modificarea unui sistem fizic sau chimic sub influenţa creşterii temperaturii. V. şi termolabil. TERMOLITIC, adj. / thermolytique, adj. / thermolytic. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] Despre un factor sau o substanţă care provoacă ‘termoliză. TERMOLIZĂ, s. f. / thermolyse, s. f. / thermolysis. [Qr. thermos = cald, de la therme = căldură; lysis = distrugere, de la 1072 TERMOLIZINĂ TESTOSTERON-ESTRADIOL BINDING GLOBULIN lyein = a distruge.} i j Pi0i'd6r& dG căldură ds către organism. 2) Descompunerea unei substanţe chimice sub acţiunea căldurii. TERMOLIZINĂ, s. f. / thermolysine, s. f. / thermolysine. [gr. thermos = catd, de ta therme = căldură; lysis = distrugere, de [a lyein = a distruge; -ină.] *Protează de origine bacte-riană. TERMOLUMINESCENŢĂ, s. f. / thermoluminescence, s. f. / thermoluminescence. [Qr. thermos = catd, de ta therme = căldură; tat. îumen, -inis = tumiru1] Caz particular al fosforescenţei, în care luminescenţa se produce sub influenţa căldurii, prin dezexcitarea unui atom sau a unei molecule aflate într-o stare de excitare metastabilă. TERMOMASAJ, s. n. / thermomassage, s. m. / thermomas-sage. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; massein = a frământa fi ar. massa = a atinge, a palpa] Masaj cu utilizarea concomitentă a aerului cald, care favorizează vasodila-taţia şi relaxarea musculară la nivelul regiunii supuse masajului. TERMOMETRIE, s. f. / thermometrie, s. f. / thermometry. [Qr. thermos = cald, de ta therme = cătdură; metron = măsură] Măsurarea temperaturii. TERMOMETRU, s. f. / thermometre, s. f. / thermometer. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; metron = măsură] Instrument cu ajutorul căruia se măsoară temperatura corpurilor sau a mediilor cu care acestea vin în contact. Orice t. conţine un corp termometrie, caracterizat de o mărime fizică ce variază cu temperatura după o anumită lege fizică. Se disting: 1) T. cu dilataţie, bazate pe variaţia volumului corpului termometrie în funcţie de temperatură; corpul termometrie poate fi un lichid (frecvent mercur sau alcool). 2) T. cu rezistenţă se bazează pe variaţia rezistenţei electrice a unui conductor sau semiconductor (v. rezistor) cu temperatura. 3) T. magnetice, bazate pe efecte magnetice indirecte ale temperaturii. T. medical este de regulă un t. cu dilataţie, având drept corp termometrie mercurul şi permiţând măsurarea temperaturii maxime din perioada de expunere (t. de maximă). TERMOPARESTEZIE, s. f. / thermoparesthesie, s. f. / ther-moparaesthesia. Tulburare a sensibilităţii la căldură. TERMOPENETRAŢIE, s. f. / thermopenetration, s. f. / ther-mopenetration. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. penetratio, -onis = pătrundere, de ta penetrare = a face să pătrundă] Sin.: diatermie (v.). TERMORECEPTOR, s. m. / thermorecepteur, s. m. / ther-moreceptor. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. receptus, de ta recipere = a primi] Receptor senzorial care este stimulat prin creşterea temperaturii organismului. TERMOREGLARE, s. f. / thermoregulation, s. f. / thermore-gulation. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. regulare = a regta, de ta regula = regulă fi regere = a conduce.] Ansamblul funcţiilor care reglează producerea de căldură la animalele *homeoterme. V. şi termostază. TERMOREZISTENT, adj. / thermoresistant, -e, adj. / ther-moresistant. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. resistere = a rezista, a se împotrivi] Care este puţin afec- tat de temperatură sau rezistă la temperaturi ridicate. TERMOREZISTENŢĂ, s. f. / thermoresistance, s. f. / ther-moresistance. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. resistentia = împotrivire, de ta resistere = a rezista, a se împotrivi fi sistere = a se opri] 1) Rezistenţă la căldură. 2) Sin.: termistor (v.). TERMOSENSIBILITATE, s. f. / thermosensibilite, s. f. / ther-mosensitivity. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. sensibilitas, -atis = sensibilitate, de ta sentire = a simţi] Sensibilitate la căldură, cu referire atât la om, cât şi !a substanţe organice sau anorganice. TERMOSTABIL, adj. / thermostabile, adj. / thermostable, heat-stable. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; tat. stabilis = imobil, de ta stare = a sta în picioare.] Care prezintă fermostabilitate. TERMOSTABILITATE, s. f. / thermostabilite, s. f. / ther-mostability, heat stability. [Qr. thermos = catd, de ta therme = cătdură; tat. stabilitas, -atis = imobilitate, de ta stare = a sta în picioare.] Absenţa modificărilor unui sistem fizic sau chimic sub influenţa creşterii temperaturii. în biologie, o substanţă este denumită termostabilă dacă aceasta nu se modifică în urma unei creşteri a temperaturii, în anumite limite. Ex.: t. fibonucleazei la 80°C. V. şi termolabilitate. TERMOSTAT, s. n. / thermostat, s. m. / thermostat. [Qr. thermos = cald, de ta therme = cătdură; statikos = care oprefte, de ta istanai = a ptasa, a face să ţină] Aparat utilizat pentru menţinerea constantă a temperaturii într-o incintă. Termenul este folosit frecvent, deşi corect ar fi termoreglator. TERMOSTAZĂ, s. f. / thermostase, s. f. / thermostasis. [Qr. thermos = cald, de ta therme = cătdură; stasis = oprire, de ta istanai = a ptasa, a face să ţină] Menţinerea temperaturii corporale la animalele cu sânge cald. TERMOTERAPIE, s. f. / thermotherapie, s. f. / thermothera-py. [Qr. thermos = cald, de ta therme = căldură; therapeia = tratament, de ta therapeuein = a îngriji] Utilizarea terapeutică a căldurii. Căldura poate fi aplicată local, de la o sursă de radiaţii infraroşii, sau prin conducţie, de la nivelul unor corpuri calde (sticle cu apă, parafină, comprese calde etc.). Temperatura corpului uman poate fi crescută prin provocarea de febră artificială (*piretoterapie) sau prin prevenirea pierderii fiziologice de căldură. TERMOTROPISM, s. m. / thermotropisme, s. m. / ther-motropism. Proprietate pe care o posedă protoplasma de a reacţiona la căldură. TERŢIAR, adj. / tertiaire, adj. / tertiary. [Lat. tertiarius = a treia parte, de ta tertius = al treilea] Care urmează în al treilea rând. Ex.: stadiul t. al sifilisului sau sifilis t. TESLA, s. m. / tesla, s. m. / tesla. [Nikola Tesla, inginer etec-tronist american de origine croată, 1856-1943.] Unitate din SI pentru inducţia magnetică ce corespunde unui flux magnetic de un weber pe metru pătrat. Simbol: T. V. şi gauss. TEST, s. n. / test, s. m. / test. [Lngt. test = examen, probă, dinfr. veche test = vas de pământ utilizat de alchimifti, de ta tat. testum = capac de tut ars.] 1) Metodă de determinare a prezenţei sau/şi a naturii unei substanţe. 2) Examen diagnostic bazat pe apariţia sau absenţa unui fenomen chimic (ex.: coloraţia unui lichid), biologic (ex.: eritem cutanat sau edem), fiziologic (ex.: mişcare reflexă) după aplicarea unui anumit procedeu, administrarea unei substanţe sau acţiunea unui stimul. 3) Probă de evaluare a aptitudinilor generale ale unui subiect, sau de investigare a personalităţii. 4) Procedeu statistic prin intermediul căruia date şi observaţii obţinute pe cazuri izolate sau îndeosebi pe unul sau mai multe loturi selecţionate dintr-o populaţie pot fi validate sau respinse. Uneori, pe baza legilor de probabilitate, pot fi acceptate sau infirmate diferite ipoteze. Sub influenţa terminologiei engl. şi prin extensie, în prezent termenul t. este utilizat adesea ca sin. cu probă, metodă, reacţie. TESTOSTERON-ESTRADIOL BINDING GLOBULIN / testos-teron-estradiol binding globulin / testosteron-estradiol binding globulin. Abrev.: TeBG. Sin.: sex hormone binding globulin (v.). 1073 TESTOTOXICOZĂ TEST CHI PĂTRAT (X2) TESTOTOXICOZĂ, s. f. / testotoxicose, s. f. / testotoxico- sis. Formă familială de pubertate precoce, independentă de 'hormonul gonadotrop, observată la sexul masculin. Teste cu denumire comună ■ TEST CU ACETAT DE ETIL / test â l’acetate d’ethyl / ethyl acetate test. T. pentru detectarea alcoolului. La eşantionul investigat se adaugă un volum egal de acid sulfuric concentrat şi puţin acetat de sodiu, apoi se încălzeşte. Apariţia mirosului (eteric) de acetat de etil indică un rezultat pozitiv. ■ T. PENTRU ACETONURIE / test pour acetonurie / acetone test. Sub această denumire sunt reunite mai multe t. care permit determinarea prezenţei acetonei în urină. în principiu, ele constau în adăugarea unei soluţii de amoniac peste o soluţie formată dintr-un eşantion din urina de cercetat şi câteva picături de nitroprusiat de sodiu. în prezenţa acetonei, la linia de separaţie a celor două soluţii se formează o bandă colorată magenta. Sunt cunoscute sub diferite nume: t. Bayer, Behre şi Benedict, Braun, Chautard, Deniges, Frommer, Gerhardt, Gunning, Lange, Legal, Lieben, Malerba, Nobel, Penzoldt, Ralfe, Rantzman, Reynold, Rothera, Stock etc. B T. CU ACID CROMIC / test a l’acide chromique / chromic acid test. Test pentru detectarea alcoolului. Eşantionul investigat se încălzeşte cu acid sulfuric sau cu acid clorhidric diluat, apoi se adaugă 1-2 picături de bicromat de potasiu foarte diluat. Modificarea culorii de la roşu la verde şi apariţia mirosului de acetaldehidă indică un t. pozitiv. »T. CU ACID 75SELENAHOMOTAUROCOLIC / test d’acide 75selenahomotaurocholique / 75selenahomotaurocholic acid test, 75SeHCAT test. Absorbţia acidului 75selenahomotauroco-lic (75SeHCAT, analog ai acidului taurocolic) în ileonul terminal, urmată de o 'scintigramă, poate fi utilizată pentru evaluarea absorbţiei ileale şi a pierderilor de acizi biliari la pacienţii cu malabsorbţie ileală a sărurilor biliare. ■ T. PENTRU ACIDUL URIC / test pour l’acide urique / uric acid test. T. complexe care permit evaluarea acidului uric fie calitativ, printr-o reacţie de culoare (Deniges, Cole, Schiff, von Jaksch, Weidel) sau prin cristalizarea acidului uric în mediu acid (Porter, Salkowski-Ludwig), fie cantitativ, prin măsurarea azotului, după evaporare, existând o corespondenţă de 3,57 x 10'3 g de acid uric per ml de azot (Bayrac). - T. LA ADRENALINA / test â l’adrenaline / adrenaline test. T. de hipertensiune provocată. Constă în injectarea i. v. a 1/60 mg adrenalină. Creşterea îndeosebi a tensiunii sistolice este caracteristică unor forme de hipertensiune. ■ T. DE AGLUTINARE CU LATEX / reaction au latex / latex agglutination test. Reacţie de aglutinare pasivă a particulelor de latex pe care au fost fixate imunoglobuline. Particulele de latex acoperite cu IgG au fost utilizate mai întâi pentru detectarea 'factorului reumatoid. Ulterior, s-a reuşit fixarea pe particule de latex a numeroşi alţi anticorpi care, în prezenţa antigenilor corespondenţi, prezintă o aglutinare vizibilă cu ochiul liber. - T. DE AGREGARE LEUCOCITARĂ / test d’aggregation leu-cocytaire / leukocyte aggregation test. Metodă de 'nefelo-metrie pentru evaluarea 'hipersensibilităţii mediate celular, permiţând dozarea unor cantităţi foarte mici de 'limfokine. ■ T. CU ALBASTRU DE METILEN / test â bleu de metyle / methyl-blue test. Sin.: test Achard-Castaigne (v.). ■ T. PENTRU ALBUMINĂ / test pour albumine / albumin test Denumire generică pentru numeroase t. care se bazează pe precipitarea albuminei la adăugarea unei soluţii acide (cu sau fără utilizarea altor substanţe) sau/şi prin încălzire. în funcţie de tipul t., acidul adăugat poate fi: acid acetic, acid metafos- foric, acid salicilsulfonic etc. Formarea precipitatului se poate asocia cu apariţia unei coloraţii specifice. T. pentru a. poartă diferite denumiri: t. Achard-Castaigne, t. la acid acetic, Almen, Alper, cu sulfat de amoniu, Axenfeld, Barral, Berzelius, Blum, Boedeker, Boston, Bychowski, Carrez, Castellani, Cohen, Esbach, Exton, Furbringer, Geissler, Heller, Heynsius, Hinden-lang, llimov, Johnson, Mac Williams, Miliard, Oliver, Osgood-Haskin, Parnum, Polacci, Posner, Purdy, Raabe, Rees, Riegler, Roberts, Spiegler, Suranyi, Tanret, Tidy, Tretop, Tsuchiya, Ulrich, Zouchlos. ■ T. PENTRU ALCOOL / test pour l’alcool / alcohol test. Sin.: test pentru etanol. V. test Anstie, test Berthelot, test cu acetat de etil, test cu acid cromic, test cu iodoform şi test Woodbury. - T. ANTICORPILOR ANTIRETICUL ENDOPLASMIC / test anti-reticulum endoplasmique / antiendomysial antibody test. T. util în screeningul familiilor pacienţilor cu 'sprue celiac, permiţând detectarea unui stadiu latent al bolii. - T. CU ANTICORPI FLUORESCENŢI / test d’anticorps fluo-rescents / fluorescent antibody (FAB) test. T. pentru determinarea distribuţiei celulelor care exprimă o proteină specifică, prin administrarea anticorpului specific pentru acea proteină marcat fluorescent şi detectarea complexelor antigen-anticorp. T. este folosit în varianta FTA-ABS (fluorescent treponemal antibody absorbtion = absorbţia anticorpilor fluorescenţi anti-tre-ponemă) ca test serologic pentru depistarea sifilisului, în varianta FAM A (fluorescent antibody to membrane antigen = anticorpi fluorescenţi contra antigenilor membranari) ca t. pentru infecţia cu virus varicelo-zosterian, precum şi în detectarea antigenilor virusului rabiei. ■ T. ANTISTREPTOZIMĂ / test antistreptozyme / antistrep-tozyme test. Reacţie de hemaglutinare faţă de un amestec concentrat de antigeni streptococici extracelulari adsorbiţi pe hematii. T. este un indicator sensibil al infecţiei streptococice recente. Abrev.: t. ASTZ. ■ T. DE ASAMBLARE / test d’assemblage / assembly test. T. psihologic care constă în aprecierea abilităţii de asamblare a unui obiect format din mai multe părţi. Cel mai frecvent utilizat este modelul lui Stenqvist. ■ T. ASLO / test ASLO / ASLO test. V. antistreptolizină O. ■ T. CU BANDĂ ADEZIVĂ / test â la bande adhesive / “Scotch tape” test. Tehnică de detectare a ouălor de oxiuri, a ouălor şi segmentelor de Taenia, a ouălor şi adulţilor de Enterobius vermicularius prin aplicarea temporară a unei benzi adezive transparente pe pielea perianală şi examinarea microscopică a acesteia. ■ T. DE BARAJ / test de barrage / blocking test. T. psihologic destinat aprecierii capacităţii de concentrare şi a atenţiei: subiectul trebuie să depisteze şi să bareze anumite litere sau semne dintr-un ansamblu dat. ■ T. CU BENTIROMIDĂ / test de bentiromide / Bz-Ti-PABA test, bentiromide test. Administrarea unui peptid sintetic (acid benzoil-tirozil-paraaminobenzoic, Bz-Ti-PABA, bentiromidă) scindat specific de chimotripsină cu formarea de acid paraamino-benzoic (PABA). PABA, odată absorbit din intestin, se evidenţiază în urină prin prezenţa unui metabolit al său. T. este utilizat în evaluarea funcţiei pancreatice exocrine, în diagnosticarea pancreatitelor şi a neoplasmelor pancreatice. ■ T. CAROTENILOR / test des carotenes / carotenes test. Dozarea carotenilor serici. Valorile scăzute sunt caracteristice pentru 'malabsorbţie. ■ T. CHI PĂTRAT (x2) / test du chi carre / chi-squared test. Metodă statistică de comparare a repartiţiei pe clase a unui eşantion (variabil calitativ) prin raportare la o repartiţie teoretică sau prin compararea mai multor repartiţii între ele. Acest 1074 TEST C1AN1DĂ-NITR0PRUS1AT TEST DE EXPLORARE A VEDERII ÎN CULORI t. poate stabiii, cu un risc fix (cx), dacă două sau mai muite repartiţii diferă semnificativ, deci nu pot fi considerate întâmplătoare într-o populaţie asemănătoare. ■ T. CIANIDĂ-NITROPRUSIAT / test de cyanide-nitroprussiate / cyanide-nitroprusside test. T. utilizat pentru demonstrarea excreţiei crescute de substanţe ce conţin gruparea sulfhidril (ex.: homocistină, metionină, cistină, S-sulfocisteină). ■ T. LA CLOMIFEN / test au clomifene / clomlphen test. Sin.: test de stimulare cu clomifen (v.). - T. DE COLORARE CU ALBASTRU-NITRAT DE TETRAZOL / test de coloration avec bleu-nitrate-tetrazole / nitroblue tetrazolium (NBT) test. T. al funcţiei microbicide (fagocitare) a neutrofilelor. în mod normal, neutrofilele incubate cu particule de latex şi albastru-nitrat de tetrazol fagocitează particulele, cu reducerea consecutivă a colorantului galben în formazan negru-albăstrui observabil intracelular în microscopie optică. Absenţa reacţiei de reducere semnifică alterarea căilor metabolice implicate în omorârea intracelulară a microbilor. ■ T. DE COMPATIBILITATE ÎNCRUCIŞATĂ / epreuve de com-patibilite croisee / cross-match. Sin.: cross-match (v.). ■T. DE COMPATIBILITATE SANGUINĂ / test de la compa-tibilite directe ou test croise / cross-matching test. T. pentru verificarea compatibilităţii sângelui între donator şi primitor. Constă în amestecarea câtorva picături de plasmă de la primitor cu câteva picături de sânge de la donator, pe o lamelă. Incompatibilitatea ABO se manifestă în 4-5 min prin aglutinarea hematiilor, vizibilă cu ochiul liber. ■T. DE CONCENTRARE URINARĂ / test de concentration urinaire / urine concentration test. Denumire pentru t. utilizate îndeosebi pentru diagnosticul diferenţial al diabetului insipid: includ *t. de deshidratare şi *t. la vasopresină. • T. DE CONDUCERE NERVOASĂ / test de conduction ner-veuse / nerve conduction test. Acest t. constă în măsurarea răspunsului unui muşchi la stimularea nervului său motor într-unul sau mai multe puncte de-a lungul traseului, pentru a calcula viteza de conducere între punctele de stimulare a celor mai rapide fibre motorii. În cazul nervilor senzitivi, se determină viteza de conducere şi amplitudinea potenţialelor de acţiune când aceştia sunt stimulaţi într-un punct, iar culegerea se face într-un alt punct de-a lungul nervului. La adulţi, viteza de conducere normală a nervului la membrele superioare este de 50-70 m/s, iar la membrele inferioare este de 40-60 m/s. Viteze aflate sub aceste valori pot avea semnificaţia unei demielinizări. - T. DE CONSUM AL PROTROMBINEI / test de consomma-tion de la prothrombine / prothrombin consumption test. T. de explorare a coagulării plasmatice estimând calitatea formării protrombinei endogene. Constă în măsurarea concentraţiei de protrombină serică neconsumată (adică neconvertită în trombină) după coagularea spontană a sângelui timp de 4 ore (normal sub 10%). ■T. PENTRU CREATININĂ / test pour la creatinine / crea-tinin test. T. care evidenţiază prezenţa creatininei într-un amestec, prin precipitare sau reacţie de culoare, utilizând diferiţi reactanţi. Sunt cunoscute sub mai multe nume: Jaffe (cu nitro-fenol şi hidroxid de sodiu), Kerner (cu acid fosfomolibdic), Thudichum (utilizând clorură ferică), von Maschke (cu reactiv Fehling), Weyl (cu nitroprusiat de sodiu). ■ T. CUTANAT / test cutane / skin test. Sin.: reacţie cutanată (V.). •T. CUTANAT CU LEISHMANINA / test de leishmanine / leishmanin test. Testarea intradermoreacţiei la leishmanină (antigen al promastigotelor de Leishmania), care este pozitivă la apariţia unui nodul palpabil după 48-72 de ore (precoce în evoluţia 'leishmaniozei mucocutanate şi după vindecarea leish-maniozei viscerale). T. nu are specificitate de specie şi nu indică atât imunitatea, cât o reacţie de hipersensibilitate întârziată. Sin.: reacţie Montenegro, test Montenegro. - T. DE DEGRANULARE A BAZOFILELOR / test de degra-nulation des basophiles / basophiles degranulation test. Abrev.: TDB. Sin.: test Shelley (v.). ■ T. DE DEGRANULARE A LEUCOCITELOR / test de degranulation des leucocytes / leukocyte degranulation test. Sin.: test Shelley (v.). ■T. DE DESHIDRATARE / test de deshydratation / dehy-dration test. Se determină concentraţia urinară şi 'osmolali-tatea după 18-24 de ore de restricţie hidrică totală. în cazul diabetului insipid, concentrarea urinară nu poate depăşi osmo-lalitatea plasmatică. V. şi test de concentrare urinară. ■ T. PENTRU DEXTROZA / test pour la dextrose / dextrose test. Principiul acestui t. implică o reacţie de culoare, în prezenţa unor reactanţi cum sunt reactivul Fehling (Allen, Bertrand), subnitratul de bismut (Loewe, Nylander), molibdatul de amoniu (Gawalowski), clorura de aur şi hidroxidul de potasiu (Agostini) etc. Se cunosc numeroase t.: Almen, Baeyer, Barfoed, Baumann, Benedict, Bohmansson, Bottger, Bottu, Braun, Cail-lan, Campani, Cappagnolli, Casamajor, Cipolina, Cole, Cramer, Crismer, Donaldson, Edlefsen, Fehling, Fischer, Folin, Gentele, Gerrard, Hager, Haines, Heller, Horsley, Jaffe, Knapp, Kowar-sky, Lowenthal, Mathew, Maumene, Molisch, Moore, Mulder, Nickles, Oliver, Pavy, Pelouse-Moore, Penzoldt, Purdy, Riegler, Robert, Rubner, Salkowski, Schmidt, Solaini, Tollen, Trommer, Wender. ■ T. LA DICUMARINĂ / test â la dicoumarine / dicumarine test. T. pentru explorarea funcţiei hepatice, bazat pe măsurarea 'timpului de protrombină după ingestia unei cantităţi standard de 'dicumarină. La subiectul normal, alungirea maximă a timpului de protrombină se produce între a doua şi a patra zi; în caz de hepatită, această alungire apare mult mai rapid. ■T. LA DIETIL-CARBAMAZEPINĂ / test â la diethyl-carba-mazine / Mazzotti’s test. Sin.: test la notezină (v.). ■ T. E / E test / Snellen’s type test. Metodă de depistare a tulburărilor de vedere la copil, înaintea vârstei la care acesta învaţă să citească, utilizând o scară alcătuită din litere E de diferite mărimi şi orientări, în funcţie de care subiectul, aflat la 5 m distanţă, reproduce poziţia cu ajutorul unui E de carton pe care îl ţine în mână. Sin.: test tip Snellen. ■ T. LA EDROFONIU / test â l’edrophonlum / edrophonium test. T. utilizat pentru diagnosticul 'miasteniei. Injectarea a 10 mg de edrofoniu produce regresia parţială sau totală a manifestărilor bolii. ■ T. LA EPINEFRINĂ / test â l’epinephrine / epinephrine test. în cazul 'bolii Basedow-Graves, injectarea unei doze de 1 mg de epinefrină ('adrenalină) determină scăderea presiunii arteriale la pacienţi cu vagotonie şi creşterea valorilor tensionale la pacienţi cu simpaticotonie. ■ T. PENTRU ETANOL / test â l’ethanol / ethanol test. Sin.: test la alcool (v.). ■T. DE EXCREŢIE A ACIDULUI HIPURIC / test d’excretion de l’acide hippurique / hippuric acid excretion test. T. utilizat pentru explorarea funcţiei hepatice. 1) T. oral: ingestia a 6 g de benzoat de sodiu determină excreţia urinară a 4 g de acid hipuric în primele 4 ore, la subiecţi normali. 2) T. intravenos: adminstrarea i. v. a 1,77 g de benzoat de sodiu este urmată de excreţia urinară a 0,7-0,9 g de acid hipuric în prima oră, la subiecţi normali. Eliminarea este mai redusă şi mai lentă în caz de afecţiuni hepatice (hepatite, metastaze hepatice, necroză hepatică), leziuni renale (nefrite, nefroscleroză), carenţe proteice (caşexie). ■ T. DE EXPLORARE A VEDERII ÎN CULORI / test d’explo-ration de la Vision coloree / coloured Vision exploration test. V. test Holmgreen, test Polack. 1075 TEST DE FALCIFORMARE A ERITROCITELOR TEST DE IMOBILIZARE A TREPONEMELOR ■ T. DE FALCIFORMARE A ERITROCITELOR / test de falci-formation des erythrocytes / erythrocyte falciformation test. T. specific pentru evaluarea prezenţei ‘hemoglobinei S. O picătură de sânge este examinată la microscop după adăugarea unei substanţe reducătoare. Eritrocitele prezintă o formă semi-lunară efilată, în cazul sângelui provenit de la subiectul homo-zigot, sau mai bombată, în cazul formei heterozigote. ■T. LA FENOLSULFONFTALEINĂ / test â la phenolsul-fonephtaleine / phenolsulfonphthalein test. Acest t. constă în injectarea intravenoasă de fenolsulfonftaleină (soluţie roşie), care este eliminată în urină. Gradul de colorare în roşu a urinilor se măsoară colorimetric. Normal, într-o oră se elimină 50% din substanţa introdusă. ■ T. CU FIBRINOGEN MARCAT / test au fibrinogene marque / labelled fibrinogen test. T. destinat punerii în evidenţă a constituirii şi evoluţiei ‘trombozei venoase la nivelul membrelor inferioare. Fibrinogenul marcat cu un radioizotop, 125l sau 1311, este injectat i. v. şi se va concentra la nivelul ‘trombusului în formare. Măsurarea prin detecţie a radiaţiilor gama emise de la nivelul membrului inferior va arăta, în zona trombozată, o creştere a radioactivităţii, care se va accentua în timp. ■ T. DE FLOCULARE / test de flocculation / flocculation test. Set de t. în care aprecierea pozitivităţii depinde de apariţia unor precipitate (flocoane) şi de diferitele grade de opalescenţă a soluţiei coloidale cercetate. Ex.: t. utilizate pentru diagnosticul hepatitelor (‘reacţiile MacLagan, Gros, Kunkel, Hanger, Takata-Ara), a unor anomalii ale globulinelor plasmatice (*Sia), pentru diagnosticul tuberculozei (*VDRL) etc. Sin.: reacţii de floculare. ■ T. DE FLUIDITATE / test de fluidite / fluidity test. Tip de t. de personalitate care vizează explorarea cursivităţii verbale (găsirea, de ex., a celui mai mare număr de cuvinte care încep cu o anume literă, într-un minut). ■ T. CU FLUORESCEINĂ / test â la fluoresceine / fluores-cein test. T. utilizat în oftalmologie pentru: 1) Aprecierea stării epiteliului corneean. Instilarea unei picături de ‘fluoresceină determină impregnarea corneei în toate zonele unde epiteliul este ulcerat, colorându-se în verde. 2) Evidenţierea unei scurgeri externe a ‘umorii apoase (v. proba Seidel). 3) Aprecierea permeabilităţii barierei hemato-oculare (t. Amsler-Huber) după injectarea intravenoasă a unei soluţii de fluoresceină. V. şi angiofluorogjafie, angiofluoroscopie. ■ T. DE FRÂNARE / test de freinage / suppression test. Probă vizând aprecierea calitativă a unui *feed-back negativ, fie pentru stabilirea existenţei unei hipersecreţii hormonale, fie pentru precizarea mecanismului atunci când hipersecreţia este deja dovedită (hipersecreţiile de origine tumorală nu pot fi frânate). Administrarea unui hormon H, antrenează, prin feed-back negativ, supresia secreţiei active a ţesutului ce produce H, şi, prin aceasta, scăderea concentraţiei urinare şi plasmatice a produşilor de secreţie hormonală a acestui ţesut. Ex.: test de frânare (sau frenaj) la T3 sau la dexametazonă. Var.: test de frenaj. Sin. (desuet): probă de frânare. ■ T. DE FRENAJ. Var. pentru test de frânare (v.). ■ T. FTA-ABS / test FTA-ABS / FTA-ABS test. V. test cu anticorpi fluorescenţi. ■ T. GASTRIC / test gastrique / gastric test. T. care permite evaluarea funcţiei gastrice prin aprecierea diferiţilor constituenţi ai secreţiei gastrice. V. test Carnot, Dennis-Silverman, Jacoby, Kelling, Knapp, Luttke, Topfer, Uffelmann. ■T. DE GELIFICARE CU ALCOOL / test de gelification â l’alcool / alcohol gelification test. T. util în diagnosticul coagulării intravasculare diseminate. Se bazează pe evidenţierea, în plasmă, a monomerilor de ‘fibrină combinaţi cu produşi de degradare ai ‘fibrinogenului, formaţi în cursul ‘coagulării intra- vasculare diseminate sub acţiunea trombinei circulante. Reacţia constă în gelificarea acestor complexe solubile sub acţiunea etanolului. ■ T. DE GENERARE A TROMBOPLASTINEI / test de genera-tion de la thromboplastine / thromboplastin generation test. T. de explorare semianalitică a coagulării, care permite aprecierea activităţii tromboplastinei. Sin.: test Biggs-Douglas. ■ T. PENTRU GLOBULINE / test pour globulines / globulins test. T. care permit evidenţierea excesului de globuline în lichidul cefalorahidian, printr-o reacţie de culoare şi/sau de precipitare. Reactanţii sunt diferiţi, în funcţie de t., de ex.: per-manganat de potasiu (Boveri, Mayerhofer), acid clorhidric (Braun-Husler), clorură mercurică (Gordon, Weichbrodt), sulfat de magneziu (Hammarsten), acid butiric (Kaplan), sulfat de amoniu (t. sau ‘reacţia Nonne-Apelt, t. Pohl, t. Ross-Jones), fenol (Pandy). ■ T. PENTRU HEMOGLOBINA / test pour hemoglobine / h(a)emoglobin test. Evidenţierea prezenţei hemoglobinei şi a compuşilor săi printr-o reacţie de culoare, utilizând: hidroxid de potasiu (Heller, pentru ‘hematurie), sulfat de amoniu şi acid acetic (Katayama, pentru ‘carboxihemoglobină), sulfat de zinc (Kobert). - T. HAMSTERULUI IRADIAT / test du hamster irradie / irra-diated hamster test. Metodă preconizată pentru evaluarea ‘compatibilităţii tisulare între donor şi primitor, înainte de transplantul unui organ. Constă în injectarea, în pielea unui hamster albinos iradiat, unui amestec de limfocite ale donorului şi primitorului. Intensitatea reacţiei locale după 24 de ore, care poate varia de la eritem la necroză, oferă informaţii asupra gradului de compatibilitate tisulară. ■ T. HEMOGLOBIN-PEROXIDAZEI / test de l’hemoglobine-per-oxydase / h(a)emoglobin peroxidase test. Metodă de detectare a ‘hemoragiilor oculte, eficientă în depistarea cancerelor colorectale într-un stadiu precoce. ■ T. DE HEMOLIZĂ ACIDĂ / test de l’hemolyse acide / acidi-fied serum lysis test. Sin.: test Ham-Dacie (v.). ■ T. DE HEMOLIZĂ MECANICĂ / test de l’hemolyse meca-nique / h(a)emolysis test. T. care permite determinarea gradului de hemoliză a unui eşantion sanguin defibrinat, supus unor şocuri repetate (agitare într-un recipient în prezenţa unor bile de sticlă). Gradul de hemoliză se apreciază prin comparaţie cu un eşantion de sânge normal tratat în condiţii identice. ■ T. DE HEMOLIZĂ SPONTANĂ / test de l’hemolyse spontanee / spontaneous h(a)emolysis test. T. de evaluare a gradului de hemoliză a unui eşantion sanguin incubat la 37°C, după adăugarea de glucoză, prin comparaţie cu un eşantion de sânge normal, menţinut în aceleaşi condiţii. ■ T. DE HEMOLIZĂ TERMICĂ / test de l’hemolyse thermique / thermic h(a)emolysis test. T. de studiu a hemolizei prin încălzire rapidă peste 37°C. ■ T. DE HIPERPNEE / test d’hyperpnee / hyperpn(o)ea test. T. destinat evaluării preventive a efectelor unei ‘simpatectomii chirurgicale în tratamentul unei hipertensiuni arteriale. Este considerat ca fiind pozitiv dacă după zece inspiraţii profunde tensiunea arterială sistolică scade cu mai mult de 20 mmHg, iar cea diastolică scade cu mai mult de 15 mmHg. ■ T. DE HIPOGLICEMIE PROVOCATĂ / test d’hypoglycemie provoquee / insulin tolerance test. Probă care urmăreşte studiul răspunsului secretor hipofizar la un stimul hipoglicemi-ant. Se injectează 0,1 u. i. insulină pe kilogram corp. Se urmăresc, în general, concentraţiile sanguine ale *cortizolului, ‘somatotropului şi ‘glicemia. Proba trebuie efectuată sub supraveghere medicală, în spital. ■ T. DE IMOBILIZARE A TREPONEMELOR / test d’immobili-sation des treponemes / treponema pallidum immobiliza- 1076 testul inelului TEST DE PATERNITATE tion (TPI) test. T. serologic specific pentru diagnosticul sifilisului,' fondat pe capacitatea serului şi a LCR provenind de la un bolnav de a imobiliza treponemele menţinute mobile într-un mediu de conservare adecvat şi în prezenţa ‘complementului. Deşi anticorpii care determină imobilizarea apar tardiv, la începutul perioadei secundare, t. este util, fiind mai sensibil şi mai specific decât alte probe serologice ale sifilisului. Sin.: test Nelson. V. şi test RPR, test RST, test TPHA. ■ T. INELULUI / test de l’anneau / ring test. 1) Reacţie de aglutinare utilizată pentru punerea în evidenţă a ‘brucelozei în laptele de vacă. 2) Probă pentru determinarea activităţii unui antibiotic. 3) Denumire pentru mai multe teste în scopul detectării prezenţei albuminei în urină. în general, după adăugarea într-o eprubetă care conţine urină a unui reactiv, apare un inel la limita de separare dintre cele două lichide. ■ T. DE INFUZIE ACIDĂ ESOFAGIANĂ / test de l’infusion acide oesophagienne / Bernstein’s test. Sin.: test Bernstein (V.). ■T. CU IODOFORM / test â l’iodoforme / iodoform test. T. pentru detectarea alcoolului. Se alcalinizează eşantionul studiat şi se adaugă câteva picături de iodură, apoi se încălzeşte uşor. Formarea cristalelor galbene de ‘iodoform indică prezenţa alcoolului. ■T. DE ÎNCĂRCARE CU SULFAT DE DEHIDROEPIANDRO-STERON / test de charge au sulfate de dehydroepiandro-sterone / dehydroepiandrosterone sulfate test. T. dinamic care constă în administrarea i. v. a unei doze de 50 mg de sulfat de dehidroepiandrosteron şi măsurarea repetată, timp de 4 ore, a concentraţiei plasmatice de estriol şi de estetrol, diminuate în caz de suferinţă fetală. ■ T. LABIRINTULUI / test de labyrinthe / labyrinth test. T. psihologic care constă în evaluarea capacităţii de rezolvare, pe hârtie, a unor labirinturi cu dificultate gradată. ■ T. LBNP / test LBNP / LBNP test. [JZBrev. engl. lower body negative pressure test = test de presiune negativă asupra jumătăţii inferioare a corpului.] T. care permite studierea diminuării eficacităţii reflexelor contra ortostatismului în cursul zborului spaţial (microgravitate). Constituie şi un mijloc de prevenţie a acestor tulburări.^ Se efectuează într-o incintă etanşă. ■T. CU LEPROMINĂ / test â lepromine / lepromin test. Sin.: reacţie Fernandez (v.). ■T. DE LIZĂ CU SUCROZĂ / test de lyse au sucrose, test au sucrose / sucrose lysis test. T. pentru diagnosticul ‘herno-globinuriei paroxistice nocturne, în care sângele integral este amestecat cu o soluţie izotonă de ‘sucroză (stimulând activarea şi legarea complementului de hematii), incubat şi examinat pentru hemoliză. T. este pozitiv dacă hemoliza afectează mai mult de 10% din hematii. - T. DE LIZĂ PENTRU TOXOPLASMOZĂ / test de lyse des toxoplasmes / Sabin-Feldman dye test. Tehnică de diagnostic serologic pentru ‘toxoplasmoză. în prezenţa serului conţinând anticorpi specifici, toxoplasmele vii sunt parţial lezate şi nu se mai colorează cu ‘albastru de metilen alcalin. Această liză parţială poate fi evidenţiată şi la ‘microscopul optic cu contrast de fază: aspect întunecat al toxoplasmelor lizate faţă de cele vii, care sunt refringente. Sin.: reacţie Sabin-Feldman, test Sabin-Feldman. ■ T. LA MERS / test de marche, perimetre de marche / gait test. T. util pentru evaluarea bolilor obstructive arteriale periferice: se măsoară în metri şi minute distanţa care poate fi parcursă în mers fără dureri şi distanţa maximă care poate fi parcursă (în metri), ca şi timpul corespunzător (în minute). ■ T. METABOLIC DE EFORT / test metabolique d’effort / metabolic effort test. T. de evaluare a ‘metabolismului bazai comparativ cu metabolismul după efort, pentru evaluarea stării funcţionale a tiroidei. Este considerat depăşit. ■ T. LA METOPIRONĂ / test â la metopirone / metopirone test. Probă care permite aprecierea secreţiei hipofizare de ACTH (cu condiţia ca glandele suprarenale să fie intacte) şi, prin aceasta, confirmarea sau infirmarea originii hipofizare a u-nei insuficienţe suprarenale. ■T. MULTIPLU DE APRECIERE A LATENŢEI SOMNULUI / test de latence multiple du sommeil / multiple sleep laten-cy test. Măsurarea repetată a latenţei somnului (timpul necesar adormirii) în condiţii standard, de-a lungul unei zile care urmează după un somn nocturn cantificat. Media latenţelor a şase teste administrate la intervale de două ore este indicator obiectiv al tendinţei de somn diurn. ■ T. LA NIACINĂ / test â la niacine / niacin test. T. de identificare a bacililor tuberculoşi umani, bazat pe detectarea ‘acidului nicotinic. Bacilii umani diferă de bacilii bovini, sau de alte micobacterii, prin capacitatea lor de a produce mari cantităţi din acest acid. ■ T. LA NOTEZINĂ / test â la notezine / notezin test. T. utilizat în diagnosticul ‘oncocercozei, constând în administrarea unei doze mici de medicament cu înaltă putere microfilaricidă. Liza microfilariilor dermice se află la originea reacţiilor alergice (prurit, lăcrimare, febră, pic eozinofilic) ce traduc pozitivitatea t. Sin.: test la dietil-carbarnazepină, test Mazzotti, reacţie Mazzotti. ■ T. CU NUCLEOTIDAZĂ / test de nucleotidase / nucleoti-dase test. Creşterea concentraţiei serice a 5'-nucleotidazei, asociată frecvent cu afecţiuni hepatice şi biliare. Această creştere poate indica originea hepatică a unei concentraţii ridicate de ‘fosfatază alcalină. ■ T. NUMĂRĂRII / test de numeration / counting test. T. util pentru evaluarea pacientului cu tulburări cognitive (de atenţie sau memorie), căruia i se cere să repete diferite şiruri de numere după examinator, în sens crescător şi descrescător şi de complexitate crescândă. T. necesită memorie imediată şi atenţie susţinută. ■ T. ÎN ORB / test en aveugle, epreuve â l’insu / blind test. Tip de t. terapeutice în care se evaluează efectul unui anumit tratament (medicamentos sau de alt tip), necunoscut fie numai pacientului (simplu orb), fie atât pacientului, cât şi observatorului (dublu orb), de obicei prin comparare cu un lot de pacienţi care primesc un tratament placebo. V. simplu orb, dublu orb, placebo. ■T. OSMOLARITĂŢII FECALE / test d’osmolarite fecale / f(a)ecal osmolarity test. T. care diferenţiază diareile osmotice de cele secretorii când diareea este apoasă. Un hiatus osmotic (diferenţa dintre ‘osmolalitatea măsurată şi cea calculată) de peste 50 mOsm/kg apă sugerează diaree osmotică. ■T. PABA / test au PABA / PABA test. Test prin care este explorată, în mod indirect, secreţia de ‘chimotripsină pancreati-că. După ingestia unei cantităţi date de acid N-benzoil-L-tirozil-paraaminobenzoic (care este hidrolizat specific de chemotrip-sină eliberând ‘acidul paraaminobenzoic - PABA - absorbit şi excretat de rinichi), se măsoară cantitatea de PABA eliminată în urină într-o perioadă dată. Procentul excreţiei PABA faţă de cea absorbită este proporţional cu gradul insuficienţei pancreasului exocrin, în absenţa unei insuficienţe renale sau hepatice. ■ T. CU PANCREOLAURIL / test de pancreolauryle / pan-creolauryl test. T. pentru evaluarea funcţiei pancreatice exo-crine, care constă în administrarea de dilaurat de fluoresceină, scindat în intestin de elastaza pancreatică, cu eliberare de fluoresceină, absorbită şi eliminată ulterior în urină (unde i se determină concentraţia). ■ T. DE PATERNITATE / test de paternite / paternity test. T. pentru determinarea calităţii de a fi tatăl unui copil. Prin determinarea ‘grupelor sanguine se poate doar exclude paternitatea. 1077 TEST CU PENTAGASTRINĂ TEST DE STIMULARE CU TSH Noile t. implicând tehnici de biologie moleculară (amprenta genetică şi determinarea unor markeri genetici) permit stabilirea exactă a paternităţii. Prin aceste tehnici pot fi detectate diferenţele fenotipice individuale, cu excepţia ‘gemenilor monozigoţi. ■T. CU PENTAGASTRINĂ / test â pentagastrine / penta-gastrin test. V. pentagastrină. ■ T. PENTRU PIGMENŢI BILIARI / test pour Ies pigments bi-liaires / biliary pigment test. T. al cărui principiu implică o reacţie de culoare la limita de separaţie a unui eşantion din urina de cercetat cu un anume reactiv, de ex.: cloroform şi acid nitric (Basham), acid clorhidric şi nitrit de sodiu (Bonanno), tinctură de iod (Dumontpallier, Marechal, Nobel), hidroxid de potasiu şi acid clorhidric (Ultzmann). Mai sunt cunoscute: t. Barral, Brucke, Capranica, Cunisset, Dragendorff, Fleischl, Ger-hardt, Gluzinski, Gmelin, Hammarsten, Huppert, Jolles, Kapsi-now, Krokiewich, Masset, Nakayami, Quinlan, Rosenbach-Gmelin, Salkowski-Schipper, Schmidt, Smith, Stokvis, Torquay, Trousseau, Vitali. ■ T. POSTCOITAL / test postcoital / postcoital test. Sin.: test Huhner (v.). ■ T. DE POSTURĂ / test de posture / postural test. 1) Măsurarea la un subiect a tensiunii arteriale în trei poziţii, în ordine: decubitus dorsal, clinostatism şi ortostatism. în cazul unui subiect predispus la hipertensiune, tensiunea arterială creşte în ortostatism, pe când la un subiect normal scade. 2) T. funcţional al circulaţiei arteriale periferice, bazat pe aprecierea aspectului palid al tegumentelor membrului respectiv în poziţie ridicată (unghi de insuficienţă) şi a aspectului recolorat în poziţie declivă (unghi de suficienţă). Sin.: eritroză de declivitate. ■ 7. PRESOR LA RECE / test au froid / cold test. Sin.: probă la frig (v.). ■ T. LA PROSTIGMINĂ / test ă la prostigmine / prostigmin test. T. diagnostic pentru ‘amenoreea secundară de etiologie gravidică. ■ T. PENTRU PROTEINE / test pour des proteines / proteins test. Denumire a unei serii de t. al căror principiu este asemănător: proteinele precipită la adăugarea unei soluţii acide (eventual, succesiv unei alte soluţii, coloraţia precipitatului depinzând de acestea) şi/sau la încălzire. Sunt cunoscute sub diferite denumiri: t. Acree-Rosentheim, Adamkiewicz, Bardach, biuret, Brucke, de coagulare, Grigg, Hopkins-Cole, Kantor şi Gies, Kober, Liebermann, Michailow, Milion, Molisch, Mulder, Petri, Posner, Reichl, Schulte, Schultze, Sicard-Cantelouble, von Aldor. ■ T. PROTOPORFIRINEI ERITROCITARE LIBERE / test de la protoporphyrine erythrocytaire libre / free erythrocytic pro-toporphirin test. T. care constă în examenul fotometric al pro-toporfirinei libere eritrocitare, util în depistarea carenţelor de fier (în deficitul de fier, protoporfirina IX se acumulează în eritrocite) la un număr mare de persoane. ■ T. PSIHOLOGIC / test psychologique / psychological test. Orice t. care implică o sarcină bine definită efectuată după o tehnică precisă, destinată evaluării inteligenţei, comportamentului, caracteristicilor psihice (personalitate) sau a aptitudinilor unui subiect. ■T. DE RECALCIFICARE / test de recalcification / Howell’s test. Sin.: timp Howell (v.). ■ T. ROZETELOR / test des rosettes / rosettes test. Studiază proprietăţile de imunocitoaderenţă a limfocitelor T care posedă structuri membranare specifice pentru fixarea unui anume anti-gen. Dacă acest antigen a fost fixat în prealabil pe hematii de oaie, reacţia devine vizibilă, limfocitele sensibilizate înconjurând hematiile purtătoare de antigen, dând o imagine în ‘rozetă. ■ T. RPR / test RPR / rapid plasma reagin (RPR) test. Grup de t. de floculare din diagnosticul (screeningul) sifilisului, care utilizează ser şi un antigen VDRL modificat conţinând colină clorurată şi particule de cărbune, ceea ce permite detectarea macroscopică a floculării. V. şi test de imobilizare a trepone-melor, test RST, test TPHA. ■T. RST / test RST / reagin screening test. (RST). T. de floculare macroscopică a unei suspensii antigenice, utilizat în screeningul sifilisului. V. şi test de imobilizare a treponemelor, test RPR, test TPHA. ■ T. SANGUIN / test sanguin / blood test. T. dintr-un ansamblu de t. utilizate pentru detectarea specifică a prezenţei unei anumite substanţe în sânge. ■T. SCĂRIŢEI / test de la marche / step test. Sin.: probă Oppenheimer-Master (v.). ■ T. SERULUI ACIDIFIAT / teste du serum acidifie / acidified serum lysis test, Ham’s test. Sin.: test Ham (v.). ■ T. STATISTIC / test statistique / statistic test. Mod de a răspunde la problemele care se pun în cazul studiului mai multor loturi (eşantioane) obţinute prin selecţie aleatorie din-tr-o populaţie. Dacă se observă o diferenţă, fie între un parametru observat pe un eşantion şi o valoare teoretică, fie între valori ale acestui parametru luate din mai multe eşantioane, se pune problema de a afla dacă deviaţia observată este doar consecinţa hazardului. De fapt, problema care se pune constă în a alege una din cele două ipoteze: ‘ipoteza nulă şl ‘ipoteza alternativă. Pentru rezolvarea acestei probleme se utilizează ‘valoarea lui p. V. valoare p. ■ T. DE STIMULARE CU ACTH / test de stimulation â l’acth / acth stimulation test. Este indicat pentru diagnosticul insuficienţei adrenale primare sau secundare. Constă în administrarea intravenos a unei doze de 0,25 mg ACTH sintetic (ex.: Cortrosyn), după care se determină ‘cortizolul seric la 0, 30, 60 şi 90 min. Un răspuns normal implică creşterea cu mai mult de 200 nmol/l, la un nivel minim de cel puţin 500 nmol/l. ■ T. DE STIMULARE CU CLOMIFEN / test au clomiphene / clomiphene test. Destinat explorării axului hipotalamo-hipofizo-ovarian, a capacităţii centrilor hipotalamici de a declanşa secreţia hipofizară de gonadotrofine. T. este utilizat şi ca inductor de ovulaţie: 50-100 mg de clomifen citrat (Clomid) se administrează oral timp de 5 zile (în zilele 5-9 ale ciclului menstrual); în mod normal apare un pic ovulator (de două ori valorile bazale ale gonadotrofinelor, îndeosebi LH) la 7 zile după întreruperea administrării de Clomid. T. poate fi util şi pentru explorarea axului gonadotrop la bărbat: după administrarea unei doze de 200 mg de Clomid zilnic, timp de 7 zile, creşterea LH-ului trebuie să depăşească 30%, iar a FSH-ului 22%. Sin.: test la clomifen. ■ T. DE STIMULARE CU CRH / test de stimulation au CRH / CRH stimulation test. T. util în investigarea hipo- şi hiper-funcţiei adrenale. Se injectează intravenos 200 mg CRH sintetic şi se determină nivelul sanguin de ACTH şi cortizol la 0, 30, 60, 90 şi 120 min. în ‘boala Cushing există un răspuns al ambilor hormoni. T. este negativ în ‘sindromul Cushing prin tumori adrenale sau secreţie ectopică de ACTH şi în insuficienţa adrenală secundară. ■ T. DE STIMULARE CU GONADOLIBERINE (GnRH, IhRH) / test de stimulation au gonadoliberines / gonadoliberin stimulation test. Utilizat pentru evaluarea secreţiei gonadotrofinelor hipofizare. Se administrează i. v. 100 mg de LH-RH sintetic. Creşterea nivelului seric de LH începe după 30 min, iar de FSH după 45 min, în mod normal. ■ T. DE STIMULARE CU TRH / test de stimulation â la TrH / trh stimulation test. Sin.: test la TRH (v.). ■ T. DE STIMULARE CU TSH / test de stimulation â la TSH / tsh stimulation test. T. pentru investigarea unei posibile etio-logii hipofizare a hipotiroidiei, constând în compararea ‘radio- 1078 testul sudorii TEST ACHARD-CASTAIGNE iodocaptării tiroidiene înainte şi după injectarea de TSH (5 UI zilnic, 3 zile). în mod normal, acest t. determină creşterea fixării iodului radioactiv cu 60-80% la 24 de ore. Sin.: test Querido. ■ T. SUDORII / test de la sueur / sweat test. T. util în diagnosticul 'mucoviscidozei, bazat pe faptul că glandele sudori-pare sunt stimulate de aplicarea cutanată de 'pilocarpină. în secreţia sudorală astfel obţinută se dozează concentraţia de clor, crescută în cazul mucoviscidozei (peste 60 mEq/l). Sin.: test Darling, test Di Sant’Agnese.w ■ T. CU SULFAT DE PROTAMINĂ / test au sulfate de pro-tamine / protamine sulfate test. Probă destinată punerii în evidenţă, în plasma sanguină, a substanţelor solubile produse prin formarea de *trombină. Apariţia unui gel, după adăugarea unei soluţii de sulfat de protamină cu pH = 8, indică prezenţa acestor substanţe. Acest t. este de obicei pozitiv în 'sindromul de coagulare intravasculară diseminată. -T. DE SUPRAVIEŢUIRE A SPERMATOZOIZILOR / test de penetration et de survie / post-coital test. Sin.: test Huhner (v.). ■ T. DE SUPRESIE CU DEXAMETAZONA / test de la dexa-methasone / dexamethasone test. T. de explorare a axului hipofizo-corticosuprarenal, prin administrarea unei doze de 3 mg Dexametazon timp de 5 zile consecutiv. Se dozează 17-hidroxi-şi 17-cetosteroizii în urină înainte şi după probă. Valorile scad mult în cazul hipercorticismului prin hiperplazie suprarenală, în care supresia ACTH este eficace, dar nu se modifică în caz de hipercorticism prin tumoră suprarenală, în care blocarea secreţiei de ACTH este ineficientă. Sin.: probă la dexametazonă. ■ T. DE SUPRESIE A PEPTIDULUI C / test de suppression du peptide C / C peptide suppression test. T. utilizat pentru screeningul subiecţilor cu risc de 'insulinom. Supresia eliberării de insulină endogenă şi de 'peptid C după injectarea de insulină este scăzută în prezenţa insulinomului (nivelul crescut de peptid C persistă în insulinom, în pofida administrării de insulină exogenă). ■ T. DE SUPRESIE CU T3 / test de suppression thyroîdienne / T3 thyroid suppression test. Sin.: test Werner (v ). ■ T. DE SUPRESIE TIROIDIANĂ / test de suppression thy-roî'dienne / thyroid suppression test. Sin.: test Werner (v.). ■ T. CU TENSILON. Metodă statistică de comparare a două medii obţinute pe două loturi, dintre care cel puţin unul este mic (< 30 şi > 5). T. T. permite să se aprecieze dacă cele două loturi diferă semnificativ. El poate fi utilizat numai când caracterul studiat este distribuit în cele două populaţii din care provin loturile, după legi normale: cu aceeaşi 'varianţă. Sin.: test Student, test Student-Fisher. ■ T. T. Metodă statistică de comparare a două medii aparţinând la două loturi (eşantioane), dintre care cel puţin unul este mic (<30 şi >5). Acest test permite să se precizeze, cu un anumit risc (a) fix, dacă cele două loturi diferă semnificativ, adică, dacă ele nu pot fi considerate ca aparţinând aceleiaşi populaţii. Sin.: test Student, test Student-Fischer. ■ T. T3 / test T3 / test T3. Sin.: proba Hamolsky (v.). ■T. LA TENSILON / test au tensilon / tensilon test. T. diagnostic pentru miastenia gravis, constând în ameliorarea netă a semnelor oculare (ptoză şi disfuncţii ale muşchilor extra-oculari) după administrarea de Tensilon (clorură de edrofosmin). ■T. CU TIMIDINĂ TRITIATĂ / epreuve â la thymidine tritiee / 3H-thymidine incorporation test. Sin.: probă cu timidină tri-tiată (v.). ■ T. TIMOL / test au thymol / thymol test. Sin.: probă timol (v.). ■T. TIP SNELLEN / E test / Snellen’s type test. Sin.: test E (V.). ■T. DE TOLERANŢA LA GLUCOZA / test de tolerance au glucose / glucose tolerance test. Sin:, probă de hiperglicemie provocată (v.). ■ T. DE TOLERANŢĂ LA TOLBUTAMIDĂ / test de tolerance â la tolbutamide / tolbutamid tolerance test. Sin.: probă la tolbutamidă (v.). ■ T. TPHA / test TPHA / TPHA test. T. de hemaglutinare pentru *Treponema pallidum (agentul etiologic al sifilisului). Anticorpii specific antitreponemici din serul pacientului produc aglutinarea hematiilor de oaie sau de curcan acoperite cu Tre-ponema pallidum. V. şi test de imobilizare a treponemelor, test RPR, test RST. - T. DE TRANSFORMARE LIMFOBLASTICĂ / test de trans-formation lymphoblastique / lymphoblastic transformation test. Permite studiul limfocitelor timodependente şi timoinde-pendente printr-o metodă optică, cu citirea procentului de celule transformate (sub acţiunea unor stimuli) la microscop, sau printr-o metodă izotopică, mai utilizată, cu măsurarea cantităţii intracelulare de timidină tritiată. ■ T. LA TRH / test a la TRH / TRH stimulation test. T. de evaluare a axului hipotalamo-hipofizar şi a secreţiei hipofizare de 'TSH, constând în determinarea concentraţiei plasmatice de TSH, înainte şi după administrarea intravenoasă a 200-500 mg de TRH (thyrotrophin releasing hormone - hormon eliberator de tirotropină). Creşterea normală a concentraţiei TSH permite excluderea hipertiroidiei. Normele testului trebuie să ţină seama de sensibilitatea dozării TSH. Sin.: test de stimulare cu TRH. ■ T. TRIPLU BOLUS HORMONAL / test de triple bolus / triple bolus hormone test. T. de explorare a funcţiei hipofizare, constând în administrarea, în aceeaşi zi, a unui bolus intravenos de insulină (0,15 Ul/kg), gonadoliberină (Gn-RH, 100 mg) şi TRH (200 mg). Se dozează următorii hormoni: STH, cortizol, LH, FSH, TSH, PRL, precum şi glucoza din sângele prelevat la -15, 0, 20, 30, 45, 60 şi 90 min; cu excepţia glicemiei, ale cărei valori trebuie să scadă, valorile hormonilor menţionaţi anterior trebuie să crească în cazul prezenţei receptorilor şi a unei funcţii secretorii hipofizare normale. ■ T. LA VASOPRESINĂ / test â la vasopressine / vaso-pressin test. 1) T. pentru explorarea capacităţii de concentrare a rinichiului, care diferă de 't. Volhard prin faptul că scăderea aportului lichidian este înlocuită cu administrarea unei doze de 'vasopresină (cu acelaşi efect final de privare lichidiană). Acest t. nu are valoare decât în absenţa unui 'diabet insipid. 2) T. diagnostic pentru diabetul insipid, suspectat la un pacient care prezintă o densitate urinară redusă (<1,010). Constă în injectarea intravenoasă, seara, a unei doze de 0,5-1 ml de vasopresină retard şi măsurarea densităţii urinei colectate peste noapte. O creştere peste valoarea 1,020-1,025 este în favoarea diagnosticului de diabet insipid. La subiectul cu diabet insipid, reducerea diurezei este mult mai spectaculoasă faţă de subiectul normal, putând ajunge la 80% din valoarea de bază. Numai diabetul insipid nefrogen nu reacţionează la vasopresină. Sin.: probă la vasopresină. V. şi test de concentrare urinară. ■ T. LA D-XILOZĂ / test au D-xylose / D-xylose test. T. pentru depistarea stărilor de 'malabsorbţie intestinală, în particular la nivelul duodenului, constând în administrarea orală, pe nemâncate, a unei soluţii de D-*xiloză şi dozarea în continuare a concentraţiei sanguine şi urinare a acestei substanţe. Teste cu nume proprii ■ T. ACHARD-CASTAIGNE. [Emile Charles Achard, medic francez, (Paris, profesor de medicină interna, 1860-1944; Joseph Castaigne, medic francez, (Paris, 1871-1951.] T. util în studiul funcţiei renale, care constă în urmărirea timpului de apariţie în urină a albastrului de metilen, injectat intramuscular. Normal, acest interval de timp trebuie să fie de circa 30 min. Sin.: test cu albastru de metilen. 1079 TEST ADDIS TEST BORCHGREVINK ■ T. ADDIS. [Thomas Addis, medic nefrolog american de origine scoţiană, profesor ta Son francisco, 1881-1943.) Sin.: probă Addis (v.). ■ T. ADLER-REIMANN. [Rudolph Adler, chimist german, 9(arls-Bad, n. 1882 (frateCe medicidui german Oscar Sidler); Reimann, medic american.) Sin.: probă cu roşu de Congo (v.). ■ T. ADSON. [Alfred Washington Adson, neurochirurg american, Pgchester (9dinnesota), 1887-1951.) T. diagnostic pentru compresiunea arterei subclaviculare în defileul costoclavicular. Cu pacientul şezând cu mâinile pe coapse, se palpează bilateral pulsul radial, în timp ce pacientul execută rapid următoarea secvenţă: inspiră profund, îşi ţine respiraţia, duce gâtul în hiper-extensie şi întoarce capul în direcţia afectată. Dacă pulsul radial de partea respectivă se reduce semnificativ, t. este considerat pozitiv. Sin.: manevră Adson, semn Adson. ■ T. ALLEN. [1) Edgar Van Nuys Allen, medic american, 1900-1961; 2), 3) Alfred Henry Allen, chimist american, 1846-1904.) 1) T. pentru explorarea circulaţiei arteriale a membrelor. Constă în compresiunea simultană a arterelor membrului respectiv, de ex. a arterelor radială şi cubitală, în cazul membrului superior. Ulterior, decompresiunea uneia dintre artere duce la revas-cularizarea teritoriului corespondent doar în cazul permeabilităţii acesteia. 2) T. pentru identificarea ‘dextrozei în urină, utilizând reactiv Fehling la fierbere, peste care se adaugă o cantitate din urina de cercetat. în prezenţa dextrozei soluţia nou formată este opalescentă, după răcire. 3) T. pentru identificarea fenolului, în prezenţa căruia coloraţia amestecului format din soluţia de cercetat, acid clorhidric şi acid nitric (în proporţie de 1:5:1) este roşie. ■ T. ALTHAUSEN. T. pentru aprecierea absorbţiei intestinale a glucidelor, prin determinarea, la anumite intervale de timp, a concentraţiei ‘galactozei în sânge, după ingestia de zahăr. ■ T. AMONS. T. screening pentru determinarea vârstei mentale la copii. Constă în alegerea desenului cel mai adecvat pentru semnificaţia unui anume cuvânt dat. ■ T. AMSLER / cartons Amsler / Amsler’s charts. [Marc Am-sler, oftalmolog elveţian, 1891-1968.) Procedeu de explorare a ‘câmpului vizual central cu ajutorul unor linii fine albe ce alcătuiesc un cadrilaj pe fond negru, permiţând evidenţierea topografiei şi măsurarea dimensiunilor deficitului vizual sau a alterărilor acestuia. V. metamorfopsie, scotom. ■ T. AMSLER-HUBER. [Marc Amsler, oftalmolog elveţian, 1891-1968; Huber.J Sin.: test cu fluoresceină (v.). ■ T. ANDREWS. T. pentru depistarea uremiei, care se bazează pe o reacţie de culoare. Se amestecă serul de cercetat cu alcool în proporţie de 1:2 (în volume), se centrifughează, iar sedimentul rezultat se amestecă^ cu alcool şi reactiv diazo în proporţie de 4:2:1 (în volume). în uremie coloraţia amestecului devine maronie. ■T. ANSTIE. T. pentru detectarea alcoolului în urină. Prin picurare, se adaugă la eşantion un reactiv constând în bicromat de potasiu şi acid sulfuric concentrat. Apariţia culorii verzi semnifică prezenţa alcoolului într-o concentraţie toxică. ■ T. APGAR. [Virginia Apgar, anestezist american, 1909-1974.) Sin.: scor APGAR (v.). ■ T. ASCHHEIM-ZONDEK. [Selmar Aschheim, ginecolog german, profesor la (Berlin, 1878-1965; Rernhard Zondek, ginecolog israelian originar din germania, 1891-1966.) T. de depistare a gravidităţii: injectarea subcutană la şoareci maturi (femele) a unei cantităţi din urina femeii gravide determină maturarea precoce a foliculilor ovarieni şi hemoragie uterină. Abrev.: AZT. Sin.: reacţie Aschheim-Zondek. V. şi reacţii de sarcină. ■ T. BABINSKI-WEIL. [Joseph Frangois Felix Babinski, neurolog francez, (Paris, 1857-1932; Mathieu Pierre Weil, medic reumatolog francez, (Paris, 1884-1956.) T. util în aprecierea unei afecţiuni a labirintului. Se indică pacientului să închidă ochii şi să se deplaseze înainte şi înapoi de 10 ori, fără să se sprijine. în cazul unei disfuncţii a labirintului se produce, în timpul mersului, înclinarea laterală de partea afectată. Sin: probă Babinski-Weil. ■ T. BAUER. Pentru evaluarea toleranţei la galactoză: se administrează pacientului 30 g galactoză. O eliminare urinară peste 3 g indică o disfuncţie hepatică. Sin.: proba de galactozurie provocată, probă Bauer. ■ T. BAYER. Pentru depistarea acetonuriei, utilizând nitrobenz-aldehidă. Amestecul acesteia, în volume egale, cu urina de cercetat, la un pH alcalin, determină o coloraţie albastru-indi-go, în prezenţa acetonei. V. şi test pentru acetonă. ■ T. BECHTEREW. [Vladimir Mihailovici von Bechterew, neurolog rus, profesor la (J(azan, apoi la St. (PetersSurg, 1857-1927.) T. util pentru aprecierea afectării nervului sciatic. Pacientul fiind în decubitus dorsal, i se indică să ridice ambele picioare, simultan. în ‘sciatică, testul este negativ, dar pacientul poate ridica, pe rând, câte un picior. ■ T. BERNARD. [Etienne Rene Bernard, ftiziolog francez, n. 1893.) T. terapeutic pentru diagnosticul diferenţial al ‘pneumo-coniozei. Tratamentul tuberculostatic intensiv aplicat în pneu-moconioza minerilor determină atenuarea considerabilă a leziunilor pe imaginea radiologică doar dacă pneumoconioza este asociată cu un proces pulmonar de etiologie tuberculoasă. ■ T. BERNSTEIN. [Lionel Bernstein, medic internist american, n. 1923.) Administrarea la nivel esofagian a unei soluţii de acid clorhidric 0,1 N (cu viteza de 120 picături pe minut) provoacă apariţia durerii la pacienţii cu esofagită de reflux. T. este util în diagnosticul ‘esofagitei de reflux neevidenţiată prin esofagoscopie. Sin.: test de infuzie acidă esofagiană. ■ T. BERTHELOT. [Pierre Eugen Marcellin Berthelot, farma-colog francez, Paris, 1827-1907.) 1) T. pentru detectarea fenolului: o soluţie amoniacală de fenol tratată cu o soluţie de sodă ciorurată capătă o coloraţie albăstruie. 2) T. pentru detectarea alcoolului: eşantionul se agită după adăugarea câtorva picături de clorură de benzii şi hidroxid de sodiu în exces, până la dispariţia mirosului iritant al clorurii. Apariţia mirosului (aromatic) de benzoat de etil indică prezenţa alcoolului. ■T. BIELSCHOWSKY. [Alfred Bielschowsky, oftalmolog german, profesor (succesiv) la Leipzig, 9dar6urg şi Prestau (în prezent FUroclazv, Polonia), 1871-1940.) Sin.: semn Bielschowsky (v.). ■ T. BIGGS-DOUGLAS. [Rosemary Biggs, hematolog englez contemporan, Oxford; Douglas.) Sin.: test de generare a trombo-plastinei (v.). ■ T. BINET. [Alfred Binet, neurolog şi psiholog francez, Paris, 1857-1911.) Sin.: probă Binet-Simon (v.). ■ T. BING-AUBRY / test de Bing-Aubry / Bing’s entotic test. [Albert Bing, otolog austriac, Viena, 1844-1922; Maurice Charles Louis Aubry, otorinolaringolog francez, profesor la Paris, n. 1899.) Probă utilizată în ‘audiometria tonală, derivată din proba acumetrică Bing, pentru măsurarea gradului de anchiloză a scăriţei şi cantificat prin abaterea diferenţială Bing-Aubry între ‘conducţia osoasă absolută şi conducţia osoasă relativă. Această abatere cantificată prin indicele “O” Sullivan este normală la valori peste 20 şi poate diminua până la zero în funcţie de importanţa anchilozei stapedovestibulare. ■ T. BLACKBERG-WANGER. Pentru identificarea ‘melaninei în urină: se concentrează o cantitate de urină până la 1/3 din volum, se adaugă persulfat de potasiu 1%, şi, după 2 ore, un volum egal de alcool metilic. Melanină precipită şi poate fi separată prin filtrare. ■ T. BOCCA. T. audiometric util pentru evaluarea deficitului duratei de percepţie sonoră, prin stimuli auditivi repetitivi. ■ T. BORCHGREVINK / test de Borchgrevink / test for plate-let adhesion (in vivo). Măsurarea procentului de plachete 1080 test callaway TEST GIBBON-LANDIS reţinute la nivelul unei incizii asemănătoare celei utilizate pentru măsurarea ‘timpului de sângerare. Procentul se obţine prin raportarea numărului plachetelor din sângele circulant, la cel obţinut în sângele scurs din incizie în momente diferite. Normal, indexul de ‘adezivitate plachetară corespunde la 25-40% din plachetele reţinute. Această probă măsoară in vivo adezi-vitatea plachetară. ■ T. CALLAWAY. T. pentru diagnosticul luxaţiei scapulohumerale: circumferinţa umărului afectat, măsurată peste acromion şi prin axilă, este mai mare decât de partea controlaterală, neafectată. ■ T. CARNOT. Pentru evidenţierea dilataţiei atone a stomacului: stomacul pacientului este golit prin sondă gastrică şi se introduc 500 ml apă, apoi pacientul rămâne în ortostatism, o oră, după care conţinutul stomacului este eliminat şi măsurat. într-un al doilea timp, se introduce un alt volum de 500 ml apă, iar pacientul este aşezat în decubitus lateral drept pentru o oră, timp în care stomacul trebuie să se golească, în condiţii fiziologice, aproape complet. ■T. CATES-GARROD. Sin.: probă la nicotină (v.). ■ T. CHAPMAN. T. pentru diagnosticul de ‘abdomen acut: pacientul fiind în poziţie de supinaţie, cu braţele lateral, i se indică să se ridice doar prin contracţia muşchilor abdominali. T. este pozitiv în caz de durere foarte mare sau de imposibilitate de a efectua manevra. ■ T. COOMBS. [Robin Royston Amos Coombs, imunoCog engCez, CamBridge, ti. 1921.] T. larg utilizat pentru recunoaşterea prezenţei anticorpilor incompleţi ai grupelor sanguine din sistemul Rh. Se identifică anticorpii în ser (t. C. indirect) sau pe globulele roşii ale subiectului examinat (t. C. direct). în cazul t. C. indirect, pentru detecţia anticorpului anti-Rh incomplet, se pune în contact serul cu hematii Rh+. Dacă în ser există anticorpul, acesta se fixează pe hematii, fără să le aglutineze. în continuare, hematiile spălate (dar purtătoare ale anticorpului incomplet, dacă acesta a existat în ser) vor fi aglutinate de un ser antiglobulină provenind de la iepure (după injectarea animalului cu globuline din serul uman). T. C. direct constă în sensibilizarea prealabilă a hematiilor printr-un anticorp anti-Rh. Hematiile, pe care s-a fixat în prealabil acest anticorp, vor fi aglutinate de un ser antiglobulină umană obţinut de la iepure. Sin.: reacţie Coombs. ■ T. CRAIG. T. de fixare a ‘complementului seric, pentru diagnosticul tuberculozei. ■ T. CRAMPTON. [Charles Ward Crampton, medic american, 9{ezv forf^ 1877-1964.] T. pentru evaluarea rezistenţei fizice la efort şi a antrenamentului, care se bazează pe măsurarea diferenţei dintre puls şi tensiune arterială în decubit dorsal faţă de ortostatism. "T. CUTLER-POWER-WILDER. [H. H. Cutler, Biocfiimist american sec. XX; Marschelle Harnly Power, Biocfiimist american Ca cCinica fMayo, n. 1894; Russell Morse Wilder Sr., medic american, 1885-1959.] T. util în diagnosticul ‘bolii Addison. Se administrează pacientului timp de câteva zile o dietă cu restricţie de NaCI şi citrat de potasiu. în caz de insuficienţă suprarenală, concentraţia clorului urinar va prezenta o creştere marcată, în a treia zi de dietă. ■ T. DARLING / test de Darling / sweat test. Sin.: testul sudorii lv.)- ■ T. DAVIDSOHN. [Israel Davidsohn, medic american, Chicago, n. 1902.] T. diferenţial în mononucleoza infecţioasă, prin determinarea aglutinării eritrocitelor de oaie cu serul pacientului după absorbţie cu "antigen Forsman, respectiv antigen bovin. ■ T. DEHIO. [Karl K. Dehio, medic rus, 1851-1927.] T. de diagnostic etiologic al bradicardiei: dacă bradicardia cedează după injectarea de ‘atropină, atunci ea este datorată unui tonus va- gal crescut: în caz contrar, poate fi implicată o afecţiune organică cardiacă. ■ T. DENNIS-SILVERMAN. T. pentru determinarea pH-ului secreţiei gastrice. Câteva picături de secreţie gastrică sunt aplicate pe hârtie-test impregnată cu reactiv Topher şi albastru timol. Coloraţia este comparată cu hârtia - test pe care s-a aplicat soluţie tampon cu pH cunoscut. ■ T. Dl SÂNT’ AGNESE / test Di Sânt’ Agnese / sweat test. Sin.: testul sudorii (v.). ■ T. DONOGANY. T. pentru depistarea ‘hematuriei microscopice: 1 ml de soluţie de sulfură de amoniu se amestecă cu 1 ml de piridină şi se adaugă 10 ml de urină. în prezenţa hematuriei apare o coloraţie oranj. ■ T. DUKE. [William Waddel Duke, patoCog american, %cmsas City, 1882-1946.] T. de măsurare a timpului de sângerare (v.). ■ T. DUPONT. Absenţa ‘midriazei după adăugarea unei picături de ‘atropină intraocular, în caz de deces. ■ T. EVANS. [Herbert MacLean Evans, anatomist şi fizioCog american, profesor Ca ‘BerfţeCey, 1882-1971.] T. biologic pentru evaluarea indirectă a hormonului somatotrop conţinut în sânge. Constă în injectarea plasmei de examinat la un şobolan hipofizectomizat şi, ulterior, în măsurarea creşterii cartilajului epifizar tibial. ■ T. FARNSWORTH. [Dean Farnsworth, ofiţer în marina SU5L, 1902-1959.] T. care permite detecţia şi clasificarea anomaliilor de percepţie a culorilor, constând în buline colorate pe care pacientul trebuie să la clasifice în ordine graduală. T. F. mic (sau Farnsworth 15 Hue, termen engl., semnificând nuanţă): t. compus din 15 buline, permite un studiu rapid. T. F. mare: t. compus din 85 de buline, existând şi o formulă simplificată, t. 28 Hue. ■ T. FARR. Metodă de dozare a anticorpilor sau al antigenilor utilizând antigeni sau anticorpi marcaţi cu un izotop radioactiv şi constând în dozarea antigenilor legaţi de anticorpi, după precipitarea cu sulfat de amoniu. ■ T. FLACK. [Martin William Flack, fizioCog engCez, Londra, 1882-1931.] T. utilizat în medicina sportivă, constând în înregistrarea variaţiilor frecvenţei cardiace a pacientului, în timp ce acesta menţine, prin expir blocat, o denivelare de 40 mmHg între cele două niveluri ale unui tub în U umplut cu mercur. T. F. este relativ imprecis şi puţin reproductibil. V. şi test Pachon-Martinet. ■ T. FOWLER. T. de explorare a analizatorului auditiv. Pacientul ascultă cu ambele urechi un sunet de aceeaşi frecvenţă, comparând intensitatea sunetului în urechea sănătoasă şi cea afectată. Se modifică apoi intensitatea sunetului până la egalizarea celor două senzaţii auditive. într-o a doua etapă se creşte intensitatea sunetului pentru urechea sănătoasă şi se reegali-zează senzaţia auditivă pentru ambele urechi; intervalul de variaţie va fi mai mic decât în prima etapă în cazul existenţei unui “fenomen de recrutare” (peste o anumită valoare prag a intensităţii sunetului, urechea hipoacuzică aude normal). ■ T. GARDINER-BROWN. T. util în aprecierea afecţiunilor urechii medii. Se plasează un diapazon în vibraţie la nivelul apofizei mastoide. Existenţa unei discordanţe între perceperea vibraţiilor de către pacient şi examinator indică o afecţiune a urechii medii a pacientului. ■ T. GAULT. [F. Gault, medic francez, sec. XIX-XX.] T. pentru diagnosticul de ‘anacuzie simulată. Se obstruează urechea normală şi se produce un sunet lângă urechea considerată a fi afectată. în caz de simulare a anacuziei apare o mişcare involuntară a pleoapei de partea urechii cu hipoacuzie simulată. ■ T. GIBBON-LANDIS. [John Heysham Gibbon Jr., medic american, 1903-1973; Eugene Marîdey Landis, medic american, n. 1901.] T. pentru evaluarea circulaţiei periferice. Extremităţile (mâinile, dacă se testează circulaţia periferică a membrelor 1081 TEST GLENARD TEST KVEIM inferioare, picioarele, dacă se testează circulaţia membrelor superioare) sunt imersate în apă Sa 43-45°C. Creşterea temperaturii extremităţilor testate indică o circulaţie periferică normală. ■ T. GLENARD. [Claude Mărie Frantz Glenard, medic francez Ca OCopitau^ de Lyon, apoi medic Ca ‘Vichy, 1848-1920.] Reducerea durerilor epigastrice care apar în ortostatism la pacienţii cu visceroptoză, prin manevra de ridicare a abdomenului de către examinatorul plasat în spatele pacientului. ■ T. GOLDSCHEIDER. [Johannes Karl August Eugen Alfred Goldscheider, medic şi fiziolog german, profesor de cCinică medicală Ca BerCin, 1858-1935.] T. de sensibilitate termică cutanată, prin atingerea tegumentelor cu un vârf metalic cu temperatură variabilă. ■ T. GRAHAM. [Evarts Ambrose Graham, chirurg american, St. Louis, 1883-1953.] T. pentru investigarea radiologică a veziculei biliare, prin administrarea (i. v. sau oral) de substanţe de contrast iodate. ■ T. GRIESS. T. pentru depistarea prezenţei nitriţilor în salivă. Se amestecă salivă cu apă în proporţie de 1:5 şi se adaugă câteva picături de H2S04 diluat şi de metadiamidă benzenică. în prezenţa nitriţilor coloraţia devine galbenă. ■ T. GUTHRIE. [Robert Guthrie, pediatru american, Buffcdo, n. 1916.] Metodă microbiologică ce permite un dozaj semicanti-tativ rapid al 'fenilalaninei sanguine. Acest t. este curent utilizat în depistarea neonatală sistemică a 'fenilcetonuriei. ■ T. HAM. [Thomas Hale Ham, medic american, n. 1905.] Incubarea hematiilor pacientului cu 'hemoglobinurie paroxistică nocturnă cu ser (de la un individ normal) acidifiat la pH 6,2, 'activarea complementului prin calea alternativă ducând la liza hematiilor anormale. Observarea hemolizei, care este întotdeauna patologică, se face prin examinarea colorimetrică a super-natantului rezultat din centrifugarea amestecului hematii-ser. Sin.: testul serului acidifiat. ■ T. HAM-DACIE / test de Ham-Dacie / Ham’s test, acidified serum lysis test. [Thomas Hale Ham, medic american, n. 1905; Dacie, hematoCog engCez] T. prin care se investighează, rezistenţa in vitro a hematiilor în mediu acid. Este pozitiv în 'boala Marchiafava-Micheli şi în *diseritropoieza congenitală tip II. Sin.: test de hemoliză acidă. ■T. HAMOLSKY. Sin.: probă Hamolsky (v.). ■ T. HASERICK. [John R. Haserick, medic american contemporan.] T. ce constă în inducerea formării 'celulelor Hargraves adăugând la granulocitele normale ser provenit de la subiecţi afectaţi de lupus eritematos diseminat. T. este pozitiv şi în alte 'colagenoze. ■ T. HEILMAN / test de Heilman / CSF-bactericidal activity. Probă ce studiază in vitro eficacitatea unui tratament antibiotic. Constă în evaluarea acţiunii bactericide a serului (sau a LCR) diluat, prelevat de la bolnavul tratat cu antibiotice, faţă de bacteria responsabilă de infecţie. Este cunoscut uneori şi sub denumirea de puterea inhibitoare a serului sau a LCR. ■ T. HICKEY-HARE. T. diagnostic pentru diabetul insipid. Administrarea i. v. a unei soluţii saline hipertone reduce 'diureza la subiecţii normali, dar nu şi la pacienţii cu 'diabet insipid. ■ T. HINES-BROWN. [Edgar, medic american, Jţochester, n. 1906; George Elgie Brown, medic american, Uţochester, 1885-1935.] Sin.: probă la frig (v.). ■ T. * HOLMGREN. [Emil Algot Holmgren, fizioCog suedez, TLppsaCa, 1866-1922.] T. de explorare a vederii în culori, constând în alegerea de către pacient a firelor de lână de aceeaşi nuanţă dintr-un mănunchi de fire diferit colorate. ■ T. HOLTEN. T. de evaluare a *clearance-ului creatininei. ■ T. HOPPE-SEYLER. [Ernst Felix Immanuel Hoppe-Seyler, fizioCog şi chimist german, 1825-1895.] T. pentru depistarea prezenţei monoxidului de carbon în sânge. Prin amestecul sângelui cu hidroxid de sodiu, culoarea virează de la maroniu spre roşu în prezenţa unei concentraţii crescute de oxid de carbon. ■ T. HOWARD. [John Eager Howard, medic internist şi endocri-noCog american, n. 1902.] T. de evaluare a funcţiei renale prin colectarea urinei separat, prin cateterizarea ureterelor pentru fiecare rinichi şi măsurarea concentraţiei de sodiu şi 'crea-tinină. ■ T. HOWELL [William Henry Howell, fizioCog american, BaCtimore, 1860-1945.] Sin.: timp Howell (v.). ■ T. HUHNER. [Max Huhner, uroCog american, Oferă Jorlf 1873-1947.] T. util în explorarea sterilităţii cuplului, prin punerea în contact a spermei şi glerei cervicale, in vitro, într-un tub de sticlă. Se apreciază gradul de invadare a glerei cervicale de către spermatozoizi şi, după 24 de ore de incubare la 37°C, mobilitatea spermatozoizilor în gleră. Sin.: test postcoital, test de supravieţuire a spermatozoizilor. ■ T. ISHIHARA. [Shinobu Ishihara, oftaCmoCog japonez, Tbfqo, 1879-1963.] T. de apreciere a vederii în culori, prin utilizarea unor cercuri desenate, cu dimensiuni şi culori diferite. ■ T. JACOBY. Permite evaluarea acidului peptic din sucul gastric prin detectarea celei mai mari diluţii a sucului gastric care clarifică o soluţie acidă de ricin în 3 ore, la 38°C. ■ T. JANSEN. [W. Murk Jansen, ortoped oCandez, Leyda, 1863-1935.] T. diagnostic pentru 'osteoartrita deformantă a şoldului. I se indică pacientului să încrucişeze membrele inferioare, astfel încât glezna unuia să se sprijine pe celălalt genunchi. Această poziţie nu este posibilă în osteoartrita deformantă a şoldului. ■ T. JURGENS. [Rudoîf Jurgens, hematoCog german, Berlin, BaseC, 1898-1961.] Se realizează prin ciupirea pielii de la nivelul regiunii infraclaviculare şi este considerat pozitiv când apar peteşii punctiforme. Are aceeaşi semnificaţie cu t. garoului. ■ T. KELLING. T. de identificare a 'acidului lactic în secreţia gastrică. Se diluează lichidul gastric şi apoi se adaugă 1-2 picături de clorură ferică 5%. în prezenţa acidului lactic apare o coloraţie galben-verde. ■ T. KERNER. Pentru detectarea prezenţei 'creatininei. Lichidul de cercetat se acidifică şi apoi se adaugă o soluţie de acid fosfomolibdic sau fosfotungstic. în prezenţa creatininei se formează un precipitat cristalin. ■ T. KNAPP. [Karl Knapp, chimist german, 1832-1911.] 1) T. de determinare a prezenţei glucozei în urină: 10 g de cianură mercurică sunt dizolvate în 100 ml soluţie de sodă caustică, apoi diluate. Se amestecă cu o cantitate din urina pacientului diabetic. în prezenţa glucozei se formează un precipitat. 2) T. de evidenţiere a acizilor organici în lichidul de secreţie gastrică: 1 ml de lichid gastric este tratat cu 5 ml de eter. Adăugarea unor soluţii feroase diluate duce la apariţia de inele diferit colorate, în funcţie de prezenţa acizilor organici. ■ T. KOROTKOFF. [Nicolai Sergheevici Korotkoff, medic rus, 1874-1920.] în 'anevrism, menţinerea unei presiuni ridicate în circulaţia periferică în timpul compresiei arterei ce precedă anevrismul indică existenţa unei circulaţii colaterale eficiente. ■T. KURZROK-MILLER. [Raphael Kurzrock, ginecolog american, 0feu) Jorki 1895-1961; Miller.] T. de compatibilitate, in vitro, a spermatozoizilor cu mucusul cervical prelevat în perioada de ovulaţie. ■ T. KVEIM. [Morten Ansgar Kveim, medic patolog norvegian, Oslo, n. 1892.] T. util în diagnosticul 'sarcoidozei. Injectarea subcutanată a unui antigen preparat dintr-un ţesut limfatic uman (ganglion limfatic sau splină) conduce, după circa o săptămână, la apariţia unei papule care, la biopsie, se aseamănă cu 'granulomul tuberculos, în sarcoidoză. 1082 test LANCEFIELD TEST PAPANICOLAOU ■ T. LANCEFIELD. [Rebecca Craighill Lancefield, Bacteriolog american, lh[eta Oforfa 1895-1981.] T. de precipitare, in vitro, pentru identificarea şi clasificarea 'streptococilor, bazat pe reacţia specifică antigen-anticorp. ■ T. LAUTIER. T. cutanat, util în diagnosticul tuberculozei: câteva picături dintr-o soluţie de 'tuberculină 1% sunt aplicate pe tegumentele braţului şi acoperite cu o compresă. După 48 ore, în zona respectivă se formează o erupţie eritemo-papuloasă în placard. • ţ. LECHINI. T. pentru depistarea hematuriei. In 10 ml de urină se adaugă o picătură de acid acetic şi 3 ml cloroform. Se obţine o coloraţie roşie, în cazul hematuriei. ■ T. LEWIS. Sin.: semn Lewis-Federici (v.). ■ T. LICHTHEIM. [Ludwig Lichtheim, medic german, profesor de policlinică medicală la Jena, apoi la 'Berna, 1845-1928.] T. util în evaluarea unor leziuni corticale: în cazul în care un pacient cu o afecţiune psihică este capabil să indice numărul silabelor unui cuvânt pe care nu îl poate silabisi, este posibilă existenţa unei leziuni la nivelul fibrelor de asociaţie, mai importantă decât leziunea corticală. Sin.: semn Lichtheim. ■ T. LOEWI. [Otto Loewi, fiziolog fi farmacolog american de origine germană, 1873-1961; premiul V/oBel pentru medicină/ fiziologie în 1936, împreună cu Sir Odenry Inallett 'Dale.] Se instilează în sacul conjunctival de 2 ori câte 3 picături de soluţie de clorură de 'adrenalină 1%o, la 5 min interval. în caz de diabet, hipertiroidism sau insuficienţă pancreatică, se produce midriază. Sin.: semn Loewi. ■T. LOEWENBERG. T. care permite diagnosticul precoce al 'tromboflebitei. Se bazează pe principiul conform căruia în teritoriul suspectat a avea o tromboflebită apare o durere la o presiune localizată pe traiectul venei safene (cu manşeta tensiometrului) sau o durere profundă la gambă sau în spaţiul popliteu. în mod normal, presiunea până la 200 mmHg nu provoacă durere. Apariţia durerii între 80-150 mmHg pledează pentru 'flebită, 'tromboză sau tromboflebită. ■ T. LUGOL. \Jean Guillaume Auguste Lugol, medic francez, ‘Paris, 1786-1851.] T. chimic pentru diagnosticul sarcinii, prin evidenţierea 'gonadotrofinelor B în urină. Adăugarea a câteva picături de soluţie Lugol peste un eşantion din urina în prealabil încălzită la 100°C determină, după răcire, o coloraţie roz caracteristică (reacţia Simola). Pozitivitatea t. este apreciată la 80% din cazuri. ■ T. LUNDH. T. de evaluare a funcţiei pancreatice, în care se măsoară concentraţia tripsinei în aspiratele duodenale prelevate pe parcursul a câtorva ore după un prânz lichid conţinând proteine, lipide şi glucide. T. este util în insuficienţa pancreatică exocrină, dar nu măsoară capacitatea secretorie a pancreasului. ■T. LUTTKE. T. de determinare cantitativă a acidului clorhidric în lichidul de secreţie gastrică. ■T. MAGPIE. T. pentru identificarea sărurilor de mercur, utilizând clorură stanoasă, în prezenţa căreia se formează un precipitat alb-gri de mercur metalic şi clorură mercuroasă. ■ T. MAŞTER. [Arthur Morris Maşter, cardiolog american, 9/ezv Tbrli 1895-1973.] Sin.: probă Oppenheimer-Master (v.). ■ T. MAZZOTTI. Sin.: test la notezină (v.). ■ T. MENDELSOHN. [Martin Mendelsohn, medic german, profesor de medicină internă la Berlin, 1860-1930.] Sin.: semn Mendelsohn (v.). ■ T. MONTENEGRO. Sin.: test cutanat cu leishmanin (v.). ■ T. MORELLI. [F. Morelli, medic italian, începutul sec. XX] T. de diferenţiere a unui 'exsudat de un 'transsudat, prin observarea caracteristicilor precipitatului format la adăugarea câtorva picături din lichidul de cercetat peste o soluţie saturată de clorură mercurică. Un precipitat de tip conglomerat indică un exsudat; dacă precipitatul este exfoliativ, diagnosticul este de transsudat. ■ T. MOSCHOWITZ. [Eli Moschcowitz, medic american, 1879-1964.] T. pentru evidenţierea 'aterosclerozei la membrele inferioare. La un membru normal, revascularizarea şi deci reco-lorarea normală a tegumentelor, după aplicarea şi ulterior îndepărtarea unui bandaj strâns compresiv, se produce în câteva secunde. în cazul aterosclerozei timpul de revascularizare este mult mai lung. ■ T. NAFFZIGER. [Howard Christian Naffziger, neurochirurg american, San francisco, 1884-1961.] în cazul compresiunii unei rădăcini nervoase, prin hernierea discului intervertebral sau prin prezenţa unei formaţiuni tumorale la acest nivel, compresia manuală bilaterală a venelor jugulare determină accentuarea durerii sau a tulburărilor senzitive în teritoriul corespunzător rădăcinii nervoase afectate. ■ T. NAGEL. [Willibald Nagel, fiziolog german, profesor la fgstochi 1870-1911.] T. de apreciere a vederii cromatice, utilizând planşe cu cercuri concentrice diferit colorate. ■ T. NELSON. [Robert Armstrong Nelson, serolog american, n. 1922 9diami] Sin.: test de imobilizare a treponemelor (v.). ■ T. NYIRI. T. de apreciere a funcţiei renale, prin concentrare urinară utilizând tiosulfat. ■ T. OLIVER. [George Oliver, fiziolog englez, 1841-1915.] 1) T. pentru identificarea albuminuriei. Peste o cantitate de urină se adaugă, în proporţie de 1:4, soluţie de tungstat de sodiu şi 10:6 soluţie de acid citric. în prezenţa albuminei, se formează un precipitat alb la limita dintre cele două straturi. 2) T. pentru depistarea glucozei. Lichidul de cercetat este amestecat cu carmin indigo şi adus la temperatura de fierbere. în prezenţa glucozei culoarea virează de la albastru la galben sau roşu. 3) T. pentru depistarea 'acizilor biliari. La 5 ml soluţie de cercetat se adaugă 2-3 picături acid acetic şi se filtrează. Se amestecă cu un volum egal de soluţie 1% peptonă. în prezenţa unui exces de acid acetic se produce un precipitat insolubil. ■ T. OWEN. Sin.: trombotest (v.). ■ T. OWREN. [Paul Arnor Owren, hematolog norvegian, Oslo, n. 1905.] Metodă care permite evaluarea concentraţiilor plas-matice ale factorilor de coagulare (protrombină, proconvertină, factor antihemofilic B, factor Stuart) pe care acţionează antivi-taminele K. Se măsoară timpul de coagulare a plasmei citrate şi amestecate cu reactiv Owren (care conţine cefalină, trom-boplastină cu acţiune lentă, clorură de calciu). în mod normal, coagularea se face în 35 de secunde. T. O. este folosit pentru urmărirea evoluţiei efectului anticoagulant al 'antivitamine-lor K. ■ T. PACHON. [Michel Victor Gabriel Leon Pachon, fiziolog francez, profesor la Bordeaux 1867-1938.] T. de evaluare a rezervei funcţionale miocardice: în caz de insuficienţă miocardică, un efort fizic va determina scăderea 'presiunii sistolice şi creşterea 'presiunii diferenţiale. Valoarea acestui t. este constantă. ■ T. PAGET. [Sir James Paget, chirurg şi fiziolog englez, Londra, 1814-1899.] T. de diferenţiere clinică între o formaţiune tumorală chistică şi una solidă: formaţiunea chistică are o consistenţă mai redusă central, spre deosebire de formaţiunea solidă, care este mai dură central. ■ T. PAPANICOLAOU. [George Nicholas Papanicolaou, anatomist, citolog şi medic american de origine greacă, 9\[ew for^ 1883-1962.] T. diagnostic pentru afecţiunile maligne sau premaligne ale 'colului uterin prin examenul citologic exfoliativ. Se disting cinci clase: I - frotiu normal; II - frotiu inflamator; III - frotiu suspect cu celule modificate; IV - frotiu tipic neo-plazic, cu celule atipice şi celule normale; V - frotiu neopla-zic, cu un mare număr de celule atipice. 1083 TEST PATTERSON TEST SAHLI-NENCKI ■ T. PATTERSON. T. util pentru diagnosticul uremiei. O picătură de reactiv Ehrlich se aplică peste o picătură de sânge, pe hârtie de filtru. Coloraţia virează spre verde în caz de uremie. ■ T. PAUL-BUNNELL-HĂNGĂNUŢIU. [John Rodman Paul, medic american, 9/ezv Odaven, n. 1893; Walls Willard Bunnell, medic american, (farmington, n. 1902; Marius Hăngănuţiu, imunotog român, Ctuj, sec. XX.] T. diagnostic pentru ‘mononu-cleoza infecţioasă, bazat pe aglutinarea hematiilor de oaie de către serul pacientului. Sin.: reacţie Paul-Bunnell-Hăngănuţiu. ■ T. PAUNZ. [Ludwig Paunz, medic maghiar, ‘Budapesta, n. 1895.] T. util pentru diagnosticul de ‘amiloidoză. Se injectează intravenos 10 ml/kg corp de soluţie roşu de Congo 0,6%. După o oră, dintr-un eşantion sanguin se separă serul, peste care se adaugă câteva picături de acid clorhidric. Absenţa unei coloraţii albastre în precipitatul format sugerează diagnosticul de amiloidoză. ■ T. PERTHES. [Georg Clemens Perthes, chirurg german, profesor Ca Leipzig, apoi ta PiiBBingen, 1869-1927.] Sin.: probă Perthes (v.). ■ T. PIRQUET. [Clemens Peter von Cesenatico Pirquet, pediatru fi imunotog austriac, profesor (succesiv) ta Bcdtimore, Brestau (în prezent ‘Wroctaiv, Botonia) fi lAena, 1874-1929.] Sin.: reacţie la tuberculină (v.). ■ T. POLACK. T. de evaluare a vederii în culori: dintr-un set de 12 plachete colorate, având, pentru fiecare culoare, saturaţii descrescânde până la alb, subiectul trebuie să claseze plachetele în funcţie de nuanţă. ■ T. POSNER. [Cari Posner, urotog german, 1854-1929.] T. de orientare asupra etiologiei albuminuriei. Peste un eşantion din urina colectată în 24 ore se adaugă formaldehidă, se agită, apoi se numără leucocitele. Sub 10 000 /cm3 indică 0,1% albu-mină şi de obicei este în relaţie cu o infecţie urinară; peste această limită poate fi vorba de o ‘glomerulonefrită. V. şi test pentru albumină. ■ T. PREGL. [Fritz Pregl, Biochimist austriac, profesor ta Qraz fi InnsBrucki 1869-1930.] T. de apreciere a funcţiei renale. Se determină densitatea urinară şi, cu ajutorul unui coeficient, se estimează cantitatea de reziduu, mineral şi organic, excretată în urină. Pentru un acelaşi volum urinar excretat, aceste cantităţi pot fi diferite. O predominanţă a substanţelor minerale în raport cu materia organică poate sugera o disfuncţie renală (eventual, insuficienţă renală). ■ T. PROETZ. [Arthur Walter Proetz, otorinotaringotog american, St. Louis, 1888-1966.] T. pentru determinarea acuităţii analizatorului olfactiv. Se utilizează o serie de substanţe volatile, fiecare dintre ele în 10 concentraţii diferite într-un litru de petrol cu densitate relativă 0,880. Se determină cea mai mică concentraţie la care substanţa poate fi recunoscută după miros. Sin.: coeficient olfactiv. ■ T. QUERIDO. Sin.: test de stimulare cu TSH (v.). ■ T. QUICK. [Armând James Quick, medic american, Xtdivaufţee, 1894-1978.] Determinarea ‘timpului de coagulare după adăugarea unui exces de tromboplastină la plasma decalcifiată şi recalcifiată. Permite evaluarea activităţii ‘protrombinei şi a factorilor V, VII şi X. Este efectuat îndeosebi pentru supravegherea efectelor unui tratament anticoagulant prin derivaţi de *cu-marină, care acţionează împiedicând sinteza acestor factori în ficat. Timpul Quick normal este 15 secunde. Sin.: timp Quick, timp de protrombină. ■ T. RANDOLPH. [Nathaniel Archer Randolph, medic american, 1858-1887.] T. pentru depistarea ‘peptonelor în urină. Se introduc 2 picături de soluţie de iodură de potasiu şi 3 picături reactiv Milion în 5 ml urină uşor acidulată. Formarea unui precipitat galben indică prezenţa peptonelor. ■T. RATSCHOW. T. util pentru aprecierea gradului de compensare în cazul unei obliterări arteriale în bazin sau la nivelul membrelor inferioare. Pacientul în decubit dorsal, cu membrele inferioare ridicate vertical, efectuează cu ambele membre inferioare, timp de două minute, mişcări de flexie-extensie, după care se aşează pe marginea patului lăsând membrele inferioare să atârne relaxate. în caz de obliterare arterială insuficient compensată, apar zone palide sub formă de pete sau difuze pe talpa piciorului (normal: hiperemie difuză după 5-10 secunde), iar umplerea venoasă este întârziată (normal: după 15-20 secunde). ■ T. REINSCH. [Adolf Reinsch, medic german, 1862-1916.] T. pentru identificarea prezenţei unor elemente (arseniu, mercur, antimoniu, cantităţi mari de seleniu, telur, sulf). în amestecul de cercetat, acidifiat, se introduce o lamă de cupru. Se aduce la fierbere. în prezenţa elementelor precizate anterior se formează un depozit pe suprafaţa lamei de cupru. ■ T. RINKEL. Unul din testele de suprimare-reintroducere în alergiile alimentare. Se suprimă alimentul timp de patru zile şi apoi acesta este reintrodus în a cincea zi, la micul dejun, într-o cantitate suficientă. în continuare se observă fenomenele clinice care apar, în special cele digestive. ■ T. RINNE. [Heinrich Adolf Rinne, ototog german, Qdttingen, 1819-1868.] Sin.: probă Rinne (v.). ■ T. RISSER. [Joshep C. Risser, chirurg ortoped american, 1892-1942.] T. bazat pe evoluţia semnelor radiologice de osificare ale crestelor iliace, permiţând evaluarea maturaţiei osoase între 14 şi 16 ani. Pe radiografia de faţă de bazin, imaginea suturii totale a punctelor de osificare complementare ale crestei iliace cu osul iliac probează sfârşitul creşterii osoase şi este notat cu 4. T. se notează cu zero atunci când nu este vizibilă nici 0 fuziune osoasă. ■ T. ROBINSON-KEPLER. [F. J. Robinson, medic american contemporan; Edwin J. Kepler, medic american ta Ctinica Xtayo, 1894-1949.] T. util în diagnosticul ‘insuficienţei suprarenale. Spre deosebire de subiecţii normali, care vor excreta 50% din 1 500 ml de apă ingerată în primele 4 ore, la pacienţii cu insuficienţă suprarenală se constată o diureză mult redusă. ■ T. RORSCHACH. [Hermann Rorschach, psihiatru etveţian originar din Ziirich, 1884-1922.] Sin.: probă Rorschach (v.). ■ T. ROUS. [Francis Peyton Rous, patotog american, 1879-1970; premiul 9fgBet pentru fiziotogie /medicină în 1966, împreună cu Chartes Breton dtuggins.] T. pentru identificarea ‘hemosiderinei. Se centrifughează urina şi se adaugă 5 ml dintr-o soluţie de ferocianură de potasiu 2% şi 5 ml dintr-o soluţie de acid clorhidric 1%. Prezenţa hemosiderinei determină apariţia de granule albastre. ■ T. RUBNER. [Max Ruhner, fiziotog german, 1854-1932.] T. pentru evaluarea monoxidului de carbon în sânge. Se amestecă un eşantion de sânge cu 4 sau 5 volume de soiuţie de acetat de plumb. în absenţa monoxidului de carbon, culoarea virează în maron. ■ T. RUFFIER-DICKSON. T. asemănător cu t. Pachon-Martinet, ce permite calcularea unui indice: [(P+Pi+P2)-200J/10, a cărui valoare este martor fidel al adaptării cardiovasculare la efort (P: pulsul în repaus, P^ pulsul la sfârşitul efortului, P2: pulsul la 1 min după efort). V. şi test Flack. ■ T. SABIN-FELDMAN. [Albert Bruce Sabin, virotog american de origine rusă, 9\[ezv ‘y'ort^ n. 1906; Henry Alfred Feldman, epidemiotog american, n. 1914.] Sin.: test de liză pentru toxo-plasmoză (v.) ■ T. SAHLI-NENCKI. [Hermann Şahii, medic etveţian, Berna, profesor de medicină internă, 1856-1933; Marcellus von Nencki, medic potonez, 1847-1901.] T. pentru aprecierea activităţii lipolitice pancreatice. Se administrează salicilat de fenil, 1084 test salkowski TEST TRIBOULET care este excretat sub formă de acid salicilic dacă activitatea pancreatică este normală. ■ Ţ. SALKOWSKI. [Ernst Leopold Salkowski, Biocfiimist german, Berlin, 1844-1923.] T. pentru identificarea Colesterolului. Soluţia de cercetat se amestecă cu cloroform şi se adaugă apoi un volum egal de acid sulfuric concentrat. în prezenţa colesterolului, soluţia devine roşie-albăstruie, apoi violet-roşie, cu fluorescenţă verde. ■ T. SCHICK. [Bcla Schick, pediatru originar din Ungaria, practician ta (Paris, staBdit apoi ta 9{ezv forlQ 1877-1967.] Injectarea subcutanat a unei cantităţi de toxină difterică egală cu 1/50 din doza letală minimă. Dacă pacientul are mai puţin de 0,03 unităţi de antitoxină pe mililitru de sânge, toxina nu este neutralizată şi apare o zonă de inflamaţie cutanată la locul injectării. T. S. măsoară imunitatea la difterie. Sin.: reacţie Schick. ■ T. SCHILLER. [Walter Schiller, ginecotog austriac, Viena, stabilit ta Chicago, 1887-1960.] T. de evidenţiere a neoplasmului de col uterin: se badijonează colul uterin cu o soluţie de 1 g iod şi 2 g iodură de potasiu în 300 ml apă. Mucoasa normală se colorează maron. Zonele de transformare neoplazică devin alb-gălbui, prin lipsa *glicogenului în celulele neoplazice. ■T. SCHILLING. [Viktor Schilling, fiematotog german, profesor de medicină internă ta Berlin, 1883-1960.] Procedeu destinat studiului metabolismului ‘vitaminei B12, utilizând o tehnică de dublă marcare radioizotopică a vitaminei B12, izolată sau cuplată cu ‘factorul intrinsec. Se măsoară separat excreţia urinară a acestora, timp de 24 de ore după ingestie, nivelul fiind scăzut în cazul ‘anemiei Biermer sau al ‘malabsorbţiei de vitamină B12. Sin.: probă Schilling. ■T. SCHIRMER / test de Schirmer / Schirmer’s blotting paper test. [Otto W. A. Schirmer, ofiatmotog german, profesor (succesiv) ta Qreifszoatd, %iei şi Strasbourg, staBdit apoi ta 9{eio ybrlît 1864-1917.] Probă destinată măsurării debitului secreţiei lacrimale. După aplicarea în fundul de sac conjuncti-val inferior a unei panglici de hârtie de filtru lată de 5 mm, se măsoară după 5 min lungimea hârtiei impregnate cu secreţie lacrimală. Normală la valori peste 20 mm, devine patologică sub 10 mm. V. şi sindrom Sjogren. ■ T. SCHOBER. [Paul Schober, medic german, profesor ta i/tena, apoi ta 'WildBad (WiirtemBerg), n. 1865'.] Metodă de evaluare a mobilităţii coloanei lombare în flexie. în ortostatism, se marchează pe pielea pacientului punctele situate la 5 cm sub articulaţia lombosacrată şi la 10 cm deasupra acesteia, după care se măsoară distanţa dintre aceste puncte cu pacientul în flexie maximă a coloanei. Creşterea distanţei cu mai puţin de 4 cm semnifică o mobilitate lombară patologică. ■ T. SCHWABACH. [Dagobert Schwabach, ototog german, (Bertin, 1846-1920.] Examinatorul pune să vibreze diapazonul aşezându-l pe mastoida subiectului şi cerându-i acestuia să spună când sunetul devine inaudibil. Ulterior pune diapazonul pe mastoida sa. Dacă sunetul mai persistă, avem de a face cu o hipoacuzie de percepţie. Pentru efectuarea t. se cere ca examinatorul să aibă o bună percepţie auditivă. ■ T. SEGUY / test de Seguy / postcoital test. T. asemănătoare cu t. postcoitale, dar mai analitice. Sunt utilizate pentru diagnosticul ‘sterilităţii şi constau în studiul complexului ‘gleră-‘spermatozoizi: T.1 (t. Huhner) investighează vitalitatea spermatozoizilor în glera cervicală la 8-12 ore după un raport sexual; T.2 explorează in vitro penetrarea glerei cervicale de către spermatozoizi; T.3 constă în depunerea in vivo a spermei în col şi prelevarea glerei la 24 de ore pentru depistarea spermatozoizilor. T. efectuate in vitro permit detectarea incompatibilităţii între gleră şi spermatozoizii unui cuplu. ■ T. SHELLEY. Procedeu care permite depistarea sensibilităţii unui subiect la un alergen, printr-o metodă in vitro. Alergenul este amestecat cu un eşantion de ser de la pacient, în prezenţa leucocitelor bazofile de iepure. Dacă pacientul este sensibilizat la alergen, 20-50% din leucocite se degranulează, cu eliberarea histaminei din granulaţii, în urma contactului anti-genului (alergenului) cu IgE-ul leucocitar. Sin.: test de degra-nulare a leucocitelor, test de degranulare a bazofilelor. ■ T. SI A. [R. H. P. Sia, medic american, 1895-1970] T. pentru evidenţierea (32-macroglobulinelor în plasmă, caracteristice *ma-croglobulinemiei Waldenstrom. Constă în adăugarea unei picături de ser la un volum de apă şi observarea apariţiei unui precipitat alb, scuamos, caracteristic macroglobulinelor. ■ T. SIMONELLI. T. de evaluare a funcţiei renale. Se administrează o soluţie iodată şi se urmăreşte eliminarea iodului în salivă şi în urină. Există o disfuncţie renală dacă eliminarea în urină este întârziată. ■ T. STUDENT. [Student, pseudonimul statisticianului şi chimistului engtez William Sealy Gosset, 1876-1937.] Sin.: test T (v.). ■ T. STUDENT-FISHER. [Student, pseudonimut statisticianutui şi chimistului englez William Sealy Gosset, 1876-1937; Sir Ronald Aylmer Fisher, matematician-statistician englez, profesor de eugenie ta Londra, 1890-1962.] Sin.: test T (v.). ■ T. STUDER-WYSS. T. ce explorează axa tireotropă şi funcţia tiroidiană prin administrarea unui antitiroidian de sinteză după principiul ‘t. la metopironă. în prezent, apariţia dozărilor hormonale statice şi dinamice a redus considerabil utilizarea acestui t. Sin.: probă la neomercazol. ■T. THIBAUDET / test de Thibaudet / Thibaudet’s malin-gering test. T. ce serveşte la depistarea simulării unei ‘ambliopii. Se utilizează două optotipuri la care recunoaşterea literelor (sau a figurilor) nu este în funcţie de dimensiunile acestora, ci în raport cu lungimea şi numărul liniilor care le compun. în prezenţa a două optotipuri corespunzând la aceeaşi acuitate vizuală, un simulant va afirma că recunoaşte numai pe cel cu caractere alcătuite din linii mai multe şi mai lungi. ■ T. THORMĂHLEN. [Jobann Thormăhlen, medic german, sfârşitid sec. XIX] T. pentru identificarea melaninei în urină, adăugând, peste un eşantion de urină, nitroprusiat de sodiu, hidroxid de potasiu şi acid acetic. în prezenţa melaninei coloraţia devine albastră. ■ T. THORN. [George Widmer Thorn, medic american, (Boston, n. 1906.] Sin.: probă Thorn (v.). ■ T. TIZZONI. [Guido Tizzoni, medic italian, 1853-1932.] T. pentru evidenţierea prezenţei fierului în ţesuturi. O secţiune din ţesutul de cercetat este acoperită cu soluţie de ferocianură de potasiu 2% şi apoi cu soluţie de HCI 0,5%. în prezenţa fierului apar zone de coloraţie albastră. ■ T. TOBEY-AYER. [George L. Tobey fr., otorinolaringolog american, 1881-1947; James Bourne Ayer, neurolog american, 1882-1963.] T. util în diagnosticul trombozei de sinus lateral. Se efectuează o puncţie rahidiană şi se ataşează un manometru la acul de puncţie. Compresia ambelor vene jugulare determină creşterea presiunii lichidului intrarahidian. Presiunea asupra unei singure vene jugulare are acelaşi efect doar dacă sinusul lateral este normal, dar nu şi în cazul trombozei sinusale homolaterale, când presiunea lichidului intrarahidian nu creşte. ■ T. TOPFER. [Alfred E. Topfer, medic german, n. 1858.] T. cantitativ pentru evaluarea acidităţii secreţiei gastrice. 1) Pentru determinarea acidităţii totale se utilizează ca indicator soluţia de fenolftaleină 1%. 2) Pentru determinarea acidului clorhidric liber se utilizează ca indicator soluţia alcoolică de dimetilamino-azobenzen 0,5%. ■ T. TRIBOULET. [Henri Triboulet, pediatru şi igienist francez, Paris, 1864-1920.] T. pentru depistarea ulceraţiilor intestinale în tuberculoză. 1085 TEST TUFFIER TESTICUL ■ T. TUFFIER. [Marin Theodore Tuffier, chirurg Ca 9Lopitaw(_ de Paris, 1857-1929.) T. pentru evaluarea circulaţiei colaterale în caz de anevrism la nivelul membrelor. Compresia vaselor principale ale membrului afectat determină dilatarea vaselor periferice ale aceluiaşi membru doar în cazul unei circulaţii colaterale eficiente. ■ T. TZANCK. [Amault Tzanck, dermatolog fi hematolog francez de origine rusă, tParis, 1886-1954.) Examinarea ţesutului bazai al unei leziuni, în maladii veziculare sau buloase, pentru a descoperi tipul celular patognomonic în aceste boli (‘varicelă, ‘herpes simplex, ‘herpes zoster, ‘pemfigus). ■ T. UFFELMANN. [Julius Uffelmann, pediatru fi igienist german, profesor Ca (Rostod^ 1837-1894.) T. pentru evidenţierea acidului clorhidric şi a acidului lactic din secreţia gastrică. Peste o cantitate de secreţie gastrică se adaugă câteva picături de reactiv conţinând clorură ferică, soluţie concentrată de fenol şi apă. în prezenţa acidului clorhidric soluţia este decolorată, iar acidul lactic o colorează în galben. ■ T. VALSALVA. [Antonio Maria Valsalva, anatomist italian, profesor la ‘Koln, 1666-1723.) După un inspir profund, se obturează gura şi narinele, împiedicând astfel expirul, şi se efectuează o presiune internă asupra diafragmului, printr-un efort identic unui inspir. V. şi manevră Valsalva. ■T. VISSHER-BOWMAN. T. diagnostic în graviditate, bazat pe prezenţa hormonilor antehipofizari în urină. ■ T. VOLHARD. [Franz Volhard, medic german, profesor de medicină internă la (Hâde, apoi la franfcfurt pe (Main, 1872-1950.) T. de apreciere a funcţiei renale. Se administrează pacientului 1 500 ml apă în 45 min, dimineaţa, apoi dieta este lipsită de lichide tot restul zilei. Normal, densitatea urinară scade iniţial sub 1,002 şi apa ingerată este eliminată în circa 4 ore. Ulterior, în a doua jumătate a zilei, densitatea urinară creşte, depăşind 1,025. Sin.: probă de diluţie Volhard. ■ T. VON KAULLA. [Kurt Nikolai von Kaulla, fiziolog fi Biochimist german contemporan.) Timpul de distrugere a cheagului după precipitarea *euglobineior. Inhibitorii ‘fibrinolizei nu sunt antrenaţi în această precipitare şi de aceea timpul de liză a cheagului este diminuat (4 ore) faţă de cel al lizei cheagului din sângele total (24 de ore). Timpul de liză a euglobu-linelor este diminuat în cazul ‘fibrinolizei patologice primitive. Dimpotrivă, în majoritatea fibrinolizelor secundare ‘coagulării intravasculare diseminate cresc produşii de degradare a fibri-nogenului, fără ca timpul de liză a euglobulinelor să fie modificat. Sin.: timp de liză a euglobinelor. ■ T. WAALER-ROSE. [Erik Waaler, chimist norvegian, 1833-1900; Joseph Constantin Rose, medic german, profesor, apoi practician la ‘Uarfozna, 1826-1893.) T. de evidenţiere a prezenţei ‘factorului reumatoid în ser, bazat pe aglutinarea hematiilor de oaie de către serul pacientului, în prezenţa IgM. ■ T. WATSON-SCHWARTZ. [Cecil James Watson, medic american, n. 1901 ■ Samuel Schwartz, medic american, 1916-1983.) T. util în diagnosticul ‘porfiriei, bazat pe insolubilitatea alde-hidei porfobilinogenului în cloroform şi butanol spre deosebire de cazul urobilinogenului şi a altor reactivi Ehrlich. ■ T. WEBER. [1) Friedrich Eugen Weber, otolog german, 1832-1891; 2), 3) Ernest Heinrich Weber, fiziolog fi anatomist german, profesor la Leipzig, 1795-1878.) 1) T. de diferenţiere a ‘surdităţii de conducere de surditatea senzorială, efectuat cu un diapazon cu frecvenţa de rezonanţă de 256 sau 512 Hz. în surditatea de conducere, tonul diapazonului plasat pe ver-texul pacientului este auzit în urechea afectată, iar în surditatea senzorială unilaterală - în urechea sănătoasă. Sin.: probă Weber 2) T. de depistare a indicanului în urină: 30 ml de urină amestecată cu un volum egal de acid clorhidric şi câteva picături de acid azotic se încălzesc, apoi după răcire se adaugă eter şi se agită, culoarea amestecului devenind roşie sau violetă în prezenţa indicanului în urină, 3) T. pentru depistarea urmelor de sânge: proba de cercetat se tratează cu acid acetic 30%, apoi se extrage cu eter, adăugându-se o soluţie alcoolică de guaiac şi apă oxigenată. Culoarea albastră indică prezenţa urmelor de sânge în probă. ■ T. WERNER. [Heinrich Wemer, medic militar fi igienist german (Africa, (Belgia, (Rusia, (România), apoi practician la ‘Berlin, 1874-1946.) T. de inhibare a secreţiei de *TSH prin administrarea de ‘triiodotironină, 75-100 mg pe zi timp de 7-10 zile, cu scăderea secundară a valorilor radioiodocaptării sau a valorilor serice de T4. Supresia este indicată de o scădere a valorilor de până la 50%, sub care t. este negativ, indicând funcţionarea autonomă a ţesutului tiroidian. Sin.: test de supre-sie cu T3, test de supresie tiroidiană. ■ T. WOLF. Se măsoară tensiunea arterială bazală, apoi bolnavul este solicitat să efectueze un calcul mental şi se determină din nou tensiunea arterială. La subiecţii hiperreactivi se constată creşteri tensionale de durată. ■T. WOODBURY. T. pentru depistarea alcoolului în urină. La 2 ml de urină se adaugă 1 ml acid sulfuric şi câteva cristale de bicromat de potasiu. T. este pozitiv la apariţia unei culori verzi a eşantionului. ■ T. WORTH / test de Worth / four dot test. [Claude Worth, oftalmolog englez, Londra, 1869-1936.) Dispozitiv pentru studiul vederii binoculare, care permite obiectivarea diplopiei sau a vederii binoculare normale. ■ T. YOUNG. [Thomas Young, fizician fi medic englez, Londra, 1773-1829.) T. de evaluare a analizatorului vizual. Capacitatea pacientului de a evalua corect numărul de orificii neomogen distribuite pe un disc indică integritatea maculei optice a pacientului. ■ T. YVON. [Paul Yvon, medic fi chimist francez, 1848-1913.) T. pentru evaluarea alcaloizilor într-un amestec. Se adaugă o soluţie de subnitrat de bismut, iodură de potasiu şi acid clorhidric în anumite proporţii, şi se încălzeşte până la fierbere în apă. O coloraţie roşie indică prezenţa alcaloizilor. ■ T. ZALESKI. Pentru identificarea oxidului de carbon în sânge. La 2 ml de sânge se adaugă apă (1:1) şi 3 picături dintr-o soluţie de CuS04 (1:3 saturată). Se formează un precipitat roşu în prezenţa monoxidului de carbon şi verde-maroniu în absenţa sa. ■ T. ZANGMEISTER. T. de paternitate, prin aprecierea fotome-trică a scăderii absorbţiei luminii la amestecarea serului copilului cu serul tatălui. ■ T. ZIEHEN. [Georg Theodor Ziehen, neurolog fi psihiatru german, profesor (succesiv) la Jena, Zltrecht, (Halte fi (Berlin, 1862-1950.) T. de evaluare a capacităţii mentale, prin aprecierea diferenţei dintre obiecte sau animale foarte diferite: apă şi gheaţă, câine şi pisică etc. TESTICUL, s. n. / testicule, s. m. / testicle, testis. NA: testis, pl. testes. [Lat. testiculus, dim. de la testis = testicul.] Glandă genitală masculină, pară, situată sub ‘penis, în ‘burse şi înconjurată de o capsulă fibroasă de culoare alb-sidefie, denumită ‘albuginee. Partea albugineei situată în jumătatea anterioară a marginii superioare a t. constituie corpul Highmore. De la acesta pornesc cloazoane care delimitează lobuli de dimensiuni neregulate, bine individualizaţi la copil şi estompaţi la adult. Parenchimul testicular este alcătuit din ‘tubii semi-niferi, separaţi prin tractusuri subţiri de ţesut conjunctiv. învelişul epitelial al tubilor seminiferi cuprinde două tipuri de celule: ‘celulele Sertoli şi celulele liniei seminale (‘spermatogonii, ‘spermatocite, ‘spermatide şi ‘spermatozoizi). între tubii seminiferi se găsesc ‘celulele Leydig. Spermatozoizii ajung la ure-tră prin ‘canalul deferent, trecând prin ‘epididim. T. are două 1086 testicul feminizant TETRAPLOIDIE funcţii esenţiale: producerea de spermatozoizi (funcţie germinativă) şi funcţia endocrină (îndeosebi secreţia de ‘testosteron). TESTICUL FEMINIZANT / testicule feminisant / testicular fe-minization syndrome. V. sindromul testiculului feminizant. TESTOSTERON, s. m. / testosterone, s. f. / testosterone. [Lat testis = testicul; gr. stereos = solid, în relief.] Principalul 'hormon androgen secretat la adultul normal în cantitate de 5-10 mg/24 ore, la nivelul ‘celulelor Leydig din ţesutul interstiţial ce înconjoară ‘tubii seminiferi. Secreţia t. se produce sub stimularea ‘gonadotrofinei B hipofizare. Metabolizat în ficat, t. este eliminat în urină sub formă de ‘androsteron şi de etio-cholanolon (fracţiunea A a 17-*cetosteroizilor). T. controlează producţia de spermă, dezvoltarea organelor genitale, caractere sexuale masculine secundare, ca şi unele particularităţi psihice (instinct sexual, agresivitate). El stimulează, de asemenea, anabolismul proteic, adică sinteza proteinelor în diferite ţesuturi, îndeosebi în ţesuturile musculare. Un tratament cu t. antrenează creşterea masei corporale şi dezvoltă masa musculară, de unde utilizarea sa şi îndeosebi a analogilor sintetici în ‘dopajul unor sportivi. Biosinteza t. se produce, în cantităţi mult mai reduse, şi în suprarenale, ceea ce explică prezenţa hormonului la femeie. V. şi tab. const. endocrinol. TETANIC, adj. / tetanique, adj. / tetanic. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda] Care se referă la ‘tetanie sau la ‘tetanos. TETANIE, s. f. / tetanie, s. f. / tetany. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda] Sindrom caracterizat clinic prin crize intermitente şi tranzitorii constând în contracturi musculare (îndeosebi la extremităţile membrelor), parestezii dis-tale şi peribucale. Diagnosticul se stabileşte pe baza ‘semnului Chvostek, ‘semnului Trousseau şi prin ‘electromiografie (când se constată o activitate electrică repetitivă). T. este consecinţa unei hiperexcitabiIităţi a nervilor şi a muşchilor din cauza scăderii concentraţiei de calciu ionizat extracelular (în caz de hipofuncţie paratiroidiană, deficit de vitamină D, alcaloză sau consecutiv ingestiei de săruri alcaline). T paratireoprivă, sin. (nerecomandat) pentru hipoparatiroidie. V. şi spasmofilie. TETANIFORM, adj. / tetaniforme, adj. / tetaniform. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda; lat. forma = formă] Care se aseamănă cu ‘tetanosul. Termenul se referă îndeosebi la contracturile musculare ce amintesc pe cele din tetanos. TETANIZARE, s. f. / tetanisation, s. f. / tetanization. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda] Contracţie musculară permanentă, determinată de stimulări liminare sau supraliminare, repetate la intervale de timp inferioare duratei contracţiei musculare care este declanşată de un singur stimul. TETANOID, adj. / tetanoî'de, adj. / tetanoid. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda; eidos = formă] Care se aseamănă cu convulsiile din ‘tetanos sau din ‘tetanie. TETANOLIZINĂ, s. f. / tetanolysine, s. f. / tetanolysin. Exotoxină hemolitică produsă de Clostridium tetani, agentul etiologic al ‘tetanosului. T. poate avea, dar nu întotdeauna, un rol în patogenia tetanosului. TETANOS, s. n. / tetanos, s. m. / tetanus. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda] Boală toxiinfecţioasă sporadică, accidentală, necontagioasă şi neimunizantă, de gravitate extremă, provocată de bacilul Clostridium tetani (*Clostridium). Infecţia este contractată la nivelul unor plăgi accidentale, chiar minime, contaminate cu materii ce pot conţine spori tetanici sau bacterii (pământ, gunoaie, materii fecale, metale ruginite). Semnele bolii apar între patru zile şi trei săptămâni, în funcţie de localizarea şi întinderea plăgii, ca şi a gradului de contaminare. Boala debutează prin contracturi musculare localizate, îndeosebi ‘trismus, care devin progresiv generalizate (‘opistotonus), însoţite de semne generale (febră mare, tahip-nee, tahicardie). Contracturile muşchilor scheletici sunt permanente şi paroxistice. în cazul paraliziei muşchilor respiratori se impune ‘respiraţia asistată. Prognosticul t. rămâne sever. Prevenţia se realizează prin vaccinare şi administrarea de ‘imuno-globuline umane la persoanele nevaccinate. Vaccinarea oferă protecţie totală, iar declararea bolii este obligatorie. V. opistotonus, ortotonus. TETANOSPASMINĂ, s. f. / tetanospasmine, s. f. / tetanospas-min. [Qr. tetanos = încordat, rigid, de la teinein = a încorda; spasmos = contracţie; -ină.] Component al toxinei produse de bacilul tetanic, care este responsabil de convulsiile tetanice şi de simptomatologia clinică care apar în ‘tetanos. TETARTANOPSIE, s. f. / tetartanopsie, s. f. / tetartanopsia. [Qr. tetartos = sfert, pătrime; opsis = vedere, aspect.] Slăbirea sau pierderea vederii într-un sfert din câmpul vizual. TETRACICLINĂ, s. f. / tetracycline, s. f. / tetracycline. (DCI) Denumire generică pentru un grup de antibiotice izolate din culturile de bacterii de Streptomyces aurea faciens (clorte-traciclina) şi din cele de Streptomyces rimosus (oxitetraciclina), iar ulterior obţinute pe cale semisintetică (tetraciclină şi demetil-tetraciclina). Toate t. exercită o acţiune bacteriostatică, prin blocarea procesului de sinteză proteică şi a fosforilării în cazul a numeroase microorganisme Gram-negative şi Gram-pozitive: ‘ricketsii, ‘micobacterii, ‘spirochete, *Chlamydia şi câteva pro-tozoare ca ‘amibele. TETRADĂ FALLOT / tetrade de Fallot / Fallot’s tetrad. [Qr. tetras = patru; Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.] Cea mai frecventă dintre malformaţiile cardiace congenitale cianogene, în cadrul căreia se asociază stenoza arterei pulmonare, comunicarea interventriculară înaltă, dex-tropoziţia aortei (deasupra comunicării interventriculare) şi hipertrofia ventriculară dreaptă. Sin.: boală sau sindrom Fallot, tetralogie Fallot (dar termenul tetradă este mai corect). TETRAHIDROBIOPTERINĂ, s. f. / tetrahydrobiopterine, s. f. / tetrahydrobiopterin. V. biopterină. TETRAHIDROCANNABINOL, s. m. / tetrahydrocannabinol, s. m. / tetrahydrocannabinol. Principiul activ din ‘cannabis. Se află în două forme izomerice, ambele fiind considerate ca având efecte specifice cannabinoidelor (v.). TETRAIODOTIRONINĂ, s. f. / tetraî'odothyronine, s. f. / tetraiodothyroninfe. Abrev.: T4. Sin.: tiroxină (v.). TETRALOGIE FALLOT / tetralogie de Fallot / tetralogy of Fallot. [Qr. tetras = patru; logia = teorie, discurs; Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.] Sin.: tetradă Fallot (v.). TETRANOPSIE, s. f. / tetranopsie, s. f. / tetranopsia. [Qr. tetras = patru; an - priv.; opsis = vedere.] Tip de ‘anopsie care afectează un sfert din suprafaţa ‘câmpului vizual. TETRAPAREZĂ, s. f. / tetraparesie, s. f. / tetraparesis. [Qr. tetras = patru; paresis = slaSire, relatare.] ‘Pareză la nivelul membrelor superioare şi inferioare, cu diminuarea consecutivă a forţei musculare. TETRAPLEGIE, s. f. / tetraplegie, s. f. / tetraplegia. [Qr. tetras = patru; plege = lovitură] Paralizia celor patru membre, determinată cel mai frecvent de o secţiune a măduvei spinării după o fractură sau o luxaţie-fractură la nivelul regiunii cervicale a coloanei vertebrale. Sin.: cvadriplegie. TETRAPLOIDIE, s. f. / tetraploî’die, s. f. / tetraploidy. [Qr. tetraploos = cvadruplu, de la tetras = patru, ploos = îndoire, pliere; eidos = forma.] Starea unei celule somatice care prezintă anomalia de a conţine patru loturi de cromozomi (4n) identice sau provenind de la organisme diferite. 1087 TETRASOMIE TIFOS ISTORIC TETRASOMIE. s. f. / tetrasomie. s. f. / tetrasomy= [Qr. tetras = patru; soma, -afos = corp.] Starea unui organism ‘diploid de a poseda, în locul unei perechi de cromozomi, patru cromozomi analogi.^ TETRODOTOXINĂ, s. f. / tetrodotoxine, s. f. / tetrodotoxin. [‘Extrasă din specii de peşti din subordinul Tetraodontoidea, din gr. tetras = patru, odous, odontos = dinte (eidos = formă); gr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] Toxină lipidică paralizantă conţinută în vezicula biliară a peştelui-glob (Sphenoîde), care blochează deschiderea ‘canalelor de sodiu de la nivelul neuronilor şi fibrelor musculare striate, inhibând astfel generarea influxului nervos şi contracţia musculară. T. este utilizată în studiul ‘canalelor ionice. V. şi saxitoxină. TEXTILOM, s. n. / textilome, s. m. / textiloma. Corp străin pseudo-tumoral constituit de o compresă sau un câmp uitate în organismul unui bolnav după o intervenţie chirurgicală. TEZAURISMOZĂ, s. f. / thesaurismose, s. f. / thesaurismo-sis. [Lat. thesaurus, gr. thesauros = comoară; -oză.] Nume generic pentru un grup de boli caracterizate prin depozitarea anormală, în unele ţesuturi sau organe, a lipidelor, glucidelor sau protidelor. T. includ ‘lipoidozele, ‘gangliozidozele, ‘glico-genozele şi ‘mucopolizaharidozele. Sin.: boală de supraîncărcare. TEZAUROCIT, s. n. / thesaurocyte, s. m. / thesaurocyte. [Lat. thesaurus, gr. thesauros = comoară; gr. kytos = celulă] Celulă histiocitară care apare în cursul ‘tezaurismozelor. Ex.: celula Gaucher, celula Niemann-Pick. TIAMINĂ, s. f. / thiamine, s. f. / thiamin(e). Sin.: vitamină B^ (V.). TIBIA, s. f. / tibia, s. m. / tibia. [Lat. tibia = fluierul piciorului] V. tab. anat. - oase. TIBIA VALGA / tibia valga / tibia valga. Sin.: geriu valgum (v. genu). TIBIA VARA / tibia vara / tibia vara. Sin.: boală Blount (v.). TIBIAL, adj. / tibial, -ale, adj. / tibiai. Care se află în relaţie, are raporturi cu ‘tibia. TIBIE ÎN SABIE / tibia en lame de sabre / sabre tibia. Aplatizare laterală a t., care se curbează, având convexitatea antero-extern. Poate apărea în stadiul terţiar al ‘sifilisului sau în ‘rahitism. TIBIONAVICULAR adj. / tibio-naviculaire, adj. / tibionavicu-lar. [Lat. tibia = fluierul piciorului; navicula = navă mică, dim. de la navis = navă, corabie.] Care aparţine ‘tibiei şi osului ’navicular. Sin.: tibioscafoidian. TIBIOPERONIER, adj. / tibio-peronier, -iere, adj. / tibiofibu-lar, tibioperoneal. [Lat. tibia = fluierul piciorului; gr. perone = cui folosit pentru filare.] Care se află în relaţie cu tibia şi peroneul, sau aparţine acestora. TIBIOSCAFOIDIAN, adj. / tibio-scaphoî'dien, -enne, adj. / tibionavicular. [Lat. tibia = fluierul piciorului; gr. skaphe = Barcă; eidos = formă] Sin.: tibionavicular (v.). TIC, s. n. / tic, s. m. / tic. [fr. tic, origine onomatopeică] Mişcare involuntară, fără o motivaţie exterioară, repetată la intervale variabile de timp, dar după acelaşi ritm. T. nu se însoţeşte de tulburări ale motricităţii şi tonusului muscular şi de aceea mişcările sunt asemănătoare celor normale. El dispare în timpul somnului, poate fi controlat temporar prin voinţă şi are cauze psihogene sau neurogene. TIC DUREROS / tic douloureux de la face / tic douloureux. Sin.: nevralgie de trigemen (v.). TIEMIE, s. f. / thiemie, s. f. / thiaemia. [Qr. theion = sulf; haima = sânge.] Conţinutul în ‘sulf al sângelui. TIFIC, adj., / typhique, adj. / typhous (1), typhoid (2). [Qr. typhos = torpoare, stupoare, de la typhein = a incendia, a afuma.] 1) Care se referă la ‘tifosul exantematic sau la aite tipuri de tifos. 2) Care este determinat de ‘febra tifoidă sau se află în relaţie cu boala, ori cu agentul patogen. Obs.: în acest caz termenul corect este tifoidic. TIFLECTAZIE, s. f. / typhlectasie, s. f. / typhlectasis. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; ekta-sis = dilataţie.] Atonie a cecului cu dilataţie şi inflamaţie a mucoasei, tradusă clinic prin meteorism abdominal local. Uneori semnele sunt asemănătoare celor din ‘apendicită. TIFLECTOMIE, s. f. / typhlectomie, s. f. / typhlectomy. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; ektome = e?ccizie.] Rezecţia cecului. TIFLITĂ, s. f. / typhlite, s. f. / typhlitis. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; -ită] Inflamaţia cecu-lui. TIFLOCOLITĂ, s. f. / typhlocolite, s. f. / typhlocolitis. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; kolon = intestin gros; -ită.] Colită cu localizare predominantă la nivelul ‘cecului. TIFLOMEGALIE, s. f. / typhlomegalie, s. f. / typhlomegaly. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; megas, megalos = mare.] Dilataţie a cecului produsă sub influenţa unei alimentaţii vegetale din care rezultă o cantitate mare de deşeuri. T. este considerată fiziologică, în timp ce ‘tiflec-tazia este patologică. TIFLOPEXIE, s. f. / typhlopexie, s. f. / typhlopexy. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; pexis = filare.] Fixarea pe cale chirurgicală a cecului la peretele abdominal. Se practică în cazul unei mobilităţi prea mari a cecului, pentru prevenirea tulburărilor pe care aceasta le-ar putea antrena. Sin.: cecopexie. TIFLOSTOMIE, s. f. / typhlostomie, s. f. / typhlostomy. [Qr. typhlos = orB, fără deschidere, de unde typhlon = cec; stoma, -atos = gură] Deschiderea chirurgicală a cecului la piele, rezultând astfel un ‘anus artificial. Sin.: cecostomie. TIFOID, adj. / typhoîde, adj. / typhoid. [Qr. typhos = torpoare, stupoare, de la typhein = a incendia, a afuma; eidos = formă] Care se aseamănă cu ‘tifosul. V. şi tific. TIFON, s. n. / gaze, s. f. / gauze. [Engl. tiffany = tul de mătase.] Ţesătură de bumbac special preparat pentru a fi cât mai hidrofil. Poate fi impregnat cu substanţe medicamentoase (în special antiseptice). Serveşte pentru pansarea (protecţia) plăgilor după antisepsia locală. TIFOS, s. n. / typhus, s. m. / typhus. [Qr. typhos = torpoare, stupoare, de la typhein = a incendia, a afuma] Termen general pentru denumirea alterării particulare a stării generale a bolnavilor în perioada de stare a anumitor boli infecţioase, în primul rând a ‘febrei tifoide şi a ‘tifosului exantematic, caracterizată prin febră, stupoare, adinamie, torpoare, somnolenţă. TIFOS AMARIL / typhus amarile / amarii typhus. Sin.: febră galbenă (v.). TIFOS EPIDEMIC / typhus epidemique / epidemic typhus. Sin.: tifos exantematic (v.). TIFOS EXANTEMATIC / typhus exanthematique / exanthe-matic typhus, gaol fever. Boală infecţioasă, contagioasă şi epidemică, produsă de *Rickettsia prowazeki (după numele medicilor americani Ricketts şi von Prowazek, victime ale t. e.), transmisă prin păduchi. După o incubaţie de 5-20 ziie, boala se manifestă prin febră mare, exantem rozeoliform difuz al trunchiului şi al membrelor, hemoragii subcutanate (‘peteşii), dureri difuze, depresiune nervoasă şi, adesea, o stare toxiinfec-ţioasă gravă. Profilaxia se face prin izolarea bolnavilor, deparazitare şi vaccinare. Sin.: tifos epidemic, tifos istoric, tifos peteşial. V. şi reacţie Weil-Felix. TIFOS ISTORIC / typhus historique / classic typhus. Sin.: tifos exantematic (v.)\ 1088 TIFOS MEDITERANEAN TIMP DE CEFALINĂ-CAOLIN TIFOS MEDITERANEAN / tvphus mediterraneen / Mediterra-nean fever. Sin.: febră butonoasă (v.). TIFOS MURIN / typhus murin / murlne typhus. Afecţiune infecţioasă acută, endemică, a cărei agent etiologic este Rickettsia typhi. Rezervorul animal îl constituie şobolanii infectaţi, t. m. transmiţându-se la om prin purecii animalului bolnav. Clinic se manifestă printr-o simptomatologie foarte asemănătoare ‘tifosului exantematic, dar mai atenuată, cu evoluţie benignă în câteva săptămâni. Mai este numit şi t. benign, t. endemic, t. tropical urban etc. TIFOS PETEŞIAL / typhus petechial / exanthematous typhus. Sin.: tifos exantematic (v.). TIFOS RESURGENT / typhus resurgent / Brill-Zinsser di-sease. Sin.: boală Brill-Zinsser (v.). TIFOS TSUTSUGAMUSHI / typhus tsutsugamushi / scrub typhus. Sin.: boală tsutsugamushi (v.). TIMBRU, s. n. / timbre, s. m. / timbre (1), patch (2). [CFr. timbre, din gr. tympanon, apoi tymbanon = tambur.] 1) Una dintre caracteristicile distinctive ale sunetului. T. permite distingerea a două sunete de intensitate egală şi de aceeaşi frecvenţă, provenind de la două instrumente diferite. 2) Sin.: patch, v. def. 2. TIMIC, adj. / thymique, adj. / thymic. [Qr. thymos = principiu vital, timus; minte, spirit.] 1) Care are legătură cu timusul. 2) Referitor la umoare, la dispoziţiile afective. V. şi timie. TIMECTOMIE, s. f. / thymectomie, s. f. / thymectomy. [Qr. thymos = principiu vital, timus; ektome = eiţcizie.] Ablaţia chirurgicală a timusului. TIMIDINĂ, s. f. / thymidine, s. f. / thymidine. V. nucleozid. TIMIE, s. f. / thymie, s. f. / mood, temper. [Qr. thymos = minte, spirit.] Umoare, tonus afectiv sau emoţional. Termenul poate fi utilizat şi ca sufix (ex.: lipotimie) sau ca prefix (ex.: timoleptic). TIMINĂ, s. f. / thymine, s. f. / thymine. 1) Bază pirimidinică (v. pirimidină) prezentă îndeosebi în ADN nvolear. 2) Hormon polipeptidic (în studiu) izolat din timus, care ar deprima con-ducţia neuromusculară şi a cărui hipersecreţie s-ar produce în ‘miastenie. V. şi timozine. TIMOCIT, s. n. / thymocyte, s. m. / thymocyte. [Qr. thymos = principiu vital, timus; kytos = cetula] Celulă a ‘timusului, în practică, termenul este rezervat pentru celulele limfoide, ale liniei ‘limfocitelor T care se diferenţiază în timus, fiind exclusă o altă categorie de celule timice, celulele reticuloepiteliale. După ce t. a părăsit timusul şi pătrunde în mediul intern, el devine un limfocit T. V. timocit precursor, timocit imatur, timocit matur, timus. TIMOCIT IMATUR / thymocyte Immature / immature thymocyte. ‘Limfocit T imatur care se află totdeauna în cortexul timusului. V. limfocit T imatur. TIMOCIT MATUR / thymocyte mature / mature thymocyte. ‘Limfocit T prezent în medulara ‘timusului care, însă, nu mai exprimă decât un ‘marker celular CD (CD4 sau CD8), dar prezintă la nivelul membranei antigeni ai ‘complexului major de histocompatibilitate şi o mare cantitate dintr-un tip de ‘receptor T. T. m. devin limfocite T în ‘organele limfoide periferice. TIMOCIT PRECURSOR / thymocyte precurseur / precursor thymocyte. Celulă suşă timică din măduva roşie. T. p. se află la originea liniei ‘limfocitelor T. TIMOCITOM, s. n. / thymocytome, s. m. / thymocytoma. Tumoră benignă a timusului, formată îndeosebi din ‘timocite. TIMOL, s. n. / thymol, s. m. / thymol. [Qr. thymon = cimbru; Cat. oleum = ulei] Fenol obţinut din uleiul de cimbru sau din alte uleiuri volatile, utilizat ca stabilizator în unele preparate farmaceutice. Are proprietăţi antiseptice, antibacteriene. anti-fungice, care explică administrarea sa. iniţial, ca vermifug. V. şi probă timoi. TIMOLEPTIC, adj., s. n. / thymoleptique, adj., s. m. / thy-moleptic. [Qr. thymos = minte, spirit; leptikos = care foţeaza] (Preparat medicamentos) care modifică, reglează ‘timia, folosit în unele afecţiuni psihiatrice, cum sunt ‘depresia sau mania. T. includ: antidepresivele triciclice, inhibitorii de mono- aminoxidază. T. sunt denumite şi antidepresive. TIMOLIPOM, s. n. / thymolipome, s. m. / thymolipoma. [Qr. thymos = principiu vital, timus; lipos = grăsime; -orna ] Hipertrofie a ‘timusului cu ‘lipomatoză. TIMOM, s. n. / thymome, s. m. / thymoma. [Qr. thymos = principiu zntaC, timus; -orna ] Tumoră derivată din elementele epiteliale sau limfoide ale ‘timusului, cu evoluţie benignă sau malignă. TIMOPOIETINĂ, s. f. / thymopoî'etine, s. f. / thymopoietin. [Qr. thymos = principiu vital, timus; poietikos = care face, care creează, de Ca poiein = a face; -ină.] V. timozine. TIMOPRIV, adj. / thymoprive, adj. / thymoprivic. [Qr. thymos = principiu vital, timus; Cat. privus = Cipsit de, de Ca priverc = a Cipsi (pe cineva) de ceva] Care se află în relaţie cu absenţa ‘timusului sau a funcţiilor sale. TIMOREGLATOR, adj., s. n. / thymoregulateur, -trice, adj., s. m. / mood stabilizer. [Qr. thymos = principiu vital, timus; Cat. regulare = a regCa, de Ca regula = regulă şi regere = a conduce.] Sin.: psihoizoleptic (v.). TIMOSTABILIZATOR, adj., s. n. / thymostabilisateur, -trice, adj., s. m. / mood stabilizer. [Qr. thymos = principiu vital, timus; Cat. stabilis = imobd, de Ca stare = a sta în picioare.] Sin.: psihoizoleptic (v.). TIMOZINE, s. f. pl. / thymosines, s. f. pl. / thymosins. Familie de peptide hormonale sintetizate în timus. 1) Cea mai cunoscută este t. alfa-1, cu rol în dezvoltarea imunităţii nou-născu-tului, a cărei producere scade odată cu vârsta. T. beta-1 şi beta-4 au efect stimulator şi asupra măduvei osoase, ultima stimulând şi factorul eliberator de LH (hormon Ujteinizant) hipofizar, cu consecinţe asupra funcţiei de reproducere. 2) Ti-mulina, cu activitate de stimulare a markerilor de diferenţiere atât asupra limfocitelor T, cât şi a limfocitelor B. Concentraţia sa este redusă în bolile ‘autoimune, subnutriţie şi în SIDA. 3) Ti-mopoietina induce diferenţierea precoce a timocitelor imuno-reglatoare de limfocite T periferice. Ea constituie capul de serie al unei familii de trei timopoietine. 4) Un factor umoral timie, diferit de peptidele hormonale menţionate, ar creşte producţia de *interleukină-2 în splină şi ar intensifica activitatea limfocitelor T la nivel celular. Sin.: hormoni timid. TIMP, s. m. sau n. / temps, s. m. / time. [Lat. tempus, -oris = timp.] Concept fundamental al fizicii care permite să se distingă, într-o succesiune de evenimente, ordinea în care acestea au apărut. Procesele vieţii, fiind fundamentate de procese fizice şi chimice, se desfăşoară în t. fizic, practic identic cu cel calendaristic. O serie de procese biologice specifice se desfăşoară, însă, cu viteze “fizice” diferite de la un organism la altul. Elaborarea, definirea noţiunii de “f. biologid' este, încă, în desfăşurare. TIMP BRAŢ-RETINĂ / temps bras-retine / arm to retina cir-culation time. Timpul în care sângele circulă de la o venă a plicii cotului la artera centrală a retinei la nivelul ‘papilei optice. T. b. r. normal este de 9-12 secunde, fiind prelungit în caz de obstacol pe traiectul arterial, îndeosebi în stenoza caroti-diană şl în arterioscleroză. TIMP DE CEFALINĂ / temps de cephaline / parţial throm-boplastin time. Sin.: timp de tromboplastină parţială (v.). TIMP DE CEFALINĂ-CAOLIN / temps de cephaline-kaolin / kaolin-activated parţial thromboplastin time. Variantă des folosită a *t. de cefalină, în care aportul de caolin permite o 1089 TIMP DE CIRCULAŢIE TIMPANISM mai mare reproductibilitate a testului. Valorile normale sunt cuprinse între 45-70 secunde. TIMP DE CIRCULAŢIE / temps de circulation / circulation time. T. scurs între introducerea unei substanţe într-o venă periferică şi apariţia unor manifestări (fenomene) la distanţă de locul inoculării: gust special la nivelul cavităţii bucale atunci când este vorba de o substanţă sapidă (eter), reacţie fiziologică (modificare respiratorie, vasodilataţie, bradicardie), apariţia unei coloraţii (ex.: după injectare de fluoresceină). TIMP DE COAGULARE / temps de coagulation / coagulation time, clotting time. T. în care se coagulează sângele menţinut într-o eprubetă la 37°C. Proba este grosieră şi puţin sensibilă, deoarece depinde de multe variabile (diametrul şi calitatea eprubetei, factorii tisulari introduşi accidental, prin puncţie venoasă etc.). Valorile normale sunt de obicei cuprinse între 10 şi 12 minute. TIMP DE DUBLARE / temps de doublement / doubling time. Durata de timp aproximativă în cursul căreia o tumoră se dublează ca volum. T. de d. se stabileşte în funcţie de criterii clinice, radiologice şi după o serie de particularităţi specifice tumorii. TIMP DE EJECŢIE VENTRICULARĂ STÂNGĂ / temps d’e-jection ventriculaire gauche / left ventricular ejection time. Timp în care are loc ejecţia sângelui din ventricul în aortă, în urma contracţiei ventriculare. Se măsoară pe ‘carotidogramă şi în mod normal este de 0,25-0,32 secunde. TIMP HOWELL / temps de Howell / Howell time. William Henry Howell, fiziotog american, (Babtimore, 1860-1945. ] T. de coagulare a plasmei oxalatate sau citratate, bogată în plachete şi recalcificată la 37°C. Este un test global de coagulare care explorează mecanismul intrinsec al coagulării, calea finală comună şi funcţia plachetară, test simplu, dar puţin sensibil. Valorile normale sunt cuprinse între 1 min 30 sec şi 2 min 30 sec. în cazul prelungirii sale sunt necesare determinări adiţionale care să precizeze care dintre aceste trei compartimente este afectat: numărătoarea plachetelor, teste funcţionale plachetare, *t. de tromboplastină parţială, *t. de trombină. Este utilizat în practică pentru monitorizarea tratamentelor cu he-parină, în cursul cărora trebuie să fie dublu la pacient faţă de martor. Sin.: test Howell, test de recalcificare, timp de recal-cificare TIMP DE ÎNJUMĂTĂŢIRE / demi-vie, s. f. / half-life. în general, t. în care 50% din cantitatea unei substanţe introdusă în organism se elimină, dispare. Mai analitic: 1) Perioada de t. în care se elimină jumătate din cantitatea unui anumit medicament. 2) Perioada de t. în care este consumată jumătate din cantitatea unei molecule endogene. în acest caz se utilizează mai frecvent denumirea de semiviaţă sau demiviaţă. 3) în cazul unui ‘radioizotop introdus în organism se disting: a) t. fizic de 1/Tfiz, în care se dezintegrează jumătate din numărul total de nuclee radioactive; b) t. biologic de 1/Tbioh în care se elimină 50% din radioizotopul introdus în organism; c) f. efectiv de 1/Teh care rezultă din corelarea timpului fizic şi biologic: 1/Tef = 1/Tfiz + 1/Tbiol. Sin.: demi-viaţă, semi-viaţă. TIMP DE LATENŢĂ / temps de latence / lag, inerţia time. T. măsurat de la recepţia stimulului nervos până la declanşarea răspunsului muscular sau senzorial. TIMP DE LIZĂ A EUGLOBINELOR / temps de lyse des euglobines / euglobin lysis time. Sin.: test von Kaulla (v ). TIMP MORT / temps mort / wasted time. Caracteristică a unui numărător de particule, reprezentând intervalul de timp minim în care pot fi înregistrate două impulsuri succesive. TIMP DE PROTROMBINĂ / temps de prothrombine / pro-thrombin time. Sin.: test Quick (v.). TIMP QUICK / temps de Quick / Quick's test. Sin.: test Quick (v.). TIMP REAL / temps reel / real time. Mod de exploatare a unui calculator utilizat în controlul unui proces: achiziţia datelor şi tratarea (procesarea) acestora trebuie efectuate într-un t. suficient de scurt pentru a fi compatibile cu viteza de evoluţie a procesului controlat. Ex.: supravegherea (monitorizarea) continuă în ‘reanimare. TIMP DE RECALCIFICARE / temps de recalcification / recal-cification time test. Sin.: timp Howell (v.). TIMP DE REPTILAZĂ / temps de reptilase / reptilase cloth-ing time. Timp de recalcifiere a plasmei oxalatate în prezenţa reptilazei (extrasă din veninul unei specii de vipere) care are o acţiune asemănătoare cu a ‘trombinei, dar nu este sensibilă, îndeosebi la heparină, dar şi la alte antitrombinice. TIMP RETINOCORTICAL / temps retinocortical / retinocorti-cal circulation time. Timpul dintre declanşarea impulsurilor bioelectrice retiniene şi transmiterea acestora la cortexul occipital. T. r. are durata de 15 milisecunde şi se măsoară prin înregistrarea simultană a ‘electroretinogramei şi a ‘electroencefalogramei. TIMP DE SÂNGERARE / temps de saignement / bleeding time. După incizia standard pe lobul urechii (5 mm, la nivelul dermului), intervalul de t. dintre prima şi ultima picătură de sânge (test Duke). Normal 2-4 min, patologic peste 5 min. TIMP DE TROMBINĂ / temps de thrombine / thrombin clotting time test. T. de coagulare a plasmei oxalatate şi recal-cificate în prezenţa unui exces de ‘trombină, cu durată normală cuprinsă între 15 şi 20 secunde. Permite investigarea etapei finale a coagulării şi este alungit în cazul unor modificări cantitative sau calitative ale ‘fibrinogenului sau în prezenţa unor antitrombine circulante. TIMP DE TROMBOPLASTINĂ PARŢIALĂ / temps de cepha-line / parţial tromboplastin time. T. de coagulare a plasmei oxalatate şi recalcificate în prezenţa unui exces de ‘cefalină (substanţă fosfolipidică cu rol similar ‘factorului 3 plachetar), cu durată normală cuprinsă între 65 şi 85 de secunde. T. de t. p. explorează coagularea prin mecanism intrinsec, cu excepţia factorului 3 plachetar, respectiv factorii XII, XI, IX, VIII, calea finală comună - factorii X, V, II şi formarea fibrinei (factorul I). T. de t. p. este prelungit atunci când unul dintre factorii enumeraţi este absent sau sintetizat în cantitate insuficientă (ex.: în hemofilie, din cauza absenţei factorului VIII). Sin.: timp de cefalină. TIMPAN, s. n. / tympan, s. m. / tympanum. NA: membrana tympani. [Lat. tympanum, ar. tympanon = tambur; sensub anatomic datează din sec. XVII.] Diafragmă care separă capătul intern al conductului auditiv extern de lanţul de osişoare din urechea medie. Membrana timpanică este acoperită pe faţa externă de un epiteliu, iar pe cea internă de o mucoasă. T. vibrează sub acţiunea undelor sonore din mediul ambiant şi transmite vibraţiile lanţului de osişoare. Partea superioară a membranei t., mai subţire şi mai puţin rezistentă, se numeşte membrana flacidă Shrapnell. La acest nivel se produc perforaţii accidentale şi patologice ale t. TIMPANAL, adj., s. n. / tympanal, -ale, -aux, adj., s. m. / tympanic. [Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur.] 1) Cu referire la osul timpanal, component al temporalului. V. temporal, în tab. anat. - oase. 2) Sin. cu timpanic (v. def. 1). TIMPANIC, adj. / tympanique, adj. / tympanic (1), tympanitic (2). [Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur.] 1) Care aparţine ‘timpanului sau se referă la acesta. Sin.: timpanal. 2) Care este rezonant, asemenea zgomotelor din ‘timpanism. TIMPANISM, s. n. / tympanisme, s. m. / tympanicity (1), tympanism, tympanites (2). [Qr. tympanismos = acţiunea de a bate în tambur, de ba tympanon = tambur.] 1) Caracterul ‘timpanic al zgomotului de percuţie, care apare atunci când la 1090 ÎIMPANITĂ TIP ATLETIC nivelul regiunii percutate există o cantitate mare de gaze. Ex.: în caz de meteorism abdominal. 2) Starea abdomenului caracterizată prin distensie intestinală gazoasă. V. meteorism. TIMPANITĂ, s. f. / tympanite, s. f. / tympanitis. [Lat. tym-panum, gr. tympanon = tambur; -ită.] 1) ‘Otită medie. 2) Sin.: miringită (v.). TIMPANOGRAMĂ, s. f. / tympanogramme, s. f. / tym-panogram. Reprezentare grafică a ‘impedanţei acustice şi a presiunii aerului din urechea medie ca şi a mobilităţii membranei timpanice, măsurate printr-o baterie de teste audio-logice. în mod normal în urechea medie presiunea este egală cu presiunea atmosferică şi se observă sub forma unui pic situat la mijlocul timpanogramei. T. prezintă modificări distincte în diferite stări patologice ale urechii medii, ca: otita medie, otoscleroza şi perforaţiile membranei timpanice. TIMPANO-MALEAL, adj. / tympano-malleolaire, adj. / tympa-no-malleal. [Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; Cat. malleolus, dim. de ta malleus = ciocan.] Referitor la membrana timpanului şi ciocan. Ex.: ligamente t. TIMPANOMETRIE, s. f. / tympanometrie, s. f. / tympano-metry. Măsurarea complianţei urechii medii (timpan şi lanţul de osişoare) în funcţie de variaţiile de presiune din canalul auditiv extern. TIMPANOPLASTIE, s. f. / tympanoplastie, s. f. / tym-panoplasty. [Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; gr. plastos = modelat, de ta plassein = a forma, a modela] Intervenţie chirurgicală reparatorie a urechii medii, practicată îndeosebi în unele otite cronice. Constă în repararea timpanului perforat şi în stabilirea continuităţii sistemului de osişoare din urechea medie, situate între membrana timpanică şi fereastra ovală. TIMPANOSCLEROZĂ, s. f. / tympanosclerose, s. f. / tym-panosclerosis. [Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; gr. sklerosis = induraţie, întărire, de ta skleros = tare, dur.] Boală a urechii medii constând într-o degenerescenţă hialină sau osoasă a mucoasei ce acoperă *casa timpanului, precum şi în prezenţa de ţesut conjunctiv dens la nivelul osişoarelor din urechea medie. TIMPANOTOMIE, s. f. / tympanotomie, s. f. / tympanotomy. [Lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Incizia membranei timpanului. TIMUS, s. n. / thymus, s. m. / thymus. NA: thymus. [Qr. thymos = principiu vital, timus.] Organ esenţial al diferenţierii şi maturării ‘limfocitelor T, situat în partea superioară a toracelui, alcătuit din doi lobi acolaţi. T. atinge dezvoltarea maximă la pubertate (40 g în medie), regresând în continuare, fără să dispară însă niciodată, posedând o vascularizaţie sanguină foarte bogată, dar lipsit de limfatice aferente. Subdivizat în lobuli delimitaţi de ţesut conjunctiv, t. posedă o tramă reti-culoepitelială care înconjoară celulele limfocitare. La periferia lo-bulilor se găseşte o zonă subcapsulară, deasupra fiind situată zona corticală, de aspect dens, foarte bogată în limfocite, iar în centru se află zona medulară, bogată în celule epiteliale. în zona de joncţiune cortico-medulară sunt repartizate *celule den-dritice. Precursorii medulari ai limfocitelor T, lipsiţi de markeri membranari, pătrund în t. la nivelul venelor postcapilare, fiind atraşi de ‘adresine şi prin ‘chimiotaxia exercitată de o serie de factori de origine timică. Limfocitele pătrunse în zona subcapsulară se multiplică intens şi dobândesc antigeni de membrană. Apoi, în zona corticală, ele “învaţă să identifice” anti-genii proprii organismului din care provin, însă un mare număr de limfocite nu dobândesc această competenţă, suferind un proces de ‘apoptoză. Limfocitele care au supravieţuit au dobândit imunocompetenţă şi posedă un receptor capabil să recu- noască proteinele ‘complexului major de histocompatibilitate şi proteinele induse de acesta. Pentru maturarea definitivă, limfocitele trec mai întâi în zonele T-dependente din organele lim-foide periferice şi revin în medulara t., unde dobândesc un receptor membranar specific pentru un antigen dat, prezentat de o celulă din stroma epitelială a medularei. în fenomenele complexe de maturare a limfocitelor T intervin numeroşi alţi factori. V. şi maturarea limfocitelor, timozine. T1NCTURĂ, s. f. / teinture, s. f. / tincture. [Lat. tinctura = îmbibare, de ta tingere = a muia, a îmbiba] Soluţie extractivă alcoolică sau eteroalcoolică obţinută din produse de origine vegetală sau animală. T. de iod soluţie alcoolică de iod şi iodură de potasiu, utilă ca antiseptic, antiparazitar, revulsiv. ŢINEA / ţinea / ţinea. [Lat. ţinea = molie, vierme care roade.] Termen utilizat pentru a descrie diferite ’dermatofitoze. De obicei, denumirea t. este urmată de un adjectiv, care caracterizează aspectul leziunilor, localizarea sau agentul etiologic. Ex.: *f. nigra. ŢINEA NIGRA / ţinea niger / ţinea nigra. Sin.: cladosporioză (V.). TINDALIZARE, s. f. / tyndallisation, s. f. / tyndallisation. [John Tyndall, fizician englez de origine irlandeză, 1820-1893.] Metodă de sterilizare prin încălzire discontinuă la temperatură relativ joasă, utilizată când materialul care trebuie să fie sterilizat riscă să fie alterat sau distrus la temperatura *auto-clavului sau prin fierbere. Procedeul curent utilizat constă în încălzirea produsului supus t. în baie de apă (‘bain-Marie) reglată la temperatura de 56°C, timp de o oră, trei zile consecutiv, la interval de 24 de ore. Var. tyndallizare. TINNITUS, s. n. / tinnitus, s. m. / tinnitus. [Lat. tinnitus = sunet ascuţit, ţiuit.] Sin.: acufenă (v.). TIOGENEZĂ, s. f. / thiogenese, s. f. / thiogenesis. [Qr. theion = sulf; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Formarea de metaboliţi sulfuraţi. TIOL, s. m. / thiol, s. m. / thiol. 1) Radical monovalent - SH. Sin.: sulfhidril. 2) Denumire generică a alcoolilor (tioalcooli) şi a fenolilor (tiofenoli) în^ care atomul de oxigen este înlocuit printr-un atom de sulf. în biochimie funcţia tiol a ‘cisteinei se află în numeroase situsuri active ale enzimelor. 2) Orice medicament de uz dermatologic utilizat ca succedaneu de ‘ihti-ol şi obţinut prin încorporarea sulfului la cald în uleiurile grele bogate în carburi non saturate. TIOL-PROTEINĂ, s. f. / thiol-proteine, s. f. / thiolprotein. Proteină care conţine unul sau mai multe reziduuri de cisteină, care prin localizarea lor la suprafaţa moleculei o fac sensibilă la reactivii funcţiilor ‘tiol şi la agenţii de oxidare. TIOLPROTEINAZĂ, s. f. / thiol-proteinase, s. f. / thiolpro-teinase. ‘Proteinază al cărei situs enzimatic conţine o funcţie ‘tiol. De ex., ‘catepsina B1 este o tiolproteinază a ficatului uman, care acţionează ca ‘papaina. TIOPEXIE, s. f. / thiopexie, s. f. / thiopexis, thiopexy. [Qr. theion = sulf; pexis = jvţare.] Termen care defineşte proprietatea de fixare a sulfului sau a compuşilor sulfuraţi la nivelul unor ţesuturi, îndeosebi la nivel hepatic. TIOURACIL, s. m. / thio-uracile, s. m. / thiouracil. Antitiroidian de sinteză, derivat metilat al tiopirimidinelor, administrat per os, abandonat astăzi în favoarea derivaţilor săi mai puţin toxici. TIP, s. n. / type, s. m. / type. [Qr. typos = tip, model, marcă] Caracteristicile generale sau dominante ale unei persoane, boli, substanţe. V. în continuare. TIP ASTENIC / type asthenique / asthenic type. *T. constituţional caracterizat prin corp subţire, gât lung, torace şi abdomen plate şi dezvoltare musculară redusă. TIP ATLETIC / type athletique / athletic type. *T. constituţional marcat prin umeri laţi, torace dezvoltat, abdomen plat, gât gros şi masă musculară importantă. 1091 TIP CONSTITUŢIONAL TIROGLOBULINĂ TIP CONSTITUŢIONAL / type constitutionnel / constituţional type. Caracteristicile 'constituţiei unui subiect. V. tip astenic, tip atletic, tip displastic, tip picnic. TIP DISPLASTIC / type dysplastique / dysplastic type. *T. constituţional care nu poate fi inclus în *t. astenic, *t. atletic sau *t. picnic. TIP PICNIC / type pycnique / pyknic type. *T. constituţional caracterizat prin corp rotund, torace larg, umeri înguşti, cap lat şi gât scurt. TIP SĂLBATIC / type sauvage / wild type. în genetică, fenoti-pul standard al oricărui organism experimental. Termenul mai poate fi aplicat şi cu referire la o genă care determină o caracteristică a fenotipului sălbatic. TIP SIMPATICOTONIC / type sympathicotonique / sympa-theticotonic type. Persoană caracterizată prin 'simpaticotonie. TIPAJ, s. n. / typage, s. m. / typing. [Qr. typos = tip, model, marca] Clasificarea unor populaţii celulare în funcţie de tipurile de celule pe care acestea le conţin. în sensul cel mai răspândit, metodă care ar permite recunoaşterea antigenilor de la nivelul celulelor sanguine. Se studiază comportamentul celulelor în prezenţa complementului şi a unei serii de anticorpi cunoscuţi. Celulele sunt distruse când întâlnesc anticorpul corespunzător antigenului lor caracteristic. Celulele pot fi, de asemenea, identificate prin prezenţa unui izotop radioactiv, a unui colorant, a unei enzime. TIPIC, adj. / typique, adj. / typical. [Qr. typikos = tipic, simbolic, de la typos = tip, model, marca] 1) Care prezintă caracteristici proprii, reprezentând astfel un model, un exemplu. 2) Despre semne sau simptome care se manifestă exclusiv într-o anumită boală sau într-un anumit sindrom. V. şi pato-gnomonic. 3) Care este propriu unui singur grup de animale sau de plante. TIPOLOGIE, s. f. / typologie, s. f. / typology. [Qr. typos = tip, model, marcă; logos = ştiinţa] T. medicală urmăreşte cunoaşterea particularităţilor de metabolism, a reactivităţii bolnavului; utilă uneori pentru diagnostic, alteori pentru individualizarea tratamentului sau pentru tratarea terenului morbid, ori pentru prognostic. TIRAJ, s. n. / tirage, s. m. / printing. [Jr. tirage, posibd din fr. veche martirier = a martiriza] Depresiune inspiratorie a părţilor moi toracale, fie deasupra sternului (t. suprasternaf), fie sub stern (t. substerna!), fie în spaţiile intercostale, care traduce o obstrucţie bronşică sau o scădere a elasticităţii pleu-ropulmonare. TIRAMINAZĂ, s. f. / tyraminase, s. f. / tyraminase. Enzimă care disjruge tiramina prin oxidare. TIRAMINĂ, s. f. / tyramine, s. f. / tyramine. [Qr. tyros = brânză; ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temphdui lui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] 'Amină formată prin 'decarboxilarea 'tirozinei. TIREOCALCITONINĂ, s. f. / thyreocalcitonine, s. f. / thyro calcitonin. Var. pentru tirocalcitonină (v.). TIREOCIT, s. n. / thyrocyte, s. m. / thyrocyte. Celulă tiroi-diană. V. tiroidă. TIREOGEN, adj. / thyreogene, adj. / thyreogenic. [Qr. thyre-os = pavăză, scut, tiroida; gennan = a produce.] 1) Care este determinat de o disfuncţie tiroidiană. Ex.: nevroză t. 2) Care acţionează la nivelul tiroidei. Ex.: factori t. TIREOGLOBULjNĂ. Var. pentru tiroglobulină (v.). TIREOLIBERINĂ, s. f. / thyreoliberine, s. f. / thyreotropin releasing hormone. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; lat. liberare = a elibera; -ină.] Hormon secretat de hipotalamus, care acţionează ca factor declanşator al secreţiei de tireosti-mulină hipofizară. Abrev.: TRF, TRH. Sin.: factor declanşator al secreţiei de tireostimulină. TIREOPATIE, s. f. / thvreopathie, s. f. / thyropathy. Denumire generică a afecţiunilor glandei tiroide. TIREOPRIV, adj. / thyreoprive, adj. / thyroprival, thyroprivic. [Gr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; lat. privus = lipsit de, ele la privere = a lipsi (pe cineva) de ceva] Care este determinat de, sau se caracterizează prin absenţa funcţiei glandei tiroide, indiferent de etiologie (atireoză, distrugerea ţesutului tiroidian, ablaţie chirurgicală, acţiunea unor medicamente etc.). Ex.: hipotirojdie t. TIREOPTOZĂ, s. f. / thyreoptose, s. f. / thyroptosis. Deplasarea glandei tiroide, care are o poziţie joasă şi este situată în partea superioară a toracelui. TIREOSTATIC, adj., s. n. / thyreostatique, adj., s. m. / thy-rostatic. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să tină] (Medicament) care are proprietatea de a inhiba sinteza tiroxinei. T. sunt utilizate în tratamentul 'hipertiroidiilor. TIREOSTIMULINĂ, s. f. / thyreostimuline, s. f. / thyrold sti-mulating hormone. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; lat. stimulare = a îmboldi, a stimida, de la stimulus = bat ascuţit cu care se îmboldesc vitele; -ină.] Sin.: tirotrofină (v.). TIREOTERAPIE, s. f. / thyreotherapie, s. f. / thyrotherapy. [Gr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; therapeia = tratament, de (a therapeuein = a îngriji] Tratamentul cu extracte tiroidiene. TIREOTOXICOZĂ, s. f. / thyreotoxicose, s. f. / thyrotoxico-sis. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -oză ] Ansamblu de manifestări legate de excesul hormonilor tiroidieni, mult peste valorile normale. Formă extremă a hipertiroidiei. T. se pot clasifica după cum urmează: 1) T. prjn exces de TSH (prin adenom hipofizar, secreţie ectopică, 'sindrom Refetoff) sau factori cu acţiune tireotropă (ex:. HCG în mola hidatiformă, coriocarcinom, carcinom embrionar testicular sau prezenţa de imunoglobuline tireostimulante în boala Basedow-Graves). 2) T. prin secreţie autonomă tiroidiană (în adenom toxic, guşă multi-nodulară toxică, cancer folicular tiroidian). 3) T. prin distrucţie tiroidiană şi eliberare de hormoni tiroidieni în cantităţi masive (în unele forme de tiroidite). 4) T. de natură exogenă (t. factice, fenomen iod-Basedow). 5) T. prin secreţie endogenă ectopică de hormoni tiroidieni (struma ovarii, metastaze secre-tante de cancer tiroidian). Var.: tirotoxicoză (def. 1.). TIREOTROFINĂ, s. f. / thyreotrophine, s. f. / thyrotrophin. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; trophe = hrană, nutriţie; -ină.] Sin.: tirotrofină (v.). TIREOTROP, adj. / thyreotrope, adj. / thyrotropic. [Gr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.] Care acţionează la nivelul glandei tiroide, asupra funcţiei tiroidiene, de obicei prin mecanism specific. Ex.: hormonul t. (TSH), prin ^intermediul unui receptor membranar specific. TIROCALCITONINĂ, s. f. / thyrocalcitonine, s. f. / thyrocal-citonin. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; lat. calx, calcis = var; gr. tonos = tensiune; -ină ] Sin.: calcitonină (v.). Var.: tireocalcitonină. ^ TIROGLOBULINĂ, s. f. / thyroglobuline, thyreoglobuline, s. f. / thyroglobulin. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; lat. globulus, dim. de la globus = glob; -ină.] Glicoproteină precursoare şi depozitară a hormonilor tiroidieni iodaţi, conţinând 95% din iodul tiroidian. Are Mr considerabilă şi reprezintă 75% din greutatea tiroidei. Se sintetizează în tireocit, este iodată la polul apical al celulei şi trece apoi în coloidul lumenului folicular. După fixarea iodului pe cele 123 de reziduuri de tiro-zină ale moleculei de t., urmează proteoliza sa şi secreţia hormonilor tiroidieni. T. este un marker util al cancerelor diferenţiate ale tiroidei. Concentraţia sa normală este sub 60 ng/ ml. Var.: tireoglobulină. V. markeri tumorali, tirozină. 1092 tiroidă TIROXINĂ TIROIDĂ, s. f. / thyroYde, s. f. / thyroid; NA: glandula thy- roidea. [Qr. thyreos = pavăză, scut; eidos = formă,] Glandă endocrină prezentă la toate vertebratele, situată, la om, în regiunea antero-inferioară a gâtului, inferior laringelui. Este plasată în dreptul primelor trei inele traheale, în raport cu poziţia sa: înaltă (corespunzătoare inelelor 1-2 şi cartilajului cricoid), joasă (corespunzătoare inelelor 3-4) sau medie, cea mai frecventă (corespunzătoare inelelor 2-3). Este un organ impar şi median, de forma literei H, cu doi lobi laterali reuniţi pe linia mediană printr-un istm, având uneori un lob piramidal suplimentar, numit piramidă Lalouette. T. are la adult o greutate de 20-30 g. Histologic, este constituită în principal din *foliculi tiroidieni (tireocite care circumscriu o zonă centrală de coloid) şi celule C, parafoliculare, care fac parte din ‘sistemul APUD (reprezintă 0,1% din masa celulelor tiroidiene, grupate în treimea medie a fiecărui lob). T. are rol de secreţie a hormonilor tiroidieni (stimulată de ‘tireotropină): ‘tiroxina (T4), *tri-iodotironina (T3) şi triiodotironina “inversă” (revers T3), hormoni iodaţi produşi de celulele epiteliului tiroidian, şi ‘calcitonină, produsă în celulele parafoliculare C. Sin.: glandă tiroidă. TIROIDĂ ECTOPICĂ / thyroYde ectopique / aberrant thyroid, ectopic thyroid. Ţesut cu structura glandei ‘tiroide situat în alte regiuni ale organismului faţă de situarea fiziologică, mai frecvent fiind vorba de t. linguală, t. cervicală suprahioidiană. TIROIDECTOMIE, s. f. / thyroYdectomie, s. f. / thyroidecto-my. [Qr. thyreos = pavăză, scut; eidos = forma; ektome = e^cizie.] Ablaţia chirurgicală, totală sau parţială dar nesistematizată, a glandei tiroide. Ablaţia unui lob se numeşte lobec-tomie tiroidiană. TIROIDIAN, adj. / thyroYdien, -enne, adj. / thyroid. 1) Care se află în relaţie structurală sau funcţională cu tiroida. 2) Despre o persoană care suferă de o boală a tiroidei. TIROIDISM, s. n. / thyroYdisme, s. m. / thyroidism. [Qr. thyreos = pavăză, scut; eidos = formă; •ism.] Ansamblul accidentelor provocate prin intoxicaţie cu hormoni tiroidieni, observate ca urmare a ingestiei în scop terapeutic a acestora sau a extractelor tiroidiene. Aceste accidente se însoţesc de sim-ptome asemănătoare celor din ‘boala Basedow-Graves. TIROIDITĂ, s. f. / thyroYdite, s. f. / thyroiditis. [Qr. thyreos = pavăză, scut; eidos - formă; -ită.J Termen folosit pentru a desemna afecţiunile de tip inflamator sau infecţios apărute la nivelul unei tiroide normale anterior procesului menţionat. T. se clasifică în: 1) T. acute microbiene (supurate sau nesupurate). 2) T. subacută de Quervain sau ‘boală de Quervain. 3) T. cronice nespecifice (t. limfocitară cronică, t. lemnoasă Riedel sau ‘boală Riedel) şi specifice (t. bacilară, sifilitică, actinomi-cotică etc.). V. şi^strumită. TIROIDITĂ ACUTĂ MICROBIANĂ / thyroidite microbienne aigue / acute thyroiditis. Afecţiune rară, cu o frecvenţă sub 0,5% în ansamblul patologiei tiroidiene. Clinic se manifestă prin semne locale (tiroidă mărită de volum, sensibilă spontan şi la palpare, tegumente supraiacente eritematoase, uneori cu senzaţie de fluctuenţă la palpare, la nivelul unei posibile regiuni abcedate) asociate cu febră, disfagie, dispnee, disfonie, tuse. Se poate complica cu fistulizare externă sau în organele vecine, tromboză vasculară, paralizia corzilor vocale. Ecografic se evidenţiază o tiroidă cu aspect hipoecogen, iar scintigrafic imaginea este hipo- sau afixatoare. Pacientul prezintă leucoci-toză cu polinucleoză neutrofilă şi VSH crescut, iar puncţia cu ac subţire permite izolarea germenului şi efectuarea antibio-gramei. TIROIDITĂ CU CELULE GIGANTE / thyroidite â cellules geantes / De Quervain’s disease. Sin.: boală de Quervain (v. def. 2). TIROIDITĂ INVAZIV-SCLEROZANTĂ / thyroidite sclereuse / invasive thyroYditis. Sin.: boală Riedel (v.). TIROIDITĂ LEMNOASĂ / thyroYdite ligneuse / ligneous thyroiditis. Sin.: boală Riedel (v.). TIROIDITĂ LIMFOCITARĂ CRONICĂ / thyroidite lymphocy-taire chronique / chronic lymphocytic thyroiditis. Afecţiune tiroidiană relativ frecventă în populaţie (10-12%), mai frecventă la sexul feminin. Se descriu mai multe forme: forme cu guşă (t. cronică Hashimoto sau ‘boală Hashimoto), t. limfocitară a copilului şi adolescentului (2/3 din guşile acestor vârste), t. atrofică (cauza principală a mixedemului idiopatic), *t. post-partum, t. silenţioasă. TIROIDITĂ POSTPARTUM / thyroYdite post-partum / post-partum thyroiditis. T. cu o frecvenţă de 2-7% la femei în perioada postpartum, cu debut între 2 şi 12 luni după naştere, manifestată prin hipotiroidie (cu simptomatologie discretă, dar evidenţiabilă biologic), care urmează unei perioade de hiper-tiroidie. în 20% din cazuri hipotiroidia poate fi permanentă. Etipatogenic se explică prin perioada de rebound imunologic care urmează perioadei de imunosupresie relativă din sarcină. TIROIDITĂ SUBACUTĂ (GRANULOMATOASĂ) DE QUERVAIN / thyroYdite subaigue de de Quervain / granulomatous thyroiditis. Sin.: boală de Quervain, 2 (v. def. 2). TIROIDOTERAPIE, s. f. / thyroYdotherapie, s. f. / thy-roidotherapy. Utilizarea terapeutică a extractelor tiroidiene şi a hormonilor tiroidieni. TIRONINĂ, s. f. / thyronine, s. f. / thyronine. Produsul de bază din care derivă hormonii tiroidieni. T. este un eter p-hi-drofenilic al ‘tirozinei. TIROPATIE, s. f. / thyropathie, s. f. / thyropathy. [^r. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; pathos = Boală] Denumire generică pentru bolile^ ‘tiroidei. TIROPEROXIDAZĂ, s. f. / thyroperoxydase, s. f. / thyroper-oxidase. V. anticorpi antiperoxidază tiroidiană. TIROTOMIE, s. f. / thyrotomie, s. f. / thyrotomy. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; tome = tăiere, secţiune, de fa tem-nein = a tăia] 1) Laringotomie practicată prin incizie la nivelul cartilajului tiroid. 2) Secţiunea chirurgicală a cartilajului tiroid. 3) Operaţia de secţionare a glandei tiroide. 4) Biopsie efectuată la nivelul tiroidei. TIROTOXICOZĂ, s. f. / thyrotoxicose, s. f. / thyrotoxicosis (1), tyrotoxicosis (2). [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de fa toxon = săgeată; -oză.] 1) Var. pentru tireotoxicoză (v.). 2) Intoxicaţie care rezultă din ingestia unei substanţe, tirotoxicon (compus cristalin toxic care apare în unele produse lactate alterate). Se manifestă prin vertij, cefalee, vomismente, crampe musculare, cu evoluţie ^uneori fatală. TIROTRICINĂ, s. f. / tyrothricine, s. f. / tyrothricin. Primul antibiotic polipeptidic, obţinut din culturi de Baciilus brevis, alcătuit din 20% tirocidină şi 80% gramicidină. Din cauza toxicităţii, este administrat doar în aplicaţii locale. TIROTROFINĂ, s. f. / thyrotrophine, s. f. / thyrotropin. [Qr. thyreos = pavăză, scut, tiroidă; trophe = hrană, nutriţie; • ină.] Hormon secretat de lobul anterior al hipofizei, glicopro-teină alcătuită din două subunităţi alfa, conţinând 96 reziduuri de aminoacizi, şi beta, alcătuită din 110 reziduuri. Controlează morfogeneza tiroidei şi toate etapele biosintezei hormonilor tiroidieni. De aceea, este absolut necesară dozarea sa în scop diagnostic în patologia tiroidiană, prin metode ultrasensibile (‘radioimunologie, ‘imunofluorimetrie). Valorile normale ale t. sunt cuprise între 0,3 şi 5 pUI/ml. în limbajul medical curent, pentru desemnarea t. se utilizează frecvent abrevierea TSH (din engl. thyroid stimulating hormone). Sin.: hormon tireotrop, tireotrofină, tireostimulină. TIROXINĂ, s. f. / thyroxine, s. f. / thyroxine. ‘Hormon tiroidian provenind din ‘tiroglobulină. La adultul normal, producţia 1093 TIROXINEMIE TOCODINAMOMETRU zilnică este de 60-80 ng. Este obţinută şi sintetic. Circulă în sânge sub două forme: liberă, singura activă, în proporţie foarte redusă (0,03%) şi legată. Legarea se face de una din următoarele proteine transportoare: circa 75% cu TBG (thyroxin binding globulin), 15% cu TBA (thyroxin binding albumin). Există un echilibru dinamic între forma liberă şi cea legată. Acţiunea metabolică a t. se produce în sincronism cu cea a ‘triiodotironinei, fiecăruia din cei doi hormoni tiroidieni aparţinân-du-i 50% din această acţiune. Concentraţia totală normală de t. din serul sanguin este de 40-120 pg/l sau 51-154 nmol/l. Sin.: tetraiodotironină. Abrev.: T4. V. hormoni tiroidieni, tireoto-xicoză, tiroidă. TIROXINEMIE, s. f. / thyroxinemie, s. f. / thyroxinaemia. Concentraţia şi prezenţa tiroxinei în sânge. V. tiroxină. TIROXINIC, adj. / thyroxinien, -enne, adj. / thyroxinic. Care se referă la hormonul tiroidian ‘tiroxină. TIROZINAZĂ, s. f. / tyrosinase, s. f. / tyrosinase. Enzimă de tip oxidază; este o monofenol monooxigenază, acţionând şi ca o catecol oxidază. Absenţa t., cu caracter autozomal recesiv, conduce la ‘albinism oculocutanat tirozinază-negativ. TIROZINĂ, s. f. / tyrosine, s. f. / tyrosine. [Qr. tyros = Brânză; -ină.] Acid aminat aromatic, format prin hidroxilarea fenilala-ninei, reacţie catalizată de fenilalanil hidroxilază, al cărei deficit ereditar este la originea ‘fenilcetonuriei. T. este un precursor al ‘melaninei, al hormonilor medulosuprarenali, prin intermediul ‘DOPA, şi al hormonilor tiroidieni prin fixarea iodului. Funcţia sa fenol o expune, ca şi în cazul ‘serinei şi ‘treoninei, la reacţii de fosforilare şi, în acest mod, proteinele care o conţin îşi pot modifica structura conformaţională. T. este foarte răspândită în natură, în stare liberă în boabele de cereale, în cartofi şi fructe şi sub formă combinată în unele proteine. Concentraţie plas-matică: 10 mg/dl; eliminare în urină: 11-23 mg/24 ore. Abrev.: Tyr sau Y. V. şi catecolamine, iodotironină, tiroglobulină. TIROZINEMIE, s. f. / tyrosinemie, s. f. / tyrosin(a)emia. [Qr. tyros = Brânză; ină; haima, -atos = sânge.] Concentraţia de ‘tirozină din serul sanguin, uneori crescută la nou-născut, din cauza imaturităţii enzimatice. V. tirozinemie ereditară. TIROZINEMIE EREDITARĂ / tyrosinemie hereditaire / here-ditary tyrosin(a)emia. Termen care cuprinde trei boli ereditare: 1) T. de tip I (denumită anterior tirozinoză) este o maladie autozomal recesivă prin deficit de fumaril-acetoacetat hidrola-ză, enzimă a catabolismului tirozinei. Deficitul de enzimă duce la acumularea de succinilacetonă, care inhibă funcţiile tubulare renale şi sinteza hepatică de porfobilinogen. Forma acută provoacă alterări hepatice masive, iar cea minoră, tubulopatie cu rahitism vitaminorezistent. 2) T. de tip II, cu caracter autozomal recesiv, determinată de un deficit în tirozin transami-nază şi asociată cu tirozinemie şi tirozinurie crescute, întârziere mentală, leziuni corneene şi cutanate. 3) T. de tip III corespunde unui deficit de 4-hidroxi-fenilpiruvat deoxigenază. Sin.: sindrom Richner-Hanhart. TIROZIN-HIDROXILAZĂ, s. f. / tyrosine-hydroxylase, s. f. / tyrosine hydroxylase. Enzimă (tirozin 3-monooxigenază) care catalizează hidroxilarea tirozinei în ‘dopa (dihidroxifenilalanină). TIROZIN KINAZĂ / tyrosine kinase / tyrosine kinase. [Qr. tyros = Brânză, tirozind; -ină; kinein = a mişca; -ază.] Enzimă care catalizează fosforilarea specifică a reziduurilor de tirozină din mai multe peptide. Receptorii specifici pentru ‘insulină, ‘factorii de creştere asemănători insulinei (IGF-I), ‘factorul de creştere epidermică (EGF), ‘peptidul natriuretic atrial (ANP), ca şi o serie de alţi factori reglatori ai proliferării celulare sunt proteine membranare, cu domenii situate în citoplasmă, care conţin componente latente ale enzimei. Legarea ligandului la receptorul specific activează t. k., iar receptorul se autofosforilează, cu efecte asupra altor componente celulare. TIROZINOZĂ, s. f. / tyrosinose, s. f. / tvrosinasis. Denumire veche a tirozinemiei ereditare de tip I. V. tirozinemie ereditară. TIROZINOZĂ CONGENITALĂ / tyrosinose congenitale / tyrosinosis. Boală enzimatică ereditară rară, transmisă autozomal recesiv şi determinată de o anomalie a aminoacidului ‘tirozină. a cărui degradare este blocată prin absenţa unei enzime, parahidroxi-fenil-piruvat-kinaza. Boala apare aproape întotdeauna la copilul mic şi se caracterizează prin apariţia i.,iei ciroze hepatice, apoi a unui rahitism vitamino-rezistent şi o tubulopatie renală de tip De Toni Debre-Fanconi (v. sindromul cu acelaşi nume). Evoluţie variabilă, uneori mortală prin insuficienţă hepatică sau transformare malignă a cirozei. TIROZINURIE, s. f. / tyrosinurie, s. f. / tyrosinuria. Prezenţa sau cantitatea de ‘tirozină din urină. Eliminarea urinară de tirozină este în mod normal sub 200 pmol (35 mg)/zi. T. creşte în ‘tirozinemia ereditară. TITILOMANIE, s. f. / titillomanie, s. f. / titillomania. [Lat. ti-tillare = a gâdila, a zgândări; gr. mania = neBunie.] Sin.: oni-cofagie (v.). Obs.: în fr. semnifică şi mania de a se scărpina. TITINA, s. f. / titine, s. f. / titin. V. proteine musculare. TITRARE, s. f. / titrage, s. m. / titration. [Ţr. titrage, de ta titre = standard] 1) Operaţie de determinare a cantităţii de substanţă chimică (element sau compus) prezentă într-un volum dat de soluţie de analizat. Se bazează pe măsurarea volumului de reactiv ce trebuie adăugat pentru a reacţiona cu toată cantitatea de substanţă existentă în probă. Sfârşitul reacţiei este observat prin intermediul unui indicator de culoare (virarea culorii), a apariţiei unui precipitat, a saltului potenţialului de electrod sau a saltului conductivităţii soluţiei. 2) Procedeu prin care se precizează ‘titrul unui produs infectant (tulpini bacteriene sau virale) sau toxic (diferite ‘toxine). Pot fi titraţi, de asemenea, anticorpii. TITRU, s. n. / titre, s. m. / titer, titre. [fr. titre = standard] 1) Numărul de grame de substanţă dizolvate într-un mililitru de soluţie. 2) Numărul de unităţi infectante sau toxice dintr-un produs infectant sau toxic. V. titrare. TITRU DE ANTICORPI / titre en anticorps / antibody titer. Dată numerică exprimând conţinutul unui ser în anticorpi specifici, ţinând seama deopotrivă de afinitatea şi de concentraţia anticorpilor respectivi. Măsurarea t. de a. se bazează pe o reacţie antigen-anticorp practicată pe diluţii succesive de ser sanguin. Titrul corespunde la inversul celei mai mari diluţii care poate determina o reacţie pozitivă. TITUBANT, adj. / titubant, adj. / titubant. [Lat. titubans, de ta titubare - a se împiedica, a şovăi] Care este nesigur, tremurător, cu referire îndeosebi la mers. Caracteristic *titu-baţiei. TITUBAŢIE, s. f. / titubation, s. f. / titubation. [Lat. tituba-tio, -onis = împiedicare, şovăială, de ta titubare = a se împiedica, a şovăi] Nesiguranţa în mers şi în mişcări, manifestă în diferite afecţiuni ale cerebelului. TIXOTROPIE, s. f. / thixotropie, s. f. / thixotropy. [Qr. thix-is = acţiunea de a atinge uşor; trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce.] Lichefierea unui ‘gel sub acţiunea unui efort mecanic sau a unei creşteri uşoare a temperaturii. TNM / TNM / TNM. [Acronim engl. pentru Tumor, Nodes, Metastasis = tumoră, ganglioni (noduli), metastaze.] V. stadi-alizare TNM. TOCOCARDIOGRAF, s. n. / tococardiographe, s. m. / toco-cardiograph, tokocardiograph. [Qr. tokos = naştere; kardia = inimă; graphein = a scrie.] Instrument care permite înregistrarea bătăilor cordului fetal, concomitent datelor caracteristice ‘tocografiei. Sin.: cardiotocograf. TOCODINAMOMETRU, s. n. / tocodynamometre, s. m. / toco-dynamometer, tokodynamometer. [Qr. tokos = naştere; dynamis = forţă; metron = măsură] Aparat care permite măsurarea şi înregistrarea intensităţii şi forţei contracţiilor ute- 1094 tocoferol TOMOGRAFIE PRIN EMISIE DE POZITRONI rine. Este folosit în 'tocografie, îndeosebi în urmărirea naşterii. Sin.: tocometru. TOCOFEROL, s. m. / tocopherol, s. m. / tocopherol. [Qr. tokos = naştere; pherein = a purta, a transporta; ol] Sin.: vitamină E (v.). TOCOFOBIE, s. f. / tocophobie, s. f. / tocophobia. [Qr. tokos = naştere; phobos - fiică.] Teamă exagerată, anormală, de naştere. TOCOGRAFIE, s. f. / tocographie, s. f. / tocography, toko-graphy. [Qr. tokos = naştere; graphein = a scrie.] înregistrare grafică continuă, cu 'tocodinamometrul, a variaţiilor contracţiilor uterine (frecvenţă, intensitate, tonus bazai) în cursul naşterii. TOCOLITIC, adj. / tocolytique, adj. / tocolytic. [Qr. tokos = naştere; lytikos = care distruge, de ia lyein = a distruge.] (Agent farmacologic) care inhibă contracţiile uterine. TOCOLIZĂ, s. f. / tocolyse, s. f. / tocolysis. [Qr. tokos = naştere; lysis = distrugere, de Ca lyein = a distruge.] Inhibiţia contracţiilor uterului în perioada naşterii. TOCOMETRU, s. n. / tocometre, s. m. / tocometer. [Qr. tokos = naştere; metron = măsură.] Sin.: tocodinamometru (v.). TOFOLIPOM, s. n. / topholipome, s. m. / topholipoma. [Lat. tophus, gr. tophos = tuf (piatră spongioasă şi friaBiCă); gr. lipos = grăsime; -oma.] Lipom care conţine în grosimea sa concreţiuni de urat de sodiu. Se observă uneori la bolnavii cu *gută. TOFUS (pl. TOFI), s. m. / tophus (pl. tophus), s. m. / tophus (pl. tophi). [Lat. tophus, gr. tophos = tuf (piatră spongioasă şi friaBiCă).] Concreţiune de urat de sodiu vizibilă subtegu-mentar, îndeosebi la urechi, coate, picioare, mâini. Prin extensie, denumirea se poate utiliza pentru t. gutoşi cu orice localizare (inclusiv viscerală). TOLBUTAMIDĂ, s. f. / tolbutamide, s. f. / tolbutamide. (DCI) Sulfamidă antidiabetică. TOLERANŢĂ, s. f. / tolerance, s. f. / tolerance. [Lat. tole-rantia = suportare, îndurare, de Ca tolerare = a suporta] Proprietatea unui organism de a reacţiona identic, fiziologic la acţiunea unor factori mecanici, fizici, chimici sau medicamen-toşi, în doze crescătoare. Ex.: t. acustică, t. la durere. Sin.: obişnuinţă, acutumanţă ^nerecomandat). V. în continuare. TOLERANŢĂ IMUNITARA / tolerance immunltaire / immuno-logical tolerance. Sin.: toleranţă imunologică (v.). TOLERANŢĂ IMUNOLOGICĂ / tolerance immunologique / immunological tolerance. Absenţa, la un subiect, a unui răspuns imunologic pentru un antigen care în mod normal declanşează un astfel de răspuns. T. i. se poate dobândi astfel: 1) Dacă antigenul a fost inoculat în organism când subiectul era nou-născut, inapt pentru răspunsuri imunitare. în continuare, el va tolera antigenul asemenea antigenilor proprii, tisulari, inclusiv dacă antigenul respectiv se află la nivelul unui *grefon. 2) La adult, t. i. poate fi creată printr-un tratament *imunodepresor, prin declanşarea unui proces de 'facilitare imunitară sau prin injectarea de antigeni. T. i. parţială reprezintă incapacitatea de răspuns umoral sau tisular. Sin.: toleranţă imunitară. V. şi imunodeficienţă. TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ / tolerance au glucose / glucose tolerance. Abilitatea organismului de a metaboliza glucoza în cazul încărcării acestuia prin 'testul de încărcare la glucoză, denumit anterior 'proba de hiperglicemie provocată. TOLERANŢĂ MEDICAMENTOASĂ / tolerance medica-menteuse / drug tolerance. Capacitatea organismului de a suporta doze crescânde dintr-un medicament, obţinând un acelaşi efect. Dacă administrarea este întreruptă, se poate reveni la sensibilitatea iniţială. T. se asociază uneori cu 'farma-codependenţa. Uneori t. poate implica creşterea nivelului dozei letale (ex.: în cazul unor analgezice narcotice), alteori nu (ex • pentru alcool). TOLERANŢĂ LA SELF / tolerance au soi / seif tolerance. Incapacitatea sistemului imun al unui organism de a reacţiona faţă de structurile proprii (*self). Pierderea t. la s. conduce la reacţii imune dirijate împotriva antigenilor proprii, autologi. Aceste reacţii sunt denumite 'autoimunitate, iar bolile pe care le produc, 'boli autoimune. Absenţa reactivităţii la antigeni seif este menţinută prin mecanisme care împiedică activ maturarea sau stimularea limfocitelor potenţial self-reactive. TOLEROGEN, adj. / tolerogene, adj. / tolerogenic. Despre o moleculă, varietate de antigen, care în loc să provoace formarea de anticorpi, induce 'toleranţă imunologică. TOMENTOS, adj. / tomenteux, -euse, adj. / tomentous. [Lat. tomentum = puf, fir de păr fin.] Despre o suprafaţă acoperită de fibrile scurte şi dese semănând cu puful. TOMODENSITOMETRIE, s. f. / tomodensitometrie, s. f. / com-puterized tomography. [Qr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia; Cat. densitas, -atis = densitate, de Ca den-sus = dens, compact; gr. metron = măsură.] Sin.: tomografie computerizată (v.). TOMODENSITOMETRU, s. n. / tomodensitometre, s. m. / computer tomograph. [V. etimol. termenului tomodensitometrie.] Sin.: computer tomograf (v.). TOMOGRAF COMPUTERIZAT / tomodensitometre, scanner, s. m. / computerised tomograph, computer tomograph. Sin.: computer tomograf (v.). TOMOGRAFIE, s. f. / tomographie, s. f. / tomography. [Qr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia; graphein = a scrie.] 1) Procedeu radiologie prin care se obţine radiografia unui strat de organ la profunzimea dorită. 2) T. computerizată (v.). 3) T. ultrasonică - obţinerea de imagini-secţiune utilizând ultrasunete. 4) T. prin emisie de pozitroni (v.). TOMOGRAFIE AXIALĂ COMPUTERIZATĂ / tomographie axiale transverse par ordinateur / computerized axial tomography. Sin.: tomografie computerizată (v.). TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ / scanographie, s. f., tomographie axiale transverse par ordinateur / computed tomography. Modalitate de imagistică cu fascicule foarte fine de raze X, prin care se explorează pe secţiuni subţiri regiunea investigată din organism. Secţiunile respective prezintă diferenţe minime de opacitate, în funcţie de densitatea ţesuturilor traversate de razele X (densitometrie). Coeficientul de absorbţie este calculat de computer, care transformă variaţiile de densitate în variaţii de luminozitate ale unui ecran catodic. Analiza computerizată se efectuează şi în funcţie de multiplele unghiuri şi puncte de incidenţă ale secţiunilor, permiţând obţinerea unor imagini reconstruite 2D (bidimensionale) sau 3D (tridimensionale) cu ajutorul unor programe specializate. Datorită t. c. semeiolo-gia radiologică a evoluat considerabil. Abrev.: CT. Sin.: computer tomografie, tomografie axială computerizată, tomodensitometrie. TOMOGRAFIE PRIN COERENŢĂ OPTICĂ / tomographie par coherence optique / optical coherence tomography. Abrev.: OCT. Inventată recent, t. p. c. o. reprezintă un gen de ecografie în care ultrasunetele au fost înlocuite cu radiaţii infraroşii. Ea permite vizualizarea unor structuri cu grosimea de un milimetru, cu o rezoluţie care poate atinge un micrometru, în timp real, in situ şi fără nici o preparare prealabilă a ţesuturilor. Cu aplicaţii certe în oftalmologie, OCT este pe cale de a fi utilizată în dermatologie, ginecologie, cardiologie etc. TOMOGRAFIE PRIN EMISIE DE POZITRONI / tomographie par emission de positons / positron emission tomography, 1095 TOMOSCINTIGRAFIE topografie PET-scan. Metodă de ‘scintigrafie în care imaginea se obţine cu ajutorul unei ‘gamma-camere de construcţie speciaiă, cu care sunt captate radiaţiile gama rezultate din interacţiunea pozitron-electron. Se utilizează radioizotopi cu viaţă foarte scurtă (zeci de secunde sau minute) care, din această cauză, se obţin cu ajutorul unui ‘ciclotron situat la locul investigaţiei. Deşi metoda permite obţinerea unor informaţii extrem de utile, imposibil de obţinut prin alte procedee imagistice, extinderea sa este limitată de costurile ridicate. Prin t. prin e. de p. se pot obţine imagini funcţionale, la nivelul creierului, de ex. asupra metabolismului glucozei, pot fi vizualizaţi receptorii diferiţilor neurotransmiţători, sau se poate pune în evidenţă distribuţia unor medicamente. Prin utilizarea 18FDG (18F-deoxiglu-coză) este posibil diagnosticul precoce al tumorilor maligne. Abrev. (din engl.): PET. V. şi imagistică mentală. TOMOSCINTIGRAFIE, s. f. / tomoscintigraphie, s. f. / tomo-scintigraphy. [Qr. tome = taiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia; Cat. scintilla = scânteie; gr. graphein = a scrie.) Procedeu scintigrafic care constă în achiziţia tomografică de imagini din regiunea de cercetat, la nivelul căreia s-a fixat ‘radiofarmaceuticul administrat. Detectorul se roteşte în jurul patului pe care se află pacientul fie continuu, fie pas cu pas, cu un unghi prestabilit. în funcţie de tipul de radioizotop utilizat (emiţător gama, respectiv beta), se definesc: ‘SPECT (Sin-gle Photon Emission Computed Tomography) şi *PET (Positron Emission Tomography). TOMOTERAPIE, s.f. / tomotherapie, s. f. / tomotherapy. [Qr. tome = tăiere, secţiune, de [a temnein = a tăia; therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji.) Tehnică foarte recentă de ‘radioterapie. Este utilizat un dispozitiv alcătuit dintr-un accelerator linear, un dispozitiv de imagistică de înaltă energie, diametral opus, şi un computer tomograf. Un ‘colimator cu fante multilamele modulează dinamic intensitatea fasciculului cu care este iradiat pacientul. Masa pe care se află pacientul se deplasează longitudinal în timpul tratamentului. TONIC, adj., s. n. / tonique, adj., s. m. / tonic. [Qr. tonikos = întăritor.) 1) Care restaurează ‘tonusul normal, îndeosebi cel psihic. 2) Cu referire la tonusul muscular. 3) Despre un remediu, un medicament care are proprietatea de a restabili tonusul normal al ţesuturilor, de a revigora organismul. TONIC CARDIAC / tonicardiaque, cardiotonique, adj., s. m. / cardiac tonic. Sin.: cardiotonic (v. def. 1). TONICITATE, s. f. / tonicite, s. f. / tonicity. [Qr. tonikos = întăritor.) 1) Sin.: tonus muscular (v. tonus def. 2). 2) Proprietate a unei soluţii în directă relaţie cu ‘presiunea osmotică. TONICOCLONIC, adj. / tonico-cionique, adj. / tonoclonic. [Qr. tonikos = întăritor; klonos = tumidt, dezordine.) Care este deopotrivă ‘tonic şi ‘clonic, cu referire la un ‘spasm sau la o criză cu contracţii convulsive ale muşchilor. TONOFIBRILE, s. f. pl. / tonofibriles, s. f. pl. / tonofibrils. [Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; Cat. ştiinţifica fibrilla, dim. de Ca fibra = fibră.) Grup de filamente ce se găsesc în citoplasmă ‘keratinocitelor din stratul spinos al epidermului - cu rol esenţial în procesul de keratinizare. TONOFILAMENT, s. n. / tonofilament, s. m. / tonofilament. Sin.: filament intermediar (v.). TONOGRAFIE, s. f. / tonographie, s. f. / tonography. [Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. graphein = a scrie.) înregistrarea variaţiilor de presiune, îndeosebi în oftalmologie. TONOMETRIE, s. f. / tonometrie, s. f. / tonometry. [Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. metron = măsură.) Determinarea presiunii intraoculare. TONOMETRU, s. n. / tonometre, s. m. / tonometer. [Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. metron = măsură.] Aparat pentru măsurarea ‘presiunii oculare (intraoculare). TONOSCOPIE, s. f. / tonoscopie, s. f. / tonoscopy. [Lai. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a e?(amina.) Examinare cu ‘oftalmoscopul a pulsaţiilor arterei retiniene provocate prin presiune dinamo-metrică asupra globului ocular. V. şi oftalmodinamometrie. TONOTROP, adj. / tonotrope, adj. / tonotropic. [Lat. tonus, gr. tonos = tensiune; gr. trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.) Care denotă o scurtare a lungimii muşchiului în repaus, în relaţie cu creşterea ‘tonusului muscular. TONSILAR, adj. / tonsillaire, adj. / tonsillar. [Lat. tonsillae, -arum = amigdaCe.) Sin.: amigdalian (v.). TONSILĂ, s. f. / tonsille, s. f. / tonsil, tonsilla. NA: tonsilla, pl. tonsillae. [Lat. tonsillae, -arum = amigdcde.) Termen anatomic general pentru o masă de ţesut limfoid de dimensiuni mici, de formă rotunjită, dar şi pentru unele mase de ţesut nervos (ex.: t. sau amigdala cerebeloasă). în engl. termenul este utilizat frecvent, ca atare. Sin.: amigdală (v.). TONSILECTOMIE, s. f. / tonsillectomie, s. f. / tonsillectomy. Sin.: amigdalectomie (v.). TONSILITA, s. f. / amygdalite, s. f. / tonsillitis. [Lat. tonsillae, -arum = amigdaCe; -ita.) Sin.: amigdalită (v.). TONSILOTOM, s. n. / tonsillotome, s. m. / tonsillotome. Sin.: amigdalotom (v.). TONUS, s. n. / tonus, s. m. / tonus, tone. [Lat. tonus, gr. tonos = tensiune, încordare.) 1) T. psihic: stare psihică generală “de bine” a unui individ. 2) T. muscular, stare de tensiune permanentă, involuntară şi fiziologică a muşchilor striaţi, determinată de inervaţia sistemului nervos central şi periferic. Ca urmare a t. m., secţionarea unui muşchi determină retracţia segmentelor secţionate, fenomen care nu apare dacă muşchiui este privat de inervaţia sa normală. Obs.: în engi., termenui tone este sin. parţial cu tonus, având însă şi alte semnificaţii (ex.: tonalitate a vocii, modificarea culorii unui preparat prin tratament chimic). Sin.: tonicitate (def. 1). TOPECTOMIE, s. f. / topectomie, s. f. / topectomy. [Qr. topos = Coc; ektome = eiţcizie.) Ablaţia anumitor zone din ‘scoarţa cerebrală, îndeosebi prefrontale şi pericaloase, în scopul remedierii unor tulburări mentale. V. psihochirurgie. TOPIC, adj., s. n. / topique, adj., s. m. / topicum, pl. topica (lat.), topica!. [Qr. topikos = de Coc, de Ca topos = Coc.J (Medicament) care acţionează într-un punct determinat, intern sau îndeosebi extern. TOPOALGIE, s. f. / topo-algie, s. f. / topoalgia. [Qr. topos = Coc; algos = durere.) Durere fixă al cărei sediu nu este în raport cu un teritoriu anatomic sau fiziologic. Ea există uneori singură şi poate fi considerată ca o neurastenie mono-simptomatică. Cel mai des, t. se însoţeşte şi de alte manifestări neurastenice (v. neurastenie). TOPOBIOLOGIE, s. f. / topobiologie, s. f. / topo-biology. [Qr. topos = Coc; bios = viaţă; logos = ştiinţă.) Studiul interacţiunilor celulare în funcţie de poziţia celulelor în organism. Cercetările de t. sunt utile îndeosebi în determinarea formării embrionului şi în cunoaşterea originii sistemului imunitar. TOPOCHIMIE, s. f. / topochimie, s. f. / topochemistry. [Qr. topos = Coc; khemeia = aCcfiimie.) Compoziţia chimică (biochimică) a unei structuri celulare sau tisulare, cu precizarea ‘situsurilor specifice structurilor respective. Ex.: situsurile receptorilor specifici de la nivelul membranei celulare. TOPOESTEZIE, s. f. / topo-esthesie, s. f. / topoaesthesia. [Qr. topos = Coc; aisthesis = sensiSditate.J Sin.: topognozie (v.). TOPOGNOZIE, s. f. / topognosie, s. f. / topognosis. [Qr. topos = Coc; gnosis = cunoaştere.) Localizarea unei excitaţii care este percepută la suprafaţa tegumentelor. Sin.: topoestezie. TOPOGRAFIE, s. f. / topographie, s. f. / topography. [Qr. topos = Coc; graphein = a scrie.) Descrierea unei regiuni 1096 TOPOIZOMERAZE TORSADA VÂRFURILOR anatomice, a localizării şi a raporturilor anatomice ale formaţiunilor componente ale regiunii respective, precum şi a relaţiilor cu alte regiuni. TOPOIZOMERAZE, s. f. pl. / topo-isomerases, s. f. pl. / topoisomerases. [ Qr. topos = Coc; isos = ta fet, egal,; meros = parte; -ază.J Grup de enzime care modifică superstructurile ADN. TOPOLOGIE, s. f. / topologie, s. f. / topology. [Şr. topos = toc; logos = ştiinţă, raport, reCaţie.] 1) Relaţia dintre ‘prezen-taţia fetusului şi caracteristicile anatomice locale ale mamei, îndeosebi ale bazinului matern. 2) Anatomie regională. 3) în biologia moleculară, descrierea matematică a structurii terţiare a ADN. 4) în matematică, direcţie generată de studiul proprietăţilor geometrice conservate prin deformare continuă, apoi extinsă şi generalizată prin înglobarea noţiunilor de limită şi de vecinătate. TORACALGIE, s. f. / thoracalgie, s. f. / thoracalgia. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. algos = durere.] Durere toracică. Sin.: toracodinie. TORACE, s. n. / thorax, s. m. / chest, thorax, pl. thoraces. NA: thorax, pl. thoraces. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace.] Cavitate mare, în formă de trunchi de con, situată la partea superioară a trunchiului, delimitată prin ‘cuşca toracică şi situată între gât şi abdomen, de care este separată prin ‘diafragm. T. conţine organele principale ale sistemelor circulator şi respirator. TORACE ÎN BUTOI / thorax en tonneau / barrel chest. Aspect particular al toracelui, rigid, imobilizat în inspiraţie forţată. Se observă la bolnavii de ‘emfizem pulmonar ale căror cartilagii costale sunt calcificate. TORACE ÎN CARENĂ / thorax en carene / chicken breast, pectus carinatum (lat.). Deformaţie a peretelui osos toracic, care este aplatizat lateral, cu stern proeminent (“în carenă” de navă). Este caracteristic Rahitismului şi se poate asocia cu persistenţa unei comunicări interatriale sau interventricuiare. Sin.: pectus carinatum. TORACE ÎN CLEPSIDRĂ / thorax en sablier / rachitlc chest. Deformare determinată de rahitism, caracterizată prin retracţia toracelui sub axile şi lărgirea (evazarea) sa la partea inferioară, unde se continuă cu un abdomen voluminos. TORACE DAVIES / thorax de Davies / Davies’s chest. Deformare toracică rezultată prin proiecţia înainte a plas-tronului sternal rezultând o depresiune submamară bilaterală. Se observă la copilul afectat de ‘comunicare interventriculară sau de ‘canal^ arterial persistent, cu debit mare. TORACE ÎN PÂLNIE / thorax en entonnolr / funnel chest, pectus excavatum (lat.). Anomalie congenitală a peretelui toracic caracterizată printr-o depresiune mai mult sau mai puţin profundă localizată în partea inferioară a sternului. T. p. nu are nici o repercusiune cardiorespiratorie. Sin.: pectus excavatum. TORACENTEZĂ, s. f. / thoracentese, s. f. / thoracentesis. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. kentesis = înţepătură.] Var.: toracocenteză. Sin.: pleurocenteză (v.). TORACO-FRENO-LAPAROTOMIE, s. f. / thoraco-phreno-laparotomie, s. f. / thoracolaparotomy. [Cjr. thorax = piept; phren = diafragm; lapara = ftanc; temnein = a tăia, a secţiona] Incizia peretelui toracic (toracotomie laterală stângă), a peretelui abdominal (laparotomie oblică) şi a diafragmului pentru asigurarea unei căi de acces chirurgical la nivelul treimii inferioare a esofagului, cardiei şi marii tuberozităţi a stomacului. TORACO-LAPAROTOMIE, s. f. / thoraco-laparotomie, s. f. / thoracolaparotomy. Incizia chirurgicală a peretelui toracic şi a peretelui abdominal pentru accesul în spaţiul subfrenic şi în regiunile învecinate. TORACO-PLEUROPNEUMONECTOMIE, s. f. / thoraco- pleu-ropneumonectomie, s. f. / thoraco-pleuropneumonectomy. [Qr. thorax = piept; pleuron = pteură; pneumon = puC-mon; ektome = abCaţie.] ‘Pleuropneumonectomie completată printr-o ‘toracoplastie. TORACOCENTEZĂ. Var. pentru toracenteză (v.). TORACODINIE, s. f. / thoracodynie, s. f. / thoracodynia. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. odyne = durere.] Sin.: toracalgie (v.). TORACOFRENOTOMIE, s. f. / thoraco-phrenotomie, s. f. / thoraco-phrenotomy. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. phren, -os = diafragm; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizia chirurgicală a peretelui toracic şi a diafragmului. TORACOPLASTIE, s. f. / thoracoplastie, s. f. / thoracoplas- ty. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. plas-tos = modeCat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Rezecţia parţială sau totală a mai multor coaste, realizată în scopul provocării colabării plămânului, prin retracţia peretelui toracic. Se disting: t. de reducere de volum (după o exereză pulmonară, pentru a compensa reexpansiunea insuficientă a parenchimu-lui restant şi deci imposibilitatea acestuia pentru a umple hemi-toracele respectiv); t. de colaps pulmonar etc. TORACOPNEUMOTOMIE, s. f. / thoraco-pneumotomie, s. f. / thoracopneumotomy. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. pneumon, -onos = pCămân; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Deschiderea toracelui prin rezecţie costală şi incizie a parenchimului pulmonar, în scopul extragerii unui corp străin sau pentru asigurarea ‘drenajului unui abces. TORACOSCOPIE, s. f. / thoracoscopie, s. f. / thoracoscopy. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. skopia = examinare, de Ca skopein = a vedea, a etamina] Sin.: pleuro-scopie (v.). TORACOSTOMIE, s. f. / thoracostomie, s. f. / thoracostomy. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. stoma, -atos = gură] Rezecţie la nivelul peretelui toracic pentru asigurarea ‘drenajului cavităţii toracice. TORACOTOMIE, s. f. / thoracotomle, s. f. / thoracotomy. [Lat. thorax, -acis, gr. thorax, -akos = torace; gr. tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia] Incizie chirurgicală a peretelui toracic. TORIU, s. n. / thorium, s. m. / thorium. [Thor = zeid scandinav aC tuneteCor; nume dat de 'BerzeCius în 1828.] Element metalic radioactiv, cu simbol Th, număr atomic 90, masă atomică 232,05. Izotopul său Th-232, cu timp de înjumătăţire 14109 ani, este folosit, în formă coloidală, în microscopia electronică. T. a mai fost folosit ca agent terapeutic (topic extern sau injectabil, în unele forme de reumatism) sau în unele explorări radiologice (oxidul de t.). TORPID, adj. / torpide, adj. / torpid. [Lat. torpidus = amorţit, de Ca torpere = a fi amorţit.] Despre plăgi, ulceraţii, leziuni sau chiar anumite boli care evoluează fără manifestări acute şi fără modificări mari, favorabile sau defavorabile. TORPOARE, s. f. / torpeur, s. f. / torpor. [Lat. torpor, -oris = amorţeală, de Ca torpere = a fi amorţit.] Stare de diminuare a activităţii psihice şi fizice, de toropeală generală, însoţită de somnolenţă şi aţipire. T. este prezentă îndeosebi în bolile cu febră importantă. TORR, s. m. / torr, s. m. / torr. [Evangelista Torricelli, fizician si matematician italian, elev cd Cui Qalileo QaCilei, 1608-1647.] Unitate de presiune definită ca a 760-a parte dintr-o atmosferă fizică normală şi sensibil egală cu un milimetru coloană mercur: 1 mmHg = 1,00000014 torr. TORSADA VÂRFURILOR / torsades de pointes / wave burst arrhythmia, polymorphic ventricular tachycardia. Tip de 1097 TORSIUNE toxidermie tahicardie ventriculară caracterizată prin durată scurtă, rezoluţie de obicei spontană, recidive frecvente şi apariţie în cazul prelungirii spaţiului QT. Se caracterizează electrocardiografie printr-o grupare de complexe QRS cu frecvenţă înaltă, variind între 160 şi 280/min, care îşi schimbă gradat polaritatea în jurul liniei izoelectrice (negativ, pozitiv, negativ sau invers), având aspectul unei torsade. TORSIUNE, s. f. / torsion, s. f. / torsion. [Lat. torsio, -onis = suferinţă chinuitoare, de Ca torquere = a răsuci] Poziţia unui organ consecutivă răsucirii acestuia. Ex.: t. testiculară prin t. cordonului în interiorul vaginalei sau, mai rar, la rădăcina burselor; determină secundar infarct testicular prin oprirea circulaţiei sanguine. TORTICOLIS, s. n. / torticolis, s. m. / torticollis, wryneck. [Lat. tortus = răsucit, de fa torquere = a răsuci; collum = gât.\ Dischinezie a capului şi a gâtului caracterizată printr-o mişcare de rotaţie laterală a capului, mai rar de extensie, cu contracţie tonico-clonică musculară (îndeosebi a sternoclei-domastoidianului). Cauzele pot fi diverse (efort, leziune musculară sau a coloanei cervicale, afecţiuni ale urechii etc.), dar în prezent este discutată etiologia neurologică sau psihiatrică a t. TORULOZĂ, s. f. / torulose, s. f. / torulosis. [Torula = vechea denumire a genului Cryptococcus; -oză.] Sin.: criptococoză (v.). TORUS MANDIBULAR / torus mandibulaire / torus mandibu-laris. 'Exostoză simetrică a feţei interne a mandibulei formând un relief în gură, în faţa premolariior. TORUS PALATIN / torus palatin / torus palatinus. [Lat. torus = protuberantă.] 'Exostoză care proemină în mijlocul bolţii palatine. TOTIPOTENT, adj. / totipotent, -e, adj. / totipotent. [Lat. totus = tot; potens, -ntis = puternic, de fa posse = a putea, a fi capabd.] 1) Despre o celulă embrionară care, aflată înaintea procesului de 'diferenţiere, are capacitatea de a se transforma în orice tip de celulă, în funcţie de stimularea corespunzătoare. 2) Despre celule vegetale care, deşi sunt deja diferenţiate, dacă sunt izolate şi se află într-un mediu de creştere adecvat, au capacitatea ca prin multiplicare să dea naştere unei noi piante complete. TOXEMIE, s. f. / toxemie, s. f. / tox(a)emia. [Qr. toxikon = otravă pentru vârfuf săgeţilor, de fa toxon = săgeată; haima, -atos = sânge.] Stare provocată de prezenţa în sânge a unor toxine de origine exogenă (îndeosebi bacteriene) sau endogenă. TOXEMIE GRAVIDICĂ / toxemie gravidique / tox(a)emia of pregnancy. Nefropatie de sarcină asociată cu hipertensiune arterială. T. g. este consecutivă unei ischemii placentare. Se disting trei forme: 1) T. g. pură sau adevărată, care survine electiv la primipare, după luna a Vll-a, cu edeme, hipertensiune arterială, proteinurie. Presiunea arterială, normală înainte de sarcină, revine la normal după sarcină, iar t. nu recidivează în sarcinile ulterioare. 2) T. g. recidivantă, precoce în fiecare sarcină, fără hipertensiune în intervalele dintre recidive. Sin.: sindrom vasculorenal gravidic, gestoză EPH (edem, proteinurie, hipertensiune), hipertensiune gravidică, hipertensiune arterială de sarcină, preeclampsie. 3) T. g. supraadăugată survine înainte de luna a Vl-a, la femeile afectate de hipertensiune arterială permanentă şi la care accidentele vasculare (cerebrale, miocardice şi renale) se agravează la fiecare sarcină. V. şi sindrom HELLP. TOXEMIE HIDATICĂ / toxemie hydatique / hydatid tox(a)e-mia. T. cu urticarie provocată de lichidul hidatic în cazul în care acesta a scăpat în cavitatea peritoneală (prin ruperea peretelui chistului hidatic, traumatică sau postoperatorie). TOXIC, adj., s. n. / toxique, adj., s. m. / toxic, t Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţifor, de fa toxon = săgeată] 1) (Substanţă) care, prin natura sa, este o otravă sau o toxină. 2) Despre simptomele unei infecţii severe. TOXICITATE, s. f. / toxicite, s. f. / toxicity, banefulness. [Qr. toxikon = otravă pentru vârfuf săgeţilor, de fa toxon = săgeată] Proprietatea unei substanţe de a fi toxică. Se poate determina prin experiment acut sau cronic: 1) T. acută reprezintă totalitatea efectelor toxice produse de o doză unică de substanţă ce poate determina moartea a 50% din animalele testate într-un timp determinat (24 de ore, 7 zile, 15 zile). Se utilizează 2-3 specii de animale de laborator, substanţele fiind administrate pe cel puţin două căi. Prin determinarea t. a. se urmăresc efectele toxice ale dozelor subletale, stabilirea 'dozei letale DL50 (50%) şi a cauzei morţii. 2) T. cronică reprezintă totalitatea efectelor toxice sau mortale produse prin administrarea repetată a unui toxic. T. c. este consecinţa acumulării de substanţă şi cumulării efectelor. T. relativă reprezintă t. unei substanţe în raport cu a altei substanţe, luată ca unitate de referinţă. TOXICOCINETICĂ, s. f. / toxicocinetique, s. f. / toxicoci-netics. [Qr. toxikon = otravă; kinesis = mişcare.] Studiul transformărilor în organism ale substanţelor toxice non medicamentoase sau a medicamentelor la doze toxice (spre deosebire de 'farmacocinetică). TOXICODERMIE, s. f. / toxidermie, s. f. / toxiderma. [Qr. toxikon = otravă pentru vârfuf săgeţifor, de fa toxon = săgeată; derma, -atos = piefe.] Dermatoză consecutivă administrării unor medicamente, cu manifestări cutanate variate, în funcţie de natura substanţei: erupţie eritematoasă, pigmentară, vegetantă (ex.: 'iodidă, 'bromidă) sau sub formă de bule ('boală Lyell). Var.: toxidermie. TOXICOFOR, adj. / toxicophore, adj. / toxiferous. [Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de fa toxon = săgeată; phoros = care poartă, de fa pherein = a purta, a transporta.] Despre animalele care se hrănesc cu substanţe toxice pentru om şi a căror utilizare în alimentaţie provoacă intoxicaţii. TOXICOLOGIE, s. f. / toxicologie, s. f. / toxicology. [Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţifor, de fa toxon = săgeata; logos = ştiinţă] Ştiinţă care are ca obiect studiul toxicelor ce se pot găsi în mod normal sau accidental în organism. Obiectivele t.: studiul originii, proprietăţilor fizice, chimice şi biologice ale toxicelor: al modalităţilor şi mecanismelor de acţiune; al tehnicilor de izolare, identificare şi dozare: al măsurilor de combatere a acţiunilor nocive exercitate de substanţele toxice. TOXICOMANIE, s. f. / toxicomanie, s. f. / toxicomania. [Qr. toxikon = otravă pentru vârfuf săgeţilor, de fa toxon = săgeată; mania = nebunie.] 1) Conform definiţiei OMS: “Stare de intoxicaţie periodică sau cronică generată de consumul unui drog” (natural sau sintetic); se însoţeşte de o invincibilă dorinţă sau nevoie de a continua consumul drogului şi de a-l procura prin toate mijloacele, cu tendinţa de a creşte dozele şi cu dependenţă psihică şi adesea fizică la efectele drogului. De fapt, în t. pare a fi implicat mai mult un anumit tip de comportament: un consum abuziv de droguri sau medicamente diverse (peste justificarea lor terapeutică), necesitate invincibilă de a se aproviziona, puternică tendinţă de recădere după sevraj sau cură de dezintoxicare. V. şi farmacodependenţă, toleranţă. TOXICOZĂ, s. f. / toxicose, s. f. / toxicosis. [Qr. toxikon = otravă pentru vârfuf săgeţilor, de fa toxon = săgeată; -oză.J 1) Forma cea mai gravă a tulburărilor acute de nutriţie şi digestie ale sugarului: diaree, vărsături, colaps, acidoză, comă. 2) Stare de intoxicaţie determinată de ingestia unui material toxic, de regulă conţinut în hrană. 3) Intoxicaţie rezultată ca urmare a acumulării de substanţe toxice în organism din cauza excreţiei deficitare. TOXIDERMIE. Var. pentru toxicodermie (v.). 1098 toxifobie TRABECUL TOXIFOBIE, s. f. / toxiphcbie, s. f. / toxlphobla [gr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; pho-bos = frică] Teamă anormală, iraţională de a fi otrăvit. TOXIGEN, adj. / toxigene, toxogene, adj. / toxigenic. [Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; gennan = a produce.] Care produce toxine. Se spune îndeosebi despre o suşă bacteriană care produce toxine difu-zibile. Var.: toxogen. TOXIINFECŢIE, s. f. / toxi-infection, s. f. / toxi-infection. [Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; lat. infectus, de la inficere = a strica, a otrăvi] Tip de infecţie în care majoritatea tulburărilor clinice sunt legate de producerea unei ‘toxine de către bacteriile care au infectat organismul. Denumirea de t. alimentară desemnează o serie de afecţiuni acute ale tubului digestiv, care apar de obicei exploziv în colectivităţi, la grupuri de persoane, în familii sau, rar, în cazuri sporadice, consecutiv ingerării unor alimente contaminate cu germeni diverşi: salmonele, colibacili, proteu, stafilococ, streptococ enterotoxic, germeni anaerobi. T. se manifestă clinic prin simptome de gastroenterocolită, cu fenomene toxice, febră, colici abdominale, vărsături, scaune apoase, tulburări hidroelectrolitice consecutive, tendinţă la insuficienţă circulatorie. TOXINĂ, s. f. / toxine, s. f. / toxin. [^r. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; -ină.] 1) Substanţă otrăvitoare produsă de către organismele vii, în special de către bacterii. Există mai multe clasificări ale t. bacteriene, distincţia clasică între ‘endotoxine şi *exotoxine tinzând în prezent a fi înlocuită de o clasificare chimică în t. glucidolipi-doproteice şi t. proteice. 2) Deşeu metabolic din organism care poate avea, prin acumulare excesivă, o acţiune patogenă. 3) într-un sens mai larg, toate otrăvurile de origine biologică, inclusiv ‘veninurile. TOXINĂ BOTULINICĂ / toxine botulique / botulinal toxin, botulinum toxin, botulinus toxin. Exotoxină produsă de sporii germinativi şi de celulele în creştere aparţinând bacilului Clostridium botulinum. T. b. se leagă la nivelul terminaţiilor presinaptice din SNC şi blochează eliberarea de ‘acetilcolină, determinând astfel paralizii în cadrul ‘toxiinfecţiei alimentare denumită ‘botulism. Imunologic se disting 7 tipuri de t. b., notate de la A la G. Tipul A este cea mai puternică otravă cunoscută. Acesta este utilizat în prezent în terapeutică, sub formă injectabilă, pentru inhibarea spasmelor musculare din ‘distoniile prezente în ‘blefarospasm, ‘strabism, reducerea presiunii sfincterului anal pentru facilitarea vindecării ‘fisurii anale cronice şi chiar în tratamentul ridurilor de la nivelul regiunii superioare a feţei. Tipul B este utilizat, injectabil, pentru tratamentul distoniei cejvicale, adică, a ‘colului uterin. TOXINĂ DIFTERICĂ / toxine diphterique / diphteria toxin. Exotoxină produsă de Corynebacterium diphteriae, cu Mr de 62 kDa, care este secretată de bacterie în sânge şi este responsabilă de patogeneza ‘difteriei. T. d. reprezintă o en-zimă care inhibă sinteza de proteine prin inactivarea factorului de elongaţie 2 (EF-2) necesar pentru transferul polipeptidil-AFlNt de la situsuMonor la cel acceptor la nivelul ‘ribozomilor. TOXINĂ HOLERICĂ / toxine cholerique / cholera toxin. V. holeră^. TOXINĂ PERTUSSIS / toxine pertussis / pertussis toxin. Proteină complexă cu acţiune dermonecrotică, produsă de Bordetella pertussis - agentul patogen al tusei convulsive. TOXINĂ TETANICĂ / toxine tetanique / tetanic toxin. Neurotoxină holoproteinică secretată de Clostridium tetani, responsabilă de semnele şi simptomele din ‘tetanos. T. t. se leagă de ‘gangliozide şi blochează terminaţiile sinaptice la nivelul SNC. Este una dintre cele mai puternice toxine cunoscute. Sin.: tetanospasmină. V. şi tetanolizină. TOXINIC. adj. / toxinique, adj. / toxinic. \Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată] Care se află în relaţie cu ‘toxinele. TOXINOGENEZĂ, s. f. / toxinogenese, s. f. / toxinogenesis. Producerea de ‘toxine. TOXITUDINE, s. f. / toxitude, s. f. / toxitude. Obişnuinţă admisă din punct de vedere social de a folosi substanţe psihotrope fără efecte negative şl fără dependenţe. Ex.: consum moderat de alcool. TOXOCAROZĂ, s. f. / toxocarose, s. f. / toxocariasis. Infestarea umană cu larve din genul *Ascaris provenind de la câine şi pisică (Toxocara caniş). T. se manifestă clinic prin hepatomegalie, bronşită, infiltrate pulmonare, iar ulterior printr-o corioretinită exsudativă. Se constată creşterea masivă a numărului de eozinofile şi hipergammaglobulinemie. TOXOGEN. Var. pentru toxigen (v.). TOXOID, s. n. / toxoî'de, s. f. / toxoid. [Qr. toxikon = otravă pentru vârful săgeţilor, de la toxon = săgeată; eidos = formă] Sin.: anatoxină (v.). TOXOMIMETIC, adj. / toxomimetique, adj. / toxomimetic. Care imită o acţiune toxică sau medicamentoasă determinate. De ex., un reflex condiţionat t. reprezintă o reacţie a organismului analogă celei pe care ar produce-o o substanţă chimică şi care este datorată unui reflex condiţionat. TOXOPLASMA / toxoplasma / toxoplasma. [Qr. toxon = arc; plasma = oSiect modelat.] Parazit intracelular obligatoriu, agent al ‘toxoplasmozei descoperit la rozătorul gondi. Se poate prezenta într-o formă vegetativă, unicelulară, cu dimensiuni de 5-7 pm - agentul infecţiei active - şi într-o formă chistică (10 pm, masă mică ovalară care conţine numeroşi paraziţi acolaţi unii de alţii) - corespunzând infecţiei latente. TOXOPLASMOZA, s. f. / toxoplasmose, s. f. / toxoplasmo-sis. [Qr. toxon = arc; plasma = oBiect modelat; -oză.] Boală determinată de parazitul * Toxoplasma gondii, a cărei simptomatologie variază considerabil în funcţie de vârsta la care survine infecţia. în acest sens se deosebesc: *t. congenitală şi *t. dobândităL V. şi test de liză pentru toxoplasmoză. TOXOPLASMOZĂ CONGENITALĂ / toxoplasmose congenitale / congenital toxoplasmosis. Formă de t. generată, de regulă, prin transmiterea bolii de la mamă (care prezintă o infecţie inaparentă clinic) transplacentar la făt, în următoarele alternative: 1) contaminare precoce, tradusă prin moartea fătului sau prin malformaţii diverse; 2) contaminare tardivă, în cazul căreia se produce o t. evolutivă cu afectarea viscerelor; uneori, nou-născutul poate fi aparent sănătos, dar ulterior boala poate evolua. Caracteristică t. c. este t. oculară, cu unul sau mai multe focare de ‘corioretinită, adesea recidivante. TOXOPLASMOZĂ DOBÂNDITĂ / toxoplasmose acquise / acquired toxoplasmosis. Formă de t. determinată de infecţia cu Toxoplasma gondii, protozoar aflat sub formă chistică în solul contaminat, în materiile fecale ale unor animale (îndeosebi pisică), în hrana infectată. Mai rar, infecţia la om rezultă din contactul cu sânge care conţine forme proliferative ale parazitului. T. d. este frecventă, dar în majoritatea cazurilor rămâne asimptomatică, iar când se manifestă, expresia clinică variază de la forme uşoare, până la forme fulminante, extensive, cu leziuni localizate în creier, ochi, muşchi scheletici, miocard, ficat şi plămâni şi cu o simptomatologie în funcţie de localizare. Manifestările grave se produc îndeosebi la subiecţii imuno-deficitari. TRABECUL, s. n. / trabecule, s. f. / trabecula. [Lat. trabe-cula, dim. de la trabs, -bis = grindă, Bârnă] Structură anatomică de origine fibroasă sau musculară, având formă de bandă, travee sau fascicul. La nivelul unui organ, t. se poate întinde de la capsulă în interiorul organului respectiv. Câteva ex.: 1099 TRABECULAR TRAHE0BR0NŞ1TĂ 1) T. cardiace (NA: trabeculae carneae) - coloane musculare intercalate, proeminente pe suprafaţa internă a cavităţilor inimii. 2) T. corpilor cavernoşi şi spongios ai penisului (NA: trabeculae corporis spongiosi penis, trabeculae corporum cavernoso-rum) - septurile care separă între ele lacunele sau cavernele corpilor cavernoşi şi, respectiv, camerele corpului spongios ale penisului. 3) T. splenice (NA: trabeculae lienis, trabeculae splenicae) - septuri conjunctivomusculare care pătrund din capsula splenică în interiorul parenchimului splenic, comparti-mentându-l. TRABECULAR, adj. / trabeculaire, adj. / trabecular. [Lat. tra-becula, dim. de la trabs, -bis = grindă, Bârnă.] 1) Care este format din ‘trabecule. 2) Despre un neoplasm a cărui structură este alcătuită din travee anastomotice, separate de o reţea vasculară. TRABECULECTOMIE, s. f. / trabeculectomie, s. f. / tra-beculectomy. Operaţie de microchirurgie oculară destinată tratamentului *glaucomului cronic. T. constă^ în ablaţia structurilor trabeculare ale ‘canalului Schlemm. în acest mod se elimină obstacolul în evacuarea umorii apoase. V. canal Schiemm. TRABECULOTOMIE, s. f. / trabeculotomie, s. f. / trabecu-lotomy. Operaţie de microchirurgie oculară destinată tratamentului ‘glaucomului cronic. T. constă în deschiderea, cu ajutorul unei sonde, a părţii interne a canalului Schlemm, a cărui obstrucţie împiedică scurgerea umorii apoase. V. canal Schlemm. TRACHELISM, s. n. / trachelisme, s. m. / trachelism. [Qr. trakhelos = gât] Contracţie spasmodică a muşchilor gâtului în timpul crizei de ‘epilepsie. T. jenează circulaţia venoasă şi ca urmare apare turgescenţa feţei, protruzia şi riscul muşcării limbii etc. V. criză epileptică. TRACT, s. n. / tractus, s. m. / tract, tractus. NA: tractus, pl. tractus (1). [Lat. tractus = traseu, cale, de la trahere = a trage, a târî] 1) Fascicul de fibre nervoase sau musculare de o anumită lungime, care au aceeaşi origine şi terminaţie, servind unei aceleiaşi funcţii. 2) Un număr de organe şi structuri asociate, în general cavitare, care susţin împreună o anumită funcţie. Ex.: t. digestiv. Var. (1, 2): tractus. TRACT UVEAL / tractus uveal / uveal tract. NA: tunica vas-culosa bulbi. Tunica vasculară a ochiului, alcătuită dintr-un ansamblu de formaţiuni de origine mezodermică, cuprinzând: foiţa anterioară a ‘irisului sau stroma irisului, ‘corpul ciliar şi ‘coroida. Sin.: uvee. TRACTOTOMIE, s. f. / tractotomie, s. f. / tractotomy. [Lat. tractus = traseu, cale, de la trahere = a trage, a târî; gr. tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Secţiune chirurgicală a unui fascicul de fibre nervoase ale ‘nevraxului, vectoare ale motricităţii (t. piramidală mezencefalică sau pedun-culară) sau ale sensibilităţii termoalgezice (t. pedunculară spl-notalamică) la nivelul ‘pedunculului cerebral sau al ‘bulbului rahidian. V. şi cordotomie. TRACTOTOMIE PEDUNCULARĂ SPINOTALAMICĂ / tractotomie pedonculaire spinothalamique / spinothalamic tractotomy. Secţiune a fasciculului sensibilităţii termice şi dureroase de la nivelul ‘pedunculului cerebral. V. pedunculo-tomie. TRACTOTOMIE PIRAMIDALĂ MEZENCEFALICĂ / tractotomie pyramidale mesencephalique / pyramidal tractotomy. Secţiune a ‘fasciculului piramidal, calea motricităţii din pedun-culul cerebral. TRACTOTOMIE TRIGEMINALĂ / tractotomie trigeminale / trigeminal tractotomy. Operaţie preconizată în ‘nevralgia facială. Constă în secţiunea rădăcinii senzitive a trigemenului în traiectul său bulbo-spinal. Sin.: operaţie Sjoqvist. TRACTUS. Var. pentru tract (v.). TRACŢIUNE, s. f. / traction, s. f. / traction. [Lat. iradia, -onis = acţiunea de a trage, de la trahere = a trage cu forţa] Acţiune exercitată prin intermediul unei forţe pentru a provoca o mişcare sau pentru a exercita o ‘extensie sau o ‘elongaţie. T. se poate exercita mecanic sau prin intermediul unor greutăţi (mase), continuu sau discontinuu. TRADUCERE GENETICĂ / traduction genetique / genetic translation. [Lat. traductio, -onis = trecere, traducere, de la traducere = a trece, a traduce; gr. genetikos = propriu unei generaţii, de la genos = neam, urmaş, generaţie.] In genetică, operaţia de sinteză a unui ‘peptid prin decodarea mesajului purtat de ARN mesager. TRADUCTOR, s. m. / traducteur, s. m. / traductor. [Lat. tra-ductor, -oris = cel care trece pe cineva dintr-o situaţie în alta, de la traducere = a trece, a traduce.] Dispozitiv ce stabileşte o corespondenţă univocă între valorile unei mărimi fizice de o anumită natură (mărime de intrare) şi valorile unei mărimi fizice de altă natură (mărime de ieşire). Ex.: t. de puls, t. de respiraţie. TRAGUS, s. n. / tragus, s. m. / tragus. NA: tragus. [Qr. tra-gos = capră] Relief plat şi triunghiular al ‘pavilionului urechii situat, ca un opercul, în faţa conductului auditiv extern, sub rădăcina ‘helixului. TRAHEE, s. f. / trachee, s. f. / trachea, windpipe. NA: tra-chea. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de la trakhys = rugos.] Conduct musculo-cartilaginos care continuă laringele, cu rol de a conduce aerul prin căile respiratorii superioare, spre plămâni. Este situat anterior esofagului şi se întinde de la a şasea vertebră cervicală până la a cincea vertebră dorsală, nivel la care se bifurcă în două bronhii primare. TRAHEITĂ, s. f. / tracheite, s. f. / tracheitis. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de la trakhys = rugos; -ită ] Inflamaţia acută sau cronică a mucoasei de la nivelul ‘traheei. TRAHELHEMATOM, s. n. / trachelhematome, s. m. / tra-chelh(a)ematoma. [Qr. trakhelos = gât; haima, -atos = sânge; oma.] Hematom al muşchiului sternocleidomastoidian, determinat la nou-născut de tracţiunea şi ruptura muşchiului în timpul naşterii. Se vindecă în câteva luni. TRAHELOPEXIE, s. f. / trachelopexie, s. f. / trachelopexy. [Qr. trakhelos = gât; pexis = filare.] Tehnică chirurgicală prin care ‘colul uterin este fixat la una din formaţiunile anatomice adiacente, pentru evitarea producerii ‘prolapsului. Ex.: t. liga-mentară, după histerectomie subtotală, la nivelul ligamentelor rotunde sau al ligamentelor largi. V. şi cervicopexie. TRAHELOPLASTIE, s. f. / tracheloplastie, s. f. / trachelo-plasty. [Qr. trakhelos = gât; plastos = modelat, de la plas-sein = a forma, a modela] Reparaţie plastică practicată pe colul uterin, pentru a-i restabili lungimea, poziţia şi calibrul normal. V. şi stomatoplastie def. 1. TRAHEOAEROCEL, s. n. / tracheoaerocele, s. f. / tracheo-aerocele. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de la trakhys = rugos; gr. aer, -os, lat. aer, -is = aer; kele = hernie, tumoră] Hernie a traheei (‘traheocel) care conţine aer. T. apare ca o colecţie gazoasă cu aspect tumoral, care comunică cu traheea. TRAHEOCEL, s. n. / tracheocele, s. f. / tracheocele. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de la trakhys = rugos; kele = hernie, tumoră] Protruzie herniară a membranei mucoase a ‘traheei. TRAHEOBRONŞITĂ, s. f. / tracheobronchite, s. f. / tracheo-bronchitis. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de la trakhys = rugos; lat. medievală bronchia, din gr. bronkhos, pl. bronkhia = Bronhie; -ită.] ‘Traheită asociată cu ‘bronşită. Se manifestă prin tuse, uneori lătrătoare, cu sau fără expectoraţie. Are o gravitate mai mare la sugar şi la copilul mic, când poate lua forma fulgurantă, cu debut brutal, febră accentuată şi 1100 traheomalacie TRANSCORTINĂ accese de sufocare cu 'stridor inspirator. Prin laringoscopie se pot observa deasupra glotei secreţii dense şi aderente. De obicei, germenul patogen este *streptococul hemolitic. TRAHEOMALACIE, s. f. / tracheomalacie, s. f. / tracheoma-lacia. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de [a trakhys = rugos; malakia = înmuiere, de Ca malakos = moaie.] 'Ramolisment al cartilajelor traheei care poate fi provocat de compresiunea arterei pulmonare ^stângi asupra traheei. TRAHEOPATIE OSTEOPLASTICĂ / tracheopathie osteoplas-tique / tracheopathia osteoplastica. Osificare patologică a traheei şi a bronşiilor localizată în submucoasă. T. o. poate determina tuse, hemoptizii şi uneori o obstrucţie respiratorie. TRAHEOPLASTIE, s. f. / tracheoplastie, s. f. / tracheoplas-ty. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de ta trakhys = rugos; plastos = modetat, de ta plassein = a forma, a mo-deta] Intervenţie chirurgicală destinată închiderii unei fistule tra-heale, unei traheotomii sau înlocuirii pierderii de substanţă tra-heală cu un grefon cutanat sau cu un lambou pediculat. TRAHEORAFIE, s. f. / tracheorraphie, s. f. / tracheorrhaphy. [Qr. arteria trakheia = arteră rug o as ă, de ta trakhys = rugos; rhaphe = sutură] Sutura chirurgicală a traheei după o incizie sau o plagă locală. TRAHEOSCOPIE, s. f. / tracheoscopie, s. f. / tracheoscopy. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de ta trakhys = rugos; skopia = examinare, de ta skopein = a vedea, a etamina] Inspecţia vizuală a suprafeţei interioare a 'traheei, fie cu ajutorul unui 'bronhoscop, fie, mai rar, prin 'traheotomie. V. şi bronhoscopie. TRAHEOSTENOZĂ, s. f. / tracheostenose, s. f. / tra-cheostenosis. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de ta trakhys = rugos; stenosis = strâmtare, îngustare, de ta stenos = strâmt, îngust.] îngustarea diametrului traheei prin contracţie sau prin stenoză consecutivă unui obstacol sau unui proces patologic. TRAHEOSTOMIE, s. f. / tracheostomie, s. f. / tracheostomy. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de ta trakhys = rugos; stoma, -atos = gură] Varietate de 'traheotomie cu sutura buzelor inciziei la piele, în vederea introducerii unei canule pentru timp îndelungat. TRAHEOTOMIE, s. f. / tracheotomie, s. f. / tracheotomy. [Qr. arteria trakheia = arteră rugoasă, de ta trakhys = rugos; tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia] Intervenţie chirurgicală care constă în incizia peretelui anterior al traheei la nivelul primelor două inele (t. înaltă) sau sub istmul corpului tiroid (t. joasă). Poate fi practicată în cazul unui obstacol la nivelul faringelui sau laringelui, care împiedică aerul să ajungă în plămâni. Prin t. se stabileşte un curent respirator bronhopulmonar direct, fără utilizarea căilor faringo-buco-naza-le şi laringiene. TRAHOM, s. n. / trachome, s. m. / trachoma, granular con-junctivitis. [Qr. trakhoma, -atos = asperitate pe suprafaţa internă a pleoapei, de ta trakhys = rugos.] Conjunctivită sau 'keratoconjunctivită granuloasă contagioasă, cu evoluţie cronică, endemică în ţările tropicale subdezvoltate, unde reprezintă un flagel social. Este provocată de un agent intermediar între bacterii şi rickettsii, Chlamydia trachomatis, transmisă de muşte şi de obiectele pentru toaletă. Se caracterizează prin dezvoltarea de granulaţii şi foliculi în fundul de sac conjuncti-val, hiperplazie papilară, cu inflamaţie a conjunctivei bulbare. T. se poate complica cu 'panus, infiltraţie corneeană cu vase neoformate. Consecutiv, apar tulburări de vedere care pot ajunge la 'cecitate. Sin.: conjunctivită granuloasă. TRAHIONICHIE, s. f. / trachyonychie, s. f. / trachyonychia. [Qr. trakhus = aspru; onux = unghie.] Aspect rugos al suprafeţei exterioare a unghiilor. TRAINING AUTOGEN / entraînement autogene / autogenous training. [‘Lngt. training = antrenament; gr. autos = ei insult; german = a produce ] Sin. nerecomandat pentru antrenament autogen (v.). TRANCHILIZANT, adj., s. n. / tranquillisant, -e, adj., s. m. / tranquilizer. [Lat. tranquillus = tiniştit, calm, de ta tran-quillare = a linişti, a pototi] 1) Termen imprecis, care include de fapt două clase de medicamente: neuroleptice (t. majore) şi 'anxiolitice (t. minore). V. şi psihotrop. 2) Despre un medicament inclus în definiţia anterioară. TRANS, adj. / trans, adj. / trans. [Lat. trans = peste, dincolo.] 1) V. configuraţie moleculară şi izomerie. 2) Termen referitor la interacţiunile dintre două secvenţe de ADN nelegate fizic, interacţiune care implică controlul de către una din secvenţe a sintezei unor factori difuzibili ce acţionează asupra expresiei celorlalte secvenţe. TRANSĂ, s. f. / trance, s. f. / trance. 1) Stare de animaţie parţial suspendată sau incapacitate de funcţionare a conştientizării. 2) Stare de somnolenţă (precum în hipnoză), caracterizată prin contact senzorial şi motor limitat cu mediul înconjurător şl urmată de 'amnezie retrogradă. TRANSAMINARE, s. f. / transamination, s. f. / transamina-tion. [Lat. trans = peste, dincoto; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptutui tui Jupiter Ammon din LiSia; -ină.] Reacţie biochimică de schimb a unei funcţii amină provenind de la un aminoacid cu o funcţie cetonă de la un a-cetoacid. T. joacă rol important în degradarea proteinelor şi în sinteza glucozei din substanţe neglucidice. V. transaminază. TRANSAMINAZĂ, s. f. / transamlnase, s. f. / transaminase, aminopherase. [Lat. trans = peste, dincoto; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temp tutui tui Jupiter Ammon din LiSia; -ină; -ază.] Enzimă ce are drept coen-zimă fosfatul de piridoxal, care asigură transferul unui radical NH2 de la un aminoacid pe un acid a-cetonic. Printre cele mai cunoscute t. sunt: 1) T. aspartic-cetoglutarică sau t. glutamic-oxalacetică, TGO sau GOT (engl. glutamic-oxaloacetic transaminase), denumită, de asemenea, în prezent, aspartat-amino-transferază (AST sau ASAT). 2) T. glutamic-piruvică, TGP sau GPT (engl. glutamic-pyruvic transaminase) sau, de asemenea, alanin-aminotransferază (ALT sau ALAT). Prima (TGO) se află îndeosebi în miocard, apoi în muşchii scheletici, creier, ficat şi rinichi, iar a doua (TGP) în ficat şi în muşchii scheletici. Când unul din organele menţionate este afectat de 'necroză, concentraţia t. pe care o conţine creşte în sânge. Concentraţiile de TGO sau ASAT cresc îndeosebi în primele zile de evoluţie ale 'infarctului de miocard, iar concentraţiile ambelor t. cresc în hepatitele ^toxice şi infecţioase. V. şi tab. const. biochim. TRANSCITOZĂ, s. f. / transcytose, s. f. / transcytosis. [Lat. trans = peste, dincoto; kytos = cetută; -oză.] Fenomen de transport al unei macroparticule la nivelul endoteliului vascular, prin formarea episodică a unui canal la nivelul căruia trec vezicule cu substanţa transportată (N. Simionescu). TRANSCOBALAMINĂ, s. f. / transcobalamine, s. f. / transcobalamin. [Lat. trans = peste, dincoto; germ. Kobalt, var. de ta Kobolt = spiriduş cd minetor; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea temptutui tui Jupiter Ammon din LiSia; -ină.] Proteină de transport a 'vitaminei B12. Prezintă două forme, t. I şi t. II, cea de-a doua facilitând pătrunderea vitaminei B12 în celule. TRANSCORTINĂ, s. f. / transcortine, s. f. / corticosteroid binding globulin. [Lat. trans = peste, dincoto; cortex, -icis = scoarţă, corticoizi; -ină] Alfa-2 globulină glicozilată, alcătuită din 383 aminoacizi, sintetizată în ficat, dar şi în plămâni, rinichi şi testicule. Gena ce codifică sinteza t. este situată pe cromozomul 14. T. asigură transportul a 95% din 'cortizonul plasma- 1101 TRANSCRIPT TRANSFERINĂ tic, care este biologic inactiv sub această formă. Corticosteronul şi 11 -deoxicortizoiul se leagă la t. în aceeaşi proporţie, iar 17-hidroxiprogesteronul, deoxicorticosteronul şi prednisolonul (cor-ticosteroid de sinteză) în proporţie mai redusă. TRANSCRIPT, s. m. / transcrlt, s. m. / transcript. ARN obţinut prin transcripţia unei gene prin intermediul ARN-polimerazei. T. primar sau nativ poate fi modificat pentru a forma un t. matur. De ex., moleculele de AR_Nm, ARNr, ARNt etc. TRANSCRIPTAZĂ INVERSĂ / transcriptase inverse ou reverse / reverse transcriptase. [Lat. transcriptus, de ta tran-scribere = a transcrie, a copia (trans = peste, dincolo; scribere = a scrie); -ază; inversus, de ta invertere = a răsturna.] En-zimă prezentă în ‘retrovirusuri, care permite sinteza unei copii de ADN cu lanţ dublu pornind de la o moleculă matriţă de ARN cu lanţ simplu. în acest mod, retrovirusurile ARN sunt integrate în cromozomii celulelor infectate, alcătuiţi din ADN. Datorită t. i., ARN viral formează, prin replicare, un acid nucleic hibrid cu dublu lanţ elicoidal, alcătuit din lanţul simplu de ARN viral şi un lanţ simplu de ADN calcat pe primul. Acest ADN hibrid se încorporează în cromozomul celulei infectate şi se substituie ADN-ului celular, pentru a dirija sinteza proteinelor virale ce vor constitui noi virioni. T. i. este asociată unor virusuri cancerigene, unor virusuri leucemice şi virusului ‘SIDA (*HIV). Sin.: revers transcriptoză. TRANSCRIPTOM, s. m. / transcriptome, s. m. / transcrip-tome [Din engl. (transcript)ion şi gen(ome).] Ansamblul ARN mesager pe care îl poate exprima un organism. într-un sens restrâns, ansamblul ARN mesager pe care îl poate exprima o celulă într-un stadiu din viaţa sa. V. proteom. TRANSCRIPŢIE, s. f. / transcription, s. f. / transcription. [Lat. transcriptio, -onis = transcriere, copie, de ta transcribere = a transcrie (trans = peste, dincolo; scribere = a scrie).} în genetică, sinteză de ARN printr-o ARN-polimerază, pornind de la o matrice de ADN. TRANSDISCIPLINARITATE, s. f. / transdisciplinarite, s. f. / transdisciplinarity. [Lat. trans = peste, dincolo; disciplina = învăţătură, educaţie, de ta discipulus = elev, discipol] Concept nou care se referă, aşa cum indică prefixul trans, la ceea ce se află în acelaşi timp şi între discipline, şi înăuntrul acestor discipline, şi dincolo de orice disciplină. Finalitatea t. este înţelegerea lumii prezente, unul din imperativele sale fiind unitatea cunoaşterii. TRANSDUCINĂ, s. f. / transducine, s. f. / transducin. Proteină a unei biomembrane care are ca funcţie conducerea unui semnal. O t. este adesea o ‘proteină G activată de GTP (*guanozin trifosfat). T. poate fi denumită şi proteină GT. TRANSDUCTANT, s. m. / transductant, s. m. / transductant. Celulă care a dobândit caractere noi prin transfer de material genetic. TRANSDUCTOR, s. m. / transducteur, s. m. / transductor. [Lat. trans = peste, dincolo; ductor, -oris = conducător, de la ducere = a trage, a duce.J Aparat electronic care permite deopotrivă emisia, recepţia şi transformarea unui semnal. TRANSDUCŢIE, s. f. / transduction, s. f. / transduction. [Lat. trans = peste, dincolo; ductus, de la ducere = a trage, a duce.] 1) Transfer de material genetic de la o bacterie la alta prin intermediul unui ‘bacteriofag (denumit fag transductor). T. se poate produce accidental sau poate fi specializată, când sunt transferate prin intermediul fagilor anumite gene specifice de la o bacterie la altă bacterie, diferită genotipic. Bacteria trans-dusă dobândeşte astfel caractere noi (proprietăţi metabolice, rezistenţă la antibiotice) în relaţie cu genele transmise. 2) Conversia unui semnal biologic dintr-o formă în altă formă. Ex.: tipuri variate de celule senzoriale produc conversia sau t. luminii, presiunii, substanţelor chimice etc. în impulsuri nervoase, iar legarea majorităţii hormonilor la nivelul ‘receptorilor membranari este convertită datorită unor procese de t. în creşterea concentraţiei intracelulare a unor *mesageri secunzi. TRANSFECŢIE, s. f. / transfection, s. f. / transfection. [Lat. trans = peste, dincolo; infectus, de la inficere = a strica, a otrăvi] Introducerea de ADN într-o celulă eucariotă şi integrarea acestuia în ADN cromozomial al celulei receptive. De obicei se utilizează ADN precipitat cu ioni de calciu, dar metodele disponibile sunt diverse (ex.: ‘electroporaţie). în mod normal, procesul de t. se produce doar la 1% din celulele în cultură. T. este analogă cu ‘transformarea bacteriană, dar în cazul eucariotelor termenul ‘transformare este utilizat pentru descrierea modificărilor produse la celulele în cultură de virusurile tumorale. TRANSFER, s. n. / transfert, s. m. / transfer. [Lat. trans-ferre = a duce dintr-o jjarte în alta, de la trans = peste, dincolo, ferre = a duce.] In general, acţiunea de a transfera, de a deplasa dintr-un loc în altul. Alte semnificaţii: 1) Fenomen prin care o activitate intelectuală sau normală modifică o altă activitate, care urmează, făcând-o fie mai uşoară (t. pozitiv), fie mai dificilă (t. negativ). 2) în psihanaliză, trecerea propriilor emoţii, sentimente sau intenţii pe seama altei persoane, faţă de care subiectul are sentimente de iubire sau de ură. 3) După Freud, “substituirea persoanei medicului cu o persoană cunoscută anterior”. Acest fenomen se produce când pacientul, în relaţia sa cu psihanalistul, actualizează inconştient modele de reacţie şi de relaţii infantile. V. şi în continuare. TRANSFER EMBRIONAR / transfert embryonnaire / intrauterine implantation. Implantarea intrauterină a unui ou obţinut prin fecundare in vitro. V. şi fecundare in vitro, fecundare in vitro şi transfer de embrion. TRANSFER LINIAR DE ENERGIE / transfert lineaire d’energie / linear energy transfer. Cantitatea de energie cedată materiei pe care o străbate o particulă ionizantă cu energie înaltă (ex.: electron, proton). T. I. de e. se măsoară pe unitatea de lungime şi se exprimă în Joule/m sau, mai frecvent, în KeV/pm. In cazul ţesuturilor vii, t. I. de e. este important atât în ‘radio-biologie, în studiul efectelor radiaţiilor, cât şi în ‘radioterapie, când acţiunea locală a unui fascicul de radiaţii depinde de t. I. de e. Abrev.: TLE, LET (engl.). TRANSFER GENIC / transfert genique / transfert of genetic information. T., prin utilizarea cromozomilor izolaţi în metafază, a unei mici porţiuni de material genetic într-o celulă somatică. Materialul transferat, denumit transgenom, reprezintă circa 7x106 perechi de baze. Acest transgenom este instabil şi la fiecare generaţie dispar 10% din proprietăţile sale, totuşi, pot apărea şi forme stabile. TRANSFER PASIV / transfert passif / passive transfer. Transfer de ‘imunitate sau de ‘hipersensibilitate de la un donor imunizat la un organism receptor neimunizat, fie prin injectarea de anticorpi serici, fie prin injectarea de limfocite. TRANSFERAZĂ, s. f. / transferase, s. f. / transferase. [Lat. transferre = a duce dintr-o parte^ în alta, de la trans = peste, dincolo, ferre = a duce; -ază.] în general, clasă de enzime care catalizează transferul unui grup de atomi de la o moleculă la alta. Frecvent, t. asigură transferul, prin intermediul unei coenzime, al unui radical (metil, acetil etc.) de la un donor la un acceptor. Este cazul: transmetilazelor, transcetolazelor, transfosforilazelor etc. TRANSFERINĂ, s. f. / transferrine, s. f. / transferrin. [Lat. trans = peste, dincolo; ferrum = fier; -ină.] Proteină ((3-globu-lină) din plasma sanguină care fixează fierul şi îl transportă la o serie de organe. în mod normal, doar o treime din moleculele de t. se află combinate cu fierul. Această proporţie 1102 transfixiant TRANSMITANŢĂ creşte, uneori până la saturaţie. în cazul unei supraîncărcări cu fier a organismului. Capacitatea de fixare a fierului de către t. (sau coeficientul de saturaţie a t.) este de 2 500 - 4 100 pg/l sau 44,8-73,4 pmol/l. Raportul dintre fierul seric fixat şi capacitatea totală de fixare a serului este în mod normal 0,35. Scade în anemii prin carenţă, creşte în sindroamele hemolitice, în anemia Biermer şi, îndeosebi, în ‘hemocromatoză. Sin.: siderofilină. TRANSFIXIANT, adj. / transfixiant, -e, adj. / transfix. [Lat. transfixus, de ta transfigere = a străpunge (trans = peste, dincoto; figere = a înfinge).] Care traversează dintr-o parte în alta. Ex.: plagă t. TRANSFORMARE, s. f. / transformation, s. f. / transforma-tion. [Lat. transformatio, -onis, de ta transformare = a transforma (trans = peste, dincoto; formare = a da o formă).] 1) Modificarea formei sau structurii, conversia unei forme în alta. 2) T. celulară (v.). 3) T. bacteriană (v.). TRANSFORMARE BACTERIANĂ / transformation bacterienne / bacterial transformation. Fenomen de transfer genetic (‘transfecţie) caracterizat prin introducerea într-o bacterie receptoare a unui ADN extras din altă bacterie diferită genotipic. Agentul de transfer este însuşi materialul genetic, sub forma ADN liber, ceea ce deosebeşte t. b. de alte transferuri genetice ca ‘transducţia şi ‘conjugarea. TRANSFORMARE CELULARA / transformation cellulaire / cellular transformation. Dobândirea de către celulă a uneia sau mai multor caracteristici proprii celulei maligne: 1) Pierderea inhibiţiei de contact. 2) Creştere nelimitată (imortalitate). 3) Independenţă faţă de ‘factorii de creştere ai serului. 4) Formare de colonii în agar (defect de ancorare). 5) Tumorigeni-citate la şoarecele “nud” (atimic). TRANSFUZIE, s. f. / transfusion, s. f. / transfusion. [Lat. trans = peste, dincoto; fusio, -onis - topire, împrăştiere, de ta fundere = a vărsa] Injectare intravenoasă lentă, la om, a unei cantităţi de sânge uman compatibil, proaspăt conservat. Se deosebesc: alotransfuzia, în care sângele provine de la un ‘donator, şi autotransfuzia, în care sângele injectat a fost, într-un prim timp, prelevat de la pacient (autotranfuzie amânată sau programată) sau este recuperat de la bolnav în cursul unei intervenţii chirurgicale (autotransfuzie auiologă peroperatorie). T. se poate efectua cu sânge total sau cu fracţiuni izolate ale sângelui: 1) fie ansamblul elementelor figurate; 2) fie hematii, leucocite sau trombocite, fiecare separat; 3) fie anumite componente ale plasmei. T. trebuie efectuată cu respectarea strictă a regulilor de ‘compatibilitate sanguină. Utilitatea t. este largă, îndeosebi în hemoragii masive, şoc, anemii etc. V. grup sanguin, plasmafereză, leucafereză. TRANSGENIC, adj. / transgenique, adj. / transgenic. [Lat. trans = peste, dincoto; genos = neam, urmaş, generaţie, sau gennan = a produce.) Termen utilizat pentru organisme vii la care au fost transferate gene străine de patrimoniul ereditar propriu. Gena străină, denumită “transgenă”, se transmite la descendenţii animalului t. Au fost obţinute atât animale, cât şi plante t., în scopuri practice (ex.: transfer de gene de rezistenţă la ierbicide, la plante) sau de cercetare. TRANSGLUTAMINAZĂ, s. f. / transglutaminase, s. f. / trans-glutaminase. Enzimă care catalizează producerea de ‘legături încrucişate la nivelul proteinelor. T. reprezintă antigenul anticorpilor prezenţi în plasma subiecţilor afectaţi de ‘boala celi-acă. TRANSHIDROGENAZĂ, s. f. / transhydrogenase, s. f. / tran-shydrogenase. [Lat. trans = peste, dincoto; gr. hydor, hydatos = apă; gennan = a produce; -ază.] Enzimă care activează o reacţie de transfer de protoni. TRANSILUMINARE, s. f. / transillumination, s. f. / transillu-mination. [Lat. trans = peste, dincoto; illuminare = a Lumina, a duminck] Sin.: diafanoscopie (v.). TRANSLAŢIE, s. f. / translation, s. f. / translation. [Lat. translatio, -onis = transformare, transpoziţie, de ta transferre = a duce dintr-o parte în alta (trans = peste, dincoto; ferre = a duce).] Proces produs la nivelul ‘ribozomilor, prin care informaţia din ARN mesager este utilizată pentru precizarea secvenţei de aminoacizi în lanţul polipeptidic. TRANSLOCATOR, s. m. / translocateur, s. m. / translocator. Sistem molecular ce asigură transferul unei molecule la nivelul unei biomembrane, în general printr-un schimb cu o altă moleculă. Un t. de acest tip a fost identificat la nivelul membranei interne mitocondriale, efectuând schimbul unei molecule de ADP, care pătrunde în mitocondrie, cu o moleculă de ATP, care iese. TRANSLOCAŢIE, s. f. / translocation, s. f. / translocation. [Lat. trans = peste, dincoto; iocatio, -onis = aşezare, de ta locare = a pune într-un toc, a aşeza şi locus = toc.) ‘Aberaţie cromozomială structurală caracterizată prin transferul unui segment dintr-un cromozom pe un alt cromozom neomolog. Se disting: 1) T. echilibrată, când garnitura cromozomială globală este conservată, independent de locul segmentelor de cromozomi deplasate. 2) T. reciprocă, când se produce un schimb complet de fragmente între doi cromozomi neomologi. 3) T. robertsoniană, când t. implică doi cromozomi acrocentrici, care fuzionează în regiunea ‘centromerului. TRANSLOCAŢIE BACTERIANĂ / translocation bacterienne / bacterial translocation. Proces de diseminare a bacteriilor saprofite din tubul digestiv în diverse viscere care în mod normal sunt sterile. T. b. explică unele infecţii cu bacili Gram-ne-gativi la bolnavii de cancer cu aplazie medulară după ‘radioterapie. TRANSMETILARE, s. f. / transmethylation, s. f. / trans-methylation. Reacţie generală de transfer al unui radical metil, catalizată printr-o metiltransferază. ‘Metionina este principalul donor de radical metil, iar acţiunea sa ‘lipotropă, ca şi a ‘colinei, este determinată de rolul pe care îl joacă în reacţiile de transmetilare. TRANSMISIBIL, adj. / transmissible, adj. / transmissible. [Lat. transmissus, de ta transmittere = a trimite dincoto (trans = peste, dincoto; mittere = a trimite).] Despre o boală infecţioasă care poate fi transmisă de la un individ la altul, fie direct (bolnav sau animal infectat), fie indirect (prin gazdă intermediară, vector sau produs contaminat). TRANSMISIE ORIZONTALĂ / transmission horizontale / ho-rizontal transmission. T. agenţilor infecţioşi de la un subiect la altul, prin intermediul ‘excretei, ‘sputei etc., pe cale aeriană, digestivă etc. V. şi transmisie verticală. TRANSMISIE SINAPTICA / transmission synaptique / synap-tic transmission. Comunicarea impulsului nervos de la un neuron la un alt neuron, ia o fibră musculară sau la o glandă, prin intermediul ‘sinapsei. TRANSMISIE VERTICALĂ / transmission verticale / vertical transmission. Transmiterea de la o generaţie la alta. Este cazul t. genetice, dar termenul a fost extins şi pentru desemnarea transmiterii infecţiilor de la o generaţie la cea următoare. Ex.: t. infecţiilor prin lapte sau prin placentă, t. unor virusuri (*Retrovirus) care, integrate în cromozomi, sunt transmise pe calea celulelor germinate. V. şi transmisie orizontală. TRANSMITANŢĂ, s. f. / transmittance, s. m. / transmittance. [Lat. transmittere = a trimite dincoto, de ta trans = peste, dincoto, mittere = a trimite.) Parametru fizic definit prin raportul dintre densitatea spectrală a fluxului energetic (sau lumi- 1103 TRANSMURAL TRANSPORT VECTORIAL nos) transmis printr-o soluţie şi densitatea spectrală a fluxului incident. V. şi absorbanţă. TRANSMURAL, adj. / transmural, -ale, -aux, adj. / transmural. [Lat. trans = peste, dincolo; muralis = de ziduri, de la murus = perete.] Care traversează toată grosimea peretelui unui organ, în particular cu referire la miocard. Ex.: necroză miocardică t., infarct t. TRANSMUTAŢIE, s. f. / transmutation, s. f. / transmutation. [Lat. transmutatio, -onis = transpoziţie, scfiimBare, de ta transmutare = a muta (trans = peste, dincolo; mutare = a muta).] Transformare spontană sau provocată a unui corp simplu în altul. T. nucleară constă în transformarea, prin emisie de radiaţii, a unui nucleu în alt nucleu în cursul unei reacţii nucleare. TRANSORBITAR, adj. / transorbitaire, adj. / transorbital. [Lat. trans = peste, dincolo; orbita = orSită, de la orbis = cerc.] Care traversează orbita, care se efectuează prin orbită. Ex.: iobotomie t. TRANSPIRAŢIE, s. f. / transpiration, sueur, s. f. / transpira-tlon, sweat. [Lat. trans = peste, dincolo; spirare = a e\cda] Secreţia de sudoare. V. perspiraţie, sudaţie, sudoare. TRANSPLACENTAR, adj. / transplacentaire, adj. / transpla-cental. [Lat. trans = peste, dincolo; placenta = plăcinta] Care trece prin placentă în circulaţia fetală, care se transmite prin intermediul placentei. TRANSPLANT, s. n. / transplant, s. m. / transplant. [Lat. trans = peste, dincolo; plantare = a planta] Rezultatul transplantării. TRANSPLANTARE, s. f. / transplantation, s. f. / transplanta-tion. [Lat. trans = peste, dincolo; plantare = a planta] Transferul unui organ (în întregime) de la un donator la un primitor, implicând restabilirea continuităţii vasculare aferente şi eferente cu aparatul circulator al primitorului. Sin. parţial.: grefă. TRANSPORT, s. n. / transport, s. m. / transport. [Lat. trans-portatio, -onis = deplasare, de la transportare = a trece dincolo (trans = peste, dincolo; portare = a purta, a duce).] V. permeabilitate. TRANSPORT ACTIV / transport actif / active transport. T. ionilor sau al moleculelor (mai rar) la nivelul membranei celulare împotriva *gradientului de concentraţie sau/şi de potenţial, cu consum de energie, de regulă prin consum de ATP. Principalele sisteme de t. a. se numesc pompe ionice, cele mai importante fiind ‘pompa de sodiu (sau pompa de Na/K), pompa gastrică de protoni sau ‘pompa de H/K şi ‘pompa de calciu. TRANSPORT AXONAL / transport axonal / axonal transport. Mişcare activă a materiei în axoplasma unui neuron, din corpul neuronal spre extremitatea axonului, sau în sens invers. Vectorii transportului sunt proteine motrice, care se deplasează pe ‘microtubuli. Se descriu două tipuri de t. a.: anterograd şi retrograd. T. anterograd se produce dinspre corpul celular spre extremitatea axonului. El cuprinde o componentă lentă (0,2-0,4 mm/zi) antrenând proteine ale citosolului şi o componentă rapidă (20-400 mm/zi), antrenând îndeosebi vezicule provenite din ‘complexul Golgi, rar mitocondrii şi niciodată ribozomi sau elemente ale reticulului endoplasmic rugos. Proteinele motrice ale acestor componente celulare sunt ‘kinezine. T. retrograd aduce vezicule periferice către corpul celular la o viteză ceva mai mare decât cea a t. anterograd rapid. Aceste vezicule ajung la lizozomi sau la complexul Golgi al corpului celular. Proteinele motrice sunt "dineine. TRANSPORT AL C02 / transport du C02 / C02 transport. Transportul C02 produs de oxidările celulare către mediul exterior. Solubilitatea crescută a C02 în apă permite difuzi- unea sa rapidă cu un gradient de pC02 puţin important. C02 este, de asemenea, suficient de solubil în lipide, pentru a putea traversa uşor epiteliile simple. La vertebrate, prezenţa eritrocitelor creşte eficacitatea transportului de C02 prin mai multe mecanisme: anhidraza carbonică eritrocitară, puterea tampon a Hb, situsurile în care sângele primeşte C02 sunt cele în care oxihemoglobina pierde 02, creşterea pC02 în sângele venos creşte proporţia de Hb sub formă de car-baminohemoglobină. La un subiect în repaus, diferenţa de concentraţie în C02 total între sângele arterial şi sângele venos este de circa 2,15 mmol/l, din care 80% este sub formă de HC03‘, 9% sub formă de C02 dizolvat şi 11% sub forma carbamino. TRANSPORT DE OXIGEN / transport de l’oxygene / oxygen transport. Transportul 02 din mediul exterior către ţesuturi. Chiar dacă 02 este foarte solubil în membranele biologice, transportul său prin simplă difuziune este puţin eficient din cauza solubilităţii sale mici în apă: în echilibru cu aerul (20% O^, apa nu conţine decât 9,2 ml/l oxigen la 5 C, 6,5 ml/l la 20 C şi 4,7 ml/l la 37° C. Ca urmare a acestei solubilităţi reduse, transportul 02 dizolvat este insuficient şi de aceea este necesar un transportor de oxigen pentru a creşte capacitatea ‘oxiforică a sângelui (cantitatea de 02 transportată pe litru de sânge). ‘Hemoglobina îndeplineşte această funcţie la vertebrate. Concentraţia crescută de Hb în sângele de om, ca de altfel şi la alte mamifere, conferă sângelui uman o capacitate oxiforică importantă, de circa 200 ml 02/l. Dar cantitatea de 02 furnizată ţesuturilor este de circa 50 ml 02/l în condiţii obişnuite şi poate creşte până la 140 ml 02/l în timpul unei activităţi foarte intense. Capacitatea efectivă de transport a 02 este net inferioară capacităţii oxiforice din cauza diferenţei de conţinut de 02 între sângele arterial şi cel venos. TRANSPORT PASIV / transport passif / passive transport. T. de ioni sau de molecule (mici) la nivelul membranei pias-matice sub acţiunea unui ‘gradient de concentraţie sau de potenţial, fără consum notabil de energie metabolică. în principiu, la nivelul membranei celulare se disting două forme de t. p.: 1) direct prin ‘bistratul fosfolipidic, în cazul moleculelor liposolubile cu un coeficient de partaj (‘coeficient) supraunitar: 2) prin intermediul ‘canalelor ionice (ionii de Na, K, CI). V. şi difuziune facilitată. TRANSPORT TRANSMEMBRANAR / transport transmem-branaire / membrane transport. Transportul unei substanţe printr-o biomembrană. T. t. se poate produce prin diferite mecanisme: 1) Difuziunea de substanţe liposolubile direct prin dublul strat lipidic al membranei. V. coeficient de partaj (coeficient, def. p). 2) Transport prin „pori”: prin ‘porine (bacterii) sau prin ‘joncţiuni comunicante. 3) Transport pasiv prin ‘canale ionice. 4) Transport facilitat, denumit şi ‘difuziune facilitată prin sisteme ‘uniport, ‘simport sau ‘antiport. 5) ‘Cotransport prin ‘simport sau ‘antiport, în care gradientul de potenţial electrochimie al unui solvit provoacă transportul unui alt solvit contra unui gradient de potenţial. 6) ‘Transport activ prin pompe ionice (‘pompa de sodiu sau Na+/K+, pompa gastrică de protoni sau ‘pompa H+/K+, ‘pompa de calciu), ‘transportori ABC sau transportori cu fosfotransferază (numai la bacterii). 7) Transport de polipeptide imediat după sinteză prin membrana ‘reticulului endoplasmic. V. secvenţă semnai. 8) Transportul activ al polipeptidelor cu ajutorul "proteinelor chap-erone prin membrana ‘mitocondriilor, ‘plastelor şi ‘peroxi-zomilor, ca şi prin ‘porii nucleari. 9) O serie de bacterii posedă un sistem propriu de translocare a proteinelor, denumit cu acronimul *YOP. TRANSPORT VECTORIAL / transport vectoriel / vectorial transport. T. unui ion sau al unei molecule prin epitelii într-o 1104 TRANSPORTOR TRANZIT anumită direcţie. Ex.: absorbţia glucozei la nivelul intestinului. T. v. presupune o distribuţie neuniformă a ‘proteinelor de transport de la nivelul membranelor plasmatice ale celor două feţe aparţinând epiteliului. TRANSPORTOR, s. m. / transporteur, s. m. / carrier. [Lat. transportare = a trece dincoCo, de Ca trans = peste, dincoto, portare = a purta, a duce.] Proteină care transportă specific anumite substanţe în sânge (ex.: ‘apoferitina şi ‘feritina) sau/şi din sânge, prin membranele celulare, în celulă. V. şi difuziune facilitată. TRANSPORTOR DE GLUCOZĂ / transporteur du glucose / glucose transporter. Sin.: GLUT (v.). TRANSPORTOR DE HIDROGEN / transporteur d’hydrogene / hydrogen carrier. ‘Coenzimă care poate exista atât sub formă oxidată, cât şi sub formă redusă, intervenind în reacţiile cuplate de hidrogenare şi de dehidrogenare. Ex.: ‘nicotinamid adenin dinucleotid. TRANSPORTOR MULTIDROG / transporteur multidrogue / multidrug transporter. Glicoproteină membranară care poate expulza din citoplasmă o mare varietate de substanţe având în comun un domeniu lipofil plan şi una sau două grupări cationice. T. m. face parte din superfamilia ‘transportorilor ABC şi este un transportor activ exprimat în numeroase celule eucariote. La vertebrate se exprimă îndeosebi în ficat, rinichi şi mucoasa intestinală, adică în organele care excretă substanţe potenţial toxice. El participă la excreţia a numeroase ‘xenobiotice, îndeosebi medicamente. Este frecvent supra-exprimat în celulele canceroase rezistente a chimioterapie: MDRP, glicoproteină P. TRANSPORTORI ABC / transporteurs ABC / ABC trans-porters. [ABC este sigCa de Ca ATP Binding Cassette.] Superfamilie de proteine membranare având o funcţie de transport, consumând ATP şi cuprinzând un domeniu de legare a ATP de un tip caracteristic. La procariote t. ABC transportă diverşi solviţi prin membrana plasmatică (glucide, aminoacizi, peptide, polizaharide) către citosol (asimilaţie) sau spre spaţiul periplasmic (secreţie). T. ABC par mai puţin numeroşi la eucariote: ‘transportor multidrog, *TAP şi proteina CFTR asociată ‘canalelor de clor (a cărei anomalie este responsabilă de ‘mucoviscidoză). TRANSPOZIŢIE, s. f. / transposition, s. f. / transposition. [Lat. trans = peste, dincoCo; positio, -onis = punere, de Ca ponere = a pune.] Modificarea localizării unui fragment de ADN în genom. TRANSPOZIŢIE ARTERIALĂ / transposition arterielle / transposition of the great arteries, transposition of great ves-sels. Anomalie de origine a aortei şi a arterei pulmonare în raport cu ventriculele respective. Poate fi: a) totală, când aorta ia naştere din ventriculul drept, iar artera pulmonară din ventriculul stâng; b) parţială, când unul. din trunchiurile arteriale are origine anormală, iar celălalt normală. T. a. nu este compatibilă cu viaţa decât dacă se asociază cu o comunicare între domeniul sângelui arterial şi cel venos: comunicare interauri-culară, interventriculară sau canal arterial persistent. Sin.: transpoziţie a marilor vase. TRANSPOZIŢIE a MARILOR VASE / transposition des gros vaisseaux / transposition of the great vessels. Sin.: transpoziţie arterială (v.). TRANSPOZIŢIE VISCERALĂ / transposition des visceres / situs inversus viscerum. Sin.: situs inversus (v.). TRANSPOZON, s. m. / transposon, s. m. / transposon. [Lat. trans = peste, dincoCo; positio, -onis = punere, de Ca ponere = a pune.] Segment de ADN care îşi poate schimba poziţia în genom, mişcându-se dintr-o poziţie în alta în genomul unui organism. T. are însuşirea de a modifica expresia şi structura altor gene, fiind astfel un factor de variabilitate. Transpoziţia (sau ‘recombinarea genetică) a fost intens studiată la bacterii, unde este, printre altele, responsabilă de transferul de ‘rezistenţă la antibiotice. Sin.: protovirus. TRANSSEXUALISM, s. n. / transsexualisme, s. m. / transse-xualism. [Lat. trans = peste, dincoCo; sexualis = referitor Ca seTQ de Ca sexus = seTQ -ism.] Perturbare a identităţii sexuale manifestată prin convingerea absolută a unei persoane că nu aparţine sexului exprimat anatomic, fizic. T. se află uneori la originea unui comportament ‘homosexual, determină adoptarea vestimentaţiei şi conduitelor sociale proprii celuilalt sex (*tra-vestism) şi, îndeosebi, se manifestă prin dorinţa extrem de intensă a transformării fizice pe calea intervenţiei chirurgicale. T. rămâne un comportament încă insuficient explicat. Uneori intervenţia chirurgicală conduce la rezultate satisfăcătoare pentru subiect. TRANSSINAPTIC, adj. / trnssynaptique, adj. / transsynaptic. Care traversează sinapsa (v.). TRANSSUDARE, s. f. / transsudation, s. f. / transsudation. tLat. trans = peste, dincoCo; sudatio, -onis = transpiraţie, de Ca sudare = a asuda,] Trecerea de lichid provenind din plasmă sau din alt fluid printr-o suprafaţă intactă într-o cavitate seroasă sau în spaţiile interstiţiale, ca urmare a unor forţe hidrodinamice. T. poate fi şi rezultatul unei ‘inflamaţii. TRANSSUDAT, s. n. / transsudat, s. m. / transudate. [Lat. trans = peste, dincoCo; sudatus, de Ca sudare = a asuda] Lichid organic care a trecut printr-o membrană sau de la nivelul sângelui în spaţiile interstiţiale, printr-un proces denumit ‘transsudare. T., în contrast cu exsudatul, se caracterizează prin fluiditate mare (viscozitate mică) şi prin conţinut redus în proteine, celule sau materiale solide derivate din celule. Var.: transudat. V. şi exsudat. TRANSTERMIE, s. f. / transthermie, s. f. / transthermia. [Lat. trans = peste, dincoCo; gr. therme = căldură.] Sin.: diatermie (v.). TRANSTIRETINA, s. f. / transthyretine, s. f. / transthyretin. Proteină din sânge cu Mr de 14 kDa a cărei denumire este un acronim din care rezultă funcţia sa: trans - de la transport, thy - tiroxină şi reţin - retinol. Prin urmare, t. fixează şi transportă tiroxină şi proteina purtătoare a retinolului, adică a vitaminei A. Sub formă genetic modificată, constituie depozitele amiloide din unele ‘amiloidoze familiale primitive. A fost descrisă, de ex., neuropatia amiloidă portugheză. Concentraţia sanguină normală a t. este de 0,25 - 0,45 g/L. TRANSUDAT. Var. pentru transsudat (v.). TRANSURETRAL, adj. / transuretral, -ale, -aux, adj. / transurethral. [Lat. trans = peste, dincoCo; gr. ouretra = uretră] Care traversează uretra, sau despre un act chirurgical practicat traversând uretra. Ex.: rezecţie t. de prostată. TRANSVAGINAL, adj. / transvaginal, -ale, aux, adj. / trans-vaginal. [Lat. trans = peste, dincoCo; vagina = teacă, vagin.] Despre o intervenţie chirurgicală practicată prin vagin. Ex.: celioscopie t. TRANSVERS, adj. / transverse, adj. / transverse. [Lat. trans = peste, dincoCo; versum, de Ca vertere = a întoarce.] Despre o structură anatomică cu o poziţie perpendiculară pe axul longitudinal al corpului sau pe axul mare al unui organ. TRANSVERSIUNE, s. f. / transversion, s. f. / transversion. [Lat. trans = peste, dincoCo; versum, de Ca vertere = a întoarce.] Mutaţie punctuală antrenând substituţia unei ‘baze purinice cu o ‘bază pirimidinică sau viceversa. TRANSVESTISM. Var. pentru travestism (v.). TRANZIT, s. n. / transit, s. m. / passage. [Lat. transitus = pasaj, trecere, de Ca transire = a merge dintr-un punct în altul.] Deplasare a unei substanţe organice dintr-un punct în altul în 1105 TRANZIT BARITAT TRAUMATOLOGIE organism. T. intestinal constă în mobilizarea bolului alimentar prin ‘peristatismul intestinal. TRANZIT BARITAT / transit baryte / upper gastrointestinal study (UGI). Expresie utilizată curent pentru desemnarea examenului radiologie al stomacului şi al duodenului, după administrarea unui produs ‘opacifiant baritat sau iodat hidrosolubil. Sin.: tranzit gastroduodenal. TRANZIT GASTRODUODENAL / transit gastroduodenal / upper gastrointestinal study (UGI). Sin.: tranzit baritat (v.). TRANZIŢIE, s. f. / transition, s. f. / transition. [Lat. transitio, -onis = trecere, de Ca transire = a trece dintr-un toc în altul] 1) Proces de mutaţie punctuală la nivelul ARN sau ADN în care o bază purinică este înlocuită cu o altă bază purinică, iar o bază pirimidinică tot cu o bază pirimidinică. în lanţul complementar, baza complementară este astfel inserată încât rezultă o altă pereche de baze. 2) Schimbarea unei stări în altă stare, în cazul modificării configuraţiei electronice a unui atom sau a unei molecule consecutiv unei excitaţii. Se pot obţine astfel t. electronice, t. rotaţionale şi t. vibraţionaîe, ultimele două numai în cazul moleculelor. TRANZIŢIE ALOSTERICĂ / transition allosterique / allosteric transition. Modificare reversibilă a configuraţiei unei proteine alosterice care devine activă sau inactivă. V. şi alosterie. TRAPAJ, s. n. / trappage, s. m. / trapping. [Engt. to trap = a întinde curse.] Fenomen prin care gazele inspirate sunt reţinute în timpul expirului într-un teritoriu bronhopulmonar patologic. TRAPEZ, s. n. sau m. / trapeze, s. m. / trapezium. [Lat. trapezium, din gr. trapezion, dim. de ta trapeza = mas a cu patru picioare.] 1) Os t.: v. tab. anat. - oase. 2) Muşchi t.: v. tab. anat. - muşchi. TRAPEZOID, adj., s. n. / trapezoîde, adj., s. m. / trapezoid. [Lat. trapezium, din gr. trapezion, dim. de ta trapeza = masă cu patru picioare; eidos - formă.] 1) Asemănător unui trapez. 2) Os t.\ v. tab. anat. - oase. TRAPPING / trapping / trapping. [Engt. to trap = a întinde curse.] 1) Anglicism pentru jena, localizată sau generalizată, care apare la ieşirea unui curent de aer expirator, în relaţie cu o stenoză bronşică sau bronşiolară. Aerul iese dificil şi lent din alveolele pulmonare în timpul expiraţiei, în contrast cu pătrunderea sa uşoară şi rapidă în timpul inspiraţiei. T. se traduce la ‘spirografie printr-o fisură a curbei expiratorii. 2) Manevră chirurgicală utilizată în intervenţiile pentru cura anevrismelor intracraniene, constând în excluderea acestora prin clamparea în amonte şi în aval a vasului pe care acestea sunt localizate. TRASOR, s. m. / traceur, s. m. / tracer. [Jr. traceur, din tat. tradus, participiul trecut al verSului trahere = a trage.] 1) Sin. cu marker radioizotopic (v. marker, def. 1). 2) Uneori termenul este utilizat incorect ca sin. pentru indicator. Obs.: în engl., tracer este denumit şi un instrument pentru izolarea vaselor şi nervilor, ca şi un instrument de trasat linii sau înregistrări grafice. TRATAMENT, s. n. / traitement, s. m. / treatment. [Ţr. trăite-ment, din tat. tradare, de ta trahere = a trage cu forţa, a târî, şi, de aici, a acţiona împotriva cuiva.] Ansamblul prescripţiilor medicamentoase şi igieno-dietetice utilizate pentru vindecarea, ameliorarea simptomelor sau scurtarea duratei unei boli, sau în general, în vederea combaterii efectelor unei maladii. V. şi terapeutică. TRATAMENT ANTICOAGULANT / traitement anticoagulant / anticoagulant therapy. T. care are drept scop întârzierea sau inhibarea coagulării sanguine, utilizat pentru prevenirea sau tratamentul afecţiunilor tromboembolice. V. şi anticoagulant, anticoagulante orale. TRATAMENT CAUZAL / traitement causal / causal treatment. T. care acţionează direct asupra cauzei bolii. TRATAMENT CONSERVATOR / traitement conservateur / conservative treatment. T. rezervat îndeosebi vârstnicilor sau pacienţilor cu o stare fizică precară, în vederea menţinerii funcţiilor fiziologice de bază sau a prevenirii efectelor unui act chirurgical în condiţii de risc. TRATAMENT EMPIRIC / traitement empirique / empirical treatment. T. inspirat din experienţa medicului sau, uneori, a altor persoane. TRATAMENT FIBRINOLITIC / traitement fibrinolytique / fibri-nolytic therapy. T. care utilizează medicamente fibrinolitice (ex.: streptokinaza, prourokinaza, activatorii plasminogenului tisular şi urinar) cu scopul de a distruge trombii formaţi la pacienţi cu ocluzii arteriale acute, embolism pulmonar, tromboze venoase, infarct miocardic acut. TRATAMENT INTRAVENOS / traitement intraveineux / intra-venous therapy. T. ce constă în introducerea de agenţi terapeutici lichizi direct în circulaţia venoasă. TRATAMENT PALIATIV / traitement palliatif / palliative treatment. T. destinat să amelioreze suferinţele bolnavului (în principal durerea) şi să-i prelungească viaţa, în absenţa unei vindecări a bolii. TRATAMENT PREVENTIV / traitement preventif / preventive treatment. T. în vederea profilaxiei unei boli. Sin.: tratament profilactic. TRATAMENT PROFILACTIC / traitement prophylactique / pro-phylactic treatment. Sin.: tratament preventiv (v.). TRATAMENT SIMPTOMATIC / traitement symptomatique / symptomatic treatment. T. al simptomelor unei boli (îndeosebi durerea). TRATAMENT SPECIFIC / traitement specifique / specific treatment. T. adaptat în mod particular bolii ce urmează a fi tratată. TRATAMENT SUBSTITUTIV / traitement substitutif / substiti-tive therapy. Tip de t., utilizat mai ales în endocrinologie, prin care se administrează un compus sintetizat normal în organism (sau un derivat cu structură similară) atunci când acesta lipseşte tranzitoriu sau permanent. Ex.: administrarea de hormoni tiroidieni în ‘mixedemul congenital sau postoperator. TRATAMENT DE URGENŢĂ / traitement d’urgence / first aid. T. acordat la locul accidentului şi în drum spre o secţie spitalicească. TRAUMATIC, adj. / traumatique, adj. / traumatic. [Lat. trau-maticus, din gr. traumatikos, de ta trauma, -atos = rană] Care aparţine unui traumatism sau care este în relaţie cu acesta. TRAUMATISM, s. n. / traumatisme, s. m. / traumatism. [Qr. trauma, -atos = rană] Ansamblul perturbărilor locale sau generale provocate de o traumă. Se vorbeşte de t., de asemenea, în cazul unei agresiuni fizice brutale (ex.: rănire, plagă, arsură, fractură). Termenul t. se aplică şi fenomenelor secundare care însoţesc o leziune (ex.: paloarea tegumentelor, o stare comoţională etc.). Se pot distinge şi: 1) T. sonor. Lezarea ireversibilă a celulelor senzoriale auditive, determinată de un zgomot intens izolat sau de expunerea cronică la zgomot; se caracterizează prin hipoacuzie pentru frecvenţe vecine valorii de 4 000 Hz. 2) T. psihic: noţiune complexă, studiată îndeosebi pentru cazul nevrozelor din situaţiile catastrofale (război, cutremure, incendii), în relaţie cu noţiunea de ‘stres. TRAUMATOGEN, adj. / traumatogene, adj. / traumatogenic. [Qr. trauma, -atos = rană; gennan = a produce.] 1) Care este capabil să producă o ‘traumă. 2) Care este determinat de o ‘plagă. 3) Care se referă la un traumatism. TRAUMATOLOGIE, s. f. / traumatologie, s. f. / traumatology. [Qr. trauma, -atos = rană; logos = ştiinţă] Ramură a chirurgiei care are ca obiect tratamentul traumatismelor în toate etapele, începând cu tratamentul de urgenţă. De fapt, t. este un domeniu care implică majoritatea specializărilor chirurgicale. 1106 traumatopnee TREPONEMOZĂ TRAUMATOPNEE; s. f / traumatopnee; s. t ! traumatopn(o)-ea. [Qr. trauma, -atos = rană; pnoia = respiraţie, de fa pnein = a respira.] Şuierătură zgomotoasă la fiecare inspir, la nivelul unei plăgi toracice, probând comunicarea largă a acesteia cu pleura.^ TRAUMĂ, s. f. / trauma, s. m. / trauma. [Qr. trauma, -atos = rană] Leziune produsă într-o regiune bine delimitată a organismului, printr-o acţiune violentă, exterioară acestuia. T. desemnează strict leziunea fizică locală, nu şi efectele sale, deci nu trebuie confundată cu traumatismul. TRAVALIU, s. n. / travail, s. m. / labour, work. [Jr. travail = muncă, din. Cat. tripalium = instrument de tortură, de fapt macină susţinută de trei pari (tri = trei; palus = par).] Fază a naşterii, caracterizată prin existenţa contracţiilor uterine regulate, ritmice şi eficiente, corespunzând perioadelor de ştergere, dilataţie a colului şi expulzie a fetusului din căile genitale. TRAVESTISM, s. n. / travestissement, travestisme, s. m. / transvestism, transvestitism. [Itat. travestire, de Ca tra = prefbc care exprimă transformarea, vestire - a se îmbrăca, sau Cat. trans = peste, dincoCo; vestis = veşmânt; -ism.] Tendinţa sau nevoia de a se prezenta sub aparenţele sexului opus, prin utilizarea îmbrăcămintei şi adoptarea obiceiurilor sociale. T. se poate observa pasager la copil, având îndeosebi o semnificaţie ludică, deşi poate traduce deja la această vârstă refuzul sexului propriu. La adulţi, t. se întâlneşte în homosexualitatea manifestă sau asociat cu *transsexualismul. Poate apărea şi episodic la heterosexuali, în cadrul unui ‘fetişism. Var.: transvestism. TREMATODA / trematoda / trematoda. [Qr. trematodes -găurit, de Ca trema, -atos = gaură] Ordin de viermi plaţi paraziţi (*Plathelminthes), cu corp nesegmentat, cu tub digestiv fără anus, având una sau mai multe ventuze. Cuprinde dis-tomele. TREMOR, s. n. / tremor, s. n. / tremor. [Lat. tremor, -oris = tremurătură, de Ca tremere = a tremura] Sin.: tremurătură (v.). TREMULAŢIE, s. f. / tremulation, s. f. / trembling, tremula-tion. [Lat. tremulus = tremurător, de Ca tremere = a tremură] Stare caracterizată prin prezenţa de tremurături fine şi rapi-de. TREMURĂTURĂ, s. f. / tremblement, s. m. / tremor. [Lat. tremulus = tremurător, de Ca tremere = a tremura] Mişcare uşoară, involuntară, repetată, de obicei ritmică, a unei părţi a corpului sau uneori a corpului întreg. T. pot fi temporare sau permanente, lente sau (mai frecvent) rapide, discrete sau cu amplitudine mare. Deşi t. au de cele mai multe ori o semnificaţie patologică, uneori aceasta nu este evidentă. Sin.: tremor. V. în continuare. TREMURĂTURĂ DE ACŢIUNE / tremblement d’action / voli-tional tremor. Denumire generală pentru t. care survin în timpul unor acte motorii voluntare, tipice fiind t. membrului superior în timpul scrisului sau la ridicarea unui pahar. Deşi frecvent sunt expresia unor procese patologice, uneori cauza este necunoscută. Sin.: tremurătură cinetică, tremurătură voliţională.. V. şi tremurătură intenţională, tremurătură posturală. TREMURĂTURĂ CINETICĂ / tremblement cinetique / voli-tional tremor. Sin.: tremurătură de acţiune (v.). TREMURĂTURĂ ESENŢIALĂ / tremblement essentiel / essen-tial tremor. Denumire prin care sunt grupate tipurile de t. fără o semnificaţie patologică aparentă şi îndeosebi t. ereditare, care apar în jurul vârstei de 50 de ani şi se manifestă prin tremor fin şi rapid (prin care se deosebesc de *t. parkinsoni-ană) al mâinilor, urmat de tremor al braţelor, limbii, capului, picioarelor şi trunchiului. T. e. se accentuează în timpul mişcărilor voluntare, iar uneori după consumul de alcool. Sin.: tremurătură ereditară esenţială, tremurătură familială. V. şi tremurătură posturală. TREMURĂTURĂ EREDITARĂ ESENŢIALĂ / tremblement he-reditaire essentiel / hereditary essential tremor. Sin.: tremurătură esenţială (v.). TREMURĂTURĂ FAMILIALĂ / tremblement familial / familial tremor. Sin.: tremurătură esenţială (v.). TREMURĂTURĂ INTENŢIONALA / tremblement intentionnel / intention tremor. Varietate de *t. de acţiune a cărei amplitudine creşte spre sfârşitul actului voluntar. Apare frecvent în leziuni ale ‘cerebelului. TREMURĂTURĂ PARKINSONIANĂ / tremblement parkin-sonien / parkinsonian tremor. T. din ‘boala Parkinson, cu oscilaţii lente şi regulate ale mâinilor, iar uneori ale picioarelor, gâtului şi mandibulei. Este tipică oprirea t. p. în timpul unei mişcări voluntare, ca şi accentuarea sa la frig, emoţii puternice şi oboseală. TREMURĂTURĂ POSTURALĂ / tremblement d’attitude / pos-tural tremor. ‘Varietate de t. de acţiune care apare în cursul menţinerii unei anumite poziţii a corpului. Dispare în cursul mişcărilor şi în repaus. Au frecvent un caracter familial şi nu prezintă semnificaţie patologică. TREMURĂTURĂ VOLIŢIONALĂ / tremblement volitionnel / volitionaj tremor. Sin.: tremurătură de acţiune (v.). TREONINĂ, s. f. / threonine, s. f. / threonlne. Acid aminat glucoformator indispensabil. Există sub patru diastereoizomeri, deoarece posedă doi atomi de carbon asimetrici. Asemenea ‘tirozinei şi ‘serinei, prin fosforilarea funcţiei alcool t. intervine în modificarea conformaţiei proteinelor din care face parte. TREPAN, s. n. / trepan, s. m. / trepan, trephine. [Qr. try-panon = Surgfiia] Instrument chirurgical utilizat pentru găurirea unui os, îndeosebi în cazul oaselor craniului. în prezent există t. dirijate electric şi care pot fi deconectate automat, imediat după perforarea osului, evitând astfel posibile leziuni accidentale ale ţesuturilor subjacente. V. trepanaţie. TREPANAŢÎE, s. f. / trepanation, s. f. / trepanation, trephi-nation. [Qr. trypanon = Surgfiia] Manevră chirurgicală constând în producerea unui orificiu în corticala unui os sau la nivelul unei cavităţi osoase naturale (frecvent ‘craniul) sau patologice. T. se efectuează cu ajutorul ‘trepanului. în afară de craniu, t. se practică pentru deschiderea cavităţilor *mas-toidei, a sinusurilor feţei sau a focarelor de ‘osteonecroză. TREPIDAŢIE, s. f. / trepidation, s. f. / trepidation. [Lat. tre-pidare = a fi agitat, de Ca trepidus = agitat.] 1) ‘Tremurătură patologică cu mişcări rapide şi de amplitudine mare. 2) Vibraţie de frecvenţă mare şi amplitudine mică, ce se produce în timpul funcţionării unui dispozitiv tehnic. T. pot fi transmise în mediul învecinat dispozitivului. Ex.: t. unui motor. T. au rol nociv asupra organismului. TREPONEMA / Treponema / Treponema. [Qr. trepein = a întoarce, a înnda; nema = fir.] Gen de bacterii anaerobe constituit din microorganisme cu morfologie elicoidală, cu diametru sub 0,3 pm (şi din acest motiv vizibile doar la ‘ultramicro-scop), din familia Spirochaetaceae. Sunt parazite ale omului şi animalelor; mai multe specii sunt patogene. Cea mai cunoscută este T. pallidum, agentul ‘sifilisului. Alte specii: T. perte-nue (agentul ‘pianului), T. hyodysenteriae (saprofit), T. reiteri (nepatogen, utilizat pentru diagnosticul sifilisului). V. şi testul de imobilizare a treponemelor. TREPONEMICID, adj. / treponemicide, adj. / treponemicidal. Medicament care distruge bacteriile din genul * Treponema. TREPONEMOZĂ, s. f. / treponemose, s. f. / treponematosis. Denumire generică pentru bolile provocate de bacteriile din genul * Treponema, la noi în ţară cea mai răspândită t. fiind ‘sifilisul. 1107 TRETINOIN TRIAMCINOLON TRETINOIN, s. m. / tretinoî'ne, s. f. / tretinoin. Sin.: acid retinojc (v.). TRIADĂ, s. f. / triade, s. f. / triad. [Lat. trias, -adis = triadă.) 1) Grup alcătuit din trei componente strâns asociate. 2) Grup alcătuit din trei simptome sau semne clinice caracteristice unei anumite boli. Uneori se pot asocia chiar entităţi clinice. V. în continuare. TRIADĂ BECK / triade de Beck / Beck’s triad. [Claude Schaejfer Beck, chirurg american, Clevefand, 1894-1971.) Scăderea tensiunii arteriale sistolice, creşterea presiunii venoase jugulare şi cord mic radiologie, în traumatismele cordului. TRIADĂ CHARCOT / triade de Charcot / Charcot’s triad. [Jean Martin Charcot, neurolog francez, profesor la (Paris, 1825-1893.) 1) Colică biliară, icter şi febră în colangita acută. 2) Nistagmus, tremor intenţional şi vorbire sacadată, întâlnită frecvent în ‘scleroza în plăci. TRIADĂ CHAUFFARD / triade de Chauffard / Chauffard’s triad. fAnatole Mărie Emile Chauffard, medic francez, profesor de medicina interna la (Paris, 1855-1932.) întâlnită în litiaza coledociană, constă în durere în hipocondrul drept, febră şi icter. TRIADĂ DIEULAFOY / triade de Dieulafoy / Dieulafoy’s triad. [Georges Dieulafoy, medic francez la dfâpitawc de Paris, 1839-1911.) Se întâlneşte în apendicita acută şi constă în durere, apărare musculară localizată şi hiperestezie cutanată la pal-parea fosei iliace drepte. TRIADĂ EWALD / triade de Ewald / Ewald’s triad. [Cari Anton Ewald, medic german, profesor de medicina internă la (Berlin, 1845-1915.) întâlnită în ulcerul peptic, constă în durere cu caracteristicile tipice leziunii ulceroase (mica şi marea periodicitate), hiperaciditate clinică (pirozis), dar mai ales testată şi hemoragie microscopică (ocultă) sau macroscopică. TRIADĂ FALLOT / trilogie de Fallot / Fallot’s trilogy. [Etienne Louis Arthur Fallot, medic francez, 1850-1911.) Cardiopatie congenitală cianogenă constituită din stenoză pulmonară, defect septal atrial şi hipertrofie a ventriculului drept. Rezultă o creştere importantă a presiunilor în ventriculul drept, cianoza fiind, dimpotrivă, tardivă în absenţa unei comunicări interventriculare. Tratamentul chirurgical este foarte eficace. TRIADĂ FINSTERER / triade de Finsterer / Finsterer’s triad. [Hans Finsterer, chirurg austriac, profesor la Viena, 1877-1955.) în traumatismele hepatice, constă în: bradicardie paradoxală, hipertermie şi icter precoce. TRIADĂ FONTAN / triade de Fontan / Fontan’s triad. [Antoine Emile Jules Fontan, chirurg francez, Loufon, 1869-1931.) în abcesul hepatic, constă în: hepatomegalie netedă, febră şi dureri în hipocondrul drept. TRIADĂ FREDERICH MULLER / triade de Frederich Miiller / Frederich Miiller triad. [Friedrich von Miiller, medic german, (Miinchen, 1858-1941.) Pulsaţia luetei, cu intensificarea culorii în timpul sistolei, pulsaţia amigdalelor în insuficienţa aortică cronică severă. TRIADĂ HUTCHINSON / triade de Hutchinson / Hutchinson’s triad. [Sir Jonathan Hutchinson, chirurg englez, Londra, 1828-1913.) Coexistenţa malformaţiilor dentare (‘dinte Hutchinson), a leziunilor oculare (keratită parenchimatoasă) şi a surdităţii progresive prin leziuni labirintice. Este caracteristică sifilisului con-genitaj. TRIADĂ JACOD / triade de Jacod / Jacod’s triad. [Maurice Jacod, medic francez, sec. XX.) Sin.: sindrom Jacod (v.). TRIADĂ KARTAGENER / triade de Kartagener / Kartagener’s triad. [Manes Kartagener, medic elveţian, Ziirich, 1897-1975.) Sin.: sindrom Kartagener (v.). TRIADĂ LORTAT-JACOB / triade de Lortat-Jacob / Lortat-Jacob triad. [Jean Louis Lortat-Jacob, chirurg francez, n. 1908.) Diverticul esofagian asociat cu hernie hiatală (sau malpoziţie cardiotuberozitară) şi litiază veziculară. TRIADĂ MENINGITICĂ / triade meningitique / meningitic triad. Gruparea celor trei semne considerate adesea principale în ‘sindromul meningean: cefalee, vomismente, consti-paţie. TRIAL MULTICENTRIC / essai multicentrique / multicentric trial. V. multicentric. TRIADĂ OWEN / triade d’Owen / Owen’s triad. în hemobilia posttraumatică, se constată hemoragie digestivă superioară, icter şi colică hepatică. TRIADA PEAN / triade de Pean / Pean’s triad. [Jules Emile Pean, chirurg francez, Paris, 1830-1898.) în tumorile primare de epiploon, constă în tumoră superficială, mobilitate mare şi lipsa tulburărilor funcţionale ale viscerelor abdominale. TRIADĂ REITER / triade de Reiter / Reiter’s triad. [Hans Conrad Julius Reiter, medic igienist german, profesor la dţpstoclQ 1881-1969.) Sin.: sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter (v.). TRIADĂ SHAFER / triade de Shafer / Shafer’s triad. Durere epigastrică, tumoră abdominală palpabilă, modificări radiologice la examenul abdomenului pe gol (lărgirea cadrului duodenal); prezentă în pseudochistul de pancreas. TRIADĂ SIMBAS / triade de Simbas / Simbas’ triad. Creşterea amplitudinii pulsului şi a tensiunii arteriale la nivelul membrelor superioare; scăderea amplitudinii pulsului şi a tensiunii arteriale la nivelul membrelor inferioare; radiologie: lărgirea me-diastinului. Apare în traumatismele urmate de ruperea aortei. TRIADĂ VAN DER HOEVE / triade de Van der Hoeve / Van der Hoeve’s triad. [/. van der Hoeve, oftcdmolog olandez, 1878-1952.) Sin.: osteogeneză imperfectă (v.). TRIAJ, s. n. / triage, s. m. / triage. [pr. triage, din lat. tritare (sec. VI), de la terere = a treiera) 1) Selecţionarea pacienţilor în funcţie de priorităţi şi de îngrijirile medicale imediate necesare, în cursul unui dezastru. 2) T. epidemiologie reprezintă un ansamblu de acţiuni de identificare a bolnavilor sau purtătorilor de agenţi patogeni, în vederea tratamentului şi a prevenirii propagării unor boli transmisibile în colectivităţi. 3) Serviciu al unui spital în care pacienţii sunt examinaţi înaintea internării în secţii specializate, în funcţie de afecţiunile de care suferă. TRIAL, s. n. / essai, s. m. / trial. [(Engl. trial = încercare, experiment.) Anglicism folosit frecvent în limbajul clinic, cu referire la testarea şi/sau compararea eficacităţii uneia sau mai multor terapii pe grupuri de pacienţi. în faza I a unui t. clinic se testează acţiunile biologice şi concentraţia toxică a unui medicament pe un grup de voluntari sănătoşi. în faza a ii-a, se determină eficienţa unui anumit tratament pe un grup restrâns de pacienţi care prezintă boala pentru care este destinat tratamentul respectiv. în faza a lll-a, în t. se include un număr foarte mare de pacienţi şi se realizează compararea evoluţiei unei anumite boli la un grup de pacienţi trataţi cu noua terapie cu cea a unui grup care a primit o terapie standard sau nu a primit deloc tratament. Cel mai bine fundamentat din punct de vedere ştiinţific este t. randomizat cu grup de control, în care pacienţii din grupul de control primesc tratament *placebo sau tratamentul standard al bolii respective, rezultatele fiind comparate cu cele obţinute pe un grup de pacienţi care primesc noul tratament, iar alegerea pacienţilor se face absolut la întâmplare în ambele grupuri. V. şi dublu orb, simplu orb. TRIAMCINOLON, s. n. / triamcinolone, s. m. / triamcinolone. (DCI) Glucocorticoid de sinteză, C21H27F06, de şase ori mai activ decât cortizonul, dar cu slabă activitate mineralocorticoidă. Se poate administra per os, intraarticular sau local. 1108 tribadism TRICOFIŢIE TRIBADISM, s. n. / trlbadisme, s. m. / tribadism. [Lat. tribas, -adis, din gr. tribas, -ados = persoană care freacă, de Ca tribein = a freca; isni.] Formă de lesbianism în care satisfacţia sexuală se obţine prin heteromasturbaţie (‘masturbaţie reciprocă). TRIBOELECTRICITATE, s. f. / triboelectricite, s. f. / tribo-electricity. [Qr. tribein = a freca; elektron = cfiifdimlar, corp care se electrizează prin frecare.] ‘Electricitate dezvoltată prin frecare. TRIBOLOGIE, s. f. / tribologie, s. f. / tribology. [Qr. tribein = a freca; logos = studiu.] în esenţă, studiul fenomenelor de frecare şi de uzură, care în medicină se întâlnesc îndeosebi în patologia articulară. TRICEPS, adj., s. m. / triceps, adj., s. m. / triceps. [Lat. tres, trio, gr. treis = trei; lat. caput, -itis = cap.] 1) Muşchiul t. al bralului: v. tab. anat. - muşchi. 2) Muşchiul t. surat v. tab. anal - muşchi. TRICHIAZĂ, s. f. / trichiasis, s. m. / trichiasis. [Qr. thrix, trikhos = păr; -ază.] Creştere anormală a genelor, congenitală sau dobândită, cu devierea lor spre cornee, pupila conservând poziţia sa normală. Frecvent este secundară traho-mului sau unor cicatrizări vicioase ale unor plăgi palpebrale. Rezultă o iritaţie permanentă a conjunctivei bulbare şi a corneei. Var.: trichiazis. TRICHIAZIS. Var. pentru trichiază (v.). TRICHINĂ, s. f. / trlchine, s. f. / trichina. Sin.: Trichinella spiralis (v.). TRICHINELLA SPIRALIS / trichinella spiralis / trichinella spiralis. [Qr. trikhinos = păros, de la thrix, trikhos = păr; lat. medievală spiralis, din gr. speira = spirală, încolăcire.] Vierme rotund, de culoare albă, vivipar, cu sexe separate, aparţinând ordinului *Nematoda. T. s. trăieşte în forma adultă în intestinul subţire al gazdei, iar sub formă de larvă (spiralată sau asemănătoare cifrei 8) în muşchii striaţi, adesea în proximitatea ten-doanelor. V. şi trichinoză. Sin.: trichină. TRICHINOZĂ, s. f. / trichinose, s. f. / trichinosis. [Qr. trikhinos = păros, de la thrix, trikhos = păr; -oză.] Antropozoonoză parazitară determinată de Trichinella spiralis, care debutează cu manifestări digestive, cu edem facial, apoi mialgii generalizate datorate localizării larvelor în muşchi. Biologic se caracterizează prin creşterea marcată a polimorfonuclearelor neu-trofile şi a enzimelor musculare. Este introdusă în organism prin ingestia de carne de porc (cel mai frecvent) insuficient prăjită sau fiartă, conţinând larve închistate. V. şi Trichinella spiralis. TRICHOCEFALOZĂ. Var. pentru tricocefaloză (v.). TRICHOMONAS / trlchomonas / trichomonas. [Qr. thrix, trikhos = păr; monas = unitate.] Gen de flagelate, cu corp piriform, prezentând 3, 4 sau 5 flagele anterioare şi o membrană ondulată la extremitatea corpului. Se deosebesc: ‘7. intestinalis şi *7. vaginalis. Nu se prezintă în formă chistică. TRICHOMONAS INTESTINALIS / trichomonas intestinalis / trichomonas intestinalis. Specie de * Trichomonas, variabilă ca formă, cu membrană ondulantă mai mare decât corpul. T. i. este parazit al intestinului gros şi poate fi, dacă se dezvoltă masiv, la originea unei iritaţii intestinale asociată cu diaree. TRICHOMONAS VAGINALIS / trichomonas vaginalis / trichomonas vaginalis. Specie de * Trichomonas, variabilă ca formă, cu dimensiuni duble faţă de T. intestinalis, care prezintă o membrană ondulantă scurtă. T. v. se localizează ca parazit în vagin, unde poate determina infecţii cronice asociate cu leucoree. Mai rar determină uretrită la bărbat. TRICHOPHYTON / Trichophyton / Trichophyton. [Qr. thrix, trikhos = păr; phyton = plantă] Gen de ciuperci dermatofite, cuprinzând mai multe specii patogene pentru om, care pot determina micoze ale pielii capului şi părului, ale pielii glabre şi ale unghiilor. V. epidermofiţie, favus şi tricofiţie. TRICHOSPORON, s= m= / Trichosporon, s. m. / Trichosporon. Gen de ciuperci care conţine specii ce pot deveni patogene la om, îndeosebi în caz de ‘imunodepresie. TRICHURIS TRICHIURA / trichuris trichiura / trichuris trichiu- ra. [Qr. thrix, trikhos = păr; oura = coadă] Numele ştiinţific al viermelui ‘tricocefal. TRICOBEZOAR, s. m. / trichobezoard, s. m. / trichobezoar, hair ball. [Qr. trikhos = păr; persană padzehr = concreţiune din anumite plante, formată în tulul digestiv al unor animale, utdizată odinioară ca antidot.] V. bezoar. TRICOCEFAL, s. m. / trichocephale, s. m. / trichocephalus, whipworm. [Qr. thrix, trikhos = păr; kephale = cap.] Vierme din ordinul *Nematodes, agent al ‘tricocefalozei, având o parte anterioară filiformă, spre deosebire de cea posterioară, voluminoasă. Are o lungime de 3-5 cm şi se localizează ca parazit în cecul şi apendicele omului, rar în intestinul subţire. Aparţine subfamiliei Trichinines, familia Trichinellides, subordinul Trichi-nelloides. Este ovipar şi hematofag. Sin.: Trichuris trichiura. TRICOCEFALOZĂ, s. f. / trichocephalose, s. f. / trichocepha-losis. [Qr. thrix, trikhos = păr; kephale = cap; oză.j Boală parazitară cauzată de prezenţa în intestinul gros, mai rar în cel subţire, de tricocefali (Trichuris trichiuria), care produc leziuni ale mucoasei intestinale, determinând diaree, dureri abdominale, apendicită, anemie. Aceste semne apar după infestarea masivă cu paraziţi care aderă profund la mucoasa intestinală. Infestarea se face pe cale orală, prin ingestia de ouă de paraziţi. Var.: trichocefaloză. TRICOCLAZIE, s. f. / trichoclasie, s. f. / trichoclasia. [Qr. thrix, trikhos = păr; klasis = ruptură, fractură] Ruperea părului determinată de fragilitatea lui anormală. TRICOEPITELIOM, . s. n. / trichoepitheliome, s. m. / tri-choepithelioma. [Qr. thrix, trikhos = păr; epi = pe; thele = mamelon, ridicătură; oma.] Tumoră benignă a pielii, cu originea în matricea părului. Este localizată, în general, la nivelul feţei sau a părţii superioare a toracelui şi afectează îndeosebi femeia tânără, având caracter autozomal dominant. T. apar unice sau multiple, sunt uneori asociate cu diverşi ‘nevi şi cu alte tumori benigne ca adenoame sebacee. Unii autori îl consideră o varietate de adenom sebaceu simetric al feţei. Noso-logic, t. este situat la limita tumorilor benigne cu diferenţiere polară, a nevilor bazocelulari şi a epitelioamelor bazocelulare. Macroscopic, t. se prezintă sub forma unor noduli sau papule cu diametrul de câţiva milimetri, cu suprafaţă netedă, de culoarea cărnii (roşu deschis). TRICOESTEZIE, s. f. / trichoesthesie, s. f. / tricho(a)esthe-sia. [Qr. thrix, trikhos = păr; aisthesis = senzaţie, sensiBdi-tate.] 1) Sensibilitate tactilă legată de inervaţia firelor de păr. Cu toate că la om este mai puţin dezvoltată decât la diverse animale, această sensibilitate este reală şi determină senzaţia produsă la atigerea firelor de păr. 2) Tip de ‘parestezie constând în senzaţia de prezenţă a părului pe mucoase sau pe tegumente. TRICOFITOBEZOAR, s. m. / trichophytobezoard, s. m. / thri-chophytobezoar. [Qr. thrix, trikhos = păr; phyton = plantă; persană padzehr = concreţiune din anumite plante, formată în tulul digestiv al unor animale, utdizată odinioară ca antidot.] V. bezoar. TRICOFIŢIE, s. f. / trichophytie, s. f. / trichophytosis. [Qr. thrix, trikhos = păr; phyton = plantă] ‘Micoză provocată de dezvoltarea pe suprafaţa cutanată a unei ciuperci parazite din genul * Trichophyton. în funcţie de localizare şi de specia de parazit patogen, se disting: 1) T. uscată a pielii capului şi pielii *glabre, dată de T. violaceum (cel mai răspândit la noi în ţară), T. niveum, T. cerebriforme, T. gypseum. Pe pielea capului se formează, prin dezvoltarea parazitului, zone eritematoscua- 1109 TRICOFOBIE TRIGEMINAT moaşe, cu firele de păr rupte sau aflate în grosimea scua-melor, iar pe pielea glabră, leziuni eritematoscuamoase, ro-tunde-ovalare, cu periferia mai activă şi extensivă. 2) T. bărbii (bărbiei), unde se formează ‘sicozis tricofitic şi ‘kerion (7. ochraceum, T. megnini, T. violaceum). 3) *Onicomicoza trico-fitică, la nivelul unghiilor. 4) Granulomul tricofitic Majocchi este o formă foarte rară, infiltrativă, ‘torpidă, nesupurată. TRICOFOBIE, s. f. / trichophobie, s. f. / trichophobia. [Qr. thrix, trikhos = păr; phobos = frică.] 1) Teama patologică, la femeie, faţă de dezvoltarea excesivă a părului la nivelul feţei. 2) Teama de a atinge unele ţesături din mătase, catifea etc. TRICOGENIC, adj. / trichogenique, adj. / trichogenous. [Qr. thrix, trichos = păr; gennan = a genera.] Care provoacă dezvoltarea părului, a sistemului pilos. TRICOGRAMĂ, s. f. / trichogramme, s. m. / trichogram. [Qr. trikhos = pâr; gramma = linie, traseu.] Formulă stabilită după examenul microscopic al rădăcinilor dintr-o probă de fire de păr. Se disting trei stadii evolutive succesive care corespund ‘ciclului pilar: 1) anagen, perioada de creştere, durând 2 ani, cuprinde 84% din firele de păr; 2) catagen, 20 zile, faza de oprire, 1% fire; 3) telogen, de repaus, 4 luni, 15% fire de păr. TRICOKINEZIS, s. n. / trichokinesis, s. m. / trichokinesis. [Qr. thrix, trikhos = păr; kinesis = mişcare, de ta kinein = a mişca] Sin.: pili torti (v.). TRICOLEUCOCIT, s. n. / tricholeucocyte, s. m. / halry cell. [Qr. thrix, trikhos = păr; leukos = alb; kytos = celuli1] Celulă cu diametru variabil (15-20 pm), cu nucleu rotunjit şi citoplasmă discret bazofilă, fără granulaţii, care apare în măduvă, splină şi, uneori, în sângele periferic în ‘leucemia cu celule păroase. Sin.: “leucocit păros”. TRICOMANIE, s. f. / trichomanie, s. f. / trichomania. [Qr. thrix, trikhos = păr; mania = nebunie.] Sin.: tricotilomanie (v.). TRICOMICOZĂ, s. f. / trichomycose, s. f. / trichomycosis. [Qr. thrix, trikhos = păr; mykes, myketos = ciupercă; -oză] Nume de ansamblu al micozelor tijei firelor de păr. V. şi tricofiţie. TRICOMONIAZĂ, s. f. / trichomonase, s. f. / trichomonasis. [Qr. thrix, trikhos = păr; monas = unitate; -ază.) ‘Infestare cu Trichomonas. Forma cea mai frecventă este t. urogenitală, determinată de Trichomonas vaginalis, care se manifestă la femeie prin ‘vaginită, iar la bărbat prin ‘uretrită discretă. Există şi o formă de t. intestinală. TRICONODOZĂ, s. f. / trichonodosis, s. m. / trichonodosis. [Qr. thrix, trichos = păr; lat. nodosus = noduros.] Prezenţa la nivelul firelor de păr a unor nodozităţi multiple, de origine traumatică. TRICOPTILOZĂ, s. f. / trichoptilose, s. f. / trichoptilosis. [Qr. thrix, trikhos = păr; ptiîosis = năpârlire.] Fisurare longitudinală a extremităţilor firelor de păr (păr bifurcat) din cauza traumatismelor repetate prin pieptănat şi periere, ca şi prin exces de îngrijiri capilare. Sin.: tricorexie. TRICOREXIE, s. f. / trichorrhexie, s. f. / trichorrhexis. [Qr. thrix, trikhos = păr; rhexis = ruptură, fractură] Sin.: trico-ptiloză (v.). TRICOREXIE NODOASĂ / trichorrhexie noueuse / trichorrhexis nodosa. Afecţiune rară a părului, uneori congenitală, alteori determinată de abuzul de loţiuni, spălări sau de colorarea părului. Firul de păr se umflă în unul sau mai multe locuri, apoi se rupe la aceste niveluri. V. boală Netherton, sindrom Allan. TRICOREXOMANIE, s. f. / trichorrhexomanie, s. f. / trich-orrhexomania. [Qr. trichos = păr; rhexis = ruptură; mania = nebunie.] ‘Tic înrudit cu ‘tricotilomania, constând însă în ruperea, distrugerea, propriilor fire de păr. TRICOSIS. Var. pentru tricozis (v.). TRICOTILOMANIE, s. f. / trichotillomanie, s. f. / trichotillo-mania. [Qr. thrix, trikhos = păr; tiliein = a trage; mania = nebunie.] *Tic care constă în smulgerea masivă a părului din anumite regiuni, ceea ce poate determina alopecia manuală. La copii smulgerea părului poate fi simetrică. Sin.: tricomanie. TRICOTIODISTROFIE, s. f. / trichothiodystrophie, s. f. / tri-chothiodystrophy. [Qr. thricos = păr; theion = sulf; dus = dificultate; trophe = hrană] Asociere de origine genetică a unei ‘retardări mentale cu alterări ale firelor de păr, care sunt rare, casante şi au un conţinut foarte sărac în sulf. La ‘microscopul polarizant firele de păr apar constituite din benzi clare şj întunecate. TRICOZĂ, s. f. / trichose, s. f. / trichosis. [Qr. thrix, trikhos = păr; oză ] Termen generic pentru orice boală sau creştere anormală a părului. TRICOZIS, s. n. / trichosis, s. m. / trichosis. [Qr. thrix, trikhos = păr; -osis (-oză).] Dezvoltare anormală a părului pe o parte a corpului de obicei glabră şi îndeosebi la nivelul mucoaselor. Var.: tricosis. TRICROMAT, adj. / trichromate, adj. / trichromate. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. khroma, -atos = culoare.] Despre un subiect normal care percepe cele trei culori primare ale spectrului. Un subiect t. anormal prezintă o percepţie modificată a uneia din cele trei culori normale. V. şi deuteranomalie, protanomalie, tritanomalie. TRICROMATISM, s. n. / trichromatisme, s. m. / trichromatism. [Lat. tres, tria, gr. treis - trei; gr. khroma, -atos = culoare; -ism.] Capacitatea normală de percepţie a celor trei culori primare din spectrul vizibil (roşu, verde şi albastru). Sin.: tricro-mazie (v.). TRICROMAZIE, s. f. / trichromasie, s. f. / trichromatism. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. khroma, -atos = culoare.] Sin.: tricromatism (v.). TRICROTISM, s. n. / tricrotisme, s. m. / tricrotism. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. krotos = bătaie.J Prezenţa pe *sfig-mogramă a două unde secundare pe partea descendentă a curbei. TRICUSPIDIAN, adj. / tricuspidien, -enne, adj. / tricuspid. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. cuspis, -idiş = vârf ascuţit.] 1) Care se referă la valvula tricuspidă. Ex.: suflu t. 2) Care prezintă trei ‘cuspizi. TRIDERMIC, adj. / tridermique, adj. / tridermic. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. derma, -atos = piele.] Despre orice animal care posedă trei foiţe embrionare: ectoderm, mezoderm şi endoderm. TRIFALANGIE, s. f. / triphalangie, s. f. / triphalangism. Malformaţie a ‘policelui, care conţine trei falange în loc de două. TRIFAZIC, adj. / triphasique, adj. / triphasic. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. phasis = aparenţă, răsăritul unei stele, de la phainein = a apărea] 1) Un fenomen sau un organism care trece prin trei perioade sau faze distincte. 2) Curent electric t. sau, mai corect, trifazat (fr. triphase). TRIFID, adj. / trifide, adj. / trifid. [Lat. trifidus = despicat în trei, de la tres, tria = trei, fidus = tăiat, divizat.) Care este despicat în trei părţi pe o mare parte din lungime. TRIGEMEN, s. m. / trijumeau, s. m. / trigeminus. [Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geamăn.] V. tab. anat. - nervi. TRIGEMINAL, adj. / trigeminal, -ale, -aux, adj. / trigeminal. [Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geamăn,] 1) Care se referă la ‘trigemen. 2) în engl.: triplu. TRIGEMINAT, adj. / trigemine, -e, adj. / trigeminate. [Lat. trigeminus = triplu, de la tres, tria = trei, geminus = geamăn.] Despre un puls caracterizat prin ‘trigeminism. 1110 trigeminism TRIPTAMINĂ TRIGEMINISM. s. n. / trigeminisme, s. m. / trigeminy. [Lat. trigeminus = triplu, de Ca tres, tria = trei, geminus = geamăn; -ism.] Ritm cardiac în care se asociază, cu regularitate şi în mod repetat, două extrasistole succesive cuplate la fiecare sistolă normală, sau o singură extrasistolă după două sistole normale succesive. V. şi bigeminism. TRIGGER / trigger / trigger. VLngl. trigger = trăgaci de armă de foc.] Anglicism utilizat pentru a desemna stimulul care are capacitatea de a declanşa un anumit proces sau fenomen. Utilizarea termenului s-a extins şi pentru desemnarea, de ex., a unei secvenţe moleculare sau molecule care declanşează un proces sau un lanţ de reacţii. V. şi zonă trigger. TRIGLICERID, s. n. / triglyceride, s. m. / triglyceride. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce.] Substanţă lipidică alcătuită dintr-o moleculă de ‘glicerol esterificată cu trei molecule de ‘acizi graşi. T. reprezintă forma de stocare a acizilor graşi în organism şi, de asemenea, se află în uleiurile şi în grăsimile naturale. Ele pot conţine un singur tip de acid gras (t. omogene sau simple) sau tipuri diferite (t. eterogene sau mixte). Concentraţia de t. în sânge (v. tab. const. biochim.) creşte în ‘hiperlipidemii. TRIGLICERIDEMIE, s. f. / triglyceridemie, s. f. / triglyceri-d(a)emia. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. glykeros = îndulcit, de la glykys = dulce; haima, -atos = sânge.] Prezenţa şi concentraţia ‘trigliceridelor din sânge. V. hiperlipi-demie şi tab. const. biochim. TRIGON, s. n. / trigone, s. m. / trigone. NA: fornix , trigo-num (2). [Lat. trigonum, gr. trigonos = triunghi] 1) Os supranumerar al piciorului, reprezentând tuberculul posteroex-tern al astragalului. Sin.: astragal supranumerar. 2) Formaţiune viscerală de formă triunghiulară. Ex.: *t. cerebral, t. olfactiv, *t. vezical. TRIGON CEREBRAL / trigone cerebral / trigone, trigonum. NA: fornix. Formaţiune de substanţă albă, alcătuită din corp, doi pilieri anteriori şi doi posteriori şi conţinând îndeosebi fibre de asociere interemisferice. TRIGON VEZICAL / trigone vesical / vesical trigone. NA: trigonum vesicae. Regiune a mucoasei vezicale cuprinsă între cele două orificii ureterale şi orificiul uretral. TRIGONAL, adj. / trigonal, -ale, adj. / trigonal. Care se află în relaţie, se raportează la un ‘trigon (de ex., cerebral, olfactiv, vezical etc.). TRIGONITĂ, s. f. / trigonite, s. f. / trigonitis. [Lat. trigonum, gr. trigonos = triunghi; -ită.] Inflamaţie a mucoasei Odgonului vezical, care apare îndeosebi la femeie. Se manifestă prin crize de polakiurie, îndeosebi în timpul zilei, însoţite de dureri uretrovaginale. Morfopatologic se constată, la nivelul colului vezical şi al trigonului, leziuni polipoide, chistice, edematoase sau angiomatoase, mai rar ulceraţii unice sau multiple. TRIGONOCEFALIE, s. f. / trigonocephalie, s. f. / trigono-cephaly. [Lat. trigonum, gr. trigonos = triunghi; kephale = cap.] Malformaţie caracterizată printr-o formă triunghiulară a capului, determinată de ‘sinostoza prematură a oaselor craniene, care determină compresiunea emisferelor cerebrale. TRIIODOTIRONINĂ, s. f. / triiodothyronine, s. f. / triiodothy-ronine. ‘Hormon tiroidian provenind din ‘tiroglobulină, produs la adultul normal în cantitate de 7-12 pg pe zi. Circulă în sânge sub două forme: liberă, în proporţie de 0,3%, şi legată de proteine transportoare (v. tiroxină). Concentraţia totală în sânge: 750-1 950 ng/l sau 1,2-3 nmol/l. V. tiroxină, hormoni tiroidieni, tiroidă. Denumirea chimică completă: triiodo-3,5,3-tironină. Abrev.: T3. TRIL, s. n. / thrill, s. m. / thrill. [Lingi. to thrill = a se înfiora, a vibra] Perceperea prin palpare a unor vibraţii de natură cardiovasculară, de regulă sufluri. Ex.: t. anevrismale, aortice, diastolice şi sistolice. V. şi freamăt. TRILOBAT, adj. / trilobe, -e, adj. / trilobate. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. lobus = lob.] Care este alcătuit din trei lobi. TRILOCULAR, adj. / triloculaire, adj. / trilocular. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; lat. loculus, dim. de la locus = loc.] Care prezintă trei cavităţi sau trei compartimente. TRIMER, s. m. / trimere, s. m. / trimer. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. meros = parte.\ Moleculă alcătuită din trei subunităţi de obicei trei lanţuri polipeptidice. V. şi monomer, polimer. TRIOXIGEN, s. m. / trioxygene, s. m. / ozone. Sin.: ozon (V.). TRIPANOSOMIAZA, s. f. / trypanosomiase, s. f. / trypano-somiasis. [Cjr. trypanon = burghiu; soma, -atos = corp; -ază.] Boală parazitară, endemică în unele regiuni din Africa (între 12° latitudine nordică şi 15° latitudine sudică), cauzată de Trypanosoma. Sin.: boală Dutton. Tipuri principale: 1) T. africană este produsă de Trypanosoma gambiense sau rhode-siense şi este transmisă prin înţepătura muştei ţeţe; evoluează, după o stare febrilă cu leziuni cutanate (tripanide), adenopatii, atingeri viscerale, către o meningoencefalită difuză, bolnavul plonjând într-o permanentă somnolenţă. Sin.: boala somnului. 2) T. americană, sin.: boală Chagas (v.). TRIPLEGIE, s. f. / triplegie, s. f. / triplegia. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. plege = lovitură] ‘Hemiplegie asociată cu paralizia unui membru din partea opusă a corpului. TRIPLET, s. m. / triplet, s. m. / triplet. [Lat. triplus, gr. triploos = tripla] 1) în genetică, grup de trei baze purinice sau pirimidinice în molecula de ADN sau ARN care codează un anume aminoacid în biosinteza proteinelor. 2) Naşterea a trei gemeni, denumiţi tripleţi. TRIPLOID, adj. / triploî'de, adj. / triploid. Se spune despre constituţia anormală a unor celule somatice care, deoarece unul dintre ‘gârneţii originali a rămas *diploid din cauza unei anomalii a ‘meiozei, posedă 3n cromozomi (3 loturi de cromozomi) în loc de 2n (2 loturi) cum este normal. TRIPLOIDIE, s. f. / triploî'die, s. m. / triploidy. Starea unui subiect ‘triploid. TRIPLOPIE, s. f. / triplopie, s. f. / triplopia. [Lat. triplus, gr. triploos = triplu; ops, opos = vedere, văz.] Tulburare a vederii care constă într-o viziune triplă, adică, în percepţia simultană a trei imagini ale aceluiaşi obiect. TRIPSINĂ, s. f. / trypsine, s. f. / trypsin. [Gr. tripsis = frecare, zdrobire, sfărâînare (aluzie la modul de extracţie al en-zimei, prin ((frecarea" pancreasului cu glicerina), de la terere = a zdrobi, a sfărâma, -ină.J Enzimă proteolitică secretată de pancreas sub forma unui precursor, *tripsinogen, acesta fiind convertit în forma activă la nivelul duodenului de *enterokinază (sau enteropeptidază). T. este o endopeptidază care, în mediul alcalin, acţionează specific asupra legăturii arginil şi lizil din lanţul peptidic. Ea catalizează inclusiv clivajul unor molecule de tripsinogen şi îndeosebi al unor enzime pancreatice importante pentru digestia proteinelor. Activarea in situ a t. ar putea fi un mecanism implicat în geneza ‘pancreatitei acute. T. cristalizată de bou (Bos taurus) este utilizată, datorită efectelor proteolitice, local pentru ‘debridarea plăgilor necrotice, a unor ulcere, abcese, fistule şi în tratamentul ‘empiemului. Sin.: trip-tază. V. şi tripsinogen. TRIPSINOGEN, s. m. / trypsinogene, s. m. / trypsinogen. [V. etimologia termenului tripsină; gr. gennan = a produce.] Proenzimă a ‘tripsinei secretată în pancreas şi activată în duoden de ‘enterokinază. T. este alcătuit din 247 aminoacizi, iar gena codificantă se află pe cromozomul 7. V. şi tripsină. TRIPTAMINĂ, s. f. / tryptamine, s. f. / tryptamine. Amină rezultată prin decarboxilarea ‘triptofanului, produsă în organism îndeosebi prin acţiunea unor enzime bacteriene intestinale. T. 1111 TRIPTAZĂ TROFOBLASTOM are un efect vasoconstrictor prin stimularea eliberării de ‘nora-drenalină. Totodată, ea reprezintă precursorul mai multor substanţe naturale sau sintetice, unele dintre acestea, ca dietil-triptamina şi dimetiltriptamina fiind psihoactive. TRIPTAZĂ, s. f. / tryptase, s. f. / tryptase. [V. etimologia termenului tripsină; -ază.] Sin.: tripsină (v.). TRIPTOFAN, s. m. / tryptophane, s. m. / tryptophan. Ami-noacid (acid a-amino-p-3-indol propionic) component al majorităţii proteinelor, esenţial pentru creşterea optimă în copilărie şi pentru echilibrul azotat din organism. Este precursor al ‘serotoninei şi al nicotinamidei, în acest caz prin intermediul ‘kinureninei. Cantităţi adecvate de t. în alimentaţie pot compensa deficitul în ‘acid nicotinic şi, implicit, previn formele uşoare de ‘pelagră. TRIQUETRUM, s. m. / trlquetrum, s. m. / triquetumm. TA: trlquetrum. Denumirea modernă a osului piramidal al carpului. TRISMUS, s. n. / trismus, s. m. / trismus. [Qr. trismos = scrâşnit din dinţi] Contractură spastică a muşchilor mastica-tori, cu dificultatea deschiderii gurii. Este consecinţa unei perturbări motorii a nervului trigemen şi reprezintă primul semn clinic al ‘tetanosului. T. poate fi provocat uneori şi de o infecţie dentară sau amigdaliană. TRISIMPTOM GOUGEROT / trisymptome de Gougerot / Gougerot-Blum syndrome. Sin.: sindrom Gougerot (v.). TRISOMIE, s. f. / trisomie, s. f. / trisomy. [Lat. tres, tria, gr. treis = trei; gr. soma, -atos = corp.] Perturbare genetică caracterizată prin prezenţa în celule a trei cromozomi în locul unei perechi (un cromozom supranumerar). Cariotipul are deci 47 de cromozomi. Se traduce clinic prin malformaţii diverse, adesea complexe, care variază funcţie de grupa la care aparţine cromozomul supranumerar: t. 13, sindrom Patau (v.), t. 18, sindrom Edwards (v.), t. 21, sindrom Down (‘mongolism). T. 12 este frecventă în ‘leucemia limfoidă cronică. TRISOMIE 18 / trisomie 18 / 18 trisomy. Sin.: sindrom Edwards (v.). TRISOMIE 21 / trisomie 21 / 21 trisomy. Sin.: sindrom Down (v.). TRISOMIE LIBERA / trisomie libre / free trisomy. ‘Trisomie al cărei cromozom supranumerar nu este fuzionat cu un alt cromozom şi, în consecinţă, determină o ‘aneuploidie. TRISOMIE PRIN TRANSLOCAŢIE / trisomie par translocation / translocation trisomy. ‘Trisomie în care segmentul cromo-zomic supranumerar este fuzionat cu un cromozom şi ca urmare nu rezultă o ‘aneuploidie. TRISTEARINĂ, s. f. / tristearine / tristearin. Sin.: stearină (v.). TRITANOMALIE, s. f. / tritanomalie, s. f. / tritanomaly. [Gr. tritos = cd treilea; lat., gr. anomalia = neregularitate, din lat. anomalus, gr. anomos = neregulat (gr. a - priv.; nomos = oSicei având forţa de lege).] Anomalie congenitală a simţului cromatic, manifestată prin deficienţa parţială a perceperii culorii albastre. V. şi tritanopie. TRITANOP, adj. / tritanope, adj. / tritanopie. Se spune despre ochiul incapabil să vadă culoarea albastră (uneori violet), a treia culoare fundamentală a spectrului (roşu, verde, albastru sau violet). TRITANOPIE, s. f. / tritanopie, s. f. / tritanopia. [Qr. tritos = al treilea; an - priv.; ops, opos = vedere, văz.] Absenţa perceperii culorii albastre. Sin.: tritanopsie. V. şi tritanomalie. TRITANOPSIE, s. f. / tritanopisme, s. m. / tritanopsia. [Qr. tritos = al treilea; an - priv.; opsis = vedere, aspect.] Sin.: tritanopie (v.). TRITERAPIE, s. f. / tritherapie, s. f. / tritherapy. Termen utilizat pentru a desemna tratamentul anti-HIV constând din asocierea unei antiproteaze virale cu doi inhibitori ai *tran-scriptazei inverse. Din cauza mutaţiilor virusului apare rezistenţa la antivirale. O asociere de antivirale din familii diferite este, deci, o necesitate. T. permit o remisiune, dar trebuie să se ţină seama de efectele secundare grave şi frecvente. Ca urmare, se încearcă două soluţii: 1) Consolidarea t., pentru a ajunge la vindecare definitivă. In consecinţă, se încearcă utilizarea de noi molecule, îndeosebi inhibitori ai fuziunii virus-celulă şi inhibitori de ‘integrază. 2) Scăderea intensităţii t. pentru limitarea efectelor secundare în perspectiva unui tratament care poate dura toată viaţa. Această scădere se obţine prin ferestre terapeutice sub supraveghere virologică, manipulări imunologice (interleukină 2, vaccinări terapeutice) sau chiar întârzierea tratamentului. V. şi sindrom lipodistrofic. TRITIU, s. n. / tritium, s. m. / tritium. [Qr. tritos = al treilea] Izotop radioactiv al ‘hidrogenului, emiţător de radiaţii (T, cu timpul fizic de înjumătăţire 12,37 ani. Este foarte frecvent utilizat în sinteza unor molecule organice ‘radiomarcate. Utilizarea umană in vivo a t. este interzisă în majoritatea ţărilor. TRITURARE, s. f. / trituration, s. f. / trituration. [Lat. tritu-ratio, -onis = treierişul grâului, de la triturare = a treiera, şi terere = a freca, a treiera] 1) Acţiunea de a transforma în pulbere o serie de substanţe. 2) Obţinerea unei ‘mixturi omogene de substanţe prin frecare, presare şi zdrobire. Ex.: obţinerea ‘amalgamului dentar din particule metalice şi mercur. TRIUNGHIUL EINTHOVEN / triangle d’Einthoven / Eintho-ven’s triangle. [Lat. triangulus = triunghi, de ta tres, tria = trei, angulus = unghi, colţ; Willem Einthoven, fiziolog olandez, profesor la Leyde, 1860-1927, premiul 9{phel pentru fiziologie/medicină în 1924.] Triunghi postulat de Einthoven, conform căruia cei trei electrozi periferici (braţ drept, braţ stâng, gambă stângă) folosiţi în electrocardiografie formează în plan frontal vârfurile unui triunghi echilateral, în al cărui centru este situată inima. TRIUNGHIUL GARLAND / triangle de Garland / Garland’s triangle. [Lat. triangulus = triunghi, de la tres, tria = trei, angulus = unghi, colţ; George Minot Garland, medic american, 1848-1926.] Zona de submatitate între ‘curba Ellis-Damoiseau şi coloana vertebrală, datorită împingerii spre medi-astin a parenchimului pulmonar de către lichid. TRIUNGHIUL SCARPA / triangle de Scarpa / Scarpa’s triangle. NA: trigonum femorale. [Lat. triangulus = triunghi, de la tres, tria = trei, angulus = unghi, colţ; Antonio Scarpa, anatomist şi chirurg italian, profesor de chirurgie la 9dodena, apoi profesor de anatomie ta IPadova, 1747-1832.] Spaţiu triunghiular delimitat în partea superioară a coapsei de muşchii sartorius, lung adductor şi de ligamentul inghinal (Poupart). TROCAR, s. n. / trocart, s. m. / trocar. [Ţr. veche trocart, alterare de la trois-quarts = trei sferturi (lama cu trei tăişuri).] Instrument servind la practicarea unor puncţii la nivelul unor cavităţi din organism. Este alcătuit dintr-o tijă metalică cu un vârf triunghiular ascuţit, culisând în interiorul unei ‘canule şi depăşind-o la nivelul vârfului. După efectuarea puncţiei, tija este retrasă, ceea ce permite scurgerea unui eventual conţinut lichid sau semisolid. TROFEDEM, s. n. / trophoedeme, s. m. / troph(o)edema. [Qr. trophe = hrană, nutriţie; oidema, -atos = umflătură, de la oidein = a creşte în volum.] Sin.: boală Milroy (v.). TROFIC, adj. / trophique, adj. / trophic. [Qr. trophikos = care hrăneşte.] Care se referă la ‘nutriţie. TROFICITATE, s. f. / trophicite, s. f. / trophicity. [Qr. trophikos = care hrăneşte.] Ansamblu de fenomene care determină nutriţia şi echilibrul metabolic al structurilor vii. TROFOBLAST, s. n. / trophoblaste, s. m. / trophoblast. [Qr. trophe = hrană, nutriţie; blastos = germen.] Stratul superficial al vilozităţilor placentare. V. placentă. TROFOBLASTOM, s. m. / trophoblastome, s. m. / tro-phoblastoma. Tumoră malignă din ‘trofoblast, adică din stratul superficial al vilozităţilor placentare. V. coriocarcinom. 1112 TROMBINOFORMARE trofopatie TROFOPATIE, s. f. / trophopathie, s. f. / trophopathy, tropho-patia. [Qr. trophe = hrana, nutriţie; pathos = boală,] Orice tulburare de ‘nutriţie, de la forme funcţionale la manifestări patologice distincte. TROFONEVROZĂ, s. f. / trophonevrose, s. f. / trophoneu-rosis. Denumire generică pentru o serie de boli caracterizate prin existenţa de tulburări trofice fără o leziune definită a sistemului nervos. De ex., sindromul Parry-Romberg (v.) denumit şi hemiatrofie facială. TROFOTERAPIE, s. f. / trophotherapie, s. f. / trophotherapy. [Qr. trophe = hrană, nutriţie; therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Tratamentul unei boli cu mijloace dietetice. TROFOZOIT, s. m. / trophozoite, s. m. / trophozoite. [Qr. trophe = hrană, nutriţie; zoon = animal.] Forma vegetativă, asexuată, a unor sporozoare, cum ar fi cele din genul *Plasmodium. TROHANTER, s. n. / trochanter, s. m. / trochanter. [Qr. trokhanter, -eros = alergător, de la trokhazein = a alerga.] Marele t. (NA: trochanter major): voluminoasă apofiză qua-drangulară a extremităţii superioare a femurului, situată în prelungirea diafizei osului, pe care se inseră mai mulţi muşchi ai coapsei. Micul t. (NA: trochanter minor): apofiză conică a extremităţii superioare a femurului, situată la partea posteroin-ternă a metafizei femurale superioare, pe care se inseră muşchiul psoas iliac. TROHANTEROPLASTIE, s. f. / trochanterplastie, s. f. / tro-chanterplasty. [Qr. trokhanter, -eros = alergător, de la trokhazein = a alerga; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Excizia chirurgicală a apofizei osoase în scopul remodelării unui nou cap femural. TROHIN, s. n. / trochin, s. m. / lesser tuberosity of the hu-merus. NA: tuberculum minus humeri. [Qr. trokhos = roată] Tuberozitate a extremităţii anterosuperioare a humerusu-lui, situată intern faţă de ‘trohiter, pe care se inseră muşchiul subscapular. Sin.: mica tuberozitate a humerusului. V. tab. anat. - oase. TROHITER, s. n. / trochiter, s. m. / greater tuberosity of the humerus. NA: tuberculum majus humeri. [Qr. trokhos = roată] Tuberozitate antero-externă a extremităţii superioare a humerusului, .pe care se inseră, în ordine anteroposterioară, muşchii: subspinos, supraspinos şi mic rotund. Este separat de ‘trohin prin culisa sau şanţul bicipital, unde se găseşte ten-donul bicepsului. Sin.: marea tuberozitate a humerusului. V. tab. anat. - oase. TROHLEAR, adj. / trochleaire, adj. / trochlear. [Lat. trochlea, din gr. trokhilia = roată de scripete.] 1) Care se aseamănă ca formă cu o roată de scripete. Ex.: foseta t. a ‘orbitei. 2) Care se referă la ‘trohlee, sau este în legătură cu aceasta. TROHLEE, s. f. / trochlee, s. f. / trochlea. NA: trochlea, pl. trochleae. [Lat. trochlea, din gr. trokhilia = roată de scripete.] Structură anatomică în formă de roată de scripete. Ex.: t. humerală, partea mediană a extremităţii inferioare a ‘humerusului. care se articulează cu incizura trohleară a *cubi-tusului. V. şi tab. anat. - oase. TROHOCEFALIE, s. f. / trochocephalie, s. f. / trochocephalia. [Qr. trochos = roată; kephale = cap.] Malformaţie a craniului constând în forma rotunjită a acestuia. TROMB, s. m. / thrombus, s. m. / thrombus. [Qr. thrombos = cheag.] Sin. recomandat pentru: trombus (v.). TROMBANGEITĂ OBLITERANTĂ / thromboangeite obliterante / thromboangiitis obliterans, Buerger’s disease. [Qr. thrombos = cheag; angeion = vas; -ită; lat. oblitterare = a şterge literele (ob = în faţa; littera = literă).] Boală vasculară ocluzivă inflamatorie, care afectează arterele şi venele mici şi medii ale extremităţilor membrelor. De asemenea, pot fi afec- tate vasele cerebrale, viscerale şi coronare. Boala evoluează în pusee succesive subintrante şi poate impune amputaţii iterative. T. a. se dezvoltă cel mai frecvent la bărbaţi sub 40 de ani, iar relaţia cu fumatul este certă, deşi cauza bolii nu este cunoscută. S-a constatat o incidenţă crescută a antigenilor HLA-B5 şi A9 la pacienţii cu această boală. Sin.: boală Billroth-Winiwarter, boală Buerger. TROMBASTENIE, s. f. / thrombasthenie, s. f. / thrombas-thenia. [Qr. thrombos = cheag; astheneia = slăbiciune, de la a - priv., sthenos = forţă, putere.] Disfuncţie a ‘trombocitelor, al căror număr este normal sau chiar uşor crescut, dar ‘adezi-vitatea şi ‘agregabilitatea plachetară sunt alterate, retracţia cheagului este prelungită sau uneori absentă. T. se manifestă clinic prin ‘sindrom Glanzmann. TROMBASTENIE GLANZMANN / thrombasthenie hemorra-gique hereditaire / Glanzmann’s thrombasthenia. [Eduard Glanzmann, pediatru şi hematolog elveţian, profesor la ‘Berna, 1887-1959.] Sin.: sindrom Glanzmann (v.). TROMBASTENIE HEMORAGICĂ EREDITARĂ / trombasthenie hemorragique hereditaire / Glanzmann thrombasthenia. Sin.: sindrom Glanzmann (v.). TROMBAZĂ, s. f. / thrombase, s. f. / thrombase. [Qr. thrombos = cheag; -ază ] Sin.: trombină (v.). TROMBECTOMIE, s. f. / thrombectomie, s. f. / thrombecto- my. [Qr. thrombos = cheag; ektome = uţcizie.] Ablaţia chirurgicală a unui cheag, nou sau vechi, format în interiorul unui vas sau a unei cavităţi cardiace. TROMBELASTOGRAF, s. n. / thromb(o)elastographe, s. m. / thromb(o)elastograph. [Qr. thrombos = cheag; elastos = docd, maleabd; graphein = a scrie.] Aparat care permite obţinerea ‘trombelastogramei. TROMBELASTOGRAFIE, s. f. / thromb(o)elastographie, s. f. / thromb(o)elastography. [Qr. thrombos = cheag; elastos = docd, maleabd; graphein = a scrie.] Studiul global al coagulării, prin înregistrarea cu ajutorul ‘trombelastografului. Var.: trom-boelastografie. Sin.: trombodinamografie. V. trombelastogramă. TROMBELASTOGRAMĂ, s. f. / thromb(o)elastogramme, s. m. / thromb(o)elastogram. [Qr. thrombos = cheag; elastos = docd, maleabd; gramma = înscriere.] Diagramă obţinută pe hârtie fotografică prin ‘trombelastografie. In principiu, pe t. (care are forma unui diapazon) se pot măsura: viteza de coagulare, soliditatea şi gradul de refracţie al cheagului etc. Utilitatea t. este limitată, totuşi, ea permite îndeosebi investigarea etapei post-coagulare. Var.: tromboelastogramă. TROMBICULIDAE / Trombiculidae / Trombiculidae. Familie de căpuşe din clasa *Arachnide, cu distribuţie cosmopolită (ubicui-tară). Are semnificaţie medicală doar genul Trombicula, sub-regnurile Eutrombicule şi Leptotrombidium. Trombicula autum-nalis determină, prin înţepătura sa, o dermatoză benignă numită trombidioză. Larvele de T. transmit la om microorganismul Rikeîtsia tsutsugamushi. V. boală tsutsugamushi. TROMBIDIOZĂ, s. f. / trombidiose, s. f. / trombidiosis. V. Trombiculidae. TROMBINĂ, s. f. / thrombine, s. f. / thrombin. [Qr. thrombos = cheag; -ină.] Factor de coagulare, produs de transformare a protrombinei sub efectul protrombinazei şi al calciului şi, probabil, al altor factori de coagulare. T. transformă *fi-brinogenul în ‘fibrină. Sin.: factor 11a, fibrinferment (desuet), trombază. V. şi trombinoformare. TROMBINOFORMARE, s. f. / thrombinoformation, s. f. / thrombin formation. [Qr. thrombos = cheag; -ină; iat. formare = a da o formă, a forma, de la forma = formă] Transformarea ‘protrombinei în ‘trombină sub influenţa ‘trorn-boplastinei. T. reprezintă un timp important al ‘coagulării. 1113 TROMBINOGEN TROMBOMODULINĂ TROMBINOGEN, s. m. / thrombinogene, s. m. / thrombino-gen. [Qr. thrombos = cheag; -ină; gennan = a produce.\ Sin.: protrombină (v.). TROMBINOMIMETIC, adj. / thrombinomimetique, adj. / thrombin-like. Despre o substanţă ale cărei efecte sunt asemănătoare cu cele ale ‘trombinei. TROMBO-AGLUTINARE, s. f. / thrombo-agglutination, s. f. / thrombo-agglutination. Aglutinarea ‘plachetelor sanguine. TROMBO-AGLUTININĂ, s. f. / thrombo-agglutinine, s. f. / thrombo-agglutinin. Anticorpi conţinuţi în anumite seruri sanguine anormale, care sunt capabili să aglutineze ‘trombocitele. V. trombo-anticorpi. TROMBO-ANTICORPI, s. m. / thrombo-anticorps, s. m. / antiplatelet antibojdy. Sin.: anticorpi antiplachetari (v.). TROMBO-ARTERITĂ, s. f. / thrombo-arterite, s. f. / throm-boarteritis. ‘Tromboză asociată cu inflamaţia unei artere. TROMBOCIT, s. n. / thrombocyte, s. m. / platelet, thrombo-cyte. [Qr. thrombos = cheag; kytos = cetută] Element figurat al sângelui, de formă discoidală, cu diametrul de 2-4 pm. T. provine din fragmentarea ‘megacariocitului, nu are nucleu, dar conţine enzime active şi mitocondrii. Rolul cel mai important (cunoscut) al t. este în ‘coagularea sângelui, ele declanşând debutul ‘hemostazei, adică hemostaza primară. în mod normal, numărul de t. este de 200 000 - 400 000/ml, iar durata de viaţă de circa 8-10 zile. Citoplasmă sa conţine o serie de tipuri de granule, îndeosebi granule dense şi granule a, iar membrana conţine o serie de glicoproteine. Pentru expresia funcţională a t. sunt importante ‘adezivitatea şi ‘agregarea acestora. Sin..: plachetă (sanguină). V. adezivitate plachetară, agregare a plachetelor, trombopatie, tromboxani. TROMBOCITEMIE, s. f. / thrombocytemie, s. f. / thrombo-cyt(a)emia. [Qr. thrombos = cheag; kytos = cetută; haima, -atos = sânge.] Creştere a numărului de ‘trombocite circulante sanguine peste 400 000 /mm3, adesea în cadrul unui ‘sindrom mieloproliferativ. TROMBOCITEMIE ESENŢIALĂ / thrombocytemie essentielle / idiopathic thrombocyt(a)emia. ‘Mieloză hipertrombocitară de cauză necunoscută, caracterizată prin hemoragii, tromboze vasculare frecvente şi splenomegalie. ‘Timpul de sângerare este uşor prelungit, iar timpul de coagulare aproape normal. Evoluţie lentă (peste 15 ani), dar fatală. Tratamentul cu anagrelide şi chimioterapia sunt eficace o perioadă îndelungată. Transformarea în ‘leucemie acută mieloidă este excepţională. TROMBOCITOLIZĂ, s. f. / thrombocytolyse, s. f. / throm-bocytolysis. Distrugere a plachetelor sanguine. TROMBOCITOLIZINA, s. f. / thrombocytolysine, s. f. / throm-bocytolysin. V. anticorpi anti-plachetari. TROMBOCITOPENIE, s. f. / thrombocytopenie, s. f. / throm-bocytopenia. [Qr. thrombos = cheag; kytos = cetulă; penia = sărăcie.] Scăderea numărului de plachete, în general sub 150 000/mm3, din cauza unei insuficienţe cantitative a producerii lor, distrucţie crescută sau repartiţie anormală. Se disting: 1) t. sau purpura trombocitopenică idiopatică, v. boală Werlhof; 2) t. imună, asociată cu prezenţa de anticorpi antiplachetari (IgG). Sin.: trombopenie. TROMBOCITOPENIE INDUSĂ DE HEPARINĂ / thrombocytopenie â l'heparine / heparine induced thrombocytopenia. Trombocitopenie în relaţie cu un tratament cu ‘heparină. Se asociază adesea cu complicaţii trombotice. în producerea sa ar interveni o reacţie imunologică, iar gravitatea complicaţiilor impune numărarea repetată a plachetelor în cursul tratamentului cu heparină. TROMBOCITOPOIEZĂ, s. f. / thrombocytopoîese, s. f. / thrombocytopoiesis. [Qr. thrombos = cheag; kytos = cetută; poiesis = creare, formare, de ta poiein = a face.] Sin.: trom-bopoieză (v. def. 1). TROMBOCITOZĂ, s. f. / thrombocytose, s. f. / thrombocy-tosis. [Qr. thrombos = cheag; kytos = cetută; -oză.] Creşterea numărului de plachete în sângele periferic. Sin.: hiperpla-chetoză. TROMBODINAMOGRAFIE, s. f. / thrombodynamographie, s. f. / thrombodynamography. [Qr. thrombos = cheag; dynamis = forţă; graphein = a scrie.] Sin.: trombelastografie (v.). TROMBOELASTOGRAFIE. Var. pentru trombelastografie (v.). TROMBOELASTOGRAMĂ. Var. pentru trombelastogramă (v). TROMBOEMBOLIE, s. f. / thromboembolie, s. f. / throm-boembolism. [Gr. thrombos = cheag; embole = acţiunea de a arunca în, de ta emballein = a arunca în (en = în; ballein = a arunca).] Obstrucţie a unui vas sanguin cu material trombotic transportat de curentul sanguin de ia locul de origine până la vasul obturat. V. şi boală tromboembolică. TROMBOENDARTERIECTOMIE, s. f. / thromboendarteriecto-mie, s. f. / thromboendarteriectomy. [Qr. thrombos = cheag; endon = înăuntru; arteria = arteră; ektome = e?(cizie.J Sin.: endarteriectomie (v.). TROMBOFILIE, s. f. / thrombophilie, s. f. / thrombophilia. [Qr. thrombos = cheag; philia = atracţie, de ta philein = a iubi] Tendinţă de apariţie a ‘trombozelor, determinată de ‘hipercoagulabilitate şi facilitată de cauze diverse sanguine, vasculare, metabolice şi de unele medicamente. TROMBOFLEBITĂ, s. f. / thrombophlebite, s. f. / thrombo-phlebitis. [Qr. thrombos = cheag; phleps, phlebos = venă; ■ ită.] Inflamaţia unei vene asociată cu formarea de ‘trombusuri. Se disting: 1) t. intracraniană, la nivelul sinusurilor durei mater; 2) t. migratoare, care poate apărea în zone multiple (de la venele superficiale periferice, la venele mari şi viscerale) şi la intervale de timp diferite; 3) t. postpartum poate apărea la lehuză şi este localizată la nivelul venei iliofemurale; 4) t. purulentă, cu formare de puroi la nivelul trombusului şi infiltraţia peretelui vascular. V. şi flebită, flebotromboză, tromboză. TROMBOGEN, adj. / thrombogene, adj. / thrombogenic. [Qr. thrombos = cheag; gennan = a produce.] Care poate determina o ‘tromboză. Termenul este utilizat îndeosebi cu referire la bolile sau la intervenţiile chirurgicale care se află frecvent la originea ‘flebitelor. TROMBOGENEZĂ, s. f. / thrombogenese, s. f. / thromboge-nesis. [Qr. thrombos = cheag; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] Procesul de ‘tromboză. Sin. parţial: trom-bopoieză (def. 2). TROMBOKINAZĂ, s. f. / thrombokinase, s. f. / thromboki-nase. [Qr. thrombos = cheag; kinein = a mişca; -ază.] V. tromboplastine. TROMBOLITIC, adj., s. n. / thrombolytique, adj., s. m. / thrombolytic. [Qr. thrombos = cheag; lytikos = care distruge, de talyein = a distruge.] 1) Care provoacă ‘tromboliza. 2) Medicament care are acest efect. Substanţele cu rol t. sau *anti-agregant plachetar pot fi clasificate, în funcţie de mecanismul de acţiune, în: inhibitori ai ciclooxigenazei, inhibitori ai trom-boxan sintetazei, antagonişti ai receptorilor TxA2 (tromboxan A2), inhibitori ai trombinei. V. şi fibrinolitic. TROMBOLIZĂ, s. f. / thrombolyse, s. f. / thrombolysis. [Qr. thrombos = cheag; lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Disoluţia unui cheag alcătuit din ‘fibrină şi existent în circulaţia sanguină. T. se obţine prin utilizarea de agenţi fibri-nolitici. TROMBOMODULINĂ, s. f. / thrombomoduline, s. f. / throm-bomodulin. [Qr. thrombos = cheag; tat. modulari = a ritma, a moduta, de ta modulus = măsură] ‘Calciproteină cu Mr de 100 kDa care, în calitate de receptor al suprafeţei luminale a celulelor endoteliale, leagă trombina, servind astfel în calitate de ‘cofactor la activarea ‘proteinei C. T. poate acţiona ca protector împotriva coagulării intravasculare. 1114 trombopatie TROMBUS TROMBOPATIE, s. f. / thrombopaţhie, s, fs / thrombocyto- pathy. [Qr. thrombos - cheag (kytos = celulă); pathos = boală] Anomalie funcţională a plachetelor, de origine constituţională sau dobândită, care determină un sindrom hemoragie, fără anomalii ale numărului de plachete, nici ale factorilor plasmatici ai coagulării. V. şi sindrom Glanzmann. TROMBOPATIE PSEUDO-WILLEBRAND II B / thrombopathie pseudo-willebrand II B / pseudo-Von Willebrand disease. 'Trombopatie constituţională cu transmitere autozomal dominantă, care se traduce prin hemoragii, o prelungire a timpului de sângerare şi trombopenie. Plachetele, de dimensiuni crescute, au tendinţa de aglutinare pe lamă. Concentraţia *fac-torului von Willebrand este diminuată din cauza captării sale crescute la nivelul membranei plachetare. Aceasta deoarece la nivelul acestei membrane se află un exces de glicoproteină I b. TROMBOPENIE, s. f. / thrombopenie, s. f. / thrombocytope-nia. [Cjr. thrombos = cheag (kytos = celulă); penia = sărăcie.] Sin.: trombocitopenie (v.). TROMBOPENIE ESENŢIALĂ / thrombopenie essentielle / esenţial thrombopenia. V. purpură trombocitopenică idiopa-tică. TROMBOPLASTIC, adj. / thromboplastique, adj. / thrombo-plastic. [Cjr. thrombos = cheag; lat. plasticus, gr. plastikos = care se poate modela, de la gr. pîastike = arta de a modela; gr. plassein = a forma, a modela.] Despre substanţe care favorizează coagularea. TROMBOPLASTINE, s. f. pl. / thromboplastines, s. f. pl. / thromboplastins. [Şr. thrombos = cheag; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela; -ină.] Complex enzima-tic format dintr-un fosfolipid plachetar şi din factorii V şi X activaţi, necesar coagulării sângelui; transformă protrombina în trombină în prezenţa calciului. Se disting: t. plasmatică (sau endogenă) şi t. tisulară (sau exogenă) ori factorul III de coagulare denumit, uneori, trombokinază. Sin.: protrombinaze. TROMBOPLASTINOFORMARE, s. f. / thromboplastinoforma-tion, s. f. / thromboplastinoformation. Producţia de 'trorn-boplastină. V. coagularea sângelui. TROMBOPLASTINOGEN, s. m. / thromboplastinogene, s. m. / thromboplastinogen. [Qr. thrombos = cheag; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela; -ină; gennan = a produce.] 'Factorul de coagulare VIII reprezintă o globulină plasmatică termolabilă care, sub acţiunea tromboplastinogenazei, formează 'tromboplastina. Absenţa sau deficienţa sa provoacă 'hemofilia A (v. hemofilie - def. 1). Sin.: protrombokinină, pro-tromboplastină. TROMBOPLASTINOGENAZĂ, s. f. / thromboplastinogenase, s. f. / thromboplastinogenase. [(fr. thrombos = cheag; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela; -ină; gennan = a produce; -ază.] Enzimă lipidică eliberată prin distrucţia trombocitelor, care transformă tromboplastinogenul în trombo-plastină. T. există, de asemenea, în toate ţesuturile organismului. Sin.: enzimă sau factor plachetar. TROMBOPOIEZĂ, s. f. / thrombopoiese, s. f. / thrombo-poiesis. [ Cjr. thrombos = cheag; poiesis = creare, formare, de lapoiein = a face] 1) Ansamblu de procese care conduc la elaborarea plachetelor. Sin.: trombocitopoieză. 2) Sin.: trombo-geneză (v.). TROMBOPOIETINĂ, s. f. / thrombopoYetine, s. f. / thrombo-poietin. [Gr. thrombos = cheag; poietikos = care face, care creează, de la poiein = a face; -ină.] Factor de creştere produs în celulele măduvei osoase, care stimulează diferenţierea şi multiplicarea 'megacariocitelor şi creşte astfel producţia de trombocite. TROMBOSPONDINĂ. s. f. / thrombospondine, s. f. / throm-bospondin. [Cjr. thrombos = cheag; lat. spondeus, din gr. spondeios = ritm al versurilor specific libaţiunilor, cântecelor solemne, sau cuvânt format din două silabe accentuate în mod egal; -ină.] Glicoproteină cu Mr de 450 kDa, secretată îndeosebi de granulele trombocitelor. T. prezintă o structură apropiată de cea a 'fibronectinei şi 'vitronectinei, fiind un promotor al 'agregării plachetelor ca şi al aderenţei unor tipuri celulare diverse. TROMBOSTATIC, adj. / thrombostatique, adj. / thrombosta-tic. [Qr. thrombos = cheag; statikos = care opreşte, de la istanai = a plasa, a face să pini1] Care împiedică formarea 'cheagului. TROMBOSTAZĂ, s. f. / thrombostase, s. f. / thrombostasis. [Cjr. thrombos = cheag; stasis = oprire, de la istanai = a plasa, a face să ţină] Stază venoasă în amonte de o trom-boză atrială dreaptă sau stângă. TROMBOSTENINĂ, s. f. / thrombosthenine, s. f. / throm-bosthenin. [Cjr. thrombos = cheag; sthenos = forţă; -ină.] Proteină plachetară din aceeaşi familie cu 'actomiozina musculară, care joacă un rol important în agregarea plachetară şi retracţia cheagului. TROMBOTEST, s. n. / thrombotest, s. m. / thrombotest. [Qr. thrombos = cheag; engl. test = examen, probă, din fr. veche test = vas de pământ utilizat de alchimişti, de la lat. testum = capac de lut ars.] Metodă de control a unui tratament anti-coagulant prin derivaţi de dicumarină. Constă în evaluarea a patru factori ai coagulării care pot fi modificaţi prin tratament (factor VII, IX, X şi protrombină - factor II). Sin.: test Owen. TROMBOXAN A-SINTAZĂ, s. f. / thromboxane A-synthase, s. f. / thromboxane A-synthase. Enzimă din clasa 'izome-razelor, care catalizează conversia în plachete a 'prostaglandinei A2 în 'tromboxan A2, vasoconstrictor şi ago-nist plachetar. Deficienţa t. A-s. provoacă 'sindroame aspiri-noide. TROMBOXANI, s. m. pl. / thromboxanes, s. m. pl. / throm-boxanes. [Qr. thrombos = cheag; (kytos = celulă); oxane = inel] Molecule derivate din 'acidul arahidonic, înrudite cu 'prostaglandinele, sintetizate în 'trombocite şi 'granulocite. T. A2 (TxA2) induce agregarea plachetară, în cazul unei leziuni a endoteliului, şi contracţia muşchilor netezi (vasoconstricţie). Foarte instabil, cu o durată de semiviaţă de 30 s, t. A2 se transformă în t. B2 (TxB2), substanţă mai stabilă, dar inactivă. V. endoperoxizi, prostaciclină şi prostaglandine. TROMBOZĂ, s. f. / thrombose, s. f. / thrombosis. [(fr. thrombos = cheag; -oză.] Formarea unui cheag ('trombus) în interiorul sistemului circulator, adică în vasele sanguine sau în cavităţile cardiace. Clasic, în cazul t. venoase, care sunt cele mai frecvente, se disting: tromboflebita (v.) şi flebotromboza (v.). TROMBOZĂ MARASTICĂ / thrombose marastique / maran-tic thrombosis. Tromboză vasculară, aproape totdeauna venoasă, survenind în cursul afecţiunilor care alterează grav starea generală (cancere, infecţii etc.) ducând la 'marasm. TROMBUS, s. m. / thrombus, s. m. / thrombus, pl. thrombi. [Qr. thrombos = cheag.] Masă sanguină coagulată, formată în inimă sau într-un vas, in situ, ceea ce deosebeşte t. de 'embol. Obs. pl.: trombusuri (DEX). Sin.: tromb. Se deosebesc: 1) T. alb, mai frecvent, întotdeauna unic, cu localizare în capilare sau arteriole. Este alcătuit dintr-o masă de plachete (conglutinare plachetară) conţinând câteva leucocite şi se formează rapid într-un vas cu endoteliul alterat, unde aderă (nu este un cheag, deoarece nu conţine nici fibrină, nici eritrocite). 2) T. roşu, excepţional, este un cheag de coagulare (asemănător coagulării in vitro), format din globule roşii şi câteva aglomerări plachetare inserate într-o reţea de fibrină. 3) T. mixt, cu structură com- 1115 TROMPA EUSTACHIO TUBAJ plexă, compus dintr-un cap (alb, situat la nivelul implantării cheagului şi format prin congiutinare piachetară) şi un corp întotdeauna stratificat (zone de congiutinare piachetară alternând cu zone de cheag de coagulare). T. poate fi parietal (artere, vene, inimă, în zonele cu circulaţie rapidă) sau obliterant (artere şi vene de calibru mic). Evoluţia t. este variabilă: organizare cu constituirea unui ţesut conjunctiv tânăr, conţinând vase de neoformaţie, dar cel mai frecvent se produc fie o transformare hialină (t. parietal), fie o obliterare completă (t. obliteranf). Se mai pot produce: calcificare, fibrinoliză (dispariţia t.) şi îndeosebi mobilizarea t., care antrenează o embolie. TROMPA EUSTACHIO / trompe d’Eustache / Eustachio’s tube, pharyngo-tympanic tube. NA: tuba auditiva. [Bartolo-meo Eustachio, medic şi anatomist italian, profesor la 9ţpma, 1520-1574.] Conduct osteocartilaginos care uneşte urechea medie cu faringele. Sin.: salpinge (def. 2), trompă auditivă. TROMPA FALLOPIO / trompe de Fallope / fallopian tube. NA: tuba uterina. [Gabrielle Fallopio, anatomist italian, n. la Pdodena, profesor la (Padova, 1523-1562.] Sin.: trompă uterină (v.). TROMPĂ, s. f. / trompe, s. f. / tube. [Lat. trompa, din germ. trumpa = formaţiune onomatopeica] Conduct anatomic tubular care este evazat la una din extremităţi. V. în continuare. TROMPĂ AUDITIVĂ / trompe auditive / tuba auditiva. NA: tuba auditiva. Sin.: trompa Eustachio (v.). TROMPĂ UTERINĂ / trompe de fallope / salpinx. NA: tuba uterina. Fiecare din cele două conducte situate la dreapta şi la stânga uterului, întinse până la ovare, unde se termină prin pavilionul trompei. Sin.: oviduct, salpinge (def. 1), trompa Fallopio. TRONCULAR, adj. / tronculaire, adj. / truncal. [Lat. truncus = trunchi] Care se referă la un trunchi nervos, arterial, venos sau limfatic. TROPISM, s. n. / tropisme, s. m. / tropism. [Qr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ism.] Mişcare de orientare, fără deplasare, la unele plante sau animale, ca răspuns la stimuli din mediul înconjurător. Orientarea, cu una din părţi, în direcţia stimulului este denumită t. pozitiv, iar în direcţie opusă, t. negativ. T. se observă îndeosebi la plante, dar este caracteristic şi animalelor care trăiesc în colonii, ancorate pe un substrat. T. sunt clasificate în funcţie de stimul. Ex.: barotro-pism (determinat de presiune), galvanotropism şi magnetotro-pism (de stimuli electrici sau magnetici), fototropism (de lumină) etc. V. taxie. TROPOCOLAGEN, s. m. / tropocollagene, s. m. / tropocolla-gen. [Qr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; kolla = clei; gennan = a produce.] Macromoleculă proteică de circa 200 nm lungime şi 1,5 nm diametru, bogată în acizi aminaţi de tipul glicinei, hidroxiprolinei, hidroxilizinei, secretată de fibrob-laste, precursor al colagenului în ţesuturile conjunctive. Este format din trei lanţuri polipeptidice a câte 1 050 reziduuri fiecare. Mr t. este de 285 kDa. TROPOMIOZINĂ, s. f. / tropomyosine, s. f. / tropomyosin. [Qr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; mys, myos = muşchp -ină.] Proteină musculară filamentoasă, care în repaus împiedică filamentele de ‘actină să interacţioneze cu cele de ‘miozină. Dimpotrivă, activată de ‘troponină şi ioni de calciu, declanşează contracţia musculară. TROPONINĂ, s. f. / troponine, s. f. / troponin. [Qr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; -ină.] Proteină musculară care intervine, împreună cu *tropomiozina, în faza prepara-torie a contracţiei musculare. în timpul activării musculare, concentraţia intracelulară a ionilor de calciu creşte, iar t. legată cu aceştia declanşează acţiunea tropomiozinei, care permite ‘actinei să reacţioneze cu ‘miozina, ceea ce conduce la con- tracţia musculară. T. este compusă din trei subunităţi, l; C, T. Dozarea imunoenzimatică a subunităţilor T şi I ale t. poate fi utilă în diagnosticul infarctului de miocard. TROPOSFERĂ, s. f. / troposphere, s. f. / troposphere. [Qr. trope = întoarcere, de la trepein = a întoarce; lat. sphaera, gr. sphaira = sferă] Nume dat păturilor inferioare ale atmosferei, conţinând şi organisme vii. TRUNCHI, s. n. / tronc, s. m. / trunk. NA: truncus. [Lat. truncus = trunchi] 1) Partea principală, masivă, a corpului uman, reunită cu capul prin gât şi care susţine cele patru membre. T. cuprinde: toracele, abdomenul şi micul bazin. 2) Partea unui vas sau a unui nerv cu cel mai mare diametru, situată în amonte faţă de ramurile de derivaţie. TRUNCHI BRAHIOCEFALIC / tronc arteriel brachio-cepha-lique / brachiocephalic trunk. V. tab. anat. - artere. TRUNCHI CELIAC / tronc cceliaque / celiac trunk. V. tab. anat. - artere. TRUNCHI CEREBRAL / tronc cerebral / brain stern. Ansamblu format din bulb, protuberanţă şi ‘mezencefal. Este situat în fosa cerebrală posterioară. TRUNCHI COSTOCERVICAL / tronc cervico-intercostal / cos-tocervical trunk. V. tab. anat. - artere. TRUNCHI PULMONAR / tronc pulmonaire / pulmonary trunk. V. tab. anat. - artere. TRUNCHI TIROCERVICAL / tronc thyro-cervical / thyrocervi-cal trunk. V. tab. anat. - artere. TRYPANOSOMA / trypanosoma / trypanosoma. [Qr. trypanon = Burghiu; soma, -atos = corp.] Gen de protozoare flagelate, fuziforme şi efilate, parazite în sânge la o serie de animale şi la om. T. sunt agenţi specifici ai unor boli răspândite în ţările calde. V. tripanosomiază. TSH / TSH / TSH. [Acronim engl. pentru Thyroid Stimulating Hormone = hormon tireostimulator.] Acronim pentru hormonul tireotrop sau ‘tirotrofină, utilizat în mod curent în locul denumirilor respective. V. şi tab. const. endocrinol. TUB, s. n. / tube, s. m. / tube. [Lat. tubus = tuB.] Denumire pentru o serie de canale naturale din organism. V. în continuare. TUB CAPILAR / tube capillaire / capillary tube. T. cu diametrul sub 1 mm. V. capilar. TUB COLECTOR / tube collecteur / collecting tubule. NA: tubulus renalis rectus. Porţiune dreaptă a *t. urinifer care uneşte mai mulţi tubuli renali şi se dirijează spre papila renală. TUB CONTORT DISTAL / tube distal / distal convoluted tubule. NA: tubulus renalis contortus. Segmentul *t. urinifer îndepărtat de glomerulul renal. TUB CONTORT PROXIMAL / tube proximal / proximal convoluted tubule. NA: tubulus renalis contortus. Segmentul *t. urinifer cel mai apropiat de glomerulul renal. TUB DIGESTIV / tube digestif / alimentary tract, digestive tube. NA: canalis alimentarius. Canal lung, continuu, deschis la ambele sale extremităţi, prin care trec alimentele ingerate şi unde acestea sunt supuse unor transformări complexe, care fac posibilă asimilarea componentelor necesare organismului. T. d. cuprinde: gura, ‘faringele, ‘esofagul, ‘stomacul, ‘duodenul, ‘intestinul subţire (jejun-ileon), ‘colonul, ‘rectul şi canalul anal. O serie de glande sunt considerate anexe ale t. d. Este cazul ‘glandelor salivare, ‘ficatului şi ‘pancreasului. TUB NEURAL / tube neural / neural tube. Denumire dată şanţului neural după închiderea sa. TUB URINIFER / tube urinifere / uriniferous tubule. Sin., tubul renal (v.). TUBAJ, s. n. / tubage, s. m. / tubage. [Lat. tubus = tuB.] Introducerea unui tub, de obicei suplu, într-un conduct sau într-o cavitate naturală, în scopul prelevării unor secreţii, evacuării sau introducerii unor substanţe, ex.: t. gastric, t. duodenal. 1116 TUBERCULOZĂ TUBAR_____________________________________________________________ TUBAR, adj. / tubalre, adj= / tuba!. [Lat. tuba = trompetă.} 1) Care se referă la ‘trompa Eustachio sau la *trompa Fallopio. 2) Despre un suflu dur şi intens auzit la auscultaţia pulmonară, la nivelul unui focar de condensare. TUBER, s. m. / tuber, s. m. / tuber. NA: tuber vermis. [Lat. tuber, -eris = umftătură, excrescenţe1] V. vermis. TUBER CINEREUM / tuber(culus) cinereum / tuber cinereum. NA: tuber cinereum. Porţiune din faţa ventrală a hipotala-musului (numită şi tubercul anterior) ce ia parte la formarea planşeului ventriculului III şi din care se desprinde tija hipofizară. TUBERCUL, s. m. / tubercule, s. m. / tubercle. NA: proces-sus accesorius (1). [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă.] 1) în anatomie, relief mic rotunjit situat la suprafaţa unui organ. 2) în dermatologie, termen puţin utilizat care desemnează clasic un infiltrat dermic profund, cu evoluţie lentă şi obişnuit distructivă, care se traduce prin noduli uneori grupaţi în placarde infiltrate. TUBERCUL ANATOMIC / tubercule anatomique / anatomical tubercle. Denumire în prezent desuetă (datorită dispariţiei unor astfel de cazuri) atribuită leziunii tuberculoase foarte limitate a pielii, care se observa odinioară la anatomopatologii care efectuau autopsia bolnavilor decedaţi de tuberculoză. Pentru tubercul ca structură anatomică normală, v. tubercul, def. 1. TUBERCUL BOCK / tubercule de Bock / Bock’s tubercle. [August Cari Bock, anatomist german, 1782-1833.] T. supranu-merar prezent pe faţa jugală a celui de-al doilea molar permanent inferior. TUBERCUL CARABELLI / tubercule de Carabelli / Carabelli tubercle. [George C. (Edler von Lunkaszprie) Carabelli, dentist austriac, ‘Vieria, 1787-1842.] T. supranumerar prezent pe faţa palatinală a primului molar superior permanent. TUBERCUL DARWIN / tubercule de Darwin / darwinian tubercle. NA: tuberculum auriculae. [Charles Robert Darwin, naturalist engtez, 1809-1882.] Atavism prezent la nivelul pavilionului urechii, în treimea superioară, având semnificaţia unui prag algic crescut. TUBERCUL ELEMENTAR / tubercule elementaire / tubercle. Sin.: folicul tuberculos (v.). TUBERCUL ZUCKERKANDL / tubercule de Zuckerkandl / Zuckerkandl’s tubercle. [Emil Zuckerkandl, anatomist austriac de origine ungară, profesor ta Qraz, apoi ta ‘tfiena, 1849-1910.] T. supranumerar prezent pe cel de-al doilea molar temporar. TUBERCULI MORGAGNI / tubercules de Morgagni / Morga-gni’s tubercles. [Giovanni Battista Morgagni, anatomist şi anatomopatolog italian, profesor la Padova, 1682-1771.] Glande sebacee areolare, în număr de 10-15, care fac să proemine tegumentul de deasupra şi care se hipertrofiază în timpul sarcinii. TUBERCULI QUADRIGEMENI / tubercules quadrijumeaux / quadrigeminal bodies. NA: corpora quadrigemina. Mici eminenţe situate la partea posterioară a ‘pedunculilor cerebrali (lama quadrigeminată) în număr de patru, dispuşi în două perechi: T. q. anteriori sau superiori, în conexiune cu corpii geni-culaţi laterali, sunt centrii reflecşi pe traiectul căilor optice. T. q. posteriori sau inferiori, conectaţi cu corpii geniculaţi, sunt centrii reflecşi ai căilor olfactive. TUBERCULIDĂ, s. f. / tuberculide, s. f. / tuberculid. [Lat. tuberculum, dim. de la tuber, -eris = umflătură, excrescenţă; -idă.] Denumire generică pentru leziunile cutanate de origine tuberculoasă, cu virulenţă mică sau absentă, survenind la subiecţii a căror imunitate antituberculoasă este foarte crescută. T. se prezintă cel mai frecvent sub forma unor papule roz-gălbui, apărute ca erupţii recurente şi cu involuţie spon- tană. Unele t. apar ca reacţii hiperergice la bacilii Koch sau la antigenii acestora, dacă antigenii ajung în piele prin diseminare hematogenă de la un focar activ de tuberculoză. Alteori t. nu se află în relaţie cu tuberculoza. S-au descris numeroase tipuri de t.: folicular şi lichenoid, papular-miliar (cu elemente foarte mici), papulo-necrotic, papulo-nodular şi asemănător ‘acneei rozacee (rozaceiformi). TUBERCUL LUPIC / tubercule lupique / lupic tubercle. Sin.: lupom (v.). TUBERCULII MULGĂTORILOR / tubercules des trayeurs / milkers’ nodules. Sin.: paravaccină (v.). TUBERCULINĂ, s. f. / tuberculine, s. f. / tuberculin. [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umflătură, excrescenţă; -ină.] Denumire pentru diferite substanţe extrase din mediile de cultură ale bacilului tuberculozei (Mycobacterium tuberculo-sis sau M. bovis) care conţin, în esenţă, produşi de creştere ai bacilului. T. are proprietatea de a provoca, numai la subiecţii care au suferit infecţia tuberculoasă, o reacţie dermică dacă este administrată local (‘cutireacţie, ‘intradermoreacţie) sau general (infecţie hipodermică). în practică se disting: 1) t. brută (sau vechea t.), a cărei unitate internaţională corespunde la 1/100 ml t. purificată; 2) t. purificate, a căror activitate biologică se măsoară prin comparaţie cu t. standard, produse de OMS sau în unele ţări. în testarea cu t., doza se stabileşte în funcţie de vârstă şi de gradul de hipersensibilitate al subiecţilor. TUBERCULIZARE, s. f. / tuberculisation, s. f. / tuberculiza-tion. [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă.] Formarea de ‘tuberculi sau conversia unui ‘infiltrat în tubercul. TUBERCULOID, adj. / tuberculoî'de, adj. / tuberculoid. [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă; gr. eidos = formă.] 1) Despre o formaţiune patologică asemănătoare unui ‘tubercul. 2) Despre o formă a unei boli asemănătoare cu ‘tuberculoza. TUBERCULOM, s. n. / tuberculome, s. m. / tuberculoma. [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă; -orna.] 1) ‘Abces tuberculos. 2) Formaţiune cazeoasă pseudotumorală, rotunjită, de origine tuberculoasă, constituită din straturi concentrice, cu evoluţie în general lentă şi silenţioasă. TUBERCULOS, adj., s. m. / tuberculeux, -euse, adj., s. m. / tuberculous (patient). [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă] 1) Care se referă sau este determinat de tuberculoză. 2) Care este cauzat de *Mycobacte-rium tuberculosis. 3) Bolnav de tuberculoză (termen nerecomandat). TUBERCULOSTATIC, adj. / tuberculostatique, adj. / tubercu-lostatic. [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă; gr. statikos = care opreşte, de ta istanai = a ptasa, a face să ţină] Care opreşte multiplicarea bacilului Koch, cu referire îndeosebi la anumite antibiotice ca ‘strep-tomicina, ‘izoniazida. TUBERCULOZĂ, s. f. / tuberculose, s. f. / tuberculosis. [Lat. tuberculum, dim. de ta tuber, -eris = umftătură, excrescenţă; -oză.] Boală infecţioasă sau contagioasă provocată de bacilul tuberculos, Mycobacterium tuberculosis sau bacilul Koch, comună omului, dar şi unor animale, îndeosebi bovine, care induce o leziune morfopatologică complexă şi specifică: tuberculul sau ‘nodului tuberculos. Clinic, aspectul este diferit, după cum t. invadează întreg organismul (‘granulie) sau rămâne localizată într-un organ sau ţesut, unde parcurge o serie de stadii. Cea mai frecventă localizare afectează plămânii. Se descriu, de asemenea, t. intestinală, peritoneală, articulară, osoasă, ganglionară, renală, cutanată etc. în ultimii ani, numărul cazurilor de t. a crescut considerabil, atât din cauza rezistenţei bacililor la chimioterapie, cât şi din cauza mizeriei. 1117 TUBERCULOZĂ PULMONARĂ TULAREMIE Drept consecinţă, reapar forme de t. din perioada când boala era răspândită, precum şi o serie de forme rezistente ia tratamentele consacrate, cu un prognostic rezervat. TUBERCULOZĂ PULMONARĂ / tuberculose pulmonaire / pulmonary tuberculosis. Cea mai frecventă localizare a ‘tuberculozei (v.). Se disting: 1) T. p. închisă ale cărei leziuni nu comunică cu bronşiiie şi drept urmare sputa nu conţine bacili Koch. 2) T. p. deschisă ale cărei leziuni sunt drenate în bronşii şi care este contagioasă din cauza prezenţei bacililor Koch în spută. în prezent se constată o creştere semnificativă a cazurilot de t. p., România fiind ţara cu morbiditatea cea mai mare din Europa. Ca urmare, s-a elaborat un program naţional de depistare, profilaxie şi tratament complex al bolii, cu rezultate pozitive. TUBEROZITATE, s. f. / tuberosite, s. f. / tuberosity. NA: tube-rositas, pl. tuberositates. [Lat. tuberositas, -atis = umflătură, de la tuberosus = plin de umflături şi tuber, -eris = umflătură] Parte proeminentă şi rotunjită a unui os sau, uneori, a unei alte structuri anatomice. Ex.: marea t. a stomacului, situată la stânga şi deasupra porţiunii abdominale a esofagului; mica t. a stomacului, sin.: antrul piloric; marea t. a humerusu-lui, sin.: trohiter; mica t. a humerusului, sin.: trohin. TUBI SEMINIFERI / tubes seminiferes / convoluted semini-ferous tubules. NA: tubuli seminiferi contorti. T. prezenţi, în număr de 2-3, în fiecare lobul testicular. Fiecare t. s. are o lungime de 30-150 cm şi un diametru de 150-300 pm. închişi la un capăt, t. s. se continuă la cealaltă extremitate cu t. drepţi şi, prin anastomoză, formează *rete testis. T. s. conţin ‘celulele Sertoli şi elementele liniei germinale. între t. s., la nivelul unui ţesut conjunctiv lax bogat în capilare sanguine, se află ‘celulele Leydig. V. şi testicul. TUBOABDOMINAL, adj. / tubo-abdominal, -ale, -aux, adj. / tuboabdominal. [Lat. tuba = trompetă; abdomen, -inis: posibil de la abdere = a ascunde, a tăinui şi omen, -minis = prevestire.] Care aparţine ‘trompei uterine şi cavităţii abdominale, care este localizat la acest nivel. TUBOCURARINĂ-d, s. f. / d-tubocurarine, s. f. / tubocurarine. Alcaloid de curara, utilizat ca relaxant în anestezia chirurgicală şi în unele stări convulsive. Este antidot al atropinei. TUBOOVARITĂ, s. f. / salpingo-ovarite, s. f. / tubo-ovaritis. [Lat. tuba = trompetă; lat. medicală ovarium = ovar, de la ovum = ou; -ită.] Sin.: salpingoovarită (v.). TUBOTIMPANIC, adj. / tubo-tympanique, adj. / tubotympanal. [Lat. tuba = trompetă; lat. tympanum, gr. tympanon = tambur.] Care se referă la ‘trompa Eustachio şi la membrana timpanului. Ex.: catar t. TUBOTIMPANITĂ, s. f. / tubotympanite, s. f. / tubotympani-tis. [Lat. tuba = trompetă; lat. tympanum, gr. tympanon = tambur; -ită.] Otită medie asociată cu inflamaţia ‘trompei Eustachio. TUBOUTERIN, adj. / tubo-uterin, -e, adj. / tubouterine. [Lat. tuba = trompetă; uterus = uter.] Care se referă ia ‘trompa uterină şi la uter, care aparţine acestor formaţiuni. TUBUL RENAL / tubule renal / renal tubule. [Lat. tubulus, dim. de la tubus - tub; ren, renis = rinichi] Formaţiune cana-liculară care continuă ‘glomerulul renal şi alcătuieşte împreună cu acesta ‘nefronul, unitatea funcţională a rinichiului. T. r. are o lungime de 50-55 mm la om, prezentând pe secţiune o membrană bazală externă şi un epiteliu care delimitează un lumen la nivelul căruia trece urina. T. r. este alcătuit din mai multe segmente distincte atât prin structura, cât şi prin funcţia epiteliului tubular. Pornind de la polul urinar al glomerulului, aceste segmente sunt următoarele: 1) t. confort proxima!, având epiteliul în ‘bordură în perie; 2) ansa Henie (v.); 3) t. confort distal, care revine către polul vascular al glomerulului aceluiaşi nefron şi prezintă la acest nivel o zonă în care celulele enjte-liale, mai înalte şi mai dense, formează macula densa, care aparţine aparatului juxtaglomerular; 4) t. colector, care urmează după un tubul de conexiune şi se reuneşte cu alţi t. colectori, către papila renală. Sin.: tub urinifer. V. şi rinichi. TUBULINA, s. f. / tubuline, s. f. / tubulin. [Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; -ină.] Proteină polimerică cu Mr 110-120 kDa, componentă a microfilamentelor ce alcătuiesc microtubu-lii, componenţi de bază ai ‘citoscheletului. TUBULONEFRITĂ, s. f. / tubulonephrite, s. f. / tubular ne-phritis, tubal nephritis. [Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; gr. nephros = rinichi; -ită.J ‘Nefrită în care leziunile sunt localizate electiv la nivelul ‘tubilor uriniferi, fără afectarea ‘glomerulilor. Sub denumirea de t. acută sunt cuprinse o serie de stări patologice bine definite, ca: nefropatiile toxice (determinate, de ex., de mercur şi de tetraclorura de carbon) şi accidentele renale acute din stările de şoc sau din stările hemo-litice acute, manifestate îndeosebi prin ‘anurie şi ‘insuficienţă renală acută, care sunt reversibile în câteva zile sau săptămâni. Histopatologic, pe lângă leziunile tubulare, se constată un edem interstiţial, mai mult sau mai puţin celular, de unde şi denumirea de nefrite tubulo-interstiţiale acute, utilizată frecvent. Se mai utilizează şi expresia necroză tubulară acută, nejustificată, deoarece leziunea tubulară nu este necrotică. V. şi tubuiopatie. TUBULOPATIE, s. f. / tubulopathie, s. f. / tubular defect. [Lat. tubulus, dim. de la tubus = tub; gr. pathos = boală] Denumire generală dată unor afecţiuni renale adesea congenitale şi ereditare, care se manifestă aparent prin defecte ale sistemelor de transport specializate de la nivelul ‘tubilor uriniferi. V. acidoză tubulară Albright, cistinurie, diabet renal, sindrom Fanconi. TUBULOREXIS, s. n. / tubulorhexis, s. m. / tubulorrhexis. Leziune a tubului renal caracterizată printr-o ruptură localizată în a doua jumătate a părţii sale proximale. Membrana bazală şi continuitatea tubului sunt întrerupte. T. survine în ‘nefropatiile tubulo-interstiţiale acute. TUFTSINĂ, s. f. / tuftsine, s. m. / tuftsin. [9\[eologism elaborat în 1970 de Najjas, de la Lufts University - SU&-) Globulină formată din 4 aminoacizi (tetrapeptid) derivat din regiunea Fc a unei ‘imunoglobuline şi având proprietatea de activator al fagocitelor. TULAREMIE, s. f. / tularemie, s. f. / tular(a)emia. [Tulare, district din California unde a fost descrisă prima dată boala; gr. haima, -atos = sânge.] Boală infecţioasă acută, descrisă iniţial la rozătoare, antropozoonoză endemo-epidemică, t. este provocată de bacilul Francisella tularensis (denumit în trecut Pasteurella tularensis sau Bacterium tularense). Rezervoarele de agent patogen sunt numeroase: iepure, vulpe, şobolan, veveriţă, porc mistreţ, infecţia la om se produce fie direct, prin contactul cu vânat infectat, fie prin înţepături sau dejecţii ale unor specii de căpuşe şi de tăuni, contaminate de la rozătoare. T. se manifestă prin febră, astenie, cefalee şi o serie de simptome şi semne în funcţie de locul de pătrundere sau de dezvoltare a agentului patogen. Este relativ tipică hipertrofia ganglionilor, cu o ulceraţie în punctul de inoculare şi uneori supuraţie ganglionară. Se descriu mai multe forme de t., printre care: 1) t. gastrointestinală, consecutivă ingestiei unui număr mare de bacili, se manifestă prin crampe abdominale, diaree apoasă, febră şi uneori diaree cu sânge, urmare a unor ulceraţii superficiale ale colonului; 2) t. oculoglandulară, prin infecţie la nivelul sacului conjunctival, caracterizată prin conjunctivită, durere, lăcrimare, leziuni corneene granulomatoase care, netratate, se pot complica cu perforaţia corneei şi atrofie optică; 3) t. orofaringiană, îndeosebi la copii, manifestată prin 1118 tulburare afectivă bipolară TUMESCENT faringită ulcerată cu leziuni pustuloase ale amigdalelor, uneori cu formare de membrane, noduli limfatici cervicali şi disfagie; 4) t. pulmonară, prin inhalare de bacili sau prin diseminare limfo-hematogenă a unei infecţii primare, se caracterizează prin tuse neproductivă, dureri toracice, febră, durere substernală, spută sângerie; 5) t. ulceroglandulară, cea mai răspândită, se manifestă prin dureri difuze, papulă eritematoasă la locul de inoculare, astenie şi prin consecinţe ale diseminării germenului patogen: limfadenopatie generalizată, hepatosplenomegalie şi, uneori, pneumonie. Sin.: boală Francis, boală Ohara, febra iepurilor. TULBURARE AFECTIVĂ BIPOLARĂ / trouble affectif bipo-laire / bipolar affective disorder. Se caracterizează prin două sau mai multe episoade în cursul cărora dispoziţia şi nivelul global de activitate sunt profund perturbate alternativ, fie în sensul unei dispoziţii euforice şi de creştere a activităţii (hipo-manie sau manie), fie în sensul unei dispoziţii depresive şi de reducere a activităţii (‘depresie), fie prin prezenţa simultană sau alternanţa rapidă a simptomelor maniacale şi depresive (episod mixt). Sin. (clasic): psihoză maniaco-depresivă, psihoză bipolară. TULBURARE AFECTIVĂ SEZONIERĂ / trouble affectif saison-nier / seasonal affective disorder. Apariţia de episoade depresive majore odată cu creşterea perioadei de întuneric din zi (latitudini extreme, anotimpul de iarnă), atenuate după expunerea la lumină pe o perioadă mai îndelungată a zilei. TULBURARE OBSESIV-COMPULSIVĂ / trouble obsessionnel-compulsif / obsessive-compulsive disorder. Se caracterizează prin existenţa unor idei obsedante sau comportamente şi ritualuri compulsive, stereotipe şi recurente, care jenează considerabil funcţionarea socială sau profesională. Persoana afectată recunoaşte caracterul absurd şi inutil al comportamentului său, al cărui scop constă în prevenirea unui eveniment (nenorocire) puţin probabil. Eforturile repetate de stăpânire şi suprimare agravează jnsă starea de ‘anxietate. TULBURARE DE PANICĂ / trouble panique / panic disorder. V. atac de panică. TULBURARE DE RITM / arythmie, s. f. / arrythmia. V. aritmie. TULBURARE DE STRES POSTTRAUMATIC / trouble de stress post-traumatique / post-traumatic stress disorder. T. mentală provocată de un eveniment traumatic cu un impact extraordinar, manifestată prin retrăirea respectivului eveniment în mod repetat, coşmaruri, “anestezie emoţională”, nelinişte, tulburări de somn, memorie şi concentrare şi un sentiment de culpabilitate. T. de s. p. se manifestă în trei forme: acută, cronica şi întârziată TULBURARE SCHIZOAFECTIVĂ / troubles schizo-affectifs / schizoaffective disorders. T. caracterizată prin prezenţa simultană, la un moment dat, în tabloul clinic, a simptomelor afective şi schizofrenice, dar care nu justifică diagnosticul de episod maniacal şi/sau depresiv sau diagnosticul de ‘schizofrenie. Se descriu următoarele forme clinice: 1) T. s. de tip maniacal, în care simptomele schizofrenice şi maniacale sunt prezente simultan în cursul aceluiaşi episod, fără a justifica însă un diagnostic de schizofrenie sau de episod maniacal. 2) T. s. de tip depresiv, în care simptomele schizofrenice şi depresive sunt prezente simultan în cursul aceluiaşi episod, fără a justifica însă un diagnostic de schizofrenie sau de episod depresiv. 3) T. s. de tip mixt, în care simptomele schizofrenice, alături de simptomele maniacale şi depresive sunt prezente simultan în cursul aceluiaşi episod, fără a justifica însă diagnosticul de schizofrenie sau de episod mixt. TULBURARE SCHIZOFRENIFORMĂ / trouble schizophre-nlforme / schizophreniform disorder. T. mentală cu semne şi simptome de ‘schizofrenie, dar cu o durată între 2 săptămâni şi 6 luni. TULBURARE FACTICE / trouble faux / facticious disorder. Grup de simptome fizice şi psihologice produse intenţionat de pacient cu scopul inconştient de a obţine rolul de bolnav. Cel puţin iniţial pacientul nu urmăreşte deliberat să obţină beneficii secundare de pe urma rolului de bolnav. Apare la cei cu o cultură medicală neobişnuit de bogată, sau care au mai avut în trecut experienţe de viaţă legate de spitale. O formă mai frecvent întâlnită este ‘sindromul Munchausen (‘dependenţa de spital, ‘adicţia polichirurgicală, sindromul pacientului de profesie). T. f. nu trebuie confundată cu ‘simularea în care individul produce deliberat, conştient, simptome inexistente în realitate cu scopul de a obţine beneficii secundare (scutirea de o pedeapsă penală, scutirea de serviciul militar etc.). Sin. t. falsă. TULBURĂRI AFECTIVE / troubles affectifs / affective disorders. T. psihice majore care se caracterizează prin ansambluri simptomatice ce pot fi grupate în jurul a doi poli simetrici: un pol depresiv-melancolic şi un pol expansiv-euforic. Perturbarea fundamentală constă în virajul afectivităţii sau dispoziţiei în sensul ‘depresiei (asociată sau nu cu ‘anxietate) sau în sensul euforiei. Evoluţia este ciclică, la intervale variabile, iar schimbarea dispoziţiei, însoţită de modificări ale nivelului global de activitate, poate fi declanşată de factori ambientali şi de diverse situaţii stresante. Sin.: tulburări ale dispoziţiei. TULBURĂRI DISOCIATIVE / troubles dissociatives / disso-ciative disorders. T. mentale (nevroze isterice) caracterizate prin alterarea bruscă şi temporară a conştienţei, memoriei şi identităţii, cu separarea unor părţi ale personalităţii de identitatea dominantă a pacientului. Grupul include amnezia psihogenă (formă de amnezie focală), t. de depersonalizare, fugă psihogenă, t. multiple de personalitate. TULBURĂRI ALE DISPOZIŢIEI / troubles thymiques / mood disorders. Sin.: tulburări afective (v.). TULBURĂRI DE PERSONALITATE / troubles de la person-nalite / personality disorders. Denumire generică pentru deviaţiile în raport cu personalitatea considerată normală. Trăsăturile care caracterizează personalitatea patologică sunt marcate de inflexibilitate şi maladaptare, determinând perturbări ale funcţionării sociale. T. de p. cuprind diverse stări şi tipuri de comportament clinic semnificativ şi durabil, care reprezintă expresia caracteristică a modului de viaţă al individului şi a modalităţilor de relaţionare şi de percepere a mediului şi pe sine însuşi. Pot apărea precoce în cursul dezvoltării individuale, sub influenţa factorilor constituţionali şi sociali, sau sunt dobândite mai târziu în cursul vieţii. T. specifice ale personalităţii reprezintă perturbări severe de personalitate şi de integrare comportamentală ale individului, care nu sunt imputabile direct unor boli, leziuni sau atingeri cerebrale sau unor tulburări psihiatrice. Aceste perturbări care se reflectă asupra personalităţii, apar de obicei în copilărie sau în adolescenţă şi persistă la vârsta adultă. în ICD-10 (OMS) şi DSM-IV se descriu: ‘personalitatea (p.) paranoidă, *p. schizoidă, *p. schizotipală, *p. antisocială, *p. borderline, *p. histrionică, *p. narcisistă, *p. evitantă (anxioasă), *p. dependentă, *p. anan-castică (obsesiv-compulsivă). Sin.: personalităţi patologice. TUMEFACŢIE, s. f. / tumefaction, s. f. / tumefaction. [Lat. tumefacere = a face să se umfCe.] Creştere de volum, umflare patologică de natură edematoasă a unui ţesut, organ sau a unei părţi limitate a corpului. Sin.: tumescenţă. V. şi tumoră. TUMEFIAT, adj. / tumefie, -e, adj. / swollen. [Lat. tumefacere = a face să se umfCe.] Despre o regiune a corpului sau un organ care a suferit un proces de ‘tumefacţie. TUMESCENT, adj. / tumescent, -e, adj. / tumescent. [Lat. tumescens, de Ca tumescere = a se umfCa.J Care se umflă, îndeosebi prin acumulare de lichide. 1119 TUMESCENŢĂ TUMORĂ MALIGNĂ TUMESCENŢĂ, s. f. / tumescencs, s. f. / tumsscsnce. [Lat. tumescens, de la tumescere = a se umfla,] Sin.: tumefacţie (v.). TUMOARE. Forma corectă pentru termenul tumoră (v.). în medicină se utilizează în vorbire forma tumoră deoarece forma tumoare poate fi percepută involuntar în relaţie cu verbul a muri. TUMORĂ, s. f. / tumeur, s. f. / tumour. [Lat. tumor, -oris = umflătură,] Creştere circumscrisă a volumului unui organ sau a unei părţi din acesta, ca urmare a dezvoltării unei mase celulare sau tisulare neoformate. în timp ce la celulele vegetale apariţia de ţesut neoplazic este excepţională, tumorile animale sunt foarte răspândite, la om reprezentând una dintre cauzele majore de îmbolnăvire şi mortalitate. Tumorile animale sunt formaţiuni provenind din multiplicarea celulară anormală determinată de o ‘mutaţie somatică. După caracterul mai mult sau mai puţin invadant, extensiv, o tumoră poate fi clasificată ca ‘tumoră benignă sau ‘tumoră malignă. în sens larg, orice creştere de volum localizată se poate numi tumoră, dar este denumită mai curând ‘tumefacţie când creşterea de volum rezultă din vasodilataţie şi din exces de lichid inter-stiţial. V. tumoră benignă, tumoră malignă. TUMORĂ ABRIKOSOV / tumeur d’Abrikosov / granular cell tumour. [Alcxei Ivanovici Abrikosov, anatomopatolog rus, profesor ia Moscova, 1875-1955.\ T. benignă rară, localizată la nivelul pielii şi mucoaselor respiratorii şi digestive, afectând cel mai frecvent limba. Este formată din celule mari, cu granulaţii eozinofile, proliferând în submucoasă. T. A. este radiorezis-tentă, curabilă prin exereză, însă recidivează. Sin.: mioblastom cu celule granuloase, tumoră cu celule granuloase. TUMORĂ ALBĂ / tumeur blanche / white swelling. Denumire clasică pentru artrita tuberculoasă cronică. TUMORĂ BENIGNĂ / tumeur benigne / benign tumour. Tumoră de regulă bine circumscrisă, comprimând ţesuturile vecine fără să le invadeze şi neformând *metastaze. Aspectul histologic al unei t. b. este apropiat de cel al ţesutului din care provine. în general, sunt denumite *papiloame tumorile benigne ale epiteliilor de suprafaţă şi ‘adenoame cele ale epiteliilor glandulare. Tumorile benigne de origine mezenchi-matoasă poartă numele ţesutului de origine urmat de sufixul -om (de ex., ‘lipom, *condrom). Apariţia unei tumori benigne este în general consecinţa unei ‘mutaţii somatice care permite o proliferare anormală, fără să existe însă o ‘dedife-renţiere^ sau o pierdere a aderenţei celulelor între ele. TUMORĂ BRENNER / tumeur de Brenner / Brenner’s tumour. [Fritz Brenner, anatomopatolog german, n. 1877.] T. rară, de obicei benignă, localizată la nivelul ovarului. Când t. este mică, seamănă cu un ‘fibrom; când este mai voluminoasă, are aspectul unui adenom chistic cu mase nodulare tumorale (noduli Brenner) în peretele chistului. A fost denumită de Brenner oophoroma folliculare. TUMORĂ BRODIE / tumeur de Brodie / Brodie’s tumour. [Sir Benjamin Coiîins Brodie, chirurg englez, Londra, 1783-1862.] V. boală Brodie, def. 2. TUMORĂ BURKITT / tumeur de Burkitt / Burkitt’s lymphoma. [Dennis Parsons Burkitt, medic scoţian specializat în Boii tropicale, Uganda, 1911-1993.] ‘Limfom malign localizat la nivelul maxilarului; este rezultatul proliferării maligne a unei clone lim-focitare B, declanşată frecvent de virusul Epstein-Barr, probabil în prezenţa unor factori asociaţi (anomalie cromozomică, paludism, condiţiile climatice specifice din Africa tropicală, unde poate apărea sub formă de endemii). Se caracterizează prin prezenţa de tumori cu localizare facială şi, evolutiv, localizări multiple viscerale, îndeosebi la copiii cu vârsta între 4 şi 8 ani. Sin.: boală Burkitt, limfom Burkitt. TUMORĂ BROOKE / tumeur de Brooke / Brooke’s tumour. [Henry Ambrose Grundy Brooke, dermatolog englez, 1854- 1919.] Tumori mici dezvoltate pe seama foliculilor piioşi sau a glandelor sudoripare, formând papule fine alb-gălbui, localizate la nivelul feţei, îndeosebi pe pleoapele inferioare. Ele rămân mult timp staţionare, dar se pot transforma în ‘epite-lioame^bazocelulare. TUMORĂ CARCINOIDĂ / tumeur carcinoî'de / carcinoid. Sin.: carcinoid (v.). TUMORĂ CIRSOIDĂ / tumeur cirsoîde / cirsoid tumour. Denumire improprie pentru un anevrism cirsoid (v.). TUMORĂ CU CELULE GRANULOASE / tumeur â cellules granuleuses / granular cell tumour. Sin.: tumoră Abrikosoff (v.). TUMORĂ CU MALIGNITATE ATENUATĂ / tumeur de malig-nite attenuee / low grade malignant tumor. Tumoră malignă cu evoluţie spontană lentă şi caracterizată prin apariţia tardivă a metastazelor. TUMORĂ CU MALIGNITATE BORDERLINE / tumeur de malignite "frontiere" / tumor of borderline malignancy. Tumoră epitelială intermediară, atât sub aspect morfologic cât şi evolutiv, între tumora benignă şi tumora malignă. TUMORĂ DERMOIDĂ / tumeur dermoî'de / dermoid tumour. Formaţiune congenitală cu structură ‘dermoidă nechistică, localizată cel mai frecvent la nivelul conjunctivei, iar uneori pe mucoasa bucală sau pe mucoasa căilor urinare. TUMORĂ DESMOIDĂ / tumeur desmo'ide / desmoid tumour. T. formată din ţesuturi derivate din ‘mezenchim, localizată la nivelul pielii sau muşchilor pereţilor abdominali. Este considerată ca o varietate de ‘sarcom cu malignitate atenuată şi doar locală. Unii autori clasifică t. d. în cadrul ‘fibromatozei. TUMORĂ FILODĂ / tumeur phyllode / phyllode tumour. [Qr. phyllon = frunză] V. boală Brodie, def. 2. TUMORĂ GIGANTĂ ELSBERG / tumeur geante d’EIsberg / Elsberg’s giant tumour. [Charles Albert EIsberg, chirurg, th[ezo ybrfa 1871-1948.] T. intrarahidiană, dezvoltată sub prima vertebră lombară şi care, prin extindere în fundul de sac terminal, poate atinge dimensiuni considerabile. TUMORĂ GLOMICĂ / tumeur glomique / glomus tumour. Tumoră benignă, extrem de dureroasă la atingere, iocalizată mai des la nivelul extremităţilor (şi îndeosebi la unghii), dezvoltată pe seama elementelor neuro-musculo-vasculare care, făcând să comunice direct o arteriolă cutanată subterminală şi una sau mai multe venule, scurt-circuitează reţeaua capilară intermediară. T. g. cuprinde, în proporţii variabile, trei elemente: cavităţi vasculare, celule glomice contractile şi fibre nervoase. Sin.: angiomioneurinom, glomangiom. TUMORĂ GRAWITZ / tumeur de Grawitz / Grawitz’ tumour. [Paul Grawitz, anatomopatolog german, profesor la Qreifstvald, 1850-1932.] Sin.: nefrocarcinom (v.). TUMORĂ HISTIOIDĂ / tumeur histioYde / histioid tumour. T formată dintr-un ţesut adult net diferenţiat. TUMORĂ KRUKENBERG / tumeur de Krukenberg / Krukenberg’s tumour. [Friedrich Ernst Krukenberg, patolog german, 1871-1946.] T. ovariană ‘metastatică, mai frecventă în cazul cancerului gastric, dar observată şi la bolnavele afectate de cancer de colon, sân sau glandă tiroidă. Sin.: sindrom Krukenberg. TUMORĂ MALIGNĂ / tumeur maligne / malignant tumour. Tumoră în general rău delimitată, care infiltrează sau distruge ţesuturile vecine, formând adesea metastaze. Arhitectura sa histologică este anarhică în raport cu cea a ţesutului în care s-a dezvoltat. Celulele t. m. au de obicei un aspect mai puţin ‘diferenţiat, uneori complet ‘dediferenţiat. în general, se numesc ‘epitelioame sau ‘carcinoame tumorile maligne ale 1120 tumoră malignă secundară TUSE epiteliilor de suprafaţă, ‘adenocarcinoame cele ale epiteliilor glandulare şi ‘sarcoame cele a căror origine este mezenchi-matoasă (‘mezenchimală). Apariţia unei t. m. este consecinţa mai multor ‘mutaţii somatice. ~n ansamblu, t. m. pot fi clasificate în: t. m. primare sau primitive şi în t. m. secundare sau * metastaze. V. transformare celulară, oncogene. Sin.: cancer. TUMORĂ MALIGNĂ SECUNDARĂ / tumeur maligne se-condaire / malignant secondary tumour. Sin.: metastază (v.). TUMORĂ MIXTĂ / tumeur mixte / mixed tumour. Tumoră care conţine, amestecate, elemente celulare provenind din mai multe ţesuturi (de tip epitelial şi conjunctiv). Ea este, în general, malignă, mai mult sau mai puţin evolutivă. V. disem-briom. _ TUMORĂ CU MIELOPLAXE / tumeur â myeloplaxes / myelo-plaxoma. T. în general benignă, de culoare brun-roşcată, sângerând uşor, cu sediul pe maxilar (‘epulis) sau la nivelul epifizei oaselor lungi. Este formată din ţesut conjunctiv tânăr foarte vascularizat (‘ţesut de granulaţie), care conţine ‘mielo-plaxe. Sin.: mieloplaxom, osteoclastom. TUMORĂ ORGANOIDĂ / tumeur organoî'de / organoid tumour. Sin.: teratom (v.). TUMORĂ WARTHIN / tumeur de Warthin / Warthin’s tumour. [Aldred Scott Warthin, anatomopatolog american, profesor Ca Universitatea din Udichigan, 1867-1931.] T. benignă a glandei parotide, polichistică, încapsulată, formată din elemente epite-liale şi limfoide asociate. TUMORĂ WILMS / tumeur de Wilms / Wilms’ tumour. [Max Wilms, chirurg german, profesor (succesiv) Ca Leipzig, Bas el şi Jleidelberg, 1867-1918.] Sin.: nefroblastom (v.). TUMORECTOMIE, s. f. / tumorectomie, s. f. / tumorectomy. [Lat. tumor, -oris = umflătură; gr. ektome = e?(cizie.] Ablaţia chirurgicală a unei tumori, fără exereza ţesuturilor învecinate, practicată, în general, în cazul tumorilor benigne. TUMORI KOENEN / tumeurs de Koenen / Koenen’s tumours. []. Koenen, medic olandez, sec. XX.] Proliferarea rebordului ungveal, cu aspect de mici pedunculi cărnoşi şi cilindrici, roz, întinzându-se pe faţa externă a unghiei, patognomonice pentru ‘scleroza tuberoasă (Bourneviile). TUMORI PAPILARE / tumeurs papillaires / papillary tumors. Denumire dată unor t. de natură diferită (sarcom, fibrom, car-cinom, epiteliom) care prezintă la nivelul suprafeţei ‘burjoni analogi papilelor hipertrofiate. Din această cauză, ele sunt confundate uneori cu ‘papiloamele. TUMORI PONCET-SPIEGLER / tumeurs de Poncet-Spiegler / Spiegler’s tumours. [Antonin Poncet, chirurg francez, profesor la Lyon, 1849-1913; Eduard Spiegler, chimist şi dermatolog austriac, Viena, 1860-1908.] Sin.: boală Poncet-Spiegler (v.). TUMORIGEN, adj. / tumorigene, adj. / tumorigenic. [Lat. tumor, -oris = umflătură; gr. gennan = a produce.] Care este capabil să producă dezvoltarea unor tumori benigne sau maligne. Termenul se referă îndeosebi la celule. V. şi cancerigen. TUMORIGENEZĂ, s. f. / tumorigenese, s. f. / tumorigenesis. [Lat. tumor, -oris = umflătură; gr. genesis = producere, de la gennan = a produce.] Studiul mecanismelor de producere a tumorilor. TUN ELECTRONIC / canon â electrons / electron gun. Sistem destinat producerii şi localizării unui fascicul de electroni a cărui energie şi intensitate pot fi reglate. Ex.: t. e. al diferitelor tipuri de ‘microscoape electronice şi al sistemelor de ‘microanaliză nucleară. TUNEL TARSIAN / tunnel tarsien / tarsal tunnel. Canal osteo-fibros de trecere a vaselor tibiale posterioare, a nervului tibial şi a tendoanelor flexorilor, format de oasele ‘tarsului. TUNELIZARE, s, f, / tunnelisation. s. f. / tunneling. [Lngl. tunnel = tunel, galerie.] Procedeu chirurgical prin care se creează o nouă cale de trecere ce traversează un ţesut, în general subcutanat, osos sau muscular. TUNICĂ, s. f. / tunique, s. f. / tunic(a). NA: tunica. [Lat. tunica = tunică, înveliş.] înveliş, adesea membranos, al unui organ^sau al unui^conduct. Ex.: *t. vaginală. TUNICĂ VAGINALĂ / tunique vaginale / tunica vaginalis testis. NA: tunica vaginalis testis. înveliş seros al testiculului, alcătuit dintr-o foiţă viscerală şi una parietală, separate de o cavitate virtuală. T. v. se izolează de peritoneu în timpul coborârii testiculare şi rămâne legată de acesta prin ligamentul Cloquet. Sin. nerecomandat: vaginală. TURBARE, s. f. / rage, s. f. / rabies. [Lat. turbatio, -onis = tidSurare, de la turbare = a tulbura, a-şi pierde minţile.] Sin.: rabie (v.). TURBIDIMETRIE, s. f. / turbidimetrie, s. f. / turbidimetry. [Lat. turbidus = agitat, tulburat; gr. metron = măsură] Metodă de determinare a concentraţiei unor suspensii pe baza ‘turbidităţii acestora. Se măsoară absorbţia luminii de către suspensie, care este proporţională cu concentraţia. TURBIDITATE, s. f. / turbidite, s. f. / turbidity. [Lat. turbidus = agitat, tulburat.] Caracteristică a unui lichid care conţine în suspensie particule solide insolubile, de obicei coloidale, sau uneori precipitate nesedimentate. Măsurarea t. ‘(turbidimetrie) poate permite determinarea concentraţiei acestor soluţii. Uneori t. apare în urma acţiunii unor agenţi precipitanţi sau sub influenţa temperaturii. TURBINAL, adj. / turbinal, -ale, -aux, adj. / turbinal. [Lat. turbinatus = de formă conică, de la turbo, -inis = vârtej.] Care se raportează la cornetele nazale. Ex.: creste t. ale maxilarului, ale palatinului. TURBINECTOMIE, s. f. / turbinectomie, s. f. / turbinectomy. [Lat. turbo, -inis = cochdie în formă de con; ektome = ablaţie.] Ablaţia unuia din cornetele (v. cornet, def. 2) foselor nazale. Sin.: concotomie. TURGESCENT, adj. / turgescent, -e, adj. / turgescent. [Lat. turgescens, de la turgescere = a se umfla.] Rezultatul fenomenului de ‘turgescenţă. Cu referire la un organ, vas, ţesut sau celulă. Sin.: turgid. TURGESENŢĂ, s. f. / turgescence, s. f. / turgescence. [Lat. turgescens, de la turgescere = a se umfla] 1) Mărirea de volum sau ‘intumescenţa unui ţesut, a unui organ sau a unei părţi din corp. T. este de obicei consecinţa creşterii fluxului de sânge venos. 2) Fenomen suferit de celule în mediul *hipo-ton. TURGID, adj. / turgide, adj. / turgescent. [Lat. turgidus = umflat, de la turgescere - a se umfla] Sin.: turgescent (v.). TURGOR, s. n. / turgor, s. m. / turgor. [Lat. turgor, -oris = umflare.] Senzaţia de elasticitate-frăgezime a pielii îndeosebi la sugari. Prin t. se poate aprecia hidratarea normală. TURISTA, s. f. / turista, s. f. / turista. [Termen de origine me-?jcană] Sin.: diareea turiştilor (v.). TURNOVER / turnover / turnover. [‘Lngl. turnover = întoarcere.] Anglicism care denumeşte intensitatea şi viteza de metabo-lizare a unei anumite substanţe. într-un ansamblu de procese biochimice, se produc sistematic substituiri, transformări, distracţii şi sinteze de molecule. Se formează astfel un ciclu metabolic care asigură prin t. permanenţa cantitativă şi calitativă a substanţelor ce formează ansamblul. V. şi reînnoire biologică. TUSE, s. f. / toux, s. f. / cough. [Lat. tussis = tuse.] Act respirator complex, coordonat de obicei reflex, dar reproductibil şi voluntar. T. constă, de regulă, dintr-un inspir profund cu închiderea ‘glotei, urmat de un expir brusc prin care se elimină aer alveolar cu viteză mare şi turbulenţă, astfel încât pot fi 1121 TUSE ANEVRISMALĂ TYNDALLIZARE îndepărtate din căile aeriene particule de orice natură sau gaze iritante care se pot afla local. Presiunea intrapleurală poate creşte la peste 100 mmHg, iar viteza fluxului de aer peste 950 km/oră. Centrii de control ai t. se află la nivel medular, în afara t. “fiziologice”, au fost descrise mai multe forme de t. în patologie. V. în continuare. TUSE ANEVRISMALĂ / toux anevrismale / aneurysmal cough. T. asociată cu un 'anevrism al aortei şi cu paralizia unei corzi vocale. TUSE BITONALĂ / toux bitonale / double tonal cough. Tuse în care sunt juxtapuse două zgomote distincte şi disonante simultane, unul grav şi voalat, altul mai acut. T. b. se observă în caz de compresie traheobronşică. TUSE PRIN COMPRESIUNE / toux par compression / com-pression cough. T. cu rezonanţă profundă cauzată de compresiunea bronşiilor. TUSE CONVULSIVĂ / coqueluche, s. f. / whooping cough, pertussis. Boală infecţioasă acută a tractului respirator, extrem de contagioasă, endemo-epidemică, afectând îndeosebi copiii şi cauzată de Bordetella pertussis. Uneori, maladii similare determină B. parapertussis şi B. bronchiseptica. După o incubaţie de circa două săptămâni, t. c. debutează prin stadiul cataral, caracterizat prin febră moderată, strănut, guturai şi t. uscată. După 1-2 săptămâni boala evoluează în stadiul paroxistic, dominat de crize paroxistice caracteristice de t., constând în inspir profund, urmat de t. spasmodică cianozantă şi eme-tizantă sub formă de 'chinte, acestea fiind separate de un inspir lung şi siflant, denumit repriză. Ulceraţia frâului limbii este considerată patognomonică în perioada de stare. Crizele de t. durează 3-4 săptămâni, după care, în perioada de convalescenţă se atenuează până la dispariţie. Prognosticul t. c. poate fi grav la sugar. TUSE EXTRAPULMONARĂ / toux extrapoulmonaire / extra-pulmonary cough. T. cu cauze exterioare aparatului respirator. TUSE MORTON / toux de Morton / Morton’s cough. [Richard Morton, medic engtez, 1637-1698.) T. persistentă în tuberculoza pulmonară. Se însoţeşte de vomă, cu eliminarea alimentelor ingeiate, episoadele frecvente având influenţă asupra constituţiei bolnavului. TUSE PEL HEPATICĂ / toux hepatique de Pel / Pel’s hepatic cough. [Pieter Klaases Pel, medic olandez, profesor de clinică medicală ta Amsterdam, 1852-1919.) T. uscată, supărătoare, chinuitoare, în contextul unui abces hepatic localizat la nivelul domului hepatic (situaţie de cinci ori mai frecventă decâi alte localizări), prin iritaţia nervului frenic. TUSE PRODUCTIVĂ / toux productrice / productive cough. T. eficientă în îndepărtarea materiilor de la nivelul tractului respirator. TUSE REFLEXĂ / toux reflexe / reflex cough. T. produsă ca urmare a iritaţiei unor organe. TUSE SYDENHAM / toux de Sydenham / Sydenham’s cough. [Thomas Sydenham, medic englez, Cambridge, Londra, 1624-1689.) Spasm isteric al muşchilor respiratori. TUSE TRIGEMINALĂ / toux trigeminale / trigeminal cough. T. prin iritaţia fibrelor nervului trigemen de la nivelul nasului, gâtului şi urechii externe. TUSE USCATĂ / toux seche / dry cough. Tuse care nu este însoţită de expectoraţie. TUSIPAR, adj. / tussipare, adj. / tussal. [Lat. tussis = tuse; părere = a naşte.) Despre o zonă sau o regiune din organism care poate deveni punctul de pornire al unui reflex declanşator al tusei. Zona t. majoră este reprezentată de căile respiratorii, dar zone t. se află şi în conductul auditiv extern, amigdale, stomac, intestin, ficat, splină, organe genitale. TUŞEU, s. n. / toucher, s. m. / touch, tactus. [Jr. toucher = a atinge.) Metodă de explorare a unei cavităţi naturale cu unul sau mai multe degete ale mâinii (în general indexul şi/sau mediusul), combinată de obicei cu palparea. Cel mai frecvent se practică t. vaginal şi t. rectal. T. mitral constă în explorarea digitală a orificiului mitral, practicată în cursul 'comisuro-tomieL TUTELĂ, s. f. / tutei le, s. f. / tuition. [Lat tutela = supraveghere, tutelă, de Ca tueri = a proteja) Măsură de protecţie judiciară adoptată în caz de incapacitate majoră a unui subiect de a-şi gira bunurile. TUTUN, s. n. / tabac, s. m. / tobacco. [Turcă tutiin = tutun.) Frunzele uscate ale plantei Nicotiana tabacum, care pot fi mestecate, prizate sau îndeosebi fumate. Principalele elemente toxice ale t. sunt: 1) 'Nicotină, care determină dependenţa şi complicaţiile cardiovasculare (aterom, spasm şi tromboză) din cadrul 'tabagismului. 2) 'Oxidul de carbon, factor de 'hipoxie. 3) Gudroanele care conţin substanţe iritante şi cancerigene (îndeosebi la nivelul căilor aeriene şi digestive superioare, al bronşiilor şi al vezicii). Sin. tabac: (desuet), Nicotiana tabacum. V. şi tabagism. TYNDALLIZARE. Var. pentru tindalizare (v.). 1122 VICTOR BABEŞ (1854-1926), anatomopatolog şi unul dintre întemeietorii microbiologici pe plan mondial. Opera ştiinţifică a lui Victor Babeş este de o anvergură excepţională. A comunicat şi a publicat peste I 300 de lucrări. La 30 de ani, lucrând la Paris în laboratorul profesorului Victor Cornii, elaborează împreună cu acesta primul tratat de bacteriologic din lume. Victor Babeş a descoperit peste 50 de germeni microbieni, are contribuţii deosebit de importante în studiul turbării, al leprei, dif-teriei, tuberculozei, a descoperit corpusculii Babeş-Negri-Ernst. Pornind de la procedeul lui Pasteur, a elaborat “metoda românească” de tratament antirabic. în 1912, Babeş a publicat la Paris celebrul său Trăite de la rage. A fost un precursor al ideii privind acţiunea antibiotică a unor substanţe şi s-a consacrat printre primii promotori ai medicinii profilactice. Babeş a imprimat o nouă direcţie, promovând cercetările asupra “patomor-fologiei procesului infecţios”, o sinteză a bacteriologici şi a morfopatologiei. Genul Babesia (protozoare) şi babesioza sunt incluse definitiv în dicţionare. ŢÂNŢAR, s. m. / moustique, s. m. / mosquito. [Lat. zinza-lus.J Insectă dipteră prevăzută cu o trompă care îi permite înţeparea omului sau animalelor în scopul hrănirii cu sânge. Familia Culidae, care prezintă importanţă medicală, este alcătuită din trei subfamilii: Anopheline, Culicine şi Aedine. Aceşti ţ., ca urmare a faptului că femelele sunt hematogene, pot transmite la om numeroase boli, printre care: ‘malaria, ‘febra galbenă şi ‘filarioza. ŢÂŢÂNĂ, s. f. / bourbillon, s. m. / core. Sin. pop. pentru burbion (v.). ŢESUT, s. n. / tissu, s. m. / tissue. [Lat. textum = ţesătură.] Grupare de celule diferenţiate care formează împreună o asociere topografică şi funcţională. Celulele unui ţ. pot fi de acelaşi tip (ex.: ţ. nervos) sau de tipuri diferite (ex.: ţ. conjunctiv). Prin agregarea mai multor ţ. diferite rezultă un ‘organ, în orice ţ., pe lângă celule caracteristice, există structuri nervoase, vasculare şi sânge, cu componentele corespunzătoare. Ţ. este alcătuit din celule şi substanţă intercelulară. Ţ. prezintă deosebiri macroscopice şi îndeosebi particularităţi microscopice. Există patru tipuri fundamentale de epitelial, conjunctiv (cuprinzând sângele, ţ. osos şi ţ. catilaginos), muscular şi nervos. Tipuri de ţ.: 1) Ţ. adipos brun (v.). 2) Ţ. adipos fetal, sin.: ţesut adipos brun. 3) Ţ. adipos galben, ţ. gră-sos comun, ubicuitar în organism. 4) Ţ. areolar; alcătuit din celule şi fibre conjunctive care se intersectează în toate direcţiile. 5) Ţ. braditrofic, cu nutriţie redusă, sărac în vase (ex.: cartilaje, cornee, cristalin etc.). 6) Ţ. cartilaginos, tip de ţ. conjunctiv alcătuit din celule cartilaginoase care elaborează o substanţă fundamentală densă. Sin.: ţesut condral. 7) *Ţ. car-dionector sau nodal. 8) Ţ. cavernos, sin.: ţesut erectil (v.). 9) Ţ. condral, sin.: ţesut cartilaginos (v.). 10) Ţ. condroid, cartilaj embrionar. 11) Ţ. conjunctiv, termen general pentru toate ţ. care reprezintă un suport pentru elemente specializate sau pentru un parenchim. Cele mai importante varietăţi de ţ. c. sunt: ţ. adipos, areolar, osos, cartilaginos, elastic şi fibros. 12) Ţ. conjunctiv fibros, alcătuit din fibre dense de colagen dispuse în benzi paralele, între care se află rânduri de celule ale ţ. conjunctiv. Include tendoanele şi membranele fibroase, cum este ‘dura mater. 13) Ţ. elastic, varietate de ţ. conjunctiv alcătuit îndeosebi din fibre elastice. 14) Ţ. epitelial, alcătuit din celule poliedrice, alăturate şi dispuse în unul sau mai multe straturi sau grupări compacte. Constituie învelişul corpului uman, al cavităţilor, conductelor şi structura funcţională a pa-renchimurilor secretorii. 15) Ţ. erectil sau cavernos, sistem spongios de spaţii vasculare, care alcătuieşte formaţiunile erectile, situat îndeosebi în penis şi clitoris. Se poate umple cu sânge, producând mărirea şi rigidizarea organului respectiv. 16) Ţ. glandular, ţ. epitelial specializat pentru o secreţie exocrină sau endocrină. 17) Ţ. glial, v. nevroglie. 18) Ţ. he-matopoietic, formator de celule sanguine, alcătuit din *celule stern sau suşă din care derivă liniile celulare formatoare ale elementelor figurate ale sângelui. 19) Ţ. interstiţial, ţ. conjunctiv intercelular. 20) Ţ. keratinizat din unghii, păr sau epi-derm, încărcat cu keratină. 21) Ţ. limfatic, alcătuit din fibre reticulare şi de colagen şi din limfocite. 22) Ţ. limfoid, asemănător ţ. limfatic, dar dispus în alte zone decât cele specifice ţ. limfatic. 23) Ţ. mezenchimal embrionar nediferenţiat, alcătuit din celule polivalente ramificate, între care se află substanţă amorfă sau fibrilară. 24) Ţ. mieloid din măduva osoasă roşie, format din celule reticulare, celule grăsoase, eritroblaste, mielocite şi elemente mieloide mature. 25) Ţ. mucoid, ţ. conjunctiv embrionar caracterizat prin prezenţa fibroblastelor mari, stelate, înconjurate de o substanţă intercelulară omogenă. Se găseşte în diferite părţi ale embrionului şi în cordonul ombilical al fetusului. 26) Ţ. muscular, alcătuit din ‘fibre musculare ce conţin structuri contractile, ‘miofilamente şi ‘miofibrile, după ale căror proprietăţi ţ. m. este alcătuit din trei tipuri de muşchi: neted, striat şi cardiac (miocard). 27) Ţ. nervos, format din celule nervoase cu prelungirile lor şi ‘nevroglie. 28) Ţ. nodal sau ţ. cardionector (v. inimă). 29) Ţ. osos, varietate a ţ. conjunctiv, alcătuit dintr-o componentă celulară relativ redusă (osteoblaste - celule constructoare - şi osteoclaste - celule distructive) şi o bogată substanţă fundamentală alcătuită din material compact şi dur fosfocalcic. Ţ. o. compact este component al corticalei osoase, format din os haversian dens, iar ţ. o. spongios este component al epifizelor oaselor lungi şi al oaselor scurte şi late, fiind alcătuit din lamele care delimitează mici cavităţi cu ţ. medulogrăsos. 30) Ţ. parenchimal este reprezentat de componentele epiteliale ale unui organ, în raport cu ‘stroma, care este reţeaua de suport sau nutritivă a organului. 31) Ţ. pseudoerectil, conjunctivomuscular, cu capacitate de înmagazinare temporară a unui vblum sanguin. Se găseşte în submucoasa cornetelor nazale, ca şi în unele sfinctere (ex.: sfincterul piloric) bogate în plexuri venoase. 32) Ţ. reticular, ţ. conjunctiv tânăr, în care domină fibrele reticulare. 33) Ţ. ţintă (v). ŢESUT ADIPOS BRUN / tissu adipeux brun / brown adi-pose tissue. Ţ. adipos pigmentat care este abundent la nou-născut (localizat în jurul rinichilor şi la nivelul regiunii posterioare a toracelui, în apropierea gâtului) şi la mamiferele care hibernează. Acest ţesut are funcţia de accelerare a ‘termo- 1123 ŢESUT CARDIONECTOR ŢINTĂ genezei ca răspuns la frigul din mediul ambiant (îndeosebi în perioada postnatală) sau în perioada de revenire din hibernare. Ţ. a. b. este termogenic datorită existenţei în celulele sale a unor mitocondrii specializate, care, prin intermediul ‘termo-geninei, sunt decuplate de la ‘fosforilarea oxidativă. Speciile mature non-hibernante posedă cantităţi mici de ţ. a. b., care îşi exercită rolul şi în aceste cazuri prin creşterea ratei metabolice asociată ingestiei de hrană. Sin.: grăsime brună. ŢESUT CARDIONECTOR / tissu cardionecteur / cardionec-tor tissue. Sin.: sistem cardionector (v.). ŢESUT COMPACT / tissu compact / compact substance. V. ţesut. ŢESUT DE GRANULAŢIE / tissu de granulation / granula-tion tissue. Proliferare conjunctivă cu formare de ‘muguri (burjeoni) în cursul reparaţiei tisulare consecutive unei inflamaţii. Prin extensie este denumit astfel întregul ţesut conjunctiv tânăr, bogat în capilare noi şi în ţesut conjunctiv, reprezentând debutul unei organizări conjunctive. La formarea ţ. de g. participă ‘fibrocite, celule endoteliale ale capilarelor preexistente care formează capilare noi, ‘miofibroblaste, ‘fibroclaste, ‘macrofage, ‘granulocite. ŢESUT GLIAL / tissu glial / glial tissue. Sin.: nevroglie (v.). ŢESUT NODAL / tissu nodal / nodal tissue. Sin.: sistem cardionector (v.). ŢESUT OSTEOID / tissu osteoYde / osteoid tissue. Tramă proteică (protidică) a scheletului la nivelul căreia se fixează sărurile de calciu pentru a forma ţesutul osos normal. Osul tânăr, înainte de calcificare este ţ. o. V. osteoidoză. ŢESUT SUBCUTANAT / tissu sous-cutane / sub-cutaneous tissue. Sin.: hipoderm (v.). ŢESUT ŢINTĂ / tissu cible / target tissue. Ţ. care este influenţat în plan funcţional sau structural de o substanţă elaborată în organism într-o zonă mai mult sau mai puţin depărtată. în general, un astfel de ţ. prezintă ‘receptori specifici pentru substanţa care acţionează asupra sa. Ex.: ţ. tiroidian este ţinta acţiunii *TSH, prin intermediul receptorilor specifici; ţ. muscular neted este ţinta unor mediatori chimici; ţ. prostatei este ţintă pentru hormonii steroizi androgeni etc. ŢINTĂ, s. f. / cible, s. f. / target. [St centa = Ban, monedă.] 1) Structură (moleculă, celulă, ţesut, organ) care este expusă direct unei anumite acţiuni, unui anumit proces. Ex.: ‘celulă ţ., ţesut ţ. pentru acţiunea unui anumit hormon sau a unui medicament; un organ poate fi ţ. acţiunii radiaţiilor ionizante. 2) Piesă alcătuită dintr-un element determinat şi expusă la un fascicul de particule încărcate sau neutre în scopul obţinerii unui element nou (eventual radioactiv) sau a unei emisii de radiaţii (a, p, y sau X). V. şi teoria ţintei. SIGMUND FREUD (i856-1939) este, probabil, medicul cei mai cunoscut în afara câmpului medicinii, în calitate de creator al psihanalizei. Opera sa a fost supusă celor mai diferite interpretări şi uneori vulgarizată. A fost un neurolog reputat pentru diagnosticele sale în toată Europa. A făcut mai multe descoperiri, care singure i-ar fi asigurat un loc în istoria medicinei. în 1884, Freud ratează, din cauza unor probleme personale, recunoaşterea ca descoperitor al acţiunii anestezice locale a cocainei. în 1885 urmează cursurile lui Charcot la Spitalul Salpetriere din Paris. Convins că nevrozele sunt consecinţa unor şocuri afective uitate, caută o metodă de readucere în conştiinţă a traumatismelor înăbuşite. Treptat, studiază visele, elaborează noţiunile de cenzură, refulare, libido, inconştient, etapă premergătoare în întemeierea psihanalizei, o adevărată ştiinţă a inconştientului. E. Claparede consideră opera sa '“‘unul din evenimentele cele mai importante (...) din istoria ştiinţelor spiritului’. După moartea lui Freud, pe lângă valoarea ei terapeutică, psihanaliza s-a consacrat ca una din teoriile plauzibile ale psihismului uman. UBICHINONĂ, s. f. / ubiquinones, s. f. / ubiquinones. Chinonă mitocondrială, compus organic constituit dintr-un nucleu benzenic şi un lanţ lateral la C6, alcătuit din n unităţi de ‘izopren (n fiind cuprins între 6 şi 10). U. sunt prezente virtual în toate celulele. Cea mai importantă este u. 50 sau ‘coenzima Q10, transportor mobil de electroni între flavopro-teine şi ‘citocromi în lanţul respirator mitocondrial. Sin.: coen-zimă Q. V. şi coenzimă Q10. UBICUITAR, adj. / ubiquiste, adj. / ubiquitous, omnipresent. Care se întâlneşte peste tot, larg diseminat, omniprezent. UBICUITINĂ, s. f. / ubiquitine, s. f. / ubiquitin. [Lat. ubique = peste tot] Proteină alcătuită din 76 de aminoacizi, cu Mr 8,5 kDa, foarte stabilă, prezentă în toate celulele eucariote, cu rol în reglarea procesului de degradare a proteinelor. Prin legarea covalentă a u. cu ‘lizina dintr-o moleculă de proteină, aceasta este marcată pentru distrucţia proteolitică la nivelul unui ‘proteazom. Rata de degradare a proteinelor variază, iar proteinele anormale sunt recunoscute şi degradate mai rapid. Degradarea scade în hipertrofia musculară consecutivă exerciţiului fizic şi creşte la muşchiul ‘denervat. UI / UI / IU. Abrev. utilizată în mod curent pentru unitate internaţională (v.). ULALGIE, s. f. / ulalgie, s. f. / ulalgia. [Qr. oulon = gingie; algos = durere.] Durere la nivelul gingiilor. ULATROFIE, s. f. / ulatrophie, s. f. / ulatrophia. [Qr. oulon = gingie; a - priv.; trophe = (vrană, nutriţie.] Atrofie gingivală. ULCER, s. n. / ulcere, s. m. / ulcer. [Lat. ulcus, -eris = ram1] Pierdere de substanţă la nivelul pielii sau al unei mucoase (aparţinând unui organ sau ţesut) fără tendinţă la cicatrizare spontană şi cu evoluţie mai mult sau mai puţin cronică. Sunt descrise numeroase entităţi nosologice şi tipuri de u. cu pato-genie adesea foarte diferită. V. în continuare diferite tipuri de ulcere. ULCER ANASTOMOTIC / ulcere anastomotique / anastomotic ulcer. Sin.: ulcer peptic (v.). ULCER ATEROMATOS / ulcere atheromateux / atheromatous ulcer. Leziune a ‘intimei arteriale la nivelul unui ‘aterom. Poate deveni sediul de formare a unui ‘trombus. ULCER BAIRNSDALE / ulcere Bairnsdale / Bairnsdale ulcer. [Bairnsdale, oraş din districtul Victoria, Australia]. Sin.: ulcer Buruli (v.). ULCER BARRETT / ulcere de Barrett / Barrett’s ulcer. [Norman Rupert Barrett, chirurg engtez, 1903-1979.] Sin.: sindrom Barrett (v.). ULCER BURULI / ulcere Buruli / Buruli ulcer. [Buruli, district în Zlganda] Infecţie cutanată provocată de Mycobacterium ulcerans (probabil printr-o toxină solubilă), manifestată iniţial printr-un nodul subcutanat mobil, ferm, nedureros, care creşte ulterior în dimensiuni, devine fluctuant şi se deschide, formând un ulcer adânc cu bază necrotică. Afecţiunea este întâlnită în Africa Centrală, Asia de Sud-Est, Australia şi America de Sud şi Centrală. Sin.: ulcer Bairnsdale. ULCER CALOS / ulcere calleux / callous ulcer. *U. gastro-duodenal vechi, caracterizat prin scleroză retractilă periferică masivă şi prin aderenţa la organele învecinate. ULCER CHICLERO / ulcere chiclero / chiclero ulcer, chicle ulcer. Formă endemică de ‘leishmanioză cutanată, răspândită în Yucatan (Mexic), Belize şi Guatemala, în special la lucrătorii forestieri. Agentul etiologic al bolii este Leishmania mexicana mexicana, microorganism transmis la om de musca de nisip Lutzomyia olmeca. Se caracterizează prin leziuni cu tendinţă la ulcerare, care sunt autolimitate şi vindecabile, cu excepţia localizării pe urechea externă, în care caz leziunea se croni-cizează şi distruge cartilajul urechii. Sin.: papula Golfului. ULCER CUSHING / ulcere de Cushing / Cushing’s ulcer. [Harvey Williams Cushing, neurochirurg american, (Philadelphia, 1869-1939.] *U. peptic acut asociat cu leziuni manifeste sau oculte ale SNC (leziuni intracraniene sau cu hipertensiune in-tracraniană). Denumirea este specifică terminologiei engleze. ULCER DE DECUBIT / ulcere de decubitus / decubitus ulcer, bedsore. Sin.: escară de decubit (v.). ULCER DE DEŞERT / maladie de Barcoo / desert sore. Sin.: boală Barcoo (v.). ULCER DUODENAL / ulcere duodenal / duodenal ulcer. Localizare duodenală a bolii ulceroase, caracterizată prin pierdere de substanţă la nivelul mucoasei duodenale (până la nivelul stratului muscular al mucoasei) şi exprimată clinic printr-un sindrom dureros epigastric şi dispeptic, cu ritmicitate alimentară şi evoluţie periodică sezonieră. în cursul evoluţiei cronice se poate complica cu: hemoragii, perforaţii şi ‘stenoză pilorică. V. ulcer gastroduodenal şi Helicobacter pylori. ULCER ESOFAGIAN / ulcere oesophagienne / (o)esophageal ulcer. Afecţiune rară, u. e. se localizează îndeosebi la nivelul treimii inferioare a esofagului. Determină o simptomatologie asemănătoare cu a *u. gastric sus situat, dar cu fenomene de ‘reflux gastroesofagian mai accentuate şi ‘disfagie. ULCER FAGEDENIC / ulcere phagedenique / ulcus tropicum. Sin.: fagedenism (v.). 1125 ULCER DE GAMBĂ ULEI ULCER DE GAMBĂ / ulcere de jambe / varicose ulcer. Sin.: ulcer varicos (v.). ULCER GASTRIC / ulcere simple de l’estomac / gastric ulcer. Localizare gastrică a bolii ulceroase, caracterizată prin pierdere de substanţă la nivelul mucoasei gastrice (până la nivelul stratului muscular al mucoasei), cel mai adesea pe mica curbură sau pe antru. Manifestări clinice: sindrom dureros epigastric şi dispeptic, cu ritmicitate alimentară şi evoluţie periodică sezonieră. Numai u. g. predispune la ‘cancer gastric. Complicaţii: hemoragii, perforaţii, ‘stenoze (u. cu localizare pilorică). V. ulcer gastroduodenal. ULCER GASTRODUODENAL / ulcere gastroduodenal / pep-tic ulcer. Cadru nosologic în care sunt incluse boli benigne de etiologie insuficient cunoscută care se traduc printr-o pierdere de substanţă circumscrisă ce afectează, mai mult sau mai puţin profund, mucoasa gastrică sau duodenală. Pentru desemnarea concomitentă a leziunii, simptomelor şi a cauzei se utilizează expresia boală ulceroasă gastroduodenală. Această grupare într-un termen comun a ulcerului gastric şi duodenal este justificată de o similitudine aparentă a celor două boli, care, nu este exclus totuşi să fie diferite. Denumirea peptic ulcer din terminologia engleză este mai cuprinzătoare, incluzând pe lângă ulcerele gastric şi duodenal, ‘ulcerul esofagian şi ‘ulcerul peptic după ‘gastrojejunostomie. Existenţa u. g. este legată de factori alimentari, stres, de prezenţa unui germen microbian (*Helicobacter pylori) şi mai rar de o hiper-secreţie de ‘gastrină (‘sindrom Zollinger-Ellison). ULCER GOMOS SIFILITIC / ulcere gommeux syphilitique / gummatous ulcer. Ulcer ovalar, cu marginile nete şi baza dură, fără adenopatie satelită, rezultat prin degenerarea ca-zeoasă a ‘gomelor din ‘sifilisul terţiar. Afectează frecvent limba, iar mai rar este localizat la nivelul altor mucoase sau cutanat. ULCER HIPERTENSIV MARTORELL / ulcere hypertensif de Martorell / Martorell’s syndrome. [Fernando Martorell Otzet, cardiolog spaniol,1906-1984.] Ulceraţie cutanată situată supramaleolar extern, foarte dureroasă, frecvent bilaterală. Se observă la bolnavii vârstnici de hipertensiune arterială, rebelă la tratamente uzuale. V. angiodermită necrotică atero-matoasă. ULCER JACOB / ulcere de Jacob / Jacob’s ulcer. [.Arthur Jacob, anatomist şi oftalmolog irlandez, (DuBlin, 1790-1874.] Sin.: ulcus rodens (v.). ULCER MELENEY / ulcere de Meleney / Meleney’s ulcer, Progressive post-operative gangrene. [Frank L. Meleney, chirurg american, 1889-1963.] ‘Gangrenă postoperatorie progresivă, care debutează într-un punct al unei plăgi (după un traumatism sau o intervenţie chirurgicală) sau al unei cicatrice, sub forma unei ulceraţii cu formă regulată şi rotunjită, delimitată printr-un burelet circular foarte dureros. ULCER ÎN OGLINDĂ / ulcere en miroir / kissing-ulcer. U. denumit “de contact”, cu sediul vizavi de un alt u. In duoden, situat pe peretele opus. ULCER PENETRANT / ulcere penetrant, ulcere perfore bouche / penetrating ulcer. Ulcer perforat care s-a extins în profunzime provocând eroziunea unui organ vecin, frecvent pancreasul. ULCER PEPTIC / ulcere peptique / marginal ulcer, anasto-motic ulcer. U. care survine într-o perioadă de timp variabilă după o gastroenterostomie (‘gastroduodenostomie, ‘gastrojejunostomie) sau ‘gastrectomie, practicate de obicei în u. gastric sau duodenal. U. p. se localizează pe gura de anastomoză sau în vecinătatea acesteia, la nivelul stomacului sau a jeju-nului. în terminologia engleză termenul peptic ulcer desemnează toate ulcerele. Sin.: ulcer anastomotic. V. ulcer gastroduodenal. ULCER PERFORANT / ulcere perforant / perforating ulcer. Sin.: mal perforant plantar (v.). ULCER PERFORAT / ulcere perfore / perforated ulcer. U. extins în întreaga grosime a peretelui organului la nivelul căruia este localizat. ULCER PLANTAR / ulcere plantaire / plantar ulcer. Sin.: mal perforant plantar (v). ULCER SERPIGINOS / ulcere serpigineux / serpiginous ulcer. Ulcer cu tendinţă de extensie în altă regiune decât aceea în care a apărut iniţial. Ex.: u. s. al corneei; u. s. genital. ULCER SPECIFIC / ulcere specifique / specific ulcer. U. determinat de o boală specifică, îndeosebi ‘sifilis sau ‘lupus. ULCER STERCORAL / ulcere stercoral / stercoral ulcer. 1) U. perforat la nivelul căruia trec materiile fecale. 2) U. provocat prin presiunea unei mase dure şi compacte de materii fecale. ULCER DE STRES / ulcere de stress / stress ulcer. Ulcer peptic superficial localizat cel mai adesea la nivelul zonei se-cretoare de acid a stomacului, întâlnit la pacienţii cu traumatisme severe, stări septice, arsuri întinse sau în stare de şoc. Leziunile sunt multiple, superficiale şi nedureroase, manifestân-du-se prin hemoragii digestive superioare de mică amploare. ULCER TROPICAL / ulcere tropical / ulcus tropicum. Sin.: fagedenism (v.). ULCER VARICOS / ulcere variqueux / varicose ulcer. U. cutanat cu sediul la nivelul părţii distale a gambei, de obicei pe faţa antero-internă a acesteia. Survine pe un fond de ‘ectazie venoasă prealabilă (varice). Sin.: ulcer de gambă. ULCERAŢIE, s. f. / ulceration, s. f. / ulceration. [Lat. ulce-ratio, -onis = ulceraţie, de la ulcerare = a umple de răni şi ulcus, -eris = rană] 1) Proces patologic care determină o soluţie de continuitate la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor, cu pierdere de substanţă. 2) Ulcerul superficial rezultat din această pierdere de substanţă. Sin. rar utilizat: helcozis. ULCERE VENEROIDE WELANDER / ulceres veneroides de Welander / veneroid ulcers. Ulceraţii superficiale, delimitate net şi cu centrul deprimat, localizate pe mucoasele genitale la femeie. Se vindecă spontan şi nu a fost identificat un germen microbian, presupunându-se că reprezintă o formă de *afte. ULCEROCANCER, s. n. / ulcerocancer, s. m. / ulcerocancer. [Lat. ulcus, -eris = rană; cancer, -cri = rac, cancer.] Cancer dezvoltat pe un ulcer; îndeosebi leziunile gastrice de acest tip. ULCEROGEN, adj. / ulcerogene, adj. / ulcerogenic. Care produce, determină un ulcer. ULCEROS, adj., s. m. sau f. / ulcereux, -euse, adj., s. m. ou f. / ulcerous. [Lat. ulcerosus = acoperit cu răni, BuBos, de la ulcerare = a umple de răni şi ulcus, -eris = rană] 1) Care se referă la o ‘ulceraţie, care are caracteristicile acesteia. 2) Bolnav afectat de un ‘ulcer, de obicei gastroduodenal. ULCIOR. Var. pentru urcior (v.). ULCUS RODENS / ulcus rodens / rodent ulcer. Formă ulcerată de ‘epiteliom bazocelular. Nu metastazează, iar apariţia sa este favorizată de expunerea prelungită la soare. Sin.: ulcer Jacob. ULECTOMIE, s. f. / ulectomie, s. f. / ulectomy. [Qr. 1) oulon = gingie; 2) oule = cicatrice; ektome = eTţcizie.] 1) Sin.: gin-givectomie (v.). 2) Excizia unui ţesut cicatriceal. ULEI, s. n. / huile, s. f. / oii. [Lat. oleum = ulei; sl. olej ] Grăsime (glicerid) în stare fluidă la temperatura obişnuită. Diferitele u. se obţin din: vegetale (u. vegetale, cele mai utilizate), ţesuturi animale (u. de peşte, din ficat) sau parafină (u. minerale). Câteva tipuri de u. vegetale: 1) U. de arahide, extras din arahide (alune americane), utilizat ca aliment. 2) U. de cacao, obţinut din seminţele plantei Theobroma cacao, este solid (de unde şi numele de unt de cacao). Utilizat ca exci- 1126 ULEI DE PARAFINĂ UMĂR BLOCAT pient pentru supozitoare şi bază de unguent. 3) U. de floarea-soarelui, obţinut prin presarea la cald a seminţelor plantei. Este utilizat ca aliment, vehicul pentru soluţii injectabile cu acţiune prelungită şi excipient pentru unguente. 4) U. de măsline, extras din fructele plantei Olea europaea. Se utilizează ca vehicul pentru soluţii injectabile, ca emolient, laxativ, colagog, purgativ mecanic şi ca antidot contra toxicelor iritante. 5) U. din germeni de porumb se extrage prin presare la rece. Are valoare nutritivă, conţine acizi graşi esenţiali, vitaminele D5, E şi leci-tine. Este utilizat ca u. dietetic şi în diferite regimuri alimentare. 6) U. de ricin, obţinut prin presarea la rece a seminţelor plantei. Se utilizează ca vehicul şi excipient pentru soluţii injectabile, supozitoare, emulsii, clisme. Are acţiune purgativă (Oleum ricini). 7) U. de soia, extras din seminţele plantei, se utilizează în locul u. de floarea soarelui şi ca sursă de lecitină. ULEI DE PARAFINĂ / huile de paraffine / mineral oii. Ulei mineral administrat pe cale bucală, neabsorbit în tractusul digestiv, care produce o lubrifiere a conţinutului colic şi are un efect uşor laxativ. ULERITEM, s. n. / ulerytheme, s. m. / ulerythema. [Qr. oule = cicatrice; erythema, -atos = roşeaţă) Grup de dermatoze în care se asociază un eritem cu o atrofie superficială a tegumentelor. ULIŢĂ, s. f. / uliţe, s. f. / ulitis. [Qr. oulon = gingie; -ită] Sin.: gingivită (v.). ULNA, s. f. / ulna, s. m. / ulna. [Lat. ulna = anteBraţ.] V. tab. anat. - oase. ULNAR, adj. / ulnaire, adj. / ulnar. [Lat. ulna = anteBraţ.) Referitor la cubitus, care în NA se numeşte ‘ulna. Ex.: nerv u. în mod normal, u. trebuie să înlocuiască termenul cubital. ULTRACENTRIFUGARE, s. f. / ultracentrifugation, s. f. / ultra-centrifugation. [Lat. ultra = dincolo de; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit; fugare = a pune pe fugă, a îndepărta, a alunga] Accelerarea sedimentării unor particule utilizând ‘ultracentrifuga. Domeniul u. începe convenţional de la 50 000 g (g = acceleraţia gravitaţională). Experimental s-au obţinut acceleraţii precise care pot depăşi 106 g, pentru izolarea anumitor macromolecule biologice. Prin măsurarea vitezei de sedimentare se poate determina mărimea particulelor co-loidale şi chiar masa acestora. ULTRACENTRIFUGĂ, s. f. / ultracentrifugeuse, s. f. / ultra-centrifuge. [Lat. ultra = dincolo de; centrum = centru, din gr. kentron = vârf ascuţit; fugare = a pune pe fugă, a îndepărta, a alunga) Centrifugă ce realizează viteze mari de rotaţie, cu forţe centrifuge de peste 50 000 g (g = acceleraţia gravitaţională). Rotorul este acţionat de motor fie cu ulei comprimat refrigerat, fie cu aer comprimat. V. şi ultracentrifugare. ULTRADIAN, adj. / ultradien, -enne, adj. / ultradian. [Lat. ultra = dincolo de; dies = zi] Referitor la un ‘bioritm care durează sub 24 de ore. ULTRAFILTRARE, s. f. / ultrafiltration. s. f. / ultrafiltration. [Lat. ultra = dincolo de; lat. medievala filtrum, cu origine în limBa francilor staBdiţi în (falia, filtir = fetru, pâslă.) Procedeu prin care sunt separate o serie de molecule biologice în funcţie de dimensiunile lor, prin utilizarea de membrane artificiale ale căror pori asigură selecţia. U. poate fi accelerată prin aplicarea unei presiuni de mai multe atmosfere. Pe lângă particulele coloidale, prin u. pot fi separate şi virusuri. V. şi dializă. ULTRAFILTRAT GLOMERULAR / ultrafiltrate glomerulaire / glomerular ultrafiltrate. Lichidul rezultat din filtrarea la nivelul capilarelor ‘glomerulului renal, aflat în lumenul ‘capsulei Bowman. Prezintă o compoziţie asemănătoare cu a ‘plasmei sanguine, lipsind doar particulele de dimensiuni mari (proteine plasmatice şi celule sanguine). V. şi filtrare glomerulară. ULTRAMICROSCOP, s. n. / ultramicroscope, s. m. / ultrami-croscope. [Lat. ultra = dincolo de; gr. mikros = mic; skopos = oBservator, de la skopein = a vedea, a etamina] Sin.: microscop pe fond întunecat. V. microscop, def. 8, ultramicroscopie. ULTRAMICROSCOPIE, s. f. / ultramicroscopie, s. f. / ultra-microscopy. [Lat. ultra = dincolo de; gr. mikros = mic; skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a etamina) Studiul unor structuri, de obicei particule coloidale sau o serie de microorganisme, la ‘ultramicroscop. Una din aplicaţiile u. este în diagnosticul sifilisului, prin punerea în evidenţă directă a ‘treponemelor în produsele prelevate de la nivelul şancrului, al adenopatiei satelite sau al leziunilor cutanate, sau prin destul de imobilizare al treponemelor. ULTRAMICROTOM, s. n. / ultramicrotome, s. m. / ultrami-crotome. [Lat. ultra = dincolo de; gr. mikros = mic; tomos = tăiat, secţionat, de la temnein = a tăia.) ‘Microtorn cu care se obţin secţiuni de ţesut extrem de fine, sub 100 Ă, îndeosebi pentru examinarea acestora la ‘microscopul electronic prin transmisie. ULTRAPRESIUNE, s. f. / ultrapression, s. f. / ultrapressure. [Lat. ultra = dincolo de; pressio, -onis = presiune, de la pres-sare = a presa] Presiune obţinută în dispozitive adecvate, având valori de peste 1 000 atm. Virusurile sunt inactivate în intervalul 3 000-6 000 atm, iar enzimele la peste 12 000 atm. ULTRASONOGRAFIE, s. f. / ultra-sonographie, s. f. / ultra-sonography. [Lat. ultra = dincolo de; sonus = sunet; gr. graphein = a scrie.) Sin.: ecografie (v. def. 1). ULTRASONOGRAFIE DOPPLER / ultrasonographie Doppler / Doppler ultrasonography. [Christian Johann Doppler, fizician şi matematician austriac, 1803-1853.) Sin.: velocitometrie Doppler (v.). ULTRASONOTERAPIE, s. f. / ultrasonotherapie, s. f. / ultra-sonotherapy. [Lat. ultra = dincolo de; sonus = sunet; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji) Utilizarea terapeutică a ultrasunetelor. V. şi ultrasunete. ULTRASTRUCTURĂ, s. f. / ultrastructure, s. f. / ultrastruc-ture. [Lat. ultra = dincolo de; structura = dispunere, aşezare.) Structura unei celule aşa cum apare la microscopul electronic, în general, informaţiile structurale obţinute cu tehnici sau metode cu o putere de rezoluţie mai mare decât a ‘microscopului optic. ULTRASUNET, s. n. / ultrason, s. m. / ultrasound. [Lat. ultra = dincolo de; sonitus = zgomot, răsunet.) Vibraţie mecanică identică vibraţiilor sonore, dar cu o frecvenţă care depăşeşte pragul de percepţie al urechii umane, adică 20 000 Hz. U. se propagă în mediu omogen în linie dreaptă; viteza de propagare depinde de temperatură şi îndeosebi de impedanţa acustică, adică de raportul dintre presiunea acustică şi viteza moleculară. în mediu eterogen, u., ca şi sunetele, sunt capabile să se reflecte la nivelul unui obstacol sau la interfaţa a două medii cu caracteristici fizice diferite. Unda de reflexie se numeşte ecou. Această proprietate stă la baza ‘ecografiei. U. prezintă trei categorii de efecte la nivelul ţesuturilor: 1) termice, care depind de absorbţia u. în ţesutul respectiv; 2) chimice, reacţii de oxidare şi denaturare proteică; 3) mecanice, disocieri moleculare capabile să determine, uneori, liză celulară. Proprietăţile termice sunt utile în ‘ultrasonoterapie. ULTRAVIOLET, adj. / ultraviolet, -tte, adj. / ultraviolet. [Lat. ultra = dincolo de; viola = viorea, violet.) Despre radiaţiile electromagnetice situate dincolo de marginea violet a spectrului vizibil. Termenul se utilizează şi substantivat la f. pl.: ultraviolete. V. radiaţie ultravioletă. UMĂR, s. n. / epaule, s. f. / shoulder. [Lat. humerus = umăr.) Zonă topografică care corespunde articulaţiei braţului cu toracele. Cuprinde atât oasele cât şi muşchii şi ţesuturile din jurul articulaţiei scapulohumerale şi este alcătuită din trei regiuni: axilară (axila), scapulară şi deltoidiană. UMĂR BLOCAT / epaule bloquee / frozen shoulder. Varietate de ‘umăr dureros cu redoare pronunţată a articulaţiei. Blocajui 1127 UMĂR DUREROS ACUT UNDĂ ÎN DOM umărului este consecinţa unei capsulite retractile glenohumerale şi nu a unei simfize a bursei seroase subdeltoidiene, aşa cum s-a crezut când u. b. era denumit periartrită scapulo-humera-lă anchilozantă (sau 'umăr dureros simplu). UMĂR DUREROS ACUT / epaule douloureuse aigue / acut painful shoulder. Sindrom caracterizat printr-o durere extrem de vie la nivelul umărului, instalată brusc sau în câteva zile şi însoţită de un bloca] total al articulaţiei scapulohumerale. în majoritatea cazurilor u. d. a. este consecinţa unei reacţii inflamatorii în jurul unei calcificări ce coafează muşchii rotatori scurţi ai umărului. UMĂR DUREROS SIMPLU / epaule douloureuse simple / painful shoulder. Periartrită scapulo-humerală simplă non-anchilozantă, consecutivă unei alterări a tendoanelor de la nivelul umărului. UMĂR FLOTANT / epaule flottante / loose shoulder. Boală caracterizată printr-o atrofie a umărului, o alungire extremă a capsulei articulare şi o impotenţă absolută a membrului superior, care se balansează pasiv în toate direcţiile. Cauzele u. f. sunt fie o paralizie a tuturor muşchilor umărului, din cauza unei ‘mielite, fie o distrugere întinsă a suprafeţelor articulare. UMĂR ÎNGHEŢAT / epaule gelee / frozen shoulder. Rigiditate a articulaţiei scapulo-humerale în stadiul cronic al periartritei scapulo-humerale. Din această cauză, mişcările umărului se efectuează în articulaţia scapulo-toracică. UMĂR MILWAUKEE / epaule de Milwaukee / Milwaukee shoulder. U. dureros, în cazul unei artropatii distructive bilaterale, la pacienţi adulţi, cu calcificări capsulare, revărsat articular şi erodare a capsulei tendonului rotator. Lichidul articular are o activitate colagenazică crescută. Sin.: sindrom scapular Milwaukee. UMBRIRE, s. f. / ombrage, s. m. / shadow-casting. [Lat. umbra = utnSră.] Tehnică de preparare în microscopia electronică, prin care preparatele de examinat sunt acoperite cu particule metalice foarte fine (aur, platină), pulverizate şi proiectate sub un unghi variabil. UMIDITATE, s. f. / humidite, s. f. / humidity. [Lat. humidus = umed.] Cantitatea de lichid conţinută de un gaz sau un solid. U. aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă din aer, iar u. relativă rezultă din raportul, în procente, dintre u. absolută şi cea maximă. U. relativă exprimă gradul de saturare al aerului cu vapori de apă. UMOARE, s. f. / humeur, s. f. / humor, mood, temper. NA: humor (1). [Lat. humor, -oris = lichid.] 1) Termen desuet care desemnează un lichid organic intrinsec (ex.: *u. apoasă, *u. vitroasă). în medicina antică se susţinea existenţa a patru umori (sângele, flegma, bila galbenă şi bila neagră sau melancolia), temperamentul şi sănătatea depinzând de proporţia dintre acestea. 2) în prezent, termenul este utilizat îndeosebi pentru desemnarea dispoziţiei afective fundamentale, care conferă stărilor sufleteşti un caracter agreabil sau dezagreabil. Obs.: în relaţie cu aceste două posibile explicaţii, în engl. există termeni diferiţi: 1) humor, 2) mood, temper. UMOARE APOASĂ / humeur aqueuse / aqueous humor. NA: humor aquosus. Lichid transparent, adevărat “mediu intern” al ochiului, conţinut în ‘camerele anterioară şi posterioară. U. a. asigură nutriţia ‘cristalinului şi are un rol determinant în reglarea ‘presiunii intraoculare. Cu o compoziţie asemănătoare cu a LCR, u. a. este secretată la nivelul capilarelor ‘corpului ci-liar, printr-un proces asemănător cu ‘dializa. Ea reprezintă, de fapt, un lichid interstiţial care infiltrează toate structurile intraoculare şi îndeosebi reţeaua fibrilară a ‘corpului vitros. UMOARE VITROASĂ / humeur vitree / vitreous humor. NA: humor vitreus. Componenta fluidă a corpului vitros (v.). UMORAL, adj. / humoral, -ale, -aux, adj. / humoral. [Lat. humor, -oris = Cicfiid.) Care se referă la lichidele din organism. Ex.: factori u., bilanţ u. UMORALISM, s. n. / theorie humorale / humoral theory. [Lat. humor, -oris = Cicfiid; -ism.\ Sin.: patologie umorală (v.). UNCARTROZĂ, s. f. / uncarthrose, s. f. / uncarthrosis. [Lat. uncus = cârlig; gr. arthron = articulaţie; -oză.] Leziune artro-zică localizată la nivelul articulaţiilor uncovertebrale, în cursul ‘cervicartrozei. UNCIFORM, adj. / unciforme, adj. / unciform. [Lat. uncina-tus = de forma unui cârlig, de la uncus = cârlig; forma = forma] în formă de cârlig. Denumire pentru o serie de ‘apofize recurbate, amintind prin forma lor de un cârlig. Ex.: apofiza u. a ‘osului cu cârlig. UNCINARIOZĂ, s. f. / uncinariose, s. f. / uncinariasis. [Lat. uncinatus = de forma unui cârlig, de la uncus = cârlig; oză.] Denumire, utilizată rar, pentru starea de infestare cu paraziţi din genul Uncinaria, îndeosebi specia Ancylostoma duodenale, agentul patogen al anchilostomiazei (v.). UNCINAT, adj. / uncine, adj. / uncinate. [Lat. uncus = cârlig.] Care se termină în croşet (cârlig) sau care posedă croşete (cârlige). UNCODISCARTROZĂ, s. f. / uncodiscarthrose, s. f. / unco-discarthrosis. [Lat. uncus = cârlig; lat. discus, gr. diskos = disc; gr. arthron = articulaţie; -oză.] Asociere a ‘uncartrozei cu ‘discartroza în cursul reumatismului cronic degenerativ al rahisului cervical (‘cervicartroză). UNCUS, s. n. / uncus, s. m. / uncus. NA: uncus, pl. unei. [Lat. uncus = cârlig.] Formaţiune anatomică în formă de cârlig. Ex.: u. ‘hipocampului. V. unciform. UNCUSECTOMIE, s. f. / uncusectomie, s. f. / uncusectomy. [Lat. uncus = cârlig; gr. ektome = eiţcizie.] Ablaţia uncusutui, denumit şi apofiza semilunară a vertebrelor cervicale. UNDĂ, s. f. / onde, s. f. / wave. [Lat. unda = val, unda] 1) în fizică: fenomen de propagare din aproape în aproape a unei perturbaţii într-un mediu. In toate punctele mediului de propagare a u. se reproduce perturbaţia iniţială. în funcţie de natura perturbaţiei ce se propagă, se cunosc u. elastice, electromagnetice, magnetohidrodinamice, termice, gravitaţionale. în biologie şi medicină, prezintă un interes deosebit aproape întreg spectrul u. electromagnetice: u. hertziene lungi (utilizate în transmisiile de radioteleviziune, dar şi în ‘rezonanţa magnetică nucleară), u. scurte şi u. ultrascurte, radiaţiile infraroşii, optice-vizibile, ultraviolete, Rontgen sau X, gama, a căror utilizare se află la baza a numeroase tehnici şi metode de diagnostic şi tratament. Studiul acţiunii radiaţiilor ultraviolete, X şi gama asupra organismului constituie domeniul ‘radiobiologiei. 2) în medicină, termenul desemnează şi deflexiunile de pe traseele ‘electrocardiogramei, ‘electroencefalogramei şi ‘balistocardiogramei. UNDA ANACROTĂ / onde anacrote / anacrotic wave. Ridi-cătură a liniei ascendente a ‘sfigmogramei carotidiene, în urma căreia rezultă fie o modificare a pantei fie o undă mică, cu un vârf şi o incizură. U. a. corespunde deschiderii valvulelor sigmoide, deci fazei de evacuare ventriculară şi este consecinţa undei de presiune determinată de sângele propulsat puternic de ventriculul stâng în aortă. Frecvenţa u. a. creşte cu vârsta şi cu rezistenţa arterială. V. anacrotism. UNDĂ DELTA / onde delta / delta wave. U. care apare sub forma unei mici ancoşe în porţiunea ascendentă a complexului QRS, pe electrocardiogramă. Este caracteristică ‘sindromului Wolf-Parkinson-White şi traduce o excitaţie precoce (pre-excitaţie) a ventriculilor. UNDĂ DICROTĂ / onde dicrote / dicrotic wave. Proeminenţă observată în porţiunea descendentă a ‘carotidogramei succedând incizurii catacrote. Este legată de reflexia undei sanguine către periferia sistemului arterial. UNDĂ IN DOM / onde en dome / Pardee’s wave. Sin.: undă Pardee (v.). 1128 UNDĂ F UNIPOLAR UNDĂ F / onde f / f wave. în electrocardiografie, undă care apare în "fibrilaţia auriculară. UNDĂ DE FUZIUNE / onde de fusion / fusion wave. Aspect electrocardiografie rezultat prin interferenţa între doi centri de automatism ("pacemaker) în competiţie, care îşi împart în cursul unei contracţii, fie activarea atriilor fie, cel mai frecvent, a ventriculilor. Când activarea ventriculilor este împărţită între un pacemaker sinusal şi unul ventricular, complexul de fuziune prezintă un aspect intermediar între o undă QRS de origine sinusală şi una de origine ventriculară, fiind precedat de o undă P sinusală urmată de un spaţiu PR scurtat. UNDĂ P / onde P / P wave. Prima undă a "electrocardiogra-mei, corespunzând "depolarizării atriilor. UNDĂ PARDEE / onde de Pardee / Pardee’s wave. Aspect electrocardiografie major observat în faza acută iniţială (sau supraacută) a infarctului miocardic, în care se constată o supradenivelare a segmentului ST extremă şi convexă în sus, care înglobează unda T şi chiar, uneori, unda R, având debutul către vârful acesteia. Sin.: undă în dom, marea undă monofazică. UNDĂ Q / onde Q / Q wave. Pe electrocardiogramă, prima undă negativă a complexului ventricular rapid QRS, care în mod normal are o amplitudine mică. O undă cu amplitudine mică se notează cu q. V. electrocardiogramă. UNDĂ R / onde R / R wave. în electrocardiografie, prima undă pozitivă a complexului ventricular QRS. Este notată cu r când are^o amplitudine sub 5 mm. V. electrocardiogramă. UNDĂ S / onde S / S wave. în electrocardiografie, undă negativă care urmează "undei R pozitive. Este notată cu s când are o amplitudine sub 5 mm. V. electrocardiogramă. UNDĂ T / onde T / T wave. Pe electrocardiogramă, undă lentă asimetrică urmând complexului QRS, în general pozitivă şi corespunzând sfârşitului repolarizării ventriculare. V. electrocardiogramă. UNDĂ U / onde U / U wave. Pe electrocardiogramă, undă mică pozitivă, inconstantă şi de foarte mică amplitudine, care urmează "undei T. Este amplă la sportivi şi în vagotonie, precum şi în stările de hiperpotasiemie. V. electrocardiogramă. UNDE ULTRASCURTE / onde ultracourtes / ultrashort waves. Radiaţii electromagnetice cu lungimea de undă sub 10 m, puţin penetrante, cu proprietăţi asemănătoare radiaţiilor infraroşii (v. infraroşu). U. u. sunt utilizate în tratamentul unor leziuni superficiale. UNGHI, s. n. / angle, s. m. / angle. NA: angulus, pl. anguli. [Lat. angulus = unghi, colţ.] Figură geometrică formată din două drepte care pleacă din acelaşi punct. Nume dat unor zone anatomice care au aspectul de u.: 1) u. cardiofrenic, observat radiologie, delimitat de arcurile inferioare ale umbrei inimii şi de diafragm. 2) u. cardiohepatic, situat între marginea dreaptă a inimii şi marginea superioară a lobului drept hepatic. 3) u. duodenojejunal (NA: flexura duodenojejunalis), curbura de la joncţiunea duodenului cu jejunul. 4) u. epigastric (NA: angulus infrasternalis), format de marginea inferioară a cartilajelor costale prinse de apendicele "xifoid. 5) u. hepatic al colonului (NA: flexura coli dextra), u. subhepatic, format de trecerea colonului ascendent în colonul transvers. 6) u. iridocornean (NA: angulus iridocornealis), u. format de iris şi cornee. 7) u. pontocere-belos, delimitat de faţa laterală a punţii şi a cerebelului, pe de o parte, şi de oasele craniene, pe de altă parte. 8) u. ster-nal (NA: angulus sterni), sin.: unghi Louis (v.). 9) u. vasculo-cardiac, rezultat din întretăierea celor două arcuri ale marginii drepte a inimii. Sin.: angulus. UNGHI CERVICO-DIAFIZAR / angle cervico-diaphysaire / angle of inclination, inclinatio pelvis. Unghiul format prin încrucişarea axelor mediane ale colului şi diafizei femurale. Se măsoară pe o radiografie anterioară a coapsei anterioară (cu membrul inferior în rotaţie internă de 20°), iar valoarea sa normală este apropiată de 135°. Deschiderea u. c.-d. atestă "coxa valga, iar diminuarea "coxa vara. UNGHI LIMITĂ / angle limite / criticai angle. U. de incidenţă pentru care, la trecerea luminii dintr-un mediu mai refringent în altul mai puţin refringent, corespunde, la limita de separare dintre cele două medii, un unghi de refracţie de 90°. V. refrac-tometru. UNGHI LOUIS / angle de Louis / Louis’ angle. NA: angulus sterni. [Antoine Louis, chirurg francez, (Paris, 1723-1792.] Unghiul format între manubriul şi corpul sternal; sub el se găseşte spaţiul II intercostal. Sin.: unghi sternal. UNGHI STRABIC / angle strabique / angle of squint. Unghi de deviaţie a "axelor vizuale în cadrul unui "strabism. Se măsoară cu "sinoptoforul şi se măsoară în "dioptrii prismatice. UNGHIE, s. f. / ongle, s. m. / nail. NA: unguis, pl. ungues. [Lat. unguis = unghie.] Lamă cornoasă ovalară care se află situată, bine implantată, pe faţa dorsală a falangei distale a fiecărui deget de la mâini şi picioare. în mod normal flexibile şi rezistente, de culoare roz, u. se modifică în procese patologice locale, dar aspectul lor poate avea şi o valoare semeio-logică mai extinsă. Astfel, u. sunt bombate în cazul "degetelor hipocratice, pot prezenta şanţuri longitudinale în îmbătrânire sau în unele dermatoze, pot fi uscate şi casante în urma unor traumatisme fizice sau agresiuni chimice, ori în unele carenţe alimentare (îndeosebi în vitamina C şi fier). Obs.: în engl. nail înseamnă şi cui, de unde utilizarea termenului în ortopedie, uneori aproximativ sin. cu tijă. UNGHIE IN CARENĂ / ongle en carene / Heller’s disease. Sin.: boală Heller (v.). UNGHIE ÎNCARNATĂ / ongle incarne / ingrown nail, ingrow-Ing toenail. Creştere aberantă a u., care apasă ţesuturile moi adiacente, proces care favorizează inflamaţia şi, frecvent, supu-raţia locală. U. î. se produce cel mai des la nivelul "halucelui. UNGUENT, s. n. / unguent, s. m. / unguent. [Lat. unguen-tum = idei parfumat, pomadă] Preparat farmaceutic semisolid care conţine de obicei substanţe active încorporate într-un excipient ce se înmoaie la temperatura corpului. Se aplică pe piele sau pe mucoase. UNGVEAL, adj. / ungueal, -ale, -aux, adj. / ungual. [Lat. unguis = unghie.J Referitor la unghie, care aparţine unghiei. UNICELULAR, adj. / unicellulaire, adj. / unicellular. [Lat. unus = unu; cellula = cămăruţă.] Care este alcătuit dintr-o singură celulă. Bacteriile, protozoarele şi unele alge sunt organisme u. UNIFACTORIAL, adj. / unifactoriel, -elle, adj. / monofactori- al. [Lat. unum = unul singur; factor = cel care face.] Care se referă la un singur element constituent, la o singură cauză, sau care depinde de un singur factor. UNILATERAL, adj. / unilateral, -ale, -aux, adj. / unilateral. [Lat. unus = unu; lateralis, de la latus, -eris = latură] Care nu afectează decât o parte a corpului sau a unui organ. UNILOCULAR, adj. / uniloculaire, adj. / unilocular. [Lat. unus = unu; loculus, dim. de la locus = loc.] Care conţine o singură cavitate. Ex.: chist u. UNIOVULAR, adj. / uniovulaire, adj. / uniovular. [Lat. unus = unic, lat. ştiinţifică; ovulum = ou mic, de la ovum = ou.] V. monozigot. UNIPARĂ, adj., s. f. / unipare, adj., s. f. / unipara, uniparous. [Lat. unus = unu; părere = a naşte.] Femeie care a născut un singur copil, "primipară. UNIPOLAR, adj. / unipolaire, adj. / unipolar. [Lat. unus = unu; polus = pol] 1) Care prezintă o singură prelungire, un singur "proces. Ex.: neuron u. 2) Despre o tulburare afectivă în care survin numai episoade depresive. 3) Care posedă un 1129 UNIPORT URANOSTAFILORAFIE singur ‘electrod de culegere. Ex.: derivaţiile u. (în electrocardiografie). UNIPORT, s. n. / uniport, s. m. / uniporter. [Acronim de (a uni- + (transport.] Proteină sau complex proteic membra-nar care transportă un solvit prin membrana celulară. El este specific unui solvit sau unei clase de solviţi, între care există competiţie sau inhibiţie competitivă a transportului. Un uniport se deosebeşte de un ‘canal ionic prin faptul că este satura-bil. El se distinge de un ‘simport sau ‘antiport prin faptul că transportul solvitului nu este legat de un alt solvit. V. antiport, simport, cotransport. UNISEXUALITATE, s. f. / unisexualite, s. f. / unisexuality. [Lat. unus = unu; sexualis = referitor ta se?Q de ta sexus = se%) Existenţa normală la un subiect a caracteristicilor anatomice şi fiziologice ale unui singur sex. UNITATE, s. f. / unite, s. f. / unit. [Lat. unitas, -atis = unitate, de ta unus = unu.) O anumită mărime sau cantitate, divizibilă sau indivizibilă, adaptată ca standard pentru măsurarea mărimilor de acelaşi fel şi denumită u. de măsură. Diferitele u. de măsură sunt cuprinse în ‘sisteme de unităţi, dintre care cel mai important - şi a cărui aplicare este obligatorie - este ‘Sistemul Internaţional de unităţi de măsură (SI). Simbol: U. UNITATE DE ANTIGEN / unite d’antigene / antigen unit. Cantitatea cea mai mică de antigen necesară pentru fixarea unităţii de ‘complement. UNITATE DE ANTITOXINĂ / unite d’antitoxine / antitoxin unit. Unitate pentru exprimarea puterii unei ‘antitoxine. Iniţial au fost elaborate diverse unităţi pe baza efectelor biologice. în prezent definirea se face prin comparaţie cu toxine standard specifice. UNITATE ATOMICĂ DE MASĂ / unite de masse atomique / atomic mass unit. Atomii şi moleculele fiind foarte mici, masele lor nu pot fi exprimate convenabil folosind unităţile de masă convenţionale. De aceea, prin convenţie internaţională, a fost definită u. a. m., egală cu a douăsprezecea parte din masa izotopului 1^C. Valoarea sa în SI este 1,66044x10-27 kg. Simbol: u. Pentru masele moleculare se utilizează mai frecvent ‘daltonul. UNITATE BODANSKY / unite Bodansky / Bodansky unit. [Aaron Bodansky, biochimist american, 9{eiv forf^ 1887-1961.) în biochimia clinică: u. de ‘fosfatază alcalină care eliberează 1 mg de fosfor anorganic ca fosfat anorganic, după o oră de incubare în mediu tampon conţinând ca substrat sodiu-beta-glicerolfosfat. UNITATE ENZIMATICĂ INTERNAŢIONALĂ / unite enzyma-tique internaţionale / internaţional enzyme unit. Unitate de activitate enzimatică reprezentând cantitatea de enzimă care catalizează transformarea unui micromol de substanţă pe minut, la 30° C şi la pH-ul optim de activitate al enzimei respective. O unitate internaţională este echivalentă cu 16,67 na-nokatal, adică 16,67109 katal. V. katal. UNITATE HEMOLITICĂ / unite hemolytique / h(a)emolytic unit. Cantitatea de ser imun inactivat care produce o hemo-liză completă a unui volum de 1 ml de suspensie 5% de eri-trocite spălate, în prezenţa ‘complementului. UNITATE HOUNSFIELD / unite Hounsfield / Hounsfield unity. [Sir Godfrey Newbold Hounsfield, inginer englez, inventatorul computer tomografului, taureat al premiului fţobel pentru med-icină/fiziologie în 1979.) Unitate de densitate în ‘scanografie, conform căreia aerul corespunde la -1000, apa la 0, iar calciul (osul compact) la +1000. Sin.: număr Hounsfield. UNITATE INTERNAŢIONALĂ / unite internaţionale / internaţional unit. U. de măsură, acceptată pe plan internaţional, în cadrul ‘Sistemului Internaţional de unităţi de măsură, pentru exprimarea concentraţiei diferitelor substanţe biologic active, îndeosebi enzime şi hormoni. Abrev.: UI. UNITATE MIOTATICĂ / unite myotatique / mvotatic unit. An samblul sistemului neuromuscular pus în joc de o fibră aferentă excitată pornind de la nivelul ‘fusului neuromuscular. V. reflex miotatic. UNITATE MOTORIE / unite motrice / motor unit. Neuronul motor somatic şi celulele musculare pe care acesta le inervează. UNITATE DE REPETIŢIE / unite de repetition / repeat unit. Secvenţa de ADN constituind motivul de bază într-o regiune repetată. UNITATE DE TRANSCRIPŢIE / unite de transcription / tran-scription unit. Regiune a ‘genomului situată între un ‘situs de iniţiere şi un situs terminal al ‘transcripţiei prin ARN-polime-rază. U. t. poate include mai mult decât un ‘cistron. UNIVITELIN, adj. / univitellin, -inne, adj. / univiteline. [Lat. unus = unu; vitelîum = gălbenuş de ou.) Sin.: monozigot (v.). UPERIZARE, s. f. / uperisation, s. f. / uperisation. [Abrev. de ta ultra + pasteurizare, din tat. ultra = dincolo de; Louis Pasteur, chimist francez, fondator al microbiotogiei, virusologiei şi imunotogiei, 1822-1895.) ‘Pasteurizare a laptelui la temperatură foarte înaltă (140-150 °C) prin injectare de vapori în masa lichidă sau într-o atmosferă cu vapori supraîncălziţi. URAC, s. n. / ouraque, s. m. / urachus. [Qr. ourakhos = canalul urinar.) Cana] embrionar care la făt leagă ‘vezica urinară cu ‘ombilicul. în viaţa postnatală persistă sub forma unui cordon fibros impermeabil situat între apexul vezicii şi ombilic, fiind denumit ligament ombilical median. Excepţional, acest cordon poate rămâne permeabil, urina scurgându-se prin ombilic sau formând dilataţii chistice pe traiectul u. Var.: uracă. URACĂ. Var. pentru urac (v.). URACIL, s. m. / uracile, s. m. / uracil. Component pirimidinic al acizilor nucleici. V. şi baze pirimidinice. URANILACETAT, s. m. / uranyl acetate / uranyl aceîate. [Planeta Uranus, care reprezenta zeul latin Uranus, tatăl lui Saturn; din gr. Ouranos = cer; lat. acetum - oţet.) Sare de uraniu extrem de ‘electronodensă, utilizată în microscopia electronică, îndeosebi pentru prepararea probelor ce conţin acizi nucleici. URANISM, s. n. / uranisme, s. m. / homosexuality. [Afrodita Ourania sau celestă, zeiţă greacă a dragostei masculine, spre deosebire de Afrodita Pandemos sau vulgară, după Banchetul" lui Platon.) ‘Homosexualitate masculină. URANIST, s. m. / uraniste, s. m. / homosexual. [V. etimologia termenului uranism). Homosexual masculin. URANIU, s. n. / uranium, s. m. / uranium. [Planeta Uranus, care reprezenta zeul latin Uranus, tatăl lui Saturn; din gr. Ouranos = cer.) Element metalic cu număr atomic 92, greutate atomică 238,03 şi simbol U este puternic radioactiv în mod natural (emisie alfa) şi constituit din amestecul izotopilor 238U (99,28%), 235U (0,71%) şi 234U. Este cap de serie radioactivă, care se termină cu plumbul. Fisiunea nucleară se obţine cel mai uşor în cazul 235U care este utilizat ca sursă de energie în centralele nucleare şi în scopuri militare. 238U sub acţiunea neutronilor lenţi se transformă în plutoniu (239Pu) care este unul dintre cei mai importanţi combustibili nucleari. URANOPLASTIE, s. f. / uranoplastie, s. f. / uranoplasty. [Qr. ouranos = cerul gurii, boltă cerească; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela) Sin.: palatoplastie (v.). URANOSCHIZIS, s. n. / uranoschizis, s. f. / uranoschisis. [Qr. ouranos = cerul gurii, boltă cerească; skhisis = despică-tură, de la skhizein = a despica) Sin.: palatoschizis (v.). URANOSTAFILORAFIE, s. f. / uranostaphylorraphie, s. f. / uranostaphylorrhaphy. [Cjr. ouranos = cerul gurii, boltă cerească; staphyle = ciorchine; rhaphe = sutura) Intervenţie 1130 URAT URETEROCOLOSTOMIE chirurgicală plastică destinată închiderii unei despicături a bolţii palatine, vălului palatin şi luetei. URAT, s. m. / urate, s. m. / urate. [Şr. ouron = urină] Substanţă care se constituie ca sare sau ester de "acid uric. U. sunt forme de eliminare a acidului uric în urină. Solubilitatea lor redusă poate fi cauza precipitării în căile urinare (litiază urică) sau în ţesuturi în caz de "gută, producând formaţiuni denumite "tofi gutoşi. URATEMIE, s. f. / uratemie, s. f. / urat(a)emia. [Qr. ouron = urină, urat; haima, -atos = sânge.] Prezenţa uraţilor în urină. URATURIE, s. f. / uraturie, s. f. / uraturia. [Qr. ouron = urină, urat; ouron = urină] Prezenţa de uraţi în urină (valori normale: 0,3-0,6 g în 24 ore). URCIOR, s. n. / orgelet, s. m. / sty. [Lat. urceolus = urcior, ulcică; hordeolus = bob de orez\, urcior al pleoapei] Var.: ulcior. Sin.: hordeolum (v.). UREAZĂ, s. f. / urease, s. f. / urease. [Şr. ouron = urină; -ază.] Enzimă care catalizează hidroliza ureei, eliberând carbonat de amoniu. Este prezentă în Papilionaceae, îndeosebi în "soia (0,1%). Se utilizează în determinarea cantitativă a "ureei. URECHE, s. f. / oreille, s. f. / ear. NA: auris, pl. aures. [Lat. oricula, forma populară pentru auricula, dim. de la auris = ureche.] Organul auzului şi al echilibrului, alcătuit din trei cavităţi inegale suprapuse: "u. externă, "u. medie şi *u. internă. URECHE EXTERNĂ / oreille externe / externai ear. NA: auris externa. Organ de captare a undelor sonore, veritabil cornet acustic, constituit din "pavilion şi conductul auditiv extern. Este separată de u. medie prin "timpan. URECHE INTERNĂ / oreille interne / inner ear, internai ear. NA: auris interna. Organul auzului şi echilibrului situat la nivelul "stâncii osului temporal, format dintr-un labirint osos în care este conţinut labirintul membranos. Labirintul este împărţit în două porţiuni: 1) i. anterior, care conţine "cohleea, în canalul cohlear fiind situat "organul auditiv Corti; 2) I. posterior, în al cărui vestibul se deschid "canalele semicirculare, care controlează echilibrul. Din I. anterior pleacă nervul cohlear, iar din I. posterior, nervul vestibular care se unesc pentru a forma nervul vestibulocohlear. V. tab. anat. - nervi. URECHE MEDIE / oreille moyenne / middie ear. NA: auris media. Organ de transmisie a undelor sonore care cuprinde "casa timpanului, cavitate cubică separată de "urechea externă prin membrana "timpanului şi de "urechea internă p/in două mici membrane, fereastra rotundă şi fereastra ovală. între timpan şi fereastra ovală sunt situate trei oscioare: "ciocanul, "nicovala şi "scăriţa. U. m. conţine şi "trompa Eustachio care leagă casa timpanului de "rinofaringe. V. şi tab. anat. - oase. URECHIUŞĂ, s. f. / auricule, s. f. / auricle. NA: auricula atrii. Diverticul al atriului cardiac. UREE, s. f. / uree, s. f. / urea. [Qr. ouron = urină] H2N-CO-NH2, diamidă a acidului carbonic formată în ciclul "ureogenezei prin degradarea proteinelor de origine alimentară sau constitutive ale ţesuturilor. U. este sintetizată în ficat şi, după difuziunea liberă în sânge, este eliminată în cea mai mare parte prin rinichi în urină (în medie 20 g/zi). De aceea, concentraţia sanguină a u. reflectă funcţia renală, dar mai puţin fidel decât "creatinina. U. nu este toxică, dar poate fi un reper pentru creşterea concentraţiei unor substanţe toxice. Nivelul ureei din sânge (v. tab. const. biochim.) prezintă variaţii fiziologice, crescând uşor în alimentaţia foarte bogată în proteine şi săracă în lichide. V. uremie. UREIDĂ, s. f. / ureide, s. f. / ureide. Un compus al ureei cu un acid sau cu o aldehidă format prin eliminarea unei molecule de apă. U care provin dintr-o singură moleculă de uree, precum doxanul sunt monoureide; cele derivate din două molecule de uree, cum este "acidul uric, sunt diureide. UREMIC, adj. / uremique, adj. / uraemic. Care se află în relaţie cu "uremia, se referă la uremie. UREMIE, s. f. / uremie, s. f. / ur(a)emia. [Qr. ouron = urină, uree; haima, -atos = sânge.] 1) în sens strict, concentraţia de uree din sânge, dar termenul este utilizat îndeosebi când această concentraţie este crescută, ca sin. cu "hiperazotemie. 2) în sensul cel mai general: ansamblul manifestărilor din "insuficienţa renală severă. UREM1GEN, adj. / uremigene, adj. / ur(a)emigenic. [Qr. ouron = urină, uree; haima, -atos = sânge; gennan = a produce.] Care este cauza unei "uremii sau produce uremie. Ex.: unele nefrite cronice u. UREOGENEZĂ, s. f. / ureogenese, s. f. / ureogenesis. [Qr. ouron = urină, uree; genesis = producere, de la gennan = a produce.] Ansamblul reacţiilor care determină formarea (la nivelul ficatului şi secundar la nivelul mucoasei intestinale) a "ureei (netoxică) din "amoniac (toxic), provenit, în esenţă, din azotul aminoacizilor. Sin.: ciclul Krebs-Henseleit, ciclul ornitinei, ureo-poieză. UREOMETRU, s. f. / ureometre, s. m. / ureometer. [Qr. ouron = urină, uree; metron = măsură] Aparat pentru determinarea cantităţii de "uree din urină. UREOPOIEZĂ, s. f. / ureopoî'ese, s. f. / ureogenesis. [Cjr. ouron = urină, uree; poiesis = creare, formare, de la poiein = a face.] Sin.: ureogeneză (v.). URETER, s. n. / uretere, s. m. / ureter. NA: ureter. [Qr. oureter = ureter.] Conduct musculo-membranos excretor al fiecărui rinichi, cu o lungime de circa 25 cm, cu diametrul de 6-8 mm, care continuă "bazinetul şi se întinde, în spaţiul sub-peritoneal. U. traversează succesiv cavitatea abdominală, fosa iliacă internă şi pelvisul până la "vezica urinară. La acest nivel se deschide printr-un meat situat în unghiul lateral corespondent (drept sau stâng) al "trigonului vezical. Se disting patru porţiuni ale u.: lombară, iliacă, pelvină şi vezicală. URETERECTOMIE, s. f. / ureterectomie, s. f. / ureterectomy. [Şr. oureter = ureter; ektome = e^cizie.] Rezecţie a unui segment sau a ureterului în totalitate. URETERITĂ, s. f. / ureterite, s. f. / ureteritis. [Qr. oureter = ureter; -ită ] Inflamaţia ureterului, consecutivă unei leziuni intra-canaliculare sau a pereţilor ureterali. Este cel mai adesea secundară şi asociată unei "cistite (u. ascendentă) sau unei "pielonefrite (u. descendentă). URETEROCECOCISTOPLASTIE, s. f. / ureterocaecocysto-plastie, s. f. / ureterocoecocystoplasty. Operaţie chirurgicală destinată refacerii ureterului şi vezicii, pentru reconstituriea vezicii fiind utilizat cecul. URETEROCEL, s. n. / ureterocele, s. f. / ureterocele. [Qr. oureter = ureter; kele = tumoră, hernie.] Dilataţie chistică a porţiunii terminale, intravezicale a ureterului. Reprezintă, de regulă, consecinţa unei stenoze congenitale a orificiului ureteral. URETEROCISTONEOSTOMIE, s. f. / uretero-cysto-neostomie, s. f. / ureterocystoneostomy. [Qr. oureter = ureter; kystis = sac, vezică; neos = nou; stoma, -atos = gură] Reimplan-tarea ureterului la nivelul vezicii, în caz de secţiune accidentală sau retracţie a acestuia. U. se practică şi pentru tratamentul "fistulei ureterovaginale. URETEROCISTOPLASTIE, s. f. / ureterocystoplastie, s. f. / ureterocystoplasty. [Gr. oureter = ureter; kystis = sac, vezică; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Operaţie chirurgicală plastică destinată refacerii ureterului şi vezicii. URETEROCOLOSTOMIE, s. f. / ureterocolostomie, s. f. / ureterocolostomy. [Qr. oureter = ureter; kolon = intestin gros; stoma, -atos = gurăJ Crearea chirurgicală a deschiderii ureterului în colon. 1131 URETEROENTEROPLASTIE URETROCISTOSCOPIE URETEROENTEROPLASTIE, s. f. / uretero-enteroplastie s. f. / ureteroenteroplasty. [Qr. aure ici “ U/ ^ 6iii6ro/i — intestin; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Sin.: ureteroileoplastie (v.). URETEROENTEROSTOMIE, s. f. / uretero-enterostomie, s. f. / ureteroenterostomy. [Şt. oureter = ureter; enteron = m-stoma, -atos = ^unt] V. ureterocolostomie. URETEROGRAFIE, s. f. / ureterographie, s. f. / ureterogra-phy. [Şr. oureter = ureter; graphein = a 5cne.] Examen radiologie al aparatului urinar, care se efectuează după introducerea, prin meatul urinar, sub control cistoscopic, a unei substanţe de contrast, care va opacifia căile urinare până la nivelul ‘bazinetelor. Sin.: ureteropielografie retrogradă, urografie ascendentă sau retrogradă. URETEROHIDRONEFROZĂ, s. f. / uretero-hydro-nephrose, s. f. / ureterohydronephrosis. [Qr. oureter = ureter; hydor, hydatos = apă; nephros = rinichi; -oză.] ‘Hidronefroză asociată cu o distensie parţială sau totală a ‘ureterelor. URETEROHIDROZĂ, s. f. / uretero-hydrose, s. f. / ureterohy-drosis. [Qr. oureter = ureter; hydor, hydatos = apă; -oză.] Dilatarea ureterului prin acumulare de urină aseptică, proces analog celui din ‘hidronefroză. URETEROILEOPLASTIE, s. f. / uretero-ileoplastie, s. f. / ureteroileoplasty. [Qr. oureter = ureter; lat. ileum = ileon, din gr. eilein = a înnda, a răsuci; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] 1) Procedeu prin care ureterele sunt implantate într-o ansă izolată a intestinului subţire şi anastomozate la vezică. 2) Refacerea ureterului în caz de ‘megaureter prin utilizarea unei anse a intestinului subţire. Sin.: ureteroenteroplastie. URETEROLITOTOMIE, s. f. / uretero-lithotomie, s. f. / ureterolithotomy. [Gr. oureter = ureter; lithos = piatră; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Incizie chirurgicală a ureterului efectuată pentru îndepărtarea unui ‘calcul de la acest nivel. URETEROLIZĂ, s. f. / ureterolyse, s. f. / ureterolysis. [Qr. oureter = ureter; lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] 1) Eliberarea chirurgicală a ureterului comprimat de un ţesut fibros. 2) Ruptura ureterului. 3) Paralizia ureterului. URETEROPIELOGRAFIE, s. f. / uretero-pyelographie, s. f. / ureteropyelography. [Qr. oureter = ureter; pyelos = Sazinet; graphein = a scrie.] 1) ‘Pielografie după injectarea unei substanţe de contrast direct în meatul ureteral, efectuată în cursul unei ‘cistoscopii. 2) U. retrogradă (ascendentă sau instrumentală): v. ureterografie. URETEROPIELONEOSTOMIE, s. f. / ureteropyeloneostomie, s. f. / ureteropyeloneostomy. [Qr. oureter = ureter; pyelos = Sazinet; neos = nou; stoma, -atos = gură.] Reimplantarea chirurgicală a ‘ureterului în ‘bazinet. URETEROPLASTIE, s. f. / ureteroplastie, s. f. / ureteroplasty. [Gr. oureter = ureter; plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela] Refacerea sau reconstituirea chirurgicală a ureterului. URETERORAFIE, s. f. / ureterorraphie, s. f. / ureterorrhaphy. [Qr. oureter = ureter; rhaphe = sutură] Sutura unei plăgi ureterale sau reunirea chirurgicală a două extremităţi secţionate ale ureterului. URETERORECTOSTOMIE, s. f. / uretero-rectostomie, s. f. / ureterorectostomy. Operaţie care constă în implantarea chirurgicală a unui ureter la nivelul rectului. URETERO-SIGMOIDOSTOMIE, s. f. / uretero-sigmoî'dostomie, s. f. / ureterosigmoidostomy. Operaţie care constă în implantarea chirurgicală a unui ureter în ansa sigmoidă a colonului. URETEROSTOMIE, s. f. / ureterostomie, s. f. / ureterostomy. [Qr. oureier = ureter; stoma, -atos = gură] Formarea chirurgicală a unei Mistuie permanente la nivelul ureterului pentru drenajul urinei. U. cutanată reprezintă implantarea chirurgicală a ureterului la nivelul pielii. Procedeul asigură drenajul urinii în afara organismului. URETEROTOMIE, s. f. / ureterotomie, s. f. / ureterotomy. [Qr. oureter = ureter; tome = tăiere, secţiune, de la temnein = a tăia] Incizie chirurgicală a pereţilor ureterali. V. şi ureterolito-tomie. URETRALGIE, s. f. / uretralgie, s. f. / utrethralgia. [Qr. ourethra = uretră; algos = durere.] Durere de natură nervoasă la nivejul uretrei, fără o leziune locală evidentă. URETRĂ, s. f. / uret(h)re, s. m. / urethra. NA: urethra feminina, urethra masculina. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră] Conduct musculomembranos care are originea la nivelul colului *vezicii urinare de unde conduce urina la exterior. La femeie, u. este scurtă, având 3-3,5 cm şi urmează un traiect paralel cu vaginul, anterior faţă de acesta. U. feminină este înconjurată de două sfinctere, unul neted iar altul striat şi se deschide la nivelul vulvei, între clitoris, labiile mici şi vagin. La bărbat, u. are o lungime de circa 20 de cm, traversează ‘prostata şi parcurge ‘penisul în sensul lungimii acestuia. U. masculină prezintă patru porţiuni: 1) u. prostatică, înconjurată la origine de sfincterul neted; în această porţiune, la nivelul unui relief denumit *veru montanum, se deschid ‘canalele eja-culatoare, u. conducând şi ‘sperma la exterior; 2) u. membranoasă, înconjurată de sfincterul striat şi de aponevroza mijlocie a perineului; 3) u. spongioasă se întinde în grosimea ‘corpului spongios şi este dilatată la partea posterioară sub forma unui bulb unde se deschid canalele ‘glandelor Cowper; 4) u. peniană sau u. mobilă se deschide la extremitatea *glan-dului; extremitatea sa este dilatată, prezentând o fosetă na-viculară mărginită de valvula Guerin. URETRECTOMIE, s. f. / uretrectomie, s. f. / urethrectomy. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; gr. ektome = e^cizie. j Rezecţie^ chirurgicală a unui segment patologic al uretrei. URETRITĂ, s. f. / uretrite ou urethrite, s. f. / urethritis. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; -ită ] Inflamaţie acută sau cronică a mucoasei uretrei. în funcţie de localizare, poate fi anterioară sau posterioară (totală). URETRITĂ GONOCOCICĂ / uretrite gonococcique / specific urethritis, urethritis venerea. Sin.: blenoragie (v.). URETRITĂ CU INCLUZIUNI / uretrite â inclusions / simple urethritis. Boală sexual transmisibilă provocată de *Chlamydia trachomatis. Această uretrită are adesea o evoluţie trenantă şi recidivantă, cu risc de ‘epididimită la bărbat şi infecţie pelvină la femeie, uneori cu sterilitate consecutivă. URETROCEL, s. n. / uretrocele, s. f. / urethrocele. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; gr. kele = tumoră, hernie.] 1) Di-lataţie a uretrei, care proemină în vagin, de formă aproximativ sferică şi de dimensiuni relativ mici. 2) Primul stadiu al *cis-tocelului vaginal. 3) îngroşare a ţesutului conjunctiv în jurul uretrei la femeie. _ URETROCISTITĂ, s. f. / uretrocystite, s. f. / urethrocystitis. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; gr. kystis = sac, vezică; -ită.] ‘Uretrită posterioară cu extinderea procesului inflamator la vezică, manifestată prin cistita de col vezical. URETROCISTOGRAFIE, s. f. / uretrocystographie, s. f. / ure-throcystography. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; gr. kystis = sac, vezică; graphein = a scrie.] ‘Radiografia uretrei şi a vezicii după injectarea, în cavităţile acestora, a unei substanţe opace la radiaţiile X. URETROCISTOSCOPIE, s. f. / uretrocystoscopie, s. f. / ure-throcystoscopy. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; gr. kys- 1132 URETROGRAFIE UROBILINĂ tis = sac, vezică; skopia - CTţaminarc, de la skopein - a vedea, a etamina.] Explorarea prin 'endoscopie a uretrei şi a vezicii. URETROGRAFIE, s. f. / uretrographie, s. f. / urethrography. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. graphein = a scrie.] Radiografia uretrei după injecţia unui produs opacifiant. U. este retrogradă când lichidul de contrast este injectat prin 'meatul uretral şi permicţională când lichidul de contrast, intravezical, opacifiază uretra în cursul micţiunii. URETROMETRU, s. n. / uretrometre, s. m. / urethrometer. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. metrou = măsură] Instrument pentru măsurarea diametrului uretrei sau a lumenu-lui acesteia în caz de 'strictură. URETROPLASTIE, s. f. / uretroplastie, s. f. / urethroplasty. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. plastos = modelat, de la plassein = a forma, a modela.] Intervenţie chirurgicală plastică destinată acoperirii unei pierderi de substanţă, închiderii unei fistule uretrale, sau modelării unei noi uretre din lambouri cutanate. URETRORAFIE, s. f. / uretrorraphie, s. f. / urethrorrhaphy. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. rhaphe = sutură] 'Sutura uretrei în caz de secţionare accidentală, totală sau parţială, a acesteia. URETRORAGIE, s. f. / uretrorragie, s. f. / urethrorrhagia. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. rhegnynay = a pârtii, a izSucni] Hemoragie a *uretrei, manifestată prin scurgere de sânge prin uretră în afara 'micţiunii. URETROREE, s. f. / uretrorrhee, s. f. / urethrorrh(o)ea. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. rhoia = curgere, de la rhein = a curge.] Scurgere anormală, mai mult sau mai puţin abundentă, la nivelul 'uretrei. URETROSCOP, s. n. / uretroscope, s. m. / urethroscope. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretră; gr. skopos = observator, de la skopein = a vedea, a etamina] Instrument pentru examinarea vizuală a interiorului 'uretrei. U. este un tub prevăzut cu un sistem de iluminare, asemănător cu 'endoscopul. URETROSCOPIE, s. f. / uretroscopie, s. f. / urethroscopy. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. skopia = examinare, de la skopein = a vedea, a eiţamina] Investigaţie care constă într-un examen vizual al conductului uretral şi al colului vezi-cal cu ajutorul unui 'uretroscop. URETROSTENOZĂ, s. f. / uretrostenie, s. f. / urethrosteno-sis. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. stenosis = îngustare, strâmtare, de la stenos = strâmt, îngust.] 'Strictura sau stenoza 'uretrei. URETROSTOMIE, s. f. / uretrostomie, s. f. / urethrostomy. [Şr. ourethra = uretră; stoma = gură] Deschiderea chirurgicală a uretrei şi crearea unui 'meat artificial în cazul unei retracţii accentuate. V. şi perineostomie. URETROTOM, s. n. / uretrotome, s. m. / urethrotome. Instrument destinat practicării 'uretrotomiei interne. U. este alcătuit, în esenţă, dintr-o lamă triangulară montată pe o tijă lungă, destinată introducerii în ureter. Lama poate fi manevrată pentru secţionarea porţiunii îngustate a ureterului. URETROTOMIE, s. f. / uretrotomie, s. f. / urethrotomy. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; gr. tome = tăiere, secpiune, de la temnein = a tăia] Incizia uretrei în cazul unei stricturi uretrale. Se disting: 1) u. externă, când incizia uretrei se efectuează prin 'perineu; 2) u. internă, din interior spre exterior, dacă este posibil, cu un instrument care permite vizualizarea directă. V. uretrotoom. URETROTRIGONITĂ, s. f. / uretro-trigonite, s. f. / urethro-trigonitis. [Lat. urethra, gr. ourethra = uretrâ; lat. trigonum, din gr. trigonon = arie triunghiulară (gr. treis = trei; gone = unghi); -ită.] Inflamaţia uretrei şi a trigonului vezical. UR!CAC!DURIE; s. f. / uricacidurie, s. f. / uric-aciduria. [Acid uric; lat. acidus = acru; gr. ouron = urină] Eliminarea renală de acid^ uric (normal, 300-550 mg/zi). URICAZĂ, s. f. / uricase, s. f. / uricase. [Acid uric; -uză.] Enzimă prezentă în ficat şi rinichi la cea mai mare parte dintre mamifere, dar absentă la om. U. catalizează decarboxilarea oxidativă a 'acidului uric în alantoină şi bioxid de carbon. Enzi-ma purificată este utilizată parenteral la om în 'hiperuricemiile severe. URICEMIE, s. f. / uricemie, s. f. / uric(a)emia. [Acid uric; gr. haima, -atos = sânge.] Concentraţia (la litru), normală sau patologică, în 'acid uric a sângelui (normal: 0,02-0,04 g/l de sânge total). V. hiperuricemie. URICOLITIC, adj. / uricolytique, adj. / uricolytic. [Acid uric; gr. lytikos = care distruge, de la lyein = a distruge.] 1) Care aparţine 'uricolizei, o caracterizează sau o produce. 2) Un medicament care este capabil să dizolve 'acidul uric. URICOLIZĂ, s. f. / uricolyse, s. f. / uricolysis. [Acid uric; gr. lysis = distrugere, de la lyein = a distruge.] Distrucţia 'acidului uric în organism. URICOGENEZA, s. f. / uricogenese, s. f. / uricogenesis. Biosinteza 'acidului uric. URICOPEXIE, s. f. / uricopexie, s. f. / uratosis. [Acid uric; gr. pexis = jvţare.] Precipitarea 'acidului uric în ţesuturi sub formă de depozite (tofi gutoşi) sau de calculi (litiază renală urică). URICOZURIC, adj., s. n. / uricosurique, adj., s. m. / urico-suric. 1) Adj. Care creşte eliminarea 'acidului uric, inhibând reabsorbţia sa tubulară. 2) Medicament (agent) utilizat în tratamentul 'gutei şi al hiperuricemiei. URICOZURIE, s. f. / uricosurie, s. f. / uricosuria. Eliminarea de acid uric prin urină. U. normală este de 0,3-0,8 g în urina din 24 ore, sau 1,8-4,8 mmol. Sin.: uricurie. URICURIE, s. f. / uricurie, s. f. / uricosuria. Sin.: uricozurie (v.). ^ URIDINA, s. f. / uridine, s. f. / uridine. Nucleozid component al ARN (ribonucleozid) format prin combinarea 'ribozei cu 'uracilul. URINĂ, s. f. / urine, s. f. / urine. [Lat. urina, gr. ouron = urină] Fluid organic excretat de rinichi, acumulat în vezică şi eliminat, de obicei voluntar, prin uretră. în mod normal urina are o culoare galben-chihlimbar sau roşietică, în funcţie de densitate (1,005-1,030) este uşor acidă şi are un miros particular. Volumul de u. eliminat de adult este de 1 000-2 000 ml/24 ore, cu variaţii considerabile în funcţie de apa, fluidele şi hrana consumate, de activitatea fizică şi de climat. U. conţine circa 95% apă şi 5% substanţe minerale (sodiu, potasiu, calciu, magneziu sub formă de cloruri, sulfaţi, fosfaţi) şi organice (uree, creatinină, acid uric, acizi aminaţi, enzime, hormoni, vitamine), ca şi hematii şi leucocite (sub 5 000 pe mililitru). Prin excreţia u. se produce, pe de o parte, eliminarea unor deşeuri metabolice, a unui mare număr de medicamente şi de toxice şi, pe de altă parte, se asigură constanţa mediului intern al organismului, prin reglarea cantităţilor de apă şi de săruri minerale eliminate, evident, sub control neurohormonal. V. şi tab. const. biochim. URINOS, adj. / urineux, -euse, adj. / urinous. Care se produce în legătură cu urina. De ex.: abces u., febră u. URLIAN, adj. / ourlien, -ienne, adj. / pertaining to mumps. [IFr. veche ourle = oreion.] Referitor la tot ce priveşte 'oreionul, atât agentul patogen (virus u.) cât şi manifestările clinice sau complicaţnle bolii (parotidită u., orhită u., meningită u.). UROBILINĂ, s. f. / urobiline, s. f. / urobilin. [gr. ouron = urină; lat. bilis = fiere; -ină.] Pigment portocaliu care rezultă 1133 UROBILINOGEN UROPOIEZĂ din oxidarea ‘urobilinogenului, rezultat prin reducerea ‘biliru-binei în intestin. Este prezerii în maieriiie fecale şi în cantităţi mici în urină, proporţional cu creşterea urobilinogenului. V. şi urobilinurie. UROBILINOGEN, s. m. / urobilinogene, s. m. / urobilinogen. [Qr. ouron = urină; Cat. bilis = fiere; -ină; gr. gennan = a ■produce.) Substanţă incoloră provenită prin reducerea în intestin, de către bacterii, a ‘bilirubinei conjugate excretată prin bilă. U. este eliminat prin materiile fecale sub formă de *ster-cobilinogen, formă oxidată, care determină culoarea acestora. O cantitate mică de u. este resorbită în intestin, oxidată în *urobilină şi excretată în mod normal în urină, pe care o colorează. Cea mai mare parte a u. este reabsorbită intestinal şi recirculată în ficat, unde este transformată in bilirubină, care va fi excretată în bilă, în cadrul ‘ciclului enterohepatic. UROBILINOGENEMIE, s. f. / urobilinogenemie, s. f. / uro-bilinogenemia. Prezenţa ‘urobilinogenului în sânge. în mod normal u. este foarte mică, dar devine notabilă în afecţiunile hepatice sau în cazul hemolizei masive. UROBILINOGENURIE, s. f. / urobilinogenurie, s. f. / uro-bilinogenuria. 1) Conţinutul în urobilinogen al urinii, în mod normal sub 25 mg pe zi. 2) Excesul de urobilinogen în urină. V. urobilinogen, urobilinurie. UROBILINURIE, s. f. / urobilinurie, s. f. / urobilinuria. [Qr. ouron = urină; Cat. bilis = fiere; ină; gr. ouron = urină] Prezenţa ‘urobilinei în urină (normal 2-3 mg/24 ore). Urobilina poate apare în exces în unele boli febrile şi în cele cu afectarea celulelor hepatice (ciroză, hepatită) ca urmare a blocării ‘ciclului enterohepatic al ‘urobilinogenului. UROCEL, s. n. / urocele, s. f. / urocele. [Qr. ouron = urină; kele = hernie.) Tumoră formată consecutiv infiltrării urinii la nivelul ‘burselor. UROCROM, s. m. / urochrome, s. m. / urochrome. [Qr. ouron = urină; khroma, -atos = culoare.) Pigment brun-roşu derivat din ‘urobilină. U. determină culoarea galbenă a urinii normale. UROCULTURĂ, s. f. / uroculture, s. f. / bacteriological cul-ture of urine. [Qr. ouron = urină; Cat. cultura = cultivare.) însămânţarea într-un mediu de cultură a unei cantităţi mici de urină prelevată în condiţii de asepsie. URODENSIMETRU, s. n. / urodensimetre, s. m. / uroden-simeter. [Qr. ouron = urină; Cat. densitas, -afiş = consistenţă, densitate, de Ca densus = dens, compact; gr. metron = măsură] Sin.: urometru (v.). URODILATINĂ, s. f. / urodilafine, s. f. / urodilatin. [Qr. ouron = urină; Cat. dilateze = a Cărgi, a mări; ină.) Peptid alcătuit din 32 de aminoacizi, detectabil în urină. U. este produsă în rinichi prin clivarea unui pro-hormon identic cu pro-hormonul ‘peptidului natriuretic atrial şi exercită o blocare a canalelor de Na-sensibile Ja ‘amilorid. URODINAMICĂ, s. f. / urodynamique, s. f. / urodynamics. [Qr. ouron = urină; dynamics = forţă] Studiul presiunilor vezi-cale şi ureterale, ca şi a debitului urinar, în cursul ‘micţiunii. V. şi cistometrie. URODINIE, s. f. / urodynie, s. f. / urodynia. [Qr. ouron = urină; odune = durere.) Senzaţie dureroasă care apare în timpul ‘micţiunii. UROFOLITROPINĂ, s. f. / urofollitropine, s. f. / urofollitropin. [Qr. ouron = urină; Cat. folliculus = săculeţ, dim. de Ca fol-lis = Burduf, minge; trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce; ină.) ‘Hormon foliculostimulant extras din urina femeii aflată la ‘menopauză. U. este indicată pe cale intramusculară sau subcutanată în fecundarea in vitro ca şi în tratamentul sterilităţii consecutive ‘bolii polichistice ovariene rezistentă la clomifen sau care se află în relaţie cu un ‘hipogonadism. UROGASTRONĂ. s. f. / urogastrone, s. f. / uregastrone. ouron = urină; gaster, gastros = stomac.) Polipeptid extras din urină şi secretat de glandele salivare. U. inhibă secreţia de acid clorhidric din stomac, iar structura sa este foarte asemănătoare cu a ‘factorului de creştere epidermică (EGF). UROGENEZĂ, s. f. / urogenese, s. f. / urogenesis. Sin.: uropoieză (v.). UROGRAFIE, s. f. / urographie, s. f. / urography. [Qr. ouron = urină; graphein = a scrie.) Radiografia unei părţi din trac-tul urinar care a devenit opacă prin utilizarea unui ‘mediu de contrast. Tipuri de u.: 1) u. ascendentă sau retrogradă, v. ure-terografie; 2) u. cistoscopică, sau retrogradă, v. ureterografie; 3) u. orală în care substanţa de contrast este administrată pe gură; 4) u. intravenoasă (v.) denumită şi descendentă, de excreţie sau excretorie. UROGRAFIE INTRAVENOASĂ / urographie intraveineuse / intravenous urography. Examen radiologie al căilor urinare după injectarea intravenoasă a unui produs de contrast iodat care este excretat rapid în urină. în cazul u. i. prin perfuzie mediul de contrast este administrat prin perfuzie intravenoasă, treptat dar în doze mult mai crescute, necesare uneori în caz de insuficienţă renală. V. şi urografie. UROKINAZĂ, s. f. / urokinase, s. f. / urokinase. [Qr. ouron = urină; kinein = a mişca; -ază.) Serin protează cu domenii asemănătoare celor ale factorului de creştere epitelială (EGF). Este activator de ‘plasminogen, izolat din urina umană. Poate fi utilizată experimental pentru dizolvarea ‘trombusurilor venoase şi a ‘embolilor pulmonari, prin administrare intravenoasă. UROLITIAZĂ, s. f. / urolithiase, s. f. / urolithiasis. [Qr. ouron = urină lithos = piatră] 1) Formarea de calculi la nivelul căilor urinare. 2) Boală determinată de prezenţa calculilor urinari, denumită şi litiază urinară. V. şi litiază renală, litiază vezi-cală. UROLOGIE, s. f. / urologie, s. f. / urology. [Qr. ouron -urină; logos = ştiinţă] Ramură a medicinii care are ca obiect patologia aparatului urinar la ambele sexe şi a aparatului genital la bărbat. UROMETRU, s. n. / urometre, s. m. / urometer. [Qr. ouron = urină; metron = măsurăj Instrument servind la determinarea densităţii urinii; se bazează pe principiul lui Arhimede. Sin.: urodensimetru. UROMODULINĂ, s. f. / uromoduline, s. f. / uromodulin. [Qr. ouron = urină; Cat. modulari = a ritma, a modula, de Ca mo-dulus = măsură muzicală, cadenţă; ină.) Moleculă naturală (85 kDa) cu acţiune ‘imunosupresoare, descoperită iniţial în urina de femeie gravidă. Ulterior s-a constatat asemănarea u. cu o serie de glicoproteine ale suprafeţei celulare. UROMUCOID, s. n. / uromucoide, s. f. / uromucoide. [Qr. ouron = urină; Cat. mucus = mucus; gr. cidos = formă] Proteină de origine renală prezentă în mod normal în urină. URONEFROZĂ, s. f. / uronephrose, s. f. / uronephrosis. [Qr. ouron = urină; nephros = rinichi; -oză.] Sin.: hidronefroză (v.). UROPATIE, s. f. / uropathie, s. f. / uropathy. [Qr. ouron = urină; pathos = Boală] 1) Denumire generală pentru orice modificare patologică a tractului urinar. 2) Stare patologică apărută după suprimarea sau ocolirea unui obstacol situat la nivelul căilor urinare şi condiţionată de restabilirea funcţiei uro-formatoare a unui rinichi până atunci inactiv. UROPOD, s. n. / uropode, s. m. / uropod. [Qr. ouron = urină; pous, podos = picior.) Porţiune alungită a unei celule în mişcare, la nivelul căreia există multiple ‘pseudopode. UROPOIEZĂ, s. f. / uropoîese, s. f. / uropoiesis. [Qr. ouron = urină; poiein = a crea] 1) Secreţia urinară. Sin.: uro- 1134 UROPORFIRINĂ UTER DIDELF geneză. 2) Uneori termenul este utilizat, greşit, ca sinonim cu ureogeneză (v.). UROPORFIRINĂ, s. f. / uroporphyrine, s. f. / uroporphyrin. [gr. ouron = urină; porphyra = purpură; ină.] *Porfirină rezultată din ‘uroporfirinogen prin oxidarea legăturilor metilen. Deoarece există doi izomeri de uroporfirinogen, vor rezulta tot două tipuri de u., I şi III. U. de tip I este excretată în ‘porfi-ria eritropoietică congenitală, iar ambele tipuri, I şi III, în *porfi-ria cu manifestări cutanate. V. şi porfirină, uroporfirinogen. UROPORFIRINOGEN, s. m. / uroporphyrinogene, s. m. / uro-porphyrinogen. [Qr. ouron = urină; porphyra = purpură; -ină; gennan = a produce.] ‘Porfirinogen format din condensarea a patru molecule de ‘porfobilinogen. Sunt posibili patru izomeri de u., dar numai două tipuri, I şi III, există în mod natural. V. şi porfirină. UROPORFIRINOGEN SINTETAZĂ / uroporphyrinogene syn-thase / uroporphyrinogen synthase. Enzimă care catalizează reacţia de conversie a porfobilinogenului, derivat din acidul amino-levulinic, în uroporfirinogen III. Acesta poate fi decarboxilat în coproporfirinogen III. V. şi uroporfirină. UROPORFIRINURIE, s. f. / uroporphyrinurie, s. f. / uropor-phyrinuria. Prezenţa de ‘uroporfirine în urină, care determină o coloraţie roşie a acesteia, o ‘fluorescenţă în ultraviolet. în porfiria congenitală (v. boala Gunther) domină ‘uroporfirină I (până la 100 mg/24 ore)k iar în ‘porfiria acută este detectată îndeosebi uroporfirină III. în cele două boli această excreţie se însoţeşte şi cu eliminarea altor porfirine, îndeosebi ‘copropor-firine. Tulburări biochimice identice se observă şi în ‘porfiria cutanată tardivă. UROSTOMIE, s. f. / urostomie, s. f. / urostomy. [Qr. ouron = urină; stoma, -atos = guri1] Implantarea chirurgicală a unui conduct urinar la nivelul pielii. Cel mai frecvent se practică ‘ureterostomia. UROTELIU, s. n. / urothelium, s. m. / urothelium. [Qr. ouron = urină; (epi = pe) thele = mamelon, ridicătură] Epiteliul care tapisează căile urinare. UROURETER, s. n. / urouretere, s. m. / uroureter. [Qr. ouron = urină; oureter = ureter.) Distensia ureterului prin acumulare de urină, cauzată de strictură sau obstrucţie. URTICARIA PAPULOSA INFANTUM / urticaria papulosa in-fantum / urticaria papulosa infantum. Sin.: strofulus (v.). URTICARIE, s. f. / urticaire, s. f. / urticaria. [Lat. urtica = urzică; datorită asemănării erupţiei cu iritaţia produsă de urzică] Erupţie cutanată ‘pruriginoasă, constituită din papule eritematoase cu centrul albicios şi cu contur net, asemănătoare cu leziunile cutanate provocate de urzici. U. este o manifestare de ‘hipersensibilitate anafilactică sau imediată prin contactul cu o serie de antigeni, iar fenomenele cutanate apar datorită eliberării locale de histamină şi alte substanţe vasoac-tive. Se disting: 1) U. acută, din cauza intoleranţei la unele alimente sau medicamente, ca şi consecutiv înţepăturilor unor insecte. 2) U. cronică, de cauze multiple: a) u. fizice, în cazul ‘dermografismului; b) u. de contact, prin diferite substanţe chimice; c) u. de cauză genetică, sindromul Muckle şi Wells (v.); d) u. din bolile de sistem, vascularita urticariană. ‘Antihistaminicele sunt medicamentele simptomatice principale utilizate în u. URTICARIE FACTICE / urticaire factice / urticaria factitia. Sin.: dermografism (v.). URTICARIE HEMORAGICĂ / urticaire hemorragique / urticaria haemorhagica. Varietate de u. care este declanşată, în general, de priza anumitor medicamente, îndeosebi: cloramfenicol, sulfamide, fenilbutazonă, amidopirină, chinină. în scurt timp de la administrarea medicamentului apar papule de culoare roz, edemaţiate şi pruriginoase, care se extind până la confluenţă, asociate cu purpură şi, frecvent, cu febră şi artralgii. Toate aceste simptome dispar după oprirea medicaţiei în cauză. URTICARIE PIGMENTARĂ / urticaire pigmentaire / Nettleship’s disease. Varietate de "mastocitoză care apare în primele luni de viaţă, sub forma unor plăci brune-gălbui, care prin grataj iau un aspect asemănător u. Se caracterizează prin prezenţa în derm a numeroase ‘mastocite. Există forme simple macu-loase, forme nodulare şi forme mixte maculonodulare. U. p. este, probabil, ereditară şi apare rar la adult. Sin.: boală Nettleship. URTICARIE PIGMENTATĂ / urticaire pigmentee / purpura urticans. Varietate foarte rară de urticarie caracterizată printr-o erupţie hemoragică, după care rămân pete proeminente sau plate, de culoare cafeniu închis, persistente o perioadă lungă de timp._ URUITURĂ DIASTOLICĂ / roulement diastolique / diastolic rumble. Suflu diastolic de frecvenţă joasă, perceput de obicei la vârful inimii în ‘stenoza mitrală organică. Un alt tip de u. d., denumită de debit, este consecinţa creşterii umplerii ventriculare în condiţiile unui orificiu mitral sau tricuspidian normal, de ex. în ‘şuntul dreapta-stânga sau în ‘insuficienţa mitrală. Sin.: rulment diastolic. Uruitură Flint, v. semn Flint. USTILAGINISM, s. n. / ustilaginisme, s. m. / ustilaginism. [Lat. ustilare sau ustulare = a trece prin foc, a arde; -ism.} Intoxicaţie produsă consecutiv consumului de porumb infestat cu specia de fungi * Ustilago maydis. USTILAGO / Ustilago / Ustilago. [Lat. ustilare sau ustulare = a trece prin foc, a arde.] Gen de ciuperci microscopice. Specia Ustilago maydis, care infestează porumbul, este toxică pentru om. V. şi ustilaginism. UTER, s. n. / uterus, s. m. / uterus, womb. NA: uterus. [Lat. uterus = uter.] Organ muscular cavitar al aparatului genital feminin, destinat să conţină ‘oul fecundat în perioda dezvoltării acestuia şi să îl expulzeze când a ajuns la maturitate. în afara sarcinii şi în timpul activităţii genitale, uterul are dimensiuni relativ mici (7-8 cm în înălţime) şi este situat median, în cavitatea pelvină, între vezică şi rect. în formă de con, cu vârful în jos, u. este alcătuit din trei părţi: 1) corpul, menţinut lateral de ‘ligamentele largi, unghiurile sale superioare (denumite şi coarne uterine) prelungindu-se cu ‘trompele uterine (Fallopio); 2) istmul, o parte intermediară şi îngustată, scurtă; 3) colul uterin, a cărui extremitate inferioară proemină şi se deschide în vagin. Peretele uterin este alcătuit din ţesut muscular neted (‘miometru) şi circumscrie o cavitate tapisată de mucoasa ute-rină, denumită ‘endometru, destinată ‘nidaţiei ovulului fecundat. U. negravid cântăreşte circa 50 g şi are o capacitate de 2-3 cm3, pe când uterul gravid la termen cântăreşte 900-1 200 g şi are o capacitate variind între 4 000 şi 5 000 cm3. V. anteflexie, ante-poziţie, anteversie, retroflexie, retroversiune uterină. V. şi în continuare. UTER BICORN / uterus bicorne / uterus bicornis. U. dedublat în partea sa superioară, colul şi partea inferioară având o conformaţie normală. Această malformaţie este determinată de unirea incompletă a celor două canale ale lui Muller. UTER BILOCULAR / uterus biloculaire / uterus duplex. U. cu cavitatea divizată longitudinal în două părţi printr-un sept. Se distinge o formă cu diviziune completă, cu două coluri uterine, şi una în care diviziunea este incompletă şi colul unic. V. şi uter didelf. UTER CORDIFORM / uterus cordiforme / uterus cordiformis. Deformare a u. în formă de inimă (cupă) de carte de joc, determinată de depresiunea mediană sagitală a corpului uterin. UTER DIDELF / uterus didelphe / uterus didelphys. Tipul cel mai complet de dualitate uterină, în care există două u. distincte, cu două corpuri şi două coluri distincte, vaginul fiind unic sau cloazonat. Când cele două coluri sunt fuzionate, malformaţia se numeşte u. pseudodidelf. 1135 UTER DUPLEX UVULOPTOZĂ UTER DUPLEX / uterus duplex / duplex uterus. Termen generai prin care sunt desemnate toate varietăţile şi toate gradele de dualitate uterină. UTER UNICORN / uterus unicornis / uterus unicornis. Uter redus la una din jumătăţile sale, ca urmare a atrofiei unuia dintre canalele Muller. UTERIN, adj. / uterin, -e, adj. / uterine. [Lat. uterinus, de Ca uterus = uter.] Care aparţine uterului sau se află în relaţie cu uterul. Ex.: ciclu u., colică u. UTEROGLOBINĂ, s. f. / uteroglobine, s. f. / uteroglobin. [Lat. uterus = uter; globus = gCob; -ină.] Proteină de legare a ‘progesteronului, descoperită la o serie de mamifere. Este un inhibitor potenţial al ‘fosfolipazei A2. UTEROPLASTIE, s. f. / uteroplastie, s. f. / uteroplasty. Sin.: metroplastie (v.). UTEROTUBAR, adj. / utero-tubaire, adj. / utero-tubal. [Lat. uterus = uter; tuba = trompetă.] Care aparţine uterului şi ‘oviductelor. Care trece la acest nivel. UTERUS ACOLLIS / uterus acollis / uterus acollis. [Cjr. a = privativ; Cat. collum = coC\ Uter al cărui col a suferit o oprire a dezvoltării complete. UTERUS BIFORIS / uterus biforis / uterus biforis. [Lat. biforis = perforat de două găuri] Malformaţie a uterului al cărui col prezintă două orificii, vestigii ale originii duble a acestui organ. UTERUS DEFICIENS / uterus deficiens / uterus deficiens. [Lat. deficiens = absent.] Absenţa totală, congenitală, a uterului. UTERUS DIDUCTUS / uterus diductus / uterus diductus. Sin.: uter didelf (v.). UTERUS PARVICOLLIS / uterus parvicollis / uterus parvi-collis. Uter al cărui col a suferit o oprire în dezvoltare şi, în consecinţă, este dezvoltat parţial. UTERUS SUBSEPTUS / uterus subseptus / uterus subsep-tus. Malformaţie a uterului care este cloazonat în jumătatea sa superioară. ‘Cloazonul este un ‘vestigiu al ‘canalelor Muller. UTERUS UNICOLLIS / uterus unicollis / uterus bicornis uni-collis. Tip de uter dublu în care cloazonul (septul) ce delimitează cele două cavităţi uterine se află numai la nivelul corpului uterin. Ca urmare, colul este unic. Această anomalie trece ce[ mai adesea neobservată. UTRICULĂ, s. f. / utricule, s. m. / utricle. NA: utriculus, pl. utriculi. [Lat. utriculus = pântece mic, sac mic, dim. de Ca uterus = pânteceCe mamei, uter.] Zonă a ‘vestibulului membra-nos al urechii interne, situată posterior ‘saculei, în care se deschid cele trei ‘canale semicirculare. Zona de u. aderentă la nivelul ferestrei ovale, pe peretele intern al vestibulului, corespunde ‘maculei auditive, de unde pornesc fibrele nervului utricu-lar. UTRICULĂ PROSTATICĂ / utricule prostatique / prostatic utricle. NA: utriculus prostaticus. Relicvă embrionară a canalului Muller (deschis în ‘celorn). Se prezintă sub forma unei cavităţi mai mult sau mai puţin ramificate, având uneori aspect de ‘diverticuli glandulari (glande utriculare) înconjuraţi de ţesut conjunctiv foarte vascularizat. Se deschide în centrul reliefului *veru montanum. V. prostată, uretră. UTRICULITĂ, s. f. / utriculite, s. f. / utriculitis. [Lat. utriculus = pântece mic, sac mic, dim. de Ca uterus = pânteceCe mamei, uter; -ită] Inflamaţia ‘utriculei urechii sau a ‘utriculei prostatice. UTROFINĂ, s. f. / utrophine, s. f. / utrophin. Proteină asociată ‘distrofinei, localizată lângă joncţiunea neuromusculară a muşchiului adult. în cazul absenţei distrofinei (ex.: în ‘distrofia musculară Duchenne), u. este localizată de asemenea în citoplasmă, în vecinătatea ‘sarcolemei. UVEE, s. f. / uvee, s. f. / uvea. NA: tunica vasculosa bulbi. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare).] Sin.: tract uveal (v.). UVEITĂ, s. f. / uveite, s. f. / uveitis. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); -ită ] Inflamaţie a ‘tractului uveal. U. poate fi: 1) anterioară, cu afectarea ‘irisului şi a ‘corpilor ciliari (sin. ‘iridociclită); 2) posterioară, cu afectarea ‘coroidei (sin. ‘coroidită); 3) totală, în care se asociază o iridociclită cu o coroidită. V. şi ciclită, uveomeningită, uveopapilită. UVEOENCEFALITĂ, s. f. / uveo-encephalite, s. f. / uveoen-cephalitis. Sin.^ sindrom Harada (v.). UVEOMENINGITĂ, s. f. / uveo-meningite, s. f. / uveomenin-gitis. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); gr. meninx, -ingos = membrană foarte fină; -ită.J Termen generic utilizat pentru a desemna ansamblul afecţiunilor inflamatorii care interesează atât ‘meningele cât şi ‘tractul uveal (explicate prin originea embrionară comună a acestora). Etiologia, uneori greu de elucidat, este frecvent virală. UVEONEVRAXITĂ, s. f. / uveonevraxite, s. f. / uveomenin-gitic syndrome. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); gr. neuron = nerv; gr. axon, lat. axis = axă; -ită ] Asocierea unei ‘uveite cu o inflamaţie a nevraxului, adică cu o ‘nevraxită. y. şi uveomeningită. UVEOPAPILITĂ, s. f. / uveopapillite, s. f. / uveo-papillitis. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); papilla = mamelon, băşicuţâ; -ită ] Sindrom în care se asociază o inflamaţie a uveei posterioare cu o inflamaţie a nervului optic în porţiunea sa juxtabulbară. UVEOPAROTIDITĂ, s. f. / uveoparotidite, s. f. / uveoparo-tiditis. Inflamaţie a ‘uveei şi a ‘parotidelor. V. uveită şi sindrom Heerfordt. UVEOPLASTIE, s. f. / uveoplastie, s. f. / uveoplasty. [Lat. uva = strugure (prin analogie de culoare); plastos = modelat, de Ca plassein = a forma, a modeCa] Intervenţie de micro-chirurgie reparatorie a ‘tractului uveal. UVIFORM, adj. / uviforme, adj. / uviform. [Lat. uva = ciorchine de strugure; forma = formă] Cu formă asemănătoare unui ciorchine. UVIOREZISTENT, adj. / uvioresistent, -e, adj. / uvloresistant. [UV = abrev. de Ca (radiaţii) idtravioCete; Cat. resistere - a se opri, a rezista, de Ca sistere - a se opri] Care este rezistent la acţiunea ‘radiaţiilor ultraviolete. UVIOSENSIBIL, adj. / uviosensible, adj. / uviosensitive. [UV = abrev. de Ca (radiaţii) ultravioCete; Cat. sensibilis = care se poate percepe cu simţurile, de Ca sentire = a simţi] Care este sensibil la acţiunea ‘radiaţiilor ultraviolete. UVIOTERAPIE, s. f. / uviotherapie, s. f. / uviotherapy. [UV = abrev. de Ca (radiaţii) ultravioCete; gr. therapeia = tratament, de Ca therapeuein = a îngriji] Utilizarea în ‘terapeutică a ‘radiaţiilor ultraviolete. UVULA, s. f. / uvula, s. f. / uvula. NA: uvula, pl. uvulae. [Lat. ştiinţifică uvula = Cuetă, dim. de Ca uva = strugure.] Termen anatomic pentru formaţiunile anatomice proeminente şi de consistenţă moale: 1) lobul mic al vermisului inferior al cerebelului. 2) sin.: luetă (v.). UVULAR, adj. / uvulaire, adj. / uvular. Sin.: stafilin (v.). UVULECTOMIE, s. f. / uvulectomie, s. f. / uvulectomy. [Lat. ştiinţifică uvula Cuetă, dim. de Ca uva = strugure; gr. ektome = excizie.] îndepărtarea chirurgicală a ‘luetei. UVULITĂ, s. f. / uvulite, s. f. / uvulitis. [Lat. ştiinţifică uvula = Cuetă, dim. de Ca uva = strugure; -ită ] Inflamaţia ‘luetei vălului palatin, ^denumită şi ‘uvulă. UVULOPTOZĂ, s. f. / uvuloptose, s. f. / uvuloptosis. [Lat. ştiinţifică uvula = Cuetă, dim. de Ca uva = strugure; gr. pto-sis = cădere.j Alungirea neobişnuită a ‘luetei, determinată de un proces inflamator sau tumoral. 1136 GHEORGHE MARINESCU (1863-1938), fondatorul neurologiei româneşti. Cercetător cu vocaţie, introduce primul în lume metodele histologiei şi histopatologiei în neurologie. A publicat şi comunicat peste 1 500 de lucrări, a fost membru a 36 de academii şi societăţi ştiinţifice din întreaga lume, doctor honoris causa a 4 universităţi, a fost apreciat cu numeroase premii de prestigiu. Dintre cercetările sale trebuie menţionate îndeosebi cele asupra localizării unor formaţiuni nervoase, cât şi cele asupra neuroinfecţiilor. în monografia sa La cellule nerveuse, devenită clasică, Gheorghe Marinescu a probat că studiul biosis-temelor va evolua numai prin utilizarea adecvată a metodelor fizicii, chimiei şi matematicii, fiind astfel considerat precursor al neurofiziologiei şi neu-ropatologiei contemporane. A descris mai multe entităţi clinice, sindromul Marinescu (1931) sau Marinescu-Sjogren (1937), fiind menţionat în toate dicţionarele medicale. A fost profund legat de ţara sa, confirmând prin fapte că: “ Viaţa este un mare dar al naturii, dar adevărata fericire este să faci bine lării şi poporului tău". V LINGUAL / v lingual / vallate papillae. NA: papilia vallata. Dispunerea ‘papilelor caliciforme linguale sub forma literei V, pe partea superioară a limbii. VACCIN, s. n. / vaccin, s. m. / vaccine. [Lat. vaccinus = referitor Ca vacă (vacca = vacă), de Ca vaccină = varioCa va-cuor, de Ca care s-a oSţinut primuC vaccin.] Preparat antigenic derivat dintr-un agent patogen specific sau puternic înrudit cu acesta, capabil să inducă, după administrarea (per os sau prin injecţie) la un subiect receptiv, un răspuns imunitar pro-tectiv faţă de o anumită agresiune microbiană. în sângele subiectului inoculat se formează anticorpi care îl protejează contra microorganismului corespondent. V. se clasifică în funcţie de numeroase criterii, printre care: 1) Categoria agenţilor patogeni: v. antivirusuri, bacterii, paraziţi, micete. 2) Starea agenţilor patogeni: v. cu germeni vii, vii atenuaţi, vii supraaten-uaţi, omorâţi (cu virulenţă inactivată). 3) Natura componentelor antigenice: v. din corpi bacterieni sau virali integrali (v. cor-pusculare), v. din fracţiuni (subunităţi structurale ale diferitelor microorganisme), v. din produse ale metabolismului microbian. 4) Numărul antigenilor înrudiţi sau diferiţi în acelaşi preparat: v. monovalente, bi-, tri-, tetra-, penta-, polivalente. 5) Asocieri de v. (administrate concomitent în regiuni anatomice diferite): v. bivalente, trivalente, tetravalente. 6) Indicaţii de utilizare: prevenţionale, administrate prin Program Extins de Imunizare (PEI); prevenţionale, administrate în anumite circumstanţe epi-demiologice (de necesitate epidemiologică); de combatere (administrate în condiţiile evoluţiei unui proces epidemiologie); de urgenţă (administrate în situaţii speciale). 7) Extinderea spaţială a utilizării: universală (v. antituberculoză, poliomielită, difterie, tetanos, rujeolă, tuse convulsivă, hepatită B, gripă), continentală, zonală (zone endemice, hiperendemice, epidemice). 8) în raport de alte circumstanţe epidemiologice: v. pentru voiajori, femei gravide, imunosupresaţi, adulţi, vârstnici. VACCIN ACELULAR / vaccin acellulaire / acellular vaccine. V. lipsit de celule preparat prin purificarea componentelor antigenice ale microorganismelor patogene. în acest mod se elimină riscurile reacţiilor adverse ce pot fi declanşate de v. care conţin celule întregi. VACCIN ANTIAMARIL / vaccin anti-amaril / yellow fever vaccine. V. cu virus viu atenuat, injectat subcutanat pentru prevenirea ‘febrei galbene. VACCIN ANTIGRIPAL / vaccin antigripal / influenza virus vaccine. V. inactivat conţinând virioni intacţi sau fracţiuni virale (*hemaglutinină, ‘neuraminidază), administrat parenteral sau prin inhalare. Conţine una sau mai multe tulpini din virusurile gripale curent circulante. Asigură protecţie scurtă (circa 6 luni) şi inconstantă. VACCIN ANTIHEPATITĂ A / vaccin anti-hepatite A / hepati-tis A vaccine. V. viral inactivat ‘recombinant, administrat intra-muscular la persoane care lucrează în zone cu ‘endemie masivă sau în locuri cu risc profesional de infecţie (spitale, industrie alimentară). VACCIN ANTIHEPATITĂ B / vaccin anti-hepatite B / hepati-tis B vaccine. V. obţinut prin tratarea cu formalină a antigenilor de suprafaţă hepatitici B izolaţi din plasma purtătorilor umani. Este utilizat îndeosebi pentru imunizarea persoanelor cu risc mare de îmbolnăvire: personal medical, pacienţi imu-nodeficienţi, bolnavi dependenţi de hemodializă sau la transfuzii repetate, persoanele din instituţii închise, cele cu profesii care obligă la contacte umane numeroase, homosexualii masculini. VACCIN ANTIHEPATITĂ B RECOMBINANT / vaccin anti-hepatite B recombinant / recombinant hepatitis B vaccine. V. viral neinfecţios derivat prin recombinare din antigenii de suprafaţă ai hepatitei B şi donat în celule de levuri. VACCIN ANTIHOLERIC / vaccin anticholerique / cholera vaccine. V. preparat din bacterii omorâte, conţinând părţi egale din tulpinile Inaba şi Ogaba de *Vibrio cholerae şi utilizat pentru imunizare împotriva ‘holerei, obţinută în 7-28 zile de la injectare pentru o durată de circa 6 luni. V. nu suprimă eliminarea bacteriilor prin fecale şi nici transmiterea bolii. VACCIN ANTIMENINGOCOCIC / vaccin antimeningococcique / meningococcal vaccine. Vaccin compus din fracţiuni antigenice bacteriene polizaharidice, în general din grupele serice A şi B ale Neisseria meningitidis. V. Neisseria şi meningococ. VACCIN ANTIPOLIOMIELITIC / vaccin antipoliomyelitique / poliomyelitis vaccine. Se disting două v.: 1) V. Salk, din poliovirus inactivat, suspensie în soluţie de formaldehidă (formalină) de poliovirus tip I, II şi III inactivat, cultivat pe culturi de celule din rinichi de maimuţă. 2) V. Sabin, din poliovirus atenuat, conţinând poliovirus tip I, II şi III atenuat, cultivat în celule renale de maimuţă. VACCIN ANTIRABIC / vaccin antirabique / rabies vaccine. V. preparat dintr-un virus viu atenuat (v. Pasteur) sau dintr-un virus atenuat şi inactivat prin fenol (v. Fermi, v. Semple). Se administrează ca tratament preventiv al turbării (în caz de muşcătură suspectă), într-o serie de 15-18 injecţii subcutanate zilnice, cu doze progresiv crescute. 1137 VACCIN ANTI-URLIAN VACUOLĂ VACCIN ANTI-URLIAN / vaccin anti-ourlien / mumps vaccine. Vaccin viral viu atenuat: administrat pe cale subcutanată sau intramusculară, singur sau în asociere. VACCIN ANTIVARIOLIC / vaccin antivariolique / variola vaccine. V. preparat din Virusul vaccinei, administrat prin scari-ficare sau prin injectare intradermică. Datorită eradicării variolei, în prezent v. este administrat obligatoriu doar personalului de laborator expus la virusul variolei. în unele ţări continuă vaccinarea militarilor. V. şi vaccină. VACCIN AUTOGEN / vaccin autogene / autogenous vaccine. V. preparat din microorganisme care au fost izolate din leziunea unui pacient care va fi tratat cu v. a. VACCIN BCG / vaccin BCG / BCG vaccine. V. obţinut din tulpina Calmette-Guerin de bacili ai tuberculozei bovine (*Myco-bacterium bovis) care au devenit avirulenţi consecutiv unor numeroase treceri pe medii de cultură cu bilă de bou. V. BCG este administrat prin scarificare sau intradermic la persoanele cu ‘reacţia la tuberculină negativă, pentru prevenţia tuberculozei. Vaccinarea de rutină se practică doar în regiunile cu o incidenţă mare a tuberculozei. V. BCG mai poate fi utilizat în imunoterapia oncologică, îndeosebi în ‘melanomul malign, când se presupune că acţionează ca stimulator nespecific al imunităţii mediate celular. VACCIN CALMETTE-GUERIN / vaccin de Calmette-Guerin / Calmette-Guerin vaccine. [Leon Charles Albert Calmette, Bacteriolog francez, profesor de igienă Ca LiCCe, apoi director adjunct la InstitutuC Pasteur din ‘Paris, 1863-1933; Jean Mărie Camille Guerin, serolog francez, ‘Paris, 1872-1961.) V. vaccin BCG. VACCIN DTP / vaccin DTP / DTP vaccine. V. diftero-tetano-pertusis. Conţine anatoxinele difterică şi tetanică şi v. pertu-sis (cu *Bordetella pertussis atenuată). VACCIN FERMI / vaccin Fermi / Fermi vaccine. [Claudio Fermi, igienist itaCian, 1862-1952,.] V. vaccin antirabic. VACCIN LEPINE / vaccin Lepine / Lepine vaccine. [Pierre Raphael Lepine, virolog francez, n. Ca Lyon, 1901.) V. vaccin antipoliomielitic. VACCIN PASTEUR / vaccin Pasteur / Pasteur vaccine. [Louis Pasteur, chimist fi Bacteriolog francez, Paris, 1822-1895.) V. vaccin antirabic. VACCIN POLIVALENT / vaccin polyvalent / polyvalent vaccine. V. preparat cu mai multe variante de microbi din aceeaşi specie. Uneori, termenul este utilizat pentru desemnarea unor v. preparate din germeni înrudiţi, dar care se deosebesc prin unele proprietăţi esenţiale. Ex.: v. antitific + anti-paratific A şi B, denumit *v. TAB. Sin.: polivaccin. VACCIN SABIN / vaccin de Sabin / Sabin vaccine. [Albert Bruce Sabin, virolog american, fA(ezv yorf^ 1906-1993.) V. vaccin antipoliomielitic. VACCIN SALK / vaccin de Salk / Salk vaccine. [Jonas Edward Salk, mrolog american, PittsBurg, n. 1914.) V. vaccin antipoliomielitic. VACCIN SEMPLE / vaccin Semple / Semple vaccine. [Sir David Semple, chirurg aC armatei fii BacterioCog engCez, 1856-1937.) V. vaccin antirabic. VACCIN SENSIBILIZAT / vaccin sensibilise / sensitized vaccine. V. microbian preparat prin punerea în contact a germenilor cu un ser ce conţine anticorpi specifici acestora. VACCIN TAB / vaccin TAB / TAB vaccine. V. polivalent format dintr-o suspensie de bacili tifici (Salmonella typhi) şi para-tifici (Salmonella paratyphy A şi Salmonella paratyphi B), omorâţi printr-un tratament termic sau printr-un bactericid. VACCIN TABC / vaccin TABC / TABC vaccine. V. antitifo-paratifoidic A, B şi C. Este produs mai rar şi doar pentru ţările (îndeosebi din Africa) unde există cazuri de febră para-tifoidă date de Salmonella paratyphi C. VACCIN TABDT / vaccin TABDT / TABDT vaccine. V. mixt, denumit “triplu asociat” (febră tifoidă, febre paratifoide A şi s] difterie, tetanos). Sin.: vaccin DT-TAB. VACCINARE, s. f. / vaccination, s. f. / vaccination. [‘U. etimologia termenului vaccin.) Metodă de prevenţie a anumitor boli microbiene, virale sau parazitare având ca scop determinarea unei imunităţi active prin introducerea în organism (pe cale orală, parenterală sau prin scarificare) a unor preparate denumite ‘vaccinuri. Programul lărgit, stabilit de OMS, vizează protejarea împotriva a şase boli transmisibile: tuşea convulsivă, difteria, poliomielita, rujeola, tetanosul şi tuberculoza. Fiecare ţară îşi are propria legislaţie în ceea ce priveşte v. obligatorii; concomitent, OMS oferă o metodologie ştiinţifică pentru toate ţările. VACCINARE ASOCIATĂ / vaccination associee / combined vaccination. Utilizarea unor amestecuri de vaccinuri microbiene sau de anatoxine pentru obţinerea imunizării simultane împotriva mai multor agenţi infecţioşi microbieni. VACCINARE TOXINICĂ / vaccination toxinique / toxin vaccination. V. cu ajutorul toxinelor difuzibile nemodificate. Este periculoasă, chiar când se utilizează amestecuri de toxine cu ser antitoxic. De aceea, în prezent se utilizează numai ‘anatoxinele. VACCINAT, adj. / vaccine, -e, adj. / vaccinated. [V. etimologia termenului vaccin.] Despre o persoană căreia i s-a administrat un vaccin, devenind astfel imun la o anumită boală infecţioasă. VACCINĂ, s. f. / vaccine, s. f. / vaccinia. [Lat. vaccinus = referitor la vacă, de la vacca = vacă] 1) Reacţie locală cutanată sau uneori sistemică, generalizată după administrarea prin scarificare sau intradermică a ‘virusului vaccinei, în vaccinarea antivariolică. Se disting: a) v. fetală, frecvent letală, prin diseminarea în sângele fetusului de la femeia gravidă după vaccinarea primară antivariolică; b) v. generalizată, erupţie limitată la nivelul pielii, asemănătoare celei din variolă, cauzată de o viremie tranzitorie cu localizare cutanată după vaccinarea primară antivariolică; c) v. progresivă, rară, cu prognostic grav, reprezintă o complicaţie a vaccinării antivariolice la subiecţii cu mecanisme imunitare deficiente sau aflaţi sub terapie imunosupresivă; se manifestă prin necroză la locul injectării şi prin leziuni metastatice vaccinale la nivelul pielii, oaselor şi viscerelor. Se mai numeşte şi v. gangrenoasă. 2) Boală a bovinelor determinată de ‘virusul vaccinei. VACCINIFORM, adj. / vacciniforme, adj. / vacciniform. Care are un aspect asemănător de manifestare cu ‘vaccina. VACCINOLOGIE, s. f. / vaccinologie, s. f. / vaccinology. Parte a medicinii dedicată studiului tuturor aspectelor în relaţie cu ‘vaccinurile şi cu ‘vaccinarea. VACCINOSTIL, s. n. / vaccinostyle, s. m. / vaccinostyle. [‘U. etimologia termenului vaccin; gr. stylos = coloană, stâlp.] Lanţetă mică utilizată în vaccinarea prin scarificare. VACCINOTERAPIE, s. f. / vaccinotherapie, s. f. / vac-cinotherapy. ['V. etimologia termenului vaccin; gr. therapeia = tratament, de la therapeuein = a îngriji] Utilizarea unui vaccin în scop terapeutic, îndeosebi a vaccinurilor bacteriene. VACUOLĂ, s. f. / vacuole, s. f. / vacuole. [Lat. vacuum = spaţiu gol; -olă.) Formaţiune cavitară intracelulară, mai mare decât o ‘veziculă, lipsită de structură internă sau cu o structură simplă şi delimitată de o membrană. în general, v. pot rezulta în cadrul proceselor de ‘endocitoză, ‘fagocitoză, *exo-citoză şi în procesele de secreţie. Tipuri de v.: 1) v. de apă, conţinând picături mici de apă în citoplasmă; 2) v. de condensare, la nivelul ‘aparatului Golgi al celulelor secretoare, care conţin produşi de secreţie în diferite grade de condensare şi care la maturare traversează suprafaţa celulei cu gra- 1138 VALENŢĂ y^CUGUZARE nule de secreţie; 3) v. contractilă, organit osmoreglator la pro-tozoare, care acţionează ca un mecanism de pompare a excesului de apă din celulă; 4) v. digestivă, ‘lizozom secundar; 5) v. de tip ‘fagozom; 6) v. plasmocrină, cavitate conţinând cristaloide în celulele secretoare. VACUOLIZARE, s. f. / vacuolisation, s. f. / vacuolation, vac-uolization. [Lat. vacuum = spaţiu gol; -olă.] Procesul de formare al ‘vacuolelor. VACUUM-EXTRACTOR, s. n. / vacuumextracteur, s. m. / vacuum-extractor. [Lat. vacuum = spaţiu got; extractus, de [a extrahere - a trage afara (ex = în afară; trahere = a trage).] Aparat utilizat în obstetrică pentru extragerea fătului din căile genitale. Este alcătuit dintr-o ventuză care se aplică pe capul fătului şi un dispozitiv cu care se obţine vidul parţial necesar prinderii ventuzei. Sin.: ventuză obstetricală, vid-ex-tractor. VAG, s. m. / vague, s. m. / vagus. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit.] Sin.: pneumogastric. V. tab. anat - nervi. VAGAL, adj. / vagal, adj. / vagal. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit.] Care aparţine sau se referă la nervul vag. VAGIN, s. n. / vagin, s. m. / vagina. NA: vagina. [Lat. vagi-na = teacă] Conduct musculomembranos al aparatului genital feminin, cu o lungime de circa 8 cm, situat de la vulvă la colul uterin şi având o elasticitate considerabilă. V. este situat în perineul anterior, între vezică şi rect, inferior faţă de uter. Organ al copulaţiei, v. este calea de eliminare a fluxului menstrual şi lasă să treacă fătul şi anexele sale în naşterea naturală. VAGINAL, adj. / vaginal, -ale, -aux, adj. / vaginal. [Lat. vagina. = teacă] Care aparţine vaginului, referitor la vagin. Ex.: mucoasă v., frotiu v. VAGINALĂ, s. f. / vaginale, s. f. / tunica vaginalis testis. NA: tunica vaginalis testis. [Lat. vagina = teacă] Sin.: tunică vaginală (v.). VAGINALITĂ, s. f. / vaginalite, s. f. / vaginalitis. [Lat. vagina = teacă; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a vaginalei, învelişul seros al ‘testiculului. VAGINISM, s. n. / vaginisme, s. m. / vaginismus. [Lat. vagina = teacă; -ism.] Hiperestezie exagerată a vulvei şi a vaginului, cu contractură dureroasă a muşchilor constrictori ai vaginului. V. şi vaginodinie. VAGINITĂ, s. f. / vaginite, s. f. / vaginitis. [Lat. vagina = teacă; ită.] Inflamaţie a mucoasei vaginale. Foarte frecvente, v. se manifestă prin hipersecreţie vaginală (leucoree) şi durere la trecerea urinii. Se asociază adesea cu inflamaţii ale vulvei (vulvovaginită), glandelor Bartholin şi colului uterin. Sin.: col-pită. Se disting: 1) V. prin corpi străini, după irigaţii locale cu soluţii iritante sau în scop contraceptiv, la femeile purtătoare de pesare etc. 2) V. distrofică, consecinţă a deficienţei mecanismelor locale de apărare. 3) V. microbiene: a) cel mai frecvent, prin infecţie cu Trichomonas vaginaiis; b) v. clami-diană, determinată de Chlamidia trachomatis\ c) v. cu micoplasme, generate de ‘micoplasmele genitale care, în mod normal saprofite, devin patogene în anumite condiţii (badijonări locale cu substanţe iritante, tratamente cu corticoizi sau antibiotice). 4) V. senilă, v. distrofică, apare după menopauză. VAGINOCEL, s. n. / vaginocele, s. f. / vaginocele. [Lat. vagina = teacă; gr. kele = hernie, tumoră] Sin.: colpocel (v.). VAGINODINIE, s. f. / vaginodynle, s. f. / vaginodynia. [Lat. vagina = teacă; gr. odyne = durere.] Durere la nivelul ‘vaginului. VAGINOGRAFIE, s. f. / vaginographie, s. f. / vaginography. [Lat. vagina = teacă; gr. graphein = a scrie.] Radiografie a vaginului. Este utilă în diagnosticul ‘fistulei ureterovaginale. VAGINOPERINEORAFIE, s. f. / vagino-perineorraphie, s. f. / vaginoperineorrhaphy. [Lat. vagina = teacă; gr. perineos = perineu; rhaphe = sutură.] Sin.: colpoperineorafie (v.). VAGINOPERINEOTOMIE, s. f. / vaginoperineotomie, s. f. / vaginoperineotomy. [Lat. vagina = teacă; gr. perineos = perineu; tome = tăiere, secţiune, de Ca temnein = a tăia.] Sin.: epiziotomie (v.). VAGINOPLASTIE, s. f. / vaginoplastie, s. f. / vaginoplasty. [Lat. vagina = teacă; gr. plastos = modelat, de Ca plassein = a forum, a modela] Sin.: colpoplastie (v.). VAGINOZĂ BACTERIANĂ / vaginose bacterienne / bacterial vaginosis. Vaginită nespecifică, însoţită de o leucoree fetidă în care se găsesc celule indicatoare acoperite cu mici bacterii Gram-negative (Gardnerella vaginalis), asociate sau nu cu anaerobi. VAGOLITIC, adj. / vagolytique, adj. / vagolytic. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit; gr. lytikos = care distruge, de Ca lyein = a distruge.] Care exercită un efect similar întreruperii impulsurilor transmise prin nervul pneumogastric (vag) şi, prin extensie, inhibitor asupra ‘sistemului nervos parasimpatic, adică, ‘parasimpaticolitic. V. şi anticolinergic. VAGOMIMETIC, adj. / vagomimetique, adj. / vagomimetic. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit; gr. mimetikos = care imită, de Ca mimeisthai = a imita] Sin.: paraşi m-patomimetic (v.). VAGOTOMIE, s. f. / vagotomie, s. f. / vagotomy. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit; gr. tome = tăiere, de Ca temnein = a tăia] Secţiune a unui nerv pneumogastric sau a ramurilor acestuia, practicată în scop terapeutic. Tipuri de v.: 1) V. bilaterală hiperselectivă, constă în denervarea exclusivă a corpului şi fundusului gastric, cu conservarea inervaţiei antrale şi pilorice. 2) V. bilaterală selectivă, limitată la ramurile gastrice ale ambilor nervi pneumogastrici. 3) V. bilaterală tron-culară, sin. operaţia Dragstedt (v.). VAGOTONIC, adj. / vagotonique, adj. / vagotonic. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit; gr. tonikos = care întăreşte.] Caracterizat prin predominanţa tonusului vagal, în opoziţie cu ‘simpaticotonic. V. vagotonie. VAGOTONIE, s. f. / vagotonie, s. f. / vagotonia, vagotony. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit; gr. tonos = tensiune.] Stare, uneori constituţională, de hiperexcitabilitate a nervului vag, manifestată prin predominarea acţiunii ‘sistemului parasimpatic asupra diferitelor organe. în esenţă, v. se traduce prin instabilitate vasomotorie, bradicardie cu hipotensiune arterială şi tendinţe sincopale, atonie veziculară, constipaţie, tulburări de sudaţie, spasme motorii involuntare şi dureroase, hipoestezie a corneei şi faringiană. Sin.: parasimpaticotonie. VAGOTROP, adj. / vagotrope, adj. / vagotropic. [Lat. vagus = rătăcitor, imprecis, nedefinit; gr. trope = întoarcere, de Ca trepein = a întoarce.] Substanţă care acţionează prin stimularea nervului vag, determinând îndeosebi diminuarea ritmului cardiac şi scăderea presiunii arteriale. VALECULĂ, s. f. / vallecule, s. f. / vallecula. NA: vallecu-la. [Lat vallecula, dim. de Ca valles = vale.] Sin.: fosetă (v.). VALENŢĂ, s. f. / valence, s. f. / valence. [Lat. valentia = forţă, putere, de Ca vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Număr care exprimă aptitudinea atomilor de a se înlocui sau de a se asocia în combinaţiile chimice. V. unei substanţe simple, în chimia anorganică, sau a unui radical, în chimia organică, reprezintă capacitatea de substituţie sau de combinare cu hidrogenul. Ex.: 1) Oxigenul are v. 2 deoarece se poate uni cu doi H în formarea de H20. 2) Sodiul are v. 1, deoarece el se substituie cu un H din HCI, pentru a forma NaCI. V. unui ion este egală cu numărul de sarcini electrice elementare (+ sau -) pe care acesta le poartă, adică cu numărul de elec- 1139 VALERIANA OFFICINALIS VALVULĂ PILORICĂ troni câştigaţi (pentru ionii negativi) sau pierduţi (pentru ionii pozitivi) în cursul ionizării. VALERIANA OFFICINALIS / Valeriana officinalis / Valeriana officinalis. [Lat. Valeria = parte veche a (Panoniei, de unde provenea pCanta; officina = atetier, laborator.] Plantă din familia Valerianaceae: rizomul şi rădăcina conţin un ulei bogat în terpenoide şi acizi izovalerianic şi alfa-hidroxiizovalerianic. Extractul are acţiune sedativă şi spasmolitică. VALGUS, adj. / valgus, adj. / valgus. [Lat. valgus = întors în afara] Anomalie de poziţie la nivelul membrelor, care constă în devierea în afara axului longitudinal a membrului în totalitate sau a unei părţi a acestuia. Ex.: hallux valgus, coxa valga, genu valgum. Există şi un grad de v. fiziologic (la cot, genunchi, gleznă) a cărui depăşire are semnificaţie patologică. V. şi varus. VALID, adj. / valide, adj. / valid. [Lat. validus = viguros, sănătos, de ta vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Care este apt pentru o anumită activitate, sănătos. Ant.: invalid. VALIDITATE, s. f. / validite, s. f. / ability (1), validity (2). [Lat. validitas, -atis = forţă fizică, vigoare, de ta vaiere = a avea forţă, a fi tare.] 1) Calitatea de a fi ‘valid, starea unui subiect valid. Ant.: ‘invaliditate. 2) Cu referire la o ‘probă sau la un test: capacitatea de a recunoaşte subiecţii îndemni de cei afectaţi de o anumită boală. V. depinde de ‘specificitate şi de ‘sensibilitate. V. valoare predictivă. VALINA, s. f. / valine, s. f. / valine. CH3-CH(CH3)-CH(NH2)-COOH. Acid alfa-amino-izovalerianic, prezent în mai multe proteine fibroase, de origine vegetală sau animală. V. este esenţială pentru creşterea optimă a copilului şi în echilibrul azotat la adult. VALOARE, s. f. / valeur, s. f. / value. [Lat. valor, -oris = valoare, de ta vaiere = a avea forţă, a fi tare.] Rezultat al măsurării cantitative a unei activităţi, concentraţii sau a eficienţei. V. se exprimă numeric, iar uneori este aproximativă în condiţiile variabilităţii biologice. De aceea, se exprimă prin-tr-un interval de v. V., de ex., tabele de constante biologice, în medicină: 1) V. calorică a raţiei alimentare, cantitatea totală de calorii asigurată de raţia alimentară. 2) V. globulară (v.). 3) V. nutritivă a unui aliment, în funcţie de trofinele conţinute. 4) V. predictivă (v.). VALOARE GLOBULARĂ / valeur globulaire / color index. Raportul dintre hemoglobinemia serică şi numărul de globule roşii folosit pentru a determina cantitatea relativă de hemo-globină conţinută într-un globul roşu şi a o compara cu aceea a unui subiect normal. în mod normal are valoarea 1; creşte peste 1,1 în anemia pernicioasă şi scade sub 0,85 în anemiile hipocrome. Mai relevante sunt ‘volumul globular şi ‘volumul globular mediu. V. şi hematocrit. VALOARE P / valeur de p / p value, P value. Probabilitatea statistică (exprimată în termeni cantitativi) ca diferenţele observate într-un studiu să fie doar consecinţa şansei. Dacă această probabilitate este foarte mică se preferă respingerea ‘ipotezei nule (H0 ). în general, se adoptă următoarele condiţii pentru gradele de semnificaţie ale unui test: 1) p>0.05 testul este nesemnificativ, se acceptă H0 ; 2) 0.01nf «uoiimiu, o. ii. / «coui|u, o. iii. / vcouyc. ii/jugiu jh = urmă, rămăşiţă] Relicvă anatomică din viaţa embrionară sau fetală. VEZICAL, adj. / vesical, -ale, -aux, adj. / vesical. [Lat. vesica = vezică] Care aparţine ‘vezicii urinare, referitor la vezică. VEZICANT, adj. / vesicant, -e, adj. / vesicant. [Lat. vesica = umflătură, Săşicuţă] 1) Care provoacă vezicule cutanate. 2) Despre un agent sau medicament generatoare de vezicule. VEZICĂ, s. f. / vessie, s. f. / bladder. NA: vesica, pl. vesi-cae. [Lat. vesica = vezică] 1) Pungă sau sac, din cauciuc sau alt material adecvat, folosită pentru a primi gazul inspirat, în unele aparate de anestezie. 2) Rezervor anatomic, de obicei cu pereţi musculari. V. în continuare. VEZICĂ NEUROLOGICĂ / vessie neurologique / neurogenic bladder. Sin.: neurovezică (v.). VEZICĂ URINARĂ / vessie urinaire / urinary bladder. NA: vesica urinaria. Organ musculomembranos servind ca rezervor de urină între micţiuni. Urina produsă de rinichi trece în v. prin ‘uretere. Eliminarea urinii din v. u. este controlată de un sfincter situat la joncţiunea sa cu uretra. V. este conţinută în cavitatea pelvină, posterior simfizei pubiene: la bărbat, superior prostatei şi antero-superior rectului, iar la femeie, anterior uterului şi vaginului. Orificiile ureterale se află situate la nivelul celor două unghiuri superioare ale trigonului vezical, în timp ce orificiul uretral (colul vezicii) ocupă polul inferior. Colul v. este în contact la bărbat cu ‘prostata. Mucoasa care tapisează v., netedă la copil, devine areolară la adult, prin hipertrofia fibrelor musculare, şi poate lua la bătrân un aspect de veziculă cu coloane. VEZICOPUSTULĂ, s. f. / vesicopustule, s. f. / vesicopus-tule. ‘Veziculă al cărei conţinut devine purulent. VEZICULĂ, s. f. / vesicule, s. f. / vesicle. [Lat. vesicula = umflătură mică, Săşicuţă, dim. de la vesica = vezică] 1) Formaţiune anatomică de dimensiuni mici, cu aspect sac-ciform. 2) Leziune elementară a pielii rezultată prin formarea de mici cavităţi epidermice pline cu serozitate. V. se traduc clinic prin mici reliefuri emisferice, al căror conţinut se scurge prin ruptură (grataj sau presiune). V. şi bulă, eczemă, her-pes, varicelă, zona. 3) La nivel celular, formaţiuni cu dimensiuni mici (de ordinul nanometrilor) care rezultă din invaginarea membranei citoplasmatice; o categorie de astfel de v. sunt implicate în transportul intracelular. V. membranare pot apărea şi ca urmare a unui tratament mecanic al celulei (sonicare). VEZICULĂ BILIARĂ / vesicule biliaire / gall-bladder. NA: vesica biliaris, vesica fellea. Rezervor musculomembranos în formă de pară, situat pe faţa posteroinferioară a ficatului, în foseta cistică, între lobul drept şi cel pătrat. V. b. este alcătuită din fund, corp şi col, continuat cu ‘canalul cistic care se uneşte cu ‘canalul hepatic comun, formând canalul coledoc. V. b. primeşte şi concentrează bila hepatică între fiecare digestie. Sin.: colecist. V. şi colecistokinină, pancreozimină. VEZICULĂ EXCLUSĂ / vesicule exclue / nonvisualisation of the gallbladder. Absenţa opacifierii *v. biliare după administrarea unei substanţe radioopace, excretată în mod normal prin căile biliare. Indică un obstacol la nivelul canalului cistic sau o litiază veziculară masivă, cu condiţia să nu existe o tulburare de absorbţie sau de eliminare (consecutiv unei insuficienţe hepatice) a substanţei opace. VEZICULĂ OMBILICALĂ / vesicule ombilicale / umbilical vesicle. V., foarte redusă la specia umană, ataşată cordonului ombilical, situată deasupra ‘alantoidei şi legată de intestinul primitiv prin canalul vitelin. VEZICULĂ TIROIDIANĂ / vesicule thyroîdienne / thyroid fol-licle. Unitatea morfofuncţională a ‘tiroidei alcătuită dintr-un epiteliu care delimitează o cavitate centrală rotunjită conţinând 1153 VEZICULE SEMINALE VIBRIO CHOLERAE ‘coloid tiroidian (v. coloid, def. 3). Epiteliul este înconjurat de o ‘membrană bazală şi conţine două tipuri de celule: celule A (sau principale), sursă de hormoni tiroidieni şi celule C (sau parafoliculare), care nu se află în contact cu coloidul vezicu-lar şi sunt sursă de ‘calcitonină. Sin.: folicul tiroidian. V. şi tiroidă, tiroglobulină. VEZICULE SEMINALE / vesicules seminales / seminal vesi-cles. NA: vesiculae seminalis. Organe pereche constituite din unul sau mai mulţi tubi îndoiţi, cu perete muscular neted. V. s. sunt situate posterior vezicii şi deasupra prostatei şi secretă un lichid clar şi viscos, bogat în acid ascorbic, fruc-toză (necesară nutriţiei şi mobilităţii spermatozoizilor), diverse proteine (printre care lactoferina care maschează antigenii de suprafaţă ai spermatozoizilor) şi prostaglandine. Lichidul seminal este colectat din tubii v. s. într-un scurt canal excretor, deschis în calea spermatică la unirea ‘canalului deferent cu ‘canalul ejaculator. V. s. nu reprezintă un rezervor de spermă. V. epididim, spermă. VEZICULE SINAPTICE / vesicules synaptiques / synaptic vesicles. V. intracelulare formate în regiunea presinaptică (la nivelul butonului terminal al axonului ce stabileşte contactul sinaptic) în cazul ‘sinapselor chimice. V. s. conţin ‘neurome-diatori. VEZICULECTOMIE, s. f. / vesiculectomie, s. f. / vesiculec-tomy. [Lat. vesicula = umflătură mică, băşicuţă, dim. de Ca vesica = vezică; gr. ektome = e?ccizie.] Ablaţia unei vezicule seminale. Sin.: spermatocistectomie. VEZICULINĂ, s, f, / vesiculine, s. f. / vesiculin. [Lat. vesicula = umflătură mică, băşicuţă, dim. de Ca vesica = vezică; -incr ] Proteină (10 kDa) foarte acidă de la nivelul ‘veziculelor sinaptice. w VEZICULITĂ, s. f. / vesiculite, s. f. / vesiculitis. [Lat. vesicula = umflătură mică, băşicuţă, dim. de Ca vesica = vezică; -ită.] Inflamaţie acută sau cronică a ‘veziculelor seminale. Sin.: spermatocistită. VEZICULOGRAFIE, s. f. / vesiculographie, s. f. / vesicuîo-graphy. [Lat. vesicula = umflătură mică, băşicuţă, dim. de Ca vesica = vezică; gr. graphein = a scrie.] Radiografia ‘veziculelor seminale, cu un mediu de contrast introdus prin puncţia ‘canalelor deferente. VEZICULO-PUSTULOS, adj. / vesiculo-pustuleux, -euse / vesiculopustular. Care este alcătuit din ‘vezicule şi din *pus-tule. VEZICULOTOMIE, s. f. / vesiculotomie, s. f. / seminal vesiculotomy. Incizia ‘veziculelor seminale. VIABIL, adj. / viable, adj. / viable. [Cfr. viabil, din Cat. vitae habilis = apt de a trăi] Care este capabil să trăiască, cu referire îndeosebi la ‘fetus. V. viabilitate. VIABILITATE, s. f. / viabilite, s. f. / viability. [Jr. viabilite, din Cat. vitae habilis = apt de a trăi] Stare de dezvoltare intrauterină suficientă să asigure supravieţuirea fătului născut înainte de termen. V. depinde de vârsta sarcinii, de greutatea fetusului (minimum 500 g), dar şi de posibilităţile de reanimare neonatală. Limita de vârstă pentru v. este estimată actualmente între 5 luni şi jumătate şi 6 luni (vârsta sarcinii), în realitate, nu există o limită precisă a v. V. prematur şi pre-maturitate. VIABILITATE MIOCARDICĂ / viabilite miocardique / miocar-dial viability. Capacitatea anumitor zone ale miocardului de a reveni la un metabolism normal şi la funcţii normale după un infarct. V. m. se evaluează prin diverse metode de scinti-grafie miocardică (v. scintigrafia miocardică de perfuzie) şi prin explorarea ameliorării contracţiei ventriculului stâng în cursul ‘ecocardiografiei de stres (v. ecocardiografie, def. 4). V. sideraţie miocardică, hibernare miocardică. VIAŢĂ. f, / vie, s. f. / !ife. [Lat. vita = viaţă.] Ansamblul fenomenelor care asigură existenţa tuturor organismelor animale şi vegetale, de la naştere până la moarte. Materia vie posedă cinci grade de proprietăţi: individualizarea (celulă şi nucleu delimitate de membrane), nutriţia, respiraţia, reproducerea, moartea. De fapt o definiţie a v. este imposibilă, chiar caracteristicile atribuite biosistemelor fiind, fiecare, de o mare diversitate şi variabilitate. Este, probabil, mai productiv să se stabilească prin ce diferă cu certitudine sistemele vii de cele nevii. Conform acestui punct de vedere se pot formula patru caracteristici, care se găsesc în toate sistemele vii cunoscute până în prezent: 1) autoreproducerea, fără de care informaţia ar fi pierdută după fiecare generaţie; 2) mutaţia, fără de care informaţia ar fi “neschimbătoare" şi deci nici nu ar putea să apară; 3) metabolismul, fără de care sistemul ar regresa la un echilibru în care nici o schimbare nu ar mai fi posibilă; 4) autoreglarea, la nivelul tuturor proceselor din organism şi în particular în sinteza proteinelor, care conferă “rezistenţă” biosistemelor la cele mai diverse perturbări. VIAŢĂ MEDIE / vie moyenne / half-life. Valoare medie a numărului de ani pe care poate să-i mai trăiască o persoană în vârstă de X ani. Se mai numeşte şi durată medie de viaţă. VIBICE, s. f. pl. / vibices, s. f. pl. / vibex, vibix. [Lat. vibex, -icis (sau vibix) = dungă lăsată de bătaia cu biciul] Hemoragji cutanate liniare sau striate. V. şi vergeturi. VIBRANŢĂ PERICARDICĂ / vibrance pericardique / pericar-dial knock. [Lat. vibrare = a scutura, a tremura; gr. peri - în jurul; kardia = inimă] ‘Clacment ‘protodiastolic care poate fi detectat uneori prin auscultaţie în caz de ‘pericardită constrictivă. V. p. traduce deformarea unei plăci calcifiate sau oprirea bruscă a umplerii ventriculare. Uneori v. poate fi proto-sau mezosistolică, având aceeaşi semnificaţie. Sin.: vibranţa pericardică protodiastolică. VIBRANŢĂ PERICARDICĂ PROTODIASTOLICĂ / vibrance pericardique protodiastolique / pericardial mesosystolic sound. Sin.: vibranţă pericardică (v.). VIBRAŢIE, s. f. / vibration, s. f. / vibration. [Lat. vibratio, -onis = acţiunea de a scutura, de Ca vibrare = a scutura, a tremura] 1) Oscilaţie rapidă a unui sistem mecanic în jurul, de o parte şi de alta, a poziţiei sale de echilibru. 2) Tehnică de masaj, prin exercitarea de presiuni rapide cu degetele, asupra tegumentelor unui subiect. VIBRAŢII VOCALE / vibrations vocales / tactile fremitus. V. fine percepute cu mâna aplicată pe peretele toracic când pacientul vorbeşte. Reprezintă rezultatul transmiterii prin torace a v. corzilor vocale produse în cursul vorbirii. în general, v. v. sunt accentuate de condensările pulmonare şi diminuate de epanşamentele de la nivelul pleurei. VIBRIO / Vibrio / Vibrio. [Lat. vibrare = a scutura, a tremura] Gen de bacterii din familia Vibrionaceae, Gram-negative, cu formă de virgulă, izolate sau reunite în spire scurte, mobile printr-un cil polar, aerobe sau anaerobe, trăind în apele dulci sau în apa de mare, ori uneori în sol. Speciile patogene importante sunt: 1) V. cholerae (v.) produce o enterotoxină care provoacă ‘holera. 2) V. parahaemoiyticus determină intoxicaţii după ingestia de peşte sau “fructe de mare”. 3) Alte specii de v. pot cauza gastroenterite şi infecţii ale părţilor moi. VIBRIO CHOLERAE / Vibrio cholerae / Vibrio cholerae. Specie de bacili înalt patogeni pentru om, din genul * Vibrio, familia Vibrionaceae, care constituie agentul etiologic ai ‘holerei umane. Specia este divizată în şase serogrupuri bazate pe antigenul somatic O şi în patru biotipuri. Suşele patogene virulente sunt cele care aglutinează în antiserul O grup 1 (biotipurile clasic şi El Tor, împărţite fiecare în serotipurile 1154 VIBRION VINCULINĂ inaba şi Ogawa). '/. c. non-01 provoacă boii asemănătoare mai blânde. Sin.: bacii holeric. VIBRION, s. m. / vibrlon, s. m. / vibrio. [Lat. vibrare = a scutura, a tremura.] Microorganism aparţinând genului Vibrio, în formă de bastonaş curbat asemenea unei virgule. VIBROMASAJ, s. n. / vibromassage, s. m. / vibromassage. Masaj efectuat cu ajutorul unui vibrator mecanic sau manual, de persoane calificate. V. vibraţie, def. 2. VIBROTERAPIE, s. f. / vibrotherapie, s. f. / vibrotherapeu-tics. Utilizarea terapeutică a ‘vibraţiilor, obţinute fie normal, fie artificial. VICARIANT, adj. / vicariant, -e, adj. / vicarious. [Lat. vi-carius = care înlocuieşte.] 1) Despre un organ sau o funcţie care compensează sau înlocuiesc o deficienţă funcţională sau un organ deficient. 2) Uneori, termenul se referă la un parazit care poate transmite doar accidental o boală. VICIERE, s. f. / viciation, s. f. / vltiation. [Lat. vitiare = a strica, a altera.] Rezultatul acţiunii unui ‘viciu. V. aerului: modificarea proprietăţilor aerului într-un spaţiu închis, prin prezenţa şi activitatea oamenilor. VICIU, s. n. / vice, s. m. / vice. [Lat. vitium = defect, lipsă, de la vitiare = a strica, a altera] Cu referire la un organ, aparat sau sistem din organism, termenul desemnează un defect, o lipsă, o anomalie morfologică sau funcţională. Ex.: 1) V. de dezvoltare, modificare definitivă apărută în perioada intrauterină. 2) V. de refracţie: v. ametropie. 3) V. de formă a unei articulaţii, v. funcţional al aparatului locomotor. VIDEOCHIRURGIE, s. f. / videochirurgie, s. f. / videosurgery. Tehnică chirurgicală în care se utilizează căile de abord endo-scopice cuplate la televiziune, în locul inciziilor clasice care permit intervenţia sub controlul direct al vederii. VID-EXTRACTOR, s. n. / vacuum-extracteur, s. m. / vacuum-extractor. [Jr. vide, din lat. vacuum = spaţiu gol; lat. extractus, de la extrahere = a trage afară (ex = în afară; trahere = a trage).] Sin.: vacuum-extractor (v.). VIERME, s. m. / ver, s. m. / worm. [Lat. vermis = vierme.] Denumire comună a celor mai mulţi paraziţi din încrengătura Vermes: 1) V. cilindrici: ascaridul, oxiurul, din subîncrengătura Nemathelminthes. 2) V. inelaţi: subîncrengătura *Nemathelmin-thes. 3) V. laţi: v. turtiţi (teniile, fasciola) din subîncrengătura *Plathelminthes. 4) V. solitari, cestodele *Taenia solium şi Taenia sagmata, aflate în exemplar unic în intestinul parazitat. VIERMINOZĂ. Var. pentru verminoză (v.). VIGIL, adj. / vigil, adj. / vigil. [Lat. vigil, -illis = treaz, de la vigilare = a sta treaz noaptea, a veghea] V. comă vigilă şi vigilenţă. VIGILAMBULISM, s. n. / vigilambulisme, s. m. / vigilambu-lism. [Lat. vigil = treaz; ambulare = a merge.] Stare de ‘automatism ambulatoriu cu dedublarea personalităţii care se produce după reluarea stării de trezire. VIGILENŢĂ, s. f. / vigilance, s. f. / vigilance. [Lat. vigilan-tia - obişnuinţă de a lucra noaptea târziu, de la vigilare = a sta treaz noaptea, a veghea] Un anumit tonus al cortexului cerebral, realizat cu participarea substanţei reticulate şi a unor mediatori chimici ca ‘dopamina şi noradrenalina. V. asigură starea de veghe, conştienţa şi capacitatea de reacţie. Dispariţia v. antrenează starea de ‘somn. VILINĂ, s. f. / villine, s. f. / villin. [Lat. villus = păr, Slană; -ină.] Proteină (95 kDa) asociată ‘citoscheletului, izolată la nivelul microvililor celulelor epiteliale intestinale. Sub acţiunea calciului produce fragmentarea filamentelor citoscheletului, iar în absenţa cationului reduce legarea acestora. VILOS, adj. / villeux, -euse, adj. / villous. [Lat. villosus = acoperit de păr, păros, de la villus = păr, Blană.] Care este acoperit cu *vilozităţi. Termenul se utilizează îndeosebi pen- tru unele tumori rectale sau rectosigmoidiene, o tuniora v. liiuu caracterizată prin proliferarea unor vegetaţii foarte subţiri şi sinuoase. VILOXAZINĂ, s. f. / viloxazine, s. f. / viloxazine. (DCI) Substanţă care inhibă recaptarea ‘noradrenalinei, prescrisă uneori în stările depresive. VILOZITATE, s. f. / villosite, s. f. / villus, pl. vilii. [Lat. villosus = acoperit de păr, păros, de la villus = păr, Slana] Fiecare dintre formaţiunile filiforme vasculare, acoperite de un epiteliu şi situate la suprafaţa unor mucoase sau seroase, cărora le conferă, uneori, un aspect “păros”. în mod normal, prezenţa v. face să crească suprafaţa de schimb la nivelul mucoasei respective. Ex.: *v. coriale, *v. intestinale, *v. pla-centare^ ‘v. sinoviale. VILOZITĂŢI CORIALE / villosites choriales / chorionic vilii. NA: vilii choriales. Prelungiri arboriforme ce apar la specia umană din a 15-a zi de gestaţie, acoperind suprafaţa externă a ‘corionului, până spre sfârşitul celei de a doua luni de graviditate moment din care se dezvoltă doar în placentă (sub formă de v. placentare), restul corionului devenind neted. Se dezvoltă succesiv ca: 1) v. primare, formate doar din ‘trofo-blast; 2) v. secundare, stadiu intermediar, format din ‘rnezo-blast acoperit de trofoblast; 3) v. terţiare, forma definitivă în care apar în mezoblast vasele sanguine. VILOZITĂŢI INTESTINALE / villosites intestinales / intestinal vilii. NA: vilii intestinales. Prelungiri digitiforme ale mucoasei intestinale cu o lungime de 0,5-1,5 milimetri, foarte numeroase (20-40/mm2), crescând foarte mult suprafaţa de absorbţie la nivel intestinal. VILOZITĂŢI PLACENTARE / villosites placentaires / placenta vilii. NA: placenta vilii. Formă sub care evoluează *v. coriale, odată cu dezvoltarea ‘placentei (la specia umană începând cu sfârşitul lunii a doua de sarcină). Se pot distinge: 1) v. crampon, ce traversează lacurile sanguine pentru a se ataşa de membrana bazală trofoblastică; 2) v. inverse, ce le continuă pe cele precedente, încurbându-se pentru a pătrunde în lacurile sanguine; 3) v. libere, sunt cele mai subţiri, continuând fie v. crampon, fie v. inverse. VILOZITĂŢI SINOVIALE / villosites sinoviales / synoviai vilii. NA: vilii synoviales. Prelungiri filiforme ale ‘membranei sinoviale de la nivelul marginii sale libere spre interiorul cavităţii articulare. VIMENTINĂ, s. f. / vimentine, s. f. / vimentin. [Lat. vimen-tum = împletitură de nuiele; -ină.] Proteină (50 kDa) izolată din celulele derivate din mezoderm, inclusiv în muşchi. Formează filamentele intermediare ale ‘citoscheletului în celulele mezenchimale şi este considerată ‘marker tumoral în unele limfoame şi sarcoame. VIN, s. n. / vin, s. m. / wine. [Lat. vinum = vin.] Băutură cu conţinut diferit de alcool, produsă prin fermentaţia sucului de struguri sau al unor fructe, cu drojdia Saccharomyces. V. este transparent, cu o coloraţie clară, buchet specific, alcool 10-15%, glucoză 2-30 g/l. Este utilizat şi la producerea unor medicamente, de obicei tonice. V. roşu, consumat cu cumpătare, este un factor profilactic, îndeosebi în unele boli cardiovasculare. VINBLASTINĂ, s. f. / vinblastine, s. f. / vinblastine. (DCI) Alcaloid izolat din Vinca roşea, C46H58N409 Este citostatic şi utilizat deci în tratamentul unor tumori, îndeosebi în ‘boala Hodgkin. VINCRISTINĂ, s. f. / vincristine, s. f. / vincristine. Alcaloid antineoplazic, C46H56N4O10, extras din Vinca roşea şi utilizat ca sare sulfat. VINCULINĂ, s. f. / vinculine, s. f. / vinculin. [Lat. vinculum = legătură, cordon, frânghie, de la vincire = a încinge, a 1155 VINDECARE VIRUS înlănţui; -ină.] Proteină (130 kDa) izolată din muşchi (cardiac şi neted), fibroblaste şi celule epiteliale. V. are rol în asocierea 'citoscheletului cu proteinele integrale ale ‘membranei celulare. Distribuţia v. se modifică uneori în procesele de transformare malignă. VINDECARE, s. f. / guerison, s. f. / recovery; cure (în cazul unei boli), healing (în cazul unei plăgi). [Lat. vindicare = a eliBera, a scăpa] Revenirea la starea de 'sănătate a organismului, comparabilă cu cea dinainte de boală. V. şi convalescenţă. VINDECĂTOR. V. tămăduitor. VINORELBINĂ, s. f. / vinorelbine, s. f. / vinorelbine. (DCI) Substanţă antineoplazică din familia alcaloizilor izolaţi din Vinca roşea. Administrată în cancerul pulmonar şi cancerul metastatic de sân. VIOL, s. n. / viol, s. m. / râpe, violation. [Lat. violare = a profana, a necinsti] Raport sexual impus unei persoane (fată sau femeie), fără consimţământul acesteia, prin violenţă sau abuzând de starea de inconştienţă ori imposibilitatea victimei de a se apăra. VIP / VIP / VIP. [Acronim engl. pentru Vasoactive Intestinal tPeptide = peptid vasoactiv intestinal] Polipeptid vasoactiv intestinal, alcătuit din 28 de aminoacizi, descoperit iniţial în peretele duodenului, VIP este prezent în pancreas şi în aproape tot tubul digestiv, atât în celulele glandulare, cât şi în fibrele nervoase. A fost identificat, de asemenea, în placentă, în bronşii, în nervii tractusului urogenital, nervii vasomo-tori (îndeosebi în arterele din creier şi din inimă), în medulo-suprarenală şi în SNC. VIP acţionează ca neurotransmiţător, vasodilatator, factor de reglare a motricităţii digestive, a secreţiilor intestinale (stimulează eliminarea apei şi a electroliţilor) şi stomacale (inhibă producţia de suc gastric), ca şi a secreţiei interne a pancreasului. Este elaborat sub forma unui precursor, pre-pro-VIP, iar gena codantă pentru sinteză este situată pe cromozomul 6 (6q26-q27). V. şi vipom. VIPOM, s. n. / vipome, s. m. / vipoma. [Acronim engl. Vasoactive Intestinal Peptide = peptid vasoactiv intestinal; -oma.] Tumoră cu secreţie abundentă de *VIP, cu dezvoltare în 80% din cazuri în pancreas. O hipersecreţie de VIP se poate produce şi în caz de 'feocromocitom, 'ganglioneurom, 'neuroblastom, carcinom bronşic sau cancer medular al tiroidei. VIRAL, adj. / viral, -ale, -aux, adj. / viral. [Lat. virus = venin, otravă] Privitor la un virus, care se datorează unui virus. Sin.: virotic. VIREMIE, s. f. / viremie, s. f. / vir(a)emia. [Lat. virus = venin, otravă; gr. haima, -atos = sânge.] Prezenţa de virusuri în circulaţia sanguină, de obicei însoţită de semne clinice: astenie, febră, dureri difuze lombare şi ale extremităţilor. VIRGINITATE, s. f. / virginite, s. f. / virginity. [Lat. virgini-tas, -atis = mrginitate, de la virgo, virginis = fecioară] Starea unei femei care nu a avut niciodată relaţii sexuale. V. nu poate fi afirmată decât dacă 'himenul este intact şi nedi-latabil. VIRIL, adj. / viril, -e, adj. / virile. [Lat. virilis = BărBătesc, de la vir = BărBat.] 1) Care este caracteristic bărbatului şi sexului masculin. 2) Care posedă trăsături masculine, îndeosebi capacitate de 'copulaţie. VIRILISM, s. n. / virilisme, s. m. / virilismus. [Lat. virilis = BărBătesc, de la vir = BărBat; -ism.] Prezenţa la sexul feminin a caracterelor sexuale secundare de tip masculin, cu regresia caracterelor secundare de tip feminin: pilozitate cu topografie masculină (hirsutism, v. pilar) în diferite grade definite prin 'scorul Ferimann, lipsă de dezvoltare sau regresie a sânilor, hipertrofie a clitorisului, voce gravă, absenţa sau oprirea menstruaţiei, psihism de tip masculin. V. relevă fie administrarea unor doze de testosteron sau cortizon, fie hiper-secreţia de hormoni androgeni. VIRILIZANT, adj. / virilisant, -e, adj. / virilizing. [Lat. virilis = BărBătesc, de la vir = BărBat.] Care determină virilizarea normală sau uneori patologică. VIRILIZARE, s. f. / virillsation, s. f. / virilization. [Lat. virilis = BărBătesc, de la vir = BărBat.] Sin.: masculinizare (v.). VIRINO, s. m. / virino, s. m. / virino. Particulă ipotetică responsabilă de 'encefalopatiile spongiforme subacute transmisibile. V. ar fi compus dintr-un acid nucleic străin, înconjurat de complexe lipido-proteice provenind de la organismul gazdă. Această teorie se opune celei a prionului (v.). VIRION, s. m. / virion, s. m. / virion. [Lat. virus = venin, otravă] Particulă virală completă, aflată extracelular, capabilă să supravieţuiască sub formă cristalină şi să infecteze celulele vii. V. cuprinde materialul genetic (nucleoidul) şi 'capsida, eventual şi anvelopa virală. Sin.: particulă virală. VIROID, s. n. / viroî’de, s. m. / viroid. [Lat. virus = venin, otravă; gr. eidos = formă] Agent infecţios mai simplu decât un virus, redus la ARN fără 'capsidă. Este considerat ca un virus defectiv, incapabil să dea naştere la 'virioni şi este replicat de enzimele celulare. O serie de boli ale plantelor sunt cauzate de v. V. prion şi pseudovirus. VIROLOGIE, s. f. / virologie, s. f. / virology. [Lat. virus = venin, otravă; gr. logos = ştiinţă] Studiul 'virusurilor şi al bolilor virale. Sin.: virusologie. VIROPEXIE, s. f. / viropexie, s. f. / viropexis. [Lat. virus = venin, otravă; gr. pexis = filare.] Fixarea unui virus pe o celulă-ţintă urmată de fagocitarea virionului. VIROPLASMĂ, s. f. / viroplasme, s. m. / viroplasm. Aglomerări de granulaţii fine neregulate, situate în jurul nucleului, în citoplasmă celulelor infectate de un virus. VIROTIC, adj. / viral, -ale, -aux, adj. / viral. [Lat. virus = venin,^ otravă] Sin.: viral (v.). VIROZĂ, s. f. / virose, s. f. / virosis. [Lat. virus = venin, otravă; -oză.J Infecţia determinată de un 'virus. VIROZE APG / viroses APG / APG virosis. V. adenoviroze. VIRUCID, adj. / virucide, adj. / virucide, virucidal. [Lat. virus = venin, otravă; caedere = a omorî] Care distruge virusurile. Ex.: proprietatea v. a serului sanguin. VIRULENŢĂ, s. f. / virulence, s. f. / virulence. [Lat. viru-lentia, de la virus = venin, otravă] Capacitatea unui germen patogen de a se dezvolta în organism. V. constituie, alături de 'toxinogeneză, un factor major de 'patogenicitate. VIRURIE, s. f. / virurie, s. f. / viruria. Prezenţa unui virus în urină. VIRUS, s. n. / virus, s. m. / virus. [Lat. virus = venin, otravă] Termenul de v. desemnează numeroşi agenţi patogeni specifici, care se multiplică numai în celulele pe care le parazitează. Vizibile doar la microscopul electronic, majoritatea v. au dimensiuni între 10 şi 300 nm. Fiecare particulă virală matură ('virion) nu conţine decât un tip de acid nucleic (ARN sau ADN), înconjurat de o capsidă formată din capsomere (constituite din proteine) dispuse geometric. Capsida are funcţii protectoare şi antigenice, iar acidul nucleic reprezintă fracţiunea patogenă care pătrunde în celula invadată de v. şi care se integrează în materialul genetic celular. Celula infectată, al cărei patrimoniu genetic este modificat, va fi astfel deturnată către producerea de acizi nucleici şi proteine virale, care vor forma noi virioni (neovirioni) ce vor transmite infecţia la alte celule. Fiecare v. are o specificitate de specie şi de organ. Anumite v. sunt responsabile de cancere sau leucemii (v. v. oncogen). V. au fost clasificate în funcţie de gazdă, de tulburările pe care le provoacă şi de modul de transmitere. După 1156 VIRUS A VIRUS LENT 1976, Comitetul internaţional pentru nomenclatura virusurilor a Introdus următoarele criterii: în funcţie de acidul nucleic conţinut (ADN sau ARN), de simetria capsidei (cubică sau elicoi-dală), de locul în care elementele virale sunt asamblate (în nucleu sau în citoplasmă celulei infectate), de prezenţa sau absenţa anvelopei (peplos), numărul de capsomere şi diametrul elicei. V. A / virus A / A virus. V. hepatită A. V. ADN / virus â ADN / DNA virus. V. al cărui material genetic este format din acid dezoxiribonucleic. Este cazul următoarelor familii de v.: Parvoviridae, Papovaviridae, Adenoviridae, Her-pesviridae, Poxviridae şi v. hepatitei B. V. virus. V. AMARIL / virus amarii / amarii virus. Agentul patogen al ‘febrei galbene. V. AL ANEMIEI INFECŢIOASE CABALINE / virus de l’anemie infectieuse cabaline / equine infectious an(a)emia virus. Specie a genului Lentivirus, familia Retroviridae, care poate produce ‘boala complexelor imune. V. ARN / virus â ARN / RNA virus. V. al cărui material genetic este format din acid ribonucleic. Este cazul următoarelor familii: *Reoviridae, *Picornaviridae, Ortho- şi * Paramyxoviridae, * Rhabdoviridae, * Retroviridae, Arenaviridae, Togaviridae, *Coro-naviridae, Bunyaviridae, Calciviridae, Filoviridae. Sin.: ribovirus. V. virus. V. ATENUAT / virus attenue / attenuated virus. V. cu ‘pato-genicitate redusă, ca urmare a tratamentului sau trecerilor repetate la nivelul gazdei. V. B / virus B / virus B. V. hepatită B. V. BARMAH FOREST / virus Barmah Forest / Barmah Forest virus. Specie din genul Alphavirus întâlnit în Australia, care produce o infecţie manifestată prin febră, frisoane, raş, mialgie şi uneori artropatie acută. Vectori sunt ţânţarii din speciile Culex annulirostris şi Aedes vigilax. V. BK / virus BK / BK virus. [BK reprezintă iniţialele numeCui Bolnavului Ca care a fost izolat virusul] Varietate de *Po/yo-mavirus izolat de la un subiect ‘imunodeprimat. Acest v. este ‘oncogen la animale. V. CHIKUNGUNYA / virus chikungunya / chikungunya virus. [Sioahili chikungunya = care se îndoaie; datorită poziţiei aplecate pe care o adoptă persoanele infectate.] Arbovirus al genului Alphavirus, transmis de ţânţari din speciile Aedes aegypti şi A. albopictus. Infecţia se manifestă pin febră, frisoane, artralgie acută poliarticulară (în special la mâini şi picioare), afectare conjunctivală şi mialgii. Boala se caracterizează clinic prin febră, cefalee, faringită, tuse, vărsături, dureri abdominale şi constipaţie sau diaree. Uneori se poate manifesta şi ca o ‘febră hemoragică. Abrev.: CHIK. V. CITOTROP / virus cytotrope / cytotropic virus. V. care se multiplică numai în interiorul celulelor parazitate şi nu poate fi cultivat într-un mediu artificial. V. COXSACKIE / virus Coxsackie / Coxsackie virus. [Cox-sackie = localitate în statul 9{eiv (forf^ unde locuiau primii doi purtători identificaţi ai virusului] Specie de v. ARN, fără capsulă, din genul *Enterovirus, familia * Picornaviridae. Se disting: v. C. A, responsabil de ‘herpangină, afecţiuni ale căilor respiratorii, hepatite, erupţii cutanate, meningite limfocitare, şi v. C. B, implicat în ‘mialgia epidemică, în unele afecţiuni respiratorii, exanteme, diaree, atingeri cardiace şi nervoase şi, probabil, în unele malformaţii. V. D / virus D / D virus. V. agent delta. V. DEFECTIV / virus defectif / defective virus. Particulă virală care, din cauza absenţei unor factori esenţiali, este incapabilă de multiplicare. Uneori, funcţiile absente sunt supleate de un *v. helper, ceea ce permite multiplicarea v. d. V. DELTA / virus delta / delta virus. Sin.: agent delta (v.). V. EBCLA / virus Ebola / Ebola virus. [Ehoia = sui riveran în Zair, unde a fost identificat primul caz] V. ce aparţine familiei Filoviridae şi reprezintă cauza unor febre hemoragice. V. ECHO / virus Echo / Echo virus, [Abrev. engl: Enteric Cytopathogenic Human Orpfian = (virus) enteric citopatogenic uman orfan.] Sin.: Echovirus (v.). V. EPSTEIN-BARR / virus Epstein-Barr / Epstein-Barr virus. [Michael Anthony Epstein, medic englez, n. 1921; Yvonne M. Barr, virolog englez, sec. XX] Virus din familia *Herpes-viridae descoperit iniţial în ‘limfomul Burkitt, apoi în cancerul rinofaringian şi în ‘mononucleoza infecţioasă. Infectează selectiv ‘limfocitele B, fiind pus în evidenţă pe culturi de limfocite şi prin detectare de anticorpi specifici. S-a demonstrat că este extrem de răspândit, îndeosebi sub forma unor infecţii ina-parente, mai ales la copii, în ţările cu un nivel de trai scăzut. Abrev.: virus EB sau EBV. V. sindrom de oboseală cronică. V. EYACH / virus Eyach / Eyach virus. Serotip din serogrupul febrei căpuşelor de Colorado, care nu a fost asociat cu forme de boală la om, izolat la căpuşele Ixodes ricinus în zone din Germania şi Franţa. V. FA / virus FA / FA virus. Sin.: virus Theiler (v.). V. FIXAT / virus fixe / fixed virus. V. rabic care a fost stabilizat şi modificat, dar numai parţial atenuat, prin mai multe pasaje ia iepure. V. HANTAAN / virus Hantaan / Hantaan virus. [Hantaan = râu în Coreea] Membru al genului Hantavirus, familia Bunyaviridae, care provoacă febră hemoragică cu sindrom renal sau pneumonie. Calea probabilă de transmitere este contactul cu excreţiile rozătoarelor infectate. V. este răspândit pe o arie ce se întinde din Japonia şi Coreea până în Europa Centrală. V. HELPER / virus helper / helper virus. V. care suplineşte funcţiile absente la un v. defectiv şi îi permite acestuia, în caz de coinfecţie, să se multiplice normal. V. HERPES SIMPLEX / virus herpes simplex / herpes simplex virus. V. herpes simplex virus. V. HIV / virus HIV / HIV. V. HIV. V. AL IMUNODEFICIENŢEI SIMIENE / virus de l’immunode-ficience simienne / simian immunodeficiency virus. Lentivirus (familia Retroviridae) strâns înrudit cu v. imunodeficienţei umane (v. HIV), care determină infecţii asimptomatice la maimuţa verde africană şi un sindrom asemănător cu SIDA la macac. Abrev.: SIV. V. JC / virus JC / JC virus. [/C reprezintă iniţialele numelui pacientului la care a fost identificat virusul] Varietate de *Polyomavirus izolată la subiecţii afectaţi de ‘leucoencefalită multifocală progresivă. V. JUNIN / virus Junin / Junin virus. Specie de arenavirus din zona Buenos Aires (complexul Tacaribe), care este agentul etiologic al *febrei hemoragice de Argentina, transmiţându-se prin contact cu rozătoarele infectate din genul Calomys (C. musculinus). V. LATENT / virus latent / latent virus. V. care, după ce provoacă o infecţie cu semne minore sau asimptomatică, persistă în organismul infectat. în timp, v. poate produce boala aparentă clinic. Este cazul ‘virusului herpes simplex care rămâne latent în ganglionii senzitivi şi este reactivat prin traumatisme ale pielii la nivelul căreia se află fibre nervoase senzoriale asociate ganglionilor infectaţi. După reactivare, v. poate provoca leziuni locale sau generale în aria afectată şi în SNC. V. LENT / virus lent / slow virus. Agent patogen asemănător virusurilor (după unii autori, *prion) care este asociat etiologic unor boli cu incubaţie lungă (luni sau ani), în general cu prognostic sever. Ex.: ‘encefalopatiile spongiforme subacute transmisibile. 1157 VIRUS AL LEUCEMIEIAVIARE VIRUS AL SARCOMULUI ROUS V. AL LEUCEMIEI AVIARE / virus de la leucemie aviare / avian leukosis virus. Oncovirus de tip C, clasificat în cinci subgrupuri (A, B, C, D, E). Produce eritroblastoză, granulo-matoză, limfomatoză mielocitomatoză la găini. Abrev.: ALV. V. AL LEUCEMIEI BOVINE / virus de la leucemie bovine / bovine leuk(a)emia virus. Oncovirus de tip C, asemănător cu *virusul leucemiei umane cu celule T, care produce o infecţie persistentă asimptomatică, dar poate provoca şi leucemie bovină enzootică. Abrev.: BLV. V. AL LEUCEMIEI FELINE / virus de la leucemie feline / feline leuk(a)emia virus. Retrovirus care, ca şi v. leucemiei murine, v. leucemiei gibonului şi v. leucemiei aviare, posedă numai cele trei gene esenţiale pentru replicare: gag (codifică un precursor peptidic al proteinelor structurale), pol (pentru reverstranscriptază, proteaza virală şi transcriptază) şi env (pentru glicoproteinele virale transmembranare). V. I. f. este frecvent în natură şi produce o formă cronică de leucemie sau un sindrom de imunodeficienţă asemănător SIDA la pisici. Abrev.: FeLV. V. AL LEUCEMIEI MURINE / virus de la leucemie murine / murine leuk(a)emia viruses. Grup de oncovirusuri de tip C (alcătuit din virusurile Friend, Graffi, Gross, Moloney şi Rauscher) care produc leucemie şi tumori solide la şobolani, şoareci, hamsteri şi alte animale. Abrev.: MuLV. V. LEUCEMIEI CU CELULE T / virus de la leucemie avec celules T / adult T-cell leuk(a)emia. V. virusuri limfotrope pentru celulele T umane. V. LITIC / virus lytique / lytic virus. Orice v. care, după infectarea celulelor, produce liza acestora. V. MACHUPO / virus Machupo / Machupo virus. Specie de arenavirus din Lumea Nouă (complexul Tacaribe) care produce febra hemoragică boliviană, fiind transmis de rozătoare din specia Calomys callosus. V. M. este înrudit serologic cu *v. Junin. V. MARBURG / virus de Marburg / Marburg virus. [Marburg = oraş în germania.] V. descoperit la Marburg, cu ocazia unei epidemii într-un laborator, apărută la personalul care a manipulat maimuţe din specia Cercopithecus oethiops, importate din Africa Orientală. V. este de tip ARN, foarte contagios, afectând îndeosebi personalul spitalicesc, care este foarte expus. V. febră hemoragică Marburg. V. MASCAT / virus masque / masked virus. V. care de obicei se află în celulele gazdei în stare non-infectantă, dar poate fi activat şi pus în evidenţă prin metode indirecte. V. MAYARO / virus Mayaro / Mayaro virus. Arbovirus din genul Alphavirus, răspândit în America Centrală şi de Sud şi transmis de ţânţari din genul Haemagogus. Infecţia produce o boală asemănătoare cu *denga, manifestată în principal prin febră, artropatie acută şi raş. V. MOKOLA / virus Mokola / Mokola virus. V. înrudit morfologic şi serologic cu virusul rabiei (din genul Lyssavirus), izolat în Nigeria. Infecţia poate provoca febră, convulsii, confuzie, somnolenţă, paralizie flască generalizată, cu evoluţie posibilă spre comă profundă şi exitus. V. M. a fost izolat din creier şi din lichidul cefalorahidian. V. NEUROTROP / virus neurotropique / neurotropic virus. V. care se reproduce în ţesutul nervos. V. AL NODULILOR LĂPTARILOR / virus des nodules des trayeurs / milkers’ node virus. Parapoxvirus transmis la om, în urma contactului cu vacile infectate. La animale, v. n. I. produce leziuni asemănătoare cu cele din variola bovinelor, iar la om se manifestă prin apariţia de noduli roşii nedureroşi, care evoluează spre pustulizare, cu remisie în 4-6 săptămâni. Sin.: virus paravaccinia. V. NQRWALK / virus Norv/aîk / Non.valk virus. [Norivaîk -localitate în statui Ofiio, S Onorii / Institutul %gc(ţefetCer, 1879-1970; premiul 9{oSel pentru medicină/fiziologie în 1966.] Varietate defectivă de *v. al leucemiei aviare, care produce fibrosar-coame la păsări şi alte animale, prin transmitere naturală sau 1158 VIRUS SEUL VISCEROGRAF Inoculare de extract sarcomatos (posedă o oncogenă virală). Abrev.: RSV. V. SEUL / virus Seoul / Seoul virus. Membru al genului Hanta-virus, familia Bunyaviridae, răspândit în Coreea şi Japonia, care produce un sindrom de febră hemoragică. V. SINDBIS / virus Sindbis / Sindbis virus. [Sindbis = sat în Lgipt unde a fost izolat prima dată virusul] Membru al genului Alphavirus, familia Togaviridae, transmis la om de ţânţari din genul Culex şi răspândit în Europa de Nord, Asia, Australia, Africa de Sud şi Centrală. Infecţia cu v. S. se manifestă prin febră, artralgii şi raş maculopapular cu posibilă evoluţie veziculară, pe palme şi plante. Boala provocată de v. are mai multe denumiri: febra Sindbis (Africa), boala Karel (Rusia), boala Okelbo (Suedia), boala Pogosta (Finlanda). V. SNOWSHOE HARE / virus snowshoe hare / snowshoe hare virus. Membru al genului Bunyavirus, familia Bunyaviridae, care este inclus în grupul California (împreună cu virusurile LaCrosse, Jamestown Canyon, Tahyna, Trivittatus şi v. encefalopatiei californiene). Produce meningită aseptică sau encefalită, este transmis de ţânţari şi este răspândit în Canada şi Alaska V. AL STOMATITEI VEZICULOASE / virus de la stomatite vesiculeuse / vesicular stomatitis virus. Membru al genului Vesiculovirus, agentul etiologic al stomatitei veziculoase la porcine, bovine şi cabaline. Infecţia poate afecta ocazional şi omul, boala manifestându-se prin febră, frisoane, cefalee, nervozitate, dureri la mişcarea globilor oculari, adenopatie şi leziuni veziculare pe mucoasa bucală. V. TACARIBE / virus Tacaribe / Tacaribe virus. Specie de arenavirus (complexul Tacaribe), înrudit imunologic cu *v. Junin şi răspândit în insula Trinidad. A provocat contaminări de laborator. Rezervorul natural este reprezentat de unele specii de lilieci. V. TAHYNA / virus Tahyna / Tahyna virus. Membru al genului Bunyavirus, familia Bunyaviridae, singurul membru al grupului California (v. virus snowshoe hare) care nu este răspândit în America, ci în Europa Centrală şi în Rusia. Provoacă o boală neletală şi fără sechele, caracterizată prin febră, farin-gită, pneumonie, simptome gastrointestinale şi meningită aseptică. V. THEILER / virus Theiler / Theiler’s virus. [Max Theiler, micro Biolog şi imunolog american, (Boston, originar din ftfrica de Sud, 1899-1972; premiul 9{oBel pentru pziologie/meaicină în 1951.} Coronavirus murin asemănător cu v. rujeolei şi cu v. răpciugii canine, care este agentul etiologic al encefalomie-litei spontane la şoareci (infecţie cronică a oligodendrocitelor, cu demielinizare şi infiltrare limfocitară perivasculară). Sin.: poliovirus murin, virus FA. V. TRIVITTATUS / virus Trivittatus / Trivittatus virus. Membru al genului Bunyavirus, familia Bunyaviridae, care este inclus în grupul California. Foarte rar, v. determină encefalită umană în America de Nord (Vestul Mijlociu), dar anticorpii anti-Trivittatus sunt frecvenţi în regiunea respectivă. V. URLIAN / virus ourlien / Myxovirus parotidis. Virusul patogen în *parotidita epidemică. V. Myxovirus. V. VARICELO-ZOSTERIAN / virus varicelle-zosterien / vari-cella-zoster virus. Membru al genului Varicellavirus, care produce două afecţiuni distincte: *varicela şi *zona (herpesul) zoster. Transmiterea se face probabil pe cale respiratorie, iar v. are capacitate de reactivare după perioade foarte lungi de latenţă. Abrev.: VZV. V. VISNA / virus visna / visna virus. Membru al genului Lentivirus, familia Retroviridae, care determină deficite neurologice specifice (forma meningoencefalitică a pneumoniei progresive ovine). VIRUSURI LENTE / virus lents / slow viruses. V. virus lent. VIRUSURI LIMFOTROPE PENTRU CELULELE T UMANE / virus lymphotropes pour Ies cellules T humaines / human T-cell lymphotropic viruses. Familie de v. limfocitotrope, cu afinitate selectivă pentru celulele TH (helper) sau Tt (inducer). V. I. tip I este un oncovirus de tip C, care produce o infecţie cronică a limfocitelor CD4+, este asociat cu leucemia T a adultului, cu alte leucemii şi cu limfomul uman cu celule T, hipercalcemie, infecţii oportuniste, infiltrate leucemice cutanate şi cu parapareza tropicală spastică. V. I. tip li este un oncovirus strâns înrudit serologic cu v. I. tip I (HTLV-I), izolat într-o formă a *leucemiei cu celule păroase şi asociat cu o creştere a incidenţei infecţiilor bacteriene. Sin.: virusurile leu-cemiei cu celule T. Abrev.: HTLV. VIRUSURILE LEUCEMIEI CU CELULE T / virus lymphotropes pour Ies cellules T humaines / human T-cell lym-phoma viruses. Sin.: virusuri limfotrope pentru celulele T umane (v.). VIRUSOLOGIE, s. f. / virusologie, s. f. / virology. [Lat. virus = venin, otravă; gr. logos = ştiinţă.) Sin.: vi ro log ie (v.). VIS, s. n. / reve, s. m. / dream. [Lat. visum = arătare, vedenie, imagine.] Expresie a activităţii psihice în timpul somnului, v. apare îndeosebi, dar nu exclusiv, în timpul fazelor de *somn paradoxal. Constă dintr-un ansamblu de imagini, de idei incoerente sau mai mult ori mai puţin structurate, care apar în timpul somnului, dar a căror priză de conştiinţă nu se face în realitate decât în timpul trezirii. V. se reţin numai dacă subiectul se trezeşte în cursul perioadelor de somn paradoxal şi sunt mai frecvente la femei. V. relevă într-o măsură dorinţele ascunse ale individului şi gândurile care aparţin sferei subconştientului său; interpretarea lor este considerată importantă, din acest motiv, în 'psihanaliză. Activitatea onirică se traduce prin trasee electroencefalografice caracteristice, iar cercetări recente au demonstrat că v. sunt indispensabile echilibrului psihic. Demenţele sau leziunile focale de la nivelul lobului occipital, îndeosebi dacă sunt bilaterale, diminuează producerea v. VISCER, s. n. / viscere, s. m. / viscus, pl. viscera (lat.). [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne.] Termen general care desemnează organele interne situate într-una din cele trei mari cavităţi ale corpului: toracică, abdominală şi pelvi-nă, la care este adăugată uneori şi cutia craniană. Termenul v. se utilizează îndeosebi cu referire la organele abdominale. VISCERAL, adj. / visceral, -ale, -aux, adj. / visceral. [Lat. viscus, pl. viscera - măruntaie, organe interne.) Care are legătură cu un 'viscer sau aparţine acestuia. VISCERALGIE, s. f. / visceralgie, s. f. / visceralgia. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; gr. algos = durere.) Denumire generică pentru toate tulburările de sensibilitate ale viscerelor, având origine nervoasă. VISCEROCEPTOR, s. m. / viscerocepteur, s. m. / viscero-receptor, interoceptor. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; receptus, de la recipere = a primi] Tip de receptor localizat la nivelul 'viscerelor. Stimularea v. determină senzaţii localizate vag şi definite neclar. în organele cavitare stimularea v. se produce prin contracţie excesivă sau prin dis-tensie. V. sunt consideraţi 'interoreceptori. VISCEROCRANIU, s. n. / splanchnocrâne, s. m. / viscero-cranium. NA: cranium viscerale. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; lat. medievală cranium, din gr. kranion = craniu.) Sin.: splanhnocraniu (v.). VISCEROGRAF, s. n. / viscerographe, s. m. / viscerograph. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; gr. graphein = a scrie.) Aparat pentru înregistrarea activităţii mecanice a unor viscere. 1159 VISCEROMEGALIE VITAMINĂ B12 VISCEROMEGALIE, s. f. / visceromegalie, s. f. / vis-ceromegalia. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; gr. megas, megalos = mare.] Mărire anormală a dimensiunilor tuturor organelor interne, care poate fi întâlnită în acromegalie sau în alte boli sau sindroame (frecvent ereditare). VISCEROPTOZĂ, s. f. / visceroptose, s. f. / visceroptosis. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; gr. pto-sis = cădere.] V. ptoză. VISCEROTONIE, s. f. / viscerotonie, s. f. / viscerotonia. [Lat. viscus, pl. viscera = măruntaie, organe interne; gr. tonos = tensiune.] Componentă temperamentală caracteristică, după W. H. Sheldon, ‘somatotipului ‘endomorf. Se manifestă prin predominanţa funcţiilor digestive, tendinţa către confort şi contacte sociale, jovialitate şi dragoste de viaţă. V. şi ectomorf, cere-brotonie, mezomorf, somatotip, somatotonie. VISCOELASTIC, adj. / viscoelastique, adj. / viscoelastic. [Lat. viscosus = tipicios, de ta viscum = vâsc, dei (preparat din vâsc); gr. elastos = docil, maleabil.] Caracteristică a structurilor care prezintă un comportament viscos non-newtonian, ce poate fi demonstrat ca răspuns la o forţă mecanică de forfecare. Var.: viscoelastic. VISCOZIMETRU, s. n. / viscosimetre, s. m. / viscosimeter. [Lat. viscosus = lipicios, de la viscum = vâsc, clei (preparat din vâsc); gr. metrou = măsură] Aparat utilizat pentru determinarea viscozităţii unui lichid. Există diverse tipuri de v., a căror funcţionare se bazează pe unul din următoarele trei principii: 1) Măsurarea timpului de cădere al unei bile într-un cilindru (sau tub cu diametrul mic) plin cu lichid de cercetat. 2) Măsurarea timpului de golire a unui rezervor cuprins între două capilare (ex.: v. Ostwald). 3) Măsurarea forţei de frecare generată de un lichid aflat între doi cilindri coaxiali, cilindrul interior având o viteză de rotaţie constantă. Var.: vâscozimetru. VISCOZITATE, s. f. / viscosite, s. f. / viscosity. [Lat. viscosus = lipicios, de la viscum = vâsc, clei (preparat din vâsc).] Proprietatea unui fluid de a opune o rezistenţă la curgere şi la deplasarea moleculelor unele în raport cu altele. Coeficientul de v. al unui lichid scade cu creşterea temperaturii. V. sângelui depinde de conţinutul în proteine şi de hematocrit. Unitatea de măsură a v. în SI este pascal-secundă (Pas). Se mai utilizează, încă, o unitate veche, poise (Po), care reprezintă 10*1 Pas. Var: vâscozitate. VISCOZITATE MENTALĂ / viscosite mentale / bradypsychia. Sin.: bradipsihie (v.). VISNA / visna / visna. [Irlandeză visna = pierdere în greutate, slăbire.] Forma meningoencefalitică a pneumoniei progresive ovine. V. şi virus visna. VITALISM, s. n. / vitalisme, s. m. / vitalism. [Lat. vitalis = referitor la viaţă, vital, de la vita = viaţă; -ism.] Curent conform căruia funcţiile organismului sunt consecinţa unei forme speciale de energie, forţa vitală. VITALITATE, s. f. / vitalite, s. f. / vitality. [Lat. vitalitas, -atis = energie vitală, vitalitate, de la vita = viaţă] 1) Cu referire la un organ, jesut etc., calitatea de a fi viu; ex.: v. spermatozoizilor. 2) In particular, cu referire la organism, vigoare, energie, forţă, dinamism. VITAMINĂ, s. f. / vitamine, s. f. / vitamin. [Lat. vita = viaţă; gr. ammoniakon = sare de amoniu, găsită în apropierea templului lui Jupiter Ammon din Libia; -ină.] Denumire dată unor compuşi organici indispensabili vieţii, fără valoare energetică proprie, dar necesari creşterii şi dezvoltării organismului. V. se găsesc în alimente sau sunt preparate sintetic, iar organismul le primeşte, de regulă, printr-o alimentaţie normală. Deficitul sau lipsa v. antrenează boli caracteristice (avitaminoze). V. de origine alimentară se clasifică în: 1) V. liposo- lubile: *v. A sau v. antixeroftalmică; *v. D. antirahitică, v. D-sau calciferol; v. D3 sau colecalciferol; *v. E, de reproducere sau tocoferol; V. F, formată dintr-un ansamblu de acizi graşi nesaturaţi (linoleic, linolenic, arahidonic), a căror carenţă provoacă dermatoze; *v. K sau v. coagulării. 2) V. hidrosolu-bile: *v. Bh antinevritică sau tiamină; *v. B2 sau G ori ribofla-vină; v. B5 sau acid pantotenic; ‘v. B6 sau piridoxină; V. B8 (H sau H7) sau biotină ori v. antiseboreică; v. Bg, Bc, M sau acid folie; *v. B12 sau ciancobalamină; *v. C, acidul ascorbic sau v. antiscorbutică; *v. P sau citrina; *v. PP sau v. antipela-groasă. Nu mai sunt considerate vitamine: adenina (v. B4), mezoinozitolul (ex-v. B7 sau J), acidul paraaminobenzoic (ex-v. H2, P’). VITAMINA A / vitamine A / vitamin A. V. liposolubilă, formată în organism din provitamine (‘caroteni) provenind din alimente. V. se prezintă sub două forme biochimice diferite: A1f predominantă la animalele superioare, şi A2, abundentă în special în ficatul de peşte. Nevoile zilnice sunt estimate la 5 000 unităţi v. A. Se utilizează per os sau parenteral, în tulburările de creştere, ‘xeroftalmie, ‘hemeralopie. Sin.: axeroftol, retinol, vitamină^ antixeroftalmică. VITAMINĂ ANTISCORBUTICĂ / vitamine antiscorbutique / vitamin C. Sin.: vitamină C (v.). VITAMINĂ ANTIXEROFTALMICĂ / vitamine antixeroph-talmique / antixerophthalmic vitamin. Sin.: vitamină A (v.). VITAMINĂ B1 / vitamine B^ / vitamin B^ V. din grupul B, conţinând sulf. Carenţa sa provoacă boala beri-beri. Se găseşte în levură (drojdie), germeni de porumb, grâu, orez, în ficatul animalelor. Se utilizează sub formă de clorhidrat, pe cale orală sau parenterală, ori ca factor vitaminic (în tratamentul bolii beri-beri şi al altor tulburări carenţiale). Sin.: aneurină. V. antiberiberi, antinevritică, tiamină. VITAMINĂ B2 / vitamine B2 / vitamin B2. V. hidrosolubilă răspândită în alimentele naturale, cereale, legume, drojdie de bere. Actualmente este obţinută prin sinteză. în terapeutică, se administrează pe cale orală sau parenterală în tulburările consecutive carenţei acestei vitamine (ariboflavinoză): infla-maţia corneei, conjunctivei, mucoasei bucale şi faringiene, unele eczeme. Sin.: lactoflavină, riboflavină. VITAMINĂ B6 / vitamine B6 / vitamin B6 adermin. Substanţă vitaminică izolată din levuri (drojdii), germeni de porumb, grâu şi din ţesuturi animale. Se prescrie în asociaţie cu alte v. din grupul B, în carenţele vitaminice B, în unele dermatoze şi tulburări musculare. Sin.: piridoxină. VITAMINĂ B8 / vitamine B8 / vitamin B8. Acid paraaminobenzoic: principiu vitaminic din grupul B, foarte răspândit în natură (gălbenuş de ou, bacterii intestinale saprofite, al căror factor de creştere este). Intervine ca factor enzimatic activator al fixării bioxidului de carbon pe compuşii organici. Se prescrie în unele boli de piele (seboree). Sin.: biotină, vitamină H. VITAMINĂ Bg / vitamine Bg / vitamin B9. Sin.: acid folie (v ). VITAMINĂ B12 / vitamine B12 / vitamin B12. V. hidrosolubilă constituită dintr-un nucleotid şi un nucleu tetrapirolic conţinând un atom de ‘cobalt. Denumirea sa chimică este ciancobalamină, iar o serie de derivaţi (hidroxocobalamină, metilcoba-lamină) prezintă o activitate biologică similară. V. B12 se găseşte în carne şi în diferite produse animale, fiind absorbită în intestin, dar numai prin combinare cu ‘factorul intrinsec, iar metabolismul său este interconectat cu cel al ‘acidului folie. Cunoscută iniţial pentru acţiunea ‘hematopoietică, v. B12 este în realitate necesară pentru creşterea şi multiplicarea tuturor celulelor din organism, ca şi pentru funcţionarea sistemului nervos, fiind necesară în sinteza ‘purinei şi ‘pirimidinei, în reacţiile de metilare şi în sinteza ‘mielinei. Multe efecte sunt mediate de rolul său în metabolismul acidului folie. Malab- 1160 VITAMINĂ C VITRECTOMIE sorbţia v. B12i de obicei în relaţie cu deficitul de factor intrinsec, determină ‘boala Biermer şi alte forme de ‘anemii mega-loblastice, precum şi leziuni neurologice. Sin.: ciancobalamină, metilcobalamină. VITAMINĂ C / vitamine C / vitamin C. V. hidrosolubilă prezentă în natură în numeroase fructe şi vegetale. Denumirea chimică este acid ascorbic, iar datorită faptului că intervine în reacţiile de oxidoreducere este necesară pentru funcţionarea optimă a numeroase enzime. Participarea sa la reacţiile de oxidoreducere se produce sub formă cuplată în derivatul său redus, acidul dehidroascorbic. V. C intervine în metabolismul acidului folie, ca transportor de oxigen în oxidările celulare, în biosinteza ‘colagenului şi a ‘glucocorticoizilor, ca şi în formarea unor proteine de structură de la nivelul ‘endoteliului vascular şi matricei osoase. Ca urmare, este foarte larg utilizată în terapeutică, în calitate de factor antiinfecţios, dar uneori i se atribuie şi efecte nedemonstrate. Carenţa sa determină ‘scorbutul. Sin.: acid ascorbic, vitamină antiscorbutică. VITAMINĂ D / vitamine D / vitamin D. Denumire comună pentru cele două v. liposolubile, v. D3 sau colecalciferol şi v. D2 sau ergocalciferol: 1) v. D3 este o substanţă mai mult hormonală decât vitaminică. Se formează în derm sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete din 7-dehidrocolesterol (provitamină D3) sau este obţinută din surse alimentare (se află din abundenţă în uleiul din ficat de morun). V. D3 favorizează absorbţia intestinală a calciului, inducând sinteza unei proteine specifice acestui transport. Ea este activată prin metabolizare în 1,25-dihidroxicolecalciferol. 2) V. D2 este un sterol prezent în unele ciuperci microscopice şi în uleiul de peşte. în organism se formează prin iradierea cu ultraviolete a ‘ergosterolului şi are o acţiune similară cu a V. D3. V. D asigură o protecţie sigură împotriva ‘rahitismului (în afara ‘rahitismului vitamino-rezis-tent) şi se recomandă în majoritatea carenţelor de calciu, îndeosebi prin administrare orală. Sin.: calciferol. VITAMINĂ D2 / vitamine D2 / vitamin D2. Sin.: ergocalciferol, calcitriol, calciferol. V. vitamină D. VITAMINĂ D3 / vitamine D3 / vitamin D3. Sin.: colecalciferol. V. vitamină D. VITAMINĂ E / vitamine E / vitamin E. Complex vitaminic (mai mulţi derivaţi alcoolici, denumiţi tocoferoli), care funcţionează ca antioxidant, legând radicalii liberi, cu rol protector împotriva depunerilor de colesterol la nivelul arterelor coronare, factor de fertilitate indispensabil la unele animale (a cărui acţiune nu a fost probată la om). Există în stare naturală în uleiurile vegetale, în salata verde şi în germenii de grâu. Sin.: tocoferol. VITAMINĂ F / vitamine F / vitamin f. Denumire desuetă pentru complexul de ‘acizi graşi esenţiali. VITAMINĂ H / vitamine H / vitamin H. Sin.: vitamină B8 (v.). VITAMINĂ K / vitamine K / vitamin K. [K din germ. Koagulation = coagulare.] Complex vitaminic liposolubil constituit din derivaţi izoprenici ai menadionei. V. K provin din alimentaţie, frunze verzi (v. şi îndeosebi din sinteza pro- dusă de flora bacteriană intestinală (v. K2)\ se poate obţine şi sintetic (v. K3). Ele intervin în carboxilarea moleculelor de glutamat incluse în proteine şi sunt indispensabile în biosinteza hepatică a numeroşi ‘factori de coagulare plasmatici. Nu există o avitaminoză K la om, ci doar carenţe secundare, prin malabsorbţie. V. antivitamină, dicumarol, proconvertină. VITAMINĂ M / vitamine M / vitamin M. Sin.: acid folie (v.). VITAMINĂ P / vitamine P / vitamin P, citrin. Substanţă glu-cozidică, extrasă din frunze de vârnanţ {Ruta graveolus), care exercită un efect protector asupra pereţilor capilari, recomandată, împreună cu vitamina C, în stările hemoragice determinate de fragilitatea capilară. Sin.: citrină, rutozid. VITAMINĂ PP / vitamine PP / nicotinamide. Amida acidului nicotinic, deci nicotinamidă, prezentă în drojdia de bere, germenii şi învelişul boabelor de cereale, carnea proaspătă, ficat, rinichi, muşchi cardiac care joacă un rol important în ‘respiraţia celulară. Poate înlocui acidul nicotinic în tratamentul ‘pelagrei, având o activitate vitaminică asemănătoare, denumită, de aceea, identic cu acest acid, v. antipelagroasă, factor sau v. PP. Face parte din grupul vitaminelor B. Sin.: nicotinamidă. VITAMINIZARE, s. f. / vitamlnisation, s. f. / vitamin supple-ments. 1) Adăugarea de vitamine în alimente. 2) Utilizarea unui supliment de vitamine în condiţiile unui deficit în alimente. V. este uneori nejustificată şi este recomandabil să fie prescrisă de medic. VITAMINOTERAPIE, s. f. / vitaminotherapie, s. f. / vitamin therapy. Utilizarea terapeutică a vitaminelor. VITELUS, s. n. / vitellus, s. m. / vitellus. [Lat. vitellus = gălbenuş de ou.] 1) Gălbenuş de ou. 2) Uneori, denumire pentru rezervele nutritive ale oului fecundat, extrem de variabile de la o specie la alta, la om fiind foarte redus. VITEZĂ, s. f. / vitesse, s. f. / speed, rate. [Ţr. vitesse, origine obscură] Variaţia unei mărimi în unitatea de timp. în medicină sunt importante: 1) V. conducerii excitaţiei, distanţa parcursă de excitaţie în unitatea de timp, de-a lungul fibrei nervoase; depinde de capacitatea membranei şi de rezistenţa axoplasmei; în fibrele motorii este de 60-120 m/s, iar în cele amielinice de 1-30 m/s. 2) V. de încorporare a 59Fe în eritro-cite, timpul în care apar în circulaţie hematii provenite din măduva oaselor, încărcată cu 59Fe. 3) V. de sedimentare a hematiilor (v.). VITEZĂ MAXIMALĂ / vitesse maximale / maximal rate. V. m. (VM) este obţinută când enzima este saturată de substrat. Constantă caracteristică a fiecărei enzime, cu condiţia de a raporta VM la un mol de enzimă, ceea ce necesită cunoaşterea masei moleculare a enzimei. VITEZĂ DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR / vitesse de sedimentation globulaire / erythrocyte sedimentation rate. Abrev.: VSH. Separarea şi depunerea hematiilor conţinute în sângele incoagulabil (citratat) şi plasat într-un tub îngust gradat, dispus vertical. VSH este măsurată pe nemâncate, cel mai adesea prin metoda Westergreen. Ea este exprimată prin înălţimea în mm a coloanei de eritrocite care au sedimentat la 1, 2 şi 24 ore. Normal, limita este de 3-6 mm în prima oră, 8-16 mm în a doua oră. VSH este moderat accelerată în unele stări fiziologice: sarcină, vârstă avansată. O accelerare netă se pune în evidenţă în multe stări patologice: procese inflamatorii (infecţioase sau neinfecţioase), boli asociate cu perturbarea concentraţiei proteinelor plasmatice, cu distrugere tisulară etc. Accelerarea VSH persistă adesea mai multe săptămâni după vindecarea bolii în cauză. VSH poate fi încetinită în poliglobulii, în insuficienţă cardiacă şi în distonia neuro-vegetativă. Măsurările sale repetate permit aprecierea evoluţiei anumitor stări patologice. Sin.: reacţie Fahraeus. VITILIGO, s. n. / vitiligo, s. m. / vitiligo. [Lat. vitiligo, -inis = pată albă pe piele.] ‘Leucomelanodermie dobândită, care poate surveni la orice vârstă. V. se manifestă prin pete albe depigmentate, bine delimitate, care sunt uneori înconjurate de o bordură hiperpigmentată. Uneori boala coexistă cu o "peiadă, o ‘sclerodermie sau cu ‘distrofii cutanate. S-a constatat în unele cazuri o predispoziţie ereditară cu caracter dominant şi s-au încercat speculaţii asupra implicării unui mecanism autoimun în patogenia bolii. VITRECTOMIE, s. f. / vitrectomie, s. f. / vitrectomy. [Lat. vitrum = sticlă; gr. ektome = e?ccizie.] Ablaţia chirurgicală a ‘corpului vitros. 1161 VITRONECTINĂ VOLUM GLOBULAR MEDIU VITRONECTINĂ, s. f. / vitronectine, s. f. / vitronectin. [Lat. viu am = sticlă; neciere = a Cega, a împleti; -ină.) Proteină (70 kDa) din serul sanguin cu rol în promovarea adeziunii celulelor cultivate in vitro. Conţine o secvenţă de aminoacizi prin care se leagă de celule, asemănătoare cu a *fibro-nectinei. VITROPRESIUNE, s. f. / vitropression, s. f. / vitropression. [Lat. vitrum = sticlă; pressio, -onis = presiune, de la pres-sare = a presa.) Manevră care constă în apăsarea puternică la suprafaţa unei leziuni cutanate cu o sticlă de ceas uşor bombată. Sunt diferenţiate în acest mod leziunile din *telan-giectazie (care se golesc sanguin când sunt supuse presiunii) de cele din purpură (care nu dispar în timpul manevrei), în ‘lupusul vulgar leziunea (lupom) prezintă prin presiune un aspect caracteristic de “jeleu de mere”. VIVIPAR, adj. / vivipare, adj. / viviparous. [Lat. viviparus, de la vivus = viu, părere = a naşte.) Care naşte pui vii. VIVISECŢIE, s. f. / vivisection, s. f. / vivisection. [Lat. vivus = znu; sectio, -onis = tăiere, de la sectare = a tăia.) Procedeu chirurgical practicat pe un animal viu în scop de cercetare. Experimentele pe animale obligă la respectarea unor condiţii variabile de la ţară la ţară, unele norme fiind adoptate şi pe plan internaţional. VIZUAL, adj. / visuel, -elle, adj. / Visual. [Lat. visualis, de la videre = a vedea.) Referitor la vedere, sub aspect funcţional, fiziologic sau patologic. VOAIERISM, s. n. / voyeurism, s. m. / voyeurism. Varietate de ‘parafilie în care orgasmul nu poate fi atins decât prin simpla privire a unui act sexual realizat de către un cuplu. VOCE, s. f. / voix, s. f. / voice. [Lat. vox, vocis = voce.) Sunetele produse la nivelul laringelui prin vibraţiile ‘corzilor vocale şi modificate prin transmiterea la nivelul tractului vocal, îndeosebi prin mişcările limbii şi ale buzelor. Perturbări: 1) v. bitonală (v.). 2) v. esofagiană, a laringectomizaţilor. 3) v. eucunoidaiă, infantilă. 4) v. lemnoasă, în leziuni luetice faringo-laringiene. VOCE BITONALĂ / voix bitonale / double voice. Tulburare a fonaţiei caracterizată prin emisia simultană a două sunete, în esenţă, având două cauze principale: 1) paralizia unei corzi vocale (ca urmare, cele două corzi, întinse inegal, produc două sunete distincte); 2) polip al unei corzi vocale (tumora separă fanta vocală în două părţi, fiecare producând un sunet distinct). Sin.: diplofonie. VOCE EUNUCOIDĂ / voix eunuchoî'de / eunuchoid voice. Voce acută, cu aparenţă feminină asemănătoare cu cea a unui ‘eunuc. VOLAR, adj. / palmaire ou plantaire, adj. / volar. [Lat. voia = podul palmei sau al piciorului.) Care aparţine palmei. Termenul este utilizat rar pentru suprafaţa flexorie a antebraţului, încheieturii mâinii sau piciorului. Termenul preferat pentru palmă este ‘palmar. VOLATIL, adj. / volatile, adj. / volatile. [Lat. volatilis = zBurător, de la volare = a zBura.) Despre o substanţă aflată în stare lichidă (îndeosebi) sau solidă care se evaporă rapid şi intens. Ex. tipic: eterul. VOLEMIE, s. f. / volemie, s. f. / blood volume. [Lat. volu-men, -inis = sul de hârtie, de la voi vere = a răsuci, a învârti; gr. haima, -atos = sânge.) Volumul sanguin total, circulant şi imobilizat în rezervele sanguine, plasmatic şi globular. Termenul este utilizat şi pentru a desemna v. globală, v. plas-matică, v. globulară. Normal, v. globală este, în medie, la bărbat 76 ml/kg, iar la femeie 66 ml/kg. V. plasmatică este 46 ml/ kg la bărbat şi 43 ml/kg la femeie. V. globulară este 30 ml/kg la bărbat şi 23 ml/kg la femeie. VOLET COSTAL / volet costal / flail chest. [Laţ. volare = a zBura; costa = coastă.) Parte a peretelui toracic devenită mobilă cu mişcările respiratorii, ca urmare a unor fracturi costale multiple. VOLORECEPTORI, s. m. pl. / volorecepteurs, s. m. pl. / volume receptors. [Lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a răsuci, a învârti; receptus, de la recipere = a primi) Receptori situaţi la nivelul carotidelor şi al atriului drept, sensibili la variaţiile volumului sanguin circulant. VOLT, s. m. / volt, s. m. / volt. [Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la CPavia, 1745-1827.) Unitate de măsură a diferenţei de potenţial sau a forţei electromotoare în SI. Corespunde diferenţei de potenţial necesară pentru a transporta o sarcină de 1 coulomb dintr-un punct într-altul efectuând un lucru de 1 joule. Simbol V. VOLTAJ IMPUS / voltage impose / voltage clamping. Tehnică utilizată frecvent în studiul membranelor excitabile, îndeosebi în cel al permeabilităţii ‘canalelor ionice. în acest scop se utilizează doi electrozi, unul pentru a impune un potenţial ridicat membranei, altul pentru a măsura curenţii membranari şi pentru a deduce ‘conductanţa în funcţie de timp. V. şi conductanţă, patch-clamp. VOLTMETRU, s. n. / voltmetre, s. m. / voltmeter. [Alessandro Volta, conte, fizician italian, profesor la (Pavia, 1745-1827; gr. metron = măsură.) Aparat destinat măsurării tensiunilor electrice, electromagnetice şi a diferenţei de potenţial. VOLUM, s. n. / volume, s. m. / volume. [Lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la volvere = a răsuci, a învârti) Spaţiu ocupat de un corp. Se măsoară în metri cubi. Tipuri de v. cu interes în medicină: 1) v. cardiac, mărime geometrică a inimii, determinată prin măsurări radioplanografice. 2) v. circulator, termen neadecvat pentru debitul cardiac. 3) v. molar sau molecular, ocupat de o moleculă-gram din-tr-un gaz în condiţii normale. 4) v. sistolic, cantitatea de sânge expulzată de ventricul într-o contracţie. 5) v. ventilaţiei, cantitatea de aer necesară a fi introdusă în încăpere pentru un om, în timp de o oră (circa 35-40 m3). Abrev.: V. V. şi în continuare. VOLUM CURENT / volume courant / tidal volume. V. de aer mobilizat în inspir şi expir în cursul unui ciclu ventilator normal. La adultul normal în repaus variază între 400 şi 600 ml. Abrev.: VC sau VT. Sin.: aer curent (desuet), volum respirator. VOLUM DE DISTRIBUŢIE / volume de distribution / volume of distribution. Parametru farmacocinetic reprezentat de raportul dintre cantitatea de medicament din organism şi concentraţia plasmatică a acestuia. Se exprimă în litri. VOLUM EXPIRATOR MAXIMAL PE SECUNDĂ / volume expi-ratoire maximum seconde / maximal expiratory reserve volume, forced expiratory volume (FEV^. Reprezintă v. de aer expirat în prima secundă a unui expir forţat, brusc, cât se poate de rapid, care urmează unui inspir forţat. în mod normal, reprezintă 70-85% din ‘capacitatea vitală. Abrev.: VEMS. Sin.: probă Tiffeneau. VOLUM EXPIRATOR DE REZERVĂ / volume de reserve expiratoire / expiratory reserve volume. V. de aer care poate fi expulzat printr-un expir forţat, după un expir normal. Reprezintă, în medie, 0,75 litri la femeie şi 1,3 litri la bărbat. Abrev: VRE. Sin. desuet: aer de rezervă. VOLUM GLOBULAR / volume globulaire / total red cell volume. V. total, exprimat în mililitri, ocupat de globulele roşii intravasculare. Se exprimă pe kilogram de masă corporală, în mod normal, v. g. este de 24,5 ml/kg la femeie şi de 26,5ml/kg la bărbat. Abrev.: VG. VOLUM GLOBULAR MEDIU / volume globulaire moyen / mean corpuscular volume. V. mediu ocupat de o hematie 1162 VOLUM INSPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ VULVĂ într-un eşantion de sânge dat. El este normal de 80-94 pm3 sau fl (femtolitru). Se calculează divizând, pentru acelaşi volum de sânge (1 mm3), volumul globulelor roşii furnizat de 'herna-tocrit la numărul de globule roşii. Abrev.: VGM. VOLUM INSPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ / volume inspi-ratoire maximal par seconde / maximal inspiratory reserve volume. Reprezintă v. de aer inspirat în prima secundă a unui inspir forţat, brusc, cât se poate de rapid, care urmează unui expir profund. Abrev.: VIMS. VOLUM INSPIRATOR DE REZERVĂ / volume de reserve inspiratoire / inspiratory reserve volume. Reprezintă v. de aer care poate încă pătrunde în plămâni după un inspir normal. Este, în mod normal, de 1,9 litri la femeie şi 2,4 litri la bărbat. Sin.: aer complementar. VOLUM PLASMATIC / volume plasmatique / plasmatic volume. V. total al 'plasmei sanguine, determinat prin diluţia unor trasori radioactivi ca albumina umană marcată cu 125l sau cu 1311, ori a unor coloranţi ca albastru T-1824 Evans. V. p. variază între 43-46 ml/kilocorp. VOLUM RESPIRATOR / volume respiratoire / respiratory volume. Sin.: volum curent (v.). VOLUM REZIDUAL / volume residuel / residual volume. V. de aer care rămâne în plămâni la sfârşitul unui expir complet. Reprezintă, în medie, 1,35 litri la femeie şi 1,45 litri la bărbat. Se exprimă în procente din 'capacitatea pulmonară totală. Abrev.: VR. VOLUM SANGUIN / volume sanguin / blood volume. V. totalităţii sângelui cuprins în organism. Se determină colorimetric (albastru Evans) sau prin metode radioizotopice (crom radioactiv, serumalbumină marcată cu 1311). Sin.: (nerecomandat): masă sanguină. VOLUM SISTOLIC / volum systolique / stroke volume. V. volum. VOLUM TUMORAL MACROSCOPIC / volume tumoral macroscopique / gross tumor volume. Abrev. engl: GTV. în radioterapie, volum care corespunde leziunii tumorale, palpabile sau vizibilă cu tehnicile de imagistică. Cel mai frecvent se utilizează 'tomografia computerizată. V. volum ţintă anatomo-clinic şi volum ţintă previzional. VOLUM ŢINTĂ ANATOMOCLINIC / volum cible anatomo-clinique / clinical target volum. Abrev. engl: CTV. în radioterapie, volum tumoral mai mare decât 'volumul tumoral macroscopic prin care se ţine seama de riscurile de invazie tumorală. V. volum tumoral macroscopic şi volum ţintă previzional. VOLUM ŢINTĂ PREVIZIONAL / volum cible previsionnel / planning target volume. Abrev. engl: PTV. In radioterapie, volumul ţintă anatomoclinic la care se adaugă o marjă de securitate din cauza incertitudinilor determinate de poziţia şi de mişcarea pacientului. V. volum tumoral macroscopic şi volum ţintă anatomoclinic. VOLUMETRIC, adj. / volumetrique, adj. / volumetric. [Lat. volumen, -inis = sul de hârtie, de la voi vere = a răsuci, a învârti; gr. metron = măsură] Care se referă la măsurarea volumelor. Ex.: analiză v., valoare v. a toracelui. VOLVULUS, s. n. / volvulus, s. m. / volvulus. [Lat. volvere = a răsuci, a învârti] Torsiunea, răsucirea unei părţi din trac-tusul digestiv, conducând de obicei la obstrucţia completă şi, uneori, la reducerea irigării sanguine şi gangrenă consecutivă. V. se poate produce spontan sau după o manevră chirurgicală. Tipuri principale: 1) V. gastric se poate produce îndeosebi în 'hernia hiatală. 2) V. intestinal constă, frecvent, în torsiunea unei anse intestinale în jurul mezenterului său. 3) V. sigmoid este posibil îndeosebi când bucla colonului sigmoid este foarte lungă. VOMĂ, s. f. / vomissement, s. m. / vomit, vomiting. [Lat. vomitare = a vărsa.] 1) Expulzie bruscă, pe cale bucală, a conţinutului stomacului. 2) Materiile astfel evacuate. Sin.: vărsătură, vomisment. VOMER, s. n. / vomer, s. m. / vomer. [Lat. vomer, -eris = fierul plugului] V. tab. anat - oase. VOMICA, s. f. / vomique, s. f. / vomica, pl. vomicae. [Lat. voinica = aSces fi vomitare = a vărsa.] 1) Expectoraţie bruscă şi profuză de materie purulentă putridă. Survine de obicei în relaţie cu un efort de tuse, constituind accidentul evolutiv clasic al supuraţiilor pulmonare. V. provine dintr-o colecţie purulentă (abces mediastinal, chist hidatic pulmonar etc.) deversată într-o bronhie. 2) Conţinutul expectoraţiei astfel evacuate. 3) în engl., cavitate pulmonară, după o supuraţie. VOMISMENT, s. n. / vomissement, s. m. / vomiting. [Lat. vomitare = a vărsa.] Sin.: vomă (v.). VOMITIV, adj., s. n. / vomitif, -ive, adj., s. m. / vomitory, emetic. [Lat. vomitus, de la vomitare = a vărsa.] Sin.: ermetic (v.). VOMITO NEGRO / vomito negro / vomito negro. Sin.: febră galbenă (v.). VOMITURIŢIE, s. f. / vomiturition, s. f. / vomiturition. [Lat. vomiturire = a simţi nevoia de a vomita] încercări repetate şi nereuşite de vomă. Materiile antrenate se opresc în esofag, uneori ajung până în gură, dar nu sunt expulzate la exterior. V-ONC / v-onc / v-onc. VEngl. v = viral; onc = oncogene.] Abrev. pentru oncogenă virală. V. oncogenă. VORTEX, s. n. / vortex, s. m. / vortex. [Lat. vortex, -icis = vârtej, de la vertere = a învârti] 1) Termen internaţional utilizat pentru tipul de structură spiralată. 2) Dispozitiv care serveşte la agitarea unor probe prin rotirea unui suport pe care se aşează eprubeta, flaconul de agitat. VULNERABILITATE, s. f. / vulnerabilite, s. f. / vulnerability. [Lat. vulnerabilis = vulneraBd, de la vulnus,-eris = rană] Ansamblul factorilor moşteniţi sau dobândiţi care predispun la dezvoltarea unei boli. V. genetică este predispoziţia moştenită pentru o boală cu evoluţie cronică. Factor de v. poate fi orice condiţie care face o persoană mai susceptibilă decât populaţia generală pentru a dezvolta o boală sau de a reacţiona disproporţionat la un 'stres. Teoria v. conceptua-lizează etiopatogenia tulburărilor psihice ca rezultat al interferenţei unei predispoziţii genetice cu anumite evenimente de viaţă stresante (teoria v.-stres). V. poate exagera răspunsul la stres până la o stare maladivă, după cum anumiţi factori de v. pot avea rol protectiv împotriva debutului unei tulburări într-un anumit context, sau perioadă a vieţii, sau împotriva progresiei unei tulburări psihice. Aceşti factori protectivi pot fi anumite particularităţi de 'temperament sau 'personalitate care conferă capacitatea de a minimaliza efectele procesului morbid, de a iniţia strategii cognitive care reduc răsunetul afectiv al tulburării, cresc complianţa la tratament şi, astfel, ameliorează evoluţia şi prognosticul tulburării respective. VULTUOS, adj. / vultueux, -euse, adj. / - . [Lat. vultuosus = care face grimase, încruntat, de la vultus = faţă] Despre un facies congestionat şi uşor tumefiat. VULVĂ, s. f. / vulve, s. f. / vulva. NA: pudendum femi-ninum. [Lat. vulva = vulvă] Ansamblul organelor genitale externe feminine. V. este alcătuită dintr-o depresiune antero-posterioară, denumită vestibul, la nivelul căreia se deschid 'vaginul şi meatul 'uretrei. Lateral, vestibulul este delimitat de două repliuri suprapuse: 'labiile mari, care formează anterior un relief denumit muntele lui Venus, şi 'labiile mici, în interior, care se continuă până la comisura superioară a v., ocupată de 'clitoris. V. şi vagin. 1163 VULVECTOMIE VULVOVAGINITĂ VULVECTOMIE, s. f. / vulvectomie, s. f. / vulvectomy. Rezecţia parţială sau totală a *vulvei. VULVIFORM, adj. / vulviforme, adj. / vulviform. Care prezintă aspectul unei *vulve. De ex., *hipospadias v. VULVITĂ, s. f. / vulvite, s. f. / vulvitis. [Lat. vulva = vuivâ; -ită.] Inflamaţia vulvei care doar pe faţa internă a Gabiilor mici este de natură ginecologică. Dimpotrivă, afectarea învelişului cutanat vulvar este de ordin dermatologic gene-ral. VULVOVAGINITĂ, s. f. / vulvovaginite, s. f. / vulvovaginitis. [Lat. vulva = vulvă; vagina = teacă; ită.] Inflamaţia vulvei, vaginului sau a glandelor vulvovaginale. V. vaginită. ION C'ANTaCuZINO (i S63-i934), personaiii.au; complexă, medic, naturalist şi literat, numele său fiind legat de începuturile imunologiei româneşti. Urmează Facultatea de litere şi filosofie la Sorbona, apoi Facultatea de ştiinţe naturale din Paris. Este elevul lui Mecinikov, în laboratorul căruia lucrează. A fost doi ani profesor la Facultatea de Medicină din Iaşi şi timp de peste trei decenii profesor la Catedra de Medicină Experimentală a Facultăţii de Medicină din Bucureşti. în 1904 înfiinţează un Laborator de Medicină Experimentală la Bucureşti, din care se va dezvolta Institutul Cantacuzino. îi revine meritul de a fi organizat în ţară lupta împotriva tuberculozei (înfiinţarea sanatoriilor de la Bisericani, Bârnova, Filaret, introducerea vaccinului BCG), cât şi curajul de a fi realizat o experienţă epidemiologică unică, cu succes, vaccinarea antiholerică în plin focar de boală (în 1913), alături de prepararea şi utilizarea unor seruri terapeutice (antidifteric, antimeningococic, antigangrenos etc.). Pentru această activitate, luliu Haţieganu l-a denumit “medicul curant al întregii naţiuni române". WANDERING PACEMAKER. [Lngt. to wander = a rătăci; pace = ritm; maker = ceC care face, de Ca to make = a face] Anglicism prin care se desemnează o tulburare de ritm supra-ventricular, caracterizată prin deplasarea temporară şi progresivă a punctului de origine al activării cardiace. WARFARINĂ, s. f. / warfarine, s. f. / warfarin. [tPrescurtare de Ca Wisconsin Alumni Research Foundation.] (DCI) Anticoa-gulant, C19H1604, 'cumarină sintetică, utilizat sub formă de sare de sodiu sau de potasiu. WATT, s. m. / Watt, s. m. / Watt. [James Watt, fizician scoţian, 1736-1819.] Unitate de putere electrică în 'SI, corespunzând puterii ce dezvoltă o energie de un 'joule pe secundă. Simbol W. WEBER, s. m. / Weber, s. m. / Weber. [Wilhelm Eduard Weber, fizician german, profesor Ca Qdttingen, 1804-1891.] Unitatea de măsură a fluxului magnetic în *SI, cu simbolul Wb. Un Wb este fluxul magnetic al unui câmp magnetic uniform, de inducţie egală cu 1 T (tesla), printr-o suprafaţă de 1 m2 perpendiculară pe direcţia câmpului. WESTERN BLOT / Western blot / Western blot. [(EngC. Western = joc de cuvinte după numcCe Cui *Soutfiem (W. CBumette, 1981); blot = pată.] Tehnică pentru detectarea proteinelor (antigenilor) specifice. Proteinele sunt mai întâi separate prin electroforeză şi imobilizate pe un suport solid (hârtie), apoi sunt identificate cu ajutorul anticorpilor specifici radiomarcaţi. Această metodă este utilizată pentru serodia-gnosticul de confirmare a 'HIV. V. Northern blot şi Southern blot. WHARTONITĂ, s. f. / whartonite, s. f. / whartonitis. [Thomas Wharton, medic şi anatomist engCez, 0?ford, Londra, 1614-1673; -ită.] Inflamaţia peretelui canalului Wharton (*glandă submaxilară), cauzată adesea de prezenţa calculilor salivari în glanda submaxilară. WHEEZING / wheezing, sifflement, s. m. / wheezing. [(EngC. to wheeze = a respira greu, a respira astmatic.] Zgomot respirator anormal cu timbru variabil, perceptibil în oricare timp al respiraţiei şi adesea de la distanţă. Se constată îndeosebi la astmatici sau în cazul stenozelor sau obstrucţiilor bronşice. Termenul este de origine americană şi provine de la o onomatopee care imită zgomotul vântului printre ramuri. în alte limbi nu s-a găsit un termen adecvat, totuşi în franceză s-a propus înlocuirea sa cu sifflement. WIRSUNGOGRAFIE, s. f. / wirsungographie, s. f. / wirsun-gography. [Johann Georg Wirsung, anatomist Bavarez, profesor Ca (Padova, 1600-1643; gr. graphein = a scrie.] Radiografie a 'canalului Wirsung, obţinută prin 'duodenoscopie urmată de cateterism, cu injectarea unui produs de contrast în canal. în w. peroperatorie, opacifierea canalului Wirsung se obţine prin injectarea unui produs opac hidrosolubil pe cale trans-parenchimatoasă. în w. retrogradă opacifierea canalului Wirsung se realizează prin intermediul unui 'fibroscop prevăzut cu un 'cateter care se introduce în 'ampula Vater. W. se poate efectua şi prin puncţie directă transparietală percutanată a canalului Wirsung, sub control ecografic în timp real, cu un ac de calibru fin (ac Chiba). WIRSUNGORAGIE, s. f. / wirsungorragie, s. f. / wirsungr-rhagia. Hemoragie prin canalul Wirsung al pancreasului traversând ampula Vater. WIRSUNGO-JEJUNOSTOMIE, s. f. / wirsungo-jejunostomie, s. f. / wirsungo-jejunostomy. Anastomoza 'canalului Wirsung al pancreasului la nivelul unei anse a intestinului subţire. WRAPPING. VLngC. wrapping = înveCiş, amBaCaj] Anglicism prin care este denumită o tehnică de tratament al anumitor ane-vrisme arteriale (îndeosebi aortice). Constă în înconjurarea ane-vrismului cu o lamă din material sintetic inextensibil, destinată să limiteze extensia anevrismului şi, implicit, ruptura acestuia. WOHLFAHRTIA MAGNIFICA / wohlfahrtia magnifica / wohlf-ahrtia magnifica. [Pefer Wohlfabrt, scriitor medical german, 1675-1726; Cat. magnificus = măreţ, grandios.] Specie de muscă vivipară răspândită în mediul rural în toată Europa, în special în Est. îşi depune larvele în plăgi la om şi animale, în cavităţile lor naturale. WUCHERERIA / wuchereria / wuchereria. [Otto Wucherer, medic german staBilit în (Brazilia, 1820-1873.] Gen de viermi din superfamilia Filarioidea, ordinul *Nematodes, răspândiţi în ţările cu climă caldă. V. Wuchereria bancrofti. WUCHERERIA BANCROFTI / wuchereria bancrofti / wuchereria bancrofti. Specie de vierme nematod din genul "'Wuchereria, parazit al sistemului limfatic la om, care determină *fila-rioză şi secundar 'elefantiazis. Femelele parazitului produc embrioni (microfilarii) care rămân în timpul zilei în organele interne, iar noaptea trec în circulaţie, când pot fi transmişi la om de ţânţari, îndeosebi din genul *Culex. WUCHERERIOZĂ, s. f. / wuchereriose, s. f. / wuchereriosis. [Otto Wucherer, medic german staBilit în (Brazilia, 1820-1873; -oză.] Infestarea cu viermi din genul * Wuchereria. 1165 SIR ALEXANDER FLEMING (1881-1955), medic britanic, descoperitorul penicilinei. Deşi a absolvit facultatea de medicină de la St. Mary’s Hospital din Londra cu medalie de aur, Fiind numit membru al Royal College of Surgeons, Fleming a renunţat la carierea de chirurg, optând pentru laboratorul de bacteriologic condus de Almroth Wright, a cărui personalitate îl fascina. Aici, în 1921, Fleming descoperă lizozimul, o enzimă cu acţiune bacteriolitică, prezentă în lacrimi şi în mucusul nazal. în 1928, Fleming descoperă penicilina, eveniment crucial în istoria medicinii, care este considerat adesea ca un exemplu tipic asupra rolului hazardului în descoperire. Adevărul este ceva mai nuanţat, deoarece în cunoscutul episod al contaminării cu mucegai a lamelor ce conţineau diferite specii de stafilococ, spiritul de observaţie al lui Fleming a avut un rol decisiv. în 1929, Fleming a denumit penicilină substanţa produsă de specia de mucegai Penicillium nota-tum. A urmat purificarea antibioticului, realizată de E. B. Chain şi H. W. Florey, cu care Fleming a împărţit premiul Nobel în 1945. XANTELASMĂ, s. f. / xanthelasma, s. f. / xanthelasma. [Qr. xanthos = galBen; elasma = placă] Acumulare de celule conjunctive încărcate cu granulaţii lipidice, tradusă prin pete galbene ceroase dispuse “în hartă geografică”, izolate sau confluente sub formă de placarde, uşor reliefate, localizate la nivelul pleoapelor către partea nazală. Extensia placardelor este lent progresivă, iar după excizia acestora recidivele sunt frecvente. X. se asociază uneori cu diabet, alterări hepatice sau dezechHibre endocrine. X. este considerată un ‘xantom plan. XANTINĂ, s. f. / xanthine, s. f. / xanthine. [Qr. xanthos = galBen, deoarece nitratuC său este galBen; -ină.] ‘Bază purinică existentă în majoritatea ţesuturilor şi fluidelor din organism, în anumite plante şi în unii calculi urinari. X. este o moleculă intermediară în degradarea adenozin monofosfatului în ‘acid uric, fiind formată prin oxidarea ‘hipoxantinei. Derivaţii metilaţi ai x. se numesc ‘baze xantinice şi exercită efecte bronhodi-latatoare. V. şi baze purinice, baze xantinice, xantin-oxidază. XANTIN-OXIDAZĂ / xanthine oxydase / xanthine oxidase. [Qr. xanthos = fjalBen; -ină; oxys = acru, oxigen; -ază.] Enzimă care catalizează oxidarea ‘hipoxantinei în ‘xantină, a xantinei în ‘acid uric şi a adeninei în 2,8-dioxiadenină. V. xan-tinurie. XANTINURIE, s. f. / xanthinurie, s. f. / xanthinuria. [Qr. xanthos = galBen; -ină; ouron = urină.] 1) Excreţia unor cantităţi mari de *xantină prin urină. 2) Boală ereditară rară cu caracter autozomal recesiv, determinată de un deficit în ‘xantin-oxidază. Acest deficit se traduce prin scăderea ‘uricemiei şi *ura-turiei precum şi prin înlocuirea de către xantină a ‘acidului uric în urină. Solubilitatea redusă a xantinei provoacă precipitarea sa şi formarea de calculi în urină. O anomalie a metabolismului molibdenului, ‘cofactor al xantinei, este la originea unei encefalopatii cu x. XANTOCIT, s. n. / xanthocyte, s. m. / xanthocyte. [Qr. xanthos - galBen; kytos = celulă] Celulă care conţine pigment galben. XANTOCROM, adj. / xanthochrome, adj. / xanthochromic. [Qr. xanthos = galBen; khroma, -atos = culoare.] Despre un lichid cu coloraţie galbenă, îndeosebi cu referire la LCR. V. xantocromie. XANTOCROMIE, s. f. / xanthochromie, s. f. / xanthochromia. [Qr. xanthos = galBen; khroma, -atos = culoare.] 1) Coloraţie galben-portocalie a tegumentelor, determinată, cel mai frecvent, de o creştere a ‘carotenemiei. De aceea, x. este denumită uneori carotenodermie iar alteori ‘xantodermie. 2) Coloraţie galbenă a LCR, îndeosebi din cauza unei hemoragii meningiene. XANTODERMIE, s. f. / xanthodermie, s. f. / xanthoderma. [Qr. xanthos = galBen; derma, -atos = piele.] 1) ‘Xantocromie. 2) Subicter localizat în anumite puncte ale tegumentelor (palmă, plantă, şanţ nazolabial) observat în ‘colemia familială. XANTOFIBROM, s. n. / xanthofibrome, s. m. / xanthofibro-ma. [Qr. xanthos = galBen; lat. fibra = fiBră; -orna.] Varietate de ‘xantom care conţine elemente fibroase. XANTOGRANULOM, s. n. / xanthogranulome, s. m. / xan-thogranuloma. [Qr. xanthos = galBen; lat. granulum, dim. de la granum = grăunte; -oma.] Formaţiune de aspect pseudo-neoplazic care infiltrează ţesutul adipos (adesea retroperito-neal), constituită din ‘granuloame şi din ‘macrofage mari, încărcate cu lipide. XANTOM, s. n. / xanthome, s. m. / xanthoma. [Qr. xanthos = galBen; -oma.] Infiltrat dermic, alcătuit din ţesut conjunctiv format din celule histiocitare cu protoplasmă spumoasă încărcată cu lipide (celule xantomatoase). Tipuri anatomopatologice şi clinice: 1) X. diabetic, xantomatoză asociată cu diabet insipid. 2) X. diseminat, cronic, benign, cu papule sau noduli mici, de culoare galbenă, apoi brună, cu distribuţie pe tot corpul, îndeosebi la nivelul pliurilor de flexie şi pe feţele laterale ale gâtului; colesterolul şi celelalte lipide din sânge sunt normale. 3) X. eruptiv, cu elemente papuloase mici (până la mărimea unui bob de mazăre), de culoare galbenă, foarte numeroase şi grupate, cu evoluţie în pusee (xantomatoză eruptivă), distribuite pe feţele de extensie ale membrelor, buze, bolta palatină şi fese. Sunt asociate uneori cu hepatosplenomegalie sau pancreatită şi cu hiperlipidemie. 4) X. plan, format din pete mici sau nodozităţi de culoare galbenă. Poate fi localizat sau generalizat, alcătuit din depozite de colesterol; este acompaniat în general de hiperlipidemii aterogene. 5) X. tuberos, constând din tumori care pot atinge volumul unei mandarine, de culoare de la galben la roşu violaceu, localizate pe feţele de extensie ale coatelor, genunchilor, sau pe umeri. Se asociază cu hiperlipidemii bogate în colesterol. 6) X. tumoral acompaniază hipercolesterolemia şi poate fi simptomul cutanat al *xan-tomatozei hipercolesterolemice familiale. într-o altă clasificare, în funcţie de asocierea sau absenţa anomaliilor biochimice, se disting: 1) x. normolipemice (‘xantelasma, *x. juvenil); 2) x. hiperchilomicronemice, de tip I Frederickson; 3) x. hipercolesterolemice, hiper-p-lipoproteinice; 4) x. hiperlipomicronemice, hiper-p-lipoproteinice, de tip IV Frederickson. V. hiperlipidemie. XANTOM JUVENIL / xanthome juvenile / juvenile n(a)evo-xanthoma. Leziune benignă, regresivă spontan, survenind în 1167 XANTOMATOZĂ XEROGRAFIE primul an al vieţii şi constituită din noduli roşii, apoi gălbui, diseminaţi (uneori cu localizare bucală şi oculară). Se caracterizează histopatologic printr-un infiltrat limfohistiocitar cu câteva polimorfonucleare eozinofile asociate cu celule spumoase. XANTOMATOZĂ, s. f. / xanthomatose, s. f. / xanthomatosis. [Qr. xanthos = gatben; -oma; -oză.] Termen generic în care sunt cuprinse o serie de boli dismetabolice (‘hipercolesterol-emie, ‘hiperlipidemie) traduse prin depozite lipidice multiple. Leziunile cutanate (‘xantoame) nu reprezintă decât una dintre manifestări. De acea, mulţi autori consideră improprie utilizarea termenului pentru afecţiunile pur dermatologice caracterizate prin prezenţa de xantoame multiple. XANTOMATOZĂ CEREBROTENDINOASĂ / xanthomatose cerebrotendineuse / cerebrotendinous xanthomatosis. Afecţiune familială aparţinând grupului ‘neurolipidozelor. Se caracterizează prin prezenţa de ‘xantoame la nivelul tendonului Ahile, în substanţa albă cerebrală (cauzând ‘ataxie spasmodică, cvadriplegie, retard mental), la nivel ocular (cataractă precoce) şi în plămâni (insuficienţă respiratorie). Sin.: colesterinoză porphrntDnHinoacă XANTOMATOZĂ CRANIOHIPOFIZARĂ / xanthomatose crânio-hypophysaire / craniohypophyseal xanthomatosis. Sin.: boală Hand-Schuller-Christian (v.). XANTOMATOZĂ CRONICĂ IDIOPATICĂ / xanthomatose idiopathique chronique / chronic idiopathic xanthomatosis. Sin.: boală Hand-Schuller-Christian (v.). XANTOMATOZĂ FAMILIALĂ PRIMITIVĂ / xanthomatose familiale primitive / primary familial xanthomatosis. Sin.: boală Wolman (v.). XANTOMATOZĂ HIPERCOLESTEROLEMICĂ FAMILIALĂ / xanthomatose hypercholesterolemique familiale / idiopathic hypercholesterol(a)emic xanthomatosis. Afecţiune cu transmitere autozomală, manifestată clinic prin prezenţa *xan-toamelor (îndeosebi tumorale), ‘xantelasmă, cerc pericornean şi aterom arterial precoce, care domină prognosticul (angor pectoris, arterită cerebrală). Este caracteristică hipercolesterole-mia, ce poate atinge peste 5 g/l. XANTOMATOZĂ MUCOCUTANATĂ CU DIABET INSIPID / xanthomatose cutaneo-muqueuse avec diabete insipide / Montgomery’s syndrome. Sin.: sindrom Montgomery (v.). XANTOMIZARE, s. f. / xanthomisation, s. f. / secondary xan-thomatous infiltration. [Qr. xanthos = gatben,] Apariţia de depozite lipidice intracelulare care conduce la formarea de celule spumoase. X. se produce la nivelul unor leziuni inflamatorii sau tumorale preexistente. XANTOPROTEINĂ, s. f. / xanthoproteine, s. f. / xanthopro-tein. [Qr. xanthos = gatben; protos = primul; -ină.] Compus galben obţinut prin tratarea proteinele cu acid nitric concentrat. Culoarea se obţine prin nitrarea nucleelor aromatice ale unor aminoacizi ca triptofanul şi tirozina. XANTOPROTEINEMIE, s. f. / xanthoproteinemie, s. f. / xan-thoprotein(a)emia. [Qr. xanthos = gatben; protos = primut; -ină; haima, -atos = sânge.] Retenţie sanguină a compuşilor aromatici rezultaţi din degradarea aminoacizilor aromatici; se determină prin reacţia xantoproteică. XANTOPSIE, s. f. / xanthopsie, s. f. / xanthopsia. [Qr. xanthos = galben; opsis = vedere, aspect.] ‘Cromatopsie în cadrul căreia obiectele sunt văzute cu o tentă galbenă. Apare uneori în icter. XENOBIOTIC, s. n. / xenobiotique, s. m. / xenoblotic. [Qr. xenos = străin; bios - viaţă.] Substanţă străină organismului. XENODIAGNOSTIC, s. f. / xenodiagnostic, s. m. / xenodia-gnosis. [ Qr. xenos = străin; dia = prin; gnostikos = care cunoaşte, de ta gnonai = a cunoaşte.] Metodă de diagnostic în care se folosesc ‘gazde intermediare în scopul multiplicării unor paraziţi greu de găsit la gazda definitivă. XENOFOBIE, s. f. / xenophobie, s. f. / xenophobia. [Qr. xenos = străin; phobos = frică.] Teamă exagerată faţă de persoane străine sau străini. XENOFTALMIE, s. f. / xenophtalmie, s. f. / xenophthalmia. [Qr. xenos = străin; opththalmos = ocfii] *Oftalmie cauzată de existenţawunui corp străin la nivelul ochiului. XENOGENEZĂ, s. f. / xenogenese, s. f. / xenogenesis. [Qr. xenos = străin; genesis = producere, de ta gennan = a produce.] Eterogeneză, adică apariţia de caractere diferite la indivizi aparţinând unor generaţii succesive. XENOGENIC, adj. / xenogenique, adj. / xenogenelc. [gr. xenos = străin; gennan = a produce.] Sin.: heterolog (v.). XENOGREFĂ, s. f. / xenogreffe, s. f. / xenograft. [Qr. xenos = străin; tat. graphium, din gr. grapheion = peniţă de scris, briceag de attoit, de ta graphein = a scrie.] Sin.: hetero-grefă (v.). XENOIMUNIZARE, s. f. / xenoimmunisation, s. f. / xeno-immunisation. \Qr. xenos = străin; tat. immunis = scutit, apărat, de ta in = tipsit de, munus = obtigaţie.] Sin.: he-teroimunizare (v.). XENON 133 / xenon 133 / xenon 133. [Qr, xenon = ciudăţenie, de ta xenos = străin, ciudat.] Izotop radioactiv al elementului gazos, cu simbolul 133Xe, utilizat în investigarea prin *scintigrafie a ventilaţiei pulmonare. XENOPATIE, s. f. / xenopathie, s. f. / xenopathia. [Qr. xenos = străin; pathos = boată.] Delir de influenţă. XEROCHEILIE, s. f. / xerocheilie, s. f. / xerocheilia. [Qr. xeros = uscat; kheilos = buză.] Uscăciune a buzelor reprezentând o formă de *cheilită. XEROCIT, s. n. / xerocyte, s. m. / xerocyte. [Qr. xeros = uscat; kytos = cetutâ] Eritrocit deshidratat şi cu un conţinut scăzut de cationi din cauza permeabilităţii crescute a membranei care duce la pierderea de K+ şi apă în mediul extern al celulei. XEROCITOZĂ EREDITARĂ / xerocythose hereditaire / heredi-tary xerocytosls. Formă rară de *anemie hemolitică familială cu transmisie dominantă, hemoliză moderată şi splenomegalie. Hematiile sunt dense, prin diminuarea apei intracelulare, şi prezintă o rezistenţă osmotică crescută. Cauza bolii nu este cunoscută. V. şi xerocit. XERODERMA PIGMENTOSUM / xeroderma pigmentosum / xeroderma pigmentosum. [Qr. xeros = uscat; derma, -atos = pieţe; tat. pigmentum = vopsea] Dermatoză familială: hipersensibilitate cutanată la lumina solară, manifestată prin pete, urmate de ulceraţii, atrofii, iar ulterior de epitelioame multiple. Sin.: boală Kaposi (def. 1). XERODERMIE, s. f. / xerodermie, s. f. / xerodermia. [Qr. xeros = uscat; derma, -atos = pieţe.J Termen utilizat rar pentru desemnarea unor forme fruste de *ihtioză, manifestate prin descuamare fină, pudroasă. XEROFAGIE, s. f. / xerophagie, s. f. / xerophagia. [Qr. xeros = uscat; phagein = a mânca] Consumul exclusiv de hrană uscată. XEROFIL, adj. / xerophile, adj. / xerophilous. [Qr. xeros = uscat; philos - prieten, de ta philein = a iubi] Care suportă bine mediul uscat, cu referire îndeosebi la microorganisme. XEROFTALMIE, s. f. / xerophtalmie, s. f. / xerophthalmia. [Qr. xeros = uscat; ophthalmos = ocfii] Uscare şi retracţie a conjunctivei şi a corneei determinată îndeosebi de o carenţă în *vitamina A, mai rar în relaţie cu o ‘conjunctivită cronică sau cu un ‘glaucom. X. debutează cu tulburări ale vederii nocturne şi xerosis conjunctival, la care se adaugă ulterior xero-sis corneean şi mai târziu ‘keratomalacie, care se poate complica ea însăşi cu perforaţia corneei şi ‘panoftalmie. V. şi xerosis. XEROGRAFIE, s. f. / xerographie, s. f. / xerography. [Qr. xeros = uscat; graphein = a scrie.] Sin.: xeroradiografie (v.). 1168 XEROMAMOGRAFIE XISMĂ XEROMAMOGRAFIE, s. f. / xsrcmammcgraphie, s. f. / xerc-mammography. [Qr. xeros = uscat; Cat. mamma, gr. mamme _ sânuC mamei, mameCd; gr. graphein - a scrie.] *Xero-radiografie practicată în vederea depistării în masă fscreen-ing) a cancerului mamar. XEROMENIE, s. f. / xeromenie, s. f. / xeromenia. [Qr. xeros = uscat; meniaia = menstruaţie.] Apariţia simptomelor organice ale perioadei menstruale, dar fără menstruaţie. XERORADIOGRAFIE, s. f. / xeroradiographie, s. f. / xerora-diography. [Qr. xeros = uscat; Cat. radius = rază; gr. graphein = a scrie.] Procedeu de obţinere a radiografiilor la sec, pe baza unor efecte fotoelectrice, evitându-se astfel tratamentele chimice la care sunt supuse clişeele radiografice clasice. în x. se utilizează, de regulă, plăci din aluminiu acoperite cu un strat subţire de seleniu ionizat. Imaginile obţinute prin x. prezintă un contrast superior celui al radiografiilor clasice. Sin.: xerografie. XEROSIS, s. n. / xerosis, s. m. / xerosis. [Qr. xeros = uscat; -osis.] Keratinizare superficială a epiteliului conjunctivei bulbare, apoi a epiteliului corneei, marcând debutul *xeroftalmiei. XEROSTOMIE, s. f. / xerostomie, s. f. / xerostomia. [Qr. xeros = uscat; stoma, -atos = gură.] Stare de uscăciune a cavităţii bucale, determinată de scăderea masivă sau de dispariţia secreţiei salivare. X. este consecinţa afectării tuturor glandelor salivare principale şi accesorii. V. şi asialie, sindrom Gougerot-Sjogren. XEROZĂ, s. f. / xerose, s. f. / xerosis. [Qr. xeros = uscat; -oză.] 1) Uscăciune a pielii, prin diminuarea secreţiilor glandelor sudoripare şi în special a celor sebacee. 2) Termen general pentru modificările structurale ale organelor, în cadrul pro- ceselor de îmbătrânire, caracterizate printr-o proliferare conjunctivă generală şi cu un grad de regularitate. X. diferă de 'scleroză, care este o proliferare conjunctivă localizată şi neregulată. XIFODINIE, s. f. / xiphodynie, s. f. / xiphodynia. [Qr. xiphos = spadă; odyne = durere.] Durere spontană sau la presiune localizată la nivelul apendicelui xifoid. XIFOID, adj. / xiphoîde, adj. / xiphoid. [Qr. xiphos = spadă; eidos = formă.] Care are forma unei săbii. Ex.: apendicele x., partea inferioară a sternului. XIFOIDITĂ, s. f. / xiphoîdite, s. f. / xiphoiditis. [Qr. xiphos = spadă; eidos = formă; -ită ] Inflamaţia apendicelui xifoid. XIFOSTERNOPEXIE, s. f. / xiphosternopexie, s. f. / xipho-sternopexia. [Qr. xiphos = spadă; sternon = stern; pexis = filare.] Operaţie pentru corectarea toracelui în carenă. Constă în detaşarea apendicelui xifoid cu inserţiile sale diafragmatice şi sutura sa pe faţa anterioară a sternului inferior. XILEN, s. m. / xylene, s. m. / xylene. [Qr. xylon = Cemn.] Lichid incolor, solubil în alcool şi eter, obţinut prin distilarea petrolului, folosit ca solvent. XILINĂ, s.f. Denumire desuetă pentru lidocaină (v.). XILOZĂ, s. f. / xylose, s. f. / xylose. [Qr. xylon = Cemn; oză ■ indică un gCucid] Pentoză de origine vegetală implicată în interconversiile carbohidraţilor în afara celulei. Este utilizată în investigarea funcţiei intestinale. V. test la D-xiloză. XISMĂ, s. f. / xysma, s. f. / xysma. [Qr. xysma = ceea ce rezuCtă prin răzuire.] Material solid asemănător unor fragmente de membrane eliminat uneori în diaree. IULIU HAŢIEGANU (1885-1959), maestru al clinicii medicale româneşti, cercetător, umanist şi patriot. Doctor în medicină la vârsta de 33 de ani, primul decan al Facultăţii româneşti de medicină de la Universitatea din Cluj (1919-1920), Haţieganu a fost un mare reformator şi organizator pe baze moderne al clinicii medicale. Creator şi moderator al şcolii medicale clujene, diagnostician excepţional, el a întemeiat laboratoare clinice cu o dotare adecvată şi cu personal specializat. Şcoala medicală clujeană a fost prima în cadrul căreia, sub conducerea sa, s-a acordat importanţa cuvenită semeiologiei în învăţământul medical. Profesor desăvârşit, luliu Haţieganu a scris, împreună cu Ion Goia, celebrul Tratat elementar de semiologie şi patologie medicală, care a apărut în mai multe ediţii. în calitate de rector, luliu Haţieganu a formulat astfel rolul Universităţii: "prin Universitate trebuie să înţelegem cea mai înaltă instituţie de cercetare a adevărului, de răspândire a frumosului, de pregătire a elitei conducătoare şi de îndrumare a poporului ascultător şi doritor de lumină”. YERSINIA / Yersinia / Yersinia. [Alexandre John Emile Yer-sin, bacteriolog elveţian, membru al Institutului Pasteur din [Paris şi fondator cd Institutului Pasteur din Olfia-drang (Indocfiina), 1863-1943.] Gen de bacterii (bacili Gram-negativi) aparţinând familiei Enterobacteriaceae, care cuprinde: 1) Y. pestis (v.). 2) Y. pseudotuberculosis, rareori patogen la om, agent al unor adenite mezenterice cu forme pulmonare şi sep-ticemice pseudotuberculoase. 3) Y. enterocolytica, agent patogen al *yersiniozei. YERSINIA PESTIS / Yersinia pestis / Yersinia pestis. Specie de bacili Gram-negativi, facultativ anaerobi din genul Yersinia, familia Enterobacteriaceae, care constituie agentul etiologic al *pestei (ciumei) pneumonice şi a celei bubonice la oameni şi la diverse rozătoare. Transmiterea între rozătoare şi de la acestea ia om se tace prin puriceie murin, iar transmiterea între oameni, prin păduche (Pediculus humanus corporî). Sin. vechi: Bacterium pestis, Pasteurella pestis, bacii Kitasato. YERSINIOZĂ, s. f. / yersiniose, s. f. / yersiniosis. [Alexandre John Emile Yersin, bacteriolog elveţian, 1863-1943; -ozâ.J Boală infectioasă cronică determinată de Yersinia enterocoliti-ca şi manifestată prin diaree, enterită, pseudoapendicită, ileită, *eritem nodos şi, rar, septicemie şi artrite acute. YIN-YANG / yin-yang / yin-yang. [Chineză yin = prezenţa norilor; yang = soarele înălţat deasupra zării şi zu = colină; semnifică, la origine, cei doi versanţi, umbrit şi însorit, ai unei văi] în daoism şi confucianism, cuplu de principii fundamentale care exprimă dualismul şi complementarismul universal. Y. şi Y. nu desemnează lucruri sau fenomene, ci principiile care, aflându-se dincolo de lucruri şi fenomene, se proiectează în acestea, şi din al căror echilibru rezultă armonia cosmică. Atunci când este descris, Yin primeşte caracteristici precum feminin, interior, greu, rece, întunecat, în timp ce lui Yang i se atribuie caracterele de masculin, exterior, uşor, cald, luminos etc. în medicina energetică chineză, cele două principii complementare se reflectă în toate funcţiile şi la toate nivelurile de interpretare, omul fiind privit ca un ansamblu energetic alcătuit din numeroase subsisteme Y.-Y. aflate în echilibru dinamic. Din punct de vedere al structurii, exteriorul corpului este Yang, interiorul - Yin, partea superioară - Yang, partea inferioară - Yin, organele cavitare - Yang, cele parenchima-toase - Yin. Dintre cele 12 meridiane energetice principale, şase sunt de natură Yang şi şase sunt de natură Yin. Din perspectiva acestei complementarităţi, pot fi caracterizate şi fenomenele biologice care se petrec la nivel discret. Astfel, faţa citoplasmatică a membranei celulare este electronegativă, deci Yin, în timp ce faţa externă este pozitivă, deci Yang. Dezechilibrul Y.-Y. reprezintă esenţa oricărei patologii care, înainte de a deveni evidentă la nivelul structurii materiale, se produce ca alterare la nivel subtil. în interpretarea fiziopato-logică a medicinei chineze, o terapie este cu adevărat eficientă numai dacă se adresează în mod specific acestui dezechilibru subtil, a cărui reprezentare fenomenală este boala. YOGA / yoga / yoga. [Odindusă yoga = unire.J Ansamblu complex de exerciţii psihice (spirituale) şi corporale, cu originea în principal în sistemul filosofic brahmanic (primele menţiuni în imnele vedice, cu două milenii înainte de era creştină), având drept scop eliberarea spiritului de constrângerile corpului uman prin autocontrolul mişcărilor, ritmurilor şi respiraţiei. YOHIMBINĂ, s. f. / yohimbine, s. f. / yohimbine. C21H26N203, alcaloid extras din scoarţa unor arbori din Africa centrală, Pausinystalia yohimba sau Corinanthe yohimbe (Rubiaceae); este agent simpaticolitic alfablocant, anestezic local şi midria-tic. I se atribuie şi proprietăţi afrodisiace. Var.: iohimbină. YOP / YOP / YOP. [Acronim din engl. Yersinia Outer Protein ] Sistem de *translocare a proteinelor prin care bacteriile din genul * Yersinia patogene injectează toxine prin membrana celulelor eucariote. Dispozitivul de injecţie este alcătuit dintr-o structură asemănătoare cu un ac de seringă, dar de dimensiuni de ordinul nanometrilor = 10"9m (lungime 50-100 nm, diametrul exterior de 7 nm, iar diametrul interior de 2 nm). Baza „acului” este inserată în membrana plasma-tică şi traversează peretele membranei externe a bacteriei. Structura de bază a „acului” seamănă cu cea a bazei unui flagel bacterian. Când bacteria este strâns acolată la o celulă eucariotă, acul perforează membrana plasmatică a acesteia, iar proteinele bacteriene (toxine) sunt injectate în citosol. Sunt injectate simultan mai multe toxine care destabilizează *citoscheletul, blochează sinteza *citokinelor inflamaţiei sau provoacă *apoptoză. Sisteme analoge cu YOP au fost descrise şi la alte bacterii patogene (îndeosebi *Salmonelia, *Shigella, *Pseudomonas, 'Bordetella). YPERITĂ, s. f. / yperite, s. f. / mustard-gas. [Yper = oraş flamand din [Belgia, unde acest gaz asfixiant a fost utdizat prima dată, în timpul primului război mondial.] C4H8CI2S, lichid 1171 YTRIU incolor, uleios, cu miros dezagreabil, extrem de periculos pentru piele. Este gaz de iuptă vezicant. YTRIU, s. n. / yttrium, s. m. / yttrium. [Ytterby = numele unei localităţi din Suedia, tocul unde acest metal a fost descoperit.] Elementul nr. 39, cu greutatea atomică 88,905 şi cu simbolul Y, metal care aparţine clasei pământurilor rare. Izotopul radioactiv 9°Y, cu greutatea atomică 90 şi cu timpul de înjumătăţire de 64 ore, este utilizat ca emiţător de radiaţii p în terapia cancerului, prin implantare la nivelul tumorii. De asemenea, poate fi eficient, prin producerea de leziuni, în *neurotomie. GRIGORE T. POPA (1892-1948), anatomist, cercetător şi om de cultură. După obţinerea doctoratului în biologie şi chirurgie (1920), îşi continuă formaţia de cercetător ca bursier Rockefeller, în laboratoare din Anglia (în perioada 1925-1928), unde a revenit în repetate rânduri. în 1928 este numit profesor titular al Catedrei de anatomie şi embriologie din Iaşi şi ales decan al facultăţii în perioada 1938-1940. Din 1941 se transferă la Bucureşti, ultimii săi ani de viaţă fiind marcaţi de boală. Ca profesor, a consacrat şcoala de concepţie anatomică funcţională. Prin descoperirea, împreună cu Una Fielding, a sistemului port-hipofizar, o “cheie a mecanismelor endocrine” (Harris), Gr. T. Popa rămâne în istoria ştiinţei. Ca om de cultură, Gr. T. Popa a condus, împreună cu M. Sadoveanu şi M. Codreanu, revista însemnări ieşene. Eseurile sale asupra vieţii universitare şi a rasismului rămân actuale. în anii de instaurare a comunismului, Gr. T. Popa a rămas un om demn, cum au fost puţini. Demis din funcţia de decan, sfârşitul său prematur a fost precipitat de teroarea autorităţilor comuniste. ZAHARAZĂ, s. f. / saccharase, s. f. / saccharase. [Lat. sac-charum, gr. sakkharon = zahăr; -ază.] Sin.: invertază (v.). ZAHARID, s. n. / saccharide, s. m. / saccharide. [Lat. sac-charum, gr. sakkharon = zahăr.] V. glucid. ZAHARIMETRU, s. n. / saccharimetre, s. m. / saccharimeter. [Lat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr; gr. metron = măsură] Tip de *polarimetru etalonat pentru măsurarea concentraţie^ de zahăr (‘zaharoză) din diferite medii lichide. ZAHARINĂ, s. f. / saccharine, s. f. / saccharin. [Lat. saccharum, gr. sakcharon = zahăr; -ină.] Substanţă de culoare albă, cristalină, cu gust dulce, utilizată ca înlocuitor de zahăr; nu are valoare calorică. Z. este foarte utilizată în diabet şi pentru producerea alimentelor hipocalorice. Este distrusă prin încălzire. V. aspartam. ZAHAROZĂ, s. f. / saccharose, s. m. / saccharose. [Lat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr; oză * indică un glucid] Cel mai răspândit glucid, dizaharid C^P^O^, compus din glucoză şi fructoză. Este foarte răspândită în natură, îndeosebi în regnul vegetal. Constituie zahărul alimentar din sfeclă şi din trestia de zahăr. în afară de utilizarea ca aliment, z. serveşte pentru îndulcire şi ca ‘excipient în unele medicamente. Sin.: zahăr alb, sucroză. V. şi aspartam. ZAHĂR, s. n. / sucre, s. m. / sugar. [Lat. saccharum, gr. sakkharon = zahăr.] 1) Aliment de bază, constituit în proporţie de 100% din ‘zaharoză, în cazul z. alb. Z. brun rezultă prin rafinarea incompletă a zaharozei. 2) Sin. nerecomandat pentru w*glucid. ZĂBĂLUŢĂ, s. f. / perleche, s. f. / perleche. [Udagh. zabola = zăbală; uţă.] Sin.: perleş (v.). ZĂPADĂ CARBONICĂ / neige carbonique / carbon dioxide snow. [Sl. zapadati = a cădea; lat. carbo, -onis = cărbune.] Bioxid de carbon solid, obţinut prin evaporarea rapidă a C02 lichid. Este utilizată în dermatologie (tumori ale pielii, lupus eritematos), în realizarea ‘liofilizării, în ‘criobiologie. ZDROBIRE, s. f. / ecrasement, s. m. / crushing. [Sl sudro-biti = a zdrobi] Leziune traumatică produsă de un agent mecanic şi constând în strivirea sau sfărâmarea ţesutului asupra căruia s-a produs agresiunea. V. sindrom de strivire. ZEA MAYS / zea mays / zea mays. Porumb: plantă din familia Gramineae. Stigmatele (mătasea) conţin alcaloizi cu acţiune diuretică (ergosterină), saponine şi un ulei esenţial bogat în carvacrol. ZEINĂ, s. f. / zeine, s. f. / zein. [Lat. zea, gr. zeia = specie de grâu cu un singur bob; ină.] Proteină din porumb, săracă în aminoacizii esenţiali şi lipsită de lizină. De aceea este incriminată ca factor etiologic al distrofiei alimentare şi al ‘pelagrei în cazul consumului predominant de mălai. ZEIOZĂ, s. f. / zeiose, s. f. / zeiosis. [ Qr. zeiein = a fierbe; -oză.] Proces de degenerescenţă şi de moarte celulară a leu-cocitelor, caracterizat prin formarea de expansiuni ale cito-plasmei. V. şi potocitoză. ZEISM, s. n. / zeisme, s. m. / zeism. [Lat. zea, gr. zeia = specie de grâu cu un singur bob; -ism.] Tulburări care pot apărea după alimentaţia bogată în mălai sau alte derivate din porumb. V. zeină. ZELOFOBIE, s. f. / zelophobie, s. f. / zelophobia. [Lat. zelus, gr. zelos = gelozie; gr. phobos = frică] Frică morbidă de a fi bănuit, suspectat de gelozie. ZELOTIPIE, s. f. / zelotypie, s. f. / zelotypia. [Lat. zelus, gr. zelos = zel, entuziasm; gr. typos = tip, model, marcă] Zel excesiv, până la patologic, în susţinerea oricărei cauze. ZEOLIŢI, s. m. pl. / zeolites, s. f. pl. / zeolits. [Qr. zeiein = a fierbe; lithos = piatră] Silicaţi dubli naturali de aluminiu şi sodiu utilizaţi la dedurizarea apei. ZER, s. n. / lactoserum, s. m. / whey. [Lat. serum = zer.] Lichid care rămâne după coagularea laptelui. Z. este lipsit de ‘cazeină, dar conţine lactalbumină, lactoglobulină, lactoză şi săruri minerale. ZERO, s. n. / zero, s. m. / zero. [Ital. zero = nimic, forma prescurtată a cuvântului zefiro, din ar. sifr.] 1) Punctul de la care încep măsurările pe o scală. 2) Z. fiziologic, temperatura la care toate senzaţiile sunt abolite. ZEUGMATOGRAFIE, s. f. / zeugmatographie, s. f. / zeug-matography. [Lat. zeugma, -atis, gr. zeugma, -atos = jug; gr. graphein = a scrie.] Sin.: rezonanţă magnetică nucleară (V.). ZGOMOT, s. n. / bruit, s. m. / sound, noise. [Sârbă, croată glomot = zgomot.] Amestec neomogen de sunete cu intensităţi şi frecvenţe diferite, dizarmonice, uneori cu efecte fiziologice neplăcute. O serie de zgomote din organism au valoare semeiologică. V. în continuare. ZGOMOT ALB / bruit blanc / white sound. Z. caracterizat prin emisia simultană a tuturor frecvenţelor spectrului sonor, cu intensitate egală. Este utilizat în audiometrie, pentru explorarea acuităţii auditive a urechii. ZGOMOT ATRIAL / bruit atrial / atrial sound. Z. IV cardiac, v. zgomote cardiace, def. 4. ZGOMOT AURICULAR / bourdonnement d’oreille / ear buzzing. Sin.: acufenă (v.). 1173 ZGOMOT AUSCULTATORIU ZINC-INSULINĂ ZGOMOT AUSCULTATORIU / bruit d’auscultation / auscul- tatory sound. Z. care este perceput ia ‘auscultaţie. V. şi zgomote cardiace, zgomote respiratorii. ZGOMOT DE EJECŢIE / bruit d’ejection / ejection sound. Zgomot de ejecţie perceput ca un clacment arterial protosis-tolic, produs la debutul ejecţiei ventriculare. Acest zgomot apare în stenoza valvulară, aortică sau pulmonară. ZGOMOT DE FOND / bruit de fond / background (noise). Ansamblu de semnale parazite, fie de origine exterioară unui aparat, fie de origine internă. Aceste semnale sunt întregistrate la nivelul etajului terminal al unui lanţ de măsurare şi se suprapun semnalelor studiate. Există diferite procedee pentru atenuarea z. f. sau de extracţie (eliminare) a acestuia din înregistrarea propriu-zisă. ZGOMOT DE GALOP / bruit de galop / gallop rhythm. Sin.: galop (v.). ZGOMOT GLOTIC / bruit glottique / glottic sound. Zgomot determinat de trecerea aerului în orificiul glotic, fiind perceput în mod normal în imediata vecinătate a traheei şi a bronşiilor suşe. Transmiterea sa în zone îndepărtate ale parenchimului pulmonar este la originea ‘suflurilor pulmonare. ZGOMOT HIPOCRATIC / bruit hippocratique / hippocratic sound. Z. care este auzit la ‘auscultaţia pulmonară în ‘pio-pneumotorax. ZGOMOT DE MOARĂ / bruit de moulin / water-wheel murmur. ‘Clapotaj sonor şi ritmic asemănător cu zgomotul paletelor unei mori de apă. Poate fi ascultat la nivelul inimii în caz de ‘hidropneumopericard sau de colecţie hidroaerică mediastinală. ZGOMOT DE PERCUŢIE / bruit de percussion / percussion sound. Z. care se aude la ‘percuţia unor structuri anatomice. Poate avea diferite sonorităţi (mat, submat, metalic etc.). ZGOMOT DE STIMULATOR CARDIAC / bruit de stimulateur cardiaque / pacemaker sound. ‘Clacment perceput uneori la auscultaţia inimii, la pacienţii cu ‘stimulator cardiac. Clacmentul precedă primul zgomot cardiac (v. zgomote cardiace) şi este atribuit unei stimulări a diafragmului sau a muşchilor peretelui toracic. El poate fi însoţit de un impuls palpabil. ZGOMOT DE TUN / bruit de canon / cannon sound. Zgomot I al inimii deosebit de intens, care apare în cursul blocului atri-oventricular complet, din cauza sumării zgomotului I cu zgomotul IV, în momentele când sistola atrială coincide în timp cu cea ventriculară. ZGOMOTE CARDIACE / bruits du coeur / heart sounds. Ansamblu de fenomene sonore corespunzând fenomenelor mecanice şi hemodinamice produse în timpul ‘revoluţiei cardiace. Se descriu patru zgomote cardiace: 1) Z Ic. marchează debutul revoluţiei cardiace, este intens, de tonalitate joasă, cu punct maxim de audibilitate în focarul mitralei şi corespunde sistolei ventriculare (contracţie ventriculară, închidere a valvu-lelor mitralei şi tricuspidei, accelerare a sângelui în vasele mari). 2) Z II c., de intensitate mai mică şi tonalitate mai înaltă este produs de închiderea valvulelor sigmoide ale aortei şi pulmonarei şi de vibraţia pereţilor vasculari. Z. I şi II sunt separate de marea pauză şuscultatorie, corespunzând diastolei ventriculare. 3) Z III c. protodiastolic, este auscultat la începutul diastolei, fiind surd, de mică intensitate, de frecvenţă joasă şi produs de vibraţia ventriculilor datorată umplerii rapide a acestora. Z. III este facultativ şi se percepe la subiectul tânăr în decubitus. 4) Z IV c. de frecvenţă joasă, precedând uneori z. I, este produs de umplerea tardivă a ventriculelor în telediastolă prin contracţie atrială, nu este audibil în condiţii normale, fiind înregistrabil doar la ‘fonocardiografie. Sin.: zgomot atrial. ZGOMOTE KOROTKOFF / bruits de Korotkoff / Korotkoff’s sounds. [Mikoîai Sergheevici Korotkoff, medic rus, 1874- 1920.] Zgomote arteriale care permit măsurarea presiunii arteriale prin metoda auscultaţiei. Z. K. sunt percepute la nivelul arterei imediat în aval de ‘sfigmomanomentru. Se disting patru tipuri de tonuri arteriale prin decomprimarea arterei humerale ca urmare a reducerii presiunii manometrice: aproape de tensiunea maximă zgomotele sunt seci şi de intensitate medie, apoi suflante şi atenuate, în continuare seci şi tot mai puternice, iar în final slabe şi surde. în practică, prima bătaie percepută corespunde ‘presiunii arteriale maxime, iar ultima ‘presiunii minime. ZIGAPOFIZĂ, s. f. / zygapophyse, s. f. / zygapophysis. Apofiză articulară situată la unirea pediculilor şi lamelor vertebrale. V. proces, def. 3. ZIGODACTILIE, s. f. / zygodactylie, s. f. / zygodactyly. [Qr. zygon = jug; daktylos = deget.] Reunirea degetelor prin părţile moi, fără fuziunea falangelor. ZIGOMATIC, adj., s. m. (2) şi n. (3) / zygomatique, adj., s. m. (1, 2), os malaire (3) / zygomatic, adj., zygomatic bone. [Qr. zygoma, -atos = tot ceea ce serveşte la Legat.] 1) Care se referă la pomeţii obrazului. 2) Fiecare din muşchii mare şi mic z. 3) Os z.: v. tab. anat. - oase. V. şi malar. ZIGOT, s. m. / zygote, s. m. / zygote. [Cjr. zygotos = legat împreună, de Ca zygor = eu unesc.] Celulă rezultată din fecundarea ‘gârneţilor (a unui ‘ovul de către un ‘spermatozoid). Sin.: celulă ou, ou fecundat. ZIMODEM, s. n. / zymodeme, s. f. / zymodeme. [Cjr. zyme = ferment, drojdie; demos = popor, populaţie.] Structură enzi-matică specifică unei anumite populaţii de microorganisme identificată prin electroforeză. Fiecare suşă microbiană prezintă un z. caracteristic. ZIMOGEN, s. m. / zymogene, s. m. / zymogen. [Cjr. zyme = ferment, drojdie; german = a produce.] Substanţă proteinică specifică din care ia naştere o enzimă. Z. sunt precursori de enzime. Ex.: ‘tripsinogen, ‘fibrinogen, ‘tromboplastinogen, *pro-convertină etc. Transformarea z. în enzimă activă este declanşată prin acţiunea ionilor de H+ şi îndeosebi prin însăşi enzi-ma respectivă, fenomen denumit ‘autocataliză. Existenţa în organism a enzimelor în stare de precursori inactivi previne autodigestia ţesuturilor, coagularea sângelui în vase etc. Sin.: proenzimă.^ ZiMOGRAMĂ, s. f. / zymogramme, s. m. / zymogram. 1) Diagrama benzilor obţinute prin ‘electroforeză unui extract de proteine enzimatice solubile. 2) Reprezentare grafică a spectrului de ‘fermentaţie aparţinând unei ‘suşe microbiene. ZIMOTIC, adj. / zymotique, adj. / zymotic. [Cjr. zyme = ferment.] Care se referă la ‘fermentaţie. ZINC, s. n. / zinc, s. m. / zinc. [Cjerm. Zink, de Ca Zinken = dinte de furcă (aluzie Ca forma metalului atunci când iese din cuptor).] Elementul nr. 30, cu simbolul Zn şi greutatea atomică 65,37. Z. este un metal care formează compuşi complecşi cu unele substanţe organice. Oligoelement, se află în organism într-o cantitate de 1,4-2,3 g. Z. exercită un rol de coenzimă în cazul a numeroase enzime. Astfel el intensifică activitatea unor enzime (alcooldehidrogenaza) sau hormoni (insulina) şi inhibă acţiunea altor enzime (anhidraza carbonică). Carenţa de z. se asociază cu ‘acrodermatita enteropatică, tulburări de creştere şi sensibilitate anormală la infecţii. Ingerate cronic sărurile sale sunt adesea toxice. Carbonatul, clorura şi hidro-xidul de z. au efect astringent şi protector. V. tab. const. biochim. ZINC FINGER / zinc finger / zinc finger. Anglicism inutil pentru deget de zinc (v.). ZINC-INSULINĂ / zinc-insuline / zinc-insulin. Insulină cristalizată romboedric în prezenţa acetatului de zinc. Protamin-z.-i. are o absorbţie mai lentă, eficacitate prelungită şi stabilitate mare. 1174 ZINCALISM ZOOSTEROL ZINCALISM, s. n. / zincalism©, s. m. / zincalism. Intoxicaţie cu zinc, determinată de expunerea la concentraţii toxice ale acestuia. Inhalarea de oxid de zinc proaspăt sau de pulberi de către lucrători determină o stare febrilă. Ingestia de cantităţi mari cauzează iritaţie gastrointestinală şi vomismente, iar în cazuri cronice conduce la hipocupremie, anemie sidero-blastică şi neutropenie. ZINCOID, adj. / zincoi'de, adj. / zincoid. Care aparţine zincului sau se aseamănă cu zincul. ZINCOZĂ, s. f. / zmcose, s. f. / zincosis. 'Pneumoconioză consecutivă inhalării pulberilor de zinc. ZONA, s. f. / zona, s. f. / zona, herpes zoster. [Lat. zona = Brâu, cingătoare, zonă] Boală infecţioasă determinată de 'virusul varicelo-zosterian (VVZ), caracterizată printr-o erupţie alcătuită din vezicule mari flasce, cu topografie unilaterală corespunzând traiectului unui nerv senzitiv. Se însoţeşte de adenopatie şi de tulburări senzitive nevralgice, determinând frecvent sechele dureroase, care durează mult timp după vindecare. Cea mai frecventă localizare este intercostală, mai rar oftalmică (*zona oftalmică) şi cervicală. Sin.: zona zoster, herpes zoster. ZONA OFTALMICĂ / zona ophtalmique / herpes zoster oph-thalmicus. Formă topografică de 'zona, manifestată printr-o erupţie veziculară unilaterală în teritoriul cutanat al nervului oftalmic, prima ramură a trigemenului. Z. o. se poate traduce prin Conjunctivită, 'iridociclită (uneori hipertensivă) şi îndeosebi prin 'keratită, al cărei prognostic poate fi sever, asociat frecvent cu paralizii oculomotorii progresive. ZONA ZOSTER / zona zoster / herpes zoster. Sin.: zona (v.). ZONĂ, s. f. / zone, s. f. / zone, zona. [Lat. zona = Brâu, cingătoare, zonă] Centură, arie sau regiune delimitată (anat.). Ex.: 1) Zona fasciculata, porţiune centrală a corticosuprarenalei. 2) Zona incerta (NA), porţiunea anterioară a formaţiei reticu-late. 3) Zona pectinata, porţiunea externă a membranei bazi-lare. 4) Z pulmonară, segment pulmonar, unitate parenchima-toasă pulmonară, anatomică şi funcţională. 5) Z. de remaniere, leziune colposcopică benignă. 6) Z. subecuatorială şi suprae-cuatorială a dintelui. 7) Z. subglotică etc. ZONĂ CONTROLATĂ / zone controlee / controlled area. Z. cu acces controlat, reglementat conform legii, pentru prevenirea riscului de iradiere cu 'radiaţii ionizante nucleare. ZONĂ EROGENĂ / zone erogene / erotogenic zone. Regiune cutanată sau mucoasă care poate fi sediul unei excitaţii de tip sexual. Z. e. sunt îndeosebi regiunile orală, genitouretrală, mamelonară şi anală. ZONĂ KIESSELBACH / zone de Kiesselbach / Kiesselbach’s area. [Wilhelm Kiesselbach, otcrrinotaringotog german, profesor ta ‘Lrtangen, 1839-1902.] Sin.: pată vasculară Kiesselbach (v.). ZONĂ TRIGGER / zone detente / trigger zone. Zonă cutaneo-mucoasă particulară, de obicei de mică întindere, a cărei stimulare, chiar de intensitate slabă, poate declanşa dureri fulgurante, deseori în salve. Z. t. au fost descrise în cazul nevralgiei de trigemen. V. şi trigger. ZONITĂ, s. f. / zonite, s. m. / zonite. [Lat. zona = Brâu, cingătoare, zonă; -ită.] Afectare, de obicei tuberculoasă, a unei zone pulmonare. ZONULA ADHERENS / zonula adherens / zonula adherens. V. zonulă, def. 2. ZONULA CILLIARIS / zonula cilliaris / zonula cilliaris. NA: zonula cilliaris. Sin.: zonulă Zinn (v.). ZONULA OCCLUDENS / zonula occludens / zonula occlu-dens. Sin.: joncţiune impermeabilă (v.). ZONULĂ, s. f. / zonule, s. m. / zonula. NA: zonula, pl. zonu-lae. [Lat. zonula, ctim. de ta zona = Brâu, cingătoare, zonă] 1) Zonă anatomică de dimensiuni mici. 2) 'Joncţiune aderen- tă în formă de centură care încercuieşte extremitatea apicală a unei celule epiteliale şi o leagă de celulele vecine. La suprafaţa citoplasmei celulei respective există un fascicul contracţii de filamente de 'actină. Sin.: zonula adherens. 3) Zonulă Zinn (v.). ZONULĂ ZINN / zonule de Zinn / Zinn’s zonule. NA: zonula cilliaris. [Johann Gottfried Zinn, anatomist şi Botanist german, profesor ta Qottingen, 1727-1759.] Sistem de fibre care pornesc de la faţa internă a corpului ciliar la periferia cristalinului, menţinând cristalinul în poziţie în globul ocular. Sin.: ligament suspensor al cristalinului, zonula cilliaris. ZONULOLIZĂ, s. f. / zonulolyse, s. f. / zonulolysis. [Lat. zonula, dim. de ta zona = Brâu, cingătoare, zonă; gr. lysis = distrugere, de ta lyein = a distruge.] Distrucţia enzimatică, de obicei cu 'alfachimotripsină, a 'zonulei Zinn, practicată în cursul unor intervenţii pentru 'cataractă. ZONULOTOMIE, s. f. / zonulotomie, s. f. / zonulotomy. [Lat. zonula, dim. de ta zona = Brâu, cingătoare, zonă; gr. tome = tăiere, secţiune, de ta temnein = a tăia.] Incizia sau secţionarea 'zonulei Zinn, utilizată îndeosebi în unele tehnici de extracţie totală a cristalinului. ZOOANTROPIE, s. f. / zooanthropie, s. f. / zooanthropla. [Qr. zoon = animat; anthropos = om.] Stare delirantă în care bolnavul crede că s-a transformat în animal. ZOOFILIE, s. f. / zoophilie, s. f. / zoophily. [Qr. zoon = animal; philia = atracţie, de ta philein = a iuBi] 1) Ataşament exagerat, afecţiune morbidă, faţă de un animal, îndeosebi pentru câine sau pisică. 2) Formă de 'parafilie constând în preferinţa pentru animale în provocarea şi în finalizarea excitaţiei sexuale. V. şi bestialitate. ZOOFOBIE, s. f. / zoophobie, s. f. / zoophobia. [Qr. zoon = animal; phobos = frică] Frică nemotivată, iraţională faţă de animale, în absenţa oricărui pericol. ZOOMANIE, s. f. / zoomanie, s. f. / zoomania. [Qr. zoon = animal; mania = neBunie.] Iubire anormală, exagerată şi exclusivă pentru animale. ZOOMORFISM, s. n. / zoomorphisme, s. m. / zoomorphism. [Qr. zoon = animat; morphe = formă; -ism.] 1) Tendinţa de a găsi, la om, corespondente din lumea animală. 2) Convingerea în posibilitatea transformării în animal; se observă în unele psihopatii. ZOONOZĂ, s. f. / zoonose, s. f. / zoonosis. [Qr. zoon = animat; nosos = Boată] Boală animală care, eventual, poate fi transmisă la om, în anumite condiţii naturale. Ex.: 'bruceloza şi 'rabia. ZOOPARAZIT, s. m. / zooparasite, s. m. / zooparasite. Parazit care aparţine regnului animal. ZOOPATIE, s. f. / zoopathie, s. f. / zoopathy. [Qr. zoon = animat; pathos = Boată] Boală a animalelor. ZOOPLANCTON, s. n. / zooplancton, s. m. / zooplankton. [Qr. zoon = animal; plankton, forma neutră a adj. planktos = rătăcitor.] Organismele animale care plutesc liber în apă. ZOOPROFILAXIE, s. f. / zooprophylaxie, s. f. / zooprophy-laxis. [Qr. zoon = animat; prophylassein = a garanta, de ta pro = înainte, phylaxis = protecţie.] 1) 'Profilaxia aplicată la animale, în 'medicina veterinară. 2) Prevenirea sau ameliorarea bolilor umane determinate de expunerea la infecţii cu origine animală. ZOOPSIE, s. f. / zoopsie, s. f. / zoopsia. [Qr. zoon = animal; opsis = vedere, aspect.] 'Halucinaţie în general terifiantă, constând în vederea unor animale. Z. este prezentă îndeosebi în 'delirium tremens. ZOOSTEROL, s. m. / zoosterol, s. m. / zoosterol. Denumire generică a 'sterolilor de origine animală. 1175 ZOOZĂ ZWITTERION ZOOZĂ, s. f. / zoose, s. f. / zoosis. [Qr. zoon = animat; ■ oza.] Boală parazitară de origine animală. ZOSTERIAN, adj. / zosterien, -ienne, adj. / zosterian. Care este cauzat de *zona, care se află în relaţie cu zona. De ex., paralizie z. ZOSTERIFORM, adj. / zosteriforme, adj. / zosteriform. [Lat. zoster, -erisj gr. zoster, -eros = centură; Cat. forma = formă.] Care seamănă cu *zona. Sin.: zosteroid. ZOOSTEROID, adj. / zosteroî'de, adj. / zosteroid. Sin.: zosteriform (v.). ZOOSTEROL, s. m. / zoosterol, s. m. / zoosterol. Orice sterol de origine animală. ZWITTERION, s. m. / z Witter ion, s. m. / zwitterion. [Qerm. Zwitter = Bastard, fiiBrid; gr. ion = migrator, călător, de Ca ienai = a merge.] Ion cu două regiuni încărcate pozitiv şi negativ (ion dipolar), separate în spaţiu. V. TABELE DE DATE ANATOMICE H. VARLAM, V. RUSU, G. NAUM 1. ARTERE 2. VENE 3. LIMFATICE 4. NERVI 5. MUŞCHI 6. OASE 7. ARTICULAŢII Abrevieri utilizate în tabelele de date anatomice: a. arteră [NA, artera] aa. artere [NA, arteriae] art. articulaţie [NA, articulatio] artic. articulaţii [NA, articulationes] lig. ligament [NA, ligamentum] ligg. ligamente [NA, ligamenta] m. muşchi [NA, musculus] mm. muşchi [NA, musculi] n. nerv [NA, nervus] nn. nervi [NA, nervi] nl. nodul(i) limfatic(i) [NA, lymphonodi] o. os [NA, os] oss. oase [NA, ossa] p. n.c. pereche nervi cranieni] v. venă [NA, vena] V. vezi vv. vene [NA, venae] r. ramură [NA, ramus] rr. ramuri [NA, râmi] ■nJ 00 > 33 1. ARTERE acetabulară (r. aceta- a. acetabuli (r ace ta- a. obturatorie,, a. circumflexă BULAR) bularis) femurală medială acetabulum m 33 m alveolară inferioară a. alveolaris inter ior a. maxilară r milohioidiană, r, lin guala, rr den- m. milohioidiân, mandibulă, dinţii, (încir tare, rr, peridenţare, a. mentală, a. sivi şi canin) şi parodonţiul arcadei dentare inferioare, mucoasa bucală, buza infe rioară, bărbie ' ? ALVEOLARE SUPERIOARE ANTERIOARE aa. alveolares supe-riores anteriores a. infraorbitală jr dentare, rr peridenţare maxila, Incisivi, canin, gingia arcadei dentare'superioare, mucoasa sinusului maxilar ^* V;‘' / AORTA * aorta ventriculul stâng trunchiul principal ai componentei siştemice a sistemului arterial f aorta ascendentă aorta (pars) ascen- segmentul aortei cuprins în- a. coronară dreaptă, a. coronară inimă dens tre originea sa în ventriculul stângă .. .. ; , |S stâng şi arcul aortic AORTA TORACICĂ aorta (pars) thoracica segmentul aortei descenden- rr. bronhîce, rr esofagiene, rr pe- bronhii, plămâni, esofag, pericard,. pete cuprins Între arcul aortic ricardice, rr. mediastinale, aa fre- reţele toracic, diafragma (T4) şi hiatusul aortic al dia- nice superioare, aa. Intercostale fragmei(T12) posterioare (lll-XI), a. subcos tală 1179 ARCUATĂ A PICIORULUI a. arcuata pedis mmmmmmmmmmm mmmm a. dorsală a piciorului \ aa. metatarsiene dorsale (ll-IV); picior, degetele piddruiui aa. digitale dorsale, r. planţârpro-, ; , :; S liWî^ilSi ARCUL AORTic arcuş aortae segmentul orizontal al aortei trunchiul brahiocefâlic, a. carotida structurile parietale şî viscerele capului cuprins între aorta asce nden- comună stângă, a, subclaviculară şi gâtului, membrele superioare, pere-ta (a 2-a articulaţie stemocos- stângă tele anterior al trunchiului, diafragma tală dreaptă) şi aorta descen- AUDITIVĂ INTERNĂ (V. A. LABIRINTINĂ) auricular Ă profund Ă a. auricularis ; profunda . a. maxilară pielea meatului acustic extern, membrana timpanică, articglaţia temporo-mandibularăj glanda parotidă ! AZIGOS A VAGINULUI anastomoză longitudinală pe faţa anterioară şi/sau poşte rioară a vaginului între ramu rile vaginale ale arterei uterine şi ale arterelor rectale infe rioară şi mijlocie BRAHIALĂ a. brachialis continuarea a. axil are a. brahială profundă, a. nutritivă a umăr, braţ, antebraţ, mână humerusului, rr. musculare, aa, colaterale ulnare superioară şi inferioară, a. radială, a. ulnară ARTERE > 73 00 o rbţNUMIRE;feOMbN^i BRAHIALĂ SUPERFICIALĂ (V. A. BRAHIALĂ) mmâmimii-iM BULB ARĂ A URETREÎ%, A. BULBARĂ A PENISULUI^* BULBULUI VESTIBULULUI (VAGINAL) IflANAT^lâlS^, aV brachialis , varianta a â brahiale având uh traiect mai superficial d ecât în mod obişnuit superficialis , 7 \ „ * ; ;7 / ,7 77 7:y V'|'IC 7/7,'7' t''r-"\y v 7 a. bulbi vestibuli (vaginae) CANALULUI PTERIGOIDIAN a. canalis pterygoidei C AROTICOTIM P ANIC E CAROTIDĂ COMUNĂ a. carotis communis al pudendală internă ,a,perica a. măxilarâ (adesea din a*; palatină descendentă), : trunchiul brahîocefalic (dreapta), arcul adrtic (stânga) r faringiană \'7 ,, artera carotidă internă şi artera carotidă externă bulbul vestibulului vaginâl, glanda vesţi? i bulâră mare (Bartholin), vagin . .'.MmggiMmffls&mmi partea superioară a fâringelui, tuba auditivă, cavitatea timpanică; anastomoză între a. carotidă inter nă şi a, m axilară ..... pereţii şi,, viscerele, capului şi gâtului (y i Tamurile)'; /, ;;y:'7 7 7; \y ^ - y>' | CAROTIDĂ INTERNĂ a. carotis interna a. carotidă comună |âECÂjL^ Ă; 7 fpŞ CECALĂ POSTERIOARĂ ^ENT^tX:Alp||[Ne yf7gţ CENTRALĂ LUNGĂ aa/caroticbtimpanice, a canalului -'; pţengoidian (inconstantă), rr. ten- , 7 ; / 7 torîale, rnmenmgeale, r.sinusului ;; >7- cavernos/n ganglionului frigerni- nal, aa. hipofizare superioară şi v : inferioară, ryclivusului, a. oftai- >' mică, a comunicantă posterioară, ; a. ,coroidiană anterioară, a. ce- . y ; ;;y rebrală anterioară,;■ a;, cerebrală ' '7 ^ v'7'V '7-* , ; mijlocie 7~I7^\7 ; * mmMmasm mimmmmmm m a. cecalîs posterior a ileocolică urechea medie, emisferele cerebrale, glanda hipofiză, orbită, meninge, pip xu-rile coroide âle ventriculului(lateral (v, ramurile individuale^ . ..^^ânleppari faţa posterioară a cecului ecului ISIS III a. centralis longâ a, cerebrală anterioară părţile anterioară şi inferioară ale capului nucleului caudat, părţile rostrâle ale putameriului, globusului pallidus, capsulei interne m 33 m CENTRALE ANTEROLATERALE aa. centrales antero-laterales a. cerebrală mijlocie! , partea mijlocie a capsulei interne, gark glidnii bazali, capsula externă, claus-trum, capsula extremăi corpul striat, ta-lamus (parţial) v CENTRALE POSTERO-LATERALE CEREBELOASĂ INFERIOARĂ ANTERIOARĂ aa. centrales posţero- a. cerebrală posterioară laterales a. cerebelll inferior anterior j a. labirîntină CEREBELOASĂ SUPERIOARĂ ă. cerebelll superior ' a.bâzilară crus cerebri, partea posterioară a tata- ; musului, lama tectală, glanda pineală, ţ corpul gehlculat medial ; partea anterolâterală a feţei Inferioare a cerebelului, partea inferolaterală a punţii, partea superioară a bulbului rahidian (uneori), urechea internă paitea superioară â cerebelului, mezen-cefal, glandăepifiză, plexurile coroide ale ventriculului al fll-lea a. cerebri media a. carotidă internă rr centrale* aa. centrale antero la- capsula internă, nucleii bazali, capsula terale, rr. corticale: aa. insulare, a. externă, claustrăm, capsula extremă, frontobazală laterală, aa. tempo-, corpul striat, tai amus rale, a. şanţului pre central, a şanţului central, a. şanţului post-cen-tral, aa. parietale anterioară şi posterioară, a. girusului angular Tcerei^ ^ ARTERE 00 ro cervicală ascendentă a. cervicalis ascen- . a. tiroidiană inferioară, ţrun- rr. spinale - dens chiul tirocervical (un eori) muşchii; gâtului, vertebrei măduva spinării yy ' y ' cervicală superficială a. cervicalis superfi- r* superficial al a. tranşverse Jw cialis a gâtului; trunchiul tirocervical CILIARE POSTERIOARE LUNGI aa. cîliareş posterio-res longae / a, oftaimică . corpul ciliar, Iris (marele cerc art erial) CIRCUMFLEXĂ FEMURALĂ LATERALĂ a. circumflexa femorîs a, femurală profundă iateralis '' ' r y / r ascendentă, r, transversă, r des- ; articulaţia şoldului, capul ui gâtul femural, cendentă ; muşchii şoldului şi coapsei, reţeaua , ; , * , ^ articulară a genunchiului CIRCUMFLEX Ă HUMERALĂ ANTERIOARĂ â. circumflexa humeri;; a, axilară anterior - : ;V - 'v ; ;; articulaţia scâpulohumerală, capul hu- meral.m deltoid, capătul lung al m, bl-' V V /;.. ceps brahial, lendonul m. mare pec toral CIRCUMFLEXĂ IUACĂ PROFUNDĂ a, circumflexa ilîum profunda a, iliacă externă r. ascendentă ; peretele abdominal anterolateral,; regiu- nea iliacă, stinghie, m. croîtor, m. tensor ' / ;v s ;/ al fascieilată ^ ; ''v, CIRCUMFLEXĂ SCAPULARĂ a. circumflexa a. subscapulară scapulae muşchiL subspinos, mare rotund, mic rotund COLATERÂLĂ CUBITALĂ INFERIOARĂ (V. A, COLATERALĂ ULNARĂ INFERIOARĂ) ^Cdl^ERĂLĂCUBITAL;Ăyi5 ŞUPERIOARĂ -IV>?V XXM^^SX ARTERE colaterală âwai^â/V-■> -Rî^flâfe'rafâW^litî^ capătul medial al t V.v:r :%;^.|; :^jî? • • • cuiăţiacotului COLATERALĂ ULNARĂ INFERIOARĂ a. coljateralis ulnaris inferior 4©jp IffifepÎ! a. brahială t sRerioarA ... • superior. ,/■';;v;: ■: r:v/^ .. ;;- V iv'::v' ',*/>;"^;1, V'' \' -! ^; >mediali ;;;: ,? ;, /:’ v":'';' " -:" li COLICĂ DREAPTĂ a. colica dextra > a.' mezeni||l!!i||||B||g| ; uneori prin trunchi comun cu r; x \ , \;V \ a. ileocolică ; ^ II^HBMIHBIilB ' ,v':! Mi0.Aiii:(Y4AME.ocQMPĂ)l UîMiM^§&rn^MMim colică Mijlocie , a. colica media ' a mezenterică superioară : r. dreaptă, r, stângă comunicantă a. communicans anterioară anterior cerebrf colonul ascendent colonul transvers anastomoză între arterele c erebrale anterioare care corn pletează anterior cercul arte rial Willis } CONJUNCTIVALE ant ERI-; aa. conjunctivales ; aa. cHiare anterioare OARE, v'V enteriores < /'< > %W~?ŞMKîîtW l I coroidianăAnterioară a. choroideaanterior! a; carotidă; internă; a; cere- v;; ; ; V -,// 'V / \ : , bralâ niijlpcierV“'Vv; . V • % :V; tractul optic, crus cerebri, uncuşul hipo-campic, globus pallidus, partea poşte ri-oară a capsulei interne, corpii genicu laţi, plexurile coroide ale ventriculului lateral CORONARĂ DREAPTĂ a. coronărîa dextra aorta ascendentă, r conului arterial, r nodului sino a- conul arterial, nodul sinoatrial (55%), trial (a. nodală), rr atri ale, r margî- atrîul drept, ventriculul drept, ventriculul nală dreaptă, r âtrială i ntermedia- stâng (parţial), nodul atrioventricular, ră, r înterventrîculară posterioară, 1/3 posterloară a septului interventri-r nodului atrioventricular, rr sep- cular tale interventriculare (din r septa-iă interventriculară) . ^ORNARĂ STÂNGĂ ARTERE 00 MII DIAFRAGMATICE (V. AA FRENICE) f^Mgpfiit f*** iMgŢAT^RŞljEfiE);ţ#'' * DIGITALE DORSALE ALE MÂINII ^digitale ■'D0RSALEALE;^||| pte&igftates dorsales , aa. metal DIGITALE PALMARE COMUNE .E dorsale ale -' aa.dîgitales dorsales aa, metacarpienedorsale ; / -'i ţaţa dorsală a degetelor mâinii m:",° *>. manus,;/ " ' ;/ ,, rV^ > - □IS ", ;.; ■; aa. digîtales palmares * arcada palmară superficială.;••;•■ ăâu palrrtăte^tgîţaie pr oprii ^ }* deget^';mâînîf l ' ; ' communes :, s - : v " <> : ; *' V V'* //V V* ^ ' , .........." aa* digîtales planţares aa, metâtarsiene plantare aa, digital^; plantară pr oprii ; degetele: piciorului - ■ • '' communes ' ’■ ' -/. ' v\ , m ^ '•••••.; '• • " DIGITALE PLANTARE COMUNE DORSALĂ A clitorisului a. dorsalis clitorldis a. pudendala Inîe'rnă Ioojrşâ^ dorsală a penisului a. dorsalis penis a, pudendaîă internă clitoris J.. glandul, coroana şi prepujul pen isului ARTERE 1185 dorsală A scapulei a. dorsalîs scapufae Sil epig astric Ă inferioar Ă a. epîgastrîca inter îor epigastrică superioară ;Ipi$Q^RALi; V ETMOIDALĂ ANTERIOARĂ a iliacăexternă : J r pubiana, a. cremasterică, ,/ a» ligamentului rotund al ut erului m. cremaster, învelişurile cordonului sper-hnatic, ligamentul rotund al uterului, peretele abdominal / : a. epigastrică; superior aăfepîşcîeraie4^\il2" a. ethmoidalis anterior a. toracică internă a oftalmică a; menîngee ; anterioară, rr septale anterioare, rr nazale anţerioăre laterale, r nazală externă'''/,;" peretele abdominal, di afragma meningele fosei craniene anterioare, sinusul frontal, celule etmoidâle anterioare şi mijlocii, mucoasa nazală din partea anterioară a plafonului cavităţii nazale şi peretelui lateral, septul nazal, pie|ea dosului nasului - w „♦ FACIALĂ a. facialis a. carotidă externă ă. palatină ascendentă, a. submen -tală, a, labială inferioară, a. labială ; superioară, r Jonsilară, ra glan diK lare, r nazală laterală ,a. angulară arcurile palatine; amlgdăla palatină, vălul palatin, bâza limbii, glanda subman-dibulară, planşeul cavităţii bucale, buze, feţele laterale şi dosul' nasului, septul nazal ' - , ; : : ' f făriWgîan a ĂscendentaJ FEMURALĂ ;;femUr'âLă;projfu^ FESIERĂ INFERIOARĂ (V A GLUTEALĂ INFERIOARĂ) yJEŞWr Ă%U PERIQ A R Ă ţy^A:* JGL&TEÂ]^ Ă) y FIBULARĂ (V A. PERONIERĂ) a femoralis continuarea a. iliace externe fa nivelul ligamentului ingh inal a. epigastrică superficială, a. cir-cumflexă iiiacă superficială, aa. pudendale externe, a. femurală profundă, a» descendentă a genunchiului/ ;. ;/., partea inferioară â peretelui abdominal, regiunea: inghinală, organele genitale externe,, coapsa, planurile profunde ale regiunii gluteale, articulaţia genu nchiului a. fibularis termen alternativ pentru a. peronieră ARTERE i DENUMIRE COMUNA f^RîlR^AftTfellElfr1 frenice superioare aaAphrenicae ; aorta toracică y ' 'v superiores, y* y; /.'“S; Z ' , > faţa superioară, a porţiunii vertebrale a diafragmei ; - y s y'/ FUNICULARĂ (V. A, TESTICULARĂ) GASTRICĂ DREAPTĂ - . ' - GASTRICĂ stângă y ^.y a. gastrică sinistră; y ^unchiul'pelîao ^cZyyyyy rhesofagiene \ y?. A ^ ' yy; 'partea âbdomihalăa esofagului, mica'' ' ' ' *yyy' . /; \ y/vy yy Z yyvy ;yy y<$i y/-:;yZ^;:;:;:yrZy:,>,Zz'"Z'^Vy y ^ yZy?z curbură.gastricăi; o parte, a lobului he- ^^^ ^|yy :y;y;^y'*yîy?Z-:y y'-y yy;y ^ yy GASTRODUODENALĂ y :' a. gastroduodenalis ; a.hepaticâ comună : yyyy ;ll§|nf|^e| rr omentaje (epipjoice) ' ' ' ' V î%Fj|ÂfetA;;#SI GASTRO-OMENTALĂ STÂNGĂ f-.__________mentalis a. gastroduodenală / a, gastro-omentâlis a splenică ,V, sinistra. ' ' ^ Z, - //y' £ - stomac, mare epiploon GENICULARĂ inferioară a. genus inferior a, popliţee ; _ LATERALĂ lateralis articulaţia genunchiului / GENICULARĂ MIJLOCIE a»genu$media a. popliţee cişate, sinodala patelară şi pliurile alare ARTERE ffiENieUtlAR^SUBERIOARi» GENICULARĂ superioară a. genus superior MEDIALĂ medialis , „ articulaţia genânqhmiu^^fdmu^' pâtela, -rhuşchiiînvecinaţi . GLUTEALĂ INFERIOARĂ a; glutea inferior aJliacă internă ai nervului sciatic; > ;articulaţia şoldului, fesă/ faţa posterioară acoapsei HELICINE ALE PENISULUI / .//" 7- ţesutul erectil alpenisului- ’ : I a, gastrică dreaptă, a' gastrpduo- stomac, pancreas, duoden, ficat, vezi-denâlă, a: hepatică proprie ; / /> cula biliară, mare epiploon HIPOFIZARĂ inferioară hypophysialis infer lor; â/cşrotidă îhţernă J?y;' glănda'hîpofizâ HUMERALĂ PROFUNDĂ (V. A. BRAHIALĂ PROFUNDĂ) mmmmimmmmmMmmmmmţrn, ileocolică a. ileocolica. a. mezenterică superioară ILIACĂ COMUNĂ ILIACĂ EXTERNĂ *‘hk % % aorta abdominală 00 *vl r. colică (ascendentă), a, cecală partea terminală a ileonului,, cec, apen-anterioară, a. cecală posterioară, dicele vermiforrn, colonul ascendent \ a. apendiculară, r i leală / a, epigastrică , inferioară, a. m. psoas, nodul! limfatici, peretele ab-circumflexă iliacă profundă; \ dominai ariterolăţerăl ' pereţii -4 ARTERE §mTERfiJkRt EREi^lS ^^ÂtOMICA • . • . * iliolombară a, iliolumbalis , a Jiiacă internă r lombară, r iliacă pasele, şi muşchii pelvisului, â 5-a vertebră lombară INTERCOSTALĂ ANTERO-SUPERIOARĂ (V. A. INTER-COSTALĂ ANTERIOAR Ă) a. intercostalis , * . termen alternativ pentrua. intercostală anterioară , anterosuperior ' \ . ' 5., INTERCOSTALE POSTERIOARE I Şl II lit aă. intercostales > posterioresjetll a intercostală s upremă «a rr, dorsale, r. spinală INTERLOBARE RENALE aa. interlobares renis a: segmentare (renale) : ; aa. arcuate renale partea superioară a peretelui toracic, meninge, măduva spinării „ m ^peretetejpracrc, lobii r|H|iî r INTEROSOASĂ COMUNĂ a. interossea communis a. ulnară aa. interosoase anterioară şi fosacubitală posteri oară ARTERE LABIALĂ SUPERIOARĂ LACRIMALĂ LARINGEE SUPERIOAR Ă ^L|NTIpu£bsTR^i{V4^ĂĂ^ fCE^RALE ANTEBO>^t'il>li ;jţATERALE).i||^feţii|)S LIGAMENTULUI ROTUND AL UTERULUI a. labîalis superior a faciali ..7;- trunchiul bazilar, loasă inferioa-* " iiielSsifiti a labyrinthl IM a. lacrimalii a. laryngea superior a. ligament! teretis uteri faljngu^ a. tiroidiană inferioară a. tiroidiană superioară a. epigastrică inferioară. 7 ^ ala^rv:sepfa|i;7 77;' - '' ^ r 7rbuzfrşuperfâ ; :;;7i. ; "77 v â şeptuluî nazaCiripa ri 7;?7^ r meningeala recurentă, rr> zigo- meninge, fosatemporală, mm. drepţi maticeraa. palpebrale lat erale superior şi lateral, glanda lacrimală, , r < ^ , pleoape, conjunctivă »«§§ immmmmmmm muşchii şi mucoasa laring elui ligamentul rotund al uterului LINGUALĂ PROFUNDĂ LOMBARĂ IMA esofagului !j MALEOLARĂ ANTERIOARĂ MEDIALĂ ;^friţ^|nfâr||f|î llateralîsjjgff%'|^?^ a. malleolarîs anterior medialis >ăă:W- II a. subclaviculară dreaptă aberantă cu originea în aorta descendentă şi traiect posterior esc producând adeseadisfagie 77 >7'7" ■- 7,.. . \ '''V'- '■ :' ,7-V . articulaţia gleznei, tegumentele din ve- ) ciriătate f7 ,77, 7 ■;. '* a. tibială anterioară M AM ARĂ INTERNĂ (V. A. ' 7'' TORACICĂ INTERNĂ) MAXILAR Ă ■■■ a. maxilară a; carotidă externă a, auriculară profundă, a, timpa-nică anterioară, a/ alveolară inferioară, a. meningee mijlocie, a. maseterică, aa. temporale profunde, r ptefigoidjerie, a. bucală, a. alveolară superioară ppste-rioară, a. infraorbitală; a. canalului pterigoidian, a. palatină descendentă, a. sfenopalatină mucoasa cavităţii timpanice, membrana timpanică, > dinţii,; parodonţiul şi gingia arcadelor dentare superioară şi inferioară, muşchii masticatori, meninge, pasele bolţii craniene, mucoasa cavităţii bucale, mucoasa foselor nazale, sinusurile para nazale, bolta palatină, faringe, tuba auditivă (v ramurile individuale) 1190 MAXILARĂ INTERNĂ (V A. MAXILARĂ) meningee ANTERIOAR Ă a. meningea anterior a. etmoidală anterioară , dura mater ă fosei craniene ant erioare meningee posterioar Ă a. meningea posterior a. fâringiană ascendentă , > oasele şi dura mater din fosa craniană ; * ' . f - V; posterioară ' ' V; — - ii»*! metacarpiene dorsale aa. metacarpeae ,/ reţeaua dorsală a carpului (II- aa. digitale dorsale faţa dorsală a degeţelor mâinii dorsales IV), a. radiată (î) \ ,, ; ; \ : ' \8BSm METATARSIENE DORSALE aa,. metatarseae dorsales a. arcuată ■ aa. digitale,dorsale faţa dorsală a piciorului şi deget elor ,, mezenterică INFERIOARĂ a. mesenterica aorta abdominală a. colică stângă, aa sigmoidiene, 1/3 stângă a colonului transvers, flexura inferior ^ , a, rectală superioară <\/ colică stângă, colonul de scendeht, rect, MUSCULOFRENICĂ a. musculophrenica a. toracică internă rr intercostale anterioare , diafragma, spaţiile intercostale, peretele anterolateral al âbdom enulub ; \nâ^£'EXţernă^V? ^roîlHîajte^^iientrj0^ nazale posterioare la - aa. nasales a. sfenopalatină ' , ' părţile posterioare ale; cornetelor şi pe- terale posteriores laterales retelui lateral al foselor nazale nenumită (v. trunchiul a. anonyma brahiocefalic) wcnvvjLui ivicui/*r« t y NERVULUI SCIATIC a. comitans nervi , a. gluteaJă inferioară ;> ischîatici ' - .' ”, -V - ^. v:v:' : \ ; s-r /'v;.... / ' ' V ;' -^ ^^ ;'j^''^ NUTRITIVĂ a. nutrlcia arteră cu origine variabilă care vascularizează canalul medular al unui os lung P 'fiumSrusîl iMMi ŞANŢULUI CENTRAL a. suicî centraiis ! ŞANŢULUI POSfCEN ŞANŢULUI PRECENTRAL a. sulei precentrajis şanţului POŞfcENŢRAL :ra.;..suicinţmjis^^l . a. cerebrală mijlocie . a. cerebrală mijlocie girusurile precentral şi postcentral , ->•■-,yp-pi&/:■ , partea operculară a girusului frontal inferior, cortexul lobului frontal în vecinătatea şanţului preceritraţ . , OBTURATORIE ACCESORIE a. obturata ria accessoria termen aplicat ramurii obturatorii a ramurii pubîene a a. epigâstrice inferioare care se anastpmozează cu , ramura pubîană a a. obturatorii pe faţa posterîoară a ramurii superioare a pub îsului;; - OFTALMICĂ a. ophtalmica a. carotidă internă a* lacrimală, a isupraorbitară, a* glanda lacrimală, pielea şi muşchii frun-etmoîdală posterioare, a. etmoidală ţii,, celulele etmoidale posterioare şi an-anterioară, aa; palpebrale me- teripare, sinusul frontal, mucoasa ca-diale, a. supraţrohleară, a. dor sală vităţii nazale (parţial), pleoapele, con-a nasului, a. centrală a re tinei, aa. junctiva, structurile globului ocular, muş-ciliare posterioare scurte, aa. cili- chii extrinseci ai globului ocular are posterioare lungi, aa. muşc uiare ARTERE CD N> ORBITOFRONTALĂ LATERALA (V. A. FRONTOBAZA-LĂ LATERALĂ) palatină ascendentă a. palatina ascendens â. facială palatul moale, peretele farîngeluî, amig-dala pâlaţină, tuba auditivă PALATINĂ MARE ^PÂljOTNEffici? _ >1 immşr, -% PALPEBRALE LATERALE a. palatină major ? aa, palpebrales laterales a. palatină desce ndentă a. palatină desce ndentă aJacrimafă ; V'fefe kfe,fe:/; gingia jricisiviIor,mucoasa palat ului dur alatui moaie, amigdala p aiatinâ : fe; pleoape;conjunctivă , w» tiŞisSpJM-uSi PANCREAHCĂ DORSALĂ ;; a. pancreatica a. splenică a, pancreatică inferioară \ capul şi corpul pancre asului * '' dorsalW * J y/.V tfe Vfefe^;fe fer fe \fe o V' fe ?fefefefefevfe'"' v-fefefef fer fefefer; .■■ ; ■ iftĂ^R EATld nPerioar ĂîJ PANCREAT1CĂ MARE /' -a* pancreatica magna ' :ă. splenica : ^ ' V^ \ ■- fe/’fe;/\}i ■?fej~ ' :^;;"; "faţă ■ posterioară a corpului' şi 'cozii' pan- • î:' -fe- ‘fe 'fe;v 'Vr;' -fe. fes ;>.fe' -fe'-fe >fe fefefefefefeHr;'fefe, -feu creasuluf (7 V;/ ,fe- • '■ = ".fefe fe ftNEERÎOĂRĂ^w.^r ^ { - h - ^ -' % * ^ VKV*. ■$ Sf/dg&.'&fri s A^ ?\ wV mTW Yi î A?&AfâAS7Y ^ A/^'AAY-sAW^ 47^'%/ ; continuarea a. fem urale 5 - 5 rr. musculare, âa. geniculare, supe ~ ■ î ;; V ; ; s ;; ;; rioare mediala şi laterală, a. genicu - ' ■ Iară mijlocie, aa. geniculare infe-rioare medială şi laterală, aa. tibi-, ale anterioară şi posterioară, ăa. '' surale • ■; 'v’''.r;'/ m, ăbductor al halucelui, mflexor scurt al halucelui^ pielea ■ marginii mediale; a piciorului, haluce ' ; ;; porţiunile distale ale. muşchilor ischio- i gambieri, articulaţia genunchiului, m i gastrocnemian, :m. solear, m. plantar i subţire, fascia gambei, pielea feţei poste rioare a gambei ^RECUNEAL'ĂH^^^^ **> V- v Vă ,44: .v , PRINCIPALĂ A POLICELUI PROFUNDĂ A CLITORISULUI PROFUNDĂ A PENISULUI PUDENOALĂ INTERNĂ ';ă;ţi/ecuneâjîs ^ a. princeps pollicis ! 4/ a? aa. digitale palmare proprii (2), a. radială a indicelui părţile laterale şi palmară ale policelul CD CO ARTERE CD SARTEPA/^îfREL^| PUDENDALE EXTERNE aa*pudendae . extemes a* femurală 'V;f& Tr^-scrbtale/labîale anterioâ(iprr.::; ?p|eleii'/egfu^^ *părţii 'inghinal©'- apterjoareascrotului/labielmări PULMONARĂ STÂNGĂ a, pulmonalis sinistra * trunchiul pulmonar : , numeroase ramuri ce , însoţesc plămânul stâng ; / }a ';y>:' 'arborele bronhie V.' ■'V /, '.^rfX \ }:X "tX ’ X- *’■ XX RADIALĂ A INDEXULUI a. râdialis indicis '.v a. radiaiă. a. principală a pb-i ^ /■?. v' liceluî, una dintre-cele plouă ; ■' arcade palmare.' ;'*," ‘\ V.! '; ^ ^ v ■ ' marginea radialăa feţei palmare a in- dexuiuh; >; XX-f •'?€: ' RECTALĂ INFERIOARĂ a. rectalis inferior ^ a» pudendală internă; parteatermihală â rectului, canal u fanai; Im ridicător anal, grăsimea fosei ischio- ■ :tebtale;':|Meiea Regiunii i> > 'i RECURENTĂ TIBIALĂ POSTERIOARĂ a. recurrens tibialis posterior a. tibială anterioară articulaţia genunchiului, capsula articulaţiei tibiofibulare superioare ' ARTERE 1195 RENALĂ a. renalis aorta abdominală 7-7 rr, segmentare, rr uret eralei rinichi/glandă suprarebălâ^ureter 7 // '\';7V#7\ 77777 a.suprârenalăinferjoară : ; ;; " ',77, ?777; yAV 7:'7777' '^'77: SACRATĂ MIJLOCIE a. sacralis media continuarea aortei abdomi- a. lombară ima, corpul coccigian vertebrele, lombare inferioare, sacrum, nale pe linia mediană dincolo de originea arterelor iliace comune , 7 ' " - - • coccis, rect SCIATICĂ (V. A. N. SCIATIC) r ; 7—:-?V' ' 7, ' arteră cară vascularizează un segment anat segmentarĂ anterioară ; a. segment! anterioris r dreaptă ;> a-, ă hepatice âa. ihterlobulare (hepăt ice) '< / ; segmentele anter îoâr e ale lobului f he- ; '' \ V' :v ,' v' ;/ proprii''/ ', /, ' '" 77 7; 7'7:./7r'^'V'7;'77 /:7;; pătîcdrept;. SEGMENTARĂ MEDIALĂ SEGMENTULUI ANTERO -INFERIOR AL RINICH (ULUI a. segmenti medialis r stângă a a. hepatice pr oprii, aa interi obuiare (hepat ice) ; ; segmentele mediale âle lobului hepatic ] ' <7 777*7 "< 7 7- ','77' \v7;7;, 7' 7 , '^7 7 stâng /77;"'\ 7'7' ' , ^'c7; •' 7 7 a. segmenti anterioris r anterioara â a, renale înferioris renis SEGMENTULUI INFERIOR AL a. segmenti inferioris r anterioară a a. r enale rinichiului renis segmentul renal antero-i riferior segmentul renal inferior SEGMENTULUI SUPERIOR AL RINICHIULUI a. segmenti superioris renis r anterioară a a. renale segmentul renal superior, i ARTERE CD O) SIGMOIDIENE aa. sigmoidiene au mezenterică inferioară ii ^ colonuldescendent, colonul si gmoid SPINALĂ ANTER|6j|RĂ . . : tenoara,a.vertefc SPLENICA a. Henalis '■■ trunchiul celiac î ' a. pancreatică dorsală, a. parv corpul şi coada pancreasulut, stomac, / V : ; 'v'> creatică mare, a. cozii pancrea- mare epipîoon, splină -• , sului; a. gastrică'pdsterioară,^ a| ; gastroepiploică stângă, aa. gas- ; v ; ;, trice scurte, rr. splenice striate Laterale (v. aa j CENTRALE ANTERO-LATERALE) ^IciSVicBKraI^ t k:; ft-% >: *oşw^Bea='WS w§m$^wî mmmm1 subcostală a. subcostalis aorta toracică ; ^ r dorsală, r. spinală , ; ? partea superioară a peretelui abdominal i x , V'" posterior, peretele abdominal anterior, | ' , ' O/5........... - V ” /' '' ; '' v măduva spinării ;* , '' / |j SUBMENTALĂ â, submentalis a. facială , m. milohioidian, glandele sublinguală şl submandlbulară, buza inferioară, bărbie SUBSCAPULARĂ a. subscapularis a. axilară ă. toracodorsală, a. circumflexă m. subscapuîar, m. latissimus dorsi, m. scapulară rotund mare, m. dinţat anterior, m in- ^upraduodenăla'*a.^uprââuodenalisgir ţ\^?â %ţpartea su^ ARTERE SUPRAORBIîală a supraorbifalis a. oflalmică SUPRARENALĂ MIJLOCIE. a. suprarenalis m edia, aorta abdominală lg?i glanda suprarenală , : ; * ' SUPRASCAPULARĂ a. suprascapularis trunchiul tirocervical stiâmt. r, acromială . a'oftalmică . SURALE aa. surales a. poplitee claviculă, scapulă, muşchii umărului, articulaţia umărului, pielea ce acoperă acromionul spaţiul popliteu, muşchii şi pielea gam- , bei / TALAMOSTRIATE A NTERO-LATERALE (V. AA. CENTRALE ANTEROLÂTERALE) ilW»§i|iNTRALE ANTEROMED1ALE ) ANTEROMEDIALE) TARSIANĂ LATERALĂ a, tairsea lateralis ; J a/dorsală a picior ului > ţemporală ANTERIOARĂ a. temporalis anterior a;cerebrală mijlocie temporală MIJLOCIE a. temporalis media a. temporală superi icială , artîculaţiiIe tarsiene, m exţensor scurt al degetelor- ; - " r:^ ^mwmmMssm cortexul ' părţii interioare a lobului tem-p poral 'V;'' ' ' f; ' ' '' m temporal, fascia temp orală p/ TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ a. temporalis superficialis rr parotidiene, a. transversă a glanda parotidă, obraz, pavilionul, ure^ feţei, rr auriculare anterioare, a. chii, meatul acustic extern, m. temporal, zigomatico-orbitală, a. temporală scalpul regiunii temp orale mijlocie, r. frontală, r parietală ' ' ^ TESTICULARĂ a. testicularis aorta abdominală rr ureterale, rr cremasteriene, rr. porţiunea mijlocie a ureterului, m. cre-epididimale ; maşter, epididim CD CD MAIUIIM A NOMINA TIBIALĂ POSTERIOAR Ă a. tibiălis posterior ja. poplitee ’>■/ iii TIMPANICĂ INFERIOARĂ M^PĂ0SÂ;ţ>WsTfrîoÂM $M - a. maxilar! .. . / fepprertţi^ IfesSli r circumflexă fibulară, a; peronee, a,: nutritivă a tibiei, rr maleola re mediale, rr catcaneene, aa» plantare medială şt lat erâlă reţeaua arterială a articulaţiei genunchiului, libia, flbula, reţelele arteriale maleolare, regiunea calcaneană, muşchii posteriori ai gambei, muşchii plantei; iii TIROIDIANĂ INFERIOARĂ a, thyroidea infer iqr trunchiul tîroceryical ; _ . . rr musculare, ă, cervicală ascen- V ' ; /' : ; . >;/" \ .v-; 'O dentă, rr faririgiene, rr esofa gie- ' : ■ *.■' ne, rri traheale, a* laringee infe- rioarăvrr,gîandulare muşchii anteriori ai gâtuîuî, m constrictor infierîbr /al faringelui, fartnge,; esofag, trahee, partea Inferioară a la- ; ringelui, glanda tiroidă s / TORACICĂ INTERNĂ a. thoracică i ntemă a. subclaviculară rr mediastinale, rr. tîmice, rr traheale, rr, bronhice, rr. sternale, rr perforante, rr costale laterale, rrjntercostale anterioare; ai peri-car-dofrenică, a. musculofre nică, a epigastrică superioară mediastinul anterior, pleura mediastina-lă, timus, trahee, bronhii, pericard, peretele toracic, muşchii peretelui a bdominal TORACICĂ SUPREMĂ rr. mamare a. thoracica suprema a. axilară TORACO'ACROMIALĂ TORACODORSALĂ 1 Vî'/'îV': ''îS'*: - vi î a. toracodorsalis a. subscapulară mm. pectorali, m. subclavlcular, m dinţat anterior ^ţeau^arteriălă '♦ fiqprtfi al%.Sriicu|âpa/ J;â£rbmioc^^^ ^ Jcu)aţia|şterpocia\ri^ myidelt pid, pielea regiuni /, m. subscapular, m mare rotund, m. dintat anterior, m latissimus dorsi ARTERE TRANSVERSĂ A GÂTULUI ului”' , a. transvşrsa colii ; ^ a. subcîavîculară, trunchiul" 'h^ăupe'$ciăl¥-ă^ tirocervicaJ : ''"S-x*' vicală: superficială), r, profundă-fe : '' ^ ^ 5: ^scendentă (a/ scapulară de^^ 1 ; " ' — ' : - " ' ^ ' '' . o <1* cendentă); v \ - '' ; \ \ v/ ' --/ ' - -; ,V,'S~ fgf IHîpţppştj^^ P§§ â/gastrică stângă, < mună, a. splenică. / . creas, ficat, vez iculâ biliară trunchiul celiac truncus celiacus . aorta abdominală ă. gastrică stângă, a. hepatică co- esofag, stomac, duoden, splină, pan- trunchiul pulmonar truncus pulmonalis ventricululdrepti / arterele / stângă ele; pulmonare dreaptă şl transportă sânge venos spre plămâni ULNARĂ UTERINĂ 'mm VENTRICULARE a. ulnarîs a. brahială a* recurentă ufnară, a> interosoa să antebraţ, pumn, mână (v* ramurile indi-, comună, r, carpiană palmară, r viduale) : \ ; : ^ carpiănă dorsală, r palmară pro- \ ; ; / fundă, arcadă palmară supe rficială : , a. uterină , a.iliacă internă > f ; î a.vaginală,r ovariană, r tiibâră vV uter, vagin, lîgamentulrptund al uterului, '' ' ' ^ ' ', - >/ '' v *v'\ v , v /' ' > '\7 V' v: * i\ *;/' "tuba uterină,ovar. \ .: smmmm mmmb«s? VEZICALĂ INFERIOARĂ a. vesicalis inferior , a. iliacă internă vezica urinară, ureter, prostată, duetul deferent, veziculele seminale VIDIANĂ (V, A. CANALULUI PTERIGOIDIAN ) zigomatico-orbitală a. zygomaticoorbita- a. temporală superficială, a, partea laterală a orbitei, m. orbicular ai lis temporală mijlocie (uneori) ochiului ro o o 2. VENE feDENUMIRECOMONA^ ..w, S|ff JN^ENELII ';'. V 'ANATOMIC, ANAST0M0T1C Ă inferioară v anastomotica inferior ANGULARĂ pps» îs !. -4 între ochi şi rădăcina nasuliil v ţofmâţă"gpnlunîreâ şe contiriua inferior cay f acială ;/ V.'' "P: - ' o VivŞ'' 4 .• trahjearâ^supr^orbîtarâ'^^ H7 :77^7(/ âv;y': V -v: -4' APENDICULARĂ ilÂRCUĂfp RENALE v # Z'S? ^ v appendicularis viJh *%arcuatae reniş AUDITIVE INTERNE (V. W. LABIRINTINE) m ■ însoţeşte ă^sjapendiculă^ 44 jsa. une^p:^ anteridară şi -'S 44-A 44 4/V'4:' 44 i aPt^hp^^ptrua'toh^:^' îleoc olică . pPjfeJQ'■, i '/ -’ ''Vs nr^înapdîşg f. plex :pe; ppp^|ârteirălă a 4aptaj:44 ipup^bppretrom i4#4444."rnpază;wjâ'^ulară^^ctfefnâ'v-C4;V44? 4 r4 culege sângele w i rifercoş- {Vf..Iorhbbiifa;ntâ4:^;ll;1p^aya^sXipeTipară-/';{'"4 74 :\f':' 7 <; 'tale^'călb p^legăti^lpei; 44:44441?S&"f?/44X;4'";4'i4'4^^?*>! 4447:'4;' 474;44 777 444 / '\:S ' 7 ...... ' '' " ....*' venele,cave W^MSSMiâM . * * . • BAZALA v. basalis lis ' trece din'spatlur'perfOr^if^pâtiO|^ertdiaifjarît'e^brc^J^^>4''cferebfjâlă iritelTiâV: ':;'?-v^ ■:*'rV4r 44 ,- ;' \ ţerior înapoi şi în jurul pe- 04K 44444444 44444 44- 444444 44; 4"4V4 •, ;' *4/ . duncujilorcerebrali 444\? 74!'444 444S4y444444 444 4 44 -4 . ' ; ' BAZILICĂ MEDIANĂ v. intermedia basilica uneori prezentă ca ramura medială de bifurcare a v. an-tebrahiale mediane44;1 VENE BRAHIALE w. brachiales . : C. se unesc cu v-%i ' axilară BRONHICE IJUI BULBULUI PENISULUI CANALULUI PTERIGOIDIAN î'CAR DIACĂ ''MAPI £ -CARDIACĂ MICĂ CARDIACE ANTERIOARE fiSĂSWiĂWMNl¥iifigi| tSStSS^KMBm CAROTIDĂ EXTERNĂ (V. V. RETROMANDIBULARĂ) w, bronchiales »'jj^j j v bulbi penis ; V v canalis. , pterygoldei v cordis parya \;i w cordis anteriores €xo® rniSrnS' i'i \\ arborate brdnfii^/•ps \ - v. azigos pe stânga; y. hemiazigos sau v. = c - ' - V:' y ^ lU'xC-vS ■ }":^Tî' intercb^ă'Supenoară pe'dreaptâ^^;"' ’ !; x :^y *' >X\ -' bulbul penisului ; v. pudendală internă ;f i ; trece prin canalui pterigoidian ; }:^l s '/ ' ’iy?' • P^xul pterigoidjan ' . •; V V : t -y, y:.yy ':v';; ; a : y>'^v; y\ aţriul şt ventriculul drepţ/ v/; : y-;v': sinusul coronar : > :, syy;-?(J ':'}::;P,/^' / y % ,yy ;^re^eJe%^nţ^rioC | ^>,yentriculUlui - atriul drept sau v cardiacă mică ; . CEFALICA MIJLOCIE I^OPR^PErîÂ|ş!l|S t>'‘ $■'^ >'V» v intermedia cephalica inconstantă, ca ramură laterală de bifur^ra a V* ânte brahiale y cefalic㪠:v"y mediane y CENTRALĂ A RETINEI p?|p^^^lR(Si£TULUI CEREBELOASE INFERIOARE ro I^IBELGASE SUPERIOARE w cerebelli inferiores ; ^ cerebelli faţa inferioară a cereb elului sinusurile tfansvers, sigmoid inferior sau sinusul occ ipiţal |ISSfIMilSIl & sinusurile transvers şi pietros ssi VENE 1202 CEREBRALĂ ANTERIOARĂ v cerebri anterior ;însoţe^tş' a^:cerebrâ^;:ăhţfe^ :'^^'v v bazală lXs< ';:' r cerebrâlă mijlocie pro - v cerebri media' : însoţeşte a; cerebrală mijlo- leu* V bazală FUNDĂ profunda !ffi^BMĂSi»ciEsu- iy;t'fîV:0îîî%£ CEREBRALE INFERIOARE cie în profunzimea şanţuluî lateral - - - ^-. vk; '"' ~ :s';: w cerebri inferi ores vene care se ramifică lâ . ;;v ; a-./'Î; V*' baza şi faţa inferolaterâla a y:,' > ; Yy YY creierului ?:/ j rf / Y;- cele de £e faţa inferioară a lobului frontal drenează în sinusul âagital inferior şi sinusul cavernos; cele ale lobului temporal în sinusul pietros superior şi tranşyerş, cele ăle lobului occipital în '^i;riusa^^r^ptX^^;i^;^'^> y\Y' CEREBRALE SUPERIOARE CILIARE w cerebri superiores ; apox, 12 vene care drei > creierului spre fisura Io ngitudinală _ ^ ?: ..., ^ ^ y sinusul săgital s uperiprY . ;y;» - posterioare--:^;Y,Y -Y;, >Venosf;sciefetţ^J';fenbje' epjscle- V ; f- •: C^YY;Y'"v'' r\S< ■' ' ; • ; 'V';:;Yyyy' /y" y ywy;. rale şi bpnjunctiya globuliji ocular '' y YYY ■ Y. ;t'YY:y y", U/ -: - CIRCUMFLEX Ă IUACĂ PRO- v circumflexa ilium trunchi comun format din ve hele care însoţesc a^eircUm flexă v iliacă externă profunda,- ^;YY iliacă profundă \ Y: 'YYY;Y/-;. i - yY-Yr^Yy YYY;- Yy Y Y'/; Y \ Y , Y < circumflexe femurale w. circumflexae însoţesc a. y circumflexă femoris mediales femurală medială MEDIALE v> femurală sau v. femurală pr ofundă COLICĂ dreaptă v colica dextra însoţeşte a. colică dreaptă COLICĂ STÂNGĂ v colica sinistra însoţeşte a. colică stângă v mezenterică sup erioară «f fi rţm-, a î v mezenterică inferi oară VENE una din venele mici care în cep la nivelul papilelor pielii, formează plexuri subpapilare şi se varsă în venele sub cutanate ; DIGITALE PALMARE w digitales însoţesc arterele digitale pal- palmares mare com une şi proprii DIPLOIC frontală v. diploica frontalis arcadavenoasă palmară s uperficială WivMpc&fMKW^ [y^ţbl^l^gltiSIl i8 diploic Atemporală v. diploica anterioară temporalis anterior ^PORAL^S^pi f rdipIoE. ^ ^ "p^terioărA %o?porâlii;poier;îpn| DORSALĂ profundă A CLI- v. dorsalis clitoridis însoţeşte â. dorsală a : plexul vezicai ŢORISULUI profunda ' clitorisului ^ ,,v-V- / ;V.yl ; v. supraorbitală sau sinusul sagital su-> / perior partea laferălă a osului frontal, sinusul sfenopărietal sau o venă tem-partea anterioară a osului pâri etal porală profundă DORSALE ALE LIMBII w dorsales linguae vene care se unesc cu o venă mică ce însoţeşte a. linguală şi se varsă în trunchiul lingual principal DORSALE SUPERFICIALE ALE W. dorsales CLITORISULUI clitoridis superticiales clitoris, subcutanat î v pudendală externă v. EMISARĂCONDILIANĂ EMISAR A OCCIPITALA ro o co v. emissaria condylaris v emissaria occipitalis venă mică ce trece prin canalul condilian şi uneşte sinusul sigmoid cuv vertebrală saU v jugulară internă> < venă mică inconstantă care trece printr-un orificiu mic Ia niveluj protuberantei occipitale şi uneşte conflueiiţa, sinusurilor cu v occipitală VENE WMi ! EPIGÂŞTRICĂ INFERIOARĂ v epigastrică y;iiiiâcă ^demâ v " "':v inferior MM MM- rioară : u : : kMk'MMM/'/ ;jM ‘ Mki'Zi ■ . 4 yy rj/?; EPIGÂSTRICE SUPERIOARE . w. epigastricae ?r;^: înspţeşc a. epigastrică supe- • - v^y -MS v. toracică internă MM S> . ...-•"/ 1'.' y,; ; y <•"' superioreş l;.: ■- / V;' rioară; j;V; * -y\ A: SMMh$?& 7SMSM MMM a S,M Mk,~ MM% < k '. MS M>; ,esofaGiene .?; ;y;'/y-y r w esophageae v3 MMMS„M*:MMk 'i^^^SSMfSMMMkMkMSSS Y?nefe fâiWâzi^';[( aâgos ;rşău;rţruiH l;%V:/y'.vv :•;. :y. V V ' - > .."y\' yy r Vw 'MkMSk SSS SkSkMMM-, MSMiSMkk SM:- MSMMMkS lpb*uţ V^nps brahiocefalic; chiul venos brahiocefalic stâng „ facială-;; '^'r v'\ ;^ v faciafiş y a;^V V' începe la nivelul unghiului rpe diaf al ochmlul că v a^gulără* co- M;yyMMkSS Ml SSkM:\■.: ':M- S- M . : Ir r rS" v;.v;;- ';"' ; ; ; v , /\ y-: ”•' r;r boarâ înapoia a. faciale şi^e fermii^ dăobicei în v jugulară in- MxM 'MMM^tMSMM:kSMx "S-M'i - \y‘- ■: \v/' "' :kS~M;S MfM temă; uneori formează unttUncfăcpmUă^ iârr:MM:SS&UMMMM-:- yy SiSlŞMI)3®^©il fâcialăprofundă y v faciei profundă ^ PiSk§>M'M\M% MSSb-MM ?p!exul;^ehgpidiamB $Jacia|ăkSkMMSMSSMMkSţiSMk'Cl ^0^‘J ?. FEMURALĂ ,: v. femoralis y,:f; urmează cureui ay ;cbntinUăi^a v popli^ )a nivelul ligamentului ingHinar^d ;J,r yr---' r y y: * ~:y y:' ' • y ' - '* v y ^ ;y:y, în 2/3 jDroximale ale coapsei iiiâcă externă ; 'i;-yr '&¥rSMMSAk',V ■ - mrommmmm " "'■............... FIBULARE (V. W. .; - peroniere) •;- ••. y,yyy;y; yyyyr,.vy:^^yjţy-yyyr yyyr-yy;;;.; ____iyyrphrepi6aăi;#«w |ln$Măs^«s»ffenib fsmMmăm» ftflfeOipres : FRENICE SUPERIOARE (V VV. ! PERICARDIACOFRENICE ) GASTROEPIPLOIC DREAPTĂ v gastroepiploica : însoţeşte a. gastroepiploică ,.' y *S ■ /’’ dextra dreaptă X'/-' pptRloâftpiSîc'Â'sfÂMi&’Ă^ ^âsîfo^pli yŞtaPt GENICULARE w genus însptesc:ăa. geniculare ;y. rnezehterică sup erioară V v; ppplitee '■ ■tei VENE 1205 GLUTEALE SUPERIOARE HEMIAZIGOS ACCESORIE “BemoRoidale (V. VV. REC- ' " r*'“ ' v hemîazygos accessorîa trunchi descendent care co lectează w. intercostăle pos terioare Vhemiâzigoş sau v azigos stângi superioare (de la a 4-a la a 8-a); cpboară pe flanculStâng yyAy:yAAy' AţA^A/A "'y' Ar al coloanei vertebrale şi la a 8-a vertebra ţo racala se varsă în v. yyAA;: y v'AAvAA A'yA AA:A:aA ; hemiazigos sau încfuci şeazâ co Ioana vertebrală pentru :a..-sş:; y ;Ay A yAyAA;yAyA: A A: "y ' vărsadirectîd vAazjgos: A AAA ;A : Ay>yyAyyyyyy y 'C HEPATICE f w. hepâticae A • ; 2 saU 3 vene mariA într-un vânele centrale ale ficatdlui I : A r grup superior sau Ş-20 vene a^AA- 'y:A::yyyyA A;y; yy : 1 A . y ”“'<-/ t:iZ mici într-un aruo inferior foN AWA; V. cavă inferioara mici într-un grup inferior foN • mând succesiv vase'mâi mari y;yO y yy; ILEALE (V. VV. ILEALE {IJE-JUNALE) , " IUACĂ COMUNĂ (DREAPTĂ {l v iliaca communis A stângă) y ^ y, y AA; y:-;v'' ,/y >Ay; yy \y;yyy urcă până Ja. partea dreaptă se formeaiă la ar|icu la]ia sacro-:; se uneşte cu pea de pârteâ opusă şi for-:^\verţebrej aA5ya lombară ;' iliăcă prin ynirea w. i|ia.ce internă meăză vi ca^ inferioară A A iV y'A A yV'â^AîAyyy" vH AA:-A,ayyA-'I Aşi:e^ţ^fTiăyyyrvy^'\y;A^yv^;ly.A^;'iAyy'A'Ifet AA-AA' ly^lArAA-yAlAvA y yAA A-:- -AA^ y-' ILIACĂ INTERNĂ INTERCAPITALE v iliaca interna : se întinde între marea scobi- se formează prin unirea ramurilor se uneşte ; cu y iliaca externă; - şi . '': vA^; tură sciatică şi strâmtoarea parietale ;A> A/yyyy A;:v: ;'Ay Ay: for'meazăy. iliaca cornupă ' ' A;A A A: ' ...A.. , 'v- ; ' A\Vy superioară a pelyis ului yy A ' :-yAA:yA': AyAyAyAAAAA.v-- A,: - A' yÂ- A; A , - A "A A yyA - -A /A.-vA- ’ A:. y : l^ll^lurnbalişiiiils WWl§Ş\§MwMl9B)tP3f3^Mmm ivyiliacteintemc vy intercapitales ; vene care trec între capetele oaselor metacarpienâ şi sta bilesc y AA A A : A comunicarea între sis temele venoase dorsal şi pal mar ale mâinii A; I A A A: INTERCOSTALĂ SUPERIOARĂ v intercostalis s upe-STÂNGĂ rior sinistra ' IU încrucişează arcul aortic se formează prin unirea celşî de-a v. brahiocefâlică stângă y\ y-y ,'";-^AA' 2;a; â 3-a şi uriedri a 4-a y inter-;: A,:- y; y;^';; ' yy ' : " Ay' I AA:\A'A-. A y Ayy , costale posteripărestângi ■; A ;. :v y,y v A *;;y-AA- 'A '" VENE ro o INTERCOSTALE ANTERIOARE vv intercostales (12 PERECHI) anteriores WIerWI^®1^Ă*?I |®W<»es'': . însoţesc aa int-ico stales însoţesc aş. intercostaie:ante- ;;j?v w. toracice inţerne ? ;r. ; v A rioare - - : .'.yf V,> •; $ v/vy s''v:*.t".. . ,. ‘ \ iRpăi^SMâlIsSMS^ INTERLOBARE renale w. interlobares traiect descendent între pira- arcadele veno ase ;renâl^ / şe unesc şi dau v renală midele renale A;-V - V.'v'-: ..-' :j rems , INTERLOBULARE RENALE ||icîpRUtui-'(»S%l4|#^#S! tiwglATARŞj^ JNŢERVERTEBRALE w. interlobulares> renis , , ; 'V.^SK \;V~> reţeaua capilară a cortexului r enal -arcadele venpase renale ; v. intervertebralis JUGULARI ANTERIOARl coloana vertebrală:5.?‘ plexurile venoase vertebrale > la gât, v vertebrală; în torace, w I nter-' ; ,, ■ • .; :P> :'U'r - ; ^'6 costale; în , abdomen," vv lombare;, în ’ • ;,>•' Y Y Y>\ J Y^Y\Y;YYY/ Y 'Relvîs w saqrate I ăteraie ;jY Y :• . V' jugularisanterior>Y ia naştere sub'bărbie şi do- - XY Y'YY YyY; -^,5 venele :jugulară ^externă sau subclavk - - •' Yv-";hl: - Y boâră spre baza gâtului * - '•'' 'Y v;c 'P' ' >/Y>Yv :; culară; sau arcul venos i uaulăr : .. * JUGULARI interni v. jugularis interna din fosa jugulară coboară la începe cu bulbul superior; dre nea-> se uneşte cu v, subclaviculară şi for - YYU-" , ;; y ? gât împreună cu a. carptidă ;ză câa rpai măre p^ brahiocefalică ; - 7 : ^ • ;j//_ internă şi apoi cu a. carotidă venos de la nivelufcaptilui şi gâtu- ^ ^ :. V • ' : ' ;; - comună ' /r*:/:';L'vV, ;lui: -A ^\ . " " •■;;./ ::• C- %^iai®Bl^rtop|| |PîîlS labiale ANTERIOARE vv labiales ' r: partea anterioară a Jâbillor rnari A ;? v pudendalâ externă :: anteriores imWĂ»ira<)ME»Pf; ?waisîl««^ | *'j enpres;y LABIALE POSTERIOARE vv labiales posteriores" labiile mări ; ? plexul venos vezical ? LACRIMALI v lacrimalis / glandă lacrimală laringee superioar Ă v laryngea sup erior laringe J v oftalmică superioară v tiroidiană superioară VENE lOiSOXH..... LINGUALĂ PROFUNDĂ LOMBARĂ ASCENDENTĂ l$fpf Itl v. profunda linguae ■, dorsales li hguâe" v. lumbalis ascendens \ ■ ' PlfllSf^P^P '^2^, jfaţş prdf undă ^limbii ^piăşte p(J ^ : IrM ' :: :::v-; -Y nervului hi|iogios f(; ;y • S 5 ',: LOMBARE III {IIV ;lW|îlIP»JfI j MEDIANĂ ANTEBRAHIALĂ venă ce primeşte w lombare de fiecare parte; începe lateral dev; sacrtim şi urcă până'laprima Vertebriă lombară unde pnn linireâ ; ;.v: cu Vi şubcostalăformeazăpe dreaptă, jv/azi gps şi^ pe - • V'/""' :: \ • hemiâzigos ^: .:•..;'• ?;:v ;y •'•■:; ^^ -'v^ • ' ;; ^ ^xv , v pâuM)»OTM wmmmimmmmsm w. lumbaies (III et IV) M apiSift^fs însoţesc arterele lombare III XV r: şi IV V • : 2jS,-y. ||P| ■! ;. (;; '}i n de obicei, înv. cavă inferioară .. ......... « mmam •mmmsm MENINGEE MENINGEEMIJLOCII wrn^mmmmm METACARPIENE DORSALE v mediana antebrachii 5 lvv.mediastînales \M8®m yv meningeae w metăcărpeae dorsales v la antebraţ, între v cefalică plexulvenospalmar v cefalică şi/sau v bazilică sau v cu- şi v bazilică >/> v *Y; ::x^'x : ;vXx* bita bitală mijlocie WoMoc M$M&ă ! sinusurile şL venele regionale P8«mmm MCTÂCARPiENE PALMARE METATARSIENE DORSALE şe formează prin unirea venelor dorsale ale degetelor adiacente^ ; < au traiect ascen dent şi, prin unire, formează; re ţeaua venoaşă : ; : dorsală â mâinii ,• x *VjX,^r-x‘. ;/:v; -- v ) ro o MEZENTERICĂ INFERIOARĂ SăS^TCrtlC'X^BŞERKSÂRĂ”'^ IWmMBSMMMM MUSCULOFRENICE li«®§ISt8tŞ!li NAZOFRONTALĂ ÎNElifiiMltE :;(V#WBRÂHiol ;5CEFAUCE w metatarseae dorsales ' w. metatarseâe |j||anjtaî^;Ă; v mesenterica inferior. vv musculophrenicae r?^vi: J se formează ja baza spatiilor jn^ arcada venoasa do rsală ' :: 1::'vVf\terdigitale din w;)digitale dqrsalei >: ‘' : V ;. • .; - r"" - ; ' 'ale degetelor picicrului ..' ' /; /: i urmează distribuţia a. rne- /Cv-\ v splenică zenterice inferioare t ; iSphepii înspţeşc a. musculofrenica >. porţiuni din diafragm şi peretele <; vv. toracice interne \ ' V-.. ^ toracic şi abdpm inal .;. "l; ;t'' VENE 1208 yx# ; "'Mj'P'i Î$\U aii Iptowilîi^^ ^SIrIg™ VENA/VENELE ^ ■'■ i«-; a'mattumb^ iteS» î;S .V;- v comitansrieiw^C îrisc^ştenrhipoglos;i5:\;p fortnează prin unirea ^ ';yeneje|âicîală, iiriguală; sau jugulară i \ • hypoglossi. /• ;1 ţ^?i 5: yy4 : •IVr:;fund4Hmbli.cu:V. ^ r iernă : V iliăcă internă [i/sau v epigastrică in-obturatei^ ,H -O cinaţi / ; y\yr:/ • ferioar^ ~)r 3V inferibr se formează prin confluenţa rârnurilpr QÎliarb [i mpsculăi^; arej y{y\i/£ âf-traiect posterior [i, fie se gnă[te Pu v/pftalmică suf- perioafă; fie'se) If'S'-'SW > varşă^direcţîn^şinusuţr^em^ prin fib î?^ra; j y } 3, Xy orbjtară Jnferic^ră sprb pfexul V pferigoidiari r vv': %£$ OMBILICALA v umbilicalis la embrion, 2 vene, dreaptă ţi etâ^ K.............. la (X)ripn la sinusul venos [i; inimă; ma^ [i fondează 5: t V^fombi**palsi ^tângă,erMţujUi ¥vs v^Ay£;:/y - );S';y <" ■;■ • OVARIANA DREAPTA v. ovarica dextra : | ifwwmw^r l: .jyy-yî[:: \ plexul pan^ ;V Pavă inferioară 5 î ^ { • - yy0kyy0p,<7' f;*S’ larg pe dreapta• yf'S :y:I kS -- :V*C, PALPEBRALE INFERIOARE PANCREATICE |pMcliĂttS6WuoDEfîĂlOE2^ i&C- 2;;« î&F-J’Lt;'£**&'/ w. palpebrales Işiiperiâilş'lfel pancreas y, splenică, v mezenterică superi oară VENE PERFORÂNTE ' " V.“ w perforarites £ vînşpţdtşt:-âta^ranteîfai^>r ^^ ^femurală prafuhdS^^J;;^V ''" v ' 'y':''i "' " ■ ’ ; ' ■"' '' fc?S;f£p '* ^ ''"-' *”"':'; pp tp ii^0iii pet;ica^ şiJiafragm^^^T^^;; y;brahiocefaHcaştâ^ ;p p y pr pp £ /;-p; ' p p p phrenîceae!i -£’'' f f':£ ;£pip/£' i p &£p£iă£ p£Ac£££ ^p :£?55v^C''ii’. *i/>î';:'££ £ ££' ii£-Siy^pp PILORICĂ (V. V. GASTRICĂ DREAPTĂ) ; ' :- - : ££:£ ££p£i£iipi£pp£p££ iiiW^iK:‘4Wii% PORTĂ i■ ;p; - / v. portae; ^ •;,:p /p 1 p :trunbhi Venps/s6^ prin Unit;e^:venelor; >£ %pi;'; ; pi/; i£ '; ppiippppi pi ;>£ i - ;:. - ip,pp; £/£££££ .We^hter^şuperio^iră?şticS^înapoîaJ0âţq;lu ip>p; 'pyi £ £p: ii £; • V - v' :; .; PpSpi i :urcă;^^i|re^ţa pânâJn hiluIrficafuiurM^ : pp \ iipp'i ..ppp/pppp ',;: •£' /;pi ;p£ £- p£ p ip ^ / -V •i: iiip*/ succesive cate urmează tipurile :a£hăp^ ipi i 'i.;iiyip VA iii: i '■ p :: Appiip ^r': v: safenă mare rp 'CP p:/ externae • dendălş externe / :;>pP'£p "':-p;; ^;p>'^££;:;p ^..p'v':;£• ; :' a.V .p£' w pudendae wwwmmS PULMONARĂ DREAPTĂ su- ,;;_ v pulmonalis ^ £ lobii super(Qr ai plămâp atriul stârigp p :Yi\v/;,S-- perioară ; £y'~ superior dextra ^ p > tp-:;;.^?1; nului drept £ : vl ? p •'t' \\\v ' £ -', ,y. ;:;v - • ;^p: ^ * v.'pulmo N> O (O «ră . p. • |-sinistra PULMONARĂ STÂNGĂ SUPE- V pulmonalis RIOARĂ . superior sinistra .y.y.y.;'? I ■ .'■■ y.yy lobul superior al plămânului stâng atriul stâng RECTALE INFERIOARE w rectales inferiores RENALE EretroMăndibular Ă iV-> *■> --ii'.' .tjvi, < ;;^ C ?7;; V/; ^ ţ ,-4;'# •..' plexul rPctal 3 v:;'V;/ • , - w rena|es\v^vv'C"?: două vene scurte, de; calibru Tinlchi 5\^\; , ?V -'riVr v:'/V mare, stânga fiindjmal lungă ^ Jvfi:|V^ \ ' /'v. ; / ' decâţdmapta ; 1 % XvX';-^ .:XV-.-u-X ^ v, pudendală internă . v cavă inferioarCĂ^^-^v' RU{INOASĂ INTERNĂ (V. V. PUDENDALĂ INTERNĂ) SACRÂŢĂ MEDIANĂ vV \ v sacralis med îana urmează a sacrată mediană X^XXfXX-‘XXXX?XXX V;ilîacăcorntină SAFENĂ ACCESORIE v saphena acceşsona \-/\;~u^X'Xf;'^XXî X;i, inconstantă,;planurile superficiale Tr\v X>/'1- Xf X\ dinVparte^^^^ :ş-coapJ' Wmmu ^ v safej^ mare SPIRALĂ A COHLEEI v spiralis modioli cohlee v. labirintină SPLENIC STELATE ALE RINICHIULUI ISf iRtfpcll^ ^itemocteidomas- venulae stelata© l; :-v ’v',v - v-nSV:; Straturile supetfici^ ^%teHS6Ulaf^^^^ renis ,: ^v\/ • -r;/'' luî renăl • 1 lIMIb H iene STRIATE v. striata subclaviculară v. subclavia 1 :? : spaţiul perforat ant erjpr mmm.................................... însoţeşte a. subclaviculară continuă vV âxilara ca principal z canal verios al membrului s uperior v bazală _ msmmmm se uneşte cu v jugulară; internă şi formează y brahiocefalică WMSM subcutanate abdominale w subcutaneae abdominis §wmmm§ SUBMENTALĂ v. submentalis SUPRARENALĂ DREAPTĂ v suprarenalis ^ dextra SUPRASCAPULARĂ v suprascapularîs planurile superficiale ale peretelui abdominal '''\y;y^)r V însoţeşte a. submentală ;v, facială , :'î^lârid^ însoţeşte a. suprascapulară ;V: !;ţ'j>:<" . •: .; '^U; ■ ;'h (uneori, 'două-'vene' care se • ■/}, vV\v^Y^ "1:';": unesc) \ \" > - v ; % 6V ' : ; :fj ■ V - -;'S' S':" .."" vv>v->J v jugulară externă, uneori, v.; subcla-' viculară 1 :> ^...';;'' , -; - TALAMOSTRIAT Ă .. *** v thalamostriata ;y^;\ - -\v'/r ' ,/••%: ; corpul striat şi tal amus TEMPORALE PROFUNDE TEMPORALE SUPERFICIALE « mmm» w temporale© profundae istssr, ioboară sub fascia tempo- -se > formează ţ0^>Q0-n^ MMMmMM&rntmmm se uneşte cu y. cbroidiăna şi formează v cerebrală i nternă ^:!: ' 'f C;, faţa profundă am. te riiporal "'plexul pterigpidian :• ;’ TESTICULAR Ă DREAPTĂ ?^TtcutĂRĂ;sTÂNâ|GiîS§)i TIBIALE ANTERIOARE v testicularis de xtra ^testicujanlă ;sinjst®fer'% yv tibiales anteriores ; plexul pampiniform drept însoţesc a.; tibială anterioară v. cavă inferioară : se unesc cu W tibiale posterioare şi formează v poplitee VENE 1212 ' K/7 J%50 $mu,ş H7777/7 %,brahîoc^felicl stângă TI ROI Dl ANĂ INFERIOARĂ viferioar^ . v 1hyrg^d^aW,eri6r\v; rfl!ecâre;dintreiQle dobâV^^ X:.,;/ - ['p',:/' 77;^ \7;;7;77^ 777 77 Aj7 7,77*77 fl^dian;î^;Venâb'ra'^i^ce^id^d^eşj^'i^ăiî^^^^pbptt7 7 ' ■ 777*. 7 77 7\\:7 77/; 7/ '7777’ - .7/77 - înţr:un %unchi comun •• care.7s|7^ v 7renală? '7.:./ ' / 7 7? 77 -:-:i r''C ,'4\ 4'V 4'7vv> 'f-f4%:y ’X4 /’??' f;4 4f' '¥'!f^’ !;"~>X:; ’v' :' : ' TIROIDIENE MIJLOCII LĂTERAL * ’! TORACICE INTERNE vv;thyroidea<ş^'Ş;>/;7|77y7t7|7777777^77^jânBi^nw;\Kjugularaiţiie 7/7:7 777/ icIcae/A^/.:-? \2''unir^îjyîă^lo/;ckre^ft>oj^^^ţ^t6tsîŞlpâ^^^ lv.brâhîpceyjpă^:/77- ^^7:;; v :/77 7/ • /v77v7 7t <: te(r^;<^Tiie^^rparte:^/'^tî1?!/> 7 777 7/v •> 7 7\.' mediae aterali; w thoracicae internae w. thoracoepigas-tricăe a ;• 7, i£\'~ TRANSVERSĂ Â FE}EI v transversa faciei 7/ se mdreaptă;pd$teri^^^ /777^42&î^|V;:7;Af'/it;-:-;;;-H' '7':7^• 7' ';y.Tetrqmând^ 7 7;/ '/./; 777./ :r7v - /i?-7; iuriă -cu-- ax trapsversăt a feţei 7 ' *:5rh; 77/777' 7'; 7//;;7; 7;/{:77 7:/.- imediat/si& â^ 77;r;7:§77!77;7£^^;7/7^t77f7s /I77- 77 :;'7':/7!7;7^;';7 ''/ ULNARE w ulriares VENA CAVĂ INFERIOARĂ Vena cava inferior fMll însoţesc a. ulrVara .;//7/7/7< ’ ! 7777'77 /7/./ ,77 //7/7 sş unesc cu w radiale la cot şi; • 7-7. /77;7 ':/; ' v a, /'." • ;:-:';77V*- 77 : : ;'7 ;7/"7 formează v'brahială'- - - - ' 7: - ¥M^Mv^W¥Mt€^WWMW^^M4^I4fM, % * % trunchi venoş care transportă sângele de ja membrele inîfedparei; atriul drept viscerele pelvine şi abdominale; începe la nivelul celei de a 5-a vertebre lombare prin unirea w iliace cbrpune: |i are traiect ; ; :'/. / ascendent, la dreapta faţă de aortă : ^77'':77-7;;;/ ' : VENE ţVERTEBRĂilĂS' iSlflI‘M subocclpltâl \ f v. VENE 1214 3. LIMFATICE ■Mi Mtăăimiiîsmsr ANORECTALI APENDICULARI «ulBiiîii ..... lipii®, liBSSS"' In; anbrectâies 1-2 noduli limfatici din grupul celor pârarectali (mezenterici ■ inferiori) pe i părţile laterale ale rectului, defa lungul i a.- rectalepmijlocii, ;lâ nivelul, spineii ■ i/SAKi rS... P......v.......... partea distată a rectului V nl rectali superiori şi m ijJocii «1 In. appendiculareş; de-a lungul a. apendiculare ii iimt AXILARI (V. Şl GRUPELE INDIVIDUALE: CU BITALl, SUPERFICIALI, PROFUNZI) msmm apendicele vermiform mmmmm hUleocolici AXILARI BRAHIALI In. axîllares: ;, numeroşi noduli în jurul venei axilare WăMşş>'. fşutţclayiCM noduli; din; grupul celor; axîlarîj>superficiali; situaţi; între muşchii; deltoid şi ; pectoral mare : de-a ; lungul; venei ce-falice, întriunghiul clavipectoral , membrul superior, centura toracică, glanda mamară ; trunchiul limfatic subclav icU- lar .p®;''V'p partea radială'a braţului;;P. ^ hl; apicali,rarîn nl. supra clar >j.-: : ' yiculâri ;pv .v./ •. p. , V , P P,p"f': AXILARI PROFUNZI (V. GRU PELE INDIVIDUALE: CENTRALI {I APICALl) LIMFATICE AXILARI SUPERFICIALI (V. ŞI GRUPELE INDIVIDUALE: LATERALI, PECTORALI, SUB-SCAPULARI, INTERPECTO-RAU, BRAHIALI) plex jimfatîc nl. axilarl centrali şi apîcali BRONHOPULMONARI In. brohchopujmo- . nales . : . CAVI laterali în. cavales lateraies noduli Hmfatici din grupul celor media-V plămâni; bronhii ; trunchiul lin stinali posteriori situaţrîn hilul plamâ- ; > ? diastinalvdL nuluL'; u ;V: '2':: trunchiul limfatic bronhome-ductul tbr^cîSlllilIllB^ noduji limfatici din grupul celor lombari ; drepţi localizaţi pe partea dreaptă a f venei cave inferioare J; >/; lini CErViCÂM ANTERIORI (V. {I | GRUPELE INDIVIDUALE: SU- j PERF1CIALI (I PROFUNZI) CERVICALI ANTERIORI PRO - VIDUALEJINFRAHIOIDIENI ^REl^RINGIENi|TlRbimENlţ 'febAHiA»Â*A3 CERViCAU ANTERIORI : SUPERFICIALI |fel|iyic'ÂW^t^>3:'WŞ|' CERVICAU LATERAU PRO -FUNZI (V. {I GRUPELE INDIVIDUALE. JUGULARI ANTERIORI, JUGULARI LATERALI, JUGULODIGASTRIC, JUGU-LOOMOHIOIDIAN, SUPRA-CLA vicii LARI) In cervicales anteriores «2 In, cervicales anteriores' superficiâles noduli situaţi în ţesutul subcutanat al pielea regiunii anterioare a nl, cervicali laterali profunzi; regiunii .anterioare a . gâtului, , de-a gâtului:; ; . nl. cervicali anteriori profunzi lungul v. jugulare anterioare , < " (parţial) In, cervicales lateraies profundi noduli limfatici, localizaţi In triunghiul structurile vecine, toţi nodulii trunchiul limfatic j ugular posterior >al'; gâţulUi, V sub ; - fascia limfatici ai capului şi gâtului. : \ : cervicală profundă v/*}- ^ jrXry. 'f;/’ 22;. V i ■ LIMFATICE In: colici dextri COLICI STÂNGI In, colici siniştri: noduli llmfatlcl din grupul celor, mezo-colîci Idealizaţi de-a lungul a. colice drepte i , .1: - - ,' noduli limfatici din grupul celor mezo-colict localizaţi , de-â lungul arterei co * , lice stângi şi â ramurilor sale x% s s -^ : nod ul ii paracdlici din partea su- ^ nl. mezehterici superiori; trun- , perioară â colonului âsce ndent ' chiul limfatic intest inal colică dreaptă şi o mare cotonului transvers : nodul» paracolicl de la flexurâ nl: mezentericl inferiori* pre- ; ; .colică stângă: şi; partea ■ supe-! • aorticl: /şi aortici laterali; ■ : rioară ă colonului desce ndenţ, v trunchiul limfatic intest inal nodul limfatic inconstant pe traiectul a, fibulare (peroniere) FRENICI SUPERIORI In, phrenici 3 grupede nodulî limfatid (anteriori, mij- superiores locii, superio/i) sîtuaţi pe faţa superioa- ■ ficat,; diafragma, spaţiile i nter- nl? parastemali, mediastinali costale; pleura diâfragmatică anteriori şi posteriori : GASTRICI INFERIORI (V. NL. GASTRO-OMENTAL1 DREPŢI) ro -vj GASTRO-EPIPLOICI (V. NL. GASTRO-OMENTALI DREP}1 {I STÂNGI) ^ î■’V\ v- - v '4 - - <•/■■> 'v< -vp-Y , ^iviw/^tvi/wf/ |iiy ^iMUiiyvtv vvwm^u K€îSlfM#:iS© gastro-omenţau stângi In gastro- noduli limfatici localizaţi în marele epi- omentales siniştri ; ploon, de-a lungul a. gastro-epipioice , stângi, pe marea curburf ga strică ; WMSiMâfM In. gluteales , nodul! limfatici localizaţi ta originea a, înffirinmft ~ gluteale inferioare şia.pudendalein- ' terne . / - \ lIlBIlMlBMMIglMIIiB fâiMsÂÎWjpmdm \ ' In. gluteales ziMM-î-SMM&ăC$* ' - . • superiores f hepatici In hepatici ; - noduli limfatici din grupul celor pilorici localizaţi de-a lungul a. hepatice, până .• . la hilul hepatic ^ ILIACI COMUNI (V. Şl GRUPELE INDIVIDUALE: MEDIALI, INTERMEDIARI, LATERALI, SUBAORTICI, PROMONTORIENI) In ftîaci communes noduli limfatici localizaţi de-a lungul va-selor iliace până ia bifurcaţia ao rtei ILIACI COMUNI LAŢERALI ' In îliaci comuneş noduli limfatici din grupul celor îliaci ; laterales ; comuni situaţi între a. iliacă comună şi \ \ \ . m. pşoâs • •: , ,VY' ; w > ", , partea stângă a marii curburi a nL pilorici, hepatici, aorticl ' Stomacului şi a marelui epipiodn v laterali, pancreatici superiori; ; -; ; / trunchiul limfatic i ntestirial ficat; riodulii limfatici ai orga- nL celiaci, preaortict, aortici netor din etajul supramezocolic;, laterali; trunchiul' limfatic in-(vezicula biliară, stomac, duo- testinai ; den, pancreas) \ porţiunea mijlocie a ureterului, nL lombari; trunchiul limfatic uneori vezica urinară; nodul» ; lombar ;Y, B limfatici îliaci extemi şi interni LIMFATICE ND 00 GRUPULN0DULIL0R| i?€ ' ~v fc,5' ^DRENÂJ/'giift^l:' PROMONTORIENI > âkA> In, lliacl comunes | promontorii nodul! limfatici din grupul celor iliaci comuni situaţi înaintea promontor îului comuni situaţi sub bîfurcaţia aortei IUACI EXTERNI (V. Şl GRUPE-LE INDIVIDUALE: MEDIALI, INTERMEDIARI, LATERALI, INTERILIACI) noduli limfatici localizaţi de-a lungul straturile profunde ale peretelui nl iliaci comuni vaselor iliace externe , ; ' V A : v abdominal anterior subombi lical, i JLIACi EXTERNI INTERMEDIARI IUACI EXTERNI LATERAL* : mm. adductori, porţiunea mijlo-  sutuî/ciitorîsuluik^^^^4^^^^ '. Inghinali ' , profunzi şi epigastrici inferiori ^ ^ In. iliaci externi laterales . npdulî limfatici din grupul celor iliaci externi: situaţi lateral de ■ artera iliacă extemă, pe m psoaş (nodului lacunar iâteral) *vf IUACI INTERNI (V. (I GRUPE LE INDIVIDUALE: GLUTEAU SUPERIORI, GLUTEALI1NFE RIORl, SACRALI, OBTURATORII) INGHINAU PROFUNZI In. iliaci interni nodulî limfatici localizaţi de-a lungul arterei iliace interne şi în apropierea originii ramurilor şale a ; mrri.; gluteali, pîanşeul pelvin, planurile profunde ale perineu-; iui, porţiunea pelvină a urete-; rului, organele pelvine « nl iliaci comuni lrţ. inguîhales , profundi mai mulţi nodulî „mici situaţi profundă structurile profunde ale mem- ni. iliaci externi faţă de fascia lata şi mediaj;faţă de v brutul inferior; corpul şi glandul> ' femurală: > ^ţ.■ ■; ^ r>enisului/ciitorisului; uneori ure-' '-'V. 4 ' ^1^; ’ M " frâ şj^ , ' profunzi şi inghinali superficiali , LIMFATICE INGHINALI SUPERFICIALI IN - In inguinales lanţ vertical de noduîi limfatici situaţi FERlORl superficiales de-a lungul v şatene mari, / , , ; v / . / inferiores - : ' f^'V ” :' INGHINALI superficiali su - In inguinales ; noduli al lanţului orizontal situaţi4 sub ; ' PEROMEDIALI superficiales ligamentul inghinal, medial faţă dehia-, t \ j ; \ ’ superomediales tuşul v. şatene mari \ 1 : f/;5 In. interiliaci / noduli limfatici din grupul celor iliaci ex- terni situaţi; ta bifurcarea a; iliace comune, între arterele iliace internă şi ^ externă \\\ ' , - it tkinliiiirtiiAi i"iVi*'*/^ni£s'^ ' ' ' '' * *t~...* JUGULO-OMOHIOIDIAN ro po o juxtaintestinâli In juxtaintestinales nodul! limfatici mezenterlci situaţi în jejun, iloon marginea intestinală a mezenteruluî, în apropierea jejunului şl ile onului nl mezentericimijlocii uicttr ay met* pe «uu urni nan şi |iruncniume jirmaiicexiomoar/f; S& lombari drepţi (v. şi GRU- In. lumbales dextri ', de-a jungul k cave Inferioare ' J PELE INDIVIDUALE: CAVI LA- ' ; /t; V, ..V. Mk/'" '?$■-> ’x- k| IER AU, PRECÂVI, POSTCAVl) ' ■/'/'>:;/ V:’ ' iKffiffiba msmm m LOMBARI ştângi (v. şi GRU- în. lumbales Siniştri; de-a lungul aortei -7'v,; w* '.PELE INDIVIDUALE: AORTICI .. , 7-v/:.. : 7 J;V V‘J7 •: >‘'^V ; 7V / \\k 'V "V”/ V ţ v LATERALI, PREAORTICI, ' '”-f' v ' ‘ ■ ^v>' POSTAORŢICl) MANDIBULAR |rtodui.|;;îirnfatipdlri;'^n , ■ nodul limfatic diri grupul celor; faciali situat pe corpul mandibulei în âpro-'pierea v.faciali‘> < j WSL^^_______ MEDlASTINAU ANTERIORI In medîastinales în etajulsuperior al mediastinului an- timus, pericard, inimă - trunchk 7:'-, anteriores \'r ■? terjor,anterior faţă dearcul aortic,în î; \:Tk7; \ diastina . °; .; ' \ : 'i jurul trunchiurilor venoâse bmhiocer 777;. ;; :;k; -7 7. 7; trunchiul limfatic bronhome-diastinal : ^ , «PULMONARI, BBOMHaW^:*: ^CM^Ri^TPA'ilE^BRON' |;BRONllClSUPERIOR|,i(lj' MEZENTERICI (V. Şl GRUPELE INDIVIDUALE: JUXTAIN-TESTINALI . MIJLOCII, SUPERIORI) In. mesenterici iterici * noduli limfatici localizaţi în mezenter ... • v;;r ■ > . : •/•xy/0;x- LIMFATICE MEZENTERICI INFERIORI (V. MEZENTERICI MIJLOCII noduli limfatici din gaipui celor mezen- nl mezenterici juxtaintestinali terici localizaţi de-a lungul arterelor jejunale şi I leale nL mezenterici; ş uperiori mezocolici (v. şi grupele In. mesocolicii individuale: paracolici, COLICI DREPŢI, MIJLOCII, STÂNGI) noduli limfatici situaţi în mezourile segmentelor colonului , > ^ Util x^W¥Bi:Zb OCCIPITALI PANCREATICI SUPERIORI In. occipitales 1-2 nodtili limfatici mici localizaţi de -a ! lungul vaselor occipitale, pe faţăpro-;i ^ fundă a m. trapez, la nivelul liniei nu- i / cale superioare - — | Icreâsu luRlân^al Mî^^cf^ti<^du6d|#l fiflktilli......................... In. pancreatici V marginea superioară a corpului'pan* superiores creasului de-ă lungul a/splenice, la, ; originea ramurilor sale pa ncreâtîce ; pielea cefei, scalpul; regiunilor nl/cervîcali laterali profunzi occipitală şi parietala V , ; ^ y w : trunchiul limfatic bron homa- posteriori localizaţi pe laturile traheei diastinal. ductul toracic 'cervicale şi toracice" ' ' - ; * -"V - PARAVAGINAL» PREVEZICALI In paravaginales laturile vaginului . ■ partea inferioară^ vaginului nl Hiaci interni pfgiagi!SftfS ...............................................I2IS In. prevesiculares' noduli limfatici din grupul celor parave- vezica urinară, prostată , nUliaci comuni zicali localizaţi înaintea vezicii urin are r V , v- POSTVEZICAL» In postvesîculares noduli, Jimfatici din grupul celor para- vezica urinară, prostată vezicali localizaţi înapoia vezicii ur inare . nl. Hiaci comuni ; PAROTIDIENI profunzi (v. In parotidei ; noduli limfatici localizaţi sub ; fascia meatul acustic extern, cavitatea nl, cervicali laterali pr ofunzi Şl GRUPELE INDIVIDUALE: profund! ; parotidiană şi în parehchimul gland uîar timpanică; glanda parotidă; ră- preauriculari , infraau- dăcina nasului, partea laterală a , riculari, intraglandu- pleoapelor, conjunctiva , ' ' ? PAROTIDIENI SUBFASCIALI PREAURICULARI In. parotidei huuuii Miţnctuut Ulii yrufjui ueiuj paruu- i~*' z , : ; * * y '' //* subfasciales * dieni profunzi situaţi înaintea pavilio- ''V'-; o- — praeauriculares nulul urechii ' , , , •■ ; ' ," ' ^ "i~;: '' nodul! lirhfâticî din grupul celor paroti- ..-v; WT- iliSBSIS PERICARDICI LATERALI . In. pericardiales mai mulţi noduli limfatici mici localizaţi pericard, pleura medîastinală, ni mediastinali anteriori, para* laterales de*a lungul a pericardiofrenice diafragma, faţa diafragmatică a , stemali , . ficatului GASTRODUODENALI (V. NL. PILORICl) POPLITEI PROFUNZI noduli limfatici situaţi subâponevrotic, vasele limfatice profunde ale nl. inghinali profunzi p între â. poplitee şi capsula articulaţiei piciorului, gambei şi articulaţiei ; genunchiului v ' ^ ; genunchiului care însoţesc arte-, / ; , rele; nodul» poplitei superficiali ; / / POSTAORTICI In postaortici nl. din grupul celor lombari stângi si- tuaţi înapoia aortei, înaintea coloanei . vertebrale : '''\ s§5#J PREAORTICI In* preaortici nl. din grupul celor lombari stângi si- tuaţi înaintea aortei PRECECALI In. prececales noduli limfatici din grupul celor ileo- cec colici localizaţi de-a lungul a. cecale ; i v anterioare 'V.'. v / //1\ ' v '' ' nl ileocolici mâi mulţi ,nl mici , localizaţi'între peri-card şi stern !; stern; faţa anterioară a pericar- nl mediastinali anteriori, para-dului ? stemali /V ro ro co LIMFATICE ro M iii GRUPUL NODULILOR |!1(1 jv;te''%$><£*& iiid'l-'i l.sxv:( & NOMINA LIMFATIC NS?: PULMONARI ^NAtQWilO^ si S>: I '“} A'"'^ /'if £' 1.4 H; ®vîV Z iv^/ *“V t^î V'î In puimonales noduli; din grupul celor mediaştinali plămâni» bronhii posteriori localizaţi intrapulmonar, la trunchiul limfatic bronhome-diastinal, duetul toracic RETROFARINGIENI 3 grupe de hl (unul median şi două f laterale) localizaţi între fannge şi fascia prevertebrală, la nivelul atl asuluiC nazofaringe, tuba^âuditivă, câyl^ ® tatea timpanică; partea posteri? ţ ; , bara a cavităţii' nazale; articula- ; :< > / ii ţîile atlanto-occipitală şi atlanto- ^ ~ i " 11 axială /, - „>/ , ^'' ® y: : ® ;; SIGMOIDIENI SUBMANDIBULARI în bigmoidei ; ; hddulţ limfatici din grupuLcelor ni ezenş tericî Jnferiorf,situaţi de-a lungul aa. ^ sîgmoidiehe mwm^ iS&M mmu In. * / 4-5 nl localizaţi, între mandibulă şi şubmandibulareş glanda submandibulară !; r ^cotonul şigmoid s hl.mezenterici inferiori partea medială a % pleoapelor şi conjunctivei, frunte,, nas, cavitatea nazală/pielea şi mucoasă labîală şi jugală, fosa irifratem-. pdrafă, segmentul anterior, al nazo-faringelui, palat; dinţi, gingie, limbă (pe calea nl linguali, ; inconstanţi), planşeuî cavităţii nl. cervicali laterali profunzi (în special jugulodigâ stric) SUPRACLAVICULARI I în.supraclavicu-5 \ tares Între claviculă şi m, omohioidian sub lămâ pretrâheaîă a fasciei cervicale 'partea inferioară a gâtului şi faringelui; , glanda tiroidă, -^trahee, esofag;: nl. mediaştinali anteriori şi axilarî profunzi trunchiurile limfatice jugular şi subclavicular LIMFATICE TRAHE0BR0NH1CIINFERIORI , In.tracheo- ^ v noduji diri grupul c^lor mediastinali hL bronhopulmonan,inimă ; nl. traheobrohhici superiori, v;' P's . , bronchlales posteriori localizaţi la brfurcafea ţrz- P ' Ptraheali .,/>; 4: '' ^ ' '' :: : inferjobs „ p beefîncetedduă briDhjinprinc ipale:^4: P fc,;} ? ■ vr"; ?;> i: A iX' v iv Pp PP'P Pş PPpP "P \ ViŞCERÂU ABDOMINALI ; In; abdomirtîs ; ! pi rioduli ' 'î ' X' S viscerates vc y PP LIMFATICE 1226 DENUMIRE COMUNI / NERVUL/NERVII \ - ABDOMINOGENITAL MARE (V. N. ILIOHIPOGASTRIC) : ABDOMINOGENITAL. MI9 (V. N. ILIOINGHINAL) . - A ^ ABDUCENS (PNC VI) (MOTOR SOMATIC) y ACCESOR (PNC XI) (MOTORlp SOMATIC Şl PĂRĂSIMPATIC ):?| yiyiS ACUSTIC (V. N. VESTIBULO- cohlear) ; AL TREILEA NERV O CCIPITAL^ ALVEOLAR INFERIOR (MOTOR SOMATIC, SENSIBILITATE GENERALI SOMATICI) '• NOMINA l:' ANATOMICA; j< ’ y>r i=.''î5; 4. NERVI V ORIGINE %v,vi 333 * n. abducens nucleu situat în punte, sub plan- şeui ventriculului al IV-lea ’r% ăccessoriusT ^||| 7rădăcina craniană’nucleul âm- '*? biguu, nucleul'dorsal al vagului,-1^ RAMURI c W ;; , DISTRIBUŢIE vQ' l U' -y' .. ^ . ”{<&. > • '< "3-3 37 ; . '3 m. drept lateral al globului ocular r. internă (fibrele cu origine^ Jjrv- ihlemăff muşc ^xceptâhd^tenşoruî#yălufui^ palatin; ^craniană se alătură neryuluiif ?vag); r. externă. ! ,' adductorii corzilor vocale - (tiro aritenoP; j i dian şi cricoaritenoidiah lateral, pe ca^ţt , ;lea nervului , recurent, lăripgeu), inimă,5 \] ' ^trahee ^esofag. toracici; viscere'jabdo-^ 1 fminale^nexternă:; mm’, trapezişister-î^ n. alveolaris i nferior ALVEOLARI SUPERIORI (RR; I? POSTERIOARE, MIJLOCIE,; ,'f ANTERIOARl) " . " ', ; ^ s , . / rin.- âlVeoîareş77371 superiores \ n. mandibular rr. colaterale: n. milohioi- primul premolar* canin, incisivi, gingie, dian; rr. terminale: incisivă, pielea buzei inferioare şi a bărbiei; mentonieră muşchii milohioidian şi capătul anterior al m. digastric n. maxilarŢrâmbrile'posterioare),^ "participă'prin "ramuri numbr| fvrr? posterioare- siriusurmăxllar^mcilări;^ ■ n inf ror»rhitn r /romi irilo rhiilApia mcieo Io frirmarao' nlavi iii lî'i't; § lninnid ei irvoi*ir\orîSi:. hrii ir^Aooo' ^Kro-ri iii ii*, AMPULAR ANTERIOR AMPULAR LATERAL 7 AMPULAR POSTERIOR n. ampullaris anterior n.ămpullaris iate-7 raliş ; v \ţ\ n. ampullaris posterior dendrite ale neuronilor din ganglionul Scarpa care fac parte din trunchiul superior al n. vestibulo cohlear creasta ampulară a canalului semicircular anterior (superior) AMPULAR SUPERIOR (V. Ni ^ i AMPULAR ANTERIOR) ' ANOCOCCIGIAN nn. anococcygei dendrite ale neuronilor din ganglionul Scarpa care fac parte din trunchiul inferior al n. vestibulocohlear ramuri fine din plexul cocci gian creasta ampulară a canalului semicircular posterior pielea dintre vârful coccisului şi orificiul anal NERVI AURICULAR MARE (SENZITIV) AURICULAR POSTERIOR, (MOTOR, SENZIŢIV) y : AURICULARI ANTERIORI (SENZITIV) AURICULOTEMPORAL '/// n. auricularis magnus n; auricularis: /posterior nn. auriculares anteriores plexul cervical (C2-C3) n. facial . i \: rr. anterioară şi posteri oară :: rr: auriculară şi occ ipitălăc r-.V.. :•> i i n. auriculotemporal ' n. v y? v/yy/ rr. mândibular? auriculotemporalis \ ; ' y> * AXILAR (motor, senzitiv) n. axillaris trunchiul posterior al plexului brahial (C5-C6) ; na meatului: acustic extern,/ nn. auriculari anteriori; m/ ( colaterale: pentru membra-' ! ria timpanică, parotidiene •;? i (fibre - senzitive, postgan// pglionare parasimpatice ( dini| J' ganglionul/ otic), comuni-// jj cântă pentru n. facial (fibref I postganglionare: din? gan/ I glionul otic/ pentru ^ glandei /parotidă); ;c rp/; terminale/| /temporală superfic ială, //// rr miiQrnlflrA n nitanat «n- pielea care acoperă glanda parotidă (r. anterioară), procesul mastoidian, pavilionul urechii (ambele feţe) (r. poste-rioară) . m. auricular posterior/ muşchii intrfn/ / seci ai feţei cefalice a pavilionului ure-i' chii, pielea’ meatului acustic extern (r., rţ auriculară); capătul occipital al m. occi-; £ pitofrontal (r. occipitală) ! ; /, , . / pielea feţei laterale a pavilionului urechii pielea meatului? acustic (extern/ memf/^ brana timpanică, pielea feţei laterale a pavilionului urechii; glanda : parotidă, < N) N> ~nI CANALULUI PTERIGOIDIAN (PARASIMPATIC, SIMPATIC) CARDIAC CERVICAL^ INFERIOR (SIMPATIC^t , VEGETATIV AFERENT^ ÎNÂT^ J SPECIAL DURERE)^!; CARDIAC CERVICAL MIJLO -CIU (SIMPATIC, VEGETATIV AFERENT, ÎN SPECIAL DURERE) CARDIAC CERVICAL S UPERI RIOR (SIMPATIC)/// CARDIACI TORACICI (SIMPATIC, VEGETATIV AFERENT, ÎN SPECIAL DURERE) / CAROTICOTIMPĂNÎ^ n. canalis pterygoidei unirea nervilor pietros profund şi pietros mare muşchii deltoid şi rotund mic, pielea regiunii deltoidiene ganglionul pterigopalatin şi ramurile sale :jn: cardiacus^T^J^ * ganglfbhui /ceiyicalis inferior/;/ :vicotoracic, stelat); conţine fibre ^ Pm?' v,;‘' ' 11 c; / V: /;*/*> referente postganglionare şi fibrei; * (aferentele la inimăk X' ■’/. ^; V ' - ’i, ‘UV- . N x wt * Ai v-lh V j'i* ^ ' *• .. ■< n. cardiacus cervicalis m edius ganglionul cervical mijlociu; conţine fibre eferente post-ganglio-nare şi fibre aferente de la inimă nn. cardiaci ganglionii toracali T2-T4(5) ai thoracici lanţului simpatic plexul cardiac (partea pr ofundă) NERVI ro to oo CAR0T1DIAN INTERN (SIMPATIC) n. caroticus internus ganglionul cervical s uperior dispoziţie plexiformă în jurul a. carotide interne (plexul carotidian intern); conţine fibre post-ganglionare din ganglionul cervical superior; rr. medială şi I aterală a. carotidă internă şi ramurile sale (vasomotorii), muşchii intrinseci ai globului ocular caverno{i Al clitorisului nn. cavemosi plexul uterovaginal (PARASIMPATIC, SIMPATIC, ClltoridlS VEGETATIV AFERENT) ţesutul erectil al clitor isului (p!ÂRîii\^K^3CTic^.siMP!SlTic^^ CERVICAL TRANSVERS (SENZITIV SOMATIC) n. transversus colii plexul cervical (C2-C3) r. superioară; primeşte fibre motorii ale nervului facial pentru platisma (ansa cervicală superficială); r. inferioară pielea feţei anterioare a gâtului deasupra (ramura superioară) şi dedesubtul (ramura inferioară) osului hioid CILI ARI LUNGI (SIMPATIC, SENZITIV) m. dilatator pupilar, uveea (iris, corpul ciliar), cornee COCCIGIAN (SENZITIV) iCOHLEAR-MN^ESTIBUSi n. coccygeus ultimul nerv spinal r. dorsală, r. ventrală pielea ce acoperă coccisul (r. dorsală); plexul coccigian (r. ventrală) NERVI CRANIENI CUBiTÂL (vTn: ulnâr) ‘ ei ?/:; ! CUTANAT DORSAL INTER- n. CUtaneus MEDIAR (SENZITIV) dorsalis intermedius nn. craniales 12 perechi de nervi senzitivi, motori şi micşti conţinând şi fibre vegetative parâsimpatice, cu - originea îh nudei ai trunchiului cerebral şi ganglioni extranevraxiali şi care se distribuie regiunilor capului şi gâtului; olfactiv (I), optic (II), oculomotor (III), trohlear (IV), trigemen (V), abducens (VI), facial (VII), vestibulocohlear (VIII), glosofaringian (IX), vag (X), accesor (XI), hip oglos (XII) n. peronier superficial nn. digitali dorsali ai piciorului pielea 1/3 inferioare a feţei anterioare a gambei şi feţei dorsale a piciorului; p ie-lea feţelor adiacente ale degetelor 3-4 şi 4-5 CUTANAT DORSAL LATERÂtlJ ; ^CUtâneUS^""’M| (SENZITIV)e dorsalis lateralii."?^! CUTANAT DORSAL MEDIAL (SENZITIV) f CUTANAT LATERAL AL AN-p| i^EBRÂ}ULUrXSENaTIV)£^^ CUTANAT LATERAL AL COAPSEI (SENZITIV) CUTANAT LATERAL AL GAM CUTANAT LATERAL INFERI-OR AL BRAŢULUI (SENZITIV) fCUŢAN/VŢ ^ŢE^SUPEfQ IpKaE^^ CUTANAT MEDIAL AL ANTE - n. cutaneus dorsalis medialis lâi^ebrachi r laî^ işf n. cutaneus femoris lateral is \ mjz■*•" .'A-./!! - ' a - :;;ramuri . v^:-j 'h oj%v ,7 *•« *r- AÎ^i.rv* . J;V ,,,v * /’ DISTRIBUŢIE ' • , \ ***■’ 'V** /AV 4 - 1 7lf,r jf; Vv ?)ri ? #•, nn. digitales^ ,«V?S3 dorsales hallucis f\ j late ral îs et digiti 1 V|j .secundi medialis * . ^ nn. digitales dorsales nervi radialis , r. terminali medială"ă fi. peronier °< M y W ^ profund 7 v , \ :l ~ & **- , ; ;i r' v i t ' -G - vVEf\#y. 4/y;,: *'*"" *%&&*,* : O/V- articulaţii!^ interfaiangiene şi pielea feV ţelor adiacente ale, primelor două de-, 4 gete de la picior ,, fj* J ^ *’ \ » - >*î v *' (.1, ' C. r. superficială a n. radial DIGITALI DORSALI Al PICIO -RULUI (SENZITIV) nn. digitales dorsalis pedis n. cutanat dorsal interm ediar articulaţiile interfaiangiene, pielea feţei dorsale a policelui, a falangei proxi-male a indexului şi a jumătăţii radiate a falangei proximale a mediusului * a,^cuîaţiiîe ftterfalăngierie; şi pielea mar-I; ginii mediale a degetului mic, ‘marginb^l 11''1' *n o/xrt nfW. n I i^v ’fî i u; iROPRlj^ ^nn. digitales î^â r. superficială a n. ulnar nn. digitali palmari proprii vnn. digitairpalmari cornuni , &i vi -%v! v * y v*y ^" y * / y ^ ^ j & ^ articulâţîiletrnţertăraiTgîenfe5'p.ieleştfeţe®!| lor palmare şi marginilor policelui, jn-f; DIGITALI PALMARI PROPRII Al N. ULNAR (SENZITIV) nn. digitales palmares proprii n. ulnaris r. superficială a n. ulnar (n. digital palmar propriu pentru marginea ulnară a degetului mic); n. palmar comun al n. ulnar mediusului şi jumătăţii radiale p a feţei palmare şi marginii radiale af] ţ 4 inelarului; feţei dorsale a ultimelor 2 fa- J j lange ale indexului, mediusului şi jumă-M ţăţii radiale inelarului articulaţiile interfaiangiene, faţa pa Ima-ră a auricularului, jumătatea medială a feţei palmare a inelarului | fVsuperficiălă a n?plăntarlat eral'îtj fn};^fmedjaî"rBa>7 naştere^ ja| fnJaterâiŢmargineai a degetului^, i ? nervii diaitali Dlantari oro orii 4 ' 5. m. flexor scurt al deaetului 5 si mus-: NERVI DIGITALI PLANTARI COMUNI Al N. PLANTAR MEDIAL (MEDIAL Şl LATERAL) (SENZITIV, MOTOR) '< DIGITÂLf PLANTARI PROPRII V/ Al N. PLANTAR LATERALţ '^1 (SENZITIV, MOTOR) / \ V \ DIGITALI PLANTARI PROPRII Al N. PLANTAR MEDIAL (SENZITIV) T DORSAL AL .CUŢORISU LUi^^y ^(SENZmV)V-:^ DORSAL AL PENISULUI (SENZITIV) FpbRSAfs ETMOIDAL ANTERIOR (SENZITIV) FACIAL (PNC VII) (MOTOR, PARASIMPATIC, SENZITIV, SENZORIAL) (V. Şl N. INTERMEDIAR) nn. digitales plantares communes nervi plantaris medialis : nri:digitales;iţ', \V plantares proprii, J nervi plantaris : ' lateralis ' nn. digitales plantares proprii nervi plantaris medialis n. plantar medial rr. musculare, nn. digitali plantari proprii (provin din bifurcarea fiecăruia dintre cei 3 nn. plantari comuni) primul muşchi lombrical ‘(uneori şV al 2-lea), i nn. digitali plantari comuni rn?dorsălislf \ ^appla^^^pg n. ethmoidaiis anterior n. facialis continuarea oftalmic) nazociliar fibrele motorii: nucleul nervului facial (punte); fibrele parasim-patice: nucleul salivator superior, nucleul lacrimal (punte); fibrele senzitive: ganglionul geniculat rr. nazale interne (mediale şi laterale) şi externe r. colaterale: n. muşchiului scăriţei, r. comunicantă cu plexul timpanic, r. comunicantă cu n. vag, n. auricular posterior, r. digastrică, plexul intraparotidian; ramuri terminale: temporală, zigo-matică, bucală, linguală, mandibulară marginală, cervicală articulaţiile interfalangiene, pielea feţelor adiacente ale primelor 4 d egete ^coipulcaverhbsrVlrciîtorisului^glanduli^^ l prepuţul şi piele^ clitorişului - - ? ţ corpul cavernos al penisului, glandul, prepuţul şi pielea penisului mucoasa septului nazal în partea superioară şi anterioară, peretele lateral al cavităţii nazale, pielea dosului şi vârfului nasului .... 1 ?FEMURAL (SENZiîlV GENE -! RÂL, MOTOR)^Vk|vik FESIERI INFERIORI (SENZITIV) Pi^ERn^ FESIERI SUPERIORI (SENZITIV) muşchii expresiilor faciale, m. scăriţei, capătul occipital al m. occipitofrontal, m. auricular posterior, capătul poşte rior al m. digastric, m. stilohioidian, glandele sublinguală, submandibulară, lacrimală, sensibilitatea gustativă în cele 2/3 anterioare ale limbii (v. şi ramurile individuale) ;nru^chiîc anteribri^ ai * coapsei,' pielea'1 ’ifeţei anterioare :a"coapsei*^articulaţiileki /şoldului şi genunchiului v % V'1 pielea regiunii inferioare a f esei nn. clunium rr. laterale ale ramurilor dorsale ale superiores nervilor lombari superiori (L1-L3) pielea regiunii craniale a fesei coborând până la trohanterul mare NERVI ro CO ro FRENICI ACCESORI GENITOFEMURAL (SENZITIV GENERAL, MOTOR) nn. phrenici accessorii n. genitofemoralis rr. inconstante provenite din n. muşchiului subclavicular (plexul brahial), rr. ventrale ale altor nervi spinali (cervicali, toracali) plexul lombar (L1-L2) r. genitală, r. fem urală m. cremaster, pielea scrotului / labiei mari, pielea coapsei în vecinătatea ori-ficiului v. safene mari BIUTATE GENERALĂ ^îv:- - '• ^ -■.. TOR) HEMOROIDALI INFERIORI (V. NN. RECTALIINFR lORl) HIPOGLOS (PNC XII) (MOTOR) m. gluteu mare tenso^ai ^cieii^fă^ n. hypoglossus ! ,r, nucleul nervului hipoglos sub rr. linguale planşeul ventriculului al IV-lea m. stiloglos, m. hioglos, m. genioglos, muşchii intrinseci ai limbii ILIOINGHINAL (SENSIBILITATE GENERALĂ) n. ilioinguinalis plexul lombar L1 (T12-) rr. scrotale/labiale NERVI INFRATROHLEAR (SENSIBILITATE GENERALĂ) INŢERCOSTOBRÂHIALI (S&N^J SIBIUTATE GENERALĂ) ^ INTERMEDIAR (WRISBERG) (PARASIMPATIC, SENSIBILITATE SPECIALĂ) INTEROSOS AL GAMBEI , - (SENSIBILITATE GENERAL Ă)>| INTEROSOS ANTERIOR AL ANTEBRAŢULUI (MOTOR, SENSIBILITATE GE NERALĂ) INTEROSOS POSTERIOR AL K| ANTEBRAŢULUI (MOTOR, SENSIBILITATE GE NERALĂ);,. 'i ISCHIATIC (V. N. SCIATIC) LABIALI ANTERIORI (SENSI-BILTATE GENERALĂ) fl^iĂUPO^ KiîSfjf® LACRIMAL (SENSIBILITATE GENERALĂ) ;UVRiNGEU:iNFERipR;( n. infratrochl earis n. nazoclllar (n. oftalmic) rr. palpebrale riri. Intercosto-brachiales l. n. intermedius n. interosseous' ; cruris n. interosseous (antebrachii) anterior n. interossebus^ŞS t (antebrachii) SwsterioSiSlI^ă fibrele parasimpatice: nucleii săli- n. pietros mare, n. coarda vator superior şi lacrimal (punte): timpanului fibrele senzitive: ganglionul geni- culat; se alătură fibrelor motorii ale nervului facial " n.‘ tibiâf (de: obicei continuarea $ y}/ ^ ;f ^ ; V* ramurii pentru m. popliteu) ^ ^ n. median pielea rădăcinii şi dosului naşului, pielea pleoapelor, conjunctiva, sacul la crimal glandele salivare submandibulare, sub-linguale, palatine, nazale, lacrimale, 2/3 anterioare ale limbii (sensibilitate gustativă) articulaţia tibiofibuta ’ in-: ‘ Y*, terosoasă, sindesmoza * tibiofibulară,. , vî t periostul extremităţii distale a tibiei v m. flexor lung al policelui, m. flexor profund al degetelor, m. pronator pătrat, articulaţiile pumn ului nn. labiales anteriores n. lacrimalis i ^ramura; ajîsim^ care ^comunica; cu; ganglionul^ î |ii^eho|aIn: ^pşbfârijpgiab şIgahg n. ilioinghinai n. oftalmic pielea regiunii anterioare a labiei mari şi partea adiacentă a coapsei regiur glanda lacrimală, conjunctiva, unghiul lateral al ochiului, pielea pleoapei superioare LARINGEU RECURENT (PA- n. laryngeus RASIMPATIC, AFERENT VIS - recurens CERAL, MOTOR) LARINGEU SUPERIOR (MO^| TOR, SENSIBILITATE GENE RALĂ, AFERENT VISCERAL PARASIMPATIC) •V, * LINGUAL (SENZITIV) n. lingualis n. vag (în special porţiunea cra-nială a n. accesor) n. mandibular; primeşte fibre gustative din n. coarda timpanului şi parasimpatice preganglionare pentru ganglionul submandi bular n. laringeu inferior, rr. tra-heale, esofagiene, cardiace : rTextemS (motbrie), rfî nter- ‘j nă (senzitivă), comunicantă^ ^pentru nrlaringeu inferior rr. linguale, r. comunicantă cu n. hipoglos mucoasa traheală, esofagiană, plexul cardiac profund imfcncotirotâ^ i? al faringelui; mucoasa laringelui în eta-Yj mucoasa planşeului bucal, gingia lin-guală, mucoasa din 2/3 anterioare al e limbii (înaintea şanţului terminal) NERVI ro oo DENUMIRE COMUNAi #’ NOMINA ; '* >.-y^qa a ■ bl | -ft &'7ftţ£ V'V^ «* ‘‘.W* MANDIBULAR (SENSIBILITATE GENERALI, MOTOR) n. mandibularis ganglionul trigeminal n. meningeal, nn. temporali profunzi, n. maseteric, n. muşchiului pterigoidian lateral, n. muşchiului pterigoidian medial, n. bucal, n. auriculo-temporal, n. lin-gual, n. alveolar inferior dura mater, sinusul sfenoidal, celule mastoidiene, muşchii masticatori, mucoasa bucală, gingia bucală a mandibulei, dinţii arcadei inferioare (v. şi ramurile nervoase individu ale) MAXILAR (SENSIBILITATE GENERALI) n. maxillaris ganglionul trigeminal mă9 ^ MEDIAN (MOTOR, SENSIBILITATE GENERAL l) n. medianus MILOHIOIDIAN n. mylohyoideus mauriculotemporalş i trunchiurile lateral şi medial ale plexului brahial (C6-T1 j MUSCULOCUTANAT (MOTOR, n. musculo-SENSIBILITATE GENERAL l) CUtaneus nazociliar (SENSIBILITATE n. nasociliaris GENERALI) n. infraorbital, n. zigomatic, nn. pterigopalatini, r. menin-geală mijlocie n. interosos anterior al antebraţului, nn. digitali palmari comuni, ramuri palmare, musculare, r. comunicantă pentru n. ulnar n. alveolar inferior trunchiul lateral al plexului bra- n. cutanat lateral al antebra-hial (C5-C7) ţuiui, rr. musculare n. oftalmic năzopalatin" r^pasopMi tmM ^ahgiiomm^^rwM r. comunicantă pentru ganglionul ciliar, nn. ciliari lungi, n. etmoidal posterior, n. et-moidal anterior, n. infratro-hlear pielea feţei şi scalpului, mucoasa sinusului maxilar, cavităţii nazale, dinţi (v. şi ramurile individ uale) pielea părţii laterale a feţei palmare a; mâinii, degete, cea mai mare parte a muşchilor flexori ai compartimentului anterior al antebraţului, majoritatea muşchilor eminenţei tenare, articulaţia cotului şi o parte dintre articulaţiile pumnului şi mâinii (v. şi ramurile individu ale) m. milohioidian, capătul anterior al m. digastric m. coracobrahial. m. biceps brahial, m. brahial, articulaţia cotului, pielea marginii radiate a antebraţului mucoasa sinusului frontal, celulelor etmoidale şi părţii anterioare a cavităţii nazale (v. şi ramurile individuale) OBTURATOR (MOTOR, SEN- n. obturatorius SIBILITATE GE NERALl) plexul lombar (L3-L4) r. anterioară, r. posterioară, rr. musculare fmucoasa şf glandele^sepîului nazal şi a1 3 jl părţii anterioarei palatului,gingia f•* „dmapoia, incisivilor^ , t, ^ ? m. gracilis, mm. adductori, articulaţia şoldului, pielea feţei mediale a coapsei NERVI OCCIPIŢAL MARE (ARNOLD) : ; (MOTOR, SENSIBILITATE GE -; NERALĂ) kikuS'kjţc'-', k OCCIPITAL MIC (SENSIBILITATE GENERALĂ) OCULOMOf OR (PNC III) (MOSîj TOR, PARASIMPATIC) : OFTALMIC (SENSIBILITATE GENERALĂ) OLFACTIVI (PNC I) (SENSI-, ’ ţ BIUTATE SPECIAL Ă)> v' !,» * r i-,r- N ■’ h^bccipitalîs n. occipitalis m inor plexul cervical superficial nr'6culomo ’ fibrele motorii somatice: nucleul,f- r\ superioară, r. inferlo ară ;'' v r V' nervului oculomotor jn mezen-,^ 1 ’.v f / f ; n. ophtalmicus' OPTIC (PNC II) (SENSIBILITATE SPECIALĂ) n. opticus P>auvOT ^ PÂLÂŢIN MARE PALATIN MARE (PARASIMPATIC, SIMPATIC, SENSIBILITATE GENERAL Ă) ; PĂLÂfiNÎ MICI (PĂRSIMPÂ^ ^I: Atic, simpatic, sensibilita"’ y*TE GENERALĂ) f£j&-perineali (MOTOR, SENSI- nn. perineales BIUTATE GENERALĂ) n. palatinus major !' -nh. palatini minore#; i fibrele1 i neh/ului cefal; fibrele motorii parâsimpa-r, 4 t .. „ , , ,ticef nucleul oculomotor accesor v ,f 4' ' 5 \ (Edinger-Westphal)>^ i v\V 5 S5 /. '■ 5-1 ganglionul trigeminal r. tentorială (meningeală), n. lacrimal, n. frontal, n. nazociliar f mucoasa olfactivă (cornetul superior şi; partea corespunzătoare^ | a septului iiazal); şe termină;; făcând sinapsă cu ; dendritele^| |^(ule|or. mjţră|e.în stratul gjpmeaijnor şinapţici; dia tribul o|^^ este format din axonii neuronilor din stratul ganglionar al retinei; părăseşte orbita prin canalul optic fiind situat deasupra a. oftalmice; la nivelul chiasmei optice fibrele din jumătatea nazală a retinei se încrucişează trecând de partea opusă şi, împreună cu fibrele jumătăţii temporale de aceeaşi parte, formează tractul optic ce se termină in corpul gemculat lateral \wăăm rr. nazale posterioare inferioare pielea capului înapoia pavilionului urechii şi faţa cranială a acestuia pmi-ridîcătoralpleoâpeps^ J drept superior, m. drept intern, mv dreptcs k inferior, m. oblic inferior; sfincterul şi > ;,dilatatorul pup ilar,1 mm. ciliari ;, v;;? *,j ' J ?v-:. . -v globul ocular, conjunctiva, glanda I acri-mală, sacul lacrimal, mucoasa cavităţii nazale şi a sinusului frontal, pielea nasului, pleoapele, pielea frunţii (v. şi ramurile individuale) ganglionul pterigopalatin mucoasa palatului dur, mucoasa cornetului inferior şi a meaturilor mijlociu şi inferior n. pudendal rr. musculare, nn. scrotali / labiali posteriori X PERONIER COMUN (MOTOR; SENSIBILITATE GENERAL Ă) 3, . h.'proneV^^ţ^X^J m. bulbospongios, m. ischio-cavemos, m. transverş superficial al perineului, bulbul penisului şi, parţial, m. şfincter anal extern şi m. ridicător anal; pielea scro-tului/labiei mari în partea poşte rioară capătul" scurt ăl m; biceps" femufăl, tiiM PERONIER PROFUND (MOTOR, SENSIBILITATE GENERAL Ă) n. peroneus profundus N) a> Ol degetelor, m. peroneus tertius, articulaţia gleznei, m. extensor scurt al degetelor, articulaţiile tarsiene, tarsometatarsiene şi metatarsofalan-giene, pielea marginilor dorsolaterală şi dorsomedială ale halucelui şi, respectiv, a degetului al 2-lea NERVI 1236 DENUMIRE COMUNA NERVyL/NERVII PERONIER SUPERFICIAL ' ; (SENSIBILITATE GENERAL A, : MOTOR) ; PIETROS MARE (PARASIM-PATIC, SENSIBILITATE GENERALĂ) PIETROS MIC : <”VA/'î% (PARASIMPAŢIC);^.-^^/i r - i 1 i £ \ * ’ 1 T L PIETROS PROFUND (SIMPATIC) PLANTAR MEDIAL (SENSIBILITATE GENERALĂ, MOTOR) - - B * *7 PNEUMOGASTRIC (V. N. ' VAG) , i, J-PTERIGOIDIAN LATERAL (MOTOR) i PTERiGOjDIĂN MEDiAU^f>|' I (MOTOR).H PTERIGOPALATINI (SENSIBILITATE GENERALĂ) NOMINA ANATOMICA ORIGINE1 RAMURI / i >( yjt 7 \r-“- perorieuş ^.. ^ terminală â n. perbnier c bmua;< l-----" ' * Vil r , V , •-* >• - ; distribuţie: superficiaiis i n. petrosus m ajor n. intermediar; se desprinde de acesta la nivelul ganglionului ge-niculat; fibrele parasimpatice: nu-cleii vegetativi pontini; fibrele senzitive: ganglionul geniculat tn, petrosus mînor/;| ;ple*ul timpanicA "‘^'V^itîvSa n. petrosus profundus plexul carotidian intern rfrmusculâfe, nv cutanat âorfcl 1 rtim. peronieri lung şi scfrrt; pielea:feţer.^ sal medial, n^cutanat dorsal | dorsale a piciorului şi degetelor (v. şi ’ i intermediar^ ■ ;J k; ramurile individ uale) ,1. ua se alătură n. pietros profund şi formează n. canalului pterigoidian; fibrele parasimpatice fac sinapsă în ganglionul pterigo-palatin şi fibrele postganglionare se distribuie pe ramuri ale acestuia la glandele nazale, palatine, I acrimală conţine fibre parasimpatice preganglionare. care ajung'la ganglionul - otic; fibrele postganglionare (prin r; c omunîcantă) işu; ca!ea:.^auriculd^ temporal până la glapda parotidă/ se alătură n. pietros mare şi formează n. canalului pterigoidian; fibrele simpatice străbat ganglionul pterigopalatin şi se distribuie glandelor nazale, palatine şi glandei I acrimale n. plantaris medialis r. terminală a n. tibial rr. musculare, nn. digitali plantari comuni n. pterygoideus lateralis vmMlexpp scurt al d egetului mic^ mr o-B t pozarît al degetului mic,"m^âdductor aj $ c halucelui.ncapătuI lăteral^al^m.ş flexor %| f scurt al hâtuceluiimm. jnterosoşi^mm^ 3 yljombricăli (2)? 3; 4; pielea marginii latei^ (rale ă degetului mic \şî ^av marginilor;, ^ 4 plantare adiacente ale. degetelor4 şi 5;;; % m. abductor al halucelui, m. flexor scurt al halucelui, m. flexor scurt al degetelor, mm. lombricali 1, (2), articulaţiile tarsiene şi tarsometatarsiene, articulaţiile interfalangiene, pielea feţelor plantare ale primelor 3 degete şi jumătate (v. şi ramurile ind ividuale) n. mandibular m. pterigoidian lateral î, medialis;' ifx ; nn. pterygopal atini 2 nervi reprezentând ramuri comunicante ale n. maxilar pentru ganglionul pterigopalatin; constituie rădăcina senzitivă a ace stuia NERVI 1237 RADIAL (SENSIBILITATE GE -NERALĂ, MOTOR) n. radialis trunchiul posterior al plexului brahial (C5)C6-C8(T1) r RECTALI INFERIORI (motor^ * nn. rectales'" t % _ SENSIBILITATE GENERAL A) ‘ inferiores/ jV, RECURENT (V. N. LARINGEU RECURENT) . RU{INOS INTERN (V. f \ f ni pudendăl sâu independent din *' plexul sacrat r£ 1 ~i.s - * _ • * - ■ mai». vi ^ r. colaterale: n. cutanat posterior şi n. cutanat lateral in -ferior ai braţului, n. cutanat posterior al antebraţului, rr. musculare; rr. terminale: r. superficială, r. profundă Csfinctei? anal extern; p]eie^anUsului', f > ir.pielea scrotuIui/labiei ;;m^^orpjUl"ra^î v vernosiî1glandul şi,pielea penisului/cliî^î; „ torisului (v. şi ramurile jndivid ualp), V vi-, ' muşchii extensori ai antebraţului şi mâinii, pielea feţelor posterioare ale braţului, antebraţului şi mâinii, articulaţiile cotului şi o parte din articulaţiile mâinii ^ mvj sfincter anal''extern*- pieleaâriuis ului* ;? iPUDENDAL), SACRA}I nn. sacrales 5 perechi de nervi spinali cu origi - nea în segmentele sacrate ale mă-duvei spinării; ramurile ventrale ale primilor 4 nervi iau parte la for^ marea plexului sacrat; prin ramuri le lor laterale, ramurile dor sale ale primilor 3 nervi formează rin. fesieri terminarea n. femural SAFEN (SENSIBILITATE GE - n. saphenus NERALĂ) p!!lschiâficu?i^ii I nera MĂi moţor SCIATIC MARE (V. N. SCIATIC) SCIATIC POPLITEU EXTERN f 1 \ , (V. N- PERONIEB COMUN) ^ ?i*V -SCROTALI ANTERIORI (SEN- nn. scrotales n. ilioinghinal SIBILITATE GENERALĂ) anteriores 7scrotâU pdstEWoRi^^îS ;®h?scrotale^|p^Ş| ; (SENSIBILITATE GENERAL Ă) f TpOSterioreS i r. infrapatelarâ, r. cutanată medială a gambei articulaţia genunchiului, pielea de sub patelă (plexul patelar), pielea feţei mediale a gambei şi p iciorului pielea regiunii anterioare a scrotului SPINALI nn. spinales 31 de perechi de nervi cu origi- nea în măduva spinării având dispoziţie segmentară; fiecare prezintă o rădăcină senzitivă (dorsală) ce conţine ganglionul spinal şi o rădăcină motorie (ventrală) care se unesc şi formează trun chiul nervului; imediat după pâră sirea canalului rahidian prin gău rile interver-tebrale acesta se îm parte în ramuri: meningeală, co municantă albă, dorsală, ventrală; sunt 8 perechi de nervi cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacraţi şi 1 coccigian NERVI ro co oo -1 ■ ■•’. ^ Wf'Z •]■-. v.,'<• .-.■' 5 i -,vj ", r’'-! DENUMIRE bdMUNĂ;; ■;g; NERVUL/NERVir V$j ; /-'■h-'y','" \\Ş-!'^'4;!'\'• ‘-4' i;'! ?§pi^NfiNIC IMUŞ (SHaPATIC} * AFERENT VISCERAL ) v Mî / } SPLANHNIC MARE (PREGAN-GLIONAR SIMPATIC, AFERENT VISCERAL) SPLANHNIC MIC (PREGANg; jy J GUONAR SIMPATIC, "AFE-Î/#^ n. splanchnicus major , , .... ,........, . .... ,, ,,...j ’ cent ganglionii T5-T10 ai lanţului sim- străbate diafragma şi se ter mină în ganglionii plexului celiac SPLANHNIC RENAL (V. N. SPLANHNIC IMUS) I|ppîppig5ias^pii /; GANGUONAR SIMPATICEI' 4 SPLANHNICI PELVINI (PARA-SIMPATIC PREGANGLIONAR , AFERENT VISCERAL) f:(PREGÂNGUONÂR SI MPAtlCf ®AFERENTVIŞCERÂL)^i^:i; SUBCLAVICULAR (MOTOR, SENSIBILITATE GE NERALĂ) f^UBCOST^ .. SENSIBILITATE GE NER^LĂ)'^: SUBUNGUAL (P ARAŞI MP ATIC, SENSIBILITATE GENERAL Ă) £şyj^ SUBSCAPULAR (MOTOR) puPRAClMyiCULARFAI^^^ i RIORI (V^/SUPRACLA^ j^îcUi>RiM^ SUPRACLAVICULARI INTER MEDIARI (SENSIBILITATE GENERALĂ) nn. splanchnici pelvini plexul sacrat (S3-S4) £ plexul? je c^ia^a&rti^ mm 1 nT.'iî*ÎA $ plexul hipogastric inferior n. subscapularis trunchiul posterior al plexului brahial (C5-C7); de obicei 2 nervi, superior şi inferior m. subscapular, m. rotund mare nn. supraclavicu-lares intermedii plexul cervical (C3-C4) pielea 1/3 mijlocii a claviculei şi a peretelui toracic lateral până la nivelul coastei a 4-a NERVI SUPRACLAVICULARI ;rin. supraclâ- , VjfV LATERALĂ (sensibilitate ; n vviculares laterales^ / GENERALI) . iî4'{' SUPRACLAVICULARI mediali nn. supracla- (SENSIBILITATE GENERAL l) viculares mediales SUPRACLAVICULARI M IJLOCII ;: (V. NN. SUPRACLAVICULARI . INTERMEDIARI) .. SUPRACLAVICULARI POS -TERIORI (V. N. SUPRACLAVICULARI LATERALI) SUPRAORBITAR (SENSIBI- • n. supraorbitalisj LITATE GENERALI) , A V 5 plexul cervical (C3-C4) pielea ce acoperă 1/3 medială a claviculei până la articulaţia sternoclavi culară SUPRASCAPULAR (SENSIBILITATE GENERALI) n. suprascapularis SUPRÂfRbHLEÂR (SEN ; riVsuprâtr^ BIUŢATE GENERAL ihVV^Ji SURAL (SENSIBILITATE GE - n. suralis NERALl) TEMPORALI PROFUNZI (MO-jV TENSOR AL TIMPANULUI (MOTOR) TIBIAL (SENSIBILITATE GENERALI, MOTOR) rin: tempprâlesWv? n. tensoristympanj .vp1erişori^|M#. palatini /ftfSfll n. tibialis contiriuâreav ri. frontal (ni oftal^ V ?,micV .-JV*:'v % v \v{ plexul brahial (C5-C6) n. cutanat sural medial (n. tibial) şi r. comunicantă peromeră a n. peronier comun rvdibuiaiS n. mandibular n. cutanat dorsal lateral; rr. calcaneene laterale articulaţiile acromioclaviculară şi sca-pulohumerală; m. supraspinps, m. sub-spinos pielea feţei posterioare a gambei; pielea şi articulaţiile părţii laterale a pici o-rului, călcâiul m. tensor al timp anului r. colaterale: n. interosos al gambei, n. cutanat sural medial, rr. articulare, rr. musculare, rr. calcaneene mediale şi laterale; r. ternii nală: n. cutanat dorsal lat erai m TORACIC LUNG (MOTOR) n. thoracicus longus rr. ventrale ale plexului brahial (C5-C7) j$J 2 pei^hLa^nşryispinali care; iau Raştere^din şeg^ iw/-iî> pnîri^riî 'k f\ckr*r%rn r^pînrl '/'onoli ii' : tema m. semimembranos, m. semitendinos, capătul lung al m. biceps femural, m. adductor mare; articulaţia genunchiului, muşchii şi pielea gambei, plantei şi degetelor (v. şi ramurile ind ividuale) ipcdasfp^^ |mastoidieW;:^ m. dinţat anterior TORACODORSAL (MOTOR) n. thoracodorsalis trunchiul posterior al plexului hră- ni. latissimus dorsi gJiŞŞI^ Vn^trigeminăs| hial (C7-G8) NERVI '/ '"f DENUMIRE COMUNĂ; ;V NERVUL/NERVII k I C ? TROHLEAR (PNC IV) (MOTOR) f ULNAR (SENSIBILltATE GE-/J n. trochlearis nucleul nervului din meze ncefa! UTRICULAR VAG (10) (PARASIMPATIC, VISCERAL AFERENT, MOTOR, SENSIBILITATE GENE -RALĂ) n. utricularis dendrite ale neuronilor din ganglionul Scarpa care fac parte din trunchiul superior n.vagus fibrele parasimpatice pregan-glionare: nucleul dorsal; fibrele motorii somatice: nucleul ambiguu; fibrele senzitive: ganglionii jugular (superior) şi nodos (inferior) rr. meningeale, r. auriculară, r. faringiană, rr. pentru corpul carotidian, n. laringeu superior, n. laringeu recu rent, r r. cardiace, rr. traheale, rr. pulmonare anterioare, rr. pulmonare posterioare, rr. esofagiene, rr. gastrice, rr. celiace, rr. hepatice, rr. renale n. vertebralis ganglionul inferior (cervicotora cic) al lanţului simpatic cervical; conţine fibre simpatice pregan glionare şi postganglionare; se dispune plexual în jurul a. vert ebrale :Evestibuloc'ohXeâr]|^S^Ş|î "'M VIDIAN (V. N. CANALULUI pterigoidian) IZIGOMATIC (SENSIBILITATE m. oblic superior al globului ocular ? pielea-- mâinii şi degetelor^ uniiîmuşchi: | flexori ai antebraţului, scurţi ăi mâinii,m rarticulaţia cotului,? o parte din articula- ^ »ţiile pumnului; şi mâinii:- (v; şi ramurile ig ^individuale) ^l cea mai mare parte din macula utri-culei muşchii netezi ai viscerelor toracice (inimă, bronhii, plămâni, esofag) şi abdominale (stomac, ficat; pancreas, intestin subţire, partea proximală a colonului); mm. constrictori ai farin-gelui, muşchii intrinseci ai laringelui, muşchii striaţi ai palatului şi esofagului superior; mucoasa laringelui şi epi-glotei (sensi-bilitate gustativă); pielea concăi pavilionului urechii, meningele fosei poşte rioare (sensibilitate extero-ceptivă) fibre vasomotorii pentru meningele spinal, nn. cervicali, fosa craniană poste-rioară Icreştele^a^ | circulare; maculele utriculei şl saculej;f| , celulele auditive ale urechii mterne ^ j NERVI 5. MUŞCHI . .. . —.....— fiSiImmmm jMuşchii^DmuşghhI ABDUCTOR AL DEGETU -LUI MIC AL MÂINII fÂBDUCŢOR^pMiTUr^i ABDUCTOR AL HALU -CELUI ANATOMICA! m abductor digitî munlmi manuş m* abductor halucis m. abductor osul pisiforrtf, îendonuj flexoruliil ulnar al carpului lateral, aponevroza plantară tuberculul calcanean medial, aponevroza plantară' faţa medială a bazei falangei proximale a degetului mic n ulnar abducţia, degetului mic ; , faţa medială a bazei falangei; proximale a haiucelut ; n plantar ;me- abducţia şi flexia ha-dial \ lucelui , ABDUCTOR SCURT AL POLICELUI m. abductor pollicis brevis ADDUCTOR LUNG ' ‘ ADDUCTOR MARE m adductor pollicis m, adductor magnus tuberculii' scafoidului şi trapezului, retinâculul flexorilor mâinii I",/ < L . j* ri 'J& * Pi : capătul oblic - al2-lea metacar-; ; pian;josul capitat şi osul trape-zoid; capătuţ transvers - al 3-lea metacarpiam partea profundă: ramura inferioară a pcibisuiui, ramura i âchio-nului, partea superficială t ubero-zitateaischiatică : faţa laterală a bazei falangei pro-; xfmale â policelui; - n. median ; j abducţia policelui ; faţa; medială a,, bâzei falangei/; proximale a policelui j < j. n. ulnar - adducţia şi opoziţia j,jV/,/; policelui ^ partea profundă: Hnea âsperâ â / femurului; partea supeficiaiă, tuberculul adducrtorului mare ; j fpartea profundă: partea profundă: ad- n. obturator, par- ducţia coapsei, par- tea su perficia-, tea superficială., ex-lă: n. sciatic tensia coapsei (sciatic mare) ||6biiicf$RSpMÎitJ)MS ADDUCTOR MIJLOCIU (V. M.ADDUCTORLUNG) |PbO.CTMşc'u|T^^| ANCONEU ANTITRAGUS m. antitragicus IO faţa externă ă anţitragusului . procesul câudat al helixu lui şi n; facial (r. auri-; jj' \ J': / antehelix - ; j, j' ■ culară posteri- : -f ;v '' j, > ^ v;; , 'J* l oară, r tempo- ^ ; . '' \ V ;;W "/'V, ‘ raiă) ^ ||| lllllll MUŞCHI IO •r* IO MUŞCHIUI^MUŞCHII p: s i ţ m aritenoid oblic m. arytenoideus procesul muscular al cartilajului vârful cartilajului aritenoid de n laringeu re- închide orificiul supe^ Obliquus aritenoid nartea onnsa . mirant rior ăl larinoaltii , aritenoid partea opusă rior âllaringelui articular al cotului m articularis nume atribuit unui fascicul mic de fibre din capătul medial al tricepsutui care şe inseră pe capsula articulaţiei cubiti cotului ;s , cotului AURICULAR ANTERIOR m. auricujaris fascia temporală superfic ială \ cartilajulpavilionului urechii; / ; > ; h. facial ' m. auricuiaris - aponevroza ăpicraniână ; \ " * cartilajul pavilionului urB§j|||||ljB lll|iiiljgjl| superior V /';v'^ V,, t O , V- , '"v\: 'Â'V'. V* 'IIIHIBImIÎMISIllSlBIlMSBiî AURICULAR SUPERIOR . trage înainte paviljo- ridică pavilionul ure-- chii' * ' wm$wmm§wM BICEPS BRAHIAL m biceps brachii capătul Jung r tuberculul supra-: tuberozitatea radiusului (blcîpi- ; m ; muscuiocu- flexia *; şi supinaţia, , glenoidiâri ăl şcapulei; capătul v tală), fascia antebrahială C v , tanat f; . antebraţului. . / ' \ . scurt - vârful - procesului * cora- v /'\",v,'. -'::.v>"p'O \ ;V;'", ^ ' /<>>Vi\''r':',';vri", , , coidian V, '' ' - v" v. brahial m brachiajis feţele laterale şimargineaante- procesul coronoid al ulnei n. musculocu- flexia antebraţului noarăahumerusului ' ^ \ ^ riănat, n« radial ; BRONHOESOFAGIAN m bronchoeso- , fibre musculare cu originea în pereţele bronhiei stângi care în tăresc phageus musculatura esofagului hmmmutiKMF&’Mi dibular BULBOCAVERNOS (v. M. m. bulbocaver* BULBOSPONGIOS) nOSUS Iii pm işwwi &&&&*& MMI CANIN (V. M. RIDICITOR AL UNGHIULUI GURII) c <0 o X 1243 m. ciliaris CIOCANULUI (V» M. TEN- , SOR AL TIMPANULUI); COCCIGIAN fibre longitudinale (Brucke) - membrana elastică BrucN între joncţiunea sclerb-comeaină;'fibre coroidă şi stratul epitefial al re 4 circulare (Muller), - sfincterul tinef . corpuluicilfar:' ''V- ri; biliari ascurţi m* coccygeus spina ischiatică partea inferioară a marginii ia- ,n sacrali III şi teraleasacrumului, coccis IV; ^ ÂRULgli f COMPLEX MIC (V. M, DORSAL LUNG AL CAPULUI) permitemărirea don-vexităţii; cristalinului în acomodarea vizuală muşchi rudimentar; ridică coccisul, În-S tăreşte : ligamentul;; sacraşpinos CONSTRICOR MIJLOCIU ; ALFARINGELUl m. constrictor pharingis medius tî'J& coarnele osului bioid, ligamentul rateul median al peretelui poşte-stilohioidian . : „ \ rior al farinrieliii > ; : n. glosofarirn giăn, plexul fa-ringian(n vag) constrictor al farm-, gelul V , ■ CONSTRICTOR SUPERIOR m. constrictor al faring ELUI ,s , pharingis superior marginea posterioară a aripii, rateul median al peretelui poste-mici ar procesului pterigoid, ra- rior al faringelui 'teul pterigo-mâridibular, linia mi-; ^ yy^Ay—; y':;/ît Iqhioidianâya mandibulei,; faţa }^,rm profundă a mucoasei planşeului ; \ ! iii 'bucal , ' ' - ' -yy, '' - \ / v::, ^ ; y'^ ,y plexul faringian : (n. vag) constrictor ăl, faringelui y * CREMASTER CRICOARITENOIDIAN lateral . CRICOARITENOIDIAN POSTERIOR m. cremaster |: m, cricoarytenoi- i m, cricoarytenoi-. deus posterior ; marginea inferioară a m. oblic, tuberculul pubian 1 intern abdomina) V ' /*y\ - iyyy y;*', yy,;v faţa posterioară a lamei cartir procesul muscular al cartilajului § lajului cricoidy-y y ',y : - y aritenoid ' v'y y' y*; / - ^ IMim n* genitofemu-; ; ral (r genitală)- n. laringeu recurent y depărtează plicile vocale y/' , CROITOR m sartorius flexia ;gambei ; şi; coapsei; 2 c Af> O X ro 4* DELTOID m. deltoideus claviculă, acromion, spina scapu- tuberozitatea deltoidiană a hu- m axilar merusului \ ăbducţia, flexia / ex* tensia braţului DEPRESOR AL SEPTULUI NAZÂL m. depressor septi naşi ; fosa incisivă a ma xilei aripa şi septul nazal n facial constrictor al nărilor, depresor al aripii na-\, sului 1 'v DEPRESOR AL UNGHIULUI GURII DIAFRAGMA m. depresor ariguli oris I ii ' vili diaphragma linia oblică a mandibulei . / : "nodul musculari’ (modîolul) late-, {n. facialii VV ral unghiului gurii, pielea unghiu- coboară u nghiul gurii lui gurii şi a buzei superioare ; vavwwi urinato faţa dorsală a cartilajului xifoid, centrul tendinos ăi di afragmei. ; n. frenic ; s faţa internă a Ultimelor 6 cartilaje , ; costale şi ultimelor 4. coâste, li- ,/,V : \ > ganrVentele arcuate medial şi la- ; ^ 7 'J'y, / * - . v ţ teral, corpurile primelor 3 verte- ;v//;>/" ':' V bre lombare t / V-.. '-V"^' ' ; măreşte diametrul fon-; gitudjrial al; cavităţii toracice în inspir; DILATATOR PUPILAR m dilator pupillae nume atribuit fibrelor cu dispo ziţie radiară între sfincterui pu pilar şi . simpatic ; dilatatdr al pupilei 'periferia irisului ' ' '' / > 'v /-' DINŢAT ANTERIOR m. serrâtus anterior primele 8 coaste marginea vertebrală a şcapuîei ; n toracic lung tragă scapula înainte, v : rotaţia scapulel pem , tru a ridica umărul în abducţia braţului MUŞCHI DORSAL LUNG m, Jongissirnus " :$~£\ nume atribuit coloanei musculare mijlocii amuşchiului sacro spinal, cuprinde 3 porţiuni- foracală, cervicală, pef afică>?, ^: , < W-, >■&%: DORSAL LUNG AL GÂTU -LUI UPORSÂLLUNG Âfi:t.biÂ-5i fcELWÎ^ v; z:yyjr; &ZZ DORSAL MARE m. longissimus cervicis procesele transverse ale melor 4-5 vertebre toracale procesele transverse ale, vertebrelor cervicale II (II 1)-VI '&M% yfacţieMlaţeraiă) fî> * '' nn. spinali cervicali şi toracali extensia coloanei vertebrale cervicale m. latissimus dorsi m. rectus femoriş DREPT AL COAPSEI DREPT INFERIOR AL GLO BULUI OCULAR procesele spinoase ale vertebrelor toracale inferioare, lom- ; bare şî sacrale prin intermediul fasciei toracolombare, creasta ilfacă, coastele inferioare, un-; ghiui inferior al scap ulei . profunzimea şanţului intertuber-cularal humerusului n. toracodorsal ■M*®8 spina iliacă. anteroinferioară, : baza pateîei, tuberoz itatea tibiei şanţul supraacefabular , ii m. rectus inferior/ bulbi £GRAbip.S)^Srl4^l < DREPT LATERAL AL CAPULUI DREPT MEDIAL AL GLOBULUI OCULAR inelul ţendinos comun al muş- ; , faţa inferioară a sclerei chilor drepţi ăî globului ocular ţ (ligamentul lui Zinn) ;- n oculomotor adductia, extensia, rotaţia medială a braţului ieW!om?p î&fMm extensia gambei, fie-xîa coapsei adducţia, rotaţia globului ocular îa jos şi medial' m. rectus câpitis lateralls m rectus medialis bulbi prbcesul transvers al atlasului procesul jugular-al osului pe- primii 2 nervi susţine şi flectează ' , ;; ' , cipital ' " '' '' ' ' ' ' ' D^inoti /•>ârt/î/,*!ll{' /‘»orMil ' ; spinali cervicali ; capul ^ abduc] , cular inelul tehdinos comun al muş- faţa medială a sclerei chilor drepţi ai globului oculari r (ligamentul lui Zinn) ; ;;, s , V \ ro oi DREPT POSTERIOR MIC AL CAPULUI EPICRANIAL ippşt^pr^^ptl m. rectus capitis posterior minor Ăimmmmmsm tuberculul poştenor al atlasului osul occipital nvoculomotor; adducţia' globului o- ; /\;' \ ' '/'\Ă cular ;îf ^ f iWSM$, I m ;$uboccipital, extensia capului a occipital mare ;;:1' / rm epicramus nume atribuit păturn musculo aponevrotice care acoperă bolta craniană; m. occipitofrontal, m. ţemporoparietal, aponevto*aepi craniană ^ \\,/V- * V'VVf ' MUŞCHI MUŞCHIUL/MUŞCHII EXTENSOR AL DEGETELOR m extensor digitorum epicondilut humeral lateral expansiune tendinoasă pe faţa dorsală a ultimelor 4 degete EXTENSOR AL EXTENSOR AL INDEXULUI n. interosos posterior (r profundă a n. radial) extensia pumnului şi a falangelor m extensor faţa, poşterioară a ulnei, mem- indicis ; brana interosoasă expansiunea tendinoasă a nv extensor al : degetelor pentru indexă '''/ :;/:V , - ' v». n. interosos posterior (r profunda an radial) : extensia indexului •'i "f*.:; EXTENSOR LUNG AL HA LUCELUI .............ISSiliii . m. extensor faţa anterioară â fibuleî,mem- baza falangei distale a haluc elui hallucis longuş brana interosoasă n. peromer profund extensia \ hălucelui, flexia dorsală a piciorului > m EXTENSOR RADIAL LUNG AL CARPULUI EXTENSOR SCURT AL DE-GETELOR EXTENSOR SCURT AL PO -LICELUI fixlfi^oWiJ£fiAR*Xi^ ?#RpL«5jii,s?ais FARINGOSTAFILIN (V M. PALATOFARINGIAN) !|psîi^XMe;(vâ<î;Sti}l FESIER MIC (V. M. GLU TEU MIC) m extensor carpi creasta supracohdffiănă; bume- radialis longus râlă laterală faţa „dorsală a bazei celui de-al m radial 2-lea metacarpian extensia şi abducţia mâinii.;, -''f‘ 'V - s m. extensor faţa superioară a calc aneului digitorum brevis m, extensor , faţa posterioară a rad iusului pollicis brevis ^leaMef âcâ rpiartl tendoane separate pentru primele 4 degete mmmmm faţa posteripară a falangei; pro-; ximale a policelui n. peronîer pro- extensia degetelor fund ''' ; t ,, n, interosos posterior (r profundă an, radial) mâu'&xv extensia policelui FLEXOR LUNG AL DEGE -TELOR FLEXOR LUNG AL POLICELUI m flexor digito-rum longus m. flexor pollîcis longus faţa posterîoarâ â corpului /^istale ăle: ultirt^pf? feâbial ''' - ' \ 'i: r 4 degete:: ^'v, v*'V */ * ; -'v-\ V: */ faţa anterioară a corpului radiusului, epicondiluf humeral medial, procesul coronoidian al ulnei / |;FLEx6R'FROFtiiND ĂL/DE^: :;mCllexordigito^' corpul ulnei, procesul coronoi** :7Q#EţOR'i<#' r:r'fei>rpfiipdu§r , dian, membrana înterosoasă epicondilul humeral m edial FLEXOR RADIAL AL CAR -PULU1 m flexor carpi radialis FLEXOR SCURŢ AL DEGE r TULUI MIC AL MÂINII FLEXOR SCURT AL HALU -CELUI ; FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR jTum^eyîeiJ^ m. flexor digiti minimi brevis ; manus , ^ ' minimi brevis pedis m flexor hallucis brevis m. flexor digitorum superficialis cârligul osului cu cârlig, ligâmenr tul trânsvers al că rpului Ţaţa inferioară a osului cuboid, osul cuneifoimlateral - 4 degete:: Qis1 baza falangei distale a policelui :: j baza celui de-al 2-lea metacar-pian (secundar şi baza celui de-al 3-lea metacarp ian) f mSMtâ _ faţa; medială a falangei , h ulnar ; : ' flexia degetului mic SIMîMiâ fB n intOrososan- flexia policelui A, tenor a median flexia şi âbducţia ' mâinii proximaje a degetului mic ’ / feţele laterale alo bazei falangei proximale a halucelui capătul humeral - epicondilul humeral medial; capătul ulnar - pro -; cesul coronoidian al ulnei; ca-/pătul radiat - marginea anterioară a radiusului ; , feţele laterale ale falângelor mîj-' locii ale ultimelor 4 d egete n:plantar rhe- flexia halucelui dial V.;\ \>::: \ n interososân- flexia falangelor mij-, terior, ri. ulnar :' locii FRONTAL (V. M. OCQIPITO-FRONTAL) GAMBIER POSTERIOR (V. M.TIBIAL POSTERIOR) ro ■vj ro oo GATULUI mm colt muşchii ariterolaterali ai gâtului incluzând: m pletos al gâtului, m.stemocleidomastoidian, mm suprahioidieni, mm. subhioidieni, m lung al gâtului* mm scalenî 2 c -c/> o GEMEN SUPERIOR m gemellus : spina ischiatică, superior tendonul muşchiului obturator In- n. muşchiului rotaţia laterala a tem , obturator intern coapsei GENIOGLOS m. genioglossus spina mentonieră superioară v osul hioid, faţa ventrală a limbii v; h» hipoglos protruzia, şi depresia limbii / > ^ GLOBULUI OCULAR mm bulbi ilbi : ; muşchi situaţi în orbită, în jurul globului ocular incluzând cei 4 muşchi drepţi, cei 2 muşchi oblici şt m ridicător al ' pleoapei superioare , ^ 4 ; ^ ^ ' Y''V' GLUTEU MIC m. gluteus minimus \ faţa laterală a osului coxal,între ' trobânteruf mare 0 , : n. gjuteal s upe- . liniile gluteale anterioară şiinfe- ; / l V ;; : rior - - rioară /; > Y Yy ' ' / Y,' 'Y{.'" v r . Y ': ?~ ■;'?:.;; abducţia, rotaţia me-dială a coapsei GRACILIS ILIAC m. gracilis m. iliacus corpul şi ramura inferioară a pu-'. faţa medială â corpului t ibieî n. obturator adducţia coapsei, fie-btsuîui. ^ ~'v V* r '''' Y X' >'Y- ' '' Y' ' "V ' Y " ; : xiâgambei Y ' Y ISil fosa iliacă ,.Y\ ; tehdonul muşchiului psoas n femural flexia coapsei, flexia < / , .mare,Trohanterul mic < ; abdomenului ILIOCOSTAL m. iiiocostalis nume atribuit părţii laterale amuşchiuluisacrospinal; cuprinde3 porţiuni/iombară/toracală, cerv icală ILIOCOSf AL LOMBAR m. iiiocostalis creasta iliacă .unghiurile ultimelor.6-7 coaste ; . , nm spinali, to- extensia coloanei lumborum .. Y / racjci şi lombari lombare ILIOPSOAS m. iliopsoas nume Electiv pentru m iliac şt m. psoas mare 1249 INCîSIVIÂlBUZEf I NFERf-OARE INCISIVI Al BUZEI SUP ERI-OARE JNCtZURII HEUXULUi INFRASPINOS INTiRCOSTÂU EXTERNI/ INTERCOSTALI INTERNI / INTERCOSTALI INTIMI INTEROSOŢI DORSALI Al MÂINII /INTEROSO {I DdRSALI Al /PtCIORULlJI INTEROSO ŢI PALMARI /l^R0S6{IPLAimRi '? î' /< 'Ww' INTERSPINOŢI I iNterţrânsversari V ISCHIOCAVERNOS /.LOMBRICÂLl Al MÂINII >' '', - /' i, ' /" ^ '''V ^\" , ''' ' ' î",; LOMBRICALI Al PICIORULUI LONGITUDINAL INFERIOR AL LIMBII LONGITUDINAL SUPERIOR AL LIMBII mm. incisivi labîi superioris m. incisurăe Halicis fosa incisivă a ma xilei IPfii unghiul gurii (modiol) n facial muşchi i accesor al muşchiului orbicular al gurii , ; m. infraspinatus fosa infraspinoasă tuberculul mare al hum erusului n suprascapu-lar rotaţia laterală a braţului mm. intercostales interni marginea superioară a coastelor şi cartilajelor co stale in marginea inferioar^^^^^^K supraiacente ]|!l|illill;|S!îlillllSi SSIIII m.jntercostales/: /stratul profund^ muşbhilorjn^mostaft ? ..intimi \ A -.-J'S mm. interossei fiecare prin 2 capete pe feţele tendoanele muşchilor extensori n. ulnar abducţîa, flexîa fa- dorsales manus , adiacente ale oaselor metacar- pentru degetele IMV ; langei proximale, ex~ piene < '' v /Vv- / /,,, / tensia falangelor rnij- ^ . v '/ - ; #- //' 'l / locie şi distală . ' mm interossei palmares , feţele laterale ale, oaselor meta- tendoanele muşchilor extensori; n: ulnar carpieme I, II, IV, V\; /, pentru degetele I, II, IV, V , , adducţia, flexîa talan-/ gei proximale, extensia falangelor mijlocie şi distală mm. interspin ales ; nume atribuit unor fascicule musculare scurte şi subţiri care se întind în- n spinali tre două vertebre adiacente, de fiecare parte a proceselor spino ase extensia vertebrale coloanei / mm. : /v;/H? h( intertransyerşârii „ vertebrelor adiacente m ischiocaver- ramura ischionuiuî nosus , rădăcinile corpilor cavemoşi ai n. perineal penislui / clitorisului : menţine erecţia penisului / clitorisului mm. lumbricales pedis tendoanele muşchiului flexor lung al degetelor , faţa medială a bazei falangelor proximale ale ultimelor 4 d egete nn. plantari medial şi lateral flexîa falangei proximale, extensia falangelor mijlocie şi distală m, longitudinales superior linguae submucoasă şi septul limbii ' < marginile limbii n. hipoglos schimbă forma limbii în masticaţie şi de-gluţiţie MUŞCHI N> 01 O LUNG AL GATULUI m longus colii porţiunea oblică superioară -procesele trânsverse ale vertebrelor cervicale lll-V, porţiunea oblică inferioară - corpurile primelor 3 vertebre tbracale, porţiunea verticală - corpurile primelor verticală -; corpurile vertebrelor 3 vertebre tpracale şi aie ulti- cervicale II-IV melor3vertebre cervicale -7 ■ porţiunea baziteră a osului occi-. nn. spinali cer-liltal • •. vicali porţiunea obfică superioară - tu- ramurile anteri-berculul arcului, anterior a atla- oare afe nervi-sului; porjiunea oblică inferioară lor spinali procesul transvers al vertebre- cervicali lor cervicale V şi; VI; porţiunea MASA COMUN I (SACRO -LOMBARI) (V. M. SACROj SPINAL) porjiunea, iniţială â muşchiului săcrolombâr situată în loja osteo- „ fibroasă formată de aponevroza toracolornbară şi[ şanţurile vertebralealeregiuniisacrolombare /' , ' 'V J/- MIC AL HELIXULUI m, helicis minor cel mai mic dintre, muşchii intrinseci ai pavilionului, urechii,situat la nivelul la care porţiunea iniţială a helixului se continuă cu cea 'ascendentă V ^ ;7 v7' ^ 7 ^7V\C\ "/''/'"V', n temporal, n» auricular posterior NAZÂL ; |||S i Hi m. nasalis maxila 7 partea alară - aripa naşului; par- n facial / ;>' ; teatransversă - printr-o expari- , \ ' -7 ^ siune aponevroticăcucel de ' , ' /; \ partea opusă ; \ ' ffexia ventrală a coloanei cervicale, soli darizarea vertebrelor, uşoară rotaţie a , coloanei cervicale de aceeaşi parte , partea alară ~ dila-tator al nărilor acce-sor; partea transver-să ~ coboară cartilajul nazal MUŞCHI OBLIC EXTERN AL ABDO -MENULUI m, obliquus externus abdominis faţa laterală a ultimelor 8 coaste , creasta iliacă, finea alba nn, spinali tora-caii inferiori OBLIC INFERIOR AL GLO -BULUI OCULAR m. obliquus inferior bulbi faţa orbitală a ma xilei scleră n» oculomotor flexia, rotaţia coloanei vertebrale de : partea opusă, corn- i presla viscerelor abr dominale , ^otkţf de^aceeşşiCj abducţia, rotaţia globului ocular în sus şi înafară IGI^BUCUIOCULAR OBTURATOR EXTERN OCCIPITAL (V. M. OCCIPI-TOFRONTAL) 06ci#6?RONŢAl<;p§| m» obliquus capitis superior ! |IŞ|bbl!bdu^|i|fi|f |^penpţ;bulbi^|^ m obturatoritis extern us f§pşM ideaiuptaM pf mâkmmArntM ttwmmmm pubis, iscbion, faţa externă a fosatrohanteiiană membranei obturatorii n. obturator >re siî înclină capul de aceeaşi parte, extensia ; capului (contracţie bilaterală). rotaţia ? laterală, coapsei OMOHIOIDIAN m. omohyoideus marginea superioară a sc apulei OPOZANT AL POUCELUI io cn m.opponens pollicis tuberculul osului trapez, retina-culul flexbrilor nn. spinil||||||| vicall si||l||B| (prin ansa cer-, vicală) ; Iîi?!giSărI faţa laterală a primului metacar- n. median pian ~'; / P ^ coboară osul hioîd MUŞCHI IO Ci IO ORBICULAR AL OCHIULUI m orbicularis partea orbitală - marginea me* partea orbitală - lângă origine n facial oculi dială a orbitei; partea palpebrală după ce fibrele sale înconjoară - ligamentul palpebral medial;~ orbita; partea palpebrală ? liga- , partea lacrimală creasta Ja- mentul palpebral lateral, partea ; , \ crimâlăposterioariă ' , lacrimală - rafeul palpebral la*^ închide pleoapele, încreţeşte pielea frunţii, comprimă sacul lacrimal ORBITAL m orbitalis pătură subţire de fibre musculare netede între marginile fisurii simpatic V protruzia globului o- ' ” orbitale inferioare " cular ; PALATOFARINGIAN m. palatopharyn- ; marginea poşferîoară a pafatuluj marginea posterioarâ a cârtila- plexul faringian , constrictor al istmului geus dur, aponevroza pal atină juluî tiroid, latunie fa ringelui, ra- : (n. glosofarin- nazofaringian, ridică V V' \7, 7;;7 : teul faringian :^;7'7' g*an) 7'7_; faringele şi îl scurte* 7"\7' 7;,a: ^ / V' ază în timpul deglu: ',; ''~1" ,1 : "V' ' ^ 7 7; tiţiei' 7 ’' . \', ' ' PALMAR LUNG m. palmaris epicondttuf hume ral m ediăl :: 7. retinaculul muşchilor flexori, n. median. :/ tensor al; apone vro- longus ^ < aponevroza palmară , ' , \ // / zei palmare |hipo^ară^d^clnd;| |gaVn)ăM^mâjn tiWiU PAPILARI mm, papillares 7 nume atribuit , proeminenţelor mus culare conice ale pereţilor ven- a susţin valvele a trio- tricutilor cordului de care se prind prin cordaje fendinoase valvele ■■ ■■■ ventriculare şi previn ; 7 âîripventriculâre ţ V ; \ 7/ ^ 777 eversiâvalvulelor \ PITRAT AL LOMBELOR LOR 7 m quadratus creasta iliacă, fascia toracolom- coasta a' Xll-a, procesele trans-: nri spinali lom- flexia laterală a trun- lumborum . bară ~ . \ 777yerăe aîe vertebrelor lombare / . bari (I şi II), u7 chiulul / : ' ■. 7 7'77 ;;7 v: Vr / ''"-7 h',: 7^77 > 7' timul nerv spi- , ? ■; ;, - ' ' 7 : ' ' '' " v' ...........- ' naltoracal > MUŞCHI PECTINAŢI mm pectinati num© atribuit unorîibre musculare subţiri aderente de pereţii atriiior' - '' şi care, în atriul drept, se întind între aunculă şi crista term inalis ''' ' \ 8 r - ?'/ : "/^5/Ş'' Mm , -, ' ' ' pectoral mare m. pectoralis , claviculă, sţem, primele 6 cârti- creasta tuberculului mare al nn. pectorali adducţiăi flexia, rota- major laje costale, lama anterioară a humerusului medial şi lateral ; ţia medială ă braţului tecii m. drept al abdomen ului . ' - " ' : PERISTAFILIN extern (v. M TENSOR AL VILULUI PALATIN) peronier anterior m. peroneus faţa anterioară a corpului fibuîei, baza celui de-al 5-leâ (uneori şi * n peronier pro^ everşia, dorsiflexia tertius membrana interosoasă al 4-lea) metata rsian fund piciorului peronier scurt m. peroneus faţă laterală a corpului f ibulei • tuberozitateâ; celui de-al 5-lea n, peronier su- ; flexia plantară, ever- brevîs metata rsian perficial sia.abducţiapicioru- PIRAMIDAL (ALABDOME- m. pyramidalis corpul pubisujuf NULUI) . \<'V -j ^'ANATOMICA' M,NM 1 UlWIUA PRONATOR ROTUND m. pronator teres capătul humeral - epicondilul hu-meral medial, capătul ulnar -procesul coronoid at ulnei faţa laterală a corpului radi usului n median pronăţia şi flexia antebraţului, c ■ o X PSOAS MIC PTERIGOIDIAN LATERAL m. psoas minor ultima vertebră toracată şi prima fascia muşchiului iliopsoas, ar- n. spinal asistă lombară cada iliopectinee, eminenţa ilio- lombari mare pubiană / ;/ ' 1', - - " ; ' feăriSte; m. pterygoideus capătul superior (sfenoidal) - su- gâtul mandibulei, capsula articu- ; n mandîbular lateralis : prafaţa infratemporală a aripii laţiei temporomandibulare mari a osului şfenoid, creasta in- ; V " : fratemporală, capătul inferior (pte- : v v > ^ ; ; ; , \ , rigoidian)> faţa laterală a aripii 'V; ;VV'> ", V , : ^ laterale a procesului pterigoidian psoas , protruzia, coborârea, /mişcări de laterâlitate ale mandibulei PUBOCOCCIGIAN m. pubococcy-geus nume atribuit porţiunii anterioare a m» ridicător anal având originea rin* spinali sa- contribuie ia suportul pe faţa posterioară a pubisuiui şi inserţia pe ligamentul anococcigian craii III şi IV viscerelor pelvine .. şi laturilecoccîsului ^ ;v ' '' ' ?/ - / ... " \' 7;, i ^v nume atribuit porţiunii din m. r idicător anal cu originea în partea laterală a feţei posterioare a pubisuiui, care se continuă înapoia rectului cu fibrele corespunzătoare ale muşchiului de partea opusă ^riumil nn spinali sa- contribuie îa suportul craii III şi IV , viscerelor pe Ivine ; PUBOVEZICAL m. pubovesicalis nume atribuit fibrelor musculare netede care se întind între gâtul vezicii urinare şi pubis , ^ V ' : RECTOURETRAL «RECTOUTERIN RECTOVEZICAL m. rectou;||t||i||| ***338 iipiii m. rectovesicalil l fascicul de fibre musculare netede care, la bărbat, se întind între fiexura perineală a rectului şi porţiunea membranoasă a uretrei ,' '-/ , - / 7^,7 < : • 7'5/ V' fascicul de fibre cuprins în grosimea pliufui peritoneal rectovezicai şi care, la bărbat, continuă fibrele musculare longitudinale ale rectului în tunica musculară externă â vezicii ur inare RIDICJTOR AL BUZEI $U -PERIOARE Ş| ARIPII NASULUI rri levaţor labil superioris aîaeque naşi procesul frontal al m axilei pielea şi cartilajul aripii nasului, n facial ; buza superioară - ridicător al buzei superioare, dilatator ai nărilor RIDICITOR AL PLEOAPEI SUPERIOARE > RiDiCITOR;%PROSfATEj 'f RIDICITOR AL SCAPULEI RIDICITOR ĂL UNGHIULUI /;OUBirft; 4>*. RIDICITOR AL VILULUI PALATIN f^RlDi^ RIDICITOR! Al COASTELOR thyroideae m. levator palpe-brae superioris " m, levator prostatae glande.tlro.de aripa mică a osului şfenoid deasupra canalului optic fa{a profundă a pielii şi tarsul pleoapei superioare n oculomotor ridicător al pleoapei superioare v4 > enccîniah carele teritiină MfasdâDFOsîâtei se 11 în centri ii fericii n os '44 m. levator scapulae Im. levatoranguif J m levator veli palatini procesele transverse ale primelor 4 vertebre cerv icale vârful porţiunii pietroase ; a temporalului (stânca), cartilajul ; tubei auditive marginea vertebrală a scapulei ■nlyeiulbnghiului ;WMâăX aponevroza palatului moale ;: n> spinali cervicali III şi IV i||||ciăppp?| plexul farlngian (n. glosofârin-gian,n.vag) ţiunii ridicător al scapulei ridicător şi retractor al vălului palatin, di-latâtor al tubei auditive ROMBOID MARE 4 ROTATORI mm levatores costarum rmW^Oriusrt^JM?: m. rhomboideus f major : ^minori; mm rotatores procesele transverse ale verte- medial faţă de ungbiul coastei brei C7 şi primelor 11 toracale subiacente O ' ajută la ; ridicarea coastelor în resp iraţie procesele spinoase ale verte-; ; marginea vertebrală a scapulei brelor toracale il-V . K n, scapular dorsal - 4 /\I trage scapula m edio-, cranial, fixează scapu-la pe torace ROTUND MIC SACROCOCIGIAN DORSAL m. teres minor, m sacrococcyge-us dorsalis nume atribuit unor muşchi mici situaţi în profunzimea şanţurilor ver- na spinali tebrale între procesele spinoase şi transverse a 2 vertebre alăturate - rotatori scurţi (rotatores breves) sau sărind o vertebră - rotatori ' lungi (rotatores longi) ' * - -;; v 4 ' -: /' v ^~ 'A <:'' extensia şi rotaţia coloanei , vertebrale spre partea opusă; marginea laterală a sc apulei . ______________________________________________________ t ,^Jc!sff^W . fascicul muscular îngust ce se întinde între fată dorsală a osului s acrum şi coccis ro cn oi 4^4 SALPINGOFARINGIAN m salpingopha-rvnqeus cartilajul tubei aud itive se uneşte cu fibrele m palato- plexul faringian ridică farîngele farinqian MUŞCHI ^c'MU^^lUl^UŞOTiy ,Oo*s ' V /■ ;■'<< ;-W &x*?s, y? *x "; % ., - «ipins^lii - .'t.Jffrt#' ?■:■«< ~'Z l - Şjl'ijy ; >'< V J j ;v ' SCALEN MIC m; scalenus minimus muşchi mic, inconstant, situat în tre scalenii anterior şi mijlociu ; ridică primele 2 coaste, flexia laterală a coloanei cervicale SEMIMEMBRANOS pavitaŞ^^ v\ i ( "rtva'îî'tî I"' y^/yh;- "V. |pî3|Ş|Sl|K hiatică ^ condilul tibial medial* faţa poşte-; teisciatic , rioaria capsuleiirticolaţiei geV, : ; ^ \ ..'./L'A; nunchîuluL iiaamentul booliteu v nunchîului* ligamentul popliteu " ! Oblic •' - 2spinaii;pervj.caHi; ! îrS SEMISPINAL al gâtului m> şerriispinalis procesele transverse ale -verte- procesele spinoase ale verte- v ramuri ale ner^ extensia, rotaţia co-i cervicis ;; ; brelor toracale Vl-ll, ; brelor cervicale ll-V ^ ; :>v Avilor spinali cer- Ioanei vertebrale , HmBHHBBraHMB iSSlSitllllB i jllllSlili IBwlliBiIBliiil ^ll!S!ll!^BIllH!i#i®i III SEMITENDINOS m. semitendi-nosus tuberozitatea ischiatică partea ' superioară a feţei n. sciatic mediale a corpului tibiei . .. flexia şi rotaţia medială a gambei, extensia coapsei SFINCTER AL CANALULUI COLEDOC m, sphincter duc- fibre musculare cu dispoziţie circulară ce înconjoară canalul coledoc în grosimea peretelui duod enal tuscholedochi . ■?' /. V ' ■' *''4 :V;.'X' '(v ' :V'> ■ ' :îi SFINCTER AL URETREI m sphincter urethrae ramura inferioară a p ubisului llsSîS rafeu) median înaintea şi înapoia nn perineali constricţia uretrei uretrei din n, pudendal membranoase SFINCTER ANAL EXTERN m. sphincter ani vârful coccisului, ligamentul ano- centru Iten di nos al perineului 5 externus coccigian ^ ; \- n.recta! infeţŞr^ r perineală din , al 4-lea ' nprv ' spinal sacrat SFINCTER PILORIC m, sphincter pylori fibre musculare cp dispoziţie ci rculară la joncţiunea gastroduodenală SPINAL m. spinalis nume destinat coloanei musculare mediale a muşchiului sacrospinal; cupride 3 porţiuni- toracală, cervicală, cefalică ' ' '' SPINAL AL GÂTULUI m spinalis ligamentul nucal, procesul spi- procesul spinos ăl axisului nn* spinali cer- extensia coloanei cervicis nos al vertebrei a 7-a cervicale ^ vicali şi toracali vertebrale , SPLENIUS AL CAPULUI m. splenius jumătatea inferioară aligamen- portiunea mastoidiană a osului nn, spinali cer- extensia şi rotaţia ca- capitis tulul nucal, procesele spinoase ţ temporal, osul occipital vicali / t pulul ; ale vertebrei a 7-a cervicală şi ; ^ 'a-,■ '' , ^ /' \ 'V ' ' primelor 3-4 vertebre toracale SPRANCENOS STERNOCLEIDO- MASTOIDIAN m. corriigator supercilii m, sternocleido-mastoideus , capătul medial al arcadei supra- pielea sprâncenei orbitare * '' ' " '■ ■ ; ' .. r: , ililBMlliilllill nnff capătul sterhal - manubriul ster- . procesul mastoidian, linia nucală n accesor; ple- flexia coloanei verte- nului, capătul ciavicular - î/3 Superioară a osului occ ipitaf xul cervical brale, rotatiă capului medială a claviculei V de partea opusă STERNOTIROIDIAN m, sternothyroî-deus manubriul stemal lama cartilajului tiroid ansa cervicală coboară cartilajul ti*: STILOGLOS m. styloglossus procesul stiloidian aiosuluîtern- , marginile lîrrţbii ' ' ' : poral ; // - V î {V -\ n hipoglos , 1 : ridicător, retractor al /; /, %' limbii / - < > ; ro cn ■ni MUŞCHI 1258 SUBSCAPULAR ~':$MP|N/TO SUPINATOR LUNG (V M. BRAHIORADIAL) ? SUpiNATotf A r;şupiNÂioR)irBlM^:l SUPRASPINOS ; ' : .... ... ,. ... V.-A.-..,, -...«I ^ iWW$&S$S!&k TRANSVERS super- m. transversus ramura isphionuluî F1CIAL AL PER ineului , perinei superficialis 1 : r mmsmmm n. hipoglos ; modifică forma limbii; / , V : îp masticaţie şi ||||j glutiţie ; ;nn. intercostali micşorează cavitatea ,v;;,v , '' "v • -l 'toracică ' II centrul tendirioş al perineului srineal • -' n; perineal . fixează centrul ten-dinos aiperineului TRAPEZ m, trapezius osul occipital, ligamentul nucal, claviculă; ăcromiori,;spină scapu - ri» accesor, ple- ridică umărul, rotaţia procesele spinoase ale vertebrei lei a 7-a cervicală şi, tuturor vertebrelor lombare '* '/ xul cervical. scapulei pentru a ridica umărul în ab-ducţia braţului, trage! şcapula înapoi triceps sural m, triceps surae ^fRIUNOHIUUR^ĂL'GUro Slllf i nume colectiv pentru muşchii găstrocnemian şi sqlear osului palatin, palatului moale plexul faringian ridică uvula aponevroza MUŞCHI vast lateral m vastuş ; ; faţa laterală a femurului''"^ patela, tendonui comun al m. n.femural extensia gambei , ^ ' late ral is ; --/"/'/'''a ^ ^iv>Vcv, cvadriceps al coapsei - ' '' ’V'?; C? i vertical AL limbii m verticaHs 1 fascia dorsală a Hmbiî 'laţurile şi baza limbii ‘7 - y^lS,Ş\ -ri; Hipogloş\, 'O' mbdjfică forma limbii linguăe v' :' - - V' \ $ :< Vf' - Înmaştîbaţieşi de- : '' : : - ; / ' : i *S '' - ^ />' '-O-;iiyjit ti ■<'/' /v v : 2IGOMATICMARE rri zygomaticus osul zîgomâtid;:' ^i^^dnghiulgurii !'>\ - ,\ ;......majbr V,/- ,>v:' 'koO' ;/ ?$&'< :| ytţ |n. facial r *;/£;<\. ţrăge unghiul gurij în X suaŞjlhapoi v' , 6. OASE / ÎD^NUMiREeOMUNĂ ^g^SUUOASELE--^ ASTRAGAL (V. TALUS) AXIS axis gât a doua vertebră cervicală; pe faţa superioară a corpului prezintă procesul odontoid în jurul căruia pivotează atlasul şi capul atlas, a treia vertebră cerv leală CARPIENE WMMM CLAVICULA ossa carpi , pumn 8 oase scurte aşezate pe douărânduri între oasele antebraţului şimetacarpîene; primul rând (antebrahial); scafoid, semilunar, piramidal, pisiform; al doilea rând; (metacarpiân)' trapez, trapezoid, osul capitat, osul cu ^ cârlig 7:7 p7 ^. '-/v W '77'-,........... v* oasele individuale' clavicula J/; centura pectorală os lung dispus transversal între ăcromion şi manubriul sternal; prezintă corp: (feţe superioara şi inferioară,V ' margini anterioară şi posterioară) şi extremităţi -'(medială şMaterală);' ;; V 7 " ^/1;[ \ ;^77, ; manubriul şternal, procesul acro -mion al scapuleî, primul cartilaj 'costal}^::c~ ;/;J\r*\ -'7 >/'; f;ădeyă^^îpri^.^rtilaj-;: cbmurij ţ 'Tşejgcbâştel ^J^Jfcr^yung,la, % COCC1S os coccygis pelvis-perineu ;ultlmul segment.al'coloanei vertebrale; os triunghiular . format din unirea a 3-5 vertebre (coccîgiene) sacrum ■pHHHii armarea .......^.........Jgjjt 1111 COXAL os coxae pelvis, şold os de formă patruiateră neregulată rezultat din unirea a 3 oase iniţiale: ilion, ischion, publs; 2 feţe (medialăp : laterală), 4 mărgini (superioară - creasta illacă, infeiii rioară, anterioară, posterioară), 4 unghiuri (anteroşu-. periot - şpina iliacă anterosuperioară/ anteroinferior, posterosuperior * spina lliacă posterosuperioarăp posteroinferior-tuberozitateaischiatică) IMri? femur, şâcrum, coxalul de partea opusă 7 1 OASE ........ S ANATOMICA ANATOMICA O > c/> m î»mm m&m ţ&m&m %mmwm mmmmmmmmmmmmk i CUBOID os cuboideum picior cel mai lateral dintre pasele tarsufui anterior, situat s înaintea calcaneului; formă cubojdală ' ^ calcaneu, osul cuneiform lateral, metatarsienele IV, V CUNEIFORM LATERAL ETMOID os cuneiforme laterale picior: os ethmoldale craniu FEMUR ■ ijtiallsv mediăj $0 Jdis^i^feiiSgrg femur ; coapsă $ intermediar ca mărime între celelalte două cuneiforme; i situat între cuboid şl curieifohnul intermed iar ia paule la formarea bazei,craniului, peretelui medial a! ; orbitei, plafonului, peretelui lateral; 2 mase laterale cu- * boidale formate din celule osoase (labirint elmoidal) V unite' printr-o lamă,orizontală (lamă ciuruită); lama $ s perpendiculară ia parte la formarea septului n azal;; i cel mai lung şi cel mai greu os al corpului, formează scheletul coapsei; corp cu 3 feţe '(anterioară, poştero-medială, posterojaterală), 3: margini (laterale, rotunjite . şi posterioară, groasa -Unea aspera), extremitate superioară (prbximâlă) cu cap, gât anatomic (col), trohanter mare şi;trohanter mic, extremitate inferioară ' ; (distală) cu 2condilt ■' h, * cuboid, navicular, cuneiformul intermediar, metatarsi enele ll-IV ..sfenold, frontal, vomer, lacrimal, oasele nazale, palatin, maxila, cornetul nazal inferior coxal, fibia, patela;;;; ; Mv i etmoid, sfenoid, parietal, nazal, lacrimal, zigomatic, m axila pi?sS HUMERUS humerus os lung ce formează Scheletul braţului; corp cu 3 feţe (anterolaterală, anterbmedială, posterioară), 3 margini; (laterală, medială, anterioară}, extremitate proximală ; (cap, gât anatomic, tubercul mare, tubercul mic, şanţ ; intertubercuîar, gât chirurgical), extremitate distală ; (parte articulară - capjtulurn,troblee, fose radîală, co-ronoidă, olecraniană, parte nearticuiară - epicondili medial şi lateral) ; MANDIBULA mandibula falca inferioară situat în partea inferioară, a fetei, corp în formă, de potcoavă cu 2 feţe (antenoară, posterioară), 2 margini / (superioară - alveolară, inferioară) şi 2 ramuri de formă patrulateră cu 2 feţe (laterală, medială), 4 margini (an-; terioară, posterioară - parotidiană, inferioară şi superioară cu 2 procese - coronoidian şi condil) temporal MAXILAR INFERIOR (V. MANDIBULA) ^MAxîumsyzitifân SI METACARPIENE 0$S. metacarpalia mana imw ■ - Rici< sim iatâfa rea fio Jmetâtârsalia MMM mMmmSSb- h 5 oase lungi care formează scheletul mâinii situate între oasele carpiene şi falange* numerotate cohven-, ţional în ordine lateromediafă; fiecare prezintă bază j . voluminoasă, neregulată - proximal, corp uşor concav ; anterior cu 3 feţe (laterală, medială, posterioară) pe;, , care se inseră muşchii interpsoşi şicap- distai - proximal, cu al doilea rând de .oase carpiene. şi, uneori, între ele; listai* cu falanga proximală a degetului corespunzător NAVICULAR o. naviculare picior Iuui ivtîA UUi acutt, icu«i cu», medială' ^ , os scurt situat în partea medială a piciorului între taluş i ,şi oasele cuneiforme; 4 feţe, (proximală^ distaiă, la# terală, medială, dorsală, pla ntară) t | partea opusă ia parte la formarea scheletului piramidei Inazale; situate 'ntre procesele frontale ale max ilelor osul mijlociu în lanţul de oscioare ale urechii medii j l|pa'rtîcldâ;Ja?fdrmar^a(.bâ2pî4i”;a.hplţi4.ăbŞ^ul^W'' fşcuamaj şipârţif* ptjSâte^^^ey^Sces'puBzâ^f talus, cubqîd, cele 3 cuneifo rme ciocanul, scăriţa Jitie? —’M O > Ui m OSUL CU CÂRLIG os hamatum pumn PALATIN o. palatinum , craniu cel mat medial dintre cele 4 oase ale rândului disţal de semilunâr, capitat, piramidal, oase carpiene, proces unciform pe faţa ant erioară metacarpienele IV, V mlW:t os pereche ce participă la formarea peretelui lateral al foselor nazale pe care le separă de fosa pterigopa-latină, a plafonului cavităţii bucale (1/3 poşteiioară a . palatului dur) pe care o separă de fosele nazale, a . planşeului orbitei, a fosei pterigoide; este format din 2 / lame patrulatere (verticală şi orizontală) şi 3 procese \ (orpifal. sfenoîdal, piramidal) ' etmoid, sfenoid, yomer, maxila, cornetul nazal inferior, palatinul de partea opusă PATELA patella genunchi; ^ os sesampid ' situat în grosimea, ţendohului listat a| femur: - ; ; x muşchiuluicvadriceps^pefaţaanterioară a artîculaţiei /'"/ ;,V. ; V . >-;V ' genunchiului;formăthunghiuiârăcu2feţe (anterioară, 7, / \'y; ' v; 7'\; y' \ posterioară - articulară), bază ^ superior, 2 margini 7 , r\;j : ;7/ : ; Iaterale,vârf- inferior;' 7 >v;/V: ;/;'- >7: ■ ■' ,j. xv 7/ '7;,;; v:v 7x''•-7 rl-/ 7' PIRAMIDAL o triquetrum m , pumn al treilea, dinafară înăuntru, dintreoaseleprimuluî rând şemilunar,i - ^' , ; ;; 7.. de oase carpiene 7 7 7,7 -. 2;; x ■. - 7' - 7 /vj;; 7 7 , ' cârlig,; caj ' 7x ' .7 ^ ' 77.7 x;. 7: ,/:7'' V'77> 77 7''7^-;/ x " - mediul ur - 7 ' '« ' - x 7 - , " / ' - '-7 :" x v X V 7' <- 7 7, ' artif'înlart pisiform, ; ostil cu capul ulnei prin ||f|l§§ unui fibrocartilaj (disc articular)^ SACRUM o. sacrum pelvis os triunghiular fonmatprin fuziunea a S vertebre a 5-a vertebră lombară, coccis, ; sacrate; situat Intre cele două oase coxale, reprezintă pasele coxale peretele posferosuperior ăl: pelvisului; formă trium * % ; ; ^ . \ ghiulară cu 4 feţe (anterioara - pelvînă, dorsală şi 2 < ; / laterale), , bază f superior şi vârf * inferior, conţine , ^ 7; 0> - canalulsaqrat , ” \V''xv<, >; - ,/ * OASE K> O SCAPU LA scapula centura pectorală SEMILUNAR os lunatum pumn os laţ; triunghiular^ sitqaţpe faţa posterqlaterâlăa cutiei toracice între cdastele 2-7; 2 feţe (anterioară -costală şidorsală), Smargini (superioară - cervicală, medială - vertebrală, laterala - axllară), 3 unghiun (superior^ inferior, lateral), Sprocese (spina, acromion, coracoidK ' v >^- R ai doilea os, dinafară triauntru, dintre cele 4 oase ale, p primului rând (antebrahiai) de oase carpiene : os median ce îâ parte fa formarea bazei craniului (cea mai mafe parte a fosei .craniene mijlocii), plafonului ; foselor nazale, plafonului şi peretelui lateral al orbîtej, ^ fisurilor orbitare superioară şi i nferioară, parţial/fosele 7 tempdrală şi pterigopaiatină; formă cuboîdală, 2; aripi v mari,>:-2' ;aripi mici şi;}2; procese pterigoidp, c6nţine;;^ sinusulşfenoidaf / / p /, V/'" ■; 7;7/7^p; ':v\7:;/ cfavicCrla, radius, scafoid, osul capîtat, osul piramidal, osul cu cârlig frontal, occipital, etmoid, temporal, parietal, vomer, palatin^ z igo-matic '' ' >1'^' *Vp;;; osultimpanâl :->P7p,p,PPv:^: iiiipiiMMijp o trapezium pumn ir lateral dintre oasele celui de-al doilea rând de . scafoid, trapezoid, metacarpie-iarpiene / -p7P7 p ' pp'v7 ' * ;■■: 1 nete 1,11 ■ ' PN, \îp cel mar oase carpiene ulna ulna antebraţ situat medial faţă de radius fmpreună cu care humerus, radius (proxîrhal şi c,; %meăză scheletul antebraţul^ distal), piramidal prin intermediul p p>- '\p\' ''' terioâră, medială/ posteribără), 3 margini (anterioară, discului articular 7' ! ' '' ' ; / 7pp-; ' - ' , p 7 .' ^ ^P Pp^/ppp’ ^stdripârăppâtejălă;^ V ' 7"/ \.77 - , ^ : ' P ; v- .1' -pp. ; ’ - / y pp ' pV" \(şuperi7, P'7w*,; OASE 1266 vomer vomer : -v craniu ; ^ ; f lamă osoasă p^rulateră!^;fo^ează partea poştero^;; etmoidfl V ,, _ ' .; / ;"X''A. v,finferîoarăaSeptului naiai;2fe]e (laterală,mşdiaiă)şi sfenold, maxiJe, palatine, cârti la* ^;5' , '; ' "'' f> v“;,rr\ : *->'4 margini’ (superioară, Infeiiparâ^ ânterioară poşte- : jul septului nazal ' /n ; - 'T\ - o > O) m 7. ARTICULAŢII pm %'i acromioclavicular l articulatio acro- sinovială, extremitatea acromială a cla- acromioclavicular, coracoclavi culare translaţie anteroposteri- mioclavicularls plană, biaxi ală viculei, marginea medială a a~ (trapezoid, conoid) ca lig. accesorii oară, rotaţie axială a cromionului ; ale articulaţiei, disc ă rticular claviculei,angulaţie ASTRAGALOCALCANEAN I (V. ART. SUBTAURI ARTf ŢALpCA^hpO^îi IfS fiĂvicuUR))^; ; Rqm&d&St' Sftaa&ti&SS atlantoaxială late- . articulatio sinovială, faţeta articulară inferioară; a' lig. accesor (posteromedial) al ca psu- rotaţie RALĂ atlantoaxialis plană masei laterale â atlasului, fa ţe- , lei fibroase; lig. longitudinal anterior, iateralis ta articulară superioară a ligg» galbene (ca ligamente accesorii axisului ; v ale art. atlantoaxiale laterale şi atlan- / ; toaxialămediană) ; : k';-''' ' ATLANTO-OCCIPITALI articulatio sinovială, faţeta articulară superioară a membrana atlanto-occipitală ante ri- flexie, uşoară flexiela- atlanto- bicondiliană, atlasului (cavitatea! glenoidă), oară, merhbrana atlanto-occipitală terâlă şt rotaţie occipitalis , biaxială condilul occipitalului; , : ‘ posterioară ;;r — ; , CAPULUI COASTEI (COSTOCORPOREALI) articulatio capitis costae sinovială, capul coastei, corpurile a două , lig, radiat, lig. întraartîcular uşoară alunecare >tae ; plană vertebre alăturate, '■ CARPOMETACARPIENE articulationes sinoviale, feţele distale ale oaselor car- ligg: dorsale, palmare, interosoase ; uşoară alunecare; prin carppmetacar- ; plane (selare) piene, baza metacarpie nelor; k sumare flexie-extensie ' ' ' peae ' It-V k' ' "''k' /"v - -r . . ^ k ,, ''k ' , ARTICULAŢII g;.ŞUPRAFETEÎOSOAS&H.> 4- $#Zi*r3&£-U ^MMStî3 COSTOTRANSVERSALE articulatio costo- transversaria sinovială, plană faţeta articulară a tuberculului coastei, faţeta articulară a procesului transvers al vertebrei* corespunzătoare \ lig. costotransversal superior, lig. ac-cesor, lig, costotransversal, lig. costotransversal lateral, lig. lombocostal (coasta Xii) alunecare, uşoară rotaţie COTULUI aticulatio cubiti sînovîală, ; " compusă, /> uniaxîală §mm trohleea humerală, capîtulump şanţul trohlear ulnar, capul rar dtal ; lig. colateral ulnar, lîg colateral rad iaf flexie, extensie CRICOARIT ENOIDIANI îiiîilâ Mmik articulatio crico- \ . si no via) ă arytenoidea . baza cartilajului ăritenoid, marginea superioară a lamine) cartilajului cricoid ps lig. cricoaritenoidian posterior rotaţie, alunecare CUNEONAVICULARI articulatio cu-neonavicularis sinovială, compusă, plană ^ faţa distâlă a osului navicular, ligg. cuneoriaviculare dorsale şi plan- uşoară alunecare şi ro-feţele proximale ale celor trei tare 1 ; ; ", ., taţie în mişcările de in- cuneiforme ; ; / : ^ , ; - versie şi eversie ale v t ^ \ ' ;; ; //' ^ W'V''' V ’ ' '-'S piciorului , - GLEZNEI (V. ART* TALO-CRURALl) HUMEROULNAR Ă (V. ART. COTULUI) articulatfo humerbulnaris iNCuboMALEOLARĂ S^njlelstrifoîiă’fîi f W&râsM fl^iglSBfiSlfl sindesmoză nicbvalâ, scăriţă :. " aiunecare,rotaţie ........ ţi Krlr io. r/M 'iVrt_ , I INCUDOST APEDIALĂ articulatio incudostapedialis INTERCOCCIGIENE simfize , segmentele coccisului , discuri fibrocartiiaginoase, ligg. sacro? ; : coccigiene anterior şi p,o sterior INTERCUNEIFORME sinoviale ; naşele cuneiforme 'plane •• ; * ; : ligg dorsal, plantar, interosos . ^ uşoară alunecare INTERFALÂNGIENE PICIORULUI SALE articulationes sinoviale, falange ligplantar,ligg. colaterale flexie.extensie ' .. interphalangeae trohleare, ;V Jî"" ; ':v^ /: - ,/,y\ . ■■,, ' ' pedis - uniaxiale : V/" *' -■' : - v—^ V-h ■ -. ■■ / ' < / .y? - 'y/-, intermetAtarsiene articulationes sinoviale - bazele oaselor metatarsiene lîgg/dorsale, piantare,jnterosoase,ligg, uşoară alunecare ; t intermeta- ; v _ metătarsiene transverse profu nde ^ ; tarseae, , y - ' — 'y^'y ; % , y> >> ^yy-y-y s- ,y -/, yvV /; y j> ' , iitlliSilIiS illSiif SSMS WUSŞSKBSMSSSB6 llşpt^pp§p^fM LOMBOSACRATĂ articulatio simfiză a V-a vertebră lombară, disc intervertebral. ligg. longitudinale, alunecare lumbosacralis ; şacrum ./ y/v'^ ligg. galbene, lîg.interspinos,lig. supr a- 7 IIBIIlIBllIiîlll® MnHHKMMI 1IIIISI! „ ...ie^circum^s MEDIOTARSIANĂ (CHOPART) (V. ART. INDIVIDUALE) articulatio tarsiy y transversa metatarsofalangiene„ articulationes sinoviale, > ,capul oaselorrhetatărsiene, lig. plantar, ligg. colaterale, iigg.metay flexte, extensie, adduc- metatarsophalan- elipsoidale baza falangelor proximale ale tarsiene transverse profu nde ţie, abducţie, circum- geăe piciorului . ducţie, rotaţie limitată articulaţii K> -J O OASELOR UMĂRULUI juncturae Scapulă, claviculă, stern lig acromiocoracoidian, lig. scapular v art individuale cinguli membri ^ transvers superior (coretcoidian), lig, : superîoris Scapular transvers inferor (spino- glenoidian) (v art. Individuale) PERONEOTIBIALĂ INFERIOARĂ (V. ART. TIBIOF1-BULARĂ DISTALĂ) PISIPIRAMIDALĂ artîculatib ossis singvjală /, / pisiform, piramidal lig. pisometacarpian. lig. palmar (lig. alunecare / v' , v , > / ; pîsiformis; ; plană, ■ ^ // VT?'' ;/; ' hamatum) VW, ^/'\^ /■ ,4/ RADIOCARPIANĂ articulatio sinovială radlocarpea elipsoidală : biaxială Extremitatea distaîă ă radiu- lig râdiocârpian palmar,; lig. ulno car- / Flexie,/ extensie, - ad - sulul* dîscurarticular triun ghi- pian palrriăr, lig, râdiocarpian dorsal, ducţie/ ăbducţie, circular, scafoid,; piramidal lig colateral ulnarcarpîan, lig cola- cumducţie' V /^ '''' ~ ‘' //' , ;'C' ;' te ral ufnarradiâl ' /; y' .[. \ ;/ - ? :'' -'>'5",' / - RĂDICUBITALĂ SUPE- ' '' '» /./"V ' ' ' ; ' > ^ }/' V; ;;,,;/V/'- ; ;> ' i \ ' RIOARĂ(V. ART. RADIO- . ' \ v ' / - / /' /. /\;/ '': \/c :C ' ; ' ».{/" ; 'A y;*'/:/ # V;*;/V" - ' \ ' ULNARĂ PROXIMALĂ . . . . . ' />': ; \ / V;V/// ./'v/V-' ^ C; -W'^’v'Y "V V; ''?[ 'Y RADIOULNară mijlocie syndesmosis sindeşmoză marginile interosoâse ale fa- membrană interosoasă a antebra- : ^ radioul naris diusului şl ulnei - ;; fulul, coarda oblică (Weitbrecht); ^;:'^^yyyyl ^ ; SACROCOCCIGIANĂ juncturae sîmfiză , vârful sacrumului, baza coc- disc fibrocartilâginos, iig. sacrococ ci- alunecare '' ; ' sacro-/"' ,/:,/> ^//'' cisuîui giananterior,lîg. sacrococcigianpos- ; v .., / . coccygeae v , \ ''''hy'V y /:/; - r /; ■Cterior;;superidr/-vligi/şacroco(^igian' ' - V ; ; ,/■■■ ; ' / />; : - v -/f //- dorsâl profuncl, tigg/ sacrdcocigiene 'y ')£ yt: '' ///"*,'/- A;'' ;V;V iateralâ,;:^^v $;r'C/.//\ ARTICULAŢII SIMFIZA PUBIAN Ă symphysis pubica simfiză oasele publene lîg, pubian superior, lig, pubian ar- angulare, rotaţie cuat, discufinterpubiari TALOCRURALĂ articulatio talocruralis sinovială, trohleră, uniaxială extremitatea inferioară a tibiei, maleola laterală, îig. tibiofibular ||||illll transvers inferior /, rior), lig, caicaneofib ular ; ....... articulatio tem- 2 art. sinoyiale tuberculul mandibular tempo-, lig, temporormandibular lateral, Jig; ; coborâre^ ridicare, pro- poromandibula- elipsoîdale ral, fosa niandibulară, condilul sfenomandibular, lig stilomandibu Iar, truzie, refracţie, rotaţie ns formând îm- mandibulei disc articular,, rafeul pterigomân di- : ' ; , preună o art. / \ : - ; - , bularr /•'.;' ; • < ^ \ '' , bicondiiiană " , - . - - / • ' /, r \ i *b*as»*» &&&&""***"** TEMPOROMANDIBU -LARĂ TIBIOFIBULAR Ă PROXI-MALĂ articulatio sinovială, condilul tibial lateral, capul lig. anterior, lig, posterior, membrana alunecare/ tibiofibularis plană fibulei i ntomcnacă interosoasă ARTICULAŢII 1272 ligg. glenohumerâle (superior^ rrţîjlo- flexie,extenşie; adduc- 5 ciu, inf©ribr), lig coracohum0ral, iig. ţie, abducţie, circum-, hume^':tran'sye^Vy^ ^ucţjie,:\rotaJŞ':mediaiâ; ,V\'ft/ & :''" i'ţtî&ŞyZ'' şi laterală >:V*v,' „ ^ '1 ARTICULAŢII VI. SISTEMUL INTERNAŢIONAL (SI) DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ ÎN MEDICINĂ Scurt istoric încercările de exprimare cantitativă a unor date medicale sunt vechi, dar ele au început să dobândească un grad de consistenţă abia în secolul al XlX-lea, când, datorită dezvoltării fizicii, au putut fi adaptate o serie de instmmente atât în scop experimental, cât şi pentru efectuarea unor măsurări cu caracter aplicativ în medicina clinică. Pe de altă parte, încă din cele mai vechi timpuri, măsurările obişnuite, impuse îndeosebi de necesităţile vieţii, proveneau din parametrii corpului care erau la îndemână oriunde. Astfel, “digit” era lăţimea unui deget, “palin” -lăţimea a patru degete şi “cubit” (cotul) era distanţa dintre articulaţia cotului şi vârful degetului mijlociu. Se mai utiliza şi distanţa dintre braţele întinse, ca şi distanţa corespunzătoare unui pas. La aceste “unităţi” cu totul empirice şi variabile, se adăugau numeroase alte unităţi pentru măsurarea distanţelor, volumelor şi greutăţii. Haosul şi varietatea locală domneau peste tot şi, pe lângă faptul că provocau numeroase confuzii, stimulau frauda. Un dicţionar al unităţilor locale de greutăţi şi măsuri, folosit în Franţa înainte de Revoluţie, avea două sute de pagini! în condiţiile mai sus menţionate, în 1785 James Madison observa că: “Imediat după inconvenientul vorbirii de limbi diferite venea cel al folosirii diferitelor şi arbitrarelor greutăţi şi măsuri” (citat din D. J. Boorstin -“Descoperitorii”, voi. II, p. 133, Edit. Meridiane, Bucureşti, 1996). Prima încercare de instituire a unui sistem naţional de greutăţi şi măsuri a aparţinut cunoscutului om politic francez Talleyrand (1754-1838), care, în aprilie 1790, a adresat în acest scop un apel Adunării Naţionale a Revoluţiei Franceze. Adunarea a împuternicit Academia de Ştiinţe din Paris să propună Societăţii Regale din Londra o colaborare pentru a deduce un standard invariabil pentru toate măsurile şi greutăţile. Britanicii nu au răspuns, în schimb francezii au hotărât curând ca pentru noile unităţi să adopte sistemul zecimal, iar unitatea de bază să fie denumită metru, de la cuvântul grec pentru măsură, iar de la acesta aveau să fie derivate alte unităţi metrice. Este interesant că, dimpotrivă, americanii au fost extrem de receptivi, Thomas Jefferson (1743-1826) elaborând în acelaşi an ca şi Talleyrand un “Raport despre subiectul stabilirii unei uniformităţi în greutăţi, măsuri şi monede ale Statelor Unite”. Procesul de unificare, mai întâi pe plan naţional, apoi regional şi internaţional, a unităţilor de măsură a fost, însă, foarte îndelungat. Este adevărat că această modificare era condiţionată şi de dezvoltarea ştiinţelor în care domină exprimarea cantitativă. Trebuie să menţionăm că, în 1901, fizicianul Giorgi a preconizat un prim sistem bazat pe centimetru, gram, secundă şi denumit sistemul CGS, care a fost aplicat cu consecvenţă o perioadă de timp în fizică. Momentul decisiv în crearea premiselor unui sistem internaţional a fost însă înfiinţarea, prin acorduri diplomatice, în 1873, a Biroului Internaţional de Măsuri şi Greutăţi. Curând, la 20 mai 1875, reprezentanţi din 17 state au semnat la Paris Convenţia Internaţională a Metrului, care a consacrat sistemul metric, având ca unităţi de bază metrul şi kilogramul. sRomânia a devenit membră a Convenţiei în anul 1883. Totodată, s-a înfiinţat un Birou Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (BIPM) cu sediul la Sevres, în apropiere de Paris, îndrumat de Comitetul Internaţional de Măsuri şi Greutăţi (CIPM). întreaga activitate din domeniu este coordonată de Conferinţa Generală de Măsuri şi Greutăţi (CGPM), care cuprinde specialişti din toate ţările şi care a reuşit, la a X-a reuniune, din anul 1954, să prezinte un sistem practic de unităţi de măsură, susceptibil de a fi aplicat în toate ţările. în anul 1960, la următoarea Conferinţă, s-a produs un eveniment istoric, important prin consecinţele sale pentru întreaga umanitate: adoptarea Sistemului Internaţional (SI) de unităţi, care, fiind practic, coerent, simplu şi raţional, poate fi aplicat în toate domeniile ştiinţei şi tehnicii. Treptat, SI a fost legiferat în aproape toate ţările, iar o serie de completări şi precizări elaborate după anul 1990 au permis perfecţionarea sa. Date de bază asupra SI Unităţile de măsură utilizate în SI se clasifică în: A. Unităţi fundamentale. B. Unităţi derivate. C. Unităţi suplimentare. 1273 SISTEMUL INTERNAŢIONAL (SI) DE UNITĂŢI DE MĂSURI ÎN MEDICINĂ A. Unităţile fundamentale sunt în număr de şapte: Mărimea fizică Denumirea unităţii de măsură Simbolul acesteia 1. Lungime metru m 2. Masă kilogram kg 3. Timp secunde s 4. Intensitatea curentului electric amper A 5. Temperatură termodinamică kelvin K- 6. Intensitate luminoasă candelă cd 7. Cantitate de substanţă mol mol Definiţiile unităţilor fundamentale sunt următoarele: • Metrul (m) este unitatea de lungime şi reprezintă drumul parcurs de lumină în vid în timp de 1/299 792 458 dintr-o secundă. • Kilogramul (kg) este unitatea de masă; el este egal cu masa prototipului internaţional (etalon) din platină iridată care se păstrează la BIPM (Sevres). • Secunda (s) este unitatea de timp şi este egală cu 9 192 631 770 perioade ale radiaţiei corespunzătoare tranziţiei între cele două nivele energetice hiperfine ale stării fundamentale a atomului de cesiu 133. • Amperul (A) este unitatea de măsură a intensităţii curentului electric şi reprezintă intensitatea unui curent electric constant care, menţinut în două conductoare paralele, rectilinii, cu lungimea infinită şi cu secţiunea circulară neglijabilă, aşezate în vid, la o distanţă de un metru unul de altul, ar produce între aceste conductoare o forţă egală cu 2 x IO-7 newtoni pe o lungime de un metru. • Kelvinul (K) este unitatea de temperatură termodinamică şi este egal cu o fracţiune de 1/273,16 din temperatura termodinamică a punctului triplu al apei. • Candela (cd) este unitatea de intensitate luminoasă şi reprezintă intensitatea luminoasă într-o direcţie dată a unei surse care emite o radiaţie monocromatică cu frecvenţa de 540 x 1012 hertzi şi a cărei intensitate energetică în această direcţie este 1/683 dintr-un watt pe steradian. • Molul (mol), unitatea de măsură pentru cantitatea de substanţă, este cantitatea de substanţă dintr-un sistem care conţine un număr de entităţi elementare egal cu cel al atomilor de carbon din 0,012 kg de carbon 12; ori de câte ori se foloseşte unitatea mol trebuie specificate unităţile elementare, care pot fi: atomi, molecule, ioni, electroni, alte particule sau grupe specificate de asemenea particule. Specialiştii din domeniul metrologiei consideră că unităţile de măsură pentru mărimile fundamentale, ca şi numărul acestor mărimi nu sunt stabilite pentru totdeauna, ele evoluând în funcţie de necesităţile dezvoltării ştiinţelor şi tehnicii. Este cert, de exemplu, că etaloanele pentru unităţile fundamentale sunt perfecţionate continuu, deoarece trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, unele extrem de greu de realizat: să poată fi reconstituite (reproduse) în orice laborator de metrologie, să prezinte o varaţie minimă sub influenţa factorilor de mediu (temperatură, presiune, umiditate etc.), să poată fi folosite în mod simplu în tehnica măsurării, să fie alcătuite din materiale care nu se modifică structural (fizico-chimic) în timp. Deocamdată, etalonul cel mai departe de condiţiile ideale este cel pentru kilogram, după cum etaloanele pentru metru (îndeosebi) şi secundă au evoluat considerabil. Nu, nu este exclus ca în viitor să fie necesară elaborarea sau adaptarea unor unităţi fundamentale noi. B. Unităţile derivate sunt extrem de numeroase şi pot fi clasificate în trei grupe: a) în funcţie de unităţile fundamentale: - arie metru pătrat m2 - volum metru cub m3 - viteză metri pe secundă m/s - acceleraţie metri pe secundă la pătrat m/s2 - densitate kilogram pe metru cub kg/m3 - concentraţie mol pe metru cub mol/m3 - luminanţă candelă pe metru pătrat cd/m2 b) cu denumiri speciale (de obicei nume de cercetători): Unitate__________________________Denumire_____________Simbol__________Origine____________________________ frecvenţă hertz Hz Heinrich Rudolf Hertz (1857-1894) forţă newton N Isaac Newton (1642-1727) 1274 SISTEMUL INTERNAŢIONAL (SI) DE UNITĂŢI DE MĂSURI ÎN MEDICINĂ presiune pascal Pa Blaise Pascal (1623=1662) lucru mecanic, energie, joule J James Prescott Joule (1818-1889) cantitate de căldură putere, flux energetic watt W James Watt (1736-1819) cantitate de electricitate coulomb c Charles Augustin de Coulomb (1736-1806) tensiune/potenţial electric volt V Alessandro Giuseppe Antonio Anastasio Volta (1745-1827) capacitate electrică farad F Michael Faraday (1791-1867) rezistenţă electrică ohm CI Georg Simon Ohm (1789-1859) conductanţă electrică - siemens s Emst Wemer Siemens (1816-1892) - mho, de la ohm (v.), citit invers flux de inducţie magnetică weber w Wilhelm Eduard Weber (1804-1891) inductanţă henry H Joseph Henry (1797-1878) inducţie magnetică tesla T Nikola Tesla (1856-1943) activitatea unui radionuclid becquerel Bq Henri Antoine Becquerel (1852-1908) doză absorbită de radiaţii gray Gy Stephen Gray (1666-1736) flux luminos lumen lm lat. lumen = ceea ce luminează iluminare luminoasă lux lx lat. lux, lucis = lumină, claritate Obs.: prefixul tern şi unitatea tesla au acelaşi simbol T. c) unităţi care se exprimă folosind denumiri speciale: ex. viscozitate dinamică - pascal x secundă, tensiunea superficială - newton / metru. C. Unităţile suplimentare sunt două: unghi plan radian rad unghi solid steradian sr Prezentăm în continuare prefixele sistemului internaţional care servesc la formarea de multipli sau sub¬ multipli zecimali ai unităţilor. Ele sunt menţionate ca un exponent care se aplică simbolului în ansamblul său şi nu simbolului unităţii de la care se porneşte. Astfel, 1 cm se scrie IO'2 m. în plus, nu se utilizează prefixe com¬ puse. Ex.: a mia parte dintr-un micrometru (10'3IO'6 m) reprezintă un nanometru, adică IO'9 m. Prefixele exa şi penta din tabelul alăturat nu fac parte din SI, nefiind utilizate decât cu totul excepţional. Toate prefixele desemnând multipli sunt de origine greacă. în ceea ce priveşte prefixele pentru submultipli, primele trei sunt de origine latină, urmate de două de origine greacă, un prefix de origine italiană (pico) şi două de origine daneză (atto, din deformarea cuvântului danez atten = optsprezece şi femto, provenind din danezul femten = cincisprezece). Factor de multiplicare Prefix Simbol îo™ exa E 1 000 000 000 000 000 000 IO15 penta P 1 000 000 000 000 000 IO12 tera T 1 000 000 000 000 IO9 giga G 1 000 000 000 IO6 mega M 1 000 000 IO3 kilo k 1 000 IO2 hecto h 100 10' deca da 10 1 1 10-' 1 deci d 0,1 io-2 cenţi c 0,01 10-3 mili m 0,001 IO-6 micro 0,000001 io-9 nano n 0,000000001 IO-12 pico P 0,000000000001 io-15 femto f 0,000000000000001 10-18 atto a 0,000000000000000001 1275 SISTEMUL INTERNAŢIONAL (SI) DE UNITĂŢI DE MISUR ÎN MEDICINĂ în radiobiologie se utilizează o serie de unităţi specifice: Definiţii Unităţi vechi Unităţi noi Conversie 1. Activitatea unui radioizotop Curie (Ci) Becquerel (Bq) 1 Ci = 3,7xlO'°~Bq (radionuclid): (activitate a 1 gram de radiu) 1 dezintegrare/s numărul de nuclee radioactive 1 Ci = 3,7-1010 dez/s care se dezintegrează în unitatea de timp. 2. Doza absorbită (A): Rad (rd) Gray (Gy) 1 Gy = 100 rad mărime dozimetrică fundamentală 1 rad = 0,01 J/kg 1 Gy = 1 J/kg definită ca energia medie cedată de radiaţia ionizantă unităţii de masă imediată. în continuare, menţionăm alte două mărimi dozimetrice de bază, elaborate conform conceptelor actuale din radio-biologie: • Doza echivalentă Hdoza absorbită, în ţesutul sau organul T, ponderată pentru calitatea radiaţiei R. Unitatea de măsură este sievert-ul (SV). • Doza efectivă E: suma ponderată a dozelor echivalente provenite din expunerea externă şi internă, efectuată pe toate ţesuturile şi organele corpului. Unitatea de măsură este sievert-ul (SV). Se mai disting: doza echivalentă angajată, doza efectivă angajată, doza evitabilă etc. Pentru medicii din domeniile de utilizare a radiaţiilor ionizate (în diagnostic sau terapie) sunt extrem de utile anexele 1-5 ale Normelor de securitate radiologică, publicate în Monitorul Oficial al României, nr. 404 bis, din 29 august 2000. SI în medicină Posibilităţile de evaluare cantitativă în medicină, îndeosebi a unor parametri biochimici, s-au extins într-un ritm inimaginabil în urmă cu câteva decenii. Metodele s-au diversificat, sensibilitatea unora dintre acestea a crescut, se dezvoltă vertiginos analizoarele biochimice automatice, se extinde gama biosenzorilor, astfel încât puţine diagnostice se mai pot susţine fără investigaţii de ordin cantitativ, paraclinice. Pe de altă parte, aspiraţia către o exprimare cantitativă cât mai exactă este limitată de variabilitatea biologică, diferenţele naturale dintre diferiţi subiecţi sau populaţii umane, de unde dificultatea de a stabili valorile normale ale constantelor biologice. De aceea, în locul conceptului valorilor normale s-a consacrat în ultimii ani cel al valorilor de referinţă, care se obţin pentru o anumită populaţie umană, după definirea acesteia şi pe baza unor criterii de ordin statistic. Dezvoltarea evaluării cantitative în medicină, uneori excesivă sau chiar exagerată atunci când este consecinţa concurenţei dintre firmele producătoare de aparatură şi nu a unor necesităţi reale, a impus utilizarea Sistemului Internaţional de unităţi de măsură. în acest scop, A 30-a Adunare Mondială a Sănătăţii a adoptat la 18 mai 1977 o rezoluţie asupra introducerii SI în medicină. Cu această ocazie au fost formulate o serie de precizări necesare adaptării SI particularităţilor de exprimare cantitativă în medicină, iar ulterior standardizarea unităţilor de măsură în medicină, bazată pe SI, a continuat în cadrul a numeroase comisii, comitete sau conferinţe. Pe lângă Organizaţia Mondială a Sănătăţii, s-au implicat îndeosebi Comisia de Chimie Clinică a Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată, Federaţia Internaţională de Chimie Clinică, Comitetul Internaţional pentru Standardizarea în Hematologie, Asociaţia Mondială a Societăţilor de Patologie, la care s-au adăugat ulterior alte comisii, aparţinând aproape tuturor domeniilor medicinii. în principiu, prin introducerea SI în medicină, terminologia medicală din domeniul măsurărilor a devenit clară şi a fost posibilă pentru prima oară o exprimare uniformă a rezultatelor. Aceasta cu condiţia ca SI să fie cunoscut şi utilizat de întregul corp medical şi de publicaţiile medicale. Prin adaptarea SI, o serie de unităţi vechi nu mai sunt utilizate: • angstrom (Â), care în SI reprezintă 0,1 nanometru (nm); • dalton, care este echivalent cu 0,9921 din unitatea atomică de masă; totuşi, această unitate (cu simbolul Da) se mai utilizează în desemnarea masei moleculare relative (Mr) a unor molecule, îndeosebi a proteinelor; • milimicron (mp), care este înlocuit de nanometru (nm); 1276 SISTEMUL INTERNAŢIONAL (SI) DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ ÎN MEDICINĂ • y (ga mm a) este locuita dc microgram (ţig); • X (lambda) este locuită de microlitru (ţii); • torr este echivalent cu 0,1333 kilopascal (kPa). Aplicarea SI a impus o serie de modificări ale modului de exprimare a rezultatelor. în continuare enumerăm majoritatea acestor modificări, cu menţionarea domeniilor medicale în care ele se aplică în mod deosebit: • Cantitatea unei substanţe se exprimă prin unitatea fundamentală denumită mol sau prin submultiplii acestuia, fiind înlocuit astfel gramul sau miligramul. Prin definiţie, o soluţie molară conţine 1 mol din substanţa considerată într-un volum lichid de 1 litru. Cea mai mare parte a rezultatelor din biochimia clinică se exprimă în concentraţie molară, fără să fie necesar să se precizeze “pe litru”, deoarece litrul este referenţialul volumic universal. Concentraţia se poate exprima, când este cazul, şi în submultipli ai molului: mili-mol (mmol), micromol (pmol), nanomol (nmol), picomol (pmol) şi femtomol (fmol). Prin urmare, ori de câte ori greutatea moleculară a unei substanţe este cunoscută cu precizie, rezultatele sunt exprimate în concentraţie molară. O excepţie: proteinele totale din serul sanguin, plasma sanguină, urină, LCR sau orice alt lichid biologic, atunci când masa moleculară medie, chiar aproximativă, nu este cunoscută. în aceste cazuri, rezultatele se pot exprima în unităţi ponderale: g/1, mg/1, ng/1, pg/1. Se va ţine seama, însă, de faptul că litrul înlocuieşte ca unitate de volum 100 ml sau decilitrul (dl), deci obligatoriu toate concentraţiile vor fi raportate la litru. Dacă un anumit rezultat este exprimat în g/1 sau în pg/1 pentru o substanţă a cărei masă moleculară este cunoscută, acesta poate fi uşor convertit în mmol sau pmol împărţind valoarea ponderală prin masa moleculară a substanţei considerate. Exprimarea molară a concentraţiilor prezintă un avantaj extrem de important: valorile numerice ale concentraţiilor unor substanţe dintre cele mai diferite, exprimate în mol sau submultipli acestuia, devin imediat comparabile, ceea ce nu este posibil în cazul exprimării rezultatelor în maniera clasică. Parametri biochimici diferiţi devin comparabili deoarece un mol de substanţă conţine acelaşi număr de unităţi elementare (molecule), indiferent de natura substanţei, reprezentat de numărul lui Avogadro (6,023 x 1023 molecule/mol). Rezultă că utilizarea unităţii mol implică o schimbare conceptuală în dimensiuni, de la masă la particule active. în organism, constituenţii chimici reacţionează între ei în funcţie de numărul de molecule prezente în mediile vii, şi nu în funcţie de masele lor. Or, exprimarea molară a concentraţiei permite cunoaşterea exactă a numărului de particule (molecule) ale unor substanţe dintre cele mai diferite din organism. Ca urmare, au putut fi clarificate o serie de aspecte de biochimie clinică sau de fiziopatologie determinate de variaţiile concentraţiilor moleculare. • Uneori, exprimarea molară impune modificarea radicală a modului “tradiţional” de prezentare a unor date. De ex.: o concentraţie de 0,40 g/1 uree reprezintă în noul sistem 6,64 mmol/1, iar hemoglobina se exprimă în mmol/1, considerând masa moleculară corespunzătoare. Valoarea în mmol se obţine multiplicând valoarea în g/1 cu 6,21 xl0‘3. • Katalul (kat) sau subunităţile acestuia (pkat, nkat) înlocuiesc unitatea internaţională (UI) pentru exprimarea activităţii enzimatice. Un katal reprezintă activitatea enzimatică ce catalizează un mol de substrat pe secundă. Pentru conversia rezultatelor se utilizează următoarele relaţii: 1 kat = 6 x IO7 UI; 1 UI = 16,67 nkat. • Numărul diferitelor elemente celulare din sânge (sau din alte lichide biologice) trebuie raportat nu la mm3, cum se procedează tradiţional, ci la litru (1). Este clar că în aceste condiţii, în cazul eritrocitelor (mai ales), dar şi al trombocitelor, se ajunge la valori numerice foarte mari. De ex.: 4,6 milioane eritrocite/mm3 devin 4,6 x IO12 eritrocite/1; 4 500 leucocite/mm3 reprezintă 4,5 x IO9 leucocite/1, iar 150 000 plachete/mm3 reprezintă 150 x IO9 plachete/1. Se ştie că pentru IO9 corespunde prefixul giga-, iar pentru IO12 - prefixul tera-. Deoarece simbolurile prefixelor menţionate sunt G şi, respectiv T, ele pot fi confundate cu simbolurile unităţilor de flux magnetic tesla (T) şi gauss (G) şi de aceea se preferă utilizarea valorilor numerice ale elementelor celulare ca atare, fără menţionarea prefixelor. • O modificare care a generat discuţii (şi, în unele cazuri, chiar o amânare în introducerea în practica măsurărilor) o constituie utilizarea ca unitate pentru presiune a pascalului (Pa) sau a kilopascalului (kPa), renun-ţându-se la vechile unităţi: milimetri coloană mercur (mmHg), centimetri coloană apă (cmH20), torr şi atmosferă. Astfel, tensiunea (presiunea) arterială se exprimă în kilopascali, şi nu în milimetri coloană mercur. De menţionat că în cardiologie s-a convenit pe plan internaţional utilizarea în continuare, o perioadă de timp, a unităţii mmHg. • Timpul se măsoară în secunde, şi nu în minute sau ore. Astfel, clearance-ul se exprimă în mililitri pe secundă, şi nu în mililitri pe minut. 1277 SISTEMUL INTERNAŢIONAL (SI) DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ ÎN MEDICINĂ • Vechile unităţi calorie (cal) şi kilocalorie (kcal) se înlocuiesc cu joule (J) şi kilojouîe (kJ). • Puterea (forţa) se exprimă în newton (N), iar lucrul mecanic în joule (J). * * * Utilizarea sistematică a SI de unităţi şi a recomadărilor ce decurg din acesta, în exprimarea rezultatelor de laborator şi paraclinice, s-a extins considerabil în ultimii ani. Utilizatorii de rezultate exprimate în unităţi convenţionale au la dispoziţie factori de conversie în unităţi aparţinând SI. VII. TABELE ŞI REPREZENTĂRI GRAFICE 1. Alfabetul grec - 1281 2. Sistemul periodic al elementelor - 1282 3. Biodiversitatea - marile grupe de fiinţe în cifre - 1284 4. Lumea în unităţi fundamentale pentru timp şi lungime - 1285 5. Spectrul electromagnetic - 1286 6. Radiaţiile electromagnetice şi principalele lor aplicaţii - 1287 7. Codul genetic universal - 1288 8. Aminoacizi - simboluri convenţionale - 1289 9. Nume de nucleozide şi nucleotide comune - 1290 10. ADN polimeraze ADN dependente - 1290 11. Factori generali de transcripţie la eucariote - 1291 12. Factori de iniţiere - 1291 13. Principalele molecule CD ale leucocitelor - 1292 14. Markeri tumorali în funcţie de localizarea tumorilor maligne - 1293 15. Principalele familii de virusuri animale - 1294 16. împărţirea encefaiului - 1295 17. Tehnicile de bază pentru observarea creierului - 1296 18. Scara globală a evaluării deteriorării mentale prin metoda Mini Mental State Examination (MMSE) - 1297 19. Tipuri de fibre nervoase periferice la mamifere - 1297 20. Variaţii fiziologice în perioada sarcinii - 1298 21. Tehnici utilizate pentru diagnosticul prenatal - 1298 22. Indicaţiile diagnosticului prenatal în bolile genetice şi anomaliile congenitale - 1299 23. Etape de dezvoltare a copilului - 1299 24. Tipuri de metabolism - 1300 25. Principalii hormoni ai mamiferelor - 1301 26. Factori de creştere - 1302 27. Principalele citokine implicate în imunitate şi hematopoieză - 1303 28. Principalele tipuri de lipide biologice - 1304 29. Acizi graşi - principalii acizi graşi naturali - 1305 30. Lipoproteine plasmatice umane - 1306 31. Apolipoproteine plasmatice umane - 1306 32. Globuline plasmatice umane - 1307 33. Factori anticoagulanţi - 1307 34. Colageni - 1308 35. Caracteristici fizice generale ale tehnicilor imagistice - 1308 36. Scintigrafia clinică - radiofarmaceutice şi organe şi sisteme explorate - 1309 37. Diferite moduri de definire a concentraţiei unei soluţii - 1310 38. Repartiţia apei în organism în funcţie de vârstă - 1310 39. Asimetria ionică între mediile extracelular şi intracelular la om - 1310 40. Ionograma plasmatică - 1311 41. Ionograma urinară - 1311 42. Lichidul lacrimal - caracteristici fizice şi compoziţie - 1311 43. Clasificarea escarelor - 1312 1279 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 44. Tabagism - evaluarea dependenţei la nicotină prin scorul Fagerstrom - 1312 45. Tabagism - markeri biologici - 1313 46. Nomograma pentru stabilirea indicelui de masă corporală şi BMI - 1313 47. Nomograma pentru estimarea suprafeţei cutanate la copii - 1314 48. Regula lui 9 la adult şi copil - 1315 49. Nomograme pentru determinarea volumelor sanguin, plasmatic şi eritrocitar - 1316 50. Nomograma pentru determinarea concentraţiei totale a cationilor din serul sanguin - 1317 51. Unităţi de măsură pentru masă utilizate în ţările anglo-saxone şi SUA - 1318 52. Unităţi de măsură pentru volum utilizate în ţările anglo-saxone şi SUA - 1318 Surse bibliografice: • *** DOCUMENTA GEIGY, Tables scientifiques, Basel, Elveţia, 1986 (47, 49, 50). • ALEXIANU, M., CURCA, R. - Cuvinte greceşti universale, Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 2005 (2). • BERTHET, J. - Dictionnaire de Biologie, Edit. De Boeck, Bruxelles, 2006 (10, 11, 12, 26, 28). • COVIC, M., ŞTEFĂNESCU, D., SANDOVICI, I. (coord.) - Genetică medicală, Edit. POLIROM, Iaşi, 2004 (7). • DOROSZ, PH. - Guide pratique des constantes et reperes medicaux, 4e edit. revue et augmentee, Maloine, Paris, 2006 (18, 20, 40, 41, 42). • GORDUZA, E.V. - Viaţa medicală, nr. 36, 8 septembrie 2006 (21, 22). • MARCHANDISE, X., BORDENAVE, L., DE CERTAINES, J., GRALL, Y., IDY-PERETTI, I. - Biophysique pour Ies Sciences de la vie et de la sânte, Omniscience, Paris, 2007 (6, 38, 39). 1280 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 1. ALJbABjfc'i'UL LxKJfcC transliterare denumirea transliterare minuscule majuscule în română în greacă a denumirii a A a aXcpa alpha P sau â* B b Priza beta Y r g ya/d/ua gamma 8 A d SsXza delta e,° E e (scurt) sy/iXov epsilon G Z z ţrjza zeta TI H e (lung) r/za eta 8,0 © th 9rjza theta l I i icoza iota K K k Kanna kappa X A 1 XanfiSa lambda n M m my V N n vv ny $ 2 X ţl xi o 0 o (scurt) O iwcpov o micron 71 , W n P 711 Pi p p r pco rho O ph (pi phi X X ch Xi chi V W ps Vi psi CD Q o (lung) co psya o mega * la mijlocul cuvântului ** la sfârşitul cuvântului 1281 LIODIC AL ELEMENTELOR ) 5(Vb) 6(Vlb) 7(Vllb) 8(V1II) 9 (VIII) 10(VIII) n(ib) 12(llb) 13(llla) 14{IVa) 15(Va) 16(Vla) 17(Vlla) 18(VIIIa) 2 0.178/4,002 G ie -272.2 (1) Număr atomic Heliu -268.93 (2) Densitatea (g/cm3) GN nec nec. 6(3) (3) Starea de aareaare G-aa20s: L-lichid: LIPSÂ-solk i. 1s2 (4) Simbolul elementului (5) Punctul de topire (’C) 5 2.34/lOfil 6 226/1291 7 13/1M G 8 1.429/^99 G 9 1.7/M G 10 0.9/2QJI G (6) Denumirea uzuală (limba română) B 2079 C 3727 N 210 0 -218.8 F -219.62 Ne 24859 (7) Masa atomică relativă 3927 Carbon 4827 Azot -1958 Oxigen -18295 Fluor -188.12 Neon -24608 4(5) (8) Punctul de fierbere (*C) M. 3 204 N -4,2,4 255 N -3,23,4,5 3.04 N -2-1 3.44 H -1 3.98 GN nec nec 7(8) (9) Clasa: A-m. alcalino-pământoase: AC-actinide; AP-m. alcalinofâmântoase; GN-gaze nobile; H-halogeni;L-lantanide; ML-metabizi; MS-meiă Hc2s22p1 Helsty2 Helsfy4 He2s22ps He2s72p‘ :n) simple; N-nemetale; T-tranziţionale; ‘-produs artificial / dedus / presupus. 13 270/2636 14 2331106 15 1.823/3097 16 207/3206 17 3.2/35453 G 18 1.784/3994 G (10) Stări de oxidare Al 66032 Si 1414 P 442 S 115.2 CI -1015 Ar -189.35 (11) Electronegativitate (scala Pauling) Aluminiu 2792 Sl'ciu 3265 Fosfor 277 Sulf 444.67 Clor -34.04 Argon -185.85 (12) Configuraţia electronică redusă; ‘-dedusă Ifi 3 1.61 M. 4 1.9 N -3,3,4,5 2.19 N -1,-22,4,6 258 H -1,13,5,7 3.16 GN 0 nec Ne3s23p1 Ne3s23p2 Ne3s23p3 Ne3s23p4 Ne3s23ps Ne3s23p‘ ÎI 23 6.0/5034 24 7.15/5189 25 7.21/5194 26 7.86/5554 27 8.90/SL93 28 8.908/00 29 8.96/0345. 30 7.14/Sil 31 5.91 /69J2 32 5323/7264 33 5.727/HJ2 34 481/M 35 3.102IMQ11 36 3.749/aa G 1660 V 1890 Cr 1857 Mn 1244 Fe 1535 CO 1535 Ni 1453 Cli 1083 Zn i Ga 29.76 Ge 938 2 AS 81! Se 2!i Br 73 Kr 157 36 3287 Vanadiu 3380 Crom 2672 Mangan 1962 Fer 2750 Cobalt 2870 Nichel 2732 Cupni 2567 Zinc Galii 2204 Gemaniu 2833 Arcen 613 Seleniu 684.9 Brom 58.8 Kripton -153.22 1.3 T 2,3,4,5 1.5 T 2,3,6 1.6 T 2,3,4,6,7 1.6 T 2,3,6 1.6 T 2,3 1.7 T 23 1.8 T 1,2 1.8 T 2 NB 3 1.8 ML 4 2.0 M. -3,3,5 218 N -22,4,6 255 H -1,13,5,7 296 GN 24 3.0 2 Ar3d34s2 Ar3d54s1 ArSdMs2 Ar3d*4s2 Ar3d'4s2 Ar3d,04s' Ar3d'°4$' Ar3d'°4s24p’ Ar3d,04s24p2 Ar3d,04s24p3 Ar3d’°4s24p4 Ar3d'°4s24p5 Ar3d'°4s24p6 22 41 857/8281 42 10.28/&94 43 11 im 44 12457101.07 45 1241/10291 46 1202/106.42 17 10.46/107.87 48 8S5/112! 49 7.31/114.82 50 7.26/118.71 5 1 6.697/121.76 52 624/1216 53 4.933/126.90 54 5 894/1311 G 1852 Nb 2468 MO 2617 TC 2172 RU 2310 Rh 1966 Pd 1552 Ag 9619 Cd ! In 1566 Sn mo Sb 6X6 T e 449.5 1 113.7 Xe -111.7 4377 Niobiu 4742 Molibden 4612 Tecneţiu 4877 Ruteniu 3900 Rodiu 3727 Patadiu 3140 Argint 2212 Cadmiu Miu 2072 Staniu 2502 Stibiu 1587 Telur 988 Iod 184.3 Xsnon -10812 1.2 T 3,5 1.2 T 2,3,4,5,6 1.3 T 7 1.4 T 3,4,8 1.4 T 1,2,3,4 1.5 T 24 14 T 1,2 1.4 r 2 MS 3 1.78 MS 24 1.92 ML -3,3,5 205 M. -2,2,16 21 H -1,13,5,7 2.66 GN 0,12,4,6,8 26 2 Kr4d45s' Krtcfts1 Kr4d65s’ Kr4d75s' Kr4d'5s’ Kr4d" Kr4d,05s’ Kr4d"tf Kr4d"'5s25p1 Kr4d,05s25p2 Kr4d105sy Kr4d1D5s25p4 Kr4d,05s25p5 Kr4d105s25p6 M 73 16.69/18095 74 1925/183.84 75 11/18621 76 2261/190.23 77 2265/19122 78 21.45/196.08 79 19.3/1M 80 13.55/$ «1 1185/2M1 82 1134JE2 83 9787208» 84 9.131208 98 85 nec/210 86 9.73(22 G 2227 Ta 2996 W 3410 Re 3i8o OS 3045 Ir 2410 Pt 1772 ÂU 1064 Hg ; TI 304 Pb 327.5 Bl 271.5 Po 254 At 302 Rn 7i 4602 Tantal 5425 Wolfram 5660 Renii 5627 Osniu 5027 Iridiu 4130 Platină 3872 Aur 2807 Mercur • T* 1473 Plumb 1749 Bismut 1564 Poloniu 962 Astatin 337 Radon -61.7 1.2 T 5 1.3 T 2,3,4,5,6 1.4 î 217 15 T 2,3,4,6,8 1.5 î 12,3,4,6 1.6 T 24 14 T 1,3 1.4 T 12 « 1,3 1.62 MS 2,4 233 MS 3,5 202 ML 2,16 20 H -113,5,7 22 GN 2 nec )S2 Xe4f45d36s2 Xe4f145d46s2 Xe4f45d56s2 Xe4f45 vârsta picturilor --- IO12 Lascaux * viaţa umană IO9 un an lumină un an distanţa --- IO5 Pământ - Soare o zi ---► distanţa IO3 Pământ - Lună _ 1 km ---- talia omului ---- anumite virusuri *___ macromolecule ___ dimensiune atomi (1  = IO'10 m) ____ dimensiunea nucleelor (1 fm = 10 '15 m) ---- limita superioară a radiaţiei unui electron micul infinit o bătaie a inimii intervalul de audibilitate a sunetelor ---- IO’3 --- 10* intervalul undelor TV_ --- IO'9 vibraţii atomice --- IO-12 (intervalul undelor ---* luminoase) - IO-15 --- IO'18 vibraţii nucleare IO-21 timpul în care lumina traversează ---- IO'24 un nucleon T timpul infinit 1285 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 5. SPECTRUL ELECTROMAGNETIC Frecvenţa Lungime de (cicli/s) undă (Â) Energie (eV) IO23 IO18 IO13 10 6 1286 60 io-1' TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 6. RADIAŢIILE ELECTROMAGNETICE ŞI PRINCIPALELE LOR APLICAŢII Tip Frecvenţă Lungime de undă Exemple de aplicaţii Frecvenţe extrem de 3-300 Hz IO5-IO3 km Reţele electrice 50 Hz, joase (ELF) electromenajer Frecvenţa audio 0,3 - 3 kHz 1000- 100 km Transmiterea de date vocale, (VF) metalurgie, încălzire prin inducţie Frecvenţe foarte 3 - 30kHz 100-10 km Radiocomunicaţii joase (VLF) Frecvenţe joase (LF) 30 - 300 kHz 10-1 km Radioinducţie GO, cuptoare cu inducţie Frecvenţe medii 0,3 - 3 MHz 1 km -100 m Radiodifuziune MO-PO, diatermie (MF) medicală Frecvenţe înalte 3-30 MHz 100-10m CB, sudură, colaj (HF) Frecvenţe foarte 30-300 MHz 10 - lm Televiziune, radio FM înalte Frecvenţe ultra 0,3 - 3 GHz 1 - 0,1 m Televiziune, radare, telefoane înalte (UHF) mobile, cuptor cu microunde, hipertermie medicală Frecvenţe 3 - 30 GHz 0,1 - 0,01 m Radare, alarme antiefracţie superînalte (SHF) Frecvenţe extrem de 30 - 300 GHz 0,01 - 0,001 m Radare, comunicaţii prin satelit înalte (EHF) Infraroşu (IR) 0,3 - 385 THz 1 mm - 780 nm Spectrometrie IR, încălzire Lumina vizibilă 385 - 750 THz 780 - 400 nm Vedere umană, foto sinteză Ultraviolet (UV) 750 THZ - 3 PHz 400 - 100 nm Spectrometrie, lămpi germicide N.B.: v. radiaţie gama, radiaţie X, medicina nucleară, radiologie, radioterapie şi imagistică medicală. 1287 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 6. CODUL GENETIC UNIVERSAL PRIMA A DOUA BAZĂ A TREIA BAZĂ U C A G BAZĂ uuu Phe UCU Ser UAU Tyr UGU Cys U u uuc Phe ucc Ser UAC Tyr UGC Cys c UUA Leu UCA Ser UAA stop UGA stop A UUG Leu UCG Ser CAU stop UGG Trp G cuu Leu CCU Pro CAG His CGU Arg u C CUG Leu CCC Pro CAA His CGC Arg c CUA Leu CCA Pro CAG Gin CGA Arg A CUG Leu CCG Pro CAG Gin CGG Arg G AUU lle ACU Thr AAU Asn AGU Ser u A AUC Ile ACC Thr AAC Asn AGC Ser c AUA lle ACA Thr AAA Lys AGA Arg A AUG Met ACG Thr AAG Lys AGG Arg G GUU Val GCU Ala GAU Asp GGU Gly U G GUC Val GCC Ala GAC Asp GGC Gly C GUA Val GCA Ala GAA Glu GGA Gly A GUG Val GCG Ala GAG Glu GGG Gly G N.B.: v. cod genetic şi codon. 1288 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 8. AMINOACIZI - SIMBOLURI CONVENŢIONALE Acidul aminat Simbol din trei litere Simbol dintr-o literă Acid aspartic Asp D Acid glutamic Glu E Alanină Ala A Arginină Arg R Asparagină Asn N Cisteină Cys c Glutamină Gin 0 Glicină Gly G Histidină His H Izoleucină Ile I Leucină Leu L Lizină Lys K Metionină Met M Fenilalanină Phe F Prolină Pro P Serină Ser s Treonină Thr T Triptofan Trp w Tirozină Tyr Z Valină Val V N.B.: v. aminoacid şi intrările din dicţionar pentru fiecare aminoacid cuprins în tabel. 1289 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 9. NUME DE NUCLEOZIDE ŞI NUCLEOTIDE COMUNE Baza Nucleozid Simbol Nucleozid monofosfat adenina adenozină A adenilat guanina guanozină G guanilat hipoxantina inozină I inozinat uracil uridină U uvidilat citozina citidină c citidilat timina timidină T timidilat N.B.: v. baze pirimidinice, baze purinice, nucleoîid, nucleozid. 10. ADN POLIMERAZE ADN DEPENDENTE Polimeraza Acţiune Rol PROCARIOTE Polimeraza I Legarea fragmentelor Okazaki Polimerază Reparare Exonuclează 3 -»5’ Autocorecţie Exonuclează 5 --->3 Eliminarea amorselor ARN Polimeraza II Polimerază Reparare? Exonuclează 3 --->5 Autocorecţie Polimeraza III Polimerază Replicare Exonuclează 3 ->5 Autocorecţie EUCARIOTE Polimeraza a Polimerază Debutul replicării Primază Sinteza amorselor ARN Polimeraza fi Polimerază Reparaţie AP liază Excizie Polimeraza y Polimerază Replicarea ADN-ului mitocondrial Polimeraza 8 Polimerază Replicare Exonuclează 3 -»5 Autocorecţie Polimeraza e Polimerază Replicare Exonuclează 3 ->5 Autocorecţie N.B.: v. polimerază, ADN-polimerază, ARN-polimerază, exonuclează. 1290 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 11. FACTORI GENERALI DE TRANSCRIPŢIE LA EUCARIOTE Asociaţi cu ARNpolimeraza I: UBFl Se leagă la secvenţa promotorie a transcripţiei precum şi la secvenţa de amplificare (UCE, siglă pentru Upstream Control Element). Recrutează apoi SL1. SL1 Recrutată de UBFl. Recrutează apoi polimeraza I. Una dintre subunităţile sale este TBP. Asociaţi cu ARNpolimeraza II TFIIA Recrutat de TFIID care va stabiliza legătura la secvenţa TATA. TFIIB Recrutat de TFIID. Necesar pentru legarea polimerazei II la TFIID. TFIID Se leagă întâi de secvenţa TATA. Una dintre subunităţile sale este TBP. Complexul recrutează apoi TFIIA şi TFIIB. TFIIE Se leagă de polimeraza II după TFIIF. Orientează derularea ADN-ului în direcţia situsului de iniţiere a transcripţiei. TFIIF Formează un complex cu polimeraza II. Complexul se leagă la TFIIA, B şi D deja fixaţi la ADN. TFIIF are o activitate de helicază. TFIIH Se fixează de polimeraza II după TFIIE. Fosforilează polimeraza. Are activitate de helicază. Permite deplasarea polimerazei către situsul de iniţiere a transcripţiei. Asociaţi cu ARN polimeraza III TFIIIA Se leagă de anumite secvenţe promotorii interne din genă. TFIIIB Se leagă de ADN după legarea de alţi factori. Una dintre subunităţile sale este TBP. Recrutează polimeraza III. TFIIIC Se leagă de anumite secvenţe promotorii interne ale genei. N.B.: v. transcripţie, ARN-polimerază. 12. FACTORI DE INIŢIERE Factor 1 Greutate moleculară (kDa) | Funcţie PROCARIOTE IF-l 8 Activează IF-2 şi IF-3 IF-2 80-97 GTPază. Se leagă la fMet-ARNt IF-3 21 Disociază ribozomul 70S. Produce legarea subunităţii 30S la ARNm EUCARIOTE eIF-1 13 Activează formarea complexului de iniţiere. elF-lA 17 Activează disocierea ribozomului 80S şi asocierea subunităţii 40S la Met-ARNt eIF-2 125 GTPază. Se leagă la GTP şi la Met-ARNt, apoi la subunitatea 40S. eIF-2B 270 Catalizează transformarea GDP în GTP pe eIF-2. eIF-3 630 Disociază ribozomul 80S. Provoacă legarea eIF-2:GTP:Met-ARNt la subunitatea 40S. Leagă ansamblul de complexul ce acoperă capul ARNm. eIF-4A 44 ARN helicază eIF-4B 70 Activează ARN helicaza eIF-4E 25 Se leagă la capătul ARNm. eIF-4G 153 Se leagă cu o parte de eIF-4E şi cu alta de eIF-3. eIF-5 50 Activează GTPaza lui eIF-2. Provoacă ruperea elF de subunitatea 40S şi asocierea acesteia cu subunitatea 60S. N.B.: v. factori de iniţiere, iniţiere. 1291 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 13. PRINCIPALELE MOLECULE CD ALE LEUCOCITELOR CD Sinonim Distribuţie Funcţie CD1 Timocite, D Prezentarea antigenilor non-proteici CD2 LFA-2 T, NK Receptor LFA-3 (costimulare T) CD3 T Transducţia semnalului de la TCR CD4 T4 Asociere cu TCR; ligandpentru MHC de clasă II CD5 T, B Receptor pentru CD72 (costimulare T? ) CD8 T8 Asociere cu TCR ; ligand pentru MHC de clasă I CD10 CALLA pre-B, G ? CDlla LFA-1 a L + CD18 = LFA-I = receptor pentru ICAM-I CDllb Mac-la NK, M, G + CD18 = CR3 = receptor pentru C3b CDllc CR4a NK, M, G + CDI8 = CR4 = receptor pentru C3b CD14 M, G Receptor pentru LPS CD15 Lewisx G Ligand pentru selectine CD16 FcyRIII NK, M, G Receptor pentru Fcy CD18 L Asociere la CDlla, CDllb sau CDllc CD19 B4 B Asociere la CR2 (transducţia semnalului) CD20 Bl B ? CD21 CR2 B, D Receptorul pentru C3b CD22 B Ligand pentru CD45 (costimulare B) CD23 Fc? RIIB B, M, Eo Receptor pentru Fee CD25 TAC T, B, M Lanţul a al receptorului pentru pentru IL-2 CD28 T4 Receptorul pentru B7 (costimulare T) CD29 toate Lanţul P al VLA CD30 T, M Receptorul pentru TNF CD31 PECAM-1 B, M, G Aderenţa la endoteliu CD32 FcyRII B, M, N Receptorul pentru Fc y CD35 CRI B, M, N Receptorul pentru C3b şi C4b Abrevieri: CD40 B Receptorul pentru CD40L (costimulare B) L - leucocite, CD44 L Aderenţa la colagen B - limfocite B; CD45 L Tirozin fosfatază T - limfocite T; CD46 MCP L Liza şi inactivarea C3b şi C4b G - granulocite; CD49 T, M Lanţurile a ale VLA N - neutrofile; CD50 ICAM-3 L Receptorul pentru LFA-1 (aderenţă) E - eosinofile; CD54 ICAM-1 toate Receptorul pentru LFA-1 (aderenţă) Mast - mastocite; CD55 DAF toate Inhibarea activării complementului NK-celule NK; CD56 NK Aderenţă M monocite/ CD58 LFA-3 L Ligand pentru CD2 (costimulare T) macrofage; CD59 MIRL toate Inhibarea lizei de către complement D - celule dendritice. CD62 toate Selectină (aderenţă) Unele proteine nu sunt CD64 FCyRl M Receptor pentru Fcy prezente decât pe CD66 N Aderenţă? (CD66e este CEA) celulele activate; altele CD71 toate Receptorul transferinei se întâlnesc şi pe alte CD72 B Ligand pentru CD5 (costimulare T?) tipuri celulare CD79 B Asocierea cu Ig membranare (receptor B) (endoteliu, plachete) CD80 B7 M, B, D Ligand pentru CD28 (costimulare T) sau sunt ubicuitare. CD86 M, B Costimulare T CD88 N, M, E, Mast Receptorul pentru anafilatoxina C5a CD89 FcaR M,N Receptor pentru Fca N.B.: CD95 Fas, Apoi toate Apoptoză v. leucocit, limfocit, CD102 ICAM-2 L Aderenţă monocit, clasă de dife¬ CD106 VCAM-1 M, D Aderenţă renţiere, CD4, CD8. 1292 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 1 A T% m k T X'' r» T nnTTH jrrvr» i T T TUI TlTŢIkT^rriTTl TVT l4. lVl^KJNJkJKJL 1 U1V1UKAL1 JLlN rUl^LjlL UH, LOCALIZAREA TUMORILOR MALIGNE Colon, rect ACE, CA 19-9, CA 50, CA 72-4, vilina Col uterin SCC Ficat ACE, AFP, DCP Limfopatii fi-2 microglobuline Ovare CA 125, ACE, AFP, p-hCG, CA 72-4, TATI Pancreas ACE, CA 19-9, CA 50, TATI Placentă P-hCG Plămân Cancerefără celule mici: CYFRA 21.1, SCC, ACE Cancere cu celule mici: NSE, TPA Prostată PSA, PAP Sân CA 15-3, CA 549, ACE, receptori pentru estrogen, receptori pentru progesteron, catepsină D, MCA, MSA Stomac ACE, CA 72-4, CA 19-9 Testicule AFP, P-hCG Tiroidă Cancere diferenţiate ale tiroidei: tiroglobulină Cancere medulare ale tiroidei: TCT, ACE Vezică urinară BTA N.B.: v. markeri tumorali. 1292 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 15. PRINCIPALELE FAMILII DE VIRUSURI Familie Gazdă1 Genom Capsidă4 Anvelopă Dimensiune (nm) Tip2 Masă3 Adenoviridae V 1 ADN bc 20-30 I - 80-110 Arenaviridae V 2 ARN mc- 4 H + 50-300 Baculoviridae I 1 ADN bc 60-110 H + 50 x 300 Birnaviridae V,I 2 ARN bc 5 I - 60 Buniaviridae VJ 3 ARN mc- 5-6 H + 90-100 Caiciviridae V 1 ARN mc+ 3 I - 40 Coronaviridae V 1 ARN mc+ 5-7 H + 75-160 Filoviridae V 1 ARN mc- 5 H + 80 x 1000 Flaviviridae VJ 1 ARNmc+ 4 I + 40-70 Hepadnaviridae V 1 ADN mc- 1 I + 42 Herpesviridae V 1 ADN bc 80-150 I + 100-200 Iridoviridae V,I 1 ADN bc 200-250 I - 120-300 Nodaviridae I 2 ARN mc+ 1,5 I - 30 Ortomixoviridae V 7-8 ARN mc- 5 H + 80-120 Papovaviridae V 1 ADN bc 3-5 I - 45-55 Paramixo viridae V 1 ARN mc- 5-7 H + 150-200 Parvoviridae VJ 1 ADN mc+/- 1,5-2 1 - 18-26 Picomaviridae VJ 1 ARN mc+ 2,5 I - 22-30 Poxviridae VJ 1 ADN bc 85-250 C + 140-260 x 220-450 Reo viridae VJ,P 10-12 ARN bc 12-20 I - 60-80 Retroviridae V 1 ARN mc+ 1-3 I + 80-120 Rabdoviridae VJ,P 1 ARN mc- 4 H + 50-95 x 130-380 Togaviridae VJ 1 ARN mc-i- 4 I + 50-70 Abrevieri: 1 Gazde: V - vertebrate, / - nevertebrate, P - plante. 2 Tipul genomului: numărul de segmente, natura acidului nucelic, mc - monocatenar, bc - bicatenar (pentru mc, + sau - dacă este vorba de o secvenţă de ARNm sau nu). 3 Masa moleculară a genomului * IO6 Da. 4 / - icosaedric, H - elicoidal, C - complex. N.B.: familiile de virusuri patogene la om se află definite în dicţionar. 1294 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 16. ÎMPĂRŢIREA ENCEFALULUI Vezicule embrionare Structuri la adult Spaţii ventriculare Bulb olfactiv Telencefal Sistem limbic Ventriculi laterali Striatum Prozencefal Cortex cerebral Epitalamus Diencefal Talamus Ventriculul III Subtalamus Hipotalamus Mezencefal Mezencefal Tectum Apeductul Sylvius Tegmentum Cerebel Rombencefal Metencefal Punte Ventriculul IV Mielencefal Bulb rahidian N.B.: toţi termenii din tabel sunt definiţi în dicţionar. 1295 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 17 TEHNICILE DE BAZĂ PENTRU OBSERVAREA CREIERULUI Denumirea Anul Principiul Mod de lucru Durata Precizia Precizia Avantaje / tehnicii invenţiei fizic examenului spaţială temporală inconveniente IRM: imagistica 1970 magnetismul subiectul este plasat 5-20 min 3 mm 3 s Precizie prin rezonanţă moleculelor în câmp magnetic pu¬ spaţială mare şi magnetică ternic şi sunt detectate rezoluţie variaţiile câmpului temporală magnetic determi nate slabă. de variaţiile de debit sanguin în creier TEP: tomografia 1970 radioactivita¬ se injectează la 2 h 6 mm 8 min Singura tehnică prin emisie de tea unor pacient molecule prin care se pozitroni molecule marcate cu 150, ,3C obţin date injectate 18 r- asupra proce¬ sau F; se înregis¬ selor biochimice trează cu o gamma- de la nivelul camera adecvată neuronilor. fotonii rezultaţi din Rezoluţie anihilarea pozitro- temporală nilor radiofarmaceuti- slabă. cului (electroni pozi¬ tivi) cu electronii negativi din materie EEG: electro- 1930 câmpul pacientului i se aplică 20 - 30 min > 6 mm 1 ms Cea mai bună encefalografia electric emis pe extremitatea rezoluţie tempo¬ de neuroni cefalică o cască cu rală. Rezoluţie zeci de electrozi spaţială slabă. Necesită repe¬ tarea testelor. Tehnica poate fi cuplată cu IRM. MEG: magneto- 1960 câmpul capul pacientului este 20 - 30 min > 6 mm î ms Ca şi EEG, re¬ encefalografia magnetic plasat într-un zoluţie tempo¬ emis de magnetometru, care rală excelentă, neuroni transformă o variaţie dar rezoluţia de câmp magnetic în spaţială este curent electric slabă. 1296 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 18. SCARA GLOBALĂ A EVALUĂRII DETERIORĂRII MENTALE PRIN METODA MINI MENTAL STATE EXAMINATION (MMSE) Stadiu Diagnostic Prezentare clinică Stadiul 1 Subiect normal Absenţa de tulburări. MMSE = 26-30 Stadiul 2 Deficit cognitiv foarte uşor Acuze mnczice. Uitare în rela(ie cu vârsta Tulburări mnezice izolate. MMSE = 25-30 Stadiul 3 Deficit cognitiv uşor Dificultăţi de concentrare. Boala Alzheimer - debut Uitări frecvente. Dificultăţi discrete în amintirea unui cuvânt, nume. Deficit relevat de teste neuro-psihologice. MMSE = 20-26 Stadiul 4 Deficit cognitiv moderat Dificultăţi în sarcini complexe, uitări grave. Boală Alzheimer - uşoară Tulburări ale memoriei pe termen scurt evidente clinic. MMSE = 16-23 Stadiul 5 Deficit cognitiv destul de sever Alterarea judecăţii, raţionamentului. Boală Alzheimer - moderat severă Diminuarea autonomiei. Dezorientare temporo-spaţială. Erori biografice. Debut de tulburări sfinctcriene. MMSE = 10-19 N.B.: v. boală Alzheimer. 19 TIPURI DE FIBRE NERVOASE PERIFERICE LA MAMIFERE Diametru Viteză Tip Func(ii (Hm) (m/s) Ia Eferenfe pentru muşchi (plăci motorii) 12-22 70-120 Aa Ia Aferen(e primare ale fusurilor musculare Ib Aferentele organelor teiulinoase Golgi Aferentele receptorilor cutana(i 6-12 30-70 A|3 II Aferentele secundare ale fusurilor musculare Aferentele receptorilor articulari 2-8 15-30 Ay II Eferen[ele pentru fusuri musculare Aferentele mecanoreceptorilor profunzi 1-5 5-30 A5 III A fere n (ele no ci cep t o ri l o r Aferentele termoreceptorilor 1-3 3-15 B Axonii preganglionari ai sistemului vegetativ Aferentele nociceptorilor 0,2-1 0,5-2 C IV Aferentele termoreceptorilor Axonii postganglionari ai sistemului vegetativ N.B.: v. fibră nervoasă. 1297 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 20. VARIAŢII FIZIOLOGICE ÎN PERIOADA SARCINII Parametrii crescuţi Parametrii diminuaţi Alfa fetoproteină x 2-50 ori Acid folie scăzut Colesterol total 2-2, 7 g/1 Acid uric < 50 mg/1 Factorul VII > 120% Antitrombină III 50-100% Factorul VIII > 120% Creatinemie 4-8 mg/1 Factorul IX > 120% Fier seric scăzut Factorul X > 120% Feritină serică scăzută Fibrinogen >4 g/1 Glicemie ă jeun < 0,90 g/1 Fosfataze alcaline totale X 2-3 ori Hematii 3,5-4,5 M/pl Globule albe până la 15 000/pi Hematocrit > 33 % Globuline serice 35-40 g/1 Hemoglobină > 11 g/100 ml Reticulocite crescute Proteine serice 55-70 g/1 Trigliceride 1-2,2 g/1 - albumină serică 20-30 g/1 Volum globular + 10-25% Uree sanguină 0,12-0,25 g/1 Volum plasmatic + 25-50% Vitamină B6 scăzută VSH la o oră până la 60 mm Vitamină B12 scăzută Vitamină C scăzută 21. TEHNICI UTILIZATE PENTRU DIAGNOSTICUL PRENATAL Vârsta Tehnica gestaţională Indicaţii (săptămâni) Diagnosticul 2 (fertilizare Trisomii cromozomiale (13, 18, 21), anomalii structurale neechilibrate. preimplantator in vitro) Boli monogenice diagnosticate prin PCR: polipoză adenomatoasă colică, sindrom Marfan, fibroză chistică, sindrom X fragil. Biopsia vilozităţilor 8-10 Boli cromozomiale care pot fi identificate prin cariotip cu marcaj în benzi. cor ionice Amniocenteza precoce 12-14 Sindroame produse prin microdeleţii cromozomiale (diagnosticate prin citogenetică moleculară). Amniocenteza obişnuită 16-18 Anomalii cromozomiale. (uneori consecutivă unui Boli monogenice cu alele mutante caracteristice: osteogenesis imperfecta , examen ecografic sau siclemie, distrofie musculară Duchenne, sindrom X fragil. unui test triplu anormal) Boli monogenice cu proteine anormale: boală Hurler. Ecografia de nivel II 14-18 Anomalii congenitale, dacă ecografia este direcţionată pe organul în cauză. Boli mendelienice, de exemplu osteogenesis imperfecta (fracturi fetale multiple). Cordonocenteza 20-40 Boli cromozomiale. Boli monogenice cu alele mutante sau proteine anormale caracteristice. 1298 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 22. INDICAŢIILE DIAGNOSTICULUI PRENATAL ÎN BOLILE GENETICE ŞI ANOMALIILE CONGENITALE Indicaţia Riscul de Procedurile disponibile anomalie Screeningprenatal de rutină 1:500 Testul triplu (markeri biochimici în serul matern). Ecografia fetală de nivel I. Vârsta maternă peste 35 de ani 1:200 Ecografia fetală şi triplul test, urmate de biopsie de vilozităţi coriale /amniocenteză, cariotipare. Copil cu boală cromozomială 1:100 Biopsie de vilozităţi coriale/amniocenteză, cariotipare. Unul dintre părinţi purtător al 1:100-1:10 Analiza unui blastomer prin FISH (diagnostic preimplantator). unei translocaţii echilibrate Biopsie de vilozităţi coriale/amniocenteză, cariotipare. Rudă cu defect de tub neural 1:25 Dozarea a-fetoproteinei în serul matern şi lichidul amniotic. Ecografie fetală. Rudă cu defect cardiac, 1:25 Ecografie fetală (nivel II), sau ecocardiografie fetală. malformaţie unică Boli autozomale dominante 1:2 Analiza preimplantatorie a blastomerului prin PCR. diagnosticate biochimic sau Analize ADN sau enzimatice ale celulelor recoltate prin biopsie de molecular trofoblast sau amniocenteză. Boli autozomale recesive X- 1:4 Analiza preimplantatorie a unui blastomer prin PCR. linkate, diagnosticate biochimic Analize ADN sau enzimatice ale celulelor recoltate prin biopsie de sau molecular trofoblast sau amniocenteză. Boli recesive X-linkate fără 1:4 FISH preimplantator sau PCR pentru diagnosticul de sex. diagnostic molecular Biopsie de corion sau amniocenteză pentru stabilirea sexului genetic. Boli monogenice cu anomalii 1:4- 1:2 Ecografie fetală de nivel I. caracteristice 23. ETAPE DE DEZVOLTARE A COPILULUI Viaţa intrauterină Perioada embrionară = de la concepţie până la 3 luni Perioada fetală = de la 4 la 9 luni de gestaţie Naştere Naşterea la termen = 40 ± 2 săptămâni Prematuritate = naşterea înainte de ziua 259 (37 săptămâni) Postmaturitate = naşterea după 42 de săptămâni Perioada perinatală De la săptămâna 28 de gestaţie până în ziua 7 post-natală Perioada neonatală Perioada neo-natală precoce = primele 7 zile Perioada neo-natală tardivă = din ziua 7 în ziua 27 Prima copilărie Sugar = copil până în 2 ani A doua copilărie Vârsta preşcolară = de la 2 la 5 ani Vârsta şcolară = de la 6 la 11 - 12 ani Pubertate Fete = de la 10,5 la 13 ani Băieţi = de la 12 la 14 ani Adolescenţă Fete = de la 15 la 18 ani Băieţi = de la 17 la 20 de ani N.B.: Limitele de vârstă ale pubertăţii pot varia considerabil de la o populaţie umană la alta şi sunt mult mai apropiate pentru fetele şi băieţii din aceeaşi populaţie. 1299 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 24. TIPURI DE METABOLISM Sursa de energie Sursa de electroni Sursa de carbon C02: autotrofie organic: heterotrofie h2o plante, alge, cianobacterii mineral: litotrofie bacterii purpurii sulfuroase Lumină: fototrofie bacterii verzi sulfuroase organic: organotrofie bacterii purpurii non sulfuroase bacterii verzi non sulfuroase mineral: litotrofie bacterii chimioautotrofe bacterii mixotrofe Oxidare: chimiotrofie organic: organotrofie animale, protozoare, micete, marea majoritate a bacteriilor N.Be: v. metabolism, anabolism, catabolism. TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE AJ. nniM/^TD* T 1T Tîrvnii^o\Ti a t m m a h firr ¥ rv r» rivii^^ir/\jLii nunmuni j\i ivi/\ivnr lKlluk Glande şi hormoni Efecte principale Hipotalamus: Somatoliberină (GHRH) Secreţie de GH Corticoliberină (CRH) Secreţie de ACTH Gonadolibcrină (GnRH) Secreţie de LH şi FSH Tireolibcrind (TRH) Secreţie de TSH Somaiostatind Inhibă secreţia de GH Epifiză: Melatonind Maturare sexuală, pigmentare Hipofiză anterioară: Somatotropind (GH) Secreţia de somatomedină Corticotropină (ACTH) Secreţia de cortisol Prolactinâ Lactaţie Fo l i cui oşti mu lină (FSH) Maturarea foliculilor ovarieni Luteotropina (LH) Dezvoltarea corpului galben Hipofiză intermediară: Mclanotropină (MSH) Sinteza de melanină Hipofiză posterioară: Vasopresină (ADH) Retenţia apei de către rinichi Oci tocind Contracţia uterului Tiroidă: Tiroxind Creşterea şi activitatea metabolică Calcitonind Inhibă resorbţia osoasă Paratiroidă: Parathormon Stimulează resorbţia osoasă Medulara suprarenalei: Adrenalina Activitate metabolică, tonus simpatic Corticala suprarenalei: Cor ti zoi Gluconeogeneză, antiinflamator Aldosteron Resorbţia sodiului de către rinichi Ovar: Estradiol Estrogen Progesteron Progestogen Act ivi na Secreţia de FSH lnhibina Inhibarea secreţiei de FSH şi de LH Placenta: Gonadotrofina corionied Aceleaşi efecte ca şi LH Testicul: Testosteron Androgen lnhibina Inhibă secreţia de FSH şi LH Inimă: Peptid a trial natriuretic Stimulează excreţia de sodiu Insulele Langerhans: Insulina Efecte anabolice Glucagon Efecte catabolice Somatostatind Inhibă secreţia de insulina Rinichi: Renind Creşte presiunea arterială Dih idroxico l eca l ci fer o l Stimulează resorbţia digestivă de calciu Ficat: Somaiomedind (IGF-1) Stimulează creşterea Mucoasă digestivă: Gastrină Stimulează activitatea gastrică Colecistokinind Stimulează secreţiile Secret in d Stimulează secreţiile Motilind Stimulează evacuarea stomacului GIP Inhibă activitatea gastrică GLP Aceleaşi efecte ca şi glucagonul Enteroglucagon Inhibă activitatea gastrică N.B.: v. hormon şi definiţiile diferiţilor hormoni; pentru abrevieri v. cap. al III-lea al dicţionarului; v. şi cap. VII secţiunea constante endocrinologicc. 1301 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 26 FACTORI DE CREŞTERE Familie Exemple Tipul de receptor Hematopoietină EPO, TPO, IL 2, IL 3, IL 4, ÎL 5, IL 6, IL 7, IL 9, IL 11, IL 12, ÎL Asociat cu tirozinkinază 13, IL 15, G-CSF, GM-CSF, CNTF, LIF, OSM, GH, Prolactină Interferon IFN, IFN, IFN, IL 10 Asociat cu tirozinkinază M-CSF M-CSF, SCF, FLT3 L Tirozinkinază intrinsecă EGF EGF, TGF Tirozinkinază intrinsecă FGF FGF, KGF Tirozinkinază intrinsecă IL1 IL 1, IL 18 Asociat cu serinkinază IL 14 IL 14 Asociat cu tirozinkinază TNF TNF, FASLRANKL Receptorii TNF NGF NGF, BDNF, NT 3, NT 4 Tirozinkinază intrinsecă TGF TGF, BMF, Activină, Inhibină Serinkinază intrinsecă PDGF PDGF, VEGF Tirozinkinază intrinsecă Insulina Insulină, IGF 1, IGF 2 Tirozinkinază intrinsecă HGF HGF Tirozinkinază intrinsecă Abrevieri: EGF - factor de creştere epidermică, FGF - factor de creştere fibroblastică, NGF - factor de creştere a nervului, TGF - factor de creştere transformant, PDGF - factor de creştere derivat din trombocit, HGF - , KGF - , SCF - , FLT3 L - , LIF - , OSM - , GH - hormon de creştere, IL - interleukină, Epo - eritropo-ietina, TPO - trombopoietina, TNF - factor de necroză tumorală, M-CSF - factor de stimulare a coloniilor de macrofage, GM - CSF - factor de stimulare a coloniilor de granulocite - macrofage, G-CSF - factor de stimulare a coloniilor de granulocite, IFN - interferon, IGF - factor de creştere insulin-like. N.B.: v. factori de creştere. 1302 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 27. PRINCIPALELE CITOKLNE IMPLICATE ÎN IMUNITATE SI HEMATOPOIEZĂ Citokina Principalele surse Ţintele principale Acţiunile principale macrofage, endoteliu, limfocite T, activarea limfocitelor, activarea IL-l macrofage, endoteliu limfocite B macrofagelor, efecte generale (febră, proteine de fază acută) IL-2 limfocite TH1 limfocite T, limfocite B proliferare limfocitară, diferenţiere IL-3 limfocite TH1 toată linia mieloidă proliferare IL-4 limfocite TH2, mastocite limfocite B proliferare, comutare izotipică IL-5 limfocite TH2 eozinofile proliferare, activare IL-6 macrofage, Fibroblaste, limfocite B, megacariocite, diferenţiere, producţie de plachete, limfocite hepatocite proteine de fază acută IL-7 stroma măduvei osoase precursori T, precursori B proliferare IL-8 fibroblaste, monocite neutrofile, bazofile chemotaxie, fagocitoză, exocitoză IL-9 limfocite TH2 mastocite, limfocite B activare, comutare izotipică IL-10 limfocite TH2 macrofage, limfocite TH1, inhibarea producţiei de citokine, limfocite B stimularea limfocitelor B IL-11 macrofage, fibroblaste limfocite B, megacariocite diferenţiere, producţia de plachete IL-12 macrofage limfocite T, celule NK inducţia limfocitelor TH1 IL-13 limfocite limfocite B proliferare IL-14 celule dendritice limfocite B proliferare IL-16 limfocite CD4 eozinofile, limfocite CD4 chemoatracţie, proliferare Epo rinichi linie eritrocitară proliferare, diferenţiere TPO ficat, rinichi linie megacariocitară proliferare, formare de plachete TNF a macrofage, mastocite, limfocite macrofage, neutrofile, limfocite T activare IFN a leucocite, fibroblaste, epitelii numeroase antivirală, expresia MHC de clasă I, activarea celulelor NK IFN 3 fibroblaste, epitelii numeroase antivirală, expresia MHC de clasă I IFNy limfocite TH1, celule NK macrofage, celule NK, limfocite B antivirală, expresia MHC de clasă II, activarea macrofagelor GM-CSF macrofage, endoteliu, precursorii granulocitelor şi proliferare fibroblaste macrofagelor G-CSF macrofage, endoteliu, precursorii granulocitelor proliferare, diferenţiere fibroblaste M-CSF endoteliu precursorii monocitelor proliferare, diferenţiere Flt3-L numeroase celule progenitori mieloizi şi limfoizi proliferare, formarea celulelor dendritice MIF limfocite T macrofage inhibiţie a motilităţii Abrevieri: IL - interleukină, Epo - eritropoietină, TPO - trombopoietină, TNF - factor de necroză tumorală, GM - CSF - factor de stimulare a coloniilor de granulocite - macrofage. G-CSF - factor de stimulare a coloniilor de granulocite, M-CSF - factor de stimulare a coloniilor de macrofage, MIF - factor de inhibare a migraţiei, IFN - interferon. N.B.: v. citokina, interleukine, limfokine. 1303 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 28. PRINCIPALELE TIPURI DE LIPIDE BIOLOGICE Compoziţie Nume curent Acid gras liber Acid gras Derivat de oxida re a acidului eicosattoic Eicosanoid Ester de alcool alifatic cu lanţ lung Cerid Compus ce conţine glie eroi Mono-, di- ou triester de glicerol Glicerid Derivai de fosfoglicerol: Fosfoglicerid Derivai din acid fosfat idic: esterifiant al colinei Fosfatidilcolină esterifiant al ctanolaminci Fosfatidiletanolamină esterifiant al scrinci Fosfatidilserină esterifiant al inozitolului Inozitolfosfatid esterifiant al glicerolului Fosfatidilglicerol Derivai al unui aIchilglicerol fosfat Plasmalogen Compus ce conţine ceramidă Sfingolipid Con(inând fosfat Sfingomielină Con(inând un glucid: Glicolipid monoglicozid Cercbrozid monoglicozid sulfatat Sulfatid poliglicozid Globozid poliglicozid cu acid siaiic Gangliozid Derivat de izopren Izoprenoid Ce confue un nucleu sferan sau derivat alcool Sterol altul Stcroid Alt nucleu sau compus linear ramificat hidrocarbură Tcrpen altul Terpenoid N.B.: în dicţionar sunt cuprinse definiţiile denumirilor curente ale lipidelor biologice. 1304 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 29. ACIZI GRAŞI - PRINCIPALII ACIZI GRAŞI NATURALI Formulă Simbol Nume sistematic Nume curent ch2o2 rnetanoic fonnic c2h4o2 etanoic acetic c,h„o2 propanoic prop ionic c4h8o2 butanoic butiric C5H,o02 pentanoic valeric Q,h12o2 6:0 hexanoic ca pro ic QHI602 8:0 oct ano ic caprilic C10H20O2 10:0 decanoic capric Ui2H2402 12:0 dodccanoic lauric c,4h28o2 14:0 tetradecanoic miri Stic ci4h28o2 co5; 14:1 tetradeca -9-enoic miristoleic c,6h32o2 16:0 hexadecanoic palmitic c16h,„o2 co7; 16:1 h exadeca -9-enoic palmitoleic CihH3602 18:0 octadecanoic st carie C,hH3402 co9; 18:1 octadeca-9-enoic oleic C|8H4202 0)6; 18:2 octadeca-9,12-dienoic linoleic CisH.,00, 0)6; 18:3 octadeca-6,9,12-trienoic y-linolenic Ci»H3«02 0)3; 18:3 octadeca-9,72,15-trienoic a-linolenic c2„h40o2 20:0 eicosanoic arahidic c2„h12o2 o)6;20:4 eicosa-5,8,11,14-letraenoic arahidonic C2oH.ţo02 o)3;20:5 eicosa-5,8,11,14,17-pentaenoic tinmodonic c22h44o2 22:0 docosanoic behenic c22h42o2 o)3;22:5 docosa-7,10,13,16,19-pentaenoic clupanodonic c22h40o2 o)3;24:6 docosa-4,7,10,13,16,19-hexaenoic cervonic c24h4So2 24:0 tetracosanoic lignoceric c24h46o2 o)9;24:l tetracosa-15-enoic nervonic N.B.: v. acizi graşi. acizi graşi esenţiali. 1305 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 30. LIPOPROTEINE PLASMATICE UMANE CM VLDL IDL LDL HDL Densitate <0,95 0,95-1,006 1,006-1,019 1,019-1,063 1,063-1,210 Diametru (nm) 80-1000 30-80 25-35 18-25 5-12 Trigliceride (%) 85-90 50-60 20-30 7-10 3-6 Colesterol liber (%) 1-3 5-10 7-10 7-10 2-4 Colesterol esterificat (%) 3-5 10-15 25-35 35-40 12-15 Fosfolipide (%) 7-9 15-20 20-25 15-20 20-35 Proteine (%) 1-2 5-10 15-20 20-25 35-55 Principalele apoproteine B-48 B-100 B-100 B-100 A-I, A-II Abrevieri: CM - chilomicroni, HDL - lipoproteine cu densitate mare, LDL - lipoproteine cu densitate joasă, VLDL - lipoproteine cu densitate foarte scăzută, IDL - lipoproteine cu densitate intermediară. 31. APOLIPOPROTEINE PLASMATICE UMANE Tip Masă (kDa) Parte din Funcţie ApoA-I 28 CM, HDL Activator pentru LCAT, ligand pentru receptorul hepatic al HDL ApoA-II 17 CM, HDL ? ApoB-48 240 CM Endocitoza CM ApoB-100 513 VLDL, LDL, Lp(a) Ligandul receptorului pentru LDL ApoC-I 7 CM, VLDL, HDL ? ApoC-II 9 CM, VLDL, HDL Cofactor al lipoprotein-lipazei ApoC-III 9 CM, VLDL, HDL ? ApoD 33 HDL Transferul colesterolului de pe HDL pe LDL ApoE 34 CM, VLDL, HDL Ligand pentru receptorii LDL şi pentru reziduurile de CM Apo(a) 300-800 Lp(a) ? Abrevieri: CM - chilomicroni, HDL - lipoproteine cu densitate mare, LDL - lipoproteine cu densitate joasă, VLDL - lipoproteine cu densitate foarte scăzută, LCAT - lecitin-colesterol aciltransferază. 1306 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE PI GBULINE PLASMATICE UMANE Clasa Concentraţia g/L Principalii compuşi aj-globuline 2-4 g/L orosomucoid, arantitripsina, HDL ai-globuline 5-9 g/L hapîoglobina, a2-macroglobulina, VLDL p-globuline 6-11 g/L transferina, hemopexina, o parte din IgA şi IgM, LDL, P2-microglobulina y-globuline 7-17 g/L IgG, o parte din IgA şi IgM Abrevieri: HDL - lipoproteine cu densitate mare, LDL - lipoproteine cu densitate joasă, VLDL - lipoproteine cu densitate foarte scăzută, Ig - imunoglobulină. 33. FACTORI ANTICOAGULANŢI Factori Funcţie FA CTORI INHIBITORI PLASMA TICI Antitrombină III Inhibă trombina Proteina C Serin-protează ce inactivează Va şi VlIIa Vitronectină (Proteina S) Activează proteina C PDF (produşi din degradarea fibrinei) Inhibă trombina FA CTORI INHIBITORI MEMBRANARI Trombomodulină Inhibă trombina Trombomodulină + trombină Activează proteina C TFPI (Tissue Factor Pathway Inhibitor) Inhibă formarea şi activitatea Xa 1307 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 34. nAT A TT' IVT T CUlj/iUJLni Tip Lanţuri Compoziţie Localizare Colagen fibrilar I al(I),a2(I) [al]2a2,[alb Ţesut conjunctiv, cu excepţia cartilajului. II a 1 (II) [alb Cartilaj. III al (III) [al], Ţesut conjunctiv, cu excepţia cartilajului. V al(V),a2(V),a3(V) [al]2a2,[alb>ala2a3 Ţesut conjunctiv. XI al(IX),a2(lX),a3(IX) ala2a3 Centrul fibrelor de tip II. V/XI al(XI),a2(V) [al(XI)]2a2(V) Corp vitros. Colagen în foi IV al(IV),a2(IV),a3(IV),a4 [al]2a2,[a3]2a4,a3a4a5 Membrane bazaie. (IV),a5(IV) Colageni asociaţi fibrelor (FACIT) IX al(XI),a2(XI),a3(XI) a1a2a3 Suprafaţa fibrelor de tip II. XII al(XII) [al)3 Asociat cu fibre de tip I. XIV al(XIV) [alb Asociat cu fibre de tip I. Alte tipuri de colagen Toate ţesuturile conjunctive. VI al(Vî),a2(VI),a3(VI) [al]2a2,ala2a3 Zona de legătură dintre membrana bazală şi VII al(VII) [al]3 reţeaua de colagen subiacentă. Iviii al(VIII),a2(VIII) [al]3,[a2]3,[al]2a2 Asociat cu membrana bazală a endoteliului. 35. CARACTERISTICI FIZICE GENERALE ALE TEHNICILOR IMAGISTICE Tehnică Agent fizic detectat -1 1-1 Mărimi măsurate Informaţie culeasă (captată) Energie RADIOLOGIE Fotoni X Număr Puterea de atenuare a ţesuturilor Pozipe MEDICINĂ Energie NUCLEARĂ Fotoni y Număr Distribuţia funcţională a radioactivităţii Poziţie Intensitate ECOGRAFIE Unde ultrasonore Frecven(ă Reflectivitatea ţesuturilor Poziţie Intensitate - Timpi de relaxare IRM Unde Frecvenţă - Structură moleculară electromagnetice Poziţie - Concentraţie protonică - Flux, difuziune N.B.: v. imagistică medicală, radiologie, medicină nucleară, ecografic, rezonanţă magnetică nucleară. 1308 1309 36. SCINTIGRAFIA CLINICĂ - radiofarmaceutice şi organe şi sisteme explorate Radio- Principalele indicaţii farmaceutic 61 Ga Explorări scintigrafice în inflamaţie 123 j Scintigrafia glandei iiroidiene I3,i Scintigrajia glandei iiroidiene, radi o i odoterap i e, d ep ist ar ea metastazelor cu punct de plecare tiroid ian 99n, Tc Scintigrafia glandelor salivare, scintigrafia glandei tiroide "mTc-MlBI Evaluarea scintigrafică a viabilităţii miocardului, scintigrafia parotidiană, scintimamografie 99" Tc. Imagistica nucleară cardiacă tetrofosmin "mTc-MDP Vizualizarea scintigrafică a metastazelor osoase 99mTc-DMSA Scintigrafia renală "mTc-DTPA Scintigrafia pulmonară (ventilaţie pulmonară) "mTc-ECD Explorări scintigrafice cerebrale "mTc-MAA Scintigrafia pulmonară de perfuzie "mTc-MAG3 Nefrograma izotopică "mTc- Explorări scintigrafice cerebrale HMPAO "mTc- Limfoscintigrafia, refluxul gastro- nanocoloizi esofagian, scintigrafia medulară, depistarea ganglionului sentinelă "mTc-fitat Scintigrafia hepato-splenică 201 Ţţ Scintigrafia miocardică de perfuzie mXe Scintigrafia pulmonară de ventilaţie N.B.: v. smedicină nucleară. TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 37. DIFERITE MODURI DE DEFINIRE A CONCENTRAŢIEI UNEI SOLUŢII Unitate Subunităţi Concentraţie Definiţie SI uzuale Ponderală Masă pe unitate de volum kg/m3 gA, ng/ml etc. (cel mai adesea, volum de soluţie) Molară Cantitate de materie pe unitate de volum de soluţie mol/m3 mmolA etc. Molală Cantitate de materie pe unitate de masă de solvent mol/kg mmolA de apă Osmolară Număr de unităţi cinetice pe unitate de volum de soluţie Osm/m3 mOsmA etc. Osmolală Număr de unităţi cinetice pe unitatea de masă de solvent Osm/kg mOsmA de apă Echivalentă Număr de sarcini pe unitatea de volum Eq/m3 mEqA (cel mai adesea, volum de soluţie) 38. REPARTIŢIA APEI ÎN ORGANISM ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ Vârsta < 10 zile 6 luni 1 an 5 ani 10 ani adult Suprafaţă corporală 0,20 m2 0,36 m2 0,50 m2 0,75 m2 1,08 m2 1,73 m2 Greutate 3 - 3,3 kg 8 kg 10 kg 18 kg 30 kg 70 kg Apă totală 74 - 79% 60% 60% 62% 61% 60% Apă extracel 39 - 44% 27% 25% 21% 22% 20% Apă intracel 34 - 35% 33% 35% 40% 39% 40% Raportul 1,14 -1,25 0,80 0,71 0,52 0,56 . 0,57 apă extracel /apă intracel 39. ASIMETRIA IONICĂ ÎNTRE MEDIILE EXTRACELULAR ŞI INTRACELULAR LA OM Ioni Ion intracel Ion extracel (mmol x L‘l) (mmol x L'1) K+ 160 4 Na+ 7-12 144 Mg2+ 5 1-2 Ca2+ IO4-105 2 CI 4-7 120 HCOj 8 26-28 N.B.: v. potenţial de membranăplasmatică. 1310 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE IONOGRAMA PLASMATICA Tip Ioni mmoLt mEqyl Cationi Sodiu (Na+) 135-145 135-145 Potasiu (K+) 3,8-5,2 3,8-5,2 Calciu (Ca2+) 2,25-2,6 4,5-5,2 Magneziu (Mg2+) 0,75-0,90 1,5-1,8 Anioni Clor (CI ) 95-110 95-110 Bicarbonat (IICO,') 25-28 25-28 Fosfaţi (HP042) 0,8-1,35 1,6-2,7 Sulfaţi (S042) 0,30-0,36 0,6-0,72 Proteine 2 16 Anioni anorganici 5-7 5-7 41. IONOGRAMA URINARĂ Tip Ioni mmol /24 ore mg /24 ore Cationi Sodiu (Na+) 100-300 (Na/K >1) 2300-6900 Potasiu (K+) 40-100 (K/Na <1) 1564-3910 Amoniac (NH4+) 20 -60 350-1000 Calciu (Ca2+) 1,25-7,5 50-300 Magneziu (Mg2') 2,5-8,2 60-200 Anioni Clor (C1-) 80-250 2800-9000 Fosfaţi (HP042 ) 16-45 500-1400 Sulfaţi (S042 ) 21-36 2000-3500 42. LICHIDUL LACRIMAL - caracteristici fizice şi compoziţie Lichid normal pH-ul lacrimilor = 7-8 Osmolaritate = 294-314 mOsm/1 Cristalizează în „frunză de ferigă“ Proteine totale = 3-10 g/1, dintre care la electroforeză: - 25-37% albumine şi pre-albumine - 2-8% a-globuline - 33-45% y-globuline şi lactoferină - 23-35% lizozim IgA secretorii = 20-100 mg/1 Lizozim = 1,5-2,5 g/1 Lactoferină = 1,0-2,5 g/1 Zinc = 0,15-0,30 mg/1 1311 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 43. CLASIFICAREA ESCARELOR Stadii Aspectul escarelor I Roşcată circumscrisă fără pierdere de substanţă cutanată. II Pierdere de substanţă cutanată superficială cu decolare a pielii şi vezicule mari. III Pierdere de substanţă cutanată profundă cu vizibilitatea muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor. IV Pierdere de substanţă cutanată şi tisulară cu afectare osoasă (osteomielită). 44. TABAGISM - evaluarea dependenţei la nicotină prin scorul Fagerstrom întrebări adresate pacientului Răspunsuri Grad Perioada de timp de la trezire până la fumarea primei ţigări Mai puţin de 5 minute 3 între 6 şi 30 de minute 2 între 30 şi 60 de minute l Mai mult de o oră 0 Ţigara considerată cea mai indispensabilă Prima ţigară l 0 altă ţigară 0 Consumul de ţigări este cel mai mare în prima oră de la Da l trezire decât în restul zilei Nu 0 Numărul de ţigări fumate pe zi Mai mult de 30 de ţigări 3 între 20 şi 30 de ţigări 2 între 10 şi 20 de ţigări l Mai puţin de 10 ţigări 0 Dificultatea de a se abţine de la fumat în locurile interzise Da l fumătorilor Nu 0 Dificultatea de a se abţine de la fumat în cazul bolilor care Da l necesită repaus la pat Nu 0 Punctaj total (sumarea celor şase criterii) Dependenţa Ia nicotină 9- IO Dependenţă foarte puternică 7-8 Dependenţă puternică 5-6 Dependenţă medie 3-4 Dependenţă uşoară 0-2 Non-dependenţă 1312 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 45. 1ABÂL.ISM - markeri biologici Markeri ai tabagismului Nefumători Nefumători expuşi Fumători CO la sfârşitul expirului <10 ppm 5-20 ppm 20-50 ppm HbCO în procente din Hb disponibilă 1-2% 1-2% 2-7% Metaboliţi urinari totali ai nicotinei 0,5 mg/1 < 1 mg/I 15 mg/1 Nicotină urinară 10-20 pg/1 10-20 pg/1 1300 pg/1 Cotinină urinară <6 pg/1 50-150 pg/1 150-5000 pg/1 Cadmiu sanguin < 2 pg/1 < 2 pg/1 < 4 pg/1 Abrevieri: ppm - părţi per milion 46. INDICELE DE MASA CORPORALA - BMI (BODY MASS INDEX) GREUTATE KG Li - 340 I50~r 320 140 Eir = 1-500 i 30 -I 20 I 10 tr 280 260 240 220 100-=-95-j 90 -r|r 200 85#190 180 80-^ 75 70ilL 65 ~z = 60 - - !70 160 150 140 55 50 130 - 120 I IO Er 100 N.B.: v. indice Quetelet. BODY MASS INDEX [WT/(HT)2] -ir 7 O \\ 60 “50 FEMEI EEAO obez supraponderabil -1 supraponderabil acceptabil 45- = =- 95 ^ ^ 90 40- - 85 =- 80 =- 75 I 70 “ 65 -ir 60 55 <- 50 BĂRBAŢI obez 30 acceptabil 20 - 10 ÎNĂLŢIME CM IN 125- 145-150— ‘ 155 — -160 165— -170 60 65 70 175— -I8O-7 -185- I90^_ 75 195 200 205 2 10 1313 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 47. NOMOGRAMA PENTRU ESiIMAkcA SUlkAFEŢEI CUI AN AXE LA COPII pe baza măsurării taliei (înălţimii) şi a masei corporale Talie (înălţime) cm 120 f. 47 t- 46 115-1-45 44 110- l. 43 j-42 105 | 41 ţ 40 —39 38 100 95 90 85 55 in 37 36 35 34 33 32 31 30 29 28 27 - 26 25 24 23 22 -21 20 -19 18 17 r- 12 Suprafaţa cutanată •1,10 1,05 -1,00 0,95 m2 0,90 0,8S 0,30 0.75 0.70 0.60 0,45 -0,30 0,20 0,19 -0,18 •0,17 : o,i6 -0,15 0,14 ; 0,13 ;-0,12 ■0,11 0,10 0.09 - 0,08 -0,074 * lb - simbol pentru unitatea de masă anglo-saxonă denumită pound (sau în română livră); 1 lb = 0,454 kg. * in - simbol pentru unitatea de lungime anglo-saxonă; 1 inch = 2,540 cm. Masa corporală 40,0— 90 kg 35,0- 30.0 25.0 75 ?-70 lb* : :-65 60 55 50 45 -30 J;-2S 10,0-~ 9.0 8.0 7.0 £ 6,0- 5.0 4.5 4,0-J 3.5 3,0 2,0 20 10 9 - 8 - 7 1.0 2,2 i 1314 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE A O A ‘to. ivuo o JLJJT*. LUI 9 LA ADULT ŞI COPIL 1315 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 49. NOMOGRAME PENTRU DETERMINAREA VOLUMELOR SANGUIN, PLASMATIC ŞI ERITROCITAR Volum sanguin (ml/kg masă corporală) 35-n femeie 120* 110- masă corporală (kg) 140—1 vârsta (în ani) p-100 h 95 r 90 r 85 80 h 75 r 70 r 65 h 60 h 5S r 50 r 45 =- 40 r 35 30 E- 25 I- 20 =- 15 40- 45- 50-j 55 “ 60-_ 65- 70- 75— 80^ 85 ■ 100- 90- 80i 70-j 60i soi 40-3 130-120-_ 110-J 100^ 90-| 80 70- : bărbat «H 50-i 40-3 masă corporală (kg) Volum plasmatic (ml/kg masă corporală) 25— 120—j 140-i 110— 130- vârsta (în ani) F-100 \r 95 \- 90 r 85 =- 80 §- ?5 î- 70 65 r 60 î- 55 r so E- 45 30- 35— 40— 100- 90- 80- 70- femeie : 120-110— 10CH 90— 80- Volum globular (ml/kg masă corporală) r 40 h 35 |- 30 \ 25 §• 20 L 15 vârsta (în ani) r100 \r 95 e- 90 r 85 r 80 f- 75 r 70 r 65 r 60 r 55 V 50 r 4S r 40 r 3S h 30 r 25 h 20 L 15 masă corporală (kg) 12°-3__________femeie 110-f 10oi 140-n 9°î 130^ 70-= : 604H(i 5o4ioo! 40-3 - 90^ 80i 70î 60-i 50| 40^ bărbat 45— 50— : 70- 50-: : 40-3 60— bărbat °i .o-3 1316 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 50. NOMOGRAMĂ PENTRU DETERMINAREA CONCENTRAŢIEI TOTALE A CATIONILOR DIN SERUL SANGUIN în funcţie de conductibilitatea specifică a serului şi proteinele totale din ser Conductibilitate specifică (S cm'1 x IO3) Proteine totale din serul sanguin (g/lOOml) 10- 11- 12- 13- 14- 15- Cationi serici 0mEq/l) -110 -120 -130 -140 -150 -160 -170 -180 3.0 .1 ,2 .3 .4 ,5 .6 ,7 ,8 ,9 4.0 ,4 .8 - 5,0 ,2 ,4 ,6 .8 - 6,0 ,5 - 7,0 .5 - 8,0 ,5 - 9,0 ,5 10,0 1317 TABELE Şl REPREZENTĂRI GRAFICE 51. UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU MASĂ UTILIZATE ÎN ŢĂRILE ANGLO-SAXONE ŞI SUA Denumirea unităţii Simbol Factor de conversie în SI Grain gr 1 gr. = 1/5760 lb = 0,065 g Dram dr (dr.) 1 dr = 1/8 oz = 60 gr = 3,89 g Ounce oz 1 oz --- 1/16 lb = 28 g Pound lb 1 lb = 16 oz = 450 g 52. UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU VOLUM UTILIZATE ÎN ŢĂRILE ANGLO-SAXONE ŞI SUA Denumirea unităţii Simbol Factor de conversie în SI Gallon gal 1 gal. = 3800 ml Quart q- 1 q. = 1/4 gal. = 2 pt. = 950 ml Pint Pt. 1 pt. = 1/2 q. =473 ml Fluid ounce fluid oz sau oz 1 fluid oz = 28,40 ml Minim Min. 1 min. = 61 ml 1318 VII. CONSTANTE BIOCHIMICE, ENDOCRINOLOGICE, HEMATOLOGICE, IMUNOLOGICE ŞI PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR FLUIDE DIN ORGANISM ABREVIERI UTILIZATE ÎN TABELE B: Bărbat CA Carbohydrate antigen C.E. Cauză de eroare E Eritrocit F: Femeie H Hormon IF Imunofluorometrie L Leucocit LA Lichid amniotic LCR Lichid cefalo-rahidian M. Metodă n. n. Nou-născut Obs.: Observaţie P Plasmă IE Metodă imunoenzimatică RIA Metodă radioimunologică S Ser SAA Spectrofotometrie de absorbţie atomică SI Sistemul internaţional de unităţi ST Sânge total T Ţesut U Unităţi convenţionale UI Unităţi internaţionale UR Urină UW Unităţi Wohlgemuth T Creşte ^ Scade Acest capitol conţine o serie de constante biologice, sau (utilizând o denumire mai adecvată variabilităţii biologice) valori de referinţă pentru interpretarea testelor de laborator. O serie de valori depind de metoda de determinare utilizată. Dacă mai adăugăm extinderea automatelor de analiză biochimică, destinate dozării unui parametru sau a unor parametrii multiplii, ca şi tendinţa interpretării, de asemenea automatizate a unor date, vom accepta încercările unor laboratoare mari de a propune valori de referinţă proprii. Datele conţinute în tabele sunt sistematizate, după cum urmează: • Constante biochimice - p. 1320 • Constante endocrinologice - p. 1330 • Constante hematologice - mielograma - p. 1337 • Constante imunologice - markeri tumorali - p. 1341 • Proprietăţi fizico-chimice ale unor fluide din organism - gazometria sângelui - p. 1343 • Constante biochimice în pediatrie - p. 1345 • Constante endocrinologice în pediatrie - p. 1348 • Constante hematologice în pediatrie - p. 1350 • Proprietăţi fizico-chimice ale unor fluide din organism la copil - p. 1352 1319 1320 CONSTANTE BIOCHIMICE VALORI NORMALE FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ UNITĂŢI S/ CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE UZUALE ÎN SI DOZARE ACID P 0,1 -0,2 mg/dl 10-20 pmol/l 96,97 M. cinetică a-AMINO-BUTIRIC ACID UR < 5 mg/zi < 38 pmol/zi 7,63 Cromatog rafie Obs.: variază cu vârsta (mai mare sub 10 ani); în E, A-AMINO LEVULINIC ALA-D (ALA deshidrataza): 59 ± 4 Ul/ml El oră (ALA) ACID ASCORBIC V. vitamină C ACID CITRIC P F: 2,3-6,6 mg/dl 137-393 pmol/l 59,48 Colorimetrie î efort fizic, alimentaţie bogată în lipide, grup sanguin B III ST B: 3,6 - 8,5 mg/dl 214 - 506 pmol/l (predispoziţie); * T administrare de estrogeni, vitamină D (când, datorită UR 0,3 - 0,5 g/zi 1,5- 2,6 mmol/zi 5,21 Colorimetrie complexului citrat - ioni de calciu, creşte şi eliminarea de (cu pentabrom calciu) acetonă) ACID FOLIC ST 3-15 jLtg/l 7-34 nmol/l 2,26 RIA i carenţe alimentare E >130 pig/l >294 nmol/l Obs.: avitaminoză rară (acidul folie poate fi sintetizat în UR 2 - 5 pg/zi 4,5 -11,5 nmol/zi intestinul subţire) LCR 20 pg/l 45 nmol/I ACID GLUTAMIC P 0,2 - 2,8 mg/dl 15-190 nmol/l 67,97 M. cinetică ACID HOMOVANILIC U 2-7 mg/24 h 10,98-38,43 pmoli/ 5,49 HPLC 24 h ACID LACTIC ST T eforturi musculare intense şi prelungite; la copil; arterial 31 - 70 mg/l 0,34 - 0,78 mmol/l utilizarea garoului la recoltare (C.E ) venos 50-150 mg/l 0,55 -1,70 mmol/l 0,011 M. enzimatică i hiperventilaţie UR 0,05 - 0,20 g/zi (0,55 - 2,2)x10 6 Obs.: factor de prognostic defavorabil în inflamaţii mmol/24h meningiene (valorile mari) LCR 0,08-0,15 g/l (0,88 - 1,65)x10'6 mmol/l ACID OXALIC S 1,8-2,8 mg/l 20 - 31 mmol/l 11,06 M. enzimatică UR 10-14 mg/24h 110-440 mmol/24h ACID PIRUVIC ST î la n. n.; ingestie de alimente; eforturi musculare venos 1 -10 mg/l 11-114 pmol/l 11,4 M. enzimatică intense (în prima oră); administrare de glucoză. UR 100 mg/zi 1,14 mmol/zi ACID URIC P,S F: 0,015-0,06 g/l 89 - 357 nmol/l 5,95x10-3 Colorimetrie T alimente bogate în lipide (ingestia de alimente poate T B: 0,025-0,07 g/l 149-416 nmol/l M. enzimatică uricemia cu până la 25%); exerciţii fizice intense; grup sanguin B III UR 300 - 800 mg/zi 1,8 - 4,8 mmol/zi 5,95x10‘3 Colorimetrie T alimente bogate în purine M. enzimatică i alimente bogate în hidraţi de carbon şi lipide; cu vârsta (0,012 g/24h între 5 şi 10 ani, 0,0085 g/24h la adult) ACID TRICLORACETIC s < 200 mg/l Colorimetrie Crescut la muncitorii din mediu cu tricloretilena CONSTANTE BIOCHIMICE 1321 total S 1 < 3,3 pig/ml < 8,4 ^imol/l 2.547 Colorimetrie colic < 1,0 fig/ml <2,4 2,448 chenodezoxicolic <1,3 fig/ml <3,4 2.547 dezoxicolic <1,0 pg/ml <2,6 2.547 litocolic urme urme 2,656 ACIZI GRAŞI (AG) S 4,5 - 7,5 g/l 3,52 Obs.: includ colesterolul esterificat, triglice-ridele, esterificati 0,05 - 0,2 g/l 16-26,5 mmol/l Stoddard şi fosfolipidele liberi (AGL) (AGL = 5% din AG 0,2 - 0,7 mmol/l Dary T ingestie de alimente bogate în lipide (maximum la totali) 6 ore); valorile revin la normal după zi ALANINĂ P 2,2 - 4,5 mg/dl 245-500 p.mol/1 112,2 M. cinetică ALBUMINE P 30 - 60 g/l 550 - 740 mmol/l 14,5 Electroforeză i la gravidă ALCOOL ETILIC S < 1 gi/i < 21,7 mmol/l gx21,7 = Alcoolmetrie Valori acceptate pentru definirea noţiunii de ebrietate mmol în România Erori: dezinfectarea tegumentului cu alcool ALDOLAZ S 0 - 7 U/l 0 - 5,3 mol/min/l 0,75 M. cinetică T hemoliză (hematiile conţin cantităţi de 150 ori mai 0-117 nkat/l 16,67 Sibley- mari decât în ser); la n. n. Lehninger ALUMINIU S 0-15 pig/l 0 - 560 nmol/l 37,06 SAA T la hemodializaţii cronic AMILAZĂ S 8-32 180 - 360 pmol/min/l 2,0 1 citraţi, oxalaţi, glucozâ, fructoză, glucagon, insulină; UR UWolghemuth/ml 0,8 - 3,2 pkat/l 0,01667 în primele 2 luni de viaţă 80- 180 U 0 - 6,25 pkat/l 0,01667 M. T cloruri, fluoruri Somogyi/dl Wolghemuth Obs.: dozarea în lichidul pleural poate atinge valori 60- 180 Ul/I M. cinetică de 5-10 ori mai mari decât în sânge, (patologic); 8000 - 30000 M. cinetică variaţiile amilazuriei sunt paralele cu variaţiile UW/zi M. amilazemiei 0 - 375 UI/zi Wolghemuth AM I NO ACI ZI (a. a.) T ingestie de alimente bogate în proteine, în primele totali P 0,3 - 0,35 g/l (în funcţie de tipul de aminoacid) Cromatog rafie 4 ore; i administrare de glucoză, insulină, androgeni, hormoni de creştere liberi 1,1 g/zi T la gravidă; la n. n. (T eliminarea de histidină şi conjugaţi UR 2 g/zi Colorimetrie treonină) Obs.: variază în directă relaţie cu conţinutul alimentar diferite tipuri de a. a. V. acid a-aminobutiric, acid glutamic, alanină, arginină, glutamină, glicină, histidină, hidroxiprolină, leucină, Uzină, orniîină, prolină, serină, tirozină, îriptofan, valină. AMONIAC P, ST arterial < 0,1 mg/l < 6 pmol/l 58,72 Colorimetrie î hemoliză venos < 0,3 mg/l < 18 pmol/l UR 0,35-1,2 g/zi 20 - 70 mmol/zi cti-ANTITRIPSINĂ S 0,85 - 2,13 mg/ml Nefelometrie Obs.: variabilitate de forme, normale şi patologice APOLIPOPROTEINĂ A S 1,2- 1,6 g/l Colorimetrie APOLIPOPROTEINĂ B S 0,7- 1,3 g/l Colorimetrie CONSTANTE BIOCHIMICE 1322 FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE ÎN SI DOZARE ARGININĂ P 0,5 - 2,5 mg/dl 30- 145 jimol/l M. cinetică ANTISTREPTOLIZINĂ 0 ST < 300 U Todd/ml RIA i copil, nedozabil până la 4 ani, <150 UTodd la 4 - (ASLO) IE 10 ani, < 250 U Todd la 10 -16 ani. AZOT neproteic S 180-300 mg/l 13-21 mmol/l 0,071 M. chimică T regim bogat în proteine UR 10-15 g/zi 0,7-1,1 mol/l i regim sărac în proteine BILIRUBINĂ T n. n., în primele zile; la altitudine mare (persoane totală S 0-1,0 mg/dl 0-17 pmol/l 17,1 Colorimetrie neantrenate) directă S 0,1 -0,3 mg/dl 1,7-5,1 pmol/l 17,1 i după tratamente îndelungate cu antiepileptice indirectă S 0,2 - 0,7 mg/dl 3,4 -12 pmol/l 17,1 CADMIU S < 3 pg/dl < 0,3 pmol/l 0,08897 SAA CALCIU (Ca2+) S 4,8 - 5,2 mEq/l 2,4 - 2,6 mmol/l 0,5 SAA T la copil 95- 105 mg/l 2,4 - 2,6 mmol/l 0,025 i la gravidă; scădere moderată după administrarea de insulină UR 0,15-0,25 g/zi 3,75 - 6,25 mmol/zi 0,025 Obs.: variaţii în funcţie de regimul alimentar şi vârstă; LCR 2,5 mEq/l 1,25 mmol/l 0,5 la n. n., calciuria este mai mare în perioada alăptării Spermă 5,0 mg/l 1,25 mmol/l Salivă 10,6- 14,3mEq/l 5,3-7,15 mmol/l 0,5 Bilă 2,3 - 5,5 mEq/l 1,2 - 2,75mmol/l 0,5 B-vezi- culară 50 - 64 mEq/l 25 - 32 mmol/l 0,5 C-hepa- 12 mEq/l 6 mmol/l 0,5 tică CERULEOPLASMINĂ S 0,2 - 0,4 mg/ml 1,5-2,5 mmol/l 6,25 M. cinetică CISTINĂ U 6-23 mg/24 h 25,02-95,91 4,17 Colorimetrie CLOR (CI) p,s 3,5 - 3,9 g/l 100-110 mmol/l 28,2 Argentimetrie Obs.: variaţii cu ingestia de clor sau a unor medicamente (diuretice mercuriale, acetazolamida, etc.) UR 4,2-9 g/zi 120-250 28,2 Argentimetrie T diureză post menstruală mmol/24h i premenstrual COLECISTOKININ- s 25 - 28 pg/ml RIA Obs.: valorile cresc repede după ingestia unor PANCREOZIMINĂ alimente (lapte) (CK - PZ) COLESTEROL total s < 2,4 g/l > 6,20 mmol/l 2,58 Colorimetrie i la copil, adolescent HDL F: > 0,5 g/l >1,3 mmol/l T după 50 ani B: > 0,4 g/l > 1,1 mmol/l HDL - dezirabil > 0,6 g/l > 2,3 mmol/l Obs.: valoarea normală depinde şi de viscozitatea HDL - patologic > 0,35 g/l < 0,1 mmol/l sanguină LDL > 1,60 g/l > 4,14 mmol/l VLDL 0,05 -0,12 g/l 0,15 - 0,3 mmol/l esterificat 60 - 75% CT CONSTANTE BIOCHIMICE 1323 COLINESTERAZĂ 1620 - 1370 U/l i la copil, denutriţie pfasmatică S 10,3-22,8 pkat/l 0,01667 M. cinetică T obezitate; colinesteraza globulară este de circa două ori mai mare CE: variaţii ale pH-ului de incubare CORPI CETONICI UR 10-50 mg/zi 0,17 - 0,85 mmol/zi 0,017 M. chimică Obs.: pozitivitatea reacţiilor (Legali, Gerhatdt, Rothera) se exprimă frecvent calitativ, de la + la +++ CREATINFOSFOKINAZĂ S F: 10-70 U/l 0,17- 1,17pkat/l 0,01667 M. cinetică T hipotermie; efort fizic important, la persoane (CPK, CK) B: 25 - 90 U/l 0,42- 1,50 pkat/l SAA neantrenate Obs.: izoenzima CK-MB < 5% normal CREATINĂ 42 - 76 nmol/ml M. chimică Obs.: trebuie evitată hemoliza (hematiile conţin de S F: 6 -10 mg/l 15,2 - 45,6 nmol/ml 7.6 10 ori mai multă creatină faţă de plasmă) UR B: 2 - 6 mg/l 0 - 600 mmol/24h 7.6 T la copil; gravidă şi în primele 2 săptămâni după F: 0 - 80 mg/zi 0 - 300 mmol/24h naştere; alimentaţie foarte săracă în proteine; B: 0 - 40 mg/zi administrare i. v. de hidrolizat enzimatic de proteine S 0,6 -1,5 mg/dl 53- 133 pmol/l 84,4 Colorimetrie T ingestie de alimente care conţin creatinină (carne CREATININĂ UR 15-25 mg/kg/zi 0,13-0,22 0,0088 prăjită etc.) clearance la creatinină 75- 125 ml/min mmol/kg/zi CROM U < 15 ng/l Colorimetrie Crescut la muncitorii din mediu cu crom CUPRU P 70- 155 p.g/dl 11 - 24,4 pmol/l 0,1579 SAA T graviditate (ultimul trimestru) UR 0 - 60 pg/dl/zi 0,0 - 0,94 pmol/zi 0,01574 i la n. n. FENOLI U < 4 mg% liberi Colorimetrie Crescuţi la muncitorii din industria hidrocarburilor < 30 mg% conjugaţi aromatice < 40 mg% - totali FERITINĂ S 15-200 ţ-ig/l RIA Obs.: variază cu vârsta (n. n. = 50 - 250 pg/l, copil == IE 15-80 pg/l) Tsex masculin cc-FETOPROTEINĂ S < 10 Ul/ml < 7,75 pg/l 0,775 RIA Obs.: marker tumoral FIBRINOGEN P V. Constante hematologice FIER (sideremia) S 80- 180 pg/dl 14-32 pmol/l 0,1791 Colorimetrie T la n. n.; sex masculin UR 800 pg/zi 1 graviditate (a doua jumătate) capacitatea de fixare a Transferină (g/l) x 25 = 45 - 80 pmol/l fierului(CFT) 0,15-0,40 (= Fe seric/CFT) coeficientul de saturare cu fier FLUOR S < 50 pg/l < 2630 nmol/l 52,6 SAA UR < 0,40 pg/l < 21 nmol/zi FOSFATAZA Plumel i fluoruri, oxalaţi, fosfaţi acidă S 1 -5U/100 ml 0,16 - 0,8 pkat/l 6,25 Courtois T hemoliză alcalină S 1 -3U/100 ml 0,16-0,5 pkat/l 6,25 Bodanski i fluoruri, oxalaţi, fosfaţi T săruri de magneziu, bromsulfonftaleină prostatică S 0,6 - 3 U/100 ml 0,1 -0,49 fikat/l 6,25 Dozare cu T după tuşeu rectal a naftilfosfat CONSTANTE BIOCHIMICE 1324 FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE ÎN SI DOZARE FOSFOLIPIDE P 2 - 2,3 mmol/l 1,292 M. cinetică totale fracţiuni: 1,5-2,5 g/l fosfatidilcolină 65 - 70% fosfatidiletanolamină 4 - 5% sfingomielină 15-20% lizofosfatidilcolină 3 - 5% FOSFOR (anorganic) SAA T la n. n. (hemoliză) S 2,6 - 4,5 mg/dl 8,84 - 1,45 mmol/l 0,3229 i alimentaţie bogată în hidraţi de carbon; variază în UR = 1 fl/zi = 32 mmol/zi 32,29 funcţie de aportul alimentar de fosfor FRUCTOZAMINĂ U 1-2,5 mmol/l Colorimetrie cu NBT GLICEMIE P M. enzimaticâ GLICORAHIE - â jeun 70- 110 mg/dl 3,9 - 6,1 mmol/l iacid ascorbic -2h < 140 mg/dl < 7,8 mmol/l 0,05551 Obs.: hiperuricemia este corelată cu glicemia; post- 50 - 0 75 mg/dl 2,8 - 4,2 mmol/l 0,05551 variază în relaţie cu ingestia de glucide şi vârsta (la prandiat n. n. = 0,3 g/l) LCR GLICINĂ P 0,9 - 4,2 mg/dl 120-560 pmol/l 133,2 G6PD - GLUCOZO-6 S(HT) 8-13 U/g Hb M. cinetică FOSFAT- DEHIDROGENAZA ot-GLICOPROTEINĂ ACIDĂ s 0,55 -1,4 mg/ml GLOBULINE p 27 - 31 g/l Electroforezâ c^-globuline 1 - 5% a2-globuline 4. 5 - 9. 5% (3-globuline 1 -16% Y-globuline 25% GLUTATION s 0,24-0,36 g/l 0,78-1,17 mmol/l 3,25 HPLC y-glutamil-cisteinil- GLICINA P,A-GLOBULINE s 0,8 -1,8 mg/ml P,E-GLOBULINE s 0,15 - 0,6 mg/ml GLUTAMINĂ p 6,1 -10,2 mg/dl 420 - 700 pmol/l 68,42 M. cinetică GAMMA-GLUTAMIL s 1 - 60 U/l 0,02- 1,00 ^kat/l 0,01667 M. cinetică T tratament prelungit cu medicamente antiepileptice; TRANSPEPTIDAZĂ Colorimetrie sex masculin (GGT) HEMOPEXINĂ s 0,7 -1,3 mg/ml M. cinetică HIDROXIPROLINĂ p urme mg/dl urme p,mol/l 76,26 M. cinetică HISTIDINĂ p 0,5 -1,7 mg/dl 30-110 umol/l 64,45 M. cinetică I CONSTANTE BIOCHIMICE 1325 IMUNOGLOBULINE | V. Constante imunologice INHIBITOR DE S 0,15-0,35 g/l Spectrometrie COLINESTERAZĂ cu extracţie în fază solidă IOD i diuretice mercuriale; dezinfectante organomer- legat de proteine S 3,5 - 8 pg/100mL 275 - 630 nmol/l 78,57 M. chimică curiale (badijonaj local) extractibil cu butanol s 3 - 6,5 pg/100mL 236 - 512 nmol/l T antiseptice iodate; medicamente care conţin iod sau bromuri IZOCITRAT-DEHIDRO- s 1 - 4 Ul/I Hyde şi Draisey T la n. n. (sugar); gravidă GENAZĂ (ICD) LACTIC-DEHIDROGE- s 1,83-3,50 pkat/l 0,01667 M. cinetică T în ultimele 6 săptămâni de graviditate; la n. n. NAZĂ (LDH) 5,5 -10,5 pmol/min/l 0,05 SAA izoenzime LDH: 110-210 U/l Electroforeză LD1 17- 27% LD2 28 - 38% LD3 18- 28% LD4 5-15% LD5 5-15% LASA- s 113-171 mg/l Cromatografie ACID SIALIC LEGAT DE PROTEINE LEUCINĂ p 1,0 - 2,3 mg/dl 75- 175 pmol/l 76,24 M. cinetică LEUCI L-ARI L-AM IDAZA - s < 22 U/l Diff-PCR LAP LIPAZĂ s 4 - 24 U/dl 0,67 - 4,00 pkat/l 0,1667 M. cinetică Obs.: variaţii pe un interval de timp mai mare faţă de 830 - 5000 208 amilazâ, în afecţiunile pancreatice pmol/min/l LIPIDE TOTALE s 4 - 7 g/l i preadolescenţă T la gravidă Obs.: variază după un prânz bogat în lipide (T până la 6-8 ore, apoi i) LIPOPROTEINE s 0,1 -0,3 Electroforeză a-lipoproteină s 20 - 30% pre (3- lipoproteină s <15% P-lipoproteină s 45 - 55% LIZINĂ p 1,2-3,5 mg/dl 80 - 240 pmol/l 68,40 LIZOZIM s 1-15 mg/l Imunoelectrofo- UR 2-3 mq/l rezâ a2-MACROGLOBULINĂ s 1,5-4 Nefelometrie MAGNEZIU (Mg2*) I, 5- 2,5 mEq/l 0,75- 1,25 mmol/l 0,5 SAA Tinconstant la gravidă şi la n. n. (< 40 mg/l) s 18-30 mg/l 0,75- 1,25 mmol/l 41,2x10'3 Obs.: există ipoteza unei excreţii mai crescute de UR 8,2-16,4 mEq/zi 4.1 -8,2 mmol/24h 0,5 Mg2+ între orele 3 şi 9 dimineaţa LCR 100 - 200 mg/zi 4.1 -8,2 mmol/24h 0,041 LA (la 2 - 2,5 mEq/l 1-1,2 mmol/l 0,5 termen) 2 mEq/l 1 mmol/l 0,5 Spermă II, 5 mEq /I 5,75 mmol/l 0,5 Salivă 0,16-1,1 mEq /I 0,08 - 0,6 mmol/l 0,5 MERCUR UR <100 pg/zi <1,2 pmol/zi 0,012 SAA MANGAN UR <10 mg/l Colorimetrie CONSTANTE BIOCHIMICE 1326 FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE ÎN SI DOZARE METIONINĂ P 0,1 -0,6 mg/dl 5-40 pmol/l 67,02 M. cinetică MIOGLOBINĂ U <150 mg/24 h < 9 pmol/24 h 0,06 Colorimetrie NEOPTERINĂ U Neopterină urinară/ Creatinină < 200 ELISA NICHEL U < 120 pg/l Colorimetrie 5’ NUCLEOTIDAZĂ S 1 -11 U/l 0,02- 0,18 pkat/l 0,01667 M. cinetică ORNITINĂ P 0,4-1,4 mg/dl 30 - 400 pmol/l 75,67 M. cinetică ORNITIN-CARBAMIL- S < 15UI/I HPCG TRANSFERAZA - OTC Chemilumi- nometrie PEPTID C V. constante endocrinologice PIRUVAT KINAZĂ P 10-15 Ul/g hemoglobinâ la 37°C M. cinetică PLUMB S < 0,8 mg/l < 4x10'3 mmol/l 0,004826 Flamfotometrie Obs.: creşterea excreţiei urinare se poate asocia cu UR < 80 ng/zi o creştere a eliminării de porfirine PORFIRINE M. chimică Obs.: creşterea eliminării de coproporfirine se coproporfirine UR <45-180 pg/24h 68 - 276 nmol/zi 1,527 asociază cu o creştere a coproporfirinelor E 1 - 2,5 ng/dl 153 - 381 pmol/l 152,7 eritrocitare şi din materiile fecale, în funcţie de Materii < 400 pg/zi <610 mmol/zi etiologie. fecale protoporfirine E 15 - 50pg/dl 0,28 - 0,9 jimol/l 0,0177 uroporfirine UR 5-20 pg/zi 6-24 mmol/zi 1,204 PORFOBILINOGEN UR < 2 mg/zi < 9 pmol/zi 4,42 POTASIU (K+) ST 3,5 - 5,3 mEq/l 3,5 - 5,3 mmol/l 1 Flamfotometrie T stază (garou), sânge hemolizat, fluoruri, oxalaţi, la (preleva¬ fumători re fără i EDTA garou) UR 26- 128 mEq/zi 26- 128 mmol/zi 25,6 Obs.: variază în funcţie de ingestia alimentară (Tpost 1 - 5 g/zi prelungit; aport excesiv de bicarbonat de sodiu) LCR 2,7 - 3,9 mEq/l 2,7 - 3,9 mmol/l 1 Lacrimi 24,1 mEq/l 24,1 mmol/l LA (la 4,2 mEq/l 4,2 mmol/l termen) Spermă 17-27,4 mEq/l 17-27,4 mmol/l Transpi¬ 10 mEq/l 10 mmol/l raţie PROLINĂ P 1,2-3,9 mg/dl 105-340 jumol/l 86,86 M. cinetică PROTEINE BENCE- U > 600 mg/l Electroforeză Apar în afecţiuni maligne şi paraproteinemii JONES PROTEINA C S 0,7-1,3 g/l Imuno- MUSCULARĂ aglutinare CONSTANTE BIOCHIMICE 1327 PROTEINA C REACTIVĂ S <12 mg/l Imuno- aglutinare PROTEINE totale ST 63 - 78 mg/ml 63-78 g/l 1 Refractometrie i la copil (albumine, v.; globuline, UR <150 mg/zi Turbidimetrie V.) LCR < 40 mg/dl 0,15-0,45 g/l 0,01 PROTEINE S Western blot - EPIBOLINĂ 70-130% ELISA - VITRONECTINĂ S (0,7-1,3 g-l) - COFACTOR PENTRU PROTEINA C SERINĂ P 0,8-1,8 mg/dl 75- 170 jimol/l 95,16 M. cinetică SIDEROFILINĂ (sau S 3,1 -3,5 ng/l 55 - 62 jxmol/l 17,7 RIA TRANSFERINĂ) SODIU (Na+) S 135- 145 mEq/l 135 - 145 mmol/l 1 Flamfotometrie Excreţia de sodiu variază: UR 43-217 mEq/zi 43-217 mmol/24h 1 i diminuare aport NaCI; pre-menstrual 1 - 5 g/zi 43-217 mmol/24h 43,5 T creştere aport NaCI; post-menstrual LCR 135- 145 mEq/l 135- 145 mmol/l 1 Obs.: ingestia de Na+ alimentar poate determina Lacrimi 145 mEq/l 145 mmol/l 1 variaţii mari ale excreţiei; în cazul unui exces sau LA (la 127 mEq/l 127 mmol/l 1 carenţe în Na+, valorile serice pot fi menţinute termen) normale un anumit timp, prin variaţii ale excreţiei Spermă 100- 133 mEq/l 100- 133 mmol/l 1 urinare. Transpi¬ n. n.:10 - 62 mEq/l 10-62 mmol/l 1 raţie 1-10 ani: 3,3-35,7 3,3 - 35,7 mmol/l 1 mEq/l 0,94 mmol/l 1 adult: 0-94 mEq/l SULFAŢI S 30-35 mg/l 312-364 mmol/l 10,4 colorimetrie UR 2-3,5 g/24 h SULFOCIANAŢI (SCN) S) < 8 mg/l colorimetrie UR < 30 mg/l TESTE DE FLOCULARE CLOSS 4 GROSS (-) la 2 ml HANGER 0-1 KUNKEL <35 U Vernes MCLAGAN S <35 U Vernes ROŞU COLOIDAL 0-1 TIMOL 2/4 U McLagan TIMOL S 0-4 U Turbidimetrie T căldură, heparină, hiperlipidemie TIROZINĂ P 0,4-1,6 mg/dl 20 - 90 pimol/l 55,19 M. cinetică TRANSAMINAZĂ GLUTAMIC-OXALO- S F: 9 - 25 Ul/I 0,15-0,42 jikat/l 0,01667 M. cinetică î la n. n.; după efort muscular ACETICĂ (TGO) B:10 - 40 Ul/I 0,17-0,47 pkat/l CONSTANTE BIOCHIMICE 1328 FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE fN SI DOZARE TRANSAMINAZĂ GLUTAMIC-PIRUVICĂ S F: 7 - 30 Ul/I 0,12-0,50 pkat/l 0,01667 M. cinetică T la n. n., maximum în ziua a cincea (TGP, ACAT) B:10 - 55 Ul/I 0,17-0,91 pkat/l TRIGLICERIDE S 40- 150 mg/dl 0,45- 1,69 mmol/l 0,01129 SAA T după un prânz bogat în lipide (maximum la 6 ore); cu vârsta TRIPTOFAN P 0,5 - 2,5 mg/dl 25- 125 mmol/l 48,97 M. cinetică UREE ST, S F: 0,287±0,071 g/l 4,8±1,7 mmol/l 35,7x10-® Colorimetrie T cu vârsta (< 0,2 g/l la adolescent, până la 0,33 g/l P B: 0,32±0,065 g/l 5,3±1,1 mmol/l după 65 ani); la n. n., în prima săptămână de viaţă»; UR 10-35 g/zi după un prânz bogat în proteine i la gravidă; regim sărac în proteine şi bogat în hidraţi de carbon UROBILINĂ UR 2 - 3 mg/24h UROPORFIRINOGEN- E 22 - 42 mmol/ml/h 6-11,8 mmol/l/sec. 0,2778 M. cinetică SINTETAZĂ VALINĂ P 1,7-3,7 mg/dl 145-315 pmol/l 85,36 M. cinetică VITAMINĂ A (retinol) S < 1 an: 400 - 800 <1 an: 1,4-2,8 0,0035 M. chimică, i steatoree; absorbţie intestinală diminuată ng/i pmol/l Colorimetrie adult: 200 - 300 adult: 0,7-1,05 SAA ng/i VITAMINĂ B1 (tiamină) S 50 (> 40) pg/l 190 (> 150) nmol/l 3,77 M. chimică i tranzit intestinal accelerat (cronic) UR 100 - 300 ptg/24h Colorimetrie VITAMINĂ B2 riboflavină P 3,2 pg/100 mL Robinson uroflavină UR 0,543-0,913 mg/zi VITAMINĂ B5(acid UR 1,46 - 6,79 mg/zi Porter pantotenic) VITAMINĂ B6 (piridoxină) UR Lecoq VITAMINĂ B12 S 150-950 ng/l 110-700 pmol/l 0,738 RIA i administrare de clorpromazină UR 0,131 pg/zi VITAMINĂ C S 2 - 20 mg/l 11 -114 pmol/l 5.68 M. chimică Obs.: stocare la nivelul leucocitelor, a. î. practic, (acid ascorbic) L 260±2 mg/l 114-227 pmol/l 5.68 Colorimetrie orice valoare sanguină poate fi compatibilă cu UR 20 - 40 mg/l normalul; i ingestia redusă de alimente, chiar dacă nu există carenţe cronice VITAMINĂ D (25-OH- S 15-80 pg/l M. chimică Obs.: variază în funcţie de expunerea la radiaţii colecalciferol) ultraviolete VITAMINĂ E (a-tocoferol) S 5-10 mg/l 12-24 pmol/l 2,4 M. chimică Obs.: scăderea nivelului plasmatic de tocoferol determină scăderea duratei de viaţă a hematiilor şi creşte eliminarea de creatinină CONSTANTE BIOCHIMICE VITAMINĂ H (biotină) UR 0,33 - 0,75pg/kgc/zi M. chimică Obs.: variază direct proporţional cu ingestia de vitamină H VITAMINĂ K V. protrombină (Constante hematologice) VITAMINĂ PP UR < 0,044 g/zi Holman T graviditate (ultimul trimestru) (amidă nicotinica) ZINC S 75- 120 jxg/dl 11,5 -18,5 pmol/l 0,1530 Flamfotometrie î plăgi deschise, cu suprafaţă mare i tratament cu corticosteroizi 1330 CONSTANTE ENDOCRINOLOGICE l DENUMIREA VALORI NORMALE FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI FLUID DE DO¬ UNITĂTI SI CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE UZUALE ÎN SI DOZARE ACID HIDROXIINDOL UR 2-9 mg/zi 10-47 fimol/zi 5,23 Colorimetrie Obs.: valori mai mici la femeie decât la bărbat ACETIC ACID HIPURIC UR <2g/l HPLC, TLC Crescut: efort fizic, hipoxie ACID MANDELIC UR < 200 mg/1 HPLC Crescut la muncitorii din industria stirenului HPGC TLC ACTH (H ADRENO- P 10-70 ng/l 2-16 pmol/l 0,220 RIA Obs.: ritm circadian, maximum - dimineaţa, ora 8 a. CORTICOTROP (sânge m. (12 pg/orâ), minimum - seara, ora 20 (1,4 p.g/oră) CORTICOTROPINĂ) venos) ora 8 a. m., a jeun ACTIVITATEA RENINEI P decubitus de 6 ore 0,5 -1,6 pg/l/h RIA T la gravidă PLASMATICE (ARP) ortostatism de 4 ore 1,9- 3,6 jxg/l/h IE i în caz de creştere a volumului plasmatic (ingestie ingestie soda ta normală decubitus de 6 ore 2,2 - 4,4 pg/l/h crescută de NaCI etc.) regim hiposodat ortostatism de 4 ore 4,0 - 8,1 p.g/l/h Obs.: valorile variază semnificativ în funcţie de ortostatism de 4 ore cu diu- 6,8-15 pg/l/h condiţiile de recoltare retic ALDOSTERON RIA Obs.: se preferă dozarea în urina din 24 ore ortostatism IE T regim hiposodat; pierderi excesive de sodiu decubitus S,P 4 - 30 ng/dl 110-860 pmol/l 27,74 asociate cu reabsorbţie de potasiu (ex. transpiraţii S,P <16 ng/dl <444 pmol/l 2,774 excesive); după administrare de săruri de potasiu; UR 6-25 pg/zi 17-69 nmol/zi trimestrul III de graviditate i perfuzii de soluţii saline hipertone în cantităţi mari; scădere a absorbţiei KÂ; ingestie lichidiană crescută AMP ciclic P 1 - 3 mg/24 ore 15,8 ±2,8 nmol/l 3,03 RIA Obs.: ritm circadian la adult; valorile maxime se UR 2-10 pmol/24 ore IE situează între orele 21 - 24 ; valorile minime, între 6 - 9 a. m. ANGIOTENSINĂ II S RIA sânge iarterial 24 ± 12 ng/l -venos 50 - 75% (din concentraţia sângelui arterial) ANDROSTENDION (sau P F: 1 - 2,2 pg/l 3,5 - 7,6 nmol/l 3,46 RIA Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex; interpretarea A-4 ANDROSTENDION) B: 0,8 - 2,3 ng/l 3-8 nmol/l IE valorilor se face în contextul concentraţiilor celorlalţi hormoni steroizi ANDROSTERON UR F: 0,3-6 mg/zi 1-20 nmol/zi 3,46 RIA Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex B: 1,8 - 7,7 mg/zi 6-26 nmol/zi IE ARGININ -VASOPRE- 1,0-13,3 pg/ml i insuficienţă cardiacă congestivă SINĂ, (ADH, H ANTIDIU- F: 0,15-0,60 pU/ml RIA RETIC) P B: 0,04 - 0,85 pU/ml IE UR < 15pUI/24 ore M. biologică CONSTANTE ENDOCRINOLOGICE 1331 CALCITONINĂ S F: 0-20 pg/ml RIA Obs.: gastrina stimulează secreţia de calcitonină B: 0 - 28 pg/ml IE CATECOLAMINE totale UR <100 pg/zi < 592 nmol/24 ore 5,92 Cromatografie Obs.: în cazul dozării oricărui tip de catecolamine trebuie evitată ingestia de banane (conţin noradrenalină - C. E.) fracţiuni P V. acid vanilmandelic, acid homovanilic, metanefrine, adrenalină, noradrenalină UR V. dopamină, epinefrină, norepinefrină ACID VANILMANDELIC i insuficienţă renală (AVM sau 4-HIDROXI, 3- UR 1-6 mg/24 ore 5-30 pmol/24 ore 5,04 Cromatografie Obs.: variaţii în relaţie cu prezenţa în alimentele METOXI-MANDELIC) 0,7 - 2,5 pg/mg ingerate - C. E. creaţi nină ACID HOMOVANILIC (AHV) UR <15 mg/24 ore < 82 pmol/24 ore 5,489 Cromatografie ADRENALINĂ t eliminarea este mai crescută ziua decât noaptea; P < 10 pg/l 5-38 nmol/24 ore 5,46 Cromatografie stress fizic şi/sau psihic (eliminarea se poate dubla); hipoglicemie insulinică; ingestie de banane UR 1-7 pg/24 ore i excreţia este mult redusă în caz de insuficienţă renală NORADRENALINĂ UR 15-20 pg/24 ore 89-119 5,92 nmol/24ore DOPAMINĂ P 0 - 30 pg/ml 0-196 nmol/l 6,53 Cromatografie T la n. n. şi sugar, moderat crescută până la 5 ani UR 65 - 400 pg/zi 424-2612 nmol/zi 6,53 EPINEFRINĂ P 0-140 pg/ml 0 - 764 pmol/l 5,458 Cromatografie i în decubitus (în ortostatism) UR 1,7-22,4 pg/zi 9,3 -122 nmol/zi 5,458 NOREPINEFRINĂ P 200- 1700 pg/ml 1,18-10,0 nmol/l 0,00591 Cromatografie i în decubitus (în ortostatism) UR 12,1 -85,5 pg/zi 72 - 505 nmol/zi 5,911 METANEFRINE UR 0,2 - 0,6 mg/zi 1 - 3,2 pmol/zi 5,46 SAA T în primii 2 ani de viaţă totale (<1,2) (<6,5) 17 CETO-STEROIZI (17 CS) Colorimetrie i la copil, fără diferenţe între cele două sexe totali UR F: 6 -10 mg/zi 20 - 35 pmol/zi 3,47 (reacţia Zim- T nivel maxim de excreţie la 30 ani B: 12-20 mg/zi 41 - 70 pmol/zi merman) fracţiuni:110X1-17 CS F: 2,9 pmol/zi Cromatografie B: 3,4 pmol/zi CORTIZOL orele 8-12 a. m., a jeun P 5 - 25 pg/dl 138-690 nmol/l 27,59 RIA Obs.: ritm circadian orele 12- 20 a. m. 5-15 pg/dl 138-410 nmol/l orele 20-8 a. m. 0-10 pg/dl 0 - 276 nmol/l liber UR 20-70 pg/zi 55- 193 nmol/zi 2,759 RIA (< 110) 11 DEZOXI CORTIZOL (COMPUSUL S) P < 1 pg/dl < 30 nmol/l 28,86 Colorimetrie CONSTANTE ENDOCRINOLOGIE 1332 FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE ÎN SI DOZARE DHT - dihidro- UR B: 0,4-0,9 jxg/l B: 1,384-3,114 3,46 ELISA testosteron F: 0,2-0,4 jig/l nmol/l F: 0,692-1,384 nmol/l DEHIDROEPI - AN- P 2 - 9 jig/l 7-31 nmol/l 3,467 Colorimetrie T pentru ambele sexe, valorile cele mai crescute sunt DROSTERON (DHEA) UR F: 0,5 -1,5 mg/zi 1,7 - 5,2 pmol/zi 3,46 (Jayle şi Mal- între 30 - 45 ani B: 1 -2,1 mg/zi 3-7 pmol/zi assis) i la copil, dozabil în jurul vârstei de 7 - 8 ani; la femeie după menopauză; la bărbat după 60 ani DEHIDROEPI-ANDRO- STERON SULFAT P 500 - 2500 pg/l 1,3-6,7 nmol/l 2.714103 (DHEAS) ENOLAZA NEURO- S 6-8 ng/ml Imunochimie SPECIFICĂ ENZIMA DE CONVERSIE S 22-35 nmol/ml/min ELISA A ANGIOTENSINEI - ECA ERITROPOIETINĂ S < 19 U/l RIA ETIOCOLANONĂ U B: 1,3-9 mg/24h 3,45 HPLC F: 0,6-6 mg/24h ESTRADIOL (E2) P F: Faza fol ic u Iară: 3,67 RIA Obs.: variaţii în funcţie de sex, vârstă; la femeie, în 20- 120 ng/l funcţie de fazele ciclului menstrual Pic ovul a tor: 140-400 ng/l Faza Iuţeală: 50 -210 ng/l 73 - 440 pmol/l Postmenopauză: 514- 1468 pmol/l < 30 ng/l 183-770 pmol/l Prepubertar: <110 pmol/l < 20 ng/l < 73 pmol/l B: < 30 ng/l <110 pmol/l ESTRIOL UR F: Ovulaţie: 3,468 RIA Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex; variază mult 28 - 99 pg/zi în funcţie de perioada de gestaţie Faza Iuţeală: 22- 105 ng/zi 95 - 345 nmol/zi Menopauză: 75 - 365 nmol/zi 1,4 -19,6 pg/zi 5-70 nmol/zi B: 5 -18 pg/zi 15-60 nmol/zi ESTROGENI (H) (ESTRA¬ S F: 20 - 300 pg/ml 3,671 RIA Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex DIOL) Ovulaţie: 70- 1100 pmol/l 200 - 800 pg/ml 750 - 2900 pmol/l B:< 50 pg/ml <180 pmol/l ESTROGENI - RECEP¬ T pozitivi la > 10 fmoli/mg proteină citosol RIA TORI CONSTANTE ENDOCRINOLOGIE 1333 ESTRONĂ p,s F: ciclu menstrual Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex I -10 zile: 43- 180 pg/ml II - 20 zile: 160 - 665 pmol/l 3,699 75-196 pg/ml 275 - 725 pmol/l 3,699 20 - 39 zile: 131 -201 pg/ml 485 - 745 pmol/l 3,699 B: 29 - 75 pg/ml 105-275 pmol/l 3,699 UR F: 2 - 25 pq/zi 5 - 90 nmol/zi 3,699 FENILALANINĂ S 10-30 mg/l 0,605-1,815 mmol/l 0,0605 HPLC GASTRINĂ P 20 - 200 pg/ml RIA îpostprandial GLUCAGON P 50-100 ng/l RIA T efort fizic; după o perioadă de post alimentar; hipoglicemie; administrare de corticosteroizi GONADOTROFINĂ P în afara gravidităţii: nedetectabil (<10 Ul/I) RIA Obs.: variaţii în perioada gravidităţii CORIONICĂ (pHCG) graviditate după ziua a 10~a:> 10 Ul/I T valorile pot creşte foarte mult în cazul sarcinilor UR în decursul gravidităţii: gemelare ziua 15:150 Ul/I ziua 25:1500 Ul/I săptămâna a 8-a: 50000 - 200000 Ul/I săptămâna a 12-a: 10000 - 50000 Ul/I trimestrul II: 2000 - 5000 Ul/I trimestrul III: 1000 - 5000 Ul/I GONADOTROPI (H) P F: Faza foliculară: 1 - 6 Ul/I RIA i administrare de fenotiazine FOLICULINOSTIMULANT UR 5-25 Ul/zi (FSH) P Pic ovulator: 6-10 Ul/I UR 10-30 Ul/zi P Faza Iuţeală: 1 - 3 Ul/I UR 1 -15 Ul/zi P Post menopauză > 20 Ul/I UR > 45 Ul/zi P B: 1 - 5 Ul/I UR 5 - 22 Ul/zi LUTEINIZANT (LH) P F: Faza foliculară: 0,5-6 Ul/I RIA i administrare de fenotiazine UR 10-35 Ul/zi Obs.: secreţie ciclică la femeie, secreţie liniară la P Pic ovulator: 10-50 Ul/I bărbat UR 30 - 80 Ul/zi P Faza Iuţeală: 0,5 - 6 Ul/I UR 10-22 Ul/zi P Postmenopauză > 10 Ul/I UR P B: 1 - 5 Ul/I UR 10-40 Ul/zi CONSTANTE ENDOCRINOLOGIE 1334 FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE ÎN SI DOZARE HIDROXI- P 8-26 pg/100 ml Colorimetrie Obs.: ritm circadian CORTICOSTEROIZI 9 a. m. 2-18 pg/100 ml t în perioada gravidităţii, valorile cresc şi se observă ora 16 < 6 pg/100 ml scăderea fluctuaţiei valorilor diurne şi creşterea ora 24 F: 2 - 6 mg/zi 5,5-17 pmol/zi fluctuaţiei pentru cele nocturne; creşterea valorilor şi UR B: 3 -10 mg/zi 8-28 pmol/zi 2,759 menţinerea ritmului circadian în caz de stres, febră, F:75 - 307 pg/ dureri intense 100ml B:108 - 396 jag/ 100ml 17 HIDROXI-CORTICOIZI UR F: 78-311 pg/zi Colorimetrie Obs.: includ cortizonul, hidrocortizonul şi metaboliţii lor B: 108 - 396 pg/zi T la gravide, în ultimul trimestru 17 HIDROXIPROGES- P F: Faza foliculară: 3,026 RIA Obs.: variaţie în funcţie de sex, vârstă; la femeie, în TERON 0,02 - 0,8 pg/l IE funcţie de fazele ciclului menstrual Faza Iuţeală: 0,9 - 3,04 pg/l 0,6 - 2,4 nmol/l Prepubertar: 2,7 - 9,2 nmol/l 0,2 - 0,54 pg/l 0,61 -1,63 nmol/l Postmenopauză: < 1,36 nmol/l < 0,45 jj.g/1 0,36 - 0,9 nmol/l B: Prepubertar: 0,6 - 5,45 nmol/l 0,12- 0,3 pg/l Adult: 0,2-1,8 ixg/l HISTAMINĂ P 0,1 - 0,5 pg/l RIA Crescut: stări alergice S 42-88 pg/l INSULINĂ S 10-25 mUI/l 72- 179 pmol/l 7,17 RIA T la vârstnic, gravidă; obezitate, ingestie de alimente; perfuzie i. v. cu fructoză C. E.: recoltare pe heparină LPH- HORMON S < 200 ng/l RIA LIPOTROFIC MELATONINĂ S 15 ng/l 0,0645 nmoli/l 0,0043 RIA OSTEOCALCINĂ S 6,02-6,38 pg/l RIA OXITOCINĂ S 1,25 - 5 ng/l 1-4 pmol/l 0,8 RIA î valorile se dublează la ovulaţie S RIA PARATHORMON (PTH) P 4 - 8 ng/ml RIA Obs.: există o relaţie lineară între concentraţia IE plasmatică a PTH şi a calciului la <120 mg Ca2+ seric) CONSTANTE ENDOCRINOLOGIE 1335 PEPTIDUL C S - â 0,3 - 3,7 |xg/l 0,1 -1,22 nmol/l 0,33 RIA T după ingestie de alimente (până la de două ori jeun IE valoarea â jeun); ingestie de glucoză S 1 - 2,5 mg/l - â < 7 mg/l jeun - post- pran- dial PREALBUMINĂ S 0,25-0,46 g/l Cromatografie TRANSTHYRETINĂ- TBG micelară PREGNANDIOL UR F: Faza foliculară: 0,1 -1,3 mg/zi 0,3 - 5,3 pmol/zi 3,12 Cromatografie T la gravidă Faza Iuţeală: 1,2 - 9,5 nmol/l 3,7 - 29,6 pmol/zi B: 0,2-1,2 nmol/l 0,6 - 3,7pmol/zi PREGNANTRIOL UR 0,5 - 2 mg/zi 1,5-6 pmol/zi 2,972 Cromatografie î la gravidă PROGESTERON P F: Faza foliculară: 3,180 RIA T la gravidă; valori foarte mari în sângele recoltat din 0,05 - 2 ng/ml cordonul ombilical Faza Iuţeală: 3,27 ng/ml < 6 nmol/l B: < 2 ng/ml < 6 nmol/l PROGESTERON RECEP¬ T pozitivi la > 10 fmoli/mg proteină citosol RIA TORI PROLACTINĂ p,s F: < 25 ng/ml RIA T clorpromazinâ B: < 15 ng/ml IE i L-dopa. copil: <17 ng/ml PROSTAGLANDINA E S 250-1300 ng/l RIA SEROTONINĂ (5HT) S 100-300 pg/l 5,7-17,1 pm/l 0,057 ELISA RIA SOMATOMEDINĂ C (IGF 1) P F: Preadolescent: 60,8 - 724,5 ng/ml RIA Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex Adolescent: 112.5- 450 ng/ml IE Adult: 141,8-389,3 ng/ml B: Preadolescent: 65.5- 841,5 ng/ml Adolescent: 83,3 - 378 ng/ml Adult: 57,0 - 326,5 ng/ml SOMATOTROP (H DE P î copil (0 -10 mg/ml, la n. n. = 10 - 70 ng/ml); efort CREŞTERE, GH, STH) a jeun 0 - 5mg/ml RIA fizic; prânz bogat în proteine i repaus fizic, obezitate; alimente cu un conţinut mare de glucoză STEROIZI GONADALI (H) V. androstendion, estradiol, progesteron, testosteron STEROIZI SUPRARENALI P V. aldosteron, cortizo!, DHEA, DHEAS compusul S, 170H-progesteron (H) UR V. aldosteron, cortizo! liber, 17 OH-CS, 17 CS TESTOSTERON (total) F: 20 - 90 ng/dl RIA Obs.: ritm circadian de secreţie (valori i între orele 0 B; Adult: IE - 4 a. m.); variaţii în decursul ciclului menstrual P 300- 1100 ng/dl 0,7-3,1 nmol/l 0,03467 (valori T în faza Iuţeală) şi în graviditate (creşte după Prepubertar: 0,4-38,1 nmol/l săptămâna a 13-a) 5 - 20 ng/dl 0,17-0,7 nmol/l CONSTANTE ENDOCRINOLOGIE 1336 | DENUMIREA FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE ÎN SI DOZARE TIMOTAXINĂ S 0,8-2,4 mg/l 67,8 - 203 nmol/l 84,75 (P-2-MICRO-GLOBULINĂ) UR < 0,25 mg/24 h <21,19 nmol/zi TIREOTROPINĂ, H. V. TSH TIREOTROP TIROGLOBULINĂ (Tg) S < 0,60 ng/ml < 0,60 jag/l 1 RIA IE TIROXINĂ (T4) s 4- 12 fxg/dl 51 -154 nmol/l 12,87 RIA Obs.: variaţii în funcţie de metodă şi de laborator indice seric al T4 libere 5- 12 mg/dl 64-154 nmol/l IE î n. n., în primele 7 zile de viaţă (ITL) TRIIODOTIRONINĂ (T3) s 75-195 ng/dl 1,2 -3 nmol/l 15.36- 1 RIA C. E.: conservarea serului la temperatura ambiantă REVERS-T3 S,p 10-40 ng/dl 0,15-0,61 nmol/l O3 IE induce 0 creştere aparentă a nivelului T4 15.36- 1 RIA i hemolizâ 0-3 IE TSH s 0,5 - 5 jnU/ml 0,5 - 5 mU/l 1 RIA Obs.: poate fi crescut la n. n., în primele 4 zile de IE viaţă CONSTANTE ENDOCRINOLOGIE 1337 CONSTANTE HEMATOLOGICE iu m VALORI NORMALE QS5 METODE SŞŞ* DE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA K ^,2 DOZARE CAUZE DE EROARE \ FLUID DE DO-\ UNITĂTI SI o ZARE UZUALE u. o ANTITROMBINA III (AT III) S7+ 75-100% 0,85-1,3 lunoelectroforeză Crescut: colestaza EDTA Scăzut: anticoncepţionale orale COPROPORFIRINE I SI III S 37-62,6 |xg/l 56,61 - 95,78 nmol/l 1,531 HPLC - PRODUŞI DE DEGRADARE A U 100-300 pg/24 h 153-459 nmol/24 h HEMULUI HEMOGRAMA HEMATII (/mm3) (/o 10® automat - Obs.: variaţii în funcţie de vârstă şi sex F.: 4,3 - 5,5x10® 4,3-5,5x1012 Coulter B.: 4,5-5,9x10® 4,5-5,9x1012 manual (M. clasică) LEUCOCITE, total 4000- 10000 4-10x109 10® modificările numărului total de leucocite reflectă frecvent modificări ale numărului de neutrofile LIMFOCITE 1000-3500 1 -3,5x10® 10® Obs.: limfocitoză la n. n. şi sugar, (mai marcată între (15-35%) lunile 8-12, până la 60%) MONOCITE 0-800 0-0,8 x109 10® t la n. n. (până la 9%) (0 - 8%) POLIMORFONUCLEARE 0-200 î la n. n. (bazofilele şi neutrofilele nesegmentate) BAZOFILE (0 - 2%) 0-0,2 x109 EOZINOFILE 0-700 0-0,7x10® NEUTROFILE (0 - 7%) 2-6x10® 2000 - 6000 (< 60%) PROTOPORFIRINE S(HT) 275-585 nfl/l 489,5-1041 umol/l 1,78 RETICULOCITE ST + 25000 - 75000 25-75x10® C. E.: la numărătoare pe un număr prea mic de EDTA (0,5 -1,5%) elemente î la n. n. , în prima săptămână de viaţă TROMBOCITE 2x10®-4x10® 2x101’ - 4x10” 10® î la sugar, în luna a 3-a de viaţă CARBOXIHEMOGLOBINĂ ST < 5% din < 0,05 din 0,01 SAA î la fumători hemoglobina totală saturarea totală a Obs.: simptomatologie clinică la >20 % Hb HAPTOGLOBINĂ ST 50 - 220 mg/dl 0,5 - 2,2 g/l 0,01 automat - Coulter manual (clasic) HEMATOCRIT ST F.: 36 - 47% automat- B.: 40 - 54% Coulter manual (M. clasică) centrifugare CONSTANTE HEMATOLOGICE 1338 O UI iu Q w Q VALORI NORMALE ry ^ METODE DENUMIREA uj sa o§£ Irflw V VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI o S DE CAUZE DE EROARE N O ^ DOZARE UNITĂŢI SI ^ o ÎL UZUALE i o HEMOGLOBINA (Hb) ST F: 12-16 g/dl 8-11,2 mmol/l 0,6206 SAA Obs.: variază cu vârsta B: 13-18 g/dl 7,4 - 9,9 mmol/l 0,6206 HEMOGLOBINA a2 1,5- 3,5% Electroforezâ (HbAJ HEMOGLOBINA <2% FETALĂ (HbF) HEMOGLOBINA 5- 8% GLICOZILATĂ METHEMOGLOBINĂ < 1,7% SULFHEMOGLOBINĂ 0 GAZE DIN SÂNGE BIOXID (DIOXID) DE CARBON (C02) Manometrie + i hipotermie concentraţie P 21 - 30 mEq/l 21 - 30 mmol/l 0,1333 Electrometrie Ecuaţia presiune (PaC02) ST 35 - 45 mmHg 4,7 - 6,0 KPa 0,1333 Hasselbach- arterial Henderson (calcul) MONOXID DE CARBON S 1 - 8 mL/l Spectrometrie (CO) OXIGEN C. E.: prelevare de sânge venos concentraţie (Sa02) ST 96-100% Spectrometrie (saturaţie în 02) arterial în I. R. presiune (Pa02) ST 75 - 100 mmHg Polarografie C. E.: prelevare de sânge venos arterial i hiperleucocitoză (> 50000/mm3) HEMOSTAZĂ Şl COAGULARE FACTORII COAGULĂRII I - Fibrinogen ST 0,2 - 0,4 g/dl 4-0 pmol/l 29,41 Test automat II - Protrombină pe citrat de coagulare V - Proaccelerină P 60- 140 % 0,6 -1,4 pmol/l 0,01 VII - Proconvertină 60- 140 % 0,6-1,4 pmol/l 0,01 VIII - Antihemolitic A 60- 140% 0,6- 1,4 pmol/l 0,01 IX - Antihemolitic B 50 - 200 % 0,5 - 2 pmol/l 0,01 M. de disoluţie X - Stuart şi Power 60- 140% 0,6-1,4 pmol/l 0,01 a cheagului XI - Rosenthal 60- 140 % 0,6-1,4 pmol/l 0,01 cu uree XII - Hageman 60- 140 % 0,6-1,4 pmol/l 0,01 XIII - Fibrin Stabilizing negativ Factor CONSTANTE HEMATOLOGICE 1339 TIMP DE SÂNGERARE lobul <1-6 min M. Duke C. E.: scarificare incorectă urechii TIMP DE CEFALINĂ antebraţ < 10 min M. Ivy C. E.: temperatura băii KAOLIN ST < 5 sec. diferenţă faţă de martor M. Proctor - C. E.: Prelevarea sângelui pe heparină, temperatura HOWELL pe citrat < 30 sec. diferenţă faţă de martor Rappaport băii QUICK < 1 sec. diferenţă faţă de martor M. Quick DE TROMBINĂ < 5 sec. diferenţă faţă de martor M. Stefanini TIMP DE COAGULARE ST 4-8 min M. Lee-White T prezenţă de anticoagulant TIMP DE RETRACŢIE A ST 2 - 4 ore T trombopenie CHEAGULUI venos TIMP PARŢIAL DE ST 68 - 82 sec (standard) TROMBOPLASTINĂ 32 - 46 sec (activat) PRODUŞI DE DEGRADARE ST 0,5 - 5 pg/ml (< 10) Al FIBRINEI (PDF) PARAMETRI Al HEMATIEI DIAMETRU 5,5 - 8,8 pm VOLUM ERITROCITAR MEDIU 82 - 92 (im3 automat- (VEM) Coulter HEMOGLOBINA eritrocitară 28 - 33 pg MEDIE (HEM) CONCENTRAŢIE DE HEMOGLO¬ 32 - 36 g/dl masă eritrocitară BINA ERITROCITARĂ MEDIE (CHEM) REZISTENTĂ GLOBULARĂ 0,44 - 0,35 NaCI MIELOGRAMA CELULE VALOAREA MEDIE LIMITE DE VARIAŢIE (%) CELULE SUŞE (BLASTE) 0-2 LINIE ERITROCITARA PROERITROBLASTE 4 1 -8 Obs.: T la n. n. , dar i după prima săptămână de viaţă ERITROBLASTE 18 7-32 până la 3 I apoi T progresiv (bazofile, policromatofile, acidofile) LINIE GRANULOCITARĂ Obs.: valori mai mari la n. n. (până la dublul valorilor MIELOBLASTE 2 0,3-5 de la adult, în prima lună de viaţă) PROMIELOCITE 5 1 -8 MIELOCITE 12 5-19 NEUTROFILE 1,5 EOZINOFILE 0,3 0,5-3 BAZOFILE 22 0-0,5 METAMIELOCITE 13-32 POLINUCLEARE NEUTROFILE 20 7-30 EOZINOFILE 2 0,5-4 BAZOFILE 0,2 0-0,7 CONSTANTE HEMATOLOGICE 1340 DENUMIREA \ FLUID DE DoA VALORI NORMALE ZARE UNITĂTI SI UZUALE ALTE LINII LIMFOCITE 10 3-17 MONOCITE 2 0,5-5 PLASMOCITE 0,4 0-2 MEGACARIOCITE 0,4 0,03 - 3 CELULE RETICULARE 0,2 0,1 -2 ISNJ Uj Uj sţ O u. o METODE DE DOZARE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI CAUZE DE EROARE CONSTANTE HEMATOLOGICE 1341 CONSTANTEIMUNOLOGICE DENUMIREA VALORI NORMALE TOR DE VERSIE METODE ÎN SI DE FLUID DE DO¬ UNITĂŢI UZUALE SI O DOZARE ZARE u. o COMPLEMENT c3 S 70-160 mg/dl 0,7-1,6 g/l 0,01 Nefelometrie c4 20-40 mg/dl 0,2-0,4 g/l 0,01 FACTOR REUMATOID S < 30 Ul/ml Nefelometrie IMUNOANTICOF P I ANTI ADN NATIV S Negativ la diluţie serică 1:10 Imunofluorescenţă indirectă ANTICELULE INTERSTIŢIALE S Negativ la diluţie serică 1:10 Imunofluorescenţă indirectă TESTICULARE ANTICELULE PARIETALE S Negativ la diluţie serică 1:20 Imunofluorescenţă indirectă GASTRICE ANTICENTROMER S Negativ la diluţie serică 1:40 Imunofluorescenţă indirectă ANTICORPI ANTI-HIV S Negativ la diluţie serică 1:40 ELISA Western blot Imunofluorescenţă ANTINEUTROFILE S Negativ la diluţie serică 1:40 Metodă imunologică - autoliză ANTINUCLEARI S Negativ la diluţie serică 1:8 Imunofluorescenţă indirectă ANTIMITOCONDRIALI S Negativ la diluţie serică 1:30 Imunofluorescenţă indirectă ANTIMUŞCHI NETED S Negativ la diluţie serică 1:20 Imunofluorescenţă indirectă ANTIMUŞCHI STRIAT ANTIMICROZOMALI S Negativ la diluţie serică 1:20 Imunofluorescenţă indirectă sau hemaglutinare (TIROIDIENI) ANTISUPRARENALIENI S Negativ la diluţie serică 1 1:10 Imunofluorescenţă indirectă IMUNOGLOBULI I N E igA S 70-312 mg/dl 0,7-312 g/l 0,01 Nefelometrie igD 0-8 mg/dl 0 - 0,08 g/l 0,01 Nefelometrie IgG 639-1349 mg/dl 6,39-13,49 g/l 0,01 Nefelometrie igM 56-352 mg/dl 0,56-3,52 g/l 0,01 Nefelometrie igE < 103 Ul/ml < 247 jxg/l 2,4 Nefelometrie MARKERI TUMC ) R A L I ANTIGEN CARCINO- P,S < 2,5 ng/ml RIA EMBRIONAR (CAE) CONSTANTE IMUNOLOGICE 1342 VALORI NORMALE FACTOR DE METODE DENUMIREA FLUID DE DO¬ UNITĂŢI UZUALE SI CONVERSIE DE ZARE ÎN SI DOZARE ALFA - FETOPROTEINĂ S Nedectabil la adulţi normali RIA (AFP) CA 15-3 S < 30 Ul/ml RIA CA 19-9 S <40 Ul/ml RIA CA-50 S < 23 Ul/ml RIA CA-125 S < 35 Ul/ml RIA CA 72-4 S < 6 Ul/ml RIA CA 549 S < 11 Ul/ml RIA MCA (mucin-like cancer asso- S < 15 Ul/ml RIA ciated antigen) PSA (prostate-specific anti- S < 2,7 pg/l RIA gen) SCC (squamous cell carci- S < 3 ng/ml RIA noma antigen) TPA (tissular polypeptidic an¬ S < 60 Ul/ml RIA tigen) CONSTANTE IMUNOLOGICE 1343 PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR FLUIDE DIN ORGANISM FLUID DE VALORI NORMALE FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA DOZARE UNITĂTI SI CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE UZUALE ÎN SI DOZARE DELTA CRIOSCOPIC (Ac) Obs.: pentru a afla Ac corectat pentru o total S 0,56 ± 0,01 Crioscopie concentraţie de uree serică >0,33 g/l se scade corectat (- 0,54) - (- 0,57) Calcul 0,03/gram de uree, iar pentru o concentraţie de glucoză >1 g/l se scade 0,01/gram glucozâ UR (-1.2)-(-1.8) Crioscopie LCR -0,56 Salivă 0,07 - 0,34 Secreţie 0,3-0,82 Gastrică Suc (- 0,55) - (- 0,63) pancreatic DENSITATE RELATIVĂ ST 1,06 Densimetrie Obs.: densitatea urinei variază cu vârsta (este mai P 1,03 mare la copil) şi cu regimul alimentar (creşte UR 1,005- 1,030 proporţional cu volumul de lichide ingerat) E 1,10 LCR 1,002- 1,008 OSMOLALITATE P 280 - 300 mOsm/kg apă Calcul UR 500 - 1000 mOsm/ kg apă LCR 292 - 297 mOsm/ kg apă Bilă 299 mOsm/ kg apă OSMOLARITATE P 280 - 300 mOsm/l plasmă Calcul Obs.: se poate calcula cu formula: Ac corectat x 5,4 (Natremie (mmol/l) x 2) + Glicemie (mmol/l) + Uree (mmol/l) PRESIUNE ONCOTICĂ P 30 torr 4 kPa 0,133 PH ST arterial, M. Riegel Texpunere la aer, temperatură (± 0,015/grad). heparinat adult: 7,4 ± 0,03 UR 4,6-7,8 LCR 7,31 - 7,34 Bilă - hepatică 7,5 - veziculară 6,5-9 Salivă Secreţie: 6,5 - gastrică 1 -3 - duoden 6,5-7,6 - jejun 6,3-7,3 - ileon 7,6 - colon 7,9-8,0 Suc 8,6-8,8 pancreatic PRPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR FLUIDE DIN ORGANISM 1344 VALORI NORMALE FACTOR DE METODE VARIAŢII FIZIOLOGICE SAU/SI DENUMIREA FLUID DE DO-1 UNITĂTI SI CONVERSIE DE CAUZE DE EROARE ZARE UZUALE ÎN SI DOZARE VISCOZITATE (relativă, faţă ST 4,75 Viscozimetru de apă) P 2,01 Hess S 1,88 Viscozimetru UR 1,4- 1,8 Ostwald VITEZĂ DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR ST+EDTA F: 3-8 B: 3-5 M. ! crioglobuline (< 37°C); hiperglicemie 1 h <20 < 15 Westergreen î hipercolesterolemie 2 h 100-110 90 24 h VOLUM SANGUIN ST 1 an: 80 ml/kg Diluţie radio- C.E.: injectarea paravenoasă a soluţiei 10 ani: 75 ml/kg izotopică a radioizotopice pubertate: 71 ml/kg hematiilor adult: F: 67 ml/kg marcate cu B: 75 ml/kg 51 Cr şi/sau a Obs.: volumul urinar variază în funcţie de vârstă P adult: F: 43 ml/kg albuminei (T la copil <10 ani); de ingestia de lichide (T B: 44 ml/kg marcate cu 1311 direct proporţional, dacă nu este crescută UR < 1 an: 60 - 80 ml/24h eliminarea apei prin perspiraţie şi respiraţie); adult: 18-20 ml/kg invers proporţional cu perspiraţia şi respiraţia LCR adult: 100 - 160 ml/kg TENSIUNE SUPERFICIALĂ UR 64 - 69 dine/cm M. stalagmo- C.E.: ingestie de alcool, eter, fenoli, cloroform metrică COMPOZIŢIA VOLUMETRICĂ A GAZELOR DIN AERUL RESPIRAT (%) aer inspirat aer expirat aer alveolar _02_ 20,94 16,3 14,2 co? 0,04 4 5,5 _N*_ 79,02 79,7 80,3 PRESIUNEA GAZELOR RESPIRATORII (mm Hg) aer inspirat aer expirat ST arterial ST venos P02 150 100 95 40 _P&Q2_ 0 40 40 46 PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR FLUIDE DIN ORGANISM 1345 CONSTANTE BIOCHIMICE ÎN PEDIATRIE DENUMIREA FLUID DE DO¬ l ZARE VALORI NORMALE FACTOR DE CONVERSIE ÎNSI nou-născut 1-10 ani peste 10 ani sugar ACID CITRIC S 26 - 90 pmol/l ACID LACTIC S 0,9 - 2,23 mmol/l 0,55 - 2,22 mmol/l ACID PIRUVIC S 0,03-0,10 mmol/l ACID URIC S 20 - 70 mg/l 25 - 58 mg/l 30 - 75 mg/l ACIZI BILIARI (AG) S total colic chenodezoxicolic dezoxicolic litocolic ACIZI GRAŞI neesterificaţi S 0,9 ± 0,47 mmol/l 0,7 ± 0,19 mmol/l 0,45 ± 0,14 mmol/l ALANINĂ S 293 ± 53 jimol/l 365 ±103 p.mol/1 390 ± 95 p,mol/l ALBUMINĂ S 68,5 ±5,1 g/l 72,5 ±4,6 g/l 73,1 ±5,1 g/l AMINOACIZI (a.a.) a.a. totali a.a. liberi a.a. conjugaţi S diferite tipuri de a.a. S AMONIAC S n.n.: 9-15 p.g/1 <10 ng/l ARGININĂ S 63 ± 10 p.mol/1 85 ± 19 pmol/l 97 ± 19 p.mol/1 ASLO V. Constante biochimice BILIRUBINĂ S conjugată 0-3 umol/l neconjugată 2-17 p.mol/1 CALCIU ionizat S n.n.: 1,02 ± 0,15 mmol/l 1,12 ±0,06 mmol/l 1,08 ± 0,06 mmol/l CERULEOPLASMINĂ s 0,39 g/l F: 0,2 ± 0,062 g/l B: 0,15 ±0,039 g/l CLOR (CI) s n.n.:110 ± 4,5 mmol/l 103,2 ±2,64 mmol/l COLESTEROL s 1,09 ± 0,16 mmol/l 5,04 ± 0,89 mmol/l 5,23 ± 0,86 mmol/l COLINESTERAZĂ s 1,65 ± 0,35 Ul/I CORPI CETONICI s < 50 mg/zi CREATINKINAZA (CPK) s 81 Ul/I CREATINĂ s 15-47 umol/l CONSTANTE BIOCHIMICE ÎN PEDIATRIE 1346 DENUMIREA FLUID DE DO- VALORI NORMALE ZARE FACTOR DE CONVERSIE ÎN SI nou-născut 1-10 ani peste 10 ani sugar CREATININĂ S 28 ± 16 ptmol/l 30 ± 24 pmol/l 52 ± 36 pmol/l CUPRU S 3-15 p.g/1 9-24 ng/l a-FETOPROTEINĂ S 5-10 ng/ml FIBRINOGEN S 2 - 4 g/l FIER S 10,6 ± 2,1 mmol/l 21,5 ± 6,1 mmol/l 24,7 ± 8,2 mmol/l FOSFATAZĂ S 22,4 ±10,5 UI acidă S alcalină S 95 ±29 Ul/I 88 ± 26 Ul/I FOSFOLIPIDE 1,36 ± 0,18 mmol/l 2,4 ± 0,36 mmol/l 2,77 ± 0,44 mmol/l FOSFOR (anorganic) S n. n.: 2,03 ± 0,32 mmol/l 1,82 ± 0,26 mmol/l 1,54 ± 0,25 mmol/l GLICEMIE P, S n. n.: 2,45 ± 0,816 mmol/l 4,54 ± 0,415 mmol/l 4,34 ± 0,426 mmol/l GLICINĂ S 213 ±35 umol/l 259 ±71 umol/l 262 ± 38 p.mol/1 GLOBULINE (%) P o^-globuline 2,12 ± 0,6 2,14 ± 0,5 2,12 ±0,45 a2-globuline 7.32 ±1,49 7,49 ±1,41 7,14 ±1,34 (3-globuline 7.33 ±0,11 8,1 ±1,14 11,17 ± 1,77 y-globuline 7,63 ±2,34 11,17 ± 1,77 12,36 ±2,34 GAMMA-GLUTAMIL S 3 --- 11,5 Ul/I TRANSPEPTIDAZĂ (GGT) HIDROXIPROLINĂ U 50 - 60 mg/zi 35-99 mg/zi 63-180 mg/zi HISTIDINĂ S 79 ± 14 n.mol/1 74±14nmol/l 77 ± 14 p,mol/l IMUNOGLOBULINE s IOD s legat de proteine extractibil cu butanol IZOCITRAT-DEHIDRO- s GENAZĂ (ICD) LACTICDEHIDROGENAZĂ s 297 ±44 Ul/I 230 ± 57 Ul/I 145 ±45 Ul/I (LDH) LEUCINĂ s 78 ±21 pmol/l 106 ± 19 jamol/l 105 ±21 ^imol/l LIPIDE TOTALE s 1,91 ± 0,06 g/l 5,41 ± 0,76 g/l 5,82 ± 0,87 g/l LIPOPROTEINE s UZINĂ s 135 ±28 pmol/l 162 ±21 p.mol/1 169 ±34 jimol/l CONSTANTE BIOCHIMICE ÎN PEDIATRIE 1347 MAGNEZIU (Mg2*) S 1,2 -2,7 mEq/l 1,4-1,9 mEq/l | METIONINĂ S 18 ± 3 nmol/l 17 ± 4 nmol/l 18 ± 6 nmol/l PEPTID C S 0,32 - 0,64 nmol/l PIRUVAT KINAZĂ S 44,6 ±9,1 Ul/I POTASIU (K+) S 4,56 ± 0,56 mmol/l 4,6 ± 0,5 mmol/l PROLINĂ S 195 ±52 nmol/l 216 ±70 nmol/l 235 ± 77 nmol/l PROTEINE totale S 68,5 ±5,1 g/l 72,5 ±4,6 g/l 73,1 ±5,1 g/l SODIU (Na+) S 144 ±5,70 mmol/l 139 ±2,02 mmol/l TIROZINĂ s 54 ±21 nmol/l 61 ±13 nmol/l 64 ± 16 nmol/l TRANSAMINAZĂ GLU- s TAMO-OXALO-AC ETICĂ 24,3 ± 5,5 Ul/I 15,7 ±4,8 Ul/I 14,1 ±4,0 Ul/I (TGO) 6,2 ±2,7 Ul/I 6,8 ± 3,3 Ul/I 6,8 ±3 Ul/I TRANSAMINAZA GLU- TAMO-PIRUVICĂ (TGP) TRIGLICERIDE s 0,34 ± 0,05 mmol/l 0,77 ± 0,2 mmol/l 0,71 ±0,37 mmol/l UREE s 0,10-0,25 g/l 0,15-0,35 g/l VALINĂ s 161 ±38 nmol/l 212 ±35 nmol/l 230 ± 33 nmol/l VITAMINĂ A (retinol) s 1,54 nmol/l VITAMINĂ B1 (tiamină) s 160 nmol/l VITAMINĂ B2 s 385 nmol/l riboflavină uroflavină VITAMINĂ B5 (acid panto- s 1,3 nmol/l tenic) VITAMINĂ B6 (piridoxină) s 72 ± 15 nmol/l VITAMINĂ B12 s 275 ± 74 pmol/l VITAMINĂ C (acid ascorbic) s 34 nmol/l VITAMINĂ D (25-OH- s 87,9 ± 23 nmol/l colecalciferol) VITAMINĂ E (a-to cofe rol) s 21 nmol/l VITAMINĂ H (biotină) s 1,6 nmol/l VITAMINĂ K s VITAMINĂ PP (amidă nico- s 23 nmol/l tinică) ZINC s 7,4-14,6 ng/i 72-128 ng/i 65-125 ng/i CONSTANTE BIOCHIMICE ÎN PEDIATRIE 1348 CONSTANTE ENDOCRINOLOGICE ÎN PEDIATRIE DENUMIREA FLUID DE DO- VALORI NORMALE ZARE FACTOR DE CONVERSIE lN SI nou-născut 1-10 ani peste 10 ani sugar ACID HIDROXIINDOL ACETIC UR 1,27 mg/zi 2,17 mg/zi 3,19 mg/zi ACTH (H ADRENOCORTICO- P 143 ± 7 pg/ml 0 -70 pg/ml TROP CORTICOTROPINĂ) (sânge venos) ora 8 a.m., â jeun ACTIVITATEA RENINEI PLAS- P 246,6 ng/l/min 61,1 ng/l/min 39,5 ng/l/min MATICE (ARP) ingestie sodată normală ALDOSTERON S, P 293 ng/l/min 30,67 ng/l/min 37,82 ng/l/min AMP ciclic P 10-25 nmol/l UR 3-8 pmol/zi ANDROSTENDION (sau A-4 P 25 ng/l F: 20 - 40 ng/l F: 70 - 220 ng/l ANDROSTENDION) B: 10-30 ng/l B: 4-14 ng/l ANDROSTERON 10-14ani: 15-19ani: UR F: 0-0,2 mg/zi F: 0,3-2,2 mg/zi F: 1,6- 4,5 mg/zi B: 0-0,34 mg/zi B: 0,5-1,7 mg/zi B: 3,4 - 7,5 mg/zi ACID VANILMANDELIC (AVM 1,4 - 1,5 pg/mg creatinină 0,5 - 0,6 pg/mg creatinină 0,25 - 3,25 pg/mg creatinină sau 4-HIDROXI, 3-METOXI- UR MANDELIC) ACID HOMOVANILIC (AHV) UR 1,2 - 35 pg/mg creatinină 0,5 - 9 pg/mg creatinină 0,25 -12 pg/mg creatinină ADRENALINĂ UR F: 2,6 ± 1,0pg/kg/zi F: 1,2 ± 0,4pg/kg/zi F: 1,1 ±0,6 pg/kg/zi B: 0,3 ± 0,2pg/kg/zi B: 0,3 ± 0,3pg/kg/zi B: 0,2 ± 0,1 pg/kg/zi DOPAMINĂ P 175 ± 6,3pg/kg/zi 8,2 ± 2,3pg/kg/zi 5 ± 1,8 pg/kg/zi 17 CETO-STEROIZI (17 CS) UR 1,5- 2,5 mg/zi 2,2 - 5,0 mg/zi 3 - 8 mg/zi CORTIZOL UR 0,11 ± 0,058 pg/kg/zi 0,26 ±0,127 pg/kg/zi 0,29 ± 0,093 pg/kg/zi P 1 ± 0,4 pg/l 11 DEZOXI CORTIZOL P < 0,25 pg/l (COMPUS S) DEHIDRO-EPIANDROSTERON P F: 20 - 290 ng/dL F: 120-2070 ng/dL (DHEA) UR B: 9 - 190 ng/dL B: 35 - 720 ng/dL F: 0 - 0,03 mg/zi F: 0 - 4,3 mg/zi B: 0 -0,03 mg/zi B: 0 - 2,3 mg/zi DEHIDRO-EPIANDROSTERON F: 117 ±41,7 F: 168,9 ±19,3 SULFAT (DHEAS) P B: 56,6 ± 10pg/dL B: 133,4 ±22,2 ESTRADIOL (E2) P F: 28 pg/ml F- 4 + 0 6 pq/ml Stadiu P1 Stadiu P2.3 Stadiu P4.5 B: 43 pg/ml R. 1 R + mr^/mi Fi 9,8 ±1,1 Fi 60 ± 9,8 F: 78 ± 18 B. 1,6 ±0,3 pg/ml B:4;8±0>6 B:8,3±1,1 B:18,3±1,5 CONSTANTE ENDOCRINOLOGICE ÎN PEDIATRIE |glucagon P | 0,015- 0,05 nmol/l GONADOTROPI (H) P poate să atingă valorile adultului F: 4,6 - 7 mUI/l F: 5 -12 mUI/l FOLICULINOSTIMULANT UR B: 3 - 9 mUI/l B: 3 - 15 mUI/l (FSH) P poate să atingă valorile adultului F: 2- 11,5 mUI/l F: 2 -14 mUI/l LUTEINIZANT (LH) UR B: 4- 12 mUI/l B: 6 - 16 mUI/l 17 HIDROXI-CORTICOIZI UR F: 3 - 10 mg/zi B: 4 - 14 mg/zi INSULINĂ S 18 ±11 pUI/ml PEPTIDUL C S 0,32-0,64 nmol/l PREGNANDIOL UR 0,75 mg/zi PREGNANTRIOL UR 0,06 - 0,1 mg/zi F: 0,19-0,45 B: 0,13-0,29 PROGESTERON P 2121125 ng/dL F: 22 1 2 Stadiu P^ 50 - 60 ng/dL B: 1311 Stadiu P2: 5-75 ng/dL Stadiu P3: 300 - 2700 ng/dL PROLACTINĂ P,S 2-25 ng/ml SOMATOMEDINĂ C (IGF I) p F: 0,1-0,7 U/ml F: 0,4 - 3,6 U/ml F: 0,5-2,0 U/ml B: idem B: 0,2-2,2 U/ml B: 0,6-1,3 U/ml SOMATOTROP (H DE p 1-10 ng/ml CREŞTERE, GH, STH) (â jeun) TESTOSTERON (total) P F: 4 - 25 ng/ml 2-25 ng/ml Stadiu P1: Stadiu P3: B: 11 - 200 ng/ml idem F: 8-40 F: 12-70 B: 10-88 B: 70-473 Stadiu P2: Stadiu P4: F: 12-70 F: 20-70 B: 10-185 B: 250-1200 TIREOTROPINĂ, H. TIREOTROP P 1212 pU/ml 2 12pU/ml (TSH) S n.n.: 15,5 1 3,5 pg/dL TIROXINĂ (T4) sugar: 11,0 12,7pg/dL 10,411,7 pg/dL 11,3 12,5pg/dL indice seric al T4 libere (ITL) 5,511,5pg/dL 3,91 0,7 pg/dL 3,7 1 0,6 pg/dL TRIIODOTIRONINĂ (T3) S 1,15210,05 pg/dL 0,15410.035 0,14810.042 w CD CONSTANTE ENDOCRINOLOGICE ÎN PEDIATRIE 1350 CONSTANTE HEMATOLOGICE ÎN PEDIATRIE DENUMIREA FLUID DE DO¬ VALORI NORMALE ZARE FACTOR DE CONVERSIE ÎN SI nou-născut 1-10 ani peste 10 ani sugar HEMOGRAMĂ HEMATII ST ± x1012/l x1012/l x1012/l EDTA n.n: 5,1 ± 1,0 B.: 4,6 ±0,3 B.: 4,7 ±0,4 sugar: 4,2 ± 0,3 F.: 4,5 ±0,3 F.: 4,5 ±0,7 LEUCOCITE, total x 107/ x109/l x109/l 1 an: 11,4 8,3 ±1,8 7,8 ±1,6 LIMFOCITE n.n: 5,5 ± 1,75 3,3 ±1,75 2,8 ±0,8 MONOCITE n.n: 1,05 ±1,02 0,35 ±0,25 0,4 ±0,2 POLIMORFONUCLEARE BAZOFILE n.n: 0,05-0,27 EOZINOFILE n.n: 0,4 ± 0,16 0,025 - 0,075 0,02-0,07 NEUTROFILE n.n: 11 ±2,5 RETICULOCITE ST ± n.n: 47 ±19% 7,6 ± 3,2 % 7,8 ±4,0% EDTA sugar: 7,5 ± 4,4 % TROMBOCITE ST n.n: 227± 40x 109/l 250 ± 57 x 109/l HEMATOCRIT ST B.: 0,59 ±0,03 0,41 ±0,01 0,41 ±0,03 F.: 0,58 ±0,03 0,40 ±0,02 0,40 ±0,02 HEMOGLOBINA (Hb) ST g/i g/i g/i n.n.: B:200±7 134 ±7 140 ±6 F: 195 ± 5 130 ±7 132 ± 1,5 sugar: B: 121 ± 10 F: 122 ±11 CHEM n.n.: B: 330 ± 5 290 ±5 300 ±5 F:340 ± 5 280 ±5 290 ±5 Sugar: B: 290 ± 5 F: 300 ± 5 HEM ST n.n.: B: 30 ± 3 pg 29 ± 3 pg 29 ± 3 pg F: 34 ± 3 pg 29 ± 2 pg 29 ± 3 pg Sugar: B: 27 ± 2 pg F: 27 ± 3 pg OSMOLARITATE P n.n.: 294 + 5 mOsm/kg; sugar: 282 + 5,2 mOsm/kg PRESIUNE ONCOTICĂ P 3,24 kPa VISCOZITATE (relativă, faţă ST 4.75UI de apă) P 2,01 +0,17 UI S 1,83 + 0,15 UI CONSTANTE HEMATOLOGICE ÎN PEDIATRIE VITEZĂ DE SEDIMENTARE ST + n.n: 0 -2 mm/h 5-15 mm/h B: 1 -15 mm/h A HEMATIILOR EDTA sugar: 3-13 mm/h F: 1 - 20 mm/h VOLUM SANGUIN ST n.n: 78,8+6,9 mL/kg; sugar: 83,8+11,3 ml/kg VALORILE GAZELOR SANGUINE (mmHg) LA NOU-NĂSCUT po2 70-85 PC02 35-45 PH 7,4 1352 PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR FLUIDE DIN ORGANISM LA COPIL DENUMIREA FLUID DE DO-\ VALORI NORMALE ZARE FACTOR DE CONVERSIE ÎN SI nou-născut 1-10 ani peste 10 ani sugar OSMOLARITATE P n.n.: 294 + 5 mOsm/kg; sugar: 282 + 5,2 mOsm/kg PRESIUNE ONCOTICĂ P 3,24 kPa VÂSCOZITATE (relativă, faţă ST 4.75UI de apă) P 2,01 +0,17 UI S 1,83+ 0,15 UI VITEZĂ DE SEDIMENTARE ST + n.n: 0-2 mm/h 5-15 mm/h B: 1 - 15 mm/h A HEMATIILOR EDTA sugar: 3- 13 mm/h F: 1 - 20 mm/h VOLUM SANGUIN ST n.n: 78,8 ± 6,9 mL/kg; sugar: 83,8 ±11,3 ml/kg VALORILE GAZELOR SANGUINE(mn)Hg) LA NOU-NĂSCUT po2 70-85 PC02 35-45 PH 7,4 PROPRIETĂŢI FIZICO-CHIMICE ALE UNOR FLUIDE DIN ORGANISM LA COPIL IX. GLOSAR DE INFORMATICA MEDICALA BSHANNON, CLAUDE ELWOOD (n. 1916). Matematician american, fondator al teoriei informaţiei. Născut în Gaylord, statul Michigan, a studiat la Universitatea Michigan şi la Institutul de Tehnologie Massachussets (MIT), unde a deţinut poziţii academice din 1956. între 1941 şi 1958 a lucrat la Bel! Telephone Laboratories. în 1949, împreună cu W. Weaver, a scris cartea The Mathematical Theory of Communication. A susţinut că entropia este echivalentul unui deficit de informaţie (al unui grad de incertitudine). Shannon a redus noţiunea de informaţie la un şir de variante “da sau nu” ce pot fi reprezentate într-un cod binar, identificând acest tip de variante drept unitate fundamentală a informaţiei, pe care a denumit-o “bit”. A scris, de asemenea, primul program funcţional pentru un computer jucător de şah. începând din 1938, s-a preocupat de abordarea matematică a limbajului uman. Metodele sale au fost ulterior aplicate nu numai în proiectarea computerelor, ci şi în alte domenii, ca lingvistica, psihologia, criptografia, fonetica. TURING, ALAN MATHISON (1912-1954). Matematician şi logician englez. Născut Ia Londra, Turing a studiat la Cambridge. A descris în 1936 o “maşină universală de calculat” care putea fi teoretic programată să rezolve orice problemă abordabilă de o maşină special proiec-tata *n ace* SC0P' ^cest concePL denumit astăzi “maşina Turing”, a deschis calea spre construirea computerului digital. Se crede că Turing a f°st primul care a sugerat (în 1950) posibilitatea ca o maşină să poată învăţa, precum şi posibilitatea inteligenţei artificiale. Testul său pentru distingerea între gândirea reală (umană) şi cea simulată (a unui computer) este cunoscut ca “testul Turing”. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat la proiectul Ultra, spărgând cifrul maşinii germane de codat Enigma. După război, a lucrat în domeniul jllllll (pe atunci de pionierat) al proiectării computerelor. A fost preocupat de interpretarea mecanicistă a lumii naturale şi a încercat să constru-iască o teorie matematică a bazelor chimice ale creşterii organice. S-a sinucis în urma unei acuzaţii pentru un delict sexual minor. WIENER, NORBERT (1894-1964). Matematician american, fondator al ciberneticii în cartea sa Cybernetics, or Control and Communication in the Man and the Machine din 1948. Născut în Columbia, statul Missouri, a terminat la 19 ani studiile matematice la Harvard, aprofundându-le apoi în Europa (cu B. Russell şi D. Hilbert). Din 1919 predă la Institutul de Tehnologie Massachussets (MIT), unde devine profesor în 1932. Se interesează de transferul de informaţie şi de feedback-ul informaţional, în matematică, a fundamentat studiul proceselor stohastice, în special pe cel al mişcării browniene. S-a devotat studiului metodologiei şi matematicii proceselor în continuă schimbare, dar a abordat şi analiza undelor cerebrale, explorând similarităţile între creierul uman şi maşinile modeme de calcul capabile de asociere, decizie şi alegere. în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a studiat problemele controlului armelor antiaeriene (luând în calcul factori ca arma în sine, servantul acesteia şi acţiunea evazivă impredictibilă a ţintei aeriene), pe baza imaginilor radar. Precizări: 1. Pentru majoritatea termenilor româneşti se utilizează atât scrierea, cât şi pronunţia englezească originale. Aceeaşi constatare este valabilă şi pentru terminologia franceză, în care au fost împrumutaţi nemodificaţi aproape toţi termenii englezeşti. 2. S-a preferat, în definirea unor termeni şi expresii, utilizarea prescurtărilor şi acronimelor uzuale, denumirile integrale nefiind folosite în practică. 3. S-a pus accent pe terminologia lucrului în reţea, acesta având importanţa şi perspectivele cele mai semnificative. 1353 GLOSAR DE INFORMATICĂ MEDICALĂ ADRESĂ E-MAIL / adresse e-mail / e-mai! address. Nume care identifică o căsuţă poştală electronică, ce poate primi mesaje *e-mail. A. are forma: ( \l iml. uu i canal de Havers / CANAL HAVERS canal de Hunter / CANAL HUNTER canal de Muller / CANAL MULLER canal de Santorini / CANAL SANTORINI canal de Schlemm / CANAL SCHLEMM canal de Stenon / CANAL STENON canal de Wirsung / CANAL WIRSUNG canal de Wolff / CANAL WOLFF canal deferent / CANAL DEFERENT canal ejaculateur / CANAL EJACULATOR canal epididymaire / CANAL EPIDIDIMAR canal femoral / CANAL FEMURAL canal galactophore / CANAL GALACTOFOR canal hepatique commun / CANAL HEPATIC COMUN canal inguinal / CANAL INGHINAL canal ionic mecanodependant / CANAL IONIC MECANODE-PENDENT canal ionique / CANAL IONIC canal ionique chimiodependant / CANAL IONIC CHIMIODE-PENDENT canal ionique controle par un ligand / CANAL IONIC CONTROLAT DE UN LIGAND canal ionique voltage-dependant / CANAL IONIC VOLTAJ-DEPENDENT canal lacrymonasal / CANAL LACRIMONAZAL canal lombaire etroit / CANAL LOMBAR ÎNGUST canal medullaire / CANAL MEDULAR canal nourricier / CANAL NUTRITIV canal ombilical / CANAL OMBILICAL canal omphalo-mesenterique / CANAL OMFAL.OMEZENTERIC canal optique / CANAL OPTIC canal pancreatique / CANAL PANCREATIC canal parotidien / CANAL PAROTIDIAN canal perilymphatique / CANAL PERILIMFATIC canal potassique / CANAL DE POTASIU canal rachidien / CANAL RAHIDIAN canal radiculaire / CANAL RADICULAR canal sacre / CANAL SACRAT canal sodique / CANAL DE SODIU canal tarsien / CANAL TARSIAN canal thoracique / CANAL TORACIC canal thyreoglosse / CANAL TIREOGLOS canal vertebral / CANAL VERTEBRAL canal vitellin / CANAL VITELIN canalicule / CANALICUL canalicule biliaire / CANALICUL BILIAR canalicule lacrymal / CANALICUL LACRIMAL canaliculite / CANALICULITĂ canaliculles osseux / CANALICULE OSOASE canalisation / CANALIZARE canalopathie / CANALOPATIE canaux alveolaires / CANALE ALVEOLARE canaux dentaires / CANALE DENTARE canaux semicirculaires / CANALE SEMICIRCULARE cancer / CANCER cancer alveolaire du poumon / CANCER ALVEOLAR PULMONAR cancer bronchique / CANCER BRONŞIC cancer bronchopulmonaire / CANCER BRONHOPULMONAR cancer colorectal / CANCER COLORECTAL cancer cutane / CANCER CUTANAT cancer de la prostate / CANCER DE PROSTATĂ cancer de la thyroîde / CANCER TIROIDIAN 1643 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cancer de la vessie / CANCER DE VEZICĂ cancer de l'estomac / CANCER GASTRIC cancer de l'oesophage / CANCER ESOFAGIAN cancer de l'ovaire / CANCER OVARIAN cancer de l'uterus / CANCER UTERIN cancer des os / CANCER OSOS cancer du foie / CANCER HEPATIC cancer du pancreas / CANCER DE PANCREAS cancer du rein / CANCER RENAL cancer du sein / CANCER DE SÂN cancer du systeme nerveux / CANCER AL SISTEMULUI NERVOS cancer du testicule / CANCER TESTICULAR cancer endocrinien multiple / CANCER ENDOCRIN MULTIPLU cancer mammaire / CANCER MAMAR cancer secondaire / CANCER SECUNDAR cancer squirrheux / CANCER SCHIROS cancerigene / CANCERIGEN cancerogene / CANCEROGEN cancerogenese / CANCEROGENEZĂ cancerologie / CANCEROLOGIE cancerophobie / CANCEROFOBIE Candida / CANDIDA Candida albicans / CANDIDA ALBICANS candidine / CANDIDINĂ candidose / CANDIDOZĂ candidurie / CANDIDURIE canine / CANIN canitie / CÂNI BAIE cannabinoTdes / CANNABINOIDE cannabis / CANNABIS cannabisme / CANABISM canon â electrons / TUN ELECTRONIC cantharide / CANTARIDĂ cantharidism / CANTARIDISM canthopexie / CANTOPEXIE canthoplastie / CANTOPLASTIE canthorraphie / CANTORAFIE canthotomie / CANTOTOMIE canthus / CANTUS canule / CANULĂ capacitation / CAPACITARE capacite / CAPACITATE capacite inspiratoire / CAPACITATE INSPIRATORIE capacite maximale de reabsorption ou d'excretion tubulaire / CAPACITATE MAXIMALĂ DE REABSORBŢIE SAU DE EXCREŢIE TUBULARĂ capacite pulmonaire totale / CAPACITATE PULMONARĂ TOTALĂ capacite residuelle fonctionnelle / CAPACITATE REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ capacite vitale / CAPACITATE VITALĂ capillaire / CAPILAR capillaire conţinu / CAPILAR CONTINUU capillaire de jonction / CAPILAR DE JONCŢIUNE capillaire fenetre / CAPILAR FENESTRAT capillaire lymphatique / CAPILAR LIMFATIC capillaire sanguin / CAPILAR SANGUIN capillaire sinusoide / CAPILAR SINUSOID capillarite / CAPILARITĂ capillarite / CAPILARITATE capillarodynamometre / CAPILARODINAMOMETRU capillaropathie / CAPILAROPATIE capillaroscopie / CAPILAROSCOPIE capillarose retinienne / CAPILAROZĂ RETINIANĂ capitonnage / CAPITONAJ capnigramme / CAPNOGRAMĂ capnimetrie / CAPNIMETRIE capping / CAPPING capside / CAPSIDĂ capsomere / CAPSOMER capsule / CAPSULĂ capsule articulaire / CAPSULĂ ARTICULARĂ capsule de Bowman / CAPSULĂ BOWMAN capsule de Gerota / CAPSULĂ GEROTA capsule de Glisson / CAPSULĂ GLISSON capsule de Tenon / CAPSULĂ TENON capsule interne / CAPSULĂ INTERNĂ capsule surrenale / CAPSULĂ SUPRARENALĂ capsulectomie / CAPSULECTOMIE capsulite / CAPSULITĂ capsulorraphie / CAPSULORAFIE capsulotomie / CAPSULOTOMIE captation thyroîdienne de l'iode radioactif / RADIOIODO-CAPTARE capteur / CAPTOR capteur piezo-electrique / CAPTOR PIEZOELECTRIC captopril / CAPTOPRIL capture ventriculaire / CAPTURĂ VENTRICULARĂ caractera / CARACTER caractere sexuel / CARACTER SEXUAL caracteriel / CARACTERIAL caracterologie / CARACTEROLOGIE carbogene / CARBOGEN carbohydrate / CARBOHIDRAT carbometrie / CARBOMETRIE carbonarcose / CARBONARCOZĂ carbonate / CARBONAT carbone / CARBON carbone / CARBONAT carbonisation / CARBONIZARE carboxyglutamate / CARBOXIGLUTAMAT carboxyhemoglobine / CARBOXIHEMOGLOBINĂ carboxylase / CARBOXILAZĂ carboxypeptidase / CARBOXIPEPTIDAZĂ carcinoide / CARCINOID carcinologie / CARCINOLOGIE carcinolytique / CARCINOLITIC carcinom renal / CARCINOM RENAL carcinomatose / CARCINOMATOZĂ carcinome / CARCINOM carcinome â petites cellules / CARCINOM CU CELULE MICI carcinome annexiel / CARCINOM ANEXIAL carcinome basocellulaire / CARCINOM BAZOCELULAR carcinome bronchique / CARCINOM BRONŞIC carcinome epidermoide / CARCINOM EPIDERMOID carcinome intermediaire / CARCINOM INTERMEDIAR carcinome intra-epidermique / CARCINOM INTRAEPIDERMIC carcinosarcome / CARCINOSARCOM carcinose / CARCINOZĂ cardia / CARDIA cardial / CARDIAL cardialgie / CARDIALGIE cardiaque / CARDIAC cardiectasie / CARDIECTAZIE cardinal / CARDINAL cardio-angio-sclerose / CARDIOANGIOSCLEROZĂ 1644 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cardiocyte / CARDIOCIT cardiogenique / CARDIOGENIC^ cardiogramme / CARDIOGRAMĂ cardiographie / CARDIOGRAFIE cardio-inhibiteur / CARDIOINHIBITOR cardiolipine / CARDIOLIPINĂ cardiologie / CARDIOLOGIE cardiologie nucleaire / CARDIOLOGIE NUCLEARĂ cardiolyse / CARDIOLIZĂ cardiome / CARDIOM cardiomegalie / CARDIOMEGALIE cardiomioplastie / CARDIOMIOPLASTIE cardiomyopathie / CARDIOMIOPATIE cardiomyopathie dilatee / CARDIOMIOPATIE DILATATIVĂ cardiomyopathie hypertrophique / CARDIOMIOPATIE HIPER-TROFICĂ cardiomyopathie restrictive / CARDIOMIOPATIE RESTRICTIVĂ cardiopathie / CARDIOPATIE cardiopathie carcinoide / CARDIOPATIE CARCINOIDĂ cardiopathie ischemique / CARDIOPATIE ISCHEMICĂ cardiopathie radique / CARDIOPATIE DE IRADIERE cardiopathies congenitales / CARDIOPATII CONGENITALE cardioplastie / CARDIOPLASTIE cardioplegie / CARDIOPLEGIE cardioptose / CARDIOPTOZĂ cardiorraphie / CARDIORAFIE cardiorrhexie / CARDIOREXIS cardiosclerose / CARDIOSCLEROZĂ cardioselectif / CARDIOSELECTIV cardioselectivite / CARDIOSELECTIVITATE cardiospasme / CARDIOSPASM cardiostimulateur / CARDIOSTIMULATOR cardiotachymetre / CARDIOTAHIMETRU cardiothyreose / CARDIOTIREOZĂ, CARDIOTIROTOXICOZĂ cardiotocographe / CARDIOTOCOGRAF cardiotocographie / CARDIOTOCOGRAFIE cardiotomie / CARDIOTOMIE cardiotonique / TONIC CARDIAC cardiotoniques / CARDIOTONICE cardiotoxique / CARDIOTOXIC cardiovalvulotome / CARDIOVALVULOTOM cardiovasculaire / CARDIOVASCULAR cardioversion / CARDIOVERSIE cardite / CARDITĂ carence / CARENŢĂ carence affective / CARENŢĂ AFECTIVĂ carence immunitaire / CARENŢĂ IMUNITARĂ carence specifique / CARENŢĂ SPECIFICĂ carie / CARIE carina / CARINA carmin / CARMIN carminatif / CARMINATIV carnification / CARNIFICAŢIE carnitine / CARNITINĂ caroncule / CARUNCULĂ caroncule lacrymale / CARUNCULĂ LACRIMALĂ caroncules duodenales / CARUNCULE DUODENALE caroncules myrtiformes / CARUNCULE MIRTIFORME carotene / CAROTEN carotenemie / CAROTENEMIE carotenodermie / CAROTENODERMIE carotenoîde / CAROTENOID carotide / CAROTIDĂ carotidogramiiie / CAROTI DOG RAMĂ carotinodermie / CAROTENODERMIE cârpe / CARP carpectomie / CARPECTOMIE carphologie / CARFOLOGIE carpocyphose / CARPOCIFOZĂ carpopedal / CARPOPEDAL carte de restriction / HARTĂ DE RESTRICŢIE carte d’identite genotypique / CARTE DE IDENTITATE GENO-TIPICĂ carte d'identite phenotypique / CARTE DE IDENTITATE FENO-TIPICĂ carte epidemiologique / HARTĂ EPIDEMIOLOGICĂ carte genetique / HARTĂ GENETICĂ cartilage / CARTILAJ cartilage articulaire / CARTILAJ ARTICULAR cartilage arytenolde / CARTILAJ ARITENOID cartilage cornicule / CARTILAJ CORNICULAT cartilage cricoide / CARTILAJ CRICOID cartilage de conjugaision / CARTILAJ DE CONJUGARE cartilage diaphyso-epiphysaire / CARTILAJ DIAFIZO-EPIFIZAR cartilage fibroîde / CARTILAJ FIBROS cartilage hyalin / CARTILAJ HIALIN cartilage thyroi'de / CARTILAJ TIROID cartilage xiphoîde / CARTILAJ XIFOID cartographie / CARTOGRAFIE cartographie des genes / CARTOGRAFIA GENELOR cartons Amsler / TEST AMSLER caryocinese / CARIOKINEZĂ caryoclasique / CARIOCLAZIC caryogamie / CARIOGAMIE caryogenese / CARIOGENEZĂ caryolymphe / CARIOLIMFĂ caryolyse / CARIOLIZĂ caryolytique / CARIOLITIC caryophile / CARIOFIL caryorrhexis / CARIOREXIS caryotype / CARIOTIP cascade / CASCADĂ caseeux / CAZEOS caseification / CAZEIFICARE caseine / CAZEINĂ caseum / CAZEUM caspases / CASPAZE castrat / CASTRAT castration / CASTRARE casuistique / CAZUISTICĂ catabolisme / CATABOLISM catabolite / CATABOLIT catacrotisme / CATACROTISM catagene / CATAGEN catalase / CATALAZĂ catalepsie / CATALEPSIE cataleptiforme / CATALEPTIFORM catalysateur / CATALIZATOR catalyse / CATALIZĂ catalyse covalente / CATALIZĂ COVALENTĂ catalyseur / CATALIZATOR catamenial / CATAMENIAL catamnese / CATAMNEZĂ cataphasie / CATAFAZIE cataphorese / CATAFOREZĂ cataplasie / CATAPLAZIE 1645 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cataplasme / CATAPLASMĂ cataplexie / CATAPLEXIE cataracte / CATARACTĂ catarrhal / CATARAL catarrhe / CATAR catatonie / CATATONIE catecholamines / CATECOLAMINE catenaire / CATENAR catgut / CATGUT catharsis / CATHARSIS cathartique / CATARCTIC cathepsine K / CATEPSINĂ K cathepsines / CATEPSINE catheter / CATETER catheterisme / CATETERISM catheterisme cardiaque / CATETERISM CARDIAC cathode / CATOD cation / CATION caucasien, enne / CAUCAZIAN,  caudal / CAUDAL causalgie / CAUZALGIE causalite / CAUZALITATE caustique / CAUSTIC cautere / CAUTER cauterisation / CAUTERIZARE caverne / CAVERNĂ caverneux / CAVERNOS cavitaire / CAVITAR cavite / CAVITATE cavite abdominale / CAVITATE ABDOMINALĂ cavite amniotique / CAVITATE AMNIOTICĂ cavite buccale / CAVITATE BUCALĂ cavite cotyloide / CAVITATE COTILOIDĂ cavite glenoîde / CAVITATE GLENOIDĂ cavite laryngee / CAVITATE LARINGIANĂ cavite orbitaire / CAVITATE ORBITARĂ cavite pelvienne / CAVITATE PELVINĂ cavite pericardique / CAVITATE PERICARDICĂ cavite peritoneale / CAVITATE PERITONEALĂ cavit6 pleurale / CAVITATE PLEURALĂ cavite pulmonaire / CAVITATE PULMONARĂ cavite thoracique / CAVITATE TORACICĂ cavite tympanique / CAVITATE TIMPANICĂ cavite uterine / CAVITATE UTERINĂ cavographie / CAVOGRAFIE cavum / CAVUM CD4 / CD4 CD8 / CD8 cebocephalie / CEBOCEFALIE cecite / CECITATE, ORBIRE cecite corticale / CECITATE CORTICALĂ cecite litteraire / CECITATE LITERALĂ cecite monoculaire transitoire / CECITATE MONOCULARĂ TRANZITORIE cecite musicale / CECITATE MUZICALĂ cecite nocturne / CECITATE NOCTURNĂ cecite pratique / CECITATE PRACTICĂ cecite psychique / CECITATE PSIHICĂ ceinture / CENTURĂ ceinture pelvienne / CENTURĂ PELVINĂ ceinture scapulaire / CENTURĂ SCAPULARĂ cellophane / CELOFAN cellule / CELULĂ cellule a bâtonnet / CELULĂ CU BASTONAŞ cellule â cone / CELULĂ CU CON cellule â corbeilles / CELULĂ ÎN COŞULEŢ cellule amacrine / CELULĂ AMACRINĂ cellule argentaffine / CELULĂ ARGENTAFINĂ cellule assistante / CELULĂ AJUTĂTOARE cellule autotrophe / CELULĂ AUTOTROFĂ cellule B / CELULĂ B cellule B de Heller-Zimmermann / CELULĂ B HELLER-ZIMMERMANN cellule blastique / CELULĂ BLASTICĂ cellule burso-dependante / CELULĂ BURSODEPENDENTĂ cellule C / CELULĂ C cellule caliciforme / CELULĂ CALICIFORMĂ cellule chromaffine / CELULĂ CROMAFINĂ cellule ciliee / CELULĂ CILIATĂ cellule ciliee de l'oreille interne / CELULĂ CILIARĂ A URECHII INTERNE cellule claire / CELULĂ CLARĂ cellule de Betz / CELULĂ BETZ cellule de Hargraves / CELULĂ HARGRAVES cellule de Kulchitsky / CELULĂ KULCHITSKY cellule de Langhans / CELULĂ LANGHANS cellule de Leydig / CELULĂ LEYDIG cellule de Merkel / CELULĂ MERKEL cellule de Purkinje / CELULĂ PURKINJE cellule de Schwann / CELULĂ SCHWANN cellule de Sertoli / CELULĂ SERTOLI cellule deciduale / CELULĂ DECIDUALĂ cellule differenciee / CELULĂ DIFERENŢIATĂ cellule effectrice / CELULĂ EFECTOARE cellule endotheliale / CELULĂ ENDOTELIALĂ cellule entero-chromaffine / CELULĂ ENTEROCROMAFINĂ cellule ependymaire / CELULĂ EPENDIMARĂ cellule excitable / CELULĂ EXCITABILĂ cellule falciforme / CELULĂ FALCIFORMĂ cellule ganglionnaire / CELULĂ GANGLIONARĂ cellule geante / CELULĂ GIGANTĂ cellule hote / CELULĂ GAZDĂ cellule immature / CELULĂ IMATURĂ cellule immunocompâtente / CELULĂ IMUNOCOMPETENTĂ cellule immunoeffectrice / CELULĂ IMUNOEFECTOARE cellule interstitielle du testicule / CELULĂ INTERSTIŢIALĂ A TESTICULULUI cellule L / CELULĂ L cellule LE / CELULĂ LUPICĂ cellule lympho-plasmocytaire / CELULĂ UMFOPLASMOCITARĂ cellule M / CELULĂ M cellule mucipare / CELULĂ MUCIPARĂ cellule musculaire / CELULĂ MUSCULARĂ cellule musculaire lisse vasculaire / CELULĂ MUSCULARĂ NETEDĂ VASCULARĂ cellule musculaire lisse viscerale / CELULĂ MUSCULARĂ NETEDĂ VISCERALĂ cellule musculaire strtee cardiaque / CELULĂ MUSCULARĂ STRIATĂ CARDIACĂ cellule musculaire striee squelettique / celulĂ muscularĂ striatĂ scheleticĂ cellule myoepitheliale / CELULĂ MIOEPITELIALĂ cellule naturelle tueuse / CELULĂ NK cellule neuro-secretoire / CELULĂ^ NEUROSECRETORIE cellule neuro-sensorielle / CELULĂ NEUROSENZORIALĂ cellule NK / CELULĂ NK 1646 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN .. . .. .11- / i i ii X mi ii a ceiiuie nuiit? / oi_i_wl./-v • '•y»-'-' cellule olfactive / CELULĂ OLFACTIVĂ _ cellule permissive / CELULĂ_ PERMISIVĂ cellule pluripotente / CELULĂ PLURIPOTENTĂ cellule polyploîde / CELULĂ_ POLIPLOIDĂ cellule polytenique / CELULĂ POLITENICĂ cellule presentatrice d'antigene / CELULĂ PREZENTATOARE DE ANTIGEN cellule principale / CELULĂZIMOGENĂ cellule pyramidale / CELULĂ PIRAMIDALĂ cellule reticulaire / CELULĂ RETICULARĂ cellule somatique / CELULĂ SOMATICĂ cellule souche / CELULĂ SUŞĂ cellule spumeuse / CELULĂ SPUMOASĂ cellule stem / CELULĂ STEM cellule stromale / CELULĂ STROMALĂ cellule T / CELULĂ T cellule transcomplementaire / CELULĂ TRANSCOMPLEMEN-TARĂ cellule transformee / CELULĂ TRANSFORMATĂ cellule tumorale / CELULĂ TUMORALĂ cellule unipotente / CELULĂ UNIPOTENTĂ cellule-cible / CELULĂ-ŢINTĂ cellulectomie / CELULECTOMIE cellules algoîdes / CELULE ALGOIDE cellules APUD / CELULE APUD cellules beta / CELULE BETA cellules de Burr / CELULE BURR cellules de Kupffer / CELULE KUPFFER cellules de Langerhans / CELULE LANGERHANS cellules de Mikulicz / CELULE MIKULICZ cellules de Pelger-Huet / CELULE PELGER-HUET cellules de Reed-Sternberg / CELULE REED-STERNBERG cellules de Sezary / CELULE SEZARY cellules de Warthin-Finkeldey / CELULE WARTHIN-FINKELDEY cellules dendritiques / CELULE DENDRITICE cellules d'Opalski / CELULE OPALSKI cellules G / CELULE G cellules ganglionnaires oculaires / CELULE GANGLIONARE OCULARE cellules gliales / CELULE GLIALE cellules HeLa / CELULE HeLa cellules juxta-glomerulaires / CELULE JUXTAGLOMERULARE cellules oxyntiques / CELULE OXINTICE cellules parietales / CELULE PARIETALE cellules thymiques precurseurs / CELULE TIMICE PRECURSOARE cellulifuge / CELULIFUG cellulipete / CELULIPET cellulite / CELUL1TĂ cellulite â eosinophiles / CELULITĂ EOZINOFILICĂ cellulite fulminante / CELULITĂ FULMINANTĂ cellulite streptococcique maligne / CELULITĂ STREPTOCOCICĂ MALIGNĂ cellulose / CELULOZĂ Celsius / CELSIUS celulle oeuf / CELULĂ OU cement / CEMENT cernentoblaste / CEMENTOBLAST cementoblastome / CEMENTOBLASTOM cementocyte / CEMENTOCIT cementome / CEMENTOM cenesthesie / CENESTEZIE cenestopathie / CENESTOPATIE ----- / OCMTIMCtnOAM uci lumuiyai i / ol_im iiiviwr~»vj/niM centre / CENTRU centre d'automatisme / CENTRU DE AUTOMATISM centre de l'appetit / CENTRU AL APETITULUI centre de la satiete / CENTRU AL SAŢIETĂŢII centre nerveux / CENTRU NERVOS centrifugation / CENTRIFUGARE centrifugation / CENTRIFUGARE centrifugation analytique / CENTRIFUGARE ANALITICĂ centrifugation differentielle / CENTRIFUGARE DIFERENŢIALĂ centrifugation en gradient de densite / CENTRIFUGARE ÎN GRADIENT DE DENSITATE centrifugation isopycnique / CENTRIFUGARE IZOPICNICĂ centrifugation zonale / CENTRIFUGARE ZONALĂ centrifuge / CENTRIFUG centrifugeuse / CENTRIFUGĂ centriole / CENTRIOL centripete / CENTRIPET centromere / CENTROMER centrosome / CENTROZOM cephalalgie / CEFALALGIE cephalalgie pharyngotympanique / CEFALALGIE FARINGO-TIMPANICĂ cephalee / CEFALEE cephalee vasculaire de Horton / CEFALEE VASCULARĂ HORTON cephalhematome / CEFALHEMATOM cephalhydrocele / CEFALHIDROCEL cephalhydrocele traumatique / CEFALHIDROCEL TRAUMATIC cephaline / CEFALINĂ cephalique / CEFALIC cephalometrie / CEFALOMETRIE cephalorachidien / CEFALORAHIDIAN cephalosporine / CEFALOSPORINĂ ceramide / CERAMID cercaire / CERCAR cerclage / CERCLAJ cerebelleux / CEREBELOS cerebellite / CEREBELITĂ cerebral / CEREBRAL cerebromalacie / CEREBROMALACIE cerebrome / CEREBROM cerebrosclerose / CEREBROSCLEROZĂ cerebrosides / CEREBROZIDE cerebrosidose / CEREBROZIDOZĂ cerebrospinal / CEREBROSPINAL cerebrotomie / CEREBROTOMIE cerebrotonie / CEREBROTONIE cerebrum / CEREBRUM ceroîde / CEROID certificat medical / CERTIFICAT MEDICAL certificat prenuptial / CERTIFICAT PRENUPŢIAL ceruloplasmine / CERULOPLASMINĂ cerumen / CERUMEN cerveau / CREIER cerveau anterieur / CREIER ANTERIOR cerveau intermediaire / CREIER INTERMEDIAR cerveau moyen / CREIER MIJLOCIU cerveau vegetatif / CREIER VEGETATIV sau VISCERAL cervelet / CEREBEL cervical / CERVICAL cervicalgie / CERVICALGIE cervicarthrose / CERVICARTROZĂ cervicite / CERVICITĂ 1647 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cervicobrachial / CERVICOBRAHIAL cervicobrachialgie / CERVICOBRAHIALGIE cervicocystopexie / CERVICOCISTOPEXIE cervicolabial / CERVICOLABIAL cervicolingual / CERVICOLINGUAL cervicopexie / CERVICOPEXIE cervicotomie / CERVICOTOMIE cervicovaginite / CERVICOVAGINITĂ cervicovestibulaire / CERVICOVESTIBULAR cervix / CERVIX cesarienne (operation) / CEZARIANĂ (OPERAŢIE) cesium 137 / CESIU 137 Cestoda / CESTODA cetoacidose / CETOACIDOZĂ cetogene / CETOGEN cetogenese / CETOGENEZĂ cetone / CETONĂ cetonemie / CETONEMIE cetonurie / CETONURIE cetose / CETOZĂ 17-cetosteroîdes / 17-CETOSTEROIZI chaîne / LANŢ chaîne ganglionnaire ileo-colique / NODULI ILEOCOLICI chaîne H / LANŢ H chaîne jugulaire interne des ganglions lateraux profonds du cou / NODULI JUGULARI LATERALI chaîne L / LANŢ L chaîne legere / LANŢ UŞOR chaîne lourde / LANŢ GREU chaîne respiratoire / LANŢ RESPIRATOR chaîne sympathique / LANŢ SIMPATIC chaîne trophique / LANŢ TROFIC chalazion / ŞALAZION chalazodermie / ŞALAZODERMIE chalazodermie / CHALAZODERMIE chaleur / CĂLDURĂ chalicose / CHALICOZĂ chalones / ŞALONE chambre / CAMERĂ chambre anterieure de l'oeil / CAMERĂ ANTERIOARĂ A OCHIULUI chambre hyperbarique / CAMERĂ HIPERBARICĂ chambre posterieure de l'oeil / CAMERĂ POSTERIOARĂ A OCHIULUI champ / CÂMP champ auditif / CÂMP AUDITIV champ electrique / CÂMP ELECTRIC champ magnetique / CÂMP MAGNETIC champ operatoire / CÂMP^ OPERATOR champ psychologique / CÂMP PSIHOLOGIC champ visuel / CÂMP VIZUAL champignon / CIUPERCĂ chancre / ŞANCRU chancre indure / ŞANCRU DUR, ŞANCRU TARE chancre mou / ŞANCRU MOALE chancre syphilitique / ŞANCRU SIFILITIC chancre tuberculeux / ŞANCRU TUBERCULOS chancroîde / ŞANCROID chaperonines / CHAPERONINE, ŞAPERONINE charbon / ANTRAX . DALAC charbon / CĂRBUNE charbon active / CĂRBUNE ACTIVAT charlatan / ŞARLATAN charniere / ŞARNIERĂ chaud / CALD chaux / VAR chaux sodee / VAR SODAT chaux vive / VAR NESTINS check-up / CHECK-UP cheilite / CHEILITĂ cheilophagie / CHEILOFAGIE cheiloplastie / CHEILOPLASTIE cheilorraphie / CHEILORAFIE cheiloschisis / CHEILOSCHIZIS cheiloscopie / CHEILOSCOPIE cheiromegalie / CHEIROMEGALIE chelateur / AGENT CHELATOR, CHELATOR chelation / CHELARE cheloîde / CHELOID, KELOID cheloîdose / KELOIDOZĂ chemodectome / CHEMODECTOM chemokines / CHEMOKINE chemorecepteur / CHEMORECEPTOR, CHIMIORECEPTOR chemosensibilite / CHEMOSENSIBILITATE chemosis / CHEMOZIS chemostat / CHEMOSTAT chemotique / CHEMOTIC chemzyme / CHEMZIMĂ cherophobie / CHEROFOBIE cherubinisme / CHERUBISM cherubisme / CHERUBISM cheveu / PĂR cheville / GLEZNĂ, ŞTIFT chiasma / CHIASMĂ chiasma optique / CHIASMĂ OPTICĂ chilophagie / CHEILOFAGIE chimere / HIMERĂ chimio-embolisation / CHIMIO-EMBOLIZARE chimiokines / CHIMIOKINE chimioluminescence / CHEMOLUMINESCENŢĂ chimionucleolyse / CHIMIONUCLEOLIZĂ chimioprevention / CHIMIOPREVENŢIE chimioprophylaxie / CHIMIOPROFILAXIE chimiorecepteur / CHIMIORECEPTOR chimioresistance / CHIMIOREZISTENŢĂ chimiosensibilite / CHIMIOSENSIBILITATE chimiotactisme / CHIMIOTACTISM, CHIMIOTAXIE chimiotaxie / CHIMIOTAXIE chimiotherapie / CHIMIOTERAPIE chimisme gastrique / CHIMISM GASTRIC chiralgie / CHIRALGIE chiralgie paresthesique / CHIRALGIE PARESTEZICĂ chiropraxie / CHIROPRAXIE chirurgie / CHIRURGIE chitine / CHITINĂ Chlamydia / CHLAMYDIA chloasma / CLOASMĂ chloralose / CLORALOZĂ chloramphenicol / CLORAMFENICOL chloration / CLORINARE chlore / CLOR chloremie / CLOREMIE chlorhydrie / CLORHIDRIE chlorofluoro-carbone / CLOROFLUOROCARBURĂ chloroforme / CLOROFORM chloroma / CLOROM 1648 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN chloromatose / CLOROM chlorome / CLOROM chloropenie / CLOROPENIE chloropexie / CLOROPEXJE chlorophylle / CLOROFILĂ chloroplaste / CLOROPLAST chloropsie / CLOROPSIE chlorose / CLOROZĂ chlorpromazine / CLORPROMAZINĂ chlortetracycline / CLORTETRACICLINĂ chlorure / CLORUR chlorure de sodium / CLORURĂ DE SODIU chlorurie / CLORURIE choane / COANĂ choc / ŞOC choc anaphylactique / ŞOC ANAFILACTIC choc bacteriemique / ŞOC INFECŢIOS choc cardiogenique / ŞOC CARDIOGEN choc compense / ŞOC COMPENSAT choc de pointe / ŞOC APEXIAN choc electrique / ŞOC ELECTRIC choc en dâme / CHOC EN DOME choc hypovolemique / ŞOC HIPOVOLEMIC choc insulinique / ŞOC INSULINIC choc irreversible / ŞOC IREVERSIBIL choc operatoire / ŞOC OPERATOR choc reversible / ŞOC REVERSIBIL choc rotulien / ŞOC ROTULIAN choc septique / ŞOC SEPTIC choc spinal / ŞOC SPINAL choc toxique / ŞOC TOXIC choc toxique staphylococcique / ŞOC TOXIC choc vasculaire / ŞOC CIRCULATOR cholagogue / COLAGOG cholalemie / COLALEMIE cholalurie / COLALURIE cholangiectasie / COLANGIECTAZIE cholangiocarcinome / COLANGIOCARCINOM cholangiographie / COLANGIOGRAFIE cholangiolite / COLANGIOLITĂ cholangiome / COLANGIOM cholangiopathie / COLANGIOPATIE cholangiotomie / COLANGIOTOMIE cholangite / COLANGITĂ cholangite chronique destructive non suppurative / COLANGITĂ CRONICĂ DISTRUCTIVĂ NESUPURATĂ cholangite diffuse non obliterante / COLANGITĂ DIFUZĂ NON-OBLITERANTĂ cholchicine / COLCHICINĂ cholecalciferol / COLECALCIFEROL cholecystalgie / COLECISTALGIE cholecystectasie / COLECISTECTAZIE cholecystectomie / COLECISTECTOMIE cholecystite / COLECISTITĂ cholecystocinetique / COLECISTOKINETIC cholecystographie / COLECISTOGRAFIE cholecystokinine / COLECISTOKININĂ cholecystokinine-pancreozymine / COLECISTOKININ-PANCREO-ZIMINĂ cholecystolithiase / COLECISTOLITIAZĂ cholecystopexie / COLECISTOPEXIE cholecystotomie / COLECISTOTOMIE choledocholithiase / COLEDOCOLITIAZĂ cnoieaochopiastie / COLEDOCOPLASTiE choledochostomie / COLEDOCOSTOMIE choledochotomie / COLEDOCOTOMIE choledocite / COLEDOCITĂ choledoque / COLEDOC choleglobine / COLEGLOBINĂ cholelithiase / COLELITIAZĂ cholelithotomie / COLELITOTOMIE cholemie familiale / COLEMIE FAMILIALĂ choleperitoine / COLEPERITONEU cholera / HOLERĂ cholera endocrine / HOLERĂ ENDOCRINĂ, SINDROMUL HOLEREI PANCREATICE cholerese / COLEREZĂ choleretique / COLERETIC choleriforme / HOLERIFORM cholestase / COLESTAZĂ cholestase recurrente benigne / COLESTAZĂ RECURENTĂ BENIGNĂ cholestatique / COLESTATIC cholesteatome / CHOLESTEATOMA cholesterinose cerebrotendineuse / COLESTERINOZĂ CERE-BROTENDINOASĂ cholesterol / COLESTEROL cholesterol desmolase / COLESTEROL DESMOLAZĂ cholesterol esterase / COLESTEROL ESTERAZĂ cholesterolemie / COLESTEROLEMIE cholesterolose / COLESTEROLOZĂ cholesteropexie / COLESTEROPEXIE cholesterose / COLESTEROZĂ cholesterose extracellulaire / COLESTEROZĂ EXTRACELU-LARĂ cholesterose vesiculaire / COLESTEROZĂ VEZICULARĂ cholestyramine / COLESTIRAMINĂ cholethorax / COLETHORAX choline / COLINĂ cholinergique / COLINERGIC cholinesterase / COLINESTERAZĂ cholurie / COLURIE chondral / CONDRAL chondrectomie / CONDRECTOMIE chondrite / CONDRITĂ chondrite de cote / CONDRITĂ COSTALĂ chondroblaste / CONDROBLAST chondroblastome benin / CONDROBLASTOM BENIGN chondrocalcinose articulaire / CONDROCALCINOZĂ ARTICULARĂ chondrocalcinose articulaire diffuse / CONDROCALCINOZĂ DIFUZĂ chondrocyte / CONDROCIT chondrodysplasie / CONDRODISPLAZIE chondrodysplasie lethale avec brevete des cotes / CONDRODISPLAZIE LETALĂ CU SCURTAREA COASTELOR chondrodysplasie ponctuee / CONDRODISPLAZIE PUNCTATĂ chondrodysplasie spondylo-epiphysaire / CONDRODISPLAZIE SPONDILOEPIFIZARĂ chondrodysplasies metaphysaires / CONDRODISPLAZII META-FIZARE chondrodystrophie / CONDRODISTROFIE chondrodystrophie foetale / CONDRODISTROFIE FETALĂ chondroepiphysite / CONDROEPIFIZITĂ chondrogenese / CONDROGENEZĂ chondroide / CONDROID 1649 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN chondro'i'tine sulfate / CONDROITIN-SULFAT chondrolyse / CONDROLIZĂ chondromalacie / CONDROMALACIE chondromatose / CONDROMATOZĂ chondrome / CONDROM chondromucoproteine / CONDROMUCOPROTEINĂ chondronectine / CONDRONECTINĂ chondropathie / CONDROPATIE chondrophyte / CONDROFIT chondroporose / CONDROPOROZĂ chondrosarcome / CONDROSARCOM chorde de Glenard / COARDĂ GLENARD (COLICĂ) chorde dorsale / COARDĂ DORSALĂ chordite / CORDITĂ chordotomie / CORDOTOMIE choree / COREE choree de Huntington / COREE HUNTINGTON choree de Sydenham / COREE SYDENHAM choreiforme / COREIFORM choreoathetose / COREOATETOZĂ choreoathetose familiale paroxystique / COREOATETOZĂ FAMILIALĂ PAROXISTICĂ choreoathetose paroxystique kinesigenique / COREOATETOZĂ PAROXISTICĂ KINEZIGENĂ choreoathetosique / COREOATETOZIC chorioadenome / CORIOADENOM chorioallantolde / CORIOALANTOIDĂ choriome benign / CORIOM BENIGN choriomeningite / CORIOMENINGITĂ choriomeningite lymphocytaire / MENINGITĂ SEROASĂ EPIDEMICĂ chorion / CORION chorioretinite / CORIORETINITĂ chorioretinite sereuse centrale / CORIORETINITĂ SEROASĂ CENTRALĂ choristome / CORISTOM choroide / COROIDĂ choroidite / COROIDITĂ choroidite diffuse aigue suppuree / COROIDITĂ DIFUZĂ ACUTĂ SUPURATĂ chromaffine / CROMAFIN chromatide / CROMATIDĂ chromatine / CROMATINĂ chromatine sexuelle / CROMATINĂ SEXUALĂ chromatique / CROMATIC chromatographie / CROMATOGRAFIE chromatographie d'adsorption / CROMATOGRAFIE DE AD-SORBŢIE chromatographie d'affinite / CROMATOGRAFIE DE AFINITATE chromatographie de partage / CROMATOGRAFIE DE PARTAJ chromatographie en phase gazeuse / CROMATOGRAFIE ÎN FAZĂ GAZOASĂ chromatographie liquide d'haute performance / CROMATOGRAFIE LICHIDĂ DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ chromatographie par echanges d'ions / CROMATOGRAFIE PRIN SCHIMB IONIC chromatolyse / CROMATOLIZĂ chromatophore / CROMATOFOR chromatopsie / CROMATOPSIE chromatoscopie / CROMATOSCOPIE chrome / CROM chrome 51 / CROM 51 chromhidrose / CROMHIDROZĂ chromisme / CROMISM chromoblastomycose / CROMOBLASTOMICOZĂ chromogene / CROMOGEN chromogranines / CROMOGRANINE chromolipo'fdes / CROMOLIPOIDE chromopexie / CROMOPEXIE chromophile / CROMOFIL chromophore / CROMOFOR chromoproteine / CROMOPROTEINĂ chromoscopie / CROMOSCOPIE chromosome A / CROMOZOM A chromosome accesoire / CROMOZOM ACCESORIU chromosome acentrique / CROMOZOM ACENTRIC chromosome acrocentrique / CROMOZOM ACROCENTRIC chromosome B / CROMOZOM B chromosome bacterien / CROMOZOM BACTERIAN chromosome en anneau / CROMOZOM ÎN INEL chromosome homologue / CROMOZOM OMOLOG chromosome Philadelphia / CROMOZOM PHILADELPHIA chromosome polytene / CROMOZOM POLITEN chromosome telocentrique / CROMOZOM TELOCENTRIC chromosome X / CROMOZOM X chromosome Y / CROMOZOM Y chromosomes / CROMOZOMI chromostatine / CROMOSTATINĂ chronaxie / CRONAXIE chronicite / CRONICITATE chronique / CRONIC chronobiologie / CRONOBIOLOGIE chronodependant / CRONODEPENDENT chronodietetique / CRONODIETETICĂ chronopathologie / CRONOPATOLOGIE chronopharmacologie / CRONOFARMACOLOGIE chronose / OCRONOZĂ chronotherapeutique / CRONOTERAPEUTICĂ chronotherapie / CRONOTERAPIE chronotoxicologie / CRONOTOXICOLOGIE chronotrope / CRONOTROP chrysoderma / CRISIAZĂ, CRISODERMA chrysotherapie / CRISOTERAPIE chupelet costal / MĂTĂNII COSTALE chute de cheveux / ALOPECIE chylangiome / CHILANGIOM chyle / CHIL chyleux / CHILOS chylifere / CHILIFER chyliforme / CHILIFORM chylomediastin / CHILOMEDIASTIN chylomicron / CHILOMICRON chylopericarde / CHILOPERICARD chyloperitoine / CHILOPERITONEU chylothorax / CHILOTORAX chylurie / CHILURIE chyme / CHIM chymotrypsine / CHIMOTRIPSINĂ chymotrypsinogene / CHIMOTRIPSINOGEN cible / ŢINTĂ cicatrice / CICATRICE cicatrisation / CICATRIZARE ciclosporine / CICLOSPORINĂ cil / CIL cil / GEANĂ cil palpebral / CIL PALPEBRAL 1650 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN ciliaire / CILIAR cimetidine / CIMETIDINA Cimex / CIMEX cine-angiographie / CINEANGIOGRAFIE cinecardio-angiographie / CINECARDIOANGIOGRAFIE cinedensigraphie / CINEDENSIGRAFIE cinematique / CINEMATICĂ cineplastie / KINEPLASTIE cineradiographie / CINERADIOGRAFIE cinesiologie / CINEZIOLOGIE cinetique / CINETIC cinetique enzymatique / CINETICĂ ENZIMATICA cinetose / CINETOZĂ cingulum / CINGULUM cinquieme artere lombaire / ARTERĂ LOMBARĂ IMA cinquieme maladie / BOALĂ A CINCEA circadien / CIRCADIAN circine / CIRCINAT circoncision / CIRCUMCIZIE circonflexe / CIRCUMFLEX circonvalle / CIRCUMVALAT circonvolution / CIRCUMVOLUŢIE circulaire / CIRCULAR circulaires du cordon / CIRCULARĂ DE CORDON circulation / CIRCULAŢIE circulation collaterale / CIRCULAŢIE COLATERALĂ circulation des lymphocytes / CIRCULAŢIE A LIMFOCITELOR circulation extracorporelle / CIRCULAŢIE EXTRACORPOREALĂ circulation lymphatique / CIRCULAŢIE LIMFATICĂ circulation pulmonaire / MICA CIRCULAŢIE circulation sanguine / CIRCULAŢIE SANGUINĂ circulation systemique / MAREA CIRCULAŢIE circulatoire / CIRCULATOR circumduction / CIRCUMDUCŢIE cireux / CIROS cirrhogene / CIROGEN cirrhose / CIROZĂ cirrhose alcoolique / CIROZĂ ALCOOLICĂ cirrhose atrophique / CIROZĂ ATROFICĂ cirrhose biliaire primitive / CIROZĂ BILIARĂ PRIMITIVĂ cirrhose biliaire secondaire / CIROZĂ BILIARĂ SECUNDARĂ cirrhose bronzee / CIROZĂ BRONZATĂ cirrhose cardiaque / CIROZĂ CARDIACĂ cirrhose cardio-tuberculeuse / CIROZĂ CARDIOTUBERCU-LOASĂ cirrhose carentielle / CIROZĂ CARENŢIALĂ cirrhose cholestatique / CIROZĂ COLESTATICĂ cirrhose hypertrophique diffuse / CIROZĂ HIPERTROFICĂ DIFUZĂ cirrhose hypertrophique splenogene / CIROZĂ HIPERTROFICĂ SPLENOGENĂ cirrhose post-hepatitique / CIROZĂ POSTHEPATITICĂ cirrhose post-necrotique / CIROZĂ POSTNECROTICĂ cirrhotique / CIROTIC cirsoVde / CIRSOID cis / CIS ciseaux / FOARFECE cisternal / CISTERNAL cisternographie / CISTERNOGRAFIE cisternotomie / CISTERNOTOMIE cistron / CISTRON citerne / CISTERNĂ citrate / CITRAT citratemie / CITRATEMIE citremie / CITREMIE citrine / CITRINĂ citrulline / CITRULINĂ citrullinemie / CITRULINEMIE cladosporiose / CLADOSPORIOZĂ clairance / CLEARANCE clampage / CLAMPAJ clangor / CLANGOR clapotage / CLAPOTAJ claquage musculaire / CLACAJ MUSCULAR claquement / CLACMENT clasmatose / CLASMATOZĂ classe / CLASĂ classe de differenciation / CLASĂ DE DIFERENŢIERE, CLUS-TER DE DIFERENŢIERE classe d'immunoglobulines / CLASĂ DE IMUNOGLOBULINE classification / CLASIFICARE classification internaţionale des maladies et de causes de deces / CLASIFICARE INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR Şl A CAUZELOR DE DECES clastique / CLASTIC clastogene / CLASTOGEN clastomanie / CLASTOMANIE clathrine / CLATRINĂ claudication / CLAUDICAŢIE, ŞCHIOPĂTARE claudication intermittente / CLAUDICAŢIE INTERMITENTĂ claudication intermittente spinale / CLAUDICAŢIE INTERMITENTĂ SPINALĂ claudine / CLAUDINĂ claustrophilie / CLAUSTROFILIE claustrophobie / CLAUSTROFOBIE Claviceps purpurea / CLAVICEPS PURPUREA clavicule / CLAVICULĂ clearance / CLEARANCE cleidectomie / CLEIDECTOMIE cleidotomie / CLEIDOTOMIE cleptolagnie / CLEPTOLAGNIE cleptomanie / CLEPTOMANIE cleptophobie / CLEPTOFOBIE clignement / CLIPIRE clignotement / CLIPIRE climat / CLIMAT climatere / CLIMACTERIU climatologie / CLIMATOLOGIE climatopathologie / CLIMATOPATOLOGIE clinique / CLINIC, CLINICĂ clinodactylie / CLINODACTILIE clinoi'de / CLINOID clinomanie / CLINOMANIE clinophilie / CLINOFILIE clinostatique / CLINOSTATIC clinostatisme / CLINOSTATISM cliomedecine / CLIOMEDICINĂ clitoris / CLITORIS clivage / CLIVAJ clivus / CLIVUS cloaque / CLOACĂ cloison / CLOAZON cloison interatriale / SEPT INTERATRIAL cloison interventriculaire / SEPT INTERVENTRICULAR clonage / CLONARE clonal / CLONAL 1651 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN clone / CLON clonie / CLON IE clonique / CLONIC clonus / CLONUS Clostridium / CLOSTRIDIUM Clostridium botulinum / CLOSTRIDIUM BOTULINUM Clostridium perfringens / CLOSTRIDIUM PERFRINGENS Clostridium tetani / CLOSTRIDIUM TETANI clou / CUI clusterine / CLUSTERINĂ coacervat / COACERVAT coaching / COACHING coagglutination / COAGLUTINARE coagulabilite / COAGULABILITATE coagulant / COAGULANT coagulase / COAGULAZĂ coagulation / COAGULARE coagulation du sang / COAGULAREA SÂNGELUI coagulation intravasculaire disseminee / COAGULARE INTRA-VASCULARĂ DISEMINATĂ (abrev. CIVD) coagulopathie / COAGULOPATIE coagulopathie de consommation / COAGULOPATIE DE CONSUM coalescence / COALESCENŢĂ coaptation / COAPTARE coapteur / COAPTOR coarctation / COARCTAŢIE cobalamine / COBALAMINĂ cobalt / COBALT cobalt 60 / COBALT 60 cobaltherapie / COBALTOTERAPIE cobalthotherapie / COBALTOTERAPIE cobaye / COBAI cocaine / COCAINĂ cocaînisation / COCAINIZARE cocainomanie / COCAINOMANIE coccidioîdomycose / COCCIDIOIDOMICOZĂ coccobacille / COCOBACIL coccydynie / COCCIDINIE coccyx / COCCIS cochleaire / COHLEAR cochlee / COHLEE cochleo-vestibulaire / COHLEO-VESTIBULAR coconscient / COCONŞTIENT code / COD code genetique / COD GENETIC code internaţional des stimulateurs cardiaques / CODUL INTERNAŢIONAL AL STIMULATORILOR CARDIACI codeine / CODEINĂ codeinomanie / CODEINOMANIE codominance / CODOMINANŢĂ codon / CODON codon initiateur / CODON INIŢIATOR codon stop / CODON STOP codons synonymes / CODONI SINONIMI coefficient / COEFICIENT coefficient d'absorption pharmacocinetique / COEFICIENT DE ABSORBŢIE FARMACOCINETICĂ coefficient de diffusion / COEFICIENT DE DIFUZIUNE coefficient de dissociation / COEFICIENT DE DISOCIAŢIE coefficient de permeabilite / COEFICIENT DE PERMEABILITATE coefficient de proliferation / COEFICIENT DE PROLIFERARE coefficient de sedimentation / COEFICIENT DE SEDIMENTARE coefficient d'efficacite proteique / COEFICIENT DE EFICACITATE PROTEICĂ coefficient d'intelligence / COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ coefficient masticatoire / COEFICIENT MASTICATORIU coelialgie / CELIALGIE coeliaque / CELIAC coelioscopie / CELIOSCOPIE, LAPAROSCOPIE coeliotomie / CELIOTOMIE, LAPAROTOMIE coelome / CELOM coelonychie / COILONICHIE coelosomie / CELOSOMIE coenzyme / COENZIMĂ coenzyme A / COENZIMĂ A coenzyme Q / COENZIMĂ Q coenzyme Q10 / COENZIMĂ Q10 coeur / CORD, INIMĂ coeur arachnodactylique / CORD ARAHNODACTILIC coeur artificiel / CORD ARTIFICIAL coeur biloculaire / CORD BILOCULAR coeur d'athlete / CORD ATLETIC coeur pulmonaire aigu / CORD PULMONAR ACUT coeur pulmonaire chronique / CORD PULMONAR CRONIC coeur-poumon artificiel / CORD-PULMON ARTIFICIAL cofacteur / COFACTOR cognitif / COGNITIV cohorte / COHORTĂ cohriomeningite lymphocytaire / CORIOMENINGITĂ LIMFOCI-TARĂ coinfection / COINFECŢIE coit / COIT col / COL col de l'uterus / COL^ UTERIN colamine / COLAMINĂ colectasie / COLECTAZIE colectomie / COLECTOMIE colibacille / COLIBACIL colibacillose / COLIBACILOZĂ Colibacillus / COLIBACILLUS coliforme / COLIFORM colique / COLICĂ colique de plomb / COLICĂ SATURNINĂ colique hepatique / COLICĂ HEPATICĂ colique nephretique / COLICĂ NEFRETICĂ colique salivaire de Morestin / COLICĂ SALIVARĂ MORESTIN colique testiculaire / COLICĂ TESTICULARĂ colique uterine / COLICĂ UTERINĂ colite / COLITĂ colite ulcereuse / COLITĂ ULCEROASĂ collaber / A COLABA collagenase / COLAGENAZĂ collagene / COLAGEN collagenome / COLAGENOM collagenose / COLAGENOZĂ collapsus / COLAPS collapsus cardiaque / COLAPS CARDIAC collapsus cardio-vasculaire / COLAPS CARDIOVASCULAR collateral / COLATERAL collateraux digitaux communs du nerf plantaire externe / NERVI DIGITALI PLANTARI COMUNI Al NERVULUI PLANTAR LATERAL collateraux digitaux palmaires du nerf cubital / NERVI DIGITALI PALMARI PROPRII Al NERVULUI ULNAR 1652 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN collateraux dorsaux des doigts du nerf cubiîal / NERVI DORSALI DIGITALI Al NERVULUI ULNAR collateraux dorsaux des doigts du nerf radial / NERVI DORSALI DIGITALI Al NERVULUI RADIAL collateraux plantaires des orteils du nerf plantaire externe / NERVI DIGITALI PLANTARI PROPRII Al NERVULUI PLANTAR LATERAL collateraux plantaires des orteils du nerf plantaire interne / NERVI DIGITALI PLANTARI PROPRII Al NERVULUI PLANTAR MEDIAL collateraux plantar digitaux communs du nerf plantaire interne / NERVI DIGITALI PLANTARI COMUNI Al NERVULUI PLANTAR MEDIAL collection / COLECŢIE colliculus seminal / COLICUL SEMINAL collier / COLIER collier de Venus / COLIERUL LUI VENUS collimateur / COLIMATOR collimation / COLIMAŢIE collodion / COLODIU colloidal / COLOIDAL colloîde / COLOID colloidoclasie / COLOIDOCLAZIE collum / COLLUM collutoire / COLUTORIU collyre / COLIR coloboma / COLOBOM colocolostomie / COLOCOLOSTOMIE colon / COLON colonie bacterienne / COLONIE BACTERIANĂ colonie cellulaire / COLONIE CELULARĂ colonne vertebrale / COLOANĂ VERTEBRALĂ colopathie / COLOPATIE colopexie / COLOPEXIE coloplication / COLOPLICATURĂ coloplicature / COLOPLICATURĂ coloproctectomie / COLOPROCTECTOMIE coloptose / COLOPTOZĂ colorant / COLORANT coloration / COLORAŢIE coloration de Gram / COLORAŢIE GRAM coloration de May-Grunwald-Giemsa / COLORAŢIE MAY-GRUNWALD-GIEMSA coloration de Perls / COLORAŢIE PERLS coloration de Ziehl-Neelsen / COLORAŢIE ZIEHL-NEELSEN coloration PAS / COLORAŢIE PAS colorimetrie / COLORIMETRIE, FOTOCOLORIMETRIE colorraphie / COLORAFIE coloscopie / COLOSCOPIE colostomie / COLOSTOMIE colostrum / COLOSTRU colpectomie / COLPECTOMIE colpite / COLPITĂ colpocele / COLPOCEL colpocele anterieure / COLPOCEL ANTERIOR colpocele posterieure / COLPOCEL POSTERIOR colpocytologie / COLPOCITOLOGIE colpohysterectomie / COLPOHISTERECTOMIE colpoperineoplastie / COLPOPERINEOPLASTIE colpoperineorraphie / COLPOPERINEORAFIE colpopexie / COLPOPEXIE colpoplastie / COLPOPLASTIE colposcope / COLPOSCOP colposcopie / COLrOSCOPiE colpostat / COLPOSTAT colpostenose / COLPOSTENOZĂ colpotomie / COLPOTOMIE coma / COMĂ coma alcoolique / COMĂ ALCOOLICĂ coma apoplectique / COMĂ APOPLECTICĂ coma azotemique / COMĂ AZOTEMICĂ coma carus / COMĂ CARUS coma depasse / COMĂ DEPĂŞITĂ coma diabetique / COMĂ DIABETICĂ coma hepatique / COMĂ HEPATICĂ coma hyperosmolaire / COMĂ HIPEROSMOLARĂ coma hypoglycemique / COMĂ HIPOGLICEMICĂ coma myxoedemateux / COMĂ MIXEDEMATOASĂ coma prolonge / COMĂ PRELUNGITĂ coma uremique / COMĂ UREMICĂ coma vigil / COMĂ VIGILĂ comedon / COMEDON commensal / COMENSAL commensalisme / COMENSALISM comminutif / COMINUTIV commissure / COMISURĂ commissuroplastie / COMISUROPLASTIE commissurotomie / COMISUROTOMIE commotion / COMOŢIE commotion cerebrale / COMOŢIE CEREBRALĂ communication interauriculaire / COMUNICARE INTERATRIALĂ communication interventriculaire / COMUNICARE INTERVENTRI-CULARĂ commutation de classes / COMUTARE DE CLASE compartiment / COMPARTIMENT compatibilite / COMPATIBILITATE compatibilite sanguine / COMPATIBILITATE SANGUINĂ compatibilite tissulaire / COMPATIBILITATE TISULARĂ compatible / COMPATIBIL compensation / COMPENSARE compense / COMPENSAT competence / COMPETENŢĂ competence genetique / COMPETENŢĂ GENETICĂ competition / COMPETIŢIE complement / COMPLEMENT complementare / COMPLEMENTAR complementarii / COMPLEMENTARITATE complexe / COMPLEX complexe antigene-anticorps / COMPLEX ANTIGEN-ANTICORP complexe antigene-anticorps-complement / COMPLEX ANTI-GEN-ANTICORP-COMPLEMENT complexe d'attaque membranaire / COMPLEX DE ATAC MEM-BRANAR complexe de jonction / COMPLEX DE JONCŢIUNE complexe de Merkel / COMPLEX MERKEL complexe d'inferiorite / COMPLEX DE INFERIORITATE complexe d'Oedipe / COMPLEXUL OEDIP complexe enzyme-substrat / COMPLEX ENZIMĂ-SUBSTRAT complexe immun / COMPLEX IMUN complexe majeure d'histocompatibilite / COMPLEX MAJOR DE HISTOCOM PATI Bl LITATE complexe QRST / COMPLEX QRST complexometrie / COMPLEXOMETRIE compliance / COMPLIANŢĂ compliance pulmonaire / COMPLIANŢĂ PULMONARĂ compliance ventriculaire / COMPLIANŢĂ VENTRICULARĂ 1653 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN complication / COMPLICAŢIE comportament / COMPORTAMENT compose / COMPUS compose A de Kendall / COMPUS A KENDALL composlte / COMPOZIT compresse / COMPRESĂ compresseur / COMPRESOR compression / COMPRESIUNE comprime / COMPRIMAT compteur / CONTOR compulsion / COMPULSIE concanavaline A / CONCANAVALINĂ A concatemere / CONCATEMER concentration / CONCENTRAŢIE concentration ionique du plasma / CONCENTRAŢIE IONICĂ A PLASMEI concept / CONCEPT conception / CONCEPŢIE concha / CONCHA conchotomie / CONCHOTOMIE concreta / CONCREŢIUNE condensateur / CONDENSOR condensation / CONDENSARE condense / CONDENSAT conditane / CONDIŢIONAT conditionnement / CONDIŢIONARE condom / CONDOM, PREZERVATIV conductance / CONDUCTANŢĂ conducteur / CONDUCTOR conductibilite / CONDUCTIBILITATE conductimetrie / CONDUCTIMETRIE conduction / CONDUCERE, CONDUCŢIE conduction electrotonique / CONDUCŢIE ELECTROTONICĂ conduction saltatoire / CONDUCŢIE SALTATORIE conduit / CONDUCT condyle / CONDIL condylome / CONDILOM cone / CON cone arteriel / CON ARTERIAL câne retinien / CON RETINIAN câne terminal / CON TERMINAL cânes retiniens / CONURI RETINIENE confabulation / CONFABULAŢIE configuration / CONFIGURAŢIE configurata moleculaire / CONFIGURAŢIE MOLECULARĂ conflit / CONFLICT confusion mentale / CONFUZIE MENTALĂ confus-oniric / CONFUZO-ONIRIC congelata / CONGELARE congenere / CONGENER congenital / CONGENITAL congestion / CONGESTIE congruence / CONGRUENŢĂ coniocortex / CONIOCORTEX coniologie / CONIOLOGIE coniophage / CONIOFAG coniose / CONIOZ coniotomie / CONIOTOMIE conisation / CONIZAŢIE conjonctif / CONJUNCTIV conjonctive / CONJUNCTIVĂ conjonctivite / CONJUNCTIVITĂ conjugaison / CONJUGARE conjugue / CONJUGAT connectif / CONECTIV connectivite / CONECTIVITĂ connexon / CONEXON conotoxine / CONOTOXINĂ consanguin / CONSANGUIN consanguinite / CONSANGVINITATE conscience / CONŞTIINŢĂ conscient / CONŞTIENT conseil genetique / SFAT GENETIC consentement / CONSIMŢĂMÂNT conservateur / CONSERVANT conserve / CONSERVĂ consolidation / CONSOLIDARE consommation / CONSUM consomption / CONSUMPŢIE consonant / CONSONANT constante / CONSTANTĂ constante de Michaelis-Menten / CONSTANTA MICHAELIS-MENTEN constante universelle / CONSTANMTĂ UNIVERSALĂ constipation / CONSTIPAŢIE constitution / CONSTITUŢIE constricteur / CONSTRICTOR constriction / CONSTRICŢIE consultant / CONSULTANT consultata / CONSULT MEDICAL, CONSULTAŢIE contact / CONTACT contagieux / CONTAGIOS contagion / CONTAGIUNE contagiosite / CONTAGIOZITATE contamination / CONTAMINARE contenta / CONTENŢIE coritiguite / CONTIGUITATE continence / CONTINENŢĂ contondant / CONTONDENT contraceptif / CONTRACEPTIV contraception / CONTRACEPŢIE contractilite / CONTRACTILITATE contraction / CONTRACŢIE contracture / CONTRACTURĂ contracture abdominale / CONTRACTURĂ ABDOMINALĂ contracture Dupuytren / CONTRACTURĂ DUPUYTREN contracture pyramidale / CONTRACTURĂ PIRAMIDALĂ contrainte / CONSTRÂNGERE contrapulsion diastolique intra-aortique / CONTRAPULSAŢIE DIASTOLICĂ INTRA-AORTICĂ contraste / CONTRAST contre-extension / CONTRAEXTENSIE contre-immuno-electrophorese / CONTRAIMUNOELECTRO-FOREZĂ contre-incision / CONTRAINCIZIE contre-indication / CONTRAINDICAŢIE controlateral / CONTROLATERAL contrâle / CONTROL contusion / CONTUZIE convalescence / CONVALESCENŢĂ convection / CONVECŢIE convergence / CONVERGENŢĂ conversion / CONVERSIE convertase / CONVERTAZĂ convertine / CONVERTINĂ convulsion / CONVULSIE 1654 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN convulsion chronique / CONVULSIE CRONICĂ convulsivant / CONVULSIVANT cooperation cellulaire / COOPERARE CELULARĂ cooperativite / COOPERATIVITATE coordination / COORDONARE cophochirurgie / COFOCHIRURGIE cophose / COFOZĂ copolymere / COPOLIMER coproanticorps / COPROANTICORP coproculture / COPROCULTURĂ coprolalie / COPROLALIE coprolithe / COPROLIT coprologie / COPROLOGIE coprome / COPROM coprophagie / COPROFAG IE coprophile / COPROFIL coprophilie / COPROFILIE coproporphyrie hereditaire / COPROPORFIRIE EREDITARĂ coproporphyrine / COPROPORFIRINĂ coproporphyrinogen / COPROPORFIRINOGEN coproporphyrinogepe-oxidase / COPROPORFIRINOGEN-OXIDAZĂ coproporphyrinurie / COPROPORFIRINURIE coprostase / COPROSTAZĂ coprostasie / COPROSTAZĂ copulation / COPULAŢIE coque / COC coqueluche / TUSE CONVULSIVĂ coracolde / CORACOID cordages tendineux / CORDAJE TENDINOASE corde du tympan / NERVUL COARDA TIMPANULUI corde vocale / COARDĂ VOCALĂ cordes vocales / CORZI VOCALE cordite / CORDITĂ cordocentese / CORDOCENTEZĂ cordon / CORDON cordon ombilical / CORDON OMBILICAL cordon saniiaire / CORDON SANITAR cordon spermatique / CORDON SPERMATIC cordonal / CORDONAL cordopexie / CORDOPEXIE cordotomie / CORDOTOMIE corecepteur CD4 / CO-RECEPTOR CD4 corecepteur CD8 / CO-RECEPTOR CD8 corecepteurs du VIH / CO-RECEPTORI HIV corectopie / CORECTOPIE corepraxie / COREPRAXIE corepresseur / COREPRESOR cornage / CORNAJ corne / CORN corne cutanee / CORN CUTANAT corne d'Ammon / CORNUL LUI AMMON cornee / CORNEE cornet inferieur / CORNET NAZAL INFERIOR coronaire / CORONAR coronal / CORONAL coronarien / CORONARIAN coronarite / CORONARITĂ coronarographie / CORONAROGRAFIE Coronavirus / CORONAVIRUS corps / CORP corps calleux / CORP CALOS corps caverneux / CORPI CAVERNOŞI corps csl!u!aire / CORP CELULAR corps cetoniques / CORPI CETONICI corps ciliaire / CORP CILIAR corps d'Auer / CORPI AUER corps de Councilman / CORPI COUNCILMAN corps de Dohle / CORPI DOHLE corps de Heinz / CORPUSCULI HEINZ corps de Jolly / CORPUSCULI HOWELL-JOLLY corps de Lafora / CORPUSCULI LAFORA corps de Lewy / CORPI LEWY corps de Negri / CORPUSCULI NEGRI corps de Nissl / CORPI TIGROIZI, CORPUSCULI NISSL corps de Pappenheimer / CORPUSCULI PAPPENHEIMER corps de Weibel-Palade / CORPI WEIBEL-PALADE corps etranger / CORP STRĂIN corps genouilles / CORPI GENICULAŢI corps jaune / CORP GALBEN corps mamillaires / CORPI MAMILARI corps pineale / CORP PINEAL corps spongieux / CORP SPONGIOS corps strie / CORP STRIAT corps vertebral / CORP VERTEBRAL corps vitre / CORP VITROS corpuscule / CORPUSCUL corpuscule basal / CORPUSCUL BAZAL corpuscule carotidien / CORPUSCUL CAROTIDIAN corpuscule de Barr / CORPUSCUL BARR corpuscule de Pacini / CORPUSCUL PACINI corpuscule de Ruffini / CORPUSCUL RUFFINI corpuscules de Meissner / CORPUSCULI MEISSNER correctif / CORECTIV correlation / CORELAŢIE correspondance / CORESPONDENŢĂ corset / CORSET cortectomie / CORTECTOMIE cortex / CORTEX cortex cerebelleux / CORTEX CEREBELOS cortex cerebral / CORTEX CEREBRAL cortical / CORTICAL corticectomie / CORTICECTOMIE corticodependant / CORTICODEPENDENT corticoide / CORTICOID corticoliberine / CORTICOLIBERINĂ corticomimetique / CORTICOMIMETIC corticoprive / CORTICOPRIV corticoresistance / CORTICOREZISTENŢĂ corticospinal / CORTICOSPINAL corticosteroi'des / CORTICOSTEROIZI corticosterone / CORTICOSTERON corticosurrenal / CORTICOSUPRARENAL corticosurrenale / CORTICOSUPRARENALĂ corticosurrenalome / CORTICOSUPRARENALOM corticotherapie / CORTICOTERAPIE corticotrope / CORTICOTROP corticotrophine / CORTICOTROFINĂ corticotropine / CORTICOTROPINĂ cortisol / CORTIZOL cortisone / CORTIZON corymbiforme / CORIMBIFORMĂ corynebacteriose / CORINEBACTERIOZĂ Corynebacterium / CORYNEBACTERIUM coryza / CORIZĂ cosmetique / COSMETICĂ 1655 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cosmide / COSMID costalgie / COSTALGIE costectomie / COSTECTOMIE costotome / COSTOTOM cotation musculaire / COTAŢIE MUSCULARĂ cote cervicale / COASTĂ CERVICALĂ cotes / COASTE coton / BUMBAC, VATĂ coton hydrophile / VATĂ HIDROFILĂ cotransfection / COTRANSFECŢIE cotransport / COTRANSPORT cotyle / COTIL cotyledon placentaire / COTILEDON PLACENTAR cotyloîde / COTILOID cou / GÂT couche / STRAT coude / COT couleur / CULOARE Coulomb / COULOMB coumarine / CUMARINĂ coup de chaleur / INSOLAŢIE couperose / CUPEROZĂ courbature / CURBATURĂ courbe / CURBĂ courbe de survie / CURBĂ DE SUPRAVIEŢUIRE courbe d'Ellis-Damoiseau / CURBĂ ELLIS-DAMOISEAU courbure / CURBURĂ couronne / COROANĂ couronne equatoriale / COROANĂ ECUATORIALĂ cowperite / COWPERITĂ coxa / COXA coxa adducta / COXA ADDUCTA coxa plana / COXA PLANA coxa valga / COXA VALGA coxa vara / COXA VARA coxalgie / COXALGIE, COXODINIE coxarthrose / COXARTROZĂ coxite / COXITĂ Coxsackie / COXSACKIE crachat / SPUTĂ, EXPECTORAŢIE crachat nummulaire / SPUTĂ NUMULARĂ crachat perle / SPUTĂ PERLATĂ crampe / CRAMPĂ crampe de l'ecrivain / CRAMPA SCRIITORULUI crâne / CRANIU crâniectomie / CRANIECTOMIE crâniomalacie / CRANIOMALACIE crâniometrie / CRANIOMETRIE crâniopharyngiome / CRANIOFARINGIOM crânioplastie / CRANIOPLASTIE crâniostenose / CRANIOSTENOZĂ crâniotabes / CRANIOTABES crâniotomie / CRANIOTOMIE craquement / CRACMENT crase sanguine / CRAZĂ SANGUINĂ crateriforme / CRATERIFORM creatine / CREATINĂ creatine kinase / CREATINKINAZĂ creatinemie / CREATINEMIE creatine-phosphokinase / CREATINFOSFOKINAZĂ creatinine / CREATININĂ creatininemie / CREATININEMIE creatininurie / CREATININURIE creatinurie / CREATINURIE creatorrhee / CREATOREE creche / CREŞĂ cremaster / CREMASTER cremation / CREMAŢIE crematorium / CREMATORIU creme / CREMĂ crenele / CRENELAT crenotherapie / CRENOTERAPIE crepitation / CREPITAŢIE crete / CREASTĂ crete neurale / CREASTĂ NEURALĂ cretes mitochondriales / CRESTE MITOCONDRIALE cretin / CRETIN cretinisme / CRETINISM cretinoîde / CRETINOID crico-arytenoidien / CRICOARITENOIDIAN cricoîde / CRICOID cricothyrotomie / CRICOTIROTOMIE criminologie / CRIMINOLOGIE crise / CRIZĂ crise epileptique / CRIZĂ EPILEPTICĂ crise epilep4ique atonique / CRIZĂ EPILEPTICĂ ATONICĂ crise epileptique automatique / CRIZĂ EPILEPTICĂ AUTOMATICĂ crise epileptique partielle / CRIZĂ EPILEPTICĂ PARŢIALĂ crise uncinee / CRIZĂ UNCINATĂ crispation / CRISPARE cristal / CRISTAL cristal liquid / CRISTAL LICHID cristallin / CRISTALIN cristallin artificiel / CRISTALIN ARTIFICIAL cristalloîde / CRISTALOID cristaux de Charcot-Leyden / CRISTALE CHARCOT-LEYDEN crochet / CÂRLIG, CROŞET croissance / CREŞTERE crosse / CROSĂ crosse aortique droite / CROSĂ AORTICĂ DREAPTĂ crossectomie / CROSECTOMIE crossing-over / CROSSING-OVER cross-match / CROSS-MATCH croup / CRUP croute / CRUSTĂ cruor / CRUOR crural / CRURAL cruralgie / CRURALGIE cryesthesie / CRIESTEZIE cryoanesthesie / CRIOANESTEZIE cryobiologie / CRIOBIOLOGIE cryocautere / CRIOCAUTER cryochirurgie / CRIOCHIRURGIE cryodecapage / CRIODECAPAJ cryodessiccation / CRIODESHIDRATARE, CRIODESICARE cryofracture / CRIOFRACTURĂ cryoglobuline / CRIOGLOBULINĂ cryoglobulinemie / CRIOGLOBULINEMIE cryopathie / CRIOPATIE cryoprecipite / CRIOPRECIPITAT cryoproteine / CRIOPROTEINĂ cryoscopie / CRIOSCOPIE cryostat / CRIOSTAT cryotherapie / CRIOTERAPIE crypte / CRIPTĂ 1656 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cryptite / CRIPTITĂ cryptococcose / CRIPTOCOCOZĂ cryptogenetique / CRIPTOGENETIC cryptogenique / CRIPTOGENETIC cryptomnesie / CRIPTOMNEZIE cryptorchidie / CRIPTORHIDIE cryptosporidiose / CRIPTOSPORIDIOZĂ Cryptosporidium / CRYPTOSPORIDIUM cubital / CUBITAL cubitus / CUBITUS cubitus valgus / CUBITUS VALGUS cubitus varus / CUBITUS VARUS cuboîde / CU BOI D cuisse / COAPSĂ cuivre / CUPRU cul-de-sac de Douglas / FUND DE SAC DOUGLAS cul-de-sac recto-uterin / FUND DE SAC RECTO-UTERIN cul-de-sac vesico-rectal / FUND DE SAC VEZICO-RECTAL culdocentese / CULDOCENTEZĂ culdoscopie / CULDOSCOPIE Culex / CULEX culmen / CULMEN culmen monticuli cerebelli / CULMEN MONTICULI CEREBELLI culture / CULTURĂ culture cellulaire / CULTURĂ DE CELULE culture des virus / CULTURĂ DE VIRUSURI cuneiforme / CUNEIFORM cunnilinctus / CUNILINGUS cunnilingus / CUNILINGUS cupremie / CUPREMIE cupriurie / CUPRIURIE cuproproteines / CUPROPROTEINE cuprorrachie / CUPRORAHIE curage / CHIURAJ curare / CURARA curarisant / CURARIZANT curarisation / CURARIZARE curatif / CURATIV cure / CURĂ cure de sommeil / SOMNOTERAPIE curet(t)age / CHIURETAJ curette / CHIURETĂ curie / CURIE curietherapie / CURIETERAPIE cushingoi'de / CUSHINGOID cuspide / CUSPID cuticule / CUTICULĂ cutireaction / CUTIREACŢIE cutis anserina / CUTIS ANSERINA cutis hyperelastica / CUTIS HIPERELASTICA cutis laxa / CUTIS LAXA cyancobalamine / CIANCOBALAMINĂ cyanogene / CIANOGEN cyanopsie / CIANOPSIE cyanose / CIANOTIC cyanose / CIANOZĂ cybernetique / CIBERNETICĂ cybernine / CIBERNINĂ cybride / CIBRID cycle cellulaire / CICLU CELULAR cycle de Krebs / CICLU KREBS cycle de 1‘acide citrique / CICLUL ACIDULUI CITRIC cycle de Tureogenese / CICLU DE UREOGENEZĂ cycle de Tureogenese / CICLU KREBS-HENSELEIT cycle de Tureogenese / CICLU ORNITINEI cycle des acides tricarboxyliques / CICLUL ACIZILOR TRI-CARBOXILICI cycle energetique / CICLU ENERGETIC cycle entero-hepatique / CICLU ENTEROHEPATIC cycle oestral / CICLU OESTRAL cycle pilaire / CICLU PILAR cycline / CICLINĂ cyclique / CICLIC cyelite / CICLITĂ cyclodiathermie / CICLODIATERMIE cycloergometre / CICLOERGOMETRU cyclooxygenase / CICLOOXIGENAZĂ cyclophiline / CICLOFILINĂ cyclopie / CICLOPIE cycloplegie / CICLOPLEGIE cyclosporine / CICLOSPORINĂ cyclothymie / CICLOTIMIE cyclotron / CICLOTRON cylindraxe / CILINDRAX cylindre / CILINDRU cylindrome / CILINDROM cylindrurie / CILINDRURIE cynurenine / CINURENINĂ cyphoscoliose / CIFOSCOLIOZĂ cyphose / CIFOZĂ cystadenofibrome / CISTADENOFIBROM cystadenome / CHISTADENOM cystalgie / CISTALGIE cystathionine / CISTATIONINĂ cystathionurie / CISTATIONURIE cystatine / CISTATINĂ cystatine B / CISTATINĂ B cystectasie / CISTECTAZIE cystectomie / CISTECTOMIE cysteine / CISTEINĂ cysteine proteinase / CISTEIN-PROTEINAZĂ cysticercose / CISTICERCOZĂ cysticerque / CISTICERC cystine / CISTINĂ cystinose / CISTINOZĂ cystinurie / CISTINURIE cystinurie hereditaire / CISTINURIE EREDITARĂ cystique / CISTIC cystite / CISTITĂ cystocele / CISTOCEL cystographie / CISTOGRAFIE cystomanometrie / CISTOMANOMETRIE cystometrie / CISTOMETRIE cystopexie / CISTOPEXIE cystoplastie / CISTOPLASTIE cystoplegie / CISTOPLEGIE cystopyelographie / CISTOPIELOGRAFIE cystorragie / CISTORAGIE cystosarcome / CISTOSARCOM cystoscope / CISTOSCOP cystoscopie / CISTOSCOPIE cystostomie / CISTOSTOMIE cytoarchitectonie / CITOARHITECTONICĂ cytochimie / CITOCHIMIE cytochrome / CITOCROM cytochrome oxydase / CITOCROM-OXIDAZĂ 1657 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN cytochromes P 450 / CITOCROMI P 450 cytocinese / CITOKiNEZĂ cytodiagnostic / CITODIAGNOSTIC cytofluorimetrie / CITOFLUOROMETRIE cytogenetique / CITOGENETICĂ cytogramme / CITOGRAMĂ cytokeratines / CITOKERATINE cytokine / CITOKINĂ cytokinese / CITOKINEZĂ cytologie / CITOLOGIE cytolyse / CITOLIZĂ cytolysine / CITOLIZINĂ cytolytlque / CITOLITIC cytomegalovirus / CITOMEGALOVIRUS cytometrie / CITOMETRIE cytometrie en flux / CITOMETRIE IN FLUX cytopathie / CITOPATIE cytopathogene / CITOPATOGEN cytopathologie / CITOPATOLOGIE cytopenie / CITOPENIE cytopherese / CITOFEREZĂ cytoplasme / CITOPLASMĂ cytoponction / CITOPUNCŢIE cytosiderose / CITOSIDEROZĂ cytosine / CITOZINĂ cytosol / CITOSOL cytosolique / CITOSOLIC cytosquelette / CITOSCHELET cytostatique / CITOSTATIC cytosteatonecrose / CITOSTEATONECROZĂ cytosteatonecrose cutanee / CITOSTEATONECROZĂ CUTANATĂ cytotactique / CITOTACTIC cytotaxie / CITOTAXIE cytotaxigene / CITOTAXIGEN cytotaxine / CITOTAXINĂ cytotoxicite / CITOTOXICITATE cytotoxine / CITOTOXINĂ cytotoxique / CITOTOXIC cytotrope / CITOTROP cytotrophoblaste / CITOTROFOBLAST cytotropisme / CITOTROPISM D dacryoadenite / DACRIOADENITĂ dacryocystite / DACRIOCISTITĂ dacryocysto-rhinostomie / DACRIOCISTORINOSTOMIE dacryogene / DACRIOGEN dacryolithe / DACRIOLIT dacryorrhee / DACRIOREE dactylolalie / DACTILOLALIE dactylomegalie / DACTILOMEGALIE dactylophasie / DACTILOFAZIE dactyloscopie / DACTILOSCOPIE Dalton / DALTON daltonisme / DALTONISM dans des hiles / DANS AL HILURILOR dartos / DARTOS darwinisme / DARWINISM date de peremption / DATĂ DE EXPIRARE DDT / DDT de la nuque / NUCAL de(s)hydrogenase / DEHIDROGENAZĂ DEAE cellulose / DEAE CELULOZĂ deafferentation / DEAFERENTAŢIE debile / DEBIL debilite / DEBILITATE debit / DEBIT debit cardiaque / DEBIT CARDIAC debit systolique / DEBIT SISTOLIC debitmetre / DEBITMETRU debitmetrie / DEBITMETRIE debits expiratoires / DEBITE EXPIRATORII debridement / DEBRIDARE debridement enzymatique / DEBRIDARE ENZIMATICĂ decalage du cadre de lecture / DECALAJ AL CADRULUI DE LECTURĂ decalage horaire / DECALAJ ORAR decalcification / DECALCIFICARE decalvant / DECALVANT decantation / DECANTARE decanulation / DECANULARE decarboxylase / DECARBOXILAZĂ decarboxylation / DECARBOXILARE deces / DECES dechirure / RUPTURĂ dechirure du perinee / RUPTURĂ DE PERINEU dechloruration / DECLORURARE dechoquage / DEŞOCARE decibel / DECIBEL decidual / DECIDUAL deciduose / DECIDUOZĂ Declaration de Geneve / DECLARAŢIA DE LA GENEVA Declaration de Hawaii / DECLARAŢIA DE LA HAWAII Declaration de Tokyo / DECLARAŢIA DE LA TOKYO Declaration d'Helsinki / DECLARAŢIA DE LA HELSINKI declin / DECLIN dâclive / DECLIV decocte / DECOCT decoction / DECOCT, DECOCŢIE decollement / DECOLARE, DEZLIPIRE decollement de la retine / DEZLIPIRE DE RETINĂ decollement epiphysaire / DECOLARE EPIFIZARĂ decollement retinien / DECOLARE DE RETINĂ, DEZLIPIRE DE RETINĂ decompensation / DECOMPENSARE decompense / DECOMPENSAT decompression / DECOMPRESIE deconditionnement / DECONDIŢIONARE deconnexion / DECONEXIUNE decontamination / DECONTAMINARE decorine / DECORINĂ decortication / DECORTICARE decortication osteomusculaire / DECORTICARE OSTEOMUSCU-LARĂ decortication pulmonaire / DECORTICARE PULMONARĂ decrement / DECREMENT decrementiel / DECREMENŢIAL decroissance radioactive / DESCREŞTERE RADIOACTIVĂ decubitus / DECUBIT decussation / DECUSAŢIE dedifferenciation / DEDIFERENŢIERE dedifferencie / DEDIFERENŢIAT dedoublement / DEDUBLARE 1658 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN dedoubiement de ia personnaiiie / DEDUBLARE A PthSO-NALITĂŢII defaut / DEFECT defecation / DEFECAŢIE defectologie / DEFECTOLOGIE defeminisation / DEFEMINIZARE deferise musculaire / APĂRARE MUSCULARĂ deferent / DEFERENT deferentite / DEFERENTITĂ deferentographie / DEFERENTOGRAF1E defervescence / DEFERVESCENŢĂ defibrillateur cardiaque / DEFIBRILATOR CARDIAC defibrillation / DEFIBRILARE defibrination / DEFIBRINARE deficience / DEFICIENŢĂ deficit / DEFICIT deficit immunitaire / DEFICIT IMUNITAR deflexion / DEFLECTARE, DEFLEXIUNE defloration / DEFLORARE, DEZVIRGINARE deformabilite / DEFORMABILITATE deformation / DEFORMAŢIE degagement / DEGAJARE degeneration / DEGENERARE degenere / DEGENERAT degenerescence / DEGENERESCENŢĂ degenerescence ballonisante / DEGENERESCENŢĂ BALONI-ZANTĂ degenerescence du code genetique / DEGENERESCENŢĂ A CODULUI GENETIC degenerescence hepato-lenticulaire / DEGENERESCENŢĂ HE-PATOLENTICULARĂ degenerescence heredomaculaire / DEGENERESCENŢĂ EREDO-MACULARĂ degenerescence hyaloi’do-retinienne / DEGENERESCENŢĂ HIALOIDO-RETINIANĂ degenerescence maculaire Coppez-Danis / DEGENERESCENŢĂ MACULARĂ COPPEZ-DANIS degenerescence maculaire juvenile / DEGENERESCENŢĂ MACULARĂ JUVENILĂ degenerescence neuronale trans-synaptique / DEGENERES-CENŢ NEURONALĂ TRANSSINAPTICĂ degenerescence tapeto-retinienne / DEGENERESCENŢĂ TAPETORETINIANĂ degenerescence wallerienne / DEGENERESCENŢĂ WALLE-RIANĂ deglutition / DEGLUTIŢIE deglutition infantile / DEGLUTIŢIE INFANTILĂ degranulation / DEGRANULARE degre / GRAD dehiscence / DEHISCENŢĂ dehydrase / DEHIDRAZĂ dehydrocorticosterone / DEHIDROCORTICOSTERON deja vu, deja vecu / DEJĂ VU, DEJĂ VECU dejection / DEJECŢIE delai / INTERVAL deletion / DELEŢIE deletion clonale / DELEŢIE CLONALĂ delire / DELIR delire d'interpretation / DELIR DE INTERPRETARE delire onirique / DELIR ONIRIC delire systematise / DELIR SISTEMATIZAT delirium tremens / DELIRIUM TREMENS delivrance / DELIVRENŢĂ deita cryoscopjque / DELTA CRIOSCOPIC deltacortisone / DELTACORTIZON delta-sarcoglycane / DELTA-SARCOGLICAN demarche / MERS demasculinisation / DEMASCULINIZARE demence / DEMENŢĂ demence d'Alzheimer / DEMENŢĂ ALZHEIMER demence de Binswanger / DEMENŢĂ BINSWANGER demence de boxeurs / DEMENŢA BOXERILOR demence presenile / DEMENŢĂ PRESENILĂ demence primaire degenerative / DEMENŢĂ PRIMARĂ DEGENERATIVĂ demence senile / DEMENŢĂ SENILĂ demence vasculaire / DEMENŢĂ MULTI-INFARCT, DEMENŢĂ VASCULARĂ demethylase / DEMETILAZĂ demethylation / DEMETILARE demineralisation / DEMINERALIZARE demi-vie / DEMI-VIAŢĂ, SEMI-VIAŢĂ, TIMP DE ÎNJUMĂTĂŢIRE demographie / DEMOGRAFIE demyelinisation / DEMIELINIZARE denaturation / DENATURARE dendrite / DENDRITĂ denervation / DENERVARE dengue / DENGĂ densimetre / DENSIMETRU densimetrie / DENSIMETRIE densite / DENSITATE densitometrie / DENSITOMETRIE dent / DINTE dent de Hutchinson / DINTE HUTCHINSON dentaire / DENTAR dente / DESPICĂTURĂ dentine / DENTIN dentine opalescente hereditaire / DENTINĂ OPALESCENTĂ EREDITARĂ dentinogenesis imperfecta / DENTINOGENESIS IMPERFECTA dentition / DENTIŢIE dentome / DENTOM denture / DANTURĂ denudation / DENUDARE denutrition / DENUTRIŢIE deontologie medicale / DEONTOLOGIE MEDICALĂ deoxyvirus / DEZOXIVIRUS dependance / DEPENDENŢĂ depersonnalisation / DEPERSONALIZARE dephosphorylation / DEFOSFORILARE depigmentation / DEPIGMENTARE depilation / DEPILARE depilatoire / DEPILATOR depistage / DEPISTARE, SCREENING deplacement / DEPLASARE depletion / DEPLEŢIE depolarisation / DEPOLARIZARE depolymerisation / DEPOLIMERIZARE depot / DEPOZIT depots de Herbert / DEPOZITE HERBERT depressif / DEPRESIV depression / DEPRESIE depression anaclitique / DEPRESIE ANACLITICĂ depression bipolaire / DEPRESIE BIPOLARĂ depression d'hiver / DEPRESIE DE IARNĂ depression d'involution / DEPRESIE DE INVOLUŢIE 1659 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN depression endogene / DEPRESIE ENDOGENĂ depression majeure / DEPRESiE MAJORĂ depression majeure recurrente / DEPRESIE RECURENTĂ depression masquee / DEPRESIE MASCATĂ depression nevrotique / DEPRESIE NEVROTICĂ depression post-partum / DEPRESIE POSTPARTUM depression reactionnelle / DEPRESIE REACTIVĂ depression recurrente breve / DEPRESIE RECURENTĂ SCURTĂ depression resistante / DEPRESIE REZISTENTĂ depression saisonniere / DEPRESIE SEZONIERĂ depression unipolaire / DEPRESIE UNIPOLARĂ depurateur / DEPURATOR depuratif / DEPURATIV depuration / DEPURAŢIE deratisation / DERATIZARE derealisation / DEREALIZARE derepression / DEREPRESIE derivation / DERIVAŢIE derive genetique / DERIVĂ GENETICĂ Dermacentor / DERMACENTOR dermatite / DERMATITĂ dermatite atopique / DERMATITĂ ATOPICĂ dermatite atrophiante lipoidique / DERMATITĂ ATROFIANTĂ LIPOIDICĂ dermatite blastomycosique / DERMATITĂ BLASTOMICOZICĂ dermatite bulleuse keratogene / DERMATITĂ BULOASĂ KERATOGENĂ dermatite chronique atrophiante / DERMATITĂ CRONICĂ ATROFIANTĂ dermatite contusiforme / DERMATITĂ CONTUZIFORMĂ dermatite des nageurs / DERMATITA ÎNOTĂTORILOR dermatite exfoliatrice des nouveau-nes / DERMATITĂ EXFO-LIATIVĂ A NOU-NĂSCUTULUI dermatite exudative discoide et licheno'ide chronique / DERMATITĂ EXSUDATIVĂ DISCOIDĂ Şl LICHENOIDĂ CRONICĂ dermatite factice / DERMATITĂ FACTICE dermatite herpetiforme / DERMATITĂ HERPETIFORMĂ dermatite pigmentaire Progressive / DERMATOZĂ PIGMENTARĂ PROGRESIVĂ dermatite seborrheique / DERMATITĂ SEBOREICĂ dermatite serpigineuse / DERMATITĂ SERPIGINOASĂ dermatofibrome / DERMATOFIBROM dermatoglyphes / DERMATOGLIFE dermatologie / DERMATOLOGIE dermatome / DERMATOM dermatomycose / DERMATOMICOZĂ dermatomyome / DERMATOMIOM dermatomyosite / DERMATOMIOZITĂ dermatophyte / DERMATOFIT dermatophytie / DERMATOFIŢIE dermatophytose / DERMATOFITOZĂ dermatosclerose / DERMATOSCLEROZĂ dermatose / DERMATOZĂ dermatose de Barber / DERMATOZĂ BARBER dermatose de Bowen / DERMATOZĂ PRECANCEROASĂ BOWEN dermatose de Schamberg / DERMATOZĂ SCHAMBERG derme / DERM dermite / DERMITĂ dermite de Favre-Chaix / DERMITĂ FAVRE-CHAIX dermite du ciment / DERMITĂ DE CIMENT dermite livedoide de Nicolau / DERMITĂ LIVEDOIDĂ NICOLAU dermite seborrheique / DERMITĂ SEBOREICĂ dermocortico'ide / DERMOCORTICOID dermogramme / DERMOGRAMĂ dermographisme / DERMOGRAFISM dermoide / DERMOID dermo-jet / DERMO-JET dermolipectomie / DERMOLIPECTOMIE dermopathie / DERMOPATIE dermotrope / DERMOTROP dermotropisme / DERMOTROPISM derodyme / DERODIM derotation / DEROTAŢIE desalcoolisation / DEZALCOOLIZARE desaminase / DEZAMINAZĂ desamination / DEZAMINARE desarticulation / DEZARTICULARE desassimilation / DEZASIMILAŢIE descemetite / DESCEMETITĂ desensibilisation / DESENSIBILIZARE desequilibre alimentaire / DEZECHILIBRU ALIMENTAR desequilibre psychopathique / DEZECHILIBRU PSIHOPATIC deshalogenase / DEHALOGENAZĂ deshydratation / DESHIDRATARE desinfectant / DEZINFECTANT desinfection / DEZINFECŢIE desinfestation / DEZINFESTARE desinhibition / DEZINHIBIŢIE desinsectisation / DEZINSECŢIE desinsertion / DEZINSERŢIE desintegration / DEZINTEGRARE desintoxication / DEZINTOXICARE desinvagination / DEZINVAGINARE desiodase / DEIODINAZĂ desmine / DESMINĂ desmite / DESMITĂ desmocalmine / DESMOCALMINĂ desmocolline / DESMOCOLINĂ desmodonte / DESMODONT desmodontite / DESMODONTITĂ desmodontose / DESMODONTOZĂ desmogleine / DESMOGLEINĂ desmolase / DESMOLAZĂ desmoplakine / DESMOPLAKINĂ desmopressine / DESMOPRESINĂ desmosine / DESMOZINĂ desmosome / DESMOZOM desode / DESODAT desolvatation / DESOLVATARE desordre / DEZORDINE desorientation / DEZORIENTARE desoxyribonuclease / DEZOXIRIBONUCLEAZĂ desoxyribose / DEZOXIRIBOZĂ despecification / DESPECIFICAŢIE desquamation / DESCUAMARE dessiccatif / DESICATIV dessiccation / DESICARE detartrage / DETARTRAJ detecteur / DETECTOR detecteur â scintillation / DETECTOR CU SCINTILAŢIE detente / RELAXARE detergent / DETERGENT deterioration mentale / DETERIORARE MENTALĂ determinant antigenique / DETERMINANT ANTIGENIC 1660 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN dâtoxi(fi)cation / DETOXiFiERE detresse respiratoire de l'adulte / DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI detresse respiratoire du nouveau-ne / DETRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI dâtritus / DETRITUS detroit / STRÂMTOARE detrusor / DETRUSOR detumescence / DETUMESCENŢĂ deuteranopie / DEUTERANOPIE deuterium / DEUTERIU deuteron / DEUTERON deuteropathique / DEUTEROPATIC deuxieme cuneiforme / CUNEIFORM INTERMEDIAR developpement / DEZVOLTARE deviation / DEVIAŢIE deviation de la cloison nasale / DEVIAŢIE A SEPTULUI NAZAL deviation septale / DEVIAŢIE DE SEPT deviation standard / DEVIAŢIE STANDARD devirilisation / DEVIRILIZARE devitalisation / DEVITALIZARE dextran / DEXTRAN dextrine / DEXTRINĂ dextrocardie / DEXTROCARDIE dextrogyre / DEXTROGIR dextroposition / DEXTROPOZIŢIE dextroposition de l'aorte / DEXTROPOZIŢIE A AORTEI dextroposition du coeur / DEXTROPOZIŢIE A INIMII dextrorotation cardiaque / DEXTROROTAŢIE CARDIACĂ dextrose / DEXTROZĂ diabete / DIABET diabete alloxanique / DIABET ALOXANIC diabete bronze / DIABET BRONZAT diabete calcique / DIABET CALCIC diabete chimique / DIABET CHIMIC diabete des femmes â barbe / DIABET AL FEMEILOR CU BARBĂ diabete gestationnel / DIABET GESTAŢIONAL diabete iatrogenique / DIABET IATROGENIC diabete insipide / DIABET INSIPID diabete insulino-dependant / DIABET INSULINODEPENDENT diabete juvenile / DIABET JUVENIL diabete latent / DIABET LATENT diabete lipo-atrophique / DIABET LIPOATROFIC diabete Mason / DIABET MASON diabete non insulino-dependant / DIABET NON-INSULINODE-PENDENT diabete renal / DIABET RENAL diabete steroi'de / DIABET STEROID diabete sucre / DIABET ZAHARAT diabete toxique / DIABET TOXIC diabete type I / DIABET DE TIP I diabete type II / DIABET DE TIP II diabetide / DIABETIDĂ diabetique / DIABETIC diabetogene / DIABETOGEN diacetylmorphine / DIACETILMORFINĂ diacylglycerole / DIACILGLICEROL diadococinesie / DIADOCOKINEZIE diagnose / DIAGNOZĂ diagnostic / DIAGNOSTIC diagnostic antenatal / DIAGNOSTIC ANTENATAL, DIAGNOSTIC PRENATAL diagnostic ciinique / DiAGNOSTiC CLINIC diagnostic differentiel / DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL diagnostic etiologique / DIAGNOSTIC ETIOLOGIC diagnostic genetique / DIAGNOSTIC GENETIC diagnostic physique / DIAGNOSTIC FIZIC diagnostic preimplantatoire / DIAGNOSTIC PREIMPLANTATOR diagnostic radiologique / DIAGNOSTIC RADIOLOGIC diagnostic serologique / DIAGNOSTIC SEROLOGIC diagramme / DIAGRAMĂ diagraphie / DIAGRAFIE diagynique / DIAGINIC dialysance / DIALIZANŢĂ dialysat / DIALIZAT dialyse / DIALIZĂ dialyse intestinale / DIALIZĂ INTESTINALĂ dialyse peritoneale / DIALIZĂ PERITONEALĂ diametre / DIAMETRU diandrie / DIANDRIE diapason / DIAPAZON diapedese / DIAPEDEZĂ diaphanoscopie / DIAFANOSCOPIE diaphorase / DIAFORAZĂ diaphorese / DIAFOREZĂ diaphoretique / DIAFORETIC diaphragmatique / DIAFRAGMATIC diaphragme / DIAFRAGM, MUŞCHI DIAFRAGM diaphyse / DIAFIZĂ diarrhee / DIAREE diarrhee chloree congenitale / DIAREE CLORATĂ INTESTINALĂ diarrhee des voyageurs / DIAREEA TURIŞTILOR diarthrose / DIARTROZĂ diaschisis / DIASCHIZIS diascopie / DIASCOPIE diastase / DIASTAZĂ diastasis / DIASTASIS diastematomyelie / DIASTEMATOMIELIE diasteme / DIASTEMĂ diastole / DIASTOLĂ diathermie / DIATERMIE diathermocoagulation / DIATERMOCOAGULARE diathese / DIATEZĂ diatomees / DIATOMEE diazepame / DIAZEPAM diazoreaction / DIAZOREACŢIE dicentrique / DICENTRIC dichotomie / DICOTOMIE dichroîsme / DICROISM dichroîsme circulaire / DICROISM CIRCULAR dichromasie / DICROMAZIE dichromate / DICROMAT dichromatisme / DICROMATISM dichromatopsie / DICROMATOPSIE diclonie / DICLONIE dicoumarine / DICUMARINĂ dicoumarol / DICUMAROL dicrote / DICROT dicrotisme / DICROTISM dictyosome / DICTIOZOM didelphie / DIDELFIE diduction / DIDUCŢIE dielectrique / DIELECTRIC diencephale / DIENCEFAL diete / DIETĂ, REGIM 1661 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN dieteticien / DIETETICIAN dietetique / DIETETICĂ diethylstilboestrol / DIETILSTILBESTROL differenciatlon cellulaire / DIFERENŢIERE CELULARĂ diffluent / DIFLUENT difformite / DIFORMITATE diffraction / DIFRACŢIE diffus / DIFUZ diffusion / DIFUZIUNE diffusion facilite / DIFUZIUNE FACILITATĂ digastrique / DIGASTRIC digestibilite / DIGESTIBILITATE digestion / DIGESTIE digital / DIGITAL digitale / DIGITALĂ digitaline / DIGITALINĂ digitalisation / DIGITALIZARE digitoxine / DIGITOXINĂ digoxine / DIGOXINĂ digynie / DIGINIE diholoside / DIHOLOZID, DIZAHARID ^ dihydrofolliculine / DIHIDROFOLICULINĂ dihydroxyphenylalanine / DIHIDROXIFENILALANINĂ diiodothyronine / DIIODOTIRONINĂ diiodotyrosine / DIIODOTIROZINĂ dilaceration / DILACERARE dilatateur / DILATATOR dilatation / DILATAŢIE dilatation aigue de l'estomac / DILATAŢIE ACUTĂ DE STOMAC dilatation des bronches / DILATAŢIE A BRONŞIILOR dilatation du col / DILATAŢIE DE COL dilation / DILATAŢIE dilution / DILUŢIE dimercaprol / DIMERCAPROL dimere / DIMER dimerie / DIMERIE dimorphisme / DIMORFISM dinitrophenol / DINITROFENOL diode / DIODĂ dioptre / DIOPTRU dioptrie / DIOPTRIE dioptrie prismatique / DIOPTRIE PRISMATICĂ dioxide / DIOXID dioxine / DIOXINĂ dioxygenase / DIOXIGENAZĂ dipeptidase / DIPEPTIDAZĂ dipeptide / DIPEPTID diphase / DIFAZIC diphasique / DIFAZIC diphosphate / DIFOSFAT diphosphonate / DIFOSFONAT diphterie / DIFTERIE diphteroi'de / DIFTEROID Diphyllobothrium latum / DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM diplacousie / DIPLACUZIE diplegie / DIPLEGIE diplegie spastique / DIPLEGIE SPASTICĂ diplobacille / DIPLOBACIL diplocephalie / DIPLOCEFALIE Diplococcus / DIPLOCOCCUS diploe / DIPLOE diploi'de / DIPLOID diploi’die / DIPLOIDIE diploYque / DIPLOIC diplomyelie / DIPLOMIELIE diplophonie / DIPLOFONIE diplopie / DIPLOPIE diploscope / DIPLOSCOP diplosome / DIPLOZOM dipole / DIPOL dipsomanie / DIPSOMANIE dipsophobie / DIPSOFOBIE Dipteres / DIPTERE dipyridamole / DIPIRIDAMOL disaccharide / DIZAHARID discal / DISCAL discarthrose / DISCARTROZĂ discission / DISCIZIE discite / DISCITĂ discographie / DISCOGRAFIE discopathie / DISCOPATIE discordance / DISCORDANŢĂ disjonction / DISJUNCŢIE disketomie / DISCECTOMIE dislocation / DISLOCARE dismutation / DISMUTAŢIE disomie / DISOMIE dispensaire / DISPENSAR dispersion / DISPERSIE dispersion rotatoire / DISPERSIE ROTATORIE disponibilite biologique des medicaments / DISPONIBILITATE BIOLOGICĂ A MEDICAMENTELOR dispositif intra-uterin / DISPOZITIV CONTRACEPTIV INTRAUTERIN disposition / DISPOZIŢIE disque / DISC disque de Merkel / DISC MERKEL disque de Placido / DISC PLACIDO disque embryonnaire / DISC EMBRIONAR disque germinatif / DISC GERMINATIV disque intercale / DISC INTERCALAR disque intervertebral / DISC INTERVERTEBRAL disque keratoscopique / KERATOSCOP disruption / DISRUPŢIE dissection / DISECŢIE dissection aortique / DISECŢIE DE AORTĂ dissemination / DISEMINARE dissemine / DISEMINAT dissimulation / DISIMULARE dissociation / DISOCIAŢIE dissociation albumino-cytologique du LCR / DISOCIAŢIE ALBUMINOCITOLOGICĂ A LCR dissociation auriculoventriculaire / DISOCIAŢIE ATRIOVENTRI-CULARĂ dissociation de Gallavardin / DISOCIAŢIE GALLAVARDIN dissociation electromecanique / DISOCIAŢIE ELECTROMECANICĂ dissociation isorythmique / DISOCIAŢIE IZORITMICĂ dissociation mentale / DISOCIAŢIE MENTALĂ dissociation par interference / DISOCIAŢIE PRIN INTERFERENŢĂ dissociation plantaire / DISOCIAŢIE PLANTARĂ dissociation syringomyelique / DISOCIAŢIE SIRINGOMIELICĂ dissociation tabetique / DISOCIAŢIE TABETICĂ dissolution / DISOLUŢIE dissolvant / DIZOLVANT 1662 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN distal / DiSTAL distance / DISTANŢĂ distension / DISTENSIE distillation / DISTILARE distomatose / DISTOMATOZĂ distorsion / DISTORSIUNE distribution / DISTRIBUŢIE diurese / DIUREZĂ diurese osmotique / DIUREZĂ OSMOTICĂ diuretique / DIURETIC divergence / DIVERGENŢĂ diverticule / DIVERTICUL diverticule caliciei / DIVERTICUL CALICEAL diverticule de l'oesophage / DIVERTICUL ESOFAGIAN diverticule de Meckel / DIVERTICUL MECKEL diverticulite / DIVERTICULITĂ diverticulose / DIVERTICULOZĂ division / DIVIZIUNE divulsion / DIVULSIE dizygote / DIZIGOT DNA / DNA docimasie / DOCIMAZIE doigt / DEGET doigt â resort / DEGET ÎN RESORT doigt de zinc / DEGET DE ZINC doigt mort / DEGET MORT doigts en baguette de tambour / DEGETE HIPOCRATICE doigts hippocratiques / DEGETE HIPOCRATICE dolichocephalie / DOLICOCEFALIE dolichocolon / DOLICOCOLON dolichomega-artere / DOLICOMEGA-ARTERĂ dolichomegalie / DOLICOMEGALIE dolicho-sigmoi’de / DOLICOSIGMOID dolichostenomelie / DOLICOSTENOMELIE dolor / DOLOR domaine / DOMENIU domaine / DOMENIU dome pleural / DOM PLEURAL dominance / DOMINANŢĂ dominant / DOMINANT donneur / DONOR donneur universel / DONATOR UNIVERSAL donovanose / DONOVANOZĂ DOPA / DOPA dopadecarboxylase / DOPADECARBOXILAZĂ dopage / DOPAJ dopamine / DOPAMINĂ dopaminergie / DOPAMINERGIE dopaminergique / DOPAMINERGIC DOPA-oxydase / DOPA-OXIDAZĂ DOPA-reaction / DOPA-REACŢIE dopase / DOPAZĂ Doppler / DOPPLER Doppler puise / DOPPLER PULSAT dorsal / DORSAL dorsalgie / DORSALGIE dorsalisation / DORSALIZARE dorsarthrose / DORSARTROZĂ dorsiflexion / DORSIFLEXIE dosage / DOZAJ dosage biologique / DOZARE BIOLOGICĂ dosage radio-immunologique / DOZARE RADIOIMUNOLOGICĂ dose / DOZĂ dese absorbee / DOZĂ ABSORBITĂ dose biologique / DOZĂ BIOLOGICĂ dose integrale / DOZĂ INTEGRALĂ dose letale / DOZĂ LETALĂ dose maximale / DOZĂ MAXIMĂ dose maximale admissible / DOZĂ MAXIMĂ ADMISĂ dose tumorale / DOZĂ TUMORALĂ dosimetre / DOZIMETRU dosimetrie / DOZIMETRIE double aveugle / DUBLU ORB double contraste / DUBLU CONTRAST double couche phospholipidique / DUBLU STRAT FOSFOLI-PIDIC double diagnostic / DIAGNOSTIC DUAL double helice / DUBLĂ ELICE double tachycardie / DUBLĂ TAHICARDIE doublet / DUBLET douche / DUŞ douleur / DURERE douleur de la plante / PLANTALGIE douleur intermittente / COLICĂ douleur scapulaire / OMODINIE douleur testiculaire / ORHIODINIE down regulation / DOWN REGULATION dracunculose / DRACUNCULOZĂ dragee / DRAJEU drain / DREN drainage / DRENAJ drainage postural / DRENAJ POSTURAL drastique / DRASTIC drepanocyte / DREPANOCIT drepanocytose / DREPANOCITOZĂ drogue / DROG droitier / DREPTACI dromomanie / DROMOMANIE dromotrope / DROMOTROP drop-attack / DROP-ATTACK Drosophila / DROSOPHILA drumstick / DRUMSTICK DSM-IV / DSM-IV d-tubocurarine / TUBOCURARINĂ-d duction / DUCŢIE ductopenie / DUCTOPENIE ductulus / DUCTULUS ductus / DUCT ductus arteriosus / DUCTUS ARTERIOSUS dumping syndrome / DUMPING SYNDROME duodenectomie / DUODENECTOMIE duodenite / DUODENITĂ duodenojejunostomie / DUODENOJEJUNOSTOMIE duodenopancreatectomie / DUODENOPANCREATECTOMIE duodenopexie / DUODENOPEXIE duodenoscope / DUODENOSCOP duodenoscopie / DUODENOSCOPIE duodenum / DUODEN duplex / DUPLEX duplication / DUPLICAŢIE duplication chromosomique / DUPLICAŢIE CROMOZOMIALĂ duplicite / DUPLICITATE durai / DURAL dure-mere / DURA MATER dure-merien / DURAL durete / DURITATE 1663 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN durillon / CLAVUS, DURILON aymorphophobie / DlSMORFOFOBIE dynamines / DINAMINE dynamogene / DINAMOGEN dynamometre / DINAMOMETRU dynamometrie / DINAMOMETRIE dyneine / DINEINĂ dynode / DINODĂ dynorphine / DINORFINĂ dysacromelie / DISACROMELIE dysarthrie / DISARTRIE dysarthrose / DISARTROZĂ dysautonomie / DISAUTONOMIE dysautonomie familiale / DISAUTONOMIE FAMILIALĂ dysbarisme / DISBARISM dysbasie / DISBAZIE dysbasie lordotique Progressive / DISBAZIE LORDOTICĂ PROGRESIVĂ dyscephalie / DISCEFALIE dyscephalie splanchnocystique / DISCEFALIE SPLAHNO-CHISTICĂ dyschondroplasie / DISCONDROPLAZIE dyschondroplasie de l'epiphyse radiale inferieure / DISCONDROPLAZIE A EPIFIZEI RADIALE INFERIOARE dyschondrosteose / DISCONDROSTEOZĂ dyschromatopsie / DISCROMATOPSIE dyschromie / DISCROMIE dyschronometrie / DISCRONOMETRIE dyscinesie / DISCHINEZIE dyscrasie / DISCRAZIE dysectasie / DISECTAZIE dysembryome / DISEMBRIOM dysembryoplasie / DISEMBRIOPLAZIE dysenterie / DIZENTERIE dysenterie bacillaire / DIZENTERIE BACILARĂ dyserythropoiese / DISERITROPOIEZĂ dysesthesie / DISESTEZIE dysfibrinogenemie / DISFIBRINOGENEMIE dysfonction / DISFUNCŢIE dysfonction erectile / DISFUNCŢIE ERECTILĂ dysgammaglobulinemie / DISGAMAGLOBULINEMIE dysgenesie / DISGENEZIE dysgenesie gonadique / DISGENEZIE GONADICĂ dysgenesie iridodentaire / DISGENEZIE IRIDO-DENTARĂ dysgenesie reticulaire / DISGENEZIE RETICULARĂ dysgerminome / DISGERMINOM dysglobulinemie / DISGLOBULINEMIE dysglobulinemie biclonale / DISGLOBULINEMIE BICLONALĂ dysglobulinemie monoclonale / DISGLOBULINEMIE MONO-CLONALĂ dysglobulinemie polyclonale / DISGLOBULINEMIE POLICLO-NALĂ dysgonosomie / DISGONOZOMIE dysgraphie / DISGRAFIE dysgravidie / DISGRAVIDIE dysharmonie dentomaxillaire / DISARMONIE DENTOMAXILARĂ dyshidrose / DISHIDROZĂ dysinsulinisme / DISINSULINISM dyskaliemie / DISKALIEMIE dyskaryosis / DISCARIOZĂ dyskeratose / DISKERATOZĂ dyskinesie / DISCHINEZIE dyskinesie biliaire / DISCHINEZIE BILIARĂ dyskinesie tardive / DISCHINEZIE TARDIVĂ dyslalie / DISLALIE dyslexie / DISLEXIE dyslipemie / DISLIPEMIE dyslipidemie / DISLIPIDEMIE dyslipidose / DISLIPIDOZĂ dyslipoidose / DISLIPOIDOZĂ dyslogie / DISLOGIE dysmature / DISMATUR dysmenorrhee / DISMENOREE dysmetrie / DISMETRIE dysmnesie / DISMNEZIE dysmorphie / DISMORFIE dysmorphologie / DISMORFOLOGIE dysorthographie / DISORTOGRAFIE dysosmie / DISOSMIE dysostose / DISOSTOZĂ dysostose acro-faciale / DISOSTOZĂ ACROFACIALĂ dysostose cleido-crânienne hereditaire / DISOSTOZĂ CLEIDO-CLAVICULARĂ dysostose cranio-faciale hereditaire / DISOSTOZĂ CRANIO-FACIALĂ EREDITARĂ dysostose enchondrale / DISOSTOZĂ ENCONDRALĂ dysostose mandibulaire avec peromelie / DISOSTOZĂ MANDIBULARĂ CU PEROMELIE dysostose mandibulo-faciale / DISOSTOZĂ MANDIBULO- FACIALĂ dysostose metaphisaire / DISOSTOZĂ METAFIZARĂ dysostose multiplex / DISOSTOZĂ MULTIPLĂ dyspareunie / DISPAREUNIE dyspepsie / DISPEPSIE, INDIGESTIE dysphagia lusoria / DYSPHAGIA LUSORIA dysphagie / DISFAGIE dysphagie sideropenique / DISFAGIE SIDEROPENICĂ dysphasie / DISFAZIE dysphonie / DISFONIE dysphorie / DISFORIE dysplasie / DISPLAZIE dysplasie arterio-hepatique / DISPLAZIE ARTERIOHEPATICĂ dysplasie chondro-ectodermique / DISPLAZIE CONDROECTO-DERMIC dysplasie cleido-crânienne / DISPLAZIE CLEIDOCRANIANĂ dysplasie cranyo-diaphysaire / DISPLAZIE CRANIOMETA-FIZARĂ dysplasie. diaphysaire / DISPLAZIE DIAFIZARĂ dysplasie epiphysaire hemimelique / DISPLAZIE EPIFIZARĂ HEMIMELICĂ dysplasie fibreuse des os / DISPLAZIE FIBROASĂ POLIO-STOTICĂ dysplasie fronto-nasale / DISPLAZIE FRONTONAZALĂ dysplasie geleophysique / DISPLAZIE GELEOFIZICĂ dysplasie linguo-faciale / DISPLAZIE LINGUAL-FACIALĂ dysplasie metaphysaire familiale / DISPLAZIE METAFIZARĂ FAMILIALĂ dysplasie oculo-dento-digitale / DISPLAZIE OCULO-DENTO-DIGITALĂ dysplasie olfacto-genitale / DISPLAZIE OLFACTOGENITALĂ dysplasie ophtalmo-mandibulo-melique / DISPLAZIE OFTALMO-MANDIBULOMELICĂ dysplasie osseuse / DISPLAZIE OSOASĂ dysplasie periostale / DISPLAZIE PERIOSTALĂ dysplasie polyepiphysaire / DISPLAZIE POLIEPIFIZARĂ 1664 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN dysplasie pseudo-achondropiasique /' DiSrLAZiE rSEUDO-ACONDROPLAZICĂ dysplasie renale / DISPLAZIE RENALĂ dysplasie spondylo-epiphysaire / DISPLAZIE SPONDILOEPI-FIZARĂ dysplasie spondylometaphysaire / DISPLAZIE SPONDILOMETA-FIZARĂ dysplasie spondylothoracique / DISPLAZIE SPONDILOTO-RACICĂ dysplasie thoracique asphyxiante / DISPLAZIE TORACICĂ ASFIXIANTĂ dysplasie tricho-rhino-falangienne / SINDROM TRICO-RINO-FALANGIAN dysplasie ventriculo-radiale / DISPLAZIE VENTRICULORADIALĂ dyspnee / DISPNEE dyspnee cardiaque / DISPNEE CARDIACĂ dyspnee cerebrale / DISPNEE CEREBRALĂ dyspnee de decubitus / DISPNEE DE DECUBIT dyspnee d'effort / DISPNEE DE EFORT dyspnee expiratoire / DISPNEE EXPIRATORIE dyspnee paroxystique nocturne / DISPNEE PAROXISTICĂ NOCTURNĂ dyspraxie / DISPRAXIE dysprosodie / DISPROZODIE dysproteinemie / DISPROTEINEMIE dysprothrombinemie / DISPROTROMBINEMIE dysraphie / DISRAFIE dysrythmie / DISRITMIE dyssinergie cerebelleuse / DISSINERGIE CEREBELOASĂ dyssomnie / DISSOMNIE dyssynergie / DISSINERGIE dystasie areflexique hereditaire / DISTAZIE AREFLEXICĂ EREDITARĂ dysthymie / DISTIMIE dysthyroi'die / DISTIROIDIE dystocie / DISTOCIE dystonia musculorum deformans / DYSTONIA MUSCULORUM DEFORMANS dystonie / DISTONIE dystonie du canal hepatique / DISTONIE DE CANAL HEPATIC dystonie neurocirculatoire / DISTONIE NEUROCIRCULATORIE dystonie oculo-cervico-faciale / DISTONIE OCULO-CERVICO-FACIALĂ dystopie / DISTOPIE dystroglycans / DISTROGLICANI dystrophie / DISTROFIE dystrophie corneenne / DISTROFIE CORNEEANĂ dystrophie cranio-carpotarsienne / DISTROFIE CRANIO-CARPO-TARSALĂ dystrophie elastique cutanee / DISTROFIE ELASTICĂ CUTANATĂ dystrophie hyaloîdo-retinienne / DISTROFIE HIALOIDO-RETI-NIANĂ dystrophie musculaire / DISTROFIE MUSCULARĂ dystrophie musculaire oculo-pharyngienne / DISTROFIE MUSCULARĂ OCULO-FARINGIANĂ dystrophie musculaire Progressive type Duchenne / DISTROFIE MUSCULARĂ PSEUDOHIPERTROFICĂ dystrophie neuro-axonale infantile / DISTROFIE NEURO-ĂXONALĂ INFANTILĂ dystrophie osseuse / DISTROFIE OSOSĂ dystrophie ovarienne / DISTROFIE OVARIANĂ dystrophie puimonaire Progressive / DiSTROFiE PULMONARĂ PROGRESIVĂ dystrophie thrombocytaire hemorrhagique congenitale / DISTROFIE TROMBOCITARĂ HEMORAGICĂ CONGENITALĂ dystrophine / DISTROFINĂ dysurie / DISURIE E E test / TEST E, TEST TIP SNELLEN eau / APĂ eau libre / APĂ LIBERĂ eau liee / APĂ LEGATĂ eau lourde / APĂ GREA eau oxygenee / APĂ OXIGENATĂ eaux minerales / APE MINERALE ebriete / BEŢIE, EBRIETATE ebullisme / EBULISM ebullition / EBULIŢIE, FIERBERE eburnation / EBURNAŢIE ecart type / DEVIAŢIE STANDARD, AŢTERE STANDARD ecarteur / DEPĂRTĂTOR ecchondrome / ECONDROM ecchymose / ECHIMOZĂ ecchymose de Hennequin / ECHIMOZĂ HENNEQUIN ecchymose de Kirmisson / ECHIMOZĂ KIRMISSON eccrine / ECRIN echantillon / EŞANTION, MOSTRĂ echarpe / EŞARFĂ echauffure / OPĂRI RE echelle / SCARĂ echinococcose / ECHINOCOCOZĂ Echinococcus / ECHINOCOCCUS echinocoque / ECHINOCOC echinocyte / ECHINOCIT echo / ECOU echo de la pensee / ECOU AL GÂNDIRII echocardiographie / ECOCARDIOGRAFIE echodiagnostic / ECODIAGNOSTIC echoencephalographie / ECOENCEFALOGRAFIE echoendoscopie / ECOENDOSCOPIE echogene / ECOGEN echographie / ECOGRAFIE Echographie Doppler / ECOGRAFIE DOPPLER echokinesie / ECOKINEZIE echolalie / ECOLALIE echomimie / ECOMIMIE echopraxie / ECOPRAXIE echotomographie / ECOTOMOGRAFIE echovirus / ECHOVIRUS eclampsie / ECLAMPSIE eclectique / ECLECTIC eclipse cerebrale / ECLIPSĂ CEREBRALĂ eclipse visuelle / ECLIPSĂ VIZUALĂ ecmnesie / ECMNEZIE ecologie / ECOLOGIE ecorce / SCOARŢĂ ecorce cerebelleuse / SCOARŢĂ CEREBELOASĂ ecorce cerebrale / SCOARŢĂ CEREBRALĂ ecosysteme / ECOSISTEM ecran / ECRAN ecrasement / ZDROBIRE 1665 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN ecriture Braille / SCRIERE BRAILLE ecriture en miroir / SCRIS ÎN OGLINDĂ ecstasy / ECSTASY ectasie / ECTAZIE ectasie canaliculaire precalicielle / ECTAZIE CANALICULARĂ PRECALICEALĂ ectasie vasculaire antrale / ECTAZIE VASCULARĂ ANTRALĂ ecthyma / ECTIMĂ ectoantigene / ECTOANTIGEN ectoblaste / ECTOBLAST ectocardie / ECTOCARDIE ectoderme / ECTODERM ectodermose erosive pluriorificielle / ECTODERMOZĂ EROZIVĂ PLURIORIFICIALĂ ectoenzyme / ECTOENZIMĂ ectomorphe / ECTOMORF ectoparasite / ECTOPARAZIT ectopia lentis / ECTOPIA LENTIS ectopie / ECTOPIE ectopie cristalinienne / ECTOPIE CRISTALINIANĂ ectopie dentaire / ECTOPIE DENTARĂ ectopie pupillaire / ECTOPIE PUPILARĂ ectopie renale / ECTOPIE RENALĂ ectopie testiculaire / ECTOPIE TESTICULARĂ ectopique / ECTOPIC ectothrix / ECTOTRIX ectrodactylie / ECTRODACTILIE ectrodermie / ECTRODERMIE ectrogenie / ECTROGENIE ectromelie / ECTROMELIE ectropion / ECTROPION ectropion uterin / ECTROPION UTERIN ectropodie / ECTROPODIE ectrourie / ECTROURIE eczema / ECZEMĂ eczema margine de Hebra / ECZEMĂ MARGINATĂ HEBRA eczema seborrheique / ECZEMĂ SEBOREICĂ eczema vaccinatoire / ECZEMĂ VACCINALĂ ACUTĂ eczema variqueux / ECZEMĂ VARICOASĂ eczematide / ECZEMATIDĂ eczematiforme / ECZEMATIFORM eczematisation / ECZEMATIZARE edentation / EDENTAŢIE edente / EDENTAT edetate disodique / EDETAT DISODIC edulcorant / EDULCORANT effecteur / EFECTOR effectivite / EFECTIVITATE effemination / EFEMINARE efferent / EFERENT effet / EFECT effet additif / EFECT ADITIV effet blouse blanche / EFECT AL HALATULUI ALB effet Bohr / EFECT BOHR effet de Carter / EFECT CARTER effet de materialisation / EFECT DE MATERIALIZARE effet de premier passage / EFECT AL PRIMEI TRECERI effet de serre / EFECT DE SERĂ effet Doppler-Fizeau / EFECT DOPPLER-FIZEAU effet electrovisqueux / EFECT ELECTROVISCOS effet espace mort / EFECT SPAŢIU MORT effet Fahraeus-Lindqvist / EFECT FAHRAEUS-LINDQVIST effet formateur / EFECT FORMATOR effet Joule / EFECT JOULE effet Kirlian / EFECT KIRLIAN effet microphonique / EFECT MICROFONIC effet Mossbauer / EFECT MOSSBAUER effet nocebo / EFECT NOCEBO effet Pasteur / EFECT PASTEUR effet placebo / EFECT PLACEBO effet precipitam / EFECT PRECIPITANT effet Purkinje / EFECT PURKINJE effet radiobiologique / EFECT RADIOBIOLOGIC effet Raman / EFECT RAMAN effet Rayleigh / EFECT RAYLEIGH effet Seebeck / EFECT SEEBECK effet shunt / EFECT ŞUNT effet thermoelectrique / EFECT TERMOELECTRIC effet thermoelectronique / EFECT TERMOELECTRONIC effet Wolff-Chaikoff / EFECT WOLFF-CHAIKOFF effet Zeeman / EFECT ZEEMAN efficacite biologique d'un rayonnement / EFICACITATE BIOLOGICĂ A UNEI RADIAŢII efficacite biologique relative / EFICACITATE BIOLOGICĂ RELATIVĂ effleurage / EFLEURAJ efflux / EFLUX effort / EFORT effractif, -ive / EFRACTIV effusion / EFUZIUNE efluvium / EFLUVIUM egesta / EGESTA egestion / EGESTIE ego / EGO egocentrique / EGOCENTRIC egocentrisme / EGOCENTRISM egophonie / EGOFONIE eiconometre / EICONOMETRU eicosanoides / ICOSANOIDE eidetisme / EIDETISM eikenela / EIKENELA ejaculat / EJACULAT ejaculation / EJACULARE ejection systolique / EJECŢIE SISTOLICĂ ejection ventriculaire / EJECŢIE VENTRICULARĂ ektocytometre / EKTOCITOMETRU elancement / JUNGHI elancement de Vaquez / JUNGHI VAQUEZ elastance / ELASTANŢĂ elastase / ELASTAZĂ elastine / ELASTINĂ elastome / ELASTOM elastome juvenil / ELASTOM JUVENIL elastomere / ELASTOMER elastopathie / ELASTOPATIE elastorrhexie / ELASTOREXIE elastose / ELASTOZĂ electro-analgesie / ELECTROANALGEZIE electro-anesthesie / ELECTROANESTEZIE electrocardiogramele / ELECTROCARDIOGRAMĂ electrocardiographe / ELECTROCARDIOGRAF electrocardiographie / ELECTROCARDIOGRAFIE electrocardiographie â haute amplification / ELECTROCARDIOGRAFIE CU ÎNALTĂ AMPLIFICARE electrocardiologie / ELECTROCARDIOLOGIE electrocardioscope / ELECTROCARDIOSCOP 1666 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN electrocauterisation / ELECTROCAUTERiZARE electrochirurgie / ELECTROCHIRURGIE electrochoc / ELECTROŞOC electrocoagulation / ELECTROCOAGULARE glectrocochleographie / ELECTROCOHLEOGRAFIE electrocorticogramme / ELECTOROCORTICOGRAMĂ electrocorticographie / ELECTROCORTICOGRAFIE electrocution / ELECTROCUTARE electrode / ELECTROD electrodermite / ELECTRODERMITĂ electrodiagnostic de detection / ELECTROMIOGRAFIE electrodiagnostic de stimulation / ELECTRODIAGNOSTIC electroelution / ELECTROELUŢIE electroencephalogramme / ELECTROENCEFALOGRAMĂ electroencephalographie / ELECTROENCEFALOGRAFIE electroendosmose / ELECTROENDOSMOZĂ electrofocalization / ELECTROFOCALIZARE electrofusion / ELECTROFUZIUNE electrogalvanisme / ELECTROGALVANISM electro-gastro-enterographie / ELECTRO-GASTROENTERO-GRAFIE electrogenese / ELECTROGENEZĂ electroimmunodiffusion / ELECTROIMUNODIFUZIE electrologle medicale / ELECTROLOGIE MEDICALĂ electrolyse / ELECTROLIZĂ electrolyte / ELECTROLIT electrolytemie / ELECTROLITEMIE electromyogramme / ELECTROMIOGRAMĂ electromyographie / ELECTROMIOGRAFIE electron / ELECTRON Slectronarcose / ELECTRONARCOZĂ electroneurographie / ELECTRONEUROGRAFIE âlectroneutralite / ELECTRONEUTRALITATE electronodense / ELECTRONODENS electronotherapie / ELECTRONOTERAPIE electron-volt / ELECTRON-VOLT electronystagmogramme / ELECTRONISTAGMOGRAMĂ electronystagmographie / ELECTRONISTAGMOGRAFIE electro-oculographie / ELECTRO-OCULOGRAFIE electro-osmose / ELECTRO-OSMOZĂ electrophoregramme / ELECTROFOREGRAMĂ electrophorese / ELECTROFOREZĂ electrophorese en champ puise / ELECTROFOREZĂ ÎN CÂMP PULSAT electrophorese en gel de polyacrylamide / ELECTROFOREZĂ ÎN GEL DE POLIACRILAMIDĂ electrophysiologie / ELECTROFIZIOLOGIE electroporation / ELECTROPORAŢIE electropuncture / ELECTROPUNCTURĂ electroretinogramme / ELECTRORETINOGRAMĂ electroretinographie / ELECTRORETINOGRAFIE electrosplanchnographie / ELECTROSPLANHNOGRAFIE electrostimulation / ELECTROSTIMULARE electrosynerese / ELECTROSINEREZĂ electrosystolie / ELECTROSISTOLIE electrotaxie / ELECTROTAXIS electrotherapie / ELECTROTERAPIE electrothermie / ELECTROTERMIE electrotonus / ELECTROTONUS electrovalence / ELECTROVALENŢĂ eleidome / ELEIDOM element / ELEMENT eleoptene / ELEOPTEN elephantiasis / ELEFANTIAZIS elephantiasis familial de Milroy / ELEFANTIAZIS FAMILIAL elevateur / ELEVATOR ELISA / ELISA elixir / ELIXIR elixir paregorique / ELIXIR PAREGORIC elliptocyte / ELIPTOCIT elliptocytose / ELIPTOCITOZĂ elongation / ELONGAŢIE eluat / ELUAT elution / ELUŢIE elytrocele / ELITROCEL emaciation / EMACIERE email dentaire / SMALŢ DENTAR emanation / EMANAŢIE emasculation / EMASCULARE embole / EMBOLUS embolectomie / EMBOLECTOMIE embolie / EMBOLIE embolie amniotique / EMBOLIE AMNIOTICĂ embolie croisee / EMBOLIE ÎNCRUCIŞATĂ embolie graisseuse / EMBOLIE GRĂSOASĂ embolie paradoxale / EMBOLIE PARADOXALĂ embolie pulmonaire / EMBOLIE PULMONARĂ embolisation / EMBOLIZARE embranchement / ÎNCRENGĂTURĂ embriogenique / EMBRIOGENIC embryocardie / EMBRIOCARDIE embryogenese / EMBRIOGENEZĂ embryologie / EMBRIOLOGIE embryome / EMBRIOM embryon / EMBRION embryopathie / EMBRIOPATIE embryophore / EMBRIOFOR embryoscopie / EMBRIOSCOPIE embryotomie / EMBRIOTOMIE embryotoxon / EMBRIOTOXON embryotrophe / EMBRIOTROF emergence / EMERGENŢĂ emerine / EMERINĂ emetique / EMETIC emetisant / EMETIC emetteur / EMIŢĂTOR eminence / EMINENŢĂ emission / EMISIE emmenagogue / EMENAGOG emmetropie / EMETROPIE emollient / EMOLIENT emonctoire / EMONCTORIU emotion / EMOŢIE emotivite / EMOTIVITATE empathie / EMPATIE emperipolese / EMPERIPOLEZĂ emphyseme / EMFIZEM emphyseme pulmonaire / EMFIZEM PULMONAR empirique / EMPIRIC empirisme / EMPIRISM emplâtre / EMPLASTRU empreinte / AMPRENTĂ empreinte genetique / AMPRENTĂ GENETICĂ empreinte parentale / AMPRENTARE GENOMICĂ emprosthotonos / EMPROSTOTOUS empyeme / EMPIEM 1667 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN empyeme pericardique / EMPIEM PERICARDIC emulsifiant / EMULSIFIANT emulsification / EMULSIONARE emulsion / EMULSIE enantheme / ENANTEM enantiomeres / ENANTIOMERI enantiomorphe / ENANTIOMORF enarthrose / ENARTROZĂ encephale / ENCEFAL encephalite / ENCEFALITĂ encephalite aigue postinfectieuse / ENCEFALITĂ ACUTĂ POSTINFECŢIOASĂ encephalite herpetique / ENCEFALITĂ HERPETICĂ encephalite lethargique von Economo / ENCEFALITĂ LETARGICĂ VON ECONOMO encephalite primitive â virus / ENCEFALITĂ PRIMITIVĂ VIRALĂ encephalo-araphie / ENCEFALO-ARAFIE encephalocele f ENCEFALOCEL encephalographie gazeuse / ENCEFALOGRAFIE GAZOASĂ encephaloide / ENCEFALOID encephalomalacie / ENCEFALOMALACIE encephalomyelite / ENCEFALOMIELITĂ encephalomyelite diffuse / ENCEFALOMIELITĂ DIFUZĂ encephalomyelodysrraphie / ENCEFALOMIELODISRAFIE encephalomyelopathie necrosantesubaigu / ENCEFALOMIELO-PATIE NECROZANTĂ SUBACUTĂ encephalopathie / ENCEFALOPATIE encephalopathie de Binswanger / ENCEFALOPATIE BINSWANGER encephalopathie des (hemo)dyalises / ENCEFALOPATIA DIALI-ZAŢILOR encephalopathies spongiformes subaigues transmissibles / ENCEFALOPATII SPONGIFORME SUBACUTE TRANSMISIBILE enchondral / ENCONDRAL enchondromatose / ENCONDROMATOZĂ enchondrome / ENCONDROM enclume / NICOVALĂ encoche / ANCOŞĂ encopresie / ENCOPREZIS endartere / ENDARTERĂ endarteriectomie / ENDARTERIECTOMIE endarteriectomie desobliterante / ENDARTERIECTOMIE DEZ-OBLITERANTĂ endarterite / ENDARTERITĂ endarterite obliterante / ENDARTERITĂ OBLITERANTĂ endemicite / ENDEMICITATE endemie / ENDEMIE endemique / ENDEMIC endemoepidemique / ENDEMOEPIDEMIC endergonique / ENDERGONIC endoamylase / ENDOAMILAZĂ endocarde / ENDOCARD endocardite / ENDOCARDITĂ endocardite de Loffler / ENDOCARDITĂ LOFFLER endocardite maligne â evolution lente / ENDOCARDITĂ MALIGNĂ LENTĂ endocervical / ENDOCERVICAL endocervicite / ENDOCERVICITĂ endocrine / ENDOCRIN endocrinologie / ENDOCRINOLOGIE endocrinopathie / ENDOCRINOPATIE endocurietherapie / ENDOCURIETERAPIE endocytose / ENDOCITOZĂ endocytose par receoteurs interposes / ENDOCITOZĂ MEDIATĂ DE RECEPTORI endoderme / ENDODERM endoexocrine / ENDO-EXOCRIN endogamie / ENDOGAMIE endogene / ENDOGEN endogline / ENDOGLINĂ endoluminal, -ale / ENDOLUMINAL endoluminal, -ale / INTRALUMINAL endolymphe / ENDOLIMFĂ endometre / ENDOMETRU endometriome / ENDOMETRIOM endometriose / ENDOMETRIOZĂ endometrite / ENDOMETRITĂ endomitose / ENDOMITOZĂ endomorphe / ENDOMORF endomorphine / ENDOMORFINĂ endomycose / ENDOMICOZĂ endomyocardite / ENDOMIOCARDITĂ endomysium / ENDOMISIUM endonerve / ENDONERV endonuclease / ENDONUCLEAZĂ endonuclease de restriction / ENDONUCLEAZĂ DE RESTRICŢIE endoparasite / ENDOPARAZIT endopeptidase / ENDOPEPTIDAZĂ endopeptidase neutre / ENDOPEPTIDAZĂ NEUTRĂ endoperoxyde / ENDOPEROXID endophile / ENDOFIL endophlebite / ENDOFLEBITĂ endoproteinase / ENDOPROTEINAZĂ endoprothese / ENDOPROTEZĂ endoreduplication / ENDOREDUPLICAŢIE endorphine / ENDORFINĂ endoscope / ENDOSCOP endoscopie / ENDOSCOPIE endosmose / ENDOSMOZĂ endosome / ENDOZOM endostatine / ENDOSTATINĂ endoste / ENDOST endostose / ENDOSTOZĂ endotheliite / ENDOTELIITĂ endothelines / ENDOTELINE endotheliome / ENDOTELIOM endothelium / ENDOTELIU endothelium derived relaxation factor / ENDOTHELIUM DERIVED RELAXATION FACTOR endothermique / ENDOTERMIC endothrix / ENDOTHRIX endotoxine / ENDOTOXINĂ endovirus / ENDOVIRUS endurance / ANDURANŢĂ energie / ENERGIE energie d'activation / ENERGIE DE ACTIVARE energie libre / ENERGIE LIBERĂ energogene / ENERGOGEN enervation / ENERVARE enfance / COPILĂRIE enfant / COPIL enfant battu / COPIL BĂTUT enfant hyperactif / COPIL HIPERACTIV enfant hyperkinetique / COPIL HIPERKINETIC engagement / ANGAJARE 1668 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN engagemeni cerebral / ANGAJAMENT CEREBRAL engramme / ENGRAMĂ eningopathie / MENINGOPATIE^ enkephalinase / ENKEFALINAZĂ enkephalines / ENKEFALINE enolase / ENOLAZĂ enolase neurospecifique / ENOLAZĂ NEUROSPECIFICĂ enophtalmie / ENOFTALMIE enostose multiple / ENOSTOZĂ MULTIPLĂ enquete / ANCHETĂ enquete epidemiologique / ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ ensemble de trois nerfs temporaux profonds anterieur, moyen et posterieur / NERVI TEMPORALI PROFUNZI entactine / ENTACTINĂ Entamoeba / ENTAMOEBA entartrage / INCRUSTAŢIE enteralgie / ENTERALGIE enterectomie / ENTERECTOMIE enterite / ENTERITĂ enteroanastomose / ENTEROANASTOMOZĂ Enterobacter / ENTEROBACTER Enterobacteriaceae / ENTEROBACTERIACEAE Enterobius vermicularis / ENTEROBIUS VERMICULARIS enterocele / ENTEROCEL enteroclyse / ENTEROCLIZĂ Enterococcus / Enterococcus enterocolectomie / ENTEROCOLECTOMIE enterocolite / ENTEROCOLITĂ ent6rocolite necrosante du nouveau-ne / ENTEROCOLITĂ NECROZANTĂ A NOU-NĂSCUTULUI enterocolite ulceronecrosante / ENTEROCOLITĂ ULCERO-NECROZANTĂ enterocolostomie / enterocolostomie enterocystoplastie / ENTEROCISTOPLASTIE enterocyte / ENTEROCIT enterogastrone / ENTEROGASTRONĂ enteroglucagon / ENTEROGLUCAGON entero-hepatocele / ENTEROHEPATOCEL entero-hydrocele / ENTEROHIDROCEL enteroide / ENTEROID enterokinase / ENTEROKINAZĂ enterolithe / ENTEROLIT enteromyxorrhee / ENTEROMIXOREE enteropathie / ENTEROPATIE enteropathie au gluten / ENTEROPATIE GLUTENICĂ enteropathie exsudative / ENTEROPATIE EXSUDATIVĂ enteropexie / ENTEROPEXIE enteroplastie / ENTEROPLASTIE enterorraphie / ENTERORAFIE enterospasme / ENTEROSPASM enterostomie / ENTEROSTOMIE enterotomie / ENTEROTOMIE enterotoxine / ENTEROTOXINĂ enterovirus / ENTEROVIRUS enthalpie / ENTALPIE enthese / ENTEZĂ enthesite / ENTEZITĂ enthesopathie / ENTEZOPATIE entite morbide / ENTITATE MORBIDĂ entorse / ENTORSĂ entraînement / ANTRENAMENT entraînement autogene / ANTRENAMENT AUTOGEN entraînement autogene / TRAINING AUTOGEN entropie / ENTROPIE entropion / ENTROPION enucleation / ENUCLEARE enurese / ENUREZIS enuresie / ENUREZIS enzime debranchante / ENZIMĂ DEBRANŞANTĂ enzyme / ENZIMĂ enzyme de conversion / ENZIMĂ DE CONVERSIE enzyme de restriction / ENZIMĂ DE RESTRICŢIE enzyme homotropique / ENZIMĂ^ HOMOTROPICĂ enzymes en tandem / ENZIME ÎN TANDEM enzymologie / ENZIMOLOGIE enzymopathie / ENZIMOPATIE enzymotherapie / ENZIMOTERAPIE eosine / EOZINĂ eosinopenie / EOZINOPENIE eosinophile / EOZINOFIL eosinophilie / EOZINOFILIE eosinophilie tropicale / EOZINOFILIE TROPICALĂ eotaxine / EOTAXINĂ epanchement / EFUZIUNE, EPANŞAMENT epaule / UMĂR epaule bloquee / UMĂR BLOCAT epaule de Milwaukee / UMĂR MILWAUKEE epaule douloureuse aigue / UMĂR DUREROS ACUT epaule douloureuse simple / UMĂR DUREROS SIMPLU epaule flottante / UMĂR FLOTANT epaule gelee / UMĂR ÎNGHEŢAT ependyme / EPENDIM ependymoblaste / EPENDIMOBLAST ependymoblastome / EPENDIMOBLASTOM ependymocyte / EPENDIMOCIT ependymome / EPENDIMOM ephapse / EFAPSĂ ephedrine / EFEDRINĂ ephelide / EFELIDĂ ephidrose / EPHIDROZĂ epiblepharon / EPIBLEFARON epicanthus / EPICANTUS epicarde / EPICARD epicardite / EPICARDITĂ epicardo-pericardite / EPICARDO-PERICARDITĂ epicondylalgie / EPICONDILALGIE epicondyle / EPICONDIL epicondylite / EPICONDILITĂ epicrise / EPICRIZĂ epicritique / EPICRITIC epicutane / EPICUTANAT epidemicite / EPIDEMICITATE epidemie / EPIDEMIE epidemiologie / EPIDEMIOLOGIE epidemiologie clinique / EPIDEMIOLOGIE CLINICĂ epidemique / EPIDEMIC epiderme / EPIDERM epidermique / EPIDERMIC epidermisation / EPIDERMIZARE epidermoîde / EPIDERMOID epidermolyse / EPIDERMOLIZĂ epidermolyse necrosante suraigue / EPIDERMOLIZĂ BULOASĂ TOXICĂ epidermomycose / EPIDERMOMICOZĂ epidermophytie / EPIDERMOFIŢIE Epidermophyton / EPIDERMOPHYTON 1669 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN epidermoreaction / EPIDERMOREACŢIE epididyme / EP!D!D!M epididymite / EPIDIDIMITĂ epidural / EPIDURAL epidurite / EPIDURITĂ epidurographie / EPIDUROGRAFIE epigastralgie / EPIGASTRALGIE epigastre / EPIGASTRU epigenese / EPIGENEZĂ epiglotte / EPIGLOTĂ epiglottite / EPIGLOTITĂ epikeratofakie / EPIKERATOFAKIE epikeratoplastie / EPIKERATOPLASTIE epilation / EPILARE epilatoire / EPILATOR epilepsie / EPILEPSIE epilepsie abdominale / EPILEPSIE ABDOMINALĂ epilepsie activee / EPILEPSIE ACTIVATĂ epilepsie affective / EPILEPSIE AFECTIVĂ epilepsie akinetique / EPILEPSIE AKINETICĂ epilepsie atonique / EPILEPSIE ATONICĂ epilepsie automatique / EPILEPSIE AUTOMATICĂ epilepsie essentielle / EPILEPSIE ESENŢIALĂ epilepsie familiale / EPILEPSIE FAMILIALĂ epilepsie generalisee / EPILEPSIE GENERALIZATĂ epilepsie idiopathique / EPILEPSIE IDIOPATICĂ epilepsie infantile / EPILEPSIE INFANTILĂ epilepsie insulaire / EPILEPSIE INSULARĂ epilepsie jacksonienne / EPILEPSIE JACKSONIANĂ epilepsie metabolique / EPILEPSIE METABOLICĂ epilepsie partielle / EPILEPSIE PARŢIALĂ epilepsie partielle continue / EPILEPSIE PARŢIALĂ CONTINUĂ epilepsie pleurale / EPILEPSIE PLEURALĂ epilepsie procursive / EPILEPSIE PROCURSIVĂ epilepsie reflexe / EPILEPSIE REFLEXĂ epilepsie sous-corticale / EPILEPSIE SUBCORTICALĂ epilepsie symptomatique / EPILEPSIE SIMPTOMATICĂ epileptiform / epileptiform epileptique / COMIŢIAL epiloia / EPILOIA epimere / EPIMER epimysium / EPIMISIUM epinephrine / EPINEFRINĂ epineurium / EPINEURIUM epinevre / EPINERV epiphenomene / EPIFENOMEN epiphora / EPIFORA epiphyse / EPIFIZĂ epiphysiodese / EPIFIZIODEZĂ epiphysiolyse / EPIFIZIOLIZĂ epiphysite / EPIFIZITĂ epiphysite vertebrale douloureuse de l'adolescence / EPIFIZITĂ VERTEBRALĂ DE CREŞTERE epiplocele / EPIPLOCEL epiploYte / EPIPLOITĂ epiploon / EPIPLOON epiploplastie / EPIPLOPLASTIE epireguline / EPIREGULINĂ episclerite / EPISCLERITĂ episiorraphie / EPIZIORAFIE episiotomie / EPIZIOTOMIE episome / EPISOM epispadias / EPISPADIAS epissage / EPISAJ, MATISARE epistasie / EPISTAZIE epistasis / EPISTAZIS epistaxis / EPISTAXIS episthotonus / EPISTOTONUS epithalamus / EPITALAMUS epithelioide / EPITELIOID epithelioma / EPITELIOM epitheliome / EPITELIOM epitheliome â petites cellules / EPITELIOM CU CELULE MICI epitheliome annexiel / EPITELIOM ANEXIAL epitheliome basocellulaire / EPITELIOM BAZOCELULAR epitheliome colloide / EPITELIOM COLOID epitheliome du rein â cellules claires / EPITELIOM RENAL CU CELULE CLARE epitheliome epidermoide / EPITELIOM EPIDERMOID epitheliome intermediare / EPITELIOM INTERMEDIAR epitheliome intra-epidermique / EPITELIOM INTRAEPIDERMIC epitheliome medullaire / EPITELIOM MEDULAR epitheliome medullaire â stroma lymphoi'de / EPITELIOM MEDULAR CU STROMĂ LIMFOIDĂ epitheliome mixte / EPITELIOM MIXT epitheliome spinocellullaire / EPITELIOM SPINOCELULAR epitheliopathie en plaques / EPITELIOM ÎN PLĂCI epitheliosarcome / EPITELIOSARCOM epithelium de revetement / EPITELIU epitope / EPITOP epizootie / EPIZOOŢIE epoetine / EPOETINĂ eponychium / EPONYCHIUM eponyme / EPONIM epoxide / EPOXID epreuve / PROBĂ epreuve â la cortisone-glucose / PROBĂ CU CORTIZON-GLUCOZĂ epreuve â la diiodotyrosine radioactive / PROBĂ CU DIIODO-TIROZINĂ RADIOACTIVĂ epreuve â la gonadotrophine chorionique / PROBĂ LA GO-NADOTROFINĂ CORIONICĂ epreuve â la HCG associee â l'epreuve â la dexamethazone / PROBĂ LA HCG ASOCIATĂ CU PROBA LA DEXAME-TAZONĂ epreuve â la lysine-vasopressine / PROBĂ LA LIZIN-VASO-PRESINĂ epreuve â la nicotine / PROBĂ LA NICOTINĂ epreuve â la parathormone / PROBĂ LA PARATHORMON epreuve â la progesterone / PROBĂ LA PROGESTERON epreuve â la regitine / PROBĂ LA REGITINĂ epreuve â la secretine / PROBĂ LA SECRETINĂ epreuve â la spironolactone / PROBĂ LA SPIRONOLACTONĂ epreuve â la thymidine tritiee / PROBĂ CU TIMIDINĂ TRITIATĂ epreuve â la thymidine tritiee / TEST CU TIMIDINĂ TRITIATĂ epreuve â la tri-iodothyronine / PROBĂ LA TRIIODOTIRONINĂ epreuve â la trioleine / PROBĂ LA TRIOLEINĂ epreuve â la TSH / PROBĂ LA TSH epreuve â la tyramine / PROBĂ LA TIRAMINĂ epreuve â la vaso-pressine / PROBĂ LA VASOPRESINĂ epreuve â l'acetazolamide / PROBĂ LA ACETAZOLAMIDĂ epreuve â l'ACTH / PROBĂ LA ACTH epreuve â l'aldactone / PROBĂ LA ALDACTONĂ epreuve â l'EDTA sodique / PROBĂ CU EDTA SODIC epreuve â l'insu / SIMPLU ORB, TEST ÎN ORB epreuve â l'insuline / PROBĂ LA INSULINĂ 1670 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN epreuve a thymol / PROBA TIMOL epreuve â tolbutamide / PROBĂ LA TOLBUTAMIDĂ epreuve au chrome 51 / PROBĂ CU CROM 51 âpreuve au fer radioactif / PROBĂ CU FIER RADIOACTIV epreuve au froid / PROBĂ LA FRIG epreuve au rose Bengal / PROBĂ CU ROZ BENGAL epreuve au rouge de Congo / PROBĂ CU ROŞU DE CONGO epreuve au synacthene / PROBĂ LA SINACTEN epreuve biologique / PROBĂ BIOLOGICĂ epreuve calorique / PROBĂ CALORICĂ epreuve d'adhesivite plaquettaire / PROBĂ DE ADEZIVITATE PLACHETARĂ epreuve d'Andre Thomas / PROBĂ ANDRE THOMAS epreuve d'anoxie myocardique provoquee / PROBĂ DE ANOX-IE MIOCARDICĂ PROVOCATĂ epreuve d'aptitude / PROBĂ DE APTITUDINE epreuve de Babinski / PROBĂ BABINSKI epreuve de Babinski-Weil / PROBĂ BABINSKI-WEIL epreuve de Bârâny / PROBĂ BÂRÂNY epreuve de Bauer / PROBĂ BAUER epreuve de Bennhold / PROBĂ BENNHOLD epreuve de Beth Vincent / PROBĂ BETH VINCENT epreuve de Binet-Simon / PROBĂ BINET-SIMON epreuve de Blanquet-Meyniel / PROBĂ BLANQUET-MEYNIEL epreuve de Brodie-Trendelenburg / PROBĂ BRODIE-TRENDE-LENBURG epreuve de Buerger-Muller / PROBĂ BUERGER-MULLER epreuve de Burnstein / PROBĂ BURNSTEIN epreuve de Caroli / PROBĂ CAROLI, PROBA DURERII PROVOCATE epreuve de Carter-Robbins / PROBĂ CARTER-ROBBINS epreuve de compatibilite croisee / TEST DE COMPATIBILITATE ÎNCRUCIŞATĂ epreuve de Conn / PROBĂ CONN epreuve de falciformation / PROBĂ DE SICLIZARE epreuve de Fischer / PROBĂ FISCHER epreuve de galactosurie provoquee / PROBĂ DE GALACTO-ZURIE PROVOCATĂ epreuve de Galii Mainini / PROBĂ GALLI MAININI epreuve de Gruter/ PROBĂ GRUTER epreuve de Guyon/ PROBĂ GUYON epreuve de Hamolsky / PROBĂ HAMOLSKY epreuve de Harris-Ray / PROBĂ HARRIS-RAY epreuve de Hines-Brown / PROBĂ HINES-BROWN epreuve de Holmes-Stewart / PROBĂ HOLMES-STEWART epreuve de hypersideremie provoquee / PROBĂ DE HIPER-SIDEREMIE PROVOCATĂ epreuve de jeune / PROBĂ DE POST epreuve de Kaplan-Silah / PROBĂ KAPLAN-SILAH epreuve de Koller / PROBĂ KOLLER epreuve de la bromesulfonephtaleine / PROBĂ CU BROM-SULFONFTALEINĂ epreuve de la concentration de Volhard / PROBĂ DE CONCENTRAŢIE VOLHARD epreuve de la dilution de Volhard / PROBĂ DE DILUŢIE VOLHARD epreuve de Lombard / PROBĂ LOMBARD epreuve de lymphocytotoxicite â mediation cellulaire / PROBĂ DE LIMFOCITOTOXICITATE MEDIATĂ CELULAR epreuve de Meltzer-Lyon / PROBĂ MELTZER-LYON epreuve de Mingazzini / PROBĂ MINGAZZINI^ epreuve de perfusion â l'angiotensine / PROBĂ DE PERFUZIE CU ANGIOTENSINĂ epreuve de Perthes / PROBĂ PERTHES epreuve de rrausniiz-Kusiner / PROBĂ rRAUSNi i z-KUb l NtH epreuve de provocation bronchique / PROBĂ DE PROVOCARE BRONŞICĂ Şl RESPIRATORIE epreuve de provocation conjonctivale et nasale / PROBĂ DE PROVOCARE CONJUNCTIVALĂ Şl NAZALĂ epreuve de provocation digestive / PROBĂ DE PROVOCARE DIGESTIVĂ epreuve de Queckenstedt-Stookey / PROBĂ QUECKENSTEDT-STOOKEY epreuve de resistance globulaire / PROBĂ DE REZISTENŢĂ GLOBULARĂ epreuve de restriction hydrique / PROBĂ DE RESTRICŢIE HIDRICĂ epreuve de Rinne / PROBĂ RINNE epreuve de Romberg / PROBĂ ROMBERG epreuve de Rorschach / PROBĂ RORSCHACH epreuve de Rosenthal-White / PROBĂ ROSENTHAL-WHITE epreuve de Rumpel-Leede / PROBĂ RUMPEL-LEEDE epreuve de saturation par l'acid ascorbic / PROBĂ DE SATURARE CU ACID ASCORBIC epreuve de Schellong / PROBĂ SCHELLONG epreuve de Schilling / PROBĂ SCHILLING epreuve de Schneider / PROBĂ SCHNEIDER epreuve de Schwartz / PROBĂ SCHWARTZ epreuve de Seidel / PROBĂ SEIDEL epreuve de Sicard / PROBĂ SICARD epreuve de Simonin / PROBĂ SIMONIN epreuve de sincerite / PROBĂ DE SINCERITATE epreuve de Staub-Traugott / PROBĂ STAUB-TRAUGOTT epreuve de stimulation par Ies p-bloquantes / PROBĂ DE STIMULARE CU p-BLOCANTE epreuve de Teslenko / PROBĂ TESLENKO epreuve de Thorn / PROBĂ THORN epreuve de Tiffeneau / PROBĂ TIFFENEAU epreuve de tolerance â la glucose / PROBĂ DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ epreuve de tolerance â la lactose / PROBĂ DE TOLERANŢĂ LA LACTOZĂ epreuve de tolerance â l'heparine in vitro / PROBĂ DE TOLERANŢĂ LA HEPARINĂ IN VITRO epreuve de Toynbee / PROBĂ TOYNBEE epreuve de Trendelenburg / PROBĂ TRENDELENBURG epreuve de Valsalva / PROBĂ VALSALVA epreuve de Volhard / PROBĂ VOLHARD epreuve de Warter-Metais / PROBĂ WARTER-METAIS epreuve de Waugh-Ruddick / PROBĂ WAUGH-RUDDICK epreuve de Weber / PROBĂ WEBER epreuve d'effort / PROBĂ DE EFORT epreuve d'Ellsworth-Howard / PROBĂ ELLSWORTH-HOWARD epreuve des trois garrots / PROBA CELOR TREI GAROURI epreuve des trois verres / PROBA CELOR TREI PAHARE GUYON epreuve d'histamine / PROBĂ LA HISTAMINĂ epreuve d’hyperglycemie provoquee / PROBĂ DE HIPER-GLICEMIE PROVOCATĂ epreuve d'inhibation de la migration leucocytaire / PROBĂ DE INHIBARE A MIGRĂRII LEUCOCITELOR epreuve doigt-nez / PROBĂ DEGET-NAS epreuve d'Oppenheimer-Master / PROBĂ OPPENHEIMER-MASTER epreuve double aveugle / PROBĂ DUBLU ORB epreuve Drăgănescu-Voiculescu / PROBĂ DRĂGĂNESCU-VOICULESCU 1671 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN epreuve en aveugle / SIMPLU ORB epreuve ou compte d'Addis / PROBĂ ADDIS epreuve ou compte d'Addis-Hamburger / PROBĂ ADDIS-HAMBURGER epreuve ou repas de Boyden / PROBĂ BOYDEN epreuve tolbutamide-glucose / PROBĂ LA TOLBUTAMIDĂ-GLUCOZĂ epreuve vestibulaire / PROBĂ VESTIBULARĂ epreuves deficitaires de Barre / PROBĂ BARRE epreuves hepatiques / PROBĂ HEPATICE epulide / EPULIS epulie / EPULIS epulis / EPULIS epuration / EPURARE epuration extrarenale / EPURARE EXTRARENALĂ equateur / ECUATOR equation Henderson-Hasselbalch / ECUAŢIA HENDERSON-HASSELBALCH equilibration / ECHILIBRARE equilibre / ECHILIBRU equilibre acidobasique / ECHILIBRU ACIDOBAZIC equilibre nutritionnel / ECHILIBRU NUTRIŢIONAL equimolecularite / ECHIMOLECULARITATE equinisme / ECHINISM equipotentiel / ECHIPOTENŢIAL equivalence / ECHIVALENŢĂ equivalent / ECHIVALENT eradication / ERADICARE erecteur / ERECTOR erectile / ERECTIL erection / ERECŢIE eremophobie / EREMOFOBIE erepsine / EREPSINĂ erethisme / ERETISM erethisme cardiaque / ERETISM CARDIAC ereutophobie / EREUTOFOBIE, ERITROFOBIE ergasiomanie / ERGASIOMANIE ergasiophobie / ERGASIOFOBIE ergastoplasme / ERGASTOPLASMĂ ergocalciferol / ERGOCALCIFEROL ergographe / ERGOGRAF ergometrie / ERGOMETRIE ergonomie / ERGONOMIE ergosome / ERGOZOM ergosterol / ERGOSTEROL ergot de seigle / CORN DE SECARĂ, SECARĂ CORNUTĂ ergotamine / ERGOTAMINĂ ergotherapie / ERGOTERAPIE ergotisme / ERGOTISM erosion / EROZIUNE erotisation / EROTIZARE erotisme / EROTISM erotomanie / EROTOMANIE erratique / ERATIC erreur / EROARE eructation / ERUCTAŢIE, RÂGÂIALĂ eruption / ERUPŢIE erysipele / ERIZIPEL erysipele necrotique / ERIZIPEL NECROTIC erysipeloi’de / ERIZIPELOID Erysipelothrix / ERYSIPELOTHRIX erythemateux / ERITEMATOS erytheme / ERITEM erytheme centrifuge symetrique / ERITEM CENTRIFUG SIMETRIC erytheme infectieux aigu / ERITEM IFECŢIOS ACUT erytheme necrosant migrateur / ERITEM NECROZANT MIGRATOR erytheme noueux / ERITEM NODOS erytheme palmo-plantaire symetrique hereditaire / ERITEM PALMO-PLANTAR SIMETRIC EREDITAR erytheme polymorphe bulleux / ERITEM POLIMORF BULOS erythrasma / ERITRASMA erythremie / ERITREMIE erythroblaste / ERITROBLAST erythroblastemie / ERITROBLASTEMIE erythroblastique / ERITROBLASTIC erythroblastome / ERITROBLASTOM erythroblastopenie / ERITROBLASTOPENIE erythroblastose / ERITROBLASTOZĂ erythrocinetique / ERITROCINETICĂ^ erythrocupreine / ERITROCUPREINĂ erythrocyanose des jambes / ERITROCIANOZA GAMBELOR erythrocyte / ERITROCIT erythrocytopenie / ERITROCITOPENIE erythrocytose / ERITROCITOZĂ erythrodermie / ERITRODERMIE erythrodermie bulleuse avec epidermolyse / ERITRODERMIE BULOASĂ CU EPIDERMOLIZĂ erythrodontie / ERITRODONŢIE erythrogenesis imperfecta / ERYTHROGENESIS IMPERFECTA erythrokeratoderma variabilis / ERYTHROKERATODERMA VA-RIABILIS erythrokeratodermie / ERITROKERATODERMIE erythroleucemie / ERITROLEUCEMIE erythromelalgie / ERITROMELALGIE erythromelie / ERITROMELIE erythromycine / ERITROMICINĂ erythromyelose aigue / ERITROMIELOZĂ ACUTĂ erythropenie / ERITROPENIE erythrophagie / ERITROFAGIE erythrophagocytose / ERITROFAGOCITOZĂ erythrophobie / ERITROFOBIE erythroplasie / ERITROPLAZIE erythropoiese / ERITROPOIEZĂ erythropoietine / ERITROPOIETINĂ erythropsie / ERITROPSIE erythropsine / ERITROPSINĂ erythrorrhexis / ERYTHRORRHEXIS erythrose / ERITROZĂ erythrurie / ERITRURIE erytroprosopalgie / ERITROPROSOPALGIE escarre / ESCARĂ escarre de decubitus / ESCARĂ DE DECUBIT escharre / ESCARĂ Escherichia / ESCHERICHIA Escherichia coli / ESCHERICHIA COLI esophorie / ESOFORIE esotropie / ESOTROPIE espace de Disse / SPAŢIU DISSE espace de Retzius / SPAŢIU RETZIUS espace epidural / SPAŢIU EPIDURAL espace intercostal / SPAŢIU INTERCOSTAL espace mort respiratoire / SPAŢIU MORT RESPIRATOR espace perisinusoTdal / SPAŢIU PERISINUSOIDAL espace perivitellin / SPAŢIU PERIVITELIN espace porte / SPAŢIU PORT 1672 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN espace prevesicai / SPAŢIU PREVEZICAL espace retroperitoneal / SPAŢIU RETROPERITONEAL espace sous-arachnoîdien / SPAŢIU SUBARAHNOIDIAN espace sous-dural / SPAŢIU SUBDURAL espace sus-arachnoîdien / SPAŢIU SUPRA-ARAHNOIDIAN espece / SPECIE _ esquille / ESCHILĂ essai / TRIAL essai multicentrique / STUDIU MULTICENTRIC essai multicentrique / TRIAL MULTICENTRIC essence / ESENŢĂ essentiel / ESENŢIAL ester / ESTER esterase / ESTERAZĂ esterification / ESTERIFICARE esters de phorbol / ESTERI DE FORBOL esthesie / ESTEZIE esthesiometre / ESTEZIOMETRU esthesioneurome olfactif / ESTEZIONEUROM OLFACTIV estimation / ESTIMAŢIE estomac / STOMAC etalon / ETALON etat / STARE etat conscientiel / CONŞTIENŢĂ etat crepusculaire / STARE CREPUSCULARĂ etat de mal asthmatique / STARE DE RĂU ASTMATIC etat de mal epileptique / STARE DE RĂU EPILEPTIC etat febrile / STARE FEBRILĂ etat hypnoîd / STARE HIPNOIDĂ etat limite / STARE LIMITĂ etat puerperal / LEHUZIE eternuement / STRĂNUT etetrinate / ETETRINAT ethambutol / ETAMBUTOL ethanol / ETANOL ethanolamine / ETANOLAMINĂ ether / ETER ether ethylique / ETER ETILITIC etheromanie / ETEROMANIE ethiodol / ETHIODOL ethique / ETICĂ ethmoîde / ETMOID ethmoîdite / ETMOIDITĂ ethnie / ETNIE ethnique / ETNIC ethnographie / ETNOGRAFIE ethnopsychiatrie / ETNOPSIHIATRIE ethologie / ETOLOGIE ethologie humaine / ETOLOGIE UMANĂ ethylisme / ETILISM ethylometre / ETILOMETRU ethylotest / ETILOTEST ethynyloestradiol / ETINILESTRADIOL etiologie / ETIOLOGIE etiopathologie / ETIOPATHOLOGIE etiquetage genetique / MARCAJ GENETIC etoile vasculaire / STELUŢĂ VASCULARĂ etrier / SCĂRIŢĂ etude / STUDIU etude cout-utilite / STUDIU COST-UTILITATE etuve / ETUVĂ eucaryote / EUCARIOT euchromatine / EUCROMATINĂ eucoriicisrne / EUCORTiCiSîvi eugenie / EUGENIE eugenie negative / EUGENIE NEGATIVĂ euglobine / EUGLOBINĂ eunuchisme / EUNUCHISM eunucho'ide / EUNUCOID eunuchoîdisme / EUNUCOIDISM eunuque / EUNUC eupareunie / EUPAREUNIE eupepsie / EUPEPSIE eupeptique / EUPEPTIC euphorie / EUFORIE euphorisant / EUFORIZANT eu ploi de / EUPLOID euploidie / EUPLOIDIE eupnee / EUPNEE eupraxie / EUPRAXIE eurygame / EURIGAM eurythmie / EURITMIE euthanasie / EUTANASIE euthymie / EUTIMIE euthyroîdie / EUTIROIDIE eutocie / EUTOCIE eutocique / EUTOCIC eutonie / EUTONIE eutonologie / EUTONOLOGIE eutrophie / EUTROFIE evacuation / EVACUARE evagination / EVAGINAŢIE evaluation / EVALUARE evaporation / EVAPORARE eveinage / STRIPPING eventration / EVENTRAŢIE eversion / EVERSIUNE evidement / EVIDARE evisceration / EVISCERAŢIE evolutif / EVOLUTIV evolution / EVOLUŢIE evolution biochimique / EVOLUŢIE BIOCHIMICĂ evolution moleculaire / EVOLUŢIE MOLECULARĂ evulsion / EVULSIE ex vivo / EX VIVO exacerbation / EXACERBARE examen / EXAMEN examen extemporane / EXAMEN EXTEMPORANEU exantheme / EXANTEM exantheme subit / EXANTEM SUBIT excavation / EXCAVAŢIE excimere / EXCIMER excipient / EXCIPIENT excision / EXCIZIE excitabilite / EXCITABILITATE excitation / EXCITAŢIE exclusion / EXCLUZIE excoriation / EXCORIAŢIE excrement / EXCREMENT excrescence / EXCRESCENŢĂ excreta / EXCRETA excretion / EXCREŢIE exercice / EXERCIŢIU exerese / EXEREZĂ exergonique / EXERGONIC exfolation / EXFOLIERE 1673 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN exhemie / EXHEMIE exhibitionnisme / EXHIBIŢIONISM exhumation / EXHUMARE exinuclease / EXINUCLEAZĂ exitus / EXITUS exoamylase / EXOAMILAZĂ exoantigene / EXOANTIGEN exocervica! / EXOCERVICAL exocervicite / EXOCERVICITĂ exocrine / EXOCRIN exocytose / EXOCITOZĂ exoenzyme / EXOENZIMĂ exogamie / EXOGAMIE exogene / EXOGEN exognathie / EXOGNAŢIE exon / EXON exonucleases / EXONUCLEAZE exopeptidase / EXOPEPTIDAZĂ exophorie / EXOFORIE exophtalmie / EXOFTALMIE exophytique / EXOFITIC exorbitisme / EXORBITISM exoserose / EXOSEROZĂ exosmose / EXOSMOZĂ exostose / EXOSTOZĂ exotoxine / EXOTOXINĂ exotropie / EXOTROPIE expansif / EXPANSIV expectorant / EXPECTORANT expectoration / EXPECTORAŢIE expectoration dirijee / EXPECTORAŢIE DIRIJATĂ experience / EXPERIMENT experimental, -ale / EXPERIMENTAL experimentata / EXPERIMENT experimentata cruciale / EXPERIMENT CRUCIAL expert medical / EXPERT MEDICAL expertise medicale / EXPERTIZĂ MEDICALĂ expiration / EXPIRAŢIE explant / EXPLANT explorata / EXPLORARE exposition / EXPUNERE expression / EXPRESIE expressivite / EXPRESIVITATE exsanguination / EXANGUINARE exsanguinotransfusion / EXSANGUINOTRANSFUZIE exstrophie / EXSTROFIE exstrophie vesicale / EXSTROFIE VEZICALĂ exsudat / EXSUDAT exsudatif / EXSUDATIV exsudation / EXSUDAŢIE exsufflation / EXSUFLAŢIE extase / EXTAZ extemporane / EXTEMPORANEU extenseur / EXTENSOR extension / EXTENSIE extension continue / EXTENSIE CONTINUĂ exteriorisation / EXTERIORIZARE externe / EXTERN exterocepteur / EXTEROCEPTOR extinction sensitive / EXTINCŢIE SENZITIVĂ extirpation / EXTIRPARE extirper / A EXTIRPA extracardiaque / EXTRACARDIAC extracorporel / EXTRACORPOREAL extraction / EXTRACŢIE extraction dentaire / EXTRACŢIE DENTARĂ extraction foetale / EXTRACŢIE FETALĂ extradural / EXTRADURAL extrait / EXTRACT extraperitonisation / EXTRAPERITONIZARE extrapyramidal / EXTRAPIRAMIDAL extrasystole / EXTRASISTOLĂ extrauterin / EXTRAUTERIN extravasation / EXTRAVAZARE extraversion / EXTRAVERSIUNE extraverti / EXTROVERTIT extremite / EXTREMITATE extremites cohesives / EXTREMITĂŢI ADEZIVE extrinseque / EXTRINSEC extrinseque / EXTRINSEC extrusion / EXTRUZIE exuiceration / EXULCERAŢIE F F0-F1 ATP-ase / F0-F1 ATP-AZĂ fabella / FABELLA fabulation / FABULAŢIE face / FAŢĂ facette / FAŢETĂ facial / FACIAL facies / FACIES facies de Hutchinson / FACIES HUTCHINSON facies de Marshall Hali / FACIES MARSHALL HALL facilitant / FACILITANT facilitation / FACILITARE facilitata immunitaire / FACILITARE IMUNITARĂ facteur / FACTOR facteur 3 plaquettaire / FACTOR 3 PLACHETAR facteur 4 plaquettaire / FACTOR 4 PLACHETAR facteur antiheparinique / FACTOR ANTIHEPARINIC facteur B / FACTOR B facteur blastogenique / FACTOR BLASTOGENIC facteur clarifiant / FACTOR CLARIFIANT facteur cytotoxique / FACTOR CITOTOXIC facteur d'activation des macrophages / FACTOR DE ACTIVARE A MACROFAGELOR facteur de Castle / FACTOR CASTLE facteur de coagulation / FACTOR DE COAGULARE facteur de contact / FACTOR DE CONTACT facteur de croissance de l'epiderme / FACTOR DE CREŞTERE EPIDERMICĂ facteur de croissance derive des plaquettes / FACTOR DE CREŞTERE DERIVAT DIN PLACHETE facteur de croissance des hepatocytes / FACTOR DE CREŞTERE A HEPATOCITELOR facteur de croissance d'origine plaquettaire / FACTOR DE CREŞTERE DERIVAT DIN PLACHETE facteur de croissance endotheliale d'origine plaquettaire / FACTOR DE CREŞTERE ENDOTELIALĂ DERIVAT DIN PLACHETE facteur de croissance nerveuse / FACTOR DE CREŞTERE A NERVULUI facteur de dilatata provenant de l'endothelium / FACTOR DE DILATAŢIE DERIVAT DIN ENDOTELIU facteur de fertilite / FACTOR DE FERTILITATE 1674 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN facteur de Hageinan / FACTOR HAGEMAN facteur de Haserick / FACTOR HASERICK facteur de motilite autocrine / FACTOR DE MOTILITATE AUTOCRINĂ facteur de risque / FACTOR DE RISC facteur de Rosenthal / FACTOR ROSENTHAL facteur de stabilisation de la fibrine / FACTOR STABILIZATOR AL FIBRINEI facteur de tolerance au glucose / FACTOR DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ facteur de transfert / FACTOR DE TRANSFER facteur declanchant la secretion d'hormone somatotrope / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE HORMON SOMATOTROP facteur declenchant la secretion d'hormone melanotrope / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE HORMON MELANOTROP facteur declenchant la secretion de prolactine / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE PROLACTINĂ facteur declenchant la secretion de thyreostimuline / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE TIREOSTIMULINĂ facteur d'elongation / FACTOR DE ELONGAŢIE facteur digitalin-like endogen / FACTOR DIGITALIN-LIKE ENDOGEN facteur digitalique endogen / FACTOR DIGITALIC ENDOGEN facteur endothelial de croissance vasculaire / FACTOR ENDO-TELIAL DE CREŞTERE VASCULARĂ facteur F / FACTOR F facteur inhibiteur de la migration / FACTOR INHIBITOR AL MIGRĂRII facteur intrinseque / FACTOR INTRINSEC facteur lipotrope / FACTOR LIPOTROP facteur mitogene / FACTOR MITOGEN facteur natriuretique auriculaire / FACTOR NATRIURETIC ATRIAL facteur natriuretique ouabaîne-endogen / FACTOR NATRIURETIC OUABAINO-ENDOGEN facteur necrosant des tumeurs / FACTOR DE NECROZĂ TU-MORALĂ facteur ouabain-like / FACTOR OUABAIN-LIKE facteur pathogene / AGENT PATOGEN facteur plaquettaire / FACTOR PLACHETAR facteur R / FACTOR R facteur regulateur peptidique / FACTOR REGULATOR PEP-TIDIC facteur Rhesus / FACTOR RHESUS facteur rhumatoide / FACTOR REUMATOID facteur sexuel / FACTOR SEXUAL facteur stimulant de l'erythropoiese / FACTOR STIMULANT AL ERITROPOIEZEI facteur transformant de croissance a / FACTOR TRANSFOR-MANT DE CREŞTERE a facteurs de coagulation / FACTORI DE COAGULARE facteurs de contact / FACTORI DE CONTACT facteurs de croissance / FACTORI DE CREŞTERE facteurs de croissance des fibroblastes / FACTORI DE CREŞTERE Al FIBROBLASTELOR facteurs de croissance hematopoi'etiques / FACTORI DE CREŞTERE HEMATOPOIETICI facteurs de croissance proches de l’insuline / FACTORI DE CREŞTERE ASEMĂNĂTORI INSULINEI facteurs de declenchement / FACTORI DE DECLANŞARE facteurs de differenciation des lymphocytes B / FACTORI DE DIFERENŢIERE Al LIMFOCITELOR B facteurs ue liberation / FACTORI DE ELIBERARE facteurs de transcription / FACTORI DE TRANSCRIPŢIE facteurs d'initiation / FACTORI DE INIŢIERE factice / FACTICE faim / FOAME faim douloureuse / FOAME DUREROASĂ faisceau / FASCICUL faisceau atrio-ventriculaire / FASCICUL ATRIOVENTRICULAR faisceau de His / FASCICUL HIS faisceau de Kent / FASCICUL KENT faisceau pyramidal / FASCICUL PIRAMIDAL falciforme / FALCIFORM falx / FALX familial / FAMILIAL familie / FAMILIE familie multigenique / FAMILIE MULTIGENICĂ familie radioactive / FAMILIE RADIOACTIVĂ fangotherapie / FANGOTERAPIE fantasme / FANTASMĂ fantome / FANTOMĂ faradisation / FARADIZARE fascia / FASCIE fascia de Dupuytren / FASCIA DUPUYTREN fascia lata / FASCIA LATA fasciculation / FASCICULAŢIE fascicule / FASCICULAT fascie de Colles / FASCIE COLLES fascie de Cruveiher / FASCIE CRUVEIHER fasciite / FASCIITĂ fasciite â eosinophiles / FASCIITĂ CU EOZINOFILE fasciite necrosante / FASCIITĂ NECROZANTĂ fasciite nodulaire / FASCIITĂ NODULARĂ fasciline / FASCILINĂ Fasciola / FASCIOLA fasciolose / FASCIOLOZĂ fastigium / FASTIGIUM fatal / FATAL fatigue / ASTENIE, OBOSEALĂ faune / FAUNĂ fausse / FALS fausse cyanose / CIANOZĂ METHEMOGLOBINICĂ fausse-couche / AVORT faux / FALS faux-negative / FALS NEGATIV faux-positif / FALS POZITIV favisme / FAVISM favus / FAVUS febricule / FEBRICULĂ febrifuge / FEBRIFUG febrile / FEBRIL fecalome / FECALOM fecalurie / FECALURIE feces / FECALE, MATERII FECALE fecondabilite / FECUNDABILITATE fecondation / FECUNDAŢIE fecondation in vitro (FIV) / FECUNDARE IN VITRO fecondation in vitro et transfert d'embryon (FIVETE) / FECUNDARE IN VITRO Şl TRANSFER DE EMBRION fecondite / FECUNDITATE feed-back / AFERENTAŢIE INVERSĂ, CONEXIUNE INVERSĂ, FEED-BACK, LEGĂTURĂ INVERSĂ fellation / FELAŢIE femeile / FEMELĂ 1675 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN feminisation / FEMINIZARE femur / FEMUR fenestration / FENESTRAŢIE fenetre / FEREASTRĂ fenetre therapeutique / FEREASTRĂ TERAPEUTICĂ fente / FANTĂ fente labiopalatine / FANJĂ LABIOPALATINĂ fente synaptique / FANTĂ SINAPTICĂ fer / FIER ferment / FERMENT ferment jaune de Warburg / FERMENT GALBEN WARBURG fermentation / FERMENTAŢIE ferriprive / FERIPRIV ferritine / FERITINĂ ferrocinetique / FEROCINETICĂ fertilisation / FERTILIZARE fertilisine / FERTILIZINĂ fertilite / FERTILITATE fesse / FESĂ fessier / FESIER festonnement / FESTONARE fetichisme / FETIŞISM fetide / FETID fetor oris / FETOR ORIS fiabilite / FIABILITATE fibrate / FIBRAT fibre / FIBRĂ fibre collagene / FIBRĂ DE COLAGEN fibre elastique / FIBRĂ ELASTICĂ fibre musculaire / FIBRĂ MUSCULARĂ fibre musculaire striee / FIBRĂ MUSCULARĂ STRATĂ fibre nerveuse / FIBRĂ NERVOASĂ fibre reticulaire / FIBRĂ ARGENTAFINĂ, FIBRĂ RETICULARĂ fibremie / FIBREMIE fibres alimentaires / FIBRE ALIMENTARE fibres de James / FIBRE JAMES fibres de Mahaim / FIBRE MAHAIM fibrillaire / FIBRILAR fibrillation / FIBRILAŢIE fibrillation auriculaire / FIBRILAŢIE AURICULARĂ fibrillation musculaire / FIBRILAŢIE MUSCULARĂ fibrillation ventriculaire / FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ fibrilie / FIBRILĂ fibrilline / FIBRILINĂ fibrilloflutter / FIBRILOFLUTTER fibrine / FIBRINĂ fibrinemie / FIBRINEMIE fibrinoformation / FIBRINOFORMARE fibrinogene / FIBRINOGEN fibrinogenemie / FIBRINOGENEMIE fibrinogenolyse / FIBRINOGENOLIZĂ fibrinogenopenie / FIBRINOGENOPENIE fibrinoide / FIBRINOID fibrinolyse / FIBRINOLIZĂ fibrinolysine / FIBRINOLIZINĂ fibrinolytique / FIBRINOLITIC fibro-adenomatose kystique des seins / FIBROADENOMATOZĂ CHISTICĂ A SÂNILOR fibroadenome / FIBROADENOM fibroblaste / FIBROBLAST fibrocartilage / FIBROCARTILAJ fibrocartilage interarticulaire / FIBROCARTILAJ INTERARTICU-LAR fibrochondrome / FIBROCONDROM fibroclaste / FIBROCLAST fibrocyte / FIBROCIT fibroduodenoscopie / FIBRODUODENOSCOPIE fibroelastose / FIBROELASTOZĂ fibroelastose de l'endocarde / FIBROELASTOZĂ ENDOCAR-DICĂ fibrogastroscope / FIBROGASTROSCOP fibrogliome / FIBROGLIOM fibroglycane / FIBROGLICAN fibrolipome / FIBROLIPOM fibromatose / FIBROMATOZĂ fibrome / FIBROM fibromoduline / FIBROMODULINĂ fibromyome / FIBROMIOM fibronectine / FIBRONECTINĂ fibroplasie / FIBROPLAZIE fibrosarcome / FIBROSARCOM fibroscope / FIBROSCOP fibroscopie / FIBROSCOPIE fibrose / FIBROZĂ fibrose cardiaque du nourrisson / FIBROZĂ CARDIACĂ A SUGARULUI fibrose kystique / FIBROZĂ CHISTICĂ fibrose pulmonaire / FIBROZĂ PULMONARĂ fibrose retroperitoneale / FIBROZĂ RETROPERITONEALĂ fibrosite / FIBROZITĂ fibrothorax / FIBROTORAX fibuline / FIBULINĂ ficoll / FICOL fievre / FEBRĂ fievre â pappataci / FEBRĂ PAPPATACI fievre â phlebotome / FEBRĂ FLEBOTOMICĂ fievre â tique du Colorado / FEBRA CĂPUŞEI DE COLORADO fievre aphteuse / FEBRĂ AFTOASĂ fievre balkanique / FEBRĂ BALCANICĂ fievre boutonneuse / FEBRĂ BUTONOASĂ fievre boutonneuse mediterraneenne / FEBRĂ BUTONOASĂ MEDITERANEANĂ fievre de cinq jours / FEBRĂ DE CINCI ZILE fievre de Coree / FEBRĂ DE COREEA fievre de desert / FEBRĂ DE DEŞERT fievre de Katayama / FEBRĂ KATAYAMA fievre de la vallee du Rift / FEBRA VĂII MARELUI RIFT fievre de lait sec / FEBRA LAPTELUI PRAF fievre de Lassa / FEBRĂ DE LASSA fievre de l'eau noire / FEBRA APEI NEGRE fievre de Malta / FEBRĂ DE MALTA fievre de Marburg / FEBRĂ HEMORAGICĂ MARBURG fievre de Marseille / FEBRĂ DE MARSILIA fievre de Meuse / FEBRĂ DE MEUSE fievre de Pel-Ebstein / FEBRĂ PEL-EBSTEIN fievre de Pontiac / FEBRĂ DE PONTIAC fievre de sel / FEBRA DE SARE fievre de sept jours / FEBRĂ DE ŞAPTE ZILE fievre de Shanghai / FEBRĂ DE SHANGHAI fievre de soif / FEBRĂ DE SETE fievre de Songo / FEBRĂ SONGO fievre de Volhynia / FEBRĂ DE VOLHYNIA fievre de West Nile / FEBRA NILULUI DE VEST fievre des foîndeurs / FEBRA TURNĂTORILOR fievre des lievres / FEBRA IEPURILOR fievre des metaux / FEBRĂ DATĂ DE VAPORII METALELOR 1676 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN fievre des polyrneres / FEBRA DATA DE VAPORIi DE POLIMERI fievre des tranchees / FEBRĂ DE TRANŞEE fievre des trois jours / FEBRĂ DE TREI ZILE fievre d'Oroya / FEBRĂ OROYA fievre du luni / FEBRA DE LUNI fievre en plateau / FEBRĂ ÎN PLATOU fievre enterique / FEBRĂ ENTERICĂ fievre eruptive / FEBRĂ ERUPTIVĂ fievre exanthematique / FEBRĂ EXANTEMATICĂ fievre fluviale du Japon / FEBRĂ FLUVIALĂ DE JAPONIA fievre glandulaire / FEBRĂ GANGLIONARĂ fievre hectique / FEBRĂ HECTICĂ fievre hemoglobinurique / FEBRĂ HEMOGLOBINURICĂ fievre hemorragique d'Argentine / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE ARGENTINA fievre hemorragique de Bolivie / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE BOLIVIA fievre hemorragique de Crimee-Congo / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE CRIMEEA-CONGO fievre hemorragique d'Omsk / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE OMSK fievre hemorragique epidemique / FEBRĂ HEMORAGICĂ EPIDEMICĂ fievre intermittente / FEBRĂ INTERMITENTĂ fievre jaune / FEBRĂ GALBENĂ fievre larvee / FEBRĂ LARVATĂ fievre mediterraneenne / FEBRĂ MEDITERANEANĂ fievre mediterraneenne familiale / FEBRĂ MEDITERANEANĂ FAMILIALĂ fievre menorragique / FEBRĂ MENORAGICĂ fievre ondulante / FEBRĂ ONDULANTĂ fievre par morsure de rat / FEBRA MUŞCĂTURII DE ŞOBOLAN fievre paratypholde / FEBRĂ PARATIFOIDĂ fievre pernicieuse / FEBRĂ PERNICIOASĂ fievre pharyngo-conjonctivale / FEBRĂ FARINGOCONJUNCTI-VALĂ fievre pourpree des Montagnes Rocheuses / FEBRĂ PĂTATĂ A MUNŢILOR STÂNCOŞI fievre premenstruelle / FEBRĂ PREMENSTRUALĂ fievre prolongee inexpliquee / FEBRĂ PRELUNGITĂ CU ORIGINE NEDETERMINATĂ fievre pseudopalustre / FEBRĂ PSEUDOPALUSTRĂ fievre Q / FEBRĂ Q fievre quarte / FEBRĂ CVARTĂ fievre quintane / FEBRĂ QUINTANA fievre recurrente / FEBRĂ RECURENTĂ fievre remittente / FEBRĂ REMITENTĂ fievre rouge / FEBRĂ ROŞIE fievre San Joaquin / FEBRĂ SAN JOAQUIN fievre tibialgique / FEBRA OSULUI TIBIAL fievre tierce / FEBRĂ TERŢĂ fievre typhoîde / FEBRĂ TIFOIDĂ, LINGOARE fievre urineuse / FEBRĂ URINOASĂ fievre uveoparotidienne / FEBRĂ UVEOPAROTIDICĂ fievres hemorragiques / FEBRE HEMORAGICE fii / FIR filaments intermediaires / FILAMENTE INTERMEDIARE Filaria / FILARIA filariose / FILARIOZĂ filets auriculairs inferieures / NERVUL MEATULUI ACUSTIC EXTERN filets linguaux du nerf lingual / NERV SUBLINGUAL fiigastrime / FiLGASTRiMA filiation / FILIAŢIE filiforme / FILIFORM film / FILM film lacrymal / FILM LACRIMAL filtrat glomerulaire / FILTRAT GLOMERULAR filtration / FILTRARE filtration glomerulaire / FILTRARE GLOMERULARĂ filtre / FILTRU filtre intraveineux cave / FILTRU INTRAVENOS CAV fimbriae / FIMBRII finalism / FINALISM fission / FISIUNE fission nucleaire / FISIUNE NUCLEARĂ fissiparite / FIZIPARITATE fissuraire / FISURAL fissure / DESPICĂTURĂ, FISURĂ fissure anale / FISURĂ ANALĂ fissure faciale / FISURĂ FACIALĂ fistule / FISTULĂ fistule aorto-pulmonaire / FISTULĂ AORTO-PULMONARĂ fistule enterique dorsale / FISTULĂ ENTERICĂ DORSALĂ fistulographie / FISTULOGRAFIE fixateur / FIXATOR fixation / FIXARE fixation du complement / FIXAREA COMPLEMENTULUI flaccidite / FLACIDITATE Flagellata / FLAGELLATA flagellation / FLAGELAŢIE flagelle / FLAGEL flanc / FLANC flapping tremor / FLAPPING TREMOR flasque / FLASC flatulence / FLATULENŢĂ flatulent, -ente / FLATULENT flavono'ide / FLAVONOID flechisseur / FLEXOR flexibilite / FLEXIBILITATE flexibilite cireuse / FLEXIBILITATE CEROASĂ flexion / FLEXIE flexure / FLEXURĂ flip-flop / FLIP-FLOP flocculus cerebelli / FLOCCULUS CEREBELLI flocon / FLOCON floculation / FLOCULARE flore / FLORĂ flore bacterienne / FLORĂ MICROBIANĂ flore intestinale / FLORĂ INTESTINALĂ floride / FLORID fluctuation / FLUCTUENŢĂ fluctuation genetique / FLUCTUAŢIE GENETICĂ fluide / FLUID fluidite membranaire / FLUIDITATE MEMBRANARĂ fluor / FLUOR fluoration / FLUORIZARE fluorescamine / FLUORESCAMINĂ fluoresceine / FLUORESCEINĂ fluoresceine-isothiocyanate / FLUORESCEIN-IZOTIOCIANAT fluorescence / FLUORESCENŢĂ fluorescent / FLUORESCENT fluorimetrie / FLUORIMETRIE fluorocarbone / FLUOROCARBON fluorochrome / FLUOROCROM 1677 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN fluorographie / FLUOROGRAFIE fluorophore / FLUOROFOR fluoroscopie / FLUOROSCOPIE fluorose / FLUOROZĂ flush / FLUSH flutter / FLUTTER fluttering / FLUTTERING flux / FLUX flux genetique / FLUX GENETIC flux lumineux / FLUX LUMINOS flux plasmatique / FLUX PLASMATIC flux sanguin / FLUX SANGUIN fluxmetre / FLUXMETRU foetopathie / FETOPATIE foetoproteine / FETOPROTEINĂ foetor / FETOR foetoscopie / FETOSCOPIE foetus / FĂT foetus / FETUS foetus / FOETUS foie / FICAT foie alcoolique / FICAT ALCOOLIC foie cardiaque / FICAT CARDIAC foie ficele / FICAT "LEGAT ÎN SFORI" foie gras / FICAT GRAS foie muscade / FICAT MUSCAD foie systolique / FICAT PULSATIL folates / FOLAŢI folie / NEBUNIE folie du doute / FOLIE DU DOUTE follicule / FOLICUL follicule de Graaf / FOLICUL DE GRAAF follicule lymphatique / FOLICUL LIMFATIC follicule ovarien / FOLICUL OVARIAN follicule pileux / FOLICUL PILOS follicule tubercuieux / FOLICUL TUBERCULOS folliculine / FOLICULINĂ folliculite / FOLICULITĂ folliculome / FOLICULOM folliculostimuline / FOLICULOSTIMULINĂ fonction / FUNCŢIE fonction ventriculaire / FUNCŢIE VENTRICULARĂ fonctionel / FUNCŢIONAL fond / FUND fond de l'oeil / FUND DE OCHI fongicide / FUNGICID fongicistatique / FUNGISTATIC fongiforme / FUNGIFORM fongique / FUNGIC fongoTde / FUNGOID fongosite / FUNGOZITATE fongostatique / FUNGISTATIC fontanelle / FONTANELĂ forage / FORAJ foramen / FORAMEN force / FORŢĂ forceps / FORCEPS forcipressure / FORCIPRESURĂ formation reticulee / FORMAŢIUNE RETICULATĂ forme / FORMĂ formication / FORMICAŢIE, FURNICĂTURĂ formol / FORMOL formule / FORMULĂ formule d'Arneth / FORMULĂ ARNETH formule de Gorlin / FORMULĂ GORUN formule de Pfluger / FORMULĂ PFLOGER formule dentaire / FORMULĂ DENTARĂ formule leucocytaire du sang / FORMULĂ LEUCOCITARĂ A SÂNGELUI fornix / FORNIX fosse / FOSĂ fossette / FOSETĂ fourche de replication / FURCULIŢĂ DE REPLICARE fovea / FOVEA foveola / FOVEOLĂ foyer / FOCAR fraction d'ejection ventriculaire / FRACŢIE DE EJECŢIE VENTRICULARĂ fraction molaire / FRACŢIUNE MOLARĂ fractionnement / FRACŢIONARE fracture / FRACTURĂ fracture de Bennett / FRACTURĂ BENNETT fracture de Dupuytren / FRACTURĂ DUPUYTREN fracture de Galeazzi / FRACTURĂ GALEAZZI fracture de Gerard Marchant / FRACTURĂ GERARD MARCHANT fracture de Guerin / FRACTURĂ GUERIN fracture de Hutchinson / FRACTURĂ HUTCHINSON fracture de Kocher / FRACTURĂ KOCHER fracture de Le Fort / FRACTURĂ LE FORT fracture de Maisonneuve / FRACTURĂ MAISONNEUVE fracture de Malgaigne / FRACTURĂ MALGAIGNE fracture de Monteggia / FRACTURĂ MONTEGGIA fracture de Pott / FRACTURĂ POTT fracture de Tillaux / FRACTURĂ TILLAUX fracture de Voillemier / FRACTURĂ VOILLEMIER fracture des boxeurs / FRACTURA BOXERILOR fracture diaepiphysaire / FRACTURĂ DIA-EPIFIZARĂ fracture diaphysaire / FRACTURĂ DIAFIZARĂ fracture epiphysaire / FRACTURĂ EPIFIZARĂ fracture Pouteau-Colles / FRACTURĂ POUTEAU-COLLES fragilite / FRAGILITATE fragilite osseuse hereditaire / FRAGILITATE OSOASĂ EREDITARĂ fragment de restriction / FRAGMENT DE RESTRICŢIE fraise / FREZĂ Francisella tularensis / FRANCISELLA TULARENSIS franges synoviales / FRANJE SINOVIALE frein / FREN fremissement / FREAMĂT fremissement cataire / FREAMĂT CATAR frenulum / FRENULUM frequence / FRECVENŢĂ freudisme / FREUDISM friction / FRECŢIE frigidite / FRIGIDITATE frigotherapie / FRIGOTERAPIE frisson / FRISON fronde / FRONDĂ front / FRUNTE frontal / FRONTAL frottement / FRECĂTURĂ frotteurisme / FROTERISM frottis / FROTIU fructose / FRUCTOZĂ fructosurie essentiale / FRUCTOZURIE ESENŢIALĂ frustration / FRUSTRARE 1678 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN fuchsine / FUCSINĂ fucose / FUCOZĂ fucosidose / FUCOZIDOZĂ fugace / FUGACE fugue / FUGĂ fuite des idees / FUGĂ DE IDEI fulgurant / FULGURANT fulguration / FULGURAŢIE fumigation / FUMIGAŢIE fundique / FUNDIC fundoplicature / FUNDOPLICATURĂ fundus albipunctatus / FUNDUS ALBIPUNCTATUS Fungus / FUNGUS funiculaire / FUNICULAR funiculalgie / FUNICULALGIE funiculite / FUNICULITĂ funiculus / FUNICULUS furcocercaire / FURCOCERCAR fureur / FURIE furfurace / FURFURACEU furoncle / FURUNCUL furoncle anthracoide / CARBUNCUL, FURUNCUL ANTRACOID furonculose / FURUNCULOZĂ furosemide / FUROSEMID tuşeau / FUS fusiforme / FUZIFORM fusion / FUZIUNE Fusobacterium / FUSOBACTERIUM fusospirochetale / FUZOSPIRILAR G G proteines / PROTEINE G GABA / GABA gabaergique / GABAERGIC gadolinium / GADOLINIUM gaine / CAPSULĂ, TEACĂ gaine de Schwann / TEACĂ SCHWANN galactagogue / GALACTOGOG galactocele / GALACTOCEL galactocerebrosidase / GALACTOCEREBROZIDAZĂ galactocerebroside / GALACTOCEREBROZID galactogene / GALACTOGEN galactogenese / GALACTOGENEZĂ galactografie / GALACTOGRAFIE galactokinase / GALACTOKINAZĂ galactolipides / GALACTOLIPIDE galactometre / GALACTOMETRU galactopexie / GALACTOPEXIE galactophore / GALACTOFOR galactophorite / GALACTOFORITĂ galactopoiese / GALACTOPOIEZĂ galactorrhee / GALACTOREE galactose / GALACTOZĂ galactosemie / GALACTOZEMIE galactosidase / GALACTOZIDAZĂ galactoside / GALACTOZID galactosurie / GALACTOZURIE gale / RÂIE, SCABIE galea / GALEA galectine-1 / GALECTINĂ-1 galenique / GALENIC gaiiium / GALiU galop (bruit de) / GALOP GALT / GALT galvanisation / GALVANIZARE galvanisme / GALVANISM galvanisme buccal / GALVANISM BUCAL galvanocautere / GALVANOCAUTER galvanofaradisation / GALVANOFARADIZARE galvanometre / GALVANOMETRU galvanonarcose / GALVANONARCOZĂ galvano-palpation / GALVANOPALPAŢIE galvanopuncture / GALVANOPUNCTURĂ galvanotherapie / GALVANOTERAPIE galvanotonus / GALVANOTONUS gamete / GAMET gameticide / GAMETOCID gametocyte / GAMETOCIT gametogenese / GAMETOGENEZĂ gamma / GAMA gamma-angiographie / GAMA-ANGIOGRAFIE gamma-camera / CAMERĂ DE SCINTILAŢIE, GAMMA-CAMERĂ gammacardiographie / GAMACARDIOGRAFIE gammacisme / GAMACISM gammadiagnostique / GAMADIAGNOSTIC gamma-encephalographie / GAMAENCEFALOGRAFIE gamma-enolase / GAMA-ENOLAZĂ gammaglobuline / GAMAGLOBULINĂ gamma-glutamyl-transpeptidase / GAMAGLUTAMIL-TRANS-PEPTIDAZĂ gammagraphie / GAMAGRAFIE gammapathie / GAMAPATIE gammapathie biclonale / GAMAPATIE BICLONALĂ gammapathie monoclonale / GAMAPATIE MONOCLONALĂ gammapathie monoclonale benigne / GAMAPATIE MONOCLONALĂ BENIGNĂ gammapathie polyclonale / GAMAPATIE POLICLONALĂ gammatherapie / GAMATERAPIE gammopathie / GAMOPATIE gamophobie / GAMOFOBIE gampsodactylie / GAMPSODACTILIE gangliectomie / GANGLIECTOMIE ganglioculture / GANGLIOCULTURĂ gangliogliome / GANGLIOGLIOM gangliom / GANGLIOM ganglion / GANGLION ganglion appendiculaire / NODULI APENDICULARI ganglion buccinateur / NODUL BUCCINATOR ganglion de Gasser / GANGLION GASSER ganglion de Virchow / GANGLION VIRCHOW ganglion fibulaire / NODUL FIBULAR ganglion genicule / GANGLION GENICULAT ganglion lymphatique / GANGLION LIMFATIC ganglion malaire / NODUL MALAR ganglion maxillaire inferieur / NODUL MANDIBULAR ganglion naso-genien / NODUL NAZOLABIAL ganglion nerveux / GANGLION NERVOS ganglion parasympathique i GANGLION PARASIMPATIC ganglion principal de Kuttner / NODUL JUGULODIGASTRIC ganglion principal du rectum / NODULI RECTALI SUPERIORI ganglion semilunaire / GANGLION CELIAC ganglion semilunaire / GANGLION SEMILUNAR 1679 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN ganglion semilunaire du nerf trijumeau / GANGLION SEMILU-NAR AL TRIGEMENULUI ganglion sentinelle / GANGLION SANTINELĂ ganglion spheno-palatin / GANGLION SFENOPALATIN ganglion stellaire / GANGLION STELAT ganglion sus-omohyoîdien / NODUL JUGULO-OMOHIOIDIAN ganglion sympathique / GANGLION SIMPATIC ganglion tibial anterieur / NODUL TIBIAL ANTERIOR ganglion tibial posterieur / NODUL TIBIAL POSTERIOR ganglion trigeminal / GANGLION TRIGEMINAL ganglionectomie / GANGLIONECTOMIE ganglioneurome / GANGLIONEUROM ganglions abdominaux / NODULI VISCERALI ABDOMINALI ganglions abdomino-aortiques / NODULI LOMBARI ganglions ano-rectaux / NODULI ANORECTALI ganglions anterieurs de la chaîne jugulaire interne / NODULI JUGULARI ANTERIORI ganglions aortiques / NODULI AORTICI LATERALI ganglions axillaires / NODULI AXILARI ganglions axillaires centraux / NODULI AXILARI CENTRALI ganglions axillaires lateraux / NODULI AXILARI LATERALI ganglions axillaires profonds / NODULI AXILARI PROFUNZI ganglions axillaires sous-scapulaires / NODULI AXILARI SUB-SCAPULARI ganglions axillaires superficiels / NODULI AXILARI SUPERFICIALI ganglions basals / GANGLIONI BAZALI ganglions caecaux anterieurs / NODULI PRECECALI ganglions cervicaux anterieurs / NODULI CERVICALI ANTERIORI ganglions cervicaux anterieurs profonds / NODULI CERVICALI ANTERIOR! PROFUNZI ganglions cervicaux anterieurs superficiels / NODULI CERVICALI ANTERIORI SUPERFICIALI ganglions cervicaux lateraux / NODULI CERVICALI LATERALI ganglions coecaux posterieurs / NODULI RETROCECALI ganglions cubitaux / NODULI AXILARI CUBITALI, NODULI CUBITALI (EPITROHLEENI) ganglions de la chaîne coronaire stomachique / NODULI GASTRICI STÂNGI (superiori) ganglions de la chaîne hepatique / NODULI HEPATICI ganglions de la chaîne splenique / NODULI PANCREATICI SUPERIORI ganglions de la crosse d'azygos / NODULII ARCULUI VENEI AZIGOS ganglions de l'artere pancreatico-duodenale / NODULI PAN-CREATICODUODENALI ganglions de l'artere pylorique / NODULI GASTRICI DREPŢI ganglions des pedicules pulmonaires / NODULI BRONHOPUL-MONARI ganglions diaphragmatiques inferieurs / NODULI FRENICI INFERIORI ganglions du bras / NODULI AXILARI BRAHIALI ganglions du nerf spinal / NODULII NERVULUI ACCESOR ganglions du tronc cceliaque / NODULI CELIACI ganglions du trou obturateur / NODULI OBTURATORII ganglions epigastriques / NODULI EPIGASTRICI INFERIORI ganglions faciaux / NODULI FACIALI ganglions fessiers / NODULI GLUTEALI ganglions fessiers inferieurs / NODULI GLUTEALI INFERIORI ganglions fessiers superieurs / NODULI GLUTEALI SUPERIORI ganglions gastro-epiploîques droits / NODULI GASTRO-OMEN-TALI DREPŢI ganglions gastro-epiplolques aauches / NODULI GASTRO-OMENTALI STÂNGI ganglions iliaques externes / NODULI ILIACI EXTERNI ganglions iliaques externes, Ies chaînes externes / NODULI ILIACI EXTERNI LATERALI ganglions iliaques externes, Ies chaînes internes / NODULI ILIACI EXTERNI MEDIALI ganglions iliaques externes, Ies chaînes moyennes / NODULI ILIACI EXTERNI INTERMEDIARI ganglions iliaques externes, Ies chaînes moyennes / NODULI INTERILIACI ganglions iliaques internes / NODULI ILIACI INTERNI ganglions iliaques primitifs / NODULI ILIACI COMUNI ganglions inguinaux profonds / NODULI INGHINALI PROFUNZI ganglions inguinaux superficiels / NODULI INGHINALI SUPERFICIALI ganglions inguinaux superficiels inferieurs / NODULI INGHINALI SUPERFICIALI INFERIORI ganglions inguinaux superficiels supero-externes / NODULI INGHINALI SUPERFICIALI SUPEROLATERALI ganglions inguinaux superficiels superointernes / NODULI INGHINALI SUPERFICIALI SUPEROMEDIALI ganglions intercostaux / NODULI INTERCOSTALI ganglions interpectoraux / NODULI AXILARI INTERPECTORALI ganglions intertracheo-bronchiques / NODULI TRAHEOBRON-HICI INFERIORI ganglions intrapulmonaires / NODULI PULMONARI ganglions juxta-oesophagiens / NODULI JUXTAESOFAGIENI ganglions lateraux profonds du cou / NODULI CERVICALI LATERALI PROFUNZI ganglions lateraux superficiels du cou / NODULI CERVICALI LATERALI SUPERFICIALI ganglions latero-aortiques droits / NODULI LOMBARI DREPŢI ganglions latero-aortiques gauches / NODULI LOMBARI STÂNGI ganglions latero-caves / NODULI CAVI LATERALI ganglions mammaires internes / NODULI PARASTERNALI ganglions mastoîdiens / NODULI MASTOIDIENI ganglions mediastinaux anterieurs / NODULI MEDIASTINALI ANTERIORI ganglions mediastinaux posterieurs / NODULI MEDIASTINALI POSTERIORI ganglions mesenteriques / NODULI MEZENTERICI ganglions mesenteriques inferieurs / NODULI MEZENTERICI INFERIORI ganglions mesenteriques superieurs / NODULI MEZENTERICI SUPERIORI ganglions mesocoliques / NODULI MEZOCOLICI ganglions occipitaux / NODULI OCCIPITALI ganglions pancreatiques inferieurs / NODULI PANCREATICI INFERIORI ganglions paracoliques / NODULI PARACOLICI ganglions paramammaires de Gerota / NODULI PARAMAMARI ganglions pararectaux / NODULI PARARECTALI ganglions paratracheals / NODULI PARATRAHEALI ganglions parauterins / NODULI PARAUTERINI ganglions paravaginaux / NODULI PARAVAGINALI ganglions paravesicaux / NODULI PARAVEZICALI ganglions parotidiens inferieurs sous-auriculaires / NODULI PAROTIDIENI SUBFASCIALI infraauriculari ganglions parotidiens profonds / NODULI PAROTIDIENI PROFUNZI 1680 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN aangiions parotidiens profonds intraglandulaires / NODUL! PAP.Q-TIDIENI 1NTRAGLANDULARI aangiions parotidiens sous-aponevrotiques preauriculaires / NODULI PAROTIDIENI SUBFASCIALI PREAURICULARI qanglions parotidiens superficiels sus-aponevrotiques / NODULI PAROTIDIENI SUPERFICIALI ganglions pericardiques lateraux / NODULI PERICARDICI LATERALI ganglions poplites / NODULI POPLITEI ganglions poplites profonds / NODULI POPLITEI PROFUNZI ganglions poplites superficiels / NODULI POPLITEI SUPERFICIALI ganglions pre-aortiques / NODULI PREAORTICI ganglions precaves / NODULI PRECAVI ganglions prelarynges / NODULI PRELARINGIENI ganglions prepericardiques / NODULI PREPERICARDICI ganglions pretracheaux / NODULI PRETRAHEALI, NODULI TRAHEOBRONHICI SUPERIORI ganglions prevertebraux / NODULI PREVERTEBRALI ganglions prevesicaux / NODULI PREVEZICALI ganglions retro-aortiques / NODULI POSTAORTICi, NODULI LOMBARI INTERMEDIARI ganglions retrocaves / NODULI POSTCAVI ganglions retropharyngiens / NODULI RETROFARINGIENI ganglions sacres lateraux / NODULI SACRALI ganglions sigmoîdes / NODULI SIGMOIDIENI ganglions sous-claviculaires / NODULI AXILARI APICALI ganglions sous-duodeno-pyloriques / NODULI PILORICI ganglions sous-maxillaires / NODULI SUBMANDIBULARI ganglions sous-mentaux / NODULI SUBMENTALI ganglions spleniques / NODULI SPLENICI ganglions sus-claviculaires / NODULI SUPRACLAVICULARI ganglions sympathiques latero-vertebraux / GANGLIONI SIMPATICI LATEROVERTEBRALI ganglions thyro-hyoîdiens / NODULI INFRAHIOIDIENI ganglions thyroîdiens / NODULI TIROIDIENI ganglions vesicaux lateraux / NODULI VEZICALI LATERALI ganglioplegique / GANGLIOPLEGIC gangliosides / GANGLIOZIDE gangliosidose / GANGLIOZIDOZĂ gangrene / GANGRENĂ gangrene dermique aigue / GANGRENĂ DERMICĂ ACUTĂ gangrene gazeuse / GANGRENĂ GAZOASĂ gangrene Inospitaliere / GANGRENĂ SPITALICEASCĂ gangrene symetrique des extremites / GANGRENĂ SIMETRICĂ A EXTREMITĂŢILOR gant / MĂNUŞĂ gargarisme / GARGARISM gargoylisme / GARGOILISM garrot / GAROU gasp / GASP gasserectomie / GASSERECTOMIE gastralgie / GASTRALGIE gastrectomie / GASTRECTOMIE gastricsine / GASTRICSINĂ gastrine / GASTRINĂ gastrinome / GASTRINOM gastrique / GASTRIC gastrite / GASTRITĂ gastrocamera / GASTROCAMERĂ gastrocolite / GASTROCOLITĂ gastrocoloptose / GASTROCOLOPTOZĂ gastroduodenal / GASTRODUODENAL gastrod'jodenite / GASTRODUODENITĂ gastroduodenostomie / GASTRODUODENOSTOMIE gastrodynie / GASTRODINIE gastroenterite / GASTROENTERITĂ gastroenterologie / GASTROENTEROLOGIE gastroenteroptose / GASTROENTEROPTOZĂ gastroenterostomie / GASTROENTEROSTOMIE gastrofibroscope / GASTROFIBROSCOP gastrojejunostomie / GASTROJEJUNOSTOMIE gastrolyse / GASTROLIZĂ gastropathie / GASTROPATIE gastropathie exsudative / GASTROPATIE EXSUDATIVĂ gastropexie / GASTROPEXIE gastrophrenique / GASTROFRENIC gastroplastie / GASTROPLASTIE gastroplegie / GASTROPLEGIE gastroplication / GASTROPLICATURARE gastroptose / GASTROPTOZĂ gastrorragie / GASTRORAGIE gastrorraphie / GASTRORAFIE gastrorrhee / GASTROREE gastroschisis / GASTROSCHIZIS gastroscope / GASTROSCOP gastroscopie / GASTROSCOPIE gastrostomie / GASTROSTOMIE gastrotomie / GASTROTOMIE gastrula / GASTRULĂ gastrulation / GASTRULAŢIE gâteux / GATOS gâtisme / GATISM gaucher / STÂNGACI Gauss / GAUSS gavage / GAVAJ gaz / GAZ gaze / TIFON gazometrie / GAZOMETRIE GDP / GDP gel / GEL gelatine / GELATINĂ gelose / GELOZĂ gelsoline / GELSOLINĂ gelure / DEGERĂTURĂ gemellaire / GEMELAR gemellipare / GEMELIPARĂ gemellologie / GEMELOLOGIE gemine / GEMINAT gemmangiome / GEMANGIOM gencive / GINGIE gene / GENĂ gene ancetre / GENĂ ANCESTRALĂ gene CFTR / GENĂ CFTR gene chimere / GENĂ HIMERĂ gene de reponse immunitaire / GENĂ DE RĂSPUNS IMUNI-TAR, GENĂ Ir gene de structure / GENĂ DE STRUCTURĂ gene d’histocompatibilite / GENĂ DE HISTOCOMPATIBILITATE gene HFE / GENĂ HFE gene lethal / GENĂ LETALĂ gene marqueur / GENĂ MARKER gene modifiant / GENĂ MODIFICATOARE gene mutant / GENĂ MUTANTĂ gene orphelin / GENĂ ORFANĂ gene p53 / GENĂ p53 1681 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN gene precoce / GENĂ PRECOCE gene redondant / GENĂ REDUNDANTĂ gene regulateur / GENĂ DE CONTROL, GENĂ REGULATOARE gene sauvage / GENĂ SĂLBATICĂ genealogie / GENEALOGIE generaliste / GENERALIST generation / GENERAŢIE genes alleles / GENE ALELE genes complementaires / GENE COMPLEMENTARE genes de menage / GENE MENAJERE genes des immunoglobulines / GENE ALE IMUNOGLOBU-LINELOR genes domestiques / GENE DOMESTICE genes extranucleaires / GENE EXTRANUCLEARE genes homeotiques / GENE HOMEOTICE genes reporter / GENE REPORTER genese / GENEZĂ genetique / GENETICĂ genetique directe / GENETICĂ DIRECTĂ genetique inverse / GENETICĂ INVERSĂ genetotrophique / GENETOTROFIC genicule / GENICULAT geniculum / GENICULUM genie biologique / BIOINGINERIE genie genetique / INGINERIE GENETICĂ genien / GENIAN genine / GENINĂ genion / GENION genioplastie / GENIOPLASTIE genique / GENIC genital / GENITAL genodermatose / GENODERMATOZĂ genodermatose sclero-atrophiante et keratodermique des ex-tremites / GENODERMATOZĂ SCLEROATROFICĂ Şl KE-RATODERMICĂ A EXTREMITĂŢILOR genome / GENOM genomique / GENOMICĂ genomique clinique / GENOMICĂ CLINICĂ genomique medicale / GENOMICĂ MEDICALĂ genoneuro-dermatose / GENONEURODERMATOZĂ genopathie / GENOPATIE genophobie / GENOFOBIE genoplastie / GENOPLASTIE genoteque / BIBLIOTECĂ DE GENE genotherapie / GENOTERAPIE genotypage / GENOTIPAJ genotype / GENOTIP genou / GENUNCHI genouillere / GENUNCHIERĂ genre / GEN gentamicine / GENTAMICINĂ genu / GENU genu flexum / GENU FLEXUM genu recurvatum / GENU RECURVATUM genu recurvatum congenital / GENU RECURVATUM CONGENITAL genu valgum / GENU VALGUM genu varum / GENU VARUM geode / GEODĂ geomedicine / GEOMEDICINĂ geophagie / GEOFAGIE geosphere / GEOSFERĂ geotropisme / GEOTROPISM gergure / CRĂPĂTURĂ geriatrie / GERIATRIE germe / GERMEN germinai / GERMINAL gerodermie / GERODERMIE gerontisme / GERONTISM gerontologie / GERONTOLOGIE gerontophilie / GERONTOFILIE gerontopsychiatrie / GERONTOPSIHIATRIE gerontoxon / GERONTOXON gestagene / GESTAGEN gestalt / GESTALT gestaltisme / GESTALTISM gestation / GESTAŢIE gestose / GESTOZĂ Giardia / GIARDIA giardiase / GIARDIAZĂ gibbosite / GIBOZITATE gigantisme / GIGANTISM gigantoblaste / GIGANTOBLAST gigantocyte / GIGANTOCIT gingival / GINGIVAL gingivectomie / GINGIVECTOMIE gingivite / GINGIVITĂ gingivite expulsive / GINGIVITĂ EXPULZIVĂ gingivoplastie / GINGIVOPLASTIE gingivorragie / GINGIVORAGIE gingivostomatite / GINGIVOSTOMATITĂ Gingko biloba / GINGKO BILOBA ginglymus / GINGLIM ginseng / GINSENG GIP / GIP glabelle / GLABELLA glabre / GLABRU glaire / GLERĂ glaire cervicale / GLERĂ CERVICALĂ gland / GLAND glande / GLANDĂ glande apocrine / GLANDĂ APOCRINĂ glande bulbo-uretrale / GLANDĂ BULBOURETRALĂ glande ciliaire / GLANDĂ CILIARĂ glande coccygienne / GLANDĂ COCCIGIANĂ glande de Bartholin / GLANDĂ BARTHOLIN glande de Cowper / GLANDĂ COWPER glande de Zeiss / GLANDĂ ZEISS glande eccrine / GLANDĂ ECRINĂ glande fundique / GLANDĂ FUNDICĂ glande holocrine / GLANDĂ HOLOCRINĂ glande lacrymale / GLANDĂ LACRIMALĂ glande mammaire / GLANDĂ MAMARĂ glande muqueuse / GLANDĂ MUCOASĂ glande parotide / GLANDĂ PAROTIDĂ glande pineale / GLANDĂ PINEALĂ glande pituitaire / GLANDĂ PITUITARĂ glande pylorique / GLANDĂ PILORICĂ glande sereuse / GLANDĂ SEROASĂ glande sous-maxillaire / GLANDĂ SUBMAXILARĂ glande sublinguale / GLANDĂ SUBLINGUALĂ glande surrenale / GLANDĂ SUPRARENALĂ glande thyroi'de / GLANDĂ TIROIDĂ glande vestibulaire / GLANDĂ VESTIBULARĂ glande vulvovaginale / GLANDĂ VULVOVAGINALĂ 1682 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN qlandes cardiales / GLANDE CARDIALE nandes cerumineuses / GLANDE CERUMINOASE olandes des Meibomius / GLANDE MEIBOMIUS nlandes endocrines / GLANDE ENDOCRINE olandes exocrines / GLANDE EXOCRINE olandes parathyroîdes / GLANDE PARATIROIDE glandes sebacees / GLANDE SEBACEE qlandes sudoripares / GLANDE SUDORIPARE glandes surrenales / GLANDE SUPRARENALE glantonnerie / LĂCOMIE glaucome / GLAUCOM glaucome absolu / GLAUCOM ABSOLUT glaucome cortisonique / GLAUCOM CORTIZONIC glaucome exogene / GLAUCOM EXOGEN glaucome infantile / GLAUCOM INFANTIL glaucome mălin / GLAUCOM MALIGN glaucome phakogene / GLAUCOM FAKOGEN glaucome pigmentaire / GLAUCOM PIGMENTAR glaucurie / GLAUCURIE glenoi'dal / GLENOID glenoi'de / GLENOID glenoîdite / GLENOIDITĂ glie / GLIE glioblastome / GLIOBLASTOM glioblastome isomorphe / GLIOBLASTOM IZOMORF glioblastose cerebrale diffuse / GLIOBLASTOZĂ CEREBRALĂ DIFUZĂ gliocyte / GLIOCIT glioepitheliome / GLIOEPITELIOM gliofibrille / GLIOFIBRILĂ gliofibromatose / GLIOFIBROMATOZĂ gliomatose / GLIOMATOZĂ gliome / GLIOM gliome peripherique / GLIOM PERIFERIC gliosarcome / GLIOSARCOM gliose / GLIOZĂ gliosome / GLIOZOM globe / GLOB globe oculaire / GLOB OCULAR globe vesical / GLOB VEZICAL globine / GLOBINĂ globoside / GLOBOZID globulaire / GLOBULAR globule / GLOBUL globule blanc / GLOBUL ALB globule rouge / GLOBUL ROŞU globuline de liaison de la hormone sexuelle / GLOBULINĂ DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL globuline de liaison de la testosterone / GLOBULINĂ DE LEGARE A TESTOSTERONULUI globuline serique / SERUMGLOBULINĂ globulinemie / GLOBULINEMIE globulinemie monoclonale benigne / GLOBULINEMIE MONO-CLONALĂ BENIGNĂ globulines / GLOBULINE globulinurie / GLOBULINURIE globus / GLOBUS glomangiome / GLOMANGIOM glomectomie / GLOMECTOMIE glomerule / GLOMERUL glomerule renal / GLOMERUL RENAL glomerulite / GLOMERULITĂ g!omeru!ite segmsntairs necrotiniJ9 / GLOMERULITĂ SEGMENTARĂ ^NECROTICĂ glomerulonephrite / GLOMERULONEFRITĂ glomerulonephrite aigue / GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ glomerulonephrite chronique / GLOMERULONEFRITĂ CRONICĂ glomerulonephrite focale / GLOMERULONEFRITĂ FOCALĂ glomerulonephrite lobulaire / GLOMERULONEFRITĂ LOBULARĂ glomerulonephrite lobulo-nodulaire / GLOMERULONEFRITĂ LOBULONODULARĂ glomerulonephrite membraneuse / GLOMERULONEFRITĂ MEMBRANOASĂ glomerulonephrite membrano-proliferative (forme mesangiale) / GLOMERULONEFRITĂ CU DEPOZITE MEZANGIALE DE IgA glomerulonephrite membrano-proliferative / GLOMERULONEFRITĂ MEMBRANO-PROLIFERATIVĂ glomerulonephrite nodulaire / GLOMERULONEFRITĂ NODU-LAR glomerulonephrite post-streptococcique / GLOMERULONEFRITĂ POSTSTREPTOCOCICĂ glomerulonephrite proliferative mesangiale / GLOMERULONEFRITĂ MEZANGLOPROLIFERATIVĂ glomerulonephrite rapide Progressive / GLOMERULONEFRITĂ RAPID PROGRESIVĂ glomerulopathie / GLOMERULOPATIE glomerulosclerose / GLOMERULOSCLEROZĂ glomerulose / GLOMERULOZĂ glomus / GLOMUS glomus carotidien / GLOMUS CAROTIDIAN glomus jugulaire / GLOMUS JUGULAR glomus neuro-vasculaire / GLOMUS NEUROVASCULAR glossalgie / GLOSALGIE Glossina / GLOSSINA glossite / GLOSITĂ glossite de Hunter / GLOSITĂ HUNTER glossodynie / GLOSODINIE glossolalie / GLOSOLALIE glossomanie / GLOSOMANIE glossopharyngien / GLOSOFARINGIAN glossophobie / GLOSOFOBIE glossoplegie / GLOSOPLEGIE glossoptose / GLOSOPTOZĂ glotte / GLOTĂ glucagon / GLUCAGON glucagonome / GLUCAGONOM glucane / GLUCAN glucide / GLUCID glucidogramme / GLUCIDOGRAMĂ glucocorticoTdes / GLUCOCORTICOIZI glucoformateur / GLUCOFORMATOR glucogenese / GLUCOGENEZĂ glucokinase / GLUCOKINAZĂ glucokinine / GLUCOKININĂ gluconate / GLUCONAT gluconeogenese / GLUCONEOGENEZĂ glucoproteinogramme / GLUCOPROTEINOGRAMĂ glucosamine / GLUCOZAMINĂ glucose / GLUCOZĂ glucose / GLUCOZAT glucose-6-phosphatase / GLUCOZĂ-6-FOSFATAZĂ glucose-6-phosphate / GLUCOZĂ-6-FOSFAT glucose-6-phosphate deshydrogenase / GLUCOZO-6-FOSFAT DEHIDROGENAZĂ 1683 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN glucosidase / GLUCOZIDAZĂ glucuronoconjugaison / GLUCURONOCONJUGARE GLUT / GLUT GLUT / GLUT glutamate / GLUTAMAT glutamate-oxaloacetate transaminase / GLUTAMAT-OXALOACE-TAT TRANSAMINAZĂ glutamate-pyruvate transaminase / GLUTAMAT-PIRUVAT TRANSAMINAZĂ glutaminase / GLUTAMINAZĂ glutamine / GLUTAMINĂ glutaraldehyde / GLUTARALDEHIDĂ glutathion / GLUTATION glutathion-peroxidase / GLUTATION PEROXIDAZĂ gluteal / GLUTEAL gluten / GLUTEN glycane / GLICAN glycemie / GLICEMIE glyceride / GLICERID glycerine / GLICERINĂ glycerol / GLICEROL glycerophosphate / GLICEROFOSFAT glycine / GLICINĂ glycinose / GLICINOZĂ glycinurie hereditaire / GLICINURIE EREDITARĂ glycocalyx / GLICOCALIX glycocolle / GLICOCOL glycoformateur / GLICOFORMATOR glycogenase / GLICOGENAZĂ glycogene / GLICOGEN glycogene synthase / GLICOGEN-SINTAZĂ glycogenese / GLICOGENEZĂ glycogenogenese / GLICOGENOGENEZĂ glycogenolyse / GLICOGENOLIZĂ glycogenopexie / GLICOGENOPEXIE glycogenose / GLICOGENOZĂ glycolemme / GLICOLEMĂ glycolipide / GLICOLIPID glycolyse / GLICOLIZĂ glyconeogenese / GLICONEOGENEZĂ glycopenie / GLICOPENIE glycopexie / GLICOPEXIE glycophorines / GLICOFORINE glycoproteine / GLICOPROTEINĂ glycoproteine IIB-IIIA / GLICOPROTEINĂ IIB-IIIA glycoproteine P / GLICOPROTEINĂ P glycorachie / GLICORAHIE glycoregulation / GLICOREGLARE glycosaminoglycanes / GLICOZAMINOGLICANI glycoside / GLICOZID glycosides cardiotoniques / GLICOZIDE CARDIOTONICE glycosides digitaliques / GLICOZIDE DIGITALICE glycosilome / GLICOZILOM glycosphingolipides / GLICOSFINGOLIPIDE glycosurie / GLICOZURIE glycosurie renale / GLICOZURIE RENALĂ glycosylation / GLICOZILARE glycosyltransferase / GLICOZILTRANSFERAZĂ glycuronoconjugaison / GLICURONOCONJUGARE glypicane / GLIPICAN GMP / GMP GMP cyclique / GMP ciclic gnathion / GNATION gnathologie / GNATOLOGIE gnaihopiastie / GNATOPLASTIE gnathoschisis / GNATOSCHIZIS gnosie / GNOZIE gnotobiotique / GNOTOBIOTIC godet / GODEU goitre / GUŞĂ goitre aberrant / GUŞĂ ABERANTĂ goitre adenomateuse / GUŞĂ ADENOMATOASĂ goitre basedowifie / GUŞĂ BASEDOWIFIATĂ goitre colloide / GUŞĂ COLOIDĂ goitre congenital / GUŞĂ^ CONGENITALĂ goitre endemique / GUŞĂ ENDEMICĂ goitre lingual / GUŞĂ LINGUALĂ goitre multinodulaire / GUŞĂ MULTINODULARĂ goitre multinodulaire toxique / GUŞĂ MULTINODULARĂ TO-XICĂ goitre parenchymateux /_ GUŞĂ PARENCHIMATOASĂ goitre plongeant / GUŞĂ PLONJANTĂ goitre simple / GUŞĂ SIMPLĂ goitreux / GUŞAT goitrigene / GUŞOGEN gold standard / GOLD STANDARD gomme / GOMĂ, GUMĂ gomme syphilitique / GOMĂ SIFILITICĂ gomphose / GOMFOZĂ gonade / GONADĂ gonadocrinine / GONADOCRININĂ gonadoliberine / GONADOLIBERINĂ gonadostat / GONADOSTAT gonadostatine / GONADOSTATINĂ gonadostimuline / GONADOSTIMULINĂ gonadotrope / GONADOTROP gonadotrophine / GONADOTROFINĂ gonadotrophine A / GONADOTROFINĂ A gonadotrophine B / GONADOTROFINĂ B gonadotrophine chorionique (placentaire) / GONADOTROFINĂ CORIONICĂ (PLACENTARĂ) gonadotrophine serique / GONADOTROFINĂ SERICĂ gonadotropine / GONADOTROPINĂ gonalgie / GONALGIE gonarthrite / GONARTRITĂ gonarthrose / GONARTROZĂ goniome / GONIOM goniometre / GONIOMETRU gonion / GONION gonioscopie / GONIOSCOPIE goniosynechie / GONIOSINECHIE goniotomie / GONIOTOMIE gonococcemie / GONOCOCEMIE gonococcie / GONOCOCIE gonocoque / GONOCOC gonocyte / GONOCIT gonocytome / GONOCITOM gonorrhee / GONOREE gonosome / GONOZOM gorge / GÂTLEJ goudron / GUDRON goupille / ŞTIFT gout / GUST goutte / GUTĂ gouttiere / GUTIERĂ grabataire / GRABATAR 1684 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN aradient / GRADIENT qrains de Fordyce / PETE FORDYCE qraisse / GRĂSIME graisse brune / GRĂSIME BRUNĂ gramicidine / GRAMICIDINĂ gramme / GRAM Gram-negatif / GRAM-NEGATIV Gram-positif / GRAM-POZITIV grand muscle de l’helix / MUŞCHIUL MARE AL HELIXULUI grand nerf occipital / NERV OCCIPITAL MARE grand nerf petreux profond / NERV PIETROS PROFUND grand nerf petreux superficiel / NERV PIETROS MARE grand os / OS CAPITAT, OS MARE grande circulation / MAREA CIRCULAŢIE grande epiploon / MARELE EPIPLOON grande veine coronaire / VENĂ CARDIACĂ MARE grande veine de Galien / VENĂ CEREBRALĂ MARE grandes levres / LABII MARI grandeur / MĂRIME grandomanie / GRANDOMANIE granulation / GRANULAŢIE granulations arachnoi'diennes / GRANULAŢII ARAHNOIDE granulations des Pacchioni / GRANULAŢII PACCHIONI granule / GRANULĂ granuleux / GRANULOS granulie / GRANULIE granuloblastome / GRANULOBLASTOM granulocyte / GRANULOCIT granulocytopenie / GRANULOCITOPENIE granulocytose / GRANULOCITOZĂ granulocytose basophilique / GRANULOCITOZĂ BAZOFILICĂ granulocytose eosinophilique / GRANULOCITOZĂ EOZINO-FILICĂ granulocytose neutrophilique / GRANULOCITOZĂ NEUTRO-FILICĂ granulomatose / GRANULOMATOZĂ granulomatose de Wegener / GRANULOMATOZĂ WEGENER granulome / GRANULOM granulome annulaire / GRANULOM INELAR granulome de corps etrangers / GRANULOM DE CORP STRĂIN granulome de Palazzi / GRANULOM PALAZZI granulome dentaire / GRANULOM DENTAR granulome des piscines / GRANULOM AL PISCINELOR granulome eosinophilique des os / GRANULOM EOZINOFILIC AL OSULUI granulome fongoi'de / GRANULOM FUNGOID granulome inguinal / GRANULOM INGHINAL granulome lipophagique / GRANULOM LIPOFAGIC granulome mălin centro-facial / GRANULOM MALIGN CENTRO-FACIAL granulome pyogenique / GRANULOM PIOGENIC granulome rhumatismal / GRANULOM REUMATOID granulome silicotique / GRANULOM SILICOTIC granulome telangiectasique / GRANULOM TELANGIECTAZIC granulome venerien / GRANULOM VENERIAN granulopenie / GRANULOPENIE granulopexique / GRANULOPEXIC granulopoi'ese / GRANULOPOIEZĂ granulosis rubra naşi / GRANULOSIS RUBRA NAŞI granzyme / GRANZIMĂ graphesthesie / GRAFESTEZIE graphologie / GRAFOLOGIE grapnomanie / GRAFOMANIE graphorrhee / GRAFOREE graphospasme / GRAFOSPASM grattage / GRATAJ gravide / GRAVIDĂ gravidique / GRAVIDIC gravidisme / GRAVIDISM gravidite / GRAVIDITATE gravimetrie / GRAVIMETRIE gravirecepteur / GRAVIRECEPTOR gray / GRAY greffe / GREFĂ greffon / GREFON greffon vasculaire / GREFON VASCULAR griffe / GRIFĂ griffe cubitale / GRIFĂ CUBITALĂ grippe / GRIPĂ grippe aviaire / GRIPĂ AVIARĂ grippe de Dabney / GRIPĂ DABNEY griseofulvine / GRISEOFULVINĂ grosse tuberosite de l'humerus / MAREA TUBEROZITATE A HUMERUSULUI grossese â risque eleve / SARCINĂ CU RISC CRESCUT grossesse / SARCINĂ grossesse ectopique / SARCINĂ ECTOPICĂ grossesse extrauterine / SARCINĂ EXTRAUTERINĂ grossesse gemellaire / SARCINĂ GEMELARĂ grossissement / GROSISMENT group HACEK / GRUP HACEK groupage sanguin / GRUPAJ SANGUIN groupe / GRUP groupe anterieur des ganglions diaphragmatiques / NODULI FRENICI SUPERIORI groupe du promontoire des ganglions iliaques primitifs / NODUL! ILIACI COMUNI PROMONTORIENi groupe externe des ganglions iliaques primitifs / NODULI ILIACI COMUNI LATERALI groupe ganglionnaire principal de l'artere colique droite supe-rieure / NODULI COLICI DREPŢI groupe ganglionnaire principal de l'artere colique gauche superieure / NODULI COLICI STÂNGI groupe ganglionnaire principal de l'artere colique moyenne / NODULI COLICI MIJLOCII groupe interne des ganglions iliaques primitifs / NODULI ILIACI COMUNI MEDIALI groupe moyen des ganglions iliaques primitifs / NODULI ILIACI COMUNI INTERMEDIARI, NODULI ILIACI COMUNI SUB-AORTICI groupe moyen des ganglions mesenteriques superieurs / NODULI MEZENTERICI MIJLOCII groupe posterieur des ganglions paravesicaux / NODULI POST-VEZICALI groupe sanguin / GRUP SANGUIN groupement prosthetique / GRUPARE PROSTETICĂ groupes leucocytaires / GRUPE LEUCOCITARE groupes plaquettaires / GRUPE PLACHETARE groupes tissulaires / GRUPE TISULARE G-strophantoside / STROFANTOZID G GTP / GTP GTP-ase / GTP-AZĂ guanidine / GUANIDINĂ guanidinemie / GUANIDINEMIE guanine / GUANINĂ 1685 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN guanine-nucleotide / GUANIN-NUCLEOTID guanosine / GUANOZINĂ guanosine 3'-5'-monophosphate cyclique / GUANOZIN-3'-5‘-MONO-FOSFAT CICLIC guanosine diphosphate / GUANOZIN DIFOSFAT guanosine triphosphatase / GUANOZIN TRIFOSFATAZĂ guanosine triphosphate / GUANOZIN TRIFOSFAT guanosine-5'-monophosphate / GUANOZIN-5'-MONOFOSFAT guanylatecyclase / GUANILATCICLAZĂ guanyle cyclase / GUANILCICLAZĂ guanylyle cyclase / GUANILILCICLAZĂ gubernaculum / GUBERNACULUM guerison / VINDECARE gustation / GUSTAŢIE gustometrie / GUSTOMETRIE gutta-percha / GUTAPERCĂ gutturalisation / GUTURALIZARE gymnastique / GIMNASTICĂ gymnophobie / GIMNOFOBIE gynandoîsme / GINANDROISM gynandrie / GINANDRIE gynandromorphisme / GINANDROMORFISM gynanthropie / GINANDRIE gynecologie / GINECOLOGIE gynecomastie / GINECOMASTIE gynephobie / GINEFOBIE gynogenese / GINOGENEZĂ gyno'ide / GINOID gypse / GIPS gyrus / GYRUS H 17a-hydroxylase / 17a-HIDROXILAZĂ 17b-hydroxysterolde deshydrogenase / 17b-HIDROXISTEROID DEHIDROGENAZĂ 17-hydroxycorticosteroides / 17-HIDROXICORTICOSTEROIZI 19-hydroxylase / 19-HIDROXILAZĂ 21-hydroxylase / 21-HIDROXILAZĂ 5-hydroxytryptamine / 5-HIDROXITRIPTAMINĂ habenula / HABENULA habitude / DEPRINDERE habitus / HABITUS Haemophilus / HAEMOPHILUS haleine / HALENĂ halisterese / HALISTEREZĂ halitose / HALITOZĂ hallomegalie / HALOMEGALIE hallucination / HALUCINAŢIE hallucinogene / HALUCINOGEN hallucinose / HALUCINOZĂ hallus / HALUCE hallux / HALUCE hallux rigidus / HALLUX RIGIDUS hallux valgus / HALLUX VALGUS hallux varus / HALLUX VARUS halo / HALOU halo glaucomateux / HALOU GLAUCOMATOS halogene / HALOGEN haloperidol / HALOPERIDOL halophile / HALOFIL halothane / HALOTAN hamartome / HAMARTOM hanche / ŞOLD hanche â ressort / ŞOLD CEN RESORT handicap / HANDICAP handicape / HANDICAPAT haploide / HAPLOID haploidie / HAPLOIDIE haploidisation / HAPLOIDIZARE haplotype / HAPLOTIP haptene / HAPTENĂ haptoglobine / HAPTOGLOBINĂ haptoglobinemie / HAPTOGLOBINEMIE haptophore / HAPTOFOR haschichisme / HAŞIŞISM haschisch / HAŞIŞ haustration / HAUSTRAŢIE hebephrenie / HEBEFRENIE hebephrenocatatonie / HEBEFRENOCATATONIE hebetude / HEBETUDINE heboi’dophrenie / HEBOIDOFRENIE hectique / HECTIC hedonisme / HEDONISM hedrocele / HEDROCEL helcoide / HELCOID helcologie / HELCOLOGIE helcosis / HELCOZIS Helicobacter pylori / HELICOBACTER PYLORI heliodermite / HELIODERMITĂ heliopathie / HELIOPATIE heliophobie / HELIOFOBIE heliotherapie / HELIOTERAPIE helix / HELIX Helminthes / HELMINTHES helminthiase / HELMINTIAZĂ helodermie / HELODERMIE hemadsorption / HEMADSORBŢIE hemagglutination / HEMAGLUTINARE hemagglutinine / HEMAGLUTININĂ hemagglutinogene / HEMAGLUTINOGEN hemangiectasie / HEMANGIECTAZIE hemangioblastome / HEMANGIOBLASTOM hemangioblastome multiple / HEMANGIOBLASTOM MULTIPLU hemangioendotheliome / HEMANGIOENDOTELIOM hemangiofibrosarcome / HEMANGIOFIBROSARCOM hemangiome / HEMANGIOM hemangiosarcome / HEMANGIOSARCOM hemapherese / HEMAFEREZĂ hemarthrose / HEMARTROZĂ hematemese / HEMATEMEZĂ hemathidrose / HEMATHIDROZĂ hematie / HEMATIE hematimetre / HEMOCITOMETRU hematimetrie / HEMATIMETRIE hematine / HEMATINĂ hematique / HEMATIC hematocele / HEMATOCEL hematocolpos / HEMATOCOLPOS hematocrite / HEMATOCRIT hematodermie / HEMATODERMIE hematogene / HEMATOGEN hematoidine / HEMATOIDINĂ hematologie / HEMATOLOGIE hematologie geographique / HEMATOLOGIE GEOGRAFICĂ hematome / HEMATOM hematome extradural / HEMATOM EXTRADURAL 1686 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN hematome retroplacentaire / HEMAIOM RETROPLACENTAR hematome sous-dural / HEMATOM SUBDURAL hematometre / HEMATOMETRIE hematometrie / HEMATOMETRIE hematomyelie / HEMATOMIELIE hematophage / HEMATOFAG hematophobie / HEMATOFOBIE^ hematopol'ese / HEMATOPOIEZĂ hematopoTetine / HEMATOPOIETINĂ hematopoietique / HEMATOPOIETIC hematoporphyrine / HEMATOPORFIRINĂ hematorrachis / HEMATORAHIS hemato-salpinx / HEMATOSALPINX hematoscope / HEMATOSCOP hematose / HEMATOZĂ hemato-spectroscopie / HEMATOSPECTROSCOPIE hematospermie / HEMATOSPERMIE hematoxyline / HEMATOXILINĂ hematozoaire / HEMATOZOAR hematurie / HEMATURIE heme / HEM hemeralopie / HEMERALOPIE hemiagenesie / HEMIAGENEZIE hemiagnosie / HEMIAGNOZIE hemiagueusie / HEMIAGEUZIE hemianesthesie / HEMIANESTEZIE hemianopsie / HEMIANOPSIE hemianosmie / HEMIANOSMIE hemiasomatognosie / HEMIASOMATOGNOZIE hemiasynergie / HEMIASINERGIE hemiataxie / HEMIATAXIE hemiathetose / HEMIATETOZĂ hemiatrophie / HEMIATROFIE hemiatrophie faciale Progressive de Romberg / HEMIATROFIE FACIALĂ hemiballisme / HEMIBALISM hemibloc / HEMIBLOC hemicolectomie / HEMICOLECTOMIE hemicrânie / HEMICRANIE hemicraniose / HEMICRANIOZĂ hemidrose / HEMIDROZĂ hemidysesthesie / HEMIDISESTEZIE hemidystrophie / HEMIDISTROFIE hemihidrose / HEMIHIDROZĂ hemihypertrophie / HEMIHIPERTROFIE hemimelie / HEMIMELIE hemimimie / HEMIMIMIE hemine / HEMINĂ hemiopsie / HEMIOPSIE hemiparesie / HEMIPAREZĂ hemiparesthesie / HEMIPARESTEZIE hemipareunie / HEMIPAREUNIE hemiplegie / HEMIPLEGIE hemiplegie alterne / HEMIPLEGIE ALTERNĂ hemiplegie cerebelleuse / HEMIPLEGIE CEREBELOASĂ hemiplegie cerebrale infantile / HEMIPLEGIE CEREBRALĂ INFANTILĂ hemiplegie controlaterale / HEMIPLEGIE CONTROLATERALĂ hemiplegie corticale / HEMIPLEGIE CORTICALĂ hemiplegie proportionnelle / HEMIPLEGIE PROPORŢIONALĂ hemiplegie spasmodique infantile / HEMIPLEGIE SPASMODICĂ INFANTILĂ hemiplegie spinale / HEMIPLEGIE SPINALĂ hemiplegique / HEMIPLEGIC Hemiptera / HEMIPTERA hemispasme / HEMISPASM hemisphere / EMISFERĂ hemisphere dominant / EMISFERĂ DOMINANTĂ hemispheres cerebrales / EMISFERE CEREBRALE hemisynthese / SEMISINTEZĂ hemizygote / HEMIZIGOT hemmage / HEMAJ hemobilie / HEMOBILIE hemocholecyste / HEMOCOLECIST hemochromatose / HEMOCROMATOZĂ hemochromogene / HEMOCROMOGEN hemoconcentration / HEMOCONCENTRAŢIE hemoconies / HEMOCONII hemocrinie / HEMOCRINIE hemoculture / HEMOCULTURĂ hemocupreine / HEMOCUPREINĂ hemocytometre / HEMOCITOMETRU hemocytopenie / HEMOCITOPENIE hemodiafiltration / HEMODIAFILTRARE hemodialyse / HEMODIALIZĂ hemodialyseur / HEMODIALIZOR hemodilution / HEMODILUŢIE hemodromometre / HEMODROMOMETRU hemodynamique / HEMODINAMICĂ hemodynamometre / HEMODINAMOMETRU hemofiltration / HEMOFILTRARE hemoglobine / HEMOGLOBINĂ hemoglobine A1C / HEMOGLOBINĂ A1C hemoglobine anormale / HEMOGLOBINĂ ANORMALĂ hemoglobine glucosylee / HEMOGLOBINĂ GLICOZILATĂ hemoglobine glycosylee / HEMOGLOBINĂ GLICOZILATĂ hemoglobine glyquee / HEMOGLOBINĂ GLICATĂ hemoglobine instable / HEMOGLOBINĂ INSTABILĂ nemoglobinemie / HEMOGLOBINEMIE hemoglobinobilie / HEMOGLOBINOBILIE hemoglobinopathie / HEMOGLOBINOPATIE hemoglobinose / HEMOGLOBINOZĂ hemoglobinurie / HEMOGLOBINURIE hemoglobinurie paroxystique a frigore / HEMOGLOBINURIE PAROXISTICĂ LA FRIG hemoglobinurie paroxystique nocturne / HEMOGLOBINURIE PAROXISTICĂ NOCTURNĂ hemogramme / HEMOGRAMĂ hemo-hydarthrose / HEMO-HIDARTROZE hemolymphangiome / HEMOLIMFANGIOM hemolyse / HEMOLIZĂ hemolysine / HEMOLIZINĂ hemolytique / HEMOLITIC hemomediastin / HEMOMEDIASTIN hemomelanine / HEMOMELANINĂ hemonectine / HEMONECTINĂ hemopathie / HEMOPATIE hemoperfusion / HEMOPERFUZIE hemopericarde / HEMOPERICARD hemoperitoine / HEMOPERITONEU hemopexine / HEMOPEXINĂ hemophilie / HEMOFILIE hemophtalmie / HEMOFTALMIE hemopneumo-pericarde / HEMOPNEUMOPERICARD hemopneumothorax / HEMOPNEUMOTORAX hemopompe / HEMOPOMPĂ hemoprophylaxie / HEMOPROFILAXIE hemoproteine / HEMOPROTEINĂ 1687 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN hemoptoique / HEMOPTOIC hemoptysie / HEMOPTIZIE hemorheologie / HEMOREOLOGIE hemorragie / HEMORAGIE hemorragie cerebrale / HEMORAGIE CEREBRALĂ hemorragie digestive superieure / HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ hemorragie meningee / HEMORAGIE MENINGEE hemorragie occulte / HEMORAGIE OCULTĂ hemorragine / HEMORAGINĂ hemorragipare / HEMORAGIPAR hemorragique / HEMORAGIC hemorroide / HEMOROID hemorroidectomie / HEMOROIDECTOMIE hemosialemese / HEMOSIALEMEZĂ hemosiderine / HEMOSIDERINĂ hemosiderinurie / HEMOSIDERINURIE hemosiderose / HEMOSIDEROZĂ hemosiderose pulmonaire / HEMOSIDEROZĂ PULMONARĂ hemospermie / HEMOSPERMIE hemostase / HEMOSTAZĂ hemostate / HEMOSTAT hemostatique / HEMOSTATIC hemotherapie / HEMOTERAPIE hemothorax / HEMOTORAX hemotype / HEMOTIP hemotypologie / HEMOTIPOLOGIE hepar / HEPAR heparane sulfate / HEPARAN SULFAT heparine / HEPARiNĂ heparines de bas poids moleculaire / HEPARINE DE MASĂ MOLECULARĂ MICĂ heparinisation / HEPARINIZARE heparinoide / HEPARINOID Heparnavirus / HEPARNAVIRUS hepatalgie / HEPATALGIE hepatectomie / HEPATECTOMIE hepaticotomie / HEPATICOTOMIE hepatique / HEPATIC hepatisation / HEPATIZARE hepatite / HEPATITĂ hepatite A / HEPATITĂ A hepatite alcoolique / HEPATITĂ ALCOOLICĂ hepatite auto-immune / HEPATITĂ AUTOIMUNĂ hepatite B / HEPATITĂ B hepatite C / HEPATITĂ C hepatite cholestatique / HEPATITĂ COLESTATICĂ hepatite cholostatique / HEPATITĂ COLOSTATICĂ hepatite chronique / HEPATITĂ CRONICĂ hepatite chronique active / HEPATITĂ CRONICĂ ACTIVĂ hepatite chronique agressive / HEPATITĂ CRONICĂ AGRESIVĂ hepatite chronique non-agressive / HEPATITĂ CRONICĂ NEAGRESIVĂ hepatite chronique persistente / HEPATITĂ CRONICĂ PERSISTENTĂ hepatite cirrhogene / HEPATITĂ CIROGENĂ hepatite D / HEPATITĂ D hepatite E / HEPATITĂ E hepatite epidemique / HEPATITĂ EPIDEMICĂ hepatite F / HEPATITĂ F hepatite fulminante / HEPATITĂ FULMINANTĂ hepatite G / HEPATITĂ G hepatite lupoide / HEPATITĂ LUPOIDĂ hepatite medicamenteuse / HEPATITĂ MEDICAMENTOASĂ hepatite non A - non B / HEPATITĂ NON A - NON B hepatite serique / HEPATITĂ SERICĂ hepatite virale / HEPATITĂ VIRALĂ hepatoblastome / HEPATOBLASTOM hepatocarcinome / HEPATOCARCINOM hepatocele / HEPATOCEL hepato-cholangio-cysto-duodenostomie / HEPATO-COLANGIO-CISTO-DUODENOSTOMIE hepatocholangio-enterostomie / HEPATO-COLANGIO-ENTEROS-TOMIE hepatocupreine / HEPATOCUPREINĂ hepatocyte / HEPATOCIT hepatogramme / HEPATOGRAMĂ hepatographie / HEPATOGRAFIE hepatologie / HEPATOLOGIE hepatolyse / HEPATOLIZĂ hepatome / HEPATOM hepatomegalie / HEPATOMEGALIE hepatomphale / HEPATOMFALOS hepatonecrose / HEPATONECROZĂ hepatonephrite / HEPATONEFRITĂ hepatopathie / HEPATOPATIE hepatoperitonite / HEPATOPERITONITĂ hepatoptose / HEPATOPTOZĂ hepatorraphie / HEPATORAFIE hepatosplenomegalie / HEPATOSPLENOMEGALIE hepatostomie / HEPATOSTOMIE hepatotomie / HEPATOTOMIE hepatotoxicite / HEPATOTOXICITATE hepcidine / HEPCIDINĂ hereditaire / EREDITAR heredite / EREDITATE heredite ancestrale / EREDITATE ANCESTRALĂ heredite autosomique / EREDITATE AUTOZOMALĂ heredite bifactorielle / EREDITATE BIFACTORIALĂ heredite collaterale / EREDITATE COLATERALĂ heredite convergente / EREDITATE CONVERGENTĂ heredite croisee / EREDITATE ÎNCRUCIAŞTĂ heredite cytoplasmique / EREDITATE CITOPLASMATICĂ heredite en retour / EREDITATE DE REVENIRE heredite extrachromosomique / EREDITATE EXTRACROMOZOMIALĂ heredite extranucleaire / EREDITATE EXTRANUCLEARĂ heredite gonosomique / EREDITATE GONOZOMICĂ heredite maternelle / EREDITATE MATERNĂ heredite paternelle / EREDITATE PATERNALĂ heredite recessive / EREDITATE RECESIVĂ heredoataxie cerebeleuse / EREDOATAXIE CEREBELOASĂ heredodegenerescence spinocerebelleuse / EREDODEGENE-RESCENŢĂ SPINOCEREBELOASĂ heredodegenerescence tapetoretinienne / EREDODE-GENERESCENŢĂ TAPETORETINIANĂ heredodystrophie annulaire de 1'endothelium corneen / EREDO-DISTROFIE INELARĂ A ENDOTELIULUI CORNEEAN heredofamilial / EREDOFAMILIAL heredopathie / EREDOPATIE heredopathie ataxique polynevritique / EREDOPATIE ATAXICĂ POLINEVRITICĂ hermaphrodisme / HERMAFRODITISM hermaphrodite / HERMAFRODIT herniaire / HERNIAR hernie / HERNIE hernie cerebrale / HERNIE CEREBRALĂ hernie crurale / HERNIE CRURALĂ 1688 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN hgmie d6 Jean Louis Petit / HERNIE JEAN LOUiS PETIT hernie de la ligne blanche / HERNIE A LINIEI ALBE hernie diaphragmatique / HERNIE DIAFRAGMATICĂ hernie discale / HERNIE DE DISC hernie epigastrique / HERNIE EPIGASTRICĂ hernie etranglee / HERNIE STRANGULATĂ hernie hiatale / HERNIE HIATALĂ hernie inguinale / HERNIE INGHINALĂ hernie inguino-pubienne / HERNIE INGH1NO-PUBIANĂ hernie musculaire / HERNIE MUSCULARĂ hernie ombilicale / HERNIE OMBILICALĂ hernie scrotale / HERNIE SCROTALĂ hernioplastie / HERNIOPLASTIE herniorraphie / HERNIORAFIE herniotomie / HERNIOTOMIE heroîne / HEROINĂ heroi'nomanie / HEROINOMANIE herpangine / HERPANGINĂ herpes / HERPES Herpes simplex virus / HERPES SIMPLEX VIRUS Herpesviridae / HERPESVIRIDAE herpetiforme / HERPETIFORM herpetique / HERPETIC hertz / HERTZ hesperanopie / HESPERANOPIE hetâroagglutination / HETEROAGLUTINARE heteroanticorps / HETEROANTICORP heteroantigene / HETEROANTIGEN heterocaryon / HETEROCARION heterocaryose / HETEROCARIOZĂ heterochromatine / HETEROCROMATINĂ heterochromatique / HETEROCROMATIC heterochromie / HETEROCROMIE heterochromosome / HETEROCROMOZOM heterochronie / HETEROCRONIE heterodimere / HETERODIMER heterodonte / HETERODONT heterodrome / HETERODROM heteroduplex / HETERODUPLEX heterogamete / HETEROGAMET heterogene / ETEROGEN heterogeneite genetique / ETEROGENITATE GENETICĂ heterogreffe / HETEROGREFĂ heterogreffe valvulaire / HETEROGREFĂ VALVULARĂ heterogueusie / HETEROGEUZIE heterohemagglutination / HETEROHEMAGLUTINARE hetero-immunisation / HETEROIMUNIZARE heterolateral / HETEROLATERAL heterologue / HETEROLOG heterometrie / HETEROMETRIE heteronyme / HETERONIM heteroosmie / HETEROOSMIE heterophile / HETEROFIL heterophorie / HETEROFORIE heteroplasie / HETEROPLAZIE heteroplasmie / HETEROPLASMIE heteroproteine / HETEROPROTEINĂ heteropycnose / HETEROPICNOZĂ heterosexuel / HETEROSEXUAL heterosides / HETEROZIDE heterosmie / HETEROSMIE heterosome / HETEROZOM heterospecifique / HETEROSPECIFIC heterotope / HETEROTOP heîeroîopie / HETEROTOriE heterotopique / HETEROTOPIC heterotransplantation / HETEROTRANSPLANTARE heterotrophe / HETEROTROF heterotropie / HETEROTROPIE heterotypique / HETEROTIPIC heterotypique / HETEROTIPIC heteroxene / HETEROXEN heterozygote / HETEROZIGOT hexachlorcyclohexane / HEXACLORCICLOHEXAN hexachlorophene / HEXACLOROFEN hexadactylie / HEXADACTILIE hexadactylie / HEXADACTILIE hexagone arteriel de Willis / HEXAGON ARTERIAL WILLIS, POLIGON ARTERIAL WILLIS hexokinase / HEXOKINAZĂ hexosamine / HEXOZAMINĂ hexose / HEXOZĂ hiatal / HIATAL hiatus / HIATUS hibernation / HIBERNARE hibernation artificielle / HIBERNARE ARTIFICIALĂ hibernation myocardique / HIBERNARE MIOCARDICĂ hibernome / HIBERNOM hibernotherapie / HIBERNOTERAPIE hidromeiose / HIDROMEIOZĂ hidrosadenite / HIDROSADENITĂ hidrosadenome / HIDROSADENOM hidrose / HIDROZĂ hierolisthesis / HIEROLISTEZIS hile / HIL hiperekplexie / HIPEREKPLEXIE hipermimie / HIPERMIMIE hipertrophie prostatique / HIPERTROFIE PROSTATICĂ hippocampe / HIPOCAMP hippocratisme / HIPOCRATISM hippocratisme digital / HIPOCRATISM DIGITAL hippurie / HIPURIE hircismus / HIRCISMUS hirsutisme / HIRSUTISM hirudinase / HIRUDINAZĂ hirudine / HIRUDINĂ hirudinisation / HIRUDINIZAŢIE Hirudo / HIRUDO hissien / HISIAN histamine / HISTAMINĂ histaminemie / HISTAMINEMIE histaminopexie / HISTAMINOPEXIE histidinase / HISTIDINAZĂ histidine / HISTIDINĂ histidine-desaminase / HISTIDIN-DEZAMINAZĂ histidinemie / HISTIDINEMIE histidinurie / HISTIDINURIE histiocyte / HISTIOCIT histiocytome / HISTIOCITOM histiocytose / HISTIOCITOZĂ histiocytose de la cellule Langerhans / HISTIOCITOZĂ CELULEI LANGERHANS histiocytose des cellules autres que la cellule de Langerhans / HISTIOCITOZĂ CU CELULE NON-LANGERHANS histiocytose diffuse aigue / HISTIOCITOZĂ DIFUZĂ ACUTĂ histiocytose lipoidique essentielle / HISTIOCITOZĂ LIPIDICĂ ESENŢIALĂ histiocytose maligne / HISTIOCITOZĂ MALIGNĂ 1689 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN histiocytose X / HISTiOCITOZĂ X hormonal / HORMONAL histiocytoxanthome / HISTIOCITOXANTOM hormone / HORMON histochimie / HISTOCHIMIE hormone adrenocorticotrope / HORMON ADRENOCORTI- histocompatibilite / HISTOCOMPATIBILITATE COTROP histogenese / HISTOGENEZĂ hormone antehypophysaire / HORMON ANTEHIPOFIZAR histogramme / HISTOGRAMĂ hormone antidiuretique / HORMON ANTIDIURETIC histo-incompatibilite / HISTOINCOMPATIBILITATE hormone antimullerienne / HORMON ANTIMULLERIAN histoire naturelle / ISTORIE NATURALĂ hormone corticosurrenale / HORMON CORTICOSUPRARENAL histologie / HISTOLOGIE hormone corticotrope / HORMON CORTICOTROP histolyse / HISTOLIZĂ hormone de croissance / HORMON DE CREŞTERE Histomonas / HISTOMONAS hormone folliculaire / HORMON FOLICULAR histone / HISTONĂ hormone folliculostimulante / HORMON FOLICULOSTIMULANT histoplasmose / HISTOPLASMOZĂ hormone galactogene / HORMON GALACTOGEN historadiographie / HISTORADIOGRAFIE hormone gastrique / HORMON GASTRIC histrionisme / HISTRIONISM hormone gonadotrope / HORMON GONADOTROP HMG-CoA reductase / HMG-CoA REDUCTAZĂ hormone hypophysaire / HORMON HIPOFIZAR holandrique / HOLANDRIC hormone luteale / HORMON LUTEAL holisme / HOLISM hormone luteinisante / HORMON LUTEINIZANT holocrine / HOLOCRIN hormone luteotrope / HORMON LUTEOTROP holodiastolique / HOLODIASTOLIC hormone melanostimulante / HORMON MELANOSTIMULANT holo-enzyme / HOLOENZIMĂ hormone melanotrope / HORMON MELANOTROP hologramme / HOLOGRAMĂ hormone parathyroTdienne / HORMON PARATIROIDIAN holographie / HOLOGRAFIE hormone somatotrope / HORMON SOMATOTROP hologynique / HOLOGINIC hormone thyreotrope / HORMON TIREOTROP holoproteine / HOLOPROTEINĂ hormones androgenes / HORMONI ANDROGENI holosides / HOLOZIDE hormones pancreatiques / HORMONI PANCREATICI holosystolique / HOLOSISTOLIC hormones placentaires / HORMONI PLACENTARI Holter / HOLTER hormones thymiques / HORMONI TIMICi homatropine / HOMATROPINĂ hormones thyroi'diennes / HORMONI TIROIDIENI homeobox / HOMEOBOX hormonolde / HORMONOID homeo-box / HOMEOBOX hormonotherapie / HORMONOTERAPIE homeo-domaine / HOMEODOMENIU horripilation / ORIPILAŢIE homeodote / HOMEODOT hospitalisation / INTERNARE homeogreffe / HOMEOGREFĂ hospitalisme / HOSPITALISM homeopathie / HOMEOPATIE hote / GAZDĂ homeoplastie / HOMEOPLASTIE hPP / hPP homeostasie / HOMEOSTAZIE HTLV / HTLV homeotherme / HOMEOTERM huile / ULEI homeotique / HOMEOTIC huile de paraffine / ULEI DE PARAFINĂ homing / HOMING humerus / HUMERUS homocysteine / HOMOCISTEINĂ humeur / UMOARE homocystine / HOMOCISTINĂ humeur aqueuse / UMOARE APOASĂ homocystinurie / HOMOCJSTINURIE humeur vitree / UMOARE VITROASĂ homodimere / HOMODIMER humidite / UMIDITATE homoduplex / HOMODUPLEX humoral / UMORAL homogenate / OMOGENAT huntingtine / HUNTINGTINĂ homogreffe / HOMOGREFĂ hurlerien / HURLERIAN homolateral / HOMOLATERAL hyaladherine / HIALADERINĂ homologie / OMOLOGIE hyalin / HIALIN homologue / OMOLOG hyalinisation / HIALINIZARE homomorphe / HOMOMORF hyalinose / HIALINOZĂ homonyme / OMONIM hyaloide / HIALOID homophobie / HOMOFOBIE hyalomere / HIALOMER homoplastie / HOMOPLASTIE hyaloplasma / HIALOPLASMĂ homosexualite / HOMOSEXUALITATE hyaluronidase / HIALURONIDAZĂ homosexuel / HOMOSEXUAL hybridation / HIBRIDARE homotipique / HOMOTIPIC hybridation cellulaire / HIBRIDARE CELULARĂ homozygote / HOMOZIGOT hybridation in situ / HIBRIDARE IN SITU hopital / SPITAL hybridation moleculaire / HIBRIDARE MOLECULARĂ hopital de jour / SPITAL DE ZI hybride / HIBRID hopital de nuit / SPITAL DE NOAPTE hybride ADN-ARN / HIBRID ADN-ARN hoquet / SUGHIŢ hybridome / HIBRIDOM hordeolum / HORDEOLUM hydantoines / HIDANTOINE hormesis / HORMESIS hydatide / HIDATIDĂ 1690 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN hydatidose / HiDATiDOZĂ hydatiforme / HIDATIFORM hydatique / H1DATIC hydradenome / HIDRADENOM hydralazine / HtDRALAZINĂ hydramnios / HIDRAMNIOS hydrargyrie / HIDRARGIROZĂ hydrargyrisme / HIDRARGIRISM hydrarthrose / HIDRARTROZĂ hydratation / HIDRATARE hydrate de carbone / HIDRAT DE CARBON hydrate de chloral / CLORALHIDRAT hydremie / HIDREMIE hydrencephalocele / HIDRENCEFALOCEL hydrencephalocrinie / HIDRENCEFALOCRINIE hydroa / HVDROA hydro-aerique / HIDROAERIC hydrocalice / HIDROCALICE hydrocarbone / HIDROCARBONAT hydrocarbure / HIDROCARBURĂ hydrocarburisme / HIDROCARBURISM hydrocele / HIDROCEL hydrocephalie / HIDROCEFALIE hydrochlorothiazide / HIDROCLOROTIAZIDĂ hydrocholecyste / HIDROCOLECIST hydrocolloîde / HIDROCOLOID hydrocolpos / HIDROCOLPOS hydrocortisone / HIDROCORTIZON hydrocution / HIDROCUŢIE hydrocytose / HIDROCITOZĂ hydro-electrolytique / HIDROELECTROLITIC hydrogene / HIDROGEN hydrolase / HIDROLAZĂ hydrologie medicale / HIDROLOGIE MEDICALĂ hydrolysable / HIDROLIZABIL hydrolysate / HIDROLIZAT hydrolyse / HIDROLIZĂ hydromassage / HIDROMASAJ hydromeiose / HIDROMEIOZĂ hydromeningocele / HIDROMENINGOCEL hydrometre ou hydrometrie / HIDROMETRIE hydromorphone / HIDROMORFON hydromyelie / HIDROMIELIE hydronephrose / HIDRONEFROZĂ hydronephrose congenitale intermittente / HIDRONEFROZĂ CONGENITALĂ INTERMITENTĂ hydropenie / HIDROPENIE hydropericarde / HIDROPERICARD hydropexie / HIDROPEXIE hydrophile / HIDROFIL hydrophilie / HIDROFILIE hydrophobe / HIDROFOB hydrophobie / HIDROFOBIE hydrophtalmie / HIDROFTALMIE hydropisie / HIDROPIZIE hydropneumopericarde / HIDROPNEUMOPERICARD hydropneumothorax / HIDROPNEUMOTORAX hydrops / HIDROPS hydrops congenital / HIDROPS FETAL hydrorrhee / HIDROREE hydrosalpinx / HIDROSALPINX hydro-sode / HIDROSODAT hydrotherapie / HIDROTERAPIE hydrothorax / HIDROTORAX hydroxy-3-meihyi-giutaryi-coenzyme A rea'uctase / HiDROXi-3-METIL-GLUTARIL-COENZIMA A REDUCTAZĂ hydroxyapatite / HIDROXIAPATITĂ hydroxycorticoîde / HIDROXICORTICOID hydroxycorticosteroîde / HIDROXICORTICOSTEROID hydroxyde / HIDROXID hydroxylase / HIDROXILAZĂ hydroxylation / HIDROXILARE hydroxyle / HIDROXIL hydroxyproline / HIDROXIPROLINĂ hydroxyprolinemie / HIDROXIPROLINEMIE hydroxyprolinurie / HIDROXIPROLINURIE hydroxysteroîde / HIDROXISTEROID hydrurie / HIDRURIE hygiene / IGIENĂ hygroma / HIGROMA hygrometre / HIGROMETRU hygrometrie / HIGROMETRIE hygroscopique / HIGROSCOPIC hylognosie / HILOGNOZIE hymen / HIMEN Hymenolepis / HYMENOLEPIS hyoide / HIOID hyoscyamine / HIOSCIAMINĂ hyperacanthose / HIPERACANTOZĂ hyperacidite / HIPERACIDITATE hyperacousie / HIPERACUZIE hyperactivite / HIPERACTIVITATE hyperaffectivite / HIPERAFECTIVITATE hyperaldosteronisme / HIPERALDOSTERONISM hyperalgesie / HIPERALGEZIE hyperammoniemie / HIPERAMONIEMIE hyperazotemie / HIPERAZOTEMIE hyperazoturie / HIPERAZOTURIE hyperbare / HIPERBARIC hyperbarisme / HIPERBARISM hyperbilirubinemle / HIPERBILIRUBINEMIE hypercalcemie / HIPERCALCEMIE hypercalcemie familiale benigne / HIPERCALCEMIE FAMILIALĂ HIPOCALCIURICĂ hypercalcemie hypocalciurique familiale / HIPERCALCEMIE FAMILIALĂ HIPOCALCIURICĂ hypercalciurie / HIPERCALCIURIE hypercalciurie idiopathique / HIPERCALCIURIE IDIOPATICĂ hypercapnie / HIPERCAPNIE hyperchlorhydrie / HIPERCLORHIDRIE hypercholesterolemie / HIPERCOLESTEROLEMIE hypercholie / HIPERCOLIE hyperchondroplasie / HIPERCONDROPLAZIE hyperchrome / HIPERCROM hyperchromie / HIPERCROMIE hyperchylomicronemie / HIPERCHILOMICRONEMIE hypercinese / HIPERKINEZIE hypercinesie / HIPERKINEZIE hypercoagulabilite / HIPERCOAGULABILITATE hypercorticisme / HIPERCORTICISM hypercrinie / HIPERCRINIE hyperelectrolytemie / HIPERELECTROLITEMIE hyperemie / HIPEREMIE hyperemotivite / HIPEREMOTIVITATE hyperergie / HIPERERGIE hyperesthesie / HIPERESTEZIE hyperextension / HIPEREXTENSIE hyperfibrinemie / HIPERFIBRINEMIE 1691 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN hyperfolliculinisme / HIPERFOLICULINISM hyperfonction / HIPERFUNCŢIE hypergammaglobulinemie / HIPERGAMAGLOBULINEMIE hypergenese / HIPERGENEZĂ hypergenitalisme / HIPERGENITALISM hyperglobulie / HIPERGLOBULIE hyperglobulinemie / HIPERGLOBULINEMIE hyperglycemiant / HIPERGLICEMIANT hyperglycemie / HIPERGLICEMIE hyperglycinemie / HIPERGLICINEMIE hyperglycinurie / HIPERGLICINURIE hyperglycistie / HIPERGLICISTIE hypergonadisme / HIPERGONADISM hyperhidrose / HIPERHIDROZĂ hyperhydratation / HIPERHIDRATARE hyperimmunisation / HIPERIMUNIZARE hyperinsulinemie / HIPERINSULINEMIE hyperinsulinisme / HIPERINSULINISM hyperkaliemie / HIPERKALIEMIE hyperkaliurie / HIPERKALIURIE hyperkeratose / HIPERKERATOZĂ hyperkeratosis lenticularis perstans / HYPERKERATOSIS LENTICULARIS PERSTANS hyperkeratosis penetrans / HYPERKERATOSIS PENETRANS hyperketonemie / HIPERCETONEMIE hyperkinesie / HIPERKINEZIE hyperlactation / HIPERLACTAŢIE hyperlipemie / HIPERLIPEMIE hyperlipemie essentielle / HIPERLIPEMIE ESENŢIALĂ hyperlipidemie / HIPERLIPIDEMIE hyperlipoproteinemie / HIPERLIPOPROTEINEMIE hyperlordose / HIPERLORDOZĂ hyperluteinisme / HIPERLUTEINISM hyperlysinemie / HIPERLIZINEMIE hyperlysinemie periodique / HIPERLIZINEMIE PERIODICĂ hypermagnesemie / HIPERMAGNEZEMIE hypermastie / HIPERMASTIE hypermenorrhee / HIPERMENOREE hypermethioniemie / HIPERMETIONINEMIE hypermetrie / HIPERMETRIE hypermetropie / HIPERMETROPIE hypermnesie / HIPERMNEZIE hypernatr(i)urie / HIPERNATRIURIE hypernatremie / HIPERNATREMIE hypernatriurese / HIPERNATRIURIE hypernephrome / HIPERNEFROM hyperoestrogenie / HIPERESTROGENISM hyperorchidie / HIPERORHIDIE hyperorexie / HIPEROREXIE hyperosmie / HIPEROSMIE hyperosmolalite / HIPEROSMOLALITATE hyperosmolarite / HIPEROSMOLARITATE hyperosteoclastose / HIPEROSTEOCLASTOZĂ hyperosteolyse / HIPEROSTEOLIZĂ hyperostose / HIPEROSTOZĂ hyperostose ankylosante vertebrale / HIPEROSTOZĂ VERTEBRALĂ ANCHILOZANTĂ hyperovarie / HIPEROVARIE hyperoxemie / HIPEROXEMIE hyperoxie / HIPEROXIE hyperparathyroidisme / HIPERPARATIROIDISM hyperparotidie / HIPERPAROTIDIE hyperpathie / HIPERPATIE hyperpepsie / HIPERPEPSIE hyperperistaltisme / HIPERPERISTALTISM hyperphagie / HIPERFAGIE hyperphalangie / HIPERFALANGIE hyperphenylalaninemie / HIPERFENILALANINEMIE hyperphosphatemie / HIPERFOSFATEMIE hyperphosphaturie / HIPERFOSFATURIE hyperpigmentation / HIPERPIGMENTAŢIE hyperpilosite / HIPERPILOZITATE hyperpituitarisme / HIPERPITUITARISM hyperplaquettose / HIPERPLACHETOZĂ hyperplasie / HIPERPLAZIE hyperplasie angiofolliculaire / HIPERPLAZIE ANGIOFOLICULARĂ hyperplasie surrenale congenitale / HIPERPLAZIE SUPRARENALIANĂ CONGENITALĂ hyperpnee / HIPERPNEE hyperpneumatose / HIPERPNEUMATOZĂ hyperpolarisation / HIPERPOLARIZARE hyperprolactinemie / HIPERPROLACTINEMIE hyperprolinemie / HIPERPROLINEMIE hyperprosexie / HIPERPROSEXIE hyperproteinemie / HIPERPROTEINEMIE hyperpyrexie / HIPERPIREXIE hypersarcosinemie / HIPERSARCOZINEMIE hypersecretion / HIPERSECREŢIE hypersensibilite / HIPERSENSIBILITATE hypersexualite / HIPERSEXUALITATE hypersialie / HIPERSIALIE hypersideremie / HIPERSIDEREMIE hypersomatotropisme / HIPERSOMATOTROPISM hypersomnie / HIPERSOMNIE hypersomnie idiopathique / HIPERSOMNIE IDIOPATICĂ hyperspasmodique / HIPERSPASTIC hyperspastique / HIPERSPASTIC hypersplenisme / HIPERSPLENISM hypersthenie / HIPERSTENIE hypersthenurie / HIPERSTENURIE hypersympathicotonie / HIPERSIMPATICOTONIE hypertelorisme / HIPERTELORISM hypertensif / HIPERTENSIV hypertensine / ANGIOTENSINĂ hypertension / HIPERTENSIUNE hypertension arterielle essentielle / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ ESENŢIALĂ hypertension arterielle maligne / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ MALIGNĂ hypertension arterielle pulmonaire / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ hypertension arterielle secondaire / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ SECUNDARĂ hypertension gravidique / HIPERTENSIUNE GRAVIDICĂ hypertension intracrânienne / HIPERTENSIUNE INTRACRANIANĂ hypertension limite / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ DE GRANIŢĂ hypertension portale / HIPERTENSIUNE PORTALĂ hyperthermie / HIPERTERMIE hyperthermie maligne d'effort / HIPERTERMIE MALIGNĂ DE EFORT hyperthermie maligne per-anesthesique / HIPERTERMIE MALIGNĂ PERANESTEZICĂ hyperthrombocytemie / HIPERTROMBOCITEMIE hyperthymie / HIPERTIMIE hyperthyroidie / HIPERTIROIDIE 1692 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN hyperthyroîdisme / HIPERT1ROIDISM hyperthyroxinemie / HIPERTIROXINEMIE hypertonie / HIPERTONICITATE, HIPERTONIE hyperlonique / HIPERTON hypertrichose / HIPERTRICOZĂ hypertriglyceridemie / HIPERTRIGLICERIDEMIE hypertrophie / HIPERTROFIE hypertrophie atriale / HIPERTROFIE ATRIALĂ hypertrophie ventriculaire / HIPERTROFIE VENTRICULARĂ hypertropie / HIPERTROFIE hyperuricemie / HIPERURICEMIE hyperventilation / HIPERVENTILAŢIE hyperviscosite plasmatique / HIPERVIŞCOZITATE PLASMATICĂ hypervitaminose / HIPERVITAMINOZĂ hypervol(h)emie / HIPERVOLEMIE hypnagogique / HIPNAGOG hypnologie / HIPNOLOGIE hypnopompique / HIPNOPOMPIC hypnose / HIPNOZĂ hypnotherapie / HIPNOTERAPIE hypnotique / HIPNOTIC hypnotisme / HIPNOTISM hypnotoxine / HIPNOTOXINĂ hypoacidite / HIPOACIDITATE hypoacousie / HIPOACUZIE hypoalbuminemie / HIPOALBUMINEMIE hypo-algesie / HIPOALGEZIE hypo-androgenie / HIPOANDROGENIE hypoazoturie / HIPOAZOTURIE hypobarisme / HIPOBARISM hypobaropathie / HIPOBAROPATIE hypocalcemie / HIPOCALCEMIE hypocalcie / HIPOCALCIE hypocalciurie / HIPOCALCIURIE hypocapnie / HIPOCAPNIE hypochloremie / HIPOCLOREMIE hypochlorhydrie / HIPOCLORHIDRIE hypocholesterolemiant / HIPOCOLESTEROLEMIANT hypocholesterolemie / HIPOCOLESTEROLEMIE hypocholie / HIPOCOLIE hypochromie / HIPOCROMIE hypocondre / HIPOCONDRU hypocondrie / IPOHONDRIE hypocorticisme / HIPOCORTICISM hypoderme / HIPODERM hypodermique / HIPODERMIC hypodermite / HIPODERMITĂ hypoergie / HIPOSENSIBILITATE hypoesthesie / HIPOESTEZIE hypofibrinogenemie / HIPOFIBRINOGENEMIE hypogamma-globulinemie / HIPOGAMAGLOBULINEMIE hypogastre / HIPOGASTRU hypogenitalisme / HIPOGENITALISM hypogeusie / HIPOGEUZIE hypoglycemie / HIPOGLICEMIE hypogonadisme / HIPOGONADISM hypohidrose / HIPOHIDROZĂ hypo-insulinisme / HIPOINSULINISM hypokaliemie / HIPOKALIEMIE hypokaliemie chronique familiale avec hyperkaliurie / HIPOKALIEMIE CRONICĂ FAMILIALĂ CU HIPERKALIURIE hypokinesie / HIPOKINEZIE hypolipemie / HIPOLIPEMIE hypolipidemiant / HIPOLIPEMIANT, HIPOLIPIDEMIANT nypOiiiSynsssrni© / r!iPOMAGNE2!Em!E hypomanie / HIPOMANIE hypomenorrhee / HIPOMENOREE hypomimie / HIPOMIMIE hypomnesie / HIPOMNEZIE hyponatr(i)urie / HIPONATRIURIE hyponatremie / HIPONATREMIE hyponatriurese / HIPONATRIURIE hypo-oestrogenie / HIPOESTROGENIE hypo-osmie / HIPOSMIE hypoosmolarite / HIPOOSMOLARITATE hypoparathyroTdie / HIPOPARATIROIDIE hypophalangie / HIPOFALANGIE hypophobie / HIPOFOBIE hypophosphatasle / HIPOFOSFATAZIE hypophosphatemie / HIPOFOSFATEMIE hypophosphaturie / HIPOFOSFATURIE hypophyse / HIPOFIZĂ hypophysectomie / HIPOFIZECTOMIE hypophysiolyse / HIPOFIZIOLIZĂ hypopinealisme / HIPOPINEALISM hypopltuitarisme / HIPOPITUITARISM hypoplasie / HIPOPLAZIE hypoplasie maxillaire / HIPOPLAZIE MAXILARĂ hypoplasie renale / HIPOPLAZIE RENALĂ hypoplasie ventriculaire gauche / HIPOPLAZIE VENTRICULARĂ STÂNGĂ hypopneumatose / HIPOPNEUMATOZĂ hypoprosexie / HIPOPROSEXIE hypoproteinemie / HIPOPROTEINEMIE hypoprotidemie / HIPOPROTIDEMIE hypopyon / HIPOPION hyporeflexie / HIPOREFLEXIE hyposialie / HIPOSIALIE hyposideremie / HIPOSIDEREMIE hyposmie / HIPOSMIE hypospadias / HIPOSPADIAS hypospermie / HIPOSPERMIE hypostase / HIPOSTAZĂ hypostatique / HIPOSTATIC hyposteatolyse / HIPOSTEATOLIZĂ hyposthenie / HIPOSTENIE hyposthenurie / HIPOSTENURIE hyposulfite / HIPOSULFIT hypotelorisme / HIPOTELORISM hypotension / HIPOTENSIUNE hypotension arterielle / HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ hypotension controlee / HIPOTENSIUNE CONTROLATĂ hypotension intracrânienne / HIPOTENSIUNE INTRACRANIANĂ hypotension orthostatique / HIPOTENSIUNE ORTOSTATICĂ hypothalamus / HIPOTALAMUS hypothenar / HIPOTENAR hypothermie / HIPOTERMIE hypothese / IPOTEZĂ hypothese alternative / IPOTEZĂ ALTERNATIVĂ hypothese causale / IPOTEZĂ CAUZALĂ hypothese nulle / IPOTEZA NULĂ hypothese predictive / IPOTEZĂ PREDICTIVĂ hypothymie / HIPOTIMIE hypothyroîdie / HIPOTIROIDIE hypothyroîdie congenitale / HIPOTIROIDISM CONGENITAL hypothyroi'disme / HIPOTIROIDISM hypotonie / HIPOTONICITATE, HIPOTONIE hypotonique / HIPOTON 1693 INDEX DE TERMEN! FRANCEZ-ROMÂN hypotrichose / HIPOTRICOZĂ hypotrophie / HIPOTROFIE hypoventilation / HIPOVENTILAŢIE hypoventilation alveolaire primitive d'origine centrale / HIPOVEN-TILAŢIE ALVEOLARĂ PRIMITIVĂ DE ORIGINE CENTRALĂ hypovitaminose / HIPOVITAMINOZĂ hypovol(h)emie / HIPOVOLEMIE hypoxanthine / HIPOXANTINĂ hypoxemie / HIPOXEMIE hypoxie / HIPOXIE hypsarythmie / HIPSARITMIE hysterectomie / HISTERECTOMIE hysteresis / HISTEREZIS hysterie / ISTERIE hysterocele / HISTEROCEL hysterocolpectomie / HISTEROCOLPECTOMIE hysterocystocele / HISTEROCISTOCEL hysterocystopexie / HISTEROCISTOPEXIE hysterographie / HISTEROGRAFIE hysterometrie / HISTEROMETRIE hysteropexie / HISTEROPEXIE hysteroplastie / HISTEROPLASTIE hysteroptose / HISTEROPTOZĂ hysterosalpingographie / HISTEROSALPINGOGRAFIE hysteroscope / HISTEROSCOP hysteroscopie / HISTEROSCOPIE hysterotomie / HISTEROTOMIE hystero-tubographie / HISTEROTUBOGRAFIE I iatrochimie / IATROCHIMIE iatrogene / IATROGEN iatrogenique / IATROGEN iatrophysique / IATROFIZICĂ ichthyol / iHTIOL ichtyose / IHTIOZĂ ichtyosisme / IHTIISM icosanoîdes / EICOSANOIDE icron / ICRON ictere / ICTER ictere benin precoce / ICTER BENIGN PRECOCE ictere cholestatique / ICTER COLESTATIC ictere familial congenital de Crigler-Najjar / ICTER FAMILIAL CONGENITAL CRIGLER-NAJJAR ictere hemolytique / ICTER HEMOLITIC ictere infectieux du nouveau-ne / ICTER INFECŢIOS AL NOU-NĂSCUTULUI ictere nucleaire / ICTER NUCLEAR ictere par obstruction / ICTER OBSTRUCTIV ictere physiologique du nouveau-ne / ICTER FIZIOLOGIC AL NOU-NĂSCUTULUI ictere retentionnel / ICTER OBSTRUCTIV icterique / ICTERIC icterus index / ICTERUS INDEX, INDICE ICTERIC ictus / ICTUS ictus amnesique / ICTUS AMNEZIC ictus medullaire / ICTUS MEDULAR ideation / IDEAŢIE idee / IDEE Identification / IDENTIFICARE identite / IDENTITATE idiochromosome / IDIOCROMOZOM idioglossie / IDIOGLOSIE idiogramme / IDIOGRAMĂ idiopathique / IDIOPATIC idiophagedenisme / IDIOFAGEDENISM idiosome / IDIOZOM idiosyncrasie / IDIOSINCRAZIE idiot / IDIOT idiotie / IDIOŢIE idiotie amaurotique familiale / IDIOŢIE AMAUROTICĂ FAMILIALĂ idiotie xerodermique / IDIOŢIE XERODERMICĂ idiotope / IDIOTOP idiotype / IDIOTIP idiotypie / IDIOTIPIE idioventriculaire / IDIOVENTRICULAR ignipuncture / IGNIPUNCTURĂ ileite / ILEITĂ ileite regionale / ILEITĂ REGIONALĂ ileocolique / ILEOCOLIC ileocolite / ILEOCOLITĂ ileo-cystostomie / ILEOCISTOSTOMIE ileon / ILEON ileopathie / ILEOPATIE ileorectostomie / ILEORECTOSTOMIE ileostomie / ILEOSTOMIE ileus / ILEUS iliaque / ILIAC ilion / ILION iliopsoite / ILIOPSOITĂ ilium / ILIUM illumination / ILUMINARE illusion / ILUZIE îlot / INSULĂ îlots de Langerhans / INSULE LANGERHANS image / IMAGINE image lacunaire / IMAGINE LACUNARĂ image mentale / IMAGINE MENTALĂ imagerie medicale / IMAGISTICĂ MEDICALĂ imagerie mentale / IMAGISTICĂ MENTALĂ imagination / IMAGINAŢIE imagination delirante / IMAGINAŢIE DELIRANTĂ imbecilite / IMBECILITATE imbibition / IMBIBIŢIE imidazole / IMIDAZOL immature / IMATUR immaturite / IMATURITATE immaturite affective / IMATURITATE AFECTIVĂ immersion / IMERSIUNE imminence / IMINENŢĂ immobilisation / IMOBILIZARE immobilisine / IMOBILIZINĂ immortalisation / IMORTALIZARE immun / IMUN immunisant / IMUNIZANT immunisation / IMUNIZARE immunisation intracellulaire / IMUNIZARE INTRACELULARĂ immunise / IMUNIZAT immunitaire / IMUNITAR immunite / IMUNITATE immunite acquise / IMUNITATE DOBÂNDITĂ immunite active / IMUNITATE ACTIVĂ immunite antibacterienne / IMUNITATE ANTIBACTERIANĂ immunite antivirale / IMUNITATE ANTIVIRALĂ 1694 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN immunite artificieiie / IMUNITATE ARTIFICIALĂ immunite cellulaire / IMUNITATE MEDIATĂ CELULAR immunite croisee / IMUNITATE ÎNCRUCIAŞJĂ immunite humorale / IMUNITATE UMORALĂ immunite innee / IMUNITATE ÎNNĂSCUTĂ immunite intrauterinne / IMUNITATE INTRAUTERINĂ immunite non-specifique / IMUNITATE NESPECIFICĂ immunite passive / IMUNITATE PASIVĂ immunite specifique / IMUNITATE SPECIFICĂ immuno-adherence / IMUNOADERENŢĂ immuno-adsorption / IMUNOADSORBŢIE immuno-auto-radiographie / IMUNOAUTORADIOGRAFIE immunoblaste / IMUNOBLAST immunoblasto-sarcome / IMUNOBLASTOSARCOM immunoblotting / IMMUNOBLOTTING îmmunochimie / IMUNOCHIMIE immunochimiotherapie / IMUNOCHIMIOTERAPIE immunocompetence / IMUNOCOMPETENŢĂ immunoconglutinine / IMUNOCONGLUTININĂ immunocyte / IMUNOCIT immunocyto-adherence / IMUNOCITOADERENŢĂ immunocytochimie / IMUNOCITOCHIMIE immunodeficience / IMUNODEFICIENŢĂ immunodepresseur / IMUNODEPRESOR immunodepression / IMUNODEPRESIE immunodiffusion / IMUNODIFUZIE immunodiffusion radiale / IMUNODIFUZIE RADIALĂ immuno-electrodiffusion / IMUNOELECTRODIFUZIUNE immuno-electrophorese / IMUNOELECTROFOREZĂ immuno-enzymologie / IMUNOENZIMOLOGIE immunofluorescence / IMUNOFLUORESCENŢĂ immunofluorimetrie / IMUNOFLUORIMETRIE immunogene / IMUNOGEN immunogenetique / IMUNOGENETICĂ immunogenicite / IMUNOGENICITATE immunoglobuline / IMUNOGLOBULINĂ immunoglobuline monoclonale / IMUNOGLOBULINĂ MONO-CLONALĂ mmunoglobulinopathie / IMUNOGLOBULINOPATIE mmunohematologie / IMUNOHEMATOLOGIE mmunohemolyse / IMUNOHEMOLIZĂ mmunohistochimie / IMUNOHISTOCHIMIE mmunologie / IMUNOLOGIE mmunolymphoscintigraphie / IMUNOLIMFOSCINTIGRAFIE mmunome / IMUNOM mmunomodulateur / IMUNOMODUUTOR mmunoparasitologie / IMUNOPARAZITOLOGIE mmunopathologie / IMUNOPATOLOGIE mmunophagocytose / IMUNOFAGOCITOZĂ mmunopharmacologie / IMUNOFARMACOLOGIE mmunoprecipitation / IMUNOPRECIPITARE mmuno-prevention / IMUNOPROFILAXIE mmunoproliferatif / IMUNOPROLIFERATIV mmunoscintigramme / IMUNOSCINTIGRAMĂ mmunoscintigraphie / IMUNOSCINTIGRAFIE mmunoselection / IMUNOSELECŢIE mmunoserum / IMUNOSER mmunostimulant / IMUNOSTIMULANT mmunostimulation / IMUNOSTIMULARE mmuno-suppresseur / IMUNOSUPRESOR mmunosuppression / IMUNOSUPRESIE mmunotherapie / IMUNOTERAPIE mmunotoxine / IMUNOTOXINĂ impalude / IMPALUDAT impasse parasitaire / IMPAS PARAZITAR impedance / IMPEDANŢĂ impedance acoustique / IMPEDANŢĂ ACUSTICĂ imperforation / IMPERFORAŢIE impetigo / IMPETIGO impetigo herpetiforme / IMPETIGO HERPETIFORM implant / IMPLANT implantation / IMPLANTARE implantologie / IMPLANTOLOGIE imponderabile / IMPONDERABILITATE impregnation / IMPREGNARE impression / IMPRESIUNE impression basilaire / IMPRESIUNE BAZILARĂ impressions digitales / IMPRESIUNI DIGITALE imprinting / IMPRINTING impubere / IMPUBER impuissance / IMPOTENŢĂ impulsif / IMPULSIV impulsion / IMPULS, IMPULSIE impulsivite / IMPULSIVITATE impurete / IMPURITATE in loco / IN LOCO in loco dolenti / IN LOCO DOLENTI in situ / IN SITU in toto / IN TOTO in utero / IN UTERO in vitro / IN VITRO in vivo / IN VIVO inactivateur / INACTIVATOR inactivation / INACTIVARE inanition / INANIŢIE inappetence / INAPETENŢĂ inbred / INBRED incapacite / INCAPACITATE incapacite de travail / INCAPACITATE DE MUNCĂ incarnation / ÎNCARNARE inceste / INCEST incidence / INCIDENŢĂ incidentalome / INCIDENTALOM incineration / INCINERARE incipient / INCIPIENT incision / INCIZIE incisive / INCISIV incisure / INCIZURĂ inclinatio pelvis / INCLINATIO PELVIS inclusion / INCLUZIUNE inclusion de la dente de sagesse / INCLUZIUNEA MOLARULUI DE MINTE inclusions cytoplasmiques / INCLUZIUNI CITOPLASMATICE inclusions intraerythrocytaires / INCLUZIUNI INTRAERITRO- CITARE incoagulabilite / INCOAGULABILITATE incoherence / INCOERENŢĂ incompatibilite / INCOMPATIBILITATE incompatibile foeto-maternelle / INCOMPATIBILITATE FETO-MATERNĂ incompatibilite sanguine / INCOMPATIBILITATE SANGUINĂ incompatibilite therapeutique / INCOMPATIBILITATE TERAPEUTICĂ incompetence du col uterin / INCOMPETENŢĂ CERVICALĂ incompetent / INCOMPETENT 1695 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN inconditionnel / NECONDIŢIONAT inconscience / INCONŞTIENŢĂ inconscient / INCONŞflENT incontinence / INCONTINENŢĂ incontinence du col uterin / INCONTINENŢĂ DE COL UTERIN incontinentia pigmenţi / INCONTINENTIA PIGMENŢI incoordination / INCOORDONARE increment / INCREMENT incrustation / INCRUSTAŢIE incubateur / INCUBATOR incubation / INCUBARE, INCUBAŢIE incurable / INCURABIL incurvation / INCURBARE îndemne / ÎNDEMN index / INDEX index cardiaque / INDICE CARDIAC index cardiothoracique / INDICE CARDIOTORACIC index colorimetrique / INDICE COLORIMETRIC index de concentration / INDICE DE CONCENTRAŢIE index de masse corporale / INDICE DE MASĂ CORPORALĂ index de morbidite / INDICE DE MORBIDITATE index de mortalite / INDICE DE MORTALITATE index de Pignet / INDICE PIGNET index de Quetelet / INDICE QUETELET Index Medicus / INDEX MEDICUS index mitotique / INDICE MITOTIC index pycnotique / INDICE PICNOTIC index systolique / INDICE SISTOLIC index therapeutique / INDICE TERAPEUTIC index tuberculinique / INDICE TUBERCULINIC indican / INDICAN indicanurie / INDICANURIE indicateur / INDICATOR indicateur nutritionnel / INDICATOR NUTRIŢIONAL indicateurs du calcium / INDICATORI DE CALCIU indication / INDICAŢIE indice / INDICE indice antropometrique / INDICE ANTROPOMETRIC indice d'infection / INDICE DE INFECŢIE indice dApgar / INDICE APGAR, SCOR APGAR indice de coagulabilite / INDICE DE COAGULABILITATE indice de diversite / INDICE DE DIVERSITATE indice de gravite / INDICE DE GRAVITATE indice de Knaus / INDICE KNAUS indice de Lewis / INDICE LEWIS indice de masculinite / INDICE DE MASCULINITATE indice de masculinite / SEX-RATIO indice de refraction / INDICE DE REFRACŢIE indice de robusticite / INDICE DE ROBUSTEŢE indice de Sokolow-Lyon / INDICE SOKOLOW-LYON indice mitotique / INDICE MITOTIC indice parodontal / INDICE PARODONTAL indice therapeutique / COEFICIENT TERAPEUTIC indifferencie / NEDIFERENŢIAT indigene / INDIGEN indigestible / INDIGESTIBIL indigo / INDIGO individualisation / INDIVIDUALIZARE individualite / INDIVIDUALITATE indole / INDOL indolent / INDOLENT indolore / INDOLOR indometacine / INDOMETACINĂ inducteur / INDUCTOR induction / INDUCŢIE induction enzymatique / INDUCŢIE ENZIMATICĂ induration / INDURAŢIE inertance / INERTANŢĂ inerţie / INERŢIE infanticide / INFANTICID infantile / INFANTIL infantilisme / INFANTILISM infantilisme coeliaque / INFANTILISM CELIAC infantilisme intestinal / INFANTILISM INTESTINAL infantilisme tardif type Gandy / INFANTILISM TARDIV DE TIP GANDY infantilonanisme / INFANTILONANISM infarcissement / INFARCTIZARE infarctectomie / INFARCTECTOMIE infarctus / INFARCT infarctus de l'intestin / INFARCT INTESTINAL infarctus du myocarde / INFARCT MIOCARDIC infarctus placentaire / INFARCT PLACENTAR infarctus pulmonaire / INFARCT PULMONAR infectieux / INFECŢIOS infection / INF5CŢIE infection de Vincent / INFECŢIE VINCENT infection focale / INFECŢIE DE FOCAR infection focale / INFECŢIE FOCALĂ infection latente / INFECŢIE LATENTĂ infection nosocomiale / INFECŢIE NOSOCOMIALĂ infection opportuniste / INFECŢIE OPORTUNISTĂ infection postpartum / INFECŢIE POSTPARTUM infection puerperale / INFECŢIE PUERPERALĂ infection recurrente hyperimmuno-globulinique E / INFECŢIE RECURENTĂ HIPERIMUNOGLOBULINICĂ E infections des protheses articulaires / INFECŢII ALE PROTEZELOR ARTICULARE infections vulvo-vaginales / INFECŢII VULVOVAGINALE infectiosite / INFECŢIOZITATE infertilite / INFERTILITATE infestation / INFESTARE infibulation / INFIBULAŢIE infiltrat / INFILTRAT infiltrat rond d'Assmann / INFILTRAT ASSMANN infiltration / INFILTRAŢIE infirme / INFIRM infirmerie / INFIRMERIE infirmier / INFIRMIER infirmiere / INFIRMIERĂ infirmite / INFIRMITATE infirmite motrice cerebrale / INFIRMITATE MOTRICE CEREBRALĂ inflammation / INFLAMAŢIE inflammation aigue / INFLAMAŢIE ACUTĂ inflammation aseptique / INFLAMAŢIE ASEPTICĂ inflammation chronique / INFLAMAŢIE CRONICĂ inflammation granulomateuse / INFLAMAŢIE GRANULO-MATOASĂ inflammation metastatique / INFLAMAŢIE METASTATICĂ inflammation necrotique / INFLAMAŢIE NECROTICĂ inflammation subaigue / INFLAMAŢIE SUBACUTĂ inflammation traumatique / INFLAMAŢIE TRAUMATICĂ inflammatoire / INFLAMATOR inflexion / INFLEXIUNE influenza / INFLUENZA 1696 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN influx nerveux / INFLUX NERVOS Information / INFORMAŢIE Information genetique / INFORMAŢIE GENETICĂ infraclinique / INFRACLINIC infraliminaire / INFRALIMINAL inframastite / INFRAMASTITĂ infrarouge / INFRAROŞU infrason / INFRASUNET infundibulectomie / INFUNDIBULECTOMIE infundibulotomie / INFUNDIBULOTOMIE infundibulum / INFUNDIBUL infusion / INFUZIE infusoires / INFUZORI ingenierie biologique / BIOINGINERIE ingenierie genetique / INGINERIE GENETICĂ ingenierie medicale / INGINERIE MEDICALĂ ingesta / INGESTA ingestion / INGESTIE inguinal / INGHINAL inhalant / INHALANT inhalation / INHALAŢIE inhibines / INHIBINE inhibines gonadiques / INHIBINE GONADICE inhibiteur / INHIBITOR inhibiteur de la monoamine oxydase / INHIBITOR AL MONO-AMINOXIDAZEI inhibiteur de la pompe â protons / INHIBITOR AL POMPEI GASTRICE DE PROTONI inhibiteur de l'anhydrase carbonique / INHIBITOR AL ANHI-DRAZEI CARBONICE inhibiteur de l'enzyme de conversion de endothelinei / INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ENDOTELINEI inhibiteur de l'enzyme de conversion de l'angiotensine / INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI inhibiteur des metalloproteases / INHIBITOR DE METALO-PROTEAZE inhibiteurs calciques / INHIBITORI DE CALCIU inhibiting hormone / INHIBITING HORMONE inhibition / INHIBIŢIE inhibition allogenique / INHIBIŢIE ALOGENĂ inhibition concurrentielle / INHIBIŢIE COMPETITIVĂ inhibition de contact / INHIBIŢIE DE CONTACT inhibition non concurrentielle / INHIBIŢIE NECOMPETITIVĂ inhibition postsynaptique / INHIBIŢIE POSTSINAPTICĂ inhibition presynaptique / INHIBIŢIE PRESINAPTICĂ iniencephalie / INIENCEFALIE inion / INION initiateur / INIŢIATOR initiation / INIŢIERE initiation tumorale / INIŢIERE TUMORALĂ injoction paradoxale / INJOCŢIUNE PARADOXALĂ inlay / INLAY innervation / INERVAŢIE innervation reciproque / INERVAŢIE RECIPROCĂ innocuite / INOCUITATE inocclusion / INOCLUZIE inocclusion statique / INOCLUZIE STATICĂ inoculable / INOCULABIL inoculation / INOCULARE inoculum / INOCULUM inondation / INUNDAŢIE inondation ventriculaire / INUNDAŢIE VENTRICULARĂ inosine / INOZINĂ inositol / INOZITOL inositol triphosphate / INOZITOL-TRIFOSFAT inotrope / INOTROP inotropes cardiaques / INOTROPE CARDIACE inotropisme / INOTROPISM insalivation / INSALIVAŢIE inscription / INSCRIPŢIE insecte / INSECTĂ insecticide / INSECTICID insectifuge / INSECTIFUG insemination / INSEMINARE insemination artificielle / INSEMINARE ARTIFICIALĂ insemination intrauterine / INSEMINARE INTRAUTERINĂ insensibilisation / INSENSIBILIZARE insert / INSERT insertion / INSERŢIE insipide / INSIPID insolation / INSOLAŢIE insomnie / INSOMNIE insomnie familiale fatale / INSOMNIE FAMILIALĂ FATALĂ insorption / INSORBŢIE inspection / INSPECŢIE inspirateur / INSPIRATOR inspiration / INSPIR, INSPIRAŢIE instabilite / INSTABILITATE instabilite psychomotrice / INSTABILITATE PSIHOMOTORIE installation / INSTALAŢIE instillation / INSTILAŢIE instinct / INSTINCT instruction / INSTRUCŢIE instrument / INSTRUMENT instrumental / INSTRUMENTAL instrumentation / INSTRUMENTAŢIE instrumentation / INSTRUMENTAR insuffisance / INSUFICIENŢĂ insuffisance aortique / INSUFICIENŢĂ AORTICĂ insuffisance cardiaque congestive / INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ CONGESTIVĂ insuffisance cardiaque diastolique / INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ ‘ HIPODIASTOLICĂ insuffisance cardiaque droite / INSUFICIENŢĂ VENTRICULARĂ DREAPTĂ insuffisance cardiaque gauche / INSUFICIENŢĂ VENTRICULARĂ STÂNGĂ insuffisance chronotrope atriale / INSUFICIENŢĂ CRONO-TROPĂ ATRIALĂ insuffisance coronarienne / INSUFICIENŢĂ CORONARIANĂ insuffisance corticosurrenale / INSUFICIENŢĂ CORTICOSUPRA-RENALĂ insuffisance hepatique / INSUFICIENŢĂ HEPATICĂ insuffisance mitrale / INSUFICIENŢĂ MITRALĂ insuffisance pulmonaire / INSUFICIENŢĂ PULMONARĂ insuffisance renale aigue / INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ insuffisance renale chronique / INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ insuffisance respiratoire / INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE insuffisance surrenale / INSUFICIENŢĂ SUPRARENALĂ insuffisance tricuspidienne / INSUFICIENŢĂ TRICUSPIDIANĂ insuffisance valvulaire / INSUFICIENŢĂ VALVULARĂ insuffisance velopalatine / INSUFICIENŢĂ VELOPALATINĂ insuffisance ventilatoire / INSUFICIENŢĂ VENTILATORIE insuffisance vertebro-basilaire / INSUFICIENŢĂ VERTEBRO-BAZILARĂ 1697 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN insufflation / INSUFLAŢIE insuia / iNSULA insula de Reil / INSULA LUI REIL insulaire / INSULAR insuline / INSULINĂ insuline retard / INSULINĂ LENTĂ insulinemie / INSULINEMIE insuline-zinc-protamine / INSULIN-ZINC-PROTAMINĂ insulinodependance / INSULINODEPENDENŢĂ insulinoîde / INSULINOID insulinome / INSULINOM insulinoprive / INSULINOPRIV insulinoresistance / INSULINOREZISTENŢĂ insulinotherapie / INSULINOTERAPIE integrase / INTEGRAZĂ integration / INTEGRARE integrines / INTEGRINE integron / INTEGRON intelligence / INTELIGENŢĂ intensite / INTENSITATE intention / INTENŢIE interactions medicamenteuses / INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE interactions moleculaires / INTERACŢIUNI MOLECULARE interactome / INTERACTOM interarticulaire / INTERARTICULAR intercostal / INTERCOSTAL intercricothyrotomie / INTERCRICOTIROTOMIE intercurrent / INTERCURENT interdigitation / INTERDIGITAŢIE interdisciplinarite / INTERDISCIPLINARITATE interference / INTERFERENŢĂ interferon / INTERFERON interferon alpha recombinant / INTERFERON ALFA RECOMBI-NANT interferon beta-1b / INTERFERON BETA-1b interferon gamma-1b recombinant / INTERFERON GAMA-1b RECOMBINANT interleukines / INTERLEUKINE interligne articulaire / INTERLINIE ARTICULARĂ interlobite / INTERLOBITĂ intermediaire / INTERMEDIAR intermedine / INTERMEDINĂ intermenstruel / INTERMENSTRUAL intermittence / INTERMITENŢĂ intermittent, -ente / INTERMITENT internalisation / INTERNALIZARE interne / INTERN interocepteur / INTEROCEPTOR interoceptif / INTEROCEPTIV interosseux / INTEROSOS interphase / INTERFAZĂ interpolation / INTERPOLARE interpretation / INTERPRETARE intersection / INTERSECŢIE intersexualite / INTERSEXUALITATE intersexue / INTERSEXUAT interstice / INTERSTIŢIU interstitiel / INTERSTIŢIAL intertrigo / INTERTRIGO intervalle / INTERVAL intervalle P-Q / INTERVAL P-Q intervalle Q-T / INTERVAL Q-T intervalle therapeutique / INTERVAL TERAPEUTIC intestin / INTESTIN intima / INTIMA intolerance / INTOLERANŢĂ intolerance au glucose / INTOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ intolerance au gluten / INTOLERANŢĂ LA GLUTEN intolerance au lactose / INTOLERANŢĂ LA LACTOZĂ intolerance hereditaire au fructose / INTOLERANŢĂ EREDITARĂ LA FRUCTOZĂ intolerance hereditaire au galactose / INTOLERANŢĂ EREDITARĂ LA GALACTOZĂ intoxication / INTOXICAŢIE intoxication digitalique / DIGITALISM, INTOXICAŢIE DIGITALICĂ intra partum / INTRA PARTUM intra vitam / INTRA VITAM intraarticulaire / INTRAARTICULAR intracapsulaire / INTRACAPSULAR intradermique / INTRADERMIC intradermoreaction / INTRADERMOREACŢIE intramedullaire / INTRAMEDULAR intramural / INTRAMURAL intramusculaire / INTRAMUSCULAR intrarachidien / INTRARAHIDIAN intrathecal / INTRATECAL intravasculaire / INTRAVASCULAR intraveineux / INTRAVENOS intraventriculaire / INTRAVENTRICULAR intrinseque / INTRINSEC introjection / INTROJECŢIE intron / INTRON introspection / INTROSPECŢIE introversion / INTROVERSIUNE introverti / INTROVERTIT intrusion / INTRUZIE intubation / INTUBAŢIE intuition delirante / INTUIŢIE DELIRANTĂ intumescence / INTUMESCENŢĂ inuline / INULINĂ invagination / INVAGINAŢIE invalidation genique / INVALIDARE GENICĂ invalide / INVALID invalidite / INVALIDITATE invasif / INVAZIV invasine / INVAZINĂ invasion / INVAZIE invasion tumorale / INVAZIE TUMORALĂ inversion / INVERSIUNE inversion chromosomique / INVERSIUNE CROMOZOMIALĂ inversion de l'aorte / INVERSIUNEA AORTEI inversion du sens genital / INVERSIUNE SEXUALĂ invertase / INVERTAZĂ inverti / INVERTIT investigation / INVESTIGAŢIE involution / INVOLUŢIE iode / IOD iode 123 / IOD 123 iode 125 / IOD 125 iode 131 / IOD 131 iodemie / IODEMIE iodide / IODIDĂ iodisme / IODISM iodocaptation / IODOCAPTARE iodoforme / IODOFORM 1698 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN iodophilie / IODOF!L!E _ jodopsine / IODOPSINĂ iodotherapie / IODOTERAPIE iodothyronine / IODOTIRONINĂ iodotyrosine / IODOTIROZINĂ iodure / IODURĂ iodurie / IODURIE ion / ION ion-gramme / ION-GRAM ionisant / IONIZANT ionisation / IONIZARE ionogramme / IONOGRAMĂ ionophores / IONOFORI ionophorese / IONOFOREZĂ ionotherapie / IONOTERAPIE ionotrope / IONOTROP ionlophorese / IONTOFOREZĂ iotacisme / IOTACISM ipeca / IPECA ipsilateral / IPSILATERAL iridectomie / IRIDECTOMIE iridencleisis / IRIDENCLEZIS iridium 192 / IRIDIU 192 irido-choroi'dite / IRIDOCOROIDITĂ iridoconstricteur / IRIDOCONSTRICTOR iridocyclite / IRIDOCICLITĂ iridodialyse / IRIDODIALIZĂ iridodonese / IRIDODONESIS irido-keratite / IRIDOKERATITĂ iridologie / IRIDOLOGIE iridoplegie / IRIDOPLEGIE iridopsie / IRIDOPSIE iridoschisis / IRIDOSCHIZIS iridosclerectomie / IRIDOSCLERECTOMIE iridoscopie / IRIDOSCOPIE iridotomie / IRIDOTOMIE iris / IRIS iritis / IRITĂ irradiation / IRADIERE irreductible / IREDUCTIBIL irresponsabilite / IRESPONSABILITATE irreversibilite / IREVERSIBILITATE irrigateur / IRIGATOR irritabilite / IRITABILITATE irritation / IRITAŢIE ischemie / ISCHEMIE ischemie myocardique silencieuse / ISCHEMIE MIOCARDICĂ SILENŢIOASĂ ischialgie / ISCHIALGIE ischiatique / ISCHIATIC ischion / ISCHION ischiopubiotomie / ISCHIOPUBIOTOMIE iseiconie / IZEICONIE isoagglutination / IZOAGLUTINARE isoagglutinine / IZOAGLUTININĂ isoagglutinogene / IZOAGLUTINOGEN iso-allergie / IZOALERGIE isoanticorps / IZOANTICORP isoantigene / IZOANTIGEN isobares / IZOBARE isobologramme / IZOBOLOGRAMĂ isochrome / IZOCROM isochromosome / IZOCROMOZOM isochrcnc / IZOCRON isocoagulabilite / IZOCOAGULABILITATE isocorie / IZOCORIE isocortex / IZOCORTEX isocytose / IZOCITOZĂ isodactylie / IZODACTILISM isodiastolique / IZODIASTOLIC isodonte / IZODONT isodose / IZODOZĂ isodyname / IZODINAMIC isodynamie des aliments / IZODINAMIA ALIMENTELOR isoelectrique / IZOELECTRIC isoelectrofocalisation / IZOELECTROFOCALIZARE isoenzyme / IZOENZIMĂ isogenique / IZOGENIC isognate / IZOGNAT isogreffe / GREFĂ IZOGENICĂ, GREFĂ IZOLOGĂ, GREFĂ SINGENICĂ, IZOGREFĂ isogroupe / IZOGRUP isohemagglutination / IZOHEMAGLUTINARE isohemolyse / IZOHEMOLIZĂ isohemolysine / IZOHEMOLIZINĂ iso-iconie / IZOICONIE iso-immunisation / IZOIMUNIZARE isolat / IZOLAT isolement / IZOLARE isoleucine / IZOLEUCINĂ isologue / IZOLOG isomerase / IZOMERAZĂ isomeres / IZOMERI isomerie / IZOMERIE isomerisation / IZOMERIZARE isometrique / IZOMETRIC isometropie / IZOMETROPIE isomorphe / IZOMORF isomorphisme / IZOMORFISM isoniazide / IZONIAZIDĂ isonicotinylhydrazine / IZONICOTINILHIDRAZINĂ isopathie / IZOPATIE isoprene / IZOPREN isoprenoide / IZOPRENOID isoptere / IZOPTER isorythmique / IZORITMIC isosexuel / IZOSEXUAL isosporidiose / IZOSPORIDIOZĂ isosterie / IZOSTERIE isosthenurie / IZOSTENURIE isotherme / IZOTERM isothermie cutanee / IZOTERMIE CUTANATĂ isothermique / IZOTERMIC isothermognosie / IZOTERMOGNOZIE isotone / IZOTON isotonie / IZOTONIE isotonique / IZOTONIC isotope radioactif / IZOTOP RADIOACTIV isotopes / IZOTOPI isotopique / IZOTOPIC isotrope / IZOTROP isotype / IZOTIP isoîypie / IZOTIPIE isovolumetrique / IZOVOLUMETRIC isozyme / IZOZIMĂ isthme / ISTM 1699 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN iteratif / ITERATIV ivoire / IVORIU IVS / IVS Ixodidae / IXODIDAE J jacksonien / JACKSONIAN jamais vu / JAMAIS VU jambe / GAMBĂ jambiere / JAMBIERĂ jargonaphasie / JARGONAFAZIE javellisation / JAVELIZARE jejunite / JEJUNIT jejunoplastie / JEJUNOPLASTIE jejunostomie / JEJUNOSTOMIE jejunum / JEJUN jet lag / JET LAG jonction / JONCŢIUNE jonction adherente / JONCŢIUNE ADERENTĂ jonction atrioventriculaire / JONCŢIUNE ATRIOVENTRICULARĂ jonction cellule-matrice / JONCŢIUNE CELULĂ-MATRICE jonction communicante / JONCŢIUNE COMUNICANTĂ jonction de type gap / JONCŢIUNE DE TIP GAP jonction etanche / JONCŢIUNE ETANŞĂ jonction impermeable / JONCŢIUNE IMPERMEABILĂ jonction neuromusculaire / JONCŢIUNE NEUROMUSCULARĂ jonction seree / JONCŢIUNE STRÂNSĂ jonctionnel / JONCŢIONAL jonctions cellulaires / JONCŢIUNI CELULARE joue / OBRAZ Joule / JOULE jugal / JUGAL jugulaire / JUGULAR juguler / JUGULA jugulogramme / JUGULOGRAMĂ jugum / JUGUM julep / JULEP jumeau / GEAMĂN jumeaux / GEMENI jumelles / GEMENI jus / SUC juvenile / JUVENIL juxtaarticulaire / JUXTAARTICULAR juxtaglomerulaire / JUXTAGLOMERULAR juxtaliminaire / JUXTALIMINAR juxtapylorique / JUXTAPILORIC K kairomone / KAIROMON kala azar / KALA AZAR kaliemie / KALIEMIE kalium / KALIU kaliurese / KALIUREZĂ kaliuretique / KALIURETIC kaliurie / KALIURIE kallicreine / KALICREINĂ kallidine / KALIDINĂ kanamycine / KANAMICINĂ kaolin / KAOLIN kaoni / KAONI karyon / CARION katal / KATAL kefir / KEFiR kelotomie / KELOTOMIE Kelvin / KELVIN kenophobie / KENOFOBIE keratalgie / KERATALGIE keratectasie / KERATECTAZIE keratectomie / KERATECTOMIE keratinase / KERATINAZĂ keratine / KERATINĂ keratinisation / KERATINIZARE keratinocyte / KERATINOCIT keratite / KERATITĂ keratite nodulaire de Salzmann / DEGENERARE CORNEEANĂ SALZMANN kerato-acanthome / KERATOACANTOM keratocele / KERATOCEL keratocone / KERATOCON keratoconjonctivite / KERATOCONJUNCTIVITĂ keratoconjonctivite epidemique / KERATOCONJUNCTIVITĂ EPIDEMICĂ keratoderma / KERATODERMA keratodermie / KERATODERMIE keratodermie symetrique des extremites / KERATODERMIE SIMETRICĂ A EXTREMITĂŢILOR keratodermite / KERATODERMITĂ keratogene / KERATOGEN keratoglobe / KERATOGLOB keratoleucome / KERATOLEUCOM keratolyse / KERATOLIZĂ keratolytique / KERATOLITIC keratomalacie / KERATOMALACIE keratome / KERATOM keratome mălin diffus congenital / KERATOM MALIGN DIFUZ CONGENITAL keratome senile / KERATOM SENIL keratomegalie / KERATOMEGAL1E keratometre / KERATOMETRU keratometrie / KERATOMETRIE keratomycose / KERATOMICOZĂ keratopathie / KERATOPATIE keratophacoprothese / KERATOFACOPROTEZĂ keratoplastie / KERATOPLASTIE keratoprothese / KERATOPROTEZĂ keratoscopie / KERATOSCOPIE keratose / KERATOZĂ keratose actinique / KERATOZĂ ACTINICĂ keratose disseminee circonscrite / KERATOZĂ DISEMINATĂ CIRCUMSCRISĂ keratose folliculaire inversee / KERATOZĂ FOLICULARĂ INVERSATĂ keratose seborrheique / KERATOZĂ SEBOREICĂ keratose senile / KERATOZĂ SENILĂ keratotomie / KERATOTOMIE kerion / KERION kerose / KEROZĂ ketamine / KETAMINĂ kilobase / KILOBAZĂ kilo-electronvolt / KILO-ELECTRONVOLT kilo-paire de bases / KILO-PERECHE DE BAZE kilovolt / KILOVOLT kinase / KINAZĂ kinesie / KINEZIE kinesine / KINEZINĂ kinesiologie / KINEZIOLOGIE kinesiometre / KINEZIMETRU 1700 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN kinesitherapie / KiNEZiTERAPiE kinesthesie / KINESTEZIE kinetotherapie / KINETOTERAPIE Kingella / KINGELLA kinines / KININE kininogene / KININOGEN kinocil / KINOCIL kinome / KINOM kinoscope / KINOSCOP kinurenine / KINURENINĂ kisspeptine / KISSPEPTINĂ kit / KIT Klebsiella / KLEBSIELLA kleptomanie / CLEPTOMANIE kleptophobie / CLEPTOFOBIE knock-out / KNOCK-OUT koi'lonychie / KOILONICHIE kraurosis penis / KRAUROSIS PENIS kraurosis vulvae / KRAUROSIS VULVAE kupfferome / KUPFFEROM kuru / KURU kwashiorkor / KWASHIORKOR kymogramme / KIMOGRAMĂ kymographe / KIMOGRAF kymographie / KIMOGRAFIE kystadenome / CHISTADENOM kyste / CHIST kyste aerien du poumon / CHIST AERIAN AL PULMONULUI kyste anevrismal des os / CHIST ANEVRISMAL AL OSULUI kyste branchial / CHIST BRANHIAL kyste de l'ovaire / CHIST DE OVAR kyste dentaire / CHIST DENTAR kyste dentifere / CHIST DENTIFER, CHIST DENTIGER kyste dermoîde / CHIST DERMOID kyste essentiel des os / CHIST OSOS ESENŢIAL kyste hydatique / CHIST HIDATIC kyste periapical / CHIST PERIAPICAL kyste pyelogenique / CHIST PIELOGENIC kyste radiculaire / CHIST RADICULAR kyste sebace / CHIST SEBACEU kyste solitaire des os / CHIST SOLITAR OSOS kyste solitaire du foie / CHIST SOLITAR HEPATIC kyste solitaire du rein / CHIST SOLITAR RENAL kyste synovial / CHIST SINOVIAL kystectomie / CHISTECTOMIE kystographie / CHISTOGRAFIE kystome / CHISTOM L a-L-fucosidase / a-L-FUCOZIDAZĂ l'analyse en serie de l'expression genique / ANALIZA ÎN SERIE A EXPRESIEI GENICE la fusee de Muller / RACHETA MULLER labferment / LABFERMENT labial / LABIAL labialisme / LABIALISM labile / LABIL labilite / LABILITATE labiodental / LABIODENTAR labiolecture / LABIOLECTURĂ labionasal / LABIONAZAL laboratoire / LABORATOR laboratoire chaud / LABORATOR CALD labrum / LABRUM labyrinthe / LABIRINT labyrinthectomie / LABIRINTECTOMIE labyrinthique / LABIRINTIC labyrinthite / LABIRINTITĂ labyrinthose / LABIRINTOZĂ labyrinthotomie / LABIRINTOTOMIE lac / LAC laceration / LACERAŢIE lacodacryocystostomie / LACODACRIOCISTOSTOMIE lacorhinostomie / LACORINOSTOMIE lacrymal / LACRIMAL lacrymogene / LACRIMOGEN lactacidemie / LACTACIDEMIE lactalbumine / LACTALBUMINĂ lactase / LACTAZĂ lactate / LACTAT lactatedeshydrogenase / LACTATDEHIDROGENAZĂ lactation / LACTAŢI E lacte / LACTAT lactescent / LACTESCENT Lactobacillus / LACTOBACILLUS lactodensimetre / LACTODENSIMETRU lactoferrine / LACTOFERINĂ lactoflavine / LACTOFLAVINĂ lactogene / LACTOGEN lactogenese / LACTOGENEZĂ lactoglobuline / LACTOGLOBULINĂ lactoproteine / LACTOPROTEINĂ lactose / LACTOZĂ lactoserum / LACTOSER, ZER lactosurie / LACTOZURIE lactovegetarien / LACTOVEGETARIAN lacune / LACUNĂ lacune corticale metaphysaire / LACUNĂ CORTICALĂ META-FIZARĂ lacune cuneiforme / LACUNĂ CUNEIFORMĂ lacune osteocytaire / LACUNĂ OSTEOCITARĂ lagophtalmie / LAGOFTALMIE lait / LAPTE lalopathie / LALOPATIE lamarckisme / LAMARCKISM lambda / LAMBDA lambeau / LAMBOU lambeau â distance / LAMBOU LA DISTANŢĂ lambeau biologique / LAMBOU BIOLOGIC lambeau de glissement / LAMBOU DE ALUNECARE lambeau en Z / LAMBOU ÎN Z lambeau local / LAMBOU LOCAL Lamblia / LAMBLIA lambliase / LAMBLIAZĂ lame / LAMĂ lame basale / LAMĂ BAZALĂ lame vertebrale / LAMĂ VERTEBRALĂ lamelle / LAMELĂ lamina / LAMINA laminectomie / LAMINECTOMIE lamines / LAMINE laminine / LAMININĂ laminotomie / LAMINOTOMIE lampe / LAMPĂ lancette / LANŢETĂ 1701 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN lancinant / LANCINANT .'ancînation / JUNGHI, LANCiNAjit langage / LIMBAJ langue / LIMBĂ langue cerebriforme / LIMBĂ CEREBRIFORMĂ langue geographique l LIMBĂ GEOGRAFICĂ langue noire / LIMBĂ NEAGRĂ langue plicaturee / LIMBĂ PLICATURATĂ langue saburrale / LIMBĂ SABURALĂ langue scrotale / LIMBĂ SCROTALĂ lanoline / LANOLINĂ lanthanides / LANTANIDE lanugo / LANUGO laparoschisis / LAPAROSCHIZIS laparoscope / LAPAROSCOP laparoscopie / LAPAROSCOPIE laparotomie / LAPAROTOMIE lapsus / LAPSUS largactyle / LARGACTIL laringotracheobronchite / LARINGOTRAHEOBRONŞITĂ larme / LACRIMĂ larmoiement / LĂCRIMARE larva migrans cutanee / LARVA MIGRANS CUTANATĂ larva migrans viscerale / LARVA MIGRANS VISCERALĂ larve / LARVĂ larve / LARVAT laryngectomie / LARINGECTOMIE laryngisme / LARINGISM laryngite / LARINGITĂ laryngocele / LARINGOCEL laryngofissure / LARINGOFISURĂ laryngomalacie / LARINGOMALACIE laryngoplegie / LARINGOPLEGIE laryngoscope / LARINGOSCOP laryngoscopie / LARINGOSCOPIE laryngospasme / LARINGOSPASM laryngotomie / LARINGOTOMIE larynostroboscope / LARINGOSTROBOSCOP larynx / LARINGE laser / LASER latence / LATENŢĂ latent / LATENT lateral / LATERAL lateralisation fonctionnelle / LATERALIZARE FUNCŢIONALĂ lateroduction / LATERODUCŢIE lateroflexion / LATEROFLEXIE laterognathie / LATEROGNAŢIE latero-lateral / LATERO-LATERAL lateroposition / LATEROPOZIŢIE lateropulsion / LATEROPULSIE lateroversion / LATEROVERSIE latex / LATEX lathyrisme / LATIRISM latrines / LATRINĂ laudanum de Sydenham / LAUDANUM SYDENHAM lavage / SPĂLĂTURĂ lavage broncho-alveolaire / LAVAJ BRONHO-ALVEOLAR lavement / CLISMĂ, LAVAJ lavement baryte / LAVAJ BARITAT laxatif / LAXATIV laxite / LAXITATE le 2-e et 3-e collateraux dorsaux des doigts du pied / NERVI DIGITALI DORSALI Al FEŢEI LATERALE A HALUCELUI Şl FEŢEI MEDIALE A DEGETULUI 2 le serment d'Hippocrat / JURĂMÂNTUL LU! HIPOCRATE lecithinase / LECITINAZĂ lecithine / LECITINĂ lectines / LECTINE Legionella / LEGIONELLA legume / LEGUMĂ leiomyoblastome / LEIOMIOBLASTOM leiomyome / LEIOMIOM leiomyosarcome / LEIOMIOSARCOM Leishmania / LEISHMANIA leishmaniose / LEISHMANIOZĂ lemnisque / LEMNISCUS lenticulaire / LENTICULAR^ lentiginose / LENTIGINOZĂ lentiginose periorificielle avec polypose viscerale / LENTIGINOZĂ PERIORIFICIALĂ CU POLIPOZĂ VISCERALĂ lentigo / LENTIGO lentigo mălin / LENTIGO MALIGN lentigo senile / LENTIGO SENIL lentille / LENTILĂ lentivirus / LENŢIVIRUS leontiasis / LEONTIAZIS lepre / LEPRĂ leprechaunisme / LEPREŞAUNISM lepreux, euse / LEPROS sau f. lepride / LEPRIDĂ leprome / LEPROM leptine / LEPTIN leptodactyle / LEPTODACTIL leptodonte / LEPTODONT leptomeninge / LEPTOMENINGE leptomeningite / LEPTOMENINGITĂ leptosome / LEPTOZOM Leptospira / LEPTOSPIRA leptospirose / LEPTOSPIROZĂ leptospirose ictero-hemorragique / LEPTOSPIROZĂ ICTERO-HEMORAGICĂ lesbianisme / LESBIANISM lesion / LEZIUNE lesion frontiere / LEZIUNE DE FRONTIERĂ lesionnel / LEZIONAL letal / LETAL letalite / LETALITATE lethal / LETAL lethargie / LETARGIE leucapherese / LEUCAFEREZĂ leucemide / LEUCEMIDĂ leucemie / LEUCEMIE leucemie â tricholeucocytes / LEUCEMIE CU CELULE PĂROASE leucemie aigue / LEUCEMIE ACUTĂ leucemie aleucemique / LEUCEMIE ALEUCEMICĂ leucemie lymphoide chronique / LEUCEMIE LIMFOIDĂ CRONICĂ leucemie megacaryocytaire / LEUCEMIE MEGACARIOCITARĂ leucemie myeloide chronique / LEUCEMIE MIELOCITARĂ CRONICĂ leucemique / LEUCEMIC leucemoide / LEUCEMOID leucine / LEUCINĂ leucinose / LEUCINOZĂ leucoarai'ose / LEUCOARAIOZĂ leucoblaste / LEUCOBLAST 1702 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN leucoblastemie / LEUCOBLASTEMIE leucoblastose / LEUCOBLASTOZĂ leucocidines / LEUCOC1DINE leucocyte / LEUCOCIT leucocytolyse / LEUCOCITOLIZĂ leucocytopo'tese / LEUCOCITOPOIEZĂ leucocytose / LEUCOCITOZĂ leucocyturie / LEUCOCITURIE leucodermie / LEUCODERMIE leucodystrophie / LEUCODISTROFIE leucodystrophie â cellules globoi'des / LEUCODISTROFIE CU CELULE GLOBOIDE leucodystrophie metachromatique / LEUCODISTROFIE META-CROMATICĂ leucodystrophie sudanophile / LEUCODISTROFIE SUDANOFILĂ leucoencephalite / LEUCOENCEFALITĂ leuco-encephalopathie / LEUCOENCEFALOPATIE leucogramme / LEUCOGRAMĂ leucolysine / LEUCOLIZINĂ leucome / LEUCOM leucomelanodermie / LEUCOMELANODERMIE leucomelanodermie syphilitique / LEUCOMELANODERMIE SIFILITICĂ leucomyelite / LEUCOMIELITĂ leuconevraxite / LEUCONEVRAXITĂ Leuconostoc / LEUCONOSTOC leuconychie / LEUCONICHIE leucopedese / LEUCOPEDEZĂ leucopenie / LEUCOPENIE leucopherese / LEUCOFEREZĂ leucoplakie / LEUCOPLAKIE leucoplasie / LEUCOPLAZIE, LEUCOPLAST leucoplasie laryngee / LEUCOPLAZIE LARINGIANĂ leucopoîese / LEUCOPOIEZĂ leucorhagie / LEUCORAGIE leucorrhee / LEUCOREE leucosarcomatose / LEUCOSARCOMATOZĂ leucosarcome / LEUCOSARCOM leucose / LEUCOZĂ leucospermie / LEUCOSPERMIE leucostase / LEUCOSTAZĂ leucotaxie / LEUCOCITOTAXIE leucotaxique / LEUCOTAXIC leucotomie / LEUCOTOMIE leucotriene / LEUCOTRIENĂ leuenkephaline / LEU-ENKEFALINĂ leukotaxine / LEUCOTAXINĂ levarterenol / LEVARTERENOL levocardie / LEVOCARDIE levocardiogramme / LEVOCARDIOGRAMĂ levodopa / LEVODOPA levogramme / LEVOGRAMĂ levogyre / LEVOGIR levre / BUZĂ levres / LABII levulose / LEVULOZĂ levure / LEVURĂ liaison / LEGĂTURĂ liaison chimique / LEGĂTURĂ CHIMICĂ liaison competitive / LEGĂTURĂ COMPETITIVĂ liaison hydrogene / LEGĂTURĂ DE HIDROGEN liaison peptidique / LEGĂTURĂ PEPTIDICĂ liaison phosphodiester / LEGĂTURĂ FOSFODIESTER SictiscpiS croissss / LEGĂTURI ÎNCRUCIŞATE liberines / LIBERINE libido / LIBIDO librium / LIBRIUM lichen / LICHEN lichen atrophique et sclereux / LICHEN ATROFIC Şl SCLEROS lichen plan / LICHEN PLAN lichen simplex chronique / LICHEN SIMPLEX CHRONICUS lichenification / LICHENIFICARE lichenoîde / LICHENOJD lidocaine / LIDOCAINĂ lien / LIEN lienal / LIENAL lienocele / LIENOCEL lifting facial / LIFTING FACIAL ligament / LIGAMENT ligament alveolodentaire / LIGAMENT ALVEOLODENTAR ligament annulaire anterieur du cârpe / LIGAMENT INELAR ANTERIOR AL CARPULUI ligament arteriel / LIGAMENT ARTERIAL ligament articulaire / LIGAMENT ARTICULAR ligament conoide / LIGAMENT CONOID ligament cruciforme / LIGAMENT CRUCIFORM ligament dantele / LIGAMENT DANTELAT ligament de Treitz / LIGAMENT TREITZ ligament falciforme du foie / LIGAMENT FALCIFORM HEPATIC ligament interannulaire / LIGAMENT INTERINELAR AL TRAHEEI ligament large de l'uterus / LIGAMENT LARG UTERIN ligament palpebral / LIGAMENT PALPEBRAL ligament phrenicocolique / LIGAMENT FRENICOCOLIC ligament phrenicogastrique / LIGAMENT FRENICOGASTRIC ligament phrenicosplenique / LIGAMENT FRENICOSPLENIC ligament rond de l'uterus / LIGAMENT ROTUND UTERIN ligament rotulien / LIGAMENT ROTULIAN ligament suspenseur / LIGAMENT SUSPENSOR ligament suspenseur de l'amnios / LIGAMENT SUSPENSOR AL AMNIOSULUI ligament suspenseur de l'angle duodeno-jejunal / MUŞCHI SUSPENSOR ligament trapezoide / LIGAMENT TRAPEZOID ligament utero-ovarien / LIGAMENT UTERO-OVARIAN ligamentopexie / LIGAMENTOPEXIE ligamentoplastie / LIGAMENTOPLASTIE ligand / LIGAND ligase / LIGAZĂ ligature / LIGATURĂ ligne / LINIE ligne blanche / LINIE ALBĂ ligne cellulaire / LINIE CELULARĂ ligne innominee / LINIA NENUMITĂ lignes de Kerley / LINII KERLEY lignes de Reil-Beau / LINII REIL-BEAU ligneux / LIGNOS lignification / LIGNIFICARE lignine / LIGNINĂ limagon osseux / MELC limbe / LIMB limbe sclerocorneen / LIMB SCLEROCORNEEAN limbique / LIMBIC liminaire / LIMINAR liminometre / LIMINOMETRU limite / LIMITĂ linea fusca / LINEA FUSCA 1703 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN lingual / LINGUAL lingula / UNGULA lingulectomie / LINGULECTOMIE liniment / LINIMENT linite / UNITĂ linite plastique / UNITĂ PLASTICĂ linkage / LINKAGE liothyronine / LIOTIRONINĂ lipase / LI PAZĂ lipasemie / LIPAZEMIE lipectomie / LIPECTOMIE lipemie / LIPEMIE liphophile / LIPOFIL lipidemie / LIPIDEMIE lipides / LIPIDE lipidome / LIPIDOM lipidose / LI PI DOZĂ lipidurie / LIPIDURIE lipiodol / LIPIODOL lipoarthrite / LIPOARTRITĂ lipoaspiration / LIPO-ASPIRAŢIE lipoatrophie / LIPOATROFIE lipoatrophique / LIPOATROFIC lipoblaste / LIPOBLAST lipochrome / LIPOCROM lipodystrophie / LIPODISTROFIE lipodystrophie intestinale / LIPODISTROFIE INTESTINALĂ lipodystrophie Progressive / LIPODISTROFIE PROGRESIVĂ lipoedeme / LIPEDEM lipofibrome / LIPOFIBROM lipofuscine / LIPOFUSCINĂ lipofuscinose / LIPOFUSCINOZĂ lipogenese / LIPOGENEZĂ lipogranulomatose / LIPOGRANULOMATOZĂ lipogranulomatose disseminee / LIPOGRANULOMATOZĂ DISEMINATĂ lipogranulome / LIPOGRANULOM lipogranulome juvenile / LIPOGRANULOM JUVENIL lipogranulome juvenile / LIPOGRANULOM JUVENIL lipoide / LIPOID lipoi'do-proteinose de la peau et des muqueuses / HIALINOZĂ CUTANATĂ Şl MUCOASĂ lipoTdose / LIPOIDOZĂ lipolyse / LIPOLIZĂ lipolytique / LIPOLITIC lipomateux / LIPOMATOS lipomatose / LIPOMATOZĂ lipome / LIPOM lipomicron / LIPOMICRON lipomyxome / LIPOMIXOM lipomyxosarcome / LIPOMIXOSARCOM liponeogenese / LIPONEOGENEZĂ lipooxygenase / LIPOOXIGENAZĂ lipophagie / LIPOFAGIE lipophilie / LIPOFILIE lipophiline / LIPOFILINĂ lipopolysaccharide / LIPOPOLIZAHARID lipoproteine / LIPOPROTEINĂ lipoprotein-lipase / LIPOPROTEIN-LIPAZĂ lipoproteinose / LIPOPROTEINOZĂ liposarcome / LIPOSARCOM liposoluble / LIPOSOLUBIL liposome / LIPOZOM liposuccion / LIPOSUCCIUNE iipothymie / LEŞIN, LIPOTIMIE lipotrope / LIPOTROP lipoxines / LIPOXINE lipurie / LIPURIE liquide / LICHID liquide amniotique / LICHID AMNIOTIC liquide cephalorrachidien / LICHID CEFALORAHIDIAN liquide extracellulaire / LICHID EXTRACELULAR liquide interstitiel / LICHID INTERSTIŢIAL liquide physiologique / LICHID FIZIOLOGIC lisere de Burton / LIZEREU BURTON (GINGIVAL) lisere gingival / LIZEREU GINGIVAL lissencephale / LISENCEFAL Listeria / LISTERIA listeriose / LISTERIOZĂ lit / PAT lit phrenocinetique / PAT FRENOCINETIC lithectomie / LITECTOMIE lithemie / LITEMIE lithiase / CALCULOZĂ, LITIAZĂ lithiase biliaire / LITIAZĂ BILIARĂ lithiase bronchique / LITIAZĂ BRONŞICĂ lithiase renale / LITIAZĂ RENALĂ lithiase vesicale / LITIAZĂ VEZICALĂ lithiase vesiculaire / LITIAZĂ VEZICULARĂ lithium / LITIU litholytique / LITOLITIC lithotripsie / LITOTRIPSIE lithotriptie / LITOTRIPSIE lithotriteur / LITOTRITOR lithotritie / LITOTRIŢIE litotriptique / LITOLITIC livedo / LIVEDO livedoi'de / LIVEDOID livide / LIVID lividite / LIVIDITATE lobe / LOB lobe cerebelleux / LOB CEREBELOS lobe frontal / LOB FRONTAL lobe occipital / LOB OCCIPITAL lobe olfactif / LOB OLFACTIV lobe orbitaire / LOB ORBITAR lobe parietal / LOB PARIETAL lobe temporal / LOB TEMPORAL lobectomie / LOBECTOMIE lobeline / LOBELINĂ lobelism / LOBELISM lobengulisme / LOBENGULISM lobite / LOBITĂ lobotomie / LOBOTOMIE lobule / LOBUL lobule central / LOBUL CENTRAL lobule paracentral / LOBUL PARACENTRAL localicisme / LOCALICISM localisation / LOCALIZARE localisation cerebrale / LOCALIZARE CEREBRALĂ lochies / LOHII loco doienti / LOCO DOLENTI locomoteur / LOCOMOTOR locomotion / LOCOMOŢIE locus / LOCUS locus caeruleus / LOCUS CAERULEUS 1704 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN locus niger / LOCUS NIGER logagnosie / LOGAGNOZIE logarithme / LOGARITM loge / LOJĂ logoclonie / LOGOCLONIE logomanie / LOGOMANIE logonevrose / LOGONEVROZĂ logopedie / LOGOPEDIE logophobie / LOGOFOBIE logorrhee / LOGOREE loi / LEGE loi d'Avogadro / LEGEA AVOGADRO loi de Behring / LEGEA BEHRING loi de Beli / LEGEA BELL loi de Bell-Magendie / LEGEA BELL-MAGENDIE loi de Bergonie-Tribondeau / LEGEA BERGONIE-TRIBONDEAU loi de Biot / LEGEA BIOT loi de Courvoisier / LEGEA COURVOISIER loi de Fajans-Sody / LEGILE DEPLASĂRII FAJANS-SODY loi de Graham / LEGEA GRAHAM loi de Hellin / LEGEA HELLIN loi de Lambert / LEGEA LAMBERT loi de Lambert-Beer / LEGEA LAMBERT-BEER loi de Laplace / LEGEA LAPLACE loi de Louis / LEGEA LOUIS loi de Mendel / LEGILE MENDEL loi de Ogino-Knaus / LEGEA OGINO-KNAUS loi de Raoult / LEGEA RAOULT loi de Starling / LEGEA STARLING loi de Virchow / LEGEA VIRCHOW loi de Weber-Fechner / LEGEA WEBER-FECHNER loi d'Einthoven / LEGEA EINTHOVEN ioi tout ou rien / LEGEA TOT SAU NIMIC lombaire / LOMBAR lombal / LOMBAL lombalgie / LOMBALGIE lombarisation / LOMBARIZARE lombarthrie / LOMBARTRIE lombarthrose / LOMBARTROZĂ lombes / LOMBE lombodiscarthrose / LOMBOD ISC ARTROZĂ lombosacre / LOMBOSACRAT lombosciatique / LOMBOSCIATICĂ lombostat / LOMBOSTAT lombotomie / LOMBOTOMIE lombric / LIMBRIC longevite / LONGEVITATE longiligne / LONGILIN lordose / LORDOZĂ fotion / LOŢIUNE loupe / LUPĂ LSD / LSD lubrification / LUBRIFICARE iuciferase / LUCIFERAZĂ luciferine / LUCIFERINĂ lucite / LUCITĂ ludotherapie / LUDOTERAPIE luetique / LUETIC luette / LUETĂ luette du voile du palais / OMUŞOR lumbago / LUMBAGO lumen / LUMEN lumiere / LUMEN, LUMINĂ lumipro nnloriooo / I I IMINjA DOI A Diy AŢ X iwMtlCiw r~\ 1 w1 u^_n l n luminance / LUMINANŢĂ luminescence / LUMINESCENŢĂ luminophore / LUMINOFOR lunatisme / LUNATISM lunatum / LUNATUM lunule / LUNULĂ, NOIŢĂ lupique / LUPIC lupoide / LUPOID lupome / LUPOM lupus / LUPUS lupus erythemateux chronique / LUPUS ERITEMATOS CRONIC lupus erythemateux discoide / LUPUS ERITEMATOS lupus erythemateux dissemine / LUPUS ERITEMATOS DISEMINAT lupus erythemateux subaigu / LUPUS ERITEMATOS SUBACUT lupus erythemateux symetrique / LUPUS ERITEMATOS SIMETRIC lupus erythemateux systemique / LUPUS ERITEMATOS SIS-TEMIC lupus pernio / LUPUS PERNIO lupus tuberculeux / LUPUS TUBERCULOS lusitrope / LUSITROP lusitropie / LUSITROPIE Iuţeai, -ale / LUTEAL luteine / LUTEINĂ luteinique / LUTEINIC luteinisation / LUTEINIZARE luteinome / LUTEINOM luteolyse / LUTEOLIZĂ luteolyslne / LUTEOLIZINĂ luteome / LUTEOM luteostimuline / LUTEOSTIMULINĂ lutheoliberine / LUTEOLIBERINĂ lux / LUX luxation / LUXAŢIE luxmetre / LUXMETRU lyase / LIAZĂ lycanthropie / LICANTROPIE lymphadenectomie / LIMFADENECTOMIE lymphadenie / LIMFADENIE lymphadenite / LIMFADENITĂ lymphadenoide / LIMFADENOID lymphadenopathie / LIMFADENOPATIE lymphadenopathie angioimmunoblastique / LIMFADENOPATIE ANGIOIMUNOBLASTICĂ lymphadenose / LIMFADENOZĂ lymphagogue / LIMFAGOG lymphangiectasie / LIMFANGIECTAZIE lymphangiectasie intestinale / LIMFANGIECTAZIE INTESTINALĂ PRIMITIVĂ lymphangioendotheliome / LIMFANGIOENDOTELIOM lymphangiome / LIMFANGIOM lymphangiopericytome / LIMFANGIOPERICITOM lymphangioplastie / LIMFANGIOPLASTIE lymphangiosarcome / LIMFANGIOSARCOM lymphangite / LIMFANGITĂ lymphatique / LIMFATIC lymphatisme / LIMFATISM lymphe / LIMFĂ lymphoblaste / LIMFOBLAST lymphoblastomatose / LIMFOBLASTOMATOZĂ lymphoblastome / LIMFOBLASTOM 1705 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN lymphoblastosarcome / LIMFOBLASTOSARCOM lymphoblastose / UMFOBLASTOZĂ lymphoceie / LIMFOCEL lymphocyte / LIMFOCIT lymphocyte â memoire / LIMFOCIT CU MEMORIE lymphocyte active / LIMFOCIT ACTIVAT lymphocyte autoreactif / LIMFOCIT AUTOREACTIV lymphocyte B / LIMFOCIT B lymphocyte B active / LIMFOCIT B ACTIVAT lymphocyte B immature / LIMFOCIT B IMATUR lymphocyte B mature / LIMFOCIT B MATUR lymphocyte NK / LIMFOCIT NK lymphocyte pre-B / LIMFOCIT PRE-B lymphocyte pro-B / LIMFOCIT PRO-B lymphocyte T / LIMFOCIT T lymphocyte T active / LIMFOCIT T ACTIVAT lymphocyte T auxiliaire / LIMFOCIT T AJUTĂTOR lymphocyte T cytolytique / LIMFOCIT T CITOLITIC lymphocyte T cytotoxique / LIMFOCIT T CITOTOXIC lymphocyte T helper / LIMFOCIT T HELPER lymphocyte T immature / LIMFOCIT T IMATUR lymphocyte T mature / LIMFOCIT T MATUR lymphocyte T regulateur / LIMFOCIT T REGULATOR lymphocyte T suppresseur / LIMFOCIT T SUPRESOR lymphocyte T4 / LIMFOCIT T4 lymphocyte T8 / LIMFOCIT T8 lymphocyte vierge / LIMFOCIT VIRGIN lymphocytemie / LIMFOCITEMIE lymphocytome / LIMFOCITOM lymphocytopenie / LIMFOCITOPENIE lymphocytopoiese / LIMFOCITOPOIEZĂ lymphocytose / LIMFOCITOZĂ lymphocytotoxicite / LIMFOCITOTOXICITATE lymphocytotoxine / LIMFOCITOTOXINE lymphocytotoxique / LIMFOCITOTOXIC lymphoedeme / LIMFEDEM lympho-epithelioma / LIMFOEPITELIOM lymphogenese / LIMFOGENEZĂ lymphogranulomatose / LIMFOGRANULOMATOZĂ lymphogranulomatose inguinale sub-aigue / LIMFOGRANULOMATOZĂ INGHINALĂ SUBACUTĂ lymphogranulomatose venerienne / LIMFOGRANULOMATOZĂ VENERIANĂ lymphogranulome / LIMFOGRANULOM lymphographie / LIMFOGRAFIE lympho-histiocytose familiale / LIMFOHISTIOCITOZĂ FAMILIALĂ lymphoide / LIMFOID lymphokine / LIMFOKINĂ lymphologie / LIMFOLOGIE lymphomatose / LIMFOMATOZĂ lymphome / LIMFOM lymphome de Burkitt / LIMFOM BURKITT lymphome de Hodgkin / LIMFOM HODGKIN lymphome de Lennert / LIMFOM LENNERT lymphome de Pinkus / LIMFOM PINKUS lymphome gigantofolliculaire / LIMFOM GIGANTOFOLICULAR lymphome immunoblastique / LIMFOM IMUNOBLASTIC lymphome mălin non-hodgkinien / LIMFOM MALIGN NON-HODGKINIAN lymphome mediterraneen / LIMFOM MEDITERANEAN lymphome T / LIMFOM T lymphopathie / LIMFOPATIE lymphopenie / LIMFOPENIE lymphopoiese / LIMFOPOIEZĂ iympnoproiiferatif / LIMFOPROLIFERATIV lymphoreticulopathie / LIMFORETICULOPATIE lymphoreticulosarcome / LIMFORETICULOSARCOM lymphoreticulose benigne d'inoculation / LIMFORETICULOZĂ BENIGNĂ DE INOCULARE lymphorragie / LIMFORAGIE lymphorrhee / LIMFOREE lymphosarcome / LIMFOCITOSARCOM, LIMFOSARCOM lymphoscintigraphie / LIMFOSCINTIGRAFIE lymphoscrotum / LIMFOSCROTUM lymphostase / LIMFOSTAZĂ lymphotoxine / LIMFOTOXINĂ lymphotrope / LIMFOTROP lyophilie / LIOFILIE lyophilisation / LIOFILIZARE lysat / LIZAT lyse / LIZĂ lysergide / LISERGID lysine / UZINĂ lysis / LYSIS lysogene / LIZOGEN lysogenicite / LIZOGENICITATE lysogenie / LIZOGENIE lysosome primaire / LIZOZOM PRIMAR lysosome secondaire / LIZOZOM SECUNDAR lysosomes / LIZOZOMI lysosomial, -ale / LIZOZOMAL lysotypie / LIZOTIPIE lysozyme / LIZOZIM lysozymemie / LIZOZIMEMIE lysyl-bradikinine / LIZIL-BRADIKININĂ lytique / LITIC M maceration / MACERARE macere / MACERAT mâchoire / MAXILAR mâchonnement / MAŞONAMENT macro-amylase / MACROAMILAZĂ macro-amylasemie / MACROAMILAZEMIE macrobie / MACROBIE macrobiotique / MACROBIOTICĂ macroblaste / MACROBLAST macrobrachie / MACROBRAHIE macrocephalie / MACROCEFALIE macrocheilie / MACROCHEILIE macrocheilite / MACROCHEILITĂ macrocheirie / MACROCHEIRIE macrocortine / MACROCORTINĂ macrocyte / MACROCIT macrocytose / MACROCITOZĂ macrodactylie / MACRODACTILIE macrodontie / MACRODONŢIE macroesthesie / MACROESTEZIE macroevolution / MACROEVOLUŢIE macrogenitosomie / MACROGENITOSOMIE macrogenitosomie precoce / MACROGENITOSOMIA PRECOX macroglie / MACROGLIE macroglobuline / MACROGLOBULINĂ macroglobulinemie / MACROGLOBULINEMIE 1706 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN macrogiobuiinemie de Waldenstrom MAC ROG LOBU LiNETvl i E WALDENSTROM macroglossie / MACROGLOSIE macrognathie / MACROGNAŢIE macrogyrie / MACROGIRIE macrolides / MACROLIDE macromastie / MACROMASTIE macromelie / MACROMELIE macromere / MACROMER macromolecules / MACROMOLECULE macromutation / MACROMUTAŢIE macro-orchidie / MACRO-ORHIDIE macrophage / MACROFAG macrophage alveolaire / MACROFAG ALVEOLAR macropodie / MACROPODIE macroprosopie / MACROPROSOPIE macropsie / MACROPSIE macroscopique / MACROSCOPIC macrosmatique / MACROSMATIC macrosomie / MACROSOMIE macrosphygmie / MACROSFIGMIE macrostomie / MACROSTOMIE macrothrombocyte / MACROTROMBOCIT macrotie / MAC ROTI E macula / MACULA macula adherens / MACULA ADHERENS macula densa / MACULA DENSA macula Iuţea / MACULA LUTEA maculaire / MACULAR macule / MACULĂ maculo-papuleux / MACULOPAPULOS maculopathie / MACULOPATIE madarose / MADAROZĂ madarosis / MADAROSIS maduromycose / MADUROMICOZĂ magistral / MAGISTRAL magma / MAGMĂ magnesemie / MAGNEZIEMIE magnesiemie / MAGNEZIEMIE magnesium / MAGNEZIU magnesiurie / MAGNEZURIE magnetisme / MAGNETISM magnetocardiographie / MAGNETOCARDIOGRAFIE magnetoencephalographie / MAGNETOENCEFALOGRAFIE magnetotherapie / MAGNETOTERAPIE main / MÂNĂ main cubitale / MÂNĂ CUBrALĂ main de predicateur / MÂNĂ DE PREDICATOR main de singe / MÂNĂ DE MAIMUŢĂ main en lorgnette / MÂNĂ ÎN LORNIETĂ main en trident / MÂNĂ ÎN TRIDENT main succulente de Marinesco / MÂNĂ SUCULENTĂ MARINESCU mal / MAL mal d'altitude / RĂU DE ALTITUDINE mal de mer / RĂU DE MARE mal de Pott / MORB POTT mal des montagnes / RĂU DE MUNTE mal des transports / RĂU DE TRANSPORT mal perforant / MAL PERFORANT mal perforant du pied / MAL PERFORANT PLANTAR mal perforant plantaire / MAL PERFORANT PLANTAR malabsorption / MALABSORBŢIE malacie / MALAC IE malacopidkie / MALACOPLAKiE malacoplakie vesicale / MALACOPLAKIE VEZICALĂ malacoplasie / MALACOPLAZIE maladaptation / INADAPTARE maladapte / INADAPTAT maladie (periodique) de Reimann / BOALĂ REIMANN maladie / BOALĂ, MALADIE maladie â membranes hyalines / BOALA MEMBRANELOR HIA-LINE maladie â prion / BOALĂ PRIONICĂ maladie â virus lent / BOALĂ CU VIRUS LENT maladie acquise / BOALĂ DOBÂNDITĂ maladie allergique / BOALĂ ALERGICĂ maladie amniotique / BOALĂ AMNIOTICĂ maladie autoallergique / BOALĂ AUTOALERGICĂ maladie autoimmune / BOALĂ AUTOIMUNĂ maladie aux anticorps anti-membrane basale glomerulaire / BOALĂ CU ANTICORPI ANTIMEMBRANĂ BAZALĂ GLO-MERULARĂ maladie avec declaration obligatoire / BOALĂ CU DECLARARE OBLIGATORIE maladie bronchiectasiante / BOALĂ BRONŞIECTAZIANTĂ maladie bronzee / BOALĂ BRONZATĂ maladie cardiaque ischemique / BOALĂ CARDIACĂ ISCHEMICĂ maladie chronique d'altitude / BOALĂ CRONICĂ DE ALTITU-DINE maladie coeliaque / BOALĂ CELIACĂ, CELIACHIE maladie congenitale / BOALĂ CONGENITALĂ maladie contagieuse / BOALĂ CONTAGIOASĂ maladie cyclique / BOALĂ CICLICĂ maladie cyclique trisymptomatique / BOALĂ CICLICĂ TRISIMPTO-MATICĂ maladie d'Adams-Stokes / BOALĂ ADAMS-STOKES maladie d'Addison / BOALĂ ADDISON maladie d'Addison-Biermer / BOALĂ ADDISON-BIERMER maladie d'Addison-Gull / BOALĂ ADDISON-GULL maladie d'Akureyri / BOALĂ AKUREYRI maladie d'Alagille / BOALĂ ALAGILLE maladie d'Albers-Schonberg / BOALĂ ALBERS-SCHONBERG maladie d'AIbright / BOALĂ ALBRIGHT maladie d'Alexander / BOALĂ ALEXANDER maladie d'Alpers / BOALĂ ALPERS maladie d'Alstrom-Leber / BOALĂ ALSTROM-LEBER maladie d'Alstrom-Olsen / BOALĂ ALSTROM-OLSEN maladie d'Alzheimer / BOALĂ ALZHEIMER maladie d'Andersen / BOALĂ ANDERSEN maladie d'Anderson / BOALĂ ANDERSON maladie d'Andrews / BOALĂ ANDREWS maladie d'Apert / BOALĂ APERT maladie d'Apert-Crouzon / BOALĂ APERT-CROUZON maladie d'Aran-Duchenne / BOALĂ ARAN-DUCHENNE maladie d'Ardmore / BOALĂ ARDMORE maladie d'Armstrong / BOALĂ ARMSTRONG maladie d'Arnold / BOALĂ ARNOLD maladie d'Amold-Chiari / BOALĂ ARNOLD-CHIARI maladie d'Arnstein / BOALĂ ARNSTEIN maladie d'Asboe-Hansen / BOALĂ ASBOE-HANSEN maladie d'Ayerza / BOALĂ AYERZA maladie d'Azore / BOALĂ AZORE maladie de ADEMA / BOALĂ ADEMA maladie de ALPERS / BOALĂ ALPERS maladie de Baastrup / BOALĂ BAASTRUP 1707 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie de Babington / BOALĂ BABINGTON maladie de Baehr-Schiffrin / BOALĂ BAEHR-SCHIFFRIN maladie de Balfour / BOALĂ BALFOUR maladie de Ballingall / BOALĂ BALLINGALL maladie de Bamberger / BOALĂ BAMBERGER maladie de Bamle / BOALĂ BAMLE maladie de Bang / BOALĂ BANG maladie de Bannister / BOALĂ BANNISTER maladie de Banti / BOALĂ BANTI maladie de Barber / BOALĂ BARBER maladie de Barcoo / BOALĂ BARCOO, ULCER DE DEŞERT maladie de Barlow / BOALĂ BARLOW, OSTEOPATIE HEMO-RAGICĂ PRIMITIVĂ maladie de Barraquer-Simons / BOALĂ BARRAQUER-SIMONS maladie de Basedow / BOALĂ BASEDOW maladie de Basedow-Graves / BOALĂ BASEDOW-GRAVES maladie de Basel / BOALĂ BASEL maladie de Bateman / BOALĂ BATEMAN maladie de Batten / BOALĂ BATTEN, LIPOFUSCINOZĂ NEURO-NALĂ JUVENILĂ maladie de Batten-Mayou / BOALĂ BATTEN-MAYOU maladie de Bayle / BOALĂ BAYLE maladie de Bazy / BOALĂ BAZY maladie de Beauvais / BOALĂ BEAUVAIS maladie de Beauvieux / BOALĂ BEAUVIEUX maladie de Bechterew / BOALĂ BECHTEREW maladie de Behget / BOALĂ BEHQET maladie de Behr / BOALĂ BEHR maladie de Benedikt / BOALĂ BENEDIKT maladie de Benson / BOALĂ BENSON maladie de Berger / BOALĂ BERGER maladie de Bernhardt / BOALĂ BERNHARDT maladie de Besnier-Boeck-Schaumann / BOALĂ BESNIER-BOECK-SCHAUMANN maladie de Besnier-Kaposi-Libman-Sacks / BOALĂ BESNIER-KAPOSI-LIBMAN-SACKS maladie de Bessel-Hagen / BOALĂ BESSEL-HAGEN maladie de Best / BOALĂ BEST maladie de Beurmann-Gougerot / BOALĂ BEURMANN-GOUGEROT maladie de Bielschowsky-Janski / BOALĂ BIELSCHOWSKY-JANSKY maladie de Biermer / BOALĂ BIERMER maladie de Biett / BOALĂ BIETT maladie de Billroth / BOALĂ BILLROTH maladie de Billroth-Winiwarter / BOALĂ BILLROTH-WINI-WARTER maladie de Binswanger / BOALĂ BINSWANGER maladie de Bitot / BOALĂ BITOT maladie de Bjorum / BOALĂ BJORUM maladie de Blackfan-Diamond / BOALĂ BLACKFAN-DIAMOND maladie de Bloodgood / BOALĂ BLOODGOOD maladie de Blount / BOALĂ BLOUNT maladie de Blumenthal / BOALĂ BLUMENTHAL maladie de Bogdan-Buday / BOALĂ BOGDAN-BUDAY maladie de Bonduelle / BOALĂ BONDUELLE maladie de Bonieland / BOALĂ BONIELAND maladie de Bosviel / APOPLEXIA LUETEI, BOALĂ BOSVIEL maladie de Bouchard / BOALĂ BOUCHARD maladie de Bouchet / BOALĂ BOUCHET maladie de Bouchet-Gsell / BOALĂ BOUCHET-GSELL maladie de Bouillaud-Sokolsky / BOALĂ BOUILLAUD-SOKOL-SKY maladie de Boumeviiie / BOALĂ BOURNEViLLE maladie de Bouveret / BOALĂ BOUVERET maladie de Bouveret-Hoffmann / BOALĂ BOUVERET-HOFF-MANN maladie de Bowen / BOALĂ BOWEN maladie de Bozzolo / BOALĂ BOZZOLO maladie de Brailsford / BOALĂ BRAILSFORD maladie de Brill / BOALĂ BRILL maladie de Brill-Symmers / BOALĂ BRILL-SYMMERS maladie de Brill-Zinsser / BpALĂ BRILL-ZINSSER maladie de Brinton / BOALĂ BRINTON maladie de Broca / BOALĂ BROCA maladie de Brodie / BOALĂ BRODIE maladie de Bruton / BOALĂ BRUTON maladie de Budd-Chiari / BOALĂ BUDD-CHIARI maladie de Buerger / BOALĂ BUERGER. maladie de Bureau-Barriere / BOALĂ BUREAU-BARRIERE maladie de Burger-Grutz / BOALĂ BURGER-GRUTZ maladie de Burkitt / BOALĂ BURKITT maladie de Buschke / BOALĂ BUSCHKE maladie de Byler / BOALĂ BYLER maladie de Cacchi-Ricci / BOALĂ CACCHI-RICCI maladie de Caffey / BOALĂ^ CAFFEY maladie de caisson / BOALĂ DE CHESON maladie de Calve / BOALĂ CALVE maladie de Calve-Legg-Perthes / BOALĂ CALVE-LEGG-PERTHES maladie de Camurati-Engelmann / BOALĂ CAMURATI-ENGEL-MANN maladie de Canavan / BOALĂ CANAVAN maladie de Capdepont / BOALĂ CAPDEPONT maladie de Cardarelli / BOALĂ CARDARELLI maladie de Carducci / BOALĂ CARDUCCI maladie de Caroli-Schiff / BOALĂ CAROLI-SCHIFF maladie de Carrion / BOALĂ CARRION maladie de Castellani / BOALĂ CASTELLANI maladie de Castleman / BOALĂ CASTLEMAN maladie de Catto / BOALĂ CATTO maladie de Cazenave / BOALĂ CAZENAVE maladie de Ceelen / BOALĂ CEELEN maladie de Chagas / BOALĂ CHAGAS maladie de Chandler / BOALĂ CHANDLER maladie de Charcot / BOALĂ CHARCOT maladie de Charcot-Marie-Tooth / BOALĂ CHARCOT-MARIE-TOOTH maladie de Charmot / BOALĂ CHARMOT maladie de Charrin-Von Winckel / BOALĂ CHARRIN-VON WINCKEL maladie de Chester-Erdheim / BOALĂ CHESTER-ERDHEIM maladie de Chicago / BOALĂ CHICAGO, maladie de Christmas / BOALĂ CHRISTMAS. Maladie de Christ-Siemens-Touraine / BOALĂ CHRIST-SIEMENS-TOURAINE maladie de Churilov / BOALĂ Churilov maladie de Civatte / BOALĂ CIVATTE maladie de Coats / BOALĂ COATS maladie de Cockayne / BOALĂ COCKAYNE maladie de Codounis / BOALĂ CODOUNIS maladie de Cogan / BOALĂ COGAN maladie de Colles / BOALĂ COLLES maladie de Conor-Bruch / BOALĂ CONOR-BRUCH maladie de Conradi-Hunermann / BOALĂ CONRADI-HUNERMANN maladie de Cooley / BOALĂ COOLEY 1708 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie de Cooper / BOALA COOPER maladie de Cori / BOALĂ CORI maladie de Cornelia De Lange / BOALĂ CORNELIA DE LANGE maladie de Corrigan / BOALĂ CORRIGAN maladie de Corvisart / BOALĂ CORVISART maladie de Cowden / BOALĂ COWDEN maladie de Creutzfeldt-Jakob / BOALĂ CREUTZFELDT-JAKOB maladie de Crocq-Cassirer / BOALĂ CROCQ-CASSIRER maladie de Crohn / BOALĂ CROHN maladie de Crouzon / BOALĂ CROUZON maladie de Cruchet / BOALĂ CRUCHET maladie de Cruveilhier-Baumgarten / BOALĂ CRUVEILHIER-BAUMGARTEN maladie de Cushing / BOALĂ CUSHING maladie de Da Costa / BOALĂ DA COSTA maladie de Daae-Finsen / BOALĂ DAAE-FINSEN maladie de Darier / BOALĂ DARIER maladie de Darier-Ferrand / BOALĂ DARIER-FERRAND maladie de Darling / BOALĂ DARLING maladie de De Lange / BOALĂ DE LANGE maladie de De Quervain / BOALĂ DE QUERVAIN maladie de Debre-Mollaret / BOALĂ DEBRE-MOLLARET maladie de Degos / BOALĂ DEGOS maladie de Dejerine-Sottas / BOALĂ DEJERINE-SOTTAS maladie de Deleage / BOALĂ DELEAGE maladie de Dercum / BOALĂ DERCUM maladie de Derrick-Bumet J BOALĂ DERRICK-BURNET maladie de Derry / BOALĂ DERRY maladie de Deutschlânder / BOALĂ DEUTSCHLĂNDER maladie de Devie / BOALĂ DEVIC maladie de Di Guglielmo / BOALĂ Dl GUGLIELMO maladie de Dresbach / BOALĂ DRESBACH maladie de Dubin-Johnson / BOALĂ DUBIN-JOHNSON maladie de Dubreuihl / BOALĂ DUBREUIHL maladie de Duchenne / BOALĂ DUCHENNE maladie de Duhring-Brocq / BOALĂ DUHRING-BROCQ maladie de Dukes-Filatov / BOALĂ DUKES-FILATOV maladie de Duplay / BOALĂ DUPLAY maladie de Dupre / BOALĂ DUPRE maladie de Dupuytren / BOALĂ DUPUYTREN maladie de Durând / BOALĂ DURÂND maladie de Durand-Nicolas-Favre / BOALĂ DURAND-NICOLAS-FAVRE maladie de Durante / BOALĂ DURANTE maladie de Duroziez / BOALĂ DUROZIEZ maladie de Dutton / BOALĂ DUTTON maladie de Eales / BOALĂ EALES maladie de Fabry / BOALĂ FABRY maladie de Fahr / BOALĂ FAHR maladie de Fairbank / BOALĂ FAIRBANK, DISTROFIE SPONGIOEPIFIZARĂ SISTEMATIZATĂ maladie de Fallot / BOALĂ FALLOT maladie de Farber / BOALĂ FARBER maladie de Farquhar / BOALĂ FARQUHAR maladie de Fauchard-Bourde / BOALĂ FAUCHARD-BOURDET maladie de Favre / BOALĂ FAVRE maladie de Feer / BOALĂ FEER maladie de Fenwick /'BOALĂ FENWICK maladie de Feyrter / BOALĂ FEYRTER maladie de Fiedler / BOALĂ FIEDLER maladie de Filatov / BOALĂ FILATOV maladie de Flajani / BOALĂ FLAJANI maladie de Flegel / BOALĂ FLEGEL maladie de Folling / BOALĂ FOLLING maladie de Forbes / BOALĂ FORBES maladie de Fordyce / BOALĂ FORDYCE maladie de Forestier / BOALĂ FORESTIER maladie de Fothergill / BOALĂ FOTHERGILL maladie de Fournier / BOALĂ FOURNIER maladie de Fox-Fordyce / BOALĂ FOX-FORDYCE maladie de Francis / BOALĂ FRANCIS maladie de Frankl Hochwarty BOALĂ FRANKL HOCHWART maladie de Franklin / BOALĂ FRANKLIN maladie de Freiberg / BOALĂ FREIBERG maladie de Friedlănder / BOALĂ FRIEDLC4NDER maladie de Friedlănder-Winiwarter / BOALĂ FRIEDLăNDER-WINIWARTER maladie de Friedmann / BOALĂ FRIEDMANN maladie de Friedreich / BOALĂ FRIEDREICH maladie de Furstner / BOALĂ FURSTNER maladie de Gamna / BOALĂ GAMNA maladie de Gandy / BOALĂ GANDY maladie de Garre / BOALĂ GARRE maladie de Gaucher / BOALĂ GAUCHER maladie de Gee / BOALĂ GEE maladie de Gibbs / BOALĂ GIBBS maladie de Gibert / BOALĂ GIBERT maladie de Gilbert / BOALĂ GILBERT maladie de Gilchrist / BOALĂ GILCHRIST maladie de Gilles De La Tourette / BOALĂ GILLES DE LA TOURETTE maladie de Glanzmann / BOALĂ GLANZMANN maladie de Glenard / BOALĂ GLENARD maladie de Glisson / BOALĂ GLISSON maladie de Goldmann-Favre / BOALĂ GOLDMANN-FAVRE maladie de Goldmann-Favre / RETINOSCHIZIS IDIOPATIC CU HEMERALOPIE PRECOCE maladie de Goldscheider / BOALĂ GOLDSCHEIDER maladie de Goldstein / BOALĂ GOLDSTEIN maladie de Goodpasture / BOALĂ GOODPASTURE maladie de Gorham / BOALĂ GORHAM maladie de Graefe / BOALĂ GRAEFE maladie de Grancher / BOALĂ GRANCHER maladie de Grâsbeck / BOALĂ GRĂSBECK maladie de Graves / BOALĂ GRAVES maladie de Griesinger / BOALĂ GRIESINGER maladie de Grindon / BOALĂ GRINDON maladie de Griscelli-Prunieras / BOALĂ GRISCELLI-PRUNIERAS maladie de Grisel / BOALĂ GRISEL maladie de Gruber / BOALĂ GRUBER maladie de Gull / BOALĂ GULL maladie de Gull-Sutton / BOALĂ GULL-SUTTON maladie de Gunther / BOALĂ GUNTHER maladie de Haff / BOALĂ HAFF maladie de Hageman / BOALĂ HAGEMAN maladie de Haglund / BOALĂ HAGLUND maladie de Hagner / BOALĂ HAGNER maladie de Hailey-Hailey / BOALĂ HAILEY-HAILEY maladie de Hallervorden-Spatz / BOALĂ HALLERVORDEN-SPATZ maladie de Hallopeau / BOALĂ HALLOPEAU maladie de Hamman / BOALĂ HAMMAN maladie de Hamman-Rich / BOALĂ HAMMAN-RICH maladie de Hammond / BOALĂ HAMMOND 1709 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie de Hand-Schuller-Christian / BOALĂ HAND-SCHULLER-CHRISTIAN maladie de Hanot / BOALĂ HANOT maladie de Hanot-Kiener / BOALĂ HANOT-KIENER maladie de Hanot-MacMahon / BOALĂ HANOJ-MACMAHON maladie de Hanot-Rossle / BOALĂ HANOT-ROSSLE maladie de Hansen / BOALĂ HANSEN maladie de Harada / BOALĂ HARADA maladie de Harley / BOALĂ HARLEY maladie de Hartnup / BOALĂ HARTNUP maladie de Harvey / BOALĂ HARVEY maladie de Hashimoto / BOALĂ HASHIMOTO maladie de Haxthausen / BOALĂ HAXTHAUSEN maladie de Hayem / BOALĂ HAYEM maladie de Hayem-Faber / BOALĂ HAYEM-FABER maladie de Hayem-Von Jaksch-Luzet / BOALĂ HAYEM-VON JAKSCH-LUZET maladie de Heberden / BOALĂ HEBERDEN maladie de Hebra / BOALĂ HEBRA maladie de Hebra-Kaposi / BOALĂ HEBRA-KAPOSI maladie de Heck / BOALĂ HECK maladie de Heine-Medin / BOALĂ HEINE-MEDIN maladie de Heller / BOALĂ HELLER maladie de Helwig / BOALĂ HELWIG^ maladie de Henderson-Jones / BOALĂ HENDERSON-JONES maladie de Henoch / BOALĂ HENOCH maladie de Henoch-Schoenlein / BOALĂ HENOCH-SCHOENLEIN maladie de Hers / BOALĂ HERS maladie de Herter / BOALĂ HERTER maladie de Hinson-Pepys / BOALĂ HINSON-PEPYS maladie de Hirschsprung / BOALĂ HIRSCHSPRUNG maladie de Hiswerner / BOALĂ HISWERNER maladie de Hodgkin / BOALĂ HODGKIN maladie de Hodgson / BOALĂ HODGSON maladie de Hoffa-Kasterot / BOALĂ HOFFA-KASTEROT maladie de Hoffmann / BOALĂ HOFFMANN maladie de Hollânder-Simons / BOALĂ HOLLĂNDER-SIMONS maladie de Horton / BOALĂ HORTON maladie de Hueck / BOALĂ HUECK maladie de Hug / BOALĂ HUG maladie de Hunter / BOALĂ HUNTER maladie de Huntington / BOALĂ HUNTINGTON maladie de Huppert / BOALĂ HUPPERT maladie de Hurler / BOALĂ HURLER maladie de Hurst / BOALĂ HURST maladie de Hutchinson / BOALĂ HUTCHINSON maladie de Hutinel / BOALĂ HUTINEL maladie de Imerslund-Najman / BOALĂ IMERSLUND-NAJMAN maladie de Jaccoud-Osler / BOALĂ JACCOUD-OSLER maladie de Jacob / BOALĂ JACOB maladie de Jacob / EXOSTOZĂ MALARĂ Şl CORONOIDĂ maladie de Jadassohn-Lewandowsky / BOALĂ JADASSOHN-LEWANDOWSKY maladie de Jaffe-Lichtenstein / BOALĂ JAFFE-LICHTENSTEIN maladie de Janet / BOALĂ JANET maladie de Jansen / BOALĂ JANSEN maladie de Jensen / BOALĂ JENSEN maladie de Jeune / BOALĂ JEUNE maladie de Johne / BOALĂ JOHNE maladie de Jorge Lobo / BOALĂ JORGE LOBO maladie de Junin / BOALĂ JUNIN maladie de Kahlbaum / BOALĂ KAHLBAUM maladie de Kahler / BOALĂ KAHLER maladie de Kanner / BOALĂ KANNER maladie de Kaposi / BOALĂ KAPOSI maladie de Kaposi-Juliusberg / BOALĂ KAPOSI-JULIUSBERG maladie de Kashin-Bek / BOALĂ KASHIN-BEK maladie de Katayama / BOALĂ KATAYAMA maladie de Kaufmann / BOALĂ KAUFMANN maladie de Kennedy / BOALĂ KENNEDY maladie de Kerl-Urbach / BOALĂ KERL-URBACH maladie de Kienbock / BOALĂ KIENBOCK maladie de Kimmelstiel-Wilson / BOALĂ KIMMELSTIEL-WILSON maladie de Kitahara / BOALĂ KITAHARA maladie de Klauder / BOALĂ KLAUDER maladie de Kniest / BOALĂ KNIEST maladie de Knud Faber / BOALĂ KNUD FABER maladie de Kobi / BOALĂ KOBI maladie de Kobner / BOALĂ KOBNER maladie de Kohler / BOALĂ KOHLER maladie de Kohlmeier-Degos / BOALĂ KOHLMEIER-DEGOS maladie de Konig / BOALĂ KONIG maladie de Konigstein-Lubarsch / BOALĂ KONIGSTEIN-LUBARSCH maladie de Korovnikoff / BOALĂ KOROVNIKOFF maladie de Kostmann / BOALĂ KOSTMANN maladie de Kozlowski / BOALĂ KOZLOWSKI maladie de Krabbe / BOALĂ KRABBE maladie de Kraepelin / BOALĂ KRAEPELIN maladie de Kretschmer / BOALĂ KRETSCHMER maladie de Kufs / BOALĂ KUFS maladie de Kugelberg-Welander / BOALĂ KUGELBERG-WELANDER maladie de Kundrat / BOALĂ KUNDRAT maladie de Kurz / BOALĂ KURZ maladie de Kussmaul / BOALĂ KUSSMAUL maladie de Kyasanur / BOALĂ KYASANUR maladie de Kyrle / BOALĂ KYRLE maladie de la mouche noire / BOALA MUŞTEI NEGRE maladie de Lafora / BOALĂ LAFORA maladie de l'air conditionne / BOALA AERULUI CONDIŢIONAT maladie de Lancereaux-Mathieu / BOALĂ LANCEREAUX-MATHIEU maladie de Landing / BOALĂ LANDING maladie de Landouzy-Dejerine / &OALĂ LANDOUZY-DEJERINE maladie de Landry / BOALĂ LANDRY maladie de Lane / BOALĂ LANE maladie de Lane-Pedroso / BOALĂ LANE-PEDROSO maladie de Lange Cornelia / BOALĂ LANGE CORNELIA maladie de Larrey-Weil / BOALĂ LARREY-WEIL maladie de Larsen-Johansson / BOALĂ LARSEN-JOHANSSON maladie de Lauber / BOALĂ LAUBER maladie de Lawrence / BOALĂ LAWRENCE maladie de Leber / BOALĂ LEBER maladie de Ledderhose / BOALĂ LEDDERHOSE maladie de Lederer-Brill / BOALĂ LEDERER-BRILL maladie de Legal / BOALĂ LEGAL maladie de Legg-Perthes / BOALĂ LEGG-PERTHES maladie de Leigh / BOALĂ LEIGH maladie de Leiner-Moussous / BOALĂ LEINER-MOUSSOUS maladie de l'email tachete / BOALA SMALŢULUI PĂTAT maladie de Lenegre / BOALĂ LENEGRE maladie de Lennox-Gastaud / BOALĂ LENNOX-GASTAUD maladie de Leriche / BOALĂ LERICHE maladie de Leri-Weill / BOALĂ LERI-WEILL maladie de Letterer-Siwe / BOALĂ LETTERER-SIWE 1710 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie de Lev / BOALA LEV maladie de Lewis / BOALA LEWIS maladie de Lewy / BOALĂ LEWY maladie de Lignac-Fanconi / BOALĂ LIGNAC-FANCONI maladie de Lindau / BOALĂ LINDAU maladie de Little / BOALĂ LITTLE maladie de Lobstein / BOALĂ LOBSTEIN maladie de Lohlein / BOALĂ LOHLEIN maladie de l'oreillette / BOALA URECHIUŞEI ATRIALE maladie de Lou Gehrig / BOALA LOU GEHRIG maladie de Louis-Bar / BOALĂ LOUIS-BAR maladie de Lubarsch-Pick / BOALĂ LUBARSCH-PICK maladie de Luft / BOALĂ LUFT maladie de Lutz-Lewandowsky / BOALĂ LUTZ-LEWANDOWSKY, DISPLAZIE VERUCIFORMĂ maladie de Lutz-Splendore-Almeida / BOALĂ LUTZ-SPLENDORE-ALMEIDA maladie de Lyell / BOALĂ^ LYELL maladie de Lyme / BOALĂ LYME maladie de Mac Intyre / BOALĂ MAC INTYRE maladie de Mac Letchie-Aikens / BOALĂ MAC LETCHIE-AIKENS maladie de Machado-Joseph / BOALĂ MACHADO-JOSEPH maladie de Madelung / BOALĂ MADELUNG maladie de Magitot / BOALĂ MAGITOT maladie de Majocchi / BOALĂ MAJOCCHI maladie de Marchiafava-Bignami / BOALĂ MARCHIAFAVA-BIG-NAMI maladie de Marchiafava-Micheli / BOALĂ MARCHIAFAVA-MICHELI maladie de Marek / BOALĂ MAREK maladie de Marfan / BOALĂ MARFAN maladie de Marfan-HALLEZ / BOALĂ MARFAN-HALLEZ maladie de Mărie / BOALĂ MĂRIE maladie de Marie-Bamberger / BOALĂ MARIE-BAMBERGER maladie de Marion / BOALĂ MARION maladie de Maroteaux-Lamy / BOALĂ MAROTEAUX-LAMY maladie de May-Hegglin / BOALĂ MAY-HEGGLIN maladie de Meadows / BOALĂ MEADOWS maladie de Meige / BOALĂ MEIGE maladie de Meleda / BOALĂ MELEDA maladie de Menetrier / BOALĂ MENETRIER maladie de Meniere / BOALĂ MENIC8RE maladie de Menkes / BOALĂ MENKES maladie de Mikulicz / BOALĂ MIKULICZ maladie de Milian / BOALĂ MILIAN maladie de Milroy / BOALĂ MILROY maladie de Milton / BOALĂ MILTON maladie de Minamata / BOALĂ MINAMATA maladie de Minor / BOALĂ MINOR maladie de Mirizzi / BOALĂ MIRIZZI maladie de Moebius / BOALĂ MOEBIUS maladie de Moeller-Barlow / BOALĂ MOELLER-BARLOW maladie de Monckeberg / BOALĂ MONCKEBERG maladie de Mondor / BOALĂ MONDOR maladie de Monge / BOALĂ MONGE maladie de Morbihan / BOALĂ MORBIHAN maladie de Morel-Lavallee / BOALĂ MOREL-LAVALLEE maladie de Morgagni-Stewart-Morel / BOALĂ MORGAGNI-STEWART-MOREL maladie de Morquio / BOALĂ MORQUIO maladie de Morquio-UIIrich / BOALĂ MORQUIO-ULLRICH maladie de Mortimer / BOALĂ MORTIMER maiadie de Morton / BOALĂ MOR T ON maladie de Morvan / BOALĂ MORVAN maladie de Moschowitz / BOALĂ MOSCHOWITZ maladie de Mouchet / BOALĂ MOUCHET maladie de moyamoya / BOALĂ MOYAMOYA maladie de Mucha-Habermann / BOALĂ MUCHA-HABERMANN maladie de Muckle-Wells / BOALĂ MUCKLE-WELLS maladie de Muller-Ribbing / BOALĂ MULLER-RIBBING maladie de Munk / BOALĂ MUNK maladie de Murk Jansen / BOALĂ MURK JANSEN maladie de Mya / BOALĂ MYA maladie de Myhrman-Zetterholm / BOALĂ MYHRMAN-ZETTER-HOLM maladie de Naegeli / BOALĂ NAEGELI maladie de Nanta-Gadrat / BOALĂ NANTA-GADRAT maladie de Netherton / BOALĂ NETHERTON maladie de Nettleship / BOALĂ NETTLESHIP maladie de Neumann / BOALĂ NEUMANN maladie de Neville / BOALĂ NEVILLE maladie de Newcastle / BOALĂ NEWCASTLE maladie de Nichamin / BOALĂ NICHAMIN maladie de Nicolas-Favre / BOALĂ NICOLAS-FAVRE maladie de Nicolau / BOALĂ NICOLAU maladie de Nidoko / BOALĂ NIDOKO maladie de Niemann-Pick / BOALĂ NIEMANN-PICK maladie de Nishikawa / BOALĂ NISHIKAWA maladie de Norman-Landing / BOALĂ NORMAN-LANDING maladie de Norman-Wood / BOALĂ NORMAN-WOOD maladie de Norrie / BOALĂ NORRIE maladie de Opitz / BOALĂ OPITZ maladie de Paget / BOALĂ PAGET maladie de Paltauf-Sternberg / BOALĂ PALTAUF-STERNBERG maladie de Panner / BOALĂ PANNER maladie de Parkinson / BOALĂ PARKINSON maladie de Parrot / BOALĂ PARROT maladie de Pauzat / BOALĂ PAUZAT maladie de Payr / BOALĂ PAYR maladie de Pel-Ebstein / BOALĂ PEL-EBSTEIN maladie de Pelizaeus-Merzbacher / BOALĂ PELIZAEUS-MERZBACHER maladie de Pepper / BOALĂ PEPPER maladie de Perrin-Ferraton / BOALĂ PERRIN-FERRATON maladie de Perthes-Jungling / BOALĂ PERTHES-JUNGLING maladie de Petges-Jacobi / BOALĂ PETGES-JACOBI maladie de Petit / BOALĂ PETIT maladie de Petzetakis / BOALĂ PETZETAKIS maladie de Peyronie / BOALĂ PEYRONIE maladie de Pfaundler-Hurler / BOALĂ PFAUNDLER-HURLER maladie de Pfeiffer / BOALĂ PFEIFFER maladie de Phocas / BOALĂ PHOCAS maladie de Pick / BOALĂ PICK maladie de Pick-Herxheimer / BOALĂ PICK-HERXHEIMER maladie de Pierre Mărie / BOALĂ PIERRE MĂRIE maladie de Plummer / BOALĂ PLUMMER maladie de Pollitzer / BOALĂ POLLITZER maladie de Pompe / BOALĂ POMPE maladie de Poncet / BOALĂ PONCET maladie de Poncet-Spiegler / BOALĂ PONCET-SPIEGLER maladie de Porak-Durante / BOALĂ PORAK-DURANTE maladie de Posada-Wernicke / BOALĂ POSADA-WERNICKE maladie de Puente / BOALĂ PUENTE maladie de Pyle / BOALĂ PYLE maladie de Quervain / BOALĂ QUERVAIN 1711 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie de Quincke / BOALĂ QUINCKE maladie de Ravmond / BOALĂ RAYNAUD maladie de Recklinghausen / BOALĂ RECKLINGHAUSEN maladie de Recklinghausen-Appelbaum / BOALĂ RECKLING-HAUSEN-APPELBAUM ^ maladie de Redus / BOALĂ RECLUS maladie de Reed-Hodgkin / BOALĂ REED-HODGKIN maladie de Reese / BOALĂ REESE maladie de Refsum / BOALĂ REFSUM maladie de Reichel / BOALĂ REICHEL maladie de Reichmann / BOALĂ REICHMANN maladie de Reis-Bucklers / BOALĂ REIS-BUCKLERS maladie de Reiter / BOALĂ REITER maladie de Renander / BOALĂ RENANDER maladie de Rendu-Osler / BOALĂ RENDU-OSLER maladie de Rendu-Osler-Weber / BOALĂ RENDU-OSLER-WEBER maladie de Ribbing / BOALĂ RIBBING maladie de Riedel / BOALĂ RIEDEL maladie de Rietti-Greppi-Micheli / BOALĂ RIETTI-GREPPI-MICHELI maladie de Riga / BOALĂ RIGA maladie de Riggs / BOALĂ RIGGS maladie de Ritter von Rittershain / BOALĂ RITTER VON RIT-TERSHAIN maladie de Rivalta / BOALĂ RIVALTA maladie de Robles / BOALĂ ROBLES maladie de Roger / BOALĂ ROGER maladie de Rokitansky-Frerichs / BOALĂ ROKITANSKY-FRERICHS maladie de Romberg / BOALĂ ROMBERG maladie de Rosai-Dorfman / BOALĂ ROSAI-DORFMAN maladie de Rosai-Dorfman / BOALĂ ROSAI-DORFMAN maladie de Rosenbach / BOALĂ ROSENBACH maladie de Rosenthal / BOALĂ ROSENTHAL maladie de Roussy-Levy / BOALĂ ROUSSY-LEVY maladie de Rummo / BOALĂ RUMMO maladie de Rust / BOALĂ RUST maladie de Rustitzky / BOALĂ RUSTITZKY maladie de Sakamoto / BOALĂ SAKAMOTO maladie de Salvioli / BOALĂ SALVIOLI maladie de Salzmann / BOALĂ SALZMANN maladie de San Biagio / BOALĂ SAN BIAGIO maladie de Sanders / BOALĂ SANDERS maladie de Sandhoff / BOALĂ^ SANDHOFF maladie de Sanfilippo / BOALĂ SANFILIPPO maladie de Sarpyener / BOALĂ SARPYENER maladie de Saunders / BOALĂ SAUNDERS maladie de Schamberg / BOALĂ SCHAMBERG maladie de Scheie / BOALĂ SCHEIE maladie de Schenck / BOALĂ SCHENCK maladie de Scheurmann / BOALĂ SCHEUERMANN maladie de Schilder / BOALĂ SCHILDER maladie de Schilder-Foix / BOALĂ SCHILDER-FOIX maladie de Schimke / BOALĂ SCHIMKE maladie de Schmieden / BOALĂ SCHMIEDEN maladie de Schneider / BOALĂ SCHNEIDER maladie de Scholz-Greenfield / BOALĂ SCHOLZ-GREENFIELD maladie de Schonlein / BOALĂ SCHONLEIN maladie de Schottmuller / BOALĂ SCHOTTMOLLER maladie de Schottmuller / BOALĂ SCHOTTMULLER maladie de Schridde / BOALĂ SCHRIDDE maladie de Schroder / BOALĂ SCHRODER maladie de Schuller / BOALĂ SCHULLER maladie de Schultz / BOALĂ SCHULTZ maladie de Secretan / BOALĂ SECRETAN maladie de Seitelberger / BOALĂ SEITELBERGER maladie de Seligmann / BOALĂ SELIGMANN maladie de Selter-Swift-Feer / BOALĂ SELTER-SWIFT-FEER maladie de Senear-Usher / BOALĂ SENEAR-USHER maladie de Senhouse Kirkes / BOALĂ SENHOUSE KIRKES maladie de Sever / BOALĂ SEVER maladie de Shaver / BOALĂ SHAVER maladie de Shiga-Kruse / BOALĂ SHIGA-KRUSE maladie de Sichel / BOALĂ SICHEL maladie de Silfverskjold / BOALĂ SILFVERSKJOLD maladie de Silvestroni-Bianco / BOALĂ SILVESTRONI-BIANCO maladie de Simmonds / BOALĂ SIMMONDS maladie de Sinding Larsen-Johansson / BOALĂ SINDING LARSEN-JOHANSSON maladie de Sjogren / BOALĂ SJOGREN maladie de Skevas-Zerfus / BOALĂ SKEVAS-ZERFUS maladie de Smith-Strang / BOALĂ SMITH-STRANG maladie de Spencer / BOALĂ SPENCER maladie de Spielmeyer-Vogt / BOALĂ SPIELMEYER-VOGT maladie de Stanton / BOALĂ STANTON maladie de Stargardt / BOALĂ STARGARDT maladie de Steele-Ricnardson-Olszewski / BOALĂ STEELE-RICHARDSON-OLSZEWSKI maladie de Steinert / BOALĂ STEINERT maladie de Stickler / BOALĂ STICKLER maladie de Still / BOALĂ STILL maladie de Still-Chauffard / BOALĂ STILL-CHAUFFARD maladie de Strumpell-Marie / BOALĂ STRUMPELL-MARIE maladie de Stuhmer / BOALĂ STUHMER maladie de Sturge-Weber / BOALĂ STURGE-WEBER maladie de Sudeck / BOALĂ SUDECK maladie de Sulzberger-Garbe / BOALĂ SULZBERGER-GARBE maladie de Summerskill / BOALĂ SUMMERSKILL maladie de surcharge / BOALĂ DE SUPRAÎNCĂRCARE maladie de Swift / BOALĂ SWIFT maladie de Sylvest / BOALĂ SYLVEST maladie de systeme / BOALĂ DE SISTEM maladie de Takahara / BOALĂ TAKAHARA maladie de Takayasu / BOALĂ TAKAYASU maladie de Talma / BOALĂ TALMA maladie de Tamura-Takahashi / BOALĂ TAMURA-TAKAHASHI maladie de Tangier / BOALĂ TANGIER maladie de Tarui / BOALĂ TARUI maladie de Taylor / BOALĂ TAYLOR maladie de Tay-Sachs / BOALĂ TAY-SACHS maladie de Terrien / BOALĂ TERRIEN maladie de Terson / BOALĂ TERSON maladie de Thaysen / BOALĂ THAYSEN maladie de Thevenard / BOALĂ THEVENARD maladie de Thiemann / BOALĂ THIEMANN maladie de Thomsen / BOALĂ THOMSEN maladie de Thomson / BOALĂ THOMSON maladie de Thost-Unna / BOALĂ THOST-UNNA maladie de Tietze / BOALĂ TIETZE maladie de Tillaux / BOALĂ TILLAUX maladie de Trousseau / BOALĂ TROUSSEAU maladie de Uehlinger / BOALĂ UEHLINGER maladie de Valentin / BOALĂ VALENTIN maladie de Van Buchem / BOALĂ VAN BUCHEM maladie de Van Buren / BOALĂ VAN BUREN 1712 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie de Van Crevela / BOALĂ VAN CREVELD maladie de Van Neck-Odelberg / BOALĂ VAN NECK-ODELBERG maladie de Vaquez / BOALĂ VAQUEZ maladie de Variot / BOALĂ VARIOT maladie de Verneuil / BOALĂ VERNEUIL maladie de Verse / BOALĂ VERSE maladie de Vidai / BOALĂ VIDAL maladie de Voltolini / BOALĂ VOLTOLINI maladie de Von Buhl / BOALĂ VON BUHL maladie de Von Economo / BOALĂ VON ECONOMO maladie de Von Eulenburg / BOALĂ VON EULENBURG maladie de Von Gierke / BOALĂ VON GIERKE maladie de Von Graefe / BOALĂ VON GRAEFE maladie de Von Hippel-Lindau / BOALĂ VON HIPPEL-LINDAU maladie de Von Meyenburg / BOALĂ VON MEYENBURG maladie de Von Recklinghausen / BOALĂ VON RECKLING-HAUSEN maladie de Von Willebrand / BOALĂ VON WILLEBRAND maladie de Von Willebrand-Jurgens / BOALĂ VON WILLE-BRAND-JORGENS maladie de Von Winckel / BOALĂ VON WINCKEL maladie de Voorhoeve / BOALĂ VOORHOEVE maladie de Vrolik / BOALĂ VROLIK maladie de Wagner / BOALĂ WAGNER maladie de Waldenstrom / BOALĂ WALDENSTROM maladie de Waldman / BOALĂ WALDMAN maladie de Wallgren / BOALĂ WALLGREN maladie de Wartererdenburg-Jonkers / BOALĂ WARTER-ERDENBURG-JONKERS maladie de Weber-Christian / BOALĂ WEBER-CHRISTIAN maladie de Weil / BOALĂ WEIL maladie de Weir Mitchell / BOALĂ WEIR MITCHELL maladie de Werdnig-Hoffmann / BOALĂ WERDNIG-HOFFMANN maladie de Werlhof / BOALĂ WERLHOF maladie de Westphal / BOALĂ WESTPHAL maladie de Wetherbee / BOALĂ WETHERBEE maladie de Whipple / BOALĂ WHIPPLE maladie de Whitmore / BOALĂ WHITMORE maladie de Whytt / BOALĂ WHYTT maladie de Wilkins / BOALĂ WILKINS maladie de Wilson / BOALĂ WILSON maladie de Wiseman-Doan / BOALĂ WISEMAN-DOAN maladie de Wohlfart-Kugelberg-Welander / BOALĂ WOHLFART-KUGELBERG-WELANDER maladie de Wolman / BOALĂ WOLMAN maladie de Wuhrmann / BOALĂ WUHRMANN maladie de Wunderlich / BOALĂ WUNDERLICH maladie de Zahorsky / BOALĂ ZAHORSKY maladie de Ziehen-Oppenheim / BOALĂ ZIEHEN-OPPENHEIM maladie de Zimmerlin / BOALĂ ZIMMERLIN maladie de Zoon / BOALĂ ZOON maladie de Zumbusch / BOALĂ ZUMBUSCH maladie d'Ebola / BOALĂ EBOLA maladie d'Ebstein / BOALĂ EBSTEIN maladie d'Ecklin / BOALĂ ECKLIN maladie degenerative des articulations / BOALĂ DEGENERATIVĂ A ARTICULAŢIILOR maladie d'Ehlers-Danlos / BOALĂ EHLERS-DANLOS maladie d'Eichstedt / BOALĂ EICHSTEDT maladie demyelinisante / BOALĂ DEMIELINIZANTĂ maladie d'Engelmann / BOALĂ ENGELMANN maladie d'Engman / BOALĂ ENGMAN maladie d'Eppinger-Bianchi / BOALĂ EPPINGER-BIANCHI maiadie d:Epstein / BOALĂ EPSTEiN maladie d'Erb-Goldflam / BOALĂ ERB-GOLDFLAM maladie des agglutinines froides / BOALA AGLUTININELOR LA RECE maladie des bouchers / PEMFIGUS AL MĂCELARILOR maladie des chaînes legeres / BOALA LANŢURILOR UŞOARE maladie des chaînes lourdes / BOALĂ LANŢURILOR GRELE maladie des chaînes lourdes alpha / BOALA LANŢURILOR GRELE ALFA maladie des chaînes lourdes gamma / BOALA LANŢURILOR GRELE GAMA maladie des chaînes lourdes mu / BOALA LANŢURILOR GRELE MIU maladie des complexes immuns / BOALA COMPLEXELOR IMUNE maladie des conserves / BOALA CONSERVELOR maladie des corps Lewy diffus / BOALA CORPILOR LEWY DIFUZI maladie des depots denses / BOALA DEPOZITELOR DENSE maladie des enfants rouges / BOALA COPIILOR ROŞII maladie des femmes sans pouls / BOALA FEMEILOR FĂRĂ PULS maladie des griffes de chat / BOALA GHEARELOR DE PISICĂ maladie des inclusions cytomegaliques / BOALA INCLUZIUNILOR CITOMEGALICE maladie des laxatifs / BOALA LAXATIVELOR maladie des legionnaires / BOALA LEGIONARILOR maladie des ligatures / BOALA LIGATURILOR maladie des os de marbre / BOALA OASELOR DE MARMURĂ maladie des sclerotiques bleues / BOALA SCLERELOR ALBASTRE maladie des synostoses multiples / BOALA SINOSTOZELOR MULTIPLE maladie des tics / BOALA TICURILOR maladie des travailleurs dans des silos / BOALĂ MUNCITORILOR DIN SILOZURI maladie des urines â odeur de sirop d'erable / BOALA URINII CU MIROS DE SIROP DE ARŢAR maladie des utilisateurs des drogues intraveineux / BOALĂ BULOASĂ A UTILIZATORILOR DE DROGURI INTRAVE-NOASE maladie des vaches folles / BOALA VACILOR NEBUNE maladie d'Escudero / BOALĂ ESCUDERO maladie d'lsambert / BOALĂ ISAMBERT maladie d'Oguchi / BOALĂ OGUCHI maladie d'Ohara / BOALĂ OHARA maladie d'Oldfield / BOALĂ OLDFIELD maladie d'Ollier / BOALĂ OLLIER maladie d'Olmer / BOALĂ OLMER maladie d'Oppenheim / BOALĂ OPPENHEIM maladie d'Oppenheim-Urbach / BOALĂ OPPENHEIM-URBACH maladie d’Ormond / BOALĂ ORMOND maladie d'Osgood-Schlatter / BOALĂ OSGOOD-SCHLATTER maladie d'Osler / BOALĂ OSLER maladie d'Osler-Vaquez / BOALĂ OSLER-VAQUEZ maladie d'Otto / BOALĂ OTTO maladie d'Owren / BOALĂ OWREN maladie du Borna / BOALĂ DIN BORNA maladie du Bomholm / BOALĂ DIN BORNHOLM maladie du col vesical / BOALA COLULUI VEZICAL maladie du collagene / BOALĂ DE COLAGEN maladie du corset / BOALA CORSETULUI maladie du foehn / BOALA FOHNULUI maladie du hile / BOALA HILULUI 1713 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie du neuron moteur / BOALA NEURONULUI MOTOR maladie du neuron peripherique / BOALA NEURONULUI MOTOR PERIFERIC maladie du noeud sinusal / BOALA NODULUI SINUSAL maladie du pecheur des eponges / BOALA PESCUITORULUI DE BUREŢI maladie du poumon de fermier / BOALA PLĂMÂNILOR DE FERMIER maladie du reflux gastrooesophagien / BOALA REFLUXULUI GASTROESOFAGIAN maladie du semilunaire / BOALA SEMILUNARULUI maladie du serum / BOALA SERULUI maladie du sommeil / BOALA SOMNULUI maladie du toit de roşeau / BOALA ACOPERIŞULUI DE STUF maladie du travailleur avec du detergent / BOALA LUCRĂ-- TORULUI CU DETERGENT maladie d'Unna / BOALĂ UNNA maladie d'Unverricht / BOALĂ UNVERRICHT maladie d'Unverricht-Lundborg / BOALĂ UNVERRICHT-LUND-BORG maladie d'Urbach-Wiethe / BOALĂ URBACH-WIETHE maladie dystrophique adiposogenitale / BOALĂ DISTROFICĂ ADIPOZOGENITALĂ maladie emergente / BOALĂ EMERGENTĂ maladie emetique jamaîquaine / BOALĂ EMETIZANTĂ JA-MAICANĂ maladie endemique / BOALĂ ENDEMICĂ maladie endomyocardique / BOALĂ ENDOMIOCARDICĂ maladie enzymatique / BOALĂ ENZIMATICĂ maladie epidemique / BOALĂ EPIDEMICĂ maladie essentielle / BOALĂ ESENŢIALĂ maladie exostosante / BOALĂ EXOSTOZANTĂ maladie familiale / BOALĂ FAMILIALĂ maladie fibrokystique du pancreas / BOALĂ FIBROCHISTICĂ A PANCREASULUI maladie fonctionnele / BOALĂ FUNCŢIONALĂ maladie genetique / BOALĂ GENETICĂ maladie genotypique / BOALĂ GENOTIPICĂ maladie glycogenique / BOALĂ DE STOCARE A GLICO-GENULUI maladie glycogenique / BOALĂ GLICOGENICĂ maladie hemolytique / BOALĂ HEMOLITICĂ maladie hemolytique du foetus / ERITROBLASTOZĂ FETALĂ maladie hemolytique du nouveaune / BOALĂ HEMOLITICĂ A NOU-NĂSCUTULUI maladie hereditaire / BOALĂ EREDITARĂ maladie heredo-constitutionelle / BOALĂ EREDO-CONSTITU-ŢIONALĂ maladie hiperendemique / BOALĂ HIPERENDEMICĂ maladie homologue / BOALĂ OMOLOGĂ maladie hydatique / BOALĂ HIDATICĂ maladie hydrique / BOALĂ HIDRICĂ maladie iatrogenique / BOALĂ IATROGENICĂ maladie idiopathique / BOALĂ IDIOPATICĂ maladie immunitaire / BOALĂ IMUNITARĂ maladie immunodeficitaire / BOALĂ IMUNODEFICITARĂ maladie infectieuse / BOALĂ INFECŢIOASĂ maladie inflammatoire intestinale / BOALĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ maladie intercurrente / BOALĂ INTERCURENTĂ maladie interstitielle / BOALĂ INTERSTIŢIALĂ maladie Itai-ltai / BOALĂ ITAI-ITAI maladie Kala Azar / BOALĂ KALA AZAR maladie kystique de la mamelle / BOALĂ CHISTICĂ A MAMELEI maladie kystique du foie / BOALĂ CHISTICĂ A FICATULUI maladie kystique du poumon / BOALĂ CHISTICĂ A PLĂMÂNULUI maladie lacunaire / BOALĂ LACUNARĂ maladie lipophagique / BOALĂ L1POFAGICĂ maladie lupique / BOALĂ LUPICĂ maladie lysosomiale / BOALĂ LIZOZOMALĂ maladie main-pied-bouche / BOALĂ MÂNĂ-PICIOR-GURĂ maladie McArdle-Schmid-Pearson / BOALĂ McARDLE-SCHMID-PEARSON maladie medicamenteuse / BOALĂ MEDICAMENTOASĂ maladie metabolique / BOALĂ METABOLICĂ maladie micro-drepanocytaire / BOALĂ MICRODRENOPANO-CITARĂ maladie Minkowski-Chauffard / BOALĂ MINKOWSKI-CHAUF-FARD maladie mitrale / BOALĂ MITRALĂ maladie mixte du tissu conjonctif / BOALĂ MIXTĂ A ŢESUTULUI CONJUNCTIV maladie moleculaire / BOALĂ MOLECULARĂ maladie monogenique / BOALĂ MONOGENICĂ maladie neurodegenerative transmissible / BOALĂ NEURODE-GENERATIVĂ TRANSMISIBILĂ maladie obsessive-compulsiv / BOALĂ OBSESIV-COMPULSIVĂ maladie operatoire / BOALĂ OPERATORIE maladie organique / BOALĂ ORGANICĂ maladie orpheline / BOALĂ ORFANĂ maladie par aberration chromosomique / BOALĂ PRIN ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ maladie par anticorps antitissulaires / BOALĂ MEDIATĂ DE ANTICORPI ANTITISULARI maladie par autoanticorps / BOALĂ PRIN AUTOANTICORPI maladie par carence / BOALĂ CARENŢIALĂ maladie par complexes antigene-anticorps / BOALĂ PRIN COMPLEXE ANTIGEN-ANTICORP maladie par stokage / BOALĂ PRIN STOCARE maladie periodique / BOALĂ PERIODICĂ maladie polygenique / BOALĂ POLIGENICĂ maladie polykystique des reins / BOALĂ POLICHISTICĂ RENALĂ maladie polykystique des reins autosomique dominante / BOALĂ POLICHISTICĂ RENALĂ AUTOZOMAL DOMINANTĂ maladie polykystique des reins autosomique recessive / BOALĂ POLICHISTICĂ RENALĂ AUTOZOMAL RECESIVĂ maladie polykystique des seines / BOALĂ POLICHISTICĂ A SÂNILOR maladie polykystique du foie / BOALĂ POLICHISTICĂ A FICATULUI maladie polykystique du poumon / BOALĂ POLICHISTICĂ A PLĂMÂNULUI maladie polykystique epidermique / BOALĂ POLICHISTICĂ EPIDERMICĂ maladie polykystique ovarienne / BOALĂ POLICHISTICĂ OVARIANĂ maladie primaire / BOALĂ PRIMARĂ maladie professionelle / BOALĂ PROFESIONALĂ maladie pulmonaire par sels d'antimoine / BOALĂ PULMONARĂ PRIN SĂRURI DE ANTIMONIU maladie quatrieme / BOALĂ A PATRA maladie rare / BOALĂ RARĂ 1714 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN maladie renale â lesions mjnimales / BOALĂ RENALĂ CU LEZIUNI MINIME maladie residuelle / BOALĂ REZIDUALĂ maladie rythmique auriculaire / BOALĂ RITMICĂ AURICULARĂ maladie secondaire / BOALĂ SECUNDARĂ maladie secretante / BOALĂ SECRETANTĂ maladie serique / BOALĂ SERICĂ, BOALA SERULUI maladie sexuellement transmissible / BOALĂ TRANSMISIBILĂ SEXUAL maladie sixieme / BOALĂ A ŞASEA maladie specifique / BOALĂ SPECIFICĂ maladie symptomatique / BOALĂ SIMPTOMATICĂ maladie systemique / BOALĂ SISTEMICĂ maladie thrombo-embolique / BOALĂ TROMBOEMBOLICĂ maladie transmissible / BOALĂ TRANSMISIBILĂ maladie tropicale / BOALĂ TROPICALĂ maladie tsutsugamushi / BOALĂ TSUTSUGAMUSHI maladie veino-occlusive du foie / BOALĂ VENOOCLUZIVĂ A FICATULUI maladie venerienne / BOALĂ VENERICĂ maladie X / BOALĂ X maladies des grains argyrophiles / BOALA GRANULAŢIILOR ARGIROFILE maladies par adaptation / BOLI DE ADAPTARE maladies par adaptation / BOLI DE ADAPTARE maladif / MALADIV malaire / MALAR malaria / MALARIE malaria hemolytique / MALARIE HEMOLITICĂ malariatherapie / MALARIOTERAPIE malarien / MALARIC mâle / MASCUL malediction d'Ondine / BLESTEMUL ONDINEI malediction d'Ondine / SINDROM ONDINE malformation / MALFORMAŢIE malignite / MALIGNITATE mălin / MALIGN malleine / MALEINĂ malleole / MALEOLĂ malnutrition / MALNUTRIŢIE malocclusion / MALOCLUZIE malonyluree / MALONILUREE malpighien / MALPIGHIAN malposition / MALPOZIŢIE malpraxis / MALPRAXIS malsegregation / MALSEGREGARE MALT / MALT maltase / MALTAZĂ malthusianisme / MALTUSIANISM maltobiose / MALTOBIOZĂ maltose / MALTOZĂ maltosurie / MALTOZURIE mamelle / MAMELĂ mamelon / MAMELON mamillaire / MAMILAR mamillopiastie / MAMILOPLASTIE mammaire / MAMAR mammectomie / MAMECTOMIE mammographie / MAMOGRAFIE mammoplastie / MAMOPLASTIE mammotrope / MAMOTROP mandibulaire / MANDIBULAR mandibule / MANDIBULĂ mandibuiometre / MAND!BULOMETRU mandrin / MANDRIN manducation / MANDUCAŢIE manganese / MANGAN manganisme / MANGANISM maniaque / MANIAC, MANIACAL manicheisme / MANIHEISM manie / MANIE manierisme / MANIERISM manipulation / MANIPULARE manipulation articulaire / MANIPULARE ARTICULARĂ manipulation genetique / MANIPULARE GENETICĂ mannequin / MANECHIN mannitol / MANITOL mannose / MANOZĂ mannose 6-phosphate / MANOZĂ-6-FOSFAT a-mannosidase / a-MANOZIDAZĂ mannosidose / M ANOZI DOZĂ manoeuvre d'Adson / MANEVRĂ ADSON manoeuvre de Guyon / MANEVRĂ GUYON manoeuvre de Heimlich / MANEVRĂ HEIMLICH manoeuvre de Mauriceau-Smellie / MANEVRĂ MAURICEAU-SMELLIE, manoeuvre de McMurray / MANEVRĂ MCMURRAY manoeuvre de Miiller / MANEVRĂ MULLER manoeuvre de Murphy / MANEVRĂ MURPHY manoeuvre de Tillaux / MANEVRĂ TILLAUX manoeuvre de Trendelenburg / MANEVRĂ TRENDELENBURG manoeuvre de Valsalva / MANEVRĂ VALSALVA manometre / MANOMETRU manometrie / MANOMETRIE manouevre / MANEVRĂ Mansonia / MANSONIA manubrium sternal / MANUBRIUM STERNAL MAP / MAP mapping / MAPPING maquette / MACHETĂ marasme / MARASM marche / MERS marge / MARGINE marginal / MARGINAL margination / MARGINAŢIE marijuana / MARIJUANA marisque / MARISCĂ marmorisation / MARMORIZARE marquage / MARCAJ marque / MARCĂ marque / MARCAT marquer cellulaire CD / MARKER CELULAR CD marquer de risque / MARKER DE RISC marquer lymphocytaire / MARKER LIMFOCITAR marqueur / MARKER marqueur genetique / MARKER GENETIC marqueurs de l'hepatite virale / MARKERI Al HEPATITEI VIRALE marqueurs de membrane / MARKERI DE MEMBRANĂ marqueurs de spin / MARKERI DE SPIN marqueurs du metabolisme osseux / MARCHERI Al METABOLISMULUI OSOS marqueurs tumoraux / MARKERI TUMORALI marsupialisation / MARSUPIALIZARE marteau / CIOCAN marţial / MARŢIAL 1715 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN masculin / MASCULIN masculinisation / MASCULINIZARE mascuiinovobiasiome / MASCULINOVOBLASTOM masochisme / MASOCHISM masque / MASCĂ masque de grossesse / MASCĂ DE GRAVIDITATE, MASCĂ DE SARCINĂ massage / MASAJ massage cardiaque / MASAJ CARDIAC masse / MASĂ masse atomique / MASĂ ATOMICĂ masse commune sacro-lombaire / MASA COMUNĂ SACRO-LOMBARĂ masse commune sacro-lombaire / MUŞCHI ERECTOR SPINAL masse moleculaire / MASĂ MOLECULARĂ masse sanguine / MASĂ SANGUINĂ masseter / MASETER massif / MASIV mastectomie / MASTECTOMIE mastication / MASTICAŢIE mastite / MASTITĂ mastocyte / MASTOCIT mastocytome / MASTOCITOM mastocytopexie / MASTOCITOPEXIE mastocytose / MASTOCITOZĂ mastocytose diffuse / MASTOCITOZĂ DIFUZĂ mastocytose systemique / MASTOCITOZĂ SISTEMICĂ mastodynie / MASTODINIE mastographie / MASTOGRAFIE mastoide / MASTOIDĂ mastoidectomie / MASTOIDECTOMIE mastoîdite / MASTOIDITĂ mastologie / MASTOLOGIE mastopathie / MASTOPATIE mastopexie / MASTOPEXIE mastoplastie / MASTOPLASTIE mastoptose / MASTOPTOZĂ mastose / MASTOZĂ masturbation / MASTURBAŢIE materiei / MATERIAL materiei immuno-reactif / MATERIAL IMUNOREACTIV maternei / MATERN maternite / MATERNITATE matite / MATITATE matrigage / ŞTANŢARE matrice / MATRICE matrice extracellulaire / MATRICE EXTRACELULARĂ matrice ungueale / MATRICE UNGVEALĂ maturation / MATURAŢIE maturation des lymphocytes / MATURAREA LIMFOCITELOR maturite / MATURITATE mauvais digestion / INDIGESTIE maxillaire / MAXILAR maxillaire inferieur / MAXILAR INFERIOR maxillaire superieur / MAXILA, MAXILAR SUPERIOR maxillite / MAXILITĂ maxillo-facial / MAXILOFACIAL maxillo-mandibulaire / MAXILOMANDIBULAR maxillotomie / MAXILOTOMIE maximum / MAXIMUM MDR / MDR MDRP / MDRP meat / MEAT meatoscopie / MEATOSCOPIE meatosomie / MEATOSOMiE mecanique / MECANICĂ mecanisme / MECANISM mecanogramme / MECANOGRAMĂ mecanorecepteur / MECANORECEPTOR mecanotherapie / MECANOTERAPIE mechage / MEŞAJ meche / MEŞĂ meconium / MECONIU medecin / MEDIC medecine / MEDICINĂ medecine aerospatiale / MEDICINĂ AEROSPAŢIALĂ medecine alternative / MEDICINĂ ALTERNATIVĂ medecine anthropologique / MEDICINĂ ANTROPOLOGICĂ medecine âyurvedique / MEDICINĂ AYURVEDICĂ medecine clinique / MEDICINĂ CLINICĂ medecine communitaire / MEDICINĂ COMUNITARĂ medecine cortico-viscerale / MEDICINĂ CORTICOVISCERALĂ medecine cybernetique / MEDICINĂ CIBERNETICĂ medecine de familie / MEDICINĂ DE FAMILIE medecine de groupe / MEDICINĂ DE GRUP medecine dentaire / MEDICINĂ DENTARĂ medecine d'environnement / MEDICINA MEDIULUI medecine des brevets / MEDICINA BREVETELOR medecine des catastrophes / MEDICINA CATASTROFELOR medecine du sport / MEDICINĂ SPORTIVĂ medecine du travail / MEDICINA MUNCII medecine d'urgence / MEDICINĂ DE URGENŢĂ medecine exotique / MEDICINĂ EXOTICĂ medecine experimentale / MEDICINĂ EXPERIMENTALĂ medecine fondee sur des faits / MEDICINĂ BAZATĂ PE DOVEZI medecine holistique / MEDICINĂ HOLISTICĂ medecine humanitaire / MEDICINĂ UMANITARĂ medecine informaţionale / MEDICINĂ INFORMAŢIONALĂ medecine interne / MEDICINĂ INTERNĂ medecine legale / MEDICINĂ LEGALĂ medecine moleculaire / MEDICINĂ MOLECULARĂ medecine nucleaire / MEDICINĂ NUCLEARĂ medecine nucleaire / MEDICINĂ NUCLEARĂ medecine occupationelle / MEDICINĂ OCUPAŢIONALĂ medecine operatoire / MEDICINĂ OPERATORIE medecine perinatale / MEDICINĂ PERINATALĂ medecine physique / MEDICINĂ FIZICĂ medecine populaire / MEDICINĂ POPULARĂ medecine preclinique / MEDICINĂ PRECLINICĂ medecine predictive / MEDICINĂ PREDICTIVĂ medecine preventive / MEDICINĂ PREVENTIVĂ medecine psychosomatique / MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ medecine sociale / MEDICINĂ SOCIALĂ medecine socialisante / MEDICINĂ SOCIALIZATĂ medecine tropicale / MEDICINĂ TROPICALĂ medecine veterinaire / MEDICINĂ VETERINARĂ media / MEDIA mediacalcinose / MEDIACALCINOZĂ mediacalcose / MEDIACALCOZĂ medial / MEDIAL median / MEDIAN medianecrose / MEDIANECROZĂ medianecrose kystique idiopathique / MEDIANECROZĂ CHISTICĂ IDIOPATICĂ mediastin / MEDIASTIN 1716 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN mediastinite i MEDIASTINITA mâdiastinographie / MEDIASTINOGRAFIE mediastinopericardite / MEDIASTINOPERICARDITĂ mediastinoscopie / MEDIASTINOSCOPIE mediastinotomie / MEDIASTINOTOMIE mediat / MEDIAT mediateur / MEDIATOR medicament / MEDICAMENT medicament essentiel / MEDICAMENT ESENŢIAL medicament homeopathique / MEDICAMENT HOMEOPATIC medicament orphelin / MEDICAMENT ORFAN medicament sous forme libre / MEDICAMENT SUB FORMĂ LIBERĂ medicaments generiques / MEDICAMENTE GENERICE medication / MEDICAŢIE medicinal / MEDICINAL mediocarpien / MEDIOCARPIAN mediodorsal / MEDIODORSAL mediotarsien / MEDIOTARSIAN medius / MEDIUS MEDLARS / MEDLARS MEDLINE / MEDLINE medulla / MEDULLA medulla oblongata / MEDULLA OBLONGATA medullaire / MEDULAR medullectomie surrenale / MEDULECTOMIE SUPRARENALĂ medullisation / MEDULIZARE medullite / MEDULITĂ medulloblaste / MEDULOBLAST medulloblastome / MEDULOBLASTOM medulloculture / MEDULOCULTURĂ medullo-epitheliome / MEDULOEPITELIOM medullogramme / MEDULOGRAMĂ medullosclerose / MEDULOSCLEROZĂ medullosurrenale / MEDULOSUPRARENALĂ medullosurrenalome / MEDULOSUPRARENALOM mega(o)esophage / MEGAESOFAG mega-artere / MEGA-ARTERĂ megabase / MEGABAZĂ megabassinet / MEGABAZINET megacalice / MEGACALICE megacapillaire / MEGACAPILAR megacaryoblaste / MEGACARIOBLAST megacaryoblastose / MEGACARIOBLASTOZĂ megacaryocyte / MEGACARIOCIT megacaryocytose / MEGACARIOCITOZĂ megacephale / MEGACEFAL megacolon / MEGACOLON megadolichocolon / MEGADOLICOCOLON megadolicho-uretere / MEGADOLICOURETER megadose / MEGADOZĂ megaduodenum / MEGADUODEN megalerytheme epidemique / MEGALERITEM EPIDEMIC megaloblaste / MEGALOBLAST megalocornee / MEGALOCORNEE megalocyte / MEGALOCIT megalomanie / MEGALOMANIE megalomelie / MEGALOMELIE megalophtalmie / MEGALOFTALMIE megalopsie / MEGALOPSIE megamitochondrie / MEGAMITOCONDRIE megasplanchnie / MEGASPLANHNIE megathrornbocyte / MEGATROMBOCIT megatrachee / MEGATRAHEE megauretere / MEGAURETER megavessie / MEGAVEZICĂ meibomiit\ / MEIBOMIITĂ meiose / MEIOZĂ melaena / MELENĂ melalgie / MELALGIE melan(h)idrose / MELANHIDROZĂ melancolie / MELANCOLIE melanine / MELANINĂ melanique / MELANIC melanisme / MELANISM melanoblaste / MELANOBLAST melanoblastome / MELANOBLASTOM melanoblastose neuro-cutanee / MELANOBLASTOZĂ NEURO-CUTANATĂ melanocyte / MELANOCIT melanodermie / MELANODERMIE melanodontie / MELANODONŢIE melano-epitheliome / MELANOEPITELIOM melanofibrome / MELANOFIBROM melanogene / MELANOGEN melanogenese / MELANOGENEZĂ melanoglossie / MELANOGLOSIE melanome / MELANOM melanome achromique / MELANOM ACROMIC melanome mălin / MELANOM MALIGN melanonychie / MELANOONICHIE melanophage / MELANOFAG melanophore / MELANOFOR melanosarcome / MELANOSARCOM melanose / MELANOZĂ melanose circonscrite precancereuse de Dubreuihl / MELANOZĂ CIRCUMSCRISĂ PRECANCEROASĂ DUBREUIHL melanosis / MELANOSIS melanosome / MELANOZOM melanostimuline / MELANOSTIMULINĂ melanotropine / MELANOTROPINĂ melanurie / MELANURIE melasme / MELASMA melatonine / MELATONINĂ meliceris / MELICERIS melio'idose / MELIOIDOZĂ melitine / MELITINĂ melitococcie / MELITOCOCIE meliturie / MELITURIE melomele / MELOMEL melonoplastie / MELONOPLASTIE meloplastie / MELOPLASTIE melorheostose / MELOREOSTOZĂ melotherapie / MELOTERAPIE melotrophose traumatique / MELOTROFOZĂ TRAUMATICĂ membrane / MEMBRANĂ membrane basale / MEMBRANĂ BAZALĂ membrane basilaire / MEMBRANĂ BAZILARĂ membrane cellulaire / MEMBRANĂ CELULARĂ membrane de Bowmann / MEMBRANĂ BOWMANN membrane de Descemet / MEMBRANĂ DESCEMET membrane dialysante / MEMBRANĂ DIALIZANTĂ membrane ondulante / MEMBRANĂ ONDULANTĂ membrane otolithique / MEMBRANĂ OTOLITICĂ membrane plasmatique / MEMBRANĂ PLASMATICĂ membrane semipermeable / MEMBRANĂ SEMIPERMEABILĂ 1717 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN membrane sereuse / MEMBRANĂ SEROASĂ membre / MEMBRU membre fantome / MEMBRU FANTOMĂ membre inferieur / MEMBRU INFERIOR membre superieur / MEMBRU SUPERIOR memoire / MEMORIE memoire immunologique / MEMORIE IMUNOLOGICĂ memorisation / MEMORARE menadione / MENADIONĂ menarche / MENARHĂ mendelien / MENDELIAN mendelisme / MENDELISM menhidrose / MENHIDROZĂ meninge / MENINGE meningiomatose / MENINGIOMATOZĂ meningiome / MENINGIOM meningisme / MENINGISM meningite / MENINGITĂ meningite cerebrospinale epidemique / MENINGITĂ CEREBRO-SPINALĂ EPIDEMICĂ meningite lymphocytaire aigue curable / MENINGITĂ LIMFOCI-TARĂ BENIGNĂ meningite lymphocytaire benigne / MENINGITĂ LIMFOCITARĂ BENIGNĂ meningite meningococcique / MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ meningite purulente / MENINGITĂ PURULENTĂ meningite sereuse / MENINGITĂ SEROASĂ meningite virale / MENINGITĂ VIRALĂ meningo-angiomatose / MENINGO-ANGIOMATOZĂ meningoblaste / MENINGOBLAST meningoblastome / MENINGOBLASTOM meningocele / MENINGOCEL meningococcemie / MENINGOCOCCEMIE meningococcie / MENINGOCOCCIE meningocoque / MENINGOCOC meningo-encephalite / MENINGOENCEFALITĂ meningo-encephalocele / MENINGOENCEFALOCEL meningo-ependymite / MENINGOEPENDIMITĂ meningomyelite / MENINGOMIELITĂ meningo-radiculite / MENINGORADICULITĂ meningo-radiculo-myelite / MENINGORADICULOMIELITĂ meningorragie / MENINGORAGIE meningotheliome / MENINGOTELIOM meningotropisme / MENINGOTROPISM meningotyphus / MENINGOTIFUS meniscectomie / MENISCECTOMIE meniscite / MENISCITĂ meniscographie / MENISCOGRAFIE meniscopathie / MENISCOPATIE meniscopexie / MENISCOPEXIE meniscose / MENISCOZĂ menisque / MENISC menocyte / MENOCIT menometrorragie / MENOMETRORAGIE menopathie / MENOPATIE menopause / MENOPAUZĂ menorragie / MENORAGIE menorrhee / MENOREE menotoxine / MENOTOXINĂ menotropine / MENOTROPINĂ menstruation / MENSTRUAŢIE menstruel / MENSTRUAL menstrues / MENSTRE mental / MENTAL Mentha piperita / MENTHA PIPERITA menthe / MENTĂ menthol / MENTOL mentisme / MENTISM menton / MENTON mentonnier / MENTONIER meprobamate / MEPROBAMAT meralgie / MERALGIE meralgie paresthesique / MERALGIE PARESTEZICĂ mercaptans / MERCAPTANI mercaptopurine / MERCAPTOPURINĂ mercure / MERCUR mercurochrome / MERCUROCROM meridien / MERIDIAN merkelome / MERKELOM merocele / MEROCEL merocrine / MEROCRIN merodiastolique / MERODIASTOLIC merogonie / MEROGONIE merosmie / MEROSMIE merosystolique / MEROSISTOLIC merotomie / MEROTOMIE merozoite / MEROZOIT merycisme / MERICISM mesangial / MEZANGIAL mesangium / MEZANGIU mesaortite / MEZAORTITĂ mesarterite / MEZARTERITĂ mesaxone / MEZAXON mescaline / MESCALINĂ mesencephale / MEZENCEFAL mesenchymale / MEZENCHIMAL mesenchyme / MEZENCHIM mesenchymome / MEZENCHIMOM mesentere / MEZENTER mesenterite / MEZENTERITĂ mesial / MEZIAL mesio-vestibulo-occlusal / MEZIO-VESTIBULO-OCLUZAL mesmerisme / MESMERISM meso / MEZOU mesobilifuscine / MEZOBILIFUSCINĂ mesobilirubinogene / MEZOBILIRUBINOGEN mesoblaste / MEZOBLAST mesocardie / MEZOCARDIE mesocephale / MEZOCEFAL mesocolon / MEZOCOLON mesocolopexie / MEZOCOLOPEXIE mesoderme / MEZODERM mesodermose / MEZODERMOZĂ mesodiastolique / MEZODIASTOLIC mesogastre / MEZOGASTRU mesognathie / MEZOGNAŢIE meso-inositol / MEZO-INOZITOL mesomelique / MEZOMELIC mesomere / MEZOMER mesomerie / MEZOMERIE mesomorphe / MEZOMORF meson / MEZON mesonephrome / MEZONEFROM mesonephros / MEZONEFROS mesoneurite / MEZONEURITĂ mesopique / MEZOPIC 1718 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN mesoprosope / MEZOPROSOP mesosalpinx / MEZOSALPINX meso-sigmoide / MEZOSIGMOID mesosigmoîdite / MEZOSIGMOIDITĂ meso-sigmoîdopexie / MEZOSIGMOIDOPEXIE mesosystole / MEZOSISTOLĂ mesosystolique / MEZOSISTOLIC mesotheliome / MEZOTELIOM mesothelium / MEZOTELIU mesotherapie / MEZOTERAPIE message / MESAJ messager / MESAGER messager second / MESAGER SECUND mesurage / MĂSURARE meta-analyse / META-ANALIZĂ metabiose / METABIOZĂ metabolique / METABOLIC metabolisme / METABOLISM metabolisme basal / METABOLISM BAZAL metabolisme intermediaire / METABOLISM INTERMEDIAR metabolite / METABOLIT metabolome / METABOLOM metabotrope / METABOTROP metacarpe / METACARP metacarpien / METACARPIAN metacarpiens / METACARP1ENE metacercaire / METACERCAR metachromasie / METACROMAZIE metachromatique / METACROMATIC metachromatisme / METACROMATISM metacritique / METACRITIC meta-iodo-benzylguanidine / METAIODOBENZILGUANIDINĂ metal / METAL metallo-enzyme / METALOENZIMĂ metalloide / METALOID metalloproteinase / METALOPROTEINAZĂ metallose / METALOZĂ metallotherapie / METALOTERAPIE metallothioneine / METALOTIONEINĂ metamere / METAMER metamerie / METAMERIE metamerie cutanee / METAMERIE CUTANATĂ metamorphie / METAMORFISM metamorphisme / METAMORFISM metamorphopsie / METAMORFOPSIE metamorphose / METAMORFOZĂ metamyelocyte / METAMIELOCIT metanephrine / METANEFRINĂ metanephros / METANEFROS metaphase / METAFAZĂ metaphyse / METAFIZĂ metaplasie / METAPLAZIE metapsychologie / METAPSIHOLOGIE metarteriole / METARTERIOLĂ metarubricyte / METARUBRICIT metastable / METASTABIL metastasant / METASTAZANT metastase / METASTAZĂ metastatique / METASTATIC metastatisation / METASTAZARE metatarsalgie / METATARSALGIE metatarsalgie de Morton / PICIOR MORTON metatarse / METATARS metatarsectomie / METATARSEGTOMIE metatarsien / METATARSIAN metatarsiens / METATARSIENE metatarsophalangien / METATARSOFALANGIAN metatropic / METATROPIC metatypique / METATIPIC metencephale / METENCEFAL metenkephaline / METENKEFALINĂ meteorisme / METEORISM meteorolabile / METEOROLABIL meteoropathologie / METEOROPATOLOGIE meteorotrope / METEOROTROP meteorotropisme / METEOROTROPISM methacrylate / METACRILAT methadone / METADONĂ methamphetamine / METAMFETAMINĂ methanol / METANOL methemalbumine / METHEMALBUMINĂ methemalbuminemie / METHEMALBUMINEMIE methemoglobine / METHEMOGLOBINĂ methemoglobinemie / METHEMOGLOBINEMIE methionine / METIONINĂ methode / METODĂ methode de reference / GOLD STANDARD methode de Schăfer / PROCEDEU SCHC4FER methode de Silvester / PROCEDEU SILVESTER methode des anticorps fluorescents / METODA ANTICORPILOR FLUORESCENŢI methodologie / METODOLOGIE methotrexate / METOTREXAT methoxy-isobutyl-isonitrile / METOXI-IZOBUTIL-IZONITRIL methylation / METILARE methylcellulose / METILCELULOZĂ methylcobalamine / METILCOBALAMINĂ methylmorphine / METILMORFINĂ methylprednisolone / METILPREDNISOLON methyltiouracile / METILTIOURACIL methyltransferase / METILTRANSFERAZĂ meticilline / METICILINĂ metis / METIS metopique / METOPIC metralgie I METRALGIE metrite / METRITĂ metropathie / METROPATIE metroperitonite / METROPERITONITĂ metroplastie / METROPLASTIE metrorragie / METRORAGIE metrorrhee / METROREE miasme / MIASMĂ MIBI / MIBI micelle / MICELĂ microabces / MICROABCES microabces de Munro / MICROABCES MUNRO microaerophile / MICROAEROFIL microalbuminurie / MICROALBUMINURIE microanalyse / MICROANALIZĂ microanevrisme / MICROANEVRISM microangiographie / MICROANGIOGRAFIE microangiopathie / MICROANGIOPATIE microangiopathie thrombotique / MICROANGIOPATIE TROMBOTICĂ microangiopathie thrombotique renale / MICROANGIOPATIE TROMBOTICĂ RENALĂ 1719 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN microangioscopie / MICROANGIOSCOPIE microbe / MICROB microbicide / MiCROBlCID microbien / MICROBIAN microbiologie / MICROBIOLOGIE microbisme / MICROBISM mlcroblaste / MICROBLAST microblepharon / MICROBLEFARIE microcapsule / MICROCAPSULĂ microcarcinome / MICROCARCINOM microcardie / MICROCARDIE microcaulie / MICROCAULIE microcephalie / MICROCEFALIE microchirurgie / MICROCHIRURGIE microcinematographie / MICROCINEMATOGRAFIE microcirculation / MICROCIRCULAŢIE microclimat / MICROCLIMAT Micrococcaceae / MICROCOCCACEAE microcolon / MICROCOLON microcoque / MICROCOC microcorie / MICROCORIE microcornee / MICROCORNEE microcosme / MICROCOSMOS microcytaire / MICROCITAR microcyte / MICROCIT microcytemie / MICROCITEMIE microcytique / MICROCITAR microcytose / MICROCITOZĂ microdactylie / MICRODACTILIE microdontie / MICRODONŢIE microdrepanocytose / MICRODREPANOCITOZĂ micro-electrode / MICROELECTROD micro-element / MICROELEMENT micro-esthesie / MICROESTEZIE micro-evolution / MICROEVOLUŢIE microfilaire / MICROFILARIE microfilaments / MICROFILAMENTE microgastrie / MICROGASTRIE microgenie / MICROGENIE microglie / MICROGLIE microglossie / MICROGLOSIE micrognathie / MICROGNAŢIE micrographe / MICROGRAF micrographie / MICROGRAFIE microgyrie / MICROGIRIE micro-invasion / MICROINVAZIE microlithiase / MICROLITIAZĂ microlithiase alveolaire pulmonaire / MICROLITIAZĂ ALVEOLARĂ PULMONARĂ micromanipulateur / MICROMANIPULATOR micromanometre / MICROMANOMETRU micromastie / MICROMASTIE micromelie / MICROMELIE micromethode / MICROMETODĂ micrometre / MICROMETRU micromyeloblaste / MICROMIELOBLAST micronodulaire / MICRONODULAR micro-onde / MICROUNDĂ micro-organisme / MICROORGANISM microphage / MICROFAG microphagocytose / MICROFAGOCITOZĂ microphakie / MICROFAKIE microphallus / MICROFALUS microphtalmie / MICROFTALMIE micrcpinocyîose / MiCROPiNOCITOZĂ micropolyadenite / MICROPOLIADENITĂ micropolyadenopathie / MICROPOLIADENOPATIE micropolyangeite microscopique / MICROPOLIANGEITĂ MICROSCOPICĂ micropsie / MICROPSIE microradiographie / MICRORADIOGRAFIE microradiophotographie / MICRORADIOFOTOGRAFIE microrchidie / MICRORHIDIE microrhinie / MICRORINIE microrragie / MICRORAGIE microscope / MICROSCOP microscope electronique / MICROSCOP ELECTRONIC microscopie / MICROSCOPIE microscopique / MICROSCOPIC microsmatique / MICROSMATIC microsome / MICROZOM microsomie / MICROSOMIE micro-sonde / MICROSONDĂ micro-spectrophotometrie / MICROSPECTROFOTOMETRIE microspectroscope / MICROSPECTROSCOP microsphere / MICROSFERĂ microspherocytose / MICROSFEROCITOZĂ microspherophakie / MICROSFEROFAKIE microsphygmie / MICROSFIGMIE microsporie / MICROSPORIE Microsporum / MICROSPORUM microsthesie / MICROSTEZIE microstomie / MICROSTOMIE microtome / MICROTOM microtraumatisme / MICROTRAUMATISM microtubule / MICROTUBUL microvascularisation / MICROVASCULARIZAŢIE microvillosite / MICROVILOZITATE microviscosite / MICROVISCOZITATE miction / MICŢIUNE mictionnel / MICŢIONAL miel / MIERE (DE ALBINE) mifepristone / MIFEPRISTONĂ migraine / MIGRENĂ migraine ophtalmique / MIGRENĂ OFTALMICĂ migraine ophtalmoplegique / MIGRENĂ OFTALMOPLEGICĂ miliaire / MILIAR, MILIARIE milieu bucal / MEDIU BUCAL milieu de contraste / MEDIU DE CONTRAST milieu de culture / MEDIU DE CULTURĂ milieu interieur / MEDIU INTERN milium / MILIUM millicurie / MILICURIE milliequivalent / MILIECHIVALENT millimole / MILIMOL milliosmole / MILIOSMOL MIM / MIM mimetique / MIMETIC mimetisme / MIMETISM mimique / MIMICĂ mineralocorticoides / MINERALOCORTICOIZI minerve / MINERVĂ MINI MENTAL STATE EXAMINATION / MINI MENTAL STATE EXAMINATION minimum / MINIMUM miopragie / MIOPRAGIE 1720 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN mtotique / MIOTIC miroir / OGLINDĂ misanthropie / MIZANTROPIE miscible / MISCIBIL misogynie / MISOGINIE misoneisme / MISONEISM misophobie / MISOFOBIE mithridatisme / MITHRIDATISM mitigation / MITIGARE mitilitoxine / MITILITOXINĂ mitochondrial / MITOCONDRIAL mitochondrie / MITOCONDRIE mitochondropathies / MITOCONDROPATII mitogene / MITOGEN mitogenique / MITOGENIC mitose / MITOZĂ mitosome / MITOZOM mitotique / MITOTIC mitral / MITRAL mitralisation / MITRALIZARE mitralite / MITRALITĂ mixture / MIXTURĂ Miyagawanella / MIYAGAWANELLA MMS / MMS mnemasthenie / MNEMASTENIE mneme / MNEMĂ mnemonique / MNEMONICĂ mnemonique / MNEMONICĂ mnemotechnique / MNEMOTEHNICĂ mnesique / MNEZIC mobilisation / MOBILIZARE mobilite / MOBILITATE modelage / MODELARE modele / MODEL modulateur / MODULATOR modulateurs des canaux potassique / MODULATORI Al CANALELOR DE POTASIU modulation / MODULAŢIE modulation d'amplitude / MODULAŢIE DE AMPLITUDINE modulation de frequence / MODULAŢIE DE FRECVENŢĂ module / MODUL moelle / MĂDUVĂ moelle epiniere / MĂDUVA SPINĂRII moelle osseuse / MĂDUVA OSOASĂ mofette / MOFETĂ mogigraphie / MOGIGRAFIE mogilalie / MOGILAL1E mogiphonie / MOGIFONIE moignon / BONT DE AMPUTAŢIE molaire / MĂSEA, MOLAR molal / MOLAL molalite / MOLALITATE molarite / MOLARITATE mole / MOL mole / MOLĂ mole embryonnee / MOLĂ EMBRIONARĂ mole hydatiforme / MOLĂ HIDATIFORMĂ molecule / MOLECULĂ molecule antisens / MOLECULĂ ANTISENS molecule vectrice / MOLECULĂ VECTOARE molecule-gramme / MOLECULĂ-GRAM molecules d'adhesion cellulaire / MOLECULE DE ADEZIUNE CELULARĂ molecules d'adhesion cellulaire vasculaire 1 / MOLECULE DE ADEZIUNE CELULARĂ VASCULARĂ 1 molecules d'adhesion endothelium-leucocyte 1 / MOLECULE DE ADEZIUNE ENDOTELIU-LEUCOCIT 1 molgramostime / MOLGRAMOSTIMĂ mollet / MOLET molluscum / MOLLUSCUM molluscum contagiosum / MOLLUSCUM CONTAGIOSUM momification / MUMIFICARE mongolisme / MONGOLISM mongoloide / MONGOLOID monilethrix / monilethrix moniliase / MONILIAZĂ moniliforme / MONILIFORM moniteur / MONITOR monitorage / MONITORIZARE monoamine / MONOAMINĂ monoamine oxydase / MONOAMIN-OXIDAZĂ monoarthrite / MONOARTRITĂ monoballisme / MONOBALISM monoblaste / MONOBLAST monoblepsie / MONOBLEPSIE monocatenaire / MONOCATENAR monochoree / MONOCOREE monochromatique / MONOCROMATIC monoclonal / MONOCLONAL monoculaire / MONOCULAR monocytaire / MONOCITAR monocyte / MONOCIT monocyto'ide / MONOCITOID monocytose / MONOCITOZĂ monocytose aigue / MONOCITOZĂ ACUTĂ monodactyle / MONODACTIL monodactylisme / MONODACTILIE, MONODACTILISM monogamie / MONOGAMIE monogene / MONOGEN monogenese / MONOGENEZĂ monogenique / MONOGENIC monohybride / MONOHIBRID monoi'deisme / MONOIDEISM monokine / MONOKINĂ monomanie / MONOMANIE monomelie / MONOMELIE monomelique / MONOMELIC monomere / MONOMER monomorphe / MONOMORF monomyosite / MONOMIOZITĂ mononeuropathie / MONONEUROPATIE mononevrite / MONONEVRITĂ mononucleaire / MONONUCLEAR mononucleose / MONONUCLEOZĂ mononucleose infectieuse / MONONUCLEOZĂ INFECŢIOASĂ mononucleotide / MONONUCLEOTID monophagie / MONOFAGIE monophasie / MONOFAZIE monophasique / MONOFAZIC monophtalme / MONOFTALM monophtalmie / MONOFTALMIE monoplegie / MONOPLEGIE monopodie / MONOPODIE monorchidie / MONORHIDIE monosaccharides / MONOZAHARIDE monosomie / MONOSOMIE 1721 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN monosomie partielle / MONOSOMIE PARŢIALĂ monosporiose / MONOSPORIOZĂ monosymptomatique / MONOSIMPTOMATIC monosynaptique / MONOSINAPTIC monotherapie / MONOTERAPIE monothermie / MONOTERMIE monovalent / MONOVALENT monoxyde d'azot / MONOXID DE AZOT monozygote / MONOZIGOT monstre / MONSTRU monstruosite / MONSTRUOZITATE mont de Venus / MUNTELE LUI VENUS montage / MONTURĂ Moraxella catarrhalis / MORAXELLA CATARRHALIS morbide / MORBID morbidite / MORBIDITATE morbigene / MORBIGEN morbilliforme / MORBILIFORM Morbillivirus / MORBILLIVIRUS morbi-mortalite / MORBI-MORTALITATE morbus / MORBUS mordex / MORDEX Morgan / MORGAN Morganella / MORGANELLA morgue / MORGĂ moria / MORIA morphee / MORFEA morpheique / MORFEIC morphine / MORFINĂ morphines endogenes / MORFINE ENDOGENE morphinisme / MORFINISM morphinomanie / MORFINOMANIE morphinomimetique / MORFINOMIMETIC morphogene / MORFOGEN morphogenese / MORFOGENEZĂ morphognosie / MORFOGNOZIE morphographie / MORFOGRAFIE morphologie / MORFOLOGIE morphometrie / MORFOMETRIE morphotype / MORFOTIP morsure / MUŞCĂTURĂ mort / DECES, MOARTE mort apparente / MOARTE APARENTĂ mort cerebrale / MOARTE CEREBRALĂ mort encephalique / MOARTE ENCEFALICĂ mort naturelle / MOARTE NATURALĂ mort subite / MOARTE SUBITĂ mort subite du nourisson / MOARTE SUBITĂ A SUGARULUI mort suspecte / MOARTE SUSPECTĂ mort violente / MOARTE VIOLENTĂ mortalite / MORTALITATE mortel / MORTAL mortier / MOJAR mortification / MORTIFICARE mortinatalite / MORTINATALITATE mort-ne / NĂSCUT-MORT morula / MORULĂ morve / MORVĂ mosaTque / MOZAIC mosaîque fluid / MOZAIC FLUID moteur / MOTOR motiline / MOTILINĂ motilite / MOTILITATE motivation / MOTIVAŢIE motoneurone / MOTONEURON motricite / MOTRICITATE mouche tse-tse / MUSCA ŢE-ŢE mouches volantes / MUŞTE ZBURĂTOARE moulage / MULAJ, ŞABLON moustique / ŢÂNŢAR mouvement / MIŞCARE mouvements choreo-athetosiques / MIŞCĂRI COREOATETO-ZICE moxa / MOXA moxibustion / MOXIBUSTIE moyamoya / MOYAMOYA moyenne / MEDIE mucilage / MUCILAGIU mucinase / MUCINAZĂ mucine / MUCINĂ mucinose / MUCINOZĂ mucinose folliculaire / MUCINOZĂ FOLICULARĂ mucite / MUCITĂ mucocele / MUCOCEL mucocele appendiculaire / MUCOCEL APENDICULAR mucocele lacrymale / MUCOCEL LACRIMAL mucographie / MUCOGRAFIE mucoide / MUCOID mucolipidose / MUCOLIPIDOZĂ mucolyse / MUCOLIZĂ mucolytique / MUCOLITIC mucometre / MUCOMETRU mucopolysaccharides / MUCOPOLIZAHARIDE mucopolysaccharidose / MUCOPOLIZAHARIDOZĂ mucopolysaccharidurie / MUCOPOLIZAHARIDURIE mucoproteine / MUCOPROTEINĂ mucoproteinurie / MUCOPROTEINURIE mucopus / MUCO-PUROI mucormycose / MUCORMICOZĂ mucosite / MUCOZITATE mucoviscidose / MUCOVISCIDOZĂ mucus / MUCUS muguet / MĂRGĂRITĂREL, MUGUET mulleroblastome / MULLEROBLASTOM multicentrique / MULTICENTRIC multifactoriel / MULTIFACTORIAL multigenie / POLIGENIE multigenique / MULTIGENIC multigeste / MULTIGESTĂ multiloculaire / MULTILOCULAR multimedia / MULTIMEDIA multinevrite / MULTINEVRITĂ multipare / MULTIPARĂ multiplet / MULTIPLET multivalent / MULTIVALENT mupirocine / ACID PSEUDOMONIC, MUPIROCINĂ muqueuse / MUCOASĂ muqueuse pituitaire / MUCOASĂ PITUITARĂ murin / MURIN murmure / MURMUR murmure rotatoire / MURMUR ROTATORIU murmure vesiculaire / MURMUR VEZICULAR musca / MUSCA muscarine / MUSCARINĂ muscarinique / MUSCARINIC 1722 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN muscle abaisseur du sourcii / MUŞCHi DEkmESOm AL SPRÂNCENEI muscle abducteur du gros orteil / MUŞCHI ABDUCTOR AL HALUCELUI muscle abducteur du petit doigt / MUŞCHI ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC AL MÂINII muscle abducteur du petit orteil / MUŞCHI ABDUCTOR AL DEGETULUI MIC AL PICIORULUI muscle accessoire du long flechisseur commun des orteils / MUŞCHI PĂTRAT AL PLANTEI muscle adducteur du gros orteil / MUŞCHI ADDUCTOR AL HALUCELUI muscle adducteur du pouce / MUŞCHI ADDUCTOR AL PO-LICELUI muscie ancone / MUŞCHI ANCONEU muscle angulaire de l'omoplate / MUŞCHI RIDICĂTOR AL SCAPULEI muscle articulaire du coude / MUŞCHI ARTICULAR AL COTULUI muscle aryteno-epiglottique / MUŞCHI ARIEPIGLOTIC muscle auriculaire anterieur / MUŞCHI AURICULAR ANTERIOR muscle auriculaire posterieur / MUŞCHI AURICULAR POSTERIOR muscle auriculaire superieur / MUŞCHI AURICULAR SUPERIOR muscle biceps brachial / MUŞCHI BICEPS BRAHIAL muscle biceps crural / MUŞCHI BICEPS FEMURAL muscle brachial anterieur / MUŞCHI BRAHIAL muscle broncho-oesophagien / MUŞCHI BRONHOESOFAGIAN muscle buccinateur / MUŞCHI BUCCINATOR muscle bulbo-caverneux / MUŞCHI BULBOCAVERNOS, MUŞCHI BULBOSPONGIOS muscle canin / MUŞCHI RIDICĂTOR AL UNGHIULUI GURII muscle cardiaque / MUŞCHI CARDIAC muscle carre crural / MUŞCHI PĂTRAT AL COAPSEI muscle carre des lombes / MUŞCHI PĂTRAT AL LOMBELOR muscle carre du menton / MUŞCHI DEPRESOR AL BUZEI INFERIOARE muscle carre pronateur / MUŞCHI PRONATOR PĂTRAT muscle cerato-pharyngien / MUŞCHI CERATOCRICOID muscle chondro-glosse / MUŞCHI CONDROGLOS muscle ciliaire / MUŞCHI CILIAR muscle constricteur inferieur du pharynx / MUŞCHI CONSTRICTOR INFERIOR AL FARINGELUI muscle constricteur moyen du pharynx / MUŞCHI CONSTRICTOR MIJLOCIU AL FARINGELUI muscle constricteur superieur du pharynx / MUŞCHI CONSTRICTOR SUPERIOR AL FARINGELUI muscle coraco-brachial / MUŞCHI CORACOBRAHIAL muscle court abducteur du pouce / MUŞCHI ABDUCTOR SCURT AL POLICELUI muscle court extenseur du gros orteil / MUŞCHI EXTENSOR SCURT AL HALUCELUI muscle court extenseur du pouce / MUŞCHI EXTENSOR SCURT AL POLICELUI muscle court flechisseur du gros orteil / MUŞCHI FLEXOR SCURT AL HALUCELUI muscle court flechisseur du petit doigt / MUŞCHI FLEXOR SCURT AL DEGETULUI MIC AL MÂINII muscle court flechisseur du pouce / MUŞCHI FLEXOR SCURT AL POLICELUI muscle court flechisseur plantaire / MUŞCHI FLEXOR SCURT AL DEGETELOR muscle court peronier lateral / MUŞCHI PERONIER SCURT muscie court supinateur / MUŞCHi SUPiNATOR muscle couturier / MUŞCHI CROITOR muscle cremaster / MUŞCHI CREMASTER muscle crico-arytenoîdien lateral / MUŞCHI CRICOARITENOI-DIAN LATERAL muscle crico-aryteno'fdien posterieur / MUŞCHI CRICOARITE-NOIDIAN POSTERIOR muscle crico-thyroi'dien / MUŞCHI CRICOTIROIDIAN muscle crural / MUŞCHI VAST INTERMEDIAR muscle cubital anterieur / MUŞCHI FLEXOR ULNAR AL CARPULUI muscle cubital posterieur / MUŞCHI EXTENSOR ULNAR AL CARPULUI muscle de la grande incisure de Santorini / MUŞCHI INCIZURII HELIXULUI muscle de la houppe du menton / MUŞCHIUL BĂRBIEI, MUŞCHI TRANSVERS AL BĂRBIEI muscle de l'antitragus / MUŞCHI ANTITRAGUS muscle de l'etrier / MUŞCHIUL SCĂRIŢEI muscle deltoide / MUŞCHI DELTOID muscle demi-epineux de la nuque / MUŞCHI SEMISPINAL AL GÂTULUI muscle demi-epineux du dos / MUŞCHI SEMISPINAL AL TORACELUI muscle demi-membraneux / MUŞCHI SEMIMEMBRANOS muscle demi-tendineux / MUŞCHI SEMITENDINOS muscle deuxieme radial externe / MUŞCHI EXTENSOR RADI-AL SCURT AL CARPULUI muscle digastrique / MUŞCHI DIGASTRIC muscle dilatateur de la pupille / MUŞCHI DILATATOR PUPI-LAR muscle droit anterieur de la cuisse / MUŞCHI DREPT AL COAPSEI muscle droit externe de l'ceil / MUŞCHi DREPT LATERAL AL GLOBULUI OCULAR muscle droit inferieur de l'ceil / MUŞCHI DREPT INFERIOR AL GLOBULUI OCULAR muscle droit interne de la cuisse / MUŞCHI GRACILIS muscle droit interne de l'ceil / MUŞCHI DREPT MEDIAL AL GLOBULUI OCULAR muscle droit lateral de la tete / MUŞCHI DREPT LATERAL AL CAPULUI muscle droit superieur de l'ceil / MUŞCHI DREPT SUPERIOR AL GLOBULUI OCULAR muscle du marteau / MUŞCHI TENSOR AL TIMPANULUI muscle du tragus / MUŞCHIUL TRAGUSULUI muscle elevateur commun de la levre superieure et de l'aile du nez / MUŞCHI RIDICĂTOR AL BUZEI SUPERIOARE Şl AL ARIPII NASULUI muscle elevateur du corps thyroide / MUŞCHI RIDICĂTOR AL GLANDEI TIROIDE muscle elevateur propre de la levre superieure / MUŞCHI RIDICĂTOR AL BUZEI SUPERIOARE muscle epicrânien d'Albinus / MUŞCHI EPICRANIAL muscle epineux / MUŞCHI SPINAL muscle epineux de la nuque / MUŞCHI SPINAL AL GÂTULUI muscle epineux du cou / MUŞCHI SPINAL AL CAPULUI muscle epineux du dos / MUŞCHI SPINAL AL TORACELUI muscle extenseur commun des doigts / MUŞCHI EXTENSOR AL DEGETELOR muscle extenseur commun des orteils / MUŞCHI EXTENSOR LUNG AL DEGETELOR 1723 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN muscle extenseur propre de l'index / MUŞCHI EXTENSOR AL IMHCVI II I li i i\l>i_/\UI_UI muscle extenseur propre du gros orteil / MUŞCHI EXTENSOR LUNG AL HALUCELUI muscle extenseur propre du petit doigt / MUŞCHI EXTENSOR AL DEGETULUI MIC muscle flechisseur commun des orteils / MUŞCHI FLEXOR LUNG AL DEGETELOR muscle flechisseur commun profond des doigts / MUŞCHI FLEXOR PROFUND AL DEGETELOR muscle flechisseur commun superficiel des doigts / MUŞCHI FLEXOR SUPERFICIAL AL DEGETELOR muscle genio-glosse / MUŞCHI GENIOGLOS muscle genio-hyoidien / MUŞCHI GENIOHIOIDIAN muscle grand adducteur / MUŞCHI ADDUCTOR MARE muscle grand complexus / MUŞCHI SEMISPINAL AL CAPULUI muscle grand dentele / MUŞCHI DINŢAT ANTERIOR muscle grand dorsal / MUŞCHI DORSAL MARE muscle grand droit anterieur de la tete / MUŞCHI LUNG AL CAPULUI muscle grand droit de l'abdomen / MUŞCHI DREPT AL ABDOMENULUI muscle grand droit posterieur de la tâte / MUŞCHI DREPT POSTERIOR MARE AL CAPULUI muscle grand fessier / MUŞCHI GLUTEU MARE muscle grand oblique de la tete / MUŞCHI OBLIC INFERIOR AL CAPULUI muscie grand oblique de l’abdomen / MUŞCHI OBLIC EXTERN AL ABDOMENULUI muscle grand oblique de l'oeil / MUŞCHI OBLIC SUPERIOR AL GLOBULUI OCULAR muscle grand palmaire / MUŞCHI FLEXOR RADIAL AL CARPULUI muscle grand pectoral / MUŞCHI PECTORAL MARE muscle grand rhomboi'de / MUŞCHI ROMBOID MARE muscle grand rond / MUŞCHI ROTUND MARE muscle grand zygomatique / MUŞCHI ZIGOMATIC MARE muscle humero-stylo-radial / MUŞCHI BRAHIORADIAL muscle hyo-glosse / MUŞCHI HIOGLOS muscle iliaque / MUŞCHI ILIAC muscle ilio-coccygien / MUŞCHI ILIOCOCCIGIAN muscle ilio-costal / MUŞCHI ILIOCOSTAL muscle ilio-costal cervical / MUŞCHI ILIOCOSTAL CERVICAL muscle ilio-costal dorsal / MUŞCHI ILIOCOSTAL TORACIC muscle ilio-costal lombaire / MUŞCHI ILICOSTAL LOMBAR muscle incisif inferieur / MUŞCHI INCISIVI Al BUZEI INFERIOARE muscle incisif superieur / MUŞCHI INCISIVI Al BUZEI SUPERIOARE muscle interarytenoîdien oblique / MUŞCHI ARITENOID OBLIC muscle interarytenoîdien transverse / MUŞCHI ARITENOID TRANSVERS muscle ischio-caverneux / MUŞCHI ISCHIOCAVERNOS muscle ischio-coccygien / MUŞCHI COCCIGIAN muscle jambier anterieur / MUŞCHI TIBIAL ANTERIOR muscle jambier posterieur / MUŞCHI TIBIAL POSTERIOR muscle jumeau inferieur / MUŞCHI GEMEN INFERIOR muscle jumeau superieur / MUŞCHI GEMEN SUPERIOR muscle lingual inferieur / MUŞCHI LONGITUDINAL INFERIOR AL LIMBII muscle lingual superieur / MUŞCHI LONGITUDINAL SUPERIOR AL LIMBII muscle long abducteur du pouce / MUŞCHI ABDUCTOR LUNG AL POLICELU! muscle long dorsal / MUŞCHI DORSAL LUNG AL TORACELUI muscle long du cou / MUŞCHI LUNG AL GÂTULUI muscle long extenseur du pouce / MUŞCHI EXTENSOR LUNG AL POLICELUI muscle long flechisseur propre du gros orteil / MUŞCHI FLEXOR LUNG AL HALUCELUI muscle long flechisseur propre du pouce / MUŞCHI FLEXOR LUNG AL POLICELUI muscle long peronier lateral / MUŞCHI PERONIER LUNG muscle masseter / MUŞCHI MASETER muscle moyen adducteur / MUŞCHI ADDUCTOR LUNG muscle moyen fessier / MUŞCHI GLUTEU MIJLOCIU muscle mylo-hyoîdien / MUŞCHI MILOHIOIDIAN muscle myrtiforme / MUŞCHI DEPRESOR AL SEPTULUI NAZAL muscle oblique du pavillion / MUŞCHI OBLIC AL PAVILIONULUI URECHII muscle obturateur externe / MUŞCHI OBTURATOR EXTERN muscle obturateur interne / MUŞCHI OBTURATOR INTERN muscle occipito-frontal / MUŞCHI OCCIPITOFRONTAL muscle omo-hyoîdien / MUŞCHI OMOHIOIDIAN muscle opposant du petit doigt / MUŞCHI OPOZANT AL DEGETULUI MIC AL MÂINII muscle opposant du pouce / MUŞCHI OPOZANT AL PO-LICELUS muscle orbiculaire des levres / MUŞCHI ORBICULAR AL GURII muscle orbiculaire des paupieres / MUŞCHI ORBICULAR AL OCHIULUI muscle palato-glosse / MUŞCHI PALATOGLOS muscle palato-staphylin / MUŞCHIUL UVULEI muscle palmaire cutane / MUŞCHI PALMAR SCURT muscle palpebral inferieur / MUŞCHI TARSAL INFERIOR muscle palpebral superieur / MUŞCHI TARSAL SUPERIOR muscle peaucier du cou / MUŞCHI PIELOS AL GÂTULUI muscle pectine / MUŞCHI PECTINEU muscle pedieux / MUŞCHI EXTENSOR SCURT AL DEGETELOR muscle peristaphylin externe / MUŞCHI TENSOR AL VĂLULUI PALATIN muscle peristaphylin interne / MUŞCHI RIDICĂTOR AL VĂLULUI PALATIN muscle peronier anterieur / MUŞCHI PERONIER ANTERIOR muscle petit adducteur / MUŞCHI ADDUCTOR SCURT muscle petit complexus / MUŞCHI DORSAL LUNG AL CAPULUI muscle petit dentele posterieur et inferieur / MUŞCHI DINŢAT POSTERIOR INFERIOR muscle petit dentele posterieur et superieur / MUŞCHI DINŢAT POSTERIOR SUPERIOR muscle petit droit anterieur de la tete / MUŞCHI DREPT ANTERIOR AL CAPULUI muscle petit droit posterieur de la tete / MUŞCHI DREPT POSTERIOR MIC AL CAPULUI muscle petit fesier / MUŞCHI GLUTEU MIC muscle petit oblique de la tete / MUŞCHI OBLIC SUPERIOR AL CAPULUI muscle petit oblique de l'abdomen / MUŞCHI OBLIC INTERN AL ABDOMENULUI muscle petit oblique de l'oeil / MUŞCHI OBLIC INFERIOR AL GLOBULUI OCULAR muscle petit palmaire / MUŞCHI PALMAR LUNG 1724 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN muscie petit pectoral / MUŞCHI PECTORAL MIC muscle petit psoas / MUŞCHI PSOAS MIC muscie petit rhomboi'de / MUŞCHI ROMBOID MIC muscle petit rond / MUŞCHI ROTUND MIC muscie petit scalene d'Albinus et Winslow / MUŞCHI SCALEN MIC muscle petit zygomatique / MUŞCHI ZIGOMATIC MIC muscle pharyngo-staphylin / MUŞCHI PALATOFARINGIAN muscle plantaire grele / MUŞCHI PLANTAR (SUBŢIRE) muscle pleuro-oesophagien / MUŞCHI PLEUROESOFAGIAN muscle poplite / MUŞCHI POPLITEU muscle premier radial externe / MUŞCHI EXTENSOR RADIAL LUNG AL CARPULUI muscle presternal / MUŞCHI STERNAL muscle psoas / MUŞCHI PSOAS MARE muscle psoas-iliaque / MUŞCHI ILIOPSOAS muscle pterygoidien externe / MUŞCHI PTERIGOIDIAN LATERAL muscle pterygoidien interne / MUŞCHI PTERIGOIDIAN MEDIAL muscle pubo-coccygien / MUŞCHI PUBOCOCCIGIAN muscle pubo-prostatique / MUŞCHI PUBOPROSTATIC muscle pubo-rectal / MUŞCHI PUBORECTAL muscle pubo-vaginal / MUŞCHI PUBOVAGINAL muscle pubo-vesical / MUŞCHI PUBOVEZICAL muscle pyramidal de l'abdomen / MUŞCHI PIRAMIDAL (AL ABDOMENULUI) muscle pyramidal du bassin / MUŞCHI PIRIFORM muscle pyramidal du nez / MUŞCHI PIRAMIDAL AL NASULUI muscle pyramidal du pavilion / MUŞCHI PIRAMIDAL AL PAVILIONULUI URECHII muscle quadriceps crural / MUŞCHI CVADRICEPS AL COAPSEI muscle recto-coccygien / MUŞCHI RECTOCOCIGIAN muscle recto-uretral / MUŞCHI RECTOURETRAL muscle recto-uterin / MUŞCHI RECTOUTERIN muscle recto-vesical / MUŞCHI RECTOVEZICAL muscle releveur de la paupiere superieure / MUŞCHI RIDICĂTOR AL PLEOAPEI SUPERIOARE muscle releveur de la prostate / MUŞCHI RIDICĂTOR AL PROSTATEI muscle releveur de l'anus / MUŞCHI RIDICĂTOR ANAL muscle risorius de Santorini / MUŞCHI RIZORIUS muscle rond pronateur / MUŞCHI PRONATOR ROTUND muscle sacro-coccygien anterieur / MUŞCHI SACROCOCCI-GIAN VENTRAL muscle sacro-coccygien posterieur / MUŞCHI SACROCOCCI-GIAN DORSAL muscle sacro-spinal de Henle / MUŞCHI DORSAL LUNG muscle salpingo-pharyngien / MUŞCHI SALPINGOFARINGIAN muscle scalene anterieur / MUŞCHI SCALEN ANTERIOR muscle scalene moyen / MUŞCHI SCALEN MIJLOCIU muscle scalene posterieur / MUŞCHI SCALEN POSTERIOR muscle soleaire / MUŞCHI SOLEAR muscle sourcilier / MUŞCHI SPRÂNCENOS muscle sous-clavier / MUŞCHI SUBCLAVICULAR muscle sous-crural / MUŞCHI ARTICULAR AL GENUCHIULUI muscle sous-epineux / MUŞCHI INFRASPINOS muscle sous-scapulaire / MUŞCHI SUBSCAPULAR muscle splenius de la tete / MUŞCHI SPLENIUS AL CAPULUI muscle splenius du cou / MUŞCHI SPLENIUS AL GÂTULUI muscle sterno-cleido-hyoi'dien / MUŞCHI STERNOHIOIDIAN muscle sterno-cleido-mastoidien / MUŞCHI STERNOCLEIDO-MASTOIDIAN muscle sterno-thyroîdien / MUŞCHI STERNOTIROIDIAN muscle stylc-glosse / MUŞCHI ST1LOGLOS muscle stylo-hyoTdien / MUŞCHI STILOHIOIDIAN muscle stylo-pharyngien / MUŞCHI STILOFARINGIAN muscle sus-epineux / MUŞCHI SUPRASPINOS muscle temporal / MUŞCHI TEMPORAL muscle temporo-parietal / MUŞCHI TEMPOROPARIETAL muscle tenseur du fascia lata / MUŞCHI TENSOR AL FASCIEI LATA muscle thyro-arytenoi'dien inferieur / MUŞCHI VOCAL muscle thyro-arytenoTdien proprement dit / MUŞCHI TIROARI-TENOIDIAN muscle thyro-epiglottique / MUŞCHI TIROEPIGLOTIC muscle thyrohyoidien / MUŞCHI TIROHIOIDIAN muscle tracheal / MUŞCHI TRAHEAL muscle transversaire du cou / MUŞCHI DORSAL LUNG AL GÂTULUI muscle transversaire epineux / MUŞCHI TRANSVERSOSPINOS muscle transverse de la iangue / MUŞCHI TRANSVERS AL LIMBII muscle transverse de l'abdomen / MUŞCHI TRANSVERS AL ABDOMENULUI muscle transverse du nez / MUŞCHI NAZAL muscle transverse du pavilion / MUŞCHI TRANSVERS AL PAVILIONULUI URECHII muscle transverse profond du perinee / MUŞCHI TRANSVERS PROFUND AL PERINEULUI muscle transverse superficiel du perinee / MUŞCHI TRANSVERS SUPERFICIAL AL PERINEULUI muscle trapeze / MUŞCHI TRAPEZ muscle triangulaire des levres / MUŞCHI DEPRESOR AL UNGHIULUI GURII muscle triangulaire du sternum / MUŞCHI TRANSVERS AL TORACELUI muscle triceps brachial / MUŞCHI TRICEPS AL BRAŢULUI muscle triceps sural / MUŞCHI TRICEPS SURAL muscle vaste externe du membre inferieur / MUŞCHI VAST LATERAL muscle vaste interne du membre inferieur / MUŞCHI VAST MEDIAL muscle vertical de la Iangue / MUŞCHI VERTICAL AL LIMBII muscle vesical / MUŞCHI DETRUSOR AL VEZICII muscles / MUŞCHI muscles de l'orbite / MUŞCHII GLOBULUI OCULAR muscles du cou / MUŞCHII GÂTULUI muscles errecteurs des poils / MUŞCHII ERECTORI Al FIRULUI DE PĂR muscles gastrocnemiens / MUŞCHI GASTROCNEMIAN muscles intercostaux externes / MUŞCHI INTERCOSTALI EXTERNI muscles intercostaux internes / MUŞCHI INTERCOSTALI INTIMI muscles intercostaux moyens / MUŞCHI INTERCOSTALI INTERNI muscles interepineux / MUŞCHI INTERSPINOŞI muscles interosseux dorsaux de la main / MUŞCHI INTER-OSOŞI DORSALI Al MÂINII muscles interosseux dorsaux du pied / MUŞCHI INTEROSOŞI DORSALI Al PICIORULUI muscles interosseux palmaires / MUŞCHI INTEROSOŞI PALMARI muscles interosseux plantaires / MUŞCHI INTEROSOŞI PLANTARI muscles inter-transversaires / MUŞCHI INTERTRANSVERSARI muscles jumeaux de la jambe / MUŞCHI GASTROCNEMIAN 1725 INDEX DE TERMENi FRANCEZ-ROMÂN muscles jumeaux externe et interne / MUŞCHI GEMENI (MEDIAL Şl LATERAL) muscles lombricaux de la main / MUŞCHI LOMBRICALI Al MÂINII muscles lombricaux du pied / MUŞCHI LOMBRICALI Al PICIORULUI muscles moteurs des osselets / MUŞCHII OSCIOARELOR AUDITIVE muscles multifides / MUŞCHI MULTIFIZI muscles papilaires / MUŞCHI PAPILARI muscles pectines / MUŞCHI PECTINAŢI muscles rotateurs du dos / MUŞCHI ROTATORI muscles sous-costaux / MUŞCHI SUBCOSTALI muscles spinaux / MUŞCHI SACROSPINAL muscles sur-costaux / MUŞCHI RIDICĂTORI Al COASTELOR muscularis mucosae / MUSCULARIS MUCOSAE musculation / MUSCULAŢIE musculeuse / MUSCULOASĂ musculo-cutane / MUSCULOCUTANAT musculotrope / MUSCULOTROP musicotherapie / MUZICOTERAPIE mutagene / MUTAGEN mutagenese / MUTAGENEZ mutagenese dirigee / MUTAGENEZĂ DIRIJATĂ mutagenese par insertion / MUTAGENEZĂ INSERŢIONALĂ mutagenicite / MUTAGENICITATE mutant / MUTANT mutation / MUTAŢIE mutation conditionelle / MUTAŢIE CONDIŢIONALĂ mutation constitutive / MUTAŢIE CONSTITUTIVĂ mutation dynamique / MUTAŢIE DINAMICĂ mutation faux-sense / MUTAŢIE CU SENS GREŞIT mutation non-sense / MUTAŢIE NON-SENS mutation polaire / MUTAŢIE POLARĂ mutation ponctuelle / MUTAŢIE PUNCTIFORMĂ mutation silencieuse / MUTAŢIE SILENŢIOASĂ mutation somatique / MUTAŢIE SOMATICĂ mutation suppresive / MUTAŢIE SUPRESIVĂ mutationnisme / MUTAŢJONISM mutilation / MUTILARE mutisme / MUTISM mutisme akinetique / MUTISM AKINETIC mutite / MUTITATE muton / MUTON myalgie / MIALGIE myalgie epidemique / MIALGIE EPIDEMICĂ myasthenia gravis / MYASTHENIA GRAVIS myasthenie / MIASTENIE myatonie / MIATONIE myatrophie / MIATROFIE mycelium / MICELIU mycetisme / MICETISM mycetome / MICETOM Mycobacteriaceae / MYCOBACTERIACEAE mycobacterie / MICOBACTERIE mycobacteriose / MICOBACTERIOZĂ Mycobacterium / MYCOBACTERIUM Mycobacterium leprae / MYCOBACTERIUM LEPRAE mycologie / MICOLOGIE mycologie medicale / MICOLOGIE MEDICALĂ Mycoplasma / MYCOPLASMA mycose / MICOZĂ mycosis fongoide / MICOZIS FUNGOID mycostatique / MICOSTATIC mycotherapie / MICOTERAPIE mycotique / MICOTIC mycotoxicose / MICOTOXICOZĂ mycotoxine / MICOTOXINĂ mydriase / MIDRIAZĂ mydriatique / MIDRIATIC myelemie / MIELEMIE myelencephale / MIELENCEFAL myeline / MIELINĂ myelinisation / MIELINIZARE myelinoclastique / MIELINOCLASTIC myelite / MIELITĂ myeloblaste / MIELOBLAST myeloblastome / MIELOBLASTOM myeloblastose / MIELOBLASTOZĂ myelobulbographie / MIELOBULBOGRAFIE myelocele / MIELOCEL myelocyte / MIELOCIT myelocytemie / MIELOCITEMIE myelocytome / MIELOCITOM myelocytose / MIELOCITOZĂ myelodermie / MIELODERMIE myelodysplasie / MIELODISPLAZIE myelofibrose / MIELOFIBROZĂ myelogene / MIELOGEN myelogramme / MIELOGRAMĂ myelographie / MIELOGRAFIE myelokathexie / MIELOCATEXIE myelo-leucemique / MIELOLEUCEMIC myelolipome / MIELOLIPOM myelomalacie / MIELOMALACIE myelomatose / MIELOMATOZĂ myelome / MIELOM myelome multiple / MIELOM MULTIPLU myelomeningocele / MIELOMENINGOCEL myelomere / MIELOMER myelopathie / MIELOPATIE myeloperoxydase / MIELOPEROXIDAZĂ myeloplaxe / MIELOPLAX myeloplaxome / MIELOPLAXOM myelopoiese / MIELOPOIEZĂ myeloproliferatif / MIELOPROLIFERATIV myeloradiculite / MIELORADICULITĂ myeloreticulose / MIELORETICULOZĂ myelosarcome / MIELOSARCOM myeloschisis / MIELOSCHIZIS myelosclerose / MIELOSCLEROZĂ myeloscopie / MIELOSCOPIE myelose / MIELOZĂ myelose aplastique / MIELOZĂ APLASTICĂ myelose erythremique / MIELOZĂ ERITREMICĂ myelose funiculaire / MIELOZĂ FUNICULARĂ myelose hyperplastique / MIELOZĂ HIPERPLASTICĂ myelose hyperthrombocytaire / MIELOZĂ HIPERTROMBO-CITARĂ myelose osteomalacique / MIELOZĂ OSTEOMALACICĂ myelotomie / MIELOTOMIE myelotomie commissurale / MIELOTOMIE COMISURALĂ myelotoxicosis / MIELOTOXICOZĂ myelotoxique / MIELOTOXIC myelotrope / MIELOTROP myenterique / MIENTERIC 1726 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN myjase / MIAZĂ myiase cutanee / MIAZĂ CUTANATĂ mylolyse / MILOLIZĂ myoarchitectonique / MIOARHITECTONICĂ myoatrophie / MIOATROFIE myoblaste / MIOBLAST myoblastome / MIOBLASTOM myocarde / MIOCARD myocarde spongieux / MIOCARD SPONGIOS myocardie / MIOCARDIE myocardiopathie / MIOCARDOPATIE myocardio-pneumopexie / MIOCARDOPNEUMOPEXIE myocardite / MIOCARDITĂ myocardosclerose / MIOCARDOSCLEROZĂ myocardose / MIOCARDOZĂ myocellulite / MIOCELULITĂ myoclonie / MIOCLONIE myoclonie epileptique / MIOCLONIE EPILEPTICĂ myoclonie epileptique Progressive familiale / EPILEPSIE MIOCLONALĂ PROGRESIVĂ FAMILIALĂ myoclonie petit mal / MIOCLONIE PETIT MAL myocyte / MIOCIT myodesopsie / MIODESOPSIE myodynie / MIODINIE myofasciite / MIOFASCIITĂ myofasciite â macrophages / MIOFASCIITĂ CU MACROFAGE myofibrille / MIOFIBRILĂ myofibroblaste / MIOFIBROBLAST myofibrome / MIOFIBROM myofilament / MIOFILAMENT myogene / MIOGEN myogenique / MIOGEN myoglobine / MIOGLOBINĂ myoglobinurie / MIOGLOBINURIE myoglobinurie paroxistique idiopathique / MIOGLOBINURIE PAROXISTICĂ IDIOPATICĂ myographe / MIOGRAF myographie / MIOGRAFIE myoi'de / MIOID myo-inositol / MIOINOZITOL myokinase / MIOKINAZĂ myokymie / MIOKIMIE myologie / MIOLOGIE myolyse / MIOLIZĂ myomalacie / MIOMALACIE myomatose / MIOMATOZĂ myome / MIOM myomectomie / MIOMECTOMIE myomere / MIOMER myometre / MIOMETRU myometrectomie / MIOMETRECTOMIE myometrial / MIOMETRIAL myomotomie / MIOMOTOMIE myonecrose / MIONECROZĂ myooedeme / MIOEDEM myopathie / MIOPATIE myopathie â axe central / MIOPATIE DE AX CENTRAL myopathie â axes multiples / MIOPATIE DE AXE MULTIPLE myopathie alcoolique / MIOPATIE ALCOOLICĂ royopathie atrophique avec myotonie / MIOPATIE ATROFICĂ ^yopathie avec disproportion des types de fibres / MIOPATIE CU DISPROPORŢIE A TIPURILOR DE FIBRE myopathie carcinomateuse / MIOPATIE CARCINOMATOASĂ myopâtnie centronucleaire / MIOPATIE MIOPATIE MIOTUBULARĂ CENTRONUCLEARA, myopathie congenitale / MIOPATIE CONGENITALĂ myopathie des ceintures / MIOPATIE A CENTURILOR myopathie distale / MIOPATIE DISTALĂ myopathie facio-scapulo-humerale de Landouzy-Dejerine / MIOPATIE FACIO-SCAPULO-HUMERALĂ LANDOUZY-DEJERINE myopathie maghrebine / MIOPATIE MAGHREBINĂ myopathie metabolique / MIOPATIE METABOLICĂ myopathie mitochondriale / MIOPATIE MITOCONDRIALĂ myopathie nemaline / MIOPATIE NEMALINĂ myopathie oculaire / MIOPATIE OCULARĂ myopathie pseudohypertrophique de Duchenne / MIOPATIE PSEUDOHIPERTROFICĂ DUCHENNE myopathie thyreotoxique / MIOPATIE TIREOTOXICĂ myopathie viscerale familiale / MIOPATIE VISCERALĂ FAMI-LIALĂ myopathique / MIOPATIC myopie / MIOPIE myopie forte / MIOPIE FORTE myopie maligne / MIOPIE MALIGNĂ myopie spaţiale / MIOPIE SPAŢIALĂ myoplastie / MIOPLASTIE myoplegie familiale / MIOPLEGIE FAMILIALĂ myopotentiel / MIOPOTENŢIAL myorelaxant / MIORELAXANT myoresolutif / MIOREZOLUTIV myorraphie / MIORAFIE myosarcome / MIOSARCOM myosclerose / MIOSCLEROZĂ myosine / MIOZINĂ myosis / MIOZĂ myosismie / MIOSEISM myosite / MIOZITĂ myospasme / MIOSPASM myosteome traumatique / MIOSTEOM TRAUMATIC myosthenometre / MIOSTENOMETRU myosyndesmotomie / MIOSINDESMOTOMIE myotique / MIOTIC myotome / MIOTOM myotomie / MIOTOMIE myotonia fluctuans / MYOTONIA FLUCTUANS myotonie / MIOTONIE myotonie acquise / MIOTONIE DOBÂNDITĂ myotonie atrophique / MIOTONIE ATROFICĂ myotonie congenitale / MIOTONIE CONGENITALĂ myotonometre / MIOTONOMETRU myotubule / MIOTUBUL myringite / MIRINGITĂ myringoplastie / MIRINGOPLASTIE myringotomie / MIRINGOTOMIE mytacisme / MITACISM mythomanie / MITOMANIE mytilisme / MITILISM myxochondrome / MIXOCONDROM myxoedeme / MIXEDEM myxoedeme circonscrit / MIXEDEM CIRCUMSCRIS myxoedeme localise / MIXEDEM LOCALIZAT myxoedeme pretibial / MIXEDEM PRETIBIAL myxomatose / MIXOMATOZĂ myxome / MIXOM myxorhee / MIXOREE 1727 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN myxosarcome / MIXOSARCOM myxoviroses / MIXOVIROZE Myxovirus / MYXOVIRUS N Na+ / K+-ATPase / Na+ / K+-ATPază naevi / NEVI naevocancer / NEVOCANCER naevocarcinome / NEVOCARCINOM naevomatose basocellulaire / NEVOMATOZĂ BAZOCELULARĂ naevo-xantho-endotheliome / NEVO-XANTO-ENDOTELIOM naevus / NEV naevus bleu de Max Tieche / NEV ALBASTRU AL LUI MAX TIECHE naevus comedonien / NEV COMEDONIAN naevus de Ito / NEV ITO naevus de Ota / NEV OTA naevus de Sutton / NEV SUTTON naevus elasticus / NEV ELASTIC naevus fusco-caeruleus acromio-deltoideus / NAEVUS FUSCO-CAERULEUS ACROMIO-DELTOIDEUS naevus fusco-caeruleus ophtalmomaxillaris / NAEVUS FUSCO-CAERULEUS OPHTALMO-MAXILLARIS naevus Intradermique / NEV INTRADERMIC naevus melanique tubereux / NEV MELANIC TUBEROS naevus sebace de Jadassohn / NEV SEBACEU AL LUI JADASSOHN naevus vasculaire / ANGIOM STELAT nain / PITIC nalorphine / NALORFINĂ nanlsme / NANISM nanisme â tete d'oiseau / NANISM CU CAP DE PASĂRE nanisme achondroplasique / NANISM ACONDROPLAZIC nanisme ateleiotique / NANISM ATELEIOTIC nanisme corticosurrenal / NANISM CORTICOSUPRARENAL nanisme diastrophique / NANISM DIASTROFIC nanisme essentiel / NANISM ESENŢIAL nanisme hypophysaire / NANISM HIPOFIZAR nanisme mesomelique / NANISM MEZOMELIC nanisme micromelique / NANISM MICROMELIC nanisme myxoedemateux / NANISM MIXEDEMATOS nanisme osteoglophonique / NANISM OSTEOGLOFONIC nanisme parastremmatique / NANISM PARASTREMATIC nanisme polydystrophique / NANISM POLIDISTROFIC nanisme progeroi'de / NANISM PROGEROID nanisme renal / NANISM RENAL nanisme thanatophore / NANISM TANATOFOR nanisme type Fuhrmann / NANISM TIP FUHRMANN nanisme type Laron / NANISM DE TIP LARON nanomedecine / NANOMEDICINĂ nanomelie / NANOMELIE nanoparticules / NANOPARTICULE nanosciences / NANOŞTIINŢE nanothechnologie / NANOTEHNOLOGIE naphtalene / NAFTALEN narcissisme / NARCISISM narco-analyse / NARCOANALIZĂ narcobiose / NARCOBIOZĂ narcolepsie / NARCOLEPSIE narcomanie / NARCOMANIE narcose / NARCOZĂ narcotherapie / NARCOTERAPIE narcotique / NARCOTIC narine / NARINĂ nasal / NAZAL nasion / NASION nasogenien / NAZOGENIAN nasonnement / RINOFONIE, RINOLALIE nasopharynx / FARINGE NAZAL, NAZOFARINGE nasospinal / NAZOSPINAL natal / NATAL natalite / NATALITATE natremie / NATREMIE natriurese / NATRIUREZĂ natriuretique / NATRIURETIC natriurie / NATRIURIE naturopathie / NATUROPATIE naupathie / NAUPATIE nausee / GREAŢĂ navette / NAVETĂ nebuline / NEBULINĂ Necator / NECATOR necatoriose / NECATORIOZĂ necrobiose / NECROBIOZĂ necrobiose lipoidique / NECROBIOZĂ LIPOIDICĂ necrolyse / NECROLIZĂ necromanie / NECROMANIE necrophagie / NECROFAGIE necrophilie / NECROFILIE necrophobie / NECROFOBIE necropsie / NECROPSIE necroscopie / NECROPSIE necrose / NECROZĂ necrose aseptique / NECROZĂ ASEPTICĂ necrose avasculaire / NECROZĂ AVASCULARĂ necrose centrale du corps calleux / NECROZĂ CENTRALĂ A CORPULUI CALOS necrose medullaire renale / NECROZĂ MEDULARĂ RENALĂ necrose papillare / NECROZĂ PAPILARĂ necrospermie / NECROSPERMIE necrotactisme / NECROTAXIE necrotique / NECROTIC necrotomie / NECROTOMIE negatif / NEGATIV negativisme / NEGATIVISM negatoscope / NEGATOSCOP negentropie / NEGENTROPIE neige carbonique / ZĂPADĂ CARBONICĂ Neisseria / NEISSERIA nemalin / NEMALIN Nemathelminthes / NEMATHELMINTHES Nematodes / NEMATODES neo-antigene / NEOANTIGEN neo-arthrose / NEOARTROZĂ neocerebellum / NEOCEREBEL neocortex / NEOCORTEX neocytopherese / NEOCITOFEREZĂ neodarwinisme / NEODARWINISM neo-endorphines / NEOENDORFINE neoformation / NEOFORMAŢIUNE neofreudisme / NEOFREUDISM neogenese / NEOGENEZĂ neoglucogenese / NEOGLICOGENEZĂ neoglycogenese / NEOGLICOGENEZĂ 1728 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN neohippocratisme / NEOHIPOCRATtSM neolamarckisme / NEOLAMARCKISM neologisme / NEOLOGISM neomycine / NEOMICINĂ neon / NEON neonatal / NEONATAL neonatologie / NEONATOLOGIE neonatometre / NEONATOMETRU neopallium / NEOPALLIUM neophobie / NEOFOBIE neoplasie / NEOPLAZIE neoplasie endocrinienne multiple / NEOPLAZIE ENDOCRINIANĂ MULTIPLĂ neoplasme / NEOPLASM neoplastie / NEOPLASTIE neopsychanalyse / NEOPSIHANALIZĂ neopterine / NEOPTERINĂ Neorickettsia / NEORICKETTSIA neostigmine / NEOSTIGMINĂ neostomie / NEOSTOMIE neostriatum / NEOSTRIATUM neothalamus / NEOTHALAMUS neovessie / NEOVEZICĂ nephelemetre / NEFELOMETRU nephelemetrie / NEFELOMETRIE nephelion / NEFELION nephrectomie / NEFRECTOMIE nephretique / NEFRETIC nephrite / NEFRITĂ nephrite tubulo-interstitielle aigue / NEFRITĂ TUBULO-INTER-STIŢIALĂ ACUTĂ nephro-angio-sclerose / NEFROANGIOSCLEROZĂ nephroblastomatose / NEFROBLASTOMATOZĂ nephroblastome / NEFROBLASTOM nephrocalcinose / NEFROCALCINOZĂ nephrocarcinome / NEFROCARCINOM nephrocele / NEFROCEL nephrogenique / NEFROGENIC nephrogramme / NEFROGRAMĂ nephrogramme isotopique / NEFROGRAMĂ IZOTOPICĂ nephrographie / NEFROGRAFIE nephrolithe / NEFROLIT nephrolithiase / NEFROLITIAZĂ nephrolithotomie / NEFROLITOTOMIE nephrologie / NEFROLOGIE nephrolyse / NEFROLIZĂ nephrome / NEFROM nephrome mesoblastique / NEFROM MEZOBLASTIC nephron / NEFRON nephro-omentopexie / NEFROOMENTOPEXIE nephropathie / NEFROPATIE nephropathie des analgesiques / NEFROPATIE ANALGEZICĂ nephropathie diabetique / NEFROPATIE DIABETICĂ nephropathie endemique balkanique / NEFROPATIE ENDEMICĂ BALCANICĂ nephropathie epidemique / NEFROPATIE EPIDEMICĂ nephropathie glomerulaire secondaire / NEFROPATIE GLO-MERULARĂ SECUNDARĂ nephropathie gravidique / NEFROPATIE GRAVIDICĂ nephropathie interstitielle / NEFROPATIE INTERSTIŢIALĂ nephropathie obstructive / NEFROPATIE OBSTRUCTIVĂ nephropathie post-transfusionnelle / NEFROPATIE POST-TRANSFUZIONALĂ nephropathie tubuiaire chronique / NEFROPATIE TUBULARĂ CRONICĂ nephropathies vasculaires / NEFROPATII VASCULARE nephropexie / NEFROPEXIE nephroplastie / NEFROPLASTIE nephroptose / NEFROPTOZĂ nephrorragie / NEFRORAGIE nephrorraphie / NEFRORAFIE nephrosclerose / NEFROSCLEROZĂ nephrose / NEFROZĂ nephro-sialidose / NEFROSIALJDOZĂ nephrosplenographie / NEFROSPLENOGRAFIE nephrostomie / NEFROSTOMIE nephrotomie / NEFROTOMIE nephrotomographie / NEFROTOMOGRAFIE nephrotoxicite / NEFROTOXICITATE nephrotoxine / NEFROTOXINĂ nerf / NERV nerf accessoire du brachial cutane interne / NERV CUTANAT MEDIAL AL BRAŢULUI nerf ampullaire externe / NERV AMPULAR LATERAL nerf ampullaire posterieur / NERV AMPULAR POSTERIOR nerf ampullaire superieur / NERV AMPULAR ANTERIOR nerf anococcygien / NERV ANOCOCCIGEAN nerf auditif / NERV VESTIBULOCOHLEAR nerf auriculaire posterieur / NERV AURICULAR POSTERIOR nerf auriculo-temporal / NERV AURICULOTEMPORAL nerf brachial cutane interne / NERV CUTANAT MEDIAL AL ANTEBRAŢULUI nerf bucal / NERV BUCAL nerf cardiaque inferieur du sympathique / NERV CARDIAC CERVICAL INFERIOR nerf cardiaque moyen du sympathique / NERV CARDIAC CERVICAL MIJLOCIU nerf cardiaque superieur du sympathique / NERV CARDIAC CERVICAL SUPERIOR nerf carotidien / NERV CAROTIDIAN INTERN nerf circonflexe / NERV AXILAR nerf coccygien / NERV COCCIGIAN nerf crural / NERV FEMURAL nerf cubital / NERV ULNAR nerf cutane de l'epaule / NERV CUTANAT LATERAL SUPERIOR AL BRAŢULUI nerf cutane dorsal lateral du pied / NERV CUTANAT DORSAL LATERAL nerf cutane dorsal medial du pied / NERV CUTANAT DORSAL MEDIAL nerf cutane dorsal moyen du pied / NERV CUTANAT DORSAL INTERMEDIAR nerf cutane externe / NERV CUTANAT LATERAL INFERIOR AL BRAŢULUI nerf cutane peronier / NERV CUTANAT MEDIAL AL GAMBEI nerf cutane posterieur de la cuisse / NERV CUTANAT POSTERIOR AL COAPSEI nerf dentaire inferieur / NERV ALVEOLAR INFERIOR nerf dorsal de la verge / NERV DORSAL AL PENISULUI nerf dorsal de l'omoplate / NERV DORSAL SCAPULAR nerf dorsal du clitoris / NERV DORSAL AL CLITORISULUI nerf du grand dorsal / NERV TORACODORSAL nerf du ligament interosseux de la jambe / NERV INTEROSOS AL GAMBEI nerf du muscle de l'etrier / NERVUL MUŞCHIULUI SCĂRIŢEI 1729 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN nerf du muscle du marteau / NERV TENSOR AL TIMPANULUI nerf du muscle grand dentele / NERV TORACIC LUNG nerf du peristaphylin externe / NERV TENSOR AL VĂLULUI PALATIN nerf facial / NERV FACIAL nerf femoro-cutane / NERV CUTANAT LATERAL AL COAPSEI nerf fessier inferieur / NERV GLUTEAL INFERIOR nerf fessier superieur / NERV GLUTEAL SUPERIOR nerf frontal / NERV FRONTAL nerf genito-crural / NERV GENITOFEMURAL nerf glosso-pharyngien / NERV GLOSOFARINGIAN nerf grand abdomino-genital / NERV ILIOHIPOGASTRIC nerf grand sciatique / NERV SCIATIC nerf grand splanchnique / NERV SPLANHNIC MARE nerf honteux interne / NERV PUDENDAL nerf hypogastrique / NERV HIPOGASTRIC nerf hypoglosse / NERV HIPOGLOS nerf intermediare de Wrisberg / NERV INTERMEDIAR (WRIS-BERG) nerf interosseux anterieur de l'avant-bras / NERV INTEROSOS ANTERIOR AL ANTEBRAŢULUI nerf interosseux posterieur de l'avant-bras / NERV INTEROSOS POSTERIOR AL ANTEBRAŢULUI nerf jugulaire / NERV JUGULAR nerf lacrymal / NERV LACRIMAL nerf larynge inferieur / NERV LARINGEU INFERIOR nerf larynge superieur / NERV LARINGEU SUPERIOR nerf lingual / NERV LINGUAL nerf mandibulaire / NERV MANDIBULAR nerf masseterin / NERV MASETERIC nerf maxillaire / NERV MAXILAR nerf median / NERV MEDIAN nerf mentonnier / NERV MENTONIER nerf moteur oculaire commun / NERV OCULOMOTOR nerf moteur oculaire externe / NERV ABDUCENS nerf musculo-cutane de la jambe / NERV PERONIER SUPERFICIAL nerf musculo-cutane du bras / NERV CUTANAT LATERAL AL ANTEBRAŢULUI nerf musculo-cutane du bras / NERV MUSCULOCUTANAT nerf mylo-hyoidien / NERV MILOHIOIDIAN nerf nasal externe / NERV INFRATROHLEAR nerf nasal interne / NERV ETMOIDAL ANTERIOR nerf nasociliaire / NERV NAZOCILIAR nerf nasopalatin / NERV NAZOPALATIN nerf obturateur / NERV OBTURATOR nerf ophtalmique / NERV OFTALMIC nerf optique / NERV OPTIC nerf palatin anterieur / NERV PALATIN MARE nerf pathetique / NERV TROHLEAR nerf petit abdomino-genital / NERV ILIOINGHINAL nerf petit splanchnique / NERV SPLANHNIC MIC nerf phrenique / NERV FRENIC nerf plantaire externe / NERV PLANTAR LATERAL nerf plantaire interne / NERV PLANTAR MEDIAL nerf pneumogastrique / NERV VAG nerf pterygoidien externe / NERV PTERIGOIDIAN LATERAL nerf pterygoidien interne / NERV PTERIGOIDIAN MEDIAL nerf radial / NERV RADIAL nerf recurrent / NERV LARINGEU RECURENT nerf sacculaire / NERV SACULAR nerf saphene externe / NERV SURAL nerf saphene interne / NERV SAFEN nerf saphene peronier / NERV CUTANAT LATERAL AL GAMBEI nerf sciatique poplite externe / NERV PERONIER COMUN nerf sciatique poplite interne / NERV TIBIAL nerf sous-clavier / NERV SUBCLAVICULAR nerf sous-costal / NERV SUBCOSTAL nerf sous-occipital / NERV SUBOCCIPITAL nerf sous-orbitaire / NERV INFRAORBITAL nerf sous-scapulaire / NERV SUBSCAPULAR nerf spheno-ethmoTdal / NERV ETMOIDAL POSTERIOR nerf spinal / NERV ACCESOR nerf splanchnique inferieur / NERV SPLANHNIC IMUS nerf splanchnique pelvien / NERVI SPLANHNICI LOMBARI nerf sus-orbitaire (frontal externe) / NERV SUPRAORBITAL nerf sus-scapulaire / NERV SUPRASCAPULAR nerf sus-trochleaire (frontal interne) / NERV SUPRATROHLEAR nerf temporo-malaire / NERV ZIGOMATIC nerf tibial anterieur / NERV PERONIER PROFUND nerf trijumeau / NERV TRIGEMEN nerf tympanique / NERV TIMPANIC nerf utriculaire / NERV UTRICULAR nerf vertebral / NERV VERTEBRAL nerf vestibulaire / NERV UTRICULOAMPULAR nerf vidien / NERVUL CANALULUI PTERIGOIDIAN nerfs auriculaires anterieurs / NERVI AURICULARI ANTERIORI nerfs cardiaques accessoires / NERVI CARDIACI TORACICI nerfs carotico-tympaniques / NERVI CAROTICOTIMPANICI nerfs caverneux chez la femme / NERVI CAVERNOŞI Al CLITORISULUI nerfs caverneux chez l'homme / NERVI CAVERNOŞI Al PENISULUI nerfs cervicaux / NERVI CERVICALI nerfs ciliaires courts / NERVI CILIARI SCURŢI nerfs ciliaires longs / NERVI CILIARI LUNGI nerfs collateraux digitaux palmaires du nerf median / NERVI DIGITALI PALMARI PROPRII Al NERVULUI MEDIAN nerfs collateraux dorsaux du pied / NERVI DIGITALI DORSALI Al PICIORULUI nerfs crâniens / NERVI CRANIENI nerfs de la carotide externe / NERVI CAROTIDIENI EXTERNI nerfs dentaires anterieurs, moyens et posterieurs / NERVI ALVEOLARI SUPERIORI nerfs dorsaux / NERVI TORACICI nerfs du vagin / NERVI VAGINALI nerfs erecteurs / NERVI SPLANHNICI PELVINI nerfs hemorroidaux / NERVI RECTALI INFERIORI nerfs inferieurs de la fesse / NERVI FESIERI INFERIORI nerfs intercosto-brachiaux / NERVI INTERCOSTOBRAHIALI nerfs lombaires / NERVI LOMBARI nerfs moyens de la fesse / NERVI FESIERI MIJLOCII nerfs olfactifs / NERVI OLFACTIVI nerfs palatin moyen et palatin posterieur / NERVI PALATINI MICI nerfs phreniques accessoires / NERVI FRENICI ACCESORI nerfs rachidiens / NERVI SPINALI nerfs sacres / NERVI SACRAŢI nerfs spheno-palatins / NERVI PTERIGOPALATINI nerfs splanchniques pelvi-perineaux / NERVI SPLANHNICI SACRAŢI nerfs superieurs de la fesse / NERVI FESIERI SUPERIORI nerveux / NERVOS nervosite / NERVOZITATE nesidioblastome / NESIDIOBLASTOM 1730 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN nestine / NESTINĂ NEU / NEU neural / NEURAL neuraminidase / NEURAMINIDAZA neurapraxie / NEURAPRAXIE neurasthenie / NEURASTENIE neurectomie / NEURECTOMIE neuregulines / NEUREGULINE neurexines / NEUREXINE neurilleme / NEVRILEMĂ neurinome / NEURINOM neuro-angiomatose / NEUROANGIOMATOZĂ neuro-arthritisme / NEUROARTRITISM neuro-astrocytome / NEUROASTROCITOM neurobiologie / NEUROBIOLOGIE neurobiotaxie / NEUROBIOTAXIE neuroblaste / NEUROBLAST neuroblastome / NEUROBLASTOM neurocalcine / NEUROCALCINĂ neurochirurgie / NEUROCHIRURGIE neurochirurgie stereotaxique / NEUROCHIRURGIE STEREO-TAXICĂ neurocrâne / NEUROCRANIU neurocrinie / NEUROCRINIE neurocristopathie / NEUROCRISTOPATIE neurocyte / NEUROCIT neurocytome / NEUROCITOM neurodepresseur / NEURODEPRESOR neurodermatose / NEURODERMATOZĂ neurodermite / NEURODERMATITĂ neurodermite circonscrite / NEURODERMITĂ CIRCUMSCRISĂ neuro-endarteriectomie / NEURO-ENDARTERIECTOMIE neuro-endocrinien / NEUROENDOCRIN neuro-endocrinologie / NEUROENDOCRINOLOGIE neuro-epitheliome / NEUROEPITELIOM neuro-epithelium / NEUROEPITELIU neurofibrilles / NEUROFIBRILE neurofibromatose / NEUROFIBROMATOZĂ neurofibrome / NEUROFIBROM neurofibromine / NEUROFIBROMINĂ neurofibro-sarcomatose / NEUROFIBROSARCOMATOZĂ neurofilaments / NEUROFILAMENTE neurogene / NEUROGEN neuroglioblastome / NEUROGLIOBLASTOM neurogliomatose / NEUROGLIOMATOZĂ neurogliome / NEUROGLIOM neuro-hormone / NEUROHORMON neurohypophyse / NEUROHIPOFIZĂ neuro-infection / NEUROINFECŢIE neurokinines / NEUROKININE neuroleptanalgesie / NEUROLEPTANALGEZIE neuroleptique / NEUROLEPTIC neurolipidose / NEUROLIPIDOZĂ neurolipomatose / NEUROLIPOMATOZĂ neurologie / NEUROLOGIE neurolophome / NEUROLOFOM neurolymphomatose / NEUROLIMFOMATOZĂ neurolymphomatose peripherique / NEUROLIMFOMATOZĂ PERIFERICĂ neurolyse / NEUROLIZĂ neurolytique / NEUROLITIC neuromatose / NEUROMATOZĂ, NEVROMATOZĂ neurome / NEUROM neurome / NEUROM neuromediateur / NEUROMEDIATOR neuromere / NEUROMER neuromodulateur / NEUROMODULATOR neuromodulation / NEUROMODULAŢIE neuromyelite optique aigue / NEUROMIELITĂ OPTICĂ ACUTĂ neuromyopathie / NEUROMIOPATIE neuromyosite / NEUROMIOZITĂ neuromyotonie / NEUROMIOTONIE neuronal / NEURONAL neurone / NEURON neurone bipolaire / NEURON BIPOLAR neurone cortical / NEURON CORTICAL neurone d'association / NEURON DE ASOCIAŢIE neurone d'association / NEURON INTERCALAR neurone effecteur / NEURON EFECTOR neurone inhibiteur / NEURON INHIBITOR neurone moteur / NEURON MOTOR neurone multipolaire / NEURON MULTIPOLAR neurone pyramidal / NEURON PIRAMIDAL neurone sensitif / NEURON SENZITIV neurone unipolaire / NEURON UNIPOLAR neuronolyse / NEURONOLIZĂ neuronophagie / NEURONOFAGIE neuro-pacemaker / NEURO-PACEMAKER neuropapillite / NEUROPAPILITĂ neuropathie / NEUROPATIE neuropathie amyloîde / NEUROPATIE AMILOIDĂ neuropathie diabetique / NEUROPATIE DIABETICĂ neuropathie metabolique / NEUROPATIE METABOLICĂ neuropathie optique / NEUROPATIE OPTICĂ neuropathie paraneoplasique / NEUROPATIE PARANEO-PLAZICĂ neuropathie peripherique / NEUROPATIE PERIFERICĂ neuropathie sensitive hereditaire / NEUROPATIE SENZITIVĂ EREDITARĂ neuropathie tomaculaire / NEUROPATIE TOMACULARĂ neuropathologie / NEUROPATOLOGIE neuropeptide / NEUROPEPTID neuropeptide Y / NEUROPEPTID Y neurophylaxie / NEUROFILAXIE neurophysines / NEUROFIZINE neuropile / NEUROPIL neuroplasme / NEUROPLASMĂ neuroplasticite / NEUROPLASTICITATE neuroplastie / NEUROPLASTIE neuroplegique / NEUROPLEGIC neuropore / NEUROPOR neuroprobasie / NEUROPROBAZIE neuroprotection / NEUROPROTECŢIE neuroradiologie / NEURORADIOLOGIE neuroretinite / NEURORETINITĂ neuroretinopathie / NEURORETINOPATIE neurorraphie / NEURORAFIE neurosciences / NEUROŞTIINŢE neurosecretion / NEUROSECREŢIE neurospongiome / NEUROSPONGIOM neurosteroîde / NEUROSTEROID neurostimulants / NEUROSTIMULANTE neurostimulation / NEUROSTIMULARE neurosyphilis / NEUROSIFILIS neurotactine / NEUROTACTINĂ neurotensine / NEUROTENSINĂ 1731 JNDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN neurotisation / NEUROTIZARE neurotmesis / NEUROTMESIS neurotome / NEUROTOM neurotomie / NEUROTOMIE neurotonie / NEUROTONIE neurotoxine / NEUROTOXINĂ neurotoxique / NEUROTOXIC neurotransmetteur / NEUROTRANSMIŢĂTOR neurotransmission / NEUROTRANSMISIE neurotrope / NEUROTROP neurotrophine / NEUROTROFINĂ neurotrophique / NEUROTROFIC neurotropisme / NEUROTROPISM neurotubule / NEUROTUBUL neurovegetatif / NEUROVEGETATIV neurovessie / NEUROVEZICĂ neurovirose / NEUROVIROZĂ neutralisation / NEUTRALIZARE neutralisation oculaire / NEUTRALIZARE OCULARĂ neutre / NEUTRU neutrino / NEUTRINO neutron / NEUTRON neutronographie / NEUTRONOGRAFIE neutropenie / NEUTROPENIE neutropenie splenique primitive / NEUTROPENIE SPLENICĂ PRIMITIVĂ neutrophile / NEUTROFIL neutrophilie / NEUTROFILIE nevralgie / NEVRALGIE nevralgie amyotrophique / NEVRALGIE AMIOTROFICĂ nevralgie cervicobrachiale / NEVRALGIE CERVICOBRAHIALĂ nevralgie crurale / NEVRALGIE CRURALĂ nevralgie de Ramsay Hunt / NEVRALGIE RAMSAY HUNT nevralgie de Sluder / NEVRALGIE SLUDER nevralgie du ganglion genicule / NEVRALGIA GANGLIONULUI GENICULAT nevralgie du glosso-pharyngien / NEVRALGIE DE GLOSO-FARINGIAN nevralgie du nerf vidien / NEVRALGIA NERVULUI VIDIAN nevralgie du trijumeau / NEVRALGIE DE TRIGEMEN nevralgie faciale / NEVRALGIE FACIALĂ nevralgie geniculee / NEVRALGIE GENICULATĂ nevralgie intercostale / NEVRALGIE INTERCOSTALĂ nevralgie petreuse / NEVRALGIA NERVILOR PIETROŞI nevralgie sciatique / NEVRALGIE SCIATICĂ nevralgie testiculaire / NEVRALGIE TESTICULARĂ nevralgisme facial / NEVRALGISM FACIAL nevraxe / NEVRAX nevraxite / NEVRAXITĂ nevrectomie / NEVRECTOMIE nevrilemme / NEVRILEMĂ nevrite / NEVRITĂ nevrite hypertrophique Progressive familiale / NEVRITĂ HIPERTROFICĂ PROGRESIVĂ FAMILIALĂ nevrite optique / NEVRITĂ OPTICĂ nevrite radiculaire / NEVRITĂ RADICULARĂ nevrodermie / NEVRODERMIE nevrodermite / NEVRODERMITĂ nevroglie / NEVROGLIE nevrome / NEVROM nevropathe / NEVROPAT nevropathie / NEVROPATIE nevrose / NEVROZĂ nevrose / NEVROZAT nevrose d'abandon / NEVROZĂ DE ABANDON nevrose traumatique / NEVROZĂ TRAUMATICĂ nevrotomie / NEVROTOMIE nez / NAS niche / NIŞĂ niche de Haudek / NIŞĂ HAUDEK nickel / NICHEL nickelemie / NICHELEMIE nicol / NICOL Nicotiana tabacum / NICOTIANA TABACUM nicotinamide / NICOTINAMIDĂ nicotinamide adenine dinucleotide / NICOTINAMID ADENIN DINUCLEOTID nicotinamide adenine dinucleotide phosphate / NICOTINAMID ADENIN DINUCLEOTID FOSFAT nicotine / NICOTINĂ nicotinisme / NICOTINISM nicotinolytique / NICOTINOLITIC nidation / NI DAŢI E nigritie / NIGRITĂ nigrose rectale / NIGROZĂ RECTALĂ nihilisme / NIHILISM ninhydrine / NINHIDRINĂ niosome / NIOZOM nitrate / NITRAT nitrites / NITRIŢI nitriturie / NITRITURIE nitrobenzene / NITROBENZEN nitrocellulose / NITROCELULOZĂ nitrofurane / NITROFURAN nitroglycerine / NITROGLICERINĂ nitrophenoles / NITROFENOLI nitrosamines / NITROZAMINE nitrosylation / NITROZILARE niveau / NIVEL niveau limite / INTELECT DE LIMITĂ Nocardia / NOCARDIA nocardiose / NOCARDIOZĂ nocebo / NOCEBO nocicepteur / NOCICEPTOR nociceptif / NOCICEPTIV nociceptine / NOCICEPTINĂ nocif / NOCIV nocivite / NOCIVITATE noctambulisme / NOCTAMBULISM nocuite / NOCIVITATE nodal / NODAL node de Ranvier / NOD RANVIER nodosite / NODOZITATE nodule / NODUL nodule chaud / NODUL CALD nodule de Sister Mary Joseph / NODUL SISTER MARY JOSEPH nodule lymphatique / NODUL LIMFATIC nodules de Bouchard / NODULI BOUCHARD nodules de Busacca / NODULI BUSACCA nodules de Gamna-Gandy / NODULI GAMNA-GANDY nodules de Heberden / NODULI HEBERDEN nodules de Koppe / NODULI KOPPE nodules de Lisch / NODULI LISCH nodules de Meynet / NODULI MEYNET nodules de permeation / NODULI DE PERMEAŢIE 1732 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN nodules d'Osler / NODULI OSLER nodules siderotiques / NODULI SIDEROTICI nodulite / NODULITĂ nodulose / NODULOZĂ noetique / NOETIC noeud / NOD noeud Aschoff-Tawara / NOD ASCHOFF-TAWARA noeud atrio-ventriculaire / NOD ATRIOVENTRICULAR noeud de Keith et Flack / NOD KEITH-FLACK noeud rheumatoîde / NODUL REUMATOID noeud sino-atrial / NOD SINOATRIAL noeud vital / NOD VITAL Noguchia / NOGUCHIA noma / NOMA _ nombre / NUMĂR nombre de Hounsfield / NUMĂR HOUNSFIELD nombre diploide / NUMĂR DIPLOID nombre haploide / NUMĂR HAPLOID Nomina Anatomica / NOMINA ANATOMICA nomogramme / NOMOGRAMĂ non-effractif / NON-INVAZIV non-invasive / NON-INVAZIV non-maladie / NON-MALADIE non-sature / NESATURAT nonsecreteur / NESECRETOR non-soi / NON-PROPRIU, NON-SELF nooleptique / NOOLEPTIC noosphere / NOOSFERĂ nootrope / NOOTROP noradrenaline / NORADRENALINĂ noradrenaline-N-methyltransferase / NORADRENALIN-N-METILTRANSFERAZĂ noradrenergique / NORADRENERGIC norepinephrine / NOREPINEFRINĂ no-restraint / NO-RESTRAINT normal / NORMAL normalite / NORMALITATE norme / NORMĂ normobare / NORMOBAR normoblaste / NORMOBLAST normobiastose / NORMOBLASTOZĂ normocapnie / NORMOCAPNIE normochrome / NORMOCROM normocyte / NORMOCIT normocytose / NORMOCITOZĂ normodrome / NORMODROM normogenese / NORMOGENEZĂ normolipemiant / NORMOLIPEMIANT normotendu / NORMOTENSIV normotope / NORMOTOP normotype / NORMOTIP normovolemie / NORMOVOLEMIE normoxemie / NORMOXEMIE normoxie / NORMOXIE Northern blot / NORTHERN BLOT nosencephale / NOSENCEFAL nosocomial / NOZOCOMIAL nosogenie / NOSOGENIE nosognosie / NOSOGNOZIE nosographie / NOSOGRAFIE nosologie / NOSOLOGIE nosologique / NOSOLOGIC nosomanie / NOSOMANIE nosophobie / NOSOFOBIE nostocytose / NOSTOCITOZĂ NO-synthase / NO-SINTAZĂ notalgie / NOTALGIE notalgie paresthesique / NOTALGIE PARESTEZICĂ notencephale / NOTENCEFAL notochorde / NOTOCORD notochordodysrraphie / NOTOCORDODISRAFIE notocorde / NOTOCORD nourrice / DOICĂ nourrisson / SUGAR nourriture / HRANĂ nouveau-ne / NOU-NĂSCUT nouveau-ne hypotrophique / NOU-NĂSCUT HIPOTROFIC novocai'ne / NOVOCAINĂ noxa / NOXĂ noyau / NUCLEU noyau ambigu / NUCLEU AMBIGUU noyau amygdalien / NUCLEU AMIGDALIAN noyau caude / NUCLEU CAUDAT noyau commissural / NUCLEU COMISURAL noyau de Bechterew / NUCLEU BECHTEREW noyau de Clarke / NUCLEU CLARKE noyau de Darkschewitsch / NUCLEU DARKSCHEWITSCH noyau de Deiters / NUCLEU DEITERS noyau d'Edinger-Westphal / NUCLEU EDINGER-WESTPHAL noyau dentele / NUCLEU DENTAT noyau dorsal / NUCLEU DORSAL, NUCLEU TORACIC noyau inferieur du nerf vestibulaire / NUCLEU VESTIBULAR INFERIOR noyau lenticulaire / NUCLEU LENTICULAR noyau pupillaire / NUCLEU OCULOMOTOR ACCESOR noyau rouge / NUCLEU ROŞU noyau superieur du nerf vestibulaire / NUCLEU VESTIBULAR SUPERIOR noyaux basaux / NUCLEI BAZALI noyaux gris centraux / NUCLEI CENUŞII CENTRALI nubile / NUBIL nubilite / NUBILITATE nuca vomica / NUCA VOMICA nucleaire / NUCLEAR nuclease / NUCLEAZĂ nucleiforme / NUCLEIFORM nucleocapside / NUCLEOCAPSIDĂ nucleohistone / NUCLEOHISTONĂ nucleoi'de / NUCLEOID nucleoîde bacterien / NUCLEOID BACTERIAN nucleole / NUCLEOL nucleolyse / NUCLEOLIZĂ nucleon / NUCLEON nucleopathie / NUCLEOPATIE nucleophagocytose / NUCLEOFAGOCITOZĂ nucleoplasme / NUCLEOPLASMĂ nucleoproteine / NUCLEOPROTEINĂ nucleorthese / NUCLEORTEZĂ nucleosidase / NUCLEOZIDAZĂ nucleoside / NUCLEOZID nucleosome / NUCLEOZOM nucleotidase / NUCLEOTIDAZĂ nucleotide / NUCLEOTID nucleus pulposus / NUCLEU GELATINOS, NUCLEU PULPOS nuclide / NUCLID nulligeste / NULIGESTĂ, NULIGRAVIDĂ 1733 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN nullipare / NULIPARĂ numero / NUMERO numerus clausus / NUMERUS CLAUSUS nummulaire / NUMULAR nuque / CEAFĂ nurse / NURSĂ nursing / NURSING nutation / NUTAŢIE nutriment / NUTRIMENT nutriment / NUTRIMENT ESENŢIAL nutriment secondaire / NUTRIMENT SECUNDAR nutritherapie / NUTRITERAPIE nutritif / NUTRITIV nutrition / NUTRIŢIE nutritionnel / NUTRIŢIONAL nutritionniste / NUTRIŢIONIST nyctalgie / NICTALGIE nyctalopie / NICTALOPIE nycthemeral / NICTEMERAL nycthemere / NJCTEMER nyctophilie / NICTOFILIE nyctophobie / NICTOFOBIE nycturie / NICTURIE nymphomanie / NIMFOMANIE nymphotomie / NIMFOTOMIE nystagmographie / NISTAGMOGRAFIE nystagmus / NISTAGMUS nystagmus de Cheyne / NISTAGMUS CHEYNE nystatine / NISTATIN O obesite / OBEZITATE objectif / OBIECTIV obliteration / OBLITERARE obnubilation / OBNUBILARE obsedant / OBSEDANT observance / OBSERVANŢĂ observance therapeutique / OBSERVANŢĂ TERAPEUTICĂ observation medicale / OBSERVAŢIE MEDICALĂ obsession / OBSESIE obstetrica! / OBSTETRICAL obstetrique / OBSTETRICĂ obstruction / OBSTRUCŢIE obturateur / OBTURATOR obturation / OBTURAŢIE obturation dentaire / OBTURAŢIE DENTARĂ obturation d'un dent / PLOMBĂ occipital / OCCIPITAL occiput / OCCIPUT occlusal / OCLUZAL occlusif / OCLUZIV occlusion / OCLUZIE occlusion intestinale / OCLUZIE INTESTINALĂ occlusion oculaire / OCLUZIE OCULARĂ ochopathie / OCOPATIE octopamine / OCTOPAMINĂ octreotide / OCTREOTID oculaire / OCULAR oculogyre / OCULOGIR oculomoteur / OCULOMOTOR oculo-palpebral / OCULOPALPEBRAL ocypressine / OXIPRESINĂ ocytocine / OCITOCINĂ ocytocique / OCITOCIC oddipathie / ODDIPATIE oddite / ODDITĂ odontalgie / ODONTALGIE odontoblaste / ODONTOBLAST odontocie / ODONTOCIE odontogenie / ODONTOGENIE odontoide / ODONTOID odontolithe / ODONTOLIT odontologie / ODONTOLOGIE odontoporose / ODONTOPOROZĂ odontoradionecrose / ODONTORADIONECROZĂ odontorragie / ODONTORAGIE odontosclerose / ODONTOSCLEROZĂ odorat / MIROS odorat / ODORAT odorimetrie / ODORIMETRIE odynophagie / ODINOFAGIE oedemateux / EDEMATOS oedeme / EDEM oedeme aigu angioneuropathique / EDEM ACUT ANGIONEU-ROTIC oedeme cerebral / EDEM CEREBRAL oedeme de Quincke / EDEM QUINCKE oedeme mălin / EDEM MALIGN oedeme par carence / EDEM PRIN CARENŢĂ oedeme par denutrition / EDEM PRIN DENUTRIŢIE oedeme par famine / EDEM DE FOAME oedeme pulmonaire aigu / EDEM PULMONAR ACUT oeil / OCHI oeil de chat amaurotique / OCHI DE PISICĂ AMAUROTIC oeil directeur / OCHI DIRECTOR oeil sympathisant / OCHI SIMPATIZANT oenilisme / OENOLISM oenomanie / OENOMANIE oesocardiogramme / ESOCARDIOGRAMĂ oesofibroscope / ESOFIBROSCOP oesogastroduodenofibroscopie / ESOGASTRODUODENOFIBRO-SCOPIE oesophage / ESOFAG oesophage de Barrett / ESOFAG BARRETT oesophagectomie / ESOFAGECTOMIE oesophagisme / ESOFAGISM oesophagite / ESOFAGITĂ oesophago-gastrostomie / ESOFAGO-GASTROSTOMIE oesophago-jejunostomie / ESOFAGO-JEJUNOSTOMIE oesophagoplastie / ESOFAGOPLASTIE oesophagorragie / ESOFAGORAGIE oesophagoscopie / ESOFAGOSCOPIE oesophagostomie / ESOFAGOSTOMIE oesophagotomie / ESOFAGOTOMIE oestradiol / ESTRADIOL oestradiolemie / ESTRADIOLEMIE oestriol / ESTRIOL oestrogene / ESTROGEN oestrogenie / ESTROGENIE oestrogenotherapie / ESTROGENOTERAPIE oestrone / ESTRONĂ oestrophiline / ESTROFILINĂ oestroprogestatif / ESTROPROGESTATIV oestrus / ESTRU 1734 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN oeuf / OU oeuf feconde / OU FECUNDAT officinal / OFICINAL oldiomycose / OIDIOMICOZĂ olecrâne / OLECRAN oleome / OLEOM oleothorax / OLEOTORAX olfaction / OLFACŢIE olfactometrie / OLFACTOMETRIE olfactotherapie / OLFACTOTERAPIE oligo-1, 6-glucosidase / OLIGO-1, 6-GLUCOZIDAZĂ oligoamnios / OLIGOAMNIOS oligo-anurie / OLIGO-ANURIE oligo-arthrite / OLIGOARTRITĂ oligoastheno-spermie / OLIGOASTENOSPERMIE oligocranie / OLIGOCRANIE oligocytemie / OLIGOCITEMIE oligodendrocyte / OLIGODENDROCIT oligodendroglie / OLIGODENDROGLIE oligodendrogliome / OLIGODENDROGLIOM oligodipsie / OLIGODIPSIE oligodontie / OLIGODONŢIE oligodynamique / OLIGODINAMIC oligoelement / OLIGOELEMENT oligohydramnion / OLIGOHIDRAMNION oligomenorrhee / OLIGOMENOREE oligomere / OLIGOMER oligonucleotide / OLIGONUCLEOTID oligonucleotide antisens / OLIGONUCLEOTID ANTISENS oligopeptide / OLIGOPEPTID oligophagie / OLIGOFAGIE oligophrenie / OLIGOFRENIE oligophrenie phenylpyruvique / OLIGOFRENIE FENILPIRUVICĂ oligophrenie polydystrophique / OLIGOFRENIE POLIDISTRO-FICĂ oligopnee / OLIGOPNEE oligosaccharides / OLIGOZAHARIDE oligosaccharidose / OLIGOZAHARIDOZĂ oligosideremie / OLIGOSIDEREMIE oligosonde / OLIGOSONDĂ oligospermie / OLIGOSPERMIE oligotrichie / OLIGOTRICHIE oligotrophie / OLIGOTROFIE oligurie / OLIGURIE olivaire / OLIVAR olive / OLIVĂ omarthrite / OMARTRITĂ omarthrose / OMARTROZĂ ombilic / OMBILIC ombilication / OMBILICARE ombilicoporto-graphie / OMBILICOPORTOGRAFIE ombrage / UMBRIRE omental / OMENTAL omentectomie / OMENTECTOMIE omentite / OMENTITĂ omentopexie / OMENTOPEXIE omentoplastie / OMENTOPLASTIE omentotomie / OMENTOTOMIE omentum / OMENTUM omeprazole / OMEPRAZOL omnipraticien / OMNIPRACTICIAN omoplate / OMOPLAT omphalectomie / OMFALECTOMIE omphaiite / OîvlFALiTA omphalocele / OMFALOCEL omphalomesenterique / OMFALOMEZENTERIC omphalorragie / OMFALORAGIE omphalotomie / OMFALOTOMIE onanisme / ONANIE onchocercome / ONCOCERCOM onchocercose / ONCOCERCOZĂ oncocyte / ONCOCIT oncocytome / ONCOCITOM oncogene / ONCOGEN oncogene / ONCOGENĂ oncogenese / ONCOGENEZĂ oncographe / ONCOGRAF oncolipide / ONCOLIPID oncologie / ONCOLOGIE oncostatique / ONCOSTATIC oncotique / ONCOTIC oncovirus / ONCOVIRUS onction / ONCŢIUNE onde / UNDĂ onde anacrote / UNDĂ ANACROTĂ onde de fusion / UNDĂ DE FUZIUNE onde de Pardee / MAREA UNDĂ MONOFAZICĂ, UNDĂ PARDEE onde delta / UNDĂ DELTA onde dicrote / UNDĂ DICROTĂ onde en dome / UNDĂ ÎN DOM onde f / UNDĂ f onde P / UNDĂ P onde Q / UNDĂ Q onde R / UNDĂ R onde S / UNDĂ S onde T / UNDĂ T onde U / UNDĂ U onde ultracourtes / UNDE ULTRASCURTE ondulation epigastrique / ONDULAŢIE EPIGASTRICĂ ongle / UNGHIE ongle en carene / UNGHIE ÎN CARENĂ ongle incarne / UNGHIE ÎNCARNATĂ onirique / ONIRIC onirisme / ONIRISM oniro-analyse / ONIROANALIZĂ onirogene / ONIROGEN oniroîde / ONIROID onomatomanie / ONOMATOMANIE ontogenese / ONTOGENEZĂ ontogenetique / ONTOGENETIC ontogenie / ONTOGENIE onycatrophie / ONICATROFIE onychauxis / ONYCHAUXIS onychodysplasie / ONICODISPLAZIE onychodystrophie / ONICODISTROFIE onychographie / ONICOGRAFIE onychogryphose / ONICOGRIFOZĂ onychogrypose / ONICOGRIPOZĂ onycholyse / ONICOLIZĂ onychomadese / ONICOMADEZĂ onychomycose / ONICOMICOZĂ onychopathie / ONICOPATIE onychophagie / ONICOFAGIE onychorrhexis / ONICOREXIS onychose / ONICOZĂ 1735 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN onycoschizie / ONICOSCHIZIE onvxis / ONIXIS oocinete / OOCHINET oocyste 7 OOCHIST oocyte / OOCIT oogenese / OOGENEZĂ oophorectomie / OOFORECTOMIE oophorite / OOFORITĂ oophoropexie / OOFOROPEXIE oophororraphie / OOFORORAFIE oophoro-salpingectomie / OOFOROSALPINGECTOMIE opacifiant / OPACI FI ANT opacification / OPACIFIERE opacite / OPACITATE opalescent / OPALESCENT operateur / OPERATOR operation / OPERAŢIE operation Albee / OPERAŢIE ALBEE operation Babcock / OPERAŢIE BABCOCK operation Bassini / OPERAŢIE BASSINI operation Billroth / OPERAŢIE BILLROTH operation Birber-Jianu / OPERAŢIE BIRBER-JIANU operation Brunschwing / OPERAŢIE BRUNSCHWIG operation Caldwell-Luc / OPERAŢIE CALDWELL-LUC operation cesarienne / OPERAŢIE CEZARIANĂ operation Danielopolu / OPERAŢIE DANIELOPOLU operation Daviel / OPERAŢIE DAVIEL operation de Heyrovski / OPERAŢIE HEYROVSKI operation de Sjoqvist / OPERAŢIE SJOQVIST operation Dragstedt / OPERAŢIE DRAGSTEDT operation Duhresen / OPERAŢIE DOHRSEN operation Duplay / OPERAŢIE DUPLAY operation Eck / OPERAŢIE ECK operation Fothergill / OPERAŢIE FOTHERGILL operation Fredet-Ramstedt / OPERAŢIE FREDET-RAMSTEDT operation Freyer / OPERAŢIE FREYER operation Gonin / OPERAŢIE GONIN operation Grigoriu / OPERAŢIE GRIGORIU operation Gross / OPERAŢIE GROSS operation Halsted / OPERAŢIE HALSTED operation Holth / OPERAŢIE HOLTH operation lonescu / OPERAŢIE IONESCU operation Juvara / OPERAŢIE JUVARA operation Kelly-King / OPERAŢIE KELLY-KING operation Kraske / OPERAŢIE KRASKE operation Lagrange / OPERAŢIE LAGRANGE operation Le Fort / OPERAŢIE LE FORT operation Lorenz / OPERAŢIE LORENZ operation Macewen / OPERAŢIE MACEWEN operation Manchester / OPERAŢIE MANCHESTER operation McBurney / OPERAŢIE McBURNEY operation McGill / OPERAŢIE McGILL operation Ramstedt / OPERAŢIE RAMSTEDT operation Torkildsen / OPERAŢIE TORKILDSEN operation Trendelenburg / OPERAŢIE TRENDELENBURG operation Wertheim / OPERAŢIE WERTHEIM operation Ziegler / OPERAŢIE ZIEGLER opercule / OPERCUL operon / OPERON ophidisme / OFIDISM ophtalmia nodosa / OPHTALMIA NODOSA ophtalmie / OFTALMIE ophtalmie des neiges / OFTALMIA ZĂPEZILOR ophtalmie sympathique / OFTALMIE SIMPATICĂ ophtaimique / OFTALMIC ophtalmodynamometre / OFTALMODINAMOMETRU ophtalmodynamometrie / OFTALMODINAMOMETRIE ophtalmodynie / OFTALMODINIE ophtalmogyre / OFTALMOGIR ophtalmologie / OFTALMOLOGIE ophtalmomalacie / OFTALMOMALACIE ophtalmometrie / OFTALMOMETRIE ophtalmomyase / OFTALMOMIAZĂ ophtalmomycose / OFTALMOMICOZĂ ophtalmoplastie / OFTALMOPLASTIE ophtalmoplegie / OFTALMOPLEGIE ophtalmoplegie externe nucleaire Progressive / OFTALMOPLEGIE EXTERNĂ NUCLEARĂ PROGRESIVĂ ophtalmoplegie pseudonucleaire / OFTALMOPLEGIE PSEUDO-NUCLEARĂ ophtalmoplegie supranucleaire Progressive / OFTALMOPLEGIE SUPRANUCLEARĂ PROGRESIVĂ ophtalmorragie / OFTALMORAGIE ophtalmoscope / OFTALMOSCOP ophtalmoscopie / OFTALMOSCOPIE ophtalmostat / OFTALMOSTAT ophtalmotomie / OFTALMOTOMIE opiace / OPIACEU opioîde / OPIOID opiomanie / OPIOMANIE opisthion / OPISTION opisthognathisme / OPISTOGNATISM opisthotonos / OPISTOTONUS opium / OPIU opotherapie / OPOTERAPIE opsines / OPSINE opsiurie / OPSIURIE opsoclonie / OPSOCLONIE opsonine / OPSONINĂ opsonisation / OPSONIZARE optique / OPTICĂ optometre / OPTOMETRU optometrie / OPTOMETRIE optotype / OPTOTIP or / AUR ora / ORA oral / ORAL orbiculaire / ORBICULAR orbitaire / ORBITAL orbite / ORBITĂ orbitometrie / ORBITOMETRIE orbitotomie / ORBITOTOMIE orbitotonometrie / ORBITOTONOMETRIE orchialgie / ORHIALGIE orchidectomie / ORHIDECTOMIE orchidometrie / ORHIDOMETRIE orchidopexie / ORHIDOPEXIE orchidoptose / ORHIDOPTOZĂ orchidorraphie / ORHIDORAFIE orchidotomie / ORHIDOTOMIE orchidovaginopexie / ORHIDOVAGINOPEXIE orchiepididymite / ORHIEPIDIDIMITĂ orchioblastome / ORHIOBLASTOM orchiotomie / ORHIOTOMIE orchite / ORHITĂ ordonnance / REŢETĂ 1736 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN ordonnance medicale / ORDONANŢA MEDICALA ordre / ORDIN oreille / URECHE oreille externe / URECHE EXTERNA oreille interne / URECHE INTERNĂ oreille moyenne / URECHE MEDIE oreillette / ATRIU 5: oreillons / OREION orexigene / OREXIGEN organe / ORGAN organe de Corti / ORGAN CORTI organe de Jacobson / ORGAN JACOBSON organe lymphoîde central / ORGAN LIMFOID CENTRAL organe lymphoîde peripherique / ORGAN LIMFOID PERIFERIC organe lymphoîde secondaire / ORGAN LIMFOID SECUNDAR organe vomeronasal / ORGAN VOMERONAZAL organes circumventriculaires / ORGANE CIRCUMVENTRICU-LARE organes des sens / ORGANE DE SIMŢ organes genitaux / ORGANE GENITALE organes sensoriels / ORGANE DE SIMŢ organicisme / ORGANICISM organique / ORGANIC organisation / ORGANIZARE Organisation Mondiale de la Sânte / ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII organisme / ORGANISM organisme genetiquement modifie / ORGANISM GENETIC MODIFICAT organite / ORGANIT organogenese / ORGANOGENEZĂ organogenesie / ORGANOGENEZĂ organogenie / ORGANOGENEZĂ organoleptique / ORGANOLEPTIC organotrope / ORGANOTROPIC orgasme / ORGASM orgelet / ORGELET, URCIOR orientation / ORIENTARE orifice / ORIFICIU ORL 1 / ORL 1 ornithine / ORNITINĂ ornithine-carbamyl-transferase / ORNITIN-CARBAMIL-TRANSFE-RAZĂ ornithose / ORNITOZĂ oropharynx / FARINGE BUCAL oropharynx / OROFARINGE orosomucoîde / OROSOMUCOID oroticurie / OROTICURIE ORPHANET / ORPHANET orteil en marteau / DEGET ÎN CIOCAN orthacousie / ORTACUZIE orthese / ORTEZĂ orthochromatique / ORTOCROMATIC orthochrome / ORTOCROM orthodeoxie / ORTODEOXIE orthodiagramme / ORTODIAGRAMĂ orthodontie / ORTODONŢIE orthogenese / ORTOGENIE orthogenie / ORTOGENIE orthognathisme / ORTOGNATISM orthopedie / ORTOPEDIE orthopediste / ORTOPED orthophoniste / ORTOFONIST orthopnorie / ORTOFORiE orthopnee / ORTOPNEE orthoptique / ORTOPTIC, ORTOPTICĂ orthoptoscope / ORTOPTOSCOP orthoscope / ORTOPTOSCOP orthostatique / ORTOSTATIC orthostatisme / ORTOSTATISM orthosympathique / ORTOSIMPATIC orthotonos / ORTOTONUS ortophonie / ORTOFONIE ortotrophie / ORTOTROFIE os / OS os crochu / OS CU CÂRLIG os du cârpe / CARPIENE os du metacarp / METACARPIENE os du metatars / METATARSIENE os iliaque / COXAL, OS ILIAC os malaire / ZIGOMATIC os naviculaire / NAVICULAR, OS NAVICULAR os palatin os vesalien / OS VESALIAN os wormienes / OASE WORMIENE oscheoplastie / OSCHEOPLASTIE oscheotomie / OSCHEOTOMIE oscillation / OSCILAŢIE oscillographe cathodique / OSCILOGRAF CATODIC oscillometre / OSCILOMETRU oscillometrie / OSCILOMETRIE oscillopie / OSCILOPIE oscillopsie / OSCILOPSIE oscilloscope / OSCILOSCOP oses / OZE osides / OZIDE osmhidrose / OSMHIDROZĂ osmolagnie / OSMOLAGNIE osmolalite / OSMOLALITATE osmolarite / OSMOLARITATE osmole / OSMOL osmometre / OSMOMETRU osmometrie / OSMOMETRIE osmophor / OSMOFOR osmorecepteur / OSMORECEPTOR osmose / OSMOZĂ osphresiolagnie / OSFREZIOLAGNIE osphresiologie / OSFREZIOLOGIE osphresiometre / OSFREZIOMETRU osphyalgie / OSFIALGIE osseine / OSEINĂ osseux / OSOS ossiculectomie / OSICULECTOMIE ossification / OSIFICARE ossifluent / OSIFLUENT ostealgie / OSTEOALGIE osteite / OSTEITĂ osteite apophysaire de croissance / OSTEITĂ APOFIZARĂ DE CREŞTERE osteite deformante hypertrophique / OSTEITĂ DEFORMANTĂ HIPERTROFICĂ osteite fibrokystique / OSTEITĂ FIBROCHISTICĂ osteite productive / OSTEITĂ PRODUCTIVĂ osteite tuberculeuse / OSTEITĂ TUBERCULOASĂ osteo-algie / OSTEOALGIE osteoarthrite / OSTEOARTRITĂ 1737 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN osteoarthrite deformante endemique / OSTEOARTRITĂ DEFORMANTA ENDEMICĂ osteoarthrite degenerative / OSTEOARTRITĂ DEGENERATIVĂ osteoarthropathie / OSTEOARTROPATIE osteoarthropathie hypertrophiante pneumique / OSTEOARTROPATIE HIPERTROFIANTĂ PNEUMICĂ osteoarthrose inter-epineuse / OSTEOARTROZĂ INTERSPI-NOASĂ osteoblaste / OSTEOBLAST osteoblastome / OSTEOBLASTOM osteocalcine / OSTEOCALCINĂ osteochodrose / OSTEOCONDROZĂ osteochondrite / OSTEOCONDRITĂ osteochondrite de la hanche / OSTEOCONDRITĂ A ŞOLDULUI osteochondrite dissecante / OSTEOCONDRITĂ DISECANTĂ osteochondrite ischiopubienne / OSTEOCONDRITĂ ISCHIO-PUBIANĂ osteochondrite laminaire / OSTEOCONDRITĂ LAMINARĂ osteochondrite vertebrale infantile / OSTEOCONDRITĂ VERTEBRALĂ INFANTILĂ osteochondrodysplasie / OSTEOCONDRODISPLAZIE osteochondrodystrophie / OSTEOCONDRODISTROFIE osteochondromatose articulaire / OSTEOCONDROMATOZĂ ARTICULARĂ osteochondrome / OSTEOCONDROM osteochondro-sarcome / OSTEOCONDROSARCOM osteoclasie / OSTEOCLAZIE osteoclasie familiale avec macrocrâne / OSTEOCLAZIE FAMILIALĂ osteoclaste / OSTEOCLAST osteoclastome / OSTEOCLASTOM osteocondensation / OSTEOCONDENSARE osteocyte / OSTEOCIT osteodensimetrie / OSTEODENSITOMETRIE osteodynie / OSTEODINIE osteodysplasie / OSTEODISPLAZIE osteodysplasie metaphysaire / OSTEODISPLAZIE METAFIZARĂ osteodysplastie / OSTEODISPLASTIE osteodystrophie / OSTEODISTROFIE osteodystrophie hereditaire d'AIbright / OSTEODISTROFIE EREDITARĂ ALBRIGHT osteodystrophie renale / OSTEODISTROFIE RENALĂ osteo-ectasie avec hyperphosphatasie / OSTEOECTAZIE CU HIPERFOSFATAZIE osteofibromatose kystique / OSTEOFIBROMATOZĂ CHISTICĂ osteofibrose / OSTEOFIBROZĂ osteogenese / OSTEOGENEZĂ osteogenese imparfaite / OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ osteogenie / OSTEOGENEZĂ osteoide / OSTEOID osteoidose / OSTEOIDOZĂ osteologie / OSTEOLOGIE osteolyse / OSTEOLIZĂ osteolyse â localisations multiples / OSTEOLIZĂ CU LOCALIZĂRI MULTIPLE osteolyse massive idiopathique / OSTEOLIZĂ MASIVĂ IDIO-PATICĂ osteomalacie / OSTEOMALACIE osteomatose / OSTEOMATOZĂ osteome / OSTEOM osteome osteoide / OSTEOM OSTEOID osteomesopycnose / OSTEOMEZOPICNOZĂ osteometrie / OSTEOMETRIE osteomyelite / OSTEOMIELITĂ osteomyelite infectieuse aigue / OSTEOMIELITĂ INFECŢIOASĂ ACUTĂ osteon / OSTEON osteonecrose / OSTEONECROZĂ osteonecrose aseptique / OSTEONECROZĂ ASEPTICĂ osteonectine / OSTEONECTINĂ osteonevralgie / OSTEONEVRALGIE osteo-onycho-dysostose / OSTEO-ONICODISOSTOZĂ osteo-onychodysplasie hereditaire / OSTEO-ONICODISPLAZIE EREDITARĂ osteopathe / OSTEOPAT osteopathie / OSTEOPATIE osteopathie de carence / OSTEOPATIE DE CARENŢĂ osteopathie fibreuse / OSTEOPATIE FIBROASĂ osteopenie / OSTEOPENIE osteoperiostite / OSTEOPERIOSTITĂ osteopetrose / OSTEOPETROZĂ osteophlegmon / OSTEOFLEGMON osteophyte / OSTEOFIT osteophytose / OSTEOFITOZĂ osteoplasie / OSTEOPLAZIE osteoplaste / OSTEOPLAST osteoplastie / OSTEOPLASTIE osteopoecilie / OSTEOPOIKILIE osteopontine / OSTEOPONTINĂ osteoporomalacie / OSTEOPOROMALACIE osteoporose / OSTEOPOROZĂ osteoporose algique posttraumatique / OSTEOPOROZĂ ALGICĂ POSTTRAUMATICĂ osteoporose circonscrite du crâne / OSTEOPOROZĂ CIRCUMSCRISĂ A CRANIULUI osteopsathyrose / OSTEOPSATIROZĂ osteoradionecrose / OSTEORADIONECROZĂ osteosarcome / OSTEOSARCOM osteosclerose / OSTEOSCLEROZĂ osteosclerose generalisee / OSTEOSCLEROZĂ GENERALIZATĂ osteose / OSTEOZĂ osteose parathyroi'dienne / OSTEOZĂ PARAŢIROIDIANĂ osteose thyroidiene / OSTEOZĂ TIROIDIANĂ osteosteatome / OSTEOSTEATOM osteosynthese / OSTEOSINTEZĂ osteotomie / OSTEOTOMIE osteotuberculose / OSTEOTUBERCULOZĂ ostiale / OSTIAL ostiofolliculite / OSTIOFOLICULITĂ ostium / OSTIUM ostium aortae / OSTIUM AORTIC ostium commune / OSTIUM COMUN ostium primum / OSTIUM PRIMITIV ostium secundum / OSTIUM SECUNDAR ostium sinus coronarii / OSTIUMUL SINUSULUI CORONAR ostoclaste / OSTEOCLAST otalgie / OTALGIE othematome / OTHEMATOM oticodinie / OTICODINIE otique / OTIC otite / OTITĂ otoantrite / OTOANTRITĂ otocopose / OTOCOPOZĂ otodynie / OTODINIE otogene / OTOGEN 1738 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN otoliquorrhee / OTOLICVOREE otolithes / OTOLIŢI otologie / OTOLOGIE otomastoidite / OTOMASTOIDITĂ otomycose / OTOMICOZĂ otopathie / OTOPATIE otophyma / OTOFIMA otoplastie / OTOPLASTIE otorhinolaryngologie / OTORINOLARINGOLOGIE otorragie / OTORAGIE otorrhee / OTOREE otosclerose / OTOSCLEROZĂ otoscope / OTOSCOP otoscopie / OTOSCOP IE otospongiose / OTOSPONGIOZĂ ototoxicite / OTOTOXICITATE ouabaine / OUABAINĂ ouîe / AUZ oulement diastolique / URUITURĂ DIASTOLICĂ ouraque / URAC ourlien / URLIAN ovaire / OVAR ovalbumine / OVALBUMINĂ ovalocyte / ELIPTOCIT, OVALOCIT ovalocyîose / OVALOCITOZĂ ovariectomie / OVARIECTOMIE ovarien / OVARIAN ovariocele / OVARIOCEL ovariopexie / OVARIOPEXIE ovarioprive / OVARIOPRIV ovariotomie / OVARIOTOMIE ovarite / OVARITĂ overdose / OVERDOSE oviducte / OVIDUCT ovoculture / OVOCULTURĂ ovocyte / OVOCIT ovogenese / OVOGENEZĂ ovolmplantatlon / OVOIMPLANTAŢIE ovotestis / OVOTESTIS ovulation / OVULAŢIE ovule / OVUL oxacilline / OXACILINĂ exalate / OXALAT oxalemie / OXALEMIE oxalose / OXALOZĂ oxalurie / OXALURIE oxycarbonemie / OXICARBONEMIE oxycarbonisme / OXICARBONISM oxycephalie / OXICEFALIE oxycorticosteroîdes / OXICORTICOSTEROIZI oxydase / OXIDAZĂ oxydation / OXIDARE oxyde de carbon / MONOXID DE CARBON oxyde de carbon / OXID DE CARBON oxyde nitrique / OXID NITRIC oxydone / OXIDONĂ oxydoreductase / OXIDOREDUCTAZĂ oxydoreduction / OXIDOREDUCERE oxygenase J OXIGENAZĂ oxygenation / OXIGENARE oxygene / OXIGEN oxygenotherapie / OXIGENOTERAPIE oxyhemoglobine / OXIHEMOGLOBINĂ oxymetrie / OXI METR IE oxymyoglobine / OXIMIOGLOBINĂ oxyntomoduline / OXINTOMODULINĂ oxyosmie / OXIOSMIE oxyphile / OXIFIL oxyphilique / OXIFILIC oxyphorique / OXIFORIC oxytetracycllne / OXITETRACICLINĂ oxytocine / OXITOCINĂ oxyurase / 0X1U RAZĂ oxyure / 0X1UR oxyurose / 0X1UROZĂ ozene / OZENĂ ozone / OZON ozonotherapie / OZONOTERAPIE P pacemaker / PACEMAKER pachyblepharose / PAHIBLEFAROZĂ pachybronchite / PAHIBRONŞITĂ pachycapsulite / PAHICAPSULITĂ pachycephalie / PAHICEFALIE pachydactylie / PAHIDACTILIE pachydermie / PAHIDERMIE pachydermie blanche laryngee / PAHIDERMIE LARINGIANĂ CIRCUMSCRISA pachydermo-periostose / PAHIDERMOPERIOSTOZĂ pachyglossie / PAHIGLOSIE pachymeninge / PAHIMENINGE pachymeningite / PAHIMENINGITĂ pachyonychie / PAHIONICHIE pachyonychie congenitale / PAHIONICHIE CONGENITALĂ pachyostose / PAHIOSTOZĂ pachyperiostite / PAHIPERIOSTITĂ pachypleurite / PAHIPLEURITĂ pachysalpingite / PAHISALPINGITĂ pachysinovite / PAHISINOVITĂ pachyvaginalite / PAHIVAGINALITĂ pagetoi'de / PAGETOID pagophagie / PAGOFAGIE pahymetre / PAHIMETRU palais / PALAT palais fendu / GURĂ DE LUP palais mou / PALAT MOALE palais osseux / PALAT DUR palatin / PALATIN palatite / PALATITĂ palatoplastie / PALATOPLASTIE palatorraphie / PALATORAFIE palatoschizis / PALATOSCHIZIS paleocerebellum / PALEOCEREBEL paleocortex / PALEOCORTEX paleopallium / PALEOPALLIUM paleopathologie / PALEOPATOLOGIE pâleur / PALOARE palicinesie / PALIKINEZIE palilalie / PALILALIE palilogie / PALI LOG IE palindromique / PALINDROMIC palingraphie / PALINGRAFIE palinopsie / PALINOPSIE 1739 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN palinphrasie / PALINFRAZIE paliopsie / PAUNOPSIE palisyllabie / PALISILABIE pallanesthesie / PALANESTEZIE pallesthesie / PALESTEZIE palliatif / PALIATIV pallidal, -ale / PALID AL pallidum / PALLIDUM pallium / PALIUM palmaire / PALMAR palmaire ou plantaire / VOLAR palmer / PALMER palpable / PALPABIL palpation / PALPARE palpebral / PALPEBRAL palpitation / PALPITAŢIE paludeen / PALUDIC paludique / PALUDIC paludisme / PALUDISM paludotherapie / PALUDOTERAPIE panacee / PANACEU panalgie / PANALGIE panangeite / PANANGEITĂ pananticorp / PANANTICORP panaortite / PANAORTITĂ panaris / PANARIŢIU panarterite / PANARTERITĂ panarterite noueuse / PANARTERITĂ NODOASĂ panarterite subaigue des vieillards / PANARTERITĂ SUBACUTĂ A VÂRSTNICILOR panarthrite / PANARTRITĂ panarthrite engainante / PANARTRITĂ ANCHILOZANTĂ pancardite / PANCARDITĂ pancreas / PANCREAS pancreas aberrant / PANCREAS ABERANT pancreas artificiel / PANCREAS ARTIFICIAL pancreas en anneau / PANCREAS INELAR pancreatalgie / PANCREATALGIE pancreatectomie / PANCREATECTOMIE pancreatico-duodenal / PANCREATICODUODENAL pancreatico-lithotripsie / PANCREATOLITOTRIPSIE pancreatine / PANCREATINĂ pancreatite / PANCREATITĂ pancreatite chronique hereditaire / PANCREATITĂ CRONICĂ EREDITARĂ pancreatoenterostomie / PANCREATOENTEROSTOMIE pancreato-gastrostomie / PANCREATO-GASTROSTOMIE pancreatogene / PANCREATOGEN pancreatographie / PANCREATOGRAFIE pancreatolith / PANCREATOLIT pancreatolyse / PANCREATOLIZĂ pancreatoprive / PANCREATOPRIV pancreatostomie / PANCREATOSTOMIE pancreatotomie / PANCREATOTOMIE pancreozymine / PANCREOZIMINĂ pancytopenie / PANCITOPENIE pandemie / PANDEMIE pandiculation / PANDICULAŢIE panencephalite / PANENCEFALITĂ panencephalite de Pette-Doring / PANENCEFALITĂ PETTE-DORING panhemolysine / PANHEMOLIZINĂ panhypercorticisme / PANHIPERCORTICISM panhypopituitarisme / PANHIPOPITUITARISM panileite / PANILEITĂ panique / PANICĂ panmastite / PANMASTITĂ panmixie / PANMIXIE panmyelopenie / PANMIELOPENIE panmyelophtisie / PANMIELOFTIZIE panmyelose / PANMIELOZĂ panmyelose hyperplasique chronique / PANMIELOZĂ HIPER-PLAZICĂ CRONICĂ pannicule / PANICUL pannicule adipeux / PANICUL ADIPOS panniculite / PANICULITĂ panniculite nodulaire non-suppuree / PANICULITĂ NODULARĂ NESUPURATIVĂ pannus / PANUS panophtalmie / PANOFTALMIE panoptique / PANOPTIC panosteite / PANOSTEITĂ panphobie / PANFOBIE pansement / PANSAMENT pansexualisme / PANSEXUALISM pansinusite / PANSINUZITĂ pantomographe / PANTOMOGRAF pantomographie / PANTOMOGRAFIE pantomorphie / PANTOMORFIE pantophobie / PANTOFOBIE pantoradiographie / PANTORADIOGRAFIE pantothenate / PANTOTENAT pantrope / PANTROP panvascularite / PANVASCULARITĂ papaîne / PAPAINĂ Papaver somniferum / PAPAVER SOMNIFERUM papaverine / PAPAVERINĂ papillaire / PAPILAR papille / PAPILĂ papille interdentaire / PAPILĂ INTERDENTARĂ papille optique / PAPILĂ OPTICĂ papillectomie / PAPILECTOMIE papilles duodenales / PAPILE DUODENALE papilles gustatives / PAPILE GUSTATIVE papilles linguales / PAPILE LINGUALE papilles renales / PAPILE RENALE papillifere / PAPILIFER papillite / PAPILITĂ papillite linguale / PAPILITĂ LINGUALĂ papillomatose / PAPILOMATOZĂ Papillomavirus / PAPILLOMAVIRUS papillome / PAPILOM papillome choroidien / PAPILOM COROIDIAN papilloretinite / PAPILORETINITĂ papillosphincterotomie / PAPILOSFINCTEROTOMIE papillotomie / PAPILOTOMIE Papovaviridae / PAPOVAVIRIDAE papule / PAPULĂ papulo-erythemateux / PAPULOERITEMATOS papulo-pustuleux / PAPULOPUSTULAR papulose / PAPULOZĂ papulose atrophiante maligne / PAPULOZĂ ATROFIANTĂ MALIGNĂ papulose lymphomatoi'de / PAPULOZĂ LIMFOMATOIDĂ papulo-squameux / PAPULOSCUAMOS papulo-vesiculeux / PAPULO-VEZICULOS 1740 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN papyrace / PAPIRACEU naquet-annee / PACHET-AN naraanalgesie / PARAANALG EZIA naraanalgesie / PARANALGEZIE paraanesthesie / PARANESTEZIE parablose / PARABIOZĂ paraboulie / PARABULIE paracardiaque / PARACARDIAC paracentese / PARACENTEZĂ paracervix / PARACERVIX paracetamol / PARACETAMOL paraclinique / PARACLINIC paracoccidioîdose / PARACOCCIDIOIDOZĂ paracolite / PAR ACOLITĂ paracousie / PARACUZIE paracousie de Willis / PARACUZIE WILLIS paracoxalgie / PARACOXALGIE paracrinie / PARACRINIE paradentaire / PARADENTAR paradentome / PARADENTOM paradoxal / PARADOXAL paradoxe frangais / PARADOX FRANCEZ para-erythroblaste / PARAERITROBLAST paraffine / PARAFINĂ paraffinome / PARAFINOM paragangliome / PARAGANGLIOM paraganglion / PARAGANGLION paragenese / PARAGENEZĂ parageusie / PARAGEUZIE paragglutination / PARAGLUTINARE paragnosie / PARAGNOZIE paragrammatisme / PARAGRAMATISM paragranulome de Hodgkin / PARAGRANULOM HODGKIN paragranulome de Poppema et Lennert / PARAGRANULOM POPPEMA Şl LENNERT paragraphie / PARAGRAFIE parahemophilie / PARAHEMOFILIE parahormone / PARAHORMON para-influenza / PARAINFLUENZA parakeratose / PARAKERATOZĂ parakinesie / PARAKINEZIE paralalie / PARALALIE paraleucemique / PARALEUCEMIC paralexie / PARALEXIE parallelokinesie / PARALELOKINEZIE parallergie / PARALERGIE paralysie / PARALIZIE paralysie anapeiratique / PARALIZIE ANAPEIRATICĂ Paralysie bulbaire Progressive / PARALIZIE BULBARĂ PROGRESIVĂ Paralysie centrale / PARALIZIE CENTRALĂ Paralysie cerebrale infantile / PARALIZIE CEREBRALĂ INFANTILĂ Paralysie cerebrospinale hereditaire / PARALIZIE CEREBRO-SPINALĂ EREDITARĂ Paralysie de Bell / PARALIZIE BELL Paralysie de Brown-Sequard / PARALIZIE BROWN-SEQUARD Paralysie de Klumpke / PARALIZIE KLUMPKE Paralysie de Todd / PARALIZIE POSTEPILEPTICĂ Paralysie des amoureux / PARALIZIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Paralysie du sommeil / PARALIZIE DE SOMN Paralysie flasque / PARALIZIE FLASCĂ Paralysie fonctionnelle / PARALIZIE FUNCŢIONALĂ paralysie generale Progressive / PARALIZIE GRESIVĂ paralysie hysteriquee / PARALIZIE ISTERICĂ paralysie infantile / PARALIZIE INFANTILĂ paralysie intermittente / PARALIZIE INTERMITENTĂ paralysie mixte / PARALIZIE MIXTĂ paralysie myopathique / PARALIZIE MIOPATICĂ paralysie par compression / PARALIZIE PRIN COMPRESIUNE paralysie periodique familiale / PARALIZIE PERIODICĂ FAMILIALĂ paralysie peripherique / PARALIZIE PERIFERICĂ paralysie Progressive supranucleaire / PARALIZIE PROGRESIVĂ SUPRANUCLEARĂ paralysie pseudo-bulbaire / PARALIZIE PSEUDOBULBARĂ paralysie radiculaire / PARALIZIE RADICULARĂ paralysie sensorielle / PARALIZIE SENZORIALĂ paralysie spasmodique / PARALIZIE SPASTICĂ paralysie spinale intermittente / PARALIZIE SPINALĂ INTERMITENTĂ paralysie Todd / PARALIZIE TODD paralysis agitans / PARALYSIS AGITANS paralytique / PARALITIC paramagnetique / PARAMAGNETIC paramagnetisme / PARAMAGNETISM paramastite / PARAMASTITĂ paramedian / PARAMEDIAN paramedical / PARAMEDICAL parametabolite / PARAMETABOLIT parametre / PARAMETRU parametrite / PARAMETRITĂ paramimie / PARAMIMIE paramnesie / PARAMNEZIE paramorphisme / PARAMORFISM paramusie / PARAMUZIE paramycetome / PARAMICETOM paramyelocyte / PARAMIELOCIT paramyoclonie / PARAMIOCLONIE paramyotonie congenitale / PARAMIOTONIE CONGENITALĂ Paramyxoviridae / PARAMYXOVIRIDAE Paramyxovirus / PARAMYXOVIRUS paraneoplasique / PARANEOPLAZIC paraneurone / PARANEURON paranoia / PARANOIA paranoiaque / PARANOIC paranolde / PARANOID paranomia / PARANOMIE paranuclear / PARANUCLEAR paraombilical / PARAOMBILICAL paraosteo-arthropathie / PARAOSTEOARTROPATIE paraoxone / PARAOXON paraparesie / PARAPAREZĂ parapareunie / PARAPAREUNIE parapexien, -enne / PARAPEXIAN paraphasie / PARAFAZIE paraphemie / PARAFEMIE paraphilie / PARAFILIE paraphilique / PARAFILIC paraphimosis / PARAFIMOZĂ paraphlebite / PARAFLEBITĂ paraphonie / PARAFONIE paraphrenie / PARAFRENIE paraplegie / PARAPLEGIE paraplegie cerebrale / PARAPLEGIE CEREBRALĂ 1741 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN paraplegie senile / PARAPLEGIE SENILĂ paraplegie spasmodique familiale de StrumpsILLcrrain / PARAPLEGIE SPASMODICĂ FAMILIALĂ STRUMPELL-LORRAIN paraplegie spastique hereditaire / PARAPLEGIE SPASTICĂ EREDITARĂ paraplegie tetanoîde / PARAPLEGIE TETANOIDĂ paraplegique / PARAPLEGIC parapneumonique / PARAPNEUMONIC parapraxie / PARAPRAXIE paraproteine / PARAPROTEINĂ paraproteinemie / PARAPROTEINEMIE paraproteinurie / PARAPROTEINUIRE parapsoriasis / PARAPSORIAZIS parapsychologie / PARAPSIHOLOGIE parareflexe / PARAREFLEX pararhotacisme / PARAROTACISM pararythmie / PARARITMIE parasemie / PARASEMIE para-SIDA / PARA-SIDA parasitaire / PARAZITAR părăsite / PARAZIT parasitemie / PARAZITEMIE parasiticide / PARAZITICID parasitisme / PARAZITISM parasitologie / PARAZITOLOGIE parasitophobie / PARAZITOFOBIE parasitose / PARAZITOZĂ parasitotrope / PARAZITOTROP parasomnie / PARASOMNIE paraspasme facial bilateral / PARASPASM FACIAL BILATERAL parasternal / PARASTERNAL parasuicide / PARASUICID parasympathicotonie / PARASIMPATICOTONIE parasympathique / PARASIMPATIC parasympatholytique / PARASIMPATOLITIC parasympathomimetique / PARASIMPATOMIMETIC parasystolie / PARASISTOLIE parathion / PARATION parathormone / PARATHORMON parathymie / PARATIMIE parathyreoprive / PARATIREOPRIV parathyreose / PARATIREOZĂ parathyroîdectomie / PARATIROIDECTOMIE parathyroides / PARAŢI ROI DE parathyroidien / PARATIROIDIAN parathyro'idite / PARATIROIDITĂ parathyroi'dome / PARATIROIDOM paratonie / PARATONIE paratope / PARATOP paratypho'fde / PARATIFOIDĂ paravaccine / PARAVACCINĂ paraveineux / PARAVENOS paravertebral / PARAVERTEBRAL paravesical / PARAVEZICAL parectropie / PARECTROPIE parenchymateux / PARENCHIMATOS parenchyme / PARENCHIM parentai / PARENTAL parenteral / PARENTERAL paresie / PAREZĂ paresthesie / PARESTEZIE parietal / PARIETAL parietectomie / PARIETECTOMIE parietographie / PARIETOGRAFIE Parisiensia Nomina Anatomica / PARISIENSIA NOMINA ANATOMICA parkinsonien / PARKINSONIAN parkinsonisme / PARKINSONISM parodonte / PARODONŢIU parodontite / PARODONTITĂ parodontium / PARODONŢIU parodontolyse / PARODONTOLIZĂ parodontose / PARODONTOZĂ paroi bacterienne / PERETE BACTERIAN paroi cellulaire / PERETE CELULAR paronychie / PARONICHIE paropsie / PAROPSIE parorexie / PAROREXIE parosmie / PAROSMIE parosteal, -ale / PAROSTEAL parosteite / PAROSTEITĂ parostose / PAROSTOZĂ parotide / PAROTIDĂ parotidectomie / PAROTIDECTOMIE parotidite / PAROTIDITĂ parotidite epidemique / PAROTIDITĂ EPIDEMICĂ parotine / PAROTINĂ paroxysme / PAROXISM paroxystique / PAROXISTIC pars plana / PARS PLANA parthenogenese / PARTENOGENEZĂ parthenophobie / PARTENOFOBIE particule / PARTICULĂ particule de Dane / PARTICULĂ DANE particule virale / PARTICULĂ VIRALĂ partigene / PARTIGEN partogramme / PARTOGRAMĂ parturiente / PARTURIENTĂ parturition / PARTURIŢIE parvalbumine / PARVALBUMINĂ Parvovirus / PARVOVIRUS pascal / PASCAL passif / PASIV passion / PASIUNE passivite / PASIVITATE Pasteurella / PASTEURELLA pasteurellose / PASTEURELOZĂ pasteurisation / PASTEURIZARE pastille / PASTILĂ pâtch / PASTĂ patch / PATCH patch clamp / PATCH-CLAMP patella / PATELLA patella bipartita / PATELLA BIPARTITA patellaire / PATELAR patellectomie / PATELECTOMIE patellite / PATELITĂ patellite des adolescents / PATELITA ADOLESCENŢILOR patelloplastie / PATELOPLASTIE paternite / PATERNITATE pathergie / PATERGIE pathergy-test / PATHERGY-TEST pathocenose / PATOCENOZĂ pathochimie / PATOCHIMIE pathoclise / PATOCLIZĂ pathogene / PATOGEN 1742 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN nathogenese / PATOGENEZĂ oathogenetique / PATOGENETIC pathogenicite / PATOGENI CITATE pathogenie / PATOGEN IE pathognomonie / PATOGNOMONIE pathognomonique / PATOGNOMONIC pathologie / PATOLOGIE pathologie cellulaire / PATOLOGIE CELULARĂ > pathologie comparee / PATOLOGIE COMPARATĂ pathologie cortico-viscerale / PATOLOGIE CORTICOVISCERALĂ pathologie geographique / PATOLOGIE GEOGRAFICĂ pathologie humorale / PATOLOGIE UMORALĂ pathologie informationnelle / PATOLOGIE INFORMAŢIONALĂ pathologie mitochondriale / MITOCONDROPATII, PATOLOGIE MITOCONDRIALĂ pathologie moleculaire / PATOLOGIE MOLECULARĂ pathologique / PATOLOGIC pathomimie / PATOMIMIE pathopharmacodynamie / PATOFARMACODINAMIE pathoplastie / PATOPLASTIE patient / PACIENT patrocline / PATROCLIN pattern / PATTERN paucisymptomatique / PAUCISIMPTOMATIC paume / PALMĂ paupiere / PLEOAPĂ pause / PAUZĂ pause compensatrice / PAUZĂ COMPENSATORIE pavilion / PAVILION pavilion de l'oreille / PAVILIONUL URECHII pavimenteux / PAVIMENTOS pavlovisme / PAVLOVISM pavor / PAVOR pavor nocturnus / PAVOR NOCTURNUS PCR / PCR peau / PIELE peche originaire antigenique / PĂCAT ORIGINAR ANTIGENIC pectine / PECTINĂ pectoral, -ale / PECTORAL pectoriloquie / PECTORILOCVIE pectus carinatum / PECTUS CARINATUM pectus excavatum / PECTUS EXCAVATUM pedal / PEDAL pederaste / PEDERAST pederastie / PEDERASTIE pediatrie / PEDIATRIE pediculaire / PEDICULAR pedicule / PEDICUL pedicule / PEDICULAT pediculose / PEDICULOZĂ Pediculus / PEDICULUS pediometre / PEDIOMETRU pedodontie / PEDODONŢIE Pedogenese / PEDOGENEZĂ Pedologie / PEDOLOGIE Pedonculaire / PEDUNCULAR pedoncule / PEDUNCUL Pedoncule / PEDUNCULAT pedoncule anterieur de la glande pineale / PEDUNCUL ANTERIOR AL EPIFIZEI Pedoncule cerebral / PEDUNCUL CEREBRAL Pedoncules cerebelleux / PEDUNCULI CEREBELOŞI Pedonculotomie / PEDUNCULOTOMIE pedophilie / PEDOFILIE pedopsychiatrie / PEDOPSIHIATRIE pedospasme / PEDOSPASM pelade / PELADĂ pelagisme / PELAGISM pellagre / MAIDISM, PELAGRĂ pellagre infantile / PELAGRĂ INFANTILĂ pellagroide / PELAGROID pellicule / PELICULĂ pelvectomie / PELVECTOMIE pelvigraphie / PELVIGRAFIE pelvigraphie gazeuse / PELVIGRAFIE GAZOASĂ pelvimetre / PELVIMETRU pelvimetrie / PELVIMETRIE pelviperitonite / PELVIPERITONITĂ pelvis / PELVIS pelvispondylite rhumatismale / PELVISPONDILITĂ REUMATISMALĂ pelvitomie / PELVITOMIE pemphigoi’de / PEMFIGOID pemphigo'ide bulleuse / PEMFIGUS BULOS pemphigoides / PEMFIGOIDE pemphigus / PEMFIGUS pemphigus aigu des nouveau-nes / PEMFIGUS ACUT AL NOU-NĂSCUŢILOR pemphigus aigu febrile grave de Nodet / PEMFIGUS ACUT FEBRIL GRAV NODET pemphigus chronique benin familial / PEMFIGUS CRONIC BENIGN FAMILIAL pemphigus erythemateux / PEMFIGUS ERITEMATOS pemphigus foliace / PEMFIGUS FOLIACEU pemphigus seborrheique / PEMFIGUS SEBOREIC pemphigus subaigu mălin â bulles extensives / PEMFIGUS SUBACUT MALIGN CU BULE EXTENSIVE pemphigus vegetant / PEMFIGUS VEGETANT pemphigus vrai / PEMFIGUS ADEVĂRAT pemphigus vulgaire / PEMFIGUS VULGAR pendulaire / PENDULAR penetrance / PENETRANŢ penicillamine / PENICILAMINĂ penicillinase / PENICILINAZĂ penicilline / PENICILINĂ penicillinotherapie / PENICILINOTERAPIE penicilliose / PENICILIOZĂ penien / PENIL penii / PENIL penis / PENIS penitis / PENITIS pensee / GÂNDIRE pentade de Denzelot / PENTADA DENZELOT pentagastrine / PENTAGASTRINĂ pentalogie de Fallot / PENTALOGIE FALLOT pentasomie / PENTASOMIE pentaxines / PENTAXINE pentose / PENTOZĂ pentosurie / PENTOZURIE peotillomanie / PEOTILOMANIE peotomie / PEOTOMIE pepsine / PEPSINĂ pepsinogene / PEPSINOGEN pepsique / PEPSIC peptidases / PEPTIDAZE peptide / PEPTID 1743 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN peptide A / PEPTID A peptide B / PEPTID B peptide C / PEPTID C peptide cerebrale natriuretique / PEPTID CEREBRAL NATRI-URETIC peptide de signalisation / PEPTID DE SEMNALIZARE peptide E / PEPTID E peptide inhibiteur gastrique / PEPTID INHIBITOR GASTRIC peptide natriuretique atrial / PEPTID NATRIURETIC ATRIAL peptide natriuretique de type C / PEPTID NATRIURETIC DE TIP C peptide signal / PEPTID SEMNAL peptide T / PEPTID T peptides cerebraux / PEPTIDE CEREBRALE peptides opioîdes / PEPTIDE OPIOIDE peptidoglycane / PEPTIDOGLICAN peptique / PEPTIC peptogene / PEPTOGEN peptone / PEPTONĂ per anum / PER ANUM per os / PER OS per primam intentionem / PER PRIMAM INTENTIONEM per secundam intentionem / PER SECUNDAM INTENTIONEM peracephale / PERACIAL perceptible / PERCEPTIBIL perception / PERCEPŢIE perception extrasensorielle / PERCEPŢIE EXTRASENZORIALĂ percussion / PERCUŢIE percutane / PERCUTANAT perforation / PERFORAŢIE perforines / PERFORINE perfuseur / PERFUZOR perfusion / PERFUZIE periadenite / PERIADENITĂ periadenoidite / PERIADENOIDITĂ perianal / PERIANAL periangiocholite / PERIANGIOCOLITĂ periapexien / PERIAPEXIAN periapical / PERIAPICAL periappendicite / PERIAPENDICITĂ periarteriel / PERIARTERIAL periarterite / PERIARTERITĂ periarterite noueuse / PERIARTERITĂ NODOASĂ periarterite segmentaire superficielle / PERIARTERITĂ SEGMENTARĂ SUPERFICIALĂ periarthrite / PERIARTRITĂ periarthrite de la hanche / PERIARTRITĂ A ŞOLDULUI periarthrite scapulo-humerale / PERIARTRITĂ SCAPULO-HUMERALĂ periarticulaire / PERIARTICULAR peribronchique / PERIBRONŞIC pericarde / PERICARD pericardectomie / PERICARDECTOMIE pericardiocentese / PERICARDIOCENTEZĂ pericardiotomie / PERICARDIOTOMIE pericardique / PERICARDIC pericardite / PERICARDITĂ pericardite aigue benigne / PERICARDITĂ ACUTĂ BENIGNĂ pericardite aigue cryptogenetique / PERICARDITĂ ACUTĂ CRIPTOGENETICĂ pericardite calleuse / PERICARDITĂ CALOASĂ pericardite constrictive / PERICARDITĂ CONSTRICTIVĂ pericardite epidemique / PERICARDITĂ EPIDEMICĂ pericardoplastie / PERICARDOPLASTIE pericardotomie / PERICARDOTOMIE pericaryon / PERICARION pericholangiolite / PERICOLANGIOLITĂ pericholecystite / PERICOLECISTITĂ perichondre / PERICONDRU perichondrite / PERICONDRITĂ perichondrium / PERICONDRU perichondrome / PERICONDROM pericolique / PERICOLIC pericolite / PERICOLITĂ pericoronarite / PERICORONARITĂ pericysticite / PERICISTICITĂ pericystite / PERICISTITĂ pericyte / PERICIT perididymite / PERIDIDIMITĂ periduodenite / PERIDUODENITĂ peridural / PERIDURAL periencephalite / PERIENCEFALITĂ perifocal / PERIFOCAL perifolliculite / PERIFOLICULITĂ perihepatite / PERIHEPATITĂ perihilaire / PERIHILAR perikistite / PERICHISTITĂ perilymphangite / PERILIMFANGITĂ perilymphatique / PERILIMFATIC perilymphe / PERILIMFĂ perimastite / PERIMASTITĂ perimaxillite / PERIMAXILITĂ perimetre / PERIMETRU perimetre de marche / TEST LA MERS perimetrie / PERIMETRIE perimetrite / PERIMETRITĂ perimysium / perimisium perinatal / PERINATAL perinatologie / PERINATOLOGIE perinee / PERINEU perineocele / PERINEOCEL perineoplastie / PERINEOPLASTIE perineorraphie / PERINEORAFIE perineotomie / PERINEOTOMIE perineo-vaginal / PERINEOVAGINAL perinephretique / PERINEFRETIC perinephrite / PERINEFRITĂ perineural / PERINEURAL perinevre / PERINERV, PERINEURIUM perinevrite / PERINEVRITĂ perinucleaire / PERINUCLEAR periode / PERIOADĂ periode du rut / PERIOADĂ DE RUT periode refractaire / PERIOADĂ REFRACTARĂ periodes de Luciani-Wenckebach / PERIOADE LUCIANI-WENCKEBACH periodique / PERIODIC periodontal / PERIODONTAL periodonte / PERIODONT perionyxis / PERIONIXIS periorificiel / PERIORIFICIAL perioste / PERIOST periostite / PERIOSTITĂ periostose / PERIOSTOZĂ peripachymeningite purulente aigue / PERIPAHIMENINGITĂ PURULENTĂ ACUTĂ 1744 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN n6ripancreaiite / PERIPANCREATITA neripartum / PERIPARTUM peripherine / PERIFERINĂ peripherique / PERIFERIC periphlebite / PERIFLEBITĂ periphlebite retinienne / PERIFLEBITĂ RETINIANĂ pâriphrânite / PERIFRENITĂ peripolese / PERIPOLEZĂ periproctite septique diffuse / PERIPROCTITĂ SEPTICĂ DIFUZĂ periprostatite / PERIPROSTATITĂ perirectite / PERIRECTITĂ periscissurite / PERISCIZURITĂ perisigmoidite / PERISIGMOIDITĂ perisplenite / PERISPLENITĂ peristaltique / PERISTALTIC peristaltisme / PERISTALTISM peristase / PERISTAZĂ perisynovite / PERISINOVITĂ perisystole / PERISISTOLĂ peritendinite / PERITENDINITĂ peritheliome / PERITELIOM perithelium / PERITELIU peritoine / PERITONEU peritoine parietal / PERITONEU PARIETAL peritoine visceral / PERITONEU VISCERAL peritomie / PERITOMIE peritoneographie / PERITONEOGRAFIE peritoneoplastie / PERITONEOPLASTIE peritoneoscopie / PERITONEOSCOPIE peritonisation / PERITONIZARE peritonisme / PERITONISM peritonite / PERITONITĂ perityphlite / PERITIFLITĂ periungueal / PERIUNGVEAL periureterite / PERIURETERITĂ periuretrite / PERIURETRITĂ perivasculaire / PERIVASCULAR periviscerite / PERIVISCERITĂ perlecan / PERLECAN perleche / PERLEŞ Perles d'EIschnig / PERLE ELSCHNIG perlingual / PERLINGUAL permanganate de potassium / PERMANGANAT DE POTASIU permeabilisation / PERMEABILIZARE permeabilite / PERMEABILITATE permeable / PERMEABIL permease / PERMEAZĂ permeation / PERMEAŢIE permictionnel / PERM1CŢIONAL pernicieux / PERNICIOS perocephale / PEROCEFAL peromelie / PEROMELIE perone / FIBULA, PERONEU peronier / PERONIER peroperatoire / PEROPERATOR peroxydase / PEROXIDAZĂ peroxydase leucocytaire / PEROXIDAZĂ LEUCOCITARĂ peroxydation lipidique / PEROXiDARE LIPIDICĂ peroxyde / PEROXID peroxyde d'hydrogene / PEROXID DE HIDROGEN peroxysome / PEROXIZOM perseveration / PERSEVERAŢIE personalite psychopathique / PERSONALITATE PSIHOPATICĂ personnalite / PERSONALITATE personnalite anancastique / PERSONALITATE ANANCASTICĂ personnalite antisociale / PERSONALITATE ANTISOCIALĂ personnalite dependante / PERSONALITATE DEPENDENTĂ personnalite evitante / PERSONALITATE EVITANTĂ personnalite histrionique / PERSONALITATE HISTRIONICĂ personnalite hysterique / PERSONALITATE ISTERICĂ personnalite limite / PERSONALITATE BORDERLINE personnalite multiple / PERSONALITATE MULTIPLĂ personnalite narcissique / PERSONALITATE NARCISISTĂ personnalite obsessionnelle-compulsive / PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIVĂ personnalite paranoîaque / PERSONALITATE PARANOIDĂ personnalite schizoide / PERSONALITATE SCHIZOIDĂ personnalite schizotypique / PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ personnalites pathologiques / PERSONALITĂŢI PATOLOGICE persorbtion / PERSORBŢIE perspiration / PERSPIRAŢIE pervers / PERVERS perversion / PERVERSIUNE perversite / PERVERSITATE perverti / PERVERTIT pessaire / PESAR peste / CIUMĂ, PESTĂ pesticide / PESTICID pestilentiel / PESTILENŢIAL PET-CT / PET-CT petechial / PETEŞIAL petechie / PETEŞIE petit epiploon / MICUL EPIPLOON petit mal / PETIT MAL petit muscle de l'helix / MUŞCHI MIC AL HELIXULUI petit nerf petreux profond / NERV PIETROS MIC petit tuberosite de l'humerus / MICA TUBEROZITATE A HUMERUSULUI petit veine coronaire / VENĂ CARDIACĂ MICĂ petit veines cardiaques / VENE CARDIACE MINIME petite circulation / MICA CIRCULAŢIE petites levres / LABII MICI petro-mastoidien / PETROMASTOIDIAN petrosite / PETROZITĂ peur / FRICĂ, TEAMĂ pexie / PEXIE peyotl / PEYOTL pH / pH phacoemulsification / FACOEMULSIFICARE phacomalacie / FACOMALACIE phacomatose / FACOMATOZĂ phacome / FACOM phacosclerose / FACOSCLEROZĂ phage / FAG phage defectif / FAG DEFECTIV phage tempere / FAG TEMPERAT phage transducteur / FAG TRANSDUCTOR phage virulent / FAG VIRULENT phagedenisme / FAGEDENISM phagedenisme geometrique / FAGEDENISM GEOMETRIC phagocytaire / FAGOCITAR phagocyte / FAGOCIT phagocytose / FAGOCITOZĂ phagolysosome / FAGOLIZOZOM phagomanie / FAGOMANIE phagophobie / FAGOFOBIE 1745 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN phagosome / FAGOZOM phakolyse / FACOLIZ phakoscopie / FACOSCOPIE phalangectomie / FALANGECTOMIE phalanges I, II, III / FALANGE (PROXIMALĂ, MIJLOCIE, DISTALĂ) phalangette / FALANGETĂ phalangisation / FALANGIZARE phalloVdien / FALOIDIAN phallus / FALUS phanere / FANERĂ phantasme / FANTASMĂ phantome d'erythrocyte / FANTOMĂ ERITROCITARĂ pharmacie / FARMACIE pharmacie clinique / FARMACIE CLINICĂ pharmacocinetique / FARMACOCINETICĂ pharmacodependance / FARMACODEPENDENŢĂ pharmacodynamie / FARMACODINAMIE pharmacoepidemiologie / FARMACOEPIDEMIOLOGIE pharmacogenetique / FARMACOGENETICĂ pharmacogenomique / FARMACOGENOMICĂ pharmacognosie / FARMACOGNOZIE pharmacographie / FARMACOGRAFIE pharmacologie / FARMACOLOGIE pharmacologie inverse / FARMACOLOGIE INVERSĂ pharmacomanie / FARMACOMANIE pharmacopee / FARMACOPEE pharmacophilie / FARMACOFILIE pharmacopsychiatrie / FARMACOPSIHIATRIE pharmacopsychologie / FARMACOPSIHOLOGIE pharmacoradiologie / FARMACORADIOLOGIE pharmacorecepteur / FARMACORECEPTOR pharmacoresistance / FARMACOREZISTENŢĂ pharmacotherapie / FARMACOTERAPIE pharmacovigilance / FARMACOVIGILENŢĂ pharyngectomie / FARINGECTOMIE pharyngisme / FARINGISM pharyngite / FARINGITĂ pharyngoepiglottique / FARINGOEPIGLOTIC pharyngosalpingite / FARINGOSALPINGITĂ pharyngoscopie / FARINGOSCOPIE pharyngospasme / FARINGOSPASM pharyngostomie / FARINGOSTOMIE pharyngotomie / FARINGOTOMIE pharynx / FARINGE phase / FAZĂ phase G1 / FAZĂ G1 phase G2 / FAZĂ G2 phase S / FAZĂ S phenacetine / FENACETINĂ phenobarbital / FENOBARBITAL phenocopie / FENOCOPIE phenol / FENOL phenol sulfone phtaleine / FENOLSULFONFTALEINĂ phenolphtaleine / FENOLFTALEINĂ phenolsteroides / FENOLSTEROIZI phenomene / FENOMEN phenomene d'Arthus / FENOMEN ARTHUS phenomene de Gunn / FENOMEN GUNN phenomene de Kanagawa / FENOMEN KANAGAWA phenomene de l'aube / FENOMEN DIN ZORI DE ZI phenomene de Lucio / FENOMEN LUCIO phenomene de Prausnitz-Kustner / FENOMEN PRAUSNIT7-KUSTNER phenomene de reentree / REINTRARE phenomene de Rumpel-Leede / FENOMEN RUMPEL-LEEDE phenomene de Seidel / FENOMEN SEIDEL phenomene de Somogyi / FENOMEN SOMOGYI phenomene de Starling / FENOMEN STARLING phenomene de Tyndall / FENOMEN TYNDALL phenotype / FENOTIP phenylalanine / FENILALANINĂ phenylalanine-hydroxylase / FENILALANIN-HIDROXILAZĂ phenylbutazone / FENILBUTAZONĂ phenylcetonurie / FENILCETONURIE pheochromocytome / FEOCROMOCITOM pheromone / FEROMON pHi / pHi phimosis / FIMOZĂ phlebalgie / FLEBALGIE phlebectasie / FLEBECTAZIE phlebectomie / FLEBECTOMIE phlebite / FLEBITĂ phlebodynie / FLEBODINIE phleboedeme / FLEBOEDEM phlebogramme / FLEBOGRAMĂ phlebographie / FLEBOGRAFIE phlebolithe / FLEBOLIT phlebologie / FLEBOLOGIE phlebopathie / FLEBOPATIE phlebosclerose / FLEBOSCLEROZĂ phlebospasme / FLEBOSPASM phlebothrombose / FLEBOTROMBOZĂ phlebotome / FLEBOTOM phlebotomie / FLEBOTOMIE Phlebotomus / PHLEBOTOMUS phlebotonique / FLEBOTONIC phlegmatia alba dolens / PHLEGMATIA ALBA DOLENS phlegmatia coerulea dolens / PHLEGMATIA COERULEA DOLENS phlegmon / FLEGMON phlegmon diffus peri-anorectal / FLEGMON DIFUZ PERIANO-RECTAL phlegmon perimammaire / FLEGMON PERIMAMAR phlogistique / FLOGISTIC phlogogene / FLOGOGEN phlogokine / FLOGOKINĂ phlyctene / FLICTENĂ phlyctenule / FLICTENULĂ phobie / FOBIE phocomelie / FOCOMELIE phonation / FONAŢIE phone / FON phoneme / FONEM phonendoscope / FONENDOSCOP phonetique / FONETICĂ phoniatrie / FONIATRIE phonoauscultation / FONOAUSCULTAŢIE phonocardiogramme / FONOCARDIOGRAMĂ phonocardiographie / FONOCARDIOGRAFIE phonophobie / FONOFOBIE phosphagene / FOSFAGEN phosphatase / FOSFATAZĂ phosphatase acide / FOSFATAZĂ ACIDĂ phosphatase alcaline / FOSFATAZĂ ALCALINĂ 1746 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN phosphatase alcaline leucocytaire / FOSFATAZĂ ALCALINĂ LEUCOCITARĂ phosphatasemie / FOSFATAZEMIE phosphate / FOSFAT phosphatemie / FOSFATEMIE phosphatide / FOSFAŢID phosphatidemie / FOSFATIDEMIE phosphatidylcholine / FOSFATIDILCOLINĂ phosphatidylethanolamine / FOSFATIDILETANOLAMINĂ phosphatidylinositol / FOSFATIDILINOZITOL phosphatidylserine / FOSFATIDILSERINĂ phosphaturie / FOSFATURIE phosphene / FOSFENĂ phosphodiester / FOSFODIESTER phosphodiesterase / FOSFODIESTERAZĂ phosphoglyceride / FOSFOGLICERID phosphoinositide / FOSFOINOZITID phosphoinositol-4,5-bisphosphate / FOSFOINOZITOL-4.5-BIFOS-FAT phospholipase / FOSFOLIPAZ phospholipides / FOSFOLIPIDE phosphoproteine / FOSFOPROTEINĂ phosphopyruvate-hydratase / FOSFOPIRUVAT-HIDRATAZĂ phosphore / FOSFOR phosphoremie / FOSFOREMIE phosphorescence / FOSFORESCENŢĂ phosphorisme / FOSFORISM phosphorolyse / FOSFOROLIZĂ phosphorylase / FOSFORILAZ phosphorylation / FOSFORILARE phosphorylation oxydative / FOSFORILARE OXIDATIVĂ photalgie / FOTALGIE photisme / FOTISM photo-allergie / FOTOALERGIE photo-atherolyse / FOTOATEROLIZĂ photobiologie / FOTOBIOLOGIE photocathode / FOTOCATOD photochimiotherapie / FOTOCHIMIOTERAPIE photocoagulation / FOTOCOAGULARE photodermatose / FOTODERMATOZĂ photogene / FOTOGEN photographie Kirlian / FOTOGRAFIE KIRLIAN photokeratectomie refractive / FOTOKERATECTOMIE REFRAC-TIVĂ photoluminescence / FOTOLUMINESCENŢĂ photometre / FOTOMETRU photometrie / FOTOMETRIE photomotographe / FOTOMOTOGRAF photomultiplicateur / FOTOMULTIPLICATOR photon / FOTON photoperiodisme / FOTOPERIODISM photopherese / FOTOFEREZĂ photophobie / FOTOFOBIE photopique / FOTOPIC photoplethysmographie / FOTOPLETISMOGRAFIE photopsie / FOTOPSIE photoptere / FOTOPTER photorecepteur / FOTORECEPTOR photosensibilisation / FOTOSENSIBILIZARE photosensible / FOTOSENSIBIL photosynthese / FOTOSINTEZĂ phototherapie / FOTOTERAPIE phototomie / FOTOTOMIE phototropisme / FOTOTROPISM phrenicectomie / FRENICECTOMIE phrenique / FRENIC phrenite / FRENIT phrenologie / FRENOLOGIE phrenoplastie / FRENOPLASTIE phrenospasm / FRENOCARDIOSPASM, FRENOSPASM phrenotomie / FRENOTOMIE phrynodermie / FRINODERMIE phtalylsulfathiazole / FTALILSULFATIAZOL Phthirius / PHTHIRIUS phtiriase / FTIRIAZĂ phtisie / FTIZIE phtisiologie / FTIZIOLOGIE phylaxie / FILAXIE phylogenese / FILOGENEZĂ physicodependance / FIZICODEPENDENŢĂ physiognomonie / FIZIOGNOMONIE physiologie / FIZIOLOGIE physiologique / FIZIOLOGIC physiome / FIZIOM physionomie / FIZIONOMIE physiopathique / FIZIOPATIC physiopathologie / FIZIOPATOLOGIE physiotherapie / FIZIOTERAPIE physique / FIZIC phytate / FITAT phytobezoard / FITOBEZOAR phytoestrogene / FITOESTROGEN phytohemagglutinine / FITOHEMAGLUTININĂ phytol / FITOL phytoparasite / FITOPARAZIT phytophagie / FITOFAGIE phytophotodermatite / FITOFOTODERMATITĂ phytosterol / FITOSTEROL phytotherapie / FITOTERAPIE pian / PIAN pic / PIC pica / PICA Picornaviridae / PICORNAVIRIDAE piebaldisme / PIEBALDISM pied / PICIOR pied bot / PICIOR STRÂMB pied bot equin / PICIOR ECHIN pied bot talus / PICIOR TALUS pied bot valgus / PICIOR VALGUS pied bot varus / PICIOR VARUS pied creux / PICIOR SCOBIT pied d'athlete / PICIOR DE ATLET pied egyptien / PICIOR EGIPTEAN pied en eventail / PICIOR ÎN EVANTAI pied grec / PICIOR GREC pied plat / PICIOR PLAT pie-mere / PIA MATER piezesthesie / PIEZESTEZIE piezoelectricite / PIEZOELECTRICITATE piezogramme / PIEZOGRAMĂ piezographe / PIEZOGRAF piezographie / PIEZOGRAFIE pigment / PIGMENT pigmentation / PIGMENTARE pigmentation melanique essentielle labio-jugale / PIGMENTAŢIE MELANICĂ esenţială labio-jugală 1747 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN pigments biliaires / PIGMENŢI BILIARI pileux / PILOS pili / PILI pili torti / PILI TORTI pilier / PILIER pilocarpine / PILOCARPINĂ pilomoteur / PILOMOTOR pilo-sebace / PILOSEBACEU pilosite / PILOZITATE pilule / PILULĂ pince / CLEŞTE, PENSĂ pineal / PINEAL pinealoblastome / PINEALOBLASTOM pinealocytome / PINEALOCITOM pinealome / PINEALOM pinocytose / PINOCITOZĂ piperazine / PIPERAZINĂ pipette / PIPETĂ piqure / INJECŢIE piriforme / PIRIFORM piroplasmose / PIROPLASMOZĂ pisiforme / PISIFORM pithiatique / PITIATIC pithiatisme / PITIATISM pitressine / PITRESINĂ pituitaire / PITUITAR, PITUITARĂ pituitarisme / PIJUITARISM pituite / PITUITĂ pityriasis / PITIRIAZIS pityriasis circine et margine de Vidai / PITIRIAZIS CIRCINAT Şl MARGINAL VIDAL pityriasis rose de Gibert / PITIRIAZIS ROZAT pityriasis rubra / PITYRIASIS RUBRA pityriasis rubra pilare / PITYRIASIS RUBRA PILARE pityriasis versicolor / PITYRIASIS VERSICOLOR pK / pK placebo / PLACEBO placenta / PLACENTĂ placenta accreta / PLACENTA ACCRETA placenta incarcere / PLACENTĂ ÎNCARCERATĂ placenta praevia / PLACENTA PRAEVIA placentation / PLACENTAŢIE placentographie / PLACENTOGRAFIE placentotherapie / PLACENTOTERAPIE plage de lyse / PLAJĂ DE LIZĂ plagiocephalie / PLAGIOCEFALIE plaie / PLAGĂ, RANĂ plaie atone / PLAGĂ ATONĂ plaie contuse / PLAGĂ CONTUZĂ plaie penetrante / PLAGĂ PENETRANTĂ plan / PLAN plancher / PLANŞEU plancher pelvien / PLANŞEU PELVIN plancton / PLANCTON planification familiale / PLANIFICARE FAMILIALĂ planotopocinesie / PLANOTOPOKINEZIE plantaire / PLANTAR plante (du pied) / PLANTĂ plantogramme / PLANTOGRAMĂ plaque / PLACĂ plaque d'atherome / PLACĂ DE ATEROM plaque dentaire / PLACĂ DENTARĂ plaque equatoriale / PLACĂ ECUATORIALĂ plaque motrice / PLACĂ MOTORIE plaque visseee / PLACĂ DE OSTEOSINTEZĂ plaques de Peyer / PLĂCI PEYER plaquette / PLACHETĂ plasma / PLASMĂ plasma frais congele / PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ plasma sec / PLASMĂ USCATĂ plasmalemme / PLASMALEMĂ plasmalogene / PLASMALOGEN plasmapherese / PLASMAFEREZĂ plasmarrhexis / PLASMAREXIS plasmatherapie / PLASMATERAPIE plasmatique / PLASMATIC plasmide / PLASMIDĂ plasmide conjugatif / PLASMIDĂ CONJUGATIVĂ plasmine / PLASMINĂ plasminogene / PLASMINOGEN plasmique / PLASMIC plasmocyte / PLASMOCIT plasmocytome / PLASMOCITOM plasmocytosarcome / PLASMOCITOSARCOM plasmocytose / PLASMOCITOZĂ Plasmodium / PLASMODIUM plasmolyse / PLASMOLIZĂ plasmorragie / PLASMORAGIE plaste / PLAST plaste / PLASTIDĂ plasticite / PLASTICITATE plastie / PLASTIE plastination / PLASTINAŢIE plastique / PLASTIC plastron / PLASTRON plateau strie / PLATOU STRIAT Plathelminthes / PLATHELMINTHES plâtre / IPSOS platybasie / PLATIBAZIE platycephalie / PLATICEFALIE platypnee / PLATIPNEE platypodie / PLATIPODIE platysma / PLATYSMA platyspondylie / PLATISPONDILIE plegie / PLEGIE pleiocytose / PLEIOCITOZĂ pleiotropie / PLEIOTROPIE pleomorphisme / PLEOMORFISM pleonosteose / PLEONOSTEOZĂ pleoptique / PLEOPTICĂ plesihormone / PLEZIHORMON plesiomorphisme / PLEZIOMORFISM plethore / PLETORĂ plethorique / PLETORIC plethysmographie / PLETISMOGRAFIE pleural / PLEURAL pleuralgie / PLEURALGIE pleurectomie / PLEURECTOMIE pleuresie / PLEUREZIE pleuresie interlobaire / PLEUREZIE INTERLOBARĂ pleuresie purulente / PLEUREZIE PURULENTĂ pleuretique / PLEURETIC pleurite / PLEURITĂ pleurocentese / PLEUROCENTEZĂ pleurodese / PLEURODEZĂ pleurodynie / PLEURODINIE 1748 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN nleurodynie contagieuse / PLEURODINIE EPIDEMICA nleurolyse / PLEUROLIZĂ nieuropericardique / PLEUROPERICARDIC nleuropericardite / PLEUROPERICARDITĂ nleuroperitoneal / PLEUROPERITONEAL Dlauropneumonectomie / PLEUROPNEUMONECTOMIE pleuropneumonie / PLEUROPNEUMONIE pleuroscopie / PLEUROSCOPIE pleurosthotonos / PLEUROSTOTONUS pleurothotonos / PLEUROSTOTONUS pleurotomie / PLEUROTOMIE plevre / PLEURĂ plexalgie / PLEXALGIE plexectomie / PLEXECTOMIE plexite / PLEXITĂ plexus / PLEX plexus brachial / PLEX BRAHIAL plexus cardiaque / PLEX CARDIAC plexus carotidien / PLEX CAROTIDIAN plexus choroîde / PLEX COROID plexus coeliaque / PLEX CELIAC plexus coronaire stomachique / PLEX CORONAR STOMAHIC, PLEX GASTRIC plexus d'Auerbach / PLEX MIENTERIC AUERBACH plexus de Meissner / PLEX MEISSNER plexus enterique / PLEX ENTERIC plexus extrarachidiens / PLEXURI EXTRARAHIDIENE plexus hepatique / PLEX HEPATIC plexus honteux / PLEX RUŞINOS plexus hypogastrique / PLEX HIPOGASTRIC plexus hypogastrique inferior / PLEX HIPOGASTRIC INFERIOR plexus hypogastrique superieur / PLEX HIPOGASTRIC SUPERIOR plexus intermesenterique / PLEX INTERMEZENTERIC plexus latero-uterin / PLEX LATERO-UTERIN plexus lombaire / PLEX LOMBAR plexus myenterique / PLEX MIENTERIC AUERBACH plexus nerveux / PLEX NERVOS plexus pampiniforme / PLEX PAMPINIFORM plexus sacre / PLEX SACRAT plexus solaire / PLEX SOLAR plexus sous-muqueux / PLEX SUBMUCOS plexus sous-sereux / PLEX SUBSEROS pli / PLICĂ plicature / PLICATURĂ Plomb / PLUMB plombage / PLOMBAJ pluricellulaire / PLURICELULAR pluridisciplinarii / PLURIDISCIPLINARITATE pluriganglionnaire / PLURIGANGLIONAR Pluriglandulaire / PLURIGLANDULAR pluriloculaire / PLURILOCULAR pneumallergene / PNEUMALERGEN pneumarthrographie / PNEUMARTROGRAFIE pneumarthrose / PNEUMARTROZĂ pneumatique / PNEUMATIC Pneumatisation / PNEUMATIZARE pneumatocele / PNEUMATOCEL pneumatocele intracrânien / PNEUMATOCEL INTRACRANIAN pneumatocele parotidienne / PNEUMATOCEL PAROTIDIAN pneumatocele pulmonaire / PNEUMATOCEL PULMONAR pneumatose / PNEUMATOZĂ pneumaturie / PNEUMATURIE pneumeciomie / PNEUMECTOMiE pneumocentese / PNEUMOCENTEZĂ pneumocholecystie / PNEUMOCOLECISTIE pneumococcemie / PNEUMOCOCCEMIE pneumococcie / PNEUMOCOCIE pneumocolie / PNEUMOCOLIE pneumoconiose / PNEUMOCONIOZĂ pneumoconiose rhumathoide / PNEUMOCONIOZĂ REUMA-TOIDĂ pneumocoque / PNEUMOCOC Pneumocystis carinii / PNEUMOCYSTIS CARINII pneumocystose / PNEUMOCISTOZĂ pneumocyte / PNEUMOCIT pneumo-encephalocele / PNEUMOENCEFALOCEL pneumo-encephalocele traumatique / PNEUMOENCEFALOCEL TRAUMATIC pneumoencephalographie / PNEUMOENCEFALOGRAFIE pneumogastrique / PNEUMOGASTRIC pneumogramme / PNEUMOGRAMĂ pneumographe / PNEUMOGRAF pneumographie / PNEUMOGRAFIE pneumologie / PNEUMOLOGIE pneumolyse / PNEUMOLIZĂ pneumolysine / PNEUMOLIZINĂ pneumomastographie / PNEUMOMASTOGRAFIE pneumomediastin / PNEUMOMEDIASTIN pneumometre / PNEUMOMETRU pneumonectomie / PNEUMONECTOMIE pneumonie / PNEUMONIE pneumonie de deglution / PNEUMONIE DE DEGLUTIŢIE pneumonie fibrineuse / PNEUMONIE FIBRINOASĂ pneumonie franche / PNEUMONIE FRANCĂ pneumonie interstielle / PNEUMONIE INTERSTIŢIALĂ pneumonie lobaire / PNEUMONIE LOBARĂ pneumonie primitive atypique / PNEUMONIE ATIPICĂ PRIMARĂ pneumonie reticulee hypertrophique / PNEUMONIE RETICU-LATĂ HIPERTROFICĂ pneumopathie / PNEUMOPATIE pneumopathie â precipitines / PNEUMOPATIE CU PRECIPI-TINE pneumopathie immunologique / PNEUMOPATIE IMUNOLOGICĂ pneumopericarde / PNEUMOPERICARD pneumoperitoine / PNEUMOPERITONEU pneumopexie / PNEUMOPEXIE pneumopyelographie / PNEUMOPIELOGRAFIE pneumoradiographie / PNEUMORADIOGRAFIE pneumorein / PNEUMOREN pneumosereuse / PNEUMOSEROASĂ pneumotachographe / PNEUMOTAHIGRAF pneumotachographie / PNEUMOTAHIGRAFIE pneumothorax / PNEUMOTORAX pneumotomie / PNEUMOTOMIE pneumotrope / PNEUMOTROP pneumotympan / PNEUMOTIMPAN Pneumovirus / PNEUMOVIRUS poche des eaux / PUNGA APELOR podagre / PODAGRĂ podobromhidrose / PODOBROMHIDROZĂ podocyte / PODOCIT podographe / PODOGRAF podologie / PODOLOGIE podologue / PODOLOG podometre / PODOMETRU 1749 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN podo-orthesiste / PODO-ORTEZIST pogonion / POGONION poids / GREUTATE poids moleculaire / GREUTATE MOLECULARĂ poignet / PUMN poîkilocyte / POIKILOCIT poikilocytose / POIKILOCITOZĂ poikilodermie / POIKILODERMIE poikilodermie atrophique vasculaire / POIKILODERMIE ATRO-FICĂ VASCULARĂ poikilodermie congenitale / POIKILODERMIE CONGENITALĂ poi'kilotherme / POIKILOTERM poil / PERI point / PUNCT point appendiculaire / PUNCT APENDICULAR point de Clado / PUNCT CLADO point de congelation / PUNCT CRIOSCOPIC point de Gueneau de Mussy / PUNCT GUENEAU DE MUSSY point de Guyon / PUNCT GUYON point de McBurney / PUNCT McBURNEY point de Merkelen / PUNCT MERKELEN point de Meyer / PUNCT MEYER point de Morris / PUNCT MORRIS point de Munro / PUNCT MUNRO point de Sonnenburg / PUNCT SONNENBURG point de Tourneaux / PUNCT TOURNEAUX point isoelectrique / PUNCT IZOELECTRIC points de Bazy / PUNCTE BAZY points de Porges / PUNCTE PORGES poire / PARĂ poison / OTRAVĂ polaire / POLAR polarimetre / POLARIMETRU polarisation / POLARIZARE pole / POL policlinique / POLICLINICĂ polioencephalite / POLIOENCEFALITĂ poliomyelite / POLIOMIELITĂ poliomyelite anterieure aigue / POLIOMIELITĂ ANTERIOARĂ ACUTĂ poliomyelite anterieure chronique familiale de l'enfance / POLIOMIELITĂ ANTERIOARĂ CRONICĂ FAMILIALĂ A COPILULUI polionevraxite / POLIONEVRAXITĂ poliose / POLIOZĂ Poliovirus / POLIOVIRUS poliovirus murine / POLIOVIRUS MURIN polissage / ŞLEFUIRE pollakiurie / POLAKIURIE pollen / POLEN pollex / POLLEX pollicisation / POLICIZARE pollinose / POLINOZĂ pollution / POLUŢIE polyadenite / POLIADENITĂ polyadenomatose / POLIADENOMATOZ polyadenomatose endocrinienne / POLIADENOMATOZ ENDO-CRINIANĂ polyadenomatose familiale essentielle / POLIADENOMATOZ FAMILIALĂ ESENŢIALĂ polyadenome / POLIADENOM polyadenome gastrique diffus / POLIADENOM GASTRIC DIFUZ polyadenopathie / POLIADENOPATIE polyagglutination / POLIAGLUTINARE polyalgies / POLIALGII polyallelisme / POLIALELISM polyamines / POLIAMINE polyangeîte / POLIANGEITĂ polyarteriel, -elle / POLIARTERIAL polyarterite / POLIARTERIT polyarterite noueuse / POLIARTERIT NODOASĂ polyarthralgies / POLIARTRALGII polyarthrite / POLIARTRITĂ polyarthrite chronique evolutive / POLIARTRITĂ CRONICĂ EVOLUTIVĂ polyarthrite chronique juvenile / POLIARTRITĂ CRONICĂ JUVENILĂ polyarthrite rhumatoide / POLIARTRITĂ REUMATOIDĂ polyarthropathie / POLIARTROPATIE polyarthrose / POLIARTROZĂ polyarthrose xanthomateuse / POLIARTROZĂ XANTOMATOASĂ polyarticulaire / POLIARTICULAR polychimiotherapie / POLICHIMIOTERAPIE polychondrite / POLICONDRITĂ polychondrite atrophiante chronique / POLICONDRITĂ ATRO-FIANTĂ CRONICĂ polychromatophile / POLICROMATOFIL polychromatophilie / POLICROMATOFILIE polyclonal / POLICLONAL polyclonie / POLICLONIE polycorie / POLICORIE polycorique / POLICORIC polycrotisme / POLICROTISM polycystine / POLICISTINĂ polycythemia rubra vera / POLYCYTHEMIA RUBRA VERA polycythemie / POLICITEMIE polydactylie / POLIDACTILIE polydipsie / POLIDIPSIE polydysplasie / POLIDISPLAZIE polydyspondylie / POLIDISPONDILIE polydystrophie / POLIDISTROFIE polydystrophie cerebrale Progressive infantile de Christensen-Krabbe / POLIDISTROFIE CEREBRALĂ PROGRESIVĂ INFANTILĂ CHRISTENSEN-KRABBE polyembryonie / POLIEMBRIONIE polyendocrinopathie autoimmune / POLIENDOCRINOPATIE AUTOIMUNĂ, SINDROM DE DEFICIENŢE ENDOCRINE MULTIPLE polyesthesie / POLIESTEZIE polyethylene glycol / POLIETILEN GLICOL polygalactie / POLIGALACTIE polyganglionnaire / POLIGANGLIONAR polygene / POLIGEN polyglandulaire / POLIGLANDULAR polyglobulie / POLIGLOBULIE polyglobulie constitutionnele / POLIGLOBULIE CONSTITUŢIONALĂ polygonosomie / POLIGONOZOMIE polygraphie / POLIGRAFIE polyheteroxene / POLIHETEROXEN polyhydramnios / POLIHIDRAMNIOS polykeratose congenitale / POLIKERATOZĂ CONGENITALĂ polykistique / POLICHISTIC polymastie / POLIMASTIE polymenorrhee / POLIMENOREE polymerase / POLIMERAZĂ 1750 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN polymeres / POLIMERI polymerisation / POLIMERIZARE polymorphe / POLIMORF polymorphisme / POLIMORFISM polymorphisme de restriction / POLIMORFISM DE RESTRICŢIE polymorphisme de sequence / POLIMORFISM DE SECVENŢĂ polymorphisme genetique / POLIMORFISM GENETIC polymorphisme non-genetique / POLIMORFISM NO N-GENETIC polymorphisme phenotypique / POLIMORFISM FENOTIPIC polymorphonucleaire / POLIMORFONUCLEAR polymyalgie arteritique / POLIMIALGIE ARTERITICĂ polymyosite / POLIMIOZITĂ polymyxines / POLIMIXINE polyneuromyosite / POLINEUROMIOZITĂ polyneuropathie / POLINEUROPATIE polynevrite / POLINEVRITĂ polynucleaire / POLINUCLEAR polynucleose / POLINUCLEOZĂ polynucleotide / POLINUCLEOTID Polyomavirus / POLYOMAVIRUS polyopie / POLIOPIE polyopsie / POLIOPSIE polyorexie / POLIOREXIE polyoside / POLIOZID polyosteochondrite Turpin-Coste / POLIOSTEOCONDRITĂ TURPIN-COSTE polypathie / POLIPATIE polypathologie / POLIPATOLOGIE polype / POLIP polypectomie / POLIPECTOMIE polypeptidase / POLIPEPTIDAZĂ polypeptidasemie / POLIPEPTIDAZEMIE polypeptide / POLIPEPTID polypeptide pancreatique humain / POLIPEPTID PANCREATIC UMAN polypeptides / ANTIBIOTICE POLIPEPTIDICE polyphagie / POLIFAGIE polyphrasie / POLIFRAZIE polyploi'de / POLIPLOID polyploi'die / POLIPLOIDIE polypnee / POLIPNEE polypose / POLIPOZĂ polypose intestinale / POLIPOZĂ INTESTINALĂ polypose rectocolique diffuse / POLIPOZĂ RECTOCOLICĂ DIFUZĂ polyposis coli / POLYPOSIS COLI polyradiculite / POLIRADICULITĂ polyradiculonevrite / POLIRADICULONEVRITĂ polyribosome / POLIRIBOZOM polysaccharide / POLIZAHARID polyserite / POLISERITĂ polysinusite / POLISINUZITĂ polysome / POLIZOM polysomie / POLISOMIE polyspecificite / POLISPECIFICITATE polyspermie / POLISPERMIE polysplenie / POLISPLENIE polysyndactylie / POLISINDACTILIE polytenie / POLITENIE polythelie / POLITELIE polytherapie / POLITERAPIE polytraumatisme / POLITRAUMATISM polyurie / POLIURIE poiyvaccin / POUVACCiN polyvalent / POLIVALENT pommade / POMADĂ pompe â calcium / POMPĂ DE CALCIU pompe â H+/K+ / POMPĂ DE H+/K+ pompe â insuline / POMPĂ DE INSULINĂ pompe â protons / POMPĂ DE PROTONI pompe â sang / POMPĂ DE SÂNGE pompe â sodium / POMPĂ DE SODIU pompe â sodium-potassium / POMPĂ DE SODIU-POTASIU pompe ionique / POMPĂ IONICĂ pompe peristaltique / POMPĂ PERISTALTICĂ ponction / PUNCŢIE ponction abdominale / PUNCŢIE ABDOMINALĂ ponction blanche / PUNCŢIE ALBĂ ponction camerulaire / PUNCŢIE CAMERULARĂ ponction lombaire / PUNCŢIE LOMBARĂ ponction pleurale / PUNCŢIE PLEURALĂ ponction sous-occipitale / PUNCŢIE SUBOCCIPITALĂ ponction spinale / PUNCŢIE SPINALĂ ponction sternale / PUNCŢIE STERNALĂ ponction-biopsie / PUNCŢIE-BIOPSIE ponderal / PONDERAL pont de Varole / PUNTEA VAROLIO pont dentaire / PUNTE DENTARĂ pont disulfure / PUNTE DISULFURICĂ pont myocardique / PUNTE MIOCARDICĂ pontage / PONTAJ pontage coronaire / PONTAJ CORONARIAN pontin / PONTIN ponto-cerebelleux / PONTO-CEREBELOS pool / POOL pool metabolique / POOL METABOLIC poplite / POPLITEU population / POPULAŢIE population â risque / POPULAŢIE CU RISC population cible / POPULAŢIE ŢINTĂ pore / POR pore nucleaire / POR NUCLEAR porencephalie / PORENCEFALIE poreux / POROS porines / PORINE porokeratose / POROKERATOZĂ porokeratose de Mibelli / POROKERATOZĂ MIBELLI porokeratose paimoplantaire de Mantoux / POROKERATOZĂ PALMOPLANTARĂ MANTOUX porome / POROM porome eccrine / POROM ECRIN porome folliculaire / POROM FOLICULAR porphine / PORFINĂ porphyrie / PORFIRIE porphyrie aigue intermittente / PORFIRIE ACUTĂ INTERMITENTĂ porphyrie cutanee tardive / PORFIRIE CUTANATĂ TARDIVĂ porphyrie erythropoietique / PORFIRIE ERITROPOIETICĂ porphyrie erythropoietique congenitale / PORFIRIE ERITROPOIETICĂ CONGENITALĂ porphyrie hepatique / PORFIRIE HEPATICĂ porphyrie variegata / PORFIRIE VARIEGATA porphyrine / PORFIRINĂ porphyrinurie / PORFIRINURIE portal / PORTAL porteur de germes / PURTĂTOR 1751 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN porto-cav / PORTOCAV portographie / PORT OG RAFi E positif / POZITIV position / POZIŢIE position anatomique / POZIŢIE ANATOMICĂ position de fonction / POZIŢIE DE FUNCŢIE position de Trendelenburg / POZIŢIE TRENDELENBURG position dorso-sacree declive / POZIŢIE DORSOSACRATĂ DECLIVĂ position genu-cubitale / POZIŢIE GENUCUBITALĂ position genu-pectorale / POZIŢIE GENUPECTORALĂ position gynecologique / POZIŢIE DORSOSACRATĂ, POZIŢIE GINECOLOGICĂ positon / POZITRON positron / POZITRON posologie / POSOLOGIE post abortum / POST ABORTUM post cibum / POST CIBUM post mortem / POST MORTEM post-charge ventriculaire / POSTÎNCĂRCARE VENTRICULARĂ postcritique / POSTCRITIC, POSTICTAL post-cure / POST-CURĂ posterieur / POSTERIOR posthectomie / POSTECTOMIE postheotomie / POSTEOTOMIE posthite / POSTITĂ post-hypophysaire / POSTHIPOFIZAR post-hypophyse / POSTHIPOFIZĂ postmenopause / POSTMENOPAUZA post-menstruel / POSTMENSTRUAL post-natal / POSTNATAL post-operatoire / POSTOPERATOR post-partum / POST-PARTUM post-prandial / POSTPRANDIAL post-traumatique / POSTTRAUMATIC postural / POSTURAL posture / POSTURĂ posturographie / POSTUROGRAFIE posturologie / POSTUROLOGIE potable / POTABIL potassium / POTASIU potentialisation / POTENŢARE potentiel / POTENŢIAL potentiel chimique / POTENŢIAL CHIMIC potentiel d'action / POTENŢIAL DE ACŢIUNE potentiel de demarcation / POTENŢIAL DE DEMARCAŢIE potentiel de lesion / POTENŢIAL DE LEZIUNE potentiel de membrane / POTENŢIAL DE MEMBRANĂ potentiel de membrane plasmique / POTENŢIAL DE MEMBRANĂ PLASMATICĂ potentiel de Nernst / POTENŢIAL NERNST potentiel de repos / POTENŢIAL DE REPAUS potentiel d'oxydoreduction / POTENŢIAL DE OXIDOREDUCERE potentiel dzeta / POTENŢIAL ZETA potentiel electrique / POTENŢIAL ELECTRIC potentiel electrocinetique / POTENŢIAL ELECTROCINET1C potentiel impose / POTENŢIAL IMPUS potentiel post-synaptique / POTENŢIAL POST-SINAPTIC potentiel redox / POTENŢIAL REDOX potentiels evoques / POTENŢIALE EVOCATE potentiels ventriculaires tardifs / POTENŢIALE VENTRICULARE TARDIVE potion / POŢIUNE potocytose / POTOCITOZĂ potomanie / POTOMANIE pou / PĂDUCHE pouce / POLICE poudre / PULBERE pouls / PULS pouls alternant / PULS ALTERNANT pouls bigemine / PULS BIGEMINAT pouls capilaire de Quincke / PULS CAPILAR QUINCKE pouls de Corrigan / PULS CORRIGAN pouls de Kussmaul / PULS KUSSMAUL pouls dicrote / PULS DICROT pouls filiforme / PULS FILIFORM pouls hepatique / PULS HEPATIC pouls instable / PULS INSTABIL pouls lent permanent / PULS LENT PERMANENT pouls paradoxal / PULS PARADOXAL pouls pupillaire / PULS PUPILAR pouls quadrigemine / PULS CVADRIGEMINAT pouls trigemine / PULS TRIGEMINAT pouls veineux auriculaire / PULS VENOS AURICULAR pouls veineux jugulaire / PULS VENOS JUGULAR pouls veineux ventriculaire / PULS VENOS VENTRICULAR poumon / PLĂMÂN, PULMpN poumon cardiaque / PLĂMÂN CARDIAC poumon d'acier / PLĂMÂN DE OŢEL poumon de choc / PLĂMÂN DE ŞOC poumon evanescent / PLĂMÂN EVANESCENT poumon polykystique / PLĂMÂN POLICHISTIC poumon tropical eosinophilique / PULMON TROPICAL EOZI-NOFIL poupinel / POUPINEL poussete / SCAUN CU ROTILE pouvoir / PUTERE pouvoir de resolution / PUTERE DE REZOLUŢIE pouvoir pathogene / PUTERE PATOGENĂ pouvoir rotatoire / PUTERE ROTATORIE pouvoir rotatoire specifique / PUTERE ROTATORIE SPECIFICĂ Poxviridae / POXVIRIDAE Poxvirus / POXVIRUS pragmatamnesie / PRAGMATAMNEZIE pragmatoagnosie / PRAGMATAGNOZIE prandial / PRANDIAL pravastatine / PRAVASTATINĂ praxie / PRAXIE preadaptation / PREADAPTARE preanesthesique / PREANESTEZIC precancere / PRECANCER precancerose / PRECANCEROZĂ precharge ventriculaire / PREÎNCĂRCARE VENTRICULARĂ precipitation / PRECIPITARE precipite / PRECIPITAT precipitine / PRECIPITINĂ precirrhose / PRECIROZĂ preclinique / PRECLINIC precoce / PRECOCE precoma / PRECOMĂ precoma diabetique / PRECOMĂ DIABETICĂ preconditionnement / PRECONDIŢIONARE precondylien / PRECONDILIAN preconscient / PRECONŞTIENT precordial / PRECORDIAL precordialgie / PRECORDIALGIE 1752 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN precritique / PRECRITiC precritique / PREICTAL precurseur / PRECURSOR prediastolique / PREDIASTOLIC predisposition / PREDISPOZIŢIE predisposition genetique / PREDISPOZIŢIE GENETICĂ prednisolone / PREDNISOLON prednisone / PREDNISON preeclampsie / PREECLAMPSIE preexcitation / PREEXCITAŢIE preformation / PREFORMISM prefrontal / PREFRONTAL prâganglionnaire / PREGANGLIONAR pregnandiol / PREGNANDIOL pregnenolone / PREGNENOLOL prehension / PREHENSIUNE prehormone / PREHORMON prejudice / PREJUDICIU prekallicreine / PREKALICREINĂ preleucemie / PRELEUCEMIE preleucemique / PRELEUCEMIC prelevement / PRELEVARE premature / PREMATUR prematurite / PREMATURITATE premaxillaire / PREMAXILAR premedication / PREMEDICAŢIE premenopause / PREMENOPAUZĂ premenstruel / PREMENSTRUAL premier aide / PRIM AJUTOR premier cuneiforme / CUNEIFORM MEDIAL premolaire / PREMOLAR premonitoire / PREMONITORIU premunition / PREMONIŢIE prenarcose / PRENARCOZĂ prenatal / PRENATAL preoperatoire / PREOPERATOR prepeptide / PREPEPTID preponderance ventriculaire / PREPONDERENŢĂ VENTRICULARĂ preprandial / PREPRANDIAL prepro-hormone / PREPRO-HORMON prepro-insuline / PREPRO-INSULINĂ prepro-proteine / PREPRO-PROTEINĂ pre-proteine / PRE-PROTEINĂ prepuce / PREPUŢ prepylorique / PREPILORIC presbyacousie / PREZBIACUZI E presbyophrenie / PREZBIOFRENIE presbyopie / PREZBIOPIE presbyte / PREZBIT presbytie / PREZBIŢIE prescription / PRESCRIPŢIE presellaire / PRESELAR presenile / PRESENIL preseniline / PRESENILINĂ preseniline / PRESENILINĂ Ptesenium / PRESENIUM Presentation / PREZENTAŢIE Presentation cephalique / PREZENTAŢIE CEFALICĂ Presentation de l'antigene / PREZENTARE A ANTIGENULUI Prdsentation de la face / PREZENTAŢIE FACIALĂ Presentation du front / PREZENTAŢIE FRONTALĂ presentation du siege / PREZENTAŢIE PELVINĂ presentation du sommet / PREZENTAŢIE CRANIANĂ presentation oblique / PREZENTAŢIE OBLICĂ presentation transverse / PREZENTAŢIE TRANSVERSĂ preservateur / PREZERVATOR preservatif / PREZERVATIV presphygmique / PRESFIGMIC pression / PRESIUNE pression arterielle / PRESIUNE ARTERIALĂ pression arterielle differentielle / PRESIUNE ARTERIALĂ DIFERENŢIALĂ pression arterielle maxima / PRESIUNE ARTERIALĂ MAXIMĂ pression arterielle minima / PRESIUNE ARTERIALĂ MINIMĂ pression arterielle moyenne / PRESIUNE ARTERIALĂ MEDIE pression arterielle ophtalmique / PRESIUNE ARTERIALĂ OFTALMICĂ pression atmospherique / PRESIUNE ATMOSFERICĂ pression barometrique / PRESIUNE BAROMETRICĂ pression capillaire pulmonaire / PRESIUNE CAPILARĂ PULMONARĂ pression cerebrospinale / PRESIUNE CEREBROSPINALĂ pression intracrânienne / PRESIUNE INTRACRANIANĂ pression intraoculaire / PRESIUNE INTRAOCULARĂ pression intrarachidienne / PRESIUNE INTRARAHIDIANĂ pression negative / PRESIUNE NEGATIVĂ pression oncotique / PRESIUNE COLOIDOSMOTICĂ, ONCOTICĂ pression osmotique / PRESIUNE OSMOTICĂ pression osmotique efficace / PRESIUNE OSMOTICĂ EFICACE pression partielle / PRESIUNE PARŢIALĂ pression positive / PRESIUNE POZITIVĂ pression transmurale / PRESIUNE TRANSMURALĂ pression veineuse / PRESIUNE VENOASĂ pressorecepteur / BARORECEPTOR, PRESORECEPTOR pressotherapie / PRESOTERAPIE pressurisation / PRESURIZARE presynaptique / PRESINAPTIC presystolique / PRESISTOLIC pretium dolores / PRETIUM DOLORIS prevalence / PREVALENŢĂ preventif / PREVENTIV prevention / PREVENŢIE prevention primaire / PREVENŢIE PRIMARĂ prevention secondaire / PREVENŢIE SECUNDARĂ prevention tertiaire / PREVENŢIE TERŢIARĂ preventorium / PREVENTORIU prevertebral / PREVERTEBRAL prevesical / PREVEZICAL priapisme / PRIAPISM primaire / PRIMAR primigeste / PRIMIGESTĂ primipare / PRIMIPARĂ primitif / PRIMITIV primo-infection / PRIMOINFECŢIE primovaccination / PRIMOVACCINARE principe / PRINCIPIU principe actif / PRINCIPIU ACTIV principe de Bornstein / PRINCIPIU BORNSTEIN principe de Doppler / PRINCIPIU DOPPLER principe de Fick / PRINCIPIU FICK principe de precaution / PRINCIPIUL PRECAUŢIEI principe nuisible / NOXĂ principes nutritifs / PRINCIPII NUTRITIVE prion / PRION pro die / PRO DIE 1753 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN proaccelerine / PROACCELERINĂ pro-ayniigene / PRO-ANTIGEN probabilite / PROBABILITATE probant / PROBANT procaînamide / PROCAINAMIDĂ procaîne / PROCAINĂ procaryote / PROCARIOT procede / PROCEDEU procede de Chauffard / PROCEDEU CHAUFFARD (PRIN BALOTARE) procede de Gilbert / PROCEDEU GILBERT procede de Glenard (du pouce) / PROCEDEU GLENARD (AL POLICELUI) procede de Murphy / PROCEDEU MURPHY procede de Pavel-Chiray / PROCEDEU PAVEL-CHIRAY procede de Rashkind / PROCEDEU RASHKIND procede de Rastelli / PROCEDEU RASTELLI procede d'lsrael / PROCEDEU ISRAEL proces / PROCES proces ciliaires / PROCESE CILIARE processus / PROCESSUS procheilie / PROCHEILIE procidence / PROCIDENŢĂ procollagene / PROCOLAGEN proconvertine / PROCONVERTINĂ procrastlnation / PROCRASTINAŢIE procreation / PROCREAŢIE procritique / PROCRITIC proctalgie / PROCTALGIE proctectomie / PROCTECTOMIE proctite / PROCTITĂ proctocele / PROCTOCEL proctocolpoplastie / PROCTOCOLPOPLASTIE proctocystoplastie / PROCTOCISTOPLASTIE proctodynie / PROCTODINIE proctologie / PROCTOLOGIE procto-peri-neoplastie / PROCTOPERINEOPLASTIE proctopexie / PROCTOPEXIE proctoplastie / PROCTOPLASTIE proctoptose / PROCTOPTOZĂ proctorragie / PROCTORAGIE proctorrhee / PROCTOREE proctoscope / PROCTOSCOP proctoscopie / PROCTOSCOPIE proctotomie / PROCTOTOMIE procubitus / PROCUBITUS prodrogue / PRODROG prodrome / PRODROM produit de contraste / PRODUS DE CONTRAST produit sanguin / PRODUS SANGUIN prodynorphine / PRODINORFINĂ proeminence / PROEMINENŢĂ proenkephaline / PROENKEFALINĂ proenzyme / PROENZIM proerythroblaste / PROERITROBLAST profibrinolysine / PROFIBRINOLIZINĂ profil antigenique / PROFIL ANTIGENIC profiline / PROFILINĂ profus / PROFUZ progenie / PROGENIE progeniteur / PROGENITOR progeria / PROGERIE progerie / PROGERIE progestatif / PROGESTATIV progesterone / PROGESTERON progestogene / PROGESTOGEN progestomimetique / PROGESTOMIMETIC proglottis / PROGLOTĂ proglucagon / PROGLUCAGON prognathisme / PROGNATISM prognose / PROGNOZĂ prognostic / PROGNOSTIC programme / PROGRAM pro-hormone / PRO-HORMON pro-inflamatoire / PROINFLAMATOR pro-insuline / PRO-INSULINĂ projection / PROIECŢIE prolabe / PROLABAT prolactine / PROLACTINĂ prolactinome / PROLACTINOM prolamines / PROLAMINE prolan / PROLAN prolanurie / PROLANURIE prolapsus / PROLAPS prolapsus vaginal / PROLAPS VAGINAL proliferation / PROLIFERARE proline / PROLINĂ prolymphocyte / PROLIMFOCIT prolyn-dipeptidase / PROLIN-DIPEPTIDAZĂ prometaphase / PROMETAFAZĂ promonocyte / PROMONOCIT promontoire / PROMONTORIU promoteur / PROMOTOR promoteur de tumeurs / PROMOTOR DE TUMORI promyelocyte / PROMIELOCIT Pronase / PRONAZĂ pronateur / PRONATOR pronation / PRONAŢIE pronation douloureuse des enfants / PRONAŢIE DUREROASĂ A COPIILOR pronucleus / PRONUCLEU pro-opiomelanocortine / PRO-OPIOMELANOCORTINĂ propanolole / PROPANOLOL properdine / PROPERDINĂ prophage / PROFAG prophase / PROFAZĂ prophylactique / PROFILACTIC prophylaxie / PROFILAXIE propriocepteur / PROPRIOCEPTOR proprioceptif / PROPRIOCEPTIV pro-proteine / PRO-PROTEINĂ proproteine convertases / PROPROTEIN CONVERTAZE proptose / PROPTOZIS propulsion / PROPULSIE prorenine / PRORENINĂ prosecretine / PROSECRETINĂ prosencephale / PROZENCEFAL prosopagnosie / PROSOPAGNOZIE prosopalgie / PROSOPALGIE prosoplasie / PROSOPLAZIE prosoplegie / PROSOPLEGIE prosopometre / PROSOPOMETRU prostacycline / PROSTACICLINĂ prostaglandine endoperoxyde synthase / PROSTAGLANDIN ENDOPEROXID SINTAZĂ prostaglandines / PROSTAGLANDINE 1754 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN prostanoldes / PROSTANOIDE prostate / PROSTATĂ prostatectomie / PROSTATECTOMIE prostatique / PROSTATIC prostatisme / PROSTATISM prostatite / PROSTATITĂ prostatomegalie / P ROSTATOM EGALI E prostatorhee / PROSTATOREE prostatotomie / PROSTATOTOMIE prosthetique / PROSTETIC prostitution / PROSTITUŢIE prostration / PROSTRAŢIE protaminase / P ROTAM IN AZĂ protamine / PROTAMINĂ protanomalie / PROTANOMALIE protanopie / PROTANOPIE proteases / PROTEAZE proteasome / PROTEAZOM protection / PROTECŢIE proteide / PROTEID proteinases / PROTEINAZE proteinases dependantes de l'ATP / PROTEINAZE DEPENDENTE DE ATP proteine A / PROTEINĂ A proteine basique de la myeline / PROTEINĂ BAZICĂ A MIE-LINEI protăine Bence-Jones / PROTEINĂ BENCE-JONES proteine C / PROTEINĂ C proteine chimerique / PROTEINĂ HIMERICĂ proteine complete / PROTEINĂ COMPLETĂ proteine C-reactive / PROTEINĂ C-REACTIVĂ proteine d'ancrage / PROTEINĂ DE ANCORARE proteine de fusion / PROTEINĂ DE FUZIUNE proteine de la bande 3 / PROTEINĂ BANDA 3 proteine de la bande 4.1 / PROTEINĂ BANDA 4.1 proteine de liaison / PROTEINĂ DE LEGARE proteine de liaison de la hormone sexuelle / PROTEINĂ DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL proteine de liaison du retinol / PROTEINĂ DE LEGARE A RETINOLULUI proteine de transport / PROTEINĂ DE TRANSPORT proteine decouplante de la graisse brune / PROTEINĂ DECU-PLANTĂ A ŢESUTULUI ADIPOS BRUN proteine denaturee / PROTEINĂ DENATURATĂ proteine derivee / PROTEINĂ DERIVATĂ proteine di-sulfure isomerase / PROTEINĂ DISULFID-IZOME-RAZĂ proteine extrinseque / PROTEINĂ EXTRINSECĂ proteine fibrillaire acide gliale / PROTEINĂ FIBRILARĂ GLIALĂ ACIDĂ proteine flottante / PROTEINĂ FLOTANTĂ proteine homeotique / PROTEINĂ HOMEOTICĂ proteine intrinseque / PROTEINĂ INTRINSECĂ proteine kinase A / PROTEIN KINAZĂ A proteine kinase B / PROTEIN KINAZĂ B proteine kinase C / PROTEIN KINAZĂ C proteine kinase G / PROTEIN KINAZĂ G proteine kinase R / PROTEIN KINAZĂ R proteine kinases / PROTEIN KINAZE proteine M / PROTEINĂ M proteine M virale / PROTEINĂ M VIRALĂ proteine MDR / PROTEINĂ MDR proteine non-couplee / PROTEINĂ NECUPLATĂ proteine p190 / PROTEINĂ p190 proteine p210 / PROTEINĂ p210 proteine p53 / PROTEINĂ p53 proteine partielle / PROTEINĂ PARŢIALĂ proteine phosphatases / PROTEIN FOSFATAZE proteine proteolipidique de la myeline / PROTEINĂ PROTEO-LIPIDICĂ A MIELINEI proteine racemisee / PROTEINĂ RACEMIZATĂ proteine recombinante / PROTEINĂ RECOMBINANTĂ proteine S-100 / PROTEINĂ S-100 proteine se liant â l'ADN / PROTEINĂ CARE SE LEAGĂ LA ADN proteine Tamm-Horsfall / PROTEINĂ TAMM-HORSFALL proteine tau / PROTEINĂ TAU proteine Z / PROTEINĂ Z proteinemie / PROTEINEMIE, PROTIDEMIE proteines / PROTEINE proteines angiogeniques / PROTEINE ANGIOGENICE proteines chaperones / PROTEINE CHAPERONE proteines d'adhesion / PROTEINE DE ADEZIUNE proteines d'attachement virales / PROTEINE DE ATAŞARE VIRALE proteines de choc au froid / PROTEINE DE ŞOC LA RECE proteines de jonction / PROTEINE DE JONCŢIUNE proteines de la phase aigue / PROTEINE DE FAZĂ ACUTĂ proteines de luxe / PROTEINE DE LUX proteines de transport / PROTEINE DE TRANSPORT proteines du choc thermique / PROTEINE DE ŞOC TERMIC proteines fer-soufre / PROTEINE FIER-SULF proteines G monomeriques / PROTEINE G MONOMERICE proteines GLUT / PROTEINE GLUT proteines liant le calcium / PROTEINE CARE LEAGĂ Ca2A proteines membranaires / PROTEINE MEMBRANARE proteines menageres / PROTEINE MENAJERE proteines motrices / PROTEINE MOTRICE proteines musculaires / PROTEINE MUSCULARE proteines plasmatiques / PROTEINE PLASMATICE proteines Ras / PROTEINE RAS proteinogramme / PROTEINOGRAMĂ proteinorrachie / PROTEINORAHIE proteinose / PROTEINOZĂ proteinose alveolaire / PROTEINOZĂ ALVEOLARĂ proteinose lipidique / PROTEINOZĂ LIPIDICĂ proteinotherapie / PROTEINOTERAPIE proteinurie / PROTEINURIE proteinurie d'effort / PROTEINURIE DE EFORT proteinurie essentielle / PROTEINURIE ESENŢIALĂ proteinurie orthostatique / PROTEINURIE ORTOSTATICĂ proteinurie postrenale / PROTEINURIE POSTRENALĂ proteinurie prerenale / PROTEINURIE PRERENALĂ proteoglycane / PROTEOGLICAN proteolipide de la myeline / PROTEOLIPID AL MIELINEI proteolitique / PROTEOLITIC proteolysat / PROTEOLIZAT proteolyse / PROTEOLIZĂ proteome / PROTEOM proteomique / PROTEOMICĂ proteomique clinique / PROTEOMICĂ CLINICĂ proteomique medicale / PROTEOMICĂ MEDICALĂ Proteus / PROTEUS prothese / PROTEZĂ prothese valvulaire cardiaque / PROTEZĂ VALVULARĂ CARDIACĂ 1755 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN prothrombinases / PROTROMBINAZE prothrombine / PROTROMBINĂ prothrombinemie / PROTROMBINEMIE prothrombokinase / PROTROMBOKINAZĂ prothrombokinine / PROTROMBOKININĂ, PROTROMBO-PLASTINĂ protide / PROTID protiste / PROTIST protocole / PROTOCOL protocole operatoire / PROTOCOL OPERATOR protodiasistolique / PROTODIASISTOLIC proton / PROTON protoneurone / PROTONEURON protooncogenes / PROTOONCOGENE protoplasme / PROTOPLASMA protoplaste / PROTOPLAST protosoose / PROTOZOOZĂ protosystolique / PROTOSISTOLIC protovirus / PROTOVIRUS protozoaire / PROTOZOAR protraction / PROTRACŢIUNE protrophe / PROTROF protrusion / PROTRUZIE protrusion acetabulaire / PROTRUZIE ACETABULARĂ protuberance / PROTUBERANŢĂ protuberance annulaire / PROTUBERANŢĂ INELARĂ protuberant / PROTUBERANT Providencia / PROVIDENCIA provirus / PROVIRUS provitamine / PROVITAMINĂ proximal / PROXIMAL prurigene / PRURIGEN prurigineux / PRURIGINOS prurigo / PRURIGO prurigo de Hebra / PRURIGO HEBRA prurigo d'ete / PRURIGO ESTIVAL prurigo diathesique de Besnier / PRURIGO BESNIER prurit / PRURIT psammome / PSAMOM psammophile / PSAMOFIL psamocarcinome / PSAMOCARCINOM pseudarthrose / PSEUDOARTROZĂ pseudesthesie / PSEUDESTEZIE pseudoalleles / PSEUDOALELE pseudo-anemie / PSEUDOANEMIE pseudo-angiome / PSEUDOANGIOM pseudo-apoplexie / PSEUDOAPOPLEXIE pseudo-appendicite / PSEUDOAPENDICITĂ pseudo-asthme / PSEUDOASTM pseudo-bronchectasie / PSEUDOBRONŞIECTAZIE pseudo-cholecystite / PSEUDOCOLECISTITĂ pseudocholera infantile / PSEUDOHOLERĂ INFANTILĂ pseudo-claudication / PSEUDOCLAUDICAŢIE pseudo-comitial / PSEUDOCOMIŢIAL pseudo-demence / PSEUDODEMENŢĂ pseudo-diphterie / PSEUDODIFTERIE pseudo-enarthrose / PSEUDOENARTROZĂ pseudo-fracture / PSEUDOFRACTURĂ pseudogene / PSEUDOGENĂ pseudogliome / PSEUDOGLIOM pseudoglobuline / PSEUDOGLOBULINĂ pseudo-grossesse / PSEUDOGRAVIDITATE pseudo-gynecomastie / PSEUDOGINECOMASTIE pseudo-hematocele / PSEUDO-HEMATOCEL pseudo-hemophilie A / PSEUDOHEMOFILIE pseudoheredite / PSEUDOEREDITATE pseudohermafrodisme / PSEUDOHERMAFRODITISM pseudo-hyperaldosteronisme / PSEUDO-HIPERALDOSTERO-NISM pseudo-hyperkaliemie / PSEUDOHIPERKALIEMIE pseudo-hypertension / PSEUDOHIPERTENSIUNE pseudo-hypertrichose / PSEUDOHIPERTRICOZĂ pseudo-hypertrophie / PSEUDOHIPERTROFIE pseudohypoaldosteronisme / PSEUDOHIPOALDOSTERONISM pseudo-hyponatremie / PSEUDOHIPONATREMIE pseudo-hypothyroîdie / PSEUDOHIPOTIROIDIE pseudo-isochromatique / PSEUDOIZOCROMATIC pseudo-kyste / PSEUDOCHIST pseudo-kyste du pancreas / PSEUDOCHIST PANCREATIC pseudolipome / PSEUDOLIPOM pseudo-lymphome / PSEUDOLIMFOM pseudo-melanome / PSEUDOMELANOM pseudomembrane / PSEUDOMEMBRANĂ pseudomeningite / PSEUDOMENINGITĂ Pseudomonas / PSEUDOMONAS Pseudomonas aeruginosa / PSEUDOMONAS AERUGINOSA pseudomycetome / PSEUDOMICETOM pseudo-myopie / PSEUDOMIOPIE pseudonevralgie / PSEUDONEVRALGIE pseudoparalysie / PARALIZIE FALSĂ, PSEUDOPARALIZIE pseudo-paralysie de Parrot / PSEUDOPARALIZIE PARROT pseudoparasitisme / PSEUDOPARAZITISM pseudopelade / PSEUDOPELADĂ pseudophakie / PSEUDOFAKIE pseudopode / PSEUDOPOD pseudopolyarthrite rhizomelique / PSEUDOPOLIARTRITĂ RIZO-MELICĂ pseudopolydistrophie de Hurler / PSEUDOPOLIDISTROFIA HURLER pseudo-polype / PSEUDOPOLIP pseudo-polypose / PSEUDOPOLIPOZĂ pseudoporencephalie / PSEUDOPORENCEFALIE pseudopseudo-hypoparathyroidie / PSEUDO-PSEUDOHIPO-PARATIROIDIE pseudo-psychose / PSEUDOPSIHOZĂ pseudopuberte precoce / PSEUDOPUBERTATE PRECOCE pseudo-rage / PSEUDORABIE pseudosmie / PSEUDOSMIE pseudotabes / PSEUDOATAXIE, PSEUDOTABES, TABES PERIFERIC pseudo-tuberculose / PSEUDOTUBERCULOZĂ pseudo-tumeur / PSEUDOTUMORĂ pseudotyphomeningite des porchers / LEPTOSPIROZA CRESCĂTORILOR DE PORCI Pseudovirus / PSEUDOVIRUS pshychotonique / PSIHOTONIC psittacisme / PSITACISM psittacose / PSITACOZĂ psoitis / PSOITĂ psoriasiforme / PSORIAZIFORM psoriasis / PSORIAZIS psychanalyse / PSIHANALIZĂ psychasthenie / PSIHASTENIE psychasthenique / PSIHASTENIC psychedelique / PSIHEDELIC psychedelisme / PSIHEDELISM 1756 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN psychiatrie / PSIHIATRIE psychiatrie comparee / PSIHIATRIE COMPARATĂ psychiatrie transculturelle / PSIHIATRIE TRANSCULTURALĂ psychique / PSIHIC psychisme / PSIHISM psychoactif / PSIHOACTIV psychoanaleptique / PSIHOANALEPTIC psychoanalgesie / PSIHOANALGEZIE psychochirurgie / PSIHOCHIRURGIE psychodependance / PSIHODEPENDENŢĂ psychodepresseur / PSIHODEPRESOR psychodiagnostique / PSIHODIAGNOSTIC psychodrame / PSIHODRAMĂ psychodynamique / PSIHODINAMICĂ psychodysleptique / PSIHODISLEPTIC psychogene / PSIHOGEN psycho-genomique / PSIHO-GENOMICĂ psychogeriatrie / PSIHOGERIATRIE psychogeronthologie / PSIHOGERONTOLOGIE psychogramme / PSIHOGRAMĂ psycholepsie / PSIHOLEPSIE psycholeptique / PSIHOLEPTIC psychologie / PSIHOLOGIE psychometrie / PSIHOMETRIE psychomoteur / PSIHOMOTOR psychoneuroimmunologie / PSIHONEUROIMUNOLOGIE psychonevrose / PSIHONEVROZĂ psychopathe / PSIHOPAT psychopathie / PSIHOPATIE psychopathique / PSIHOPATIC psychopathologie / PSIHOPATOLOGIE psychopharmacologie / PSIHOFARMACOLOGIE psychophysiologie / PSIHOFIZIOLOGIE psychophysique / PSIHOFIZICĂ psychoplegie / PSIHOPLEGIE psychoplegique / PSIHOPLEGIC psychoprophylaxie / PSIHOPROFILAXIE psychorigidite / PSIHORIGIDITATE psychose / PSIHOZĂ psychose bipolaire / PSIHOZĂ BIPOLARĂ psychose carcerale / PSIHOZĂ CARCERALĂ psychose de Korsakoff / PSIHOZĂ KORSAKOFF psychose maniaco-depressive / PSIHOZĂ MANIACO-DEPRESIVĂ psychose paranoi'aque / PSIHOZĂ PARANOICĂ psychosensoriel / PSIHOSENZORIAL psychosomatique / PSIHOSOMATIC psychostimulant / PSIHOSTIMULANT psychotechnie / PSIHOTEHNICĂ psychotherapie / PSIHOTERAPIE psychotique / PSIHOTIC psychotrope / PSIHOTROP psychroesthesie / PSIHROESTEZIE psychrophile / PSIHROFIL psyhalgie / PSIHALGIE psyhalgie / PSIHALGIE pteridine / PTERIDINĂ pterigoides de la conjonctive / PTERIGOIZI CONJUNCTIVALI Pterine / PTERINĂ Pterygion / PTERIGION Pterygium colii / PTERYGIUM COLLI pterygoi'de / PTERIGOID ptilose / PTILOZĂ ptcmasr.es / PTOMAINE ptose / PTOZĂ ptosis / PTOZĂ PALPEBRALĂ ptosis atonica lipomatosa / PTOZĂ ATONICĂ LIPOMATOASĂ ptyalagogue / PTIALAGOG ptyaline / PTIALINĂ ptyalisme / PTIALISM pubalgie / PUBALGIE puberte / PUBERTATE puberte precoce / PUBERTATE PRECOCE pubescent / PUBESCENT pubis / PUBIS puce / PURICE puericulture / PUERICULTURA pueril / PUERIL puerilisme / PUERILISM puerperal / PUERPERAL puerperalite / LEHUZIE, PUERPERALITATE puissance / POTENŢĂ Pulex / PULEX Pulicidae / PULICIDAE pulmonaire / PULMONAR pulpe / PULPĂ pulpe dentaire / PULPĂ DENTARĂ pulpectomie / PULPECTOMIE pulpeux / PULPOS pulpite / PULPITĂ pulpolithe / PULPOLIT pulpotomie / PULPOTOMIE pulsatile / PULSATIL pulsation / PULSAŢIE pulsion / PULS1UNE pulsus parvus / PULS PARVUS pulsus tardus / PULS TARDUS pultace / PULTACEU pulverisation / PULVERIZARE pulvinar / PULVINAR punctiforme / PUNCTIFORM punctum proximum / PUNCTUM PROXIMUM punctum remotum / PUNCTUM REMOTUM pupille / PUPILĂ pupille de Horner / PUPILĂ HORNER pupille de Marcus Gunn / PUPILĂ MARCUS GUNN pupillometrie / PUPILOMETRIE pupillotonie / PUPILOTONIE purgatif / PURGATIV purgation / PURGAŢIE puriforme / PURIFORM purine / PURINĂ purpura / PURPURĂ purpura annularis telangiectodes / PURPURĂ INELARĂ TE-LANGIECTAZICĂ purpura fulminans / PURPURA FULMINANS purpura hemorragique / PURPURĂ HEMORAGICĂ purpura hyperglobulinemique / PURPURĂ HIPERGLOBULI-NEMICĂ purpura myelopathique / PURPURĂ MIELOPATICĂ purpura papuleux de Hebra / PURPURĂ PAPULOASĂ HEBRA purpura retinien / PURPURĂ RETINIANĂ purpura rhumatolde / PURPURĂ HENOCH-SCHONLEIN purpura senile de Bateman / PURPURĂ SENILĂ BATEMAN purpura thrombocytopenique thrombotique / PURPURĂ TROMBOCITOPENICĂ TROMBOTICĂ 1757 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN purpura thrombopenique idiopathique / PURPURĂ TROMBO-CITOPENICĂ !D!OPAT!CĂ purpura vasculaire allergjque / PURPURĂ VASCULARĂ ALERGICĂ purulent / PURULENT pus / PUROI pustule / PUSTULĂ pustuleux / PUSTULOS pustuliforme / PUSTULIFORM pustulose / PUSTULOZĂ pustulose varioliforme aigue / PUSTULOZĂ VARIOLIFORMĂ ACUTĂ putamen / PUTAMEN putrefaction / PUTREFACŢIE putrescibfe / PUTRESCfBIL putrescine / PUTRESCEINĂ putride / PUTRID pycnique / PICNIC pycnodysostose / PICNODISOSTOZĂ pycnoi'de / PICNOID pycnometre / PICNOMETRU pycnose / PICNOZĂ pyelectasie / PIELECTAZIE pyelectomie / PIELECTOMIE pyelique / PIELIC pyelite / PIELITĂ pyelocystite / PIELOCISTITĂ pyelogramme / PIELOGRAMĂ pyelographie / PIELOGRAFIE pyelographie gazeuse / PIELOGRAFIE GAZOASĂ pyelolithotomie / PIELOLITOTOMIE pyelonephrite / PIELONEFRITĂ pyelonephrite emphysemateuse / PIELONEFRITĂ EMFIZEMA-TOASĂ pyelonephrose / PIELONEFROZĂ pyelonephrotomie / PIELONEFROTOMIE pyeloplastie / PIELOPLASTIE pyeloscopie / PIELOSCOPIE pyelostomie / PIELOSTOMIE pyelotomie / PIELOTOMIE pyelo-ureteral / PIELOURETERAL pylephlebite / PILEFLEBITĂ pylethrombose / PILETROMBOZĂ pylore / PILOR pylorectomie / PILORECTOMIE pylorisme / PILORISM pylorite / PILORITĂ pyloro-duodenite / PILORODUODENITĂ pyloro-jejunostomie / PILOROJEJUNOSTOMIE pyloroplastie / PILOROPLASTIE pylorospasme / PILOROSPASM pylorostomie / PILOROSTOMIE pylorotomie / PILOROTOMIE pyocephalie / PIOCEFALIE pyocholecystite / PIOCOLECISTITĂ pyocolpocele / PIOCOLPOCEL pyocolpos / PIOCOLPOS pyocoque / PIOCOC pyocyanine / PIOCIANINĂ pyoderma gangrenosum / PYODERMA GANGRENOSUM pyodermie / PIODERMITĂ pyodermite / PIODERMITĂ pyodermite vegetante generalisee / PIODERMITĂ VEGETANTĂ GENERALIZATĂ pyoemie / PIOEMIE pyogene / PIOGEN pyogenie / PIOGENEZĂ pyohemie / PIOEMIE pyolabyrinthite / PIOLABIRINTITĂ pyometrie / PIOMETRIE pyometrite / PIOMETRITĂ pyomyosite / PIOMIOZITĂ pyonephrite / PIONEFRITĂ pyonephrose / PIONEFROZĂ pyopericarde / PIOPERICARD pyoperitoine / PIOPERITONEU pyophagie / PIOFAGIE pyopneumokyste hydatique / PIOPNEUMOCHIST HIDATIC pyopneumopericarde / PIOPNEUMOPERICARD pyo-pneumoperitoine / PIOPNEUMOPERITONEU pyo-pneumothorax / PIOPNEUMOTORAX pyorrhee / PIOREE pyorrhee alveolo-dentaire / PIOREE ALVEOLO-DENTARĂ pyosalpinx / PIOSALPINX pyosclerose / PIOSCLEROZĂ pyospermie / PIOSPERMIE pyothorax / PIOTORAX pyramidal / PIRAMIDAL pyramide / PIRAMIDĂ pyretique / PIRETIC pyretogene / PIRETOGEN pyretotherapie / PIRETOTERAPIE pyrexie / PIREXIE pyridoxine / PIRIDOXINĂ pyrimldine / PIRIMIDINĂ pyrogene / PIROGEN pyroglobuline / PIROGLOBULINĂ pyromanie / PIROMANIE pyronine / PIRONINĂ pyroninophile / PIRONINOFIL pyroninophilie / PIRONINOFILIE pyrophobie / PIROFOBIE pyrophosphatase / PIROFOSFATAZĂ pyrophosphate / PIROFOSFAT pyrosis / PIROZIS pyrrole / PI ROL pyruvate kinase / PIRUVAT KINAZĂ pyruvicemie / PIRUVICEMIE pyurie / PIURIE Q Ql / Ql quadriplegie / CVADRIPLEGIE quadrome / QUADROM quantum satis / QUANTUM SATIS quarantaine / CARANTINĂ quark / QUARK quasi-espece / QUASISPECIE quenching / QUENCHING queue de cheval / COADĂ DE CAL quinidine / CHINIDINĂ quinine / CHININĂ quininisme / CHININISM quinisme / CHININISM 1758 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN auinte (de toux) / CHINTĂ (DE TUSE) quotidie / QUOTIDIE quotient respiratoire / COEFICIENT RESPIRATOR quotient vital / COEFICIENT VITAL R rabique / RABIC race / RASĂ racemique / RACEMIC rachialgie / RAHIALGIE rachianesthesie / RAHIANESTEZIE rachicentese / RAHICENTEZĂ rachidien / RAHIDIAN rachis / RAHIS rachischisis / RAHISCHIZIS rachitique / RAHITIC rachitisme / RAHITISM rachitisme tardif / RAHITISM TARDIV rachitisme vitamino-dependant / RAHITISM VITAMINO-DEPEN-DENT rachitisme vitamino-resistant / RAHITISM VITAMINO-REZISTENT racine / RĂDĂCINĂ rad / RAD radiat / RADIAL radiance / RADIANŢĂ radiant / RADIANT radiation / RADIAŢIE radical libre / RADICAL LIBER radicotomie / RADICOTOMIE radiculaire / RADICULAR radiculalgie / RADICULALGIE radiculite / RADICULITĂ radiculographie / RADICULOGRAFIE radiculopathie / RADICULOPATIE radioactif / RADIOACTIV radioactivite / RADIOACTIVITATE radiobiologie / RADIOBIOLOGIE radiochimie / RADIOCHIMIE radiochirurgie / RADIOCHIRURGIE radiochromatographie / RADIOCROMATOGRAFIE radiocinematographie / RADIOCINEMATOGRAFIE radiocolloîde / RADIOCOLOID radiodermite / RADIODERMITĂ radiodiagnostic / RADIODIAGNOSTIC radioelement / RADIOELEMENT radioepithelioma / RADIOEPITELIOM radiofrequence / RADIOFRECVENŢĂ radiographie / RADIOGRAFIE radiographie en serie / RADIOGRAFIE ÎN SERIE radiographie panoramique / RADIOGRAFIE PANORAMICĂ radioimmunodosage / RADIOIMUNODOZARE radioimmunoâlectrophorese / RADIOIMUNOELECTROFOREZĂ radioimmuno-essai / RADIOIMUNODOZARE radioimmunologie / RADIOIMUNOLOGIE radio-iodure de sodium / RADIOIODURĂ DE SODIU radioisotope / RADIOIZOTOP radiolesion / RADIOLEZIUNE, RADIOPATIE radioleucemie / RADIOLEUCEMIE radioligand / RADIOLIGAND radiologie / RADIOLOGIE radiologie interventionelle / RADIOLOGIE INTERVENŢIONALĂ radiologie therapeutique / RADIOLOGIE TERAPEUTICĂ radiolyse / RADIOLIZĂ radiomanometrie / RADIOMANOMETRIE radicmarque / RADIOMARCAT radiometrie / RADIOMETRIE radionecrose / RADIONECROZĂ radionique / RADIONICĂ radioopaque / RADIOOPAC radiopathologie / RADIOPATOLOGIE radiopelvigraphie / RADIOPELVIGRAFIE radiopelvimetrie / RADIOPELVIMETRIE radiopharmaceutique / RADIOFARMACEUTIC radiophobie / RADIOFOBIE radiophotographie / RADIOFOTOGRAFIE radioprotecteur chimique / RADIOPROTECTOR CHIMIC radioprotection / RADIOPROTECŢIE radiorenogramme / RADIORENOGRAMĂ radioresistance / RADIOREZISTENŢĂ radiosarcome / RADIOSARCOM radioscopie / RADIOSCOPIE radiosensibilite / RADIOSENSIBILITATE radiotelemetrie / RADIOTELEMETRIE radiotherapie / RADIOTERAPIE, RADIOIZOTOPOTERAPIE radiotoxicite / RADIOTOXICITATE radium / RADIU radiumtherapie / RADIUMTERAPIE radius / RADIUS radix / RADIX radon / RADON rage / RABIE, TURBARE ragocyte / RAGOCIT raideur / REDOARE raisonnement clinique / RAŢIONAMENT CLINIC râie / RAL râie crepitant / RAL CREPITANT râie ronflant / RAL RONFLANT râie sibilant / RAL SIBILANT râie sous-crepitant / RAL SUBCREPITANT ralentisseur / SILENCER rameau cutane externe du nerf radial / NERV CUTANAT POSTERIOR AL ANTEBRAŢULUI rameau cutane interne du nerf radial / NERV CUTANAT POSTERIOR AL BRAŢULUI rameau pour le precuneus / ARTERĂ PRECUNEALĂ rameaux tarsiennes internes / ARTERE TARSIENE MEDIALE ramicotomie / RAMICOTOMIE ramollissement / RAMOLISMENT ramollissement cerebral / RAMOLISMENT CEREBRAL ramus / RAMUS randomisation / RANDOMIZARE ranitidine / RANITIDINĂ raphe / RAFEU rappel / RAPEL rapport cardiothoracique / RAPORT CARDIOTORACIC rapport GC / RAPORT GC rapport nucleo-plasmatique / RAPORT NUCLEOPLASMATIC rapport R / RAPORT R rapport ventilation-perfusion / RAPORT VENTILAŢIE-PERFUZIE raptus / RAPTUS rarefaction / RAREFACŢIE rash / RAŞ RAST / RAST rate / SPLINĂ ration / RAŢIE ration alimentaire / RAŢIE ALIMENTARĂ rationalisation morbid / RAŢIONALISM MORBID raubasine / RAUBAZINĂ raucite / RĂGUŞEALĂ rayon / RAZĂ 1759 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN rayonnement / RADIAŢIE rayonnement alpha / RADIAŢIE ALFA rayonnement beta / RADIAŢIE BETA rayonnement corpusculaire / RADIAŢIE CORPUSCULARĂ rayonnement cosmique / RADIAŢIE COSMICĂ^ rayonnement de freinage / RADIAŢIE DE FRÂNARE rayonnement gamma / RADIAŢIE GAMA rayonnement infrarouge / RADIAŢIE INFRAROŞIE rayonnement ionisant / RADIAŢIE IONIZANTĂ rayonnement lumineux / RADIAŢIE LUMINOASĂ rayonnement Roentgen / RADIAŢIE ROENTGEN rayonnement solaire / RADIAŢIE SOLARĂ rayonnement ultraviolet / RADIAŢIE ULTRAVIOLETĂ rayonnement visible / RADIAŢIE VIZIBILĂ rayonnement X / RADIAŢIE X rayons X / RAZE X reabilitation / REABILITARE reactant / REACTANT reactif / REACTIV reaetif de Schiff / REACTIV SCHIFF reaction de Burnet / REACŢIE BURNET reaction / REACŢIE reaction â la histoplasmine / REACŢIE LA HISTOPLASMINĂ reaction â la lumiere / REACŢIE LA LUMINĂ reaction â ia precipitine / REACŢIE LA PRECIPITINE reaction â la tuberculine / REACŢIE LA TUBERCULINĂ reaction â la tularine / REACŢIE LA TULARINĂ reaction â l'anatoxine / REACŢIE LA ANATOXINĂ reaction allergique / REACŢIE ALERGICĂ reaction allogreffe / REACŢIE ALOGREFĂ reaction anaphylactique / REACŢIE ANAFILACTICĂ reaction anergastique / REACŢIE ANERGASTICĂ reaction antalgique / REACŢIE ANTALGICĂ reaction antigene-anticorps / REACŢIE ANTIGEN-ANTICORP reaction antigenique de Debre-Paraf / REACŢIE ANTIGENICĂ DEBRE-PARAF reaction au latex / TEST DE AGLUTINARE CU LATEX reaction au thymol / REACŢIE TIMOL reaction axonale / REACŢIE AXONALĂ reaction biologique de grossesse / REACŢIE BIOLOGICĂ DE SARCINĂ reaction Bordet-Wassermann / REACŢIE BORDET-WASSER-MANN reaction cadaverique / REACŢIE CADAVERICĂ reaction consensuelle / REACŢIE CONSENSUALĂ reaction corticale / REACŢIE CORTICALĂ reaction croisee / REACŢIE ÎNCRUCIŞATĂ reaction cutanee / REACŢIE CUTANATĂ reaction d'agglutination / REACŢIE DE AGLUTINARE reaction d'anxiete / REACŢIE DE ANXIETATE reaction d'Arias-Stella / REACŢIE ARIAS-STELLA reaction d'Arthus / REACŢIE ARTHUS reaction d'Aschheim-Zondek / REACŢIE ASCHHEIM-ZONDEK reaction de Bechterev / REACŢIE BECHTEREV reaction de Bence-Jones / REACŢIE BENCE-JONES reaction de Bittorf / REACŢIE BITTORF reaction de Bloch / REACŢIE BLOCH reaction de Bordet-Gengou / REACŢIE BORDET-GENGOU reaction de Bruck / REACŢIE BRUCK reaction de Casoni / REACŢIE CASONI reaction de Chopra / REACŢIE CHOPRA reaction de conversion / REACŢIE DE CONVERSIE reaction de Dale / REACŢIE DALE reaction de Debre-Paraf / REACŢIE DEBRE-PARAF reaction de Deehan / REACŢIE DEEHAN reaction de defense / REACŢIE DE APĂRARE reaction de degenerescence / REACŢIE DE DEGENEREZ CENŢĂ reaction de deviation du complement / REACŢIE DE DEVIERE A COMPLEMENTULUI reaction de Dick / REACŢIE DICK reaction de Fahraeus / REACŢIE FAHRAEUS reaction de fatigue / REACŢIE DE OBOSEALĂ reaction de Felix / REACŢIE FELIX reaction de Fernandez / REACŢIE FERNANDEZ reaction de Feulgen / REACŢIE FEULGEN reaction de fixation du complement / REACŢIE DE FIXARE A COMPLEMENTULUI reaction de flocculation / REACŢIE DE FLOCULARE reaction de Fornet / REACŢIE FORNET reaction de Friedmann / REACŢIE FRIEDMANN reaction de Galii Mainini / REACŢIE GALLI MAININI reaction de Gangi / REACŢIE GANGI reaction de Giroud / REACŢIE GIROUD reaction de gravidite / REACŢIE DE SARCINĂ reaction de Gros / REACŢIE GROS reaction de Hanger / REACŢIE HANGER reaction de Henle / REACŢIE HENLE reaction de Hirst / REACŢIE HIRST reaction de Hogben / REACŢIE HOGBEN reaction de Jolly / REACŢIE JOLLY reaction de Kline / REACŢIE KLINE reaction de Kunkel / REACŢIE KUNKEL reaction de la thymidylate synthase / REACŢIE TIMIDILAT SIN-TETAZEI reaction de Lewis / REACŢIE LEWIS reaction de Liebermann-Burchardt / REACŢIE LIEBERMANN-BURCHARDT reaction de Lohmann / REACŢIE LOHMANN reaction de MacLagan / REACŢIE MACLAGAN reaction de Mantoux / REACŢIE MANTOUX reaction de Marchi / REACŢIE MARCHI reaction de Martin-Petit / REACŢIE MARTIN-PETIT reaction de Mazzotti / REACŢIE MAZZOTTI reaction de Mitsuda / REACŢIE MITSUDA reaction de Moloney / REACŢIE MOLONEY reaction de Montenegro / REACŢIE MONTENEGRO reaction de Moro / REACŢIE MORO reaction de Much-Holtzmann / REACŢIE MUCH-HOLTZMANN reaction de Nagler / REACŢIE NAGLER reaction de neutralisation / REACŢIE DE NEUTRALIZARE reaction de Nonne-Apelt / REACŢIE NONNE-APELT reaction de Paul-Bunnell-Hăngănuţiu / REACŢIE PAUL-BUN-NELL-HĂNGĂNUŢIU reaction de persistence â la lumiere / REACŢIE PERSISTENTĂ LA LUMINĂ reaction de Pirquet / REACŢIE PIRQUET reaction de Porter-Silber / REACŢIE PORTER-SILBER reaction de precipitation / REACŢIE DE PRECIPITARE reaction de Reiprich / REACŢIE REIPRICH reaction de rejet / REACŢIE DE RESPINGERE reaction de Rivalta / REACŢIE RIVALTA reaction de Roger / REACŢIE ROGER reaction de Rosenbach / REACŢIE ROSENBACH reaction de Rubino / REACŢIE RUBINO reaction de Russo / REACŢIE RUSSO reaction de Sabin-Feldman / REACŢIE SABIN-FELDMAN reaction de Schick / REACŢIE SCHICK reaction de Schonbein / REACŢIE SCHONBEIN reaction de Schultz-Charlton / REACŢIE SCHULTZ-CHARLTON reaction de Schultz-Dale / REACŢIE SCHULTZ-DALE reaction de Simola / REACŢIE SIMOLA 1760 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN reaction de Smith / REACŢIE SMITH reaction de soutien positif / REACŢIE DE SUSŢINERE POZITIVĂ reaction de stress / REACŢIE DE STRES reaction de Takata-Ara / REACŢIE TAKATA-ARA reaction de Trambusti / REACŢIE TRAMBUSTI reaction de vaccination / REACŢIE DE VACCINARE reaction de Van den Bergh / REACŢIE VAN DEN BERGH reaction de Verne / REACŢIE VERNE reaction de Vollmer / REACŢIE VOLLMER reaction de Wassermann / REACŢIE WASSERMANN reaction de Weichbrodt / REACŢIE WEICHBRODT reaction de Weil-Felix / REACŢIE WEIL-FELIX reaction de Weltmann / REACŢIE WELTMANN reaction de Widal / REACŢIE WIDAL reaction de Zimmermann / REACŢIE ZIMMERMANN reaction depressive / REACŢIE DEPRESIVĂ reaction d'epuisement / REACŢIE DE EPUIZARE reaction d'Erb / REACŢIE ERB reaction dermique Goetsch / REACŢIE GOETSCH TEGU-MENTARĂ reaction d'hypersensibilite immediate / REACŢIE DE HIPERSENSIBILITATE IMEDIATĂ reaction d'hypersensibilite retardee / REACŢIE DE HIPERSENSIBILITATE ÎNTÂRZIATĂ reaction d'immunofluorescence / REACŢIE DE IMUNOFLUO-RESCENŢĂ reaction d'immunoprecipitation / REACŢIE DE IMUNOPRECI-PITARE reaction d'isohemagglutination / REACŢIE DE IZOHEMAGLU-TINARE reaction du biuret / REACŢIE BIURETULUI reaction en chaîne / REACŢIE ÎN LANŢ reaction en chaîne de la ligase / REACŢIE ÎN LANŢ_ A LIGAZEI reaction en chaîne de la polymerase / REACŢIE ÎN LANŢ A POLIMERAZEI reaction endergonique / REACŢIE ENDERGONICĂ reaction endothermique / REACŢIE ENDOTERMICĂ reaction exergonique / REACŢIE EXERGONICĂ reaction exothermique / REACŢIE EXOTERMICĂ reaction focale / REACŢIE FOCALĂ reaction immunitaire / REACŢIE IMUNITARĂ reaction inflammatoire / REACŢIE INFLAMATORIE reaction intradermique / REACŢIE INTRADERMICĂ reaction Jarisch-Herxheimer / REACŢIE JARISCH-HERXHEIMER reaction leucemoîde / REACŢIE LEUCEMOIDĂ reaction locale / REACŢIE LOCALĂ reaction myasthenique / REACŢIE MIASTENICĂ reaction myopathique / REACŢIE MIOPATICĂ reaction myotonique / REACŢIE MIOTONICĂ reaction nucleaire / REACŢIE NUCLEARĂ reaction ophtalmique / REACŢIE OFTALMICĂ reaction phobique / REACŢIE FOBICĂ reaction photonucleaire / REACŢIE FOTONUCLEARĂ reaction postpartum / REACŢIE POSTPARTUM reaction pour la lymphoreticulose / REACŢIE PENTRU LIMFO-RETICULOZĂ reaction psychique / REACŢIE PSIHICĂ reaction psycho-depressive / REACŢIE PSIHOTIC-DEPRESIVĂ reaction serique / REACŢIE SERICA reaction sigma / REACŢIE SIGMA reaction VDRL / REACŢIE VDRL reaction vestibulaire calorique / REACŢIE VESTIBULARĂ CALORICĂ reaction vestibu!aire-n,Jni!!aire / REACHE VESTÎBULAR-PUP!-LARĂ reaction Z / REACŢIE Z reactions couplees / REACŢII CUPLATE reactivation / REACTIVARE reactivite / REACTIVITATE readaptation / READAPTARE reagine / ANTICORP REAGINIC, REAGINĂ reanimation / REANIMARE rearrangement genetique / REARANJARE GENETICĂ rebond / REBOUND rebreathing / REBREATHING recalcification / RECALCIFICARE recepteur / RECEPTOR recepteur â la somatocrinine / RECEPTOR PENTRU SOMATO-CRININĂ recepteur a-adrenergique / RECEPTOR a-ADRENERGIC recepteur p-adrenergique / RECEPTOR p-ADRENERGIC recepteur antigenique / RECEPTOR ANTIGENIC recepteur aux estrogenes / RECEPTOR PENTRU ESTROGENI recepteur B / RECEPTOR B recepteur de l'erythropoletine / RECEPTOR PENTRU ERITRO-POIETINĂ recepteur des LDL / RECEPTOR PENTRU LDL recepteur dopaminergique / RECEPTOR DOPAMINERGIC recepteur Fc / RECEPTOR Fc recepteur hormonal / RECEPTOR HORMONAL recepteur insulinique / RECEPTOR INSULINIC recepteur ionotrope / RECEPTOR IONOTROP recepteur metabotrope / RECEPTOR METABOTROP recepteur morphinique / RECEPTOR MORFINIC recepteur muscarinique / RECEPTOR MUSCARINIC recepteur nicotinique / RECEPTOR NICOTINIC recepteur nociceptif / RECEPTOR NOCICEPTIV recepteur orphelin / RECEPTOR ORFAN recepteur pour fibronectine / RECEPTOR PENTRU FIBRO-NECTINĂ recepteur pour TSH / RECEPTOR PENTRU TSH recepteur sensoriel / RECEPTOR SENZORIAL recepteur soluble de l'interleukine 2 / RECEPTOR SOLUBIL AL INTERLEUKINEI 2 recepteur T / RECEPTOR T recepteurs â tyrosine kinase associee / RECEPTORI CU TIROZIN KINAZĂ ASOCIATĂ recepteurs â tyrosine kinase intrinseque / RECEPTORI CU TIROZIN KINAZĂ INTRINSECĂ recepteurs adrenergiques / RECEPTORI ADRENERGIC! recepteurs aux opioTdes / RECEPTORI PENTRU OPIOIDE recepteurs cholinergiques / RECEPTORI COLINERGICI recepteurs cytosoliquer* / RECEPTORI CITOSOLICI recepteurs d'adherence / RECEPTORI DE ADERENŢĂ recepteurs d'ecotaxie / RECEPTORI DE ECOTAXIE recepteurs d'adhesion / RECEPTORI DE ADEZIUNE recepteurs de complement / RECEPTORI PENTRU COMPLEMENT recepteurs de destination / RECEPTORI DE DESTINAŢIE recepteurs de la douleur / RECEPTORI Al DURERII recepteurs de la glycine / RECEPTORI PENTRU GLICINĂ recepteurs de la serotonine / RECEPTORI Al SEROTONINEI recepteurs de membrane / RECEPTORI DE MEMBRANĂ recepteurs des cannabinoîdes / RECEPTORI DE CANNABI-NOIDE recepteurs des endothelines / RECEPTORI PENTRU ENDOTE-LINE 1761 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN recepteurs du glutamate / RECEPTORI PENTRU GLUTAMAT recepteurs du TNF / RECEPTORI Al TNF recepteurs du 'viri / RECEPTORI HIV recepteurs enzymes / RECEPTORI-ENZIME recepteurs et medicaments / RECEPTORI Şl MEDICAMENTE recepteurs GABA / RECEPTORI GABA recepteurs H / RECEPTORI H recepteurs histaminiques / RECEPTORI HISTAMINICI recepteurs intracellulaires / RECEPTORI INTRACELULARI recepteurs nucleaires / RECEPTORI NUCLEARI recepteurs olfactifs / RECEPTORI OLFACTIVI recepteurs pour laminine / RECEPTORI PENTRU LAMININĂ recepteurs pour Ies facteurs de transcription / RECEPTORI PENTRU FACTORI DE TRANSCRIPŢIE recepteurs purinergiques / RECEPTORI PURINERGICI recepteurs tactiles / RECEPTORI TACTILI receptivite / RECEPTIVITATE receptosome / RECEPTOZOM recessif / RECESIV recessivite / RECESIVITATE recessus / RECESUS receveur / PRIMITOR receveur universel / PRIMITOR UNIVERSAL rechute / REŞUTĂ rechute / RECĂDERE recidive / RECIDIVĂ recombinaison genetique / RECOMBINARE GENETICĂ recombinant / RECOMBINANT recombine / RECOMBINAT recon / RECON recoverine / RECOVERINĂ recrudescence / RECRUDESCENŢĂ rectalgie / RECTALGIE rectite / RECTITĂ rectocele / RECTOCEL rectocolite / RECTOCOLITĂ rectocolite hemorragique et purulente / RECTOCOLITĂ ULCERO-HEMORAGICĂ rectocolite ulcero-hemorragique / RECTOCOLITĂ ULCEROHE-MORAGICĂ rectopexie / RECTOPEXIE rectoplastie / RECTOPLASTIE recto-rectostomie / RECTO-RECTOSTOMIE rectorragie / RECTORAGIE rectorraphie / RECTORAFIE rectoscope / RECTOSCOP rectoscopie / RECTOSCOPIE rectosigmoide / RECTOSIGMOID rectosigmoTdite / RECTOSIGMOIDITĂ rectosigmoldoscopie / RECTOSIGMOIDOSCOPIE rectotomie / RECTOTOMIE recto-vaginal / RECTOVAGINAL rectum / RECT recuperation nutritionnelle / RECUPERARE NUTRIŢIONALĂ recurrence / RECURENŢĂ recurrent / RECURENT recurvation / RECURBARE redistribution antigenique / REDISTRIBUŢIE ANTIGENICĂ redondance / REDUNDANŢĂ redondant / REDUNDANT redox / REDOX redoxine / REDOXINĂ redressement / REDRESARE reductase / REDUCTAZĂ reduction / REDUCERE reduction embryonnaire / REDUCŢIE EMBRIONARĂ reductionnel / REDUCŢIONAL reductionnisme / REDUCŢIONISM reeducation / REEDUCARE reflectivite / REFLECTIVITATE reflexe / REFLEX reflexe achilleen / REFLEX AHILIAN reflexe acoustique / REFLEX ACUSTIC reflexe acquis / REFLEX DOBÂNDIT reflexe anal / REFLEX ANAL reflexe bicipital / REFLEX BICIPITAL reflexe cochleopalpebral / REFLEX COHLEOPALPEBRAL reflexe conditionne / REFLEX CONDIŢIONAT reflexe conditionnel / REFLEX CONDIŢIONAT reflexe corneen / REFLEX CORNEAN reflexe cremasterien / REFLEX CREMASTERIAN reflexe cubito-pronateur / REFLEX CUBITOPRONATOR reflexe cutane / REFLEX CUTANAT reflexe cutane abdominal / REFLEX CUTANAT ABDOMINAL reflexe cutane plantaire / REFLEX CUTANAT PLANTAR reflexe d'elongation / reflex de alungire reflexe d'accommodation / REFLEX DE ACOMODAŢIE reflexe de Babinski / REFLEX BABINSKI reflexe de clignement / REFLEX DE CLIPIRE reflexe de defense / REFLEX DE APĂRARE reflexe de Marinescu-Radovici / REFLEX MARINESCU-RADOVICI reflexe de Mayer / REFLEX MAYER reflexe de posture / REFLEX DE POSTURĂ reflexe de prehension / REFLEX DE APUCARE, REFLEX DE PREHENSIUNE reflexe de relevement / REFLEX DE RIDICARE reflexe de tetee / REFLEX DE SUPT reflexe d'elongation / REFLEX DE ALUNGIRE reflexe des yeux de poupee / REFLEXUL OCHILOR DE PĂPUŞĂ reflexe d’extension / REFLEX DE ÎNTINDERE, REFLEX DE EXTENSIUNE reflexe exteroceptif / REFLEX EXTEROCEPTIV reflexe gusto-lacrymal / REFLEX GUSTATO-SECRETORIU PARADOXAL reflexe idiomusculaire / REFLEX IDIOMUSCULAR reflexe inne / REFLEX ÎNNĂSCUT, REFLEX NECONDIŢIONAT reflexe interoceptif / REFLEX INTEROCEPTIV reflexe inverse / REFLEX INVERSAT reflexe labyrinthique / REFLEX LABIRINTIC reflexe lacrymal / REFLEX LACRIMAL reflexe masseterin / REFLEX MASETERIN reflexe masticatoire / REFLEX MASTICATOR reflexe medioplantaire / REFLEX MEDIOPLANTAR reflexe monosynaptique / REFLEX MONOSINAPTIC reflexe myotatique / REFLEX MIOTATIC reflexe nasopalpebral / REFLEX NAZOPALPEBRAL reflexe nociceptif / REFLEX NOCICEPTIV reflexe oculocardiaque / REFLEX OCULOCARDIAC reflexe olecrânien / REFLEX OLECRANIAN reflexe opticopalpebral / REFLEX OPTICOPALPEBRAL reflexe osteotendineux / REFLEX OSTEOTENDINOS reflexe palmomentonnier / REFLEX PALMO-MENTONIER reflexe paradoxal / REFLEX PARADOXAL reflexe peripherique / REFLEX AXONIC reflexe pharynge / REFLEX FARINGIAN 1762 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN reflexe pilomoteur / REFLEX PILOMOTOR reflexe plantaire / REFLEX PLANTAR reflexe polysynaptique / REFLEX POLISINAPTIC reflexe presseur / REFLEX PRESOR reflexe proprioceptif / REFLEX PROPRIOCEPTIV reflexe psychogalvanique / REFLEX PSIHOGALVANIC reflexe pupillaire / REFLEX PUPILAR reflexe rotulien / REFLEX ROTULIAN reflexe salivaire / REFLEX SALIVAR reflexe sinocarotidien / REFLEX SINOCAROTIDIAN reflexe stapedien / REFLEX STAPEDIAN râflexe styloradial / REFLEX STILORADIAL reflexe tonique profond du cou / REFLEX TONIC AL GÂTULUI reflexe total / REFLEX TOTAL reflexe tricipital / REFLEX TRICIPITAL reflexe uretero-vesical / REFLEX URETEROVEZICAL reflexe velopalatin / REFLEX VELOPALATIN reflexe vestibulo-oculaire / REFLEX VESTIBULOOCULAR reflexion / REFLEXIE reflexogene / REFLEXOGEN reflexogramme achileen / REFLEXOGRAMĂ AHILIANĂ reflexologie / REFLEXOLOGIE reflexometrie / REFLEXOMETRIE reflexotherapie / REFLEXOTERAPIE reflexotherapie vertebrale / REFLEXOTERAPIE VERTEBRALĂ reflux / REFLUX reflux gastro-oesophagien / REFLUX GASTROESOFAGIAN reflux hepato-jugulaire / REFLUX HEPATOJUGULAR reflux vesico-ureteral / REFLUX VEZICOURETERAL refoulement / REFULARE refractaire / REFRACTAR refraction / REFRACŢIE refraction oculaire / REFRACŢIE OCULARĂ refractometre / REFRACTOMETRU refractometrle / REFRACTOMETRIE râfrigerant / REFRIGERENT refrigeration / REFRIGERAŢIE refringence / REFRINGENŢĂ refringent / REFRINGENT regeneration / REGENERARE regime / REGIM region / REGIUNE region constante / REGIUNE CONSTANTĂ region hypervariable / REGIUNE HIPERVARIABILĂ region variable / REGIUNE VARIABILĂ regions abdominales / REGIUNI ABDOMINALE regie ABC / REGULĂ ABC regie du 9 / REGULA LUI 9 regie du Goodsall / REGULA GOODSALL regles / MENSTRUAŢIE, REGULI regne / REGN regression / REGRESIE regression lineaire / REGRESIE LINIARĂ regulation / REGLARE regulation autogene / REGLARE AUTOGENĂ regulation croisee / REGLARE ÎNCRUCIŞATĂ regulation de l'equilibre acidobasique / REGLAREA ECHILIBRULUI ACIDOBAZIC regulation genetique / REGLARE GENETICĂ regurgitation / REGURGITAŢIE rehabilitation / READAPTARE, RECUPERARE rehydratation / REHIDRATARE reimplantation / REIMPLANTARE rein / RINICHI rein artificiel / RINICHI ARTIFICIAL rein de choc / RINICHI DE ŞOC rein en eponge / RINICHI ÎN BURETE rein en fer â cheval / RINICHI ÎN POTCOAVĂ rein flottant / RINICHI FLOTANT rein mastic / RINICHI MASTIC rein multikystique / RINICHI MULTICHISTIC rein polykystique / RINICHI POLICHISTIC reinduction / REINDUCŢIE reinfection / REINFECŢIE reinsertion / REINSERŢIE rejet / REJET relachement / RELAXARE relaxant / RELAXANT relaxation / RELAXARE relaxine / RELAXINĂ releasing factor / RELEASING FACTOR releasing hormone / RELEASING HORMONE remanence / REMANENŢĂ remaniement / REMANIERE remaniement chromosomique / REMANIERE CROMOZOMIALĂ remaniement equilibre / REMANIERE ECHILIBRATĂ remede / REMEDIU remission / REMISIUNE remittent / REMITENT remnographie / REMNOGRAFIE remodelage / REMODELAJ remodelage / REMODELARE remodelage osseuse / REMODELARE OSOASĂ remodelage osseux / REMODELARE OSOASĂ renale / RENAL renaturation / RENATURARE renicule / RENICUL renine / RENINĂ renitent / RENITENT renograme isotopique / RENOGRAMĂ IZOTOPICĂ renoprive / RENOPRIV renouvellement biologique / REÎNNOIRE BIOLOGICĂ renouvellement cellulaire / REÎNNOIRE CELULARĂ renouvellement moleculaire / REÎNNOIRE MOLECULARĂ renovasculaire / RENOVASCULAR renvoi / ERUCTAŢIE Reoviridae / REOVIRIDAE reovirus / REOVIRUS reparation de l'ADN / REPARAREA ADN repas de Boyden / PRÂNZ BOYDEN repas d'epreuve / PRÂNZ DE PROBĂ repertoire immunologique / REPERTORIU IMUNOLOGIC repetitif / REPETITIV repiquage, repiquement / REPICAJ repletion / REPLEŢIE replication / REPLICARE replicon / REPLICON repolarisation / REPOLARIZARE reponse immunitaire / RĂSPUNS IMUNITAR reponse immunitaire non specifique / RĂSPUNS IMUNITAR NESPECIFIC reponse immunitaire primaire / RĂSPUNS IMUNITAR PRIMAR reponse immunitaire secondaire / RĂSPUNS IMUNITAR SECUNDAR reponse immunitaire specifique / RĂSPUNS IMUNITAR SPECIFIC 1763 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN reporter / REPORTER repos / ODIHNĂ, REPAUS repos compensateur / REPAUS COMPENSATOR reposition / REPOZIŢIONARE representation / REPREZENTARE representation de Lineweaver-Burk / REPREZENTARE LINEWEAVER-BURK representation de Schatchard / REPREZENTARE SCHATCHARD represseur / REPRESOR repression / REPRESIE reproduction / REPRODUCERE reseau / REŢEA reseau arteriel / REŢEA ARTERIALĂ reseau de Haller / REŢEA HALLER reseau de Hunter / REŢEA HUNTER reseau de Purkinje / REŢEA PURKINJE resection / REZECŢIE reserpine / REZERPINĂ reserve / REZERVĂ reserve alcaline / REZERVĂ ALCALINĂ residu / REZIDUU residuel / REZIDUAL resine / RĂŞINĂ, REZINĂ resines echangeuses d'ions / RĂŞINI SCHIMBĂTOARE DE IONI resistance / REZISTENŢĂ resistance aux antibiotiques / REZISTENŢĂ LA ANTIBIOTICE resistance capillaire / REZISTENŢĂ^ CAPILARĂ resistance croisee / REZISTENŢĂ ÎNCRUCIŞATĂ resistance electrique / REZISTENŢĂ ELECTRICĂ resistance globulaire / REZISTENŢĂ GLOBULARĂ resistance hormonale / REZISTENŢĂ HORMONALĂ resistance peripherique / REZISTENŢĂ PERIFERICĂ resistance veineuse / REZISTENŢĂ VENOASĂ resistivite / REZISTIVITATE resolutif / REZOLUTIV resolution. / REZOLUŢIE _ resonance / REZONANŢĂ resonance magnetique nucleaire / REZONANŢĂ MAGNETICĂ NUCLEARĂ (RMN) resonance paramagnetique electronique / REZONANŢĂ ELECTRONICĂ DE SPIN (RES) resonance paramagnetique electronique / REZONANŢĂ PARA-MAGNETICĂ ELECTRONICĂ (RPE) resonateur / REZONATOR resorption / RESORBŢIE respirateur / RESPIRATOR respirateur de Drinker / RESPIRATOR DRINKER respirateur d'Engstrom / RESPIRATOR ENGSTROM respiration / RESPIRAŢIE respiration aerobie / RESPIRAŢIE AEROBĂ respiration anaerobie / RESPIRAŢIE ANAEROBĂ respiration apneustique / RESPIRAŢIE APNEUSTICĂ respiration artificielle / RESPIRAŢIE ARTIFICIALĂ respiration asistee / RESPIRAŢIE ASISTATĂ respiration cellulaire / RESPIRAŢIE CELULARĂ respiration controlee / RESPIRAŢIE CONTROLATĂ respiration de Biot / RESPIRAŢIE BIOT respiration de Cheyne-Stokes / RESPIRAŢIE CHEYNE-STOKES respiration de Kussmaul-Kien / RESPIRAŢIE KUSSMAUL-KIEN respiration de Laennec (puerile) / RESPIRAŢIE LAENNEC (PUERILĂ) respiration glossopharyngee / RESPIRAŢIE GLOSOFARIM. GIANă respiration paradoxale / RESPIRAŢIE PARADOXALĂ respiration stertoreuse / RESPIRAŢIE STERTOROASĂ respiration stridoreuse / RESPIRAŢIE STRIDOROASĂ respiratoire / RESPIRATOR ressuscitation cardiorespiratoire / RESUSCITARE CARDIORES- PIRATORIE restenose / RESTENOZĂ restitutio ad integrum / RESTITUTIO AD INTEGRUM restrictine / RESTRICTINĂ restriction / RESTRICŢIE retard / RETARD retard mental / RETARDARE MENTALĂ rete testis / RETE TESTIS retention / RETENŢIE retention d'urine / RETENŢIE DE URINĂ retention placentaire / RETENŢIE PLACENTARĂ rethrolisthesis / RETROLISTEZIS reticulaire / RETICULAR reticule / RETICULAT reticuline / RETICULINĂ reticulite / RETICULITĂ reticulocyte / RETICULOCIT reticulocytose / RETICULOCITOZĂ reticulo-endotheliose / RETICULOENDOTELIOZĂ reticulofibrose / RETICULOFIBROZĂ reticulopathie / RETICULOPATIE reticulosarcome / RETICULOSARCOM reticulose / RETICULOZĂ reticulose X / RETICULOZĂ X reticulum / RETICUL reticulum endoplasmique / RETICUL ENDOPLASMIC reticulum sarcoplasmique / RETICUL SARCOPLASMIC retinaculum / RETINACULUM retine / RETINĂ retinite / RETINITĂ retinite pigmentaire / RETINITĂ PIGMENTARĂ retinoblastome / RETINOBLASTOM retinocytome / RETINOCITOM retinographie / RETINOGRAFIE retinoides / RETINOIDE retinol / RETINOL retinopathie / RETINOPATIE retinopathie circinee / RETINOPATIE CIRCINATĂ retinopathie des prematures / RETINOPATIA PREMATURILOR retinopathie diabetique / RETINOPATIE DIABETICĂ retinopathie hypertensive / RETINOPATIE HIPERTENSIVĂ retinopathie leucemique / RETINOPATIE LEUCEMICĂ retinopexie / RETINOPEXIE retinoschisis / RETINOSCHIZIS retinoscopie / RETINOSCOPIE retractile / RETRACTIL retractilite / RETRACTILITATE retraction / RETRACŢIE retrecissement / STRÂMTARE retrecissement aortique / STENOZĂ AORTICĂ retrecissement congenital de l'orifice pulmonaire / STENOZĂ CONGENITALĂ A ORIFICIULUI PULMONAREI retrecissement mitral / STENOZĂ MITRALĂ retrecissement tricuspidien / STENOZĂ TRICUSPIDIANĂ retroaction / RETROACŢIUNE retroaction negative / RETROACŢIUNE NEGATIVĂ 1764 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN retroaction positive / RETROACŢIUNE POZITIVĂ retrocaecal / RETROCECAL retrocolis / RETROCOLIS retrocontrole / RETROCONTROL retrocontrole negatif / RETROCONTROL NEGATIV retrocontrole positif / RETROCONTROL POZITIV retrodeviation / RETRODEVIAŢ1E retrodiffusion / RETRODIFUZIUNE retroflexion / RETROFLEXIE retrognathie / RETROGNAŢIE retrognathisme / RETROGNAŢIE retrograde / RETROGRAD retronasal / RETRONAZAL retroperitoneal / RETROPERITONEAL retropneumoperitoine / RETROPNEUMOPERITONEU retroposition / RETROPOZIŢIE retroposition de i'uterus / RETROPOZIŢIE A UTERULUI retropulsion / RETROPULSIE retrosellaire / RETROSELAR retrotranscriptase / RETROTRANSCRIPTAZĂ retrotransposon / RETROTRANSPOZON retroversion / RETROVERSIUNE retroversion uterine / RETROVERSIUNE UTERINĂ Retroviridae / RETROVIRIDAE retrovirus / RETROVIRUS revaccination / REVACCINARE revascularisation / REVASCULARIZAŢIE reve / VIS reverse transcriptase / REVERS TRANSCRIPTAZĂ reversibilite / REVERSIBILITATE reversible / REVERSIBIL revolution cardiaque / REVOLUŢIE CARDIACĂ revulsif / REVULSIV revulsion / REVULSIE rhabdomyolyse / RABDOMIOLIZĂ rhabdomyome / RABDOMIOM rhabdomyosarcome / RABDOMIOSARCOM rhabdovirus / RHABDOVIRUS rhagade / RAGADĂ rheobase / REOBAZĂ rheologie / REOLOGIE rheostat / REOSTAT Rhăsus / RHESUS rhinencephale / RINENCEFAL rhinite / RINITĂ rhinolalie / RINOLALIE rhinolithe / RINOLIT rhinomanometrie / RINOMANOMETRIE rhinometrie / RINOMETRIE rhinopathie / RINOPATIE rhinopharyngien / RINOFARINGIAN rhinopharyngite / RINOFARINGITĂ rhinopharynx / RINOFARINGE rhinophonie / RINOFONIE rhinophyma / RINOFIMA rhinoplastie / RINOPLASTIE rhinorragie / RINORAGIE rhinorraphie / RINORAFIE rhinorrhee / RINOREE rhinorrhee cerebrospinale / RINOLICVOREE rhinosalpingite / RINOSALPINGITĂ rhinosclerome / RINOSCLEROM rhinoscopie / RINOSCOPIE / niMOCrnTr\ni a onr mu tuocpiupiaoue / nl^Uocr iurLrtOiic rhinotomie / RINOTOMIE rhinovirus / RINOVIRUS rhizarthrose / RIZARTROZĂ rhizolyse / RIZOLIZĂ rhizomelique / RIZOMELIC rhizomere / RIZOMER rhizotomie / RIZOTOMIE rhodopsine / RODOPSINĂ rhombencephal / CREIER POSTERIOR rhombencephale / ROMBENCEFAL rhonchus / RONCUS rhotacisme / ROTACISM rhumatisme / REUMATISM rhumatisme abarticulaire / REUMATISM ABARTICULAR rhumatisme articulaire aigu / REUMATISM ARTICULAR ACUT rhumatisme cronique degeneratif / REUMATISM CRONIC DEGENERATIV rhumatisme fibreux / REUMATISM FIBROS rhumatisme gonorrheeique / REUMATISM GONOREIC rhumatisme infectieux / REUMATISM INFECŢIOS rhumatisme palindromique / REUMATISM PALINDROMIC rhumatisme postangineux / REUMATISM POSTANGINOS rhumatisme psoriasique / REUMATISM PSORIAZIC rhumatisme streptococcique / REUMATISM STREPTOCOCIC rhumatoide / REUMATOID rhumatologie / REUMATOLOGIE rhume / CORIZĂ rhume des foins / FEBRĂ DE FÂN rhume simple / GUTURAI rhytidectomie / RIDECTOMIE RIA / RIA riboflavine / RIBOFLAVINĂ ribose / RIBOZĂ ribosome / RIBOZOM ribosyme / RIBOZIMĂ ribotypie / RIBOTIPIE ribovirus / RIBOVIRUS ribulose / RIBULOZĂ ricin / RICIN Rickettsia / RICKETTSIA rickettsiose / RICKETTSIOZĂ rictus / RICTUS ride / RID rigidite / RIGIDITATE rigidite cadaverique / RIGIDITATE CADAVERICĂ rigidite de decerebration / RIGIDITATE DE DECEREBRARE rigidite de decortication / RIGIDITATE DE DECORTICARE RIPA / RIPA rire / RÂS rire sardonique / RÂS SARDONIC risque / RISC risque de recurrence / RISC DE RECURENŢĂ risque genetique / RISC GENETIC risque residuel transfusionnel / RISC REZIDUAL TRANSFU-ZIONAL risus sardonicus / RISUS SARDONICUS riziforme / RIZIFORM RMN / RMN RNA / RNA robot / ROBOT robotique / ROBOTICĂ rocher / STÂNCĂ 1765 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN rodonticide / RODENTICID Roentgen / ROENTGEN ronflement / SFORĂIT Rontgen / RONTGEN roseola infantum / ROSEOLA INFANTUM roseole / ROZEOLĂ rosette / ROZETĂ rostral / ROSTRAL rostrum / ROSTRU rotation / ROTAŢIE rotatoire / ROTATORIU Rotavirus / ROTAVIRUS rotule / ROTIILĂ rotulien / ROTULIAN rouge d'aniline / ROŞU DE ANILINĂ rouge de Congo / ROŞU DE CONGO rouge de phenol / ROŞU DE FENOL rougeole / POJAR, RUJEOLĂ roulement diastolique / RULMENT DIASTOLIC RU 486 / RU 486 rubefaction / RUBEFACŢIE rubefiant / RUBEFIANT rubeole / RUBEOLĂ rubeole scarlatiniforme / RUBEOLĂ SCARLATINIFORMĂ rubidium / RUBIDIU rubor / RUBOR rugueux / RUGOS rumination / RUMINAŢIE rupture / RUPTURĂ rupture des membranes / RUPTURA MEMBRANELOR rupture musculaire / RUPTURĂ MUSCULARĂ rut / RUT rutine / RUTOZID rutoside / RUTOZID rythme / RITM rythme alimentaire / RITM ALIMENTAR rythme alpha / RITM ALFA rythme atrio-ventriculaire / RITM ATRIOVENTRICULAR rythme beta / RITM BETA rythme biologique / RITM BIOLOGIC rythme cardiaque / RITM CARDIAC rythme circadien / RITM CIRCADIAN rythme delta / RITM DELTA rythme foetal / RITM FETAL rythme heterotope / RITM HETEROTOP rythme idioventriculaire / RITM IDIOVENTRICULAR rythme infrasinusal / RITM INFRASINUSAL rythme nodal / RITM NODAL rythme pendulaire / RITM PENDULAR rythme sinusal / RITM SINUSAL rythme sinusoidal / RITM SINUSOIDAL rythme theta / RITM TETA rythme trigemine / RITM TRIGEMINAT S sabie / NISIP saburrale / SABURALĂ sac / SAC sac alveolaire / SAC ALVEOLAR sac amniotique / SAC AMNIOTIC sac lacrymal / SAC LACRIMAL sac ovulaire / SAC OVULAR saccnarase / ZAHARAZĂ saccharide / ZAHARID saccharimetre / ZAHARIMETRU saccharine / ZAHARINĂ saccharose / ZAHAROZĂ sacciforme / SACCIFORM sacculaire / SACULAR saccule / SACULĂ sacralgie / SACRALGIE sacralisation / SACRALIZARE sacre / SACRAT sacrocoxalgie / SACROCOXALGIE sacrodynie / SACRODINIE sacro-iliite / SACROILIIT sacrolisthesis / SACROLISTEZIS sacro-lombaire / SACROLOMBAR sacro-sciatique / SACROSCIATIC sacro-vertebral / SACROVERTEBRAL sacrum / SACRUM sacrum bascule / SACRU BASCULAT sadique / SADIC sadisme / SADISM sado-masochisme / SADOMASOCHISM SAGE / SAGE sage-femme / MAOŞĂ sagittal / SAGITAL saignee / SÂNGERARE saignement / SÂNGERARE salicylate / SALICILAT salicyle / SALICILAT salicylisme / SALICILISM salicylotherapie / SALICILOTERAPIE salidiuretique / SALIDIURETIC salin / SALIN salivaire / SALIVAR salivation / SALIVAŢIE salive / SALIVĂ Salmonella / SALMONELLA salmonellose / SALMONELOZĂ salpingectomie / SALPINGECTOMIE salpingite / SALPINGITĂ salpingographie / SALPINGOGRAFIE salpingolyse / SALPINGOLIZĂ salpingoovariectomie / SALPINGOOVARIECTOMIE salpingoovarite / SALPINGOOVARITĂ, TUBOOVARITĂ salpingopexie / SALPINGOPEXIE salpingopharyngien / SALPINGOFARINGIAN salpingoplastie / SALPINGOPLASTIE salpingorraphie / SALPINGORAFIE salpingoscopie / SALPINGOSCOPIE salpingostomie / SALPINGOSTOMIE salpingotomie / SALPINGOTOMIE salpinx / SALPINGE saltatoire / SALTATORIU saluretique / SALURETIC sanatorium / SANATORIU sang / SÂNGE sang arteriel / SÂNGE ARTERIAL sang veineux / SÂNGE VENOS sanguine / SANGUIN sanguinolent / SANGUINOLENT sânte / SĂNĂTATE 1766 INDEX DE TERMENI FRANCE2-R0MÂN sânte mentale / SĂNĂTATE MENTALĂ sânte publique / SĂNĂTATE PUBLICĂ saphene / SAFENĂ saphenectomie / SAFENECTOMIE saphisme / SAFISM saponification / SAPONIFICARE saponine / SAPONINĂ saprogene / SAPROGEN^ sapronose / SAPRONOZĂ saprophyte / SAPROFIT sarcocele / SARCOCEL sarco-hydrocele / SARCOHIDROCEL sarcoi'de / SARCOID sarcoidose / SARCOIDOZĂ sarcolemme / SARCOLEMĂ sarcomateux / SARCOMATOS sarcomatoi'de / SARCOMATOID sarcomatose / SARCOMATOZĂ sarcomatose multiple hemorragique de Kaposi / SARCOMATOZĂ MULTIPLĂ HEMORAGICĂ KAPOSI sarcome / SARCOM sarcome de Kaposi / SARCOM KAPOSI sarcome de Rous / SARCOM ROUS sarcome d'Ewing / SARCOM EWING sarcome Hodgkin / SARCOM HODGKIN sarcome melanique / SARCOM M ELAN IC sarcome osteogene / SARCOM OSTEOGEN sarcome osteogene juxtacortical / SARCOM OSTEOGEN JUXTA-CORTICAL sarcome parostal / SARCOM PAROSTEAL sarcomere / SARCOMER sarcoplasme / SARCOPLASMĂ sarcopte / SARCOPT Sarcoptes scabiei / SARCOPTES SCABIEI sarcosine / SARCOZINĂ sarcosine deshydrogenase / SARCOZIN DEHIDROGENAZĂ sarcosome / SARCOZOM satellite / SATELIT satiete / SAŢIETATE saturation / SATURARE saturation oxyhemoglobinee / SATURAŢIA OXIHEMOGLOBINEI sature / SATURAT saturnin / SATURNIN saturnisme / SATURNISM satyriasis / SATIRIAZIS sauna / SAUNĂ savon / SĂPUN savon cationique / SĂPUN CATIONIC savon inverse / SĂPUN INVERSAT saxitoxine / SAXITOXINĂ scabieux / SCABIOS scabiose / SCABIE scalene / SCALEN scalenotomie / SCALENOTOMIE scalp / SCALP scalpel / SCALPEL scalpement / SCALPARE scanner / SCANER, TOMOGRAF COMPUTERIZAT scanographe / SCANOGRAF scanographie / SCANOGRAFIE, TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ scaphoide / SCAFOID scaphoîdite / SCAFOIDITĂ scaphoîdite tarsienne / SCAFOIDITĂ TARSIANĂ scapula / SCAPULA scapula alata / SCAPULA ALATA scapulaire / SCAPULAR scapulalgie / SCAPULALGIE scapulectomie / SCAPULECTOMIE scapulo-claviculaire / SCAPULOCLAVICULAR scapulodynie / SCAPULODINIE scapulo-humeral / SCAPULOHUMERAL scapulopexie / SCAPULOPEXIE scapulo-thoracique / SCAPULOTORACIC scarificateur / SCARIFICATOR scarification / SCARIFICARE scarlatine / SCARLATINĂ scarlatiniforme / SCARLATINIFORM scarlatinoîde / SCARLATINOID scatole / SCATOL scatologie / SCATOLOGIE scatome / SCATOM scatophagie / SCATOFAGIE scavenger / SCAVENGER schema / SCHEMĂ schema corporel / SCHEMĂ CORPORALĂ Schistosoma / SCHISTOSOMA schistosomiase / SCHISTOSOMIAZĂ schizocyte / SCHIZOCIT schizocytose / SCHIZOCITOZĂ schizognathie / SCHIZOGNAŢIE schizogonie / SCHIZOGONIE schizoide / SCHIZOID schizoîdie / SCHIZOIDIE schizomelie / SCHIZOMELIE schizonevrose / SCHIZONEVROZĂ schizonte / SCHIZONT schizonticide / SCHIZONTICID schizophasie / SCHIZOFAZIE schizophrenie / SCHIZOFRENIE schizophrenique / SCHIZOFRENIC schizoprosopie / SCHIZOPROSOPIE schizothymie / SCHIZOTIMIE schwannite / SCHWANNITĂ schwannogliome / SCHWANNOGLIOM schwannomatose / SCHWANOMATOZĂ schwannome / SCHWANNOM scialytique / SCIALITIC sciatalgie / NEVRALGIE SCIATICĂ, SCIATALGIE sciatique / SCIATIC, SCIATICĂ scintigramme / SCINTIGRAMĂ scintigraphe / SCINTIGRAF scintigraphie / SCINTIGRAFIE scintigraphie myocardique de perfusion / SCINTIGRAFIE MIOCARDICĂ DE PERFUZIE scintigraphie pulmonaire / SCINTIGRAFIE PULMONARĂ scintigraphie thyroîdienne / SCINTIGRAFIE TIROIDIANĂ scintillant / SCINTILANT scintillateur / SCINTILATOR scintillation / SCINTILAŢIE scission / SCIZIUNE scissiparite / SCIZIPARITATE scissure / SCIZURĂ scissure calcarine / SCIZURĂ CALCARINĂ scissure centrale / SCIZURĂ CENTRALĂ scissure de Rolando / SCIZURĂ ROLANDO 1767 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN scissure de Sylvius / SCIZURA SYLVIUS scissure laterale / SCiZURĂ LATERALĂ scissurite / SCIZURITĂ scleral / SCLERAL sclere / SCLERĂ sclerectasie / SCLERECTAZIE sclerecto-iridectomie / SCLERECTOIRIDECTOMIE scierectomie / SCLERECTOMIE sclereme / SCLEREM sclereux / SCLEROS sclerite / SCLERITĂ sclero-choroidite / SCLEROCOROIDITĂ sclero-conjonctival / SCLEROCONJUNCTIVAL sclero-conjonctivite / SCLEROCONJUNCTIVITĂ sclero-corneen / SCLEROCORNEAN sclerodactylie / SCLERODACTILIE sclerodermatomyosite / SCLERODERMATOMIOZITĂ sclerodermie / SCLERODERMIE sclerodermie circonscrite / SCLERODERMIE LOCALIZATĂ sclerodermie en bandes / SCLERODERMIE LINIARĂ sclerodermie en plaques / SCLERODERMIE ÎN PLĂCI sclerodermie generalisee / SCLERODERMIE GENERALIZATĂ scleroedeme / SCLEREDEM sclero-iridectomie / SCLEROIRIDECTOMIE sclero-kerato-iritis / SCLEROKERATOIRITĂ sclerolipomatose / SCLEROLIPOMATOZĂ scleromalacie / SCLEROMALACIE scleromyosite / SCLEROMIOZITĂ scleronychie / SCLERONICHIE scleroproteine / SCLEROPROTEINĂ sclerose / SCLEROZĂ sclerose cerebrale de Schilder / SCLEROZĂ CEREBRALĂ SCHILDER sclerose cerebrale diffuse / SCLEROZĂ CEREBRALĂ DIFUZĂ sclerose cerebrale spongieuse / SCLEROZĂ CEREBRALĂ SPONGIOASĂ sclerose d'Alzheimer / SCLEROZĂ ALZHEIMER sclerose de Pelizaeus-Merzbacher / SCLEROZĂ PELIZAEUS-MERZBACHER sclerose en plaques / SCLEROZĂ ÎN PLĂCI sclerose insulaire / SCLEROZĂ INSULARĂ sclerose laterale amyotrophique / SCLEROZĂ LATERALĂ AMIOTROFICĂ sclerose multiloculaire / SCLEROZĂ MULTILOCULARĂ sclerose multiple / SCLEROZĂ MULTIPLĂ sclerose renale / SCLEROZĂ RENALĂ sclerose tubereuse (de Bourneville) / SCLEROZĂ TUBEROASĂ (BOURNEVILLE) scleroses combinees / SCLEROZE COMBINATE sclerosteose / SCLEROSTEOZĂ sclerotendinite / SCLEROTENDINITĂ sclero-tenonite / SCLEROTENONITĂ sclerotherapie / SCLEROTERAPIE sclerotique / SCLEROTICĂ sclerotique bleues / SCLERE ALBASTRE sclerotomie / SCLEROTOMIE scolex / SCOLEX scoliose / SCOLIOZĂ scoliotique / SCOLIOTIC scopolamine / SCOPOLAMINĂ scorbut / SCORBUT scorbut infantile / SCORBUT INFANTIL scorbutique / SCORBUTIC scotch-test / SCOTCH-TEST scotome / SCOTOM scotome arciforme / SCOTOM ARCIFORM scotome de Bjerrum / SCOTOM BJERRUM scotome de Seidel / SCOTOM SEIDEL scotome mental / SCOTOM MENTAL scotome physiologique / SCOTOM FIZIOLOGIC scotome scintillant / SCOTOM SCINTILANT scotometrie / SCOTOMETRIE scotomisation / SCOTOMIZARE scotophilie / SCOTOFILIE scotophobie / SCOTOFOBIE scotophobine / SCOTOFOBINĂ scotopique / SCOTOPIC scrapie / SCRAPIE screening / SCREENING scribomanie / SCRIBOMANIE scrofulisme / SCROFULOZĂ scrofuloderme / SCROFULODERMĂ scrotum / SCROT scutiforme / SCUTIFORM scybale / SCIBALĂ sebace / SEBACEU seborrhee / SEBOREE seborrheide / SEBOREIDĂ seborrheique / SEBOREIC sebum / SEBUM secondaire / SECUNDAR secondipare / SECUNDIPARĂ secousse / SECUSĂ secret medical / SECRET MEDICAL secreta / SECRETA secretagogue / SECRETAGOG secreteur / SECRETOR secretine / SECRETINĂ secretion / SECREŢIE secretion interne / SECREŢIE INTERNĂ secretomoteur / SECRETOMOTOR secteur / SECTOR section / SECŢIUNE sedatif / SEDATIV sedation / SEDARE sediment / SEDIMENT sedimentation / SEDIMENTARE sedimentation globulaire / SEDIMENTARE GLOBULARĂ segment / SEGMENT segment bronhopulmonaire / SEGMENT BRONHO-PUMONAR segment inferieur / SEGMENT INFERIOR segment P-R / SEGMENT P-R segment S-T / SEGMENT S-T segmentation / SEGMENTARE segmentectomie / SEGMENTECTOMIE segmentographie / SEGMENTOGRAFIE segregation / SEGREGARE, SEGREGARE MENDELIANĂ sein / SÂN sel / SARE sel biliaire / SARE BILIARĂ selecteur / SELECTOR selectines / SELECTINE selection / SELECŢIE selection artificielle / SELECŢIE ARTIFICIALĂ selection clonale / SELECŢIE CLONALĂ 1768 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN selection clonale immunologique / SELECŢIE CLONALĂ IMUNOLOGICĂ selection naturelle / SELECŢIE NATURALĂ selectivite / SELECTIVITATE selenium / SELENIU selle turcique / ŞA TURCEASCĂ selle turcique vide / ŞA TURCEASCĂ GOALĂ selles / SCAUN _ sels biliaires / SĂRURI BILIARE semantique / SEMANTICĂ semantophore / SEMANTOFOR semeiologie / SEMEIOLOGIE semi-conducteur / SEMICONDUCTOR semilunaire / SEMILUNAR seminal / SEMINAL seminifere / SEMINIFER seminome / SEMINOM senescence / SENESCENŢĂ senile / SENIL senilisme / SENILISM senilite / SENILITATE senologie / SENOLOGIE sens / SIMŢ sensation / SENZAŢIE sensibilisation / SENSIBILIZARE sensibilite / SENSIBILITATE sensibilite â la douleur / SENSIBILITATE LA DURERE sensibilite au sodium / SENSIBILITATE LA SODIU sensibilite tactile / SENSIBILITATE TACTILĂ sensible / SENSIBIL sensitif / SENZITIV sensitivo-sensoriel / SENZITIVOSENZORIAL sensoriel / SENZORIAL sensorimoteur / SENZORIMOTOR sentiment / SENTIMENT sephadex / SEPHADEX sepsis / SEPSIS septal / SEPTAL septicemie / SEPTICEMIE septicemie veineuse / SEPTICEMIE VENOASĂ septicite / SEPTICITATE septicopyohemie / SEPTICOPIOEMIE septique / SEPTIC septoplastie / SEPTOPLASTIE septotomie / SEPTOTOMIE septum / SEPT septum cardiaque / SEPT CARDIAC septum interdentaire / SEPT INTERDENTAR septum lingual / SEPT LINGUAL septum lucidum / SEPTUM LUCIDUM septum nasal / SEPT NAZAL septum pellucidum / SEPTUM PELLUCIDUM septum primum / SEPTUM PRIMUM septum secundum / SEPTUM SECUNDUM septum transversum / SEPT TRANSVERS sequelle / SECHELĂ sequelles post-poliomyelite / SECHELE POSTPOLIOMIELITĂ sequengage / SECVENŢARE sequengage du genome / SECVENŢAREA GENOMULUI sequence / SECVENŢĂ sequence anonyme / SECVENŢĂ ANONIMĂ sequence d'adressage / SECVENŢĂ DE ADRESARE sequence metabolique / SECVENŢĂ METABOLICĂ sequence palindromique / PALINDROM sequence signal / SECVENŢĂ SEMNAL sequence TATA / SECVENŢĂ TATA sequenceur / SECVENŢATOR sequestration / SECHESTRAŢIE sequestration pulmonaire / SECHESTRAŢIE PULMONARĂ sequestration splenique / SECHESTRAŢIE SPLENICĂ sequestre / SECHESTRU sequestrectomie / SECHESTRECTOMIE serendipite / SERENDIPITATE sereuse / SEROASĂ sereux / SEROS serglycine / SERGLICINĂ serie erythroblastique / SERIE ERITROBLASTICĂ serie erythrocytaire / SERIE ERITROCITARĂ serie granulocytaire / LINIE MIELOCITARĂ, SERIE GRANULO-CITARĂ serie lymphocytaire / LINIE LIMFOCITARĂ, SERIE LIMFOCITARĂ serie monocytaire / SERIE MONOCITARĂ serie myelocytaire / SERIE MIELOCITARĂ serie plasmocytaire / SERIE PLASMOCITARĂ serie thrombocytaire / SERIE TROMBOC1TARĂ serine / SERINĂ seringue / SERINGĂ seriographe / SERIOGRAF seriographie / SERIOGRAFIE serique / SERIC sero-anatoxiprophylaxie / SEROANATOXIPROFILAXIE sero-anatoxitherapie / SEROANATOXITERAPIE seroconversion / SEROCONVERSIE seroculture / SEROCULTURĂ serodiagnostic / SEROD1AGNOSTIC sero-epidemiologie / SERO-EPIDEMIOLOGIE sero-fibrineux / SEROFIBRINOS serofloculation / SEROFLOCULARE serologie / SEROLOGIE serologique / SEROLOGIC seromucoide / SEROMUCOID seronegatif / SERONEGATIV seropositif / SEROPOZITIV seroprecipitation / SEROPRECIPITARE seroprevention / SEROPREVENŢIE seroprophylaxie / SEROPROFILAXIE seroprotection / SEROPROTECŢIE seroreaction / SEROREACŢIE serosite / SEROZITATE serotherapie / SEROTERAPIE serotonine / SEROTONINĂ serotoninergique / SEROTONINERGIC serotype / SEROTIP serovaccination / SEROVACCINARE serpigineux / SERPIGINOS serum / SER serum actif / SER ACTIV serum anticomplementaire / SER ANTICOMPLEMENTAR serum antilymphocytaire / SER ANTILIMFOCITAR serum antimicrobien / SER ANTIMICROBIAN serum antirabique / SER ANTIRABIC serum antitetanique / SER ANTITETANIC serum bacteriolytique / SER BACTERIOLITIC serum heterologue / SER HETEROLOG serum homologue / SER OMOLOG serum hyperimmun / SER HIPERIMUN 1769 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN serum immunisant / SER IMUNIZANT serum inactive / SER iNACTIVAT serum monovalent / SER MONOVALENT serum physiologique / SER FIZIOLOGIC serum physiologique isotonique / SER FIZIOLOGIC IZOTON serum polyvalent / SER POLIVALENT serum sanguin / SER SANGUIN serum specifique / SER SPECIFIC serum therapeutique / SER TERAPEUTIC serum-albumine / SERUMALBUMINĂ sesamoide / SESAMOID sesamo'idite / SESAMOIDITĂ sessile / SESIL seton / SETON seuil / PRAG seuil d'audibilite / PRAG DE AUDIBILITATE seuil fractuaire / PRAG DE FRACTURĂ seuil lumineux brut / PRAG LUMINOS BRUT seuil lumineux differentiel / PRAG LUMINOS DIFERENŢIAL seuil renal / PRAG RENAL seuil stapedien / PRAG STAPEDIAN sevrage / SEVRAJ sex hormone binding globulin / SEX HORMONE BINDING GLOBULIN sexdigitisme / HEXADACTILIE sexe / SEX sexe anatomique / SEX ANATOMIC sexe chromatinien / SEX CROMATINIAN sexe chromosomique / SEX CROMOZOMIAL sexe genetique / SEX GENETIC sexe genital / SEX GENITAL sexe gonadique / SEX GONADIC sexe gonosomique / SEX GONOZOMIC sexe nucleaire / SEX NUCLEAR sexe physique / SEX FIZIC sexe psychologique / SEX PSIHOLOGIC sexe somatique / SEX SOMATIC sexologie / SEXOLOGIE sexualisation / SEXUALIZARE sexualite / SEXUALITATE sexue / SEXUAT Shigella / SHIGELLA Shigella alkalescens / SHIGELLA ALKALESCENS Shigella dispar / SHIGELLA DISPAR Shigella madampensis / SHIGELLA MADAMPENSIS shigellose / SHIGELLOZĂ shunt / ŞUNT sialadenite / SIALADENITĂ sialagogue / SIALOGOG sialidase / SIALIDAZĂ sialidose / SIALIDOZĂ sialite / SIALITĂ sialodochite / SIALODOCHITĂ sialogene / SIALOGEN sialoglycoproteine / SIALOGLICOPROTEINĂ sialogramme / SIALOGRAMĂ sialographie / SIALOGRAFIE sialolithe / SIALOLIT sialolithotomie / SIALOLITOTOMIE sialometaplasie / SIALOMETAPLAZIE sialorrhee / SIALOREE sialose / SIALOZĂ sibilance / SIBILANT sibilant / SIBILANT sic volo / SIC VOLO siccatif / SICATIV sick building syndrome / SICK BUILDING SYNDROME sickle-cell / SICKLE-CELL sicklemie / SICLEMIE SIDA / SIDA siderant / SIDERANT sideration / SIDERAŢIE sideration medullaire / SIDERAŢIE MEDULARĂ sideration myocardique / SIDERAŢIE MIOCARDICĂ sideremie / SIDEREMIE siderisation / SIDERIZARE sideroblaste / SIDEROBLAST sideroblastose / SIDEROBLASTOZĂ siderocyte / SIDEROCIT sideronecrose / SIDERONECROZĂ sideropenie / SIDEROPENIE sideropexie / SIDEROPEXIE siderophile / SIDEROFIL siderophiline / SIDEROFILINĂ siderophore / SIDEROFOR siderose / SIDEROZĂ sidero-silicose / SIDEROSILICOZĂ siderotherapie / SIDEROTERAPIE siderurie / SIDERURIE Sievert / SIEVERT sifflement / WHEEZING sigmatism / SIGMATISM sigmoide / SIGMOID sigmoi'dectomie / SIGMOIDECTOMIE sigmoîdite / SIGMOIDITĂ sigmoi'dofibroscope / SIGMOIDOFIBROSCOP sigmo'idopexie / SIGMOIDOPEXIE sigmoidoscope / SIGMOIDOSCOP sigmoidoscopie / SIGMOIDOSCOPIE sigmoi'do-sigmoi’dostomie / SIGMOIDOSIGMOIDOSTOMIE sigmoidostomie / SIGMOIDOSTOMIE signal regulateur / SEMNAL REGULATOR signalisation cellulaire / SEMNALIZARE CELULARĂ signature / SEMNĂTURĂ signe / SEMN signe d'UnschuId / SEMN Unschuld signe d’Aaron / SEMN AARON signe d'Abadie / SEMN ABADIE signe d'Abrahams / SEMN ABRAHAMS signe d'Adams-Foley / SEMN ADAMS-FOLEY signe d'adducteurs / SEMN ADDUCTORILOR signe d'Adson / SEMN ADSON signe d'Alajouanine-Thurel / SEMN ALAJOUANINE-THUREL signe d'Albot / SEMN ALBOT signe d'Aleksandrov / SEMN ALEKSANDROV signe d'Alfred de Musset / SEMN ALFRED DE MUSSET signe d'Allen-Checkley / SEMN ALLEN-CHECKLEY signe d'Allis / SEMN ALLIS signe d'Alstead / SEMN ALSTEAD signe d'Amat / SEMN AMAT signe d'Ammon / SEMN AMMON signe d'Amussat / SEMN AMUSSAT signe d'Andre Thomas / SEMN ANDRE THOMAS signe d'Anghelescu / SEMN ANGHELESCU signe d'Anton / SEMN ANTON signe d'Archibald / SEMN ARCHIBALD 1770 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN signe d’Argyli Roberison / SEMN ARGYLL ROBERTSON signe d'Argyll Robertson inverse / SEMN ARGYL ROBERTSON INVERSAT signe d'Argyl! Robertson inverse / SEMN ARGYLL ROBERTSON INVERSAT signe d'arlequin / SEMNUL ARLECHINULUI signe d'Arneth / SEMN ARNETH signe d'Arroyo / SEMN ARROYO signe d'Aschaffenburg / SEMN ASCHAFFENBURG signe d'aschner / SEMN ASCHNER signe d'Auenbrugger/ SEMN AUENBRUGGER signe d'Aufrecht / SEMN AUFRECHT signe d'Auspitz / SEMN AUSPITZ signe de Babinski / SEMN BABINSKI signe de Baccelii / SEMN BACCELLI signe de Baillarger / SEMN BAILLARGER signe de Ballance / SEMN BALLANCE signe de Ballet / SEMN BALLET signe de Bârâny / SEMN BâRâNY signe de Bard / SEMN BARD signe de Baron / SEMN BARON signe de Barre / SEMN BARRE signe de Basedow / SEMN BASEDOW signe de Bassler / SEMN BASSLER signe de Bastedo / SEMN BASTEDO signe de Battle / SEMN BATTLE signe de Bazy / SEMN BAZY signe de Beaunis / SEMN BEAUNIS signe de Bechterew / SEMN BECHTEREW signe de Bechterew-Mendel / SEMN BECHTEREW-MENDEL signe de Becker / SEMN BECKER signe de Beclard / SEMN BECLARD signe de Beevor / SEMN BEEVOR signe de Behier-Hardy / SEMN BEHIER-HARDY signe de Bell / SEMN BELL signe de Berger / SEMN BERGER signe de Bergman / SEMN BERGMAN signe de Bespaloff / SEMN BESPALOFF signe de Bezold / SEMN BEZOLD signe de Biederman / SEMN BIEDERMAN signe de Bielschowski / SEMN BIELSCHOWSKY signe de Biermer / SEMN BIERMER signe de Biernacki / SEMN BIERNACKI signe de Bikele / SEMN BIKELE signe de Binda / SEMN BINDA signe de Bird / SEMN BIRD signe de Blumberg / SEMN BLUMBERG signe de Boinet / SEMN BOINET signe de Bollack / SEMN BOLLACK signe de Bonhoeffer / SEMN BONHOEFFER signe de Bonnet / SEMN BONNET signe de Bonnier / SEMN BONNIER signe de Borsieri / SEMN BORSIERI signe de Boston / SEMN BOSTON signe de Bouillaud / SEMN BOUILLAUD signe de Bouveret / SEMN BOUVERET signe de Boyce / SEMN BOYCE signe de Bozzolo / SEMN BOZZOLO signe de Branham / SEMN BRANHAM signe de Brasdor / SEMN BRASDOR signe de Braunwald / SEMN BRAUNWALD signe de Braxton Hicks / SEMN BRAXTON HICKS signe de Broadbent / SEMN BROADBENT signe de Broadbent inverse/ SEMN BROADBENT INVERSAT signe de Brock / SEMN BROCK signe de Brockenbrough / SEMN BROCKENBROUGH signe de Brudzinski / SEMN BRUDZINSKI signe de Brunaţi / SEMN BRUNAŢI signe de Brushfield / SEMN BRUSHFIELD signe de Budin / SEMN BUDIN signe de Buerger / SEMN BUERGER signe de Bumke / SEMN BUMKE signe de Cabrera / SEMN CABRERA signe de Cantelli / SEMN CANTELLI signe de Cardarelli / SEMN CARDARELLI signe de Carnett / SEMN CARNETT signe de Carvalho / SEMN CARVALHO signe de Castellani-Low / SEMN CASTELLANI-LOW signe de Cazin / SEMN CAZIN signe de Cejka / SEMN CEJKA signe de Chaddock / SEMN CHADDOCK signe de Charcot / SEMN CHARCOT signe de Charcot-Marie-Cardarelli / SEMN CHARCOT-MARIE-CARDARELLI signe de Chassaignac / SEMN CHASSAIGNAC signe de Chaussier / SEMN CHAUSSIER signe de Chevassu / SEMN CHEVASSU signe de Chiray / SEMN CHIRAY signe de Chvostek / SEMN CHVOSTEK signe de Claude / SEMN CLAUDE signe de Claybrook / SEMN CLAYBROOK signe de Cleeman / SEMN CLEEMAN signe de Codman / SEMN CODMAN signe de Cole / SEMN COLE signe de Coleman / SEMN COLEMAN signe de Colliver / SEMN COLLIVER signe de Comby / SEMN COMBY signe de Comolli / SEMN COMOLLI signe de Coopernail / SEMN COOPERNAIL signe de Corrigan / SEMN CORRIGAN signe de Courvoisier / SEMN COURVOISIER signe de Crichton-Browne / SEMN CRICHTON-BROWNE signe de Crowe / SEMN CROWE signe de Cruveilhier / SEMN CRUVEILHIER signe de Cullen / SEMN CULLEN signe de Cyril-Ogle / SEMN CYRIL-OGLE signe de Dalrymple / SEMN DALRYMPLE signe de D'AMATO / SEMN D'AMATO signe de Dance / SEMN DANCE signe de Danforth / SEMN DANFORTH signe de Darier / SEMN DARIER signe de Davidsohn / SEMN DAVIDSOHN signe de Davies / SEMN DAVIES signe de Dawbarn / SEMN DAWBARN signe de De Bakey / SEMN DE BAKEY signe de De La Câmp / SEMN DE LA CÂMP signe de Degas / SEMN DEGAS signe de Dejerine / SEMN DEJERINE signe de Delbet / SEMN DELBET signe de Delmege / SEMN DELMEGE signe de Demianoff / SEMN DEMIANOFF signe de Desault / SEMN DESAULT signe de Destot / SEMN DESTOT signe de Devie / SEMN DEVIC signe de Dieulafoy / SEMN DIEULAFOY Signe de Dorendorf / SEMN DORENDORF 1771 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN signe de Douglas / SEMN DOUGLAS signe de Drummond / SEMN DRUMMOND signe de Dubois / SEMN DUBOIS signe de Duchenne / SEMN DUCHENNE signe de Dupre / SEMN DUPRE signe de Dupuytren / SEMN DUPUYTREN signe de Duroziez / SEMN DUROZIEZ signe de Duvernay / SEMN DUVERNAY signe de Făget / SEMN FĂGET signe de Farabeuf / SEMN FARABEUF signe de Fauguell / SEMN FAUGUELL signe de Federici / SEMN FEDERICI signe de Feer / SEMN FEER signe de Ferey / SEMN FEREY signe de Filatov / SEMN FILATOV signe de Filipovitch / SEMN FILIPOVITCH signe de Fischer / SEMN FISCHER signe de Flatau / SEMN FLATAU signe de Flint / SEMN FLINT signe de Forscheimer / SEMN FORSCHEIMER signe de Fothergill / SEMN FOTHERGILL signe de Fouineau / SEMN FOUINEAU signe de Fournier / SEMN FOURNIER signe de Franceschetti / SEMN FRANCESCHETTI signe de Frangon / SEMN FRANgON signe de Frank / SEMN FRANK signe de Frănkel / SEMN FRĂNKEL signe de Friedreich / SEMN FRIEDREICH signe de Froment / SEMN FROMENT signe de Fuchs / SEMN FUCHS signe de Furbringer / SEMN FuRBRINGER signe de Gaenslen / SEMN GAENSLEN signe de Galeazzi / SEMN GALEAZZI signe de Gallavardin / SEMN GALLAVARDIN signe de Gangolphe / SEMN GANGOLPHE signe de Garel / SEMN GAREL signe de Garengeot / SEMN GARENGEOT signe de Gendrin / SEMN GENDRIN signe de Gerhardt / SEMN GERHARDT signe de Gibson / SEMN GIBSON signe de Gifford / SEMN GIFFORD signe de Gilbert / SEMN GILBERT signe de Giordano-Pasternatki / SEMN GIORDANO-PASTERNAŢKI signe de Glasgow / SEMN GLASGOW signe de Gobiet / SEMN GOBIET signe de Goggia / SEMN GOGGIA signe de Goldstein / SEMN GOLDSTEIN signe de Goldthwait / SEMN GOLDTHWAIT signe de Gonda / SEMN GONDA signe de Goodell / SEMN GOODELL signe de Gorlin / SEMN GORUN signe de Gosselin / SEMN GOSSELIN signe de Gottron / SEMN GOTTRON signe de Gould / SEMN GOULD signe de Gowers / SEMN GOWERS signe de Graber-Duvernay / SEMN GRABER-DUVERNAY signe de Graefe / SEMN GRAEFE signe de Grancher / SEMN GRANCHER signe de Grandstrom / SEMN GRANDSTROM signe de Granger / SEMN GRANGER signe de Graves / SEMN GRAVES signe de Gray / SEMN GRAY signe de Greene / SEMN GREENE signe de Grey Turner / SEMN GREY TURNER signe de Griesinger / SEMN GRIESINGER signe de Griffith / SEMN GRIFFITH signe de Grocco / SEMN GROCCO signe de Grossman / SEMN GROSSMAN signe de Grozovici-Pastia / SEMN GROZOVICI-PASTIA signe de Gudden / SEMN GUDDEN signe de Guilland / SEMN GUILLAND signe de Gunn / SEMN GUNN signe de Guttmann / SEMN GUTTMANN signe de Guyon / SEMN GUYON signe de Hali / SEMN HALL signe de Halstead / SEMN HALSTEAD signe de Hamilton / SEMN HAMILTON signe de Hamman / SEMN HAMMAN signe de Harzer / SEMN HARZER signe de Hatchcock / SEMN HATCHCOCK signe de Haudek / SEMN HAUDEK signe de Hefke-Turner / SEMN HEFKE-TURNER signe de Hegar / SEMN HEGAR signe de Heim-Kreysig / SEMN HEIM-KREYSIG signe de Heim-Sanders / SEMN HEIM-SANDERS signe de Hennebert / SEMN HENNEBERT signe de Henning / SEMN HENNING signe de Herthel / SEMN HERTHEL signe de Hertoghe / SEMN HERTOGHE signe de Hertwig-Magendie / SEMN HERTWIG-MAGENDIE signe de Heryng / SEMN HERYNG signe de Hicks / SEMN HICKS signe de Higoumenakia / SEMN HIGOUMENAKIA signe de Hillemand / SEMN HILLEMAND, SEMNUL ŞIRETULUI signe de Hill-Flack / SEMN HILL-FLACK signe de Hochsinger / SEMN HOCHSINGER signe de Hoehne / SEMN HOEHNE signe de Hoffa / SEMN HOFFA signe de Hoffmann / SEMN HOFFMANN signe de Hoglund / SEMN HOGLUND signe de Hohenegg / SEMN HOHENEGG signe de Homans / SEMN HOMANS signe de Hoover / SEMN HOOVER signe de Hope / SEMN HOPE signe de Horsley / SEMN HORSLEY signe de Howship-Romberg / SEMN HOWSHIP-ROMBERG signe de Hueter / SEMNN HUETER signe de Hunter / SEMN HUNTER signe de Hutchinson / SEMN HUTCHINSON signe de lanişevski / SEMN IANIŞEVSKI signe de Ingelbrans / SEMN INGELBRANS signe de Irish / SEMN IRISH signe de Jaccoud / SEMN JACCOUD signe de Jackson / SEMN JACKSON signe de Janeway / SEMN JANEWAY signe de Joffroy / SEMN JOFFROY signe de Joz-Sterling / SEMN JOZ-STERLING signe de Jurgensen / SEMN JURGENSEN signe de Kagan / SEMN KAGAN signe de Kanavel / SEMN KANAVEL signe de Kantor / SEMN KANTOR signe de Karplus / SEMN KARPLUS signe de Kashida / SEMN KASHIDA signe de Keen / SEMN KEEN signe de Kehr / SEMN KEHR signe de Kehrer / SEMN KEHRER 1772 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN siane de Keliock / SEMN KELLOCK siane de Kernig / SEMN KERNIG signe de Kestenbaum / SEMN KESTENBAUM signe de Kirmisson / SEMN KIRMISSON signe de Kleist / SEMN KLEIST signe de Klippel-Weil / SEMN KLIPPEL-WEIL signe de Knies / SEMN KNIES signe de Kocher / SEMN KOCHER signe de Koplik / SEMN KOPLIK signe de Kosowicz / SEMN KOSOWICZ signe de Krammer / SEMN KRAMMER signe de Kreindler / SEMN KREINDLER signe de Kussmaul / SEMN KUSSMAUL signe de La Câmp / SEMN LA CÂMP signe de la corde / SEMNUL CORZII signe de la fistule / SEMNUL FISTULEI signe de la fragilite capillaire / SEMNUL FRAGILITĂŢII CAPILARE signe de la nuque / SEMNUL CEFEI signe de la priere mahometane / SEMNUL RUGĂCIUNII MAHOMEDANE signe de la silhouette / SEMNUL SILUETEI signe de la ventouse / SEMNUL VENTUZEI signe de Ladin / SEMN LADIN signe de Laennec / SEMN LAENNEC signe de Laffont / SEMN LAFFONT signe de Lagenbeck / SEMN LAGENBECK signe de Laguerre / SEMN LAGUERRE signe de Lance / SEMN LANCE signe de Landolfi / SEMN LANDOLFI signe de Landouzy / SEMN LANDOUZY signe de Langoria / SEMN LANGORIA signe de Lannelongue / SEMN LANNELONGUE signe de Lapinski-Jaworski / SEMN LAPINSKI-JAWORSKI signe de Larrey / SEMN LARREY signe de Laruella / SEMN LARUELLA signe de Lasegue / SEMN LASEGUE signe de Lasegue du bras / SEMN LASEGUE AL BRAŢULUI signe de Laugier / SEMN LAUGIER signe de Lawrence-Louvel / SEMN LAWRENCE-LOUVEL signe de Ledderhose / SEMN LEDDERHOSE signe de Legendre / SEMN LEGENDRE signe de Leichtenstern / SEMN LEICHTENSTERN signe de Leri / SEMN LERI signe de Leriche / SEMN LERICHE signe de Leri-Lonjumeau / SEMN LERI-LONJUMEAU signe de Lermoyez / SEMN LERMOYEZ signe de Lesch-Nyhan / SEMN LESCH-NYHAN signe de Leser-Trelat / SEMN LESER-TRELAT signe de l'etrier / SEMNUL SCĂRIŢEI signe de- I'eventail / SEMNUL EVANTAIULUI signe de Levine / SEMN LEVINE signe de Lewis-Federici / SEMN LEWIS-FEDERICI signe de Leyden / SEMN LEYDEN signe de Lhermitte / SEMN LHERMITTE signe de Lian / SEMN LIAN signe de Lichtheim / SEMN LICHTHEIM signe de Lis De Pintus / SEMN LIS DE PINTUS signe de Lisker / SEMN LISKER signe de Loewi / SEMN LOEWI signe de Louvel / SEMN LOUVEL signe de Lowenberg / SEMN LOWENBERG signe de Lucas / SEMN LUCAS Signe de Lucaîello / SEMN LUCATELLO signe de Ludloff / SEMN LUDLOFF signe de Lust / SEMN LUST signe de Macewen / SEMN MACEWEN signe de Magnan / SEMN MAGNAN signe de Mahler / SEMN MAHLER signe de Maisonneuve / SEMN MAISONNEUVE signe de Malgaigne / SEMN MALGAIGNE signe de Mallet-Guy / SEMN MALLET-GUY signe de Malmros / SEMN MALMROS signe de Mandel / SEMN MANDEL (AL CLOPOŢELULUI) signe de Mann / SEMN MANN signe de Mannkopf / SEMN MANNKOPF signe de Maranon / SEMN MARAnON signe de Marcus Gunn / SEMN MARCUS GUNN signe de Marfan / SEMN MARFAN signe de Mărie / SEMN MĂRIE signe de Marinescu / SEMN MARINESCU signe de Marjolin / SEMN MARJOLIN signe de Mayo-Robson / SEMN MAYO-ROBSON signe de Mazini / SEMN MAZINI signe de McBurney / SEMN McBURNEY signe de McDonnel / SEMN McDONNEL signe de McMurray / SEMN McMURRAY signe de Meaghi / SEMN MEAGHI signe de Meige / SEMN MEIGE signe de Meltzer / SEMN MELTZER signe de Mendelsohn / SEMN MENDELSOHN signe de Mennell / SEMN MENNELL signe de Merklen / SEMN MERKLEN signe de Meunier / SEMN MEUNIER signe de Meyard / SEMN MEYARD signe de Meyer / SEMN MEYER signe de Mikaelis / SEMN MIKAELIS signe de Mingazzini / SEMN MINGAZZINI signe de Mirchamps / SEMN MIRCHAMPS signe de Moebius / SEMN MOEBIUS signe de Mondor / SEMN MONDOR signe de Motte / SEMN MOTTE signe de Muehrcke / SEMN MUEHRCKE signe de Muller / SEMN MuLLER signe de Murphy / SEMN MURPHY signe de Musset / SEMN MUSSET signe de Nachles / SEMN NACHLES signe de Neri / SEMN NERI signe de Nikolsky / SEMN NIKOLSKY signe de Noica / SEMN NOICA signe de Nothnagel / SEMN NOTHNAGEL signe de Nove-Josserand / SEMN NOVE-JOSSERAND signe de O'Connell / SEMN O'CONNELL signe de Oudart-Jean / SEMN OUDART-JEAN signe de Parrot / SEMN PARROT signe de Pastia / SEMN PASTIA signe de Payr / SEMN PAYR signe de Pel-Ebstein / SEMN PEL-EBSTEIN signe de Pemberton / SEMN PEMBERTON signe de Perez / SEMN PEREZ signe de Pezzi / SEMN PEZZI signe de Pfuhl / SEMN PFUHL signe de Pfuhl-Jaffe / SEMN PFUHL-JAFFE signe de Picard / SEMN PICARD signe de Pick / SEMN PICK signe de Pins / SEMN PINS 1773 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN signe de Piskacek / SEMN PISKACEK signe de Pitres / SEMN PITRES signe de Pool / SEMN POOL signe de Popov / SEMN POPOV signe de Poppelreiter-Wolpert / SEMN POPPELREITER-WOLPERT signe de Potain / SEMN POTAIN signe de Pottenger / SEMN POTTENGER signe de Prather / SEMN PRATHER signe de Pratt / SEMN PRATT signe de Prehn / SEMN PREHN signe de Prevost / SEMN PREVOST signe de Proust / SEMN PROUST signe de Quant / SEMN QUANT signe de Queckenstedt / SEMN QUECKENSTEDT signe de Quenu-Muret / SEMN QUENU-MURET signe de Quincke / SEMN QUINCKE signe de Quinquaud / SEMN QUINQUAUD signe de Raimiste / SEMN RAIMISTE signe de Ramirez / SEMN RAMIREZ signe de Ramon / SEMN RAMON signe de Ramond (Felix) / SEMN RAMOND (FELIX) signe de Rasin / SEMN RASIN signe de Raymond / SEMN RAYNAUD signe de Redlich / SEMN REDLICH signe de Remak / SEMN REMAK signe de Revilliod / SEMN REVILLIOD signe de Riesman / SEMN RIESMAN signe de Rivero-Carvalho / SEMN RIVERO-CARVALHO signe de Robertson / SEMN ROBERTSON signe de Roch / SEMN ROCH signe de Rocher / SEMN ROCHER signe de Rogoff / SEMN ROGOFF signe de Romana / SEMN ROMAnA signe de Romberg / SEMN ROMBERG signe de Rommelaere / SEMN ROMMELAERE signe de Rosenbach / SEMN ROSENBACH signe de Roso / SEMN ROSO signe de Rossolimo / SEMN ROSSOLIMO signe de Roth / SEMN ROTCH signe de Roux / SEMN ROUX signe de Rovighi / SEMN ROVIGHI signe de Rovsing / SEMN ROVSING signe de Ruault / SEMN RUAULT signe de Russel / SEMN RUSSEL signe de Saenger / SEMN SAENGER signe de Salus-Gunn / SEMN SALUS-GUNN signe de Sanders / SEMN SANDERS signe de Sansom / SEMN SANSOM signe de Sârbo / SEMN SARBo signe de Saunders / SEMN SAUNDERS signe de Savariaud / SEMN SAVARIAUD signe de Schick / SEMN SCHICK signe de Schlesinger / SEMN SCHLESINGER signe de Schpelmann / SEMN SCHPELMANN signe de Schultze / SEMN SCHULTZE, SEMNUL FOSETEI LINGUALE signe de Schwartz / SEMN SCHWARTZ signe de Seeligmuller / SEMN SEELIGMULLER signe de Semon / SEMN SEMON signe de Sergent / SEMN SERGENT signe de Sessaut / SEMN SESSAUT signe de Shapiro / SEMN SHAPIRO signe de Siegert / SEMN SIEGERT signe de Sigg / SEMN SIGG signe de Signorelli / SEMN SIGNORELLI signe de Simon / SEMN SIMON signe de Sklowsky / SEMN SKLOWSKY signe de Skoda / SEMN SKODA signe de Snellen / SEMN SNELLEN signe de Squire / SEMN SQUIRE signe de Staehelin-Frigero-Levy / SEMN STAEHELIN-FRIGERO-LEVY signe de Stellwag / SEMN STELLWAG signe de Stellwag-Dalrymple / SEMN STELLWAG-DALRYMPLE signe de Stimson / SEMN STIMSON signe de Strumpell / SEMN STRUMPELL signe de Tar / SEMN TAR signe de Tellais / SEMN TELLAIS signe de Thormayer / SEMN THORMAYER signe de Thornton / SEMN THORNTON signe de Tillaux / SEMN TILLAUX signe de Tinel / SEMN TINEL signe de Tommasi / SEMN TOMMASI signe de Topolanski / SEMN TOPOLANSKI signe de Traube / SEMN TRAUBE signe de Trendelenburg / SEMN TRENDELENBURG signe de Trousseau / SEMN TROUSSEAU signe de Turner / SEMN TURNER signe de Uhthoff / SEMN UHTHOFF signe de Van Rosen / SEMN VAN ROSEN signe de Velpeau / SEMN VELPEAU signe de Veraguth / SEMN VERAGUTH signe de Verneuil / SEMN VERNEUIL signe de Vigouroux / SEMN VIGOUROUX signe de Vincent / SEMN VINCENT signe de Vincent D'Alger / SEMN VINCENT D'ALGER signe de Virchow-Troisier / SEMN VIRCHOW-TROISIER signe de Volkmann / SEMN VOLKMANN signe de Wagner Von Jauregg / SEMN WAGNER VON JAUREGG signe de Weiss / SEMN WEISS signe de Wernicke / SEMN WERNICKE signe de Westphal / SEMN WESTPHAL signe de Widowitz / SEMN WIDOWITZ signe de Williams / SEMN WILLIAMS signe de Williamson / SEMN WILLIAMSON signe de Woltmann / SEMN WOLTMANN signe de Wood / SEMN WOOD signe de Yergason / SEMN YERGASON signe de Zaufal / SEMN ZAUFAL signe de Zavileanskaia / SEMN ZAVILEANSKAIA signe de Zebrovski / SEMN ZEBROVSKI signe de Zervopulos / SEMN ZERVOPULOS (AL DIAPAZONULUI) signe de Zweifel / SEMN ZWEIFEL signe d'Ebstein / SEMN EBSTEIN signe d'Edelmann / SEMN EDELMANN signe d'Egger/ SEMN EGGER signe d'Elliot / SEMN ELLIOT signe d'Ellis / SEMN ELLIS signe d'Empis / SEMN EMPIS signe d'Enroth / SEMN ENROTH signe d'Erb / SEMN ERB signe d'Erichsen / SEMN ERICHSEN signe des jugulaires / SEMN JUGULAR signe d'Escherich / SEMN ESCHERICH 1774 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN slane d'Estlander-Verneuil / SEMN ESTLANDER-VERNEUIL slane d'Eustace Smith / SEMN EUSTACE SMITH slane d’Ewart / SEMN EWART slane d'Ewing / SEMN EWING signe d'ltard-Cholewa / SEMN ITARD-CHOLEWA signe d'Ombredanne / SEMN OMBREDANNE signe d'Oppenheim / SEMN OPPENHEIM signe d'Ortolani-Le Damany / SEMN ORTOLANI-LE DAMANY signe d'Orton / SEMN ORTON signe d'Osler / SEMN OSLER signe du creneau / SEMNUL CRENELULUI signe du declic / SEMNUL DECLICULUI signe du drape / SEMNUL CUTEI, SEMNUL FALDULUI signe du drapeau / SEMNUL STEAGULUI signe du facial / SEMN FACIAL signe du flot / SEMNUL VALULUI signe du hippocratisme digital / SEMNUL HIPOCRATISMULUI DIGITAL signe du iacet / SEMNUL MANŞETEI signe du maquignon / SEMNUL GEAMBAŞULUI signe du menisque / SEMNUL MENISCULUI signe du ponce / SEMNUL POLICELUI signe du ressault / SEMNUL RESORTULUI signe du tiroir / SEMNUL SERTARULUI signe objectif / SEMN OBIECTIV signe orbiculaire / SEMN ORBICULAR signe palmo-plantaire / SEMN PALMO-PLANTAR signe physique / SEMN FIZIC signe Piotrowski / SEMN PIOTROWSKI signe pyramidal / SEMN PIRAMIDAL signe spinal / SEMN SPINAL signe vital / SEMN VITAL significatif / SEMNIFICATIV silencer / SILENCER silicagel / SILICAGEL silicate / SILICAT silicatose / SILICATOZĂ silice / SILICE silicium / SILICIU silicone / SILICON silicose / SILICOZĂ silico-siderose / SILICOSIDEROZĂ silicotique / SILICOTIC sillon / ŞANŢ sillon antero-lateral de la moelle epiniere / ŞANŢ ANTERO-LATERAL AL MĂDUVEI SPINĂRII sillon auriculoventriculaire / ŞANŢ AURICULOVENTRICULAR sillon balanopreputial / ŞANŢ BALANOPREPUŢIAL sillon de Harrison / ŞANŢ HARRISON sillon de la gale / ŞANŢ ACARIAN sillon postero-lateral de la moelle epiniere / ŞANŢ POSTERO-LATERAL AL MĂDUVEI SPINĂRII sillon postero-median de la moelle epiniere / ŞANŢ MEDIAN . POSTERIOR AL MĂDUVEI SPINĂRII sillon ungueal / ŞANŢ UNGVEAL siHons interventriculaires / ŞANŢURI INTERVENTRICULARE simulateur / SIMULATOR simulation / SIMULARE simultagnosie / SIMULTAGNOZIE smapisme / SINAPISM srnciput / SINCIPUT s!ne materia / SINE MATERIA sinistroscoliose / SINISTROSCOLIOZĂ sinistrose / S!N!STRQZĂ sintalgon / SINTALGON sinus / SINUS sinus aortique / SINUS AORTIC sinus carotidien / SINUS CAROTIDIAN sinus caverneux / SINUS CAVERNOS sinus coronaire / SINUS CORONAR sinus crânien / SINUS CRANIAN sinus de la face / SINUSURILE FEŢEI sinus de Morgagni / SINUS MORGAGNI sinus de Petit / SINUS PETIT sinus de Theile / SINUS THEILE sinus de Valsalva / SINUS VALSALVA sinus du larynx / SINUS LARINGIAN sinus pilonidal / SINUS PILONIDAL sinus rhomboi'de de Henle / SINUS ROMBOID AL LUI HENLE sinus veineux / SINUS VENOS sinus veineux de la dure-mere duremerien / SINUS VENOS AL DUREI MATER sinus veineux duremerien / SINUS VENOS AL DUREI MATER sinusal / SINUSAL sinusectomie / SINUSECTOMIE sinusite / SINUZITĂ sinusographie cerebrale / SINUSOGRAFIE CEREBRALĂ sinusoidal / SINUSOIDAL sinusoide / SINUSOID sinusoide / SINUSOIDĂ sinusotomie / SINUSOTOMIE siphon / SIFON siphon vesiculaire / SIFON VEZICULAR siphonage / SIFONAJ sirop / SIROP sismotherapie / SISMOTERAPIE site de restriction / SITUS DE RESTRICŢIE site de transduction / SITUS DE TRANSDUCŢIE sitiologie / SITIOLOGIE sitiomanie / SITIOMANIE sitophobie / SITOFOBIE sitosterol / SITOSTEROL situs / SITUS situs incertus / SITUS INCERTUS situs inversus / SITUS INVERSUS situs sagittalis / SITUS SAGITTALIS situs solitus / SITUS SOLITUS skelalgie paresthesique / SKELALGIE PARESTEZICĂ skeletine / SCHELETINĂ skenite / SKENITĂ skiascopie / SKIASCOPIE skodisme / SKODISM sludge / SLUDGE smegma / SMEGMĂ smog / SMOG socialisation / SOCIALIZARE sociodrame / SOCIODRAMĂ sociogenese / SOCIOGENEZĂ sociologie medicale / SOCIOLOGIE MEDICALĂ sociopathe / SOCIOPAT sociophilie / SOCIOFILIE sociophobie / SOCIOFOBIE sociotherapie / SOCIOTERAPIE sode / SODAT sodium / SODIU sodoku / SODOKU 1775 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN sodomie / SODOMIE sodomite / SODOMIT soi / PROPRIU, SELF, SINE soif / SETE soins intensifs / TERAPIE INTENSIVĂ soja / SOIA sol / SOL solaire / SOLAR solarium / SOLARIUM solenoide / SOLENOID solidification / SOLIDIFICARE solubilite / SOLUBILITATE soluble / SOLUBIL solute / SOLVIT solution / SOLUŢIE solution â iodure du sodium 131l / SOLUŢIE IODURĂ DE SODIU 131l solution alcoolique / SOLUŢIE ALCOOLICĂ solution anticoagulante ACD / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ ACD solution anticoagulante citrate dextrose / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ CITRAT DEXTROZĂ solution anticoagulante citrate phosphate dextrose / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ CITRAT FOSFAT DEXTROZĂ solution anticoagulante citrate phosphate dextrose adenine / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ CITRAT FOSFAT DEXTROZĂ ADENINĂ solution aqueuse / SOLUŢIE APOASĂ solution Bonain / SOLUŢIE BONAIN solution cardioplegique / SOLUŢIE CARDIOPLEGICĂ solution colloi'dale / SOLUŢIE COLOIDALĂ solution de Benedict / SOLUŢIE BENEDICT solution de citrate de sodium / SOLUŢIE DE CITRAT DE SODIU solution de continuite / SOLUŢIE DE CONTINUITATE solution de Dakin / SOLUŢIE DAKIN solution de Hayem / SOLUŢIE HAYEM solution de Locke / SOLUŢIE LOCKE solution de Locke citratee / SOLUŢIE LOCKE CITRATATĂ solution de Locke-Ringer / SOLUŢIE LOCKE-RINGER solution de Lugol / SOLUŢIE LUGOL solution de Magendie / SOLUŢIE MAGENDIE solution de phosphate du sodium 32P / SOLUŢIE DE FOSFAT DE SODIU 32P solution de Randall / SOLUŢIE RANDALL solution de Ringer / SOLUŢIE RINGER solution de Toison / SOLUŢIE TOISON solution de Tyrode / SOLUŢIE TYRODE solution du sorbitol / SOLUŢIE DE SORBITOL solution fixative / SOLUŢIE FIXATIVĂ solution isotonique / SOLUŢIE IZOTONICĂ solution molaire / SOLUŢIE MOLARĂ solution molale / SOLUŢIE MOLALĂ solution normale / SOLUŢIE NORMALĂ solution physiologique / SOLUŢIE FIZIOLOGICĂ solution standard / SOLUŢIE STANDARD solution tampon / SOLUŢIE TAMPON solvant / SOLVENT solvatation / SOLVATARE soma / SOMA somatique / SOMATIC somatisation / SOMATIZARE somatoagnosie / SOMATOAGNOZIE somatocrinine / SOMATOCRININĂ somatogenese / SOMATOGENEZĂ somatognosie / SOMATOGNOZÎE somatolibrinoma / SOMATOLIBRINOMA somatologie / SOMATOLOGIE somatomammotropine / SOMATOMAMOTROPINĂ somatomedines / SOMATOMEDINE somatomegalie / SOMATOMEGALIE somatometrie / SOMATOMETRIE somatoparaphrenie / SOMATOPARAFRENIE somatopsychose / SOMATOPSIHOZĂ somatoscopie / SOMATOSCOPIE somatosexuelle / SOMATOSEXUAL somatostatine / SOMATOSTATINĂ somatostatinome / SOMATOSTATINOM somatostimuline / SOMATOSTIMULINĂ somatotonie / SOMATOTONIE somatotrope / SOMATOTROP somatotrophine / SOMATOTROFINĂ somatotropine / SOMATOTROPINĂ somatotype / SOMATOTIP somesthesie / SOMESTEZIE somite / SOMITĂ sommation / SUMAŢIE sommeil / SOMN somnambulisme / SOMNAMBULISM somnifere / SOMNIFER somnolence / SOMNOLENŢĂ son / SUNET sondage / SONDAJ sonde / SONDĂ sonde de scintillation / SONDĂ DE SCINTILAŢIE sonde genetique / SONDĂ GENETICĂ sonication / SONICARE sonographe / SONOGRAF sonographie / SONOGRAFIE sonometrie / SONOMETRIE sophrologie / SOFROLOGIE soporifique / SOPORIFIC sorbitol / SORBITOL sorbitol deshydrogenase / SORBITOL DEHIDROGENAZĂ soroche / SOROCHE souche / SUŞĂ souche bacterienne / SUŞĂ BACTERIANĂ souche cellulaire / SUŞĂ CELULARĂ souche de reference / SUŞĂ DE REFERINŢĂ souche resistante / SUŞĂ REZISTENTĂ souffle / SUFLU souffle amphorique / SUFLU AMFORIC souffle anemique / SUFLU ANEMIC souffle anorganique / SUFLU ANORGANIC souffle arteriel / SUFLU ARTERIAL souffle cardiaque / SUFLU CARDIAC souffle dAustin Flint / SUFLU AUSTIN FLINT souffle de Carey Coombs / SUFLU CAREY COOMBS souffle de Cole-Cecil / SUFLU COLE-CECIL souffle de Cruveilhier-Baumgarten / SUFLU CRUVEILHIER-BAUMGARTEN souffle de George Still / SUFLU GEORGE STILL souffle de Graham Steell / SUFLU GRAHAM STEELL souffle de regurgitation / SUFLU DE REGURGITAŢIE souffle de Roger / SUFLU ROGER souffle d'ejection / SUFLU DE EJECŢIE souffle fonctionnel / SUFLU FUNCŢIONAL 1776 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN souffle innocent / SUFLU INOCENT souffle organique / SUFLU ORGANIC souffle placentaire / SUFLU PLACENTAR souffle pleuretique / SUFLU PLEURETIC souffle pulmonaire / SUFLU PULMONAR souffle systolique / SUFLU SISTOLIC souffle tubaire / SUFLU TUBAR souffle tunnellaire / SUFLU TUNELAR souffle uterin / SUFLU UTERIN souffrance foetale / SUFERINŢĂ FETALĂ soufre / SULF soumission chimique / SUPUNERE CHIMICĂ soumission chimique / SUPUNERE CHIMICĂ soupir / OFTAT, SUSPIN source radioactive / SURSĂ RADIOACTIVĂ sourcil / SPRÂNCEANĂ sourcilier / SPRÂNCENAR sourdite / SURDITATE souris articulaire / ŞOARECE ARTICULAR souris knock-out / ŞOARECE KNOCK-OUT sous-alimentation / SUBALIMENTAŢIE sous-arachnoîdien / SUBARAHNOIDIAN sous-cortical / SUBCORTICAL sous-costal / SUBCOSTAL sousculture / SUBCULTURĂ sous-cutane / SUBCUTANAT sous-diaphragmatique / SUBDIAFRAGMATIC sous-dural / SUBDURAL sous-epidermique / SUBEPIDERMIC sous-epineux / SUBSPINOS sous-glossite diphterolde / SUBGLOSITĂ DIFTEROIDĂ sous-maxillaire / SUBMAXILAR sous-maxillite / SUBMAXILITĂ sous-occipital / SUBOCCIPITAL sous-ombilical / SUBOMBILICAL sous-orbitaire / SUBORBITAR sous-perioste / SUBPERIOSTAL sous-phrenique / SUBFRENIC sousponderal / SUBPONDERAL sous-scapulaire / SUBSCAPULAR sous-tentoriel / SUBTENTORIAL sous-trochanterien / SUBTROHANTERIAN sous-ungueal / SUBUNGVEAL sous-unite / SUBUNITATE Southern blot / SOUTHERN BLOT spanandrie / SPANANDRIE spaniomenorhee / SPANIOMENOREE spanopnee / SPANOPNEE sparteine / SPARTEINĂ spasme / SPASM spasme carpo-pedal / SPASM CARPO-PEDAL spasme clonique / SPASM CLONIC spasme de torsion / SPASM DE TORSIUNE spasme facial median de Meige / SPASM FACIAL MEDIAN MEIGE spasme glottique essentiel des nourrissons / SPASM GLOTIC ESENŢIAL AL SUGARILOR spasme tonique / SPASM TONIC spasmodicite / SPASMODICITATE spasmodique / SPASMODIC spasmogene / SPASMOGEN spasmolytique / ANTISPASTIC, SPASMOLITIC spasmophilie / SPASMOFILIE spastiCiîe / S PAŞTI CITATE spastique / SPASTIC spaţial / SPAŢIAL spatule / SPATULĂ specialite pharmaceutique / SPECIALITATE FARMACEUTICĂ specificite / SPECIFICITATE specificite isomerique / SPECIFICITATE IZOMERICĂ specifique / SPECIFIC SPECT / SPECT spectre / SPECTRU spectre d'un antibiotique / SPECTRUL UNUI ANTIBIOTIC spectre d'absorption / SPECTRU DE ABSORBŢIE spectre de masse / SPECTRU DE MASĂ spectre electromagnetique / SPECTRU ELECTROMAGNETIC spectre invisible / SPECTRU INVIZIBIL spectre solaire / SPECTRU SOLAR spectre visible / SPECTRU VIZIBIL spectrine / SPECTRINĂ spectrographe / SPECTROGRAF spectrographie / SPECTROGRAFIE spectrometre / SPECTROMETRU spectrometre de masse / SPECTROMETRU DE MASĂ spectrometrie / SPECTROMETRE spectrometrie d'absorption atomique / SPECTROMETRIE DE ABSORBŢIE ATOMICĂ spectrophotometre / SPECTROFOTOMETRU spectrophotometrie / SPECTROFOTOMETRIE spectroscope / SPECTROSCOP spectroscopie / SPECTROSCOPIE speculum / SPECUL speleotomie / SPELEOTOMIE spermagglutinine / SPERMAGLUTININĂ spermatide / SPERMATIDĂ spermatique / SPERMATIC spermatite / SPERMATITĂ spermatocele / SPERMATOCEL spermatocide / SPERMATOCID spermatocystectomie / SPERMATOCISTECTOMIE spermatocystite / SPERMATOCISTITĂ spermatocyte / SPERMATOCIT spermatogene / SPERMATOGEN spermatogenese / SPERMATOGENEZĂ spermatogonie / SPERMATOGONIE spermatokinesigraphie / SPERMATOKINEZIGRAFIE spermatorrhee / SPERMATOREE spermatozoide / SPERMATOZOID spermaturie / SPERMATURIE sperme / SPERMĂ spermicide / SPERMICID spermidine / SPERMIDINĂ spermine / SPERMINĂ spermiogenese / SPERMIOGENEZĂ spermoculture / SPERMOCULTURĂ spermocytogramme / SPERMOCITOGRAMĂ spermogramme / SPERMOGRAMĂ spermolithe / SPERMOLIT sphacele / SFACEL sphenoîdal / SFENOIDAL sphenoide / SFENOID sphenoîdite / SFENOIDITĂ sphenoidotomie / SFENOIDOTOMIE spheno-maxillaire / SFENOMAXILAR spheno-orbitaire / SFENOORBITAR 1777 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN spheno-palatin / SFENOPALATIN spheno-parietal / SFENOPARIETAL spheno-temporal / SFENOTEMPORAL spherocyte / SFEROCIT spherocytose / SFEROCITOZĂ spherocytose hereditaire / SFEROCITOZĂ EREDITARĂ spherophakie / SFEROFAKIE spheroplaste / SFEROPLAST sphincter / SFINCTER sphincter d'Oddi / MUŞCHI SFINCTER AL AMPULEI HEPATO-PANCREATICE sphincter d'Oddi / SFINCTER ODDI sphincter du choledoque / MUŞCHI SFINCTER AL CANALULUI COLEDOC sphincter externe de l'anus / MUŞCHI SFINCTER EXTERN AL ANUSULUI sphincter externe de l'uretre / MUŞCHI SFINCTER AL URE-TREI sphincter interne du canal anal / MUŞCHI SFINCTER INTERN AL ANUSULUI sphincter irien / MUŞCHI SFINCTER AL PUPILEI sphincter pylorique / MUŞCHI SFINCTER PILORIC sphincter vesical / MUŞCHI SFINCTER AL VEZICII URINARE sphincteralgie / SFINCTERALGIE sphincterectomie / SFINCTERECTOMIE sphincterometrie / SFINCTEROMETRIE sphincteroplastie / SFINCTEROPLASTIE sphincterospasme / SFINCTEROSPASM sphincterotomie / SFINCTEROTOMIE sphingolipides / SFINGOLIPIDE sphingolipidose / SFINGOLIPIDOZĂ sphingomyelinase / SFINGOMIELINAZĂ sphingomyeline phosphodiesterase / SFINGOMIELIN FOSFO-DIESTERAZĂ sphingomyelines / SFINGOMIELINE sphingosine / SFINGOZINĂ sphygmique / SFIGMIC sphygmocardiographe / SFIGMOCARDIOGRAF sphygmogramme / SFIGMOGRAMĂ sphygmographe / SFIGMOGRAF sphygmographie / SFIGMOGRAFIE sphygmologie / SFIGMOLOGIE sphygmomanometre / SFIGMOMANOMETRU spicule / SPICUL spina aperta / SPINA APERTA spina bifida / SPINA BIFIDA spina occulta / SPINA OCCULTA spina ventosa / SPINA VENTOSA spinal / SPINAL spinalgie / SPINALGIE spinocellulaire / SPINOCELULAR spinocerebelleux / SPINOCEREBELOS spintheropie / SPINTEROPIE spiradenome eccrine / SPIRADENOM ECRIN spirales de Curschmann / SPIRALE CURSCHMANN spireme / SPIREM spirille / SPIRIL spirillose / SPIRILOZĂ Spirillum / SPIRILLUM Spirochaetaceae / SPIROCHAETACEAE spirochete / SPIROCHETĂ spirochetogene / SPIROCHETOGEN spirochetose / SPIROCHETOZĂ spirochetose broncho-pulmonaire / SPIROCHETOZĂ BRONHO-PULMONARĂ spirochetoses recurrentes / SPIROCHETOZE RECURENTE spirogramme / SPROGRAMĂ spirographe / SPIROGRAF spirographie / SPIROGRAFIE spirolactones / SPIROLACTONE spirometre / SPIROMETRU spirometrie / SPIROMETRIE spironolactone / SPIRONOLACTONĂ spiroscopie / SPIROSCOPIE splanchnectomie / SPLANHNECTOMIE splanchnicectomie / SPLANHNECTOMIE splanchnique / SPLANHNIC splanchnocrâne / SPLANHNOCRANIU, VISCEROCRANIU splanchnographie / SPLANHNOGRAFIE splanchnologie / SPLANHNOLOGIE splanchnomegalie / SPLANHNOMEGALIE splanchnomicrie / SPLANHNOMICRIE splanchnopleure / SPLANHNOPLEURĂ splanchnoptose / SPLANHNOPTOZĂ splanchnoscopie / SPLANHNOSCOPIE splanchnotomie / SPLANHNOTOMIE splanchnotrope / SPLANHNOTROP spleen / SPLEEN splenalgie / SPLENALGIE splenectomie / SPLENECTOMIE splenique / SPLENIC splenisation / SPLENIZARE splenite / SPLENITĂ spleno-colique / SPLENOCOLIC splenocontraction / SPLENOCONTRACŢIE splenocyte / SPLENOCIT splenogene / SPLENOGEN splenogramme / SPLENOGRAMĂ splenographie / SPLENOGRAFIE splenoide / SPLENOID splenom / SPLENOM splenomanometrie / SPLENOMANOMETRIE splenomegalie / SPLENOMEGALIE splenomegalie myeloide / SPLENOMEGALIE MIELOIDĂ splenopathie / SPLENOPATIE splenopexie / SPLENOPEXIE splenoportographie / SPLENOPORTOGRAFIE splenorragie / SPLENORAGIE splenosclerose / SPLENOSCLEROZĂ splenose peritoneale / SPLENOZĂ PERITONEALĂ spondylalgie / SPONDILALGIE spondylarthrite / SPONDILARTRITĂ spondylarthrite ankylosante / SPONDILARTRITĂ ANCHILO-ZANTĂ, SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ spondylarthropathie / SPONDILOARTROPATIE spondylarthrose / SPONDILARTROZĂ spondylite / SPONDILITĂ spondylite acromegalique / SPONDILITĂ ACROMEGALICĂ spondylizeme / SPONDILIZEMĂ spondylodiscite / SPONDILODISCITĂ spondylodynie / SPONDILODINIE spondylolisthesis / SPONDILOLISTEZIS spondylolyse / SPONDILOLIZĂ spondylomalacie / SPONDILOMALACIE spondylopathie / SPONDILOPATIE spondylorheostose / SPONDILOREOSTOZĂ 1778 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN sDondyloschisis / SPONDILOSCHIZIS spondylose / SPONDILOZĂ sDondylotherapie / SPONDILOTERAPIE spondylotomie / SPONDILOTOMIE spongieux / SPONGIOS spongiforme / SPONGIFORM spongioblaste / SPONGIOBLAST spongioblastome / SPONGIOBLASTOM spongiocyte / SPONGIOCIT spongioide / SPONGIOID spongiose / SPONGIOZĂ spongoîde / SPONGIFORM, SPONGOID spontane / SPONTAN spontaneite / SPONTANEITATE sporadique / SPORADIC spore / SPOR sporothricose / SPOROTRICOZĂ Sporozoaires / SPOROZOARE sporozoîte / SPOROZOIT sporozoose / SPOROZOOZĂ sporulation / SPORULAŢIE sporule / SPORUL sporule, lee / SPORULAT spot / SPOT spotting / SPOTTING spray / SPRAY sprue / SPRUE sprue nostras / SPRUE NOSTRAS sprue tropicale / SPRUE TROPICAL Spumavirinae / SPUMAVIRINAE spumeaux / SPUMOS squame / SCUAMĂ squameux / SCUAMOS squelette / SCHELET squelette de la membrane erythrocytaire / SCHELETUL MEMBRANEI ERITROCITARE squirrhe / SCHIR squirrheux / SCHIROS stabilisateur / STABILIZATOR stabilisateur de membrane / STABILIZATOR DE MEMBRANĂ stade / STADIU stadialisation TNM / STADIALIZARE TNM stagnation / STAGNARE stalagmometrie / STALAGMOMETRIE standard / STANDARD standardisation / STANDARDIZARE stannose / STANOZĂ stapedectomie / STAPEDECTOMIE stapedien / STAPEDIAN staphylectomie / STAFILECTOMIE staphylhematome / STAFILHEMATOM staphylin / STAFILIN staphylite / STAFILITĂ staphylococcemie / STAFILOCOCCEMIE staphylococcie / STAFILOCOCIE staphylococcie maligne de la face / STAFILOCOCIE MALIGNĂ A FEŢEI staphylococcique / STAFILOCOCIC Staphylococcus / STAPHYLOCOCCUS Staphylococcus aureus / STAPHYLOCOCCUS AUREUS staphylocoque / STAFILOCOC staphylodermie / STAFILODERMIE s'aphylokinase / STAFILOKINAZĂ staphylolysine / STAFILOLIZINĂ staphylome / STAFILOM staphyloplastie / STAFILOPLASTIE staphylorraphie / STAFILORAFIE staphylotomie / STAFILOTOMIE staphylotoxine / STAFILOTOXINĂ starter / STARTER stase / STAZĂ stase ileale / STAZĂ ILEALĂ stase intestinale / STAZĂ INTESTINALĂ stase papillaire / STAZĂ PAPILARĂ staso-basophobie / STASOBAZOFOBIE statine / STATINĂ station thermale / STAŢIUNE TERMALĂ stationnaire / STAŢIONAR statique / STATIC, STATICĂ statistique / STATISTICĂ statoconia / STATOCONIA stătu ral / STATURAL staturoponderal / STATUROPONDERAL status / STATUS status anginosus / STATUS ANGINOSUS status asthmaticus / STATUS ASTHMATICUS status choreicus / STATUS CHOREICUS status cribrosus / STATUS CRIBROSUS status criticus / STATUS CRITICUS status epilepticus / STATUS EPILEPTICUS status hemicranicus / STATUS HEMICRANICUS status hypnoticus / STATUS HYPNOTICUS status lacunaris / STATUS LACUNARIS status lymphaticus / STATUS LYMPHATICUS status marmoratus / STATUS MARMORATUS status migrainosus / STATUS MIGRAINOSUS status spongiosus / STATUS SPONGIOSUS status vertiginosus / STATUS VERTIGINOSUS stearine / STEARINĂ stearoptene / STEAROPTEN steatolyse / STEATOLIZĂ steatolytique / STEATOLITIC steatome / STEATOM steatomerie / STEATOMERIE steatonecrose / STEATONECROZĂ steatopygie / STEATOPIGIE steatorhee idiopathique / STEATOREE IDIOPATICĂ steatorrhee / STEATOREE steatose / STEATOZĂ steato-trochanterie / STEATOTROHANTERIE stellaire / STELAT stellectomie / STELECTOMIE stenocardie / STENOCARDIE stenocephalie / STENOCEFALIE stenometope / STENOMETOP stenose / STENOZĂ stenose aortique / STENOZĂ AORTICĂ stenose hypertrophique du pylore / STENOZĂ HIPERTROFICĂ A PILORULUI stenose mitrale / STENOZĂ MITRALĂ stenose pulmonaire orificielle / STENOZĂ CONGENITALĂ A ORIFICIULUI PULMONAREI stenothorax / STENOTORAX stent / STENT stentless / STENTLESS stephanion / STEFANION 1779 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN stephanocyte / STEFANOCIT steppage / STEFAJ stercobiline / STERCOBILINĂ stercobilinogene / STERCOBILINOGEN stercolithe / STERCOLIT stercoral / STERCORAL stercorome / STERCOROM stereo-agnosie / STEREOAGNOZIE stereocampimetre / STEREOCAMPIMETRIE stereocardiogramme / STEREOCARDIOGRAMĂ stereocil / STEREOCIL stereodeviation / STEREODEVIAŢIE stereognosie / STEREOGNOZIE stereo-isomere / STEREOIZOMER stereoisomerie / STEREOIZOMERIE stereoscopie / STEREOSCOPIE stereospecificite / STEREOSPECIFICITATE stereotaxie / STEREOTAXIE stereotaxique / STEREOTAXIC stereotype, -pee / STEREOTIPIC stereotypie / STEREOTIPIE steride / STERID sterile / STERIL sierilet / STERILET sterilisation / STERILIZARE sterilite / STERILITATE sternalgie / STERNALGIE, STERNODINIE sternebres / STERNEBRE sternectomie / STERNECTOMIE sternochondroplastie / STERNOCONDROPLASTIE sterno-clâido-mastoîdien / STERNOCLEIDOMASTOIDIAN sternoschisis / STERNOSCHIZIS sternotomie / STERNOTOMIE sternum / STERN sternutation / STERNUTAŢIE steroîde / STEROID steroîdes hormonaux / STEROIZI HORMONALI steroîdogenese / STEROIDOGENEZĂ sterol / STEROL stertor / STERTOR stertoreux / STERTOROS stethacoustique / STETACUSTIC stethoscope / STETOSCOP sthenique / STENIC stigmate / STIGMAT stigmates professionnels / STIGMATE PROFESIONALE stigmatisme / STIGMATISM stilboestrol / STILBESTROL stimulant / STIMULANT stimulant psychomoteur / STIMULANT PSIHOMOTOR stimulateur / STIMULATOR stimulateur cardiaque / STIMULATOR CARDIAC stimulateur neurologique / STIMULATOR NEUROLOGIC stimulation / STIMULARE stimulation electrique nerveuse transcutanee / STIMULARE ELECTRICĂ NERVOASĂ TRANSCUTANATĂ stimulation immune / STIMULARE IMUNĂ stimuline / STIMULINĂ stimulodetection / STIMULODETECŢIE stimulon / STIMULON stimulus / STIMUL stimulus conditionne / STIMUL CONDIŢIONAT stimulus electrique / STIMUL ELECTRIC stimulus heterologue / STIMUL HETEROLOG stimulus homologue / STIMUL OMOLOG stimulus liminal / STIMUL LIMINAL, STIMUL PRAG stimulus maximal / STIMUL MAXIMAL stimulus nonconditionne / STIMUL NECONDIŢIONAT stimulus supramaximal / STIMUL SUPRAMAXIMAL stoechiometrie / STOECHIOMETRIE stomacal / STOMACAL stomachique / STOMAHIC stomatite / STOMATITĂ stomatocyte / STOMATOCIT stomatocytose / STOMATOCITOZĂ stomatocytose experimentale / STOMATOCITOZĂ EXPERIMENTALĂ stomatocytose hereditaire / STOMATOCITOZĂ EREDITARĂ stomatolalie / STOMATOLALIE stomatologie / STOMATOLOGIE stomatoplastie / STOMATOPLASTIE stomatorragie / STOMATORAGIE stomie / STOMIE stomion / STOMION stomise / STOMIZAT strabique / STRABIC strabisme / STRABISM strabisme latent / STRABISM LATENT strabometre / STRABOMETRU strabotomie / STRABOTOMIE strangulation / STRANGULARE strapping / STRAPPING stratifie / STRATIFICAT stratigraphie / STRATIGRAFIE streptavidine / STREPTAVIDINĂ strep-test / STREP-TEST streptobacille / STREPTOBACIL Streptobacillus / STREPTOBACILLUS streptococcemie / STREPTOCOCCEMIE streptococcie / STREPTOCOCIE streptococcique / STREPTOCOCIC Streptococcus / STREPTOCOCCUS Streptococcus pneumoniae / STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE Streptococcus Pyogenes / STREPTOCOCCUS PYOGENES streptocoque / STREPTOCOC streptocoque hemolytique / STREPTOCOC HEMOLITIC streptodermie / STREPTODERMIE streptodornase / STREPTODORNAZĂ streptokinase / STREPTOKINAZĂ streptolysine / STREPTOLIZINĂ Streptomyces / STREPTOMYCES streptomycine / STREPTOMICINĂ stress / STRES stress oxidatif / STRES OXIDATIV stressant / STRESANT stria medularis / STRIA MEDULARIS stricture / STRICTURĂ stricturotomie / STRICTUROTOMIE stridor / STRIDOR stridor du nouveau-ne / STRIDOR AL NOU-NĂSCUTULUI stridor larynge congenital / STRIDOR LARINGIAN CONGENITAL striduleux / STRIDULOS strie / STRIAT striopallidal, -ale / STRIOPALIDAL stripper / STRIPPER stroboscopie / STROBOSCOPIE 1780 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN stroke / STROKE^ stroma / STROMĂ stroma tumoral / STROMA TUMORALA stromelysine / STROMELIZINĂ Strongyloides / STRONGYLOIDES _ strongyloîdose / STRONGILOIDOZĂ strophulus / STROFULUS structure / STRUCTURĂ structura antigenique / STRUCTURĂ ANTIGENICĂ structure covalente / STRUCTURĂ COVALENŢĂ structura primaire / STRUCTURĂ PRIMARĂ structure quaternaire / STRUCTURĂ CUATERNARĂ structure secondaire / STRUCTURĂ SECUNDARĂ structure tertiaire / STRUCTURĂ TERŢIARĂ struma / STRUMA struma ovarii / STRUMA OVARII strumectomie / STRUMECTOMIE strumiprive / STRUMIPRIV strumite / STRUMITĂ strychnine / STRICNINĂ strychninisme / STRICNINISM strychnisme / STRICNISM stupefiant / STUPEFIANT stupeur / STUPOARE stupeureux / STUPOROS stylalgie / STILALGIE stylet / STILET stylo-hyoi'dien / STILOHIOIDIAN styloîdien / STILOIDIAN styloi'dite / STILOIDITĂ styloîdite radiale / STILOIDITĂ RADIALĂ stylo-mandibulaire / STILOMANDIBULAR stylo-mastoi'dien / STILOMASTOIDIAN styloradial / STILORADIAL subaigu / SUBACUT subclinique / SUBCLINIC subconscient / SUBCONŞTIENT subculture / SUBCULTURĂ subdelire / SUBDELIR subependymome / SUBEPENDIMOM suberose / SUBEROZĂ subfebrilite / SUBFEBRILITATE subictere / SUBICTER subicterique / SUBICTERIC subintrant / SUBINTRANT subinvolution de l'uterus / SUBINVOLUŢIA UTERULUI subjectif / SUBIECTIV sublethal / SUBLETAL sublimation / SUBLIMARE subliminal / SUBLIMINAL sublingual / SUBLINGUAL subluxation / SUBLUXAŢIE subluxation spontanee de la main / SUBLUXAŢIE SPONTANĂ A MÂINII submandibulaire / SUBMANDIBULAR submatite / SUBMATITATE submersion / SUBMERSIE subnarcose / SUBNARCOZĂ subscription / SUBSCRIPŢIE substance / SUBSTANŢĂ substance blanche / SUBSTANŢĂ ALBĂ substance fondamentale / SUBSTANŢĂ FUNDAMENTALĂ substance grise / SUBSTANŢĂ CENUŞIE substance H / SUBSTANŢĂ H substance P / SUBSTANŢĂ P substance reticulee / SUBSTANŢĂ RETICULATĂ substantiel / SUBSTANŢIAL substitution / SUBSTITUŢIE substrat / SUBSTRAT substratum / SUBSTRAT suc / SUC suc gastrique / SUC GASTRIC suc intestinal / SUC INTESTINAL suc pancreatique / SUC PANCREATIC succedane / SUCCEDANEU succion / SUCCIUNE succulent / SUCULENT succussion / SUCUSIUNE sucre / ZAHĂR sucrose / SUCROZĂ sudamina / SUDAMINĂ sudation / SUDAŢIE sudorifique / SUDORIFIC sudoripare / SUDORIPAR sueur / SUDOARE, TRANSPIRAŢIE suffocant / SUFOCANT suffocation / SUFOCARE suffusion / SUFUZIUNE suggestibilite / SUGESTIBILITATE suggestibilite / SUGESTIBILITATE suggestion / SUGESTIE suicid / SUICID suicide / SINUCIDERE sulciforme / SULCIFORM sulfamide / SULFAMIDĂ sulfamide antidiabetique / SULFAMIDĂ ANTIDIABETICĂ sulfamide hypoglycemiant / SULFAMIDĂ HIPOGLICEMIANTĂ sulfamides diuretiques / SULFAMIDE DIURETICE sulfamidotherapie / SULFAMIDOTERAPIE sulfatide / SULFATID sulfatidose juvenile / SULFATIDOZĂ JUVENILĂ sulfhemoglobine / SULFHEMOGLOBINĂ sulfhemoglobinemie / SULFHEMOGLOBINEMIE sulfhydrisme / SULFHIDRISM sulfhydryle / SULFHIDRIL sulfoconjugaison / SULFOCONJUGARE sulfone / SULFONĂ sulfura / SULFURAT sulfureux / SULFUROS superantigene / SUPERANTIGEN super-ego / SUPER-EGO, SUPRA-EU superfamille / SUPERFAMILIE superfamille de genes / SUPERFAMILIE DE GENE superfecondation / SUPERFECUNDAŢIE superinfection / SUPERINFECŢIE superinvolution de l'uterus / SUPERINVOLUŢIA UTERULUI supernatant / SUPERNATANT superoxyde / SUPEROXID superoxyde dismutase / SUPEROXID DISMUTAZĂ superscription / SUPERSCRIPŢIE supinateur / SUPINATOR supination / SUPINAŢIE suppositoire / SUPOZITOR suppression / SUPRESIE suppurant / SUPURANT suppuratif / SUPURATIV 1781 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN suppuration / SUPURAŢIE supracondylien / SUPRACONDILIAN supraduction / SUrRADUCŢiE supraliminaire / SUPRALIMINAR supramastite / SUPRAMASTITĂ supraselaire / SUPRASELAR supraventriculaire / SUPRAVENTRICULAR suraigu / SUPRAACUT sural / SURAL suralimentation / SUPRAALIMENTAŢIE surcharge / SUPRAÎNCĂRCARE surdi-mutite / SURDOMUTITATE surdite musicale / SURDITATE MUZICALĂ surdite verbale / SURDITATE VERBALĂ surdosage / SUPRADOZAJ surdose / OVERDOSE surexcitation / SURESCITARE surexpression / SUPRAEXPRESIE surface mitrale / SUPRAFAŢĂ MITRALĂ surfactant / SURFACTANT surinfection / SUPRAINFECŢIE surjet / SURJET surjet intradermique / SURJET INTRADERMIC surmenage / SURMENAJ suroxygenation / SUPRAOXIGENARE surpoids / SUPRAPONDERE surreflectivite / HIPERREFLEXIE surrenal / SUPRARENAL surrenale / SUPRARENALĂ surrenalien / SUPRARENAL surrenalite / SUPRARENALITĂ surrenalome / SUPRARENALOM sursumvergence / SURSUMVERGENŢĂ surveillance immunologique / SUPRAVEGHERE IMUNOLOGICĂ susceptibilii / SUSCEPTIBILITATE suspenseur / SUSPENSOR suspension / SUSPENSIE sustentation / SUSTENTAŢIE suture / SUTURĂ suture crânienne / SUTURĂ CRANIANĂ suture en bourse / SUTURĂ ÎN BURSĂ suture en conţinu / SUTURĂ CONTINUĂ suture en surjet / SUTURĂ ÎN SURJET suture fasciculaire / SUTURĂ FASCICULARĂ suture intradermique / SUTURĂ INTRADERMICĂ suture lambdoide / SUTURĂ LAMBDOIDĂ suture metopique / SUTURĂ METOPICĂ suture parieto-occipitale / SUTURĂ PARIETOOCCIPITALĂ suture primitive / SUTURĂ PRIMITIVĂ suture primitive retardee / SUTURĂ PRIMITIVĂ ÎNTÂRZIATĂ suture sagittale / SUTURĂ SAGITALĂ suture secondaire / SUTURĂ SECUNDARĂ suture simple / SUTURĂ SIMPLĂ svedberg / SVEDBERG sycosis / SICOZIS, SYCOSIS symbiose / SIMBIOZĂ symbiote / SIMBIONT symbiotique / SIMBIOTIC symblepharon / SIMBLEFARON symbole / SIMBOL symbrachydactylie / SIMBRAHIDACTILIE symelie / SIMELIE symetrie / SIMETRIE symetrie bilaterale / SIMETRIE BILATERALĂ sympathalgie / SIMPATALGIE sympathectomie / SIMPATECTOMIE sympathicogenique / SIMPATICOGENIC sympathicogonie / SIMPATICOGONIE sympathicolytique / SIMPATICOLITIC sympathicomimetique / SIMPATICOMIMETIC sympathicoplegique / SIMPATICOPLEGIC sympathicotherapie / SIMPATICOTERAPIE sympathicotonie / SIMPATICOTONIE sympathicotonique / SIMPATICOTONIC sympathicotrope / SIMPATICOTROP sympathicotropisme / SIMPATICOTROPISM sympathie / SIMPATIE sympathique / SIMPATIC sympatholyse / SIMPATOLIZĂ symphalangie / SIMFALANGIE symphyse / SIMFIZĂ symphyse cardiaque / SIMFIZĂ CARDIACĂ symphyse pericardique / SIMFIZĂ PERICARDICĂ symphyse pleurale / SIMFIZĂ PLEURALĂ symphyse pubienne / SIMFIZĂ PUBIANĂ symphyse renale / SIMFIZĂ RENALĂ symphyseotomie / SIMFIZIOTOMIE symphysite / SIMFIZITĂ symport / SIMPORT symptomatique / SIMPTOMATIC symptomatologie / SIMPTOMATOLOGIE symptomatolytique / SIMPTOMATOLITIC symptome / SIMPTOM symptome accessoire / SIMPTOM ACCESORIU symptome accidentel / SIMPTOM ACCIDENTAL symptome cardinal / SIMPTOM CARDINAL symptome constitutionnel / SIMPTOM CONSTITUŢIONAL symptome de Haenel / SIMPTOM HAENEL symptome de localisation / SIMPTOM DE LOCALIZARE symptome de Remak / SIMPTOM REMAK symptome de Roger / SIMPTOM ROGER symptome de Seguin / SIMPTOM SEGUIN symptome de Van Gogh / SIMPTOM VAN GOGH symptome d'Epstein / SIMPTOM EPSTEIN symptome d'Oehler / SIMPTOM OEHLER symptome equivoque / SIMPTOM ECHIVOC symptome induit / SIMPTOM INDUS symptome local / SIMPTOM LOCAL symptome objectif / SIMPTOM OBIECTIV symptome pathognomonique / SIMPTOM PATOGNOMONIC symptome reflexe / SIMPTOM REFLEX symptome subjectif / SIMPTOM SUBIECTIV symptomolytique / SIMPTOMOLITIC synalgie / SINALGIE synalgie dento-dentaire / SINALGIE DENTO-DENTARĂ synapse / SINAPSĂ synaptique / SINAPTIC synaptolytique / SINAPTOLITIC synaptoplegique / SINAPTOPLEGIC synarthrose / SINARTROZĂ syncheilie / SINCHEILIE synchondrose / SINCONDROZĂ synchondrose / SINCONDROZĂ synchondrotomie / SINCONDROTOMIE synchrone / SINCRON synchroniseur / SINCRONIZATOR 1782 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN svnchroîron / SINCROTRON svnchysis / SINCHIZIS syncinesie / SINCHINEZIE syncope / SINCOPĂ syncytiome / SINCIŢIOM syncytiotrophoblaste / SINCIŢIOTROFOBLAST syncytium / SINCIŢIU syndactylie / SINDACTILIE syndecan / SINDECAN syndesmodysplasie / SINDESMODISPLAZIE syndesmologie / SINDESMOLOGIE syndesmopexie / SINDESMOPEXIE syndesmophyte / SINDESMOFIT syndesmoplastie / SINDESMOPLASTIE syndesmorraphie / SINDESMORAFIE syndesmose / SINDESMOZĂ syndesmotomie / SINDESMOTOMIE syndrome de Mount-Reback / SINDROM MOUNT-REBACK syndrome / SINDROM syndrome 48 XXXY / SINDROM 48 XXXY syndrome adeno-cutaneo-muqueux / SINDROM ADENO-CUTA-NEO-MUCOS syndrome Ades / SINDROM ADES syndrome adiposo-genital / SINDROM ADIPOZOGENITAL syndrome adiposo-hypergenital / SiNDROM ADIPOZO-HIPER-GENITAL syndrome adreno-genital / SINDROM ADRENOGENITAL syndrome aglossie-adactylie / SINDROM AGLOSIE-ADACTILIE syndrome alcoolique fetal / SINDROM FETAL ALCOOLIC syndrome Alice au Pays des merveilles / SINDROMUL ALICE CEN ŢARA MINUNILOR syndrome alterne / SINDROM ALTERN syndrome alveolaire / SINDROM ALVEOLAR syndrome amenorrhee-galactorrhee / SINDROM AMENOREE-GALACTOREE syndrome amnestique / SINDROM AMNESTIC syndrome anticholinergique / SINDROM ANTICOLINERGIC syndrome anti-phospholipidique / SINDROM ANTIFOSFOLIPIDIC syndrome anxieux / SINDROM ANXIOS syndrome arthrite-dermatite / SINDROM ARTRITĂ-DERMATITĂ syndrome ataxie-telangiectasie / SINDROM ATAXIE-TELAN-GIECTAZIE syndrome auriculo-temporal / SINDROM AURICULOTEMPORAL syndrome auto-immune polyglandulaire / SINDROM AUTOIMUN POLIGLANDULAR syndrome Benkiser / SINDROM BENKISER syndrome blepharo-naso-facial / SINDROM BLEFARO-NAZO-FACIAL syndrome BOR / SINDROM BOR syndrome BOU / SINDROM BOU syndrome brachymesodactylie-dysplasie ungueale / SINDROM BRAHIMEZODACTILIE-DISPLAZIE UNGVEALĂ syndrome bradycardie-tachycardie / SINDROM BRADICARDIE-TAHICARDIE syndrome Brain-Croft / SINDROM BRAIN-CROFT syndrome bROCK / sindrom brock syndrome bulbaire anterieur median / SINDROM BULBAR ANTERIOR MEDIAN syndrome capsulaire thalamique / SINDROM CAPSULO-TALAMIC syndrome carcinoide / SINDROM CARCINOID syndrome cardioauditif / SINDROM CARDIOAUDITIV syndrome cardiofacial / SINDROM CARDIOFACIAL syndrome catatonique / SINDROM CATATONIC syndrome causalyique / SiNDROM CAUZALGiC syndrome cavitaire / SINDROM CAVITAR syndrome cerebelleux / SINDROM CEREBELOS syndrome cerebro-hepato-renal / SINDROM CEREBRO-HEPA-TORENAL syndrome cervical / SINDROM CERVICAL syndrome cervico-oculo-acoustique / SINDROM CERVICO-OCULO-ACUSTIC syndrome chiasmatique / SINDROM CHIASMATIC syndrome CHILD / SINDROM CHILD syndrome conjonctivo-uretro-synovial / SINDROM CONJUNCTIVO-URETRO-SINOVIAL syndrome costo-vertebral / SINDROM COSTOVERTEBRAL syndrome CREST / SINDROM CREST syndrome cri du chat / SINDROM CRI DU CHAT syndrome d‘ Albright / SINDROM ALBRIGHT syndrome d' Albright-McCune-Stemberg / SINDROM ALBRIGHT-McCUNE-STERNBERG syndrome d'hyperviscosite / SINDROM DE HIPERVISCOZITATE syndrome d'Aarskog / SINDROM AARSKOG syndrome d'Abderhalden-Fanconi / SINDROM ABDERHALDEN-FANCONI syndrome d'Abercombrie / SINDROM ABERCOMBRIE syndrome d'abstinence / SINDROM DE ABSTINENŢĂ syndrome d'Abt-Letterer-Siwe / SINDROM ABT-LETTERER-SIWE syndrome d'Achard-Thiers / SINDROM ACHARD-THIERS syndrome d'Achenbach / SINDROM ACHENBACH syndrome d'Achor-Smith / SINDROM ACHOR-SMITH syndrome d'Ackerman / SINDROM ACKERMAN syndrome d'Adair Dighton / SINDROM ADAIR DIGHTON syndrome d'Adams-Stokes / SINDROM ADAMS-STOKES syndrome d'Adie / SINDROM ADIE syndrome DAHA / SINDROM DAHA syndrome d’Ahumada-Del Castillo / SINDROM AHUMADA-DEL CASTILLO syndrome d'Aicardi / SINDROM AICARDI syndrome d'Alagille / SINDROM ALAGILLE syndrome d'Aland / SINDROM ALAND syndrome d'AIbright / SINDROM albright syndrome d'Alezzandrini / SINDROM ALEZZANDRINI syndrome d’Allan / SINDROM ALLAN syndrome d'Alleman / SINDROM ALLEMAN syndrome d'Alport / SINDROM ALPORT syndrome d'Alstrom / SINDROM ALSTROM syndrome d'Amalric / SINDROM AMALRIC syndrome d'Amalric-Diallinas / SINDROM AMALRIC-DIALLINAS syndrome d'Andersen / SINDROM ANDERSEN syndrome d'Anderson / SINDROM ANDERSON syndrome d'Angelmann / SINDROM ANGELMANN syndrome d’Angelucci / SINDROM ANGELUCCI syndrome d'anse afferente / SINDROM DE ANSĂ AFERENTĂ syndrome d'Antley-BixIer / SINDROM ANTLEY-BIXLER syndrome d'Anton-Babinski / SINDROM ANTON-BABINSKI syndrome d'anxiete / SINDROM DE ANXIETATE syndrome d'Apert / SINDROM APERT syndrome d'Apert-Gallais / SINDROM APERT-GALLAIS syndrome d'aperture thoracique / SINDROM DE APERTURĂ TORACICĂ syndrome d'AppIey / SINDROM APPLEY syndrome d'arc aortique / SINDROM DE ARC AORTIC syndrome d'Argonz-Del Castillo / SINDROM ARGONZ-DEL CASTILLO 1783 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome d’Arkless-Graham / SINDROM ARKLESS-GRAHAM syndrome dAscher / SINDROM ASCHER syndrome d'Asherman / SINDROM ASHERMAN syndrome d'aspiration / SINDROM DE ASPIRAŢIE syndrome d'Avellis / SINDROM AVELLIS syndrome d'Axenfeld / SINDROM AXENFELD syndrome d'Ayerza / SINDROM AYERZA syndrome d'Ayerza-Arrilaga / SINDROM AYERZA-ARRILAGA syndrome de Babinski-Frohlich / SINDROM BABINSKI-FROHLICH syndrome de Babinski-Nageotte / SINDROM BABINSKI-NAGEOTTE syndrome de Babinski-Vaquez / SINDROM BABINSKI-VAQUEZ syndrome de Bakwin-Eiger / SINDROM BAKWIN-EIGER syndrome de Balint / SINDROM BALINT syndrome de Bamatter / SINDROM BAMATTER syndrome de Bannwarth / SINDROM BANNWARTH syndrome de Banti / SINDROM BANTI syndrome de Barakat / SINDROM BARAKAT syndrome de Bardet-Biedl / SINDROM BARDET-BIEDL syndrome de Barlow / SINDROM BARLOW syndrome de Barr / SINDROM BARR syndrome de Barre-Lieou / SINDROM BARRE-LIEOU syndrome de Barrett / SINDROM BARRETT syndrome de Bartenwerfer / SINDROM BARTENWERFER syndrome de Bartter / SINDROM BARTTER syndrome de bas debit / SINDROM DE DEBIT MIC syndrome de Bass / SINDROM BASS syndrome de Bassen-Kornzweig / SINDROM BASSEN-KORNZWEIG syndrome de Bauvieux / SINDROM BAUVIEUX syndrome de Bazex / SINDROM BAZEX syndrome de Beals / SINDROM BEALS syndrome de Beals-Hecht / SINDROM BEALS-HECHT syndrome de Bean / SINDROM BEAN syndrome de Bearn-Kunkel-Slater / SINDROM BEARN-KUNKEL-SLATER syndrome de Beau / SINDROM BEAU syndrome de Beckwith-Wiedemann / SINDROM BECKWITH-WIEDEMANN syndrome de Behget / SINDROM BEHgET syndrome de Behr / SINDROM BEHR syndrome de Benedikt / SINDROM BENEDIKT syndrome de Berlin / SINDROM BERLIN syndrome de Bernard-Sergent / SINDROM BERNARD-SER-GENT syndrome de Bernard-Soulier / SINDROM BERNARD-SOULIER syndrome de Bernheim / SINDROM BERNHEIM syndrome de Bertolotti / SINDROM BERTOLOTTI syndrome de Beuren / SINDROM BEUREN syndrome de Bianchi / SINDROM BIANCHI syndrome de Bickers-Adams / SINDROM BICKERS-ADAMS syndrome de Biemond / SINDROM BIEMOND syndrome de Biglieri / SINDROM BIGLIERI syndrome de Billroth / SINDROM BILLROTH syndrome de Bindley-Johnson / SINDROM BINDLEY-JOHNSON syndrome de Bing-Horton / SINDROM BING-HORTON syndrome de Bing-Neel / SINDROM BING-NEEL syndrome de Binswanger / SINDROM BINSWANGER syndrome de Bixler / SINDROM BIXLER syndrome de Bjork / SINDROM BJORK syndrome de Bjornstad / SINDROM BJORNSTAD syndrome de Blackfan-Diamond / SINDROM BLACKFAN-DIA-MOND syndrome de Bland-White-Garland / SINDROM BLAND-WHITE-GARLAND syndrome de Bloom / SINDROM BLOOM syndrome de Blum / SINDROM BLUM syndrome de Boeck / SINDROM BOECK syndrome de Boerhaave / SINDROM BOERHAAVE syndrome de Boerhartereve / SINDROM BOERHARTEREVE syndrome de Bogorad / SINDROM BOGORAD syndrome de Bongiovanni / SINDROM BONGIOVANNI syndrome de Bonnet-Blanc-Dechaume / SINDROM BONNET-BLANC-DECHAUME syndrome de Bonnet-Charles / SINDROM BONNET-CHARLES syndrome de Bonnevie-UIIrich / SINDROM BONNEVIE-ULLRICH syndrome de Bonnier / SINDROM BONNIER syndrome de Book / SINDROM BOOK syndrome de Borjeson-Forssman-Lehmann / SINDROM BORJESON-FORSSMAN-LEHMANN syndrome de Bouillaud / SINDROM BOUILLAUD syndrome de Bouveret / SINDROM BOUVERET syndrome de Brennemann / SINDROM BRENNEMANN syndrome de Briquet / SINDROM BRIQUET syndrome de Brissaud-Marie / SINDROM BRISSAUD-MARIE syndrome de Bristowe / SINDROM BRISTOWE syndrome de Broadbent inverse / SINDROM BROADBENT INVERSAT syndrome de Brown-Sequard / SINDROM BROWN-SEQUARD syndrome de Brugada / SINDROM BRUGADA syndrome de Bruns / SINDROM BRUNS syndrome de Brunsting / SINDROM BRUNSTING syndrome de Buckley / SINDROM BUCKLEY syndrome de Budd-Chiari / SINDROM BUDD-CHIARI syndrome de Burger-Grutz / SINDROM BURGER-GRUTZ syndrome de Burnett / SINDROM BURNETT syndrome de Buschke-Ollendorf / SINDROM BUSCHKE-OLLEN-DORF syndrome de Butler-Albright / SINDROM BUTLER-ALBRIGHT syndrome de Bywaters / SINDROM BYWATERS syndrome de Caffey-Silverman / SINDROM CAFFEY-SILVERMAN syndrome de Caillaud / SINDROM CAILLAUD syndrome de Canada-Cronkhite / SINDROM CANADA-CRONKHITE syndrome de Capgras / SINDROM CAPGRAS syndrome de Caplan / SINDROM CAPLAN syndrome de Cari Smith / SINDROM CARL SMITH syndrome de Carney / SINDROM CARNEY syndrome de Caroli / SINDROM CAROLI syndrome de Carpenter / SINDROM CARPENTER syndrome de Carrington-Liebow / SINDROM CARRINGTON-LIEBOW syndrome de Castillo-Trabucco-De La Blaze / SINDROM CASTILLO-TRABUCCO-DE LA BLAZE syndrome de Cerise-Thurel / SINDROM CERISE-THUREL syndrome de Certonciny / SINDROM CERTONCINY syndrome de Cestan-Chenais / SINDROM CESTAN-CHENAIS syndrome de Chapple / SINDROM CHAPPLE syndrome de Charcot / SINDROM CHARCOT syndrome de Charcot-Moebius / SINDROM CHARCOT-MOEBIUS syndrome de Charcot-Weiss-Baker / SINDROM CHARCOT-WEISS-BAKER syndrome de Charles Bell / SINDROM CHARLES BELL syndrome de Charlin / SINDROM CHARLIN 1784 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN , / ni IMDIMO OVNinDAMC svndrome de CnaSoc / ^w,v., o, svndrome de Chatterjee / SINDROM CHATTERJEE svndrome de Chauffard-Still / SINDROM CHAUFFARD-STILL svndrome de Chediak-Higashi / SINDROM CHEDIAK-HIGASHI syndrome de Chiari-Frommel / SINDROM CHIARI-FROMMEL syndrome de Chotzen / SINDROM CHOTZEN syndrome de Christian-Andrews-Conneally / SINDROM CHRISTIAN-ANDREWS-CONNEALLY Syndrome de Christ-Siemens / SINDROM CHRIST-SIEMENS syndrome de Churg-Strauss / SINDROM CHURG-STRAUSS syndrome de Citelli / SINDROM CITELLI syndrome de Clarke-Hadfield / SINDROM CLARKE-HADFIELD syndrome de Claude / SINDROM CLAUDE syndrome de Claude Bernard / SINDROM CLAUDE BERNARD syndrome de Claude Bernard-Horner / SINDROM CLAUDE BERNARD-HORNER syndrome de Clerambault / SINDROM CLERAMBAULT syndrome de Clouston / SINDROM CLOUSTON syndrome de coagulation intravasculaire disseminee / SINDROM DE COAGULARE INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ syndrome de Cobb / SINDROM COBB syndrome de Cockayne / SINDROM COCKAYNE syndrome de Cockett / SINDROM COCKETT syndrome de Coffin-Lowry / SINDROM COFFIN-LOWRY syndrome de Coffin-Siris / SINDROM COFFIN-SIRIS syndrome de Cogan / SINDROM COGAN syndrome de Cohen / SINDROM COHEN syndrome de Collet-Sicard / SINDROM COLLET-SICARD syndrome de Columbo / SINDROM COLUMBO syndrome de compression de la moelle epiniere / SINDROM DE COMPRESIUNE MEDULARĂ syndrome de Conn / SINDROM CONN syndrome de Conradi-Hunermann / SINDROM CONRADI-HUNERMANN syndrome de contracture generalisee / SINDROM DE CON-TRACTURĂ GENERALIZATĂ syndrome de Cornelia De Lange / SINDROM CORNELIA DE LANGE syndrome de Costen / SINDROM COSTEN syndrome de Cotard / SINDROM COTARD syndrome de cote cervicale / SINDROM DE COASTĂ CERVICALĂ syndrome de Courvoisier-Terrier / SINDROM COURVOISIER-TERRIER syndrome de Cowden / SINDROM COWDEN syndrome de Creutzfeld-Jakob / SINDROM CREUTZFELDT-JAKOB syndrome de Crigler-Najjar / SINDROM CRIGLER-NAJJAR syndrome de croissance bacterienne excessive / SINDROM DE CREŞTERE BACTERIANĂ EXCESIVĂ syndrome de Crouzon / SINDROM CROUZON syndrome de Cruveilhier-Baumgarten / SINDROM CRUVEILHI-ER-BAUMGARTEN syndrome de cryopathie / SINDROM CRIOPATIC syndrome de Currarino / SINDROM CURRARINO syndrome de Curtius / SINDROM CURTIUS syndrome de Cushing / SINDROM CUSHING syndrome de Cushing paraneoplasique / SINDROM CUSHING PARANEOPLAZIC syndrome de Cyriax / SINDROM CYRIAX syndrome de Da Costa / SINDROM DA COSTA syndrome de Daentl / SINDROM DAENTL syndrome de Dandy-Walker / SINDROM DANDY-WALKER syndrome de Danios / SINDROM DANLOS syndrome de Darrow / SINDROM DARROW syndrome de Davidoff / SINDROM DAVIDOFF syndrome de De Sanctis-Cacchione / SINDROM DE SANCTIS-CACCHIONE syndrome de Debre-Fibiger / SINDROM DEBRE-FIBIGER syndrome de Debre-Fittke / SINDROM DEBRE-FITTKE syndrome de Debre-Kocher-Semelaigne / SINDROM DEBRE-KOCHER-SEMELAIGNE syndrome de Debre-Marie / SINDROM DEBRE-MARIE syndrome de Debre-Semelaigne / SINDROM DEBRE-SEME-LAIGNE syndrome de decerebration / SINDROM DE DECEREBRARE syndrome de decharge / SINDROM DE DESCĂRCARE syndrome de deconnexion / SINDROM DE DECONEXIUNE syndrome de decortication / SINDROM DE DECORTICARE syndrome de defaillance multiviscerale / SINDROM DE DEFICIENŢĂ MULTIVISCERALĂ syndrome de Dejean / SINDROM DEJEAN syndrome de Dejerine / SINDROM DEJERINE syndrome de Dejerine-KIumpke / SINDROM DEJERINE-KLUMPKE syndrome de Dejerine-Roussy / SINDROM DEJERINE-ROUSSY syndrome de Dejerine-Sottas / SINDROM DEJERINE-SOTTAS syndrome de De! Castillo / SINDROM DEL CASTILLO syndrome de Demelin / SINDROM DEMELIN syndrome de Demons-Meigs / SINDROM DEMONS-MEIGS syndrome de Dennie-Marfan / SINDROM DENNIE-MARFAN syndrome de Denny-Brown / SINDROM DENNY-BROWN syndrome de depietion sodique / SINDROM DE DEPLEŢIE DE SODIU syndrome de desequilibre / SINDROM DE DEZECHILIBRU syndrome de detresse respiratoire de l'adulte / SINDROM DE DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI syndrome de Devie / SINDROM DEVIC syndrome de Di George / SINDROM Dl GEORGE syndrome de Di Guglielmo / SINDROM Dl GUGLIELMO syndrome de Diamond / SINDROM DIAMOND syndrome de Dide-Botcazo / SINDROM DIDE-BOTCAZO syndrome de Diogene / SINDROM DIOGENE syndrome de Doege-Potter / SINDROM DOEGE-POTTER syndrome de Donohue / SINDROM DONOHUE syndrome de Dott-Bailey / SINDROM DOTT-BAILEY syndrome de Dowling-Degos / SINDROM DOWLING-DEGOS syndrome de Down / SINDROM DOWN syndrome de Dresbach / SINDROM DRESBACH syndrome de Dressler / SINDROM DRESSLER syndrome de Dreyfus / SINDROM DREYFUS syndrome de Drinkwater / SINDROM DRINKWATER syndrome de Duane / SINDROM DUANE syndrome de Dubin-Johnson / SINDROM DUBIN-JOHNSON syndrome de Duchenne / SINDROM DUCHENNE syndrome de Dufier-Alzial / SINDROM DUFIER-ALZIAL syndrome de Duncan / SINDROM DUNCAN syndrome de Duvowitz / SINDROM DUVOWITZ syndrome de Dyggve / SINDROM DYGGVE syndrome de Dyggve-Melchior-Clausen / SINDROM DYGGVE-MELCHIOR-CLAUSEN syndrome de Emery-Dreifuss / SINDROM EMERY-DREIFUSS syndrome de Erdheim / SINDROM ERDHEIM syndrome de Evans / SINDROM EVANS syndrome de Faber / SINDROM FABER syndrome de Fallot / SINDROM FALLOT syndrome de Fanconi / SINDROM FANCONI 1785 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome de Farber-Uzman / SINDROM FARBER-UZMAN syndrome de fatigue chronique / SINDROM DE OBOSEALĂ CRONICĂ syndrome de Favre-Racouchot / SINDROM FAVRE-RACOU-CHOT syndrome de Fazio-Londe / SINDROM FAZIO-LONDE syndrome de Felty / SINDROM FELTY syndrome de Fevre-Languepin / SINDROM FeVRE-LANGUEPIN syndrome de Fiessinger-Leroy-Reiter / SINDROM FIESSINGER-LEROY-REITER syndrome de Fischer-Brugge / SINDROM FISCHER-BRUGGE syndrome de Fishbein / SINDROM FISHBEIN syndrome de Fisher / SINDROM FISHER syndrome de Fitz / SINDROM FITZ syndrome de Foix-Alajouanine / SINDROM FOIX-ALAJOUANINE syndrome de Fontaine / SINDROM FONTAINE syndrome de Forbes-AIbright / SINDROM FORBES-ALBRIGHT syndrome de Forestier-Rotes-Querol / SINDROM FORESTIER-ROTC8S-QUEROL syndrome de Forney / SINDROM FORNEY syndrome de Forsius-Eriksson / SINDROM FORSIUS-ERIKSSON syndrome de Foster Kennedy / SINDROM FOSTER KENNEDY syndrome de Foville / SINDROM FOVILLE syndrome de Fox-Fordyce / SINDROM FOX-FORDYCE syndrome de Fraccaro / SINDROM FRACCARO syndrome de Franceschetti-Zwahlen / SINDROM FRANCES-CHETTI-ZWAHLEN syndrome de Frangois / SINDROM FRANgOIS syndrome de Frangois-Evens / SINDROM FRANgOIS-EVENS syndrome de Frangois-Haustrate / SINDROM FRANgOIS-HAUS-TRATE syndrome de Franklin / SINDROM FRANKLIN syndrome de Freeman-Sheldon / SINDROM FREEMAN-SHELDON syndrome de Frenkel / SINDROM FRENKEL syndrome de Frey / SINDROM FREY syndrome de Friedmann / SINDROM FRIEDMANN syndrome de Frimodt-Moller / SINDROM FRIMODT-MOLLER syndrome de Frohlich / SINDROM FROHLICH syndrome de Froin / SINDROM FROIN syndrome de Fuchs / SINDROM FUCHS syndrome de Gaillard / SINDROM GAILLARD syndrome de Gaisbock / SINDROM GAISBOCK syndrome de Gallavardin / SINDROM GALLAVARDIN syndrome de Gamstorp / SINDROM GAMSTORP syndrome de Ganser / SINDROM GANSER syndrome de Garcin / SINDROM GARCIN syndrome de Gardner / SINDROM GARDNER syndrome de Gardner-Diamond / SINDROM GARDNER-DIA-MOND syndrome de Gardner-Richards / SINDROM GARDNER-RI-CHARDS syndrome de Gasser / SINDROM GASSER syndrome de Gayet-Wernicke / SINDROM GAYET-WERNICKE syndrome de Gelineau / SINDROM GELINEAU syndrome de Geomine / SINDROM GEOMINE syndrome de Gerard Marchant / SINDROM GERARD MARCHANT syndrome de Gerdy / SINDROM GERDY syndrome de Gerhardt / SINDROM GERHARDT syndrome de Gerstmann / SINDROM GERSTMANN syndrome de Gerstmann-Strâussler-Schein-Ker / SINDROM GERSTMANN-STRâUSSLER-SCHEIN-KER syndrome de Giaccai / SINDROM GIACCAI syndrome de Gianotti-Crosti / SINDROM GIANOTTI-CROSTI syndrome de Giedion / SINDROM GIEDION syndrome de Gilbert / SINDROM GILBERT syndrome de Gilles De La Tourette / SINDROM GILLES DE LA TOURETTE syndrome de Glanzmann / SINDROM GLANZMANN syndrome de Goldberg-Maxwell-Morris / SINDROM GOLDBERG-MAXWELL-MORRIS syndrome de Goldblatt / SINDROM GOLDBLATT syndrome de Goldenhar / SINDROM GOLDENHAR syndrome de Goltz-Gorlin / SINDROM GOLTZ-GORLIN syndrome de Goodpasture / SINDROM GOODPASTURE syndrome de Gopalan / SINDROM GOPALAN syndrome de Gordon / SINDROM GORDON syndrome de Gorlin / SINDROM GORUN syndrome de Gorlin-Chaudhry-Moss / SINDROM GORLIN-CHAUDHRY-MOSS syndrome de Gorlin-Goltz / SINDROM GORLIN-GOLTZ syndrome de Gougerot / SINDROM GOUGEROT syndrome de Gougerot-Mulock-Houwer / SINDROM GOUGE-ROT-MULOCK-HOUWER syndrome de Gougerot-Sjogren / SINDROM GOUGEROT-SJOGREN syndrome de Goyrand / SINDROM GOYRAND syndrome de Gradenigo-Launois / SINDROM GRADENIGO-LAUNOIS syndrome de Graham Little / SINDROM GRAHAM LITTLE syndrome de Grebe / SINDROM GREBE syndrome de Gregg / SINDROM GREGG syndrome de Grenet / SINDROM GRENET syndrome de Grisel-Bourgeois / SINDROM GRISEL-BOUR-GEOIS syndrome de Grob / SINDROM GROB syndrome de Gronblad-Strandberg-Touraine / SINDROM GRONBLAD-STRANDBERG-TOURAINE syndrome de Grouchy / SINDROM DE GROUCHY syndrome de Gruber-Meckel / SINDROM GRUBER-MECKEL syndrome de Guerin / SINDROM GUERIN syndrome de Guillain-Barre / SINDROM GUILLAIN-BARRE syndrome de Gunn / SINDROM GUNN syndrome de Guyon / SINDROM GUYON syndrome de Haber / SINDROM HABER syndrome de Hajdu-Cheney / SINDROM HAJDU-CHENEY syndrome de Halasz / SINDROM HALASZ syndrome de Halipre / SINDROM HALIPRE syndrome de Hallermann-Streiff / SINDROM HALLERMANN-STREIFF syndrome de Hallervorden-Spatz / SINDROM HALLERVORDEN-SPATZ syndrome de Hallgren / SINDROM HALLGREN syndrome de Hallopeau-Siemens / SINDROM HALLOPEAU-SIEMENS syndrome de Hamman / SINDROM HAMMAN syndrome de Hamman-Rich / SINDROM HAMMAN-RICH syndrome de Hand-Schuller-Christian / SINDROM HAND-SCHULLER-CHRISTIAN syndrome de Hanhart / SINDROM HANHART syndrome de Hanot-Chauffard / SINDROM HANOT-CHAUFFARD syndrome de Harada / SINDROM HARADA syndrome de Harris / SINDROM HARRIS syndrome de Hawes-Pallister-Landor / SINDROM HAWES-PALLISTER-LANDOR 1786 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN svndrome de Hayem-Widal / SINDROM HAYEM-WIDAL svndrome de Hedblom / SINDROM HEDBLOM svndrome de Heerfordt / SINDROM HEERFORDT syndrome de Heidenhain / SINDROM HEIDENHAIN syndrome de Hench-Rosenberg / SINDROM HENCH-ROSEN-BERG syndrome de Henoch / SINDROM HENOCH syndrome de heredodegenerescence spinocerebelleuse / SINDROM DE EREDODEGENERESCENŢĂ SPINO-CEREBE-LOASĂ syndrome de Hermansky-Pudlak / SINDROM HERMANSKY-PUDLAK syndrome de Herrgott / SINDROM HERRGOTT syndrome de Hertoghe / SINDROM HERTOGHE syndrome de Hertwig-Magendie / SINDROM HERTWIG-MAGENDIE syndrome de Hoigne / SINDROM HOIGNE syndrome de Holtermuller-Wiedemann / SINDROM HOLTERMULLER-WIEDEMANN syndrome de Holt-Oram / SINDROM HOLT-ORAM syndrome de Homen / SINDROM HOMEN syndrome de Hooft / SINDROM HOOFT syndrome de Horner / SINDROM HORNER syndrome de Horton / SINDROM HORTON syndrome de Hunt / SINDROM HUNT syndrome de Hunter / SINDROM HUNTER syndrome de Hurler / SINDROM HURLER syndrome de Hutchinson / SINDROM HUTCHINSON syndrome de Hutchinson-Gilford / SINDROM HUTCHINSON-GILFORD syndrome de Isaacs-Merteus / SINDROM ISSACS-MERTENS syndrome de Ivemark / SINDROM IVEMARK syndrome de Jaccoud / SINDROM JACCOUD syndrome de Jackson / SINDROM JACKSON syndrome de Jacobs / SINDROM JACOBS syndrome de Jacod / SINDROM JACOD syndrome de Jaffe / SINDROM JAFFE syndrome de Janus / SINDROM JANUS syndrome de Jarcho-Levin / SINDROM JARCHO-LEVIN syndrome de Jefferson / SINDROM JEFFERSON syndrome de Jelfinek / SINDROM JELLINEK syndrome de Jendrassik / SINDROM JENDRASSIK syndrome de Jersild / SINDROM JERSILD syndrome de Jerwell et Lange-Nielsen / SINDROM JERWELL Şl LANGE-NIELSEN syndrome de Jewelewicz / SINDROM JEWELEWICZ syndrome de Job-Buckley / SINDROM JOB-BUCKLEY syndrome de Johanson-Blizzard / SINDROM JOHANSON-BLIZ-ZARD syndrome de jonction pyelo-ureterale / SINDROM DE JONCŢIUNE PIELO-URETERALĂ syndrome de Josue / SINDROM JOSUE syndrome de Joubert / SINDROM JOUBERT syndrome de Juberg-Hayward / SINDROM JUBERG-HAYWARD syndrome de Jung-Vogel / SINDROM JUNG-VOGEL syndrome de Junius-Kuhnt / SINDROM JUNIUS-KUHNT syndrome de Kallmann / SINDROM KALLMANN syndrome de Kallmann-de Morsier / SINDROM KALLMANN-DE MORSIER syndrome de Kanner / SINDROM KANNER syndrome de Kaplan / SINDROM KAPLAN syndrome de kaplan / SINDROM KAPLAN syndrome de Kaplan-Walford / SINDROM KAPLAN-WALFORD syndrome de Kartagener / SINDROM KARTAGENER syndrome de Kasabach-Merritt / SINDROM KASABACH-MERRITT syndrome de Kast / SINDROM KAST syndrome de Kawasaki / SINDROM KAWASAKI syndrome de Kaznelson / SINDROM KAZNELSON syndrome de Kearns-Sayre / SINDROM KEARNS-SAYRE syndrome de Keipert / SINDROM KEIPERT syndrome de Keller / SINDROM KELLER syndrome de Kelley-Seegmiller / SINDROM KELLEY-SEEG-MILLER syndrome de Kelly-Paterson / SINDROM KELLY-PATERSON syndrome de Kennedy / SINDROM KENNEDY syndrome de Keutel / SINDROM KEUTEL syndrome de Kienbock / SINDROM KIENBOCK syndrome de Kiloh-Nevin / SINDROM KILOH-NEVIN syndrome de Kimmelstiel-Wilson / SINDROM KIMMELSTIEL-WILSON syndrome de King / SINDROM KING syndrome de Kleine-Levin / SINDROM KLEINE-LEVIN syndrome de Klinefelter / SINDROM KLINEFELTER syndrome de Klippel-Feil / SINDROM KLIPPEL-FEIL syndrome de Klippel-Trenaunay / SINDROM KLIPPEL-TRE-NAUNAY syndrome de Klotz / SINDROM KLOTZ, SINDROMUL OVARELOR DISFUNCŢIONALE syndrome de Kluver-Bucy / SINDROM KLUVER-BUCY syndrome de Kniest / SINDROM KNIEST syndrome de Knud Faber / SINDROM KNUD FABER syndrome de Kobberling-Dunningan / SINDROM KOBBERLING-DUNNINGAN syndrome de Kocher / SINDROM KOCHER syndrome de Kojewnikov / SINDROM KOJEWNIKOV syndrome de Konig / SINDROM KONIG syndrome de Korsakoff / SINDROM KORSAKOFF syndrome de Kostmann / SINDROM KOSTMANN syndrome de Kozlowski-Maroteaux-Spranger / SINDROM KOZLOWSKI-MAROTEAUX-SPRANGER syndrome de Krukenberg / SINDROM KRUKENBERG syndrome de Kunkel / SINDROM KUNKEL syndrome de la bifurcation aortique / SINDROM DE BIFUR-CAŢIE AORTICĂ syndrome de la calotte / SINDROM DE CALOTĂ syndrome de la capsule interne / SINDROM DE CAPSULĂ INTERNĂ syndrome de la cellule germinale extra-gonadale / SINDROMUL CELULEI GERMINALE EXTRAGONADALE syndrome de la corde centrale / SINDROM DE COARDĂ CENTRALĂ syndrome de la corne anterieure / SINDROM DE CORN ANTERIOR syndrome de la crosse aortique / SINDROM AL CROSEI AOR-TICE syndrome de la fente sphenoldale / SINDROM DE FANTĂ SFENOIDALĂ syndrome de la fosse posterieure / SINDROM DE FOSĂ POSTERIOARĂ syndrome de la ligne mediane / SINDROM DE LINIE MEDIANĂ syndrome de la maladie euthyroîdienne / SINDROMUL BOLII EUTIROIDIENE syndrome de la queue du cheval / SINDROM DE COADĂ DE CAL syndrome de la reponse inflammatoire systemique / SINDROMUL RĂSPUNSULUI INFLAMATOR SISTEMIC 1787 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome de la selle turcique vide / SINDROM DE ŞA TURCEASCĂ GOALĂ syndrome de la tache aveugle / SINDROMUL PETEI OARBE syndrome de la veine cave inferieure / SINDROM CAV INFERIOR syndrome de la veine cave inferieure / SINDROM DE VENĂ CAVĂ INFERIOARĂ syndrome de la veine cave superieure / SINDROM CAV SUPERIOR syndrome de la vesicule bleue elastique / SINDROMUL VEZICULEI ALBASTRE ELASTICE syndrome de Labre / SINDROM LABRE syndrome de Lachapelle / SINDROM LACHAPELLE syndrome de Ladd / SINDROM LADD syndrome de Lance-Adams / SINDROM LANCE-ADAMS syndrome de Landry / SINDROM LANDRY syndrome de Langdon Down / SINDROM LANGDON DOWN syndrome de Langer-Giedion / SINDROM LANGER-GIEDION syndrome de Langer-Saldino / SINDROM LANGER-SALDINO syndrome de l'anse borgne / SINDROM DE ANSĂ OARBĂ syndrome de Lanzieri / SINDROM LANZIERI syndrome de Laron / SINDROM LARON syndrome de Larsen / SINDROM LARSEN syndrome de Partere spinale anterieure / SINDROM DE ARTERĂ SPINALĂ ANTERIOARĂ syndrome de l'artere spinale posterieure / SINDROM DE ARTERĂ SPINALĂ POSTERIOARĂ syndrome de l'artere sylvienne / SINDROMUL ARTEREI SIL-VIENE syndrome de Lassueur-Graham Little / SINDROM LASSUEUR-GRAHAM LITTLE syndrome de Laubry-Pezzi / SINDROM LAUBRY-PEZZI syndrome de Laubry-Soulie / SINDROM LAUBRY-SOULIE syndrome de Laugier-Hunziker / SINDROM LAUGIER-HUNZI- KER syndrome de Launois / SINDROM LAUNOiS syndrome de Laurence-Moon-Bardet-Biedl / SINDROM LAU-RENCE-MOON-BARDET-BIEDL syndrome de Lele-Penrose / SINDROM LELE-PENROSE syndrome de Lemiere / SINDROM LEMIeRE syndrome de Lenz / SINDROM LENZ syndrome de Leredde / SINDROM LEREDDE syndrome de Leriche / SINDROM LERICHE syndrome de Lesch-Nyhan / sindrom lesch-nyhan syndrome de Lev / SINDROM LEV syndrome de Levi / SINDROM LEVI syndrome de l'homme raide / SINDROMUL OMULUI RIGID syndrome de l'homme rouge / SINDROMUL OMULUI ROŞU syndrome de Libman-Sacks / SINDROM LIBMAN-SACKS syndrome de Lichtheim / SINDROM LICHTHEIM syndrome de Liddle / SINDROM LIDDLE syndrome de Liesz / SINDROM LIESZ syndrome de Li-Fraumeni / SINDROM LI-FRAUMENI syndrome de Lightwood / SINDROM LIGHTWOOD syndrome de Pinterface retino-vitreenne / SINDROMUL INTERFEŢEI RETINO-VITREENE syndrome de l'intestin grele / SINDROM DE INTESTIN SCURT syndrome de Little / SINDROM LITTLE syndrome de l'oeil sec / SINDROM DE OCHI USCAT syndrome de Loffler / SINDROM LOFFLER syndrome de Lofgren / SINDROM LOFGREN syndrome de Looser-Milkman / SINDROM LOOSER-MILKMAN syndrome de Lorain-Levi / SINDROM LORAIN-LEVI syndrome de l'orteil bleu / SINDROMUL DEGETULUI ALBASTRU syndrome de Lotz / SINDROM LOTZ syndrome de Louis-Bar / SINDROM LOUIS-BAR syndrome de Lowe / SINDROM LOWE syndrome de Lown-Ganong-Levine / SINDROM LOWN-GANONG-LEVINE syndrome de Lubs / SINDROM LUBS syndrome de Lucey-Driscoll / SINDROM LUCEY-DRISCOLL syndrome de Lucja (Lucie) Frey / SINDROM LUCJA (LUCIE) FREY syndrome de Luder-Sheldon / SINDROM LUDER-SHELDON syndrome de Lutembacher / SINDROM LUTEMBACHER syndrome de Lynch / SINDROM LYNCH syndrome de lyse tumorale / SINDROM DE LIZĂ TUMORALĂ syndrome de Mac Duffie / SINDROM MAC DUFFIE syndrome de Mach / SINDROM MACH syndrome de Mackenzie / SINDROM MACKENZIE syndrome de Macleod / SINDROM MACLEOD syndrome de Madelung / SINDROM MADELUNG syndrome de Maffucci / SINDROM MAFFUCCI syndrome de Maisonneuve / SINDROM MAISONNEUVE syndrome de Majewski / SINDROM MAJEWSKI syndrome de malabsorption / SINDROM DE MALABSORBŢIE syndrome de Malgaigne / SINDROM MALGAIGNE syndrome de malignite / SINDROM DE MALIGNITATE syndrome de Mallory-Weiss / SINDROM MALLORY-WEISS syndrome de Marchiafava-Micheli / SINDROM MARCHIAFAVA-MICHELI syndrome de Marfan / SINDROM MARFAN syndrome de Mărie / SINDROM MĂRIE syndrome de Marie-Bamberger / SINDROM MARIE-BAMBER-GER syndrome de Marie-Foix / SINDROM MARIE-FOIX syndrome de Marie-Foy-Sainton / SINDROM MARIE-FOY-SAINTON syndrome de Marinescu-Sjogren / SINDROM MARINESCU-SJOGREN syndrome de Marlin / SINDROM MARLIN syndrome de Maroteaux-Lamy / SINDROM MAROTEAUX-LAMY syndrome de Martorell / SINDROM MARTORELL syndrome de Marx / SINDROM MARX syndrome de Masters-Allen / SINDROM MASTERS-ALLEN syndrome de Mauriac / SINDROM MAURIAC syndrome de Mayer-Rokitansky-Kuster / SINDROM MAYER-ROKITANSKY-KUSTER syndrome de McCune-AIbright / SINDROM McCUNE-ALBRIGHT syndrome de Meador / SINDROM MEADOR syndrome de Meadows / SINDROM MEADOWS syndrome de Meckel / SINDROM MECKEL syndrome de Meige / SINDROM MEIGE syndrome de Meigs / SINDROM MEIGS syndrome de Melkersson-Rosenthal / SINDROM MELKERS-SON-ROSENTHAL syndrome de Melnick et Needles / SINDROM MELNICK-NEEDLES syndrome de Mende / SINDROM MENDE syndrome de Mendelson / SINDROM MENDELSON syndrome de Mendes da Costa / SINDROM MENDES DA COSTA syndrome de Menetrier / SINDROM MENETRIER syndrome de Meniere / SINDROM MENIC8RE syndrome de Meyer-Betz / SINDROM MEYER-BETZ 1788 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome de Meyer-Schwickerath / SINDROM MEYER-SCHWICKERATH syndrome de Mikulicz / SINDROM MIKULICZ syndrome de Milkman / SINDROM MILKMAN syndrome de Millard-Gubler / PARALIZIE MILLARD-GUBLER syndrome de Millard-Gubler / SINDROM MILLARD-GUBLER syndrome de Miller / SINDROM MILLER syndrome de Mills / SINDROM MILLS syndrome de Miranda / SINDROM MIRANDA syndrome de Mirizzi / SINDROM MIRIZZI syndrome de Moebius / SINDROM MOEBIUS syndrome de Mohr / SINDROM MOHR syndrome de Monakow / SINDROM MONAKOW syndrome de Monteggia / SINDROM MONTEGGIA syndrome de Montgomery / SINDROM MONTGOMERY syndrome de Moore / SINDROM MOORE syndrome de Moore-Federman / SINDROM MOORE-FEDERMAN syndrome de Morgagni / SINDROM MORGAGNI syndrome de Morgagni-Adams-Stokes / SINDROM MORGAG-NI-ADAMS-STOKES syndrome de Morquio / SINDROM MORQUIO syndrome de Morris / SINDROM MORRIS syndrome de Morvan / SINDROM MORVAN syndrome de Mosse / SINDROM MOSSE syndrome de Mounier-Kuhn / SINDROM MOUNIER-KUHN syndrome de Moynahan / SINDROM MOYNAHAN syndrome de Munchausen / SINDROM MUNCHAUSEN syndrome de Murchison-Sanderson / SINDROM MURCHISON-SANDERSON syndrome de Nadler-Wolfer-Elliot / SINDROM NADLER-WOLFER-ELLIOT syndrome de Naffziger / SINDROM NAFFZIGER syndrome de Nager-de Reynier / SINDROM NAGER-DE REYNIER syndrome de Negri-Jacod / SINDROM NEGRI-JACOD syndrome de Nelson / SINDROM NELSON syndrome de neoplasie endocrinienne multiple / SINDROM DE NEOPLAZIE ENDOCRINIANĂ MULTIPLĂ syndrome de Nezelof / SINDROM NEZELOF syndrome de Nishimoto-Takenchi-Kudo / SINDROM NISHIMO-TO-TAKENCHI-KUDO syndrome de Noack / SINDROM NOACK syndrome de Noonan / SINDROM NOONAN syndrome de Ţbinski / SINDROM Ţbinski syndrome de Obrinsky / SINDROM OBRINSKY syndrome de Ogilvie / SINDROM OGILVIE syndrome de Pancoast-Tobias / SINDROM PANCOAST-TOBIAS syndrome de Papillon-Leage-Psaume / SINDROM PAPILLON-LEAGE-PSAUME syndrome de Papillon-Lefevre / SINDROM PAPILLON-LEFeVRE syndrome de Parhon / SINDROM PARHON syndrome de Parinaud / SINDROM PARINAUD syndrome de Parkes Weber / SINDROM PARKES WEBER syndrome de Parkinson / SINDROM PARKINSON syndrome de Parry-Romberg / SINDROM PARRY-ROMBERG syndrome de Parsonage-Turner / SINDROM PARSONAGE-TURNER syndrome de Pary / SINDROM PARY syndrome de Pashayan-Putterman / SINDROM PASHAYAN-PUTTERMAN syndrome de Patau / SINDROM PATAU syndrome de Pellegrini-Stieda / SINDROM PELLEGRINI-STIEDA syndrome de Pellizzi / SINDROM PELLIZZI syndrome de Pende / SINDROM PENDE syndrome de Pendred / SINDROM PENDRED syndrome de Perheentura / SINDROM PERHEENTURA syndrome de perte de sel / SINDROM DE PIERDERE DE SARE syndrome de Peters / SINDROM PETERS syndrome de Peutz-Jeghers / SINDROM PEUTZ-JEGHERS syndrome de Pfeiffer / SINDROM PFEIFFER syndrome de Picchini / SINDROM PICCHINI syndrome de Pickwick / SINDROM PICKWICK syndrome de Pierre Mauriac / SINDROM PIERRE MAURIAC syndrome de Pillay / SINDROM PILLAY syndrome de Pişe / SINDROM PIŞE syndrome de Plummer-Vinson / SINDROM PLUMMER-VINSON syndrome de Poland / SINDROM POLAND syndrome de Poplhemus-Schafer-Ivemark / SINDROM PO-PLHEMUS-SCHAFER-IVEMARK syndrome de Posner-Schlossmann / SINDROM POSNER-SCHLOSSMANN syndrome de Potter / SINDROM POTTER syndrome de Pourfour du Petit / SINDROM POURFOUR DU PETIT syndrome de Prader-Labhart-Willi / SINDROM PRADER-LAB-HART-WILLI syndrome de Prader-Willi / SINDROM PRADER-WILLI syndrome de preexcitation ventriculaire / SINDROM DE PRE-EXCITAŢIE VENTRICULARĂ syndrome de Prinzmetal / SINDROM PRINZMETAL syndrome de Profichet / SINDROM PROFICHET syndrome de Rabson-Mendenhall / SINDROM RABSON-MENDENHALL syndrome de Raeder / SINDROM RAEDER syndrome de Ramsay Hunt / SINDROM RAMSAY HUNT syndrome de Rathbun / SINDROM RATHBUN syndrome de Raymond / SINDROM RAYMOND syndrome de Raymond-Cestan / SINDROM RAYMOND-CESTAN syndrome de reaction inflammatoire generalisee / SINDROM DE REACŢIE INFLAMATORIE GENERALIZATĂ syndrome de Rebenok / SINDROM REBENOK syndrome de Refetoff / SINDROM REFETOFF syndrome de Reifenstein / SINDROM REIFENSTEIN syndrome de Reiter / SINDROM REITER syndrome de Remak / SINDROM REMAK syndrome de Rendu-Osler-Weber / SINDROM RENDU-OSLER-WEBER syndrome de resistance hormonale / SINDROM DE REZISTENŢĂ HORMONALĂ syndrome de Rett / SINDROM RETT syndrome de Reye / SINDROM REYE syndrome de Richards-Rundle / SINDROM RICHARDS-RUNDLE syndrome de Richner-Hanhart / SINDROM RICHNER-HANHART syndrome de Richter / SINDROM RICHTER syndrome de Rieger / SINDROM RIEGER syndrome de Riley-Day / SINDROM RILEY-DAY syndrome de Riley-Shwachman / SINDROM RILEY-SHWACHMAN syndrome de Roberts / SINDROM ROBERTS syndrome de Robin Pierre / SINDROM ROBIN PIERRE syndrome de Rochon-Duvigneaud / SINDROM ROCHON-DUVI-GNEAUD syndrome de Roger-Froment / SINDROM ROGER-FROMENT syndrome de Rokitansky / SINDROM ROKITANSKY syndrome de Rokitansky-Kuster / SINDROM ROKITANSKY-KUSTER 1789 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome de Rokitansky-Maud-Abbott / SINDROM ROKITAN-SKY-MAUD-ABBOTT syndrome de Rosenbach / SINDROM ROSENBACH syndrome de Rosenthal / SINDROM ROSENTHAL syndrome de Rosewater / SINDROM ROSEWATER syndrome de Rothmann-Makai / SINDROM ROTHMANN-MAKAI syndrome de Rothmund-Thomson / SINDROM ROTHMUND-THOMSON syndrome de Rotor / SINDROM ROTOR syndrome de Roussy-Levy / SINDROM ROUSSY-LEVY syndrome de Rovsing / SINDROM ROVSING syndrome de Royer / SINDROM BĂRBAŢILOR CU UTER, SINDROM ROYER syndrome de Rubinstein-Taybi / SINDROM RUBINSTEIN-TAYBI syndrome de Rud / SINDROM RUD syndrome de Russell-Silver / SINDROM RUSSELL-SILVER syndrome de Sabin-Feldman / SINDROM SABIN-FELDMAN syndrome de Sadam / SINDROM SADAM syndrome de Sakati / SINDROM SAKATI syndrome de Saldino-Noonan / SINDROM SALDINO-NOONAN syndrome de Saîleras-Zarate / SINDROM SALLERAS-ZARATE syndrome de Sandifer / SINDROM SANDIFER syndrome de Savin / SINDROM SAVIN syndrome de Scadding / SINDROM SCADDING syndrome de Scaglietti-Dagnini / SINDROM SCAGLIETTI-DAGNINI syndrome de Schăfer / SINDROM SCHăFER syndrome de Schaumann / SINDROM SCHAUMANN syndrome de Scheibe / SINDROM SCHEIBE syndrome de Scheie / SINDROM SCHEIE syndrome de Schickele / SINDROM SCHICKELE syndrome de Schinzel / SINDROM SCHINZEL syndrome de Schinzel-Giedion / SINDROM SCHINZEL-GIEDION syndrome de Schmidt / SINDROM SCHMIDT syndrome de Schonlein / SINDROM SCHONLEIN syndrome de Schonlein-Henoch / SINDROM SCHONLEIN-HENOCH syndrome de Schultze / SINDROM SCHULTZE syndrome de Schwartz-Bartter / SINDROM SCHWARTZ-BART-TER syndrome de Scott / SINDROM SCOTT syndrome de Seabright Bantam / SINDROM SEABRIGHT BAN-TAM syndrome de Seckel / SINDROM SECKEL syndrome de secretion inappropriee de l'hormone antidiuretique / SINDROM DE SECREŢIE INADECVATĂ DE HORMON ANTIDIURETIC syndrome de Seip-Berrardinelli / SINDROM SEIP-BERRAR-DINELLI syndrome de Senear-Usher / SINDROM SENEAR-USHER syndrome de sevrage / SINDROM DE SEVRAJ syndrome de sevrage narcotique fetal / SINDROM DE SEVRAJ NARCOTIC FETAL syndrome de Sezary / SINDROM SEZARY syndrome de Sharp / SINDROM SHARP syndrome de Sheehan / SINDROM SHEEHAN syndrome de Shprintzen / SINDROM SHPRINTZEN syndrome de Shulman / SINDROM SHULMAN syndrome de Shwachman / SINDROM SHWACHMAN syndrome de Shy-Drager / SINDROM SHY-DRAGER syndrome de Shy-Gonatas / SINDROM SHY-GONATAS syndrome de Shy-Magee / SINDROM SHY-MAGEE syndrome de Sicard / SINDROM SICARD syndrome de Silfverskjold / SINDROM SILFVERSKJOLD syndrome de Silver / SINDROM SILVER syndrome de Silverman / SINDROM SILVERMAN syndrome de Silvestrini-Corda / SINDROM SILVESTRINI-CORDA syndrome de Simmonds / SINDROM SIMMONDS syndrome de Sipple / SINDROM SIPPLE syndrome de Sjogren / SINDROM SJOGREN syndrome de Sjogren-Larsson / SINDROM SJOGREN-LARS-SON syndrome de Sluder / SINDROM SLUDER syndrome de Sly / SINDROM SLY syndrome de Smith-Lemli-Opitz / SINDROM SMITH-LEMLI-OPITZ syndrome de Sohval-Soffer / SINDROM SOHVAL-SOFFER syndrome de Somogyi / SINDROM SOMOGYI syndrome de Sotos / SINDROM SOTOS syndrome de Stark-Kaeser / SINDROM STARK-KAESER syndrome de stase / SINDROM DE STAZĂ syndrome de Stavffer / SINDROM STAVFFER syndrome de Steele-Richardson-Olszewski / SINDROM STEELE-RICHARDSON-OLSZEWSKI syndrome de Stein-Leventhal / SINDROM STEIN-LEVENTHAL syndrome de Stevens-Johnson / SINDROM STEVENS-JOHNSON syndrome de Stewart-Morel / SINDROM STEWART-MOREL syndrome de Stewart-Treves / SINDROM STEWART-TREVES syndrome de Stickler / SINDROM STICKLER syndrome de Stilling-Turk-Duane / SINDROM STILLING-TURK-DUANE syndrome de Stockholm / SINDROM STOCKHOLM syndrome de Strachan-Scott / SINDROM STRACHAN-SCOTT syndrome de Stryker-Halbeisen / SINDROM STRYKER-HAL-BEISEN syndrome de Sturge-Weber / SINDROM STURGE-WEBER syndrome de Stuve-Wiedemann / SINDROM STUVE-WIEDE-MANN syndrome de Sudeck-Leriche / SINDROM SUDECK-LERICHE syndrome de Sutherland / SINDROM SUTHERLAND syndrome de Swan / SINDROM SWAN syndrome de Sweet / SINDROM SWEET syndrome de Swyer-James / SINDROM SWYER-JAMES syndrome de Symonds / SINDROM SYMONDS syndrome de Tapia / SINDROM TAPIA syndrome de Taussig-Bing / SINDROM TAUSSIG-BING syndrome de thrombocytopenie-aplasie radiale / SINDROMUL TROMBOCITOPENIE-APLAZIE RADIALĂ syndrome de Tietze / SINDROM TIETZE syndrome de Tiling-Wernicke / SINDROM TILING-WERNICKE syndrome de Tolosa-Hunt / SINDROM TOLOSA-HUNT syndrome de Toni-Debre-Fanconi / SINDROM TONI-DEBRE-FANCONI syndrome de Torre / SINDROM TORRE syndrome de Touraine-Solente-Gole / SINDROM TOURAINE-SOLENTE-GOLE syndrome de Treacher Collins / SINDROM TREACHER COLLINS syndrome de Trevor / SINDROM TREVOR syndrome de Troisier / SINDROM TROISIER syndrome de Turcot / SINDROM TURCOT syndrome de Turner / SINDROM TURNER syndrome de Uehlinger / SINDROM UEHLINGER syndrome de Ullrich et Fremerey-Dohna / SINDROM ULLRICH Şl FREMEREY-DOHNA 1790 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome de Uiiricn-Feicntiger / SiNDhOM ULLHiCH-y FEICKTIGER svndrome de Ullrich-Turner / SINDROM ULLRICH-TURNER syndrome de Urrets Zavalia / SINDROM URRETS ZAVALIA syndrome de Usher / SINDROM USHER syndrome de Van Der Hoeve / SINDROM VAN DER HOEVE syndrome de Van Der Woude / SINDROM VAN DER WOUDE syndrome de veine cave superieure / SINDROM DE VENĂ CAVĂ SUPERIOARĂ syndrome de Verner / SINDROM VERNER syndrome de Verner-Morrison / SINDROM VERNER-MORRISON syndrome de Vernet / SINDROM VERNET syndrome de Villaret / SINDROM VILLARET syndrome de Vogt / SINDROM VOGT syndrome de Vogt-Koyanagi / SINDROM VOGT-KOYANAGI syndrome de Volkmann / SINDROM VOLKMANN syndrome de Von Hippel-Lindau / SINDROM VON HIPPEL-LIN-DAU syndrome de Waardenburg / SINDROM WAARDENBURG syndrome de Wallenberg / SINDROM WALLENBERG syndrome de Warburg / SINDROM WARBURG syndrome de Wartererdenburg / SINDROM WARTERERDEN-BURG syndrome de Waterhouse-Friderichsen / SINDROM WATER-HOUSE-FRIDERICHSEN syndrome de Weber / SINDROM WEBER syndrome de Weber-Christian / SINDROM WEBER-CHRISTIAN syndrome de Wegener / SINDROM WEGENER syndrome de Weill-Marchesani / SINDROM WEILL-MARCHESANI syndrome de Wells / SINDROM WELLS syndrome de Wermer / SINDROM WERMER syndrome de Werner / SINDROM WERNER syndrome de Wernicke / SINDROM WERNICKE syndrome de Wernicke-Korsakoff / SINDROM WERNICKE-KOR-SAKOFF syndrome de West / SINDROM WEST syndrome de Weyers-Thier / SINDROM WEYERS-THIER syndrome de Whitaker / SINDROM WHITAKER syndrome de Widal / SINDROM WIDAL syndrome de Willebrand / SINDROM WILLEBRAND syndrome de Williams-Beuren / SINDROM WILLIAMS-BEUREN syndrome de Williams-Campbell / SINDROM WILLIAMS-CAMPBELL syndrome de Wilson / SINDROM WILSON syndrome de Winter / SINDROM WINTER syndrome de Wiskott-AIdrich / SINDROM WISKOTT-ALDRICH syndrome de Wolff-Hirschkorn / SINDROM WOLFF-HIRSCHKORN syndrome de Wolff-Parkinson-White / SINDROM WOLFF-PARKINSON-WHITE syndrome de Wolfram / SINDROM WOLFRAM syndrome de Wyburn-Mason / SINDROM WYBURN-MASON syndrome de Young / SINDROM YOUNG syndrome de Zellweger / SINDROM ZELLWEGER syndrome de Ziek / SINDROM ZIEK syndrome de Ziemssen / SINDROM ZIEMSSEN syndrome de Zieve / SINDROM ZIEVE syndrome de Zinsser-Engman-Cole / SINDROM ZINSSER-ENGMAN-COLE syndrome de Zinsser-Fanconi / SINDROM ZINSSER-FACONI syndrome de Zollinger-Ellison / SINDROM ZOLLINGER-ELLI-SON syndrome de Zuelzer-Kaplan / SINDROM ZUELZER-KAPLAN syndrome d'Eagle / SINDROM EAGLE syndrome d'Eaton-Lambert / SINDROM EATON-LAMBERT syndrome d'ecrasement / SINDROM DE STRIVIRE syndrome d'ecrasement / SINDROM DE ZDROBIRE syndrome d'Eddowes / SINDROM EDDOWES syndrome d'Edwards / SINDROM EDWARDS syndrome d'effort / SINDROM DE EFORT syndrome d'Ehlers-Danlos / SINDROM EHLERS-DANLOS syndrome d'Eisenmenger / SINDROM EISENMENGER syndrome d'Ekbom / SINDROM EKBOM syndrome d'EIdjarn / SINDROM ELDJARN syndrome d'Elejalde / SINDROM ELEJALDE syndrome d'Ellis-van Creveld / SINDROM ELLIS-VAN CREVELD syndrome d'Elpenor / SINDROM ELPENOR syndrome d'enfant battu / SINDROM DE COPIL BĂTUT syndrome d'Erasmus / SINDROM ERASMUS syndrome d'Erb / SINDROM ERB syndrome d'Erdheim / SINDROM ERDHEIM syndrome DES / SINDROM DES syndrome des apnees du sommeil / SINDROMUL APNEEI DE SOMN syndrome des bequillards / SINDROMUL PERSOANELOR CU CÂRJĂ syndrome des cheveux argentes / SINDROMUL PĂRULUI ARGINTIU syndrome des cils immobiles / SINDROMUL CILILOR IMOBILI syndrome des eunuques fertiles / SINDROMUL EUNUCILOR FERTILI syndrome des fibres longues / SINDROMUL FIBRELOR LUNGI syndrome des hamartomes multiples / SINDROMUL HAMAR-TOAMELOR MULTIPLE syndrome des histiocytes bleus / SINDROMUL HISTIOCITELOR ALBASTRE syndrome des jambes sans repos / SINDROMUL PICIOARELOR FĂRĂ REPAUS syndrome des larmes de crocodile / SINDROMUL LACRIMILOR DE CROCODIL syndrome des leucocytes paresseux / SINDROMUL LEU-COCITELOR LENEŞE syndrome des neuromes muqueux multiples / SINDROMUL NEUROAMELOR MUCOASE MULTIPLE syndrome des ongles jaunes / SINDROMUL UNGHIILOR GALBENE syndrome des pieds brulants / SINDROMUL PICIOARELOR FIERBINŢI syndrome des plaquettes geantes / SINDROMUL PLACHETELOR GIGANTE syndrome des plaquettes grises / SINDROMUL PLACHETELOR GRI syndrome des spasmes en flexion / SINDROMUL SPASMELOR ÎN FLEXIE syndrome d'Evans / SINDROM EVANS syndrome d'Ewing / SINDROM EWING syndrome d'exces apparent de mineralocorticoldes / SINDROM PRIN EXCES APARENT DE MINERALO-CORTICOIZI syndrome d'hemisection de la moelle / SINDROM DE HEMI-SECŢIE MEDULARĂ syndrome d'hypereosinophilie / SINDROM HIPEREOZINOFILIC syndrome d'hyperhydratation cellulaire / SINDROM DE HIPER-HIDRATARE CELULARĂ syndrome d'hyperhydratation extracellulaire / SINDROM DE HIPERHIDRATARE EXTRACELULARĂ syndrome d'hyperhydratation globale / SINDROM DE HIPERHIDRATARE GLOBALĂ 1791 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome d'hypertension intracrânienne / SINDROM DE HIPERTENSIUNE INTRACRANiANĂ syndrome d'hypertension portale / SINDROM DE HIPERTENSIUNE PORTALĂ syndrome d'hyperthyrocalcitoninemie / SINDROM DE HIPER-TIROCALCITONINEMIE syndrome d'hypertonie osmotique du plasma / SINDROM DE HIPERTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI syndrome d'hypertrophie epiphysaire / SINDROM DE HIPERTROFIE EPIFIZARĂ syndrome d'hyperventilation / SINDROM DE HIPERVENTILAŢIE syndrome d'hyperviscosite plasmatique / SINDROM DE HIPER-VISCOZITATE PLASMATICĂ syndrome d'hypoplasie cheveux-cartilage / SINDROM DE HIPOPLAZIE PĂR-CARTILAJ syndrome d'hypotonie osmotique du plasma / SINDROM DE HIPOTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI syndrome Di George / SINDROM Dl GEORGE syndrome d'lţenko-Cushing / SINDROM IŢENKO-CUSHING syndrome DIDMOAD / SINDROM DIDMOAD syndrome d'immunodeficience acquise / SINDROM DE IMUN-ODEFICIENŢĂ DOBÂNDITĂ syndrome d'lsaacs / SINDROM ISAACS syndrome d'lsaacs-Mertens / SINDROM ISAACS-MERTENS syndrome d'ischemie-lesion / SINDROM DE ISCHEMIE-LE-ZIUNE syndrome d'lvemark / SINDROM IVEMARK syndrome d'Ondine / SINDROM ONDINE syndrome d'Ortner / SINDROM ORTNER syndrome douloureux articulaire / SINDROM DUREROS ARTICULAR syndrome du bebe bronze / SINDROM DE COPIL BRONZAT syndrome du canal carpien / SINDROM DE CANAL CARPIAN syndrome du canal tarsien / SINDROM DE CANAL TARSIAN syndrome du carrefour petrosphenoîdal / SINDROMUL CARE- FURULUI PETROSFENOID syndrome du choc toxique / SINDROM DE ŞOC TOXIC syndrome du clivage / SINDROM DE CLIVAJ syndrome du colon irritable / SINDROMUL COLONULUI IRITABIL syndrome du conduit auditif interne / SINDROM DE CONDUCT AUDITIV INTERN syndrome du cone terminal / SINDROM DE CON TERMINAL syndrome du corps calleux / SINDROM DE CORP CALOS syndrome du crâne en feuille de trefle / SINDROMUL CRANIULUI ÎN FRUNZĂ DE TREFLĂ syndrome du detresse respiratoire du nouveau-ne / SINDROM DE DETRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI syndrome du double Y / SINDROM DUBLU Y (XYY) syndrome du ganglion ciliaire / SINDROM GANGLIONULUI Cl-LIAR syndrome du ganglion sphenopalatin / NEVRALGIE DE GANGLION SFENOPALATIN syndrome du ganglion sphenopalatin / SINDROM DE GANGLION SFENOPALATIN syndrome du glucagonome / SINDROM DE GLUCAGONOM syndrome du Golfe Persique / SINDROM GOLFULUI PERSIC syndrome du lobe moyen / SINDROM DE LOB MIJLOCIU syndrome du mâle infertile / SINDROM MASCULULUI INFER-TIL syndrome du nerf nasociliaire / SINDROM DE NERV NAZOCILIAR syndrome du neuroleptique mălin / SINDROM NEUROLEPTIC MALIGN syndrome du neurone moteur DeriDherique / SINDROM CE NEURON MOTOR PERIFERIC syndrome du noud sinusal / SINDROM DE NOD SINUSAL syndrome du noyau de Deiters / SINDROM DE NUCLEU DEITERS syndrome du noyau rouge / SINDROM DE NUCLEU ROŞU syndrome du petit estomac / SINDROMUL STOMACULUI OPERAT syndrome du premier arc / SINDROMUL PRIMULUI ARC BRANHIAL syndrome du restaurant chinois / SINDROM DE RESTAURANT CHINEZESC syndrome du scalene anterieur / SINDROMUL SCALENULUI ANTERIOR syndrome du sinus carotidien / SINDROM DE SINUS CARO-TIDIAN syndrome du sinus caverneux / SINDROM DE SINUS CAVERNOS syndrome du stimulateur cardiaque / SINDROMUL STIMULATORULUI CARDIAC syndrome du testicule feminisant / SINDROMUL TESTICULULUI FEMINIZANT syndrome du trou dechire posterieur / SINDROM AL GĂURII RUPTE POSTERIOARE syndrome du tunnel carpien / SINDROM DE TUNEL CARPIAN syndrome du tunnel tarsien / SINDROM DE TUNEL TARSIAN syndrome dumping / SINDROM DUMPING syndrome d'Unverricht / SINDROM UNVERRICHT syndrome d'Urrets-Zavalia / SINDROM URRETS-ZAVALIA syndrome d'Usher / SINDROM USHER syndrome dyscephalique â tete d'oiseau / SINDROM DISCE-FALIC CU CAP DE PASĂRE syndrome dyscephalique Frangois / SINDROM FRANgOIS syndrome dysenterique / SINDROM DIZENTERIC syndrome economy class / SINDROMUL "ECONOMY CLASS" syndrome elephantiasique ano-rectogenital / SINDROM DE ELEFANTIAZIS ANORECTOGENITAL syndrome EMG / SINDROM EMG syndrome encefalotrigeminal / SINDROM ENCEFALOTRIGEMI-NAL syndrome epaule-main / SINDROM UMĂR-MÂNĂ syndrome extrapyramidal / SINDROM EXTRAPIRAMIDAL syndrome fabella / SINDROM FABELLA syndrome facio-digito-genital / SINDROM FACIO-DIGITO-GENI-TAL syndrome FG / SINDROM FG syndrome frontal / SINDROM DE LOB FRONTAL syndrome G / SINDROM G syndrome gastro-cardiaque / SINDROM GASTROCARDIAC syndrome general d'adaptation / SINDROM GENERAL DE ADAPTARE syndrome Godot / SINDROM GODOT syndrome gris / SINDROM GRI syndrome HELLP / SINDROM HELLP syndrome hemolytique et uremique / SINDROM HEMOLITIC-UREMIC syndrome hepato-cerebro-renal / SINDROM HEPATO-CEREBRO-RENAL syndrome hepato-pulmonaire / SINDROM HEPATO-PULMONAR syndrome hepato-renal / SINDROM HEPATORENAL syndrome hepatostrie / SINDROM HEPATOSTRIAT syndrome hyperfolliculinique premenstruel / SINDROM HIPER-FOLICULINIC PREMENSTRUAL syndrome hyperkinetique / SINDROM HIPERKINETIC 1792 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome hyperteiorisme-hypospaaias / SINDROM HiPtmE- lorism-hipospadias syndrome hypoglycemique / SINDROM HIPOGLICEMIC syndrome hypothalamique / SINDROM HIPOTALAMIC syndrome immunoproliferative / SINDROM IMUNOPROLIFE-RATIV syndrome infundibulopulmonaire / SINDROM INFUNDIBU-LOPULMONAR syndrome intermenstruel / SINDROM INTERMENSTRUAL syndrome IVIC / SINDROM IVIC syndrome lait-alcalines / SINDROM LAPTE-ALCALI syndrome LAMB / SINDROM LAMB syndrome Launois-Bensaude / SINDROM LAUNOIS-BESAUDE syndrome LEOPARD / SINDROM LEOPARD syndrome leucemoi'de / SINDROM LEUCEMOID syndrome lipodistrophique / SINDROM LIPODISTROFIC syndrome lymphoproliferatif / SINDROM LIMFOPROLIFERATIV syndrome Madelung / SINDROM MADELUNG syndrome Magenblase / SINDROM MAGENBLASE syndrome main-coeur / SINDROM INIMĂ-MÂNĂ syndrome mălin des neuroleptiques / SINDROM MALIGN PRIN NEUROLEPTICE syndrome medial pontin / SINDROM MEDIOPONTIN syndrome mediastinal / SINDROM MEDIASTINAL syndrome medullaire / SINDROM MEDULAR syndrome MELAS / SINDROM MELAS syndrome meninge / SINDROM MENINGEAN syndrome MERRF / SINDROM MERRF syndrome metabolique / SINDROM METABOLIC syndrome meteoropathologique / SINDROM METEOROPATO-LOGIC syndrome MODY / SINDROM MODY syndrome muco-oculocutane / SINDROM MUCO-OCULOCU-TANAT syndrome Mulibrey / SINDROM MULIBREY syndrome myeloproliferative / SINDROM MIELOPROLIFERATIV syndrome NAME / SINDROM NAME syndrome nephritique / SINDROM NEFRITIC syndrome nephrotique / SINDROM NEFROTIC syndrome neuroachylique / SINDROM NEUROACHILIC syndrome neuroanemique / SINDROM NEUROANEMIC syndrome neurocutane / SINDROM NEUROCUTANAT syndrome neurotoxique / SINDROM NEUROTOXIC syndrome occipital / SINDROM OCCIPITAL syndrome oculo-cerebro-renal / SINDROM OCULO-CEREBRO-RENAL syndrome oculo-uretrosynovial / SINDROM OCULO-URETRO-SINOVIAL syndrome ongles-rotules / SINDROM UNGHII-ROTULE syndrome orodigitofacial / SINDROM ORODIGITOFACIAL syndrome Papillon Leage-Psaume / SINDROM PAPILLON LEAGE-PSAUME syndrome paraneoplasique I SINDROM PARANEOPLAZIC syndrome parietal / SINDROM PARIETAL syndrome peripherique / SINDROM PERIFERIC syndrome PHC / SINDROM PHC syndrome phrenogastrique / SINDROM FRENOGASTRIC syndrome pieds-mains-bouche / SINDROM PICIOR-MÂNĂ-GURĂ syndrome platypnee-orthodeoxie / SINDROM PLATIPNEE-ORTODEOXIE syndrome POEMS / SINDROM POEMS syndrome polydactylie-cote courte / SINDROM POLIDACTILIE-COASTĂ SCURTĂ syndrome pontine / SiNDROM PONTIN syndrome post-commissurotomie / SINDROM POSTCOMISU-ROTOMIE syndrome post-commotion / SINDROM POSTCOMOJIE syndrome post-hepatite / SINDROM POSTHEPATITĂ syndrome post-infarctus / SINDROM POSTINFARCT syndrome post-pericardiotomie / SINDROM POSTPERICAR-DIOTOMIE syndrome post-poliomyelite / SINDROM POSTPOLIOMIELITĂ syndrome premenstruel / SINDROM PREMENSTRUAL syndrome protuberantiel / SINDROM PROTUBERANŢIAL syndrome pseudo-bulbaire / SINDROM PSEUDOBULBAR syndrome pseudo-Cushing / SINDROM PSEUDO-CUSHING syndrome pseudo-myasthenique de Lambert et Eaton / SINDROM PSEUDOMIASTENIC PARANEOPLAZIC syndrome pseudo-myopathique / SINDROM PSEUDOMIOPATIC syndrome psycho-labyrinthique / SINDROM PSIHOLABIRINTIC syndrome psycho-organique / SINDROM PSIHO-ORGANIC syndrome pyramidal / SINDROM PIRAMIDAL syndrome QT long / SINDROM QT LUNG syndrome radiculaire / SINDROM RADICULAR syndrome radiculaire moyen du plexus brachial / SINDROM RADICULAR MIJLOCIU AL PLEXULUI BRAHIAL syndrome respiratoire a'fgu severe / SINDROM RESPIRATOR ACUT SEVER syndrome Rh-nul / SINDROM Rh-NUL syndrome SAM / SINDROM SAM syndrome SAPHO / SINDROM SAPHO syndrome scapulaire de Milwaukee / SINDROM SCAPULAR MILWAUKEE syndrome SDRA / SINDROM SDRA syndrome septique / SINDROM SEPTIC syndrome SIADH / SINDROM SIADH syndrome sicca / SINDROM SICCA syndrome sinu-aortique / SINDROM DE SINUS AORTIC syndrome SPID / SINDROM SPID syndrome stylo-carotidien / SINDROM STILOCAROTIDIAN syndrome surdite-pili torti / SINDROM SURDITATE-PILITORTI syndrome surrenogenital / SINDROM SUPRARENOGENITAL syndrome surrreno-metabolique / SINDROM SUPRARENO-METABOLIC syndrome sylvien / SINDROM SILVIAN syndrome sympathique cervical posterieur / SINDROM SIMPATIC CERVICAL POSTERIOR syndrome syringomyelyque / SINDROM SIRINGOMIELIC syndrome TAR / SINDROM TAR syndrome temporal / SINDROM TEMPORAL syndrome thalamique / SINDROM TALAMIC syndrome thalamo-perfore / SINDROM TALAMOPERFORAT syndrome tibial anterieur / SINDROM COMPARTIMENTAL Tl-BIAL ANTERIOR, SINDROM TIBIAL ANTERIOR syndrome ŢINU / SINDROM ŢINU syndrome toxique des matieres organiques / SINDROMUL PRAFULUI ORGANIC TOXIC syndrome triplo-X / SINDROM TRIPLU X syndrome uremique / SINDROM UREMIC syndrome vestibulaire / SINDROM VESTIBULAR syndrome WAGR / SINDROM WAGR syndrome WDHA / SINDROM WDHA syndrome X / SINDROM X syndrome X coronarien / SINDROM X CORONARIAN syndrome X fragile / SINDROM X FRAGIL syndrome XLP / SINDROM XLP 1793 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN syndrome XX / SINDROM XX syndrome XXX / SINDROM XXX syndrome XXXX / SINDROM XXXX syndrome XXY / SINDROM XXY syndromes aspirinoides / SINDROAME ASPIRINOIDE synechie / SINECHIE synechotome / SINECHIOTOM synechotomie / SINECOTOMIE syneresis / SINEREZĂ synergie / SINERGIE synergie musculaire / SINERGIE MUSCULARĂ synergisme / SINERGISM synergiste / SINERGIST synestalgie / SINESTALGIE synesthesalgie / SINESTEZALGIE synesthesie / SINESTEZIE synfibrose / SINFIBROZĂ syngamie / SINGAMIE syngenique / SINGENIC synophrys / SYNOPHRYS synophtalmie / SINOFTALMIE synopsie / SINOPSIE synoptophore / SINOPTOFOR synorchidie / SINORHIDIE synostose / SINOSTOZĂ synostose radio-cubitale familiale / SINOSTOZĂ RADIO-CUBITALĂ FAMILIALĂ synovectomie / SINOVECTOMIE synoviale / MEMBRANĂ SINOVIALĂ, SINOVIALĂ synovialome / SINOVIALOM synovialo-sarcome / SINOVIALOSARCOM synovie / SINOVIE synoviolyse / SINOVIOLIZĂ synoviome / SINOVIOM synoviorthese / SINOVIORTEZĂ synoviosarcome / SINOVIOSARCOM synovite / SINOVITĂ synovite crepitante / SINOVITĂ CREPITANTĂ synovite fongueuse / SINOVITĂ FUNGOASĂ synovite lipophagique / SINOVITĂ LIPOFAGICĂ synovite plastique / SINOVITĂ PLASTICĂ synovite tendineuse / SINOVITĂ TENDINOASĂ syntenie / SINTENIE synthase / SINTAZĂ synthese / SINTEZĂ synthetase / SINTETAZĂ synthetique / SINTETIC syntone / SINTON syntonie / SINTONIE syntrophine / SINTROFINĂ syphilide / SIFILIDĂ syphiligraphie / SIFILIGRAFIE syphilis / LUES, SIFILIS syphilitique / SIFILITIC syphilome / SIFILOM syphilome diffus primaire / SIFILOM DIFUZ PRIMAR syphilome primaire / SIFILOM PRIMAR syphilophobie / SIFILOFOBIE syringobulbie / SIRINGOBULBIE syringo-cystadenome / SIRINGOCISTADENOM syringome / SIRINGOM syringomyelie / SIRINGOMIELIE syringomyelobulbie / SIRINGOMIELOBULBIE systematise / SISTEMATIZAT systeme / SISTEM systeme ABO / SISTEM ABO systeme Am / SISTEM Am systeme APUD / SISTEM APUD systeme biologique / SISTEM BIOLOGIC systeme cardionecteur / SISTEM CARDIONECTOR systeme cerebro-spinal / SISTEM CEREBROSPINAL systeme de Duffy / SISTEM DUFFY systeme de Havers / SISTEM HAVERSIAN systeme de His-Purkinje / SISTEM HIS-PURKINJE systeme de Holter / SISTEM HOLTER systeme de Kell / SISTEM KELL systeme de Kidd / SISTEM KIDD systeme de Lewis / SISTEM LEWIS systeme de Lipman / SISTEM LIPMAN systeme de signalisation / SISTEM DE SEMNALIZARE systeme des kinines / SISTEM DE KININE systeme dioptrique / SISTEM DIOPTRIC systeme dopaminergique peripherique / SISTEM DOPAMINER-GIC PERIFERIC systeme du stockage sensoriel / SISTEM DE STOCAJ SENZORIAL systeme endocrine / SISTEM ENDOCRIN systeme endocrinien diffus / SISTEM ENDOCRIN DIFUZ systeme enzymatique / SISTEM ENZIMATIC systeme extrapyramidal / SISTEM EXTRAPIRAMIDAL systeme gabaminergique / SISTEM GABAMINERGIC systeme heterogene / SISTEM ETEROGEN systeme HLA / SISTEM HLA systeme homogene / SISTEM OMOGEN systeme I / SISTEM I systeme immunitaire / SISTEM IMUNITAR systeme inductible / SISTEM INDUCTIBIL Systeme International d'unites de mesure / SISTEM INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ systeme lemniscal / SISTEM LEMNISCAL systeme limbique / SISTEM LIMBIC systeme locomoteur / SISTEM LOCOMOTOR systeme lymphatique / SISTEM LIMFATIC systeme lymphocytaire / SISTEM LIMFOCITAR systeme lymphoîde / SISTEM LIMFOID systeme lymphoreticulaire / SISTEM LIMFORETICULAR systeme MKSA / SISTEM MKSA systeme MNS / SISTEM MNS systeme mononuclee phagocytaire / SISTEM FAGOCITAR MONONUCLEAR systeme musculaire / SISTEM MUSCULAR systeme nerveux / SISTEM NERVOS systeme nerveux autonome / SISTEM NERVOS AUTONOM systeme nerveux central / SISTEM NERVOS CENTRAL systeme nerveux orthosympathique / SISTEM NERVOS ORTOSIMPATIC systeme nerveux parasympathique / SISTEM NERVOS PARA-SIMPATIC systeme nerveux peripherique / SISTEM NERVOS PERIFERIC systeme nerveux somatique / SISTEM NERVOS SOMATIC systeme nerveux sympathique / SISTEM NERVOS SIMPATIC systeme nerveux vegetatif / SISTEM NERVOS VEGETATIV systeme neuro-vegetatif / SISTEM NEUROVEGETATIV systeme nodal / SISTEM NODAL systeme P / SISTEM P systeme porte / SISTEM PORT 1794 index de termeni francez-român systeme protecieur /' SISTEM PROTECTOR systeme pyramidal / SISTEM PIRAMIDAL sVSteme renine-angiotensine-aldosterone / SISTEM RENINĂ-ANGIOTENSINĂ-ALDOSTERON systeme repressible / SISTEM REPRESIBIL systeme reticule / SISTEM RETICULAT systeme reticule activateur ascendent / SISTEM RETICULAT ACTIVATOR ASCENDENT systeme reticulo-endothelial / SISTEM RETICULOENDOTELIAL systeme retothelial / SISTEM RETOTELIAL systeme Rh / SISTEM Rh systeme sous-cortical / SISTEM SUBCORTICAL systeme T / SISTEM T systeme tampon / SISTEM TAMPON systâme tissulaire / SISTEM TISULAR systeme vasculaire / SISTEM VASCULAR systeme ventromedial / SISTEM VENTROMEDIAL systemes des groupes sanguines / SISTEME ALE GRUPELOR SANGUINE systemes humoraux d'amplification / SISTEME UMORALE DE AMPLIFICARE systemique / SISTEMIC systole / SISTOLĂ systole electrique / SISTOLĂ ELECTRICĂ systole electromecanique / SISTOLĂ ELECTROMECANICĂ systolique / SISTOLIC T tabac / TABAC, TUTUN tabagisme / TABAGISM tabatiere anatomique / TABACHERĂ ANATOMICĂ tabes / TABES tabes hereditaire / TABES EREDITAR tabetique / TABETIC tablette / TABLETĂ tache / PATĂ tache aveugle / PATĂ OARBĂ tache de rousseur / PISTRUI tache hepatique / PATĂ HEPATICĂ tache jaune / PATĂ GALBENĂ tache mongolique / PATĂ MONGOLOIDĂ tache vasculaire de Kiesselbach / PATĂ VASCULARĂ KIES-SELBACH taches de Bitot / PETE BITOT taches de Brushfield / PETE BRUSHFIELD taches de Horder / PETE HORDER taches de Janeway / LEZIUNI JANEWAY taches de Roth / PETE ROTH taches d'EIschnig / PETE ELSCHNIG tachogramme / TAHOGRAMĂ tachyarythmie / TAHIARITMIE tachybasie / TAHIBAZIE tachycardie / TAHICARDIE tachycardie atriale / TAHICARDIE ATRIALĂ tachycardie jonctionelle / TAHICARDIE JONCŢIONALĂ tachycardie paroxystique essentielle / TAHICARDIE PAROXISTICĂ SUPRAVENTRICULARĂ ESENŢIALĂ tachycardie paroxystique supraventriculaire / TAHICARDIE PAROXISTICĂ SUPRAVENTRICULARĂ tachycardie sinusale / TAHICARDIE SINUSALĂ tachycardie ventriculaire / TAHICARDIE VENTRICULARĂ tachycardiomyopathie / TAHICARDIOMIOPATIE tachykinesie / TAHIKINEZIE tachykinines / TAHIKININE tachylalie / TAHILALIE tachyphagie / TAHIFAGIE tachyphemie / TAHIFEMIE tachyphrenie / TAHIFRENIE tachyphylaxie / TAHIFILAXIE tachypnee / TAHIPNEE tachypsychie / TAHIPSIHIE tachysterol / TAHISTEROL tact / TACT tactile / TACTIL tactisme / TACTISM Taenia / TAENIA taenia / TENIE taeniase / TENIAZĂ taeniasis / TENIAZĂ taenicid / TENICID taille / TALIE talalgie / TALALGIE talc / TALC talcome / TALCOM talcose / TALCOZĂ taline / TALINĂ talus / TALUS tamoxifene / TAMOXIFEN tampon / TAMPON tampon(n)ade cardiaque / TAMPONADĂ CARDIACĂ tampon(n)age / TAMPONAJ tamponnement / TAMPONAMENT tanycyte / TANICIT tapetoretinien / TAPETORETINIAN tapetum / TAPETUM taphephobie / TAFOFOBIE taphophilie / TAFOFILIE taphophobie / TAFOFOBIE tapotement / TAPOTARE tare / TARĂ tarsalgie / TARSALGIE tarsalgie des adolescents / TARSALGIA ADOLESCENŢILOR tarse / GÂTUL PICIORULUI, TARS, TARSIENE tarse des paupieres / TARS PALPEBRAL tarsectomie / TARSECTOMIE tarsien / TARSIAN tarsite / TARSITĂ tarsoplastie / TARSOPLASTIE tarsorraphie / TARSORAFIE tarsotomie / TARSOTOMIE Tart-cell / TART-CELL tartre / TARTRU TATA (boîte) / TATA BOX TATI / TATI tatouage / TATUAJ taurine / TAURINĂ taurocholate / TAUROCOLAT taurodontisme / TAURODONTISM tautomerie / TAUTOMERIE taux / RATĂ taux de filtration glomerulaire / RATA FILTRĂRII GLOMERU-LARE taux de survie â cinq ans / RATĂ DE SUPRAVIEŢUIRE LA CINCI ANI 1795 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN taxie / TAXIE taxinomie / TAXINOMiE taxis / TAXIS taxon / TAXON taxonomie / TAXONOMIE technetium / TECHNEŢIU technetium-99m / TECHNEŢIU-99m technetium-99m methylene diphosphonate / TECHNEŢIU-99m METILEN DIFOSFONAT technetium-99m sestamibi / TECHNEŢIU-99m SESTAMIBI technique / TEHNICĂ technique metamorphique / TEHNICĂ METAMORFICĂ techtide / TECHTID tectospinal / TECTOSPINAL tecturn / TECTUM Teflon / TEFLON tegument / TEGUMENT teinture / TINCTURĂ telangiectasie / TELANGIECTAZIE telangiectasie hemorragique hereditaire / TELANGIECTAZIE HEMORAGICĂ EREDITARĂ telangiectasie pulmonaire / TELANGIECTAZIE PULMONARĂ telangiome / TELANGIOM teleassistance medicale / TELEASISTENŢĂ MEDICALĂ telecaesiotherapie / TELECESIOTERAPIE telecanthus / TELECANTHUS telechirurgie / TELECHIRURGIE telecobaltotherapie / TELECOBALTOTERAPIE teleconsultation / TELECONSULTAŢIE telecurietherapie / TELECURIETERAPIE telediagnostic / TELEDIAGNOSTIC telediastole / TELEDIASTOLĂ telediastolique / TELEDIASTOLIC telegammatherapie / TELEGAMATERAPIE telegenesis / TELEGENESIS telemedecine / TELEMEDICINĂ telencephale / TELENCEFAL teleopsie / TELEOPSIE telepathie / TELEPATIE teleradiographie / TELERADIOGRAFIE teleradiologie / TELERADIOLOGIE teleradiotherapie / TELERADIOTERAPIE telerecepteur / TELERECEPTOR telesurveillance / MONITORIZARE telesystole / TELESISTOLĂ telesystolique / TELESISTOLIC teletherapie / TELETERAPIE tellurique / TELURIC telocentrique / TELOCENTRIC telogene / TELOGEN telomere / TELOMER telophase / TELOFAZĂ temoin / MARTOR temperament / TEMPERAMENT temperature / TEMPERATURĂ temperature basale / TEMPERATURĂ BAZALĂ temperature corporelle / TEMPERATURĂ CORPORALĂ temperature de fusion / TEMPERATURĂ DE FUZIUNE temporal / TEMPORAL temporo-malaire / TEMPOROMALAR temporo-mandibulaire / TEMPOROMANDIBULAR temporo-parietal / TEMPOROPARIETAL temporopontin / TEMPOROPONTIN temporo-spatial / TEMPOROSPAŢIAL temps / TIMP temps bras-retine / TIMP BRAŢ-RETINĂ temps de cephaline / TIMP DE CEFALINĂ, TIMP DE TROMBOPLASTINĂ PARŢIALĂ temps de cephaline-kaolin / TIMP DE CEFALINĂ-CAOLIN temps de circulation / TIMP DE CIRCULAŢIE temps de coagulation / TIMP DE COAGULARE temps de doublement / TIMP DE DUBLARE temps de Howell / TIMP HOWELL temps de latence / TIMP DE LATENŢĂ temps de lyse des euglobines / TIMP DE LIZĂ A EUGLO-BINELOR temps de prothrombine / TIMP DE PROTROMBINĂ temps de Quick / TIMP QUICK temps de recalcification / TIMP DE RECALCIFICARE temps de reptilase / TIMP DE REPTILAZĂ temps de saignement / TIMP DE SĂNGERARE temps de thrombine / TIMP DE TROMBINĂ temps d'ejection ventriculaire gauche / TIMP DE EJECŢIE VENTRICULARĂ STÂNGĂ temps mort / TIMP MORT temps reel / TIMP REAL temps retinocortical / TIMP RETINOCORTICAL tenalgie / TENALGIE tenascine / TENASCINĂ tendinite / TENDINITĂ tendinite d'insertion / TENDINITĂ DE INSERŢIE tendinopathie / TENDINOPATIE tendinoperiostite / TENDINOPEROSTITĂ tendon / TENDON tendon calcaneen / TENDON CALCANEAN tendon d'Achille / TENDONUL LUI AHILE tendon rotulien / TENDON ROTULIAN tenectomie / TENECTOMIE tenesme / TENESMĂ tenia / TENIE tenifuge / TENIFUG tenodese / TENODEZĂ tenodinie / TENODINIE tenolyse / TENOLIZĂ tenonite / TENONITĂ tenopatie / TENOPATIE tenopexie / TENOPEXIE tenoplastie / TENOPLASTIE tenorraphie / TENORAFIE tenosite / TENOZITĂ tenosynovite / TENOSINOVITĂ tenosynovite chronique stenosante du pouce de De Quervain / TENOSINOVITĂ CRONICĂ STENOZANTĂ A POLICELUI DE QUERVAIN tenotome / TENOTOM tenotomie / TENOTOMIE tensegrite / TENSEGRITATE tenseur / TENSOR tensioactif / TENSIOACTIV tensioactivite / TENSIOACTIVITATE tensiometre / TENSIOMETRU tension / TENSIUNE tension arterielle / TENSIUNE ARTERIALĂ tension arterielle diastolique / TENSIUNE ARTERIALĂ DIA-STOLICĂ 1796 index de termeni francez-român tension arterielle differentieHe / TENSIUNE ARTERIALĂ DIFERENŢIALĂ tension arterielle maxima / TENSIUNE ARTERIALĂ MAXIMĂ tension arterielle minima / TENSIUNE ARTERIALĂ MINIMĂ tension arterielle moyenne / TENSIUNE ARTERIALĂ MEDIE tension arterielle systolique / TENSIUNE ARTERIALĂ SISTOLICĂ tension intermittente de l'epigastre / TENSIUNE INTERMITENTĂ A EPIGASTRULUI tension intraoculaire / TENSIUNE INTRAOCULARĂ tension superficielle / TENSIUNE SUPERFICIALĂ tension veineuse / TENSIUNE VENOASĂ tensionnel, -elle / TENSIONAL tentative suicidaire / TENTATIVĂ DE SUICID tephromalacie / TEFROMALACIE tephromyelite / TEFROMIELITĂ TEP-TDM / TEP-TC teratisme / TERATISM teratoblastome / TERATOBLASTOM teratogene / TERATOGEN teratogenese / TERATOGENEZĂ teratogenie / TERATOGENEZĂ teratologie / TERATOLOGIE teratome / TERATOM teratospermie / TERATOSPERMIE terebrant / TEREBRANT terebration / TEREBRAŢIE terme / TERMEN terme de la grossesse / TERMEN AL SARCINII terminal / TERMINAL terminateur / TERMINATOR Terminologia Anatomica / TERMINOLOGIA ANATOMICA terrain / TEREN terreur nocturne / SPAIMĂ NOCTURNĂ tertiaire / TERŢIAR tesla / TESLA test / TEST test â bleu de metyle / TEST CU ALBASTRU DE METILEN test â la bande adhesive / TEST CU BANDĂ ADEZIVĂ test â la dicoumarine / TEST LA DICUMARINĂ test â la diethyl-carbamazine / TEST LA DIETIL-CARBAMA-ZEPINĂ test â la fluoresceine / TEST CU FLUORESCEINĂ test â la metopirone / TEST LA METOPIRONĂ test â la niacine / TEST LA NIACINĂ test â la notezine / TEST LA NOTEZI NĂ test â la phenolsulfonephtaleine / TEST LA FENOLSULFONFTA-LEINĂ test â la prostigmine / TEST LA PROSTIGMINĂ test â la TRH / TEST LA TRH test â la vasopressine / TEST LA VASOPRESINĂ test â l'acetate d'ethyl / TEST CU ACETAT DE ETIL test â l'acide chromique / TEST CU ACID CROMIC test â l'adrenaline / TEST LA ADRENALINĂ test â l'edrophonium / TEST LA EDROFONIU test â l'epinephrine / TEST LA EPINEFRINĂ test â lepromine / TEST CU LEPROMINĂ test â l'ethanol / TEST PENTRU ETANOL test â l'iodoforme / TEST CU IODOFORM test â pentagastrine / TEST CU PENTAGASTRINĂ test Acarex / ACAREX TEST test antireticulum endoplasmique / TESTUL ANTICORPILOR ANTIRETICUL ENDOPLASMIC test antistreptozyme / TEST ANTISTREPTOZIMĂ test APGAR / TEST APGAR test ASLO / TEST ASLO test au clomipfene / TEST DE STIMULARE CU CLOMIFEN test au clomipfene / TEST LA CLOMIFEN test au D-xylose / TEST LA D-XILOZĂ test au fibrinogene marque / TEST CU FIBRINOGEN MARCAT test au froid / TEST PRESOR LA RECE test au PABA / TEST PABA test au sucrose / TEST DE LIZĂ CU SUCROZĂ test au sulfate de protamine / TEST CU SULFAT DE PROTAMINĂ test au tensilon / TEST TENSILON test au thymol / TEST TIMOL test cutane / TEST CUTANAT test d'Achard-Castaigne / TEST ACHARD-CASTAIGNE test d'acide 75-selenahomotaurocholique / TEST CU ACID 75-SELENAHOMOTAUROCOLIC test d'Addis / TEST ADDIS test d'Adler-Reimann / TEST ADLER-REIMANN test d'Adson / TEST ADSON test d'aggregation leucocytaire / TEST DE AGREGARE LEUCO-CITARĂ test d'Allen / TEST ALLEN test d'Althausen / TEST ALTHAUSEN test d'Amons / TEST AMONS test d'Amsler-Huber / TEST AMSLER-HUBER test d'Andrews / TEST ANDREWS test d'Anstie / TEST ANSTIE test d'anticorps fluorescents / TEST CU ANTICORPI FLUORESCENŢI test d'Aschheim-Zondek / TEST ASCHHEIM-ZONDEK test d'assemblage / TEST DE ASAMBLARE test de Babinski-Weil / TEST BABINSKI-WEIL test de barrage / TEST DE BARAJ test de Bauer / TEST BAUER test de Bayer / TEST BAYER test de Bechterew / TEST BECHTEREW test de bentiromide / TEST CU BENTIROMIDĂ test de Bernard / TEST BERNARD test de Bernstein / TEST BERNSTEIN test de Berthelot / TEST BERTHELOT test de Bielschowsky / TEST BIELSCHOWSKY test de Biggs-Douglas / TEST BIGGS-DOUGLAS test de Binet / TEST BINET test de Bing-Aubry / TEST BING-AUBRY test de Blackberg-Wanger / TEST BLACKBERG-WANGER test de Bocea / TEST BOCCA test de Borchgrevink / TEST BORCHGREVINK test de Callaway / TEST CALLAWAY test de Carnot / TEST CARNOT test de Cates-Garrod / TEST CATES-GARROD test de Chapman / TEST CHAPMAN test de charge au sulfate de dehydroepiandrosterone / TEST DE ÎNCĂRCARE CU SULFAT DE DEHIDROEPIANDRO-STERON test de coloration avec bleu-nitrate-tetrazole / TEST DE COLORARE CU ALBASTRU-NITRAT DE TETRAZOL test de concentration urinaire / TEST DE CONCENTRARE URINARĂ test de conduction nerveuse / TEST DE CONDUCERE NERVOASĂ test de consommation de la prothrombine / TEST DE CONSUM AL PROTROMBINEI 1797 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN test de Coombs / TEST COOMBS test de Craig / TEST CRAIG test de Crampton / TEST CRAMPTON test de Cutler-Power-Wilder / TEST CUTLER-POWER-WILDER test de cyanide-nitroprussiate / TEST CIANIDÂ-NITROPRUSIAT test de Darling / TEST DARLING test de Davidsohn / TEST DAVIDSOHN test de degranulation des basophiles / TEST DE DEGRANU-LARE A BAZOFILELOR test de degranulation des leucocytes / TEST DE DEGRANU-LARE A LEUCOCITELOR test de Dehio / TEST DEHIO test de Dennis-Silverman / TEST DENNIS-SILVERMAN test de deshydratation / TEST DE DESHIDRATARE test de Donogany / TEST DONOGANY test de Duke / TEST DUKE test de Dupont / TEST DUPONT test de falciformation des erythrocytes / TEST DE FALCIFOR-MARE A ERITROCITELOR test de Farnsworth / TEST FARNSWORTH test de Farr / TEST FARR test de Flack / TEST FLACK test de flocculation / TEST DE FLOCULARE test de fluidite / TEST DE FLUIDITATE test de Fowler / TEST FOWLER test de freinage / PROBĂ DE FRÂNARE test de freinage / TEST DE FRÂNARE test de Gardiner-Brown / TEST GARDINER-BROWN test de Gault / TEST GAULT test de gelification â l'alcool / TEST DE GELIFICARE CU ALCOOL test de generation de la thromboplastine / TEST DE GENERARE A TROMBOPLASTINEI test de Gibbon-Landis / TEST GIBBON-LANDIS test de Glenard / TEST GLENARD test de Goldscheider / TEST GOLD3CHEIDER test de Graham / TEST GRAHAM test de Griess / TEST GRIESS test de Guthrie / TEST GUTHRIE test de Ham / TEST HAM test de Ham-Dacie / TEST HAM-DACIE test de Hamolsky / TEST HAMOLSKY test de Haserick / TEST HASERICK test de Heilman / TEST HEILMAN test de Hickey-Hare / TEST HICKEY-HARE test de Hines-Brown / TEST HINES-BROWN test de Holmgren / TEST HOLMGREN test de Holten / TEST HOLTEN test de Hoppe-Seyler / TEST HOPPE-SEYLER test de Howard / TEST HOWARD test de Howell / TEST HOWELL test de Huhner / TEST HUHNER test de Jacoby / TEST JACOBY test de Jansen / TEST JANSEN test de Jurgens / TEST JURGENS test de Kelling / TEST KELLING test de Kerner / TEST KERNER test de Knapp / TEST KNAPP test de Korotkoff / TEST KOROTKOFF test de Kurzrok-Miller / TEST KURZROK-MILLER test de Kveim / TEST KVEIM test de la compatibilite directe ou test croise / TEST DE COMPATIBILITATE SANGUINĂ test de la dexamethasone / TEST DE SUPRESIE CU DE*a. METAZONĂ test de la marche / TEST AL SCĂRIŢEI test de la protoporphyrine erythrocytaire libre / TESTUL PRO-TOPORFIRINEI ERITROCITARE LIBERE test de la sueur / TESTUL SUDORII test de labyrinthe / TESTUL LABIRINTULUI test de Lancefield / TEST LANCEFIELD test de l'anneau / TESTUL INELULUI test de latence multiple du sommeil / TEST MULTIPLU DE APRECIERE A LATENŢEI SOMNULUI test de Lautier / TEST LAUTIER test de Lechini / TEST LECHINI test de leishmanine / TEST CUTANAT CU LEISHMANINĂ test de Lewis / TEST LEWIS test de l'hemoglobine-peroxydase / TESTUL HEMOGLOBIN-PEROXIDAZEI test de l'hemolyse acide / TEST DE HEMOLIZĂ ACIDĂ test de l'hemolyse mecanique / TEST DE HEMOLIZĂ MECANICĂ test de l'hemolyse spontanee / TEST DE HEMOLIZĂ SPONTANĂ test de l'hemolyse thermique / TEST DE HEMOLIZĂ TERMICĂ test de Lichtheim / TEST LICHTHEIM test de l'infusion acide oesophagienne / TEST DE INFUZIE ACIDĂ ESOFAGIANĂ test de Loewenberg / TEST LOEWENBERG test de Loewi / TEST LOEWI test de Lugol / TEST LUGOL test de Lundh / TEST LUNDH test de Luttke / TEST LUTTKE test de lyse au sucrose / TEST DE LIZĂ CU SUCROZĂ test de lyse des toxoplasmes / TEST DE LIZĂ PENTRU T OXOPLASMOZĂ test de Magpie / TEST MAGPIE test de marche / TEST LA MERS test de Maşter / TEST MAŞTER test de Mazzotti / TEST MAZZOTTI test de Mendelsohn / TEST MENDELSOHN test de Montenegro / TEST MONTENEGRO test de Morelli / TEST MORELLI test de Moschowitz / TEST MOSCHOWITZ test de Naffziger / TEST NAFFZIGER test de Nagel / TEST NAGEL test de Nelson / TEST NELSON test de nucleotidase / TEST CU NUCLEOTIDAZĂ test de numeration / TESTUL NUMĂRĂRII test de Nyiri / TEST NYIRI test de Pachon / TEST PACHON test de Paget / TEST PAGET test de pancreo-lauryle / TEST CU PANCREOLAURIL test de Papanicolaou / TEST PAPANICOLAOU test de paternite / TEST DE PATERNITATE test de Patterson / TEST PATTERSON test de Paul-Bunnell-Hăngănuţiu / TEST PAUL-BUNNELL-HĂNGĂNUŢIU test de Paunz / TEST PAUNZ test de penetration et de survie / TEST DE SUPRAVIEŢUIRE A SPERMATOZOIZILOR test de Perthes / TEST PERTHES test de Pirquet / TEST PIRQUET test de Polack / TEST POLACK test de Posner / TEST POSNER test de posture / TEST DE POSTURĂ 1798 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN test de Pregl /' TEST PREGL test de Proetz / TEST PROETZ test de Querido / TEST QUERIDO test de Quick / TEST QUICK test de Randolph / TEST RANDOLPH test de Ratschow / TEST RATSCHOW test de recalcification / TEST DE RECALCIFICARE test de Reinsch / TEST REINSCH test de Rinne / TEST RINNE test de Risser / TEST RISSER test de Robinson-Kepler / TEST ROBINSON-KEPLER test de Rorschach / TEST RORSCHACH test de Rous / TEST ROUS test de Rubner / TEST RUBNER test de Ruffier-Dickson / TEST RUFFIER-DICKSON test de Sabin-Feldman / TEST SABIN-FELDMAN test de Sahli-Nencki / TEST SAHLI-NENCKI test de Salkowski / TEST SALKOWSKI test de Schick / TEST SCHICK test de Schiller / TEST SCHILLER test de Schilling / TEST SCHILUNG test de Schirmer / TEST SCHIRMER test de Schober / TEST SCHOBER test de Schwabach / TEST SCHWABACH test de Seguy / TEST SEGUY test de Shelley / TEST SHELLEY test de Simonelli / TEST SIMONELLI test de stimulation â la TRH / TEST DE STIMULARE CU TRH test de stimulation â l'ACTH / TEST DE STIMULARE CU ACTH test de stimulation au CRH / TEST DE STIMULARE CU CRH test de stimulation au gonadoliberines / TEST DE STIMULARE CU GONADOLIBERINE (GNRH, LHRH) test de Student / TEST STUDENT test de Student-Fisher / TEST STUDENT-FISHER test de Student-Wyss / TEST STUDENT-WYSS test de suppression du peptide C / TEST DE SUPRESIE A PEPTIDULUI C test de suppression thyroidienne / TEST DE SUPRESIE CU T3, TEST DE SUPRESIE TIROIDIANĂ test de Thibaudet / TEST THIBAUDET test de Thormăhlen / TEST THORMăHLEN test de Thorn / TEST THORN test de Tizzoni / TEST TIZZONI test de Tobey-Ayer / TEST TOBEY-AYER test de tolerance â la tolbutamide / TEST DE TOLERANŢĂ LA TOLBUTAMIDĂ test de tolerance au glucose / TEST DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ test de Topfer / TEST TOPFER test de transformation lymphoblastique / TEST DE TRANSFORMARE LIMFOBLASTICĂ test de Triboulet / TEST TRIBOULET test de triple bolus / TEST TRIPLU BOLUS HORMONAL test de Tuffier / TEST TUFFIER test de Tzanck / TEST TZANCK test de Uffelmann / TEST UFFELMANN test de Valsalva / TEST VALSALVA test de Vissher-Bowman / TEST VISSHER-BOWMAN test de Volhard / TEST VOLHARD test de Von Kaulla / TEST VON KAULLA test de Wartereler-Rose / TEST WARTERELER-ROSE test de Watson-Schwartz / TEST WATSON-SCHWARTZ test de Weber / TEST WEBER test de Werner / TEST WERNER test de Wolt / TEST WOLF test de Woodbury / TEST WOODBURY test de Worth / TEST WORTH test de Young / TEST YOUNG test de Yvon / TEST YVON test de Zaleski / TEST ZALESKI test de Zangmeister / TEST ZANGMEISTER test de Ziehen / TEST ZIEHEN test des carotenes / TESTUL CAROTENILOR test des rosettes / TESTUL ROZETELOR test d'Evans / TEST EVANS test d'excretion de l'acide hippurique / TEST DE EXCREŢIE A ACIDULUI HIPURIC test d'exploration de la Vision coloree / TEST DE EXPLORARE A VEDERII ÎN CULORI test d'hyperpnee / TEST DE HIPERPNEE test d'hypoglycemie provoquee / TEST DE HIPOGLICEMIE PROVOCATĂ test Di Sânt' Agnese / TEST Dl SÂNT' AGNESE test d'immobilisation des treponemes / TEST DE IMOBILIZARE A TREPONEMELOR test d'lshihara / TEST ISHIHARA test d'Oliver / TEST OLIVER test d'osmolarite fecale / TEST OSMOLARITĂŢII FECALE test d'Owen / TEST OWEN test d'Owren / TEST OWREN test du chi carre / TEST CHI PĂTRAT test du hamster irradie / TESTUL HAMSTERULUI IRADIAT test en aveugle / TEST ÎN ORB test FTA-ABS / TEST FTA-ABS test gastrique / TEST GASTRIC test LBNP / TEST LBNP test metabolique d'effort / TEST METABOLIC DE EFORT test postcoîtal / TEST POSTCOITAL test pour acetonurie / TEST PENTRU ACETONURIE test pour albumine / TEST PENTRU ALBUMINĂ test pour des proteines / TEST PENTRU PROTEINE test pour globulines / TEST PENTRU GLOBULINE test pour hemoglobine / TEST PENTRU HEMOGLOBINĂ test pour la creatinine / TEST PENTRU CREATININĂ test pour la dextrose / TEST PENTRU DEXTROZĂ test pour l'acide urique / TEST PENTRU ACIDUL URIC test pour l'alcool / TEST PENTRU ALCOOL test pour Ies pigments biliaires / TEST PENTRU PIGMENŢI BILIARI test psychologique / TEST PSIHOLOGIC test Rinkel / TEST RINKEL test RPR / TEST RPR test RST / TEST RST test sanguin / TEST SANGUIN test SIA / TEST SIA test statistique / TEST STATISTIC test T / TEST T test T3 / TEST T3 test TEST / TEST TEST test TPHA / TEST TPHA teste du serum acidifie / TESTUL SERULUI ACIDIFIAT testicule / TESTICUL testicule feminisant / TESTICUL FEMINIZANT testosterone / TESTOSTERON testosteron-estradiol binding globulin / TESTOSTERON-ESTRA-DIOL BINDING GLOBULIN 1799 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN testotoxicose / TESTOTOXICOZĂ tetanie / TETANIE tetaniforme / TETANIFORM tetanique / TETANIC tetanisation / TETANIZARE tetanoî'de / TETANOID tetanolysine / TETANOLIZINĂ tetanos / TETANOS tetanospasmine / TETANOSPASMINĂ tetartanopsie / TETARTANOPSIE tetracycline / TETRACICLINĂ tetrade de Fallot / TETRADĂ FALLOT tetrahydrobiopterine / TETRAHIDROBIOPTERINĂ tetrahydrocannabinol / TETRAHIDROCANNABINOL tetraîodothyronine / TETRAIODOTIRONINĂ tetralogie de Fallot / TETRALOGIE FALLOT tetranopsie / TETRANOPSIE tetraparesie / TETRAPAREZĂ tetraplegie / TETRAPLEGIE tetraploidie / TETRAPLOIDIE tetrasomie / TETRASOMIE tetrodotoxine / TETRODOTOXINĂ textilome / TEXTILOM thalamique / TALAMIC thalamotomie / TALAMOTOMIE thalamus / TALAMUS thalassemie / TALASEMIE. thalassotherapie / TALASOTERAPIE thalidomide / TALIDOMIDĂ thallium / TALIU thanatologie / TANATOLOGIE thanatophobie / TANATOFOBIE thanatopraxie / TANATOPRAXIE thebai'que / TEBAIC thecal / TECAL thecome / TECOM theine / TEINĂ thelalgie / TELALGIE thelite / TELITĂ thelorragie / TELORAGIE thelotisme / TELOTISM theobromine / TEOBROMINĂ theomanie / TEOMANIE theophylline / TEOFILINĂ theorie / TEORIE theorie cellulaire / TEORIA CELULARĂ theorie de la cible / TEORIA ŢINTEI theorie de la selection clonale / TEORIA SELECŢIEI CLONALE theorie d'information / TEORIA INFORMAŢIEI theorie generale des systemes / TEORIA GENERALĂ A SISTEMELOR theorie humorale / UMORALISM therapeutique / TERAPEUTIC, TERAPEUTICĂ therapie / TERAPIE therapie antimycobacterienne / TERAPIE ANTIMICOBACTE-RIANĂ therapie anti-Rh-D / TERAPIE ANTI-Rh-D therapie aversive / TERAPIE AVERIVĂ therapie cellulaire / TERAPIE CELULARĂ therapie cognitive / TERAPIE COGNITIVĂ therapie comportamentafe / TERAPIE COMPORTAMENTALĂ therapie genique / TERAPIE GENICĂ therapie immuno-suppressive / TERAPIE IMUNOSUPRESIVĂ therapie photodynamique / TERAPIE FOTODINAMICĂ therapie scierosante / TERAPIE SCLEROZANTĂ thermal / TERMAL thermique / TERMIC thermistance / TERMISTOR thermo-algesique / TERMOALGEZIC thermoanalgesie / TERMOANALGEZIE thermoanesthesie / TERMOANESTEZIE thermocautere / TERMOCAUTER thermocauterisation / TERMOCAUTERIZARE thermocoagulation / TERMOCOAGULARE thermocouple / TERMOCUPLU thermodilution / TERMODILUŢIE thermodynamique / TERMODINAMICĂ thermo-esthesie / TERMOESTEZIE thermogenese / TERMOGENEZĂ thermogenine / TERMOGENINĂ thermogramme / TERMOGRAMĂ thermographie / TERMOGRAFIE thermokeratoplastie / TERMOKERATOPLASTIE thermolabile / TERMOLABIL thermolabilite / TERMOLABILITATE thermoluminescence / TERMOLUMINESCENŢĂ thermolyse / TERMOLIZĂ thermolysine / TERMOLIZINĂ thermolytique / TERMOLITIC thermomassage / TERMOMASAJ thermometre / TERMOMETRU thermometrie / TERMOMETRIE thermoparesthesie / TERMOPARESTEZIE thermopenetration / TERMOPENETRAŢIE thermophile / TERMOFIL thermophobie / TERMOFOBIE thermorecepteur / TERMORECEPTOR thermoregulation / TERMOREGLARE thermoresistance / TERMOREZISTENŢĂ thermoresistant / TERMOREZISTENT thermosensibilite / TERMOSENSIBILITATE thermostabile / TERMOSTABIL thermostabilite / TERMOSTABILITATE thermostase / TERMOSTAZĂ thermostat / TERMOSTAT thermotherapie / TERMOTERAPIE thermotropisme / TERMOTROPISM thesaurismose / TEZAURISMOZĂ thesaurocyte / TEZAUROCIT thiamine / TIAMINĂ thiemie / TIEMIE thiogenese / TIOGENEZĂ thiol / TIOL thiol-proteinase / TIOLPROTEINAZĂ thiol-proteine / TIOL-PROTEINĂ thiopexie / TIOPEXIE thiouracile / TIOURACIL thixotropie / TIXOTROPIE thoracalgie / TORACALGIE thoracentese / TORACENTEZĂ thoraco-pleuropneumonectomie / TORACO-PLEUROPNEUMO-NECTOMIE thoracodynie / TORACODINIE thoraco-laparotomie / TORACO-LAPAROTOMIE thoraco-phreno-laparotomie / TORACO-FRENO-LAPAROTOMIE thoracophrenotomie / TORACOFRENOTOMIE 1800 index de termeni fbancez-român thoracopiastie / TORACOPLASTIE thoracopneumotomie / TORACOPNEUMOTOMIE thoracoscopie / TORACOSCOPIE thoracostomie / TORACOSTOMIE thoracotomie / TORACOTOMIE thorax / TOR ACE thorax de Davies / TORACE DAVIES thorax en carene / TORACE ÎN CARENĂ thorax en entonnoir / TORACE ÎN PÂLNIE thorax en sablier / TORACE ÎN CLEPSIDRĂ thorax en tonneau / TORACE ÎN BUTOI thorium / TORIU thoron / RADON threonine / TREONINĂ thrill / TRIL thromb(o)elastogramme / TROMBELASTOGRAMĂ thromb(o)elastographe / TROMBELASTOGRAF thromb(o)elastographie TROMBELASTOGRAFIE thrombase / TROMBAZĂ thrombasthenie / TROMBASTENIE thrombasthenie hemorragique hereditaire / TROMBASTENIE GLANZMANN thrombasthenie hemorragique hereditaire / TROMBASTENIE HEMORAGICĂ EREDITARĂ thrombectomie / TROMBECTOMIE îhrombine / TROMBINĂ thrombinoformation / TROMBINOFORMARE thrombinogene / TROMBINOGEN thrombinomimetique / TROMBINOMIMETIC thrombo-agglutination / TROMBO-AGLUTINARE thrombo-agglutinine / TROMBO-AGLUTININĂ thromboangeite obliterante / TROMBANGEITĂ OBLITERANTĂ thrombo-anticorps / TROMBO-ANTICORPI thrombo-arterite / TROMBO-ARTERITĂ thrombocyte / TROMBOCIT thrombocytemie / TROMBOCITEMIE thrombocytemie essentielle / TROMBOCITEMIE ESENŢIALĂ thrombocytolyse / TROMBOCITOLIZĂ thrombocytolysine / TROMBOCITOLIZINĂ thrombocytopenie / TROMBOCITOPENIE thrombocytopenie â l'heparine / TROMBOCITOPENIE INDUsĂ DE HEPARINĂ thrombocytopenie â l'heparine / TROMBOCITOPENIE INDUSĂ DE HEPARINĂ thrombocytopoîese / TROMBOCITOPOIEZĂ thrombocytose / TROMBOCITOZĂ thrombodynamographie / TROMBODINAMOGRAFIE thromboembolie / TROMBOEMBOLIE thromboendarteriectomie / TROMBOENDARTERIECTOMIE thrombogene / TROMBOGEN thrombogenese / TROMBOGENEZĂ thrombokinase / TROMBOKINAZĂ thrombolyse / TROMBOLIZĂ thrombolytique / TROMBOLITIC thrombomoduline / TROMBOMODULINĂ thrombopathie / TROMBOPATIE thrombopathie pseudo-willebrand II B / TROMBOPATIE PSEUDO-WILLEBRAND II B thrombopenie / TROMBOPENIE thrombopenie essentielle / TROMBOPENIE ESENŢIALĂ thrombophilie / TROMBOFILIE thrombophlebite / TROMBOFLEBITĂ thromboplastines / TROMBOPLASTINE inrombopiastinoformation / TROMBOPLASI1NOFORMARE thromboplastinogenase / TROMBOPLASTINOGENAZĂ thromboplastinogene / TROMBOPLASTINOGEN thromboplastique / TROMBOPLASTIC thrombopoiese / TROMBOPOIEZĂ thrombopoi'etine / TROMBOPOIETINĂ thrombose / TROMBOZĂ thrombose marastique / TROMBOZĂ MARASTICĂ thrombospondine / TROMBOSPONDINĂ thrombostase / TROMBOSTAZĂ thrombostatique / TROMBOSTATIC thrombosthenine / TROMBOSTENINĂ thrombotest / TROMBOTEST thromboxane A-synthase / TROMBOXAN A-SINTAZĂ thromboxanes / TROMBOXANI thrombus / TROMB, TROMBUS thymectomie / TIMECTOMIE thymidine / TIMIDINĂ thymie / TIMIE thymine / TIMINĂ thymique / TIMIC thymocyte / TIMOCIT thymocyte immature / TIMOCIT IMATUR thymocyte mature / TIMOCIT MATUR thymocyte precurseur / TIMOCIT PRECURSOR thymocytome / TIMOCITOM thymo-isoleptique / PSIHOIZOLEPTIC thymol / TIMOL thymoleptique / TIMOLEPTIC thymolipome / TIMOLIPOM thymome / TIMOM thymopoîetine / TIMOPOIETINĂ thymoprive / TIMOPRIV thymoregulateur / TIMOREGLATOR thymosines / TIMOZINE thymostabilisateur / TIMOSTABILIZATOR thymus / TIMUS thyreocalcitonine / TIREOCALCITONINĂ thyreogene / TIREOGEN thyreoglobuline / TIROGLOBULINĂ thyreoliberine / TIREOLIBERINĂ thyreopathie / TIREOPAT1E thyreoprive / TIREOPRIV thyreoptose / TIREOPTOZĂ thyreostatique / TIREOSTATIC thyreostimuline / TIREOSTIMULINĂ thyreotherapie / TIREOTERAPIE thyreotoxicose / TIREOTOXICOZĂ thyreotrope / TIREOTROP thyreotrophine / TIREOTROFINĂ thyrocalcitonine / TIROCALCITONINĂ thyrocyte / TIREOCIT thyroglobuline / TIROGLOBULINĂ thyroi'de / TIROIDĂ thyroîde ectopique / TIROIDĂ ECTOPICĂ thyroi'dectomie / TIROIDECTOMIE thyroi'dien, -enne / TIROIDIAN thyroi'disme / TIROIDISM thyroidite / TIROIDITĂ thyroidite â cellules geantes / TIROIDITĂ CU CELULE GIGANTE thyroidite ligneuse / TIROIDITĂ LEMNOASĂ 1801 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN thyroidite lymphocytaire chronique / TIROIDITĂ LIMFOCITARĂ CRONICĂ thyroidite microbienne aigue / TIROIDITĂ ACUTĂ MICROBIANĂ thyroidite postpartum / TIROIDITĂ POSTPARTUM thyroidite sclereuse / TIROIDITĂ INVAZIV-SCLEROZANTĂ thyroidite subaigue de de Quervain / TIROIDITĂ SUBACUTĂ (GRANULOMATOASĂ) DE QUERVAIN thyroîdotherapie / TIROIDOTERAPIE thyronine / TIRONINĂ thyropathie / TIROPATIE thyroperoxydase / TIROPEROXIDAZĂ thyrotomie / TIROTOMIE thyrotoxicose / TIROTOXICOZĂ thyrotrophine / TIROTROFINĂ thyroxine / TIROXINĂ thyroxinemie / TIROXINEMIE thyroxinien, -enne / TIROXINIC tibia / TIBIA tibia en lame de sabre / TIBIE ÎN SABIE tibia valga / TIBIA VALGA tibia vara / TIBIA VARA tibia!, -ale / TIBIAL tibio-naviculaire / TIBIONAVICULAR tibioperonier / TIBIOPERONIER tibioscaphoîdien / TIBIOSCAFOIDIAN tic / TIC tic douloureux de la face / TIC DUREROS timbre / TIMBRU ţinea / ŢINEA ţinea niger / ŢINEA NIGRA tinnitus / TINNITUS tirage / TIRAJ tissu / ŢESUT tissu cardionecteur / ŢESUT CARDIONECTOR tissu cible / ŢESUT ŢINTĂ tissu compact / ŢESUT COMPACT tissu de granulation / ŢESUT DE GRANULAŢIE tissu glial / ŢESUT GLIAL tissu nodal / ŢESUT NODAL tissu osteoîde / ŢESUT OSTEOID tissu sous-cutane / ŢESUT SUBCUTANAT titillomanie / TITILOMANIE titine / TITINĂ titrage / TITRARE titre / TITRU titre en anticorps / TITRU DE ANTICORPI titubant / TITUBANT titubation / TITUBAŢIE TNM / TNM tococardiographe / TOCOCARDIOGRAF tocodynamometre / TOCODINAMOMETRU tocographie / TOCOGRAFIE tocolyse / TOCOLIZĂ tocolytique / TOCOLITIC tocometre / TOCOMETRU tocopherol / TOCOFEROL tocophobie / TOCOFOBIE tolbutamide / TOLBUTAMIDĂ tolerance / TOLERANŢĂ tolerance au glucose / TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ tolerance au soi / TOLERANŢĂ LA SELF tolerance immunitaire / TOLERANŢĂ IMUNITARĂ tolerance immunologique / TOLERANŢĂ IMUNOLOGICĂ tolerance medicamenteuse / TOLERANŢĂ MEDICAMENTOASĂ toierogene / TOLEROGEN tomenteux, -euse / TOMENTOS tomodensitometre / TOMODENSITOMETRU, TOMOGRAF COMPUTERIZAT tomodensitometrie / TOMODENSITOMETRE tomographie / TOMOGRAFIE tomographie axiale transverse par ordinateur / TOMOGRAFIE AXIALĂ COMPUTERIZATĂ, TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ tomographie par coherence optique / TOMOGRAFIE PRIN COERENŢĂ OPTICĂ tomographie par emission de positons / TOMOGRAFIE PRIN EMISIE DE POZITRONI tomoscintigraphie / TOMOSCINTIGRAFIE tomotherapie / TOMOTERAPIE tonicardiaque / TONIC CARDIAC tonicite / TONICITATE tonicoclonique / TONICOCLONIC tonique / TONIC tonofibriles / TONOFIBRILE tonofilament / TONOFILAMENT tonographie / TONOGRAFIE tonometre / TONOMETRU tonometrie / TONOMETRIE tonoscopie / TONOSCOPIE tonotrope / TONOTROP tonsillaire / TONSILAR tonsille / TONSILĂ tonsillectomie / TONSILECTOMIE tonsillotome / TONSILOTOM tonus / TONUS topectomie / TOPECTOMIE topholipome / TOFOLIPOM tophus / TOFUS, TOFI topique / TOPIC topo-algie / TOPOALGIE topobiologie / TOPOBIOLOGIE topochimie / TOPOCHIMIE topo-esthesie / TOPOESTEZIE topognosie / TOPOGNOZIE topographie / TOPOGRAFIE topoisomerases / TOPOIZOMERAZE topologie / TOPOLOGIE torpeur / TORPOARE torpide / TORPID torr / TORR torsades de pointes / TORSADA VÂRFURILOR torsion / TORSIUNE torticolis / TORTICOLIS torulose / TORULOZĂ torus mandibulaire / TORUS MANDIBULAR torus palatin / TORUS PALATIN totipotent / TOTIPOTENT toucher / TUŞEU toux / TUSE toux anevrismale / TUSE ANEVRISMALĂ toux bitonale / TUSE BITONALĂ toux de Morton / TUSE MORTON toux de Sydenham / TUSE SYDENHAM toux extrapoulmonaire / TUSE EXTRAPULMONARĂ toux hepatique de Pel / TUSE PEL HEPATICĂ toux par compression / TUSE PRIN COMPRESIUNE 1802 index de termeni francez-român________________________________ toux productrice / TUSE PRODUCTIVĂ toux reflexe / TUSE REFLEXĂ toux seche / TUSE USCATĂ toux trigeminale / TUSE TRIGEMINALĂ toxemie / TOXEMIE toxemie gravidique / TOXEMIE GRAVIDICĂ toxemie hydatique / TOXEMIE HIDATICĂ toxicite / TOXICITATE toxicocinetique / TOXICOCINETICĂ toxicologie / TOXICOLOGIE toxicomanie / TOXICOMANIE toxicophore / TOXICOFOR toxicose / TOXICOZĂ toxidermie / TOXICODERMIE toxigene / TOXIGEN toxigenese / TOXINOGENEZĂ toxiinfection / TOXIINFECŢIE toxine / TOXINĂ toxine botulique / TOXINĂ BOTULINICĂ toxine cholerique / TOXINĂ HOLERICĂ toxine diphterique / TOXINĂ DIFTERICĂ toxine pertussis / TOXINĂ PERTUSSIS toxine tetanique / TOXINĂ TETANICĂ toxinique / TOXINIC toxinogenese / TOXINOGENEZĂ toxiphobie / TOXIFOBIE toxique / TOXIC toxitude / TOXITUDINE toxocarose / TOXOCAROZĂ toxogene / TOXIGEN toxoîde / TOXOID toxomimetique / TOXOMIMETIC Toxoplasma / TOXOPLASMA toxoplasmose / TOXOPLASMOZĂ toxoplasmose acquise / TOXOPLASMOZĂ DOBÂNDITĂ toxoplasmose congenitale / TOXOPLASMOZĂ CONGENITALĂ trabeculaire / TRABECULAR trabecule / TRABECUL trabeculectomie / TRABECULECTOMIE trabeculotomie / TRABECULOTOMIE traceur / TRASOR trachee / TRAHEE tracheite / TRAHEITĂ trachelhematome / TRAHELHEMATOM trachelisme / TRACHELISM trachelopexie / TRAHELOPEXIE tracheloplastie / TRAHELOPLASTIE tracheoaerocele / TRAHEOAEROCEL tracheobronchite / TRAHEOBRONŞITĂ tracheocele / TRAHEOCEL tracheomalacie / TRAHEOMALACIE tracheopathie osteoplastique / TRAHEOPATIE OSTEOPLAS-TICĂ tracheoplastie / TRAHEOPLASTIE tracheorraphie / TRAHEORAFIE tracheoscopie / TRAHEOSCOPIE tracheostenose / TRAHEOSTENOZĂ tracheostomie / TRAHEOSTOMIE tracheotomie / TRAHEOTOMIE trachome / TRAHOM trachyonychie / TRAHIONICHIE traction / TRACŢIUNE tractotomie / TRACTOTOMIE iracioiomie pea'oncuiaire spinoi'naiamique / mÂCiOiOMit PEDUNCULARĂ SPINOTALAMICĂ tractotomie pyramidale mesencephalique / TRACTOTOMIE PIRAMIDALĂ MEZENCEFALICĂ tractotomie trigeminale / TRACTOTOMIE TRIGEMINALĂ tractus / TRACT tractus uveal / TRACT UVEAL traducteur / TRADUCTOR traduction genetique / TRADUCERE GENETICĂ tragus / TRAGUS traitement / TRATAMENT traitement anticoagulant / TRATAMENT ANTICOAGULANT traitement causal / TRATAMENT CAUZAL traitement conservateur / TRATAMENT CONSERVATOR traitement d'urgence / TRATAMENT DE URGENŢĂ traitement empirique / TRATAMENT EMPIRIC traitement fibrinolytique / TRATAMENT FIBRINOLITIC traitement intraveineux / TRATAMENT INTRAVENOS traitement palliatif / TRATAMENT PALIATIV traitement preventif / TRATAMENT PREVENTIV traitement prophylactique / TRATAMENT PROFILACTIC traitement specifique / TRATAMENT SPECIFIC traitement substitutif / TRATAMENT SUBSTITUTIV traitement symptomatique / TRATAMENT SIMPTOMATIC trance / TRANSĂ tranquillisant / TRANCHILIZANT trans / TRANS transaminase / TRANSAMINAZĂ transamination / TRANSAMINARE transcobalamine / TRANSCOBALAMINĂ transcortine / TRANSCORTINĂ transcriptase inverse ou reverse / TRANSCRIPTAZĂ INVERSĂ transcription / TRANSCRIPŢIE transcriptome / TRANSCRIPTOM transcrit / TRANSCRIPT transcytose / TRANSCITOZĂ transdisciplinarite / TRANSDISCIPLINARITATE transducine / TRANSDUCINĂ transductant / TRANSDUCTANT transducteur / TRANSDUCTOR transduction / TRANSDUCŢIE transfection / TRANSFECŢIE transferase / TRANSFERAZĂ transferrine / TRANSFERINĂ transfert / TRANSFER transfert embryonnaire / TRANSFER EMBRIONAR transfert genique / TRANSFER GENIC transfert lineaire d'energie / TRANSFER LINIAR DE ENERGIE transfert passif / TRANSFER PASIV transfixiant / TRANSFIXIANT transformation / TRANSFORMARE transformation bacterienne / TRANSFORMARE BACTERIANĂ transformation cellulaire / TRANSFORMARE CELULARĂ transfusion / TRANSFUZIE transgenique / TRANSGENIC transglutaminase / TRANSGLUTAMINAZĂ transhydrogenase / TRANSHIDROGENAZĂ transillumination / TRANSILUMINARE transit / TRANZIT transit baryte / TRANZIT BARITAT transit gastroduodenal / TRANZIT GASTRODUODENAL transition / TRANZIŢIE transition allosterique / TRANZIŢIE ALOSTERICĂ 1803 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN translation / TRANSLAŢIE translocateur / TRANSLOCATOR translocation / TRANSLOCAŢIE translocation bacterienne / TRANSLOCAŢIE BACTERIANĂ transmethylation / TRANSMETILARE transmissible / TRANSMISIBIL transmission horizontale / TRANSMISIE ORIZONTALĂ transmission synaptique / TRANSMISIE SINAPTICĂ transmission verticale / TRANSMISIE VERTICALĂ transmittance / TRANSMITANŢĂ transmural / TRANSMURAL transmutation / TRANSMUTAŢIE transorbitaire / TRANSORBITAR transpiration / TRANSPIRAŢIE transplacentaire / TRANSPLACENTAR transplant / TRANSPLANT transplantation / TRANSPLANTARE transport / TRANSPORT transport actif / TRANSPORT' ACTIV transport axonal / TRANSPORT AXONAL transport de l'oxygene / TRANSPORT DE OXIGEN transport du C02 / TRANSPORT AL C02 transport passif / TRANSPORT PASIV transport transmembranaire / TRANSPORT TRANSMEMBRA-NAR transport vectoriel / TRANSPORT VECTORIAL transporteur / TRANSPORTOR transporteur d'hydrogene / TRANSPORTOR DE HIDROGEN transporteur du glucose / TRANSPORTOR DE GLUCOZĂ transporteur multidrogue / TRANSPORTOR MULTIDROG transporteurs ABC / TRANSPORTORI ABC transposition / TRANSPOZIŢIE transposition arterielle / TRANSPOZIŢIE ARTERIALĂ transposition des gros vaisseaux / TRANSPOZIŢIE A MARILOR VASE transposition des visceres / TRANSPOZIŢIE VISCERALĂ transposon / TRANSPOZON transsexualisme / TRANSSEXUALISM transsudat / TRANSSUDAT transsudation / TRANSSUDARE transthermie / TRANSTERMIE transthyretine / TRANSTIRETINĂ transuretral / TRANSURETRAL transvaginal / TRANSVAGINAL transverse / TRANSVERS transversion / TRANSVERSIUNE transvestisme / TRAVESTISM trapeze / TRAPEZ trapezoi'de / TRAPEZOID trappage / TRAPAJ trapping / TRAPPING trauma / TRAUMĂ traumatique / TRAUMATIC traumatisme / TRAUMATISM traumatogene / TRAUMATOGEN traumatologie / TRAUMATOLOGIE traumatopnee / TRAUMATOPNEE travail / LUCRU, MUNCĂ, TRAVALIU travail ventilatoire / LUCRU VENTILATOR travail ventriculaire / LUCRU VENTRICULAR travestissement / TRAVESTISM Trematoda / TREMATODA tremblement / TREMURĂTURĂ tremblement cinetique / TREMURĂTURĂ CINETICĂ tremblement d'action / TREMURĂTURĂ DE ACŢIUNE tremblement d'attitude / TREMURĂTURĂ POSTURALĂ tremblement essentiel / TREMURĂTURĂ ESENŢIALĂ tremblement familial / TREMURĂTURĂ FAMILIALĂ tremblement hereditaire essentiel / TREMURĂTURĂ EREDITARĂ ESENŢIALĂ tremblement intentionnel / TREMURĂTURĂ INTENŢIONALĂ tremblement parkinsonien / TREMURĂTURĂ PARKINSONIANĂ tremblement volitionnel / TREMURĂTURĂ VOLIŢIONALĂ tremor / TREMOR tremulation / TREMULAŢIE trepan / TREPAN trepanation / TREPANAŢIE trepidation / TREPIDAŢIE Treponema / TREPONEMA treponemicide / TREPONEMICID treponemose / TREPONEMOZĂ tretinoine / TRETINOIN triade / TRIADĂ triade de Beck / TRIADĂ BECK triade de Charcot / TRIADĂ CHARCOT triade de Chauffard / TRIADĂ CHAUFFARD triade de Dieulafoy / TRIADĂ DIEULAFOY triade de Finsterer / TRIADĂ FINSTERER triade de Fontan / TRIADĂ FONTAN triade de Frederich Muller / TRIADĂ FREDERICH MULLER triade de Hutchinson / TRIADĂ HUTCHINSON triade de Jacod / TRIADĂ JACOD triade de Kartagener / TRIADĂ KARTAGENER triade de Lortat-Jacob / TRIADĂ LORTAT-JACOB triade de Pean / TRIADĂ PEAN triade de Reiter / TRIADĂ REITER triade de Shafer / TRIADĂ^ SHAFER triade de Simbas / TRIADĂ SIMBAS triade de Van der Hoeve / TRIADĂ VAN DER HOEVE triade d'Ewald / TRIADĂ EWALD triade d'Owen / TRIADĂ OWEN triade meningitique / TRIADĂ MENINGITICĂ triage / TRIAJ triamcinolone / TRIAMCINOLON triangle de Garland / TRIUNGHIUL GARLAND triangle de Scarpa / TRIUNGHIUL SCARPA triangle d'Einthoven / TRIUNGHIUL EINTHOVEN tribadisme / TRIBADISM triboelectricite / TRIBOELECTRICITATE tribologie / TRIBOLOGIE triceps / TRICEPS trichiasis / TRICHIAZĂ trichine / TRICHINĂ Trichinella spiralis / TRICHINELLA SPIRALIS trichinose / TRICHINOZĂ trichobezoard / TRICOBEZOAR trichocephale / TRICOCEFAL trichocephalose / TRICOCEFALOZĂ trichoclasie / TRICOCLAZIE trichoepitheliome / TRICOEPITELIOM trichoesthesie / TRICOESTEZIE trichogenique / TRICOGENIC trichogramme / TRICOGRAMĂ trichokinesis / TRICOKINEZIS tricholeucocyte / LEUCOCIT PĂROS, TRICOLEUCOCIT trichomanie / TRICOMANIE 1804 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN Trichomonas / TRICHOMONAS Trichomonas intestinalis / TRICHOMONAS INTESTINALIS Trichomonas vaginalis / TRICHOMONAS VAGINALIS trichomonase / TRICOMONIAZĂ trichomycose / TRICOMICOZĂ_ trichonodosis / TRICONODOZĂ trichophobie / TRICOFOBIE trichophytie / TRICOFIŢIE trichophytobezoard / TRICOFITOBEZOAR Trichophyton / TRICHOPHYTON trichoptilose / TRICOPTILOZĂ trichorrhexie / TRICOREXIE trichorrhexie noueuse / TRICOREXIE NODOASĂ trichorrhexomanie / TRICOREXOMANIE trichose / TRICOZĂ trichosis / TRICOZIS Trichosporon / TRICHOSPORON trichothiodystrophie / TRICOTIODISTROFIE trichotillomanie / TRICOTILOMANIE trichromasie / TRICROMAZIE trichromate / TRICROMAT trichromatisme / TRICROMATISM Trichuris trichiura / TRICHURIS TRICHIURA tricrotisme / TRICROTISM tricuspidien / TRICUSPIDIAN tridermique / TRIDERMIC trifide / TRIFID trigăminal / TRIGEMINAL trigemine / TRIGEMINAT trigeminisme / TRIGEMINISM trigger / TRIGGER triglyceride / TRIGLICERID triglyceridemie / TRIGLICERIDEMIE trigonal, -ale / TRIGONAL trigone / TRIGON trigone cerebral / TRIGON CEREBRAL trigone vesical / TRIGON VEZICAL trigonite / TRIGONITĂ trigonocephalie / TRIGONOCEFALIE triiodothyronine / TRIIODOTIRONINĂ trijumeau / TRIGEMEN trilobe / TRILOBAT triloculaire / TRILOCULAR trilogie de Fallot / TRIADĂ FALLOT trimere / TRIMER trioxygene / TRIOXIGEN triphalangie / TRIFALANGIE triphasique / TRIFAZIC triplegie / TRIPLEGIE triplet / TRIPLET triploîde / TRIPLOID triploîdie / TRIPLOIDIE triplopie / TRIPLOPIE triquetrum / TRIQUETRUM trismus / TRISMUS trisomie / TRISOMIE trisomie 18 / TRISOMIE 18 trisomie 21 / TRISOMIE 21 trisomie libre / TRISOMIE LIBERĂ trisomie par translocation / TRISOMIE PRIN TRANSLOCAŢIE tristearine / TRISTEARINĂ trisymptome de Gougerot / TRISIMPTOM GOUGEROT tritanomalie / TRITANOMALIE tritanope / TRITANOr tritanopie / TRITANOPIE tritanopisme / TRITANOPSIE tritherapie / TRITERAPIE tritium / TRITIU trituration / TRITURARE trnssynaptique / TRANSSINAPTIC trocart / TROCAR trochanter / TROHANTER trochanterplastie / TROHANTEROPLASTIE trochin / TROHIN trochiter / TROHITER trochleaire / TROHLEAR trochlee / TROHLEE trochocephalie / TROHOCEFALIE Trombiculidae / TROMBICULIDAE trombidiose / TROMBIDIOZĂ trompe / TROMPĂ trompe auditive / TROMPĂ AUDITIVĂ trompe de Fallope / TROMPA FALLOPIO, TROMPĂ UTERINĂ trompe d'Eustache / TROMPA EUSTACHIO tronc / TRUNCHI tronc arteriel brachio-cephalique / ARTERĂ NENUMITĂ, TRUNCHI BRAHIOCEFALIC tronc basilaire / ARTERĂ BAZILARĂ tronc cerebral / TRUNCHI CEREBRAL tronc coeliaque / TRUNCHI CELIAC tronc pulmonaire / TRUNCHI PULMONAR tronc thyro-cervical / TRUNCHI TIROCERVICAL tronccervico-intercostal / TRUNCHI COSTOCERVICAL troncs brachio-cephaliques veineux droit et gauche / VENE BRAHIOCEFALICE (DREAPTĂ Şl STÂNGĂ) troncs communs des collateraux palmaires du nerf cubital / NERVI DIGITALI PALMARI COMUNI Al NERVULUI ULNAR troncs communs des collateraux palmaires du nerf median / NERVI DIGITALI PALMARI COMUNI Al NERVULUI MEDIAN tronculaire / TRONCULAR trophicite / TROFICITATE trophique / TROFIC trophoblaste / TROFOBLAST trophoblastome / TROFOBLASTOM trophoedeme / TROFEDEM trophonevrose / TROFONEVROZĂ trophopathie / TROFOPATIE trophotherapie / TROFOTERAPIE trophozoi'te / TROFOZOIT tropisme / TROPISM tropocollagene / TROPOCOLAGEN tropomyosine / TROPOMIOZINĂ troponine / TROPONINĂ troposphere / TROPOSFERĂ trou / GAURĂ trou auscultatoire / GAURĂ AUSCULTATORIE trou de Botallo / ORIFICIU BOTALLO trou de conjugaison / GAURĂ DE CONJUGARE trou de Luschka / ORIFICIU LUSCHKA trou de Magendie / ORIFICIU MAGENDIE trou dechire anterieur / GAURĂ RUPTĂ ANTERIOARĂ trou dechire posterieur / GAURĂ RUPTĂ POSTERIOARĂ trou grand rond / GAURĂ MARE ROTUNDĂ trou ischiopubien / GAURĂ ISCHIOPUBIANĂ trou obturateur / GAURĂ OBTURATOARE trou occipital / GAURĂ OCCIPITALĂ 1805 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN trou ovale / GAURĂ OVALĂ trou petit rond / GAURĂ MICĂ ROTUNDĂ trou sacres anterieurs et posterieurs / GĂURI SACRALE ANTERIOARE Şl POSTERIOARE trou vertebral / GAURĂ VERTEBRALĂ trouble affectif bipolaire / TULBURARE AFECTIVĂ BIPOLARĂ trouble affectif saisonnier / TULBURARE AFECTIVĂ SEZONIERĂ trouble de stress posttraumatique / TULBURARE DE STRES POSTTRAUMATIC trouble faux / TULBURAREA FACTICE trouble obsessionnel-compulsif / TULBURARE OBSESIV-COMPULSIVĂ trouble panique / TULBURARE DE PANICĂ trouble schizophreniforme / TULBURARE SCHIZOFRENIFORMĂ troubles affectifs / TULBURĂRI AFECTIVE troubles de la personnalite / TULBURĂRI DE PERSONALITATE troubles dissociatives / TULBURĂRI DISOCIATIVE troubles schizo-affectifs / TULBURĂRI SCHIZOAFECTIVE troubles thymiques / TULBURĂRI ALE DISPOZIŢIEI Trypanosoma / TRYPANOSOMA trypanosomiase / TRIPANOSOMIAZĂ trypsine / TRIPSINĂ trypsinogene / TRIPSINOGEN tryptamine / TRIPTAMINĂ tryptase / TRIPTAZĂ tryptophane / TRIPTOFAN TSH / TSH tubage / TUBAJ tubaire / TUBAR tube / TUB tube capillaire / TUB CAPILAR tube collecteur / TUB COLECTOR tube digestif / TUB DIGESTIV tube distal / TUB CONTORT DISTAL tube neural / TUB NEURAL tube proximal / TUB CONTORT PROXIMAL tube urinifere / TUB URINIFER tuber / TUBER tuber(culus) cinereum / TUBER CINEREUM tubercule / TUBERCUL tubercule anatomique / TUBERCUL ANATOMIC tubercule de Bock / TUBERCUL BOCK tubercule de Carabelli / TUBERCUL CARABELLI tubercule de Darwin / TUBERCUL DARWIN tubercule de Zuckerkandl / TUBERCUL ZUCKERKANDL tubercule elementaire / TUBERCUL ELEMENTAR tubercule lupique / TUBERCUL LUPIC tubercules de Morgagni / TUBERCULI MORGAGNI tubercules des trayeurs / TUBERCULII MULGĂTORILOR tubercules quadrijumeaux / TUBERCULI QUADRIGEMENI tuberculeux / TUBERCULOS tuberculide / TUBERCULIDĂ tuberculine / TUBERCULINĂ tuberculisation / TUBERCULIZARE tuberculoide / TUBERCULOID tuberculome / TUBERCULOM tuberculose / TUBERCULOZĂ tuberculose pulmonaire / TUBERCULOZĂ PULMONARĂ tuberculostatique / TUBERCULOSTATIC tuberosite / TUBEROZITATE tubes seminiferes / TUBI SEMINIFERI tubo-abdominal / TUBOABDOMINAL tubocurarine-d / TUBOCURAR!NĂ-d tubotympanique / TUBOTIMPANIC tubotympanite / TUBOTIMPANITĂ tubouterin / TUBOUTERIN tubule renal / TUBUL RENAL tubuline / TUBULINĂ tubulonephrite / TUBULONEFRITĂ tubulopathie / TUBULOPATIE tubulorhexis / TUBULOREXIS tuftsine / TUFTSINĂ tularemie / TULAREMIE tumefaction / TUMEFACŢIE tumefie / TUMEFIAT tumescence / TUMESCENŢĂ tumescent / TUMESCENT tumeur / TUMORĂ tumeur / TUMORĂ tumeur â cellules granuleuses / TUMORĂ CU CELULE GRA-NULOASE tumeur â myeloplaxes / TUMORĂ CU MIELOPLAXE tumeur benigne / TUMORĂ BENIGNĂ tumeur blanche / TUMORĂ ALBĂ tumeur carcinoîde / TUMORĂ CARCINOIDĂ tumeur cirsoi’de / TUMORĂ CIRSOIDĂ tumeur d'Abrikosov / TUMORĂ ABRIKOSOV tumeur de Brenner / TUMORĂ BRENNER tumeur de Brodie / TUMORĂ BRODIE tumeur de Brooke / TUMORĂ BROOKE tumeur de Burkitt / TUMORĂ BURKITT tumeur de Grawitz / TUMORĂ GRAWITZ tumeur de Krukenberg / TUMORĂ KRUKENBERG tumeur de malignite "frontiere" / TUMORĂ CU MALIGNITATE BORDERLINE tumeur de malignite attenuee / TUMORĂ CU MALIGNITATE ATENUATĂ tumeur de Warthin / TUMORĂ WARTHIN tumeur de Wilms / TUMORĂ WILMS tumeur dermoi'de / TUMORĂ DERMOIDĂ tumeur desmo'ide / TUMORĂ DESMOIDĂ tumeur geante d'EIsberg / TUMORĂ GIGANTĂ ELSBERG tumeur glomique / TUMORĂ GLOMICĂ tumeur histioi'de / TUMORĂ HISTIOIDĂ tumeur maligne / TUMORĂ MALIGNĂ tumeur maligne secondaire / TUMORĂ MALIGNĂ SECUNDARĂ tumeur mixte / TUMORĂ MIXTĂ tumeur organoTde / TUMORĂ ORGANOIDĂ tumeur phyllode / TUMORĂ FILODĂ tumeurs de Koenen / TUMORI KOeNEN tumeurs de Poncet-Spiegler / TUMORI PONCET-SPIEGLER tumeurs papillaires / TUMORI PAPILARE tumorectomie / TUMORECTOMIE tumorigene / TUMORIGEN tumorigenese / TUMORIGENEZĂ tunique / TUNICĂ tunique vaginale / TUNICĂ VAGINALĂ tunnel tarsien / TUNEL TARSIAN tunnelisation / TUNELIZARE turbidimetrie / TURBIDIMETRIE turbidită / TURBIDITATE turbinal / TURBINAL turbinectomie / TURBINECTOMIE turgescence / TURGESCENŢĂ turgescent / TURGESCENT 1806 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN turgide / TURGID turgor / TURGOR turista / TURISTA tumover / TURNOVER tussipare / TUSJPAFt tutelle / TUTELĂ tympan / TIMPAN tympanal / TIMPANAL tympanique / TIMPANIC tympanisme / TIMPANISM tympanite / TIMPANITĂ tympanogramme / T1MPANOGRAMĂ tympano-malleolaire / TIMPANO-MALEAL tympanometrie / TIMPANOMETRIE tympanoplastie / TIMPANOPLASTIE tympanosclerose / TIMPANOSCLEROZĂ tympanotomie / TIMPANOTOMIE tyndallisation / TINDALIZARE typage / TIPAJ type / TIP type asthenique / TIP ASTENIC type athletique / TIP ATLETIC type constitutionnel / TIP CONSTITUŢIONAL type dysplastique / TIP DISPLASTIC type pycnique / TIP PICNIC type sauvage / TIP SĂLBATIC type sympathicotonique / TIP SIMPATICOTONIC typhique / TIFIC typhlectasie / TIFLECTAZIE typhlectomie / TIFLECTOMIE typhlite / TIFLITĂ typhlocolite / TIFLOCOLITĂ typhlomegalie / TIFLOMEGALIE typhlopexie / TIFLOPEXIE typhlostomie / TIFLOSTOMIE typhoTde / TIFOID typhus / TIFOS typhus amarile / TIFOS AMARIL typhus epidemique / TIFOS EPIDEMIC typhus exanthematique / TIFOS EXANTEMATIC typhus historique / TIFOS ISTORIC typhus mediterraneen / TIFOS MEDITERANEAN typhus murin / TIFOS MURIN typhus petechial / TIFOS PETEŞIAL typhus resurgent / TIFOS RESURGENT typhus tsutsugamushi / TIFOS TSUTSUGAMUSHI typique / TIPIC typologie / TIPOLOGIE tyraminase / TIRAMINAZĂ tyramine / TIRAMINĂ tyrosinase / TIROZINAZĂ tyrosine / TIROZINĂ tyrosine kinase / TIROZIN KINAZĂ tyrosine-hydroxylase / TIROZIN-HIDROXILAZĂ tyrosinemie / TIROZINEMIE tyrosinemie hereditaire / TIROZINEMIE EREDITARĂ tyrosinose / TIROZINOZĂ tyrasinose congenitale / TIROZINOZĂ CONGENITALĂ tyrosinurie / TIROZINURIE tyrothricine / TIROTRICINĂ u ubiquinones / UBICHINONĂ ubiquiste / UBICUITAR ubiquitine / UBICUITINĂ UI / UI ulalgie / ULALGIE ulatrophie / ULATROFIE ulceration / ULCERAŢIE ulcere / ULCER ulcere anastomotique / ULCER ANASTOMOTIC ulcere atheromateux / ULCER ATEROMATOS ulcere Bairnsdale / ULCER BAIRNSDALE ulcere Buruli / ULCER BURULI ulcere calleux / ULCER CALOS ulcere Chiclero / ULCER CHICLERO ulcere de Barrett / ULCER BARRETT ulcere de Cushing / ULCER CUSHING ulcere de decubitus / ULCER DE DECUBIT ulcere de Jacob / ULCER JACOB ulcere de jambe / ULCER DE GAMBĂ ulcere de Meleney / ULCER MELENEY ulcere de stress / ULCER DE STRES ulcere duodenal / ULCER DUODENAL ulcere en miroir / ULCER ÎN OGLINDĂ ulcere gastroduodenal / ULCER GASTRODUODENAL ulcere gommeux syphilitique / ULCER GOMOS SIFILITIC ulcere hypertensif de Martorei! / ULCER HIPERTENSIV MARTORELL ulcere oesophagienne / ULCER ESOFAGIAN ulcere penetrant / ULCER PENETRANT ulcere peptique / ULCER PEPTIC ulcere perforant / ULCER PERFORANT ulcere perfore / ULCER PERFORAT ulcere perfore bouche / ULCER PENETRANT ulcere phagedenique / ULCER FAGEDENIC ulcere plantaire / ULCER PLANTAR ulcere serpigineux / ULCER SERPIGINOS ulcere simple de l'estomac / ULCER GASTRIC ulcere specifique / ULCER SPECIFIC ulcere stercoral / ULCER STERCORAL ulcere tropical / ULCER TROPICAL ulcere variqueux / ULCER VARICOS ulceres veneroides de Welander / ULCERE VENEROIDE WELANDER ulcereux/ ULCEROS ulcerocancer / ULCEROCANCER ulcerogene / ULCEROGEN ulcus rodens / ULCUS RODENS ulectomie / ULECTOMIE ulerytheme / ULERITEM uliţe / ULIŢĂ ulna / ULNA ulnaire / ULNAR ultracentrifugation / ULTRACENTRIFUGARE ultracentrifugeuse / ULTRACENTRIFUGĂ ultradien / ULTRADIAN ultrafiltrate glomerulaire / ULTRAFILTRAT GLOMERULAR ultrafiltration / ULTRAFILTRARE ultramicroscope / ULTRAMICROSCOP ultramicroscopie / ULTRAMICROSCOPIE ultramicrotome / ULTRAMICROTOM ultrapression / ULTRAPRESIUNE 1807 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN ultrason / ULTRASUNET ultrasonographie / ULTRASONOGRAFIE ultrasonographie Doppler / ULTRASONOGRAFIE DOPPLER ultrasonotherapie / ULTRASONOTERAPIE ultrastructure / ULTRASTRUCTURĂ ultraviolet / ULTRAVIOLET uncarthrose / UNCARTROZĂ unciforme / UNCIFORM uncinariose / UNCINARIOZĂ uncine / UNCINAT uncodiscarthrose / UNCODISCARTROZĂ uncus / UNCUS uncusectomie / UNCUSECTOMIE ungueal / UNGVEAL unguent / UNGUENT unicellulaire / UNICELULAR unifactoriel, -elle / UNIFACTORIAL unilateral / UNILATERAL uniloculaire / UNILOCULAR uniovulaire / UNIOVULAR unipare / UNIPARĂ unipolaire / UNIPOLAR uniport / UNIPORT unisexualite / UNISEXUALITATE unite / UNITATE unite Bodansky / UNITATE BODANSKY unite d'antigene / UNITATE DE ANTIGEN unite d'antitoxine / UNITATE DE ANTITOXINĂ unite de Hounsfield / UNITATE HOUNSFIELD unite de masse atomique / UNITATE ATOMICĂ DE MASĂ unite de repetition / UNITATE DE REPETIŢIE unite de transcription / UNITATE DE TRANSCRIPŢIE unite enzymatique internaţionale / UNITATE ENZIMATICĂ INTERNAŢIONALĂ unite hemolytique / UNITATE HEMOLITICĂ unite internaţionale / UNITATE INTERNAŢIONALĂ unite motrice / UNITATE MOTORIE unite myotatique / UNITATE MIOTATICĂ univitellin / UNIVITELIN uperisation / UPERIZARE uracile / URACIL uranisme / URANISM uraniste / URANIST uranium / URANIU uranoplastie / URANOPLASTIE uranoschizis / URANOSCHIZIS uranostaphylorraphie / URANOSTAFILORAFIE uranyl acetate / URANILACETAT urate / URAT uratemie / URATEMIE uraturie / URATURIE urease / UREAZĂ uree / UREE ureide / UREIDĂ uremie / UREMIE uremigene / UREMIGEN uremique / UREMIC ureogenese / UREOGENEZĂ ureometre / UREOMETRU ureopoi'ese / UREOPOIEZĂ uret(h)re / URETRĂ uretere / URETER ureterectomie / URETERECTOMIE ureterite / URETERITĂ ureterocaecocystoplastie / URETEROCECOCISTOPLASTIE ureterocele / URETEROCEL ureterocolostomie / URETEROCOLOSTOMIE uretero-cysto-neostomie / URETEROCISTONEOSTOMIE ureterocysto-plastie / URETEROCISTOPLASTIE uretero-enteroplastie / URETEROENTEROPLASTIE uretero-enterostomie / URETEROENTEROSTOMIE ureterographie / URETEROGRAFIE uretero-hydro-nephrose / URETEROHIDRONEFROZĂ uretero-hydrose / URETEROHIDROZĂ uretero-ileoplastie / URETEROILEOPLASTIE uretero-lithotomie / URETEROLITOTOMIE ureterolyse / URETEROLIZĂ ureteroplastie / URETEROPLASTIE ureteropyelographie / URETEROPIELOGRAFIE ureteropyeloneostomie / URETEROPIELONEOSTOMIE uretero-rectostomie / URETERORECTOSTOMIE ureterorraphie / URETERORAFIE uretero-sigmoi'dostomie / URETERO-SIGMOIDOSTOMIE ureterostomie / URETEROSTOMIE ureterotomie / URETEROTOMIE urethrite / URETRITĂ uretralgie / URETRALGIE uretrectomie / URETRECTOMIE uretrite / URETRITĂ uretrite â inclusions / URETRITĂ CU INCLUZIUNI uretrite gonococcique / URETRITĂ GONOCOCICĂ uretrocele / URETROCEL uretrocystite / URETROCISTITĂ uretrocystographie / URETROCISTOGRAFIE uretrocystoscopie / URETROCISTOSCOPIE uretrographie / URETROGRAFIE uretrometre / URETROMETRU uretroplastie / URETROPLASTIE uretrorragie / URETRORAGIE uretrorraphie / URETRORAFIE uretrorrhee / URETROREE uretroscope / URETROSCOP uretroscopie / URETROSCOPIE uretrostenie / URETROSTENOZĂ uretrostomie / URETROSTOMIE uretrotome / URETROTOM uretrotomie / URETROTOMIE uretro-trigonite / URETROTRIGONITĂ uricacidurie / URICACIDURIE uricase / URICAZĂ uricemie / URICEMIE uricogenese / URICOGENEZĂ uricolyse / URICOLIZĂ uricolytique / URICOLITIC uricopexie / URICOPEXIE uricosurie / URICOZURIE uricosurique / URICOZURIC uricurie / URICURIE uridine / URIDINĂ urine / URINĂ urineux, -euse / URINOS urobiline / UROBILINĂ urobilinogene / UROBILINOGEN urobilinogenemie / UROBILINOGENEMIE urobilinogenurie / UROBILINOGENURIE urobilinurie / UROBILINURIE 1808 INDEX PE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN urocele / UROCEL urochrome / UROCROM uroculture / UROCULTURĂ urodensimetre / URODENSIMETRU urodilatine / URODILATINĂ urodynamique / URODINAMICĂ urodynie / URODINIE urofollitropine / UROFOLITROPINĂ urogastrone / UROGASTRONĂ urogenese / UROGENEZĂ urographie / UROGRAFIE urographie intraveineuse / UROGRAFIE INTRAVENOASĂ urokinase / UROKINAZĂ urolithiase / UROLITIAZĂ urologie / UROLOGIE urometre / UROMETRU uromoduline / UROMODULINĂ uromucoide / UROMUCOID uronephrose / URONEFROZĂ uropathie / UROPATIE uropode / UROPOD uropoî'ese / UROPOIEZĂ uroporphyrine / UROPORFIRINĂ uroporphyrinogene / UROPORFIRINOGEN uroporphyrinogene synthase / UROPORFIRINOGEN SINTETAZĂ uroporphyrinurie / UROPORFIRINURIE urostomie / UROSTOMIE urothelium / UROTELIU urouretere / UROURETER urticaire / URTICARIE urticaire factice / URTICARIE FACTICE urticaire hemorragique / URTICARIE HEMORAGICĂ urticaire pigmentaire / URTICARIE PIGMENTARĂ urticaire pigmentee / URTICARIE PIGMENTATĂ urticaria papulosa infantum / URTICARIA PAPULOSA INFANTUM ustilaginisme / USTILAGINISM Ustilago / USTILAGO uterin / UTERIN uteroglobine / UTEROGLOBINĂ uteroplastie / UTEROPLASTIE utero-tubaire / UTEROTUBAR uterus / UTER uterus acollis / UTERUS ACOLLIS uterus bicorne / UTER BICORN uterus biforis / UTERUS BIFORIS uterus biloculaire / UTER BILOCULAR uterus cordiforme / UTER CORDIFORM uterus deficiens / UTERUS DEFICIENS uterus didelphe / UTER DIDELF uterus diductus / UTERUS DIDUCTUS uterus duplex / UTER DUPLEX uterus parvicollis / UTERUS PARVICOLLIS uterus subseptus V UTERUS SUBSEPTUS uterus unicollis / UTERUS UNICOLLIS uterus unicornis / UTER UNICORN utricule / UTRICULĂ utricule prostatique / UTRICULĂ PROSTATICĂ utriculite / UTRICULITĂ utrophine / UTROFINĂ uvee / UVEE uveite / UVEITĂ uveite recidivante â hypopion / IRIDOCICLITĂ RECIDIVANTĂ uveo-encephalite / UVEOENCEFALITĂ uveorneningite / UVEOMENINGITĂ uveonevraxite / UVEONEVRAXITĂ uveopapillite / UVEOPAPILITĂ uveoparotidite / UVEOPAROTIDITĂ uveoparotidite / UVEOPAROTIDITĂ uveoplastie / UVEOPLASTIE uviforme / UVIFORM uvioresistent / UVIOREZISTENT uviosensible / UVIOSENSIBIL uviotherapie / UVIOTERAPIE uvula / UVULA uvulectomie / UVULECTOMIE uvulite / UVULITĂ uvuloptose / UVULOPTOZĂ V V lingual / V LINGUAL vaccin / VACCIN vaccin acellulaire / VACCIN ACELULAR vaccin anti-amaril / VACCIN ANTIAMARIL vaccin anticholerique / VACCIN ANTIHOLERIC vaccin antigripal / VACCIN ANTIGRIPAL vaccin anti-hepatite A / VACCIN ANTIHEPATITĂ A vaccin anti-hepatite B / VACCIN ANTIHEPATITĂ B vaccin anti-hepatite B recombinant / VACCIN ANTIHEPATITĂ B RECOMBINANT vaccin antimeningococcique / VACCIN ANTIMENINGOCOCIC vaccin anti-ourlien / VACCIN ANTI-URLIAN vaccin antipolio-myelitique / VACCIN ANTIPOLIOMIELITIC vaccin antirabique / VACCIN ANTIRABIC vaccin antivariolique / VACCIN ANTIVARIOLIC vaccin autogene / VACCIN AUTOGEN vaccin BCG / VACCIN BCG vaccin de Calmette-Guerin / VACCIN CALMETTE-GUeRIN vaccin de Fermi / VACCIN FERMI vaccin de Lepine / VACCIN LePINE vaccin de Pasteur / VACCIN PASTEUR vaccin de Sabin / VACCIN SABIN vaccin de Salk / VACCIN SALK vaccin de Semple / VACCIN SEMPLE vaccin DTP / VACCIN DTP vaccin polyvalent / VACCIN POLIVALENT vaccin sensibilise / VACCIN SENSIBILIZAT vaccin TAB / VACCIN TAB vaccin TABC / VACCIN TABC vaccin TABDT / VACCIN TABDT vaccination / VACCINARE vaccination associee / VACCINARE ASOCIATĂ vaccination toxinique / VACCINARE TOXINICĂ vaccine / VACCINĂ vaccine / VACCINAT vacciniforme / VACCINIFORM vaccinologie / VACCINOLOGIE vaccinostyle / VACCINOSTIL vaccinotherapie / VACCINOTERAPIE vacuole / VACUOLĂ vacuolisation / VACUOLIZARE vacuumextracteur / VACUUM-EXTRACTOR, VID-EXTRACTOR vagal / VAGAL vagin / VAGIN vaginal / VAGINAL 1809 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN vaginale / VAGINALĂ vaginalite / VAGINAUTĂ vaginisme / VAGINISM vaginite / VAGINITĂ vaginocele / VAGINOCEL vaginodynie / VAGINODINIE vaginographie / VAGINOGRAFIE vagino-perineorraphie / VAGINOPERINEORAFIE vaginoperineotomie / VAGINOPERINEOTOMIE vaginoplastie / VAGINOPLASTIE vaginose bacterienne / VAGINOZĂ BACTERIANĂ vagolytique / VAGOLITIC vagomimetique / VAGOMIMETIC vagotomie / VAGOTOMIE vagotonie / VAGOTONIE vagotonique / VAGOTONIC vagotrope / VAGOTROP vague / VAG vaisseau / VAS valence / VALENŢĂ Valeriana officinalis / VALERIANA OFFICINALIS valeur / VALOARE valeur de p / VALOARE p valeur de reference / VALOARE DE REFERINŢĂ valeur globulaire / VALOARE GLOBULARĂ valeur predictive / VALOARE PREDICTIVĂ valgus / VALGUS valide / VALID validite / VALIDITATE valine / VALINĂ vallecule / VALECULĂ valve / VALVĂ valve bioprothetique / VALVĂ BIOPROTETICĂ valvulaire / VALVULAR valvule / VALVULĂ valvuîe atrio-ventriculaire / VALVULĂ ATRIOVENTRICULARĂ valvule auriculo-ventriculaire / VALVULĂ AURICULOVENTRI-CULARĂ valvule de Bauhin / VALVULĂ BAUHIN valvule ileo-caecale / VALVULĂ ILEOCECALĂ valvule mitrale / VALVULĂ MITRALĂ valvule pylorique / VALVULĂ PILORICĂ valvule tricuspide / VALVULĂ TRICUSPIDĂ valvulectomie / VALVULECTOMIE valvules conniventes / VALVULE CONIVENTE valvules de Houston / VALVULE HOUSTON valvules rectales / VALVULE RECTALE valvules semi-lunaires / VALVULE SEMILUNARE valvules sigmoides / VALVULE SIGMOIDE valvules uretrales / VALVULE URETRALE valvulite / VALVULITĂ valvulopathie / VALVULOPATIE valvuloplastie / VALVULOPLASTIE valvulotomie / VALVULOTOMIE vanadate / VANADAT vanadium / VANADIU vanilie / VANILIE vanillisme / VANILISM vaporisateur / VAPORIZATOR vaporisation / VAPORIZARE vapotherapie / VAPOTERAPIE variabilite / VARIABILITATE variabilite genetique / VARIABILITATE GENETICĂ variable / VARIABILĂ variance / VARIANŢĂ variante / VARIANTĂ variation / VARIAŢIE variation bacterienne / VARIAŢIE BACTERIANĂ varice / VARICE varicelle / VARICELĂ varicelliforme / VARICELIFORM varices oesophagiennes / VARICE ESOFAGIENE varicocele / VARICOCEL varicographie / VARICOGRAFIE varicose / VARICOZĂ varicosite / VARICOZITATE variete / VARIETATE variole / VARIOLĂ varioloîde / VARIOLOID variqueux / VARICOS varus / VARUS vasa nervorum / VASA NERVORUM vasa vasorum / VASA VASORUM vasculaire / VASCULAR vascularisation / VASCULARIZAŢIE vascularite / VASCULARITĂ vasculogenese / VASCULOGENEZĂ vasculopathie / VASCULOPATIE vasculo-toxique / VASCULO-TOXIC vasectomie / VASECTOMIE vaseline / VASELINĂ vasoactif, -ive / VASOACTIV vasoconstricteur / VASOCONSTRICTOR vasoconstriction / VASOCONSTRICŢIE vasodilatateur / VASODILATATOR vasodilatation / VASODILATAŢIE vasoinhibiteur / VASOINHIBITOR vasomoteur / VASOMOTOR vasopeptidase / VASOPEPTIDAZĂ vasoplegie / VASOPLEGIE vasoplegique / VASOPLEGIC vasopresseur / VASOPRESOR vasopressine / VASOPRESINĂ vasospasme / VASOSPASM vasostimulant / VASOSTIMULANT vasostomie / VASOSTOMIE vasotocine / VASOTOCINĂ vasotomie / VASOTOMIE vasotonie / VASOTONIE vasotonique / VASOTONIC vasotrope / VASOTROP vasotrophique / VASOTROFIC vaso-vesiculectomie / VASO-VEZICULECTOMIE vecteur / VECTOR vecteur cardiaque / VECTOR CARDIAC vectoballistocardiogramme / VECTOBALISTOCARDIOGRAMĂ vectocardiogramme / VECTOCARDIOGRAMĂ vectocardiographie / VECTOCARDIOGRAFIE vectogramme / VECTOCARDIOGRAMĂ vectographie / VECTOCARDIOGRAFIE vectoriel, -elle / VECTORIAL vegetalisme / VEGETALISM vegetarien / VEGETARIAN vegetarisme / VEGETARIANISM vegetatif / VEGETATIV vegetation / VEGETAŢIE 1810 index de termeni francez-român_______________________________ vâa&ation adenoîdes / VEGETAŢI! ADENOIDE vehicule / VEHICUL veille / VEGHE veine / VENĂ veine acromiothoracique / VENA TORACOACROMIALA veine anastomotique anterieure / VENĂ ANASTOMOTICĂ SUPERIOARĂ veine anastomotique posterieure / VENĂ ANASTOMOTICĂ INFERIOARĂ veine angulaire / VENĂ ANGULARĂ veine apendiculaire / VENĂ APENDICULARĂ veine axillaire / VENĂ AXILARĂ veine azygos / VENĂ AZIGOS^ veine basilaire / VENĂ BAZALĂ _ veine basilique / VENĂ BAZILICĂ veine cave inferieure / VENĂ CAVĂ INFERIOARĂ veine cave superieure / VENĂ CAVĂ SUPERIOARĂ veine centrale de la retine / VENĂ CENTRALĂ A RETINEI veine cephalique / VENĂ CEFALICĂ veine cephalique accessoire / VENĂ CEFALICĂ ACCESORIE veine cerebrale anterieure / VENĂ CEREBRALĂ ANTERIOARĂ veine cervicale profonde / VENĂ CERVICALĂ PROFUNDĂ veine circonflexe iliaque profonde / VENĂ CIRCUMFLEXĂ ILIACĂ PROFUNDĂ veine circonflexe iliaque superficielle / VENĂ CIRCUMFLEXĂ ILIACĂ SUPERFICIALĂ veine colique moyenne / VENĂ COLICĂ MIJLOCIE veine colique superieure droite / VENĂ COLICĂ DREAPTĂ veine colique superieure gauche / VENĂ COLICĂ STÂNGĂ veine communicante intraparotidienne / VENĂ RETROMANDI-BULARĂ veine condylienne posterieure / VENĂ EMISARĂ CONDILIANĂ veine coronaire stomachique / VENĂ GASTRICĂ STÂNGĂ veine cutanee / VENĂ CUTANATĂ veine cystique / VENĂ CISTICĂ veine de la lame spirale / VENA SPIRALĂ A COHLEEI veine de l'aqueduc du limagon / VENA CANALULUI COHLEAR veine de l'aqueduc du vestibule / VENA APEDUCTULUI VESTIBULULUI veine des plexus choroîdes / VENĂ COROIDIANĂ veine diploetique frontale / VENĂ DIPLOICĂ FRONTALĂ veine diploetique occipitale / VENĂ DIPLOICĂ OCCIPITALĂ veine diploetique temporale anterieure / VENĂ DIPLOICĂ TEMPORALĂ ANTERIOARĂ veine diploetique temporale posterieure / VENĂ DIPLOICĂ TEMPORALĂ POSTERIOARĂ veine dorsale profonde de la verge / VENĂ DORSALĂ PROFUDĂ A PENISULUI veine dorsale profonde du clitoris / VENĂ DORSALĂ PROFUNDĂ A CLITORISULUI veine du nen/e hypoglosse / VENA NERVULUI HIPOGLOS veine du septum lucidum / VENA SEPTULUI PELUCID veine emissaire mastoîdienne / VENĂ EMISARĂ MASTOIDIANĂ veine emissaire occipitale de Sperino / VENĂ EMISARĂ OCCIPITALĂ veine emissaire parietale de Santorini / VENĂ EMISARĂ PARIETALĂ veine epigastrique inferieure / VENĂ EPIGASTRICĂ INFE- RIOARĂ veine epigastrique superficielle / VENĂ EPIGASTRICĂ SUPERFICIALĂ veine faciale / VENĂ FACIALĂ veine faciale profonde / VENĂ FACIALĂ PROFUNDĂ veine femorale / VENĂ FEMURALĂ veine femorale profonde / VENĂ FEMURALĂ PROFUNDĂ veine frontale interne / VENĂ NAZOFRONTALĂ veine gastro-epiploique droite / VENĂ GASTROEPIPLOICĂ DREAPTĂ veine gastro-epiploique gauche / VENĂ GASTROEPIPLOICĂ STÂNGĂ veine hemiazygos / VENĂ HEMIAZIGOS veine hemiazygos accesoire / VENĂ HEMIAZIGOS ACCESORIE veine hemoroi'dale superieure / VENĂ RECTALĂ SUPERIOARĂ veine honteuse interne / VENĂ PUDENDALĂ INTERNĂ veine hypogastrique / VENĂ ILIACĂ INTERNĂ veine ileo-colique / VENĂ ILEOCOLICĂ veine iliaque commune / VENĂ ILIACĂ COMUNĂ (DREAPTĂ Şl STÂNGĂ) veine iliaque externe / VENĂ ILIACĂ EXTERNĂ veine ilio-lombaire / VENĂ ILIOLOMBARĂ veine infrapylorique / VENĂ PREPILORICĂ veine intercostale accessoire / VENĂ INTERCOSTALĂ SUPREMĂ veine intercostale superieure droite / VENĂ INTERCOSTALĂ SUPERIOARĂ DREAPTĂ veine intercostale superieure gauche / VENĂ INTERCOSTALĂ SUPERIOARĂ STÂNGĂ veine interventriculaire inferieure / VENĂ CARDIACĂ MIJLOCIE veine jugulaire anterieure / VENĂ JUGULARĂ ANTERIOARĂ veine jugulaire externe / VENĂ JUGULARĂ EXTERNĂ veine jugulaire interne / VENĂ JUGULARĂ INTERNĂ veine labiale superieure / VENĂ LABIALĂ SUPERIOARĂ veine lacrymale / VENĂ LACRIMALĂ veine laryngee inferieure / VENĂ LARINGEE INFERIOARĂ veine laryngee superieure / VENĂ LARINGEE SUPERIOARĂ veine linguale / VENĂ LINGUALĂ veine linguale profonde / VENĂ LINGUALĂ PROFUNDĂ veine linguale superficielle / VENĂ SUBLINGUALĂ veine lombaire ascendante / VENĂ LOMBARĂ ASCENDENTĂ veine mediane basilique / VENĂ BAZILICĂ MEDIANĂ veine mediane cephalique / VENĂ CEFALICĂ MIJLOCIE veine mediane cubitale / VENĂ CUBITALĂ MEDIANĂ veine mediane de l'avant-bras / VENĂ MEDIANĂ ANTE-BRAHIALĂ veine mesenterique inferieure / VENĂ MEZENTERICĂ INFERIOARĂ veine mesenterique superieure / VENĂ MEZENTERICĂ SUPERIOARĂ veine oblique de l'oreillette gauche / VENĂ OBLICĂ A ATRI-ULUI STÂNG veine occipitale / VENĂ OCCIPITALĂ veine ombilicale / VENĂ OMBILICALĂ veine ombilicale gauche / VENĂ OMBILICALĂ STÂNGĂ A FĂTULUI veine ophtalmique inferieure / VENĂ OFTALMICĂ INFERIOARĂ veine ophtalmique superieure / VENĂ OFTALMICĂ SUPERIOARĂ veine ovarienne droite / VENĂ OVARIANĂ DREAPTĂ veine ovarienne gauche / VENĂ OVARIANĂ STÂNGĂ veine palatine inferieure / VENĂ PALATINĂ EXTERNĂ veine poplitee / VENĂ POPLITEE veine porte / VENĂ PORTĂ veine posterieure du ventricule gauche / VENĂ POSTERIOARĂ A VENTRICULUI STÂNG veine pulmonaire inferieure droite / VENĂ PULMONARĂ DREAPTĂ INFERIOARĂ 1811 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN veine pulmonaire inferieure gauche / VENĂ PULMONARĂ STÂNGĂ INFERIOARĂ veine pulmonaire superieure droite / VENĂ PULMONARĂ DREAPTĂ SUPERIOARĂ veine pulmonaire superieure gauche / VENĂ PULMONARĂ STÂNGĂ SUPERIOARĂ veine pylorique / VENĂ GASTRICĂ DREAPTĂ veine sacree moyenne / VENĂ SACRATĂ MEDIANĂ veine saphene accessoire / VENĂ SAFENĂ ACCESORIE veine saphene externe / VENĂ SAFENĂ MICĂ veine saphene interne / VENĂ SAFENĂ MARE veine sous-claviere / VENĂ SUBCLAVICULARĂ veine sous-costale / VENĂ SUBCOSTALĂ veine sous-mentale / VENĂ SUBMENTALĂ veine spermatique droite / VENĂ TESTICULARĂ DREAPTĂ veine spermatique gauche / VENĂ TESTICULARĂ STÂNGĂ veine splenique / VENĂ SPLENICĂ veine stemo-cleido-mastoi'dienne / VENĂ STERNOCLEIDO-MASTOIDIANĂ veine striees inferieures de Hedon / VENE STRIATE veine stylomastoidienne / VENĂ STILOMASTOIDIANĂ veine surrenale principale / VENĂ CENTRALĂ A GLANDEI SUPRARENALE veine surrenale principale droite / VENĂ SUPRARENALĂ DREAPTĂ veine surrenale principale gauche / VENĂ SUPRARENALĂ STÂNGĂ veine sus-orbitaire / VENĂ SUPRAORBITALĂ veine sus-scapulaire / VENĂ SUPRASCAPULARĂ veine sylvienne profonde / VENĂ CEREBRALĂ MIJLOCIE PROFUNDĂ veine sylvienne superficielle / VENĂ CEREBRALĂ MIJLOCIE SUPERFICIALĂ veine temporale moyenne / VENĂ TEMPORALĂ MIJLOCIE veine thalamo-striee / VENĂ TALAMOSTRIATĂ veine thoracique laterale / VENĂ TORACICĂ LATERALĂ veine thyroidienne inferieure / VENĂ TIROIDIANĂ INFERIOARĂ veine thyroidienne superieure / VENĂ TIROIDIANĂ SUPERIOARĂ veine transversale de la face / VENĂ TRANSVERSĂ A FEŢEI veine vertebrale / VENĂ VERTEBRALĂ veine vertebrale accessoire / VENĂ VERTEBRALĂ ACCESORIE veine vertebrale anterieure de Lauth / VENĂ VERTEBRALĂ ANTERIOARĂ veine vidienne / VENA CANALULUI PTERIGOIDIAN veinectasie / VENECTAZIE veines arcuees du rein / VENE ARCUATE RENALE veines articulaires du genou / VENE GENICULARE veines auriculaires anterieures / VENE AURICULARE ANTERIOARE veines auriculaires posterieures / VENE AURICULARE POSTERIOARE veines basivertebrales / VENE BAZIVERTEBRALE veines bronchiques / VENE BRONHICE veines bulbaires peniennes / VENEIe BULBULUI PENISULUI veines bulbaires vestibulaires / VENELE BULBILOR VESTIBULULUI veines caverneuses de la verge / VENE CAVERNOASE ALE PENISULUI veines centrales du lobule hepatique / VENE CENTRALE ALE FICATULUI (CENTROLOBULARE) veines cerebelleuses medianes et inferieures / VENE CERE-BELOASE INFERIOARE veines cerebelleuses medianes et superieures / VENE CERE-BELOASE SUPERIOARE veines cerebrales externes / VENE CEREBRALE SUPERIOARE veines cerebrales inferieures / VENE CEREBRALE INFERIOARE veines cerebrales internes / VENE CEREBRALE INTERNE veines ciliaires / VENE CILIARE veines circonflexes femorales laterales / VENE CIRCUMFLEXE FEMURALE LATERALE veines circonflexes femorales mediales / VENE CIRCUMFLEXE FEMURALE MEDIALE veines collaterales palmaires des doigts / VENE DIGITALE PALMARE veines conjonctivales / VENE CONJUNCTIVALE veines courtes gastriques / VENE GASTRICE SCURTE veines cubitales / VENE ULNARE veines de l'aile du nez / VENE NAZALE EXTERNE veines de l'aqueduc du vestibule / VENE LABIRINTINE veines diaphragmatiques inferieures / VENE FRENICE INFERIOARE veines digitales dorsales du pied / VENE DIGITALE DORSALE ALE PICIORULUI veines digitales plantaires / VENE DIGITALE PLANTARE veines dorsale superficielle de la verge / VENE DORSALE SUPERFICIALE ALE PENISULUI veines dorsale superficielle du clitoris / VENE DORSALE SUPERFICIALE ALE CLITORISULUI veines dorsales de la langue / VENE DORSALE ALE LIMBII veines dorsales de la langue / VENE LINGUALE DORSALE veines du bord droit du coeur / VENE CARDIACE ANTERIOARE veines du ligament rond / VENE PARAOMBILICALE veines epigastriques superieures / VENE EPIGASTRICE SUPERIOARE veines episclerales pericorneennes / VENE EPISCLERALE veines ethmoidales / VENE ETMOIDALE veines etoilees du rein / VENE STELATE ALE RINICHIULUI veines fessieres / VENE GLUTEALE SUPERIOARE veines hemoroidales inferieures / VENE RECTALE INFERIOARE veines hemoroidales moyennes / VENE RECTALE MIJLOCII veines honteuses externes / VENE PUDENDALE EXTERNE veines humerales / VENE BRAHIALE veines intercostales anterieures / VENE INTERCOSTALE ANTERIOARE veines intercostales posterieures / VENE INTERCOSTALE POSTERIOARE veines interlobaires du rein / VENE INTERLOBARE RENALE veines interlobulaires du foie / VENE INTERLOBULARE HEPATICE veines interlobulaires du rein / VENE INTERLOBULARE RENALE veines interosseuses dorsales de la main / VENE METACARPI-ENE DORSALE veines interosseuses dorsales du pied / VENE METATARSIENE DORSALE veines interosseuses palmaires / VENE METACARPIENE PALMARE veines interosseuses plantaires / VENE METATARSIENE PLANTARE veines ischiatiques / VENE GLUTEALE INFERIOARE veines jejunales et ileales / VENE JEJUNALE Şl ILEALE veines labiales anterieures / VENE LABIALE ANTERIOARE 1812 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN veines labiales inferieures / VENE LABIALE INFERIOARE veines labiales posterieures / VENE LABIALE POSTERIOARE veines lombaires / VENE LOMBARE I Şl II veines lombaires / VENE LOMBARE III Şl IV veines maxillaires / VENE MAXILARE veines mediastinales / VENE MEDIASTINALE veines meningees / VENE MENINGEE veines meningees moyennes / VENE MENINGEE MIJLOCII veines metacarpiennes / VENE INTERCAPITALE veines musculo-phreniques / VENE MUSCULOFRENICE veines obturatrices / VENE OBTURATORII veines oesophagiennes / VENE ESOFAGIENE veines palpebrales / VENE PALPEBRALE veines palpebrales inferieures / VENE PALPEBRALE INFERIOARE veines palpebrales superieures / VENE PALPEBRALE SUPERIOARE veines pancreatico-duodenales / VENE PANCREATICODUO-DENALE veines pancreatiques / VENE PANCREATICE veines parotidiennes / VENE PAROTIDIENE veines perforantes de la cuise / VENE PERFORANTE veines pericardiques / VENE PERICARDICE veines pericardo-phreniques / VENE PERICARDIOFRENICE veines peronieres / VENE PERONIERE veines pharyngees / VENE FARINGIENE veines preparates / VENE SUPRATROHLEARE veines profondes de la verge / VENE PROFUNDE ALE PENISULUI veines profondes du clitoris / VENE PROFUNDE ALE CLITORISULUI veines radiales / VENE RADIALE veines renales / VENE RENALE veines sacrees laterales / VENE SACRATE LATERALE veines scapulaires posterieures / VENE TRANSVERSALE ALE GÂTULUI veines scrotales anterieures / VENE SCROTALE ANTERIOARE veines scrotales posterieures / VENE SCROTALE POSTERIOARE veines sigmoi'des / VENE SIGMOIDIENE veines sous-cutanees abdominales / VENE SUBCUTANATE ABDOMINALE veines sous-hepatiques / VENE HEPATICE veines spinales / VENE SPINALE veines temporales profondes / VENE TEMPORALE PROFUNDE veines temporales superficielles / VENE TEMPORALE SUPERFICIALE veines thoraciques inferieures / VENE TORACOEPIGASTRICE veines thoraciques internes / VENE TORACICE INTERNE veines thymiques / VENE TIMICE veines thyroîdiennes moyennes / VENE TIROIDIENE MIJLOCII veines tibiales anterieures / VENE TIBIALE ANTERIOARE veines tibiales posterieures / VENE TIBIALE POSTERIOARE veines tracheales / VENE TRAHEALE veines tympaniques / VENE TIMPANICE veines uterines / VENE UTERINE veines vertebrales externes anterieures / VENE INTERVERTE-BRALE veines vesicales / VENE VEZICALE veines vestibulaires / VENE VESTIBULARE veines vortiqueuses / VENE VORTICOASE veinesection / VENESECŢIE veineux / VENOS veinoclyse / VENOCLIZĂ veinomoteur / VENOMOTOR veinosclerose / VENOSCLEROZĂ veinoscopie / VENOSCOPIE veinospasme / VENOSPASM veinostase / VENOSTAZĂ veinule postcapillaire / VENULĂ POSTCAPILARĂ velamenteux, -euse / VELAMENTOS velocimetre / VELOCIMETRU velocimetrie Doppler / VELOCIMETRIE DOPPLER velocite / VELOCITATE velopharyngoplastie / VELOFARINGOPLASTIE velum / VELUM veneneux / VENINOS venereologie / VENEROLOGIE venerien / VENERIAN venin / VENIN venomotricite / VENOMOTRICITATE ventilation / VENTILAŢIE ventilation alveolaire / VENTILAŢIE ALVEOLARĂ ventilation artificielle / VENTILAŢIE ARTIFICIALĂ ventilation assistee / VENTILAŢIE ASISTATĂ ventilation controlee / VENTILAŢIE CONTROLATĂ ventilation maximale / VENTILAŢIE MAXIMĂ ventilation-minute / VENTILAŢIE-MINUT ventouse / VENTUZĂ ventouse obstetricale / VENTUZĂ OBSTETRICALĂ ventral / VENTRAL ventre / ABDOMEN ventre de batracien / ABDOMEN DE BATRACIAN ventre de bois / ABDOMEN DE LEMN ventre en bateau / ABDOMEN ÎN CORABIE ventre en besace / ABDOMEN ÎN DESAGĂ ventriculaire / VENTRICULAR ventricule / VENTRICUL ventricule cardiaque / VENTRICUL CARDIAC ventricule de Morgagni / VENTRICUL MORGAGNI ventricule larynge / VENTRICUL LARINGIAN ventricule unique / VENTRICUL UNIC ventricules cerebraux / VENTRICULE CEREBRALE ventriculite / VENTRICULITĂ ventriculo-atriostomie / VENTRICULOATRIOSTOMIE ventriculocisternostomie / VENTRICULOCISTERNOSTOMIE ventriculogramme / VENTRICULOGRAMĂ ventriculographie / VENTRICULOGRAFIE ventriculoplastie / VENTRICULOPLASTIE ventriculotomie / VENTRICULOTOMIE ventrofixation / VENTROFIXAŢIE venule / VENULĂ ver / VIERME veratrum / VERATRUM verbigeration / VERBIGERAŢIE verbomanie / VERBOMANIE verdoglobine / VERDOGLOBINĂ vergetures / VERGETURI vermicide / VERMICID vermiculaire / VERMICULAR vermifuge / VERMIFUG vermilionectomie / VERMILIONECTOMIE verminose / VERMINOZĂ vermis / VERMIS vernix caseosa / VERNIX CASEOSA verre â foyer progressif / LENTILĂ CU FOCAR PROGRESIV 1813 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN verre correcteur / LENTILĂ CORECTOARE verre cylindrique / LENTILĂ CILINDRICĂ verre de contact / LENTILĂ DE CONTACT verres correcteurs / OCHELARI verruca peruviana / VERUCĂ PERUANĂ verrucosite / VERUCOZITATE verrue / NEG, VERUCĂ verrue seborrheique / VERUCĂ SEBOREICĂ verruqueux, -euse / VERUCOS version / VERSIUNE vert / VERDE vertebra plana / VERTEBRA PLANA vertebre / VERTEBRĂ vertebres (cervicales, dorsales, lombaires, sacrees, coccygien-nes) / VERTEBRE (CERVICALE, TORACALE, LOMBARE, SACRATE, COCCIGIENE) vertebrotherapie / VERTEBROTERAPIE vertex / VERTEX vertige / AMEŢEALĂ, VERTIJ vertige alternobarique / VERTIJ ALTERNOBARIC vertige angiopathique / VERTIJ ANGIOPATIC vertige de Meniere / VERTIJ MeNleRE vertige de position / VERTIJ DE POZIŢIE vertige galvanique / VERTIJ GALVANIC vertige hysterique / VERTIJ ISTERIC vertige labyrinthique / VERTIJ LABIRINTIC vertige larynge / VERTIJ LARINGIAN vertige mental / VERTIJ MENTAL vertige nevropathique / VERTIJ NEURASTENIC vertige objectif / VERTIJ OBIECTIV vertige paralysant / VERTIJ PARALIZANT vertige postural / VERTIJ POSTURAL vertige rotatoire / VERTIJ ROTATORIU veru montanum / VERU MONTANUM vesical / VEZICAL vesicant / VEZICANT vesicopustule / VEZICOPUSTULĂ vesicule / VEZICULĂ vesicule biliaire / VEZICULĂ BILIARĂ vesicule exclue / VEZICULĂ EXCLUSĂ vesicule ombilicale / VEZICULĂ OMBILICALĂ vesicule thyroîdienne / VEZICULĂ TIROIDIANĂ vesiculectomie / VEZICULECTOMIE vesicules seminales / VEZICULE SEMINALE vesicules synaptiques / VEZICULE SINAPTICE vesiculine / VEZICULINĂ vesiculite / VEZICULITĂ vesiculographie / VEZICULOGRAFIE vesiculo-pustuleux, -euse / VEZICULO-PUSTULOS vesiculotomie / VEZICULOTOMIE vesperal / VESPERAL vespertilio / VESPERTILIO vessie / VEZICĂ vessie neurologique / VEZICĂ NEUROLOGICĂ vessie urinaire / VEZICĂ URINARĂ vestibulaire / VESTIBULAR vestibule / VESTIBUL vestibule buccal / VESTIBUL BUCAL vestibule de l'oreille / VESTIBULUL URECHII vestibule membraneux / VESTIBUL MEMBRANOS vestibule osseux / VESTIBUL OSOS vestibulite / VESTIBULITĂ vestige / VESTIGIU viabilite / VIABILITATE viabie / ViABIL vibices / VIBICE vibrance pericardique / VIBRANŢĂ PERICARDICĂ vibrance pericardique protodiastolique / VIBRANŢĂ PERICARDICĂ PROTODIASTOLICĂ vibration / VIBRAŢIE vibrations vocales / VIBRAŢII VOCALE Vibrio / VIBRIO Vibrio cholerae / VIBRIO CHOLERAE vibrion / VIBRION vibromassage / VIBROMASAJ vibrotherapie / VIBROTERAPIE vicariant / VICARIANT vice / VICIU viciation / VICIERE videochirurgie / VIDEOCHIRURGIE vie / VIAŢĂ vie moyenne / VIAŢĂ MEDIE vigil / VIGIL vigilambulisme / VIGILAMBULISM vigilance / VIGILENŢĂ VIH / HIV villeux / VILOS villine / ViLINĂ villosite / VILOZITATE villosites choriales / VILOZITĂŢI CORIALE villosites intestinales / VILOZITĂŢI INTESTINALE villosites placentaires / VILOZITĂŢI PLACENTARE villosites sinoviales / VILOZITĂŢI SINOVIALE viloxazine / VILOXAZINĂ vimentine / VIMENTINĂ vin / VIN vinblastine / VINBLASTINĂ vincristine / VINCRISTINĂ vinculine / VINCULINĂ vinorelbine / VINORELBINĂ viol / VIOL VIP / VIP vipome / VIPOM viral / VIRAL, VIROTIC viremie / VIREMIE virginite / VIRGINITATE viril / VIRIL virilisant / VIRILIZANT virilisation / VIRILIZARE virilisme / VIRILISM virino / VIRINO virion / VIRION viroide / VIROID virologie / VIROLOGIE viropexie / VIROPEXIE viroplasme / VIROPLASMĂ virose / VIROZĂ viroses APG / VIROZE APG virucide / VIRUCID virulence / VIRULENŢĂ virurie / VIRURIE virus / VIRUS virus A / VIRUS A virus â ADN / VIRUS ADN virus â ARN / VIRUS ARN virus amarii / VIRUS AMARIL 1814 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN virus attenue / VIRUS ATENUAT virus B / VIRUS B virus Barmah Forest / VIRUS BARMAH FOREST virus BK / VIRUS BK virus Chikungunya / VIRUS CHIKUNGUNYA virus Coxsackie / VIRUS COXSACKIE virus cytotrope / VIRUS CITOTROP virus D / VIRUS D virus de la leucemie avec celules T / VIRUSUL LEUCEMIEI CU CELULE T virus de la leucemie aviare / VIRUS AL LEUCEMIEI AVIARE virus de la leucemie bovine / VIRUS AL LEUCEMIEI BOVINE virus de la leucemie feline / VIRUS AL LEUCEMIEI FELINE virus de la leucemie murine / VIRUS AL LEUCEMIEI MURINE virus de la stomatite vesiculeuse / VIRUS AL STOMATITEI VEZICULOASE virus de Panemie infectieuse cabaline / VIRUS AL ANEMIEI INFECŢIOASE CABALINE virus de l'immunodeficience simienne / VIRUS AL IMUNODE-FICIENŢEI SIMIENE virus de Marburg / VIRUS MARBURG virus de Theiler / VIRUS THEILER virus defectif / VIRUS DEFECTIV virus delta / VIRUS DELTA virus d'Epstein-Barr / VIRUS EPSTEIN-BARR virus des nodules des trayeurs / VIRUS AL NODULILOR LĂPTARILOR virus du sarcome Rous / VIRUS AL SARCOMULUI ROUS virus Ebola / VIRUS EBOLA virus Echo / VIRUS ECHO virus Eyach / VIRUS EYACH virus FA / VIRUS FA virus fixe / VIRUS FIXAT virus Hantaan / VIRUS HANTAAN virus helper / VIRUS HELPER virus herpes simplex / VIRUS HERPES SIMPLEX virus HIV / VIRUS HIV virus JC / VIRUS JC virus Junin / VIRUS JUNIN virus latent / VIRUS LATENT virus lent / VIRUS LENT virus lents / VIRUSURI LENTE virus lymphotropes pour Ies cellules T humaines / VIRUSURI LIMFOTROPE PENTRU CELULELE T UMANE virus lymphotropes pour Ies cellules T humaines / VIRUSURILE LEUCEMIEI CU CELULE T virus lytique / VIRUS LITIC virus Machupo / VIRUS MACHUPO virus masque / VIRUS MASCAT virus Mayaro / VIRUS MAYARO virus Mokola / VIRUS MOKOLA virus neurotropique / VIRUS NEUROTROP virus Norwalk / VIRUS NORWALK virus oncogene / VIRUS ONCOGEN virus orphelin / VIRUS ORFAN virus ourlien / VIRUS URLIAN virus para-influenza / VIRUS PARAGRIPAL virus paravaccinia / VIRUS PARAVACCINIA virus Porogia / VIRUS POROGIA virus Prospect Hill / VIRUS PROSPECT HILL virus respiratoire syncytial / VIRUS RESPIRATOR SINCIŢIAL virus Ross River / VIRUS ROSS RIVER virus Seoul / VIRUS SEUL virus Sindbis / VIRUS SINDBIS virus snowshoe hare / VIRUS SNOWSHOE HARE virus Tacaribe / VIRUS TACARIBE virus Tahyna / VIRUS TAHYNA virus Trivittatus / VIRUS TRIVITTATUS virus varicelle-zosterien / VIRUS VARICELO-ZOSTERIAN virus visna / VIRUS VISNA virusologie / VIRUSOLOGIE visceral / VISCERAL visceralgie / VISCERALGIE viscere / VISCER viscerocepteur / VISCEROCEPTOR viscerographe / VISCEROGRAF visceromegalie / VISCEROMEGALIE visceroptose / VISCEROPTOZĂ viscerotonie / VISCEROTONIE viscoelastique / VÂSCOELASTIC viscosimetre / VISCOZIMETRU viscosite / VISCOZITATE viscosite mentale / VISCOZITATE MENTALĂ Vision / VEDERE visna / VISNA visuel / VIZUAL vitalisme / VITALISM vitalite / VITALITATE vitamine / VITAMINĂ vitamine A / VITAMINĂ A vitamine antiscorbutique / VITAMINĂ ANTISCORBUTICĂ vitamine antixerophtalmique / VITAMINĂ ANTIXEROFTALMICĂ vitamine / VITAMINĂ B-, vitamine B12 / VITAMINĂ B12 vitamine B2 / VITAMINĂ B2 vitamine B6 / VITAMINĂ B6 vitamine B8 / VITAMINĂ B8 vitamine Bg / VITAMINĂ B9 vitamine C / VITAMINĂ C vitamine D / VITAMINĂ D vitamine D2 / VITAMINĂ D2 vitamine D3 / VITAMINĂ D3 vitamine E / VITAMINĂ E vitamine F / VITAMINĂ F vitamine H / VITAMINĂ H vitamine K / VITAMINĂ K vitamine M / VITAMINĂ M vitamine P / VITAMINĂ P vitamine PP / VITAMINĂ PP vitaminisation / VITAMINIZARE vitaminotherapie / VITAMINOTERAPIE vitellus / VITELUS vitesse / VITEZĂ vitesse de sedimentation globulaire / VITEZĂ DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR vitesse maximale / VITEZĂ MAXIMALĂ vitiligo / VITILIGO vitrectomie / VITRECTOMIE vitronectine / VITRONECTINĂ vitropression / VITROPRESIUNE viviparous / vivipare vivisection / VIVISECŢIE voie d'administration / CALE DE ADMINISTRARE voile du palais / VĂL PALATIN voix / VOCE voix bitonale / VOCE BITONALĂ 1815 INDEX DE TERMENI FRANCEZ-ROMÂN voix eunuchoîde / VOCE EUNUCOIDĂ vo! patologique / FURT PATOLOGIC volatile / VOLATIL volemie / VOLEMIE volet costal / VOLET COSTAL volorecepteurs / VOLORECEPTORI volt / VOLT voltage impose / VALTAJ IMPUS voltmetre / VOLTMETRU volum cible anatomoclinique / VOLUM ŢINTĂ ANATOMOCLINIC volum cible previsionnel / VOLUM ŢINTĂ PREVIZIONAL volume / VOLUM volume courant / VOLUM CURENT volume de distribution / VOLUM DE DISTRIBUŢIE volume de reserve expiratoire / VOLUM EXPIRATOR DE REZERVĂ volume de reserve inspiratoire / VOLUM INSPIRATOR DE REZERVĂ volume expiratoire maximum seconde / VOLUM EXPIRATOR MAXIMAL PE SECUNDĂ volume globulaire / VOLUM GLOBULAR volume globulaire moyen / VOLUM GLOBULAR MEDIU volume inspiratoire maximal par seconde / VOLUM INSPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ volume plasmatique / VOLUM PLASMATIC volume residuel / VOLUM REZIDUAL volume respiratoire / VOLUM RESPIRATOR volume sanguin / VOLUM SANGUIN volume systolique / VOLUM SISTOLIC volume tumoral macroscopique / VOLUM TUMORAL MACRO-SCOPIC volumetrique / VOLUMETRIC volvulus / VOLVULUS vomer / VOMER vomique / VOMICĂ vomissement / VĂRSĂTURĂ, VOMĂ, VOMISMENT vomissement periodiques / VĂRSĂTURI PERIODICE vomissements cycliques / VĂRSĂTURI CICLICE vomissements en fusee / VĂRSĂTURI CEREBRALE vomissements fecaloîdes / VĂRSĂTURĂ FECALOIDĂ vomissements hysteriques / VĂRSĂTURI ISTERICE vomissements incoercibles de la grossesse / VĂRSĂTURI INCOERCIBILE DE SARCINĂ vomissements recurrents / VĂRSĂTURI RECURENTE vomitif / VOMITIV vomito negro / VOMITO NEGRO vomiturition / VOMITURIŢIE v-onc / V-ONC vortex / VORTEX voute crânienne / BOLTĂ CRANIANĂ voute palatine / BOLTĂ PALATINĂ voute plantaire / BOLTĂ PLANTARĂ voyeurism / VOAIERISM vue / VĂZ vulnerabilite / VULNERABILITATE vultueux / VULTUOS vulve / VULVĂ vulvectomie / VULVECTOMIE vulviforme / VULVIFORM vulvite / VULVITĂ vulvovaginite / VULVOVAGINITĂ W wandering pacemaker / WANDERING PACEMAKER warfarine / WARFARINĂ Watt / WATT Weber / WEBER Western blot / WESTERN BLOT whartonite / WHARTONITĂ wheezing / WHEEZING wirsungographie / WIRSUNGOGRAFIE wirsungo-jejunostomie / WIRSUNGO-JEJUNOSTOMIE wirsungorragie / WIRSUNGORAGIE Wohlfahrtia magnifica / WOHLFAHRTIA MAGNIFICA wrapping / WRAPPING Wuchereria / WUCHERERIA Wuchereria bancrofti / WUCHERERIA BANCROFTI wuchereriose / WUCHERERIOZĂ X xanthelasma / XANTELASMĂ xanthemolyse / XANTHEMOLIZĂ xanthine / XANTINĂ xanthine oxydase / XANTIN OXIDAZĂ xanthinurie / XANTINURIE xanthochrome / XANTOCROM xanthochromie / XANTOCROMIE xanthocyte / XANTOCIT xanthodermie / XANTODERMIE xantho-erythrodermia perstans / XANTOERITRODERMIA PER-STANS xanthofibrome / XANTOFIBROM xanthogranulome / XANTOGRANULOM xanthogranulome retroperitoneal / XANTOGRANULOM RETRO-PERITONEAL xanthomatose / XANTOMATOZĂ xanthomatose cerebro-tendineuse / XANTOMATOZĂ CEREBRO-TENDINOASĂ xanthomatose crânio-hypophysaire / XANTOMATOZĂ CRANIO-HIPOFIZARĂ xanthomatose cutaneo-muqueuse avec diabete insipide / XANTOMATOZĂ MUCOCUTANATĂ CU DIABET INSIPID xanthomatose eruptive / XANTOMATOZĂ ERUPTIVĂ xanthomatose familiale primitive / XANTOMATOZĂ FAMILIALĂ PRIMITIVĂ xanthomatose hypercholesterolemique familiale / XANTOMATOZĂ HIPERCOLESTEROLEMICĂ FAMILIALĂ xanthomatose idiopathique chronique / XANTOMATOZĂ CRONICĂ IDIOPATICĂ xanthome / XANTOM xanthome juvenile / XANTOM JUVENIL xanthomisation / XANTOMIZARE xanthonychie / XANTONICHIE xanthoproteine / XANTOPROTEINĂ xanthoproteinemie / XANTOPROTEINEMIE xanthopsie / XANTOPSIE xeno-anticorps / XENO-ANTICORPI xeno-antigene / XENO-ANTIGEN xenobiotique / XENOBIOTIC xenodiagnostic / XENODIAGNOSTIC xenogenese / XENOGENEZĂ 181G INDEX de termeni francez-român xenogenique / XENOGENIC xenogreffe / XENOGREFĂ xeno-immunisation / XENOIMUNIZARE xenon 133 / XENON 133 xenoparasitisme / XENOPARAZITISM xenopathle / XENOPATIE xenophoble / XENOFOBIE xenophonie / XENOFONIE xenophtalmie / XENOFTALMIE xerocheilie / XEROCHEILIE xerocyte / XEROCIT xerocythose hereditaire / XEROCITOZĂ EREDITARĂ xeroderma pigmentosum / XERODERMA PIGMENTOSUM xerodermie / XERODERMIE xerographie / XEROGRAFIE xeromammographie / XEROMAMOGRAFIE xeromenie / XEROMENIE xerophagie / XEROFAGIE xerophile / XEROFIL xerophtalmle / XEROFTALMIE xeroradiographie / XERORADIOGRAFIE xerorhinie / XERORINIE xerose / XEROZĂ xerosis / XEROSIS xerostomie / XEROSTOMIE xiphodynie / XIFODINIE xiphoide / XIFOID xlphoidite / XIFOIDITĂ xiphosternopexie / XIFOSTERNOPEXIE xylene / XILEN xylose / XILOZĂ xysma / XISMĂ Y Yersinia / YERSINIA Yersinia peslis / YERSINIA PESTIS yersiniose / YERSINIOZĂ yeux / OCHI yin-yang / YIN-YANG yoga / YOGA yohimbine / YOHIMBINĂ VOP / YOP yperite / YPERITĂ yttrium / YTRIU Z Zea mays / ZEA MAYS zeine / ZEINĂ zeiose / ZEIOZĂ zeisme / ZEISM zelophobie / ZELOFOBIE zelotypie / ZELOTIPIE zeolites / ZEOLIŢI zero / ZERO zeugmatographie / ZEUGMATOGRAFIE zinc / ZINC zinc finger / ZINC FINGER zinc-insuline / ZINC-INSULINĂ zincalisme / ZINCALISM zincoide / ZINCOID zincose / ZINCOZĂ zona / ZONA zona ophtalmique / ZONA OFTALMICĂ zona zoster / ZONA ZOSTER, HERPES ZOSTER zone / ZONĂ zone controlee / ZONĂ CONTROLATĂ zone de Kiesselbach / ZONĂ KIESSELBACH zone detente / ZONĂ TRIGGER zone erogene / ZONĂ EROGENĂ zonite / ZONITĂ zonula adherens / ZONULA ADHERENS zonula cilliaris / ZONULA CILLIARIS zonula occludens / ZONULA OCCLUDENS zonule / ZONULĂ zonule de Zinn / ZONULĂ ZINN zonulolyse / ZONULOLIZĂ zonulotomie / ZONULOTOMIE zooanthropie / ZOOANTROPIE zoomanie / ZOOMANIE zoomorphisme / ZOOMORFISM zoonose / ZOONOZĂ zooparasite / ZOOPARAZIT zoopathie / ZOOPATIE zoophilie / ZOOFILIE zoophobie / ZOOFOBIE zooplancton / ZOOPLANCTON zooprophylaxie / ZOOPROFILAXIE zoopsle / ZOOPSIE zoose / ZOOZĂ zoosterol / ZOOSTEROL zosterien, -ienne / ZOSTERIAN zosteriforme / ZOSTERIFORM zosteroîde / ZOOSTEROID zwitterion / ZWITTERION zygapophyse / ZIGAPOFIZĂ zygodactylie / ZIGODACTILIE zygomatique / ZIGOMATIC zygoneures / NEURON INTERCALAR zygote / ZIGOT zymodeme / ZIMODEM zymogene / ZIMOGEN zymogramme / ZIMOGRAMĂ zymotique / ZIMOTIC 1817 XV. INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Precizări: 1) în acest index sunt cuprinşi, în ordine alfabetică, toţi termenii din limba germană şi echivalenţi lor din limba română. Aceştia din urmă sunt menţionaţi în index cu majuscule, ca şi în intrările de la nivelul vocabularului. 2) Denumirile bolilor, probelor, semnelor, simptomelor, sindroamelor şi testelor au fost grupate în ordine alfabetică la nivelul termenilor de bază respectivi. Pentru căutarea unor eponime se poate utiliza indexul de nume proprii. 3) Anglicismele cu circulaţie în ambele limbi au fost transcrise ca atare, rareori acestea fiind menţionate şi cu modificări specifice. A abartikulâr / ABARTICULAR Abasie / ABAZIE Abbau / CATABOLISM Abbildung / PROIECŢIE Abblătterung / EXFOLIERE Abdominoskopie / ABDOMINOSCOPIE Abdominozentese / ABDOMINOCENTEZĂ Abdrosseln / JUGULA Abdruck / AMPRENTĂ aberrierend / ABERANT Abfuhrend / PURGATIV Abfuhrmittel / PURGATIV Abfuhrmittel / SECRETAGOG Abfuhrung / PURGAŢIE Abgabe / DEBIT Abgedreht sein / TRANSĂ Abgegrenzt / CIRCUMVALAT Abgehoben sein / TRANSĂ abgesiedelt / METASTATIC AbgiefBen / DECANTARE Abhang / CLIVUS Abhăngige Personlichkeit / PERSONALITATE DEPENDENTĂ Abhângigkeit / ADICŢIE Abhângigkeit / DEPENDENŢĂ Abhorchen / AUSCULTAŢIE Abiogenese / ABIOGENEZĂ abiotisch / ABIOTIC Abiotrophie / ABIOTROFIE Abirrung / PERVERSIUNE Abklăren / DECANTARE Abklărung / DEFECAŢIE Abklatschgeschwur / ULCER ÎN OGLINDĂ Abkochen / DECOCŢIE Abkochung / DECOCT Ablagerung / DEPOZIT Ablaktation / ABLACTAŢIE Ablaktation / ÎNŢĂRCARE Ablaufdatum / DATĂ DE EXPIRARE ableitend / EFERENT Ableitende Protein / PROTEINĂ DERIVATĂ Ableitung / DERIVAŢIE Ablepharie / ABLEFARIE Ablosung / DECOLARE Ablosung / DEZLIPIRE Abmagerung / SLĂBIRE Abnahme / DECLIN Abnutzung / DETERIORARE MENTALĂ ABC Transporter / TRANSPORTORI ABC ABO system / SISTEM ABO Aboklusion / ABOCLUZIE Abort / AVORT Abrachie / ABRAHIE Abrachiozephalie / ABRAHIOCEFALIE Abreaktion / ABREACŢIE Abreibein / FRECĂTURĂ Abreitsunfall / ACCIDENT DE MUNCĂ Absăttigung / SATURARE Absaugungsyndrom / SINDROM DE ASPIRAŢIE Abschabung / ABRAZIUNE Abschălen / DECORTICARE AbschlieBendes Endurteil / EPICRIZĂ Abschnitt / COMPARTIMENT Abschnitt / FAZĂ Abschnitt / SECTOR Abschnitt / SEGMENT Abschrift / TRANSCRIPŢIE Abschuppen / EXFOLIERE Abschuppung / DESCUAMARE Abschurfung / EROZIUNE Abschurfung / EXCORIAŢIE abschussig / DECLIV Abschwellung / DETUMESCENŢĂ Absicht / INTENŢIE absiedelnd / METASTAZANT Absinken / DECLIN Absondern / A SECRETA Absondernd / SECRETOR Absonderung / INDIVIDUALIZARE Absonderung / IZOLARE Absonderung / SECREŢIE Absonderungkrankheit / BOALĂ SECRETANTĂ Absorbanz / ABSORBANŢĂ absorbierend / ABSORBANT Absorption / ABSORBŢIE Absorptionspektrum / SPECTRU DE ABSORBŢIE Abspalten / DEDUBLARE absprengung / AVULSIE Abstammung / FILIAŢIE Abstand / DISTANŢĂ Absterben / MORTIFICARE 1819 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Abstillen / ABLACTAŢIE Abstinenz / ABSTINENŢĂ AbszeB / ABCES Abtasten / A PALPA Abtasten / SCANARE Abteil / COMPARTIMENT Abteilung / COMPARTIMENT Abteilung / SECTOR Abteilung / SEGMENTARE Abtragung / ABLAŢIE Abtragung / AMPUTAŢIE Abtreibung / AVORT Abtrunniger / PERVERTIT abulisch / ABULIC Abullie / ABULIE Abwandlung / CONJUGARE Abwandlung / VARIANTĂ Abwandlung / VARIAŢIE Abwechslung / ALTERNANŢĂ Abwehr / FILAXIE abweichend / ABERANT abweichend / HETEROLOG abweicht / DIFLUENT Abweichung / ABERAŢIE Abweichung / DEVIAŢIE Abweichung / DIVERGENŢĂ Abwesenheit / ABSENŢĂ Abzehrung / INANIŢIE Abzehrung / TABES Abzugsrohr / DREN Abzyme / ABZIMĂ Acardius / ACARDIAC ACD antikoagulantes Losung / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ ACD Acedie / ACEDIA Achalasie / ACALAZIE Achlohydrie / ACLORHIDRIE Acholie / ACOLIE Acholurie / ACOLURIE Achondrogenese / ACONDROGENEZĂ Achondroplasich / ACONDROPLAZIC Achondroplasie / ACONDROPLAZIE Achondroplastisches Zwergwuchs / NANISM ACONDROPLAZIC achromasie / ACROMAZIE Achromatisch / ACROMAT Achromatopsie / ACROMATOPSIE A Chromosom / CROMOZOM A Achse / AX Achselhohle / AXILĂ Achylia / ACHILIE Acutum Cor pulmonale / CORD PULMONAR ACUT Adaktylie / ADACTILIE Adaptine / ADAPTINE Adaptometer / ADAPTOMETRU Adaptometrie / ADAPTOMETRIE Addison Korperschwund / CAŞEXIE BRONZATĂ additive Wirkung / EFECT ADITIV Adduktorenreflex / SEMNUL ADDUCTORILOR Adeninzytratphosphatdextrose Antikoagulantes Losung / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ CITRAT FOSFAT DEXTROZĂ ADENINĂ Adenoakanthom / ADENO-ACANTOM Adenofirbrom / ADENOFIBROM Adenogramm / ADENOGRAMĂ adenoide wucherung / VEGETAŢII ADENOIDE Adenoidektomie / ADENOIDECTOMIE Adenoidismus / ADENOIDISM Adenoiditis / ADENOIDITĂ Adenokarzinom / ADENOCARCINOM Adenomatose / ADENOMATOZĂ Adenomektomie / ADENOMECTOMIE Adenomyomatose / ADENOMIOMATOZĂ Adenomyome / ADENOMIOM Adenopathie / ADENOPATIE Adenopathie Virchow / ADENOPATIE VIRCHOW Adenosarkoma / ADENOSARCOM Adenosindeaminase / ADENOZIN DEZAMINAZĂ Adenotomie / ADENECTOMIE Adenotosilektomie / ADENOTONSILECTOMIE Adenovirose / ADENOVIROZĂ Adenylsăure / ACID ADENILIC Aderhaut / COROIDĂ Aderschmerz / FLEBALGIE Aderstein / FLEBOLIT Adertransplantat / GREFON VASCULAR Ades Syndrom / SINDROM ADES Adhărenz / MARGINAŢIE Adhăsion / ADEZIUNE Adhăsionsproteine / PROTEINE DE ADEZIUNE Adiadocokynesie / ADIADOCOKINEZIE Adiponektin / ADIPONECTINĂ Adiposgenitaldystrophie / BOALĂ DISTROFICĂ ADIPOZOGENITALĂ Adiposităt / ADIPOZITATE Adiposogenital Syndrom / SINDROM ADIPOZO-HIPERGENI-TAL Adnex / ANEXE Adnexektomie / ANEXECTOMIE Adnexentzundung / ANEXITĂ adnexial / ANEXIAL adnexial Epitheliom / EPITELIOM ANEXIAL Adolezentenkyphose / EPIFIZITĂ VERTEBRALĂ DE CREŞTERE a-ADRENERGISCH / a-ADRENERGIC Adrenalin / ADRENALINĂ adrenerg(isch) / ADRENERGIC Adrenergagonisten / AGONIŞTJ ADRENERGICI adrenocorticotropes Hormon / HORMON ADRENOCORTI-COTROP adrenogenitales Syndrom / SINDROM ADRENOGENITAL adrenolytisch / ADRENOLITIC Adson Handgriff / MANEVRĂ ADSON adsorbent / ADSORBANT Adsorption / ADSORBŢIE Adsorptionchromatographie / CROMATOGRAFIE DE ADSORBŢIE adstringierend / ASTRINGENT Adventitia / ADVENTICE Adynamie / ADINAMIE Adypolyse / SINDROM DE ADIPOLIZĂ Adypomastie / ADIPOMASTIE Aequorin / ECORINĂ Aerobe / AEROB Aerobiose / AEROBIOZĂ Aerokolie / AEROCOLIE Aerosol / AEROSOL 1820 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Aerosoitherapie / AEROSOLTERAPIE Affectepilepsie / EPILEPSIE AFECTIVĂ Affekt / EMOŢIE Affektion / AFECŢIUNE affektive Deprivation / CARENŢĂ AFECTIVĂ Affektstorungen / TULBURĂRI AFECTIVE Affektunreifigkeit / IMATURITATE AFECTIVĂ Affenhand / MÂNĂ DE MAIMUŢĂ Affenlucke / DIASTEMA Afflnităt / AFINITATE Affinitâtschromatographie / CROMATOGRAFIE DE AFINITATE Afibrinogenâmie / AFIBRINOGENEMIE After / ANUS Agalaktie / AGALACTIE Agammaglobulinămie / AGAMAGLOBULINEMIE Agenesie / AGENEZIE Agenitalismus / AGENITALISM Agens / AGENT Agglutinin / AGLUTININĂ Agglutinogen / AGLUTINOGEN Aggregat / AGREGAT Aggregation / AGREGARE Aggregometer / AGREGOMETRU Aggresivitât / AGRESIVITATE Aggression / AGRESIUNE Aggressologie / AGRESOLOGIE Aglossie-Adaktylie Syndrom / SINDROM AGLOSIE-ADACTILIE Aglykon / AGLICON agonadisch / AGONADAL Agonist / AGONIST Agrammatismus / AGRAMATISM Agranulose / AGRANULOZĂ Agranulozyt / AGRANULOCIT Agranulozytose / AGRANULOCITOZĂ Agraphie / AGRAFIE Agregabilitât / AGREGABILITATE Agyrie / AGIRIE Ahndlung / ACŢIUNE Ahnentafel / ARBORE GENEALOGIC Ahornsirupharnkrankheit / BOALA URINEI CU MIROS DE SIROP DE ARŢAR AIDS / SIDA AIDS / SINDROM DE IMUNODEFICIENŢĂ DOBÂNDITĂ Akalkulie / ACALCULIE Akampsie / ACAMPSIE Akantholyse / ACANTOLIZĂ Akanthoma / ACANTOM Akanthose / ACANTHOSIS NIGRICANS Akanthose / ACANTOZĂ Akanthozyt / ACANTOCIT Akanthozytose / ACANTOCITOZĂ Akapnie / ACAPNIE Akardie / ACARDIE Akarinose / ACARIOZĂ Akaryotisch / ACARIOT Akathagraphie / ACATAGRAFIE Akathalasâmie / ACATALAZEMIE Akathalasie / ACATALAZIE Akathamathesie / ACATAMATEZIE Akathaphasie / ACATAFAZIE Akinesie / AKINEZIE akinetische Epilepsie / EPILEPSIE AKINETICĂ akinetische Mutismus / COMĂ VIGILĂ Akinetobakîer / ACINETOBACTER Akklimatisation / ACLIMATIZARE Akkomodation / ACOMODARE akkzessorisches Chromosom / CROMOZOM ACCESORIU Akne / ACNEE akneformig / ACNEIFORM Akorie / ACORIE, ACOREA Akrinie / ACRINIE Akrodermatitis / ACRODERMATITĂ Akrodolichomelie / ACRODOLICOMELIE Akrodynie / ACRODINIE Akrodysostose / ACRODISOSTOZĂ Akrodysplasie / ACRODISPLAZIE Akroerythrose / ACROERITROZĂ Akroesthesie ACROESTEZIE Akrokeratose / ACROKERATOZĂ Akromastitis / ACROMASTITĂ Akromegalie / ACROMEGALIE Akromegalie-Riesenwuchs / ACROMEGALO-GIGANTISM akromegalische Spondylitis / SPONDILITĂ ACROMEGALICĂ akromelisch / ACROMELIC Akromikrie / ACROMICRIE Akromion / ACROMION Akromisches Melanom / MELANOM ACROMIC Akroosteolyse / ACROOSTEOLIZĂ Akropachie / ACROPAHIE Akropachydermie / ACROPAHIDERMIE Akroparesthalgie / ACROPARESTALGIE Akroparesthesie / ACROPARESTEZIE Akrophobie / ACROFOBIE Akropoikilothermie / ACROPOIKILOTERMIE Akrosklerose / ACROSCLEROZĂ Akrosom / ACROZOM Akrosyndrom / ACROSINDROM akrozentrisches Chromosom / CROMOZOM ACROCENTRIC Akrozephalie / ACROCEFALIE Akrozephalopolysyndaktilie / ACROCEFALOPOLISINDACTILIE Akrozephalosyndaktilie / ACROCEFALOSINDACTILIE Akrozyanose / ACROC1ANOZĂ Aktin / ACTINĂ aktinisch / ACTINIC Aktinitis / ACTINITĂ Aktinomykom / ACTINOMICOM Aktinomykose / ACTINOMICOZĂ Aktinomyzetom / ACTINOMICETOM Aktinoretikulose / ACTINORETICULOZĂ Aktion / ACŢIUNE Aktionspotential / POTENŢIAL DE ACŢIUNE Aktivationsenergie / ENERGIE DE ACTIVARE Aktivator / ACTIVATOR aktive Transport / TRANSPORT ACTIV aktives Immunităt / IMUNITATE ACTIVĂ aktives Prinzip / PRINCIPIU ACTIV aktives Serum / SER ACTIV aktivierte Epilepsie / EPILEPSIE ACTIVATĂ aktivierte Kohle / CĂRBUNE ACTIVAT Aktivierung / ACTIVARE Aktivierungsretikulârsystem / SISTEM RETICULAT ACTIVATOR ASCENDENT Aktivimesser / ACTIVIMETRU Aktivitât / ACTIVITATE Aktograph / ACTOGRAF Aktomyosin / ACTOMIOZINĂ 1821 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Aktopathie / ACROPATIE Ăkuator / ECUATOR Akumetrie / ACUMETRIE Akupunktur / ACUPUNCTURA Akustik / ACUSTICĂ akut / ACUT akute eitrige Peripachymeningitis / PERIPAHIMENINGITĂ PURULENTĂ ACUTĂ akute Erythromyelose / ERITROMIELOZĂ ACUTĂ akute hâmolytische Anâmie / ANEMIE HEMOLITICĂ ACUTĂ Akute Histiozytose / HISTIOCITOZĂ DIFUZĂ ACUTĂ akute lymphoblastische leukămie Antigen / ANTIGEN AL LEUCEMIEI LIMFOBLASTICE ACUTE akute Magenerweiterung / DILATAŢIE ACUTĂ DE STOMAC akute Monozytose / MONOCITOZĂ ACUTĂ akute Nierennsuffizienz / INSUFICIENŢĂ RENALĂ ACUTĂ akute optische Neuromyelitis / NEUROMIELITĂ OPTICĂ ACUTĂ akute Osteomyelitis / OSTEOMIELITĂ INFECŢIOASĂ ACUTĂ akute respiratorische Insuffizienz / DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI akutenphase Proteine / PROTEINE DE FAZĂ ACUTĂ akuter fieberhafter maligner pemphigus / PEMFIGUS ACUT FEBRIL GRAV NODET akutes Abdomen / ABDOMEN ACUT akutes Entzundung / INFLAMAŢIE ACUTĂ akutes Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ ACUTĂ akutes hemorrhagisches Anâmie / ANEMIE POSTHEMORAGICĂ ACUTĂ akutes Knochenmarkriesenzelle Leukămie / MEGACARIOBLASTOZĂ akutes schmerzhaftes Schulter / UMĂR DUREROS ACUT akutes Tamponade Syndrom / SINDROM DE TAMPONADĂ ACUTĂ Akynesie / AKINEZIE akynetische Stummheit / MUTISM AKINETIC Akzelerator / ACCELERATOR Akzelerin / ACCELERINĂ Akzeptor / ACCEPTOR Alaktasie / ALACTAZIE Albinismus / ALBINISM albino / ALBINOS Albuginitis / ALBUGINITĂ Albumin / ALBUMINĂ Albuminămie / ALBUMINEMIE Albuminurie / ALBUMINURIE Albumin-Zellen Dissoziation des Gehirn-Ruckenmarkflussigkeit / DISOCIAŢIE ALBUMINOCITOLOGICĂ A LCR Aldaktontest /PROBĂ LA ALDACTONĂ Aldehyd / ALDEHIDĂ Aldolasămie / ALDOLAZEMIE Aldolase / ALDOLAZĂ Aldosteron / ALDOSTERON Alexithymie / ALEXITIMIE Algemeinmediziner / OMNIPRACTICIAN Algenâhnlichzelle / CELULE ALGOIDE algodystrophie Syndrom / OSTEOPOROZĂ ALGICĂ POSTTRAUMATICĂ Algogenese / ALGOGENEZĂ Algolagnie / ALGOLAGNIE Algomanie / ALGOMANIE Algomerrho / ALGOMENOREE Algoparâsthesie / ALGOPARESTEZIE Algophilie / ALGOFILIE Algorithm / ALGORITM Aliphatisch / ALIFATIC Alkaleszenz / ALCALINITATE Alkalhâmie / ALCALEMIE Alkali / ALCALI Alkalinisation / ALCALINIZARE Alkalisch / ALCALIN alkalische Phosphatase / FOSFATAZĂ ALCALINĂ alkalisierer / ALCALINIZANT Alkaloid / ALCALOID Alkalose / ALCALOZĂ Alkapton / ALCAPTONĂ Alkaptonsâure / ACID HOMOGENTIZIC Alkaptonurie / ALCAPTONURIE Alkohol / ALCOOL Alkoholâmie / ALCOOLEMIE Alkoholat / ALCOOLAT Alkoholatur / ALCOOLATURĂ Alkoholentziehungskur / DEZALCOOLIZARE Alkoholisation / ALCOOLIZARE alkoholische Koma / COMĂ ALCOOLICĂ alkoholische Leberschâdigung / HEPATITĂ ALCOOLICĂ alkoholische Losung / SOLUŢIE ALCOOLICĂ alkoholische Myopathie / MIOPATIE ALCOOLICĂ alkoholische Schrumpfleber / CIROZĂ ALCOOLICĂ alkoholisches Leber / FICAT ALCOOLIC Alkoholitis / ALCOOLITĂ Alkohollehre / ALCOOLOGIE Alkoholmesser / ALCOOLMETRU Alkoholomanie / ALCOOLOMANIE Alkoholose / ALCOOLOZĂ Alkoholtest / ALCOOLTEST Alkyl / ALCHIL alkylanzien / ALCHILANT Allantois / ALANTOIDĂ Allele / ALELĂ Allergen / ALERGEN Allergiche krankheit / BOALĂ ALERGICĂ Allergie / ALERGIE allergisch / ALERGIC allergische granulomatose Angiitis / ANGEITĂ GRANULOMATOASĂ DIFUZĂ allergische Hautarteriolytis / ARTERIOLITĂ CUTANATĂ ALERGICĂ allergische Hautkrankheit / ALERGIDĂ allergische Vaskulitis / ANGEITĂ ALERGICĂ allergologie / ALERGOLOGIE Allgemein Adaptation Syndrom / SINDROM GENERAL DE ADAPTARE Allgemeinbetăubung / NARCOZĂ allgemeine Betâubungsmittel / ANESTEZICE GENERALE allgemeine Hyperhydrationssyndrom / SINDROM DE HIPER-HIDRATARE GLOBALĂ allgemeine Theorie von Systemen / TEORIA GENERALĂ A SISTEMELOR Allgemeinkontraktursyndrom / SINDROM DE CONTRACTURĂ GENERALIZATĂ Allgemeinmediziner / GENERALIST Allheilmittel / PANACEU Alliquot / ALICOT allmoglich / TOTIPOTENT Allodromie / ALODROMIE 1822 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Alioerotismus / ALOEROTISM Alloesthesie / ALOESTEZIE allogene Hemmung / INHIBIŢIE ALOGENĂ allogenes Transplantat / HOMOGREFĂ allogenic Antigen / ANTIGENI ALOGENICI Allokynesis / ALOKINEZ1E Aliometrie / ALOMETRIE Allopathie / ALOPATIE Allotransplantat / ALOGREFĂ Allotransplantat / HOMEOGREFĂ Allotriosmie / ALOTRIOSMIE Allotropismus / ALOTROPIE Allotyp / ALOTIP Allotypie / ALOTIPIE Alltagverstimmung / DISFORIE Aioantikorper / ALOANTICORP Alodynie / ALODINIE alogenisch / ALOGENIC Alpha Schwerkettenkrankheit / BOALĂ LANŢURILOR GRELE ALFA alphaadrenergisch / ALFAADRENERGIC alphablockierer / ALFABLOCANT Alpha-Follikelhormon / FOLICULINĂ Alphaglobulin / ALFAGLOBULINE Alphakymotrypsin / ALFACHIMOTRIPSINĂ alphamimetisch / ALFAMIMETIC Alphaphotoprotein / ALFAFETOPROTEINĂ Alphastimulans / ALFASTIMULANT Alter / VÂRSTĂ Altern / ÎMBĂTRÂNIRE Altern / SENESCENŢĂ altern Syndrom / SINDROM ALTERN Alternativhypothese / IPOTEZĂ ALTERNATIVĂ Alternativmedizin / MEDICINĂ ALTERNATIVĂ alternierend Puls / PULS ALTERNANT Altersblodsinn / DEMENŢĂ SENILĂ Altersforschung / GERONTOLOGIE Alterskeratosis / KERATOZĂ SENILĂ Alterslehre / GERIATRIE Altersschwâche / SENILITATE Altersschwerhorigkeit / PRESBIACUZIE Altersschwersichtigkeit / PRESBIOPIE Aluminium / ALUMINIU Aluminose / ALUMINOZĂ Alveolar / ALVEOLAR alveolar Syndrom / SINDROM ALVEOLAR Alveolarbeluftung / VENTILAŢIE ALVEOLARĂ Alveolarkanal / CANAL ALVEOLAR Alveolarphagozyt / MACROFAG ALVEOLAR Alveolarproteinose / PROTEINOZĂ ALVEOLARĂ Alveolarsack / SAC ALVEOLAR Alveolarzellenkarzinom / CANCER ALVEOLAR PULMONAR Alveole / ALVEOLĂ Alveolenschnitt / ALVEOLOTOMIE Alveolitis / ALVEOLITĂ Alveoloplastik / ALVEOLOPLASTIE Alveolyse / ALVEOLIZĂ Alzheimer Sklerose / SCLEROZĂ ALZHEIMER Am System / SISTEM Amakrinzelle / CELULĂ AMACRINĂ Amalgam / AMALGAM Âmaurose / AMAUROZĂ Amaurotische Idiotie / IDIOŢIE AMAUROTICĂ FAMILIALĂ ambidexter / AMBiDEXTRLî Ambisexualităt / AMBISEXUALITATE Ambivalenz / AMBIVALENŢĂ Amblyoskope / AMBLIOSCOP Amboss / NICOVALĂ Ameisenlaufen / FORMICAŢIE Ameisenlaufen / FURNICĂTURĂ Amelie 7 AMELIE Amenorrhoe / AMENOREE Amenorrhoe-Galaktorrhoe Syndrom / SINDROM AMENOREE-GALACTOREE Amerikanische Fleckfieber / FEBRA PĂTATĂ A MUNŢILOR STÂNCOŞI Amid / AMIDĂ Amimie / AMIMIE Amine / AMINĂ Aminoessigsâure / ACID AMINOACETIC Aminosăure / ACID AMINAT Aminsăure / AMINOACID Aminsâurekrankheit / AMINOACIDOPATIE Aminurie / AMINOACIDURIE Amme / DOICĂ Ammoniămie / AMONIEMIE Ammonienbildung / AMONIOGENEZĂ Ammonium / AMONIAC Ammoniurie / AMONIURIE Ammonshorn / CORNUL LUI AMMON amnesich / AMNEZIC Amnestisch lotus / ICTUS AMNEZIC amnestisches Syndrom / SINDROM AMNESTIC Amniographie / AMNIOGRAFIE Amnionhohle / CAVITATE AMNIOTICĂ Amnioskopie / AMNIOSCOPIE Amniotiche Kranheit / BOALA AMNIOTICĂ amniotisch / AMNIOTIC Amniozentese / AMNIOCENTEZĂ Amniozentese / PUNCŢIE AMNIOTICĂ Amniozyt / AMNIOCIT Amobafdrmig / AMIBOID Amobe / AMIBĂ Amobenâhnlich / AMIBOISM Amobiase / AMIBIAZĂ Amoklaufen / AMOK Amonshorn / HIPOCAMP Amorphognosie / AMORFOGNOZIE amphipathisch / AMFIPATIC amphiphylisch / AMFIFIL Ampholyt / AMFOLIT amphophil / AMFOFIL amphoter / AMFOTER Amphotropisch / AMFOTROP Amplitude / AMPLITUDINE Ampulle / FIOLĂ Amusie / AMUZIE amyelinisch / AMIELINIC Amygdalitis / AMIGDALITĂ Amylasâmie / AMILAZEMIE Amylase / AMILAZĂ Amylasurie / AMILAZURIE amyloid / AMILOID Amyloidose / AMILOIDOZĂ amyloid-Polyneuropathie / NEUROPATIE AMILOIDĂ amylolytisch / AMILOLITIC 1823 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Amylopektin / AMILOPECTINĂ Amylorrhoe / AMILOREE Amylose / AMILOZĂ Amyotonie / AMIOTONIE Amyotrophie / AMIOTROFIE amyotrophische Lateralsklerose / SCLEROZĂ LATERALĂ AMIOTROFICĂ Anabiose / ANABIOZĂ anabolysierend / ANABOLIZANT Anadikrotisch / ANADICROTIC anaerob / ANAEROB Anaerobiose / ANAEROBIOZĂ anaklytisch / ANACLITIC Anakrotisch / ANACROTIC anakrotische Welle / UNDĂ ANACROTĂ Anakrotismus / ANACROTISM Anakusie / ANACUZIE analeptisch / ANALEPTIC Analfissur / FISURĂ ANALĂ Analgetikanephropathie / NEFROPATIE ANALGEZICĂ analgetikum / ANALGEZIC Analhemie / HIDROCEL Analyse / ANALIZĂ analytische Zentrifugation / CENTRIFUGARE ANALITICĂ Anămie / ANEMIE anâmisches Gerăusch / SUFLU ANEMIC Anandamide / ANANDAMIDĂ Anankastich / ANANCASTIC anankastisch Personlichkeit / PERSONALITATE ANANCASTICĂ anapeiratic Lăhmung / PARALIZIE ANAPEIRATICĂ Anaphase / ANAFAZĂ Anaphorese / ANAFOREZĂ Anaphorie / ANAFORIE anaphylaktischer Schock / ŞOC ANAFILACTIC anaphylaktoide Purpura / PURPURĂ VASCULARĂ ALERGICĂ Anaphylatoxin / ANAFILATOXINĂ Anaplasie / ANAPLAZIE Anâsthesie / ANESTEZIE Anăsthesielehre / ANESTEZIOLOGIE Anatomie / ANATOMIE anatomische Alter / VÂRSTĂ ANATOMICĂ anatomische Lage / POZIŢIE ANATOMICĂ Anatomische Tuberkel / TUBERCUL ANATOMIC anatomisches Geschlecht / SEX ANATOMIC Anbau / ANEXE Ancylostomiase / ANCHILOSTOMIAZĂ Andauern / CRONICITATE Ănderer / MODULATOR Andersgeschiechtig / HETEROSEXUAL Ănderung / ALTERARE androgen / ANDROGEN Androgenese / ANDROGENEZĂ Androgenhormone / ANDROGENI androgenisch / ANDROGENIC Andrologie / ANDROLOGIE Andropause / ANDROPAUZĂ Anenzephalie / ANENCEFALIE Anenzephalie / ENCEFALO-ARAFIE Anenzephalomyelie / ANENCEFALOMIELIE Anergisch / ANERGIZANT Aneurysma / ANEVRISM aneurysmale Knochenzyst / CHIST ANEVRISMAL AL OSULUI Aneurysmennaht / ANEVRISMORAFIE Aneurysmentfernung / ANEVRISMECTOMIE Aneurysmplastik / ANEVRISMOPLASTIE Aneusomie / ANEUZOMIE Anfall / ACCES Anfall / ATAC Anfall / CRIZĂ Anfall / PAROXISM Anfâlligkeit / DISPOZIŢIE Anfălligkeit / PREDISPOZIŢIE Anfrischen / AVIVARE angeboren / CONGENITAL angeborene / ÎNNĂSCUT angeborene Aleukie / ALEUCIE CONGENITALĂ angeborene diffuse bosartige Keratom / KERATOM MALIGN DIFUZ CONGENITAL angeborene Immunitât / IMUNITATE ÎNNĂSCUTĂ Angeborene Krankheit / BOALĂ CONGENITALĂ angeborene Kropf / GUŞĂ CONGENITALĂ angeborene laryngeale Stridor / STRIDOR LARINGIAN CONGENITAL angeborene Myopathie mit Fasertyp Missverhăltnis / MIOPATIE CU DISPROPORŢIE A TIPURILOR DE FIBRE angeborene Myotonie / MIOTONIE CONGENITALĂ angeborene Pachyonychie / PAHIONICHIE CONGENITALĂ angeborene Paramyotonie / PARAMIOTONIE CONGENITALĂ angeborene spastische Paraplegie / PARAPLEGIE SPASTICĂ EREDITARĂ angeborene Toxoplasmose / TOXOPLASMOZĂ CONGENITALĂ angeborenes hautleiden mit Blasenbildung / PEMFIGUS CRONIC BENIGN FAMILIAL Angehâuft / AGREGAT Angiektasie / ANGIECTAZIE Angiitis / ANGEITĂ Angiocholegraphie / ANGIOCOLEGRAFIE Angiocholezystitis / ANGIOCOLECISTITĂ Angiocholezystographie / ANGIOCOLECISTOGRAFIE Angiocholitis / ANGIOCOLITĂ Angiodiathermie / ANGIODIATERMIE angiofollikulăre Hyperplasie / HIPERPLAZIE ANGIOFOLICULARĂ Angiogenese / ANGIOGENEZĂ angiogenetische Proteine / PROTEINE ANGIOGENICE Angiokardiogramm / ANGIOCARDIOGRAMĂ Angiokardiographie / ANGIOCARDIOGRAFIE Angiomyom / ANGIOMIOM Angionekrose / ANGIONECROZĂ Angioodem / EDEM ACUT ANGIONEUROTIC Angiosarkom / ANGIOSARCOM Angioskope / ANGIOSCOP Angioskotoma / ANGIOSCOTOM Angiotensin / ANGIOTENSINĂ Angiotensinkonversionenzymhemmer / INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI Angiotensinogen / ANGIOTENSINOGEN Angiotnonie / ANGIOTONIE Angleichung / ASIMILAŢIE Angrenzen / CONTIGUITATE Angriff / AGRESIUNE Angriffslust / AGRESIVITATE Angst / ANGOASĂ Angst / FRICĂ 1824 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Angst / NELINIŞTE Antnrakosiiikose / ANTRÂCOSiUCOZĂ Angst / PAVOR Anthropogenese / ANTROPOGENEZĂ Angst / TEAMĂ anthropologische Medizin / MEDICINĂ ANTROPOLOGICĂ Ăngstlichkeit / ANXIETATE Anthropophylie / ANTROPOFILIE angstlosende Mittel / ANXIOLITIC antiamaril Impfstoff / VACCIN ANTIAMARIL Angstsyndrom / SINDROM DE ANXIETATE antianemisch / ANTIANEMIC Anhang / ANEXE antiarrythmisch / ANTIARITMIC Anhang / APENDICE antiazid / ANTIACID Anhăufung / AGREGARE antibakteriell / ANTIBACTERIAN Anheftung / PEXIE Antibiogramm / ANTIBIOGRAMĂ Anhyst / ANHIST Antibiotikum / ANTIBIOTIC Anidrose / ANHIDROZĂ anticholerisches Impfstoff / VACCIN ANTIHOLERIC Anidrotisch / ANHIDROTIC anticholinergisch / ANTICOLINERGIC Anikterisch / ANICTERIC anticholinergisches Syndrom / SINDROM ANTICOLINERGIC Anilinvergiftung / ANILISM antidepressiva / ANTIDEPRESIV Aniseikonie / ANIZEICONIE antidiabetisch / ANTIDIABETIC Anisochromie / ANIZOCROMIE Antidiabetische Sulfonamide / SULFAMIDĂ ANTIDIABETICĂ Anisokaryose / ANIZOCARIOZĂ antidiuretisch / ANTIDIURETIC Anisokorie / ANIZOCORIE antidiuretisches Hormon / HORMON ANTIDIURETIC Anisometrie / ANIZOMETROPIE antidromisch / ANTIDROMIC Anisophoria / ANIZOFORIE antiemetika / ANTIEMETIC anisotrope / ANIZOTROP antiemetika / ANTIVOMITIV Anisozytose / ANIZOCITOZĂ antifibrinolytika / ANTIFIBRINOLITIC Ankerprotein / PROTEINĂ DE ANCORARE Antigen / ANTIGEN Ankyloglossie / ANCHILOGLOSIE Antigen-Antikorper Komplement Komplex / COMPLEX ANTI- Anlage / DISPOZIŢIE GEN-ANTICORP-COMPLEMENT Anlage / INSTALAŢIE Antigen-Antikorper Komplex / COMPLEX ANTIGEN-ANTICORP Anlehnungsdepression / DEPRESIE ANACLITICĂ Antigen-Antikorperkomplexen Krankheit / BOALĂ PRIN COM¬ Annuloplastik / ANULOPLASTIE PLEXE ANTIGEN-ANTICORP Anode / ANOD Antigeneinheit / UNITATE DE ANTIGEN Anomaloskope / ANOMALOSCOP antigenische Determinator / DETERMINANT ANTIGENIC anonyme Sequenz / SECVENŢĂ ANONIMĂ Antigenitât / ANTIGENICITATE Anoplastik / ANOPLASTIE Antigen-prăsentierende Zelle / CELULĂ PREZENTATOARE anorganisch / ANORGANIC DE ANTIGEN anorganisches Gerâusch / SUFLU ANORGANIC Antigenprofil / PROFIL ANTIGENIC Anovulation / ANOVULAŢIE Antigenstruktur / STRUCTURĂ ANTIGENICĂ Anoxămie / ANOXEMIE Antigenvorlegung / PREZENTARE A ANTIGENULUI Anoxie / ANOXIE antihămolytisch / ANTIHEMOLITIC Anpassung / ACOMODARE antihămorragisch-/ ANTIHEMORAGIC Anpassung / ADAPTARE antiheparin-Faktor / FACTOR ANTIHEPARINIC Anprall / ŞOC Antihepatitis A Impfstoff / VACCIN ANTIHEPATITĂ A Anregung / STIMULARE Antihepatitis B Impfstoff VACCIN ANTIHEPATITĂ B Ansammelnd / AGREGANT antihistaminisch / ANTIHISTAMINIC Ansatz / INSERŢIE antihypertonika / ANTIHIPERTENSIV Ansaugung / ASPIRAŢIE antiinphlammatorisch / ANTIINFLAMATOR Anschung / INTUIŢIE Antikanzeros / ANTICANCEROSINDROM Anschwellung / INTUMESCENŢĂ Antikorper / ANTICORP Anschwellung / TUMEFACŢIE antikorper gegen Thyroxin / ANTICORPI ANTITIROXINĂ Ansteckbarkeit / CONTAGIOZITATE Antikorpertiter / TITRU DE ANTICORPI ansteckend / CONTAGIOS antimalarisch / ANTIMALARIC ansteckend / INFECŢIOS Antimetaboliten / PARAMETABOLIT Ansteckende Krankheit / BOALĂ CONTAGIOASĂ antimikotisch / ANTIMICOTIC Ansteckheit / INFECŢIOZITATE antimikrobieller Serum / SER ANTIMICROBIAN Ansteckung / CONTAGIUNE Antimitotisch / ANTIMITOTIC Ansteckung / INFECŢIE Antimon / ANTIMONIU Anstrengung / CONTENŢIE Antimonsalzlungenkrankheit / BOALĂ PULMONARĂ PRIN Anstrengung / EFORT SĂRURI DE ANTIMONIU antalgikum / ANALGEZIC anti-Muller Hormon / HORMON ANTIMOLLERIAN anteilmâBige Halbseitenlăhmung / HEMIPLEGIE antineoplastisch / ANTINEOPLAZIC PROPORŢIONALĂ antinukleares Antikorper / ANTICORPI ANTINUCLEARI Anthelix / ANTEHELIX Antionkogene / ANTIONCOGENĂ Anthrakoid / ANTRACOID antioxidanzien / ANTIOXIDANT Anthrakose / ANTRACOZĂ antiparasitâr / ANTIPARAZITAR 1825 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN antiperistaltik / ANTIPERISTALTISM antiperistaltische Anastomose / ANASTOMOZA ANTIPERISTALTICĂ antiphlogistikum / ANTIFLOGISTIC antiphlogistisch / ANTIINFLAMATOR antiphospholipid Syndrom / SINDROM ANTIFOSFOLIPIDIC Antipoliomyelitisches Impfstoff / VACCIN ANTIPOLIOMIELITIC Antisense RNS / ARN ANTISENS antiseptisch / ANTISEPTIC Antisoziale Personlichkeit / PERSONALITATE ANTISOCIALĂ antithrombotisch / ANTITROMBOTIC antituberkulos / ANTITUBERCULOS antiulzeros / ANTIULCEROS antixerophthalmic Vitamin / VITAMINĂ ANTIXEROFTALMICĂ Antlitz / FACIES Antrales GefăRerweiterung / ECTAZIE VASCULARĂ ANTRALĂ Antrektomie / ANTRECTOMIE Antrieb / IMPULS Antropometrie / ANTROPOMETRIE Antropozoonoze / ANTROPOZOONOZĂ Antrum / ANTRU Anurie / ANURIE Anuskanal / CANAL ANAL Anweisung / INSTRUCŢIE anxiolytika / ANXIOLITIC Anzeige / INDICAŢIE anzeigepflichtige Krankheiten / BOALĂ CU DECLARARE OBLIGATORIE Anzestralgen / GENĂ ANCESTRALĂ Anzieher / ADDUCTOR Aortenbifurkationsyndrom / SINDROM DE BIFURCAŢIE AORTICĂ Aortenbogen / ARC AORTIC Aortendissektion / DISECŢIE DE AORTĂ Aortenklappeninsuffizienz / INSUFICIENŢĂ AORTICĂ Aortensinussyndrom / SINDROM DE SINUS AORTIC Aortikbogensyndrom / SINDROM DE ARC AORTIC Aortikopulmonalfistel / FISTULĂ AORTO-PULMONARĂ aortische Stenose / STENOZĂ AORTICĂ aortischer Sinus / SINUS AORTIC Aortomyoplastie / AORTOMIOPLASTIE Apatit / APATITĂ Apendikozel / APENDICOCEL Apergillom / ASPERGILOM Apertur / ORIFICIU Apgar Index / INDICE APGAR Apgar Index / SCOR APGAR Aphasie / AFAZIE Aphemie / AFEMIE Apherese / AFEREZĂ aphrodisiaka / AFRODIZIAC Aphrodisie / AFRODIZIE Aphtha / AFTĂ Aphtose / AFTOZĂ apidermolysys acuta Toxica / EPIDERMOLIZĂ BULOASĂ TOXICĂ Apikolyse / APICOLIZĂ Aplasie / APLAZIE aplastische Anâmie / ANEMIE APLASTICĂ Apnoe / APNEE apokrin / APOCRIN apokrine Druse / GLANDĂ APOCRINĂ Aponeurektomie / APONEVRECTOMIE Aponeurosistis / APONEVROZITĂ Aponeurotomie / APONEVROTOMIE Apophyse / APOFIZĂ Apophysitis / APOFIZITĂ apoplektiform / APOPLECTIFORM apoplektiforme Gaumensegelblutug / APOPLEXIA LUETEI apoplektisch / APOPLECTIC apoplektische Koma / COMĂ APOPLECTICĂ Apoplexie / APOPLEXIE Apoptose / APOPTOZĂ Apotheke / FARMACIE Appendektomie / APENDICECTOMIE appendikulâr / APENDICULAR Appendizitis / APENDICITĂ Appetit / APETIT Appetitlosigkeit / ANOREXIE Appetitlosigkeit / INAPETENŢĂ Appetitzentrum / CENTRU AL APETITULUI Applikator / APLICATOR Apposition / APOZIŢIE Apragmasie / APRAGMATISM Apraxie / APRAXIE Aprosexie / APROSEXIE Aprosopie / APROSOPIE Apsychognosie / APSIHOGNOZIE APUD System / SISTEM APUD Apud Zellen / CELULE APUD Apudom / APUDOM Apudomatose / APUDOMATOZĂ Ăquatorialplatte / COROANĂ ECUATORIALĂ aquimolarităt / CHIMOLECULARITATE Ăquivalent / ECHIVALENT Ăquivalenz / ECHIVALENŢĂ Arachidonsăure / ACID ARAHIDONIC Arachnidismus / ARAHNIDISM Arachnitis / ARAHNOIDITĂ Arachnodaktylie / ARAHNODACTILIE Arachnozel / ARAHNOIDOCEL Arbeit / MUNCĂ Arbeitskrankheit / BOALĂ PROFESIONALĂ Arbeitsmedizin / MEDICINA MUNCII Arbeitsunfăhigkeit / INCAPACITATE DE MUNCĂ Archeobakterien / ARHEOBACTERIE Argentaffine Zellen / CELULĂ ARGENTAFINĂ Argininâmie / ARGININEMIE argyphylus / ARGIROFIL Argyrie / ARGIRIE Argyrism / ARGIRISM Argyrophyle Kornelung Krankheit / BOALA GRANULAŢIILOR ARGIROFILE Aritmia perpetua / ARITMIE COMPLETĂ Armtragetuch / EŞARFĂ Arneimittelvorstufe / PRODROG Arneth Formei / FORMULĂ ARNETH Aromatherapie / AROMATERAPIE aromatisch / AROMATIC Arrhenoblastoma / ARENOBLASTOM Arrhytmomanie / ARITMOMANIE Arsen / ARSENIC Arsenikvergiftung / ARSENICISM Art / TIP Artefakt / ARTEFACT Arteriektomie / ARTERIECTOMIE Arterielle Hypotonie / HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ Arterieller Blut / SÂNGE ARTERIAL Arteriengerăusch / SUFLU ARTERIAL 1826 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Arteriogramm / ARTERIOGRAMA Arteriographie / ARTERIOGRAFIE Arteriohepatische Dysplasie / DISPLAZIE ARTERIOHEPATICĂ Arteriole / ARTERIOLĂ Arterioloskleroze / ARTERJOLOSCLEROZĂ Arteriolytis / ARTERIOLITĂ Arteriopathie / ARTERIOPATIE Arteriosklerose / ARTERIOSCLEROZĂ Arteriotomie / ARTERIOTOMIE Arteriovenose Aneuiysma / ANEVRISM ARTERIOVENOS Arteritis / ARTERITA Artgenosse / CONGENER Arthritis Rheumatica / ARTRITĂ REUMATOIDĂ Arthritis-Dermatitis Syndrom / SINDROM ARTRITĂ-DERMATITĂ Arthrodese / ARTRODEZĂ Arthrodie / ARTRODIE Arthrographie / ARTROGRAFIE Arthrolyse / ARTROLIZĂ Arthroplastik / ARTROPLASTIE Arthropneumographie / ARTROPNEUMOGRAFIE Arthrose / ARTROZĂ Arthrose / OSTEOARTRITĂ DEGENERATIVĂ Arthroskope / ARTROSCOP Arthroskopie / ARTROSCOPIE Arthrostomie / ARTROSTOMIE Arthrozentese / ARTROCENTEZĂ Arthus Phânomen / FENOMEN ARTHUS Artverwandter / CONGENER Arzneimittel / MEDICAMENT Arzneimittelanhăngigkeit / FARMACODEPENDENŢĂ Arzneimittelhepatitis / HEPATITĂ MEDICAMENTOASĂ Arzneimitteltherapie / FARMACOTERAPIE Arzneimittelverordnung / MEDlCAŢIE Arzneitrank / POŢIUNE ARZT / MEDIC ărztlich / MEDICINAL ârztliche Arbeitskapazităt / CAPACITATE MEDICALĂ DE MUNCĂ ârztliche Beratung / CONSULT MEDICAL ârztliche Hydrologie / HIDROLOGIE MEDICALĂ ârztlicher Fachkundiger / EXPERT MEDICAL Asbestose / AZBESTOZĂ asborbat / ADSORBAT Asemie / ASEMIE Asepsis / ASEPSIE aseptische Entzundung / INFLAMAŢIE ASEPTICĂ aseptische Nekrose / NECROZĂ ASEPTICĂ aseptische osteonekrosis / OSTEONECROZĂ ASEPTICĂ Ashenospermie / ASTENOSPERM1E Asialie / ASIALIE Askorbinsâure / ACID ASCORBIC Askorbinsăuresaturationstest / PROBĂ DE SATURARE CU ACID ASCORBIC Asomatognosie / ASOMATOGNOZIE Aspergillose / ASPERGILOZĂ Aspermatismus / ASPERMATISM Asphygmie / ASFIGMIE Asphyxie / ASFIXIE Aspirationspneumonia / PNEUMONIE DE DEGLUTIŢIE aspirinoid Syndrome / SINDROAME ASPIRINOIDE Assmann Infiltrat / INFILTRAT ASSMANN Assoziation / ASOCIAŢIE Astenisch / TIP ASTENIC Astereognosie / ASTEREOGNOZIE Asthenopie / ASTENOPiE Ăsthesie / ESTEZIE Ăsthesiometer / ESTEZIOMETRU Asthma / ASTM Asthmaâhnlich / ASTMATIFORM asthmatisch / ASTMATIC asthmatischer Zustand / STARE DE RĂU ASTMATIC Astigmatismus / ASTIGMATISM Astroglia / ASTROGLIE Astrozyt / ASTROCIT Astrozytom / ASTROCITOM Astrozytose / ASTROCITOZĂ Asynergie / ASINERGIE Asystolie / ASISTOLIE Aszites chylosus / ASCITĂ CHILOASĂ ataktisch / ATAXIC ataktisches Querschnittlăhmung / ATAXOPARAPLEGIE Ataraxie / ATARAXIE Ataxie / ATAXIE Atelektase / ATELECTAZIE ateliotisches Zwergwuchs / NANISM ATELEIOTIC Atemarbeit / LUCRU VENTILATOR Atemnot / DISPNEE Atemnotsyndrom der Erwachsenen / SINDROM DE DETRESĂ RESPIRATORIE A ADULTULUI Atemnotsyndrom der Neugeborenen / DETRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI Atemnotsyndrom der Neugeborenen / SINDROM DE DETRESĂ RESPIRATORIE A NOU-NĂSCUTULUI Atemstillstand / APNEE Atemzugvolumen / VOLUM CURENT Atemzugvolumen / VOLUM RESPIRATOR Ăthanol / ALCOOL ETILIC, ETANOL Ăthanolamine / ETANOLAMINĂ Atheliose / ATELIOZĂ Ăther / ETER Atherektomie / ATERECTOMIE Atherogenese / ATEROGENEZĂ atherogenetisch / ATEROGEN Ătheromanie / ETEROMANIE Atheromatose / ATEROMATOZĂ Atherosklerose / ATEROSCLEROZĂ atherosklerotisches Ulkus / ULCER ATEROSCLEROTIC Athesie / ATETOZĂ Ăthilometer / ETILOMETRU Ăthilotest / ETILOTEST Ăthinilăstradiol / ETINILESTRADIOL AthletenfuB / PICIOR DE ATLET Athletisch / TIP ATLETIC athretisch / ATRETIC Ăthylalkohol / ALCOOL ETILIC Athymie / ATIMIE Ătiologie / ETIOLOGIE âtiologische Diagnostik / DIAGNOSTIC ETIOLOGIC Ătiopathologie / ETIOPATOLOGIE Atmosphăre / ATMOSFERĂ Atmungsarbeit / LUCRU VENTILATOR Atmungsquotient / COEFICIENT RESPIRATOR Atmungssteigerung / HIPERVENTILAŢIE atomare Masseneinheit / UNITATE ATOMICĂ DE MASĂ atomische Gewicht / MASĂ ATOMICĂ Atomischeabsorptionsspektrometrie / SPECTROMETRIE DE ABSORBŢIE ATOMICĂ 1827 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Atomzerfall / DEZINTEGRARE ATOMICA atonische Epilepsie / EPILEPSIE ATOMICĂ atonische Epilepsieanfall / CRIZĂ EPILEPTICĂ ATONICĂ Atonwunde / PLAGĂ ATONĂ Atopie / ATOPIE atopische Dermatitis / DERMATITĂ ATOPICĂ Atransferrinâmie / ATRANSFERINEMIE Atresie / ATREZIE Atresie / IMPERFORAŢIE atriale Tachykardie / TAHICARDIE ATRIALĂ atrialer natriuretischer Faktor / FACTOR NATRIURETIC ATRI-AL Atrialflimmern / FIBRILAŢIE AURICULARĂ Atrialgerăusch / ZGOMOT ATRIAL Atrialhypertrophie / HIPERTROFIE ATRIALĂ Atrialschnitt / ATRIOTOMIE atrioventrikular Bundei / FASCICUL ATRIOVENTRICULAR atrioventrikulâre Verbindung / JONCŢIUNE ATRIOVENTRICULARA atriventrikular Knoten / NOD ATRIOVENTRICULAR atriventrikulâre Dissoziation / DISOCIAŢIE ATRIOVENTRICULARĂ Atriventrikularklappe / VALVULĂ ATRIOVENTRICULARĂ Atrophie / ATROFIE atrophische Myopathie / MIOPATIE ATROFICĂ atrophische Myotonie / MIOTONIE ATROFICĂ atrophische Zirrhose / CIROZĂ ATROFICĂ Atrophoderma / ATROFODERMIE Atrophodermatose / ATROFODERMATOZĂ Atropin / ATROPINĂ atropinisch / ATROPINIC Atropismus / ATROPISM Atrozytose / ATROCITOZĂ Attenuiertes Virus / VIRUS ATENUAT Attikus / ATICA Attikusentzundung / ATICITĂ atypisch / ATIPIC Atypischer erythroblast / PARAERITROBLAST atypisches Plasmocytoma / PLASMOCITOSARCOM atypisch-primâr Lungentzundung / PNEUMONIE ATIPICĂ PRIMARĂ ătzend / CAUSTIC ătzmittel / CAUSTIC Audiometer / AUDIOMETRU Auer Korper / CORPI AUER aufblăhende Entartung / DEGENERESCENŢĂ BALONIZANTĂ Aufblâhung / EMFIZEM Aufbrauch / CONSUM Aufeinanderpassen / AFRONTARE Aufhânger / SUSPENSOR Aufhebung / DISOCIAŢIE Aufkochen / EBULIŢIE Aufkochung / FIERBERE Auflosbarkeit / DIGESTIBILITATE Auflosbarkeit / SOLUBILITATE Auflosung / DISOLUŢIE Auflosungvermogen / PUTERE DE REZOLUŢIE AufmeiBelung / EVIDARE AufmeiBelung / TREPANAŢIE Aufnahme / INGESTIE Aufnahmefaktoren / FACTORI DE INIŢIERE aufrechtgestellt / ORTOSTATIC Aufrechtstellung / ORTOSTATISM Aufrichtbar / ERECTIL Aufrichtend / ERECTOR Aufrichtigkeitsversuch / PROBĂ DE SINCERITATE Aufrichtung / ERECŢIE Aufsaugend / ABSORBANT Aufsaugung / ABSORBŢIE Aufschwemmung / SUSPENSIE Aufspuren / DEPISTARE aufsteigende Schlagader / AORTĂ ASCENDENTĂ AufstoBen / ERUCTAŢIE Aufsuchen / DEPISTARE auftauchende Krankheit / BOALĂ EMERGENTĂ Aufwârtswendung / SUPRADUCŢIE Augapfel / GLOB OCULAR Augapfelblutung / OFTALMORAGIE Augapfelschnitt / OFTALMOTOMIE Auge / OCHI augebetreffend / OCULAR augen / OFTALMIC Augenapfelerweichung / OFTALMOMALACIE Augenbindehaut / CONJUNCTIVĂ Augenblutdruck / PRESIUNE ARTERIALĂ OFTALMICĂ Augenbraue / SPRÂNCEANĂ augendrehend / OCULOGIR augendrehend / OFTALMOGIR Augendruck / TENSIUNE INTRAOCULARĂ Augendruckmessung / TONOMETRIE Augendynamometer / OFTALMODINAMOMETRU Augendynamometrie / OFTALMODINAMOMETRIE Augenentzundung / OFTALMIE Augenfehlbildung / ANOFTALMIE Augenfehlbildung / ANOPIE Augenhalter / OFTALMOSTAT Augenheilkunde / OFTALMOLOGIE Augenhintergrund / FUND DE OCHI Augenhohle / CAVITATE ORBITARĂ Augenhohle / ORBITĂ Augenhohle betreffend / ORBITAL Augenhohlemessung / ORBITOMETRIE Augenhohlenschnitt / ORBITOTOMIE Augenkammerdruck / PRESIUNE INTRAOCULARĂ Augenkammerpunktion / PUNCŢIE CAMERULARĂ Augenlicht / VĂZ Augenlicht / VEDERE augenlid / PALPEBRAL Augenlid / PLEOAPĂ Augenlidlich / OCULOPALPEBRAL Augenlidplatte / TARS PALPEBRAL Augenlidsenkung / PTOZĂ PALPEBRALĂ Augenmigrăne / MIGRENĂ OFTALMICĂ Augenmuskellăhmung / OFTALMOPLEGIE Augenmyopathie / MIOPATIE OCULARĂ Augennervenwărzchen / PAPILĂ OPTICĂ Augenneutralisation / NEUTRALIZARE OCULARĂ Augenplastik / OFTALMOPLASTIE Augenschmerz / OFTALMODINIE Augenspiegel / OFTALMOSCOP Augenspiegelung / OFTALMOSCOPIE Augentropfen / COLIR Augenwasser / COLIR Augenwimper / CIL PALPEBRAL Augenwinkel / CANTUS Augenzittern / NISTAGMUS Augenzona / ZONĂ OFTALMICĂ Augeregtsein / AGITAŢIE Aura / AURĂ 1828 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Aurikulotemporaisyndrom / SiNDROivi AURiCULOTEMPORAL Aurikulotherapie / AURICULOTERAPIE Ausatmung / EXPIRAŢIE Ausbeugung / INFLEXIUNE ausdehnend / EXPANSIV Ausdehnung / EXTENSIE Ausdruck / EXPRESIE AusdrucksmeB / EXPRESIVITATE Auseinanderweichen / DIASTASIS âuseres Ohr / URECHE EXTERNĂ Ausfăllung / PRECIPITARE AusflieBen / EFLUX Ausflockung / FLOCULARE Ausforschung / EXPLORARE Ausgebreitet / DIFUZ Ausgedehnt / DIFUZ ausgeglichen / COMPENSAT ausgezackt / CRENELAT Ausgleich / COMPENSARE Ausgleichskorper / COLIMATOR Ausgleichung / COLIMAŢIE Ausgleichung / ECHILIBRARE Ausgluhen / CALCINARE Ausgrabung / EXHUMARE Aushohlung / EVIDARE Aushohlung / EXCAVAŢIE Aushusten / EXPECTORAŢI E Auskultationsgerâusch / ZGOMOT AUSCULTATORIU Ausleerung / DEJECŢIE AusreiBen / AVULSIE Ausrenkung / DISLOCARE Ausschabung / CHIURETAJ Ausschâlen / DECORTICARE Ausschălung / ENUCLEARE Ausscheiden / EXCRETA Ausscheidung / EXCREŢIE Ausscheidung / SEGREGARE Ausscheidungsorgan / EMONCTORIU Ausschlag / ERUPŢIE Ausschlagfieber / FEBRĂ ERUPTIVĂ AusschluB / EXCLUZIE Ausschneidung / EXCIZIE Ausschwitzen / TRANSSUDARE Ausschwitzung / EXSUDAŢIE Aussendung / EMISIE Aussenierenreinigung / EPURARE EXTRARENALĂ AuBere Keilbein / CUNEIFORM LATERAL AuBerer / EXTERN Ausseres Herzhaut / EPICARD ĂuBeres Keimblatt / ECTOBLAST Aussondern / TRIAJ Ausspitz / GRANULOM FUNGOID Ausspritzung / EJACULARE Ausstellung / EXPUNERE Ausstopfung / TAMPONAJ Ausstrich / FROTIU Ausstromung / EFLUX Ausstulpung / DIVERTICUL Ausstulpung / EVAGINAŢIE Austin Flint Gerăusch / SUFLU AUSTIN FLINT Austreibunggerâusch / SUFLU DE EJECŢIE Austritt / EMISIE Austrocknend / DESICATIV Ausubung / EXERCIŢIU Auswahl / SELECŢIE auswahlend / ECLECTIC Auswârtsdrehung / SUPINAŢIE Auswârtsstulpung / EVERSIUNE Ausweidung / EVISCERAŢIE Ausweitung / DISTENSIE Auswerfen / EGESTIE Auswuchs / EXCRESCENŢĂ Auswurf / EGESTA Auswurfvolumen / EJECŢIE VENTRICULARĂ Auszehrung / CONSUMPŢIE Auszug / ELIXIR Auszug / EXTRACT Autakoid / AUTACOIDE Autismus / AUTISM autistisch / AUTIST Autoagglutination / AUTOAGLUTINARE Autoagglutinin / AUTOAGLUTININĂ Autoallergische Krankheit / BOALĂ AUTOALERGICĂ autochton / AUTOHTON Autodyalise / AUTODIALIZĂ Autogenes Impfstoff / VACCIN AUTOGEN Autographie / AUTORADIOGRAFIE Autohemolyse / AUTOHEMOLIZĂ Autoiimune Krankheit / BOALĂ AUTOIMUNĂ autoimmune / AUTOIMUN autoimmune hămolytische Anămie / ANEMIE HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ autoimmune polyendokrinopathie / POLIENDOCRINOPATIE AUTOIMUNĂ autoimmune polyendokrinopathie / SINDROM DE DEFICIENŢE ENDOCRINE MULTIPLE Autoimmunităt / AUTOIMUNITATE Autoklav / AUTOCLAV Autokrinie / AUTOCRINIE Automatie / AUTOMATISM MENTAL automatische Epilepsie / EPILEPSIE AUTOMATICĂ automatische Epilepsieanfall / CRIZĂ EPILEPTICĂ AUTOMATICĂ Automatismus / AUTOMATISM autonomes Nervensystem / SISTEM NERVOS AUTONOM Autophagie / AUTOFAGIE Autophagozytose / AUTOFAGOCITOZĂ Autophobie / AUTOFOBIE Autophonie / AUTOFONIE Autoplastik / AUTOPLASTIE Autoskopie / AUTOSCOPIE Autosom / AUTOZOM Autosomal-dominant erbliche, subakut verlaufende Kleinhirnatrophie / SINDROM DE EREDODE-GENERESCENŢĂ SPINOCEREBELOASĂ Autosomal-Dominante Nieren Polyzystische Krankheit / BOALĂ POLICHISTICĂ RENALĂ AUTOZOMAL DOMINANTĂ Autosomale Erblichkeit / EREDITATE AUTOZOMALĂ Autosomal-rezessiv erbliche peroxisomale Stoffwechselstorung / EREDOPATIE ATAXICĂ POLINEVRITICĂ Autosomal-Rezessive Nieren Polyzystische Krankheit / BOALĂ POLICHISTICĂ RENALĂ AUTOZOMAL RECESIVĂ autosomisch / AUTOZOMAL autotrophe / AUTOTROF autotrophe Zelle / CELULĂ AUTOTROFĂ Auxologie / AUXOLOGIE 1829 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN auxotrophe / AUXOTROF Aviditât / AVIDITATE Avitaminose / AVITAMINOZĂ axenische / AXENIC Axillâr / AXILAR Axon / AXON Axoneme / AXONEMĂ Axoplasma / AXOPLASMĂ azellular / ACELULAR azellulares Impfstoff / VACCIN ACELULAR azentrisches Chromosom / CROMOZOM ACENTRIC Azephale / PERACEFAL Azephalie / ACEFALIE Azetaldehyd / ACETALDEHIDĂ Azetat / ACETAT Azetessigsăure / ACID ACETOACETIC Azeton / ACETONĂ Azetonămie / ACETONEMIE Azetonurie / ACETONURIE Azetyl / ACETIL Azetylation / ACETILARE Azetylcholin / ACETILCOLINĂ Azetylessigsăure / ACID ACETILACETIC Azetylsalizilsâure / ACID ACETILSALICILIC Azidâmie / ACIDEMIE Azidităt / ACIDITATE Azidogenese / ACIDOGENEZĂ azidophil / ACIDOFIL azidophile Granulozytose / GRANULOCITOZĂ EOZINOFILICĂ Azidose / ACIDOZĂ Azidurie / ACIDURIE azinos / ACINOS azurophil / AZUROFIL azydische Glialfaserischprotein / PROTEINĂ FIBRILARĂ GLIALĂ ACIDĂ Azygos / AZIGOS Azyl / AZIL Azylismus / AZILISM Âgophonie / EGOFONIE Ăgyptisches FuB / PICIOR EGIPTEAN B B Chromosom / CROMOZOM B B Faktor / FACTOR B B Lymphozyten Differenzierungsfaktoren / FACTORI DE DIFERENŢIERE Al LIMFOCITELOR B B Lymphozytenaktivierung / ACTIVARE A LIMFOCITELOR B B Zelle / CELULĂ B Backe -/ OBRAZ Badetod / HIDROCUŢIE Bahn / CALE Bakterialumwandlung / TRANSFORMARE BACTERIANĂ bakterielle Adaptation / ADAPTARE BACTERIANĂ bakterielle Adhăsion / ADERENŢĂ BACTERIANĂ bakterielle Kolonie / COLONIE BACTERIANĂ bakterielles Chromosom / CROMOZOM BACTERIAN Bakterienstamm / SUŞĂ BACTERIANĂ Bakterienwachstumsyndrom / SINDROM DE CREŞTERE BACTERIANĂ EXCESIVĂ Bakterienwand / PERETE BACTERIAN bakteriolytisches Serum / SER BACTERIOLITIC Bakteriopexisch / BACTERIOPEXIC Baldrian / VALERIANA OFFICINALIS Balggeschwulst / ATEROM Balkannephritis / NEFROPATIE ENDEMICĂ BALCANICĂ Bâlkchen / TRABECUL Balken / CORP CALOS Balkensyndrom / SINDROM DE CORP CALOS Ballon / PARĂ Bând / CORDON Bândchen / FREN Băndernaht / SINDESMORAFIE Bânderschnitt / SINDESMOTOMIE Bandwurm / ECHINOCOCCUS Bandwurm / TAENIA Bandwurm / TENIE Bandwurmerkrankund / TENIAZĂ Bandwurmglied / PROGLOTĂ Bandwurmkrankheit / ECHINOCOCOZĂ Bandwurmmittel / TENICID bandwurmmittel / TENIFUG Bandzeichen / SEMNUL CORZII Banti Anămie / ANEMIE BANTI Barber Dermatose / DERMATOZĂ BARBER barometrische Druck / PRESIUNE BAROMETRICĂ Barr Korperchen / CORPUSCUL BARR Barrett Osophagus / ESOFAG BARRETT Bartfrauendiabetes / DIABET AL FEMEILOR CU BARBĂ basal Korperchen / CORPUSCUL BAZAL Basalganglien / NUCLEI BAZAU Basalmembran / MEMBRANĂ BAZALĂ Basaltemperatur / TEMPERATURĂ BAZALĂ Basalzelleskarzinom / EPITELIOM BAZOCELULAR Basilarmembran / MEMBRANĂ BAZILARĂ Basillârendruck / IMPRESIUNE BAZILARĂ Basisnahrungsmittel / ALIMENT DE BAZĂ basophile Granulozytose / GRANULOCITOZĂ BAZOFILICĂ Bastardierung / HIBRIDARE Bau / STRUCTURĂ Bauch / ABDOMEN Bauch / VENTER Bauchangina / ANGINĂ ABDOMINALĂ Bauchangina / ANGOR ABDOMINAL Bauchfallsucht / EPILEPSIE ABDOMINALĂ Bauchfell / PERITONEU Bauchfellblutung / HEMOPERITONEU Bauchfelldialyse / DIALIZĂ PERITONEALĂ Bauchfellentzundung / PERITONITĂ Bauchfellplastik / PERITONEOPLASTIE Bauchfieber / FEBRĂ PARATIFOIDĂ Bauchhoden / CRIPTORHIDIE Bauchhohle / CAVITATE ABDOMINALĂ Bauchmuskelkontraktur / CONTRACTURĂ ABDOMINALĂ Bauchpunktion / PUNCŢIE ABDOMINALĂ Bauchschlagader / AORTĂ DESCENDENTĂ Bauchspeicheldriise / PANCREAS Bauchtyphus / FEBRĂ TIFOIDĂ bauchwărts / VENTRAL Bauchwassersucht / ASCITĂ Bauhin Klappe / VALVULĂ BAUHIN Bausch / TAMPON Bazillenruhr / DIZENTERIE BACILARĂ Bazy Punkten / PUNCTE BAZY 1830 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN BCG Vakzins / VACCIN BCG Beben / TREPIDAŢIE Becherzelle / CELULA CALICIFORMĂ Becken / OS ILIAC Becken / PELVIS Becken, einfach plattes / BAZIN PLAT Beckenboden / PLANŞEU PELVIN Beckendarstellung / PELVIGRAFIE Beckenfaszie / APONEVROZĂ PELVINĂ Beckengurtel / CENTURĂ PELVINĂ Beckenhochlagerung / POZIŢIE DORSOSACRATĂ DECLIVĂ Beckenhohle / CAVITATE PELVINĂ Beckenlage / PREZENTAŢIE PELVINĂ Beckenmesser / PELVIMETRU Beckenmessung / PELVIMETRIE Beckenneigung / UNGHI CERVICO-DIAFIZAR Beckenvorsprung / PROMONTORIU Bedeutsam / SEMNIFICATIV Bedingen / CONDIŢIONARE bedingt / CONDIŢIONAT bedingter Stimulus / STIMUL CONDIŢIONAT BeeinfluBbarkeit / SUGESTIBILITATE Beeinflussbarkeit / SUGESTIBILITATE BeeinfluBng / SUGESTIE Beerdigung / ÎNHUMARE Befangenheit / PREJUDICIU Befestigung / ATAŞAMENT Befestigung / CONSOLIDARE Beforderung / TRANSPORT Beforderungsprotein / PROTEINĂ DE TRANSPORT Befruchtete Eizelle / OU FECUNDAT Befruchtung / FECUNDAŢIE Befruchtung / FERTILIZARE Befruchtung / IMPREGNARE Begattung / COPULAŢIE Begehrlichkeit / AVIDITATE Begierde / APETIT Begleit- / SATELIT Begleitsymptom / SINDROM ACCESORIU Begriff / CONCEPT Behandlung / CURĂ Behandlung / MANIPULARE Behandlung / TERAPIE Behandlung / TRATAMENT Beharrend / STAŢIONAR Behinderte / HANDICAPAT Behinderte / INVALID Behinderung / HANDICAP Behinderung / INFIRMITATE Behinderung / INVALIDITATE Beillungseffekt / EFECT PRECIPITANT Bein / GAMBĂ Beinschmerz / NEVRALGIE CRURALĂ Beischlaf / COIT Belag / FILM Belastung / TARĂ Belastungsatemnot / DISPNEE DE EFORT Belastungsproteinurie / PROTEINURIE DE EFORT Belastungsstorung / TULBURARE DE STRES POSTTRAU-MATIC Belegzelle / CELULE OXINTICE Belichtung / ILUMINARE Beluftung / VENTILAŢIE Bence-Jones Protein / PROTEINĂ BENCE-JONES Bensdikt Lcsung / SOLUŢIE BENEDICT Bengalroseversuch / PROBĂ CU ROZ BENGAL benigne idiopathische rezidivierende Cholestase / COLESTAZĂ RECURENTĂ BENIGNĂ Bennettsche Fraktur / FRACTURA BOXERILOR, FRACTURĂ BENNETT Bennomenheit / OBNUBILARE Bennomenheit / TORPOARE Benzoesăure / ACID BENZOIC Berater / CONSULTANT Beratung / CONSULTAŢIE Bereich / CÂMP Bereich / DOMENIU Bereitschft / DISPOZIŢIE Bergflachslunge / AZBESTOZĂ Beriberi Krankheit / BOALĂ BERIBERI Berihigungsmittel / TRANCHILIZANT bernard Hămolyse / DISTROFIE TROMBOCITARĂ HEMORAGICĂ CONGENITALĂ Berufsbedingtezeichen / STIGMATE PROFESIONALE Berufsgeheimnis / SECRET MEDICAL Berufsmedizin / MEDICINĂ OCUPAŢIONALĂ Beruhigend / CALMANT Beruhigend / SEDATIV beruhigungsmittel / CALMANT beruhigungsmittel / SEDATIV Beruhrung / CONTACT Besamung / ÎNSĂMÂNŢARE Besamung / INSEMINARE Beschaffenheit / CONSTITUŢIE Beschleuniger / ACCELERATOR Beschleunigung / ACCELERAŢIE Beschneidung / CIRCUMCIZIE Beschneidung / PERITOMIE Besessenheit / OBSESIE besessig / OBSEDANT Besichtigung / INSPECŢIE BeSnier Prurigo / PRURIGO BESNIER Bestăndigkeit / FIABILITATE Bestandspotential / POTENŢIAL DE REPAUS Bestimmung / DOZARE Bestimmung / ESTIMAŢIE Beta Zellen / CELULE BETA Betablockiererversuch / PROBĂ DE STIMULARE CU b-BLO-CANTE Beta-lnterferon / INTERFERON BETA-1b Betastung / PALPARE Betăubung / ANESTEZIE Betăubung / INSENSIBILIZARE Betăubung / TORPOARE Betăubungsmittel / ANESTEZIC Betlăgerig / GRABATAR Bett / PAT Bettlegenatemnot / DISPNEE DE DECUBIT Bettlegenschorf / ESCARĂ DE DECUBIT Bettsucht / CLINOMANIE Bettwanze / CIMEX Betz Zelle / CELULĂ BETZ Beugemuskel / FLEXOR Beuger / FLEXOR Beugung / DIFRACŢIE Beugung / FLEXIE Bevolkerung / POPULAŢIE Bevolkerungswissenschaft / DEMOGRAFIE 1831 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Beweglicheit / MOTILITATE Beweglichkeit / MOBILITATE Bewegung / MIŞCARE Bewegungsapparat / APARAT LOCOMOTOR Bewegungskrankheit / CINETOZĂ Bewegungssystem / SISTEM LOCOMOTOR BewuBt / CONŞTIENT BewuGtlosigkeit / INCONŞTIENŢĂ BewuBtsein / CONŞTIINŢĂ Bewusstseinspaltung / CONŞTIENT Beziehungswahn / DELIR DE INTERPRETARE Biegsamkeit / FLEXIBILITATE Biegung / FLEXURĂ biklonale Dysglobulinămie / DISGLOBULINEMIE BICLONALĂ bikuspidalitât / BICUSPIDIE Blid / IMAGINE Bildungseffekt / EFECT FORMATOR Bilharziose / SCHISTOSOMIAZĂ biliare Dyskinesie / DISCHINEZIE BILIARĂ Binar / DIGITAL Binde / FAŞĂ bindegewebe / CONECTIV Bindegewebe / CONJUNCTIV bindegewebsreiches Kapillarhâmangiosarkom / HEMANGIOFI-BROSARCOM Bindehaut / CONJUNCTIVĂ Bindehautentzundung / CONJUNCTIVITĂ Bindend / CONJUNCTIV Bindung / FIXARE Bindungsprotein / PROTEINĂ DE LEGARE Binswanger Enzephalopathie / ENCEFALOPATIE BIN-SWANGER biochemische Entwicklung / EVOLUŢIE BIOCHIMICĂ Biofltration / BIOFILTRARE Biogenamine / AMINE BIOGENE Bioinformatisch / BIOINFORMATICĂ biologisch wirksame Dosis / DOZĂ BIOLOGICĂ biologische Dosenbestimmung / DOZARE BIOLOGICĂ biologische Verfugbarkeit des Drogens / DISPONIBILITATE BIOLOGICĂ A MEDICAMENTELOR biologische Wirksamkeit des Strahlungs / EFICACITATE BIOLOGICĂ A UNEI RADIAŢII biologisches System / SISTEM BIOLOGIC bioprostetische Klappe / VALVĂ BIOPROTETICĂ Bioptom / BIOPTOM Bioterrorismus / BIOTERORISM bipolare Psychose / PSIHOZĂ BIPOLARĂ bipolăres Affektstorung / TULBURARE AFECTIVĂ BIPOLARĂ Birne / PARA Birnenformig / PIRIFORM Bischoffstab / CROSĂ BiG / MUŞCĂTURĂ BiBstellung / OCLUZIE DENTARĂ bitonaler Husten / TUSE BITONALĂ Bjerrum Skotom / SCOTOM BJERRUM Blaeschen / VACUOLĂ Blăhung / FLATULENŢĂ blăhungsmittel / CARMINATIV Blâschen / FOLICUL Blăschen / VEZICULĂ Blăschenatmen / MURMUR VEZICULAR Blâschenausschlag / HERPES Blâschenpustel / VEZICOPUSTULĂ Blăschenpustulăr / VEZICULO-PUSTULOS Blasen / VEZICĂ biasen / VEZICAL Blasenatonie / GLOB VEZICAL Blasenautomatismus / AUTOMATISM VEZICAL Blasendreieck / TRIGON VEZICAL Blasendruckmessung / CISTOMANOMETRIE Blasenekstrophie / EXSTROFIE VEZICALĂ Blasenformig / HIDATIFORM Blasenhals Krankheit / BOALA COLULUI VEZICAL Blasenkrebs / CANCER DE VEZICĂ Blasenmalakoplakie / MALACOPLAKIE VEZICALĂ Blasenmole / MOLĂ HIDATIFORMĂ Blasensiphon / SIFON VEZICULAR Blasenziehend / VEZICANT Blăsse / PALOARE blast Zelle / CELULĂ BLASTICĂ Blastogenfaktor / FACTOR BLASTOGENIC blastomykotische Dermatitis / DERMATITĂ BLASTOMICOZICĂ Blastose / BLASTOZĂ Blattgrun / CLOROFILĂ Blau / ALBASTRU blaue Sckleren / SCLERE ALBASTRE Blaue Skleren Krankheit / BOALA SCLERELOR ALBASTRE Blauer Fleck / NEV blauer Mongolenfleck / PATĂ MONGOLOIDĂ Blaues Gummiblăschen-Năvus-Syndrom / SINDROMUL VEZICULEI ALBASTRE ELASTICE Blausucht / CIANOZĂ blausuchtig / CIANOTIC Blei / PLUMB blei- / SATURNIN Bleibend / STAŢIONAR Bleichsucht / ANEMIE ESENŢIALĂ A TINERELOR FETE Bleikolik / COLICĂ SATURNINĂ Bleivergiftung / SATURNISM Blepharorraphie / TARSORAFIE Blepharorrhaqhie / BLEFARORAFIE Blickfeld / CÂMP VIZUAL Blindarmfaltenbildung / CECOPLICATURĂ Blindarmnaht / CECOPEXIE Blinddarm / CEC Blinddarmentzundung / PERITIFLITĂ Blinddarmentzundung / TIFLITĂ Blinde Schlinge Syndrom / SINDROM DE ANSĂ OARBĂ Blindeflecke / PATĂ OARBĂ Blindenschrift / SCRIERE BRAILLE Blinder Fleck / DISC OPTIC Blinder Fleck Syndrom / SINDROMUL PETEI OARBE Blindheit / CECITATE Blindheit / ORBIRE Blindversuch / SIMPLU ORB Blinzeln / CLIPIRE blitzend / FULGURANT Blitzschlag / FULGURAŢIE Bloch Ekzem / DERMATITĂ EXSUDATIVĂ DISCOIDĂ Şl LICHENOIDĂ CRONICĂ Blodsinning / IDIOT BloGlegen / DENUDARE Blumer Adenopathie / ADENOPATIE BLUMER blut- / SANGUIN Blut / SÂNGE blut chorion Gonadotropin / GONADOTROFINĂ SERICĂ Blut FluB / FLUX SANGUIN blut Kompatibilitât / COMPATIBILITATE SANGUINĂ 1832 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Blutader / VENA Blutandrang / CONGESTIE Blutbildend / HEMATOPOIETIC Blutbildung / HEMATOPOIEZĂ Blutdruck / PRESIUNE ARTERIALĂ Blutdruck / TENSIUNE ARTERIALĂ Blutdaickmessgerăt / TENSIOMETRU Blutdrucksteigernd / HIPERTENSIV Blutegel / HIRUDO Blutegelerkrankung / HIRUDINAZĂ Blutegelung / HIRUDINIZAŢIE Bluteisenmangel / OLIGOSIDEREMIE Blutenstaub / POLEN Biuterbrechen / HEMATEMEZĂ BluterguB / HEMATOM Bluterkrankheit / HEMOFILIE BluteSend / HEMATOFAG Blutfarbstoff / HEMOGLONINĂ Blutfibrinfasern / FIBREMIE Blutfleckenkrankheit / PURPURĂ BlutgefăBe Wachstumsfaktor / FACTOR ENDOTELIAL DE CREŞTERE VASCULARĂ BlutgefăBgeschwulst / HEMANGIECTAZIE BlutgefâBglattemuskelzellen / CELULĂ MUSCULARĂ NETEDĂ VASCULARĂ Blutgerinnsel / CHEAG Blutgerinnsel / TROMB Blutgerinnung / COAGULAREA SÂNGELUI Blutgruppe / GRUP SANGUIN blutgruppe Inkompatibilitât / INCOMPATIBILITATE SANGUINĂ Blutgruppensystem / SISTEME ALE GRUPELOR SANGUINE Blutharnsâure / URICEMIE Bluthusten / HEMOPTIZIE blutige Gelenkerguss / HEMO-HIDARTROZE blutige Knochenvereinigung / OSTEOSINTEZĂ blutige Plazentalosung / APOPLEXIE UTEROPLACENTARĂ Blutkapillăr / CAPILAR SANGUIN Blutkohlenmonoxid / OXICARBONEMIE Blutkorperchen / HEMATIE Blutkorperchensenkungsgeschwindigkeit (BKS) / VITEZĂ DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR Blutkorperchenvermehrung / HIPERGLOBULIE Blutkrankheit / HEMOPATIE Blutkrase / CRAZĂ SANGUINĂ Blutkreislauf / CIRCULAŢIE SANGUINĂ Blutkuchen / CRUOR Blutkultur / HEMOCULTURĂ Blutleere / ISCHEMIE Blutleukozytenformel / FORMULĂ LEUCOCITARĂ A SÂNGELUI Blutplâttchengegenkorper / ANTICORPI ANTI-PLACHETARI Blutplâttchenvermehrung / HIPERPLACHETOZĂ Blutprodukte / PRODUS SANGUIN Blutpumpe / HEMOPOMPĂ H Blutpumpe / POMPĂ DE SÂNGE blutreinigend / DEPURATIV Blutreiniger / DEPURATOR Blutschande / INCEST Blutschlamm / AGREGARE A ERITROCITELOR Blutschlamm / SLUDGE Blutschwitzen / HEMATHIDROZĂ Blutsenkung / SEDIMENTARE GLOBULARĂ Blutserum / SER SANGUIN blutspucken / HEMOPTOIC Blutstăubchen / HEMOCONII biutstiiiend / HEîviOSiAiiC Blutstillung / HEMOSTAZĂ Bluttgerinnungstorung / COAGULOPATIE bluttgruppe Antigen / ANTIGENI DE GRUP SANGUIN bluttig / SANGUIN bluttig / SANGUINOLENT Bluttschwamm / ANGIOM Bluttypisierung / GRUPAJ SANGUIN Blutung / HEMORAGIE Blutung / SÂNGERARE Blutungzeit / TIMP DE SÂNGERARE blutverwandte / CONSANGUIN Blutverwandtschaft / CONSANGVINITATE Blutvolumen / VOLEMIE Blutvolumen / VOLUM SANGUIN Blutwallung / CONGESTIE Blutzahlkammer / HEMOCITOMETRU BlutzelleneinschluBkorperchen / INCLUZIUNI INTRAERITROC-ITARE Blutzucker / GLICEMIE Boden / FUND Boden / PLANŞEU Bodensatz / SEDIMENT Bogen / ARC Bogenentfernung / CROSECTOMIE Bogenskotom / SCOTOM ARCIFORM Bogenteil / ARCADĂ Bohr effekt / EFECT BOHR Bohren / FORAJ bohrend / TEREBRANT Bohrung / TEREBRAŢIE Bolus / BOLUS Bonain Losung / SOLUŢIE BONAIN Bornstein Prinzip / PRINCIPIU BORNSTEIN Borreliose / SPIROCHETOZE RECURENTE Borsăure / ACID BORIC bosartig / MALIGN bosartig atrophisch Papulose / PAPULOZĂ ATROFIANTĂ MALIGNĂ bosartige Glaukom / GLAUCOM MALIGN bosartige Histiozytose / HISTIOCITOZĂ MALIGNĂ bosartige Hypertonie / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ MALIGNĂ bosartige Knochengeschwulst / OSTEOSARCOM bosartige Myopie / MIOPIE FORTE bosartiger Hautleiden mit schlaffen Blasenbildung / PEMFI-GUS SUBACUT MALIGN CU BULE EXTENSIVE Bosartiges Geschwulst / TUMORĂ MALIGNĂ bosartiges Melanom / MELANOM MALIGN Bosartigkeit / MALIGNITATE Botallsche Loch / ORIFICIU BOTALLO Botschaft / MESAJ Bouchard Knoten / NODULI BOUCHARD Bowmann Kapsel / CAPSULĂ BOWMANN Bowmann Membran / MEMBRANĂ BOWMANN Boxerenenzephalopathie / DEMENTIA PUGILISTICA Boyden's Brei / PRÂNZ BOYDEN Bradyăsthesie / BRADIESTEZIE Bradykardie-Tachykardie Syndrom / SINDROM BRADICARDIE-TAHICARDIE Bradypsychie / VISCOZITATE MENTALĂ Brand / SFACEL Brandstiftungstrieb / PIROMANIE Brandwunde / ARSURĂ Braunfett / GRĂSIME BRUNĂ 1833 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN brechenerregend / EMETIC Brechkraft / DIOPTRU Brechkrafteinheit / DIOPTRIE brechmittel / EMETIC Brechreiz / GREAŢĂ brechreizend / EMETIC brechreizend / VOMITIV breiig / PULTACEU Breiter fisch / DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM Brenneisen / CAUTER Brennpunkt / FOCAR Broca Apahasie / AFAZIE BROCA Brochiolyse / BRONHIOLIZĂ Bromsulphonphthalein Test / PROBĂ CU BROMSULFONFTALEINĂ Bronchialasthma / ASTM BRONŞIC Bronchialfremitus / SUFLU TUBAR Bronchialkarzinom / CARCINOM BRONŞIC Bronchialkrebs / CANCER BRONŞIC Bronchiallungenkarzinom / CANCER BRONHOPULMONAR Bronchialreiztest / PROBĂ DE PROVOCARE BRONŞICĂ Şl RESPIRATORIE Bronchiektasie / DILATAŢIE A BRONHIILOR bronchopulmonăres Segment / SEGMENT BRONHOPULMONAR Bronchospirochetosis / SPIROCHETOZĂ BRONHOPULMONARĂ bronchovesikulâres Karzinoma / ADENOCARCINOM BRON-HIOALVEOLAR bronze Krankheit / BOALĂ BRONZATĂ Bronze-Baby Syndrom / SINDROM DE COPIL BRONZAT Bronzediabetes / DIABET BRONZAT BROOKE Tumor / TUMORĂ BROOKE Bruch / EFORT Bruch / FRACTURĂ bruch / HERNIAR Bruch / HERNIE Brucheinklemmung / HERNIE STRANGULATĂ Bruchigkeit / FRAGILITATE Bruchnaht / HERNIORAFIE Bruchoperation / HERNIOTOMIE Bruchplastik / HERNIOPLASTIE Bruns Frontalataxie / ATAXIE FRONTALĂ BRUNS Brunstperiode / ESTRU Brust (zur...betreffend) / PECTORAL Brustanheftung / MASTOPEXIE Brustausgangsyndrom / SINDROM DE APERTURĂ TORACICA Brustbein / STERN Brustbeinentfernung / STERNECTOMIE Brustbeinschmerz / STERNODINIE Brustbeinspalte / STERNOSCHIZIS Brustbeinspaltung / STERNOTOMIE Brustdruse / MAMELĂ Brustdruse / SÂN Brustdrusenentzundung / / MASTITĂ Brustdrusenschmerz / MASTODINIE brustdrusig / MAMAR Brustfellkrămpfe / EPILEPSIE PLEURALĂ Brustkorb / CUŞCĂ TORACICĂ Brustkorb / TORACE Brustkrebs / CANCER MAMAR Brustraum / CAVITATE TORACICĂ Brustschlagader / AORTĂ TORACICĂ Brustschmerz / TORACALGIE Brustsenkung / MASTOPTOZĂ Bruststimme / PECTORILOCVIE Brustwarze / MAMELON Brutezeit / INCUBARE Brutschrank / INCUBATOR Brutschrank / TERMOSTAT Buchprufung / AUDIT Buchstabenblindheit / CECITATE LITERALĂ Buchstabenstottern / ANARTRIE Bucht / SINUS Buchtschnitt / SINUSOTOMIE Buchung / ÎNREGISTRARE Buckel / GIBOZITATE Buckytherapie / BUCKYTERAPIE Bundchen / FASCICUL Bundei / FASCICUL Burr Zellen / CELULE BURR Busacca Knotchen / NODULI BUSACCA Bypass / PONTAJ C a-Chymotripsin / a-CHIMOTRIPSINĂ C Natriuretischpeptid / PEPTID NATRIURETIC DE TIP C C Proteinkinase / PROTEIN KINAZĂ C C Zelle / CELULĂ C Cabot Ring / INELE CABOT Cachination / CACHINAŢIE Caecostoma / CECOSTOMIE Caissonkrankheit / BOALĂ DE CHESON Calbindin / CALBINDINĂ Calcaneitis / CALCANEITĂ Calcaneodynie / CALCANEODINIE Calcaneus / CALCANEU Calcarine Spalte / SCIZURĂ CALCARINĂ Calmette-GuErin Vakzine / VACCIN CALMETTE-GUERIN Canalis / CANAL Canalis caroticus / CANAL CAROTIDIAN Canalis carpi / CANAL CARPIAN Candida / CANDIDA Candidamykosis / CANDIDOZĂ Canities / POLIOZĂ Cannabinoide / CANNABINOIDE Cannabismus / CANABISM Capistratio / FIMOZĂ Carcinoma medullare / EPITELIOM MEDULAR Carey Coombs Gerăusch / SUFLU CAREY COOMBS Carotinodermia / CAROTENODERMIE Carter Wirkung / EFECT CARTER Câsium 137 / CESIU 137 Caspasen / CASPAZE Cavographie / CAVOGRAFIE CD / CLASĂ DE DIFERENŢIERE Cellulitis / CELULITĂ Central core Krankheit / MIOPATIE DE AX CENTRAL Cerebrosidose / CEREBROZIDOZĂ Ch(e)iralgia paraesthetica / CHIRALGIE PARESTEZICĂ Chalazodermie / CHALAZODERMIE Chalicosis / CHALICOZĂ Chalodermie / ŞALAZODERMIE Chaos Syndrom / SINDROM CHAOS Chaperonin / ŞAPERONINE Charakter / CARACTER 1834 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN charakteriell / CARACTERIAL Charakterologie / CARACTEROLOGIE Charcot-Leyden Kristalle / CRISTALE CHARCOT-LEYDEN Chassaignac Naht / SUTURĂ INTRADERMICĂ Chauffard Verfahren / PROCEDEU CHAUFFARD (PRIN BALOTARE) Cheilitis / CHEILITĂ Cheiloskopie / CHEILOSCOPIE Cheirologie / DACTILOLALIE Cheiromegalie / CHEIROMEGALIE Chelatbildner / CHELATOR Chelation / CHELARE Chemilumineszenz / CHEMOLUMINESCENŢĂ Chemionukleolyse / CHIMIONUCLEOLIZĂ Chemioprăvention / CHIMIOPREVENŢIE Chemioprophylaxie / CHIMIOPROFILAXIE Chemische Diabetes / DIABET CHIMIC chemische Unterwerfung / SUPUNERE CHIMICĂ Chemisches Potenţial / POTENŢIAL CHIMIC Chemodektom / CHEMODECTOM Chemoembolisation / CHIMIO-EMBOLIZARE Chemokine / CHEMOKINE Chemoresistenz / CHIMIOREZISTENŢĂ Chemorezeptor / CHEMORECEPTOR Chemosensibilitât / CHEMOSENSIBILITATE Chemosensibilitât / CHIMIOSENSIBILITATE Chemosis / CHEMOZIS Chemotaktism / CHEMOTACTISM Chemotaktismus / CHIMIOTACTISM Chemotaxis / CHIMIOTAXIE Chemotherapie / CHIMIOTERAPIE Chemozereptor / CHIMIORECEPTOR Cherophobie / CHEROFOBIE Cherubinism / CHERUBISM Chiasmasyndrom / SINDROM CHIASMATIC Chimăre / HIMERĂ Chimâre DNA / ADN HIMERĂ Chimeriche Gen / GENĂ HIMERĂ Chinesisches Restaurant syndrome / SINDROM DE RESTAURANT CHINEZESC Chinidin / CHINIDINĂ Chinin / CHININĂ Chininvergiftung / CHININISM Chiralgia / CHIRALGIE Chiropraktik / CHIROPRAXIE Chirurgie / CHIRURGIE Chitin / CHITINĂ Chlamyda / CHLAMYDIA Chior / CLOR Chloralose / CLORALOZĂ Chlorâmie / CLOREMIE Chlorfluorokohlenhydrat / CLOROFLUOROCARBURĂ Chlorhydrie / CLORHIDRIE Chlorid / CLORURĂ Chlorination / CLORINARE Chlorom / CLOROM Chloropenie / CLOROPENIE Chloropexie / CLOROPEXIE Chlorophorm / CLOROFORM Chlorophyll / CLOROFILĂ Chloroplasten / CLOROPLAST Chloropsie / CLOROPSIE Chlorose / CLOROZĂ Chlorpromazine / CLORPROMAZINĂ Chlortetrazyklin / CLORTETRACICLINĂ Cniorurie / CLORURiE Chlroalhydrat / CLORALHIDRAT Choane / COANĂ Chodrosarkom / CONDROSARCOM Cholalămie / COLALEMIE Cholalurie / COLALURIE Cholangiektasie / COLANGIECTAZIE Cholangiographie / COLANGIOGRAFIE Cholangiokarzinom / COLANGIOCARCINOM Cholangiolitis / COLANGIOLITĂ Cholangiom / COLANGIOM Cholangiopathie / COLANGIOPATIE Cholangiotomie / COLANGIOTOMIE Cholangitis / COLANGITĂ Choledocolythiase / COLEDOCOLITIAZĂ Choledocoplastik / COLEDOCOPLASTIE Choledocostomie / COLEDOCOSTOMIE Choledocus / COLEDOC Choledozitis / COLEDOCITĂ Choleglobin / COLEGLOBINĂ Cholelythiase / COLELITIAZĂ Cholelythotomie / COLELITOTOMIE Choleperitoneum / COLEPERITONEU Cholera / HOLERĂ • Choleravibrio / VIBRION Cholerese / COLEREZĂ choleretika / COLERETIC Choleretisch / COLERETIC Choleriformig / HOLERIFORM Cholestase / COLESTAZĂ cholestatisch / COLESTATIC cholestaţischer Gelbsucht / ICTER COLESTATIC Cholesteatom / CHOLESTEATOMA Cholesteatoma / COLESTEATOM Cholesterin / COLESTEROL Cholesterin Desmolase / COLESTEROL DESMOLAZĂ Cholesterinămie / COLESTEROLEMIE Cholesterinesterase / COLESTEROL ESTERAZĂ Cholesterinopexie / COLESTEROPEXIE Cholesterolose / COLESTEROLOZĂ Cholesterose / COLESTEROZĂ Cholestyramine / COLESTIRAMINĂ Cholethorax / COLETHORAX Cholezystektasie / COLECISTECTAZIE Cholezystektdmie / COLECISTECTOMIE Cholezystentzundung / COLECISTITĂ Cholezystitis / COLECISTITĂ Cholezystographie / COLECISTOGRAFIE Cholezystokinin / COLECISTOKININĂ Cholezystokinin-Pankreozymin / COLECISTOKININ-PANCREOZIMINĂ cholezystokynetisch / COLECISTOKINETIC Cholezystolythiase / COLECISTOLITIAZĂ Cholezystopexie / COLECISTOPEXIE Cholezystotomie / COLECISTOTOMIE Cholin / COLINĂ cholinergisch / COLINERGIC Cholinesterase / COLINESTERAZĂ Cholsăure / ACID COLIC Cholurie / COLURIE chondral / CONDRAL Chondrektomie / CONDRECTOMIE Chondritis / CONDRITĂ Chondroblast / CONDROBLAST Chondrodysplasia punctata / CONDRODISPLAZIE PUNCTATĂ 1835 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Chondrodysplasie / CONDRODISPLAZIE Chondrodystrophie / CONDRODISTROFiE Chondroektodermale Dysplasie / DISPLAZIE CONDROECTODERMICĂ Chondroepyphysitis / CONDROEPIFIZITĂ Chondrogenese / CONDROGENEZĂ Chondrohyperplasie / HIPERCONDROPLAZIE chondroid / CONDROID Chondroitin / CONDROITINĂ Chondroitinsulphat / CONDROITIN SULFAT Chondrolyse / CONDROLIZĂ Chondroma / CONDROM Chondromatose / CONDROMATOZĂ Chondromukoprotein / CONDROMUCOPROTEINĂ Chondronektin / CONDRONECTINĂ Chondrophyt / CONDROFIT Chondroporose / CONDROPOROZĂ Chorditis / CORDITĂ Chordopexie / CORDOPEXIE Chordotomie / CORDOTOMIE Chordozentese / CORDOCENTEZĂ Choreenartig / COREIFORM Choreoathetose / COREOATETOZĂ choreoathetosich / COREOATETOZIC choreoathetosiche Bewegungen / MIŞCĂRI COREOATETOZ-ICE Chorioallantoide / CORIOALANTOIDĂ Chorioepitheliom / CORIOEPITELIOM Choriokarzionom / CORIOCARCINOM Choriomeningitis / CORIOMENINGITĂ Chorion / CORION chorion Gonadotropin / GONADOTROFINĂ CORIONICĂ Chorionadenom / CORIOADENOM Chorionzotte / VILOZITĂŢI CORIALE Chorionzottenbuschel / COTILEDON PLACENTAR Chorioretinitis / CORIORETINITĂ Choristom / CORISTOM Choroiditis / COROIDITĂ Choroids / COROIDĂ Chrom / CROM CHROM 51 / CROM 51 Chrom 51 Test / PROBĂ CU CROM 51 chromaffin / CROMAFIN chromaffine Zelle / CELULĂ CROMAFINĂ Chromatide / CROMATIDĂ Chromatin / CROMATINĂ chromatisch / CROMATIC chromatisches Horen / AUDIŢIE COLORATĂ Chromatographie / CROMATOGRAFIE Chromatolyse / CROMATOLIZĂ Chromatophore / CROMATOFOR Chromatophorom / CROMATOFOROM Chromatopsie / CROMATOPSIE Chromatoskopie / CROMATOSCOPIE Chromismus / CROMISM Chromoblastomykose / CROMOBLASTOMICOZĂ chromogene / CROMOGEN Chromogranin / CROMOGRANINE Chromolipod / CROMOLIPOIDE Chromopexie / CROMOPEXIE Chromophor / CROMOFOR chromophylisch / CROMOFIL Chromoprotein / CROMOPROTEINĂ Chromoskopie / CROMOSCOPIE Chromosom / CROMOSOM Chromosomaberrationkrankheit / BOALĂ PRIN ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ Chromosome / CROMOZOMI Chromosomenaberration / ABERAŢIE CROMOZOMIALĂ Chromosomenanomalie / ANOMALIE CROMOZOMIALĂ Chromosomenreduktion / REDUCŢIONAL Chromosomenverdopellung / DUPLICAŢIE CROMOZOMIALĂ Chromostatin / CROMOSTATINĂ Chromvergiftung / CROMISM Chronaxie / CRONAXIE chronisch / CRONIC chronische atrophische Dermatitis / DERMATITĂ CRONICĂ ATROFIANTĂ chronische atrophische Polychondritis / POLICONDRITĂ ATROFIANTĂ CRONICĂ chronische cor pulmonale / CORD PULMONAR CRONIC chronische Entzundung / INFLAMAŢIE CRONICĂ chronische Erythroleukămie / PANMIELOZĂ HIPERPLAZICĂ CRONICĂ chronische Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ CRONICĂ chronische Hohenkrankheit / BOALĂ CRONICĂ DE ALTITUDINE chronische Niereninsuffizienz / INSUFICIENŢĂ RENALĂ CRONICĂ chronische vererbte idiopathische Hypokaliâmie / HIPOKALIEMIE CRONICĂ FAMILIALĂ CU HIPERKALI-URIE chronische.Zuckung / CONVULSIE CRONICĂ chronisches mudigkeit Syndrom / SINDROM DE OBOSEALĂ CRONICĂ Chronizitât / CRONICITATE Chronobiologie / CRONOBIOLOGIE chronodependent / CRONODEPENDENT Chronodiâtetik / CRONODIETETICĂ Chronoheilkunde / CRONOTERAPEUTICĂ Chronopathologie- CRONOPATOLOGIE Chronopharmakologie / CRONOFARMACOLOGIE Chronotherapie / CRONOTERAPIE Chronotoxikologie / CRONOTOXICOLOGIE chronotropisch / CRONOTROP Chvosteksches Zeichen / SEMN FACIAL Chylangioma / CHILANGIOM Chyliformig / CHILIFORM Chylomediastin / CHILOMEDIASTIN Chylomikronen / CHILOMICRON Chyloperikard / CHILOPERICARD Chyloperitoneu / CHILOPERITONEU chylos / CHILOS Chylothorax / CHILOTORAX Chylurie / CHILURIE chylypher / CHILIFER Chym / CHIM Chymotrypsin / CHIMOTRIPSINĂ Chymotrypsinogen / CHIMOTRIPSINOGEN Cineangiographie / CINEANGIOGRAFIE Cineangiokardiographie / CINECARDIOANGIOGRAFIE Cinedensigraphie / CINEDENSIGRAFIE Cineradiographie / CINERADIOGRAFIE Cirsoideum / TUMORĂ CIRSOIDĂ Cirsoideus / CIRSOID 1836 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Cistationurie / CISTATIONURIE Citrullin / CITRULINĂ Citrullinămie / CITRULINEMIE Ciado Schmerzpunkt / PUNCT CLADO Ciadosporiose / CLADOSPORIOZĂ Cladosporiose / ŢINEA NIGRA Claustrophobie / CLAUSTROFOBIE Claustrophylie / CLAUSTROFILIE Clearance / CLEARANCE C02 Narkose / CARBONARCOZĂ Co-agglutination / COAGLUTINARE Cocainization / COCAINIZARE CochinfuB / MADUROMICOZĂ cochleăr- / COHLEAR Cochleovestibulăr / COHLEOVESTIBULAR Cockayne syndrom / NANISM PROGEROID Cole-Cecil Gerâusch / SUFLU COLE-CECIL Coledochostomie / COLEDOCOTOMIE Collum Glandulare / ŞANŢ BALANOPREPUŢIAL Coloradozecke Fieber / FEBRA CĂPUŞEI DE COLORADO Computer-Tomograph / COMPUTER TOMOGRAF Computertomograph / TOMODENSITOMETRU Computer-Tomographie / COMPUTER TOMOGRAFIE Computertomographie / TOMODENSITOMETRIE Computertomographie / TOMOGRAFIE COMPUTERIZATĂ Conjugation / CONJUGARE Connektivitis / CONECTIVITĂ Constipation / CONSTIPAŢIE Cooley Anâmie / ANEMIE COOLEY Co-Repressor / COREPRESOR Corrigan Puls / PULS CORRIGAN corticotropische Hormon / HORMON CORTICOTROP Cortine / OXICORTICOSTEROIZI Councilman korper / CORPI COUNCILMAN Cowper Druse entzundung / COWPERITĂ Coxa Plana / COXA PLANA Crachat perle / SPUTĂ PERLATĂ C-Reaktive Protein / PROTEINĂ C-REACTIVĂ CREST Syndrom / SINDROM CREST Crigler-Najjar Syndrom / ICTER FAMILIAL CONGENITAL CRIGLER-NAJJAR cronische Hepatitis / HEPATITĂ CRONICĂ Crouzon Krankheit / DISOSTOZĂ CRANIOFACIALĂ EREDITARĂ Cruveilhier-Baumgarten Gerâusch / SUFLU CRUVEILHIER-BAUMGARTEN Cunnilingus / CUNILINGUS Curietherapie / CURIETERAPIE Curschmann Spiralen / SPIRALE CURSCHMANN Cyankobalamin / CIANCOBALAMINĂ Cybrid / CIBRID Cydosporin / CICLOSPORINĂ D °ach / FORNIX Dakin Losung / SOLUŢIE DAKIN Dakryozystorhinostomie / DACRIOCISTORINOSTOMIE Damm / PERINEU Dammbruch / PERINEOCEL Dammnaht / EPIZIORAFIE Dammnaht / PERINEORAFIE Dammplastik / PERINEOPLASTIE Dammschnitt / EPIZIOTOMIE Dammschnitt / PERINEOTOMIE Dampfbehandlung / VAPOTERAPIE Darm / INTESTIN darmâhnlich / ENTEROID Darmanhagsschleimzyst / MUCOCEL APENDICULAR Darmbein / ILIAC Darmbeinschaufel / ILION Darmblasenplastik / ENTEROCISTOPLASTIE Darmbruch / ENTEROCEL Darmdialyse / DIALIZA INTESTINALĂ Darmeinlauf / CLISMĂ Darmentzundliche Krankheit / BOALĂ INFLAMATORIE INTESTINALĂ Darmentzundung / ENTERITĂ Darmflora / FLORĂ INTESTINALĂ Darminfarkt / INFARCT INTESTINAL Darmkanalentzundung / ANITĂ Darmkrampf / ENTEROSPASM DArmlâhmung / ILEUS Darmleber Zyklus / CICLU ENTEROHEPATIC Darmnaht / ENTERORAFIE Darmpolypose / POLIPOZĂ INTESTINALĂ Darmresektion / ENTERECTOMIE Darmsaft / SUC INTESTINAL Darmschlinge / ANSĂ INTESTINALĂ Darmschmerz / ENTERALGIE Darmschnitt / ENTEROTOMIE Darmsenkung / COLOPTOZĂ Darmspulung / ENTEROCLIZĂ Darmstauung / STAZĂ INTESTINALĂ Darmstein / ENTEROLIT DarmverschluB / ILEUS DarmverschluB / OCLUZIE INTESTINALĂ Darmwellen / ONDULAŢIE EPIGASTRICĂ Darmzotte / VILOZITĂŢI INTESTINALE Darwinismus / DARWINISM Dauerhaftigkeit / CRONICITATE dauernd langsamer Puls / PULS LENT PERMANENT Dauerprufung / ANDURANŢĂ Dauerzug / EXTENSIE CONTINUĂ Daumen / POLICE Davies' Thorax / TORACE DAVIES Dazukommend / INTERCURENT Dazwischenliegend / INTERMEDIAR Deafferenzierung / DEAFERENTAŢIE Deaminase / DEZAMINAZĂ Deamination / DEZAMINARE Decidua / CADUCĂ Decidua / DECIDUA Deckel / OPERCUL Defekation / DEFECAŢIE Defekt / DEFECT defektive Phage / FAG DEFECTIV deferens / DEFERENT Deferentitis / DEFERENTITĂ Deferentographie / DEFERENTOGRAFIE Deferveszenz / DEFERVESCENŢĂ Defibrillation / DEFIBRILARE Defibrillator / DEFIBRILATOR CARDIAC 1837 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Defizit / DEFICIT Deflexion / DEFLEXIUNE Degeneration des Balken / NECROZĂ CENTRALĂ A CORPULUI CALOS Degenerierende Gelenkerkrankung / ARTRITĂ CRONICĂ DEGENERATIVĂ degeneriert / DEGENERAT Degranulation / DEGRANULARE Dehiszenz / DEHISCENŢĂ Dehnbarkeit / COMPLIANŢĂ Dehner / EXTENSOR Dehnung / DISTENSIE Dehnung / ELONGAŢIE dehnungs-Faktor / FACTOR DE ELONGAŢIE Dehydrase / DEHIDRAZĂ Dehydrierung / DESHIDRATARE Dehydrokortikosteron / DEHIDROCORTICOSTERON Deitersnukleussyndrom / SINDROM DE NUCLEU DEITERS Dekarboxylierung / DECARBOXILARE Dekompensation / DECOMPENSARE Dekonditionierung / DECONDIŢIONARE Dekrement / DECREMENT dekremential / DECREMENŢIAL Dekubitalulkus / ULCER DE DECUBIT Dekubitus / DECUBIT Dekubitusangina / ANGOR DE DECUBITUS Deletion / DELEŢIE Delirante Einbildung / IMAGINAŢIE DELIRANTĂ Delirantes Intuition / INTUIŢIE DELIRANTĂ Delirios / CONFUZO-ONIRIC Delirium / DELIR Dellwarze / MOLLUSCUM Delta Welle / UNDĂ DELTA Demaskulinisation / DEVIRILIZARE Demaskulinisation / EMASCULARE Demenz / DEMENŢĂ Den Finger Betreffend / DIGITAL DENATURIEREN / DENATURARE Dendrit / DENDRITĂ dendritische Zellen / CELULE DENDRITICE Denervieren / DENERVARE Denguefieber / DENGA Denken / GÂNDIRE Denkschall / ECOU AL GÂNDIRII Densimetrie / DENSIMETRIE Densitometrie / DENSITOMETRIE dental / DENTAR Denti scritti Krankheit / BOALĂ SMALŢULUI PĂTAT Dentin / DENTINĂ Dentinbildnerzelle / ODONTOBLAST Dentinkornchen / PULPOLIT Dentitionszyste / CHIST DENTIGER Dentoma / DENTOM Depersonalisation / DEPERSONALIZARE Depolarisierung / DEPOLARIZARE Depolimerisation / DEPOLIMERIZARE Depotinsulin / INSULINĂ LENTĂ Depression / DEPRESIE Derbfibrose Haut / ALBUGINEE Derbnagel / TRAHIONICHIE Derealisation / DEREALIZARE Derepression / DEREPRESIE Dermamyosite / DERMATOMIOZITĂ Dermatita contusiformis / DERMATITĂ CONTUZIFORMĂ Dermatitis / DERMATITĂ Dermatitis seborrhoica / DERMATITĂ SEBOREICĂ Dermatofibrom / DERMATOFIBROM Dermatologie / DERMATOLOGIE Dermatom / DERMATOM Dermatomykose / DERMATOMICOZĂ Dermatophytose / DERMATOFITOZĂ Dermitis / DERMITĂ dermoid / DERMOID Dermoidgeschwulst / TUMORĂ DERMOIDĂ Dermoidzyst / CHIST DERMOID Dermolipektomie / DERMOLIPECTOMIE Dermotrop / DERMOTROP Dermotropism / DERMOTROPISM Derodymus / DERODIM Desinfektion / DEZINFECŢIE desinfektionsmittel / DEZINFECTANT Desinfestation / DEZINFESTARE Desinsertion / DEZINSERŢIE Desinvagination / DEZINVAGINARE Desmitis / DESMITĂ Desmodontose / DESMODONTOZĂ Desmoidgeschwulst / TUMORĂ DESMOIDĂ Desorientiertheit / DEZORIENTARE Desoxyribonuklease / DEZOXIRIBONUCLEAZĂ Desoxyribonukleinsâure / ACID DEZOXIRIBONUCLEIC Desoxyribose / DEZOXIRIBOZĂ Desoxyviren / DEZOXIVIRUS Destillation / DISTILARE Deszemetitis / DESCEMETITĂ Deszemetsche Membran / MEMBRANĂ DESCEMET Detektor / DETECTOR Detorsion / DEROTAŢIE Detrusor / DETRUSOR Detumeszenz / DETUMESCENŢĂ Deuteranopsie / DEUTERANOPIE Deuterium / DEUTERIU deuteropatisch / DEUTEROPATIC Devitalisation / DEVITALIZARE Dextrokardie / DEXTROCARDIE Dezibel / DECIBEL dezidual / DECIDUAL Deziduazelle / CELULĂ DECIDUALĂ Deziduose / DECIDUOZĂ Diabetes / DIABET diabetisch / DIABETIC diabetische nephropathie / NEFROPATIE DIABETICĂ diabetische Neuropathie / NEUROPATIE DIABETICĂ diabetische Prăkoma / PRECOMĂ DIABETICĂ diabetisches Hautaffektion / DIABETIDĂ diabetisches Koma / COMĂ DIABETICĂ diabetogen / DIABETOGEN Diadochokinese / DIADOCOKINEZIE diaepyphysâre Fraktur / FRACTURĂ DIAEPIFIZARĂ Diagnose / DIAGNOSTIC Diagnose / DIAGNOZĂ Diagnostik / DIAGNOSTIC Diagramm / DIAGRAMĂ Diagraphie / DIAGRAFIE diagynie / DIAGINIC Dialysanz / DIALIZANŢĂ Dialyse / DIALIZĂ 1838 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN DialVSGonzGphaiopGihic / ENCEFALOPATIA DIALIZ Dialysemembran / MEMBRANĂ DIALIZANTĂ Diandrie / DIANDRIE Diapedeze / DIAPEDEZA diaphragmatisch / DIAFRAGMATIC Diaphragmatozel / DIAFRAGMATOCEL Diaphysarfraktur / FRACTURĂ DIAFIZARĂ Diarrhoe / DIAREE Diarthrose / DIARTROZĂ Diaskisis / DIASCHIZIS Diaskopie / DIASCOPIE Diaskopie / TRANSILUMINARE Diastema / DIASTEMĂ ATM Oil-t AA j ILWn Diastematomyelie / DIASTEMATOMIELIE Diastematoprosopie / SCHIZOPROSOPIE Diastole / DIASTOLĂ diastolische Blutdruck / TENSIUNE ARTERIALĂ DIASTOLICĂ diastolische Herzgerăusch / URUITURĂ DIASTOLICĂ diastrophische dysplastiche Minderwuchs / NANISM POLIDIS-TROFIC Diătatik / DIETETICĂ diâtatisch / DIETETIC Diathermie / TERMOPENETRAŢIE Diathese / DIATEZĂ Diătwissenschaftler / DIETETICI AN Diătzirrhose / CIROZĂ CARENŢIALĂ Diazetylmorphine / DIACETILMORFINĂ Diazoreaktion / DIAZOREACŢIE Diazylglyzerin / DIACILGLICEROL Dibotriozephalus / DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM Dichotomie / DICOTOMIE Dichroismus / DICROMATOPSIE Dichromatopsie / DICROMAZIE dicht / MASIV Dichte / DENSITATE Dichtegradientenzentrifugation / CENTRIFUGARE ÎN GRADI-ENT DE DENSITATE Dichtigkeitmesser / DENSIMETRU Dickdarm / COLON Dickdarmeinengung durch Raffnăhte / COLOPLICATURĂ Dickdarmentfernung / COLECTOMIE Dickdarmentzundung / COLITĂ Dickdarmerweiterung / COLECTAZIE Dickdarmgekrose / MEZOCOLON Dicrotuspfropfung / PULS DICROT Dictyosom / DICTIOZOM Didelphys / UTER DIDELF Dielektrisch / DIELECTRIC Dienzephalon / DIENCEFAL Differentialdiagnose / DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL differentielle Zentrifugation / CENTRIFUGARE DIFERENŢIALĂ differenzial Blutdruck / TENSIUNE ARTERIALĂ DIFERENŢIALĂ differenzielles Lichtschwelle / PRAG LUMINOS DIFERENŢIAL differenziirte Zelle / CELULĂ DIFERENŢIATĂ diffluent / DIFLUENT diffuse hnorpelverkalkung / CONDROCALCINOZĂ DIFUZĂ_ diffuse hypertrophische Zirrhose / CIROZĂ HIPERTROFICĂ DIFUZĂ diffuse Lewy Korperchen Krankheit / B. CORPILOR LEWY DIFUZI diffuse Sklerodermie / SCLEROZĂ SISTEMICĂ PROGRESIVĂ Diffuse zerebrale Sklerose / SCLEROZĂ CEREBRALĂ DIFUZĂ Diffusion / Di FUZIUNE Diffusionsfaktor / COEFICIENT DE DIFUZIUNE Difromităt / DIFORMITATE digital (numerisch) / DIGITAL Digitalâhnlich komplex / FACTOR DIGITALIC ENDOGEN Digitalinvergiftung / INTOXICAŢIE DIGITALICĂ Digitalisglykoside / GLICOZIDE DIGITALICE Digitalisierung / DIGITALIZARE Digitalismus / DIGITALISM Digitoxin / DIGITALINĂ Digoxin / DIGOXINĂ Diholoside / DIHOLOZID Diklonie / DICLONIE dikrot / DICROT Dikrotie / DICROTISM dikrotische Welle / UNDĂ DICROTĂ Dikumarin / DICUMARINĂ dilatative Kardiomyopathie / CARDIOMIOPATIE DILATATIVĂ Dimorphismus / DIMORFISM Diode / DIODĂ dioptrisches System / SISTEM DIOPTRIC Dioxin / DIOXINĂ Dioxyde / DIOXID Dioxygenase / DIOXIGENAZĂ Dipeptid / DIPEPTID Dipeptidase / DIPEPTIDAZĂ diphasich / DIFAZIC Diphtherie / DIFTERIE diphtherieâhnlich / DIFTEROID Diplobazillus / DIPLOBACIL Diploe / DIPLOE diploid / DIPLOID Diploid Nummer / NUMĂR DIPLOID Diploidie / DIPLOIDIE diploisch / DIPLOIC Diplokokkus / DIPLOCOCCUS Diploskope / DIPLOSCOP Diplozephalus / DIPLOCEFALIE Dipol / DIPOL Diptere / DIPTERE Dirigierte Mutagenese / MUTAGENEZĂ DIRIJATĂ diskale / DISCAL Diskarthrose / DISCARTROZĂ Diskographie / DISCOGRAFIE Diskopathie / DISCOPATIE Diskordanz / DISCORDANŢĂ Diskus / DISC Diskushernie / HERNIE DE DISC Dislipâmie / DISLIPEMIE Dismutation / DISMUTAŢJE Disomie / DISOMIE Dispensier / DISPENSAR Disruption / DISRUPŢIE Disse Raum / SPAŢIU DISSE disseminierte intravasale Gerinnung / COAGULARE INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ Dissimilation / CATABOLISM Dissimilation / DEZASIMILAŢIE Dissoziation / DISOCIAŢIE dissoziation Koeffizient / COEFICIENT DE DISOCIAŢIE Dissoziativen Storungen / TULBURĂRI DISOCIATIVE distal / DISTAL 1839 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN distale Myopathie / MIOPATIE DISTALĂ Distomiasis / DiSTOMATOZĂ Diszision / DISCIZIE Dit / DIETĂ diuretikum / DIURETIC Divergenz / DIVERGENŢĂ Divertikel / DIVERTICUL Divertikulitis / DIVERTICULITĂ Divertikulose / DIVERTICULOZĂ Dizentrisch / DICENTRIC DNS Methyltransferase / ADN METILTRANSFERAZĂ DNS / ADN DNS / DNA DNS Methylation / ADN METILARE DNS polymerase / ADN POLIMERAZĂ Dohle korper / CORPI DOHLE Dolichokolon / DOLICOCOLON Dolichomegalie / DOLICOMEGALIE Dolichosigmoid / DOLICOSIGMOID Domâne / DOMENIU dominant erblicher Ruhetremor / TREMURĂTURĂ EREDITARĂ ESENŢIALĂ dominante Allele / ALELĂ DOMINANTĂ dominantes Gehirnemisphâre / EMISFERĂ DOMINANTĂ Dominanz / DOMINANŢĂ Donath-Landsteiner Antikorper / ANTICORPI DONATH-LAND-STEINER Donovaniose / DONOVANOZĂ Dopaminagonisten / AGONIŞTI DOPAMINERGICI dopaminergisch / DOPAMINERGIC Doping / DOPAJ Doppehoren / DIPLACUZIE Doppel Helix / DUBLĂ ELICE Doppel Kontrast / DUBLU CONTRAST Doppel Tachykardie / BITAHICARDIE Doppel Y syndrome / SINDROM DUBLU Y (XYY) Doppelblind / DUBLU ORB Doppelblindversuch / PROBĂ DUBLU ORB Doppeldiagnostik / DIAGNOSTIC DUAL Doppelfehlbildung / DUPLICITATE doppelschlag / DICROT Doppelschlăgigkeit / DICROTISM Doppelschreitzeichen / SEMNUL GEAMBAŞULUI Doppelseh / DIPLOPIE doppelseitig Gelâhmt / PARAPLEGIC doppelseitige Lăhmung / DIPLEGIE doppelseitige Lăhmung / PARAPLEGIE Doppelstimme / DIPLOFONIE Doppelstimme / VOCE BITONALĂ Doppelungszeit / TIMP DE DUBLARE Doppler Echographie / ECOGRAFIE DOPPLER Doppler Prinzip / PRINCIPIU DOPPLER Doppler-Fizeau Effekt / EFECT DOPPLER-FIZEAU Dornfortsatz / APOFIZĂ SPINOASĂ dorsale Darmfistel / FISTULĂ ENTERICĂ DORSALĂ Dorsalisation / DORSALIZARE Dorsiflexion DORSIFLEXIE Dose / DOZĂ Dosierung / DOZAJ Dosierung / POSOLOGIE Dosimeter / DOZIMETRU Dosimetrie / DOZIMETRIE Dost Gesetz / EFECT AL PRIMEI TRECERI Dotter / VITELUS Dotterblăschen / VEZICULĂ OMBILICALĂ Dottersack / SAC OVULAR Douglas Raum / FUND DE SAC DOUGLAS Dragee / DRAJEU Draht / FIR Drakontiase / DRACUNCULOZĂ Drastikum / DRASTIC Drckhusten / TUSE PRIN COMPRESIUNE Dreglâserprobe / PROBĂ CELOR TREI PAHARE GUYON Drehkrampf / SPASM DE TORSIUNE Drehung / TORSIUNE dreichromatisch / TRICROMAT Dreieck / TRIGON Dreieckiges / TRIGONAL dreifach / TRIGEMINAL dreifach / TRIGEMINAT dreifach X Syndrom / SINDROM TRIPLU X Dreifachetherapie / TRITERAPIE Dreifachsehen / TRIPLOPIE Dreifarbsehend / TRICROMATISM Dreifarbseher / TRICROMAZIE Dreifellig / TRIDERMIC Dreigliedrigkeit / TRIFALANGIE Dreikammert / TRILOCULAR Dreiklappenvalveninsuffizienz / INSUFICIENŢĂ TRICUSPIDIANĂ Dreikopfig / TRICEPS Dreilappig / TRILOBAT Dreiphosphatinositol / INOZITOL TRIFOSFAT dreischlâgiger Puls / PULS TRIGEMINAT dreisymptom zyklische Krankheit / BOALĂ CICLICĂ TRISIMPTOMATICĂ Dreizackhand / MÂNĂ ÎN TRIDENT dreizipflig / TRICUSPIDIAN Dreschflegel-Thorax / VOLET COSTAL drillinge / TRIGEMINAL Dritter / TERŢIAR Droge / DROG Drogenkunde / FARMACOLOGIE Drohend / IMINENŢĂ Dromotrop / DROMOTROP Drosselvene / JUGULAR Druck / PRESIUNE Druckentlastung / DECOMPRESIE Druckerhohung / HIPERTENSIUNE Druckfest / PRESURIZAT Druckkabine / CABINĂ PRESURIZATĂ Druckkammer / CABINĂ PRESURIZATĂ Druckkammer / CAMERĂ HIPERBARICĂ Druckkonus / ANGAJARE Drucklăhmung / PARALIZIE PRIN COMPRESIUNE Druckraum / CABINĂ PRESURIZATĂ Druckrezeptor / PRESORECEPTOR Druckschwindel / VERTIJ ALTERNOBARIC Drucktherapie / BAROTERAPIE Drucktherapie / PRESOTERAPIE Druckverminderung / HIPOTENSIUNE Druse / GEODĂ Druse / GLANDĂ drusenăhnlich / ADENOID Drusenbeere / ACIN Drusenentzundung / ADENITĂ 1840 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Driisenerkrankung / ADENOPATIE DTP Vakzine / VACCIN DTP Dublett / DUBLET Duchenne Muskeldystrophie / DISTROFIE MUSCULARĂ PSEUDOHIPERTROFICĂ Ductus arteriosus / CANAL ARTERIAL Duffy System / SISTEM DUFFY Duguet Angina / ANGINĂ DUGUET Duhringsche Krankheit / DERMATITĂ HERPETIFORMĂ Dukt / DUCT Duktopenie / DUCTOPENIE Dumping syndrome / SINDROM DUMPING Dumpingsyndrom / DUMPING SYNDROME dunkel / MELANIC Dunkler SchweiB / MELANHIDROZĂ Dunner Puls / PULS FILIFORM Duodenalulkus / ULCER DUODENAL Duodenektomie / DUODENECTOMIE Duodenopankreatektomie / DUODENOPANCREATECTOMIE Duodenopexie / DUODENOPEXIE Duodenoskope / DUODENOSCOP Duodenoskopie / DUODENOSCOPIE duplex Uterus / UTER DUPLEX Dupuytren Fraktur / FRACTURĂ DUPUYTREN Dupuytren Kontraktur / CONTRACTURĂ DUPUYTREN Durchbohrung / PERFORAŢIE Durchdringend / PENETRANŢĂ Durchdringlichkeitskoeffizient / COEFICIENT DE PERMEABILITATE Durchfall / DIAREE DurchfluB / DEBIT Durchflusszytometrie / CITOMETRIE ÎN FLUX Durchgang / TRANZIT Durchgehautomatie / AUTOMATISM AMBULATORIU Durchhautig / PERCUTANAT Durchkreuzung / INTERSECŢIE Durchlăssig / PERMEABIL Durchlăssigkeit / PERMEABILITATE Durchlassung / PERMEAŢIE Durchleuchtung / DIAFANOSCOPIE Durchleuchtung / TRANSILUMINARE Durchmesser / DIAMETRU Durchquerung / TRANZIŢIE Durchspiilung / SPĂLĂTURĂ Durchstromung / PERFUZIE Durchstromungsmesser / VELOCIMETRU Durchtrănkung / IMBIBIŢIE Durchtrennend / TRANSFIXIANT Durchtrennung / SECŢIUNE Durchzug / ALEZĂ Durst / SETE Durstlosigkeit / ADIPSIE Durstversuch / PROBĂ DE RESTRICŢIE HIDRICĂ Dusche / DUŞ dynamische Mutation / MUTAŢIE DINAMICĂ dynamogen / DINAMOGEN Dynamometer / DINAMOMETRU Dynamometrie / DINAMOMETRIE Dysacromelie / DISACROMELIE Dysarthrie / DISARTRIE Dysarthrose / DISARTROZĂ Dysâsthesie / DISESTEZIE Dysautonomle / DISAUTONOMIE Dysbarismus / DISBARISM Dyschondroplasie / DISCONDROPLAZIE Dyschromatopsie / DISCROMATOPSIE Dyschronometrie / DISCRONOMETRIE Dysektasie / DISECTAZIE Dysembryoma / DISEMBRIOM Dysembryoplasie / DISEMBRIOPLAZIE Dysenteriesyndrom / SINDROM DIZENTERIC Dyserythropoese / DISERITROPOIEZĂ Dysgenetische geschwulst / CORISTOM Dysgerminoma / DISGERMINOM Dysglobulinâmie / DISGLOBULINEMIE Dysgonosomie / DISGONOZOMIE Dysinsulinismus / DISINSULINISM Dyskalieâmie- DISKALIEMIE Dyskariose / DISCARIOZĂ Dyskeratose / DISKERATOZĂ Dyskinesie / DISCHINEZIE Dyskrasie / DISCRAZIE Dyskromie / DISCROMIE Dyslalie / DISLALIE Dyslipidose / DISLIPIDOZĂ Dyslogie / DISLOGIE Dysmenorrhoe / DISMENOREE Dysmorphologie / DISMORFOLOGIE Dysmorphophobie / DISMORFOFOBIE Dysorthographie / DISORTOGRAFIE Dysostose / DISOSTOZĂ Dyspareunie / DISPAREUNIE Dyspepsie / DISPEPSIE Dysphagie / DISFAGIE Dysphasie / DISFAZIE Dysphorie / DISFORIE Dysplasie / DISPLAZIE Dysplastisch / TIP DISPLASTIC Dyspnoe / DISPNEE Dyspraxie / DISPRAXIE Dysprosodie / DISPROZODIE Dysproteinămie / DISPROTEINEMIE Dysprothrombinămie / DISPROTROMBINEMIE Dysraphie / DISRAFIE Dysthymie / DISTIMIE Dysthyroidie / DISTIROIDIE Dystokie / DISTOCIE Dystonie / DISTONIE Dystopie / DISTOPIE Dystroglykane / DISTROGLICANI Dysurie / DISURIE Dyszephalie / DISCEFALIE E Ebene / NIVEL Ebene / PLAN Ebullismus / EBULISM Ebur / IVORIU Eburnifikation / EBURNAŢIE Eburnifikation / OSTEOCONDENSARE Echodiaknostik / ECODIAGNOSTIC Echoendoskopie / ECOENDOSCOPIE Echoenzephalographie / ECOENCEFALOGRAFIE Echoerscheinung / ECOKINEZIE 1841 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN echogen / ECOGEN Echographe / ECOGRAF Echographie / ECOGRAFIE Echokardiographie / ECOCARDIOGRAFIE Echokinese / ECOKINEZIE Echokotomographie / ECOTOMOGRAFIE Echolalie / ECOLALIE Echopraxie / ECOPRAXIE Eckzahn / CANIN Economo Krankheit / ENCEFALITĂ LETARGICĂ VON ECONOMO Ecthyma / ECTIMĂ Eczema vaccinatum / ECZEMĂ VACCINALĂ ACUTĂ Edelgas / NEON Effekt / EFECT Effektive Osmotische Druck / PRESIUNE OSMOTICĂ EFICACE Effektivităt / EFECTIVITATE effektor / EFECTOR Effektorneuron / NEURON EFECTOR Effektorzelle / CELULĂ EFECTOARE Effeminatio / EFEMINARE efferent / EFERENT Effluvium capillorum / EFLUVIUM Efflux / EFLUX Effortsyndrom / SINDROM DE EFORT Ei / OU, OVUL Eibildung / OOGENEZĂ Eibildung / OVOGENEZĂ Eiblase / OOCHIST Eichel / GLAND Eichen / ETALON Eid des Hippokrates / JURĂMÂNTUL LUI HIPOCRATE Eidetismus / EIDETISM Eierschlennâgel / COILONICHIE Eierstock / OVAR eierstock Dystrophie / DISTROFIE OVARIANĂ Eierstock Polyzystische Krankheit / BOALĂ POLICHISTICĂ OVARIANĂ Eierstockbruch / OVARIOCEL Eierstockeileiterentzundung / SALPINGOOVARITĂ Eierstockentfernung / OOFORECTOMIE Eierstockentfernung / OVARIECTOMIE Eierstockentzundung / OOFORIJĂ Eierstockentzundung / OVARITĂ Eierstockfollikel / FOLICUL OVARIAN eierstockig / OVARIAN Eierstockkrebs / CANCER OVARIAN Eierstocknaht / OOFOROPEXIE Eierstockschnitt / OVARIOTOMIE Eierstockstroma / STRUMA OVARII Eierstockzyst / CHIST DE OVAR Eigen / PROPRIU Eigenblutbehandlung / HEMOTERAPIE Eigengesetzlichkeit / AUTONOMIE eigenleitend / INTRINSEC Eigentoleranz / TOLERANŢĂ LA SELF Eikonometer / EICONOMETRU Eikosanoide / EICOSANOIDE Eikoten / ENCOPREZIS Eikultur / OVOCULTURĂ Eileiter / OVIDUCT Eileiter / SALPINGE Eileiterentfernung / SALPINGECTOMIE Eileiterentzundung / SALPINGITĂ Eileiterfixierung / SALPINGOPEXIE Eileiternaht / SALPINGORAFIE Eileiterplastik / SALPINGOPLASTIE tinăascherung / INCINERARE Einăscherungshalle / CREMATORIU Einatmung / INHALAŢIE Einatmung / INSPIR Einâugig / MONOCULAR Einbalsamierung / ÎMBĂLSĂMARE Einbildung / IMAGINAŢIE Einblasung / INSUFLAŢIE Einbuchung / CRIPTĂ Eindellung / IMPRESIUNE Eindickung / CONCENTRAŢIE Eindickung / TIXOTROPIE eindringend / EFRACTIV Eindruck / IMPRESIUNE Eineiig / MONOZIGOT eineiig / UNIVITELIN einfache Kropf / GUŞĂ SIMPLĂ einfaches schmerzhaftes Schulter / UMĂR DUREROS SIMPLU Einfaktorial / UNIFACTORIAL Einfall / IDEE Einfall / INCIDENŢĂ Einfangung / TRAPAJ einfarbig / MONOCROMATIC Einfrierung / ÎNGHEŢARE Eingeatmet / INHALANT eingewachsener Nagel / UNGHIE ÎNCARNATĂ eingeweide / SPLANHNIC Eingeweide / VISCER Eihgeweidelehre / SPLANHNOLOGIE Eingeweidenglattenmuskelzellen / CELULĂ MUSCULARĂ NETEDĂ VISCERALĂ Eingeweideschmerz / VISCERALGIE Eingeweidesenkung / VISCEROPTOZĂ EingeweidevergroBerung / SPLANHNOMEGALIE EingieBung / INFUZIE Eingieber / PERFUZOR Einheinische Sprue / SPRUE NOSTRAS Einheit / MODUL Einheit / UNITATE einhornig Uterus / UTER UNICORN Einkeilung / GOMFOZĂ einkernig / MONONUCLEAR einkettig / MONOCATENAR Einklemmung / ÎNCARCERARE Einnistung / NIDAŢIE Einpflanzung / IMPLANT Einpflanzung / IMPLANTARE einpolig / UNIPOLAR Einreiben / FRECŢIE Einreibung / FRECŢIE EinschluB / INCLUZIUNE Einschluss Harnrohrenentzundung / URETRITĂ CU INCLUZIUNI EinschluBkorperchenkrankheit / BOALĂ INCLUZIUNILOR CITO-MEGALICE Einschmelzglas / FIOLĂ Einschneidend / INCISIV Einschnitt / INCIZURĂ einschnurende Perikarditis / SIMFIZĂ CARDIACĂ Einschreibung / INSCRIPŢIE einseitig / UNILATERAL Einspeichelung / INSALIVAŢIE Einspritzung / INJECŢIE Einstauchung / GOMFOZĂ Einstellung / ORIENTARE 1842 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Einstich / PUNCŢIE Einstopfung / INFUNDARE Einstulpung / INVAGINAŢIE Eintauchen / IMERSIUNE Eintritt / ANGAJARE Eintroknung / DESICARE einwărtsdreher / PRONATOR Einwărtsdrehung / PRONAŢJE Einwilligung / CONSIMŢĂMÂNT Einzelformig / MONOMORF Einzeller / PROTIST Einzelvorstellung / MONOIDEISM Eisanesthesie / CRIOANESTEZIE Eisen / FIER eisen / MARŢIAL Eisenbelastungstest / PROBĂ DE HIPERSIDEREMIE PROVOCATĂ Eisenkynetik / FEROCINETICĂ eisenmangel / FERIPRIV Eisenmangel / SIDEROPENIE eisenmangel Anămie / ANEMIE FERIPRIVĂ Eisenmangelschluckbeschwerden / DISFAGIE SIDEROPENICĂ Eisentherapie / SIDEROTERAPIE Eisenverkehrzelle / SIDEROFOR eiserne Lunge / PLĂMÂN DE OŢEL Eisprung / OVULAŢIE Eiter / PUROI Eiterăhnlich / PURIFORM Eiterbildung / PIOGENEZĂ Eiterblăschen / PUSTULĂ Eiterflockensputum / SPUTĂ NUMULARĂ Eitergrind / IMPETIGO Eiterung / SUPURAŢIE Eiterung / ULCERAŢIE eitrig / PURULENT eitrig / SUPURANT eitrig Eingeschmolzen / ABCEDAT eitrige Hidatidenblase / PIOPNEUMOCHIST HIDATIC eitrige Meningitis / MENINGITĂ PURULENTĂ eitrige Sklerose / PIOSCLEROZĂ eitriges Granuloma / GRANULOM PIOGENIC eitriges Pleuritis / PLEUREZIE PURULENTĂ EiweiG / PROTEINĂ EiweilBabbau / PROTEOLIZĂ EiweiBausscheidung / PROTEINURIE Eizelle / CELULĂ OU Eizelle / OOCIT Eizelle / OU Ejakulat / EJACULAT Ejakulation / EJACULARE Ekchondrom / ECONDROM Ekchymose / ECHIMOZĂ ekkrin / ECRIN ekkrines Spiradenom / SPIRADENOM ECRIN Eklampsie / ECLAMPSIE Eklektisch / ECLECTIC Ekmnăsie / ECMNEZIE Ekstrasinneswahrnehmung / PERCEPŢIE EXTRASENZORIALĂ Ekstrophie / EXSTROFIE Ektasie / ECTAZIE Ektoantigen / ECTOANTIGEN Ektoantigen / EXOANTIGEN Ektoblast / ECTOBLAST Ektoderm / ECTODERM Ektodermosis pluriorificialis / ECTODERMOZĂ EROZIVĂ PLURIORIFICIALĂ Ektoenzyme / ECTOENZIMĂ / comoADnic uiuurxQiUic / i v_>v^//~\i 11_/11 ektomorph / ECTOMORF Ektoparasit / ECTOPARAZIT Ektopie / ECTOPIE ektopische Schilddruse / TIROIDĂ ECTOPICĂ ektopische Schwangerschaft / SARCINĂ ECTOPICĂ Ektothrix / ECTOTRIX Ektozytometer / EKTOCITOMETRU Ektrodaktylie / ECTRODACTILIE Ektrodermie / ECTRODERMIE Ektrogenie / ECTROGENIE Ektromelie / ECTROMELIE Ektropion / ECTROPION Ektropium / ECTROPION Ektropodie / ECTROPODIE Ektrourie / ECTROURIE Ekzem / ECZEMĂ Ekzema herpeticatum / PUSTULOZĂ VARIOLIFORMĂ ACUTĂ Ekzema varicosum / ECZEMĂ VARICOASĂ Ekzematide / ECZEMATIDĂ Ekzembildung / ECZEMATIZARE Ekzemformig / ECZEMATIFORM Elainsăure / ACID OLEIC Elastanz / ELASTANŢĂ Elastiche Fasern / FIBRĂ ELASTICĂ Elastin / ELASTINĂ Elastisches Năvus / NEV ELASTIC Elastopathie / ELASTOPATIE Elastorrhexis / ELASTOREXIE Elastose / ELASTOZĂ Eleidom / ELEIDOM elektrische Abwechslung / ALTERNANŢĂ ELECTRICĂ elektrische Herauslosen / ELECTROELUŢIE elektrische Herzachse / AXĂ ELECTRICA A INIMII elektrische Hinrichtung / ELECTROCUTARE elektrische Systole / SISTOLĂ ELECTRICĂ elektrischer Schlag / ELECTROCUTARE elektrischer Stimulus / STIMUL ELECTRIC elektrisches Feld / CÂMP ELECTRIC elektrisches Potenţial / POTENŢIAL ELECTRIC elektrisher Schock / ŞOC ELECTRIC Elektroanalgesie / ELECTROANALGEZIE Elektroanâsthesie / ELECTROANESTEZIE Elektrochirurgie / ELECTROCHIRURGIE Elektrocochleographie / ELECTROCOHLEOGRAFIE Elektrode / ELECTROD Elektrodermitis / ELECTRODERMITĂ Elektrodiagnostik / ELECTRODIAGNOSTIC Elektroendosmose / ELECTROENDOSMOZĂ Elektroenzephalogramm / ELECTROENCEFALOGRAMĂ Elektroenzephalographie / ELECTROENCEFALOGRAFIE Elektrogalvanismus / ELECTROGALVANISM Elektrogenese / ELECTROGENEZĂ Elektroimmundiffusion / ELECTROIMUNODIFUZIE Elektrokardiogramm / ELECTROCARDIOGRAMĂ Elektrokardiograph / ELECTROCARDIOGRAF Elektrokardiographie / ELECTROCARDIOGRAFIE Elektrokardiologie / ELECTROCARDIOLOGIE Elektrokardioskope / ELECTROCARDIOSCOP Elektrokauterisation / ELECTROCAUTERIZARE Elektrokoagulation / ELECTROCOAGULARE Elektrokortikogramm / ELECTROCORTICOGRAMĂ Elektrokortikographie / ELECTROCORTICOGRAFIE elektrokynetisches Potenţial / POTENŢIAL ELECTROCINETIC Elektrolyse / ELECTROLIZĂ Elektrolyt / ELECTROLIT Elektrolytămie / ELECTROLITEMIE 1843 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN elektromagnetisches Spektrum / SPECTRU ELECTROMAGNETIC elektromechanisches System / SISTOLĂ ELECTROMECANICĂ elektromekanische Dissoziation / DISOCIAŢIE ELECTROMECANICĂ Elektromyogramm / ELECTROMIOGRAMĂ Elektromyographie / ELECTROMIOGRAFIE Elektron / ELECTRON Elektronarkose / ELECTRONARCOZĂ Elektronendischt / ELECTRONODENS Elektronenmikroskop / MICROSCOP ELECTRONIC Elektronenubertragungspotential / POTENŢIAL DE OXIDORE-DUCERE Elektronenubertragungspotential / POTENŢIAL REDOX Elektroneurographie / ELECTRONEUROGRAFIE Elektroneutralitât / ELECTRONEUTRALITATE elektronische Kanone / TUN ELECTRONIC Elektrontherapie / ELECTRONOTERAPIE Elektronvolt / ELECTRON-VOLT Elektronystagmogramm / ELECTRONISTAGMOGRAMĂ Elektronystagmographie / ELECTRONISTAGMOGRAFIE Elektrookulographie / ELECTRO-OCULOGRAFIE Elektroosmose / ELECTRO-OSMOZĂ Elektrophoregramm / ELECTROFOREGRAMĂ Elektrophorese / ELECTROFOREZĂ Elektrophysiologie / ELECTROFIZIOLOGIE Elektroporation / ELECTROPORAŢIE Elektropunktur / ELECTROPUNCTURĂ Elektroretinogramm / ELECTRORETINOGRAMĂ EJektroretinographie / ELECTRORETINOGRAFIE Elektroschock / ELECTROŞOC Elektrosplachnographie / ELECTROSPLANHNOGRAFIE Elektrostimulation / ELECTROSTIMULARE Elektrosynârese / ELECTROSINEREZĂ Elektrosystolik / ELECTROSISTOLIE Elektrotaxie / ELECTROTAXIS Elektrotherapie / ELECTROTERAPIE Elektrothermie / ELECTROTERMIE Elektrotonische Erregungsleitung / CONDUCŢIE ELECTROTONICĂ Elektrotonus / ELECTROTONUS Elektrovalenz / ELECTROVALENŢĂ Elektroverschmelzung / ELECTROFUZIUNE Elektrovervielfacher / FOTOMULTIPLICATOR Elephantiasis / ELEFANTIAZIS Ellbogenhocker / OLECRAN Elle / CUBITUS ellenbogen- / CUBITAL Ellenbogen / COT Elliptozyt / ELIPTOCIT Elliptozytose / ELIPTOCITOZĂ Ellis-Damoiseau Kurve / CURBĂ ELLIS-DAMOISEAU Eluat / ELUAT Elution / ELUŢIE Emanation / EMANAŢIE Embden-Meyerhof Bahn / CALEA EMBDEN-MEYERHOF embolia cutis Medicamentosa / DERMITĂ LIVEDOIDĂ NICO-LAU Embolie / EMBOLIE Embolisation / EMBOLIZARE embrionische Ubertragung / TRANSFER EMBRIONAR Embryogenisch / EMBRIOGENIC Embryokardie / EMBRIOCARDIE Embryologie / EMBRIOLOGIE Embryom / EMBRIOM embryonale annexe / ANEXE EMBRIONARE Embryonalschild / DISC EMBRIONAR embryonische Mole / MOLĂ EMBRIONARĂ Ernbryopatnie / EM8RIOPATIE Embryophore / EMBRIOFOR Embryoskopie / EMBRIOSCOPIE Embryothophe / EMBRIOTROF Embryotomie / EMBRIOTOMIE Embryotoxon / EMBRIOTOXON emetikum / EMETIC Emmenagog / EMENAGOG Emmetropie / EMETROPIE Emotivitât / EMOTIVITATE Empathie / EMPATIE Emperipolesis / EMPERIPOLEZĂ Empfânger / PRIMITOR Empfângnisalter / VÂRSTĂ CONCEPŢIONALĂ EmpfăngniB / CONCEPŢIE Empfângnisverhutend / ANTICONCEPŢIONAL Empfăngnisverhutung / CONTRACEPŢIE empfindend / SENZITIV empfindlich / SENSIBIL empfindung / SENZAŢIE Empfindungsfâhig / SENZITIV Empfindungsfâhigkeit / SENSIBILITATE Empfindungslosigkeit / ANESTEZIE emphysematoser Pyelonephritis / PIELONEFRITĂ EMFIZEMATOASĂ Empreosthotonus / EMPROSTOTONUS Empyem / EMPIEM Emulgator / EMULSIFIANT Emulsion / EMULSIE Emulsionsbildung / EMULSIONARE Enanthem / ENANTEM Enanthiomere / ENANTIOMERI Enanthiomorph / ENANTIOMORF Enartrose / ENARTROZĂ enchondral / ENCONDRAL enchondrale Dysostose / DISOSTOZĂ ENCONDRALĂ Enchondrom / ENCONDROM Enchondromatose / ENCONDROMATOZĂ End / TERMINAL Endangiitis obliterans / ENDARTERITĂ OBLITERANTĂ Endangiitis obliterans / TROMBANGEITĂ OBLITERANTĂ Endarterektomie / ENDARTERIECTOMIE Endarteritis / ENDARTERITĂ enddiastolisch TELEDIASTOLIC Endemie / ENDEMIE endemisch / ENDEMIC endemische Krankheit / BOALĂ ENDEMICĂ Endemizitât / ENDEMICITATE endemoepidemisch / ENDEMOEPIDEMIC endergonisch / ENDERGONIC Endglied / FALANGETĂ Endhirn / TELENCEFAL Endkegelsyndrom / SINDROM DE CON TERMINAL Endocurietherapie / ENDOCURIETERAPIE Endo-Exokrin / ENDO-EXOCRIN Endogamie / ENDOGAMIE endogen / ENDOGEN Endokard / ENDOCARD Endokardelastose / FIBROELASTOZĂ ENDOCARDICĂ Endokarditis / ENDOCARDITĂ endokrin / ENDOCRIN endokrine Polyadenomatose / POLIADENOMATOZĂ ENDOCRINIANĂ endokrines System / SISTEM ENDOCRIN Endokrinologie / ENDOCRINOLOGIE Endokrinopathie / ENDOCRINOPATIE 1844 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Endoluminal / ENDOLUMnNAL Endolymph / ENDOLIMFĂ Endometriom / ENDOMETRIOM_ Endometriose / ENDOMETRIOZĂ Endometritis / ENDOMETRITĂ Endomitose / ENDOMITOZĂ endomorph / ENDOMORF Endomykose / ENDOMICOZĂ Endomyokardische Krankheit / BOALĂ ENDOMIOCARDICĂ Endomyokardite / ENDOMIOCARDITĂ Endomysium / ENDOMISIUM Endonerv / ENDONERV Endonuklease / ENDONUCLEAZĂ Endoparasit / ENDOPARAZIT Endopeptidase / ENDOPEPTIDAZĂ Endoperoxyd / ENDOPEROXID Endophlebitis / ENDOFLEBITĂ endophylisch / ENDOFIL Endoproteinase / ENDOPROTEINAZĂ Endoprothese / ENDOPROTEZĂ Endorphin / ENDORFINĂ Endorphine / ENDOMORFINĂ Endorphine / MORFINE ENDOGENE Endoskop / ENDOSCOP Endoskopie / ENDOSCOPIE Endosmose / ENDOSMOZĂ Endosom / ENDOZOM Endost / ENDOST Endoslhose / ENDOSTOZĂ Endothelialzelle / CELULĂ ENDOTELIALĂ Endotheliitis / ENDOTELIITĂ Endotheline / ENDOTELINE Endothelinkonversionenzymhemmer / INHIBITOR AL ENZIMEI DE CONVERSIE A ENDOTELINEI Endotheliom / ENDOTELIOM Endothelium / ENDOTELIU Endothelium-Leukozyt Bindungmolekule 1 / MOLECULE DE ADEZIUNE ENDOTELIU-LEUCOCIT 1 endothermisch / ENDOTERMIC Endotoxine / ENDOTOXINĂ Endovirus / ENDOVIRUS Endozervikal / ENDOCERVICAL Endozervizite / ENDOCERVICITĂ Endozytose / ENDOCITOZĂ End-zu-End Anastomose / ANASTOMOZĂ TERMINOTERMINALĂ Enechema / ACUFENĂ Enechema / ZGOMOT AURICULAR Energie / ENERGIE Energiedosis / DOZĂ ABSORBITĂ energogenetisch / ENERGOGEN Enge / ISTM Enge / STRÂMTARE Engramm / ENGRAMĂ Enkephalinase / ENCEFALINAZĂ Enkephaline / ENKEFALINE Enolase / ENOLAZĂ Enophthalmus / ENOFTALMIE Enspezifizierung / DESPECIFICAŢIE Entamoebe / ENTAMOEBA entartet / DEGENERAT Entartung / DEGENERARE Entartung / DEGENERESCENŢĂ Entbindung / NAŞTERE Entbindungsheim / MATERNITATE Entbindungsyndrom / SINDROM DE DECONEXIUNE Entchlorinierung / DECLORURARE Entaifferenziert / DEDIFERENŢiAT Entdifferenzierung / DEDIFERENŢIERE Entero-anastomose / ENTEROANASTOMOZĂ Enterobakter / ENTEROBACTER enterochromaffine Zelle / CELULĂ ENTEROCROMAFINĂ Enteroclyse / ENTEROCLIZĂ Enterocolitis necroticans neonatorum / ENTEROCOLITĂ NECROZANTĂ A NOU-NĂSCUTULUI Enterogastrone / ENTEROGASTRONĂ Enteroglukagon / ENTEROGLUCAGON Enterohâpatozel / ENTEROHEPATOCEL Enterohydrozele / ENTEROHIDROCEL Enterokinase / ENTEROKINAZĂ Enterokokkus / ENTEROCOCCUS Enterokolektomie / ENTEROCOLECTOMIE Enterokolitis / ENTEROCOLITĂ Enterokolostomie / ENTEROCOLOSTOMIE Enteromyxorrhoe / ENTEROMIXOREE Enteropathie / ENTEROPATIE Enteropeptidase / ENTEROPEPTIDAZĂ Enteropexie / ENTEROPEXIE Enteroplastik / ENTEROPLASTIE Enterostomie / ENTEROSTOMIE Enterozyt / ENTEROCIT Entfernen / EXTIRPA Entfernung / ERADICARE Entfernung / EXTIRPARE Entfernung / EXTRACŢIE Entfernungsfehlleistung / DISMETRIE Entfieberung / DEFERVESCENŢĂ Entflimmern / DEFIBRILAŢIE Entgegengesezte / CONTROLATERAL Entgiftung / DETOXIFIERE Entgiftung / DEZINTOXICARE Enthaarung / DEPILARE Enthaarungsmittel / DEPILATOR Enthalpie / ENTALPIE Enthaltsamkeit / CONTINENŢĂ Enthaltung / ABSTINENŢĂ Enthemmt / MANIAC Enthemmung / DEZINHIBIŢIE Enthese / ENTEZĂ Enthesitis / ENTEZITĂ Enthesopathie / ENTEZOPATIE Enthirnungsyndrom / SINDROM DE DECEREBRARE Enthropie / ENTROPIE Enthulsen / DECORTICARE Entjungfern / DEZVIRGINARE Entjungferung / DEFLORARE Entkalkung / DECALCIFICARE Entkeimung / STERILIZARE Entkrâftung / DEBILITATE Entleereung / DEPLEŢIE Entleerung / EVACUARE Entmănnlichung / DEMASCULINIZARE Entmarkungssklerose / SCLEROZĂ ÎN PLĂCI Entmyelinisierung / DEMIELINIZARE Entmyelinisierungkrankheit / BOALĂ DEMIELINIZANTĂ Entnahme / PRELEVARE Entnervung / ENERVARE Entphosphorylisierung / DEFOSFORILARE Entrindungssyndrom / SINDROM DE DECORTICARE Entropion / ENTROPION entsalzt / DESODAT Entschămer / DETERGENT Entseuchung / DECONTAMINARE Entseuchung / DEZINFECTIE 1845 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Entstehung / GENEZĂ Entstellung / DEFORMARE Entwasserung / DESHIDRATARE Entwâsserung / DRENAJ Entweiberung / DEFEMINIZARE entwickelnd / EVOLUTIV Entwicklung / DEZVOLTARE Entwicklung / EVOLUŢIE Entwiklungsgeschichte / ONTOGENIE Entwohnen / SEVRAJ Entwohnung / ÎNŢĂRCARE Entwohnungsnahrung / ALIMENT PENTRU ÎNŢĂRCARE Entwohnungsyndrom / SINDROM DE SEVRAJ Entwurdigung / PROSTITUŢIE Entzugssyndrom / SINDROM DE ABSTINENŢĂ entzundlich / INFLAMATOR Entzundung / INFLAMAŢIE entzundungswidrig / ANTIINFLAMATOR Entzundungvorherlich / PROINFLAMATOR Enukleation / ENUCLEARE Enuresis / ENUREZIS Enzephal / ENCEFAL Enzephalitis -/ ENCEFALITĂ Enzephalomyelitis / ENCEFALOMIELITĂ Enzephalomyelodysraphie / ENCEFALOMIELODISRAFIE Enzephalopathie / ENCEFALOPATIE enzephalotrigeminus Syndrom / SINDROM ENCE-FALOTRIGEMINAL Enzephalozele / ENCEFALOCEL Enzym / ENZIMĂ Enzym / FERMENT Enzymanpassung / ADAPTARE ENZIMATICĂ enzymatische Erweiterung / DEBRIDARE ENZIMATICĂ Enzyminduktion / INDUCŢIE ENZIMATICĂ Enzymkrankheit / BOALĂ ENZIMATICĂ Enzymkynetik / CINETICĂ ENZIMATICĂ Enzymologie / ENZIMOLOGIE Enzymopathie / ENZIMOPATIE enzymoprive hâmolytische Anâmie / ANEMIE HEMOLITICĂ ENZIMOPRIVĂ Enzymotherapie / ENZIMOTERAPIE Enzym-Substrat Komplex / COMPLEX ENZIMĂ-SUBSTRAT Enzymsystem / SISTEM ENZIMATIC enzystiert / ÎNCHISTAT Eosin / EOZINĂ Eosinopenie / EOZINOPENIE eosinophil / EOZINOFIL Eosinophilenzellulitis / CELULITĂ EOZINOFILICĂ Eosinophilie / EOZINOFILIE Ependym / EPENDIM Ependymoblast / EPENDIMOBLAST Ependymoblastom / EPENDIMOBLASTOM Ependymom / EPENDIMOM Ependymozyt / EPENDIMOCIT Ependymzelle / CELULĂ EPENDIMARĂ Ephapse / EFAPSĂ Ephedrin / EFEDRINĂ Ephelis / EFELIDĂ Ephidrosis / EPHIDROZĂ Epiblepharon / EPIBLEFARON epicritisch / EPICRITIC Epidemie / EPIDEMIE epidemiologische Karte / HARTĂ EPIDEMIOLOGICĂ epidemiologische Untersuchung / ANCHETĂ EPIDEMIOLOGICĂ epidemisch / EPIDEMIC epidemische hâmoglobinurie des Neuaeborene / ICTER INFECŢIOS AL NOU-NĂSCUTULUI epidemische hâmorrhagische Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ EPIDEMICĂ epidemische Keratokonjunktivitis / KERATOCONJUNCTIVITĂ EPIDEMICĂ epidemische Krankheit / BOALĂ EPIDEMICĂ epidemische Meningitis / MENINGITĂ CEREBROSPINALĂ EPIDEMICĂ epidemische Mialgie / MIALGIE EPIDEMICĂ epidemische Perikarditis / PERICARDITĂ EPIDEMICĂ epidemisches Nierenkranheit / NEFROPATIE EPIDEMICĂ Epidemizitât / EPIDEMICITATE Epidermal / EPIDERMIC epidermale polyzystische Krankheit / BOALĂ POLICHISTICĂ EPIDERMICĂ epidermalgebildete Wachstumsfaktor / FACTOR DE CREŞTERE EPIDERMICĂ Epidermis / EPIDERMĂ Epidermodysplasia verruciformis / DISPLAZIE VERUCIFORMĂ epidermoid / EPIDERMOID epidermoides Epitheliom / EPITELIOM EPIDERMOID Epidermoidkarzinom / CARCINOM EPIDERMOID Epidermolyse / EPIDERMOLIZĂ Epidermolysis acuta toxica / ERITRODERMIE BULOASĂ CU EPIDERMOLIZĂ Epidermomykose / EPIDERMOMICOZĂ Epidermophytie / EPIDERMOFIŢIE Epididymis / EPIDIDIM Epididymitis / EPIDIDIMITĂ Epidural / EPIDURAL epidurales BluterguB / HEMATOM EXTRADURAL epidurales Raum / SPAŢIU EPIDURAL Epiduritis / EPIDURITĂ Epidurographie / EPIDUROGRAFIE Epigenese / EPIGENEZĂ Epikanthus / EPICANTUS Epikard / EPICARD Epikarditis / EPICARDITĂ Epikardo-Perikarditis / EPICARDO-PERICARDITĂ Epikeratophakie / EPIKERATOFAKIE Epikeratoplastik / EPIKERATOPLASTIE Epikondylalgie / EPICONDILALGIE Epikondylitis / EPICONDILITĂ Epikondylus / EPICONDIL Epikrise / EPICRIZĂ Epikutan / EPICUTANAT Epilepsia partialis / EPILEPSIE PARŢIALĂ Epilepsie / EPILEPSIE Epilepsieanfall / CRIZĂ EPILEPTICĂ Epilepsieartig / EPILEPTIFORM Epilepsieartig / GLISROID epileptisch / COMIŢIAL epileptischer Automatismus / AUTOMATISM EPILEPTIC epileptischer myoklonus / MIOCLONIE EPILEPTICĂ epileptischer Zustand / STARE DE RĂU EPILEPTIC Epiloia / EPILOIA Epimere / EPIMER Epimysium / EPIMISIUM Epinephrin / EPINEFRINĂ Epinerv / EPINERV Epineurium / EPINEURIUM Epiphânomen / EPIFENOMEN Epiphysârfraktur / FRACTURĂ EPIFIZARĂ Epiphyse / EPIFIZĂ Epiphysenablosung / DECOLARE EPIFIZARĂ Epiphysiodese / EPIFIZIODEZĂ 1846 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Epiphysiolyse / EP!F!Z!OL!ZÂ Epiphysitis / EPIFIZITA Epiplozele / EPIPLOCEL Epiregulin / EPIREGULINĂ Episkleritis / EPISCLERITĂ Episom / EPISOM Epispadie / EPISPADIAS Epistasie / EPISTAZIE Epistasis / EPISTAZIS Epithalamus / EPITALAMUS Epithel / EPITELIU epithelartig / EPITELIOID Epitheliom / EPITELIOM Epitheliosarkom / EPITELIOSARCOM Epizootie / EPIZOOŢIE Eplipioplastik / EPIPLOPLASTIE Eponymus / EPONIM Epoxyd / EPOXID Epstein Symptom / SINDROM EPSTEIN Epulis / EPULIS Epykondilus medialis / EPITROHLEE Epyphysenknorpel / CARTILAJ DE CONJUGARE Equatorialplatte / PLACĂ ECUATORIALĂ Equinozyt / ECHINOCIT erbbar / EREDITAR erbbare Amyoplasie / AMIOPLAZIE CONGENITALĂ erbbare Glyzinurie / GLICINURIE EREDITARĂ erbbare GroBnierenbecken / MEGABAZINET erbbare hautaplasie / APLAZIE CUTANATĂ CONGENITALĂ Erbbare Hypertyrosinâmie / TIROZINOZĂ CONGENITALĂ erbbare Knochenbriichigkeit / FRAGILITATE OSOASĂ EREDITARĂ erbbare mehrfăhige Gelenkkrummung / ARTROGRIPOZĂ CONGENITALĂ MULTIPLĂ erbbare Myopathie / MIOPATIE CONGENITALĂ erbbare Pulmonal(is)(klappen)stenose / STENOZĂ CONGENITALĂ A ORIFICIULUI PULMONAREI erbbare Ruckschlag / EREDITATE ANCESTRALĂ erbbare Sphărozytose / SFEROCITOZĂ EREDITARĂ erbbare Stomatozytose / STOMATOCITOZĂ EREDITARĂ Erbbare Tyrosinosis / TIROZINOZĂ CONGENITALĂ erbbare Xerozytose / XEROCITOZĂ EREDITARĂ erbbares Hypothyreoidismus / HIPOTIROIDISM CONGENITAL Erbbild / GENOTIP Erbfaktor / GENĂ erblich / EREDITAR erbliche areflektorische Dysstasie / DISTAZIE AREFLEXICĂ EREDITARĂ Erblichkeit / EREDITATE Erbrechen / VĂRSĂTURĂ Erbrechen / VOMĂ Erbrechen / VOMISMENT Erbsenformig / PISIFORM Erdessen / GEOFAGIE Erdmedizin / GEOMEDICINĂ Eregungsleitungsystem / SISTEM CARDIONECTOR Erektion / ERECŢIE Erektionsstorung / DISFUNCŢIE ERECTILĂ Eremophobie / EREMOFOBIE Erepsin / EREPSINĂ ererbt / EREDITAR erfahrungsgemâB / EMPIRIC Erfahrungsmethode / EMPIRISM Erfrierung / CONGELARE ergânzend- / COMPLEMENTAR Ergasiomanie / ERGASIOMANIE Ergasiophobie / ERGASIOFOBIE Ergasîoplasma / ERGASTOPLASîviA Ergograph / ERGOGRAF Ergometrie / ERGOMETRIE Ergonomie / ERGONOMIE Ergosom / ERGOZOM Ergosterin / ERGOSTEROL Ergotamin / ERGOTAMINĂ Ergotherapie / ERGOTERAPIE Ergrauen / CANIŢIE Ergrauen / ÎNCĂRUNŢIRE ErguB / EFUZIUNE ErguB / EPANŞAMENT Erhângen / STRANGULARE Erholung / CONVALESCENŢĂ Erinnerung / MEMORARE Erinnerungsvermogen / MEMORIE erkennbar / PERCEPTIBIL erkennen / COGNITIV Erkennungsunfăhigkeit / AGNOZIE Erklârung / INTERPRETARE Erkrankungshăufigkeit und Sterblichkeit / MORBI-MORTALI-TATE erlebnisform / ONIROID Erleichtem / FACILITARE Erleichterte Diffusion / DIFUZIUNE FACILITATĂ Erloschen / EXTINCŢIE SENZITIVĂ Ermoglichen / CONDIŢIONARE Ermudung / OBOSEALĂ Ernăhrung / ALIMENTAŢIE Ernăhrung / TROFICITATE Ernăhrungsspezialist / NUTRIŢIONIST Emăhrungstorung / DISTROFIE erngetisches Zyklus / CICLU ENERGETIC Erogene Zone / ZONĂ EROGENĂ Erotisation / EROTIZARE Erotismus / EROTISM Erotomanie / EROTOMANIE errbare Fruktoseintoleranz / INTOLERANŢĂ EREDITARĂ LA FRUCTOZĂ errbare Galaktoseintoleranz / INTOLERANŢĂ EREDITARĂ LA GALACTOZĂ errbare Nebbenierenhypeplasie / HIPERPLAZIA SUPRARENALIANA CONGENITALĂ errbare Zystinurie / CISTINURIE EREDITARĂ erregbare Zelle / CELULĂ EXCITABILĂ Erregbarkeit / EMOTIVITATE Erregtheit / AGITAŢIE Erregung / EMOŢIE Erregung / EXCITAŢIE Erregungsvorstufe / PREEXCITAŢIE Errinerungsaphasie / AFAZIE AMNEZICĂ Erroten / FLUSH Ersatz / SUBSTITUŢIE ersatzmittel / SUCCEDANEU Erscheinung / FENOMEN Erschlaffung / ATONIE Erschopfung / PROSTRAŢIE Erschutterung / COMOŢIE Erschutterung / SECUSĂ Erschutterung / SUCUSIUNE Erschweren / AGRAVARE Erschwertetes Harnlassung / DISURIE Erstarrung / TORPOARE erste Hilfe / PRIM AJUTOR erste kiemenbogen Syndrom / SINDROMUL PRIMULUI ARC BRANHIAL Erstgebărende / PRIMIPARĂ 1847 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN erstickend / SUFOCANT Erstickung / SUFOCARE Erstinfektion / PRIMOINFECŢIE Erstschwangerschaft / PRIMIGESTĂ Ertrinken / ÎNEC eruptives Xanthomatose / XANTOMATOZĂ ERUPTIVĂ Erwachsenendiabetes / DIABET NON-INSULINO-DEPENDENT Erwachsener / ADULT Erweicht / MACERAT Erweichung / MACERARE Erweichung / MALACIE Erweitern / DEBRIDARE Erweiternd / DILATATOR Erweiterung / DILATAŢIE Erweiterung / ECTAZIE Erwichend / EMOLIENT erworbene Immunitât / IMUNITATE DOBÂNDITĂ erworbene Krankheit / BOALĂ DOBÂNDITĂ erworbene Toxoplasmose / TOXOPLASMOZĂ DOBÂNDITĂ Erythem / ERITEM Erythema centrifugum / VESPERTILIO Erythema palmare hereditarium / ERITEM PALMOPLANTAR SIMETRIC EREDITAR Erythematos / ERITEMATOS Erythrâmie / ERITREMIE Erythrasma / ERITRASMA Erythroblast / ERITROBLAST Erythroblastămie / ERITROBLASTEMIE Erythroblastenanâmie / MIELOZĂ ERITREMICĂ Erythroblastisch / ERITROBLASTIC Erythroblastom / ERITROBLASTOM Erythroblastopenie / ERITROBLASTOPENIE Erythroblastose / ERITROBLASTOZĂ Erythroblastosis fotalis / BOALĂ HEMOLITICĂ A NOU-NĂSCUTULUI Erythroblastreihe / SERIE ERITROBLASTICĂ Erythrodermie / ERITRODERMIE Erythrodontie / ERITRODONŢIE Erythrokeratodrmie / ERITROKERATODERMIE Erythrokynetik / ERITROCINETICĂ Erythroleukâmie / ERITROLEUCEMIE Erythromelagie / ERITROMELALGIE Erythromelie / ERITROMELIE Erythromyzin / ERITROMICINĂ Erythropenie / ERITROPENIE Erythrophagie / ERITROFAGIE Erythrophagozytose / ERITROFAGOCITOZĂ Erythrophobie / ERITROFOBIE Erythroplasie / ERITROPLAZIE Erythropoese / ERITROPOIEZĂ Erythropoetin / ERITROPOIETINĂ Erythroprosopalgie / ERITROPROSOPALGIE Erythropsie / ERITROPSIE Erythropsin / ERITROPSINĂ Erythrorrhexis / ERYTHRORRHEXIS Erythrose / ERITROZĂ Erythrozyt / ERITROCIT Erythrozyt / HEMATIE erythrozyten Alloantigene / ALOANTIGEN ERITROCITAR Erythrozytenfragilitâtsversuch / PROBĂ DE REZISTENŢĂ GLOBULARĂ Erythrozytenvolumen / VOLUM GLOBULAR Erythrozytenzerfall / HEMOLIZĂ Erythrozytmembranskelett / SCHELETUL MEMBRANEI ERITROCITARE Erythrozytose / ERITROCITOZĂ Erythrozytreihe / SERIE ERITROCITARĂ Erythrurie / ERITRURIE Erzittern / TREMULAŢIE Eselsbrucke / MNEMOTEHNIC Esokardiogramm / ESOCARDIOGRAMĂ Esophorie / ESOFORIE Esotropie / ESOTROPIE Essenangst / SITIOFOBIE essential / ESENŢIAL essential Nâhrstoff / NUTRIMENT ESENŢIAL essentiele Fruktosurie / FRUCTOZURIE ESENŢIALĂ essentielle Hypertonie / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ ESENŢIALĂ essentielle Krankheit / BOALĂ ESENŢIALĂ essentielle Proteinurie / PROTEINURIE ESENŢIALĂ essentielle Thrombozytâmie / TROMBOCITEMIE ESENŢIALĂ essentieller Zittern / TREMURĂTURĂ ESENŢIALĂ Essenz / ESENŢĂ Essigsăure / ACID ACETIC Ester / ESTER Esterase / ESTERAZĂ Esterifikation / ESTERIFICARE Ethik / ETICĂ Ethmoiditis / ETMOIDITĂ Ethnie / ETNIE ethnisch / ETNIC Ethnographie / ETNOGRAFIE Etnopsychiatrie / ETNOPSIHIATRIE Euchromatin / EUCROMATINĂ Eugenik / EUGENIE Eukaryote / EUCARIOT Eukortizismus / EUCORTICISM Eunuch / EUNUC Eunuchismus / EUNUCHISM eunuchoid / EUNUCOID Eunuchoide Stimme / VOCE EUNUCOIDĂ Eunuchoidismus / EUNUCOIDISM Eupareunia / EUPAREUNIE Eupeptisch / EUPEPTIC Euphorie / EUFORIE euphorika / EUFORIZANT Eupnoe / EUPNEE Eupraxie / EUPRAXIE Eurhytmie / EURITMIE europâische Blastomikose / CRIPTOCOCOZĂ Eurygame / EURIGAM Euthanasie / EUTANASIE Euthymie / EUTIMIE euthyreotische krankheit Syndrom / SINDROMUL BOLII EUTIROIDIENE Euthyroidie / EUTIROIDIE Eutokie / EUTOCIE Eutokisch / EUTOCIC Eutonie / EUTONIE Eutonologie / EUTONOLOGIE Eutrophie / EUTROFIE Eventration / EVENTRAŢIE evozierte Potenţiale / POTENŢIALE EVOCATE Evulsion / EVULSIE Ewing Sarkom / SARCOM EWING Exanthem / EXANTEM Exartikulation / DEZARTICULARE Exazerbation / EXACERBARE Exergonisch / EXERGONIC Exhairese / EXEREZĂ Exhibitionismus / EXHIBIŢIONISM Exkrement / EXCREMENTE Exoenzym / EXOENZIMĂ 1848 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Exogamie / EXOGAMIE Exogene / EXOGEN Exognathie / EXOGNAŢIE Exokrin / EXOCRIN Exonuklease / EXONUCLEAZE^ Exopeptidase / EXOPEPTIDAZĂ Exophorie / EXOFORIE exophytisch / EXOFITIC Exorbitismus / EXORBITISM Exoserose / EXOSEROZĂ Exosmose / EXOSMOZĂ Exostose / EXOSTOZĂ Exostosebecken / ACANTOPELVIS exostotische Krankheit / BOALĂ EXOSTOZANTĂ Exotoxin / EXOTOXINĂ Exotropie / EXOTROPIE Exozervikal / EXOCERVICAL Exozervizitis / EXOCERVICITĂ Exozytose / EXOCITOZĂ expektorans / EXPECTORANT experimentale Medizin / MEDICINĂ EXPERIMENTALĂ experimentale Stomatozytose / STOMATOCITOZĂ EXPERIMENTALĂ Exsanguinotransfusion / EXSANGUINOTRANSFUZIE Exsikation / DESICARE Exsikkation / EXHEMIE Exsorption / EXSORBŢIE exspiratorische Dyspnoe / DISPNEE EXPIRATORIE exspiratorische Volumen / DEBITE EXPIRATORII exspiratorisches Reservevolumen / VOLUM EXPIRATOR DE REZERVĂ Exstirpieren / EXTIRPĂ Exsudat / EXSUDAT exsudativ / EXSUDATIV Exsudative Enteropathie / ENTEROPATIE EXSUDATIVĂ Exsuflation / EXSUFLAŢIE Extasy / ECSTASY Extero(re)zeptor / EXTEROCEPTOR extopisch / ECTOPIC Extradural / EXTRADURAL Extragonadalkeimzellensyndrom / SINDROMUL CELULEI GER-MINALE EXTRAGONADALE Extrakardial / EXTRACARDIAC Extrakorporale Befruchtung / FECUNDARE IN VITRO, FECUNDARE IN VITRO Şl TRANSFER DE EMBRION extrakorporaler Kreislauf / CIRCULAŢIE EXTRACORPOREALĂ Extrakorporeal / EXTRACORPOREAL extrakromosomialer Erblichkeit / EREDITATE EXTRACROMOZOMIALĂ Extrakt / EXTRACT Extraktion / EXTRACŢIE extranukleares Erblichkeit / EREDITATE EXTRANUCLEARĂ Extrapulmonâres Husten / TUSE EXTRAPULMONARĂ extrapyramidal / EXTRAPIRAMIDAL extrapyramidales Syndrom / SINDROM EXTRAPIRAMIDAL extrapyramidales System / SISTEM EXTRAPIRAMIDAL Extrasystole / EXTRASISTOLĂ Extrauterin / EXTRAUTERIN Extrauterine Schwangerschaft / SARCINĂ EXTRAUTERINĂ Extraversion / EXTRAVERSIUNE extravertiert / EXTRAVERTIT extrazellulare Cholesterose / COLESTEROZĂ EXTRACELULARĂ extrazellulâre Hyperhydrationssyndrom / SINDROM DE HIPER-HIDRATARE EXTRACELULARĂ extrinsic / EXTRINSEC Extrusion / EXTRUZIE Exurnieren / EXHUMARE Exzipient / EXCIPIENT Ezxitabilitât / EXCITABILITATE F F Welle / UNDĂ f Fabella dolorosa / SINDROM FABELLA Faber's Anâmie / ANEMIE HIPOCROMĂ ESENŢIALĂ A ADULTULUI Fabismus / FAVISM Fabra Tertiana / FEBRĂ DE TREI ZILE Fabulieren / FABULAŢIE Faden / FIR fadenformig / FILIFORM fadenformig Puls / PULS FILIFORM Fadenwurm / NEMATODES Fadenwurm / STRONGYLOIDES Fâhigkeit / CAPACITATE Fâhigkeit / PRAXIE Fâhigkeit test / PROBĂ DE APTITUDINE Fahnenzeichen / SEMNUL STEAGULUI Fahraeus-Lindqvist Effekt / EFECT FAHRAEUS-LINDQVIST Fairbank Dysostose / DISPLAZIE POLIEPIFIZARĂ Făkalom / FECALOM Fâkalurie / FECALURIE Faktor / FACTOR Fâllematerial / CAZUISTICĂ Fallsucht / EPILEPSIE falsch / FALS falsche Aneurysma / ANEVRISM FALS falsche Apoplexie / PSEUDOAPOPLEXIE falsche Empfindung / PSEUDESTEZIE falsche Enathrose / PSEUDOENARTROZĂ falsche Epilepsie / PSEUDOCOMIŢIAL falsche Erblichkeit / PSEUDOEREDITATE falsche Lăhmung / PARALIZIE FALSĂ falsche Membran Angina / ANGINĂ PSEUDOMEMBRANOASĂ falsche Myzetoma / PSEUDOMICETOM falsche Neuralgie / PSEUDONEVRALGIE falsche Parasitismus / PSEUDOPARAZITISMUS falsche rechtsverlagerung des Herzens / DEXTROROTAŢIE CARDIACĂ falsche Rhizarthrose / PSEUDOPOLIARTRITĂ RIZOMELICĂ falsche Schwangerschaft / PSEUDOGRAVIDITATE falsche Zwitterbildung / PSEUDOHERMAFRODITISM falsche Zyanose / CIANOZĂ METHEMOGLOBINICĂ falsches Blutbruch / PSEUDO-HEMATOCEL falsches Fettgeschwulst / PSEUDOLIPOM falsches Gelenk / PSEUDARTROZĂ falsch-Negativ / FALS-NEGATIV falsch-Positiv / FALS-POZITIV Falte / PLICATURĂ Faltenzeichen / SEMNUL CUTEI Falx / FA LX familiale Dysautonomie / DISAUTONOMIE FAMILIALĂ familiale fortschrittende myoklonische Epilepsie / EPILEPSIE MIOCLONICĂ PROGRESIVĂ FAMILIALĂ familiale kolesterinămische Xanthomatose / XANTOMATOZĂ HIPERCOLESTEROLEMICĂ FAMILIALĂ familiale Krankheit / BOALĂ FAMILIALĂ familiale Myoplegie / MIOPLEGIE FAMILIALĂ familiale Progressive hypertrophisches Neuritis / NEVRITĂ HIPERTROFICĂ PROGRESIVĂ FAMILIALĂ familiale Viszerale Myopathie / MIOPATIE VISCERALĂ FAMILIALĂ 1849 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN familiar / FAMILIAL Familiare Epilepsie / EPILEPSIE FAMILIALĂ familiare Retikulose / LIMFOHISTIOCITOZĂ FAMILIALĂ familiăr-erblich / HEREDOFAMILIAL Familie / FAMILIE familien Mittelmeerfieber / FEBRĂ MEDITERANEANĂ FAMILIALĂ Familiencholâmie / COLEMIE FAMILIALĂ Familienelephantiasis / ELEFANTIAZIS FAMILIAL Familienforschung / GENEALOGIE Familienhiperkalzâmie / HIPERCALCEMIE FAMILIALĂ HIPOCALCIURICĂ Familienmedizin / MEDICINĂ DE FAMILIE Familienplannung / PLANIFICARE FAMILIALĂ Fânger / CAPTOR Fango / NĂMOL TERMAL Farbe / COLORANT Farbe / CULOARE Fârbeindex / INDICE COLORIMETRIC Fârbeindex / VALOARE GLOBULARĂ Farbenblindheit / DALTONISM Farbenblindheit / PROTANOPIE Farbenmessung / COLORIMETRIE farbentrâgend / CROMOFOR Farbschwăche / HIPOCROMIE FarbschweiBen / CROMHIDROZĂ Farbstoff / PIGMENT Farbstoffablagerungverstârkung / HIPERPIGMENTAŢIE Fârbung / COLORAŢIE Farbung / PIGMENTARE Faser / FIBRĂ Fâserchen / FIBRILĂ Fasergeschwulst / FIBROM Faserknorpel / FIBROCARTILAJ Faserkrebs / CANCER SCHIROS Fasernknorpel / CARTILAJ FIBROS Faserstoff / FIBRINĂ Fasser / CAPTOR Fassthorax / TORACE ÎN BUTOI Fassung / MONTURĂ Fastenversuch / PROBĂ DE POST Faszie / FASCIA Fasziitis / FASCIITĂ faszikulâre Zuckung / FASCICULAŢIE Faszikulărnaht / SUTURĂ FASCICULARĂ Fasziolose / FASCIOLOZĂ fatale familiare Schleflosigkeit / INSOMNIE FAMILIALĂ FATALĂ Faulecke / PERLEŞ Faulecke / ZĂBĂLUŢĂ faulig / PUTRID Făulnis / PUTREFACŢIE Fâulnisbakterie / CLOSTRIDIUM BOTULINUM fâulniserregend / PUTRESCIBIL Fauna / FAUNĂ Faust / PUMN Favre-Chaix Dermitis / DERMITĂ FAVRE-CHAIX Fazio-genito-digitales Syndrom / SINDROM FACIO-DIGITO-GENITAL Febra recurrens / FEBRĂ RECURENTĂ Febra remittens / FEBRĂ PSEUDOPALUSTRĂ Febra tertiana / FEBRĂ PAPPATACI Febra tertiana / FEBRĂ TERŢĂ Febra undulans / FEBRĂ ONDULANTĂ Fehl / VICIERE Fehl / VICIU Fehlbetrag / DEFICIT Fehlbildung / ANOMALIE Fehlbiiaung / UlSPLAZIE Fehlbildung / MALFORMAŢIE fehlende Virus / VIRUS DEFECT Fehlentwicklung / DISGENEZIE Fehler / EROARE Fehlerhafte schwiele / CALUS VICIOS Fehlgeburt / AVORT Fehlgestaltung / DISPLAZIE Fehlleistung / ACT RATAT Fehlokklusion / MALOCLUZIE Fehlsichtigkeit / AMETROPIE Fehlstellung / MALPOZIŢIE Fehlwirt / IMPAS PARAZITAR Feigwarze / CONDILOM Feinzottigkeit / MICROVILOZITATE Feiung / PREMUNIŢIE Feld / CÂMP Feld / TEREN Fellatio / FELAŢIE Felsenbein / STÂNCĂ Femoral Ring / INEL CRURAL Fenokopie / FENOCOPIE Fenster / FEREASTRĂ Fensterkapilâr / CAPILAR FENESTRAT Fensterung / FENESTRAŢIE Fermi Vakzine / VACCIN FERMI Fernaufnahme TELERADIOGRAFIE Ferndiagnosis / TELEDIAGNOSTIC Fernkonsultation TELECONSULTAŢIE Fernmedizin / TELEMEDICINĂ Fernradiologie / TELERADIOLOGIE Fernradiotherapie / TELERADIOTERAPIE Fernrezeptor / TELERECEPTOR Fernsehchirurgie / TELECHIRURGIE Fernsestorung / TELEOPSIE Ferntherapie / TELETERAPIE ferriprive / FERIPRIV Ferse / CĂLCÂI Ferse / TALUS Fersenbein / CALCANEU Fersenbeinentzundung / CALCANEITĂ fertiler eunuchoidismus Syndrom / SINDROMUL EUNUCILOR FERTILI Fertilităt / FERTILITATE Fertilitâts-Faktor / FACTOR DE FERTILITATE Feste VIRUS / V. FIXAT Festiger / STABILIZATOR Festmachen / SOLIDIFICARE Festsitzend / SESIL Festzahl / CONSTANTĂ Fetales Alkoholisches Leber / SINDROM FETAL ALCOOLIC Fetischismus / FETIŞISM Fetomaternale ABO Inkompatibilităt / INCOMPATIBILITATE FETOMATERNĂ Fetopathie / FETOPATIE Fetoskopie / FETOSCOPIE Fett / GRĂSIME Fettabbauend / LIPOLITIC fettâhlich / ADIPOID fettbildend / ADIPOGEN Fettbildung / ADIPOGENEZĂ Fettbiosynthese / LIPONEOGENEZĂ Fettembolie / EMBOLIE GRĂSOASĂ Fettleber / FICAT GRAS Fettleibigkeit / ADIPOZĂ Fettleibigkeit / OBEZITATE 1850 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Fettloslich / LiPOSOLUBiL Fettperoxidation / PEROXIDARE LIPIDICĂ Fettsâure /ACID GRAS FettsteiS / STEATOPIGIE Fettsucht / ADIPOZĂ Fettzelle / ADIPOCIT Teuch / HALITOZĂ Feuchtigkeit / UMIDITATE Feuchtigkeitsmesser / HIGROMETRU Feuchtigkeitsmessung / HIGROMETRIE Feuchtwarze / CONDILOM Feuerangst / PIROFOBIE Feuerbestattung / INCINERARE Fiberendoskop / FIBROGASTROSCOP Fiberskopie / FIBROSCOPIE fibrillâr / FIBRILAR Fibrillation / FIBRILAŢIE Fibrille / FIBRILA Fibrillin / FIBRILINĂ Fibrin / FIBRINĂ Fibrinămie / FIBRINEMIE Fibrinanbau / FIBRINOFORMARE Fibrinentfernung / DEFIBRINARE Fibrinlosung / FIBRINOLIZĂ Fibrinogen / FIBRINOGEN Fibrinogenâmie / FIBRINOGENEMIE Fibrinogenolyse / FIBRINOGENOLIZĂ Fibrinogenopenie / FIBRINOGENOPENIE fibrinoide / FIBRINOID Fibrinolysin / FIBRINOLIZINĂ Fibrinolytisch / FIBRINOLITIC fibrinose Pneumonie / PNEUMONIE FIBRINOASĂ fibrinstabilisierende Faktor / FACTOR STABILIZATOR AL FIB-RINEI Fibroadenom / FIBROADENOM Fibroblast / FIBROBLAST Fibrochondrom / FIBROCONDROM Fibroelastose / FIBROELASTOZĂ Fibroglioma / FIBROGLIOM Fibroglykan / FIBROGLICAN Fibroklaste / FIBROCLAST Fibrolipoma / FIBROLIPOM Fibrom / FIBROM Fibromatose / FIBROMATOZĂ Fibromyom / FIBROMIOM Fibronektin / FIBRONECTINĂ Fibroplasie / FIBROPLAZIE Fibrosarkom / FIBROSARCOM Fibrosistis / FIBROZITĂ Fibrothorax / FIBROTORAX Fibrozyt / FIBROCIT fibular / PERONIER fichtenzapfenartig / PINEAL Hck Prinzip / PRINCIPIU FICK Ficoll / FICOL Fieber / FEBRĂ Fieberdurst / FEBRĂ DE SETE Fieberfrei / AFEBRIL fieberhaft / PIRETIC fieberisch / FEBRIL fieberlos / APIRETIC Fieberlosigkeit / APIREXIE Fiebersenkend / ANTITERMIC fiebersenkungsmittel / ANTIPIRETIC Fiebertherapie / PIRETOTERAPIE fiebertreibend / PIRETOGEN fieberwidrig / FEBRIFUG Fieberzustand / PIREXiE Fieberzustand / STARE FEBRILĂ Filaria / FILARIE Filariasis / FILARIOZĂ Filgastrim / FILGASTRIMĂ Film / FILM Filter / FILTRU Filterung / FILTRARE Filtration / FILTRARE Filzlaus / PHTHIRIUS Fimbria / FIMBRII Finalismus / FINALISM Finger / DEGET Fingerabdruckverfahren / DACTILOSCOPIE Fingerarthrose / ARTOZĂ EROZIVĂ A DEGETELOR Fingereindellungen / IMPRESIUNI DIGITALE Fingerhut / DIGITALĂ Fingerhypertrophie / DACTILOMEGALIE Fingemaseversuch / PROBĂ DEGET-NAS Fingersprache / DACTILOFAZIE Finne / CISTICERC Fischschuppenkrankheit / IHTIOZĂ Fischvergiftung / IHTIISM Fission / FISIUNE Fissur / FANTĂ Fissur / FISURĂ Fissural / FISURAL Fistel / FISTULĂ Fistelsymptom / SINDROM FISTULEI Fistulographie / FISTULOGRAFIE Fixator / FIXATOR fixierendes Losung / SOLUŢIE FIXATIVĂ Flâche / ARIE Flaches Knotchen / PAPULĂ Flachkopf / PLATICEFALIE Flachlagerungsithdrainage / DRENAJ POSTURAL Flanke / FLANC Flankenatmung / TIRAJ flatter Tremor / FLAPPING TREMOR Flatterflimmern / FIBRILOFLUTTER Flattem / FLUTTER Flattern / FLUTTERING Flattertremor / ASTERIXIS flatulent / FLATULENT flavonoide / FLAVONOID Fleck / MACULĂ Fleck / PATĂ Fleck / SPOT Fleckchen / PISTRUI Fleckenmal / NEV Fleckfieber / FEBRĂ EXANTEMATICĂ Fleckfieber / TIFOS PETEŞIAL fleckig / MACULAR Fleckig und Papelbildung / MACULOPAPULOS Fleisch / PULPĂ Fleischknospe / MUGUR CĂRNOS Flexibilitas cerea / FLEXIBILITATE FEROASĂ Flexk / MACULĂ Fliege / MUSCĂ Fliegende Fliege / MUŞTE ZBURĂTOARE Fliegenpilz / AMANITA FlieBend / FLUID Flimmerflattern / FIBRILOFLUTTER Flimmerhaar / FLAGEL Flimmern / FIBRILAŢIE Flimmern / SCINTILAŢIE flimmernd / SCINTILANT 1851 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Flimmerskotom / SCOTOM SCINTILANT Flimmerzelle / CELULĂ CILIATĂ Fîocke / FLOCON Flockenlesen / CARFOLOGIE Floh / PULEX Floh / PURICE Flora / FLORĂ fluchtig / FUGACE fluchtig / VOLATIL flugelăhnlich / PTERIGOID Flugelartiges Schulterblatt / SCAPULA ALATA Flugelformig / PTERIGOID Flugelhaut / CUTIS ANSERINA Flugelhaut / PTERIGION Fluor / FLUOR Fluoreszein / FLUORESCEINĂ fluoreszent / FLUORESCENT Fluoreszenz / FLUORESCENŢĂ Fluorimetrie / FLUORIMETRIE Fluorintrâger / FLUOROFOR Fluorisation / FLUORIZARE Fluorkohlenwasserstoffe / FLUOROCARBON Fluorochrome / FLUOROCROM Fluorographie / FLUOROGRAFIE Fluorose / FLUOROZĂ Fluoroskopie / FLUOROSCOPIE FluB / FLUX fluBiges Kristall / CRISTAL LICHID fluBiges Mosaik / MOZAIC FLUID Flussigkeitentzug / DEPLETIE FluGmesser / DEBITMETRU FluGmesser / FLUXMETRU FluBmessung / DEBITMETRIE fluuchtend Personlichkeit / PERSONALITATE EVITANTĂ Foetor / FETOR ORIS fokale Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ FOCALĂ Fokus / FOCAR Folatsăure / ACID FOLIC Folinatsăure / ACID FOLINIC Folinsâure / ACID TETRAHIDROFOLIC Follikel / FOLICUL Follikelmuzinose / MUCINOZĂ FOLICULARĂ Follikelreifunghormon / FSH Follikelsprung / OVULAŢIE follikelstimulierend Hormon / HORMON FOLICULOSTIMULANT follikulăr Hormon / HORMON FOLICULAR Follikularkeratosis / KERATOZĂ FOLICULARĂ INVERSATĂ Follikulom / FOLICULOM Follikulostimulin / FOLICULOSTIMULINĂ Follitropin / GONADOTROFINĂ A Fontikulus / FONTANELĂ Forcierte Volumen pro Sekunde / VOLUM EXPIRATOR MAXIMAL PE SECUNDĂ fordernd / FACILITANT forestier Krankheit / HIPEROSTOZĂ VERTEBRALĂ ANCHILOZANTĂ Form / FORMĂ Formalin / FORMOL Formatio reticularis / FORMAŢIUNE RETICULATĂ Formationseffekt / EFECT FORMATOR Formbarkeit / PLASTICITATE Formei / FORMULĂ Formerkennung / MORFOGNOZIE Formverănderung / DEFORMARE Forssman Antigen / ANTIGEN FORSSMAN Fortsatz / APENDICE Fortsatz / APOFIZĂ fortscheitende Keratose / KERATOZĂ DISEMINATĂ CIRCUMSCRISĂ fortschrittende bulbus Paralyse / PARALIZIE BULBARĂ PROGRESIVĂ fortschrittende Muskelatrophie / ATROFIE MUSCULARĂ PROGRESIVĂ fortschrittende pigmentare Dermatose / DERMATOZĂ PIGMENTARĂ PROGRESIVĂ fortschrittende ubernukleare Augenmuskellâhmung / OFTAL-MOPLEGIE SUPRANUCLEARĂ PROGRESIVĂ Fot / FĂT Fot / FOETUS fotal Antigen / ANTIGENI FETALI Fotalchondrodysplasie / CONDRODISTROFIE FETALĂ Fotaldrogenentzugsyndrom / SINDROM DE SEVRAJ NARCOTIC FETAL Fotalhydrops / HIDROPS FETAL fotid / FETID Fotosynthese / FOTOSINTEZĂ foudroyantes verlaufsform Purpura / PURPURA FULMINANS Foveole / FOVEOLĂ Fragile X Syndrome / X SINDROM X FRAGIL Fragilitât / FRAGILITATE Fraktur / FRACTURĂ Frambosie / PIAN Fransen / FIMBRII Franzosischer Paradox / PARADOX FRANCEZ Frâse / FREZĂ Frauenheilkunde / GINECOLOGIE Freeman-Sheldon syndrome / DISTROFIE CRANIOCARPOTARSALĂ Freie Trisomia / TRISOMIE LIBERĂ Freies Wasser / APĂ LIBERĂ Freiesenergie / ENERGIE LIBERĂ Freilegen / DEGAJARE Fremdkorper / CORP STRĂIN Fremdkorpergranulom / GRANULOM DE CORP STRĂIN Frequenz / FRECVENŢĂ Frequenzverănderung / MODULAŢIE DE FRECVENŢĂ Friedreich Ataxie / ATAXIE FRIEDREICH Frigiditât / FRIGIDITATE Frischgefroheneplasma / PLASMĂ PROASPĂTĂ CONGELATĂ Froschbauch / ABDOMEN^ DE BATRACIAN Froststarre Schulter / UMĂR BLOCAT Frotterismus / FROTERISM Fruchtbarkeit / FECUNDABILITATE Fruchtbarkeit / FECUNDITATE Fruchtbarkeit / FERTILITATE Fruchtblase / SAC AMNIOTIC Fruchtlage / PREZENTAŢIE Fruchtleiden / SUFERINŢĂ FETALĂ Fruchtsaftembolie / EMBOLIE AMNIOTICĂ Fructhblase / PUNGA APELOR Fruhgeborene / PREMATURITATE Fruhmorgenphănomen / FENOMEN DIN ZORI DE ZI Fruhreife / PUBERTATE PRECOCE Fruhzeitig / PREMATUR Fruhzeitige Gen / GENĂ PRECOCE Fruktose / FRUCTOZĂ Frustration / FRUSTRARE Fuhrmann Minderwuchs / NANISM TIP FUHRMANN Fukose / FUCOZĂ Fukosidose / FUCOZIDOZĂ Fuksin / FUCSINĂ Fulldraht / MANDRIN Fullung / PLOMBĂ Fullung / PLOMBAJ 1852 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN fulminant verlaufender Hepatitis / HEPATITĂ FULMINANTĂ fundo- / FUNDIC Fundoplikation / FUNDOPLICATURA Fundus / FUND Funftagefieber / FEBRA DE CINCI ZILE funfte Krankheit / BOALĂ A CINCEA funfte Krankheit / MEGALERITEM EPIDEMIC fungistatika / FUNGISTATIC fungizid / FUNGICID Funikulâr / FUNICULAR Funikullitis / FUNICULITĂ Funktion / FUNCŢIE funktionelle / FUNCŢIONAL funktionelle Krankheit / BOALĂ FUNCŢIONALĂ funktionelle Lăhmung / PARALIZIE FUNCŢIONALĂ funktionelle Residualkapazităt / CAPACITATE REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ Funktionslage / POZIŢIE DE FUNCŢIE Funktidnsseitigkeit / LATERALIZARE FUNCŢIONALĂ Funktionsstorung / DISFUNCŢIE Furche / ŞANŢ Furche / CRĂPĂTURĂ Furche / FISURĂ Furche / SCIZURĂ Furcht / FRICĂ Furcht / PAVOR Furcht / TEAMĂ Furchung / SEGMENTARE Furunkel / FURUNCUL Furunkulose / FURUNCULOZĂ Fusionstemperatur / TEMPERATURĂ DE FUZIUNE Fusospirochetal / FUZOSPIRILAR Ful3 / PICIOR FuSarzt / PODOLOG FuBchen / PEDUNCUL fQBig / PEDAL FuBlos / APODIE FuBsohle / PLANTĂ FulBsohlenaponeurosis / APONEVROZĂ PLANTARĂ FulBsohlendissoziation / DISOCIAŢIE PLANTARĂ FuGsohlengeschwur / MAL PERFORANT PLANTAR FuBvorfall / PICIOR ÎN EVANTAI FuBwurzel / GÂTUL PICIORULUI FuGwurzel / TARS FuBwurzelkanal / TUNEL TARSIAN G G Syndrom / SINDROM G G Zellen / CELULE G GABAergsystem / SISTEM GABAMINERGIC Gabelschwanzlarve / FURCOCERCAR Găhnen / CĂSCAT galaktogen / GALACTOGEN Galaktogen Hormon / HORMON GALACTOGEN Galaktographie / GALACTOGRAFIE Galaktometer / GALACTOMETRU Galaktorrhoe / GALACTOREE Galaktosămie / GALACTOZEMIE Galaktosurie / GALACTOZURIE Galaktozele / GALACTOCEL Galea / APONEVROZĂ EPICRANIANĂ Galeazzi Fraktur / FRACTURĂ GALEAZZI galenisch / GALENIC Gallavardin Gallopprhytmhus / DISOCIAŢIE GALLAVARDIN Gallenblase / COLECIST Gallenblase / VEZICULĂ BILIARĂ Gallenblase Cholesterolose / COLESTEROZĂ VEZICULARĂ. Gallenblasenblutung / HEMOCOLECIST Gallenblasenentfemung / COLECISTECTOMIE Gallenblasenhydrops / HIDROCOLECIST Gallenblasenschmerz / COLECISTALGIE Gallenblasenschnitt / COLECISTOTOMIE Gallenflussigkeitstauung / COLESTAZĂ Gallengângenentzundung / COLANGITĂ Gallengângenerweiterung / COLANGIECTAZIE Gallenkolik / COLECISTALGIE Gallensalz / SARE BILIARĂ Gallensalz / SĂRURI BILIARE Gallensăure / ACID BILIAR Gallensâure / ACIZI BILIARI Gallensteine / COLECISTOLITIAZĂ Gallensteinentfernung / COLELITOTOMIE Gallenwege / CĂI BILIARE Gallenwegensteine / COLELITIAZĂ Gallepigment / PIGMENŢI BILIARI Galletreibendemittel / COLAGOG Gallopgerâusch / ZGOMOT DE GALOP Galopp / GALOP Galvanisation / GALVANIZARE Galvanismus / GALVANISM Galvanokauter / GALVANOCAUTER Galvanonarkose / GALVANONARCOZĂ Galvanopunktur / GALVANOPUNCTURĂ Galvanotherapie / GALVANOTERAPIE Galvanotonus / GALVANOTONUS Gametogenese / GAMETOGENEZĂ gametozyd / GAMETOCID Gametozyt / GAMETOCIT Gamma / GAMA Gammadiagnostik / GAMADIAGNOSTIC Gammaenzephalographie / GAMAENCEFALOGRAFIE Gammagraphie / GAMAGRAFIE Gammakamera / GAMMA-CAMERA Gamma-Kammer / CAMERĂ DE SCINTILAŢIE Gammakardiographie / GAMACARDIOGRAFIE Gammangiopraphie / GAMA-ANGIOGRAFIE Gamma-Schwerkettenkrankheit / BOALA LANŢURILOR GRELE GAMMA Gammatherapie / GAMATERAPIE Gammazismus / GAMACISM Gamna-Gandy Korperchen / NODULI GAMNA-GANDY Gamophobie / GAMOFOBIE Gampsodactylia / GAMPSODACTILIE Gandy Spâtinfantilismus / INFANTILISM TARDIV DE TIP GANDY Gang / CANAL Gang / CONDUCT Gang / MEAT Gang / MERS Ganglia / GANGLION Ganglienblocker / GANGLIOPLEGIC Ganglioma / GANGLIOM Ganglionektomie / GANGLIONECTOMIE Ganglioneurom / CEREBROM Ganglioneuroma / GANGLIONEUROM Ganglionoma / GANGLIOGLIOM Ganglionzelle / CELULĂ GANGLIONARĂ Gangliozidoze / GANGLIOZIDOZĂ Gangrăn / GANGRENĂ Gangrăn / SFACEL Gangversuch / PROBĂ DE EFORT 1853 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Gânsehaut / ORIPILAŢIE Gârtod / BOALĂ MUNCITORILOR DIN SILOZURI Gârung / FERMENTAŢIE Gas / GAZ Gasbauch / METEORISM Gasbrand / GANGRENA GAZOASĂ Gasbrandbazillus / CLOSTRIDIUM PERFRINGENS Gasmessung / GAZOMETRIE Gasphasechromatographie / CROMATOGRAFIE ÎN FAZĂ GAZOASĂ Gasserektomie / GASSERECTOMIE Gastrinoma / GASTRINOM gastrisch / GASTRIC gastrisches inhibitorisches Polypeptid / PEPTID INHIBITOR GASTRIC Gastritis / GASTRITĂ Gastroduodenitis / GASTRODUODENITĂ Gastroenteritis / GASTROENTERITĂ Gastroenteroptose / GASTROENTEROPTOZĂ Gastrofibroskope / GASTROFIBROSCOP Gastrofrenisch / GASTROFRENIC Gastrokamera / GASTROCAMERĂ Gastrokolitis / GASTROCOLITĂ Gastrokoloptose / GASTROCOLOPTOZĂ Gastrolyse / GASTROLIZĂ Gastroparese / GASTROPAREZĂ Gastropathia hypertrophica gigantean / POLIADENOM GASTRIC DIFUZ Gastroplastik / GASTROPLASTIE Gastrorrhagie / GASTRORAGIE Gastrorrhoe / GASTROREE Gastroskisis / GASTROSCHIZIS Gastroskope / GASTROSCOP Gastroskopie / GASTROSCOPIE Gastrostomie / GASTROSTOMIE Gastrulation / GASTRULAŢIE Gaumen / PALAT Gaumenentzundung / PALATITĂ Gaumenentzundung / STAFILITĂ Gaumennaht / PALATORAFIE Gaumenplastik / PALATOPLASTIE Gaumenplastik / URANOPLASTIE Gaumensegelblutung ^ STAFILHEMATOM Gaumenspalte / GURĂ DE LUP Gaumenspalte / URANOSCHIZIS Gaumentorus / TORUS PALATIN Gaumenwulst / TORUS PALATIN Gaumenzâpfchen / OMUŞOR Gaumenzâpfchennaht / URANOSTAFILORAFIE Gavage / GAVAJ Gaze / TIFON Gebăren / PARTURIŢ1E Gebărende / PARTURIENTĂ Gebărmutter / UTER Gebărmutterbruch / HISTEROCEL Gebărmutterbruchsack / HISTEROCISTOCEL Gebărmutterentfernung / HISTERECTOMIE gebârmuttergehorig / UTERIN Gebârmutterhals / COL UTERIN Gebârmutterhohle / CAVITATE UTERINĂ Gebărmutterkolik / COLICĂ UTERINĂ Gebârmutterkrebs / CANCER UTERIN Gebârmutterleiden / METROPATIE Gebundelt / FASCICULAT Gebundene Wasser / APĂ LEGATĂ Geburt / NAŞTERE Geburtenhâufigkeit / NATALITATE geburtlich / NATAL Geburtshilfe / OBSTETRICĂ Geburtshilflich / OBSTETRICAL Geburtslage / PREZENTAŢIE Gedăchtnis / MEMORIE Gedâchtnishilfe / MNEMOTEHNICĂ gedâchtnisluckend / AMNESTIC Gedâchtnissschwâche / MNEMASTENIE Gedâchtnisstorung / DISMNEZIE Gedăchtnisstutze / MNEMONIC Gedăchtnissverminderung / HIPOMNEZIE Gedăchtnisverslust / AMNEZIE Gedanke / IDEE Gedankenubertragung / TELEPATIE Gedoppelte Uterus / DIDELFIE gedoppelte Uterus / UTER BILOCULAR Gefăhrlich / PERNICIOS Gefângnispsychose / PSIHOZĂ CARCERALĂ Getă(3 / VAS GefâBaustritt / EXTRAVAZARE GefâBbildung / VASCULOGENEZĂ GefăBbruchigkeitzeichen / SEMNUL FRAGILITĂŢII CAPILARE GefăBdehnungton / ZGOMOT DE EJECŢIE GefâBerkrankung / ANGIOPATIE GefăBerweiter / VASODILATATOR GefâBerweiterung / VASODILATAŢIE GefăBinhibierend / VASOINHIBITOR GefâBknâuel / GLOMERUL GefâBkrampf / ANGIOSPASM GefâBkrampf / VASOSPASM GefâBlăhmennd / VASOPLEGIC GefăBlâhmung / VASOPLEGIE GefâBlehre / ANGIOLOGIE GefăBlos / AVASCULAR GefăBnâhreng / VASOTROFIC GefăBplastik / ANGIOPLASTIE GefăBreichtum / VASCULARIZAŢIE GefăBspinne / STELUŢĂ VASCULARĂ GefăBstimulierend / VASOSTIMULANT GefâBstrongylosis / ANGIOSTRONGILOZĂ GefăBsystem / SISTEM VASCULAR GefâBszintigraphie / ANGIOSCINTIGRAFIE gefâBtonisch / VASOTONIC GefâBtonus / VASOTONIE gefâBtropisch / VASOTROP gefăBverengernd / VASOCONSTRICTOR GefâBverengung / ANGIOSTENOZĂ GefâBverengung / VASOCONSTRICŢIE Geflecht / PLEX Geflechtentzundung / PLEXITĂ Gefrierătzung / CRIODECAPAJ Gefrierpuncktbestimmung / CRIOSCOPIE Gefrierpunkt / PUNCT CRIOSCOPIC Gefuhl / SENTIMENT Gegenanzeige / CONTRAINDICAŢIE gegenbakerielle Immunitât / IMUNITATE Gegenenzym / ANTIENZIMĂ Gegengicht / ANTIGUTOS gegengift / ANTIDOT Gegengift / ANTITOXINĂ Gegengift / ANTIVENINĂ Gegengifteinheit / UNITATE DE ANTITOXINĂ gegengiftig / ANTITOXIC Gegenimmunelektrophorese / CONTRAIMUNOELECTROFOREZĂ gegenkomplement Serum / SER ANTICOMPLEMENTAR gegenlues / ANTISIFILITIC 1854 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Gegenlymphozyten Serum / SER ANT!L!MFOC!TAR Gegenmittel / ANTIDOT Gegenplâttchen / ANTIPLACHETAR Gegenpsychiatrie / ANTIPSIHIATRIE Gegensatz / CONTRAST Gegensătzlichkeit / ANTAGONISM Gegenschnitt / CONTRAINCIZIE qegenviren Immunităt / IMUNITATE ANTIVIRALĂ Gegenvilamin / ANTIVITAMINĂ gegenwirker / ANTAGONIST Gegenwirkung / ANTAGONISM Gegenzug / CONTRAEXTENSIE Gehbeschwerden / DISBAZIE Gehirn / ENCEFAL gehirnartig / ENCEFALOID Gehirnemisphăre / EMISFERE CEREBRALE Gehirnentzundung / ENCEFALITĂ Gehirnerschutterung / COMOŢIE CEREBRALĂ Gehirnerweicherung / CEREBROMALACIE Gehirnerweichung / ENCEFALOMALACIE Gehirnodem / EDEM CEREBRAL Gehirnschlag / ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL Gehirntod / MOARTE CEREBRALĂ Geholfenebeluftung / VENTILAŢIE ASISTATĂ Gehtest / PROBĂ DE ANOXIE MIOCARDICĂ PROVOCATĂ geimpft / VACCINAT GeiBel / FLAGEL GeiBelinfusorien / FLAGELLATA GeilBeliung / FLAGELAŢIE Geisteskrankheit / PSIHOZĂ Geistesschwăche / OLIGOFRENIE geistig / MENTAL Geistigalter / VÂRSTĂ MENTALĂ geistige Verschlechterung / DETERIORARE MENTALĂ geistiges Bildgebung / IMAGISTICĂ MENTALĂ geistliches Bild / IMAGINE MENTALĂ geistliches Gesundheit / SĂNĂTATE MENTALĂ geistliches Skotom / SCOTOM MENTAL Gekreuzt / CONTROLATERAL gekreuzte Embolie / EMBOLIE ÎNCRUCIŞATĂ gekreuzte Halbseitenlăhmung / HEMIPLEGIE CONTROLATERALĂ Gekrose / MEZENTER Gekunstelt / FACTICE Gel / GEL Gelâhmt / PARALITIC Gelatine / GELATINĂ Gelb(-Blau)-Blindheit / TRITANOP Gelbefleck / PATĂ GALBENĂ gelbenăgel Syndrom / SINDROMUL UNGHIILOR GALBENE gelbes Ferment / FERMENT GALBEN WARBURG Gelbfieber / FEBRĂ GALBENĂ Gelbfieber / VOMITO NEGRO Gelbhaut / XANTODERMIE Gelbkorper / CORP GALBEN Gelbkorperlich / LUTEAL Gelbkorperreifunghormon / GONADOTROFINĂ B Gelbkorperreifungshormon / HORMON LUTEINIZANT Gelbsehen / XANTOPSIE gelbsucht / ICTER Gelbsuchtig / ICTERIC GelenerguB / HIDRARTROZĂ Gelenk / ARTICULAŢIE gelenk- / ARTICULAR Gelenkbehandlung / MANIPULARE ARTICULARĂ GelenkbluterguB / HEMARTROZĂ Gelenkdegenerativekrankheit / BOALĂ DEGENERATIVĂ A ARTICULAŢIILOR Gelenkentzundung / ARTRITĂ GelenkfluBigkeit / SINOVIE Gelenkfungus / SINOVITĂ FUNGOASĂ Gelenkgelegend / PERIARTICULAR Gelenkhohle / CAVITATE GLENOIDĂ Gelenkhydrops / HIDRARTROZĂ Gelenkkapsel / CAPSULĂ ARTICULARĂ Gelenkknorpel / CARTILAJ ARTICULAR Gelenkknorpelverkalkung / CONDROCALCINOZĂ ARTICULARĂ Gelenkkrummung / ARTROGRIPOZĂ Gelenklehre / ARTROLOGIE Gelenkleiden / ARTROPATIE Gelenkmaus / ŞOARECE ARTICULAR Gelenkmaus / ARTROFIT Gelenkortheseninfektion / INFECŢII ALE PROTEZELOR ARTICULARE Gelenkpfanne / ACETABULUM gelenkpfanne / GLENOID Gelenkpfanneplastik / ACETABULOPLASTIE Gelenkprozess / APOFIZĂ ARTICULARĂ Gelenkriegel / ARTRORIZĂ Gelenkschmerz / ARTRALGIE Gelenkschnitt / ARTROTOMIE Gelenkspalt / INTERLINIE ARTICULARĂ Gelenkversteifung / ANCHILOZĂ Gelfărbig / XANTOCROM Gelfieber / TIFOS AMARIL Geloschter Kalk / VAR STINS Gelost / SOLVIT Gemeindemedizin / MEDICINĂ COMUNITARĂ gemischte bindungswewebe Krankheit / BOALĂ MIXTĂ A ŢESUTULUI CONJUNCTIV gemischtes Epitheliom / EPITELIOM MIXT gemischtes geschwulst / TUMORĂ MIXTĂ Gemut / PSIHISM Gemutlichkeit / HIPERAFECTIVITATE Gemutsart / TEMPERAMENT Gemutsbewegung / AFECT Gemutserrequng / EMOŢIE Gen / GENA geneitsche Krankheit / BOALĂ GENETICĂ Genen Superfamilie / SUPERFAMILIE Genenkartographie / CARTOGRAFIA GENELOR Generalisierte Epilepsie / EPILEPSIE GENERALIZATĂ Generation / GENERAŢIE Generica / MEDICAMENTE GENERICE Genese / GENEZĂ Genesens Molekul / MOLECULĂ ANTISENS Genesung / CONVALESCENŢĂ Genetetische Ubertragung / TRANSFER GENIC Genetik / GENETICĂ genetisch geăndert Organ / ORGANISM GENETIC MODIFICAT genetische Abdruck / AMPRENTĂ GENETICĂ genetische Behinderung / INVALIDARE GENICĂ genetische Beratung / SFAT GENETIC genetische Drift / FLUCTUAŢIE GENETICĂ genetische Information / INFORMAŢIE GENETICĂ genetische Karte / HARTĂ GENETICĂ genetische Kompetenz / COMPETENŢĂ GENETICĂ genetische Manipulation / MANIPULARE GENETICĂ genetische Sonde / SONDĂ GENETICĂ genetische therapie / TERAPIE GENETICĂ genetische Ubersetzung / TRADUCERE GENETICĂ 1855 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN genetische Veranfagung / PREDISPOZIŢIE GENETICĂ genetische Verstărkung / AMPLIFICARE GENiCĂ genetisches Diagnostik / DIAGNOSTIC GENETIC genetisches FluB / FLUX GENETIC genetisches Geschlecht / SEX GENETIC genetisches Marker / MARKER GENETIC genetisches Markierung / MARCAJ GENETIC Genetotrophik / GENETOTROFIC Genick / CEAFĂ Genickstarre / SINDROMUL CEFEI Genion / GENION Genioplastik / GENIOPLASTIE genisch / GENIC genital / GENITAL Genitaliengeschlecht / SEX GENITAL Genkode / COD GENETIC Genkodeentartung / DEGENERESCENTĂ A CODULUI GENETIC Genodermatose / GENODERMATOZĂ Genom / GENOM Genomik / GENOMICĂ genomische Aufdruck / AMPRENTARE GENOMICĂ Genomisches DNS / ADN GENOMIC Genomsequenzierung / SECVENŢAREA GENOMULUI Genopathie / GENOPATIE Genophobie / GENOFOBIE Genoplastik / GENOPLASTIE Genotyp / GENOTIP genotypische Identitătskarte / CARTE DE IDENTITATE GENOTIPICĂ Gentechnologie / INGINERIE GENETICĂ Gentherapie / GENOTERAPIE gentypische Krankheit / BOALĂ GENOTIPICĂ Genus / GEN Geographische Blutkunde / HEMATOLOGIE GEOGRAFICĂ geometrische Phagedenismus / FAGEDENISM GEOMETRIC Geophagie / George Still Gerâusch / SUFLU GEORGE STILL Geotropismus / GEOTROPISM gepaart / CONJUGAT GepreBt / COMPRIMAT Geradhalter / CORSET gerândert / CRENELAT Gerard Marchant Fraktur / FRACTURĂ GERARD MARCHANT Gerât / APARAT Gerâusch / MURMUR Gerâusch / SUFLU Gerâusch / ZGOMOT Gerbrechlich / INFIRM geringer malignităt Geschwulst / TUMORĂ CU MALIGNITATE ATENUATĂ gerinnend / COAGULANT Gerinnung / COAGULARE Gerinnungsfaktor / FACTOR DE COAGULARE Gerinnungsquotient / INDICE DE COAGULABILITATE Gerinnungszeit / TIMP DE COAGULARE Germinoma / GERMINOM Gerontophylie / GERONTOFILIE Gerontopsychiatrie / GERONTOPSIHIATRIE Gerota Kapsel / CAPSULĂ GEROTA Gerrinbarkeit / COAGULABILITATE gerrinugshemmend / ANTICOAGULANT Gerrinungsfaktoren / FACTORI DE COAGULARE Gerstenkorn / HORDEOLUM Gerstenkorn / ORGELET Gerstenkorn / URCIOR Geruchsfetischismus / OSFREZIOLAGNIE Geruchsfetîschismus / OSMOLAGNIE Gerucnsinn / MIROS Geruchsinn / ODORAT Geruchslehre / OSFREZIOLOGIE Geruchsmessung / ODORIMETRIE Geruchsmeter / OSFREZIOMETRU Geruchsschleimhaut / MUCOASĂ PITUITARĂ Geruchstâuschung / PAROSMIE Geruchstherapie / OLFACTOTERAPIE Geruchstorung / DISOSMIE Gesamtstickstoff / AZOT TOTAL NON PROTEIC gesâB / GLUTEAL GesâBbacke / FESE GesâBmuskel / FESIER Gesăttigt / SATURAT Geschichtet / STRATIFICAT geschlagenes Kind / COPIL BĂTUT, COPIL MALTRATAT Geschlechsthormonebindungsglobulin / GLOBULINĂ DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL Geschlecht / SEX geschlechtlich / SEXUAT Geschlechtshormonebindungsprotein / PROTEINĂ DE LEGARE A HORMONULUI SEXUAL geschlechtskrankheit / VENERIAN Geschlechtskrankheiten / BOALĂ VENERICĂ Geschlechtsmerkmal / CARACTER SEXUAL Geschlechtsorgane / ORGANE GENITALE Geschlechtsreife / PUBERTATE geschlechtsunreif / IMPUBER Geschlechtsverhâltnis / SEX-RATIO Geschlechtszelle / GAMET Geschmack / GUST geschmacklos / INSIPID Geschmacksempfindung / GUSTAŢIE Geschmacksknospe / MUGURI GUSTATIVI Geschmacksmessung / GUSTOMETRIE Geschmacksverirrung / PICA Geschmacksverlust / AGEUZIE Geschmackswârzchen / PAPILE GUSTATIVE geschwefelt / SULFURAT Geschwindigkeit / VELOCITATE Geschwindigkeit / VITEZĂ geschwollen / TUMEFIAT Geschwulst / TUMORĂ Geschwulst / TUMORĂ Geschwulstlehre / ONCOLOGIE Geschwur / ULCER Geschwurbildung / EXULCERAŢIE Geschwurend / ULCEROGEN Geschwurig / ULCEROS Gesichstsfeldausfall / SCOTOM Gesicht / FAŢĂ gesichtbetreffend / FACIAL Gesichtseinstellung / PREZENTAŢIE FACIALĂ Gesichtsfeld / CÂMP VIZUAL Gesichtsfeldmesser / CAMPIMETRU Gesichtsfeldmessung / CAMPIMETRIE Gesichtsknospe / MUGUR FACIAL gesichtsmaligner Staphylodermie / STAFILOCOCIE MALIGNĂ A FEŢEI Gesichtsmesser / PROSOPOMETRU Gesichtsneuralgia / NEVRALGIE FACIALĂ Gesichtsparaspastik / PARASPASM FACIAL BILATERAL Gesichtsschmerz / PROSOPALGIE Gesichtssinus / SINUSURILE FEŢEI Gesichtsspalte / FISURĂ FACIALĂ Gesischtsausdruck / FIZIONOMIE 1856 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Gestagen / PROGESTATIV qestagene / GESTAGEN Gestagenmimetisch / PROGESTOMIMETIC Gestalt / GESTALT Gestaltism / GESTALTISM Gestaltlos / AMORF Gestaltsbildung / MORFOGENEZĂ Gestaltslehre / MORFOLOGIE Gestaltung / CONFIGURAŢIE gesteigerte Gedăchtnisleistung / HIPERMNEZIE gesteigerte Geruchsempfindung / HIPEROSMIE gesteigerte Tătigkeit / HIPERFUNCŢIE gesteigertes Blutzucker / HIPERGLICEMIE gestielt / PEDICULAT gestortes Nahrungsgleichgewicht / DEZECHILIBRU ALIMEN- TAR Gesundheit / SĂNĂTATE Gesundmachen / ASANARE getrubend / OPACIFIANT getiipfelte epiphyse Krankheit / BOALĂ CONGENITALĂ A EPIFIZELOR PUNCTATE Gewăchs / EXCRESCENŢĂ gewaltsame Tod / MOARTE VIOLENTĂ Gewebetyp / GRUPE LEUCOCITARE Gewebetyp / GRUPE TISULARE Gewebsantigen / ANTIGEN TISULAR Gewebsentwicklung / HISTOGENEZĂ Gewebskompatibilitât / COMPATIBILITATE TISULARĂ Gewebskompatibilitâtantigene / ANTIGENI DE HISTOCOMPAT- IBILITATE Gewebskompatibilitâtkomplex-MHC / COMPLEX MAJOR DE HISTOCOMPATIBILITATE Gewebslehre / HISTOLOGIE Gewebsneubildung / NEOFORMAŢIUNE Gewebstod / NECROZĂ Gewebstransplantat / TRANSPLANT Gewebstrummer / DETRITUS Gewebsunvertrăglichkeit / HISTOINCOMPATIBILITATE Gewebsvertrâglichkeit / HISTOCOMPATIBILITATE Gewebswassersucht / EDEM Gewebsystem / SISTEM TISULAR Gewebszerstorung / HISTOLIZĂ Gewicht / GREUTATE Gewicht / MASĂ Gewissen / CONŞTIENŢĂ Gewohnung / OBIŞNUINŢĂ Gewolbe / FORNIX Gewonheit / DEPRINDERE gewunden / TURBINAL gezuckert / GLUCOZAT Gicht / GUTĂ Gicht / PODAGRĂ Gichtknote / TOFUS Gienardsch Daumen Verfahren / PROCEDEU GLENARD (AL POLICELUI) Gier / AVIDITATE GieBerfieber / FEBRA TURNĂTORILOR Gift / OTRAVĂ Gift / TOXIC Gift / VENIN giftig / TOXIC Giftig / VENINOS Giftigkeit / TOXICITATE Giftigkeit / VIRULENTA Giftstoff / TOXINA Giftsucht / TOXICOMANIE Gilbert Verfahren / PROCEDEU GILBERT Gingivostomatitits / GINGIVOSTOMATITĂ Ginglymus / GINGLIM Giordano Handgriff / MANEVRĂ GIORDANO Gips / GIPS Gips / IPSOS Glasblăsersmund / PNEUMATOCEL PAROTIDIAN Glasdruck / VITROPRESIUNE Glâser / OCHELARI Glasfaserendoskop / FIBROSCOP glashaus Effekt / EFECT DE SERĂ glasig / HIALIN Glaskorper / CORP VITROS Glaskorper / UMOARE VITROASĂ Glaskorperentzundung / HIALINIZARE glaskorpergehorend / HIALOID Glaukom / GLAUCOM gleichbleibend Osmotich / IZOTONIC gleichfarnig / IZOCROM Gleichformig / IZOMORFISM Gleichgewicht / ECHILIBRU Gleichgultig / APATIC Gleichgultigkeit / APATIE gleichklingend / CONSONANT gleichrhythmus Dissoziation / DISOCIAŢIE IZORITMICĂ gleichseitig / COLATERAL gleichseitig / HOMOLATERAL gleichseitig / IPSILATERAL Gleichwertigkeit / ECHIVALENŢĂ Glia / GLIE Gliafaser / GLIOFIBRILĂ Gliagewebe / NEVROGLIE Gliazeilen / CELULE GLIALE Glied (Grund, Mittel, End-) / FALANGE (PROXIMALĂ, MIJLOCIE, DISTALĂ) Glied / EXTREMITATE Glied / MEMBRU Gliedenleiden / ACROPATIE GliederfuSer / ARTHROPODA Gliederschmerz / MELALGIE Glioblastom / GLIOBLASTOM Glioepithelioma / GLIOEPITELIOM Gliom / GLIOM Gliomatose / GLIOMATOZĂ Gliosarkom / GLIOSARCOM Gliose / GLIOZĂ Gliosom / GLIOZOM Gliozyt / GLIOCIT Glisson Kapsel / CAPSULĂ GLISSON Globulinâmie / GLOBULINEMIE Globuline / GLOBULINE Globulinurie / GLOBULINURIE Globus / Glob Glomektomie / GLOMECTOMIE glomerulăre Filtration / FILTRARE GLOMERULARĂ glomerulâres Filter / FILTRAT GLOMERULAR Glomerulitis / GLOMERULITĂ Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ Glomerulopathie / GLOMERULOPATIE Glomerulosklerose / GLOMERULOSCLEROZĂ Glomerulusfiltrat / ULTRAFILTRAT GLOMERULAR Glomus / CORPUSCUL CAROTIDIAN Glomusgeschwulst / TUMORĂ GLOMICĂ Glossodynie / GLOSODINIE Glossomanie / GLOSOMANIE Glossopharyngeal / GLOSOFARINGIAN Glossopharyngeusneuralgie / NEVRALGIE DE GLOSOFARINGIAN 1857 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Glossophobie / GLOSOFOBIE Glcssoplegie / GLOSOPLEGiE Glossoptose / GLOSOPTOZĂ Glotikusgerăusch / ZGOMOT GLOTIC Glottis / GLOTĂ Glotzauge / EXOFTALMIE Glucose / GLUCOZĂ Glucose-6-Phosphat / GLUCOZĂ-6-FOSFAT Glucosetoleranzfaktor / FACTOR DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ Glukagon / GLUCAGON Glukagonom / GLUCAGONOM Glukan / GLUCAN Glukogen / GLICOFORMATOR Glukokortikoide / GLUCOCORTICOIZI Glukonat / GLUCONAT Glukoproteinogramm / GLUCIDOGRAMĂ Glukoseintoleranz / INTOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ Glukosetoleranztest / PROBĂ DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ Glukosetrăger / TRANSPORTOR DE GLUCOZĂ Glutamat / GLUTAMAT Glutamat-Oxalacetat-Transferase / GLUTAMAT-OXALOACETAT TRANSAMINAZĂ Glutamat-Piruvat-Transferase / GLUTAMAT-PIRUVAT TRANSAMINAZĂ Glutamin / GLUTAMINĂ Glutaminsâure / ACID GLUTAMIC Glutaraldehyd / GLUTARALDEHIDĂ Glutathion / GLUTATION glutenbedingte Enteropathie / ENTEROPATIE GLUTENICĂ Glutenintoleranz / INTOLERANŢĂ LA GLUTEN Glykocholsăure / ACID GLICOCOLIC Glykoformierend / GLUCOFORMATOR Glykogen / GLICOGEN glykogen Krankheit / BOALĂ GLICOGENICĂ Glykogenabbau / GLICOGENOLIZĂ Glykogenaufbau / GLICOGENEZĂ Glykogenese / GLUCOGENEZĂ Glykogenose / GLICOGENOZĂ Glykogenspeicherung / GLICOGENOPEXIE Glykogenspeicherungkrankheit / BOALĂ DE STOCARE A GLICOGENULUI Glykokoll / GLICOCOL Glykolemma / GLICOLEMĂ Glykolyse / GLICOLIZĂ Glykoneogenese / GLUCONEOGENEZĂ Glykoneogenesis / GLICONEOGENEZĂ Glykopexie / GLICOPEXIE Glykoprotein / GLICOPROTEINĂ Glykorrhachie / GLICORAHIE Glykosamine / GLUCOZAMINĂ Glykosaminoglykane / GLICOZAMINOGLICANI Glykoside / GLICOZID Glykosilation / GLICOZILARE Glykosphingolipide / GLICOSFINGOLIPIDE Glykosyl-transpherase / GLICOZIL TRANSFERAZĂ GlykuronoKonJugation / GLUCURONOCONJUGARE Glykuronylkonjugation / GLICURONOCONJUGARE Glyoxylsâure / ACID GLIOXILIC Glyzerid / GLICERID Glyzerin / GLICERINĂ Glyzerol / GLICEROL Glyzin / GLICINĂ Gnathion / GNATION Gnosie / GNOZIE Gnotobiotisch / GNOTOBIOTIC Godet / GODEU Gold / AUR Goldene NormalmaB / GOLD STANDARD Goldtherapie / CRISOTERAPIE Golgi Apparatus / APARAT GOLGI Gonadenfehlbildung / DISGENEZIE GONADICĂ Gonadengeschlecht / SEX GONADIC Gonadotrop(h)in / GONADOTROFINĂ Gonadotropin / GONADOTROPINĂ gonadotropisches Hormon / HORMON GONADOTROP Gonarthrose / GONARTROZĂ Gonion / GONION Goniosynechie / GONIOSINECHIE Gonokokkămie / GONOCOCEMIE Gonokokkus / GONOCOC Gonosoma / GONOSOM gonosomale Erblichkeit / EREDITATE GONOZOMICĂ Gonozyt / GONOCIT Gonozytom / GONIOM Gonozytom / GONOCITOM Gorlin Formei / FORMULĂ GORLIN Graafscher Follikel / FOLICUL DE GRAAF grabulomatose Entzundung / INFLAMAŢIE GRANULOMATOASĂ Gradus / GRAD Graham Steell Gerăusch / SUFLU GRAHAM STEELL Gram Fârbung / COLORAŢIE GRAM Gramm / GRAM Gram-Weigert Fărbung / COLORAŢIE GRAM Granulărzellgeschwulst / TUMORĂ CU CELULE GRANU-LOASE Granulom / GRANULOM Granuloma gangrenescens / GRANULOM MALIGN CENTRO-FACIAL Granuloma telangiectaticum / GRANULOM TELANGIECTAZIC Granuloma venereus / GRANULOM VENERIAN Granulomatose / GRANULOMATOZĂ Granulopenie / GRANULOPENIE granulos / GRANULOS Granulozyt / GRANULOCIT Granulozytenbildung / GRANULOPOIEZĂ Granulozytopenie / GRANULOCITOPENIE Granulozytose / GRANULOCITOZĂ Granulozytreihe / SERIE GRANULOCITARĂ Graphesthesie / GRAFESTEZIE Graphologie / GRAFOLOGIE Graphorrhoe / GRAFOREE Grat / CREASTĂ graue Substanz / SUBSTANŢĂ CENUŞIE graue Thrombozytensyndrom / SINDROMUL PLACHETELOR GRI graues kind Syndrom / SINDROM GRI grawitscher Tumor / HIPERNEFROM Greifen / PREHENSIUNE Greise / SENIL Greisenhaft / SENILISM greisenhafte Paraplegie / PARAPLEGIE SENILĂ Greisenhaftigkeit / GERONTISM Greisenhaut / GERODERMIE Greisenring / GERONTOXON grenze Personlichkeit / PERSONALITATE BORDERLINE Grenzintelekt / INTELECT DE LIMITĂ grenzliche Hypertonie / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ DE GRANIŢA grenzlinie Persbnlichkeitstorung / STARE LIMITĂ Grenzmalignitătgeschwulst / TUMORĂ CU MALIGNITATE BORDERLINE Grenzwinkel / UNGHI LIMITĂ 1858 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Griechisches FuS / PICIOR GREC nriffel- / STILOIDIAN ariffelformig / STILORADIAL Griffelfortsatz / APOFIZĂ STILOIDĂ Grind / ESCARĂ Grippe / GRIPA Grippe / INFLUENZA GroBblase / MEGAVEZICĂ GroBe / AMPLITUDINE Grol3e / MĂRIME grol3e Leberegel / FASCIOLĂ GroBenwahn / GRANDOMANIE GroBenwahn / MEGALOMANIE GrolBerkreislauf / CIRCULAŢIE SISTEMICĂ GroBes Darmnetz / MARELE EPIPLOON Gro(3es Netz / EPIPLOON GroBes Netz / OMENTUM GroBhirn / CEREBRUM GroBhirn / ENCEFAL Grosshirn Glioblastose / GLIOBLASTOZĂ CEREBRALĂ DIFUZĂ GroBhirnganglion / GANGLIONI BAZALI GroBhirnkomissur / COMISSURA MAGNA CEREBRI GroBhirnmantel / PALIUM GroBhirnrinde / CORTEX CEREBRAL GroBkopf / MEGACEFAL GroBzehen / FIALUCE Grubchen / FOSETĂ Grube / FOSĂ Grubenkopfbandwurm / DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM Grun / VERDE Griinblindheit / DEUTERANOPIE Grundsatz / PRINCIPIU Grundstoff / ELEMENT Grundstoff / SUBSTANŢĂ FUNDAMENTALĂ Grundumsatz / METABOLISM BAZAL Grtiner Star / GLAUCOM Gruppe / GRUP Gruppenmedizin / MEDICINĂ DE GRUP Griitzbeutel / ATEROM Grutzbeutel / STEATOM Guanin / GUANINĂ Guaninnukleotid / GUANIN NUCLEOTID Guanosin / GUANOZINĂ Guanosindiphosphat / GUANOZIN DIFOSFAT Guanosinmonophosphat / GUANOZIN-5'-MONOFOSFAT Guanosintriphosphat / GUANOZIN TRIFOSFAT Guanylinzyklase / GUANIL CICLAZĂ Guerin Fraktur / FRACTURĂ GUERIN Gumma / GOMĂ Gummi / GUMĂ Gummihaut / DISTROFIE ELASTICĂ CUTANATĂ Gummistrumpf / JAMBIERĂ gummoses Ulkus / ULCER GOMOS SIFILITIC Gun Phănomen / FENOMEN GUNN Gurgelwasser / GARGARISM Gurtel / CENTURĂ Gurtel / CINGULUM gurtel Myopathie / MIOPATIE A CENTURILOR GuBform / MULAJ Gutachten / EXPERTIZĂ gutartig akute HerzbeutelentzDndung / PERICARDITĂ ACUTĂ BENIGNĂ gutartige Drusengeschwulst / ADENOM gutartige Hirnhautgeschwulst / MENINGIOM gutartige lymphozytâre Meningitis / MENINGITĂ LIMFOCITARA BENIGNĂ gutartige moeokîoeaie Qîobuîinărnie / QLOBUL1NEMIE MONOCLONALĂ BENIGNĂ gutartige neurale Fasergeschwulst / NEURINOM gutartiges Chondroblastom / CONDROBLASTOM BENIGN gutartiges Choriom / CORIOM BENIGN gutartiges Tumor / TUMORĂ BENIGNĂ Guttapercha / GUTAPERCĂ Guyon Handgriff / MANEVRĂ GUYON Guyon Schmerzpunkt / PUNCT GUYON Gymnastik / GIMNASTICĂ Gymnophobie / GIMNOFOBIE Gynadroismus / GINANDROISM Gynăkologie / GINECOLOGIE Gynâkomastie / GINECOMASTIE Gynandrie / GINANDRIE Gynandromorphismus / GINANDROMORFISM Gynephobie / GINEFOBIE Gynogenesis / GINOGENEZĂ gynoide / GINOID H H+/K+ Pumpe / POMPA DE H+/K+ Haar / PĂR Haarausfall / ALOPECIE haarausfallend / DECALVANT Haarbakentzundung / FOLICULITĂ Haarentfernung / EPILARE Haarentfernungsmittel / EPILATOR Haarfein / CAPILAR Haarfollikel / FOLICUL PILOS Haargefă/3 / CAPILAR haarig / PILOS haarknotenbildung / TRICONODOZĂ Haarmangel / ALOPECIE Haarpilz / TRICHOPHYTON Haarpilzerkrankung / TRICOMICOZĂ Haarseil / SETON Haartalgfollikel / FOLICUL PILOSEBACEU Haarung / PILOZITATE Flaarwurzelstatus / TRICOGRAMĂ Haarzyklus / CICLU PILAR Hacken / CÂRLIG HackenfuB / PICIOR TALUS Hackenknochen / OS CU CÂRLIG hackenverseht / UNCINAT Hackenwurm / NECATOR Hackenwurmkrankheit / NECATORIOZĂ Haemolytic-Uraemic Syndrom / SINDROM HEMOLITIC-URE-MIC Haenel Symptom / SINDROM HAENEL Haftreaktion / PSIHOZĂ CARCERALĂ Hagelkorn / ŞALAZION Hahnentritt / ECHINISM Haken / CROŞET Haken / UNCUS Hakenformig / UNCIFORM Halbkanal / GUTIERĂ Halb-Leben / DEMI-VIAJĂ Halbleben / SEMLVIAŢĂ Halbleiter / SEMICONDUCTOR 1859 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Halbmond- / SEMILUNAR Halbseitenblindheit / HEMIANOPSIE Halbseitenblindheit / HEMIOPSIE Halbseitenkrampf / HEMISPASM Halbseitenlahm / HEMIPLEGIC Halbseitenlâhmung / HEMIPLEGIE Halbwertzeit / TIMP DE ÎNJUMĂTĂŢIRE Halisterese / HALISTEREZĂ Halluzination / HALUCINAŢIE halluzinogene / HALUCINOGEN Halluzinose / HALUCINOZĂ Halo glaucomatosus / HALOU GLAUCOMATOS Halogene / HALOGEN Halosteroidexzesssyndrom / SINDROM PRIN EXCES APARENT DE MINERALOCORTICOIZI Hals / COL Hals / COLLUM Hals / GÂT Halsband / COLIER Halsentzundung / ANGINĂ Halsfaszia / APONEVROZĂ CERVICALĂ Halskette / COLIER Halsrippe / COASTĂ CERVICALĂ Halsrippensyndrom / SINDROM DE COASTĂ CERVICALĂ Halsschlagader / CAROTIDĂ Halsschmerz / CERVICALGIE Haltung / ATITUDINE Haltung / POSTURĂ Haltungsgraphie / POSTUROGRAFIE Haltungslehre / POSTUROLOGIE Haltungsweise / COMPORTAMENT Ham / HEM Hâmadsorption / HEMADSORBŢIE Hâmagglutination / HEMAGLUTINARE Hâmagglutinin / HEMAGLUTININĂ Hămagglutinogene / HEMAGLUTINOGEN Hâmangioblastoma / HEMANGIOBLASTOM Hămangioendotheliom / HEMANGIOENDOTELIOM Hămangioma / HEMANGIOM Hămangiosarkoma / HEMANGIOSARCOM Hâmapherese / HEMAFEREZĂ Hămatimetrie / HEMATIMETRIE Hămatine / HEMATINĂ hămatisch / HEMATIC Hămatodermie / HEMATODERMIE Hâmatogen / HEMATOGEN hămatokolpos / HEMATOCOLPOS Hămatokrit / HEMATOCRIT Hămatologie / HEMATOLOGIE Hămatometra / HEMATOMETRIE Hămatomyelie / HEMATOMIELIE Hămatophobie / HEMATOFOBIE Hâmatopoetin / HEMATOPOIETINĂ Hămatorrhachis / HEMATORAHIS Hămatosalpinx / HEMATOSALPINX Hămatose / HEMATOZĂ Hămatoskop / HEMATOSCOP Hămatospektroskopie / HEMATOSPECTROSCOPIE Hămatothorax / HEMOTORAX Hămatoxilin / HEMATOXILINĂ Hămatozele / HEMATOCEL Hămatozoon / HEMATOZOAR Hămaturie / HEMATURIE Hâmidrosis / HEMATHIDROZĂ Hămin / HEMINĂ Hammer / CIOCAN Hammerfinger / DEGET ÎN CIOCAN Hămobilie / HEMOBILIE Hâmochromatose / HEMOCROMATOZĂ Hâmochromogen / HEMOCROMOGEN Hămoconzentration / HEMOCONCENTRAŢIE Hămocrynie / HEMOCRINIE Hămodiafiltration / HEMODIAFILTRARE Hămodialysedysâquilibriumsyndrom / SINDROM DE DEZECHILIBRU Hămodilution / HEMODILUŢIE Hămodilysis / HEMODIALIZĂ Hămodynamik / HEMODINAMICĂ Hămodynamometer / HEMODINAMOMETRU Hâmofiltration / HEMOFILTRARE Hămoglobin / HEMOGLOBINĂ Hămoglobinemie / HEMOGLOBINEMIE Hămoglobinocholie / HEMOGLOBINOBILIE Hâmoglobinopathie / HEMOGLOBINOPATIE Hâmoglobinose / HEMOGLOBINOZĂ Hămoglobinuria / HEMOGLOBINURIE Hâmolitische Einheit / UNITATE HEMOLITICĂ Hămolymphangioma / HEMOLIMFANGIOM Hămolyse / HEMOLIZĂ Hâmolysin / HEMOLIZINĂ hâmolytisch / HEMOLITIC hămolytische Anămie / ANEMIE HEMOLITICĂ hămolytische Fetose / ERITROBLASTOZĂ FETALĂ hămolytische Krankheit / BOALĂ HEMOLITICĂ hămolytische Malaria / MALARIE HEMOLITICĂ hămolytischer Ikterus / ICTER HEMOLITIC hămolytisches Streptokokkus / STREPTOCOC HEMOLITIC Hâmomediastinum / HEMOMEDIASTIN Hâmomelanin / HEMOMELANINĂ Hâmonektin / HEMONECTINĂ Hâmopathie / HEMOPATIE Hămoperfusion / HEMOPERFUZIE Hămoperikard / HEMOPERICARD Hămopexin / HEMOPEXINĂ Hâmophilie / HEMOFILIE Hâmophthalmus / HEMOFTALMIE Hămopneumoperikard / HEMOPNEUMOPERICARD Hămopneumothorax / HEMOPNEUMOTORAX Hâmoprophylaxe / HEMOPROFILAXIE Hămorheologie / HEMOREOLOGIE hămorragisch / HEMORAGIC hămorragische vererbbare Telangiektazie / TELANGIECTAZIE HEMORAGICĂ EREDITARĂ hămorrhagipar / HEMORAGIPAR hămorrhagische Nesselsucht / URTICARIE HEMORAGICĂ Hămorrhoid / HEMOROID Hămorrhoidektomie / HEMOROIDECTOMIE Hămosialemesis / HEMOSIALEMEZĂ Hămosiderin / HEMOSIDERINĂ Hămosiderinurie / HEMOSIDERINURIE Hămosiderose / HEMOSIDEROZĂ Hămospermie / HEMATOSPERMIE INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Hâmospermie / HEMOSPERMIE Hâmostase / HEMOSTAZĂ Hămostatisch / HEMOSTAT Hâmostomie / HEPATOSTOMIE Hâmotherapie / HEMOTERAPIE Hâmotyp / HEMOTIP Hâmotypologie / HEMOTIPOLOGIE Hămozytometer / HEMOCITOMETRU Hămozytopenie / HEMOCITOPENIE Hămporphyrin / HEMATOPORFIRINĂ Hamsterbestrahlungstest / TESTUL HAMSTERULUI IRADIAT Hand / MÂNĂ Handflâche / PALMĂ Handflăche / VOLAR Handflăchig / PALMAR Hand-FuB Syndrom / SINDROM PICIOR-MÂNĂ-GURĂ Handgriff / MANEVRĂ Handgriff / METODĂ Hand-Herz Syndrom / SINDROM INIMI-MÂNĂ Handschuh / MĂNUŞĂ Handwurzel / CARP Hângebauch / ABDOMEN ÎN DESAGĂ Hanwurzel / PUMN haploid Nummer / NUMĂR HAPLOID Haptene / HAPTENĂ Haptoglobinămie / HAPTOGLOBINEMIE Haptophor / HAPTOFOR Haptotypus / HAPLOTIP Hargraves Zelle / CELULĂ HARGRAVES Harlekinfarbwechsel / SINDROMUL ARLECHINULUI Ham / URINĂ Harnausscheidung / DIUREZĂ Harnbereitung / UROPOIEZĂ Harnblase / VEZICĂ URINARĂ Hamblasenschmerz / CISTALGIE Harnbruch / UROCEL Harnfarbstoff / UROCROM Hamgang / URAC Harnglukose / GLICOZURIE Hamharnsăure / URICACIDURIE Hamkanâlchen / TUB URINIFER Hamkonkrement / UROLITIAZĂ Harnkultur / UROCULTURĂ Harnlassen / MICŢIUNE Harnleiter / URETER Harnrohr / URETRĂ Harnrohrenbruch / URETROCEL Harnrohrennaht / URETRORAFIE Harnrbhrenplastik / URETROPLASTIE Harnrohrenschmerz / URETRALGIE Harnrohrenschnitt / URETROTOMIE Harnrohrenschwellkorper / CORP SPONGIOS Harnrohrentripper / URETRITĂ GONOCOCICĂ Harnrohrentzundung / URETRITĂ Harnrorchen / TUB RENAL Harnsăure / ACID URIC Harnsăureausscheidung / URICOZURIE Harnsâurebildung / URICOGENEZĂ hamsaures Salz / URAT Hamspindel / UROMETRU Harnstoff / UREE Harnstoffbildung / UREOGENEZĂ harnstoffbildung Zyklus / CICLU DE UREOGENEZĂ Harntreibendes Mittel / DIURETIC Harnvergiftung / UREMIE Harnwegenzyst / DIVERTICUL CALICEAL Harnzucker / GLICOZURIE Harpyrhynchiasis / FTIRIAZĂ Harrison Rinne / ŞANŢ HARRISON Hărte / DURITATE Harţe Hirnhaut / DURA MATER harter Schanker / ŞANCRU DUR Hartgaumen / PALAT DUR Haschisch / HAŞIŞ Haschissucht / HAŞIŞISM Hasefieber / FEBRA IEPURILOR Hasenscharte / CHEILOSCHIZIS Hauch / HALENĂ hauptsăchlich / CARDINAL Haustra / HAUSTRAŢIE Haut / PIELE Haut / TEGUMENT haut Achromie / ACROMIE CUTANATĂ haut und schleimhaut Hyalinose / HIALINOZĂ CUTANATĂ Şl MUCOASĂ Hautabdruck / DERMOGRAMĂ hautausschlag bei Neugeborene mit Blasenbildung / PEMFI-GUS ACUT AL NOU-NĂSCUŢILOR Hăutchen / CUTICULĂ Hăutchen / PELICULĂ hautdurchtreenedes GefâBplastik / ANGIOPLASTIE TRANSLUMINALĂ PERCUTANĂ Hautentzundung / DERMITĂ Hauterkrankung / DERMOPATIE Hautfettgewebsuntergang / CITOSTEATONECROZĂ CUTANATĂ HautgrieB / MILIUM Hauthorn / CORN CUTANAT Hautisothermie / IZOTERMIE CUTANATĂ Hautkrankheit / DERMATOZĂ Hautkrebs / CANCER CUTANAT Hautleiden mit Blasenbildung / PEMFIGUS BULOS Hautleiden mit Blasenbildung und groBflăchigen Hautablosung / PEMFIGUS FOLIACEU Hautmetamerie / METAMERIE CUTANATĂ Hautmyasis / MIAZĂ CUTANATĂ Hautpilz / DERMATOFIT Hautreaktion / EPIDERMOREACŢIE Hautreaktion / INTRADERMOREACŢIE Hautschrift / DERMOGRAFISM Hautschtrift / URTICARIE FACTICE Hautschwund / ATROFIE CUTANATĂ Hauttest / CUTIREACŢIE Hautverfărbung / DISCROMIE Hautverhărtung / DERMATOSCLEROZĂ Hautverhornung / HIPERKERATOZĂ Hautwassersucht / ANASARCĂ Havers-Lamellensystem / SISTEM HAVERSIAN Hayem Losung / SpLUŢIE HAYEM Hebamme / MOAŞĂ Heber / ELEVATOR Heberden Knoten / NODULI HEBERDEN 1861 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Heboidophrenie / HEBOIDOFRENIE Hebra / ERITEM POLIMORF BULOS Hebrasche Jucken / PRURIGO HEBRA Hedonismus / HEDONISM Hefeadnylsăure / ACID ADENOZINTRIFOSFORIC Heftigkeit / INTENSITATE Heilanstalt / SANATORIU Heilbadkurort / STAŢIUNE TERMALĂ heilend / CURATIV heilend / TERAPEUTIC Heiler / VINDECĂTOR Heilmitteltoleranz / TOLERANŢĂ MEDICAMENTOASĂ Heilstătte / DISPENSAR Heilung / VINDECARE Heilwissenschaft / TERAPEUTICĂ Heim / AZIL Heiminfektion / INFECŢIE NOSOCOMIALĂ Heimkrankheit / AZILISM Heimlich Handgriff / MANEVRĂ HEIMLICH Heinz Korperchen / CORPUSCULI HEINZ Heiratsfăhig / NUBIL Heiratsfâhigkeit / NUBILITATE heiBe Breiumschlag / CATAPLASMĂ HeiBempfindlichkeit / TERMOSENSIBILITATE HeiBfuBensyndrom / SINDROMUL PICIOARELOR FIERBINŢI HeiBhaltigkeit / TERMOSTABILITATE HeiBhunger / POLIOREXIE HeiBknoten / NODUL CALD HeiBleiter / TERMISTOR HeiBluftsterilisator / ETUVĂ HeiBmessung / TERMOMETRIE HeiBrezeptor / TERMORECEPTOR HeiBwiderstand / TERMOREZISTENŢĂ HeiBwiderstehend / TERMOREZISTENT hektisch / HECTIC HeLA Zellen / CELULE HeLa Heliphobie / HELIOFOBIE helkoid / HELCOID helle Zellen / CELULĂ CLARĂ Hellp Syndrom / SINDROM HELLP / SINDROM HELLP / HELLP Helminthiase / HELMINTIAZĂ hematopoetic wachstumsfaktor / FACTORI DE CREŞTERE HEMATOPOIETICI Hemiagnosie / HEMIAGNOZIE Hemiagueusie / HEMIAGEUZIE Hemianesthesie / HEMIANESTEZIE Hemianosmie / HEMIANOSMIE Hemiasomatognosie / HEMIASOMATOGNOZIE Hemiataxie / HEMIATAXIE Hemiatetose / HEMIATETOZĂ Hemiatrophie / HEMIATROFIE Hemiballismus / HEMIBALISM Hemidistrophie / HEMIDISTROFIE Hemidrosis / HEMIHIDROZĂ Hemihyperhidrosis / HEMIDROZĂ Hemihypertrophie / HEMIHIPERTROFIE Hemikolektomie / HEMICOLECTOMIE Hemikraniose / HEMICRANIOZĂ Hemiopie / HEMIOPSIE Hemiparâsthesie / HEMIPARESTEZIE Hemiparese / HEMIPAREZĂ Hemiplegia alterna(ns) / HEMIPLEGIE ALTERNĂ Hemiptere / HEMIPTERĂ Hemisphăre / EMISFERĂ Hemizephalus / HEMICRANIE Hemmer / INHIBITOR Hemmung / HEMAJ Hemmung / INHIBIŢIE Hemoglobinuriefieber / FEBRĂ HEMOGLOBINURICĂ hemorragische Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ hemorrhagische Fieber / FEBRE HEMORAGICE Henderson-Hasselbalch Gleichung / ECUAŢIA HENDERSON-HASSELBALCH Henkel / ANSĂ Henle Schleife / ANSA HENLE Henle Sinus / SINUS ROMBOID HENLE Hennequin Ekchymose / ECHIMOZĂ HENNEQUIN Henoch Angina / ANGINĂ HENOCH Henoch-Schonlein Purpura / PURPURĂ HENOCH-SCHONLEIN Heparin induziert Thrombopenie / TROMBOCITOPEN1E INDUSĂ DE HEPARINĂ Heparinâhnlich / HEPARINOID Heparinisation / HEPARINIZARE Heparintoleranztest / PROBĂ DE TOLERANŢĂ LA HEPARINĂ IN VITRO Hepatisation / HEPATIZARE hepatisch / HEPATIC Hepatische Koma / COMĂ HEPATICĂ Hepatitits / HEPATITĂ Hepatocholangioenterostomie / HEPATO-COLANGIO-ENTEROSTOMIE Hepatocholangiozystoduodenostomie / HEPATO-COLANGIO-CISTO-DUODENOSTOMIE Hepatogramm / HEPATOGRAMĂ Hepatokarzinom / HEPATOCARCINOM Hepatolentikulăre Degenerierung / DEGENERESCENŢĂ HEPATOLENTICULARĂ Hepatologie / HEPATOLOGIE Hepatolyse / HEPATOLIZĂ Hepatonekrose / HEPATONECROZĂ Hepatopathie / HEPATOPATIE Hepatotoxizitât / HEPATOTOXICITATE Hepatozel / HEPATOCEL Hepatozyt / HEPATOCIT Hepatozyten Wachstumsfaktor / FACTOR DE CREŞTERE A HEPATOCITELOR Hepzidin / HEPCIDINĂ Herabgesetzte Beruhrungsempfindlichkeit / HIPOESTEZIE Herabziehen / AVULSIE Heranfuhren / ABDUCŢIE Heranziehen / ADDUCŢIE herausfuhrend / EFERENT Herausnahme / EXEREZĂ herauswirkend / EXTRINSEC Herausziehen / EXTRACŢIE Herbert Vorrăte / DEPOZITE HERBERT Herd / FOCAR Herdinfektion / INFECŢIE FOCALĂ heredităr / EREDITAR hereditâre chronische Pankreatitis / PANCREATITĂ CRONICĂ EREDITARĂ heredităre Krankheit / BOALĂ EREDITARĂ hereditâre multilokale Osteolyse / OSTEOLIZĂ CU LOCALIZĂRI MULTIPLE 1862 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN heredităre sensible Neuropathie / NEUROPATIE SENZITIVĂ EREDITARĂ Hereditât / EREDITATE Heredoataxie / ATAXIE EPISODICĂ EREDITARĂ heredofamilial / EREDOFAMILIAL Heredokonstitutionelle Krankheit / BOALĂ EREDO-CONSTI-TUŢIONALĂ Heredopathie / EREDOPATIE Heroinsucht / HEROINOMANIE Herpangine / HERPANGINĂ Herpes vegetans / IMPETIGO HERPETIFORM herpetisch / HERPETIC herpetische Enzephalitis / ENCEFALITĂ HERPETICĂ Hervorragung / PROEMINENŢĂ herz- / CARDIAC Herz / CORD Herz / INIMĂ Herzabwechslung / ALTERNANŢĂ CARDIACĂ Herzasthma / ASTM CARDIAC Herzatemnot / DISPNEE CARDIACĂ Herzautomatismus / AUTOMATISM VENTRICULAR Herzbeklemmung / STENOCARDIE Herzbeutel / PERICARD Herzbeutelentfernung / PERICARDECTOMIE HerzbeutelerguB / HIDROPERICARD Herzbeutelschnitt / PERICARDIOTOMIE Herzbeutelverodung / PERICARDITĂ CALOASĂ Herzbeutelverodung / PERICARDITĂ CONSTRICTIVĂ Herzbruch / CARDIOREXIS Herzenentzundung / CARDITĂ herzformig Uterus / UTER CORDIFORM Herzgerâusch / SUFLU CARDIAC Herzgestreiftermuskelfaser / CELULĂ MUSCULARĂ STRIATĂ CARDIACĂ Herzgiftig / CARDIOTOXIC Herzglykoside / GLICOZIDE CARDIOTONICE Herzh-geslcht Syndrom / SINDROM CARDIOFACIAL Herzindex / INDICE CARDIAC Herzinnenhaut / ENDOCARD Herzinotrope / INOTROPE CARDIACE Herzkammeruberwiegen / PREPONDERENŢĂ VENTRICULARĂ Herzkatheterismus / CATETERISM CARDIAC Herzklappenprothese / PROTEZĂ VALVULARĂ CARDIACĂ Herzklopfen / PALPITAŢIE Herzkollaps / COLAPS CARDIAC Herzkrankheit / CARDIOPATIE Herzlung / PLĂMÂN CARDIAC Herzlungenquotient / INDICE CARDIOTORACIC herzmagen syndrome / SINDROM GASTROCARDIAC Herzmassage / MASAJ CARDIAC Herzmuskel / MIOCARD Herzmuskelbetăubung / SIDERAŢIE MIOCARDICĂ Herzmuskelhibernation / HIBERNARE MIOCARDICĂ Herznaht / CARDIORAFIE Herzohr / URECHIUŞĂ Herzreizbarkeit / ERETISM CARDIAC Herzrhythmusstorung / DISRITMIE Herzrrhytmusstorung / ARITMIE CARDIACĂ Herzscheidewand / SEPT CARDIAC Herzschlagindex / INDICE SISTOLIC Herzschlagvolumen / DEBIT SISTOLIC Herzsch.reib / CARDIOGRAMĂ Herzschrittmacher / CARDIOSTIMULATOR Herzschrittmacher / STIMULATOR CARDIAC Herzschrittmachersyndrom / SINDROMUL STIMULATORULUI CARDIAC Herzsenkung / CARDIOPTOZĂ HerzspitzenstoB / ŞOC APEXIAN Herzstillstand / STOP CARDIAC Herztamponnade / TAMPONADĂ CARDIACĂ Herzton / ZGOMOTE CARDIACE Herzvektor / VECTOR CARDIAC. Herzventrikel / VENTRICUL CARDIAC Herzvorhof / ATRIU Herzzeitvolumen / DEBIT CARDIAC Herzzirrhose / CIROZĂ CARDIACĂ Heterochromatin / HETEROCROMATINĂ Heterochromatisch / HETEROCROMATIC Heterochromie / HETEROCROMIE Heterochromosom / HETEROCROMOZOM Heterochronie / HETEROCRONIE Heterodont / HETERODONT Heterogamet / HETEROGAMET Heterogeusie / HETEROGEUZIE Heterokarion / HETEROCARION Heterokariose / HETEROCARIOZĂ Heterologes Serum / SER HETEROLOG Heterometrie / HETEROMETRIE Heterophorie / HETEROFORIE Heteroplasie / HETEROPLAZIE Heteroplastik / HETEROGREFĂ Heteroplastik / HETEROTRANSPLANTARE Heteropyknose / HETEROPICNOZĂ Heterosmia / HETEROOSMIE Heterosom / HETEROZOM Heterospezifisch / HETEROSPECIFIC Heterosystem / SISTEM ETEROGEN heterotop / HETEROTOPIC Heterotopie / HETEROTOPIE heterotopisch / HETEROTOP Heterotransplantat / GREFĂ HETEROLOGĂ heterotrophe / HETEROTROF Heterotropie / HETEROTROPIE Heterotypisch / HETEROTIPIC heterotypisch / HETEROTIPIC heteroxen / HETEROXEN Heterozygote / HETEROZIGOT Hexadaktilie / HEXADACTILIE Hexadaktylie / HEXADACTILIE Hexokinase / HEXOKINAZĂ Hexosamine / HEXOZAMINĂ Hexose / HEXOZĂ Heyrovski Operation / OPERAŢIE HEYROVSKI HFE Gene / GENĂ HFE Hiatushemia / HERNIE HIATALĂ Hibernoma / HIBERNOM Hichlorămie / HIPOCLOREMIE Hidatidtoxămie / TOXEMIE HIDATICĂ Hidradenom(a) / HIDROSADENOM Hidradenoma / SIRINGOM Hidroenzephalozele / HIDRENCEFALOCEL Hidromeiose / HIDROMEIOZĂ 1863 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Hidrorrhoe / HIDROREE Hilfsmittel ! ADJUVANT Hilus / HIL Hinausdrucken / PULSIUNE hinfuhrend / CENTRIPET Hingabeneurosis / NEVROZĂ DE ABANDON Hinken / ŞCHIOPĂTARE Hinken / CLAUDICAŢIE Hinplumplsensyndrom / SINDROM DE DESCĂRCARE Hinter / POSTERIOR hintere Augenkammer / CAMERĂ POSTERIOARĂ A OCHIULUI hintere Fontanelle / FONTANELĂ POSTERIOARĂ hintere fossa syndrome / SINDROM DE FOSĂ POSTERIOARĂ Hintere Kolpozel / COLPOCEL POSTERIOR hintere Spinalarteriensyndrom / SINDROM DE ARTERĂ SPINALĂ POSTERIOARĂ Hinterhaupt / OCCIPUT Hinterhypophyse / POSTHIPOFIZĂ Hinterhypophysear / POSTHIPOFIZAR hinterkopf / OCCIPITAL Hinuber / TRANS Hlnzutretend / ACCESORIU Hiperkalzâmie / HIPERCALCEMIE Hiperkalziurie / HIPERCALCIURIE Hipermimie / HIPERMIMIE Hipersiderămie / HIPERSIDEREMIE Hiperurikămie / HIPERURICEMIE Hipocholie / HIPOCOLIE Hipogammaglobulinămie / HIPOGAMAGLOBULINEMIE Hipokalzâmie / HIPOCALCEMIE Hipomagnesiâmie / HIPOMAGNEZIEMIE Hippokampus / HIPOCAMP Hippokratisches Gerăusch / ZGOMOT HIPOCRATIC Hippokratismus / HIPOCRATISM Hippursăure / ACID HIPURIC Hippus circulatorius / PULS PUPILAR Hirn / CREIER Hirnaneurysma / ANEVRISM ARTERIAL INTRACEREBRAL Hirnangiomatose / ANGIOMATOZĂ CEREBRALĂ Hirnanhang / HIPOFIZĂ Hirnanhang / PITUITARĂ hirnanhangbetreffend / HIPOFIZAR Hirnanhangdruse / GLANDĂ PITUITARĂ Hirnblutung / HEMORAGIE CEREBRALĂ Hirnbruch / HERNIE CEREBRALĂ Hirndreieck / TRIGON CEREBRAL Himeklipse / ECLIPSĂ CEREBRALĂ Hirnerbrechen / VĂRSĂTURI CEREBRALE Hirngespinst / FANTASMĂ Himhautblutung / HEMORAGIE MENINGIANĂ Hirnhăute / MENINGE Hirnhautentzundung / MENINGITĂ Hirnhernie / ANGAJAMENT CEREBRAL SHirnkinderlâhmung / PARALIZIE CEREBRALĂ INFANTILĂ Himlokalisation / LOCALIZARE CEREBRALĂ Hirnnatriuretikum / PEPTID CEREBRAL NATRIURETIC Hirnrinde / SCOARŢĂ CEREBRALĂ Hirnschwund / ATROFIE CEREBRALĂ Hirnsinus / SINUS CRANIAN Hirnsinusographie / SINUSOGRAFIE CEREBRALĂ Himsklerose / CEREBROSCLEROZĂ Himtod / MOARTE ENCEFALICĂ Himventrikel / VENTRICULE CEREBRALE Hirsekornformig / MILIAR Hirsutism / HIRSUTISM His-Purkinje System / SISTEM HIS-PURKINJE Histaminâmie / HISTAMINEMIE Histaminanheftung / HISTAMINOPEXIE Histamintest / PROBĂ LA HISTAMINĂ Histidinâmie / HISTIDINEMIE Histidinase / HISTIDINAZĂ Histidine Deaminase / HISTIDIN-DEZAMINAZĂ Histidinurie / HISTIDINURIE Histiozyt / HISTIOCIT Histiozytenwucherung / HISTIOCITOZĂ Histiozytom / HISTIOCITOM Histiozytose X / HISTIOCITOZĂ X Histiozytosis X / GRANULOM EOZINOFILIC AL OSULUI Histiozytoxanthom / HISTIOCITOXANTOM Histochemie / HISTOCHIMIE Histogramm / HISTOGRAMĂ Historadiographie / HISTORADIOGRAFIE Histounkompatibilitât / HISTOINCOMPATIBILITATE Histrionismus / HISTRIONISM Hitze / CĂLDURĂ Hitzeallele / ALELĂ TERMOSENSIBILĂ Hitzebestăndig / TERMOSTABIL Hitzeempfindlich / TERMOLABIL Hitzeempfindlichkeit / TERMOLABILITATE Hitzeschockproteine / PROTEINE DE ŞOC TERMIC Hitzetherapie / TERMOTERAPIE Hl-Virus / HIV HLA System / SISTEM HLA Hochdruckflussigchromatographie / CROMATOGRAFIE LICHIDĂ DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ Hochrot / VULTUOSINDROM Hocker / GIBOZITATE hocker / PROTUBERANT Hocker / TUBEROZITATE Hockern / GENUFLEXIUNE Hoden / TESTICUL Hodenektopie / ECTOPIE TESTICULARĂ Hodenentzundung / ORHITĂ Hodenkolik / COLICĂ TESTICULARĂ Hodenkrebs / CANCER TESTICULAR Hodenmessung / ORHIDOMETRIE Hodenmissbildung / ANORHIDIE Hodenneuralgie / NEVRALGIE TESTICULARĂ Hodensabsetzung / ORHIDECTOMIE Hodensack / SCROT Hqdensackbruch / HERNIE SCROTALĂ Hodensacklymphodem / LIMFOSCROTUM Hodensackschnitt / OSCHEOTOMIE Hodenschmerz / ORHIALGIE Hodenschmerz / ORHIODINIE Hodenschnitt / ORHIDOTOMIE Hodensenkung / ORHIDOPTOZĂ Hodensfleischhaut / DARTOS Hodgkin Paragranulome / PARAGRANULOM HODGKIN Hodgkin Sarcom / SARCOM HODGKIN 1864 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Hohenangst / AChtOi-OBit Hohenschielen / HIPERTROPIE Hohenschielen / SURSUMVERGENŢĂ Hohle / ANTRU Hohle / CAVITATE Hohlfufl / PICIOR SCOBIT Hohlnadel / CANULĂ Hohlnăgel / COILONICHIE Hohlnagel / KOILONICHIE Hohlraum / CAVITATE Hokkerchen / TUBERCUL Holandrisch / HOLANDRIC Holismus / HOLISM Holistische Medizin / MEDICINĂ HOLISTICĂ Holodiastolisch / HOLODIASTOLIC Hologramm / HOLOGRAMĂ Holographie / HOLOGRAFIE Hologynisch / HOLOGINIC holokrin / HOLOCRIN holosystolisch / HOLOSISTOLIC Holter System / SISTEM HOLTER Holt-Oram syndrome / DISPLAZIE VENTRICULORADIALĂ Holzartigthyroiditis / TIROIDITĂ LEMNOASĂ Holzbauch / ABDOMEN DE LEMN Homeodomain / HOMEODOMENIU homeopatische Arzneimittel / MEDICAMENT HOMEOPATIC Homeotische Genen / GENE HOMEOTICE Homodimere / HOMODIMER Homogenisate / OMOGENAT Homogensystem / SISTEM OMOGEN homologe Chromosom / CROMOZOM OMOLOG homologe Krankheit / BOALĂ OMOLOGĂ homologe Serum / SER OMOLOG homologer Stimulus / STIMUL OMOLOG Homologes / OMOLOG Homologie / OMOLOGIE Homoomorph / HOMEOMORF Homoomorph / HOMOMORF Homoopathie / HOMEOPATIE Homooplastik / HOMEOPLASTIE Homooplastik / HOMOPLASTIE Homoostase / HOMEOSTAZIE Homootherm / HOMEOTERM Homophobie / HOMOFOBIE Homosexualitât / HOMOSEXUALITATE Homosexuell / HOMOSEXUAL homothropisches Enzym / ENZIME HOMOTROPICE Homovanillinsâure / ACID HOMOVANILIC Homozygot / HOMOZIGOT Homozystein / HOMOCISTEINĂ Homozystin / HOMOCISTINĂ Homozystinurie / HOMOCISTINURIE Honig / MIERE (DE ALBINE) Horbereich / AUDIBILITATE Horbereich / CÂMP AUDITIV Horen / AUDIŢIE Horen / AUZ Horimpedanz / IMPEDANŢĂ ACUSTICĂ horizontale Ubertragung / TRANSMISIE ORIZONTALĂ Horkurve / AUDIOGRAMĂ Hormesis / HORMESIS Hormon / HORMON hormonăhnlich / HORMONOID hormonell / HORMONAL Hormonresistenz syndrome / SINDROM DE REZISTENŢĂ HORMONALĂ Hormonsteroiden / STEROIZI HORMONALI Hormontherapie / HORMONOTERAPIE Horn / CORN Hornahautkegel / KERATOCON Horner Pupille / PUPILĂ HORNER Hornhaut / CORNEE Hornhaut / HELODERMIE hornhaut Heredodystrophie / EREDODISTROFIE INELARĂ A ENDOTELIULUI CORNEAN Hornhautdystrophie / DISTROFIE CORNEANĂ Hornhautentzundung / KERATITĂ Hornhauterweichung / KERATOMALACIE Hornhautschmerz / KERATALGIE Hornhautschnitt / KERATECTOMIE Horprufung / AUDIOMETRIE Horschwelle / PRAG DE AUDIBILITATE Horsteine / OTOLIŢI Horstummheit / AUDIMUTITATE Horton Vaskulâre Kopfschmerz / CEFALEE VASCULARĂ HORTON Hospitalismus / HOSPITALISM Howell-Jolly Korperchen / CORPUSCULI HOWELL-JOLLY Hterologer Stimulus / STIMUL HETEROLOG Huft / COXA Hufte / ŞOLD huftenbetreffend / SCIATIC Huftgelenk / COTIL Huftgelenkschmerzen / COXALGIE Huftgelenkspfanne / CAVITATE COTILOIDĂ huftig / COXAL Huftschmerzen / COXODINIE Hugel / CLIVUS Huhnerauge / CLAVUS Huhnerbrust / TORACE ÎN CARENĂ Huile / TUNICĂ Hulsenwurmblase / HIDATIDĂ Hulsenwurmerkrankung / HIDATIDOZĂ hultkranz Syndrom / DISOSTOZĂ CLEIDOCLAVICULARĂ Humanităre Medizin / MEDICINĂ UMANITARĂ humoral / UMORAL humorale Amplifizierungssystem / SISTEME UMORALE DE AMPLIFICARE Humorale Immunităt / IMUNITATE UMORALĂ Humoralismus / UMORALISM Humoralpathologie / PATOLOGIE UMORALĂ Hunger / FOAME Hunger / INANIŢIE Hungerodem / EDEM DE FOAME Hungerodem / EDEM PRIN DENUTRIŢIE Hungerversuch / PROBA DE POST Huntington Choree / COREE HUNTINGTON Hurerei / PROSTITUŢIE Hurler Mucopolysaccharidose / PSEUDOPOLIDISTROFIA HURLER Husten / TUSE Hutchinson Fraktur / FRACTURĂ HUTCHINSON 1865 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Hutchinson Zahn / DINTE HUTCHINSON Hutinei Krankheit / CIROZA CARDIOTUBERCULOASĂ Hyaliinknorpel / CARTILAJ HIALIN hyalin / HIALIN Hyalinkrankheit der Lungen / BOALA MEMBRANELOR HIA-LINE Hyalinose / HIALINOZĂ Hyaloideo-retinale Dysplasie / DISTROFIE HIALOIDORETINIANĂ Hyalomere / HIALOMER Hyaluronidase / HIALURONIDAZĂ Hyaluronsăure / ACID HIALURONIC Hybrid / HIBRID Hybridisation / HIBRIDARE Hybridoma / HIBRIDOM Hydatidenblase / CHIST HIDATIC Hydatit Krankheit / BOALĂ HIDATICĂ Hydradenitis / HIDROSADENITĂ Hydrămie / HIDREMIE Hydramnion / HIDRAMNIOS Hydratation / HIDRATARE Hydrenzephalokrinie / HIDRENCEFALOCRINIE hydrische Krankheit / BOALĂ HIDRICĂ Hydroelektrolytisch / HIDROELECTROLITIC Hydrokolloid / HIDROCOLOID Hydrokolpos / HIDROCOLPOS Hydrolase / HIDROLAZĂ Hydrolysat / HIDROLIZAT Hydrolyse / HIDROLIZĂ Hydrolysierbar / HIDROLIZABIL Hydromassage / HIDROMASAJ Hydromenigozel / HIDROMENINGOCEL Hydrometra / HIDROMETRIE Hydromyelie / HIDROMIELIE Hyaronephrose / HIDRONEFROZĂ Hydronephrose wechselnder intensitât / HIDRONEFROZĂ CONGENITALĂ INTERMITENTĂ Hydroperikard / HIDROPERICARD Hydropexie / HIDROPEXIE Hydrophil / HIDROFIL Hydrophobe / HIDROFOB Hydrophobie / HIDROFOBIE Hydrophthalmus / HIDROFTALMIE Hydrophylie / HIDROFILIE Hydropneumoperikardium / HIDROPNEUMOPERICARD Hydropneumothorax / HIDROPNEUMOTORAX Hydrops / HIDROPIZIE Hydrops / HIDROPS Hydrosalpinx / HIDROSALPINX Hydrotherapie / HIDROTERAPIE Hydrothorax / HIDROTORAX Hydroxilapatit / HIDROXIAPATITĂ Hydroxyd / HIDROXID Hydroxykortikoide / HIDROXICORTICOID Hydroxykortikosteroide / HIDROXICORTICOSTEROID Hydroxyl / HIDROXIL Hydroxylase / HIDROXILAZĂ Hydroxylation / HIDROXILARE Hydroxyprolin / HIDROXIPROLINĂ Hydroxyprolinâmie / HIDROXIPROLINEMIE Hydrozephalus / Wasserkopf / HIDROCEFAL Hydrurie / HIDRURIE Hygiene / IGIENĂ hygroskopisch / HIGROSCOPIC Hylognosie / HILOGNOZIE hylus Tanz / DANS AL HILURILOR Hyoscyamin / HIOSCIAMINĂ Hypakusis / HIPOACUZIE Hypalgesie / HIPOALGEZIE Hypâsthesie / HIPOESTEZIE Hypechlohydrie / HIPERCLORHIDRIE Hypeimmunisierung / HIPERIMUNIZARE Hypeinsulinâmie / HIPERINSULINEMIE Hypekâtonemie / HIPERCETONEMIE Hypelipoproteinâmie / HIPERLIPOPROTEINEMIE Hypemenorrhoe / HIPERMENOREE Hypephosphatămie / HIPERFOSFATEMIE Hypepyrexie / HIPERPIREXIE Hyperakantose / HIPERACANTOZĂ Hyperaktives Kind / COPIL HIPERACTIV Hyperaktivităt / HIPERACTIVITATE Hyperakusis / HIPERACUZIE Hyperaldosteronismus / HIPERALDOSTERONISM Hyperalgesie / HIPERALGEZIE Hyperâmie / HIPEREMIE Hyperammoniâmie / HIPERAMONIEMIE Hyperazidităt / HIPERACIDITATE Hyperazotămie / HIPERAZOTEMIE Hyperazoturie / HIPERAZOTURIE Hyperbilirubinămie / HIPERBILIRUBINEMIE Hyperchromatisch / HIPERCROM Hyperchromie / HIPERCROMIE Hyperdgonadismus / HIPERGONADISM Hyperekplexie / HIPEREKPLEXIE Hyperelektrolytâmie / HIPERELECTROLITEMIE hyperendemische Krankheit / BOALĂ HIPERENDEMICĂ hypereosinophylisches Syndrom / SINDROM HIPEREOZI-NOFILIC Hyperfollikulinismus / HIPERFOLICULINISM Hypergammaglobulinămie / HIPERGAMAGLOBULINEMIE Hypergenese / HIPERGENEZĂ Hypergenitalismus / HIPERGENITALISM Hypergie / HIPERERGIE Hyperglobulinemâmie / HIPERGLOBULINEMIE hyperglykămie / HIPERGLICEMIE hyperglykâmisch / HIPERGLICEMIANT Hyperglyzinâmie / HIPERGLICINEMIE Hyperglyzinurie / HIPERGLICINURIE Hyperglyzystie / HIPERGLICISTIE Hyperhidrosis- HIPERHIDROZĂ Hyperhomozysteinămie / HIPERHOMOCISTEINEMIE Hyperhydratation / HIPERHIDRATARE Hyperimmunserum / SER HIPERIMUN Hyperinose / HIPERFIBRINEMIE Hyperinsulinismus / HIPERINSULINISM Hyperkalemie / HIPERKALIEMIE Hyperkaliurie / HIPERKALIURIE Hyperkapnie / HIPERCAPNIE Hyperkinesie / HIPERKINEZIE Hyperkinesie / HIPERKINEZIE hyperkintische Syndrom / SINDROM HIPERKINETIC Hyperknochenabbau / HIPEROSTEOLIZĂ 1866 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Hyperkoaguiămie / HiFERCOAGULABiLiTATE Hyperkolesterolămie / HIPERCOLESTEROLEMIE Hyperkortizism / HIPERCORTICISM Hyperkrinie / HIPERCRINIE Hyperkynetisches Kind / COPIL HIPERKINETIC Hyperlipămie / HIPERLIPEMIE Hyperlipidămie / HIPERLIPIDEMIE Hyperlordose / HIPERLORDOZĂ Hyperluteinismus / HIPERLUTEINISM Hyperlysinâmie / HIPERLIZINEMIE Hypermagnesâmie / HIPERMAGNEZIEMIE Hypermastie / HIPERMASTIE Hypermethinămie / HIPERMETIONINEMIE Hypermetrie / HIPERMETRIE Hypernatrâmie / HIPERNATRIEMIE h'ypernatriurie / HIPERNATRIURIE Hypernephrom / HIPERNEFROM Hyperorchidism / HIPERORHIDIE Hyperorexie / HIPEROREXIE Hyperosmolalităt / HIPEROSMOLALITATE Hyperosmolarităt / HIPEROSMOLARITATE Hyperosmolărkoma / COMĂ HIPEROSMOLARĂ Hyperosteoklastose / HIPEROSTEOCLASTOZĂ Hyperostrogenismus / HIPERESTROGENISM Hyperovaria / HIPEROVARIE Hyperoxalurie / HIPEROXALURIE Hyperoxâmie / HIPEROXEMIE Hyperoxie / HIPEROXIE Hyperparathyreoidie / HIPERPARATIROIDISM Hyperpathie / HIPERPATIE Hyperpepsie / HIPERPEPSIE Hyperperistaltismus / HIPERPERISTALTISM Hyperphalangie / HIPERFALANGIE Hyperphosphaturie / HIPERFOSFATURIE Hyperpituitarismus / HIPERPITUITARISM Hyperplasie / HIPERPLAZIE hyperplastische Myelose / MIELOZĂ HIPERPLASTICĂ Hyperpneumatose / HIPERPNEUMATOZĂ Hyperpnoe / HIPERPNEE Hyperpolarisation / HIPERPOLARIZARE Hyperprolaktinâmie / HIPERPROLACTINEMIE Hyperprolinămie / HIPERPROLINEMIE Hyperprosexia / HIPERPROSEXIE Hyperproteinâmie / HIPERPROTEINEMIE Hyperreflexie / HIPERREFLEXIE Hypersekretion / HIPERSECREŢIE Hypersexualităt / HIPERSEXUALITATE Hypersthenurie / HIPERSTENURIE Hypersympathikotonie / HIPERSIMPATICOTONIE Hypertelorismus / HIPERTELORISM Hyperthymie / HIPERTIMIE. Hyperthyroxinâmie / HIPERTIROXINEMIE Hypertonie / HIPERTONIE hypertonisch / HIPERTON Hypertonizităt / HIPERTONICITATE Hypertrichose / HIPERTRICOZĂ Hypertriglizeridâmie / HIPERTRIGLICERIDEMIE Hypertrophie / HIPERTROFIE hypertrophische Kardiomyopathie / CARDIOMIOPATIE HIPERTROFICĂ hypertrophische Pylorusstenose / STENOZĂ HIPERTROFICĂ , A PILORULUI Hyperventilationsyndrom / SINDROM DE HIPERVENTILAŢIE Hyperviskositătsyndrom / SINDROM DE HIPERVISCOZITATE Hypervitaminose / HIPERVITAMINOZĂ Hypervolemie / HIPERVOLEMIE Hypespastisch / HIPERSPASTIC Hypethyreose / HIPERTIROIDIE hypnagoge / HIPNAGOG Hypnoidzustand / STARE HIPNOIDĂ Hypnontoxin / HIPNOTOXINĂ Hypnopompe / HIPNOPOMPIC Hypnose / HIPNOTISM Hypnose / HIPNOZĂ hypnotisch / HIPNOTIC Hypoalbuminâmie / HIPOALBUMINEMIE Hypoandrogenie / HIPOANDROGENIE Hypoazidităt / HIPOACIDITATE Hypoazoturie / HIPOAZOTURIE Hypobarismus / HIPOBARISM Hypochondria / IPOHONDRIE Hypochrome Anămie / ANEMIE HIPOCROMĂ hypodermisch / HIPODERMIC Hypodermitis / HIPODERMITĂ hypodiastolische Herzinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ HIPODIASTOLICĂ Hypoergie / HIPOSENSIBILITATE Hypofibrinogenămie / HIPOFIBRINOGENEMIE Hypogeusia / HIPOGEUZIE Hypoglykămie / HIPOGLICEMIE hypoglykâmissche Sulphonamid / SULFAMIDĂ HIPOGLICEMIANTĂ hypoglyzămische Koma / COMĂ HIPOGLICEMICĂ Hypogonadismus / HIPOGONADISM Hypohydrose / HIPOHIDROZĂ Hypoinsulinismus / HIPOINSULINISM Hypokaliămie / HIPOKALIEMIE Hypokalzie / HIPOCALCIE Hypokalziurie / HIPOCALCIURIE Hypokapnie / HIPOCAPNIE hypoklykămisches Syndrom / SINDROM HIPOGLICEMIC Hypokolesterlămisch / HIPOCOLESTEROLEMIANT Hypokortizismus / HIPOCORTICISM Hypokynesis / HIPOKINEZIE Hypolcholesterinâmie / HIPOCOLESTEROLEMIE Hypolipămie / HIPOLIPEMIE hypolipemisch / HIPOLIPEMIANT Hypomanie / HIPOMANIE Hypomenorrhoe / HIPOMENOREE Hypomimie- / HIPOMIMIE Hyponatrămie / HIPONATREMIE Hyponatriurie / HIPONATRIURIE Hypoparathyreoidismus / HIPOPARATIROIDIE Hypophalangie / HIPOFALANGIE Hypophobie / HIPOFOBIE Hypophosphatâmie / HIPOFOSFATEMIE Hypophosphaturie / HIPOFOSFATURIE hypophysăr / HIPOFIZAR hypophysăre Kachexie / CAŞEXIE HIPOFIZARĂ hypophysăres Zwergwuchs / NANISM HIPOFIZAR Hypophyse / HIPOFIZĂ hypophyseal Hormon / HORMON HIPOFIZAR Hypophysektomie / HIPOFIZECTOMIE Hypophysenvorderlappen / ADENOHIPOFIZĂ Hypophysenvorderlappenhormon / HORMON ANTEHIPOFIZAR Hypophysenzelt / CORT PITUITAR 1867 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Hypophysiolyse / HIPOFIZIOLIZĂ Hypopinealismus / HIPOPINEALISM Hypopituitarismus / HIPOPITUITARISM Hypoplasie / HIPOPLAZIE Hypoprosexie / HIPOPROSEXIE Hypoprosexie / HIPOPROSEXIE Hypoproteinămie / HIPOPROTEINEMIE Hypopyon / HIPOPION Hyporeflexie / HIPOREFLEXIE Hyposiderămie / HIPOSIDEREMIE Hyposmie / HIPOSMIE Hyposmolaritât / HIPOOSMOLARITATE Hypospadie / HIPOSPADIAS Hypospermie / HIPOSPERMIE Hyposteatolyse / HIPOSTEATOLIZĂ Hyposthenie / HIPOSTENIE Hyposthenurie / HIPOSTENURIE Hypostrogenie / HIPOESTROGENIE hypothalamisches Syndrom / SINDROM HIPOTALAMIC Hypothalamo-Hypophysen-Achse / AX HIPOTALAMO-HIPOFIZAR Hypothalamus / HIPOTALAMUS Hypothelorismus / HIPOTELORISM Hypothenai / HIPOTENAR Hypothermie / HIPOTERMIE Hypothese / IPOTEZĂ Hypothrophie / HIPOTROFIE Hypcthymie / HiPOTIMIE Hypothyreoidismus / HIPOTIROIDIE Hypotonie / HIPOTENSIUNE Hypotonie / HIPOTONIE hypotonisch / HIPOTON hypotrophisches Neugeborene / NOU-NĂSCUT HIPOTROFIC Hypotrychose / HIPOTRICOZĂ Hypovitaminose / HIPOVITAMINOZĂ hypovolămischer Schock / ŞOC HIPOVOLEMIC Hypovolemie / HIPOVOLEMIE Hypoxâmie / HIPOXEMIE Hypoxie / HIPOXIE Hypsarrhythmia / HIPSARITMIE Hypurie / HIPURIE Hysteresis / HISTEREZIS Hysteria / ISTERIE hysterische Paralyse / PARALIZIE ISTERICĂ hysterische Personlichkeit / PERSONALITATE ISTERICĂ hysterischer Schwindel / VERTIJ ISTERIC Hysterktomie / HISTERECTOMIE Hysterographie / HISTEROGRAFIE Hysterokolpektomie / HISTEROCOLPECTOMIE Hysterometrie / HISTEROMETRIE Hysteropexie / HISTEROPEXIE Hysteroplastik / HISTEROPLASTIE Hysteroptose / HISTEROPTOZĂ Hysterosalpingographie / HISTEROSALPINGOGRAFIE Hysteroskope / HISTEROSCOP Hysteroskopie / HISTEROSCOPIE Hysterotomie- HISTEROTOMIE Hysterozystopexie / HISTEROCISTOPEXIE I I System / SISTEM I latrochemie / IATROCHIMIE latrogen / IATROGEN iatrogenische Krankheit / BOALĂ IATROGENICĂ iatrogenisches Diabetes / DIABET IATROGENIC latrophysik / IATROFIZICĂ Ich / EGO Ichthyol / IHTIOL Ideation / IDEAŢIE Idee / IDEE Ideendissoziation / DISOCIAŢIE MENTALĂ Ideenstreich / FUGĂ DE IDEI Identifizierung / IDENTIFICARE Identităt / IDENTITATE Idiochromosome / IDIOCROMOZOM Idioglossie / IDIOGLOSIE Idiogramm / IDIOGRAMĂ idiopathiche paroxistische Myoglobinurie / MIOGLOBINURIE PAROXISTICĂ IDIOPATICA idiopathisch / IDIOPATIC idiopathisch akute Herzbeutelentzundung / PERICARDITĂ ACUTĂ CRIPTOGENETICĂ idiopathische Epilepsie / EPILEPSIE ESENŢIALĂ idiopathische Krankheit / BOALĂ IDIOPATICĂ Idiopathische Steatorrho / STEATOREE IDIOPATICĂ idiopathische Thrombozytopenie / PURPURĂ TROMBOCITOPENICĂ IDIOPATICĂ idiopathische thrombozytopenische Purpura / TROMBOPENIE ESENŢIALĂ Idiophagenedenismus / IDIOFAGEDENISM Idiosinkrasie / IDIOSINCRAZIE Idiosome / IDIOZOM Idiotop / IDIOTOP Idiotyp / IDIOTIP Idiotypie / IDIOTIPIE Idioventrikulăr / IDIOVENTRICULAR Ignipunktur / IGNIPUNCTURĂ ikterisch / ICTERIC Ikterus / ICTER Ikterus Index / INDICE ICTERIC lleitis / ILEITĂ lleitis regionalis / ILEITĂ REGIONALĂ lleokolisch / ILEOCOLIC lleokolitis / ILEOCOLITĂ lleon / ILEON lleopathie / ILEOPATIE lleorektostomie / ILEORECTOSTOMIE lleostomie / ILEOSTOMIE lleozystostomie / ILEOCISTOSTOMIE iliacal / ILIAC lliopsoitis / ILIOPSOITĂ lliosakralentzundung / SACROILIITĂ Imaturitât / IMATURITATE Imminenz / IMINENŢĂ immmn / IMUN Immortalisierung / IMORTALIZARE Immunadhăsion / ADERENŢĂ IMUNĂ Immunadsorption / IMUNOADSORBŢIE immunantwort Gen / GENĂ DE RĂSPUNS IMUNITAR Immunautoradiographie / IMUNOAUTORADIOGRAFIE Immundefekt / DEFICIT IMUNITAR Immundefizytkrankheit / BOALĂ IMUNODEFICITARĂ immune Stimulierung / STIMULARE IMUNĂ immune Uberwachung / SUPRAVEGHERE IMUNOLOGICĂ Immunenzymologie / IMUNOENZIMOLOGIE Immunforderung / FACILITARE IMUNITARĂ Immunhâmatologie / IMUNOHEMATOLOGIE Immunhâmolyse / IMUNOHEMOLIZĂ immunisierend / IMUNIZANT Immunisiereung / IMUNIZARE 1868 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Jmmunisiert / IMUNIZAT immunităr / IMUNITAR Immunităre Krankheit / BOALA IMUNITARĂ immunitât / IMUNITATE Immunkomplex / COMPLEX IMUN Immunkomplexenkrankheit / BOALA COMPLEXELOR IMUNE îmmunoadherenz / IMUNOADERENŢĂ Immunoblast / (MUNOBLAST Immunoblastosarkom / IMUNOBLASTOSARCOM Immunochemie / IMUNOCHIMIE Immunochemiotherapie / IMUNOCHIMIOTERAPIE Immunodeffizienz / CARENŢĂ IMUNITARĂ Immunodiffusion / IMUNODIFUZIE Immunoelektrodiffusion / IMUNOELECTRODIFUZIUNE Immunoelektrophorese / IMUNOELECTROFOREZĂ Immunofluoreszenz / IMUNOFLUORESCENŢĂ Immunofluorometrie / IMUNOFLUORIMETRIE Immunogenetik / IMUNOGENETICĂ immunogenetisch / IMUNOGEN Immunogenitât / IMUNOGENICITATE Immunoglobulin / IMUNOGLOBULINĂ Immunoglobulin Klasse / CLASĂ DE IMUNOGLOBULINE Immunoglobulinopathie / IMUNOGLOBULINOPATIE Immunohistochemie / IMUNOHISTOCHIMIE Immunokompetente Zelle / CELULĂ IMUNOCOMPETENTĂ Immunokompetenz / IMUNOCOMPETENŢĂ Immunologie / IMUNOLOGIE immunologische hâmolytische Anămie / ANEMIE HEMOLITICĂ IMUNOLOGICĂ immunologische Klonalselektion / SELECŢIE CLONALĂ IMUNOLOGICĂ Immunolymphoszintigraphie / IMUNOLIMFOSCINTIGRAFIE Immunomodulator / IMUNOMODULATOR Immunoparasitologie / IMUNOPARAZITOLOGIE Immunopathologie / IMUNOPATOLOGIE Immunophagozytose / IMUNOFAGOCITOZĂ Immunopharmakologie / IMUNOFARMACOLOGIE Immunoprăzipitazion / IMUNOPRECIPITARE Immunoprolifferativ / IMUNOPROLIFERATIV Immunoprophylaxe / IMUNOPROFILAXIE immunostimulans / IMUNOSTIMULANT Immunostimulanz / IMUNOSTIMULARE Immunosupression / IMUNODEPRESIE immunosupressive / IMUNOSUPRESOR Immunosupressive Therapie / TERAPIE IMUNOSUPRESIVĂ immunosupressor / IMUNODEPRESOR Immunoszintigramm / IMUNOSCINTIGRAMĂ Immunoszintigraphie / IMUNOSCINTIGRAFIE Immunotherapie / IMUNOTERAPIE Immunotoxin / IMUNOTOXINĂ Immunotransfusion / IMUNOTRANSFUZIE Immunozyt / IMUNOCIT Immunozytoadherenz / IMUNOCITOADERENŢĂ Immunozytochemie / IMUNOCITOCHIMIE Immunproliferativ syndrom / SINDROM IMUNOPROLIFERATIV Immunschwâche / IMUNODEFICIENŢĂ Immunselektion / IMUNOSELECŢIE Immunserum / IMUNOSER Immunsupression / IMUNOSUPRESIE Immunsystem / SISTEM IMUNITAR Immuntoleranz / TOLERANŢĂ IMUNOLOGICĂ Immunzelle / CELULĂ IMUNOEFECTOARE Impedanz / IMPEDANŢĂ Impfbehandlung / VACCINOTERAPIE Impflanzette / VACCINOSTIL Impflehre / VACCINOLOGIE Impfpistole / DERMO-JET Impfserum / SER IMUNIZANT Impfstoff / VACCIN Impfung / VACCINARE Impfung, gegen Meningokokken / VACCIN ANTIMENINGOCO-CIC Implantologie / IMPLANTOLOGIE Impotenz / IMPOTENŢĂ imunreaktives Materiell / MATERIAL (MUNOREACTIV In der Mitte / MEDIAN In situ Hybridisation / HIBRIDARE IN SITU Inadaptation / INADAPTARE inaktivierend / INACTIVATOR inaktiviert Serum / SER INACTIVAT Inaktivierung / INACTIVARE Inappetenz / ANOREXIE Index / INDICE Indikan / INDICAN Indikanurie / GLAUCURIE Indikanurie / INDICANURIE Indikator / INDICATOR Individualisation / INDIVIDUALIZARE Individualitât / INDIVIDUALITATE Indolent / INDOLOR Induktion / INDUCŢIE induktives System / SISTEM INDUCTIBIL Induktor / INDUCTOR induziertes Zuckerprobe / PROBA DE HIPERGLICEMIE PROVOCATĂ Induziertsymptom / SINDROM INDUS infantile Zerebralparese / INFIRMITATE MOTRICE CEREBRALĂ infantiler Halbseitenlăhmung / HEMIPLEGIE CEREBRALĂ INFANTILĂ infantiler schmerzliches Pronation / PRONAŢIE DUREROASĂ A COPIILOR infantiler Zwergwuchs / INFANTILONANISM Infantilismus / INFANTILISM Infarkt / INFARCT Infarktektomie l INFARCTECTOMIE Infarzierung / INFARCTIZARE Infektionsindex / INDICE DE INFECŢIE Infektionskrâftige Phage / FAG VIRULENT infektiose Krankheit / BOALĂ INFECŢIOASĂ infektiose Mononukleose / MONONUCLEOZĂ INFECŢIOASĂ infektiose Warze / MOLLUSCUM CONTAGIOSUM infektioser Schock / ŞOC INFECŢIOS infektioses Erythem / ERITEM INFECŢIOS ACUT Infibulation / INFIBULAŢIE Infiltrat / INFILTRAT Infiltration / INFILTRAŢIE Influenza / GRIPĂ Influenzalebendimpfstoff / VACCIN ANTIGRIPAL Information / INFORMAŢIE Informationsmedizin / MEDICINĂ INFORMAŢIONALĂ Informationstheorie / TEORIA INFORMAŢIEI infraklinisch / INFRACLINIC Inframastitis / INFRAMASTITĂ Infrarot / INFRAROŞU înfraschall / INFRASUNET Infundibulektomie / INFUNDIBULECTOMIE Infundibulotomie / INFUNDIBULOTOMIE Infundibulum / CON ARTERIAL Infundibulum / INFUNDIBUL Infusion / PERFUZIE Infusorien / INFUZORI Inhibitionsneuron / NEURON INHIBITOR Inienzephalie / INIENCEFALIE 1869 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Initiation / INIŢIERE Inkarnation / INCARNARE Inkohărenz / INCOERENŢĂ Inkompatibilităt / INCOMPATIBILITATE Inkompetent / INCOMPETENT Inkomplettes Antikorper / ANTICORP INCOMPLET Inkontinenz / INCONTINENŢĂ Inkrement / INCREMENT Inkrustation / ÎNCRUSTAŢIE Inkrustation / ÎNCRUSTARE Inkubation / INCUBAŢIE inkurabel / INCURABIL innenluminall / INTRALUMINAL innere Kapsel / CAPSULĂ INTERNĂ innere Keilbein / CUNEIFORM MEDIAL innere Medizin / MEDICINĂ INTERNĂ innere Sekretion / SECREŢIE INTERNĂ inneres Gehorgangsyndrom / SINDROM DE CONDUCT AUDITIV INTERN inneres kapsel syndrom / SINDROM DE CAPSULĂ INTERNĂ inneres keimblatt / ENDODERM inneres Milieu / MEDIU INTERN inneres Ohr / URECHE INTERNĂ Innerlich / INTERN Innertanz / INERTANŢĂ Innervation / INERVAŢIE innewohnend / INTRINSEC Inoklusion / INOCLUZIE inokulabel / INOCULABIL Inokulation / INOCULARE Inokulum / INOCULUM Inosin / INOZINĂ Inositol / INOZITOL Inotrope / INOTROP Inotropismus / INOTROPISM Insekt / INSECTĂ Insektenbekămpfung / DEZINSECŢIE insektifuge / INSECTIFUG insektizid / INSECTICID Insei / INSULĂ Inselepilepsie / EPILEPSIE INSULARĂ Inselsklerose / SCLEROZĂ INSULARĂ Insertionmutageneze / MUTAGENEZĂ INSERŢIONALĂ Insertionstenopathie des Griffelfortsatz / STILOIDITĂ RADIALĂ Inskription / INSCRIPŢIE Insorption / INSORBŢIE Inspirationskapazitât / CAPACITATE INSPIRATORIE inspiratorisch / INSPIRATOR Inspiratorisches Reservevolumen / VOLUM INSPIRATOR DE REZERVĂ inspiratorisches Reservevolumen pro Sekunde / VOLUM INSPIRATOR MAXIM PE SECUNDĂ instabiles Angina / ANGOR INSTABIL Instrumentarăm / INSTRUMENTAŢIE Insuffizienz / INSUFICIENŢĂ Insular / INSULAR Insulin / INSULINĂ Insulinabhăngigkeit / INSULINO-DEPENDENŢĂ Insulinâmie / INSULINEMIE insulindeprivation / INSULINOPRIV Insulinmangeldiabetes / DIABET INSULINO-DEPENDENT insulinoide / INSULINOID Insulinom / INSULINOM Insulinpumpe / POMPĂ DE INSULINĂ Insulinresistenz / INSULINO-REZISTENŢĂ Insulinschock / ŞOC INSULINIC Insulintest / PROBĂ LA INSULINĂ Insulintherapie / INSUL!NOTERAP!E Intabiler Hămoglobin / HEMOGLOBINĂ INSTABILĂ Integrase / INTEGRAZĂ Integration / INTEGRARE Intekalative Stoffe / AGENT INTERCALANT Intelligenz / INTELIGENŢĂ Intelligenzprufung / PSIHOMETRIE Intelligenzquotient / COEFICIENT DE INTELIGENŢĂ Intensitât / INTENSITATE Intensivmedizin / TERAPIE INTENSIVĂ Intensivpflege / ÎNGRIJIRI INTENSIVE Intentionstremor / TREMURĂTURĂ INTENŢIONALĂ interartikulâr / INTERARTICULAR Interdigitation / INTERDIGITAŢIE Interdisziplinaritât / INTERDISCIPLINARITATE Interferenz / INTERFERENŢĂ Interferenzdissoziation / DISOCIAŢIE PRIN INTERFERENŢĂ Intergaldose / DOZĂ INTEGRALA interkostal / INTERCOSTAL Interkostalneuralgie / NEVRALGIE INTERCOSTALĂ Interkrikothyrotomie / INTERCRICOTIROTOMIE interkurrent / INTERCURENT Interkurrente Krankheit / BOALĂ INTERCURENTĂ Interleukin / INTERLEUKINE Interlobitis / INTERLOBITĂ Intermediar / INTERMEDIAR Intermediare Filamente / FILAMENTE INTERMEDIARE Intermenstruell / INTERMENSTRUAL Intermittenz / INTERMITENŢĂ Intermittierend / INTERMITENT Intermittierende Oberbauch Muskelkontraktion / TENSIUNE INTERMITENTĂ A EPIGASTRULUI Intermittierendes Hinken / CLAUDICAŢIE INTERMITENTĂ Internalisation / INTERNALIZARE internaţionale Einheit / UNITATE INTERNAŢIONALĂ Internationale Enzymeinheit / UNITATE ENZIMATICĂ INTERNAŢIONALĂ internationales Einheitssystem / SISTEM INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ Internierung / INTERNARE internukleare fortschrittende Augenmuskellăhmung / OFTAL-MOPLEGIE EXTERNĂ NUCLEARĂ PROGRESIVĂ interossăr / INTEROSOS interozeptiv / INTEROCEPTIV interozeptor / INTEROCEPTOR Interphărenz RNS / ARN INTERFERENT Interphase / INTERFAZĂ Interpolation / INTERPOLARE Intersektion / INTERSECŢIE Intersexualităt / INTERSEXUALITATE interstitielle Bindegewebe / STROMĂ interstitielle Krankheit / BOALĂ INTERSTIŢIALĂ interstitielle Nephropathie / NEFROPATIE INTERSTIŢIALĂ interstitielle Pneumonie / PNEUMONIE INTERSTIŢIALĂ Intervall / INTERVAL interventrikulâre Furchen / ŞANŢURI INTERVENTRICULARE Interzellularbrucke / JONCŢIUNI CELULARE intestinaler Infantilismus / INFANTILISM INTESTINAL Intima / INTIMA Intoleranz / INTOLERANŢĂ intraaortische diastolische Genepulsation / CONTRAPULSAŢIE DIASTOLICĂ INTRA-AORTICĂ intraartikulâr / INTRAARTICULAR intradermaler Naevus / NEV INTRADERMIC intradermales Basaliom / CARCINOM INTRAEPIDERMIC intradermisch / INTRADERMIC intraepidermales Epitheliom / EPITELIOM INTRAEPIDERMIC 1870 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Intrakapsulăr / INTRACAPSULAR jntrakranialle Hypotonie / HIPOTENSiUNE iNTRACRANiANÂ intrakranielle Druck / PRESIUNE INTRACRANIANÂ intrakranielle Druckerhohung / HIPERTENSIUNE INTRACRANIANÂ intraluminall / INTRALUMINAL intramedullar / INTRAMEDULAR intramural / INTRAMURAL intramuskulăr / INTRAMUSCULAR intrathekal / INTRATECAL intrauterine Besamung / INSEMINARE INTRAUTERINĂ intrauterines Immunităt / IMUNITATE INTRAUTERINĂ Intrauterinpessar / DISPOZITIV CONTRACEPTIV INTRAUTERIN Intrauterinpessar / STERILET intravaskulâr / INTRAVASCULAR intravenos / INTRAVENOS intravenose Urographie / UROGRAFIE INTRAVENOASĂ intravenoserdrogen blasen Krankheit / BOALĂ BULOASĂ A UTILIZATORILOR DE DROGURI INTRAVENOASE intraventrikulâr / INTRAVENTRICULAR intrazellulare Immunităt / IMUNIZARE INTRACELULARĂ intrinsic-Faktor / FACTOR INTRINSEC Introjektion / INTROIECŢIE Introspektion / INTROSPECŢIE Introversion / INTROVERSIUNE introvertiert / INTROVERTIT Intrusion / INTRUZIE Intubation / INTUBAŢIE Intumeszenz / INTUMESCENŢĂ Inulin / INULINĂ Invasion / INVAZIE invasive / INVAZIV Invertseife / SĂPUN INVERSAT Investigation / INVESTIGAŢIE Involutionsdepression / DEPRESIE DE INVOLUŢIE Inzest / INCEST Ion / ION lonentherapie / IONOTERAPIE lonentrâger / IONOFORI lonenwechselchromatographie / CROMATOGRAFIE PRIN SCHIMB IONIC ionisant / IONIZANT lonisation / IONIZARE lonogramm / IONOGRAMĂ lonophoren / IONOFORI lonophorese / IONOFOREZĂ lonpumpe / POMPĂ IONICĂ lontophorese / IONTOFOREZĂ Ipeca / IPECA ireponibel / IREDUCTIBIL Iridektomie / IRIDECTOMIE Iridencleisis / IRIDENCLEZIS Iridium / IRIDIU 192 Iridochoreoiditis / IRIDOCOROIDITĂ Iridodyalise / IRIDODIALIZĂ Iridokeratite / IRIDOKERATITĂ Iridokonstriktor / IRIDOCONSTRICTOR Iridologie / IRIDOLOGIE Iridonesis / IRIDODONESIS Iridoplegie / IRIDOPLEGIE Iridoskisis / IRIDOSCHIZIS Iridosklerektomie / IRIDOSCLERECTOMIE Iridoskopie / IRIDOSCOPIE Iridotomie / IRIDOTOMIE Iridozyklitis / IRIDOCICLITĂ Iritis / IRITĂ Irresein / ALIENARE Irresein / DEMENŢĂ Irreversibilitât / IREVERSIBILITATE irreversibler Schock / ŞOC IREVERSIBIL Irrsin / ALIENARE MENTALĂ Ischămie / ISCHEMIE ischemische Herzkrankheit / BOALĂ CARDIACĂ ISCHEMICĂ ischemische Kardiopathie / CARDIOPATIE ISCHEMICĂ Ischialgie / NEVRALGIE SCIATICĂ Ischialgie / SCIATICĂ Ischias / ISCHIALGIE Ischias / SCIATALGIE ischiatik / ISCHIATIC Iseikonie / IZEICONIE Isoagglutination / IZOAGLUTINARE Isoagglutinin / IZOAGLUTININĂ Isoagglutinogene / IZOAGLUTINOGEN Isoallergie / IZOALERGIE Isoantigene / IZOANTIGEN Isoantikorper / IZOANTICORP Isobar / IZOBARE Isobologramm / IZOBOLOGRAMĂ Isochorie / IZOCORIE isochrom / IZOCROM Isochromosome / IZOCROMOZOM isochron / IZOCRON Isodaktilismus / IZODACTILISM isodont / IZODONT Isodose / IZODOZĂ Isodyastolisch / IZODIASTOLIC Isodynamisch / IZODINAMIC Isoelektrisch / IZOELECTRIC isoelektrischer Punkt / PUNCT IZOELECTRIC Isoelektrofokalisation / IZOELECTROFOCALIZARE Isoenzym / IZOENZIMĂ isogenisch / IZOGENIC Isognath / IZOGNAT Isogruppe / IZOGRUP Isohămagglutination / IZOHEMAGLUTINARE Isohâmolyse / IZOHEMOLIZĂ Isohămolysin / IZOHEMOLIZINĂ Isoimmunisierung / IZOIMUNIZARE Isokoagulâmie / IZOCOAGULABILITATE Isokortex / IZOCORTEX Isoliert / IZOLAT Isolierte Stenose des Ductus Hepaticus Communis / DIS-TONIE DE CANAL HEPATIC Isolierung / IZOLARE Isomerase / IZOMERAZĂ Isomere / IZOMERI Isomerie / IZOMERIE Isomerisation / IZOMERIZARE isomerische Spezifizitât / SPECIFICITATE IZOMERICĂ isometrisch / IZOMETRIC Isometropie / IZOMETROPIE Isomorph / IZOMORF Isomorphism / IZOMORFISM Isoniazid / IZONIAZIDĂ Isoosmotisch / IZOOSMOTIC Isopathie / IZOPATIE Isoprene / IZOPREN isoprenoid / IZOPRENOID Isopter / IZOPTER isopyknische Zentrifugation / CENTRIFUGARE IZOPICNICĂ Isorrhythmisch / IZORITMIC Isosexuell / IZOSEXUAL 1871 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Isosporidiose / IZOSPORIDIOZĂ Isosterie / IZOSTERIE Isosthenurie / IZOSTENURiE isotherm / IZOTERM Isothermagnosie / IZOTERMOGNOZIE isothermisch / IZOTERMIC isotone / IZOTON Isotonie / IZOTONIE isotonische Losung / SER FIZIOLOGIC IZOTON Isotonisches Losung / SOLUŢIE IZOTONICĂ Isotope / IZOTOP isotopisch / IZOTOPIC isotopische Nephrogamm / NEFROGRAMĂ IZOTOPICĂ Isotransplantat / GREFĂ IZOGENICĂ Isotransplantat / IZOGREFĂ isotropisch / IZOTROP Isotyp / IZOTIP Isotypie / IZOTIPIE Isovolumetrisch / IZOVOLUMETRIC Isozym / IZOZIMĂ Isozytose / IZOCITOZĂ Isperistaltische Anastomose / ANASTOMOZĂ IZOPERISTALTICĂ Israel Verfahren / PROCEDEU ISRAEL isthmozervikale VerschluBschwăche / INCOMPETENŢĂ CERVICALĂ Isthmus / ISTM Itai-ltai Krankheit / BOALĂ ITAI-ITAI IVIC Syndrom / SINDROM IVIC Jotazismus / lOiACiSM Joule Effekt / EFECT JOULE juckend / PRURIGEN Juckflechte / PRURIGO Juckpockhen / STROFULUS Juckreiz / PRURIT juckreizmittel / ANTIPRURIGINOS Jugendirresein / HEBEFRENIE jugendlich / JUVENIL jugendliche chronische Polyarthritis / POLIARTRITĂ CRONICĂ JUVENILĂ jugendliche Granuloma / LIPOGRANULOM JUVENIL jugendliche Sulphatidose / SULFATIDOZĂ JUVENILĂ jugendliche Xanthoma / XANTOM JUVENIL jugendliches Skorbut / SCORBUT INFANTIL Jugulogramm / JUGULOGRAMĂ Jungfernhâutchen / HIMEN Jungfernzeugung / PARTENOGENEZĂ. Jungfraulichkeit / VIRGINITATE Junglingsalter / ADOLESCENŢĂ juveniler Diabetes / DIABET JUVENIL juxtaartikulâr / JUXTAARTICULAR juxtaglomerulăr / JUXTAGLOMERULAR juxtaglomerulărer Apparatus / APARAT JUXTAGLOMERULAR Juxtaglomerulărer Zellen / CELULE JUXTAGLOMERULARE juxtakortikales Osteosarkom / SARCOM OSTEOGEN JUXTA-CORTICAL juxtaliminar / JUXTALIMINAR juxtapylorisch / JUXTAPILORIC J Jackson Epilepsie / EPILEPSIE JACKSONIANĂ Jadassohn-Tieche Năvus / NEV SEBACEU AL LUI JADAS-SOHN jahreszeitliche Affektstorung / TULBURARE AFECTIVĂ SEZONIERĂ jahrezeitige Depression / DEPRESIE SEZONIERĂ Jâhzorn / FURIE Jamaikaerbrechenkrankheit / BOALĂ EMETIZANTĂ JAMAICANĂ James Fasern / FIBRE JAMES JapanfluBfieber / FEBRĂ FLUVIALĂ DE JAPONIA Javelisation / JAVELIZARE Jejunoplastik / JEJUNOPLASTIE Jejunostomie / JEJUNOSTOMIE jeune Krankheit / DISPLAZIE TORACICĂ ASFIXIANTĂ Joch / JUGUM Jod / IOD Jodabnahme / IODOCAPTARE Jodămie / IODEMIE Jodid / IODIDĂ Jodid / IODURĂ Jodismus / IODISM Jodmangelstruma / GUŞĂ ENDEMICĂ Jodoform / IODOFORM Jodophylie / IODOFILIE Jodopsin / IODOPSINĂ Jodtherapie / IODOTERAPIE Jodthyronine / DIIODOTIRONINĂ Jodthyrosin / IODOTIROZINĂ Jodthyrosine / DIIODOTIROZINĂ Jodurie / IODURIE Jodvergiftung / IODISM K 17-Ketosteroide / 17-CETOSTEROIZI K Zelle / CELULĂ K Kachexie / CAŞEXIE Kadaver / CADAVRU Kadaverin / CADAVERINĂ kadaveros / CADAVERIC Kadmium / CADMIU Kaffein / CAFEINĂ Kaffeinismus / CAFEINISM Kahl / GLABRU Kahlheit / CALVIŢIE Kahlheit / CHELIE Kahnbauch / ABDOMEN ÎN CORABIE Kahnformig / NAVICULAR Kainatsâure / ACID KAINIC Kaiserschnitt / CEZARIANĂ Kakophagie / CACOFAGIE Kakosmie / CACOSMIE Kakostomie / CACOSTOMIE Kala Azar Krankheit / BOALĂ KALA AZAR Kaldesmon / CALDESMONĂ Kalffen / DEHISCENŢĂ Kaliâmie / KALIEMIE Kalium / POTASIU kalium Agonist / AGONIST POTASIC Kaliumkanalverănder / MODULATORI Al CANALELOR DE POTASIU Kaliurese / KALIUREZĂ Kaliuretisch / KALIURETIC Kaliurie / KALIURIE Kalk / CALCAR Kalk / VAR 1872 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Kalkartia / CALCAR Kalkdiabetes / HIPERCALCIURIE IDIOPATiCĂ Kalkhaltung / CALCIPEXIE Kalkostat / CALCIOSTAT Kalksalzablagerung / INCRUSTAŢIE Kallidin / KALIDINĂ Kallikrein / KALICREINĂ Kallosgeschwur / ULCER CALOS Kalorie / CALORIE Kaloriemetrie / CALORIMETRIE Kalorimeter / CALORIMETRU Kaiorische Prufung / PROBĂ CALORICĂ Kalponin / CALPONINĂ Kaltagglutinninkrankheit / BOALĂ AGLUTININELOR LA RECE Kălte / ALGIDITATE Kâlteanesthesie / CRIESTEZIE Kălteschaden / DEGERĂTURĂ Kăltetherapie / CRIOTERAPIE Kăltetherapie / FRIGOTERAPIE Kăltetrockung / CRIODESHIDRATARE, CRIODESICARE Kalthămoglobinurieanfall / HEMOGLOBINURIE PAROXISTICĂ LA FRIG Kaltversuch / PROBĂ LA FRIG Kalvaria / CALVARIA Kalzâmie / CALCEMIE Kalziferol / CALCIFEROL Kalzifikation / CALCIFICARE Kalzifphylaxie / CALCIFILAXIE Kalzirachie / CALCIRAHIE Kalzitonin / CALCITONINĂ Kalzitriol / CALCITRIOL Kalzium / CALCIU kalzium Pumpe / POMPĂ DE CALCIU Kalziumkanal / CANAL DE CALCIU Kalziumkanalblockierer / INHIBITORI DE CALCIU Kalziumproteine / CALCIPROTEINE Kalziumtherapie / CALCITERAPIE Kalziumzeiger / INDICATORI DE CALCIU Kalziurie / CALCIURIE Kalzyklin / CALCICLINĂ Kalzynose / CALCI NOZĂ Kamille / MUŞEŢEL Kamm / CREASTĂ_ Kammer / CAMERĂ Kammerflimmern / FIBRILAŢIE VENTRICULARĂ Kammerseptum / SEPT INTERVENTRICULAR Kammertachykardien / TORSADA VÂRFURILOR Kammerwasser / UMOARE APOASĂ Kampfer / CAMFOR Kamptodaktylie / CAMPTODACTILIE Kamptokormie / CAMPTOCORMIE Kanagawa Phănomen / FENOMEN KANAGAWA Kanal / CANAL Kanal / CONDUCT Kanălchen / CANALICUL Kanalerkrankung / CANALOPATIE Kanalikulitis / CANALICULITĂ Kanalisation / CANALIZARE Kanamyzin / KANAMICINĂ Kannabis / CANNABIS Kanonenton / ZGOMOT DE TUN Kantharidismus / CANTARIDISM Kantharisvergiftung / CANTARIDISM Kanthopexie / CANTOPEXIE Kanthoplastik / CANTOPLASTIE Kanthorrhaphie / CANTORAFIE Kanthothomie / CANTOTOMIE Kanule / CANULĂ Kanulenentfemung / DECANULARE Kapazităt / CAPACITATE Kapazitation / CAPACITARE Kapillăr / CAPILAR Kapillarităt / CAPILARITATE Kapillaritis / CAPILARITĂ Kapillaropathie / CAPILAROPATIE Kapillaroskopie / CAPILAROSCOPIE Kapillărpuls / PULS CAPILAR QUINCKE Kapillarrohrchen / TUB CAPILAR Kapnographie / CAPNOGRAMĂ Kapnometrie / CAPNIMETRIE Kaposi multiple hemorrhagische Sarkomatose / SARCOMATOZĂ MULTIPLĂ HEMORAGICĂ KAPOSI Kaposi Sarkom / SARCOM KAPOSI Kapsel / CAPSULĂ Kapselentfernung / CAPSULECTOMIE Kapselnaht / CAPSULORAFIE Kapselschnitt / CAPSULOTOMIE Kapsel-thalamus syndrom / SINDROM CAPSULO-TALAMIC Kapside / CAPSIDĂ Kapsidpackung / ÎNCAPSIDARE Kapsomere / CAPSOMER Kapsulitis / CAPSULITĂ Karbol / ACID FENIC Karbolsăure / FENOL Karbonat / CARBONAT Karbunkel / ANTRAX Karbunkel / CARBUNCUL Karbunkel / CĂRBUNE Karbunkel / DALAC Karbunkel / FURUNCUL ANTRACOID Kardiakum / TONIC CARDIAC kardial / CARDIAL Kardialgie / CARDIALGIE Kardiektasie / CARDIECTAZIE Kardienkrampf / CARDIOSPASM kardiogenes Schock / ŞOC CARDIOGEN kardiogenisch / CARDIOGENIC Kardiographie / CARDIOGRAFIE Kardiologie / CARDIOLOGIE Kardiolyse / CARDIOLIZĂ Kardiomegalie / CARDIOMEGALIE Kardiomyopathie / CARDIOMIOPATIE Kardiomyopathie arrhythmogene rechtsventrikulâre / TAHICAR-DIOMIOPATIE Kardiomyoplastie / CARDIOMIOPLASTIE Kardioplastik / CARDIOPLASTIE kardioplegische Losung / SOLUŢIE CARDIOPLEGICĂ Kardioselektiv / CARDIOSELECTIV Kardioselektivităt / CARDIOSELECTIVITATE Kardiosklerose / CARDIOSCLEROZĂ Kardiotachymeter / CARDIOTAHIMETRU Kardiothyreose / CARDIOTIREOZĂ Kardiothyreotoxikose / CARDIOTIROTOXICOZĂ Kardiotokographie / CARDIOTOCOGRAFIE Kardiotomie / CARDIOTOMIE Kardiotonika / CARDIOTONICE Kardiovalvulotom / CARDIOVALVULOTOM Kardiovaskulâr / CARDIOVASCULAR 1873 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Kardioversion / CARDIOVERSIE Kardiozvt / CARDIOCIT Karenz / CARENŢĂ Karies / CARIE Karmin / CARMIN karminative / CARMINATIV Karnifikation / CARNIFICAŢIE karnkhaftes Wesenheit / ENTITATE MORBIDĂ Karoten / CAROTEN Karotenămie / CAROTENEMIE Karotenoid / CAROTENOID karotid Sinus / SINUS CAROTIDIAN Karotidogramm / CAROTIDOGRAMĂ Karotidsinussyndrom / SINDROM DE SINUS CAROTIDIAN Karotis / CAROTIDĂ Karotisdruse / GLOMUS CAROTIDIAN Karpaltunnelsyndrom / SINDROM DE CANAL CARPIAN Karpektomie / CARPECTOMIE Karpokyphose / CARPOCIFOZĂ Karpopedal / CARPOPEDAL Karpopedalspasmen / SPASM CARPO-PEDAL Kartographie / CARTOGRAFIE Karunkel / CARUNCULĂ Karus Koma / COMĂ CARUS Karyogamie / CARIOGAMIE Karyogenese / CARIOGENEZĂ karyoklastisch / CARIOCLAZIC Karyokynese / CARIOKINEZĂ Karyolymphe / CARIOLIMFĂ Karyolyse / CARIOLIZĂ karyolytisch / CARIOLITIC Karyon / CARION karyopiknotisches Index / INDICE PICNOTIC Karyorrhexis / CARIOREXIS Karyotyp / CARIOTIP karzinoembrionâres Antigen / ANTIGEN CARCINOEMBRI-ONAR karzinogen / CANCERIGEN karzinogen / CANCEROGEN Karzinoid / CARCINOID Karzinoid Herzsyndrom / CARDIOPATIE CARCINOIDĂ Karzinoid Syndrom / SINDROM CARCINOID Karzinologie / CANCEROLOGIE Karzinologie / CARCINOLOGIE Karzinolytisch / CARCINOLITIC Karzinom / CARCINOM Karzinomatose / CARCINOMATOZĂ karzinomatose Myopathie / MIOPATIE CARCINOMATOASĂ Karzinosarkom / CARCINOSARCOM Karzinose / CARCINOZĂ Kasein / CAZEINĂ Kaseum / CAZEUM kăsig / CAZEOS Kastrat / CASTRAT Kastration / CASTRARE Kasuistik / OBSERVAŢIE MEDICALĂ Katabolismus / CATABOLISM katagen / CATAGEN Katakrotismus / CATACROTISM Katal / KATAL Katalepsie / CATALEPSIE kataleptiformig / CATALEPTIFORM Katalysator / CATALIZATOR Katalyse / CATALIZĂ Katamenial / CATAMENIAL Katamnese / CATAMNEZĂ Kataphasie / CATAFAZIE Kataphorese / CATAFOREZĂ Kataplasie / CATAPLAZIE Kataplexie / CATAPLEXIE Katarakt / CATARACTĂ Katarrh / CATAR Katarrh / GUTURAI Katarrhal / CATARAL Katastrophenmedizin / MEDICINA CATASTROFELOR Katatonie / CATATONIE katatonisch Syndrom / SINDROM CATATONIC Katayama Fieber / FEBRĂ KATAYAMA Katecholamine / CATECOLAMINE Katgut / CATGUT Katharsis / CATHARSIS kathartisch / CATARCTIC Katheter / CATETER Kathisophobie / ACATIZIE Kathodenstrahloszillographe / OSCILOGRAF CATODIC Kation / CATION Kationseife / SĂPUN CATIONIC Katod / CATOD Katzenauge / OCHI DE PISICĂ AMAUROTIC Katzenschnurren / FREAMĂT CATAR Katzenschreisyndrom / SINDROM CRI DU CHAT Katzenseuchenvirus / VIRUS AL LEUCEMIEI FELINE Kauakt / MASTICAŢIE kaudal / CAUDAL Kaudasyndrom / SINDROM DE COADĂ DE CAL Kauderwelschaphasie / JARGONAFAZIE Kauenprozent / COEFICIENT MASTICATORIU Kauern / GENUFLEXIUNE kauflâchewărts / OCLUZAL Kaukasoid / CAUCAZIAN Kausalgie / CAUZALGIE kausalgie / SINDROM CAUZALGIC kaustisch / CAUSTIC Kauter / CAUTER Kauterisation / CAUTERIZARE kaval intravenoses Filter / FILTRU INTRAVENOS CAV Kaverne / CAVERNĂ kavemos / CAVERNOS kavernos Sinus / SINUS CAVERNOS Kavernosinussyndrom / SINDROM DE SINUS CAVERNOS kavităr / CAVITAR Kavitărsyndrome / SINDROM CAVITAR Kayser-Fleischer ring / INEL KAYSER-FLEISCHER Kefir / KEFIR Kegel / CON Kehldeckel / EPIGLOTĂ Kehldeckelentzundung / EPIGLOTITĂ Kehle / GÂTLEJ Kehlkopfhohle / CAVITATE LARINGIANĂ Kehlkopfleukoplakie / LEUCOPLAZIE LARINGIANĂ Kehlkopfschwindel / VERTIJ LARINGIAN Kehllautartig / GUTURALIZARE Keilbein / SFENOID Keilbeinschnitt / SFENOIDOTOMIE Keilbeinspaltsyndrom / SINDROM DE FANTĂ SFENOIDALĂ Keim- / GERMINAL Keim / EMBRION Keim / GERMEN 1874 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Keim / ZIGOT Keimbahn / ONTOGENEZA Keimbekămpfung / ANTISEPSIE Keimdruse / GONADĂ Keimdrusenwirksam / GONADOTROPIC Keimesentwicklung / EMBRIOGENEZĂ Keimeszerstiickeling / EMBRIOTOMIE Keimscheibe / DISC GERMINATIV Keimtrăger / PURTĂTOR Keimzellenetwicklung / SPERMATOGENEZĂ Keith-Flackscher sinusknoten / NOD KEITH-FLACK Kelch / CALICIU Kelch / CALICUL Kell System / SISTEM KELL keloid / CHELOID Keloidose / KELOIDOZĂ Kelotomie / KELOTOMIE Kendall A Verbindung / COMPUS A KENDALL Kennzeichend fur ein Krankheit / PATOGNOMONIC Kennzeit / CRONAXIE Kenofobie / KENOPHOBIE Kephalhămatoma / CEFALHEMATOM Keramide / CERAMIDĂ Keratektasie / KERATECTAZIE Keratin / KERATINĂ Keratinase / KERATINAZĂ Keratinozyt / KERATINOCIT Keratoakanthom / KERATOACANTOM Keratoderma / KERATODERMA Keratodermitis / KERATODERMIE Keratogene Bullose Dermatitis / DERMATITĂ BULOASĂ KERATOGENĂ keratogenetisch / KERATOGEN KERATOGLOBUS / KERATOGLOB Keratoglobus / MEGALOCORNEE Keratokonjunktivitis / KERATOCONJUNCTIVITĂ Keratoleukom / KERATOLEUCOM Keratolyse / KERATOLIZĂ Keratolytisch / KERATOLITIC Keratom / KERATOM Keratoma Senilis / KERATOM SENIL Keratomalazie / KERATOMALACIE Keratometer / KERATOMETRU Keratometrie / KERATOMETRIE Keratomykose / KERATOMICOZĂ Keratopathie / KERATOPATIE Keratophakoprothese / KERATOFACOPROTEZĂ Keratoplastik / KERATOPLASTIE Keratoprosthesis / KERATOPROTEZĂ Keratose / KERATOZĂ Keratoskope / KERATOSCOP Keratoskopie / KERATOSCOPIE Keratotomie / KERATOTOMIE Keratozele / KERATOCEL Kerbe / ANCOŞĂ Kerion Celsi / KERION Kern / CARION Kern / NUCLEU Kernauflosung / CARIOLIZĂ kernig / NUCLEAR kernig / NUCLEIFORM Kernikterus / ICTER NUCLEAR Kernkorperchen / NUCLEOL Kerose / KEROZĂ Ketamin / KETAMINĂ Ketoazidose / ACIDOCETOZĂ Ketoazidose / CETOACIDOZĂ ketogenetisch / CETOGEN Ketonămie / CETONEMIE Ketone / CETONĂ Ketonenbildung / CETOGENEZĂ Ketonkorper / CORPI CETONICI Ketonurie / CETONURIE Ketose / CETOZĂ kettig / CATENAR Keuchhusten / TUSE CONVULSIVĂ Kidd System / SISTEM KIDD kiefergesichtig / MAXILOFACIAL Kieferheilkunde / GNATOLOGIE Kiefermesser / MANDIBULOMETRU Kieferorthopădie / ORTODONŢIE Kieferplastik / GNATOPLASTIE Kieferruhehaltung / INOCLUZIE STATICĂ Kieferspalte / GNATOSCHIZIS Kieferspaltung / SCHIZOGNAŢIE Kieferunterentwickulng / HIPOPLAZIE MAXILARĂ Kieferverkummerung / OPISTOGNATISM Kielbrust / PECTUS CARINATUM Kiemenbogen / ARC BRANHIAL Kiemenbogens-Kiemenfurche Syndrom / DISOSTOZĂ MANDIBULOFACIALĂ Kiemenzyst / CHIST BRANHIAL Kieselerde / SILICE Kieselsaure Magnesia / TALC Kiesselbach Zone / ZONĂ KIESSELBACH Kilobase / KILOBAZĂ Kilobasenpaar / KILOPERECHE DE BAZE Kiloelektronvolt / KILOELECTRONVOLT Kilovolt / KILOVOLT Kinase / KINAZĂ Kind / COPIL Kindbett / PUERPERALITATE Kindbettinfektion / INFECŢIE POST-PARTUM Kinder Epilepsie / EPILEPSIE INFANTILĂ Kinderautism / AUTISM INFANTIL Kinderglaukom / GLAUCOM INFANTIL Kindergliedenschmerzy ACRODINIE INFANTILĂ Kinderkrippe / CREŞĂ Kinderlâhmung / PARALIZIE INFANTILĂ Kinderpflege / PUERICULTURĂ Kinderschlucken / DEGLUTIŢIE INFANTILĂ Kindheit / COPILĂRIE kindlich / INFANTIL kindlich / PUERIL Kindliche Elastoma / ELASTOM JUVENIL Kindsmord / INFANTICID Kindspech / MECONIU Kinematik / CINEMATICĂ Kinesologie / CINEZIOLOGIE Kinethotherapie / KINETOTERAPIE Kinine / KININE Kininogen / KININOGEN kinn / GENIAN Kinn / MENTON Kinnschleuder / FRONDĂ Kinoskope / KINOSCOP Kinurenin / KINURENINĂ Kinureninase / KINURENINAZĂ 1875 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Kirlian Effekt / EFECT KIRLIAN Kirlian Photographie / FOTOGRAFIE KIRLIAN Kirmisson Ekchymose / ECHIMOZĂ KIRMISSON Kitzelsucht / TITILOMANIE Kitzler / CLITORIS Klaffen / CĂSCAT Klammern / CLAMPAJ Klang / CLANGOR Klappe / VALVĂ klappen Insuffizienz / INSUFICIENŢĂ VALVULARĂ Klappenentzundung / VALVULITĂ Klappenheteroplastik / HETEROGREFĂ VALVULARĂ Klappenkrankheit / VALVULOPATIE Klappenleiden / VALVULOPATIE Klappenplastik / VALVULOPLASTIE Klappensprengung / VALVULECTOMIE Klappensprengung / VALVULOTOMIE Klappern / CLACMENT Klărungsfaktor / FACTOR CLARIFIANT Klasmatose / CLASMATOZĂ Klasse / CLASĂ Klassifikation / CLASIFICARE klastisch / CLASTIC Klastogen / CLASTOGEN Klathrin / CLATRINĂ Klau / GRIFĂ Klaudin / CLAUDINĂ Klavikel / CLAVICULĂ klebende Synovialitis / SINOVITĂ PLASTICĂ KleberweiB / GLUTEN Kleidektomie / CLEIDECTOMIE Kleidotomie / CLEIDOTOMIE Kleiefdrmig schuppend / FURFURACEU Kleienflechte / PITYRIASIS VERSICOLOR Kleine Kreislauf / MICA CIRCULAŢIE Kleiner Hof / AREOLĂ Kleiner Puls / PULS PARVUS Kleiner Schlauch / UTRICULĂ Kleines Fieber / FEBRICULĂ Kleines Netz / MICUL EPIPLOON Kleinhirn / CEREBEL Kleinhimamygdala / AMIGDALĂ CEREBELOASĂ Kleinhirnentzundung / CEREBELITĂ Kleinhirnflocke / FLOCCULUS CEREBELLI Kleinhirnhalbseitenlăhmung / HEMIPLEGIE CEREBELOASĂ Kleinhirnrinde / CORTEX CEREBELOS Kleinhirnrinde / SCOARŢĂ CEREBELOASĂ Kleinhirnschwund / ATROFIE CEREBELOASĂ Kleinhirnsyndrom / SINDROM CEREBELOS Kleinhimzelt / CORTUL CEREBELULUI Kleinspore / SPORUL Kleinzellenepitheliom / EPITELIOM CU CELULE MICI Kleinzellenkarzinom^ / CARCINOM CU CELULE MICI Klemme / AGRAFĂ Kleptolagnie / CLEPTOLAGNIE Kleptomanie / CLEPTOMANIE Kleptomanie / FURT PATOLOGIC Kleptophobie / CLEPTOFOBIE Klima / CLIMAT Klimakterium / CLIMACTERIU Klimakterium / MENOPAUZĂ Klimapathologie / CLIMATOPATOLOGIE Klimatisierungrankheit / BOALĂ AERULUI CONDIŢIONAT Klimatologie / CLIMATOLOGIE Klinik / CLINICĂ kliniscn / CLINIC klinische Diagnostik / DIAGNOSTIC CLINIC klinische Epidemiologie / EPIDEMIOLOGIE CLINICĂ klinische Medizin / MEDICINĂ CLINICĂ Klinische Pharmazie / FARMACIE CLINICĂ Klinodaktilie / CLINODACTILIE klinoide / CLINOID Klinomanie / CLINOMANIE Klinophylie / CLINOFILIE Klinostatisch / CLINOSTATIC Kliomedizin / CLIOMEDICINĂ Klistier / CLISMĂ Klitoris / CLITORIS Kloake / CLOACĂ klonal / CLONAL Klonaldeletion / DELEŢIE CLONALĂ klonale Selektion / SELECŢIE CLONALĂ Klone / CLONĂ Klonenselektionstheorie / TEORIA SELECŢIEI CLONALE Klonierung / CLONARE Klonisch / CLONIC Klonische Krampf / CLONIE Klonisches Krampf / SPASM CLONIC Klonus / CLONUS Klopfen / TAPOTAJ klopfend / PULSATIL Klopfschall / ZGOMOT DE PERCUŢIE KloB / GLOBUS Klostridien / CLOSTRIDIUM Klpfmassage / TAPOTARE Klugheit / INTELIGENŢĂ KlumpfufB / PICIOR ECHIN Knallen / CLACMENT Knarren / CRACMENT Knarrend Synovitis / SINOVITĂ CREPITANTĂ Knâuel / GLOMERUL Knăuel / GLOMUS KnickfuB / PICIOR STRâMB KnickfuB / PICIOR VALGUS Knie / GENU Knie / GENUNCHI Kniebinde / GENUNCHIERĂ Knie-Brust-Lage / POZIŢIE GENUPECTORALĂ Knie-Brust-Lage / SINDROMUL RUGĂCIUNII MAHOMEDANE Knie-Ellenbogen-Lage / POZIŢIE GENUCUBITALĂ knieformig / GENICULAT Kniegelenkentzundung / GONARTRITĂ Kniehocker / CORPI GENICULAŢI Kniekappe / GENUNCHIERĂ kniescheiben / PATELAR Kniescheibenplastik / PATELOPLASTIE Knieschmerz / GONALGIE knikehle / POPLITEU Knistergerăusch / CREPITAŢIE Knochel / GLEZNĂ Knochel / MALEOLĂ Knochemarkenentzundung / OSTEOMIELITĂ Knochen / OS Knochen Absorptionmessung / ABSORBŢIOMETRIE OSOASĂ Knochen und Gelenkentzundung / OSTEOARTRITĂ Knochenabbau / OSTEOCLAZIE Knochenabbau / OSTEOLIZĂ 1876 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Knochenabbauzelle / OSTEOCLAST Knochenalter / VÂRSTĂ OSOASĂ Knochenartiggewebe / ŢESUT OSTEOID Knochenbauplatte / PLACĂ DE OSTEOSINTEZĂ Knochenbildend / OSTEOPLAZIE Knochenbildung / OSTEOGENEZĂ Knochenbildungszelle / OSTEOBLAST Knochenbruchigkeit / OSTEOGENEZĂ IMPERFECTĂ Knochenbruchschwelle / PRAG DE FRACTURĂ Knochendichtemessung / OSTEODENSITOMETRIE Knochendurchtrtennung / OSTEOTOMIE Knochendysplasie / OSTEODISPLAZIE Knochendystrophie / DISTROFIE OSOSĂ Knochendystrophie / OSTEODISTROFIE Knocheneinschmelzend / OSIFLUENT Knochenentzundung / OSTEITĂ Knochenerwieichung / OSTEOMALACIE Knochenfehlbildung / DISPLAZIE OSOASĂ . Knochen-Gelenkleiden / OSTEOARTROPATIE Knochengeschwulst / OSTEOM Knochenhaut / PERIOST Knochenhautentzundung / OSTEOPERIOSTITĂ Knochenhautfehlbildung / DISPLAZIE PERIOSTALĂ Knochenkanâlchen / CANALICULE OSOASE Knochenknorpelentzundung / OSTEOCONDRITĂ Knochenkrebs / CANCER OSOS Knochenlehre / OSTEOLOGIE Knochenleiden / OSTEOPATIE Knochenmark / MĂDUVĂ OSOASĂ Knochenmarkinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ MEDULARĂ Knochenmarkkultur / MEDULOCULTURĂ Knochenmarkriesenzelle / MIELOPLAX Knochenmessung / OSTEOMETRIE Knochenmetabolismmarkers / MARCHERI Al METABOLISMULUI OSOS Knochenmuskel Enthulsung / DECORTICARE OSTEOMUSCULARĂ Knochennekrosis / OSTEONECROZĂ Knochenneuralgie / OSTEONEVRALGIE Knochenphlegmone / OSTEOFLEGMON Knochenplastik / OSTEOPLASTIE Knochensâulchen / OSTEON Knochenschaft / DIAFIZĂ knochenschaft Fehlbildung / DISPLAZIE DIAFIZARĂ Knochenschmerz / OSTEOALGIE Knochenschmerz / OSTEODINIE Knochensplitter / ESCHILĂ Knochenstrahlungsnekrosis / OSTEORADIONECROZĂ Knochenstuckbrucheneinrichtung / COAPTARE Knochensubstanzwucherung / HIPEROSTOZĂ Knochenverwachsung / SINOSTOZĂ Knochenvorraum / VESTIBUL OSOS knochern / OSOS Knocheschmerz / OSTEALGIE knochneartig / OSTEOID knorpel- / CONDRAL Knorpel / CARTILAJ Knorpelbildung / CONDROGENEZĂ Knorpelbildungszelle / CONDROBLAST Knorpelentfernung / CONDRECTOMIE Knorpelentweichung / CONDROMALACIE Knorpelgeschwulst / CONDROM Knorpelhaut / PERICONDRU Knorpelleiden / CONDROPATIE Knorpellosung / CONDROLIZĂ KnorpelzellerT / CONDROCIT Knospe / MUGUR Knotchen / NODUL Knoten / NOD Knotenbildung / NODOZITATE Knotenbildung / NODULOZĂ Knotenerythem / ERITEM NODOS Knotenfasziitis / FASCIITĂ NODULARĂ Knotenfieber / FEBRĂ GANGLIONARĂ Knotenkropf / GUŞĂ MULTINODULARĂ Knotenkultur / GANGLIOCULTURĂ Knotenophthalmie / OPHTALMIA NODOSA Knotenpanarteriitis / PANARTERITĂ NODOASĂ Koagulabilitât / COAGULABILITATE Koagulase / COAGULAZĂ Koagulation / COAGULARE Koagulopathie / COAGULOPATIE Koaleszenz / COALESCENŢĂ Koaptation / COAPTARE Koaptor / COAPTOR Koazervat / COACERVAT Kobalamin / COBALAMINĂ Kobalt / COBALT Kobalt 60 / COBALT 60 Kobaltotherapie / COBALTOTERAPIE Kocher Fraktur / FRACTURĂ KOCHER Kochsalz / CLORURĂ DE SODIU Kode / COD Kodein / CODEINĂ Kodeinomanie / CODEINOMANIE Kodominante Allele / ALELE CODOMINANTE Kodominaz / CODOMINANŢĂ Kodon / CODON Koeffizient / COEFICIENT Koenzym / COENZIMĂ Koenzym A / COENZIMĂ A Koenzym Q / COENZIMĂ Q Koenzym Q10 / COENZIMĂ Q10 Kofaktor / COFACTOR Koffein / COFEINĂ kognitiv / COGNITIV kognitive Therapie / TERAPIE COGNITIVĂ Kohle / CĂRBUNE Kohlenanhydrase / ANHIDRAZĂ CARBONICĂ Kohlenanhydrasehemmer / INHIBITOR AL ANHIDRAZEI CARBONICE Kohlendyoxidschnee / ZĂPADĂ CARBONICĂ Kohlenhydrat / GLUCID Kohlenhydrat / HIDROCARBONAT Kohlenhydrate / CARBOHIDRAT Kohlenmonoxid / MONOXID DE CARBON Kohlenmonoxid / OXID DE CARBON Kohlenmonoxidvergiftung / OXICARBONISM Kohlenoxydhămoglobin / CARBOXIHEMOGLOBINĂ Kohlensâure / ACID CARBONIC Kohlenstaublung / ANTRACOZĂ Kohlenstoff / CARBON Kohlenwasserstoff / HIDRAT DE CARBON Kohlenwasserstoff / HIDROCARBURĂ Kohlenwasserstoffvergiftung / HIDROCARBURISM Kohorte / COHORTĂ Koilonychie / COILONICHIE, KOILONICHIE Ko-infektion / COINFECŢIE 1877 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Koitus / COIT Kokain / COCAINĂ Kokainsucht / COCAINOMANIE Kokken / COC Kokkobazillus / COCOBACIL Kokzidiomykose / COCCIDIOIDOMICOZĂ Kokzidynie / COCCIDINIE Kolbenschimme! / ASPERGILLUS Kolchizin / COLCHICINĂ Kolektasie / COLECTAZIE Kolektomie / COLECTOMIE Kolibazillus / COLIBACIL Kolibazilose / COLIBACILOZĂ Koliformig / COLIFORM Kolik / COLICĂ Kolitis / COLITĂ Kolitis Ulcerosa / COLITĂ ULCEROASĂ Kollagefasern / FIBRĂ DE COLAGEN Kollagen / COLAGEN Kollagen Krankheit / BOALĂ DE COLAGEN Kollagenase / COLAGENAZĂ Kollagenom / COLAGENOM Kollagenose / COLAGENOZĂ Kollaps / COLAPS kollateral / COLATERAL Kollateralkreislauf / CIRCULAŢIE COLATERALĂ Kollimation / COLIMAŢIE Kollimator / COLIMATOR Kollodium / COLODIU Kolloidstruma / GUŞĂ COLOIDĂ Kolobom / COLOBOM Koloid / COLOID koloidal / COLOIDAL Koloides Epitheliom / EPITELIOM COLOID Koloidlosung / SOLUŢIE COLOIDALĂ Koloidoklasie / COLOIDOCLAZIE Kolokolstomie / COLOCOLOSTOMIE Kolopathie / COLOPATIE Kolopexie / COLOPEXIE Koloplikatur / COLOPLICATURĂ Koloproktektomie / COLOPROCTECTOMIE Koloptose / COLOPTOZĂ Kolorimetrie / COLORIMETRIE Kolorraphie / COLORAFIE Koloskopie / COLOSCOPIE Kolostomie / COLOSTOMIE Kolostrum / COLOSTRU Kolpektomie / COLPECTOMIE Kolpitis / COLPITĂ Kolpohysterektomie / COLPOHISTERECTOMIE Kolpoperineoplastik / COLPOPERINEOPLASTIE Kolpoperineorraphie / COLPOPERINEORAFIE Kolpopexie / COLPOPEXIE Kolpoplastik / COLPOPLASTIE Kolposkope / COLPOSCOP Kolposkopie / COLPOSCOPIE Kolpostat / COLPOSTAT Kolpostenose / COLPOSTENOZĂ Kolpotomie / COLPOTOMIE Kolpozel / COLPOCEL KolpozytologieJ COLPOCITOLOGIE Koma / COMĂ Kombinationsimpfstoff / VACCIN POLIVALENT kombinierte Impfung / VACCINARE ASOCIATĂ Kombinierte Paralyse / PARALIZIE MIXTĂ kombinierte Sklerose / SCLEROZE COMBINATE Komedo / COMEDON Komissur / COMISURĂ komissurale Ruckenmarkschnitt / MIELOTOMIE COMISURALĂ Komissuroplastik / COMISUROPLASTIE Komissurotomie / COMISUROTOMIE kommensale / COMENSAL Kommensalismus / COMENSALISM komminutiv / COMINUTIV komparative Pathologie / PATOLOGIE COMPARATĂ komparative Psychiatrie / PSIHIATRIE COMPARATĂ Kompatibel / COMPATIBIL Kompatibilităt / COMPATIBILITATE Kompensation / COMPENSARE Kompensiert / COMPENSAT kompensiertes Schock / ŞOC COMPENSAT Kompetenz / COMPETENŢĂ kompetitive Hemmung / INHIBIŢIE COMPETITIVĂ Komplement / COMPLEMENT Komplement Aktivierung / ACTIVARE A COMPLEMENTULUI komplementăr / COMPLEMENTAR Komplementâres DNS / ADN COMPLEMENTAR Komplementargenen / GENE COMPLEMENTARE Komplementaritât / COMPLEMENTARITATE Komplementbindung / FIXAREA COMPLEMENTULUI komplette Aphasie / AFAZIE TOTALĂ Komplette testikulâre Feminisierung. / SINDROMUL TESTICULULUI FEMINIZANT Komplex / COMPLEX Komplexometrie / COMPLEXOMETRIE Komplianz / COMPLIANŢĂ Komplikation / COMPLICAŢIE Kompozit / COMPOZIT Kompresse / COMPRESĂ Kompression / COMPRESIUNE Kompressor / COMPRESOR Komprimiert / COMPRIMAT Konchotomie / CONCOTOMIE Kondensation / CONDENSARE kondensiert / CONDENSAT Kondensor / CONDENSOR Kondition / STARE konditionelle Mutation / MUTAŢIE CONDIŢIONALĂ Konditionierung / CONDIŢIONARE Kondom / CONDOM Kondom / PREZERVATIV Konduction / CONDUCŢIE Konduktanz / CONDUCTANŢĂ Konduktibilităt / CONDUCTIBILITATE Konduktion / CONDUCERE Kondyloma / CONDILOM Konexon / CONEXON Konfiguration / CONFIGURAŢIE Konflikt / CONFLICT kongenitale Kardiopathie / CARDIOPATII CONGENITALE Kongestion / CONGESTIE Konglutinationsthrombus / TROMBO-AGLUTINARE Kongorotversuch / PROBA CU ROŞU DE CONGO Kongruenz / CONGRUENŢĂ Koniose / CONIOZĂ konjugiert / CONJUGAT Konkrement / CONCREŢIUNE Konkurrenz / COMPETIŢIE 1878 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN kONN- / MENTONIER Konotoxin / CONOTOXINĂ Konphabulation / CONFABULAŢIE Konsanguinităt / CONSANGUIN Konserve / CONSERVĂ Konservenkrankheit / BOALA CONSERVELOR Konservierungsmittel / CONSERVANT konsonant / CONSONANT Konstante / CONSTANTĂ Konstitution / CONSTITUŢIE konstitutionelle Mutation / MUTAŢIE CONSTITUTIVĂ konstitutionelle Polyglobulie / POLIGLOBULIE CONSTITUŢIONALĂ Konstitutionellsymptom / SINDROM CONSTITUŢIONAL Konstitutionstyp / TIP CONSTITUŢIONAL Konstriktion / CONSTRICŢIE Konstriktor / CONSTRICTOR Konsultation / CONSULTAŢIE Konsumption / CONSUM Kontakt / CONTACT kontakt Faktor / FACTOR DE CONTACT Kontaktfaktor / FACTORI DE CONTACT Kontakthemmung / INHIBIŢIE DE CONTACT Kontamination / CONTAMINARE Kontiguitât / CONTIGUITATE Kontinua-Fieber / FEBRĂ ÎN PLATOU Kontinues Naht / SUTURĂ CONTINUĂ Kontinuierlich Kapillăr / CAPILAR CONTINUU Kontor / CONTOR Kontraktilitât / CONTRACTILITATE Kontraktion / CONTRACŢIE Kontraktur / CONTRACTURĂ Kontrast / CONTRAST Kontrast / MEDIU DE CONTRAST Kontrast / OPACIFIERE Kontrastaussparung / IMAGINE LACUNARĂ Kontrastmittel / CONTRAST Kontraststoff / PRODUS DE CONTRAST Kontrazeption / CONTRACEPŢIE kontrol Gen / GENĂ DE CONTROL kontrolierte Unterblutdruck / HIPOTENSIUNE CONTROLATĂ Kontrolle / CONTROL kontrollierte Beliiftung / VENTILAŢIE CONTROLATĂ kontrollierte Zone / ZONĂ CONTROLATĂ kontrolliertes lonkanal / CANAL CONTROLAT Kontusion / CONTUZIE Konus / CON Konvaleszenz / CONVALESCENŢĂ Konvektion / CONVECŢIE konventionlles Nahrung / ALIMENT TRADIŢIONAL konvergente Erblichkeit / EREDITATE CONVERGENTĂ Konvergenz / CONVERGENŢĂ Konversion / CONVERSIE Konvertase / CONVERTAZĂ Konvertin / CONVERTINĂ _ Konvesionsenzym / ENZIMĂ DE CONVERSIE Konvulsion / CONVULSIE Konzentrazion / CONCENTRAŢIE Konzentrazionsindex / INDEX DE CONCENTRAŢIE Konzept / CONCEPT Konzeption / CONCEPŢIE Konzeptionverhutend / ANTICONCEPŢIONAL Kooperativitât / COOPERATIVITATE Koordination / COORDONARE Koordinationsstorung / INCOORDONARE Kopf / CAP Kopfgesichtschmerz / ALGIE CRANIOFACIALĂ Kopflage / PREZENTAŢIE CEFALICĂ Kopfmessung / CEFALOMETRIE Kopfschmerz / CEFALALGIE Kopfschmerz / CEFALEE Kopftrâger / ATLAS Kopolymer / COPOLIMER Koppe Knotchen / NODULI KOPPE Koprokultur / COPROCULTURĂ Koprolalie / COPROLALIE Koprologie / COPROLOGIE Koprom / COPROM Koprophagie / COPROFAGIE Koprophylie / COPROFIL Koprophylie / COPROFILIE Koproporphyrin / COPROPORFIRINĂ Koproporphyrinogen / COPROPORFIRINOGEN Koproporphyrinurie / COPROPORFIRINURIE Koprostase / COPROSTAZĂ Kopulation / COPULAŢIE Korbzelle / CELULĂ ÎN COŞULEŢ Korepraxie / COREPRAXIE Korialgonadotrophitest / PROBA LA GONADOTROFINĂ CORIONICĂ Korklung / SUBEROZĂ Kornchen / GRANULĂ Kornelung / GRANULAŢIE kornig / GRANULOS Koroidpapilloma / PAPILOM COROIDIAN koronal / CORONAL koronar / CORONARIAN Koronareinsutfizienz / INSUFICIENŢĂ CORONARIANĂ Koronaritis / CORONARITĂ Koronarographie / CORONAROGRAFIE Koronarsinus / SINUS CORONAR Koronarumgehung / PONTAJ CORONARIAN Korotkoff Gerăusche / ZGOMOTE KOROTKOFF Korpegro(3e / TALIE Korpelentziindung / CONDRITĂ Korper / CORP Korperbau / MUSCULAŢIE Korperchen / CORPUSCUL Korperhaltung / POSTURĂ Korperkreislauf / MAREA CIRCULAŢIE Korperlage / DECUBIT Korperlichetemperatur / TEMPERATURĂ CORPORALĂ Korpermassindex / INDICE DE MASĂ CORPORALĂ Korperschema / SCHEMĂ CORPORALĂ Korperschlagader / AORTĂ Korperverfall / CONSUMPŢIE KorpervergroBerung / SOMATOMEGALIE Korperzelle / CELULĂ SOMATICĂ Korrectopie / CORECTOPIE Korrektiv / CORECTIV Korrelation / CORELAŢIE Korrespondenz / CORESPONDENŢĂ Korsett / CORSET Korsettkrankheit / BOALA CORSETULUI Kortex / CORTEX kortikal / CORTICAL kortikale Halbseitenlăhmung / HEMIPLEGIE CORTICALĂ Kortikalneuron / NEURON CORTICAL 1879 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN kortikoid Therapie / CORTICOTERAPIE Kortlkoidanhănglgkeit / CORTiCODEPENDENT Kortikoide / CORTICOID Kortikoidmangel / CORTICOPRIV Kortikomimetisch / CORTICOMIMETIC Kortikoresistenz / CORTICOREZISTENŢĂ Kortikospinal / CORTICOSPINAL Kortikosteroide / CORTICOSTEROIZI Kortikosteron / CORTICOSTERON Kortikosuprarenalom / CORTICOSUPRARENALOM Kortikotrophin / CORTiCOTROFINĂ Kortikotropisch / CORTICOTROP Kortisol / CORTIZOL Kortisol-Glukose Test / PROBA CU CORTIZON-GLUCOZĂ Kortison / CORTIZON Korymbiform / CORIMBIFORMĂ Korynebakteriose / CORINEBACTERIOZĂ Korynebakterium / CORYNEBACTERIUM Kosmetisch / COSMETICĂ Kostlebensmittel / ALIMENT DIETETIC Kot / EXCREMENTE, FECALE, MATERII FECALE, SCAUN Kotballen / SCIBALĂ Koterbrechen / VĂRSĂTURĂ FECALOIDĂ Kotessen / CACOFAGIE, COPROFAGE, SCATOFAGIE kotiges Ulkus / ULCER STERCORAL Ko-transport / COTRANSPORT Kotstauung / COPROSTAZĂ Kotstein / COPROLIT Kotstein / STERCOLIT kovalente Katalyse / CATALIZĂ COVALENTĂ Kovalentstruktur / STRUCTURĂ COVALENTĂ Koxarthrose / COXARTROZĂ Koxitis / COXITĂ Krachen / CRACMENT Kraft / FORŢĂ Kraft / POTENŢĂ Krăfteverfall / MARASM Krâftig / VALID Krăftigend / TONIC Kraftlos / DEBIL Kraftlos / FLASC Kraftlosigkeit / DEBILITATE Kraftmesser / DINAMOMETRU Kraftmessung / DINAMOMETRIE Krallenhand / / GRIFĂ CUBITALĂ Krampf / CONVULSIE, CRAMPĂ, SPASM Krampfader / VARICE Krampfaderbruch / VARICOCEL Krampfadergeschwur / ULCER VARICOS Krampfartig / SPASTICITATE Krampfartiger Leibschmerz / COLICĂ Krampfend / SPASMODIC krampferregend / SPASMOGEN Krampferzeugendes Mittel / CONVULSIVANT krampfhaft / SPASTIC Krampfleiden / TETANIE krampflindernd / ANTICONVULSIVANT krampflindernd / ANTISPASTIC krampflosend / SPASMOLITIC Krampfneigung / SPASMOFILIE Kraniektomie / CRANIECTOMIE Kraniopharygiom / CRANIOFARINGIOM Kranioplastik / CRANIOPLASTIE Kraniostenose / CRANIOSTENOZĂ Kraniotabes / CRANIOTABES Krankenhaus / SPITAL Krankenhausbrand / GANGRENĂ SPITALICEASCĂ Krankenschwester / NURSĂ Krankenwagen / AMBULANŢĂ Krankhaft / MORBID Krankhaft / PATOLOGIC Krankhafte EBIust / SITIOMANIE krankhafte Muskelschwăche / MIASTENIE krankhaftige Abwechslung / ALTERNANŢĂ MORBIDĂ Krankheit / AFECŢIUNE Krankheit / MALADIE Krankheit durch Autoantikorper / BOALĂ PRIN AUTOANTI-CORPI Krankheit mit Antikorper Gegen die Glomerulăr Basalmembrane / BOALĂ CU ANTICORPI ANTIMEMBRANĂ BAZALĂ GLOMERU-LARĂ Krankheitsbildung / NOSOGENIE Krankheitserreger / AGENT PATOGEN Krankheitsstand / MORBIDITATE Krankheitsubertragend / MORBIGEN Krankheitsursache / NOXĂ krănklich / MALADIV Krankliche Allele / ALELĂ MORBIDĂ krankmachend / PATOGEN Kranksinusknotensyndrom / SINDROM DE NOD SINUSAL kranzformig / CORONAR Krase / UMOARE Kraterartig / CRATERIFORM Krâtze / SCABIE Kratzen / GRATAJ krâtzig / SCABIOS Krătzmilbe / SARCOPTES SCABIEI Kratzmilbengang / ŞANŢ ACARIAN Kraurosis Penis / KRAUROSIS PENIS Kraurosis Vulvae / KRAUROSIS VULVAE Kreatin / CREATINĂ Kreatinămie / CREATINEMIE Kreatinin / CREATININĂ Kreatininâmie / CREATININEMIE Kreatininurie / CREATININURIE Kreatinkinase / CREATIN KINAZĂ Kreatinphosphokinase / CREATIN FOSFOKINAZĂ Kreatinurie / CREATINURIE Kreatorrhoe / CREATOREE Krebs / CANCER Krebs Zyklus / CICLU KREBS Krebsangst / CANCEROFOBIE Krebsentstehung / CANCEROGENEZĂ Krebsgeschwur / ULCEROCANCER Krebs-Henseleit Zyklus / CICLU KREBS-HENSELEIT Krebskalzinose / CALCINOZĂ TUMORALĂ Kreis-DNS / ADN CIRCULAR kreisformig / CIRCULAR kreisformig / ORBICULAR Kreisformiger Haarausfall / PELADĂ kreislauf Schock / ŞOC CIRCULATOR Kreislauf / CIRCULAŢIE Kreislaufhilfe / ASISTENŢĂ CIRCULATORIE kreislaufig / CIRCULATOR Kreislaufkollaps / COLAPS CARDIOVASCULAR Kreisleufzeit / TIMP DE CIRCULAŢIE KreiGen / TRAVALIU Kremaster / CREMASTER 1880 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Krenotherapie / CRENOTERAPIE Kretin / CRETIN Kretinismus / CRETINISM kretinoide / CRETINOID Kreuzbein / SACRU Kreuzbeinschmerz / SACRALGIE Kreuzimmunitât / IMUNITATE ÎNCRUCIŞATĂ Kreuzung / CHIASMĂ Kreuzung / DECUSAŢIE Kreuzungsphânomen / SINDROMUL ÎNCRUCIŞĂRII Kriechend / SERPIGINOS Krim-Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE CRIMEEA-CONGO Kriminologie / CRIMINOLOGIE Krioskopische DELTA / DELTA CRIOSCOPIC Kriptokokkose / CRIPTOCOCOZĂ Krise / CRIZĂ Kristall / CRISTAL kristallăhnlich / CRISTALOID kritisches Experiment / EXPERIMENT CRUCIAL kritisches Zustand / STATUS CRITICUS Krokodilstrănensyndrom / SINDROM LACRIMILOR DE CROCODIL Kromosomumkehr / INVERSIUNE CROMOZOMIALĂ Krone / COROANĂ kronisches Tubularnephritis / NEFROPATIE TUBULARĂ CRONICĂ Kropf / GUŞĂ Kropfentzundung / STRUMITĂ kropfkrank / GUŞAT Krotenhaut / FRINODERMIE Krucke / CÂRJĂ Krucke / CROSĂ Krugatmen / AMFORISM Krugatmung / SUFLU AMFORIC Krummdarm / ILEON Krummung / CURBURĂ Krummung / FLEXURĂ Krupp / CRUP krural / CRURAL Kruste / CRUSTĂ Kruste / ESCARĂ Kryoagglutinin / AGLUTININE RECI Kryobiologie / CRIOBIOLOGIE Kryochirurgie / CRIOCHIRURGIE Kryofraktur / CRIOFRACTURĂ Kryoglobulin / CRIOGLOBULINĂ Kryoglobulinămie / CRIOGLOBULINEMIE Kryokauter / CRIOCAUTER Kryopathie / CRIOPATIE Kryopathisches Syndrom / SINDROM CRIOPATIC Kryoprezipitât / CRIOPRECIPITAT Kryoprotein / CRIOPROTEINĂ Kryoskopie / CRIOSCOPIE Kryostat / CRIOSTAT Kryotherapie / CRIOTERAPIE Krypte / CRIPTĂ Kryptitis / CRIPTITĂ Kryptogenetisch / CRIPTOGENETIC kryptogenetische Anămie / ANEMIE CRIPTOGENETICĂ Kryptomnesie / CRIPTOMNEZIE Kryptorchidie / CRIPTORHIDIE Kryptosporidiose / CRIPTOSPORIDIOZĂ Ktâtzmilbe / ACARIAN kubital / CUBITAL Kuge! / GLOB Kugelchen / GLOBUL Kugelig / GLOBULAR Kuhpocken / VACCINĂ Kulchitsky Zelle / CELULĂ KULCHITSKY Kuldoskopie / CULDOSCOPIE Kuldozentese / CULDOCENTEZĂ Kultur / CULTURĂ Kumarin / CUMARINĂ Kunstafter / ANUS CONTRA NATURII Kunstgriff / MANEVRĂ Kunstlich / SINTETIC kunstliche Besamung / ÎNSĂMÂNŢARE ARTIFICIALĂ kunstliche Besamung / INSEMINARE ARTIFICIALĂ kunstliche Dermatitis / DERMATITĂ FACTICE kunstliche Herzlung / CORD-PULMON ARTIFICIAL kunstliche Hibernation / HIBERNARE ARTIFICIALĂ kunstliche Immunitât / IMUNITATE ARTIFICIALĂ kunstliche Linse / CRISTALIN ARTIFICIAL kunstliche Pankreas / PANCREAS ARTIFICIAL kunstliche Selektion / SELECŢIE ARTIFICIALĂ kunstlicher After / ANUS ARTIFICIAL kunstliches Beluftung / VENTILAŢIE ARTIFICIALĂ kunstliches Herz / CORD ARTIFICIAL Kupfer / CUPRU Kupferâmie / CUPREMIE Kupferfinnen / CUPEROZĂ Kupferproteine / CUPROPROTEINE Kupferurie / CUPRIURIE Kupffer Zellen / CELULE KUPFFER Kupfferom / KUPFFEROM Kuppel / FORNIX Kur / CURĂ Kur / TRATAMENT Kurara / CURARA kurarisierung / CURARIZANT Kurettage / CHIURETAJ Kurette / CHIURETĂ Kurpfuscher / ŞARLATAN Kursivnaht / SUTURĂ ÎN SURJET Kurve / CURBĂ Kurzdarmsyndrom / SINDROM DE INTESTIN SCURT Kurzdauernde Bewusstseintrubung / ABSENŢĂ Kurznarkose / SUBNARCOZĂ Kurzripp-Polydaktilie Syndrome / CONDRODISPLAZIE LETALĂ CU SCURTAREA COASTELOR Kurzripp-Polydaktylie-Syndrome / SINDROM POLIDACTILIE-COASTĂ SCURTĂ Kurzsichtigkeit / MIOPIE Kurzzeitige Zirkulare Depression / DEPRESIE RECURENTĂ SCURTĂ Kussmaul Puls / PULS KUSSMAUL Kutikularsaum / PLATOU STRIAT Kuvade / CUVADĂ Kybemetik / CIBERNETICĂ kybernetische Medizin / MEDICINĂ CIBERNETICĂ Kybemin / CIBERNINĂ Kymogramm / KIMOGRAMĂ Kymograph / KIMOGRAF Kymographie / KIMOGRAFIE Kynâsthesie / KINESTEZIE Kyneplastik / KINEPLASTIE Kynesie / KINEZIE Kynesimeter / KINEZIMETRU 1881 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Kynesiologie / KINEZIOLOGIE Kynesitherapie / KINEZITERAPIE Kynetisch / CINETIC kynetische paroxystische Choreoathetose / COREOATETOZĂ PAROXISTICĂ KINEZIGENĂ Kynozyl / KINOCIL Kyphose / CIFOZĂ Kyphoskoliose / CIFOSCOLIOZĂ L Lachkrankheit / KURU Lafora Korperchen / CORPUSCULI LAFORA Lage / DECUBIT Lage / POZIŢIE lagerung / POSTURAL Lageschwindel / VERTIJ DE POZIŢIE Lahmschwindel / VERTIJ PARALIZANT Lăhmung / PARALIZIE Lăhmung / PLEGIE Lăhmungsirresein / DEMENŢĂ PARALITICĂ Laktoseintoleranz / INTOLERANŢĂ LA LACTOZĂ Laktosetoleranztest / PROBĂ DE TOLERANŢĂ LA LACTOZĂ Lakunărkrankheit / BOALĂ LACUNARĂ LAMB syndrome / SINDROM LAMB lambdoid Sutur / SUTURĂ LAMBDOJDĂ Lambitus / CUNILINGUS Lambliase / GIARDIAZĂ Landarbeiterlunge / B. PLĂMÂNILOR DE FERMIER Langen QT Syndrom / SINDROM QT LUNG lângengleich / IZOMETRIC Langerhans Insei / INSULE LANGERHANS Langerhans Zellen / CELULE LANGERHANS Langerhanszellen Histiozytose / HISTIOCITOZA CELULEI LANGERHANS Langfasersyndrom / SINDROMUL FIBRELOR LUNGI Langkopf / DOLICHOCEFALIE Langkopfigkeit / DOLICOCEFALIE Langsamervirus Krankheit / BOALĂ CU VIRUS LENT Langsammer Virus / VIRUS LENT Lappenpneumonie / PNEUMONIE LOBARĂ Lârm / ZGOMOT Laron-Type Minderwuchs / NANISM DE TIP LARON larviertes Fieber / FEBRĂ LARVATĂ laryngeal Sinus / SINUS LARINGIAN Lassa / Fieber / FEBRĂ DE LASSA latenter Diabetes / DIABET LATENT latentes Schielen / STRABISM LATENT Latenzzeit / TIMP DE LATENŢĂ Lateralspalte / SCIZURĂ LATERALĂ Lauber Krankheit / FUNDUS ALBIPUNCTATUS Lauf / DEBIT Laus / PĂDUCHE Lâusebefall / PEDICULOZĂ Lausig / PEDICULAR Lautbildung / FONAŢIE Lautes Keuchen / CORNAJ Lautlehre / FONETICĂ Lautverwechsluncj / PARALALIE Lavage / SPĂLATURĂ Lâvo(kardio)gramm / LEVOCARDIOGRAMĂ Lăvogramm / LEVOGRAMĂ Laxanxienkrankheit / BOALA LAXATIVELOR Lazarett / INFIRMERIE Le Fort Fraktur / FRACTURĂ LE FORT Leben / VIAŢĂ Lebendgebărend^ / VIVIPAR Lebensalter / VÂRSTĂ BIOLOGICĂ Lebensbaum / ARBOR VITAE Lebensfâhig / VIABIL Lebensfâhigkeit / VIABILITATE Lebensmittel / ALIMENT Lebensmittelusatzstoffe / ADITIV ALIMENTAR Lebensquotient / COEFICIENT VITAL Lebensweise / COMPORTAMENT Lebenszeichen / SEMN VITAL Leber / FICAT leber oolyzystische Krankheit / BOALĂ POLICHISTICĂ A FICATULUI leber venooklusive Krankheit / BOALĂ VENOOCLUZIVĂ A FICA-TULUI Leberdarstellung / HEPATOGRAFIE Leberentfernung / HEPATECTOMIE Leberfleck / PATĂ HEPATICĂ Leberhusten / TUSE PEL HEPATICĂ Leberinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ HEPATICĂ Leberkolik / COLICĂ HEPATICA Leberkrebs / CANCER HEPATIC Leber-Lungensyndrom / SINDROM HEPATO-PULMONAR LebermilzvergrbBerung / HEPATOSPLENOMEGALIE Lebernabelbruch / HEPATOMFALOS Lebernaht / HEPATORAFIE Lebernierensyndrom / SINDROM HEPATORENAL Leberpulsus / PULS HEPATIC Leberschmerz / HEPATALGIE Lebersenkung / HEPATOPTOZĂ Lebertesten / PROBE HEPATICE LebervergroBerung / HEPATOMEGALIE Leberzelle / CELULĂ HEPATICĂ Lebewesen / ORGANISM lederhaut- / SCLERAL Lederhaut / DERM Lederhaut / SCLERĂ Lederhaut / SCLEROTICĂ Lederhautschnitt / SCLEROTOMIE Leerdarm / JEJUN Leerdarmentzundung / JEJUNITĂ Leerdarmstauung / STAZĂ ILEALĂ Leere Turkensattel / ŞA TURCEASCĂ GOALĂ Leere Turkensattel Syndrome / SINDROM DE ŞA TURCEASCĂ GOALĂ Legierung / ALIAJ Legionărkrankheit / BOALA LEGIONARILOR Leib / CORP Leiberfrucht / FĂT Leibesfrucht / EMBRION Leibesfrucht / FETUS Leibesfrucht / FOETUS Leibesfruchtentfernung / EXTRACŢIE FETALĂ Leibesubungen / GIMNASTICĂ Leich / CADAVRU Leichdorn / CLAVUS Leiche / CADAVRU leichenartig / CADAVERIC Leichenâscherungshalle / CREMATORIU Leichenhalle / MORGĂ Leichenhaus / MORGĂ Leichenoffnung / DISECŢIE Leichenschăndung / NECROFILIE Leichenverbrennung / CREMAŢIE Leichenwachs / ADIPOCEARĂ Leichnam / CADAVRU 1882 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN leicht gelbsuchtig / SUBICiERiC Leichtkettenkrankheit / BOALA LANŢURILOR UŞOARE leidend / PASIV Leidenschaft / PASIUNE Leiste / STINGHIE Leisten / INGHINAL Leistenband / FASCIA LATA Leistenbruch / HERNIE INGHINALĂ Leistenring / INEL INGHINAL Leistung / PUTERE Leistungschwăche / INSUFICIENŢĂ Leitbahn / MERIDIAN Leiter / CONDUCTOR Leitfâhigkeit / CONDUCTIBILITATE Leitsymptom / SINDROM CARDINAL Leitung / CONDUCERE Leitung / DERIVAŢIE Leitungsmessung / CONDUCTIMETRIE lemniskus System / SISTEM LEMNISCAL Lennert-Lymphom / LIMFOM LENNERT Lentigo Maligna / MELANOZĂ CIRCUMSCRISĂ PRECANCEROASĂ DUBREUIHL LEOPARD Syndrom / SINDROM LEOPARD LEpine Vakzine / VACCIN LEPINE Lepros / LEPROS Leptomeningitis / LEPTOMENINGITĂ Lernen / ÎNVĂŢARE Lery-Layani-Weill syndrome / DISCONDROSTEOZĂ Lesefăhigkeitstorung / DISLEXIE Leserahm / CADRU DE LECTURĂ Leseunfâhigkeit / ALEXIE Leukămid / LEUCEMIDĂ Leukămieâhnlich / PARALEUCEMIC leukămoid Syndrom / SINDROM LEUCEMOID Leukocidine / LEUCOCIDINE Leukoderma Syphyliticum / COLIERUL LUI VENUS Leukoenzephalopathie / LEUCOENCEFALOPATIE Leukopedese / LEUCOPEDEZĂ Leukophlegmasie / PHLEGMATIA ALBA DOLENS Leukospermia / LEUCOSPERMIE Leukozyt / GLOBUL ALB Leukozytărperoxydase / PEROXIDAZĂ LEUCOCITARĂ Leukozyten Alkalische Phosphatase / FOSFATAZĂ ALCALINĂ LEUCOCITARĂ Leukozytenformel / FORMULĂ LEUCOCITARĂ A SÂNGELUI Lewis Quotient / INDICE LEWIS Lewis System / SISTEM LEWIS Lewy Korper / CORPI LEWY Leyden Ataxie / ATAXIE LEYDEN Leydigzwischenzellen / CELULĂ INTERSTIŢIALĂ A TESTICULULUI Liberine / FACTORI DE DECLANŞARE lichenoid / LICHENOID Lichtallergie / FOTOALERGIE lichtbrechende Photokeratectomie / FOTOKERATECTOMIE REFRACTIVĂ LichtflulB / FLUX LUMINOS Lichtof / HALOU Lichtoxizitât / FOTOTOXICITATE Lichtrezeptor / FOTORECEPTOR Lichtschmerz / FOTALGIE Lichtschwelle / PRAG LUMINOS BRUT Lichttherapie / FOTOTERAPIE Udknorpelschnitt / TARSOTOMIE Liebesdienst / PROSTITUŢIE Liegende Haltung / CLINOSTATISM Lienesleben / EROTISM iigand-konlroiiieries Kanal / CANAL iONiC CONTROLAT DE UN LIGAND Ligaturkrankheit / BOALA LIGATURILOR Lindernd / CALMANT Lindernd / SEDATIV Linderung / SEDARE Linearerenergieubertragung / TRANSFER LINIAR DE ENERGIE Lineares Sklerodermie / SCLERODERMIE LINIARĂ Linkshăndig / STÂNGACI Linksventrikelinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ VENTRICULARĂ STÂNGĂ Linksventrikulărhypoplasie / HIPOPLAZIE VENTRICULARĂ STÂNGĂ Linolensăure / ACID LINOLENIC Llnolsâure / ACID LINOLEIC Linse / CRISTALIN Linseanschauung / FACOSCOPIE Linsenablassung / FACOLIZĂ Linsenektopie / ECTOPIE CRISTALINIANĂ Linsenerweichung / FACOMALACIE Linsenlosigkeit / AFAKIE Linsentrubung / CATARACTĂ Lipidproteinose / PROTEINOZĂ LIPIDICĂ Lipogranulom / GRANULOM LIPOFAGIC Lipoidische Atrophische Dermatitis / DERMATITĂ ATROFIANTĂ LIPOIDICĂ Lipoidische Nekrobiose^ / NECROBIOZĂ LIPOIDICĂ Lipomatose / ADIPOZĂ Lipomyxom / LIPOMIXOM Lipoproteinlipase / LIPOPROTEIN-LIPAZĂ Lippennaht / CHEILORAFIE Lippenplastik / CHEILOPLASTIE Lippenspalte / CHEILOSCHIZIS Lippenverwachsung / SINCHEILIE Lippenzaum / CHEILOFAGIE Lipp-Gaumen Spalte / FANTĂ LABIOPALATINĂ Liquordruck / PRESIUNE CEREBROSPINALĂ Liquorproteine / PROTEINORAHIE Lisch Knotchen / NODULI LISCH Lithiasis / CALCULOZĂ Lobelismus / LOBELISM Lobitis / LOBITĂ Loch / FORAMEN Loch / GAURĂ Loch / ORIFICIU locherig / POROS Locke Losung / SOLUŢIE LOCKE Locke-Ringer Losung / SOLUŢIE LOCKE-RINGER Loffelnăgel / COILONICHIE Loffelnagel / KOILONICHIE Loffler Endokarditis / ENDOCARDITĂ LOFFLER Logorrho / POLIFRAZIE Lokalbetăubungsmittel / ANESTEZICE LOCALE Lokalisationsymptom / SINDROM DE LOCALIZARE lokalisierte Sklerodermie / SCLERODERMIE LOCALIZATĂ lokalisierter Myxodem / MIXEDEM LOCALIZAT Lokalsymptom / SINDROM LOCAL Loslich / SOLUBIL Loslichkeit / SOLUBILITATE Losung / DISOLUTIE Losung / SOLUŢIE Losungsmittel / DIZOLVANT Losungsmittel / SOLVENT Louis-Bar syndrom / ATAXIE-TELANGIECTAZIE Lucio Phânomen / FENOMEN LUCIO. Ludwig Angina / ANGINĂ LUDWIG 1883 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Lues / SIFILIS luetisch / LUETIC Luft / AER Luft und Raummedizin / MEDICINĂ AEROSPAŢIALĂ Luftbeckendarstellung / PELVIGRAFIE GAZOASA Luftdickdarm / PNEUMOCOLIE Luftdruck / PRESIUNE ATMOSFERICĂ Luftdruckmeter / PNEUMOMETRU Luftdruckzahnschmerz / AERODONTALGIE Luftembolie / AEROEMBOLISM Luftenzephalographie / ENCEFALOGRAFIE GAZOASĂ Luftfeuchtigkeit anziehend / HIGROSCOPIC Luft-Flussig / HIDROAERIC Lufthaltig / PNEUMATIC Luftpaukenhohle / PNEUMOTIMPAN Luftpyelographie / PIELOGRAFIE GAZOASĂ Luftrohr / TRAHEE Luftrohrenbruch / TRAHEOCEL Luftrohrennaht / TRAHEORAFIE Luftrohrenschnitt / TRAHEOTOMIE Luftrohrenverengung / TRAHEOSTENOZĂ Luftschadstoff / AEROCONTAMINANT Luftscheu / AEROFOBIE Luftschlicken / AEROFAGIE Lugenwahn / MITOMANIE Lugol Losung / SOLUŢIE LUGOL Lumbalpunktion / PUNCŢIE LOMBARĂ Luminanz / LUMINANŢĂ Luminanzverstârker / AMPLIFICATOR DE LUMINANŢĂ Lung / PLĂMÂN Lung / PULMON lungen polyzystische Krankheit / BOALA POLICHISTICĂ A PLĂMÂNULUI lungenalveolare Mikrolythiase / MICROLITIAZĂ ALVEOLARĂ PULMONARĂ Lungenalveole / ALVEOLĂ PULMONARĂ Lungenausschâlen / DECORTICARE PULMONARĂ lungenbettreffend / PULMONAR Lungendehnbarkeit / COMPLIANŢĂ PULMONARĂ Lungenembolie / EMBOLIE PULMONARĂ Lungenemphysem / EMFIZEM PULMONAR Lungenentzundung / PNEUMONIE Lungenfibrose / FIBROZĂ PULMONARĂ Lungengerâusch / SUFLU PULMONAR Lungenhămosiderose / HEMOSIDEROZĂ PULMONARĂ Lungenhohle / CAVITATE PULMONARĂ Lungeninfarkt / INFARCT PULMONAR Lungen-lnfundibulus syndrom / SINDROM INFUNDIBULOPUL-MONAR Lungeninsuffizienz / INSUFICIENŢĂ PULMONARĂ Lungenkapazităt / CAPACITATE PULMONARĂ TOTALĂ Lungenkapillărdruck / PRESIUNE CAPILARĂ PULMONARĂ Lungenkrankheit / PNEUMOPATIE Lungenkreislauf / CIRCULAŢIE PULMONARĂ Lungenluftzyst / CHIST AERIAN AL PLĂMÂNULUI Lungennaht / PNEUMOPEXIE Lungenodem / EDEM PULMONAR ACUT Lungenpneumatozele / PNEUMATOCEL PULMONAR Lungenschwimmprobe / DOCIMAZIE Lungensequestrierung / SECHESTRAŢIE PULMONARĂ Lungenspaltentzundung / PERISCIZURITĂ Lungenszintigraphie / SCINTIGRAFIE PULMONARĂ Lungentelangiektazie / TELANGIECTAZIE PULMONARĂ Lungentuberkulose / TUBERCULOZĂ PULMONARĂ Lunula / NOIŢĂ Lupische Krankheit / BOALĂ LUPICĂ Lupus Pernio / LUPUS PERNIO lupus Zeîle / CELULA LUPICĂ Lupusknotchen / TUBERCUL LUPIC Lusitropie / LUSITROPIE Lutealhormon / HORMON LUTEAL luteinisierer / LUTEINIC Luteinisierungshormon / HORMON LUTEOTROP Luxusproteine / PROTEINE DE LUX Lymbischsystem / SISTEM LIMBIC Lymphadenoid / LIMFADENOID lymphâhnlich System / SISTEM LIMFOID lymphatische Kreislauf / CIRCULAŢIE LIMFATICĂ Lymphatische Szintigraphie / LIMFOSCINTIGRAFIE lymphatisches System / SISTEM LIMFATIC lymphatysches Kapillâr / CAPILAR LIMFATIC lymphfollikel / FOLICUL LIMFATIC Lymphknoten / GANGLION Lymphknoten / NODUL LIMFATIC Lymphknotenentfernung / GANGLIECTOMIE Lymphoepitheliom(a) / LIMFOEPITELIOM Lymphogenese / LIMFOGENEZĂ lymphoidstroma Markepitheliom / EPITELIOM MEDULAR CU STROMĂ LIMFOIDĂ Lymphologie / LIMFOLOGIE lymphomatoide Papulose / PAPULOZĂ LIMFOMATOIDĂ lymphoplasmozytische zelle / CELULĂ LIMFOPLASMOCITARĂ lymphoproliferatives Syndrom / SINDROM LIMFOPROLIFERA-TIV lymphoretikulăres Sarkoma / LIMFORETICULOSARCOM lymphoretikulăres System / SISTEM LIMFORETICULAR Lymphoretikulose / LIMFORETICULOPATIE lymphotropisch / LIMFOTROP lymphozytăre Choriomeningitis / MENINGITĂ SEROASĂ EPIDEMICĂ lymphozytăres System / SISTEM LIMFOCITAR lymphozyten Choriomeningitis / CORIOMENINGITĂ LIMFOCITARĂ Lymphozytenmarker / MARKER LIMFOCITAR Lymphozytenreifung / MATURAREA LIMFOCITELOR Lymphozytentoxinen / LIMFOCITOTOXINE Lymphozytreihe / SERIE LIMFOCITARĂ Lymphstauung / LIMFOSTAZĂ lypoatrophisches Diabetes / DIABET LIPOATROFIC lypodystrophisches Syndrom / SINDROM LIPODISTROFIC Lypophagensynovitis / SINOVITĂ LIPOFAGICĂ Lypophagische Krankheit / BOALĂ LIPOFAGICĂ Lypophilin / LIPOFILINĂ Lysine-Vassopresin Test / PROBĂ LA LIZIN-VASOPRESINĂ Lysogenische Phage / FAG TEMPERAT Lysosomal / LIZOZOMAL Lysosomalkrankheit / BOALĂ LIZOZOMALĂ Lysozymăemie / LIZOZIMEMIE M a-Mikroglobulin / a-MICROGLOBULINĂ M Zelle / CELULĂ M Macht / POTENŢĂ Machupo-Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE BOLIVIA Madarosis (ciliaris) / MADAROZĂ Madelung deformităt / DISCONDROPLAZIE A EPIFIZEI RADI-ALE INFERIOARE Madelungs Fethals / SUBLUXAŢIE SPONTANĂ A MÂINII Madelungsyndrom / SINDROM MADELUNG Madenwurm / OXIUR Madenwurmkrankheit / OXIURAZĂ Maduromykose / MADUROMICOZĂ 1884 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Magakaryoblast / MEGACARIOBLAST magen- / GASTRIC Magen / STOMAC magen- / STOMACAL Magen und Zwolffingerdarm betreffend / GASTRODUODENAL Magenblase Syndrom / SINDROM MAGENBLASE Magenchemie / CHIMISM GASTRIC Magendarmblutung / HEMORAGIE DIGESTIVĂ SUPERIOARĂ Magen-Darmelektrographie / ELECTRO-GASTROENTERO-GRAFIE Magendarmgeschwur / ULCER GASTRODUODENAL Magendarmheilkunde / GASTROENTEROLOGIE Magen-Darm-Kanal / TUB DIGESTIV Magendie Losung / SOLUŢIE Magendiesches Zeichen / STEREODEVIAŢIE Magenenfternung / GASTRECTOMIE Magengeschwur / ULCER GASTRIC Magenhormon / HORMON GASTRIC Magenkrankheit / GASTROPATIE Magenkrebs / CANCER GASTRIC Magenluft / AEROGASTRIE Magenmittel / STOMAHIC Magenmund / CARDIA Magennaht / GASTRORAFIE Magenpfortner / PILOR Magenproponenpumpehemmer / INHIBITOR AL POMPEI GASTRICE DE PROTONI Magensaft / SUC GASTRIC MagensaftfluB / GASTROREE Magensâure / ACID GASTRIC Magensâure / ACIDITATE GASTRICĂ Magensăuremangel / ANACLORHIDRIE Magensăuremangel / HIPOCLORHIDRIE Magenschleimhautentzundung / GASTRITĂ Magenschmerz / GASTRALGIE Magenschmerz / GASTRODINIE Magensuberazidităt / HIPERCLORHIDRIE Magenverlust / AGASTRIE Maghreb Myopathie / MIOPATIE MAGHREBINĂ magistralformeln / MAGISTRAL Magma / MAGMĂ Magnesiâmie / MAGNEZIEMIE Magnesium / MAGNEZIU Magnesiurie / MAGNEZURIE magnetisches Feld / CÂMP MAGNETIC Magnetismus / MAGNETISM Magnetotherapie / MAGNETOTERAPIE Mahaim Fasern / FIBRE MAHAIM Mahlzahn / MOLAR Mahner / MONITOR Mais / ZEA MAYS Maisbeulenbrand / USTILAGO Maisonneuve Fraktur / FRACTURĂ MAISONNEUVE Maisvergiftung / MAIDISM Majocchi syndrom / PURPURĂ INELARĂ TELANGIECTAZICĂ Makroamylasămie / MACROAMILAZEMIE Makroâsthesie / MACROESTEZIE Makrobie / MACROBIE Makrobiotik / MACROBIOTICĂ Makroblast / MACROBLAST Makrobrachie / MACROBRAHIE Makrocheilie / MACROCHEILIE Makrocheilitis / MACROCHEILITĂ Makrocheirie / MACROCHEIRIE Makrodaktylie / MACRODACTILIE Makrodontie / MACRODONŢIE Makroevolution / MACROEVOLUŢIE. Makrofagen-aktivierunsfaktor / FACTOR DE ACTIVARE A MACROFAGELOR Makrogenitalismus / MACROGENITOSOMIE Makroglia / MACROGLIE Makroglobulin / MACROGLOBULINĂ Makroglobulinămie / MACROGLOBULINEMIE Makroglossie / MACROGLOSIE Makrognathie / MACROGNAŢIE Makrogyrie / MACROGIRIE Makroliden / MACROLIDE Makromastie / MACROMASTIE Makromelie / MACROMELIE Makromere / MACROMER Makromolekule / MACROMOLECULE Makromutation / MACROMUTAŢIE Makroorchidie / MACROORHIDIE Makrophage / MACROFAG Makrophagenaktivierung / ACTIVARE A MACROFAGELOR Makrophagenmyofasziitis / MIOFASCIITĂ CU MACROFAGE Makropodie / MACROPODIE Makroprosopie / MACROPROSOPIE Makropsie / MACROPSIE Makroskopisch / MACROSCOPIC Makrosomie / MACROSOMIE Makrosphygmie / MACROSFIGMIE Makrostomie / MACROSTOMIE Makrothrombozyt / MACROTROMBOCIT Makrozephalie / MACROCEFALIE Makrozyt / MACROCIT makrozytische Anâmie / ANEMIE MACROCITARĂ Makrozytosis / MACROCITOZĂ Maktrotie / MACROTIE makulăr / MACULAR makulopapulăr / MACULOPAPULOS Makulopathie l MACULOPATIE Mal / MARCĂ Mal perforans pedis / ULCER PERFORANT Malabsorption / MALABSORBŢIE Malakoplakie / MALACOPLAKIE Malakoplakie / MALACOPLAZIE Malaria / MALARIE Malariagehorend / PALUDISM malariagehorig / PALUDIC Malariatherapie / MALARIOTERAPIE Malariatherapie / PALUDOTERAPIE malarisch / MALARIC malasorption Syndrom / SINDROM DE MALABSORBŢIE Malgaigne Fraktur / FRACTURĂ MALGAIGNE Maligne Lungenadenomatose / CANCER ALVEOLAR PULMONAR maligne streptokokkale Cellulitis / CELULITĂ STREPTOCOCICĂ MALIGNĂ maligner Belastunghypethermie / HIPERTERMIE MALIGNĂ DE EFORT malignes Odem / EDEM MALIGN Malignitătssyndrom / SINDROM DE MALIGNITATE Malonylharnstoff / ACID BARBITURIC Malpraxis / MALPRAXIS Malta-Fieber / FEBRĂ DE MALTA Malthusianismus / MALTUSIANISM Maltosurie / MALTOZURIE Malzahn / MĂSEA mamillăr / MAMILAR Mamillarkorper / CORPI MAMILARI Mamille / MAMELON Mamilloplastik / MAMILOPLASTIE Mamma / MAMELĂ 1885 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Mamma / SÂN mamma polyzystische Krankheit / BOALA POLICHISTICĂ A SÂNILOR Mammaamputation / MASTECTOMIE Mammae accessoriae / POLIMASTIE Mammakarzinom / CANCER DE SÂN Mammektomie / MAMECTOMIE Mammographie / MAMOGRAFIE Mammoplastik / MAMOPLASTIE Mammotrop / MAMOTROP mampfend / MAŞONAMENT Mandel / AMIGDALĂ Mandel / TONSILĂ Mandelentfernung / AMIGDALOTRIPSIE Mandibularbogen / TORUS MANDIBULAR Mandukation / MANDUCAŢIE Mangan / MANGAN Manganvergiftung / MANGANISM Mangel / CARENŢĂ Mangelernăhrung / MALNUTRIŢIE mangelhafte Blutzucker / HIPOGLICEMIE mangelhafter Sâuregehalt / HIPOACIDITATE Mangelhatigkeit / DEFICIENŢĂ Mangelkrankheit / BOALĂ CARENŢIALĂ MAngelzustand / CARENŢĂ Manicheismus / MANIHEISM Manie / MANIE Manieriertheit / MANIERISM manisch / MANIACAL manisch-depressives Irresein / PSIHOZĂ MANIACO-DEPRESIVĂ Mann / MASCUL mannbarrend / VIRILIZANT mânnlich / ANDROID mănnlich / MASCULIN mânnlich / VIRIL mânnliche Hormone / HORMONI ANDROGENI Mănnliches Glied / PENIS Mannstollheit / NIMFOMANIE Manometer / MANOMETRU Manometrie / MANOMETRIE Manubrium / MANUBRIUM STERNAL Marantische thrombose / TROMBOZĂ MARASTICĂ Marburg-Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ MARBURG Marcus Gunn Pupille / PUPILĂ MARCUS GUNN Marie-StrUmpell Arthritis / ARTRITĂ MARIE-STRUMPELL Marihuana / MARIJUANA Marinescu Zeichen J MÂNĂ SUCULENTĂ MARINESCU Mariske / MARISCĂ Mark / MĂDUVĂ Markbildung / MIELOPOIEZĂ Markentzundung / MEDULITĂ markiert / MARCAT Markierung / MARCAJ w Markierungsgen / GENĂ MARKER Markschwammniere / ECTAZIE CANALICULARĂ PRECALICEALĂ Markschwund / MIELOZĂ APLASTICĂ Marmarikageschwur / ULCER TROPICAL Marmorierung / MARMORIZARE Marmorknochenkrankheit / OSTEOPETROZĂ Marnoknochenkrankheit / B. OASELOR DE MARMURĂ Maroteaux-Lamy Syndrome / DISPLAZIE PSEUDOACONDROPLAZICĂ Maschinengerăusch / SUFLU TUNELAR Masern / POJAR masernartig / MORBILIFORM Maske / MASCĂ maskierte Depression / DEPRESIE MASCATĂ Maskiertes virus / VIRUS MASCAT Maskulinisation / MASCULINIZARE Masochismus / MASOCHISM Mason Diabetes / DIABET MASON Massage / MASAJ Massenspektrometrie / SPECTROMETRU DE MASĂ Massenspektrum / SPECTRU DE MASĂ Masseter / MASETER Massiv / MASIV Mastdarmentfernung / PROCTECTOMIE Mastdarmkrebs / CANCER COLORECTAL Mastdarmschmerz / PROCTALGIE Mastdarmsdurchtrennung / PROCTOTOMIE Mastdarmvorfall / PROCTOCEL Mastektomie / MASTECTOMIE Mastocytose / MASTOCITOZĂ Mastographie / MASTOGRAFIE Mastoidektomie / MASTOIDECTOMIE Mastoiditis / MASTOIDITĂ Mastologie / SENOLOGIE Mastopathie / MASTOPATIE Mastoplastik / MASTOPLASTIE Mastose / MASTOZĂ Mastozytom / MASTOCITOM Masturbation / ONANISM Mastzelle / MASTOCIT Materialisationseffekt / EFECT DE MATERIALIZARE Materiell / MATERIAL Matrix / MATRICE Maturităt / MATURITATE Maul und Klauenseuche / FEBRĂ AFTOASĂ Maulbeere / MORULĂ Mauriceau-Smellie Handgriff / MANEVRĂ MAURICEAU-SMELLIE Măusetyphus / TIFOS MURIN Mausleukămievirus / VIRUS AL LEUCEMIEI MURINE Max Tieches Blauer Fleck / NEV ALBASTRU AL LUI MAX TIECHE Maxilotomie / MAXILOTOMIE Maximal / MAXIMUM maximal Stimulus / STIMUL MAXIMAL maximale beluftung / VENTILAŢIE MAXIMĂ maximale Blutdruck / PRESIUNE ARTERIALĂ MAXIMĂ maximale Blutdruck / TENSIUNE^ ARTERIALĂ MAXIMĂ maximale Dose / DOZĂ MAXIMĂ maximale Geschwindigkeit / VITEZĂ MAXIMALĂ maximale Tubulăre Transportrate / CAPACITATE MAXIMALĂ DE REABSORBŢIE SAU DE EXCREŢIE TUBULARĂ maximalEinzeldosis / DOZĂ MAXIMĂ ADMISĂ May-Grunwald-Giemsa Fărbung / COLORAŢIE MAY-GRUNWALD-GIEMSA Mazerazion / MACERARE McBurney Schmerzpunkt / PUNCT APENDICULAR McMurray Handgriff / MANEVRĂ McMURRAY meabolische Azidose / ACIDOZĂ METABOLICĂ Meatosomie / MEATOSOMIE Meatuskopie / MEATOSCOPIE Mechanik / MECANICĂ mechanische Abwechslung / ALTERNANŢĂ MECANICĂ Mechanisches-kontrolliert Kanal / CANAL IONIC MECANODE-PENDENT Mechanismus / MECANISM Mechanogramm / MECANOGRAMĂ Mechanorezeptor / MECANORECEPTOR Mechanotherapie / MECANOTERAPIE 1886 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Meckel Divertikel / DIVERTICUL MECKEL Mediakalkose / MEDIACALCOZĂ Mediakalzinose / MEDIACALCINOZĂ medial / MEDIAL Medianekrose / MEDIANECROZĂ Mediastinitis / MEDIASTINITĂ Mediastinoperikarditis / MEDIASTINOPERICARDITĂ Mediastinoskopie / MEDIASTINOSCOPIE mediastinum Syndrome / SINDROM MEDIASTINAL Medikamentenwechselwirkungen / INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE Medikamentosekrankheit / BOALĂ MEDICAMENTOASĂ mediokarpal / MEDIOCARPIAN mediotarsal / MEDIOTARSIAN Medizin / MEDICINĂ medizinische Bildgebung / IMAGISTICĂ MEDICALĂ medizinische Deontologie / DEONTOLOGIE MEDICALĂ medizinische Elektrologie / ELECTROLOGIE MEDICALĂ medizinische Pilzlehre / MICOLOGIE MEDICALĂ medizinische Soziologie / SOCIOLOGIE MEDICALĂ medizinisches Attest / CERTIFICAT MEDICAL medizinisches Gutachten / EXPERTIZĂ MEDICALĂ medizinsche Inginerie / INGINERIE MEDICALĂ medullăr / MEDULAR medullar Syndrom / SINDROM MEDULAR Medullarkarzinom / CARCINOM MEDULAR Medulloblaste / MEDULOBLAST Medulloblastoma / MEDULOBLASTOM Medullogramm / MEDULOGRAMĂ Medullosklerose / MEDULOSCLEROZĂ Meduloepithelioma / MEDULOEPITELIOM Medusenhaupt / CAP DE MEDUZĂ Meerblau Hystiozyten / SINDROMUL HISTIOCITELOR ALBASTRE Meerheilkunde / TALASOTERAPIE Meerschweinchen / COBAI Megadolichoureter / MEGADOLICOURETER Megadolikolon / MEGADOLICOCOLON Megadose / MEGADOZĂ Megaduodenum / MEGADUODEN Megakalyx / MEGACALICE Megakapillâr / MEGACAPILAR Megakaryozyt / MEGACARIOCIT Megakaryozytose / MEGACARIOCITOZĂ Megakolon / MEGACOLON megaloblastische Anămie / ANEMIE MEGALOBLASTICĂ Megalokornea / KERATOMEGALIE Megalozyt / MEGALOCIT Megathrombozyt / MEGATROMBOCIT Megatrachea / MEGATRAHEE Mehrdrusig / PLURIGLANDULAR Mehrempfindlichkeit / POLIESTEZIE Mehrtach Arzneimittel Transporter / TRANSPORTOR MUL-TIDROG Mehrfach Synostosis / BOALA SINOSTOZELOR MULTIPLE Mehrfachimpfung / POLIVACCIN Mehrfachsehen / POLIOPSIE Mehrfachtherapie / POLITERAPIE mehrfâhig Hâmangioblastoma / HEMANGIOBLASTOM MULTIPLU mehrfăhige Personlichkeit / PERSONALITATE MULTIPLĂ _ Mehrfahigeslymphknotenentzundung / POLIADENOMATOZĂ Mehrgebărende / MULTIPARĂ Mehrknotig / PLURIGANGLIONAR Mehrorganinsuffizienzsyndrom / SINDROM DE DEFICIENŢĂ MULTIVISCERALĂ mehrwertig / MULTIVALENT mehrzellig / PLURICELULAR ivieibomiîis / MEIBOMIITĂ meige Mittelgesichstkrampf / SPASM FACIAL MEDIAN MEIGE Meiose / MEIOZĂ Meissner Korperchen / CORPUSCULI MEISSNER Melanin / MELANINĂ Melanogenetisch / MELANOGEN Melanoliberin / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE HORMON MELANOTROP Melanoma / MELANOM Melanophage / MELANOFAG Melanophore / MELANOFOR Melanose / MELANOSIS Melanosom / MELANOZOM Melanotropin / HORMON MELANOSTIMULANT Melanotropin / MELANOSTIMULINĂ Melanozyt / MELANOCIT MELAS Syndrom / SINDROM MELAS Melatonin / MELATONINĂ Melikeris / MELICERIS Melkerknoten / TUBERCULII MULGĂTORILOR Melkerknotenvirus / VIRUS AL NODULILOR LĂPTARILOR Melliturie / GLICOZURIE Melliturie / MELITURIE Mellorrheostose / MELOREOSTOZĂ Melomelie / MELOMEL Meloplastik / MELOPLASTIE Membran / MEMBRANĂ Membranfestiger / STABILIZATOR DE MEMBRANĂ MembranfluBigkeit / FLUIDITATE MEMBRANARĂ Membranmarker / MARKERI DE MEMBRANĂ membranose Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ MEMBRANOASĂ Membranpotential / POTENŢIAL DE MEMBRANĂ Membranproteine / PROTEINE MEMBRANARE Menarche / MENARHĂ Mendelsche / MENDELIAN Mendelsche Abttrennung /^SEGREGARE MENDELIANĂ Menidrose / MENHIDROZĂ Meningealsyndrom / SINDROM MENINGEAN Meningiomatose / MENINGIOMATOZĂ Meningiomatose / MENINGOANGIOMATOZĂ Meningismus / MENINGISM Meningismus / PSEUDOMENINGITĂ Meningitis Trias / TRIADĂ MENINGITICĂ Meningoblast / MENINGOBLAST Meningoblastoma / MENINGOBLASTOM Meningoenzephalitis / MENINGOENCEFALITĂ Meningoenzephalozele / MENINGOENCEFALOCEL Meningoepidydymitis / MENINGOEPENDIDIMITĂ Meningokokkâmie / MENINGOCOCEMIE Meningokokkenmeningitis / MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ Meningokokkose / MENINGOCOCCIE Meningokokkus / MENINGOCOC Meningomyelitis / MENINGOMIELITĂ Meningopathie / MENINGOPATIE Meningoradikulitis / MENINGORADICULITĂ Meningoradikulomyelitis / MENINGORADICULOMIELITĂ Meningorrhagie / MENINGORAGIE Meningotheliom / MENINGOTELIOM meningotropismus / MENINGOTROPISM Meningotyphus / MENINGOTIFUS Meningozel / MENINGOCEL Meniskektomie / MENISCECTOMIE Meniskographie / MENISCOGRAFIE Meniskographie / MENISCOPATIE Meniskopexie / MENISCOPEXIE 1887 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Meniskus / MENISC Meniskusentzundung / MENISCITĂ Meniskuszeichen / SEMNUL MENISCULUI Menometrorrhagie / MENOMETRORAGIE Menopathie / MENOPATIE Menopause / MENOPAUZĂ Menorrhagie / MENORAGIE menorrhagische Fieber / FEBRĂ MENORAGICĂ Menorrhoe / MENOREE Menotoxin / MENOTOXINĂ Menotropin / MENOTROPINĂ Menozyt / MENOCIT Menschenhass / MIZANTROPIE Menschenkunde / ANTROPOLOGIE menschliche Ethologie / ETOLOGIE UMANĂ Menschliches pankreatisches Polypeptid / POLIPEPTID PAN-CREATIC UMAN Menschliches T Virus Limphotropisches Virus / VIRUSURI LIMFOTROPE PENTRU CELULELE T UMANE Menstrual / MENSTRUAL Mentismus / MENTISM Meralgia / MERALGIE Meralgia paraesthtica / MERALGIE PARESTEZICĂ MERFF Syndrom / SINDROM MERRF Merkaptane / MERCAPTANI Merkaptopurine / MERCAPTOPURINĂ Merkel Diskus / DISC MERKEL Merkel Komplex / COMPLEX MERKEL Merkel Zelle / CELULĂ MERKEL Merkelen Schmerzpunkt / PUNCT MERKELEN Merkmal / CARACTER Merkurochrom / MERCUROCROM Merodiastolisch / MERODIASTOLIC Merogonie / MEROGONIE Merokrin / MEROCRIN Merosmie / MEROSMIE merosystolisch / MEROSISTOLIC Merotomie / MEROTOMIE Merozel / MEROCEL Merozoiten / MEROZOIT Meryzismus / MERICISM mesangial / MEZANGIAL mesangiale IgA Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ CU DEPOZITE MEZANGIALE DE IgA mesangiale proliferative Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ MEZANGIOPROLIFERATIVĂ Mesangium / MEZANGIU Mesaxon / MEZAXON Mesenchym / MEZENCHIM Mesenchymal / MEZENCHIMAL Mesenchymom / MEZENCHIMOM Mesenteritis / MEZENTERITĂ Mesiovestibulooklusal / MEZIOVESTIBULOOCLUZAL Meskalin / MESCALINĂ Mesmerismus / MESMERISM Meso / MEZOU Mesobilifuszin / MEZOBILIFUSCINĂ Mesobilirubinogen / MEZOBILIRUBINOGEN Mesoblast / MEZOBLAST mesoblastisches Nephrom / NEFROM MEZOBLASTIC Mesodermose / MEZODERMOZĂ Mesodiastolisch / MEZODIASTOLIC Mesogastrium / MEZOGASTRU Mesognathie / MEZOGNAŢIE Mesokardie / MEZOCARDIE Mesokolopexis / MEZOCOLOPEXIE Mesomelisch / MEZOMELIC mesomelisches Zwergwuchs / NANISM MEZOMELIC Mesomere / MEZOMER Mesomerie / MEZOMERIE Mesomorph / MEZOMORF Meson / MEZON Mesonephrom / MEZONEFROM Mesoneuritis / MEZONEURITĂ Mesopisch / MEZOPIC Mesosalpinx / MEZOSALPINX Mesosigmoide / MEZOSIGMOID mesosigmoiditis / MEZOSIGMOIDITĂ Mesosigmoidopexie / MEZOSIGMOIDOPEXIE Mesosystole / MEZOSISTOLĂ Mesosystolisch / MEZOSISTOLIC Mesotheliom / MEZOTELIOM Mesothelium / MEZOTELIU Mesotherapie / MEZOTERAPIE Mesozephal / MEZOCEFAL Messung / MĂSURARE MeBzahl / INDICE MeBzwecke / SCARĂ Metaanalyse / METAANALIZĂ Metaarteriole / METARTERIOLĂ Metabiose / METABIOZĂ metabolisch / METABOLIC metabolische Alkalose / ALCALOZĂ METABOLICĂ metabolische Anomalie / ANOMALIE METABOLICĂ metabolische Epilepsie / EPILEPSIE METABOLICĂ metabolische Krankheit / BOALĂ METABOLICĂ metabolische Myopathie / MIOPATIE METABOLICĂ metabolische Neuropathie / NEUROPATIE METABOLICĂ metabolische Sequenz / SECVENŢĂ METABOLICĂ Metabolite / METABOLIT Metachromasie / METACROMAZIE metachromatisch / METACROMATIC Metachromatismus / METACROMATISM Metakarpal / METACARPIAN metakarpal knochen / METACARPIENE Metakrilat / METACRILAT Metaldampffieber / FEBRĂ DATĂ DE VAPORII METALELOR Metall / METAL Metalloenzym / METALOENZIMĂ Metalloid / METALOID' Metalloproteinase / METALOPROTEINAZĂ Metallosis / METALOZĂ Metallotherapie / METALOTERAPIE Metallothionein / METALOTIONEINĂ Metaloproteasenhemmer / INHIBITOR DE METALOPROTEAZE Metamere / METAMER Metamerie / METAMERIE metamorphische Technik / TEHNICĂ METAMORFICĂ Metamorphismus / METAMORFISM Metamorphismus / METAMORFISM Metamorphopsie / METAMORFOPSIE Metamorphose / METAMORFOZĂ Metamphetamin / METAMFETAMINĂ Metamyelozyt / METAMIELOCIT Metanephrin / METANEFRINĂ Metanephros / METANEFROS Metaphase / METAFAZĂ metaphisâre Chondroplasie / CONDRODISPLAZII METAFIZARE Metaphyse / METAFIZĂ Metaplasie / METAPLAZIE Metapsychologie / METAPSIHOLOGIE Metarubrizyt / METARUBRICIT Metastabil / METASTABIL 1888 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Metastase / MliASTAZă Metastatisch / METASTATIC metastatische Entziindung / INFLAMAŢIE METASTATICĂ Metatarsophalangeal / METATARSOFALANGIAN metalropisch / METATROPIC Metatypisch / METATIPIC Metazerkarie / METACERCAR Metenkephalin / METENKEFALINĂ Metenzephal / METENCEFAL Meteorotropismus / MEŢEOROTROP Methadon / METADONĂ Methămalbumin / METHEMALBUMINĂ Methâmoglobin / METHEMOGLOBINĂ Methâmoglobinămie / METHEMOGLOBINEMIE Methanol / METANOL Methemalburriinămie / METHEMALBUMINEMIE Metheorotropismus / METEOROTROPISM Methionin / METIONINĂ Methode / MANEVRĂ Methode / METODĂ Methodologie / METODOLOGIE Methothrexate / METOTREXAT Methoxy-lsobutyl-lsoniryl / METOXI-IZOBUTIL-IZONITRIL Methycholamin / METILCOBALAMINĂ Methylalkohol / ALCOOL METILIC Methylation / METILARE Methylmorphin / METILMORFINĂ Methylprednisolon / METILPREDNISOLON Methylthiourazyl / METILTIOURACIL Methyltranspherase / METILTRANSFERAZĂ Methylzellulose / METILCELULOZĂ Metizyllin / METICILINĂ metopisch / METOPIC metopische Sutur / SUTURĂ METOPICĂ Metralgie / METRALGIE Metritis / METRITĂ Metropathie / METROPATIE Metroperitonitis / METROPERITONITĂ Metrorrhagie / METRORAGIE Metrorrhoe / METROREE Meyer Drckpunkt / PUNCT MEYER Meylinisierung / MIELINIZARE Meynet Knotchen / NODULI MEYNET Miasma / MIASMĂ Miasthenie / MIASTENIE Michaelis-Menten Konstante / CONSTANTA MICHAELIS-MENTEN Microkolon / MICROCOLON Microphallus / MICROFALUS Mielobulbographie / MIELOBULBOGRAFIE Migrâne / MIGRENĂ migrăne Status / STATUS MIGRAINOSUS Mikroabszess / MICROABCES Mikroaerophylisch / MICROAEROFIL Mikroalbuminurie / MICROALBUMINURIE Mikroanalyse / MICROANALIZĂ Mikroaneurysma / MICROANEVRISM Mikroangiographie / MICROANGIOGRAFIE Mikroangiopathie / MICROANGIOPATIE Mikroangioskopie / MICROANGIOSCOPIE Mikroâsthesie / MICROESTEZIE Mikrobe / MICROB mikrobiale acute Schilddrusenentzundung / TIROIDITĂ ACUTĂ MICROBIANĂ Mikrobiell / MICROBIAN mikrobielle Flora / FLORĂ MICROBIANĂ Mikrobiologie / MICROBIOLOGIE Mikrobismus / MICROBISM Mikrobizid / MICROBICID Mikroblast / MICROBLAST Mikroblepharie / MICROBLEFARIE Mikrochirurgie / MICROCHIRURGIE Mikrodaktylie / MICRODACTILIE Mikrodontie / MICRODONŢIE Mikroelektrode / MICROELECTROD Mikroelement / MICROELEMENT Mikroevolution / MICROEVOLUŢIE Mikrofasern / MICROFILAMENTE Mikrofilaria / MICROFILARIE Mikrogaster / MICROGASTRIE MikrogefăBe / MICROVASCULARIZAŢIE Mikrogenie / MICROGENIE Mikroglia / MICROGLIE Mikrognathie / MICROGNAŢIE Mikrographe / MICROGRAF Mikrographie / MICROGRAFIE Mikrogyrie / MICROGIRIE Mikroinvasion / MICROINVAZIE Mikrokapsel / MICROCAPSULĂ Mikrokardie / MICROCARDIE Mikrokarzinom / MICROCARCINOM Mikrokaulie / MICROCAULIE Mikroklima / MICROCLIMAT Mikrokokkus / MICROCOC Mikrokorie / MICROCORIE Mikrokornea / MICROCORNEE Mikrokosmos / MICROCOSMOS Mikrolythiase / MICROLITIAZĂ Mikromanipulator / MICROMANIPULATOR Mikromanometer / MICROMANOMETRU Mikromastie / MICROMASTIE mikromelic Zwergwuchs / NANISM MICROMELIC Mikromelie / MICROMELIE Mikrometer / MICROMETRU Mikromethode / MICROMETODĂ Mikrometrie / MICROMETRIE Mikromyeloblast / MICROMIELOBLAST Mikron / MICRON mikronodulăr / MICRONODULAR Mikroorganismus / MICROORGANISM Mikrophage / MICROFAG Mikrophakie / MICROFAKIE Mikrophonie / EFECT MICROFONIC Mikrophtalmie / MICROFTALMIE Mikropinozytose / MICROPINOCITOZĂ Mikropolyadenitis / MICROPOLIADENITĂ Mikropolyadenopathie / MICROPOLIADENOPATIE Mikropsie / MICROPSIE Mikroradiographie / MICRORADIOGRAFIE Mikroradiophotographie / MICRORADIOFOTOGRAFIE Mikrorchidie / MICRORHIDIE Mikrorrhagie / MICRORAGIE Mikrorrhynie / MICRORINIE Mikroscop / MICROSCOP Mikrosichelzelle Krankheit / BOALĂ MICRODRENOPANOCITARĂ Mikrosichelzellose / MICRODREPANOCITOZĂ Mikroskopie / MICROSCOPIE mikroskopisch / MICROSCOPIC mikroskopische Polyangiitis / MICROPOLIANGEITĂ MICROSCOPICĂ Mikrosom / MICROZOM Mikrosomie / MICROSOMIE_ Mikrosonde / MICROSONDĂ 1889 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Mikrospektropnotometrie / MiCROSPECTROFOTOMETRiE Mikrospektroskope / MICROSPECTROSCOP Mikrosphăre / MICROSFERĂ Mikrosphărophakie / MICROSFEROFAKIE Mikrosphărozytose / MICROSFEROCITOZĂ Mikrosphygmie / MICROSFIGMIE Mikrosporie / MICROSPORIE Mikrosthesie / MICROSTEZIE Mikrostomie / MICROSTOMIE Mikrotom / MICROTOM Mikrotrauma / MICROTRAUMATISM Mikrotubule / MICROTUBUL Mikrowelle / MICROUNDĂ Mikrozephalie / MICROCEFALIE Mikrozirkulation / MICROCIRCULAŢIE Mikrozyt / MICROCIT Mikrozytămie / MICROCITEMIE Mikrozytăr / MICROCITAR mikrozytische Anâmie / ANEMIE MICROCITARĂ Mikrozytose / MICROCITOZĂ Miktionell / MICŢIONAL Mikulicz Zellen / CELULE MIKULICZ Milch-Alkali Syndrom / SINDROM LAPTE-ALCALI Milchbildung / GALACTOGENEZĂ Milchdruse / GLANDĂ MAMARĂ MilchfluB / GALACTOREE Milchgang / GALACTOFOR Milchgangentzundung / GALACTOFORITĂ Milchpunkt / DEPRESIE POST-PARTUM Milchsaft / CHIL Milchsâure / ACID LACTIC milchsăure Azidose / ACIDOZĂ LACTICĂ Milchtreibend / GALACTOGOG Milchzucker / GALACTOZĂ Milchzyste / GALACTOCEL mildernd / CALMANT mildernd / CORECTIV Milderung / ATENUARE Milderung / MITIGARE Miliartuberkulose / GRANULIE Milliăquivalent / MILIECHIVALENT Millicurie / MILICURIE Millimole / MILIMOL Milliosmole / MILIOSMOL milwaukee schulter Syndrom / SINDROM SCAPULAR MIL-WAUKEE Milz / SPLINĂ milzartig / SPLENOID Milzbrand / ANTRAX Milzbrand / CĂRBUNE Milzentfernung / SPLENECTOMIE Milzentzundung / SPLENITĂ Milzfehlbildung / ASPLENIE Milzkapselentzundung / PERISPLENITĂ Milzkrankheit / SPLENOPATIE Milz-Nierenradiographie / NEFROSPLENOGRAFIE Milzsequestrierung / SECHESTRAJIE SPLENICĂ Milzsklerose / SPLENOSCLEROZA Milziiberfuntion / HIPERSPLENISM MilzvergroBerung / SPLENOMEGALIE Milzzelle / SPLENOCIT Mimik / MIMICĂ Minderwertigkeitsgefuhl / COMPLEX DE INFERIORITATE Minderwuchs / NANISM Mineralokortikoide / MINERALOCORTICOIZI Mineralverarmung / DEMINERALIZARE Mineralwasser / APE MINERALE minimaie Biuidruck / PRESIUNE ARTERIALA MINIMA, TENSIUNE ARTERIALĂ MINIMĂ Minimallăsion Nierenkrankheit / BOALĂ RENALĂ CU LEZIUNI MINIME Minimalproliferierende Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ CU LEZIUNI MINIME Minimum / MINIMUM Minkowski-Chauffard hâmolytische Anămie / ANEMIE HEMOLITICĂ MINKOWSKI-CHAUFFARD Minutenbeluftung / VENTILAŢIE-MINUT Minze / MENTA Mioglobinurie / MIOGLOBINURIE miokardial Brucke / PUNTE MIOCARDICĂ Mischbar / MISCIBIL Mischerbig / HIBRID Mischling / METIS Mischpsychose / DEPRESIE BIPOLARĂ Mischtumor / TUMORĂ MIXTĂ Mischung / MIXTURĂ Misogynie / MISOGINIE Misoneismus / NEOFOBIE MiBbildung / ANOMALIE MiBbildung / DEFORMAŢIE MiBbildung / DIFORMITATE MiBbildung / DISMORFIE Missbildung / MALFORMAŢIE Missbildung / MONSTRUOZITATE MiBempfindung / PARESTEZIE MiBgestalt / DISPLAZIE Mitarbeit / SINERGIE Mitella / EŞARFĂ Mitesser / COMEDON mitesser Năvus / NEV COMEDONIAN Mitfuhrung / CONVECŢIE Mithridatismus / MITHRIDATISM Mitigation / MITIGARE Mitochondrial / MITOCONDRIAL mitochondrial Cristae / CRESTE MITOCONDRIALE mitochondriale Myopathie / MIOPATIE MITOCONDRIALĂ Mitochondrie / MITOCONDRIE mitochondrien DNA / ADN MITOCONDRIAL Mitochondropathie / MITOCONDROPATII Mitogen / FACTOR MITOGEN Mitogene / MITOGEN Mitogenetisch / MITOGENIC Mitose / MITOZĂ Mitosom / MITOZOM Mitotisch / MITOTIC mitotisches Index / INDICE MITOTIC Mitral / MITRAL Mitralflache / SUPRAFAŢĂ MITRALĂ Mitralisation / MITRALIZARE Mitralklappenentzundung / MITRALITĂ Mitralklappeninsuffizienz^ / INSUFICIENŢĂ MITRALĂ Mitralkrankheit / BOALĂ MITRALĂ Mitralsegelprolaps / PROLAPS DE VALVĂ MITRALĂ Mitralstenose / STENOZĂ MITRALĂ Mittel / MEDIE Mittelaortitis / MEZAORTITĂ Mittelarteritis / MEZARTERITĂ Mittelfell / MEDIASTIN Mittelfinger / MEDIUS MittelfuB / METATARS mittelfuB- / METATARSIAN MittelfuBknochen / METATARSIENE MittelfuBknochenausschneidung / METATARSECTOMIE MittelfuBschmerz / METATARSALGIE 1890 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Mittelhand / METACARP Mittelhim / CREIER MIJLOCIU Mittelhirn / MEZENCEFAL Mittelhirnpyramidtraktotomie / TRACTOTOMIE PIRAMIDALĂ MEZENCEFALICĂ Mittelkeilbein / CUNEIFORM INTERN Mittellappensyndrom / SINDROM DE LOB MIJLOCIU Mittellinie / AX mittellinie Syndrom / SINDROM DE LINIE MEDIANĂ Mittelmeekrankheit / BOALĂ MEDITERANEANĂ Mittelmeerfieber / FEBRĂ MEDITERANEANĂ Mittelmeerzeckenfleckfieber / FEBRĂ BUTONOASĂ Mittelohr / URECHE MEDIE mittelpons Syndrom / SINDROM MEDIOPONTIN Mittelsleben / VIAŢĂ MEDIE Mittelwertsignal EKG / ELECTROCARDIOGRAFIE CU ÎNALTĂ AMPLIFICARE mittgesischtig / MEZOPROSOP mittlere Blutdruck / TENSIUNE ARTERIALĂ MEDIE, PRESIUNE ARTERIALĂ MEDIE mittlerem Zellvolumen / VOLUM GLOBULAR MEDIU Mittleres Keimblatt / MEZODERM Mizei / MICELIU Mizelle / MICELĂ MKSA System / SISTEM MKSA Mnemonik / MNEMONIC Mnemonik / MNEMONICĂ mnestisch / MNEZIC MNS system / SISTEM MNS Mobilisieren / MOBILIZARE Mobilităt / MOBILITATE Model / MODEL Modellierung / MODELARE Modul / MODUL Modulationsdysplasie / OSTEODISPLAZIE METAFIZARĂ MODY Syndrom / SINDROM MODY Mofette / MOFETĂ Mogigraphie / MOGIGRAFIE Mogilalie / MOGILALIE Mogiphonie / MOGIFONIE Mola / MOLĂ Molalitât / MOLALITATE Molaritât / MOLARITATE Molarlosung / SOLUŢIE MOLARĂ Molekul / MOLECULA Molekulakonfiguration / CONFIGURAŢIE MOLECULARĂ molekulăre Entwicklung / EVOLUŢIE MOLECULARĂ Molekulare Krankheit / BOALĂ MOLECULARĂ Molekulargewicht / MASĂ MOLECULARĂ Molekularmedizin / MEDICINĂ MOLECULARĂ Molekulărwechselwirkungen / INTERACŢIUNI MOLECULARE Molekul-gramm / MOLECULĂ-GRAM Molfraktion / FRACŢIUNE MOLARĂ Molke / ZER monatlich / MENSTRUAL Monatliche Regelblutung / MENSTRUAŢIE Mondbein / LUNATUM mongolische idiotie / MONGOLISM mongoloide / MONGOLOID Moniliasis / MONILIAZĂ Monitorisierung / MONITORIZARE Monoamin / MONOAMINĂ Monoaminoxydase / MONOAMINOXIDAZĂ Monoaminoxydasehemmer / INHIBITOR AL MONOAMINOXI-DAZEI Monoarthritis / MONOARTRITĂ Monoballismus / MONOBALISM Monoblast / MONOBLAST Monoblepsie / MONOBLEPSIE Monochorea / MONOCOREE Monodaktyl / MONODACTIL monodaktylie / MONODACTILIE Monogamie / MONOGAMIE monogen / MONOGENIC Monogenese / MONOGENEZĂ Monogenisch / MONOGEN Monogenische Krankheit / BOALĂ MONOGENICĂ Monohybride / MONOHIBRID Monokin / MONOKINĂ monoklonal / MONOCLONAL monoklonale Antikorper / ANTICORPI MONOCLONALI monoklonale Dysglobulinămie / DISGLOBULINEMIE MONOCLONALĂ monoklonale Immunoglobulin / IMUNOGLOBULINĂ MONOCLONALĂ monokular / MONOCULAR Monomanie / MONOMANIE Monomelie / MONOMELIE monomelish / MONOMELIC Monomer / MONOMER Monomyositis / MONOMIOZITĂ Mononeuropathie / MONONEUROPATIE mononuklear / MONONUCLEAR mononukleares phagozytisches System / SISTEM FAGOCI-TAR MONONUCLEAR Mononukleotid / MONONUCLEOTID Mononykleose / MONONUCLEOZĂ Monophagie / MONOFAGIE Monophasie / MONOFAZIE monophasisch / MONOFAZIC Monophthalmie / MONOFTALMIE monophthalmus / MONOFTALM Monoplegie / MONOPLEGIE Monopodie / MONOPODIE Monorchie / MONORHIDIE Monosaccharid / MONOZAHARIDE Monose / OZE Monosomie / MONOSOMIE Monosporiose / MONOSPORIOZĂ Monosymptomatisch / MONOSIMPTOMATIC Monosynaptisch / MONOSINAPTIC Monotherapie / MONOTERAPIE Monothermie / MONOTERMIE monovalent / MONOVALENT monovalent Serum / SER MONOVALENT Monovritis / MONONEVRITĂ monozygot / MONOZIGOT Monozyt / MONOCIT monozytâhnlich / MONOCITOID Monozytâr / MONOCITAR Monozytenreihe / SERIE MONOCITARĂ monozytoid / MONOCITOID^ Monozytose / MONOCITOZĂ Monster / MONSTRU Montag Fieber / FEBRA DE LUNI Monteggia Fraktur / FRACTURĂ MONTEGGIA Morbidităt / INDICE DE MORBIDITATE, MORBIDITATE Mordex / MORDEX Morestin Speichelkolik / COLICĂ SALIVARĂ MORESTIN Morgagni Sinus / SINUS MORGAGNI Morphaea / MORFEA Morphin / MORFINĂ Morphinâhnlich / MORFINOMIMETIC Morphinomanie / MORFINOMANIE 1891 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Morphinomimetisch / MORFINOMIMETIC Morphinsucht / MORFINISM Morphinvergiftung / MORFINISM morphogenisch / MORFOGEN Morphognosie / MORFOGNOZIE Morphographie / MORFOGRAFIE Morphologie / MORFOLOGIE Morphometrie / MORFOMETRIE Morphotyp / MORFOTIP morrisscher Schmerzpunkt / PUNCT APENDICULAR Morser / MOJAR Mortalitât / MORTALITATE Mortinatalitât / MORTINATALITATE Mosaik / MOZAIC Mossbauer Effekt / EFECT MOSSBAUER Motilitât / MOTILITATE Motillin / MOTILINĂ Motivation / MOTIVAŢIE Motoneuron / MOTONEURON Motorik / MOTRICITATE motorisch / MOTOR motorische Aphasie / AFAZIE MOTORIE motorische Einheit / UNITATE MOTORIE motorische Endplatte / JONCŢIUNE NEUROMUSCULARĂ motorisches Neuron / NEURON MOTOR Motorneuronkrankheit / BOALĂ NEURONULUI MOTOR Motorplatte / PLACĂ MOTORIE Moxa / MOXA Moxibustion / MOXIBUSTIE Moyamoya Krankheit / BOALĂ MOYAMOYA M-Proteine / PROTEINĂ M Muhlradgerâusch / ZGOMOT DE MOARĂ Mukoeiter / MUCO-PUROI Mukographie / MUCOGRAFIE mukokutanes Xanthomatose / XANTOMATOZĂ MUCOCUTANATĂ CU DIABET INSIPID Mukolipidose / MUCOLIPIDOZĂ Mukolyse / MUCOLIZĂ mukolytisch / MUCOLITIC Mukometer / MUCOMETRU Mukopolysaccharide / MUCOPOLIZAHARIDE Mukopolysaccharidose / MUCOPOLIZAHARIDOZĂ Mukopolysaccharidurie / MUCOPOLIZAHARIDURIE Mukoprotein / MUCOPROTEINĂ Mukoproteinurie / MUCOPROTEJNURIE Mukormykose / MUCORMICOZĂ Mukosa / MUCOASĂ Mukoviszidose / MUCOVISCIDOZĂ mulekulare Hybridisation / HIBRIDARE MOLECULARĂ Mullbinde / FAŞĂ Mullergang / CANAL MULLER Mulleroblastom / MULLEROBLASTOM Muller's Handgriff / MANEVRĂ MULLER Multidisziplinarităt / PLURIDISCIPLINARITATE Multifaktoriell / MULTIFACTORIAL Multigenisch / MULTIGENIC Multilokulâr / PLURILOCULAR Multineuritis / MULTINEVRITĂ multiple core Krankheit / MIOPATIE DE AXE MULTIPLE multiple endokrine neoplasie / NEOPLAZIE ENDOCRINIANĂ MULTIPLĂ multiple endokrine Neoplasie Syndrom / SINDROM DE NEOPLAZIE ENDOCRINIANĂ MULTIPLĂ multiple Sklerose / SCLEROZĂ MULTILOCULARĂ multipler schleimhautneuroma Syndrom / SINDROMUL NEU-ROAMELOR MUCOASE MULTIPLE multipler Systemschwunden / ATROFIE SISTEMICĂ MULTIPLĂ multiples Myelom / MIELOM MULTIPLU Multiplett / MULTIPLET multipolares Neuron / NEURON MULTIPOLAR Mummifizierung / MUMIFICARE Mumps / OREION Mumps / PAROTIDITĂ EPIDEMICĂ Mund / GURĂ mund / ORAL Mundhohlblutung / STOMATORAGIE Mundhohle / CAVITATE BUCALĂ Mundrachen / FARINGE BUCAL Mundschleimhauentzundung / STOMATITĂ Mundumgebung / / MEDIU BUCAL Mundung / OSTIUM Mundvorraum / VESTIBUL BUCAL Munro Mikroabszess / MICROABCES MUNRO Munro Schmerzpunkt / PUNCT MUNRO Munzenformig / NUMULAR Murin / MURIN Murphy Handgriff / MANEVRĂ MURPHY Murphy Verfahren / PROCEDEU MURPHY Muschel / CORNET Mu-Schwerkettenkrankheit / BOALĂ LANŢURILOR GRELE MIU Muscularis / MUSCULOASĂ Musiktaubheit / SURDITATE MUZICALĂ Musiktherapie / MUZICOTERAPIE Muskarin / MUSCARINĂ muskarinisch / MUSCARINIC MuskatnuBleber / FICAT MUSCAD Muskel / MUŞCHI Muskelabwehrspannung / APĂRARE MUSCULARĂ Muskelatrophie / MIATROFIE Muskelbind / APONEVROZĂ Muskelbinde / FASCIE Muskeldystrophie / DISTROFIE MUSCULARĂ Muskelerschutterung / MIOSEISM Muskelerweichung / MIOMALACIE Muskelfaser / MIOFIBRILĂ Muskelfasern / FIBRĂ MUSCULARĂ Muskelflimmem / FIBRILAŢIE MUSCULARĂ Muskelgerâusch / MURMUR ROTATORIU Muskelhernie / HERNIE MUSCULARĂ Muskelkrampf / MIOSPASM Muskelleiden / MIOPATIE Muskelnaht / MIORAFIE Muskelpotentiaf / MIOPOTENŢIAL Muskelproteine / PROTEINE MUSCULARE Muskelrelaxant / MIORELAXANT Muskelschmerz / MIALGIE Muskelschnitt / MIOTOMIE Muskelschwâche / AMIOSTENIE Muskelschwăche / ASTENIE MUSCULARĂ Muskelsehnschnitt / MIOSINDESMOTOMIE Muskelsklerose / MIOSCLEROZĂ Muskelsystem / SISTEM MUSCULAR Muskeltonusmeter / MIOTONOMETRU Muskelzelle / CELULĂ MUSCULARĂ Muskelzerrung / CLACAJ MUSCULAR Muskelzusammenwirkung / SINERGIE MUSCULARĂ Muskulotropisch / MUSCULOTROP Muster / EŞANTION Muster / MOSTRĂ Mutagenese / MUTAGENEZĂ mutagenisch / MUTAGEN Mutagenizităt / MUTAGENICITATE Mutante / MUTANT 1892 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Mutation / MUTAŢIE Mutationismus / MUTAŢJONISM mutierende Gen / GENĂ MUTANTĂ Mutterflecken / CLOASMĂ Mutterkorn / CLAVICEPS PURPUREA Mutterkorn / CORN DE SECARĂ, SECARĂ CORNUTĂ Mutterkornvergiftung / ERGOTISM Mutterkuchen / PLACENTĂ Mutterkuchenhormone / HORMONI PLACENTARI mutterlich / MATERN mutterliche Erblichkeit / EREDITATE MATERNĂ Mutterring / PESAR Mutterschaft / MATERNITATE Muzinase / MUCINAZĂ Muzinose / MUCINOZĂ Muzitis / MUCITĂ Myasls / MIAZĂ Myatonie / MIATONIE Mydriasis / MIDRIAZĂ Mydriatika / MIDRIATIC Myelâmie / MIELEMIE Myelezephalon / MIELENCEFAL Myelin / MIELINĂ Myelin Proteolipid / PROTEOLIPID AL MIELINEI Myelinalkalinprotein / PROTEINĂ BAZICĂ A MIELINEI myelinoklastisch / MIELINOCLASTIC myelinproteolypidisch Protein / PROTEINĂ PROTEOLIPIDICĂ A MIELINEI Myelitis / MIELITĂ Myeloblaste / MIELOBLAST Myeloblastom / MIELOBLASTOM Myeloblastomatose / MIELOBLASTOZĂ Myeloderma / MIELODERMIE Myelodyplasie / MIELODISPLAZIE Myelofibrose / MIELOFIBROZĂ myelogenisch / M1ELOGEN Myelogramm / MIELOGRAMĂ Myelographie / MIELOGRAFIE myeloide Splenomegalie / SPLENOMEGALIE MIELOIDĂ Myelokathexis / MIELOCATEXIE myeloleukămisch / MIELOLEUCEMIC Myelolipom / MIELOLIPOM Myelom / MIELOM Myelomalazie / MIELOMALACIE Myelomatose / MIELOMATOZĂ Myelomeningozele / MIELOMENINGOCEL Myelomere / MIELOMER Myelopathie / MIELOPATIE myelopatische Purpura / PURPURĂ MIELOPATICĂ Myeloperoxydase / MIELOPEROXIDAZĂ myelophtysiche Anămie / ANEMIE MIELOFTIZICĂ Myeloplaxe / MIELOPLAX Myeloplaxom / MIELOPLAXOM Myelopoese / MIELOPOIEZĂ Myeloprolipherativ / MIELOPROLIFERATIV Myeloradikulitis / MIELORADICULITĂ^ Myeloretikulose / MIELORETICULOZĂ Myelosarkom / MIELOSARCOM Myeloschisis / DIPLOMIELIE Myeloschisis / MIELOSCHIZIS Myelose / MIELOZĂ Myelosklerose / MIELOSCLEROZĂ Myeloskopie / MIELOSCOPIE Myelosupression / MIELOSUPRESIE Myelotomie / MIELOTOMIE Myelotoxicosis / MIELOTOXICOZĂ myelotoxisch / MIELOTOXIC myelotropisch / MIELOTROP Myelozele / MIELOCEL Myelozyt / MIELOCIT Myelozytămie / MIELOCITEMIE Myelozytenreihe / SERIE MIELOCITARĂ Myelozytom / MIELOCITOM Myelozytose / MIELOCITOZĂ myentericus / MIENTERIC Mykobakteriose / MICOBACTERIOZĂ Mykobakterium / MICOBACTERIE Mykobakterium / MYCOBACTERIUM Mykologie / MICOLOGIE Mykoplasma / MYCOPLASMA Mykose / MICOZĂ Mykosis fungoides / MICOZIS FUNGOID mykostatisch / MICOSTATIC mykotisch / MICOTIC Mykotoxikose / MICOTOXICOZĂ Mykotoxin / MICOTOXINĂ Mylolyse / MILOLIZĂ myloprolipheratives Syndrom / SINDROM MIELOPROLIFERATIV Mymetismus / MIMETISM Myoarchitektur / MIOARHITECTONICĂ Myoatrophie / MIOATROFIE Myoblast / MIOBLAST Myoblastom / MIOBLASTOM Myodem / MIOEDEM Myodesopsie / MIODESOPSIE myoepitheliale Zelle / CELULĂ MIOEPITELIALĂ Myofasziitis / MIOFASCIITĂ Myofibrille / MIOFIBRILĂ Myofibroblast / MIOFIBROBLAST Myofibrom / MIOFIBROM Myofilament / MIOFILAMENT myogene / MIOGEN Myoglobin / MIOGLOBINĂ Myograph / MIOGRAF Myographie / MIOGRAFIE myoide / MIOID Myoinositole / MIOINOZITOL Myokard / MIOCARD Myokardiales Lebensfăhigkeit / VIABILITATE MIOCARDICĂ Myokardie / MIOCARDIE Myokardinfarkt / INFARCT MIOCARDIC Myokarditis / MIOCARDITĂ Myokardopathie / MIOCARDOPATIE Myokardopneumopexie / MIOCARDOPNEUMOPEXIE Myokardose / MIOCARDOZĂ Myokardosklerose / MIOCARDOSCLEROZĂ Myokarialperfusionsszintigraphie / SCINTIGRAFIE MIOCARDICĂ DE PERFUZIE Myokinase / MIOKINAZĂ Myoklonie / MIOCLONIE myoklonischer petit-mal / MIOCLONIE PETIT MAL Myokymie / MIOKIMIE Myolisis / MIOLIZĂ Myologie / MIOLOGIE Myom / MIOM Myomalazie / MIOMALACIE Myomatose / MIOMATOZĂ Myomektomie / MIOMECTOMIE Myomere / MIOMER myometral / MIOMETRIAL Myometrektomie / MIOMETRECTOMIE Myometrium / MIOMETRU Myomschnitt / MIOMOTOMIE 1893 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Myonekrose / MIONECROZĂ Myopathie / MIOPATIE Myopathisch / MIOPATIC myopathische Paralyse / PARALIZIE MIOPATICĂ myopatische Reaktion / REACŢIE MIOPATICĂ Myoplastik / MIOPLASTIE Myopragie / MIOPRAGIE Myoresolutive / MIOREZOLUTIV Myorrhaphie / MIORAF1E Myosarkom / MIOSARCOM Myosin / MIOZINĂ Myosis / MIOZĂ Myosistis / MIOZITĂ Myosklerose / MIOSCLEROZĂ Myosthenometer / MIOSTENOMETRU myotisch / MIOTIC Myotom / MIOTOM Myotomie / MIOTOMIE Myotonia fluctuans / MYOTONIA FLUCTUANS Myotonie / MIOTONIE myotubulâre Myopathie / MIOPATIE MIOTUBULARĂ Myozellulitis / MIOCELULITĂ Myozyt / MIOCIT Myringitis / MIRINGITĂ Myringomykose / OTOMICOZĂ Myringoplastik / MIRINGOPLASTIE Myringotomie / MIRINGOTOMIE Mysophobie / MISOFOBIE Mytazism / MITACISM Mythomanie / MITOMANIE Mytilismus / MITILISM Mytilotoxing / MITILOTOXINĂ Myxochondrom / MIXOCONDROM Myxodem / MIXEDEM Myxodemkoma / COMĂ MIXEDEMATOASĂ Myxom / MIXOM Myxomatose / MIXOMATOZĂ Myxorrhoe / MIXOREE Myxosarkom / MIXOSARCOM Myxovirose / MIXOVIROZE Myxzedema circumscriptum pretibiale symmetricum / MIXEDEM CIRCUMSCRIS Myzetoma / MICETOM N Nabel / OMBILIC Nabel und Gekrose betreffend / OMFALOMEZENTERIC nabelartige Einziehung / OMBILICARE Nabelblutung / OMFALORAGIE Nabelbruch / HERNIE OMBILICALĂ Nabelbruch / OMFALOCEL Nabelentfernung / OMFALECTOMIE Nabelentzundung / OMFALITĂ Nabelschnur / CORDON OMBILICAL Nabelschnurrschnitt / OMFALOTOMIE Nabelschnurrumschlingung / CIRCULARĂ DE CORDON nachahmend / MIMETIC nachfolgend / SECUNDAR nachgeamt / FACTICE Nachgeburtphase / DELIVRENŢĂ nachkritisch / METACRITIC Nachlast / POSTÎNCĂRCARE VENTRICULARĂ Nachricht / MESAJ Nachsprechen / ECOLALIE Nachtangst / SPAIMĂ NOCTURNĂ Nachtblindheit / CECITATE NOCTURNĂ Nachtblindheit / HESPERANOPIE Nachthămoglobinurieanfall / HEMOGLOBINURIE PAROXISTICĂ NOCTURNĂ Nachtkllnik / SPITAL DE NOAPTE năchtliche paroxysmale Dysponoe / DISPNEE PAROXISTICĂ NOCTURNĂ Nachtschmerz / NICTALGIE Nachtschrecken / PAVOR NOCTURNUS nachtseh / SCOTOPIC Nachtwandeln / NOCTAMBULISM Nachwehe / COLICĂ UTERINĂ nackenbetreffend / NUCAL Nadei / AC Naevus verrucosus / NEV MELAN1C TUBEROS nAGEL / / UNGVEAL Nagel / CUI Nagel / UNGHIE Nagelablosung / ONICOLIZĂ Nagelbett / MATRICE UNGVEALĂ Nagelbettentzundung / PARONICHIE Nagelbettvereiterung / ONIXIS Nagelbruchigkeit / ONICOREXIS Nagelfehlbildung / ANONICHIE Nagelformig / CUNEIFORM Nagelfurche / ŞANŢ UNGVEAL Nagelhăutchen / EPONYCHIUM Nagelkauen / ONICOFAGIE Nagelleiden / ONICOPATIE Nagel-Patellamangel syndrom / OSTEOONICODISOSTOZĂ Nagel-Patellamangelsyndrom / SINDROMUL UNGHII-ROTULE Nagelschwund / ONICATROFIE nahrbetreffend / NUTRIŢIONAL Năhrboden / MEDIU DE CULTURĂ nahrhaft / NUTRITIV nahrmangel Anămie / ANEMIE CARENŢIALĂ Nâhrstoff / NUTRIMENT Nahrung / HRANĂ Nahrungodem / EDEM PRIN CARENŢĂ Nahrungsfasern / FIBRE ALIMENTARE Nahrungsgleichgewich / ECHILIBRU NUTRIŢIONAL Nahrungsisodynamie / IZODINAMIA ALIMENTELOR Nahrungsmittel / ALIMENT Nahrungsmittellehre / SITIOLOGIE Nahrungsprinzip / PRINCIPII NUTRITIVE Nahrungstherapie / NUTRITERAPIE Nahrungszeiger / INDICATOR NUTRIŢIONAL Naht / SUTURĂ SIMPLĂ Nahtknochen / OASE WORMIENE NAME Syndrom / SINDROM NAME Namenszwang / ONOMATOMANIE NANISM OSTEOGLOFONIC Nanomedizin / NANOMEDICINĂ Nanomelie / NANOMELIE Nanopartikeln / NANOPARTICULE Nanotechnologie / NANOTEHNOLOGIE Narbe / CICATRICE Narbenleber / FICAT „LEGAT ÎN SFORI" Narkoanalyse / NARCOANALIZĂ Narkobiose / NARCOBIOZĂ Narkose / NARCOZĂ Narkosehyperthermieanfall / HIPERTERMIE MALIGNĂ PERANESTEZICĂ narkosemittel / NARCOTIC Narkotherapie / NARCOTERAPIE narkotikum / NARCOTIC Narkotisch / NARCOTIC Narvennaht / NEURORAFIE 1894 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Narzisismus / PERSONALITATE NARCISISTĂ Narzissmus / NARCISISM nasal / NAZAL Naşe / NAS Nasenbluten / EPISTAXIS Nasen-Hals-Ohren-Heilkunde / OTORINOLARINGOLOGIE Nasenoffnung / NARINĂ Nasenrachen / FARINGE NAZAL Nasenrachen / NAZOFARINGE Nasenscheidewand / SEPT NAZAL Nasenseptumabweichung / DEVIAŢIE A SEPTULUI NAZAL nasogenial / NAZOGENIAN nasospinal / NAZOSPINAL Nasoziliarneuralgie / SINDROM DE NERV NAZOCILIAR Natis / FESĂ nativ / INDIGEN Natriămie / NATREMIE Natrium / SODIU Natriumsensibilitât / SENSIBILITATE LA SODIU Natriurese / NATRIUREZĂ Natriuretisch / NATRIURETIC Natrizytrat Losung / SOLUŢIE DE CITRAT DE SODIU Natronkalk / VAR SODAT Naturalselektion / SELECŢIE NATURALĂ Naturheilkunde / NATUROPATIE naturliche Geschichte / ISTORIE NATURALĂ naturliches Tod / MOARTE NATURALĂ Naturtrieb / INSTINCT Nâvobasaliomathose / NEVOMATOZĂ BAZOCELULARĂ Nâvokarzinom / NEVOCARCINOM Nâvokrebs / NEVOCANCER Neben der Mitte / PARAMEDIAN nebenherzig / PARACARDIAC Nebenhoden / EPIDIDIM Nebenhohlenentzundung / SINUZITĂ Nebenierendruse / SUPRARENALĂ Nebenierenrindendruse / CORTICOSUPRARENALĂ Nebenierenrindenhormon / HORMON CORTICOSUPRARENAL Nebenierenrindensyndrom / SINDROM SUPRARENOGENITAL Nebenkropf / GUŞĂ ABERANTĂ nebenniere / SUPRARENAL nebennieren- / ADRENAL Nebennierenandrogene / ANDROGENI SUPRARENALIENI Nebennierende / PERINEFRETIC Nebennierenentzundung / PERINEFRITĂ Nebennierenentzundung / SUPRARENALITĂ Nebennierengeschwulst / SUPRARENALOM Nebennierenkapsel / CAPSULĂ SUPRARENALĂ Nebennierenmark / MEDULOSUPRARENALĂ Nebennierenmarkherauschneidung / MEDULECTOMIE . SUPRARENALĂ Nebennierenmarkinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ SUPRARENALĂ nebennierenrinde- / ADRENOCORTICAL Nebennierenrindendystrophie / ADRENOLEUCODISTROFIE Nebennierenrindinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ CORTICOSUPRARENALĂ nebenniererinde / CORTICOSUPRARENAL Nebennierrendrusen / GLANDĂ SUPRARENALĂ Nebennnierezwergwuchs / NANISM CORTICOSUPRARENAL Nebenschilddrusen / GLANDE PARATIROIDE Nebenschildrusenhormon / HORMON PARATIROIDIAN Nebenschluss / ŞUNT nebenzăhnig / PARADENTAR Nebenzelle / CELULĂ AJUTĂTOARE Nebeschilddrusen / PARATIROIDE Nebeschilddrusenhormon / PARATHORMON Nebestândige Erblichkeit / EREDITATE COLATERALĂ Nefritisch / NEFRITĂ Nefrozel / NEFROCEL Negativ / NEGATIV negative Druck / PRESIUNE NEGATIVĂ negatives Eugenik / EUGENIE NEGATIVĂ Negativismus / NEGATIVISM Negatoskope / NEGATOSCOP Negentropie / NEGENTROPIE Negri Korperchen / CORPUSCULI NEGRI Neigung / ATAŞAMENT Nekrobiose / NECROBIOZĂ Nekrolyse / NECROLIZĂ Nekromanie / NECROMANIE Nekrophagie / NECROFAGIE Nekrophobie / NECROFOBIE _ nekrosante Angiitis / ANGEITĂ NECROZANTĂ Nekrose / NECROZĂ Nekrospermie / NECROSPERMIE Nekrotaktismus / NECROTAXIE nekrotisch / NECROTIC nekrotische Entzundung / INFLAMAŢIE NECROTICĂ nekrotische Fasziitis / FASCIITĂ NECROZANTĂ nekrotische Wundrose / ERIZIPEL NECROTIC nekrotisches Wandererythem / ERITEM NECROZANT MIGRATOR nekrotisierende Fasziitis / CELULITĂ FULMINANTĂ nekrotisierenden Fasziitis / GANGRENĂ DERMICĂ ACUTĂ Nekrotomie / NECROTOMIE Nemaline Myopathie / MIOPATIE NEMALINĂ Neoangiogenese / NEO-ANGIOGENEZĂ Neoarthrose / NEOARTROZĂ Neogenese / NEOGENEZĂ Neoglykogenese / NEOGLICOGENEZĂ neohretisch / NEFRETIC Neokortex / NEOCORTEX Neologismus / NEOLOGISM Neonatologie / NEONATOLOGIE Neonatometer / NEONATOMETRU Neophobie / NEOFOBIE Neoplasie / NEOPLAZIE Neoplasma / NEOPLASM Neoplastik / NEOPLASTIE Neopsychanalyse / NEOPSIHANALIZĂ Neostomie / NEOSTOMIE Neovesica / NEOVEZICĂ Neozerebellum / NEOCEREBEL Neozytopherese / NEOCITOFEREZĂ nephritisches Syndrom / SINDROM NEFRITIC Nephroangiosklerose / NEFROANGIOSCLEROZĂ Nephroblastoma / NEFROBLASTOM Nephroblastomatose / NEFROBLASTOMATOZĂ nephrogenisch / NEFROGENIC Nephrogramm / NEFROGRAMĂ Nephrographie / NEFROGRAFIE Nephrokarzinom / NEFROCARCINOM Nephrolithiase / NEFROLITIAZĂ Nephrologie / NEFROLOGIE Nephrolyse / NEFROLIZĂ Nephrom / NEFROM Nephron / NEFRON Nephronophtyse / NEFRONOFTIZIE Nephroomentopexie / NEFROOMENTOPEXIE Nephropathie / NEFROPATIE Nephrose / NEFROZĂ Nephrosklerose / NEFROSCLEROZĂ Nephrostoma / NEFROSTOMIE nephrotisches Syndrom / SINDROM NEFROTIC 1895 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Nephrotomographie / NEFROTOMOGRAFIE Nephrotoxin / NEFROTOXINĂ Nephrotoxizităt / NEFROTOXICITATE Nernst Potenţial / POTENŢIAL NERNST Nerv / NERV nervale Atemnot / DISPNEE CEREBRALĂ NervegefâBknâuel / GLOMUS NEUROVASCULAR Nervenabtotung / DEVITALIZARE nervenbetreffend / NEUROTROP NerveneinfluB / INFLUX NERVOS Nervenerregung / NEUROSTIMULARE Nervenfaser / FIBRĂ NERVOASĂ Nervenfaser / TUB NEURAL Nervenfasern / NEUROFIBRILE Nervengiftig / NEUROTOXIC Nervenknoten / GANGLION NERVOS Nervenkreislauf Schwăche / ASTENIE NEUROCIRCULATORIE Nervenkunde / NEUROLOGIE Nervenlăhmend / NEUROPLEGIC nervenleidend / NEVROPAT Nervenmark / MIELINĂ Nervenmuskel Krankheit / NEUROMIOPATIE Nervenquetschung / AXONOTMESIS Nervenschnitt / NEUROTOMIE Nervenschwăche / NEURASTENIE Nervensystem / SISTEM NERVOS Nervensystemkrebs / CANCER AL SISTEMULUI NERVOS Nervenzelle / NEURON Nervenzentrum / CENTRU NERVOS nervos / NERVOS nervosbedingte Anorexie / ANOREXIE MENTALĂ Nervosităt / NERVOZITATE Nesselausschlag / URTICARIE Nesselsucht / URTICARIE Netzentzundung / OMENTITĂ netzhaut Heredodezenereszenz / EREDODEGENERESCENŢĂ TAPETORETINIANĂ Netzhautablosung / DECOLARE DE RETINĂ, DEZLIPIRE DE RETINĂ Netzhautaplasie / APLAZIE RETINIANĂ Netzhautdegenerierung / DEGENERESCENŢĂ TAPETORETINIANĂ Netzhautkapillarose / CAPILAROZĂ RETINIANĂ Netzhautpurpura / PURPURĂ RETINIANĂ Netzhautzăpchen / CONURI RETINIENE Netzhautzâpfchen / CON RETINIAN Netzhautzellen / CELULE GANGLIONARE OCULARE Netzmittel / DETERGENT Netzmittelarbeiterkrankheit / B. LUCRĂTORULUI CU DETERGENT Netzschnitt / OMENTOTOMIE Neugeborene / NOU-NĂSCUT neugeborene Ikterus / ICTER FIZIOLOGIC AL NOU-NĂSCUTULUI neugeborenen / NEONATAL Neugeborenengelbsucht / ICTER BENIGN PRECOCE neural / NEURAL Neuralgie / NEVRALGIE neuralgische Schultermtyatrophie / NEVRALGIE AMIOTROFICĂ Neuralleiste / CREASTĂ NEURALĂ Neuralwachstum-Faktor / FACTOR DE CREŞTERE A NERVULUI Neuraminsâure / ACID NEURAMINIC Neurapraxie / NEURAPRAXIE neurastenisches Schwinde! / VERTIJ MENTAL neurasthenisches Schwindel / VERTIJ NEURASTENIC. Neureguline / NEUREGULINE Neurektomie / NEURECTOMIE Neurexine / NEUREXINE Neurilemma / NEURILEMĂ, NEVRILEMĂ Neurinoma / NEURINOM Neuritis / NEVRITĂ Neuroabdrucker / NEURODEPRESOR neuroanâmisch Syndrom / SINDROMUL NEUROANEMIC Neuroangiomatose / NEUROANGIOMATOZĂ Neuroarthritismus / NEUROARTRITISM Neuroastrozytoma / NEUROASTROCITOM Neurobiologie / NEUROBIOLOGIE Neurobiotaxie / NEUROBIOTAXIE Neuroblast / NEUROBLAST Neuroblastom / NEUROBLASTOM Neurochirurgie / NEUROCHIRURGIE Neurodermatose / NEURODERMATOZĂ Neurodermie / NEVRODERMIE Neurodermitis / NEURODERMATITĂ Neurodermitis / NEVRODERMITĂ Neuroendokrin / NEUROENDOCRIN Neuroendokrinologie / NEUROENDOCRINOLOGIE Neuroepithel / NEUROEPITELIU Neurofibroma / NEUROFIBROM Neurofibromatose / GLIOFIBROMATOZĂ Neurofibromatose / NEUROFIBROMATOZĂ Neurofibrosarcomatose / NEUROFIBROSARCOMATOZĂ Neurofilamente / NEUROFILAMENTE neurogene Blase / NEUROVEZIC neurogene Blase / VEZICĂ NEUROLOGICĂ neurogenisch / NEUROGEN Neuroglia / NEVROGLIE Neurohormon / NEUROHORMON Neurohypophyse / NEUROHIPOFIZĂ Neuroinfektion / NEUROINFECŢIE Neurokinine / NEUROKININE neurokrinie / NEUROCRINIE neurokutanes Melanoblastensyndrom / MELANOBLASTOZĂ NEUROCUTANATĂ Neuroleptanalgesie / NEUROLEPTANALGEZIE neuroleptika / NEUROLEPTIC neuroleptika maligner Syndrom / SINDROM MALIGN PRIN NEUROLEPTICE Neurolipidose / NEUROLIPIDOZĂ Neurologie / NEUROLOGIE Neurolophoma / NEUROLOFOM Neurolymphomatose / NEUROLIMFOMATOZĂ Neurolyse / NEUROLIZĂ Neurolyse / NEURONOLIZĂ Neurolytisch / NEUROLITIC Neurom / NEUROM Neurom / NEVROM Neuromatose / NEUROMATOZĂ Neuromediator / NEUROMEDIATOR Neuromediator / NEUROTRANSMIŢĂTOR Neuromodulation / NEUROMODULAŢIE Neuronal / NEURONAL Neuronophagie / NEURONOFAGIE Neuropathie / NEUROPATIE, NEVROPATIE Neuropathologie / NEUROPATOLOGIE Neurophylaxie / NEUROFILAXIE Neurophysine / NEUROFIZINE Neuropilia / NEUROPIL 1896 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Neuroplasma / NEUROPLASMĂ Neuroplastik / NEUROPLASTIE Neuroplastizitât / NEUROPLASTICITATE neuroplegisch / NEUROPLEGIC Neuroporus / NEUROPOR Neuroprotektion / NEUROPROTECŢIE Neuroretinitis / NEURORETINITĂ Neuroschrittmacher /_ NEURO-PACEMAKER Neurose / NEVROZĂ Neurosekretion / NEUROSECREŢIE neurosekretorische Zelle / CELULĂ NEUROSECRETORIE neurosensorische Zelle / CELULĂ NEUROSENZORIALĂ neurospezifisch Enolase / ENOLAZĂ NEUROSPECIFICĂ Neurosteroide / NEUROSTEROID neurostimulanten / NEUROSTIMULANTE Neurosyphilis / NEUROSIFILIS Neurotisation / NEUROTIZARE neurotisch / NEVROZAT neurotische Dekompensation / DECOMPENSARE NEVROTICĂ neurotische Depression / DEPRESIE NEVROTICĂ neurotoxisches Syndrom / SINDROM NEUROTOXIC Neurotrophisch / NEUROTROFIC Neurotropisches Virus / VIRUS NEUROTROP neurotropismus / NEUROTROPISM Neurotubuli / NEUROTUBUL Neuroubertragung / NEUROTRANSMISIE Neurouveoparotitis / UVEOPAROTIDITĂ Neurowissenschaft / NEUROŞTIINŢE Neurozyt / NEUROCIT Neurozytom / NEUROSPONGIOM Neurozytoma / NEUROCITOM neutral / NEUTRU neutrale Endopeptidase / ENDOPEPTIDAZĂ NEUTRĂ Neutrongraphie / NEUTRONOGRAFIE Neutropenie / NEUTROPENIE Neutrophil / NEUTROFIL neutrophile Granulozytose / GRANULOCITOZĂ NEUTROFILICĂ Neutrophilie / NEUTROFILIE Nevraxitis / NEVRAXITĂ Nexus / JONCŢIUNE COMUNICANTĂ Nichtausgleichung / DECOMPENSARE Nichtausscheider / NESECRETOR Nichteindringend / NON-INVAZIV Nicht-repetierend DNS / ADN NEREPETITIV Nicht-selbst / NON-PROPRIU Nickanfall / SINDROMUL SPASMELOR ÎN FLEXIE Nickel / NICHEL Nickelâmie / NICHELEMIE niederdruckend / DEPRESIV Niederkunft / NAŞTERE Niederschlag / PRECIPITAT Niederschlag / SEDIMENT Niedersegment / SEGMENT INFERIOR^ Nieren Polyzystische Krankheit / BOALĂ POLICHISTICĂ RENALĂ nierenbeckend / PIELIC Nierenbeckenentfernung / PIELECTOMIE Nierenbeckenentzundung / PIELITĂ Nierenblutung / NEFRORAGIE Nierenbruch / NEFROCEL Nierendiabetes / DIABET RENAL Nierenektopie / ECTOPIE RENALĂ Nierenentfernung / NEFRECTOMIE Nierenentzundung / GLOMERULONEFRITĂ Nierenepitheliom mit klarzellen / EPITELIOM RENAL CU CbLULh CLARE Nierenfehlbildung / DISPLAZIE RENALĂ Nierenfixierung / NEFROPEXIE Nierengeschwulst / NEFROM Nierengift / NEFROTOXINĂ Nierenglomerulum / GLOMERUL RENAL Nierenhypoplasie / HIPOPLAZIE RENALĂ Nierenkarzinom / CARCINOM RENAL Nierenkelch / CALICE Nierenknochenabbau / OSTEODISTROFIE RENALĂ Nierenkolik / COLICĂ NEFRETICĂ Nierenkrebs / CANCER RENAL Nierenleiden / NEFROPATIE Nierenmedullârnekrose / NECROZĂ MEDULARĂ RENALĂ Nierennaht / NEFRORAFIE Nierenplastik / NEFROPLASTIE Nierenschnitt / NEFROTOMIE Nierenschwelle / PRAG RENAL Nierensenkung / NEFROPTOZĂ Nierensklerose / SCLEROZĂ RENALĂ Nierenstammig Harnzucker / GLICOZURIE RENALĂ Nierenstein / NEFROLIT Nierensteinentfernung / NEFROLITOTOMIE Nierensteinleiden / NEFROLITIAZĂ Nierensymphyse / SIMFIZĂ RENALĂ Nierenverkalkung / NEFROCALCINOZĂ Niesen / STERNUTAŢIE Niesen / STRĂNUT Nihilismus / NIHILISM Nikol / NICOL Nikotin / NICOTINĂ Nikotinolytisch / NICOTINOLITIC Nikotinsâure / ACID NICOTINIC Nikotinvergiftung / NICOTINISM Nikotinversuch / PROBĂ LA NICOTINĂ Niktemer / NICTEMER Niphablesie / OFTALMIA ZĂPEZILOR Nische / NIŞĂ Nissl Korper / CORPI TIGROIZI Nitriten / NITRIŢI Nitriturie / NITRITURIE Nitroglyzerin / NITROGLICERINĂ Nitrosylation / NITROZILARE Nitrozellulose / NITROCELULOZĂ Nk Zelle / CELULĂ NK Nocardiose / NOCARDIOZĂ nodal / NODAL Nodulite / NODULITĂ Noetisch / NOETIC Nomogramm / NOMOGRAMĂ Non-invasive / NON-INVAZIV Nonkrankheit / NON-MALADIE non-Langerhanszellen Histiozytose / HISTIOCITOZĂ CU CELULE NON-LANGERHANS nonsense Mutation / MUTAŢIE CU SENS GREŞIT Nooleptisch / NOOLEPTIC Noosphâre / NOOSFERĂ nootropisch / NOOTROP Noradrenalin / NORADRENALINĂ Noradrenergisch / NORADRENERGIC Norepinephrin / NOREPINEFRINĂ Norm / NORMĂ normalfarbe Anâmie / ANEMIE NORMOCROMĂ Normalgefarbt / NORMOCROM 1897 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Normalităt / NORMALITATE Normailosung / SOLUŢIE NORMALĂ Normalsichtigkeit / EMETROPIE Normalverdauung / EUPEPSIE Normoblast / NORMOBLAST Normoblastose / NORMOBLASTOZĂ Normochromisch / NORMOCROM Normodromisch / NORMODROM Normogenese / NORMOGENEZĂ Normokapnie / NORMOCAPNIE normotensiv / NORMOTENSIV normotopisch / NORMOTOP Normoxâmie / NORMOXEMIE Normoxie / NORMOXIE Normozyt / NORMOCIT Normozytose / NORMOCITOZĂ Nosenzephalus / NOSENCEFAL Nosognosie / NOSOGNOZIE Nosographie / NOSOGRAFIE Nosokomial / NOSOCOMIAL Nosclogie / NOSOLOGIE Nosologisch / NOSOLOGIC Nosomanie / NOSOMANIE Nosophobie / NOSOFOBIE Nostozytose / NOSTOCITOZĂ Notenblindheit / CECITATE MUZICALĂ Notenzephalus / NOTENCEFAL Notfallmedizin / MEDICINĂ DE URGENŢĂ Notokordodysrraphie / NOTOCORDODISRAFIE Notzucht / VIOL Novokain / NOVOCAINĂ nozizeptiv / NOCICEPTIV Nozizeptor / NOCICEPTOR Nubecula / NEFELION nuklear / NUCLEAR Nuklearfission / FISIUNE NUCLEARĂ Nukleargeschlecht / SEX CROMATINIAN Nuklearkardiologie / CARDIOLOGIE NUCLEARĂ Nuklearmedizin / MEDICINĂ NUCLEARĂ Nuklearpore / POR NUCLEAR Nukleinsăure / ACID NUCLEIC Nukleolyse / NUCLEOLIZĂ Nukleon / NUCLEON Nukleopathie / NUCLEOPATIE Nukleophagozytose / NUCLEOFAGOCITOZĂ Nukleoplasma / NUCLEOPLASMĂ Nukleoprotein / NUCLEOPROTEINĂ Nukleorthese / NUCLEORTEZĂ Nukleosidase / NUCLEOZIDAZĂ Nukleoside / NUCLEOZID Nukleosom / NUCLEOZOM Nukleotid / NUCLEOTID Nukleotidase / NUCLEOTIDAZĂ Nukleus / NUCLEU Nuklide / NUCLID Nukloide / NUCLEOID Nuli / ZERO Nullallele / ALELĂ NULĂ Nullhypothese / IPOTEZA NULĂ Nulligeste / NULIGESTĂ Nullipara / NULIPARĂ Nullzelle / CELULĂ NULĂ numerische Angiographie / ANGIOGRAFIE NUMERICĂ Nummer / NUMĂR Nutrition / NUTRIŢIE Nyctalopie / NICTALOPIE Nyctophobie / NICTOFOBIE Nyctophylie / NICTOFILIE Nycturie / NICTURIE Nymphotomie / NIMFOTOMIE Nystagmographie / NISTAGMOGRAFIE Nystagmus / NISTAGMUS O Obduktion / AUTOPSIE Obduktion / NECROPSIE Oberarmknochen / HUMERUS Oberbauch / EPIGASTRU Oberbauch / HIPOCONDRU Oberbauchschmerz / EPIGASTRALGIE obere Hohlvene Syndrom / SINDROM DE VENĂ CAVĂ SUPERIOARĂ Oberehohlvenesyndrom / SINDROM CAV SUPERIOR oberes Glied / MEMBRU SUPERIOR Oberflăchenspannung / TENSIUNE SUPERFICIALĂ oberflăchenspannungbeeinfluBend / TENSIOACTIV OberflăchenspannungeinfluB / TENSIOACTIVITATE Oberhaut / EPIDERM Oberkiefer / MAXILAR Oberkiefer / MAXILĂ Oberkiefer / MAXILAR SUPERIOR Oberkieferentzundung / MAXILITĂ Oberschenkel / COAPSĂ Oberschenkelknochen / FEMUR obersellăr / SUPRASELAR Objektiv / OBIECTIV objektives Zeichen / SEMN OBIECTIV Objektivessymptom / SINDROM OBIECTIV Obsession / OBSESIE Obsessiv-Kompulsive Krankheit / BOALĂ OBSESIV-COMPULSIVĂ obstruktive NephropathieJ NEFROPATIE OBSTRUCTIVĂ Ochronisis / OCRONOZĂ oculomotorius / OCULOMOTOR Oddi Sphinkter / SFINCTER ODDI Oddikrankheit / ODDIPATIE Odem / EDEM Odematos / EDEMATOS Odipuskomplex / COMPLEXUL OEDIP Odontom / ODONTOM Odontoporose / ODONTOPOROZĂ Odontosklerose / ODONTOSCLEROZĂ Oehler Symptom / SINDROM OEHLER Oenilismus / OENOLISM Oestralzyklus / CICLU OESTRAL _ bffentliches Gesundheitspflege / SĂNĂTATE PUBLICĂ Offizinell / OFICINAL Offnung / HIATUS Offnung / ORIFICIU O-formig / VARUS ohne Zwang / NO-RESTRAINT Ohnmachtsanfall / SINCOPĂ Ohr / URECHE ohrausgehend / OTOGEN Ohrblutung / OTORAGIE^ Ohrenentzundung / OTITĂ Ohrenlaufen / OTOREE Ohrenleiden / OTOPATIE Ohrenplastik / OTOPLASTIE 1898 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Ohrensausen / ACU PENĂ Ohrensausen / TINNITUS Ohrenschmerz / OTALGIE Ohrenschnitt / AURICULOTOMIE ohrformig / AURICULAR Ohrknorpelvorsprung / TRAGUS Ohrlehre / OTOLOGIE Ohrmuschel / PAVILIONUL URECHII Ohrmuschelhocker / ANTITRAGUS Ohrschmalz / CERUMEN Ohrspeicheldruse / PAROTIDĂ OhrspeicheldrusengroBenzunahme / HIPERPAROTIDIE Ohrvorraum / VESTIBUL MEMBRANOS O-Hufte / COXA VALGA Okologie / ECOLOGIE Okomlmie / ECOMIMIE dkosystem / ECOSISTEM okulâr / OCULAR okulodentodigitales Syndrom / DISPLAZIE OCULODENTODIGITALĂ okulovertebrales Syndrom / DISGENEZIE IRIDODENTARĂ okulo-zerebrorenales Syndrom / SINDROM OCULO-CERE-BRO-RENAL Okulthămorrhagie / HEMORAGIE OCULTĂ okzipital Syndrom / SINDROM OCCIPITAL Ol / ULEI olfaktogenitales Syndrom / DISPLAZIE OLFACTOGENITALĂ Olfaktometer / OLFACTOMETRIE Olgranuloma / OLEOM Oligoamnion / OLIGOAMNIOS Oligoanurie / OLIGOANURIE Oligoarthritis / OLIGOARTRITĂ Oligoasthenospermie / OLIGOASTENOSPERMIE Oligodendroglia / OLIGODENDROGLIE Oligodendroglioma / OLIGODENDROGLIOM Oligodendrozyt / OLIGODENDROCIT Oligodontie / OLIGODONŢIE oligodynamisch / OLIGODINAMIC Oligodypsie / OLIGODIPSIE Oligoelement / OLIGOELEMENT Oligokranie / OLIGOCRANIE Oligomenorrhoe / OLIGOMENOREE Oligophagie / OLIGOFAGIE Oligopnoe / OLIGOPNEE Oligosonde / OLIGOSONDĂ Oligotrichie / OLIGOTRICHIE Oligozytâmie / OLIGOCITEMIE Oligurie / OLIGURIE Oligurie / OPSIURIE Olive / OLIVĂ olivenformig / OLIVAR olivopontozerebellare Atrophie / SINDROM BULBAR ANTERIOR Olsăure / ACID OLEIC Omarthrose / OMARTROZĂ Omentektomie / OMENTECTOMIE Omentitis / EPIPLOITĂ Omentopexie / OMENTOPEXIE Omentoplastik / OMENTOPLASTIE omsker hâmorrhagische Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE OMSK Onchozerkom / ONCOCERCOM^ Onchozerkose / ONCOCERCOZĂ Onkofotalantigene / ANJIGENI ONCOFETALI Onkogen / ONCOGENĂ onkogenes Virus / VIRUS ONCOGEN Onkogenese / ONCOGENEZĂ onkogenisoh / ONCOGEN Onkograph / ONCOGRAF Onkologie / ONCOLOGIE onkostatisch / ONCOSTATIC onkotisch / ONCOTIC onkotische Druck / PRESIUNE COLOIDOSMOTICĂ Onkozut / ONCOCIT Onkozytoma / ONCOCITOM Ontogenetisch / ONTOGENETIC Onychodysplazie / ONICODISPLAZIE Onychodystrophie / ONICODISTROFIE Onychographie / ONICOGRAFIE Onychogryposis / ONICOGRIFOZĂ Onychomadesis / ONICOMADEZĂ Onychomykose / ONICOMICOZĂ Onychopathie / ONICOPATIE Onychorrhexis / ONICOREXIS Onychoschysis / ONICOSCHIZIE Onychose / ONICOZĂ Oozyst / OOCHIST opaleszent / OPALESCENT Opalski Zellen / CELULE OPALSKI Opazităt / OPACITATE Operation / OPERAŢIE Operationsfeld / CÂMP OPERATOR Operationsprotokoll / PROTOCOL OPERATOR Operativ / PEROPERATOR operatives Schock / ŞOC OPERATOR Ophidismus / OFIDISM ophtalmoplegische Migrâne / MIGRENĂ OFTALMOPLEGICĂ Ophthalmo-Mandibulo-Melische Dysplasie / DISPLAZIE OFTALMOMANDIBULOMELICĂ Ophthalmometrie / OFTALMOMETRIE Ophthalmomyase / OFTALMOMIAZĂ Ophthalmomykose / OFTALMOMICOZĂ Opiat / OPIACEU Opiatpeptide / PEPTIDE OPIOIDE opioide / OPIOID Opisthion / OPISTION Opisthotonus / OPISTOTONUS Opium / OPIU Opium betreffend / TEBAIC opportunistische Infektion / INFECŢIE OPORTUNISTĂ Opsoklonus / OPSOCLONIE Opsonisation / OPSONIZARE Optik / OPTICĂ optisch / OPTIC Optische Achse / AXĂ OPTICĂ optische chiasma / CHIASMĂ OPTICĂ optische Neuropathie / NEUROPATIE OPTICĂ optisches Neuritis / NEVRITĂ OPTICĂ Optometer / OPTOMETRU Optometrie / OPTOMETRIE Optotyp / OPTOTIP Orbikularisphânomen / SINDROM ORBICULAR Orchidopexie / ORHIDOPEXIE Orchidovaginopexie / ORHIDOVAGINOPEXIE Orchiepidydymitis / ORHIEPIDIDIMITĂ Orchioblastoma / ORHIOBLASTOM Ordnung / ORDIN Organ / ORGAN Organell / ORGANIT Organentwicklung / ORGANOGENEZĂ Organisation / ORGANIZARE Organisch / ORGANIC Organische Azidurie / ACIDURIE ORGANICĂ Organische Krankheit / B. ORGANICĂ 1899 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Organische Săure / ACID ORGANIC Organisches Gerâusch / SUFLU ORGANIC Organismus / ORGANISM Organizismus / ORGANICISM Organogenese / ORGANOGENEZĂ Organoleptisch / ORGANOLEPTIC Organotherapie / OPOTERAPIE Organotrop / ORGANOTROPIC Organstaubyndrom / SINDROMUL PRAFULUI ORGANIC TOXIC Organverlagerung / TRANSPOZIŢIE VISCERALĂ Orgasmus / ORGASM Ornithose / ORNITOZĂ Orodigitofacial Syndrom / SINDROM ORODIGITOFACIAL Oropharynx / OROFARINGE Orosomukoid / OROSOMUCOID Orotsâure / ACID OROTIC Oroturie / OROTICURJE Oroya-Fieber / FEBRĂ OROYA Orthakusie / ORTACUZIE Orthese / ORTEZĂ Orthochrom / ORTOCROM Orthochromatisch / ORTOCROMATIC Orthodeoxie / ORTODEOXIE Orthodiagramm / ORTODIAGRAMĂ Orthogenie / ORTOGENIE Orthopâde / ORTOPED Orthopâdie / ORTOPEDIE Orthopădische Halsextensionsgerât / MINERVĂ Orthopâdische Schuheinlage / ÎNCĂLŢĂMINTE ORTOPEDICĂ Orthopantomographie / ORTOPANTOMOGRAFIE Orthophonie / ORTOFONIE Orthophorie / ORTOFORIE Orthopnoe / ORTOPNEE Orthoptik / ORTOPTICĂ Orthoptisch / ORTOPTIC Orthoptoskope / ORTOPTOSCOP Orthostatische Hypotension / HIPOTENSIUNE ORTOSTATICĂ Orthostatische Proteinurie / PROTEINURIE ORTOSTATICĂ Orthostatismus / ORTOSTATISM Orthosympathetisch Nervensystem / SISTEM NERVOS ORTOSIMPATiC Orthosympatisch / ORTOSIMPATIC Orthotonus / ORTOTONUS Orthotrophie / ORTOTROFIE Ortlich / TOPIC Ortliche Hautkortikoide / DERMOCORTICOID Ortolani-Click / SINDROMUL RESORTULUI Oscillometer / OSCILOMETRU Oscillopsie / OSCILOPSIE Oscilloskope / OSCILOSCOP Osler Knotchen / NODUL) OSLER Osmidrosis / OSMIDROZĂ Osmiumsâure / ACID OSMIC Osmolalităt / OSMOLALITATE Osmolarităt / OSMOLARITATE Osmometer / OSMOMETRU Osmometrie / OSMOMETRIE Osmophorisch / OSMOFOR Osmorezeptor / OSMORECEPTOR Osmose / OSMOZĂ Osmotisch -/ OSMOTIC Osmotische Druck / PRESIUNE^ OSMOTICĂ Osmotysche Diurese / DIUREZĂ OSMOTICĂ Osofibroskope / ESOFIBROSCOP Osophagektomie / ESOFAGECTOMIE Osophagismus / ESOFAGISM Osophagitis / ESOFAGITĂ Osophagogastroduodenoskopie / ESOGASTRODUODENOFI-BROSCOPIE Osophagogastrostomie / ESOFAGO-GASTROSTOMIE Osophagojejunostomie / ESOFAGO-JEJUNOSTOMIE Osophagoplastik / ESOFAGOPLASTIE Osophagorrhagie / ESOFAGORAGIE Osophagoskopie / ESOFAGOSCOPIE Osophagostomie / ESOFAGOSTOMIE Osophagotomie / ESOFAGOTOMIE Osophagus / ESOFAG Osophagusvarize / VARICE ESOFAGIENE Ossein / OSEINĂ Ossikulektomie / OSICULECTOMIE Osteklasie / OSTEOCLAZIE O-stellung der Elle / CUBITUS VALGUS Osteoarthritis / OSTEOARTRITĂ Osteoblastoma / OSTEOBLASTOM Osteochondrodysplasie / OSTEOCONDRODISPLAZIE Osteochondrodystrophie / OSTEOCONDRODISTROFIE Osteochondrosarkom / OSTEOCONDROSARCOM Osteodysplastik / OSTEODISPLASTIE Osteoidgewebe / ŢESUT OSTEOID Osteoidosteom / OSTEOM OSTEOID Osteoklast / OSTEOCLAST Osteoklastoma / OSTEOCLASTOM Osteomalazie / OSTEOMALACIE osteomalazisches Myelose / MIELOZĂ OSTEOMALACICĂ Osteomesopyknose / OSTEOMEZOPICNOZĂ Osteophyt / OSTEOFIT Osteophytosis / OSTEOFITOZĂ Osteopoikilie / OSTEOPOIKILIE Osteoporomalazie / OSTEOPOROMALACIE Osteoporose / OSTEOPOROZĂ Osteopsatyrose / OSTEOPS ATI ROZĂ Osteose / OSTEOZĂ Osteosklerose / OSTEOSCLEROZĂ Osteosteatoma / OSTEOSTEATOM Osteozyt / OSTEOCIT Ostheochondrose / OSTEOCONDROZĂ Ostheopathische Arzt / OSTEOPAT Ostheopenie / OSTEOPENIE Ostial / OSTIAL Ostiofollikulitis / OSTIOFOLICULITĂ Ostitis / OSTEITĂ Ostradiol / ESTRADIOL Ostradiolămie / ESTRADIOLEMIE Ostriol / ESTRIOL Ostrogenbehandlung / ESTROGENOTERAPIE Ostrogene / ESTROGEN Ostrogenie / ESTROGENIE Ostrogestagen / ESJROPROGESTATIV Ostrone / ESTRONĂ Ostrophylin / ESTROFILINĂ Ostrus / ESTRU Oszillatorisch / OSCILATOR Oszillometrie / OSCILOMETRIE Ota-Nâvus / NAEVUS FUSCO-CAERULEUS ACROMIO-DEL-TOIDEUS Ota-Nâvus / NAEVUS FUSCO-CAERULEUS OPHTALMO-MAXILLARIS OtblutergufB / OTHEMATOM Othâmatom / OTHEMATOM Otheochondrom / OSTEOCONDROM 1900 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Otholyt Membran / MEMBRANA OTOLITICĂ Oticus / OTIC Otoantrite / OTOANTRITĂ Otoliquorrho / OTOLICVOREE Otomastoiditis / OTOMASTOIDITĂ Otorrhoe / OTOREE Otosklerose / OTOSCLEROZĂ Otoskop / OTOSCOP Otospongiose / OTOSPONGIOZĂ Ototoxizitât / OTOTOXICITATE Ovalbumin / OVALBUMINĂ Ovalozyt / OVALOCIT Ovalozytose / OVALOCITOZĂ Ovari(o)priv / OVARIOPRIV Ovarialkrebs / CANCER OVAR IAN Ovariopexie / OVARIOPEXIE Ovidukt / OVIDUCT Oxalâmie / OXALEMIE Oxalat / OXALAT Oxalessigsăure / ACID OXALOACETIC Oxalose / OXALOZĂ Oxalsăure / ACID OXALIC Oxalurie / OXALURIE oxidative Phosphorylierung / FOSFORILARE OXIDATIVĂ Oxydase / OXIDAZĂ Oxydalion / OXI DARE oxydationshemmer / ANTIOXIDANT Oxydatives Stress / STRES OXIDATIV Oxydazion-Reduzierung / OXIDOREDUCERE Oxyhămin / HEMATINĂ Oxyhămoglobin / OXIHEMOGLOBINĂ Oxyhămoglobin Săttigung / SATURAŢIA OXIHEMOGLOBINEI Oxymetrie / OXIMETRIE oxyphile / OXIFIL Oxytocin / OCITOCINĂ Oxytozin / OXITOCINĂ Oxyzephalie / OXICEFALIE Ozide / OZIDE Ozon / OZON Ozon / TRIOXIGEN P P 450 Zytochrome / CITOCROMI P 450 P System / SISTEM P P Welle / UNDĂ P Paarungszeit / PERIOADĂ DE RUT Pachyblepharose / PAHIBLEFAROZĂ Pachybronchitis / PAHIBRONŞITĂ Pachycapsulitis / PAHICAPSULITĂ Pachydactylie / PAHIDACTILIE Pachyderma Circumscripta Laryngis / PAHIDERMIE LARINGIANĂ CIRCUMSCRISĂ Pachydermie / PAHIDERMIE Pachydermoperiostosis / PAHIDERMOPERIOSTOZĂ Pachyglossie / PAHIGLOSIE Pachymeninge / PAHIMENINGE Pachymeningitis / PAHIMENINGITĂ Pachymeter / PAHIMETRU Pachyonichie / ONYCHAUXIS Pachyonychie / PAHIONICHIE Pachyostose / PAHIOSTOZĂ Pachyperiostitis / PAHIPERIOSTITĂ Pachypleuritis / PAHIPLEURITĂ Pachysalpingitis / PAHISALPINGITĂ Pachysynovitis / PAHISINOVITĂ Pachyzephalie / PAHICEFALIE Pacini Korperchen / CORPUSCUL PACINI Packen / ÎMPACHETARE Packung / MEŞAJ Pădathrophie / ATREPSIE Păderast / PEDERAST Paderastie / PEDERASTIE Pădiatrie / PEDIATRIE Pâdiometer / PEDIOMETRU Pădodontie / PEDODONŢIE Pâdopsychiatrie / PEDOPSIHIATRIE pagetsche / PAGETOID Pagophagie / PAGOFAGIE Palade Bahn / CALEA PALADE palatin / PALATIN Palatoschysis / PALATOSCHIZIS Palatum molie / VĂL PALATIN Paleokortex / PALEOCORTEX Paleopallium / PALEOPALLIUM Paleopathologie / PALEOPATOLOG IE Paleozerebellum / PALEOCEREBEL Palesthesie / PALESTEZIE Palikynesis / PALIKINEZIE Palilalie / PALILALIE Palilogos / PALILOGIE Palindromisch / PALINDROMIC Palindromos / PALINDROM Palingraphie / PALINGRAFIE Palinopsie / PALINOPSIE . Palinphrasie / PALINFRAZIE Pallanâsthesie / PALANESTEZIE palliativ / PALIATIV Pallidal / PALIDAL Pallidum / PALLIDUM Pallium / PALIUM Palmaraponeurose / APONEVROZĂ PALMARĂ Palmitinsâure / ACID PALMIT1C palmoplantar Zeichen / SEMNUL PALMO-PLANTAR Panangeiitis / PANANGEITĂ Panaortitis / PANAORTITĂ Panaritium / PANARIŢIU Panarteriitis / PANARTERITĂ Panarthritis / PANARTRITĂ Pancreas accesorium / PANCREAS ABERANT Pandemia / PANDEMIE Pandikulatio / PANDICULAŢIE Panekephalitis / PANENCEFALITĂ Pangegenkorper / PANANTICORP Panhemolysin / PANHEMOLIZINĂ Panhyperkortizismus / PANHIPERCORTICISM Panik / PANICĂ panik Anfall / TULBURARE DE PANICĂ Panikanfall / ATAC DE PANICĂ Panileitis / PANILEITĂ Pankarditis / PANCARDITĂ Pankreas / PANCREAS Pankreashormone / HORMONI PANCREATICI Pankreaskrebs / CANCER DE PANCREAS Pankreasstein / PANCREATOLIT 1901 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Pankreatalgia / PANCREATALGIE Pankreatektomie / PANCREATECTOMIE Pankreatin / PANCREATINĂ pankreatische Cholera / HOLERĂ ENDOCRINĂ pankreatische cholera Syndrom / SINDROMUL HOLEREI PANCREATICE pankreatische Pseudozyst / PSEUDOCHIST PANCREATIC pankreatisches Saft / SUC PANCREATIC Pankreatitits / PANCREATITĂ Pankreatoenterostomie / PANCREATOENTEROSTOMIE Pankreatogastrostomie / PANCREATO-GASTROSTOMIE Pankreatogenisch / PANCREATOGEN Pankreatographie / PANCREATOGRAFIE Pankreatolysis / PANCREATOLIZĂ Pankreatolythothripsie / PANCREATOLITOTRIPSIE Pankreatostomie / PANCREATOSTOMIE Pankreatotomie / PANCREATOTOMIE Pankreozymin / PANCREOZIMINĂ Panmastitis / PANMASTITĂ Panmyelophthisis / PANMIELOFTIZIE Panmyelosis / PANMIELOZĂ Panmyxia / PANMIXIE Pannikulitis / PANICULITĂ Pannus / PANUS Panophthalmie / PANOFTALMIE panoptik / PANOPTIC Panosteitis / PANOSTEITĂ Panphobie / PANFOBIE Panphobie / PANTOFOBIE Pansexualismus / PANSEXUALISM Pansinusitis / PANSINUZITĂ Pantomographe / PANTOMOGRAF Pantomographie / PANTOMOGRAFIE Pantomorphie / PANTOMORFIE Pantothenate / PANTOTENAT Pantropisch / PANTROP Panvaskularitis / PANVASCULARITĂ Panzytopenie / PANCITOPENIE Papagaienkrankheit / ORNITOZĂ Papagaienkrankheit / PSITACOZĂ Papagaiensprache / PSITACISM Papain / PAPAINĂ Papaverin / PAPAVERINĂ Papei / PAPULĂ Papelblăsig / PAPULO-VEZICULOS Papeleitrig / PAPULOPUSTULAR Papeleritematos / PAPULOERITEMATOSINDROM papelschuppig / PAPULOSCUAMOS papierartig / PAPIRACEU Papillargeschwulst / TUMORI PAPILARE Papillektomie / PAPILECTOMIE Papillenodem / STAZĂ PAPILARĂ Papillenschnitt / PAPILOTOMIE Papillitis / PAPILITĂ Papilloma / PAPILOM Papillomatose / PAPILOMATOZĂ Papillosphinkterotomie / PAPILOSFINCTEROTOMIE Pappenheimer Korperchen / CORPUSCULI PAPPENHEIMER Papulose / PAPULOZĂ Paraaminobenzoesăure / ACID PARAAMINOBENZOIC Paraaminohippursâure / ACID PARAAMINOHIPURIC Paraarrhythmie / PARARITMIE Parabiose / PARABIOZĂ Parabulie / PARABULIE Paracollitis / PARACOLITĂ paradaxale Injonktion / INJONCŢIUNE PARADOXALĂ paradox / PARADOXAL Paradoxalembolie / EMBOLIE PARADOXALĂ paradoxer KuBmaulscher Puls / PULS PARADOXAL Paraffin / PARAFINĂ Paraffinnom / PARAFINOM Paraffinol / ULEI DE PARAFINĂ Paraganglioma / PARAGANGLIOM Paraganglion / PARAGANGLION Paragenese / PARAGENEZĂ Parageusia / PARAGEUZIE Paragglutination / PARAGLUTINARE Paragnosie / PARAGNOZIE Paragrammatismus / PARAGRAMATISM Paragraphie / PARAGRAFIE Parahâmophilie / PARAHEMOFILIE Parahormon / PARAHORMON Parakeratosis / PARAKERATOZĂ Parakinese / PARAKINEZIE paraklinisch / PARACLINIC Parakoxalgie / PARACOXALGIE Parakrinie / PARACRINIE Parakusis / PARACUZIE Parallelokinesie / PARALELOKINEZIE Paralyse / PARALIZIE paralytisch / PARALITIC Paramagnetisch / PARAMAGNETIC Paramagnetismus / PARAMAGNETISM Paramastitis / FLEGMON PERIMAMAR Paramastitis / SUPRAMASTITĂ Parametritis / PARAMETRITĂ Parametrium / PARAMETRU Paramnesie / PARAMNEZIE Paramorphie / PARAMORFISM Paramusie / PARAMUZIE Paramyelozyt / PARAMIELOCIT Paramyoclonus multiplex / PARAMIOCLONIE Paramyxovirus / VIRUS URLIAN Paramyzetom / PARAMICETOM Paranalgesie / PARANALGEZIE paraneoplasiche Neuropathie / NEUROPATIE PARANEOPLAZICĂ paraneoplastich / PARANEOPLAZIC paraneoplastisches Syndrom / SINDROM PARANEOPLAZIC Paranesthesie / PARANESTEZIE Paranoia / PARANOIA paranoide / PARANOID paranoide Personlichkeit / PERSONALITATE PARANOIDĂ Paranoisch / PARANOIC Paranomie / PARANOMIE Paranuklear / PARANUCLEAR Paraosteoarthropathy / PARAOSTEOARTROPATIE Paraparese / PARAPAREZĂ Parapareunie / PARAPAREUNIE Paraphasie / PARAFAZIE Paraphemie / PARAFEMIE Paraphimose / PARAFIMOZĂ Paraphlebitis / PARAFLEBITĂ Paraphonie / PARAFONIE Paraphrenie / PARAFRENIE Paraphylie / PARAFILIE 1902 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Paraphyiisch / PARAFILIC Parapneumonic / PARAPNEUMONIC Parapraxie / PARAPRAXIE Paraproteinhămie / PARAPROTEINEMIE Paraproteinurie / PARAPROTEINUIRE Parapsychologie / PARAPSIHOLOGIE Parareflexie / PARAREFLEX Parasaemia / PARASEMIE parasimpatikolitisch / VAGOLITIC parasimpatikotonisch / VAGOMIMETIC Părăsit / PARAZIT parasitâr / PARAZITAR Parasiteninfektion / INFESTARE parasitentotend / PARAZITICID Parasithămie / PARAZITEMIE Parasitismus / PARAZITISM Parasitologie / PARAZITOLOGIE Parasitophobie / PARAZITOFOBIE Parasitose / PARAZITOZĂ Parâsthesie / PARESTEZIE Parastremmatische Zwergwuchs / NANISM PARASTREMATIC parasympatetisch Ganglion / GANGLION PARASIMPATIC Parasympathikotonie / PARASIMPATICOTONIE parasympathisches Nervensystem / SISTEM NERVOS PARASIMPATIC Parasympatholytisch / PARASIMPATOLITIC Parasympathomimetisch / PARASIMPATOMIMETIC Parasystole / PARASISTOLIE Parathormonversuch / PROBĂ LA PARATHORMON Parathymie / PARATIMIE Parathyphoid / PARAŢIFOIDĂ parathyreoid / PARATIROIDIAN Parathyreoidektomie / PARATIROIDECTOMIE Parathyreoiditis / PARATIROIDITĂ Parathyreose / PARAŢI REOZĂ Parathyroidome / PARATIROIDOM Paratonie / PARATONIE paraumbilikus / PARAOMBILICAL Paravakzin / PARAVACCINĂ paravenos / PARAVENOS Parazentese / PARACENTEZĂ Parazervix / PARACERVIX Parazystitis / CELULITĂ PERIVEZICALĂ Pârchenegel / SCHISTOSOMA Pardee-Q-Zacke / MAREA UNDĂ MONOFAZICĂ Parektropie / PARECTROPIE Parenchym / PARENCHIM parenchymatos / PARENCHIMATOS Parese / PAREZĂ Parietallappensyndrome / SINDROM PARIETAL parietookzipital Sutur / SUTURĂ PARIETOOCCIPITALĂ Parkinson Tremor / TREMURĂTURĂ PARKINSONIANĂ Parkinsonismus / PARKINSONISM parodontal Index / INDICE PARODONTAL Parodontolysis / PARODONTOLIZĂ Parodontose / PARODONTOZĂ Paropsie / PAROPSIE parosteal Sarkom / SARCOM PAROSTEAL Parostitis / PAROSTEITĂ Parotidektomie / PAROTIDECTOMIE Parotitis / PAROTIDITĂ paroxistische Kleinhirnataxie / ATAXIE CEREBELOASĂ PAROXISTICĂ Paroxysmaies Finyefhârnaîorn / APOPLEXIE DIGITALA Paroxysmus / PAROXISM Paroxystisch / PAROXISTIC paroxystische familiale Choreoathetose / COREOATETOZĂ FAMILIALĂ PAROXISTICĂ paroxystische supraventrikulâre Tachyarithmie / TAHICARDIE PAROXISTICĂ SUPRAVENTRICULARĂ Parthenophobie / PARTENOFOBIE Partialdruck / PRESIUNE PARŢIALĂ Partielle Farbenblindheit / DISCROMATOPSIE Partikel / PARTICULĂ PAS Fărbung / COLORAŢIE PAS Pasini-Pierini Atrophoderma / ATROFODERMIE PASINI Şl PIERINI passive Immunităt / IMUNITATE PASIVĂ passive Transport / TRANSPORT PASIV passive Ubertragung / TRANSFER PASIV Passivitât / PASIVITATE Paste / PASTĂ Pasteur effect / EFECT PASTEUR Pasteur Vakzine / VACCIN PASTEUR Patellarektomie / PATELECTOMIE Patellarschock / ŞOC ROTULIAN Patellarsehne / TENDON ROTULIAN Pathergie / PATERGIE Pathergie / PARALERGIE pathergisches Test / PATHERGY-TEST Pathocenose / PATOCENOZĂ Pathochemie / PATOCHIMIE pathogen / PATOGENETIC pathogene / PATOGEN Pathogenese / PATOGENEZĂ Pathogenităt / PUTERE PATOGENĂ Pathognomonisch Symptom / SIMPTOM PATOGNOMONIC pathognostisch / PATOGNOMONIC Pathoklise / PATOCLIZĂ Pathologie / PATOLOGIE pathologische Personlichkeiten / PERSONALITĂŢI PATOLOGICE Pathomimie / PATOMIMIE Pathopharmakodynamik / PATOFARMACODINAMIE Pathoplastie / PATOPLASTIE Patient / PACIENT patologisch / PATOLOGIC Paucisymptomatisch / PAUCISIMPTOMATIC Paukenhohle / CASA TIMPANULUI paukenhohlebetreffend / TIMPANAL Paukensaite / COARDA TIMPANULUI Paukensklerose / TIMPANOSCLEROZĂ Paukentonart / TIMPANISM Pause / PAUZĂ Pavel-Chiray Verfahren / PROCEDEU PAVEL-CHIRAY Pavilion / PAVILION Pavlovismus / PAVLOVISM Pedogenese / PEDOGENEZĂ Pedophilie / PEDOFILIE Pedunculus / PEDUNCUL Peitschenwurm / TRICHURIS TRICHIURA Peitschenwurmkrankheit / TRICHOCEFALOZĂ Peitschenwurmkrankheit / TRICOCEFALOZĂ Pektin / PECTINĂ Pelger-Huet Zellen / CELULE PELGER-HUET Pelizaeus-Merzbacher Sklerose / SCLEROZĂ PELIZAEUS-MERZBACHER 1903 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Pellagra / PELAGRĂ pellagroide / PELAGROID Pellikula / PELICULĂ Peloid / NĂMOL TERMAL Pelvektomie / PELVECTOMIE Pelveoperitonitis / PELVIPERITONITĂ Pelveotomie / PELVITOMIE pemphigoid / PEMFIGOID Pemphigus / PEMFIGUS Pendelartig / PENDULAR penetrierendes Ulkus / ULCER PENETRANT Penizillamin / PENICILAMINĂ Penizillin / PENICILINĂ Penizillinase / PENICILINAZĂ Penizilliose / PENICILIOZĂ Pentasomie / PENTASOMIE Pentaxine / PENTAXINE Pentose / PENTOZĂ pentosenphosphat Zyklus / CICLUL PENTOZOFOSFAŢILOR Pentosurie / PENTOZURIE Peothomie / PEOTOMIE Pepsin / PEPSINĂ Pepsinogen / PEPSINOGEN Peptid / PEPTID Peptidase / PEPTIDAZE peptisch / PEPTIC peptogen / PEPTOGEN Peptone / PEPTONĂ Perakut / SUPRAACUT Percholezystitis / PERICOLECISTITĂ Perforation / PERFORAŢIE Periadenitis / PERIADENITĂ Periadenoiditis / PERIADENOIDITĂ Periangiocholitis / PERIANGIOCOLITĂ Periangiocholitis / PERICOLANGIOLITĂ Periapendizittis / PERIAPENDICITĂ periapikal / PERIAPICAL Periapikalzyst / CHIST PERIAPICAL Periarteriell / PERIARTERIAL Periarteriitis Nodosa / PERIARTERITĂ NODOASĂ Periarteritiis / PERIARTERITĂ Periarthritis / PERIARTRITĂ Periartikulăr / PERIARTICULAR Peribronchial / PERIBRONŞIC Pericholic / PERICOLIC Pericholitis / PERICOLITĂ Perichondritis / PERICONDRITĂ Perichondroma / PERICONDROM Perididymitis / PERIDIDIMITĂ peridurale Anâsthesie / ANESTEZIE PERIDURALĂ Perienzephalitis / PERIENCEFALITĂ perifaerisches lymphoides Organ / ORGAN LIMFOID PERIFERIC perifokal / PERIFOCAL Perifolikulitis / PERIFOLICULITĂ Perihepatitis / PERIHEPATITĂ perikardial / PERICARDIC perikardial Empyem / EMPIEM PERICARDIC Perikardialer mesosystolischer Schall / VIBRANŢĂ PERICARDICĂ PROTODIASTOLICĂ Perikardialhohle / CAVITATE PERICARDICĂ Perikardialschwingung / VIBRANŢĂ PERICARDICĂ Perikardiozentese / PERICARDIOCENTEZĂ Perikarditis / PERICARDÎTĂ Perikardoplastik / PERICARDOPLASTIE Perikardotomie / PERICARDOTOMIE Perikarion / PERICARION Perikoronaritis / PERICORONARITĂ Perilymphatisch / PERILIMFATIC perilymphatischer Kanal / CANAL PERILIMFATIC Perilymphe / PERILIMFĂ Perimastitis / PERIMASTITĂ Perinealaponeurose / APONEVROZĂ PERINEALĂ Perineum / PERINEU Perineuritis / PERINEVRITĂ Perineurium / PERINERV Perinukleâr / PERINUCLEAR Periode / PERIOADĂ periodische Erbrechen / VĂRSĂTURI PERIODICE periodische Extremitâtenlâhmung / PARALIZIE INTERMITENTĂ periodische Hyperlysinâmie / HIPERLIZINEMIE PERIODICĂ Periodische Krankheit / BOALĂ PERIODICĂ Periodische Okulomotorius Lăhmung / MIGRENĂ OFTALMOPLEGICĂ periodische schlaffe Lăhmung / ADINAMIE EPISODICĂ EREDITARĂ periodisches Familienlăhmung / PARALIZIE PERIODICĂ FAMILIALĂ Perionychia / PERIONIXIS Periorchitis / VAGINALITĂ periostal / PAROSTEAL Periostitis / PERIOSTITĂ Periostose / PERIOSTOZĂ Peripankreatitis / PERIPANCREATITĂ peripher / DISTAL peripher / PERIFERIC peripherale dopaminergisches System / SISTEM DOPAMINER-GIC PERIFERIC peripherale Motorneuronkrankheit / BOALA NEURONULUI MOTOR PERIFERIC peripherale Neuropathie / NEUROPATIE PERIFERICĂ peripherale Tabes / TABES PERIFERIC peripherales motorisch Neuron Syndrom / SINDROM DE NEURON MOTOR PERIFERIC peripherales Nervensystem / SISTEM NERVOS PERIFERIC Peripheralsyndrom / SINDROM PERIFERIC periphere Lăhmung / PARALIZIE PERIFERICĂ Periphere Neurolymphomatose / NEUROLIMFOMATOZĂ PERIFERICĂ Periphlebitis / PERIFLEBITĂ Periphrenitis / PERIFRENITĂ Peripolesis / PERIPOLEZĂ Periproktitis / FLEGMON DIFUZ PERIANORECTAL Periproktitis / PERIPROCTITĂ SEPTICĂ DIFUZĂ Periproktitis / PERIRECTITĂ Periprostatitis / PERIPROSTATITĂ Perisigmoiditis / PERISIGMOIDITĂ Peristaltik / PERISTALTISM peristaltisch / PERISTALTIC peristaltische Pumpe / POMPĂ PERISTALTICĂ Peristase / PERISTAZĂ Perisynovitis / PERISINOVITĂ Perithelioma / PERITELIOM Perithelium / PERITELIU Peritonealhohle / CAVITATE PERITONEALĂ Peritonealsplenose / SPLENOZĂ PERITONEALĂ 1904 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Peritoneoskopie / PERiTONEOSCOPiE Peritonisation / PERITONIZARE peritonismus / PERITONISM Peritonitis / PERITONITĂ Periungual / PERIUNGVEAL Periuretheritis / PERIURETERITĂ Periurethritis / PERIURETRITĂ Perivaskulâr / PERIVASCULAR Periviszeritis / PERIVISCERITĂ Perivitellinerraum / SPAŢIU PERIVITELIN Perizitărlymphangioma / LIMFANGIOPERICITOM Perizystitis / PERICHISTITĂ Perizystitis / PERICISTITĂ Perizyt / PERICIT Perkussion / PERCUŢIE Perlgeschwulst / COLESTEATOM Perls Fărbung / COLORAŢIE PERLS Perlschnurartig / MONILIFORM Permeabilităt / PERMEABILITATE permissive Zelle / CELULĂ PERMISIVĂ Pernizios / PERNICIOS perniziose Anămie / ANEMIE BIERMER Pernizioser Fieber / FEBRĂ PERNICIOASĂ Peromelie / PEROMELIE Peroxyd / PEROXID Peroxydase / PEROXIDAZĂ Peroxysom / PEROXIZOM Perozephalus / PEROCEFAL Perseveration / PERSEVERAŢIE Persischesgulf Syndrom / SINDROMUL GOLFULUI PERSIC Personalitătstorungen / TULBURĂRI DE PERSONALITATE Personlichkeit / PERSONALITATE Personlichkeitabspaltung / DEDUBLARE A PERSONALITĂŢII Persorbtion / PERSORBŢIE Perspiration / PERSPIRAŢIE Peruwarze / VERUCĂ PERUANĂ Pessar / PESAR Pest / CIUMĂ Pest / PESTĂ Pestilent / PESTILENŢIAL pestizide / PESTICID Petechie / PETEŞIE Petechieal / PETEŞIAL Petechientest / PROBA GAROULUI Petechientest / SINDROMUL MANŞETEI Petit Sinus / SINUS PETIT Petri Schale / CUTIE PETRI petrosphenoidales Syndrom / SINDROMUL CAREFURULUI PETROSFENOID Pette-Doring enzephalitis / PANENCEFALITĂ PETTE-DORING Peyer-Haufen / PLĂCI PEYER Pfannenbodenvorwolbung / PROTRUZIE ACETABULARĂ pfannend / COTILOID Pfeferminze / MENTHA PIPERITA Pfefferminzkampfer / MENTOL pfeifen / SIBILANT Pfeiler / PILIER pfeilgerade / SAGITAL Pfeilgift / CURARA Pfeilnaht / SUTURĂ SAGITALĂ Pferdeschweiffaserbund / COADĂ DE CAL Pflanzenschleim / MUCILAGIU Pflanzentherapie / FITOTERAPIE pflanzlicher Părăsit / FITOPARAZIT Pflaster / EMPLASTRU Pflasterepithel / PAVIMENTOS Pfleger(in) / INFIRMIER(Ă) Pflegerin / NURSĂ Pflehgehaus / AZIL Pfluger Formei / FORMULĂ PFLUGER Pfortadersytem / SISTEM PORT Pforte - / Porta Pfortraum / SPAŢIU PORT Pfriemenschwanz / ENTEROBIUS VERMICULARIS Pfropf / DOP Pfropf / EMBOLUS Pfropfentfernung / EMBOLECTOMIE Pfropfung / GREFĂ Phagedenismus / FAGEDENISM Phagolysosome / FAGOLIZOZOM Phagomanie / FAGOMANIE Phagophobie / FAGOFOBIE Phagosome / FAGOZOM Phagozyt / FAGOCIT phagozytâr / FAGOCITAR phagozytische Anămie / ANEMIE FAGOCITARĂ Phagozytose / FAGOCITOZĂ Phakoemulsifikation / FACOEMULSIFICARE phakolytisch Glaukom / GLAUCOM FAKOGEN Phakoma / FACOM Phakomalazie / FACOMALACIE Phakomatose / FACOMATOZĂ Phakosklerose / FACOSCLEROZĂ Phalangektomie / FALANGECTOMIE Phalangisation / FALANGIZARE phalloideum / FALOIDIAN Phallus / FALUS Phănomen / FENOMEN Phânomen / SEMN Phănotyp / FENOTIP Phantomglied / MEMBRU FANTOMĂ Phâochromozytoma / FEOCROMOCITOM Pharmacopsychiatrie / FARMACOPSIHIATRIE Pharmacopsychologie / FARMACOPSIHOLOGIE Pharmacoradiologie / FARMACORADIOLOGIE Pharmakodynamik / FARMACODINAMIE Pharmakoepidemiologie / FARMACOEPIDEMIOLOGIE Pharmakogenetik / FARMACOGENETICĂ Pharmakognosie / FARMACOGNOZIE Pharmakographie / FARMACOGRAFIE Pharmakokinetik / FARMACOCINETICĂ pharmakokynetisches absorption Koeffizient / COEFICIENT DE ABSORBŢIE FARMACOCINETICĂ Pharmakologie / FARMACOLOGIE Pharmakomanie / FARMACOMANIE Pharmakophylie / FARMACOFILIE Pharmakopoeia / FARMACOPEE Pharmakorezeptor / FARMACORCEPTOR Pharmakovigilanz / FARMACOVIGILENŢĂ Pharmazie / FARMACIE Pharyngitis / FARINGITĂ Pharyngosalpingitis / FARINGOSALPINGITĂ Pharyngoskopie / FARINGOSCOPIE Pharyngospasme / FARINGOSPASM Pharyngostomie / FARINGOSTOMIE Pharyngotomie / FARINGOTOMIE 1905 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Pharynx / FARINGE Phase / FAZĂ PHC Syndrom / SINDROM PHC Phenol / FENOL Phenosterole / FENOLSTEROIZI phenotypische Identitâtskarte / CARTE DE IDENTITATE FENOTIPICĂ Phentolamin Test / PROBA LA REGITINĂ Phenylkâtonurie / FENILCETONURIE Pheromone / FEROMON pheudohypertrophische Myopathie Duchenne / MIOPATIE PSEUDOHIPERTROFICĂ DUCHENNE Philadelphia Chromosom / CROMOZOM PHILADELPHIA Phlebalgie / FLEBALGIE Phlebektasie / FLEBECTAZIE Phlebektomie / FLEBECTOMIE Phlebexhairese / STRIPPING Phlebitis / FLEBITĂ Phlebodem / FLEBOEDEM Phlebogramm / FLEBOGRAMĂ Phlebographie / FLEBOGRAFIE Phlebotith / FLEBOLIT Phlebologie / FLEBOLOGIE Phlebolythos / CALCUL VENOS Phlebopathie / FLEBOPATIE Phlebosklerose / FLEBOSCLEROZĂ Phlebothrombose / FLEBOTROMBOZĂ Phlebotome / FLEBOTOM Phlebotonisch / FLEBOTONIC Phlegmasia alba dolens / PHLEGMATIA ALBA DOLENS Phlegmasia coerulea dolens / PHLEGMATIA COERULEA DOLENS Phlegmon / FLEGMON Phlegmonangina / ANGINĂ FLEGMONOASĂ Phlogistika / FLOGISTIC phlogistische Anâmie / ANEMIE INFLAMATORIE Phlogogene / FLOGOGEN Phlogokine / FLOGOKINĂ Phlyktâne / FLICTENĂ Phlyktăne / FLICTENULĂ Phobie / FOBIE Phokomelie / FOCOMELIE Pholate / FOLAŢI Phon / FON Phonendoskope / FONENDOSCOP Phonetik / FONETICĂ Phoniatrie / FONIATRIE Phonoauskultation / FONOAUSCULTAŢIE Phonokardiogramm / FONOCARDIOGRAMĂ Phonokardiographie / FONOCARDIOGRAFIE Phonophobie / FONOFOBIE Phorbolestere / ESTERI DE FORBOL Phosphagen / FOSFAGEN Phosphat / FOSFAT Phosphatâmie / FOSFATEMIE Phosphatasâmie / FOSFATAZEMIE Phosphatase / FOSFATAZĂ Phosphatasemangelrachitis / HIPOFOSFATAZIE Phosphatidâmie / FOSFATIDEMIE Phosphatide / FOSFATID Phosphatidsăure / ACID FOSFATIDIC PhosphatidylâthcTiolamin / FOSFATIDILETANOLAMINĂ Phosphatidylcholin / FOSFATIDILCOLINĂ Phosphatidyiinosiioi / FOSFATiDiLINOZll OL Phosphatidylserine / FOSFATIDILSERINĂ Phosphaturie / FOSFATURIE Phosphodiester / FOSFODIESTER Phosphodiesterase / FOSFODIESTERAZĂ Phosphoglyzerid / FOSFOGLICERID Phosphoinositolphosphate / FOSFOINOZITOL-4.5-BIFOSFAT Phospholipase / FOSFOLIPAZĂ Phospholipiden / FOSFOLIPIDE Phosphoproteine / FOSFOPROTEINĂ Phosphor / FOSFOR Phosphorămie / FOSFOREMIE Phosphoresin / FOSFORESCENŢĂ Phosphorismus / FOSFORISM Phosphorolyse / FOSFOROLIZĂ Phosphorsâure / ACID FOSFORIC Phosphorvergiftung / FOSFORISM Phosphorylase / FOSFORILAZĂ Phosphorylierung / FOSFORILARE Photalgie / FOTALGIE Photismus / FOTISM Photoatherolyse / FOTOATEROLIZĂ Photobiologie / FOTOBIOLOGIE Photodermatose / FOTODERMATOZĂ Photodynamische Therapie / FOTOCHIMIOTERAPIE photodynamische Therapie / TERAPIE FOTODINAMICĂ Photogen / FOTOGEN Photokatode / FOTOCATOD Photokoagulation / FOTOCOAGULARE Photokolorimetrie / FOTOCOLORIMETRIE Photolumineszenz / FOTOLUMINESCENŢĂ Photometer / FOTOMETRU Photometrie / FOTOMETRIE photomotograph / FOTOMOTOGRAF Photon / FOTON Photoperiodismus / FOTOPERIODISM photopheresis / FOTOFEREZĂ Photophobie / FOTOFOBIE Photoplethysmographie / FOTOPLETISMOGRAFIE Photopsie / FOTOPSIE Photopter / FOTOPTER photosensibel / FOTOSENSIBIL Photosensibilisierung / FOTOSENSIBILIZARE Photosynthese / FOTOSINTEZĂ Phototomie / FOTOTOMIE Phototropismus / FOTOTROPISM phrenicus / FRENIC Phrenicusexhairese / FRENICECTOMIE Phrenitis / FRENITĂ phrenogastrische Syndrom / SINDROM FRENOGASTRIC Phrenokardiospasmus / FRENOCARDIOSPASM Phrenologie / FRENOLOGIE Phrenoplastik / FRENOPLASTIE Phrenospasmus / FRENOSPASM Phsychaltersheilkunde / PSIHOGERIATRIE phsychrophyl / PSIHROFIL Phtisiologie / FTIZIOLOGIE Phtyriase / FTIRIAZĂ Phylogenese / FILOGENEZĂ Phymose / FIMOZĂ physikalische Therapie / FIZIOTERAPIE Physiognomie / FIZIOGNOMONIE Physiologie / FIZIOLOGIE 1906 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN physiologisch / FIZIOLOGIC physiologische Kochsalzlosung / SER FIZIOLOGIC physiologische Kochsalzlosung / SOLUŢIE FIZIOLOGICĂ physiologisches Skotom / SCOTOM FIZIOLOGIC physiologisches Zwergwuchs / NANISM ESENŢIAL Physiopathologie / FIZIOPATOLOGIE physiopatisch / FIZIOPATIC Physisch / FIZIC Physische Abhângigkeit / FIZICODEPENDENŢĂ physische Medizin / MEDICINĂ FIZICĂ physisches Diagnostik / DIAGNOSTIC FIZIC physisches Zeichen / SEMN FIZIC Phytat / FITAT Phytatsâure / ACID FITIC Phytobezoar / FITOBEZOAR Phytohemagglutinin / FITOHEMAGLUTININĂ Phytol / FITOL Phytoostrogen / FITOESTROGEN Phytophagie / FITOFAGIE Phytophotodermatitis / FITOFOTODERMATITĂ Phytosterole / FITOSTEROL Phytotherapie / FITOTERAPIE piesoelektrische Fănger / CAPTOR PIEZOELECTRIC Piezoelectrizytât / PIEZOELECTRICITATE Piezogramm / PIEZOGRAMĂ Piezograph / PIEZOGRAF Piezographie / PIEZOGRAFIE Pigmentatio Aurosa / CRISODERMA Pigmentierung / PIGMENTAŢIE Pigmentverlust / DEPIGMENTARE Pigmentzirrhose / CIROZĂ BRONZATĂ Pignet Formei / INDICE PIGNET Pikrinsăure / ACID PICRIC Pille / DRAJEU Pille / PILULĂ Pilonidalsinus / SINUS PILONIDAL Pilonidalzyst / CHIST PILONIDAL Pilz / CIUPERCĂ pilz / FUNGIC Pilzaneurysma / ANEVRISM MICOTIC Pilzartig / FUNGOID Pilzerkrankung / MICOZĂ Pilzformig / FUNGIFORM Pilzlehre / MICOLOGIE Pilzmittel / ANTJFUNGIC Pilztherapie / MICOTERAPIE pilztotend / FUNGICID Pilzvergiftung / MICETISM Pinealkorper / CORP PINEAL Pinealoblastoma / PINEALOBLASTOM Pinealozytoma / PINELOCITOM Pinealsyndrom / SINDROM PINEAL Pinkus-Lymphom / LIMFOM PINKUS Pinozytose / PINOCITOZĂ Pinzette / PENSĂ Pipette / PIPETĂ Piramydzeichen / SEMN PIRAMIDAL pithiatic / PITIATIC Pithiatismus / PITIATISM Pitressin / PITRESINĂ Pityriasis / PITIRIAZIS Pityriasis rubra universalis / PURPURĂ PAPULOASĂ HEBRA Placido Diskus / DISC PLACIDO Plankton / PLANCTON Planotopokinesie / PLANOTOPOKINEZIE Plasma / PLASMĂ plasma Flu3 / FLUX PLASMATIC plasma Hyperviskositătsyndrom / SINDROM DE HIPERVISCO-ZITATE PLASMATICĂ plasma osmotische hypertonie Syndrom / SINDROM DE HIPERTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI plasma osmotische hypotonie Syndrom / SINDROM DE HIPOTONIE OSMOTICĂ A PLASMEI Plasmaionenkonzentrazion / CONCENTRAŢIE IONICĂ A PLASMEI Plasmalemma / PLASMALEMĂ Plasmamembran / MEMBRANĂ PLASMATICĂ Plasmapherese / PLASMAFEREZĂ Plasmaprotein / PROTEINE PLASMATICE Plasmarrhexie / PLASMAREXIS Plasmatherapie / PLASMATERAPIE Plasmatisch / PLASMATIC Plasmavirenbelastung / ÎNCĂRCARE VIRALĂ PLASMATICĂ Plasmavolumen / VOLUM PLASMATIC Plasmide / PLASMIDĂ Plasmin / PLASMINĂ Plasmolyse / PLASMOLIZĂ Plasmom / MIELOM MULTIPLU Plasmorrhagie / PLASMORAGIE Plasmozyt / PLASMOCIT Plasmozytoma / PLASMOCITOM Plasmozytose / PLASMOCITOZĂ Plasmozytreihe / SERIE PLASMOCITARĂ plastich / PLASTIC Plastide / PLAST Plastik / PLASTIE Plastizierung / PLASTINAŢIE Plastizitât / PLASTICITATE Plâtchenklebung / ADEZIVITATE PLACHETARĂ PlatfuGigkeit / PLATIPODIE Plâtschergerăusch / CLAPOTAJ Plâttchen / PLACHETĂ Plăttchen / TROMBOCIT Plăttchenfaktor / FACTOR PLACHETAR Plăttchentest / PROBA DE ADEZIVITATE PLACHETARĂ Plâttchentyp / GRUPE PLACHETARE Plăttchenwachstumsfaktor / FACTOR DE CREŞTERE DERIVAT DIN PLACHETE Platte / PLACĂ Plattenepithel / PAVIMENTOS Plattenepitheliom / EPITELIOM ÎN PLĂCI Plattenepithelkarzinom / EPITELIOM INTERMEDIAR PlattfuB / PICIOR PLAT Platybasie / PLATIBAZIE Platykenmie / TIBIE ÎN SABIE Platypnoea / PLATIPNEE Platypnoea-Orthodeoxia Syndrom / SINDROM PLATIPNEE-ORTODEOXIE Platzangst / AGORAFOBIE Plazenta / PLACENTĂ Plazentabildung / PLACENTAŢIE Plazentainfarkt / INFARCT PLACENTAR Plazentalhormone / HORMONI PLACENTARI Plazentarzotte-/ VILOZITĂŢI PLACENTARE Plazentographie / PLACENTOGRAFIE Plazentotherapie / PLACENTOTERAPIE 1907 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Pleonosîenose / rLEONOSTEOZĂ Pleozytose / PLEIOCITOZĂ Plesiomorphismus / PLEZIOMORFISM Plethora / HIPERVOLEMIE Plethora / PLETORA Plethysmographie / PLETISMOGRAFIE pletorisch / PLETORIC PleuraerguB / HIDROTORAX Pleurahohle / CAVITATE PLEURALĂ Pleurakuppel / DOM PLEURAL pleural / PLEURAL Pleuralpunktion / PUNCŢIE PLEURALĂ Pleurektomie / PLEURECTOMIE pleuretisches Gerăusch / SUFLU PLEURETIC Pleuritis / PLEUREZIE Pleuritis / SCIZURITĂ Pleuritis fibroplastica / SIMFIZĂ PLEURALĂ pleuritisch / PLEURETIC Pleurodesis / PLEURODEZĂ Pleurolyse / PLEUROLIZĂ Pleuroperikardisch / PLEUROPERICARDIC Pleuroperikarditis / PLEUROPERICARDITĂ Pleuroperitoneal / PLEUROPERITONEAL Pleuropneumektomie / PLEUROPNEUMONECTOMIE Pleuropneumonie / PLEUROPNEUMONIE Pleuroskopie / PLEUROSCOPIE Pleurosthotonus / PLEUROSTOTONUS Pleurotomie / PLEUROTOMIE Pleurozentese / PLEUROCENTEZĂ Pleurpdynie / PLEURODINIE Plexalgie / PLEXALGIE Plexektomie / PLEXECTOMIE Plexitis / PLEXITĂ plotzlich Prufung / EXAMEN EXTEMPORANEU plotzlicher Kindstod / MOARTE SUBITĂ A SUGARULUI plotzlicher Tod / MOARTE SUBITĂ plotzliches Exanthem / EXANTEM SUBIT Pneumallergen / PNEUMALERGEN Pneumarthrographie / PNEUMARTROGRAFIE Pneumarthrose / PNEUMARTROZĂ Pneumatisation / PNEUMATIZARE pneumatisch / PNEUMATIC Pneumatose / PNEUMATOZĂ Pneumatozell / PNEUMATOCEL Pneumaturie / PNEUMATURIE Pneumediastinum / PNEUMOMEDIASTIN Pneumektomie / PNEUMECTOMIE Pneumocholecystis / PNEUMOCOLECISTIE Pneumoenzephalographie / PNEUMOENCEFALOGRAFIE Pneumoenzephalozel / PNEUMOENCEFALOCEL Pneumogramm / PNEUMOGRAMĂ Pneumograph / PNEUMOGRAF Pneumographie / PNEUMOGRAFIE Pneumokokkămie /^PNEUMOCOCCEMIE Pneumokokkus / PNEUMOCOC Pneumokolon / PNEUMOCOLIE Pneumokoniose / PNEUMOCONIOZĂ Pneumologie / PNEUMOLOGIE Pneumolyse / PNEUMOLIZĂ Pneumomastographie / PNEUMOMASTOGRAFIE Pneumonektomie / PNEUMONECTOMIE Pneumonie / PNEUMONIE Pneumoperikard / PNEUMOPERICARD Pneumoperitoneum / PNEUMOPERiTONEU Pneumopyelographie / PNEUMOPIELOGRAFIE Pneumoserosa / PNEUMOSEROASĂ Pneumotachograph / PNEUMOTAHIGRAF Pneumotachographie / PNEUMOTAHIGRAFIE Pneumothorax / PNEUMOTORAX Pneumotomie / PNEUMOTOMIE Pneumotrop / PNEUMOTROP Pneumozentese / PNEUMOCENTEZĂ Pneumozystose / PNEUMOCISTOZĂ Pneumozyt / PNEUMOCIT Pockartig / VACCINIFORM Pocken / VARIOLĂ Pockenimpfstoff / VACCIN ANTIVARIOLIC pockig / VARIOLOID Podobromidrose / PODOBROMHIDROZĂ Podograph / PODOGRAF Podologie / PODOLOGIE Podometer / PODOMETRU Podozyt / PODOCIT Poems Syndrom / SINDROM POEMS Pogonion / POGONION Poikilodermie / POIKILODERMIE Poikilozyt / POIKILOCIT Poikilozytose / POIKILOCITOZĂ Pol / POL polar / POLAR polare Mutation / MUTAŢIE POLARĂ Polarimeter / POLARIMETRU Polarisation / POLARIZARE Po!i(o)encephalitis / POLIONEVRAXITĂ Poliarteriitis / POLIARTERITĂ poligenisch / POLIGENIC Poliklinik / POLICLINICĂ poliklonale Dysglobulinămie / DISGLOBULINEMIE POLICLONALĂ Polinuklear / POLINUCLEAR Pollakisurie / POLAKIURIE Pollinose / POLINOZĂ Pollinosis / FEBRĂ DE FÂN Polyadenitis / POLIADENITĂ Polyadenoma / POLIADENOM Polyadenomatose / POLIADENOMATOZĂ Polyadenopathie / POLIADENOPATIE Polyakrilamidgelelektrophorese / ELECTROFOREZĂ ÎN GEL DE POLIACRILAMIDĂ Polyamine / POLIAMINE Polyangeitis / POLIANGEITĂ Polyarteriell / POLIARTERIAL Polyarthralgie / POLIARTRALGI! Polyarthritis / POLIARTRITĂ Polyarthropathie / POLIARTROPATIE Polyarthrosis / POLIARTROZĂ Polyartkulăr / POLIARTICULAR Polychemotherapie / POLICHIMIOTERAPIE Polychondritis / POLICONDRITĂ Polychromatophyle / POLICROMATOFIL Polychromatophylie / POLICROMATOFILIE polyclonal / POLICLONAL Polydaktylie / POLIDACTILIE Polydypsie / POLIDIPSIE Polydysplasie / POLIDISPLAZIE Polydysspondylie / POLIDISPONDILIE 1908 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Polydystrophie / POLIDISTROFIE Polyembryonie / POLIEMBRIONIE Polyepyphisâre Dysostose / CONDRODISPLAZIE SPONDILOEPIFIZARĂ Polygalaktie / POLIGALACTIE Polyganglionâr / POLIGANGLIONAR Polygenie / POLIGENIE Polygenische Krankheit / BOALĂ POLIGENICĂ Polyglandulâr / POLIGLANDULAR polyglandular autoimmune Syndrom / SINDROM AUTOIMUN POLIGLANDULAR Polyglobulie / POLIGLOBULIE Polygnosomie / POLIGONOZOMIE Polygraphie / POLIGRAFIE Polyheteroxenos / POLIHETEROXEN Polyhydramnion / POLIHIDRAMNIOS Polykeratosis congenital / POLIKERATOZĂ CONGENITALĂ Polyklonie / POLICLONIE Polykorie / POLICORIC Polykorie / POLICORIE Polykrotie / POLICROTISM Polymenorrhoe / POLIMENOR Polymer / POLIMERI Polymerase / POLIMERAZĂ Polymerisation / POLIMERIZARE Polymorphismus / POLIMORFISM Polymorphonuklear / POLIMORFONUCLEAR Polymyalgia arteriitica / POLIMIALGIE ARTERITICĂ Polymyositis / POLIMIOZITĂ Polyneuritis / POLINEVRITĂ Polyneuromyositis / POLINEUROMIOZITĂ Polyneuropathie / POLINEUROPATIE Polynukleose / POLINUCLEOZĂ Polynukleotide / POLINUCLEOTID Polyoenzephalitis / POLIOENCEFALITĂ Polyomyelitis / POLIOMIELITĂ Polyopsie / POLIOPIE polyostotische Fibroplasie / DISPLAZIE FIBROASĂ POLIOSTOTICĂ Polyp / POLIP Polypathie / POLIPATIE Polypathologie / POLIPATOLOGIE Polypektomie / POLIPECTOMIE Polypeptid / POLIPEPTID Polypeptidasămie / POLIPEPTIDAZEMIE Polypeptidase / POLIPEPTIDAZĂ Polyphagie / POLIFAGIE polyploid / POLIPLOID polyploide Zelle / CELULĂ POLIPLOIDĂ Polyploidie / POLIPLOIDIE Polypnoe / POLIPNEE Polypose / POLI POZĂ Polyradikulitis / POLIRADICULITĂ Polyradikulonevritis / POLIRADICULONEVRITĂ Polyrybosome / POLIRIBOZOM Polysaccharide / POLIZAHARID Polyserositis / POLISERITĂ Polysinusitis / POLISINUZITĂ Polysom / POLIZOM Polysomie / POLISOMIE Polyspermie / POLISPERMIE Polyspezifizitât / POLISPECIFICITATE Polysyndaktylie / POLISINDACTILIE Polytaenie / POLITENIE poiyîenische Zelle / CELULĂ POLITENICĂ Polythelie / POLITELIE polythenisches Chromosom / CROMOZOM POLITEN Polytraumatismus / POLITRAUMATISM Polyurie / POLIURIE Polyvakzine / POLIVACCIN polyvalent Serum / SER POLIVALENT Polyzystisch / POLICHISTIC Polyzystische Lungen / PLĂMÂN POLICHISTIC Polyzytămie / POLICITEMIE Pons / PROTUBERANŢĂ INELARĂ, PUNTEA VAROLIO Pontiac-Fieber / FEBRĂ DE PONTIAC Pontozerebellar / PONTO-CEREBELOS Poppema Paragranulome / PARAGRANULOM POPPEMA Şl LENNERT Pore / POR Porenzephalie / PORENCEFALIE Porges Punkten / PUNCTE PORGES Porokeratosis / POROKERATOZĂ Poroma / POROM Porphyrie / PORFIRIE Porphyrin / PORFIRINĂ Porphyrinurie / PORFIRINURIE portal / PORTAL portale Hypertonie / HIPERTENSIUNE PORTALĂ, SINDROM DE HIPERTENSIUNE PORTALĂ Portocaval / PORTOCAV Portographie / PORTOGRAFIE Positive Druck / PRESIUNE POZITIVĂ Positron / POZITRON positron-strahlung tomography / TOMOGRAFIE PRIN EMISIE DE POZITRONI postehepatitytis Syndrom / SINDROM POSTHEPATITĂ posteperikardiotomie Syndrom / SINDROM POSTPERICAR-DIOTOMIE postgastrektomie syndrom / SINDROM STOMACULUI OPERAT posthepatitische Zirrhose / CIROZĂ POSTHEPATITICĂ Posthitis / POSTITĂ Postiktal / POSTICTAL postinfarkt Syndrom / SINDROM POSTINFARCT postinfektiose Enzephalitis / ENCEFALITĂ ACUTĂ POSTIN-FECŢIOASĂ postkomissurotomie Syndrom / SINDROM POSTCOMISURO-TOMIE postkomotio Syndrom / SINDROM POSTCOMOŢIE postkritisch / POSTCRITIC Postkur / POST-CURĂ Postmenstrual / POSTMENSTRUAL Postnatal / POSTNATAL postnekrotische Zirrhose / CIROZĂ POSTNECROTICĂ postpartum thyroiditis / TIROIDITĂ POSTPARTUM Postperativ / POSTOPERATOR postpoliomyelitischer Syndrom / SINDROM POSTPOLIOMIELITĂ Postpoliosyndrom / SECHELE POSTPOLIOMIELITĂ Postprandial / POSTPRANDIAL postrenale Proteinurile / PROTEINURIE POSTRENALĂ poststreptokokkal Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ POSTSTREPTOCOCICĂ post-synaptisches Potenţial / POTENŢIAL POST-SINAPTIC posttraumatisch- / POSTTRAUMATIC 1909 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Potentiell / POTENŢIAL Potenz / POTENŢĂ Potenzierung / POTENŢARE Potozytosis / POTOCITOZĂ Pott Fraktur / FRACTURĂ POTT Pott Krankheit / MORB POTT Pott Krummung / CURBURĂ POTT Poupinel / POUPINEL Pouteau-Colles Fraktur / FRACTURĂ POUTEAU-COLLES Pozitive / POZITIV P-Q Intervall / INTERVAL P-Q P-R Strecke / SEGMENT P-R Prădiastolisch / PREDIASTOLIC Prădiktivmedizin / MEDICINĂ PREDICTIVĂ Prădiktivwerte / VALOARE PREDICTIVĂ Prădisposition / PREDISPOZIŢIE Prâeklampsie / PREECLAMPSIE Prăexzitation / PREEXCITAŢIE Prâformation / PREFORMISM prâfrontal / PREFRONTAL Prăganglionâr / PREGANGLIONAR Pragmatagnosie / PRAGMATAGNOZIE Pragmatamnăsie / PRAGMATAMNEZIE prâiktal / PREICTAL Prăimplantationsdiagnostik (PID) / DIAGNOSTIC PREIMPLAN-TATOR Prăkanzerose / PRECANCER Prăklimakterium / PREMENOPAUZĂ Prăklinisch / PRECLINIC prăklinische Medizin / MEDICINĂ PRECLINICĂ Prâkoma / PRECOMĂ Prăkordial / PRECORDIAL Prăkordialgie / PRECORDIALGIE Prâkox / PRECOCE prâkritisch / PRECRITIC praktische Blindheit / CECITATE PRACTICĂ Prăleukămie / PRELEUCEMIE Prâmatur / PREMATUR Prămedikation / PREMEDICAŢIE Prămenstrual / PREMENSTRUAL prămenstrual Syndrom / SINDROM PREMENSTRUAL prămenstruell-spannungs Syndrom / SINDROM HIPERFOLI-CULINIC PREMENSTRUAL Prămolar / PREMOLAR Prămonitorisch / PREMONITORIU Prânarkose / PRENARCOZĂ prânatal / PRENATAL prânatal Diagnostik / DIAGNOSTIC ANTENATAL Prandial / PRANDIAL Prăoperativ / PREOPERATOR Prăprandial / PREPRANDIAL Prăpylorisch / PREPILORIC Prărenale Proteinurie / PROTEINURIE PRERENALĂ Prăsellar / PRESELAR Prâsenil / PRESENIL Prâsenile Demenz / DEMENŢĂ PRESENILĂ Prâsenium / PRESENIUM Prasympatisch / PARASIMPATIC Prâsynaptisch / PRESINAPTIC Prâsystolisch / PRESISTOLIC Prausnitz-Kustner Phânomen / FENOMEN PRAUSNITZ-KUSTNER Prâvalenz / PREVALENŢĂ Prâventivmedizin / MEDICINĂ PREVENTIVĂ Prâvertebral / PREVERTEBRAL Praxie / PRAXIE Prăzipitat / PRECIPITAT Prăzipitazion / PRECIPITARE Prăzipitin / PRECIPITINĂ Prăzipitin-Reaktion / SEROPRECIPITARE Preadaptation / PREADAPTARE Predigerhand / MÂNĂ DE PREDICATOR Prediktiwermutung / IPOTEZĂ PREDICTIVĂ Pregorikum / ELIXIR PAREGORIC Prekondylâr / PRECONDILIAN prellend / CONTONDENT Prenarkotisch / PREANESTEZIC Presbiophrenie / PRESBIOFRENIE Presbyt / PRESBIT Pressstrahlgerăusch / SUFLU ROGER Pressung / COMPRESIUNE Prezirrhose / PRECIROZĂ Priapismus / PRIAPISM Price-Jones Kurve / CURBĂ PRICE-JONES Primar / PRIMAR primar Komplex / COMPLEX PRIMAR primar splenogene Neutropenie / NEUTROPENIE SPLENICĂ PRIMITIVĂ primăr-chronische Polyarthritis / REUMATISM FIBROS primare Biliârzirrhose / CIROZĂ BILIARĂ PRIMITIVĂ primâre entartige Demenz / DEMENŢĂ PRIMARĂ DEGENERATIVĂ primâre familiale Xanthomatose / XANTOMATOZĂ FAMILIALĂ PRIMITIVĂ primare Krankheit / BOALĂ PRIMARĂ primărer orthostatischer Tremor / TREMURĂTURĂ POSTURALĂ primăres diffuse Syphilom / SIFILOM DIFUZ PRIMAR Primarnaht / SUTURĂ PRIMITIVĂ Primarstruktur / STRUCTURĂ PRIMARĂ Prinzip / PRINCIPIU Prinzmetal angor / ANGINĂ PRINZMETAL Prionische Krankheit / BOALĂ PRIONICĂ prismatische Dioptrie / DIOPTRIE PRISMATICĂ Proakzelerin / PROACCELERINĂ Proantigen / PRO-ANTIGEN Probabilitât / PROBABILITATE Probând / PROBANT Probe / MOSTRĂ Probe / PROBĂ Probe / TEST Procheilia / PROCHEILIE Proctopexie / PROCTOPEXIE produktive Ostitis / OSTEITĂ PRODUCTIVĂ Prodynorphin / PRODINORFINĂ Proenzym / PROENZIMĂ Proerythroblast / PROERITROBLAST Profibrinolysine / PROFIBRINOLIZINĂ Progenie / PROGENIE Progerie / PROGERIE Progesteron / PROGESTERON Progesteronversuch / PROBĂ LA PROGESTERON Proglittide / PROGLOTĂ Prognathie / PROGNATISM Prognose / PROGNOZĂ Programm / PROGRAM 1910 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Progressive Lungendystrophie / DISTROFIE PULMONARĂ PROGRESIVĂ Progressive Paralyse / PARALIZIE GENERALĂ PROGRESIVĂ progressiven Lungendystrophie / PLĂMÂN EVANESCENT Projektion / PROIECŢIE Prokaryote / PROCARIOT Prokollagen / PROCOLAGEN Prokonvertin / PROCONVERTINĂ Prokrastination / PROCRASTINAŢIE Proktitis / PROCTITĂ Proktodynie / PROCTODINIE Proktokolpoplastik / PROCTOCOLPOPLASTIE Proktologie / PROCTOLOGIE Proktoperineoplastik / PROCTOPERINEOPLASTIE Proktoplastik / PROCTOPLASTIE Proktoptose / PROCTOPTOZĂ Proktorrhagie / PROCTORAGIE Proktorrhoe / PROCTOREE Proktoskop / PROCTOSCOP Proktoskopie / PROCTOSCOPIE Proktozystoplastik / PROCTOCISTOPLASTIE Prokursivanfall / EPILEPSIE PROCURSIVĂ Prolabiert / PROLABAT Prolaktin / PROLACTINĂ Prolaktinoma / PROLACTINOM Prolaktoliberin / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE PROLACTINĂ Prolaps / PROCIDENŢĂ Prolapsus / PROLAPS Proliferationskoeffizient / COEFICIENT DE PROLIFERARE proliferative Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ MEMBRANOPROLIFERATIVĂ Prolin-Dipeptidase / PROLIN-DIPEPTIDAZĂ Prolylpeptidase / PROLILDIPEPTIDAZĂ Prolymphozyt / PROLIMFOCIT Prometaphase / PROMETAFAZĂ Promonozyt / PROMONOCIT Promyelozyt / PROMIELOCIT Pronukleus / PRONUCLEU Proopiomelanokortin / PRO-OPIOMELANOCORTINĂ Prophage / PROFAG Prophase / PROFAZĂ Propriorezeptor / PROPRIOCEPTOR Propriozeptiv / PROPRIOCEPTIV Proptosis / PROPTOZIS Propulsion / ANTEPULSIE Propulsion / PROPULSIE Prorenin / PRORENINĂ Prosecretin / PROSECRETINĂ Prosopagnosie / PROSOPAGNOZIE Prosoplasia / PROSOPLAZIE Prosoplegie / PROSOPLEGIE Prosopodysmorphie / HEMIATROFIE FACIALĂ Prosopospasmus / TIC Prostatahypertrophie / HIPERTROFIE PROSTATICĂ Prostatektomie / PROSTATECTOMIE Prostatenkrebs / CANCER DE PROSTATĂ prostatenspeziphisch Antigen / ANTIGEN SPECIFIC PROSTA-TIC prostatisch / PROSTATIC prostatische Utrikel / UTRICULĂ PROSTATICĂ Prostatismus / PROSTATISM Prostatitis / PROSTATITĂ Prostato(r)rho / PROSTATOREE Prostatomegalie / PROSTATOMEGALIE Prostatschnitt / PROSTATOTOMIE Prostetisch / PROSTETIC prosthetische Gruppe / GRUPARE PROSTETICĂ Prostitution / PROSTITUŢIE protein effizienz Koeffizient / COEFICIENT DE EFICACITATE PROTEICĂ Proteinămie / PROTEINEMIE Proteinase / PROTEINAZE Proteinbehandlung / PROTEINOTERAPIE Proteinkinase / PROTEIN KINAZE Proteinogramm / PROTEINOGRAMĂ Proteinose / PROTEINOZĂ Proteinphosphatasen / PROTEIN FOSFATAZE Proteoglykan / PROTEOGLICAN Proteolyse / PROTEOLIZĂ Proteolytisch / PROTEOLITIC Proteomik / PROTEOMICĂ Proteus / PROTEUS Prothese / PROTEZĂ Prothrombin / PROTROMBINĂ Prothrombinămie / PROTROMBINEMIE Protoneuron / PROTONEURON Protonpumpe / POMPĂ DE PROTONI Protoplasma / PROTOPLASMA Protoplast / PROTOPLAST protosystolisch / PROTOSISTOLIC Protovirus / PROTOVIRUS Protozoon / PROTOZOAR Protrahierung / PROTRACŢIUNE Protuberanz / PROTUBERANŢĂ protuberanz syndrom / SINDROM PONTIN Proximal / PROXIMAL Prozess / APOFIZĂ ProzeB / PROCES Prufung / EVALUARE Prufung / EXAMEN Prufung / PROBĂ Pruriginos / PRURIGINOS Psammokarzinom / PSAMOCARCINOM Psammophyle / PSAMOFIL psebobulbăr Syndrom / SINDROM PSEUDOBULBAR Pseudarthrose / PSEUDOARTROZĂ Pseudoangioma / PSEUDOANGIOM Pseudoasthma / PSEUDOASTM Pseudobrochiektasie / PSEUDOBRONŞIECTAZIE Pseudobulbărparalyse / PARALIZIE PSEUDOBULBARĂ Pseudodemenz / PSEUDODEMENŢĂ Pseudoeredităt / PSEUDOEREDITATE Pseudofraktur / PSEUDOFRACTURĂ Pseudogallenblasenentzundung / PSEUDOCOLECISTITĂ Pseudogene / PSEUDOGENĂ Pseudoglobulin / PSEUDOGLOBULINĂ Pseudogynăkomastie / PSEUDOGINECOMASTIE Pseudohămophylie / PSEUDOHEMOFILIE Pseudohyperkaliâmie / PSEUDOHIPERKALIEMIE Pseudohypertonie / PSEUDOHIPERTENSIUNE Pseudohypertrichose / PSEUDOHIPERTRICOZĂ Pseudohypertrophie / PSEUDOHIPERTROFIE pseudoisochrom / PSEUDOIZOCROMATIC Pseudokrupp / PSEUDODIFTERIE Pseudolymphoma / PSEUDOLIMFOM 1911 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Pseudomelanoma / PSEUDOMELANOM Pseudomonsâure / ACID PSEUDOMONIC pseudomyasthenisches paraneoplasisches Syndrom / SINDROM PSEUDOMIASTENIC PARANEOPLAZIC pseudomyopatisch Syndrom / SINDROM PSEUDOMIOPATIC Pseudomyopie / PSEUDOMIOPIE Pseudonukleare Augenmuskellâhmung / OFTALMOPLEGIE PSEUDONUCLEARĂ Pseudopelade / PSEUDOPELADĂ Pseudophakie / PSEUDOFAKIE Pseudopolypose / PSEUDOPOLIPOZĂ Pseudoporenzephalie / PSEUDOPORENCEFALIE pseudopubertas Praecox / PSEUDOPUBERTATE PRECOCE Pseudorotz / MELIOIDOZĂ Pseudosmie / PSEUDOSMIE Pseudotabes / PSEUDOTABES Pseudotuberkulose / PSEUDOTUBERCULOZĂ Pseudowut / PSEUDORABIE Pseudozyst / PSEUDOCHIST Psittakosis / PSITACOZĂ Psittazismus / PSITACISM Psoitis / PSOITĂ psoriatic Arthritis / ARTRITĂ PSORIAZICĂ Psychalgie / PSIHALGIE Psychalgie / PSIHALGIE Psychasthenie / PSIHASTENIE Psychasthenisch / PSIHASTENIC Psychataxie / ATAXIE MENTALĂ Psychedelisch / PSIHEDELIC Psychiatrie / PSIHIATRIE Psychisch / PSIHI Psychoaktiv / PSIHOACTIV Psychoanaleptisch / PSIHOANALEPTIC Psychoanalgesie / PSIHOANALGEZIE Psychoanalyse / PSIHANALIZĂ Psychochirurgie / PSIHOCHIRURGIE Psychodependenz / PSIHODEPENDENŢĂ Psychodiagnostik / PSIHODIAGNOSTIC Psychodrama / PSIHODRAMĂ Psychodynamik / PSIHODINAMICĂ Psychodysleptisch / PSIHODISLEPTIC psychogenetisch / PSIHOGEN Psychogramm / PSIHOGRAMĂ Psychoisoleptisch / PSIHOIZOLEPTIC Psycholepsie / PSIHOLEPSIE psycholeptisch / PSIHOLEPTIC Psychologie / PSIHOLOGIE psychologisches Feld / CÂMP PSIHOLOGIC psychologisches Geschlecht / SEX PSIHOLOGIC Psychometrie / PSIHOMETRIE Psychomotorisch / PSIHOMOTOR psychomotorische Instabilitât / INSTABILITATE PSIHOMOTO-RIE psychomotorisches Anreger / STIMULANT PSIHOMOTOR Psychoneuroimmunologie / PSIHONEUROIMUNOLOGIE Psychoneurosis / PSIHONEVROZĂ psycho-organisches Syndrom / SINDROM PSIHO-ORGANIC Psychopath / PSIHOPAT Psychopathie / PSIHOPATIE Psychopathisch / PSIHOPATIC Psychopathologie / PSIHOPATOLOGIE psychopatische Gleichgewichtstorung / DEZECHILIBRU PSIHOPATIC psychopatische Personlichkeit / PERSONALITATE PSIHOPATICĂ psychopharmaka / PSIHOTROP Psychopharmakologie / PSIHOFARMACOLOGIE Psychophysik / PSIHOFIZICĂ Psychophysiologie / PSIHOFIZIOLOGIE Psychoplegie / PSIHOPLEGIE psychoplegisch / PSIHOPLEGIC Psychoprophylaxe / PSIHOPROFILAXIE Psychorigidităt / PSIHORIGIDITATE Psychose / PSIHOZĂ Psychosensorisch / PSIHOSENZORIAL psychosomatisch / PSIHOSOMATIC psychosomatische Medizin / MEDICINĂ PSIHOSOMATICĂ Psychostimulierend / PSIHOSTIMULANT Psychotechnik / PSIHOTEHNICĂ Psychotherapie / PSIHOTERAPIE psychotisch / PSIHOTIC Psychotonisch / PSIHOTONIC Psychroăsthesie / PSIHROESTEZIE Pterygium conjunctivae / PTERIGOIZI CONJUNCTIVAL! Ptomain / PTOMAINE Ptt-Thromboplastinzeit / TIMP DE TROMBOPLASTINĂ PARŢIALĂ Ptyalin / PTIALINĂ Pubertât / PUBERTATE Pubeszent / PUBESCENT Puder / PULBERE Pudermilchfieber / FEBRA LAPTELUI PRAF Puerilismus / PUERILISM Puerperalinfektion / INFECŢIE PUERPERALĂ Puerperium / PUERPERALITATE Puffer Losung / SOLUŢIE TAMPON Puffer System / SISTEM TAMPON pulmonare Hypertonie / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ PULMONARĂ Pulpektomie / PULPECTOMIE Pulpitis / PULPITĂ Pulpos / PULPOS Pulpotomie / PULPOTOMIE Puls / PULS pulsans / PULSATIL Pulsdruck / PRESIUNE ARTERIALĂ DIFERENŢIALĂ pulsierend / PULSATIL pulsierendes Laber / FICAT PULSATIL Pulslose Krankheit / BOALA FEMEILOR FĂRĂ PULS Pulslosigkeit / ASFIGMIE Pulsschlag / PULSAŢIE Pulswechsel / ALTERNANŢĂ A PULSULUI Punkt / PUNCT punkt Mutation / MUTAŢIE PUNCTIFORMĂ Punktdemosom / DESMOZOM punktformig / PUNCTIFORM Punktion / PUNCŢIE Punktionsbiopsie / PUNCŢIE-BIOPSIE Pupille / PUPILĂ Pupillenathetose / HIPPUS PUPILAR Pupillenecktopie / ECTOPIE PUPILARĂ Pupillenmessung / PUPILOMETRIE Pupillenverengung / MIOZĂ Purkinje Effekt / EFECT PURKINJE Purkinje Zelle / CELULĂ PURKINJE Purpura haemorrhagica / PURPURĂ HEMORAGICĂ 1912 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Purpura urticans / URTiCARIE PIGMENTATĂ Pustelformig / PUSTULIFORM pustulos / PUSTULOS Pustulose / PUSTULOZĂ Putreszein / PUTRESCEINĂ P-Wert / VALOARE p Pyâmie / PIOEMIE Pyâmie / PIOEMIE Pyelektasie / PIELECTAZIE Pyelektomie / PIELECTOMIE Pyelitis / PIELITĂ Pyelogramm / PIELOGRAMĂ Pyelographie / PIELOGRAFIE pyelokalizeal Zyst / CHIST PIELOGENIC Pyelolythotomie / PIELOLITOTOMIE Pyelonephritis / PIELONEFRITĂ Pyelonephrose / PIELONEFROZĂ Pyelonephrotomie / PIELONEFROTOMIE Pyeloplastik / PIELOPLASTIE Pyeloskopie / PIELOSCOPIE Pyelostomie / PIELOSTOMIE Pyelotomie / PIELOTOMIE Pyelouretheral / PIELOURETERAL pyelouretheral Syndrom / SINDROM DE JONCŢIUNE PIELO-URETERALĂ Pyelozystitis / PIELOCISTITĂ Pykniker / TIP PICNIC Pyknodysostose / PICNODISOSTOZĂ pyknoid / PICNOID Pyknometer / PICNOMETRU Pyknose / PICNOZĂ Pylephlebitis / PILEFLEBITĂ Pylethrombosis / PILETROMBOZĂ Pylorektomie / PILORECTOMIE Pylorisches Krampf / PILORISM Pyloritis / PILORITĂ Pyloroduodenitis / PILORODUODENITĂ Pyloroplastik / PILOROPLASTIE Pylorospasmus / PILOROSPASM Pylorostomie / PILOROSTOMIE Pylorotomie / PILOROTOMIE Pyocholezystitis / PIOCOLECISTITĂ Pyodermitis / PIODERMITĂ pyogene / PIOGEN Pyokolpos / PIOCOLPOS Pyokolpozel / PIOCOLPOCEL Pyometra / PIOMETRIE Pyometritis / PIOMETRITĂ Pyomyositis / PIOMIOZITĂ Pyonephritis / PIONEFRITĂ ^ Pyonephrose / PIONEFROZĂ Pyopericardium / PIOPER1CARD Pyopericardium / PIOPNEUMOPERICARD Pyoperitoneum / PIOPERITONEU Pyophagus / PIOFAGIE Pyopneumoperitoneum / PIOPNEUMOPERITONEU Pyopneumothorax / PIOPNEUMOTORAX Pyorrhoe / PIOREE Pyosalpynx / PIOSALPINX Pyospermie / PIOSPERMIE Pyothorax / PIOTORAX Pyozephalus / PIOCEFALIE pyramidales Syndrom / SINDROM PIRAMIDAL Pyramidalstarre / CONTRACTURĂ PIRAMIDALĂ Pyramidalsystem / SISTEM PIRAMIDAL Pyramidenbahn-Traktotomie / TRACTOTOMIE PIRAMIDALĂ MEZENCEFALICĂ Pyramidenzelle / CELULĂ PIRAMIDALĂ Pyramidneuron / NEURON PIRAMIDAL Pyramis / PIRAMIDĂ pyrogenisch / PIROGEN Pyromanie / PIROMANIE Pyrophobie / PIROFOBIE Pyrophosphorsâure / ACID PIROFOSFORIC Pyrrol / PIROL Pyruvatsăure / ACID PIRUVIC Pyuria / PIURIE Q Q Welle / UNDĂ Q Q-Fieber / FEBRĂ Q Q-T Intervall / INTERVAL Q-T Quarantâne / CARANTINĂ Quartârstruktur / STRUCTURĂ CUATERNARĂ QuEtelet Index / INDICE QUETELET Quecksilber / MERCUR Quecksilbersaum / HIDRARGIROZĂ Quecksilbervergiftung / HIDRARGIRISM Quer / TRANSVERS Querbettlage / POZIŢIE GINECOLOGICĂ Quere Wangenspalte / MACROSTOMIE Querlage / PREZENTAŢIE TRANSVERSĂ Querulanz / CVERULENŢĂ quetschend / CONTONDENT Quetschung / CONTUZIE Quetschung / ZDROBIRE Quetschungssyndrom / SINDROM DE STRIVIRE Quetschwunde / PLAGĂ CONTUZĂ Quinckesche Odem / EDEM QUINCKE Quinquies / CHINTĂ (DE TUSE) Quintana Fieber / FEBRĂ QUINTANA Q-Zacke / UNDĂ ÎN DOM R benale tubulâre Azidose / ACIDOZĂ TUBULARĂ ALBRIGHT R Welle / UNDĂ R Rabenschnabelfortsatz / APOFIZĂ CORACOIDĂ rabenschnabelfortsatz / CORACOID Rachen / FARINGE Rachenentfernung / FARINGECTOMIE Rachenentzundung / FARINGITĂ Rachenhohle / CAVUM rachitischer Rosenkranz / MĂTĂNII COSTALE radikular Syndrom / SINDROM RADICULAR radikularzyst / CHIST RADICULAR radioaktive Familie / FAMILIE RADIOACTIVĂ Radioaktives Dijodothyrosinversuch / PROBA CU DIIODOTIROZINĂ RADIOACTIVĂ Radioaktives Eisenversuch / PROBA CU FIER RADIOACTIV radioaktives Isotop / IZOTOP RADIOACTIV radioaktives Nadei / AC RADIOACTIV radiologisches Diagnostikheroin / DIAGNOSTIC RADIOLOGIC Rahm / CREMĂ 1913 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Raman Effekt / EFECT RAMAN Rând / MARGINE Randall Losung / SOLUŢIE RANDALL randstăndig / MARGINAL Rankenaneurysma / ANEVRISM CIRSOID Rankengeschwulst / TUMORĂ CIRSOIDĂ Ranvier Knoten / NOD RANVIER Raphe / SEPT LINGUAL rasch fortschrittende Glomerulonephritis / GLOMERULONEFRITĂ RAPID PROGRESIVĂ Rashkind Verhafren / PROCEDEU RASHKIND Rasseln / CREPITAŢIE Rastelli Verfahren / PROCEDEU RASTELLI Rattebissfieber / FEBRA MUŞCĂTURII DE ŞOBOLAN Rattenbekămpfung / DERATIZARE Răucherung / FUMIGAŢIE Rauchnebel / SMOG Rauhigkeit / TUBEROZITATE Raum / CAMERĂ raum- / SPAŢIAL Raummyopie / MIOPIE SPAŢIALĂ Raumzeitig / TEMPOROSPAŢIAL Raunagel / TRAHIONICHIE Rauschgift / HEROINĂ Rauschgift / STUPEFIANT Rauschgiftsucht / NARCOMANIE Rautenhirn / CREIER POSTERIOR Rayleigh Effekt / EFECT RAYLEIGH razemose Protein / PROTEINĂ RACEMIZATĂ Reaktionskette / CASCADĂ reaktive Depression / DEPRESIE REACTIVĂ Realzeit / TIMP REAL Rechsthândig / DREPTACI rechtes Aortenbogen / CROSĂ AORTICĂ DREAPTĂ Rechtherziventrikelinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ VENTRICULARĂ DREAPTĂ rechtsdrehend / DEXTROGIR Rechtsmedizin / MEDICINĂ LEGALĂ Rechtsverlagerung des Aortenbogens / DEXTROPOZIŢIE A AORTEI Rechtsverlagerung / DEXTROPOZIŢIE Rechtsverlagerung des Herzens / DEXTROPOZIŢIE A INIMII Reduktionismus / REDUCŢIONISM Reduktionsteilung / MEIOZĂ Reed-Sternberg Zellen / CELULE REED-STERNBERG Referenz Stamm / SUŞĂ DE REFERINŢĂ Referenzwerte / VALOARE DE REFERINŢĂ reflex Symptom / SINDROM REFLEX Reflexbogen / ARC REFLEX Reflexfallsucht / EPILEPSIE REFLEXĂ Reflexhusten / TUSE REFLEXĂ refraktăr Anâmie / ANEMIE REFRACTARĂ Refraktarzeit / PERIOADĂ REFRACTARĂ Regel / NORMĂ regelrecht / NORMAL Regelrechte Kieferstellung / ORTOGNATISM Regelrechtigkeit / NORMALITATE regelwidrig / ANORMAL Regelwidrigkeit / ANOMALIE Regenbogenfarbensehen / IRIDOPSIE Regenbogenhaut / IRIS Regenbogenhautfehl / ANIRIDIA regeneratorische^ Anâmie / ANEMIE REGENERATIVĂ Registrierung / ÎNREGISTRARE Reglergen / GENĂ REGULATOARE Reiben / FRECĂTURĂ Reibung / ATRIŢIE Reichhusten / TUSE PRODUCTIVĂ Reichlich / PROFUZ Reife / MATURITATE reife Thymozit / TIMOCIT MATUR Reifeteilung / MEIOZĂ Reifung / MATURAŢIE Reihenfolge / SECVENŢĂ Reil's Insei / INSULA LUI REIL Reinigen / CHIURAJ Reinigung / DEPURAŢIE Reinigung / EPURARE Reiter Syndrom / SINDROM CONJUNCTIVO-URETRO-SINOVIAL Reiz / STIMUL Reizbarkeit / ERETISM Reizbarkeit / EXCITABILITATE Reizbarkeit / IRITABILITATE Reizcolon / COLON IRITABIL Reizdarmkrankheit / COLON IRITABIL Reizdarmsyndrom / SINDROMUL COLONULUI IRITABIL Reizpotential / POTENŢIALE EVOCATE Reizpunkte / ZONĂ TRIGGER Reizung / IRITAŢIE rekombinantes alpha Interferon / INTERFERON ALFA RECOMBINANT rekombinantes DAN / ADN RECOMBINANT rekombinantes gamma-1 Interferon / INTERFERON GAMA-1b RECOMBINANT Rekonvaleszenz / CONVALESCENŢĂ rekurrierende Erbrechen / VĂRSĂTURI RECURENTE relative bioloqische Wirksamkeit / EFICACITATE BIOLOGICĂ RELATIVA REMAK Symptom / SINDROM REMAK renin-angiotensin System / SISTEM RENINI-ANGIOTENSINI-ALDOSTERON Residualkrankheit / BOALĂ. REZIDUALĂ Residualvolumen / VOLUM REZIDUAL^ resistenz Stamm / SUŞĂ REZISTENTĂ respiratorische Alkalose / ALCALOZĂ RESPIRATORIE respiratorische Azidosis / ACIDOZĂ RESPIRATORIE respiratorische Insuffizienz / INSUFICIENŢĂ RESPIRATORIE restriktions Enzym / ENZIMĂ DE RESTRICŢIE restriktions-Karte / HARTĂ DE RESTRICŢIE restriktive Kardiomyopathie / CARDIOMIOPATIE RESTRICTIVĂ Reststickstoff / AZOT REZIDUAL Retikulâre Dysgenesia / DISGENEZIE RETICULARĂ Retikulărsystem / SISTEM RETICULAT Retikulinfasern / FIBRĂ RETICULARĂ Retikuloendotheliale Zytomykose / HISTOPLASMOZĂ Retikuloendothelialsystem / SISTEM RETICULOENDOTELIAL Retikulumzelle- / CELULĂ RETICULARĂ Retinierter Weisheitzahn / INCLUZIUNEA MOLARULUI DE MINTE Retinoinsăure / ACID RETINOIC Retinolbindungsprotein / PROTEINĂ DE LEGARE A RETINOLULUI Retinsăure / TRETINOIN retroperitoneal Xanthogranulom / XANTOGRANULOM RETROPERITONEAL retroperitoneale Fibrose / FIBROZĂ RETROPERITONEALĂ Retroperitonealraum / SPAŢIU RETROPERITONEAL Retroperitonealraum Xanthogranulom Retzius Raum / SPAŢIU RETZIUS reversibler Schock / ŞOC REVERSIBIL Rezept / RETETA rezeptorbetragte Endozytose / ENDOCITOZĂ MEDIATĂ DE RECEPTORI 1914 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN rezessive Allele / ALELĂ RECESIVĂ rezessive Erblichkeit / EREDITATE RECESIVĂ reziproke Innervation / INERVAŢIE RECIPROCĂ Rh System / SISTEM Rh Rheumaknoten / GRANULOM REUMATOID Rheumaknottchen / NODUL REUMATOID rheumatische Purpura / PURPURĂ REUMATOIDĂ Rheumatische Xanthomatose / POLIARTROZĂ XANTOMATOASĂ rheumatoid Arthritis / POLIARTRITĂ CRONICĂ EVOLUTIVĂ Rheumatoidfaktor / FACTOR REUMATOID Rh-null Syndrom / SINDROM Rh-NUL w rhythmysche Aurikulărkrankheit / BOALĂ RITMICĂ AURICULARĂ Ribonukleinsâure / ACID RIBONUCLEIC Riechen / OLFACŢIE Riechrezeptoren / RECEPTORI OLFACTIVI Riechzelle / CELULĂ OLFACTIVĂ Riesenwuchs / GIGANTISM Riesenwuchs / HIPERSOMNIE Riesenwuchs / MACROMELIE riesenzell Arteritis / ARTERITĂ GIGANTOCELULARĂ Riesenzelle / CELULĂ GIGANTĂ Riesenzelle / GIGANTOBLAST riesenzellen Thyroiditis / TIROIDITĂ CU CELULE GIGANTE Riesenzellenvirus / VIRUAS RESPIRATOR SINCIŢIAL Rinde / SCOARŢĂ Rindektomie / CORTICECTOMIE Rindenblindheit / CECITATE CORTICALĂ Rinderpest / TIFOS EXANTEMATIC Rinderwahnsinn / BOALA VACILOR NEBUNE Rindleukămievirus / VIRUS AL LEUCEMIEI BOVINE ring Chromosom / CROMOZOM ÎN INEL Ringbauchspeicheldruse / PANCREAS INELAR Ringer Losung / SOLUŢIE RINGER ringfinger / INELAR Ringknorpel / CARTILAJ CRICOID Ringknorpel / CRICOID Rinne / ŞANŢ Rinnenformig / SULCIFORM Rippen / COASTE Rippenchondritis / CONDRITĂ COSTALĂ Rippenentfernung / COSTECTOMIE Rippenfell / PLEURĂ Rippenfellschmerz / PLEURALGIE Rippenschmerz / COSTALGIE Rippenschneider / COSTOTOM Risikobevolkerung / POPULAŢIE CU RISC risiko-Faktor / FACTOR DE RISC risiko-Marker / MARKER DE RISC Risikoschwangerschaft / SARCINĂ CU RISC CRESCUT Ri3 / CRĂPĂTURĂ, FANTĂ RNS / ARN ROGER Symptom / SINDROM ROGER Rohr / TUB Rohre / AMPULĂ Rolando Furche / SCIZURA ROLANDO Rolle / CONDIL Rolle / TROHLEE Rollhugel / TROHANTER Rollstuhl / SCAUN CU ROTILE Rotationsschwindel / VERTIJ ROTATORIU Rotblind / ANERITROPSIE Rote Kinder Krankheit / BOALA COPIILOR ROŞII Rotes Blutkorperchen / ERITROCIT Rotes Blutkorperchen / GLOBUL ROŞU Rotes Fieber / FEBRĂ ROŞIE rotes mann Syndrom / SINDROMUL OMULUI ROŞU Rotschwâche / PROTANOMALIE Rotz / MORVĂ Rous(-Sarkom) / SARCOM ROUS Rrhytmusstorung / ARITMIE Rrhytmusstorung / TULBURARE DE RITM Ruckbildung / INVOLUŢIE Ruckemark- / SPINAL Ruckenmark / MĂDUVA SPINĂRII Ruckenmark hinteres sulcus / ŞANŢ MEDIAN POSTERIOR AL MĂDUVEI SPINĂRII Ruckenmark vorderes sulcus / ŞANŢ ANTEROLATERAL AL MĂDUVEI SPINĂRII Ruckenmarkblutung / HEMATOMIELIE Ruckenmarkbruch / MIELOCEL Ruckenmarkende / CON TERMINAL Ruckenmarkentzundung / MIELITĂ Ruckenmarkerweichung / MIELOMALACIE Ruckenmarkkompressionssyndrom / SINDROM DE COMPRESIUNE MEDULARĂ Ruckenmarkleiden / MIELOPATIE Ruckenmarkschlag / ICTUS MEDULAR Ruckenmarkschmerz / SPINALGIE Ruckenmarkschnitt / MIELOTOMIE Ruckenmarkstimulator / STIMULATOR NEUROLOGIC Ruckensaite / COARDĂ DORSALĂ Ruckensaite / NOTOCORD ruckensaitig / CORDONAL Ruckenschmerz / DORSALGIE ruckenwărts / DORSAL Ruckfallende Iridozyklitis / IRIDOCICLITĂ RECIDIVANTĂ Ruckgratspalte / SPINA BIFIDA Ruckkoplung / CONEXIUNE INVERSĂ Ruckschlag / ATAVISM Ruckstromgerăusch / SUFLU DE REGURGITAŢIE Ruffini Korperchen / CORPUSCUL RUFFINI Ruhe / ODIHNĂ Ruhende Wanderzelle / HISTIOCIT Ruhepotential / ECHIPOTENŢIAL Ruhigstellung / IMOBILIZARE Ruhr / DIZENTERIE Ruktus / ERUCTAŢIE Rumpel Leede Phânomen / FENOMEN RUMPEL-LEEDE Rumpf / TRUNCHI S a-stimulierend / a-STIMULANT b-stimulierend / b-STIMULANT S Welle / UNDĂ S Sabin Impfstoff / VACCIN SABIN Saccharase / ZAHARAZĂ Saccharid / ZAHARID Saccharimeter / ZAHARIMETRU Saccharin / ZAHARINĂ Saccharose / ZAHAROZĂ Saccula / SACULI Sack / SAC sackformig / SACCIFORM sackformiges Aneurysma / ANEVRISM SACCIFORM Sadisms / SADISM Sadistisch / SADIC Sadomasochismus / SADOMASOCHISM Saft / SUC Saftreich / SUCULENT 1915 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Sahne / CREMĂ Sakkuiar / SACULAR sakral / SACRAT Sakralisation / SACRALIZARE Sakrodynie / SACRODINIE Sakrokoxalgie / SACROCOXALGIE Sakrolumbar / SACROLOMBAR Sakrolystesis / SACROLISTEZIS Sakrospinale / SACROSCIATIC Sakrovertbeal / SACROVERTEBRAL Sakrum / SACRUM Salbe / POMADĂ Salbe / UNGUENT Salbung / ONCŢIUNE Salk Vakzine / VACCIN SALK Salmonella / SALMONELLA Salmonellose / SALMONELOZĂ Salpetersalz / AZOTAT Salpetersâure / ACID AZOTIC Salpetersâure / ACID NITRIC Salpingektomie / SALPINGECTOMIE Salpingographie / SALPINGOGRAFIE Salpingolyse / SALPINGOLIZĂ Salpingoovaritis / SALPINGOOVARITĂ Salpingopharyngeal / SALPINGOFARINGIAN Salpingoskopie / SALPINGOSCOPIE Salpingostomie / SALPINGOSTOMIE Salpinx / SALPINGE Saltatorisch / SALTATORIU saltatorische Leitung / CONDUCŢIE SALTATORIE salvioli Krankheit / PSEUDOHOLERĂ INFANTILĂ Salyzilatsâure / ACID SALICILIC Salyzilsâures Salz / SALICILAT Salyziltherapie / SALICILOTERAPIE Salyzilvergiftung / SALICILISM Salz / SARE salzartig / SALIN Salzdiuretika / SALIDIURETIC Salzdiuretikum / SALURETIC Salzfieber / FEBRA DE SARE salzfrei / DESODAT Salzgiessig / HALOFIL salzig / SODAT Salzsăure / ACID CLORHIDRIC Salzverlustsyndrom / SINDROM DE DEPLEŢIE DE SODIU SAM Syndrom / SINDROM SAM samen- / SEMINAL Samen / SPERMĂ Samenbruch / SPERMATOCEL SamenerguB / POLUŢIE SamenfluB / SPERMATOREE Samenhugel / COLICUL SEMINAL Samenkultur / SPERMOCULTURĂ Samenstein / SPERMATOLIT Samenstrang / CORDON SPERMATIC Samentragend / SEMINIFER Samentuben / TUBI SEMINIFERI Sammelrohre / TUB COLECTOR Sammplung / COLECŢIE Samstagnachlăhmung / PARALIZIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR San Joakin Fieber / FEBRĂ SAN JOAQUIN Sand / NISIP Sandgeschwulst / PSAMOM Sandgeschwur / ULCER TROPICAL Sanierung / ASANARE Sanitătsabsperrdienst / CORDON SANITAR Saphena / SAFENĂ Saphenektomie / SAFENECTOMIE Saphism / SAFISM SAPHO Syndrom / SINDROM SAPHO Saponin / SAPONINĂ saprogen / SAPROGEN Sapronose / SAPRONOZĂ Saprophyt / SAPROFIT Sarkohydrozele / SARCOHIDROCEL sarkoid / SARCOID Sarkoidose / SARCOIDOZĂ Sarkolemm / SARCOLEMĂ Sarkom / SARCOM Sarkomatoid / SARCOMATOID Sarkomatos / SARCOMATOS Sarkomatose / SARCOMATOZĂ Sarkomer / SARCOMER Sarkoplasma / SARCOPLASM Sarkopte / SARCOPT Sarkosin / SARCOZINĂ Sarkosindehidrogenase / SARCOZIN DEHIDROGENAZĂ Sarkosom / SARCOZOM Sarkozele / SARCOCEL Satellit / SATELIT satellit DNS / ADN SATELIT Sâttigung / SATURARE Săttigungszentrum / CENTRU AL SAŢIETĂŢII Satyriasis / SATIRIAZIS Sauerstoff / OXIGEN Sauerstoffmangel / HIPOXIE Sauerstofftherapie / OXIGENOTERAPIE Sauerstoffversehung / OXIGENARE Sauerstoffzelt / CORT DE OXIGEN Săuerung / ACIDIFIERE Sâuferwahn / HALUCINOZĂ ETILICĂ Săuferwahnsinn / DELIRIUM TREMENS Saugen / SUCCIUNE Săugling / SUGAR Săuglingelaryngospasmus / SPASM GLOTIC ESENŢIAL AL SUGARILOR Sâuglingherzfibrose / FIBROZĂ CARDIACĂ A SUGARULUI Saugnapf / VENTUZĂ Sâugung / ALĂPTARE Saugwurm / TREMATODA Săule / PILIER Saum / PLATOU Sauna / SAUNĂ Sâure / ACID Saure Phosphatase / FOSFATAZĂ ACIDĂ Sâure-Alkoholfest / ACIDO-ALCOOL REZISTENT Sâuremangel / HIPOCLORHIDRIE Săureresistenz / ACIDOREZISTENŢĂ Saxitoxin / SAXITOXINĂ Scalenotomie / SCALENOTOMIE Scalenus anterior Syndrom / SINDROMUL SCALENULUI ANTERIOR Scanner / SCANER Schaben / GRATAJ Schablone / ŞABLON Schachtel-Jahr / PACHET-AN Schădel / CRANIU Schădel / CUTIE CRANIANĂ Schădelbohrer / TREPAN Schâdeldecke / CALOTĂ CRANIANĂ Schâdelerweichung / CRANIOMALACIE Schâdelfaden / SUTURĂ CRANIANĂ Schădelinnendrucksyndrom / SINDROM DE HIPERTENSIUNE INTRACRANIANĂ 1916 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Schădeikaiotte / CALOiĂ CRANiANĂ schădelknochenschaft Fehlbildung / DISPLAZIE CRANIOMETAFIZARĂ Schâdellage / PREZENTAŢIE CRANIANĂ Schâdelme(3ung / CRANIOMETRIE Schădelschnitt / CRANIOTOMIE Schaden / PREJUDICIU Schâdigung / DISRUPŢIE schâdlich / NOCIV Schădlichkeit / NOCIVITATE Schalenformig Endhirnkern / PUTAMEN Schall / ECOU Schall / SUNET Schalldâmpfer / SILENCER Schallempfindung / SONOMETRIE Schaltknochen / OASE WORMIENE Schambein / PUBIS Schambeinsymphyse / SIMFIZĂ PUBIANĂ schamberg / PENIL Schamberg Dermatose / DERMATOZĂ SCHAMBERG Schamformig / VULVIFORM Schamhugel / MUNTELE LUI VENUS Schanker / ŞANCRU Schanograph / SCANOGRAFIE Schârfe / ACUITATE Scharlach / SCARLATINĂ Scharlachâhnlich / SCARLATINIFORM Scharnier / ŞARNIERĂ Schattenzeichen / SEMNUL SILUETEI Schattung / UMBRIRE Schatzki ring / INEL SCHATZKI Schauder / ORIPILAŢIE schaumartig / SPUMOS Schaumzelle / CELULĂ SPUMOASĂ Scheckig / PIEBALDISM Scheide / DISC Scheide / TEACĂ Scheide / VAGIN Scheidenentzuendung / VAG IN IŢĂ Scheidenentzundung / COLPITĂ Scheidenhernie / ELITROCEL Scheideninfektion / INFECŢII VULVOVAGINALE Scheidenkrampf / VAGINISM Scheidenplastik / COLPOPLASTIE Scheidenschmerz / VAGINODINIE Scheidenschnitt / COLPOTOMIE Scheidenvorfall / PROLAPS VAGINAL Scheidewand / CLOAZON Scheidewand / SEPT scheidewand- / SEPTAL Scheidewandgebârmutter / UTERUS SUBSEPTUS Scheinanămie / PSEUDOANEMIE ScheinfuBchen / PSEUDOPOD Scheingelăhmt / PSEUDOPARALIZIE Scheinhinken / PSEUDOCLAUDICAŢIE Scheinmebran / PSEUDOMEMBRANĂ Scheinpolyp / PSEUDOPOLIP Scheintod / MOARTE APARENTĂ Scheintumor / PSEUDOTUMORĂ Scheitelwertverânderung / MODULAŢIE DE AMPLITUDINE Schema / SCHEMĂ schenkel- / CRURAL schenkel Erythrozyanose / ERITROCIANOZA GAMBELOR Schenkelhernie / HERNIE CRURALĂ Schenkelschal / MATITATE Schenkelschmerz / CRURALGIE Schere / FOARFECE Scheuthauer-Mane-Sainton Syndrom / DISOSTOZĂ CLEIDOCLAVICULARĂ Schicht / FILM Schicht / PANICUL Schicht / STRAT Schiefhals / TORTICOLIS Schieflage / PREZENTAŢIE OBLICĂ Schiekopf / PLAGIOCEFALIE Schielen / STRABISM Schieloperation / STRABOTOMIE Schielwinkel / UNGHI STRABIC Schielwinkelmesser / STRABOMETRU Schienbein / TIBIA Schienbeinfieber / FEBRA OSULUI TIBIAL Schiene / ATELĂ SchieBscheibenzelle / CELULĂ-ŢINTĂ Schiffbein / SCAFOID Schiffbeinentzundung / SCAFOIDITĂ Schiffskiel / CARINA Schilddruse / GLANDĂ TIROIDĂ Schilddruse / TIROIDĂ schilddrusen toxische Adenoma / ADENOM TIROIDIAN TOXIC Schilddrusenentfernung / TIROIDECTOMIE Schilddrusenentzundung / TIROIDITĂ Schilddrusenhormone / HORMONI TIROIDIENI Schilddrusenkrebs / CANCER TIROIDIAN Schilddrusenlosigkeit / ATIROIDIE Schilddrusensenkung / TIREOPTOZĂ Schilddrusenstorungen / DISTIROIDIE SchilddruBenblase / VEZICULĂ TIROIDIANĂ schilder zerebrale Sklerose / SCLEROZĂ CEREBRALĂ SCHILDER schildformig / SCUTIFORM Schildknorpel / CARTILAJ TIROID Schildrusenfollikel / FOLICUL TIROIDIAN Schildrusenhyperplasie / GUŞĂ ADENOMATOASĂ Schildrusensupressionstest / PROBA LA TRIIODOTIRONINĂ Schildrusenszintigraphie / SCINTIGRAFIE TIROIDIANĂ Schildrusenuberfunktion / HIPERTIROIDISM SchildrussenvergroBerung / STRUMA schizoaffektive Storung / TULBURARE SCHIZOAFECTIVĂ Schizogonie / SCHIZOGONIE schizoide Personlichkeit / PERSONALITATE SCHIZOIDĂ Schizomelie / SCHIZOMELIE Schizont / SCHIZONT schizontozyd / SCHIZONTICID Schizophasie / SCHIZOFAZIE Schizophren / SCHIZOFRENIC schizophrenartig / SCHIZOID Schizophrenie / SCHIZOFRENIE Schizophreniphormstdrunc[ / TULBURARE SCHIZOFRENIFORMA Schizothymie / SCHIZOIDIE schizotypische Personlichkeit / PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ Schizozyt / SCHIZOCIT Schizozytose / SCHIZOCITOZĂ Schlaf / SOMN Schlafapnoe / APNEE DE SOMN Schlafapnoesyndrom / SINDROMUL APNEEI DE SOMN Schlaferzeugend / SOPORIFIC Schlaff / DEBIL Schlaff / TORPID Schlaffheit / FLACIDITATE schlaffig / MORFEIC schlaffordernd / HIPNOTIC 1917 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Schlaffordernd / SOMNIFER Schlafheilkunde / HIPNOTERAPIE schlăfig / TEMPORAL Schlafkrankheit / BOALA SOMNULUI Schlaflehre / HIPNOLOGIE Schlaflosigkeit / INSOMNIE schlafmittel / HIPNOTIC Schlafmittel / SOMNIFER Schlafparalyse / PARALIZIE DE SOMN Schlâfrigkeit / SOMNOLENŢĂ Schlafstorung / DISSOMNIE Schlafsucht / NARCOLEPSIE Schlaftherapie / SOMNOTERAPIE Schlafwandeln / SOMNAMBULISM Schlagader / ARTERĂ Schlagvolumen / VOLUM SISTOLIC Schlamm / NĂMOL Schlauchig / NEMALIN Schlauchwurm / NEMATHELMINTHES Schleichender Puls / PULS TARDUS Schleife / ANSĂ Schleifen / ŞLEFUIRE Schleim / GLERĂ Schleim / MUCOZITATE Schleim / MUCUS Schleim / PITUITĂ schleimansondernd / PITUITAR Schleimartig / MUCOID Schleimbeutel / MEMBRANĂ SINOVIALĂ Schleimdruse / GLANDĂ MUCOASĂ Schleimhaut / MUCOASĂ Schleimhaut-assoziierten lymphoiden Gewebes / GALT Schleimhautwucherung / POLIP Schleimstoff / MUCINĂ Schleimzelle / CELULĂ MUCIPARĂ Schleimzyste / MUCOCEL Schlemms Kanal / CANAL SCHLEMM Schlick / NĂMOL SchlieBmuskel / SFINCTER Schlinge / ANSĂ Schlitz / ANCOŞĂ Schluckauf / SUGHIŢ Schluckbeschwerden / DISFAGIE Schlucken / DEGLUTIŢIE Schluckunvermogen / AFAGIE Schlusselbein / CLAVICULĂ Schmale / TIP ASTENIC schmarotzend / PARAZITAR Schmarotzer / PARAZIT SchmeiGfliege / WOHLFAHRTIA MAGNIFICA Schmelzepithelgeschwulst / ADAMANTINOM Schmerz / ALGIE, DURERE Schmerzangst / ALGOFOBIE Schmerzempfindlichkeit / ALGEZIE schmerzendes Hunger / FOAME DUREROASĂ schmerzhaft / ALGIC Schmerzhafte Fettgewebswucherung / ADIPOSIS DOLOROSA schmerzhafte Monatsblutung / DISMENOREE schmerzhaftes Tick / TIC DUREROS schmerzhaftliches gelenk Syndrom / SINDROM DUREROS ARTICULAR Schmerzkrampf / ALGOSPASM schmerzkunftig / ALGOGEN Schmerzlehre / ALGEZIOLOGIE Schmerzlosigkeit / ANALGEZIE SchmerzmeBgerăt / ALGEZIMETRU Schmerzmessung / ALGEZIMETRIE schmerzmittel / ANALGEZIC schmerzmittel / ANTALGIC Schmerzparalyse / ALGOPARALIZIE Schmerzpreis / PRETIUM DOLORIS Schmerzschwiele / CALUS DUREROS schmerzstillend / ANODIN SchmerzsymbolâuBerung / ASIMBOLIA LA DURERE schmerzunempfindlich / INDOLENT Schmierblutung / SPOTTING^ schnappende Hufte / ŞOLD ÎN RESORT Schnarchen / SFORĂIT schnarchend / STERTOROS schnecken- / COHLEAR Schneeblindheit / OFTALMIA ZĂPEZILOR Schneidezahn / INCISIV Schneke / COHLEE Schneke / MELC schnellender Finger / DEGET ÎN RESORT Schneliunempfindlichkeit / TAHIFILAXIE Schnepper / SCARIFICATOR Schnitt / INCIZIE Schnitt / SECŢIUNE Schnupfen / CORIZĂ Schnupfen / GUTURAI Schnur / CORDON Schock / ŞOC Schockbehandlung / DEŞOCARE Schocklung / PLĂMÂN DE ŞOC Schon Einmal / DEJÂ VU Schorf / ESCARĂ Schorfschnitt / DIATERMOCOAGULARE Schrauben / ÎNŞURUBARE Schreck / FRICA Schrecken / PAVOR Schreibkrampf / CRAMPA SCRIITORULUI Schreibstorung / DISGRAFIE Schreibwahn / GRAFOMANIE schriddesche Krankheit / ANASARCĂ FETOPLACENTARĂ Schrittmacher / STIMULATOR Schrittmachergerâusch / ZGOMOT DE STIMULATOR CARDIAC Schropfkopf / VENTUZĂ OBSTETRICALĂ Schtanzen / ŞTANŢARE Schubladenphănomen / SINDROMUL SERTARULUI schubweise Purpura / PURPURĂ HIPERGLOBULINEMICĂ Schuldfăhigkeit / COMPETENŢĂ Schuldunfâhigkeit / IRESPONSABILITATE Schulter / UMĂR schulterarm / SCAPULOHUMERAL Schulterblatt / OMOPLAT Schulterblatt / SCAPULA Schulterblattentfernung / SCAPULECTOMIE Schulterblattpfannenentzundung / GLENOIDITĂ Schulterblattschmerz / SCAPULALGIE Schulterbrust / SCAPULOTORACIC Schultergelenkentzundung / OMARTRITĂ Schultergurtel / CENTURĂ SCAPULARĂ _ Schulter-Hand Syndrom / SINDROM UMĂR-MÂNĂ Schulterschmerz / OMODINIE Schultersteife / UMĂR ÎNGHEŢAT Schuppe / SCUAMĂ Schuppenflechte / PSORIAZIS schuppenflechtig / PSORIAZIFORM Schuppenzellenkarzinom / EPITELIOM SPINOCELULAR schuppig / SCUAMOS Schur / MEŞĂ Schuttelfrost / FRISON 1918 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Schuiteikrankheit / KURU Schutz / FILAXIE Schutz / PROTECŢIE Schutzlosigkeit / ANAFILAXIE Schutznahrung / ALIMENT PROTECTOR Schutzsystem / SISTEM PROTECTOR schwach / DEBIL Schwâche / ASTENIE Schwăche / DEBILITATE Schwachsichtigkeit / AMBLIOPIE Schwachsinn / ARIERAŢIE MENTALĂ, IDIOŢIE, IMBECILITATE, ÎNTÂRZIERE MENTALĂ Schwachsinn / DEBIL schwalbe ring / INEL SCHWALBE schwamm / FUNGIC, FUNGUS schwammartig Herzmuskel / MIOCARD SPONGIOS Schwâmmchen / MĂRGĂRITĂREL Schwammfischerkrankheit / BOALĂ PESCUITORULUI DE BUREŢI Schwammgeschwulst / FUNGOZITATE Schwammig / SPONGOID Schwammstatus / STATUS SPONGIOSUS Schwammung / SPONGIOZĂ Schwanger / GRAVIDĂ Schwangerschaft / GESTAŢIE Schwangerschaft / GRAVIDISM Schwangerschaft / GRAVIDITATE Schwangerschaft / SARCINĂ schwangerschaft Hypertonie / HIPERTENSIUNE GRAVIDICĂ schwangerschaft Toxămie / TOXEMIE GRAVIDICĂ Schwangerschaftdiabetes / DIABET GESTAŢIONAL Schwangerschaftsmaske / MASCĂ DE GRAVIDITATE Schwangerschaftstermin / TERMEN AL SARCINII Schwangerschaftstoxikose / GESTOZĂ Schwangerschafttoxikose / DISGRAVIDIE Schwangerschaftverhutung / CONTRACEPŢIE schwangerschft Nephropathie / NEFROPATIE GRAVIDICĂ Schwanken / NUTAŢIE Schwanken / TITUBAŢIE schwankend / TITUBANT Schwankung / FLUCTUENŢĂ Schwannitis / SCHWANNITĂ Schwannogliom / SCHWANNOGLIOM Schwannom / SCHWANNOM Schwannomatose / SCHWANOMATOZĂ schwannsche Scheide / NEVRILEMĂ Schwanzlarve / CERCAR Schwartzfârbung / NIGRITĂ schwarze Kiste / CUTIE NEAGRĂ schwarze Zunge / MELANOGLOSIE Schwarzefliegekrankheit / BOALA MUŞTEI NEGRE Schwarzwasserfieber / FEBRA APEI NEGRE Schwefel / SULF Schwefelbindung / PUNTE DISULFURICĂ Schwefelhâmoglobin / SULFHEMOGLOBINĂ schwefelig / SULFUROS Schwefelkojugation / SULFOCONJUGARE Schwefelsăure / ACID SULFURIC Schwefelwassestoffvergiftung / SULFHIDRISM Schweinrotlauf / ERIZIPELOID Schweisdrusengeschwulst / HIDRADENOM SchweiB / SUDOARE SchweiBabsonderung / DISHIDROZĂ SchweiBabsonderung / HIDROZĂ SchweiBabsonderung / SUDAŢIE SchweiBdrusenentzundung / HIDROSADENITĂ SchweiBfriesel / SUDAMINA SchweiBfrieseln / MILIARIE schweiBhemmend / ANTISUDORAL SchweiBsekretion / DIAFOREZĂ schweiBtreibend / DIAFORETIC schweiBtreibend / SUDORIPAR Schwelle / PRAG schwelle Stimulus / STIMUL PRAG schweller Stimulus / STIMUL LIMINAL Schwellkorper / CORPI CAVERNOŞI schweres akutes Atemwegssyndrom / SINDROM RESPIRATOR ACUT SEVER Schwerhorigkeit / HIPOACUZIE Schwerhorigkeitschirurgie / COFOCHIRURGIE Schwerindex / INDICE DE GRAVITATE Schwerkettenkrankheit / BOALA LANŢURILOR GRELE Schwermut / ATIMHORMIE Schwertartig / XIFOID Schwertfortsatz / APENDICE XIFOID Schwerwasser / APĂ GREA Schwiele / CALOZITATE Schwiele / CALUS Schwiele / DURILON Schwimmbadgranuloma / GRANULOM AL PISCINELOR schwimmer Dermatitis / DERMATITA ÎNOTĂTORILOR Schwimmschulter / UMĂR FLOTANT Schwindel / AMEŢEALĂ Schwindel / VERTIJ Schwindend / ATROFIC schwindlicher Status / STATUS VERTIGINOSUS Schwindsucht / FTIZIE Schwindsucht / TABES schwindsuchtig / HECTIC Schwingtherapie / VIBROTERAPIE Schwingung / OSCILAŢIE Schwingung / VIBRAŢIE Schwirren- / FREAMAT Schwitzblăschen / HYDROA Schwitzdrusen / GLANDE SUDORIPARE Schwitzen / TRANSPIRAŢIE schwitzmittel / SUDORIFIC Schwund / ATROFIE Schwund / EMACIERE Screibkrampf / GRAFOSPASM Scwann Zelle / CELULĂ SCHWANN Seborrhoe / SEBOREE Seborrhoid / SEBOREIDĂ seborrhoisch / SEBOREIC seborrhoische Dermitis / DERMITĂ SEBOREICĂ seborrhoische Keratose / KERATOZĂ SEBOREICĂ seborrhoische Warze / VERUCĂ SEBOREICĂ seborrhoisches Ekzem / ECZEMĂ SEBOREICĂ seborrhoisches Pemphigus / PEMFIGUS SEBOREIC Sechste Krankheit / BOALA A ŞASEA second Messenger / MESAGER SECUND Sedimentationskonstante / COEFICIENT DE SEDIMENTARE Seebeck Effekt / EFECT SEEBECK Seekrankheit / NAUPATIE Seekrankheit / PELAGISM Seekrankheit / RĂU DE MARE Seele / PSIHISM Seelenblindheit / CECITATE PSIHICĂ Segment / SEGMENT Segmentektomie / SEGMENTECTOMIE Segmentographie / SEGMENTOGRAFIE Seguin Symptom / SINDROM SEGUIN seh / VIZUAL Sehachse / AXĂ VIZUALĂ 1919 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Sehaphasie / AFAZIE OPTICĂ Seheklipse / ECLIPSĂ VIZUALĂ Sehen / VĂZ Sehen / VEDERE Sehhugel / TALAMUS Sehloch / PUPILĂ Sehlochtonus / PUPILOTONIE Sehne / TENDON Sehnenaht / TENORAFIE Sehnenentfernung / TENECTOMIE Sehnenentzundung / TENDINITĂ Sehnenfâden / CORDAJE TENDINOASE Sehnenhaut / APONEVROZĂ Sehnenscheidenentzundung / TENOSINOVITĂ Sehnenschmerz / TENALGIE Sehschârfe / ACUITATE VIZUALĂ Sehstorung / PAROPSIE Seidel Phănomen / FENOMEN SEIDEL Seidel Skotom / SCOTOM SEIDEL Seife / SĂPUN Seitenflâche / FAŢETĂ Seitensprung / FUGĂ Seitensymmetrisch / SIMETRIE BILATERALĂ Seit-zu-Seit Anastomose / ANASTOMOZĂ LATEROLATERALĂ Sejunktion / DISJUNCTIE Sekretin / SECRETINĂ Sekretinversuch / PROBĂ LA SECRETINĂ Sekretion / SECREŢIE sekretomotorisch / SECRETOMOTOR sekretorisch / SECRETOR Sektion / AUTOPSIE Sektion / DISECŢIE Sektion / NECROPSIE Sektion / SECŢIUNE Sektor / SECTOR sekundâr / SECUNDAR sekundâr bdsartiggeschwulst / TUMORĂ MALIGNĂ SECUNDARA sekundâre Biliârzirrhose / CIROZĂ BILIARĂ SECUNDARĂ sekundăre glomerulăre Nephropathie / NEFROPATIE GLOMERULARĂ SECUNDARĂ sekundăre Hypertonie / HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ SECUNDARĂ sekundăres lymphoides Organ / ORGAN LIMFOID SECUNDAR sekundăres Năhrstoff / NUTRIMENT SECUNDAR sekundărnaht / SUTURĂ SECUNDARĂ sekundărstruktur / STRUCTURĂ SECUNDARĂ Selbskritik / AUTOCRITICĂ Selbstangriff / AUTOAGRESIUNE Selbstantigene / AUTOANTIGEN Selbstantikorper / AUTOANTICORP Selbstauflosung / AUTODIGESTIE Selbstbefriedigung / MASTURBAŢIE Selbstbefriedigung / ONANIE Selbstbestrafung / AUTOPUNIŢIE Selbstbezogen / EGOCENTRIC Selbstbezogenheit / EGOCENTRISM SelbstebeinfluBung / AUTOSUGESTIE Selbstenstehung / TRAINING AUTOGEN Selbstfortpflanzung / AUTOREPRODUCERE Selbsthămotherapie / AUTOHEMOTERAPIE Selbstimmunisierung / AUTOIMUNIZARE Selbstimpfung / AUTOVACCIN Selbstmord / SINUCIDERE, SUICID Selbstmordversuch / TENTATIVĂ DE SUICID Selbstransplantat / AUTOGREFĂ seibststănaig / ESENŢiAL Selbststeuerung / AUTOREGLARE selbsttâtig / AUTOGEN Selbsttest / AUTOTEST Selbsttherapie / AUTOMEDICAŢIE Selbsttoleranz / AUTOTOLERANŢĂ Selbsttransfusion / AUTOTRANSFUZIE Selbstvergiftung / AUTOINTOXICAŢIE Selbstvergiftung / AUTOTOXEMIE Selbstverstummelung / AUTOMUTILARE Selbstzerstorung / AUTOLIZĂ Selektine / SELECTINE Selektion / SELECŢIE Selektivităt / SELECTIVITATE Selektor / SELECTOR Selen / SELENIU seltene Krankheit / BOALĂ RARĂ Semantik / SEMANTICĂ semantik Aphasie / AFAZIE SEMANTICĂ Semantophor / SEMANTOFOR Seminom / SEMINOM Semiologie / SEMIOLOGIE semipermeable Membran / MEMBRANĂ SEMIPERMEABILĂ Semisynthese / SEMISINTEZĂ Semple Vakzine / VACCIN SEMPLE Sendbote / MESAGER Sender / EMIŢĂTOR Seneszenz / SENESCENŢĂ Senkung / DEPRESIE Senkung / PTOZĂ Senkung / SEDIMENTARE Senkungsblutfulle / HIPOSTAZĂ sensibel / SENSIBIL Sensibilităt / SENSIBILITATE Sensibilizierung / SENSIBILIZARE sensoriches Neuron / NEURON SENZITIV sensoriell / SENZORIAL sensorimotorisch / SENZORIMOTOR sensorisch / SENZORIAL sensorische Aphasie / AFAZIE SENZORIALĂ sensorisches Speichersystem / SISTEM DE STOCAJ SENZORIAL Sepsis / SEPSIS Sepsis / SEPTICITATE Sepsis lenta / ENDOCARDITĂ MALIGNĂ LENTĂ Septikâmie / SEPTICEMIE Septikopyâmie- / SEPTICOPIOEMIE septisch / SEPTIC septischer Schock / ŞOC SEPTIC septisches Syndrom / SINDROM SEPTIC Septoplastik / SEPTOPLASTIE Septotomie / SEPTOTOMIE Septum / SEPT Septum lucidum / SEPTUM LUCIDUM Septum transversum / SEPT TRANSVERS Septumabweichung / DEVIAŢIE DE SEPT Sequenz / SECVENŢĂ Sequenz Der Blaue Zehe / SINDROMUL DEGETULUI ALBASTRU Sequenzierung / SECVENŢARE Sequestrektomie / SECHESTRECTOMIE Sequestrierung / SECHESTRAŢIE Sequestrum / SECHESTRU Serendipitât / SERENDIPITATE Serglyzin / SERGLICINĂ Serin / SERINĂ Seriograph / SERIOGRAF 1920 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN seriscn / SERiC serofibrinos / SEROFIBRINOS Serokonversion / SEROCONVERSIE Serokultur / SEROCULTURĂ Serologie / SEROLOGIE Serologisch / SEROLOGIC Seromukoid / SEROMUCOID seronegativ / SERONEGATIV seropositiv / SEROPOZITIV seros / SEROS Serosa / SEROASĂ serosa Membran / MEMBRANĂ SEROASĂ serose Meningitis / MENINGITĂ SEROASĂ Serotherapie / SEROTERAPIE Serotonin / SEROTONINĂ Serotoninergisch / SEROTONINERGIC Serotyp / SEROTIP Sertoli Zelle / CELULĂ SERTOLI Serum / SERUM Serumalbumin / SERUMALBUMINĂ Serumanatoxinprophylaxe / SEROANATOXIPROFILAXIE Serumanatoxintherapie / SEROANATOXITERAPIE Serumdiagnostik / DIAGNOSTIC SEROLOGIC Serumdiagnostik / SERODIAGNOSTIC Serumflockung / SEROFLOCULARE Serumglobulin / SERUMGLOBULINĂ SerumHepatitis / HEPATITĂ SERICĂ Serumimpfung / SEROVACCINARE Serumkrankheit / BOALĂ SERICĂ Serumprăvention / SEROPREVENŢIE Serumprophylaxe / SEROPROFILAXIE Serumprotektion / SEROPROTECŢIE Serumreaktion / SEROREACŢIE sesambein / SESAMOID Sesambeinentzundung / SESAMOIDITĂ Seuchenfestigkeit / FARMACOREZISTENŢĂ Seuchenhaftigkeit / EPIDEMICITATE Seuchenlehre / EPIDEMIOLOGIE Seufzer / SUSPIN Seufzeratmung / OFTAT Seundârkrankheit / BOALĂ SECUNDARĂ Sexologie / SEXOLOGIE sexualhormonbindendes Globulin / SEX HORMONE BINDING GLOBULIN SHBG Sexualisation / SEXUALIZARE Sexualităţ / SEXUALITATE SexuelleUbertragbare Krankheiten / BOALĂ TRANSMISIBILĂ SEXUAL Sezary Zellen / CELULE SEZARY Shambeinschmerz / PUBALGIE Shanghai Fieber / FEBRĂ DE SHANGHAI Sharpey Verfahren / PROCEDEU SCHĂFER Shigellosis / SHIGELLOZĂ Shunt Effekt / EFECT ŞUNT SIADH Syndrom / SINDROM SIADH Sial(o)angitis / SIALODOCHITĂ Sialadenitis / SIALADENITĂ Sialagogum / SIALOGOG Sialidase / SIALIDAZĂ Sialidose / SIALIDOZĂ Sialidosis / HIPERSIALIE Sialitis / SIALITĂ Sialogramm / SIALOGRAMĂ Sialographie / SIALOGRAFIE Sialometaplasie / SIALOMETAPLAZIE Sialorrhoe / SIALOREE Sialose / SIALOZĂ Siaisâure / ACID SIALIC SICCA Syndrom / SINDROM SICCA siccativ / SICATIV Sich / SINE Sichelformig / FALCIFORM Sichelkeim / SPOROZOIT Sichelungsversuch / PROBĂ DE SICLIZARE Sichelzellâmie / SICLEMIE Sichelzelle / CELULĂ FALCIFORMĂ Sichelzelle / DREPANOCIT Sichelzellenanâmie / ANEMIE FALCIFORMĂ Sichelzellenanâmie / DREPANOCITOZĂ sichtbares Spektrum / SPECTRU VIZIBIL Siderămie / SIDEREMIE Sideration / SIDERAŢIE Siderisation / SIDERIZARE Sideroblast / SIDEROBLAST sideroblastische Anâmie / ANEMIE SIDEROBLASTICĂ Sideroblastose / SIDEROBLASTOZĂ Sideronekrose / SIDERONECROZĂ Sideropexie / SIDEROPEXIE Siderophyle / SIDEROFIL Siderose / SIDEROZĂ Siderosilikose / SIDEROSILICOZĂ Siderozyt / SIDEROCIT Siderurie / SIDERURIE Siebbein / ETMOID Sieben-Tage Fieber / FEBRĂ DE ŞAPTE ZILE Siebtest / SCREENING Siechtum / MARASM Sigmatismus / SIGMATISM sigmoid Fiberendoskop / SIGMOIDOFIBROSCOP Sigmoidektomie / SIGMOIDECTOMIE Sigmoiditis / SIGMOIDITĂ Sigmoidopexie / SIGMOIDOPEXIE Sigmoidoskope / SIGMOIDOSCOP Sigmoidoskopie / SIGMOIDOSCOPIE Sigmoidostomie / SIGMOIDOSTOMIE Signalisierungssystem / SISTEM DE SEMNALIZARE Signalsequenz / SECVENŢĂ SEMNAL Silber / ARGINT silberfarbende Faser / FIBRĂ ARGENTAFINĂ Silikat / SILICAT Silikatose / SILICATOZĂ Silikon / SILICON Silikose / SILICOZĂ Silikosegranulome / GRANULOM SIL1COTIC Silikosiderose / SILICOSIDEROZĂ silikotisch / SILICOTIC Silizium / SILICIU Silvester methode / PROCEDEU SILVESTER Simulation / SIMULARE Simulator / SIMULATOR Simultagnosie / SIMULTAGNOZIE Sinektomie / SINUSECTOMIE Sinistrose / SINISTROZĂ Sinistroskoliose / SINISTROSCOLIOZĂ Sinn / SIMŢ Sinnesorgane / ORGANE DE SIMŢ Sinnestăuschung / HALUCINAŢIE Sinnesunfăhigkeit / AGNOZIE TACTILĂ Sinoviosarkom / SINOVIOSARCOM Sinus / SINUS Sinus Durae Matris / SINUS VENOS AL DUREI MATER sinus Tachykardia / TAHICARDIE SINUSALĂ sinusal / SINUSAL Sinusknote / NOD SINOATRIAL 1921 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Sinusknotensyndrom / BOALA NODULUI SINUSAL sinusoid / SINUSOID sinusoide / SINUSOIDAL Sinusoidkapillăr / CAPILAR SINUSOID siphilitisch / SIFILITIC Siphon / SIFON Siphonierung / SIFONAJ sippe / PARENTAL Sirup / SIROP Sismotherapie / SISMOTERAPIE Situs / SITUS Sitzangst / ACATIZIE Sitzbein / ISCHION Sitzschwindel / VERTIJ POSTURAL Sjoqvist operation / OPERAŢIE SJOQVIST Skala / SCARĂ Skalenus / SCALEN Skalpe / SCALP Skalpell / SCALPEL Skalpierung / SCALPARE skapular / SCAPULAR skapulklavikular / SCAPULOCLAVICULAR Skapulodynie / SCAPULODINIE Skapulopexie / SCAPULOPEXIE Skatol / SCATOL Skatologie / SCATOLOGIE Skatom / SCATOM Skelalgia paraesthetica / SKELALGIE PARESTEZICĂ Skelett / SCHELET Skelettin / SCHELETINĂ Skelettmuskelfaser / CELULĂ MUSCULARĂ STRIATĂ SCHELETICĂ Skelettmuskelfaser / FIBRĂ MUSCULARĂ STRIATĂ Skenitis / SKENITĂ Skiaskopie / SKJASCOPIE Skisiparităt / SCIZIPARITATE Sklera / SCLERĂ Sklerektasie / SCLERECTAZIE Sklerektoiridektomie / SCLERECTOIRIDECTOMIE Sklerektomie / SCLERECTOMIE Sklerema / SCLEREM Skleritis / SCLERITĂ Sklerochoroiditis / SCLEROCOROIDITĂ Sklerodaktylie / SCLERODACTILIE Sklerodem / SCLEREDEM Sklerodermatomyositis / SCLERODERMATOMIOZITĂ Sklerodermie / SCLERODERMIE Skleroiridektomie / SCLEROIRIDECTOMIE Sklerokeratoiritis / SCLEROKERATOIRITĂ Sklerokonjunktival / SCLEROCONJUNCTIVAL Sklerokonjunktivitis / SCLEROCONJUNCTIVITĂ Sklerokomeal / SCLEROCORNEAN Sklerolypomatose / SCLEROLIPOMATOZĂ Skleromalazie / SCLEROMALACIE Skleromyositis / SCLEROMIOZITĂ Skleronychie / SCLERONICHIE Skleroprotein / SCLEROPROTEINĂ skleros / SCLEROS Sklerose / SCLEROZĂ sklerose Thyroiditis / TIROIDITĂ INVAZIV-SCLEROZANTĂ Sklerosteose / SCLEROSTEOZĂ Sklerotendinitis / SCLEROTENDINITĂ Sklerotenonitis / SCLEROTENONITĂ Sklerotherapie / SCLEROTERAPIE Sklerotomie / SCLEROTOMIE Skolex / SCOLEX Skoliose / SCOLIOZĂ skoliotisch / SCOLIOTIC Skopolamin / SCOPOLAMINĂ Skorbut / SCORBUT skorbutisch / SCORBUTIC Skotom / SCOTOM Skotometrie / SCOTOMETRIE Skotomisation / SCOTOMIZARE Skotophobie / SCOTOFOBIE Skotophobin / SCOTOFOBINĂ Skotophylie / SCOTOFILIE skotopisch / SCOTOPIC Skrofuloderm / SCROFULODERMĂ Skrofulose / SCROFULOZĂ Sluder-Neuralgie / NEVRALGIE DE GANGLION SFENOPALATIN Sluders neuralgia / SINDROM DE GANGLION SFENOPALATIN^ Smegma / SMEGMĂ Smith-Strang syndrome / ACIDURIE HIDROXIBUTIRICĂ CONGENITALĂ Sodbrennen / PIROZIS Sodomie / SODOMIE Sodomite / SODOMIT sogleich Prufung / EXAMEN EXTEMPORANEU sogleich / EXTEMPORANEU sohlen / PLANTAR Sohlenschmerz / PLANTALGIE Soja / SOIA Sokolow-Lyon Quotient / INDICE SOKOLOW-LYON Solarium / SOLARJUM Solarius / SOLAR Solenoide / SOLENOID solitar Knochenzyst / CHIST OSOS ESENŢIAL Solitârleberzyst / CHIST SOLITAR HEPATIC Solitărnierenzyst / CHIST SOLITAR RENAL Solubilitât / SOLUBILITATE Solvation / SOLVATARE Soma / SOMA somatisch / SOMATIC somatische Mutation / MUTAŢIE SOMATICĂ somatisches Geschlecht / SEX SOMATIC somatisches Nervensystem / SISTEM NERVOS SOMATIC Somatisierung / SOMATIZARE Somatoagnosie / SOMATOAGNOZIE Somatogenese / SOMATOGENEZĂ Somatognosie / SOMATOGNOZIE Somatokrinin / SOMATOCRININĂ Somatologie / SOMATOLOGIE Somatomammotropin / SOMATOMAMOTROPINĂ Somatomedin / SOMATOMEDINE Somatomegalie / SOMATOMEGALIE Somatometrik / SOMATOMETRIE Somatonie / SOMATOTONIE Somatoparaphrenia / SOMATOPARAFRENIE Somatophsychose / SOMATOPSIHOZĂ Somatosexuell / SOMATOSEXUAL Somatoskopie / SOMATOSCOPIE Somatostatin / SOMATOSTATINĂ Somatostatinoma / SOMATOSTATINOM Somatostimulin / SOMATOSTIMULINĂ Somatotorpin / HORMON SOMATOTROP somatotrope / SOMATOTROP Somatotrophin / SOMATOTROFINĂ Somatotropin / SOMATOTROPINĂ Somatotrop-liberin / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE HORMON SOMATOTROP Somatotyp / SOMATOTIP 1922 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Somesthesie / SOMESTEZIE Sommerjucken / PRURIGO ESTIVAL Sommersprosse / EFELIDĂ, PISTRUI Somnolenz / SOMNOLENŢĂ Somogyi Phânomen / FENOMEN SOMOGYI Sonde / SONDĂ Sonderform / VARIETATE Sondierung / CATETERISM Sondierung / SONDAJ Sonenbehandlung / HELIOTERAPIE Songo Fieber / FEBRĂ SONGO Sonifikation / SONICARE Sonnenbrand / HELIODERMITĂ Sonnenburg Punkt / PUNCT SONNENBURG Sonnenkrankheit / HELIOPATIE Sonnenspektrum / SPECTRU SOLAR Sonnestich / INSOLAŢIE Sonographe / SONOGRAF Sonographie / SONOGRAFIE Soor / MUGUET Sophrologie / SOFROLOGIE Sorbitol Losung / SOLUŢIE DE SORBITOL Soroche / SOROCHE soziales Medizin / MEDICINĂ SOCIALĂ Sozialhilfe / AJUTOR SOCIAL Sozialisation / SOCIALIZARE sozialisiertes Medizin / MEDICINĂ SOCIALIZATĂ Soziodrama / SOCIODRAMĂ Soziogenese / SOCIOGENEZĂ soziopath / SOCIOPAT Soziophobie / SOCIOFOBIE Soziophylie / SOCIOFILIE Soziotherapie / SOCIOTERAPIE Spachtel / SPATULĂ Spaltbarkeit / CLIVAJ Spalte / CRĂPĂTURĂ Spalte / DESPICĂTURĂ Spalte / FANTĂ Spalte / FISURĂ Spalte / HIATUS Spalte / SCIZURĂ Spalten / CLIVAJ Spalten / DEBRIDARE Spalten / DEDUBLARE Spaltenentzundung / SCIZURITĂ Spaltung / SCIZIUNE Spaltung / SUBUNITATE Spanandrie / SPANANDRIE Spaniomenorrhoe / SPANIOMENOREE Spanische Fliege / CANTARIDĂ Spannung / TENSIUNE Spannung / TONUS Spannungs / TENSIONAL Spannungsklammer / VOLTAJ IMPUS Spannungs-kontrolliert lonkanal / CANAL IONIC VOLTAJ-DEPENDENT Spannungszustand / TONICITATE Spanopnoe / SPANOPNEE Spartein / SPARTEINĂ spasmodisch / SPASMODIC spastisch / SPASTIC spastische amaurotische Idiotie / DISTROFIE NEUROAXONALĂ INFANTILĂ spastische doppelseitige Lăhmung / DIPLEGIE SPASTICĂ spastische Paralyse / PARALIZIE SPASTICĂ Spastizităt / SPASMODICITATE Spastizitât / SPASTICITATE Spătdiastole / TELEDIASTOLĂ Spatel / SPATULĂ Spâtkomplikation / SECHELĂ Spâtsystole / TELESISTOLĂ Spâtventrikulărpotential / POTENŢIALE VENTRICULARE TARDIVE SPECT / SPECT Spectrograph / SPECTROGRAF speichel- / SALIVAR Speichel / SALIVĂ Speichelabsonderung / SALIVAŢIE Speicheldiastase / PTIALINĂ Speichelstein / SIALOLIT Speichelsteinschnitt / SIALOLITOTOMIE speicheltreibend / SIALOGEN Speicherkrankheit / TEZAURISMOZĂ Speicherungkrankheit / BOALĂ PRIN STOCARE Speiserohr / ESOFAG Speiserohredivertikel / DIVERTICUL ESOFAGIAN Speiserohrkrebs / CANCER ESOFAGIAN Speiserohrulkus / ULCER ESOFAGIAN Spektrin / SPECTRINĂ Spektrographie / SPECTROGRAFIE Spektrometer / SPECTROMETRU Spektrometrie- / SPECTROMETRIE Spektrophotometer / SPECTROFOTOMETRU Spektrophotometrie / SPECTROFOTOMETRIE Spektroskope / SPECTROSCOP Spektroskopie / SPECTROSCOPIE Spektrum / SPECTRU Spekulum / SPECUL Speleotomie / SPELEOTOMIE spender -/ DONOR Spermagglutinin / SPERMAGLUTININĂ Spermatide / SPERMATIDĂ spermatisch / SPERMATIC Spermatitis / SPERMATITĂ spermatogen / SPERMATOGEN Spermatogenese / SPERMATOGENEZĂ Spermatokynesigraphie / SPERMATOKINEZIGRAFIE Spermatorrhoe / SPERMATOREE Spermatozele / SPERMATOCEL Spermatozystektomie / SPERMATOCISTECTOMIE Spermatozystitis / SPERMATOCISTITĂ Spermatozyt / SPERMATOCIT Spermaturie / SPERMATURIE Spermidin / SPERMIDINĂ Spermin / SPERMINĂ Spermiogenese / SPERMIOGENEZĂ Spermium / SPERMATOZOID spermizyd / SPERMICID Spermogramm / SPERMOGRAMĂ Spermolyth / SPERMOLIT Spermozytogramm / SPERMOCITOGRAMĂ Sperre / OBSTRUCŢIE Spezies / SPECIE spezifische Karenz / CARENŢĂ SPECIFICĂ Spezifizitât / SPECIFICITATE speziphisch / SPECIFIC speziphische Immunitât / IMUNITATE SPECIFICĂ Speziphische Krankheit / BOALĂ SPECIFICĂ Sphârobakterien / MICROCOCCACEAE Sphârophakie / SFEROFAKIE Sphâroplast / SFEROPLAST Sphârozyt / SFEROCIT Sphârozytose / SFEROCITOZĂ sphenoidal / SFENOIDAL 1923 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Sphenoia'itis / SFENOiDITĂ sphenomaxilăr / SFENOMAXILAR sphenoorbitar / SFENOORBITAR sphenopalatin / SFENOPALATIN sphenoparietal / SFENOPARIETAL sphenotemporal / SFENOTEMPORAL Sphinkter / SFINCTER Sphinkteralgie / SFINCTERALGIE Sphinkterektomie / SFINCTERECTOMIE Sphinkterometrie / SFINCTEROMETRIE Sphinkteroplastik / SFINCTEROPLASTIE Sphinkterospasmus / SFINCTEROSPASM Sphinkterotomie / SFINCTEROTOMIE sphygmisch / SFIGMIC Sphygmogramm / SFIGMOGRAMĂ Sphygmograph / SFIGMOGRAF Sphygmographie / SFIGMOGRAFIE Sphygmokardiograph / SFIGMOCARDIOGRAF Sphygmologie / SFIGMOLOGIE Sphygmomanometer / SFIGMOMANOMETRU Sphyngolipiden / SFINGOLIPIDE Sphyngolipidose / SFINGOLIPIDOZĂ Sphyngomyelin / SFINGOMIELINE Sphyngomyelin Phosphodiesterase / SFINGOMIELIN FOSFODIESTERAZĂ Sphyngomyelinase / SFINGOMIELINAZĂ Sphyngomyelinose / HISTIOCITOZĂ LIPOIDICĂ ESENŢIALĂ Sphyngosine / SFINGOZINĂ Spiculum / SPICUL SPID Syndrom / SINDROM SPID Spiegel / OGLINDĂ Spiegelbildschreibung / SCRIS ÎN OGLINDĂ Spiegelgleichheit / SIMETRIE Spieltherapie / LUDOTERAPIE Spinale Halbseitenlâhmung / HEMIPLEGIE SPINALĂ spinale intermittierendes Hinken / CLAUDICAŢIE INTERMITENTĂ SPINALĂ spinaler Schock / ŞOC SPINAL spinaler Schock / SIDERAŢIE MEDULARĂ Spindel / FUS Spindelaneurysma / ANEVRISM FUZIFORM spindelformig / FUZIFORM Spindelhaar / APLAZIE GERMINALĂ Spindelzellig / SPINOCELULAR Spinne / ARACHNIDA Spinnemal / ANGIOM STELAT Spinnenfingerherz / CORD ARAHNODACTILIC Spinnenfingrigkeit / DOLICOSTENOMELIE Spinnmarker / MARKERI DE SPIN Spinnwebehaut / ARAHNOIDĂ Spinothalamische Traktotomie / TRACTOTOMIE PEDUNCULARĂ SPINOTALAMICĂ Spinothalamisches Traktotomie / TRACTOTOMIE PEDUNCULARĂ SPINOTALAMICĂ Spintheropia / SPINTEROPIE Spinzerebelos / SPINOCEREBELOS Spireme / SPIREM Spirille / SPIRIL Spirillose / SPIRILOZĂ Spirochăte / SPIROCHETĂ Spirochătose / SPIROCHETOZĂ Spirogramm / SPIROGRAMĂ Spirograph / SPIROGRAF Spirographie / SPIROGRAFIE Spirometer / SPIROMETRU Spirometrie / SPIROMETRIE Spironolakton / SPIRONOLACTONĂ Spironolakionversuch / PROBĂ LA SPIRONOLACTONĂ Spiroskopie / SPIROSCOPIE Spitze / APEX Spitze / PIC Spitzenwârts / APICAL Spitzenwarze / CONDILOM VENERIAN Splanchnektomie / SPLANHNECTOMIE Splanchnographie / SPLANHNOGRAFIE Splanchnologie / SPLANHNOLOGIE Splanchnomegalie / SPLANHNOMEGALIE Splanchnomikrie / SPLANHNOMICRIE Splanchnopleura / SPLANHNOPLEURĂ Splanchnoptose / SPLANHNOPTOZĂ Splanchnoskopie / SPLANHNOSCOPIE Splanchnotimie / SPLANHNOTOMIE Splanchnotropisch / SPLANHNOTROP Spleen / SPLEEN Splenalgie -/ SPLENALGIE Splenektomie / SPLENECTOMIE Splenisation / SPLENIZARE splenisch / SPLENIC Splenitis / SPLENITĂ splenogene hypertrophische Zirrhose / CIROZĂ HIPERTROFICĂ SPLENOGENĂ Splenogenisch / SPLENOGEN Splenogramm / SPLENOGRAMĂ Splenographie / SPLENOGRAFIE splenoid / SPLENOID Splenokolisch / SPLENOCOLIC Splenokontraktion / SPLENOCONTRACŢIE Splenom / SPLENOM Splenomanometrie / SPLENOMANOMETRIE Splenomegalie / SPLENOMEGALIE Splenopexie / SPLENOPEXIE Splenoportographie / SPLENOPORTOGRAFIE Splenorrhagie / SPLENORAGIE splitter- / COMINUTIV Spondylalgie / SPONDILALGIE Spondylarthritis / SPONDILARTRITĂ Spondylarthritis ankylopoetika / SPONDILARTRITĂ ANCHILOZANTĂ Spondylartrose / SPONDILARTROZĂ Spondylitis / SPONDILITĂ Spondylitis ankylosans / SPONDILITĂ ANCHILOZANTĂ Spondylizema / SPONDILIZEMĂ Spondyloarthropathie / SPONDILOARTROPATIE Spondylodiszitis / SPONDILODISCITĂ Spondylolisthesis / SPONDILOLISTEZIS Spondylolysis / SPONDILOLIZĂ Spondylomalazie / SPONDILOMALACIE Spondylopathie / SPONDILOPATIE Spondylorrheostose / SPONDILOREOSTOZĂ Spondylose / SPONDILOZĂ Spondylotherapie / SPONDILOTERAPIE Spondylotomie / SPONDILOTOMIE Spongiform / SPONGIFORM Spongioblast / SPONGIOBLAST Spongioblastom / SPONGIOBLASTOM spongios / SPONGIOS Spongiozyt / SPONGIOCIT spontan / SPONTAN Spontaneităt / SPONTANEITATE sporadisch / SPORADIC Spore / SPOR Sporenbildung / SPORULAŢIE Sporenbildung / SPORULAT Sporentierchen / SPOROZOARE 1924 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Sporotrichose / SPOROTRICOZĂ Staubinde / GAROU Sporozoose / SPOROZOOZĂ Staubkrankheit / CONIOZĂ Sportherz / CORD ATLETIC Staublungenerkrankung / PNEUMOCONIOZĂ Sportmedizin / MEDICINĂ SPORTIVĂ Staubsyndrom, toxischer / SINDROMUL PRAFULUI ORGANIC Sprachheilkunde / FONIATRIE TOXIC Sprachlaut / FONEMĂ Stauungsikterus / ICTER OBSTRUCJIV Sprachlosigkeit / MUTITATE Stauungsinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ Sprachpădagoge / ORTOFONIST CONGESTIVĂ Springende pupili / HIPPUS PUPILAR Stauungsleber / FICAT CARDIAC Spritze / SERINGĂ Stearin / STEARINĂ Sprungbein / ASTRAGAL Stearinsăure / ACID STEARIC Sprunghaft / SALTATORIU Steatolyse / STEATOLIZĂ Sprunghaftleitung / CONDUCŢIE SALTATORIE Steatolytika / STEATOLITIC Spulapparat / IRIGATOR Steatomerie / STEATOMERIE Spulen / CHIURAJ Steatonekrose / STEATONECROZĂ Spulwurm / ASCARID, ASCARIS LUMBRICOIDES Steatorrhoe / STEATOREE Spulwurmerkrankung / ASCARIDIOZĂ Steatotrochanterie / STEATOTROHANTERIE Spurius / FALS _ Stechen / JUNGHI Sputum / SPUTĂ Steele-Richardson-Olszewski Krankheit / DISTONIE S-T Strecke / SEGMENT S-T OCULOCERVICOFACIALĂ Stâbchenzelle / CELULĂ CU BASTONŞE Stehlsucht / CLEPTOMANIE Stabilisator / STABILIZATOR Stehunfăhigkeit / ASTAZIE Stacheflechte / PITYRIASIS RUBRA PILARE Steifwimpern / STEREOCIL Stamm / ÎNCRENGĂTURĂ steigbugel- / STAPEDIAN Stamm / SUŞĂ Steigbugel / SCĂRIŢĂ Stamm / TRUNCHI Steigbugelentfernung / STAPEDECTOMIE stâmmig / PICNIC Steigbugelzeichen / SEMNUL SCĂRIŢEI Stammzelle / CELULĂ PLURIPOTENTĂ Stein / CALCUL Stammzelle / CELULĂ STEM steinkranker / CALCULOS Standard / STANDARD Steinkrankheit / CALCULOZĂ standard Abweichung / ABATERE STANDARD Steinschnittlage Querbettlage / POZIŢIE DORSOSACRATĂ standard Losung / SOLUŢIE STANDARD SteiBbein / COCCIS standa.rdabweichung / DEVIAŢIE STANDARD Stellektomie / STELECTOMIE Standardblutformel / HEMOGRAMĂ stellknorpel / ARITENOID Standardisierung / STANDARDIZARE StellknorpeJ / CARTILAJ ARITENOID Stapediusschwelle / PRAG STAPEDIAN Stellknorpelentzundung / ARITENOIDITĂ Staphylektomie / STAFILECTOMIE Stellung / POZIŢIE staphylin / STAFILIN stellvertretend / VICARIANT Staphylodermie / STAFILODERMIE stenisch / STENIC Staphylokinase / STAFILOKINAZĂ Stenokardie / ANGINĂ PECTORALĂ Staphylokokkâmie / STAFILOCOCCEMIE stenometop / STENOMETOP Staphylokokkisch / STAFILOCOCIC Stenoseatmung / WHEEZING Staphylokokkose / STAFILOCOCIE Stenothorax / STENOTORAX Staphylokokkus / STAFILOCOC Stenozephalie / CRANIOSTENOZĂ Staphylokokkus / STAPHYLOCOCCUS Stenozephalie / STENOCEFALIE Staphylolysin / STAFILOLIZINĂ Stephanion / STEFANION Staphylom / STAFILOM Stephanozyt / STEFANOCIT Staphyloplastik / STAFILOPLASTIE Steppergang / STEPAJ Staphylorrhaphie / STAFILORAFIE Sterblichkeit / INDICE DE MORTALITATE Staphylotomie / STAFILOTOMIE Sterblichkeit / MORTALITATE Staphylotoxin / STAFILOTOXINĂ Stereoagnosie / STEREOAGNOZIE Star / CATARACTĂ Stereognosie / STEREOGNOZIE Stârke / AMIDON Stereoisomer / STEREOIZOMER Stărke / FORŢĂ Stereoisomerie / STEREOIZOMERIE stărkehâltig / AMILACEU Stereokampimeter / STEREOCAMPIMETRIE Starling Phânomen / FENOMEN STARLING Stereokardiogramm / STEREOCARDIOGRAMĂ Starrkrampf / TETANIZARE Stereoskopie / STEREOSCOPIE Starrkrampf / TETANOS Stereospezifizitât / STEREOSPECIFICITATE Startermolekule / AMORSĂ Stereotaxie / STEREOTAXIE stasis Syndrom / SINDROM DE STAZĂ Stereotaxisch / STEREOTAXIC Stasobasophobie / STASOBAZOFOBIE Stereotypie / STEREOTIPIE Statik / STATICĂ stereotypisch / STEREOTIPIC Statine / STATINĂ Steride / STERID statisch / STATIC steril / STERIL Statistik / STATISTICĂ Sterkobilin / STERCOBILINĂ Statokonia / STATOCONIA Sterkobilinogen / STERCOBILINOGEN Stau / STAZĂ sterkoral / STERCORAL 1925 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Sterkorom / STERCOROM Sternalpunktion / PUNCŢIE STERNALĂ Sternchensehen / FOSFENĂ Sternebra / STERNEBRE sternformig / STELAT Sternochondroplastik / STERNOCONDROPLASTIE Stemokleidomastoid / STERNOCLEIDOMASTOIDIAN steroid / STEROID Steroiddiabetes / DIABET STEROID Steroidglaukom / GLAUCOM CORTIZONIC Steroidogenese / STEROIDOGENEZĂ Sterolen / STEROL Stertor / STERTOR Stetakustisch / STETACUSTIC Stetoskope / STETOSCOP Stich / ÎNŢEPĂTURĂ Stichelung / ACUPUNCTURĂ Stichelung / SCARIFICARE Stichverletzung / PLAGĂ PENETRANTĂ Stickoxid / OXID NITRIC Stickstoff / AZOT Stickstoff / NITROGEN Stickstoffmonoxid / MONOXID DE AZOT Stickstoffurie / AZOTURIE Stiefheit / CURBATURĂ Stiel / PEDICUL Stiff-Man Syndrom / SINDROMUL OMULUI RIGID Stift / ŞTIFT Stilett / STILET Stimmbandentzundung / CORDITĂ Stimmbănder / CORZI VOCALE Stimmbildung / FONAŢIE Stimme / VOCE Stimmgabel / DIAPAZON Stimmheilkunde / FONIATRIE Stimmlippe / COARDĂ VOCALĂ Stimmlosigkeit / AFONIE Stimmritze / GLOTĂ Stimmstorung / DISFONIE Stimmung / TIMIE Stimmungsaufhellender / TIMOLEPTIC Stimmungslage / AFECTIVITATE Stimmungsstabilisierer / TIMOREGLATOR Stimmvibration / VIBRAŢII VOCALE stimulierend / STIMULANT Stimulin / STIMULINĂ Stimulodetektion / STIMULODETECŢIE Stimulus / STIMUL Stinknase / OZENĂ Stirn / FRUNTE Stirnglatze / GLABELLA Stirnlage / PREZENTAŢIE FRONTALĂ Stirnlappensyndrom / SINDROM DE LOB FRONTAL Stirn-Nase Fhlebildung / DISPLAZIE FRONTONAZALĂ stirnwărts / FRONTAL Stockung / STAZĂ Stoechiometrie / STOECHIOMETRIE stofflich / SUBSTANŢIAL Stoffwechsel / METABOLISM Stoffwechselaufbau / ANABOLISM Stoffwechselendprodukt / CATABOLIT Stokkung / STAGNARE Stomatolalie / STOMATOLALIE Stomatologie / STOMATOLOGIE Stomatoplastik / STOMATOPLASTIE Stomatozyt / STOMATOCIT Stomatozytose / STOMATOCITOZĂ Stomie / STOMIE StoB / ŞOC, ICTUS, SECUSĂ, SIDERANT, STROKE strabisch / STRABIC Strahlendermatosis / ACTINODERMATOZĂ Strahlenkorper / CORP CILIAR Strahlenmessung / ACTINOMETRIE Strahlenpilze / ACTINOMICETE Strahlenquelle / SURSĂ RADIOACTIVĂ Strahlentherapie / ACTINOTERAPIE Strahler / EMIŢĂTOR Strahlkenkunde / ACTINOLOGIE Strahlung / IRADIERE Strahlungs Herzsyndrom / CARDIOPATIE DE IRADIERE Strahlungseffekt / EFECT RADIOBIOLOGIC Strâng / CORDON Strâng / FASCICUL Strâng / FUNICULUS strangartig / FUNICULAR Strangentzundung / FUNICULITĂ Strangschmerz / FUNICULALGIE Stratigraphie / STRATIGRAFIE strecker / EXTENSOR Streckung / DEFLECTARE Streckung / ÎNTINDERE Streich / FUGĂ Streichmassage / EFLEURAJ Streifen / MEŞĂ Streifen / VERGETURI Streifenhugel / CORP STRIAT Streitigkeit / CONFLICT Streptobazillus / STREPTOBACIL Streptodermatitis / STREPTODERMIE Streptodornase / STREPTODORNAZĂ Streptokinase / STREPTOKINAZĂ Streptokokkal / STREPTOCOCIC Streptokokkâmie / STREPTOCOCCEMIE Streptokokkenerkrankung / STREPTOCOCIE Streptokokken-test / STREP-TEST Streptokokkus / STREPTOCOC Streptokokkus / STREPTOCOCCUS Streptolysin / STREPTOLIZINĂ Streptomyzin / STREPTOMICINĂ Stress / STRES stressant / STRESANT Streuung / DIFUZIE Streuung / DISPERSIE Stridor / STRIDOR Stridor congenitus / STRIDOR AL NOU-NĂSCUTULUI stridulos / STRIDULOS Striktur / STRICTURĂ Strikturotomie / STRICTUROTOMIE striopallidal / STRIOPALIDAL Stroboskopie / STROBOSCOPIE Strohdeckelkrankheit / BOALA ACOPERIŞULUI DE STUF Strohkrankheit / BOALA FOHNULUI StrommeBgerât / GALVANOMETRU Strongyloidose / STRONGILOIDOZĂ Strophantin / STROFANTINĂ Strophantosid G / STROFANTOZID G Struktur / STRUCTURĂ Strukturgen / GENĂ DE STRUCTURĂ Struma / GUŞĂ Struma parenchymatosa / GUŞĂ PARENCHIMATOASĂ Struma retrosternalis / GUŞĂ PLONJANTĂ Strumektomie / STRUMECTOMIE strumigen / GUŞOGEN Strychnin / STRICNINĂ 1926 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Strychninvergiftung / STRICNINISM Strychnismus / STRICNISM Strychnos nux vomica / NUCA VOMICA Studie / STUDIU Stufe / STADIU Stuhl / SCAUN Stuhlentleerung / DEFECAŢIE stumme Mutation / MUTAŢIE SILENŢIOASĂ stumme myokardische Ischămie / ISCHEMIE MIOCARDICĂ SILENŢIOASĂ Stummheit / MUTISM stumpf / TRONCULAR Stumpfsinn / HEBETUDINE stumpfsinn / OLIGOFREN Stupor / STUPOARE stuporos / STUPOROS Stygmatismus / STIGMATISM Stylalgie / STILALGIE stylohyoideus / STILOHIOIDIAN stylomandibulâr / STILOMANDIBULAR stylomastoideus / STILOMASTOIDIAN subakut / SUBACUT subakute Entzundung / INFLAMAŢIE SUBACUTĂ subarachnoid / SUBARAHNOIDIAN subdermal / HIPODERMIC subdural / SUBDURAL subdurales BluterguB / HEMATOM SUBDURAL Subduralesraum / SPAŢIU SUBDURAL Subependymoma / SUBEPENDIMOM Subfebrilitât / SUBFEBRILITATE Subikterus / SUBICTER subintrans / SUBINTRANT subjektiv / SUBIECTIV subklinisch / SUBCLINIC subkortikal / SUBCORTICAL subkortikaler Anfall / EPILEPSIE SUBCORTICALĂ subkortikales System / SISTEM SUBCORTICAL Subkultur / SUBCULTURĂ subkutan / HIPODERMIC subkutan / SUBCUTANAT Subkutis / HIPODERM subletal / SUBLETAL Sublimation / SUBLIMARE sublingual / SUBLINGUAL Subluxation / SUBLUXAŢIE Subokzipitalpunktion / PUNCŢIE SUBOCCIPITALĂ Subscriptio / SUBSCRIPŢIE subskapulâr / SUBSCAPULAR Substantia reticularis / SUBSTANŢĂ RETICULATĂ Substanz / SUBSTANŢĂ Substanz H / SUBSTANŢĂ H Substanz P / SUBSTANŢĂ P Substrat / SUBSTRAT Sucher / TRASOR Sudamerikanische Fieber / FEBRĂ HEMORAGICĂ DE ARGENTINA Sudeck Knochenatrophie / ATROFIE OSOASĂ SUDECK Suffusion / SUFUZIUNE Suggestion / SUGESTIE Suizid / SUICID Sukrose / SUCROZĂ Sulcus Coronarius / ŞANŢ AURICULOVENTRICULAR Sulfhămoglobinâmie / SULFHEMOGLOBINEMIE Sulfonamidbehandlung / SULFAMIDOTERAPIE Sulfonamide / SULFAMIDĂ Sulphatide / SULFATID Sulphonamid / SULFONAMIDĂ Sulphone / S'JLFONĂ Summation / SUMAŢIE sunjektives Symptom / SIMPTOM SUBIECTIV Superinfektion / SUPERINFECŢIE Superinfektion / SUPRAINFECŢIE Superoxyd / SUPEROXID Superoxyddismutase / SUPEROXID DISMUTAZĂ Superschraube / DUBLĂ ELICE Supinator / SUPINATOR Suppressionstest / PROBA DE FRÂNARE suppurativ / SUPURATIV suprakondylâr / SUPRACONDILIAN Suprarenin / ADRENALINĂ supraventrikular / SUPRAVENTRICULAR supraventrikulâre Tachyarithmie / TAHICARDIE JONCŢIONALĂ Supression / SUPRESIE supression Mutation / MUTAŢIE SUPRESIVĂ Surfactant Faktor / SURFACTANT Surogat / SUCCEDANEU SuBer / EDULCORANT Suszeptivitât / SUSCEPTIBILITATE Sutur / SUTURĂ Svafhaut / AMNIOS Sydenham Choree / COREE SYDENHAM Syderophylin / SIDEROFILINĂ Sykose / SICOZIS Sykosis / SYCOSIS Sylvius arteriensyndrom / SINDROMUL ARTEREI SILVIENE Sylvius Furche / SCIZURA SYLVIUS Sylvius Syndrom / SINDROM SILVIAN symathische Ophthalmie / OFTALMIE SIMPATICĂ Symbiont / SIMBIONT Symbiose / SIMBIOZĂ symbiotisch / SIMBIOTIC Symblepharon / SIMBLEFARON Symbol / SIMBOL SymbolâuBerung / ASIMBOLIE Symbrachydaktylie / SIMBRAHIDACTILIE Symmelie / SIMELIE Symmetrie / SIMETRIE symmetrische Gliedenkeratodermie / KERATODERMIE SIMETRICĂ A EXTREMITĂŢILOR Sympathalgia / SIMPATALGIE Sympathektomie / SIMPATECTOMIE sympathetisch Nervensystem / SISTEM NERVOS SIMPATIC Sympathie / SIMPATIE Sympathikogonie / SIMPATICOGONIE Sympathikoplegisch / SIMPATICOPLEGIC Sympathikotherapie / SIMPATICOTERAPIE sympathikus / SIMPATIC Sympatholyse / SIMPATOLIZĂ sympathomimetisch / SIMPATICOMIMETIC Sympathotonie / SIMPATICOTONIE sympathotrope / SIMPATICOTROP Sympaticogenisch / SIMPATICOGENIC Sympatikotropismus / SIMPATICOTROPISM sympatische Ganglion / GANGLION SIMPATIC sympatolytisch / SIMPATICOLITIC sympatotonisch / SIMPATICOTONIC Symphalagie / SIMFALANGIE Symphyse / SIMFIZĂ Symphysenschnitt / SIMFIZIOTOMIE Symphysitis / SIMFIZITĂ Symport / SIMPORT Symptom / SIMPTOM symptomatisch / SIMPTOMATIC symptomatisch lindern / PALIATIV 1927 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Symptomatische Epilepsie / EPILEPSIE SIMPTOMATICĂ Symptomatische Krankheit / BOALĂ SIMPTOMATICĂ Symptomatologie / SIMPTOMATOLOGIE Symptomenlehre / SEMEIOLOGIE symptomlos / ASIMPTOMATIC Synalgie / SINALGIE Synapismus / SINAPISM Synapse / SINAPSĂ Synaptisch / SINAPTIC synaptische Blâschen / VEZICULE SINAPTICE synaptische Spalte / FANTĂ SINAPTICĂ synaptische Ubertragung / TRANSMISIE SINAPTICĂ synaptolytisch / SINAPTOLITIC synaptoplegisch / SINAPTOPLEGIC Synarthrose / SINARTROZĂ Synâstalgie / SINESTALGIE Synăsth(es)algie / SINESTEZALGIE Synchondrose / SINCONDROZĂ Synchondrose / SINCONDROZĂ Synchondrosenschnitt / SINCONDROTOMIE synchron / SINCRON Synchronisator / SINCRONIZATOR Synchrotron / SINCROTRON Syndaktilie / SINDACTILIE Syndesmodysplasie / SINDESMODISPLAZIE Syndesmologie / SINDESMOLOGIE Syndesmopexie / SINDESMOPEXIE Syndesmophyt / SINDESMOFIT Syndesmoplastik / SINDESMOPLASTIE Syndesmorrhaphie / SINDESMORAFIE Syndesmose / SINDESMOZĂ Syndesmotomie / SINDESMOTOMIE Syndrom / SINDROM Syndrom der unruhigen Beine / SINDROMUL PICIOARELOR FĂRĂ REPAUS Syndrom Der Verbruhten Haut / DERMATITĂ EXFOLIATIVĂ A NOU-NĂSCUTULUI Syndrom von geschlagenes Kind / SINDROM DE COPIL BĂTUT Synechia / SINECHIE Synechiotom / SINECHIOTOM Synechiotomie / SINECHIOTOMIE Synerăse / SINEREZĂ Synergie / SINERGIE synergistisch / SINERGIST Synfibrose / SINFIBROZĂ Syngamie / SINGAMIE syngenisch / SINGENIC Synkope / SINCOPĂ Synkynesis / SINCHINEZIE Synkysis / SINCHIZIS Synocialzyst / CHIST SINOVIAL Synophthalmie / SINOFTALMIE Synopsie / SINOPSIE Synoptophor / SINOPTOFOR Synorchidie / SINORHIDIE Synostose / SINOSTOZĂ Synovektomie / SINOVECTOMIE Synovia / SINOVIALĂ Synovialfalten / FRANJE SINOVIALE Synovialom / SINOVIALOM Synovialzotte / VILOZITĂŢI SINOVIALE Synoviolyse / SINOVIOLIZĂ Synoviom / SINOVIOM Synoviorthese / SINOVIORTEZĂ Synoviosarkom / SINOVIALOSARCOM Synovitis / SINOVITĂ Synphalangie / SINFALANGIE synregismus / SINERGISM syntaktische Aphasie / AFAZIE SINTACTICĂ Syntethase / SINTETAZĂ Synthase / SINTAZĂ Synthenie / SINTENIE Synthese / SINTEZĂ synthetisch / SINTETIC Synthrophin / SINTROFINĂ Syntonie / SINTONIE syntonisch / SINTON Synusarrhtmie / ARITMIE SINUSALĂ Synziput / SINCIPUT Synzytiotrophoblast / SINCIŢIOTROFOBLAST Synzytium / SINCIŢIU Synzytiumgeschwulst / SINCIŢIOM Syphilide / SIFILIDĂ Syphilis / SIFILIS syphilitiker / SIFILITIC syphilitischer Primaraffekt / ŞANCRU SIFILITIC Syphilom / GOMĂ SIFILITICĂ Syphilom / SIFILOM Syphilophobie / SIFILOFOBIE Syringobulbia / SIRINGOBULBIE Syringoma / SIRINGOM Syringomyelie / SIRINGOMIELIE syringomyelische Dissoziation / DISOCIAŢIE SIRINGOMIELICĂ syringomyelisches Syndrom / SINDROM SIRINGOMIELIC Syringozystadenoma / SIRINGOCISTADENOM System / SISTEM systematische Delirium / DELIR SISTEMATIZAT systematisiert / SISTEMATIZAT systemisch / SISTEMIC systemische Entzundungsantwort / SINDROM DE REACŢIE INFLAMATORIE GENERALIZATĂ systemische Mastozytose / MASTOCITOZĂ SISTEMICĂ systemische Sklerodermie / SCLERODERMIE GENERALIZATĂ Systemisches Etzundliches Syndrom / SINDROMUL RĂSPUNSULUI INFLAMATOR SISTEMIC Systemkrankheit / BOALĂ DE SISTEM Systole / SISTOLĂ Systolisch / SISTOLIC systolische Blutdruck / TENSIUNE ARTERIALĂ SISTOLICĂ systolisches Herzgerâusch / SUFLU SISTOLIC szialytisch / SCIALITIC Szintigramm / SCINTIGRAMĂ Szintigraph / SCINTIGRAF Szintigraphie / SCINTIGRAFIE Szintillationsdetektor / DETECTOR CU SCINTILAŢIE Szintillator / SCINTILATOR w Szintillazionssonde / SONDĂ DE SCINTILAŢIE Szirrhus / SCHIR szirros / SCHI ROS T T Lymphozytenaktivierung / ACTIVARE A LIMFOCITELOR T T Welle / UNDĂ T T Zelle / CELULĂ T T Zellen Leukămievirus / VIRUSUL LEUCEMIEI CU CELULE T T Zellenleukâmiavirus / VIRUSURILE LEUCEMIEI CU CELULE T TAB Impfstoff / VACCIN TAB 1928 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Tabak / TABAC Tabak / TUTUN Tabaksbeutelnaht / SUTURĂ ÎN BURSĂ Tabakvergiftung / TABAGISM Tabatiere J TABACHERĂ ANATOMICĂ TABC Vakzine / VACCIN TABC TABDT Impfstoff / VACCIN TABDT Tabes dorsalis / ATAXIE ACUTĂ TABETICĂ tabetisch / TABETIC tabisch Dissoziation / DISOCIAŢIE TABETICĂ Tabkpflanze / NICOTIANA TABACUM Tablette / CAŞETĂ, TABLETĂ PASTILĂ Tachogram / TAHOGRAMĂ Tachyaritmie / TAHIARITMIE Tachybasie / TAHIBAZIE Tachykardie / TAHICARDIE Tachykinine / TAHIKININE Tachykynesis / TAHIKINEZIE Tachylalie / TAHILALIE Tachyphagie / TAHIFAGIE Tachyphemie / TAHIFEMIE Tachyphrenie / TAHIFRENIE Tachyphylaxis / TAHIFILAXIE Tachypnoe / TAHIPNEE Tachypsychie / TAHIPSIHIE Taenia / TENIE Tageschwankungfieber / FEBRĂ INTERMITENTĂ Tagesklinik / SPITAL DE ZI tagesrhytmus / CIRCADIAN Takt / TACT taktil / TACTIL Taktismus / TACTISM Talfieber / COCCIDIOIDOMICOZĂ Talg / SEBUM Talgartig / SEBACEU Talkgzyste / CHIST SEBACEU Talkoma- / TALCOM Talkosis / TALCOZĂ Talkum / TALC Talma's Krankheit / BOALĂ TALMA Tamponieren / TAMPONAMENT Tandemenzym / ENZIME ÎN TANDEM Tanizyt / TANICIT Tapetum / TAPETUM Tapetum lucidum / TAPETUM TAR Syndrom / SINDROM TAR tardive Dyskinesie / DISCHINEZIE TARDIVĂ tarsal / TARSIAN Tarsalknochen / TARSIENE Tarsaltunnelsyndrom / SINDROM DE CANAL TARSIAN Tarsektomie / TARSECTOMIE Tarsitis / TARSITĂ Tarsoplastik / TARSOPLASTIE TAR-Syndrom / SINDROMUL TROMBOCITOPENIE-APLAZIE RADIALĂ Tart Zelle / CELULĂ TART Tasche / SINUS tastbar / PALPABIL Tastleisten / DERMATOGLIFE Tastrezeptoren / RECEPTORI TACTILI Tastsinn / SENSIBILITATE TACTILĂ Tat / ACŢIUNE TATA Box / CUTIE TATA Tatchchenmedizin / MEDICINĂ BAZATĂ PE DOVEZI tâtig / ACTIV tâtig / FUNCŢIONAL Tâtigkeit / ACTIVITATE Tătigkeit / FUNCŢIE Tătowierung / TATUAJ Taubheit / COFOZĂ Taubheit / SURDITATE Taubstummheit / SURDOMUTITATE tauglich / VALID Tauglichkeit / VALIDITATE Tautomerie / TAUTOMERIE TAXIS / TAXIS Taxis / TROPISM Taxon / TAXON Taxonomie / TAXONOMIE Technetium / TECHNEŢIU Technik / TEHNICĂ teekesselchen / OMONIM Teer / GUDRON Teerstuhl / MELENĂ Tegmentalsyndrom / SINDROM DE CALOTĂ Teilchen / PARTICULĂ teilhafte Epilepsieanfall / CRIZĂ EPILEPTICĂ PARŢIALĂ Teilprotein / PROTEINĂ PARŢIALĂ Teilung / DIVIZIUNE Teilung / FRACŢIONARE teilweise Monosomie / MONOSOMIE PARŢIALĂ Tekoma / TECOM tektospinal / TECTOSPINAL Tektum / TECTUM Telangioma / TELANGIOM Teleangiektazie / TELANGIECTAZIE Telecăsiumtherapie / TELECESIOTERAPIE Telecurietherapie / TELECURIETERAPIE Telegenese / TELEGENESIS Telegonie / TELEGONIE Telekanthus / TELECANTHUS Telekobaltotherapie / TELECOBALTOTERAPIE tellurisch / TELURIC Telogenisch / TELOGEN Telomere / TELOMER Telophase / TELOFAZĂ Telorrhagie / TELORAGIE telozentrisch / TELOCENTRIC telozentrisches Chromosom / CROMOZOM TELOCENTRIC Temperatur / TEMPERATURĂ temperaturgleich / IZOTERM temporal / TEMPORAL temporal Syndrom / SINDROM TEMPORAL Tendinitis / TENDINITĂ Tendinose / TENDINOPATIE Tendo / TENDON Tendopathie TENOPATIE Tenesmus / TENESMĂ Tenodese / TENODEZĂ Tenodynie / TENODINIE Tenolyse / TENOLIZĂ Tenon Kapsel / CAPSULĂ TENON Tenonitis TENONITĂ Tenopexie / TENOPEXIE Tenoplastik / TENOPLASTIE Tenositis / TENOZITĂ Tenosynovitis / SINOVITĂ TENDINOASĂ Tenosynovitis / TENOSINOVITĂ Tenothomie / TENOTOMIE Tenotom / TENOTOM Tensegrităt / TENSEGRITATE tensor / TENSOR Tentoriumschnitt / CORTECTOMIE Tephlon / TEFLON 1929 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Tephromalazie / TEFROMALACIE Tephromyelitis / TEFROMIELITĂ Teratismus / TERATISM Teratoblastoma / TERATOBLASTOM teratogene / TERATOGEN Teratogenese / TERATOGENEZĂ Teratoide / TERATOID Teratologie / TERATOLOGIE Teratoma / TERATOM Teratospermie / TERATOSPERMIE Terminologia Anatomica / TERMINOLOGIA ANATOMICA Tertiârstruktur / STRUCTURĂ TERŢIARĂ Test / PROBĂ Testbrei / PRÂNZ DE PROBĂ Testosteron / TESTOSTERON Testosteronbindungsglobulin / GLOBULINĂ DE LEGARE A TESTOSTERONULUI Testotoxicosis / TESTOTOXICOZĂ Testotoxik(on)ose / TESTOTOXICOZĂ tetanisch / TETANIC tetanoid / TETANOID tetanusârtig / TETANIFORM Tetartanopsie / TETARTANOPSIE Tetralogie / TETRADĂ FALLOT Tetraparese / TETRAPAREZĂ Tetraplegie / CVADRIPLEGIE Tetraplegie / TETRAPLEGIE Tetraploidie / TETRAPLOIDIE Textiloma / TEXTILOM thalamicus / TALAMIC thalamisches Syndrom / SINDROM TALAMIC Thalamotomie / TALAMOTOMIE Thalasemie / TALASEMIE Thalassotherapie / TALASOTERAPIE Thalium / TALIU Thanatologie / TANATOLOGIE thanatophorer Minderwuchs / NANISM TANATOFOR Thanatopraxie / TANATOPRAXIE theatralische Personlichkeit / PERSONALITATE HISTRIONICĂ Theile Sinus / SINUS THEILE Thelalgie / TELALGIE Thelitis / TELITĂ Thelotismus / TELOTISM Theobromin / TEOBROMINĂ Theomanie / TEOMANIE Theophyllin / TEOFILINĂ Theorie / TEORIE Therapeutik / TERAPEUTICĂ therapeutisch / TERAPEUTIC therapeutische Breite / INDICE TERAPEUTIC therapeutische Fenster / FEREASTRĂ TERAPEUTICĂ therapeutische Inkompatibilităt / INCOMPATIBILITATE TERAPEUTICĂ therapeutisches Intervall / INTERVAL TERAPEUTIC therapeutisches quotient / COEFICIENT TERAPEUTIC therapeutisches Serum / SER TERAPEUTIC Therapie / TERAPIE Therapie / TRATAMENT Therapie gegen Anti-RH-D / TERAPIE ANTI-Rh-D Therapie gegen Mycobakterien / TERAPIE ANTIMICOBACTERIANĂ Therapietreue / OBSERVANŢĂ TERAPEUTICĂ thermal / TERMAL Thermâsthesie / TERMOESTEZIE thermisch / TERMIC Thermoanalgesie / TERMOANALGEZIE Thermodilutionsmethode / TERMODILUŢIE Thermodynamik / TERMODINAMICĂ thermoelektrisches Effekt / EFECT TERMOELECTRIC thermoelektronisches Effekt / EFECT TERMOELECTRONIC Thermoelement / TERMOCUPLU Thermogramm / TERMOGRAMĂ Thermographie / TERMOGRAFIE Thermokauter / TERMOCAUTER Thermokeratoplastik / TERMOKERATOPLASTIE Thermolumineszenz / TERMOLUMINESCENŢĂ Thermolyse / TERMOLIZĂ thermolytisch / TERMOLITIC Thermomassage / TERMOMASAJ Thermometer / TERMOMETRU Thermoregulation / TERMOREGLARE thermostabil / TERMOSTABIL Thermostase / TERMOSTAZĂ Thermotropismus / TERMOTROPISM Thermparăsthesie / TERMOPARESTEZIE Thiol / TIOL Thoracolaparotomie / TORACO-FRENO-LAPAROTOMIE Thorakopkeumotomie / TORACOPNEUMOTOMIE Thorakoplastik / TORACOPLASTIE Thoraxpleuropneum(on)ektomie / TORACO-PLEUROPNEU-MONECTOMIE Thorazentese / TORACENTEZĂ Thorium / TORIU Thrichobezoar / TRICOBEZOAR Thritiumtymidinversuch / PROBA CU TIMIDINĂ TRITIATĂ Throbostenin / TROMBOSTENINĂ Thrombagglutinin / TROMBO-AGLUTININĂ Thrombarteriitis / TROMBO-ARTERITĂ Thrombasthenie / TROMBASTENIE Thrombektomie / TROMBECTOMIE Thrombelastographe / TROMBELASTOGRAF Thrombelastographie / TROMBELASTOGRAFIE Thrombendarterektomie / TROMBOENDARTERIECTOMIE Thrombin / TROMBINĂ Thrombinartig / TROMBINOMIMETIC Thrombinogene / TROMBINOGEN Thrombinzeit / TIMP DE TROMBINĂ Thrombodynamographie / TROMBODINAMOGRAFIE Thromboembolie / TROMBOEMBOLIE TROMBOEMBOLICĂ Thromboembolische Krankheit / BOALA TROMBOEMBOLICĂ Thrombogenese / TROMBOGENEZĂ thrombogenisch / TROMBOGEN Thrombokinase / TROMBOKINAZĂ Thrombolyse / TROMBOLIZĂ thrombolytisch / TROMBOLITIC Thrombomodulin / TROMBOMODULINĂ Thrombopathie / TROMBOPATIE Thrombopenie / TROMBOPENIE Thrombophlebitis / TROMBOFLEBITĂ Thrombophylia / TROMBOFILIE Thromboplastin / TROMBOPLASTINE Thromboplastinbildung / TROMBOPLASTINOFORMARE Thromboplastinogenase / TROMBOPLASTINOGENAZĂ Thromboplastinogene / TROMBOPLASTINOGEN Thromboplastisch / TROMBOPLASTIC Thrombopoese / TROMBOCITOPOIEZĂ Thrombopoese / TROMBOPOIEZĂ Thrombopoetin / TROMBOPOIETINĂ Thrombose / TROMBOZĂ Thrombospondin / TROMBOSPONDINĂ Thrombostase / TROMBOSTAZĂ thrombostatisch / TROMBOSTATIC thrombotische Mikroangiopathie / MICROANGIOPATIE TROMBOTICĂ 1930 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN thrombotische Nierenmikroangiopathie / MICROANGIOPATIF TROMBOTICĂ RENALĂ thrombotische thrombozytopenische Purpura / PURPURĂ TROMBOCITOPENICĂ TROMBOTICĂ Thromboxane / TROMBOXANI Thrombozyt / TROMBOCIT Thrombozytâmie / TROMBOCITEMIE Thrombozytenagglomeration / AGREGARE A PLACHETELOR Thrombozytenfaktor / FACTOR PLACHETAR Thrombozytolyse / TROMBOCITOLIZĂ Thrombozytolysine / TROMBOCITOLIZINĂ Thrombozytopenie / TROMBOCITOPENIE Thrombozytose / HIPERTROMBOCITEMIE Thrombozytosis / TROMBOCITOZĂ Thrombozytreihe / SERIE TROMBOCITARĂ Thrombus / TROMBUS Thromobozytengebildete Wachstumsfaktor / FACTOR DE CREŞTERE DERIVAT DIN PLACHETE Thyâmie / TIEMIE Thymektomie / TIMECTOMIE thymisch / TIMIC Thymol / TIMOL Thymolipoma / TIMOLIPOM Thymoltest / PROBA TIMOL Thymoma / TIMOM Thymopoetin / TIMOPOIETINĂ Thymozyt / TIMOCIT Thymus / TIMUS Thymus Vorlâuferzellen / CELULE TIMICE PRECURSOARE Thymushormone / HORMONI TIMICI Thyol / SULFHIDRIL thyreogenetisch / TIREOGEN Thyreoglobulin / TIROGLOBULINĂ thyreoide Therapie / TIROIDOTERAPIE thyreoide(u)s / TIROIDIAN Thyreokalzitonin / TIROCALCITONINĂ Thyreoliberin / FACTOR DECLANŞATOR AL SECREŢIEI DE TIREOSTIMULINĂ Thyreopathie / TIROPATIE Thyreoperoxidase / TIROPEROXIDAZA thyreopriv / TIREOPRIV thyreostatisch / TIREOSTATIC Thyreostimulin / TIREOSTIMULINĂ Thyreotherapie / TIREOTERAPIE Thyreothophin / TIROTROFINĂ Thyreotoxikose / TIREOTOXICOZĂ Thyreotoxikose / TIROTOXICOZĂ thyreotoxische Myopathie / MIOPATIE TIREOTOXICĂ thyreotrop / TIREOTROP thyreotropes Hormon / HORMON TIREOTROP Thyreozyt / TIREOCIT Thyroid Zwergwuchs / NANISM MIXEDEMATOS Thyroidismus / TIROIDISM Thyroiditis / TIROIDITĂ Thyrothrizin / TIROTRICINĂ Thyrotomie / TIROTOMIE Thyroxin / TIROXINĂ Thyroxinâmie TIROXINEMIE tibial(is) / TIBIAL Tibialis anteriorsyndrom / SINDROM TIBIAL ANTERIOR Tibialis-anterior-syndrom / SINDROM COMPARTIMENTAL TIBIAL ANTERIOR tibiofibular / TIBIOPERONIER Tick / TIC Tier / ANIMAL Tierensucht / ZOOMANIE Tierheilkunde / MEDICINĂ VETERINARĂ Tillaux Fraktur / FRACTURĂ TILLAUX Tillaux Handgriff / MANEVRĂ TILLAUX Tinktur / TINCTURĂ ŢINU Syndrom / SINDROM ŢINU Titer / TITRU Titrieren / TITRARE T-Lymphom / LIMFOM T TNM Tumorstadieneinsteilung / STADIALIZARE TNM Tochterabsiedlung / CANCER SECUNDAR Tochterabsiedlung / METASTAZĂ, METASTAZARE Tocolyse / TOCOLIZĂ Tod / DECES, MOARTE todbringend / FATAL Todes Atmungsraum / SPAŢIU MORT RESPIRATOR Todesfurcht / TANATOFOBIE Todeskampf / AGONIE Todlich / FATAL, MORTAL todliche Allele / ALELĂ LETALĂ todliche Gen / GENĂ LETALĂ todliche Menge / DOZĂ LETALĂ Toison Losung / SOLUŢIE TOISON Tokodynamometer / TOCODINAMOMETRU Tokographie / TOCOGRAFIE Tokokardiograph / TOCOCARDIOGRAF tokolytisch / TOCOLITIC Tokophobia / TOCOFOBIE Toleranz / TOLERANŢĂ Toleranzentwicklung / TOLEROGEN Tollwut / TURBARE Tollwutserum / SER ANTIRABIC Tollwutvakzine / VACCIN ANTIRABIC Tomakulare Neuropathie / NEUROPATIE TOMACULARĂ Tomentosus / TOMENTOS Tomographie / TOMOGRAFIE Tomoszintigraphie / TOMOSCINTIGRAFIE Tonhohe / TIMBRU Tonischer Muskelkrampf / MIOTONIE tonisches Krampf / SPASM TONIC tonisch-klonisch / TONICOCLONIC tonisierend / TONIFIANT Tonofibrillen / TONOFIBRILE Tonofibrillen / TONOFILAMENT Tonographie / TONOGRAFIE Tonometer / TONOMETRU Tonometrie / TONOMETRIE Tonoskopie / TONOSCOPIE tonotropisch / TONOTROP Tonsill / AMIGDALĂ tonsillâr / TONSILAR Tonsillektomie / AMIGDALECTOMIE Tonsillektomie / TONSILECTOMIE Tonsillitis / AMIGDALITĂ Tonsillitis / TONSILITĂ Tonsillotome / TONSILOTOM Tonusstorung / DISTONIE Topâsthesie / TOPOESTEZIE Topholipoma / TOFOLIPOM topikum / TOPIC Topoalgie / TOPOALGIE Topognosie / TOPOGNOZIE Topographie / TOPOGRAFIE Topologie / TOPOLOGIE Torakoskopie / TORACOSCOPIE Torakostomie / TORACOSTOMIE Torakotomie / TORACOTOMIE Torsiondystonie / DYSTONIA MUSCULORUM DEFORMANS Torsionsdystonie / DISBAZIE LORDOTICĂ PROGRESIVĂ 1931 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Torulose / CRIPTOCOCOZĂ tote Finger / DEGET MORT Totgeburt / NĂSCUT-MORT Totraumeffekt / EFECT SPAŢIU MORT Totzeit / TIMP MORT Tourneaux Punkt / PUNCT TOURNEAUX Toxâmie / TOXEMIE Toxicokinetik / TOXICOCINETICĂ Toxicologie / TOXICOLOGIE Toxicophore / TOXICOFOR Toxidermie / TOXICODERMIE Toxigenese / TOXINOGENEZĂ Toxigenisch / TOXIGEN Toxikose / TOXICOZĂ Toxin / TOXINĂ Toxinfektion / TOXIINFECŢIE Toxinimpfung / VACCINARE TOXINICĂ toxinisch / TOXINIC Toxinogenese / TOXINOGENEZĂ Toxiphopbie / TOXIFOBIE toxische Struma Nodosa / GUŞĂ MULTINODULARĂ TOXICĂ toxischer Schock / ŞOC TOXIC toxisches Diabetes / DIABET TOXIC toxisches schock Syndrom / SINDROM DE ŞOC TOXIC Toxitude / TOXITUDINE Toxizităt / TOXICITATE Toxoide / TOXOID Toxokariasis / TOXOCAROZĂ Toxomimetikum / TOXOMIMETIC Toxoplasmose / TOXOPLASMOZĂ Trabekulâr / TRABECULAR Trabekulektomie / TRABECULECTOMIE Trabekulotomie / TRABECULOTOMIE Tracheitis / TRAHEITĂ Trachelhămatoma / TRAHELHEMATOM Trachelismus / TRAHELISM Trachelopexie / TRAHELOPEXIE Tracheloplastik / TRAHELOPLASTIE Tracheoaerozel / TRAHEOAEROCEL Tracheobronchitis / TRAHEOBRONŞITĂ Tracheomalazie / TRAHEOMALACIE Tracheopathia (chondro)osteoplastica / Tracheoplastik / TRAHEOPLASTIE Tracheoskopie / TRAHEOSCOPIE Tracheostenose / TRAHEOSTENOZĂ Tracheostoma / TRAHEOSTOMIE Tracheotomie / TRAHEOTOMIE Tracheozel / TRAHEOCEL Trachom / TRAHOM trâchtig / GRAVIDIC trage / FLASC Trăgelâhmung / PARALIZIE FLASCĂ Trăger / TRANSPORTOR Trâger / VEHICUL Trâgermolekul / MOLECULĂ VECTOARE Trâgheit / INERŢIE TRAHEOPATIE OSTEOPLASTICĂ Trakt / TRACT Traktotomie / TRACTOTOMIE Trânedrusenschleimzyst / MUCOCEL LACRIMAL Trânendrusenentzundung / DACRIOADENITĂ TrânenfluB / DACRIOREE Trănensack / SAC LACRIMAL Trănensackenentzundung / DACRIOCISTITĂ Trănenschicht / FILM LACRIMAL Trânenstein / DACRIOLIT Trânentrăufeln / EPIFORA Trânentreibend / DACRIOGEN Trănenverlust / ALACRIMIE Trankriptionsfaktoren / FACTORI DE TRANSCRIPŢIE Transduktionssitus / SITUS DE TRANSDUCŢIE Transe / TRANSĂ Transfektion / TRANSFECŢIE transfer-Faktor / FACTOR DE TRANSFER transformierte Zelle / CELULĂ TRANSFORMATĂ transkomplementăre Zelle / CELULĂ TRANSCOMPLEMENTARĂ Transkript / TRANSCRIPT Transkriptionseinheit / UNITATE DE TRANSCRIPŢIE Transmitanz / TRANSMITANŢĂ transmural / TRANSMURAL transmuraler Druck / PRESIUNE TRANSMURALĂ Transphusionsnephrite / NEFROPATIE POSTTRANSFUZIONALĂ Transplantat / GREFĂ Transplantat / GREFON Transplantation / TRANSPLANTARE Transplantationsantigene / ANTIGENI DE TRANSPLANTARE transplazentar / TRANSPLACENTAR Transportproteine / PROTEINE DE TRANSPORT Transsexualismus / TRANSSEXUALISM Transsudat / TRANSSUDAT transsynaptische neuronale Degenerierung / DEGENERESCENTĂ NEURONALĂ TRANSSINAPTICĂ Transsynaptysch / TRANSSINAPTIC Transthyretin / TRANSTIRETINĂ transurethral / TRANSURETRAL transvaginal / TRANSVAGINAL Transverstitismus / TRAVESTISM Tranzytosis / TRANSCITOZĂ trapezoideum / TRAPEZOID Traubenformig / UVIFORM Traubenzucker / GLUCOZĂ Traum / ONIRIC, VIS Trauma / TRAUMĂ traumagen / TRAUMATOGEN Traumanalyse / ONIROANALIZĂ traumatisch / TRAUMATIC traumatische Aphasie / AFAZIE TRAUMATICĂ traumatische Entzundung / INFLAMAŢIE TRAUMATICĂ traumatische Melothrophose / MELOTROFOZĂ TRAUMATICĂ traumatische Neurose / NEVROZĂ TRAUMATICĂ traumatisches Myosteom / MIOSTEOM TRAUMATIC Traumatologie / TRAUMATOLOGIE Traumatopnoe / TRAUMATOPNEE Traumbildend / ONIROGEN Traumhaftes Irresein / ONIRISM Traumirresinn / DELIR ONIRIC traurige Verstimmuncj / DEPRESIE MAJORĂ Tremor / TREMURATURĂ Trendelenburg Handgriff / MANEVRĂ TRENDELENBURG Trendelenburg Lage / POZIŢIE TRENDELENBURG Trennschleuder / CENTRIFUGĂ Trennung / DISJUNCŢIE Trennung / SEGREGARE Trennwand / SEPT Treponematose / TREPONEMOZĂ Treponemozidie / TREPONEMICID Triad / TRIADĂ Tribadie / TRIBADISM Triboelektrizităt / TRIBOELECTRICITATE Tribologie / TRIBOLOGIE Trichiasis / TRICHIAZĂ^ Trichin(ell)a / TRICHINĂ 1932 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Trichina / TRICHINĂ Trichinenkrankheit / TRICHINOZĂ Trichizephalus / TRICOCEFAL Trichoepithelioma / TRICOEPITELIOM Trichoesthesie / TRICOESTEZIE Trichogen TRICOGENIC Trichogramm / TRICOGRAMĂ Trichoklasie / TRICOCLAZIE Tricholeukozyt / TRICOLEUCOCIT Trichomanie / TRICOMANIE Trichomoniase / TRICOMONIAZĂ Trichonodosis TRICONODOZĂ Trichophobie / TRICOFOBIE Trichophytie / TRICOFIŢIE Trichoptylose / TRICOPTILOZĂ Trichorrhexia 7 TRICOREXIE Trichorrhexomanie TRICOREXOMANIE Trichose / TRICOZĂ Trichosis / TRICOZIS Trichosporon / TRICHOSPORON Trichothiodystrophie / TRICOTIODISTROFIE Trichter / INFUNDIBUL Trichterbrust / PECTUS EXCAVATUM Trichterbrust / TORACE ÎN CLEPSIDRĂ Trichterbrust / TORACE ÎN PÂLNIE triebhaft / IMPULSIV Triebhandlung / MONOMANIE Trigeminalneuralgie / NEVRALGIE DE TRIGEMEN Trigeminismus / TRIGEMINISM Trigeminus / TRIGEMEN Trigeminus Traktotomie / TRACTOTOMIE TRIGEMINALA Trigeminusexhârese / TRACTOTOMIE TRIGEMINALĂ Triglyzeridămie / TRIGLICERIDEMIE Triglyzeride / TRIGLICERID Trigonozephalie / TRIGONOCEFALIE Trikrotismus / TRICROTISM Trikuspidal(klappen)stenose / STENOZĂ TRICUSPIDIANĂ Trinkbar / POTABIL Trinksucht / POTOMANIE Trioleintest / PROBĂ LA TRIOLEINĂ triphasich / TRIFAZIC triphidus- / TRIFID Triploid / TRIPLOID Tripfoidie / TRIPLOIDIE Tripper / GONOREE Triptophan / TRIPTOFAN Triquetrum / TRIQUETRUM Trismus / TRISMUS Trisomie / TRISOMIE Tritanomalie / TRITANOMALIE Tritanopie / TRITANOPSIE Trochanterplastik / TROHANTEROPLASTIE trochlear / TROHLEAR Trochozephalie / TROHOCEFALIE Trockenaugesyndrom / SINDROM DE OCHI USCAT Trockene pleuritis / PLEURITĂ^ Trockener Brand / GANGRENĂ Trockenplasma / PLASMĂ USCATĂ Trokar / TROCAR Trombelastogramm / TROMBELASTOGRAMĂ Trombidiose / TROMBIDIOZĂ Trommelfell / TIMPAN Trommelfellbesichtigung / OTOSCOPIE Trommelfellentzundung / MIRINGITĂ Trommelfellhohle / CAVITATE TIMPANICĂ Trommelfellplastik / MIRINGOPLASTIE Trommelfellschnitt / MIRINGOTOMIE Trommelschlâgelfinger / HIPOCRATISM DIGITAL Trommelschlâgelfingerzeichen / SEMNUL HIPOCRATISMULUI DIGITAL Trommelschlegelfinger / DEGETE HIPOCRATICE Trommerschlegelfinger / OSTEOARTROPATIE HIPERTROFIANTĂ PNEUMICĂ Trompete / TROMPA Tropfchenzahlung / STALAGMOMETRIE Tropfenzâhler / PIPETĂ Tropfinfusion / INSTILAŢIE trophisch / TROFIC Trophoblast / TROFOBLAST Trophoblastom / TROFOBLASTOM Trophodeme / TROFEDEM Trophoneurose / TROFONEVROZĂ Trophoneurose / TROFONEVROZĂ Trophopathie / TROFOPATIE Trophotherapie / TROFOTERAPIE Trophozoit / TROFOZOIT tropische Eosinophilie / EOZINOFILIE TROPICALĂ tropische Krankheit / BOALĂ TROPICALĂ tropische Medizin / MEDICINĂ TROPICALĂ tropische Sprue / SPRUE TROPICAL tropisches Lung / PULMON TROPICAL EOZINOFIL Tropismus / TAXIE Troposphere / TROPOSFERĂ Trousseau Flecken / DUNGI TROUSSEAU Trubung / OPACIFIERE Trubung / OPACITATE Trubung / TURBIDITATE Trubungsmesser / NEFELOMETRU Trubungsmessung / NEFELOMETRIE Trubungsmessung / TURBIDIMETRIE trummer- / COMINUTIV Trunkenheit / EBRIETATE Trunksangst / DIPSOFOBIE Trunksucht / ALCOOLISM Trunksucht / DIPSOMANIE Trychorhynophalangeales Syndrom / SINDROM TRICO-RINO-FALANGIAN Trypanosomiase / TRIPANOSOMIAZĂ Trypsin / TRIPSINĂ Trypsinogene / TRIPSINOGEN Tse-Tse Fliege / GLOSSINA Tse-Tse Fliege / MUSCA ŢE-ŢE Tsutsugamuschi Krankheit / BOALĂ TSUTSUGAMUSHI Tuba / TROMPĂ Tubage / TUBAJ tubar / TUBAR Tubăremandel / AMIGDALĂ TUBARĂ Tubeneierstockschnitt / SALPINGOOVARIECTOMIE Tubenschnitt / SALPINGOTOMIE Tuberculum majus / TROHITER Tuberculum minus / TROHIN Tuberkel / TUBERCUL ANATOMIC Tuberkelknottchen / FOLICUL TUBERCULOS Tuberkulid / TUBERCULIDĂ Tuberkulin / TUBERCULINĂ tuberkulin Index / INDICE TUBERCULINIC Tuberkulisation / TUBERCULIZARE tuberkuloid / TUBERCULOID Tuberkulom / TUBERCULOM Tuberkulos / TUBERCULOS Tuberkulose / TUBERCULOZĂ Tuberkuloser Schanker / ŞANCRU TUBERCULOS Tuberkulostatisch / TUBERCULOSTATIC Tuberose Hirnsklerose / SCLEROZĂ TUBEROASĂ (BOURNEVILLE) 1933 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN tuboîympanisch / TUBOTIMPANIC tubullo-interstitielle Nierentzundung / NEFRITĂ TUBULO-INTERSTIŢIALĂ ACUTĂ Tubulonephritis / TUBULONEFRITĂ Tubulopathie / TUBULOPATIE Tubulorhexis / TUBULORHEXIS Tuftsin / TUFTSINĂ Tularămie / TULAREMIE tumeszent- / TUMESCENT Tumeszenz / TUMESCENŢĂ Tumor Albuş / TUMORĂ ALBĂ. tumor Antigen / ANTIGEN TUMORAL tumor nekrose Faktor / FACTOR DE NECROZĂ TUMORALĂ Tumordosis / DOZĂ TUMORALĂ Tumorektomie / TUMORECTOMIE Tumoreninitiation / INIŢIERE TUMORALĂ Tumorenlysesyndrom / SINDROM DE LIZĂ TUMORALĂ Tumorigenese / TUMORIGENEZĂ tumorigenisch / TUMORIGEN Tumorinvasion / INVAZIE TUMORALĂ Tumormarker / MARKERI TUMORALI Tumorstroma / STROMĂ TUMORALĂ Tumorzelle / CELULĂ TUMORALĂ Tupfer / TAMPON Turbinektomie / TURBINECTOMIE turgidus / TURGID Turgor / TURGESENŢĂ Turistendiarrhoe / DIAREEA TURIŞTILOR Turistendurchfall / TURISTĂ Turkensattel / ŞA TURCEASCĂ tympanisch / TIMPANIC Tympanogramm / TIMPANOGRAMĂ Tympanometrie / TIMPANOMETRIE Tympanoplastik / TIMPANOPLASTIE Tympanotomie / TIMPANOTOMIE Tyndall Phânomen / FENOMEN TYNDALL Tyndallisation / TINDALIZARE Typ / TIP Typhlektasie / TIFLECTAZIE Typhlektomie / TIFLECTOMIE Typhlomegalie / TIFLOMEGALIE Typhus / TIFOS typhusartig / TIFOID typhuskrank / TIFIC typisch / TIPIC Typisierung / TIPAJ Typologie / TIPOLOGIE Tyraminase / TIRAMINAZĂ Tyraminversuch / PROBA LA TIRAMINĂ Tyrode Losung / SOLUŢIE TYRODE Tyrosin / TIROZINĂ Tyrosinâmie / TIROZINEMIE Tyrosinurie / TIROZINURIE U U Welle / UNDĂ U Ubel / MAL Ubelkeit / GREAŢĂ ubelriechend / FETID uberakut / SUPRAACUT Uberanstrengung / SURMENAJ Uberantigen / SUPERANTIGEN Uberchromie / HIPERCROMIE uberdeckend / DOMINANT Uberdosierung / SUPRADOZAJ Uberdruck / MIPERBARIC Uberdruckkrankheit / HIPERBARISM Ubereinstimmung / CONVERGENŢĂ Ubereinstimmung / IDENTITATE Uberempfindlichkeit / HIPERESTEZIE Uberempfindlichkeit / HIPERSENSIBILITATE Oberernahrung / SUPRAALIMENTAŢIE Obererregung / SURESCITARE Uberflussig / SUPERNATANT Ubergang / TRANZIŢIE Obergang / TRANZIT Ubergemutlichkeit / HIPEREMOTIVITATE ubergetragt / MEDIAT Ubergewicht / SUPRAPONDERE UbergieBung / DUS Uberhâutung / EPIDERMIZARE Uberhitzung / HIPERTERMIE Uber-lch / SUPER-EGO, SUPRA-EU Uberlagerung / INTERFERENŢĂ Uberlastung / SUPRAÎNCĂRCARE Uberleitung / CONDUCERE Uberleitung / TRANSFUZIE ubermăfBige Galleproduktion / HIPERCOLIE ubermâBige Korperbehaarung / HIPERPILOZITATE Ubermâssige Muskeltâtigkeit / HIPERKINEZIE Ubermilchbildung / HIPERLACTAŢIE ubemuklear fortschrittende Paralyse / PARALIZIE PROGRESIVĂ SUPRANUCLEARĂ Uberprufung / CONTROL Ubersăttigung / SAŢIETATE Ubersauerstoffzufuhr / SUPRAOXIGENARE Ubersâuerung / HIPERACIDITATE Uberschreibung / SUPERSCRIPŢIE Uberschwângerung / SUPERFECUNDAŢIE uberschweller Stimulus / STIMUL SUPRAMAXIMAL uberschwellig / SUPRALIMINAR Uberschwemmung / INUNDAŢIE uberschwenglich Schwiele / CALUS EXUBERANT uberspringend / SALTATORIU uberspringende Leitung / CONDUCŢIE SALTATORIE Oberstreckung / HIPEREXTENSIE ubertragbar / TRANSMISIBIL ubertragbare Krankheiten / BOAIĂ TRANSMISIBILĂ ubertragbare spongiforme Enzephalopathie / ENCEFALOPATII SPONGIFORME SUBACUTE TRANSMISIBILE Obertrager / TRADUCTOR Ubertrager / TRANSDUCTOR Ubertragung / TRANSCRIPŢIE Ubertragung / TRANSDUCŢIE Ubertragung / TRANSFER Ubertragung / TRANSLAŢIE Ubertragungsphage / FAG TRANSDUCTOR Uberzug / FILM Ubiquinone / UBICHINONI Ubiquitâr / UBICUITAR Ubiquitin / UBICUITINI Oble Geruchsempfindung / CACOSMIE Uble Mundgeruch / CACOSTOMIE Obler Mundgeruch / FETOR Obung / EXERCIŢIU Ulcus (cruris) hypertonicum / ULCER HIPERTENSIV MAR-TORELL Ulcus venereum / ULCERE VENEROIDE WELANDER Ulkus / ULCER Ulkus phagedaenicum / ULCER FAGEDENIC Ulkus serpens / ULCER SERPIGINOS Ultradruck / ULTRAPRESIUNE 1934 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN U!trafi!tration / ULTRAFILTRARE Ultrakurzwelle / UNDE ULTRASCURTE Ultramikroskope / ULTRAMICROSCOP Ultramikroskopie / ULTRAMICROSCOPIE Ultramikrotom / ULTRAMICROTOM Ultraschall / ULTRASUNET Ultraschalldiagnostik / ECOGRAFIE Ultraschall-Diagnostik / ULTRASONOGRAFIE Ultraschalldiaknostik / ECODIAGNOSTIC Ultraschalldiaknostik des Herzens / ECOCARDIOGRAFIE Ultraschall-Doppler Methode / ULTRASONOGRAFIE DOPPLER Ultraschalltherapie / ULTRASONOTERAPIE Ultrastruktur / ULTRASTRUCTURĂ Ultraviolett / ULTRAVIOLET Ultrazentrifugation / ULTRACENTRIFUGARE Ultrazentrifuge / ULTRACENTRIFUGĂ ulzeronekrotische Angina / ANGINĂ ULCERONECROTICĂ Umbiegung / PLICĂ Umbilicus / OMBILIC Umbilikoportographie / OMBILICOPORTOGRAFIE Umerziehung / TERAPIE AVERSIVĂ Umfuhrung / CIRCUMDUCŢIE Umgebungsmedizin / MEDICINA MEDIULUI Umgegekehrtgenetik / GENETICĂ INVERSĂ Umgehung / PONTAJ umherirrend / ERATIC Umhullend / VELAMENTOS Umhullung / WRAPPING Umkehrung / INVERSIUNE Umscheidung / PERITOMIE Umschlag / COMPRESĂ Umschlingung / CERCLAJ Umstellung / TRANSLOCAŢIE Umstellung / TRANSPOZIŢIE Umstimmung / MEMORIE IMUNOLOGICĂ Umwandler / TRANSDUCTOR Umwandlung / CONVERSIE Umwandlung / METAMORFOZĂ Umwandlung / TRANSDUCŢIE Umwandlung / TRANSFORMARE Umwandlung / TRANSMUTAŢIE Umwandlungstrisomie / TRISOMIE PRIN TRANSLOCAŢIE unausgeglichen / DECOMPENSAT unbedingter / NECONDIŢIONAT unbedingter Stimulus / STIMUL NECONDIŢIONAT unberechtigt / INCOMPETENT unbeschădigt / ÎNDEMN Unbestândigkeit / INSTABILITATE unbewuBt / INCONŞTIENT Uncfnariose / UNCINARIOZĂ uncinatus / UNCINAT undifferenziert / NEDIFERENŢIAT undulierende Membran / MEMBRANĂ ONDULANTĂ Unecht / FACTICE uneingestellt / INADAPTAT uneitriges Knotenpannikulitis / PANICULITĂ NODULARĂ NESUPURATIVĂ unempfindlich / IMUN Unempfindlich machen / DESENSIBILIZARE Unempfindlichkeit / IMUNITATE Unfâhigkeit / IMPOTENŢĂ Unfăhigkeit / INCAPACITATE Unfall / ACCIDENT Unfallsymptom / SINDROM ACCIDENTAL unfruchtbares mann Syndrome / SINDROMUL MASCULULUI INFERTIL Unfruchtbarkeit / INFERTILITATE Unfruchtbarkeit / STERILITATE ungebundene Arzneimittel / MEDICAMENT SUB FORMĂ LIBERĂ ungekoppelte Protein / PROTEINĂ NECUPLATĂ ungesâttigt / NESATURAT ungleicher Puls / PULS INSTABIL Ungleichmăssigkeit / ASIMETRIE ungleichnamig / HETERONIM unheilbar / INCURABIL Unilocularis / UNILOCULAR Unipara / UNIPARĂ Unipolare Depression / DEPRESIE UNIPOLARĂ Uniport-System / UNIPORT Unipotente Zelle / CELULĂ UNIPOTENTĂ Universalblutspender / DONATOR UNIVERSAL Universalempfănger / PRIMITOR UNIVERSAL Universalkonstante / CONSTANTĂ UNIVERSALĂ unizellulâr -/ UNICELULAR unkompetitive Hemmung / INHIBIŢIE NECOMPETITIVĂ unnasche Krankheit / ECZEMĂ SEBOREICĂ unproduktiver Husten / TUSE USCATĂ unregelmăBig / ANORMAL unreif / IMATUR Unreif / PREMATUR unreife Thymozyt / TIMOCIT IMATUR unreife zelle / CELULĂ IMATURĂ unreifes Neugeborene / DISMATUR unschâdlich Gerâusch / SUFLU INOCENT Unschâdlichkeit / INOCUITATE Unsichtbares Spektrum / SPECTRU INVIZIBIL Unspezifische Immunitât / IMUNITATE NESPECIFICĂ Unstillbares Erbrechen / VĂRSĂTURI INCOERCIBILE DE SARCINĂ untătig / PASIV Untâtigkeit / PASIVITATE Unter Druck Setzen / PRESURIZARE Unterarachnoidraum / SPAŢIU SUBARAHNOIDIAN Unteratmung / HIPOVENTILAŢIE Unteraugenhohle / SUBORBITAR Unterbauch / HIPOGASTRU Unterbeluftung / HIPOVENTILAŢIE UnterbewuBt / SUBCONŞTIENT Unterdâmpfung / SUBMATITATE Unterdelirium / SUBDELIR Unterdornig / SUBSPINOS Unterdruckerkrankung / HIPOBAROPATIE untere hohlvene syndrome / SINDROM DE VENĂ CAVĂ INFERIOARĂ untere Rotnukleussyndrom / SINDROM DE NUCLEU ROŞU Unterehohlvenesyndrom / SINDROM CAV INFERIOR Unterentwicklung / HIPOPLAZIE Unteremâhrung / DENUTRIŢIE Unteremâhrung / HIPOTROFIE untergewicht / SUBPONDERAL Unterglied / MEMBRU INFERIOR Untergrundgerâusch / ZGOMOT DE FOND Unterhaut / HIPODERM unterhaut / SUBEPIDERMIC Unterhautfettgewebe / PANICUL ADIPOS unterippen / SUBCOSTAL Unterkiefer / MANDIBULĂ Unterkiefer / MAXILAR INFERIOR unterkiefer / SUBMAXILAR unterkieferbetreffend / MANDIBULAR Unterkieferdrusen / GLANDĂ SUBMAXILARĂ Unterkieferig / SUBMANDIBULAR unterknochenhaut / SUBPERIOSTAL 1935 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Unterkuhiung / HIBERNARE Untermaxillitis / SUBMAXILITĂ unternabel / SUBOMBILICAL unternagel / SUBUNGVEAL Unternahrung / SUBALIMENTAŢIE unterokzipital / SUBOCCIPITAL Unterschenkel / GAMBĂ Unterschenkelgeschwur / ULCER DE GAMBĂ Unterschenkelvarize / VARICE Unterschrift / SEMNĂTURĂ Unterschwellig / INFRALIMINAL, SUBLIMINAL Untersucher / ANALIZOR Untersuchung / ANALIZĂ Untersuchung / ANCHETĂ Untersuchung / EXPLORARE Untersuchung / TUŞEU Untertauchen / SUBMERSIE untertentorisch / SUBTENTORIAL Unterzungendrusen / GLANDĂ SUBLINGUALĂ unterzwerchfell / SUBFRENIC unverdaulich / INDIGESTIBIL Unvertrăglichkeit / INCOMPATIBILITATE Unvertrâglihkeit / INTOLERANŢĂ unvollstândige Atelektase / HIPOPNEUMATOZĂ Unwâgbarkeit / IMPONDERABILITATE Unwillkurrliches Stuhlabgang / GATISM Unwirksam machen / NEUTRALIZARE Unwohlsein / DEZORDINE Unzinatusepilepsie / CRIZĂ UNCINATĂ Unzucht / IMPURITATE Uperisation / UPERIZARE Uppig / EXUBERANT Urâmie / UREMIE urămisch / UREMIC Urâmisches Syndrom / SINDROM UREMIC Uranismus / URANISM Uranium / URANIU Uratâme / URATEMIE Uratose / URICOPEXIE Uraturie / URATURIE urdsachlich Wirkstoff / AGENT CAUZAL Ureide / UREIDĂ uremische Koma / COMĂ UREMICĂ Ureterektomie / URETERECTOMIE Ureteritis / URETERITĂ Ureterocaecocystoplastie / URETEROCECOCISTOPLASTIE Ureterocolostomie / URETEROCOLOSTOMIE Ureteroenteroplastik / URETEROENTEROPLASTIE Ureterographie / URETEROGRAFIE Ureterohydronephrose / URETEROHIDRONEFROZĂ Ureteroileoplastik / URETEROILEOPLASTIE Ureterolyse / URETEROLIZĂ Ureteroplastik / URETEROPLASTIE Ureteropyelographie / URETEROPIELOGRAFIE Ureteropyeloneostomie / URETEROPIELONEOSTOMIE Ureterorectostomy / URETERORECTOSTOMIE Ureterorraphie / URETERORAFIE Ureterosigmoidostomie / URETERO-SIGMOIDOSTOMIE Ureterozel / URETEROCEL Ureterozystoneostomie / URETEROCISTONEOSTOMIE Ureterozystoplastik / URETEROCISTOPLASTIE Urethra / URETRĂ Urethrektomie / URETRECTOMIE Urethrographie / URETROGRAFIE Urethrometer / URETROMETRU Urethrorrhagie / URETRORAGIE Urethroskope / URETROSCOP Urethroskopie / URETROSCOPIE Urethrostenose / URETROSTENOZĂ Urethrostomie / URETROSTOMIE Urethrotome / URETROTOM Urethrozystitis / URETROCISTITĂ Urethrozystographie / URETROCISTOGRAFIE Urethrozystoskopie / URETROCISTOSCOPIE Urethrrhoe / URETROREE Urikolyse / URICOLIZA urikolytisch / URICOLITIC Urikosurica / URICOZURIC urinalis Fieber / FEBRĂ URINOASĂ Urinos / URINOS Urniere / MEZONEFROS Urobilin / UROBILINĂ Urobilinogen / UROBILINOGEN Urobilinogenâmie / UROBILINOGENEMIE Urobilinogenurie / UROBILINOGENURIE Urobilinurie / UROBILINURIE Urodensimeter / URODENSIMETRU Urodynamik / URODINAMICĂ Urodynia / URODINIE Urogenese / UROGENEZĂ Urographie / UROGRAFIE Urolithiasis / UROLITIAZĂ Urologie / UROLOGIE Uromukoid / UROMUCOID Uronephrose / URONEFROZĂ Uropathie / UROPATIE Uropod / UROPOD Uroporphyrin / UROPORFIRINĂ Uroporphyrinogen / UROPORFIRINOGEN Uroporphyrinurie / UROPORFIRINURIE Urostomy / UROSTOMIE Urothelium / UROTELIU ursache Diagnostik / DIAGNOSTIC ETIOLOGIC Ursachenassoziation / ASOCIERE CAUZALĂ Ursachenvermutung / IPOTEZĂ CAUZALĂ Ursamenzelle / SPERMATOGONIE Ursegment / METAMER Ursegment / SOMITĂ ursprunglich / PRIMITIV Urticaria pigmentosa / URTICARIE PIGMENTARĂ Urtier / PROTOZOAR Urtikaria / URTICARIE Ustilaginismus / USTILAGINISM uterine / UTERIN Uteringerâusch / SUFLU UTERIN utero- tubăr / UTEROTUBAR Uterus / UTER Uterus hyperinvolution / SUPERINVOLUŢIA UTERULUI Uterusadnexe / ANEXE UTERINE Uterusplastik / METROPLASTIE, UTEROPLASTIE Uterusruckbildung / SUBINVOLUŢIA UTERULUI Uterusschleimhaut / ENDOMETRU Utilisation / CONSUM Utrikula / UTRICULA Utrikulitis / UTRICULITĂ UV-Bestăndig / UVIOREZISTENT UVEA / UVEE Uveitis / UVEITĂ Uveoenzephalitis / UVEOENCEFALITĂ Uveomeningitis / UVEOMENINGITĂ Uveopapillitis / UVEOPAPILITĂ Uveoparotid-Fieber / FEBRĂ UVEOPAROTIDICĂ Uveoparotiditis / UVEOPAROTIDITĂ Uveoplastik / UVEOPLASTIE 1936 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN UV-Sensitive / UVIOSENSIBIL UV-Therapie / UVIOTERAPIE uvulâr / UVULAR Uvulektomie / UVULECTOMIE Uvulitis / UVULITĂ Uvuloptose / UVULOPTOZĂ V Vaginographie / VAGINOGRAFIE Vaginose bakterielle / VAGINOZĂ BACTERIANĂ Vaginozel / VAGINOCEL Vagotonisch / VAGOTONIC vagotropisch / VAGOTROP Vagus / PNEUMOGASTRIC Vagus / VAG vagus-bettreffend / VAGAL Vagusdurchtrennung / VAGOTOMIE Vakuole / VACUOLĂ Vakuolisation / VACUOLIZARE Vakuumextraktor / VID-EXTRACTOR Vakuum-Pumpe / VACUUM -EXTRACTOR Vakzin / VACCIN Valekula / VALECULĂ Valenz / VALENŢĂ Valgus / VALGUS Valin / VALINĂ Valsalva Sinus / SINUS VALSALVA Valsalva Test / MANEVRĂ VALSALVA Valva ileocaecalis / VALVULĂ ILEOCECALĂ Valvula / VALVULĂ Valvulae coniventes / VALVULE CONIVENTE valvulâr / VALVULAR Van Gogh Symptom / SINDROM VAN GOGH Vanadium / VANADIU Vanilinvergiftung / VANILISM Vanilie / VANILIE Vaquez Stechen / JUNGHI VAQUEZ Variabilităt / VARIABILITATE Variable / VARIABILĂ Varianz / VARIANTĂ Varicosis / VARICOZĂ Variegation / MOZAIC Varietăt / VARIETATE Varikographie / VARICOGRAFIE varikos / VARICOS Varikosităt / VARICOZITATE Vasektomie / VASECTOMIE Vaseline / VASELINĂ vaskulâr / VASCULAR vaskulăre Demenz / DEMENŢĂ VASCULARĂ vaskulăre Nephropathie / NEFROPATII VASCULARE Vaskularitis / VASCULARITĂ Vaskulitis / ANGEITĂ Vaskulitis / VASCULITĂ Vaskulopathie / VASCULOPATIE vaskulotoxisch / VASCULO-TOXIC vasoaktiv / VASOACTIV vasomotorisch / VASOMOTOR vasomotorische Gesichtsschmerz / ALGIE VASCULARĂ A FEŢEI Vasopeptidase / VASOPEPTIDAZĂ Vasopressin / VASOPRESINĂ Vasopressin test / PROBA LA VASOPRESINĂ vasopressor / VASOPRESOR Vasotozin / VASOTOCINĂ Vaterlich / PATROCLIN vaterliche Erblichkeit / EREDITATE PATERNALĂ Vaterschaft / PATERNITATE Vegetarianismus / VEGETARIANISM Vegetarier / VEGETARIAN Vegetarismus / VEGETALISM vegetativ / VEGETATIV vegetatives Nervensystem / SISTEM NERVOS VEGETATIV Vehikel / VEHICUL Veitstanz / COREE Vektokardiogramm / VECTOCARDIOGRAMĂ Vektokardiographie / VECTOCARDIOGRAFIE Vektor / VECTOR Vektorial / VECTORIAL vektorial Transport / TRANSPORT VECTORIAL Vektorkardiogramme / VECTOBALISTOCARDIOGRAMĂ Vellum / VELUM velopharyngeale Insuffizienz / INSUFICIENŢĂ VELOPALATINĂ Vene / VENĂ Veneentzundung / FLEBITĂ Venekrampf / VENOSPASM Venektasie / VENECTAZIE Venekunde / FLEBOLOGIE Venenbehebung / VENOMOTRICITATE Venenblutvergiftung / SEPTICEMIE VENOASĂ Venendruck / PRESIUNE VENOASĂ Venendruck / TENSIUNE VENOASĂ Venenpuls / PULS VENOS JUGULAR Venenschnitt / FLEBOTOMIE^ Venenstauung / VENOSTAZĂ Venerologie / VENEROLOGIE Venesektion / VENESECŢIE Venokliysys / VENOCLIZA Venomotorisch / VENOMOTOR venos / VENOS venoser Blut / SÂNGE VENOS venoser Sinus / SINUS VENOS Venosklerose / VENOSCLEROZĂ Venoskopie / VENOSCOPIE Ventilationsinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ VENTILATORIE Ventriculo-atriostomie / VENTRICULOATRIOSTOMIE Ventrikel / VENTRICUL Ventrikelarbeit / FUNCŢIE VENTRICULARĂ Ventrikeldehnbarkeit / COMPLIANŢĂ VENTRICULARĂ Ventrikelhypertrophie / HIPERTROFIE VENTRICULARĂ Ventrikelpreexzitazionssyndrom / SINDROM DE PREEXCITAŢIE VENTRICULARĂ Ventrikelseptumdefekt / COMUNICARE INTERVENTRICULARĂ Ventrikeltachykardie / TAHICARDIE VENTRICULARĂ Ventrikeluberschwemmung / INUNDAŢIE VENTRICULARĂ ventrikulâr / VENTRICULAR Ventrikulâr Aneurysma / ANEVRISM VENTRICULAR Ventrikulâr Auswurffraktion / FRACŢIE DE EJECŢIE VENTRICULARĂ Ventrikulârentzundung / VENTRICULITĂ ventrikulâres Arbeit/ Kammerarbeit / LUCRU VENTRICULAR ventrikulâres Venenpuls / PULS VENOS VENTRICULAR Ventrikulitis / VENTRICULITĂ Ventrikulogramm / VENTRICULOGRAMĂ Ventrikulographie / VENTRICULOGRAFIE Ventrikuloplastik / VENTRICULOPLASTIE Ventrikulotomie / VENTRICULOTOMIE 1937 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Ventromediales System / SISTEM VENTROMEDIAL Venule / VENULA Veolopharyngoplastik / VELOFARINGOPLASTIE Verabreichungsbahn / CALE DE ADMINISTRARE Verânderlich / VARIABILĂ Verănderlichkeit / VARIABILITATE Verânderung / ALTERARE Verânderung / MODULAŢIE Verankerung / ANCORARE Veranlagung / PREDISPOZIŢIE Verâtzung / CAUTERIZARE Verbale Aphasie / AFAZIE VERBALĂ Verband / ASOCIAŢIE Verband / PANSAMENT Verband / STRAPPING Verbandmull / TIFON verbessernd / CORECTIV Verbigeration / VERBIGERAŢIE verbindend / CONECTIV verbindend / CONJUNCTIV Verbindugsneuron / NEURON DE ASOCIAŢIE Verbindung / COMPUS Verbindung / JONCŢIUNE verbindungs- / JONCŢIONAL Verblutung / EXANGUINARE Verbomanie / VERBOMANIE Verborgen Virus / VIRUS LATENT verborgene Infektion / INFECŢIE LATENTĂ Verbrauch / CONSUM Verbrauchskoagulopathie / COAGULOPATIE DE CONSUM Verbrauchskoagulopathie / SINDROM DE COAGULARE INTRAVASCULARĂ DISEMINATĂ Verbreitet / DISEMINAT Verbreitung / DISEMINARE Verbrennung / ARSURĂ Verbruhen / OPĂRIRE verdăchtiger Tod / MOARTE SUSPECTĂ Verdampfer / VAPORIZATOR Verdampfung / EVAPORARE Verdampfung / VAPORIZARE Verdaubarkeit / DIGESTIBILITATE Verdauung / DIGESTIE Verdauungstest / PROBA DE PROVOCARE DIGESTIVĂ Verdauungstorung / INDIGESTIE Verdichtert / COMPRIMAT verdichtet / CONDENSAT Verdichtung / COMPRESIUNE Verdichtung / CONCENTRAŢIE Verdichtung / CONDENSARE Verdoppelung / DUPLICAŢIE Verdrehung / ENTORSĂ Verdunnung / ATENUARE Verdunnung / DILUŢIE vereheliches Gesundheitszeugnis / CERTIFICAT PRENUPŢIAL Vereinigung / ANASTOMOZĂ Vereisung / CONGELARE Verengerer / CONSTRICTOR Verengerung / CONSTRICŢIE Verengerung / STENOZĂ Verengung / COARCTAŢIE Verengung / STRÂMTOARE vererbbare hemorrhagische Thrombasthenie- / TROMBASTE-NIE HEMORAGICĂ EREDITARĂ vererbbare Tyrosinâmie / TIROZINEMIE EREDITARĂ vererbbares Tabes / TABES EREDITAR vererbte Koproporphyrie / COPROPORFIRIE EREDITARĂ Vererbung / EREDITATE Verfahren / PROCEDEU Verfalldatum / DATĂ DE EXPIRARE Verfaserung / FIBROZĂ Verfettung / STEATOZĂ vergâllte Protein / PROTEINĂ DENATURATĂ Vergârung / FERMENTAŢIE Vergewaltigung / VIOL Vergiftung / INTOXICAŢIE VergroBerung / HIPERTROFIE Verhalten / COMPORTAMENT Verhaltensforschung / ETOLOGIE Verhaltenstherapie / TERAPIE COMPORTAMENTALĂ Verhârtung / CONCREŢIUNE Verhărtung / INDURAŢIE Verhârtung / SCLEROZĂ Verheimlichung / DISIMULARE Verhornung / KERATINIZARE verhutend / CONTRACEPTIV Verhutung / CONTRACEPŢIE Verhutungsmittel / ANTICONCEPŢIONAL verimpfbar / INOCULABIL Verkalkung / CALCIFICARE Verkalkung / CALCINARE Verkapselung / ÎNCHISTARE Verkâsung / CAZEIFICARE Verkehrtheit / PERVERSITATE Verklebung / SINECHIE Verklemmem / STRANGULARE Verknocherung / OSIFICARE Verkochung / TERMOCAUTERIZARE Verkohlung / CARBONIZARE verkreuzte Erblichkeit / EREDITATE ÎNCRUCIŞATĂ Verkrummung / INCURBARE verkruppeltes Zwergwuchs / NANISM DIASTROFIC Verkrustung / INCRUSTARE Verlagerung / DEPLASARE Verlagerung / ECTOPIE Verlagerung von groBen Arterien / TRANSPOZIŢIE ARTERIALĂ Verlângerung / ELONGAŢIE verlangsamter Leukozytenmotilităt / SINDROMUL LEU-COCITELOR LENEŞE verlângte Koma / COMĂ PRELUNGITĂ Verlăssigkeit / FIABILITATE Verletzbarkeit / VULNERABILITATE Verletzung / TRAUMATISM Verletzungspotential / POTENŢIAL DE DEMARCAŢIE Verletzungspotentia[ / POTENŢIAL DE LEZIUNE Vermagerung / SLĂBIRE Vermehrte Behaarung / HIPERTRICOZĂ Vermehrter Speichelfluss / PTIALISM verminderte Fărbung / HIPOCROMIE verminderte Gerinnbarkeit / INCOAGULABILITATE verminderte Geschmacksinn / HIPOGEUZIE verminderter Speichelfluss / HIPOSIALIE Verminderung / ATENUARE Vermis / VERMIS Vermittler / MEDIATOR Vermutung / IPOTEZĂ Vernarbung / CICATRIZARE Vernarbung / CONSOLIDARE Vernebler / ATOMIZOR Vernebler / SPRAY 1938 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN vernet Svndrom / SINDROM AL GĂURII RUPTE POSTERIOARE Verodung / OBLITERARE Verordnung / ORDONANŢĂ MEDICALĂ Verordnung / PRESCRIPŢIE Verreibung / TRITURARE Verrenkung / DISLOCARE verschiedartig / ETEROGEN verschlieGend / OCLUZIV Verschlimmem / AGRAVARE Verschlimmerung / COMPLICAŢIE Verschlimmerung / EXACERBARE VerschluG / OCLUZIE Verschmelzung / FUZIUNE Verschorfung / FULGURAŢIE versehrter / AMPUTAT Verseifung / SAPONIFICARE Verseuchung / CONTAMINARE Verstachung / ENTORSĂ Verstăndnisvermogen / INTELIGENŢĂ Verstârker / AMPLIFICATOR Verstârkung / GROSISMENT Verstauchung / DISTORSIUNE versteifende Gelenkentzundung / PANARTRITĂ ANCHILOZANTĂ Verstimmung / DEZORDINE Verstopfend / OBTURATOR Verstopfung / CONSTIPAŢIE Verstopfung / OBTURAŢIE Verstreift / STRIAT Verstumellung / MUTILARE Versuch / EXPERIMENT Versuch / PROBĂ Versuchlich / EXPERIMENTAL Versuchsperson / PROBANT Vertauenswurdigkeit / FIABILITATE Vertebrobasilăre Insuffizienz / INSUFICIENŢĂ VERTEBROBAZILARĂ Verteilung / DISTRIBUŢIE Verteilungschromatographie / CROMATOGRAFIE DE PARTAJ Verteilungşvolumen / VOLUM DE DISTRIBUŢIE vertikale Ubertragung / TRANSMISIE VERTICALĂ vertrâglich / COMPATIBIL Vertrăglichkeit / COMPATIBILITATE Vertrăglichkeit / TOLERANŢĂ Verukkositât / VERUCOZITATE Verunreinigung / CONTAMINARE Verunreinigung / IMPURITATE Verunstaltigkeit / DEFORMABILITATE Vervirrtheit / CONFUZIE MENTALĂ Verwachsung / ACREŢIE Verwachsung / ADERENŢĂ Verwachsung / SIMFIZĂ Verwaist virus / VIRUS ORFAN Verwaltungsbahn / CALE DE ADMINISTRARE Verwandschaft / AFINITATE Verwandschaft / ASCENDENŢĂ Verweiblichung / FEMINIZARE Verweiblichung / GINANDRIE Verwesung / PUTREFACŢIE Verwicklung / COMPLICAŢIE Verwirrtheit / DEZORIENTARE Verziert / FESTONARE Verzogerte Faden / SUTURĂ PRIMITIVĂ ÎNTÂRZIATĂ Verziickung / EXTAZ Verzystung / ÎNCHISTARE vesale Knochen / OS VESALIAN Vesikulârstomatitisvirus / VIRUS AL STOMATITEI VEZICU-LOASE Vesikulecktomie / VEZICULECTOMIE Vesikulin / VEZICULINĂ Vesikulitis / VEZICULITĂ Vesikulographie / VEZICULOGRAFIE Vesikulotomie / VEZICULOTOMIE vesperal / VESPERAL vestibulăr / VESTIBULAR Vestibulârprufung / PROBĂ VESTIBULARĂ Vestibulârsyndrom / SINDROM VESTIBULAR Vestibulitis / VESTIBULITĂ Vestige / VESTIGIU VIBIX / VIBICE Vibrationsmassage / VIBROMASAJ Videochirurgie / VIDEOCHIRURGIE vielfăcher endokrines Krebs / CANCER ENDOCRIN MULTIPLU Vielfâcherig / MULTILOCULAR vielgestaltig / POLIMORF Vielgestaltigkeit / PLEOMORFISM, POLIMORFISM Vielkammerig / MULTILOCULAR Vielkernig / POLINICLEAR Vielkernigkeit / POLINUCLEOZĂ vielwertig / POLIVALENT Vierhugelsyndrom / MACROGENITOSOMIA PRECOX Vierhugelsyndrom / SINDROM DE HIPERTROFIE EPIFIZARĂ vierschlăgiger Puls / PULS CVADRIGEMINAT Vierte Krankheit / BOALA A PATRA villos / VILOS Villositât / VILOZITATE Vincent Angina / ANGINĂ VINCENT Vincent Infektion / INFECŢIE VINCENT Vinkulin / VINCULINĂ Violettblindheit / TRITANOPIE Vipoma / VIPOM viral / VIROTIC virale M Protein / PROTEINĂ M VIRALĂ virale Meningitis / MENINGITĂ VIRALĂ virale primare Enzephalitis / ENCEFALITĂ PRIMITIVĂ VIRALĂ Viralhepatitis Marker / MARKERI Al HEPATITEI VIRALE Virenbefestigungsproteine / PROTEINE DE ATAŞARE VIRALE Virenkultur / CULTURĂ DE VIRUSURI Virginităt / VIRGINITATE Virilisation / VIRILIZARE Virilismus / VIRILISM Virino / VIRINO Virion / VIRION viroide / VIROID Viroplasm / VIROPLASMĂ Virose / VIROZĂ Virulenz / VIRULENŢĂ virulizid / VIRUCID Virurie / VIRURIE Viruskrankheit / VIROZĂ Virusologie / VIRUSOLOGIE Viskoelastisch / VÂSCOELASTIC Viskoelastisch / VISCOELASTIC Viskosimeter / VÂSCOZIMETRU Viskosimeter / VISCOZIMETRU visuell / VIZUAL Visuelle Aphasie / AFAZIE VIZUALĂ viszeral / VISCERAL 1939 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Viszeralhirn / CREIER VEGETATIV Viszeralschâdel / SPLANHNOCRANIU Viszerokranium / VISCEROCRANIU Viszeromegalie / VISCEROMEGALIE Viszerorezeptor / VISCEROCEPTOR Viszerotonie / VISCEROTONIE Vitalismus / VITALISM Vitalităt- / VITALITATE Vitalkapazităt / CAPACITATE VITALĂ Vitalknot / NOD VITAL Vitamin / VITAMINĂ Vitaminisierung / VITAMINIZARE Vitaminmangelzustand / HIPOVITAMINOZĂ Vitamintherapie / VITAMINOTERAPIE Vitiligo / VITILIGO Vitrektomie / VITRECTOMIE Vivisektion / VIVISECŢIE Vogelkopf Minderwuchs / NANISM CU CAP DE PASĂRE Vogelkopfsyndrom / SINDROM DISCEFALIC CU CAP DE PASĂRE Vogelleukămie Virus / VIRUS AL LEUCEMIEI AVIARE Voillemier Fraktur / FRACTURĂ VOILLEMIER Volhard Konzentrationsversuch / PROBA DE CONCENTRAŢIE VOLHARD Volhard Verdunnungsversuch / PROBA DE DILUŢIE VOLHARD Volksmedizin / MEDICINĂ POPULARĂ vollausgeprăgt / FLORID Vollblutigkeit / PLETORĂ Voltmeter / VOLTMETRU Volumen / VOLUM Volumenrezeptoren / VOLORECEPTORI volumetrisch / VOLUMETRIC Volvulus / VOLVULUS Vomer / VOMER Vomik / VOMICĂ Vomiturition / VOMITURIŢIE Vomitus hystericus / VĂRSĂTURI ISTERICE vor- / ANTERIOR Vorarm / ANTEBRAŢ Vorauslaufend / PREMONITORIU vorbeugend / PREVENTIV Vorbeugend / PROFILACTIC Vorbeugung / PREVENŢIE Vorbeugung / PROFILAXIE Vorbewusstes / PRECONŞTIENT Vorblasenraum / SPAŢIU PREVEZICAL Vorbote / PRECURSOR vordere Augenkammer / CAMERĂ ANTERIOARĂ A OCHIULUI vordere Fontanelle / FONTANELĂ ANTERIOARĂ vordere Kolpozel / COLPOCEL ANTERIOR vordere spinalarteriensyndrom / SINDROM DE ARTERĂ SPINALĂ ANTERIOARĂ Vorderhornsyndrom / SINDROM DE CORN ANTERIOR Vorderkammerspaltungsyndrom / SINDROM DE CLIVAJ Vorfall / PROCIDENŢĂ Vorgang / PROCES vorgeburt / ANTENATAL vorgeburtlich / PRENATAL vorgefallen / PROLABAT vorgegaukelt / FACTICE Vorgeschichte / ANAMNEZĂ Vorgeschichte / ANTECEDENTE vorgetâuschte Storungen / TULBURAREA FACTICE Vorgreifung / ANTICIPAŢIE Vorhaut / PREPUŢ Vorhautentzundung / POSTITĂ vorherrschaft / DOMINANTĂ Vorhersagend / PROGNOSTIC Vorhirn / CREIER ANTERIOR Vorhim / PROZENCEFAL Vorhodseptum / SEPT INTERATRIAL Vorhof / VESTIBUL Vorhofseptumdefekt / COMUNICARE INTERATRIALĂ Vorhofsinsuffizienz / INSUFICIENŢĂ CRONOTROPĂ vorkiefer / PREMAXILAR Vorkonditionierung / PRECONDIŢIONARE Vorkritisch / PROCRITIC Vorlagerung / ANTEPOZIŢIE Vorlagerung / EXTERIORIZARE Vorlast / PREÎNCĂRCARE VENTRICULARĂ Vorlâufer / PRODROM Vorleukâmisch / PRELEUCEMIC Vormilch / COLOSTRU w Vormundschaft / TUTELĂ vorngerrichtet / ANTEROGRAD Vorrat / DEPOZIT Vorschrift / INSTRUCŢIE Vorsichtsprinzip / PRINCIPIUL PRECAUŢIEI Vorsprung / PROTUBERANŢĂ Vorsteherdruse / PROSTATĂ Vorstellung / CONCEPT Vorstellung / IDEE voruber / TRANS Vorurteil / PREJUDICIU Vorwărtsknickung / ANTEFLEXIE Vorwărtsneigung / ANTEVERSIE Vorwolbung / EMINENŢĂ Vorwolbung / PROTRUZIE vorzeitig / PRECOCE Voyeurismus / VOAIERISM Vulva / VULVĂ Vulvektomie / VULVECTOMIE Vulvitis / VULVITĂ Vulvovaginitis / VULVOVAGINITĂ W Wach / VEGHE wach / VIGIL Wacheganglion / GANGLION SENTINELĂ Wachsamkeit / VIGILENŢĂ Wachsartig / CEROID wachsartig / CIROS Wachstum / CREŞTERE Wachstumfaktor mit Mitogen Eigenschften a / FACTOR TRANSFORMANT DE CREŞTERE a Wachstumsfaktoren / FACTORI DE CREŞTERE Wachstumshormon / HORMON DE CREŞTERE Wachstumsstimulans fur Fibroblasten / FACTORI DE CREŞTERE Al FIBROBLASTELOR Wâchterlymphknoten / NODUL SENTINELĂ Wade / MOLET wadegehorend / SURAL Wadenbein / FIBULA Wadenbein / PERONEU wâgbar / PONDERAL WAGR Syndrom / SINDROM WAGR Wahn / ILUZIE 1940 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Wahnkrankheit / DELIR PARŢIAL Wahnsinn / CONFUZIE MENTALĂ Wahnsinn / NEBUNIE wahrnehmbar / PERCEPTIBIL Wahrnehmung / PERCEPŢIE Wahrscheinlichkeit / PROBABILITATE Waise Arzneimittel / MEDICAMENT ORFAN Waise Krankheit / BOALĂ ORFANĂ Waldenstrom Makroglobulinămie / MACROGLOBULINEMIE WALDENSTROM Wallersche Degenerierung / DEGENERESCENŢĂ WALLERIANĂ Wandelbar / AMBULATOR Wanderhemmung-faktor / FACTOR INHIBITOR AL MIGRĂRII Wandernder Schrittmacher / WANDERING PACEMAKER Wandertrieb / DROMOMANIE Wandler / TRADUCTOR Wandlergene / GENĂ MODIFICATOARE wandstândig / PARIETAL wange- / JUGAL Wange / OBRAZ wangen / MALAR Wangenbrand / NOMA Warfarin / WARFARINE Wărme / CĂLDURĂ Wărmeangst / TERMOFOBIE Wărmebildung / TERMOGENEZĂ Wârmedurchdringung / DIATERMIE Wârmeentwicklung / TERMOCOAGULARE wărmefreundlich / TERMOFIL Wărmekasten / INCUBATOR Wărmemesser / CALORIMETRU Wărmemessung / CALORIMETRIE Warner / MONITOR Warthin-Finkeldey Zellen / CELULE WARTHIN-FINKELDEY Wârzchen / PAPILĂ wărzchentrâger / PAPILIFER Warze / VERUCĂ Warzen / NEG warzenformig / PAPILAR w Warzenfortsatz / APOFIZĂ MASTOIDĂ Warzenfortsatz / MASTOIDĂ Warzig / VERUCOS Wasser / APĂ wasserabstoBend / HIDROFOB wasserblăschen / HIDATIC Wasserbruch / HIDROCEL wasserfreundlich / HIDROFIL Wassergeschwulst / HIGROMA wasserhaltig Watte / VATĂ HIDROFILĂ Wasserharnruhr / DIABET INSIPID Wasserhaut / AMNIOS Wasserheilkunde / HIDROTERAPIE Wasserkopf / HIDROCEFALIE Wasserleitung / APEDUCT (aqueduct) Wassermangel / HIDROPENIE Wasserschock / HIDROCUŢIE Wasserstoff / HIDROGEN Wasserstoffperoxid / APĂ OXIGENATĂ Wasserstoffsuperoxid / PEROXID DE HIDROGEN Wasserstofftrăger / TRANSPORTOR DE HIDROGEN Wassersucht / HIDROPIZIE Wassersynkope / HIDROCUŢIE WâBrige Flussigkeit / SEROZITATE WăBriges Losung / SOLUŢIE APOASĂ Watte / VATĂ WDHA syndrom / SINDROM WDHA Wechselbeziehung / CORELAŢIE Wecnseispiel / ALTERNANŢĂ Wechselwarm / POIKILOTERM Wegbewegung / ABDUCŢIE wegbewgend / ABDUCTOR wegfuhrend / CENTRIFUG Wehemittel / OCITOCIC Wehen / TRAVALIU Wehenmesser / TOCOMETRU Weibchen / FEMELĂ Weibel-Palade Korper / CORPI WEIBEL-PALADE Weiche / FLANC Weiche Hirnhaut / PIA-MATER Weicher Schanker / ŞANCROID weicher Schanker / ŞANCRU MOALE Weichgaumen / PALAT MOALE Weichhaut / CUTIS LAXA Weichmacher / EMOLIENT Wein / VIN Weinwahn / OENOMANIE WeiSe Substanz / SUBSTANŢĂ ALBĂ WeiBesgerâusch / ZGOMOT ALB WeiBmanteleffekt / EFECT AL HALATULUI ALB Weisspunktion / PUNCŢIE ALBĂ Weite / AMPLITUDINE Weitsichtigkeit / HIPERMETROPIE Welle / UNDĂ Wellenzeichen / SEMNUL VALULUI Weltgesundheitsorganlsation / ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII Wendung / VERSIUNE Werkzeug / INSTRUMENT Werkzeugzusammenstellung / INSTRUMENTAR Wert / VALOARE Wesensgleichheit / IDENTITATE wesentlich / ESENŢIAL wesentlich / SEMNIFICATIV Westnilfieber / FEBRA NILULUI DE VEST Wetterfuhligkeit / METEOROLABIL Wetterpathologie / METEOROPATOLOGIE Wetterpathologisches Syndrom / SINDROM METEOROPATO-LOGIC Weyers Syndrom / DISOSTOZĂ ACROFACIALĂ Whartonitis / WHARTONITĂ WHO Aufgestellter 5-Stelliger Diagnose Schlusse! / CLASIFICARE INTERNAŢIONALĂ A MALADIILOR Şl A CAUZELOR DE DECES Wickel / COMPRESĂ widernaturlich / PERVERS Widerstreit / CONFLICT Wiederaufflackern / EXACERBARE Wiederholend / ITERATIV Wiederkauen / MERICISM wiederkehrend / PERIODIC Wild / TIP SĂLBATIC Wildgen / GENĂ SĂLBATICĂ Wildkind / COPIL SĂLBATIC Wille / INTENŢIE Willis Arterienvieleck / POLIGON ARTERIAL WILLIS Willkurzittern / TREMURĂTURĂ DE ACŢIUNE Wimper / CIL Wimper / GEANĂ Wimpernausfall / PTILOZĂ Winddorn / SPINA VENTOSA Windpocke / VARICELĂ Windpockenformig / VARICELIFORM windtreibend / CARMINATIV 1941 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Windung / CIRCUMVOLUŢIE Winkel / UNGHI Winkelmesser / GONIOMETRU Winkelmessung / GONIOSCOPIE Winkelschnitt / GONIOTOMIE Winterschlaf / HIBERNARE Wirbel / VERTEBRĂ Wirbelheilung / VERTEBROTERAPIE Wirbelkorper / CORP VERTEBRAL Wirbelkorpermetaphysenfehlbildung / DISPLAZIE SPONDILOMETAFIZARĂ Wirbelpunktion / PUNCŢIE SPINALĂ Wirbelsâule / COLOANA VERTEBRALĂ Wirbelsăulenspalt / SPINA APERTA Wirbelschmerz / SPONDILODINIE Wirbelspaltung / SPONDILOSCHIZIS Wirbelspome / CIOC DE PAPAGAL Wirbequerfortsatz / APOFIZĂ TRANSVERSĂ Wirksamkeit / EFECTIVITATE Wirksamkeit / FORŢĂ Wirkstoff / AGENT Wirkung / ACŢIUNE Wirkung / EFECT Wirkungsspektrum / SPECTRUL UNUI ANTIBIOTIC Wirsung / Jejunostomie / WIRSUNGO-JEJUNOSTOMIE Wirsungographie / WIRSUNGOGRAFIE Wirsungorrhagia / WIRSUNGORAGIE Wirt / GAZDA Wirtzelle / CELULĂ GAZDĂ Witzelsucht / MORIA Wochenbett / POST-PARTUM Wochenbett / PUERPERALITATE wochenbettbetreffend / PUERPERAL Wolff-Chaikoff Effekt / EFECT WOLFF-CHAIKOFF Wolff-kanal / CANAL WOLFF Wolhynische Fieber / FEBRĂ DE TRANŞEE Wortblindheit / ALEXIE Wortblindheit / CECITATE VERBALĂ Worttaubheit / SURDITATE VERBALĂ Wortvergessenheit / AFAZIE NOMINALĂ WPW Syndrom / SINDROM WPW Wuchereriose / WUCHERERIOZĂ Wucherung / PROLIFERARE Wucherung / VEGETAŢIE wuchs / STATURAL wulstformiger / PULVINAR Wulstnarbe / KELOID Wunde / PLAGĂ Wunde / SOLUŢIE DE CONTINUITATE Wunderlich Kurve / CURBĂ WUNDERLICH Wundklammer / AGRAFĂ Wundliegen / ESCARĂ DE DECUBIT Wundmal / STIGMAT Wundrose / ERIZIPEL Wundsein / INTERTRIGO Wundsperrer / DEPĂRTĂTOR Wundspreizer / DEPĂRTĂTOR Wundstarrkrampf / TETANOS Wundstarrkrampfbazillus / CLOSTRIDIUM TETANI Wundstarrkrampfserum / SER ANTITETANIC Wurf / PROIECŢIE Wurfelăhnlich / CUBOID Wurm / VIERME wurmabtreibeind / VERMIFUG wurmartig / VERMICULAR wurmfbrmig / PERISTALTIC Wurmfortsatz / APENDICE VERMICULAR Wurmfortsatzentzundung / APENDICITĂ Wurmkrankheit / VERMINOZĂ wurmmittel / ANTIHELMINTIC Wurmtotend / VERMICID Wurzelentzundung / NEVRITĂ RADICULARĂ Wurzelhaut / PERIODONT wurzelhautig / PERIODONTAL Wurzellăhmung / PARALIZIE RADICULARĂ Wustenfieber / COCCIDIOIDOMICOZĂ Wustenfieber / FEBRĂ DE DEŞERT Wustengeschwur / ULCER DE DESERT Wut / FURIE X X Chromosom / CROMOZOM X X Koronăresyndrom / SINDROM X CORONARIAN X Krankheit / BOALĂ X X Syndrom / SINDROM X Xanthelasma / XANTELASMĂ Xanthin / XANTINĂ Xanthinoxydase / XANTIN-OXIDAZĂ Xanthinurie / XANTINURIE Xanthochromie / XANTOCROMIE Xanthochromisch / XANTOCROM Xanthodermie / XANTODERMIE xanthoendothelioma Naevus / NEVO-XANTO-ENDOTELIOM Xanthofibrom / XANTOFIBROM Xanthogranulom / XANTOGRANULOM Xanthohemolysis / XANTHEMOLIZĂ Xanthom / XANTOM Xanthomatose / XANTOMATOZĂ Xanthomisation / XANTOMIZARE Xanthonychie / XANTONICHIE Xanthoprotein / XANTOPROTEINĂ Xanthoproteinămie / XANTOPROTEINEMIE Xanthopsie / XANTOPSIE Xanthozyt / XANTOCIT Xenoantigen / XENO-ANTIGEN Xenoantikorper XENO-ANTICORPI Xenobiotisch / XENOBIOTIC Xenodiagnostik / XENODIAGNOSTIC Xenogenese / XENOGENEZĂ xenogenisch / XENOGENIC Xenoimmunisiernung / XENOIMUNIZARE Xenoparasitismus / XENOPARAZITISM Xenopathie / XENOPATIE Xenophobie / XENOFOBIE Xenophonie / XENOFONIE Xenophthalmus / XENOFTALMIE Xenoplastik / XENOGREFĂ Xero(r)rhinie, Xerasie / XERORHINIE Xerocheilie / XEROCHEILIE Xerodermie / XERODERMIE Xeromenie / XEROMENIE Xerophagie / XEROFAGIE Xerophthalmus / XEROFTALMIE xerophyl / XEROFIL Xeroradiographie / XERORADIOGRAFIE Xerose / XEROZĂ Xerosis / XEROSIS Xerostomie / XEROSTOMIE Xerozyt / XEROCIT X-formig / VALGUS X-Hufte / COXA VARA XLP syndrome / SINDROM XLP 1942 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN X-ste!!ung der E!!e / CUBITUS VARUS X-Strahlung Absorptionmessung / ABSORBŢIOMETRIE CU RADIAŢII X XX syndrom / SINDROM XX XXX Syndrom / SINDROM XXX XXXX 48 Syndrom / SINDROM 48 XXXY XXXX Syndrom / SINDROM XXXX XXY Syndrom / SINDROM XXY Xylen / XILEN Xylin / XILINĂ Xylose / XILOZĂ Xyphodynie / XIFODINIE Xyphoide / XIFOID Xyphoiditis / XIFOIDITĂ Xyphosternopexie / XIFOSTERNOPEXIE Xysma / XISMĂ Y Y Chromosom / CROMOZOM Y Yperite / YPERITĂ Z Z Protein / PROTEINĂ Z Zăhflusigkeit / VÂSCOZITATE Zăhflussigkeit / VISCOZITATE Zahl / NUMĂR Zâhler / CONTOR Zahn / DINTE Zahnalveole / ALVEOLĂ DENTARĂ Zahnbein / DENTINĂ Zahnbeinkanal / CANALE DENTARE Zahnbett / PARODONŢIU Zahnbettenentzundung / PARODONTITĂ Zahnbildung / ODONTOGENIE Zahnbluten / ODONTORAGIE zahnbogenmitte / MEZIAL Zahnbrucke / PUNTE DENTARĂ Zâhnehalteapparat / DESMODONT Zâhnehalteapparatentzundung / DESMODONTITĂ Zahnektopie / ECTOPIE DENTARĂ Zahnen / DENTIŢIE zahnengehorig / DENTAR Zahnentfernung / EXTRACŢIE DENTARĂ Zahnfaule / CARIE DENTARĂ Zahnfleisch / GINGIE Zahnfleischatrophie / ULATROFIE zahnfleischbetreffend / GINGIVAL Zahnfleischentfernung / GINGIVECTOMIE Zahnfleischentfernung / ULECTOMIE Zahnfleischentzundung / GINGIVITĂ Zahnfleischplastik / GINGIVOPLASTIE Zahnfleischschmerzen / ULALGIE Zahnformel / FORMULĂ DENTARĂ zahnformig / ODONTOID Zahnfullung / OBTURAŢIE DENTARĂ Zahngalvanismus / GALVANISM BUCAL Zahngranulom / GRANULOM DENTAR Zahnkaries / CARIE DENTARĂ zahnkiefer Disharmonie / DISARMONIE DENTOMAXILARĂ Zahnkunde / ODONTOLOGIE zahnlos / EDENTAT Zahnlosigkeit / EDENTAŢIE Zahnmedizin / MEDICINA DENTARĂ Zahnplatte / PLACĂ DENTARĂ Zahnpulpa / PULPĂ DENTARĂ Zahnschmelz / SMALŢ DENTAR Zahnschmelzbildner / ADAMANTOBLAST Zahnschmelzbildung / AMELOGENEZĂ Zahnschmelzkrankheit / AMELOPATIE Zahnschmerz / DENTALGIE Zahnschmerz / ODONTALGIE Zahnstein / TARTRU Zahnsteinentfernung / DETARTRAJ Zahnung / DANTURĂ, DENTIŢIE Zahnwirbelfortsatz / APOFIZĂ ODONTOIDĂ zahn-zahn Synalgie / SINALGIE DENTO-DENTARĂ Zahnzyst / CHIST DENTAR Zange / CLEŞTE, FORCEPS Zangendruck / FORCIPRESURĂ Zâpfchen / SUPOZITOR Zâpfchen / UVULA Zapfen / CON zapfensehen / FOTOPIC Zapfenzelle / CELULĂ CU CON Zăruloplasmin / CERULOPLASMINĂ Zecke / CĂPUŞĂ Zecken / IXODIDAE Zeeman Effekt / EFECT ZEEMAN Zeichen / SEMN Zeichenpeptid / PEPTID SEMNAL Zeichner / TRASOR Zeigefinger / INDEX Zeiger / INDICATOR Zein / ZEINĂ Zeiose / ZEIOZĂ Zeismus / ZEISM Zeit / PERIOADĂ Zeit / TERMEN Zeit / TIMP Zeitabhăngig / CRONODEPENDENT ZeitbewuBtsein / CONŞTIENŢĂ Zeitverschiebung / DECALAJ ORAR Zeitvolumen / DEBIT CARDIAC zeitweilig aussetzend / INTERMITENT Zellbindungmolekul / MOLECULE DE ADEZIUNE CELULARĂ Zelldifferenzierung / DIFERENŢIERE CELULARĂ Zelle / CELULĂ Zellenhyperhydrationssyndrom / SINDROM DE HIPER-HIDRATARE CELULARĂ Zellenkolonie / COLONIE CELULARĂ Zellenkultur / CULTURĂ DE CELULE Zellenlymphotoxizitătversuch / PROBA DE LIMFOCITOTOXICI-TATE MEDIATĂ CELULAR Zellentherapie TERAPIE CELULARĂ Zellenumwandlung / TRANSFORMARE CELULARĂ Zellenvermehrung / HIPERPLAZIE Zellgrundsubstanz / HIALOPLASMĂ Zellhybridisation / HIBRIDARE CELULARĂ Zellkooperation / COOPERARE CELULARĂ Zellkorper / CORP CELULAR Zellmarker / MARKER Zellmatrixbrucke / JONCŢIUNE CELULĂ-MATRICE Zellmembran / MEMBRANĂ CELULARĂ Zellophan / CELOFAN Zellpathologie / PATOLOGIE CELULARĂ zellschădigend Faktor / FACTOR CITOTOXIC Zellsignalisierung / SEMNALIZARE CELULARĂ Zellstamm / SUŞĂ CELULARĂ Zellstoff / CELULOZĂ Zellulâre Theorie / TEORIA CELULARĂ 1943 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Zellulektomie / CELULECTOMIE zellulifugal / CELULIFUG zellulipetal / CELULIPET zellvergiftend Faktor / FACTOR CITOTOXIC Zellvermittelte Immunitât / IMUNITATE MEDIATĂ CELULAR Zellwand / PERETE CELULAR Zellzyklus / CICLU CELULAR Zelophobie / ZELOFOBIE Zelotypie / ZELOTIPIE Zelt / CORT Zement / CEMENT Zementdermitis / DERMITĂ DE CIMENT Zementoblast / CEMENTOBLAST Zementoblastoma / CEMENTOBLASTOM Zementoma / CEMENTOM Zementozyt / CEMENTOCIT zentrale Graukerne / NUCLEI CENUŞII CENTRALI zentrale serose Chorioretinitis / CORIORETINITĂ SEROASĂ CENTRALĂ zentrales lymphoides Organ / ORGAN LIMFOID CENTRAL zentrales Nervensystem / SISTEM NERVOS CENTRAL Zentralfurche / SCIZURĂ CENTRALĂ Zentralnervensystem / NEVRAX Zentralparalyse / PARALIZIE CENTRALĂ Zentralsaitensyndrom / SINDROM DE COARDĂ CENTRALĂ zentrifug / CENTRIFUG Zentrifugation / CENTRIFUGARE Zentrifuge / CENTRIFUGĂ zentrifuges symmetrische Erythem / ERITEM CENTRIFUG SIMETRIC Zentriol / CENTRIOL zentripetal / CENTRIPET Zentromer / CENTROMER Zentronukelare Myopathie / MIOPATIE CENTRONUCLEARĂ Zentrosom / CENTROZOM Zentrum / CENTRU Zeolythe / ZEOLIŢI Zephalhydrozel / CEFALHIDROCEL zephalisch / CEFALIC Zerebellare Heredoataxie / EREDOATAXIE CEREBELOASĂ Zerebellare Heredodezenereszenz / EREDODE-GENERESCENŢĂ zerebelos / CEREBELOS Zerebelum / CEREBEL zerebral / CEREBRAL zerebrale Odemkrankheit / SCLEROZĂ CEREBRALĂ SPONGIOASĂ zerebrale Paraplegie / PARAPLEGIE CEREBRALĂ zerebrale Xanthomatose / XANTOMATOZĂ CEREBROTENDINOASĂ Zerebralparese, infantile / HEMIPLEGIE SPASMODICĂ INFANTILĂ Zerebralpeptide / PEPTIDE CEREBRALE zerebrohepatorenales Syndrom / SINDROM CEREBRO-HEPA-TO- RENAL zerebrospinal / CEFALORAHIDIAN zerebrospinal / CEREBROSPINAL zerebrotendinose Xanthomatose / COLESTERINOZĂ CEREBROTENDINOASĂ Zerebrotomie / CEREBROTOMIE Zerebrotonie / CEREBROTONIE Zerebrozide / CEREBROZIDE Zerfahrenheit / CONFUZIE MENTALĂ zerfall (Radioaktive) / DESCREŞTERE RADIOACTIVĂ Zergliederung / ANALIZĂ Zergliederungskunst / ANATOMIE zerquetschend / CONTONDENT ZerreiBen / DILACERARE ZerreiBung / DIVULSIE Zerschlagenheit / CURBATURĂ Zersetzung / DEZINTEGRARE Zerstâubung / PULVERIZARE Zerstaubung / VAPORIZARE Zerstorungswut / CLASTOMANIE Zerteilung / FRACŢIONARE zervikal / CERVICAL Zervikalerweiterung / DILATAŢIE DE COL Zervikalsyndrom / SINDROM CERVICAL Zervikarthrose / CERVICARTROZĂ Zervikobrachial / CERVICOBRAHIAL Zervikobrachialsyndrom / CERVICOBRAHIALGIE Zervikolabial / CERVICOLABIAL Zervikolingual / CERVICOLINGUAL Zervikopexie / CERVICOPEXIE Zervikotomie / CERVICOTOMIE Zervikovaginitis / CERVICOVAGINITĂ Zervikovestibulâr / CERVICOVESTIBULAR Zervikozystopexie / CERVICOCISTOPEXIE Zervix / CERVIX Zervixschleim / GLERĂ CERVICALĂ Zervizitis / CERVICITĂ Zestode / CESTODĂ Zeuge / MARTOR Zeugmatographie / ZEUGMATOGRAFIE Zeugung / PROCREAŢIE Ziegenmeckern / EGOFONIE Ziehl-Neelsen Fârbung / COLORAŢIE ZIEHL-NEELSEN Zielbevolkerung / POPULAŢIE ŢINTĂ Zieltheorie / TEORIA ŢINTEI Zilberdruse / GLANDĂ PINEALĂ ziliar / CILIAR Ziliarmuskellăhmung / CICLOPLEGIE Ziliendiyskinesie / SINDROMUL CILILOR IMOBILI Zimmer / CAMERĂ Zink / ZINC Zinkalismus / ZINCALISM Zinkfinger / DEGET DE ZINC Zinkinsulin / ZINC-INSULINĂ Zinkoide / ZINCOID Zinkose / ZINCOZĂ Zinkvergiftung / ZINCALISM Zinn Zonulle / ZONULĂ ZINN Zinnstaublunge / STANOZĂ zipfel / CUSPID Zirbeldruse / EPIFIZĂ zirbeldruse / PINEAL Zirbelgeschwulst / PINEALOM zircumventrikulăres Organ / ORGANE CIRCUMVENTRICULARE zirkulare Depression / DEPRESIE RECURENTĂ Zirkumflex / CIRCUMFLEX zirrhogen / CIROGEN Zirrhose / CIROZĂ zirrhotisch / CIROTIC zirzinâr / CIRCINAT zischend / STRIDULOS Zision / SCIZIUNE zisternal / CISTERNAL Zisterne / CISTERNĂ Zisternographie / CISTERNOGRAFIE Zisternotomie / CISTERNOTOMIE Zistinurie / CISTINURIE Zistizerkose / CISTICERCOZĂ Zistron / CISTRON Zitrâmie / CITREMIE 1944 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Zftrat / CURAT Zitratâmie / CITRATEMIE Zitronensăure / ACID CITRIC Zitronensâurezyklus / CICLUL ACIDULUI CITRIC Zittern / TREMOR zoliak / CELIAC Zoliakekrankheit / BOALĂ CELIACĂ Zoliakie / CELIACHIE Zolialgie / CELIALGIE Zolioskope / CELIOSCOP Zolioskpie / CELIOSCOPIE Zoliothomie / CELIOTOMIE Zolom / CELOM Zolosomie / CELOSOMIE Zona / ZONA zonale Fettsucht / STEATOMERIE Zonâsthesie / CENESTEZIE Zonăstopathie / CENESTOPATIE Zone / ZONĂ Zonenzentrifugation / CENTRIFUGARE ZONALĂ Zonitis / ZONITĂ Zonula adherens / JONCŢIUNE ADERENTĂ Zonula occludens / JONCŢIUNE ETANŞĂ Zonulfe / ZONULĂ Zonullolysis / ZONULOLIZĂ Zonullotomie / ZONULOTOMIE Zoomanie / ZOOMANIE Zoomorphismus / ZOOMORFISM Zoonose / ZOONOZĂ Zooparasit / ZOOPARAZIT Zoopathie / ZOOPATIE Zoophobie / ZOOFOBIE Zoophylie / ZOOFILIE Zooplankton / ZOOPLANCTON Zoopsie / ZOOPSIE Zoosterine / ZOOSTEROL Zoster Oticus / NEVRALGIA GANGLIONULUI GENICULAT Zoster, zum betreffend / ZOSTERIAN Zosterfbrmig / ZOSTERIFORM Zosterian / ZOSTERIAN Zottenhaut / CORION zottig / VILOS Zottigkeit / VILOZITATE Zucker / ZAHĂR Zuckerkrankheit / DIABET ZAHARAT Zuckung / CONVULSIE Zuckung / SECUSĂ Zuckung / TREPIDAŢIE zufuhrend / AFERENT zufuhrenden schlinge Syndrom / SINDROM DE ANSĂ AFERENTĂ Zug / TRACŢIUNE Zugehorig / PROPRIU Zugel / HABENULA zugeordnet / CONJUGAT Zuhammenziehung / CONTRACŢIE Zunge-Gesicht Fehlbildung / DISPLAZIE LINGUAL-FACIALĂ zungenbein / HIOID Zungenbelag / SABURALĂ Zungendurchtrennend / PERLINGUAL Zungenentzundung / GLOSITĂ Zungenhypoplasie / MICROGLOSIE Zungenkropf / GUŞĂ LINGUALĂ Zungenlosigkeit / AGLOSIE^ Zungenmandel / AMIGDALĂ LINGUALĂ Zungenpapillitis / PAPILITĂ LINGUALĂ Zungenreden / GLOSOLALIE Zungenschmerz / GLOSALGIE Zungen-V / V LINGUAL Zungenwărzchen / PAPILE LINGUALE Zungezeichen / SEMNUL FOSETEI LINGUALE Zuordnung / COORDONARE Zurechnungsfâhigkeit / COMPETENŢĂ zuruckgebliebener / ARIERAT Zusammenarbeit / SINERGIE Zusammenballung / AGLUTINARE Zusammenfugung / SINTEZĂ Zusammengesezt / COMPUS Zusammenhanglosigkeit / INCOERENŢĂ Zusammenschrumpfen / CRISPARE Zusammensinken / COLABA Zusammenwachs / COALESCENŢĂ Zusammenwirkung / SINERGIE Zusammenziehbarkeit / CONTRACTILITATE Zusatz / ANEXE Zustand / STARE Zustand / STATUS Zustimmung / CONSIMŢĂMÂNT Zuverlâssigkeit / FIABILITATE Zuwachs / INCREMENT Zwang / COMPULS1E Zwang / IMPULSIE Zwanghaftigkeit / IMPULSIVITATE Zwangsernâhrung / ALIMENTAŢIE FORŢATĂ Zwangskrankheit / TULBURARE OBSESIV-COMPULSIVĂ zwangs-triebhafte Personlichkeit / PERSONALITATE OBSESIV-COMPULSIVĂ zweibăuchig / DIGASTRIC zweifach / DIPLOID zweifaktor Erblichkeit / EREDITATE BIFACTORIALĂ zweifarbig / DICROMAT Zweifarbigkeit / DICROMATISM Zweigestaligkeit / DIMORFISM Zweigeteiltes Zentrosom / DIPLOZOM zweihomig Gebârmutter / UTER BICORN zweihornig Gebârmutter / UTERUS UNICOLLIS Zweikammerherz / CORD BILOCULAR zweikammerig / BILOCULAR zweikeimig / DIZIGOT zweiphasig / DIFAZIC zweiphoton Absorptionmessung / ABSORBŢIOMETRIE BIFOTONICĂ zweischlăgiger Puls / PULS BIGEMINAT Zweiteilung / DICOTOMIE Zwerchfell / DIAFRAGM Zwerchfellbruch / HERNIE DIAFRAGMATICĂ Zwerchfellschnitt / FRENOTOMIE Zwerg / PITIC Zwergwuchs / NANISM Zwieglidrigkeit / DIMERIE Zwielichtzustand / STARE CREPUSCULARĂ Zwilling / GEAMĂN Zwillinge / GEMENI zwillings / GEMELAR Zwillingslehre / GEMELOLOGIE Zwillingsschwanger / GEMELIPARĂ Zwillingsschwangerschaft / SARCINĂ GEMELARĂ Zwingen / CONSTRÂNGERE Zwinkern / CLIPIRE Zwischenhirn / CREIER INTERMEDIAR Zwischenhirn / DIENCEFAL Zwischenraum / INTERSTIŢIU Zwischenraum / INTERVAL Zwischenrăumlich / INTERSTIŢIAL 1945 INDEX DE TERMENI GERMAN-ROMÂN Zwischenrippenraum / SPAŢIU JNTERCOSTAL Zwischenstoffwechsel / METABOLISM INTERMEDIAR Zwischenwirbelknorpel / FIBROCARTILAJ INTERARTICULAR Zwischenwirbelscheibe / DISC INTERVERTEBRAL Zwischenwirbelscheibeentfemung / DISCECTOMIE Zwischenwirbelscheibeentzundung / DISCITĂ Zwischenwirbelscheibeerkrankung / DISCOPATIE Zwischenzâhnewărzchen / PAPILĂ INTERDENTARĂ Zwischenzahnseptum / SEPT INTERDENTAR Zwischenzeit / INTERVAL Zwitter / ANDROGIN Zwitter / HERMAFRODIT Zwitterbildung / HERMAFRODITISM Zwitterdruse / OVOTESTIS Zwitterion / ZWITTERION Zwittertum / ANDROGINIE Zwittrig / INTERSEXUAT Zwittrigkeit / INTERSEXUALITATE Zwolffingedarm / DUODEN Zwolffingedarmentzundung / DUODENITĂ Zwblffingerdarmwărzchen / PAPILE DUODENALE zyariogen / CIANOGEN Zyanopsie / CIANOPSIE Zyanose / CIANOZĂ Zygapophysis / ZIGAPOFIZĂ Zygodaktylie / ZIGODACTILIE zygomatisch / ZIGOMATIC Zygote / OOCHINET Zyklin / CICLINĂ zyklisch / CICLIC zyklische Krankheit / BOALĂ CICLICĂ Zyklisches Guanosinmonophosphat / GMP CICLIC Zyklisches Guanosinmonophosphat / GUANOZIN-3'-5'-MONO-FOSFAT CICLIC Zyklite / CICLITĂ Zyklodiathermie / CICLODIATERMIE Zykloergometer / CICLOERGOMETRU Zyklopie / CICLOPIE Zyklothyme Depression / DEPRESIE ENDOGENĂ Zyklothymie / CICLOTIMIE Zyklotron / CICLOTRON Zylinder / CILINDRU Zylindrom / CILINDROM Zylindrurie / CILINDRURIE Zymodeme / ZIMODEM Zymogen / ZIMOGEN Zymogenzelle / CELULĂ ZIMOGENĂ Zymogramm / ZIMOGRAMĂ Zymotisch / ZIMOTIC Zystadenoma / CHISTADENOM Zystadenoma / CISTADENOM Zystadenome der Brustdruse / FIBROADENOMATOZĂ CHISTICĂ A SÂNILOR Zyste / CHIST Zystein / CISTEINĂ Zystektasie / CISTECTAZIE Zystektomie / CHISTECTOMIE Zystektomie / CISTECTOMIE Zystin / CISTINĂ Zystinose / CISTINOZĂ zystisch / CISTIC zystische Fibrose / FIBROZĂ CHISTICĂ zystische Leberkrankheit / BOALĂ CHISTICĂ A FICATULUI zystische Lungenkrankheit / BOALĂ CHISTICĂ A PLĂMÂNULUI zystische Mammakrankheit / BOALĂ CHISTICĂ A MAMELEI zystische Medianekrose / MEDIANECROZĂ CHISTICĂ IDIOPATICĂ Zystitis / CISTITĂ Zysto(r)rhagie / CISTORAGIE Zystographie / CHISTOGRAFIE Zystographie / CISTOGRAFIE Zystoma / CHISTOM Zystomanometrie- / CISTOMANOMETRIE Zystometrie- CISTOMETRIE Zystopexie / CISTOPEXIE Zystoplastik / CISTOPLASTIE Zystoplegie / CISTOPLEGIE Zystopyelographie / CISTOPIELOGRAFIE Zystosarcoma / CISTOSARCOM Zystoskope / CISTOSCOP Zystoskopie / CISTOSCOPIE Zystostomie / CISTOSTOMIE Zystozele / CISTOCEL Zytoarchitektonik / CITOARHITECTONICĂ Zytochemie / CITOCHIMIE Zytochrome / CITOCROM Zytochromoxidase / CITOCROMOXIDAZĂ Zytodiagnostik / CITODIAGNOSTIC Zytogenetik / CITOGENETICĂ Zytogramm / CITOGRAMĂ Zytokeratin / CITOKERATINE Zytokin / CITOKINĂ Zytokinese / CITOKINEZĂ Zytologie / CITOLOGIE Zytolyse / CITOLIZĂ Zytolysin / CITOLIZINĂ zytolytisch / CITOLITIC Zytomegalovirus / CITOMEGALOVIRUS Zytometrie / CITOMETRIE Zytopathie / CITOPATIE Zytopatogenisch / CITOPATOGEN Zytopatologie / CITOPATOLOGIE Zytopenie / CITOPENIE Zytopherese / CITOFEREZĂ Zytophluorometrie / CITOFLUOROMETRIE Zytoplasma / CITOPLASMĂ zytoplasmatische Hereditât / EREDITATE CITOPLASMATICĂ ZytoplasmenschluB / INCLUZIUNI CITOPLASMATICE Zytopunktion / CITOPUNCŢIE Zytosiderosis / CITOSIDEROZĂ Zytosin / CITOZINĂ Zytoskelett / CITOSCHELET Zytosol / CITOSOL zytosolisch / CITOSOLIC zytostatisch / CITOSTATIC Zytosteatonekrose / CITOSTEATONECROZĂ zytotaktisch / CITOTACTIC Zytotaxie / CITOTAXIE Zytotaxigenisch / CITOTAXIGEN Zytotaxin / CITOTAXINĂ Zytotoxin / CITOTOXINĂ zytotoxisch / CITOTOXIC Zytotoxizităt / CITOTOXICITATE Zytotrophoblast / CITOTROFOBLAST zytotropisch / CITOTROP Zytotropism / CITOTROPISM Zytratdextrose Antikoagulantes Losung / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ CITRAT DEXTROZA Zytratphosphatdextrose Antikoagulantes Losung / SOLUŢIE ANTICOAGULANTĂ CITRAT FOSFAT DEXTROZĂ Zytriarte Locke Losung / SOLUŢIE LOCKE CITRATATĂ 1946 XV. INDEX DE NUME PROPRII NB: pentru numele proprii care se află menţionate doar în textul definiţiilor a fost scris termenul intrare în a cărui definiţie se află numele propriu semnalat. A Aaron: v. semn Aaron. Aarskog: v. sindrom Aarskog. Abadie: v. semn Abadie. Abbott: v. sindrom Rokitansky-Maud-Abbott. Abderhalden: v. sindrom Abderhalden-Fanconi. Abercombrie: v. 1) degenerescenţă; 2) sindrom Abercombrie. Abrahams: v. semn Abrahams. Abrams: v. radionică. Abrikosov: v. tumoră Abrikosov. Abt: 1) limfohistiocitoză familială; 2) v. sindrom Abt-Letterer-Siwe. Achard: v. 1) diabet al femeilor cu barbă; 2) sindrom Achard-Thiers; 3) test Achard-Castaigne. Achenbach: v. 1) apoplexie digitală; 2) sindrom Achenbach; 3) sindrom Apert-Gallais; 4) test pentru albumină. Achor: v. sindrom Achor-Smith. Ackerman: v. sindrom Ackerman. Adair Dighton: v. Dighton. Adamantiades: v. sindrom Adamantiades. Adam: v. cartilaj tiroid. Adams: v. 1) boală Adams-Stokes; 2) boală Lenegre; 3) mio-clonie; 4) puls lent permanent; 5) semn Adams-Foley; 6) sindrom Adams-Stokes; 7) sindrom Bickers-Adams; 8) sindrom Lance-Adams; 9) sindrom Morgagni-Adams-Stokes. Addis: v. 1) probă Addis; 2) probă Addis-Hamburger; 3) test Addis. Addison: v. 1) amenoree; 2) APECED; 3) boală Addison; 4) boală Addison-Biermer; 5) boală Addison-Gull; 6) caşexie bronzată; 7) cortizon; 8) insuficienţă suprarenală; 9) melanism; 10) melanogeneză; 11) semn Rogoff; 12) sindrom Bernard-Sergent; 13) şoc; 14) test Cutler-Power-Wilder. Adema: v. boală ADEMA. Ades: v. sindrom Ades. Adie: 1) pupilotonie; 2) v. sindrom Adie. Adler: v. test Adler-Reimann. Adson: v. 1) manevră Adson; 2) semn Adson; 3) test Adson. Agnese: v. Di Sânt1 Agnese. Ahile: v. 1) fotomotograf; 2) reflex ahilean; 3) reflexogramă ahileană; 4) tendinită; 5) tendonul Ahile; 6) xantomatoză cere-brotendinoasă; 7) tenotom. Ahlquist: v. receptori adrenergici. Ahumada: v. sindrom Ahumada-del Castillo. Aicardi: v. 1) agenezie; 2) sindrom Aicardi. Aikens: v. boală MacLetchie-Aikens. Akureyri: v. boală Akureyri. Alagille: v. 1) boală Alagille; 2) ductopenie; 3) sindrom Alagille. Alajouanine: v. 1) semn Alajouanine-Thurel; 2) sindrom Foix-Alajouanine. Aland: v. sindrom Aland. Albee: v. operaţie Albee. Albers-Schonberg: v. 1) boală Albers-Schonberg; 2) mieloscle-roză. Albinus: v. 1) muşchi epicranial; 2) muşchi scalen mic. Albot: v. semn Albot. Albright: v. 1) acidoză tubulară Albright; 2) boală Albright; 3) cretinism; 4) osteodistrofie ereditară Albright; 5) rezistenţă hormonală; 6) sindrom Albright; 7) sindrom Albright-McCune-Sternberg; 8) sindrom Butler-Albright; 9) sindrom Forbes-Albright; 10) sindrom McCune-AIbright; 11) sindrom Seabrigh Bantam. Aldrich: v. sindrom Wiskott-AIdrich. Aleksandrov: v. semn Aleksandrov. Alexander: v. 1) boală Alexander; 2) posturologie. Alezzandrini: v. sindrom Alezzandrini. Alfred de Musset: v. de Musset. Alger: v. d'Alger. Allan: v. 1) acidurie argininosuccinică; 2) sindrom Allan. Alleman: v. sindrom Alleman. Allen: v. 1) semn Allen-Checkley; 2) sindrom Masters-Allen; 3) test Allen. Allis: v. semn Allis. Almeida: v. boală Lutz-Splendore-Almeida. Almen: v. test pentru albumină. Alper: v. test pentru albumină. Alpers: v. boală Alpers. Alport: v. sindrom Alport. Alstead: v. semn Alstead. Alstrom: v. 1) boală Alstrom-Leber; 2) boală Alstrom-Olsen; 3) nevrită optică; 4) sindrom Alstrom. Althausen: v. test Althausen. Alzheimer: v. 1) amiloid; 2) angiopatie amiloidă; 3) atrofie cerebrală; 4) boală Alzheimer; 5) boală Kraepelin; 6) boală Pick; 7) clusterină; 8) demenţă; 9) demenţă Alzheimer; 10) demenţa boxerilor; 11) demenţă primară degenerativă; 12) leucoaraioză; 13) MAP; 14) presenilină; 15) proteină tau; 16) scleroză Alzheimer; 17). sindrom Godot. Alzial: v. sindrom Dufier-Alzial. Amalric: v. 1) sindrom Amalric; 2) sindrom Amalric-Dial-linas. Amat: v. semn Amat. Amato: v. d'Amato. Ambard: v. clearance. Amici: v. spectroscop. Ammon: v. 1) cornul lui Ammon; 2) sclere albastre; 3) semn Ammon. Amons: v. test Amons. Ampere: v. cibernetică. Amsler: v. 1) test Amsler; 2) test Amsler-Huber; 3) test cu flu-oresceină. Amussat: v. semn Amussat. Andersen: v. 1) boală Andersen; 2) sindrom Andersen. Anderson: v. 1) boală Anderson; 2) sindrom Anderson. Andre Thomas: v. Thomas. Andrews: v. 1) boală Andrews; 2) sindrom Christian-Andrews-Conneally; 3) test Andrews. Angelman: v. sindrom Angelmann. Angelucci: v. sindrom Angelucci. Anghelescu: v. semn Anghelescu. Ângstrom: v. Ângstrom. Anstie: v. test Anstie. 1947 INDEX DE NUME PROPRII Antley: v. sindrom Antley-Bixler. Anton: v. 1) semn Anton; 2) sindrom Anton-Babinski; 3) sindrom parietal. Apelt: v. reacţie Nonne-Apelt. Apert: v. 1) acrocefalosindactilie; 2) boală Apert; 3) boală Apert-Crouzon; 4) semn Apert; 5) sindrom Apert; 6) sindrom Apert-Gallais; 7) sindrom suprarenogenital. Apgar: v. 1) indice Apgar; 2) scor Apgar; 3) test Apgar. Apitz: v. paraproteină. Apley: v. semn Apley. Applebaum: v. boală Recklinghausen-Applebaum. Ara: v. reacţie Takata-Ara. Aran: v. boală Aran-Duchenne. Archibald: v. semn Archibald. Ardmore: v. boală Ardmore. Argentina: febră hemoragică de Argentina. Argonz: v. sindrom Argonz-Del Castillo. Argyll Robertson: v. Robertson. Arhimede: v. urometru. Arias-Stella: v. reacţie Arias-Stella. Arkless: v. sindrom Arkless-Graham. Armstrong: v. 1) arenavirus; 2) boală Armstrong; 3) corio-meningită; 4) meningită limfocitară benignă. Arneth: v. 1) formulă Arneth; 2) semn Arneth. Arnold: v. 1) algie craniofacială; 2) boală Arnold; 3). boală Arnold-Chiari. Arnstein: v. boală Arnstein. Arrilaga: v. sindrom Ayerza-Arrilaga. Arroyo: v. semn Arroyo. Arthus: v. 1) boala complexelor imune; 2) fenomen Arthus; 3) hipersensibilitate; 4) reacţie Arthus. Asboe-Hansen: v. 1) boală Asboe-Hansen; 2) dermatită buloasă keratogenă. Aschaffenburg: v. semn Aschaffenburg. Ascher: v. sindrom Ascher. Aschheim: v. 1) reacţie Aschheim-Zondek; 2) reacţie de sarcină; 3) test Aschheim-Zondek. Aschner: v. semn Aschner. Aschoff: v. 1) blocante de canale calcice; 2) inimă; 3) joncţiune atrioventriculară; 4) metropatie; 5) nod Aschoff-Tawara; 6) nodal; 7) pancardită; 8) ritm atrioventricular; 9) supraven-tricular. Asherman: v. sindrom Asherman. Aslan: v. gerontologie. Assmann: v. infiltrat Assmann. Aubry: v. test Bing-Aubry. Auenbrugger: v. semn Auenbrugger. Auer: v. corpi Auer. Auerbach: v. 1) boală Hirschsprung; 2) colecistokinin-pancreozi-mină; 3) plex mienteric Auerbach; 4) megacolon. Aufrecht: v. semn Aufrecht. Aujeszky: v. boală Aujeszky. Auspitz: v. 1) psoriazis; 2) semn Auspitz. Austin Flint: v. Flint. Australia: v. 1) antigen; 2) antigen Australia. Avellis: v. sindrom Avellis. Avogadro: v. 1) ion-gram; 2) legea Avogadro; 3) masă moleculară; 4) mol; 5) număr; 6) osmol. Axenfeld: v. 1) sindrom Axenfeld; 2) test pentru albumină. Ayer: v. test Tobey-Ayer. Ayerza: v. 1) boală Ayerza; 2) sindrom Ayerza; 3) sindrom Ayerza-Arrilaga. Azore: v. boală Azore B Baastrup: v. 1) boală Baastrup; 2) osteoartroză interspinoasă. Babeş: v. Babesia. Babcock: v. operaţie Babcock. Babington: v. boală Babington. Babinski: v. 1) anosodiaforie; 2) anosognozie; 3) boală Pelizaeus-Merzbacher; 4) paraplegie spasmodică familială Strumpell-Lorrain; 5) pitiatism; 6) probă Babinski; 7) reflex Babinski; 8) reflex cutanat plantar; 9) reflex inversat; 10) semn Babinski; 11) semn Gonda; 12) sindrom Anton-Babinski; 13) sindrom Babinski; 14) sindrom Babinski-Frohlich; 15) sindrom Babinski-Nageotte; 16) sindrom de con terminal; 17) sindrom de decorticare; 18) sindrom Babinski-Vaquez; 19) sindrom Cestan-Chenais; 20) sindrom Pashayan-Putterman; 21) test Babinski-Weil; 22) sindrom parietal. Baccelli: v. semn Baccelli. Bachmann: v. bloc cardiac. Baehr: v. boală Baehr-Schiffrin. Bailey: v. sindrom Dott-Bailey. Baillarger: v. semn Baillarger. Bairnsdale: v. ulcer Bairnsdale. Baker: v. sindrom Charcot-Weiss-Baker. Bakey: v. De Bakey. Bakwin: v. 1) osteoclazie familială; 2) sindrom Bakwin-Eiger. Balcani: v. nefropatie endemică balcanică. Balfour: v. 1) boală Balfour; 2) clorom. Balint: v. 1) sindrom Balint; 2) sindrom parietal. Ballance: v. semn Ballance. Ballet: v. semn Ballet. Ballingall: v. boală Ballingall. Balo: v. 1) encefalită concentrică Balo; 2) leucoencefalită. Bamatter: v. sindrom Bamatter. Bamberger: v. 1) boală Bamberger; 2) boală Marie-Bamberger; 3) osteoartropatie hipertrofiantă pneumică; 4) sindrom Marie-Bamberger. Bamle: v. boală Bamle. Bang: v. boală Bang. Bannister: v. boală Bannister. Bannwarth: v. sindrom Bannwarth. Bantam: v. Seabright Bantam. Banti: v. 1) anemie Banti; 2) boală Banti; 3) hepatosplenome-galie; 4) noduli Gamna-Gandy; 5) sindrom Banti. Banting: v. insulină. Barakat: v. sindrom Barakat. Bârăny: v. 1) nistagmus; 2) nistagmus caloric (nistagmus, 1); 3) probă Bârăny; 4) reacţie vestibulară calorică; 5) semn Bârăny. Barber: v. 1) boală Barber; 2) dermatoză Barber. Barcoo: v. 1) boală Barcoo; 2) ulcer de deşert. Bard: v. semn Bard. Bardet: v. 1) degenerescenţă diencefalo-retiniană; 2) hipogo-nadism; 3) sindrom Bardet-Biedl; 4) sindrom Biemond; 5) sindrom Laurence-Moon-Bardet-Biedl. Bareggi: v. reacţie Bareggi. Barlow: v. 1) boală Barlow; 2) boală Moeller-Barlow; 3) osteo-patie hemoragică primitivă; 4) sindrom Barlow. Barmah Forest: v. virus Barmah Forest. Baron: v. semn Baron. Barr: v. 1) corpuscul Barr; 2) histiocitoza cu celule non-Langerhans; 3) receptori pentru complement; 4) sex nuclear; 5) sindrom Barr; 6) sindrom de oboseală cronică; 7) virus Epstein-Barr; 8) virus oncogen; 9) tumoră Burkitt. Barral: v. test pentru albumină. Barraquer: v. boală Barraquer-Simons. Barre: v. 1) poliradiculonevrită; 2) probă Barre; 3) semn Barre; 4) sindrom Barre-Lieou; 5) sindrom Guillain-Barre. Barrett: v. 1) esofag Barrett; 2) reflux gastroesofagian; 3) sindrom Barrett; 4) ulcer Barrett. Barriere: v. boală Bureau-Barriere. Bart: v. hemoglobină (3). Bartenwerfer: v. 1) disostoză; 2) sindrom Bartenwerfer. Bartholin: v. 1) bartholinită; 2) glanda Bartholin; 3) vaginită. 1948 INDEX DE NUME PROPRII Bartter: v. 1) alcaloză; 2) diabet renal; 3) hipokaliemie cronică familială cu hiperkaliurie; 4) sindrom Bartter; 5) sindrom Schwartz-Bartter. Basedow: v. 1) amenoree; 2) antiperoxidază tiroidiană; 3) autoimunitate; 4) basedowian; 5) boală autoimună; 6) boală Basedow; 7) boală Basedow-Graves; 8) exoftalmie; 9) gută basedowiană; 10) hipertiroidism; 11) iod131; 12) izotermie cutanată; 13) miopatie tireotoxică; 14) mixedem circumscris; 15) scintigrafie tiroidiană; 16) semn Abadie; 17) semn Ballet; 18) semn Becker; 19) semn Boston; 20) semn Basedow; 21) semn Enroth; 22) semn Gifford; 23) semn Griffith; 24) semn Grocco; 25) semn Jendrassik; 26) semn Joffroy; 27) semn Knies; 28) semn Kocher; 29) semn Mann; 30) semn Mărie; 31) semn Moebius; 32) semn Riesman; 33) semn Rosenbach; 34) semn Snellen; 35) semn Stellwag; 36) semn Tellais; 37) semn Vigouroux; 38) sindrom Diamond; 39) test la epinefrină; 40) tireotoxicoză; 41) tiroidism. Basel: v. boală Basel. Bass: v. 1) sindrom Bass; 2) sindrom brahimezo-dactilie-dis-plazie ungveală. Bassen: v. sindrom Bassen-Kornzweig. Bassini: v. operaţie Bassini. Bassler: v. semn Bassler. Bastedo: v. semn Bastedo. Bateman: v. 1) boală Bateman; 2) purpură senilă Bateman. Batten: v. 1) boală Batten; 2) boală Batten-Mayou. Battle: v. semn Battle. Bauer: v. 1) probă de galactozurie provocată; 2) probă Bauer; 3) test Bauer. Bauhin: v. valvulă Bauhin. Baumgarten: v. 1) boală Cruveilhier-Baumgarten; 2) cap de meduză; 3) sindrom Cruveilhier-Baumgarten; 4) suflu Cruveilhier-Baumgarten. Bauvieux: v. sindrom Bauvieux. Bayer: v. 1) test pentru acetonurie; 2) test Bayer. Bayes: v. diagnostic. Bayle: v. boală Bayle. Bayliss: v. secretină. Bazex: v. 1) acrokeratoză paraneoplazică; 2) sindrom Bazex. Bazy: v. 1) boală Bazy; 2) puncte Bazy; 3) semn Bazy. Bâcov: patologie corticoviscerală. Beals: v. 1) auriculo-osteodisplazie; 2) sindrom Beals; 3) sindrom Beals-Hecht. Bean: v. sindrom Bean. Bearn: v. sindrom Beam-Kunkel-Slater. Beau: v. 1) linii Reil-Beau; 2) sindrom Beau. Beaunis: v. semn Beaunis. Beauvais: v. boală Beauvais. Beauvieux: v. boală Beauvieux. Bechterew: v. von Bechterew. Beck: v. triadă Beck. Becker: v. 1) polialelism; 2) semn Becker. Beckwith: v. sindrom Beckwith-Wiedemann. Beclard: v. semn Beclard. Becquerel: v. Becquerel. Bednar: v. afte Bednar. Beer: v. 1) colorimetrie; 2) fotocolorimetrie; 3) legea Lambert-Beer. Beevor: v. semn Beevor. Beh9et: v. 1) aftoză; 2) boală Behget; 3) pathergy-test; 4) sindrom Behget; 5) boală sistemică; 6) spondiloartropatie. Behier: v. semn Behier-Hardy. Behr: v. 1) boală Behr; 2) degenerescenţă eredomaculară; 3) sindrom Behr. Behre: v. test pentru acetonurie. Behring: v. legea Behring. Bek: v. boală Kashin-Bek. Bell: v. 1) legea Bell; 2) legea Bell-Magendie; 3) paralizie Bell; 4) semn Bell; 5) semn Charles Bell. Bence-Jones: v. 1) albumozurie; 2) paraproteină; 3) proteină Bence-Jones; 4) mieiom; 5) mieiom multiplu; 6) reacţie Bencc Jones. Benedict: v. 1) soluţie Benedict; 2) test pentru acetonurie. Benedikt: v. 1) boală Benedikt; 2) sindrom Benedikt; 3) sindrom de nucleu roşu. Bengal: v. probă cu roz Bengal. Benkiser: v. sindrom Benkiser. Bennett: v. fractură Bennett. Bennhold: v. probă Bennhold. Bensaude: v. sindrom Launoise-Bensaude. Benson: v. boală Benson. Berger: v. 1) boală Berger; 2) hernie crurală; 3) semn Berger. Bergh: v. van den Bergh. Bergman: v. semn Bergman. Bergonie: v. legea Bergonie-Tribondeau. Bergson: v. râs. Berlin: v. sindrom Berlin. Bernard: v. 1) boală Alpers; 2) distrofie; 3) distrofie tromboci-tară hemoragică congenitală; 4) glicemie; 5) mediu intern; 6) secreţie internă; 7) sindrom Bernard-Sergent; 8) sindrom Bernard-Soulier; 9) sindrom Claude Bernard; 10) sindrom Claude Bernard-Horner; 11) sindromul plachetelor gigante; 12) sindrom Pancoast-Tobias; 13) sindrom Pourfour du Petit; 14) sindrom Raeder; 15) sindrom Villaret; 16) test Bernard. Bernhardt: v. boală Bernhardt. Bernheim: v. sindrom Bernheim. Bernstein: v. test Bernstein. Berrardinelli: v. sindrom Seip-Berrardinelli. Berthelot: v. test Berthelot. Bertolotti: v. sindrom Bertolotti. Berzelius: v. test pentru albumină. Besnier: v. 1) boală Besnier-Boeck-Schaumann; 2) boală Besnier-Kaposi-Libman-Sacks; 3) limfogranulomatoză; 4) lupus pernia; 5) miliar; 6) neurodermatoză; 7) prurigo; 8) prurigo Besnier; 9) reticuloză; 10) sindrom Boeck. Bespaloff: v. semn Bespaloff. Bessel-Hagen: v. boală Bessel-Hagen. Best: v. 1) boală Best; 2) boală Stargardt; 3) carmin; 4) degenerescenţă eredomaculară; 5) insulină. Beth Vincent: v. 1) probă Simonin; 2) Vincent. Betz: v. 1) celulă Betz; 2) mioglobinurie; 3) sindrom Meyer-Betz. Beuren: v. 1) sindrom Beuren; 2) sindrom Williams-Beuren; 3) stenoză aortică. Beurmann: v. boală Beurmann-Gougerot. Bezold: v. semn Bezold. Bianchi: v. 1) boală Epinger-Bianchi; 2) sindrom Bianchi. Bianco: v. 1) boală Silvestroni-Bianco; 2) talasemie. Blchat: v. bulă grăsoasă Bichat. Bickers: v. sindrom Bickers-Adams. Biederman: v. semn Biederman. Biedl: v. 1) degenerescenţă diencefalo-retiniană; 2) hipogo-nadism; 3) sindrom Bardet-Biedl; 4) sindrom Biemond; 5) sindrom Laurence-Moon-Bardet-Biedl. Bielschowsky: v. 1) boală Bielschowsky-Jansky; 2) semn Bielschowsky; 3) test Bielschowsky. Biemond: v. sindrom Biemond. Biermer: v. 1) anemie Biermer; 2) autoimunitate; 3) boală Addison-Biermer; 4) boală Biermer; 5) diseritropoieză; 6) glosită Hunter; 7) paloare; 8) pernicios; 9) scleroze combinate; 10) semn Biermer; 11) sindrom neuroanemic; 12) sindromul fibrelor lungi; 13) test Schilling; 14) transferină; 15) vitamină B12. Biernacki: v. semn Biernacki. Biett: v. 1) boală Biett; 2) lupus eritematos diseminat. Biggs: v. test Biggs-Douglas. Biglieri: v. 1) sindrom Biglieri; 2) sindrom suprarenogenital. Bignami: v. 1) boală Marchiafava-Bignami; 2) necroză centrală a corpului calos. Bikele: v. semn Bikele. 1949 INDEX DE NUME PROPRII Billrcth: v. 1) boala Billroth; 2) bosls Billroth-Winrvvarter; 3) operaţie Billroth; 4) sindrom de ansă aferentă; 5) sindrom Billroth. Blnda: v. semn Binda. Bindley: v. sindrom Bindley-Johnson. Binet: v. 1) probă Binet-Simon; 2) test Binet. Bing: v. 1) macroglobulinemie Waldenstrom; 2) sindrom Bing-Horton; 3) sindrom Bing-Neel; 4) sindrom Taussig-Bing; 5) test Bing-Aubry. Binswanger: v. 1) boală Binswanger; 2) demenţă Binswanger; 3) encefalopatie Binswanger; 4) leucoaraioză; 5) sindrom Binswanger. Biot: v. 1) legea Biot; 2) polarimetru; 3) respiraţie Biot. Birber: v. operaţie Birber-Jianu. Bird: v. 1) semn Bird; 2) ventilaţie asistată. Bitner: v. oncovirus. Bitot: v. 1) boală Bitot; 2) pete Bitot. Bittorf: v. reacţie Bittorf. Bixler: v. 1) sindrom Antley-Bixler; 2) sindrom Bixler. Bjerrum: v. scotom Bjerrum. Bjork: v. sindrom Bjork. Bjornstad: v. sindrom Bjornstad. Bjorum: v. boală Bjorum. Black: v. carie dentară. Blackberg: v. test Blackberg-Wanger. Blackfan: v. 1) boală Blackfan-Diamond; 2) sindrom Blackfan-Diamond. Blalock: v. şunt. Blanc: v. sindrom Bonnet-Blanc-Dechaume. Blând: v. sindrom Bland-White-Garland. Blanquet: v. probă Blanquet-Meyniel. Blaze: v. De La Blaze. Bleuler: v. 1) complex; 2) schizofrenie. Blizzard: v. sindrom Johanson-Blizzard. Bloch: v. reacţie Bloch. Bloodgood: v. boală Bloodgood. Bloom: v. 1) nanism esenţial; 2) sindrom Bloom. Blount: v. boală Blount. Blum: v. 1) sindrom Blum; 2) test pentru albumină; 3) trisimp-tom Gougerot. Blumberg: v. 1) icron; 2) semn Blumberg. Blumenthal: v. boală Blumenthal. Blumer: v. adenopatie Blumer. Bocea: v. test Bocea. Bock: v. 1) hidroa; 2) tubercul Bock. Bodansky: v. unitate Bodansky. Boeck: v. 1) boală Besnier-Boeck-Schaumann; 2) limfogranulo-matoză; 3) lupus pernio; 4) miliar; 5) reticuloză; 6) sindrom Boeck. Boedeker: v. test pentru albumină. Boerhaave: v. sindrom Boerhaave. Bogdan: v. boală Bogdan-Buday. Bogorad: v. sindrom Bogorad. Bohr: v. efect Bohr. Boinet: v. semn Boinet. Bolivia: v. febră hemoragică de Bolivia. Bollack: v. semn Bollack. Bonain: v. soluţie Bonain. Bonduelle: v. boală Bonduelle. Bongiovanni: v. 1) sindrom Bongiovanni; 2) sindrom suprarenogenital. Bonhoeffer: v. semn Bonhoeffer. Bonieland: v. boală Bonieland. Bonnet: v. 1) semn Bonnet; 2) sindrom Bonnet-Blanc- Dechaume; 3) sindrom Bonnet-Charles. Bonnevie: v. sindrom Bonnevie-UIIrich. Bonnier: v. 1) semn Bonnier; 2) sindrom Bonnier. Book: v. sindrom Bodk. Borchgrevink: v. test Borchgrevink. Bordet: v. 1) baci! Bor det-Gengou; 2) reactivare; 3) reacţie Bor-det-Gengou; 4) reacţie Bordet-Wasserman; 5) reacţie de fixare a complementului; 6) sifilis; 7) tabes. Borelli: v. capilaritate. Borjeson: v. sindrom Borjeson-Forssman-Lehmann. Borna: v. boală din Borna. Bornholm: v. boală din Bornholm. Bornstein: v. principiu Bornstein. Borsieri: v. semn Borsieri. Boston: v. 1) semn Boston; 2) test pentru albumină. Bosviel: v. 1) apoplexia luetei; 2) boală Bosviel. Botallo: v. 1) canal Botallo; 2) foramen; 3) orificiu Botallo; 4) septum secundum; 5) sindrom Halipre. Botcazo: v. sindrom Dide-Botcazo. Bouchard: v. 1) boală Bouchard; 2) noduli Bouchard. Bouchet: v. 1) boală Bouchet; 2) boală Bouchet-Gsell. Bouillaud: v. 1) artrită reactivă; 2) boală Bouillaud-Sokolsky; 3) semn Bouillaud; 4) sindrom Bouillaud; 5) streptococcus pyo-genes. Bourdet: v. 1) boală Fauchard-Bourdet; 2) gingivită expulzivă. Bourgeois: v. sindrom Grisel-Bourgeois. Bourneville: v. 1) boală Bourneville; 2) facomatoză; 3) scleroză tuberoasă (Bourneville); 4) tumori Koenen. Bouveret: v. 1) boală Bouveret; 2) boală Bouveret-Hoffman; 3) semn Bouveret; 4) sindrom Bouveret; 5) tahicardie paroxistică supraventriculară esenţială. Bowen: v. 1) boală Bowen; 2) cancer cutanat; 3) dermatoză precanceroasă Bowen; 4) diskeratoză. Bowlby: v. etologie umană. Bowman: v. test Vissher-Bowman. Bowmann: v. 1) boală Reis-Bucklers; 2) capsulă Bowmann; 3) cornee; 4) glomerul renal; 5) glomerulonefrită rapid progresivă; 6) membrană Bowmann; 7) rinichi; 8) ultrafiltrat glomerular. Boyce: v. semn Boyce. Boyden: v. 1) prânz Boyden; 2) probă Boyden. Bozzolo: v. 1) boală Bozzolo; 2) semn Bozzolo. Braille: v. scriere Braille. Brailsford: v. 1) acrodisplazie; 2) boală Brailsford. Branham: v. semn Branham. Brasdor: v. semn Brasdor. Braun: v. 1) cârlig; 2) test pentru acetonurie. Braunwald: v. semn Braunwald. Braxton Hicks: v. Hicks. Bray: v. efect microfonic. Brennemann: v. sindrom Brennemann. Brenner: v. tumoră Brenner. Bret: v. sindrom Janus. Brill: v. 1) boală Brill; 2) boală Brill-Symmers; 3) boală Brill-Zinsser; 4) boală Lederer-Brill; 5) limfom gigantofolicular; 6) tifos resurgent. Brinton: v. boală Brinton. Briquet: v. sindrom Briquet. Brissaud: v. sindrom Brissaud-Marie. Bristowe: v. 1) sindrom Bristowe; 2) sindrom de corp calos. Broadbent: v. 1) inundaţie ventriculară; 2) semn Broadbent; 2) semn Broadbent inversat. Broca: v. 1) afazie Broca; 2) afazie motorie; 3) afazie totală; 4) boală Broca; 5) disprozodie; 6) lob frontal; 7) mutism. Brock: v. 1) semn Brock; 2) sindrom Brock. Brooke: v. tumora Brooke. Brockenbrough: v. semn Brockenbrough. Brocq: v. 1) boală Duhring-Brocq; 2) pemfigoide. Brodie: v. 1) abces; 2) boală Brodie; 3) probă Brodie-Trende-lenburg; 4) tumoră Brodie. Brodmann: v. 1) arie; 2) arii Brodmann. Brown: v. 1) probă la frig; 2) probă Hines-Brown; 3) test Gardiner-Brown; 4) test Hines-Brown. 1950 INDEX DE NUME PROPRII Brown-Sequard: v. 1) paralizie Brown-Seguard; 2) sindrom Brown-Sequard; 3) sindrom de compresiune medulară. Bruch: v. boală Conor-Bruch. Bruck: v. reacţie Bruck. Brudzinski: v. semn Brudzinski. Brugada: v. sindrom Brugada. Briigge: v. sindrom Fischer-Brugge. Brunaţi: v. semn Brunaţi. Bruns: v. 1) ataxie frontală Bruns; 2) sindrom Bruns; 3) sindrom de lob frontal. Brunschwig: v. operaţie Brunschwig. Brunsting: v. sindrom Brunsting. Brushfield: v. 1) pete Brushfield; 2) semn Brushfield. Bruton: v. 1) agamaglobulinemie; 2) boală Bruton. Buchem: v. Van Buchem. Biicklers: v. 1) boală Reis-Bucklers; 2) distrofie corneeană. Buckley: v. 1) sindrom Buckley; 2) sindrom Job-Buckley. Bucky: v. etimol. buckyterapie. Bucy: v. sindrom Kluver-Bucy. Buday: v. boală Bogdan-Buday. Budd: v. 1) boală Budd-Chiari; 2) sindrom Budd-Chiari. Budin: v. semn Budin. Buerger: v. 1) boală Buerger; 2) probă Buerger-Muller; 3) semn Buerger; 4) trombangeită obliterantă. Buhl: v. von Buhl. Bumke: v. semn Bumke. Bunnell: v. 1) mononucleoză infecţioasă; 2) reacţie Paul-Bunnell-Hăngănuţiu; 3) test Paul-Bunnell-Hăngănuţiu. Burchardt: v. reacţie Liebermann-Burchardt. Burdach: v. sindromul fibrelor lungi. Bureau: v. boală Bureau-Barriere. Buren: v. Van Buren. Biirger: v. 1) boală Burger-Grutz; 2) sindrom Burger-Grutz. Burk: v. reprezentare Lineweaver-Burk. Burkitt: v. 1) boală Burkitt; 2) boală Marek; 3) Herpesviridae; 4) limfom Burkitt; 5) sindrom de imunodeficienţă dobândită; 6) tumoră Burkitt; 7) virus Epstein-Barr. Burnet: v. 1) boală Derrick-Burnet; 2) reacţie Burnet. Burnett: v. 1) sindrom Burnett; 2) supraveghere imunologică. Burnstein: v. probă Bumstein. Burton: v. lizereu Burton (gingival). Buruli: v. ulcer Buruli. Busacca: v. noduli Busacca. Buschke: v. 1) boală Buschke; 2) sindrom Buschke-Ollendorf; 3) sindrom Launoise-Bensaude. Butler: v. sindrom Butler-Albright. Bychowski: v. test pentru albumină. Byler: v. boală Byler. Bywaters: v. sindrom Bywaters. c Cabot: v. 1) incluziuni intraeritrocitare; 2) inele Cabot. Cabrera: v. semn Cabrera. Cacchi: v. boală Cacchi-Ricci. Cacchione: v. sindrom De Sanctis-Cacchione. Caffey: v. 1) boală Caffey; 2) sindrom Caffey-Silverman. Caillaud: v. sindrom Caillaud. Cajal: v. sistem ventromedial. Caldwell: v. operaţie Caldwell-Luc. Callaway: v. test Callaway. Calmette: v. 1) bacii Calmette-Guerin; 2) vaccin Calmette-Guerin; 3) vaccin BCG. Calve: v. 1) boală Calve; 2) boală Calve-Legg-Perthes; 3) necroză; 4) osteocondrită a şoldului; 5) osteocondrită vertebrală infantilă. Câmp: v. de la Câmp. Campbell: v. sindrom Williams-Campbell. Camurati: v. boala Camurati-Enge!mana. Canada: v. 1) balsam; 2) sindrom Canada-Cronkhite. Canavan: v. boală Canavan. Canguilhem: v. eutonologie. Cannon: v. homeostazie. Cantelli: v. semn Cantelli. Capdepont: v. boală Capdepont. Capek: v. robot. Capgras: v. sindrom Capgras. Caplan: v. sindrom Caplan. Carabelli: v. tubercul Carabelli. Cardarelli: v. 1) boală Cardarelli; 2) semn Cardarelli; 3) semn Charcot-Marie-Cardarelli. Carducci: v. boală Carducci. Carey Coombs: v. Coombs. Cari Smith: v. Smith. Carnett: v. semn Carnett. Carney: v. sindrom Carney. Carnot: v. test Carnot. Caroli: v. 1) boală Caroli-Schiff; 2) probă Caroli; 3) sindrom Caroli. Carpenter: v. 1) acrocefalopolisindactilie; 2) sindrom Carpenter. Carrez: v. test pentru albumină. Carrington: v. sindrom Carrington-Liebow. Carrion: v. boală Carrion. Carter: v. 1) efect Carter; 2) probă Carter-Robbins. Carvalho: v. 1) semn Carvalho; 2) semn Rivero-Carvalho. Casonl: v. 1) antigen; 2) reacţie Casoni. Cassirer: v. boală Crocq-Cassirer. Castaigne: v. 1) test Achard-Castaigne; 2) test pentru albumină. Castellani: v. 1) boală Castellani; 2) semn Castellani-Low; 3) test pentru albumină. Castillo: v. Del-Castillo. Castle: v. 1) factor Castle; 2) suc gastric. Castleman: v. boală Castleman. Cates: v. test Cates-Garrod. Catto: v. boală Catto. Caucaz: v. caucazian. Cavelti: v. nefrită. Cazenave: v. boală Cazenave. Cazin: v. semn Cazin. Cecil: v. suflu Cole-Cecil. Ceelen: v. boală Ceelen. Cejka: v. semn Cejka. Celsius: v. Celsius. Celsus: v. inflamaţie. Cerise: v. sindrom Cerise-Thurel. Certonciny: v. sindrom Certonciny. Cestan: v. 1) sindrom Cestan-Chenais; 2) sindrom Raymond-Cestan. Chaddock: v. semn Chaddock. Chagas: v. 1) boală Chagas; 2) boală Dutton; 3) boală tropicală; 4) semn Romana. Chaikoff: v. efect Wolff-Chaikoff. Chaix: v. 1) angiodermită purpurică şi pigmentară; 2) dermită Favre-Chaix. Chandler: v. 1) boală Chandler; 2) necroză. Chapman: v. test Chapman. Chapple: v. sindrom Chapple. Charcot: v. 1) artropatie; 2) boală Charcot; 3) boală Charcot-Marie-Tooth; 4) cristal; 5) cristale Charcot-Leyden; 6) picior Charcot; 7) semn Charcot; 8) semn Charcot-Marie-Cardarelli; 9) sindrom Charcot; 10) sindrom Charcot-Moebius; 11) sindrom Charcot-Weiss-Baker; 12) triadă Charcot. Charles: v. sindrom Bonnet-Charles. Charles Bell: v. Bell. Charlin: v. sindrom Charlin. Charlton: v. reacţie Schultz-Charlton. Charmot: v. boală Charmot. 1951 INDEX DE NUME PROPRII Charrin: v. boaiă Charrin-von Winckei. Chaslln: v. schizofrenie. Chassaignac: v. semn Chassaignac. Chatterjee: v. sindrom Chatterjee. Chaudhry: v. sindrom Gorlin-Chaudhry-Moss. Chauffard: v. 1) anemie hemolitică Minkowski-Chauffard; 2) boală Minkowski-Chauffard; 3) boală Still-Chauffard; 4) icter hemolitic; 5) proba de rezistenţă globulară; 6) procedeu Chauffard (prin balotare); 7) sindrom Chauffard-Still; 8) sindrom Hanot-Chauffard; 9) triadă Chauffard. Chaussier: v. semn Chaussier. Chautard: v. test pentru acetonurie. Checkley: v. semn Allen-Checkley. Chediak: v. sindrom Chediak-Higashi. Chenais: v. sindrom Cestan-Chenais. Cheney: v. sindrom Hajdu-Cheney. Chesapeake: v. hemoglobină (5). Chester: v. boală Chester-Erdheim. Chevassu: v. semn Chevassu. Cheyne: v. 1) nistagmus Cheyne; 2) respiraţie Cheyne-Stokes; 3) sindromul apneei de somn. Chiari: v. 1) boală Arnold-Chiari; 2) boală Budd-Chiari; 3) sindrom Budd-Chiari; 4) sindrom Chiari-Frommel. Chicago: v. boală Chicago. Chiray: v. 1) procedeu Pavel-Chiray; 2) semn Chiray. Cholewa: v. semn Itard-Cholewa. Chopra: v. reacţie Chopra. Chotzen: v. 1) acrocefalosindactilie; 2) sindrom Chotzen. Christ: v. 1) aplazie cutanată congenitală; 2) boală Christ-Siemens-Touraine; 3) polidisplazie; 4) sindrom Berlin; 5) sindrom Christ-Siemens. Christensen: v. polidistrofie cerebrală progresivă infantilă Christensen-Krabbe. Christian: v. 1) boală Hand-Schuller-Christian; 2) boală Weber-Christian; 3) citosteatonecroză cutanată; 4) distrofie corneeană; 5) lipoidoză; 6) paniculită nodulară nesupurativă; 7) sindrom Christian-Andrews-Conneally; 8) sindrom Hand-Schuller-Christian; 9) sindrom Weber-Christian. Christmas: v. 1) boală Christmas; 2) factori de coagulare. Churchill: v. dislexie. Churg: v. 1) granulomatoză; 2) sindrom Churg-Strauss. Churilov: v. boală Churilov. Chvostek: v. 1) semn Chvostek; 2) tetanie. Citelli: v. sindrom Citelli. Civatte: v. boală Civatte. Clado: v. punct Clado. Clarke: v. 1) nucleu Clarke; 2) sindrom Clarke-Hadfield. Claude: v. 1) semn Claude; 2) sindrom Claude; 3) sindrom de nucleu roşu. Claude Bernard: v. Bernard. Clausen: v. 1) mucopolizaharidoză; 2) sindrom Dyggve-Melchior-Clausen. Clausius: v. principiu. Claybrook: v. semn Claybrook. Cleeman: v. semn Cleeman. Clerambault: v. sindrom Clerambault. Cloquet: v. 1) cordon spermatic; 2) hernie crurală; 3) tunică vaginală. Clouston: v. 1) aplazie cutanată congenitală; 2) distrofie; 3) sindrom Clouston. Coats: v. boală Coats. Cobb: v. 1) angiomatoză medulo-cutanată; 2) sindrom Cobb. Cockayne: v. 1) boală Cockayne; 2) nanism progeroid; 3) sindrom Cockayne. Cockett: v. sindrom Cockett. Codman: v. semn Codman. Codounis: v. boală Codounis. Coffin: v. 1) sindrom Coffin-Lowry; 2) sindrom Coffin-Siris. Cogan: v. 1) angeită necrozantă; 2) boală Cogan; 3) sindrom Cogan. Cohen: v. 1) sindrom Cohen; 2) test pentru albumină. Cole: v. 1) diskeratoză; 2) semn Cole; 3) sindrom Zinsser-Engman-Cole; 4) suflu Cole-Cecil. Coleman: v. semn Coleman. Coli: v. burelet Coli. Colles: v. 1) boală Colles; 2) fractură Pouteau-Colles; 3) semn Maisonneuve; 4) sindrom Goyrand. Collet: v. sindrom Collet-Sicard. Collins: v. 1) disostoză; 2) disostoză mandibulofacială; 3) sindrom Franceschetti-Zwahlen; 4) sindrom Treacher Collins. Colliver: v. semn Colliver. Colorado: v. febra căpuşei de Colorado. Columb: v. serendipitate. Columbo: v. 1) hiperlizinemie periodică; 2) sindrom Columbo. Comby: v. semn Comby. Comolli: v. semn Comolli. Congo: v. 1) febră hemoragică de Crimeea-Congo; 2) probă cu roşu de Congo; 3) roşu de Congo. Conn: v. 1) hiperaldosteronism; 2) hipercorticism; 3) probă la aldactonă; 4) probă Conn; 5) renină; 6) sindrom Conn. Conneally: v. sindrom Christian-Andrews-Conneally. Conor: v. boală Conor-Bruch. Conradi: v. 1) boală Conradi-Hunermann; 2) sindrom Conradi-Hunermann. Cooley: v. 1) anemie Cooley; 2) boală Cooley; 3) eritroblas-toză; 4) talasemie. Coombs: v. 1) anemie hemolitică autoimună; 2) anticorp incomplet; 3) bromelină; 4) hipersensibilitate; 5) reacţie Coombs; 6) reacţie de aglutinare; 7) suflu Carey Coombs; 8) test Coombs. Cooper: v. 1) boală Cooper; 2) hernie crurală. Coopernail: v. semn Coopernail. Copland: v. sindrom. Coppez: v. degenerescenţă maculară Coppez-Danis. Corda: v. sindrom Silvestrini-Corda. Coreea: v. febră de Coreea. Cori: v. 1) boală Cori; 2) boală glicogenică; 3) glicogenoză. Cornelia De Lange: v. De Lange. Corrigan: v. 1) boală Corrigan; 2) puls Corrigan; 3) semn Corrigan. Corti: v. 1) celulă ciliară a urechii interne; 2) membrană bazi-Iară; 3) organ Corti; 4) otospongioză; 5) ureche internă. Corvirsart: v. boală Corvisart. Costa: v. Da Costa. Coste: v. poliosteocondrită Turpin-Coste. Costen: v. sindrom Costen. Cotard: v. sindrom Cotard. Coulomb: v. Coulomb. Councilman: v. corpi Councilman. Courvoisier: v. 1) legea Courvoisier; 2) semn Courvoisier; 3) sindrom Coun/oisier-Terrier. Cowden: v. 1) boală Cowden; 2) sindrom Cowden. Cowper: v. 1) cowperită; 2) glandă Cowper; 3) spermă; 4) ure-tră. Coxsackie: v. 1) Coxsackie; 2) virus Coxsackie. Craig: v. test Craig. Crampton: v. test Crampton. Creutzfeldt: v. 1) atrofie cerebrală; 2) boală Creutzfeldt-Jakob; 3) prion; 4) sindrom Creutzfeldt-Jakob. Creveld: v. van Creveld. Crichton-Browne: v. semn Crichton-Browne. Crigler: v. 1) hiperbilirubinemie; 2) icter familial congenital Crigler-Najjar; 3) sindrom Crigler-Najjar; 4) sindrom Gilbert. Crimeea: v. febră hemoragică de Crimeea-Congo. Crocq: v. boală Crocq-Cassirer. Croft: v. sindrom Brain-Croft. 1952 INDEX DE NUME PROPRII Crohn: v. 1) boală Crohn; 2) celulă gigantă; 3) colită; 4) spondiloartropatie. Cronkhite: v. sindrom Canada-Cronkhite. Crosti: v. 1) acrodermatită; 2) sindrom Gianotti-Crosti. Crouzon: v. 1) acrocefalosindactilie; 2) boală Apert-Crouzon; 3) boală Crouzon; 4) disostoză; 5) sindrom Crouzon. Crowe: v. semn Crowe. Cruchet: v. boală Cruchet. Cruveilhier: v. 1) boală Cruveilhier-Baumgarten; 2) cap de meduză; 3) semn Cruveilhier; 4) sindrom Cruveilhier-Baumgarten; 5) suflu Cruveilhier-Baumgarten. Cuenot: v. preadaptare. Cullen: v. semn Cullen. Curie: v. 1) Curie; 2) Radiu. Currarino: v. sindrom Currarino. Curschmann: v. spirale Curschmann. Curtius: v. sindrom Curtius. Cushing: v. 1) amenoree; 2) boală Cushing; 3) 17-cetosteroizi; 4) cuşingoid; 5) hipercorticism; 6) hipertensiune; 7) hirsutism; 8) insulino-rezistenţă; 9) limfocitopenie; 10) sindrom Anderson; 11) sindrom Cushing; 12) sindrom Cushing paraneoplazic; 13) sindrom Iţenko-Cushing; 14) sindrom Nelson; 15) sindrom pseudo-Cushing; 16) sindrom Meador; 17) test de stimulare cu CRH; 18) ulcer Cushing; 19) vergeturi. Cutler: v. test Cutler-Power-Wilder. Cyriax: v. sindrom Cyriax. Cyril: v. semn Cyril-Oggle. D Da Costa: v. 1) boală Da Costa; 2) erythrokeratoderma vari-abilis; 3) sindrom Da Costa; 4) sindrom Mendes Da Costa. Daae: v. boală Daae-Finsen. Dabnei: v. gripă Dabnei. Dacie: v. test Ham-Dacie. Daentl: v. sindrom Daentl. Dagnini: v. sindrom Scaglietti-Dagnini. Dakin: v. soluţie Dakin. Dale: v. 1) reacţie Dale; 2) reacţie Schultz-Dale; 3) sensibilizare. d'Alger: v. semn Vincent d'Alger. Dalrymple: v. 1) semn Dalrymple; 2) semn Stellwag-Dalrymple. Dalton: v. 1) anomalie tip Dalton; 2) Dalton; 3) legea lui Dalton; 4) presiune parţială. Damany: v. Le Damany. d'Amato: v. semn d'Amato. Damoiseau: v. 1) curba Ellis-Damoiseau; 2) triunghi Garland. Dance: v. semn Dance. Dandy: v. sindrom Dandy-Walker. Dane: v. particulă Dane. Danforth: v. semn Danforth. Danielopolu: v. 1) acţiune; 2) operaţie Danielopolu. Danis: v. degenerescenţă maculară Coppez-Danis. Danlos: v. 1) boală Ehlers-Danlos; 2) semn Gorlin; 3) sindrom Danlos; 4) sindrom Ehlers-Danlos. Darier: v. 1) boală Darier; 2) boală Darier-Ferrand; 3) diskera-toză; 4) semn Darier. Darkschewitsch: v. nucleu Darkschewitsch. Darling: v. 1) boală Darling; 2) test Darling. Darrow: v. sindrom Darrow. Darwin: v. 1) darwinism; 2) evoluţie; 3) tubercul Darwin. Davidoff: v. sindrom Davidoff. Davidsohn: v. 1) semn Davidsohn; 2) test Davidsohn. Daviel: v. operaţie Daviel. Davies: v. 1) semn Davies 2) torace Davies. Dawbarn: v. semn Dawbarn. Day: v. 1) disautonomie; 2) sindrom Riley-Day. De Bakey: v. semn De Bakey. de Graaf: v. 1) corp galben; 2) folicul de Graaf; 3) ovulaţie; 4) sindrom Jewelewicz. De Grouchy: v. sindrom De Grouchy. De La Balze: v. sindrom Castillo-Trabucco-De La Balze. De La Câmp: v. 1) semn de la Câmp; 2) semn La Câmp. De Lange: v. 1) boală Cornelia De Lange; 2) boală De Lange; 3) boală Lange Cornelia; 4) sindrom Cornelia De Lange. de la Tourette: 1) boala ticurilor; 2) boală Gilles de la Tourette; 3) sindrom Gilles de la Tourette; 4) sindrom Pary. de Musset: v. 1) semn Alfred de Musset; 2) semn Musset. de Mussy: v. punct Gueneau de Mussy. de Morsier: v. sindrom Kallmann-de Morsier. de Pintus: v. semn Lis de Pintus. de Quervain: v. 1) boală de Quervain; 2) boală Quervain; 3) hipertiroidism; 4) tenosinovită cronică stenozantă a policelui de Quervain; 5) tiroidită cu celule gigante; 6) tiroidită subacută (granulomatoasă) de Quervain. De Reynier: v. 1) disostoză acrofacială; 2) sindrom Nager-De Reynier. De Sanctis: v. sindrom De Sanctis-Cacchione. De Toni: v. 1) sindrom de Toni-Debre-Fanconi; 2) tirozinază congenitală, de Vries: v. Vries. Debre: v. 1) boală Debre-Mollaret; 2) cutis laxa; 3) reacţie anti-genică a lui Debre-Paraf; 4) reacţie Debre-Paraf; 5) sindrom ' Debre-Fibiger; 6) sindrom Debre-Fittke; 7) sindrom Debre-Kocher-Semelaigne; 8) sindrom Debre-Marie; 9) sindrom Debre-Semelaigne; 10) sindrom suprarenogenital; 11) sindrom de Toni-Debre-Fanconi; 12) sindrom Toni-Debre-Fanconi; 13) tiro-zinză congenitală. Dechaume: v. sindrom Bonnet-Blanc-Dechaume. Deehan: v. reacţie Deehan. Degas: v. semn Degas. Degos: v. 1) boală Degos; 2) boală Kohlmeyer-Degos; 3) ge-nodermatoză; 4) limfocitom; 5) reticuloză; 6) sindrom Degos; 7) sindrom Dowling-Degos. Dehio: v. test Dehio. Deiters: v. 1) nucleu Deiters; 2) sindrom de nucleu Deiters; 3) sindrom Bonnier. Dejean: v. sindrom Dejean. Dejerine: v. 1) boală Dejerine-Sottas; 2) boală Landouzy-Dejerine; 3) hiperpatie; 4) miopatie facio-scapulo-humerală Landouzy-Dejerine; 5) semn Dejerine; 6) sindrom Dejerine; 7) sindrom Dejerine-Roussy; 8) sindrom Dejerine-Sottas; 9) sindrom parietal 10) sindrom talamic. Dejerine-KIumpke: v. 1) paralizie Klumpke; 2) sindrom Dejerine-Klumpke. Del Castillo: v. 1) sindrom Ahumada-Del Castillo; 2) sindrom Argonz-Del Castillo; 3) sindrom Castillo-Trabucco-De La Balze; 4) sindrom Del Castillo. Delbet: v. semn Delbet. Deleage: v. boală Deleage. Delmege: v. semn Delmege. Demelin: v. sindrom Demelin. Demianoff: v. semn Demianoff. Demons: v. sindrom Demons-Meigs. Deniges: v. test pentru acetonurie. Dennie: v. sindrom Dennie-Marfan. Dennis: v. test Dennis-Silverman. Denny-Brown: v. sindrom Denny-Brown. Denzelot: v. pentada Denzelot. Dercum: v. boală Dercum. Derrick: v. boală Derrick-Burnet. Derry: v. boală Derry. Desault: v. semn Desault. Descemet: v. 1) cornee; 2) descemetită; 3) keratocel; 4) inel Kayser-Fleischer; 5) inel Schwalbe; 6) membrană Descemet; 7) sindrom Fuchs. 1953 INDEX DE NUME PROPRII Destot: v. semn Destot. Deutschlănder: v. 1) boală Deutschlânder; 2) fractură. Devie: v. 1) boală Devie; 2) semn Devie; 3) sindrom Devie. Di George: v. sindrom Di George. Di Guglielmo: v. 1) anemie refractară; 2) boală Di Guglielmo; 3) mieloză eritremică; 4) sindrom Di Guglielmo. Di Sânt' Agnese: v. test Di Sânt' Agnese. Diallinas: v. sindrom Amalric-Diallinas. Diamond: v. 1) boală Blackfan-Diamond; 2) sindrom Blackfan-Diamond; 3) sindrom Diamond; 4) sindrom Gardner-Diamond. Dick: v. 1) reacţie Dick; 2) scarlatină. Dickson: v. test Ruffier-Dickson. Dide: v. sindrom Dide-Botcazo. Dieulafoy: v. 1) semn Dieulafoy; 2) triadă Dieulafoy. Dighton: v. 1) osteogeneză imperfectă; 2) sindrom Adair Dighton. Diogene: v. sindrom Diogene. Disse: v. spaţiu Disse. Doan: v. boală Wiseman-Doan. Doderlein: v. bacii Doderlein. Doege: v. sindrom Doege-Potter. Dohle: v. 1) boală May-Hegglin; 2) corpi Dohle. Donath: v. 1) anticorpi Donath-Landsteiner; 2) sistem P. Donogany: v. test Donogany. Donohue: v. 1) nanism esenţial; 2) sindrom Donohue. Doppler: v. 1) Doppler; 2) Doppler pulsat; 3) ecografie Doppler; 4) efect Doppler-Fizeau; 5) principiu Doppler; 6) ultrasonografie Doppler; 7) velocimetrie Doppler. Dorendorf: v. semn Dorendoii. Doring: v. panencefalită Pette-Doring. Dorfman: v. boală Rosai-Dorfman. Dott: v. sindrom Dott-Bailey. Douglas: v. 1) culdocenteză; 2) culdoscopie; 3) elitrocel; 4) excavaţie; 5) fund de sac Douglas; 6) fund de sac vezico-rec-tal; 7) hematocel; 8) rectovaginal; 9) semn Douglas; 10) test Biggs-Douglas. Dowling: v. sindrom Dowling-Degos. Down: v. 1) arieraţie mentală; 2) endostatină; 3) fenotip; 4) pete Brushfield; 5) mezoic; 6) proteină S-100; 7) semn Goldstein; 8) semn Siegert; 9) sindrom Down; 10) sindrom fetal alcoolic; 11) sindrom Langdon Down; 12) sindrom Potter. Drager: v. 1) atrofie sistemică multiplă; 2) disautonomie; 3) dis-trofie musculară oculo-faringiană; 4) sindrom Shy-Drager; 5) sindromul apneei de somn. Dragstedt: v. 1) gastroplegie; 2) operaţie Dragstedt. Drăgănescu: v. probă Drăgănescu-Voiculescu. Dresbach: v. 1) boală Dresbach; 2) sindrom Dresbach. Dressler: v. 1) boala complexelor imune; 2) sindrom Dressler. Dreifuss: v. 1) emerină; 2) sindrom Emery-Dreifuss. Dreyfus: v. sindrom Dreyfus. Drinker: v. 1) respirator; 2) respirator Drinker. Drinkwater: v. sindrom Drinkwater. Driscoll: v. sindrom Lucey-Driscoll. Drummond: v. semn Drummond. Duane: v. 1) sindrom Duane; 2) sindrom Stilling-Turk-Duane. Dubin: v. 1) boală Dubin-Johnson; 2) hiperbilirubinemie; 3) lipo-fuscină; 4) sindrom Dubin-Johnson. Dubois: v. semn Dubois. Dubreuihl: v. 1) boală Dubreuihl; 2) melanoză circumscrisă pre-canceroasă Dubreuihl. Duchenne: v. 1) boală Aran-Duchenne; 2) boală Duchenne; 3) diagnostic prenatal; 4) distrofie musculară pseudohipertrofică; 5) miopatie pseudohipertrofică Duchenne; 6) miopatie maghre-bină; 7) polialelism; 8) semn Duchenne; 9) sindrom Duchenne; 10) utrofină. Duckes: v. boală Duckes-Filatov. Ducrey: v. bacii Ducrey. Duffy: v. sistem Duffy. Dufier: v. sindrom Dufier-Alzial. Duguet: v. angină Duguet. Duhring: v. 1) boală Duhring-Brocq; 2) dermatită herpetiformă; 3) hydroa; 4) pemfigoide. Diihrssen: v. operaţie Duhrssen. Duke: v. 1) test Duke; 2) timp de sângerare. Dukes: v. boală Dukes-Filatov. Duncan: v. sindrom Duncan. Dunningan: v. sindrom Kobberling-Dunningan. Du Petit: v. Petit. Duplay: v. 1) boală Duplay; 2) bursită; 3) operaţie Duplay. Dupont: v. test Dupont. Dupre: v. 1) boală Dupre; 2) semn Dupre. Dupuytren: v. 1) boală Dupuytren; 2) boală Ledderhose; 3) con-tractură Dupuytren; 4) fascia Dupuytren; 5) fractură Dupuytren; 6) semn Dupuytren. Durând: v. 1) boală Durând; 2) boală Durand-Nicolas-Favre. Durante: v. 1) boală Durante; 2) boală Porak-Durante. Duroziez: v. 1) boală Duroziez; 2) semn Duroziez. Dutton: v. boală Dutton. Duvernay: v. 1) semn Duvernay; 2) semn Graber-Duvernay. Duvowitz: v. sindrom Duvowitz. Dyggve: v. 1) mucopolizaharidoză; 2) sindrom Dyggve; 3) sindrom Dyggve-Melchior-Clausen. E Eagle: v. 1) sindrom Eagle; 2) sindrom stilocarotidian. Eales: v. 1) boală Eales; 2) periflebită retiniană. Eaton: v. 1) sindrom Eaton-Lambert; 2) sindrom pseudomias-tenic paraneoplazic. Ebden: v. glicoliză. Eberth: v. bacii Eberth. Ebola: v. 1) boală Ebola; 2) febră hemoragică epidemică; 3) virus Ebola. Ebstein: v. 1) boală Ebstein; 2) boală Pel-Ebstein; 3) febră Pel-Ebstein; 4) histiocitoza cu celule non-Langerhans; 5) semn Ebstein; 6) semn Pel-Ebstein. Eck: v. operaţie Eck. Ecklin: v. boală Ecklin. Economo: v. von Economo. Eddowes: v. sindrom Eddowes. Edelmann: v. semn Edelmann. Edinger: v. nucleu Edinger-Westphal. Edison: v. dislexie. Edwards: v. sindrom Edwards. Egger: v. semn Egger. Ehlers: v. 1) boală Ehlers-Danlos; 2) semn Gorlin; 3) sindrom Ehlers-Danlos. Ehrlich: v. 1) diazoreacţie; 2) haptofor; 3) test Patterson; 4) test Watson-Schwartz. Eichstedt: v. boală Eichstedt. Eigen: v. quasispecie. Eiger: v. sindrom Bakwin-Eiger. Einhorn: v. probă Meitzer-Lyon. Einstein: v. dislexie. Einthoven: v. 1) axă electrică a inimii; 2) bornă centrală; 3) legea Einthoven; 4) triunghiul Einthoven. Eisenmenger: v. sindrom Eisenmenger. Ekbom: v. sindrom Ekbom. Eldjarn: v. sindrom Eldjarn. Elejalde: v. sindrom Elejalde. Elliot: v. 1) semn Elliot; 2) Doege-Potter; 3) sindrom Nadler-Wolfer-Elliot. Ellis: v. 1) curba Ellis-Damoiseau; 2) semn Ellis; 3) sindrom Ellis-van Creveld; 4) sindrom polidactilie-coastă scurtă; 5) triunghi Garland. Ellison: v. 1) hiperclorhidrie; 2) proba la secretină; 3) sindrom Zollinger-Ellison; 4) ulcer gastroduodenal. 1954 INDEX DE NUME PROPRII Ellsworth: v. probă Ellsworth-Howard. Elpenor: v. sindrom Eîpenor. Elsberg: v. tumoră gigantă Elsberg. Elschnig: v. 1) perle Elschnig; 2) pete Elschnig. Embden: v. 1) calea Embden-Meyerhof; 2) enolază. Emery: v. 1) emerină; 2) sindrom Emery-Dreifuss. Empis: v. semn Empis. Enescu: v. odihnă. Engelmann: v. 1) boală Camurati-Engelmann; 2) boală Engelmann. Engman: v. 1) boală Engman; 2) diskeratoză; 3) sindrom Zinsser-Engman-Cole. Engstrom: v. 1) respirator; 2) respirator Engstrom; 3) ventilaţie controlată. Enroth: v. semn Enroth. Eppinger: v. boală Epinger-Bianchi. Epstein: v. 1) boală Epstein; 2) mononucleoză infecţioasă; 3) receptori pentru complement; 4) simptom Epstein; 5) sindrom de oboseală cronică; 6) virus Epstein-Barr; 7) virus on-cogen; 8) tumoră Burkitt. Erasmus: v. sindrom Erasmus. Erb: v. 1) boală Erb-Goldflam; 2) reacţie de degenerescenţă; 3) reacţie Erb; 4) semn Erb; 5) sindrom Erb. Erdheim: v. 1) boală Chester-Erdheim; 2) sindrom costoverte-bral; 3) sindrom Erdheim; 4) spondilită acromegalică. Erichsen: v. semn Erichsen. Eriksson: v. sindrom Forsius-Eriksson. Erlanger: v. sfigmomanometru. Esbach: v. test pentru albumină. Escherich: v. 1) bacii Escherich; 2) semn Escherich. Escudero: v. boală Escudero. Estlander: v. semn Estlander-Verneuil. Eulenburg: v. von Eulenburg. Eustace Smlth: v. Smith. Eustachio: v. 1) amigdală tubară; 2) bujie; 3) casa timpanului; 4) căscat; 5) faringosalpingită; 6) manevra Valsalva; 7) probă Toynbee; 8) rinofaringe; 9) rinosalpingită; 10) salpingită; 11) salpingografie; 12) salpingoscopie; 13) salpingofaringian; 14) trompa lui Eustachio; 15) tubotimpanic; 16) tubotimpanită; 17) ureche medie. Evans: v. 1) albastru; 2) sindrom Evans; 3) test Evans; 4) volum sanguin. Evens: v. 1) eredodistrofie inelară a endoteliului corneean; 2) sindrom Frangois-Evens. Ewald: v. triadă Ewald. Ewart: v. semn Ewart. Ewing: v. 1) sarcom Ewing; 2) semn Ewing; 3) sindrom Ewing. Exton: v. test pentru albumină. Ey: v. schizofrenie. Eyach: v. virus Eyach. F Faber: v. 1) boală Hayem-Faber; 2) boală Knud Faber; 3) sindrom Faber; 4) sindrom Knud Faber. Fabricius: v. bursă Fabricius. Fabry: v. 1) boală Fabry; 2) lipoidoză. Făget: v. semn Făget. Fahr: v. boală Fahr. Fahraeus: v. 1) efect Fahraeus-Lindqvist; 2) reacţie Fahraeus. Fairbank: v. 1) boală Fairbank; 2) boală Valentin; 3) displazie poliepifizară; 4) distrofie spongioepifizară sistematizată. Fajans: v. legile deplasării Fajans-Sody. Fallopio: v.'1) canal Muller; 2) hematosalpinx; 3) hidatidă; 4) hidrosalpinx; 5) ovar; 6) pahisalpingită; 7) piosalpinx; 8) salpingită; 9) salpingografie; 10) salpingoscopie; 11) salpin-goovarită; 12) salpingopexie; 13) salpingostomie; 14) sarcină extrauterină; 15) trompa Fallopio; 16) trompă uterină; 17) uter; 18). salpingotomie. Fallot: v. 1) boală Fallot; 2) cardiopatii congenitale; 3) dex-tropoziţie a aortei; 4) hipertrofie ventriculară: 5) infundibulec-tomie; 6) pentalogie Fallot; 7) sindrom cardiofacial; 8) sindrom Caillaud; 9) sindrom Fallot; 10) sindrom Janus; 11) sindrom Shprintzen; 12) sindrom TAR; 13) şunt; 14) tetradă Fallot; 15) tetralogie Fallot; 16) triadă Fallot. Fanconi: v. 1) boală Lignac-Fanconi; 2) cistinoză; 3) diabet renal; 4) hipofosfatemie; 5) sindrom Abderhalden-Fanconi; 6) sindrom Luder-Sheldon; 7) sindrom de Toni-Debre-Fanconi; 8) sindrom Fanconi; 9) sindrom Toni-Debre-Fanconi; 10) sindrom Zinsser-Fanconi; 11) tirozinoză congenitală. Farabeuf: v. semn Farabeuf. Faraday: v. electroliză. Farber: v. 1) anemie hipocromă esenţială a adultului; 2) boală Farber; 3) lipoidoză; 4) sindrom Farber-Uzman. Farnsworth: v. test Farnsworth. Farr: v. test Farr. Farquhar: v. boala Farquhar. Fauchard: v. 1) boală Fauchard-Bourdet; 2) gingivită expulzivă. Fauguell: v. semn Fauguell. Favre: v. 1) angiodermită purpurică şi pigmentară; 2) boală Durand-Nicolas-Favre; 3) boală Favre; 4) boală Goldmann-Favre; 5) boală Nicolas-Favre; 6) boală transmisibilă sexual; 7) dermită Favre-Chaix; 8) limfogranulomatoză; 9) retinoschizis idiopatic cu hemeralopie precoce; 10) sindrom Favre-Racouchot; 11) sindrom Jersild. Fazio: v. 1) boala neuronului motor periferic; 2) sindrom Fazio-Londe. Fechner: v. legea Weber-Fechner. Federici: v. 1) semn Federici; 2) semn Lewis-Federici. Federman: v. sindrom Moore-Federman. Feer: v. 1) boală Feer; 2) boală Selter-Swift-Feer; 3) semn Feer. Fehling: v. test Allen. Feichtiger: v. sindrom Ullrich-Feichtiger. Feil: v. 1) notocordodisrafie; 2) sindrom cervico-oculo-acustic; 3) sindrom Klippel-Feil. Feldman: v. 1) reacţie Sabin-Feldman; 2) sindrom Sabin-Feldman; 3) test de liză pentru toxoplasmoză; 4) test Sabin-Feldman. Felix: v. 1) reacţie Felix; 2) reacţie Weil-Felix. Felix Ramond: v. Ramond. Felty: v. sindrom Felty. Fenwick: v. boală Fenwick. Ferey: v. semn Ferey. Ferimann: v. virilism. Fermi: v. 1) vaccin antirabic; 2) vaccin Fermi. Fernandez: v. reacţie Fernandez. Ferrand: v. boală Darier-Ferrand. Ferraton: v. boală Perrin-Ferraton. Ferrein: v. 1) lobul; 2) piramidă (1, a). Feulgen: v. 1) plasmalogen; 2) reacţie Feulgen. Fevre: v. sindrom Fevre-Languepin. Feyrter: v. boală Feyrter. Fibiger: v. 1) sindrom Debre-Fibiger; 2) sindrom suprarenoge-nital. Fick: v. 1) difuziune; 2) halou; 3) principiu Fick. Ficoll: v. centrifugare izopionică. Fiedler: v. boală Fiedler. Fielding: v. sistem port. Fiessinger: v. 1) artrită reactivă; 2) sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter; 3) sistem HLA; 4) spondiloartropatie. Filatov: v. 1) boală Duckes-Filatov; 2) boală Filatov; 3) semn Filatov. Filipovitch: v. semn Filipovitch. Finkeldey: v. celule Warthin-Finkeldey. Finsen: v. boală Daae-Finsen. Finsterer: v. triadă Finsterer. 1955 INDEX DE NUME PROPRII Fischer: v. 1) probă Fischer; 2) semn Fischer; 3) sindrom Fischer-Brugge; 4) test T. Fishbein: v. sindrom Fishbein. Fisher: v. 1) sindrom Fisher; 2) test Student-Fisher. Fittke: v. 1) cutis laxa; 2) sindrom Debre-Fittke. Fitz: v. sindrom Fitz. Fizeau: v. efect Doppler-Fizeau. Flaubert: v. bovarism. Flack: v. 1) ectopic; 2) inimă; 3) nod Keith-Flack; 4) pacemaker; 5) ritm atrioventricular; 6) semn Hill-Flack; 7) sinusal; 8) supra-ventricular; 9) test Flack. Flajani: v. boală Flajani. Flatau: v. semn Flatau. Flegel: v. boală Flegel. Fleischer: v. 1) coreoatetoză familială paroxistică; 2) degene-rescenţă hepatolenticulară; 3) inel Kayser-Fleischer. Flexner: v. bacii Flexner. Fliess: v. bisexualitate. Flint: v. 1) fluttering; 2) semn Flint; 3) suflu Austin Flint. Foix: v. 1) boală Schilder-Foix; 2) sindrom Foix-Alajouanine; 3) sindrom Marie-Foix. Foley: v. semn Adams-Foley. Folling: v. boală Folling. Fontaine: v. sindrom Fontaine. Fontan: v. triadă Fontan. Forbes: v. 1) boală Forbes; 2) glicogenoză; 3) sindrom Forbes-Albright. Fordyce: v. 1) boală Fordyce; 2) boală Fox-Fordyce; 3) pete Fordyce; 4) sindrom Fox-Fordyce. Forest: v. virus Barmah Forest. Forestier: v. 1) boală Forestier; 2) hiperostoză vertebrală anchilozantă; 3) sindrom Forestier-Rotes-Querol; 4) spondilore-ostoză. Fornet: v. reacţie Fornet. Forney: v. sindrom Forney. Forscheimer: v. semn Forscheimer. Forsius: v. sindrom Forsius-Eriksson. Forssman: v. 1) antigen; 2) antigen Forssman; 3) antigeni hete-rofili; 4) sindrom Borjeson-Forssman-Lehmann; 5) test Davidsohn. Foster Kennedy: v. Kennedy. Fothergill: v. 1) boală Fothergill; 2) operaţie Fothergill; 3) semn Fothergill. Fouineau: v. semn Fouineau. Fournier: v. 1) boală Fournier; 2) semn Fournier. Foville: v. sindrom Foville. Fowler: v. 1) plămân; 2) test Fowler. Fox: v. 1) h'.ală Fox-Fordyce; 2) sindrom Fox-Fordyce. Foy: v. sindrom Marie-Foy-Sainton. Fraccaro: v. 1) sindrom Barr; 2) sindrom Fraccaro. Franceschetti: v. 1) disostoză; 2) disostoză mandibulofacială; 3) semn Franceschetti; 4) sindromul primului arc branhial; 5) sindrom Franceschetti-Zwahlen. Francis: v. boală Francis. Frangois: v. 1) discefalie; 2) eredodistrofie inelară a endoteliu-lui corneean; 3) sindrom Frangois; 4) sindrom Frangois-Evens; 5) sindrom Frangois-Haustrate; 6) sindromul primului arc branhial. Frangon: v. semn Frangon. Frank: v. semn Frank. Frănkel: v. semn Frânkel. Frankl Hochwart: v. Hochwart. Franklin: v. 1) boală Franklin; 2) sindrom Franklin. Fraumeni: v. sindrom Li-Fraumeni. Frederich Miiller: v. Muller. Frederickson: v. 1) hiperlipemie; 2) hiperlipidemie. Fredet: v. operaţie Fredet-Ramstedt. Freeman: v. 1) distrofic; 2) sindrom Freeman-Sheldon. Freiberg: v. boală Freiberg. Fremerey-Dohna: v. sindrom Ullrich şi Fremerey-Dohna. Frenkel: v. sindrom Frenkel. Frerichs: v. boală Rokitansky-Frerichs. Freud: v. 1) amnezie; 2) bisexualitate; 3) complex; 4) complexul lui Oedip; 5) freudism; 6) inconştient; 7) libido; 8) metapsihologie; 9) narcisism; 10) nevroză; 11) pansexualism; 12) psihanaliză; 13) psihonevroză; 14) subconştient; 15) sublimare; 16) transfer. Freund: v. 1) adjuvant; 2) adjuvant Freund; 3) nevrită. Frey: v. 1) antiplasmină; 2) sindrom Frey; 3) sindrom Lucja Frey. Freyer: v. operaţie Freyer. Friderichsen: v. 1) insuficienţă suprarenală; 2) meningită cere-brospinală epidemică; 3) sindrom Waterhouse-Friderichsen. Friedlănder: v. 1) bacii Friedlânder; 2) boală Friedlânder; 3) boală Friedlânder-Winiwarter; 4) cloramfenicol; 5) Klebsiella. Friedmann: v. 1) boală Friedmann; 2) reacţie Friedmann; 3) reacţie de sarcină; 4) sindrom Friedmann. Friedreich: v. 1) ataxie Friedreich; 2) boală Friedreich; 3) mutaţie dinamică; 4) semn Friedreich; 5) sindrom de eredode-generescenţă spinocerebeloasă; 6) tabes ereditar. Friend: v. virus al leucemiei murine. Frigero: v. semn Staehelin-Frigero-Levy. Frimodt: v. sindrom Frimodt-Moller. Frisch: v. rinosclerom. Frohlich: v. 1) distrofie; 2) sindrom Babinski-Frohlich; 3) sindrom Frohlich. Froin: v. sindrom Froin. Froment: v. 1) semn Froment; 2) sindrom Roger-Froment. Frommel: v. sindrom Chiari-Frommel. Frommer: v. test pentru acetonurie. Fuchs: v. 1) semn Fuchs; 2) sindrom Fuchs; 3) sindrom muco-oculocutanat. Fuhrmann: v. nanism tip Fuhrmann. Fuller: v. tensegritate. Furbringer: v. 1) semn Furbringer; 2) test pentru albumină. Furstner: v. boală Furstner. G Gadrat: v. boală Nanta-Gadrat. Gaenslen: v. semn Gaenslen. Gaillard: v. sindrom Gaillard. Gaisbock: v. sindrom Gaisbock. Galeazzi: v. semn Galeazzi. Galenus: v. 1) aură; 2) sindrom. Gallais: v. 1) sindrom Apert-Gallais; 2) sindrom suprarenogeni-tal. Gallavardin: v. 1) disociaţie Gallavardin; 2) semn Gallavardin; 3) sindrom Gallavardin. Galien: v. vena cerebrală mare. Galii Mainini: v. 1) Mainini; 2) reacţie de sarcină. Gamna: v. 1) boală Gamna; 2) noduli Gamna-Gandy. Gamstorp: v. sindrom Gamstorp. Gandy: v. 1) boală Gamna; 2) boală Gandy; 3) infantilism; 4) infantilism tardiv de tip Gandy; 5) noduli Gamna-Gandy. Gangi: v. reacţie Gangi. Gangolphe: v. semn Gangolphe. Ganong: v. sindrom Lown-Ganong-Levine. Ganser: v. sindrom Ganser. Garbe: v. 1) boală Sulzberger-Garbe; 2) dermatită exsudativă discoidă şi lichenoidă cronică. Garcin: v. sindrom Garcin. Gardiner: v. test Gardiner-Brown. 1956 INDEX DE NUME PROPRII Gardner: v. 1) sindrom Devie; 2) sindrom Gardner; 3) sindrom Gardner-Diamond; 4) sindrom Gardner-Richards. Garel: v. semn Garel. Garengeot: v. semn Garengeot. Garland: v. 1) sindrom Bland-White-Garland; 2) triunghiul Garland. Garre: v. boală Garre. Garrod: v. test Cates-Garrod. Gasser: v. 1) ganglion Gasser; 2) gasserectomie; 3) nevralgie de trigemen; 4) reactivare; 5) sindrom Gasser; 6) sindrom Raeder. Gastaut: v. boală Lennox-Gastaut. Gaucher: v. 1) boală Gaucher; 2) cerebrozidoză; 3) lipoidoză; 4) tezaurocit. Gault: v. test Gault. Gauss: v. 1) deviaţie standard; 2) Gauss. Gayet: v. sindrom Gayet-Wernicke. Gee: v. 1) boală Gee; 2) steatoree idiopatică. Gehring: v. boala Lou Gehring. Geiger: v. contor. Gelineau: v. 1) cataplexie; 2) narcolepsie; 3) sindrom Gelineau. Gell: v. hipersensibilitate. Gemzell: v. reacţie de sarcină. Gendrin: v. semn Gendrin. Geneva: v. declaraţia de la Geneva. Gengou: v. 1) bacii Bordet-Gengou; 2) reacţie Bordet-Gengou; 3) reacţie de fixare a complementului. Geomine: v. sindrom Geomine. George: v. Di George. George Still: v. Still. Gerard Marchant: v. Marchant. Gerdy: v. sindrom Gerdy. Gerhard: v. semn Gerhard. Gerhardt: v. 1) sindrom Gerhardt; 2) test pentru acetonurie. Gerota: v. 1) capsulă Gerota; 2) noduli paramamari. Gerstmann: v. 1) autotopoagnozia; 2) sindrom Gerstmann; 3) sindrom Gerstmann-Străussler-Scheinker; 4) sindrom parietal. Giaccai: v. sindrom Giaccai. Gianotti: v. 1) acrodermatită; 2) sindrom Gianotti-Crosti. Gibbon: v. test Gibbon-Landis. Gibbs: v. boală Gibbs. Gibert: v. boală Gibert. Gibson: v. semn Gibson. Giedion: v. 1) acrodisplazie; 2) sindrom Giedion; 3) sindrom Langer-Giedion; 4) sindrom Schinzel-Giedion; 5) sindrom trico-rino-falangian. Giemsa: v. 1) anemie hipocromă; 2) azurofil; 3) bazofil; 4) coloraţie May-Grunwald-Giemsa; 5) corpusculi Howell-Jolly; 6) eritrocit; 7) neutrofil; 8) panoptic; 9) sindromul histiocitelor albastre; 10) splenogramă. Gierke: v. von Gierke. Gifford: v. semn Gifford. Gilbert: v. 1) boală Gilbert; 2) boală Vidai; 3) hiperbilirubinemie; 3) procedeu Gilbert; 4) semn Gilbert; 5) sindrom Gilbert. Gilchrist: v. boală Gilchrist. Gilford: v. 1) sindrom Hutchinson-Gilford; 2) sindrom Werner. Gilles de la Tourette: v. de la Tourette. Gimbernat: v. hernie crurală. Giordano: v. semn Giordano-Pasternaţki. Giorgi: v. sistem MKSA. Giroud: v. reacţie Giroud. Glanzmann: v. 1) boală Glanzmann; 2) sindrom Glanzmann; 3) trombastenie; 4) trombastenie Glanzmann; 5) trombastenie hemoragică ereditară. Glasgow: v. semn Glasgow. Glenard: v. 1) boală Glenard; 2) coardă Glenard (colică); 3) procedeu Glenard (al policelui); 4) test Glenard. Glisson: v. 1) boală Glisson; 2) capsulă Glisson. Gobiet: v. semn Gobiet. Goaoi: v. sindrom Godot. Goetsch: v. reacţie Goetsch tegumentară. Goggia: v. semn Goggia. Gogh: v. van Gogh. Goldberg: v. 1) sindrom Goldberg-Maxwell-Morris; 2) sindromul testiculului feminizant. Goldblatt: v. sindrom Goldblatt. Goldenhar: v. 1) sindromul primului arc branhial; 2) sindrom Goldenhar. Goldflam: v. boală Erb-Goldflam. Goldmann: v. 1) boală Goldmann-Favre; 2) presiune intraocu-lară; 3) retinoschizis idiopatic cu hemeralopie precoce. Goldscheider: v. 1) boală Goldscheider; 2) epidermoliză; 3) test Gold-scheider. Goldstein: v. 1) boală Goldstein; 2) semn Goldstein. Goldthwait: v. semn Goldthwait. Gole: v. sindrom Touraine-Solente-Gole. Golf Persic: v. sindromul Golfului Persic. Golgi: v. 1) aparat Golgi; 2) idiozom; 3) lizozomi; 4) organit; 5) presenilină; 6) proteină recombinantă 7) vacuolă. Goli: v. sindromul fibrelor lungi. Goltz: v. 1) facomatoză; 2) porokeratoză palmoplantară Man-toux; 3) sindrom Goltz-Gorlin; 4) sindrom Gorlin-Goltz. Gonatas: v. 1) distrofie; 2) sindrom Shy-Gonatas. Gonda: v. semn Gonda. Gonln: v. operaţie Gonin. Goodell: v. semn Goodell. Goodpasture: v. 1) boală Goodpasture; 2) glomerulită focală; 3) glomerulită segmentară necrotică; 3) sindrom Goodpasture. Goodsall: v. regula Goodsall. Gopalan: v. sindrom Gopalan. Gordon: v. 1) pseudohipoaldosteronism; 2) sindrom Gordon. Gorham: v. boală Gorham. Gorlin: v. 1) facomatoză; 2) formulă Gorlin; 3) neoplazie en-docriniană multiplă; 4) nevomatoză bazocelulară; 5) porokeratoză palmoplantară Mantoux; 6) semn Gorlin; 7) sindrom Goltz-Gorlin; 8) sindrom Gorlin; 9) sindrom Gorlin-Chaudhry-Moss; 10) sindrom Gorlin-Goltz. Gosselin: v. semn Gosselin. Gottron: v. semn Gottron. Gougerot: v. 1) arteriolită cutanată alergică; 2) boală Beurmann-Gougerot; 3) sindrom Gougerot; 4) sindrom Gougerot-Mulock-Houwer; 5) sindrom Gougerot-Sjogren; 6) sindrom de ochi uscat; 7) trisimptom Gougerot. Gould: v. semn Gould. Gowers: v. semn Gowers. Gower: v. hemoglobină (11). Goyrand: v. 1) pronaţie dureroasă a copiilor 2) sindrom Goyrand. Graaf: v. de Graaf. Graber: v. semn Graber-Duvernay. Gradenigo: v. 1) petrozită; 2) sindrom Gradenigo-Launois. Graefe: v. von Graefe. Graffi: v. virus al leucemiei murine. Graham: v. 1) legea Graham; 2) sindrom Arkless-Graham; 3) test Graham. Graham Little: v. Little. Graham Steell: v. Steell. Gram: v. 1) coloraţie Gram; 2) Gram-negativ; 3) Gram-pozitiv.4) leucocidine; 5) vaginoză bacteriană. Grancher: v. 1) boală Grancher; 2) semn Grancher. Grandstrom: v. semn Grandstrom. Granger: v. semn Granger. Grăsbeck: v. boală Grăsbeck. Graves: v. 1) amenoree; 2) antiperoxidază tiroidiană; 3) autoimu-nitate; 4) basedowian; 5) boală autoimună; 6) boală Basedow-Graves; 7) boală Graves; 8) exoftalmie; 9) guşă basedowiană; 10) hipertiroidism; 11) izotermie cutanată; 12) miopatie tireo- 1957 INDEX DE NUME PROPRII toxică; 13) scintigrafie tiroidiană; 14) semn Abadie; 15) semn Ballet; 16) semn Becker; 17) semn Boston; 18) semn Enroth; 19) semn Gifford; 20) semn Graves; 21) semn Griffith; 22) semn Grocco; 23) semn Jendrassik; 24) semn Joffroy; 25) semn Knies; 26) semn Kocher; 27) semn Mann; 28) semn Mărie; 29) semn Moebius; 30) semn Riesman; 31) semn Rosenbach; 32) semn Snellen; 33) semn Stellwag; 34) semn Tellais; 35) semn Vigouroux; 36) sindrom Diamond; 37) test la epinefrină; 38) tireotoxicoză; 39) tiroidism. Grawitz: v. 1) cancer renal; 2) tumoră Grawitz. Gray: v. 1) Gray; 2) iradiere; 3) semn Gray. Grebe: v. 1) acondrogeneză; 2) sindrom Grebe. Greene: v. semn Greene. Greenfield: v. boală Scholz-Greenfield. Gregg: v. sindrom Gregg. Grenet: v. sindrom Grenet. Greppi: v. 1) boală Rietti-Greppi-Micheli; 2) talasemie. Grey Turner: v. Turner. Griesinger: v. 1) boală Griesinger; 2) semn Griesinger. Griess: v. test Griess. Griffith: v. semn Griffith. Grigoriu: v. operaţie Grigoriu. Grindon: v. boală Grindon. Griscelli: v. 1) boală Griscelli-Prunieras; 2) sindromul părului argintiu. Grisel: v. 1) boală Grisel; 2) sindrom Grisel-Bourgeois. Grob: v. 1) displazie lingual-facială; 2) sindrom Grob. Grocco: v. semn Grocco. Gronblad: v. sindrom Gronblad-Strandberg-Touraine. Gros: v. reacţie Gros. Gross: v. 1) operaţie Gross; 2) virus al leucemiei murine. Grossman: v. semn Grossman. Grouchy: v. De Grouchy. Grozovici: v. 1) scarlatină; 2) semn Grozovici-Pastia. Gruber: v. 1) boală Gruber; 2) sindrom Gruber-Meckel. Grunwald: v. 1) anemie hipocromă; 2) bazofil; 3) coloraţie May-Grunwald-Giemsa; 4) corpusculi Howell-Jolly; 5) neutrofil; 6) panoptic; 7) sindromul histiocitelor albastre; 8) splenogramă. Griiter: v. probă Gruter. Griitz: v. 1) boală Burger-Grutz; 2) sindrom Burger-Grutz. Gsell: v. boală Bouchet-Gsell. Gubler: v. 1) paralizie Millard-Gubler; 2) sindrom Millard-Gubler. Gudden: v. semn Gudden. Gueneau de Mussy: v. punct Gueneau de Mussy. Guerin: v. 1) bacii Calmette-Guerin; 2) fractură Guerin; 3) sindrom Guerin; 4) uretră; 5) vaccin Calmette-Guerin; 6) vaccin BCG. Guglielmo: v. Di Guglielmo. Guillain: v. 1) poliradiculonevrită; 2) sindrom Guillain-Barre. Guilland: v. semn Guilland. Gull: v. 1) boală Addison-Gull; 2) boală Gull; 3) boală Gull-Sutton. Gunn: v. 1) fenomen Gunn; 2) hemoglobină Gunn-Hill (v. hemo-globină, 12); 3) pupilă Marcus Gunn; 4) semn Gunn; 5) semn Marcus Gunn; 6) semn Salus-Gunn; 7) sindrom Gunn. Gunning: v. test pentru acetonurie. Gunther: v. 1) boală Gunther; 2) mioglobinurie; 3) porfirie. Gurtner: v. sindrom suprarenogenital. Guthrie: v. 1) fenilcetonurie; 2) test Guthrie. Guttmann: v. semn Guttmann. Guyon: v. 1) manevră Guyon; 2) proba celor trei pahare Guyon; 3) probă Guyon; 4) punct Guyon; 5) semn Guyon; 6) sindrom Guyon. H Haber: v. sindrom Haber. Habermann: v. 1) boală Mucha-Habermann; 2) papuloză limfo-matoidă. Hadfield: v. sindrom Clarke-Hadfield. Haeckel: v. ontogeneză. Haenel: v. simptom Haenel. Haff: v. 1) boală Haff; 2) mioglobinurie. Hageman: v. 1) boală Hageman; 2) factor Hageman; 3) factori de coagulare. Haglund: v. boală Haglund. Hagner: v. boală Hagner. Hahnemann: v. 1) alopatie; 2) homeopatie. Hailey: v. boală Hailey-Hailey. Hajdu: v. sindrom Hajdu-Cheney. Halasz: v. sindrom Halasz. Halbeisen: v. sindrom Stryker-Halbeisen. Halipre: v. sindrom Halipre. Hali: v. 1) facies Marshall Hali; 2) semn Hali. Hallermann: v. sindrom Hallermann-Streiff. Hallervorden: v. 1) boală Hallervorden-Spatz; 2) sindrom Hallervorden-Spatz. Haller: v. reţea Haller. Hallez: v. boală Marfan-Hallez. Hallgren: v. sindrom Hallgren. Hallopeau: v. 1) boală Hallopeau; 2) sindrom Hallopeau-Siemens. Halstead: v. semn Halstead. Halsted: v. operaţie Halsted. Ham: v. 1) test Ham; 2) test Ham-Dacie; 3) testul serului aci-difiat. Hamburger: v. 1) probă Addis-Hamburger; 2) reanimare; 3) şoc. Hamilton: v. semn Hamilton. Hamman: v. 1) boală Hamman; 2) boală Hamman-Rich; 3) fi-broză pulmonară; 4) semn Hamman; 5) sindrom Hamman; 6) sindrom Hamman-Rich. Hammond: v. boală Hammond. Hamolsky: v. 1) probă Hamolsky; 2) test Hamolsky. Hand: v. 1) boală Hand-Schuller-Christian; 2) distrofie corne-eană; 3) lipoidoză; 4) sindrom Hand-Schuller-Christian. Hanger: v. 1) floculare; 2) reacţie Hanger. Hanhart: v. 1) disostoză mandibulară cu peromelie; 2) sindrom aglosie-adactilie; 3) sindrom Hanhart; 4) sindrom Richner-Hanhart. Hanot: v. 1) boală Hanot; 2) boală Hanot-Kiener; 3) boală Hanot-MacMahon; 4) boală Hanot-Rossle; 5) ciroză biliară primitivă; 6) colangită difuză non-obliterantă; 7) sindrom Hanot-Chauffard. Hans: v. boli de adaptare. Hansen: v. 1) bacii Hansen; 2) boală Hansen; 3) lepră; 4) Mycobacterium. Hantaan: v. 1) boală Churilov; 2) virus Hantaan. Harada: v. 1) boală Harada; 2) sindrom Harada. Hardy: v. semn Behier-Hardy. Hare: v. test Hickey-Hare. Hargraves: v. 1) celulă B Heller-Zimmermann; 2) celulă Hargraves; 3) nucleofagocitoză 4) test Haserick. Harley: v. boală Harley. Harris: v. 1) hiperinsulinism; 2) probă Harris-Ray; 3) sindrom Harris. Harrison: v. 1) leucemie limfoidă cronică; 2) şanţ Harrison. Hartnup: v. boală Hartnup. Harvey: v. boală Harvey. Harzer: v. semn Harzer. Haserick: v. 1) anticorpi antinucleari; 2) factor Haserick; 3) test Haserick. Hashimoto: v. 1) anticorp; 2) antiperoxidază tiroidiană; 3) auto-imunitate; 4) boală Hashimoto; 5) hipertiroidism; 6) hipoti-roidism; 7) sindrom autoimun poliglandular; 8) tiroidită limfoci-tară cronică. Hasselbach: v. ecuaţia Henderson-Hasselbach. Hatchcock: v. semn Hatchcock. Haţieganu: v. 1) medicină internă; 2) neohipocratism. Haudek: v. 1) nişă Haudek; 2) semn Haudek. 1958 INDEX DE NUME PROPRII Haustrate: v. 1) sindromul primului arc branhial; 2) sindrom Franşois-Haustrate. Havers: v. 1) canal Havers; 2) canalicule osoase; 3) osteită; 4) osteită productivă; 5) osteon; 6) sistem haversian. Hawaii: v. declaraţia de la Hawaii. Hawes: v. sindrom Hawes-Pallister-Landor. Haxthausen: v. boală Haxthausen. Hayem: v. 1) anemie hipocromă esenţială a adultului; 2) boală Hayem; 3) boală Hayem-Faber; 4) boală Hayem-Von Jaksch-Luzet; 5) icter hemolitic; 6) sindrom Hayem-Widal; 7) soluţie Hayem. Hayward: v. sindrom Juberg-Hayward. Hăngănuţiu: v. 1) mononucleoză infecţioasă; 2) reacţie Paul-Bunel-Hăngănuţiu; 3) test Paul-Bunel-Hăngănuţiu. Heberden: v. 1) angină pectorală; 2) boală Heberden; 3) noduli Bouchard; 4) noduli Heberden. Hebra: v. 1) boală Hebra; 2) boală Hebra-Kaposi; 3) eczemă marginată Hebra; 4) neurodermatoză; 5) purpură papuloasă Hebra; 6) prurigo; 7) prurigo Hebra. Hecht: v. sindrom Beals-Hecht. Heck: v. boală Heck. Hecker: v. schizofrenie. Hedblom: v. sindrom Hedblom. Hedon: v. vene striate. Heerfordt: v. sindrom Heerfordt. Hefke: v. semn Hefke-Turner. Hegar: v. semn Hegar. Hegglin: v. 1) boală May-Hegglin; 2) corpi Dohle. Heidegger: v. angoasă. Heidenhain: v. sindrom Heidenhain. Heilman: v. test Heilman. Heim: v. 1) semn Heim-Kreysig; 2) semn Heim-Sanders. Heimlich: v. manevră Heimlich. Heine: v. 1) boală Heine-Medin; 2) poliomieilită anterioară acută. Heinz: v. 1) corpusculi Heinz; 2) incluziuni intraeritrocitare; 3) sindrom Ivemark. Heller: v. 1) boală Heller; 2) celulă B Heller-Zimmermann; 3) unghie în carenă. Hellin: v. legea Hellin. Helsinki: v. declaraţia de la Helsinki. Helwig: v. boală Helwig. Hench: v. sindrom Hench-Rosenberg. Henderson: v. 1) boală Henderson-Jones; 2) ecuaţia Henderson-Hasselbach. Henle: v. 1) ansă Henle; 2) arcadă; 3) furosemid; 4) inhibitor al anhidrazei carbonice; 5) muşchi dorsal lung; 6) nefron; 7) proteină Tamm-Horsfall; 8) reacţie Henle; 9) rinichi; 10) sinus romboid al lui Henle; 11) tubul renal. Hennebert: v. semn Hennebert. Hennequin: v. echimoză Hennequin. Henning: v. semn Henning. Henoch: v. 1) angină Henoch; 2) boală Henoch; 3) boală Henoch-Schonlein; 4) purpură Henoch-Schonlein; 5) purpură vasculară alergică; 6) sindrom Henoch; 7) sindrom Schonlein-Henoch. Henseleit: v. 1) ciclu Krebs-Henseleit; 2) ciclu de ureogeneză. Herbert: v. depozite Herbert. Hermansky: v. 1) albinism; 2) sindrom Hermansky-Pudlak. Herrgott: v. sindrom Herrgott. Hers: v. 1) boală Hers; 2) glicogenoză. Herter: v. boală Herter. Herthel: v. semn Herthel. Hertoghe: v. 1) hipotiroidism; 2) semn Hertoghe; 3) sindrom Hertoghe. Hertwig: v. 1) semn Hertwig-Magendie; 2) sindrom Hertwig-Magendie. Hertz: v. 1) frecvenţă; 2) Hertz. Herxheimer: v. 1) acrodermatită; 2) boală Pick-Herxheimer; 3) reacţie Jarisch-Herxheimer. Heryng: v. semn Heryng. Heyrovski: v. operaţie Heyrovski. Hesselbach: v. hernie crurală. Heubner: v. 1) artera centrală lungă; 2) artera lui Heubner. Hickey: v. test Hickey-Hare. Hicks: v. 1) semn Braxton Hicks; 2) semn Hicks. Higashi: v. sindrom Chediak-Higashi. Highmore: v. 1) reţea Haller; 2) testicul. Higoumenakia: v. semn Higoumenakia. Hill: v. 1) semn Hill-Flack; 2) virus Prospect Hill. Hillemand: v. 1) semn Hillemand; 2) semnul şiretului. Hines: v. 1) probă la frig; 2) probă Hines-Brown; 3) test Hines-Brown. Hinson: v. boală Hinson-Pepys. Hipocrate: v. 1) hipocratism; 2) jurământul lui Hipocrate; 3) neo-hipocratism; 4) sanguin; 5) secret medical; 6) temperament. Hippel: v. von Hippel. Hirschkorn: v. 1) deleţie; 2) sindrom Wolff-Hirschkorn. Hirschprung: v. boală Hirschprung. Hirst: v. reacţie Hirst. His: v. 1) bibloc; 2) bloc atrioventricular; 3) bloc cardiac; 3) bloc fascicular; 4) bloc de ramură; 5) boală His-Werner; 6) fascicul atrioventricular; 7) fascicul His; 8) glicozide cardiace; 9) hemi-bloc; 10) hisian; 11) inimă; 12) interval P-Q; 13) joncţiune atrio-ventriculară; 14) pacemaker; 15) perioade Luciani-Wenckebach; 16) puls lent permanent; 17) sistem His-Purkinje. Hochsinger: v. semn Hochsinger. Hochwart: v. boală Frankl Hochwart. Hodgkin: v. 1) boală Hodgkin; 2) boală Reed-Hodgkin; 3) celule Reed-Sternberg; 4) febră Pel-Ebstein; 5) granulomatoză; 6) lim-focitopenie; 7) limfogranulom; 8) limfogranulomatoză; 9) limfom; 10) limfom Hodgkin; 11) limfom malign non-Hodgkin; 12) neu-ropatie paraneoplazică; 13) paragranulom Hodgkin 14) para-granulom Poppema şi Lennert 15) sarcom Hodgkin; 16) reti-culoză; 17) sindrom limfoproliferativ; 18) vinblastină. Hodgson: v. boală Hodgson. Hoehne: v. semn Hoehne. Hoeve: v. van der Hoeve. Hoffa: v. 1) boală Hoffa-Kasterot; 2) semn Hoffa. Hofmann: v. bacii Hofmann. Hoffmann: v. 1) amiotrofie; 2) boală Bouveret-Hoffmann; 3) boală Hoffmann; 4) boală Werdnig-Hoffmann; 5) Corynebacterium; 6) poliomielită anterioară cronică familială a copilului; 7) semn Hoffmann. Hogben: v. 1) reacţie Hogben; 2) reacţie de sarcină. Hoglund: v. semn Hoglund. Hohenegg: v. semn Hohenegg. Hoigne: v. sindrom Hoigne. Hollănder: v. boală Hollânder-Simons. Holmes: v. probă Holmes-Stewart. Holmgren: v. test Holmgren. Hoit: v. sindrom Holt-Oram. Holten: v. test Holten. Holter: v. 1) Holter; 2) sistem Holter. Holtermuller: v. 1) sindrom Holtermuller-Wiedemann; 2) sindromul craniului în frunză de treflă. Holth: v. operaţie Holth. Holtzmann: v. reacţie Much-Holtzmann. Homans: v. semn Homans. Homen: v. sindrom Homen. Homer: v. apoptoză. Hooft: v. sindrom Hooft. Hoover: v. semn Hoover. Hope: v. semn Hope. Hoppe-Seyler: v. test Hoppe-Seyler. Horder: v. pete Horder. Horner: v. 1) pupilă Homer; 2) sindrom Babinski-Nageotte; 3) sindrom Claude Bernard-Horner; 4) sindrom Horner; 5) sin- 1959 INDEX DE NUME PROPRII drom Pancoast-Tobias; 6) sindrom Pourtour du Petit; 7) sindrom Raeder; 8) sindrom Villaret. Horsfall: v. proteină Tamm-Horsfall. Horsley: v. semn Horsley. Horton: v. 1) arterită gigantocelulară; 2) boală Horton; 3) cefalee vasculară Horton; 4) nevralgism facial; 5) panarterită sub-acută a vârstnicilor; 6) sindrom Bing-Horton; 7) sindrom Horton. Houcke: v. boală Houcke. Hounsfield: v. 1) număr Hounsfield; 2) unitate Hounsfield. Houssay: v. animal. Houston: v. 1) valvule Houston; 2) valvule rectale. Houwer: v. sindrom Gougerot-Mulock-Houwer. Howard: v. 1) probă Ellsworth-Howard; 2) test Howard. Howell: v. 1) corpusculi Howell-Jolly; 2) incluziuni intraeritrocitare; 3) test de recalcificare; 4) test Howell; 5) timp Howell. Howship: v. semn Howship-Romberg. Huber: v. 1) test Amsler-Huber; 2) test cu fluoresceină. Hueck: v. boală Hueck. Huet: v. celule Pelger-Huet. Hueter: v. semn Hueter. Hug: v. 1) boală Hug; 2) glicogenoză. Huhner: v. 1) test Huhner; 2) test Seguy. Hunermann: v. 1) boală Conradi-Hunermann; 2) sindrom Conradi-Hunermann. Hunt: v. 1) nevralgie Ramsay Hunt; 2) sindrom Hunt; 3) sindrom Ramsay Hunt; 4) sindrom Tolosa-Hunt; Hunter: v. 1) boală Hunter; 2) canal femural; 3) canal Hunter; 4) glosită Hunter; 5) mucopolizaharidoză; 6) reţea Hunter; 7) semn Hunter; 8) sindrom Hunter. Huntington: v. 1) atrofie cerebrală; 2) boală Huntington; 3) coree; 4) coree Huntington; 5) demenţă; 6) GABA; 7) huntingtină; 8) mutaţie dinamică. Hunzlker: v. 1) pigmentaţie melanică esenţială labiojugală; 2) sindrom Laugier-Hunziker. Huppert: v. boală Huppert. Hurler: v. 1) boală Hurler; 2) boală Pfaundler-Hurler; 3) con-drodisplazie spondiloepifizară; 4) distrofie corneeană; 5) manozi-doză; 6) mucolipidoză; 7) mucopolizaharidoză; 8) pseudopo-lidistrofia Hurler; 9) sindrom Hurler; 10) sindrom Maroteaux-Lamy; 11) sindrom Scheie. Hurst: v. boală Hurst. Hutchinson: v. 1) boală Graefe; 2) boală Hutchinson; 3) dinte Hutchinson; 4) facies Hutchinson; 5) fractură Hutchinson; 6) semn Hutchinson; 7) sindrom Hutchinson; 8) sindrom Hutchinson-Gilford; 9) sindrom Werner; 10) triadă Hutchinson. Hutinel: v. boală Hutinel I lanişevski: v. semn lanişevski. Imerslund: v. boală Imerslund-Najman. Ingelbrans: v. semn Ingelbrans. lonescu: v. operaţie lonescu. Irish: v. semn Irish. Isaacs: v. 1) neuromiotonie; 2) sindrom Isaacs; 3) sindrom isaacs-Mertens. Isambert: v. boală Isambert. Ishihara: v. test Ishihara. Israel: v. procedeu Israel. Itard: v. semn Itard-Cholewa. Ito: v. nev Ito. Iţenko: v. sindrom Iţenko-Cushing. Ivemark: v. 1) sindrom Ivemark; 2) sindrom Poplhemus-Schafer-Ivemark. J Jaccoud: v. 1) boală Jaccoud-Osler; 2) semn Jaccoud; 3) sindrom Jaccoud. Jackson: v. 1) jacksonian; 2) schizofrenie; 3) semn Jackson; 4) sindrom Jackson. Jackson: v. paragranulom Hodgkin. Jacob: v. 1) boală Alpers; 2) boală Jacob; 3) exostoză malară şi coronoidă; 4) generaţie; 5) integron; 6) ulcer Jacob. Jacobi: v. boală Petges-Jacobi. Jacobs: v. sindrom Jacobs. Jacobson: v. 1) organ Jacobson; 2) organ vomeronazal. Jacoby: v. test Jacoby. Jacod: v. 1) sindrom Jacod; 2) sindrom Negri-Jacod; 3) sindromul carefurului petrosfenoid; 4) triadă Jacod. Jadassohn: v. 1) boală Jadassohn-Lewandowsky; 2) nev seba-ceu al lui Jadassohn; 3) polikeratoză congenitală. Jaffe: v. 1) boală Jaffe-Lichtenstein; 2) osteofibromatoză chis-tică; 3) sindrom Jaffe. Jaffe: v. 1) reacţie Jaffe (v. creatinină); 2) semn Pfuhl-Jaffe. Jakob: v. 1) atrofie cerebrală; 2) boală Creutzfeldt-Jakob; 3) prion; 4) sindrom Creutzfeldt-Jakob. Jaksch: v. von Jaksch. James: v. 1) fibre James; 2) sindrom Swyer-James; 3) sindrom Wolff-Parkinson-White. Janet: v. 1) boală Janet; 2) psihastenie. Janeway: v. 1) leziuni Janeway; 2) semn Janeway; 3) sfigmo-manometru. Jansen: v. 1) boală Jansen; 2) boală Murk Jansen; 3) con-drodisplazii metafizare; 4) test Jansen. Jansky: v. boală Bielschowsky-Jansky. Janus: v. sindrom Janus. Japonia: v. febră fluvială de Japonia. Jarcho: v. 1) displazie spondilo-toracică; 2) sindrom Jarcho-Levin. Jarisch: v. reacţie Jarisch-Herxheimer. Jarvik: v. cord artificial. Jaworski: v. semn Lapinski-Jaworski. Jayle: v. fenolsteroizi. Jean: v. semn Oudart-Jean. Jean Louis Petit: v. Petit. Jefferson: v. sindrom Jefferson. Jeghers: v. sindrom Peutz-Jeghers. Jellinek: v. semn Jellinek. Jendrassik: v. semn Jendrassik. Jensen: v. 1) boală Jensen; 2) disostoză. Jersild: v. sindrom Jersild. Jerwell: v. sindrom Jerwell şi Lange-Nielsen. Jeune: v. 1) boală Jeune; 2) distrofie. Jewelewicz: v. 1) luteinizare; 2) sindrom Jewelewicz. Jianu: v. operaţie Birber-Jianu. Job: v. sindrom Job-Buckley. Joffroy: v. semn Joffroy. Johanson: v. sindrom Johanson-Blizzard. Johansson: v. 1) boală Larsen-Johansson; 2) boală Sinding Larsen-Johansson; 3) patelita adolescenţilor. Johne: v. boală Johne. Johnson: v. 1) boală Dubin-Johnson; 2) hiperbilirubinemie; 3) lipofuscină; 4) sindrom Bindley-Johnson; 5) sindrom Dubin-Johnson; 6) sindrom Stevens-Johnson. Jolly: v. 1) bloc miastenic; 2) corpusculi Howell-Jolly; 3) incluziuni intraeritrocitare; 4) reacţie Jolly; 5) sindrom Ivemark. Jones: v. 1) boală Henderson-Jones; 2) macrocitoză. Jonkers: v. boală Waardenburg-Jonkers. Jorge Lâbo: v. Lobo. Joseph: v. 1) boala neuronului motor; 2) boală Machado-Joseph; 3) nodul Sister Mary Joseph; 4) sindrom de eredo-degenerescenţă spinocerebeloasă. Josue: v. sindrom Josue. Joubert: v. sindrom Joubert. Joule: v. 1) efect Joule; 2) Joule. Joz: v. semn Joz-Sterling. 1960 INDEX DE NUME PROPRII Juberg: v. sindrom Juberg-Hayward. Juiiusberg: v. boală Kaposi-Juliusberg. Jung: v. 1) complex; 2) inconştient; 3) libido; 4) sindrom Jung-Vogel. Jungling: v. 1) boală Perthes-Jungling; 2) osteită. Junin: v. 1) boală Junin; 2) virus Junin; 3) virus Machupo. Junius: v. sindrom Junius-Kuhnt. Jurgens: v. 1) boală von Willebrand-Jurgens; 2) test Jurgens. Jurgensen: v. semn Jurgensen. Jurin: v. capilaritate. Juvara: v. operaţie Juvara. K Kaeser: v. 1) amiotrofie; 2) sindrom Stark-Kaeser. Kagan: v. semn Kagan. Kahlbaum: v. 1) boală Kahlbaum; 2) schizofrenie. Kahler: v. 1) boală Franklin; 2) boală Kahler; 3) mielom; 4) mielom multiplu; 5) reacţie Bence-Jones. Kallmann: v. 1) distrofie; 2) hipogonadism; 3) sindrom Kallmann; 4) sindrom Kallmann-de Morsier. Kanagawa: v. fenomen Kanagawa. Kanavel: v. semn Kanavel. Kanner: v. 1) boală Kanner; 2) sindrom Kanner. Kantor: v. semn Kantor. Kaplan: v. 1) fibroză pulmonară; 2) probă Kaplan-Silah; 3) sindrom Kaplan; 4) sindrom Kaplan-Walford; 5) sindrom Zuelzer-Kaplan; 6) talasemie. Kaposi: v. 1) boală Besnier-Kaposi-Libman-Sacks; 2) boală Castelman; 3) boală Hebra-Kaposi; 4) boală Kaposi; 5) boală Kaposi-Juliusberg; 6) citomegalovirus; 7) Herpesviridae; 8) retinoide; 9) sarcom Kaposi; 10) sarcomatoză multiplă hemoragică; 11) sindrom de imunodeficienţă dobândită. Karplus: v. semn Karplus. Kartagener: v. 1) dineină; 2) sindrom Kartagener; 3) sindromul cililor imobili; 4) triadă Kartagener. Kasabacch: v. sindrom Kasabacch-Merritt. Kashida: v. semn Kashida. Kashin: v. boală Kashin-Bek. Kast: v. 1) sindrom Kast; 2) sindrom Maffucci. Kasterot: v. boală Hoffa-Kasterot. Katayama: v. 1) boală Katayama; 2) febră Katayama. Kaufmann: v. boală Kaufmann. Kaulla: v. Von Kaulla. Kawasaki: v. 1) acrodinie infantilă; 2) sindrom Kawasaki. Kayser: v. 1) coreoatetoză familială paroxistică; 2) degeneres-cenţă hepatolenticulară; 3) inel Kayser-Fleischer. Kaznelson: v. sindrom Kaznelson. Kearns: v. 1) ADN mitocondrial; 2) patologie mitocondrială; 3) sindrom Kearns-Sayre. Keen: v. semn Keen. Kehr: v. semn Kehr. Kehrer: v. semn Kehrer. Keipert: v. sindrom Keipert. Keith: v. 1) ectopic; 2) inimă; 3) nod Keith-Flack; 4) pacemaker; 5) ritm atrioventricular; 6) sinusal; 7) supraventricular. Kell: v. 1) sistem Kell; 2) sisteme ale grupelor sanguine. Keller: v. sindrom Keller. Kelley: v. sindrom Kelley-Seegmiller. Kelling: v. test Kelling. Kellock: v. semn Kellock. Kelly: v. 1) operaţie Kelly-King; 2) sindrom Kelly-Paterson. Kelvin: v. Kelvin. Kendall: v. compus Kendall. Kennedy: v. 1) amiotrofie; 2) boala neuronului motor periferic; 3) boală Kennedy; 4) sindrom Foster Kennedy; 5) sindrom Kennedy. Kent: v. 1) fascicul Kent; 2) sindrom Wolff-Parkinson-White. Kepler: v. test Robinson-Kepler. Kerl: v. boală Kerl-Urbach. Kerley: v. linii Kerley. Kerner: v. test Kerner. Kernig: v. 1) meningită; 2) semn Kernig. Kestenbaum: v. semn Kestenbaum. Keutel: v. sindrom Keutel. Kidd: v. 1) sistem Kidd; 2) sisteme ale grupelor sanguine. Kien: v. 1) comă diabetică; 2) respiraţie Kussmaul-Kien. Kienbock: v. 1) boală Kienbock; 2) sindrom Kienbock. Kiener: v. 1) boală Hanot-Kiener; 2) ciroză biliară primitivă. Kiernan: v. ficat. Kierkegaard: v. angoasă. Kiesselbach: v. 1) arie; 2) epistaxis; 3) pată vasculară Kiesselbach; 4) zonă Kiesselbach. Kiloh: v. sindrom Kiloh-Nevin. Kimmelstiel: v. 1) boală Kimmelstiel-Wilson; 2) glomeruloscle-roză; 3) sindrom Kimmelstiel-Wilson. King: v. 1) operaţie Kelly-King; 2) sindrom King. Kirkes: v. boală Senhouse Kirkes. Kirlian: v. 1) efect Kirlian; 2) fotografie Kirlian. Kirmisson: v. 1) atitudine Kirmisson; 2) echimoză Kirmisson; 3) semn Kirmisson. Kitahara: v. 1) boală Kitahara; 2) corioretinită seroasă centrală. Kitasato: v. bacii Kitasato. Klauder: v. boală Klauder. Klebs: v. 1) bacii Klebs-Loeffler; 2) Corynebacterium. Kleine: v. 1) hipersomnie; 2) sindrom Kleine-Levin. Kleist: v. semn Kleist. Klemperer: v. colagenoză. Kline: v. reacţie Kline. Klinefelter: v. 1) corpuscul Barr; 2) disgenezie gonadică; 3) sindrom Barr; 4) sindrom Castillo-Trabucco-De La Blaze); 5) sindrom Klinefelter; 6) sindrom Reifenstein; 7) sindrom XX. Klippel: v. 1) notocordodisrafie; 2) semn Klippel-Weil; 3) semnul policelui; 4) sindrom Cockett; 5) sindrom Klippel-Feil; 6) sindrom Klippel-Trenaunay; 7) sindrom cervico-oculo-acustic; 8) sindrom Parkes Weber. Klotz: v. 1) sindrom Klotz; 2) sindromul ovarelor disfuncţionale. Klumpke: v. Dejerine-KIumpke. Kluver: v. sindrom Kluver-Bucy. Knapp: v. test Knapp. Knaus: v. 1) indice Knaus; 2) legea Ogino-Knaus. Knies: v. semn Knies. Kniest: v. 1) boală Kniest; 2) sindrom Kniest. Knud Faber: v. Faber. Kobberling: v. sindrom Kobberling-Dunningan. Kobi: v. boală Kobi. Kobner: v. 1) boală Kobner; 2) epidermoliză. Koch: v. 1) bacii Koch; 2) bacii Koch-Weeks; 3) celulă gigantă; 4) Haemophilus; 5) miasmă; 6) Mycobacterium; 7) osteită tuberculoasă; 8) tuberculoză pulmonară. Kocher: v. 1) fractură Kocher; 2) semn Kocher; 3) sindrom Debre-Kocher-Semelaigne; 4) sindrom Kocher. Koenen: v. 1) scleroză tuberoasă (Bourneville); 2) tumori Koenen. Kohler: v. boală Kohler. Kohlmeyer: v. boală Kohlmeyer-Degos. Kojewnikoff: v. sindrom Kojewnikoff. Koller: v. probă Koller. Konig: v. 1) boală Konig; 2) sindrom Konig. Konigstein: v. boală Konigstein-Lubarsch. Koplick: v. 1) enantem; 2) rujeolă; 3) semn Koplick. Koppe: v. noduli Koppe. Korany: v. semn Grocco. Kornzweig: v. sindrom Bassen-Kornzweig. Korotkoff: v. 1) gaură auscultatorie; 2) test Korotkoff; 3) zgomote Korotkoff. 1961 INDEX DE NUME PROPRII Korotkcv: v. Korotkoff. Korovnikoff: v. boală Korovnikoff. Korsakoff: v. 1) demenţă; 2) psihoză Korsakoff; 3) sindrom Gayet-Wernicke; 4) sindrom Korsakoff; 5) sindrom Wernicke-Korsakoff. Korsakov: v. Korsakoff. Kosowicz: v. semn Kosowicz. Kostmann: v. 1) agranulocitoză infantilă congenitală; 2) boală Kostmann; 3) sindrom Kostmann. Koyanagi: v. sindrom Vogt-Koyanagi. Kozlowski: v. 1) boală Kozlowski; 2) sindrom Kozlowski-Maroteaux-Spranger. Krabbe: v. 1) boala Alpers; 2) boală Krabbe; 3) lipoidoză; 4) polidistrofie cerebrală progresivă infantilă Christensen-Krabbe. Kraepelin: v. 1) atrofie cerebrală; 2) boală Kraepelin; 3) schizofrenie. Krammer: v. 1) semn Krammer; 2) gutieră. Kraske: v. operaţie Kraske. Krebs: v. 1) acetilcoenzima A; 2) acid citric; 3) acid piruvic; 4) ciclu Krebs; 5) ciclu Krebs-Henseleit; 6) ciclu de ureo-geneză; 7) corpi cetonici; 8) galactocerebrozidază; 9) lichid fiziologic; 10) respiraţie aerobă. Kreindler: v. semn Kreindler. Kretschmer: v. 1) biotipologie; 2) boală Kretschmer. Kreysig: v. semn Heim-Kreysig. Krukenberg: v. 1) sindrom Krukenberg; 2) tumoră Krukenberg. Kruse: v. 1) bacii Shiga-Kruse; 2) boală Shiga-Kruse. Kudo: v. sindrom Nishimoto-Takenchi-Kudo. Kufs: v. boală Kufs. Kugelberg: v. 1) amiotrofie; 2) boală Kugelberg-Welander; 3) boală Wohlfart-Kugelberg-Welander. Kuhnt: v. sindrom Junius-Kuhnt. Kulchitsky: v. 1) celulă argentafină; 2) celulă Kulchitsky. Kundrat: v. boală Kundrat. Kunitz: v. antiplasmină. Kunkel: v. 1) reacţie Kunkel; 2) sindrom Beam-Kunkel-Slater; 3) sindrom Kunkel. Kiintscher: v. cui. Kupffer: v. 1) celule Kupffer; 2) kupfferom. Kurţin: patologie corticoviscerală. Kurz: v. boală Kurz. Kurzrok: v. test Kurzrok-Miller. Kussmaul: v. 1) boală Kussmaul; 2) comă diabetică; 3) puls Kussmaul; 4) respiraţie Kussmaul-Kien; 5) semn Kussmaul. Kiister: v. 1) sindrom Mayer-Rokitansky-Kuster; 2) sindrom Rokitansky-Kuster. Kiistner: v. 1) anafilaxie; 2) fenomen Prausnitz-Kustner; 3) probă Prausnitz-Kustner. Kuttner: v. nodul jugulodigastric. Kveim: v. test Kveim. Kyasanur: v. 1) boală Kyasanur; 2) febră hemoragică de Omsk. Kyrle: v. boală Kyrle. L Labhart: v. sindrom Prader-Labhart-Willi. Laborit: v. agresologie. Labre: v. sindrom Labre. La Blaze: v. De La Blaze. La Câmp: v. De La Câmp. Lacefield: v. Streptococcus. Lachapelle: v. sindrom Lachapelle. Ladd: v. sindrom Ladd. Ladin: v. semn Ladin. Laennec: v. 1) auscultaţie; 2) ciroză atrofică; 3) freamăt catar; 4) ral; 5) respiraţie Laennec (puerilă); 6) semn Laennec; 7) spută perlată; 8) stetoscop. Laffont: v. semn Laffont. Lafora: v. 1) boală Lafora; 2) corpusculi Lafora; 3) sindrom Unverricht. Lagenbeck: v. semn Lagenbeck. Lagrange: v. operaţie Lagrange. Laguerre: v. semn Laguerre. Lalouette: v. 1) piramidă (1, b); 2) tiroidă. Lamarck: v. lamarckism. Lambert: v. 1) colorimetrie; 2) fotocolorimetrie; 3) legea Lambert; 4) legea Lambert-Beer; 5) luminanţă; 6) sindrom Eaton-Lambert; 7) sindrom pseudomiastenic paraneoplazic. Lamy: v. 1) aril-sulfatază; 2) boală Maroteaux-Lamy; 3) displazie pseudoacondroplazică; 4) mucopolizaharidoză; 5) sindrom Maroteaux-Lamy. Lance: v. 1) mioclonie; 2) semn Lance; 3) sindrom Lance-A-dams. Lancefield: v. test Lancefield. Lancereaux: v. boală Lancereaux-Mathieu. Landing: v. 1) boală Landing; 2) boală Norman-Landing. Landis: v. test Gibbon-Landis. Landolfi: v. semn Landolfi. Landor: v. sindrom Hawes-Pallister-Landor. Landouzy: v. 1) boală Landouzy-Dejerine; 2) miopatie facio-scapulo-humerală Landouzy-Dejerine; 3) semn Landouzy. Landry: v. 1) boală Landry; 2) sindrom Landry. Landsteiner: v. 1) anticorpi Donath-Landsteiner; 2) grup sanguin; 3) sistem P. Lane: v. 1) acroeritroză; 2) boală Lane; 3) boală Lane-Pedroso. Langdon Down: v. Down. Lange: v. test pentru acetonurie. Lange Cornelia: v. De Lange. Lange-Nielsen: v. sindrom Jerwell şi Lange-Nielsen. Langer: v. 1) acrodisplazie; 2) acondrogeneză; 3) sindrom Langer-Giedion; 4) sindrom Langer-Saldino; 5) sindrom trico-rino-falangian. Langerhans: v. 1) amilină; 2) apudom; 3) bioartificial; 4) bîodis-tribuitor; 5) celule Langerhans; 6) cromogranine; 7) diabet alo-xanic; 8) gastrinom; 9) glucagon; 10) glucagonom; 11) hiperin-sulinism; 12) hipermetioninemie; 13) histiocitoza celulei Langerhans; 14) histiocitoza cu celule non-Langerhans; 15) hormoni pancreatici; 16) insular; 17) insulă; 18) insulină; 19) insuli-nom; 20) insule Langerhans; 21) nesidioblastom; 22) pancreas; 23) proglucagon; 24) sinusoid; 25) sindrom Zollinger-Ellison. Langhans: v. 1) celulă Langhans; 2) folicul tuberculos. Langoria: v. semn Langoria. Languepin: v. sindrom Fevre-Languepin. Lannelongue: v. semn Lannelongue. Lantermann: v. mielină. Lanzieri: v. sindrom Lanzieri. Lapicque: v. cronaxie. Lapinski: v. semn Lapinski-Jaworski. Laplace: v. legea Laplace. Larmor: v. rezonanţă magnetică nucleară. Laron: v. 1) nanism de tip Laron; 2) rezistenţă hormonală; 3) sindrom Laron. Larrey: v. 1) boală Larrey-Weil; 2) semn Larrey. Larsen: v. 1) boală Larsen-Johansson; 2) boală Sinding Larsen-Johansson; 3) patelita adolescenţilor; 4) sindrom Larsen. Larsson: v. 1) sindrom Rud; 2) sindrom Sjogren-Larsson. Laruella: v. semn Laruella. Lasegue: v. 1) semn Lasegue; 2) semn Lasegue al braţului. Lassa: v. febră de Lassa. Lassueur: v. sindrom Lassueur-Graham Little. Lauber: v. boală Lauber. Laubry: v. 1) sindrom Laubry-Pezzi; 2) sindrom Laubry-Soulie. Laugier: v. 1) hernie crurală; 2) pigmentaţie melanică esenţială labio-jugală; 3) semn Laugier; 4) sindrom Laugier-Hunziker. Launois: v. 1) petrozită; 2) sindrom Gradenigo-Launois; 3) sindrom Launois; 4) sindrom Launois-Bensaude. 1962 INDEX DE NUME PROPRII Laurence: v. 1) degenerescenţă diencefalo-retiniază; 2) sindrom Biemond; 3) sindrom Laurence-Moon-Bardet-Biedl. Lauth: v. vena vertebrală anterioară. Lautier: v. test Lautier. Lawrence: v. 1) boală Lawrence; 2) hipogonadism; 3) semn Lawrence-Louvel. Le Damany: v. 1) semn Ortolani-Le Damany; 2) semnul resortului. Le Fort: v. 1) disjuncţie; 2) fractură Le Fort; 3) operaţie Le Fort. Leage: v. sindrom Papillon Leage-Psaume. Leber: v. 1) amauroză congenitală Leber; 2) boală Alstrom-Leber; 3) boală Leber; 4) nevrită optică; 5) patologie mito-condrială. Lechini: v. test Lechini. Ledderhose: v. 1) boală Ledderhose; 2) semn Ledderhose. Lederer: v. boală Lederer-Brill. Leede: v. 1) fenomen Rumpel-Leede; 2) probă Rumpel-Leede. Lefevre: v. sindrom Papillon-Lefevre. Legal: v. 1) boală Legal; 2) test pentru acetonurie. Legendre: v. semn Legendre. Legg: v. 1) boală Calve-Legg-Perthes; 2) boală Legg-Perthes; 3) necroză; 4) osteocondrită a şoldului. Lehmann: v. sindrom Borjeson-Forssman-Lehmann. Leichtenstern: v. semn Leichtenstern. Leigh: v. 1) boală Leigh; 2) encefalomielopatie necrozantă sub-acută; 3) patologie mitocondrială. Leiner: v. boală Leiner-Moussous. Lele: v. 1) monosomie parţială; 2) sindrom Lele-Penrose. Lemierre: v. sindrom Lemierre. Lemli: v. sindrom Smith-Lemli-Opitz. Lenegre: v. boală Lenegre. Lennert: v. 1) limfom Lennert; 2) paragranulom Poppema şi Lennert. Lennox: v. boală Lennox-Gastaud. Lenz: v. sindrom Lenz. Lepine: v. vaccin Lepine. Lepore: v. hemoglobină (15). Leredde: v. sindrom Leredde. Leri: v. 1) boală Leri-Weill; 2) semn Leri; 3) semn Leri-Lonjumeau. Leriche: v. 1) boală Leriche; 2) semn Leriche; 3) sindrom Leriche; 4) sindrom Sudeck-Leriche. Lermoyez: v. semn Lermoyez. Leroy: v. 1) artrită reactivă; 2) sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter; 3) spondiloartropatie. Lesch: v. 1) hiperuricemie; 2) sindrom Lesch-Nyhan; 3) sindrom Kelly-Seegmiller. Leser: v. semn Leser-Treiat. Letterer: v. 1) boală Letterer-Siwe; 2) limfohistiocitoză familială; 3) lipoidoză; 4) sindrom Abt-Letterer-Siwe. Lev: v. 1) boală Lev; 2) sindrom Lev. Levaditi: v. neuroprobazie. Leventhal: v. 1) distrofie ovariană; 2) sindrom Stein-Leventhal. Levi: v. 1) sindrom Levi; 2) sindrom Lorain-Levi. Levin: v. 1) displazie spondilo-toracică; 2) hipersomnie; 3) sindrom Jarcho-Levin; 4) sindrom Kleine-Levin. Levine: v. 1) aritmie cardiacă; 2) semn Levine; 3) sindrom Lown-Ganong-Levine. Levy: v. 1) boală Roussy-Levy; 2) sindrom de eredode-generescenţă spinocerebeloasă; 3) sindrom Roussy-Levy; 4) sistem HLA. Levy: v. semn Staehelin-Frigero-Levy. Lewandowsky: v. 1) boală Jadassohn-Lewan-dow-sky; 2) boală Lutz-Lewandowsky; 3) displazie veruciformă; 4) polikeratoză congenitală. Lewis: v. 1) boală Lewis; 2) indice Lewis; 3) legătură chimică; 5) reacţie Lewis; 5) semn Lewis-Federici; 6) sistem Lewis; 7) sisteme ale grupelor sanguine; 8) test Lewis. Lewy: v. 1) boala corpilor Lewy difuzi; 2) boală Lewy; 3) corpi Lewy. Leyden: v. 1) cristal; 2) von Leyden. Leydig: v. 1) celulă interstiţială a testiculului; 2) celulă Leydig; 3) gonadotrofină B; 4) sindrom EMG; 5) testicul; 6) testosteron; 7) tubi seminiferi. Lhermitte: v. semn Lhermitte. Li: v. sindrom Li-Fraumeni. Lian: v. semn Lian. Libman: v. 1) boală Besnier-Kaposi-Libman-Sacks; 2) sindrom Libman-Sacks. Lichtenstein: v. 1) boală Jaffe-Lichtenstein; 2) osteo-fibromatoză chistică. Lichtheim: v. 1) semn Lichtheim; 2) sindrom Lichtheim; 3) sindromul fibrelor lungi; 4) test Lichtheim. Liddle: v. sindrom Liddle. Lieben: v. test pentru acetonurie. Lieberkuhn: v. intestin. Liebermann: v. reacţie Liebermann-Burchardt. Liebow: v. sindrom Carrington-Liebow. Lieou: v. sindrom Barre-Lieou. Liesegang: v. difuziune. Liesz: v. sindrom Liesz. Lightwood: v. sindrom Lightwood. Lignac: v. 1) boală Lignac-Fanconi; 2) cistinoză. Lindau: v. 1) boală Undau; 2) boală von Hippel-Lindau; 3) faco-matoză; 4) sindrom von Hippel-Lindau. Lindqvist: v. efect Fahraeus-Lindqvist. Lineweaver: v. reprezentare Lineweaver-Burk. Lipman: v. sistem Lipman. Lis de Pintus: v. de Pintus. Lisch: v. noduli Lisch. Lisker: v. semn Lisker. Little: v. 1) boală Little; 2) osteo-onicodisplazie ereditară; 3) rigiditate de decerebrare; 4) sindrom Graham Little; 5) sindrom Lassueur-Graham Little; 6) sindrom Little. Lobengula: v. etimol. lobengulism. Lobo: v. boală Jorge Lobo. Lobstein: v. 1) boală Lobstein; 2) boala sclerelor albastre; 3) sclere albastre. Locke: v. 1) soluţie Locke; 2) soluţie Locke citratată; 3) soluţie Locke-Ringer. Loeffler: v. 1) bacii Klebs-Loeffler; 2) bacii Loeffler; 3) difterie; 4) sindrom Churg-Strauss. Loewenberg: v. test Loewenberg. Loewi: v. 1) semn Loewi; 2) test Loewi. Loffler: v. 1) angină pseudomembranoasă; 2) ascaridioză; 3) boală endomiocardică; 4) cardiomiopatie; 5) Corynebacterium; 6) endocardită Loffler; 7) sindrom Frimodt-Moller; 8) sindrom Loffler. Lofgren: v. 1) eritem nodos; 2) sindrom Lofgren. Lohlein: v. boală Lohlein. Lohmann: v. reacţie Lohmann. Locke: v. soluţie Tyrode. Lombard: v. 1) probă Lombard; 2) probă de sinceritate. Londe: v. 1) boala neuronului motor periferic; 2) sindrom Fazio-Londe. Lonjumeau: v. semn Leri-Lonjumeau. Looke: v. lichid fiziologic. Looser: v. 1) sindrom Looser-Milkman; 2) sindrom Milkman. Lorain: v. sindrom Lorain-Levi. Lorenz: v. 1) etologie umană; 2) operaţie Lorenz; 3) spec-trometru de masă. Lorrain: v. 1) sindrom de eredodegenerescenţă spinocerebeloasă; 2) paraplegie spasmodică familială Strumpell-Lorrain Lortat-Jacob: v. triadă Lortat-Jacob. Lotz: v. sindrom Lotz. Louis: v. 1) legea Louis; 2) unghi Louis. 1963 INDEX DE NUME PROPRII Louis-Bar: v. 1) boală Louis-Bar; 2) sindrom Louis-Bar. Louvel: v. 1) semn Lawrence-Louvel; 2) semn Louvel. Low: v. semn Castellani-Low. Lowe: v. 1) diabet renal; 2) sindrom Lowe. Lowenberg: v. semn Lowenberg. Lown: v. 1) aritmie cardiacă; 2) sindrom Lown-Ganong-Levine. Lowry: v. 1) sindrom Coffin-Lowry; 2) sindrom Coffin-Siris. Lubarsch: v. 1) boală Konigstein-Lubarsch; 2) boală Lubarsch-Pick. Lubs: v. sindrom Lubs. Luc: v. operaţie Caldwell-Luc. Lucas: v. semn Lucas. Lucatello: v. semn Lucatello. Lucey: v. sindrom Lucey-Driscoll. Luciani: v. 1) bloc atrioventricular; 2) boală ritmică auriculară; 3) perioade Luciani-Wenckebach. Lucio: v. fenomen Lucio. Lucja Frey: v. Frey. Luder: v. 1) diabet renal; 2) sindrom Luder-Sheldon. Ludloff: v. semn Ludloff. Ludwig: v. angină Ludwig. Luft: v. 1) boală Luft; 2) patologie mitocondrială. Lugol: v. 1) coloraţie Gram; 2) soluţie Lugol; 3) test Lugol. Lundborg: v. boală Unverricht-Lundborg. Lundh: v. test Lundh. Luschka: v. 1) orificiu Luschka; 2) sindrom Dandy-Walker; 3) valvulă tri-cuspidă. Lust: v. semn Lust. Lutembacher: v. sindrom Lutembacher. Luttke: v. test Luttke. Lutz: v. 1) boală Lutz-Lewandowsky; 2) boală Lutz-Splendore-Almeida; 3) displazie veruciformă. Luzet: v. boală Hayem-Von Jaksch-Luzet. Lyell: v. 1) boală Lyell; 2) toxicodermie. Lyme: v. 1) artrită reactivă; 2) boală Lyme. Lynch: v. sindrom Lynch. Lyon: v. 1) indice Sokolov-Lyon; 2) probă Meltzer-Lyon. M Mac Duffie: v. sindrom Mac Duffie. Mac Mahon: v. sindrom Hanot-Mac Mahon. Macewen: v. 1) operaţie Macewen; 2) semn Macewen. Mach: v. sindrom Mach. Machado: v. 1) boala neuronului motor; 2) boală Machado-Joseph; 3) sindrom de eredodegenerescenţă spinocerebeloasă. Machupo: v. 1) febră hemoragică de Bolivia; 2) virus Machupo. Maclntyre: v. boală Maclntyre. Mac Kusick: v. condrodispiazii metafizare. Mackenzie: v. 1) boală X; 2) sindrom Mackenzie. MacLagan: v. reacţie MacLagan. MacLeod: v. sindrom MacLeod. MacLetchie: v. boală MacLetchie-Aikens. MacMahon: v. boală Hanot-MacMahon. Madelung: v. 1) boală Madelung; 2) carpocifoză; 3) discon-droplazie a epifizei radiale inferioare; 4) semn Madelung; 5) sindrom Launoise-Bensaude; 6) sindrom Madelung Madura: v. maduromicoză. Maffuci: v. 1) sindrom Klippel-Trenaunay; 2) sindrom Maffuci. Magee: v. 1) miopatie congenitală; 2) sindrom Shy-Magee. Magendie: v. 1) legea Bell-Magendie; 2) orificiu Magendie; 3) semn Hertwig-Magendie; 4) sindrom Dandy-Walker; 5) sindrom Hertwig-Magendie; 6) soluţie Magendie. Magitot: v. boală Magitot. Magnan: v. semn Magnan. Magpie: v. test Magpie. Mahaim: v. 1) fibre Mahaim; 2) sindrom Wolff-Parkinson-White. Mahler: v. semn Mahler. Mainini: v. 1) probă Galii Mainini; 2) reacţie Galii Mainini. Maisonneuve: v. 1) fractură Maisonneuve; 2) semn Maisonneuve; 3) sindrom Maisonneuve. Majewski: v. 1) condrodisplazie letală cu scurtarea coastelor; 2) sindrom Majewski. Majocchi: v. 1) boală Majocchi; 2) tricofiţie. Makai: v. sindrom Rothmann-Makai. Malerba: v. test pentru acetonurie. Malgaigne: v. 1) cârlig; 2) fractură Malgaigne; 3) semn Mal-gaigne; 4) sindrom Malgaigne. Mallet-Guy: v. semn Mallet-Guy. Mallory: v. sindrom Mallory-Weiss. Malmros: v. semn Malmros. Malpighi: v. 1) acantoliză; 2) diskeratoză; 3) epiteliom epider-moid; 4) glomerul renal; 5) malpighian; 6) piramidă (1, c); 7) renicul; 8) rinichi; 9) spinocelular. Malta: v. febră de Malta. Manchester: v. operaţie Manchester. Mancini: v. imunodifuzie. Mandel: v. semn Mandel (al clopoţelului). Mani: v. etimol. maniheism. Mann: v. semn Mann. Mannkopf: v. semn Mannkopf. Mantoux: v. 1) keratodermie; 2) porokeratoză; 3) porokeratoză palmoplantară Mantoux; 4) reacţie Mantoux. Maranon: v. semn Maranon. Marburg: v. 1) febră hemoragică Marburg; 2) virus Marburg. Marchant: v. 1) fractură Gerard Marchant; 2) hematom extradu-ral; 3) sindrom Gerard Marchant. Marchesani: v. 1) distrofie; 2) sindrom Weill-Marchesani. Marchi: v. reacţie Marchi. Marchiafava: v. 1) boală Marchiafava-Bignami; 2) boală Marchiafava-Micheli; 3) necroză centrală a corpului calos; 4) sindrom Marchiafava-Micheli; 5) test Ham-Dacie. Marcus Gunn: v. Gunn. Marek: v. boală Marek. Marfan: v. 1) boală Marfan; 2) boală Marfan-Hallez; 3) cardiopatii congenitale; 4) cord arahnodactilic; 5) fibrilină; 6) micro-corie; 7) semn Marfan; 8) sindrom Barlow; 9) sindrom Dennie-Marfan; 10) sindrom Marfan; 11) sindrom Gorlin; 12) sindrom Sipple. Mărie: v. 1) artrită Marie-Strumpell; 2) bain-Marie; 3) boală Marie-Bamberger; 4) boală Charcot-Marie-Tooth; 5) boală Mărie; 6) boală Pierre Mărie; 7) boală Strumpell-Marie; 8) osteoartropatie hipertrofiantă pneumică; 9) semn Charcot-Marie-Cardarelli; 10) semn Mărie; 11) sindrom Brissaud-Marie; 12) sindrom Debre-Marie; 13) sindrom Diamond; 14) sindrom Mărie; 15) sindrom Marie-Bamberger; 16) sindrom Marie-Foix; 17) sindrom Marie-Foy-Sainton; 18) spondilartrită anchilozantă. Marinescu: v. 1) gerontologie; 2) mână suculentă Marinescu (v. mână, 21); 3) reflex palmo-mentonier; 4) semn Marinescu; 5) sindrom Marinescu-Sjogren. Marion: v. boală Marion. Marjolin: v. 1) semn Marjolin; 2) semnul geambaşului. Marlin: v. 1) anemie fagocitară; 2) sindrom Marlin. Maroteaux: v. 1) aril-sulfatază; 2) boală Maroteaux-Lamy; 3) mucopolizaharidoză; 4) sindrom Kozlowski-Maroteaux-Spranger; 5) sindrom Maroteaux-Lamy. Marshall Hali: v. Hali. Marsilia: v. febră de Marsilia. Martin: v. reacţie Martin-Petit. Martinet: v. test Ruffier-Dickson. Martorell: v. 1) sindrom Martorell; 2) ulcer hipertensiv Martorell. Marx: v. sindrom Marx. Mary Joseph: v. Joseph. Mason: v. diabet Mason. 1964 INDEX DE NUME PROPRII Maşter: v. 1) probă Oppenheimer-Master; 2) test Maşter. Masters: v. sindrom Masters-AHen. Masugi: v. nefrită. Mathieu: v. boală Lancereaux-Mathieu. Maud: v. sindrom Rokitansky-Maud-Abbott. Mauriac: v. 1) sindrom Mauriac; 2) sindrom Pierre Mauriac. Mauriceau: v. 1) manevră Mauriceau-Smellie; 2) naştere. Max Tieche: v. Tieche. Maxwell: v. 1) sindrom Goldberg-Maxwell-Morris; 2) sindromul testiculului feminizant. May: v. 1) anemie hipocromă; 2) bazofil; 3) boală May-Hegglin; 4) coloraţie May-Grunwald-Giemsa; 5) corpi Dohle; 6) corpus-culi Howell-Jolly; 7) mielogramă; 8) neutrofil; 9) panoptic; 10) sindromul histiocitelor albastre; 11) splenogramă. Mayaro: v. virus Mayaro. Mayer: v. 1) carmin; 2) reflex Mayer; 3) sindrom Mayer-Roki-tansky-Kuster. Mayo-Robson: v. semn Mayo-Robson. Mayou: v. boală Batten-Mayou. Mazini: v. semn Mazini. Mazzotti: v. 1) reacţie Mazzotti; 2) test la dietilcarbamazepină; 3) test Mazzotti. McArdle: v. 1) boală McArdle-Schmid-Pearson: 2) glicogenoză. McBurney: v. 1) operaţie McBurney; 2) punct McBurney; 3) puncte Bazy; 4) semn McBurney. McCune: v. 1) sindrom Albright-McCune-Stemberg; 2) sindrom McCune-AIbright. McDonnel: v. semn McDonnel. McGill: v. operaţie McGill. McKusick: v. MIM. McLeod: v. sistem Kell. McMurray: v. 1) manevră McMurray; 2) semn McMurray; 3) semnul declicului. Meador: v. 1) non-maladie; 2) sindrom Meador. Meadows: v. 1) boală Meadows; 2) cardiomiopatie postpartum; 3) sindrom Meadows. Meaghi: v. semn Meaghi. Mecinikov: v. microfag. Meckel: v. 1) diverticul Meckel; 2) sindrom Gruber-Meckel; 3) sindrom Meckel. Medin: v. 1) boală Heine-Medin; 2) poliomieilită anterioară acută. Mees: v. 1) benzi Mees; 2) dungi Mees. Meibomius: v. 1) glande Meibomius; 2) glande sebacee; 3) hordeolum; 4) şalazion. Meige: v. 1) boală Meige; 2) semn Meige; 3) sindrom Meige; 4) spasm facial median Meige. Meigs: v. 1) sindrom Demons-Meigs; 2) sindrom Meigs. Meibomius: v. meibomiită Meissner: v. 1) boală Hirschsprung; 2) colecistokinin-pancreozi-mină; 3) corpusculi Meissner; 4) megacolon; 5) plex Meissner; 6) receptor senzorial 7) receptori tactili. Melchior: v. 1) mucopolizaharidoză; 2) sindrom Dyggve-Melchior-Clausen. Meleda: v. 1) boală Meleda; 2) keratodermie. Meleney: v. ulcer Meleney. Melkersson: v. sindrom Melkersson-Rosenthal. Melnick: v. sindrom Melnick-Needles. Meltzer: v. 1) probă Meltzer-Lyon; 2) semn Meltzer. Mende: v. sindrom Mende. Mendel: v. 1) back cross; 2) ereditate citoplasmatică; 3) legile Mendel; 4) linkage; 5) mendelian; 6) mendelism; 7) semn Bechterew-Mendel. Mendeleev: v. perioadă. Mendelsohn: v. 1) semn Mendelsohn; 2) test Mendelsohn. Mendelson: v. 1) sindrom de aspiraţie; 2) sindrom Mendelson. Mendenhall: v. sindrom Rabson-Mendenhall. Mendes Da Costa: v. Da Costa. Menetrier: v. 1) boală Menetrier; 2) gastropatie exsudativă; 3) sindrom Menetrier. Meniere: v. 1) acufenă; 2) boală Meniere; 3) claudicaţie; 4) sindrom Cogan; 5) sindrom Meniere; 6) vertij Meniere. Menkes: v. 1) boaiă Menkes; 2) cupremie. Mennell: v. semn Mennell. Menten: v. constanta Michaelis-Menten. Merkel: v. 1) celulă Merkel; 2) complex Merkel; 3) disc Merkel; 4) marchelom; 5) receptori tactili. Merkelen: v. punct Merkelen. Merklen: v. semn Merklen. Merritt: v. sindrom Kasabacch-Merritt. Mertens: v. 1) neuromiotonie; 2) sindrom Isaacs-Mertens. Merzbacher: v. 1) boală Pelizaeus-Merzbacher; 2) scleroză Pelizaeus-Merzbacher. Mesmer: v. mesmerism. Metais: v. probă Warter-Metais. Meunier: v. semn Meunier. Meuse: v. febră de Meuse. Meyard: v. semn Meyard. Meyenburg: v. von Meyenburg. Meyer: v. 1) mioglobinurie; 2) punct Meyer; 3) semn Meyer; 4) sindrom Meyer-Betz. Meyer-Schwickerath: v. sindrom Meyer-Schwickerath. Meyerhof: v. 1) calea Embden-Meyerhof; 2) enolază; 3) glico-liză. Meynet: v. noduli Meynet. Meyniel: v. probă Blanquet-Meyniel. Mibelli: v. 1) porokeratoză; 2) porokeratoză Mibelli. Michaelis: v. constanta Michaelis-Menten. Micheli: v. 1) boală Marchiafava-Micheli; 2) boală Rietti-Greppi-Micheli; 3) sindrom Marchiafava-Micheli; 4) talasemie; 5) test Ham-Dacie. Mikaelis: v. semn Mikaelis. Mikulicz: v. 1) boală Mikulicz; 2) celule Mikulicz; 3) osteită; 4) sindrom Mikulicz. Milkman: v. 1) sindrom Looser-Milkman; 2) sindrom Milkman. Milian: v. 1) atrofie cutanată; 2) boală ciclică trisimptomatică; 3) boală Milian. Millikan: v. legătură chimică. Miliard: v. 1) paralizie Millard-Gubler; 2) sindrom Millard-Gubler. Miller: v. 1) sindrom Miller; 2) test Kurzrok-Milier. Milion: v. test Randolph. Mills: v. sindrom Mills. Milroy: v. 1) boală Milroy; 2) distrofie; 3) mixedem localizat; 4) sindromul unghiilor galbene. Milton: v. boală Milton. Milwaukee: v. 1) sindrom scapular Milwaukee; 2) umăr Milwaukee. Minamata: v. boală Minamata. Mingazzini: v. 1) probă Mingazzini; 2) semn Mingazzini. Minkowski: v. 1) anemie hemolitică Minkowski-Chauffard; 2) boală Minkowski-Chauffard; 3) icter hemolitic; 4) proba de rezistenţă globulară. Minor: v. boală Minor. Miranda: v. sindrom Miranda. Mirchamps: v. semn Mirchamps. Mirizzi: v. 1) boală Mirizzi; 2) distonie de canal hepatic; 3) sindrom Mirizzi. Mitchell: v. boală Weir Mitchell. Mitsuda: v. reacţie Mitsuda. Mitzou: v. boală Oguchi. Mobitz: v. bloc atrioventricular. Moebius: v. 1) boală Moebius; 2) migrenă oftalmoplegică; 3) semn Moebius; 4) sindrom Charcot-Moebius; 5) sindrom Moebius. Moeller: v. boală Moeller-Barlow. Mohr: v. sindrom Mohr. Mokola: v. virus Mokola. Mollaret: v. boală Debre-Mollaret. 1965 INDEX DE NUME PROPRII Moller: v. sindrom Frimodt-Moller. Moloney: v. 1) oncovirus; 2) reacţie Moloney; 3) virus al leuce-miei murine. Monakow: v. sindrom Monakow. Moncada: v. endothelium derived relaxation factor. Monckeberg: v. 1) boală Monckeberg; 2) mediacalcoză. Mondor: v. 1) boală Mondor; 2) semn Mondor. Monge: v. 1) boală Monge; 2) poliglobulie. Monod: v. alosterie. Monro: v. 1) plex coroid; 2) ventricule cerebrale; 3) ventricu-locisternostomie. Monteggia: v. 1) fractură Monteggia; 2) sindrom Monteggia. Montenegro: v. 1) reacţie Montenegro; 2) test Montenegro. Montgomery: v. 1) sindrom Montgomery; 2) xantomatoză muco-cutanată cu diabet insipid. Moon: v. 1) degenerescenţă diencefalo-retiniană; 2) hipogo-nadism; 3) sindrom Biemond; 4) sindrom Laurence-Moon-Bardet-Biedl. Moore: v. 1) sindrom Moore; 2) sindrom Moore-Federman. Morbihan: v. boală Morbihan. Morel: v. 1) boală Morgagni-Stewart-Morel; 2) schizofrenie; 3) sindrom Stewart-Morel. Morel-Lavallee: v. boală Morel-Lavallee. Morelli: v. test Morelli. Moreno: v. psihodramă. Morestin: v. colică salivară Morestin. Morgagni: v. 1) boală Morgagni-Stewart-Morel; 2) corzi vocale; 3) sindrom Morgagni; 4) sindrom Morgagni-Adams-Stokes; 5) sinus Morgagni; 6) tuberculi Morgagni; 7) ventricul Morgagni. Morgan: v. morgan. Mornex: v. diagnostic. Moro: v. reacţie Moro. Morquio: v. 1) boală Morquio; 2) boală Morquio-UIIrich; 3) con-drodisplazie spondiloepifizară; 4) distrofie; 5) mucopolizahari-doză; 6) platispondilie; 7) sindrom Morquio. Morris: v. 1) punct Morris; 2) sindrom Goldberg-Maxwell-Morris; 3) sindrom Morris; 4) sindromul testiculului feminizant. Morrison: v. sindrom Verner-Morrison. Morsier: v. de Morsier. Mortimer: v. 1) boală Mortimer; 2) lupus. Morton: v. 1) boală Morton; 2) metatarsalgie; 3) picior Morton; 4) tuse Morton. Morvan: v. boală Morvan. Moschowitz: v. 1) boală Moschowitz; 2) microangiopatie trom-botică; 3) test Moschowitz. Moss: v. sindrom Gorlin-Chaudhry-Moss. Mossbauer: v. efect Mossbauer. Mosse: v. sindrom Mosse. Mosso: v. sfigmomanometru. Motte: v. semn Motte. Mouchet: v. boală Mouchet. Mounier-Kuhn: v. sindrom Mounier-Kuhn. Mount: v. sindrom Mount-Reback. Moussous: v. boală Leiner-Moussous. Moynahan: v. sindrom Moynahan. Much: v. reacţie Much-Holtzmann. Mucha: v. 1) boală Mucha-Habermann; 2) papuloză limfoma-toidă. Muckle: v. 1) boală Muckle-Wells; 2) urticarie. Muehrcke: v. semn Muehrcke. Muller: v. 1) boală Muller-Ribbing; 2) canal Muller; 3) contor; 4) hormon antimullerian; 5) manevră Muller; 6) probă Buerger-Muller; 7) racheta Muller; 8) semn Muller; 9) triadă Frederich Muller; 10) uter bicorn; 11) uter unicorn; 12) utriculă prosta-tică; 13) mulleroblastom; 14) uterus subseptus. Mulock: v. sindrom Gougerot-Mulock-Houwer. Munchausen: v. 1) sindrom Munchausen; 2) tulburarea factice. Munk: v. boală Munk. Munro: v. 1) microabces Munro; 2) punct Munro. Murchison: v. sindrom Murchison-Sanderson. Muret: v. semn Quenu-Muret. Murk Jansen: v. Jansen. Murphy: v. 1) manevră Murphy; 2) procedeu Murphy; 3) semn Murphy. Murray: v. quark. Musset: v. de Musset. Mussy: v. de Mussy. Mya: v. boală Mya. Myhrman: v. boală Myhrman-Zetterholm N Nachles: v. semn Nachles. Nadi: v. reacţie Nadi. Nadler: v. 1) sindrom Doege-Potter; 2) sindrom Nadler-Wolfer-Elliot. Naegeli: v. boală Naegeli. Naffziger: v. 1) sindrom Naffziger ; 2) test Naffziger. Nagel: v. 1) deuteranopie; 2) test Nagel. Nageotte: v. 1) sindrom Cestan-Chenais; 2) sindrom Babinski-Nageotte. Nager: v. 1) disostoză acrofacială Nager (v. disostoză acrofa-cială); 2) sindrom Nager-De Reynier. Nagler: v. reacţie Nagler. Najjar: v. 1) hiperbilirubinemie; 2) icter familial congenital Crigler-Najjar; 3) sindrom Crigler-Najjar; 4) sindrom Gilbert. Najjas: v. etimol. tuftsina. Najman: v. boală Imerslund-Najman. Nanta: v. boală Nanta-Gadrat. Naunoff: v. sindrom Saldino-Noonan. Neck: v. Van Neck. Needles: v. sindrom Melnick-Needles. Neel: v. 1) macroglobulinemie Waldenstrom; 2) sindrom Bing-Neel. Neelsen: v. coloraţie Ziehl-Neelsen. Negri: v. 1) corpusculi Negri; 2) sindrom Negri-Jacod. Nelson: v. 1) sindrom Nelson; 2) sifilis; 3) test Nelson. Nencki: v. test Sahli-Nencki. Neri: v. semn Neri. Nernst: v. 1) potenţial redox; 2) potenţial Nernst; 3) principiu. Netherton: v. boală Netherton. Nettleship: v. 1) boală Nettleship; 2) urticarie pigmentară. Neubauer: v. artera lui Neubauer. Neufeld: v. cui. Neumann: v. boală Neumann. Neville: v. 1) boală Neville; 2) sindromul histiocitelor albastre. Nevin: v. 1) miopatie; 2) sindrom Kiloh-Nevin. Newcastle: v. boală Newcastle. Newton: v. spectru. Nezelof: v. sindrom Nezelof. Nichamin: v. boală Nichamin. Nicol: v. nicol. Nicolas: v. 1) boală Durand-Nicolas-Favre; 2) boală Nicolas-Favre; 3) boală transmisibilă sexual; 4) limfogranulomatoză; 5) sindrom Jersild. Nicolau: v. 1) boală Nicolau; 2) dermită livedoidă Nicolau. Nidoko: v. boală Nidoko. Niemann: v. 1) boală Niemann-Pick; 2) lipoidoză; 3) sfin-gomielinază; 4) sindromul histiocitelor albastre; 5) tezaurocit. Nikolsky: v. semn Nikolsky. Nil: v. febra Nilului de Vest. Nishikawa: v. boală Nishikawa. Nishimoto: v. sindrom Nishimoto-Takenchi-Kudo. Nissl: v. 1) corpi tigroizi; 2) corpusculi Nissl; 3) neuron. 1966 INDEX DE NUME PROPRII Noack: v. 1) acrocefalopolisindactilie; 2) sindrom Noack. Nobel: v. test pentru acetonurie. Nocht: v. cadasil. Nodet: v. 1) pemfigoide; 2) pemfigus acut febril grav Nodet. Noica: v. semn Noica. Nonne: v. reacţie Nonne-Apelt. Noonan: v. 1) condrodisplazie letală cu scurtarea coastelor; 2) sindrom Majewski; 3) sindrom Noonan; 4) sindrom Saldino-Noonan. Norman: v. 1) boală Norman-Landing; 2) boală Norman-Wood. Norrie: v. boală Norrie. Norwalk: v. virus Norwalk. Nothnagel: v. semn Nothnagel. Nove-Josserand: v. semn Nove-Josserand. Nyhan: v. 1) sindrom Kelly-Seegmiller; 2) sindrom Lesch-Nyhan. Nyiri: v. test Nyiri. Nylen: v. nistagmus de poziţie (nistagmus, 8). O Obrinsky: v. sindrom Obrinsky. O'Connell: v. semn O'Connell. Oddi: v. 1) colecistokinin-pancreozimină; 2) dischinezie biliară; 3) muşchiul sfincter al ampulei hepato-pancreatice; 4) odită; 5) oddipatie; 6) papilosfincterotomie; 7) probă Meltzer-Lyon; 8) sfincter Oddi. Odelberg: v. boală Van Neck-Odelberg. Oedip: v. 1) complex; 2) complexul lui Oedip; 3) psihanaliză. Oehler: v. simptom Oehler. Ogilvie: v. sindrom Ogilvie. Ogino: v. legea Ogino-Knaus. Ogle: v. semn Cyril-Oggle. Oguchi: v. boală Oguchi. Ohara: v. boală Ohara. Oldfield: v. boală Oldfield. Oliver: v. test Oliver. Ollendorff: v. sindrom Buschke-Ollendorff. Ollier: v. boală Ollier. Olmer: v. boală Olmer. Olsen: v. boală Alstrom-Olsen. Olszewski: v. 1) boală Steele-Richardson-Olszewski; 2) distonie oculo-cervico-facială; 3) sindrom Steele-Richardson-Olszewski. Ombredanne: v. semn Ombredanne. Omsk: v. febră hemoragică de Omsk. Ondine: v. 1) blestemul Ondinei; 2) sindrom Ondine. Opalski: v. celule Opalski. Opitz: v. 1) boală Optiz; 2) sindrom Smith-Lemli-Opitz. Oppenheim: v. 1) boală Oppenheim; 2) boală Oppenheim-Urbach; 3) boală Ziehen-Oppenheim; 4) dermatită atrofiantă lipoidică; 5) semn Oppenheim; 6) spasm de torsiune. Oppenheimer: v. probă Oppenheimer-Master. Oram: v. sindrom Holt-Oram. Ormond: v. boală Ormond. Oroya: v. 1) bartoneloză; 2) febră Oroya. Ortner: v. sindrom Ortner. Ortolani: v. 1) semn Ortolani-Le Damany; 2) semnul resortului. Orton: v. semn Orton. Osgood: v. 1) apofizită tibială anterioară; 2) boală Osgood-Schlatter. Osler: v. 1) angiomatoză hemoragică familială; 2) boală Jaccoud-Osler; 3) boală Osler; 4) boală Osler-Vaquez; 5) boală Rendu-Osler; 6) boală Rendu-Osler-Weber; 7) endocardită malignă lentă; 8) noduli Osler; 9) semn Osler; 10) sindrom Rendu-Osler-Weber. Ostwald: v. viscozimetru. Ota: v. 1) nev Ota; 2) pată mongoloidă. Otto: v. boală Otto. Oudart: v. semn Oudart-Jean. Owen: v. 1) test Owen; 2) triadă Owen. Owren: v. 1) boală Owren; 2) proaccelerină; 3) test Owren. P Pacchioni: v. 1) foveolă; 2) granulaţii Pacchioni; 3) lichid cefalorahidian. Pachon: v. 1) test Pachon; 2) test Ruffier-Dickson. Pacini: v. 1) corpuscul Pacini; 2) receptori tactili. Paget: v. 1) boală Paget; 2) boală Schuller; 3) cancer cutanat; 4) cancer de sân; 5) decalcificare; 6) difosfonat; 7) epiteliom bazocelular; 8) fosfatază; 9) hiperosteoclastoză, hiperosteoliză; 10) impresiune bazilară; 11) osteoectazie cu hiperfosfatază; 12) pagetoid; 13) test Paget. Palade: v. 1) biologie celulară; 2) boală; 3) calea Palade; 4) corpi Wiebel-Palade; 5) ribozom. Palazzi: v. granulom Palazzi. Pallister: v. sindrom Hawes-Pallister-Landor. Palmer: v. endothelium derived relaxation factor. Paltauf: v. boală Paltauf-Stemberg. Pancoast: v. sindrom Pancoast-Tobias. Panner: v. boală Panner. Papanicolaou: v. 1) frotiu; 2) test Papanicolaou. Papillon: v. 1) Leage; 2) sindrom Papillon-Lefevre. Papillon Leage: v. Leage. Pappenheim: v. 1) panoptic; 2) pironinofilie. Pappenheimer: v. 1) corpusculi Pappenheimer; 2) incluziuni intraeritrocitare; 3) siderocit. Parat: v. 1) reacţie antigenică a lui Debre-Paraf; 2) reacţie Debre-Paraf. Pardee: v. 1) marea undă monofazică; 2) undă în dom; 3) undă Pardee. Parhon: v. 1) gerontologie; 2) sindrom Parhon; 3) vârstă. Parinaud: v. 1) nistagmus ; 2) sindrom Parinaud; 3) sindrom de calotă; 4) sindrom Steele-Richardson-Olszewski. Park: v. bacii Park-Williams. Parker: v. paragranulom Hodgkin. Parkes Weber: v. Weber. Parkinson: v. 1) antiparkinsonian; 2) aritmie cardiacă; 3) boală Bonduelle; 4) boală Fahr; 5) boală Parkinson; 6) bradikinezie; 7) bromocriptină; 8) corpi Lewy; 9) demenţă; 10) DOPA-decar-boxilază; 11) dopamină; 12) encefalită letargică von Economo; 13) GABA; 14) levodopa; 15) micrografie; 16) neuroplasticitate; 17) parkinsonian; 18) parkinsonism; 19) pulsiune; 20) semn Argyl Robertson inversat; 21) semn lanişevski; 22) sindrom Parkinson; 23) sindrom Wolff-Parkinson-White; 24) sistem extrapiramidal; 25) undă delta; 26) talamotomie; 27) tremură-tură parkinsoniană. Parrot: v. 1) boală Parrot; 2) pseudoparalizie Parrot; 3) semn Parrot. Parry: v. 1) sindrom Parry-Romberg; 2) trofonevroză. Parsonage: v. 1) neuropatie tomaculară; 2) sindrom Parsonage-Turner. Pary: v. sindrom Pary. Pascal: v. Pascal. Pashayan: v. sindrom Pashayan-Putterman. Pasini: v. atrofodermie Pasini şi Perini. Pasternaţki: v. semn Giordano-Pasternaţki. Pasteur: v. 1) efect Pasteur; 2) experiment crucial; miasmă; 3) vaccin antirabic; 4) vaccin Pasteur. Pastia: v. 1) scarlatină; 2) semn Grozovici-Pastia; 3) semn Pas-tia. Patau: v. sindrom Patau. Paterson: v. sindrom Kelly-Paterson. Patterson: v. test Patterson. 1967 INDEX DE NUME PROPRII Paul: v. 1) mononucîeoză Infecţioasă; 2) reacţie Paul-Bunel-Hăngănuţiu; 3) test Paul-Bunel-Hăngănuţiu. Paulescu: v. insulină. Pauling: v. 1) legătură chimică; 2) patologie moleculară. Paunz: v. test Paunz. Pauzat: v. 1) boală Pauzat; 2) fractură. Pavlov: v. 1) reflex condiţionat; 2) temperament. Pavel: v. procedeu Pavel-Chiray. Payeu: v. diastază. Payr: v. 1) boală Payr; 2) semn Payr. Pean: v. triadă Pean. Pearson: v. 1) boală McArdle-Schmid-Pearson; 2) glicogenoză. Pecquet: v. cisternă. Pedroso: v. boală Lane-Pedroso. Pel: v. 1) boală Pel-Ebstein; 2) febră Pel-Ebstein; 3) semn Pel-Ebstein; 4) tuse Pel hepatică. Pelger: v. celule Pelger-Huet. Pelizaeus: v. 1) boală Pelizaeus-Merzbacher; 2) scleroză Pelizaeus-Merzbacher. Pellegrinni: v. sindrom Pellegrinni-Stieda. Pellizzi: v. sindrom Pellizzi. Pemberton: v. semn Pemberton. Pena: v. condrodisplazii metafizare Pende: v. 1) caşexie suprarenală; 2) sindrom Pende. Pendred: v. sindrom Pendred. Penrose: v. 1) monosomie parţială; 2) sindrom Lele-Penrose. Penzoldt: v. test pentru acetonurie. Pepper: v. boală Pepper. Pepys: v. boală Hinson-Pepys. Perez: v. semn Perez. Perheentura: v. sindrom Perheentura. Perls: v. coloraţie Perls. Perrin: v. boală Perrin-Ferraton. Persic: v. Golf Persic. Persosz: v. diastază. Perthes: v. 1) boală Calve-Legg-Perthes; 2) boală Legg-Perthes; 3) boală Perthes-Jungling; 4) necroză; 5) osteită; 6) osteo-con-drită a şoldului; 7) probă Perthes; 8) test Perthes. Peru: v. balsam. Peters: v. sindrom Peters. Petersen: v. cui. Petges: v. boală Petges-Jacobi. Petit: v. 1) boală Petit; 2) hernie Jean Louis Petit; 3) reacţie Martin-Petit; 4) sindrom Pourfour du Petit; 5) sinus Petit. Petri: v. cutie Petri. Pette: v. panencefalită Pette-Doring. Petzetakis: v. boală Petzetakis. Peutz: v. sindrom Peutz-Jeghers. Peyer: v. 1) celulă M; 2) GALT; 3) intestin; 4) molecule de adeziune celulară vasculară 1; 5) plăci Peyer; 6) sistem lim-foid. Peyronie: v. 1) boală Ledderhose; 2) boală Peyronie. Pezzi: v. 1) semn Pezzi; 2) sindrom Laubry-Pezzi. Pfaundler: v. boală Pfaundler-Hurler. Pfeffer: v. presiune osmotică. Pfeiffer: v. 1) acrocefalosindactilie; 2) bacii Pfeiffer; 3) boală Pfeiffer; 4) Haemophilus; 5) sindrom Pfeiffer. Pfuhl: v. 1) semn Pfuhl; 2) semn Pfuhl-Jaffe. Pfluger: v. 1) formulă Pfluger; 2) reacţie de degenerescenţă; 3) reacţie Erb. Philadelphia: v. 1) boală Hueck; 2) cromozom Philadelphia; 3) deleţie; 4) leucemie mielocitară cronică. Phocas: v. boală Phocas. Piaget: v. inteligenţă. Picard: v. semn Picard. Picchini: v. sindrom Picchini. Pick: v. 1) acrodermatită; 2) atrofie cerebrală; 3) boală Kraepelin; 4) boală Lubarsch-Pick; 5) boală Niemann-Pick; 6) boală Pick; 7) boală Pick-Herxheimer; 8) demenţă primară degenerativă; 9) lipoidoză; 10) semn Pick; 11) sfingomielinazâ; 12) sindromul histiocitelor albastre; 13) stereotipie; 14) tezau-rocit. Pickwick: v. 1) hipersomnie; 2) obezitate; 3) sindrom Pickwick; 4) sindromul apneei de somn. Pierini: v. atrofodermie Pasini şi Pierini. Pierre Mărie: v. Mărie. Pierre Mauriac: v. Mauriac. Pierre Robin: v. Robin. Pignet: v. indice Pignet. Pillay: v. sindrom Pillay. Pinkus: v. limfom Pinkus. Pins: v. semn Pins. Pintus: v. de Pintus. Piotrowski: v. semn Piotrowski. Pirquet: v. 1) reacţie Pirquet; 2) test Pirquet. Pişe: v. sindrom Pişe. Piskacek: v. semn Piskacek. Pitres: v. semn Pitres. Placido: v. disc Placido. Planck: v. radiaţie. Plummer: v. 1) boală Plummer; 2) hipertiroidism; 3) sindrom Plummer-Vinson. Polack: v. test Polack. Poland: v. 1) brahisindactilie; 2) sindrom Poland. Pollitzer: v. boală Pollitzer. Pompe: v. 1) boală Pompe; 2) glicogenoză. Poncet: v. 1) boală Poncet; 2) boală Poncet-Spiegler; 3) tumori Poncet-Spiegler. Pontiac: v. febră Pontiac. Pool: v. semn Pool. Popa: v. sistem port. Poppema: paragranulom Poppema şi Lennert. Poplhemus: v. sindrom Poplhemus-Schafer-Ivemark. Popov: v. semn Popov. Poppelreiter: v. semn Poppelreiter-Wolpert. Porak: v. boală Porak-Durante. Porges: v. puncte Porges. Porogia: v. virus Porogia. Porte: v. Le Porte. Porter: v. 1) 17-hidroxicorticosteroizi; 2) reacţie Porter-Silber. Posada: v. boală Posada-Wernicke. Posner: v. 1) sindrom Posner-Schlossmann; 2) test Posner. Potain: v. semn Potain. Pott: v. 1) boală Scheuermann; 2) curbură Pott (v. curbură), 3) fractură Pott; 4) gibozitate; 5) morb Pott; 6) nevralgie sciatică; 7) osteosinteză; 8) pseudonevralgie 9) semn Keen; 10) spondilizemă. Pottenger: v. semn Pottenger. Potter: v. 1) omogenat; 2) omogenizator Potter; 3) sindrom Doe-ge-Potter; 4) sindrom Potter. Poupart: v. 1) arcadă; 2) triunghi Scarpa. Poupinel: v. Poupinel. Pourfour Du Petit: v. Petit. Pouteau: v. 1) fractură Pouteau-Colles; 2) semn Maisonneuve; 3) sindrom Goyrand. Power: v. 1) factori de coagulare; 2) test Cutler-Power-Wilder. Prader: v. 1) hipogonadism; 2) orhidometrie; 3) sindrom Prader-Labhart-Willi; 4) sindrom Prader-Willi; 5) sindrom suprarenoge-nital. Prather: v. semn Prather. Pratt: v. semn Pratt. Prausnitz: v. 1) anafilaxie; 2) fenomen Prausnitz-Kustner; 3) probă Prausnitz-Kustner. Pregl: v. test Pregl. Prehn: v. semn Prehn. 1968 INDEX DE NUME PROPRII Prevost: v. semn Prevost. Priee-Jor.es: v. 1) anizocitoză; 2) curbă Price-Jones (v. curbă, 2 e); 3) macrocitoză. Prigogine: v. 1) echilibru; 2) termodinamică. Prinzmetal: v. 1) angină de tip Prinzmetal; 2) sindrom Prinzmetal. Proetz: v. test Proetz. Profichet: v. sindrom Profichet. Prospect Hill: v. Hill. Proust: v. semn Proust. Prunieras: v. 1) boală Griscelli-Prunieras; 2) sindromul părului argintiu. Prusia: v. albastru. Psaume: v. sindrom Papillon Leage-Psaume. Pudlak: v. 1) albinism; 2) sindrom Hermansky-Pudlak. Puente: v. boală Puente. Purkinje: v. 1) bloc cardiac; 2) celulă în coşuleţ; 3) celulă Purkinje; 4) cerebel; 5) efect Purkinje; 6) inimă; 7) pace-maker; 8) reţea Purkinje; 9) sistem His-Purkinje; 10) teoria celulară. Putterman: v. sindrom Pashayan-Putterman. Puumala: v. nefropatie epidemică. Pyle: v. 1) boală Pyle; 2) displazie metafizară familială. Q Quant: v. semn Quant. Queckenstedt: v. 1) probă Queckenstedt-Stookey; 2) semn Queckenstedt; 3) sindrom Froin. Quenu: v. semn Quenu-Muret. Querido: v. test Querido. Quervain: v. 1) de Quervain; 2) tiroidită. Quetelet: v. indice Quetelet. Quick: v. 1) boală Owren; 2) disprotrombinemie; 3) probă Koller; 4) protrombinemie; 5) test Quick; 6) timp Quick. Quincke: v. 1) boală Quincke; 2) edem acut angio-neurotic; 3) edem Quincke; 4) hipersensibilitate; 5) puls capilar Quincke; 6) semn Quincke. Quinquaud: v. semn Quinquaud. R Rabson: v. sindrom Rabson-Mendenhall. Racouchot: v. sindrom Favre-Racouchot. Radovici: v. reflex palmo-mentonier. Raeder: v. sindrom Raeder. Raimiste: v. semn Raimiste. Rainier: v. hemoglobină (19). Raite: v. test pentru acetonurie. Raman: v. efect Raman. Ramirez: v. semn Ramirez. Ramon: v. semn Ramon. Ramond (Felix): v. semn Ramond (Felix). Ramsay Hunt: v. Hunt. Ramstedt: v. 1) operaţie Fredet-Ramstedt; 2) operaţie Ramstedt. Randall: v. soluţie Randall. Randolph: v. test Randolph. Rantzman: v. test pentru acetonurie. Ranvier: v. 1) conducţie saltatorie; 2) demielinizare; 3) mielină; 4) nod Ranvier. Raoult: v. legea Raoult. Rashkind: v. 1) procedeu Rashkind; 2) şunt. Rasin: v. semn Rasin. Rastelli: v. procedeu Rastelli. Rathbun: v. sindrom Rathbun. Rathke: v. craniofaringiom. Raîschow: v. test Ratschow. Raucher: v. oncovirus. Rauchfuss: v. semn Grocco. Rauscher: v. virus al leucemiei murine. Ray: v. probă Harris-Ray. Rayleigh: v. efect Rayleigh. Raymond: v. 1) boală Harley; 2) sindrom Raymond; 3) sindrom Raymond-Cestan. Raynaud: v. 1) acroasfixie; 2) boală Raynaud; 3) crioglobulină; 4) sclerodermie generalizată; 5) semn Raynaud; 6) sindrom CREST; 7) sindrom de apertură toracică; 8) sindrom criopa-tic; 9) sindrom Raynaud; 10) sindromul persoanelor cu cârjă. Reback: v. sindrom Mount-Reback. Rebenok: v. sindrom Rebenok. Recklinghausen: v. von Recklinghausen. Redus: v. boală Redus. Redlich: v. semn Redlich. Reed: v. 1) boală Hodgkin; 2) boală Reed-Hodgkin; 3) celule Reed-Stemberg. Reese: v. boală Reese. Refetoff: v. 1) sindrom Refetoff; 2) tireotoxicoză. Refsum: v. 1) boală Refsum; 2) eredopatie ataxică polinevri-tică; 3) lipoidoză; 4) neurolipidoză. Reich: v. bioenergie. Reichel: v. boală Reichel. Reichmann: v. boală Reichmann. Reifenstein: v. 1) sindrom Reifenstein; 2) sindromul masculului infertil. Reil: v. 1) insulă; 2) lemniscus; 3) linii Reil-Beau. Reimann: v. 1) boală Reimann; 2) test Adler-Reimann. Reinsch: v. test Reinsch. Reiprich: v. 1) reacţie Reiprich; 2) reacţie de sarcină. Reis: v. 1) distrofie corneeană; 2) boală Reis-Bucklers. Reiter: v. 1) artrită reactivă; 2) boală Reiter; 3) sindrom con-junctivo-uretro-sinovial; 4) sindrom Fiessinger-Leroy-Reiter; 5) sindrom oculo-uretro-sinovial; 6) sindrom Reiter; 7) sistem HLA; 8) spondiloartropatie; 9) triadă Reiter. Remak: v. 1) semn Remak; 2) simptom Remak; 3) sindrom radicular mijlociu al plexului brahial; 4) sindrom Remak. Renander: v. boală Renander. Rendu: v. 1) angiomatoză hemoragică familială; 2) boală Rendu-Osler; 3) boală Rendu-Osler-Weber; 4) sindrom Rendu-Osler-Weber. Restian: v. 1) medicină informaţională; 2) patologie informaţională. Rett: v. sindrom Rett. Retzius: v. spaţiu Retzius. Revilliod: v. semn Revilliod. Reye: v. 1) acidurie organică; 2) sindrom Reye. Reynier: v. De Reynier. Reynold: v. test pentru acetonurie. Reynolds: v. ciroză biliară primitivă. Rhesus: v. 1) factor Rhesus; 2) incompatibilitate fetomaternă; 3) sistem HLA. Ribblng: v. 1) boală Muller-Ribbing; 2) boală Ribing. Ricci: v. boală Cacchi-Ricci. Rich: v. 1) boală Hamman-Rich; 2) fibroză pulmonară; 3) sindrom Hamman-Rich. Richards: v. 1) sindrom Gardner-Richards; 2) sindrom Richards-Rundle. Richardson: v. 1) boală Steele-Richardson-Olszewski; 2) dis-tonie oculo-cervico-facială; 3) sindrom Steele-Richardson-Olszewski. 1969 INDEX DE NUME PROPRII Rlchner: v. sindrom Richner-Hanhart. Richter: v. sindrom Richter. Ricketts: v. tifos exantematic. Riedel: v. 1) boală Riedel; 2) tiroidită. Rieger: v. sindrom Rieger. Riesman: v. semn Riesman. Rietti: v. 1) boală Rietti-Greppi-Micheli; 2) talasemie. Rift: v. febra Văii Marelui Rift. Riga: v. boală Riga. Riggs: v. boală Riggs. Riley: v. 1) disautonomie; 2) sindrom Riley-Day; 3) sindrom Riley-Schwachman. Ringer: v. 1) lichid fiziologic; 2) soluţie Locke-Ringer; 3) soluţie Ringer. Rinkel: v. 1) probă de ingestie (v. probă de provocare digestivă); 2) test Rinkel. Rinne: v. 1) probă Rinne; 2) test Rinne. Risser: v. test Risser. Ritter: v. boală Ritter. Ritter von Rittershain: v. von Rittershain. Riva: v. sfigmomanometru. Rivalta: v. 1) boală Rivalta; 2) reacţie Rivalta. River: v. Ross River. Riverc: v. semn Rivero-Carvalho. Rivinus: v. glandă sublinguală. Robbins: v. probă Carter-Robbins. Roberts: v. sindrom Roberts. Robertson: v. 1) semn Argyl Robertson; 2) semn Argyll Robertson inversat; 3) semn Robertson; 4) sindrom Marfan; 5) sindromul fibrelor lungi. Robin: v. 1) sindromul primului arc branhial; 2) sindrom Robin Pierre. Robinson: v. test Robinson-Kepler. Robles: v. boală Robles. Rocci: v. sfigmomanometru. Roch: v. 1) lipomatoză; 2) semn Roch. Rocher: v. semn Rocher. Rochon-Duvigneaud: v. sindrom Rochon-Duvigneaud. Roentgen: v. 1) ortodiagramă; 2) radiaţie Roentgen; 2) Roentgen; 3) Rontgen. Roger: v. 1) boală Roger; 2) reacţie Roger; 3) simptom Roger; 4) sindrom Roger-Froment; 5) suflu Roger. Rogers: v. sfigmomanometru. Rogoff: v. semn Rogoff. Rokitanskl: v. 1) boală Rokitansky-Frerichs; 2) sindrom Mayer-Rokitansky-Kuster; 3) sindrom Rokitanski; 4) sindrom Rokitansky-Kuster; 5) sindrom Rokitansky-Maud-Abbott. Rolando: v. 1) arie; 2) lob frontal; 3) lob parietal; 4) lobul para-central; 5) scizura Rolando; 6) scizură centrală. Romana: v. semn Romana. Romberg: v. 1) boală Romberg; 2) probă Romberg; 3) semn Howship-Romberg; 4) semn Romberg; 5) sindrom Parry-Romberg; 6) tabes; 7) trofonevroză. Rommelaere: v. semn Rommelaere. Rontgen: v. 1) Roentgen; 2) serendipitate. Rorschach: v. 1) probă Rorschach; 2) test Rorschach. Rosai: v. boală Rosai-Dorfman. Rose: v. 1) factor reumatoid; 2) test Waaler-Rose. Rosen: v. Van Rosen. Rosenbach: v. 1) boală Rosenbach; 2) reacţie Rosenbach; 3) semn Rosenbach; 4) sindrom Rosenbach. Rosenberg: v. sindrom Hench-Rosenberg. Rosenthal: v. 1) boală Rosenthal; 2) factor Rosenthal; 3) factori de coagulare; 4) probă Rosenthal-White; 5) sindrom Mel-kersson-Rosenthal; 6) sindrom Rosenthal. Rosewater: v. sindrom Rosewater. Roso: v. semn Roso. Ross River: v. virus Ross River. Rossle: v. 1) boală Hanot-Rossle; 2) ciroză biliară primitivă; 3) colangită difuză non-obliterantă. Rossolimo: v. semn Rossolimo. Rotch: v. semn Rotch. Rotes-Querol: v. 1) hiperostoză vertebrală anchilozantă; 2) sindrom Forestier-Rotes-Querol; 3) spondiloreostoză. Roth: v. pete Roth. Rothera: v. test pentru acetonurie. Rothmann: v. sindrom Rothmann-Makai. Rothmund: v. sindrom Rothmund-Thomson. Rotor: v. 1) hiperbilirubinemie; 2) sindrom Rotor. Rous: v. 1) oncovirus.; 2) sarcom Rous; 3) test Rous; 4) virus al sarcomului Rous. Roussy: v. 1) boală Roussy-Levy; 2) hiperpatie; 3) sindrom de eredodegenerescenţă spinocerebeloasă; 4) sindrom Dejerine-Roussy; 5) sindrom Roussy-Levy; 6) sindrom talamic. Roux: v. semn Roux. Rovighi: v. semn Rovighi. Rovsing: v. 1) semn Rovsing; 2) sindrom Rovsing. Royer: v. 1) sindrom Royer; 2) sindromul bărbaţilor cu uter. Ruault: v. semn Ruault. Rubino: v. reacţie Rubino. Rubinstein: v. 1) sindrom Keipert; 2) sindrom Rubinstein-Taybi. Rubner: v. test Rubner. Rud: v. sindrom Rud. Ruddick: v. probă Waugh-Ruddick. Ruiter: v. sindrom Gougerot. Ruffier: v. test Ruffier-Dickson. Ruffini: v. 1) corpuscul Ruffini; 2) receptori tactili. Rummo: v. boală Rummo. Rumpel: v. 1) fenomen Rumpel-Leede; 2) probă Rumpel-Leede. Rundle: v. sindrom Richards-Rundle. Russel: v. semn Russel. Russell: v. 1) nanism esenţial; 2) sindrom Russell-Silver. Russo: v. reacţie Russo. Rust: v. boală Rust. Rustitzky: v. boală Rustitzky. S Sabin: v. 1) reacţie Sabin-Feldman ; 2) sindrom Sabin-Feldman; 3) test de liză pentru toxoplasmoză; 4) test Sabin-Feldman; 5) vaccin Sabin; 6) vaccin antipoliomielitic. Sachs: v. 1) boala neuronului motor periferic; 2) boală Sandhoff; 3) boală Tay-Sachs. Sacks: v. 1) boală Besnier-Kaposi-Libman-Sacks; 2) lipoidoză; 3) sindrom Libman-Sacks. Sadam: v. sindrom Sadam. Saenger: v. semn Saenger. Şahii: v. test Sahli-Nencki. Sainton: v. sindrom Marie-Foy-Sainton. Sakamoto: v. boală Sakamoto. Sakati: v. 1) acrocefalopolisindactilie; 2) sindrom Sakati. Saldino: v. 1) acondrogeneză; 2) condrodisplazie letală cu scurtarea coastelor; 3) sindrom Langer-Saldino; 4) sindrom Majewski; 5) sindrom Saldino-Noonan. Salk: v. 1) vaccin Salk; 2) vaccin antipoliomielitic. Salkowski: v. test Salkowski. Salleras: v. sindrom Salleras-Zarate. Salus: v. semn Salus-Gunn. 1970 INDEX DE NUME PROPRII Salvioli: v. 1) boală Salvioli; 2) pseudoholeră infantilă. Salzmann: v. 1) boală Saizmann; 2) degenerare corneeană Salzmann. San Biagio: v. boală San Biagio. Sanctis: v. De Sanctis. Sanders: v. 1) boală Sanders; 2) semn Heim-Sanders; 3) semn Sanders. Sanderson: v. sindrom Murchison-Sanderson. Sandhoff: v. 1) boală Sandhoff; 2) globozid. Sandifer: v. sindrom Sandifer. Sanfilippo: v. 1) boală Sanfilippo; 2) mucopolizaharidoză. San Joaquin: v. febră San Joaquin. Sansom: v. semn Sansom. Sânt' Agnese: v. Di Sânt' Agnese. Santorini: v. 1) accesoriu; 2) canal Santorini; 3) cornet; 4) caruncule duodenale; 5) muşchiul incizurii helixului; 6) muşchiul rizorius; 7) pancreas; 8) venă emisară parietală. Sârbo: v. semn Sârbo. Sarpyener: v. boală Sarpyener. Saunders: v. 1) boală Saunders; 2) semn Saunders. Savariaud: v. semn Savariaud. Savin: v. sindrom Savin. Sayre: v. 1) ADN mitocondrial; 2) patologie mitocondrială; 3) sindrom Kearns-Sayre. Săhleanu: v. normalitate. Scadding: v. 1) fibroză pulmonară; 2) sindrom Scadding. Scaglietti: v. sindrom Scaglietti-Dagnini. Scarpa: v. 1) semn Duroziez; 2) semn Laugier; 3) semn Schwartz; 4) semn Traube; 5) triunghi Scarpa. Schade: v. patologie moleculară Schafer: v. sindrom Poplhemus-Schafer-Ivemark. Schăfer: v. 1) procedeu Schafer; 2) respiraţie artificială; 3) sindrom Schafer. Schamberg: v. 1) boală Schamberg; 2) dermatoză Schamberg. Schatchard: v. reprezentare Schatchard. Schatzki: v. inel Schatzki. Schaumann: v. 1) boală Besnier-Boeck-Schaumann; 2) limfo-granulomatoză; 3) miliar; 4) lupus pernio; 5) reticuloză; 6) sindrom Boeck; 7) sindrom Schaumann. Scheibe: v. sindrom Scheibe. Scheie: v. 1) boală Scheie; 2) mucopolizaharidoză; 3) sindrom Scheie. Scheinker: v. sindrom Gerstmann-Strâussler-Scheinker. Schellong: v. probă Schellong. Schenck: v. boală Schenck. Scheuermann: v. 1) boală Scheuermann; 2) cifoscolioză; 3) epi-fizită. Schick: v. 1) reacţie Schick; 2) semn Schick; 3) test Schick. Schickele: v. sindrom Schickele. Schiff: v. 1) boală Caroli-Schiff; 2) coloraţie PAS; 3) reacţie Feulgen; 4) reactiv Schiff. Schiffrin: v. boală Baehr-Schiffrin. Schilder: v. 1) boală Schilder; 2) boală Schilder-Foix; 3) scleroză cerebrală Schilder. Schiller: v. 1) cancer uterin; 2) colposcopie; 3) test Schiller; 4) soluţie Lugol. Schilling: v. 1) probă Schilling; 2) test Schilling. Schimke: v. 1) boală Schimke; 2) glicogenoză. Schinzel: v. 1) sindrom Schinzel; 2) sindrom Schinzel-Giedion. Schirmer: v. test Schirmer. Schlatter: v. 1) apofizită tibială anterioară; 2) boală Osgood-Schlatter. Schleiden: v. teoria celulară. Schlemm: v. 1) canal Schlemm; 2) trabeculectomie; 3) tra-beculotomie. Schlesinger: v. semn Schlesinger. Schlossmann: v. sindrom Posner-Schiossmann. Schmid: v. 1) boală McArdle-Schmid-Pearson; 2) condrodisplazii metafizare; 3) glicogenoză. Schmidt: v. 1) mielină; 2) poliendocrinopatie autoimună; 3) sindrom Schmidt. Schmieden: v. boală Schmieden. Schneider: v. 1) boală Schneider; 2) probă Schneider; 3) schizofrenie. Schober: v. test Schober. Scholz: v. boală Scholz-Greenfield. Schottmuller: v. boală Schottmuller. Schonbein: v. reacţie Schonbein. Schonlein: v. 1) boală Schonlein; 2) boală Schonlein-Henoch; 3) purpură Henoch-Schonlein; 4) purpură vasculară alergică; 5) sindrom Schonlein; 6) sindrom Schonlein-Henoch. Schpelmann: v. semn Schpelmann. Schridde: v. boală Schridde. Schroder: v. boală Schroder. Schrodinger: v. termodinamică. Schuller: v. 1) boală Hand-Schuller-Christian; 2) boală Schuller; 3) distrofie corneeană; 4) lipoidoză; 5) osteoporoză circumscrisă a craniului; 6) sindrom Hand-Schuller-Christian. Schultz: v. 1) boală Schultz; 2) reacţie Schultz-Charlton; 3) reacţie Schultz-Dale; 4) sensibilizare. Schultze: v. 1) semn Schultze; 2) semnul fosetei linguale; 3) sindrom Schultze. Schwabach: v. test Schwabach. Schwalbe: v. 1) inel Schwalbe; 2) sindrom Axenfeld. Schwann: v. 1) celulă Schwann; 2) fibră nervoasă; 3) joncţiune neuromusculară; 4) mezaxon; 5) mielină; 6) neurinom; 7) neu-ropatie periferică; 8) perinerv; 9) stromelizină; 10) teacă Schwann; 11) teoria celulară; neureguline; schwannită. Schwartz: v. 1) probă Schwartz; 2) semn Schwartz; 3) sindrom Schwartz-Bartter; 4) test Watson-Schwartz. Scott: v. 1) sindrom Scott; 2) sindrom Strachan-Scott. Seabright Bantam: v. sindrom Seabright Bantam. Seattle: v. hemoglobină (21). Seckel: v. 1) nanism cu cap de pasăre; 2) nanism esenţial; 3) sindrom Seckel. Secretari: v. boală Secretan. Seebeck: v. 1) efect Seebeck; 2) termocuplu. Seegmiller: v. sindrom Kelley-Seegmiller. Seeligmuller: v. semn Seeligmuller. Seguin: v. simptom Seguin. Seguy: v. test Seguy. Seidel: v. 1) fenomen Seidel; 2) probă Seidel; 3) scotom Bjerrum; 4) scotom Seidel; 5) test cu fluoresceină. Seip: v. sindrom Seip-Berrardinelli. Seitelberger: v. boală Seitelberger. Seligmann: v. boală Seligmann. Selter: v. boală Selter-Swift-Feer. Selye: v. 1) boli de adaptare; 2) calcifilaxie; 3) patologie corti-coviscerală; 4) sindrom general de adaptare; 5) stres. Semelaigne: v. 1) sindrom Debre-Kocher-Seme-laigne; 2) sindrom Debre-Semelaigne. Semon: v. semn Semon. Semple: v. 1) vaccin antirabic; 2) vaccin Semple. Senear: v. 1) boală Senear-Usher; 2) sindrom Senear-Usher. Senhouse Kirkes: v. Kirkes. Sergent: v. 1) semn Sergent; 2) sindrom Bernard-Sergent. Sertoli: v. 1) androblastom; 2) celulă Sertoli; 3) clusterină; 4) hormon antimullerian; 5) inhibine gonadice; 6) testicul; 7) tubi seminiferi. Sessaut: v. semn Sessaut. Seul: v. virus Seul. Sever: v. 1) boală Sever; 2) epifizită. Sezary: v. 1) celule Sezary; 2) sindrom Sezary. 1971 INDEX DE NUME PROPRII Shafer: v. triadă Shafer. Shanghai: v. febră de Shanghai. Shannon: v. informaţie. Shapiro: v. semn Shapiro. Sharp: v. sindrom Sharp. Shaver: v. boală Shaver. Sheehan: v. 1) hipopituitarism; 2) hipotiroidism; 3) sindrom Sheehan. Sheldon: v. 1) biotipologie; 2) cerebrotonie; 3) diabet renal; 4) distrofie; 5) ectomorf; 6) endomorf; 7) sindrom Freeman-Sheldon; 8) sindrom Luder-Sheldon; 9) somatotip; 10) soma-totonie; 11) viscerotonie. Shelley: v. test Shelley. Sherrington: v. sinapsă. Shlga: v. 1) bacii Shiga; 2) bacii Shiga-Kruse; 3) boală Shiga-Kruse. Shprintzen: v. sindrom Shprintzen. Shrapnell: v. timpan. Shulman: v. sindrom Shulman. Shwachman: v. 1) sindrom Riley-Shwachman; 2) sindrom Shwachman. Shy: v. 1) atrofie sistemică multiplă; 2) disautonomie; 3) distrofie; 4) distrofie musculară oculo-faringiană; 5) miopatie congenitală; 6) sindrom Shy-Drager; 7) sindrom Shy-Gonatas; 8) sindrom Shy-Magee; 9) sindromul apneei de somn. Siâ: v. test Sia. Sicard: v. 1) probă Sicard; 2) sindrom Collet-Sicard; 3) sindrom Sicard. Sichel: v. boală Sichel. Siegert: v. semn Siegert. Siemens: v. 1) aplazie cutanată congenitală; 2) boală Christ-Siemens-Touraine; 3) polidisplazie; 4) sindrom Berlin; 5) sindrom Christ-Siemens; 6) sindrom Hallopeau-Siemens. Sievert: v. iradiere. Sigg: v. semn Sigg. Signorelli: v. semn Signorelli. Silah: v. probă Kaplan-Silah. Silber: v. 1) 17-hidroxicorticosteroizi; 2) reacţie Porter-Silber. Silfverskjold: v. 1) boală Silfverskjold; 2) sindrom Silfverskjold. Silver: v. 1) nanism esenţial; 2) sindrom Russell-Silver; 3) sindrom Silver. Silverman: v. 1) sindrom Caffey-Silverman; 2) sindrom Silverman; 3) test Dennis-Silverman. Silvester: v. 1) procedeu Silvester; 2) respiraţie artificială. Silvestrini: v. sindrom Silvestrini-Corda. Silvestroni: v. 1) boală Silvestroni-Bianco; 2) talasemie. Simbas: v. triadă Simbas. Simionescu: v. transcitoză. Simmonds: v. 1) boală Simmonds; 2) sindrom Simmonds; 3) splanhnomicrie. Simola: v. 1) reacţie Simola; 2) test Lugol. Simon: v. 1) probă Binet-Simon; 2) semn Simon. Simonelli: v. test Simonelli. Simonin: v. 1) probă Beth Vincent; 2) probă Simonin. Simons: v. 1) boală Barraquer-Simons; 2) boală Hollânder-Simons. Sindbis: v. virus Sindbis. Sinding Larsen: v. Larsen . Sipple: v. 1) neoplazie endocriniană multiplă; 2) sindrom Gorlin; 3) sindrom Sipple. Siris: v. sindrom Coffin-Siris. Sister Mary Joseph: v. Joseph. Slwe: v. 1) boală Letterer-Siwe; 2) limfohistiocitoză familială; 3) lipoidoză; 4) sindrom Abt-Letterer-Siwe. Sjogren: v. 1) boală sistemică; 2) boală Sjogren; 3) polimio-zită; 4) sindrom Gougerot-Sjogren; 5) sindrom Marinescu- Sjogren; 6) sindrom de ochi uscat; 7) sindrom Rud: 8) sindrom Sjogren; 9) sindrom Sjogren-Larsson. Sjoqvist: v. operaţie Sjoqvist. Skene: v. skenită. Skevas: v. boală Skevas-Zerfus. Sklowsky: v. semn Sklowsky. Skoda: v. 1) semn Skoda; 2) skodism. Slater: v. sindrom Bearn-Kunkel-Slater. Sluder: v. 1) algie vasculară a feţei; 2) nevralgie Sluder; 3) sindrom Sluder. Sly: v. sindrom Sly. Smellie: v. 1) naştere; 2) manevră Mauriceau-Smellie. Smith: v. 1) acidurie hidroxibutirică congenitală; 2) boală Smith-Strang; 3) cui; 4) reacţie Smith; 5) semn Eustace Smith; 6) sindrom Achor-Smith; 7) sindrom Cari Smith; 8) sindrom Smith-Lemli-Opitz. Snellen: v. 1) semn Snellen; 2) test tip Snellen; 3) test E. Sody: v. legile deplasării Fajans-Sody. Soffer: v. sindrom Sohval-Soffer. Sohval: v. sindrom Sohval-Soffer. Sokolov: v. indice Sokolov-Lyon. Sokolsky: v. 1) boală Bouillaud-Sokolsky; 2) streptococcus pyo-genes. Solente: v. sindrom Touraine-Solente-Gole. Somogyi: v. 1) amilazemie; 2) fenomen Somogyi; 3) sindrom Somogyi. Sonne: v. bacii Sonne. Songo: v. febră Songo. Sonnenburg: v. punct Sonnenburg. Sorsby: v. inhibitor de metaloproteaze. Sotos: v. sindrom Sotos. Sottas: v. 1) boală Dejerine-Sottas; 2) sindrom Dejerine-Sottas. Soulie: v. sindrom Laubry-Soulie. Soulier: v. 1) distrofie; 2) distrofie trombocitară hemoragică congenitală; 3) sindrom Bernard-Soulier; 4) sindromul plachetelor gigante. Southern : v. Southern blot. Spatz: v. 1) boală Hallervorden-Spatz; 2) sindrom Hallervorden-Spatz. Spencer: v. boală Spencer. Sperino: v. vena emisară occipitală. Spiegel: v. ficat. Spiegler: v. 1) boală Poncet-Spiegler; 2) tumori Poncet-Spiegler. Spielmeyer: v. 1) boală Spielmeyer-Vogt; 2) lipofuscinoză. Splendore: v. boală Lutz-Splendore-Almeida. Spranger: v. sindrom Kozlowski-Maroteaux-Spranger. Squire: v. semn Squire. St. Vitus: v. coree. Staehelin: v. semn Staehelin-Frigero-Levy. Stanburg: v. proba cu diiodotirozină radioactivă. Stanton: v. 1) boală Stanton; 2) sfigmomanometru. Stargardt: v. 1) boală Stargardt; 2) degenerescenţă; 3) dege-nerescenţă eredomaculară. Stark: v. 1) amiotrofie; 2) sindrom Stark-Kaeser. Starling: v. 1) fenomen Starling; 2) legea Starling; lichid inter-stiţial; 3) secretină. Staub: v. probă Staub-Traugott. Stavffer: v. sindrom Stavffer. Steele: v. 1) boală Steele-Richardson-Olszewski; 2) distonie oculo-cervico-facială; 3) sindrom Steele-Richardson-Olszewski. Steell: v. suflu Graham Steell. Stein: v. 1) distrofie ovariană; 2) sindrom Stein-Leventhal. Steinert: v. 1) boală Steinert; 2) expresivitate; 3) miotonie; 4) mutaţie dinamică. Stellwag: v. 1) semn Stellwag; 2) semn Stellwag-Dalrymple. 1972 INDEX DE NUME PROPRII Stenon: v. 1) cana! Stenon; 2) parotidă; 3) sialografie. Stenqvist: v. test de asamblare. Stent: v. etimol. stent. Sterling: v. semn Joz-Sterling. Sternberg: v. 1) boală Hodgkin; 2) boală Paltauf-Stemberg; 3) celule Reed-Sternberg; 4) sindrom Albright-McCune-Sternberg. Stevens: v. sindrom Stevens-Johnson. Stevers: v. somatotip. Stewart: v. 1) boală Morgagni-Stewart-Morel; 2) probă Holmes-Stewart; 3) sindrom Stewart-Morel; 4) sindrom Stewart-Treves. Stickler: v. 1) boală Stickler; 2) sindrom Stickler. Stieda: v. sindrom Pellegrinni-Stieda. Still: v. 1) boală sistemică; 2) boală Still; 3) boală Still-Chauffard; 4) poliartrită cronică juvenilă; 5) sindrom Chauffard-Still; 6) sistem HLA; 7) suflu George Still. Stilling: v. sindrom Stilling-Turk-Duane. Stimson: v. semn Stimson. Stock: v. test pentru acetonurie. Stockholm: v. sindrom Stockholm. Stokes: v. 1) boală Adams-Stokes; 2) boală Lenegre; 3) fluo-rescenţă; 4) nistagmus Cheyne; 5) puls lent permanent; 6) respiraţie Cheyne-Stokes; 7) sindrom Adams-Stokes; 8) sindrom Morgagni-Adams-Stokes; 9) sindromul apneei de somn. Stookey: v. 1) probă Queckenstedt-Stookey; 2) sindrom Froin. Strachan: v. sindrom Strachan-Scott. Strandberg: v. sindrom Gronblad-Strandberg-Touraine. Strâng: v. 1) acidurie hidroxibutirică congenitală; 2) boală Smith-Strang. Strauss: v. 1) granulomatoză; 2) sindrom Churg-Strauss. Străussler: v. sindrom Gerstmann-Străussler-Scheinker. Streiff: v. sindrom Hallermann-Streiff. Strumpell: v. 1) artrită Marie-Strumpell; 2) boală Strumpell-Marie; 3) paraplegie spasmodică familială Strumpell-Lorrain; 4) semn Strumpell; 5) sindrom de eredodegenerescenţă spinocerebe-loasă; 6) spondilartrită anchilozantă. Stryker: v. 1) pat Stryker; 2) sindrom Stryker-Halbeisen. Stuart: v. 1) antitrombină; 2) carboxiglutamat; 3) factori de coagulare; 4) heparine de masă moleculară mică; 5) test Owren. Student: v. 1) test Student; 2) test Student-Fisher. Studer: v. test Studer-Wyss. Stuhmer: v. boală Stuhmer. Sturge: v. 1) boală Sturge-Weber; 2) sindrom Sturge-Weber. Stiive: v. sindrom Stuve-Wiedemann. Sudan: v. leucodistrofie sudanofilă. Sudeck: v. 1) atrofie osoasă Sudeck; 2) boală Sudeck; 3) osteoporoză algică posttraumatică; 4) sindrom Sudeck-Leriche. Sulzberger: v. 1) boală Sulzberger-Garbe; 2) dermatită exsuda-tivă discoidă şi lichenoidă cronică. Summerskill: v. boală Summerskill. Sutherland: v. 1) hiperaldosteronism; 2) hipercorticism; 3) sindrom Sutherland. Sutton: v. 1) boală Gull-Sutton; 2) nev Sutton. Swan: v. sindrom Swan. Sweet: v. sindrom Sweet. Swift: v. 1) boală Selter-Swift-Feer; 2) boală Swift. Swyer: v. sindrom Swyer-James. Sydenham: v. 1) coree; 2) coree Sydenham; 3) laudanum Sy-denham; 4) tuse Sydenham. Sylvest: v. boală Sylvest. Sylvius: v. 1) apeduct; 2) farmacopee; 3) lob parietal; 4) mezen-cefal; 5) nistagmus; 6) scizura Sylvius; 7) sindrom Bickers-Adams; 8) ventricule cerebrale. Symmers: v. 1) boală Brill-Symmers; 2) limfom gigantofolicular. Symonds: v. sindrom Symonds. T Tacaribe: v. virus Tacaribe. Tahyna: v. virus Tahyna. Takahara: v. boală Takahara. Takahashi: v. boală Tamura-Takahashi. Takata: v. reacţie Takata-Ara. Takayasu: v. boală Takayasu. Takenchi: v. sindrom Nishimoto-Takenchi-Kudo. Talma: v. boala Talma. Tamm: v. proteină Tamm-Horsfall. Tamura: v. boală Tamura-Takahashi. Tangier: v. 1) boală Tangier; 2) neurolipidoză. Tapia: v. sindrom Tapia. Tar: v. semn Tar. Tart: v. 1) celulă Tart; 2) Tart-cell. Tarui: v. 1) boală Tarui; 2) glicogenoză. Taussig: v. 1) sindrom Taussig-Bing; 2) şunt. Tawara: v. 1) blocante de canale calcice; 2) inimă; 3) joncţiune atrioventriculară; 4) nod Aschoff-Tawara; 5) nodal; 6) ritm atrio-ventricular; 7) supraventricular. Tay: v. 1) boala neuronului motor periferic; 2) boală Sandhoff; 3) boală Tay-Sachs; 4) lipoidoză. Taybi: v. 1) sindrom Keipert; 2) sindrom Rubinstein-Taybi. Taylor: v. boală Taylor. Teichmann: v. 1) cristal; 2) hemină. Tellais: v. semn Tellais. Tenon: v. 1) capsulă Tenon; 2) sclerotenonită; 3) tenonită. Terrien: v. boală Terrien. Terrier: v. sindrom Courvoisier-Terrier. Terson: v. boală Terson. Tesla: v. Tesla. Teslenko: v. probă Teslenko. Thaysen: v. 1) boală Thaysen; 2) steatoree idipatică. Theile: v. sinus Theile. Theiler: v. virus Theiler. Thevenard: v. 1) acropatie ulceromutilantă; 2) boală Thevenard; 3) neuropatie ereditară. Thibaudet: v. test Thibaudet. Thiemann: v. 1) acrodisplazie; 2) boală Thiemann. Thler: v. 1) disgenezie irido-dentară; 2) sindromul primului arc branhial; 3) sindrom Weyers-Thier. Thiers: v. 1) diabet al femeilor cu barbă; 2) sindrom Achard-Thiers; 3) sindrom Apert-Gallais. Thomas: v. 1) probă Andre Thomas; 2) semn Andre Thomas. Thomsen: v. 1) boală Thomsen; 2) boală Talma; 2) miotonie; 4) myotonia fluctuans. Thomson: v. 1) boală Thomson; 2) sindrom Rothmund-Thomson. Thormăhlen: v. test Thormăhlen. Thormayer: v. semn Thormayer. Thorn: v. 1) probă Thorn; 2) test Thorn. Thornton: v. semn Thornton. Thost: v. 1) boală Thost-Unna; 2) keratodermie. Thurel: v. 1) semn Alajouanine-Thurel; 2) sindrom Cerise-Thurel. Tieche: v. nev albastru al lui Max Tieche. Tietze: v. 1) boală Tietze; 2) sindrom Tietze. Tiffeneau: v. probă Tiffeneau. Tillng: v. sindrom Tiling-Wernicke. Tillaux: v. 1) boală Tillaux; 2) fractură Tillaux; 3) manevră Tillaux; 4) semn Tillaux. Tinel: v. semn Tinel. Tizzoni: v. test Tizzoni. Tobey: v. test Tobey-Ayer. Tobias: v. sindrom Pancoast-Tobias. Todd: v. 1) paralizie postepileptică; 2) paralizie Todd. Toison: v. soluţie Toison. Tokyo: v. declaraţia de la Tokyo. 1973 INDEX DE NUME PROPRII Tolosa: v. sindrom Tolosa-Hunt. Tolu: v. balsam. Tommasi: v. semn Tommasi. Toni: v. De Toni. Tooth: v. boală Charcot-Marie-Tooth. Topher: v. test Dennis-Silvermann. Topfer: v. test Topfer. Topolanski: v. semn Topolanski. Torkildsen: v. operaţie Torkildsen. Torre: v. sindrom Torre. Toulouse-Lautrec: v. catepsină K. Touraine: v. 1) boală Christ-Siemens-Touraine; 2) polidisplazie; 3) polikeratoză congenitală; 4) sindrom Gronblad-Strandberg-Touraine; 5) sindrom Touraine- Solente-Gole. Tourette: v. de la Tourette. Tourneaux: v. punct Toumeaux. Toynbee: v. 1) otoscop; 2) probă Toynbee. Trabucco: v. sindrom Castillo-Trabucco-De La Blaze. Trambusti: v. reacţie Trambusti. Traube: v. semn Traube. Traugott: v. probă Staub-Traugott. Treacher Collins: v. Collins. Treitz: v. 1) hemoragie digestivă superioară; 2) ligament Treitz. Trelat: v. 1) semn Gangolphe; 2) semn Leser-Trelat. Trenaunay: v. 1) sindrom Cockett; 2) sindrom Klippel-Trenaunay; 3) sindrom Parkes Weber. Trendelenburg: v. 1) manevră Trendelenburg; 2) operaţie Trendelenburg; 3) pelvigrafie gazoasă; 4) poziţie dorsosacrată declivă; 5) poziţie Trendelenburg; 6) probă Brodie-Trendelenburg; 7) probă Trendelenburg; 8) semn O'Connell; 9) semn Trendelenburg. Treves: v. 1) arie; 2) sindrom Stewart-Treves. Trevor: v. sindrom Trevor. Tribondeau: legea Bergonie-Tribondeau. Triboulet: v. test Triboulet. Trivittatus: v. virus Trivittatus. Troisier: v. 1) semn Virchow-Troisier; 2) sindrom Troisier. Trousseau: v. 1) afazie; 2) boală Trousseau; 3) mână de ma-moş (v. mână, 12); 4) semn Trousseau; 5) sindrom Trousseau; 6) tetanie. Tuffier: v. test Tuffier. Turcot: v. sindrom Turcot. Turk: v. sindrom Stilling-Turk-Duane. Turner: v. 1) corpuscul Barr; 2) disgenezie gonadică; 3) hipogo-nadism; 4) mezoic; 5) monosomie; 6) neuropatie tomaculară; 7) pterygium colii; 8) semn Archibald; 9) semn Grey Turner; 10) semn Hefke-Turner; 11) semn Kosowicz; 12) semn Turner; 13) sindrom Bonnevie-UIIrich; 14) sindrom Noonan; 15) sindrom Parsonage-Turner; 16) sindrom Turner; 17) sindrom Ullrich-Tumer. Turpin: v. poliosteocondrită Turpin-Coste. Tyndall: v. 1) condensor; 2) fenomen Tyndall; 3) nefelometrie. Tyrell: v. cârlig. Tyrode: v. 1) lichid fiziologic; 2) soluţie Tyrode. Tzanck: v. test Tzanck. T Ţvet: v. cromatografie. u Uehlinger: v. 1) boală Uehlinger; 2) sindrom Uehlinger. Uffelmann: v. test Uffelmann. Uhthoff: v. semn Uhthoff. Ullrich: v. 1) boală Morquio-UIIrich; 2) sindrom Bonnevie-UIIrich; 3) sindrom Ullrich-Feichtiger; 4) sindrom Ullrich şi Fremerey-Dohna; 5) sindrom Ullrich-Tumer. Unna: v. 1) boală Unna; 2) boală Thcst-Unna; 3) keratodermie; 4) pironinofilie. Unschuld: v. semn Unschuld. Unverricht: v. 1) boală Unverricht; 2) boală Unverricht-Lundborg; 3) corpusculi Lafora; 4) sindrom Unverright. Urbach: v. 1) boală Kerl-Urbach; 2) boală Oppenheim-Urbach; 3) boală Urbach-Wiethe; 4) dermatită atrofiantă lipoidică. Urrets: v. sindrom Urrets-Zavalia. Usher: v. 1) boală Senear-Usher; 2) sindrom Senear-Usher; 3) sindrom Usher. Uzman: v. sindrom Farber-Uzman v Vaandrager: v. condrodisplazii metafizare. Valentin: v. boală Valentin. Valsalva: v. 1) manevră Valsalva; 2) probă Buerger-Muller; 3) probă Valsalva; 4) sinus Valsalva; 5) test Valsalva. Van Bogaert: v. leucoencefalită. Van Buchem: v. boală Van Buchem. Van Buren: v. boală Van Buren. van Creveld: v. 1) boală van Creveld; 2) sindrom polidactilie-coastă scurtă; 3) sindrom Ellis-van Creveld. van den Bergh: v. reacţie van den Bergh. van der Hoeve: v. 1) osteogeneză imperfectă; 2) sindrom van der Hoeve; 3) triadă van der Hoeve. van der Waals: v. 1) adsorbţie; 2) interacţiuni moleculare; 2) solvatare. van der Woude: v. sindrom van der Woude. van Gogh: v. simptom van Gogh. Van Neck: v. boală Van Neck-Odelberg. Van Rosen: v. semn van Rosen. Van't Hoff: v. presiune osmotică. Vaquez: v. 1) boală Amstein; 2) boală Osler-Vaquez; 3) boală Vaquez; 4) hipertrombocitemie; 5) junghi Vaquez; 6) poliglo-bulie; 7) sindrom Babinski-Vaquez. Variot: v. boală Variot. Varolio: v. 1) pontin; 2) puntea Varolio; 3) sindrom protu-berenţial. Vater: v. 1) ampulă; 2) ampulă Vater; 3) ampulom vaterian; 4) bilirubină; 5) canal coledoc; 6) caruncule duodenale; 7) papi-losfincterotomie; 7) sindrom Courvoisier-Terrier; 8) papilotomie; 9) sfincter Oddi; 10) wirsungoragie; 11) wirsungografie. Velpeau: v. semn Velpeau. Venus: v. 1) colierul lui Venus; 2) labii mari; 3) muntele lui Ve-nus. Veraguth: v. semn Veraguth. Verne: v. reacţie Verne. Verner: v. 1) sindrom Verner; 2) sindrom Verner-Morrison. Vernet: v. 1) sindrom Cestan-Chenais; 2) Collet-Sicard; 3) sindrom Vernet. Verneuil: v. 1) boală Verneuil; 2) semn Estlander-Vemeuil; 3) semn Verneuil. Verse: v. boală Verse. Vidai: v. 1) boală Vidai; 2) neurodermită circumscrisă; 3) nevro-dermită; 4) pitiriazis circinat şi marginat Vidai. Vigouroux: v. semn Vigouroux. Villaret: v. sindrom Villaret. Vincent: v. 1) angină Vincent; 2) bacii Vincent; 3) Fusobacterium; 4) gingivită; 5) infecţie Vincent; 6) probă Beth Vincent; 7) semn Vincent. Vincent d'Alger: v. d'Alger. Vinson: v. sindrom Plummer-Vinson. Virchow: v. 1) adenopatie Virchow; 2) amiloid; 3) ganglion Vir-chow; 4) legea Virchow; 5) patologie celulară; 6) psamom; 7) semn Virchow-Troisier. 1974 INDEX DE NUME PROPRII Vissher: v. test Vissher-Bowman. Vogel: v. sindrom Jung-Vogel. Vogt: v. 1) boală Spielmeyer-Vogt; 2) lipofuscinoză; 3) sindrom Vogt; 4) sindrom Vogt-Koyanagi; 5) status marmoratus. Voiculescu: v. probă Drăgănescu-Voiculescu. Voillemier: v. fractură Voillemier. Volhard: v. 1) probă de concentraţie Volhard; 2) probă de diluţie Volhard; 3) probă Volhard; 4) test la vasopresină; 5) test Volhard. Volhynia: v. febră de Volhynia. Volkmann: v. 1) boală Puente; 2) semn Volkmann; 3) sindrom Volkmann. Vollmer: v. reacţie Vollmer. Voltolini: v. boală Voltolini. von Bechterew: 1) boală Bechterew; 2) nucleu Bechterew; 3) reacţie Bechterew; 4) semn Bechterew; 5) semn Bechterew-Mendel; 6) simptom Bechterew; 7) spondilartrită anchilozantă; 8) test Bechterew. von Bertalanffy: v. teoria generală a sistemelor, von Buhl: v. boală von Buhl. von Economo: v. 1) boală von Economo; 2) encefalită letargică von Economo; 3) encefalomielită difuză; 4) semn Staehelin-Frigero-Levy; 5) verty paralizant, von Eulenburg: v. boală von Eulenburg. von Gierke: v. 1) boală von Gierke; 2) glicogenoză; 3) probă Schwartz. von Graefe: v. 1) boală Graefe; 2) boală von Graefe; 3) oftal-moplegie; 4) semn Graefe. von Hippel: v. 1) boală von Hippel-Lindau; 2) sindrom von Hippel-Lindau. von Jaksch: v. 1) anemie infantilă pseudoleucemică; 2) boală Hayem-Von Jaksch-Luzet. von Jauregg: v. semn Wagner von Jauregg. Von Kaulla: v. test Von Kaulla. von Leyden: 1) ataxie Leyden; 2) cristale Charcot-Leyden; 3) semn Leyden. von Meyenburg: v. boală von Meyenburg. von Peczeley: v. iridologie. von Prowazek: v. tifos exantematic. von Recklinghausen: 1) boală Recklinghausen; 2) boală Recklinghausen-Applebaum; 3) boală von Recklinghausen; 4) facomatoză; 5) meningoangiomatoză; 6) nevrom; 7) osteită; 8) pată hepatică. von Rittershain: v. boală Ritter von Rittershain. von Willebrand: v. 1) boală von Willebrand; 2) boală von Willebrand-Jurgens; 3) corpi Wiebel-Palade; 4) factor von Willebrand; 5) hemofilie A; 6) integrine; 7) pseudohemofilie; 8) sindrom Willebrand; 9) trombopatie pseudo-WiIlebrand. von Winckel: v. 1) boală Charrin-von Winckel; 2) boală von Winckel. Voorhoeve: v. 1) boală Voorhoeve; 2) osteopoikilie. Vries: v. mutaţionism. Vrolik: v. boală Vrolik. w Waaler: v. 1) factor reumatoid; 2) test Waaler-Rose. Waardenburg: v. 1) acrocefalosindactilie; 2) albinism; 3) boală Waardenburg-Jonkers; 4) sindrom Waardenburg. Wagatsuma: v. fenomen Kanagawa. Wagner: v. 1) boală Wagner; 2) degenerescenţă. Wagner von Jauregg: v. von Jauregg. Waldenstrom: v. 1) anticorpi antitiroxină; 2) boală Charmot; 3) boală Waldenstrom; 4) celulă limfoplasmocitară; 5) disglo-bulinemie monoclonală; 6) hiperviscozitate plasmatică; 7) pro- teină Bence-Jones; 8) macroglobulinemie; 9) macroglobulinemie Waldenstrom; 10) sindrom Bing-Neei; li) test Sia. Waldman: v. boală Waldman. Walford: v. 1) fibroză pulmonară; 2) sindrom Kaplan-Walford. Walker: v. sindrom Dandy-Walker. Wallenberg: v. sindrom Wallenberg. Wallgren: v. boală Wallgren. Walpole: v. serendipitate. Wâlther: v. glandă sublinguală. Wanger: v. test Blackberg-Wanger. Warburg: v. 1) ferment galben Warburg; 2) sindrom Warburg. Warter: v. probă Warter-Metais. Warthin: v. 1) celule Warthin-Finkeldey; 2) tumoră Warthin. Wassermann: v. 1) reactivare; 2) reacţie Bordet-Wassermann; 3) reacţie de fixare a complementului; 4) reacţie Wassermann; 5) sifilis; 6) tabes. Waterhouse: v. 1) meningită cerebrospinală epidemică; 2) insuficienţă suprarenală; 3) sindrom Waterhouse-Friderichsen. Watson: v. 1) behaviorism; 2) test Watson-Schwartz. Watt: v. Watt. Waugh: v. probă Waugh-Ruddick. Weber: v. 1) angiomatoză hemoragică familială; 2) boală Rendu-Osler-Weber; 3) boală Sturge-Weber; 4) boală Weber-Christian; 5) citosteatonecroză cutanată; 6) legea Weber-Fechner; 7) paniculită nodulară nesupurativă; 8) probă Weber; 9) semn Weber; 10) sindrom Parkes Weber; 11) sindrom Klippel-Trenaunay; 12) sindrom Rendu-Osler-Weber; 13) sindrom Sturge-Weber; 14) sindrom Weber; 15) sindrom Weber-Christian; 16) test Weber; 17) Weber. Weeks: v. 1) bacii Koch-Weeks; 2) Haemophilus. Wegener: v. 1) angeită necrozantă; 2) anticorpi citoplasmatici antineutrofile; 3) granulomatoză Wegener; 4) microabces; 5) sindrom Carrington-Liebow; 6) sindrom Wegener. Weibel: v. corpi Weibel-Palade. Weichbrodt: v. reacţie Weichbrodt. Weil: v. 1) boală Larrey-Weil; 2) boală Weil; 3) reacţie Weil-Felix; 4) semn Klippel-Weil; 5) semnul policelui; 6) test Babinski-Weil. Weill: v. 1) boală Leri-Weill; 2) distrofie; 3) sindrom Weill-Mar-chesani. Weir Mitchell: v. boală Weir Mitchell. Weiss: v. 1) semn Weiss; 2) sindrom Charcot-Weiss-Baker; 3) sindrom Mallory-Weiss. Welander: v. 1) amiotrofie; 2) boală Kugelberg-Welander; 3) boală Wohlfart-Kugelberg-Welander. 4) ulcere veneroide Welander. Welch: v. bacii Welch; Wells: v. 1) boală Muckle-Wells; 2) sindrom Wells; 3) urticarie. Weltmann: v. reacţie Weltmann. Wenckebach: v. 1) boală ritmică auriculară; 2) bloc atrioven-tricular; 3) perioade Luciani-Wenckebach. Werdnig: v. 1) amiotrofie; 2) boală Werdnig-Hoffmann; 3) poliomielită anterioară cronică familială a copilului. Werlhof: v. 1) boală Werlhof; 2) purpură hemorogică. Wermer: v. 1) hPP; 2) sindrom Wermer. Werner: v. 1) boală His-Werner; 2) neoplazie endocriniană multiplă; 3) polipeptid pancreatic uman; 4) sindrom Hutchinson-Gilford; 5) sindrom Werner; 6) test Werner. Wernicke: v. 1) afazie; 2) afazie senzorială; 3) afazie totală; 4) afazie Wernicke; 5) anosognozie; 6) boală Posada-Wernicke; 7) catalepsie; 8) demenţă; 9) jargonofazie; 10) semn Wernicke; 11) sindrom Gayet-Wernicke; 12) sindrom temporal; 13) sindrom Tiling-Wernicke; 14) sindrom Wernicke; 15) sindrom Wernicke-Korsakoff. Wertheim: v. operaţie Wertheim. West: v. sindrom West. 1975 INDEX DE NUME PROPRII West Nile: v. febra Nilului de Vest. Westergreen: v. VSH. Westphal: v. 1) adinamie episodică ereditară; 2) boală Westphal; 3) mioplegie familială; 4) nucleu Edinger-Westphal; 5) paralizie spinală intermitentă; 6) semn Westphal. Wetherbee: v. boală Wetherbee. Wever: v. efect microfonic. Weyers: v. 1) disgenezie irido-dentară; 2) sindromul primului arc branhial; 3) sindrom Weyers-Thier. Wharton: v. 1) glandă submaxilară; 2) sialografie; 3) whartonită. Whipple: v. 1) artrită reactivă; 2) boală Whipple; 3) spon-diloartropatie. Whitaker: v. sindrom Whitaker. White: v. 1) aritmie cardiacă; 2) probă Rosenthal-White; 3) sindrom Bland-White-Garland; 4) sindrom Wolff-Parkinson-White; 5) undă delta. Whitmore: v. 1) bacii Whitmore; 2) boală Whitmore; 3) Pseudomonas. Whytt: v. boală Whytt. Widal: v. 1) febră tifoidă; 2) icter hemolitic; 3) reacţie Widal; 4) sindrom Hayem-Widal; 5) sindrom Widal. Wide: v. reacţie de sarcină. Widowitz: v. semn Widowitz. Wiedemann: v. 1) sindrom Beckwith-Wiedemann; 2) sindrom Holtermuller-Wiedemann; 3) sindrom Stuve-Wiedemann; 4) sindromul craniului în frunză de treflă. Wiethe: v. boală Urbach-Wiethe. Wiener: v. cibernetică. Wilder: v. test Cutler-Power-Wilder. Wilkins: v. 1) boală Wilkins; 2) diagnostic; 3) 21-hidroxilază. Willebrand: v. 1) corpi Weibel-Palade; 2) sindrom Bernard-Soulier; 3) von Willebrand. Willi: v. 1) hipogonadism; 2) sindrom Prader-Labhart-Willi; 3) sindrom Prader-Willi. Willis: v. 1) anevrism arterial intracerebral; 2) ateroscleroză; 3) boală lacunară; 4) hexagon arterial Willis; 5) localizare cerebrală; 6) paracuzie Willis; 7) poligon arterial Willis. Williams: v. 1) bacii Park-Williams; 2) semn Williams; 3) sindrom Williams-Beuren; 4) sindrom Williams-Campbell. Williamson: v. semn Williamson. Wilms: v. 1) cancer renal; 2) tumoră Wilms. Wilson: v. 1) boală Kimmelstiel-Wilson; 2) boală Wilson; 3) ceru-loplasmină; 4) chelare; 5) chelator; 6) cupremie; 7) cupriurie; 8) glomeruloscleroză; 9) penicilinamină; 10) sindrom hepato-striat; 11) sindrom Kimmelstiel-Wilson; 12) sindrom Wilson. Winckel: v. von Winckel. Winiwarter: v. 1) boală Billroth-Winiwarter; 2) boală Friedlănder-Winiwarter. Winslow: v. muşchiul scalen mic. Winter: v. sindrom Winter. Wirsung: v. 1) ampulă; 2) canal Santorini; 3) canal Wirsung; 4) caruncule duodenale; 5) duodenoscopie; 6) pancreas; 7) wirsungografie; 8) wirsungo-jejunostomie; 9) wirsungoragie. Wiseman: v. boală Wiseman-Doan. Wiskott: v. sindrom Wiskott-AIdrich. Wohlfart: v. 1) amiotrofie; 2) boală Wohlfart-Kugelberg-Welander. Wohlgemuth: v. 1) amilază; 2) amilazurie. Wolf: v. 1) sindrom Wolf-Hirschkorn; 2) test Wolf de încărcare nervoasă. Wolfer: v. 1) Doege-Potter; 2) sindrom Nadler-Wolfer-Elliot. Wolff: v. 1) aritmie cardiacă; canal Wolff; 2) deleţie; 3) sindrom Wolff-Chaikoff; 4) sindrom Wolff-Parkinson-White; 5) undă delta. Wolfram: v. 1) sindrom DIDMOAD; 2) sindrom Wolfram. Wolman: v. 1) boală Wolman; 2) lipoidoză; 3) neurolipidoză. Wolpert: v. semn Poppelreiter-Wolpert. Woltman: v. semn Woltman. Wood: v. 1) boală Norman-Wood; 2) semn Wood. Woodbury: v. test Woodbury. Worth: v. test Worth. Woude: v. van der Woude. Wrisberg: v. 1) nerv intermediar (Wrisberg); 2) sindrom de conduct auditiv intern; 3) sistem nervos parasimpatic. Wuhrmann: v. boală Wuhrmann. Wunderlich: v. 1) boală Wunderlich; 2) curbă Wunderlich (v. curbă, 2 h). Wyburn-Mason: v. sindrom Wyburn-Mason. Wyss: v. test Studer-Wyss. Y Yakima: v. hemoglobină (22). Yergason: v. semn Yergason. Young: v. 1) sindrom Young; 2) test Young. Yvon: v. test Yvon. z Zahorsky: v. boală Zahorsky. Zaleski: v. test Zaleski. Zangmeister: v. test Zangmeister. Zarate: v. sindrom Salleras-Zarate. Zaufal: v. semn Zaufal. Zavalia: v. sindrom Urrets-Zavalia. Zavileanskaia: v. semn Zavileanskaia. Zebrovski: v. semn Zebrovski. Zeeman: v. efect Zeeman. Zeiss: v. 1) glandă Zeiss; 2) hordeolum. Zellweger: v. 1) sindrom hepato-cerebro-renal; 2) sindrom Zellweger. Zerfus: v. boală Skevas-Zerfus. Zervopulos: v. semn Zervopulos (al diapazonului). Zetterholm: v. boală Myhrman-Zetterholm. Ziegler: v. operaţie Ziegler. Ziehen: v. 1) boală Ziehen-Oppenheim; 2) spasm de torsiune; 3) test Ziehen. Ziehl: v. coloraţie Ziehl-Neelsen. Ziek: v. sindrom Ziek. Ziemssen: v. sindrom Ziemssen. Zieve: v. sindrom Zieve. Zimmerlin: v. boală Zimmerlin. Zimmermann: v. 1) celulă B Heller-Zimmermann; 2) 17-ceto-steroizi; 3) reacţie Zimmermann. Zinn: v. 1) artera lui Zinn; 2) zonulă Zinn. Zinsser: v. 1) boală Brill-Zinsser; 2) diskeratoză; 3) sindrom Zinsser-Engman-Cole; 4) sindrom Zinsser-Fanconi; 5) tifos resurgent. Zollinger: v. 1) hiperclorhidrie; 2) proba la secretină; 3) sindrom Zollinger-Ellison; 4) ulcer gastroduodenal. Zondek: v. 1) reacţie Aschheim-Zondek; 2) reacţie de sarcină; 3) test Aschheim-Zondek. Zoon: v. boală Zoon. Zuckerkandl: v. 1) paraganglion; 2) patologie moleculară; 3) tubercul Zuckerkandl. Zuelzer: v. 1) sindrom Zuelzer-Kaplan; 2) talasemie. Zumbusch: v. 1) boală Zumbusch; 2) psoriazis. Zwahlen: v. 1) disostoză; 2) disostoză mandibulofacială; 3) sindrom Franceschetti-Zwahlen; 4) sindromul primului arc branhial. Zweifel: v. semn Zweifel. 1976 XVI. BIBLIOGRAFIE * * * Arrete du 14 septembre 1990 relatif â la terminologie du genie genetique, Journal Officiel de la Republique Frangaise, 26 sept. 1990, pp. 11660-11677. * * * BLAKISTON’S GOULD MEDICAL DICTIONARY, 3* edition, McGraw-Hill, New York, 1972. * * * Colecţia revistei "La Recherche", 1974-2006. * * * Colecţia revistei "Pour la Science", 1985-2006. * * * Colecţia săptămânalului "Viaţa Medicală", 1990-2006. * * * CURS LIBER DE LIMBAJ MEDICAL, Inst. de Medicină Timişoara, 1974. * * * CURSUS LATINUS MEDICINALIS, VEB, Verlag Enzyklopădie Leipzig, 1979. * * * DESPRE MEDICINA POPULARA ROMÂNEASCĂ, Edit. Medicală, Bucureşti, 1970. * * * DEX - DICŢIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMÂNE, ediţia a II—a, conducătorii lucrării: I. Coteanu, Luiza Seche, M. Seche, Academia Română, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996. * * * DICTIONNAIRE DE MEDECINE FLAMMARION, 56me edition, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1994. * * * DICTIONNAIRE DE MEDECINE FLAMMARION, 6*mc edition, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1998, 7*me edition, Paris 2001. * * * DICTIONNAIRE MEDICAL MASSON, adapt. frâng, de Diccionario Terminologico de Ciencias Medicas (Masson/Salvat), Edit. Masson, Paris, 1997. * * * DICTIONNAIRE DES SCIENCES, Collection Seghers, Edit. Seghers, Paris, 1962. * * * DICTIONNAIRE DES TERMES DE MEDECINE GARNIER DELAMARE, 25*™ edition, Maloine, Paris, 1998. * * * DICŢIONAR MEDICAL, voi. I, II, Edit. Medicală, Bucureşti, 1970. * * * DICŢIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ŞI MORFOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE, Editura Academiei, 1982. * * * DICŢIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ŞI MORFOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE, Ediţia a H-a revăzută şi adăugită, Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005. * * * DOCUMENTA GEIGY, Tables scientifiques, Basel, Elveţia, 1986. * * * DORLAND’S ILLUSTRATED MEDICAL DICTIONARY, 26* edition, W.B. Saunders Comp., Philadelphia, London, 1981. * * * DORLAND’S ILLUSTRATED MEDICAL DICTIONARY, 28* edition, W.B. Saunders Comp., Philadelphia, London, 1994. * * * DORLAND’S ILLUSTRATED MEDICAL DICTIONARY, 29* edition, Harcourt International Edition, W. B. Saunders Comp., Philadelphia, London, Toronto, 2000, 30th edition, Saunders, An Imprint of Elsevier, 2003. * * * DORLAND’S POCKET MEDICAL DICTIONARY, W.B. Saunders Comp., Philadelphia, London, Toronto, 1977. * * * Durerea acută şi cronică, voi. IV, nr. 1, 1996, Al doilea simpozion naţional de durere, Mediaş, 24—26 aprilie, 1996. * * * ENCYCLOPAEDIA UNIVERSALIS, 20 de volume, Paris, 1979. * * * ENCYCLOPEDIE DES SCIENCES, Garzanti Editore - Librairie Generale Frangaise, Paris, 1998. * * * ICD-10 - Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament. Simptomatologie şi diagnostic clinic, lucrare publicată de OMS în 1992; traducere de Dehelean, M., Ienciu, M.. Nicoară, O., Edit. AII Educaţional, Bucureşti, 1998. * * * LAROUSSE DICTIONNAIRE DES RACINES DES LANGUES EUROPEENNES, Larousse, 1994. * * * LAROUSSE MEDICAL, Paris, 1978. * * * La Science au present, Enciclopaedia Universalis, Paris, 1992. * * * LE PETIT LAROUSSE ILLUSTRE, 1999, Larousse, Paris, 1999. * * * LEXIQUE MEDICAL ANGLAIS-FRAN£AIS, FRANCAIS-ANGLAIS, 4™ edition, Masson, Paris, 1998. * * * LIVRET DE L'ETUDIANT EN MEDECINE 1991-1998, Edit. Masson, Paris. * * * LONGMAN POCKET MEDICAL DICTIONARY, Edit. Meredith Corporation and Royal Society of Medicine, 1982. * * * LONGMAN POCKET SCIENCE DICTIONARY, Edit. G. & C. Merriam Comp. and Longman Group Ltd., London, 1982. * * * MACMILLAN ENGLISH DICTIONARY FOR ADVANCED LEARNERS, Bloomsbury Publishing, 2002. * * * MICUL DICŢIONAR ACADEMIC, voi. I-IV, Editura Univers Enciclopedic, 2001-2003. * * * MOSBY’S MEDICAL & NURSING DICTIONARY, Edit. L. Urdang, The C.V. Mosby Comp., St. Louis - Toronto - London, 1983. * * * 1000 mots cles pour la sânte mentale - vocabulaire de la psychiatrie, Edit. De Sânte, Paris, 1993. * * * NOMINA ANATOMICA, Moskva, Mediţine, 1980. * * * OXFORD CONCISE MEDICAL DICTIONARY, 4* edition, Oxford University Press, 1996. * * * OXFORD DICTIONARY OF BIOCHEMISTRY AND MOLECULAR BIOLOGY, Oxford University Press, 1997. * * * OXFORD - DICŢIONAR DE BIOLOGIE, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999. * * * POCKET BOOK OF MEDICAL TABLES, Smith Kline and French Laboratories, Philadelphia, 1978. * * * POCKET MEDICAL DICTIONARY, Edit. by N. Poper, 13* edition, Churchill Livingstone, Edinburgh, London and New York, 1978. * * * SLOVAR MINIMUM FIZIOLOGHICESCHIH TERMINOV, Edit. Universitatea Leningrad, 1980. * * * STEDMAN’S MEDICAL DICTIONARY, 22^ edition, Baltimore, Williams & Wilkins, 1972. * * * STEDMAN’S MEDICAL DICTIONARY, 25* edition, Baltimore, Williams & Wilkins, 1990. * * * STEDMAN’S POCKET MEDICAL DICTIONARY, Williams & Wilkins, London, 1993. 1977 BIBLIOGRAFIE * * * TABER’S CYCLOPED1C MEDICAL DICTIONARY, 18lh edition, Edii. by T.L. Clayton, F.A. Davis Comp., Philadelphia, 1997. * * * TERMINOLOGIE ET LEXICOGRAPHIE MEDICALES, elaborat de CIOMS (Consiliul Organizaţiilor Internaţionale de Ştiinţe Medicale), Edit. Masson, Paris, 1965. * * * THE BANTAM MEDICAL DICTIONARY, prepared by Laurence Urdang Associates Ltd., Bantam Books, London, 1982. * * * THE HUTCHINSON DICTIONARY OF SCIENTISTS, Helicon Publish. Ltd., London, 1996. * * * THE WORDSWORTH DICTIONARY OF BIOGRAPHY, Wordsworth Reference, Helicon Publish. Ltd., Herdforshire, 1994. * * * THE WORDSWORTH DICTIONARY OF SCIENCE & TECHNOLOGY, general editor P.M.B. Walker, W. & R. Chambers Ltd., Edinburgh, and The Press Syndicate of th\e University of Cambridge, 1988. ABERCOMBIE, M., HICKMAN, C.J., JOHNSON, M.L. - A Dictionaty of Biology, Penguin, London, 1973. AIME-GENTY, N. - La cellule. Dictionnaire encyclopedique, Vuibert, Paris, 1997. AIME-GENTY, N. - Le cerveau. Dictionnaire encyclopedique, Vuibert, Paris, 1997. ALBERT, B., BRAY, D., LEWIS, J., RAFF, M., ROBERTS, K., WATSON, J.D. - Molecular Biolog}’ of the Cell, 3«> edition, Garland Publishing Inc., New York, 1994. ALEXIANU, M., CURCĂ, R. - Cuvinte greceşti universale, Editura Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 2005. ANDERSON, D., BUXTON, R. - How to dissect and understand medical terms, Royal Society of Medical Services Ltd., London, 1992. ANDRE, J. - Le vocabulaire latin de l'anatomie, Paris, Edit. Belles Lettres, Paris, 1991. ANDREI, N. - Dicţionar etimologic de termeni ştiinţifici (Elemente de compunere greco-latine), Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987. APETREI, ED., ARSENESCU, I. - Clasificări şi unele Ghiduri Practice în Bolile Cardiovasculare, Edit. INFOmedica, Bucureşti, 2001. ARLET, Ph. - Dictionnaire des anomalies biologiques, Ellipses, Edit. Marketing, Paris, 1994. AVRAM, M. - Anglicismele în limba română actuală, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1997. BACIU, I. - Fiziologie, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977. BACQUET, P. - L’ethymologie anglaise, Edit. P.U.F., Paris, 1976. BANNIARD, M. - Du latin aux langues romanes, Edit. Nathan, Paris, 1997. BARNHART, R.K. - Hammond Barnhart Dictionary of Science, Hammond Incorporated Maplewood, New Jersey, 1986. BĂDESCU, M., ROŞCA, M., BOHOTIN, C. - Fiziopatologie generală, Edit. Cantes, Iaşi, 1999. BECLARD, A., CHOMEL, J., CLOQUET, H., CLOQUET, J., ORFILA, M. - Nouveau dictionnaire de medecine, chirurgie, pharmacie, physique, chimie, histoire naturelle etc., Chez Gabon et Compagnie, Paris, 1826. BEJENARU, G., BEJENARU, V., NĂSTASE, V. - Dicţionar explicativ francez-român de medicină şi biologie, Edit. Dosoftei, Iaşi, 2000. BERTHET, J. - Dictionnaire de Biologie, Edit. De Boeck, Bruxelles, 2006. BIENSAN, J. - Glossaire informatique, Edit. P. Dubois s. a., Les Edit. d’Organisation, Paris, 1987. BILD, W., BILD, E. - Mic dicţionar de termeni uzuali în informatică, Edit. Cariatide, Iaşi, 1993. BLACQUE BELAIR, A., DE FOSSEY, B.M., FOURESTIER, M. - Dictionnaire des constantes biologiques et physiques, Edit. Maloine, Paris, 1980. BOGDAN, C. - Etica limbajului medical, Muncitorul sanitar, nr. 6, 1983. BOLANDER, A. - The New Webster’s Medical Dicţionary, The Lewtan Line, Hartford, Coon., U.S.A., 1992. BOREL, J.-P., RANDOUX, A., MARQUART, F.-X., LE PEUCH, C., VALEYRE, J. - Biochimie dynamique, Edit. Maloine, Paris, 1987. BOROŞ, I., MORARU, I., ONICA, D., PĂUNESCU, E., SULICA, A. - Dicţionar enciclopedic de imunologie, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981. BOSTACA, I. - Cheile diagnosticului în clinica medicală, Edit. Polirom, Iaşi, 1999. BOUCHE, P. - Les mots de la medecine, Edit. Belin, Paris, 1994. BOUDON, R., BESNARD, P., CHERAKAOUI, M., LECUYER, B.-P. - Dicţionar de sociologie, traducere din franceză de M. Ţuţuianu, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996. BOUFFARTIGUE, J., DELRIEU, A.-M. - Tresors des racines grecques, Edit. Belin, Paris, 1981. BOUFFARTIGUE, J., DELRIEU, A.-M. - Tresor des racines latines, Edit. Belin, Paris, 1981. BOUILLET, M.-N. - Dictionnaire universel des Sciences, des lettres et des arts, Librairie Hachette et Cie, Paris, 1877. BRĂTESCU, Gh. - Către sănătatea perfectă. O istorie a utopismului medical, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1999. BRÂNZEI, P. - Itinerar psihiatric, Edit. Junimea, Iaşi, 1975. BREUER, H. - Atlas de la physique, Libraire Generale Frangaise, Paris, 1997. BREUER, H. - Taschenatlas Physik fur Mediziner, Springer-Verlag, Berlin - New York - London - Paris, 1989. BREUIL, M. - Dictionnaire de Sciences de la vie et de la terre, Edit. B. C. et Gilbert Gie, Paris, 1998. BROWSE, N. - An Introduction To The Symptoms And Signs Of Surgical Disease, Edward Amold, London, 1985. BRUCKNER, I.I., ANTIPA, C., SIMIONESCU, R. - Dicţionar semiologic medical de nume proprii, Edit. CERES, Bucureşti, 1998. BUICAN, D. - Dictionnaire de Biologie, Notions essentielles, Edit. Larousse-Bordas, Paris, 1997. BUIUC, D. - Microbiologie clinică, Edit. Didactică şi Pedagogică, R. A., Bucureşti, 1998. BUIUC, T.D. - Microbiologie medicală, ed. a Vl-a, Edit. „G.T. Popa“, Iaşi, 2003. BYCK, J. - Vocabularul ştiinţific şi tehnic în limba română din secolul al XVIII-lea, în volumul Studii şi articole, Bucureşti, 1967, pp. 247-248. CAMPBELL, J. M., SCADDING, J. G., ROBERTS, R. S. - The concept of disease, Br Med J, 1979, 2, 757-762. CANDREA, I.-A. - Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, Edit. Polirom, Iaşi, 1999. CANDREA, I.A., DENSUS1ANU, OV. - Dicţionarul etimologic al limbii latine. Elemente latine. Bucureşti, 1914. CARASEVICI, E., DUMITRIU, I., CIANGA, C., CIANGA, P., ZUGUN-ELOAE, F. - Imunologie, U.M.F. “Gr. T. Popa”, Iaşi, 1999. CARP, L., ANDREESCU, I., CARP, N. - Dicţionar englez-romăn de medicină, Edit. Top Suspans S.R.L., Bucureşti, 1992. CÂRSTEA, D., STANCIU, C.P. - Mică enciclopedie de cardiologie clinică, Edit. Aius, Craiova, 1997. 1978 BIBLIOGRAFIE CHARTIER, A. - Glossaire de genetique moleculaire et genie genetique, Inst. National de Recherche Agronomique, Paris, 1994. CHEVALLIHR, J. - Precis de terminologie medicale, Edit. Maloine s. a., Paris, 1973. CHEVALLIER, J. - Precis de terminologie medicale, 6*me edition, Edit. Maloine, Paris, 1995. CIOBANU, F., HASAN, F. - Formarea cuvintelor în limba română, voi. I, Compunerea, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1970. CIOBANU, G. - Anglicisme în limba română, Edit. Amphora, Timişoara, 1996. CIOFU, C., CIOFU, E. - Dicţionar de pediatrie - Semne şi simptome, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995. CIORĂNESCU, AL. - Dicţionarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum I. O., Bucureşti, 2001. COLLIER, J.A.B., LONGMORE, J.M., HODGETTS, T.J. - Manual de medicină clinică - specialităţi, ediţia a IV-a, trad. T.P. Toma, Edit. Medicală S.A., Bucureşti, 1997. COLIN, A. - Dictionnaire des noms illustres en medecine, Bruxelles - Prodim edit., Frison-Roche diffusion, 1994. COTTEZ, H. - Dictionnaire des stmctures du vocabulaire savant, 4eme edition, Les usuels du Robert, Paris, 1989. COUDE, C., COUDE, F.-X. - L’anglais medical, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, 1982. COULON, J.-J. - Thesaurus ophtalmologique, Editions ERA, Nantes, 1996. COVIC, M., ŞTEFĂNESCU, D., SANDOVICI, I. (coord.) - Genetică medicală, Edit. POLIROM, Iaşi, 2004. CRĂCIUN, T., CRĂCIUN, L.-T. - Dicţionar de biologie, Edit. Albatros, Bucureşti, 1989. CRUCE, M., CRUCE, R., ZAHARIA, B., SIMIONESCU, D., SIMIONESCU, A., DEAC, R. - Adeziunea celulară şi matricea extracelulară, Edit. AIUS, Craiova, 1997. CUCUIANU, M., CRÎSNIC, I., PLEŞCA-MANEA, L. - Biochimie clinică - Fundamentare fiziopatologică, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1998. CUVILLIER, A. - Vocabulaire philosophique, Edit. Armând Colin, Paris, 1990. DAGOGNET, F. - Tableau et langages de la chimie, Edit. Seuil, Paris, 1969. DANUL, C. - Metode şi tehnici uzuale în rontgendiagnostic, Edit. Polirom, Iaşi, 1999. DARK, G. - On-line Medical Dictionary © Academic Medical Publishing & Cancer WEB 1997-98. DARNELL, J., LODISH, H., BALTIMORE, D. - Molecular Cell Biology, 2nd edition, Scientific American Books, New York, 1990. DAUZAT, A. - Dictionnaire ethymologique, Librairie Larousse, Paris, 1938. DAUZAT, A., DUBOIS, J., MITTERAND, H. - Dictionnaire ethymologique et historique du frangais, Larousse, Paris, 1993. DE BESSE, B. - La definition terminologique, în La definition, Larousse, Paris, 1990, pp. 252-261. DEGOULET, P., FIESCH, M. - Informatique medicale, Edit. Masson, Paris, 1994. DEJICA, D. - Tratat de imunologie clinică, voi. I, 1997, voi. II, 1998, Edit. Dacia, Cluj-Napoca. DELAVEAU, P. - La memoire des mots en medecine, pharmacie et Sciences, Edit. L. Pariente, Paris, 1992. D’HAUTERIVES, R. - Dictionnaire des racines des langues europeenes, Librairie Larousse, Paris, 1948. DIMITRESCU, F. - Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a II—a, Edit. Logos, Bucureşti, 1997. DIRCKX, J.H. - Hybrid words in medical terminology, JAMA, 1997, 238, 2043-2046. DIRCKX, J.H. - The Language of Medicine - Its Evolutions, Structure and Dynamics, Harper & Row Publish., Hagerstown - New York -London, 1976. DORMONT, J., BLETRY, O., DELFRAISSY, J.-F. - Les 365 nouvelles maladies, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1989. DORON, R., PAROT, FR. - Dicţionar de psihologie, Humanitas, Bucureşti, 2006. DOROSZ, Ph. - Constantes biologiques et reperes medicaux, Edit. Maloine, Paris, 1993, 3e edit., Paris, 2001. DOROSZ, PH. - Guide pratique des constantes et reperes medicaux, 4e edit. revue et augmentee, Maloine, Paris, 2006. DOX, I., MELLONI, B.J., EISNER, G.M. - Melloni's Illustrated Medical Dictionary, The Williams & Wilkins Company, Baltimore, 1979. DRĂGULINESCU, C. - Diferenţe în modul de formare şi utilizare a unor termeni medicali englezi de origine greacă şi latină, Muncitorul sanitar, nr. 49, 50, 1982. DUCHENE, ANNETTE, JOUSSOT-DUBIEN, J. - Les ejfets biologiques des rayonnements non ionisants, Medecine-Sciences Flammarion, Paris, 2001. DUMITRU, I.F., BALABAN, A.T. - Nomenclatura biochimiei, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1984. DUNN, D.C., RAWLINSON, N. - Chirurgie - diagnostic şi tratament, ediţia a Il-a, traducere din engleză de Ş.C. Stoica, Edit. Medicală, Bucureşti, Blackwell Scientific Publication, Oxford - London - Edinburgh, 1995. EASTHAM, R.D. - Abrege de constantes biologiques, Edit. Masson, Paris, 1978. EASTHAM, R.D. - Biochemical Values in Clinical Medicine, 5th edition, J. Wright & Sons Ltd., Bristol, 1975. FARFOR, J.A., BENHAMON, J.P. - French-English medical glossary, The Lancet, 1973, 2, 788-789, 840, 901-902, 959, 1018-1019. FEIGHIN, M. - Lexicon de simptome şi sindroame, Edit. Medicală, Bucureşti, 1967. FIRKIN, B.G., WHITWORTH, J.A. - Dictionary of Medical Eponyms, The Parthenon Publish-Group, Loncs-U.K., New Jersey - U.S.A., 1989. FLEW, A. - Dicţionar de fdozofie şi logică, traducere din engleză de D. Stoianovici, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1996. FORGUE, J.G. - Les mots americains, Edit. P.U.F., Paris, 1976. FUNK, W. - Word Origins. An Exploration and History of Words and Language, Wings Books, New York, Avenel, New Jersey, 1950. FUNK, W. - Word Origins. An Exploration and History> of Words and Language, Wings Books, New York, 1978. GAFAR, M., RADU, G., STANCIU, E. - Mic dicţionar de stomatologie, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989. GALDSTONE, W.J. - Dictionnaire anglais-frangais des Sciences medicales et paramedicales, 4*"“ edition, Saint-Hyancinthe, Edisem, Maloine, Paris, 1996. GARNIER, M., DELAMARE, V. - Dictionnaire illustre des termes de Medecine, 25*me edition - 1998, 28^e edition - 2004, 296me edition, 2006, Edit. Maloine, Paris. GARNIER, M., DELAMARE, V. - Dictionnaire des termes techniques de medecine, 86me edition, Edit. Maloine et fils, Paris, 1923. GARNIER, M., DELAMARE, V., DELAMARE, J. - Dictionnaire des termes techniques de medecine, 15*me edition, Librairie Maloine, Paris, 1950. 1979 BIBLIOGRAFIE GARN1ER, M, DELAMARE, V., DEL AM ARE, J., DELAMARE, J. - Dictionnaire des termes techniques de medecine, 18*™ edition. Librairie Maloine S.A., Paris, 1967. GARNIER, M., DELAMARE, V., DELAMARE, J., DELAMARE, J., DELAMARE, F. - Dictionnaire des termes techniques de medecine, 21*™ edition, Edit. Maloine S.A., Paris, 1985. GARNIER, M., DELAMARE, V., DELAMARE, J., DELAMARE, T. - Dictionnaire des termes de medecine, Edit. Maloine, Paris, 1992. GARNIER, M., DELAMARE, V., DELAMARE, J., DELAMARE, T. - Dictionnaire des termes de medecine, 24*me edition, revue et augmen-tee par J. Delamare, Elisabeth Gelis-Malville, L. Delamare, Edit. Maloine, Paris, 1995. GARRUS, R. - Les ethymologies surprises, Edit. Belin, Paris, 1988. GAVR1LIU, L. - Dicţionar de cerebrologie, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998. GEORGES, C.L., TARRAGANO, F. - Dictionnaire des syndromes et maladies, Edit. Estem, Edit. Med - Line, Paris, 1998. GEORGESCU, D. (coordonator) - Dicţionar de semeiologie medicală, Edit. Naţional, Bucureşti, 1999. GHERASIM, L. (sub. red.) - Medicină internă, voi. I, 1995, voi. II, 1996, voi. III, 1999, Edit. Medicală, Bucureşti. GHERMAN, D., IONEL, C. - Dicţionar de neurologie, Edit. Ştiinţa, Chişinău, 1994. GIBSON, G., MUSE, S.V. - Precis de genomique, Edit. De Boeck, Bruxelles, 2004. GIES, J.-P. - Bases de pharmacologie moleculaire, Ellipses, Edit. Marketing S.A., Paris, 1993. GLADSTONE, W.J. - Dictionnaire anglais-frangais des Sciences medicales et paramedicales, 4*me edition, Saint-FIyancinthe, Edisem, Maloine, Paris, 1996. GLADSTONE, W.J. - Dictionnaire anglais-frangais des Sciences medicales et paramedicales - English-French Dictionary of Medical and Paramedical Sciences, 4*me edition, Edisem, Maloine, Quebec-Canada, 1996. GLĂVAN, I. - Cartea sănătăţii, Edit. Cartea Românescă, Bucureşti, 1946. GODFRYD, M. - Vocabulaire psychologique et psychiatrique, Edit. P.U.F., Paris, 1993. GORDUZA, E.V. - Viaţa medicală, nr. 36, 8 septembrie 2006. GOUREVITCH, D. - Les noms latins de Testomac, Revue de Philologie, 1976, 50, 85-110; 1997, 51, 56-74. GRAUR, AL. - Articole publicate la rubrica Limbajul medical între tradiţie şi inovaţie, Muncitorul sanitar, 1982, 1983. GRAVETT, P. - Making Sense of English in Alternative Medicine, Chambers Harrap Publish. Ltd., Edinburgh, 1993. GUIRAUD, P. - Lethymologie, 4*me edition, Edit. P.U.F., Paris, 1979. GUIRAUD, P. - Les mots savants, Edit. P.U.F., Paris, 1968. GUYTON, A.C., HALL, J.E. - Textbook of Medical Physiology’, 9th edition, W.B. Saunders Comp., Philadelphia - London, 1996. HAMBURGER, J. - Introduction au langage de la medecine, Edit. Flammarion, Paris, 1982. HAMBURGER, J. - Petite encyclopedie medicale, Edit. Flammarion, Paris, 1981. HANCOCK, J.T. - Cell Signalling, Longman, Edinburgh, 1997. HARLAY, A. - Dictionnaire de Sciences medicales, Ellipses, Edit. Marketing S.A., Paris, 1997. HAUBRICH, W.S. - Medical Meanings. A Glossary of Word Origins, American College of Physicians, Philadelphia, 1997. HAULICĂ, I. - Fiziologie umană, ediţia a II—a, Edit. Medicală, Bucureşti, 1999. HAULICĂ, 1., DOBRESCU, G. - Transmiterea sinaptică. Repere structurale şi funcţionale, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1999. HILL, G.S. - Dictionnaire des termes medicala et biologiques et des medicaments, Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 2005. HOPE, R.A., LONGMORE, J.M., HODGETTS, T.S., RAMRAKHARA, P.S. - Manual de medicină clinică, ediţia a Ill-a, traducere de T.P. Toma, Edit. Medicală S.A., Bucureşti, 1995. HORTON, H.R., MORAN, L.A., OCHS, R.S. et al. - Principes de Biochimie, Edit. De Boeck - Wesmael, Bruxelles, 1994. IONESCU, C. - Elemente ştiinţifice în medicina populară din Moldova, teză de doctorat, I.M.F. Târgu-Mureş, ISSELBACHER, K.J., BRAUNWALD, E., WILSON, J.D. et al. - Harrison - Principii de medicină internă, ediţia a XlII-a, traducere din engleză de Cristina May şi Gabriela Oprescu, Edit. Orizonturi, Edit. Lider, Bucureşti, 1998. ISSELBACHER, K.J., BRAUNWALD, E., WILSON, J.D., MARTIN, J.B., FAUCI, A.S., KASPER, D.L. - Harrison - Principiile medicinei interne, ediţia a XlII-a, coordonare ştiinţifică a ediţiei în limba română dr. Andrei Carp, coordonare redacţională Alina Stanciu, Cora Radulian, Edit. Teora, Bucureşti, 1998. IVAN, A. (sub red.) - Tratat de Epidemiologie a bolilor transmisibile, Edit. POLIROM, Iaşi, 2002. IVAN, A., AZOICĂI, D. - Vaccinologie, Edit. Polirom, Iaşi, 1995. JABLONSKI, S. - Illustrated Dictionary of Eponymic Syndromes and Diseases, Saunders, Philadelphia, 1969. JACQUART, D., TROUPEAU, G. - Traduction de Tarabe et vocabulaire medical latin: quelques exemples, Colloques CNRS La lexicographie du latin medieval, 1981, pp. 367-376. JACQUENOD, R. - Nouveau dictionnaire ethymologique, Edit. Marabout, Alleur, Belgique, 1996. JORDAN, D., FLOOD, J.G., LAPOSATA, ML, LEWANDROWSKI, K.B. - Case Records of the Massachussetts General Hospital - Normal Reference Values, N Engl J Med, 1992, 327 (10) 718-724. KAPLAN, J.-C., DELPECH, M. - Biologie moleculaire et medecine, 2*me edition, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1994. KARP, G. - Biologie cellulaire et moleculaire, 2^me edition, Edit. De Boeck, Bruxelles, 2004. K1PLE, K.F. (editor) - The Cambridge Historical Dictionary of Disease, Cambridge University Press, 2003. KOOLMAN, J., ROHM, K.-H. - Atlas de poche de Biochimie, trad. de l’allemand de D. Duval, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1994. KOSTIC, A.D. - Medicinski Recnik (Lexicon medicum polyglottum), Trece izdanje, Beograd, 1976. KOSTIC, A.D. - Le probleme de la terminologie medicale, Presse Med., 1971, 79, 20. KOTYK, A. - Quantities, Symbols, Units, and Abreviations in the Life Sciences - Medicine, Humana Press, Totowa, New Jersey, 1999, pp. 101-118. LACKIE, J.M., DOW, J.A.T. (Edits.) - The Dictionary of Cell Biology, 2nd edition, Academic Press, London, 1995. 1980 BIBLIOGRAFIE LACOMBE, M., HARLAY, A., MOUCEAUX, J.P. - Lexique de termes medicaux,\2*™ edition, Edit. Lamarre, Paris, 1996. LANDR1VON, G. - Comprendre la terminologie medicale, Editions Frison-Roche, Paris, 2000. LAPLANCHE, J., PONTALIS, J.-B. - Vocabularul psihanalizei, Edit. Humanitas, Bucureşti, 1994. LEHNINGER, A.L. - Biochimie, voi. I, 1987, voi. II, 1992, Edit. Tehnică, Bucureşti. LEHNINGER, A.L., NELSON, D.L., COX, M.M. - Principes de biochimie, Edit. Flammarion, Paris, 1994. LEPINE, P. - Dictionnaire franţais-Anglais, Anglais-frangais des termes medicaux et biologiques, Edit. Flammarion, Paris, 1974. LEREBOULLET, J., TRUMMERT, W., KRASSNOFF, G.D. - Abreviations utilisees en medecine et en biologie medicale, Union Internationale de la Presse Medicale, 1990. LITTRE, E. - Dictionnaire de medecine, Baillere et fils, Paris, 1873. LIXANDRU, I. - Dicţionar de stomatologie - Termeni, simptome şi sindroame, Edit. Naţional, Bucureşti, 2000. LOMBARD, A., GÂDEI, C. - Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1981. MAFTEI, I. - Dicţionar explicativ de stomatologie şi chirurgie oromaxilofacială, Edit. Cerma, Bucureşti, 1994. MAILLET, M. - Dictionnaire des abreviations en biologie, Edit. Masson, Paris, 1996. MALE, D. - Immunologie, traduit de l’anglais par P. Fonteneau, De Boeck Universite, Paris - Bruxelles, 1996. MANDELBROST-SWEENEY, M. - Anglais medical, 2ime edition, Edit. Masson, Paris, 1992. MANUILA, A., MANUILA, L., NICOLE, M., LAMBERT, H. - Dictionnaire frangais de medecine et de biologie, voi. I, 1970, voi. II, 1971, voi. III, 1972, voi. IV, 1975, Edit. Masson, Paris. MANUILA, L., MANUILA, A., NICOULIN, M. - Dictionnaire medical, 5*me edition completee, Edit. Masson, Paris - Milan - Barcelone -Bonn, 1992. MARCHANDISE, X., BORDENAVE, L., DE CERTAINES, J., GRALL, Y., IDY-PERETTI, I. - Biophysique pour Ies Sciences de la vie et de la sânte, Omniscience, Paris, 2007. MARCU, F. - Noul dicţionar de neologisme, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1997. MARTIN, E.A. (editor) - Oxford Dicţionar de Medicină, Ed. a 6-a, Edit. BIC ALL, Bucureşti, 2005. MARTIN, R.C. - Dictionaiy of Endocrinology and Related Biomedical Sciences, Oxford University Press, New York - Oxford, 1995. MATHIEU-ROSAY, J. - Dictionnaire ethymologique marabout, Les nouvelles Editions marabout, Alleur, Belgique, 1985. MAUGRAS, M. - Dictionnaire de biologie cellulaire, Ellipses, Edit. Marketing S. A., Paris, 1996. MĂNUILĂ, L., MĂNUILĂ, A., NICOULIN, M. - Dicţionar medical, coordonare şi traducere C. Bocâmea, G. Ionescu, M. Zamfirescu, Edit. Ceres, Bucureşti, 1997. MEYER, P. - Legons sur la vie, la mort et la maladie, Sciences Hachette, Paris, 1998. MIHĂLŢAN, FI. - Mic dicţionar de astm bronşic, Edit. Albatros, Bucureşti, 1998. MINCU, M., MORARU, L., RADU, R, ALBU, R.M., PETRESCU, M. - Dicţionar de termeni medicali, Edit. Corint, Bucureşti, 1998. MOGOŞ, Gh. - Mică enciclopedie de boli interne, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988. MOHAN, Gh. - Bioterminologie ilustrată, voi. I, 1991, voi. II, 1993, Edit. “Scaiul”, Bucureşti. MOLDOVEANU, ELENA, NEAGU, MONICA, POPESCU, L.M. - Dicţionar de Biochimie şi Biologie moleculară, Editura Medicală, Bucureşti, 2001. MORARU, E. - Hepatita cronică la copii Edit. Polirom. Iaşi, 1999. MORNEX, R. - Initiation ă la medecine, Expansion Scientifique Frangaise, Paris, 1993. MOULIN, A.-M. - Le dernier langage de la medecine: histoire de Timmunologie, de Pasteur au sida, Edit. P.U.F., Paris, 1991. MOURLET, M. - Les maux de la langue, Valmonde-Bartillat, Nanterre, 1996. MUNG1U, O. C. - Algeziologie generală, Edit. Polirom, Iaşi, 1999. NĂSTASE, C.I., NĂSTASE, V.C., NĂSTASE, I.V., BEJENARU, V.T. - Dicţionar medical englez-român, Edit. Medicală, Bucureşti, 1998. NEGOIŢĂ, C.I. - Clinică medicală, voi. I, II; coordonator ediţia 1995, Georgeta Datcu, Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1995. NICULAE, C.D. - Leacuri şi remedii magice din Carpaţi, ediţia a Il-a, Edit. Ethos - Edit. Axis Mundi, Bucureşti, 1995. NOBEL, V. - Dictionnaire medical allemand - anglais - frangais, Huber edit., Berna, 1989. OLINESCU, A. - Imunologie, Edit. Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995. OPREA, I., PAMFIL, C.-G., RADU, R., ZĂSTROIU, V. - Noul dicţionar universal al limbii române, Litera Internaţional, Bucureşti - Chişinău, 2006. PANĂ, S., PANĂ, S. jr. - Dicţionar de obstetrică şi ginecologie, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995. PASSARGE, E. - Atlas de poche de genetique, trad. de l’allemand par Diane Farkas, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1995. PAUL, S. - Dictionnaire des termes normalises des Sciences et Techniques, Association Naţionale des Docteurs et Sciences, Delegation Generale de la Langue Frangaise, Paris, 1993. PĂUNESCU, V., HOMBERG, J.-C. - Imunologie fundamentală, Edit. Orizonturi Universitare, Timişoara, 1999. PĂUNESCU, V., TATU, C.A., STĂNESCU, D.I., MEDREA, D.P. - Imunologie - concepte fundamentale şi aplicative, Edit. Helicon, Timişoara, 1996. PEAFFENBERGER, B., PETERSEN, J. - Dicţionar explicativ de calculatoare, traducere din limba engleză de Liana Dăbuleanu, Edit. Teora, Bucureşti, 1996. PETROVANU, I., ZAMFIR, M., PĂDURARU, D., STAN, C. - Emisferele cerebrale. Sisteme informaţionale, Edit. Intact, Bucureşti, 1999. PICOCHE, J. - Dictionnaire ethymologique du frangais, Dictionnaires Le Robert, Paris, 1983. PITIR1CIU, S., TOPALĂ, D.V. - Dicţionar de abrevieri şi simboluri, Edit. AII Educaţional, Bucureşti, 1998. POLONOVSKI J. - Dictionaire de Biologie, Edit. CILF, Paris, 2000. POPESCU L.M., URSACIUC C., SIMIONESCU OLGA, BANCU A.C., RADU D.L., RADU E., ANDRONESCU D. - Dicţionar de imunologie medicală, Edit. Universitară ,,Carol Davila , 2002. POPOVICI, I., HRIŞCU, A., LUPULEASA, D. - Dicţionar farmaceutic, Edit. Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1997. 1981 BIBLIOGRAFIE PORA, A.E. (coord.) - Dicţionarul sănătăţii, Edit. Albatros, Bucureşti, 1978. POSTEL, J. (sub redacţia) - Dictionnaire de psychiatrie ei de psychopathologie clinique, Larousse, Paris, 1993. POSTEL, J. (sub redacţia) - Dicţionar de psihiatrie şi de psihopatologie clinică - Larousse, traducere, avanprefaţă şi completări privind psihiatria românească de L. Gavriliu, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998. PRELIPCEANU D. - Psihiatrie - note de curs, Edit. INFOmedica, Bucureşti, 2003. PURDELA, D., BALABAN, A.T. - Nomenclatura chimiei anorganice, Edit. Academiei Române, Bucureşti, 1977. PURDELA SITARU, M. - Etnomedicină lingvistică, Edit. Amarcord, Timişoara, 1999. QUEMADA, B. - Introduction ă Tetude du vocabulaire medical, Edit. Les Belles Lettres, Paris, 1955, pp. 1600-1710. QUERIN, S. - Dictionnaire des difficultes du frangais medical, Edisem, Maloine, Quebec, Paris, 1998. RADU, M.V., DOMBY-MAGOS, A.F., RAJCSANY, T. - Sistemul internaţional (SI) de unităţi de măsură în medicină, Medicina modernă, IV, 1, 1997, 42-47. RAPIN, M. (sous la direction) - Le grand dictionnaire encyclopedique medical, 2 voi., Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1986. REY, A. - La terminologie: noms et notions, Edit. P.U.F., Paris, 1979. REY, A., TOMI, M., HORDE, T., TANET, C. Dictionnaire historique de la langue frangaise, Edit. Dictionnaires le Robert, Paris, 2006. REZNEK, L. - The Nature of Disease, Routledge & Kegan Paul, London - New York, 1987. RIEGER, R., MICHAELIS, A., GREEN, M.M. - Glossary of genetics and Cytogenetics, VEB, Gustav Fischer Verlag Jena, 1976. RILEY, P.A., CUNNINGHAM, P.J. - The Faber Pocket Medical Dictionary, 3rd edition, revised by Elisabeth Forsythe, Faber and Faber, London - Boston, 1979. ROBERTS, F. - Medical Terms. Their Origin and Construction, 5,h edition, W. Heinemann Medical Books Ltd., London, 1971. ROPER, N. - Churchill Livingstone Pocket Medical Dictionaiy, 13th edition, Edit. Churchill Livingstone, Edinburgh, London and New York, 1980. ROUCOULES, L. - Terminologie fondamentale en odonto-stomatologie, Edit. Maloine, Paris, 1977. RUSSU, G. - Maladii şi sindroame cu nume proprii, Edit. Junimea, Iaşi, 1985. RUSU, V. - Ghid de compunere a termenilor medicali, UMF "Gr. T. Popa" Iaşi, 1993. RUSU, V. - Mic dicţionar medical, 2 voi., IMF Iaşi, 1983. SABĂU M. - Fiziologia inimii. Implicaţii în explorarea funcţională, University Press, Târgu-Mureş, 1999. SĂHLEANU, V., STUGREN, B. - Mică enciclopedie de biologie şi medicină, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976. SAMARIAN, P.Gh. - Medicina şi Farmacia în trecutul românesc, voi. I—III, Edit. Tipografia “Modernă”, Călăraşi-Ialomiţa, 1935. SEFER, M. - Medicina populară românească, Edit. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1998. SEGEN, J.C. - The Dictionary of Modern Medicine, Edit. Roche, Basel, 1992. SIEST, G., HENNY, J. - A savoir sur: les examens biologiques et leurs facteurs de variation, Edit. Sandoz, Basel, 1986. SILBERNAGL, S., DESPOPOULOS, A. - Atlas de poche de physiologie, traduction de la 4*mc edition par E. Savin, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1993. SILLAMY, N. - Dicţionar de psihologie - Larousse, traducere, avanprefaţă şi completări privind psihologia românească de L. Gavriliu, Edit. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996. SITARU, M. - Terminologia medicală populară românească, rezumatul tezei de doctorat, Univ. din Timişoara, Fac. de Filologie, Timişoara, 1992. SKEAT, W.W. - The Concise Dictionary of English Ethymology, Wordsworth Edit. Ltd., Herdforshire, 1993. SKINNER, H.A. - The Origin of Medical Terms, 2nd edition, The Williams & Wilkins Comp., Baltimore, 1961. SOURN1A, J.—C. - Le developpement du langage medical frangais au XVP siecle, Le linguiste (Bruxelles), 1970, 2, pp. 1-6. SOURNIA, J.-C. - Histoire de la medecine, Edit. La Decouverte, Paris, 1992. SOURNIA, J.-C. - Langage medical frangais, Edit. Privat, Edit. de Sânte, Paris, 1997. SOURNIA, J.-C. - Langage medical moderne, Edit. Hachette, Paris, 1976. SOURNIA, J.-C. - Pour un langage medical vivant, Comite d’Etudes des termes medicaux frangais, Paris, 1971. SOURNIA, J.-C., MANUILA, A. - Histoire du langage medical, în Histoire de la Medecine, de la Pharmacie, de l’Art dentaire et de l’Art veterinaire, tome VIII, Societe frangaise d’editions professionnelles, medicales et scientifiques, Albin Michel - Laffont - Tchou, Paris, 1980, pp. 319-325. STANCIU, C. - Semiologie medicală de bază, voi. I, 1989, voi. II, 1991, Edit. Junimea, Iaşi. STOENESCU, M. - Ghid de date pediatrice, Edit. Medicală, Bucureşti, 1985. STRYER, L. - Biochimie, trad. de l’americain par S. Weinman, P. Kamoun, Edit. Flammarion Medecine-Sciences, Paris, 1992. SWYNGHEDAUW, B. - Biologie moleculaire. Principes et methodes, Nathan-Universite, Paris, 1994. ŞĂINEANU, L. - Dicţionar universal al limbii române, ediţie revăzută şi adăugită de Al. Dobrescu, I. Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu şi Victoria Zăstroiu, voi. II-V, Edit. Mydo Center, Iaşi, 1995-1996. ŞIŞIROI, C. - Mic dicţionar de medicină, Edit. “Semne 94”, Tg. Jiu, 1997. ŞTEFANACHE, F. - Neurologie clinică, UMF Iaşi, 1997. ŞTEFĂNESCU, D.T., CĂLIN, G.A., ŞTEFĂNESCU, F.C. - Genetică Medicală - Progrese recente, Seria "Medicină", Edit. Tehnică, Bucureşti, 1998. TALBOT, J. - Les elefnents chimiques et les hommes, Edit. SIRPE, Paris, 1995. TOURNIER, J. - Les mots anglais du frangais, Edit. Belin, Paris, 1998. TRIBOLET, S. - Lexique de sânte mentale, Edit. Privat, Edit. de Sânte, Paris, 1997. UNGUREANU, G., COVIC, M. - Terapeutică medicală, Edit. Polirom Iaşi, 2000. UNSELD, D.W., BALG, M.-C., BALG, G. - Medizinisches Worterbuch - Dictionnaire medical, frangais - allemand, allemand - frangais, La Maison du Dictionnaire edit., Paris, 1993. . ^ i c0t F 1982 BIBLIOGRAFIE URSU, N.A. - Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962. UVAROV, E.B., CHAPMAN. D.R., ISAACS, A. - The Pengnin Dictionary of Science, Penguin Books, London, 1978. VAN HOOF, H. - Dictionnaire des eponymes medicaux, Edit. Peeters, Louvain-la-Neuve, Belgique, i993. VLAD, P. - OFTALMODEX - Dicţionar explicativ oftalmologie, Edit. ALL, Bucureşti, 1999. VOICULESCU, V. - Toate leacurile la îndemână, Fundaţia Culturală Regală “Principele Carol”, Bucureşti, 1935. VOICULEŢ, N., PUIU, L. - Biologia moleculară a celulei, Edit. BIC AII s.r.l., Bucureşti, 1997. WATSON, J.D. - Biologia moleculară a genei, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974. YOUNG, D.S. - Implementation of SI units for Clinical Laboratory Data: Style Specification and Conversion Tables, J Nutr Biochem, 1990, 1,’ 599-613. YOUNG, D.S. - Implementation of SI units for Clinical Laboratory Data, Ann Intern Med, 1987, 106-114. ZBRANCA, E. (sub red.) - Endocrinologie - Ghid de diagnostic şi tratament în bolile endocrine, Edit. Polirom, Iaşi, 1999. Lucrarea executată la Imprimeria „ARDEALUL” Cluj 3-dul 21 Decembrie nr. 146 Cluj-Napoca Tel.: 413871 Fax: 413883 Comanda nr. 70062/2007