SUPRAQOPERTA: /wmrMmi m.&awMan-rt/l.&î'io<*m />//> T\n* J* locul să apreciem, de asemenea, că în dicţionar sînt tratate unitar şi pe înţelesul tuturor cuvinte, expresii şi locuţiuni marinăreşti, cu/ora marele public le cunoaşte suficient partea sonoră {semnific intui), dm insuficient sensurile (semnificatul) şi cu ătît mai puţin mmnfele semantice, variantele, sinonimele şi antonimele. Din noimml de termeni, autorii -au selectat numai ceea ce este necesar şi s-mu străduit să abordeze mai ales fondul principal al lexicului ■nostru marinăresc. Sînt şi articole de care, la prima vedere, dicţionarul de fală s-ar putea lipsi, Chilzuind mai adînc însă, constatăm că şi prezenţa lor este justificată, îndeosebi -datorită nuanţelor semantice deosebite dolînditc de unele cuvinte în expresii şi în locuţiuni marinăreşti. De exemplu, ACŢIUNE: A.. a valurilor., A. .navală -®tc. Dicţionarul este, aşadar, util, sdectiv, normativ, line structurat şi redactai. El se adresează în primul rînd marinarilor, dat şi pui ticului larg — elevi, sfade /*, muncitori, tăiaţii etc., interesaţi să îşi ■extindă orizontul cunoaşterii sau să se orienteze către activităţi privind marina. Se cu/vine să muHumim Edilii ii , Af ctms“ care izluteşte astfel să contribuie la popularizarea limbajului marinăresc şi să îmbogăţească,fondul bibliografic cu o lucrare de larg interes. Viceamiral SEJBASTIAN ULMBANU FREFAŢl Marina tării noastre cunoaşte astăzi cea mai rodnică etapă a istoriei sale. în acest domeniu, principalele direcţii de efort sînt: amplificarea pronunţată a construcţiilor navale, modernizarea, specializarea şi optimizarea mijloacelor de transport pe apă, dezvoltarea cercetării şi a învăţămîntului cu specific marina-resc, creşterea puternică a flotei maritime şi fluviale (de 2,2-—2 5. ori, respectiv 2,0—2,2 ori) în anii 1981—1985, construirea canalului Dunăre—Marea Neagră şi Bucureşti—Dunăre. pentru legarea, directă a capitalei cu porturile Mării Negre şi ale Europei centrale, sporirea eficienţei şi capacităţii portuare prin folosirea largă a metodelor modeme (containerizare-, paletizare, sistem ro^ro este.) şi prin amenajarea unor noi porturi la mare şi la fluviu, gospoaă-mea jucJcioasă a apelor conform programului naţional, conceperea şi apUcarm tehnologiilor şi utilajelor pentru valorificarea potenţialului energetic al valurilor de pe litoralul românesc prin lucrări complexe (diguri, baraje. de floioare, platforma, ferme de maricullură eic.), dinamizarea turismului şi a sporturilor nautice efM.. Dezvoltarea actuală, a marinei şi a activităţilor legate, intr-om fel sau altul, de ape, cotelală cu perspectivele minunate care se deschid acestora, presupune şi prezenţa unei literaturi adecvata, între care dicţionarul marinăresc trebuie să aiiă rol de pilot în popularizama, cultivarea şi uniformizarea limbajului caracteristic acestor domenii. Lucrarea de faţă. oferă tineretului şi mazek r largi de cititori date şi informaţii referitoare la marină în gr er^i, precum şi posibilitatea familiarizării cu limbajul marv^â^es^,. îmeă puţin- cunoscut şi cercetai, Ea este utilă, elevilor, echipajelor, dmilar din învăţămîntnl marinăresc, personalului din porturi 8 si alte'unităţi economice de profil, precum şi tuturor color intere* sa li să cunoască formele corecte şi sensurile exacte ale cuvintelor —peste 3 000 —şi ale expresiilor marinăreşti —peste 3600 1a număr —şi să evite greşeli de exprimare, cum ar fi arhirepeîatde „caiace.ale lui Mir cea cel Bătrî-%‘ în loc de „caice...(l, sau „no* duri/ora* în loc de „mile mărim'[or âu ori mai simplu, „noduri" etc. Informaţiile şi explicaţiile cuprinse în articolele din acest dicţionar rezolvă atît probleme ăe natură lingvistică (semantică, morfologie, ortografie etc.), cit şi tehnică. Din acest ultim punct ăe vedere, trebuie reţinut faptul că lucrarea abordează majoritatea compartimentelor specifice marinei: mijloace do navigaţie (des* criere, compunere, clasificare), tipuri ăe ' navigaţie, nave- celebre, semnalizare nautică, hidrografic, hidromeleorologie/ aparate 'dec* irice şi instrumente de navigaţie, manevre şi evoluţii navale, ar* mament ăe lord. geografie submarină, scafanârerie, pescuit, flote, porturi maritime şi fluviale, construcţii navale, viaţă de lorâ+ maielotaj, toponime specif ice şi hidronime, bătălii navale etc. Fireşte, dicţionarul nu poate fi exhaustiv; din noianul de cuvinte, expresii şi locuţiuni marinăreşti, am selectat pe cele cu frecvenţă mai mare în exprimarea orală şi scrisă. în cazul cînd nu figurează ca articole de-sine-stătătoare, cuvintele derivate an fost, fireşte, enumerate după cuvîntul bază. Am considerat necesar ca după enunţarea mvîntulid să indicăm clasa lexicG-gramatieală a\ acestuia, apoi expresiile şi locuţiunile în care este întîlnit mai des. Pentru multe cuvinte, expresii şi locuţiuni au fost menţionate, cînd este cazul, variantele- şi sinonimele. Se înţelege că dintre variante am preferat pe cele folosite de marinari. între paranteze drepte prezentăm etimologiile (cînd nu se cunoaşte etimologia, semnalăm faptul prin [?]), precum şi anii cînd an fost atestate unele dintre ele. Pentru cuvintele aparţinînd limbajului comun am dat imediat expresia sau locuţiunea marinărească în care ele dolîndesc sem* mficaţii inedite.' Am considerat că nu e lipsit de interes să prezentăm succint în Dicţionarul marinăresc statele lumii, cu dale şi informaţii 9 PREFAC pi b ă- domeniul abordai: ieşire la ■ mare, flota maritimă (fiu* vti'la) comercială, pescuit, construcţii navale, reţea hidrogm-fim, porturi importante etc. (aici, de un real ajutor ne-a fost Ui* ararea Statele lumii, de Horia C. Matei, Silviu Neguţ, Ion Nico-lac,. Nicolae Şteflea, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1976),, ocean ele, mările, precum şi—selectiv, în funcţie de importanţă—ă> serie de fluvii, golfuri, insule, porturi maritime şi fluviale ■ etcu. cu ‘ic ni caracteristici specifice. ; Sîi iest, Oc. Pacific in vest. Oceane: v. limite. Mări: M. Antilelor (Caraibilor), M. Beaufort, M. Be-ring. Lacuri: Huron, Michigan, Superi or, Eri-e, Gn tai io, Sclavilor., Titicaca. Fluvii: Araguaia, Mackenzie -f Athahasca, Madeira -f Mamor6, Maranon, Mississippi Missouri, Nelson ~j~ Saskatche-wan, Orinoco, Purus, Rio Amazon as + Ucayali, Rio de la Plata, Rio Grande = Rio Bravo, Săo Francisco, St. Lawrence = Si, Laurenţiu, Tocantins. Insule: arh. Antilelor Mari (Cuba, Haiti, Jamaica şi altele), arh. Antilelor Mici .-(Dominica, Grenada, Sf. Lucia, Sf. Vincenţin şi altele), Tranidad-Tobago, arh. Bahamas, arh. Aleutinelor, Tierra del Fue-go. Peninsule: Alaska» California, Florida, Labrador. Sirîmtori: Be-ring (Asia — A» de Nord), Florida (Florida — Cuba), Magellan (A* de- -Sud — Ţara de Foc), Mona (Haiti — Jamaica), Yucatan (Me~ xic-Cuba), Windward (Cuba — Haiti). Canale: Panama (Oc. Atlantic — Oc. Pacific). Porturi: v. port. Construcţii navale: Brazilia, Canada, S.U.A. Trafic naval foarte - intens în zona continentului. AMERICĂN* s.m. v. Palane âe distanţare [< America; cf. it. americano, fr. americain]. AMEMIZÂ, vb. (Despre "un hidro-avion sau navă cosmică). A coborî, a aluneca pe apă pînă la oprire. Cuvinte derivate: s.f. ame~ fim/re, s.n. amerizor, adj. amerized fir. amerrir\« AMER1Z#R, s.n. Dispozitiv care permite decolarea şi amerizarea unui vehicul aeronava!; flotor cu rol de amerizare; fuzelaj-cocă destinat amerizării [amerizâ -f-4- suf. AMfiSTEC» s.n. © A. âe ape = combinare a maselor de apă care au densităţi ori temperaturi diferite. & Â. respiratoriu = combinaţie de diferite gaze, în doze stricte, destinată să asigure respiraţia scafandrilor autonomi aflaţi sub apă; nu se foloseşte aerul obişnuit întrucît ar afecta organismul, provocînd boala numită embolie [< amesteca, lat. ammis-ticare]. AMFÎBIU, adj. s.n. Care poate trăi sau care se poate deplasa şi pe ţărm şi pe apă; care se referă şi la uscat, şi Ia apă. ® Transportor antoawfibiu blindat = vehicul militar destinat să transporte persoane şi materiale de luptă atît pe uscat, cît şi pe apă, între un mal şi altul [fr. amphibic]. AMIRAL, s.m. 1» Cel mai mare grad în marina militară, corespunzător gradului de general-colonel în armata terestră. Epoleţii sînt portocalii cu trei stele mari, iar vestonul are, pe mîneci, două trese duble şi trei simple. 2. Persoană purtînd acest grad. © A. Indiilor = titlu acordat de regele Manuel al Portugaliei, navigatorului Vasco da Gama pentru descoperirea drumului maritim spic Indii; timp de patru secole, adică pînă la deschiderea Canalului de Suez, acest drum a .fost singura cale -de legătură între AMIRAL " AMSTERDAM 20 Europa şi India, între Europa şi Extremul Orient [fr. amiral]. AMIRALITATE, s.f. t. {în/.}. Comandament ol marinei militare. 2. Tribunal militar maritim (Franţa). 3. Şantier naval militar (U.R.S.S.). 4. Instituţie de editare a hărţilor marine. • Ancoră tip a. c= ancoră cu fus, cu tra<= versă, cu braţe fixe; se găseşte îndeosebi la mijloacele de navigaţie mici (la veliere) [amiral suf. -itate]. am6nte, adv. • A naviga în a* = a naviga împotriva curentului, spre izvoare. • în a. = în susul apei, către izvoare, contra curentului [it. a monte], AMORŢIZ0R, s.n. «A* activ = instalaţie de amortizare a oscila» ţiilor navei; are funcţionare independentă faţă cic ruliu. • A. de ruliu = instalaţie, aparat sau element de construcţie care serveşte la modelarea ruliului, la diminuarea amplitudinii şi a numărului oscilaţiilor laterale ale navei. Ex. a) cisterna deschisă de amortizare = a. care are lichidul în permanentă legătură cu apa din afara navei; micşorează de 3 — 5 ori amplitudinea ruliului; b) tanc (cisternă) de amortizare = fiecare din cele două tancuri sau cisterne de la bord, situate de-a lungul bordurilor şi unite în partea inferioară printr-o ţeava cu supape pentru aer; funcţionarea se bazează pe principiul vaselor comunicante [fr. amortis-se-ur]. AMPLITUDINE, s.f. * A. mareei --- jumătate din înălţimea apei în perioada mareei înalte. * A. ru-liidivi grad de înclinări alter- native ale navei într~un bord şi în celălalt; unghi de bandare a navei într-un bord şi în celălalt. • A* valului e= jumătate din înălţimea valului [lat. ampli kt do, -inis; fr. amplitude]. AMPRfZĂ, s.f. • A. dig ului (barajului ) = lăţime totală (măsurată in proiecţie orizontală) a porţiunii pe care se construieşte digul (barajul) [fr. ' eviprise]. AMSTERDAM, top. Port, capitală oficială a Glandei. Situat în vestul. Europei, în delţa rîului Amstei. Al doilea mare port şi important centru economic (con» strucţii navale, instalaţii pentru desalinizarea apei marine electronică, produse chimice). Trafic internaţional de mărfuri 17,1 mil.t/1978. Important nod de comunicaţii. Sediu a numeroase companii de navigaţie.: Dispune de peste 30 de bazine pentru nave oceanice şi nave fluviale cu adinei mi de 3 — 15 m. Lungimea totală a cheurilor este de peste 50 km, iar suprafaţa tuturor bazinelor este de peste (550 ha. Este legat de M. Nordului şi Rin prin canale navigabile. Anual este vizitat de peste 9 000 de nave. Echipamentul de manipulare a mărfurilor este foarte diferit şi modern, iar spaţiile de depozitare sînt foarte încăpătoare şi extrem de variate. Important port petrolier. Şantierele de con» strucţii şi reparaţii do nave an. o mare capacitate de lucru şi sînt modern utilate. Renumit prin cele 100 de canale, peste 29 AMSTERDAM — ANCORÂJ 600 de poduri şi nenumărate construcţii-pe-piloni, fapt pentru care este supranumit „Veneţia-Nordului" [îb. ol. Amsiclle, = nume de rîu; dam = dig]. j AMU-DÂKÎA (AMUDAR TA), liidr. 'Fluviu în partea centrală a Asiei. Lungime 2 540 km. Suprafaţa bazinului 227 000 km3. Suprafaţa ;deltei 10 000 kml Izvorăşte-diir. Munţii Hindukuş de pe teritoriul Afghanistaimltu şi se varsă în Lacul Arai (U.R.S.S.). Afluent principal — Zeravşan. Aparţine Xl.R.S.S. şi Afghanis-tanului. Navigaţie locală. AMUR, hidr. în nord-cstul Asiei., la graniţa dintre U.R.S.S. şi E.P. Chineză. Lungime 4 510 km (împreună cu Şilka şi Onon). Suprafaţa bazinului 1 843 000 km2. Debit mediu 9 000 m3/sec. Izvorăşte din Munţii lablonovii şi se varsă- în M. Ohotsk. Afluenţi principali Şilka» Sungari, Ussuri, Zeia. Este navigabii pe o mare distanţă, Porturi principale: Ni-kolaeysk, Komsomolsk pe Amur., . Habaro vsk, Blagoveşcensk. ANA, s.f. 1. Parîmă care susţine cîrligele carmacelor. 2. Parîmă cu plute, care mărgineşte plasele de pescuit [?]. anaf6r, s.n. 1. Virtej circular şi absorbitor, caracteristic apelor curgătoare (fie în locurile unde cursul îşi schimbă brusc direcţia, fie acolo unde albia are fie con-cavitate în mal ori are adîncimi sau praguri abrupte. 2. Mişcare circulară şi absorbitoare a apei din lacuri sau din mări în zona de întîlnirc a doi curenţi opuşi, Fenomenul este periculos pentru navigaţie, îndeosebi pentru bărci. Locul a. este căutat de pescari ţentru că aici „bate sommil“. Sin. virtej de apă; sfor (cataracte); otmet; ciovrîntie (a. domol); buh boacă (ciuhiifă; a. în lanţ) [ngr, ana fort], ANCLAMF, s.n. v« aci amf [?]. ANCORA, vb. 1. A imobiliza in acvatoriu un corp plutitor, un mijloc de navigaţie, o geamandură, o baliză etc, 2. (arg.). (Despre o persoană), A se stabili într-un loc (echipaj, port, oraş etc.}. [< ancorăJ. ANCORÂJ, s.n. 1* Manevra de a ancoră; ancorare. 2. Rezultat al manevrei de a ancora. 3. Loc unde se ancorează. • A pleca de la, a. = a ridica la bord ancoraşi a pleca din acel loc. • A veni la a. = a face manevra de sosire în locul de a. • A. de. carantină staţionare a unui mijloc de navigaţie în aevatoriul stabilit (delimitat prin balize galbene), fie pentru a primi la bord autorităţile sanitare ale portului unde urmează să se facă escală, fie pentru a staţiona în carantină. • A. interzis interdicţie pentru fundarisirea ancorei datorită conductelor, cablurilor sau lucrărilor subacvatice prezente în acvato-riul respectiv. • (flv.) Indicator de a. panou dreptunghiular pe al cărui fond de culoare albastră se află o ancoră albă, în poziţie normală (fusul sus, braţele jos); acest indicator semnalează locurile de a. din tabla ăe a. • (flv.) Indicator de- a» interzis panou ANCORAJ — ANCORA 30 dreptunghiular alb, cu bordură şi diagonala roşie, pe al cărui fond se află o ancoră neagră în poziţie răsturnată (fusul jos, braţele sus); acest indicator marchează locurile unde este interzis a. @ Instalaţie de a« == totalitate a pieselor şi a mecanismelor folosite pentru ancorare. @ Jurnal de a, — jurnal în care se ţine evidenţa a: adîncline a locului de a., lungimea lanţului fundarisit, ancora folosită. Astfel se urmăreşte care sînt cele mai solicitate chei de lanţ. [ancoră -f* suf. —aj.; infl. fr. ancrage şi it. ancoraggio].  NC ORATOR, s.n. Dispozitiv pentru manevrarea şi amararea ancorei, alcătuit din postament metalic şi piese auxiliare [ancora -f suf. -lor]. ANCORĂ, s.f. Dispozitiv pentru imobilizarea navei, alcătuit, de regulă, din. fus, traversă, inel sau cheie pentru legare de lanţ sau de parîmă, braţe fixe sau mobile terminate cu gheare. Se pare că fenicienii an fost primii care au folosit drept a* saci din piele umpluţi cu pietre, iar în sec. VI î.e.n. piese de metal. © A jttndarisi a* = a lăsa a* la apă. © A pleca de la a. = a vira a» şi a pleca din acel loc. © A vira a. = a ridica a* din apă, la bord. €» A* derapează = a. alunecă pe scoarţa subacvatică, ©. A. la pic — fază a. manevrei de ridicare a. cînd lungimea lanţului aflat în apă este egală cu adîncimea locului respectiv, a. fiind gata să se smulgă, © A, s-a prins = braţele a. s-au înfipt în scoarţa subacvatică, m A. s-a smuls = braţele a. s-au desprins de scoarţa subacvatică. ® » ţine bine- = braţele a« s-an înfipt zdravăn în scoarţa subacvatică şi oferă navei o bună staţionare. @ A. -babord = a* fixată în babord. © A ceda a. = a se desprinde a* de scoarţa subacvatică din cauza aderenţei slabe sau a se rupe datorită tracţiunii mari la care este supusă. 9 A. — ciupercă = a. cu gheare prinse într-un bloc masiv de fontă numit ciupercă; oferă siguranţă pentru imobiliza-rea, geamandurilor de legare. © A« comună = â. cu traversă, e A. -corp mori = a. metalică alcătuită din fus, inel de legare şi de manevră, folosită la imobilizarea geamandurilor şi a balizelor etc, © A. traversă rabatabilă- = a* al cărui fus permite traversei să se rotească, © A. de barcă = greutate legată cu o parîmă, servind la imobilizarea bărcii în acvatorii puţin adinei. • A. de beton = a* alcătuită dintr-un bloc masiv de beton, prins de parîmă sau de lanţ. ® A. de curent = a. de ambosare. @ A. de dezeşuare = a. lăsată de la bord intr-o şalupă sau barcă pentru a fi dusă şi fundarisită în acvatorii care să înlesnească apoi, prin tracţiunea exercitată asupra lanţului de a», scoaterea navei de pe uscat. © A. de. furtună = a. plutitoare agăţată de un ancorot şi alcătuită dintr-un inel de marginile căruia este prins un con din pînză de tendă umplut cu ulei care, întins pe suprafaţa mării, calmează mişcările apei şi permite menţinerea M AMCOEA mijloacelor de navigaţie cu prova în vînt sau pe val. Sin. a. de derivă. © Â. de halaj = a. transportată şi lăsată la apă în amonte, pentru ca, exer citind de la bord tracţiune asupra ei, nava să poată învinge curentul puternic al apei şi să înainteze contra lui. o A. de împerechere = oricare dintre a. folosite de afurcare. © A. de maree înaltă (joasă) = a. fundarisită în estuar, contra curentului de maree, pentru a asigura ancorajul la maree înaltă (joasă). ©  de prova = a. instalată la ] o oricare dintre cele două egale ca greutate şi fixate (ite una în fiecare bord, spre prov o A® de reflux = a. fundarisit . astfel îneît să imobilizeze bii nava cît durează refluxul. ©  de rezervă = a. suplimentară, amarată la bord şi montată la lanţ numai cînd s-a pierdut una din a. de bază; se fundariseşte numai cînd este posibilă deraparea a. de bază, care ar periclita ancorajul. © A. de veghe = a. al cărei lanţ este fundarisit atît cît să atingă scoarţa subacvatică, apoi este boţat în aşa fel îneît la derapare să cedeze, semnalînd astfel fenomenul. © Â. din vînt = a» fundarisită într-un loc situat în direcţia din care bate vîntuL @ A. Hali = a. fără traversă avînd în compunere fus, chei, de împreunare la capătul superior, iar la capătul inferior, două braţe mobile, terminate fiecare cu cile o gheară. © A. Langston = a. alcătuită dintr-o culată din fonti întărită printr-o traversă la care se prinde lanţul şi prin caie trece o tijă destinată să dirijeze apa de la. bord, sub presiune,, pentru despotmolirea elementului de a. © A* subbraxată = a* al cărei lanţ este încolăcit în jurul traversei. e A. tip amiralitate (a. amiralitate) --- a. cu fus, cu traversă fixă sau mobilă, cu braţe fixe, împreunate cu fus ui într-o porţiune foarte rezistentă numită diamant. © A. traversată = a. imobilizată la post in poziţie orizontală cu ajutorul: 1 cîrli-gului de traversieră şi al cirligu-lui de capon; 2 cîrligului de traversieră în brăţara de traversieră. © Â. -şurub = a. metalică alcătuită din fus prevăzut cu şurub melcat, care pătrunde în materialul scoarţei subacvatice. ® A. -umbrelă = a-, deosebit de rezistentă, alcătuită din fus terminat cu o umbrelă metalică răsturnată, care asigură buna imobilizare a navelor-far, geamandurilor de legare a navelor etc. ® A da a. = a lăsa a. într-o ambarcaţiune sau remorcher, pentru a o transporta astfel la locul de ancoraj. ®A goni pe a. = a se deplasa o navă ancorată, ancora tîrîndu-se pe scoarţa subacvatică. o La a» = stare de imobilizare a unui mijloc de navigaţie, cu ajutorul a. © A staţiona la a« = a stea cu nava la a» © A se trage pe a» = a vira lanţul ancorei fundarisite în prova, pe direcţia în care este necesar să se deplaseze nava. ® Greutate de a- = greutate din plumb sau fontă, prinsă de lanţul a. pentru a~i mări stabilitatea. © înel de a. = piesă montată la capătul fusului de ancoră, pentru ANCORA — ANEOCAMBN1; legarea lanţului sau parîmci. • Lanţ de a* = şir de zale prins cu un capăt la -bord, iar . cu celălalt capăt la a# • Nişă de a* scobitură în bordaj, sub nară, Destinată" să asigure aşezarea‘a* la post, evitînd ieşirea braţelor prea mult în afară [lat., it. ancoră] . ANCORpT, s.n. Ancoră mică, alcătuită din traversă, fus şi mai multe braţe fixe, destinată am*» bosării mijloacelor de navigaţie» |) re cura şi imobilizării ambarcaţiunilor [it. ancorotto], ANDAMAN, liidr. « Marea A. = mare semiînchisă (bazinul Oc. Indian) situată în nord» vestul peninsulei Indocliina. Suprafaţă 602 000 km2. Adîncimea maximă 4 198 m (adîncimea medie 1 096 bi). Temperatura medie a apei la suprafaţă -f-29°C. Salinitatea 25—35%0. Amplitudine a mareei ajunge la 7,2 m. Port principal: Rangoon. Au ieşire la această mare Indonezia, Birmania şi Thailanda. ÂNDOCA, vb. A aduce şi a ridica un mijloc de navigaţie pe suporţii docului, pentru control la carenă, pentni reparaţii şi pentru întreţinere. Cuvinte derivate : s.f. andocarc, adj. anclocat ici germ. eindochcn]. ANEMOGRÂF, s.n. Aparat care înregistrează viteza vîntului la bord, într-o anumită perioadă de timp [fr. anhnographe 1. ANEMOGRÂMĂ, s.f. Diagramă a vitezei vîntului înregistrată la anemograf [fr. animogramme]. ÂNEMOMfiTRU, s.n. Aparat care măsoară vite za vîntului; se compune din giruetă cu patru cupe semisferice şi din înregistrator al numărului, de rotaţii cile giruetei [fr. anhnombtre 1. ANEMOSCOP, s.n. Instrument pentru indicarea vitezei vîntului. Sin. giruetă [fr. anSmoscape]. ANGAJÂ, vb. 1. (Despre o anco» ră). A se agăţa de ceva aflat pe scoarţa subacvatică (cablu, stîn-că, lanţul altei ancore etc.). 2« (Despre o navă). A începe lupta cu inamicul. 3* A începe o manevră (de depăşire a altei nave sau de întoarcere) [fr. angags]. ANGARÎE, s.f. Rechiziţie de către un stat a unor nave civile neutre, prin despăgubire, pe timp de război [nrg. angari]. ANGOLA, top. (Republica Populară A»), Stat în partea central-sudică a Africii. Are largă ieşire la Oc. Atlantic. Pescuit (1978) e= 718 630 t. Porturi principale (mii. t/1974): Cabinda (8,3), Mo^âme-des (5,6), Lobito (2,3), Luanda (2, 6). Construcţii navale (1978)= 26 627 t.r.b. ANOMALfE, s.f. • A« magnetică == variaţie anormală a declinaţiei magnetice în unele acvatorii, ceea ce influenţează precizia compasurilor magnetice de la bord* Pe hărţi, a. magnetice sînt marcate prin linii groase, contigue [fr. anomalie]. ANROCAM£NT, s.n. Aglomerare de materiale (piatră şi beton] destinate să consolideze baza unei construcţii hidrotehnice seu să 33 ANROCAMfiNT— ANVERS forineze temelia, acestora [fr. enro~ clmnent; după roca]. ÂNSĂ, s.f. Acvatoriu dc dimensiune mică, adăpostit şi limitat de plajă cu nisip sau cu pietriş ffr.j anse}. ANTARCTICA, top. Al patrulea continent al lumii; S — 13,2 mii kn#, L ţărmurilor 24 700 km, altitudinea med. 2 263 m. Limite: Oci Atlantic, Oc. Indian, Oc« Pacific. Mări: M. Amundsen, M. . Bellinghausen, M. Davis, M. Ross, M. Weddell. Insule: Alexandru I, Berkner, Cliarcot, Crozzet, Soiith Georgia, Hearst, Kergue-lexţ, South Orkney, Roosevelt, Soţith Sandwich, South Shetland, Tlijurston etc. Peninsule: A* = Palmer = Graham.. Trafic naval sporadic în zona continentului. Este acoperită de o calotă glaciară în grosime de 1500—3000 m. în | subsol se găsesc zăcăminte de cărbune» fier, metale rare şi neferoase. La explorarea şi studierea A« au contribuit Cook, Belllingsliausen, Lazarev, Durnont d'tJrville, Borcngrevink, Charcot, Sh|ackleton, Amundsen, Scott, Byrd, E. Rac o viţă ş.a. ANTENĂ, si. 1, Bară de lemn {verga) scurtă, fixată oblic şi folosită pentru învergarea velelor triunghiulare. 2« Bară pe suprafaţa unei vele triunghiulare pe care o întinde pentru a folosi cîii mai bine vîntul. 3« Element sensibil al unor tipuri de mine marine [fr. antenne; lat. antennd]. AîjîTEPdRŢ, ^ s.n. Acvatoriu la gura portului. Sin. avanport \ante 4-iforf]. ANTICICLdN, s.n. Fenomen me^ teorologic caracterizat prin vreme frumoasă, prin presiune atmosferică ale cărei valori cresc de Ia marginile acvatoriului către centrul acestuia, unde se ridică pînă la 1 070 milibari, precum şi prin curenţi de aer de la centra spre periferie, care se rotesc în sensul acelor de ceasornic (emisfera nordică) sau^ invers (în emisfera sudică). m înnorare de a. fenomen prin care cerul se întunecă brusc, prevestind şi însoţind a. [fr. anticyclone].. ANTWERPEN, top. v. Anvers. ANUÂR, s.n. • A. marinei = publicaţie anuală cu specific marinăresc, destinată să informeze pe cititori asupra principalelor activităţi desfăşurate în marină timp de un an [fr. ammedre]. ANVERGURĂ, s.f. # A. velei ~~ întindere a velei desfăşurate [fr. envergtwe], ANVERS, (ANTWERPEN), top. Port (în estuarul rîului Escaut-Sclielde) în vestul Europei. Unul dintre cele mai mari porturi din Europa. Cel mai mare şi mai activ port al Belgiei. Important trafic internaţional de mărfuri. —■ 68,5 mii t/1978, din care 36,4 export. Mare centru industrial al Belgiei. Industrie constructoare de nave, însemnat centru comercial şi financiar. Sediul .a 10 mari societăţi de navigaţie. Lungimea totală a cheurilor peste 130 km, dintre care 115 km pentru acostarea navelor oceanice. Docuri de dimensiuni impresionante (200—240 ha). Multe docuri sînt âwrs — APA 34; specializate în diferite categorii de mărfuri. Adîncimi ale apei de 10 — 1:5 m, Echipamentul de manipulare a mărfurilor (macarale de cheu, pod şi plutitoare, elevatoare) şi spaţiile de depozitare sînt pe măsura necesitatu unui asemenea port. Anual este vizitat de peste 18 500 de nave Important şantier de construcţii şi reparaţii^ de nave. (17 doetiri uscate).! A PÂRÂT; s.n; o A. de scafandtu autonom} A» de scafandru pentru mare adîncime, A. olt, unt pei t?u scafandrii v. scafandru* @ A* de distanţă a* din. compunerea torpilei destinat să înregistreze distanţa parcursă în funcţie de numărul de rotaţii- al elicei şi să oprească- motorul cînd s-a parcurs distanţa (cursa) reglată- ©tA. ds scufundare = ansamblu de piese, de dispozitive: • şt de, circuite-, destinate să protejeze." persoana, care intră sub apă; ex. ceas, busolă, manometru, batimetru, lampă pentru iluminat^ centură de salvare. a A* pentru detectarea peşte lui = a. alcătuit, în principiu din indicator (are scală de lucru piuă la 5B0 m şi putere de separaţie în adîncime de 15 m), detector- (8 nun pe ecran corespund unui metru pe teren) şi înregistrator (funcţionează numai caid sub apă. există bancuri mari (Le peşti), Pe. ecran, prezenţa peştelui este indicată prin devieri orizontale ale spotului fosforescent» care are, în mod normal» poziţie verticală. • Â. pentru de-terminarea umplerii tratdnhd (la pescador) — a. care înregistrează forţa; de-' împingere- a:.;:, elicei şi-viteza navei. Principiu de funcţionare : un aparat' (loch). montat sub care-nă. şi în exterior, transmite- valoarea vitezei de navigaţie, iar un dispozitiv montat în interiorul lagărului de presiune al, axului elicei transmite la a. pentru, determinarea umplerii traulului valoarea forţei de împingere exercitată, de elice. Cele., două valori (viteza şi forţa de. împingere) sînt apoi confruntate cu diagrame din care se scot cifre privind, cantitatea, de peşte strînsă în trauL. ® A* pro puişor = totalitate a mecanismelor, instalaţiilor şi circuitelor care- asigură-propulsia (deplasarea) navei cu ajutorul motorului, turbinei sau maşinilor cu aburi. ®A* electrice de navigaţie = totalitatea a. de bo d care. furnizează şi prelucrează informaţii privind, drumul ncweî viteza, distanţa parcursă, ielevm^:ntele la- radio-faruri, informaţii.: necesare navigaţiei; ex. compasuri magnetice, girocom-pasuri, lochuri, sonde, radiogo-niometre, radiolocatoare., pilot automat etc. [lat. apparaÂus; fr. apparat; germ* Apparai]. APĂ, s.f, 1. Lichid (H20) caic alcătuieşte unul. din învelişnrde pămintalui-hidrosfera... 2» Masă lichidă.' constituită'- într-un lac, mare» ocean.sau într-o apă c rtga-toare-. 3,* Adîncime („.a avea a* suficientei* )* «.-A. contiguă =■ &'« interioară aflată sub: jurisdicţia a, două, state», formînd frontieră între, ele, ®-» continentală = orice lac sau fluviu- navigabil. 35 ABA e A. costiere = a. din apropierea coastei, tinde se aplică regimul juridic al statului riveran. © A® de balast = a.'ambarcată'în tancurile de balast pentru a asigura stabilitatea necesară unui mijloc de navigaţie golit de 'încărcătură. •■©A. ^ ' moie = a. mărilor şi oceanelor globului; a. care conţine, la fiecare litru, peste 24,7 g săruri; supusă acţiunii laserului, aceasta devine, mai activă din punct de vedere biologic, mărind capacitatea de infiltrare prin membranele vviî şi influenţând astfel, direct, flora şi fauna marină. © (pî.) A® de pescuit .= -a. costiere, unde pescuitul este reglementat de statul riveran. © A. de pilotaj = a. unde pentru navigaţie se foloseşte obligatoriu pilotul. e A* de port = s in funcţie de care se calculează pescajul efectiv al navei la un moment dat. o? A. de santinâ = a» amestecată cu reziduuri, adunată în santină. © A. dulce = a. a cărei cantitate de săruri nu depăşeşte un gram la litru; ex. a. de rîu, de lac, de baltă etc. © A. Ara a* cu srlinitate şi cloiinitate mare, faţă de a. potabilă. © A. interioară = parte a unui terito-riu naţional, constituită din a® fluviale (rîuri, fluvii, canaluxi etc.), din a. lacustre {bazine, bălţi, lacuri), precum şi din a. maritime interioare (mare interioară, golf, baie, bazin portuar), unde se exercită autoritatea unui :stat care stabileşte regimul de navigaţie pentru aceste zone, modul de explorare şi exploatare a bogăţiilor de:aici, respectînd con" venţiile cu statele vecine rivera- ne. © A. internaţionale = a» din afara limitelor a® teritoriale. © A. libere = '1. a. din afara a. teritoriale. Sin mare liberă, mare deschisă, largul marii. 2* Acvatoriu lipsit de pericole de navigaţie. ©A. moartă = acvatoriu cu * a. ■stătătoare sau a. dinapoia unui corp care înaintează lin, cu o viteza care nu duce la apariţia vârtejurilor. Sin. tenoacâ; dolie. © A. navigabilă a. proprie traficului nautic; are adâncimi suficiente, este marcată cu repere de asigurare a navigaţiei, este descrisă în documente nautice. © A. periculoase ~= a. cu obstacole de navigaţie: praguri, stînci, meandre accentuate, vîrtejuri, curenţi puternici, spaţii limitate de marne vră etc. ® A. salmasîră = a. a :cărei concentraţie de săruri este redusă (1 —24,7 grame săruri la litrul de a.). ® A, teritoriale = fîşia de mare de o anumită lăţime, situată de-a kn.r,ai litoralului unui stat, în care m' < xercită jurisdicţia niţională. Lăţimea a® ■ teritoriale ist» centrove: sală încă: în sec. al XVii-lea ea ^vco maximum 30 Mm, ni sec. al XViII-lea ■era egală cu bătaia artileriei de coastă (cca 3 Mm), apoi de 3—20 Mm. Azi a. teritoriale se întind pînă la 3 Mm (S.U.A., Anglia, Franţa etc.), 4 Mm (ţările scandinave), 6 Mm (Italia, Spania, Grecia, India, Iugoslavia, cîteva ţări din Orientul Apropiat), 9'Mm (Mexic), 12 Mm (Columbia, Indonezia, unele ţări .socialiste), 100 Mm (Islanda), 200 Mm (ţările .'latino-americane). Măsurarea lăţi-mii a. teritoriale începe de la APA 31 liniile de bază drepte care unesc punctele costiere cele mai înaintate spre larg sau de la instalaţiile permanente cele mai îndepărtate spre larg. Regimul juridic al acestor a. este stabilit de fiecare stat în parte, acordîndu-se tatu-ror navelor comerciale străine dreptul de „trecere inofensivă". Statul poate stabili în a. teritoriale zone unde sînt interzise fie navigaţia navelor comerciale (laşii id însă deschise rutele internaţionale), fie măsurătorile hidrografice , fotografierea. întocmirea de schiţe costiere, cartografierea, pescuitul, vî. natul, ranfluările. în ter.it o riale pilotajul este obligatoriu. Regimul acestor a* în R.S.R. este reglementat prin Decretul nr, 39/28.01.1956, potrivit căruia ele se întind pină la 12 Mm (22,224 km) de la ţărm spre larg, lungimea frontierei maritime fiind de circa 131,7 Mm (244) km. în a, teritoriale româneşti navele comerciale străine au dreptul de „trecere inofensivă"; navele militare trebuie să primească din partea statului o aprobare prealabilă, iar submarinele trebuie să navigheze la suprafaţă. Navele şi submarinele străine sînt obligate să aştepte în punctele stabilite vizita autorităţilor şi sosirea piloţilor. Ne respectare a normelor prevăzute dă autorităţilor dreptul de a opri, reţine şi conduce în porturi navele respective (comerciale şi necomerciale), iar opunerea de rezistenţă ori fuga determină măsuri de sancţionare. Ne respectare a normelor de către navele de război străine dă autorităţilor dreptul de a atenţiona pe" comandant, Dacă atenţionarea nu are efect, se intervine pe cale diplomatică pentru a fi traşi la răspundere vinovaţii, iar nava este invitată să părăsească a» teritoriale. 9 A» uzată =•= a. murdară, rezultată de la instalaţiile sanitare de la bord! (robinete, băi etc.). Conform Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluării marine (1973), a» uzate se deversează în mare numai după tratare şi dezinfectare sau la cel puţin 4 Mm depărtare de ţărm. m A creşte a, = a se mări debitul, nivelul sau cota, apei. $ A da la a. ~ a aduce la apă o ambarcaţiune; pentru nave se foloseşte expresia ?.a lansa la a.". • Deda vizarea a.. proce- deu de transformare a a» dure în a» moale, eliminînd bicarbo-naţii, cîoraţii şi sulf aţii, prin fierbere, tratare chimică cu var sau. cu sodă etc. • Floarea a» =• suprafaţa a* # Fosforescenţa a.™ fenomen de iluminare a a» datorita unor vietăţi microscopice care trăiesc în ca. Sin, ia cărnos. • Stabiliiaîea termică a a* =•-- capacitatea a* de a conserva căldura (de a menţine mai mult timp în straturile^ lichide o anumită cantitate de căldură). Această proprietate explică, ' dealtfel, afirmaţia că „a. Oc. Planetar reglează clima, temperînd frigurile iernii şi căld urile verii". Pentru a-şi modifica temperatura cu 5°C, curenţilor marini Ie suit necesare 326 ore, mării 336 ore, a» staţionare 5 ore» zăpezii o jumătate de minut [lat. aqudj-, ' 37 AFARA — APUNTA AFĂRÂ, vb. • A. prova ! =~ comandă pentru marinari de a asigura protecţia navei a cărei provă este posibil să se lovească laf acostare [lat. apf)arare\. APĂRĂTOARE, s.f. Obiect din lemn, din cauciuc sau din împle-” tiţură, legat de copastie sau de balustrada şi scos în afară, pentru a proteja nava de lovituri. •;A« de barcă —- cilindru de cauciuc învelit în jumătăţi de ochiuri şi destinat să protejeze copastia bărcii.: • A. de cauciuc cu aer comprimat — a« folosită la nave-lermamut. • A. -disc = a. împletită, alcătuită dintr-o parte circulară (caşcaval) şi barbetă de susţinere. • A. de remorcă c= tub, înfăşurare sau înfăşare, care protejează remorca împotriva frecării, « Â. de şoareci disc circular montat pe parîmele de legare a: navei pentru a nu permite şoarecilor să ajungă la bord. m A. elicei s= grătar fixat de bordaj, lai pupa» deasupra liniei de plutire, în dreptul elicei, pentru a cyita lovirea elicei de cheu sau înfăşurarea parîmelor la elice. * A mîngîia a. ^ a mişca rama îneît pana ei să alunece pe a« fără a asigura propulsia bărcii. [apăra -f- suf. -io are]. AiffiL, s.n. • A, de primejdie mesaj prin care de la bordul unei nave se solicită ajutor din afara plin intermediul staţiei radio, al semnalelor luminoase, pavilioanelor de braţe şi de saulă [fr. appcl]. APENDICE, s.m. î. -Element sau dispozitiv ce iese în afara carenei; ex. tunel port-eli.ee, cîrmă, chilă de ruliu etc. 2* Fîşie alungită de ţărm care înaintează în mare [fr, appendice; lat. appendix, -ici$% APICÂ, vb. A. stabili unei vergi sau unui pic o anumită înclinare [< Picl APNfiE, s.f. Oprire temporară a respiraţiei. • Scufundare în a. coborîre a omului sub apă, oprin-du-şi temporar respiraţia, deci fără aparat tehnic | fr. apnee; ci. gr. a. fără/ pnein — a respira]. APROVÂ, vb. (Despre un mijloc de navigaţie). A (se) înclina înspre prova şi a rămîne în această poziţie pînă se înlătură cauza înclinării (aşezarea incorectă a mărfurilor, apa pătrunsă în compartimentele dinspre prova navei etc.). •  â, nava = a face astfel de manevre eu greu» tăţîle bordului îneît prova navei să intre mai mult 111 apă decît pupa. « Nava s-a aprovai =- nava s-a afundat cu prova mai mult în apă decît este normal, rămînînd în această poziţie pînă se înlătură cauza fenomenului.. Sin. asietă -negativă. Cuvinte derivate: s.f. a pro oare» adj. aprovai [< prova}. APUNTÂ, vb. (Despi :e un vehicul aerian). A sosi din aer şi a ateriza pe puntea unui mijloc de navigaţie (portelicopter, portavion). Frînarea avionului pe spaţiul. îngust al punţii se realizează cu ajutorul unui cablu elastic, care se agaţă de pintenul montat sub fuzelaj, spre partea dinapoi, cînd avionul a atins cu trenul de aterizare un dispozitiv de pe puntea hidroavionului. Prima APXJNUA — AB8QR apuntare a avut loc cu ian aera plan biplan pe nava „Penrsylv'i nia" în ianuarie 1911. Cuv nto derivate: apuntare [<.pi/i cf fr.. mpponter]. ÂPUMTAMEHT, s.n. Construcţie" sub formă de platformă (punte) lingă, apă,, destinata să- înlesnească, acostarea mijloacelor mici de navigaţie. Sin. debm'cudm l fr. mp pom,-temenf]. AFUPÂ, vb. (Despre navă), A se afunda cu pupa. în apă mai mult decît cu prova- şi a rămme astfel: pînă la înlăturarea cauzei. Cuvinte derivate : s.f.. apupare, adj-. apvipat [< pupai cf. fr. appom-per], A-PUFARE, s.f. Acţiunea, a (se-): apitpci. Sin. asietâ pozitivă [<.apw~ pal. AQUAPOLIS», s.n. „Oraş. acvatic*',.. proiectat de japonezi şi,, prezentat la 20 iulie 1975, în Japonia., la. Expoziţia internaţională a oceanului. Caracteristici: constiucţie de oţel, 16: 000-1 greutate, 104 m lungime, 100 m lăţime, 32 m înălţime, 16-'coloane de. susţinere;. 12,3 miliarde yeni valoare. Log de instalare — golful Hiroşima [lat., aqua =® gr. polis =»- ARABI A, 1. top. (A. Sauditâ — Regatul Arab Saudit), Stat situat în sud-vestul Asiei; ocupă cea mai mare parte a peninsulei A. Ar© ieşire la M. Roşie şi Golful Persic. Flotă comercială maritimă (1978) = 2 145 388 tdw. Pescuit (1978)' = 18 400 t peşte. Porturi principale (mii./t/l972): Ras Taxi- nur ah' (377,1 mii. t/l 975, locul I pe glob), Jeddah (8), ad-Dm măm (6,7) . % hidr. & Marea A -= mare în bazinul Oc. Ind n situata. între peninsulele A India. Suprafaţă aproximativ 3 6.83 000' km2. Adîncime ma> una 5 203, Temperatura medie a apei la. suprafaţă, -j~25,5°C Salinitatea medie 35,9°/0S, Amplitudinea, mareei- ajunge la, 5,1 m. Poitu^ principale: Aden». Bombay,. Kn-rachi,.. La Marea. A», au- i sire India, Pakistan,. Iran, Omn Republica lemeir Democratica ş p^pJ c.ră; ARArURA, hidr. ® M.atea.. A* » m_.re __i Oceanul Pacific, situată între Australia,. M-oua-; Guinee şi. arhipelagul Indonezian, Suprafaţă, 1 037 000.' km2. Adîncimea maximă 3 680' m. Temperatura, medie a i 1 suprafaţă, -f- 26,5°C. î 11 e nu, depăşeşte 33%0„ / n6 m; B = 28 m; T 11 m; A 23 460 t; propulsie mecanică = motoare 75 000 CP; V s=: ±= cca 20 Nd; 14 punţi, 1 285 compartimente (129 cabine, salon, discotecă, cinema, sală de gimnastică, piscină, saună), blindaj; elicoptere pentru zboruri de recunoaştere; echipaj = 175 de oameni * (50 ingineri). Jurnal cU bord: confruntare cu „gheaţa dia-Volului" (gheaţă dură, formată din 4 în 4 ani; 1975), navigaţie arctică fără precedent — atingerea polului nord geografic (‘1977), pamirgind 3\8$2; -Mm (1 609 Mm prin gheaţă); cerce* tari arctice. ARMĂ, vb. 1. A introduce rama. în suportul sau în locaşul marginii de barcă (furchet, damă). 2. A ambarca materiale şi marinarii stabiliţi să tragă la rame. 3. A dota nava cu tot ce este necesar. * Armaţi! comandă prin care se indică marinarilor să introducă rama în locaş sau să o aşeze pe suport. • A a. barca a ocupa locul pe bancheta bărcii» # A 2U nava —■ a dota nava cu utilajul şi cu instalaţiile necesare. Sin a dota, a- cchipa Hat. armare; fr. armer/ it. armarej. ARMAMENT, s.n. 1. Totalitate a mijloacelor de luptă din dotarea uniri mijloc de navigaţie. 2. Tot ce există la bordul unei ambarcaţiuni gata de plecare: trăgători la rame, materiale, apă, eventuale provizii, centuri de sal/ar© etc. [lat. arniamenfum; fr. arme ment]. ARMĂRE, s.f. 1. Ambarcare a trăgătorilor la rame. 2» Dotare a unui mijloc de navigaţie cu utilaje, instalaţii etc. • Cheu de a.= cheu la care navele abia lansate la apă sînt aduse pentru a li se instala, tot ce este necesar: cabluri, motoare, instalaţii, aparatură etc. [< ahna\. ARMATOR, s.m. 1. Cel care armează şi exploatează o navă ori care comandă construirea ci. 2. Proprietar al navei (persoană particulară, societate, stat etc.) [it, ar maior e; fr, armateur]. mima m -Â-.îl M--Ă, s.f. -©A. marină ■■= mari-iui militară; totalitate a organelor de conducere, a forţelor, a instituţiilor şi a mijloacelor de h'ptă, de asigurare sanitară şi 1( îmico-materiale necesare organizării şi desfăşurării acţiunilor mare, pe litoral, pe fluviu sau îri deltă. © (pl.) -A. sub apă -= 1. totalitate a armelor de luptă ■sji 1> apă; ex. torpile, mine marine sau fluviale, bombe autisubma-jiue, dragi pentru neutralizarea ud ne lor din apă, estacade, stăvilire, plase etc. '2. totalitate a pieselor, a aparatelor, a dispozitivelor şi maşinilor etc. pentru distrugerea mijloacelor inamice de navigaţie, a construcţiilor . hidrotehnice şi a minelor din apă [lat. arma}. ARM UZ, s.m. Interval între filele de bordaj în sistem latin sau între filele punţii de lemn, umplut cu calafat. Lărgirea a® •= mărirea a» cu ajutorul dălţii sau patara-ţei. Var. har muz [tc. har muz]. ARSENAL, s.n. ©A® marinei (înv.) — 1® întreprindere .destinată să repare şi să fabrice mijloace ele navigaţie, tehnică şi armament naval. '2. Subsistem din organica marinei militare române, creat în 1864 la Brăila,, ca mic atelier de reparaţii, mutat în 1867 la Galaţi, extins .şi transformat în „stabiliment de construcţii navale", care, în 1879, repară şi construieşte bastimente (nave şi" maşini) în limitele impuse de trebuinţele marinei ;[fr. arsenal]. A'RTEjRĂ, s.f. © A. de navigaţie *= cale frecventată de diferite mijloace de navigaţie,; fluviu :sau rîu navigabil [fr. artere]. AmiLănm, • A. de bord totalitate a tunurilor, a mitralierelor şi a aruncătoarelor de bombe din dotarea unui mijloc de navigaţie, destinate luptei cu inamicul naval, aerian sau submarin. .Primele tunuri se construiesc în sec. XI (China) şi XIV (.Europa), iar în secolul al XV-lea sînt montate şi la bordul unor corăbii, o A* de coastă = totalitate a gurilor de foc instalate de un stat pe ţărmul mării la care are ieşire. ® A. navală = a* de bord. m A. principală = a. de calibru 100 —203 mm. © A» secundară = a. reprezentată prin tunuri şi mitraliere cu tragere rapidă; a» antiaeriană. -•© A. universală ■= a. de calibru pînă la 152 mm; a« navală şi antiaeriană. [fr. firtillerie; rus ariilleriia]. ARTILERÎST, s.m. @ â. naval *=* persoană care deserveşte artileria-navală [rus. ariillerist; germ. Artillerisi]. ARTIM'ON, -s.n. v. arbore. © Ve- laiura a« — totalitatea velelor arborate la cu [fr. ariimon]. A&1J.NCÂT.6R, s.n. © A. de bombe anii submarine = instalaţie cu ţeava scurtă, fără .ghintari, care serveşte la .aruncarea în apă :suf. -ător, lat. eruncare]. ÂEZEW, top. Tort (la M. Medi-terană) aîgerian, în .golful -m acelaşi nume. 'Cel mai mare port şi important centru ^economic 43 ARZEW — ASTAR al Algeriei; Trafic de mărfuri 21,9 mii. t/1975. Lungimea cheu.-rilor este efe peste 350 m. Ia; portul nou există un bazin, de superpe tr oliera care fac legătura cu porturile Marsilia şi Gfenov^ar-din M. Mediterană., ASIA, top”; Cel mai mare couti* nent de pe glob. S — 44,1 miL km2 L ţărmurilor 69 96.0 km, altitudinea med. 960 m. Limite Oc. Arctic la nord, Oc. Indian la sud, M. Roşie la sud-vest şi M. Mediterană, Oc. Pacific la est, Munţii Urali şi Can caz, precum şi M. Caspică la vest. Oceane': v. limite. Mări: M. Andaman,,. M. M. Banda M. Arafura,. Arabiei; M. Brring, M. Chinei de Est, M. Chinei de Sud, M. Flores, M. Galbenă, M. Japoniei, M. Ja~ wa, M. Maluku, (Molu celor), M. Mediterană, M. Neagră, Ml Olxotsk M. Roşie, M. Sxilawesi (Celeb.es).,, M. Sulu. Lacuri: Arai (Aralskoe More), Baikal, Caspica. Fluvii şi nuri: Amu-Daria, Amur, Brah-maputra, Changjiang (Yangtze),.. Enisei, Furat (Eufrat), Ganga Gange), Huanghe (H.wangho), Indus, Kolîma, Lena, Mekong, Obi, Salween, Sîr-Daria, Shatt-al-Atab Tigru şi Eufrat. Insule•; arh. Japonez, arh. Filipinez, arh. Indonezian, ins. Ceylon, ins. Cipru şi altele. Peninsule: Arabia, Asia Mică, Coreea* India liidochina* Jamal; Kamciatka, Malacca, Tajmyr. Strîmtori: Bab al Mandat* (Arabia — Africa), Bering (A. — America de Nord),. Bosfor şi. Dardanele care: despart Asia. de Europa* Coreea (Coreea-Japonia), Malacca (Malacca — Siimatera), Ormixz (Arabia — Iran), Palk (India — Ceylon), Singapore (Malacca — Riau), Soya — La P6rouse (Hokkaido- Sahalin), Sunda.(Jawa — Sumatera), (Tai-wan — China continentală), Tsu-garu. (Honsliu — Hokkaido). Canale: Suez (M. Mediterană, M. Roşie). Porturi: v. port, Construcţii navale : Coreea de Sud, Japonia. Trafic naval foarte intens în zona continentului. ASI'SsTĂ-, s.f. Poziţie a planului do bază al navei faţă de planul orizontal. © A. de marş =■ poziţie a planului de bază al navei sau a planului de plutire faţă de planul orizontal, respectiv faţă de suprafaţa apei, pe timpul deplasării navei; cînd nava este apro-vată, afundîndu-se mai mult, creşte forţa de rezistenţă a apei, ceea ce determină micşorarea vitezei, de deplasare. ® A. negativă = v. aprovare. e-Â. normală =■ poziţie a navei cînd planul de plutire se confundă sau este paralel cu suprafaţa apei, nava fiind afundată cu prova şi cu pupa; altfel spus, nava nu est© nici aprovată, nici apupată. © A. pozitivă — v. apitpare [fr. assieUa]. ASISTENŢĂ, s.f; ® A. de salvare == ajutor acordat echipajului unei nave avariate, naufragiate, incendiate etc. [fr. assistance]. ASPIRANT, s.m. (îixv.) Sublocotenent. de marină. Ele.v-marinar [fr. rus. aspirant]* ASTÂR, s.n. Pînză de lină, ţesută special şi rezistentă, din cam se confecţionează- pavilioanele (dra« ASTĂR — ATENUARE 44 'jBelele) pentru navă [Ic. astar; 1:508], ASTROLÂB, s.n. (înv.) Instrument de navigaţie pentru măsurarea înălţimilor la aştri. Primul a. a fost construit de chinezi. Se compune din: disc de bronz marcat în grade şi minute» prevăzut la capete cu o vergea ascuţită, fixată pe o axă care se roteşte în plan paralel cu planul discului. Suspendat de un inel, instrumentul permite vizarea as» irului a cărui înălţime trebuie măsurată prin linia imaginară care uneşte ochiul-observatorului cu ambele vîrfuri ale vergelelor; eroare mare: 60 — 120 Mm [fr. astrolabe]. ASTRU, s.m. Corp ceresc Ia care navigatorii măsoară înălţimi pentru a calcula cu ajutorul lor poziţia navei. • A împuşca a. = a măsura înălţimea la a* • Identificarea a. s= determinarea identităţii a, în funcţie de elementele măsurate 1a el sau de poziţia celorlalţi a. din jur. ASUNCÎON, top. Port, capitală a Kepublicii Paraguay. Situat în partea central-sudică a Americii de Sud, pe malul sting al fluviului Paraguay. Cel mai marc port şi unicul mare centru economic, comercial şi financiar al Paraguayului (realizează 3/5 din export şi 3/4 din import)^. Şantier de construcţii navale. întemeiat îa 15 august 1537 de Juan de Sala zar y Espinosa. ÂTĂCy s.n. Acţiune tactică ofensivă a navei, folosind manevra, combinată eu întrebuinţarea ar- mamentului' de la l>ord (rachete, artilerie, torpile, bombe antisub-marine). • Â. submarinului -- 1. Ofensivă organizată de echipajul submarinului împotriva navei de suprafaţă. 2. Ofensivă a echipajului navei asupra submarinului inamic. # Drum de a. direcţia imprimată navei pentru a se apropia de inamic în viteza cea mai mare şi pe drumul ce! mai bun [fr. aitaque]. ATBARA, Mdr. Piu. în estul Africii, ultimul aîîuent al Nilului. Lungimea 1 266 km. I/vorăşte din Masivul Etiopian. Port principal: Atbara. Aparţine statelor Etiopia şi. Sudan (Bohr-cl-Asuat este cealaltă denumire sub care este cunoscut). ATELIER* s.n. • A. plutitor = mijloc de navigaţie amenajat şi dotat special pentru reparaţii de nave [fr. atelier]. ATENA, top. Port maritim (include şi portul Pireu), capitală a Greciei. Situat în sudul Europei (Peninsula Balcanică) la 5 km de mare. Cel mai mare centru economic al Greciei. Concentrează 2/3 din producţia industrială a ţării. 1. rafie de mărfuri — peste 7 mii.t/anual. Şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. Primele vestigii ale unei aşezări umane datează din mileniul 3—2 î.e.n. ATENUÂRE, s.f. • A*, energiei luminoase în apa c= proprietate optică a apei marine de a absorbi o parte din energia luminii care o străbate şi de a o transforma în căldură şi în energie chimică. Fenomenul de a® este'direct 45 ATENUARE — ATLANTIC proporţional cu..transparenţa [atenua ~r snf. -re, lat. aitenuare], ATERIZA, vb. A imprima navei dirccţia spre coastă sau spre un reper costier de navigaţie. • A a* pe jar = a orienta nava spre far şi a. menţine această direcţie ide deplasare pin a în apropierea 'coastei, tinde echipajul se poate orienta după alte repere, vizibile de la distanţe mai mici [fr. aitcrrir}. ATERIZARE, s.f. • Drum de 8* direcţie pe care trebuie să o urmeze nava pentru a ajunge, la coastă sau in apropierea ei [< ateriza], ATHABASCA, hidr. Lac in partea septentrională a Americii de Nord, Suprafaţă 7 250 km2. Este navigabil şi are nn trafic intens de mărfuri. Porturi principale: GoldJieîds şi Urauivim Cit}’. Aparţine în întregime Canadei, ATÎRNĂTOR, s.m. Parîmă vegetală cu un capăt liber, iar cu cela [alt prins la o grindă orizontala, numit tangou, ori la parîma în husă între două gruic. A. este folosit de marinari pentru a urca ia boid sau să coboare în barcă pe 1 impui staţionării la ancoră, cînd marea este agitată; v. şi grtti. • Ai de gmi parîmă agă i/ată de bal ansi na gruiului. • A» de vergă parîmă agăţată de vergă, servind marinarilor să urce la bord sau să coboare în barca aflată la apă {aiîrnă j- snf. \-'tor]. .ATLANTIC» hidr. Al doilea mare ocean al planetei. Linii te: Antarc- tica — la sud, linia C. Walsingliam (Ţara lui Baffin) — sudul Groenlandei — C. Stadland (Norvegia) la nord, coastele Americii la vest» coastele Europei şi Africii la est. Caracteristici: formă asemănătoare literei „S", mai deschisă la sud; S 93, 1 mii. km2; adîncime medie 3 656 m; adîncime maximă 9 218 m; lanţ muntos subacvatic (Dorsala Atlantică); gropi abisale: fosa Puerto Bioo Im ga L Sand-wicli de Sud ş.a.; salinitate maximă 37,5%0 în nord si 36°/o§ la c c u a io r; s al i ui taie mini mă 30%0în G. Panama (luna august), 31°/00la ţărmul (Groenlandei; temperatura medie variază de la -.l.,5°C şi 6°C în G. Hudson la 26,5"C în M. A utilelor; valuri de circa 8 m înălţime şi 70 — 90 m (maximum 215 m) lungime; maree semidiurne maxime de 19,6 m la Bay of Fundy (Canada), 18 m la Puerto Gal logos (Argentina), 16,3 m la Poitisliead (Marea Britanic), 14,5 m la Mont-Saint-Midiei (Franţa), 14,1 m la Severii (Marea Britanic), 12,3 m la Eio Colorado (Mexic); Curenţi: Gr. ecuatorial., Cr. Antilclor. Cr, Guianelor, Cr. Caraibilor, Cr. Golfului (Gulfstrearn), Cr. Gnineii, Cr. Braziliei, Cr. Falklandului, Cr. Benguelei. fii sule: arh. Auti-lele Mari, A utilele Mici, Bahamas, Azore, Canare, Madeira, insulele' Islanda, Trinidad etc. Muri. M. Antilclor (Caraibilor), M. Azov. M. Baltică, M. Irlandei, M. Mar mara, M. Med i te rană, M. Minei-ii. M. Neagră, M. Nordului, M Sargaselor. Golfuri: G. Biscaya . (G. Gasconiei), G, Gnineii în est, G. I-Tudson, G. Mexic, G. Si. ATLANTIC — AUSTRALIA 46 Laurenţiu în vest. Porturi: v. fort. Navigaţie foarte intensă. ATLÂS, s.n. Colecţie de hărţ* geografice. Sub acest nume a apă-rut Colecţia de 107 hărţi întocmită de cartograful Gerhard Kra-mer (Mercator); pe coperta lucrării era înfăţişat eroul mitologic (Atlas sprijinind globul — de unde şi justificarea de a numi astfel colecţia. @ Â. marin = colecţie de hărţi marine [fr. atlas]. AT&h, s.m. Insulă tropicală formată din schelete de corali; are înălţime de maximum 3 — 6 m; în inel se află o lagună cu diametrul pînă la 50 km, adîncă de ci leva zeci de m, dar poate atinge şi 100 m. în Oc. Pacific sînt peste 300 a», în Oc. Indian — 68, în M. Caraibilor — 26, iar în Oc. Atlantic — 1 [fr. atoli]. AŢĂ, s.f. ©  de velă = fir vegetal subţire, servind pentru cusături sau pentru patronări; v. şi patronare [lat. aci a]. AUGUSTA, top. Port (la M. Ionică) în Europa de sud. Al treilea port ca mărime (după Genova şi Ti ieste) şi important centru economic al Italiei. Trafic de mărfuri 29,1 mii.t/l978. Anual portul este vizitat de peste 6 200 de nave. Dispune de instalaţii şi amenajări moderne pentru manipularea şi depozitarea mărfurilor. Şantier de construcţii navale. AUR, s.n. Metal preţios prezent şi în apa mării. © Â. alb = expresie semnificînd valoarea economică deosebită a apei, care pune în mişcare turbinele hidrocentralelor ori ale centralelor mareometrice. @ A» albaştrii = totalitate a bogăţiilor existente în apele şi în scoarţa Oc. Planetar: peşte, alge, plancton, crustacei, gaze, ţiţei, minerale etc. [lat. aurum]. „AURORA'* (1903). Navă rusească tip crucişător, construită la Petrograd. Caracteristici: L = = 123,7 m; B = 18,1 m; T = 6,9 m; A = 6 731 t; propulsie mecanică = motoare 11 610 Cp; V = 20 Nd; armament = tunuri 8 x 152 mm, 24 x 75 mm; 8 x X 37 mm; tuburi lanstorpile =4; echipaj = 570 persoane. Jurnal de bord: bătălia navală de la Tsushima (1905); semnal cu artileria bordului pentru asaltul asupra Palatului de iarnă şi începutul Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie (noiembrie 1917); navă-şcoală; în timpul celui de al doilea război mondial participă (folosind artileria debarcată) la lupta contra cotropitorilor fascişti; reparaţii (1948); monument istoric (navă-muzeu) ancorat pe Neva (din noiembrie 1949). AUSTRALIA* top. !. Cel mai mic continent de pe glob. S — 7,7 mii. km2. L ţărmurilor 19 700 km. Limite: Oc. Pacific la nord şi est, Oc. Indian la sud şi vest. Mări: M. Arafura, M. Coralilor, M. Tasman. Lacuri; Eyre, Gaird-ner, Torrens, Austin, Amadeus etc. Insule: Tasmania etc. Strîm-iori: Bass (A. - I. Tasmania), Torres (A. — I. Noua Guinee). 2. (Uniunea Australiană). Stat în emisfera sudică, în continentul cu acelaşi nume. Flota maritimă comercială (1978) = 2 230 305 47 AUSTRALIA — AVÂL tdw. Pescuit (1978) =» 122 947 t 1(1 262 t din ap© interioare); 791 balene capturate (1973). Porturi principale (mii. t/l978) = Port Hedland (38,3), Newcastle (17,5), Port Kembla (16,4), Fremantie (15), Sydney (13,8), Mei bour ne (8,6), Adelaide, Brisbane, Gee-long. Total trafic de mărfuri = 276,6 mil.t/1978. Construcţii navale (1978) = 31 000 t.r.b. Fluvii şi rîuri importante pentru navigaţie şi potenţial energetic: Murray, cu afluentul său Darling, Murrumbidgee şi Lachlan. AUSTRIA (Republica A«), top. Stat în Europa Centrală. Nu are ieşire la mare sau ocean. Flota comercială (1978) = 69 510 tdw. Porturi (fluviale) principale; Vie-na, Linz. Pescuit = 3 700 t (din ape interioare). Căi fluviale interne = 1 733 km. Reţeaua hidrografică este bogată (cea 100 000 km de cursuri de apă şi 88 de lacuri). Partea de nord a A. este străbătută de Dunăre (cca 360 km). Fluvii şi rîuri importante pentru navigaţie şi potenţial hidroenergetic: Dunăre, Inn, 'Emisa. Lacuri importante (de graniţă): Bodensee (Constanţa) — de origine glaciară — şi Ne-u-siedler. ÂUŞTEC, s.n. 1. Instalaţie de semnalizare, folosită pe fluviu cînd se întîlnesc două nave care vin din sensuri opuse şi fiecare „ţine" pe partea stingă a malului (în loc de dreapta) Se montează • în bordul tr bord al navei. 2. Semnal transmx cu această instalaţie • A da a* =« a manevra sau a semnaliza intenţia de ma- nevră, pentru a trece pe lîngă altă navă arătînd tribordul, na babordul, cum se obişnuieşte [ ?]. ÂUTOMOMÎE, s.f. «A. de marş = 1. durata (ore, zile) în care un mijloc de navigaţie se poate deplasa fără a fi re aprovizionat. 2. Distanţa maximă pe care o poate parcurge o navă la o anumită viteză, fără a se reface plinurile. © A. de navigaţie =» capacitatea navei de a ajunge ia anumite bazine oceanice, consu-mînd numai resursele proprii de combustibil, de apă, de alimente etc. fără a folosi nimic din rezerva de vitalitate, constituită din cîte-va zeci de procente din cantitatea de combustibil necesar înapoierii la bază [lat. autonomia; fr. autonomie]. AUTORITÂTE, s.f. © A. portuare = organe oficiale care administrează portul şi creează posibilităţi pentru ca navele să-şi desfăşoare activitatea în condiţii optime. Aceste organe sînt căpitănia portului, administraţia portului, vama, punctul de control de trecere a frontierei, paza portului, serviciul de pilotaj, serviciul sanitar etc. [lat. au (c ) toritas~atis ; fr. autorii#}. AUTORIZAŢIE, s.f. ® A. de intrare în port = permis sau document oficial pentru intrarea unui mijloc de navigaţie în portari străine [fr. autorisation]. AVÂL, s.n. • în a* = în josul apei; în sensul curentului de apâj spre vărsare @ A naviga în a« AVAL — AXA 43 ts a naviga spre vărsare, în sensul curentului de apă [fr. aval}. AVANCÂLÂ, s.f. Parte a calci cufundată în apă {avan (t) + cală], AVAN PORT, s.n. Acvatorm amenajat la gura portului pentru staţionarea temporară a mijloacelor do navigaţie. Este apărat împotriva valurilor şi a curenţi** îor; are adîncimi potrivite şi spaţiu suficient pentru manevre Sin antepovt [fr. avani port], AVARIA, vb. • A. se a» nava (cinna•, aparatul propulsor clc.) *== a se produce un deranjament sau o defecţiune de mari proporţii care scoate din funcţiune nava (cîro.ia, aparatul propulsor etc.) [fr. avar ier], AVARIE, s.f, Dcfecţii ine de mari. proporţii la corpul navei, la instalaţiile sau aparatura bordului. • Grupă de a« = marinari de diferite specialităţi, constituiţi într-o grupă destinată să localizeze şi să înlăture o gaură de apă, un incendiu etc. [fr. avarie]. Avă, s.f. Une al tă de pe scuit, alcătuită din două-trei plase obişnuite, care au înşirate pe marginea de sus flotoare de plută, iar pe marginea de jos, lesturi, asi-gurîndu-se astfel poziţia verticală a plaselor [tc.f bg. av], AVERTISMENT, S.n. * A. de furtună *= comunicare urgentă, transmisă repetat de la o staţie radio costieră, pentru navele aflate în larg, prin care se anunţă apropierea furtunii; mesajul cu- prinde informaţii privind acvato-riile cu furtună, forţa, direcţia şi viteza vîntului, evoluţia fenomenelor. • A* de gheţuri = comunicare pentru nava privind starea gheţurilor pe na fluviu [fr. ave Hisse meni]. AVfZ, s.n. • A* de amharcarc = înştiinţare anticipată privind ple-care a unei nave de pasageri (data şi locul, ambarcării, predarea bagajelor). • A» pentru navigatori c- publicaţie lunară editată de o instituţie specializată, care informează echipajele eu starea şi modificările privind amenajările hidrografice de navigaţie şi pericolele din diferite acvatorii; v. şi dapac, namam, nemedti [fr. avis]. AVIZ OU, s.n. 1. Navă mică, rapidă, destinata să menţină legături. pe calea apelor între acvatorii bine stabilite. 2. Navă de luptă uşoară, mane vrie ră, armată eu artilerie de calibru mic [fr. aviso]. ĂX, s.n. • A* de cîrmă *= piesă cilindrică destinata să asigure rotirea cîrmei în plan orizontal ® A. longitudinal = linia imaginară care împarte nava (în lungime) în babord şi tribord [lat. axis; fr. axe]. Axă, s.f. m A# canalului linia care uneşte punctele din canal care au ape suficient de adinei pentru a permite navigaţia în siguranţă. « A. de giraiie = . dreaptă imaginară, perpendiculară pe a. de tangaj şi pe a. de ruliu. • A. de plutire = dreaptă verticală care trece prin centrul 49 AXĂ — AZOV de greutate şi prin cel de carenă al unui corp plutitor aflat în echilibru. • A, de ntliu t= dreapta care trece prin centrul de greutate al navei şi este perpendiculară pe axul longitudinal. al navei. « A* de tangaj e= dreaptă care trece prin centrul de greutate al navei şi care este perpendiculară pe planul de simetrie [fr. axe, lat. axis}. AXIOMfiTRU, s.n. Aparat care indică unghiul de cîrmă (poziţia cîrmei faţă de axul longitudinal al| navei) [fr. axiometre], \ AZIMUT, s.n. Unghiul dintre direcţia nord şi direcţia la. un reper de navigaţie. Sin. relevment [fr. azimut]. AZOV, liidr. • Marea A. = mare continentală, în estul Europei, sector al Mării Negre, legat de aceasta prin strîmtoarea Kerci. Suprafaţa 38 000 km3. Admcime maximă 14,5 m (adineime medie 9 m). Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna la 6°C, iar vara la ~f30°C. Salinitatea 11 — Î3%0. în perioada decembrie-februarie, toată suprafaţa marii este acoperită de gheaţă, iar tot timpul anului apa este tulbure. La Marea A, are ieşire U.R.S.S. Porturi principale: Jdanov, Ta-ganrog, Berdiansk. DICŢIONARELE ALBATROS UT BABĂ» s.f. Dispozitiv de metal sau de beton alcătuit dintr-o placă pe care sînt fixaţi unul sau doi cilindri asemănători unor butuci scurţi şi groşi, avînd la capătul de sus o proeminenţă de forma unei ciuperci, care nu permite buclei (numită gaşâ) de parîmă să iasă de pe butuc; seamănă cu un mosor aşezat vertical şi se găseşte montată pe punţile mijloacelor de navigaţie, pe dane, pe diguri etc., servind pentru legarea parîmelor. La Dunăre, li» sînt numite şi binte. ® A face volta la li» = a lega parîma în formă de „8" la cele două coloane ale b* ® B. de cheu = b» montată pe cheu, pe dană, pe malul apei, pe dig. © B. de grui = b. montată în apropierea dispozitivului de manevrat greutăţi numit grui, servind pentru legarea parîmei acestuia. © B. de punte — b. montate perechi-perechi, pe puntea unui mijloc de navigaţie. © B. dreaptă = b. cu butuc perpendicular pe postament. • B» dubla = b. cu doi cilindri (butuci). ® B* înclinată = b* cu butuc aşezat oblic faţă de posta* ment. @ B. simplă = b. alcătuită din postament şi un singur cilindru (butuc). • B. în cruce = două b. montate astfel îneît posta-menţii să fie perpendiculari între ei. ® Gaşa la b.! = comandă pentru a trece bucla (gaşa) parîmei pe coloană, b. • Volta la b.î = comanda pentru a lega imediat parîma la b. [tc. baba], BABĂICĂ, s.f» Vîslă care are în : apropierea minerului o umflătură (proeminenţă) în formă de pară cu rol de contragreutate [ucr., rus. babajka]. BAB-EL-MANDEB, top. „Poarta- Lacrimilor'4, „Poarta necazurilor". Strîmtoare între M. Roşie şi Oc. Indian. Pe aici, navigatorii izbuteau cu greu să treacă, datorită deselor pericole de navigaţie care le pricinuiesc mari necazuri — de unde şi numele. Lăţimea minimă 17,5 km, admcimea minimă 60m. [cuv. ar.] 51 BABORD — BAHRAIN BAB6RD, s.n.. Partea stîngă a unui mijloc de navigaţie, privit dinspre pupa spre prova. © A da b. (stîngă) ■== a manevra un mijloc de navigaţie pentru a trece cu babordul în dreptul unui reper (navă, geamandură). ® A întoarce spre fe. = a abate nava spre stînga, ® A veni la h* ^ a manevra astfel nava incit să-şi schimbe direcţia spre partea stîngă faţă de 'vechiul drum. © La b. ■■= care se găseşte 111 partea stingă. ® Maşina (cîrma, ancora) fe. = maşina (cîrma, ancora) din partea stîngă a unui mijloc de navigaţie. © Nimic la = 1. Comandă prin care se indică timonierului să guverneze astfel încît să evite abaterea navei spre b. 2. Raport al timonierului că a înţeles comanda 1 [fr. babord]. BAC, 's.n. 1. Mijloc de navigaţie autopropulsat sau nepropulsat, .avînd de obicei carena ;şi extremităţile plate. Se foloseşte la traversarea apelor şi la transportul de mărfuri, vehicule, în apropierea coastei precum şi pe fluvii. 2. Pod plutitor sau platformă plutitoare pentru legături intre malurile unei ape interioare sau între nava ancorată şi malul apei interioare [fr. bac; 1869]. BAFFIN, hidr. © Marea B. = mare în vestul Groenlandei. Suprafaţa aprox. 689 000 km2. Adîncime maximă 2 136 m, adîncime medie 861 m. Temperatura apei la supraf tă ajunge vara pînă la -f5°C Sălii .tate: 30—32%0. Amplitud e mareei 4,2 m. Este navigabila numai în lunile august şi septembrie. La Marea B. au ieşire Canada şi Groenlanda. BAG GALA* s.f. Velier (navă cu pînze) arab contemporan, asemănător caravelei. Are vele trape-zoidale, care pot fi orientate pentru a prinde bine vîntul [cuv. ar,]. BAHAMAS* top. (Uniunea B*J. Stat în arhipelagul cor aii gen din Atlantic, în N-E Cubei, format din 30 insule, 660 insuliţe şi 2 400 de recifi şi stînci. Flotă comercială maritimă (1978) = 106 683 tdw. Pescuit (1973) = 3 741 t. Porturi principale: Freeport, South, Reading Point, Nassau. B Afli A DE AMXJÂY, top. Port maritim în nord-vestul .Americii de Sud. Cel mai mare port şi important centru economic şi comercial al Veneznelei. Trafic internaţional de mărfuri circa 35 mii. t. anual. Dispune de echipament şi spaţii corespunzătoare de depozitare. Important port petrolier. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. BÂHI.A LAS MIMÂSj top. Port maritim în sudul Americii Centrale istmice. Cel mai mare port şi important centru economic şi comercial al Republicii Panama. Trafic internaţional de mărfuri 2,7 mii.t/l978. Dispune de echipament de manipulare şi spaţii de depozitare a mărfurilor. BAHRAIN (Şeicaiul B.) top. Stat în arhipelagul din Asia de Sud-Vest, în Golful Pexsic, între pen. Qatar şî Arabia Saudită* BAHRAIN BALANSA 52 Flotă comerciala maritimă (î 978) 4 989 tclw. Pescuit (1978) =-- 4 000 t peşte; pescuit de perle. Porturi principale (mil.t/1975) = Sitra (9,2), Mina Sulman (0,6), Manaina. Trafic total de mărfuri = 9,8 mil.t/1975. BAHR1JE, „Cartea mărilor" (1517). Lucrare a amiralului turc Firi Re’is (Reis), renumită prin hărţile de o mare precizie : coastele Mcditcranei sînt conturate ca pe hărţile actuale, iar pe o altă hartă se observă., în sudul Oc. Atlantic, contururile Au tare • tidei. Originalitatea acestei lucrări este pusă la îndoială; se pare că e un fals din sec. XX [cuv. tc.). BĂI DAR UIMÂK, s. Barcă la eschimoşi, cu bordaj din piele, manevrieră, uşoară şi rapidă [cuv. eschimos], BÂIE, s.f. Spaţiu acvatic mai îngust decît golful, la francezi, sau mai mare decît golful, la englezi şi la americani, corespunzător unei scobituri a ţărmului. Apele b* se întind pînă ia 24 Mm sau mai mult. Regimul de navigaţie în b. este stabilit fie prin convenţii bi — sau multilaterale, fie prin convenţii internaţionale. • Âcvatoriul b. = întindere de apă mărginită de bucla coastei, • Intrarea în b. = porţiunea limitată de maluri, unde conturul coastei formează o buclă spre uscat. • Vîrful b* = punctul de maximă pătrundere a marii în ţărm [lat. banne-a}. BĂI ERĂ, s.f. Ochi sau buclă prin care se trece yîsla unei bărci; este confecţionată din piele sau din f.rîiighie subţire numită sauîâ şt se prinde pe strapazan, element înfipt în marginea bărcii, asemănător uimi ciot. • B. de înfăşurare =r~ saule suficient de lungi, servind la înfăşurarea (plierea) velei pe suportul ei numit vergă. • B« de învergara saule asemănătoare unor şireturi care servesc la prinderea velei de vergă, pentru a nu fi smulsă de vînt. # B. de ier[ar o la = saule scurte, cusute în şiruri distanţate de marginile velei, servind la micşorarea suprafeţei acesteia pe timp de furtună, pentru a evita sfîşierea pînzei. Sin. b* de ier ţar olar e [lat. bajulus> bajnla]. BAI KAL, hidr. Lac în partea centrală a Asiei (U.K.S.S.). Cel mai adîne lac de pe glob — adinei oi ea maximă 1 741 m. Suprafa- BAJOÂÎER» s.n. Perete lateral al unei ecluze [fr. bajoycr BALÂNS, s.n. Mişcarea unui mijloc de navigaţie sub influenţa valurilor şi a vuiturilor. $ B. în >}8!i mişcare a navei sub in flae n ţa re zultante i o scilaţi iîor din jurul axului longitudinal şi a celui transversal; combinare a ruliu! ui cu tangajul. m Nava. are b. •-= nava se leagănă [<* balansa- ]. BALANSÂ, vb. (Despre un mijloc de navigaţie). A se legăna sub influenţa valurilor si a vuitului. • A se b. în borduri = a se înclina,, a se banda, a avea ruliu. • Nava se b* — nava se leagănă 53 BAL. ANS A.— BALEMfiRĂ alternativ într-un bord şi în. celălalt [fr. balancei], BAL AN SI ER, s.n. Corp plutitor (flotor) ataşat imor ambarcaţiuni, pentru a ie mări stabilitatea pe marc agitată [fr. balancier]« BALANSINĂ, s.f. Parîmă (frîn-ghie sau cablu) avînd destinaţia sa amortizeze balansul elementelor de arboradă şi să le susţină. • B. bigii = parîmă care face legătură între vxrfurile bigii şi arborele (catargul) din imediata apropiere. • B. catargului parîmă care uneşte virfurile a două catarge de la" bord. • B. vergii parîmă prinsă cu un capăt de catarg, iar cu celălalt de vîr~ f urile vergii, care se numesc verfafori. # B« de ghiu (tangon, pic) parîmă care susţine de vîrf ghiul (tangomil sau picul) [fr, balaiicine]. BALAST, s.n. Lest; încărcătură suplimentară (nisip, pietriş, apă) adusă la bord pentru menţinerea stabilităţii navei. • Compartiment de b* s= încăpere a submarinului umplută cu apă sau cu aer pentru scufundarea acestuia la imersiunea dorită sau pentru ridicarea la suprafaţă. • B. de metal = lest de metal; lingouri (calupuri) de metal aşezate la bord în locurile potrivite. • B. de nisip = încărcătură de nisip amplasată sub punte, în anumite compartimente. e B« de piatră e= încărcătură alcătuită din piatră, ari mată în anumite compartimente de sub punte. % Balasturi s= compartimente etanşe situate în spaţiul diiîtrc corpul exterior şi corpul. interior al submarinelor. # Tancuri de b. = compartimente de la bordul unui mijloc de navigaţie destinate umplerii sau golirii cu apă-balast [fr. ballast]. BALASTĂ, vb. A aduce la bord sau a evacua lest lichid sau solid [fr. ballastcr]. BALATON, liidr. Lac cu apă sărată în Europa Centrală, pe teritoriul Ungariei. Suprafaţă 596 km2. Adîncime maximă 11 m. Navigabil. Constituie un rest al mării care o, ocupat cîndva Cîm-pia Panonică. Este legat de Dunăre prin canalul Si6. Important pentru agrement şi turism. BALSENĂ, s.f. Riglă (lamelă) fie-xibilă, introdusă într-un buzunar practicat perpendicular pe marginea de cădere a velei unei ambarcaţiuni; în funcţie de mărime, vela are mai multe asemenea rigle, care contribuie la menţinerea formei aerodinamice a suprafeţei de pînză si care împiedică marginea să fluture [fr. balei'ne■; lat. balaend). baleniEră, s.f. !. Ambarcaţiune pentru vînătorii de balene, pentru sport sau pentru transportat oameni de la bord la mal, ori la altă navă; ţine bine marea, are extremităţile ascuţite; este manevrienă, rapidă, îngustă; este propulsată cu motor sau cu rame. 2. Navă-bază pentru balene; navă special amenajată pentru a primi şi a prelucra zilnic cîteva zeci de balene a cîte 100 t; uneori o asemenea navă depăşeşte 40 000 t deplasament şi £00 m lungime [fr. băleinitre\. BAU — BALTICA U W'k.U9 hidr. 0 Marea B = mare insulară a Oc. Păcii c, xn estul insulei Jawa Suprafal ă aproximativ 119 000 km2 Adîncime. maximă 1590 m Temperatura: apei la suprafaţa -^27°C în tot. timpul' anului. Salimtatea- 33 -f--j4 34'%0, Amplitudinea mareei ajunge la. \;,T m. Pbnt: jşrmcipai: Surabayâ, La Marea B;. are; ieşire:-Indonc zia. BÂLÎZĂ> vb. Ar planta balize ; a», deli ni ta cu b 1 e o pasă oxii un, nur,ii de n gatie, a marca-, cu bixhm zonele p culcase pentru navigaţie- etc. |jîr: hahserj. BALIZAJ,, s:.n. h Totalitate a ba h/clor dintr-un- acvatoriu. 2. Ai 1»unea de a. planta balize.; băii/are; 3v Sistem de. marcare' a «mu acvatoriu.. ®-Bi- heriziaw =• sistem de ghidare, a navei eu and or ui. aparaturii:, radiotelmi.ee, In ^ do trecere periculoase ori la-.»i b x în porturi, [in balisage]] BAi^/Ă, s.f. Corp plutitor- ancorat, î 1o t pentru: delimitări' de .navigaţie. Are- forme şi? culoii diferite, este construit din: metal, lemn, mase plastice sau, alte-materiale- care-i asigură flotabilitatea. Se foloseşte ca reper de navigaţie pe apă. o A dubla b* =• &- trece travers^ de b. (prin- dreptul fo), & A lăsa b. la1 trib ord (babord ) =s a naviga astfel îneît nava să treacă prin dreptul bv cu tribordiil (babordul), ® A evita b* =s a trece cu nava la. distanţă de b. [fr, hulise]. BALâN,, s;il î# Element: auxiliar:: al velaturii la ambarcaţiuni,, ase»-mănător' urnii* sac u-şoc şi v oluanfc nos:j, a. cămi deschidere este o tată astfel îneît să:., prin* cit mai mult vînt,, pentru: a mari viteza de navigaţie. 2» @ B de ai osfai = bulb. (săculeţ) de d fe ite fo m (sferice, ine laie sau cihnd ce) cu înveliş, din.-- t nda am pai mi împletită sau.■ caucuc umplut c.u plută măcinată, ori cir parîmă si Justinat. să; amortizez;, loviturile pe: care: le-ar. putea prii-mi mijlocul- de: navigaţie în timpul acostării. • A scoate b« în a/arm bordului = . a-, manevra b. în afara bordului: astfel; îneît să. ferească bordajul de- lovituri [fr., talion]. BALO'MET? s.n. Moter (corp pite--1itor) aflat sub fiecare aripă; a: liidroavicnuiiii [fir. ballonnet.]. BALâT^ s.n. Pachet: eu- mărfuri ambalate,, pentru, a folosi eficient:; spaţiul: la; bord,., pre.cum. şi pentru; a manevra uşor aceste mărfuri pe timpul ambarcării-debarcărir [fr. ba]lof\ BÂLTî£ % hidr. 0. Marea. B» =k m re de°chisă> situată între1 Per ni isrla Scandinavă şi Europa*, Supi ăîi i a 3S6 0Q0- km?; Adînci mea mc \mă 459 m. Temperatul a apei: la s-nprafată: ajunge iarna la + 1°C, iar vara la; ~j~20°C. Salin tatea 2: —- 1 i:0/00. Amplitudinea: mareei; aj unge. la 0, B:. m. Comu nica cu ML Nordului şi cu Oc. Atlantic prin Str. Kattegat şi Skagerrak precum şi prin.: canalul- maritim' KieL Porturi; principale: Leningrad, Tâliinn, Riga,.Liepaja, Veirt-spils, Klaipeda",, Lulea.,. Gdynia* Gdansk,, Rostock».. Liibeck, Kiefe Eîknsburgj. Stock-holm,.. Mălina* 85 — BANB A. îffelsinki, Tairlra, .Kotka, -.Gopen-lia'ga. La Marea B« -an ieşire U.R.S.S., Polonia, ,R.D. Germană, R.F. Germania, Suedia şi Finlanda. BALUSTRADĂ, s/f. Construcţie care împrejmuieşte puntea, scările, -schelele, platformele, pasarelele etc. ale unui mijloc de navigaţie; este alcătuită din stîlpi (bastoane verticale, lungi de cca 1 m) legaţi între ei prin bare, lanţuri sau prin ..p armie; are destinaţia de a împiedica ...oamenii şi materialele să cadă în afara bordului. © B. de punte = balustradă caro împrejmuieşte puntea. B« ieugii = balustrada care mărgineşte puntea numită teugă. @ Baston de b* = element (bară sau stilp) vertical din compunerea li» '[ir. balustrade]. BAMAKOy top. Port .fluvial, capitală a ..Republicii Mali. ..Situat în riord-vestul Africii, pe malul sting al .fluviului Niger. Principalul .centru economic şi cel mai mare port al Republicii Mali; punct terminus al navigaţiei pe Niger. Fondat în 1882 de generalul fjrancez ’Borgnis-Besbordes. BANANIER, s.n. Navă destinată transportului de banane; are instalaţii pentru menţinerea temperaturilor scăzute în magazii şi pentru aerisire [fr. bananier]. BĂMĂj s.f. Corp plutitor ancorat de pescari în locul 'unde au instalat carmace [?]. 'BAMCj s.n. 1. Aglomerare ..de xtămol, de nisip, de pietriş sau de material mixt în anumite zone maritime sau fluviale, periclitînd navigaţia. 2. Aglomerare de peşti sau de .scoici. Sin. "b. fard) de peşte. 3. Canapea pentru marinarii care -vîslesc; această canapea •se reazemă în borduri 'pe suporţi orizontali, e-ste fixată prin colţare şi susţinută pe dedesubt cu pon-tili. ©B. fix ■== depuneri nare care se refac în fiecare an ş pe -care marinarii le găsesc, dc regulă, în aceleaşi locuri în anumite perioade ale anului. .© B mobil ■= aglomerare vremelnică de aluviuni, care nu se formează în aceiaşi loc al albiei [fr. banc] BAKCHfiT, s .111. Canapea, 1a pu •pa, pentru persoanele care nu fac .parte din echipajul bărcii. Var banchetă [fr. banqiteîie]. BANCHfZA, s.f. întindere de gheaţă formată de-a lungul coastelor .mărilor polare; după rupere, din zona gheţurilor, pornesc în Oc. Planetar aisbergurile, purtate de curenţii acvatici [fr. banquise], BÂND A, vb. (Despre un mijloc de navigaţie) A (se) înclina temporar într-un bord, apoi în celălalt, sub influenţa valurilor, a vuiturilor, a manevrării unor greutăţi către borduri sau ca urmare a întoarcerii bruşte, © Nava se b» = nava se înclină alternativ în borduri. V. balansa [bandă]. BANDA, -liidr. © Marea B. mare insulară in Dc. Pacific Intre .Arhipelagul Moluce şi insulele .Seram, Sulawesi şi Timor, Suprafaţă 695 000 km2. Adîncime maximă 7 360 in. Temperatura ,medie a apei la suprafaţă 4j-27°C. Salinitatea 33 4- ,34,5%0. Ampli- BANDA—-8ANJUL 56 tudinea mareei ajunge la 2,4 m< Port principal: Amboina. La Marea B. are ieşire Indonezia. BAN DÂRE, s.f. • Corectarea asietei şi a b. = afundarea navei (pentru creşterea stabilităţii, pentru menţinerea elicei sau a zbaturilor în apă, la adîncimea optimă, pentru micşorarea suprafeţei expuse valurilor). Pentru aceasta, se foloseşte balastul [banda], BĂNDĂ, s.f. înclinare temporară a unui mijloc de navigaţie, cînd într-un bord, cînd în celălalt; balans. mB, dreapta (stîngă)! ~ comanda pentru ca timonierul să pună cîrma maximum. în tribord (babord), mA ,da b. = a se banda, a lua b. • Cîrma b.î -- coma udă pentru a pune cîrma la maximum, intr-unui din borduri. # Nava ia b. de... grade = nava are ruliu, deci se înclină cil tor nativ în borduri cu un număr de grade. • Unghi de b. = t. unghi dc înclinare temporară a navei în borduri. 2. unghi maxim pentru cîrmă [fr. bande], BANDlfiRĂ, s .1 Steag sau drapel ar borat la bordul unui mijlocde navigaţie. # (înv.) B, cea privilegiată --- steag sau drapel care garanta libertatea navigaţiei pentru români :în apele europene, după 1831 [it. ban diera\. BAN BULĂ, s.f. Dispozitiv format dintr-o pară de lemn, agăţată de o saulă (frînghie subţire) lungă, al cărei cap liber se prinde la parîma de legare a navei; para b. se aruncă în locul dorit sau unde este necesar să fie trasă parîma de legare a navei. mA baie b» = a arunca, b* # Fereşte b.l = Atenţionare a celor din jur în momentul în care se aruncă b. • Pistol da b. = dispozitiv care permite aruncarea* b. precis şi la distanţă [it. bandold]. BAN6K0K, top. Port fluvial la 30 km de Golful Siam, pe malul stîng al fluviului Menam. Capitală, important centru financiar, comercial si industrial al Thailandei. Prin port trec 75% din exporturile şi 90% din importurile Thailandei. Sediul a două societăţi de navigaţie. Modern echipament de manipulare a mărfurilor. Şantier de reparaţii navale* Trafic internaţional de mărfuri 27,8 mii.t/1977. BANGLADESH, (Republica Populară B.) top. Stat în Asia central-sudică, oeupînd cea mai mare parte a deltei Gangelui şi Brahmaputrei. Are ieşire la Oc, Indian (Golful Bengal). Flotă comercială maritimă (1978) 392 095 tdw. Pescuit (1978) = 640 000 t, din care 540 000 t din ape interioare. Porturi principale-(mii t/1978): Chittagong (5,31 Clialna (1,8). Construcţii navale (1974) 883 t.r.b. Căi navigabile interne = 8 037 km. Fluvii importante pentru navigaţie şi potenţial hidroenergetic; Gange şi Brahmaputra. BAN jlJL, top. Port, capitală a Republicii Gambia. Situat pe coasta atlantică a Africii, în Insulele St. Mary şi McCarthy şi pe continent în estuarul fluviului Gambia. Fondat în 1816 pe locul unei aşezări pescăreşti indigene» BANI Y AS — BARBADOS’- ŞANIYAS, top» Port (la M. Medi- teraiiă) în sud-vestul Asiei (Orientul Apropiat), Cel mai mare port şi important centru economic, comercial şi bancar al Siriei. Important port petrolier. Posibilitate de acostare a superpetrolierelor ele 100 000 t şi mai mari, Trafic de mărfuri 20 mil.t anual. Dispune de echipament de manipulare şi spaţii mari pentru depozitarea mărfurilor, Şantier de reparaţii navale, BÂRÂJ, s.n. 1* Construcţie hidrotehnică, înaltă de 100—200 m, de-a : curmezişul unei ape curgătoare., pentru a închide albia şi a. se înmagazina apă în amonte; stavilar> 2> Lucrare de fortificaţie destinată să oprească accesul inamicului. 9 B. de artilerie = foc intens executat cu armele bordului pentru a împiedica inamicul să traverseze un acvatoriu ori să ajungă cu aviaţia deasupra unui convoi de nave» # B» de mine marine = dispunere de mine marine la anumite adîncimi şi ijatcrvalc pentru a împiedica accesul navelor şi al submarinelor itnamicc In port ori în anumite zone, • Spărgător de ib» = navă destinată misiunilor de draga] {'cercetare şi distrugere de mine iară contact), prin crearea unui cîmp- magnetic şi acustic, la care sînt sensibile minele din t>.; are A 2 000 — 10 000 t, V = t-i 10—15 Nd, compartimente cu rezervă mare de flotabilitate [fr. barrage], ÎARATERlE, s.f. I* Abatere, a comandantului sau =a unui mari-ibuvde la îndatoriri, % încălcare intenţionată a regulilor de navigaţie sau a normelor de drept maritim internaţional [fr. bara- t-erie]. BÂRÂ, s.f. 1. Obstacol natural (prag de nisip, de pietriş sau de mîl) subacvatic, situat în apropierea ţărmului, la intrările în porturi sau la gura de vărsare a unui fluviu într-o mare lipsită de maree. Se formează datorită acţiunii valurilor şi a curenţilor de apă; b. împiedică navigaţia, limi-tînd sau făcînd imposibil accesul pe fluviu sau în port al navelor cu pescaje mari. m Formarea b* fluviale = fenomen prin care mîlul şi nisipul aflat în suspensie se depun cînd ajung în mare, atît ca urmare a încetării curgerii apei, cît şi a precipitării puternice — de 15 ori mai rapidă în apa sărată faţă de apa fluviului, e B. de la Siilma = prag de mîl şi de nisip aflat în zona de intrare pe Snlina; navele cu pescaj mare, trebuie să debarce o parte din încărcătură pentru a face posibilă trecerea peste coama b. • înaintea b» = (privind spre b.) zonă a acvatoriului de la b» spre mare; parto convexă a b* • înapoia b« = parte concavă a b.; zonă de la b. spre gura fluviului. 2. Val de flux care se deplasează de la gura fluviului în amonte; mascaret. Se formează mai ales pe fluviile care se varsă în mări lipsite de maree, dar şi acolo unde vînturile puternice se opun vărsării fluviului în mare [fr, barre / 1519]. BARBADOS* top, Stat în insula omonimă din arhipelagul A utile» BAB.BAD0S—.BASCA lor Mici, in ^America .-Centrală, scăldată -de Apele Oceanului Atlantic. Hotă comercială (197.B) = 514 tdw. Pescuit (1973) = 4 000 t. Port principal (mii t/l971): Bridge to-wn (:9'l'4/0), BARBĂ* s.i. Vegetaţie şi scoici prinse :de -.carena unui mijloc -de navigaţie. .® .Efectul •= mărirea deplasame ntului, micşorarea vitezei de .navigaţie cu 3 — 4 Nd, scăderea calităţilor manevriere. © % Nava ane -b. •= nava are .carena acoperită 'cu .alge şi cochilii, m © Raşcketare ,a -fe® ■= -curăţirea carenei, folosind, mai ales, un fel de rindea simplificată, numită rachetă -[lat. barba; 1436]. BARBETĂ, s.'f. 1* Parîmă -pentru k n* or care sau'pentru legare, prin-«’ ac prova '(pupa) unei .'ambarcaţiuni; lungimea minimă a b. este de cel puţin jumătate din lungimea ambarcaţiunii. 2-. Centură de metal rezistent prinsă -la baza turelei -roiui tun naval; ..cuirasă de protecţie [it. bar beţia]. EARflOTlN (Ă), s.n. .şi f. Coroană eu şanţuri .în .care intră .zalele-lanţului de ancoră; această piesă face parte din ansamblul instalaţiilor numite unele vinci, altele cabes-terne., destinate .sa tragă lanţul ancorei la bord -(să - vireze:) sau să lase .lanţul în 'apă (să fileze); var. barbotinâ't i[fr. bmrboMm,; $p. har-htii în]. BÂRC, s.n. (înv.) Veliex cu trei s an mai mulţi arbo * cu vele -pătrate, arborate la pr iele catarge, şi trape zoidale sau ti un gliiiilare la ultimul feoa-gU f' ba que» it. barca]. BARCAGfiţ, -s.sm. 1» P€i«o na pricepută .să manevreze -o 1 a "'a 2* Proprietar ,al unei bărci [oc’ ca + suf. -aghi]. BARCAZ, s.n. t. .Ambarcati ne pescărească din tablă --sau om lemn, remorcată .sau propulsata cu vîsle, cu -vele, eu motor -sau mixt; are deplasament pmă la 100 t, transportă peşte şi diverse materiale Îndeosebi în radele porturilor. 2. Augmentativ (peiorativ) pentru un mijloc de navigaţie mic .[rus. b arh as]. B A RCĂ, -s.f. Âmb ar c aţiune propulsata cu -rame, cu vele, cu .motor ;sau mixt; este destinată transporturilor -de oameni şi de materiale, la -distanţe mici, ;ori diferitelor lucrări': -salvare, soa-■fandrerie, cu-r-ăţirca bordajului (învelişului -exterior al navei) etc. © A arma %« = a ocupa locurile pe bancuri şi pe bancheţi; a aduce In tot.ee este -necesar -dep*a.' arii pe apă. <© B. academică hlinkcr de 8 =r- 'ambarcaţiune sportivă, mai simplă, dar mai grea clccît schi ful. © B. cu vele = ;b. propulsată cu ajutorul velelor. ^ h* de salvare = %. destinată să asigure un timp 'supravieţuirea naufragiaţilor. ® -B. de :salvare cu motor •= ;fe« -cu motor destinată salvării naufraglaţilor. B. de serviciu = 'b. destiîsră diferitelor lucrări, cum a h curăţirea, şi vopsirea învelişului (bordaj ului) exterior al navei, transportului de oameni şi de materiale de la bord la mal sau la alte nave şi invers etc. .© B. ignif â — :b. din oţel, piterat sau «c ^cuit cu material plastic, .-Gn denr -din material 59 BAROGMĂMA plastic (poliesteri amestecaşi cu clor), rezistentă la temperaturi de 60 —70°C„ ceea ce îi permite să treacă prin, flăcări, protejară fiind şi de instalaţia cu perdea de apă. © B» lestatâ = b. la bordul căreia există greutăţi (lesturi) destinate, să-i mărească stabilitatea pe mare agitată, o B. nepimtwtw ~ ambarcaţiune, deschisă (cu deschide-rea neacoperită de punte). © 1. pliantă = b. astfel construită îneît poate fi pliată (strînsă)/ şi împachetată, © B. populară =■ b. mică, propulsată cu o velă; este lungă de 3,6 — 5 m, lată de 1,25— 1,66 m; are derivor rabatabil. « B-. pimtatâ = b. cu punte [it. barca], BARCELONA, top. Fort la,M. Me~ diterană. în sud-vestul Europei. Mare centru, industrial, comercial şi bancar, unul dintre cele mai mari porturi din Spania. Sediul a trei mari societăţi de navigaţie. Lungimea, totală a cheurilor depăşeşte 10 km, iar bazinele sale au o suprafaţă de peste 300 ha. Adîncimea apei din bazine este de minimum 7,5 m. Anual este vizitat de peste 6 500 de nave. Trafic de. mărfuri 17 mii. t/1976, din care 5,9 mii. t trafic internaţional. Echipamentul de manipulare a mărfurilor şi spaţiile de' depozitare sînt moderne. Şantier de construcţii navale. BARCHENTfNĂ, s.f. Velier. cu trei,, patru sau cinci aibori, cu-vele aurice, exceptmd arborele tri-nchet (din prova) care are vele pătrate [fi harqtmriin; eng J. bar.queniine], B AR-'E'NTS* hidr.. © Marea B* = mare- în Oc. îngheţat, în nordul Europei. Suprafaţa i 403 900 km2. Adîrieime' maximă: 600 m (cui2n-ci-mea.. medie - 22B m). Tem peni tura apei la, suprafaţă ajunge isrna pînă-, la. —i°C. Salin 32 — 34,5^/oa. Amplitudinea mareei ajunge' la 11 m= (în pudul mării) Port principal: Mumau^k. îa Marea B> an ieşire TJ.K.S.S, şi Norvegia.. BÂR1E-EĂ;, s.f. ®.Bv de corali ~ o bstacol su b acvatic. d in i" A r -) p calde,, format- din- colonii de corali crescuţi pe soiul care, încet-încet, se scufundă. © B* de. gheata* = cordon de. gheaţa paralel cir ţărmul,. întîlnit în anumite: ac.va~-torii, stîiijeîiiiid' navigaţia, Siiu gheaţă costieră [fr. burriire]} BAR 0.CICLj0.N HM II RU* u. Aparat, construit: dintr-un, baro^ metru aneroid sensibil şi dinţi -un platou pe care se de termin -1 elementele viaturilor; este folosit: de navigatori în- acvatoriiiie-. bîn-tui te de taifun.,, cum ar fi, de-pildă, mările asiatice- [horo -f-clon 4- metru]. BAR&G&AF,. s.n. Aparat care înregistrează presiunea atmosferică la bordul navei. Se- compune dintr-un instrument care măsoară., presiunea' atmosferică şi dintr~inx înregistrator în- formă de. tambur (cilindru, cn hîirtie):,. rotit cu aju>~ torul unui mecanism dfe ceasornic: [fr. harcgrcphe\ BÂROGRÂMĂ, s.f;. Diagramă- a bar grafulu [fr hurogram^e], BAROMETRU — BASTON 60 BAROMETRU, s.n. Instrument care măsoară presiunea atmosferică; variante de construcţie: b. cu mercur şi h« metalic (aneroid). m B* aneroid = instrument format dintr-o capsulă (cutie) metalică vidată, al cărei capac este în legătură cu un resort. Presiunea aerului comprimă capsula, care se deformează, transmiţînd mişcarea, prin resort, unui sistem de pîrgtiii şi de aici unui indicator de cadran. • B. cu mercur = instrument alcătuit dintr-un tub cu mercur, încliis la capătul de sus şi introdus cu capătul de jos mfcr-un vas cu mercur. Aerul apasă asupra mercurului din vas care determină o mişcare corespunzătoare a coloanei din tub, în funcţie de valoarea presiunii atmosferice [fr. baroiiidtreX BAROTERMOGRĂF, s.n. Aparat care măsoară şi înregistrează presiunea şi temperatura aerului [germ. bar oier mograph>]. BAROTERMOMfiTRU, s.n. In- strnment care măsoară, la bord, concomitent presiunea şi temperatura aerului [fr. barothenno-meire]* BASEĂ, s.f. Deformare locală a bordajului navei datorită unor lovituri exterioarei [cf. fr. bosse'}. BÂSEL, top. Port fluvial (pe Rin) în Europa centrală. Cel mai mare port al Elveţiei. Important centru economic şi bancar al Elveţiei. Trafic de mărfuri circa 13 mii. t. anual. Sediul a patru societăţi de navigaţie. Portul este vizitat anual de peste 10 000 de nave şi prin el ,se face jumătate din comerţul exterior' al Elveţiei. Suprafaţa portului—-peste 131 ha. Adîncimile sînt cuprinse între 2,5 şi 5,5 m. Lungimea totală a cheurilor peste 6 km. Echipamentul de manipulare a mărfurilor este alcătuit din macarale electrice, transportoare, elevatoare, iar depozitarea mărfurilor se face în silozuri, magazii. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Prima menţiune a oraşnlui-port' datează din anul 374 sub numele de Basileea. BASTIMENT, s.n. (înv.). Navă, vapor, vas [it. bastimento}. BASTÎNGÂJ, s.n. 1. Compartiment amenajat pentru depozitarea hamacelor şi a altor materiale aparţinînd marinarilor din echipaj. 2. „Fagure" de despărţituri în rastelele instalate la bord, în cazarma echipajului sau de-a lungul parapetului, servind pentru păstrarea bunurilor personale ale marinarilor [fr. bastingage]. BAST6N, s.n. Element de arbo-radă sau de balustradă, confecţionat din lemn sau din metal şi montat fie la extremităţile navei, fie împrejurul punţii, schelei etc. # IL de balustradă =--= tijă de metal sau de lemn din compunerea balustradei. • B* prova (pupa) ■■ bară de lemn sau de metal fixată la prova (pupa) pentru arborarea pavilionului navei. • B® lui îa-cob = instrument de navigaţie cunoscut şi sub numele de gnomon, inventat de filosoful Ana-' ximandru (610 --547 î.e.n.), pentru a stabili poziţia, Soarelui faţă. dc orizont. Are un cursor (rigla BASTON — BATXSCAF iiioMlă), care alunecă perpendicular pe o altă ţiglă. gradată, pînă cînd ochiul navigatorului vede cursorul ajuns la linia orizontului cri una din extremităţi şi la astrul vizat cu cealaltă extremitate. A fost folosit cu succes în epoca marilor descoperiri geografice. • B* pavilionului = baston montat vertical sau puţin oblic la pupa, unde pe timpul staţionării în port sau la ancoră se arborează pavilionul naţional al ţării căreia aparţine nava [it. hastone]. BATARD OU, s.n. !. Stăvilar în a /aiul căruia, pe locul secat, se execută lucrări hidrotehnice. 2. Cofraj etanş, circular, instalat în alb5a rxiilni pentru a permite, după evacuarea apei din interior, executarea unor lucrări hidrotehnice [fi*, haîardemi], BÂTE, vb- • A fo» bandiila = v. ban du Iu ® B* -pupa = ansamblul ar boi o-velă din extremitatea pupa a unei ambarcaţiuni, m B. aiul (in bordaj, în dig) = valul i b^te repetat (bordajul, digul), flit baţi (ii jereJ. ŞÂTERÎE, s.f, Spaţiul rezervat instalării tunurilor navei, de-a lungul bordajului» m B. de coastă 4= grupare de mai multe guri de f<ţ>c din compunerea artileriei instalate pe malul unei ape (rîu, lac, mare, ocean) [fr, batterie}. ^ATIÂLĂ, s.f. Zonă acvatică a efirei adîncime este cuprinsă între 200—2 000 m; ocupă 20% din suprafaţa oceanelor, este interpusă între zona litorală şi zona abisală; are scoarţa subacvatică acoperită de mîluri şi nisipuri [fr, hathyale], BATIGRAF, s.n. Aparat folosit în oceanografie pentru înregistrarea adîncimilor mării [fr. bathy-graphc\« batigrAmă, s.f. 1. Diagramă pe care sînt înregistrate adîncimi-le apei. 2. Curbă care reprezintă profilul scoarţei subacvatice (relieful subacvatic) [fr. bathygra-mme]> „BATILLUS", Petrolier france z; cea mai mare navă din lume la mijlocul anului 1976. Caracteristici: L = 414,2 m; B = 66 m; capacitate == 677 300 mc (40 cisterne); 12 tunuri de apă; împotriva incendiilor — V = 16,2 Nd; echipaj = 35 — 36 oameni (din care 12 ofiţeri). BATÎMETRfE, s.f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adîncimilor apei în rîuri, lacuri şi mări [fr. bathymâ-trie], BATÎMETRU, s.n. Aparat pentru măsurarea adîncimilor apei [fr. bathymclre]. BATÎSCÂF, s.n. Submarin echipat special pentru studii oceano-grafice la mari adîncimi. A fost conceput de Auguste Piccard. Primele scufundări au avut loc în 1948, la o adîncime de 1 980 m; în 1953 = 3 150 m. Dimensiuni: L. = 21—30 m; B. = 4 m; înălţime = 7-8m; greutate = 19 t. Se compune dintr-o cabină etanşă cu pereţi foarte rezistenţi şi groşi, prinsă de un flotor din tablă subţire, umplut cu lichid BAUSCAF — BÂZĂ ultrauşor {bemu ă) Partea inferioară comunică cu exteriorul, permiţând apei de mare să pătrundă cu presiune „şi in mare cantitate în flotor. Benzina este presată, greutatea flotorulni creşte, iar b« coboară. Pentru a reveni la suprafaţă, se elimină o parte din lest (pilitură de fier reţinută cu electroniagneţi), fio-torul devine mai uşor şi b.- fncepe să urce. Este prevăzut cu hublouri pentru observaţii [fr. haihyscaphe]. BÂ1T8FERA? s.f. Cabină sferică suspendată cu cablu, extrem de rezistentă, amenajată cu tot ceea ce este necesar -scufundării în siguranţă pînă la mari adîmcimi. Prima b. a fost construită în 1930. Caracteristici: diametru interior = 1,38 m; greutate = = 2 450 t; grosimea pereţilor = = 3,75 cm; presiuni maxime la care rezistă = 100 atm; imer-siune maximă ■= 750 ni. Păstrează legătura cu nava de care este suspendată, [fr. baîhysphere]. BATQMfTlHJ» s.n. Instrument întrebuinţat pentru recoltarea, de la diferite adinei mi, a probelor de apă care urmează a ii cercetate- in laborator, pentru a stabili salinitatea, -cantitatea de aluviuni 'aflate in suspensie -etc. Se compune dintr-un dispozitiv pentru recoltarea probelor de apă (o .cutie cu capace ermetice) şi un sistem de deplasare în apă; capacitatea b» 300 — 1000 cm3. Sin. butelie gr, bathomUre]. BATON RO-OGE, top. Port fluvial al S.U.A. situat la 365 km de gui'le de vărsa re ale fluviului • M î^ppi in Oc. Atlantic (G. \levc) Trafic de mărfuri (1977) : = 74,7 mii t/ din care 35,5 mii. | l trafic internaţional Important ' entru economic, administrativ ; si c tural. Permite accesul nave- . lor de mare tonaj, avînd la ; cheuri adîncimi de peste 11 m. ; ■Gheurile au o lungime de peste • 3,5 km, iar echipamentul modern ; asigură o mare operativitate în ’ descărcarea-încărcarea mărfurilor < BĂTURĂ, s.f. Şanţ practicat pe I ambele laturi ale chilei unei nave -de lemn pentru a prinde în el ; coastele şi filele de 'bordaj [it. i baîîurd\. - BÂZĂ, s.f. • B« de viteze « ; poligon costier, amenajat cu re- ; ■ pere de navigaţie vizibile de pe mare (repere marcate pe hărţile marine), pentru a determina viteza -şi puterea propulsoarelor na-: vei, folosind -relaţia dintre viteza ; navei şi numărul de rotaţii al i •elicelor, corecţia lochului etc. ; 'De obicei, reperele din extremitatea b. sînt distanţate la una; sau doua mile i#arine. -Cînd nava trece prin dreptul primului r^'per, -se cronometrează timpul, se 4::en-ţinc drumul na /ei parale) cu ; direcţia pe care o formează re pe- ■ rele costiere -şi se pi» «trează constant numărul de rctaţu al elicelor. Cînd nava a trecut prin drepţi 1 reperului aflat Ia o milă marină distanţă de primul, .se cron om?, trează timpul. i' * ui fiecare trecere, se cunosc c, L , •spaţiul parcurs de nava — I ^distanţa dintre repere) — şi Um*. pul cît .a durat deplasarea -(timpul, m rezultat din- diferenţa timpilor cronometraţi}. Relaţia cunoscută; v = s/i, permite calculul vitezei navei. După mai multe, treceri s6 face media vitezelor. Sin. poligon de probe. & B.. nomadă = 1. Port militar. 2® Port mic destinat aprovizionării şi reparării navelor, protejării şi deservirii complexe a navelor- şi echipajelor [fr. base], BAZfN, s.n. Suprafaţă de apă. dintr-o mare, dintr-un lac,, ocean sau din incinta unui port, mărginită de coastă sau de construcţii hidrotehnice (diguri etc.) şi destinată staţionării mijloacelor de navigaţie. © B. de armare = parte a portului unde se face armarea, navelor. © Bo de construcţii navale =■ doc (doc uscat) unde se construiesc nave. © B. de expori~im-port, = parte din port unde se. face încărcarea-descărcarea navelor cu mărfuri de export-import. • B* de întoarcere = suprafaţă de apă suficient de largă unde. navele pot întoarce. © B:. de mai'ce = mic acvatoriu. unde fenomenul de- maree se.- produce sistematic. © B. de probe = bazin amenajat special pentru prob.©' cu modele de nave, cărora, urmează să li se determine elementele caracteristice definitive. © B* de spălare = acvatoriu unde echipajul poate spăla nava, fără. a contraveni legilor privind poluarea, @ B» de staţionare = acvato-riu unde o navă poate staţiona în siguranţă o perioadă de timp.. @ B. deschis = acvatoriu care nu oferă navelor protecţia împotriva, valurilor, vînturilor, curenţilor şi gheţurilor. Siil acvatoriu mic. m B. ferit = fa* adăpostit, hun pentru aneoraj 111 caz de mare agitată. © B». hidrografic = zonă delimitată de reţeaua,., de ape a unui fluviu, a unei ţâri sau a unui. continent. © B. portuar — suprafaţa de apă din incinta portului, apărată., prin diferite construcţii hidrotehnice, îrr potriva, curenţilor, valurilor, gh* ţi; -rilor şi aluviunilor. în b. pori.fi/ se execută încărcarea-descărc.ue 1 sau navele staţionează [fr. ba-ssin\. BĂTĂLIE, s.f. ® B. aero-narvalâ =* luptă în care sînt angrenate forţe-aeriene şi navale. ® B. navala = luptă pe mare între diferite categorii de forţe navale (nave, submarine) [ngr. bal alia; it. hait ag- ii aJ. BEÂUFQ'-RT, hidr. © Marea B. =• mare în Oc. Atlantic, în nordul peninsulei Alaska. Suprafaţă 476000 km2. Adîncime maximă 4 683 m. Temperatura apei la suprafaţă este foarte- reda să (aproape tot timpul anului este acoperită cu gheţuri). La Marca B. au ieşire S.U.A., Canada şi U.R. S. S. ® Scară B-» v. scară. BECHfE, s.f. Apărătoare metalică pentru elicea, unei ambarcaţiuni destinată, să manevreze în ape mici [fr. biquille]. BEGA.» hidr. Canal în snd-es-tul Europei, realizat, pentru regularizarea parţială a rîuîui omonim. Leagă oraşul Timişoara de Tisa, trecînd prin oraşul Zrenjanm (R.S.F. Iugoslavia)... Are lungi» mea de 115 km (dintre care 40 km mm-A ~~ ■ RELUNGSHAUSEN m pe teritoriul R.S.R^), lăţimea de 28 m, iar adîncimea de 1,6 m. Prezintă' 6 -ecluze. Lucrările aii început în 1728 şi s-au terminat în anul 1916. BEIRUT, (BEYROUTH), top. Port maritim, capitală a Republicii Liban. Situat în Asia de sud-vest, pe ţărmul estic aî M. Mediterane. Principal centru eco-nomic-financiar din Orientul Mijlociu şi cel mai important centru industrial şi nod de transport al. Libanului. " Al treilea port ca mărime (după Tripoli şi Saida) al Libanului. Trafic internaţional de mărfuri 4,1 mil.t/1974. Suprafaţa portului este de peste 40 ha. Este bine protejat de diguri. Intrarea are o lăţime de 275 m, iar adîncimea este de 7 — 11 ni. Anual este vizitat de peste 2 500 nave. Dispune de chemi în lungime de peste 1,8 km şi de utilaj modern, pentru manipularea mărfurilor, precum şi de spaţii de depozitare. O parte a portului este zonă liberă (scutită de taxe vamale). Şantier de construcţii navale. BEJÂIÂ. top. Port (la M. Mediterană) în golful cu acelaşi nume. AI doilea port mare al Republicii Algeriene Democratice şi Populare, după Arzew. Trafic internaţional de mărfuri 11,1 mil.t/ 1975. Lungimea cheurilor depăşeşte 2,5 km. Port petrolier în care pot intra superpetroliere de peste 50 000 t. BELGIA» (Regatul B«) top. Stat iii vestul Europei, cu ieşire la M. Nordului. Flotă comercială maritimă (1978) == 2 600 106 tdw. Pescuit (1978) 50 577 t.. Porturi principale (mii. t /1978): Ant wcr-pen (68,5) (1974), Gând (14,9), ■ Zeebrugge "(9,4), caracterizate prin activitate portuară intensă. Trafic internaţional de mărfuri — 96,4 mii.t/l978. Căi navigabile interne = 1 940 km; fluvii şi rîuri mai importante = Escaut-Schel-de si Meuse-Maas s.a. Constriietii navale (1979) = 126 000 t.r.b. „BELGICA" (1884). Navă belgiană tip bare. Caracteristici: 30 m; B = 6,5 m; A = 244 t; propulsie mixtă: vele, motor; Nd; echipaj = 19 oameni. Jurnal de bord: vînătoare de foci (1884), expediţie ştiinţifică — prima din lume — în Antarctica î.897 —1899 (la care a participat şi biologul român E. Racoviţă), prima ier nare arctică din istoria civilizaţiei. Alt nume: „PATRIA" (noiembrie, 1884 —1896). BELGRAD, top. Port fluvial, capitală a Republicii Socialiste Federative Iugoslavia. Situat în sudul Europei, la confluenţa Du» nării cu Sava. Traficul de mărfuri depăşeşte 2 mii. t anual. Important centru economic, comercial si financiar al Iugoslaviei.. Fondat de celţi în sec. 3 î.e.n. sub numele de Singidunum. BELLINGSHAUSEN, hidr. ^ f Marea B. = mare deschisă în Sudul Oc. Pacific, între Ţara Graham şi Ţara EHsworth (An-tarctida). Adîncime maximă 4 792 m. Temperatura apei la suprafaţă este sub 0°C tot timpul anului. 65 BENGAL—BEEMA BENGAL, top. _# Golful B. y>T al Oc. Indian situat între peninsulele India si Jndochina. Supi^faţa 2 172 000 km2; a~ urneim va maximă 5 258 m, adm* ir ‘.ea medie t-~ 2 586 m.; temperatura apei la suprafaţă 4-26°C în februarie şi -j 28°C în augu. t; salini, tate a s." 30 —34'70.,; ampliiudinea .maximă a mareei. T-- 10,7 im Ţări/ limitrofe India, Ba n £» 111 * le sh, 13 i r mania. Por tu ri | rmoipale : Cakmt ta, Madras. BEN6HAZI, top. Port al Jama-hirlei Arabe libiene Populare Socialiste. Situat în nordul Africii, pe coasta M. Mediterane. Prnnpd centru economic, locul Tijj^i rn iri uzine de desalinizare a ajf'i marine. Volum dc import rjkahni 2,5 mil.t/197(3. ‘ BENIN (Republica Populară B.J, top. Stat \xi coasta de vest a Africii, în Golful Guineii (Oc. Atlantic). Flota maritimă comercială (1978) -v; 360 tdw. Pescuit (1977) 43 500 t/din care 20 600 din ape interioare. Port principal (mii t./l 977): Cotonou (1,1). Transport fluvial pe- Niger şi. Ou&m£. BENTOSCdP, s.n. Aparat de seu-fundare sferic, suspendat de nava de; cercetări eu ajutorul unui cablu. Caracteristici: greutate e= 31 : t; imersiune maximă cea, 1 300 m. Sfera este prevăzută cu iubkni .pentru observarea acvifa-imei (henios) de pe scoarţa subacvatică» de unde şi numele aparatului \bcntos *f* scop). BERBEC» s.m. Val care îşi sparge creasta rostogoli ndu-se şi formînd spumă; numele a rezultat din asemănarea crestelor albe de spumă cu spinările berbecilor [lat. berhex, -ecisl. BERETĂ, s.f. Şapcă a marinarului simplu; nu axe cozoroc, m schimb are două panglici, care ajută pe marinar să afle oricînd direcţia vîntului [fr, bir ei]. , BERINCr, hidr. $ Marea B. =' mare deschisă a Oc. Pacific, în nord-estul Asiei. Suprafaţă 2 304 000 km2, Adîncimea maximă 4 773 m, adîncimea medie 1 547 m. Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna sub — 1°C, iar vara pînă la 10°C. Salinitatea maximă 337c0- La Marea B. are ieşire U.R.S.S. Porturi principale: Prov ide j ii j a, Nome. BERLIN, top. Port fluvial, capitală a Republicii Democrate Germane, situat pe ambele maluri ale rîului Sprce. Cel mai important centru economic al R.D. Germane. Trafic anual de mărfuri peste 2 mil.ţ. Prima menţiune documentară' a oraşului datează din anul 1230. BERLINOfifiRĂ, s.f. Navă mica din Ţările de Jos (sec. XVII) destinată iniţial navigaţiei pe apele interioare şi pescuitului de balene, apoi luptei navale şi pirateriei [?]. BfiRMĂ, s.f. 1. Ieşitură care consolidează peretele digului la bază înspre interiorul bazinului, dar care determină echipajele nave» lor cu pescaj mare să acosteze la suficientă distanţă pentru a feri corpul navei de lovituri. 2. îivtă-* BEENA — BÎNTĂ 68 £1 BIO£iOGIB«*> BLINBĂJ ri-tură a ialuzului pentru a împiedica pămîntul să cadă de pe talii z [fr. terme]. BERNĂ, s.f. @ Pavilionul, navei în b. — pavilion arborat la jumătatea saulei (pavilionul ridicat numai pe jumătate), fie în semn de doliu,, fie pentru a înştiinţa pe cei din jur că nava se află în toiul acţiunii de salvare a. unui marinar căzut în apă [fr. berne],. BEŢIE, s.f. • B. adîncitrilor = stare de euforie care apare la scufundători cînd ajung la mari adîncimi; ei au o dispoziţie exagerată, ignoră pericolele şi au capacitate de discernămmt scăzută [beat + suf, -ie; lat. hibiius} BIfiF, s.n. Zonă a unui canal fie între două ecluze, baraje sau posturi liidronietrice, fie între unul din aceste puncte şi gura de vărsare;; v. carnal şi ecluză. © B. (din) amonte- =■ parte a unui acvatoriu care are oglinda apei la _ un nivel mai ridicat. © B. (din) aval =s acvatoriu de dincolo de ecluză sau de bara], cu oglinda apei la un nivel mai scăzut [fr. hiefj. s.f. Dispozitiv de manevrat, la bord, greutăţi, ambarcaţiuni,, < piese, marfă, vergi. 'Este alcătuită din: arbore, grindă, scripeţi (raiuri) şi parîmă. Tipuri: b* de greutăţi muri (:b. grea), b* âe magazie, b. de marfa, b.- exteri&arâ, b. improvizata (capră de bord), b. telescopică etc. © Fereşte b*I =» atenţionare a celor din jur în. momentul în care se manevrează b» aflată sub tracţiune. Sin. fereşte dedembi / [fr. bigue]. BILÂMŢ* s.n. e B. apei =* cantitate de apă existentă la un moment dat în Oc. Planetar. Pentru a determina b. se însumează cantitatea de apă deversată de fluvii, cu cantitatea de apă provenită din precipitaţii, din care se scade cantitatea de apă evaporată [germ. Bilanz; cf. it, bilancio], BILBAO? top. Port (la Oc. Atlantic) în sud-vestul Europei. Cel mai mare port şi important centru economic şi comercial al Spaniei. Dispune de echipament modern pentru manipularea mărfurilor, precum şi de spaţii corespunzătoare pentru depozitare. Trafic de mărfuri 19,8 mil.t/1976, Şantier de reparaţii şi construcţii de nave. BIM0CLU* s.n. * B. de navigaţii = instrument optic format din două lunete, care permit _ celor de la bord să observe obiectele îndepărtate [fr. binocle]. BÎNTĂ, s.f. Baba cu urechi; piesă de metal fixată la bord (între cabestan şi puţul lanţului.) . ori Ia mal, destinata să măre ască siguranţa ancorajuiui. Este alcătuită dintr-o- coloană fixată solid şi destinată să asigure luarea voltei pentru lanţul de ancoră, Se deosebeşte de babâ prin traversa fixată de capul coloanei, care împiedică ieşirea gaşei. Var. Baba. de fluviu. © B. de ancora] = b. rezistentă, montată la navă şi folosită pentru ancorarea navei, în special cînd aceasta se face la adîncimi mari [ci engi. MU, fr, Mite]. BiOLOCifE, s.f. • B. marina = ramură a biologiei care studiază fauna şi flora marină. Studiile de b« marină au oferit concluzii interesante privind relaţia viaţă-sa-linitate: mările cu salinitate mai redusă ca a oceanelor au faună săracă, iar exemplarele sînt mici ca dimensiuni (de exemplu, midiile din M. Neagră) sînt de 30 de ori mai mici decît midiile din strâmtoarea Evripu (Grecia), unde salinitate a este accentuată [fr. biologie]. BIR, s.n. • şeicilor = impozit feudal, perceput proprietarilor de şeici din Muntenia în sec. XVII, cînd mijloacele de navigaţie pe Dunăre şi pe M. Neagră erau destul de numeroase pentru a spori venitul domnitorilor [magh. bdr]. BIR£mA, s.f. Navă romană de luptă, cu circa 100 rame (vîsle) dispuse pe două rînduri în fiecare bord [lat. bir emis; fr. bireme]. BIR MANIA, (Republica Socialistă a Uniunii Bir mane) top. Stat în Asia de sud-est, pe coasta de vest a Peninsulei Indochina, scăldată de Oc. Indian (M. Andaman şi Golful Bengal), Flotă comercială maritimă (1978) .= 78 508 tdw. Pescuit (1978) = 540 500 t, din care 144 400 t din ape interioare. Port principal {mii. t/1978) = Rangoon (1,4). Reţeaua hidrografică este importantă pentru navigaţie şi ca potenţial hidroenergetic şi se compune din fluviile Irrawaddy (care formează, înainte de a se vărsa kt M. Anda- man, o imensă deltă, favorizînd irigaţiile) şi Salween. BIRdU» s.n._ • B. de pilotaj = sediul serviciului de pilotaj care organizează intrarea şi ieşirea navelor din port, acostarea la danele stabilite, precum şi executarea diferitelor manevre în port. @ B. hidrografic internaţional = instituţie internaţională înfiinţată în 1921 pentru a coordona activitatea hidrografică pe glob; asigură condiţii optime de navigaţie pe mări şi oceane, uniformizează hărţile marine şi sistemul de balizaj etc. Editează, bianual, „Revista hidrografică internaţională" [fr. burean; rus biurol. BISCAYA, top. © Golful = golf situat între ţărmul vestic francez şi cel nordic spaniol (Oc. Atlantic). Suprafaţa — 194 000 km2; lungimea maximă = cca 21,6 Mm; adîncimea maximă = 5 120 m; adîncimea medie = 1 715 m; temperatura apei Ia suprafaţă, vara 10° — 22°C; sali-nitatea = 3 5°/00; amplitudinea maximă a mareei = 6,7 m. Ţări limitrofe: Franţa, Spania. Port principal: San Sebastian. Alte denumiri: Vizcaya; Gascogne. BiSSÂU, top. Port (la Oc. Atlantic), capitală a Republicii Guineea-Bissau, în Africa Occidentală. Situat în estuarul rîulni Geba, la numai cîţiva metri deasupra nivelului mării. Cel mai mare port şi centru urban al Guineei-Bissaii. Fondat în anul 1687. BLINDÂj, s.n. Placă rezistentă şi groasa care căptuşeşte corpul BLINDAJ — BOGĂŢIE 68 navei în dreptul unor compartimente vitale, cum sînt cele ale muniţiei ori propulsoarclor. Sin. cuirasă [fr. blindagc], BLOCADĂ, s.f. • B. maritimăj--; izolare dinspre mare a unei ţări sau a uimi port:, organizată de un stat advers, ori de un grup de state [germ. Blockacle]. BLOC-SECŢIE, s.n. Tronson al corpului unei nave, format din secţii de fund, bordaj şi punte, pe toată înălţimea şi lăţimea acestuia, avînd lungime limitată [fr. bloc; rus sccţiia, fr. seciionL „BLYSKÂWICÂ" _ (1935). Navă poloneză, construită în Anglia; distrugător. Caracteristici: L •= =-114 m; B = 11,3 m; A = 1 975t; propulsie mecanică: turbine cu aburi de 54 000 CP; V ..= 15 Nd; autonomie 2 000 Mm; echipaj =■■= 190 persoane. Jurnal de bord: acţiune în flota aliată, escortări în Oc. Atlantic (1939 — 1945) ; lupte la Narwik; debarcare în Normandia; combaterea submarinelor germane; uavă-muzeu (1978). B0CAP6RT, s.m. Deschizătură în punte pentru încărcarea-des-cărcarea mărfurilor (materialelor) ; gură de magazie, la bord, cu sistem de .închidere pe timpul navigaţiei. • B. -grătar = deschizătură cu grătar [it. boccaporto]. BOGĂŢIE, s.f. # Bogăţiile apei : - totalitatea resurselor biologice, energetice» minerale etc. din Oc, Planetar: a) faună (peşte, moluşte, stridii, foci etc. — 0,5 milioane specii), care furnizează carne, blană, sidef, perle, ulei, făină de peşte, icre etc. Anual, oceanul asigură 100 mil.t peşte şi alte produse alimentare, adică 12% din totalul de proteine animale; b) floră (alge, f itoplanc-ton — cca 0,3 mii. specii); producţie 5 t masă verde/ha, deci de cîteva ori mai mult decît pe uscat. Vegetaţia acvatică furnizează materie primă pentru in-: dustriile alimentară, farmaceutică,, cosmetică, îngrăşăminte chimice etc.; c) ţiţei — 16-— 20%; din producţia mondială în 1978 si cca 40%, adică 2 miliarde t, în-Î984; d) gaze, cca 10% din producţia mondială. în lume sînt 90 de ţări care folosesc cea 600 instalaţii de foraj marin; e) energie electrică produsă prin curenţii de maree, fie prin curenţi acvatici verticali, aceştia din ur* mă fiind cauzaţi de diferenţa de temperatură (15 — 25°C) dintre straturile de apă inferioare şi cele superioare. în 1980, juma» tate din energia electrică a Marii Britanii are origine mare metrică; f) elemente chimico dizolvate în apă (4 mii. t uraniu, 40 mii. t sodiu, 0,2 mii. t cositor, maxi cantităţi de titano-magnetit, aur, platină, magneziu etc.). * Fiecare km3 de apă oceanică are dizolvate în ea 40 mii. t elemente solide;; g) elemente chimice (cca 40 de metale) din compunerea concre-ţiunilor prezente pe scoarţa subacvatică, numite nodali. Zăcămintele minerale oceanice şi cele terestre pot asigura consumul omenirii timp de 40 ani la cupru; 100 ani Ia nichel [bogat ~f suL ~u[ sî. bogatu). BODENSEE, hidr. v. Constanţa. BOGOTA, top. Port, capitală a Republicii Columbia. Situat pe rîul omonim din nord-vestul Ame-ricii de Sud, Este cel mai mare oraş-port din lume la altitudinea de 2 840 m. Piatra de temelie a oraşului este pusă în. anul 1538 de spaniolul Gonzalo Jirnenez de Quesada. BOLIVIA, top. (Republica B.J. Stat în partea ceutral-vestică a Âniericii de Sud. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) 2 300 t din ape interioare. Rîurile au debite ■ importante şi majoritatea sînt "navigabile: Beni, Madre de Dios, .Guapore* Pilcomayo şi Bermejo. Două mari lacuri navigabile: Ti* ticaca — lacul navigabil la cea inai mare altitudine din lume (3; 812 m) — şi Poop6. B6LTĂ, s.f. # B. pupei t-- porţiunea concavă de la pupa navei, limitată de ctambreul cîrmei şi de tabloul pupa [ser. bolta, magii. boit'], BOLŢ, s.n. • B* cu vîrtej e= piesă care asigură mişcarea simultană în direcţie şi distanţă. Sc foloseşte pentru prinderea capătului inferior al unei bigi (ghiu, pic) la coloana arborelui (postamentului ete.). • B. de cîrmă cui gros fi; rezistent care fixează pana cîrmei pe etambou [germ. Bol-mi], bombardament, s.n. • B« naval acţiune de luptă executată cu instalaţii de foc navale [fr, bomhardement/ it. bombardamen~ fci. BODENSEE — BONETA BOMBAY, top. Port (la M. Arabici) în sudul Asiei. Cel mai mare port şi important centru economic, comercial şi bancar al Indiei* Trafic de mărfuri 18,5 mil.t/1978, Sediul a 27 mari societăţi de navigaţie (cea mai mare parte străine). Prin port trec cca 1/2 dm importurile şi 1/3 dm exporturile Indiei. Ocupă o suprafaţă de peste 180 km2 şi are peste 42 de dane foarte "lungi şi cu adîncimi între 6,5 m şi 10,5 mf la care pot acosta, nave cu deplasament de 100 000 t şi chiar mai mare. Echipamentul de manipulare şi spaţiile de depozitare sînt corespunzătoare traficului portului. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Fondat la sfîrşitul secolului al XII Ide a. BOMBĂ, s.f. • B. arM sub marină := proiectil cilindric, alungit, sau de forma unui butoiaş încărcat cu exploziv şi prevăzut cu sistem de aprindere la adinei me (100—• 200 m). Pentru a ajunge în apă, b. este fundarisită de Ia navă sau lansată de aviaţie cu ajutorul unor instalaţii speciale. Sin. grenadă [fr. bombej. BOMBfiTĂ, s.f. Lampă navală, cu glob sferic care serveşte pentru semnalizare [fr. bornhciie 1: BOMPRfiS, s.n. Arbore oblic, fixat în prova unor veliere; de el sc fixează greementul (legăturile) arborelui-prova şi velele triunghiulare. liste alcătuit, de regulă* din coloană, săgeată şi martinga-lă [it. bompressd], BONfiTĂ, s. f. Velă îngustă (fişie de pînză) adăugată marginii unei BONETA — BOSBAJ 70 vele pentru a-i mări suprafaţa expusă vîntului [fr. bonneMe], BGNNY, top. Port (la Oc. Atlantic) în partea central-vestică a Africii, în Golful Guineei. Cel mai mare port al Nigeriei şi unul dintre cele mai mari porturi ale Africii. Trafic de mărfuri circa 50 mil.t/1971. Şantier de construcţii şi reparaţii navale. Dispune de echipament numeros de manipulare a mărfurilor şi de spaţii de depozitare corespunzătoare traficului de mărfuri. B0&Â, s.m. Vînt de iarnă, puternic şi rece, care bate dinspre uscat spre largul M. Negre şi al M. Adriaţice [it., fr. bord]. BORD, s.n. 1» Partea dreaptă sau stîngă a unui mijloc de navigaţie. 2. Nava considerată ca locuinţă a celor ambarcaţi. ® A fi la b. =s a se găsi pe o navă» -• A arunca peste (de la) b« = a azvîrli ceva de pe navă în apă. © B. de serviciu =* parte a echipajului de punte care execută serviciul pe navă la un interval de timp stabilit, sau execută diferite lucrări. ® B. evazai b» care se deschide în .exterior în forma literei V (în .secţiune transversală) ; profilul lui este determinat, bineînţeles, de forma coastelor navei. ® B. la b» b* lîngâ b» sau navă lingă navă. @ B« liber = distanţa pe verticală (ia jumătatea lungimii carenei -sau în dreptul -semnului de încărcare marcat pe feordaft între puntea principală şi suprafaţa mării] mărimea b* liber influenţează stabilitatea navei, fapt pentru care este prevăzută în regulamente internaţionale limita maximă a acestuia., în funcţie de destinaţia navei, deplasamentul şi construcţia ei, anotimpul şi zonele de navigaţie. # B. liber âe iarnă = distanţa verticală, mă- : surată între puntea principală a navei pline şi suprafaţa marii din dreptul semnului de încărcare pe timp de iarnă. © B. liber de vară = distanţă verticală măsu- : rată între puntea principală a navei pline şi suprafaţa mării în dreptul semnului marcat pe bor-. daj ca limită de încărcare pe timp de vară. ® B® din vîni = b. asupra căruia bate vîntul. •© B* ; babord sau, simplu, babord =* : partea stîngă a navei. © B. tri-bord sau, simplu, tribord = partea dreaptă a navei. © B. jos = b. foarte puţin înălţat faţă de n Iul apei. o A lua apă cu -b... a lua apă la b. = a avea punt a inundată periodic de valuri. © De-a lungul b. = stipulaţie la navlosire, potrivit căreia răspunderile celui care a adus marfa încetează cînd aceasta este depozitată pe cheu* aproape de navă m Jurnal de b. v. jurnal, [fr. bo*â] B0RDĂJ, s.n. înveliş al corpului unei nave sau al oricărui mijloc d© navigaţie. Materiale folosite pentru confecţionarea b.: lemn,: metal, fibră de sticla, mase plas-: tite, cauciuc, piei, coajă de copac, placaj, materiale mixte sau cu inserţie.. ® B. compact =* b» întreg,; adică alcătuit dintr-o singura bucată, & B® exterior =* parte exterioară a b* Sin. flanc. © B. împănat = b» la care zona de, 71 BORDÂJ — BOTfiZ împreunare a filelor se împănează (prin călăfătuire). Se întîlne-şte mâi des la ambarcaţiunile spor» tive. © B« în. sistem diagonal = b. construit din două sau mai multe straturi ale căror componente (file sau fîşii) se încrucişează, se suprapun în diagonală; acest sistem de construcţie conferă corpului navei o mare rezistenţă la lovituri şi previne deformarea b. Sin. b. în diagonală, © B. în sistem latin = b. neted, construit din file aşezate una lingă alta (alăturate). Sin b« latin. iB. în sistem suprapus = b. construit din file cu marginile suprapuse ca ţiglele unui acoperiş. Sin b. în clin sau b. suprapus. © B. interior = partea b. dinspre interiorul navei. ® B. neted = b. în sistem latin. @ B. ondulat = b. special construit între linia de plutire şi gurnă, pentru a reduce acţiunea valului prova asupra navei (asupra vitezei acesteia). 0 B. prin suprapunere = b. în sistem suprapus, o B. superior = b. navei cuprins între linia de plutire şi copastie. • B. carenei = învelişul corpului navei sub linia de plutire. © B. parapetului = file de b. prelungite peste nivelul punţii, mărginind-o şi alcătuindu-i aşa-zisul parapet. 9 Filă de b. =* oricare foaie sau fîşie elin compunerea b* [fr. bor-dage]. BORBîEE,. s.i 1. Salvă de artilerie trasă simultan cu toate tunu-fk dintr-un. bord. Se recurge la ace ista acţiune cînd navele de luptă se află în formaţie de şir. ? Porţiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri suc» ce sive. 3 Distanţă parcursă de un velier între două volte succe-sive; v. şi volta. @ B» scurtă s= două întoarceri (volte) executate la scurt timp una după alta [fr. bordâe\ B6RNĂ, s.f. ®B. kilometrică == sillp înfipt pe malul unui fluviu navigabil; are în vîrf un panou pe care este înscrisă distanţa (în km) din acel loc pînă la gura de vărsare. © B. niiriameiricâ = = stîlp înfipt pe malul unui fluviu navigabil; are în vîrf un panou pe care este înscrisă distanţa (în Mm) din acel loc pînă Ia mare. [fr. borne], BGRNEQ v. Kalimantan. BOSFOR, top. Strimtoare îngustă între Europa şi Asia; lungime circa 30 km; lăţime 750—3 700 m.« adincime maxima 33 m. BOTEZ, s.n. * B. mării = moment în care un marinar trece prima dată prin furtună. @ B« navei = festivitate prin care navei i se dă un nume. în marina noastră, de-a lungul vremurilor, acest moment s-a desfăşurat diferit. în 1905, de pildă,' b. navei începea cu întîmpinarea oficialităţilor (19 salve de salut) şi continua cu spargerea sticlei de şampanie de bordaj, tragerea a 21 salve de tun, serbare; noaptea — iluminaţii, focuri de artificii în port si în oraş. Azi, cînd lansările de nave se succed rapid, ceremonialul s-a, simplificat în-trucîtva* Botezul mineralierului TOMIS, de pildă (aprilie 1975) a avut următoarea desfăşurare: au BOTEZ — BRAŢ 72 fost întînrpiîiaţi invitaţii, apoi persoana oficială a rostit TE NUMESC „TGMIS“ ST î'l'I UREZ DRUM BUN, lăsîiid sti- cla de şampanie să penduleze liberă şi să sc izbească, de bordaj; legăturile care ţineau nava pe cală an fost de./-legate, navele din port şi din radă. au sunat prelung, in timp ci* ('arena, noii nave atingea. pentru prima dată apa. Odinioară., era obiceiul ca vasul să fie bote zii t cu numele unuia di ut re copiii armatorului, iar va-sul rănunea moştenire acelui copil. • B. traversării ecuatorului moment festiv prin care tinerii marinari sînt sărbătoriţi şi atestaţi pentru prima lor traversare a 'ecuatorului; ,,piesă" a te a t n ii ui po p ular m ari i lăre sc ale cărei scenete improvizate ait ca pj'otagonisii pe debutanţii în traversarea ecuatorului, pe ,, Xeptu n“ şi alte personaje care simbolb /ea/ă diferite forţe înfruntate de echipaje [boteză, lat. baptizare}. BOŢ, s.n. Bucată scurtă de patimă sau de lanţ pentru legarea unei parime sau a unui lanţ aflat sub tracţiune; h. preia tracţiunea, iar capătul parîmci se poate fixa unde este nevoie: la stopă, la baba etc. La unul din capete lanţul are un cîrlig sau o piesă numită cioc de papagal. • Nod de h. = înfăşurare şi strîngere a b* de 2—3 ori pe padina sau pe lanţul care trebuie blocat [rus bof\. BOŢ A, vb. A imobiliza (bloca) o patimă sau un lanţ cu braţul pentru a-d fixa partea liberă la babă ori la o stopă [v. bofj. BdŢMAN, s.m. (înv.) 1. Şef de echipaj la bordul unei nave militare; nost rom. 2. Marinar simplu, cel mai mare în grad dintre punţi ştii unei nave comerciale. El răspunde de starea şi folosirea materialelor de punte, conducc manevra bigilor., manipularea ■: mărfuriîor, acţiunile niarinarUor puntişti, care fac lucrări de între* ţinere a navei [rus. hol-maii\. ! BRACONÂ, vb. A pescui fie fără permis, fie îu perioadele prohibite, fie uzînd de mijloace interzise [fr. bracouner]. BRAHMAPUTRA, hidr. Fluviu în sudul Asiei. Lungime totală 2 960 km. Suprafaţa" bazinului 670 000 Ian3. Izvorăşte din Mure ţii Ilimalaya. şi se varsă în Golful Bengai prin.tr-o imensă deltă co-.iiiuiiă cu fluviul Gange.. Debilele bogate (26 000 m3/sec. de apă şi 200 mii. t de aluviuni anual] Ic situează, pe locul trei în lume, după Amazon şi Congo. Porturi principale: Dacca şi Jorhat. Navigabil pe I 300 km. Favorizează, irigaţiile. Aparţine statelor Bangladesh, India si China. Pe diferite sectoare primeşte şi numele Matsang, Tsangpo, Diliaug etc. BRAŢ, s.n t. Padină prinsă la vîrfurile unei vergi, bigi, a unui g-rui, tangou sau pic, pont ni manevre în plan orizontal. 2. Ramificaţie a unei ape curgătoare. Sin. ce a ta h 3. Unitate de măsură egală cu 1,85 m (6 picioare). Sc foloseşte pentru măsurat adfincimi, pari.mo, saule do sondă, lanţuri de ancoră etc. 4. Element component al ancorei cu braţe. BRAŢ — BRAZILIA # B« de ancoră element metalic, pornit din diamant — partea de jos a fusului de ancoră. $ B* ds gmî =2 parîmă metalică sau ■vegetala legată la partea superioară a nmii grni, folosind la orientarea în direcţie a acestuia, # B. de mare « b. îngust care pătrunde mult în interiorul uscatului. Se deosebeşte de fiord prin aceea că are adîncimi mied, $re insuliţe, iar coastele sînt joase, • B. de pic ==» parîmă pentru fiecare bord destinată ridicării, orientării şi menţinerii picului în poziţia stabilită/ • B. fals =3'parîmă legată cu un capăt la navă {geamandură}, iar cu celălalt la o ambarcaţiune pentru a se putea . ţine în curent, în vînt, în val. • B. mort = b. secat al unui rîu, dar care mai primeşte apă pe vremea revărsărilor. # B» cuplului de răsturnare — distanţa, Ia o navă cu ecliilibru instabil, între verticalele forţelor de greutate şi cele ale flotabilităţii. • B« cuplului de stabilitate =■ distanţa dintre forţele date de greutatea, şi de flotabilitatea navei, atunci cînd nava este bandată intr-un bord. Aceste forţe sînt paralele, de sens contrar şi au direcţie verticală [lat. brachimin. braţA, vb. A manevra în pian orizontal o vergă, o bigă, un grai, tangou, ghiu sau pic, folosind parî-ma numită braţ, m A b. m cruce = a orienta vergile perpendicular pe axul longitudinal al navei, ceea ce corespunde unui unglii de braţ are de 65—70°, » A b* în evantai ----- a orienta vergi le-inferioare la. unghiuri mai mari de di cele ale vergilor superioare, pentru a micşora influenţa acestora asupra canar isirii accentuate şi a derivei prea mari. • A b. în grandee — a orienta vergile paralel cu direcţia viatului. • A b. în sari = a orienta vergile astfel îneît vîrfurile să atingă şarturile. # Braţ aii t =■ comandă prin care li se cerc mar i narilor de pe un vel ier să tragă de braţele vergii pînă ce aceasta e adusă în poziţia dorită. # Braţarea vergii ^ manevra prin care verga este orientată astfel îneît vîntul să aibă maximă eficacitate asupra velei. • Unghi de braţ are unghiul format între vergă şi planul longitudinal al navei [braţ. ~f snf. — al. BRAZILIA, (Republica Federativă a B. j top. Stat în partea de est a Americii de Sud. Are o largă ieşire la Oc.Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = = 6 006 521 tdw. Pescuit (1978) “ 857 971 t (136 526 din ape interioare); 82 balene capturate anual). Porturi principale (mii. t/1978): Viioria şi Tubarăo (54,3), Sao Sebastiâo (21,2), Rio de Janeiro (15), Sau tos (14), Parangud (4,1), Salvador. Cel mai mare fluviu, Amazonul, este în întregime navigabil pentru nave mijlocii, iar o bună parte, pînă la oraşul Manaus şi pentru nave mari. Reţeaua hidrografică este completată de alte mari fluvii, cum ar fi Putumayo, Rio Yapură, Rio Ne gr o, Purus, Ma~ deira, Tapaj os, Sâo Francisco, Par and.; toate sînt navigabile şi constituie un important potenţial BRAZILIA — BREVET 74 Mdroener getic. Lungimea cur silfilor de apă navigabile însumează peste 44 000 km. Construcţii navale (1978) *= 098 000 t.r.b. |281 000 t.r.b. tancuri petroliere). BRAZZAVILLE, top. Port, capi» tală a Republicii Populare Congo. Situat în partea centrală a Africii, în bazinul inferior al fluviului Congo-Zair la 385 km est de Oc. Atlantic. Trafic de mărfuri circa 0,5 mii. t anual. Al doilea port ca mărime (după Pointe Noire) al R.P. Congo. Şantier de reparaţii navale. BRĂILA, top. Port fluvial (pe malul sting al Dunării) aî R. S. România. Situat în sud-estul Europei, la 171 km de M. Neagră. Locul de unde începe Dunărea maritimă. Port de transbordare a mărfurilor de pe navele maritime pe cele fluviale (600 — 1 000 t). Mare centru industrial şi comercial şi unul dintre cele mai importante porturi ale României. în anul 1836 portul primeşte regimul de port liber. în zona portului, Dunărea are o lăţime de 270 m şi o adîncime maximă de 35 m. Primele lucrări de modernizare au fost făcute între anii 1886 şi 1891, cînd s-au realizat ciieurile şi bazinele pentru acostarea navelor. Mai tîrziu se realizează docu-rile, silozurile, gara fluvială, halele pescăreşti. Dispune de echipa» ment modern pentru încărcare-descărcare, de remorchere şi spaţii mari pentru depozitare/ Trafic anual de mărfuri — peste 1,5 xnil. t. Include şi portul industrial de la Chiscam (la 15 km în amonte), care deserveşte marele combinat de celuloză şi hlrtie. Mari şantiere navale înfiinţate în anul 1939. Realizează cargouri de 7 500 tdw, 4 500 tdw, 15 000 şi 18 000 tdw, tr aule re de 5 000 t, nave de aprovizionare pentru platforme de foraj marin, remorchere împingătoare de 1 640 CP. Port de pasageri. Prima menţiune în anul 1350 în lucrarea spaniolă Ubro dcl conoscimiento. BRĂŢÂRĂ, s.f. ® B. catargului = piesă de metal care consolidează catargul unei ambarcaţiuni, [lat. brachiale]. BREMEN, top. Port (ia fluviul Weser) în Europa central-nordică. Unui din cele mai mari porturi şi puternic centru industrial şi comercial al R.F. Germania. Sediul a 6 societăţi de navigaţie. O parte a portului funcţionează ca port liber. Portul poate primi nave oceanice de mari capacităţi şi dispune de instalaţii moderne pentru manipularea mărfurilor direct din nave în vagoane. Anual este vizitat de peste 14 000 de nave. Important port de tranzit pentru Austria şi Elveţia. Trafic de mărfuri 23,5 mii t/1978. Cele mai mari şantiere de con» strucţii şi reparaţii de nave din ţară. BRfiŞĂ, s.f. Spărtură în dig cauzată de eroziunea produsă în timp de ape £fr. breche]. BREVET, s.n. Document (certificat) care atestă capacitatea unei persoane de a desfăşura o anumită activitate marinărească. © B. âe capi ta 'ii cabotaj •=~~ atestat ipri— vind capacitatea de a conduce BBEVfir —BRiU nava pe timpul navigaţiei î-n apropierea coastei. @ B. de căpitan de cursă lungă = atestat privind capacitatea unui ofiţer-marinar de a conduce nave mari la mari depărtări. • B* de pilot as atestat pentru a conduce nava din radă în port» prin strîmtori, prin canale, ori prin alte pase dificile pentru navigaţie. ® B. de timonier = atestat pentru a conduce o ambarcaţiune sportivă cu vele [fr. brevet]. BRIC» s.n. Yelier cu două catarge şi bompres, propulsat fie cu vele dreptunghiulare şi triunghiulare, fie cu motor, fie mixt (cu vele şi motor), folosit drept navă de luptă, cu 16 — 30 tunuri, în sec. al XVII-le a, şi drept navă-şcoală, în zilele noastre. Lungime cea 30 m. © B* cu ar Union = velier cu 2 arbori şi artirnon. Ex. nava-scoaî ă „ Mireea". Caracteristici: L = 81,29 m; B = 12,5 m; T/ = = 5.2 m; A = 1 630 t; înălţime maximă a catargului = 44 m; V cu motor = 12 Nd; V max. cu vele = 10 — 12 Nd; autonomie =» 5 000 Mm. © B» — goeletă = v. brigantină [fr. hricU], BRIC UI, vb. A curăţa puntea sau alte obiecte lemnoase de la bord, folosind nisip, mai ales piatră de mare şi apă. Cuv. derivate: s.f. bricitire, adj. bricuit [bric după fr. briquer]. BRIGANTÎNĂ, s.f. 1. Velier mic cu doi arbori, cu vele pătrate la arborele din prova şi cu vele aurice la celălalt arbore. Sin. hric-goehtâ. 2. Velier mic cu doi arbori şi bompres, cu velatură pătrată la prova şi triunghiulară, la pupa, lung de 22—28 m, dotat cu 10 tunuri, în sec. al XVII-Iea. La început, b» avea un singur catarg, o velă triunghiulară şi cîte 16 rame în fiecare bord, iar destinaţia se limita la a menţin© legături între navele de linie. 3* Velă trape zoidală arborată ia velierul numit b® [fr. brigantineJ. BRIZÂNT» s.m. Val rostogolit şi spart, datorită întîlnirii fie cu stînci, cu recife, cu praguri sau cu bare, fie cu un curent acvatic de sens opus, semnalizînd, aşadar» existenţa unor pericole de navigaţie. Sin. val de resacâ [fr. bri~ sânt]. BRIZĂ, s.f. Vînt local, periodic* slab, care se formează în zona litoralului @ B. de seară =* b« care suflă seara de la ţărm spre larg. © B. de zi = b. care suflă ziua, dinspre larg spre ţărm. B* apare datorită încălzirii inegale a uscatului sau a apei, în anumite perioade ale zilei. Se manifestă deasupra mării sau a uscatului, pînă la cel mult 200 ni înălţime şi pe o adîncime de maximum 40 — 50 km, măsuraţi de la linia uscat-apă [fr. brise], BRfU* s.n. © B* de acostare =* = grindă sau ţeava fixată de bordaj în exterior, mai jos de nivelul punţii, avînd rol să protejeze corpul navei împotriva loviturilor şi a frecărilor pe timpul acostării sau plecării de la locul de acostare. La iole» baleniere şi bărci uşoare, b. face corp comun cu copastia. Sin „ b* de protecţie (centură) [cf. alb. bres}. BRUXELLES — BCL 76 BRUXELLES, top. Port, capitală a Belgiei. Situat pe rîul Seime, la eca 100 km de M. Nordului do care este legat printr-un canal navigabil, aflat la 15—70 xn altitudine. Important nod de comunicaţii al Europei Occidentale şi activ port .fluvial. Centru economic şi mare centru comercial al ţşarii. Trafic anual de mărfuri $este 12 mii. t {majoritatea flu-mal). Este vizitat anual de peste mo de nave maritime. Portul are multe ciocuri, macarale electrice, spaţii de depozitare, clieuri lungi de peste 2,1 km. Prima menţiune asupra oraşului în secii. ‘ BtiCLĂ, s.f. 1. Cot al unui curs apă. 2. Spaţiul acoperit de jmrÎBia drăgii remorcate, care eurăţă apa de mine [ir. bonele]. „BUCUREŞTI" (1961). Navă româneasca, tip cargou, construită la Ş.N. Galaţi. Caracteristici: I£i*= 152,34.in; B *=■= 18,8 m; T = «=■8,66 m; A ^ 12 961 tdw; pro» fulsîe mecanică motoare de ,600 CP; V e= 14 Nd. Jurnal de b&rd: înconjurul lumii în 1963 efectuat pentru prima dată de către o navă românească. BUENOS AIRES. 1. (top.) Port fia Oc. Atlantic), capitală a Republicii Argentina. Situat pe malul drept al estuarului La Plata. Cel înai mare oraş-port al continentului sud-american şi al întregii emisfere australe. Realizează jumătate din producţia industrială a ţării. Prin B«A. se realizează cea 50% din exportul şi 85% din Importul Argentinei. Nod al transporturilor maritime. Trafic internaţional de mărfuri peste 9,1 mii. t (1976). Sediul a patra mari societăţi de navigaţie, care asigură peste 75% din comerţul ţării. Intrarea în port se face pe un canal lung de 10 km şi adine de 9 m, precum şi pe alte zece canale mai ■ mici. Echipamentul de transport şi manipulare este modern, silozurile au o capacitate de aproape 500 000 t. Alte dotări: magazii specializate, cinei docuri pentru reparaţii nave. Mare trafic de pasageri. Oraşul este fondat în 1536 de spaniolul Pedro de Mendoza sub numele Santa Maria del Buen Aire. 2. (hidr.). Lac glaciar în sud-estul Americii de Sud, sit uat în An zii sudici. Suprafaţă 2 240 km2. Constituie atracţie deosebită pentru turişti, BUDAPESTA, top. Port, capitală a Ungariei, pe ambele maluri ale Dunării. Cel mai mare centrii industrial (40^% din producţia industrială a ţarii) şi cel mai mare port al Ungariei. Important nod de comunicaţii fluviale. BUHÂZf s.m 1. Revărsare a unei lagune în mare, 2. Spaţiul unde are loc revărsarea apei din lagună sau din gîrlă în mare. 3« Matcă a unei gîrle în zona gurii de vărsare. Var. bn&z [?] BUlâL, s.m v. gMorăch BULĂ, s.f. Figură de semnalizare nautică» de formă rotundă; are culoarea neagră, roşie sau albă, diametrul de 0,61 m. Indică diferite situaţii în care se află nava; bula neagră, de pildă, semnalizează, fie că nava este la ancoră» 77 BOliA — BUKDCF fie că are draga fn funcţia ne. 9 B» de ancoră I). ridicata de Ia răsăritul şi pînă la apusul soarelui, într-un loc vizibil, la prova navei ancorate. • B. orara :s=»-b. ridicată, la verga unui catarg instalat pe una din cele mai înalte clădiri ale portului. Se coboară exact la ora 12.00, iar momentul este folosit de nave pentru potrivirea ceasurilor [fr. BULB, s. n. I're Iun g.i re snb formă do umflătură, a carehei unui mijloc de navigaţie ['lat. bal bus; fr, bttlbe]. ' ' . . BULETIN, s.u. • B. cu situaţia gheţurilor b* prin care se aduce la cunoştinţa marinarilor existenţa şi deplasarea gheţurilor în . Oc. Atlantic de Nord. Se transmite de două ori pe zi, prin radio, din Terra Nova. • B. dc pilotaj document. întocmit şi semnat de comandantul navei şi de pilot pentru plata serviciului ele pilotaj prestat. * B. hidro meteorologic document nautic pentru informarea celor interesaţi să ştie cotele apelor unui fluviu, tendinţa lor, amenajările pentru navigaţie etc. [fr. bullctinj. BULEVARD, s.n, • B* marinari-lor (navelor l ■-■■■■ zonă strimtă (culoar) din M. Nordului unde traficul naval este deosebit de intens [fr. boulcvard]. BULGARIA, (Republica Populară Bulgară) top. Stat în sud-estul Europei Centrale, în Peninsula Balcanică, Are ieşire la M. Neagră, Flota maritimă comercială (1978/ =.- 1 476 469 tdw; flota fluvială (1971) 200 000 tdw. Pescuit (1978) 102 468 t Por- turi principale: Varna, Burgas. .Fluviul j >u nare a formează, graniţa de nord (471 km) şi este navigabil pe toată această lungime. .Reţeaua hidrografică, este "completată dc rîurile Iskăr, Osam, Mariţa, Stuma care au im potenţial energetic ridicat. Numeroase lacuri — peste 280 la număr — dc munte sînt iu majoritate surse de irigaţii si de energie electrică. Izvoarele termale de la Sapareva 13 an j a (lîngă Sofia) sînt cele mai fierbinţi din Europa (~f 103,8°C). Construcţii navale (1978* =* 153 000 t.r.b. BULÎNĂ, s.f. Par îm ă des tiu ati pentru trasul marginii de căderc a velelor pătrate către prova deci „în vint", folosind astfel ma bine vîntul [Ir. boitlinc], BULMEA, s.f. t. Perete transversal (uneori şi longitudinal) dosit nat fie să întărească osaturs unui mijloc de navigaţie, fie să separe, la bord, diferite categorii de mărfuri. 2. Perete etanş a’ unei nave fluviale. Var, biilumea [?j. BUNCĂR, s.n. Compartiment (îs bord) pentru cărbuni [germ. Bun-kcr / rus. bunker]. BURĂ, si. Pulbere de apă formată din crestele valurilor mar [sc;r. burai], BURDUF, s.n. î* Mijloc arhaic dc navigaţie, confecţionat din piele şi umplut cu aer; asigura flotabilitatea şi permitea transportul BURDUF — RtJZ 7$ pe apă a unor materiale. 2* (reg.) Copcă de gheaţă la fluviu [?]. BtfRTĂ, s.f. ® B. velei «= umflătura velei, cînd bate vîntul. © Vela are b« = vela este umflată şi bombată [?]. BURUNDI (Republica B), top. Stat în partea centrală a Africii. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) = 15 682 (în totalitate din ape interioare). în partea de sud-vest a R.B. se află lacul Tanga-nyika. Pe teritoriul R.B. se află cel mai sudic izvor al Nilului, Kagera-Mukasenyi. Port principal Bujumbura (cca 180 000 t. anual) la Lacul Tanganyika; este şi capitala ţării. BUSC, s.n. Prag în camera porţii unei ecluze, pe care, la închidere, se sprijină baza porţii [fr. huse]. BUSOLĂ, s.f. Instrument de navigaţie inventat de chinezi (sec. III le .n.), format dintr-o cutie cu lichid în care acul magnetic se orientează pe direcţia nord-sud. în M. Mediterană, primii care au folosit-o au fost navigatorii vene» ţie ni şi genovezi. Italianul Flavio Gioja din Amalfi a perfecţionat acest instrument, fixînd acul magnetic pe un pivot, înconjurat de un cadran împărţit în 32 de diviziuni (rumburi) [fr. boussole]•; BUTOI, s.n. • B. de apă (butoiaş) = vas de lemn înfundat la capete şi prevăzut cu dispozitiv de fixare la bordul unei ambarcaţiuni (ca« valeţi sau colier); în el se păstrează apa necesară marinarilor din barcă [bute + suf. -oi, latf; buttis], BUTIÎC, s.n. 1. Piesă metalică de legătură a două părţi din catarg. 2. Parte centrală pe care se montează palele elicei şi care se fixează la arborele portelice [?]. BUZĂ, s.f. © B« deget arului = îndoitură care fixează degetarul raiului [cf, alb. buze1. DICŢIONARELE ALBATROS c CÂBALLfTO, s.n. Mijloc de navigaţie specific Perului; este con-stniit din trestie împletită şi are una din extremităţile asemănătoare gîtnlui de cal; de aici si numele. L =* 18 m; zonă dfe navigaţie = lacuri interioare şi de-a lungul coastelor oceanului [sp. CahmUto „căluţ'*]. CA BEST ÂN, s.n. Dispozitiv mecanic de forţă, pe al cărui tambur vertical se înfăşoară parîmă sau lanţ de tracţiune. Este acţionat electric, mecanic, hidraulic sau manual cu manele introduse în locaşuri speciale. ® €« cu manivelă = c® acţionat cu manivelă. © C. ancorei = e* folosit pentru a vira (a trage de) sau a fila (a da dramul la) lanţul ancorei sau parî-mele de legătură, cînd se face acostarea. Este acţionat electric sau cu aburi; înainte, pentru acţionare era folosită forţa braţelor, care mînuiau manelele. Se compune din ax vertical, terminat cu pălărie; sub ea se află un ■dopai, pe care se răsucesc spirele parîmei sau zalele lanţului; barho-tin cu locaşuri pentru imobilizarea zalelor; maşina (motorul) de forţă. Unele e. au sub clopot, în loc de barbotin, o coroană în care pătrund nişte came (castanele ) pentru frînarea sensului de rotire al c. [fr. cobe stan]. CABINĂ, s.f. încăpere amenajată pentru a asigura condiţii de locuit celor de la bord. © €. comandantului = încăpere destinată comandantului. © C. staţiei radio = încăpere destinată staţiilor radio ale navei. • C. de pasageri =» încăpere pentru pasageri e C. echipajului (marinari-lor) = încăperi destinate marinarilor din echipaj [fr. cabine]. CABIHDA* top. Port la Oc. Atlantic. Cel mai mare port şi important centru economic al Republicii Populare Angola. Situat în partea de vest a ţarii la gura de vărsare a fluviului Zair — Congo, pe malul drept. Trafic de mărfuri 8 mii.t/l974. CABINDA — CAIAC 80 CABLAJ, s.n. Totalitate â cablurilor şi a firelor cleetrice e apă şi. pescuit. Capacitatea 3 persoane. • €• ‘duhlii c. cu două locuri; are bordaj din scînduri uşoare, este propulsat cu uşurinţă, dar se dezechilibrează uşor [fr. kayak}. CAfC»' s.n. 1. Velier suplu... Are două catarge, uneori, şi motor» extremităţi ascuţite şi arcuite. Se foloseşte în Orient. 2. Ambarcaţiune turcească, suplă şi lungă, eirfund plat şi extremităţi arcuite, în trecut, c. se construiau în cetăţile de la mare şi de la Dunăre. După cucerirea unora dintre cetăţi de ' către otomani, românii de aici. aveau obligaţia de a construi C« pentru stăpînitori [tc. kayili]. CAICtîV, s.m. 1* Persoană care manevrează caicul. 2. (rar] Proprietar de caic [tc. kayikci]. CAIRO, top. Port, capitală a Republicii Arabe Egipt. Situat la 25 km sud de Delta Nilului, pe malul drept al fluviului şi pe insulele Gezira şi Roda. Gel mai mare oraş egiptean şi african. Txei porturi fluviale. Important Centru economic, comercial şi financiar egiptean. Fondat în 969 pe locul unui vechi castra roman din sec. 3 c.n. CALAFÂT, s.m Material textil destrămat, îmbibat cu catran (smoală, gudron) şi folosit la etajnşarea bordajelor şi a punţilor construite din lomn, precum şi a căptuşelilor de le mu. de sub punţile met alice; cîlti îmbibaţi cu gudron [tc. kalafatj. CALAj, s.n. 1. Dispunere a supor-ţilor (reazemelor, grinzilor, butucilor etc.) pe platforma ui)de se construiesc sau se repară nave. Se face conform planului de forme al navei. • Piese de c. —-grinzi, butuci, vinciuri, şine, parî-me, cărucioare etc. 2. 'Adîncime de cufundare a unui mijloc de navigaţie [fr. calage], CĂLĂ, s.f. L Compartiment sub linia de plutire a navei, folosit ca depozit. Se află imediat sub punte, la navele cu o singură punte sau între puntea cea mai de jos şi fundul navei cu mai multe punţi. 2. Platformă de construcţii sau de reparaţii a navelor. • C. docului platformă a docului. • C. de carenaj = e, de reparaţii. # €. de construcţie platformă în port sau în şan» fierul naval, pe care se construiesc sau se repară nave. Este orizontală sau înclinată, deasupra apei sau sub apă; are şine, grinzi alunecătoare, cărucioare, instalaţii dc forţă. * C. de halaj -s±a c* pc care se scot navele, .după care sînt deplasate pe alte platforme. • C* de lansare = e. de construcţie [fr. cale], CALCULA, vb, # A c* (punc-tid navei, ora sosirii în port, durata navigaţiei, deriva navei, drumul optim, viteza, ora răsăritului sau apusului aştrilor etc.) t= a face operaţiile matematice şi măsură* CA LCULA — CAÎXATIS torile necesare navigaţiei [fr. cal-cuier; lat. calculare]. CALDARÎNĂ, s.f. Cazan cu apă sau abur folosit la bord pentru a încălzi compartimentele sau pentru a furniza aburul necesar unor maşini auxiliare de la bord. Are suprafaţa de încălzire de 1—30 hi2 [it. caldarina]. CÂLE, s.f. ® C. fluvială =» apă curgătoare navigabilă. • C. maritimă = drum maritim, frecventat de nave. [lat. callis]» CALIBRÂ, vb. A îngusta albia rîuîui prin lucrări hidrotehnic© pentru a-i mări adîncime a, pentru a fi navigabil etc. [fr. callibrerj, CALIACRA, (KALIÂKEA), top. Cap pe coasta de vest a Mării Negre, aproape de Varna, în apele căruia s-a desfăşurat (31 iulie 1791) bătălia navală dintre flota rusă comandată de amiralul F.F. Uşakov şi flota otomană, comandată de "amiralul Hussein. Forţe participante: cca 40 nave ruseşti cu 998 guri de foc; 78 nave otomane cu cca 1 800 guri de foc. în trei bătălii anterioare (Fidonisi, 3 iulie 1788, 36 nave rusesti contra 49 nave turceşti’ Kerci, 18 iulie 1790, 33 nave ruseşti contra 54 nave otomane; Hagibei, 28—29 august 1790, 37 nave ruseşti contra 45 nave otomane) escadrele otomane an fost învinse. La 31 iuli© 1791, escadra otomană staţiona la ancoră, travers de capul Caliacra, protejată de bateriile de coastă. Fiind mare sărbătoare musulmană, echipajele erau debarcate', parţial. La orele 16.00 îşi face 82 apariţia escadra rusă, care prin-tr-o manevră abilă se interpune între ţărm şi formaţia otomană, pe care o supune unui atac puternic de artilerie» Escadra otomană pleacă precipitat de la ancoră, fiind urmărită de navele ruseşti. Suferind avarii grave, se retrage odată cu venirea nopţii, Cu această victorie a flotei ruseşti dispare supremaţia otomană în Marea Neagră. €âL16RHĂ? s.f. Dispozitiv folcH sit la bord pentru a multiplica forţa şi, implicit* a reduce efortul oamenilor cînd se manevrează greutăţi (ridicarea-coborîrea băr*i cil» vergilor etc.). Tipuri de c.: a) două macarale triple; b) o macara triplă şi una dublă; c) doua! macarale cu 4— 6 scripeţi (raiuri) fiecare. ® €• de arbore = c. care deserveşte un arbore (catarg)} [fr. caliorne]. CALITATE, s.f. • £* evolutivă =a capacitate a navei de a se guverna cu ajutorul cîrmei Este influen-j ţaţă de suprafaţa părţii imerse a cîrmei, forma carenei, pescajul navei, factori externi (vint, valuri, curenţi), starea de încărcare; a navei. ® C* nautice » însuşiri;, ale unui mijloc de navigaţie, cum sînt flotabilitatea, stabilitatea, ne seu fu nd abilitate a,? viteza şi ma* nevrabilitatea [fr. qualitS; lat; qualiias, ~ati$}« CÂLLAT1S* top. 1. Cetate-porf: întemeiată de negustorii greci în sec. VI î.e.n. pe locul actualului oraş Mangalia. 2. Denumirea primei nave de 55 000 tdw din seria mineralierelor construite de Ş.N., 83 Maingalia. Destinaţie: transport de mărfuri în vrac (minereuri, cereale, fosfaţi, cărbune). Caracteristici : A = 54 500 tdw; L mas. = 226 m; B «= 32,2 m; T = = : 12,4 m; puterea aparatului propulsor 17 400 CP; V = 15,7 Nd; autonomie 12 000 — 16 000 Mm; capacitate de încărcare 75 516,3 m3; număr de magazii 7; echipaj 36 persoane. CALM, s.n. şi adj. Stare de linişte a mării sau a oceanului. • C. plat = stare caracteristică mării complet liniştite. Sin. mare calmă„ „mare oglindăe\ © €• ecuatoriale = stări periodice de maximă liniştire a mării şi a vîntului în zona ecuatorului. @ €• tropicale = stări ale mării şi vîntului, la tropice. • Mare c* = mare cu vînt slab [fr. calmet it. calmo\. CALOTA, s.f. • C« girosferei = una din cele două părţi ale sferei giroscopului. • €• glaciară «= strat gros de gheaţă în zonele polare; c. glaciară a insulei Groenlanda are 2 300 m grosime, iar calota antarctică 1 500 m tfr. calotte\ . CAMBOBGI v. Kmnpuchia Democratică* CAMBtfZÂ, sJ. Cămară pentru alimente la bord, ferită de umezeală şi cu temperatură constantă; este amenajată astfel îneît să asigure condiţii pentru a se depozita şi a se conserva alimente pe o anumită durată [fr. cambuse], CÂMBUZIER, s.m. Marinar care deserveşte cambuza; chelner la navele de pasageri [fr, cambusier}* 6* CALLAT1S — CANADA CÂMERĂ, s.f. • C. bărcii = spaţiul dintre pupa şi ultimul banc al bărcii. ® C. cîrmei = compartiment îngust, la pupa navei unde se află elementele finale ale instalaţiei de guvernare, cum ar fi transmisiile, mecanismul de acţionare a cîrmei, echea etc. ® £« hărţilor = cabină unde se fac calcule de navigaţie, folosin-du-se hărţi şi alte documente nautice păstrate aici [it. camera; fr. camira]. CAMERUN» top. (Republica Unită C.). Stat pe coasta de vest a Africii ecuatoriale, în Golful Guineei. Are ieşire la Oc. Atlantic» Flotă maritimă comercială (1978) = 126 364 tdw. Pescuit (1978) = 71 600 t peste. Porturi principale (mii. t/1978)Douala (2,8), Kribi (0,2), Victoria. Trafic total de mărfuri (1978) = 3 mil.t. Rî urile mai importante sînt Sanaga, Cameroun şi Wouri. în extremitatea nordică se află lacul Ciad, CAMPÂNIE, s.f. e C. hidrografică (oceanografică) = totalitate a activităţilor de cercetare a apelor oceanului intr-o anumită perioadă de timp [fr. campagne; rus kam-panii a]. CANADA, top. Stat în jumătatea septentrională a Americii de Nord, scăldat de apele oceanelor Arctic, Atlantic şi Pacific. Flotă maritimă comercială (1978) — <= 1 003 683 tdw. Pescuit (1978) — 1 406 757 t (44 100 t în apele interioare). Porturi principale finii, t/1978): Vancouver (39,9), Sept Isles (22,6), Cartier (21,7), Montreal (16,2), Hamilton (13)* CANADA ~ CANGE Oue bec (12,7), Saint John (12,5), Halifax (II), IV>rt Havvkesburry (5.6). Porturi la Marile Lacuri: Thunder Bay (19,8), Toroto (3.6). Trafic total do mărfuri (1978) 299651 t. Construcţii navale (1978) — 165 000 t.r.b. (66 000 tancuri petroliere). Dispune de o imensă reţea hidrografică. Fluviile şi rîurile St. Lawrence, Mackenzie, Ne Ison, Churchill, Yukon, Columbia» Fraser au debit bogat şi sînt utilizate în producerea de energie electrică şi pentru navigaţie. Lacurilc ocupă, suprafeţe însemnate (Superior, Huron, Erie, Ontario — lacuri dc graniţă cu S.U.A. — Lacul Sclavilor, Lacul Urşilor, Winnipeg), şi sînt adevărate mări interioare ■ cu iro remarcabil trafic do mărfuri. CANADIÂNÂ, s.f. Ambarcaţiune uşoară şi rezistentă, asemănătoare canoei, construită de indienii nord'americani, din coajă de mesteacăn cusută pe osatură de lemn cu ajutorul unor fîşii din rădăcini de conifere, fierte în apă» Pentru etanşare se folosea un amestec din clei de peşte şi din răşină. Propulsarea se făcea eu o ' ramă scurtă numită paga/ie. L max.!' ’=3 8 rn, B 1,2 m [fr. oanadienne], CANÂL, s.n. 1. Construcţie hidro-tehnică de unire a două ape, folosită pentru navigaţie, irigări sau asanări. 2. Albie îndiguită şi adtncită pentru navigaţie sau pentru a preveni inundaţii. 3. Drum navigabil între aşezări lagunare. 4» Parte a unei ape curgătoare (de obicei mijlocul 04, sau axul ei) propice navigaţiei (adincimi suficient de mari -*j între chila navei şi scoarţa sub*; acvatică să rămîna cel puţin 2f cm apă — fără pericole pentru! nave). Sin. şenaî. # C® acustic =j coloană de apă prin care sunetul poate ajunge la depărtări foarte: mari (cca" 6 000 .km), datoritf unor fenomene- de refracţie % lanţ. CANÂRĂ, s.f. Obstacol stîncos îi apă [bg. Kanaral. î CANARI SI, vb» (Despre o navăjj A sc înclina intr-unui din bordutf şi a rămîne îa această poziţie* ,[?j. ^ " ,j CANARI SIRE, s.f. Acţiune de r se canarisi şi rezultatul acesteia! înclinarea navei intr-un bord. t are una din următoarele cauze alunecări de greutăţi, arimaiţ incorectă, apă pătrunsă în eoni; partimentelc dintr-un bord, vîiij puternic lateral, inundare inteii; ţionată a . unui compartiment consum de combustibil, sau d apă din tancurile situate în ace laşi bord [canarisi -[* sul -re] CANEVÂS, s.n. Totalitate a mc ridianelor si a paralelelor trasat pe o hartă marină; reţea carto grafică [fr. canevasX CANGE, s.f. Prăjină de Ierni care are la un capăt armătuii metalică terminată cu vîrf două cîrlige, de obicei manevrat' de unul sau mai mulţi marinai pentru a îndepărta sau a apropie nava proprie de altă navă sau d( mal, precum şi pentru a pescui vin obiect căzut în apă. Odmioaii 85 €« era folosită de piraţi pentru a aborda na,vele pe care urmau să le ;jefuiască [tr. lian$d\. CANI6N, s.n. Vale adîneă şi îngustă, cu versanţi foarte abrupţi şi icu fundul ii)gust, de regulă ocupat de albia minoră a unui llirm Aşemeiiea văi prezintă Hî/j te Colorado (cu Marele Ca» pi ni te î 800 ni adînciiue şi 320 km lungime), Congo, Inel. [sp. canon•]. CANISTRfiLĂ, s.f. Inel despicat, fixat de marginea velelor triunghiulare, pentru a Ie prinde şi a le manevra cu uşurinţă pe parîmă pt. canestreUd]. CANOE, s.f. î« Ambarcaţiune sportivă foarte uşoară, suplă, cu •extremităţi simetrice ascuţite, ■manevrată de om din poziţie în genunchi, folosind padele. 2. Sport cu î această ambarcaţiune. 3. Ambarcaţiune din coajă de copac folosită, odinioară, în zona Marilor Lacuri din America de Nord. •• C. cu ari f/i nume dat corăbiilor de către amerindieni (sec. KVI) [fr. Canoe}. CANON ifiRĂ, s.f. Navă mica, dc luptă-, dotată cu mijloace care permit echipajului să execute jni&iuni de patralare, escortare şi protejare a zonei proprii împotriva inamicului. Se foloseşte la măre şi la fluviu. Caracteristici: A 400—2 000 t; L *= 50..........80 my B *= 7—10 m; V' « 10-20 Nd; rază de acţiune 3 000 Mm; armament 1—2 tunuri de 75 — 152 mm, mitraliere. • C. maritimă-, == avizou. • C. fluvială *= c. destinata navigaţiei j)e fluviu; CANGE—CAP are deplasament pînă la 600 t, V 10—15 Nd [fr. canomiiere}* CANOTÂJ, s.n. Sport nautic practicat cu ambarcaţiuni ^ (canoe, caiac, fcchif) propulsate şi guvernate (conduse) eu rame [fr. .cano* tage}.' CANOTOR, s.m. şi f. Persoană care practică sportul numit canotaj [fr» cănoîcur}* CAP» s.n. î. Parte de uscat ca re înaintează în mare; promontoriu scăldat de mare. 2« Direcţie de deplasare a navei. # C«' compas «= = drumul navei. • C. de berbec = dispozitiv alcătuit din două piese rotunde şi găurite, prin care se trec parîme pentru legarea şarturilor de portsarturi; v. şi şart. Acest dispozitiv preia şi diminuează vibraţiile parîmei numită Sart, căreia îi conferă şi o bună flexibilitate. «.€• de lanţ = prima za (mai groasă) a lanţului, montată imediat după cheia de împreunare. • C. de macara = partea de sus a corpului unui scripete (rai) de care se prinde chcia de susţinere. • C.-de-pasăre nume dat în 1700, de către navigatorul pirat William Dam-pier, peninsulei nordice a Noii Guinee, datorită conturului coastei, asemănător ca formă unui c. de pasăre. # €• (dinte) de rocă r~ (port. Cabo da R6ca, peninsula Iberică) *= 1. punctul cel mai vestic al continentului european*, 2. (fig.) „Capătul pămîntului". « C. dorit (sp. Cabo Deseado) c= promontoriu numit astfel după ce expediţia lui Magellan a reuşit să treacă prin strîmtoarea sinu- CAF— €&ffELATCR 86 Oasă din sudul continentului american, cînd stîncile acesteia au rămas în pupa, iar în prova s-a ivit -c.> pe care navigatorii dori-seră atît de mult să-l vadă. Dincolo de el — liniştita Mar del Sur (M, Sudului), cum era cunoscut pe atunci Pacificul. © £* Bunei speranţe, • G» Furtunos sau €. Furtunilor (port. Cabo Tormentoso) « promontoriu pe coasta sudică a Africii, denumit astfel datorită deselor şi grelelor furtuni întîlnite aici de către navigatori (valuri mari, curenţi cir» culari); anual dispar în această zonă 8—7 nave, în cele 200 de zile de furtuni. C. s-a numit mai tîrziu, prin 'eufemism, C. Bunei Speranţe. © €. convoiului (formali ei ) = prima dintre navele unei formaţii în marş. • C. Horn = promontoriu în insula omo niniă, la sud de Ţara de Foc. Condiţii dificile pentru navigaţie, [lat. capul; fr. cap/ it. capo; port. cabo], CAPAC, s.n. @ C. cui rasat = piesă construită din plăci de blindaj,, destinată să acopere deschiderea prin care trece lanţul ancorei. © €• de tambuchi = panou care închide gura tambuchiului, prin care se pătrunde sub punte [tc. kăpcik], CAPACITATE, s.f. 9 c. dead-weight =* volum total care poate fi ocupat de încărcătura navei; capacitate totală de încărcare. @ C. utilă c« pe care o are o navă pentru a transporta mărfuri şi materiale [fr, capacitS/ lat. capadtas, CĂPĂ, s.f. Poziţia navei cu prova în val, pentru a suporta mai uşor valul, vîntul, furtuna. • A ţine (a sta, a merge) la c« = ' a naviga, pe mare rea, cu prova orientată perpendicular pe val. Sin. a lua e. • C. curentă = navigaţie â unui velier pe timp de furtună sau imediat după furtună, folosind doar vela-ga-bier de la primul arbore, trinca fiind terţarolată (pliată). Cîrma este pusă în bordul de sub vînt. @ C. ordinară =3 navigaţie a unui velier, folosind doar trinchetinul şi gabierii. @ C. seacă—navigaţie a unui' velier pe timp de furtună foarte puternică, avînd desfăşurată numai randa de furtună; | conducerea navei se face greu, î. deoarece valurile lovesc cîrma | puternic şi sistematic. 9 Drum t de c. = drum urmat de nava \ care menţine prova pe val [fr.! cape, sp. capa-; it. ca-ppa], \ CAPELĂ, vb. A lega o parîmă, (sart, pataraţină) de arbore (de vergă sau de şcondru), pentru a le susţine. Pari mele care susţin arborele către prova se capelează1 trecîndu-le prin inele sudate de arbore, iar cele care susţin arbo-1 rele în borduri şi către pupa se1 capelează pe trecîndu-le peste arbore. Aproape de locul unde se [ capelează, parîmele sînt menţi* I. nute la distanţă de arbore cu | ajutorul unei piese curbate numi- [ tă guler, [fr. capeler\ ; CAPELATtfRĂ, s.i I» Armătură' la care se leagă parîmele pentru ■ a susţine un catarg, o vergă etc. j 2» Loc de prindere a parîmelor da I catarg, vergă, şcondru. ® C* gabie” j m CAPELATCrA — OAEA€TEElSTlC mlui = armătura vergii-gabier. capelat -f* snf. -ură, după fr. capelage]. CAPE TOWN, top. Port (la Oc. Atlantic), capitală legislativă a Republicii Africa de Sud. Situat pe ţărmul atlantic, la 50 km de Capul Bunei Speranţe, în jurul unui golf. Trafic internaţional de mărfuri 5,7 mii. t/1977. Unul dintre cele mai importante centre industriale ale Republicii Africa de Sud, inclusiv construcţii navale. Important port la intersecţia drumurilor maritime care leagă între ele America, Europa şi Asia. Are peste 9 km cheuri, iar bazinele sale închid o suprafaţă de peste 150 ha. Adîncimile din bazin sînt cuprinse între 7 — 13 m. Anual trec prin port peste 7 200 de nave care realizează 75% din exportul Republicii Africa de Sud. Dotările portului se referă la macarale plutitoare puternice, hangare, silozuri, remorchere, docuri de reparaţii nave. Întemeiat în 1652 de olandezul Jan Van Riebeeck, reprezentantul Companiei olandeze a Indiilor Orientale. CAPO!?, s.n. Dispozitiv de susţinere a ancorei în afara bordajului, cînd lanţul de ancoră primeşte, pentru un timp, altă destinaţie, cum ar fi folosirea lui pentru a lega nava de o geamandură de ancorare [fr. capon, it. capone]. CAPONĂ, vb. A face manevra de fixare a ancorei la capon [fr. caponner; 1880]. CAPORÂL» s.m. 1. Grad în mari» Bai militară, 2« Marinar eu acest grad; are ca semn distinctiv, pe mine ca stingă, două trese de forma literei V [fr. caporal; 1884]. CAPRĂ, s.f. 1. Dispozitiv improvizat, alcătuit din scripeţi şi parîme, precum şi din doi şcondri (grinzi) egali şi încrucişaţi la capetele de sus, fixaţi în cîte o talpă la bază. Se foloseşte pentru a manevra greutăţi la bord. 2* Dispozitiv alcătuit din lemne încrucişate, folosit la protejarea unor zone costiere împotriva desantului maritim [lat. capra; 1425]. CAPUL VERDE, top. (Republica C.V.). Stat insular în Oc. Atlantic, la 500 km vest de ţărmul Africii ecuatoriale. Arhipelagul este alcătuit din zece insule şi cinci insuliţe dispuse în formă de semilună, mai mari fiind Săo Tiago (613 km2), Santo Antăo (422 km2), Boa Vista (382 km2) şi Sâo Nicolau (221 km2). Pescuit 1978) Flota maritimă comercială 1978) = 7 596 tdw. = 8 331 t. Porturi principale; Mindelo, Por» to, Grande. CÂRABfNĂ, s.f. Agrafă de legă» tură între o margine de velă triunghiulară şi parîma ei de susţinere numită strai [fr. carabine, it. carabina; 1884]. CARACTERISTICĂ, s.f. C. telmicQ-tactice ale navei = parametri (însuşiri) care exprimă posibilităţile de comportare a navei (militare) în exploatare: lungime, lăţime, deplasament, viteză, rază de acţiune etc, [fr. car activişti que]. CARAIBI — CAEENA 88 CARAIBI, s.m. şi îiidr. Amerindieni;' băştinaşi din Antilcle mici, Brazilia, Guyana, Venezuela. • Marea Caraibilor — mare în Oc. Atlantic, situata, între America Centrală istmică în vest, America de Sud în sud. Golful Mexic în nord şi lanţul A utilelor în est. Suprafaţă 2 754 000 km2. Adîncime maximă 7 680 m (adîncime medie -= 2 491 m). Temperatura medie a apei la suprafaţă -ţ- 26,5°C. Salinitatea 36c7r.0. Amplitudinea mareei ajunge la 1 m. Comunică cu Oc. Pacific prin ('analul Panama. Porturi principale: Colon, Puerto Cor tos, .Puer to Cabezar, Pointe-ă-Pier re, Bahia de Amnay, Caracas, Macaraibo, La Guaira, Cartagena,, Limon, La Salina, Puerto Miranda ş.a. Sin. AL Antilclov La marea C* au ieşire: Mexic, Guatemala, N:ic ar agua. Honduras, Trinid ad~ Tobago, Venezuela, Cuba, Haiti, R. Dominicană, Costa Rica, Columbia, Panama, Dominica, Grenada, SL Lucia, Sf, Vincenţiu — Grenadine. CARANTINĂ, s.f. 1. Staţionare a navelor cu echipajele pe o anumită perioadă;. intr-un anumit acva-toriu. 2. Loc stabilit pentru staţionarea navelor sosite dintr-o zonă bîntuită de epidemie sau care au la bord bolnavi conta-» gioşi • Nava este (sau intră) în e* A- nava este izolată într-un loc pentru a se împiedica sau a se limita o epidemie [rus harantin; cf. fr. quarantine], CARAVfiLĂ, s.f. Velier rapid, Suplu, cu trei catarge şi mare rază ăe acţiune. Construită iniţial de arabî, a fost apoi preluata de * navigatorii italieni, portughezi şi. spanioli, mai ales în epoca marilor' călătorii geografice. Caracteris<. tici: A = 50'-60 t; L = 23 mi1 B =* 7,5 m; V « 10-12 K4 Putea naviga în volte. Coiumb*: Vasco da Gama ş.a. au călătorit! cu astfel de nave [it. mraveUai\ fr. caravellc; 1884], ! CARBONAR, s.n. Navă destinată transportului de cărbune, [car* bune -f suf. -ier; după ' petrol? cî\ carcabAs, s.n. Parîmă pentitL strîngerea velelor triunghiulare. Var, cargabas [?]. CARCAFUNGĂ, s.n. Parîmă pentru aducerea marginii întinse â> unei vele deasupra vergii [engll cargue fond]. \ CARDĂNi s.n. Suspensie (articulaţie) cu mai multe grade de liber*1 tate, folosită pentru a susţine, compasurile magnetice de Ia bordi [fr. car dan]. j CARENÂ, vb. 1. A face reparaţia sau curăţirea bordajului sub liniai de plutire. 2. A aşeza astfel nava încît unghiul de înclinare într-un bord să permită lucrul la carenă,, Cuv. derivate: s.n. carenaj, s.f,! car en are; adj. careu ai. [fr. carânerl\ it. carenare; 1884]. .i CARENĂJ, s.n. 1. Acţiunea de a; carencL 2. înveliş de tablă sau de placaj sub linia de plutire construit astfel, încît să asigure; navei o minimă rezistenţă la înaintare. Sin. coeficient kidrodi-namic [fr. carSnagc), CARfiNĂ, s.f. Parte a corpului navei care intră în apă; parte a,1 CAR-KNA — CAEMÂC 'corpului navei, aflată sub linia ide plutire. Sin. operă fie. ® C. cit 'depuneri l>ordaj sub linia de plutire, acoperit cu alge si scoici Care măresc rezistenţa navei ia înaiiitare, mi cşorîud, eo re s] m 11 ză-tor, viteza de deplasare. • C. pentru c. deviză caracteristică pentru cursa înarmărilor navale germane in preajma primului război mondial [ir. carene; it. car cri a]. ;CAR£U, s.n. Compartiment en destinaţii speciale: sală de mese., de lectură etc. pentru cadrele 'bordului [fr. carrfu cargobOt, s.n* v. cargou [fr., engl. cargo-boat}. • CARG6U, s.n. Navă comercială destinată să transporte la, mare distanţă mărfuri în vrac şi în colo te. Are compartimente amenajate pentru a primi încărcătura, precum şi mijloace ^ pentru manipularea acesteia. în toate flotele, aceste tipuri de navo sînt cele mai numeroase [fr. cargoj. CARÎBI, s.m. v. Caraibi. CARfC, s.n. în tre a ga înc a.rcăt 11 ră a unui mijloc de navigaţie, transportată pe baza unui document numit conosament. • C» avanta* jos =-~ marfă pentru care echipajul navei este deosebit de interesat (preţ de transport bun, manipulare uşoară a încărcăturii, rută favorabilă). • C. cu penali-zare. =r? marfă pentru a cărei în căr ca re -descărcare se plăteşte o taxă suplimentară (ex. mărfuri explozive, toxice, mărfuri avariate etc.). # C. de înapoiere --- marfă, transportată de o nava în .marşul de 'înapoiere spre ţara căreia apari mc. ® C» lichid--marfă lichidă transportată în vrac sau. în reeipienţi speciali de o nava (ex. produse petroliere, uleiuri, vinuri), 9 C. specia! = marfă care necesită măsuri speciale pe timpul transportului, încă cea m-desc&rcarii (băuturi, stofe etc.) [it. carico]. CARLINGĂ, s.f. Grindă montată pe fundul navei, deasupra chilei sau lingă ea, în lung, de la prova la pupa, cu rolul de a spori rezistenţa. C. leagă elementele componente ale scheletului; între, ea şi chilă sînt introduse şi fixate capetele inferioare ale coastelor, # C. centrală = grindă instalată deasupra chilei. # C. de punte C. scurtă montată dedesubtul traversei punţii, pentru a o consolida. • C. falsă = e. care dublează c. normală, pentru a 4 mări rezistenţa. # C. /ntercosială = C. care se întrerupe la întîlnirea varangelor; se montează între chila navei şi tabla marginală. • C« laterale grinzi longitudinale, dispuse de o parte şi deal ta a c. centrale, la o distanţă de maximum 2,5 cm de bordaj şi C. centrală, sudate de fund şi de varange şi care se extind pe cea mai mare parte din lungimea navei [fr. carlingile]. CARMÂC, s.n. Unealtă de pescuit alcătuită din şiruri de cîrlige mari, suspendate la diferite adm-cinii, în locurile unde înoată peşti cu piele moale (moruni, cegi etc.) în care se. înfig cîrligele [rus karmalq. CAROTAJ — CARTE CAROTÂJ, s.n. e C. marin = ansamblu de operaţiuni privind forarea scoarţei subacvatice şi analiza straturilor forate (structură, compoziţie, caracteristici fizice etc.) [fr. carottage]. CARdTĂ, s.f. Coloană de material subacvatic extras prin foraj pentru analiză [fr. carotie]. CAROTIERĂ, s.f. • c. subacvatică == utilaj de foraj marin [fr. carottier\, CARRÂţĂ, s.f. Navă militară de cursă lungă, destinată să transporte trupe şi diverse materiale. Caracteristici principale: A = = 3 000 t; L = 50 m; B = 15 m; coaste masive; arhitectură complicată; patru arbori, vele pătrate şi triunghiulare; echipaj 300 oameni. Rezista la traversarea oceanelor (sec. XV-XVII). O variantă a acestei nave (sec. XYI) avea la bord 700 oameni, dintre care cîteva sute erau marinari, iar ceilalţi luptători [ ?]. CART», s.n. 1. Serviciu la bord, organizat pe schimburi din patru în patru ore. 2, Sector de 11 grade 1/4 (11°15’) reprezentînd una din cele 32 diviziuni ale orizontului vizibil (care are formă de cerc). Sin. rumb. ® A fi (a intra) de c. = a fi (a intra) de serviciu la bord. © C. ,,cîinehdu (dracului) = c. de la miezul nopţii, între orele 6 şi 4. © €- de dimineaţă = serviciu la bord intre orele 4 şi 8. ® C. de zi (noapte) = serviciu de zi (noapte) la bord. ® Marinar în e. liber = marinar ieşit din serviciul organizat la bord [fr. quarf}. CARTA GEN A, top. Port la Marea Merîiterană, Al treilea mare port (după Bilbao şi Barcelona) şi important centru economic şi comercial al Spaniei. Dispune de un avanport amenajat pentru superpetroliere. Lungimea cheu-rilor depăşeşte 3 km, iar adîncime a apei este de 9,5 — 12 m. Instalaţiile pentru manipularea mărfurilor şi spaţiile de depozitare sînt corespunzătoare traficului intens de mărfuri şi materiale (14,1 mii. t/l 976). Construcţiile şi reparaţiile de nave sînt ramuri bine dezvoltate. întemeiat în anii 226 — 225 î.e.n. CARTE. s.f. © C. drumurilor şi a statelor -= lucrare a geografului Ibn Hordadban, publicată la Alexandria în sec. XIX. Cartea oferă şi informaţii preţioase privind porturile şi insulele mediteraneene. © C. farurilor = document nautic în care cei interesaţi găsesc informaţii privind farurile şi alte mijloace luminoase pe litru asigurarea navigaţiei: poziţia, înălţimea, descrierea construcţiei, caracteristica luminii, vizibilitatea. ® C. -pilot = document nautic în care cei interesaţi găsesc informaţii de navigaţie, unele inexistente pe hărţi sau îa alte documente ale organelor hidrografice. Este întocmită pentru mări sau pentru anumite zone ale lor. Conţine informaţii referitoare la repere costiere, aspectul coastei, drumuri navigabile, locuri de ancorat, zone periculoase, valuri, curenţi, maree, pilotaj», bancuri de nisip,, porturi, posibilităţi de aprovizionare în locali- 01 CARTEL — CASTEL tăţile de la coastă, şantiere de reparaţii etc. ® €• radio farurilor == document nautic referitor la mijloacele radiotehnice pentru asigurarea navigaţiei: frecvenţă radiofaruri şi radiogoniometrie, mod de lucru, timp de emisie etc. © C. tehnică a navei = document nautic unde sînt prezentate caracteristicile de construcţie şi de exploatare ale navei [fr. carie]. ICA-RT&L, s.n. ® C. — babord (tri-bord) = partea rotunjită dinspre pupa-babord (tribord). @ £. maritim = formă a monopolurilor capitaliste prin care mai multe companii de navigaţie sau mai mulţi armatori încheie o convenţie privind activitatea maritimă: preţuri pentru caric, de închiriere» de reparaţii etc. [engl. cartel]. iCARTlER, s.n. 1. Instrument de [navigaţie superior bastonului lui •lacob. A fost inventat în 1594 de către navigatorul englez Da-vis. Era alcătuit din două sectoare gradate pe care culisa cîte un cursor cu mici orificii pentru măsurători la diferite repere de 'navigaţie. Acest instrument pre~ eede pe cele care folosesc, pentru măsurători, reflexia. 2. Extremi" tate pupa, cu formă rotundă [fr. §umtier\. CÂRTNIC, s (înv.) Ofiţer instruit ;să facă de cart la bor se leagă parîmele de manevră ale velelor [it. caviglie- CA2ÂRMĂ, s.f. ş C. echipajului compartiment unde marinarii militari se odihnesc, mănîncă, scriu, citesc etc. Are cuşete, mese şi. scaune rabatabile, aparat de 93 CAZARMA — CAMAşA radio, vt utilat or etc. * C. plutitoare navă bază [rus. kazarmaj. CAZEMATĂ, s.:f. (hr/.) încăpere blindata, în care erau amplasate şi protejate tunurile navale [fr. Cascmate1, CAzfe, s.m. Ţăruş de lemn cu Ea metalică la capăt, înfipt în mal Si destinat legării, ambarcaţiunilor fia .fluviu) [ ?]. CĂLĂFĂTUf, vb, A etanşa, a 0btura, a astupa spaţiul dintre scîndnrile bordajului sau ale punţii, folosind calafat (cîlţi îmbinaţi cu gudron) [calafat suf. ~m\. Cuv. derivate: s.f. c-ălăfuluire, călăfâtnitoare, s. m. câlăfâtuitor, adj. câJâfăhdt. CĂLĂFĂTUITdR» s.m. şi s.f. Per- soană. care călăfătuieşte [caiafă-tui suf. -tor]. CĂLĂTORfE, .s.f. • C. pe apă ^ deplasare cu un- mijloc de navigaţie către un port îndepărtat. • C. Ştiinţifică pe mare =« activitate de "cercetare sistematică a Oc. Planetar. Prima c. de acest fel a întreprins-o Pytlieas, în 330 Le. .11., cînd a trecut prin strîm-toarea Gibraltar şi a ajuns în Oc. Atlantic, considerat un fluviu mare, care încinge Pămîntul ca ţin brîu. • Epoca marilor c. geografice perioada' cuprinsă între sec. 5CV-XVII, caracterizată de extinderea fără precedent a spaţiului geografic cunoscut |călători 4" suf. -ie}. CĂLCÂ, vb, # A c. apa = a pluti, înotînd în poziţia verticală. 9 Cît c» nava? =s care este pescajul navei ? [îat. calcare]. CĂLClf, s.n. 1. Dispo zitiv care împiedica slăbirea, filarea uniri lanţ sau a unei parîme. 2. Partea de jos a catargului, fixată solid în chilă printr-o piesă numită talpă. • C. ei amb oului = piesă de siguranţă între chilă şi etambou, care întăreşte îmbinarea dintre aceste două piese. Sin c. navei. • C. cu levier dispozitiv de. siguranţă instalat intre vinciul şi nava ancorei, pentru a împiedica virarea (filarea) lanţului de-ancoră. Principiu de funcţionare: printr -un canal pot. trece numai zalele orientate într-un anumit fel (unghi). • C. cit şurub dispozitiv care opreşte virarea (filarea) lanţului ancorei; este format din două fălci, care cu ajutorul unei manivele se pot apropia sau depărta, blocînd sau lăsînd liber lanţul de ancoră [lat. calc an cum.]. , ' / CĂLDĂRE» s.f. • C. marină 1* cazan cu aburi; instalaţie care transformă apa în aburi necesari unor agregate de la bord sau aparatului de propulsie. 2. scobitură făcută în albia apei curgătoare, de către cascadă, în zona de cădere [lat. calâariaX CAmAŞĂ, s . f. * C. bro aşi ei a Igă verde, din apele dulci, alcătuită din aglomerare de celule lungi şi cilindrice. Sin. mătasea broaştei. • C* maşinii = construcţie, pe punte, deasupra compartimentului maşinilor. De obicei, în această zonă, filele de metal sînt prinse în şuruburi şi pot fi desfăcute uşor, pentru a permite scoaterea sau introducerea agregate- CÂMAŞA — CÂFÎTÂN m lor mari, specifice compartimentului [lat. camisia]. CĂMILĂ, s.f. (înv.). Ladă etanşa de lemn, legată cu parîme — lingă alte lăzi — de bordaj, sub linia de plutire. După ce se scoate apa din aceste lăzi, flotabilitatea lor pozitivă determină ridicarea navei, care poate astfel trece peste praguri şi naviga în ape mici. Aceste C. sînt strămoşii flotoarelor de ranflulare (corpuri plutitoare folosite pentru a ridica la suprafaţă nave sau obiecte mari scufundate [sl. k amili].) CĂPĂŢÎNĂ, s.f. 1. Fiotor (corp plutitor) care marchează locul tinde se află fundarisită ancora. Sin. baliză (geamandură) de ancoră. 2. Părţile laterale (carcasa) ale macaralei care îmbuca un scripete marinăresc numit şi rai. ® C. de ancoră = baliză care se află prinsă de ancoră cu o saulă (gripie) egală, ca lungime, cu adîncimea apei. Cînd nava trej buie să plece imediat de la ancoră se desface lanţul ancorei, părăsind-o. Mai tîrziu, se poate recupera ancora din apă pat. capiii-na]. CĂPITAN, s.m. 1. Comandant al unei nave civile (c. de şlep, C* de remorcher, c. ae vas, c. de dragă etc.). 2. Grad de ofiţer în marina militară şi marina grănicerească, e C« de cabotaj = ofiţer din marina comercială, atestat (brevetat) să conducă nave cu maximum 300 t.r.b. între porturi apropiate, o C. de cursă lungă = ofiţer din marina comercială, atestat să conducă oriee navă, In. orice mare şi pe orice distanţă. & C. de pori = conducător al unui port sau al unui oficiu portuar. © C. de rangul îniîi = 1. grad de ofiţer de marină echivalent celui de colonel din armata de uscat. 2. persoană cu acest grad. Semne distinctive: epoleţi portocalii cu două dungi negre, trei stele mari şi ancoriţă de metal; la fiecare mine că o tresă lată şi trei înguste, precum şi cîte un cerc un „ochi" — toate portocalii, m C. de rangul doi ~ 1. grad de ofiţer de marină, echivalent celui de iocotenent-co-lonel din armata de uscat. 2. persoană cu acest grad. Semne distinctive: epoleţi portocalii, cu două dungi negre/ două stele mari şi ancoriţă de metal; la fiecare mînecă o tresă lată şi două înguste, precum şi cîte un cerc „ochi" — toate portocalii. ® C. de rangul trei = 1. grad de ofiţer de marină, echivalent celui de maior din armatele de uscat. 2. persoană cu acest grad. Semne distinctive: epoleţi portocalii, cu două dungi negre, o stea mare şi ancoriţă de metal; la fiecare mînecă, o tresă lată, una îngustă şi un cerc „ochi** — toate portocalii. © C. -locotenent = 1. grad de ofiţer de marină, echivalent celui de c. din armata de uscat. 2« persoană cu gradul de c. -loco-ienent. Semne distinctive; epoleţii portocalii, cu o dungă neagră la mijloc, patru steluţe şi ancoriţă de metal; la fiecare mînecă patra trese portocalii înguste şi un cerc Mochi“, de aceeaşi culoare [it. capiiano; rus ImpitaiiX 95 CĂPITAN — CEAS CĂPITĂNÎE» s.f. !. Sediul uncie îşi desfăşoară activitatea condu- ■ cerea portului. 2. Autoritate ad-; ministrativă şi de ordine care s conduce activitatea într-un port, Are următoarele îndatoriri: poliţie judiciară în treburi care privesc portul, poliţia navelor şi a navigaţiei în apele teritoriale, poliţia naufragiilor, scoaterea epavelor, anchetarea accidentelor de ; navigaţie şi de manevră, judecarea în primă şi ultimă instanţă a anumitor litigii privind navigaţia, repartizarea danelor pentru acostare, controlul navigaţiei în port, întocmirea actelor de bord, întocmirea brevetelor pentru marinari, evidenţa navelor şi a navigatorilor. Sin. c. portului [căpitan -f-suf. -ie]. CĂPTUŞEALĂ, s.f. 1. Pînză suprapusă peste velă, în locurile ; supuse frecării. în acelaşi scop, la velele mari se folosesc parîme metalice şi foarte flexibile, o C. carenei = înveliş care protejează opera vie a navei (din lemn) împotriva agenţilor externi (vegetaţie, apă); se confecţionează din tablă de oţel zincată sau din tablă de cupru (metale inoxidabile). C. punţii = dublură a punţii, de regulă la navele de lemn, formată din material lemnos; are rol de izolaţie şi măreşte rezistenţa structurală a corpului ' navei. v. şi fodrâ [păptuşi + sul ea-la], CĂRĂOŞ, s.m. © C. mărilor denumire sub care erau cunoscuţi în antichitate îndrăzneţii navigatori fenicieni [căra *+> sul -uş). CĂRUCIOR, s.n, I» Scăunel rulant care permite canotorului să ţină picioarele fixe, corpul depla-sîndu-se odată cu acest scăunel. 2. Platformă cu roţi şi cavaleţl pentru a susţine şi deplasa la locul dorit nava aflată pe cală sau pe doc. @ C. pentru vaier =* piesă metalică (la nava de pescuit) peste care trece parîma numită vaier. C* uşurează ridicarea traulului pe punte şi limitează frecarea dintre parîmă şi platforma curbată a punţii-pupa [căruţ 4* suf. -ior]. CĂTRĂNf, vb. A impregna parîma cu catran, pentru a evita putrezirea ei prematură [catran -f-suf. -t]. CĂUŞ, s.n. Zonă din bazinul portuar, amenajată pentru a a-dăposti bărci sau pentru a încărca-descărca nave mici [lat (caviis) * cau -f- suf. -ws]. CE Al K A. Navă rusească din sec.. XVI-XVII. Era asemănătoare luntrii, avea corpul cioplit din-tr -un singur trunchi de copac. Caracteristici: borduri înalte, L = 18—20 m; B — 4 m; navigaţie pe M. Neagră şi M. Caspica [rus. c. „pescăruş"]. CEÂM, s.n. Navă fluvială fără punte, cu sau fără propulsie, cu magazii încăpătoare, destinată să transporte piatră, nisip, lemn, stuf. Odinioară, avea pînze şi era de dimensiuni mult mai mici decît c. de azi [tc. cam]. CEÂS, s.n. @ C. ăe bord = c. mare de perete, instalat în majoritatea compartimentelor navei. CEAS — CENTRU 96 Indică ora fusului (bordului) [sl. iasă]]. CEATÂL, s.n. Zonă unde o apă curgătoare sc bifurcă [te. ţatal „furcă"]. CEÂŢĂ, s.f. 3.xnom.cn meteorologie datorat suspensiei de picături de apă în vecinătatea suprafeţei solului şi mării (oceanului). • Navigaţie pe timp de c. navigaţie' în condiţii de vizibilitate redusă. Expresii: c. deasă, c. slabă (uşoară) [lat. caeciti], C £BRU, s.m. Arhore răşinos, eu ramuri orizontale; are lemn tare, brun-gălbui, uleios, puternic mirositor, folosit iii construcţii navale j'fr. vedre; lat. cedri ts, gr. kedros}. CEHOSLOVACIA, (Republica Socialistă Cehoslovacă), top. Stat în Europa Centrală. Nu are ieşire la mare. 3'Iotă fluviala comercială (1978) rrr 226 899 tdw. Pescuit (1978) 17 224 t (în apele interioare). Porturi principale: Bratislava, Romarno. Căi navigabile interne 473 km. Reţeaua hidrografică este alcătuită din fluviul Dunărea. (172 km), navigabil. pe toată lungimea, şi din rîurile .Elba (Labe), VItava, Morava, Odra — .navigabile pe cea mai mare parte din lungimea, lor. CELEBES v. SitJawcsi. CEHJLĂ, s.f. # C. etanşă fiecare din compartimentele. situate pînă la linia de plutire între pere-dubli ai fundului navei sau ai rdajului. în caz de abordaj, de lovire puternică a corpului navei sau de explozie, €. etanşă limi- tează spărtura, întrucît apa năvăleşte şi ocupă: doar una sau. ei te va t* • C. frigorifică ^ încăpere la bord, prevăzută cu instalaţie de răcire şi destinată depozitării alimentelor, precum şi mărfurilor sau materialelor care se depreciază uşor ffr. ccilule; lat cellula}. CENTR AFRICANĂ. (Republica €.), top. Stat în Africa Ecuatorială. Nu are ieşire la mare. Port principal fluvial — Jiangui (213 700 1/1971). Rîurile mai importante sînt Chari şi Oubangui (navigabil), care au cursuri liniştite «i numeroase cascade. CENTRU, s.m. • C. de carenă punctul în care se aplică, rezultanta forţelor de presiune exercitată,- asupra corpului navei de către masa de apă dezlocuită de corpul navei. în condiţiile echilibrului stabil al navei c. de earenă se află sub c. de greutate, dar pe aceeaşi verticală. Sin e. de flotabilitate. • C. de derivă punct în care se aplică forţa •care acţionează., în caz de derivă, asupra părţii corpului navei aflat sul.> linia de plutire. • C. de greutate punctul .în care şe aplică rezultanta forţelor de gravitaţie care acţionează, asupra navei. Ambarcînd-de barcim 1 m arfă şi materiale, schimbînd locul lor de amplasare, se schimbă şi c. de'greutate, care, se află-întotdeauna deasupra c. de earenă, dar sub metaoentru. • C. de velatură punctul în care se aplică, rezultanta vectorilor care. reprezintă forţele vîntului oe acţionează asupra velelor de la m. boid Sin. ccntru velic. # C« navei ] arte a (zona) din mijloc a - I < i îi nave [fr.. centre; lat. ni]. ■ CENTURĂ, s.f. 1. Foi de tablă asamblate prin sudare sau prin intuire, din care se alcătuieşte bordajul. 2. Fîşie de tablă si» iu ala în partea cea mai de sus a bordajului. • ,.»C. Albastra* trofeu instituit şi acordat navelor dc pasageri (pacheboturi )t care au traversat Oc. Atlantic în timpul cel mai , scurt. în prezent „C* albastră" aparţine pachebotului „Statele Unite", care la inaugu-l rare a traversat Atlanticul în trei I zile, 10 ore si 40 minute; viteză medie 35,59 Nd. Sin. Panglica albastră. m C. aniii;i agn eiică = ansamblu de circuite si de dispozitive electrice destinate să anuleze cîmpul magnetic indus în metalul navei şi să asigure astfel protecţia împotriva minelor marine speciale. • C. cu b-uzu-: nare = curea lată, prevăzută cu ' buzunare pentru lest, care poate ii abandonat uşor cînd scafandrul i vrea să ajungă la suprafaţa apei. '•! « C* de salvare obiect de forma unei veste umplute cu plută sau ! alt material care asigură plutirea I celui aflat în apă. ® C» de sca- fandru ---= ansamblu format din chingă lată de 5-8 cm, lesturi si sistem de prindere a lesturilor. Acestea din urmă sînt folosite pentru a echilibra greutatea corpului care tinde să se ridice la suprafaţă, deoarece are densitatea mai mică decît cea a apei [fr, ceinture]. CENTRU — CERCETARE. CEOVRfNTIE, s.f. Zona unde apa curgătoare curge lin şi în sens opus curentului normaleon-tracurent fluvial, întîlnit îndeosebi pe îîngă malurile apei curgătoare, cînd aceasta întllneşte o întinsură sau un banc [ ?]. CER, s.n. # între C. şi apă — foarte departe de ţărm; in larg, de unde nu se zăreşte uscatul [lat. caeluwi], CERC, s.n. # C. antarctic = c. polar de sud. m C. arctic = c* polar de nord. • C. azimut al ---fişic circulară, inel metalic dio, compunerea compasului de la bord, gradată de la 0° la 860°; c. azimutal se citesc direcţiile diferite repere. #. C, ■ de.cavitwvă s=: piesă metalică fixată pe coloana' catargului, la 80--120 cm deasupra punţii; este prevăzut cu onticii pentru ca vilele la care se leagă (sc volte a ză) parîme. ■ C. de ■veyfajor -= inel metalic destinat să consolideze capetele vergilor. • C. de vizibilitate = c* imaginar cu centrul în locul observatorului şi avînd raza egală cu distanţa piua la care ochiul omenesc sau. radarul pot distinge repere de navigaţie. • C. ovar = meridian ceresc care trece prin astru. Sin. meridian al astrului. « C. polar c= paralelă pe glob, corespunzătoare latitudinilor 66° 33' nord şi sud [lat. civcits; fr. cer ele], CERCETARE, s.f. • C. pavilionului = cercetarea efectuată do echipajul unei nave militare asn~ pra unei nave care a arborat na. pavilion fals [lat. cir citare^. — Dicţionar marinăresc ClKEIlE — CHEIAJ 08 CJgRERE, s.f. eC. de dană = C. adresată organelor portuare pentru a pune la dispoziţie o dană necesară operaţiunilor de încărcare -de scărc are , ^ aprovizionării,, staţionării etc, [lat. qu aer are}. CERTIFICAT, s.n. © C. de bord liber =s document care atestă bordul liber unei nave pentru apă, navigaţie etc. © C. de clasa = document care arata principalele caracteristici ale navei; se eliberează, în urma unei experţi» ze, de către o societate de clasificare (la noi de Registrul Naval Român), pentru navele care s-au construit sub ; supravegherea sa3 precum şi pentru alte nave. Sin c» ăe franebord. © C. de construcţie = document întocmit de şantierul naval pentru nava nou construită; serveşte la înscrierea navei îa căpitănia portului şi la obţinerea documentului care-i atestă naţionalitatea. ® C. de debarcare = document eliberat de comandantul navei unui marinar care a fost ambarcat pe acea navă; în el se menţionează, printre altele: perioada cît a fost ambarcat pe nava respectivă, numele, deplasamentul navei, portul de înregistrare a navei, referiri privind activitatea şi comportare a marinarului la bord. ® C* de franebord = v. c. de bord liber, © C» de sîivnire ■= document care atestă că mărfurile generale şi speciale sînt stivuite, corespunzător instrucţiunilor. ® C. de tonaj = document car^ atestă tonajul navei, elemente de calcul ale acestuia, precum şi alte caracteristici «b navei: denumirea, portul de înregistrare, dimensiunile principale. © C. de tonaj serveşte pentru calculul taxelor de port şi de canal [fr, certificat; lat. ceriificatunî}. CET» s.m. I. Velier cu doi arbori: unul este montat în imediata apropiere a provei, celălalt în pupa; are velatură bermudiana. 2. Ambarcaţiune cu un singur arbore, instalat la o distanţă relativ mică de etravă; nu are velele numite focuri, ci vel© ber-mudiene [?]. CEYLON, v. Sri Lanka. CHANGJIENG (YANGTZE). Fluviu în Asia de est. Cel mai lung fluviu al R.P. Chineze. Lungime 6 000 km. Suprafaţa bazinului 1 726 000 km2. Suprafaţa deltei 80 000 km2. Debit mediu 22 000 m3/sec. Izvorăşte din Munţii Tan-gla şi se varsă în M. Chinei de est. Afluenţi principali: Hanshui, Yuanjang, şi Yalongjang. Porturi principale: Shanghai, Nan-jing, Wuhan, Changoing, Luz-hou. Navigabil pe cea mai mare parte din lungimea sa. CHARÎ, hidr. Fluviu în partea central-nordică a Africii. Lungime 1 400 km. Suprafaţa bazinului 700 000 km2. Izvorăşte din Munţii Marra şi se varsă în lacul Ciad. Port principal N'Djamena. Aparţine statelor Ciad, Republica Centrafricană. Navigabil 860 km. CHEI v. cheu [fr. quaî\, CHEIAJ, s.n. Taxă plătită de nave pentru staţionarea în port (la cheul la care au acostat) şi pentru folosirea instalaţiilor portuare. Sin. taxă de platformă [chei 4- suf. -uf l cf. fr. fuayage}, CIlElEş s.f. I® Despicătură în roca muntelui, rezultată în urma ero-7iunii profunde exercitată de o apa curgătoare asupra rocii. 2* €> C. de afureare = c. care se p^ roti şi care are la capete c o plăcuţă triunghiulară, pre- v +ă cu trei găuri prin care c capetele lăuturilor de ancoră., d se face manevra de afurcare. •Ci. de afurcare menţine lanţurile la distanţa, împledicîndi.i4e să se încurce. © C. de ancoră = e» de împreunare a ancorei cu lanţul de ancoră; are formă asemănătoare cu e. de lanţ, dar dimensiuni mai mici. © €. de împreunare = piesă metalică, de obicei în formă de , Vs\ prevăzută la capete cu cîte o deschidere (uneori filetată), prin care trece un bulon sau un bolţ. Este folosită pentru a lega două capete de lanţ sau de parîmă, două c. de lanţ, o parîmă cu un inel etc. © €. de lanţ = lungime din lanţul ancorei (25 m în marina R.S.R. sau 27,30 în aceea a Angliei). Două c. de lanţ se leagă între ele printr-o c. de împreunare. © €. de legare la geamandură = c. de împreunare cu care este prevăzută o geamandură în partea superioară, pentru a servi la legarea ambarcaţiunii. @ €• de remorcă = c; de împreunare destinată legării remorcii la cîrligul de remorcă al navei-re-morcher. ® C. âe sari simplă = întinzătorul unei manevre fixe |sart, strai, pataraţină). ® C. Ren-ier =s= c. de împreunare în formă de za cu punte, e €® sugrumă™ io ar® *= dispozitiv special Întrebuinţat la confecţionarea rapidă a unei gaşe din parîmă metalică fără a fi matisită. m C* -vîrtej « dispozitiv format dintr-o c® d§ împreunare şi un vîrtej; serveşte la legarea ancorei de braţul acesteia [lat. clavis; 1517]. CHERHANA, s.f. Sediu pescăresc; clădire lîngă apă, unde peştele prins este descărcat, sortat, sărat, ambalat şi depozitat vremelnic [tc. kerhane]. CHEStiN, s.n. I* Cutie din lemn sau din metal, folosită pentru lucrări subacvatice sau pentru a repara bordajul sub linia de plutire, fără a ridica nava pe doc ■sau pe cala. se fixează pe care-nă şi se scoate apa din el prin pompare. în spaţiul e* se poate lucra lesne la carenă. 2• Dulap în care marinarii îşi păstrează efectele de bord. 3. Compartiment etanş la bord, destinat să meu» ţină la suprafaţă o navă sau o ambarcaţiune, în care a pătruns apa. 4. Cutie voluminoasă, prevăzută cu instalaţii de umplere-” golire şi destinată să permită aducerea la suprafaţă a navelor sau a obiectelor mari scufundate v. şi floioY de ranfluare [fr. cais-son). CHESONIIiR, s.m. Persoană specializată în lucrări cu ajutorul chesonului [ckeson suf. ier}. CHEU, s.n. 1® Construcţie portuară la care navele acostează, încarcă şi descarcă, se aprovizionează şi sînt reparate. 2. Por-ţin ne -consolidată a malului în CHEU- —■ CHILĂ 100 imediata apropiere a apei. • A veni la c* a' sosi cu nava Ia. acostare. « C. cn pasarelă c» cu rampa. # C* de maree = c* special construit pentru a fi folosit în oricare din momentele do desfăşurare a mareei. • C® va* mal porţiune a construcţiei portuare unde acostează navele pentru a se conforma rigorilor vămii. Var. chei [fr. q-ndî]* CHIBA, top. Port (la Oc. Pacific) în .estul Asiei (Extremul Orient), AI treilea mare port (după Kobe şi Yokoliama) şi important centru economic si comercial al Japoniei. Unul din marile porturi ale ‘lumii. Trafic de mărfuri 134,,4 mll t/l 978 (69,8 mil.t trafic in- ternaţional). Portul este protejat de lin dig sparge-val de peste 1,4 km. Intrarea se face pe un canal navigabil eu adîncimi 3—8 m. Port specializat în produse petroliere. Anual portul este vizitat de peste 85 000 nave. Poate primi superpetroliere de 200 000 t şi cliiar’mai mari la un cheu unde adîncime a ape-i este de peste 15 —17 m. Instalaţiile de manevrarea mărfurilor precum şi spaţiile de depozitare sînt corespunzătoare traficului. Mari şantiere de construcţii navale» CHICAGO, top. Port pe ţărmul lacului Michigan, în partea centrală a Americii de Nord. Uriaş centru industrial, comercial şi financiar al S.U.A. Mare nod dc comunicaţii. Anual este vizitat de peste 700 de nave mari oceanice. Lungimea totală a cheurilor peste 12 km. Utilajele de manipulare a mărfurilor sînt moderne, iar spaţiile de depozitare cores« pniizatoare traficului.. Xrafio de. mărfuri 15,5 mii.ij1977. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave» CHÎLil» s.f. Şirul central al tablelor clin învelişul fundului care sa întinde pe " toată lungimea navei, în care se prind tablele bordajului şi carlinga centrală. La unele nave, c. e construita dintr~o secţiune dreptunghiulară, €. constituie partea cea mai de jos a unei nave. Navele mai mari, în loc de grindă compactă, au foi de tablă mai groase. Partea din faţă a c. se numeşte etravăt iar partea dinspre pupa navei .se numeşte eiambau. • Baiura C.= canal în partea exterioară a c. unei nave (de regulă, din lemn), în care se introduce marginea filei galbordului. m C«-cheson =* C» asemănătoare unui tunel; c. fără miez; ©. goală, • C. cu bulb =s c. terminată într-o anumită porţiune cu o proeminenţă, m C. de iaht = c. adîncă, prevăzută cu o greutate de plumb în partea de jos, pentru a mări stabilitatea şi suprafaţa de derivă a iahtului, # C. dc ruliu => element de construcţie asemănător unui brîu, fixat pe partea exterioară a bordajului, în partea de jos, pe mai mult de jumătate din lungimea navei. C. de ruliu este destinată să amortizeze mişcările laterale ale navei. # C. falsă = c. de eşuare; C. care urmăreşte în exterior C. principală şi protejează fundul navei împotriva loviturilor dc scoarţa subacvatică, • C. grea■ lest de plumb sau de fontă montat su-h e. propriu-zisă. 101 CHILA — CHIUIE • C* inferioară s= piesă, de regulă, metalică, destinată a proteja C« unei nave din lemn cînd aceasta se pune pe uscat sau vine cu prova la mal. • €• interioară *= C« care consolidează corpul navei în interior, fără să aibă contact cu apa. • C* faico* voiatâ s= c. curbată la mijloc, de regulă, la navele mici care au pescajul prova mai mic decît pescajul pupa. • C* plată c. normală, confecţionată dintr-o tablă groasă şi montată pe centrul fundului navei, de la prova la pupa. • C« principală €♦ superioară, în care sc prind cele mai multe dintre elementele osaturii. m €• masivă c. compactă; c« sub formă de grindă, » Linia c« — linie marcată de intersecţia planului diametral cu C. navei. • Scaun de c. = suport (cavalet) special construit pentru a aşeza c. unei nave care se construieşte, care este andocată sau ridicată pe cală [fr. quille]. CHILE, top. (Republica C.). Stat pe coasta de sud-vest a Americii de Sud, cu o largă ieşire la Oc. Pacific. Flota maritimă comercială (1978) 638 144 tdw. Pescuit (1978) = 1 698 484 t; circa 250 balene capturate anual. Porturi principale (mii. t/1978): San Vi-cente (5,2) Huasco (3,4), Guayacân (2,9), Valparaiso (2,2), CaJdera, Tocopilla, Chaăaral. Căi Trafic de mărfuri (1978) c= 30,5 mil.t Căi navigabile interne — 2 172 km. Cursurile de apă sînt scurte şi bine alimentate: Loa şi Bio-Bio. Lacurile mai importante sînt Llanquihue, ..Raneo şi Villarrica. CHINA 1. top. (Republica Populară Chineză). Stat în Asia de est, cu largă ieşire la Oc. Pacific. Flota maritimă comercială (1978) == 7 598 280 tdw. Pescuit (1978) 4 660 000 t (1 260 000 t în ape interioare). Porturi principale (mil.t): Shanghai — Wou song (40), Luda (20), Guangzhou (18). Căi navigabile interne ----- 160 000 km. Construcţii navale bine dezvoltate. Reţeaua de ape cuprinde peste 1 600 de fluvii şi nuri mari şi mijlocii: Amur/ Huanglie (4 845 km), Yangtzi (6 000 km), Xijiang (1 800 Km), Yaroutsang-po (Brahmaputra), Sutlej, Indus, Lancangjiang (Mekong), (Nujcaog Salween), Lukiang (Mcnam) etc., care au un potenţial energetic evaluat la 580 000 Mh. 2* (hidr.) Marca C. dc Sud mare în Oc. Pacific, în sud-cstul C. Suprafaţă =' 3 447 000 km2. Adîncime a maximă 5 245 m. Este caracterizată prin existenţa taifunelor. La această mare au ieşire R.P. Chineză, Vietnam, Malaysia, Filipiiie, Hong-Kong, Singapore. CHfNGĂ, s.f. «C. de barcă --curea lată care se petrece peste capota bărcii, pentru a nu fi smulsă [lat. * clin ga}. CHINTĂNT, s.n. Instrument de navigaţie pentru măsurarea unghiurilor conform aceluiaşi principiu ca şi sextantul, de care se deosebeşte prin limbul gradat doar pînă la 72°, adică a cincea parte dintr-un cerc, de unde şi numele lat. qtunhts „al' cincilea''.- CHIRfE, s.f. Preţul stabilit pentru a transporta cu nava mărfuri CHÎEîE —■ dPHU K durată limitata; v. şi navlu g., ser. Kirija], CHITTAGONG» top. Port în Asia central-sudică, în Golful Bengal. Cel mai mare port al Republicii Populare Bangladesh. Trafic in~ ternaţional de mărfuri 5,6 mil.t/ 1978. Important centrii economic şi comercial al Bangladeshului CHIŢIBtfŞ* s.n. Dispozitiv marinăresc destinat să multiplice forţa, înlesnind manevrarea greutăţilor la bord» Este alcătuit din două-trei macarale simple sau duble [?]. „CHRISTIAN RAMCir (1937). Navă norvegiană, constrnită în Germania; navă-şcoală cu vele. Caracteristici: L = 72,6 m; B = 0,5 in; T = 4,3 m; A = 1320 t; propulsie mixtă = vele 1 233,7 m2, motor 450 CP. Jurnal de bord = a efectuat traversări ale Oc. Atlantic; capturată de către germani, este transformată în navă-bază pentru submarine (1940 — 1945) ; este abandonată la Flensburg (inundată şi fără ca» tar ge); reparată (1947), devine navă-şcoală pentru marina corner» dală norvegiană; modernizată în 1953; participă la regate. CIAD (Republica C.) î« top. Stat situat în partea central-nor** dică a Africii. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) — 115 000 t. peşte (în totalitate în ape interioare, în principal din lacul Ciad. Port principal N'Djamena (la confluenţa fluviilor Chari cu Logo ne). Reţeaua hidrografică este formată din fluviile Chari (care debuşează în lacul Ciad) şi Logone» 2, hidr. Lac în partea central-nordică a Africii. Suprafaţa variază, după sezon, între 10 000 şi 26 000 km2. Este folosit pentru navigaţie, pescuit, culţi» varea algelor şi irigaţii. Ţări limitrofe: Niger/ Nigeria, Ciad şi Camerun. CICLOM» s.n. Vînt x deosebit de puternic, cu deplasarea în spirală & aerului. Poate să avarie ze navele, sa le scufunde sau să smulgă de la bord părţi ne consolidate suficient sau neamarate cum trebuie. în zona c. — care are diametrul de cîteva mii de km — presiunea scade de la periferie spre centru, se produc înnou-rări şi precipitaţii. Sin uragan; puternică depresiune barometrică, @ C. tropical = c. care se manifestă la tropice; în zona lui, aerul se roteşte în sensul acelor de ceasornic (emisfera sudică) sau invers (emisfera nordică) [fr. cy-clone; germ. Zyclon\. CIMITIR, s.n. ® Ce navelor = nume dat unor zone maritime unde se scufundă multe nave (Golful Biscaya, de pildă) [ngr. kimiti- rion; it. cimitero]. CIVEMÂTICÂ, s.f. © C. navală = domeniu al navigaţiei care se ocupă cu studiul mişcării relative a unei nave faţă de altă navă mobilă [fr. cinematiqiie]. CIPRU, (Republica C.)r top. Stat în insula omonimă din estul M. Mediterane, la 64 km de ţărmul Asiei Mici (Turcia). Flotă comercială maritimă (1978) = 3 724867 tdw. Pescuit (1978) = 1 276 t Porturi principale (mii t/l971): 103 CIPRU — CiZ:,îA Limasol (1,-5), Larnaca (1,2) Fa» magusta, Karavostassi. Trafic internaţional de mărfuri (1978) = 3,2 mii. t. Stat cu liberă înmatriculare a navelor. tlMPÎE» s.f. © £® Submarină = formă de relief submarin, plată şi de mare întindere [cîmp ~f suf, ■ic]. Cir,GC!jrr7LUS, s.m. v. nor [fr, CI, , O r Z'<]. IrZ"^f TUS, s.m. v. nor [fr. CW10-I in s]. C.LS. v. cod. CI!flU8? s.m. v. nor [fr. cirnis]. CIGT^rllă, s.f. v. tanc [lat., it. cisiy n c]. CIULItflŢĂ, s.f. Anafor (frămîn- tare de valuri) în zona Dunării (Bcciiet). © Apa curge în c. = apa, în curgerea ei, formează yirtejuri. Sin. bulbucă [?]. CIUPERCĂ, s.f. Piesă metalică de forma unei ciuperci, care intră în compunerea instalaţiei de aerisire naturală a navei; este fixată într-o deschidere a prinţii şi poate fi manevrată pe verticală. Sin. €o de aerisire, 6. de ventilaţie, trombă de aerisire, pălărie de ventilaţie [bg. cepurka; ser. pe-cur ha]. CIVAD!£RĂ, s.f. 1. Velier din sec. XV cu velatură triunghiulară la bompres; corăbiile dinaintea e. aveau la bompres vele pătrate. 2. Vela pătrată prinsă sub bom-pres, ca o traistă umflată [sp. ceh ader a, „traistă din care rnănîn-că animalele orz"; fr. tivaâi&re, it. civadiera]. Cl-RLfG, s-n. ci C. de calafat =■ e* folosit pentru a introduce cala-fătul între filele de lemn ale bordajului sau ale punţii. © C« de încărcare = e« al dispozitivului, de .manevrat greutăţi (macara, bigă etc.) de care se agaţă materialele pe timpul încărcării — descărcării navei. Sin. ganci. ® Cc âe remorcă «= piesă metalică îndoită ia un capăt şi montată la bord pentru a lega parîma de remorcaj. Părţi componente; ochi, curbură şi cioc; are forma semnului de întrebare [ci. bg, kârlik; 1389]. CÎRMĂCI, s.m. Cel care manevrează cîrma. V. şi timonier [bg. kărmac], ClRMĂ, s.f. Aripă de dimensiuni limitate, prin rotirea căreia (în jurul unui ax) se realizează manevrarea navei. Se află montată la pupa navei, uneori şi la prova şi în borduri (pentru navele cu destinaţie specială). Suprafaţa şi poziţia c. faţă de direcţia curentului respins de elice influenţează direct manevrabilitatea navei. Se compune din safran (panou, pană), etambou, ax, eche. Se poate orienta în borduri pînă la 35 grade (puncte). Unghiul de ©• este indicat de axiometru. ® Axul Co = ax vertical de care se fixează pana e® Pătrunde în corpul navei prin etamboul e. .şi se leagă prin eche la instalaţia de guvernare. © €• banda (trib ord-, babord) ! «= comandă prin care se indică timonierului să fixeze la c. unghiul maxim (în tribord sau babord). 9 C. dreapta/ == comanda prin care timonierul ClRMĂ — CLÂPOTI 104 manevrează c* spre dreapta. Sin. €• la tribord, # C» este în ax =* c* are unghi zero» # C. siînga! =* comandă dată timonierului pentru a manevra c* spre babord. Sin. c. la babord. C» £m> / =3 comandă, prin care timonierul fixează c. în ax, ccca ce înseamnă că menţine direcţia do deplasare a navei • C. activă = e. care are la jumătatea safranului o elice mică acţionată de tin electromotor. Se montează la nave speciale (remorcilere de port), caro navighează in locuri înguste, pentru a ie face rnai manevriere. • C. compcnsată c. care are axul la o distanţă oarecare de partea dinspre prova penei. Raportul de compensare (dintre suprafaţa anterioară şi cea posterîoara faţă de axul c.) este Ia navele moderne dc 1/4. • C. cu pană c. compusă dintr-o parte lată numita pană, care se poate roti în jurul axului ei vertical. Partea din apă a c. se numeşte safran. • €* cu profil hidroâinanric = C« specială, cu profil hidrod inamic, care asigură o bună utilizare a curentului = format de elicea navei; arc un mare efect de guvernare. # C* de barcă c* formată din pana, ţîţtriă (dispozitiv de fixare la barcă şi de rotire) şi eclie (bară cu ajutorul căreia se manevrează C.) • C» dreaptă =3 c* în ax, la 0°, • C. necompcnsatâ =» c« al cărei ;ax este fixat de marginea dinspre prova a penei (safranului). • C. prova = C. montată înapoia etravei la unele nave speciale pentru a le face mai manevricre, în vederea navigării prin locuri înguste» # C« suspendată = c. compensată,, montată Ia oa/i!c cu viteze mari; printr-ur d' portavioane; portelfe^ copte re > dragoaxe, nave antisub» marino-, nave de deharcarc, vedete fir. classe/ 'germ. KlasseX u * .. -v,- .. CLETţ s.n. ,# €* fnarin ^ c* special (cauciuc, şerlac Cu gudron), foarte rezistent la umiditatefolosit'! în marină pentru îmbinarea pieselor de lemn şi a altor materiale [sb klej], . .. „CLERMONT" _(1803). Navă americană construită de Kobert Ful-ton, prima din lume care demonstrează superioritatea propulsiei cu aburi iată de propulsia cu rame şi vele. Caracteristici: L =* = 50 m; B = 5 m; propulsie mecanică = maşină ÎS CP; zbaturi. Jurnal de bord: navei a fost testată pe East Rivcr (august 1807); a făcut cursa inaugurală New York — .Hudson, pe rîxiî Hudson (150 km, 32 de ore la ducere şi 30 de ore la întoarcere), în octombrie 1807 a fost amenajată ca pachebot, după care a făcut curse periodice New York — Albany. CLINOMfiTRU, s.n. Instrument destinat să măsoare unghiuri verticale de înălţime, dc adîncime şt ze ni tale [fr. clinometre]. CLÎPER» s.n, Velier foarte rapid, cu arboradă bogată (cel puţia trei catarge), cu vele aşezate pe 4—6 etaje, cu punţile prova şi pupa ridicate. A apărut prin anii 1832 — 1845. Suprafaţa velelor ajungea la 4 000 m2. Deplasa* ment 500—2 000 t. Nava cu abui a grăbit apusul epocii c. Destinaţie: transportul _ cerealelor, scla- miPWL — COASTA 108 vifor şi, mărfurilor de contrabandă. Corpul suplu, hidrodinamie şi velatura -bogată îi asigurau cea mai. mare viteză între celelalte veliere;. zonă d© navigaţie; O®, Pacific, coastele Chinei, aî@ .Australiei şi Californiei [engl., fr. Clipper; germ. Klipper]., CLfiPGTj s.n. © €* de bord v« clopotul navei. © C. de maia = C* instalat la uscat sau la bord» pentru a avertiza navele pe timp de ceaţă că se află în apropierea coastei sau a unui pericol de navigaţie. © C* de scafandru. v. c. de scufundare. © C. de scufundare = c« metalic, rezistent, coborît sub apă şi alimentat de la suprafaţa apei cu aer, pentru a permite oamenilor din el să lucreze fără echipament special. © Ce navei = €» de alamă, în foi mă de pară, prevăzut în interior cu o tijă mobilă, care se manevrează astfel îneît să atingă pereţii. Bătăile c« anunţă, cînd se ancorează, lungimea lanţului filat, iar în mod obişnuit jumătăţile de ore şi orele scurse de. la începutul schimbului de cart. Bătăile repezi anunţă incendiu la bord, iar pe timp de ceaţă vesteşte navele din jur despre existenţa navei proprii ([sl. Mo-potu]. CLUB, s.n. Vergă montată pe bompresul corăbiilor mari pentru a susţine marginile de întiusură ale velelor triunghiulare numite focuri [fr., engl. club], COÂBĂ, s.f. î« Mănunchi alcătuit din bucăţi egale de parîmă- despletită, prinse Ia unul din capete de un lemn, folosit de marinari pentru a spăla puntea. Sin. e® de punte, 2* Parte a macaralei. @ €» mnvmulvd (formaţiei) = extremitatea convoiului sau a forma» ţiei; ultima navă din gruparea de nave- aflate în marş. @ A da cu c. - a spăla puntea ca €. © La C. lacului (ghiolului) = la capătul ■ lacului (ghiolului) [lat. coda]. C0ÂRBĂ, s.f. Vergea groasă, arcuită deasupra punţii unei nave, îa pupa, pentru a evita eventuala accidentare a oamenilor de ia bord, în cazul ruperii parîmei de remorcaj [?]. COASTA DE FILDEŞ, top. (Republica Co de F.Stat pe coasta de vest a Africii ecuatoriale {pe ţărmul nordic al Golfului Guineei), cu largă ieşire la Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = 196 713 tdw. Pescuit (1978) = 79 011 t. Porturi principale (mii. t/l977): Abidjan (7,9), Sassandra, San Pedro. Trafic total de mărfuri (1978) = 8,5 mil.t. (41). Rîurile (Cavally, Sas™ sandra, Bandama, Comoe), deşi au lungime şi debit mare, nu sînt navigabile de cit pe sectoare restrînse, datorită numeroaselor repezi şuri şi cascade. CQÂSTĂ, s.f. şi top. I* Fîşie ele uscat care mărgineşte marea sau oceanul. Sin. ţărm, mal. 2® Element transversal de osatură, care da şi menţine forma corpului navei, realizînd legătura dintre osatura punţii şi a fundului, asigurînd în acelaşi timp întărirea bordajului €• alcătuiesc osatura im COASTĂ — COCOS :: transversală a oricărui mijloc de : navigaţie. La bărcile de canotaj şi la cele pescăreşti, e* se mai numesc şi crevace. Navele au c., de regulă» echidistante şi fixate pe toată lungimea corpului. © C» Aurului, C. Fildeşului, € Piperului, €• Sclavilor = fîşii de ţărm în Africa, numite astfel de navigatorii de odinioară datorită bogăţiilor care predominau într-o zonă sau alta a litoralului. ® C» cuplu-lui maestru = c. de la secţiunea cuplului maestru al navei. De regulă, este întărită, pentru a rezista solicitărilor existente în această zonă. @ C. Palmierilor = ţărm cu palmieri (Australia). Navigatorii au numit astfel una din zonele litorale australiene datorită abundenţei de palmieri zăriţi dinspre larg. ® C. abrupta = ţărm cu pantă extrem de înclinată. © C. apăraia = c* unde abraziunea marină acţionează slab. ® C» centrală = c» de la jumătatea lungimii navei. De regulă» este întărită pentru a rezista solicitărilor existente în această zonă. • C. deschisă = C. neapărată împotriva vîntului, valurilor şi curenţilor de apă; c. supusă puternic abraziunii marine. ® €. înaltă = ţărm ridicat mult deasupra nivelului apei. © C. întărită = c« de rezistenţă mai mare cu cca 20% faţă de c. obişnuite. Se montează la nivelul unor compartimente (maşini) sau locuri (prova, pupa) supuse solicitărilor mari. © C. întinsă = c» .joasă, ® C® joasă = ţărm puţin înălţat faţă de nivelul apei. ® C. periculoasă = ţărm care are în apropiere stînci şi praguri subac- vatice, curenţi, vînturi şi vîrte-juri puternice etc., toate" pericli-tînd navigaţia. & €• ramă » c. formată dintr-un ansamblu întărit de c. - varangă — traversă şi dispusă la distanţă intere os~ tală mai mare decît e. obişnuite. ® Conturul c. = linia, de obicei sinuoasă, care face demarcaţia uscat-apă. Buna cunoaştere a conturului înlesneşte orientarea navigatorilor ajunşi în apropierea c.; pentru aceasta, hărţile marine se actualizează, mai ales că abraziunea marină modifică sensibil conturul c. Metoda cea mai operativă pentru a cunoaşte configuraţiei €• la un moment dat este aceea a fotografierii cu ajutorul sateliţilor: în numai două săptă-mîni, se obţin informaţii complete pentru a trasa conturul exact al c. Oc. Planetar. © Identificarea c® = v. identificarea uscatului [lat. costa]. COATZACOALCOS, top. Port în. America de Nord (Golful Mexic), Cel mai mare port al Mexicului Trafic de mărfuri 22,2 mil.t/1977* Şantier de construcţii şi reparaţii nave. Dispune de mijloace de manipulare şi spaţii de depozitare corespunzătoare traficului de măr® furi. C6CĂ, s.f. Parte a navei alcătuită din osatură şi bordaj; corpul navei de la nivelul punţii pînă la chilă [fr. coque]. c6cos, s.m. Material vegetal provenit din coaja cocotierului* întrebuinţat pentru a se fabrica baloane de acostare, paiete fi .COCOS — COEFICIENT i m parîme foarte elastice [germ. Ko~ **]. C$CPIT, s.n. Deschidere în puntea unei ambarcaţiuni sau a unei nave mici, la pupa, uncie stă echipajul [fr., engl., sp. cochpif], COD, s.n. • €« de ia Amalfi carte de legi maritime, codificate fe sec. XI la Amalfi (Italia). A foşţ recunoscut în Mediterana pWfe în 1750. • C. internaţional de semnale (C.I.S.) == document sau tic cu semnale stabilite pentru anumite situaţii caracteristice navelor şi echipajelor; semnalele, extrem" de scurte, înlesnesc comunicarea rapidă, folosindu-se staţia radio, proiectorul, pavilioanele de braţe şi de saulă, precum şi figurile de semnalizare. • C* internaţional de semnalizare cu pavilioane de braţe t= totalitate de reguli şi de semne convenţionale care stabilesc pentru fiecare literă a alfabetului şi pentru fiecare procedură de semnalizare o anumită poziţie ori mişcare a braţelor. Se transmit astfel scurte mesaje intre corespondenţii de la bordul a două nave depărtate într-atît, îneît nu este posibilă comunicarea verbala. • C* internaţional de semnalizare cu pavilioane de saulâ c= totalitate a drapelelor de diferite forme (triunghi, dreptunghi, flamură, ghidon), culori şi semnificaţii, stabilite convenţional, pentru a comunica rapid între navele tuturor ţărilor sau între nave şi posturile de observare din rada unor porturi; totalitate a regulilor privind folosirea pavilioanelor în traficul de semnalizare. Cu ajutorul unor frîughii subţiri numite saule, pavilioanele se ridică în locuri vizibile. Semnificaţiile fiecărui pavilion de saulă sînt prezentate în. corpul prezentului dicţionar; v. pavilion, [fr* code, engl. cod]. COEFICIENT, s.m. « C. de cm- mm tss e« care arată calitatea unei nave în raport cu consumul de combustibil şi lubrifianţi. • C de fineţe a cârmei *= raport între volumul carenei şi volumul paralelipipedului în care se înscrie carena. Se notează cu litera d şi exprimă calitatea hidrodinamică a corpului navei. • C. de frecare = C* care exprimă rezistenţa opusă de navă la deplasarea sa cu o anumită viteză într-nn lichid de o densitate cunoscută. Se foloseşte pentru experimentarea machetelor de nave în bazine speciale. • C. de încărcare *=. raport între cantitatea de încărcătură existentă la bord (cînd nava pleacă în cursă) şi capacitatea de încărcare a navei. • £• deaâ-weight s= c. care arată calitatea unui tip de navă (tonajul de încărcătură pe tona de deplasament). Se exprimă prin raportul dintre capacitatea totală de încărcare şi deplasamentul de plină încărcare al navei. Are valori cuprinse între 0,2 (la nave de pasageri) şi 0,75 (la cargouri şi petroliere). • C* amiralităţii « c. de deplasament. # €• deviaţiei = e. caracteristici forţelor magnetice care acţionează asupra compasului magnetic al unei nave. Sînt C. exacţi (se exprimă în unităţi de forţă magnetică) şi c* aproxi- 109 COEFICIENT — COLOMBO ! maţi vi (so exprimă în grade) i [fr. coeffidmfi]* COFERDÂM, s\îl Compartiment transversal, îngust şi etanş, caro aro rolul să izoleze între ele tan* Icurile navei de celelalte încăperi ’ sau tancurile de diferite destinaţii pentru a evita infiltrărilo de apă sau de combustibil în aceste încăperi sau tancuri [fr.» sp. coffcrdaui / germ. K of fer da mm\. COLAC, s.m. # C. de parîmă *■- b balot alcătuit din parîmă aşezată spiră peste spiră; 2* spiră de parîmă $ C. de salvare inel mare de cauciuc» umflat, dc plută sau de material plastic, destinat să menţină naufragiaţii la suprafaţa apei. Uneori, acesta are şi dispozitiv de semnalizare luminoasă sau fumigenă. • C. de îranshordare =i c. de salvare prevăzut cu pantaloni pe care ii îmbracă persoana salvată. El se trage piuă la mal pe o parîmă întinsă de la nava eşuată, în cazul în care nu se pot folosi bărcile de salvare şi cînd salvarea impune iirgeiiţă. Sin. c.-pantalon [sl. ko- COLATITU DI NE, s.f. Comple -ment al latitudinii pentru oricare dintre punctele sferei terestre sau cereşti [cf. fr. colalilude']. COLD WALL, hidr. „Perete rece". Nume dat zonei altantice unde se întîlncsc curentul rece Labrador ,şi curentul Cald Golfstream; •aici apele se amestecă energic pînă la 800 m, oxigenînd puternic straturile de adîncime [engl. cald .„rece4’, wall „perete*4, „zid";. COLIZIUNE, s.i v. abordaj. Evită C», să mi ajungi sâ te justifici = Erovorb marinâresc [fr, co lii si on; it. coliisio -onisX COLMATÂ, vb, (Despre un golf, un port etc.j A se înnisipa, înnămoli, datorită, depunerii intense a materialelor transportate de apă [fr, cohnafcn.' COLOÂNĂ, s.f. # C. catargului = porţiune a catargului între arboret şi punte. Cînd catargul este alcătuit din mai multe bucăţi, partea de jos pînă la punte se numeşte C., iar partea de sub punte se numeşte picior (dc formă prismatică, de obicei) şi se termină spre" ciulă cu un călcîi, a cărui secţiune are formă de pătrat. Extremitatea superioară a c* se numeşte cap. • ' „Coloanele lui Hercule,f =» stîncile Gibr altar ului numite astfel de navigatorii antici [fr, colo line], COLOMBO, top. I 'ort maritim, capitală a Republicii Sri Lanka. Situat în insula Ceylon din Oc. Indian. Cel mai mare port, centru economic, comercial şi bancar al ţării (asigură 90% din exporturi). Important port de tranzit şi escală pc liniile maritime ce leagă Europa de Extremul Orient, Australia. şi Africa Orientală de Asia, Suprafaţa bazinelor portului este de peste 250 ha. Posibilitate de primire â navelor de 40 000 t şi chiar mai mari. Cheuri dc acostare lungi. Poate primi deodată peste 45 dc nave mari. Anual portul este vizitat de peste 2 500 de nave. Trafic internaţional de mărfuri 5,5 mii. t/l978. Echipamentul de COLOMBO — COMANDANT 110 manipulare şi spaţiile de depozitare a mărfurilor sînt apreciabile. Atestat documentar în anul 949. COLON v. Gdîapagos. COLORADO* hidr. Fluviu în partea ce ntrai-vestică â Americii de Nord. Lungime totală 2 740 km. Suprafaţa bazinului 582 000 km2. Izvorăşte din Munţii Stîncoşi d} ~ - 2,8 mil.t. COSTUM, s.n. • C dc scafandru =3- c. special folosit pentru scufundări.'subacvatice. Kste compus dintr-un c. de material impermeabil, casc.ă cu vi zori, ghete, o conductă pentru primirea aerului proaspăt şi o află conductă pentru eliminarea bioxidului de carbon ; v. şi scafandru [fr. costume}. C0Şs s.n. • C. fitÎs • ■-- tub111 at11nv aerodinamică ce protejează c. dc evacuare a gazelor produse de motoarele navei. Are rolul de a mări rezistenţa, şi a da un aspect estetic, e. navei, precum şi pentru a crea posibilitatea ventilării compartimentului maşinilor prin spaţiul dintre cele dona c. • C» navei- - - tub special (c.) pe-niru eliminarea gazelor .rezultate din arderea, combustibilului folosit in instalaţiile de propulsie, de încăl zire etc. [si. ho iii]. COT, s.m Locul unde. o ana curgătoare îşi schimba direcţia, albiei. Aici apar curenţi, bancuri de nisip etc., care periclitează navigaţia. Sin. rmaudru [lat. cu* bitns]. c<3tă, s.t. Nivelul apei curgătoare faţă de nivelul apei citit j>a miră, adică distanţa dintre etiaj şi nivelul apoi. C* situate deasupra etiaj ului sînt pozitive, celelalte sînt negative; v. şi etiaj. • C* apei este de -f 240 cm, scade 15 cm — nivelul apei este mai marc cu 240 cm faţă do media celor mai scăzute ape (numită etiaj), iar faţă de ieri s-a micşorat cui5 cm. • C* în raport cu nivelul mării =s distanţa verticală intre nivelul fluviului si linia imaginară care marclieaza nivelul. mării. C. se exprimă în hidro grade şi in cenţi» metri [fr. cote]. C0ŢÂ, vb. A stnuge mărfurile sau materialele în baloturi etc. pentru a le încărca (descărca.) în (din) navă. .Pentru aceasta, se foloseşte sopanui (parîmă, sîrmă sau lanţ prevăzut cu gase la ambele capete, sau cu gaşă Ia un capăt şi cîrlig la celalalt capăt) şi o bigă sau macara [ ?]. COŢÂDĂ, s.f. * C. de marfă 1* ansamblu sapa n.-marfă. 2. Cantitate de marfă ridicată intr-un sapau; v. şi săpau [cofă -{- suf. -dă]. COVERTĂ, s.f. Puntc superioară, continuă; punte înălţată; punte de manevră [it. coverta], COVUZ, s.n. Ramă de metal, asemănătoare unor pereţi verii-' caii scunzi, care mărgineşte la bord o gură de magazie [?]. CRAC, s.m. Braţ al unei ape curgătoare; ex. C. Scurtelor din Delta Dunării. Sin. viroagă. $ C* cu apă moartă■ = braţ izolat de rîu [bg. krak / 1520]. € RAI ERĂ, s.f. Navă. de transport de dimensiuni mici (.A, -.= (SO...80 CKAiEEA — CRQI ALA t), construită în Ţările de Jos şi folosită îndeosebi pe apele iute» rio arc în timpul evului mediu sec. XY, mai ales). Var. €redtă ?]• CRĂNIC» s.m. Dispozitiv de bord cu acţiune circulară, destinat în-căixârM'-descărcării a două magazii apropiate [?]. CRAVÂTĂ, sJ. le Zbir montat la vervafor pentru a permite trecerea palanciiluL 2» Parîmă ■suplimentară de susţinere a ancorei care urmează a fi lăsată la apă, în barcă. © A da (unei nave) e* = a remorca o navă [fr. cravate, it. cravaiia~\. CREASTĂ» s.f. ® c. vahdui = vîrful sau coama valului; are diferite forme, în funcţie de mărimea valului şi de forţa vîntului. © £® succesive = c. a două valori care vin unul după altul [lat. crisia]. CREPUSCUL, s.n. înserare; a-murg. Auroră. © C. civil = cînd astrul se află la 6° sub orizont, perioadă de timp care precede, pe mare, răsăritul (apusul) Soarelui. © C. nautic = perioadă de timp în care Soarele se afla la 6° —12° sub orizont, seara sau dimineaţa, cînd se pot măsura bine înălţimile aştrilor, pentru determinarea punctului astronomic al navei [fr. crSpuscule; lat. crepusculum]. CRETA, top.. Insulă în M. Medi-terană, cea mai mare ca. suprafaţă dintre insulele greceşti — 8.331 km2. Aparţine Greciei. 2. hidr. e Marea t* v. M. Egee. 122 CREVÂCE, s.m Coastă; eleme nt ■ din osatura bărcii. [?]. CREVETÂMls s.n. Ambarcaţiune destinată pescuitului de crustacee (erevete, languste); este construite şi dotată- special; este propulsată de un motor [crevetâ + sui. -av}. CRIC» s.n. © €• de salvare v. salvare [fr. cric]. CR’IVAC, s.n. Parte de osatură transversală sau de carenă, unde se lisează, îa cuie sau în şuruburi, scîndurile de bordaj ale ambarcaţiunii [?]. CROAZIERĂ, s.f. Plimbare cu o' navă, ambarcaţiune, bnică, rîus-întors pe mare. © de c* •= deplasare a navei în scop de agrement sau de instrucţie, dus şi întors, [fr. croi sie re]. CROCODIL, s.m. Dispozitiv cu ajutorul căruia se imobilizează o parîma. Este alcătuit dintr-o placă de care sînt montate un inel de ghidare şi două fălci zimţate pe margini şi forţat de arcuri să se apropie una de cealaltă, sugrumînd astfel parîma şi imobilizînd-o [fr. crocodile; lat. crocodilus’]. CROIÂLĂ, s.f. Sistem de coasere a ierţelor (uşii de velă) una faţă de cealaltă. ® C« diagonală = aşezare a ferţelor specifică velelor numite foc şi randă, în care fîşiile pornesc de la colţul de mură în două direcţii. @ C* dreaptă = aşezare a ferţelor paralele Intre ele şi orientate în plan vertical. ® C® m cruce *= aşezare a ferţelor paralele între ele şi oaoiALâ — cui orientate în plan orizontal \cm 4- suf. — îeală\. CRONOMETRU, s.n. @ €. de marină =* c. de navigaţie ® C« de navigaţie = instrument de navigaţie, inventat în sec. XVII, destinat să măsoare precis — pînă la fracţiuni de secundă — timpul ln, bord. Se păstrează Ia bord în cutie specială şi în ioeuri ferite de mari trepidaţii şi de lovituri; v. şi jurnalul €. [fr. chronombîre}. CRUCETĂ, s.f. Platformă la catarg, alcătuită din furci» antene, traverse şi urechi pentru manevre fine, instalată în locul unde gabie-ral se împreună eu arboretul, destinată să susţină pataraţinele şi să îndepărteze de catarg şarturile [it. crocetta; după cruce}. CRUClERĂ, s.f» 1» Ansamblul de acţiuni navale sistematice şi îndelungate» destinate să intercepteze şi să dezorganizeze căile de comunicaţie maritimă ale inamicului. 2» Croazieră sistematică şi de lungă durata între două por** ttiri [it. craci era}, CRUCIŞĂTOR» s.n. Navă militară, cuirasată, rapidă şi mane-* vrieră, destinată să facă recunoaşteri în cadrul escadrei, să distrugă nave militare, să atace convoaie puc *nic apărate, să acopere con-vo ele proprii, să intercepteze li 1 le de comunicaţie ale inamici 1 ^ . Caracteristici: A = 10 000 - 20 000 t; L = 180—250 m; B = 18—25 m; T « 7—8 m; Y = 30—35 Nd; rază de acţiune 8 000 —10 000 Mm, Armament : 6-—9 tunuri de 203 mm; 10 — 12 tunuri de 127 mm; 12—24 tunuri de 40—76 mm; 6 — 12 tunuri de 152 mm; rachete şi torpile. Echipaj circa 1 200 oameni © C. de bătălie = c* cu deplasament peste 30 000 t. © C. greu = c* cu deplasament de 10 000—30 000 t. a C. uşor — c* cu deplasament 4 000 — 10 000 t [infl. fr. croiseur]. CUADRĂNT, s.m. Instrument de navigaţie de forma unui sector d@ cerc, construit din lemn, şi alea-* tuit dintr-un sfert dc cerc gradat (90°), două vizoare şi plumb suspendat de un fir de mătase \ plumbul indică înălţimea aproximativă a astrului s-a. folosit pînă la descoperirea sextautului, [fr. quadrcint; lat. quadrans, -ntis}. CUBA, top. (Republica c.). Stat în America Centrală, în insula omonimă (cea mai mare din arh. Antileîor). Flota maritimă comercială (1978) = 959 847 tdw. Pescuit (1978) - 213 170 t. Porturi principale: Havana» Santiago d@ Cuba, Măriei, Puerto Padre. Rîu-rile sînt numeroase (circa 200), scurte, au debite bogate — mai important fiind Cauto (241 km), navigabil pe 112 km pentru nave mici — şi formează multe cascada (Caburni, Toa, Agabama). Insula a fost descoperită în 1494 d© Columb. I s-a spus acestui ţinut»-pe rînd, Camargo, Singuaneea,-Guanaja, Insula Mică, Insula Uitată — toate exemple convingătoare de diacronie toponimică. CUI, s.n. 1. Bintă. 2» C. din aliaj cositor-cupru folosit pentru fixarea plăcilor de aramă pe corpul CUI — CtJFLtr m de lemn al unor mijloace dc navigaţie. Sin. C« de dublaj. • C. âe strapazan = C. înfipt în copastie, pentru a se lega de el rama ca ajutorul parîmei vegetale san de piele. Sin. itjbâ. • €• babalei s= prelungirea părţii superioare a babalei în direcţia axului longitudinal [lat. ciimus}. CUIRASĂ, vb. A construi bord a» jul şi alte părţi ale corpului navei cu blindaj protector [fr. mir as ser]. CUIRASÂT, s.n. Navă de lupta blindată, cu deplasament mare (9 000—65 000 t) şi putere de foc deosebită. După ultimul război mondial, a fost mult îmbunătăţit [fr. cuirassS}. CUIRÂSĂ, s.f. Blindaj. Plăci de oţel special, care învelesc bordajul si alte părţi componente ale navei, pentru a le proteja îm~ potriva proiectilelor şi bombelor. La navele de linie, c. are grosimea mai mare de 400 mm. Var. chiîirasat [fr. cuirasscv]. CULGÂR, s.n. 1. Coridor din care se intră în cabină. 2« Spaţiu între suprastructură şi parapet sau ba» lustradă [fr. couloir]. CULOĂRE, s.f. # C. mării (fluviului ) = aspectul colorat al mării, determinat fie de radiaţiile de lumină reflectate de apă. fie de suspensiile aflate în apă. în funcţie de culoarea apei, , unele mări şi fluvii au primit nume specifice: M. Galbenă (din cauza mîluîui în suspensie), M. Roşie, M. Albă, Fluviul Roşu [lat. 'color, -oris/ fr. coulciir]. CUMULONfMBUS, s.m. v. nor [fr. cumiilo-nimbus, < lat. cumulus}. CUMUL08TRATUS, s.m. v. nor [fr. cimnilo-straius], cOmulus, s.m. v. mv [lat., fr. cumulus]. CUNfiTĂ, s.f. Şanţ mtr-uii canal lat, amenajat pentru a înlesni scurgerea apelor cu debit mic [fr. cimctte}. CUPLARE, s.f. {fl v.) Manevră de legare a mai multor şlepuri, şa-lande etc. cu parîme, pentru formarea danelor. # C. la babord (tribord) = c« în care parîmele de legătură sînt date prin babord (tribord). • C. lungă (scurtă) = C. în care parîmele de legătură sînt lungi (scurte). • C. în cruce c. în care parîmele de legătură se încrucişează între ele [cuplai. CIJPLU, s .n. (Despre corpul navei) Secţiune transversală perpendiculară pe planul diametral; secţiunea în zona lăţimii maxime se numeşte C« maestru. « C. de evoluţie = rezultanta forţelor de rezistenţă a cîrmei, avînd tendinţa să întoarcă nava. • C. de redresare = rezultanta dintre forţa cauzată de greutatea aplicată în centrul de greutate şi forţa de plutire aplicată în centrul de ca-renă. # C. de redresare are tendinţa să readucă nava pe chilă dreaptă; v. şi centru. • C. de remorcă = sin. coarbă. ® C. de stabilitate = forţă rezultată din compunerea forţei hidrostatice de împingere exercitată de apă asupra navei cu forţa de apăsare determinată de greutatea navei Cele ■ m p>ţ.^ ■■iyvrtfvi>n,uî.MJIKÎ H>nr,ffnii^ ■' ■’ ■' ■"■' -'■' două forţe componente sînt verticale. si antiparalele* iar rezul-tanta for treco prin centrul de carenă, car© variază odată cu înclinarea navei» Nava este astfel construită incit* indiferent de variaţia centrelor de carenă şi de greutate,, rezultanta să redreseze nava, pentru a evita răsturnarea acesteia, • C* eîîce-cîrmă = rezultanta compunerii forţelor elicei şi cele ale cirmei • C*~maestni = secţiunea transversală cu lăţimea maximă a corpului navei determinată de intersecţia corpului cu un pîan. vertical transversal. Se află către centrul navei [fr. coupleJ, C.tfRB» s.f. # C* batimctricâ =s linia caro uneşte punctele de aceeaşi admcinte a apei. Sin. izobatâ* # €. dinehîi C. descrisă de nava care evoluează menţinând tot timpul prova orientată spre o navă aflată şi ea în mişcare. Sin. c. de goană. * C* centrelor de carenă (în planai diametral) =3 c. (diagramă) care arată variaţia poziţiei centrului de carenă în planul diametral în raport cu pescajul şi asieta navei. Exprimă stabilitatea navei. • C. de giraţie == c. descrisă de navă cînd cîrmei î se fixează un unghi constant. Elementele c. de giraţie sînt: punctul iniţial şi cel final al întoarcerii, diametrul de giraţie, perioada de giraţie, lungimea arcului de cerc pe care se înscrie nava. Sin, cerc de giraţie. • (pl.) C. de. lansare — c. care arată variaţia solicitării navei cînd aceasta se lansează ia apa. Uneori solicitările la lansare (în special înco- CUFI.JJ — C&UB voie rea longitudinală) sînt mai' mari decît atunci cînd nava se află pe vaL # C. deplasamen Ut1 m =3 c* care indică variaţia deplasamentului în funcţie de pescajul navei Arată că pescajul scade cînd nava trece din apă dulce în apă sărată şi invers: pescajul creşte cînd nava trece clin apă sărată în apă dulce. * C. deviaţiilor » c. (diagramă) care arată cum variază (ca mărime) deviaţia compasului magnetic instalat pe; navă, # C* Ecknian = linie care uneşte vârfurile vectorilor viteza, ai curenţilor acvatici de la diferite adîncimi; aceşti vectori sînt • proiectaţi în plan orizontal. • C. flotabilităţii 5= c. determinată de forţele exercitate asupra navei de către masele dc apă. • C. -greutăţilor diagrama care arată modul cum variază: greutatea în raport eu lungimea navei. • t» lui Butacov ~~ c. descrisă de nava care întoarce pentru a sc salva un om sau pentru a se readuce la bord un obiect căzut în apă. Se recurge la această c* cînd vizibilitatea este redusă. în momentul zero, se manevre ză cârma cu im anumit unghi în bordul în care a căzut omul sau obiectul şi se menţine astfel pînă se ajunge la o diferenţă de 70° faţă de vecinul drum.^ în acest moment, se manevrează cîrma în bordul opus, cu acelaşi unghi ca la momentul zero, şi se menţine acest un glii pînă se ajunge la drum opus celui avut înainte de momentul zero» Normal, navigînd pe acest drum, se poate pescui omul sau obiectul aflat în apă. m C* mareei = c* care arată nivelul mării în timpul CUKBA. — GIJ'ElNT mareei. Se obţine cn ajutorul unni dispozitiv special., nnmit r&are-graf. © C. WiUiamson *=s e* Buta-cov la care prima întoarcere se face pînă la 60° (nu 70°) faţa de vechiul drum [fr. courbe], CURBURĂ, s.f. • C. gumei = porţiunea curbată din zona unde bordajul gumei se îmbină cn bor» dajul lateral [fr. courbure]. CURANT, s.m. 1. Deplasare (sis-tematică, de obicei) a maselor de apă într-o anumită direcţie şi cu o anumită viteză. 2. Deplasare a maselor de aer la o anumită înălţime, deasupra mării, cn o anumită viteză şi dintr-o anumită direcţie. Sin. c. de vînt. 3* Parîmă petrecută prin scripeţii macaralelor de la bord. 4. Piese (grinzi) fixate simetric de-a lungul bordurilor, în plan longitudinal. Sin. C. de bordaj; v. şi C» de punte. © €. acvatici = care se deosebesc de apa din jur prin temperatură, densitate, salinitate, viteză. Cauzele c* acvatici = factorii care determină apariţia şi dezvoltarea c. acvatici: acţiunea vuiturilor de lungă durată (care antrenează apele de suprafaţă şi produc c. de derivă san e* de suprafaţă), înclinarea nivelului mării (forţa gravitaţională tinde să echilibreze această înclinare; sin. c. de compensare ), mareele, configuraţia coastei, diferenţa de densitate, de temperatură şi de salinitate* © €* calzi = €* cu temperatura mai ridicată decît a maselor de apă înconjurătoare. E,x. Golf» stream, Kn-ro-Şr/o. © €• circular al M. Negre = deplasare a mase- lor de apa în Neagră,, la cîte.va mile marine depărtare de coastă, eu o viteză de eîteva nodnri şi în-direcţia inversă direcţiei acelor de ceasornic, ® £0 de higă = parîmă care garniseşte biga. © C. de-bordaj t= grinzi longitudinale aşezate simetrie de~a lungul bor-dinilor, spre in te rio i. © C de compensaţie = de fă din Atlantic şi Pacific, o p dc o parte şi de alta a Jli.I avînd ca efect eompt lc* ecuatoriali. Sin. e» > ’o- riali. © C. de fund = t, £'a 1 a-tu iile inferioare ale ap: i ap u rr de scoarţa subacvatica, cr ţi de modificări în densrt'U a s ^ .r-peratura apei. Sin. e* fer ?*. b 1 *'i, © €. de m an dar = pSii.ar e re, împreună cu o macar^ ix" «'ii" care este trecută for mea za un m and ar simplu, o C» de maree = C* orizontal care ia naştere în timpul fenomenului de maree. Sin. C. periodic. Există c. de f lux, care se formează cînd apele, în timpul fluxului, depăşesc ’ul mediu al mării (are viteză r li ia cînd mareea este cea mai n -ia) şi €« de reflux, care se fornu nză cînd apele, în timpul refluxului, scad sub nivelul mediu al mării (are viteză maximă cînd mareea este cea mai joasă). % C. de palane = parîrnă vegetală sau metalică garnisită pe una sau mai multe macarale; v. şi garnisi. © €. permanenţi = c* cu viteză, şi direcţii constante. @ C. de plajă s= e* de- apă, mai apropiat de ţărm decît brizanţii şi paralel cu eî; apare cînd direcţia valurilor formează cn linia ţărmului rai glii ascuţit. ® C* de punte = grinzi m CURfiNT — CU&HER longitudinale care rigidizează puntea. C« de bordaj şi c* de punte se numesc» împreună, longeroane şi fac parte din osatura corpului de navă. © €. de spărtură = c» de apă format prin retragerea valurilor care au atins ţărmul; sparg linia de brizanţi sau întârzie valurile care vin spre ţărm. @ C. de suprafaţă = v. c* acva-tici. ® C. ecuatoriali = c. circulari din Atlantic şi Pacific, în zona ecuatorului, formaţi datorită aii-zeelor. 9 C. elicei = curent rezultat din antrenarea apei prin rotirea elicei. Cu cit viteza navei este mai mare, cu atît c* creşte în viteză, iar cantitatea apei antrenată de elice este mai mare. @ C. giratoriu = c. de apă circular. @ C. oceanici = deplasări ale maselor de apă în oceane, la suprafaţă sau în adîncime. în 1663, savantul german Athana-sius Kircher a publicat prima hartă a c. oceanici din Atlantic. m C» orizontali = c. acvatici cu acţiune în pîan orizontal. Pot fi de suprafaţă sau de adîncime. ® C. reci = c. cu temperatură mai scăzută decît a maselor de apă înconjurătoare. Ex. Oia-Şivo, c. Labradorului; C. Benguelei. • C. submarini = C* din straturile inferioare ale apei; au, de regulă, direcţie contrară c. de suprafaţă- Sin. c. de adîncime sau c* intermediari. e C. traversier = 1. c. marin a cărui direcţie este aproape perpendiculară, adică „la travers" faţă de intrarea într-un port, golf, canal. 2. c. format între malul drept şi cel stîng al unei ape curgă™ toare. $ C* verticali — c. acva- tici cu acţiune pe verticală; deplasare a maselor de apă din adîno spre suprafaţă sau invers. Sin. e» de gradient [fr. courant], CUREMTOMETRU, s.n. Aparat pentru măsurarea curenţilor acvatici de suprafaţă şi de adîncime [curent -{- metru], CURS> s.n. 1. Deplasare a apei de Ia izvor la vărsare. 2« Ansamblul albie-debit, îichid-debit, solid-lun-gime a albiei-direcţie de curgere [lat. cur sus; fr. cours]. CIÎRSĂ, s.f. 1. Deplasare sistematică a navei între două sau mai multe porturi, urmînd un itinerar prestabilit. Sin. călătorie a navei; marş. e C. de inaugurare = primul marş al unei nave pe o anumită rută • C. de probe =* marş în care se stabilesc sau se verifică principalele calităţi ale navei. ® C. lungă = navigaţie pe distanţe mari (de regulă, între două continente). Sin. voiaj de traversadă. 2. Operaţie de război maritim a navei corsar. A fost interzisă după Declaraţia de la Paris (1854); v. şi navă corsar. 3. Unitate de măsură a distanţei parcurse de torpila, invers proporţională cu viteza acesteia [fr. course; 1840]. CURSOÂRE, s.f. (flv.) Curentul de apă în zona talvegalui [lat. curs ori a]. CURTIER, s.m. ® C. maritim =* 1. Intermediar (persoană, agent) în încheierea unui contract de navlosire ; sin. c. de navlosire. 2. Reprezentant al armatorului; îndeplineşte serviciile privind exploa* eURXIEE — CUŢIT 12B tarea navelor; sin. agent maritim. 3. Reprezentantul celui care tlimite mărfuri şi materiale pentru a fi transportate pe apă; c. le primeşte, le depozitează, iar la sosirea navei le predă bordului. C. maritim primeşte şi conosamente. Sin. agent de încărcare. 4. Persoană intermediară care studiază condiţiile şi încheie o asigurare maritimă. Sin. agent de asigurare maritimă, brocăr [fr, courticr; 1840]. CUSĂTURĂ, s.f. t. E t an sare prin călăfătuire a scîndurilor de bordaj. Sin hurmuz. 2. Sudare sau nituire a două Iile de bordaj. 3« împreunare, prin coasere, a două bucăţi de velă. Sin. c« de velă. 4. împreunare ochi-ochi .la parîme, ochi-şcondru sau ţapa» pic-vergă. • C. de bordaj împreunare longitudinală a două file sau seînduri de bordaj (punte). • C. de grandee = c* pentru confecţionarea marginii ele grandee. • C. falsă == c. la capetele pînzei de vele îndoită. • C. , lată = c« pe ambele linii de cusut. • C» în zigzag = c. în care împunsăturile formează o linie în zigzag. [cusut. suf. -ură; lat. cosere], CUSTODE, s.m. # C. de epave s= persoană care păzeşte şi păstrează o epavă sau mărfuri (materiale) aruncate la mal [fr. custode; lat. eustos, -odis]. CUŞ£TĂ? s.f. Pat la bord; este îngust şi, de obicei, rabatabil [fo couchette'}i. CtiTER, s.n. 1. Ambarcaţiune tu vele, destinată sportului şi turismului, precum şi pescuitului aproape de ţărm; este mai mare' ca iola şi mai mică decit iahtul. Are 6—12 m lungime, u.a singur catarg (de obicei), Ia care se arborează două sau mai multe vele; este prevăzută eu derivor lestat. Vela mare' se numeşte văndă, iar velele triunghiulare se numesc focuri. Poate avea şi propulsie cu motor. Are o bună stabilitate la dram. Uneori, la c» mari, îndeosebi, corpul este compartimentat în cabine care permit o activitate îndelungată la bord, departe de ţărm. 2. Ambarcaţiune propulsată cu 10—12 rame. 3. Mijloc de navigaţie destinat unor acţiuni militare în zona coastei: pază, cercetare, legătură cu nave de luptă mai mari, piraterie. Arboraţi ă simplă (un catarg şi un bompres); veiatură alcătuită din velă mare, gabier, zburător, locuri; armament ==cîtc va guri de foc. 4. Mijloc de navigaţie folosit pentru patrulări şi cabotaj, deplasament maxim 2 000 t. 5. Mijloc de navigaţie de mici dimensiuni, destinat pescuitului. Are corp din lemn, iar propulsia *— mecanică sau cu vele [fr. engl. c-itUer], . " CUTREMUR, s.n. • Ce _ sub- ■marin fenomen de mişcare violentă a scoarţei subacvatice, care antrenează deplasări ale maselor de apă, uneori cu efect catastrofal asupra nav< W din zonă sau asupra 1jrinului. Sin. seism submarin j (;fi lat. contr emulare], CUŢIT, s.n. • C•-de-mare moluscă de formă turtită, cu cochilie formată din două valve, branhii lamelarc (Soim marginatusj; 129 CUŢtT — CVADRAT^R i ■ <. i m'H mini mwii >.. w . t—ni mm» j . vieţuieşte în M. Neagră. • C. debarcă de salvare e* din inventa-mi bărcii de salvare; are miner flotabiî, saulă pentru legare la barcă şi fălci petitru tăierea conservelor. « C« de gabiey briceag prevăzut cu diferite dispozitive pentru lucrări de mate Iota] . • C. de maiisdi •-- - v. maţi" sire. 9 C. de scafandru ~ --instrument de tăiat, alcătuit din mîner, lamă .metalică şi teacă; serveşte scafandrului pentru apărare contră ■unor vieţuitoare subacvatice Şi pentru diferite activităţi sub apă (tăiere cabluri, parîme). • €® ie vel ar c. cu o muchie bine ascuţită, destinat lucrărilor la veleţl tăieri, neteziri pat/*53 ucuiituS}* CVADRATURĂ, s.f. Poziţie pe care o axe Luna (sau planetele) faţă de Pămînt, pentru ca, longitudinea să difere de cea a Soarelui cit 90° sau 270°. Var, CM&-* âvalură [fr. q-uadrature}* t) ~ Dicţionar marinârcsc DICŢIONARELE ALBATROS "b DÂCCÂ, top. Port (în Golful Bengal), capitală a Republicii Populare Bangladesh, în Asia central-sudică. în prezent este principalul centru economic al ţării şi formează, ^împreună cu portul* fluvial Narayanganj, cea mai mare concentrare industrială, inclusiv construcţii navale» „DACIA*4. Navă-petrolier; primul petrolier mare din flota R.S.R, intrat în eficienţă în 1974. Caracteristici: L = 242 m; B = 40 m; A =--- 86 094 tdw; propulsie mecanică = motor Diesel 20 300 CP; V = 16,1 Nd. DAKAR, top. Port (la Oc. Atlantic), capitală a Republicii Senegal. Cel mai mare port şi cel mai mare centru economic, financiar şi comercial al ţării. Sediul a li societăţi de navigaţie. Activ port-escală în Oc. Atlantic — 80% dintre navele oceanice care acostează se aprovizionează cu apă potabilă, alimente şi combustibil. Suprafaţa bazinelor portului peste 216 ha. Lungimea cheurilor peste 7,6 km. Adîncimi în imediata apropiere a cheurilor 6 5 —12 m. Anual este vizitat de peste 4 000 de nave. Trafic internaţional de mărfuri 2,4 mii. t/l976* Echipamentul portuar pentru manipularea mărfurilor este modern. Şantier de reparaţii navale. Fondat în 1857 de către francezi ca port militar» DALB, s.m. Stîîp vertical, construit din beton, destinat legării şi ghidării unui corp plutitor, care execută mişcări pe verticală [?]. DÂLTĂ, s.f. m D. de călăfâtuirc = obiect cu ajutorul căruia se introduc bucăţi de cîlţi sau de bumbac* îmbibate cu grăsime (od.) sau catran între scîndurile de bordaj sau de punte, pentru a le etanşa. Este construită din metal şi are formă de pană. Sin. parelă, sinar, coftera. ® D. pentru gheaţă =sr. d® folosită pentru spart gheaţa în jurul navei» Este alcătuită m DALTA — „DANMARK" diatr-o pana metalică şi o prăjină pentru mîimit [si. âlato], DÂMĂ, s.f. Oricare dintre deschiderile practicate în copastia bărcii pentru a fixa şi a sprijini rama (vîsla) cît timp se vîsleşte. Cînd rama nu e fixată la post, d. este obturată cu un capac [fr. dame de nage]. DĂNĂ, s.f. 1. Loc de**a lungul cheurilor amenajat pentru acostarea navelor şi pentru încărcarea-descărcarea mărfurilor. D. are, de obicei, lungimea cel puţin egală cu lungimea celei mai ixsari nave care poate acosta acolo. 2. Magazie pentru mărfuri în port. Există d* de cherestea, cL de pasageri, d-* petrolieră, d« militară etc. 3. Mai multe mijloace de navigaţie (şlepuri, vedete etc.) acostate bord lingă bord la aceeaşi dană, # Cerere de d* = document pe care agentul navei îl înaintează din timp autorităţii portuare pentru a primi repartizare la o dană de încărcare-descărcare. ® D. de a-costare = porţiune de cheu, debarcader etc. şi apa din apropiere, unde acostează, de obicei, o singură navă. m 0. de armare = loc în şantier naval, unde se armează nave; v. şi armă. ® D. de descărcare = porţiune de cheu, debarcader etc. amenajată pentru a primi nave care urmează a fi descărcate. ® 0® de încărcare = porţiune de cheu amenajată (cu macarale, magazii, linii de cale ferată, instalaţii electrice, platforme etc.) pentru încărcarea navelor; este marcată eu nume sau cifre şi este grupată cu alte dane, care au aceeaşi destinaţie: trafic de călători, de mărfuri generale, de produse petroliere, de cereale, de minereuri etc. • D. de radă «= loc în bazinul portului sau în radă, amenajat pentru încărcarea» descărcarea navelor prin transbor-dare. © D« dragată = d* în dreptul căreia s-a dragat, adincin-du-se apa suficient pentru a permite plutirea navei. @ D* improprie = d. cu ape mici sau neamenajată pentru încărcarea-descăr-carea navelor ® D. rezervată = d* închiriată pentru navele care fac escală regulată în acel port ® Lista navelor la d* = document privind ordinea de sosire a navelor în radă sau în bazinul portului. m Navă în ci. = navă gata de încărcare-descărcare la dana repartizată. [ngr. dând]. DANEMARCA, top. (Regatul D.). Stat în nord-vestul Europei; ocupă peninsula Iutlanda şi peste 400 de insule din apropiere. Are largă ieşire la M. Baltică şi M. Nordului. Flotă maritirnă-co-mercială (1978) = 8 939 268 tdw. Pescuit (1978) = 1 745 474 t (16 032 t din ape interioare). Porturi principale (mii. t/1978): Copenhaga (9,7), Stigsnaesvaer-ket (5,7), Esso-havnen (4,9), Ârhus (3,9) Esbjaerg (3), Alborg (3,6), Sheîlhavnen (2,7). T rafie total de mărfuri (1978) = 59,2 mii. t. Construcţii navale (1978) = 199 000 t.r.b. Numeroase lacuri, mai important Arres0 (40,6 km2), lagune şi fiorduri — adevărate mărturii despre calota glaciară cuaternară. „DAN MAR K" (1932). Navă-şcoa- lă 'cu vele, construită în Dane» „DANMARK" — DEBARCA 132 marca. Caracteristici: L = 77, îm; B ^ 10 m; T » 4,2 m; A == 790t; propulsie mixtă ^ vele 1 636 m2, motor 486 CP; echipaj = 80 de persoane. Jurnal de bord: navigaţie cu vele în Oc. Atlantic; navă-şcoală în serviciul S.U.A. (1939 — 1945); proprietate daneză (1945), modernizare (1959), regate, DÂPAC, aer, Aviz care prezintă locurile periculoase navigaţiei di ti cauza minelor din zona Oc. Pacific fengl. Danger Areas in the Păci- M- ' DAR ES SA LA AM, top. Port/Ia Oc, Indian), capitală a Tanzaniei. Important centru economic (60% din întreprinderi) şi comercia al Tanzaniei. Trafic de mărfuri 3,5 mii. t/1975. Port de: export al produselor ţării şi de tranzit pentru mărfurile Zairului şi Zam-bici. întemeiat în 1862 de sulta-* rin! Zanzibarului, »,DAR POMORZA" (1909). Navă poloneză, construită la Hamburg (Germania); nav㙺coală cu vele. Caracteristici: L — 91 m.; B = 12,6 m; t « 5,7 ni; A =« 1 780 t; propulsie mixtă — vele 1 899,8 m2, motor 430 CP; echipaj 30 marinari, 150 elevi, jurnal de bord =? navă-şcoală pentru elevii marinei comerciale germane, vîn-dută Franţei, apoi cumpărată de către populaţia Pomorzei (Pomc-rania; 1929) care o dăruieşte Şcolii superioare de marină Gdy~ nia (1930); regate. Alte nume: Prinzvss Eitd Fridrich (germ., . 1.909-'-1928b Coîbcrt (fr., i'926-1929). DAR LING, liidr, Cel mai mare fluviu al Australiei. Lungimea 2 800 km. Izvorăşte din Munţii Noii Anglii şi este afluent al fluviului Murray. Afluenţi principali: Warrego şt Paroo, Port principal: Bourke. DÂNFUf, vb. v. a âc-gaza. Var. damf ui [damf suf. -ui; germ. Damf tfmiros“]. DEADWEIGHT, s.n. Capacitate totală de încărcare a unei nave. Greutatea care sc poate încărca la bord, pînă ce nava ajunge la pescajul maxim stabilit. Cuprinde greutatea încărcăturii, a combustibilului şi a apei, a balastului, a echipajului, a proviziilor etc. • Tonă d. =: imitate de măsură a capacităţii de încărcare a navei; 1 t.d.w. 1 000 kg (tonă metrică) sau 1 016,047 kg (tonă engleză) fengl. dcadweigMu DEBACLU, s.n, Zăpor. Rupere a gheţii care barează curgerea apei [fr. dSbâcIe]. DEBALASTÂ, vb. A ■ arunca balastul de la bord; cx. a goli de balast tancurile petrolierului, umplute pe jumătate» de regulă, pentru a manevra nava în siguranţă cînd încă nu a fost încărcată Sin. detesta [fr. deb alia ster}., DEBARCA» vb. 1. A coborî de la bord pe uscat (pe mal, pe dană etc.) 2. A aduce trupe şi materiale pe ţărmul inamic. Sin. d-e sania* 3. A descărca mărfurile de, la bord. 4. A scoate pe cineva din echipaj, radiindu-1 din evidenţă, [fr. dâharquer). 133 DEBARCADER — DECLARAŢIE DEBARCADER, s.n. I. Loc amenajat la uscat pentru acostarea navelor, pentru îmbarcare-debar-care călători, mărfuri, materiale. 2. Construcţie plutitoare legată cu uscatul printr-o punte (schelă Sin. ambarcaâe-r ampuntament sau pasarelă, sin. ambarcader, apu-tament [fr. debarcadere]. DEBARCARE, s.f. Coborîre de la bord pe uscat. • Agent de dU *= funcţionar care îndeplineşte formalităţile de debarcare a pasagerilor. • Loc de d. = parte de ţărm în apropierea căreia apele au adîncimi suficiente pentru a permite venirea şi ancorarea navelor dc desant maritim. • Navă de d. 2= mijloc de navigaţie destinat să transporte şi să debarce trupe şi mijloace de luptă. Caracteristici: prova lată, dreaptă şi rabatabilă; pescaj mic la prova; capacitate mare de transport. Sin. navă de desant. • Permis de d« = document individual şi netransmisibil, dat celor de la bord în portul de escală; prin acest permis, autorităţile portuare dau voie marinarilor şi pasagerilor să plece de la navă în oraş. înscrisuri în permis: numele, vîrsta, numărul şi seria livretului de marinar sau al paşaportului, funcţia în echipaj; numele navei [debarcă suf. -re], DfiBIT, s.n. » D. lichid al fluviului = cantitatea de apă care se scurge printr-o secţiune a albiei sau a canalului într-un moment dat. • D. solid = cantitatea de aluviuni (mîl, pietriş şi material în suspensie) transportate de apa curgătoare într-un loc, la un moment dat. De exemplu, d« solid, al Fluviului Mississippi, în golful Mexic, timp de 35, ani, este de cca 1 km3 [fr. tUbif). DEBITĂ, vb. A tăia tabla hi forme şi dimensiuni stabilite după un anumit plan: tabla debitată este apoi asamblată în bloc-secţii pentru nave. # Maşină de debitare = maşină care fragmentează tabla în bucăţi necesare construirii navei [fr. dâbitcr]. DEBUŞfiU, s.n. « D. de pod debit maxim al unei ape curgătoare, care la nivelul maxim im trece peste pod [fr. d£boiicn$\. DECCA, aer. Sistem radiotehuio de navigaţie hiperbolica pentru determinarea punctului navei pe baza diferenţelor de fază dintre undele emise sincronizat de o staţie principală, care lucrează con-jugat cu 2 — 3 staţii secundare. Diferenţele de fază se convertesc în hiperbole, la intersecţiile cărora se află punctul navei. Fiecare din cele trei perechi de staţii are pe hartă un fascicul de hiperbole l culoarea roşie, verde sau portocalie corespunde cîte unui fascicul. Frecvenţa de lucru cca 100. HZ. Precizie i 10 m. : DECLARÂŢIE, s.f. • D. de bagaje t= formular completat de orice pasager, cînd se ambarcă-debarcă, în care sînt specificate obiectele pentru care se percep taxele vamale. # D« de bord a echipajului *= lista cu obiectele personale ale echipajului, înmînatâ organelor de vamă cînd nava soseşte în port. Obiectele de la bord care nu sînt trecute in acest do- PEeMEiilIlI — DEGAPNISf IM. cmment şi nici m d. db- bord generală sînt conrdeiate. în contrabandă:. «a D. m vcmâ =.- de'clara-rea mărfii, a proviziilor, obiectelor ş:i a valutei atît la. sosirea, eit: şi la- plecarea., navei. ® E vamală = document, (formular imprimat): depus la vamă pentru, biroul de vămuire control-vamal [fr. dir dfaration; lat. declaraţia^ -onisji DECLÎNAŢIE,. s.f. î. Unghiul dintre meridianul magnetic (Nm) şi. meridianul adevărat: (Na)* san geografic (Ng). Primele măsurări privind dW s-au făcut: în sec. X¥lila Paris şi- Londra.. Valoarea d; diferă de la. an la an şi de la o zonăc geografică, la. alta; în R.S.R.,, î. este pozitivă şi creşte 3‘—6. minute anual. Sin... d*. magnetică 2* Rezultanta dintre forţa mag-ne tis ni ului terestru şi. forţa., determinată de magneţii pe care. li are roza compasului magnetic, de. la bord,. Se. notează: cu., litera. di 9: D. estică = abatere; a acului, magnetic, spr.e. est: faţă. de. meridianul adevărat;, se- notează cn sau „.-fr 9. D-.. vestică- abatere a. acului magnetic, spre. vest faţă de meridianul adevărat;, se notează cu „dw" sau —Mr; dir-recţiiîe magnetice (Rm, Din), determinate cu .ajutorul compasului! magnetic, trebuie, să fie corectate,, adăugind sau scăzînd valoarea dL* după cum aceasta. este pozitivă- (d -f~);- sau1 negativă (id —•);: [fr. (McMnaisam,. it. âeclmamone,.. lat» ătclmatia-, -onis}. D^ECLiNilTÂTE.. sJ. înclinare a. ■vă®’ prin care curge- vm, fferim fir, decantate [?] DECLIN0"G’RÂFs. s~.n. Aparat car~ înregistrează variaţia decîinaţiei magnetice [fr. âechnogr aphe\. DECLIN0METR 11, s;m. Aparat, care măsoaiă decîinaţia magnetică [fr. ăâchîiomeir&\. 0’ECO METRU. s'.n. Indicator DECCA; afişează cifra corespunzătoare uneia din cele trei hiperbole de. pe hartă (roşie, verde san. portocalie), cu ajutorul căreia, se determină punctul radio- ai navei [engl.. daco -j~ meter]-. ETECtŢA, vb, A scoate cârligul din gaşa; a desfac© legăturile (coţa-cfa) mărfii şi a scoate apoi conţinutul' acesteia pentru a-1 manevra [de- ~j- coţâ% DE IMJ R l Z Â..R E, s. f .v. apă \de(s } -f~ +• dur -f suf. -iz de dur cir}. D'EFE'RLÂ, vb. (Despre un val; mar ic) A se frînge, a. se- sparge şi a se împrăştia datorită vîntului sau mtilnirii dintre buza vîntului cu un obstacol submarin (banc, prag, scoarţă subacvatică, aproape de suprafaţa apei); [fr. di'ferl'er]. DEFERLÂRE, s.f Fenomen de îndoire şi de spargere a crestei valului [deferlă -4“ suf. -re], REFLECTOR, s.n. f. Instrument care măsoară intensitatea forţelor magnetice la bord; se ştie, astfel, cit şi cum să. se mişte barele metalice pentru a face*- compensarea compasului magnetic. 2. Dispozitiv folosit pentru schimbarea, direcţia i ele curgere a unui. curent de fluid [fr. dâjlecieur], DEGARNISt vb». 1» A desface lanţul ancorei de pe-barbotin. Sin. 1S1 a â. lanţul i. garnisi + pref. de-']. DEGAZÂ, *vh. A .evacua gazele dm tancurile, din .santinele, din eo'ferdamiirile şi din cisternele de la 'bord, injectînd în ele abur sub presiune., timp de 4 — 6 ore, după eare In compartimentele -respective se trimit jeturi de apă de mare., pentru a înlătura .aburul. Se recu rge la de gazare înainte de a începe ..activităţile oamenilor în compartimentele amintite (unde există pericol de intoxicare sau de -explozie, cînd conţinutul de hidrocarburi depăşeşte 0,2% în părţile inferioare ale ■compartimentelor). Sin.: u dănjiii. '[fr. degazer], DEGÂZĂRE, s.f. 1. Acţiunea de a degaza. 2* 'Rezultatul acţiunii de a .degaza. e Accelerarea ti. = grăbirea activităţii de a degaza, .recurgînd la aparate numite de-gazoare şi la mîneci de v-înt. © Certificai de â = document care atestă că toate tancurile, santinele, coferdamurile şi cisternele de la bord au fost .supuse d. Actul este eliberat -de un .specialist şi arată gradul de d* a navei, în funcţie de analiza aerului din compartimente. Gradul de d« este apreciat printr-unul din certificatele: „Sigur pentru oameni" şi „sigur pentru «oameni şi foc"...; „nesigur pentru foc“; „nesigur”. Sin. dănfmire $âe>gazd + sui. m]. 'BEGiAfiNISi— BEMACOSEÎIZA DEQA.Z,6R, s.n. Aparat cu ajutorul căruia se evacuează gazele şi resturile petroliere din compartimentele navei. Este un ejector montat la tubulatura navei, prin care se trimit jeturi de aei care vaporizează resturile petroliere* Sin. ejecior [degaza ~f suf -or] DE€ETĂR, s.n. Inel metalic pnn care trece axul unui rai (scnpetej [deget -f suf. -ar]. DEG1VRÂ, vb» A înlătura gheaţa de pe părţile îngheţate de la bord [fr. dâgivrer]. DEG&EA, vb. A demonta gree-mentuî [fr. dâgrier]. DEi/E:STĂ, vb. v. ăebalasta '[fr. dâlester]. BELFIMIJERĂ* s.f. Navă specializată în capturarea delfinilor. Are la prova o platformă de pe care se lansează harponul [£RlVÂDEROB valului şi curentului, cînd pro pulsoareie nu funcţionează. • D. de curent =s d. datorita acţiunii curenţilor acvatici asupra corpului navei. Se notează cu litera p. o D. ^ zrcw/ = deviere a navei de la drumul stabilit datorită presiunii exercitate de vînt asupra navei. Se notează cu a, iar valoarea ei se adună la valoarea drumului cînd nava este derivată spre babord şi se scade din drum cînd nava este derivată spre tribord. ® D. totală = suma d» de vînt (a) şi a d. de curent (p). Se notează cu litera y şi corespunde relaţiei: y = a -f- p. • Gheaţă în d. = v. gheaţă. @ Mină în d. = mină în voia valurilor şi a vînt ului. Constituie pericol pentru navigaţie ; nava care o descoperă, trebuie să. înştiinţeze şi navele din jur. ® Pescuit în d. = a pescui cu unelte» plase şi setei derivante într-un bord, în timp ce nava este derivată în bordul opus; ex. nava numită drifter. • Plasă (setcă) în d. = plasă ori setea remorcată de navă sau suspendată cu flotoare, între două ape. Setea în d» pluteşte în aceeaşi direcţie ca şi curentul acvatic, spre bancurile de scrumbii albastre şi de stavrizi. @ Unghi de d. = unghiul format între axul longitudinal al navei şi drumul pe care îl urmează nava deasupra scoarţei subacvatice, sub influenţa unor factori deviatori: vînt, curenţi, valuri, ne simetrie a forţei de propulsie în babord şi tribord [fr. dârive]. DERIVtiR, s.n. 1. Grătar metalic* cu plăcile dispuse astfel încît. lăsat la apă, să deriveze p'uîma legată de el. Se foloseşte pentru a îndepărta braţele dragii cură-ţind pasa de minele marine. 2» Placă din metal sau clin lemn, mobilă sau fixă, groasa de 3 —12 mm, prelungită sub chilă şi destinată să micşoreze deriva şi să mărească stabilitatea ambarcaţiunii cu vele. 9 A lăsa (ridica) d. Ia (de la) apă = 1. (la dragi) a lăsa d. să cadă în afara bordului, (a aduce d. la bord), la pupa, începîndu-se (terminîndu-se) astfel manevra de lansare a dragii. 2. (La ambarcaţiuni) a lăsa d. să basculeze şi să intre cu placa în apă (a trage d. sus şi a-1 fixa Ia post), cînd ambarcaţiunea începe deplasarea (a ajuns în ape mici* unde este posibil ca placa derive-rului să lovească scoarţa subacvatică). & Cutia d. = (la ambarcaţiuni) casetă îngustă, cu pereţi etanşi, între care culisează deri-vorul. Este amplasată la centrul ambarcaţiunii, înapoia catargului. Sin. puţul d. » (la ambarcaţiuni) D. cîilisant = d. care poate fi manevrat (ridicat-coba-rît) cu ajutorul unui miner. @ (Ia ambarcaţiuni) D. testat = d. fix (cu bulb); prelungire a care ne i în partea centrală; este o greutate de fontă sau de plumb numită lest. ® (la ambarcaţiuni) D» rabatabil = d. care se roteşte în jurul unui ax şi se manevrează cu o parîmă, pentru a fi ridicat la post [fr. deriv cur]. DE ROBĂ, vb. (Despre nave militare) A întrerupe contactul cu inamicul naval* după ce s-a executat asupra lui misiunea do DEROBA — DESCOPERIRE 140 foc (trageri, lansări de rachete), Această manevră se face cu mare viteză şi se combină cu manevre ele înşelare a inamicului atacat (lansarea perdelei de fum, navigaţia în zigzag). Cuv. derivate: ş-J. derohare, adj. derobat [fr. Mrober}. DEROCARE, s.f. Spargere a stîn* cilor subacvatice folosind exploziv sau de roşe za [fr. d6rocher\ DEROŞfiZĂ, s.f. Mijloc special <3e navigaţie, (navă, ponton ..etc..) destinat să distrugă stînci subacvatice, folosind, forţa de izbire a unui. ciocan greu şi ascuţit {fr. dhochcitsc]. PESÂNT, s.n. • D. maritim = forţe umane (trupe terestre), avioane pentru acoperire aeriană, nave de luptă şi materiale transportate cu mijloace de navigaţie speciale şi debarcate pe ţarm, Sntr-o zonă propice, unde urmează să se cucerească, un cap de pod «si să desfăşoare acţiuni de luptă ffr. descente; rus desanf]. DESCĂRCA, vb. 1« A scoate earicul de la bord şi a-1 depune |ie pe cheu, fie în maşini sau Vagoane, fie în alte mijloace de navigaţie. 2. A deversa, a pompa, a «arunca, a se scurge, a se revărsa In mare substanţe poluante de la bord pat. discavricave]. DESCHfDERE, s.f. 1. (Despre vergă) Braţ a re. Sin. d. vergii. 2» îndepărtare, de cheu a uneia din extremităţile, navei. Ex. d. prova, d. pupa. 3. (Despre dragă) Depărtarea dintre braţele drăgii; aceasta ti. determină lăţimea pa» sei dragate. .Sin. d. drâgii. 4. Slăbirea stopei, pentru a elibera Janţuî de ancoră. 5. Distanţa dintre ghearele ancorei. 6. Mărirea distantei dintre scîndurile al căror spaţiu urmează a fi călăfă-tuit. 7. Distanţa dintre două manevre fixe învecinate (şarturi, straiuri etc.). 8* Distanţa verticală dintre marginea inferioară a punţii şi marginea superioară a dublului funii. §• (flv.). Distanţarea elementelor remorcate- în dană, pentru a micşora rezistenţa convoiului' ia înaintare. • D* în punte ’= spaţiu liber în punte, destinat accesului în încăperile de sub punte. In funcţie de forma şi scopul pe care le are, d. se numeşte gură de magazie, spiral, tambuchi, iluminator etc. • D* laterală t= spaţiu liber în borda» jul exterior al suprastructurii, deasupra punţii principale. Ex.i sabord, bocaport etc; v. şi a in-chide pat. dischtdeveX DESCOPERIRE, s.f. • D. ban- Cîthii, stîncii ' c= apariţia unui banc, - a unei stinci deasupra apei, pe timpul refluxului, în zonele cu maree. • Epoca mari-lor d. geografice *= epoca Renaşterii în domeniul navigaţiei, începută în sec. alXV-lea, sub semnul goanei după aur. Ea este determinată de condiţiile social-politice renascentiste şi este înlesnită de realizările din "domeniul construcţiilor navale (apariţia caravelelor — nave rapide, care ţin bine marea şi au autonomie mare) şi al instrumentelor de navigaţie: busolă, astrolab,. cronometra. Totodată, epoca marilor â* * geo- 141 DESCOPERI RE — DESFĂŞURA grafice este ce rută şi dc extinderea administraţiei otomane în zone prin care mai înainte treceau .spre. Europa bogăţii din Orient; pentru "a evita controlul otoman, state centralizate ca Spania, Portugalia/ Anglia, Franţa, Olanda aţi căutat spre „Indii'1 rute noi, ocolind prin sud continentele Africa şi America. Astfel, se descoperă noi drumuri maritime şi noi teritorii (care au contribuit la intensificarea vieţii economice» sociale» politice ... şi.' militare' . în vestul Europei), iar centrul navigaţiei se mută din 'M:. Mediterană pe Coasta europeană a Oc. Atlantic» se creează marile imperii colo-' ni ale, se formează piaţa mondială a capitalismului, se, măreşte enorm orizontul de . cunoaştere al omenirii, stimiilîndu-se dezvoltarea ştiinţei, formarea de noi concepţii geografice, întemeierea cartografiei moderne. Tot de această epocă sînt legate însă unele din groaznicele crime la adresa umanităţii : vînătoarea de sclavi, distrugerea unor civilizaţii din teritoriile nou descoperite. Evenimentele, principale din epoca marilor d. geografice sînt: expediţia lui Cristofor Columb în Lumea Nouă, descoperirea de către Vas-co da Gama a drumului Europa» India, prin sudul Africii, primul ocol pe apă în jurul lumii (Fer-îiando Magcllan). Se apreciază că- în epoca marilor d» geografice* ajutat de cîrmă, praf de puşcă, tipar, busolă şi lunetă, omul îşi schimbă imaginea despre lume; V* şi călătorie \ descoperi; lat. âisco (o )perire\. DESCRUCIŞÂ, vb, 1. A slăbi sau a fila funga vergii (zburător, rînd unică etc.) pînă ce verga rămîne susţinută de balansine. 2» A aduce o vergă de la postul ei pe punte. 3. A manevra tangou ui din poziţia „serviciu" (perpendiculară pe axul longitudinal) în poziţia „la post“ (lipit de bordaj)* Cuv. derivate: s.f. descnicişaref adj. desenteişat; v. şi ant. încrucişa [prefix des + cruciş, sufix -a], DESCURCĂ, vb. • A d* ancorele (lanţul) =3 a desface lanţul ancorei încurcat (încolăcit) ’ fie de braţul sau traversa propriei ancore, fie în lanţul altei ancore sau într-un obstacol submarin; (în ) cur ca], DESFĂŞURA, vb. # (Despre un grup de nave militare). A manevra fiecare navă pentru a ajunge în formaţie de luptă. • A d» pavilionul = a arăta un pavilion de saulă (pavilionul naţional sau marcă distinctivă), fie pentra a repeta astfel salutul dat cu tunul, fie pentru a răspunde la salut. Regulile de curtoazie marinărească obligă a se d. pavilionul chiar în momentul cînd este trasă prima lovitură de^ salut, • A d. velele = a desface baie rele şi sacheţii velelor şi a lăsa velele să atîrne de vergi sau de suporţi., • Desfăşuraţi / — comandă, Ia veliere, pentru a lăsa velele să-atîrne de vergă sau de suporţi | velele sînt umflate de vînt, asigu-rînd propulsia navei. • Velă larg desfăşurată =s velă a cărei suprafaţă este toată expusă vîn-tiilui. Ant, înfăşurat, terfarofăf, ' • D. bordaj ului = de se ti 'în DESFĂŞURA — DETERMINA 142 care sînt reprezentate tablele de bordaj exterior, dimensiuni şi marcă pentru fiecare tablă de bordaj, loc pentru deschiderile în bordaj şi în punţi; loc, formă şi grosimi pentru tablele de dublură, loc pentru pereţi despărţitori, pentru liniile de îmbinare ale punţilor, pentru stringheri, chile de ruliu etc. [lat. disfaciolare]. DESHIDRATARE* s.f. Pierdere parţială sau totală a apei din organismul oamenilor de la bord, cînd sînt expuşi căldurii şi vîntu-lui, fără a avea posibilităţi să-şi astîmpere setea. In mod normal, omul are nevoie de 1 — 1,5 1 de apă pe zi. Dacă organismul pierde 10% din lichidul ţesuturilor, apare starea de epuizare, cu halucinaţii şi vărsături, cu dificultăţi la înghiţit etc. Dacă organismul pierde 15 — 20% din apă, survine mai întotdeauna moartea [fr. deshydraîer]. DESPOTMOLf, vb. 1. A degaja din nămol un mijloc de navigaţie. 2. A înlătura nămolul dintr-un bazin, canal [des- -f (îm )pot~ moli]. DESTINAŢIE, s.f. 1. Loc către care se îndreaptă şi unde trebuie să ajungă o navă pentru a preda încărcătura etc. 2. Totalitate a scopurilor pentru care a fost construită nava: transport de petrol, de pasageri sau de mărfuri generale etc. acţiuni de dragaj, luptă contra submarinelor [fr. destin ation / lat. deşii naţiei). DESTUPĂTdR, s.n. • D. de sticle. Funcţie instituită în jurul anului 1560 de către regina Angli- ei, Elisabeta, care p-rin.tr-un decret prevedea pedeapsa cu moartea pentru cel care ar fi îndrăznit să destupe sticle găsite pe mare sau pe ţărm, fără a fi de faţă funcţionarul regal. Funcţia, înfiinţată după găsirea unei sticle cu mesaj prin care se anunţa că danezii au ocupat insula arctică Novaia Zemlxa, a fost exercitată cca două secole [destupa 4- suf. -ător\ DESVERGĂ, vb. 1. A desface vela de pe vergă, ghiu, pic sau strai. 2. A âesevueişa [des- ~j~ vergă]. DETECTOR, s.n. ® D. auto mai de incendiu = mecanism care sesizează automat cînd creşte temperatura peste o ani! mită valoare, într-uriul din compartimente sau cînd s-a declanşat un incendiu, semnalizînd la un panou central locul respectiv. © O. de ceaţă = mecanism care sesizează automat formarea ce ţii şi închide un circuit de semnale acustice [fr. deiecteur]. D ETER MIMA, vb. ® A ă, natura scoarţei subacvatice = a stabili ce fel de soi există sub apă, într-o anumită zonă (mii, pietriş, nisip, scoici, stînci etc.). © A d* punctul estimai al navei = a calcula şi a-marca pe hartă punctul navei, pornind de la informaţii cum ar fi: drum, viteză, distanţă parcursă, durata navigaţiei între două repere etc. • A poziţia navei v. a d« punctul narni. © A d. punctul navei = a obţine, cu instrumente şi aparate, informaţii privind poziţia navei faţă 143 •DETERMINA — BEVîAf 1B de repere de navigaţie şi a calcula sau stabili grafic punctul {coordonatele geografice) în care se găseşte nava la un moment dat. ® A d. punctul navei cu distanţe = a măsura direcţia la fiecare dintre reperele de navigaţie luate în consideraţie, a calcula distanţele pi na la ele şi a înscrie pe haită elementele obţinute pentru a stabili prin intersecţii poziţia navei. ® A d* punctul navei cu elemente radio = a măsura cu rad iog o n i o me tr u 1 relevmente la radiolaruri, a trasa aceste relev-mente pe hartă pentru a obţine la intersecţia lor punctul navei. • A d> punchtl navei cu relevmente costiere = a măsura direcţia la fiecare dintre reperele costiere pe care putem conta» a converti aceste relevmente în relevmente adevărate» a le trasa pe hartă pentru a obţine, la intersecţia lor, poziţia navei [fr. ddterminer; lat. determin are], DETROIT., top. Port pe calea navigabilă dintre lacul Huron şi lacul Erie (din complexul Marilor Lacuri Americane), în partea centrală a Americii de Nord. Important centru economic (,.capitala automobilului american"), comercial şi financiar al S.U.A. Adîncime a apei în apropierea cheului 9,5 m. Lungimea cheurilor depăşeşte 5 km, iar instalaţiile de manipulare a mărfurilor sînt moderne. Trafic de mărfuri 22,3 mii.t/1977. Spaţiile de depozitare sînt corespunzătoare. Şantier de construcţii navale. întemeiat în anul 1701. DEVERSA, vb. 1» A scurge dia« tr-un bazin sau lac de acumulare surplusul de apă. 2. A lăsa să se scurgă apa reziduală într-o apă naturală 3. v. descărca [fr. ddwr~ ser]. DEVERSâR, s.n. 1. Prag sau perete construit din diferite materiale : lemn» metal, pămînt, cărămidă, piatră, beton, pe albia unei ape curgătoare pentru a asigura în amonte un nivel constant ; cînd debitul creşte, dever-sorul dă drumul unei cantităţi de apă, astfel îneît nivelul în amonte să rămînă acelaşi [deversa -j- suf. -or]. DEVIĂŢIE, s.f. ® D. a compasului magnetic = 1. abatere a acului compasului faţă de meridianul magnetic; 2. unghiul dintre meridianul magnetic terestru şi direcţia nord-sud indicată de compasul de la bord. Fenomenul de ă» depinde de magnetismul me selor de oţel ale navei şi de direcţia pe care o are nava faţă de cei doi poli. ® D. balistică = abatere a axului compasului giroscopic cauzată de schimbarea drumului şi a vitezei navei. • D. constantă .= d. a compasului magnetic a cărei valoare nu se schimbă indiferent de drumul navei sau de latitudine ; această d. apare cînd fierul moale de la bord sau compasul magnetic este asimetric faţă de axul longitudinal al navei. • D. cuadran-talâ = d. a compasului magnetic cauzată de magnetismul indus în masele de fier moale situat© orizontal la bord. Valoarea acesteia se reduce cu ajutorul corectorilor cuadrantali. @ D. de DEVIAŢIE — DEZMEMBRA 144 bandă = d. a compasului magnetic datorată oscilaţiilor navei în borduri, cînd fierul navei este Intersectat în unghiuri diferite de către liniile cîmpului magnetic terestru; valorile d. variază în funcţie de latitudinea locului şi de drumul navei (sînt maxime pe direcţia N-S, minime pe direcţia E-V). • D. gir ocomp asului *= unghiul format între direcţia Nord magnetic şi direcţia Nord Indicată de girocompas. Este influenţată de următorii factori: drumul şi viteza navei, latitudinea locului. în compunerea giro-compasurilor moderne există .dispozitive automate de corectare a d« Var. d. giro, • D« semicirculară *=. d. variabilă, cauzată de masele de fier moale vertical situate asimetric în apropierea compasului .magnetic. • Compensarea d« magnetice « operaţiune prin care se creează la bord cîmpuri magnetice permanente şi temporare, ©puse forţelor de deviaţie a compasului magnetic. • Curba de-d* curbă care uneşte valorile d. rămase (remanente) după compensare ; ele sînt constante pentru diferite drumuri [fr. dâviation\9 DEVIRA, vb. 'A manevra cahes» tanul în sens opus celui care asigură virarea. Se micşorează astfel tracţiunea exercitată asupra lanţului, de ancoră; v. şi vira fpref. de- -.f vir<£). DEZAFURCÂ, : vb. A desface cheia de afurcare şi a vira una 4m cele două ancore aiurcate lâez + a furcă]. DEZARBORĂj vb. A demonta1 ■ ar bor ad a; a pierde arborada datorită furtunii ori unui accident de navigaţie \dez arboră]. DEZARIMÂ, vb. 1. A aducc la gura magaziei mărfurile care au fost arimate (stivuite simetric faţă de axele navei) şi a le descărca. 2. A deplasa caricul din-tr-un loc în altul, la bord [dez ari mă]. DEZARMA, vb.. 1. A dezlega încărcătura sau • obiectele de la bord care au ■ fost amarate. 2. A scoate din - barcă . trăgătorii 'la rame; &• barca. 3. A debarca echipajul, combustibilul, proviziile, manevrele fixe şi curente etc. 4. . A demonta armamentul unei nave militare, pentru reparaţii sau scoaterea ei din eficienţă. 5« A pune în repaus tehnica, militară şi a pleca de la postul sau unitatea de luptă, m A d* nava «= a scoate de la bord insta-; laţiile, manevrele fixe şi curenţii, armamentul etc. şi echipajul [fr. dâsanner]. dezeşuA, vb. A desprinde nava' din locul unde a eşuat şi a o aduce în stare de plutire, manevrînd sau aruneînd greutăţile (încărcătura) sau tractînd nava cu remorchere, cu ancore etc. \âez eşitâ}. DEZOHfiŢ, s.n. • D* apei mărim ss trecere a apei marine din stare solidă în stare lichidă; topire a gheţii, odată cu creşterea temperaturii [lat. âisglaciare]. DEZMEMBRA, vb. A demonta, a tăia o navă ineficientă sau care 145 DEZMEMBRA — DIAMETRU nu mai prezintă siguranţă în exploatare (fr. dâmembrer]. DHOW, s.n. Barcă tradiţională yemenită, destinată pescuitului; are o singură velă» colorată [cuv. ye menit]. DIAF6N, s.n. Aparat acustic pentru producerea semnalelor de ceaţă cu ajutorul aerului comprimat. Sunetul este iniţial puternic şi cu tonalitate joasă, iar spre sfîrşit scade foarte mult în intensitate şi în tonalitate, producînd un fel de mormăit [engl. diaphon]. DIAFRAGMĂ, s.f. • D. do ruliu (tangaj) = v. ruliu (tangaj). DIAGRAMĂ, s.f. • D. deviaţiilor = reprezentare grafică a deviaţiilor compasului magnetic, de obicei în sistem rectangular; dna» mul magnetic se notează pe abscisă, iar deviaţiile corespunzătoare se notează pe ordonată. • D. lungimii inundabile *= curba de variaţie a lungimii maxime a nnui compartiment etanş, situat sub punte, la inundarea căruia nava pluteşte încă şi nu depăşeşte linia de supr aimersiune. Această curbă este calculată pentru fiecare punct de-a lungul navei, considerat centru de greutate al compartimentului corespunzător. Depinde de forma na» vei, pescaj, deplasament etc. • D. mctacentricâ s= curba de variaţie a metacentruJui transversal faţa de chilă. Se calculează în funcţie de pescaj şi oferă celor de la bord posibilitatea de a determina operativ înălţimea meta» eentrică pe care o are nava; la fiecare pescaj, pe timpul încărcă- rii-descărcării. Este folosită îa bordul navei în vederea determinării înălţimii metacentrice transversale pentru oricare din stările de încărcare a navei [fr. tdia» gvamme]. DIAMÂNT, s.n. !. Partea îngroşată de la baza fusului de ancoră tip „amiralitate", unde se îmbină braţele ancorei. Greutatea d. asigura căderea ancorei cu braţele spre scoarţa subacvatică. 2* Nod marinăresc de forma unei proeminenţe făcut la capătul parîmei, prin trecerea şuviţelor. 3. Piesă rombică, destinată să consolideze două element» apropiate [fr. diamant]. DIAMETRU, s.n. • D. aparent ~ d. sub care se observă un corp ceresc nepunctiform. Din cauza depărtării şi a unor feno« mene optice, d. Soarelui, Lunii sau al altui corp ceresc diferă cînd este măsurat cu diferite aparate optice faţă de d« real. • D. cercului (curbei) de giraţie = d. arcului descris de navă la întoarcerea cu unghi maxim de cîrmă, cînd mişcarea gir atone este uniformă. Mărimea d« este cu 10% mai mică decît a diametrului de evoluţie. • D. de evoluţie t= distanţa dintre drumul navei înainte de a pune cîrma-banda şi drumul după întoarcerea navei cu 180° faţă de drumul iniţial. Sin. d. tactic; v. şi curbă de giraţie. • D. final t= unghiul de intersecţie a ortodromei cu meridianul punctului de. sosire. Sin. d« de giraţie [fr. âiamUre lat. diameirits]. BIAMlTE© — DIN AMOG-RÂ'F 146 Dl ERĂ# s.f. Navă antică grecească propulsată cu rame dispuse pe două r înduri. Vîslaşii primului rînd se numeau dzighiţi, iar ai celuilalt rînd traniţi, Acest tip de navă a fost folosit şi de fenicieni [cuv, gr.]. - DIFERENŢĂ, s.. f. ® D. de înălţimi = diferenţă algebrică dintre înălţimea adevărată (măsurată cu sextantul) şi cea estimată a unui astru (determinată cu ajutorul coordonatelor punctului eşti™ mat al navei). • D. de latitudine. = d. algebrică (Acp) dintre latitudinea punctului de sosire şi cea a punctului de plecare a navei. Se foloseşte în navigaţia estimată pentru determinarea distanţei m parcurse (A 9 = m cos D ) unde Da este drumul adevărat ai navei. • D. de nivel = distanţa verticală între două niveluri succesive observate într-un anumit loc al fluviului. ® D. mare grafice = d. de timp şi înălţime înscrise în tabelele de maree, care se adună (se scad) din valorile de maree ale unui port de referinţă, pentru a obţine valorile mareei unui port secundar [fr. diffirenGe; lat. differenîia]. DÎFLUfiNŢĂ, s.f. Ramificare a apei curgătoare în două braţe. g Loc de d. = loc unde apa cnrgătoare se ramifică în două braţe. Sin. cemtal [fr. difluence]. DIO» s.n. Construcţie hidrotehnică de piatră, de pătnînt sau de beton, situată de-a lungul unei ape (bazin, rîu, lac, mare etc.) şi destinată să apere locul din apropiere împotriva inundaţiilor, eroziunii, izbirii valurilor, precum şi pentru a corecta (regulariza) respectivul curs de apă. @ B. longitudinal = d. în albia unui fluviu cu scoarţa nisipoasă. Se recurge la un asemenea d. pentru a forţa curentul apei să adîn-cească albia [fr. digue], DIMENSIUNE, s.f. © D. hărţii marine (pl) = lungimea şi lăţimea chenarului interior al hărţii marine ; ele se înscriu în colţul din dreapta, jos, sub formă de raport, în care numărătorul este lungi® mea, iar numitorul lăţimea. # D* navei = mărime care caracterizează lungimea, lăţimea, pescajul, înălţimea bordului liber etc. ® D. priitei pale = mărimi (în m sau picioare) care caracterizează opera vie a navei. D* principale sînt: L — lungimea între perpendiculare; B — lăţimea la cuplu, maestru; T — pescajul la mijlocul lungimii navei; H — înălţimea de construcţie [fr. dimension; lat. dimensio, DINĂ MICĂ» s.f. o D* navei = comportarea navei în stare de plutire,. Teoria navei studiază d> navei sub următoarele aspecte: rezistenţa la înaintare, stabilitatea la balans, manevrabilitatea, amortizarea ruliului etc. DINAM G6RĂF., s.n. Aparat care înregistrează forţa de izbire a valurilor. Se compune din: receptor (placă dreptunghiulară cu orificiu obturat de o membrană de cauciuc), dispozitiv de transmitere a forţei de lovire receptate (tub metalic şi manometru), mecanism de înregistrare (peniţă, 147 banda, angrenaje, electromotor) [fr. dynamographe], DINAM 0 M£TRU, s.n. 1. Instrument care indică valoarea presiunii exercitate de val asupra unui element sensibil (arc sau membrană). 2. Instrument care indică valoarea tracţiunii exercitate asupra unei parîme de remorcaj [fr. ăynamomUre]. DfNTE, s.m. ® D« de gr ui = element care se fixează pe coroana dinţată a dispozitivului de ridi-care a bărcii cu gruiul. Do blochează dispozitivul cînd barca a fost ridicată la înălţimea necesară. © B# de terţ orală = element aflat la extremităţile vergii de lemn, destinat să permită legarea împunsăturii ; v. şi împunsătură [lat. dens, ~niis]> DIPTANC, s.n. Tanc special de balast amplasat la centrul navei, pe toată lăţimea sa, între dublul fund şi puntea inferioară. Se foloseşte la navele mari pentru a asigura stabilitatea şi asieta navei., iar uneori şi pentru încărcarea cu mărfuri [engl. deeptank]. DIRECŢIE, s.f. ©■ S>® curentului = d« spre care curge un curent de apă. Se măsoară faţă de d. nord-adevărat şi se exprimă în grade sau în carturi. © D. vîntului = d. din care bate vîntul, raportată la punctele cardinale (N, S, E, Y) sau la valoarea zero (Nord) determinată cu compasul bordului. • 0. cardinală = d. nord-sud sau est-vest cu ea.re se determină orice altă direcţie în planul orizontului observatorului. D. nord-sud este determinată de inter se c- DIN AMOGBAF — MSPA ŞO-H ţia planului meridianului adevă-rat al locului cu planul orizontului, iar d« est-vest de intersecţia planului primului vertical cu planul orizontului adevărat al observatorului. Cele două d« sînt perpendiculare una pe cealaltă. © D. de deplasare a navei *= drumul navei; v. şi alură [fr. direction/ lat. direcţia, -onis]. DISC, s.n. © D. colorate = plăci rotunde, colorate fiecare în cîte o culoare (gri, negru, roşu, portocaliu, galben, bleu, albastru, verde, violet) şi folosite pentru a defer» mina la ce adîncime pătrund în apă diferitele culori ale spectrului solar. D. se afundă în apă treptat (la adîncime a egală cu jumătatea transparenţei relative), iar un observator priveşte atent şi compară culoarea cu o scală etalon; v. şi transparenţă. @ D. de bord liber = marcă de bord liber; v. marcă. ® O» de relevment = cerc cu suspensie cadranică, gradat circular sau semicircular, prevăzut cu alidadă pentru măsurare â, relev mente lor prova. o D. pentru determinarea transparenţei = placă rotundă, cu diametrul de 30 cm, vopsită alb-mat şi susţinută în poziţie orizontală, printr-o saulă gradată în m şi dm şi printr-o contragreutate [fr. dis-que; lat. discus]. DISPÂŞĂ, s.f. Document care consemnează modul de lichidare a avariei întîmplate între două nave [fr. dispacke}. DISPAŞâR, s.m. Persoană împuternicită şi competentă să în* DISPAŞOR — DISTANŢĂ 148 tocmească dispaşa; v. şi di s paşă [fr. dispacheur]. DîSPfiCER, s.m. 1. Persoană care planifică, pregăteşte şi urmăreşte executarea lucrărilor într-un şantier naval. 2* Persoană care diri-jează trecerea navelor prin ecluză, 3. Persoană care urmăreşte traficul portuar: încărcare a-descăr» care a la capacitatea transporturilor, conform planificării etc. Sin d« de port [fr., engl. dispatcher]’ DISPOZITIV, s.n. • D. de decrc-sare =s d. folosit în timpul lăsării oărcii la apă pentru desprinderea concomitentă a cîrligelor palancu-rilor de la ocheţii bărcii de salvare. Se acţionează manual folosind o manivelă sau o parîmă scurtă. • D. de propulsie manuală cu elice d. mecanic format dintr-o serie de pîrghii (tije) şi roţi cu angrenaje (discuri) care acţionează un ax longitudinal la capătul căruia se fixează elicea propulsoare. Se instalează perpendicular pe bărcile dc salvare cu elice dar fără motor şi se acţionează manual, obţinîndu-se o viteză de 3—4 noduri. • D» de salvare = plută de salvare, barcă de salvare etc. [fr, âisposilijX DISTANŢĂ, s.f. • D. de manevră minimă d. cea mai mică la care se mai poate manevra nava pentru a evita abordajul. Sin. d« de manevră in extremis. # D. de marş =3 d. dus-întors pe care o poate , parcurge o navă cu o anumită viteză după ieşirea din locul de staţionare, pînă la epuizarea planului de combustibil. # D. de oprire =a ii. parcursă de navă în inerţie (din momentul stopării propulsoarelor pînă la oprirea navei). Ea este direct proporţională cu deplasamentul şi viteza navei. Pentru a o micşora unele nave folosesc fie maşinile, inversînd sensul de rotire al elicelor, fie dispozitive speciale, cum sînt paraşutele subacvatice sau instalaţii care produc jeturi puternice de apă orientate în sens opus direcţiei de deplasare a navei. Navele gigant de 250 000 — 300 000 t se opresc abia după circa 30 minute de la stoparea motoarelor, timp în care d. de oprire ajunge la valori destul de mari, circa 3—4 Mm. # [D. de siguranţă =3 d. între nava proprie şi alte nave, necesară evitării abordajului. # D. de vizibilitate =* d. maximă de la care poate fi observat un reper de navigaţie. Se calculează în Mm cu relaţia d =3 2,08 (H ~f~ h), în care II este înălţimea obiectului observat, iar h înălţimea ochiului observatorului faţă de nivelul mării, ambele exprimate în metri. • D« inter costală =* d. dintre două coaste alăturate ale navei, măsurată pe orizontală în plan paralel cu planul diametral. Mărimea ei este stabilită de registrele navale în funcţie de lungimea navei. # D. intermediară =a d» între punctul navei din momentul în care se pune cîrma banda, pentru întoarcere, şi punctul navei după înscrierea pe noul drum. • D. la noul drum = d. între punctul navei din momentul în care se începe giraţia şi punctul de inter* secţie dintre vechiul şi noul drumi • D. la orizont =* d. de la. un observator pînă la orizontul mă* 149 DISTANŢA — DIVIZIE rii. Mărimea ei depinde de înălţimea ochiului observatorului situat deasupra murii. Se calculează în (Mm) cu formula d. := 2 l/h, în care h este înălţimea ochiului observatorului măsurată în m. # D. la tr avers — d. dintre 6 navă în marş şi un reper (obiect) aflat la traversul ei. Se foloseşte în navigaţia costieră. • D. loxo-dromic-ă =•- d. măsurată între două puncte de loxodromă; v. şi lo-xodromă. • D« ertodromică = d* între două puncte de pe o ii. od romă; v. şi ortodromă. •, D* par-cursă d. estimată parcursă de o navă, reprezentînd deplasarea prin apă şi nu cea adevărată faţă de fund, scoarţa subacvatică. Se măsoară cu lochul navei sau se calculează cu tabela de viteze. • D. parcursă deasupra scoarţei subacvatice = d. parcursă de 6 navă între două puncte, faţă dc scoarţa subacvatică. Se măsoară în Mm. • D. regulamentară ^ d« inter-costală, stabilită de societăţile de clasificare; v. şi d. intercostală. + D. unghiulară *= unghiul din» tre două repere de navigaţie. # D. zilei lungimea drumului parcurs de navă între orele 12.00 ale unei zile şi orele 12.00 ale .alei următoare, [fr. di stan ce ; lat. distant ia]. DÎSTANŢlfiR, s.n. Dispozitiv sau aparat folosit pentru măsurarea distanţelor dintre nava proprie şi alte nave sau dintre nava proprie şi diferite repere de navigaţie» cărora li se cunosc înălţimea. D. poate fi cu riglă, cu lunetă sau cn prisme [distanţă H- suf. *ier]. DISTRUGĂTOR, s.n. Navă militară rapidă, armată cu artilerie! rachete şi torpile, destinată Iovi» rii torpiloare lor şi submarinelor inamice, precum şi escortării navelor proprii care nu se pot apă-ra singure. Caracteristici: A = =2 200 - 3 000 t; L -100 - 250m; B 10 —15 m; T «= 2,5 -3,5 m* rază de acţiune — 6 000 Mm- V 40 — 45 Nd; nu are cuirasă. Armament: tunuri (11 — 16) şi mitraliere, rachete, torpile [dis~ truge *{- -âtor; it. distruggere}. DIVfZIEt s.f. Mare unitate alcătuită din nave militare cu destinaţii care presupun cooperarea între diferite grupuri de nave (divizioane sau secţii). Ex.: dra~ goare, vînătoare de submarine etc. sau vedete torpiloare, vedete purtătoare de rachete etc. • (Înv.) „D. echipajelor flotilei1 * Parte componentă a marinei militare române în secolul trecut. în 1896, această d. a fost împărţită în D. de Marină (sau de mare) şi D. de Dunăre. • Bastimentele D* de mare = nave armate din compunerea diviziei amintite: „Elisa-beta", „Mircea", „Grrviţa", „Năluca", „Sborul" (18S6), # Bastimentele D* de Dunăre *= navele armate din compunerea diviziei amintite: „România", „Alexandru cel Bun", „Bistriţa", „Oltul", „Şiretul", „Şoimul"* între anii 1899 şi 1900, D. de mare, cu reşedinţa la Constanţa, avea în compunere: un crucişător euirasat (armat cu tunuri dc 150 mm, tunuri rapide şi tunuri lans-torpile); bric pentru Şcoala de gabie ii, timonieri şi tunari; 3 canonic re; 3 torpiloare ; bastimente pentru adminis- mVtW&—WG& 1.5& traţie. între anii 1899 şi 1900, D* de Dunăre avea- în compunere: 5 canoniere. 1 şalupă-canonier ă, I vapor de poliţie pe Prut, 2 torpiloare, 5 şalupe torpiloare, un bastiment de transport, 4. şalupe de poliţie, 3 pontoane port-tor- fiîe pentru baraje, 18 vase auxi™ are: [Ir. diiisian]. PI¥fZl6M, s.n. 1.- Grup (unitate): de nave militare cu, aceeaşi destinaţie. 2.. (înv,) Parte din echipaj, repartizată, să. desfăşoare: acţiuni fie în babord, fie în tribord. Sin. bord [fr. division]. D*J‘Â.1£Â'IIT^, top. v. Jakarta, D-JlB>0-iFFI,, top-. î. (Re.pub.lim T)*.).. Stat situat în partea de. est a Africii, cu o largă ieşire la G. A den. (Oc... Indian). Litoralul are lungimea de. circa. 800 km) Flotă, maritimă comercială. (Iy78). = 2 600 tdw. Pescuit (1978) = ~ 2 000 c. Po.t princip d D. Le urile, (Assal şi / 'ol),; au o salinii atc iiciicală şi sînt sub ri/e^uî oc v < nul ui plane 1 ar. De ţi ne locul cu altitudinea cea. mai mică, de pe continentul african (--173 mt I&eul Assal). 2*. Port şi capitală a Republicii. B-.,, situat pe ţărmul G. Tâdjemra., Cel mai important centru economic,, politic, şi cultural al ţării. S-a, dezvoltat îndeosebi le&at de intensificarea trafi-culu; maritim prin canalul Saiez şi M. Roşie. Constituie,, alături de portul Aderi, un important punct de escală şi de aprovizionai ie a navelor eu carburanţi, pe i. de ancora] = d.> navelor de. a ancora în zone ale mării',., fluviului, canalului,, cînd această manevră rezultă, din ruta lor în mod obişnuit sau în caz de forţă majoră (avarie, furtună). A,cest d:. este stabilit prin convenţia, asupra mării libere de- la Geneva din 29 aprilie 1958,. la care a aderat şi R.S. România. ® Ik. de convoi =•-«L pe care îl au navele comerciale mutre de a nu fi supuse controlului de către navele de război beligerante,, cînd, se află, în convoi în marea, liberă, sub. escorta maci nave. de război de aceeaşi naţionalitate. Pentru aceasta, comandantul navei escortatoare asigură că încărcătura navelor ce alcătuiesc convoiul nu constituie contrabandă de război. 0 D. dk navigaţie =- <& navelor de a naviga în marea liberă şi în apele teritoriale ale statelor,, cn obligaţia. de a respecta regulile de frontieră şi cele vamale specifice acestor state. Acest d. rezulta din Convenţia, asupra mării libere de la Geneva din 1958, la care a aderat în 1961' şi R.S. România, în apele teritoriale ale unui stat se poate pescui numai cu consrm-ţămîntul statului respectiv, m D; de pescuit — normă de d. maritim, potrivit căreia pescuitul în apele teritoriale ale. unui stat es-fca» permis numai navelor din flota, acelui stat;, celelalte nave primesc d. de pescuit prin convenţii de pescuit stabilite cu statul respectiv.. In apele internaţionale, an sL de pescuit navele oricărui stat; v. şi ape teritoriale şi ape internaţionale. ® D* de urmărire = normă, de d. maritim,, potrivit căreia, o navă militară poate urmări o navă comercială străină în afara apelor teritoriale,, cînd urmărirea a început. în aceste.: ape san în zona contiguă.. 0 0% da vizită şi cercetare- = normă de: d. maritim potrivit căreia în. vreme de război o navă militară, are dreptul să trimită un ofiţer la bordul unei nave. neutre pentru a verifica documentele şi încărcătura, pentru a se împiedica astfel contrabanda de; război,, e D.. în prova (pupa J =• direcţie aflată în prelungirea axului. Ion* gitudina-1 al navei,, de. Ia. prova imfiPT — DRUM 156 (pupa) către un reper [lat. di-redus; fr. dvoit. DREPŢI! interj. Comandă pe care şeful bărcii, o dă trăgătorilor Ia rame, pentru ca aceştia: 1. să aşeze ramele în furchcţi (dame) şi să le ţină de mîner, cu ambele mîini, în poziţie orizontală şi perpendiculare pc copastia bărcii; 2. să înceteze trasul la rame şi să aducă ramele perpendicular pe copastia bărcii; 3. să ia poziţia „drepţi", cînd soseşte la bord sau cînd pleacă, de la bord un ofiţer; pentru aceasta, trăgătorii la rame stau pe bancheţi, cu mîinile pe genunchi, iar şeful bărcii salută {drepţi; lat. directus], DRfFTER, s.n. Navă dc pescuit la larg, cn plase şi setei derivante. Are o construcţie specială: pun-tea-prova liberă, suprastructura amplasată la pupa; este autopropulsată şi arc instalaţie pentru coborîrea şi ridicarea plaselor. Pescuieşte prin lansarea plaselor si a setcilor în prova sau într-un Dord, după care se lasă derivată în celălalt bord [cuv. engl.]. DROBETA-TURNU SEVERIN, top. Port fluvial (pe malul sting al Dunării) al R.S. România. Situat în sud-cstul Europei, în aval de complexul hidrotehnic şi de navigaţie „Porţile de Fier". Important centru economic, comercial şi de transport. Portul este înfiinţat în anul 1851. în prezent este al treilea mare port fluvial (după Galaţi şi Brăila) ale României. Sediul unor filiale şi al unor agenţii navale străine. Important punct de transbordare a mărfurilor şi de ie mare a navelor şi convoaielor de şlepuri. Rolul portului a crescut considerabil începînd cu intrarea în funcţiune a sistemului de navigaţie de la „Porţile de Fier". Port de aştep-tare pentru intrarea în ecluzele de navigaţie. Important şantier naval înfiinţat în anul 185$. Rea» lizează cargouri pentru mărfuri generale de 2 000—2 500 tdw, tancuri petroliere de 5 000 tdw, şalande maritime autopropulsate de 500 şi 980 m3, gabare fixe de 500 si de î 000 t, tancuri fluvial© de 1500 t. DRdMĂ, s.f. Totalitatea şcondri-lor de la bordul unei nave - [ ?]. DROM0N, s.n. Navă militară bizantină din evul mediu. Caracteristici: rostru la linia de plutire î L 40 —— 50 m; B = 6—8 mj înălţime suprastructură 5 m; e-chipaj 150—200 oameni; propulsie cu 25 rame dispuse în fiecare bord, 2 catarge, 1 velă triunghiulară. Alt tip de d. avea două rînduri a cîte 20 rame în fiecare bord. Manevrabilitate bună, pinten la etravă. Acest tip de navă a înlocuit diera şi triera în luptele navale [?]. DRUM, s.n. 1. Direcţie spre care se îndreaptă nava. 2. Unghiul format între direcţia nord-sud şi direcţia de deplasare a navei (axul longitudinal al navei). 3(flv.) Linia care uneşte punctele cu adîncime maximă. D. navei fluviale urmează această linie. • D. aâe* vârât (Da)' = d« real pe care. îl urmează nava; datorită unor factori deviatori (vînt, curenţi, va- 15? DRUM luri, propulsie ne simetrică în am-bele borduri), cînd timonierul ţine d» girq, .d* compas, d. magnetic (folosindu-se de indicaţiile gir o sau. ale compasului), în realitate nava este deviată cu un anumit, unghi, de care trebuie să sc ţină seama cînd se trasează şi se alege d. Relaţii: Da = Dm -f~ d; sau Da Dc 'f d -{- 8; unde d declb naţie, S deviaţie, Ac =~- d ]• 8; v, şi fig. ® D. compas (Dc ) ~ -unchiul dintre nordul indicat de c m| i sl magnetic dc la bord şi axul longitudinal al navei. » D, c fii d« care oferă navei deplci-.iie în siguranţă (pericole mici,: factori deviatori slabi) şi durată cit mai scurtă. • D. curat = d. exact. Ex.: „Sud curat" =s direcţia exact spre sud. • D. de apropiere -a d. stabilit pentru navele militare rapide, din punctul de'plecare la atac pînă în punctul preliminar de lansare. • i>. contrar (opus) =-~ d. în sens opus, d. urmat de altă navă; aceste d. sînt întotdeauna paralele, iar db ferenţa dintre ele este dc 180°. • D. costier = d. urmat de navă aproape de coastă. • D. deasupra scoarţei subacvatice (Ds) d. real pe care navighează o navă în condiţii de- vînturi, curenţi şi valuri. Se obţine prin aplicarea corecţiilor de derivă la i» adevărat al navei; v. şi derivă. m D. de atac = d. stabilit pentru navele militare rapide (vedete torpiloare, vedete purtătoare dc rachete, vînătoare de submarine) între, punctul preliminar de lansare şi punctul de lansare. Pe d. de atac navele care atacă rezolvă problema triunghiului de lan- sare. • D. de aterizare (acces) =?. d. navei care se apropie de mi port, de o geamandură, de o pasă de acces ori de un canal etc. • O* de coliziune d, navei pe care, dacă sc continuă navigaţia, se ajunge la abordaj (coliziunej, Cind se constată un astfel de d», se modifică din timp direcţia de deplasare pentru a evita abordajul. Sin. d. de abordaj. • D. de larg =*. d. urmat de navă; dreaptă ce uneşte două puncte de pe hartă. • D.' de ir av or sadă .== d» favorabil navigaţiei. Aceste drumuri sînt trasate pe hărţile marine şi descrise în carţile-pilot. Sînt stabilite pe baza unei practici îndelungate de navigaţie şi a unei intense cercetări oceanografia* şi meteorologice. • D. final (Df) ■=r= d. dat de ortodroma şi meridianul punctului de sosire, cînd accstca se intersectează. Se foloseşte în navigaţia ortodromică. • D. iniţial unghiul dat de ortodroma şi meridianul punctului de plecare, cînd accstca sc intersectează. Se foloseşte în navigaţia ortodromică. # D. intermediar (Di) —'porţiune de d., în cadrul estimei compuse. • D. ber poziţia, unei ambarcaţiuni care, aflată în regată, nu este împiedicată în manevrele sale de altă ambarcaţiune. • D* Io x-o* ârornic (Dl) = d. navei care navighează după compas. • D» magnetic = unghiul format între meridianul magnetic şi axul longitudinal al navei. • D* maritim spre Indii d. inaugurat în 1497 — 1498 de Va sc o da Gama» care a ajuns, pe calea apelor, dim Europa în India, ocolind Africa» DRUM — DUBLA 158 A călătorit spre Indii doi ani şi două luni. De atunci, Vasco da Gama este supranumit Amiralul Indii lor. Pînă la deschiderea Canalului de Suez, deci timp de pa» tru secole, d. maritim descoperit de Amiralul Indiilor a fost singura cale de legătură pe apă între Europa şi Extremul Orient © D. mătăsii = d. comercial transasiatic între China şi Mediterana. De™ numirea se explică prin aceea că pe această rută era adusă mătasea din China. ® D« mirodeniilor = calea oceanică pe care se aduceau în Europa mărfuri din India — mai ales mirodenii —- foarte scumpe odinioară. Acest d. a fost descoperit în 1497-—1498, cînd navigatorii au făcut primul ocol al Africii, pe la Capul Bunei Speranţe. © D. mediu = 1. d. navei pe hartă care a efectuat navigaţia estimată, schimbînd de mai multe ori de d.; 2. d. trasat între punctul de început şi de sfîrşit al zigzagului. • D. oceanic — d. folosit de regulă pentru traversarea unui ocean. • D. oficial = d. fără pericole de navigaţie; d. optim recomandat navelor fluviale. ® D. ortodromic = unghiul for» mat între meridianul geografic al unui punct şi arcul de cerc mare care trece prin punctele de plecare şi sosire ale navei. @ A da d. = a stabili timonierului ce drum să urmeze. © A lua d. ...grade = a manevra nava astfel îneît să ajungă la d. ...grade. © A lua d. de larg (de apropiere, de aterizare ) = a îndrepta nava spre larg sau spre coastă. • Cit ai d.? = întrebare adresată timonierului p( ntru a afla valoarea d. • „La d“ = raport prin care timonierul comunică stabilirea navei pe direcţia indicată de comandant sau de ofiţerul de cart. © Pe d. = comandă prin care se indică gama normală de viteză pentru £• lung [si. dmmă]. DUBÂS, s.n. Ambarcaţiune din lemn, folosită pentru pescuit sau pentru trecerea unei ape nu prea largi. Este asemănător lotcii, dar are dimensiuni mai mari. Filele de bordaj sînt îmbinate în sistem latin, călăfătuite şi smolite pe ambele feţe. Var. dubă [rus. du-bas]. DUEILÂ, vb. 1® A trece cu nava sau cu ambarcaţiunea pe lîngă un obstacol sau un reper de navigaţie fără a schimba drumul. © A d» farul (geamandura, capul digului etc.) = a trece cu nava pe lîngă far, geamandură etc., menţinînd drumul. 2a ® A d* bordajul = a confecţionat un al doilea bordaj (în interior san exterior) la ambarcaţiunile (bar» cile) din lemn pentru a elimina infiltraţiile de apă şi a mări etanşeitatea. • A d® -c arena (înv.) = a acoperi carena de lemn cu foi (plăci) de aramă, pentru a limita putrezirea şi depunerea algelor şi a scoicilor, care ar mări rezistenţa navei la înaintare şi, deci, ar micşora viteza [fr. ăouoler]. DUBLIN (top) Port (La M. Irlandei), capitală a Republicii Irlanda. Situat pe ţărmul golfului omonim, la gurile ritilui Liffey. Centru industrial şi cel mai mare nod de transport maritim al Irlandei. Suprafaţa totală a portului peste 159 DUELA — DUNĂRE 95 ha. Portul poate primi nave cu pescaje pînă la 9,5 m. Lungimea cheurilor este de peste 9,5 km. Echipamentul de manipulare a mărfurilor include macarale de mari capacităţi, staţii de pompare a petrolului. Şantier de reparaţii şi construcţii de nave. Portul are un avanport, pe ţărmul IVL Irlandei, cu o suprafaţă de -95 ha şi adîncimi de 6,5 m —8,5 m. Anual portul este vizitat de peste 6 500 de nave. Cel mai mare port pescăresc al Irlandei. Prima menţiune documentară în anul 291. DUBLfN, s.n. Parîmă cu mml din capete petrecut la un obiect fix de legare (baba, geamandură) şi adus apoi la bord, unde se voi» tează sau se ţine în mină. O astfel de legare permite plecarea prin simpla molare a capătului voltat sau ţinut în mînă [dublu; infL merlin]. DUISBURG, top. Port (fluviul Rin) în Europa central-nordică. Cel mai mare port fluvial din lume şi unul din cele mai mari porturi şi important centru economic şi comercial al R.F. Ger» mania. Trafic de mărfuri 65 miL t/l 974. Adîncime a apelor în port este de 6 m, iar lungimea cheurilor de peste 45 km. Mărfurile se manipulează cu mijloace modeme (macarale, elevatoare, staţii de pompare). Capacitatea silozurilor şi depozitelor de materiale este foarte mare. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. DU LUTH, top. Port pe ţărmul Lacului Superior (Marile Lacuri) în partea centrală a Americii de Nord. Unul din marile porturi şi important centru economic al S.U.A. Canalul de intrare în bazinul portului are o adîncime de 9 — 11 m. Lungimea cheurilor depăşeşte 80 km. Port specializat în transportul minereurilor. Dispune de utilaje moderne şi spaţii corespunzătoare pentru manipularea şi depozitarea mărfurilor. Trafic de mărfuri 43,7 miL t/l977. Şantier de construcţii şi reparaţii navale. DUMAI, top. Port maritim în sud-estul Asiei, în partea central-vestică a I. Sumatera, la str. Malac ca. Cel mai mare port al Indoneziei şi unul dintre cele mai mari porturi din sud-estul Asiei Trafic de mărfuri 41,1 mii. t/1978. Important şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Echipament corespunzător de manipulare a mărfurilor şi mari spaţii de depozitare. DUNĂ, s.f. „Val*4 (movilă) de ni-» sip pe ţărmuri joase» format sub acţiunea vîntului, 6—80 m; ex. în zona Sf. Gheorghe şi Mamaia. o D. subacvatică = mic troian de nisip format de scoarţa subacvatică datorită mişcării maselor de apă [fr. dune]. DUNĂRE, hidr. Mare fluviu în Europa. Lungime 2 860 km. Suprafaţa bazinului 817 000 km2. Suprafaţa deltei 5 800 km2. Debit mediu 6 500 ms/sec. Izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră (R.F. Germania) şi se varsă în M. Neagră, formînd o imensă deltă» cu trei braţe navigabile: Chilia, Su-lina şi Sf. Gheorghe. Afluenţi principali: Argeş, Drava, Enns, DUNARE — DUNKERQXJE 160 Hron, Ialomiţa, Iantra, Isar, Iskăr, Jiu, Lom, Mar iţa, Morava, Naab, .Olt, Prut, Sa/a, Şiret, Struma, Tisa, Vâh. Porturi principale: Regensburg, Lintz, Vie na, Bratislava, Budapesta, Novi Sad, Belgrad, Orşova, Drobeta-Turnu Seve rin, Giurgiu, Olteniţa, Brăila., Galaţi, Tulcea şi Sulina. Aparţine statelor: R.F. Germania (650 km), Austria (360 km), Cehoslovacia (172 km), Ungaria (410 km), Iugoslavia (588 km), România fi 075 km), Bulgaria (471 km) şi U.R.S.S. (140 km), importanţă deosebită pentru navigaţie şi potenţial hidroenergetic. La Porţile de Fier România a construit în colaborare cu Iugoslavia o mare hidrocentrală de 2 100 MW şi un marc sistem hidrotehnic şi de navigaţie. Este în curs de execuţie o altă hidrocentrală rod al colaborării aceloraşi ţări. De ase-menea, în curs de construcţie o hidrocentrală în colaborare cu Bulgaria. Denumirile acestui fluviu la popoarele din jur sînt, probabil, traduceri ale cuvîntului dac „Danare": Dunai, Dunaj, Du nava, Dunayo (sl.); Donau (germ.); Duneh (tc.); Danube (fr., engl.); Danubius (it.). • D. de jos e--zonă a D. între Brăila şi gurile de vărsare. V. şi AFD J. • 0* maritimă ~ P. între Sulina şi Galaţi. DUNĂRE-MAREA NEAGRĂ (Canalul D.-M.N.). Cale de navigaţie pentru transport mărfuri şi pasageri, irigarea unor întinse suprafeţe agricole şi alimentarea cu apă a unor obiective industriale din zonă; leagă Dunărea de M. Neagră, străbătînd Dobrogea de la Cernavoda la Agigea şi scurtimi cu cca 400 km legătura navigabilă între Constanţa şi-Cernavodă, efectuată pe ruta Sulina; ■ lungime cca 64 km; lăţime la fund 90, la suprafaţă 100 m; adîncime cca8 m, 2 ecluze; capacitate de transport 100 mii. t anual; circulaţia navelor în dublu sens; canalul eşţe traversat de 7 poduri (3 de cale ie rată şi 4 rutiere)» DUNĂRICĂ, s.f. Ramificaţie a Dunării între un ostrov şi mal sau. între două ostroave. Var/ dunăriţâ. Sin. verigă, [din Dunăre). DU NETĂ, s.f. 1. Punte înaltă situată la pupa, deasupra punţii principale, dintr-un bord în celălalt. Are rolul de a mări rezerva de flotabilitate şi a crea spaţiu pentru amenajarea unor cabine sau magazii de materiale. 2. Suprastructura de la pupa, deasupra punţii principale. • D. plină d« lungă. Se construieşte la pupa navei şi se întinde dintr-un bord în altul. • D. scurtă = d. cu lungime mică (sub 20 — 25% din lungimea navei) [fr. âunettc\. DUNKERQUE (top.) Port (la M. Mînecii) în vestul Europei. Al treilea port ca mărime (după Marsilia şi Le Hâvre) al Franţei. Trafic de mărfuri 35,6 mii. t/19^8. Lungimea totală a cheurilor este de peste 10 km, iar adîncimea. apei Ia cheuri 6—15 m. Poate primi superpetroliere de 100 000 t sau chiar mai mari. Echipamentul de manipulare a mărfurilor este modern şi cuprinde- macarale de 161 DUNKERQUE — DU-TE-VlKO cheu, macarale plutitoare, elevatoare. Spaţiile de depozitare ocupă peste 17 ha (magazii, depozite, silozuri). Dispune de dane specializate pentru containere. Anual este vizitat de peste 6 000 de nave. Importante şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. Fon-dat iii sec. VII. DUR, adj. # Apă d. •• - v. apă [fr. dur; lat. durus], DURATĂ, si. • D. curs ci t-- timpul real în care se parcurge distanţa stabilită la un, concurs de vele. m O. cscalci = timpul din momentul sosirii pînă la plecarea navei din portul unde a făcut escală. Acest timp este folosit pentru încărcare (descărcare), am-bar care a (debarcarea) pasagerilor, aprovizionare, reparaţii etc. • D, pescuitului ----- diferenţa dintre d« totală a timpului cît pescadorul se află în larg şi timpul consumat pentru a se deplasa în zona de pescuit şi înapoi [it. daraîa’l. DURBAN5 top. Port (la Oc. Pacific) al Republicii Africa de Sud. Trafic de mărfuri 17,5 mii. t (1977). Cel mai mare port al Republicii Africa de Sud şi printre cele mai mari ale continentului african. Sediul a numeroase so-cietaţi de n avi gaţie, maj oritatea străine. Sediul a uneia din cele mai importante flote pentru vina» tul balenelor. Anual este vizitat de peste 4 900 de nave. Cheurile însumează peste 9 km. şi încadrează o suprafaţă de peste 1 850 ha. Adîncimi de ancorare peste 12 m. Dotarea tehnică a portului este modernă. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Fondat în 1824 sub numele de Port Natal DIJRITÂTE, s.f. D* apei marine = proprietate exprimată prin conţinutul de săruri din compoziţia apei marine [fr. dureţi/ lat. duritas, aiis\. D0SSELDORF, top. Oraş-port în R.F. Germania, la confluenţa Rinului cu Diissel. Important centru economic, comercial şi culţii ral german. Dispune de instalaţii moderne pentru manipularea mărfurilor si de importante spaţii dc depozitare. DU~TE~V!N0, Instalaţie improvizată (dispozitiv) de transbor-dare, alcătuită dintr-o macara» alunecătoare („călător"), a cărei parîmă este legată cu un cap la bord, iar cu celălalt la mal. Cu ajutorul acestei instalaţii se salvează oamenii de la bordul navei eşuate sau sinistrate» se fac ran« fluări, se transportă materiale etc» [din. du-te ~f vino}. — Dicţionar marinăresc DICŢIONARELE ALBATROS E WEAGLE“ (1935). Navă. a S.U.A., construită la Hamburg (Germania); navă-şcoală cu vele. Caracteristici: L = 90.0 m; B = 12 m; T - 5,2 m; A = 1 784 t; propulsie mixtă = vele 1 982,9 m2, motor 750 CP; echipaj = 19 ofiţeri, 46 marinari, 180 elevi. Jurnal de bord: navă-şcoală pentru .marina germana;, navă-şcoală pentru Academia Gărzii de coasta a S.U.A.; navigaţie cu vele în Oc. Atlantic, în ape europene. Alt nume: Horst Wessel. EB? s.n. Curent de reflux; v. si 'Jlut [?]. Eche, s.f. Piesa orizontală prinsă ■de axul sau de pana cîrmei unor ambarcaţiuni sau nave mici pentru a permite lui na lor guvernare, • E. cu amorţi zoare = e. cu un capăt fixat pe capul axului cîr~ mei, iar cu celălalt prins elastic, prin amortizoare, la un sector dinţat cu centrul pe axul cîrmei. Amortizoarele micşecrează efectul valurilor care izbesc pana cîrmei-, • E» cu sector dinţat = e* sub formă de sector dinţat, fixat pe capul axului cîrmei şi angrenat de un pinion asupra căruia acţionează servomotorul cîrmei. ® E* cu troţe = e® acţionată prin două troţe (tije sau bucăţi de lanţ sau de parîmă metalică). © E. de barcă = bară dreaptă şi orizontală» lungă de 50 — 100 cm, prinsă de capul axului cîrmei de barcă pe care o acţionează. Sin. e. dreaptă. m E. inversată = e. de barcă fixată cu capătul liber invers, adică în exteriorul bărcii, • E* în vînt = e. orientată astfel încît cîrma să anuleze tendinţa navei de a veni cu prova în vînt. • E« -sector = e« în formă de sec» tor de cerc dinţat, fixat cu centrul pe capul axului cîrmei. Este specifică, navelor mari. Funcţionare : mişcarea timonei se trans-mite unui servomotor, acesta acţionează axul vertical al unei roţi dinţate, care angrenează sec® torul dinţat al e. [germ,. Ecke, „colţ"]. 163 ECHER — ECHIPAMENT ECHfiR, s.n. ® E. de -ti avi gaţie = instrument de navigaţie în formă de triunghi, confecţionat, de regulă, din material plastic şi folosit în lucrul pe hartă, la trasarea direcţiilor la repere de navigaţie, la măsurarea distanţelor [fr. âquerre]. ECHILIBRA, vb. @ A e* nava = a aduce nava pe asietă dreaptă, adică perfect orizontală, ©ie. vela a manevra scotele velei (trăgîndu-le sau filîndu-le) pentru a face nava uşor ardentă [ir., iquî-librev], ECHIilBRU, s.n. © E« stabil (al navei) = poziţie (pe chilă dreaptă) în care răniîne o navă după ce au încetat forţele care au dezechilibrat-o. Nava are e. stabil cînd nu este nici canarisită, nici aprovată şi nici apupată. Ant. Starea specifică a navei ardente sau moi [fr. iquilibrc; lat, aequi-librium]. ECHÎNâCŢIU; s.n. Moment în care Soarele trece prin punctul vernal (21 martie, E® de primăvară) sau prin cel tomnai (23 septembrie, E® de toamnă), cînd ziua este egală cu noaptea [lat. aeqtd-noctium, fr. iquinoxe]. ECHIPĂj, s.n. Totalitate a persoanelor care deservesc un mijloc de navigaţie: marinarii, ofiţerii, comandantul. La navele moderne, e« este mult redus; petrolierul „Idamitsu Maro" (Japonia), de pildă,, poate fi deservit doar de 10 oameni, deşi dimensiunile navei sînt impresionante: A = 290 0001; L = 342 m; B <= 50 m. «> E* de întreţinere e« redus, destinat să păzească şi să întreţină o navă aflată în stare de conservare sau aflată în rezervă. ® E® de priză = e. ambarcat la nava capturată, căreia îi asigură navigaţia pînă în port. © E. de punte = totalitate a personalului de la bord care îşi desfăşoară activitatea pe punte sau în compar» timentc, cu excepţia celor deservite de electromecanici. @ E. de schimb = e. care asigură eficienţa navei prin rotaţie cu alte e* de schimb. ® E» minim = cel mai. mic echipaj (ofiţeri şi marinari) care poate asigura navigaţia cit timp se fac probele navei. © E. de reparaţii = e. care asigură eficienţa navei dezarmate sau aflate în reparaţii sau în conservare [fr* âquipage']. ECHIPAMENT,, s.n. ® E« de părăsire a navei = totalitatea clementelor care asigură părăsi re ii rapidă a navei sinistrate: gruie, bigi, tangoane etc. ® E* de recuperare a naufragiaţilor din apă = totalitatea elementelor destinate readucerii la bord a naufragiaţilor; scări, plase de bordaj, parîme cu flotoare etc. • E* de pescuit = ansamblu de piese şi de mecanisme de la bordul unui pescador* destinate pescuitului: vinci d© traul, gr ui pentru panouri de traulare, vinciuri de încărcare, scripeţi (raiuri) pentru parîmele traulului, numite vaiere, role pentru vaiere şi bigi, stope, aparate pentru detectarea peştelui etc» • E. de salvare = ansamblul de elemente destinate salvării oma» lui pe mare: plute, bărci,^colaci, veste etc. • E« de scafandru = ECHIPAMENT — ECLtiţZA- 164 scafandru. # E. nave i ==* totalitate a pieselor, dispozitivelor, mecanismelor, instrumentelor, materialelor dc la bord, care mi lac parte din corpul navei sau din starea de fixaţie, dar sînt utile navigaţiei şi vieţii ecliipaj ului (ancore st lanţuri de ancoră, aparatură electrică şi instrumente de navigaţie, bărci şi alte mijloace de salvare etc.) [Ir. âqtiipcinenf\. ECHÎPĂ, s.l. • E. dc distrugeri ■ ■ subunitate alcătuită din marinari militari, specializată în neutralizarea prin explozie a unor elemente periculoase pentru navigaţie: mine în derivă, epave cu părţi deasupra apei etc. [Ir. âqu-ipc]. ECKMAN, s. # Oarbă E* */. curbă ECLĂT, s.u. St:răiucirc, izbucnire a luminii emise de Iar, proiector, geamandură luminoasă etc. [fr, ECLIPSĂ, s.f. 1. Internii te uţă a luminii unui mijloc dc asigurare a navigaţiei (far, geamandură luminoasă). 2. Instalaţie folosită pentru semnalizare nautică; este alcătuită din manipulator, circuit electric şi lampă de semnalizare. 3. Dispariţie totală sau parţială a imaginii unui astru, care este acoperit de către alt astru sau care intră în umbra unui alt corp ceresc [ir. âcHpse; lat. cclipsis], ECi.fSÂ, s.f. Şipcă fixată în dreptul îmbinărilor dintre scîndurilc dc bordaj neted ale unei ambarcaţiuni, pentru a mări rezistenţa corpului şi a etanşa bordajul. * fe* orientală r.-T piesă metalică triunghiulară sau trapezoidală, cu ajutorul căreia se îmbină două elemente prin nitnire sau sudare [fr. Sclisse]. ECLUZA, vb. 1. A trece prin echiză.. 2. A bara apa cu o ccluzâ [fr. 6c!uscr]. ECLUZÂRE. s.f.. Trecerea prin-tr-o ecluză în trepte; v. şi echiză. [ecluză], ECLUZĂ, s.f. 1 . Construcţie hidrotehnică pe un canal sau rîu, alcătuită din: a) instalaţii de pompare, b) mai multe compartimente (sasuri sau camere) mărginite fiecare de pereţi (bajoaicrc), uniţi în partea inferioară prin radier si de două porţi etanşe, c) porturi de aşteptare. £. asigură trecerea navelor între două zone de apă cu nivelurile diferite, m A ieşi din e. = a face manevra necesară pentru ca nava să iasă din sas şi să-şi continue drumul dincolo (în amonte sau în aval) de e. & A intra în e. — a face manevra necesară pentru ca nava să pătrundă in sas. « A trece printr-o t* în trepte manevră de trecere prin e.j care se desfăşoară astfel; pompele aduc apa iu sas pînă îa nivelul la care se află nava; se deschide poarta ecluzei dinspre navă; nava, intră în sas; se închide poarta din pupa; pompele ridică sau coboară apa, din sas pînă îa nivelul apei în care urmează să treacă nava; sc-deschide poarta etanşă, a sasului următor; nava intră în sasul următor; se închide poarta din pupa; se pompează apa în acest sas pînă cînd nivelul corespunde celui de-dincolo 165 ECLtiZA — EBE€ de e*; se deschide poarta dinspre prova navei; nava iese din e. Sin. eclusare. • E* de 'maree c= care asigură trecerea navelor în zone cu maree. • E. de salvare *= compartiment tronconie prin care echipajul submarinului poate ieşi în cazuri de forţă majoră (naufragiu, avarie etc.). • E. simplă = e* alcătuită uintr-un singur compartiment (sas). • E. gemene *= €• alcătuite din mai multe compartimente (sasuri) alăturate. 2. Compartiment de ieşire din submarin, cînd acesta se află în imer-sîune. După trecerea unei persoane din submarin în e., se introduce apă în e., egalîndu~se presiunea mediului acvatic, apoi se deschide poarta etanşă si se iese în afara submarinului. Sin. e. de salvare. 3. Carcasă de protecţie, în care, pe timpul manevrei navei în ape mici, sînt adăpostite părţile aparatelor montate pe carenă [fr. Scluse]. ECOSONDĂ, s.f. Aparat electric de navigaţie destinat să măsoare distanţa sub apă,. Este alcătuit din emiţător de unde acustice, receptor, înregistrator şi indicator al adîncimii apei. Sin. sondă sonoră sau ultrason; ccolot [fr. 6co~ sonde]. ECRÂN, s.n. Panou de sticlă (component al blocului de recepţie) pe care sînt indicate distanţele măsurate cu sonda ultrason ori cu radarul de la bord [Ir. Scran], ECUÂDOR (Republica E.), top. Stat în nord-vestul Americii de Sud. Are largă ieşire la Oc. Paci- fic. Flota maritimă comercială’ (1978) cr: 274 023 tdw. Pescuit (1978) s= 475 500 t. Porturi prin* cipale (mii t/1977): Balao (7,9)* Şalinas (2), Guayaquil Puerto Bolivar (0,8), Manta {0,5). Trafic total internaţional de mărfuri (1977) c= 13,2 mii. t. O parte din transporturile maritime (20%).-sînt realizate de flota,,} Grancolom-blana", comună statelor Columbia (80%) şi Ecuador (21%). Cursuri de apă mai importante: Napo, Pastaza, Curaray şi Aguarico. ECUATOR, s.n. Cercul mare, imaginar, perpendicular pe axa polilor, centrul fiind coincident cn acela al Pămîntului; împarte pă-mîntul în emisfera nordică şi emisfera sudică. • A trece (a traversa) e. -- a intersecta cu nava ecuatorul; de obicei, Ia bord, acest moment este sărbătorit, ur~ mînd un anumit ceremonial (tea-: tru popular marinăresc], inedit pentru cei care nu au mai navigat la ecuator. • E« magnetic linia care uneşte punctele în care înclinaţia magnetică este zero. Sin. adină [fr. iquateur; lat. aequaior]. EDfiC, s.n. 1. Parîmă lungă folosită pentru a remorca un mijloc de navigaţie, trăgîndu-l de pe mai (cu oameni, animale) contra curentului. 2. Procedeu de re marcare de pe mal a unui mijloc de navigaţie, pentru a-1 deplasa îiî amonte. 3. (arg.) Marinar de bază la bord,-om descurcăreţ, util. •  trage-la e. ■■.=•■ a remorca de pe mai în amonte, un mijloc de naviga» ţie. • A fi la e* — a fi. dependent, de cineva, de ceva [tc. ycdek]. EFfi€T— MOI»1' EfLi r s.n. ® E* cwmei = feno» ticn c izat: de- manevra cîrmei, cort ce termină o- anumită direcţie de deplasare a navei. ® E.-*7 t -fenomen cauzat de roti- rea elicei, care imprimă navei o anumită forţă de deplasare. ® E. combinat cîrma-elice = e. cauzat de' rezultanta forţei- exercitate- de cîrmă şi a forţei elicei. • E. de deplasare a navei =■■ fenomen care determină o. anumită: deplasare (înainte sau înapoi) a navei. Factori: forma elicei, diametrul elicei» suprafaţa şi numărul palelor, pasul, imersiunea la care este instalată.elicea; numărul.de rotaţii; viteza, şi direcţia vîntuîui (curentului de aer)., pescajul şi forma corpului navei» deplasamentul, salinitatea etc. $ E. de noapte = fenomen, prin care, între apusul şi răsăritul Soarelui, datorită ioni zar ii din straturile superioare ale atmosferei, apar erori în măsurarea rele vine ntelor radiogonio-metriee. • E. de şoc = fenomen cauzat de izbirea violentă dintre valuri şi corpul navei. Acest e* determină vibraţii în tot corpul navei, mai ales în osatură. Factori:. direcţia., şi viteza valului* viteza şi deplasamentul navei» balastul de. la. bord: etc. ® E» funduiţii = fenomen prin care, în zonele cu ape mici», nava: pierde din. viteză şi. manevrabilitate.. * E» uscatului = fenomen de. deviere a undelor radio cauzat de modificarea. cînxpului. electromagnetic în. zona de. contact a. coastei cu- marea. Apar erori de radiogo-niomet-rare, invers proporţionale en valoarea unghiului dintre direcţia de propagare- a undelor şi di- recţia coastei; cînd’ acest unghi depăşeşte 60°, erorile sînt neglijabile [lat. effectus]> EFE'MERf-D#, s.f. Document nautic editat anual, alcătuit din tabele în care’se indică, anticipat, pentru- fiecare zi şi- oră, coordona^ tele aştrilor şi ale planetelor la. care- se fac măsurători pentru determinarea punctului navei, cît şi1 unele-fenomene astronomice din anul în curs. Primele e» au fost întocmite în sec. II. î-.e.n. de către astronomul elen Hipparh [fr. ipkâ-miride; lat; ephemeris; -idîsj.. EFL.IÎX,. s.n. Curent- orizontal îii ocean.. „Rîu în. ocean-* [it. efflusso}. EG-EE, hidr. m Marea. E* = mare a. bazinului mediteranean, între peninsula Balcanică, Asia Mică şi I. Creta. Suprafaţa aproximativă 179 000 km2. Adîncimea maximă 2 530 m. Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna la -\rA6° C, iar vara la 25°C. Salinitatea medie 38%0. Amplitudinea mareei ajunge la 1 m. Porturi principale: Pireu,, Salonic» Voios, Iz-mir. Partea de sud a, mării este cunoscută şi. sub denumirea, de M, Cretei. La Mai ea £» au ieşire Grecia şi Turcia. EH-fPT (Republica Arabă E.), top. Stat în zona unde Africa întîlneşte Asia;, are largă ieşire îa M, Mediterană şi M. Roşie., Flotă maritimă comercială (1978) «a- 590 752 tdw; flotă fluvială ($971): 1 200 000' mii. tdw. Pescuit-(1978)- => 99' 9f 5 t (79 005-1 JBG1PT— EEEHilS din ape interioare). Porturi principale (mii, t/l972): Alexandria (17,8), jRas-.Shou-Kair (.5,1), Suez, Port Said, Wadi-Feran, Ras Gha-rid. Căi navigabile interne — 3 100 km. Cel mai mare fluviu — Nilul (6,690 km), pe teritoriul E. 1 530 km — înainte de vărsarea în M. Mediterană se desparte în mai multe braţe, navigabile fiind Daraietta .şi Rosetta, care închid o imensă deltă. Construcţii navale (1978) = 297 000 t.r.b. (120 000 t.r.b. tancuri petroliere). ELÂNSA, vb. © A e. etrava = a construi otrava astfel îneît să aibă un -unghi de înclinare spre înainte, comparativ cu perpendiculara prova. O asemenea etravă este specifică velierelor, conferind u*le zvelteţe [fr. ilancer „a se avînta"]. ELBA (ELBE, LABE), hidr. Fluviu în Europa central-nordică. Cel mai mare fluviu al R.D. Germane. Lungimea totală 1 165 km. Suprafaţa bazinului 143 000 km2. Debit mediu '710 m3/sec. Izvorăşte din 'Munţii Sudeţi si se varsă în M. Nordului. Affuenţi principali: Elsterul ...Negru, Ha-vel, Olire, Saale (427 km, navigabil în aval de Naumburg, pe o distanţă de 175 km), Vltava. Porturi principale: Hamburg, Magdeburg, .Dresda şi Ustinad Labem. Navigabil pe cea mai mare parte din lungimea sa (947 im). Este legat p>rin canale cu alte sisteme :hidrografice ale Europei Centrale şi Occidentale. Aparţine statelor R.S. Cehoslova- că, R.D. Germană (566 km}., R.F. G. ELECTR O.HÂVĂ,_ s.f. Navă cu propulsie electrică. Caracteristici: electromotoarele acţionează direct arborele portelice şi implicit elicea; generatori de curent antrenaţi de motoare Diesel san turbine; manevrabilitate buna; sistem de propulsie mai puţin greu faţă de alte sisteme. Sin. navă Diesel-electrică sau navă tur-boelectricâ [germ. Elehtro~\-navă], ELECTRONAVIGÂŢIE, s.f. (foarte rar). Cabotaj folosind aparatele electrice de navigaţie [fr. ileotro-navigation]. ELEMENT, s.n. # E, .de dublură = e. oare dublează un e. din compunerea osaturii navelor din lemn. © E. hidrografice = caracteristici ale apei: culoarea şi transparenţa apei, valuri şi curenţi, temperatură şi salinitate^ conţinut în gaze, gheţuri, proprie® taţi chimice, variaţii ale nivelului apei în larg, adîncimi, natura scoarţei subacvatice etc. ® (pi.)* A fixa e. la zero = 1. a manevra la zero înălţătorul şi deriva insta-laţiilor de artilerie ale navei; 2. a fixa la zero -e. aparatelor de măsură de la bord. « A ţine ■(& avea) e. la zi = ! • a manevra înălţătorul şi deriva instalaţiilor de artilerie ale navei corespunzător mişcării navei inamice; 2* arg.) .= a ii foarte bine informat fr. Himent; -lat. elementum]. EL EU SIS» top. Port maritim în sudul Europei (Peninsula Balcanică). Cel mai mare port al Greciei. Trafic de mărfuri .16,6 mii. miAWSîS -r „EUŞÂBETA" 108 t/1978, Şailtiere de construcţii şi reparaţii de nave. Instalaţii corespunzătoare de manipulare a mărfurilor şi mari spaţii de depozitare. EltVy S .m. » E. marinar = elev din instituţiile de învăţămînt ale marinei: institutul „Mir ce a cel Bătrîn", şcoala militară, de maiştri, liceul militar de marină „Alexandru loan Cu za", licee civile cu specilic marinăresc [ir. mvci ELEVAT6R, s.n. 1. # .Ascensor pentru manevra muniţiei şi a unor materiale în plan vertical. 2» instalaţie portuară cu bandă sau cupe folosită la încărcarea-descărcarea navelor care transportă cereale, cărbuni etc, Sin. e. plutitor [fr. eUvatoîre}. ELICE, s.f. Cel mai răspîndit tip de propulsor, ce se compune din 2 — 5 pale, de secţiune liidro&ina-mică, dispuse pe o bucşa comună, numită butuc. Prin rotirea e., palele se înşu rabează în apă şi realizează forţa de propulsie, care împinge nava înainte. O navă modernă are uliu- sau mai multe montate la pupa. Sînt şi nave eu e. montate în borduri sau chiar la prova. * E* contrar of a~ tive e. montate pe acelaşi ax dar care an sensuri opuse de rotaţie. # E. cu pale asamblate e# avînd j>alelc separate şi asamblate după prelucrare. Se deosebeşte de celelalte prin faptul că nu se toarnă monobloc. • E« cm pale. reglabile — e* ale căror palo pol fi astfel orientate îneît asigură navei deplasarea înainte sau înapoi, fără a se modifica, sensul de rotaţie al axului. Sin.» e* reversibilă; e. cu pas reglabil (variabil), • E* cu pas spre stînga => e. cu sens de rotaţie de la dreapta la stînga, privind cu faţa spre prova navei la mersul înainte. • E. de loch = e. mică cn patru pale, pusă în mişcare prin declasarea navei şi destinată măsurării vitezei "de navigaţie. • E. de manevră, dispozitiv demontabil, instalat la prova sau într-unul din borduri pentru a uşura manevra navei în spaţii înguste. • E. de rezervă =3 e. de acelaşi tip cu e. navei şi folosită în cazul pierderii sau deteriorării e. principale. • E. laterală = e# montată într-unul din borduri (deci perpendicular pe axul longitudinal al navei), pentru a propulsa lateral nava. # Alunecarea e. = valoarea diferenţei dintre pasul geometric al c. şi distanţa ei de înaintare. Sin. reculul e. [fr. hâlice; lat. helix, -icis], ELfNDĂ, s.f. Grindă înclmată> care susţine lanţul fără sfîrşit al dragii de excavat [fr. elin de]. „ELISABETA"' (1887). Navă ro-mânească de tip crucişător, construită la New Castle (Anglia), una dintre cele mai rapide nave ale vremii. Caracteristici: L = =* 72 m; B = 10,2 m; T = 4,2 m; = 1 320 t; propulsie mixtă (cu vele si mecanică); motor 4 700 CP; V =? 18,3 (19) Nd; punte si borduri blindate; armament tunuri Krupp 4 x 150 mm în. semitu rele, 4.x 57 mm cu tragere rapidă, 2 x 37 mm : mitra- 169 „ELISABETA" — EMBARGO Ifere 2 X 12,5 mm; tuburi lans* torpile 4 X 381 mm; blindaj 28,4—88- mm; echipaj = 180 — 200 persoane. Jurnal ăe bord: intră în compunerea marinei la 5 noiembrie 1888, îacc marşuri dc instrucţie în M. Neagră, M. Medi-terană, Oc. Atlantic, M. Nordului; reprezintă România la serbările columbiene de la Geneva (1892), la inaugurarea canalelor Sulina (1895) şi Kiel, precum şi a staţiunii Mamaia (1905); salută cu salve de artilerie momentul aşezării pietrei de temelie a Şcolii militare de marină Constanţa fi908), participă la botezul monitoarelor şi vedetelor torpiloare {1907); execută lucrări hidrografice (harta C-ătuneanu — medalie de aur, Paris). La bordul navei s-au instruit olevi-marinari, apoi electricicni si mecanici (Sulina; 1913). EL N1NJ0, _ liidr. Curent acvatic în Oc. Pacific, extrem de periculos, care afectează coastele Ame-ricii de Sud» Se ramifică din curentul ecuatorial cald; din 12 în 12 ani, străpunge „fluviul" curentului rece peruvian, înaintează spre ţărm aproape 600 Mm şi ajunge la Piso şi Callao. Urmări; temperatura apelor de litoral creste cu 3 —5°C, în Ecuador şi Peru clima se schimbă brusc, briza de mare, în ioc de aer rece, aduce pe uscat aer cald, care devine şi mai fierbinte în contact cu uscatul şi, ajungînd la mari înălţimi, se răceşte, formează nori mari, după care încep ploi torenţiale. Dinspre munţi, pornesc vînturi puternice, aversele distrug semănăturile şi cară în mare stratul de sol fertil. în. mare, peştele ancobetas, adaptat apei reci, nu supravieţuieşte căldurii. EL SALVADOR (.Republica E, S.J, top. Stat în America Centrală, zona istmului; are largă ieşire la Oc. Pacific. Flotă maritimă comercială (1978) = 3 303 tdw; Pescuit (1973) ==3 7 487 t. Porturi principale (mii t./1977): Ac ajut! a (2,4), La 'Union, La IibertadL Trafic total (internaţional) de-mărfuri 2,6 mil.t/'1977. Rîurile. sînt scurte şi cu debite variabile-(Lempa, Jiboa), iar lacurile numeroase (Ilopango — 72 km2, Coate* peque ....- 42 km2 în crater vulca- nic) . ELVEŢIA, top. Stat în .1 Europa. Centrală. Nu are ieşire la mare, Flotă maritimă comercială (1978): =3 351 467 tdw. Pescuit (1977) •••••: 3 982 t. Port fluvial principal (1974): Basel = 13 158 193 t. Reţeaua liidrografică este foarte bogată: Rin, Aar, Inn, Rom Ticino; cca 200 lacuri alpine (Mârjelensee, Daubensee), mari lacuri tec t ono-glaciare (Geneve, Bodensee, Neuchâtel, Ziirich), multe lacuri de acumulare. EMBARGO, s.11. 1. Măsură prin care un stat reţine temporar mărfuri şi nave aparţinînd altui stat, pentru a-i stingheri corner-, tul sau a împiedica divulgarea unor fapte, acţiuni sau. informaţii cu valoare militară. 2* Interzicerea accesului în porturile lor a navelor altor state [fr., sp.. emhargo:\. EMERS10NE — EPAVĂ 170 EMERSltfNE, s.f. Cufundare parţială în apă a unui corp plutitor [fr. imersion; lat. emersio, -onis]. EMISĂR, s.m. Bazin natural de colectare a apelor reziduale sau de ploaie; înainte de a fi deversa» te în e., apele reziduale se epurează [fr. imissaire]. EMIRATELE ARABE UNITE, top. Stat în sud-vestul Asiei, în Peninsula Ar abia; are largă ieşire la mare (Golful Persic). Flotă maritimă comercială (1978) = 250 999 tdw. Pescuit (1977) = 64 400 t. Porturi principale: Dubai , Sharjah. EMP0.RÎU, s.n. (înv.) Port. Agenţie comercială într-o ţară străină [fr. emporiuwi]. EMISFERĂ,^ s.f. Fiecare din cele două jumătăţi ale Pămîntului, mărginită de ecuator sau de meridianul de referinţă (0). © E. australă = partea globului, cuprinsă între polul sud si ecuator. Este acoperită de apa în proporţie de 80,9%; are două continente — Antarctica şi Australia, cea mai mare parte din America de Sud, precum şi sudul Africii. în această e« latitudinile sînt negative. Sin. e. sadică; e« meridională; e. oceanică. © E. boreală = parte a globului cuprinsă între polul nord fi ecuator. Este acoperită de apă în proporţie de 60,7 %, avînd mai mult uscat decît e. australă: Asia, Europa, America de Nord, nordul Americii de rtSud, mare parte din Africa. în această emisferă, latitudinile sînt pozitive. Sin. e. nordică.; e. septentrionaM. E« mai poate fi vestică (occiden- tală)' şi estică (orientală), [fr himisphere ; lat. hemisphaeriiin ENE'RGfE, s.f. Mărime care exprimă capacitatea unui sistem de a efectua un lucru mecanic; proprietate fundamentală a materiei de a trece dintr-o stare în altă stare, e E. din nămol = e« calorică obţinută din mîlul subacvatic, la preţ foarte redus.. Stratul de nămol din Oc. Planetar atinge uneori 400 m grosime şi conţine 0,5—15% particule organice, din care se obţine gaz metan. Se estimează că stratul de nămol din zona coastelor britanice poate satisface nevoile de gaz metan ale Marii Britanii timp de mai multe generaţii. ® E. eoliana — e. produsă de forţa vîntului, folosită la propulsia mijloacelor de navigaţie cu vele. ® Ee atomică = e. produsă printr-o reacţie nucleară; această e. asigură navelor autonomie de navigaţie incomparabil mai mare faţă de alte forme de e. [fr. energie]. EMISEI, hidr. Fluviu în nordul Asiei (Siberia). Lungime 4 130 km. Suprafaţa bazinului 2 580 000 km3. Debit mediu 10.000 m8/sec. Izvorăşte din Munţii Tannu-Ola şi se varsă în M. Kara. Afluenţi principali: Angara, Tunguska,. Uceami. Port principal : Dudinka. Navigabil pe cursul inferior. Pe' E. se află mai multe hidrocentrale. Aparţine U.R.S.S. EPÂVĂ, s.f Navă. sau orice corp plutitor care s-a scufundat sau a eşuat şi a fost abandonat. în largul * coastelor Marii Britanii sînt, de pildă, cca 200 000 171 EPAVĂ — EROARE ^Constituie pericole de navigaţie :işi, de regulă, sînt marcate cu „ geamanduri verzi. @ E. cartografi oM = e. marcată pe hărţile măriile prin diferite semne convenţionale. m E* eşuată = e. cu părţi la suprafaţa apei. Este marcată prin semn convenţional pe hărţile marine. ® E. în derivă = navă părăsită şi abandonată, plutind la suprafaţa apei. • £• periculoasă = navă scufundată pe un fund cu adîncime mai mică de 18 m. Este reprezentată pe hărţile marine prin-tr-un semn convenţional. © E. pluti to-are = navă (mărfuri, obiecte.) eşuată, ce pluteşte pe apă la voia întîmplării. © E. pusă pe uscat = e« sprijinită pe scoarţa subacvatică, are părţi din suprastructură deasupra apei; v. e. * eşuată [fr. epave]. . EPIC0NT1NENTÂL, adj. o Mare e. = mare puţin adîncă (sub 200 m), situată la marginea sau în interiorul unui continent, într-o zonă consolidată tectonic; ex.: M. Nordului, M, Baltică [it. dpi continentale]. EPÎU, s.n. Dig orientat spre larg sau spre firul apei, destinat să protejeze malul împotriva eroziunii, să forţeze un curent acvatic pentru a adinei apa, să micşoreze lăţimea unui curs de apă, m i indu-i viteza şi împiedicînd depozitarea aluviunilor în zonă. îin. pinten, spiron [fr. Spi]]. Epocă, s.f. & E. marilor descoperiri geogmficc =s v. descoperire [fr. Spoque EPOLET, s.,m. 1* Element din vestimentaţia ofiţerilor de marină prin care se indică gradul; v. şi uniformă. 2* Extremitatea superioară a virfului de catarg .[fr, epaul ette\. ERCHfiT, s.m. v. lanţ [?]. EPURĂ RE, s.f. & E» a c ‘ acţiunea de a .se îndepărta d substanţele care afectează tatea apei [fr. S-purer]. ERIE, hidr. Lac de origine glaciară în partea septentrională a Americii de Nord. Face parte din Marile Lacuri americane. Suprafaţă 24 500 km2; adevărată mare interioară, cu un remarcabil trafic de mărfuri. Adîncime maximă 64 in. Port principal: Clevel and. Aparţine S.U.A. şi Canadei. ER0ÂRE, s L © E. cimpului mag~ netic — unghi format între direcţia nordului adevărat şi direcţia nord a compasului magnetic; sumă algebrică a declinaţiei magnetice şi a deviaţiei compasului magnetic într-un drum oarecare; valoarea e* cîmpului magnetic este egală şi de sens contrar ca corecţia compasul ui Ac® o E. lochului ---= diferenţă dintre distanţa reală parcursă de navă şi distanţa indicată de loch. @ E» balistică = e. de orientare a axei girocompasului cînd drumul şi viteza navei se schimbă brusc. Pentru a elimina această înainte de a întoarce nava, se scoate din funcţiune sistemul care amortizează oscilaţiile. © E. dc coli-m.adie = e. in măsurarea unghiurilor cu sextaiitul datorită ne paralelismului dintre axa lunetei şi EROARE — ESCADRA 172 planul limbului. • E« de drum = a girocompasului; se măsoară între meridianul adevărat şi axa principală, a girocompasului şi se adună, cu semn schimbat, la drumul giro (corecţie giro). • E* de index %=■ e* a sextantului în citirea unghiurilor, cînd indicele sextantului nu. se află în dreptul gradaţiei zero a limbului gradat. Este cauzată de ne paralelismul oglinzilor. Sin. e« instrumentală. m £• de latitudine = e. a orientării axei girocompasului în raport cu meridianul. Are valori între 0° (la ecuator) şi 3° (pe latitudine de 60°). « E. de navigaţie = greşeală care apare pe timpul navigaţiei; diferenţă, dintre poziţia reală a navei şi poziţia stabilită pe hartă prin diferite procedee de determinare a coordonatelor navei. Această e. este cauzată de ignorarea corecţiilor, imperfecţiunea aparatelor, calcule greşite, influenţa vîntului şi a •curentului etc. • E« de pavalaxă valoare a unghiului de înălţime Sub care se vede un astru, adăugată înălţimii astrului măsurată cu sextantul; rezultă înălţimea adevărată a astrului. « E. de perpendicularitate *= e* a sextantului cauzată de ne.perpendicularitatea oglinzii mari pe planul limbului. • E. de prismaticitate = e* a sextantului cauzată de nepara-lelisnxul oglinzilor sau al geamurilor colorate. '• E* de viteză = 'e* a girocompasului eliminată cu ajutorul unui corector special; se măsoară între axul gir o compasului şi nordul adevărat şi depinde de viteza, drumul şi latitudinea pe care navighează nava. Este maximă în drumurile 0° şi 180° şi minimă (zero) la drumurile 90° şi 270°. m E* Gaussin c= e« tem» porară a compasului magnetic* cauzată de faptul că se intime un timp compensarea magnetismului pentru drumul navei imediat; după giraţie. • E« constante = e« care apar în măsurarea unghiurilor cu sextantul datorită unor defecţiuni de fabricaţie ale acestuia (e. de limb, e* indexului şi e. instrumentală), • E* sextan-îului t= e* datorata unor defecte de fabricaţie şi de' reglare a sextantului. Sînt e* variabile (ne-paralelismul şi neperpendi'cuîari-tatea oglinzilor, neparalelisniul axei lunetei cu planul limbului), precum şi e« constante (eroarea de limb, e« indexului, instrumentală) [fr. erre-ur; lat. erroy, •oris].. EROZIUNE, s.f. • E. marină t= acţiune de săpare şi măcinare a coastei şi a scoarţei subacvatice exercitată de curenţi marini sau valuri lîngă o stîncă, insuliţă sau construcţie hidrotehnică. [fr. Syo* sion; lat. erosio, -onis]. ES SIDRÂH, top. Port în nordul Africii. Cel mai mare port al Libiei. Trafic de mărfuri 33,5 mil.t/1976. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Port de export al mărfurilor libiene. Dispune de echipament corespunzător pentru manipularea mărfuri» lor şi importante spaţii de depo« zitare. ESCÂDRĂ» s.f. Grupare alcătuită din diferite clase de nave militare (portavioane, crucişătoare, dis- 173 ESCADRA — ESTIMA trugătoare etc.}, ale căror echipaje şe subordonează unui comandant şi îndeplinesc o misiune [fr. escadre, it. escadra}* ESCÂLĂ» sX Oprire planificată a unei nave într-un port pentru încărcarea-descărcarea mărfurilor san pentru debarcarea pasagerilor» # A face e* = a acosta într-un port, » Port de e. port în care opreşte o na.vă conform itinerarului, pentru aprovizionare sau operaţii comerciale [fr. escale]. ESCORTĂ» vb. A însoţi cu nave de luptă un convoi, pentru *a~! apăra împotriva inamicului naval, aerian şi submarin [fi\ escor* ier], ESC0RT6R, s.n. Navă militară, destinată să escorteze convoaiele in. timp de război. Caracteristici: ă « 1 500—2 500 ti I, = 90-100 m; B =» 10-12 m; T = 3-4 m; V = 35—40 Nd; rază de acţiune = 4 000—5 000 Mm; armament =* 10 — 15 tunuri antiaeriene, rachete^ bombe antisub-marine şi torpile. • E» de coastă navă militară mică (A = 300 — 500 t), destinată să patruleze în apropierea coastei. • E. de escadră = navă militară mică» destinată să ducă acţiuni în cadrul escadrei. Caracteristici: A = = 2 500—3 000 t; V — 30 Nd; armament — tunuri antiaeriene, rachete, torpile, bombe antisubmarin©. • E. rapid = navă militară mică, destinată să descopere şi să lovească submarinele inamice. Caracteristici: A 1 500 —2 000 t ; V 35 Nd.; arma- ment =-* mai multe torpile şl bombe antisubmarine ffr, escor* tcur], „ESMERALDA" (1952), Navă cliiliană, construită în' Spania| navă-.şcoală cu vele. C ar a eteri s+ tici: L — 113,1 m; B ==•■ 13 mf T — 6 m;  — 3 500 t; propulsi© mixtă --- vele 2 852 m3, ihotoa 1 500 CP; echipaj =r= 332 persoa-ne. Jurii al de bord =--= cumpărată dc către Chile, pentru flota militară (1952); s-a dat numele purtat dc o navă chiliana victorioasă în luptele navale din 1879; navigaţie cu vele In Oc. Pacific şi Oc, Atlantic, EST, s.n. Umil din cele patru puncte enrdinale; sin. răsurii^ arieni [fr. est}. ESTACĂDÂ, s.f. U Punte (platformă) între mal şi apă, în zone cu ape mici, destinată să facă legătura ca navele care nu se pot apropia din cauza adîncimii. 2» Construcţie hidrotelmică destinată să micşoreze lăţimea apei la intrarea în port sau la gura unui fluviu. 3* Baraj (lanţuri, plase) contra., minelor aşezat perpendicular pe direcţia apei curgătoare sau între digurile de intrare în rt (bazin). 4. Obstacol plutitor intrarea. într-un port sau între două bazine, pentru a împiedica accesul navelor. 5. Piloni montaţi lîngă un pod, lîngă. un cheu sau Ia intrarea într-un-bazin, pentru a împiedica formarea gheţurilor şi a servi ca amortizor sau loc» de acostare a navelor [fr. estacade], ESTIMĂ, vb, # A e. funchii navei a determina poziţia navei ESTIMA — -ETIOPIA 174 în funcţie de drumul şi viteza navei [fr. estimer; lat. acsti mare]. ESTÎMĂf s.f. Metodă prin care se determină grafic sau prin caicul punctul navei în funcţie de drumul şi de viteza navei (distanţa parcursă şi citită la loch). ® E. prin calcul ----- metodă de navigaţie cu schimbări dese de drum între două puncte (de plecare şi de sosire). Se foloseşte cînd nu sînt posibilităţi pentru a ţine e* grafică şi cînd se iac schimbări dese de drum [fr. csihnc\. EST RÂM, s.n. Aluviuni depu.se pe ţărm de curentul de maree [ i*J. ESTUAR? s.n. Golf (scobitura) de formă triunghiulară, specific zonelor cu maree la gura de vărsare a ui iei ape curgătoare. Sin. deltă negativă, « E. la Plata. -- e. în America cie Sud, cel mai mare din lume; are forma unei mari plinii la gurile de vărsare ale fluviilor Paraua şi XJruguay [fr. estuaire; lat. acst-uarmm]. EŞUA, vb. {Despre o navă sau ambarcaţiune). A ajunge pe uscat, a se împotmoli în nisip .sau intr-un loc unde apa este mai mică decît pescajul navei. © A e. fortuit -- a ajunge cu nava pe uscat fără intenţie (din cauza furtunii, a unei greşeli de navigaţie sau de pilotaj). © /ie. voluntar ~~~ a ajunge intenţionat cu nava pe uscat pentru a evita scufundarea ei Sin. a se pune pe .■uscat. [fr. dchouei]. ETALON, s.n. • Punte -e* v. punte [fr. 6talon[. ETAMB6-U, s.n. Element de construcţie care închide corpul navei în extremitatea pupa, avînd rolul de a susţine şi proteja cîrma cînd pupa navei atinge fundul, cît şi de a susţine elicea centrală la nava cu una sau trei elice. Aut, etravâ [fr. itambou]. ETÂMBRfiU» s.n. Loc în bordaj sau in punte prin care trece axul cîrmei sau catarg. @ E. cîrmei « deschidere la pupa navei prin care trece axul cîrmei. • E. de arbore = deschidere practicată în punte pentru a trece şi fixa arborele (catargul) de chila navei [fr. itambrai]. ETANŞA? vb. & A e. compartimentul = a închide porţile etanşe ale compartimentului. • A e« puntea (bordajul) = a astupa spaţiile dintre elementele care alcătuiesc puntea (bordajul). Pentru aceasta se folosesc smoală sau calafat pentru elementele din lemn sau sudura pentru elementele din metal [fr. Siancher]. ETÎA.J, s.n. 1. Nivel de referinţă al cotelor unei ape curgătoare, care s-a stabilit calciiîînd media nivelurilor minime anuale -înregistrate pe o lungă perioadă de timp. 2* Reper zero faţă de care se măsoară cota apei in acel loc. De-a lungul Dunării, e. descreşte progresiv din amonte în aval. La gurile de vărsare ale fluviului, e. se confundă cu nivelul mării [fr. ekage]. ETIOPIA {'Republica 'Socialistă E«), top. Stat în estul Africii, cu ieşire la M. Roşie. Flota maritimă ETIOPIA — -EUROPA- comercială (1978.) = 80 347 tdw. tescuit (197.3) 26 800 t (1 000 t din ape interioare). Porturi principale (miL t/l978): Assab (1,6), Massawa. (0,2). Principalele fluvii: Atbara (1 266 km), Awash (800 km), Takkaze. (6.53 km), Omo (643 km), Nilul Albastru (1 367 km), care izvorăşte din lacul Tana. ETRÂVĂ, s.f. Grinda care închide corpul navei la extremitatea prova, construită în aşa fel îneît să-reziste la eventualele lovituri de cheu, în timpul acostărilor sau la lovirea de fund sau alte obstacole, precum şi la şocurile blocurilor de gheaţă în timpul navigaţiei în urma spărgătoarelor de gheaţă. ® E. de spărgător de gheaţă = e« elansată a unei nave spărgător âe gheaţă confecţionată special pentru a izbi si sparge (rupe) gheaţa. ® E® etanşată = e» caracteristică navelor cu vele şi iahturilor; face un unghi mare eu perpendiculara prova. % E* falsă = piesă montată în spatele e* navelor confecţionate din lemn, pentru a spori rezistenţa acesteia. • E. rotundă = e. a unei nave moderne- confecţionată din table îndoite cu rază mare de curbură (mai pronunţată în partea de sus a provei), ® Capul = extremitatea e* din partea opusă elicei, o Curbura e# =s v. ghibră. ® Piciorul e® = partea e* îmbinată cu chila. Ant. etambmi [fr. Strave}., ETRAVĂRE, s.f. Frecare de etra-vă a lanţului de ancoră sau a parîmei;. v. şi etravâ [£r/w-s]. EXPLOATA, vb. • ^ e. nava = a folosi nava în funcţie de destinaţia pe care o are. • A e. Oc. Planetar s= a folosi resursele pe care le oferă Oc. Planetar: peşti, crustacei, alge, mine ren, ţiţei, gaze, metale, sare, energia valurilor etc. [fr. cxploiter]. EXPULSîE, s.f. împingere în afară a apei din propulsorul cu jet [fr. expulsion; lat. cxpulsio]. EXTRATERITO R1ALITÂTE, si • E- navei *= excepţie de la legile statului care se face cu unele nave străine în apele teritoriale ale unui stat [engl. cxtraterriio-riality]. EZ ZUETINA, top. Port în nordul Africii. Al doilea mare port (după Es Sidrah) al Libiei. Trafic de mărfuri 22,5 mii.t/1976. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Dispune de echipament corespunzător pentru manipularea mărfurilor şi importante spaţii da depozitare. DICŢIONARELE ALBATROS F FĂCTOR, s.m. • F. de compartimentare = număr subunitar (0,3 — 1) cu car© se înmulţeşte lungi» mea inundabilă a unui compartiment etanş pentru a obţine lungimea admisibilă a compartimentelor etanşe la o navă de pasageri. La o nava mare, f. de compartimentare este mic. ® F. deadweight — număr constant (2,83) necesar pentru determinarea capacităţii utile de încărcare a navei, în metri cubi, prin înmulţire cu tonajul net [fr. facteur; lat. factor]. FÂGURE, s.m. Compartiment între puntea principală şi puntea de deasupra (shelterdeck), impar™ ţit în spaţii mai mici, asemănă» tor unui fagure, destinat în-magazinării cerealelor care se transportă în vrac [lat, *favu-lus], FĂLCĂ, s,f. I. Suport pentru furcile gabiei, montat pe coloana arborelui. 2. Prelungire sub formă de „U" sau „V" la prova navelor care instalează sau ridică balize, geamanduri, plase, greutăţi etc. 3. Opritor montat pe şcondru [lat. falx, -cis]. FÂLfiZĂ, s.f, 1» Ţărm înalt (2 — 500 m) şi abrupt, la margine de lac, de mare sau ocean. 2» Porţiune amenajată pentru plimbări la marginea unei ape. înălţimea î. depinde de înălţimea reliefului de lîngă apă, continuu invadat de valuri. Panta f. depinde de natura şi de stratificarea rocilor supuse abraziunii marino [fr. falai se.} FAN0N, s.n. Lamelă cornoasă» fixată de maxilarul superior al balenelor; fiecare balenă, axe mai multe f.; eschimoşii, de pildă, le folosesc drept osatură pentru ambarcaţiunile lor uşoare şi zvelte [fr. fanori], FAR, s.n. 1® Construcţie înaltă pe ţărmul mării, pe o insulă sau pe o platformă plutitoare; are poziţie, aspect şi culoare care permit navigatorilor să identifice 179 mm uşor construcţia pe timpul zilei jd lumina pe timpul nopţii, să mascare la ea direcţia şi distanţa. Emisia sursei de lumină (lanternă şi lentile mari plan-convexe) se face sub formă de fascicul divergent, după un anumit cod, diferit de la f. îa f. Codul, realizat de un ecran rotativ, prin numărul de străluciri, durata strălucirilor şi pauza între ele permite navigatorilor să-şi dea seama uşor despre ce f. este vorba, în ce direcţie şi (uneori) la ce distanţă se află el. Poziţia şi caracteristicile fiecărui f. sînt trecute pe hărţile de navigaţie şi în alte documente nautice (în Cartea f», de pildă). 2. Ansamblul arbore ~vele- m anevre-ve rgi. © F. costier = f. instalat pe coasta marii, într-un loc vizibil de la o distanţă nu prea înde-părtată. © F. cu lumină alternativă = î. a cărui lumină îşi schimbă culoarea. © F. cu lumină continuă = f. care luminează tot timpul. © F. cit intermitenţe ~ f. care luminează cu întreruperi (grup de sclipiri). © F. cu raze laser = f. care în locul sistemului de refracţie a luminii cu ajutorul oglinzilor, funcţionează pe baza unui fascicul rotativ de raze laser. Un astfel de f. există în Australia; întregul mecanism cîn-tăreşte doar 43 kg, are o înălţime de 1,52 m, iar fasciculul de raze laser este vizibil pînă la o depărtare de 20 Mm. Costul unui asemenea f. reprezintă o treime din valoarea unei instalaţii similare clasice, m F. cu sector dirijat =- f. a cărui lumină este vizibilă doar cînd nava se găseşte intr-un anumit sector — care de obicei semnalează un pericol de navigaţie sau intrarea pe o pasă sau pe un canal etc. 9 F• de aterizare = f. înalt, vizibil de la distanţă mare de navele care se apropie („aterizează") de uscat. @ F. direcţional sau circular = î. care luminează fie într-o singură direcţie,, .fie în toate direcţiile» m F* fix = f. instalat la uscat. © F. — goeletâ = arbore cu vele aurice. F. pătrat = manevre, vergi şi arbore cu vele pătrate. © F. plutitor = f. instalat pe navă, platformă plutitoare etc. ® F. — prova == I® totalitatea velelor instalate între centrul şi prova unui velier; 2. ansamblul arbore-trinchet, vele, vergi, manevre fixe şi curente, © F. pupa = !« totalitatea velelor instalate între central şi pupa unui velier; 2* ansamblul arbore* artimon, vele, vergi, manevre fixe şi curente. @ F« solar = f« alime ntat de la clemenţi de siliciu încărcaţi cu energie solară. La rînd u 1 lor, aceste baterii solar# servesc la încărcarea acumulatorilor ce furnizează energia nece* sară f. pe timpul nopţii. Aprinderea f. se face automat,, eu celulă fotoelectrică, la căderea întunericului. Vizibilitate 20 km. Construit în Australia. © Geană de f. = lumina de f. întrezărită dincolo de orizont; datorită fenomenului de refracţie, este posibilă observarea genei de î* la distanţă mult ijiai mare decît distanţa de vizibilitate normală a f. • Identificarea î. = determinarea identităţii î. .în funcţie de aspectul lui, ziua (felul şi FAR — FAŞ&L0N m culoarea construcţiei, poziţia faţă dc reperele din jur) iar noaptea de caracteristicile luminii (alternanţa liimiiiă-întuneric, duratei emisiei dc lumină şi a perioadei dc întuneric. # Numărul internaţional al f. = serie alcătuită dintr-o .literă şi cîteva cifre, seinnificînd identitatea f., conform Organizaţiei hidrografice internaţionale. • F. turnant — f, a cărui lumină se roteşte cn viteză uniformă şi luminează succesiv un anumit timp o singură direcţie. • F. clin Alexandria =, turn înalt de 135 m, construit din marmură albă, în 285—247 î.e.n., pe insula Pharos, lîngă Alexandria, „pentru binele marinarilor^. Lumina felinarului din vîrf avertiza pe navigatori că sc află în bătaia farului, deci în pericol de a se izbi de stîncile din apropiere. F. din Alexandria a fost considerat drept una din cele şapte minuni ale lumii. $ Sursă de lumină pentru f. = bec electric., lampă incandescentă, arzător de ulei, acetilenă, raze laser etc. Lumina este amplificată prin lentile plan-convexe. m Bătaia î. =s distanţa pînă la care este vizibil f cirul. Pentru calcul, se folosesc formulele lui TP Allard: Es =z I — sau Es = I P2 •—, unde: Es = pragul dc percepţie vizuală caracteristică navigatorului; I =3 intensitatea luminoasă a sursei; T coeficient de transmisie atmosferică pe unitatea de distanţă; 8 = coeficient dc densitate optică pe unita» tea de distanţă ($ = Ig T; P == bătaia, luminoasă a farului; e _=s baza logaritmilor neper ie ni. [[ngr. pharos, lat. pharus, fr. piiare], FA O-KHO R-AL-AMYA, top. Port maritim în sud-vestul Asiei, la Golful Perşic. Cel mai mate port al Republicii Iraq. Trafic de mărfuri 17,3 mii.t/1972. Şantier de construcţii navale. Dispune de instalaţii corespunzătoare pentru manevra mărfurilor şi mari spaţii de depozitare. FARDA J, s.n. • F. dc magazie -~ 1. căptuşeală (înveliş) la bordajul interior (paiol pe punte şi dulapi de lemn pe bordaj) şi la fundul magaziei, cu rol de a proteja mărfurile şi materialele îmbarcate la uncie nave. Scînduri interpuse între stivele ari mate, pentru protejarea caricului. • F. lateral ~ căptuşeală (izolaţie) formată din material lemnos, rogojini, bambus etc. montată pe bordajul interior al navei pentru a izola marfa de metal şi a crea posibilitatea ventilării spaţiilor respective. Sin, dunaj [fr. JardageJ. FARFURIE, s.f. • F. submersibilă submersibil modern, autopropulsat, de mici dimensiuni şi de forma unei farfurii [te. /arfuri/ ngr. far/uri]. FÂRGĂ, s.f. Element din compunerea unor bărci, montat deasupra copastiei; în f. se fac deschiderile pentru braţul vîslci [?]. FAŞAL6N, s.n, (flv.) Ansamblul seîndurilor care căptuşesc bordajul interior al şlepului [?j 181 FAŞĂ —FELINAR FAŞĂ, s.f. Pîşie a bordajului din jtirul liniei de plutire [lat. fascia], FAŢĂ, s.f. • F. de maimuţă *= placă de metal la care se prind elemente ale greemeniului. • F. macaralei = element din compunerea macaralei de la bord; părţile laterale ale căpăţînii în care sînt montaţi scripeţii se numesc L * F. palei = suprafaţa de presiune sau suprafaţa activă a palei unei elice. Cu această suprafaţă se asigură propulsia navei. • F. . velei j= partea velei pe care apasă vîntul [lat. fada/ 1519], fAună, s.f. • F. Iilor ală = totalitate a organismelor din apele de • lîngă ţărm — puţin adînci, bine încălzite de soare şi bogate în .oxigen. • F. pelagicâ = totalitate a microorganismelor din apele adinei: crustacei, infuzori, plane-ton [fr. faune], FAZĂ, s.f. « F. Lunii = aspect al Lunii datorat poziţiei sale faţă de Pămînt şi Soare, într-o perioadă sinodică. Sînt opt faze ale Lunii: lună nouă, primul octant, primul pătrar, al doilea octant, Lună pfină, al treilea octant, al doilea pătrar (ultimul pătrar) şi al patrulea octant (ultimul octant). « F. glaciară = perioadă îndelungată de timp, în care mari cantităţi de apă ale planetei trec din stare lichidă în stare solidă şi sînt reţinute pe uscat sub forma de gheţari, ceea ce determină scăderi de nivel ale Oc. Planetar. • F. inter glaciară *= perioadă îndelungată de timp în care mari cantităţi de gheaţă se topesc, determinînd creşteri de nivel ale Oc. Planetar. • F. prin apă s= etapă din ciclul de trns la rame, în care pana ramei este mişcată prin apă, pentru a realiza propulsia bărcii. Sin. f* activă [fr. phase}. F.D. Iniţialele de la Flying Dutchman (Olandez zburător), ambarcaţiune cu două vele * (una prinsă la catarg, cealaltă la strai). Alte caracteristici: L c= 6,05 iii; T = 0,25 m (fără driver); V « 20 — 25 Nd; greutate = 125 kg; foc (velă mică) mai lat decît la snaip; derivor rabatabil; 1 —2 deschideri în punte (ooepituri); corp cbesonat; semn distinctiv pe. vela mare = literele F.D.; 2 persoane în echipaj; suprafaţă velică mare [engl. flying „care zboară", duich-man „olandez/"]. FECldARĂ, s.f. Constelaţie în zona ecuatorială a cerului, unde ajunge Soarele la echinocţiu! de toamnă. Cea mai strălucitoare stea din axe astă constelaţie se numeşte Spica, după care se determină punctul astronomic al navei. Sin. Virgo [lat. feiiola}. FEfiDER, s.n. Puţ, confecţionat din material lemnos, între gurile punţii superioare şi gurile magaziilor inferioare, cu scopul de a mări stabilitatea cerealelor depozitate în aceste locuri. Var, fider [germ. Feeder]. FELINÂR, s.n. Dispozitiv special construit pentru nave, destinat să semnalizeze (prin lumina pe care o emite) poziţia sau starea navei, • F. de bord c= f. cu lumină verde (tribord) sau roşie (babord). • F« de catarg f. cu FEMMAE — FmBKA m lumină aîfoă; v. şi lumină [cf. te. fener], FELUCA t Velier arab folosit în, M M qjtirană;, este mic, îngust, rucvVit si cu rame (16 — 24). Are uuu ă catarge şi o vela triunghiulară, lungă, de 16—20 m. Astăzi î. egipteană rnai este în-tîînită pe Nil. Sin. f» arabă [it. feluca; fr. feluque]. FERĂSTRĂU, s.n. 1. Lamă elastică ;;i lunga, prevăzută cu zimţi şi folosită îa tăierea gheţei. Sin. î„ ele gheată. 2. Dispozitiv- metalic cu zimţi, montat la prova submarinelor pentru tăierea plaselor antisub,marine, {firiz -f- suf. -cm]. FERĂ-STRUICĂ, s.f. 1. Orificiu practicat în catarg sau în vergă, pentru a permite trecerea unei parîme, 2. (pL) Orificii practicate în pălăria cabestanului, pentru a permite introducerea manelelor; v. şi. cabe-stan [fereastră. ~j~ suf. -ui ca]. FERIBOT, s.n. Mijloc de navigaţie (navă, ponton sau pod plutitor).- cu care sînt trecute peste o apă persoane, locomotive, vagoane etc. Are propulsie sau este remorcat cu trolii speciale acţionate automat [fr., engl. fervy-boat]:. FERI CĂ R, s.n. Mijloc de navigaţie (navă, ponton,, şlep): destinat transportului de autovehicule [engl. ferryhcar], FERŢĂ, s.f. Fîşie. de pînză din compunerea velei (tenzii etc.); mai multe î. cusute între ele alcătuiesc vela (tenda etc.). @ F .de lărgire =* bucată triunghiulară de pînză cusută în partea laterală a velei pătrate pentru a-i mări ■marginea de întinsură [it. FESTIVITATE, s.f. o F. ds lansare a navei la apă =* ceremonial, •care marchează, momentul cînd nava nou construită ajunge de pe cală sau din doc la apă şi primeşte un nume; v. şi botezul navei [fr. feslivife/ lat. festivitevs, -aiis\ FIER, s.n. Orice material care se magnetizează. Există, la bord î. moale, (se magnetizează imediat cînd este introdus în cîmp magnetic şi îşi pierde magnetismul cînd este scos din acest cîmp); î. tare (se magnetizează instantaneu, permanent) şi f. intermediar (are lungă durata magneţi-zării şi a remanenţei). @ F. de cange = armătura metalică, alcătuită din vîrf şi două braţe; de armătură se prinde prăjina (coada) cangei. ® F. de sart = piesă care fixează şartul 1a nivelul punţii. • Boală de f. — stare de agitaţie, de nelinişte, de nerăbdare care se manifestă la unele persoane de la bord după ce stau vreme îndelungată „între cer şi mare" [lat. ferrumij. FISURĂ, s.f. ® F. de semnalizare = obiect clin pînză, tablă sau mase plastice, de diferite forme (litera T, triunghi, con, romb, cilindru, cerc) şi culori (negru, alb, roşu), arborat astfel îneît să fie văzut de echipajele din jur, semna* lindu-le fie starea navei care le-a arborat (navă la ancoră,, navă cu scule de pescuit la apă etc.), fie fenomenele meteo probabile [fr. figure; lat. figura]. 183 EIGUKĂ — FltlPJNE Ffjl, (F .jVitî), top. Stat în snd-estnl Oc. Pacific,, format din cca 800 insule şi insuliţe. Flotă maritimă comercială (1978) = 8 468 tdw. Pescuit (1978) — 9 183 t. Porturi principale (mii. t/l978): Suva, Lautoka, Levuka. Trafic total de mărfuri (1978) = 1,3 mii. t. FILÂ, vb. 1. A slăbi sau a derula lent, a desfăşura încet o parîmă sau un lanţ, cu ajutorul mîinii, vinciului sau cabe stanului; un capăt al parîmei rămîne la bord pentru a reduce efortul la care este supusă sau pentru a regulariza mişcarea ei. 2» A avea viteza de ... noduri; odinioară, pentru a măsura viteza navei, se folosea lochul cu saulă, care avea din loc în loc noduri, în funcţie de numărul de noduri filate (trecute) prin mînă, se aprecia viteza de navigaţie. Sin. a f. ...noduri. 3. (arg.) A istorisi. 4* (arg.) A avea rău de mare, manifestat prin vomă. @ A î. ulei = a împrăştia ulei pe suprafaţa mării agitate, pentru a calma valurile. Var. filarisî [fr. filer; lat. filare]. FlLĂ, B.f. Fîşie de tablă sau lemn aplicată pe osatura navei pentru a forma bordajul, fundul sau punţile. © F. de bordaj = porţiune de lemn sau de tablă sudată ori nituită, care acoperă osatura şi formează, cu alte asemenea fragmente, bordajul, carena, punţile. m F. de centură = fîşie de tablă a bordajului exterior montată la nivelul punţii principale (a cop as-tiei bărcii). ® F. de fund = îîşie de tablă (lemn) a bordajului fundului navei, în ambele borduri, între filele gurnei şi galbordulu-i. • F. de punte = fîşie longitudinală de tablă care formează puntea navei. ® F. diagonală — fîşie de tablă a bordajului, înclinată cu 45° faţă de chilă pentru a mări rezistenţa longitudinală a navei Se montează între chilă şi î. de centură. © F. gurnei = fîşie de tablă groasă a bordajului exterior al gurnei care măreşte rezistenţa longitudinală a navei. @ F. spar-geval ~ fîşie de bordaj în prova, deasupra copastiei unei ambarcaţiuni fără punte sau la nivelul coepitului, pentru a evita pătrunderea apei în interior [ngr. filon\ FILIERĂ, s.f. e F. de balustrada — element (parîmă, lanţ), care leagă între ele bastoanele de balustradă. ® F. de învergare -- bară sau cablu metalic fixat la verga, ghiu, pic sau arbore, pentru a se lega marginea unei vele, folosind baiereJe de învergare. e F. de ten-dă ■= bară fixată pe suprastructură pentru a se lega te rida. @ F. de terţarolă = parîmă prinsă pe fîşia de terţarolă, pentru terţaro lare; v. şi terţarolă [fr. filiere]. F1LÎNĂ, s.f. Vergea montată pe vergă şi destinată învergării [?].. FI LI PI NE (Republica FUi pine-lor), top. Stat în Asia de sud-est* în Oc. Pacific, format din cea. 7 100 de insule şi insuliţe. Flota maritimă comercială (1978) = 1777 801 tdw. Pescuit (1978) = 1 558 383 t. Porturi principale (mii. t/1978): Manila şi Bataan (13,2), Batangas (7,2), Zamboan» ga (5,5), Davao (2,5), Iloilo |2|» Masao şi Bisîig (1,2). Trafic total FXlilPXNE — WMIZA IM- ăo mărimi 49,1 mil.t/1978. Rîuri- Io sînt scurte şi au ciobite bogatei Cagayan (300 km) si Agasau (300 km), FILTRU, s.îl • F. viu = metodă de purificare a apei oceanice poluate cu ţiţei, în zona poluată sînt deversate soluţii cu microorganisme capabile să extragă din ţiţei oxizii de carbon, curăţind astfel apa [fr. filtre], FINLANDA (Republica F.), top. Stat în nordul Europei. Are largă ieşire la IYL Baltică (Golful Finic si Golful Botnic). Flota maritimă comercială (1978) = 3 540 833 tdw. Pescuit (1978) - 128 174 t Porturi principale (mii. t/1978); Skoldvik (12,8), Helsinki' (5,8), Naantali (5,9), Kotka (3,7), Turku (2,3), Hamina (2,9). Total trafic de mărfuri = 55 mii. t. Căi navigabile interne 6 674 km. Reţeaua transporturilor fluviale este bine dezvoltată. Rînrile mai importante : Ke-mi j-oki, Ouenkoki, Kokemâenj oki, Itymijoki şi Vuok-si. Peste 60 000 de lacuri, mai importante fiind Iso- Saimaa (4 400 km3), Paijânnc (1 090 km2) şi Xnari (1 000 km2). 90% din comerţul exterior se efectuează pe calc maritimă. Constructii navale (1974) => 204 400 t.r.b. ' FINN, s.n. Ambarcaţiune sportivă cu o velă, de origine finlandeză (debut la J.O. de la Helsinki, 1952). Caracteristici: L = 3,6 — 5 m; B =a- 1,25 — 1,66 m; greutate = cca 105 kg; pescaj fără derivor = 18 cm; corp asemănător cu al iolei, dar mai uşor; viteză mare; catarg fixat solid iu 'punte şi în chilă (nu are şarturi şi nici straiuri); suprafaţă velică™cca 10 ma; echipaj =3 o persoană: derivor rabatabil; ghin solidar cu catargul; semn distinctiv pe velă •=--două linii ondulate; originea finlandeză» FI6RD, s.n. Golf maritim, strimt si adînp (50 — 1 000 m), întorto-cheat şi lung (în general, 50 — 100 km; poate depăşi 200 km), mărginit; de maluri abrupte şi înalte (100—2 000 m). La origine, se presupune a fi fost văi glaciare sau albii scufundate, în care a năvălit apa mării (oceanului), Ex.: în Scandinavia, Scoţia, America de Sud, Groenlanda, I. Falk-land, .Noua Zeelandă,. Islanda. Cel mai mare î. este Sogne Fjord din Nor/egia şi are cca. 200 km lungime. Strîmtoarea Magellan din sudul continentului amojican este formată din mai multe f. [fr. fiord, norv. fjord}, FIR, s.n. 1. Prod us textil, lung si subţire, obţinut prin toarcerea mai multor fibre. Mai multe f. la un loc formează o lanternă, m F. de bătătură î« al ţesăturii de velă orientat în sensul lăţimii; pînza subţire are şase î. m F* de urzeală f. al ţesăturii de velă orientat în sensul lungimii; pînza subţire are cca 10 î. la. fiecare cm2, iar pînza groasă arc şapte. 2. » F. apei parte dintr-o apă curgătoare (de obicei mijlocul), unde apa are adîncimi şi viteză maxime. Sin. talvcg [lat. fihwiy FiRIZA (1978). Navă românească tip cargou, construită la Ş.N.-Galaţi; prima navă din flota 185 FIRIZA — FLOTABILITATE româna dotată cu aparatură pentru determinarea coordonatelor geografic© cn ajutorul sateliţilor. Caracteristici: L =3 131 m; B ^ ® 17,8 m; T => 8,1 m; A ^ = 8 710 tdw; propulsie mecanică = 6 100 CP, V = 15 Nd; echipaj = 33 persoane. Jurnal de bord: intrata în serviciul flotei la 26 Iulie 1978; navigaţie în Extremul Orient; escale în porturi din Oc. Indian, M. Chinei, etc.; record de viteză pe distanţa Singapore-Con stanta pentru nave de acest tip. FIRUIÂLĂ, s.f. 1* Legare a unei vele de vergă sau de pic, prin înfăşurarea saulei astfel incit spirele să fie rărite. 2. înfăşurare a unei saule pe elementele orizontale ale baiu străzii ori pe prăjina, căngii. Familie de cuvinte: vb. firul, adj. firuif. Var, firuire l fir ui suf. cală]. FÎŞIE, s.f. # F. costieră = zonă inundată temporar de ape supuse fenomenului de maree [lat. fascia], FLAMURĂ, s.f. 1. Pavilion triunghiular arborat la navele militare comandate do un ofiţer. Cînd la bord se află o persoană care are drept la marcă distinctivă, în locul f. se arborează marca. 2« Pavilion triunghiular de diferite Culori; fiecare pavilion semnifică o cifră în codul internaţional de semnale. # F* C.I.S, pavilion cu benzi verticale alternative roşii — albe; indică faptul că semnalizarea se face după regulile codului internaţional do semnale (CJ.S.), m F. de sfirsit dc cam- panie = î. foarte lungă, arborată de o navă militară la întoarcerea dintr-un marş de durată. 3, Navă; patru î. -.3 patru nave. • F. poştala = f. purtată la arborele prova de către navele care transportă poştă la bord (ngr. fldm-buron]. FLANC, s.n. v. bordaj exterior [fr. flanc], FL1Ş, s.n. Zonă alcătuită din conglomerate, argilă, gresie etc., sedimentate în adîncurile Oc. Planetar, al cărui fund se ridică şi devine, cu timpul, lanţ muntos [fr. flysclb]. FLdRĂ, s.f. • F. acvatica (subacvatică) = totalitate a plantelor acvatice (subacvatice). • F. marină totalitate a algelor şi ciupercilor (organisme talofite), pre* cum si a ierburilor (organism© spermatofite — plante cu seminţe şi flori) care trăiesc în apa mării. Zonele propice î. marine (antarctică, temperată de sud, tropicală, temperată de nord» arctică) diferenţiază speciile în funcţie dei temperatura apei, salinitate, adîncime, transparenţă, presiune, mişcări ale apei etc. Specia cea mai răspîndită este iarba de mare adaptată să trăiască lîngă ţărm, la cel mult 4—5 m adîncime, Vegetaţia talofită poate trăi la adîncimi cuprinse între cîţr/a metri şi 100 m. [fr. flore FLOTÂBÎL, adj. î« Care pluteşte, 2, (despre o apă) Care permite plutirea [fr. fîottable]. FLOTABILITATE, s.f. 1. Capa- citatca unei nave- (sau ambarea- FLOmBIUTâŢE — Fl^Tâ IM ţinui) de a se menţine 'în stare de plutire la suprafaţa apei sau sub apă, într-o poziţie determinată faţă de aceasta, ® Rezervă de '!« « greutate care ar mai trebui încărcată la bord pentru ca nava să înceapă să se scufunde. 2* Raportul dintre volumul corpului de navă afundat şi volumul total al navei [fr. jlottahiliU]. fl6tă, s.f. 1. Totalitatea navelor pe care le .are un stat (armator). 2. .Grup mare de nave militare concentrate intr-un acvatoriu şi puse sub comandă unică. 3. Totalitatea navelor maritime şi fluviale destinate transportului pe apă (F. comercială), pescuitului şi prelucrării peştilor (F. de pescuit) sau executării unor lucrări de asigurare a navigaţiei — dragaj, balizaj etc. /F. tehnica), e F. navelor comerciale din lume; deplasament = '289,9 mii;tone/1973 ; 342,2 mii. t/l 975; 379,7 mii t/1979. © Fm de argint (armada de la plata) = grup mare de nave spaniole, care aduceau din America îa Spania aur, argint, mirodenii, zahăr 'etc. de două ori pe an sau la fiecare 2—3 ani. Sfîr-şitul f. de argint a avut loc în 1702, cînd 16 galioane spaniole cu o încărcătură de 200 mii franci aur, escortată de 14 nave de linie franceze, 3 spaniole* precum şi de 10 veliere mai mici, au ajuns în G. Gasconiei, unde a fost atacată şi distrusă de 50 de nave de linie anglo-olande-ze. 'După această luptă navală, Anglia devine „regina -mărilor"* @ F. maritimă a lumii (ţări cîi peste un milion tone deplasament) după Lloyd's Register ă a : lumii ■= totalitatea Shipping, 1977/1978: 1. Liberia 2 600 .nave, 73 477 326 t *2. J aponia 9 748 nave, •41 663 .188 t 3. Anglia 2 549 nave, 32 923 308 t •4. Norvegia 2 759 nave, 27 943 434 t 5. Grecia .2 911 nave, .25 034 585 t ;6. U.R.S.S. 7 652 nave, 19 235 973 t 7. Panama 2 680 nave, 15 631 180 t 8. S.U.A. 4 616 nave, 14 908 445 t 9. Franţa 1 388 nave, 11 278 016 t 10. Italia 1 719 nave, 11 077 549 t 11. R.F.G. 1 957 nave, 9 264 671 t 12. Suedia 764 nave, 7 971 246 t 1:3. Spania 2 792 nave, -6 027 763 t 14. Olanda 1 325 nave, 5 919 892 t 15. Singapore 722 na^t, 5 481 720 t 16. India 626 nive, 5 093 984 t 17. Danemarca 1.371 nave, 4 478 112 t 18. China ,551 na^c, 3 .588 726 t 19. Polonia 733 na re, 3-263 206 t II? FL6T& —■ FL0TIL& 20. Cipru 21. Brazilia 22. România 23. Canada. 24. Finlanda 25. Iugoslavia 26. Coreea de Sud 27. Somalia 2.8. Belgia 29.. R.D.G. 30. Taiwan 31. Argentina 32. Australia 33. Portugalia 34. Kuweit 35. Turcia 36. Indonezia 3-7. Filipine 765 520 157 1 269 350 423 936 255 258 446 438 379 424 431 182 405 882 nave, nave,. nave*. nave, nave*. nave* nave.» nave». nave».. nave;,.. nave* nave, nave, nave, nave, nave, nave, 3 114 263 t 3- 09# 293 t 2 728 400 tdw* 457 nave, 2 638 692. 2 115 322 1 943 750 I 796 106 1 792 900 1 499 431 1 437 054 t I 4-83 981 t 1 469-754 t 1 247 172 t 1 173 710 t 1 106 816 t 1 079 347 t 1 046 198 t 1 018. 065 t F» militară = totalitatea navelor militare şi a altor mijloace destinate luptei în zona mării (aviaţie-maritimă, artilerie de coastă, infanterie marină etc.) pe care le are un stat. Sin f. de război [fr. flotte, it. flotta], FLOTILĂ* s.f. Totalitate a forţelor şi a mijloacelor necesare unor acţiuni speciale, pe mare şi pe ape interioare. De regulă, f. este o parte componentă a marinei sau flotei militare sau comerciale.. Ex. f. de dragaj, î. de distrugătoare, f* fluviala, î. de pescuit etc. La noi, în 1886, prin Legea pentru organizarea f. şi a serviciului portarilor, Sr-au stabilit următoarei© misiuni: cooperarea cu armata.; apărarea, ţărmurilor; efectua» rea. transporturilor militare pe apa, supravegherea activităţii în portu i pe fluviu şi: în apele teritoriale maritime ; controlul vaselor de comerţ aflate sub pavilion român; organizarea căpităniilor de porturi, a tribunalului maritim, a şcolilor cu profil mari-năresc, a serviciului piloţilor şi a serviciului de salvare în caz de naufragiu. Categorii' de personal: ofiţeri, ofiţeri administrativi, ingineri mecanici, medici şi farmacişti, timonieri, gabieri, tunari, fochişti, torpilori, pirotehnişti, lucrători, maiştri de ateliere, piloţi, profesori, desenatori, slujbaşi în birourile căpităniilor de. porturi şi în tribunalele maritime. în 1877,. î. avea următoarele efective: 20 ofiţeri, 20 civili şi 246 militari în termen. Mijloace*de navigaţie: navele „.România", „Ştefan cel Mare“, „Fulgerul” şi „Rîndunica/% şlepuri, bărci cu rame şi cu vele. In războiul de independenţi* * Ammrul statistic al R. S.R.,. 1978» FLOTILA — FLftVIU 180 aceste forţe umane şi materiale au avut de înfruntat puternica escadră otomană, alcătuită din 23—28 nave. în 1896, Corpul F. avea următoarea compunere: Comandamentul, Divizia de mare, Divizia de Dunăre, Depozitul şi Şcoala f., 18 bastimente de rezervă şi. dezarmate. • F. modernă mare unitate navală fluvială,, alcătuită din unităţi de vedete blindate, de monitoare, de drago are, de şalupe etc., destinate să acţioneze pe fluvii, pe lacuri şi în apropierea litoralului mari» tini [fr. flottille], FLOTOR, s.n. Corp plutitor, hi-drodinamic, etanş, cu multiple destinaţii: marchează pase, canal navigabil ori o zonă periculoasă, ranfiuează nave scufundate, asigură stabilitate pontoanelor şi docurilor plutitoare, precum şi hidro avioane lor cînd amerizează, susţine conducte, instalaţii şi ca» bl uri submarine. • F. de hidro-avion = dispozitiv etanş, umplut cu aer şi fixat de aripile şi de fuzelajul hidroavionului, căruia îi asigură flotabilitatea. • F. de ranfluare = cilindru metalic etanş folosit pentru ranfluarea navelor; v. şi cheson (4) • F. deriv ant = cilindru etanş aruncat în apă în locuri stabilite, pentru a determina direcţia şi viteza curenţilor marini. • F. hidrometric = corp plutitor destinat să permită cercetătorilor măsurarea direcţiei şi vitezei curenţilor de apă [fr. floiieuv]. FLUIER, s.n. î. Instrument de semnalizare nautică destinat să emită sunete cînd prin ci trece un curent de aer sau de vapori. Sin. sirenă, m F* de barcă (plută,-centură) de salvare = f« din dotarea unei bărci (plute, centuri) de salvare, • destinat să fie folosit de naufragiaţi pentru emiterea semnalelor de ajutor. Audiţia sunetului este limitată la 0,5 Mm. • F. de ceaţă = dispozitiv montat pe o geamandură pentru a produ-ce sunete (semnale) de ceaţă şi a înştiinţa navigatorii de existenţa acesteia. Sin. corn de ceaţă. 2* Sunet produs de f. [cf. alb. jloerel. FLUT, s.n. Curentul de apă specific mareei înalte; v. şi eb E^l. FLUVIOMfiTRU, s.n. Aparat des» tinat să măsoare variaţiile de nivel ale fluviului ffr. fluviom tre]. FLIJVIU, s.n. Apă curgătoare mare, care adună afluenţi şi se varsă, de regulă, în mări sau în oceane. Importanţa L *= cale de transport, potenţial energetic, sursă de apă pentru irigaţii, apă pentru industrie, mediu piscicol etc. • Albie de î* = valea prin care curge î. • Gura de vărsare a î. = loc unde apele f. întîlnesc lacul, marea sau oceanul în care se varsă; de regulă, acest loc este o deltă ori un estuar. ^ • F# internaţional *= părţile navigabile în mod natural ale unui f. cu vărsare în mare, care în cursul, lui separă sau traversează diferite state. Pe cele 21 de f. internaţionale ale lumii stabilite de Conferinţa de la Barcelona (20 aprilie 1921), există libertatea de navigaţie comercială pentru toate FLUVIU — FOC pavilioanele-, reglementată de către statele riverane [lat. f învins}. FLUX, s.n. Fenomen de înălţare (erestere) periodică a ni voiului mărilor deschise sau a oceanelor, de la un minimum f maree f ki f la un maximum (maree i ) sub influenţa forţei de 'irn.je exercitată de Luna ai de Soare şi a rotaţiei Pămîntului. # Durata pentru f. =s interval de timp cuprins între ora mareei joase şi ora următoarei maree înalte; v. şi maree. • „F. roşu” fenomen, insuficient explicat, prin care apa sărată, 'se colorează timp de"2 — 15 zile în gri-i oşn r-au violaceu, ceea ce de tei i lijiă pieirea în masă a unor sp.-eu de peşti. O astfel de cala mi Us te a provocat în 1947, numai în apele Floridei, moartea a- 50 mii peşti. F. roşu se manifestă în apele din sud-vestul Africii şi în alte cîtcva zone; acvatoriiil afectat de î. roşu îşi menţine neschimbate temperatura, salinitatea. Se presupune că fenomenul este declanşat de în* mulţi re a masivă a unei alge roşii, mare consumatoare de oxigen, \s 'mănător a fost explicat şi f. r. din bazinul de vest al M. .Negre, în vara lui 1975. V. şi El Ninjo. & Viteză pentru î. = spaţiu! parcurs d<£ valul î. intr-o unitate de timp. in Oc. Atlantic, f. are o viteză de 300 Nd, iar în 1YL Mtnccii de 70 Nd [fr. flux}. FOĂRFECĂ, s.f. 1. Nod marinăresc: 2. Cîrlig alcătuit din două părţj irolile în formă de seceră, cc^'c re apropie între ele după u’rea parîmei. # In î» poziţie a velelor şi a vergilor, orientate unele în babord, altele în tribord, pentru a prinde cît mai bine vîntu.1. FOC, s .n. 1. Velă triunghiulară la corăbii şi la unele ambarcaţiuni cu vele. Se prinde la prova şi poartă diferite denumiri, tocmai în funcţie de acest loc. # F* săgeţii î. prins de săgeata bompresului şi dc catarg. • F.~ balon velă triunghiulară, eu croiala mult bombată; se foloseşte cind viului bate din. pupa. • F* marc î. prins de bompres şi de vîrful catargului din pr< va (trinchet). # F« mic = î. prins de bastonul bompresului şi di' vîrful catargului din prova. # F. zburător ~~ velă triunghiulară prinsă de straiul gabierului, mai sus de f. propriu-zis. La ambarcaţiunile cu două vele, cea invergată pe strai, în prova, se numeşte L, iar cea din pupa, invergată la catarg şi la ghiu» se numeşte randă sau velă marc. 2. * F« grecesc- -- armă secretă a navigatorilor bizantini din. sec. VII. Compoziţie incendiară pe bază de salpetru şi substanţe bituminoase; invenţia este atribuită lui Callinicos. F. grecesc ardea chiar în contact cu apa, mistuind rapid navele inamice, asupra cărora era aruncat cu ajutorul unor tuburi metalice. Pentru combaterea lui se foloseau nisip, oţet, vin. 3. • (pi.) F* Ia gură = a) aglomerarea cărbunilor aprinşi aproape de gura căldării navale, pentru a menţine presiunea pe instalaţie la parametri care să permită plecarea rapidă a navei din locul de sta- FOC — FORMALITATE iii ţionare. b) (arg.) Gata! 4) • F. Sf. Elmo = fenomen hidrometeo caracteristic acvatoriilor de lingă ecuator şi de lîngă Japonia; prin contactul părţilor metalice ale navei cu atmosfera supraîncărcată electric, iau naştere fulgere orbitoare, lumini roşiatice, jerbe albastre, alb-violete şi steluţe sclipitoare pe antenele staţiilor radio. Vechii navigatori, care au botezat fenomenul cu numele de mai sus, credeau că acesta ar reprezenta... sufletele celor morţi pe mare; v. şi Camoâs, „Lusiada“, Cîntul V. Sin. cor pas ant. [fr. foc; lat. focus). FOCAR, s.n. Element din compunerea instalaţiei de produs abur la bord [foc -f suf. -ar]. FODRĂ, s.f Căptuşeală a pereţilor despărţitori ai cabinelor, sălilor de mese, careurilor etc. [it. fodră]. F0LCL6R, s.n. • F. marinăresc = ramură a î. reprezentată prin creaţii şi obiceiuri referitoare la viaţa pe apă sau în apropierea ei. F. marinăresc este alcătuit din balade (Antofiţâ al lui Vioară, Sta-ni slav, Kira KiraHna, Ilinca, Ne-cola Neculcea, Maica bătrînă etc.), cîntece (structurate pe anumite motive: iubire refuzată, solitudine, escală, dezrădăcinare, dor la plecare, dezamăgire, furt de şăici, naufragii, persiflare şi autopersi-fiare etc.), creaţii mnemotehnice (privind reguli de navigaţie, prognoza vremii în funcţie de semne etc.), creaţii gnomice (ghicitori, proverbe şi zicători, expr< 11 şi locuţiuni). Multe dintre creaţiile literare de /. marinăresc eîntc. neatîrnarea, lupta contra coti o pitorului, statornicia, continuitatea etnică etc. Dintre, obiceiuule specifice f. marinăresc amintim colindele (pentru pescar, pentru vameşul de la vad, pentru eliberatorul de cetate — port etc.), precum şi cer emani olurile prilejuite de lansarea şi botezul navei,, botezul oceanului, botezul trecerii ecuatorului, Ziua Marinei, Ancora zilei,, Nitul de aur, Salutul. Adevărul esenţial demonstrat de pro» ducţiile f. m. este nedezminţita comuniune om-natură, printr» unul din elementele vitale: apa [engl. folklore]. FORÂJ, s.n. e F. marin = totalitate a activităţilor referitoare la construirea sondelor şi forarea scoarţei platformei continentale. Preţ de cost pentru f. în 1967 la 120 picioare (cca 36,6 m) = 2 mii. lire, la 275 picioare (cea 83,82 in) = 11 mii. lire; la 500 picioare (cca 152,4 m) = 50 mit lire. Cheltuieli pentru un puţ de f. = 8 700 lire/zi în 1972 şi 20 000 lire/zi în 1974. Producţia de ţiţei provenit prin f. marin reprezintă în 1970 — 1980 cca 20—21% din producţia mondială; procentul creşte la 28% în 1980 şi la 35% în 1985; v. şi platformă de î. marin [fr. forage], FQRMÂLITÂTE, s.f, • F. navale (vamale) = acte (documente) care se prezintă la vamă cînd nava soseşte sau pleacă din port Intre aceste documente se numără: lista echipajului; declaraţia cu privire la proviziile de la bord, obiectele personale şi valuta marinarilor; manifestul privim! ISi FORMALITATE — JFBAXOB* încăi cătiira de la bord etc. [Ir. fonnahti]. FORMAŢIE, s.f. Aşezare a navelor militare într-o anumită ordine» la anumite distanţe între ele şi pe anumite relevmente. Ex. de !«:: linie de şir, linie de şir dublă, linie de relevment, linie de front, linie de front dublă» coloană, în unghi, circulară etc. în general, f. are următoarele elemente („cocor"): distanţă şi interval între nave, cap, coadă (urmă), flancuri, adîncime, relevment, orientare (unghi) [fr. forniation, lat. formaţi o, -onis]. FâRMĂ, s.f. • F. hi drodinamicâ =• f. a unui corp care poate înainta uşor prin apă; v. şi plan de L © F. imersă prova = f. navei de la prova ia cuplul maestru [fr. forme; lat. forma]. FORPfC, s.n. Compartiment situat spre prova, între etravă şi peretele de coliziune. Sin. picul prova [germ. Vorpick; cf. engl. forepeak]. FORŞPÂN, s.n. (fiv.). Remorcă între două remorchere care trag acelaşi convoi [germ. Vorspann]. FORŢĂ, vb. A fi supus tracţiunii, presiunii sau unor pericole. © A f* ramele = a trage vîrtos la rame. © A î. rîu'l = 1. a traversa rîul cu mijloace de navigaţie sub focul inamic; 2. a naviga pe rîw sub focul inamic. A î. velele = a expune velele presiunii exercitate de vînt; există riscul de a fi sfîşiate velele sau de a se rupe catargul. Ant. a teriarold (£r. for cer; it. forzare],. F^RŢĂ, s.f. 9 F. vîntului =» presiunea exercitată asupra unei suprafeţe perpendiculare pe direc-ţia vîntului. o F. (de izbire a) valului = î. cu care acţionează apa asupra mijloacelor de navigaţie, a construcţiilor hidrotehnice şi a uscatului. Pentru a măsura f. de izbire a valului se folosesc dinamometre şi dinam©-grafe. @ F. majoră = manifestare hidrometeo violentă (vînt, valuri) sau pericol iminent care poate avaria sau scufunda nava, obli-gînd comandantul şi echipajul .să acţioneze în consecinţă, e F. directoare = rezultanta î. magnetismului terestru şi al navei care acţionează asupra rozei compasului magnetic, orientmd-o pe direcţia meridianului compas. & F. magnetică = f. cîmpului magnetic produs de masele metalice ale navei. @ F. perhttbaî-oare ale nivelului mării = î. hidrometeo (determinate de valuri, vînturi), f. geologice (de mişcare, de ridicare sau de coborîre a scoarţei subacvatice) şi f» cosmice (de atracţie, exercitate de corpurile cereşti), care influenţează în orice moment Oc. Planetar. @ F. navală = totalitate a navelor, unităţilor de nave şi marilor unităţi care compun marina militară a urmi stat; grupare de nave militare într-un acvatoriu [fr. for ce; it. forza\. „FRANCE" (1960). Navă franceză tip pachebot — cel mai mare din lume. Caracteristici: L = 315 m* B = 33,7 m; A =» 66 348 t; propulsie mecanică = motoare 160 000 CP; pasageri; 2 044, per- i,.FRANCE" — FRONT 192 sonal auxiliar 1 100. Jurnal de bord: cursă Le Havre — New York; furtună violentă (ianuarie 1.962); cheltuieli mari pentru exploatarea ei; licitaţie. FRANŢA (Republica Franceză), top. Stat în vestul Europei. Are largă ieşire la Oc. Atlantic şi M. Mediterană. Flota maritimă comercială (1978) 21 101 089 tdw. Pescuit (1978) ^ • 795 581 t. Porturi principale (mil.t/1978): Marsilia (93,4), I.e Havre (74,9), Dunkerque (35,6), Rouen (18,3), Nântes-St. 'Nazaire (16,1), Bordeaux (12,1). Reţeaua de transport: fluvial 8 623 km (4 715 km canale). Construcţiile navale sînt puternic dezvoltate (728 000 t.r. b. / î 979) * Pri ncipalele cursuri de apă sînt: Loara (1 012 km], Rinul (195 km pe teritoriul F.), Ronul (522 km pe teritoriul F.j, Meu sc (950 km), Sena (776 km), Garonne (647 km), iar principalele lacuri sînt: Leman (Geneve, 582 km2, la graniţa cu Elveţia), Bour get (44 km2) şi Grandlieu. Apele sînt legate între ele prin-tr-un vast sistem de canale navigabile şi reprezintă un potenţial energetic ridicat (9 000 Mw), din care Romilui şi afluenţilor lui le revin 49%. FRECVENŢĂ, s.f. 1. • F. mit*-lui im măr al zilelor cu vînt în decurs de un an. 2» ® F* de primejdie — f. radio cu valoarea de 500 KHz folosită de navele (aeronavele) aflate în primejdie sau pentru transmiterea unui semnal de alarmă [lat., frequcntia; fr. frâquence]. FREETOWN, top. Port pe ţărmul Oc. Atlantic (în estuarul riului Sierra Leone), capitală a Republicii Sierra Leoiie. Principalul centru economic al ţării şi cel mai. important nod de comunicaţii.' Porto! are una dintre cele mai bune rade din lume. Trafic internaţional de mărfuri circa 2,5 mil.t anual. Fondat în 1787 de sclavii negri eliberaţi şi repatriaţi din America. FREGATĂ, s.f. t. Velier militar cu trei catarge', artilerie puternică (instalată în ambele borduri) des® tinat acţiunilor de recunoaştere, (de urmărire), de pază şi de legătură între navele mari. Alte caracteristici: propulsie mixtă pînă în sec.. XVII (6— 12 rame în fiecare bord; vele arborate la un catarg); A ^ maximum 250 t; L c - 55 m; V - ■ 18 m; viteză mare; echipaj 450 oameni. A fost folosită pînă în sec. XIX, cînd i s-au mărit dimensiunile şi a fost transformată în navă de linie. 2. Navă militară modernă de tonaj mic, mane vrie ră şi rapidă, cu putere de foc mijlocie. Misiuni: paza coastei, patrulare, menţinerea legăturilor Intre navele militare, apărarea convoaielor, sprijinirea debarcărilor. Are la bord armament antiaerian (tunuri si rachete) şi antisubmarin. Alte caracteristici: A^l 500—60001; V«30-35Nd; propulsie mecanică şi nucleară (unele). [Ir. jrâgâie; it. fregata]. FRONT, s.n. m F. cheurilor = lungimea totală a cheurilor şi debarcaderelor dintr-un port, in» dicind capacitatea de încărcare- 193 FRONT — FUND descărcare a portului. ® F« danelor lungimea totală a danelor unui cheu, indieînd posibilităţile de acostare a navelor» • F. la tribord (babordj / = onor prezentat de echipajul unei nave militare, marinarii de pe punţi orientîndu-se eu faţa spre tribord (babord) şi stînd în poziţia „drepţi". • F. valului linia care uneşte punctele consecutive ale crestei valului, fiind aproximativ perpendiculară pe direcţia de înaintare. • Liber de la î.! = comandă prin care încetează onorul prezentat de echipaj [fr, front], „FULGERUL" (1873-1907). Na- va românească tip canonieră, construită la Toulon (Franţa). Caracteristici: L = 25 m; B = 4,8 m; T — 1,3 m; A = 90 t; propulsie mecanică = motor 100 CP," V — 7 Nd; armament = la început tunuri 1 x 90 mm, cu turelă blindată, apoi 2 x 57 mm, eu tragere rapidă; mitraliere 2 x 11,43 nun; echipaj — 35 persoane. Jurnal de bord: navigaţie în M. Neagră, M. Marmara, M. Medite-rană, marşuri dc instrucţie pe Dunăre; lucrări hidrografice; pregătirea multor promoţii de ofiţeri şi elevi, precum şi a contingentelor de soldaţi, maşinişti, semnalizatori, ar tile rişti, gabieri, timonieri; baraje de mine pe Dunăre şi pe braţul Macin, transbordarea unor forţe ruseşti în Dobrogea {1877 — 1878); serviciu dc staţionare în porturi du nare ne. FUM, s.n. 1. Fire subţiri prinse la, vel ie re (în arboradă san în greement) pentru a indica, direc- ţia din care bate "/întul, 2. Val gros de f. produs prin arderea unor substanţe; perdea de feţ ecran de f. • F. de capra vapori emanaţi de caricul de co'pra, bogaţi în bioxid de carbon şi acid carbonic, [lat, fu mus'], FUMIZÂRE» s.f. Misiune prin care se lansează o perdea do fum pentru mascarea forţelor navale proprii. Elementele de calcul la f. sînt drumul si viteza grupării navale proprii, drumul si viteza gr upări i n av ale ina î ni ce, d i re c ţia şi forţa vîntului, distanţa Ia inamic [fr. fumiger; lat.’ fumi-gare]. FUND» s.n. 1. Scoarţă subacvatică. 2» Opera vie cuprinsă între chilă şi gumă în ambele borduri. 3. Adîncime a apei (v. fără f,), 4. Porţiunea inferioară a velei. $ F. de ancoraj loc favorabil pentru ancorarea navelor, fiind format din mîl vîscos, nisip, argilă. • F* de mare adîncime f. situat la adîncimi la care nu se poate ancora. # F. fals = f. dublu (de protecţie) la bărcile de salvare, destinat protejării L pro-prin™zis. # F. înalt = proeminenţă a scoarţei subacvatice, care poate deveni vizibilă pe mare rea sau la reflux. • F. mic zonă a unei ape,, de regulă în apropierea coastei, unde adincimiie sînt mici şi periclitează navigaţia» • F. nefavorabil porţiune a t. apei care nu asigură condiţii bune pentru ancoraj. # F« nisipos = porţiune a f. unei ape format din nisip, ceea ce oferă condiţii foarte bune pentru anco-raj, * F. periculos --- porţiune FIÎMD — FURTfiNA 194 unde, datorită unor pericole (mine şi grenade neexplodate, epave, stînci) existente pe f. apei, este Interzis ancorajul. © F. plat = f., de regulă la navele fluviale, al cărui plan este paralel cu planul de bază. • A găsi fv= a atinge f, la sondări, e A simţi f. = a se micşora viteza navei datorită adîncimilor mici ale apei. • Dublu f. = spaţiu etanş, delimitat de bordaj şi * punte a dublului f. al navei. Se foloseşte la vasele moderne, pentru depozitarea combustibilului şi a balastului ambar-cat pentru stabilitatea navei goale. @ Fără î.! = comunicare făcută de marinarul care sonde a» ză apa, pentru situaţia cînd sonda nu a atins scoarţa subacvatică. ® La î. = în adîncul apei, aproape de scoarţa subacvatică. ® Natura f. — v. natură. & Nava atinge f. = expresie folosită cînd chila navei atinge scoarţa subacvatică, pentru că apa este foarte mică [lat. fim dus]. FUNDA! Comandă (îndemn) pentru a lăsa ancora să cadă rapid în afara bordului [fund -f FUM DAR! SI, vb. !• A lăsa ancora să cadă în afara bordului, pentru a ajunge scoarţa subacvatică, imobilizînd nava. A arunca în afara bordului un obiect care apoi se scufundă [fund -f* suf. -arisi infl. it.]. FUNGĂ, s.f. Parîmă din grupul manevrelor curente ale unei nave cu pînze, folosită pentru a ridica sau a coborî o velă, o vergă sau un arbore [cf. it. fionco]. FURBIŞÂ, vb. A curaţi elementele de alamă (fluturi, iublouri, balustrăzi) şi a le lustrui. © (arg.) A f. tangonul = a vorbi fără rost. Cuv. derivate: s.n. furhişaj, s.f. furbişare, adj. şi s.n. furbişat [fr. foit/bir], FURCĂ, s.f. © F« de gheaţă = t» cu două gheare mult curbate, folosită la manevra blocurilor de gheaţă din jurul navei. ® F. de ghiu == f. destinată să sprijine ghiul unei ambarcaţiuni „în repaus''» o F* de strai = strai terminat cu un ochi, legat de un capăt de parîmă, terminat şi el eu un ochi. Cu acest dispozitiv se capelează o manevră la catarg» © _F. de iroţă = piesă fixată la mijlocul ^unei vergi, pentru a susţine dispozitivul cu vîrtej necesar orientării vergii în plan vertical [lat. furca; 1513], FURCHfiT, s.m. 1. Piesă metalică asemănătoare cu o furcă prinsă în copastia bărcii şi destinată să sprijine braţul ramei. 2» (flv.) Furcă de sprijin pentru şcondrul de acostare [it. forchetta, după furcă], FURNIZOR» s.m. @ F* maritim = organism de comerţ care aprovizionează navele cu alimente., obiecte şi materiale necesare, fără a percepe taxe vamale [fr. fournis-seur]. FURTUNĂ, s.f., I» Fenomen hi» drometeorologic caracterizat prin v-înt puternic, însoţit de averse de ploaie, descărcări electrice etc. Pe pămînt, zilnic se dezlănţuie 44 000 astfel de fenomene. 195 FURTCNA — FUS 2® Fenomen caracterizat prin variaţii bruşte şi anormale ale cîm-pului magnetic terestru, care pro*» duc perturbaţii în funcţionarea compasurilor magnetice şi a staţiilor radio de la bord» Sin. F. magnetică. m Etapă de vîrf a f. = etapă de maximă violenţă a f. © Etapă finală a f. = etapă cînd se trece de la f. la acalmie. @ Etapă iniţială a f. = etapă cînd se trece de la calm la mişcări puternice de apă şi de aer. © F® (pl.) în M. Neagră = fenomene hidrometeo din M. Neagră, determinate de vîntnri cu viteză de peste 100 m/s (la coastă); numărul de fe este foarte mic vara (mai-au gust), creşte spre toamnă şi atinge frecvenţa maximă iarna (octombrie-decembrie). Sînt mai frecvente f. care se manifesta pe direcţia N şi N~E. © F. magnetică = creşteri bruşte ale magnetismului terestru peste limitele normale, ceea ce determină creşterea declinaţiei cu 1° —10° (de obicei); la poli, creşterea declinaţiei a atins valori incredibile: 52°. o F« puternică = fe caracterizară de viteză mare a vîntului 43 — 55 Nd, valuri foarte înalte de 12 m, spumă formînd pete mari şi alungite pe direcţia vîntului, vizibilitate redusă,stropi de apă în atmosferă [ngr. furtuna}. FUS» s.n. I* Parte a catargului de formă tronconică, situată sub măr. 2» Bară metalică din care pleacă, la un capăt, braţele anco» rei, iar la celălalt capăt traversa ori inelul. Sin. î. ancorei. 3® Fîşie convenţională de pe glob cuprinsă între două meridiane distanţate la 15° (o oră) pe longitudine. Sin f. orar. Sînt 24 I. orare, primul numindu-se „f. zero", în interiorul oricărui f. din cele 24 stabilite convenţional, toate punctele au acelaşi timp» F. orar zero are, ca meridian central, meridianul zero (Green-wich), fe orar 1 are meridianul 15° E ş.a.m.d. Sînt 12 f» estice şi 12, I* vestice [lat. fusus], j> DICŢIONARELE ALBATROS G GABÂRĂ, s.f. 1. Nav.ă sau ambarcaţiune de dimensiuni mici, cu punte spaţioasa, destinată să transporte materiale pentru construcţii hidrotehnice; la unele g. puntea poate fi înclinată pentru a bascula rapid materialul transportat. Sin. g. basculantă. 2« Macara plutitoare, prevăzută cu magazie pentru materiale. 3. Ponton fluvial de 20 — 100 t, destinat transportului de materiale grele, maşini etc. [fr. gabare; it. gaharra}. GABARIT, s. n. * G. de aer = element care limitează la anumite valori dimensiunile mijloacelor de navigaţie (înălţimea şi lăţimea navei) în funcţie de înălţimea podurilor peste apă si de distanţa dintre picioarele lor. m G. de apă = element care limitează pe canale, în porturi, în ecluze etc. pescajul navei la o anumită valoare, în funcţie de adîncimca apei, • 0. şmalului element care limitează la anumite valori deplasamentul, lungimea şi lă- ţimea navei, ia funcţie de lăţimea, adîncimea şi raza de curbură a senatului [fr. 'gabarit], GÂBIE, s.f. Platformă asemănătoare unui cuib (coş), fixată pe coloana unui arbore cu ajutorul unor piese longitudinale numite furci şi a unor piese transversale numite traverse, folosită ca mijloc de observaţie» post de luptă sau ca loc de manevrare a velelor şi de fixare a şarturilor [fr. gabie; it. gabbia]. gabiEr, s.m. 1* Marinar care face serviciul dc veghe în gabie. 2» Marinar pregătit si priceput să manevreze velele superioare ale velier ii tui, bărcile şi instalaţiile de punte. 3» Velă trapezei-dală sau pătrată din etajul doi şl trei (cînd arborele are patru sau mai multe etaje de vele), • G. arîimon = vela pătrată a ariimonului. • G. dc bompres = !• marinar de cart pe bompres; 2* velă arborată pe un catarg fixat pe bompres (sec, XVII), # G. de 197 G ABI£R — GALAŢI gahon = (arg.) Marinar dc „cart'* la instalaţia sanitară, aflată odinioară deasupra etravei, în zona, galionuîui. • 0» mare = a dona velă de la baza arborelui mare. • G. mic = a doua velă de la baza trinchetului (arbore în prova). • G« simplu = velă pătrată, cu suprafaţă mare şi 2 — 4 ter» ţarole; este a doua velă de la puntea unui velier cu greement pătrat; în ultimul timp, la velie-rele moderne g. simplu s-a înlocuit cu două vele de suprafaţă mai mică numite gabier şi contra-gabier [fr. gabier; it. gabbiere]. GÂBION, s.n. Coş din nuiele san din sîrmă, umplut cu pămînt, pietriş sau bolovani, destinat să alcătuiască, împreună cu alte asemenea coşuri, mici diguri de apărare a malului contra valurilor [fr. gabio-n]. GâB6N (Republica G.j, /top» Stat în partea centrală-vestică a Africii. Are largă ieşire la Oc., Atlantic (Golful Guineei). Flotă maritimă comercială 143 406 tdw/ 1978. Pescuit (1978) « 6 056 t. Porturi principale (mii. t/1978): Port- Gentil- Gamba (11,9), Libre-ville (0,8), Chvendo. Trafic total de mărfuri (1978) = 12,7 mil.t. Principalul curs de apă Ogoo-ne — este navigabil pe 249 km. GAFĂ» s.f Cîiiig metalic fixat pe o prăjină şi destinat să ajute la acostarea ori la îndepărtarea de mal a unui mijloc de navigaţie mic, precum şi la manevrarea butoaielor [fr. gaffe]. GAî s.n. Parîmă pentru manevrarea bigii în plan orizontal. Sin, braţ de higâ [engl. guy; germ, Geie}. GAIÂC, s.m. Arbore tropical de esenţă tare, care creşte în America de Sud; este folosit la confecţionarea bucşelor de linii axiale» a feţelor pentru macarale şi a merelor pentru catarge, datorită rezistenţei foarte mari pe care o are la uzură îndelungată. Sin, (rar) gaic, lemn sfîni ffr. gmacf sp. guciyaco]. GALĂPAGOS (COLdN), top. Grup de insule vulcanice, .înalte,, situate la 1 000 km (cca 540 Mm) depărtare de ţărmul Ecuadorului, vizitate de Darwin în 1835, cînd se afla la bordul navei Beagic/ au fost denumite astfel după numele în spaniolă al broaştelor ţestoase —* galapagos — numeroase în această zonă. Iniţial, spaniolii numiseră aceste locuri. Islas Encaniados (Insulele Vră-jite). GALAŢI, top. Port fluvial (pe malul sting al Dunării maritime), la 150 km de M. Neagră. între anii 1837 — 1883 are regim de porto-franco. Cel mai mare port românesc la Dunăre şi un important centru industrial, comercial şi cultural. Dispune de utilaj modern de manipulare a mărfurilor; La nivelul portului Dunărea are lăţimi între 450 şi 900 m şi adîn-cimi de 13—25 m, ceea ce favorizează poziţia portului. Trafic anual de mărfuri peste 5 mii. t (al doilea port ca mărime al ţării). Deţine 70—75% din traficul maritim pe Dunăre şi 30% din traficul pe ţară. Portul dispune de CrALAŢI — GAUON 198 peste 52 de dane. Important port mineralier cu trafic de peste 2 mii. t anual de minereuri pentru aprovizionarea marelui -combinat siderurgic. M.ari şantiere navale înfiinţate în anul 1897. Realizează cargouri pentru mărfuri generale şi vrac Mere de 15 000 — 18 000 tdw, mineraliere de 55 000 tdw, nave colectoare frigorifice pentru pescuit, barje de 3 000 t, dragi absorbante-refulante de 3 600 m8/h, precum şi platforme de foraj marin pentru prospectare şi exploatare. Intreprin» de re mecanică pentru instalaţii şi agregate navale. Prima aşezare datează din secolul V e.n. sub numele de Gallatos, luat de la un misionar creştin» probabil trimis de Constantin cel Mare în sec» IV e.n. GAL BORD, s.n. Prima filă de lingă chilă [ ?]. GÂLEÂSĂ, s.f. Navă veneţiană de tipul galerei (evul mediu). Caracteristici: A = 500 — 1 000 t; L = 60 — 70 m; propulsie mixtă (cu rame, 150 la număr» mînuite fiecare de cîte 7-—9 oameni; trei catarge şi bompres). Putere de foc mai mare decît galera. Manevrabilitate slabă [fr. galiasse]. gale6n, s.n. Navă veneţiană, de tip galeră, destinată să transporte trupe şi negustori spre Bizanţ, Anglia sau Flandra. Era manevrieră, mai grea şi mai lată decît galera şi avea la bord luptători instruiţi să apere nava şi pe cei de la bord împotriva piraţilor. Sin. panfiM; galeonoa [?]. GALERĂ, s.f. I. Nava comercială sau militară, din sec. XVI — XVIII. Caracteristici: I, = 30 — 55 mm; B — 5 —7 m; A = cca 200 t; bord liber nu prea înalt, etravă cu pinten; punte continuă de la prova la pupa; banchete, în borduri, pentru cei care trăgeau la rame — sclavi sau condamnaţi; 25—30 de rame în fiecare bord, lungi de 9 — 12 m şi mînuite de 3 — 5 oameni; 2 rame-cîimă la pupa; castele pentru arcaşi la prova şi la pupa; 1—3 catarge cu vele pătrate, ia început, apoi pătrate şi triunghiulare. Artilerie îa prova. 3. arg.: Navă,, vapor. @ Ca la g» = foarte greu; de regulă, osîndiţii la g. nu mai apucau să vadă uscatul [fr. ga-Ihre / it. galera]. GALERfE, s.f. 1® Canal subteran de legătură între două zone ale unei lucrări hidrotehnice. 2, Platformă spre prova şi spre pupa casei roţii, la vasele cu zbaturi. © G. de alimentare = conductă mare, destinată să introducă sau să evacueze (după cum este cazul) apa în (din) sasul ecluzei [fr. galerie]. GALET, s.m. I» Piatră măruntă (diametru 1 —10 cm), aglomerată în anumite zone ale scoarţei subacvatice. 2. Biscuit marinăresc, nesărat» care poate fi păstrat vreme îndelungată în cam» buza navei. [fr. galet]. GALlâN, s.n. 1. Navă portugheză din sec. XVI —XVII, ■cm destinaţie militară sau corner» cială. Caracteristici: L — 28 — 40 m; B = 9 —10 m; A = cca 500 — 1 000 t; propulsie cu vele; m GALîON — GANGE coaste înalte la prova şi pupa,; arborară = 2 —4 catarge;, vela-tură,mixtă «= vele pătrate la catargul mare şi la trinchet, vele triunghiulare la artimon; cîrmă eu pană; armament = tunuri 2. Partea prelungită a etravei, care sprijină bompresul la navele eu vele. 3. Sculptură la prova unor nave cu vele, reprezentînd un personaj sau un simbol,, corespunzător numelui velierului. © Ci. la „Mircea" — sculptură în lemn, reprezentîndu-1 pe Mir ce a cel Bătrîn „singur stăpînitor pînă la Marea cea mare/'' Drept model pentru sculptură a fost tabloul votiv aflat la mănăstirea Cozia. @ Gabier de, g = v. gabier [ngr. ghaleâna/ fr., it. galion}. G-ÂLIOTĂ, s.f. (înv.). Navă olandeză uşoară şi manevrieră, cu fund plat» cu două catarge,, etravă verticală; pescador şi navă comercială [fr. galiote]. GÂLlSŞj s.m. Macara cu un singur rai şi cu una din feţe tăiată, pentru a se introduce parîma pe. rai (scripete) [fr. galoche]. GÂMĂ, s.f. © 0» de viteze = f« Număr de rotaţii ale elicelor care determină deplasarea navei cu o anumită viteză. 2® împărţire con» venţională a vitezei navei; es. de g.: foarte încet înainte (înapoi ) ; încet înainte (înapoi); jumătate-1 toată viteza [fr, gamme], GAMBIÂ* vb. A manevra uşor cîrma şi a braţa velele pentru a schimba murele la „mare larg™ şi- „vînt din pupa". Cuv. derivate: adj. gcmhimt, s.i gantbiere [?]. GAMBIA, 1. (Republica G») top* Stat pe coasta atlantică a Africii. Flotă maritimă comercială = = 4 493 tdw. Pescuit (1978) =■ = 10 795 t. Porturi principale : Banjul şi Basse. Principalul fluviu Gambia, navigabil. 2. hidr. Fluviu în partea de vest a Africii. Lungime 740 km. Suprafaţa bazinului 180000 km2. Izvorăşte dim Munţii Fouta Djallon şi se varsă în Oc. Atlantic. Aparţine statelor Gambia (320 km), Senegal şi Guineea. GÂM6N» s.n. Brăţară metalică destinată să fixeze călcîiul bom-presului la primele coaste alena vei [?]. GANCI, s.m. Cîrli-g de care se prinde parîma de remorcaj a unei nave-remorcher; cîrlig al unei macarale în care se prinde coţada (greutatea) de manevrat. Var. gangi. Sin. cîrlig [sp. ganche]. GÂNI> (GENT), top. Port î i ■> j? vestul Belgiei. Al do1 rt belgian după. Anvers. i i- ternaţional de mărfuri < =. 14,9 mil.t. Este port tluvial şi comunică prin canal cu M. Nordului. Dispune de instalaţii moderne pentru manipularea mărfurilor şi mari spaţii pentru depozitarea acestora. GANG* s.n. Sin. inerţie [?]. GÂMOE* hidr. Fluviu îi ‘S Asiei» Lungime totală 2 7^ ' 1 ^ Suprafaţa bazinului 1 73 ) 0 5 1 * Suprafaţa deltei i Z 000 1 vorăşte din k Rn 1 ^ se varsă în G " 11 I ^ t o ii îoiisj dehv’ f a! GANGE — GAURA 200 Brah maputra. Debitele bogate (39 000 m8/sec. de apă şi 200 mii. t de aluviuni anual) le situează, pe locul trei în hune, după Amazon şi Congo. Afluenţi principali: Gogra, Kosi, Son şi Yamuna. Porturi principale: Calcutta, Hau-ra, Bhatpara, Bhagalpur, Patria, Yaranasi şi Kanpnr. Navigabil pe I 450 km. Favorizează irigaţiile» Aparţine statelor India şi Bangladesh.. GÂRĂ, s,I, • G. Jhtvi ala (mari-ti mă) ansamblu de construcţii, instalaţii, amenajări etc. din zona unui port fluvial sau maritim, unde se îmbarcă-debarcă pasageri şi. bagaje. • G. plutitoare = ponton la care acostcază navele de pas-ngeri [fr. gare], GARDĂ, s.f. 1* Personalul nuniifc In serviciu pentru 24 de ore pe timpul staţionării în port. 2. Serviciul de 24 de ore organizat la bord cit timp nava este în port, 8* Grupul de marinari înarmaţi, avînd. rol să prezinte onorul pe timpul ceremonialului de ridicare (coborî re) a pavilionului navei militare, • G« la pavilion î = v. pavilion. # G* la scară = grup de 2 — 8 marinari (ne)înarmaţi, avînd rol să participe la ceremonia iii! de sosire (plecare) a unor persoane oficiale la (de la) bord. [ir, garde], II AR UN, s.n. Parîmă groasă (circumferinţa 10 — 60 mm), rezultată. din .răsucirea a 3—4 cordoane (lanţane) cu care se leagă nava acostată într-u n loc cu vînturi (valuri.) puternice [it, gherl'ina / îr.. gr clin]. GARNISI, vb. 1. A trece o parîmă prin şanţul raiului (scripetelui) pentru a forma un palane, man-dar, caliornă etc. 2. A înfăşură, pentru protecţie, o parîmă în zona unde aceasta este supusă frecării, Pentru a g. se foloseşte, de regulă, tot o parîmă. 3. A fixa lanţul sau. patima pe barbotin pentru manevrare. 4® A lega butoaie, şcondri sau flotoare sub o barcă, pentru a~i mări flotabilitatea. Sin. bandajă [fr. garnir]. GARNITURÂ, s.f. Totalitatea elementelor, fixate pe vergă, tan-gon, pic, bigă: brăţări, armături, coliere etc. [fr. garniiure], GÂŞĂ, svf. Ochi (buclă) care se face la capătul unei parîme, pentru a o agăţa, la baba, la tachet, la cîrlig etc. G* poate fi împletită (fixă) sau se poate face cu jumătate nod şi nod de legătură. • G. la baba! comandă adresată unui marinar pentru a prinde g. îa baba şi a lega nava [fr. gâche]. GATA, adj. (adesea adverbial sau cu valoare de interjecţie). # G. de virat (fmidarisit, acostat, filat, tras, lansai etc.) = expresie prin care se anunţă momentul cînd toate pregătirile sînt terminate, pentru a so începe virarea (fun-darisirea, acostarea, filarea, tragerea, lansarea etc.) [cf. alb. gat]. GAURĂ, s.f. • G. bărcii = orificiu în carena bărcii, obturat cu un dop legat cu lanţ. Cînd barca este ridicată îa bord şi are apă în ea, se deşurubează dopul şi se goleşte apa. » G. de apă = spărtură în corpul navei, prin care' apa năvăleşte înăuntru şi pune m GAURA — GDYNIA- în pericol siguranţa navei. ® G. de apă pontilatâ = spărtura astupată şi consolidată cu pontili (grinzi) prevăzuţi cn filet şi volant, care sprijină elementele folosite la obturarea spărturii. • 6» de om = deschide re rotundă, ătrată san eliptică, practicată în ordaj, piuite., perete, carină, tanc etc. pentru a permite intra-* rea unui om, cn scopul inspectării» reviziei, reparaţiei. Sin. g. de vizită. 9 Ci» de pisică = descindere (cîte nna pentru fiecare bord) iii platforma gabiei, prin care urcă marinarii în arboradă sau prin care trec diferite manevre, m Ci» de porumbel = 1» Orificiu în platforma gabiei, prin care trec elemente ale greementului navei; 2. Locaş (despărţitură) în cheso-nul de pavilioane. • G* de vizită v. g. de om, • G. de sondă = g. făcută intenţionat în perete, bordaj sau punte pentru a le verifica starea; se astupă prin sudare. • G. de uşurare deschidere mică, practicată în diferite elemente ale navei (gusee, carlingi, varange), cu scopul de a le reduce greutatea, a permite scurgerea apei în santină san circulaţia lichide lor în cadrul aceluiaşi comparti na e nt [1 af, c a v u la\. GÂVR1E, s.f. (La dragă) Snpra- structură care susţine elinda; v. şi elin dă [?], GAZ, s.n. m G. dizolvate rn apa marină = g. (oxigen, azot, bioxid de carbon, amoniac, g. metan) conţinute în apă; acestea rezultă din fluxul de ape continentale bogate în g., din descompunerea substanţelor organice prezente în apă şi din activitatea vulcanică submarină. Cantitatea dc g. este mare pentru apele cu temperaturi scăzute si presiuni mari. 9 G* naturale -- g. rezultate după fo rare a scoarţei subacvatice. în totalul surselor de energie, cca 10% reprezintă aceste g. [fr. gaz; genii* Gas}. „GAZ EL A PRIMEIRO" (1883), Navă a S.U.A., construită în Por» tugalia; navă-şcoală cu vele. Car racterislici: L — 52/1 m: B = 8,2 m; T = 5,3 m; propulsie mixtă — vele 827,8 m2, motor 180 CP. Jurnal de bord: pescador portughez (1883 — 1909); cumpărat apoi pentru muzeul din Philadelphia (S.U.A., 1969); navi-gaţie cu vele în Oc. Atlantic. găi£r, s.m. Marinar care manevrează gaiul; v. si gai [gai -f suf» ~er], GDÂNSK, top. Tort; (la M. Bal-tică) în nordul Europei Centrale. Situat pe malul stîng al unui braţ al fluviului Vistula. Important centru industrial şi comercial, cel: mai mare port (după Szczecin) al Poloniei. Cele mai mari şantiere navale. Trafic internaţional de mărfuri 27 mii. t/1978.’ Practică cabotajul cu porturile europene apropiate. Importante dotări portuare pentru manipulare şi mari. spaţii dc depozitare a mărfurilor, GDYNIA, top. Al treilea port, ca mărime, al Poloniei, după Gdansk şi Szczecin. Este situat în nordul ţării, la M. Baltică, pe malul unui; braţ al fluviului Vistula. Important centru industrial şi corner- -dai. Lungimea totală a cheurilor • GBYNÎA — GEAMANDURA 202: este de peste- 6 km, iar adîncimile de ancoraj, de 7 şi 12 m. Trafic internaţional de mărfuri (1978) = 13,4 mii. t. Prima menţiune documentară a localităţii datează de la sfîrşitul secolului- al X-lea. GEAC, s.n. Pavilion care se arborează, pe timpul staţionării şi ancorării, numai la navele de luptă şi la unele nave comerciale. Pentru navele militare româneşti, g. este un pavilion tricolor care are pe fîşia albastră două ancore aşezate astfel încît fusul lor să. formeze semnul X [engl. jackj. GEAMANDURĂ, s.f. Corp plutitor construit din tablă, din lemn sau din mase plastice, ancorat în diferite acvatarii şi destinat să permită legarea navelor şi cercetarea hidrologică sau să marcheze zone de navigaţie: limite de pasă şi canal, de obstacole subacvatice (poziţia unei stînci sau epave), drum. recomandat, loc de înot etc. Unele g. au dispozitive care emit semnale luminoase ori acustice. 0 6. axială = g, instalata pe ax.a unei pase,, canal etc. * pentru, a marca drumul pe. care. trebuie să se deplaseze nava. m G. cu clopot = g. care produce,, datorită,, valurilor sau unui sistem automat, semnale- sonore asemănătoare bă» tăilor de clopot.. © O. cu fluier = g. instalată în zone cu pericole, de navigaţie sau cu ceaţă frecventă, pentru a produce sunete, folosind aerul din rezervoarele prevăzute în corpul g«. sau aerul comprimat de forţa valurilor. ©- O*, de anco-raj = g. instalată într-o radă, într-un bazin poituar şi în alte locuri ferite de valuii, curenţi şi vînt uri, pentru a marca, o zonă favorabilă ancorajului ® G. de aterizare = g. instalată, la distanţă mare de coastă, pentru ca navele- să. poată, lua „dramuri de aterizare"; de la această g» începe pasa de intrare In port. © G. de bifurcare = g. care marchează locul unde se bifurcă şenaiul, canalul, pasa. ® iu de cablu = g® care marchează partea dinspre coastă a unui cablu submarin, avînd pentru timp de zi o bulă sau un fanion, iar pentru timp de noapte, două lumini albe orizontale; interzice ancoraj ui în această zonă. © G« de carantină = g. care marchează locul de sta» ţionare a navelor aflate în carantină; ziua se distinge datorită culorii galbene, iar noaptea datorită luminii portocalii cu sclipiri. © G. de ceată = g» care marchează poziţia navei ancorate pe timp de ceaţă,. © G* de derivaţie (compensare) = [g. instalată în zona propice compensării compasului magnetic, m G. de epavă = g. instalată în locul unde se află o epavă; ziua se distinge datorită culorii verzi pe care o are, iar noaptea datorită luminii verzi cu sclipiri. @ CL de est (vest, sud, nord) s== g. care marchează un pericol; trebuie să rămînă faţă de navă îa est (vest, sud, nord). © G. de girare = g. folosită pentru a gira nava în jurul ei, în vederea compensării compasului magnetic. ® G* de kalaj ==• g* la care- se leagă eu prova navele acostate cu pupa la cheu; pentru a pleca, atunci cînd vuitul bate spre. cheu.,, se molesză. legăturile pupa şi se virează legătura dată la. g* de 203 GEAMANDURA — GEM halaj. a 4L de întoarcere = g. instalată în locul în care navele schimbă drumul pentru a se deplasa mai departe pe o altă porţiune a pasei. © G® de joncţiune = g. care marchează locul uncie se îiiiîlTiesc două pase. © G* de legare = g- instalată în rada -021111 port, pe fluviu, pe canal sau în orice loc favorabil ancorării temporare a navelor. Sin. g* de corp mori. © 6. de manevră = g. folosită ca punct fix pentru manevra navei cu ajutorul pamnelor. © G. de partea dreaptă = g. care marchează parte;a dreaptă a unei pase sau canal de navigaţie (venind dinspre larg spre coastă). © 0* de partea stîngâ = g. care marchează partea stingă a unei pase sau canal de navigaţie (venind dinspre larg spre coastă). © O. de pericol = g, care avertizează pe navigatori de existenţa unui pericol de navigaţie (stîncă, epavă, fund mic etc.). © G. de pescuit ~ g. folosită de pescari pentru a marca locul unde sînt instalate unelte de pescuit. ® Ci. de port = g» „de rezi-rvă", care se instalează pe locul unei nave-far în timp ce aceasta se .găseşte în revizie, reparaţie sau a derapat din cauza unei furtuni. © 0. de terminal de petrolier = g. .la care se cuplează conducta de descărcare a petrolierelor care nu pot intra în port; de la această g* încărcătura este apoi trimisă, tot prin conducte, la rezervoarele din zona portului. ® G. de veghe = g. de regulă roşie., instalată lîngă nava-far., 9 G* de zonă periculoasă = g. care limitează o zonă periculoasă pentru .navigaţie (raion unde se desfăşoară acţiuni militare, raion minat etc.). © G« explozivă = g. de protejare a barajului de mine; folosirea drăgii destinate să neutralizeze minele determină explozia încărcăturii şi scoaterea din funcţiune a drăgii respective, © G. h i dr o meteor o logică = corp plutitor a cărui aparatură înregistrează (uneori şi transmite) informaţii privind elementele hidro-meteorologice observate: viteza şi direcţia curenţilor, transparenţa apei şi a aerului etc. ® ^-laborator = g. voluminoasă, de construcţie specială, destinată cercetărilor oceanografice la mari adîn-cirni şi de lungă durată; are corn» partimente de observare şi de locuit, tancuri de balast, de combustibil, de apă etc. © Q* luminoasă = g. destinată marcării paselor, canalelor, a pericolelor de navigaţie cu aj utorul unei instalaţii formată dintr-un bec şi lentile speciale care concentrează lumina în fascicule paralele, © 0* meteorologică = v. g. hidrometeorGlogică, © G. radar activă = g. destinată recepţionam semnalelor radio ale radiolocatorului navei, amplificării acestora şi retransmiterii lor la radiolocator. © G. radiohiăro-acustică = g. dotată cu receptoare de ascultare submarină, cuplate la emiţătoare, care transmit sistematic elementele de mişcăm ale ţintei submarine [cf. ngr. si-madhura]. GEĂNĂ, s.f. « G. de jar — far. ® G. glieţii = v. gheaţă. $ uscatului v. uscat [lat. * gemia], GEE, (abr.) Sistem de radiona* vigaţie hiperbolică, spccific zone- ■ÎGEE — GERMANIA 204 lor de navigaţie engleze. Funcţio-mare: trei staţii aflate la 150 km Intre ele emit semnale a, căror lungime de undă este de 3,75 — 15 m. identificarea staţiei receptoare se face în funcţie dc frecvenţa de lucru, Relevmentele măsurate §>e rînd la fiecare din cele trei staţii determină, îa intersecţie, ţ>oziţia navei. Caracteristici ase» mănătoare cu sistemul Loran: bătaie mică, impulsuri dese [cuv. engl.]. GENEVA (LEMAN), liictr. Lac te c tono - gl aci ar în Europa Centrală. Suprafaţă 582 km2. Adîncime maximă 310 m. Porturi principale: Geneva şi Lausanne. Aparţine Elveţiei (347 km2) şi Franţei. GEN18T, s.m. • Q •-marinar = marinar specializat în geniu-ma-rină; v. şi marină. ;’0£NIU, s.n. • & .-marină v. ma~ ■fină [lat. genius; fr. gânie], '"GENOVA, top. Port (la M. Medi-terană) în Europa de sud. Cel mai mare port şi mare centru industrial, comercial şi bancar al Italiei şi unul dintre cele mai mari por» turi din zonă. Trafic de mărfuri 47,6 mii. t/1978. Sediul a 19 mari societăţi de navigaţie. Oraşul natal al lui Cristofor Columb. Anual portul este vizitat de peste 18 500 de nave. Suprafaţa portului peste •200 ha, iar lungimea danelor peste '23 km la care pot acosta simultan ■ 200 de nave. "Numeroase şi moderne instalaţii de manipulare şi spaţii de depozitare a mărfurilor. Important port de călători, cu un trafic anual de peste 550 000 de călători. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. Prima menţiune istorică — sec* 111 î.c.n. GENUNCHI, s.m. !. Parte curbată a unei coaste (din osatura navei) în dreptul gurnei. 2« Parte bombată a unei vîsle (opacină, ba-baică) [lat. gemicfu )lutri}. geografie, s.f. # Ge submarină disciplină care studiază şi descrie relieful subacvatic al Oc, Planetar; v. şi relief submarin şi adîncime [fr. giographic; lat. geo-gr ap hi a] * GEOfD, s.m. Corp geometric ondulat care reprezintă forma teoretică a Pămîritiiiui mărginită de nivelul mediu al Oc. Planetar, prelungit pe subcontinente. Suprafaţa Iui este de referinţă pentru lucrările de ni veline nt [fr. geoideş 1873]. GEORGETOWN, top. Port maritim, capitală a Republicii Cooperatiste Guyana. Situat pe ţărmul Oc. Atlantic, la gura rîului Damerara (lungime 320 km). Cel mai mare port şi centru economic al Guyanei. GERMANIA, top. Republica Democrată Germană. Stat în Europa central-nordică, cu ieşire la M. Baltică. Flota maritimă corner» cială (1978) = 1 982 259 tdw. Pescuit (1978) = 198 401 t (15 040 t din ape interioare). Por» turi principale (mii. t/î973): Ros-tock (12,5), Wismar (2,4), Strai» sund (0,9), Sassnitz, Berlin (port 205 GEEMAMIA — GHE 1 F 4 fluvial). Reţeaua hidrografică este dominată de fluviile Elba (1 165 km)., navigabil şi legat prin canale cu alte sisteme hidrografice ale Europei Centrale şi Occidentale, Saale (427 km), navigabil în aval P Stat pe coastă de vest a Aii < u centrale. Are largă ieşire la Oc Atlantic {Golful Guineei). Elota maritimă comercială (1978) 216 874 tdw. Pescuit (1978) 264 029 t. (41 945 t din ape interioare). Porturi principale (miL t/l 972): Tema (2,9), Takoradi (2,4), Numeroase rîuri, dintre care mai important este Volta, navigabil pe 400 km. Un imens lac artificial (lungime 400 km şi suprafaţă 9 065 km2), Volta, format de barajul hidroenergetic de la Akosombo. GHEARĂ, s.f. # G. ancorei parte componentă a, ancorei; continuă braţul ancorei şi se termină cu o parte de forma unei unghii, care se şi numeşte astfel. Var. g. de ancoră. G. de abordaj g. de pisică (v. mai jos), folosită, odinioară în abordaj; după lansarea acestei g. spre nava inamica» astfel incit să se agaţe dc gree-meni sau suprastructură, se trăgea. puternic de parîma g. pînă ce navele veneau una lîngă cealaltă şi se începea lupta corp la corp. • G. de compas instrument de navigaţie folosit; pentru măsurarea distanţelor, precum şi pentru punerea şi scoaterea lor de pe hartă. • G. de drac piesă cu două fălci care imobilizează lanţul ancorei, pentru bratarea acestuia; v. şi braţ, brajd. m G. de pisică == ancoră pentru ambarcaţiuni şi pentru pescuitul obiectelor căzute de la bord; se compune din fus şi din mai multe braţe de forma unor gheare arcuite. • G. de traversie-fă g» cu care se imobilizează GFS rHĂ — GHIORD£jL 1„„ po_t ancora traversată; v. şi (mcoră traversatăl. [?]. GliEÂŢĂ, s.f. !. Apă solidificată prin îngheţare. 2. Zone cuprinse de g. © Ci. în derivă = aglomerare de g. smulsă din gheţari şi împinsă de vînturi şi de curenţi în diferite zone marine unde îngreuiază navigaţia. Din volumul g. aflată în derivă, 9/10 se găseşte sub apă. De regulă, navele pot traversa aceste g. Sin. gheaţă navigabilă. ® G. marină = denumire sub care sînt cunoscute g. de pe mări şi oceane, provenite din aisberguri sau sloiurile aduse de fluvii. © G. polară = aglomerare de g. în regiunile polare; persistă mai mulţi ani de zile şi ocupă cca 70% din suprafaţa Oc. Arctic. © Cîmp de g. = aglomerare de gheţuri în acvatorii polare. © Geană de g. =cer alburiu, boltit peste un acvatoriu acoperit cu g. © Navigaţie prin g. = navigaţie în zone cu g. care pluteşte pe apă. [lat. glacial. GHERDÂP, s.n. Zonă stîncoasă şi strîmtă situată în albia unei ape curgătoare. Zonă cu praguri pe apele interioare, periculoase pentru navigaţie. © Navigaţie în g. = deplasare a navei în zonele cu g. [tc. girâab]. GHEŢAR, s.m. v. aisberg [gheată suf. -ar]. GHfBRĂ, s.f. Partea curbată a etravei; v. şi etravă [?]. GHIDdN, s.n. 1. Pavilion de saulă, în formă de dreptunghi, din care s-a decupat un triunghi» 2. Pavilion care, arborat la o ambarcaţiune sportivă, arată clubul de apartenenţă, iar îa o navă comercială — compania de navigaţie [fr, guidon]. GHIMfE, s.f. Nava arhaică de transport pe Dunăre (sec. XVII — XIX). Marinarii de pe g. se numeau ghimigii [tc. gemt]. GHÎLĂ, s.f. Butuc drept şi neted, întrebuinţat la bord pentru a manevra greutăţile şi pentru a întări elementele care au obturat o spărtură în bordaj [?]. GHIOL, s.n. 1. L ac sau baltă în Delta Dunării sau pe litoralul M. Negre. Are fund milos şi comunică permanent, prin gîrle, sau temporar prin privale (canaluri mici, care seacă toamna) cu albia apei curgătoare sau cu marea. Unele g. au izvoare proprii. 2. Ochi de apă, în zona Dunării, înconjurat de stufăriş (în Deltă). © G» de fată = baltă temporară; are apă puţină, suprafaţă mică, fund mai ridicat faţă de etiaj, nivel oscilant în funcţie de cel al Dunării. Cînd Dunărea ajunge la etiaj, balta seacă, iar pe scoarţa ei se poate merge cu piciorul. Sin. japşă [tc, gol}. GHIOND£R, s.n. (flv.) Prăjină folosită pentru a propulsa o. ambarcaţiune mică, împingînd cu ea în fundul apelor puţin adînci, sau pentru a speria peştele, mînîndu-1 spre plasa de pescuit. Var. ghion-del [tc. gânder], G HI ORC* EL, s.n. Găleată marinărească. din pînza impermeabilă, din lemn, din tablă sau din material plastic, destinata transpor- 207 6HI0EDEL — GÎEOSCOF tu lui de apă, de nisip ctc. Sin. buiol [?]. GHIRLANDĂ, s.f. 1. înfăşurări pe parîmă, făcute la anumite distanţe pentru a menţine forma acesteia. 2. Legătură pentru ridicat şcondrul, formată din 2—3 şuviţe de parîmă nerăsucită, fi-xînd una din şuviţe la două cuie sau cavile cu ajutorul firuielii. 3. Element component al osaturii de barcă, destinat să îmbine crevacele cu etrava [fr. guirlande; it. ghirlandă]. GHfU, s.n. Bară de lemn sau de metal fixată orizontal sau înclinat de catargul unui mijloc de navigaţie şi destinată să prindă marginea de jos a velei. Se poate manevra în plan vertical, precum şi în plan orizontal, cîte 90° în fiecare bord. Sin. ghis (înv.) ® G. la mijloc / = semnal care avertizează că urmează să se facă volta în vînt unei ambarcaţiuni cu vele; se trage (se virează) scota g. pînă ce acesta ajunge la mijloc (în ax), după care prova ambarcaţiunii trece prin vînt. [fr. gui.] GIG, s.n. Ambarcaţiune sportivă prevăzută cu scaune rulante per.tru cei care trag la rame •— 1, 2, 4 sau 8 persoane. Are cîr-maci [engl. gig). GIRA, vb. 1. A se roti în jurul unei ancore sau geamanduri pentru compensarea compasului magnetic. 2. A se îndepărta de la drumul stabilit. 9 A g. nava = a întoarce nava lent într-unul din borduri, menţinînd constant unghiul de cîrmă pînă aproape de noua direcţie pe care trebuie să se înscrie [germ. Girieren]. GIRĂŢIE, s.f. ® G. navei = 1• manevra de a gira. 2® Rezultatul manevrei de a gira. © în g. = în timpul întoarcerii [fr. giration]. GIR0BUS6LĂ, s.f. V. giroeonx-pas [giro -f busolă]. girocIrmă, s.f. Sistem care asigură navei menţinerea auto» mată a drumului stabilit. Sub» sistemul giro indică în permanenţă direcţia pe care trebuie să o urmeze nava, iar subsistemul cîrmă intervine automat cînd anumiţi factori (vînt, curenţi, propulsie asimetrică) deviază nava de la drum [giro -f- cîrma]. GIROCOMPÂS, s.n. Aparat electric de navigaţie destinat să indice o direcţie de referinţă, în funcţie de care să se măsoare toate celelalte direcţii de la bord» Aparatul permite navigatorilor să măsoare relevmente giro (Rg.} şi drumuri giro (Dg.), care se corectează cu Ag, rezultînd relevmente şi drumuri adevărate; trasate pe hartă, aceste direcţii sînt de mare ajutor navigaţiei sigure şi îndelungate. Principiul de funcţionare al g. era cunoscut din 1852, dar aparatul în sine a fost realizat abia peste 56 de ani. Sin. compas giroscopic [giro -f-compas/ fr. gyrocompas]. GIROPILdT, s.m. v. pilot auto-mat [fr. gyro-piloîe]. GIR0SC6P, s.n. Corp rigid, simetric faţă de o axă în jurul căreia se roteşte. Cînd este supus unei mari mişcări de rotaţie, direcţia GIROSCOP — GLORIA 208 axei răniîne stabilă şi constituie îi ii reper în funcţie de care se pot măsura direcţii la bord, fără a folosi compasuri magnetice [fr. gy-r o sco pe]. GISMENT, s.n. Unghiul dintre axul navei şi direcţia dc orientare a gurilor de foc (tunuri, tuburi lanstorpile) [fr. giscntcul]. GIURGIU, top. Port fluvial (pe Dunăre) al R.S. România. Şantier dc construcţii şi reparaţii de nave, înfiinţat în anul 1897 ca atelier naval şi transformat apoi în şantier naval de reparaţii. Realizează în prezent pasagere de 150 de locuri, remorchere de 2x400 CP, de 2x300 CP si de 500 CP, barjc de 1 500 t şi de 1 000 t, tancuri împinse de I 500 t, nave PSI maritime şi fluviale, macarale plutitoare de 10 t, ho te luxi nepr opu Îs ate, hid rob u ze de 80 — 100 de locuri, staţii de pompare pentru irigaţii. întreprindere mecanică navala pentru instalaţii şi agregate navale. GÎT, s.n. $ G. ancorei = parte foarte solicitată a fusului ancorei, din apropierea diamantului; are grosimea mai mare decît cealaltă parte, a fusului. # O. (arborelui) =. partea de sus a coloanei şi a arborelui gabier. • O. de lebădă = dispozitivul de cuplare a ginului (bigii, picului) la catarg. ® G. macaralei porţiune dintre şanţul raiului si marginea superioară a tocului. Prin g. macaralei, trece parîma. • G. Mării Albe = strîmtoarea dintre M. Albă şi M. Barentz. % G. farîmei-- partea parîmei acoperită de mati.se al a unui ochi., @ G* ramei “ partea ramei (vi sici) acoperită cu manşon» • G. ‘nurului r== şanţ circular pe capătul de la bord al şcondru-lui; prin acest g. trece braţul de legare a şcondrulni la baba, [si, glutu ,, în glii ţi tu r ă/']. GLÂCIOLOGfE s.f. Ştiinţă care se ocupă cu studiul gheţarilor şi al zăpezilor [fr. glaciologic], GLADIATOR, s.m. @> G* marin == om priceput să lupte cu rechinii în acvatorii înguste, mărginite de maluri, de unde privesc spectatorii (insula Samoa dc vest) [fr. gla* diateur; lat. gladiator» -oris]. „GLOBII K TO KYO". Cel mai mare petrolier din deceniul şapte al acestui secol (japonia). Caracteristici : L 370 m; B 60 m; A -= 386 000 tdw; V = 15,6 Nd; ■puterea aparatului propuisor = 45 000 CP.' „GLORIA". 1* Prima platformă românească de foraj marin, construită la Ş.N. Galaţi (1968). Ca-racteristici: L ~ 73 m; B = 41 m; suprafaţa = 2 500 m2; înălţimea turlei — 70 m; înălţimea bordului liber == 12 m; greutatea totală =-- 7 000 t; picioare de susţinere “ 4x122 ni; adîncimea de foraj — 6 000 m; echipaj t= 70 persoane ; staţii radio, club, bibliotecă, elicoptere, şi nave speciale de legătură între platformă şi ţărm, 2. Navă columbiană, construită la Bilbao (Spania); navă-scoală cu vele. Caracteristici: L = 64,7 m; B « 10,6 m; T = 6,6 m; A r= 1 300 t; propulsie mixtă = vele 1 899,9 ni2, motor 109 540 CP; echipaj «= 9 ofiţeri, 41 marinari, 6.0 elevi, jurnal dc bord: navigaţie cu vele în Oc. Atlantic. GNOMON» s.n, v. baston [fr., gr. gnonion]. GOANĂ, s.f. • A da g = a urmări o navă, a manevra astfel nava încît să ajungă o altă navă intr-un anumit'punct, urmînd un anumit drum cu o anumită viteză— toate, calculate precis, în funcţie de elementele de mişcare ale celor două nave. • Drum de g. = drumul pe care îl urmează nava pentru a ajunge o altă navă, afla» tă şi ea în mişcare [goni; si. geniii]. GODAVARI, hidr. Fluviu în sudul Asiei. Lungime 1 448 km. Suprafaţa bazinului 287 000 km2. Suprafaţa deltei 4 000 km2. Are debit variabil. Izvorăşte din Munţii Gaţii de Vest şi se varsă în Golful Bengal. Afluent principal Ven-ganga. Porturi principale: Kaki-nada şi Rajahmundri. Prezintă importanţă pentru navigaţie şi irigaţii. Aparţine în întregime Indiei. G0BIÂ> vb. A propulsa o ambarcaţiune cu ajutorul cîrmei sau al unei rame sprijinite de pupa; cîrma sau rama se mişcă lent şi ritmic în formă de opt uri orizontale, astfel încît efectul să fie dublu i guvernare şi propulsie. Cuv. derivate: s.f. godicves adj. godiat [fr. godilkr]]. GdDIE, s.f. Ramă lungă montată la pupa unei ambarcaţiuni şi folosită ca propulsor şi cîrmă. Sin. gâdilă [fr, godille]. GLORIA — GOLING G0ELETĂ, s.f. (înv.). Navă de transport propulsată cu ajutorul velelor. Car aderi sii ci: arboradă din 2 — 6 arbori; arborele din pupa este egal sau chiar mai mare decît ceilalţi; capacitate de transport 30 — 150 t; velatură aurică, • G® ca gabieri = g* cu greement mixt (trinchetul are vele pătrate, iar ceilalţi vele aurice şi vele pic) [fr. goâlettc}. GOLF, s.n. Scobitură adînca în ţărm, scăldată de mare sau ocean’ are intrarea dc lăţime mare, acva-toriu întins, vîrf pătruns mult în uscat; face parte din apele naţio™ nale ale statului respectiv dacă lăţimea sa nu depăşeşte 24 Mm, Cele mai mari g. sînt: Mexic, Bi-scaya, Persic, Bengal, Hudson, Apele g. se întind pînă la 20 Mm sau mai mult în cazul g. istorice: Bristol (Anglia 100 Mm). @ G, ferii == g. adăpostit, propice staţionării navei cînd mareo, este agitată [engl., fr. golf], GO L F ST ROM 1 (GULFSTRE AM), hidr. „Curentul Golfului". Curent oceanic cald care urmează traseul „Goful Mexic— Norvegia/* Caracteristici: viteză la suprafaţă şi în stratul de la 300 m adîncime 1,6 Nd (Cap Hatteras) şi 4 Nd, (travers de Noua Scoţie); influenţează puternic clima emisferei nordice; descoperit în 1513 de către navigatorul spaniol Ponce de Lcon. G 6 LING, s.n. (flv.). Dispozitiv prin care trece remorca; este ai® cătuit din turnicheţi şi din şomar [?3- GOLIMG — GRAD 21# GONDOLĂ, s.f. Ambarcaţiune ve~ neţiană cu fund plat, cu prova şi pupa puntate si arcuite, lungă de 10 m şi lată de 1,3 m, manevrată cu o singură vîslă. Pînă în sec. KVI, toate g. erau bogat ornate şi piturate [it. gondola; fr. gondole]. GONDOLIER, s.m. Persoană care guvernează şi propulsează gondola, cu o ramă pe care o mînu-ieşte stînd la pupa, în picioare [it, gondoliere]. GGNIOMfîTRU, s.n. Aparat electric de navigaţie destinat să măsoare direcţii la radiofaruri — repere a căror poziţie este marcată pe hartă [fr. goniombtre]. GOR, s.n. Distanţa verticală măsurată între marginea de sus a randei şi linia imaginară care porneşte din colţul pupa (sus), paralela cu marginea de invergare la ghiu [?]. „GGRCH FOCK" (1958). Navă germană construită la Hamburg (R.F. Germania); navă-şcoală cu vele. Caracteristici: L = 81,4 m; B = 12,0 m; T = 4,8 m; A = 1 870 t; propulsie mixtă = vele 1 951,9 m2, motor 880 CP; echipaj = 12 ofiţeri, 26 subofiţeri, 21 marinari, 200 ofiţeri şi elevi; galion = vultur stilizat. Jurnal de bord: navigaţie cu vele în Oc. Atlantic şi Oc, Pacific; regate. GOTEBORG, top. Port fluvial în nordul Europei. Cel mai mare port şi mai© centru industrial, comercial şi bancar al Suediei. Sediul a 10 mari societăţi de navigaţie. Anual este vizitat de peste 28 000 de nave care realizează un trafic de mărfuri de 19,1 mii. t/l977. Portul asigură cca 85% din traficul portuar aî Suediei. Canalul de intrare în port este dragat la 12,2 m adîncime. Lungimea totală a cheurilor depăşeşte 14 km. Echipamentul portuar pentru manipularea mărfurilor este modern.» iar spaţiile de depozitare corespunzătoare. Important port petrolier. Posibilitate de acostare pentru petroliere de mari dimensiuni. Şantiere navale mari şi moderne. Fondat în 1619 de Gus-tav Adolf. GRAD, s.n. 1. Unitate de măsură pentru unghiuri orizontale şi verticale : latitudine, longitudine, înălţimi la, sau între repere d© navigaţie etc. 2» Diviziune a scării de agitaţie a mării. 3. Treaptă ierarhică în Marina militară. 4® Unitate de măsură a temperaturii apei, aerului. ® G* de agitaţie a mării = mărime caracteristică unei anumite stări a mării, în funcţie de forţa şi durata vîntului, de întinderea şi de adîncimea acvatoriului etc.; v. şi mare. m G. de latitudine = arc de meridian corespunzător unghiului la centrul pămîntului, avînd mărimea egală cu a 360-a parte din lungimea cercului. La latitudinea de 45° este egal cu 60 Mm. o G. de libertate = posibilitatea torului de a se mişca liber în jurul unei axa de rotaţie, Giroscopul cu trei g. de libertate se mişcă în jurul a trei axe care se intersectează în centrul de greutate al torului, o G. de longitudine = arc de paralel corespunzător unghiului la cea* 211 GRA1>«"- GRANÎC trul Pâini ritului, avînd mărimea egală cu a 360-a parte din lungimea cercului. © G. ale ofiţerilor de marină = trepte ierarhice ale ofiţerii*»i din Marina militară. în ţara noastră, conform decretului ir. 2369. Monitorul oficial nr. 32 uin anul 1H98 publica următoarele denumiri şi corespondenţe de g. pentru Marina militară: viceamiral = general de divizie (azi gene-ral-locotenent), contraamiral = geme ral de brigadă (azi general» maior), comandor = colonel, căpitan comandor = locotenent-colonel, locotenent comandor =? rnaior. Începînd cu 22 mai 1898, s-a introdus şi denumirea de amiral, grad echivalent, azi, celui de general-colonel din armata terestră. Mai tîrziu s-a instituit şi gradul de aspirant, echivalent celui de sublocotenent. Din 1950 încoace, s-au menţinut numai g. de amiral, viceamiral şi contraamiral, iar denumirile ultimelor trei g0 (cu determinativul comandor) au fost înlocuite cu cele de căpitan de rangul 1, căpitan de rangul 2, şi căpitan de rangul 3. v. şi uniformă [fr. grade; lat. gr adus; germ. Grad]. GRADÂŢIE, s.f. Subdiviziune a mirei (placă pe care se măsoară nivelul unei ape interioare). ® G. zero a mirei = primul semn de pe mira aşezată pe malul unei ape curgătoare, astfel încît să indice etiaj ul (v. şi etiajJ acelui loc. e O* 10 a mirei = ultimul semn de pe miră; această g. reprezintă nivelul mediu al celor mai ridicate ape observate timp de 25—50 ani. @ G. 7 a mirei = semn care marchează pe miră înălţimea malului. Deci după depăşirea acestei g. apa se revarsă şi inundă zona din jur, situaţie care se întîmplă de obicei primăvara [fr. gradation; lat. gradaţia}. mÂFic, s.n. @ 0. luminozităţii v. luminozitate [cf. fr. graphique, it. grafica, lat. graphicus]. GRĂI FER, s.n. Sapă de recoltat probe de sol subacvatic, alcătuită din două fălci (cupe) mobile, din parîmă de susţinere şi din con-tragreutate sau sistem de închi-dere-deschidere a cupelor. Var. gveifet; graifăr [germ. Gr ei jet], GRANCtiLOMBIANA, s.f. Flotă comercială comună statelor Columbia şi Ecuador. Realizează o bună parte din transporturile maritime ale celor două .state (80% Columbia şi 20% Ecuador). GRANDfiE, s.f. 1. Parîmă alcătuită prin răsucirea mai multor lanţane. 2. Parîmă care se coase pe marginile de învergare ale velelor, mărindu-le rezistenţa. Sin, marginea de învergare a velei. © G. marginii de cădere = parîmă cusută la marginea de cădere a nnei vele pentru a-i mări rezisten-ţa şi a o întinde mai bine. ® G« marginii de întinsură = parîmă cusută la marginea de întinsură a unei vele pentru a-i mări rezistenţa şi a o întinde mai bine» [engl. grandee]. GRÂNiC, s.n. !« Bigă specială folosită pe şlep. 2* Troliu de foraj marin. Var. c-ranic [germ. Kra~ nich]. GRANIŢA — GREUTATE 212 GRANIŢĂ, s.f. • G. fluvială (maritimă) frontieră (hotar) de apă între două sau mai multe state [bg., ser. gr ani că]. WGREAT BRITAIN" (1843), Navă engleză; primul pachebot din lume care foloseste elicea. Caracteristici; I, = 97 m; A = 3 600 t; propulsie mecanică = maşini; V=ll Nd. GRECIA ('Republica Elenă), top, Stat în sudul Europei, în Peninsula Balcanică; ocupă şi numeroase insule clin M. Egee şi M. Ionică,. Flota maritimă comercială (1978) = 57 031 003 tdw. Pescuit (1978) =* 105 976 t. Porturi principale (mii. t/1978): Eleusis (16,6), Thessaloniki (9,2), Pireu (8,9), Isthma (7,1), Voios (4,8), Megara (4,1). Transporturile navale au o dezvoltare complexă. Construcţii navale 1a. Pireu, Eleusis, Thessa-loniki (26 000 t.r.b,/1979). GREEÂ, vb. A instala greementnl (parîmele fixe şi curente, vergile şi arborii) la" bord (la post). Această operaţiune se execută, de regulă, în şantiere navale [fr. grier].' GREEMENT, s.n. Ansamblu alcătuit din manevre fixe şi curente de la bordul unei nave. Manevrele fixe sînt parîme care fixează arborii (ex.: straiuri, şarturi, pa~ tar aţine, balansine, ţapapii, sub-bărbi), iar cele curente sînt parîme care deservesc şi susţin vergi, picuri, ghiuri şi vele. • G. aurie = g. larg răspîndit, la care arborii sînt prevăzuţi cu vele aurice şi latine (focuri); se manevrează cu un număr mic de oameni (ex, la goeleta). • G. cit spetează —- g* la care arborii sînt prevăzuţi cu vele cu spetează, fiind avantajos datorită faptului că se manevrează cu oameni puţini, simplu şi uşor. Se foloseşte la unele şlepuri şi la bărci mici. m O/ de goeleta =; g« format din 2 — 6 arbori şi vele aurice la unele nave comerciale de pescuit şi iahturi, fiind uşor de manevrat. ® G* pătrat = g. la care toţi arborii (sau majoritatea .lor) sînt echipaţi cu vele pătrate [fr. gr Semeni]. GREN* s.n. Vijelie bruscă pe mare. Furtună limitată, de scurtă durată, cauzată de o mare diferenţă de temperatură existentă între două mase de aer apropiate; aerul rece pătrunde violent sub cel cald şi se deplasează rapid (forţa 9 — 10). Aerul cald este dizlocat şi înălţat de aerul rece, dînd naştere, datorită umidităţii, la nori bogaţi şi la precipitaţii (ploaie, grindină, ninsoare). • 0« alb = vînt (furtună) fără precipitaţii» Apariţia lui este marcată de spuma care apare la suprafaţa mării. * G. negru = g* cu nori. • 0» or a jos = vînt (furtună) cu tunete şi descărcări electrice [fr. grain], GRENADA, top, Stat în America Centrală insulară, în Antilele Mici din Oc. Atlantic (M. Caraibilor). Flotă maritimă comercială (1978) = 340 tdw. Pescuit (1978) = 3 609 t. Porturi principale:: Saint George's, Greenville, Hiiîs-borough, GREUTATE, s.f, # G. specifică a apei de mare proprietate fizică a apei de mare care exprimă 213 GREUTATE — GRUI g, unui gram dintr-un cnr't de apa ia temperatura de 4°C şi la, presiunea de 1 atmosferă. @> Notă de g. ---■ document nautic prin care se ateistă greutatea fiecărei categorii de marfă [greu ~j~ suf. -ătate}. GRîJEĂ, s.f. Bară sau bucată de parîmă prinsă între două şarturi paralele, alcătuind trepte pentru urcarea marinarilor în arborada unui velier. Var. grizea [?]. ORI MD* s.n. I. Insulă scundă şi alungită, formată din aluviuni în albia unei ape curgătoare. 2« Flşie de uscat situată de-a lungul malurilor unei ape curgătoare, în lunca inundabilă; pe timpul re» vărsărilor, această fîşie rămîne ca o insulă înconjurată de puhoaie sau chiar dispare sub ape. Cele mai importante g. în Delta Dunării sînt' g. Letea şi Caraor-man. m G. aluvionar = g. alcătuit din nămol, prundiş, nisip care înalţă malul fluviului. în deltă, aceste g* aluvionare sînt chiar malurile braţelor în care se ramifică fluviul. • G* — litoral == cordon aluvionar paralel cu ţărmul mării şi perpendicular pe albia fluviului, întrerupt doar de braţele acestuia [sh gren dă; 1507]. (SRÎNDĂ, s.f. Element longitudinal de structură şi de rezistenţă a osaturii navei. • G« echivalentă = g. convenţională cu profil în formă de T multiplu, destinată studierii rezistenţei longitudinale a navei la eforturile de încovoiere. m G« longitudinală = g. dispusă longitudinal în structura navei (paralelă cu planul diametral); ex.: carlingi, stringheri, curenţi de punte [s.L grenda]. GRIPfE, s.f. Parîmă subţire (sau-lă), legată de căpăţîna ancorei, pentru a marca locul unde se află ea sau unde s-a rupt; cînd nava trebuie să plece imediat şi nu se poate vira repede ancora, aceasta se abandonează temporar, iar căpăţîna rămîne drept marcaj al respectivului loc, unde va reveni echipaj ui pentru a o recupera [?]. „GRI VIŢA". Canonieră construită pentru flotila română, la Triest, în 1880. Caracteristici: L = 30 ni* B = 5,15 m; T «= 1,8 m; A = 110 t; V = 9 Nd. GROAPĂ, s.f. 1. Scobitură în albia fluviului cauzată de eroziune. Sin. ibiş. 2. Adine itură mare dar nu prea întinsă, sub ocean, lac sau mare. • G. submarină v. abis [cf. alb. gropeX GROENLANDA, top. Insulă în nordul Oc. Atlantic, cea mai mare insulă din lume. Suprafaţă = 2 175 600 km2 (inclusiv insulele din jur). Aparţine Danemarcei. Este mărginită de G. Baffin, Str. Davis, Oc. Atlantic, Str. Danemarcei, Oc. îngheţat de Nord. Porturi principale: Thule, Gothab. în 981—985 a fost descoperită de către navigatorul Eric cel Roşu, care a navigat din Islandh, spre vest şi a descoperit un ţinut bogat în alge şi muşchi, pe care îl numeşte G* G.RUIj s.n. Instalaţie folosită la bord pentru a manevra diferite GEUI — GUATEMALA obiecte şi greu taţi (bărci, ancore» scări de bord etc.). Este alcătuit dintr-o bară verticală, încovoiată la capătul de sus şi fixată pe punte aproape de marginea bordului, precum şi dintr-un palane (ansamblu scripete-parîmă). Instalaţia poate fi rotitoare, rabatabilă sau oscilantă la navele moderne şi serveşte pentru lăsarea şi ridicarea la bord a bărcilor de salvare şi de serviciu. © G. de ancoră = g. aşezat în prova şi destinat să manevreze ancora. ® G. de barcă = g. destinat să ridice sau să lase la apă bărcile. © G. de magazie = g. instalat în apropierea gurii de magazie sau a bocaportu-lui. Cu acest g. se încarcă (descarcă) mărfuri şi materiale la (de la) bord. © 0. de traversieră = g. instalat la prova navelor care au ancore tip amiralitate ; este destinat aşezării ancorei pe platformă. © G. mecanic = g. care foloseşte un dispozitiv mecanic pentru a fi orientat şi înclinat spre exterior. ® G-® pivot ant = g. simplu, folosit pentru susţin*-re a şi manevrarea bărcilor la bordul navelor; este format din două tubulaturi verticale, curbate în partea lor superioară. ® G. pliant = g. .rabata-” bil, care după lăsarea bărcilor la apă se strînge (se pliază) pentru a crea spaţiu necesar diferitelor manevre. © G. rabatabil = g» care se rabate în plan orizontal cu ajutorul unui sector dinţat prevăzut în partea inferioară .a coloanei. Var. gruie [fr.5 it. grue], ’G-R-UNDRâP» s.m. Porţiune aflată în partea de jos a centurii de Zii la gura traulului; la g» se fixează greutăţile numite bobine ţi [?]. GUARD A FUI, top, (în nord-estui Africii). Cap stîncos în M. Arabici, despre care navigatorii spanioli spun: „cînd îl zăreşti, fugi", adică ţine-te de el la distanţă, întrucît cicloanele violente, iscate ca din senin, tirăsc multe nave spre acest cap stîncos. Asemănă» tor este si îndemnul existent m limbajul marinarilor români, ca/ e spun că nava cere echipajului: „fereşte-mă de uscat, că de apa te feresc eu“ [cuv. sp.]. 0UÂNGZHOU, top. Port pe fluviul Xijiang, în Asia ele est. Al treilea port ca mărime (după Shanghai şi Luda) şi puternic centru industrial al R.P. Chinezr. Trafic de mărfuri 18 mii. t anual. Portul dispune de peste 40 de cheuri de mărfuri generale şi numeroase cheuri pentru nave oceanice.. Şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. GUARDAMÂN, s.m.. Apărătoare pentru mină. Este alcătuită dintr-o brăţară de piele pe care este fixat nn degetar folosit Ia împunge re a axului de vele. Var. garda-man [it. giiardamano]. GUATEMALA (Republica 6.J, top. Stat în extremitatea nordică a Americii Centrale istmice. Are ieşire la M. Caraibilor şi la Oc. Pacific. Flotă maritimă comercială (1973) = 16 076 tdw. Pescuit (1978) = 3 074 t. Porturi principale (miL t/l977): San Jose (1,3), Santo Tomâs de Castilia, Puerto •Barrios, Champerico. Principalele rîuri sînt Usumacinta {1 110 km| 215 GUATEMACA —GtJRA şi Motaqua (547 km). Lacurile sînt numeroase, între acestea Iza-bal (590 km2), Atitlân (125 km2) şi Pe ten Itzâ (99 km2). GUINEEA, top. 1. Republica Populară Revoluţionară G. Stat pe coasta de vest a Africii. Are ieşire la Oc. Atlantic. Flotă maritimă comercială (1978) = 17 187 tdw. Pescuit = circa 5 000 t. anual. Porturi principale: Conakry, Kam-sar. Unul din „castelele de apă" ale continentului african; de pe teritoriul G. izvorăsc două mari fluvii: Niger (4 160 km, al doilea din Africa) şi Senegal (Bafing, 1 689 km). 2® Republica G* — Bis sau. Stat în Africa occidentală, pe ţărmul Oc. Atlantic. Flotă maritimă comercială (1978) = 370 tdw. Pescuit (1978) = 1 911 t. Porturi principale: Bissau, Bo-la-ma, Bubaque, Caclieu. Rîurile (Cacheu, Geba, Corubal) împreună cu canalurile formează- principalele căi de transport; în total 1 500 km. 3. Republica G« Ecuatorială. Stat în partea central-vestică a Africii, în Golful Ci® şi pe conţine iit. Are largă ieşire Ia Oc. Atlantic. Flotă- maritimă comercială. (1978) = 3 366 tdw. Pescuit (1978) = 4 000 t peşte. Porturi principale: Bata* Puerto Iradier, Luba, Malabo. Principalele rîuri: Mbini (320 km.) şi Lolo. Numeroase lacuri. GtlLEHs s.n. î«. Coroană la etam-boul catargului. 2® Piesă din zona. gîtului de catarg, la care se prinde capelatura. 3. Proeminenţă sub gîtul unui ochi de parîmă, destinată să împiedice trecerea parîmei prin rai. 4. Marginea unei nări de puţ sau de ancoră [magii. gcdlSr). GURĂ» s.f. 1. Extremitate a albiei unei ape curgătoare în zona de vărsare în altă apă (fluviu, lac, mare). ©• G* cu deltă = g. specifică apei curgătoare, care în zona de vărsare se ramifică în mai multe braţe, formînd delta. © G. de liman = g. de vărsare a apei curgătoare în lac, iar de aici, prin portiţe (canaluri săpate prin dune), se varsă în mare sau în ocean. © G* de vărsare — capăt al cursului inferior al unui fluviu (rîu); uneori este cu estuar sau cu deltă; aici apele trec în alt bazin (mare, ocean, alt fluviu, lac). © G. simplă = g. specifică unei ape a cărei albie îşi menţine în zona de vărsare lăţimea pe care a avut-o şi în amonte. « La g. = în zona de întîlnire a unei ape curgătoare cu o altă apă (rîu, lac, mare, ocean). 2. Deschidere în punte sa,u în pereţi, destinată mai ales încărcării-des-cărcarii mărfurilor şi materialelor.: © G* de control = deschidere în învelişul (cămaşa) unei caîdarine sau maşini pentru a permite introducerea mîinilor în scopul întreţinerii, verificării sau înlocuirii unor piese. © G* de expansiune = g. a compartimentelor de încărcare îa navele petrolierej este înaltă de cca 1 m şi închisă etanş, cu un capac; serveşte ca spaţiu pentru dilatarea încărca» turii, precum şi ca g. de încărcare şi de vizitare. © G* de incendiu = piesă din instalaţia de stingere a incendiilor, montată pe tubulatura de incendiu; la ea se? GURA — GUVERNA 216 fixează un furtun cu racord şi cioc de barză. ® G. de încărcare deschidere în punte, destinată încărcării mărfurilor şi materialelor. ® G. de magazie == deschidere practicată în punte, pentru fiecare magazie» servind la încărcarea şi descărcarea mărfurilor şi materialelor. • G. dc paiol = deschiderea în paiolul unei magazii necesare intrării în santină şi pe fundul navei, pentru diverse operaţiuni de întreţinere, reparare etc. # O» dc salvare = deschidere într-o punte ne acoperită, folosită pentru ieşirea personalului cînd celelalte ieşiri sînt blocate. Sin. g. de siguranţă. • G* de ulaj — deschidere în puntea petrolierelor prin care se măsoară spaţiul liber din tancuri. Sin. g. de sondaj, g. de vizitare, m G* de ventilaţie = deschidere în punte, unde se instalează tromba sau ciuperca de ventilaţie (aerisire), 3. Nod marinăresc. • G. de ştiu că = nod marinăresc întrebuinţat frecvent pentru prinderea unei parîme la cîrlig. # G. de zmeu pentru remorcaj = dispozitiv format din două lanţuri egale, destinat voltării la babalele de remorcare din prova remorcherului, precum şi prinderii parîme i dc remorcă; favorizează manevra la întoarceri şi limitează ambardarca navei. Sin. labă de gîscă. 4. Numărul de răsuciri ale şuviţei pe unitatea de lungime a parîmei. 5» Mărimea deschiderii unui cîrlig. 8. Locul de intrare In port, radă, bazin etc., pe calea apei [lat, gula; 1498]. GURNĂ, s.f. !. Porţiune curbată-în zona unde bordajul lateral se uneşte cu bordajul care formează fundul navei. 2. Elemente longitudinale (1—3 foi de tablă) de la îndoitiira bordajului; este întărită pe toată lungimea, prin-tr-un stringlier de g., prin tablă marginală si prin gusee de g* • 6 ascuţită —z g4. care formează cu bordajul fundului un unghi ascuţit, m 0. dc contur larg = g. cu rază mare de curbură. # G* rotundă -z g. cu fila de bordaj curbată spre bordajul fundului [ ?]. GU3EU, s.n. Piesă triunghiulară de legătură între două elemente de osatură. După locul şi rolul pe care-1 are, poartă denumirea de g. de gumă, g, de traversă. ® 0» de călcîi == g. care face legătura între capătul inferior al unul element de structură şi puntea navei. • G. de etamboit = g. între chilă şi etamboul navei. # G. de gumă — g. care îmbina tabla bordajului din dreptul gur-nei cu tabla marginală a dublului fund. $ G. de traversă = g. care leagă de punte partea superioară a coastei de traversă» • G. etravei = g. care îmbină etrava cu partea chilei dinspre prova, Sin. colţ ar [fr. goiisset], GUTlfiRĂ, s.f, Element marginal care face legătura între punte şi bordajul exterior, Sin. filă lacri-?narâ [fr, gouîtilre]. GUVERMÂ, vb. A imprima navei anumite direcţii de mişcare. Sin,-a conduce. • A g* cu maşinile = a conduce nava, modificînd corespunzător gama de viteză şi 217 GUVERNA — GUY6T sensul dc rotaţie al elicelor, s> A g» pe... = a dirija nava, cu prova spre reperul indicat. © Nava mimai • g.’ cîrma nu mai are influenţă asupra direcţiei ele deplasare a navei [lat. gnhcniarc\. GUVERNARE, s.f. 1* Ac tiu nea de a guverna, do a cmiiui, a conduce o navă. 2. Capacitatea navei de a se menţine pe direcţie cri ajutorul cîrmei sau de a schimba prompt această direcţie cînd este manevrată cîrma. Despre nava cârc nu are această, calitate se spune că nu este guvern abilă, $ Cu automată --- g. realizată de un pilot automat, care ţine un drum constant, fără abateri mari, punînd automat cîrma în bordul opus celui în care s-a abătut nava de la drumul stabil it [guverna]. CiIIVIDE {arg.). Marinar începător, Var. guvid [ngr. guvidi]. GUYANA (R cpublica Cooperatistă Q*)r top. Stat in nordul Ame-ricii de Sud. Are largă ieşire la Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = 15 934 tdw* Pescuit (1978) - 17 690 t. Porturi principale: Georgetown, New Amsterdam, Kaituma. Căi navigabile fluviale = 402 km. Principalele rîuri: Essequibd (î 000 km), Corentin (500 km), Berbice (480 km), Demerara (320 km) prezintă pe cursul lor numeroase cascade între care renumită este Kaieteur Fall (cu o cădere de 226 km) pe rîul Potaro, âfluent al lui Essequibd. GUY0T, s.n. Munte subacvatic turtit Ia vîrf [fr., engl. guyo% cf. Guyot, geolog american]: DICŢIONARELE ALBATROS :’_jr"jr rrrw/'s.îvw.! ss3ssiwss>i2ssiî ¥-¥ MM sasst-'.nit'l'jiî&jff '^cum i j;. ".;. o: vjl;;'.si joA.^v / it r -•'_: ’i-j PABITÂCLU', s.n. f. Capac pentru compasul magnetic. Spre pupa, h. are o deschidere cu geam pentru citirea drumului. 2.. Cască de metal pentru scafandrii grei. Var* ahitacln, [fr. hahitacle]. HAI FA, top. Port (la M. Medite-rană), în sud-vestul Asiei. Cel mai mare port şi important centru industrial şi comercial al statului Israel. Trafic de mărfuri 5,4 mii.t/l978. Intrarea în port se face printr-un canal lat de 187 m, pe care pot intra nave cu pescaj pînă la 11 m. Echipamentul de manipulare a mărfurilor este modern şi numeros, iar spaţiile de depozitare corespunzătoare traficului. Port de pasageri cu un trafic anual peste 25 000 de călători. Şantier de construcţii navale. HAITI (Republica H.j, top. Stat ce ocupă treimea vestică a insulelor omonime din M. Caraibilor şi mai multe insule mici din apropiere. Flota maritimă comercială (1978). = 523. tdw. Pescuit' f!'97S); = 4 000 t: Porturi principale (mii. t/l 977).: Poxt-au- Prince (0,7), Miragoâne (0,7), Cap Hai-tien, Les Cayes. Trafic total-(internaţional) de: mărfuri (1978) = 1,5 mil.t. Rîul Artibonitej este navigabil pe 180 km. HALÂJ, s.n. !. Remorcare a unui şlep sau a unei nave (ambar» caţiuni, plute etc.) cu ajutorul unor mijloace mecanice (locomotive), al oamenilor sau animalelor care se deplasează pe malul unei ape curgătoare. 2. Manevră a navei în port cu ajutorul parîme-lor. [fr. halage\. s HALĂU, s.n. Plasă de pescuit conică, prevăzută cu lumină electrică. Unealta se fundariseşte la 20—80 m, după care se aprind© becul [magii. M/o], HAMÂC, s.n. Pat de pînză sau de plasă suspendat; este alcătuit din saltea şi din pînză (plasă) dreptunghiulară, legată la capete cu bucăţi de saulă sau arcuri HAMAC — fi IM, ta kVD£E) prinse la două cîi lige sau inele. De aceste cîrlige se fixează saule pentru suspendarea la bord. Participanţii la prima expediţie a Iui Columb au descoperit într~o insulă necunoscută paturi suspendate., făcute din bumbac, numite de băştinaşi Ii* Sin. brand (înv.) [fr. -hamac, sp. hamaca; •1834]. ■HAMBÂR, s.n. Magazie de marfă la bordul navei [magii. hambars bg. hambar]. IfAMBURG.» top. Port fluvio-ma- rin in Europa oentral-nordică. Unul din cele mai mari porturi fiu vi'* le din lume şi centru industrial deosebit de activ. Situat pe fluvii. 1 Elba.. Are un trafic de mărfuri de 53,3 mil.t/1978. Se întinde pe o suprafaţă de peste 8 000 ba. Sediul a 400 societăţi de navigaţie. Lungimea cheurilor este de peste 55 km. Pot acosta .simultan peste 250 de nave. Adinei mea apei în apropierea eh r iilor este de la 4 la 14 m. O impo, tantă parte a portului este zonă liberă (porto franco). Posibil itati pentru primirea superpe-troliuielor. Echipamentul de manevrare a mărfurilor este dintre •cele mai moderne din Europa şi asigură o mare rapiditate a operaţiunilor portuare (peste 1 000 mac a* ale). Importante spaţii de depo citare. Separat, dispune de un port pescăresc -cu o suprafaţă de peste 7 ha. Anual portul este vizitat de peste 22 000 de nave. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. Oraşul este acestat documentar în anul 808. HÂNGÂR, s.n. Compartiment la unele nave militare (portavion* porte licopte re, nave purtătoare de rachete)., destinat adăpostirii avioanelor, elicopterelor,» rachetelor [fr. hangar]... HÂNG0(UDDE}9 top, Locali tata situată pe coasta Finlandei, in extremitatea sudică .a peninsulei H., între Golful Finic şi G. Bot- nic, unde s-a desfăşurat (26—27 iulie 1714:) bătălia navală dintre flota Rusiei, comandată de amiralul F. Apraksin, şi flota .suedeză comandată de amiralul Vatrang. Forte participante: 16 nave mari ruseşti, 8 fregate, 9 biigantine, .9 scampare (galere mici cu vele şi rame), 1 060 tunuri; 16 nave mari suedeze,, 2 brigantine, 2 nave de bombardament, veliere mari rapide., putere mare de foc. Desfăşurare în iulie, mfrii.ctiio.ase încercări ale suedezilor -de a opri marşul infanteriei ruseşti spre G. Bot-nic; cabotaj al escadrei ruseşti în nordul G. Finic,; concentrare navală, suedeză la fi. (26 iulie'i, în rada micului port, care este zonă obligatorie de trecere pentru escadra -adversă; zvon fals — navete lui F. Apraksin vor fi trase pe uscat, pentru a traversa astfel peninsula; dispersare suedeză; trecere forţată a primului val de galere ruseşti prin rada li..; ripostă ineficientă cu artileria navelor suedeze; imobilizarea grupului naval suedez trimis să aştepte sosirea escadrei trase pe uscat, la mare.; trecerea forţată a celui de-al doilea val de nave ruseşti, între ţărm -şi capul formaţiei suedeze;; HANGD(UDDE) — HARTĂ 220 joncţiunea escadrei Rusiei, atacarea grupului suedez, abordaj, luptă corp la corp. Bilanţ: pierderi catastrofale pentru flota suedeză; începutul afirmării unei noi puteri maritime — Rusia. HÂNSĂ, s.f. Organizaţie maritimă (sec. XII-XVÎ.I) întemeiată de cîteva oraşc-porturi din Germanici pentru protejarea şi dezvoltarea comerţului în M. Baltică şi M. Nordului; v. şi liga hanseatică, [germ. IIansa, fr. hansei. HARMUZ, s.m, v, ar muz [tc. harmiiz], HARPON, s.n. 1. Lance folosită pentru a vîna balene, peşti mari, foci etc. Este alcătuit dintr-o bară cu vîrf asemănător unei săgeţi cu aripioare. Celălalt capăt al lancei este prevăzut cu o saulă care se leagă la un tambur. 2« Dispozitiv folosit de marinari pentru a prinde cu el diferite obiecte, 3. Rachetă navă™ navă din dotarea marinei S.U.A. Rază de acţiune 50 Mm [fr. har pori}. HÂRTĂ, s.f. Document nautic pe care sînt reprezentate anumite elemente dintr-un acvatoriu, necesare navigatorilor pentru o-rientare. Este o reprezentare în plan orizontal a unei fîşii de ţărm şi a unei suprafeţe de apă (mare, ocean sau o parte din ele), micşorată la o anumită scară, Elemente marcate pe Ii.: contur de coastă şi repere de navigaţie (faruri, construcţii înalte, diguri, intrări în porturi, adîncimi de apă, natura scoarţei subacvatice, radiofaruri, canaluri, aşezări, pericole de navigaţie, pase de acces, şo- sele etc.), declinaţie magnetică etc. Aceste elemente sînt reprezentate prin culori şi prin semne convenţionale. Marginea verticală a ft. este astfel segmentată îneît unui minut măsurat pe ea îi corespunde o milă marină pe ftu Aproximativ 2 700 de h. sînt suficiente pentru a reprezenta întregul Oc. Plane» tar; azi doar pentru. 2% din el există h. marine precise. • H* declinaţiei magnetice = h* pe care sînt reprezentate curbele de egală declinaţie magnetică (izo-gone). Sin. t|. izogonelov. m H. gheţurilor = h. de navigaţie pe care este reprezentată situaţia şi deplasarea gheţurilor din regiunile polare într-o anumită perioadă a anului. © H. hidrografică a Dunării = li* editată zilnic de Ministerul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, pentru a informa pe cei interesaţi despre situaţia hidrografică a fluviului; cote, balizaj etc. • H« liniilor de încărcare = document nautic întocmit conform Convenţiei internaţionale a liniilor de încărcare pentru corectarea mărcii de bord liber; v. şi marcă. # H. lui Piri Re'is v. Bahrije. @ li* batimetrică = h* de navigaţie maritimă pe care este reprezentat în mod convenţional relieful fundului mării. • H. costieră = de navigaţie maritimă pe care sînt reprezentate repere, aliniamente şi diferite mijloace de asigurare a navigaţiei; se foloseşte pentru navigaţia în apropierea coastei, printre insule şi prin strîmtori. ® H. coti dală = pe care sînt trasate conturul coastei şi. curbe care iincsc punctele 221 HARTA suprafeţei de apă atinse la aceeaşi oră de unda mareică; aceste curbe se numesc coiidale. • H* de drum = fs. de navigaţie maritimă pe care sînt reprezentate mări, golf ori, bazine oceanice; se foloseşte pentru navigaţia pe distanţe ' maii şi medii; cuprinde linia coastei, mijloace pentru asigurarea navigaţiei, adînclini, pericole dc navigaţie. • H. dc navigaţie Dcc-ca = h. de navigaţie pe care sînt reprezentate, în ir-o anumită zonă, hiperbolele sistemului omonim; v. şi Decca. • formular == h« 3a scară mică pe care se reprezintă suprafeţe mari de apă sau tot globul; este folosită la delimitarea şi alegerea h. marine de navigaţie. • H. hidrografică '= document nautic publicat zilnic pentru navigatorii de pe apele interioare. Se afişează în porturi şi cuprinde informaţii privind starea canalului navigabil în punctele dificile, variaţia adîncimilor şi a, nivelului fluviului în principalele porturi, semnalele pentru asigurarea navigaţiei etc. Creşterea apei este marcată prin linii continui, apele staţionare prin linii întrerupte, iar apele care scad prin linii punctate. Pentru situaţiile dc îngheţ apar linii roşii, trase perpendicular pe liniile hidrograde-lor, iar pentru deplasarea gheţurilor—săgeţi. • H. magnetică = fi. de navigaţie pe care sînt reprezentate elementele magnetismului terestru (prin curbe izogone, izocline, izodiname) şi folosită pentru determinarea declinaţiei, înclinaţiei, şi intensităţii totale a cîmpuhiî magnetic terestru în orice punct de pe suprafaţa globului. © H. marină = h* pe care este reprezentată o porţiune din suprafaţa Pămîntului {coasta cu o mică porţiune de uscat şi bazinul de apă din dreptul uscatului). Prima culegere cu h» marine a fost publicată în 1 584 de olandezul Lucas Janassz Wag-henser sub numele „Oglinda marinar uiiîic(, Tipuri de h» marine: h» amiralităţii (h* oficială,, editată de serviciul hidrografic), h. bati-metrică, h. costieră, h« curenţilor, li* curenţilor de maree, h. de detaliu, h. drumurilor (h. de drum), li» generală (h. unei rnări sau a imul ocean), li. gheţurilor, îl. gnomică (fi* folosite pentru trasarea ortodromelor şi a relev-mentelor r ad io go nio me t r ice); h. indice (îl. pe care sînt trecute zonele unei mări şi toate f|» corespunzătoare acestor zone), h» magnetică, li. de navigaţie, f|» operativă (Ii. cu dislocarea forţelor navale şi acţiunile pe teatrul maritim), h* ortodromică (h. gnomică), h» pilot, h. rutieră (h. pentru navigaţia pe Dunăre; pe această h. sînt reprezentate cursul Dunării, balizajele, kilometrajul, pericolele de navigaţie etc.), h* schelet (h. dc estimă; are reprezentate latitudinile şi longitudinile, raza magnetică, scara), h« speciale (h. pentru rezolvarea, unor probleme speciale; v. îţ. sinoptică, li. meteorologică) etc. Prima h. românească a M. Negre a fost realizată de comandorul Al. Cătuneanu în 1898 şi a fost medaliată cu aur la concursul organizat la Paris. Pri- HÂET — HEDLAîN 22.2; ma rutieră din România a fost realizată în 1907, tot de ofiţeri din Marina Militară. © H. Mer-cator = Ii. marină folosită frecvent în navigaţia pe mare; este întocmită în proiecţie Mercator, avînd distanţele inegale dintre paralele. în î569,Mercator (savant flamand, Gerhard Kremer, 1512 — 1594) a desenat primele fo. în proiecţie central-cilindrică dreaptă. ® H. meteorologică = 1|. geografică pe care sînt reprezentate elementele meteorologice: presiunea, temperatura, umiditatea, forţa şi direcţia vîntului etc. ® H. ortodromică = h* destinată executării navigaţiei pe ortodro-mă în regiunile polare şi ecuatoriale ; v. şi ortodroma. © Ii. polară = ft. destinată executării navigaţiei pe ortodromă în regiunile polare; planul de proiecţie al fi. atinge unul din poli (paralelele sînt cercuri concentrice cu centrul la pol, iar meridianele sînt linii drepte radiale ce converg în pol). ® H. sinoptică = I?. meteorologică a unei regiuni pentru un anumit timp; se întocmeşte pe baza elementelor furnizate de staţiile meteorologice. ® Lucru pe î|. = v. lucru [ngr. hârtis]. HAVALEĂ, s.f. încărcătură de pe punte (lemn, stuf etc.) [tc. ha-vale]. | HAVÂMA, top. Port (ia Oc. Atlantic), capitală a Republicii Cuba. Este situat în golful cu acelaşi nume din nord-vestul insulei Cuba. Cei mai mare port şi cel mai mare centru economic şi comercial al Cubei. Şantiere navale. Important nod de comunicaţii. Prin port se efectuează 80% din importuri şi 3-0% din exporturile Cubei. Intrarea în port se face printr-un canal cu lăţimea de 274 m şi adîncimea de 10 —llm. Lungimea cheurilor este de peste 1,5 km. Portul dispune de echipa» ment modern de manipulare a mărfurilor, docuri moderne, spaţii mari de depozitare a mărfurilor. Trafic anual de mărfuri peste 6 mii. t. Mare port turistic internaţional. Fondat în 1519 de conchistadorul spaniol Diego Ve-lâsquez. HAVRE (LE li»), top. Port (la M. Mînecii) în vestul Europei. Al doilea port ca maxime (după Marsilia) al Franţei. Unul dintre cele mai mari porturi şi centre economice şi comerciale din Eu» ropa. Trafic de mărfuri 74,9 mii. t/1978. Anual este vizitat de peste 12 200 de nave. Intrarea în port se face printr-un canal lung de 6 km, larg de 251 m şi adînc de 13,8 m, accesibil şi navelor mari. Posibilitate de acostare pentru nave de 200 000 t şi chiar mai mari. Navele au la dispoziţie cheuri lungi de peste 15 km. Portul dispune de utilaj modern pentru manipularea mărfurilor : macarale plutitoare de mare capacitate, elevatoare etc. Mari spaţii de depozitare a mărfurilor. Important port de pasageri prin care trec anual peste 300 000 de călători. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. HEDLĂIN, s.m. Parîmă montată în partea de sus a centurii de la 223 HEDLÂIN — HIDKOGRAD gura trauîului; la h. se fixează flotoarele; şi grundrop [?]. HELSINKI, top. Port (la M. Baltică), capitală a Republicii Finlanda. Ocupă peninsula Estnăs care pătrunde în capele Golfului Finic. Al treilea port ca mărime (după Skoldvik şi Naantali) al Finlandei. Trafic de mărfuri 5,8 mii. t/l 973. Principal nod al căilor de comunicaţii. Importante şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. Mare centru comercial şi bancar. Sediul a 1 î socie-tăţi de navigaţie. Anual portul este vizitat de peste 8 000 de nave. Lungimea totală, a cheurilor peste 6 km. Dotat cu echipament modern de manipulare a mărfurilor şi cu importante spaţii de depozitare. Fondat în 1550 de regele suedez Gustav I. Vas a, în apropierea unei cascade de pe rîul Vantaanjoki şi reconstruit în 1640 pe locul actual. H'EKÂLBICĂ, s.f. • H. navală = v. vexilogie [fr. hâraldique]. HIDROAVIdN, s.n. Vehicul aerian care poate ameriza şi decola de pe apă. Are, în loc de roţi, flotoare de amerizare. Avantaje faţă de navele de suprafaţă: autonomie şi stabilitate mare în zbor. Dezavantaje: nu are viteze mari şi nici manevrabilitate bună, datorită configuraţiei constructive şi tonajului ridicat. Primul h* a fost realizat în anul 1910 de francezul Henri Fabre, Destinaţii: legătură, cercetare» salvare, supraveghere, acţiuni antisubmarin a© {fr. hydroavion]. HIDR0F6N, s.n. Dispozitiv (apu-rat) destinat să recepţioneze sub apă sunetele acustice generate electromagnetic sau electrod inamic. Părţile principale sînt membrana (vibratorul) şi microfonul. H. a precedat hidrolocatoml. Astăzi It* este folosit în compunerea minelor marine, ca receptor [fr. hydrophone]. H!BR0F6R, s.n. Instalaţie destinată să împingă apa din conductele de la bord pînă la o anumita înălţime [fr. hydrophore], HIDRO GEOLOGIE, s.f. Ştiinţă care studiază aşezarea, dinamica şi regimul apelor freatice şi de adîncime (arteziene, subartezie-ne), deci apa din scoarţa terestră [fr. hydrogeologie]. HIDRO GLIS OR, s.n. Ambarcaţiune cu fund plat, propulsie aeriană (cu elice) şi care se mişcă alune cînd (glisînd) extrem de repede (100—300 km/h) pe ape mici şi pe mare calmă [fr. hydro-glisseur], HIDRO GRÂD, s.n. L Unitate de măsură a nivelului unui fluviu, egală cu a zecea parte din diferenţa: „cota maximă — cota minimă"; v. şi gradaţie. 2* Diviziune pe scara mirei gradate de la 0 la 10. Pe hartă, sînt trasate de-a lungul fluviului, iar numărul lor arată nivelul apei: o singură linie = ape mici; 10 linii = apele cele mai mari. Pentru a transforma h* în centimetri se foloseşte tabloul de pe versoul buletinului hidrometeorologic editat zilnic pentru navigatorii de pe fluviu (hidro ~f~ grad/ germ, Hyărograă]. IUDROGRÂF — HIDRONIM 224 HIDRO GRÂF, s.n, 1. Persoană specializată în hidrografic. 2. Aparat care înregistrează variaţia nivelului şi a debitului unei ape curgătoare [fr, hydrographe], HIDRO GRAFIE, s.f. 1. Ramură a hidrologiei care descrie şi carac-te r î ze ază n nit ăţ i I e hidrografice (oceane, mări, ape continentale), precum şi regimul acestora. Apele sînt clasificate de îţ. astfel: pota-mologice (ape continentale curgătoare), iimnologi.ee (ape stătătoare — lacuri, bălţi), oceanogra-iice (mări, oceane), Pe baza studiului apelor, se întocmesc hărţi marine şi alte documente nautice. La noi, prima instituţie specializată în li* a fost Serviciul hidrografic român, înfiinţat în 1928 de către comandorul AL S toi ano viei, 2* Totalitate a apelor de suprafaţă dintr-o zonă anumită. 3. Totalitatea hărţilor unui aevatoriu întins (mare, ocean) [fr. hydro-graphie]. HIDROLÂNT, s.n. Aviz de navigaţie urgent, transmis prin radio pentru vestul Oc, Atlantic [?]. HIDRO LOCATOR, s.n. Aparat care localizează fie un obstacol din apă, fie poziţia scoarţei sub™ acvatice faţă de navă; principiul de funcţionare al fi,* se bazează pe proprietatea de reflectare a undelor acustice. Sînt două categorii de !ţ.; kidrofoane (ascultă şi recepţionează zgomotele propagate prin apă) şi hidrolocatoare (descoperă obiectele din apă prin recepţionarea semnalelor reflectate de acestea). Sin. sonar, asdic, stajic de hidrolocatie, # H* biolo- gic == organ specific unor vieţuitoare acvatice (balene, delfini, căluţi de mare), care emit sunete, recepţionează ecoul şi furnizează sistemului nervos informaţii privind situaţia din jur. Astfel, animalele amintite pot evita lovirea de praguri, de carenele navelor etc, ffr., engl. hvdroloca- HIDROLOG, s.m. Specialist în hidrologie [fr. hydrologue], HIDROLOGfE, s.f. Ştiinţă care studiază proprietăţile generale ale apelor din natură, ale unităţilor acvatice (oceane, mări, lacuri, rîuri, gheţari), legile generale care dirijează procesele din hidrosferă» cît şi influenţa reciprocă dintre hidrosferă, atmosferă, litosferă şi biosferă. ® H. generală a mărilor şi oceanelor = oceanografie. * H. generală a uscatului = ramură a ft* care studiază hidrosferă ca înveliş al planetei. • H. gheţurilor şi a zăpezilor = glaciologie. @ H. lacurilor = limnologie. • H. nilaş~> finilor = telmatologie. • M* nurilor ~~~~ potamologie [fr. hydro-iogie], HIDROMETRÎE, s.f. Ştiinţă care studiază metodele şi aparatele de determinare cantitativă şi de prelucrare a elementelor hidrologice ale apelor [fr. hydromâtrie\. HI OR O METRU, s.n. Aparat care măsoară nivelul apei, densitatea şi viteza de curgere [fr. hydromJ-trej, HIDRONÎM, s.n. Nume de apă izvor, pîrîu, rîn, fluviu, baltă, lac, ocean, aevatoriu din zona 225' HIDRONIM — KIBROSFEEâ golfului, strîmtorii etc. La români, denumirile mirilor mai importante sînt ele origine dacă: Do-naris (Dunăre), Alutus (Olt), Maris (Mureş), Samus (Someş), Ordessos (Argeş), Pyretos-Porata (Prut), în lume, locuri care azi nu au ape, mai păstrează ceva clin vechile îl»; de peste două milenii în insula Creta sînt astfel de locuri numite limiii (lac) sau helos (beleşte u). Originea !i. este diversă. Unele se referă la: a) caracteristici pe care le arc, în general, apa (debit, culoare, temperatură, zgomot, starea suprafeţei, loc de trecere, obîrşie, forma albiei). De ex. Borccei (Le.*. bher ----- a duce, a curge; bubhu ~bur =.= mult-, abundent, umflat); în această familie se cunosc numai în Europa aproape 30 de îl.; Sinoaia (i.e. sin, sen apă, rîu, mare, ocean; sanscr. Sindu, Sindhu *= apă. fluviu, ocean; lat. Sinus ~~ golf, baie; celt Sen ----- întins, -mare); în această familie, europenii cunosc cca 40 Razim (Raze lin) (i.e.* Ras = umezeală, udăiură). Alte M. Albă, M. Galbenă, M. Roşie, Fluviul Galben, Fluviul Roşu, Colorado, Rio Negro, M.Neagră, Oc. Pacific (Liniştit), Rîul Şes, Pîrîul Coteţelor, Pîrîul Cr bigului; b) bogăţii din apropierea apelor (argint —- Rio de la Plata; păduri boltite peste albie ~~~ Gabon; Dîmboviţa; c) eponime (Rio Uree ho şi Rio Rosetti în America de Sud; golf şi rîu Mac-kenzie - - explorator scoţian), M. Hali, M. T asm an, M. Beau fort, M. Barents oameni de seamă, .exploratori, navigatori celebri, gu- vernatori, sprijinitori ai expediţiilor maritime; d) etnii (M. Car ai-bilor, Oc. Indian, M. Arabici)$ e) ţări riverane (M. Norvegiei t M. Chinei ele sud, M. Chinei â$ est, M. japoniei); f) evenimente întâmplătoare (ziua descoperirii ~ Rio de Janeiro sau Rîul lui Ianuarie; confirmarea corectitudinii drumului urmat — Rio Dos Bons Signales sau Rîul semnelor bune; g) poziţia geografică (M. Mcditcrană ~ lat. Mediterrancum „din mijlocul uscatului, al pă-multului", M. Nordului — marea situată la nord de cel care îi rosteşte numele — francez); h) nume ale unor mijloace de navigaţie (str. Geographe şi Naturaliste = nave franceze; str. Doi-pkin and Union bărci engleze; canal Beagle *= navă oceanogra-fică); k) legende apocrife (braţul dunărean Sf, Gheorghe) etc., etc,. [fr. hydronyme]. HlDRONlMfE, s.f. !« Ramură a lingvisticii care studiază numele de ape. 2. Totalitate a numelor de ape dintr-o zonă [fr. kydronymie\. HIDROPLANĂRE, s.f. Deplasarea unui hidroavion pe apă, din momentul Începerii manevrei de amerizare şi pînă îa oprire [hidro 4- planare; cf. fr. hydroplanage], HIDROSCÂLĂ, s.f. Complex amenajat într-un acv atomi propice decolării, amerizării, încărcării* descărcării, între ţi i ieri i, reparării sau staţionării liidroavioanelor [fr. hydroscale], HIDRO S FERĂ, s.f. Totalitate a apelor de pe glob: oceane, mări* ÎS — Dicţionar marinăresc HID&OSFfîRĂ — HUANHE lacuri ape interioare, gheţari, ape sabt r ne, mlaştini, zăpezi [fr. ky di osf hlre]. HIDROTEHNIC, adj. • între- prindere de construcţii h* = întreprindere destinată să execute lucrări fi» © Lucrări î|. v. lucrare [fr. hydrotechnique]. III ORO METRU, s.n. Aparat destinat să măsoare gradul de umiditate al aerului. Sin. psicromeiru [fr. hygromlire\. HIPERBOLĂ, s.f. v. navigaţie hiperbolică [fr. hyperbole]. HIPPAGO» s.n. Navă militară romană destinată să transporte caii necesari acţiunilor de luptă terestre [cuv. lat.] HISTRIA, top. Cetate-port întemeiată în sec. VII î.e.n. de către negustori greci pe ţărmul M. Negre, aproape de gurile de vărsare ale fluviului Istros (Dunărea). în-tr-un timp, era atît de puternica îneît avea o flotă proprie comandată de amiralul Hegesagoras, a-preciat pentru vitejie şi pentru pricepere în acţiuni desfăşurate pe mare şi în zone de debarcare. Acesta, după cum se spune într-un document epigrafic „a păzit.., oraşul, teritoriile şi porturile...» iar în timpul navigaţiei... duşmanii opunîndu-i flota, şi-a pus viaţa în primejdie, luptînd şi capturînd o corabie cu întregu-i echipaj, iar în timpul debarcărilor... a ieşit mereu biruitor, însufleţindu-şi ostaşii şi făcîndu-i de folos cită vreme a ţinut războiul". HOLK, s.n. Navă de transport folosită în sec. XIII-XV pe apele teritoriale din nordul Europei» A cca 300—400 t [ ?]. HONDURAS (Republica H.)t top. Stat în America Centrală ist mică* Are largă ieşire la Oc. Atlantic (M. Caraibilor) şi la Oc. Pacific. Flota maritimă comercială (1978) — 141 108 tdw. Pescuit (1978) = 6 405 t. Port principal (mii. t/ 1976): Puerto Cortes (1,3). Trafic total (internaţional) de mărfuri (1976) = 2,3 mii. t. Reţeaua hidrografică este bogată, principalele rîuri sînt Coco (725 km),, Patu-ca (482 km), Ulua (257 km). Numeroase lacuri montane şi lagune. HOVERCRÂFT, s.n. Navă engleză cu pernă de aer. Caracteristicile uneia dintre nave: L = 39,7 m; B = 23,6 m; înălţime = 13 m; greutate = 170 t; V = 143 km/h (pe care o atinge în 55 de secunde); propulsie = patru motoare da avion (13 600 CP); guvernare = două cîrme laterale [engl. hover „a pluti", craft „în-demînare"]. HUANHE, hidr» Fluviu în Asia de est. Al doilea fluviu ca mărime al R.P. Chineze (după Iangzî). Lungime 4 845 km. Suprafaţa bazinului 531 000 km2. Suprafaţa deltei 2 500 km2. Debit mediu 3 000 m3/sec. Izvorăşte din Munţii Baian-kara-ula şi se varsă în M. Galbenă, Afluent principal Veihe» Porturi principale: Jinan, Xian, Baotou» Lanzhou. Navigabil pe cea mai mare parte din lungimea m HUANHE — HUST0B1 sa» Aparţine tn întregime R,P« Chineze» HUASCO, top» Port (la Oc. Păci» fie) pe coasta de sud-vest a Ame» ricii de Sud,Al doilea port, ca mărime (după San Vicente), al Republicii Chile. Trafic de măr» furi 3,4 miL t/1978. Dispune de instalaţii de manipulare a mărfurilor şi de spaţii corespunzătoare pentru depozitare. HUBlGU, s.n. v, iublou [fr. hit- biol}. HUBS0N, hidr. © Golful H. = golf situat în Oc. Atlantic, pe ţărmul de nord al Canadei. Are suprafaţa 819 000 km2; lungimea maximă — 175 Mm; adîncime a maximă — 257 m; adîncimea medie — 128 m. Porturi principale: Fort Severa, Kovik. HULĂ, s.f. Ondulare a suprafeţei mării fie înainte sau după furtună, fie după ce a încetat v intui care a suflat mai mult timp din aceeaşi direcţie* © Ii® contrarie =~ h* de ocean, care se propagă în direcţie opusă direcţiei vîntului» • H. de fund = ondulare a suprafeţei mării în zonele unde plat» forma continentală are pantă accentuată, iar apa are adîncimea mică. ® H. de uragan = ondulare puternică a suprafeţei mării cauzată de vînturilc de uragan. © H. foarte lungă = val lung de peste 100 m. ® ii. în M. Neagră = val care nu se sparge, cauzat de vînturi de durată şi constante ca direcţie; este frec» ventă în anotimpul rece. @ IL lungă = val cu profil domol şi cu lungime de 50 — 100 m. © H/mijlocie = val cu profil domol şi cu lungime de 25 — 50 m. o H* moartă = h« de lungă durată. © H. scurtă = val cu profil domol şi cu lungime de maximum, 25 m. © li» staţionară = mişcare ritmică de ridicare şi de coborîre alternativă a suprafeţei mării (oceanului), fără a se produce de* plasarea maselor de apă. © Valuri dc h* = valuri ondulate care apar înainte sau după furtună, precum şi după vînturi de durată şi constante ca direcţie [fr. houle]. HUMOC, s.n. Aglomerare (grămadă) dc gheţuri la marginea banchizelor şi a cîmpurilor de gheaţă,. Formarea h. este determinată de vînturile puternice care bat înspre banchiză, deplasează şi îngrămădesc altfel gheţurile aflate în. derivă [engl., fr. hummock]. HURICÂN, s.n. Ciclon tropical violent [engl., fr. huni.cane]. KUR0N, hidr. Lac de origine glaciară în partea septentrională a Americii de Nord. Face parte din Marile Lacuri nord-americane. Suprafaţă 59 510 km2; adevărată mare interioară cu un remarcabil trafic de mărfuri. Adîncime maximă 228 m. Porturi principale: Sudbury, Douglas Poiiit, Kincardine şi Kitchener. Aparţine statelor S.U.A. şi Canada. HUSTON, top. Port în partea centrală a Americii de Nord. Si« HUSTON 228 t'iiat îa 80 km de Golful Mexic de care este legat printr-un canal adînc de 11 m. Cel mai mare port petrolier al S.U.A. si unui clin marile porturi ale lumii. Important centru economic şi comercial al S.U.A. Instalaţiile portuare sînt situate de-a lungul ca-malului şi în bazine artificiale la- terale cu adîncimi de 10—13 m. Există peste 50 cheuri care pot primi simultan 55 dc nave mari., Echipament modern pentru manipularea şi depozitarea mărfurilor. Trafic de mărfuri 90 mii. t/1977. Şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. DICŢIONARELE ALBATROS I IAHT, s.n. I. (înv.) Navă uşoară» cu grec mc nt de cuter, construită, dc olandezi (sec. XVII) şi adoptată apoi de englezi şi de francezi. Iniţial, era navă dc transport, trasă de cai la edec, uite-rior a devenit navă militară. 2. Ambarcaţiune mică şi elegantă, propulsată fie cu vele şi. motor, fie numai cu vele sau numai cu motor, destinată sportului (f. de regată) sau agrementului (i. de croazieră). Caracteristici: L = 8 — 30 m; chilă grea (care conferă L mare stabilitate); compartimenta] adecvat pentru agrement [fr., engl. fackf]. 1ÂHTING, s.n. î. Sport cu vele. 2® Croazieră cu iaht propulsat cu motor, • A face L 1. a practica sportul cu vele; 2. a face croazieră cu iahtul. IAR, s.m. Mal înalt (cu apă adîncă lingă el), situat în conca-vitatea unui cot al unui fluviu, •Sin* ficiinioi; polmol [?], IARBĂ, s.f. L de China = plantă tehnică din Orient (China, India, Japonia), folosită la fabricarea parîmei numită reînvie, [lat. herba]. IAZ, s.n, !• Mic acvatoriu artificial, apărut fie barîiid un braţ de rîu, fie ramificînd un rîu spre bazin (baltă). I« este destinat creşterii peştelui sau acţionării morilor de apă. 2. Lac natural mic, format în albia unui rîu prin adunarea apei într-o adîncitură de teren. « I. Soarelui r= M. Caspică, în 1b. sciţilor (bg. iaz; sl. jazu; 1519]. fCEBERG, s.n. v. aisberg [fr, iceberg]. „1DEMITSU-MARU". Superpe- trolier construit de una din cele mai mari societăţi de construcţii navale din Japonia şi din lume — ,,1.11.1.'* — în marile şantiere navale din Yokohama. A «= 210 000 t. Prin dimensiunile sale, la vremea respectivă (1965) a revoluţionat lumea construcţiilor navale,. IDENTIFICARE — INCOTERMS 230 IDENTIFICARE. s.f. @ I. aştrilor v. astru. o I. farurilor v. far. • L navei v. navă, © I. uscatului ¥, wscaJ [fr. identifier]. IERNATIC, s.n, Golf sau bazin mic al unei ape curgătoare, sau canal bun pentru a adăposti nave pe timpul iernii, cînd se formează sloiuri [z‘a?wl suf. lEŞf, vb. © I, din bazin = a face manevra pentru plecarea din bazinul portuar. © A h în marc = a face manevra de plecare nin port pentru a porni spre largul mării (lat. exire]. IEŞIRE, s.f. ® L navei = forma operei vii a navei; fineţea acestei forme în zona etamboidui. Ant. intrare. © Unghi de L = unghiul format între tangentele trasate la bordajul etani boului [ieşi suf. — re]. IM£0 (I nte rnational Mar iti me Consultative Organization) Organizaţie interguvernamentală consultativă ONU în domeniul maritim. IMERSIUNE, s.f. 1, Afundare a unui corp într-un lichid, o A fi (a ivAra) în i. = a fi (a intra) sub apă; a se afunda. Pentru a face această manevră, la submarin, tancurile de balast sînt umplute rapid după ce se deschid valvulele, iar aerul este evacuat; greutatea apei introduse în submarin determină coborîrea lentă a acestuia la adîncimea la care forţele de presiune exterioare echilibrează forţa de greutate. Pentru a ieşi din apa este golită din tancuri cu ajutorul aerului comprimat, greutatea sub- marinului scade, ceea ce determină ridicarea în straturile de apă de deasupra. 2, Distanţă măsurată între suprafaţa apei şi stratul de apă în care pluteşte un reper subacvatic. © L elicei = distanţa măsurată pe verticală dintre centrul liniei axiale şi suprafaţa apei [f r. i m mo s i on ; lat. i m mersi o, -oh/s], ÎN, s.n. Plantă erbacee textilă şi oleaginoasă, din a cărei tulpină fibroasă se obţine materialul vegetal întrebuinţat la fabricarea parî-melor subţiri, pînzei de velă, aţei de velă etc., care nu sînt însă tot atît de rezistente ca parîmele din cînepă. a Parîmă de i. = parîmă uşoară alcătuită din fire de in răsucite [lat. linurn]. INCENDIU, s.n. o L la bord = foc ia bord; lupta pentru a-1 stinge, de multe ori, nu are finalul dorit, iar echipajul este nevoit să evacueze nava., Cînd i. s-a declanşat într-un compartiment etanş, se închid uşile şi porţile etanşe şi se pune în funcţiune instalaţia de di ™»re sau de inunda rp a co^epe < ti meritului; v. şi vitali taie, de stias U ['it. inccndio ; ir. u.ccndie]. INCH, s.m. Unitate de măsură utilizată pentru a exprima pescajul navei; egală cu a douăsprezecea parte dintr-un picior, deci =» 2,5 cm [cuv. engl.]. INCOTERMS (International Comercial Tcrms), reguli de comerţ maritim — Paris 1936, Viena 1953, 231 i JL\ Jj' A l.A] l2ji i~ - ~ '«'■ INDIA {Republica India), top^ Stat in sudul Asiei, care ocupă peninsula cu acelaşi nume. Are largă ieşire la Oc. Indian (Golful Bengal/ M. Arabiei). Flota maritimă comercială (1974) = 9 237 927 tdw. Pescuit (1978) = 2 367 852 t (895 333 t din ape interioare). Porturi principale (mii. t/1978): Bombay (16,5), Mormugas (13,5), Vishakhapat-nam (10,1), Madras (9,7), Cal cu t-■ta (8), Kandla (5,9), Cochiii (5,5), Paradip (2,2). Căi navigabile in» terne = 8 000 km (Gange 1 450 km, Brahmaputra 1 300 km, God-avari, Kist, Cavery ş.a.). Con-strucţii navale (1978) — 60 000 t.r.b. Reţeaua hidrografică este dominată de fluviile Gange (2 700 km) şi Brahmaputra (2 969 km) care se varsă în Golful Bengal printr-o imensă deîtă pe care I. o împarte cu Bangladesh. Alte cursuri de apă importante pentru navigaţie şi irigaţii: Godavari (1 4-48 km), Kistn/Krishna (1 280 km), Cau-very/Kaveri. INDIAN, hidr. Al treilea ocean al planetei, după Oc. Pacific şi Oc. Atlantic. Este urmat de Oc. Arctic. Limite: coastele sudice ale Asiei la nord, Antarctica la sud, Arhipelagul Maîaysia şi coastele vestice ale Australiei îa est, coastele estice ale Africii şi Insula Madagascar la vest. Caracteristici : S 74,92 mii. km3.; i. med. 3 897 m; i. max. 7 450 m; Vin- ii uri puternice (musoni); insule puţine, coraligene (cxceptînd Madagascarul ); lanţ muntos subacvatic; Groapa Jawa (Java) 7 450 m; ape calde; saîinitat. . i 36,4%0 în ş 30° S şi X r r " în G. Arabiei; săli i mir 33% la gura flv. Gai - p -ratura medie 22 —2 > 5 i i, M. Roşie şi 35,6 0 G. Persic; valuri de 10-—11 m înălţime şi de circa 100 m (max. 340 ra.) L; marei diurne max. 12,4 m la Bhavnagar (Indica). Curenţi: Cr. ecuatoriali, Cr. Mo zambicului, Cr., Acelor (Agualhas), Cr. Australian de vest. Mări: M. And aman. M. Arabiei, M. Roşie. Golfuri: G. Bengal, G. Pcrsic. Porturi: v. port. Navigaţie intensă. INDICATIV, s.n. @ L de apel radio = grup de 4 litere (uneori de 3) care aparţine unei nave sau staţii radio-coastă; L de apel radio este folosit ca denumire prescurtată în traficul radio internaţional; primele două litere reprezintă naţionalitatea staţiei ® L de raâiofar = grup de 2—4 litere transmise de radio-far după anumite reguli (program, interval de timp), pentru identificarea şi folosirea sa în determinarea punctului radio al navei [fr. indicatif; lat. inâicativîis]. INDICATâR, s.n. © L chimic de adîncime = dispozitiv destinat măsurării adîncimii apei şi format dintr-un tub de sticlă de 60 cm al cărui perete interior este acoperit cu un strat subţire de bicarbonat de argint. Principiu de funcţionare: se introduce tu-» bul în apă cu ajutorul unei greutăţi de sondaj şi, în raport d© nivelul pînă îa care se ridică apa în tub (bicromatul se decolorează), se stabileşte adîncimea apei INDICATOR — INERŢIE 232 • I. de ambardce v. ambardce. m I. de ancoraj v. ancoraj. • I* de ancoraj interzis v. ancoraj, • L unghiului de cir mă v. cir mă, m L ^ pescaj = dispozitiv cn coloană cic mercur, instalat sub nivelul liniei dc plutire', în borduri, pentru a indica pescajul navei j/r. indicatenr}. Indice, s.m. # L 67i? a rima re dfre care exprimă valoarea raportului dintre capacitatea cubică de încărcare a navei şi greutatea încărcăturii. Nava este bine exploatată cînd i. de arimare are valoarea mică [it., fr. indice : lat. index, -dicîs]. INDONEZIA, (Republica l.)t top. Stat în sud-estul Asiei, care ocupă arhipelagul cc fa.ee legătura între Asia şi Australia şi separă Oc. Indian do Oc. Pacific. Flota maritimă comercială (1978) -~- 1 644 095 td w. Pescuit (1978) ~ 1 655 000 t (430 000 t din ape interioare). Porturi principale (mii, t/1978): Dumai (41,1), Tanrîj un g Pri ok (11,4), Pale m-bang (9), Surabaja (4,6), Belawan (2,1). Trafic total dc mărfuri (1977) == 147,8 mil.t. .Rîurile sînt în general scurte, cu debite bogate, mai însemnate fiind Barito (885 km) K-: t p u as, Mahak am, Hari (724 km), Muşi (523 km), Solo (539 km), Brantas (258 km). IND ^ (INDUS, SINDH), hidr. Fluviu îu Asia de sud. Lungime totală 3 180 km. Suprafaţa bazinului 834 000 lan3. Suprafaţa deltei 8 000 km2. Debit mediu 5 700 rrr/sec. Izvorăşte din Podişul 'Tibet si se varsă în M. Arabici. printr-o întinsă deltă. împre- ună- cn afluenţii săi (Beas — 500 km, Ghenab — 949 km, Jhclum — 724 km Sutley — 1 448 km) constituie o importantă sursă pentru irigaţii. Navigabil pentru vase mici. Porturi, principale i Karachi, Hydarabad şi Sukkur. Aparţine statelor Pakistan, India si R.k Chineză, iniEl, s.n, • L astronomic -instrument arhaic de navigaţie alcătuit dintr-uu corp prevăzut, cu o deschizătură. prin care pătrundeau razele soarelui, şi cu o porţiune interioară gradată pe care cădea raza, măsurÂndu-se astfel înălţimea la Soare; erori :~ cîteva zeci de Mm. • I. dc acostare = i# fixat la mal pentru a lega de el parîmele navei sosită la acostare. # I. de ancorare L pentru lanţurile de ancorare ale geamandurii, balizei etc. • I. de ancoră v, ancoră, m I. de boc a port ~~ I. cu care este prevăzut fiecare boc aport pentru a putea fi manipulat. « 1. de cir ava -= I, montat la etravă, pentru a permite ghidarea remorcii sau a parîmei dc legare. • I. de ridicare I* fixat în prova şi pupa bărcii pentru a putea fi manevrată îu vederea lăsării la apă si ridicării la bord. • I» de saulă piesă circulară sau elipsoi-dală destinată legării saulei. # I. de şcotă = L prevăzut cu trei rodanţe (două pentru grandee şi una pentru contraşcotă) şi instalat la fiecare din cele două colturi inferioare la o velă pătrată [lat. au cili îs), INE.RŢÎE, s.f. $ I. navei = tendinţa navei de a se deplasa, încă INERŢI — MSTALTATlE după ce elicea a încetat să se mai rotească. Timpul şi distanţa parcursă de navă în i. trebuie cunoscute dc personalul navigant, ntru a stopa oportun aparatiil propulsie, cvitînd astfel accidentele de navigaţie (abordaje, puneri pe uscat etc.). Sin. gang. [fr. inerţie; lat. inerţia]. INFANTERIE, s.f. • L marină v\ marină [fr. infanterie, germ. Infanterie, it. infanteria]. INFRASTRUCTURĂ, s.f. • 1. portului v. pori [fr. infrastructura] fNIMÂ, s.f. • I. navei ■■ ~ sistemul care asigură propulsia, navei şi energia, electrică de la bord; motoarele şi instalaţiile aferente. $ I. de catarg partea centrală a catargului construit din mai multe părţi. ® I. de parîmă = fir vegetal (şuviţă) introdus în mijlocul unei parîme metalice sau vegetale [lat. animă]. INSPECTORAT, s.n. # I. maritim ----- instituţie care funcţionează în cele mai. mari porturi din Anglia, cu scopul de a supraveghea aplicarea- legislaţiei referitoare la navigaţie şi marinărie. • L naviga!iei civile organ al Marinei civile destinat sa asigure, să supravegheze şi să controleze navigaţia hi apele teritoriale, prin căpităniile dc porturi [fr, inspectorat]. INSPECŢIE, s.f. $ I. carenei -~ control periodic al stării tehnice şi de întreţinere a operei vii a navei, executat la urcarea navei pe doc sau pc cală [fr, inspcction; lat. inspectiol. INSTALĂŢÎE, s.f. • l. corp ~mort v. corp. Poate fi: cu ancoră bloc (avînd o ancoră din beton sau din fontă), cu greutăţi amorţi.:o are (avînd greutate din fontă sau din beton la fiecare braţ pentru amortizarea şocurilor date de (.‘forturile de tracţiune ce se exercită asupra ancorelor), cu două braţe (are două ancore ale căror braţe se prind, de lanţul geamandurii de legare; se foloseşte mai mult la fluvii, cînd o ancoră se lasă în amonte, iar cealaltă în aval), cu trei braţe (avînd trei ancore între braţele cărora se formează un unghi’ de 120°), cu patru braţe (are patru ancore ale căror braţe, formînd Între ele unghiuri de 90°, se prind de lanţul geamandurii de legare, pentru a realiza o maximă siguranţă la giraţii), î. în lubă de gîscâ (formată din patru ancore grupate două cîte două). • I. dc acostare v. 3* de manevră şi legare. • I. de aer comprimat L care produce şi distribuie aerul comprimat pentru nevoile navei; cuprinde compresoare, butelii, tubul aluri. aparate de măsură. Se folosesc i. de joasă presiune (pînă la 60 daN) sau L de înalta presiune (60--120 daNf). # I. de ancorare L destinată sa menţină nava intr-nu loc de staţionare (pe mare, în radă sau la cheu); este; compusă din ancore, lanţuri de ancoră, stopc de lanţ, mecanism de acţionare şi puţuri pentru lanţ. * L de apă ----- L cu rol de a asigura bord uliu necesarul de apă; i. de apă cuprinde i. de apă dulce (pentru băut, preparai nmicare. . spălat). INSTALAŢIE 234 şi I. ele apă sărată (pentru răcirea unor agregate, spălat etc.). Corn-punere: tancuri, pompe, hidro» foare, tubulaturi, valvule, guri de absorbţie şi evacuare. © L de balast = I. destinată ambarcării unei cantităţi de apă de mare pentru a asigura stabilitatea corespunzătoare în cazul navigaţiei fără marfă, precum şi pentru a menţine permanent nava pe chilă dreaptă. Compunere: tancuri şi pompe de balast, tubulaturi, @ (pl.) L de bord = totalitatea mecanismelor, agregatelor, dispozitivelor etc. ele la bord, avînd diferite destinaţii: ancorare, în» cărcare-descărcare, propulsie, de punte, remorcaj, salvare etc. ® L de combustibil = L cu rol de a depozita şi distribui rezerva de combustibil la, bordul navei. Compunere : guri de ambarcare, tancuri de combustibil şi de serviciu, pompe, filtre, tubulaturi, valvule, aparate de măsură. © L de comunicaţie şi radio-com unica-ţie = L destinată menţinerii legăturii navei cu portul de origine şi alte porturi, cît şi pentru asigurarea posibilităţii de a comunica între diferite compartimente ale navei; cuprinde staţii radio, telegrafie, L -portavoce, I. telefonică, staţie dc radioamplificare. © I. de drenaj = s. care evacuează ap i din diferite compartimente ale navei; este formată din pompa de drenaj, tubulaturi şi sorburi; are, de regulă, legătură cu L de incendiu, o I. de guvernare = I. destinată să menţină drumul şi să dea posibilitatea manevrării navei; se compune din timonă, transmisii şi maşină. Poate fi: cu servomotor (cîrma se acţionează cu cabluri, lanţuri, bare metalice), cu şurub fără sfîrşit (acţionarea cîrmei se realizează printr-un şurub fără sfîrşit, de regulă, la navele mici şi mijlocii), directă (cîrma se acţionează direct din comanda de navigaţie), electrică (cu servomotor), electro-hidraulică (cîrma este mişcată de o maşină hidraulica acţionată electric), hidraulică (acţionarea cîrmei se face hidraulic, cu un amestec de apă şi glicerina), manuală (forţa fizică a marinarul ui acţionează o timonă cu diametrul mare, care manevrează cîrma prin lanţuri şi bare metalice sau direct; de regulă, constituie L de guvernare de rezervă), de rezervă (folosită cînd L de guvernare principală prezintă defecţiuni). © I. de încălzire = I. cu rol de a asigura temperatura optimă desfăşurării vieţii normale la bordul navei. Se pot întîlni diferite tipuri: cu vapori, cu apă caldă, cu aer cald. Este formală din agregatul de încălzire, caldarină, radiator electric, tubulaturi, valvule, ra- diatoare. 9 I» de încărcare = L destinată efectuării operaţiunilor de încărc are-descărcare a mărfurilor si materialelor; cuprinde bigi, vinciuri, elevatoare cu benzi transborclo are, poduri rulante, staţii de pompare (la petroliere), granice etc. @ L de manevră şi legare = I, folosită pentru menţinerea navei îa cheu şi pentru efectuarea unor manevre în port (schimbarea bordului de acostare, deplasarea navei îa o dană din apropiere etc.); se compune din parîme de legare, elemente pen- 235 INSTALAŢIE tru fixarea şi dirijarea parîmeîor (babale, tacheţi, zbiruri, tnrni-cheţi, somare şi urechi), elemente pentru protecţia bordajului, navei (baloane de acostare, brîu de protecţie, tranclieţi) şi, uneori, mecanisme pentru acţionarea parîme i. Sin. 2. de acostare. © I. de propulsie = L care asigură deplasarea navei; se compune, în general, din agregate care produc energia de propulsie, elemente pentru realizarea propulsiei, transmisii şi I. auxiliare. Pentru pro» pulsia navelor se pot utiliza maşini cu abur, motoare cu ardere internă, motoare electrice, turbine cu gaze sau cu vapori, vele şi rame (vîsle), reactoare nucleare. © L de regenerare a aerului — I. destinată purificării aerului din compartimentele submersibilelor, absorbind bioxidul de carbon şi îmbunătăţind cantitatea de oxigen. © I. de remorcare = I» care asigură operaţiunile de remorcare a unei nave; este compusă din babale şi parîmă de remorcare, precum şi din elemente pentru ghidarea pari mei. © I* de ridicare = I. care facilitează manevrarea greutăţilor la bord (mărfuri, materiale); uneori se foloseşte la ambarcarea şi de bar» care a mărfurilor. Se utilizează bigi simple sau duble, bigi grele (pînă la 25 t), macarale, palancuri, scripeţi, vinciuri, cabestane, lifturi, benzi transportoare, gruie. ® I. de salvare = i. care cuprinde totalitatea mijloacelor de salvare de la bordul navei: bărci de salvare, plute de salvare, colaci şi centuri de salvare, şalupe de salvare, precum şi I. de lansare a acestora la apă. m I» de semnalizare şi de navigaţie = mijloacele necesare recepţionării şi emiterii diferitelor semnale, precum şi aparatura de navigaţie din dota-* rea, navei. Cuprinde: luminile de navigaţie, de poziţie, de ancoră* de semnalizare a stării navei (în derivă, în marş), coduri de pavilioane, ele c trome gaf o ane, giro-compas, compasuri magnetice» sextante, cronometre etc. ® L âe stins incendii şi de stropire = h cu rol de a localiza şi stinge inccndii ivite la navă. Se compune din pompe de incendiu» tubulaturi şi guri de incendiu; de asemenea, mai cuprinde extinctoare cu spumă sau bioxid de carbon, găleţi, lăzi cu nisip, pături de stins incendiul. Navele moderne dispun de mijloace de semnalizare a incendiilor, optice sau acustice* care funcţionează la ridicarea temperaturii peste limita sau îa apariţia fumului. a I. de stropire = i. cu rolul de a stropi diferite încăperi unde temperatura nu trebuie să depăşească an i . * valori. © I. de ventilaţie = l * rol de a asigura primenirea r i lui în compartimentele navei =* I. de ungere = I. care servt pentru depozitarea şi distrib ji t rezervei de ulei; se compune ( i tancuri de ulei, guri de rnJ > care, pompe, filtre, tubulau i aparate de măsură. © L elcf , = L care furnizează şi disLib i6 energia electrică pe nava compune din grupuri electrogene, baterii de acumulatori, tabloul principal de distribuţie, reţele de conductori, transformatoare, tablouri auxiliare de distribuţie. INSTALAŢIE — INTERFEROMETRU 236 mijloace de semnalizare şi avertizare, aparate de măsură şi control. e L frigorifică s=- I, care serveşte pentru păstrarea în bune condiţii a rezervelor de alimente. # L dc punte totalitatea î. din dotarea navei, montate pe punte {gxuic, bigi, cabestane, vinciuri, barei de salvare etc. [fr. installa-tion\. INSTRUCŢIUNE, s.f. # I. nau-tice r._: documente nautice privind situaţia intr-un axmm.it acvatoriu (mare, zonă a oceanului, canal). Sin. cartc-pilot [fr. instructionu INSTRUMENT,, s.n. _ 0 L de navigaţie dispozitiv destinat activităţii de navigaţie; ex.: sex-tant, inel astronomic, gheară compas, linii paralele, platou cinematic de vînt, înclinometru etc. Sin. I. nautic. m I. pentru recoltarea probelor de scoarţă subacvatică I. cu ajutorul căruia se aduce din apă proba de sol subacvatic; ex.: sonda de mină, grei fer, tub carotier, dragă de fund etc. [fr. instrument; lat. instni-ine-iihtm"]. INSUBMERSIBIUTĂTE, s.f. Calitate a navei de a nu se scufunda si de a pluti cu o anumită încărcătură, După ce apa a pătruns în-tr-unul din compartimente, nava trebuie să mai aibă un bord liber Elini mal [fr. insubrnersihilitfj. fNSULĂ, s.f. 1. T Jscat înconj urat de ape (lac, fluviu, mare, ocean). Unele î. au apărut prin izolarea unor porţiuni de uscat, altele fie prin invadarea uscatului de către apa de mare sari de ocean, fie prin erupţii submarine. 2* Denumire sub care mai este cunoscută suprastructura urnii portavion. @ L de cositor nume dat insulelor engleze, în antichitate. @ L plutitoare = L de 4—5 m grosime, alcătuită din stuf şi rădăcini. Sin. p-rundoi, plavur$ plaur, mogîldac [lat. insula]. INTELSĂT, abr. Sistem internaţional care asigură căi de comunicaţie prin sateliţi în zonele de intens trafic naval din Oc. Atlantic, Indian şi Pacific. în 1975, de acest sistem beneficiau flotele a 91 de ţări [cuv. american]. INTENDENT, s.m. Persoană din echipajul navei care îndeplineşte funcţia de şef al serviciului administrativ. Se ocupă de asigurarea hranei şi echipamentului pentru echipaj şi pasageri, de întreţinerea cabinelor, de păstrarea obiectelor de valoare şi a bagajelor pasagerilor, de verificarea biletelor de călătorie ale pasagerilor, de biblioteca navei etc. [fr. iutendant; lat, intendens, -ntis). INTERFER0METRU, s.n. Instrument optic folosit pentru determinarea saliuităţii în funcţie de indicele de refracţie măsurat pe baza fenomenului de interferenţă; se compune din colimator, care divide raza de lumină, chiuvetă cu proba de apă, chiuvetă cu apă normală, prisme şi lentile, ocular, micrometru. Un fascicul al razei de lumină trece prin colimator, prin apa primei chiuvete, iar celălalt fascicul prin apa chiuvetei a doua. Cu ocularul se observă fasciculele interferenţe, m IMTEEFEEGMEmU — INVINCIBILA AEMABA datorită faptului că. apa din prima chiuvetă arc indicele do refracţie diferit dc ce! a! apei din cea de-a doua chiuvetă; cu micromctrul se suprapun cele două fascicole. Se citeşte diferenţa indicilor de refracţie [fr. inter-jiromeirc]. INTERVAL, s.n, 1. Distanţa intre nave cu drumuri paralele. 2. Distanţa dintre două repere suc* ■cesive de pe malul fluviului. 3* Distanţa dintre două şlepuri aflate bord la bord. • îl* liniar L de timp dintre ora trecerii Lunii prin meridianul locului şi ora mareei înalte [fr. ini crv alte; lat. infcriHillmnl INTRĂ, vb. $ A L cu nava în reparaţie (în şantier) a duce nava în locul stabilit pentru reparaţii sau alte lucrări la bord. • A i. de pe vergă = (despre marinari) a pleca din arboradă, de pc vergă, în gabie. # A L în ba.cin =• a deplasa nava într-un bazin pentru efectuarea operaţiunilor de îxic ă rea re-desc arc are, aprovi zio.ua-re., adăpostire de furtună, a step ■ tare etc. # A h în port ~ a veni cu nava în port. # A 2. la bord ~ * a trece din afara, navei la bord; a aduce din afara navei ceva la bord (bărci, sondă etc.). $ A L pe un aliniament a manevra, nava astfel îneît drumul să coincidă cu direcţia aliniamentului. • A 2. ramele a scoate ramele din furcheţi sau din dame şi a le aşeza pe bancheţi, în lungul bărcii [lat. intrare). INTRARE, s.f. 1. Descindere prac. -tic aia la. bord (în punte sau în suprastructură) pentru a permite trecerea oamenilor. Ex.: tain- buchi. 2, Partea ascuţită a navei în zona provei. $ Unghi de L — unghiul dintre tangentele duse Ia bordajul etravei [lat. intrare].. INTR1ND, s.n. 1. Scobitura unei vele. 2. Distanţa orizontală dintre tangenta dusă la bordajul lateral şi linia puntc-centură, {intra]-. INUNDA, vb. 1. A introduce apă într-un compartiment al navei folosind instalaţia de stins incendiile şi de stropire sau instalaţia de balast.. 2« (flv.). A trece (apa) peste maluri; a se revărsa; a veni viitura [fr. inonâcr; lat. inundare]. INVINCIBILA ARMÂDA, s.f, „Flotă de neînvins''. Mare grupare navală spaniolă (130 de nave — 60 de galioane, 20 de car ave Ie etc. — 8 000 de marinari, 19 000 de luptători), trimisă în 1588 de Spania împotriva Angliei, sub comanda amiralului Medina Si dori ia. Acestei grupări, Anglia li opune 197 de nave (inferioare celor spaniole ca tonaj, dar superioare ca putere de foc), sub comanda lordului amiral Tliomas Howard. Gruparea navală spaniolă, pleacă din Lisabona la 20 mai 1588, staţionează în rada portului Calais, este hărţuită de englezi, pierde 11 nave si 8 000 de luptători, rupe lupta şi începe navigaţia spre nord, ocolind insulele britanice, urmărită şi lovită sistematic de inamic. La* greută-luptei pe marc se adaugă tuni violente, foamea, diferite boli; în iulie, o furtună puternică scufundă, jumătate din LA. Vio INVINCIBILA ARMADA — IRAWADI 233 toria. escadrilelor engleze şi a împrejurărilor potrivnice anunţa declinul supremaţiei spaniole pe mare [sp. invencihle „de neînvins"; armada „flotă"]. itiLĂ, s.f. !. Ambarcaţiune spor™ tivă de origine germană. Caracteristici : L = 5 m; B = 1,66 m; T (fără derivor) = 11 cm; greutate = 150 kg; extremităţi ascuţite, propulsie cu vela invergată la catarg; are punte şi cocpit mari; derivor rabatabil; echipaj format dintr-o singura persoană, iar ca semn distinctiv un cerc roşu pe velă. 2. Barcă cu două, patru sau şase rame, folosită pentru a ţine legătura cu uscatul şi pentru antrenarea marinarilor la vîslit. Sin. i. cu rame. © I* de spori = ambarcaţiune sportivă cu vele. Caracteristici: un arbore şi un ghiu; o velă latină şi un foc derivor rabatabil; echipaj format dintr-o singură persoană; între-buinţare largă pentru agrement şi în concursuri de ialiting. © L olimpică = I, cu următoarele caracteristici: L = 3,6 — 5 m; B = 1,25 —1,66 m; velă bermu-diană; cocpit deschis; derivor rabatabil; greement de i. [fr. y-ole], 10 R DAM IA ( Regatul Haşemit al LJ, top. Stat în sud-vestul Asiei, în Orientul Apropiat. Are ieşire la M. Roşie (Golful Aqaba). Flota maritimă comercială (1978) = 4 000 tdw. Pescuit (1977) = 3.1 t. Port principal (mii.t/1978): Aqaba (3,7). Principalul curs de apă: Iordanul (252 km). IRAN (Republica Islamică \)t top. Stat în Asia de Sud-Vest. Are largă ieşire la Golful Persic şi M. Caspică. Flota maritimă comercială (1978) 1 804 693 tdw. Pescuit (1978) = 20 000 t peste. Porturi principale (miL t/1978): Kharg (190,3 -1976), Khomeini (Shapur) (5,8), Bandar Khorramshahr (3/6), Abas (3). Trafic total (internaţional) de mărfuri (1978) = 234,9 mii. t. Principalul rîu Karun (724 km) este navigabil pe cca 250 km. Lacuri: mai important este Re-zăieyh (Urmia). ÎRAQ (Republica Populară Democratică !.), top. Stat în sud-es-tul Asiei. Are ieşire la mare, în Golful Persic. Flota maritimă comercială (1973) = 2 342 093 tdw. Pescuit (1978) — 26 101 t. Porturi principale (mii t/l972): Fao- Khor- al- A m y a (17 317), Basra (1 245/1970), Umm Qasr. Principalele fluvii sînt: Eufrat (2 800 km) şi Tigru (1 850 km), care se unesc si formează fluviul Sliatt aPArab. în cincinalul 1976 — 1980, mari investiţii pentru crearea unei flote proprii de petroliere. IRÂWÂDK, hidr. Fluviu în Asia de sud-est, Lungimea totală 2 150 km. Suprafaţa bazinului 410 000 km2. Debit mediu 13 500 m3/s. Izvorăşte din Munţii Himalaya şi înainte de a se vărsa în M. Andaman, formează, o imensă deltă (45 000 km2). Principalii afluenţi sînt: Chindwin, Sittang etc. Porturi principale: Mandalay şi Rangoon. Aparţine Birmaniei Este navigabil pe cca î 600 km. 230 1&AWADI-- IUBL08 Principală cale navigabilă spre interiorul continentul ui în Asia sudică şi sud-estică. IRLANDA, (Republica L), top. Stat insular din vestul Europei, cu largă ieşire la Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = 269 197 tdw. Pescuit (1978) =~ 108 434 t. Porturi principale: Dublin» Cork. Căi navigabile interne = 1 040 km. Construcţii navale (1978) = 6 000 t.r.b. Cursul de apă mai important Slianon (320 km). Numeroase lacuri glaciare Lough Allen, Lougli Ree, Lough Derg ş.a. ISLÂMDA (Republica l.)t top. Stat în nord-vestul Europei, în Atlanticul de nord, la sud de Cercul polar de nord. Flota maritimă comercială (1978) = 157 455 tdw. Pescuit (1978) = 1 579 419 t; 453 balene capturate (1972/73). Port principal (mii t/ 1978): Reykjavik (0,9). Numeroase lacuri sînt cantonate în văile barate de valurile de lavă. Rîurile sînt numeroase şi formează cascade, ISP0L, s.n. Făraş, căuş din lemn sau din tablă, pentru scos de la bord apa, care nu a putut fi golită cu ghiordelul [bg. izpoT]. ISRAEL* (Statul I.), top. Stat în sud~vestul Asiei (Oriental A-propiat). Are ieşire la M. Medi-terană şi M. Roşie. Flota maritimă comercială (1978) = 562 723 tdw. Pescuit (1978) = 25 885 t. Porturi principale (mii. t/1978): Haifa (5,4), Ashdod (4,4), Eilat (1,1). Trafic total de mărfuri = 10,9 mii.t/1978. Principalul rîu — Iordan. (265 km), iar lacul cel mai important — Tiberiada (165 km|. ISTER, hidr. Nume romanizat al Dunării de jos. Sin. Istros (pentru egipteni, traci, greci — He-siod) şi Istm (Herodot). ISTM, s.n. Fîşie îngustă de uscat care leagă două continente sau o peninsulă de continent şi care separă două mări sau golfuri Ex. Panama, Suez [fr. isthimj lat. islhnms]* ITALIA, ( Republica I iali ană top. Stat în sudul Europei, scăldat de apele M. Mediterane (M. Adriatică, M. Ionică şi M. Tire-niană), M. Ligurică. Flota mari» timă comercială (1978) = 18 697 726 tdw. Pescuit (1978) = 401 958 t. (24 610 t din apa interioare). Porturi principala (mii. t/1978): Genova (47,6), Trieste (37,1), Augusta (29,1), Veneţia (25,7), Taranto (27,6), Porto Foxi (21,6), Milazzo (18), La Spezia (13,8), Napoli (9,8). (Reţaua hidrografică este bogată, dar numai două rîuri sînt mai lungi şi navigabile: Pad (652 km) şi Adige (410 km). Alte rîuri importante: Arno (241 km), Ti-beru (405 km). Construcţii navale (1978) = 309 000 t.r.b. (36 000 t. r.b. tancuri petroliere). Trafic total de mărfuri (1978) = 373,4 mii. t. IUBLtfU, s.n. I. fix == fereastră rotundă în bordajul navei, prevăzută cu ramă de metal, geam gros şi etanş, capac rezistent; este destinată iluminării naturale şi aerisirii compartimentului, • I. ItJBLGU — IZOH ALIN A 240 mobil = 1* care arc posibilitatea să se deschidă lateral. Var. hiib-lou. [fr. liublot > r. L]. IU G O SLAVI A, (Republica Socialistei Federativă h), top, Stat ia sudul Europei, In Peninsula Balcanică; are largă ieşire la M. Adriatica. Flotă maritimă comercială (1978) =.= 3 588 442 tdw. Pescuit (1978) ^ 62 987 t (25 522 t din ape interioare). Porturi principale (mii. t/1978): Rijeka (14,8), Split, Dubrovnik, Koper. Căi navigabile interne » 2 001 km. Principalele rîuri, importante pentru navigaţie şi pentru. potenţialul energetic ridicat: Ne ret va (225 km), Morava (245 km), Dunărea (588 pe teritoriul L), Tisa (151 km pe teritoriul L), Sava (940 km), Drava (707 km). Numeroase canale pentru irigaţii şi transport. Multe lacuri glaciare» carstice si tectonice. Constructii navale (1978) = 241 000 t.r.b. (118 000 t.r.b. tancuri petroliere), ICtA, s f. Plantă tehnică din a cărei tulpină înaltă pînă la 3 m se obţin fibre textile necesare fie fabricării unor parîme vegetale, aţă de velă, saule etc., fie unor pînze ori fardaje. • L de India = i. din care se confecţionează parîme uşoare şi rezistente la tracţiune, dar care au o duraţii scurtă [it. iuta; germ. Jutej. IZALOBÂRĂ, s.f. Linie care uneşte, pe harta sinoptică, punctele de egală variaţie, presiune atmosferică [fr. isallobare], 1ZAN0MÂLÂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală variaţie, (anomalie) a temperaturii, s-au presiunii, faţă de valoarea veche, obişnuită [fr. isanomale], izoazimutălA, s. f. Linie care uneşte punctele cu acelaşi azimut al staţiei radiogoniomeirice san al astrului [ ?]. IZOBARĂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală presiune atmosferică [fr. isobare]. IZOBÂTA, s.f. Linie care uneşte, pe hartă, pmietele de egală adîncime a apei. faţă de o anumită suprafaţă de referinţă {ocean, lac etc.), mareînd astfel şi forma reliefului submarin. Sin. linie hai inie-irică [fr. isobatke]. IZOCARENĂ, s.f. • Plutiri î. = linie caro caracterizează plutirile navei pentru acelaşi voluui al carenei [fr. isocarcne]. IZOCLfNÂ, s.f. Linie care uneşte, pe hartă, punctele de egală "înclinaţie magnetică; v. şi ccuator magnetic [fr. isoclinel, IZOCOTIDÂLĂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală înălţime a mareei [ ?]. IZODINÂMĂ, s.f. linie care tine şte, pe hartă, punctele de egală intensitate magnetică [fr. isody-namc]. IZGF6NÂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală viteză a sune-tulul în apă [ ?]. IZOG6NĂ, s.f. Linie care uneşte, pe hartă, punctele de egală decli-naţie magnetică; v. şi agonă [fr. isogone]. IZOHALfNÂ, s.f. linie care u-neşte, pe hartă, punctele de egală 241 IZOHALlN — IZOTERMOBÂTA salinitate a apei marine [engl. isohaline], 1Z0HALIN0BÂTĂ, s.f. Linie care uneşte pe hartă punctele de egală salinitate a apei, în adîncime; v. şi izQtennobatâ [?]. IZOIIIETĂ, s.f. Linie care uneşte pe hartă, punctele unde cade acecaşi cantitate de precipitaţii într-o anumita perioadă de timp [fr* isohyetc], IZOHfPSĂ, s.f. Linie care uneşte, pe hartă, punctele de egal nivel al apei. Sin. curbă dc nivel [fr, isohypse]. IZGNEFĂ, s.f. Linie care uneşte, pe hartă, punctele de egală nebulozitate [fr. isonephe}. IZOPÂGĂ, s.f. linie care uneşte, pe hartă, punctele de egală durată a podului de gheaţă; v. şi barieră de gheaţă [fr. isopage, germ. Iso-page]. IZOPfCNĂ, s.f. Linie care uneşte, pe hartă, punctele de egală densitate a apei marine [germ. Iso-pykne\. IZ0P6RĂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală variaţie a unui element fizic (salinitate, declina-ţie etc.) [?]. 1ZOTÂHĂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală viteză a curentului acvatic. O I. este chiar cu» rentul circular al M. Negre [germ. Isotachc, fr, isotacke]. IZOTERMĂ^ s.f. Linie care uneşte, pe hartă, punctele de egală temperatură a aerului (apei, solului) [fr. isotherme]. ÎZOTERMOBĂTĂ, s.f. Linie care uneşte punctele de egală temperatură a apei, în adîncime; v. şi izohalindhată [ ?]; DICŢIONARELE ALBATROS Mk I fMBARCĂ, vb. 1. A veni la bord (marinar sau pasager) pentru o călătorie pe apa. 2» A aduce la bord diferite materiale. Var. am™ hârca. Cuv. derivate: s.f. îmbarcare,, adj. îmbarcat [fr, embar-quer]. IMPĂNĂ, vb. A adăuga în zona centrală a parîmei o umplutură vegetală, mărindu~i astfel diametrul şi rezistenţa, [lat. * impin-nare]. Imperecheă, vb. • A L o ancoră = a lega de ancora princi-pală o ancoră suplimentară (de împerechere) sau o greutate, pentru a mări siguranţa ancoraj ului. [în -f~ pereche]. iMPOTMOLf, vb. 1* (despre un mijloc de navigaţie). A se imobiliza, a se îngloda, a se înnămoli din cauza nisipului (mîlului); a eşua din cauza mîlului. 2. (Despre albia unei ape curgătoare). A se micşora, îngusta, din cauza aluviunilor; a se colmata [în + pot-mol\ împrospăta, vb. a slăbi sau a trage puţin de remorcă, pentru a nu se freca aceeaşi porţiune a ei, în zona ascuţişurilor* urechilor [în proaspăt]. ÎMPUNSĂTURĂ, s.f. ® 1. înapoi = mod de coasere a velei, cînd se termină lucrarea; î. se fac© invers faţă de coaserea obişnuită» pentru a întări cusătura [împuns + suf. -alură], IMPUMTĂTURĂ, s.f. 1. Legătură făcută pentru a prinde baierele de invergare din colţul superior al velei pătrate la capătul vergii 2® Legarea baierelor de terţarolar© la filiera acestora. • A lua o L = a face o I» [?]. Înaintare, f.s. 1. Distanţa parcursă de navă la o rotaţie a elicei; se măsoară pe generatoarea elicei şi este, în mod normal, mai mică decît pa.su 1 elicei. 2. Distanţa parcursă de navă în vechiul drum după ce s-a manevrat cîrma pentru întoarcere; v. şi fig. referitoar 2.48 înaintare—înălţime re la giraţie. 3® Deplasarea navei spre înainte. © I® deltei în mare == fenomen prin care uscatul avansează în mare lent, dar continuu, datorită depunerilor de aluviuni. Braţul Sulina, de pildă, a înaintat 30 m pe an în perioada 1857 —• 1921 şi 104 m pe an în perioada 1921 — 1946. © 1. mării în uscat = fenomen prin care marea pătrunde mult în uscat, datorită a-braziunii marine [înainta"j~suf. -re]. Înainte, adv. * 1. ţeste tot s= comandă prin care se indică trăgătorilor la rame să vîslească toţi odată. © L traversului v. ir avers. © Maşinile I. = comanda prin care se cere cuplarea pro-puişorului pentru „marş î." © Tribord (babord) î. = comandă prin care se indică trăgătorilor de la ramele din tribord (babord să vîslească în direcţia normala, L [lat. in ah ante]. iNAPftl, adv. • 1 peste tot! = comandă prin care se indică trăgătorilor ia rame să vîslească toţi deodată I. © Maşinile f. = comanda prin care se cere cuplarea propulsorului pentru „marş î.“ © Tribord înainte, babord L == comandă prin care se cere manevrarea ramelor sau maşinilor din tribord pentru mersul înainte, iar a celor din babord pentru mersul î; astfel se realizează întoarcerea într-un spaţiu îngust [în 4- apoi]. ÎNĂLŢĂTORI, s.f. 1. Zonă a coloanei de arbore între punte şi gît. 2. Zonă a gabierului între gabie şi gît. 3. Zonă a arboretului între nuca rîndunicii şi nuca zburătorului» 4L Zonă a arboretului între nuca zburătorului şi crucetâ [■înălţa 4" -ăturâ]. ÎNĂLŢfME, s.f. • Dreaptă de L s loc geometric calculat pe hartă, unde este posibil să se găsească nava la un moment dat; se foloseşte pentru determinarea punctului adevărat al navei cu ajutorul aştrilor. © I. astrului = distanţa de la orizont la poziţia astrului. o 1. calculată = î. a astrului, determinată cu formulă trigonometrică în care intră decli-naţia astrului şi unghiul la pol, calculate cu ajutorul coordonatelor punctului estimat al navei. Sin„ L estimată. @ L catargului = distanţa pe verticală dintre nivelul apei şi mărul catargului. © L ci rcummeri di ană = L a astrului măsurată cu puţin timp înainte sau imediat după culminaţie, pentru a calcula latitudinea locului unde se află nava. © I. de bord liber ~ diferenţă dintre înălţimea bordului şi a pescajului navei; distanţa măsurată pe verticală,, la jumătatea lungimii navei, de la nivelul apei pînă la nivelul celei mai de sus punţi continui. Sin. L laterală. ® î. de calcul = distanţă măsurată în plan diametral, la mijlocul navei, de la puntea dublului fund pînă la puntea principală. Sin. L de construcţie. © 1. de navigaţie = distanţă verticală între infrastructura inferioară a unui pod şi. nivelul apei. Această L trebuie să fie mai mare decît. I.. catargului, pentru ca nava să poată trece pe sub pod. Sin. i. liberă sub pod. ® I* de regisim = 2. folosită în calculul tonajului navei şi măsurată, în planul dia- Înălţime — incarcâre 244 metral, între puntea dublului fiind sau bordajul fundului (la navele fără dublu fund) şi traversa punţii, de tonaj. Sin L de tonaj. # !« instrumentală = î« a unui astru deasupra orizon-tului, folosită pentru determinarea L adevărate a astrului; se măsoară cu ajutorul sextantului. * I. între punţi = distanţa în metri măsurată pe verticală între două punţi consecutive. La cargouri este’ între 2,28 şi 2,74 m, iar la nave pentru pasageri între 8,04 şi 4,25 m. $ I. mareei = distanţa măsurată pe verticală între nivelul zero (de referinţă) al mării şi nivelul la care ajunge apa mării datorită fenomenului de maree. Se disting: a) î. mareei înalte distanţa măsurată pc verticală între nivelul zero al mării şi nivelul corespunzător mareei înalte şi b) î. mareei joase = distanţă măsurată pe verticală între nivelul zero al mării şi nivelul corespunzător mareei joase. * I. maximă = f. cea mai mare pc care o atinge un astru în mişcarea sa aparentă pe bolta cerească, • I. meri di ană = 1. a astrului măsurată în momentul culminaţiei, pentru a se calcula latitudinea .locului unde se află nava. # I. metacentrică = distanţa dintre centrul de greutate al navei metacentrul navei (punctul de tersecţie a planului diametral cu direcţia presiunii maselor dc apă aplicată în centrul de carenă). Pacheboturile au î. metacentrică egală cu 0,5 — 0,8 m. • I. minimă = i. cea mai mică pc care o are un astru în mişcarea sa pe bolta cerească (corespunde culminaţiei inferioare a astrului). • î. observată — L a astrului măsurată cu sextantul şi corectată cu valoarea erorii de index. • î. ochiului observatorului = distanţa pe verticală între nivelul zero al mării şi ochiul observatoiului (acolo unde se află el şi face observaţii), • 1. punţii distanţa pe verticală dintre^ nivelul apei şi linia punţii. • I. simultană = L măsurată la. un astru în acelaşi (sau aproape în acelaşi timp cu I. la alţi aştrij pentru a determina punctul navei îa intersecţia dreptelor ele î. rezultate. • 1* suc- cesivă î, măsurată la acelaşi astru după 2—3 orc de la primele măsurători, pentru a determina punctul navei la intersecţia dreptelor de u rezultate. • I. valului = distanţa pe verticală dintre creasta şi baza valului. Cel mai înalt val a fost, se parc, măsurat în Oc. Pacific — 34 m — iar în Oc. Atlantic — 20,4 m. • L velei distanţa măsurată la velele pătrate între mijlocul marginii de invergare şi cel al marginii de întinsură; la velele aurice, în lungul marginii de cădere poşte-rioară; îa velele latine, Intre colţul de fungă şi cel de scotă. • I. vizibilă L astrul iii deasupra orizontului vizibil; se măsoară cu sextantul si i se aplică corecţia de eroare a indexului şi de înclinare a orizontului. • A lua (pl.) î, =■ a măsura î. [inalt ~{- suf, -imeu ÎNCĂRCARE, syI, Activitate portuară prin care este adus la bord şi ar im a t cari cui navei. • î. în* tr-o singură trecere = procedeu 245 INCAECA.EE — ÎNCINGE normal de î., prin care se umple prima magazie, apoi a dona ş.a.m.d. # 1» în două treceri c= procedeu de î. prin care sc încarcă parţial prima magazie, la fel a doua, a treia ş.a.m.d., apoi la a doua trecere se completează încărcătura pînă la capacitatea fiecărei magazii. • Exponent de S« = diferenţa dintre deplasamentul greu şi cel uşor. Sin. Tonaj deadwe-ight brut. m Istoric de L-descărcare = document completat riguros pe măsură ce avansează operaţiunile de î.-descărcare: ora şi minutul începerii activităţii, cauzele unor întreruperi ale activităţii etc. m Normă de f. (descărcare) = cantitate-limită de marfă care se poate încărca (descărca) într»o unitate de timp la o gura de magazie sau la întreaga navă [lat*. incarricare], ÎNCĂRCĂTURĂ, s.f. Totalitate a mărfurilor şi materialelor ambar-cate pe o navă pentru a fi transportate pe apă. • 1. dcfilasabilă t= I. în vrac, periculoasă prin faptul că pe mare agitată sau la întoarceri rapide ale navei se poate aglomera într-un bord, canarisind sau chiar r ăst urnind nava. • î. inflamabilă = I. care prezintă o mare posibilitate de aprindere (produse petroliere, cărbuni, produse textile etc.). # î. în vrac = L transportată în stare vărsată (minereuri, produse petroliere, cereale etc.). • I. lichidă = L transportată în tancurile nave, nu în bidoane, nici în butoaie. # î« omogenă ^ î. omogenă ca structură. $ î. pe punte *= î. transportată pe puntea navei (lemne, stuf). • I. periculoasă = L uşor inflamabilă sau explozivă; sînt cazuri cînd această î. se auto-aprinde, fapt pentru care este necesară stricta respectare a regulilor de transport. Ex.: explozivi, mărfuri inflamabile, toxice, infec-ţioase, corozive, radioactive. # L utilă = greutate totală a caricu* lui, combustibililor, lubrifianţilor, apei, proviziilor şi maşinilor navei Sin. carie [încărca + suf. -ăturâl ÎNCET, adj. « î«! comandă, Ia maşini, pentru ca nava .să-şi micşoreze viteza, jsă meargă cn viteză redusă. # înainte (Înapoi) / s= comanda, Ia maşini, pentru ca nava să se deplaseze cu viteză redusă. înainte (înapoi) [lat. qu (i )etusl. ÎNCHfDE, vb. 1* A manevra astfel parîmele de legătură şi cîrma îneît să sc apropie prova de cheu. (a f* prova) sau pupa de * heu (a L pupa). 2* A manevrp ^"pa lanţului de ancoră peni im a4 bloca. 3. A aduce o vere-" epo pe perpendicular pe axul navei. 4* A ajunge cu nava pe aliniament,. 5. A micşora intervalul dintre elementele unui convoi [lat. includerej. iNCfNGE, vb. I* A lega o parîmă în jurul unei barei, unui butoi sau unui balot pentru a le manevra. 2. A strînge chingile bărcii amarată la grui. 3. A lega pe sub clxila unei nave care are gaură de apă parîme şi lanţuri de la două nave care acostează în bordurile navei avariate, susţinind-o* 4# A trece pe sub chila navei na lanţ sau o parîmă pentru a măsura ÎNCINGE — iMOIIMf 248 circumferinţa exterioară, a cărei valoare intră în calculul tonajului. 5. (Despre mărfurile de la bord) A se L == a se încălzi, pînă la autoaprindere. Mai frecvente sînt cazurile de auto aprinde re la baloturi vegetale (in, bumbac, lină etc), im, cereale, cărbuni etc. [lat incingeve], ÎNCLINÂRE, s.f. # t longitudinală s= bandare în plan longitudinal în jurul unei axe transversale ce trece prin centrul de greutate al suprafeţei liniei de plutire, a 1. orizontului = unghiul format între planul orizontului adevărat al observatorului şi direcţia la orizontul vizibil; se foloseşte pentru determinarea înălţimii deasupra orizontului adevărat. © I. ţintei = unghiul dintre relev meniu 1 la o ţintă normală şi drumul ei '{înclina; ci. fr. inclination; lat. inc/mafiei]. 1M1JM0MEIRU, s.n. 1. Aparat cai.i• măsoară unghiul de bandare sau de canarisire al navei; valorile- mari indicate de î. sînt caracteristice navei care are ruliu puternic. Este alcătuit dintr-un cadran gradat şi un indicator. 2* Instrument care măsoară depresiunea orizontului (cînd .se măsoară unghiuri la aştri în condiţii de presiune diferite de cele care au stat la baza întocmirii tabelei nautice de depresiune) [înclină -f* suf. -metru.] Încrucişa, vb. • A L drumurile = 1. (despre drumurile a două nave) a se întretăia îa un moment dat. Această situaţie trebuie sesizată la timp, pentru a se evita abordajul; cînd este constant re- levmentul măsurat de la bordul navei proprii la nava din apropiere, înseamnă că va avea loc lovirea navelor, situaţie care poate fi evitată schimbînd direcţia de deplasare a uneia dintre nave; 2. A trece două nave sau convoaie, în sens invers; 3® A naviga în larg, pentru a supraveghea şi apăra liniile maritime de comunicaţie. ® A L tangentul = a manevra tangonul aducîndu-1 din poziţia „îa post" (lipit de bordaj) în poziţia „de ser/iciu" (perpendicular pe bordaj); v. şi ant. descrucişa. m A L vergile = 1. A aduce o vergă în poziţie orizontala, la postul ei; 2- (arg.) A vorbi în contradictoriu \în Jr cruciş]. INDIGUÎ, vb. A construi diguri pe malul unei ape curgătoare sau într-o zonă mlăştinoasă care urmează a fi de se cată [în 4- dig -ţ~ suf. -ui], 1ND0CÂ, vb. v. andocd [engl en dock „în doc"]. Înfăşâ, vb. © A L patima, ----- a înveli panma într-o fîşie de tendă lată de 10 — 12 cm, pentru a o proteja de umiditate şi de frecare [lat. infamei are], ÎNFĂŞURĂ, vb. h A strînge, a plia vela (pe verga). 2. V. patronă. 3® A înveli minerul căngii, un ochet, un şcondru, un ponţii, o bară, un inel etc. cu o saula. 4. A strînge tenda pe tendar [lat. in — fasciolare]. s.n. Schimbare a stării apei, din stare lichidă în stare solidă. @ I. apei marine = trecere a a.pei marine (după mai 247 JNGH2Ţ —INSUL i multe etape) în stare de gheaţă; acest fenomen este influenţat de salinitate a» adîncimea şi suprafaţa apei, de viteza curentului şi temperatura atmosferică (între — 14°C şi 1,7°C). Etape de L: cristale de gheaţă, gheaţă spongioasa, sloiuri şi banchize. o î. fluviului = fenomen prin care straturile superficiale ale fluviului se transformă în gheaţă, blocînd san în» greunînd navigaţia. Pentru a debloca navele prinse în gheţuri şi pentru a continua navigaţia în zona respectivă, sînt trimise nave speciale numite spărgătoare de gheaţă; v. şi anafor [iîngheţa; lat. ingladare], INMAGAZINĂRE, s.f. • 1. de apă — captare de apă in bazine amenajate în lunca inundabilă (pentru apă curgătoare) sau pe versanţii stîncoşi (pentru apă provenită din precipitaţii). Cînd apele scad, bazinele aprovizionează fluviul, sporindu-i debitul şi, implicit, navigabilitatea [fr. etnmaga-siner], ÎN<5T, s.n. Menţinere (plutire) a organismului la suprafaţa apei şi deplasarea în acest mediu, exe-cutînd mişcări cu braţele, cu picioarele şi cu corpul. © SUI de L = ansamblu de mişcări specifice făcute cu braţele şi cu picioarele pentru a pluti şi a înainta pe apă; v. şi delfin, fluture, craul, ower {înota; lat. pop. innoîare}. InotătOr, s.m. şi s.f. Persoană care înoată sau care ştie să înoate {înotă ~f suf. -ător]. Înregistra, vb. a lua în evi- denţă (a înscrie în registru) o navă de către societatea de navigaţi, sau de către stat şi a o dota cu documente de identitate şi acte oficiale prin care i se asigura apartenenţa (prin pavilionul naţional purtat) [fr. enregistrer]. ÎNREGISTRATOR, s.n. • l automat parametric — aparat care înregistrează automat parametrii de funcţionare ai unui motor sau agregat: presiuni, temperaturi, turaţii, comenzi date la maşini sau telegraf. @ I® automat pentru încărcătură = aparat cu care sînt dotate navele moderne pentru a înregistra starea de încărcare a navei pe magazii, în cazul mărfurilor în vrac. 9 L de drum = aparat care înregistrează pe o diagrama drumul urmat de navă. îa caz de accident nautic, împreună cu harta de navigaţie, cu jurnalul şi cu alte documente, diagrama de 1a î. de drum constituie act juridic pentru a clarifica împrejurările accidentului [înregistra -f suf. INROLÂRE, s.f. • 1* marinarului = angajare a marinarului pentru a efectua serviciul la bordul navei; se face prin semnarea contractului de ambarcare şi înscrierea sa în rolul navei [fr. enrolev]. ÎKSEMM, s.n. @ L ale navei — I. care sc fac pe bordajul navei (ex.: denumirea navei, portul de înregistrare, scara de încărcare, semne distinctive ale companiei de navigaţie [fr. insigne], ÎNSURA, vb. 1. A petrece şuviţele capetelor a două parîme unele prin altele pentru a le matisi. 2, A strînge în mînă două parîme pe INSUKĂ — 1NTEEF0MŢI 248 timpul manevrării lor* [lat. * inu- mrar&l» INTĂRITIJRA, s.f. 1. Parte a bordajului în zona etravei, mai îngroşată decît restul bordajului, •pentru a rezista la izbituri pe timpul navigaţiei în acvatorii cil gheaţă sau în zone cu buşteni etc. 2. Scindară suprapusă şi înfăşurată pe ghiu, tangou, şcon-clru; pînă la înlocuirea elementului defect, ^î. îi asigură funcţionarea. 3. învelitoare din pînza de velă cusută peste o grandee metalică. 4* Pînza cusută pe velă, tendă, capot etc., în anumite zone pentru . a le mări rezistenţa Ia rupere ['întări *£- suf, -tuni}. iNTfNDE, vb» • Aho manevră fixă, parîmă sau remorcă = a trage de o manevră fixă, parîmă sau remorcă pentru a o h corespunzător. m A ho velă = a manevra astfel şcota velei încît vîntuî să aibă efect bun asupra pînzei. $ A h ţarima = a manevra Încet şi uniform remorcherul pînă cînd parîma dintre el şi elementele remorcate rămîne întinsă. Se evită astfel şocurile care pot rupe padina de remorcaj. • Lanţul h uşor (încet, tare, foarte tare) = lanţul ancorei fundarisite are faţă dc navă o astfel de poziţie încît, pe timpul manevrei, se întinde fie înainte, fie înapoi, [lat. intendent . Întinsură, s.f, i. mîi şi nisip depus în partea convexă (proeminentă) a unui cot, unde adinei mi le sînt mici. 2. Zonă miloasă la marginea unei bălţi. 3. Distanţa între colţurile de şcotă (la vele pătrate) sau între colţul de şcotă şi cel de mură (la vele aurice sau latine) [?]. iNTINZĂTdR, s.n. Dispozitiv de metal destinat să întindă parî-mele (lanţurile) la capetele cărora este montat» Compunere: ax cu filet interior, manşon pe ax, o cheie, furcă sau cîrlig prinse prin înşurubare la ambele capete ale axului [iniin de suf, -âtor\. ÎNTÎLNfRE, s.f. 1» Sosirea a două nave cu drumuri aproximativ opuse, una în apropierea celeilalte, 2* (flv.) Sosirea în acelaşi loc şi în acelaşi moment a două nave sau convoaie cu drumuri opuse; ele trec unele pe lingă altele mea-ţinîndu-şi drumul, dacă nu au semnalat din timp altă intenţie» ♦ (flv.) Loc de î. zonă a albiei suficient de lată pentru a permite încrucişarea navelor ( s.n. Apă stătătoare, mai întinsă şi mai adîncă decît balta şi avînd uneori legătură cu marea. # L« litoral = 1* situat lîngă mare, de care este izolat parţial sau total prin cordoane literale; iniţial, 1. litoral a fost un golf de mare, iar după ce a fost despărţit de ca, apa şi-a mărit mult salini" ■' tatea şi a devenit: a) ghiol sărat, : dacă nu a avut izvoare sau rîuri care să îl aprovizioneze; b) din apă sărată — apă sălcie, dacă afluxul de apă dulce a fost suficient şi constant; ex. L. Eazelm, L. Siutghiol. Tipuri de I: natuvede şi antropice. Naturale: lagune, limane, glaciare, vulcanice, de baraj, de supoziime. carstice, clas-tocarsti.ce. Artificiale: de con- strucţie antropică, efectuate în 37 — Dicţionar marinăresc LAC — LAGtfNA 258 scopuri economice sau edilitare). Sin. lagună [lat. lacus], LACUL SCLAVILOR, hidr. Lac în i) ar te a septentrională a Americii de Nord. Suprafaţă 26 000 km2. Porturi principale: Yellowknife şi Resolution. Aparţine în întregime Canadei. LACUL SUPERIOR, hidr. Lac de origine glaciară în partea septentrională a Americii de Nord. Face parte clin Marile Lacuri americane. Suprafaţă 80 800 km2; adevărată mare interioară cu un remarcabil trafic de mărfuri. Adîncime maximă 398 m. Porturi principale : Dnluth (unul din marile porturi ale S.'U.A.), Port Artliur, Fort ’William. Aparţine statelor S.U.A. şi Canada. LACUL URŞILOR, hidr. Lac în partea septentrională a Americii de Nord. Suprafaţă '29;0O0 .km2. Este navigabil. Port principal: Port Radium. Aparţine în întregime Canadei. IjyCMMĂ'L, adj.. 0 Filă I. » scindiiră din compunerea navelor de lemn, montată la extremităţile traverselor ; /. 1. leagă bordajul exterior cu puntea şi alcătuiesc jgheabul prin care se adună apa de pe punţi spre gurile de scurgere. # Tablă 1. = filă de metal din zona de îmbinare a punţii cu bordajul [fr. Iaerymal] LACUSTRU, adj. Care se referă la lacuri, care trăieşte sau creşte în lacuri [fr., it. lacustre; lat. lacîistris]. LADO GA, liidr. Lac în partea central-iiordică a Europei. Supra- faţă 17 700 km2. Adîncime maximă 225 m. Aparţine în întregime U.R.S.S. U&GĂN, s.m. Parte din caric aruncată peste bord în caz de iorţă majoră, pentru a micşora pescajul navei; locul 1» se marchează cu o baliză pentru a putea ii recuperat. Sin, ligan [?]. LAGOS, top. Port (la Oc. Atlantic), capitală a Republicii Federale a Nigeriei, situat în partea central-vestică a Africii, pe trei insule (Lagos, Victoria, Ikoyi) şi pe ţărmul lagunei omonime. Al doilea oraş al Africii tropicale (după .Kinshasa-Zair;) şi puternic centru industrial, comercial şi bancar. Important nod de comunicaţii maritime. Trafic de mărfuri 5,9 mii.t/l971. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Sed ni a 2.7 de societăţi de -naviga» ţie. Intrarea in port este protejată de două diguri. Anual portul este 'vizitat -de peste 2 200 de nave care realizează două treimi din comerţul ^exterior al tării. Mărfurile sînt -manevrate -cu'macarale electrice de mărimi mijlocii. Ample spaţii de stocare a mărfurilor. Prima atestare secoM XVI. LA-eUMl, s.f. I* .Zonă din mare san din ocean, separată (total sau parţial) de mare sau de ocean printr-o Jîşie ..subţire de ţărm. Se formează în spatele cordoane*» lor litorale şi al barierelor ce corali, precum şi :în interiorul atolilor, Are formă alungită şi admcimi mici; comunică, de obicei» printr-un canal» cu marea sau cu oceanul; ex. L din Delta LAGUNA — LANSARE- Dunării, care sînt lacuri mari, aflate în legătură atit cu marea, cit şi cu fluviul; au scoarţa subacvatică alcătuită din stînci; sînt adinei şi au apă limpede. Sin. ghiol, lac litoral. 2. Ac v atonul atolului; v. şi atol [it. laguna]. LÂINER, s,n. Navă care de ser-, veste o anumită linie de navigaţie; o astfel de navă urmează un anumit itinerar între anumite porturi şi transportă de obicei atît mărfuri ale mai multor beneficiari, care nu pot constitui separat un caric complet, cit şi pasageri sau poştă. Exploatarea unei asemenea nave este stabilită, prin legi naţionale, prin convenţii internaţionale (Regulile de la Haga), prin uzuri constante sau, mai ales, prin clauze de conosament. Faţă de alte nave, L are prioritate în a i se acorda dană de operaţii, utilaje portuare şi echipe de muncitori. După ce a intrat în port, dacă şi-a preavizat sosirea, această navă este la dispoziţia încărcătorilor sau a primitorilor mărfii [engl. liner]. LÂNDĂ, s.f. Fîşie pe ţărmurile Atlanticului formată din nisip lipsit de vegetaţie [fr. lande]. LANSĂ, vb. !. A face manevra prin care un mijloc de navigaţie ajunge, de pe cală sau de pe doc, la apă. 2, A porni aparatul de propulsie. 3» A folosi armele din înzestrarea, navei pentru a acţiona împotriva inamicului (naval, aerian sau submarin) cu torpile, cu bombe antisubmarin©, cu mine marine, cu rachete etc. [fr. lanccrj. LANSĂ RE, s.f. Acţiunea de a lansa nave, de a pune în funcţiune motoare, arme sub apă sau unelte de pescuit. © L. traulului = acţiune prin care traulul ajunge la apă; faze: pregătirea pentru L, aruncarea peste bord a sacului şi a plaselor; coborîrea bobine te lor-de-a lungul şlepului; fixarea ele-celelor, filarea cablurilor şi prinderea rolelor de stoper; prinde \ a panourilor; filarea pc n> ■ > vaierelor. ® L* laterală j v «* în stare de plutire a < m î l de navigaţie reparat sau nou construit, astfel încît să aj în apă cu unul din borduri. Sin. 1. transversală. © L. longitudinala = I. a unei nave, astfel muc aceasta să alunece spre apă lua-intînd cu pupa. © L. prin emer-siune = 1» navelor aflate în docuri plutitoare sau uscate; docurile sînt inundate, nava pluteşte şi este manevrată la locul unde se continuă amararea. © Prima i. a traidului = h a traulului cînd echipajul face primul pescuit; pentru această acţiune, se virează instalaţia, se aduce la bord xnatiţa (sacul) traulului, iar sub apa răni!n aripile, acvarul şi gruiitru-pul. © Tipuri de L =■ procedee prin care nava ajunge de pe doc sau de pe cală pe linia de plutire. Ex. a) I. gravitaţională = 1. de pe cale amenajate la uscat; nava este aşezată pe sănii de h şi alunecă spre apă datorită greutăţii pe care o are ansamblul navă-sănii; b) L mecanizată = h a navei cu ajutorul cărucioarelor mobile, care pot fi manevrate lesne sau pot fi oprite cînd este cazul f HjANSABE — LAHGA 280 v. şi 1, laterală, I* longitudinală, L prin emersnine [lansa}. LAN SAT 6 R, s.n. Instalaţie cu ajutorul căreia se lansează torpile,, rachete, bombe antisubmarine. Sin. rampă, iub laiistorpilc [lansa sul. -tor], LANSETĂ, s.f. Undiţă cu dispozitiv mecanic pentru mosorul aţei de pescuit; 1. poate fi aruncată hi mare distanjă [fr. lan-voite ]. LÂNŢ, s.n, • L. — călăuză ~~ 1* care fixează ancora la post; Sin erehet. L. curat 1. neîncurcat. • L. de ancoră şir de mai multe zale, legat cn un capăt la bordul navei., iar cu celălalt capăt la ancoră. • L, de călcîi = 1. de sprijin pen tru călcîi ui săgeţii bom-preşului. • L. de geamandură L folosit la ancorarea geamandurii, • L. de siguranţă = 1. legat de cîrma şi de puntea ambarcaţiunii, pentru a susţine cîrma cînd i s-a rupt sistemul de prindere. • L. de trofâ = 1. de legătură între timonă şi echea cîrmei, <» L. hiperbolic = sistem de navigaţie . hiperbolică, în compunerea căruia intră o staţie principală de emisie şi două staţii secundare de emisie. Ex. 1. Decca, Consoh <§ L. întinde înainte (înapoi) ! = expresie prin care se anunţă că 1. de ancoră are faţă dc navă o asemenea poziţie îneît sc exercită tracţiune înainte (înapoi). • L. în crucişate == stare a 1. de ancoră (neprevăzute cu cheie de afur-©are), după ce nava s-a rotit pe ancoră cu circa 180°, • A încheia 1. — a face legătura între cheile de lanţ cu ajutorul cheilor de împreunare • Cheie I» v. cheie, Lungimea totală a 1. de ancoră variază de la 110 m la 004 m. [bg. lanev]. LANŢÂNĂ, s.f. 1» Parîmă vegetală alcătuită, din patru şuviţe răsucite spre dreapta în junii unei ,,inimi". 2, Parîmă metalică alcătuită din mai multe viţe răsucite îu jurul unei „inimi" vegetale [?]. L A 0 S f Rep n b li ca Dc) n o erată Populară L.y, top. Stat în sud-estul Asiei (Peninsula Indocliina). Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) = 20 000 t, în totalitate din ape interioare. Port principal: Vientiane. Principalele fluvii sînt Mekong (4 184 Icra — navigabil), Ou Nam, Khan Nani, Muong, LA PLATA (RIO DE LA PLATA), hidr. Estuar în sud-estul Americii de Sud, la graniţa dintre Argentina şi "Uruguay. Unul din cele mai mari estuare din lume (lungime: 320 km, lăţime maximă 220 km). Este format de fluviile Par ană şi Uruguay» LARG, s.n. • în I. ~ la marc depărtare de ţărm. # (arg.) L* şi str în s ~= oricînd, în orice situaţie. • în 1. mării --- dincolo de apele teritoriale [lat, largusţ 1469]. LARGA, vb. 1. A îndepărta sau a ţine departe de cheu sau de uscat un mijloc de navigaţie, folosindu«se în acest scop cangea sau şcondrii. 2, A desfăşura larg vela (velele). Cuv. derivate: s.f. 261 LARGA — LÂŢÎM-B larg are, adj. largat. [fr. larguer; it. larg are}. LA SALINA, top. Port maritim în nord-vestul Americii de Sud, Al doilea port ca mărime (după Bahia şi Amuay) şi important centru economic şi comercial al Venezuelei. Trafic internaţional de mărfuri 35,7 mii. t/1972. îiliportant port petrolier. Şantier de reparaţii de nave. Dispune de utilaje pentru manipularea mărfurilor şi mari spaţii de depozitare. LASH, abr. Navă pentru transport barje (70—80), manevrate cli o macara-portal [engl. Lighter Aho ard Ship], LATITIÎDINE, si. Coordonată a punctului navei; linie paralelă eu ecuatorul; valoarea pentru L se măsoară pe meridian, de la ecuator spre nord şi spre sud, şi se exprimă în grade (0—90°), minute şi secunde. • L. ’nordică "(sudică) = 1, măsurată pe meri» dian, de la ecuator spre Polul nord (sud) [fr. laţi tu de ■ lat. laţi-tudo, -inis], LAŢ, s.n. Nod marinăresc alune» cător; se strînge pe piesă şi este destinat să lege o parîmă de vergă, de şcondru, de catarg sau de orice bară rotundă [lat. * lacens (laq-ucus )}. lăcrima, vb. (Despre bordaj). A lăsa apa să se prelingă în interiorul navei [lat. lacrimare]. LĂSĂ, vb. m A î, barca la apă = a face manevra prin care barca este săltată de pe cavaleţi, după care este coborîtă în afara bor» du lui, îa apă. • A 1. la tribord (babord) «= a manevra nava astfel încît să treacă prin dreptul unui reper (far, geamandură, navă), lăsîndu-l în urmă în tribord (babord). ® Las* să meargă! =-■ comandă prin care şeful bărcii indică vîslaşilor să lase libere mînerele ramelor pentru a permite bărcii să înainteze prin inerţie sau pentru a nu se lovi (ramele) cînd barca trece prea aproape de un obstacol sau prin locuri înguste [lat. lax are]. LĂŢÎME, s.f. • L. de, calcul -- f, a navei în zona cuplului maestru, la linia de plutire de maximă încărcare a navei, fie între ieţeJe exterioare ale coastelor» fie între feţele interioare ale bordajului, Sin. L de construcţie. « ÎL de registru !• a navei în zona cuplului 'maestru, între suprafeţele exterioare ale bordajului. • L. maximă == I. a navei intre suprafeţele exterioare ale bordajului sau între extremităţile ape îi-dicilor navei (brîu, centură ete.)fc m L. coastei = grosime pe care o are o coastă din bordaj; se măsoară de la aripa. conncmHw spre interiorul navei. • " L. /;*> <:i = !. a navei în zona ' cuplul^ maestru, fie între feţele exterioare, fie între feţele interioare a’;e bordajului. în calcule şi pe scheme (schiţe), sc notează cu litera B. « Raport dintre 2. (23) şi înălţimea bordului liber (II) valoare care caracterizează stabilitatea si rezistenţa corpului navei. « Raportul dintre 1. (B) şi pescaj (T) r= valoare care caracterizează stabilitatea transversală» stabilîr tatea de drum, rezistenţa la LĂŢIME — L&GE 262 înaintare. • "Raportul dintre lungime (L) fi 1. (B) =* valoare caro caracterizează rezistenţa na» vei la înaintare. Acest raport variază în funcţie de tipul navei, astfel: nave de pasageri 9—9,8; nave mixte 8; cargouri 7, 1—8; remorchere 5; veliere 6,3 —7,2; canotiere 5—6,3 \lat -f- suf. -ime\. LESA, vb. 1. A prinde parîmele navei (sau ale altui corp plutitor) la babâle, la binte sau la inele de acostare. 2. A amara. 3. A prinde o parîmă de arbore, de tangon etc., folosindu-se în acest scop o saulă. [lat. li g are]. LEGĂTURĂ, s.f. 1* Parîmă sau lanţ pentru legarea navei la uscat, la o geamandură de acostare sau la altă navă. Ex.: I. prova, şpring, 1. pupa, traversele prova şi pupa. 2. Relaţie sau posibilitate de a comunica între două nave sau între o navă şi ţărm cu ajutorul mijloacelor de semnalizare (proiector, pavilioane de semnalizare, rachete, figuri de semnalizare etc.) sau al staţiilor radio. @ L. de uragan = parîmă (garlin) pentru legarea navei pe vreme rea; are la capete ochiuri înfăşurate de care se prind capete de parîmă cu un ochi matisit, © L. în cruce = rezultatul legării cu o saulă a două parîme care formează între ele un unghi de 90°. @ L. lata = legarea a două parîme aşezate paralel, folosindu-se în acest scop o saulă care se răsuceşte pe parîme, iar capetele ei se trec prin interior. • L* portugheză = legarea a două parîme paralele, folosindu-se în acest scop o saulă cu care se fac atît volte în opt cît şi alte volte în intervalul primelor volte. © L. rotundă =. legarea a două parîme paralele asupra cărora se exercită tracţiuni egale [lat. ligaiura\ LtGE, s.f. m L. apelor = 1* adoptată de către Marea Adunare Naţională a R.S. România la 29 martie 1974, pentru a proteja calitatea apelor ţării împotriva epuizării şi poluării, în funcţie de factori cum sînt: ritmul dezvoltării industriale, modernizarea a-griculturii, intensificarea urbani» zării, creşterea nivelului de trai, eliminarea pagubelor produse de inundaţii etc. Asemenea factori favorizează mărirea considerabilă a cerinţelor de apă şi a volumului de ape uzate pe care nu le mai poate satisface regimul natural al apelor. Măsurile stabilite prin 1. apelor se referă la: organele de gospodărire a apelor; conservarea, valorificarea şi protecţia resurselor de apă; planificarea, proiectarea, realizarea, exploatarea şi supravegherea comportării în timp a lucrărilor hidrotehnice (de amenajare a cursurilor de apă şi de protecţie a calităţii apelor, prin baraje» lacuri de acumulare, derivaţii şi canale magistrale», regularizări şi lucrări de întreţinere a albiilor, îndiguiri etc. conform unei politici unitare); protecţia şi întreţinerea albiilor* apărarea împotriva inundaţiilor sancţiunile (disciplinare, materiale, civile, contravenţionale sau penale) prevăzute pentru încălcarea dispoziţiilor legii. # L. furtunilor =s I. potrivit căreia într-o zonă cu furtună, vînturile se 263 lege — hmm rotesc de la dreapta spre stînga în emisfera nordică şi invers 111 emisfera sudica, în cercuri concentrice, al căror centru îl reprezintă centrul de joasă presiune. © L» lui Ar hi mede = teorie fundamentală privind plutirea; potrivit acestei L, un corp cufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea lichidului dezlocuit de acel •corp. @ L. pavilionului = L elaborată la Convenţia de la Geneva (1958), care stabileşte, printre altele, că fiecare navă are drept la un singur pavilion şi la o singură naţionalitate. © L. pentru organizarea flotilei şi pentru serviciul porturilor = 1, publicată în Monitorul Oastei nr. 20 (21 iniâe 18-86), care stabileşte compunerea şi atribuţiile flotilei româneşti: apărarea ţărmurilor; transporturi militare; supravegherea activităţii în porturi, pe fluviu şi pe mare; controlul vaselor de comerţ sub pavilion românesc; organizarea căpităniilor de porturi, a tribunalelor militare, a şcolilor pentru marină, a serviciului piloţilor, precum şi a serviciului „de scăpare în caz de naufragiu". Prin înaltul De» cret nr. 2308 (4 august 1886) se stabileşte: „cu începere de la 1 august 1886, vechea organizare a flotilei încetează de a funcţiona. De la această dată (activitatea flotilei) se va exersa în conformitate cu legea promulgată la 8 iuniu" [lat. Ic;x, legis]. L&GHE, s.f. ® L. marină = unitate de măsură a distanţelor pe marc: 2,11 Mm (5 130 m) în trecut, 3 Mm (5 556 m) a/.i [it. lega]. LEMN, s.n. o L. de halsa -- !. dur, dar de şapte ori mai uşor ca apa, folosit pentru a construi plute, colaci şi centuri de salvare, precum şi bordaj pentru unele ambarcaţiuni. © L. de fier = L din specia eucaliptului, deosebit de rezistent la solicitări, folosit în construcţii navale. © L. mort = oricare dintre părţile lemnoase care întăresc legăturile etravăchilă sau etambou-chilă. © Arboradâ de 1. = arboradă construită din 1. © Navă de I. = navă construită din L [lat. li gnu m]. L]£MâNs hidr. v. Geneva. LEMNAR, s.m. Persoană specializată să lucreze lemnul de la bor» ciul navei (lucrări de izolaţii în lemn, copa^stii, suprastructuri, panouri, scări, timone etc.) [tlemn -{- suf. -ar]. LENA, hidr. Fluviu în nordul Asiei (Siberia). Lungime 4 320 km. Suprafaţa deltei 29 000 km2. Debit mediu 8 000 m3/sec. Izvorăşte din Munţii Baikal şi se varsă în M. Laptev. Afluenţi principali: Aldan, Olekma, Vi- liui si Vitim. Aparţine în întregime' U.R.S.S. „LENIN" (1957). Navă sovietică tip spărgător de gheaţă, prima navă civilă de pe glob propulsată cu energie nucleară. Caracteristici: L = 134 m; B = 27,6 m; T = 9,2 m; A = 16 000 t; propulsie = 3 reactoare nucleare, care pun în funcţiune motoare electrice de 44 000 CP; V = 18 264 Nd; autonomie de navigaţie: 2—3 ani; elicoptere pentru zboruri de recunoaştere şi pentru bombardarea maselor compacte de gheaţă; instalaţie nltrason pentru distrugerea glieţii; blindaj de 52 mm la prova, 38 mm la centru si 44 mm la pupa; echipaj 230 persoane, jurnal de bord: navigaţie îndelungată în zona arctică, LENINGRAD, top. Port (la M. Baltică) în Golful Finic, pe malurile Nevei, la vărsarea ei în mare. Unul. dintre cele mai mari porturi şi centru economic şi comercial dc prim rang al Uniunii Sovietice. Pe malurile fluviului ev^ta numeroase şi Averse docuri. fv hipamentul de manipula/re al tmi furilor este modern, iar spatii ir de depozitare (magazii, depozite, rezervoare, remize) sînt co~ ii ^punzătoare. Important port de pasageri. Mari şantiere navale de construcţii şi reparaţii. Loc de construire a spărgătorului de gheaţă atomic „Leniii°. întemeiat in 1703 diu iniţiativa ţarului Petru I. L E P A N T 0, top. Ve ol ie a dc n u mire a oraşului grecesc Navpaktos, de pe ţărmul Coifului Corint în apropierea căruia s-a desfăşurat (7 octombrie 1571} bătălia navală dintre flota aliată a Veneţiei, Spaniei şi 'Papei, comandată de jean Andrea Doria, şi flota condusă de faimosul corsar Hair ed Din (Barbarossa), aflat în sl uj 1 >a i mperiul ui otoman. Forţele participante: cca 250 nave creştine {206 galere, galcase şi cară-■vele;-nave de transport), 48 000 luptători, tunuri, muschete; 300 galere otomane; săbii şi iatagane arcuri şi arbalete, tunuri mai puţine de cîteva ori în comparaţie cu flota adversă. Desfăşurare: nava comandant a flotei" aliate observă la orizont nave otomane. Se ridică pavilionul alb, semn pentru începerea bătăliei; manevre de apropiere; în flotă se foloseşte acum pentru prima dată tactica de a dispune navele în dispozitiv sub forma unei semiluni, pentru a putea fi folosită masr/ artileria din pupa şi din prova navelor; după-amiaza, foc intens cu artileria asupra flotei otomane, avarii mari, dispersare,, abordaje, lupte corp la corp; seara, forţele otomane se retrag în debandadă. Bilanţ: numeroase nave otomane sînt scufundate sau avariate. Poarta este înlăturată din lupta pentru supremaţie în M. Mediterană. Bătălia de la L. este ultima confruntare navală de mari proporţii din istoria Islamului şi prima în care abordajul are roi secundar. LfiST, s.n. 1. Totalitate a greutăţilor de plumb sau de fontă, precum şi a diferitelor materiale (nisip, pietriş sau apă introdusă în tancuri), arimate astfel îneît să asigure fie stabilitatea necesară navei care nu este încărcată suficient, fie înclinarea voită îri-tr-unul din borduri, Sin. balast; savura. 2. Greutate care asigură unui obiect fundarisit deplasarea rapidă spre scoarţa subacvatică şi imobilizarea iui în acel loc (fr, lest.] 265 LE¥ĂHf — LIBERTATE LEVANT» top. veclie a. de »umi.ro a litoralului răsăritean al M. Me~ diterane (Asia Mică, Siria, Liban, Egipt). LEVIATHAN, 1. Legendar şarpe de mare, despre care navigatorii antici presupuneau că ar vieţui în Oc. Atlantic şi ar avea dimensiuni uriaşe. 2. Navă engleză (1857); prima navă gigant din lume construită din metal. Caracteristici: L ---- - 210 m; B 25 m; T == 9 m; A = 27 400 t; propulsie mixtă = vele 5 430 m2, maşini cu zbaturi 8 000 CP; compartimenta] cu 12 pereţi dubli pînă la linia dc plutire, jurnal de horă: transport de mărfuri şi dc pasageri, instalarea cablului transatlantic între Europa şi America, navigaţie în M. Nordului, M, Caraibilor, Oc. Atlantic; reprezentaţii de circ; depozitare de că r b uni [fr. Uv i ath an]. LJSXIC, s.n. • L. marinăresc v. marinăresc. Sin. vocabular marinăresc; v. şi limbaj marinăresc [fr. lexique]. LIBÂN (R epublica Liban)> top. Stat în sud-vestul Asiei (pe ţărmul estic al M. Mcditcrane. Flotă maritimă comercială (1978) = 383 336 tdw. Pescuit (1978) = 2 500 t peste. Porturi principale mii. t/1974): Tripoli (15,4); Saida 10,2); Beirut: (4,1). LfBER, adj. • L. la maşini semnai prin care se stabileşte terminarea manevrei navei cu ajutorul maşinii. • L. prova (pupa ) / semnal prin care se anunţă că prova (pupa) nu mai au nici o legătură dată îa geamandu- ră, la, baba, la altă navă etc.; după care se continuă manevra de plecare de la acostare. » L» pe bord. [lat. liber; fr. librc], LIBERIA (Repiddica L.j, top. Stai: pe coasta de vest a Africii ecuatoriale. Ieşire la Oc. Atlantic (Coiful Guineei). Flota maritimă comercială (1978) —- 157 096 093 tdw (locul I pc glob). Pescuit (1978) = ^ 18 82(S t (4 000 t din ape interioare). Porturi principale rn.il.‘ t (197o): Monrovia (12)? Buchanan (8,9), Greenviile, Har-per. Arc; cea mai mare flota comercială din lume, dar mai mult do jumătate din aceasta aparţine unor companii străine (înscrisă sub pavilion liberian, datorită taxelor foarte scăzute). Principalele rîuri: Saint Paul» Sărut jolm, Cestos, Cavally, formează numeroase cascade. „LIBERTAD“ (1965) Navă ar-gentiniană, construită în Rio Santiago. Una dintre cele mai mari nave-şcoală cu vele din lume. Caracteristici: L = 94,5 m; B 13,8 m; T 6,8 m; A 4 092 t; propulsie mixtă vele 2 927,5 m2, motor 2 400 CP; echipaj 24 ofiţeri, 39 elevi ingineri, '49 elevi puntişti, 239 subofiţeri şi soldaţi. Jurnal de bord: navigaţie cu vele în Oc. Atlantic, escalc în porturi europene-' şi în porturi americane; regate, LIBERTATE, s.f. * L. de mane-vrâ posibilitate oferită comandantului unei nave militare pentru a recurge la orice manevră pe care o consideră necesară navigaţiei independente. # L. de naviga* LIBERTATE — L1GAN 2 m ţie = principiu de drept maritim internaţional care garantează fiecărui stat posibilitatea de a avea şi folosi nave îa Oc. Planetar. • L. mărilor = principiu de drept maritim internaţional, potrivit căruia Oc. Planetar, exceptînd apele teritoriale, este deschis navigaţiei pentru navele tuturor statelor, în condiţii de egalitate. Conform acestui principiu (adoptat la Convenţia de la Geneva în 1958), statele au următoarele drepturi principale referitoare Ia Oc. Planetar: 1. de navigaţie; 1. a pescuitului; 1. de a instala conducte petroliere şi cabluri submarine; 1. de a survola spaţiul aerian de deasupra mărilor. în larg, navele se supun jurisdicţiei existente în statul căruia aparţine nava, iar echipajul este obligat să respecte regulile marinăreşti şi convenţiile internaţionale. Această 1. a mărilor este reglementată prin mai multe documente, dintre care amintim: Convenţia de la Londra privind ocrotirea vieţii omeneşti pe mare (1929, revizuită în 1948 şi 1960); Convenţiile de la Londra privind liniile de încărcare (1930; 1966) ; Convenţiile de îa Bruxelles privind asistenţa şi salvarea pe mare (1910); Convenţia de Jji Bruxelles privind coliziunea dintre nave (1910); Convenţia de la Barcelona privind regimul navigaţiei pe căile navigabile internaţionale (1921); Convenţia de la Londra privind poluarea mărilor (1954, revizuită în 1962 şi intrată în vigoare în 1967). Alte prevederi privind I. mărilor (în caz de război) sînt incluse în Declaraţia de la Paris (1859), Convenţia, navală de la Londra (1909), Tratatul de la Washington (1922) [fr. liberii; lat, libert as, -atis]. LIBIA fjamahiriya Arabă Libiana Populară şi Socialistă)5 top. Stat în nordul Africii, pe coasta M. Mediterane. Flota maritimă comercială (1978) = 1 573 922 tdw (tancuri petroliere). Pescuit (1978) == 4 803 t. Porturi principale (mil.t/1076): Es Sidrali (33,5), Ez Znetina (22,5), El Hariga (14,4), El-Brega (11,2), Ras Lanuf (8,6), Tripoli (5,2), Bengliaz (2,5). LiBJREYILLEj top. Port, capita» la a Republicii Gaboneze, în partea cent ral-vestică a Africii Trafic de mărfuri 578 000 t/1974. Construcţii navale. Port tradiţional pentru exportul materialului lemnos. Al doilea centru economic (după Port-Gentil) al Republicii Gabon. Fondat în 1849. LIBURNĂ, s.f. Navă romană» Caracteristici: un rînd de ram© (vîsle); fund ascuţit; manevrabilitate bună; viteză mare. Se apreciază că în bătălia navaîa de la Acţiuni (30 î.e.n.), echipajele. L lui Augustus au hotărît victoria asupra flotei lui Antonius şi a Cleopatrei [lat. liburna LICHfD, s.n. • L® de compas = amestec alcătuit din cca 43% alcool şi 57% apă distilată, destinat să asigure rozei compasului magnetic mediul în care -să plutească [fr, liquide; lat. Uquidu$\. LI'GĂN) s.m, v. lagan [•?}. 267 LIGA — LIMBA LIGĂ, s.f. 9 L. celor cinci por Puri = organizaţie economică engleză întemeiată după modelul Hansei şi cuprinzînd oraşele Hastings, Dover, Romney ş.a. ® L. hanseatică = coaliţie economică a mai multor oraşe din evul mediu, întemeiată in 1241» pentru a organiza şi a desfăşura în comun transporturile pe. apă, precum şi pentru a concentra acţiunile de protejare a corăbiilor împotriva atacurilor vikinge. In sec. XVII, 1, hanseatică se reducea la trei oraşe libere (Liibeck, Hamburg şi Bre-meu}. în sec. XIV-XV era cea mai importantă putere navală, din M. Nordului şi din M. Baltică. Sediul L hanseatice era în localitatea Visby din insula Gotland. m L* navală română (L.N.R.) = asociaţie înfiinţată în 1923, ale cărei principale scopuri, erau cultura şi propaganda marinărească a maselor. A organizat liste de subscripţie pentru strîngerea. unei părţi din fondurile necesare construirii navei-şcoală „Mircea** [fr. li glie;, it. ligă]. LIMA, top. Port (include şi portul Callao), capitală a Republicii Peru. Situat pe coasta vestică a Americii de Sud* în valea rîului Rimac, la. 10 km de coasta. Pacificului. Cel mai important centru economic, nod de transport şi al doilea port ca mărime (după San Nicolâs) al Perului. Trafic de mărfuri 3,2; miI.t/1971. Fondat în anul 1535 sub numele de Ciuclad de los Reyes. ’LIMĂN, s.n. 1* Ţărm. Coastă. Mal. 2. Lac format după ce a fost barată cu aluviuni gura de vărsare a unei ape curgătoare. 3* Vale lungă în care a pătruns apa mării, amestecîndu-se cu apa dul- ce. 4* Gură de apă curgătoare largă şi puţin adîncă [tc. liman/ rus. Umani ucr. lyman]. LIMB, s .n. 1. Mijloc de navigaţie la care se transbordează o parte din încărcătura unei alte nave, pentru a permite acesteia dirl urmă să poată trece peste bancuri de nisip sau peste praguri (bare). Sin. şlep, şalandâ, ponton, ceam, pletinâ etc. 2. V. aiimbare. Sin. a face 1* 3. Sector gradat din compunerea sextantului, pe care se marchează unghiurile măsurate la diferite repere de navigaţie [fr. limbe; germ. Limbus}. LIMBA, vb. A face limb / a uşura o navă, descărcînrî-o parţial sau total în limburi. Sin. mahonâ. Var. alimbâUimb -f-suf.-a]. LIMBAJ, s.n. L. marinăresc = mod de exprimare specific marinarilor; v. marinăresc [limba -ţ-suf. -ajl după fr. langage]. LIMBĂ, s.f. 1. Fîşie îngustă de uscat între mare şi un lac litoral. Sin. cordon litoral. 2» Deschizătură la coteţul (cuşca) de pescuit. 3. (flv.). Prelungire a malului spre aval. 4. Prelungire a unui gheţar de pe uscat în apa. Sin. L glaciara. ® L. de clopot = parîmă scurtă cu care se acţionează ciocanul clopotului, la darea semnalelor pe navă. Bară mobilă de metal, agăţată în interiorul clopotului, care prin mişcare loveşte pereţii lui, făcîndu-1 să sune. [lat. lingua; 1433]. LIMlCOL — Lf NIE LIM.fCOL, adj. Care se referă la zona mîlului subacvatic [fr. limi~ mie]. LÎMITĂ, s.f. ^ • L. mării (sau a apelor teritoriale) = linie care marchează zona de apă pînă la care statul respectiv îşi exercită jurisdicţia; v. şi ape teritoriale. • L. gheţurilor =^= linia care uneşte In zona polară punctele 1* de derivă a gheţarilor (40 — 50° N Sn Oc. Atlantic), [fr. limite]. UMNIGRÂF, s.n. Aparat destinat să înregistreze automat nivelurile unei ape interioare (rîu, lac etc.) [fr. Urmii gr aphe]. LIMNIMETR U, s. n. Instrument destinat să măsoare nivelul unei ape interioare (rin, lac etc.) [fr. Unmimetre}. LIMNOLOGfE, s.f. 1. Domeniu al hidrobiologiei, care studiază viaţa şi organismele din apele dulci. 2* Domeniu al hidrologiei care studiază lacurile [fr. limnologie]. LÎNGURĂ, s.f. 1. ,, Momeală" de metal, prinsă de cîrligul lansetei. 2. Suport care aruncă de la bord o grenadă, m L. de călăfătiiit -~ obiect în formă dc căuş cu cioc, folosit la umplerea armuzului cu smoală topită. • L. de matisit ---cioeăîiel de Iernii, cu marginea de jos în formă de pană, folosit la desfacerea- şuviţelor din parîmele care urmează a fi matisite sau înfăşurate [lat. litigîila\, JLÎNIE, s.f. • L* coastei L care desparte uscatul de apă, indiemd totodată nivelul mării îa un ■moment dat, sinuozitatea, conturul ţărmului. Se apreciază că lungimea totală a coastelor Oc. Planetar este de cca 243 000 Mm. • L. lui Wallacc !. de de mar-* caţie stabilită în 1892 de hidro-biologul Wallacc. Această I. trece prin insulele Bali şi Lombok şi separă convenţional fauna Australiei de fauna Oc. Indian şi a Asiei. La vest de î. lui Wall ace trăiesc 100 de specii de peşti de apă dulce, iar la est numai 5 specii. • L. punţii intersecţia dintre I. de construcţie a traverselor de punte cu î. de construcţie a coastelor, m L* relevmenhilui == !• care trece prin poziţia reperului (marcat pe hartă) la care s-a măsurat relevmentul. Prin intersecţia mai multor L ale relevmente lor rezultă punctul navei. m L. axială = ansamblu de bare cilindrice, cuplate cap la cap, sprijinite pe lagăre de susţinere şi destinate să transmită la elice mişcarea de rotaţie de la maşina propulsoare. Se compune din arbore de împingere, arbore intermediar, arbore, portelice. @ L* baţi metrică = 1. curbă care uneşte, pe hartă, punctul în care apa are aceeaşi adîncime. Din loc în loc, î. batimetrică are înscrisă cifra care exprimă adîncimea apei, exprimată în metri sau în braţe marine. • L. coti dală !• care uneşte punctele în care ora cotidală are aceeaşi valoare. 9 L* de credinţă î. care marchează pe compasul de la bord direcţia provei, deci şi axul longitudinal al navei, în funcţie de care se citesc valorile unghiurilor măsurate. • L* de -încărcare c= 1. care marchează intersecţia planului de plutire cu bordajul navei 260 LINIE — LISABONA încărcate; 3* de încărcare este pit urată pc bordaj în dreptul cuplului maestru şi indică pescajul maxim, care variază în funcţie de anotimp şi dc acvatoriu; v. şi marcă, • L. dc navigaţie grupare de nave comerciale care navighează după un anumit itinerar şi între anumite porturi. # L. dc plutire 1. marcată pe carenă de nivelul apei. Se deosebesc : a) L dc plină- încărcare (corespu nzăt oare depl as ame ntu -lui navei încărcate maxim, vara,); b) î. de plutire a navei balansate (corespun zato are deplas ame ntu lui navei neîncărcate); c) L de plutire a navei goale (corespunzătoare deplasamentului navei care nu are la bord marfă., combustibil, apă, ulei, provizii, balast, pasageri şi nici echipaj). • L. de poziţie —~ 1» care uneşte punctele din care observatorul măsoară acelaşi relevment la un reper de navigaţie, • L. de prelucrare a f Henrii or flux prin care la bor- dul unui pescador materialul pes-cuit este decapitat., despicat si i se scoate scheletul, in acest flux există o maşină specială transportoare pentru fileuri, lucnnd sub jet de apă, un tambur de prelucrare colector, mese de fasonare, de sortare şi de ambalare. # L. de scîalură - I. punţii proiectată în planul diametral. # L. de sondaj L orientată de la ţărm spre larg, unind punctele în care se măsoară adîncimea, apei. • L» de sortarc-înipăriire-amhalare flux prin care, la un pescador, file urile şi trunchiurile de peşte sînt cîntărite şi aşezatei în tăvi. Circuit: rezervor colector, masă de ambalare cu stelaje pentru tăvi şi cu balanţă. • L. de sapraimersiune I. de maxi mă afundare a navei; de această L se ţine seama cînd se fac calci de le de ne seu fund a re a navei. Dacă este depăşită această h, nava este inundată şi se scufundă. • L. de şir -- formaţie în care navele se află una, în pupa celeilalte. L. de şir poate fi simplă (o singură coloană), dublă sau triplă. De la această formaţie de nave. provine şi numele unei clase de nave numite „dc linie/4. Sin. coloană, • L. izogonă v. izogonă. • L. maritimă- ™ rută par cursă sistematic de navele unei ţări sau ale unei companii de navigaţie. » L. schimbării datei — I. imaginară (de obicei, meridianul de 180°) la care echipajele schimbă data: se repetă data în cazul drumurilor spre est de această linie şi se scade o zi în cazul drumurilor spre vest de această 1, [lat., it, linca; germ, Linie]. LISABONA, top. Port, capitală a Republicii Portugalia. Situai: în sud-vestul Europei, în apropiere de litoralul atlantic, pe ţărmul nordic al estuarului fluviului Te jo. Cel mai mare centru economic şi cel mai mare port al Portugaliei. Important centru internaţional al transporturilor portuare care leagă Europa cu America de Sud, Africa şi Asia. Adinei mile din port ajung la 10 m. Dotări modeme portuare, macarale de diverse tipuri, elevatoare pneumatice. Anual, portul este vizitat de peste 9 000 dc nave. LISABONA — L0ABA Trafic de mărfuri 11,4 mii. t/1978. Şantier de construcţii navale, reparaţii de superpetrolie re. LfSTĂ, s.f. • L. de echipaj = tabel nominal cu membrii echipa-jului ambarcat, care cuprinde numele şi prenumele persoanei, funcţia la bord, felul documentului care atestă calificarea, locul şi data naşterii, naţionalitatea, data ambarcării. Cînd nava soseşte sau pleacă din port, printre documentele de bord prezentate organelor de control se află şi 1. de echipaj, m L. de încărcare = tabel cu mărfurile care urmează să fie încărcate. Pe baza h de încărcare (înmînată din timp comandantului de către încărcător), se întocmeşte planul de încărcare. L< de încărcare cuprinde: cantitatea de mărfuri, destinaţia, descrierea mărfurilor (caracteristici, aprecieri privind ambalajul, mărcile de predare, volumul, greutatea). Sin. î. de măr juri. ® L. navelor la rînd = tabel cu ordinea sosirii navelor în radă sau în avanport. Această h se întocmeşte de o autoritate portuară pentru a ţine evidenţa ordinii rînd ului de acostare şi de începere a operaţiilor de încărcare-descăr-care. © L® neagră = I. (în marina engleză) cu navele care nu mai prezintă garanţie în exploatare, precum şi cu numele căpitanilor cu abateri foarte grave de la regulile de navigaţie [fr. liste], LITOLOGfE, s.f. © L. subacvatică parte a oceanografiei care studiază natura şi compoziţia sedimentelor de pe scoarţa subac- vatică. Materialele depozitate în straturi pe scoarţa subacvatică pot fi terigene (provenite din sol), neritice (oceanice), eruptive (magmatogene), cosmice (meteorice) [fr. liihologie]. LITORAL, !® (s.n.) Fişie care mărgineşte marea sau oceanul, pînă la izobata de 100 m. L« cuprinde faleza, plaja şi acvatoiiul de lîngă ţărm. 2. (adj.) Care se referă la zona de lîngă ţărm [fr. littoral/ lat. HUoralis]. LIVRAT, s.n. © L. de marinar = act de identitate pentru marinar şi de confirmare a brevetelor profesionale ale acestuia. Acest document îl eliberează căpitănia de port şi cuprinde: fotografia, numele şi prenumele marin arm iui şi al părinţilor, locul şi data naşterii, jurisdicţia sub care se află, numărul matricol, funcţia în echipaj, brevetele şi diplomele personale, data ultimei ambarcări [fr. livrei], L L O ¥ D. Organizaţie navală internaţională, centru de informaţii maritime, corporaţie profesională, instituţie de asigurări (exceptînd cele pentru viaţă şi pentru incendii). Organizaţia L. a fost creată la sfîrşitul sec. XVII în Anglia, iar la începutul sec. XX devine internaţională. © Lloyd’s Regi ster oj Shipping = societate engleză de clasificare, care publică anual situaţia flotelor militare şi comerciale ale fiecărui stat. LNG, abr. Navă destinată transportului de gaze naturale lichefiate [engl. Liquid Natural Gas]. L0ÂRÂ, hidr. Fluviu In vestul Europei. Cel rnai marc fluviu al 2 VI LOARA —LONDRA Franţei Lungime 1 012 km. Suprafaţa bazinului 120 500 km2. Debit mediu 350 m3/sec. Izvorăşte din Munţii Cevennes şi se varsă în Oc. Atlantic (Golful Biscaya). Afluenţi principali: Allier, Sarthc, Vie rine. Porturi principale: Nantes, Tours şi Orîlans. Este navigabil şi are un potenţial energetic ridicat. Aparţine în între-gime Franţei. LOC, s.n. @ L. de acostare (ancoraj, încărcare, debarcare, aprovizionare, staţionare, încrucişare cu altă navă etc.) = 1. amenajat, unde echipajul poate face acostare (ancoraj, încărcare, debarcare, aprovizionare, staţionare, încrucişare cu altă navă etc.) [lat. loctis]. LOCH, s.n. Aparat electric de navigaţie, destinat să măsoare distanţa parcursă şi viteza navei. Se compune din elice sau tub, sistem de transmitere a mişcării elicei sau a presiunii apei, înregistrator, indicator. Primul L a fost realizat în jurul anilor 1620. Var. loh [fr. lacbX lofâ, vb. I. A schimba drumul unui velier venind cu prova spre direcţia vîntului. 2. A forţa (cu nava proprie) o altă navă, aflată In apropiere, să schimbe drumul [fr. lofer; engl. loof]. LOL, s.n. Proprietate a navei de a se înclina datorită unor forţe exterioare [ ?]. LOM, s.n. Rangă folosită pentru a se debloca lanţul de ancoră [rus, lom}. LONDRĂ, top. Capitala Marii, Britanii, port fluvial. Situată pe rîul Tamisa, la 60 km de M. Nordului. Una din marile metropole ale lumii şi cel mai mare centrii economic şi port britanic. Mare nod de comunicaţii pe ape. Trafic de mărfuri (împreună cu portul Medway) = 62 mii. t/1978. Se întinde pe o suprafaţă de peste 2 000 km2. Lungimea docurilor portului este de peste 120 km, iar pescajul şenalului Tamisei este permanent dragat la peste 11 m. Giganticul ansamblu portuar dispune de o adevărată pădure de macarale (peste 1 000, de diferite capacităţi, pînă la 200 t), peste 300 de remorchere şi peste 5 100 de şlepuri şi alte sisteme moderne de manipulare şi depozitare a mărfurilor (silozuri cu turnuri elevatoare — între cele mai rapide din lume). Important port petrolier (poate primi super tancuri de 80 000 tj şi port de pasageri î m b a r c aţi pe n t r u I n d ia, A u str a-lia, Noua Zeelandă. Extremul Orient etc. Dispune de amenajări pentru containere. Pe ţărmul nordic al estuarului Tamisei se află centrul de control al navigaţiei pe fluviu, dotat cu radare, geamand uri automate, radiotelefoane, telexuri ce distribuie toate datele necesare navigaţiei. Portul efectuează în prezent 1/3 din comerţul britanic (cca 25% din importuri şi 40% din exporturi). Este legat prin sute de linii de navigaţie maritimă cu aproape* toate marile porturi ale lumii. Anual, este vizitat de peste 60 000 de nave. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. LONGITUDINE — LUCRARE LONGITUDINE, s.f. Coordonată geografică, măsurată pc ecuator, de la primul meridian (Grcen-wich) şi pînă Ia meridianul locului. Este exprimată în grade, minute şi secunde; ia valori de la zero Ia 180°, spre est şi vest [fr. longiiude ; lat. longitudo-, iitis], LOR AN abr. Sistem radiotelmic de navigaţie pentru distanţe mari. Principiu de funcţionare: trei staţii radio speciale (una principală, două conjugate), situate la 400 Mm distanţă între ele, emit impulsuri scurte, care sînt recepţionate la bord. Staţiile fiind faţă de navă la distanţe diferite, aparatul de recepţie stabileşte diferenţele de timp caracteristice impulsurilor de la fiecare dintre staţii. Acestor diferenţe de timp le corespund diferenţe de distanţă reprezentate pe hartă prin cîte o linie de poziţie de forma unei hiperbole. La intersecţia a două hiperbole se află nava. Raza de acţiune a sistemului este de 700 Mm ziua şi 1 400 Mm noaptea. Pe coastele Oc. Atlantic, Pacific şi Indian sînt cca 70 staţii L. [engl. Long Range Navigaţi ori], LOSTROM, s.m. (flv.) Sin. nostrom [?]. LdTCĂ, s.f. Barcă pe scarească din lemn, îngustă, cu prova şi cu pupa ascuţite şi arcuite; este propulsată şi guvernată cu vîsle [rus. lodkd]. LOVITIÎRĂ, s.f. I. Bătaie dc clopot pentru a marca la bord: a) jumătăţile de oră (!. simplă) ; b) orele (I« dnblăi) ; c) poziţia navei pe timp de ceaţă (L simple repetate). 2. Mişcare a ramei (vîslei) în ciclu complet;: poziţia „drepţi", poziţia „tras“... revenirea în poziţia iniţială. # L. dc avertisment r= L trasă cu tunul pentru a soma o navă sau pentru a o atenţiona. • L. dc vînt = schimbare a, vremii bune în vreme rea, cu durată de cîte va ore pînă la cîte va zile [lovi ~f~ ;S11£*' -tura]. LOXODRdMĂ, s.f. Curba reprezentată pe hartă care taie meridianele globului sub acelaşi unghi. Pe hartă, 1. este reprezentată prin-tr-o linie dreaptă, ceea ce permite timonierului să guverneze nava menţinînd constant un unghi de drum corespunzător. Drumul urmat de navă pe L este mai mare decît cel urmat pe ortodroma, care este curba cea mai scurtă între două puncte dc pe glob [engl. Io xodro mej. LPG, abr. N avă destinată. transportului de gaze sub presiune [engl. Liquid Pressiire Gas]. LUANDA, top. Port, capitală a Republicii Populare Angola, situat în nord-vestul ţării, în golful omonim, ia Oc. Atlantic. Cel mai. mare oraş al ţării şi al treilea port ca mărime. Trafic de mărfuri 2,6 mii. t/l974. Este întemeiat în 1575 de Paulo Dias de Novais sub numele de Sâo Paolo de Lo-anda. LUCRARE, s.f. • L. de matehiaj = oricare dintre activităţile mari» năreşti, cum sînt: confecţionarea matiselilor, realizarea, nodurilor, patronărilor, împreunărilor de parîme etc. • L« hidrografică == ansamblu de observaţii, determinări., experimentări şî analize, 273 LUCRARE — LULEl privind cercetarea mediului acvatic, în scopul determinării elementelor necesare pentru a se întocmi hărţi marine şi alte documente nautice. Ex.: executarea sondajelor, determinarea naturii scoarţei subacvatice, dragajul hidrografic, studiul direcţiei, vitezei şi adîncimil curenţilor, ridicarea topografică a ţărmuhu etc. ® L. hidrologică ~ activitate orientată spre obţinerea informaţiilor privind caracteristicile fizico-chimice şi dinamice ale mediului marin. • L. hidrotehnică 1. Operaţie sau ansamblu de operaţii, (Io materiale, manoperă, maşini şi utilaje necesare unor activităţi privitoare la apă: amenajarea unui aevatoriu, bararea sau regulari-zarea unui curs de apă; schimbarea direcţiei curentului; îndiguirile etc.; 2. Sistem tehnic rezultat din acţiunea 1. m L. marinăreşti = !• specifice marinarilor: noduri, legături, patronări, matiseli, confecţionări de plase, baloane de a-costare, preşuri, scări — toate din parîme; piturări, cusătură de vele, garnisiri de raiuri etc. • L. oc-e ano grafi că fundamentală ansamblu de măsurători şi recoltări de probe pentru cercetarea apelor mari, puţin sau deloc cunoscute, cercetare finalizată prin determinarea tuturor caracteristicilor probelor respective. • L. oc cano grafică 'parţială — ansamblu de măsurători şi recoltări de probe pentru cercetarea anumitor caracteristici cum sînt salinitatea, valurile, curenţii, prezenţa substanţelor în suspensie şi a organismelor vii etc., în scopul de a furniza informaţii necesare n avi ga ţie i, pescuitului, protejării naturii etc, [lucra ~r suf. ~re\. LUCRU, s.n. # L« pe hartă = activitate specifică personalului navigant; trasarea pe hartă a drumurilor, relevmentelor, raioanelor periculoase, curbei de giraţie etc.; măsurarea distanţelor, determinarea duratei de parcurs între două puncte, scoaterea ori punerea unor puncte pe hartă, probleme de estimă grafică etc. [lucrai. LUDA, top. Port (la M. Galbenă) în Asia dc est. Al doilea port (după Shanghai) ca mărime al R.P. Chineze. Trafic de mărfuri 20 mii. t anual. Lungimea totală a digurilor 4,4 km, iar a cheurilor 3,3 km. Adîncimea apei în apropie-rea danelor 8—10 m. Echipamentul de manipulare a mărfurilor este modern si cuprinde macarale plutitoare de 120 t, macarale de cheu dc 45 t, iar spaţiile de depozitare sînt corespunzătoare. Şan» tier dc construcţii şi reparaţii navale. LULEA, top. Al treilea, port al Suediei (după Goteborgşi Halsing-borg), situat în partea septentrională a ţării, la gura dc vărsare în M. Baltică a rîului cu acelaşi nume. Important centru industrial si comercial. Sediul a trei societăţi de navigaţie. Lungimea totală a cheurilor depăşeşte 3 km, iar adîn-cimile de ancorare sînt cuprinse între 7 şi 20 m. Dispune de amenajări pentru intrarea navelor de mare tonaj. Anual, portul este vizitat de peste 1 200 de nave. Trafic de mărfuri (1977) ~ 6,1 miL t. LOTjEâ — .L-UMiNA 274 iarna este necesară intervenţia spărgătoarelor de gheaţă. Şantier de construcţii şi în special de reparaţii navale. LUMEA NOUĂ. Denumire a A me - ricii în vremea marilor descoperiri .geografice. Numele L. Nouă a fost dat continentului de către unul din descoperitori, navigatorul Amerigo Vespucci. Pînă la el, datorită unei erori geografice, .navigatorii considerau că noul continent ar fi India, şi chiar aşa îl şi numeau [lat. lumen}. LUMINATOR, s.n. Deschidere în punte pentru luminatul natural al încăperilor de la bord ['lumină ~f suf. -tor]. LUMI MĂ, s.f. Sursă de 1. aîbă, verde sau roşie, situată în anumite locuri de la bord sau de pe mijloacele de asigurare a navigaţiei (far, geamandură), destinată să marcheze poziţia sau starea navei, precum şi poziţia unor repere pe timp de noapte. ® L. alternativă --- L cu schimbare periodică a culorii, constatată pe acelaşi relev-fiient. @ L. alternativă cu oculta-Hi = I» alternativă, cu faza de lumină mai mare decît faza de întuneric. © L. cu grup ele acul-tarii = grup de două sau mai multe sclipiri, de durată mai mare 'decît a întunericului. ® L. cu intermitenţe = 1. cu faze de ilumi-nare (intermitenţe) şi de întuneric alternative., egale ca durată, o L» cm licăriri = .1. cu peste 60 de sclipiri pe minut, alternînd cu întreruperi de foarte scurtă durată. ® L. cu ocuîtafii = 1. cu faze de iluminare de durată mai mică decît faza de întuneric. •© L. cu sclipiri = L ale cărei faze de iluminare alternează regulat .şi sînt de durată mai mică faţă de fazele de întuneric. ® L. cu sclipiri duble = !. a cărei fază de iluminare are două sclipiri inegale, separate prin faza de întuneric. « L* cu sectoare = L vizibilă în unul sau mai multe sectoare care au caracteristici si culori diferite de la unul la celălalt; semnalizează o direcţie fie recomandabilă, fie periculoasă navigaţiei. © L. de aliniament = L care formează cu altă 1. o linie (aliniament) destinată să marcheze o direcţie de marş sau o limită de evitare a unui pericol de navigaţie; cele două L au înălţimi diferite. © L» de ancoră = oricare dintre L navei ancorate; sînt albe, continui, vizibile circular de ia cel puţin .2 Mm, de la apusul pînă la răsăritul Soarelui. © L. de avarie == oricare din cele două L de la bordul navei care nu mai poate să manevreze; sînt roşii, pe aceeaşi verticală, distanţate la 1,83 m "{6 picioare), vizibile circular de la cel puţin 2 Mm. Cînd nava are aceste L împreună cu I. de navigaţie., înseamnă că nu poate fi guvernată.. Cînd nava are aceste I. împreună cu h de ancoră, înseamnă că-este pusă- pe uscat. « L» de- averiis-meni = L care marchează un pericol de navigaţie. m L» de ceaţă = L care marchea /ă poziţia navei pe timp de vizibilitate redusă (ceaţă, .gren etc.}. ® L de drum = oricare din cele două L albe ale navei cu propulsie mecanică aflată în marş; sînt vizibile dinspre prova cîte 112°.,5 {10 carturi) in flecar© LUMINA — LUMINOZITAXB- bord şi sînt instalate în planul diametral al navei, îa 13,71 m (45 picioare) distanţă orizontală între ele şi la 6,10 m (10 picioare) deasupra punţii continui sau superioare (prima L situată în prova) şi la 10,67 m (35 picioare) deasupra punţii (a doua L situată în pupa), ceea ce le asigură o vizibilitate la cel puţin 5 Mm. @ L. de far = fascicul de I. dirijat şi cu bătaie mare, produs cu ajutorul unei surse de L şi a unui aparat care concentrează 1. şi creează fazele de iluminare şi pe cele de întuneric, diferite de la far la far, ceea ce permite navigatorilor să le identifice uşor. Surse pentru L de far: bec cu acetilenă, bec electric, tuburi fluorescente. în general, Se- de far poate fi: a) fixă (continuă, monocoloră, constantă ca intensitate); b) cu sclipiri; c) cu oculaţii; d) alternativă (constantă ca intensitate, schimbătoare ca culoare). ©. L» de navigaţie = h de drum împreună cu L de poziţie (roşie în babord şi verde în tribord), specifice navei aflate în marş. Sin. L de marş. 9 L. de pescuit = oricare din cele două L specifice pescadoarelor care au uneltele la apă: o L verde şi una, albă, pe aceeaşi verticală (cînd sculele sînt în imersiune) sau o î« roşie şi una albă, pe aceeaşi verticală (cînd pescuiesc cu alte mijloace). Cînd uneltele de pescuit sînt la mai mult de 153 m (500' picioare) distanţă de pescador, lîngă cele două 1* de mai sus se mai aprinde în bordul unde este lansată unealta o L albă la 1,83 m (6 picioare) distanţă orizontală de primele două. # L* de- poziţie = oricare dintre cele douâ, lumini colorate, instalate una la babord, cealaltă în tribord, destinate să semnalizeze poziţia, navei] sînt vizibile fiecare la cel puţin 2 Mm, cîte 112°,5 (10 carturi) începînd cn prova. © L» direcţia-nalâ = L cu sector foarte îngust, care marchează un aliniament» © L« fixă — 1. cu intensitate şi culoare neschimbate. Pot fi L fixe cu sclipiri, cu grupuri de sclipiri. m L. izofazică = I. cu faze de lumină şi întuneric alternante şi egale ca durată. @ L« în apă = fenomen de pătrundere a L solare în apă. Zona 0—100 m adîncime este bine luminată de Soare şi permite plantelor (algelor) procesul de asimilare a clorofilei. Zona 100—500 ni este slab luminată de Soare şi permite dezvoltarea florei rezistente îa umbră. Dincolo de 500 m întunericul nu permite florei să se dezvolte, m L* portuară ~ L situată la extremităţile digurilor sau la intrarea în bazinele portuare [lume (înv.) „lumină"]. LUMMESCENŢĂ, s.f. Proprie- tate fizică a apei marine de a emite, pînă la 1 300 — 1 500 m adîncime, radiaţii luminoase reci (radiaţii ne termice), provenite de la anumite microorganisme (meduze, fotobacterii, crustacei, noc-tiluca). Sin. fosforescenţă [fr. Iu-mincscence]. LUMINOZITĂTE, s.f. ® Graficul L = diagrama în care sînt reprezentate pentra toate zilele lunii orele răsăritului şi apusului Soa* re lui si Lunii, durata crepusculului [fr. Imnin-mte]. 18* LUMC — LUSIN 278 LUNCĂ, s.f. Zonă, de-a lungul nnei ape curgătoare.; în 1. se revarsă periodic apele şi creşte o vegetaţie specifică. • L. Diluării zonă inundabilă, situată, de-a .lungul Dunării. L. Dunării are o suprafaţă de aproape un milion dc hectare, dintre care cca jumătate sînt bă,Iţi permanente [si. Ion ca : 1514]. LUNETĂ, s.f. • (înv.) L. ele calafat 1. tronconică prin care se priveşte în apă pentru a observa starea calafatului dintre filele bordajului de lemn [fr. luncttc]. LUNGIME, s.f. * L. admisibila = 1. compartimentului stabilită prin SOLAS, egală cu produsul dintre lungimea inundabilă si factorul dc compartimentare. • L. inundabilă -■■= I. unui compartiment convenţional care determină, prin inundare, creşterea pescajului pînă la limita de supraimersi-une. • L. între perpendiculare = I. navei intre perpendicularele ridicate pe linia de plutire la extremităţile navei. Sin. !. navei la linia de plutire. • L. maximă 1, navei măsurată la nivelul punţii, între, extremităţi. Sin. I. peste tot. • L. navei = distanţa dintre prova şi pupa unui mijloc de navigaţie. Ex. 1 * între perpendiculare, 3. maximă. • L.fluviului (rîithd) distanta dintre izvoare şi gurile de vărsare. • L. valului distanţă orizontală dintre crestele a două valuri succesive. Valori medii.: 69 — HO m. Valori maxime: 170 m (Atlanticul de nord), 214 m {Atlanticul de sud), 233 m (Oc. Pacific), 342 m (Oc. Indian, în sud), [lung. -r SI1f- -ime}. LUNTRE, s.f. Barcă de lemn, cu fund plat, cu prova şi pupa ascuţite, propulsată şi guvernată, cu vîsle, destinată mai ales pescuitului pe apele interioare. • L« monoxilă = ambarcaţiune arhaică, cioplită dintr-un trunchi de copac. Se foloseşte şi azi în unele zone din Africa, Asia şi America de Sud [lat. lunîcr, ~iris (linterfl LUP, s.m. m Gură de L v. nod marinăresc. % L. de mare = .marinar competent şi experimentat, care a navigat îndelung pe mări şi oceane [lat. lupus; 1490]. LUPTĂ, s.f. • L. navală- v. bătălie. • Serie de L grup de cifre repartizat fiecărui marinar militar, pentru a~i stabili astfel în concordanţă cu rolurile (v. şi rol) îndatoririle pe care le are în diferite situaţii (alarmă de luptă, trageri, lansări etc.). Prima dintre cifrele grupului indică unitatea de 1. din care face parte omul (1 navigaţie ; 2 artilerie, 3 arme sub apă, 4 observare şi transmisiuni, 5 e-lectromecanici), următoarea cifră indică numărul postului de 1. din cadrul unităţii de î., iar cifra a treia indică numărul schimbului în cadrul postului de 1* LUSÎN, s.n. Lanţană din 2—3 sfilaţe de culoare albă, subţire, de bună calitate, folosită la înfăşurări şi matiseli de ornamentaţie [fr. Iu sin':. DICŢIONARELE ALBATROS M MACARĂ, s.f. 1. Scripete prin care este trecută o parîmă. în general o m. se compune din că-păţînă (carcasă) cu două feţe, între care se montează pe un ax (osie) una sau două role numite şi valuri. Poate avea rai metalic sau zbir; poate fi alunecătoare (culisantă pe parîmă) sau fixă, de bigă, de bord, de cheu sau de ghidare etc. 2. Dispozitiv pentru manevrat greutăţile de la bord la mal si invers. # M. în scrie --una din ttî* dispozitivului destinat să multiplice forţa, alcătuit din mai multe m. montate în serie. « M. mobilă - ■■ itl. prevăzută cu posibilităţi proprii de deplasare. Poate fi rulantă, plutitoare sau instalată pe un vehicul. • M. plutitoare sistem tehnic format dintr-un corp plutitor pe care este1, montată o m. destinată să mane* vreze greutăţi în zona portului, pc distanţe scurte. Capacitatea de ridicare =•_. cca 200 t. • M. simplă iu. prevăzută cu un singur rai [te. makaraX MACHETĂ, s.f.u • JVL dc navă model de navă, micşorat la o anumită scară. în şantierele navale, m. se foloseşte pentru a realiza unele piese care "au curburi complicate (ex. extremităţile prova şi pupa ale navei [fr, maquette]. MACKENZIE, hidr. Fluviu în partea septentrională a Americii de Nord. Lungime 4 050 km. Suprafaţa bazinului 1 660 000 km2. Suprafaţa deltei 15 000 km2. Debit mediu 16 000 m3/sec. Izvorăşte din Lacul Sclavilor şi se varsă în Oc. Arctic. Afluent principal Liard. Port principal l/ort Gooîd Hope. Aparţine în întregime Canadei. Este navigabil pe cca mai mare parte din lungimea sa. Apele sale sînt utilizate în producerea dc energie electrică. MACROSEfSM, s.n. m M. submarin ™ mişcare seismică submarină (cutremur subacvatic) de mare intensitate [fr. macro sâisme], MADAGASCAR, (Republic a Democratică M.) 1. top. Stat insular MADAGASCAR — BlAGNETfSM in Oc. Indian. Flotă maritimă comercială (1974) = 52 309 tdw. Pescuit (1978) = 54 380^ t. Porturi principale (mii t/1977): Ta-mat ave (0,4), Majunga (0,3),. Nos-si-Be şi Saint Luis (0,2), Tufear (0,2). Navigaţie pe rîurile din vestul ţării (Sofia, Betisboka — 400 km —, Tsiribiliina) şi pe Canal des Pangalanes. 2. Insulă în sud-estul Africii; insula cea mai mare a acestui continent şi a patra din lume, după Groenlanda, Noua Guinee şi Kalimantan. Suprafaţă = 589 840 km2. MÂD-EIRA, 1. hidr. Fluviu în partea de est a Americii de Sud. Lungime totală 3 230 km cu aflu-entul său Mamore, Izvorăşte din Auzii bolivieni şi devine afîueiit al Fluviului Amazon. Afluenţi principali: Jiparană şi Eoosevelt. Principalele porturi: Porto Yelho şi Manicoră. Aparţine- statelor Brazilia şi Bolivia. Este navigabil pe cea mai mare parte din lungimea sa. 2. top. Insulă şi arhipelag în Oc. Atlantic. în 1420 navigatorii portughezi au descoperit 0 insulă acoperită cu păduri. Ulterior, numele insulei s-a extins asupra întregului arhipelag. MÂGDALE"NA, hidr. Fluviu în nord-vestul Americii de Sud. Al doilea ca mărime (după Putu-mayo) din Columbia. Lungime 1 550 km. Suprafaţa bazinului 250 000 km2. Izvorăşte din Munţii Anzi (Cordiliera orientală) şi se varsă în M. Caraibilor. Afîueiit principal Cauca. Port principal Barranquilla. Aparţine în întregime Columbiei. MADR!ERĂ, s.f. 1. (liv.) Platformei pontonului de acostare. 2® Scîiidură care compune platforma pontonului [?]. MAESTRU, adj. ® Cuplu fii* = cea mai lată parte a navei [it. maestre]. MAGAZIE, s.f. încăpere (compartiment) la bord unde se încarcă şi se depozitează materiale (pituri, vele; etc.) şi mărfuri. Ex. M. de muniţie, M. de pituri, M. şefului de echipaj, M. de vele, M. de marfă (sin. cală, hambar). © Excesul gurilor ele m. = diferenţa dintre 0,5 din tonajul brut al navei comerciale şi volumul total al gurilor de nu [ngr. maghaziri\. MAG MET,, s.m. © M. compensator = bară de oţel montată în suportul compasului magnetic, în plan longitudinal sau transversal, pentru a compensa deviaţia se-mi-circulară. @ I, corector de hanclâ = bară. magnetică montată vertical în suportul compasului magnetic şi in axa rozei* pentru a compensa deviaţia de bandă., cînd nava are ruliu [ngr. maghniiis; germ. Magnet], MAGNETISM, s.n. © M. indus al navei = in. creat în părţile metalice de îa bord de către sil» terestro. • M. permanent al navei = = îîî. pe care îl are permanent o navă datorită maselor metalice care o compun; produce un cîmp magnetic care influenţează compasul magnetic de la bordul navei 9 M.. temporar = m» creat, asupra părţilor metalice ale navei de către nu terestru; valoarea nu temporar este în raport de dru- 270 MAGNETISM — UAL mul mi vei; produce deviaţia semicirculară şi cvadrantală. ® M. terestru = fenomen magnetic caracterizat de acţiunea forţelor magnetice ale Pămîntuiui. Valoarea îiîc terestru variază în funcţie de loc şi de timp, precum, şi de fenomenul numit deriva continentelor, Acul magnetic suspendat se orientează cu un virf spre polul nord magnetic, cu celălalt spre polul sud magnetic şi formează cu orizontala un un glii numit înclinaţie magnetică. © M. navei = însumare a m. permanent dat de masele metalice de la bord cu m. indus de cîmpul magnetic terestru creat în părţile metalice ale navei; influenţează compasul magnetic şi creează deviaţia magnetică [fr. magnâlisme; germ. Magnetismus]. s.n. v. acaju ţtc. mahun; mahon]. MÂH0NÂ, vb. A descărca în ma-honă caricul unei nave care nu poate pătrunde în port sau nu poate trece peste un prag» o bară, un obstacol de navigaţie; v. şi mahonâ Unahonâ + suf. -a]. MAHONĂ, s.f. 1. Mijloc de navigaţie nepropulsat folosit la maho-nare. 2. Navă de pescuit, pro*-pulsată cu patru perechi de rame. [fr. mahonne, sp. mahon a], MÂI, s.n. © M» de înfăşurare == ciocan de lemn cu mîner rotund şi corp concav, destinat înfăşurărilor de parîme. • M. de matisit = ciocan de lemn, cu mîner şi corp cilindric, destina,! lucrărilor de matisire. ® M. de si i ins ciocan cu mîner cilindric, de metal, şi corp de lemn, asemănător ca formă unei elipse retezate la ca-pete, folosit la strînge re a legăturilor [lat. malleusj. MAISTRU, s.m. @ M. de cală = persoană specializată în lansări de nave, lucrări de ridicare şi cobor îre pe (de pe) cală, construcţii de scareuri, cavaleţi, tacade. ® M. militar de marină — grad în marina militară, inferior celui de ofiţer. Ierarhia în corpul maiştrilor este stabilită prin determinativul „maistru militar clasa...'“ • M. militar clasa a IV-a = cel mai mic grad de maistru: epolet negru, ancoriţă, o steluţă. © M. militar clasa a IlI-a = grad superior celui de clasa a IV-a: epolet negru, ancoriţă, bentiţă portocalie aşezată transversal, o steluţă. ® M. militar clasa a II-a = grad superior celor de clasa a IV-a, şi clasa a IlI-a: epolet negru, ancoriţă, bentiţă portocalie, două steluţe. © M. militar clasa I = grad superior celor de clasa a IV-a, a IlI-a, şi a Il-a: epolet negru, bentiţă portocalie, trei steluţe. © M. militar principal — cel mai mare grad de m. militar de marină: epolet negru, bentiţă portocalie, patru steluţe [germ* Mei ster; 1509]. MÂL, s.n. Zonă a uscatului, în imediata apropiere a apei. Ţărm* ® M. drept = m. din partea dreaptă, privind în aval. ® M« sting — m. din partea stîngă, privind in aval. ® Gheaţă la m. = gheaţă formată de fluviu lingă m. o La m, = I. lingă mal. 2. pe mal [cf. alb. mall; 14451, MALAWI — MANEVRA 280 MALAWI (Republica M.j 1. top. Stat în sud-estul Africii. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) 67 677 t. (în totalitate în ape interioare). Hidrografic: lacul Mala wi (suprafaţă 30 800 km2, adinei me maximă de 706 m). Principalele cursuri de apă: Rukuru, Dwangwa, Jiu a si Chire; ult imele trei debuşează în Jacul M. Port principal Lilongwe situat pe rîul cu acelaşi nume; este şi capitala ţării. 2. (Nyassa) hidr. Lac tectonic în sud-estul Africii. Suprafaţa 30 800 km2. Adîncime maximă 706 m. în lacul M. se varsă cursurile de apă Rukuru, Dwang-wa şi Bua. State limitrofe: Ma-Jawi, Tanzania şi Mozambic. MALAYSIA (Federaţia M.)t top. Sta-t în sud-estul Asiei. Are largă descllidere la Oc. Pacific şi Oc. Indian. Flotă maritimă comercială (1978) = 810 725 tdw. Pescuit (1978) = 685 107 t. Porturi principale (mii. t/1978): Port Dick-son (8,3), Miri (7,4), Klang (6); Penang (5), Sandakan (4,5), Ta-wan. 'Rîurile sînt scurte şi cu debite bogate, mai importante fiind Pahang, Perak şi Rapang. MALDIVE (Republica. M.j, top* Stat ins a iar (cca 2 000 insule co-raligene) în nordul Oc. Indian. Flota maritimă comercială (1978) --- 118 985 tdw. Pescuit (1978) = 25 800 t. Port principal: Male. MAU (Rcpvtblica M,J, top. Stat în n ord-vest lil Africii. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) = 100 000 t peşte. Porturi principale : Bamako, Segou. Căi navigabile interne (cca 2 300 km) cursurile superioare ale fluviilor Niger şi Senegal. MALTA (Republica M.j, top. Stat insular în zona centrală a M. Mediterane. Flota maritimă comercială (1978) 133 768 tdw. Pescuit (1978) = 1 064 t. Porturi principale: Cran Flarbor, Mar- samxett, • Ordinul M. — orga» irizaţie navală înfiinţată în 1530 şi structurată în şapte, apoi în opt diviziuni („limbi") reprezentînd Franţa, Anglia, Italia, Germania, Castilia, Aragon, Auvergne, Prove nţa, destinată să contracareze expansiunea otomană în Medite-rana. M AN DAR, s.n. Dispozitiv alcătuit din una~două macarale simple, destinat să schimbe direcţia de acţionare a forţei de tracţiune sau să multiplice această forţă. Poate fi simplu (alcătuit dintr-o macara simplă numită şi palane de arboradă) sau dublu, numit şi palane de tun. • Zi de m. = zi stabilită pentru spălarea rufelor la bord si pentru ridicarea lîl, [?]■ MANjgLĂ, s.f. v. cabestan [it. ma~ neîld], MANEVRĂ, vb. 1. A deplasa un mijloc de navigaţie. 2. A folosi instalaţiile de propulsie, de guvernare si de legare, precum şi vîn-tul sau curentul de apă, în aşa fel îneît nava sau ambarcaţiunea să execute mişcările dorite de cel care conduce. • A m. velele (vergile J = a ridica, a coborî sau a orienta velele (vergiie) [fr, rna -nocuvrer]. 281 MANEVRABILITATE — MANILA MANEVRABILITATE, s.f. Caii- tatea navei de a schimba uşor direcţia dc deplasare sub acţiunea instalaţiilor de propulsie şi de guvernare şi de a înainta pe un drum curbiliniu. M. depinde de capacitatea propulsorului, de nu mărul elicelor şi climelor, dc pescaj, de forma care noi şi mărimea suprastructurii, de alura şi tăria vîntului (curentului de apă). Sin. capacitate dc guvernare [fr. mcmoeuvr abilitQ. MANEVRĂ, s.f, î. Oricare dintre parîmelc sau lanţurile destinate să fixeze arborada, să lege nava sau să manevreze vela, verga, biga sau grniul. • M. curentă ~-parîniă sau lanţ destinat să ridice sau să coboare vela şi verga, să înfăşoare sau să desfăşoare vela (ex. scotă, mură, fungă), precum şi să orienteze verga, biga sau grniul, 2. Oricare dintre activităţile sau acţiunile echipaj ului referitoare la navă sau la elemente ale ei. • M. de acostare ansamblu de operaţiuni prin care un mijloc de navigaţie este adus la dană, 3a ponton, lîngă cheu sau lingă alt mijloc de navigaţie. • M. de ancorare = activitate prin care echipajul imobilizează nava (ambarcaţiunea) cu ajutorul instalaţiei de Iii. şi al celei de legare (ancorare). • Mănuşi de iu* — mănuşi din piele sau din tendă, folosite de marinari la manevrarea parîmelor, precum si pe timpul executării unor lucrări de matelotaj cu parîme de metal, • M* fixă parîmă sau lanţ care fixează (consolidează sau susţine) arborada. Ex. strai, sart, pataraţină [fr. v,\a-nocuvre]. MANGALIA, top. Port la M. Neagră al R.S. România. Mare şantier naval de construcţii şi reparaţii. Realizează în prezent nave de mare tonaj: mineraliere dc 55 000 tdw şi în viitorul apropiat mineraliere de 80 000 tdw» MANiCĂ, s.f. • M. de pînza = furtun confecţionat din pînza de in sau cînepă şi folosit la navă pentru stingerea incendiilor., am* bare arca apei în tancuri, spălarea punţii etc. • M. âe punte = furtun confecţionat din pînza cauciucată şi folosit de regulă îa spălarea punţii [lat. mauica ,,mhicca‘ 1. MANILA, 1. (top.) Port (la M. Chinei de sud) în Asia de sud-est. Cel mai mare port şi principalul, centru economic şi financiar al Republicii Pilipinelor. Trafic internaţional de mărfuri, împreună cii Bataan = 13,2 mii. t/1978. Sediul a 8 societăţi naţionale de navigaţie şi 39 străine. Realizează 4/5 din importul şi 1/3 din exportul ţării. Portul are patru cheuri cu 19 dane la care adîncimea apei este de 7 — 9 m. Dispune de echipament modern pentru manipularea mărfurilor şi mari spaţii pentru depozitare, Şantier de reparaţii nave pînă la 10 000 t. Fondat în anul 1571 de Lopez de Legazpi. 2. Frînghie din material vegetal (nilad) specific Manilei (Filipinc). O astfel de parîmă este uşoară, rezistentă, elastică. Sin. parîmă de M, MANIF-U-LÂNT —MâMC& MANIPULÂKT, s.m. (ilv.). Ofi- ţer in a căi ui responsabilitate intră şi păstrarea, ari mare a şi manipularea caricului [ir. ma- ni pul ant]. MARAN&âZ, s.m. Tîmplar (dulgher) specializat în construcţia navelor (ambarcaţiunilor) din lemn san în prelucrarea lemnăriei de la bord [tc. marangoz]. MARANOOZERfE, s.f. 1. Spe- cialitatea de marangoz. 2. Atelier unde se lucrează marangozul [marangoz + suf. -erie], MAPUTO, top. Port, capitală a Republicii Populare Mozambic, situat în sud-estul Africii, pe malul Golfului Belagoa (Canalul Mozambic). Punct de tranzit pentru ţările din sudul continentului. Trafic de mărfuri 9,9 mii. t/1978. Dispune de mijloace de manipulare şi spaţii mari de depozitare a mărfurilor. MÂRACAÎBO, hidr. Lac în nord-vestul Americii de Sud. Suprafaţă 20 000 lan2. Adîncime maximă 250 m. Este o laguna cu apă dulce situată deasupra unui mare bazin petrolier. Comunică cu Golful Vene zue lei şi M. Caraibilor printr-o strîmtoare. Port principal Maracaibo. Aparţine în întregime Venezuelei. MARCÂ, vb. 1. A delimita o pasă, un canal navigabil, un raion de navigaţie etc. 2. A face pe anumite zone ale lanţului de ancoră însemne privind lungimea acestuia. Se m» diferit zalele (cu inele de sîrmă şi pitură) ş-i cheile de împreunare (numai cu pitură). Prima cheie de lanţ se îii. prin cheia de împreunare# pit urată cu roşu. A doua cheie de lanţ se m. cu un inel de sîrmă făcut pe podul primei zale de lîngă cheia de împreunare, aceasta din urmă piturată cu alb. La fel se piturează zaua numărul doi sau cîte două zale în stînga şi în dreapta cheii de împreunare. A treia cheie de lanţ se tn. cu două inele de sîrmă, cheia de împreunare se piturează cu albastru, iar zaua numărul trei sau cîte trei zale în stînga şi în dreapta cheii de împreunare se piturează cu alb. Pentru a tn. următoarele chei de lanţ, se reia procedeul roşu-alb-albastru pentru cheile de împreunare ş.a.m.d. [germ. Markiercn / fr. marqner]. MÂRCĂ, s.f. 1. Fir colorat, care indică pentru fiecare parîmă în parte calitatea şi, în funcţie de ea, destinaţia. 2. însemn caracteristic pentru pavilion de saula, bordaj, coş, ambalaj de marfă. © M« de bord liber = însemn pe bordajul exterior, la mijlocul navei, care indică pescajul de maximă încărcare a navei, pentru diferite regiuni ale globului şi pentru diferite perioade ale anului;; a fost folosită pentru prima dată de englezul Samuel Plinisoll (sec. al XFX-lea). Sin. disc de bord liber. ® M. de comandament şi m. distinctivă ■= pavilion de saulă destinat să indice prezenţa unei persoane care are drept la tn. distinctivă: şef de stat, miniştrii al armatei, ambasadori, comandant al navei militare etc # M. de cos = însemn m pe coşul navei, destinat să indice compania sau armatorul de care aparţine nava. M. de identificare =5 insemn pe ambalaj ut mărfii (seria, şi numărul coletului), o M. de navigaţie = geamandură* baliză etc., cu valoare de reper, m M. de pescaj v. pescaj. ® M. de pori — însemn pe marfă, destinat să indice portul de destinaţie. © Scrisoare de m. = document dat de guvern prin care se autorizează înarmarea navelor particulare pentru a participa la operaţii de război maritim îndreptat cu prioritate împotriva navelor comerciale ale inamicului. Nava şi echipajul care au obţinut scrisoarea de tu. acţionează pe cont propriu, împărţind cheltuielile şi âsiimîndu-şi riscuri în schimbul unei părţi din pradă. Sin. comision de cursă [ngr. mârha; fr. marque]. MĂRE» s.l Acvatoriu întins, învecinat uscatului; zonă dintr-un ocean. ® M» Atlanticum = nume dat pe vremea hii Herodot apelor aflate dincolo de Coloanele lui Hercule (Gibraltar), adică Oc. Atlantic de azi. Este prima atestare documentară a acestui hidronim. ® M. calmă = Hi. cu suprafaţă netedă. Sin. m. oglindă, m. de gradul zero. ® M. capricioasă = tu* cînd calmă, cînd agitată. e M. confuză = m. caracteristică zonei centrale a unui ciclon, cu valuri mari din toate direcţiile, care creează o stare de agitaţie: foarte puternică, dezordonată şi periculoasă pentru nave. m M. contrarie = m* cu valuri din direcţia, opusă vîntului; este MÂRCĂ —■ MÂBM-. caracteristică ciclonilor care an vînturi schimbătoare, precum şl strîmtoriîor, datorită sensului in* vers celui normal pe care îl aa în ele vîntul şi curenţii de maree. • M* de gradul 1 = tn. cu vahiil. uşoare, scurte, înalte de 0,10 — 0,70 m. Sin. m. uşor ondulată. • M. de gradul 2 = ni, cu valuri a& căror creste încep să se spargi» formînd spumă sticloasă. Sin» tn. încreţită. ® M. de gradul 3 =* ttî. cu valuri ceva mai lungi^ înalte de 0,75 — 2 m, cu creste înspumate. Sin. tn. uşor agitată.. ® M. de gradul 4 = m. cu valuft ale căror creste sînt sparte, iar spuma albă ocupă pe alocuri veF* sânţii valurilor. Sin. m. cu „ber* beci“. © M. de gradul 5 = fit* cu spumă formînd benzi frag* mentale şi nu prea lungi. Sia m. agitată. o M. de gradul 6 =» m* cu valuri lungi, înalte db 6 — 9 m, formînd fîşii de spumă» Sin. ni. foarte agitată. @ M. de gradul 7 =• nu cu valuri lini înalte de 9 — 12 m, formînd iişii de spumă care acoperă apro, p» întreaga suprafaţă a apei. hi îl SîU furtunoasă. ® M. de gr adj! 8 = m. cu valuri de 12 —14 ni, formînd spumă, compactă. Sin* tn. cu uragan. © M. de grachd 9 — ra. cu valuri de 14—34 m» formînd spumă compactă; vîntul (29 — 24 m/sec.) spulberă violent; crestele valurilor şi saturează atmosfera cu pulbere fină de apă. ® M. de ingresiime = acvatoriu format în zona unde s-a prăbuşit o porţiune de uscat. Ex. M. Mediterană, M. Roşie, Sin. M. tectonică, • M. demon* MARE — MAREA. ALBA 284. tată tîl. cu valuri mari; m. agitată. • M. deschisa =.-= tn. situată îa marginea continentelor, aproape de ocean, cu care comunică direct. Ex. M. Arabici, M. Ba» renţ, JVL Kara etc. # M* din prova valuri care se propagă din direcţia opusă direcţiei de deplasare a navei; au ca efect reducerea vitezei navei. Sin... v.a~ litri din prova. © M. cpicontinen-taJă m. din zona platformei conţi ne n tale; are adinei mi pînă la cîte va, sute dc metri şi s-a format prin transgresiunea apei, după mişcări eustatice pozitive sau epirogenetice negative. Ex. M. Baltică. # M. inter insî-ilară = tn. încojij urată de insule. Ex. M. Java, M. Banda, M* Celebes. • M. interioara ' 111. care pă~ trund.e mult în uscat şi care comunică prin strîmtori cu oceanul sau cu altă m.; uneori in. interioară separă două continente. Ex. M. Neagră, M. Mcditerană, M. Baltică, M. Japoniei, M. Albă, M. Azov, M. Roşie. Sin. îiî. continentală. # M. întunecată nume pentru Oc. Atlantic Î11 vremea lui Columb. # M. mar gin ala = in• situată lîngă un continent; poate avea largă deschidere îa ocean. (m. deschisă) sau poate fi despărţită de ocean prin insule sau peninsule (tn. semiîncliisă). fix. M. Nordului • M. Occidentală rr- Oc. Atlantic, pentru navigatorii portughezi dc odinioară. * M. de Sud — nume dat Oc. Indian de către navigatorii antici. # M* Galilor =■- nume sub care era cunoscută M. Nordului pe vremea lui Pliniu cel Bat rin. # M« semiîncliisă = apă întinsă mărginită parţial de . - uscat şi depărtată de o apă vecină (ocean sau mare) prin peninsule ori prin şir de insule, ale căror praguri nu permit schimburi mari de lichid intre cele două zone. Ex. M. Andaman, M. Caraibilor, M. Chinei de est, M.« Chinei de sud, M. Galbenă, M. Japoniei. • M. liberă = acvatoriile de dincolo de apele teritoriale şi de zonele contigui; v. şi ape teritoriale şi zonă contiguă. în fii. liberă, navele tuturor statelor au libertate de navigaţie, de pescuit şi de vînat, de instalare a cablurilor şi a conductelor submarine, de survolare a spaţiului aerian, m (pl.) M. Sudului= denumire sub care mai, sînt cunoscute apele Oc. Pacific de la sud. de ecuator; numele s-a folosit mult pe vremea lui Magellan. « M. teritorială ^ sin. ape teritoriale, m în ni. în larg, departe de ţărm,; $ M. nu iartă = expresie care semnifică faptul că pe m. iese la iveală orice greşeală de navigaţie sau de manevră, a navei* orice ignorare a regulilor de comportare la bord etc. m M. arată cine e§U—-m, îţi arată competenţa sau adevărata valoare pe care o ai [lat. mare, -z's; 1490]. MAREA ALBĂ. Mare continentală în nordul Europei, între peninsulele Kola şi Kanin. Suprafaţă circa 90 000 km2. Adîncimea maximă 340 m, adîncimea medie 89 111. Temperatura medie a apei la suprafaţă —7°C iarna şi 4-i5°C vara. Salinitatea 20.— 30%0. Amplitudinea mareei 10. m 111 G. Mczeni .şi 3,5 ni în celelalte 285 MAREA ALBA — MAREA NEAGRA zone. CoMiuiiică printr-un canal cu M. Baltică, 'Porturi principale: Arhanghelsk, Se verodvi nsk, O nega, Belomorsk, -Kandalaşka, Me-zeni. La M.A. arc ieşire U.R.S.S. MAREA BR1TANIE, top. Stat insular în Europa Occidentală (Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de nord), care cuprinde arin Britanic', şi partea nord-estică a insulei Irlanda. Suprafaţă 217 775 km2. Vecini: M. Nordului, M. 'Mînecii, M. Irlandei, Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) ^ 50 459 252 tdw. Pescuit (1978) =* I 039 845 t. Ape interioare navigabile în bună parte: Ta misa (336 km), Treiit (290 km)., Severa (338 km). în cîmpiilc joase este realizat un mare sistem de canale. Numeroase lacuri de origine tectonică şi glaciară: Locli Ncss (56 ian2)/ Loch Lomond 71 km2), Loch Oih, Windermere 15 km2), Lough Neagh (398 km2 — cel mai mare lac). Porturi principale (mii.t/1978): Londra şi Medway (62), Milford II aven (40), Tees, Hartlepool (30,7), Im-mingham şi Grimsbv (25), Soul* îianipton (20), Liverpooi (14,7), Manchcster (13). Constructii navale (1979) ' — 813 000 t.r.b. MAREA CORALILOR. Mare a Oc. Pacific, în vestul Australiei. Suprafaţă — 4 791 000 km2. Adinei mc maximă — 9 140 m. Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna la 4- 19°C, iar vara la -}• 28°C. Sal initatea: 34,5 — 35,5%0. ka Ma-rea C. au ieşire Australia,, Noile Hebi ide (Vi.; xmaatu), Solomon, Nona Caledonie. Denumirea sa vine de la recifele şi insulele cora-ligene formate în această zonă, MAREA GALBENĂ. Mare a Oc. Pacific, între Peninsula Coreea şi estul Asiei. Are suprafaţa de 417 000 km2, adîncimea maximă 106 m, adîncimea medie 40 m.» temperatura apei la suprafaţă, circa 0°C iarna şi -}-28°C vara, salinitatea 26 — 34°/0o» amplitudinea maximă a mareei 9 itl La M.O. au ieşire R.P. Chineză, R.P.D. Coreeană, Coreea de Sud, Porturi principale: Quigdao, Dai-ni, Lushun, Inchom Denumirea vine de la culoarea galbenă pe care o dau apei aluviunile aflate în suspensie. MAREA JAPONIEI. Mare în Oc, Pacific cuprinsă între ţărmul estic al Asiei şi insulele Sahalin, Hok~ kaido şi Honshu. Comunică prin strîmtori cu M. Ohotsk, M. Chinei de Est. Are suprafaţa de 975 000 km2, adîncimea maximă 4 226 m, adîncimea medie 1 752 m. La M. J» au ieşire U.R.S.S, Japonia, R.P.D Coreeană, Coreea de Sud. MAREA NEAGRĂ. Mare inter- continentală, situată intre Europa şi Asia. Comunică prin str. Bosfor cu M. Marmara şi prin str, Kerci cu M. Azov. Are suprafaţa de 413 448 km2, adîncimea maximă 2 245 m, adîncimea medie 1 197 m, înălţimea maximă a valurilor 4 m, salinitatea 16 — 18%.o, la suprafaţă, 21-22,5%* la 150—200 m adîncime, maree foarte slabă. Dincolo de 200 m adîncime este zonă „moartă" (lipsită de floră şi faună), datorită slabilor curenţi verticali care xm M&REL& NEMmA—Mjmm pot aera. straturile: profunde- ale apei. s&u. (ipoteză, recenta) datorită unor izvoare de hidrogen sulfurat. La. M.N. an ieşire România, U.R.S-.S'., Turcia şi Bulgaria. Numele i se trage de la culoarea închisă a apei pe timp nor os, MAREA NORDULUI, hidr. Mare situată între Arh. Britanic, Fen, Scandinavia şi ţărmul Europei. Suprafaţă 544 000 km2, adîncime maximă. 4.63 m, adîncime minimă 14 m; temperatura apei la suprafaţă ajunge.: la -f- 2°C iarna, şi 4- 19°C vara; saBnrtatea 31-35 %o; amplitudinea mareei ajunge la 7,6 ni; înălţimea maximă a- valurilor 4 — 5 m; este bîntuită de furtuni puternice. Porturi principale-: Londra, Newcastle, Huli, Anvers, Roiterdam, Amsterdam, Hamburg. La M.-N« au ieşire Franţa, Marea Britanic, R.F. Germania, Danemarca, Olanda, Belgia, Norvegia. MAREA ROŞIE. hidr. Mare între Africa şi Peninsula Arabia. x4re suprafaţa de 450 000 km2, adinei-mea maximă 2 635 m; temperatura apei la suprafaţă ajunge vara la 4-32°C;. saîinitatea 42 %0, ampli-lud ine a mareei Porturi prin- cipale: Suez, Port-Sudan, Djidda, Massawa, Hobeida. Comunică., prin canalul. Suez, cu M. Medite-rană. La M«R. au ieşire Egiptul, Iordania, Sudanul, Etiopia, Israelul, Ar abia S.audită, MAR£E» s,.f. Fenomen de ridicare (flux), şi de. coborîre (reflux) periodică a nivelului oceanelor şi al mărilor închise. Fenomenul a fast cercetat pentru prima dată de 2-m către geograful grec Pytheas,, îii urmă cu două milenii. Kepîfer (1571 — 1630) aprecia că fenomenul este cauzat de „respiraţia ritmică a Păm-întului", iar Des-cartes {1596 — 1650) — de Lună. în prezent, se apreciază că. principalele cauze ale fenomenului sînt forţele ele atracţie exercitate de Lună şi de Soare asupra maselor de apă.. ® M. de ciiadratură = ffî* produsă cînd intervalul dintre culminaţia Lunii şi. a Soarelui este de şase ore; această m. are amplitudinea minimă (0,2.9 m). m Si. de sizigii — oi,* vie; m. produsă cînd Soarele şi Luna culminează simultan;, această m, are amplitudinea maxima 0,79 m. # $L înaltă fază a fenomenului de fu.,- în care nivelul apei este maxim (pe timpul fluxului). © M® joasă = fază a fenomenului de m.. îii care nivelul apei. este minim, (pe timpul refluxului). © M« neagră = fenomen de poluare a. mării eu produse petroliere, întinse, pe mari suprafeţe. ©■ M. staţionară = stare de echilibru a suprafeţei mării, între flux şi reflux. ® Amplitudinea m. = dir ferenţa dintre înălţimea sn.. înalte şi înălţimea m. joase. © Energia tn. = energie produsă de fenomenul de. m. S-a calculat că m* ce iau naştere în Oc. Planetar au o putere de cca 10.0 000 ©ri mai. mare decît cea a tuturor hidrocentralelor existente în pre* zent pe glob. Complexul destinat să transforme energia ®v în energie electrică se numeşte centrală mareometrică. Există asemenea centrale la Petit Cădise (pe ţar- MAREE — MJLEF A mu! estic al Canadei).» în estuarul R-ance (Franţa). © înălţimea an. = distanţa dintre un plan de referinţă .(numit nivel mediu mul-tianual) şi nivelul atins la un moment dat de către apa supusă fenomenului de tn.; valori ale înălţimii tn. = 18 ni în Str. Ma-gellan, 20 m în Baia Fundy (Noua Scoţie — Canada). © Nivel mediu 'al îîi. = poziţia medie a nivelului mării faţă de care se măsoară cit creşte -sau scade marea datorită .fenomenului de :ut. Acest nivel diferă foarte puţin de nivelul mediu al mării. -® Ora m. înalte (joase) moment (oră) la care se produce m. înaltă (joasă). © Perioada Tfi* = ■diferenţa -dintre orele a două m, succesive (joasă si in altă). ® Pierderea tn. = sc ardere a zilnică a înălţimii m, după producerea IM. de sizig’i. • Vu-hm de m. ■= valuii care apar pe timpul fluxului şi care acoperă o fîşie de uscat, pătronzî-nd şi pe apele interioare-. Valori medii pentru aceste valuri: 10 — 13 m pe ■fluviul Seul (Coreea), 14 —20im în golful Fundy (Canada), 14 — 17 m în 'Puerto Gaîlegos (Argentina), 13—16 m pe fluviul .Severn (Anglia),., .11 —14 m pe fluviul Fitzsoy (Australia). £) —12 ni pe fluviul Colorado şi în strantoarea Thersty (Austialia). Viteza fluxului :300 Mm/li în Oc. Atlantic şi ‘70 Mm/li în M. Nordului. • Viaţa lîl» = interval de timp dintre -ora celei mai înalte tît-, -şi ora ‘CÎnd Soarele .şi liuna se ailă la :sizifii :(au aceeaşi 'latitudine sas sînt în opoziţie') [fr. ' warfv] MÂRE6.RÂF» s.n. Aparat care înregistrează pe o diagramă evoluţia fenomenului de .maree intr-o perioadă de timp (zi, săptă-mină, lună). Este .alcătuit din-tr-un tub prin care circulă .apa, flotor legat de im fir .care este înfăşurat pe un cilindru pentru hîrtia de înregistrare, peniţă, mecanism de orologerie pentru cilindru [fr. marâgraphe MAREO RÂMĂ-, s.f. -1. Curbă de variaţie a nivelului mării într-un anumit interval de timp. 2* Hîr-tie pe care mare graiul a înregistrat nivelul mării într-un anumit interval de timp [fr. mare-gr anin: a], MAREO MBT.RU, s.n Aparat care măsoară valoarea nivelului mării îa un moment dat [fr. w arfe'vetre]. MARFĂ, s.f. ;© M. grea = tn. cu md ce ue stivuire sul) 50 picioare cubice sau cu volum mai mic de Im3 la tona de greutate m M. in-/Iar»labilă v. îneon aiura, m M. periculoasă v. încarcă!ură. ® M. in vrac = încărcătură în vrac. • M. generale tu. care pot fi .stivuite la bord. Fx.: saci, butoaie, cherestea, lăzi etc. Se apreciază că marinarii fenicieni erau iscusiţi în a transporta astM m. m $L solidă în vrac -= m akătuită din particule sau qj«. < u 1' care nu sc ambalează. O* t alele nu sînt considerate în a v av*ă categoric. © M. uşoară .sil» cu indice de stivuire peste 50 picioare cubice sau cu volum mai mare de 1 nr* la tona de greutate. • Parii dă dc m. — .ra» de acelaşi feb cu un singur destinatar; pen- MARFA — MARINAR ESC 288 tru. fiecare partida de m* se invoc mc şte conosamc i it se parat. # Pontajul nu rr_- operaţiune de numărare a elementelor care alcătuiesc marfa (saci, butoaie, pachete, baloturi, palete, containere ele.) şi de completare a fişei de pontaj; v. şi talinian [magii. mar ha „vita']. MÂRGîNE^s.f.^ * M. dc cădere latură verticală a unei vele pătrate, aurice sau lai ine. m M. dc întînsura -•■= tti. velei, opusă m. de tnvergare. • M. de învcrgarc ■ -■ tn, cu ajutorul căreia vela. se prinde de vergă; de regulă, pe această ttî. se coase o parîmă nnnvită gr an~ dec, care consolidează vela [lat. wargo, nuirgincm; 1452.] MARILE LACURI, top. Cel mai. mare complex de Jacuri de origine glaciară cu apă dulce de pe glob. Situat la graniţa dintre S.U.A. şi Canada. Suprafaţă 246 000 Iun2, în ipo rt a ut comp!e x Ivi < [r oe i ierge-tic şi de navigaţie, alcătuit din lacurile Superior, iVlichigan, Hu-ron, l:rie şi Ontario [lat. lacns] MARiNÂR, s.m. .Persoană încadrată în echipajul unei nave san ambarcaţiuni.. * M. brevetat '■■■■: membru al echipaj uliu unei nave calificat să îndeplinească nu anumit serviciu la bord. • m. dc punte persoană din echipaj care lucrează pe punte, la instalaţiile de punte ale navei. Sin. punţi st. • M. sondor membru al echipajului, de punte care manevrează sonda de mină pentru a, măsura adîncimea, apei. • M. stagiar - persoană aflată în practică îa bordul navei, u-rmind să devină m. # Guler de ni. — guler albastru, cu trei dungi albe* purtat de ni. la bluză. Conform tradiţiei marinăreşti., dungile simbolizează cele trei mari bătălii navale dhx istoria lumii, f marină suf. -ar; ci. fr, mar inter; germ. Marincr]. MARfSĂ, s.f. Totalitate a. forţelor umane şi materiale (oameni, nave, instituţii.) privind transporturile pe apă si acţiunile navale. m M. Comercială t'otalitate a persoanelor, instituţiilor şi mijloacelor de navigaţie destinate activităţilor cu speciile de marină civilă. Sin. M. Civilă, flota comercială, % M. fluvială = v. fluvial, • M.. grănicerească ~~~ totalitate a forţelor şi mijloacelor pentru paza şi apărarea frontierelor maritime şi fluviale. « M. mili~ tară =•= totalitate a forţelor umane şi materiale destinate acţiunilor de luptă cu specific naval, m Geniu-m, --= 1. specialitate referitoare la executarea lucrărilor genisti.ee în zona litoralului, în deltă etc.: baraje în zona !itor.ar lului, amenajări de puncte în care se concentrează şi se ambarcă desantul maritim, şosele şi poduri pe litoral etc.; 2« Unităţi şi subunităţi din compunerea fii. militare, care au misiuni specifice spe ci alităţi i ge niu - ffî • De ri v ate î adj. marinăresc; adv. marină-reste; s.f. marinărie ([fr. marine/ it. marina], MARINĂRESC* adj. Care ţine» care se referă la marinărie. • Argou tti. :-■= limbaj convenţional folosit între marinari. Majoritatea construcţiilor din argoul m. se 289 MARINĂRESC referă îa viaţa de bord, Ia diferite situaţii şi activităţi lîl. Ex.: mola ! „eşti liber!", vira! „pleacă!", volta / „gata", „încetează!"; pe chilă dreaptă „echilibrat, sănătos"; a coborî pavilionul „a renunţa la ceva", a fila „a istorisi", a fila ultima cheie „a muri", a fi la edec „a depinde de ceva, de ci» nova"; a înghiţi ancora „a ieşi îa pensie", afurbişa iangomd (care nu se furbişează) „a vorbi fără rost", „a vorbi în dodii"; a încălzi clopotul „a se pripi", a lua la cravată „a remorca", a fi în cartul cîinelui (dracului) „a fa.ee cartul de la miezul nopţii", a avea mor aiul la semn „a ii vesel", a ancora „a renunţa la burlăcie“, pe fundul calei „lefter", giivide (strapazan) „marinar stîngaci, nepriceput"; barabaftâ (ghiordel) „navă, butucănoasă, greoaie", cîv-mă „nas" etc, ® Aspect m. = totalitatea elementelor caracteristice prin care se demonstrează pregătirea tn, a echipajului ^şi pasiunea lui pentru marinărie. in aspectul m. se includ starea navei, competenţa şi disciplina oamenilor de îa bord etc. Un bun aspect m. presupune întreţinerea ireproşabilă a navei (bordaje, osatură, compartimente, punţi, bărci, suprastructuri, arborada,, greement, in.” stalaţii, aparatură etc,), exploatarea judicioasă a navei, comportarea celor de îa bord în strictă conformitate cu regulamentele, cu uzul porturilor de escală, cu normele de drept maritim internaţional, evitîndu-se abordajele, poluarea şi alte accidente nautice, acordîndu-se ajutor şi asistenţă de orice natură mijloacelor de navigaţie şi persoanelor aflate îa pericol pe ape interioare, pe mare sau ocean. • Educaţie nu = ansamblu de măsuri sistematice destinate să formeze şi să perfecţioneze cunoştinţe, priceperi şi deprinderi privind marinăria. Exl i regulile de comportare la bord, lucrările de matelotaj, trasul la rame, învăţarea şi practicarea specialităţii. * $ Etichetă nu ™ norme şi principii nu, păstrate prin tradiţie, care stabilesc reguli" de politeţe specifice marinei. Ex.: ia plecarea din port, nava salută printr-un sunet lung; nava **--mercială salută prima, cînd întil-neşte o navă militară; în bare a, primii intră marinarii cu vet ir’.ne mică şi ies primii cei cu vechi tr.e mai mare; nimeni nu are voie să ocupe locul comandantului .îa careu (în capul mesei). • Lexic lîl. = totalitatea cuvintelor care denumesc noţiuni marinăreşti. Lexicul nu al limbii române este bogat (are circa 2 500 de cuvinte), omogen, precis, dcschis spre nou» El. s-a format începînd din anul 1.850 încoace, cînd s-a constituit şi marina română modernă, dar cuvinte ni. disparate sînt atestate documentar cu mai multe secole în urmă (anii 1400 —1500), Lexicul nu este alcătuit din formaţii autohtone (prin derivare» compunere, adaptare semantică, abreviere etc.) şi îra.prumutuiif in cea mai mare parte de origine romanică. Sin. vocabular nu m Limbaj lîl. = subsistem, al limbii române destinat să asigure funcţia de comunicare orală şi scrisă în domeniul marinei (vezi Ie- MAmuMMC — MARSILIA xic tn,). * Meşteşug m. v. m<2£- [tn arh iar ~f* S11^- “£ Informaţiile se; centralizează Ia marile centre Moscova, Melbourne, Washington , — precum şi spre 20 centre meteo zonale şi 100 centre naţionale. Sin» IU# maritimă [fr. miiâorologieX. MET0DÂ, s.f. • M. de cercetare' oeeanograjică procedeu folosit, pentru a obţine datele necesare cercetării occanografi.ce. Ex.: observaţii continue, observaţii simultane, observaţii periodice. # M. de determinare a piinctuliii navei = procedeu care foloseşte diferite repere şi observaţii pentru a determina punctul navei [Ir. mâlhode/ lat. methodus]. METRU, s.m. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime' din sistemul metric (distanţe mici, pentru înălţimi, pentru adîncimi ale apei etc.). Un m* este aproximativ egal cu a patru zecea milioana parte din meridianul care trece prin Paris. Relaţiile dintre mila marină, cablu, picior, yard. braţ şi tn. se conformează următoarelor egalităţi: 1 Mm 1 852 m (pentru latitudinea de 45°); 1 cablu = 185,2 m; 1 picior = 0,3048 m; 1 yard = 0,914 m (trei picioare); 1 braţ = 1,8288 m (doi yarzi). • M./secundă unitate de măsură pentru viteza unei nave care parcurge un ni. într-o secundă. Relaţiile m/s — cablu /minut-nod, se conformează următoarelor egalităţi aproximative: 1 m/s — 0,32 cab./min. = 1,94 Nd = 60 m/min. =~ 3,6 km/h [fr. mitre; lat. metrum MEUSE, (MAAS), hidr. Fluviu Ift vestul Europei, 'Lungime 950 km. m MEUSE — MIDWAY Izvorăşte din Podişul Langres şi se varsă în delta Rhinului. Afluenţi principali: Ourthe şi Sambre. Porturi principale: Veni o, Roer-mond, Liege, Namur. Este navigabil şi are mi potenţial energetic ridicat. Aparţine statelor Olanda, Belgia şi Franţa. MEXIC (Statele Unite M.j, top. Stat în America do Nord. Arc largă ieşire la Oc. Pacific si Oc. Atlantic (Golful Mexic). Flota maritimă comcrcială. (1978) --- 977 896 tdw. Pescuit (1978) =-== 752 490 t (16 838 din ape interioare). '.Porturi principale (mii. t/l977): Coatzacoaicos (22,2), Tam» pico (9,3), Veracruz (4,1), Salina Cruz (3,8). Gnaymas (2,4). Trafic total de mărfuri (1977) ---• 67,5 mil.t. Căi navigabile interne: Rio Firav o (Rio Grande 2 870 km), Papaloapan (cu cel mai mare debit), Grijalva, Usumacinta, Santiago, Tepalcatepec. MEZOSCÂF, s.n. Submarin pen-trn scufundări la adînciini medii (100—700 m). A fost conceput de j. Piccard şi construit, primul, în. 1964 (Pik-8 Auguste Piccard"). Caractoristi ci: I,. 8 —14,75 m; diametru 3,15 m; înălţime 6,10 m; greu tate 130 t; echipaj 6 persoane; imersiuni atinse 100 — 700 — 3 000 m; autonomie 30 zile ; destinaţie — turism subacvatic, cercetare curenţi [fr. vwsoscaphe], MÎCHIGAN, hidr. Lac de origine glaciară, în partea septentrională a Americii de Nord. Face parte din Marile Lacuri americane. Suprafaţa 62 430 km2; adevărată mare interioară, eu un remarca- bil trafic de mărfuri. Adîncime maximă 281 m. Porturi princ-ipa** le: Chicago si Milwaukee. Aparţine S.U.A. J MIDWAY, top. Grup dc doi atoli în Oc. Pacific (la 1 000 Mm de Hawaii), în apele căruia s-a desfăşurat (4 iunie 1942) cea mai mare bătălie aeronavală din isto«* ria lumii. Forţe participante: 25 nave de suprafaţă americano f3 portavioane, 8 crucişătoare, 14 distrugătoare), 19 submarine şi 364 avioane (243 pc portavioane) \ 190 nave de suprafaţă japoneze (8 portavioane, 11 nave de linie, 22 crucişătoare, 65 distrugătoare, 4 transportoare de hidroavioane* 60 nave auxiliare etc.), 21 submarine, 700 avioane şi hidroavi-oane, cca 1 milion de oame-ni (20 amirali). Raportul forţelor este net favorabil Japoniei : a pro-ximativ 8/1 la nave de suprafaţă, 3/1 la portavioane si 2/1 la avioa* ne. între 27 — 29 mai, grupările operative japoneze (6 Ia număr) pleacă din raioanele de concentrare spre zona M. Grupările de. nave americane sînt şi ele în zonă* Ia 350 Mm N-F de M (2 iunie). în ziua dc 4 iunie, ora 06,34, aviaţia japoneză de pe 4 portavioane atacă insulele. La ora 07.00, aviaţia americană de pe insule atacă i neficient portavioanele inamice.; Sînt doborîtc majoritatea avioanelor. Intră în acţiune escadrilele portavioanelor americane, care lovesc şi scot din luptă 4- portavioa* ne japoneze. Victorie americană. Bilanţ: sînt scufundate sau scoase din luptă 4 portavioane japoneze., un crucişător, un distrugător şi MEDWAY — MXLFOKD HAVEN aproape 300 de avioane; un portavion american, un distrugător, cca 150 avioane. Japonia îşi pierde supremaţia în Oc. Pacific. „ MIHAIL KOGĂLNICEANU" (1906 —1961). Navă românească lip monitor, construită la Linz (Austria). Caracteristici: L = 63,5 in; B = 10,2 m; T = 1,6 m; A = == 680 t; propulsie mecanică = motor 1 800 CP; V = 12,5 Nd; armament = tunuri 3 X 120 mm m turcie, 7 tunuri de calibre diferite; blindaj 20—80 mm, punic din oţel special; Jurnal de bord: lupte pe Dunăre (Tur tu caia, Si-listra, Rasova, Dervent, Pătlă-geanca; 1916 — 1917); participă la acţiuni în cadrul revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă (1944). MIJLOC, s.n. î. Zonă din jurul axului longitudinal al navei. 2* Partea ramei de sub manşon. © M. de acostare şi de legare = ansamblu de piese şi instalaţii necesare ancorării sau legării navei la clicu, geamandură etc. Ex. ancoră, lanţ, babale, cabestan etc. © M. de asigurare a navigaţiei = ansamblu de mijloace instalate la uscat sau pe mare, pentru a ajuta navigatorii să se orienteze pe marc să determine punctul navei şi să evite pericolele de navigaţie. Ex. geamanduri, faruri etc. o M. de navigaţie = hidrovehicul; construcţie plutitoare: navă, şlep, ce am, corabie, ambarcaţiune, plută etc. • M. de salvare = barcă, centură, colac şalupă etc. destinate salvăm oamenilor în caz de naufragiu sau de cădere îin apă pat. nfâdius hcusi 1504]. 20.8 MÎLÂ, s.f. 1. Unitate de măsura pentru lungimi, folosită în navigaţie. Are valoarea egală eu Iun» gimea arcului de un minut aî unui meridian trasat pe o sferă al cărei volum este egal cu volumul elipsoidului terestru. Pentru a calcula mărimea acestui arc, au fost folosite diferite valori ale elipsoidului terestru, fapt pentru care nu toate ţările au adoptat aceeaşi valoare a tn. marine. Valori: 1851,85m (Italia, Danemarca); 1 852 m (U.R.S.S., Germania, Franţa, România, Spania, Suedia); 1 853,18 (Anglia, China, Japonia); 1 853,24 (S.XJ.A.). Sin. m. marină. 2. Distanţa, de 1 Mm. 3. Panou dreptunghiular fixat în vîrf de stîlp, pe malul siîng al Dunării maritime, pentru a. marca prin cifre distanţa în Mm din locul respectiv pînă la mare. © M«/oră = unitate de măsură a vitezei navei care par» curge 1 Mm într-o oră. Sin. 1 Ni [pol. mila}. MILFGRD HAVEN, top. Port maritim în Europa occidentală. Al doilea port ea mărime (după Londra) al Marii Britanii şi unul dintre marile porturi europene. Trafic de mărfuri 40 mii. /t/1978. Portul poate primi superpetroliere de 200 000 t şi chiar mai mari. Spaţiile de depozitare a petrolului sînt' dintre cele mai mari din lume. Dotările şi amenajările foarte moderne îl situează printre marile porturi petroliere de super-tancuri din lume {peste 95 ®/0 din volumul traficului revine petro» lului). Portul dispune de numeroase diguri care înaintează mult în golful omonim şi pe €are sînt amplasate instalaţii speciale de 199 MILFOEB HAVEN — MlBâ: prelucrare a petrolului. Armai, po ti! este vizitat de peste 5 000 de nave. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. MILiBÂR, s.m. Unitate de măsură a presiunii atmosferice, egală cu 1/1 000 bari sau 1/1 000 dine/cm2 ;[fr. millibar]. MliÂ, vb. le A aşeza mine în apă. 2. A pune în funcţiune mine marine.» [fr. miner, it. minare]. MIMA SULMAM, top. Port în Asia de sud-vest, în Golful Persic. Al doilea port şi centru economic al Şeicatului Bahrain. Trafic de mărfuri 11,3 mil.t/1979. Dispune de echipament modern de manipulare şi spaţii corespunzătoare de depozitare a mărfurilor. MIMĂ* s.f. Armă explozivă aşezată sub apă. Are .în compunere încărcătură explozivă, sistem de aprindere şi sistem pentru ancorare sau pentru prindere de scoarţa subacvatică, de ziduri hidrotehnice» de corpul navelor etc.; explodează la atingere sau comandă. ® M. ancorată = m. ţinută la imersiune cu ajutorul unor parîme legate la ancoră. • M. de adîncime = m. care poate fi plantată chiar la 1 000 m adîncime. ® M. de contact = m. al cărei element sensibil (element galvanic numit ţîţă) cînd este lovit, pune în funcţiune mecanismul de declanşare a exploziei. © M. de coastă = m. mică, destinată neutralizării desantului maritim. ® M. de fund = m. plantată pe scoarţa subacvatică,; are element sensibil la cîmpul acustic şi magnetic al na« vei sau ia forţele de depresiune care apar în zona unde se depla* sează nava. * M. în derivă w derivă. ® Baraj de m. v. bamf [fr. mine; germ. Mine] MINERALIER, s.n. Navă destinată să transporte minereuri. Ca* pacitatea de încărcare 10 000 — 90 000 tdw; indice de stivuire relativ mic 0,37 — 0,45 m3/t. Comanda şi maşinile sînt la pupa. Au fost construite şi nave mixte \ m* — carbonier; m. — cargou de cereale; m. — petrolier [ir. mini* ralier]. MINERIT, s.n. @ M. subacvatic = ansamblu de activităţi pentru extragerea mineralelor de sub apă, prezente fie în solul subacvatic» fie pe scoarţa subacvatică, sub formă de bulbi (noduli polimetaliei), alcătuit! din metale diferite, în 1980, ml subacvatic satisface 18% din necesarul de consum de nichel, 50% de cobalt, 1,3% cu* pru. V. şi bogăţie [mineri]. MINGIHiE, s.f. Grindă lată, destinată să susţină prin greutatea ei panourile şi prelatele gurilor de magazii. Var. minginee [ ?]. MÎNIU, s.n. Oxid de plumb, insolubil în apă, de culoare roşiatică-portocalie, folosit pentru a proteja navele (carena, bordajul) împotriva ruginii [lat., fr. minium]. MfRĂ, s.f. Dispozitiv (riglă) cn diviziuni speciale folosit pentru marcarea nivelului pe care îl are o apă curgătoare. @ M. cu floîor = tn. care marchează nivelurile maxime şi minime ale unei ape interioare (rîu, lac etc.). Este alcătuită dintr-o riglă metalică zim- MIE A — MISSISSIPPI 300 ţâţă, pe carc ciilisează două flotoare, în funcţie de nivelul apei care le susţine. • M. hidr om,civică = bară gradată, fixată vertical, la mal, în apă. Gradaţia zero a in» coincide etiaj ului, adică nivelului mediu pe care l-au atins apele cele mai scăzute din ultimii 25 — 50 ani. Gradaţia 10 coincide nivelului maxim pe care l an atins apele cele mai scăzute din ultimii 25-.50 ani. Distanţa 0 — 10 se Împarte în zece părţi numite hi-âvograde. Cum nivelurile minime şi maxime nu au avut, de-a lungul vremii, aceleaşi valori pentru toate locurile de-a lungul fluviu.™ lui , se înţelege că hidrogradul diferă de îa un loc la altul. Pentru a converti hidrogradelc în cm, 111. hidrometrică are un ta’bel. • M. în cutie ~~ m. pe care se marchează nivelul maxim atins de o apă interioară într-un inter*» val de timp. Este alcătuită din-tr~o cutie paralelipipedica perfo-rată şi prevăzută cu o riglă gradată ; pereţii interiori sînt acoperiţi. cu cretă sau cu vopsea uşor dizolv abilă. Dispozitivul este instalat la nivelul apei. înălţimea pînă la care se dizolvă creta sau stratul de vopsea indică înălţimea maximă pînă la care s-a ridicat apa intr-un anumit interval de timp [fr. mire]. „MLRCEA", 1. (1882 —1944). Navă românească tip bric, construită Ia Londra (Anglia); navă-şcoală cu vele. Caracteristici: L s= 36 m; B = 7,6 m; T = 3,6 nr; A = = 360 t; propulsie mixtă = 14 vele, 900 m2; motor 160 CP; V MB.- 10 — 15 Nd; armament tu- nuri 2 x 80 mm şi 2 >< 37'mm; mitralieră cu 10 ţevi; echipaj-80 — 110 persoane. Jurnal de horă: navigaţie cu vele în M. Nordului, Oc. Atlantic, M. Mediterană, M. Marmara, M. Neagră; voiaje ;în 20 de ţări, escale in 100 de porturi; pregătirea a peste 50 de promoţii de ofiţeri; lucrări hidrografice; la 4 august 1944, în. timpul unui bombardament asupra portului Galaţi, bricul este incendiat şi se scufundă arzînd. 2. (1938). Navă românească tip bric cu artimon, construită la Hamburg (Germania); navă-şcoală cu vele. Caracteristici: L- -• -= 84,3 m; B = 12,5 m; T - 5/2 m; A = 1 630 t; propulsie mixtă = 23 vele, 1 750 m2, motor 1 100 CP; V - cca 10-12 Nd; autonomie = 5 000 Mm; echipaj ~ 223 persoane. Jurnal de bord: navigaţie în M. Neagră, M. Marmara,, M. Mediterană, M. Nordului, Oc, Atlantic, M. Caraibilor; reparaţii (1946); modernizare (1965 — 1967); marş de instrucţie Constanţa-* New York şi retur, cu escale în 12 porturi (1976). MISSISSIPPI, hidr. Fluviu. în partea centrală a Americii de Nord. Unul dintre cele mai mari fluvii din lume — împreună cu afluentul său Missouri are o lungime de 6 019.km. Suprafaţa bazinului 3 250 000 km2, iar debitul 20 000 m3/s. Suprafaţa ■■ deltei 30 000 km2. Izvorăşte din apropierea Lacului Superior (S.U.A.)-şi se varsă în Golful Mexic. Principalii săi afluenţi: Arkansas (2 333 km); şi Kanşâs .(1 000, km) pe dreapta si Qhio (1. 578 km) -po 30I MISSISSIPPI — MOMBASA stînga» Porturi principale: New Grleans, Mempliis, St. Louis şi Baton Eonge. Navigaţie pe cea mai mare parte clin lungimea sa. Aparţine în întregime S.U.A. MIŞCARE, s.f, M. marii Totalitatea deplasărilor san oscilaţiilor maselor de apă. datorită următorilor factori: vini uri, erupţii vulcanice, seisme submarine, atracţie Pamînt-corpuri cereşti apropiate» densitate apă, tempera tură, ludă, valuri [viişea], MÎL, s.n. Noroi (nămol) care acoperă scoari a subacvaticii sau care se depune lîngă mal, pe le re nuri inundabile sau chiar pe fundul urnei ape, Kste alcătuit din particule foarte mici de siliciu, calcar, argilă (provenite din sfărîmarea rocilor) amestecate cu particule reziduu»' din cochilii ele scoici, din foi t muuk v, radiolari, diatomee eh I cMi ik.de, cu timpul, se de* pun» foth uul senii mente,. ' în M. Neagră, stratul acestora dfpăşnş-te 10 m [cf, ucr. midj. MM, s.f. (fig*). Strat de pitură, » M* peste ni» A trage pa-rima, apneînd-o cînd eu o mină, cînd cu cealaltă, • A da... (pl.) m* de piiură a da,,, straturi de pi 111 i‘ă [1 at. m a oi % i 5].. MNEMOTEHNICĂ, s.f. Ans am bl li de procedee pentru memorarea, cunoştinţelor pe baza unor asociaţii dirijate, De pildă, pentru &-i învăţa pe ucenici regulile privind luminile de navigaţie, bă -trînii marinari spuneau: „verde-n verde, roş în roş / âr-mmt-i Imn din 'inoşi'-ch'irnwşi"> pentru că luminii ver/i dv- la navu proprie ii corespunde aceeaşi culoare la nava din apropiere, ceea ce înseamnă că drumurile lor nu se întâlnesc. Alt exemplu: „o vnînă peni rit tine (marinar) , o nună pentru fi ava1. Sin. mncmoichnie [:fr. wnemotcch-iiique]. MGGAD3SC10, top, Port maritim, capitală a Republicii Democratice Somalia, Cel mai mare port si cel mai însemnat centru economic al Somaliei. Trafic de mărfuri 0,4 mii. t/l970. Prima menţiune documentară sec. IX. Aşezarea, a fost fondata, în anul 900, Astă/d, denumirea are şi variantele Mogadishu (în vorbirea, localnicilor) sau Tdcga (în vorbirea curent ă). MOL» s.n. Dig de pi at r ă c o 11 s t r n:? \ în larg, 3a intrarea într-un bazin portuar, destinat să domolească apa şi să formeze cheuri suplimentare [it, molo/ ir, mâlc], MOLÂ, vb. A da drumul unei parîme, * Mâl a ! ~~ 1* Dă drumul parîmei! .Lasă liberă parîma! 2. (arg,) Kşii liber! Var. molar?si [te. molă]. MOLARE, s.l. Desfacere a parî-melor de legătură [woldj. MOMBASA, iofx Cel mai mare-port al Kenyei şi important centrii industrial, administrativ şi financiar, situat la 1.5 km de coasta continentului cu care este unit prin două diguri şi un pod. Sediul a peste 23 societăţi de navigaţie. Trafic de mărfuri (1978) — 6,1 miL t (asigură întregul trafic a’l ţării). Anual este vizitat de peste î 400 de nave. Important port MOMBASA — MQNROVIA 30& petrolier şi pescăresc. Dispune de echipament modern pentru manipularea mărfurilor şi mari spaţii de depozitare. Şantier pentru reparaţii navale. MOMENT* s.n © M, de cârmă = îiî. care tinde să readucă în axul navei o cîrma de un anumit unghi, pusă într-un bord; are valoare mică la cîrmele compensate. ® li de velatură = m. care cana-riseşte în bordul de sub vînt un velier în timpul navigaţiei; depinde de forţa şi direcţia vîntului, precum şi de suprafaţa velaturii. @ Mo cuplului de stabilitate = m. care tinde să readucă o navă bandată în poziţia de echilibru; creşte în valoare odată cu înălţimea metacentrică [lat. momen-tum; fr. moment/ it. momente; germ. MONÂCO (Principatul M.J, top. Stat în sud-estul Franţei, cu ieşire Ia M. Mediterană. Flotă maritimă comercială (1978) = 4 959 tdw. Porturi principale: Monaco, Font-vieille. MONGOLIA (Rep ublica Populară M,)t top. Stat situat în Asia Centrală. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) — 306 t. (în totalitate din apei nterioare). Principalul fluviu — Selenga (Selenge) — 1480 km lungime totală, 474 km navigabili pe teritoriul M; se varsă în lacul Baikal (pe teritoriul U.R.S.S.). Lacurile cele mai mari sînt: Uvs Nuur (3 300 km2, apă mineralizată); ' Havsugul Nur (3 400 km*,, adîncime maximă 238 m apă dulce). MOMIT OR, s.n. Navă militară fluvială (uneori şi maritimă),, blindată, de tonaj mic, cu. tunuri protejate cu turele şi destinată luptei împotriva obiectivelor de pe mal, sprijinind astfel acţiunile trupelor de uscat pe fronturile de lingă fluviu. Caracteristici pentru m. fluvial: L = 50 — 60 m; B = 7-10 m; T = 1,2-1,5 m; A - 500-1 000 t; V = 12-15 Nd; raza de acţiune 500 — 600 Mm; armament 3—4 tunuri de 100 — 200 mm, tunuri şi mitraliere antiaeriene; cuirasă de 60—100 mm. Carneteristici pentru m* maritim: destinaţie» bombardarea obiectivelor din zona litoralului, paza unor obiective; L = 100 — 130 m; A — 3 000-9 000 t; V = 12 Nd; echipaj = 60—300 oameni; armament = tunuri de 240 — 381 mm şi de 120 — 190 mm; cuirasă == 330 mm [fr. monitor]. MONOXILĂ, s.f. Bc urcă primitivă, făcută (neolitic) dintr-un singur trunchi de copac scobit [fr. mono-xyle]. MONROVIA, top. Port, capitală a Republicii Liberia, situat pe coasta atlantică a Africii Ecuatoriale (Golful Guineea), la gurile rîu lui Saint Paul. Principalul centru economic, comercial şi bancar al Liberiei. Important nod de transport maritim. Unul dintre cele mai mari porturi africane şi port liber (singurul din Africa de vest). Trafic de mărfuri 12,5 ml.t/ 1976. Sediul a circa 133 companii de navigaţie străine, care îşi înregistrează navele sub pavilion liberian datorită avantajelor fiscale favorizate de legile ţării. Intrarea MONROVXA — MOX0B In. port se iaee printr-un canal cu adîiicimi minime de 10,6 m. Anual portul este vizitat de peste 1 100 nave. Mărfurile sînt manipulate de echipament portuar modern şi depozitate pe mari suprafeţe şi în hangare. Fondat în 1822 de foşti sclavi negri originari din S.U.A. şi numit astfel în cinstea preşedintelui nord-american James Monroe. MONTÂNT, s.m. Ponţii metalic destinat să întărească, la bord, pereţi, parapeţi etc. [fr. montant]. MONTEVIDEO, top. Port, capitală a 'Uruguayului, situat în partea central-estică a Americii de Sud, pe malul estuarului La Plata. Cel mai mare port, centru economic» financiar şi comercial al ţării (asigură 75 % din producţia indus*» trială şi realizează 90% din comerţul exterior). Principal nod de comunicaţii, MO NT REAL, top. Port (pe fluviul Sf. Laurenţiu) în partea septentrională a Americii de Nord. Al cincilea port ca mărime şi important centru economic şi comercial al Canadei. Trafic de mărfuri 16,2 mii. t/1978. Lungimea cheurilor peste 17 km, iar adîncimea apei la dane este intre 4 şi 12 m. Dispune de mijloace moderne pentru manipularea mărfurilor (macarale de 120 t, benzi transportoare), spaţii de depozitare corespunzătoare traficului. Anual portul este vizitat de peste 6 500 de nave. Şantierul naval este specializat în reparaţii şi dispune de un doc plutitor şi trei docuri uscate de dimensiuni mijlocii. Portul este înfiinţat în anul 1642. MORMUGAS, top. Port maritim în sudul Asiei. Unul din cele mai mari porturi ale Indiei. Trafic de mărfuri — circa 12 miL t anual. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Spaţii corespunzătoare şi instalaţii suficiente pentru manipularea mărfurilor. MdRSE, s. invariabil. Sistem de puncte şi linii, reprezentînd litere, cifre şi semne de punctuaţie şi de procedură care alcătuiesc codul telegrafic. Codul M. este destinat menţinerii legăturii cu navele, prin staţii radio şi prin mijloace de semnalizare luminoasă (proiector, eclipsă etc.) [fr. morse; Morse fizician american]. MORT, s.m. 1. Stîlp înfipt pe mal şi prevăzut cu zbir, la care se leagă nava sau parîme pentru instalaţii de forţă improvizate. 2. Bloc de beton la care se leagă diferite parîme de tracţiune. 3* Contragreutate de manevră a bigii după decoţare; v. şi decoţa [lat. mortuus]. MOTONAVĂ» s.f. Navă propulsată de motor (sau de motoare) cu ardere internă, care acţionează o elice. Se apreciază că m, a apărat la mijlocul sec. XX [moto -f navă; cf. it. motonave]. MOT0R, s.n. Elementul principal al instalaţiei care generează forţa necesară propulsiei unui mijloc d© navigaţie (navă, ambarcaţiune cu motor, şalupă etc.). • M. auxiliar = 1. M. destinat să furnizeze energia electrică necesară bordu- MOTOR — BffURRAY 304 lui; 2. M, destinat să acţioneze diferite instalaţii auxiliare ale navei; 3. (la veliere) M. destinat să propulseze nava în spaţii înguste sau * pe cînd lipseşte vîntul [fr. moieiir, germ. Motor]. MOTOV£Ll£R> s.n. Mijloc de navigaţie propulsat mixt: cn motor şi cu vele. Viteza unui iu« este de cca 8—12 Nd [moto -J- velier} MOZAMBIC, (Republica, Populară top. Stat în sud-estul Africii. Are largă ieşire la Oc. Indian. Flota maritimă comercială (1978) = 35 606 tdw. Pescuit (1978) = 22 968 t. Porturi principale (mii t/1973): Maputo (9,8), Beira (2,2). Rîurile sînt numeroase şi formează o reţea cn ridicat potenţial energetic: Zambezi, Limpopo (1 600 km), Rovuma (640 km), Save (644 km), Umbe-luzi. Principalul lac este Niassa (Malawi) de origine tectonică — suprafaţă 30 800 km2. „MUNDUS NOVUS", „Lnrnea No» uă". Lucrare publicată în 1503, la Florenţa, de către navigatorii! italian Amerigo Vespucci, tinde prezintă călătoria lui în noile ţinuturi. Iniţial, acest continent era numit India, datorită unor repetate confuzii geografice. Ulterior, continentul a fost numit Lumea .Vouă; mai tîrziu, numele de Amerigo stă la originea unui nou nume. V. şi America [lat. mimdus lume; novus nouă]. MUNTE, s.m. • M. submarin formă de relief înălţată mai mult faţă de nivelul cîmpiiîor submarine. Se apreciază că numai Oc, Pacific are 200 asemenea forma de relief, numite guîo [lat. monss -temi 1473], MURÂDĂ, s.f. I. Stringher longitudinal montat pe traversele punţii. 2. Perete interior situat între doua punţi. 3, Spaţiu între două punţi, sub traverse. 4. Fîşia îngustă de bordaj, care depăşeşte nivelul punţii principale [?]. MtJRĂ, s.f. 1« Parîmă care fixează colţul din vînt al unei vele (pentru, veliere mari), 2« 'Bucată mică de saulă destinată să fixeze co Iţnl velei fie la suportul straiului pentru vela din prova numită foc, fie la baza ghiuiui pentru velele din pupa (de la ambarcaţiuni). 3. Pa-rîină care întinde spre pupa colţul de jos al velei. Această m. indică poziţia velierului faţă de vînt. • M* la tribord {babord) = velie-rul primeşte vîntul din tribord (babord), în acest caz glii ui fiind în bordul opus [it. mura], MUREŞ, hidr. Rîu în sud-estul părţii centrale a Europei. Lungi-me totală 803 km, din care 768 km pe teritoriul României, Izvorăşte din Munţii Hăşmaşnl Mare (R.S. România) şi este afinent al Tisei, Afluenţi principali Tîrnava Mare şi Tîrnava Mică. Aparţine statelor R.S. România şi R.P. Ungară. MURRAY, hidr. Cel mai mare fluviu al Australiei. Debit mediu 1 900 m3/s. Lungimea 2 570 km. Sn» praf aţa bazinului 910 000 km2. Izvorăşte din Munţii Alpii Australieni şi se varsă în marele Golf Australian. Principalii afluenţi sînt Darling şi Laclilaii. Port principal Mildnra, 305 MUS — MUZEU MUS, s.m. 1. Elev marinar. 2. „Secundul" timonierului (scliipăru-lui), de la bordul unei ambarcaţiuni cu vele. La snaip, de pildă, tn« ţine şi manevrează scotele focului (vela mică) şi den vor ul, iar timonierul, ca sportiv mai experimentat, manevrează cîrma şi scota randei (vela mare). La star, lîl* manevrează şi pataraţineîe pe sine [fr. mousse]. MUSQN, s.m. Vînt periodic şi stabil, caracteristic pentru părţile sudice ale Asiei, care între un sezon si celălalt îşi inversează direcţia dominanta de pe continent pe ocean, M. este cauzat de încălzirea (răcirea) mai puternică a uscatului faţă de mare, zona în care se manifestă m. este vastă: cca 100 Mm lăţime şi 5 000 Mm lungime. încetarea m. precede ciclonul. ® M. de iarnă = vînt care bate în Oc. Indian din octombrie pînă în martie, dinspre con™ tinent spre ocean,. % M. de vară = vînt de sud-vest, care bate în Oc» Indian, din aprilie pînă în septembrie, dinspre ocean spre continent. Sin. m. maritim [fr, mous-son], MUSTÂŢĂ, s.f. 1* Parîmă car© susţine bompresul, prinzîndud de marginea punţii sau a bordajului din prova. 2. Valul format în prova navei care înaintează cu viteză mare; acest val înspumat pare prins dc etrava navei [lat. *mustacca\. MUŞCÂ, vb. 1* (Despre ghearele ancorei.) A se prinde de scoarţa subacvatică, imobilizînd astfel nava. 2. A încăleca spira unei parîme peste spira anterioară, împiedicîn-d-o să alunece sau să se desfacă [?]• MUZEU, s.n. • M. Marinei Române , Instituţie inaugurată la Constanţa în 1969» destinată să popularizeze şi să păstreze dovezi materiale privind istoria marinei în general şi a marinei româneşti în special [lat. museum, germ. Mitscum, fr. musâc\. DICŢIONARELE ALBATROS N NÂDlR, s.n. Punct imaginar de pt* bolta cerească, situat la intersecţia verticalei locului la. care ne referim cn emisfera cerească inferioară, opns zenitului [fr. nadir], NABGYA, top. Port (la Oc. Pacific) în estul Asiei. Unul dintre cele mai mari porturi şi im puternic centru industrial, comercial şi bancar al Japoniei. Trafic de mărfuri 99,4 mii. t/1978. Portul este adăpostit prin diguri cu lungime totală de peste 13,5 km. Intrarea In port se face printr-un canal navigabil adînc de cca 10 m. Adîncimea apei de-a lungul numeroaselor cheuri este de peste 10 m. Mijloacele de manipulare a mărfurilor sînt moderne şi variate, iar spaţiile de depozitare corespunzătoare traficului portului. Posibilitate de acostare pentru nave de pasageri de 50 000 t şi pentru nave cu containere. Anual, portul este vizitat de peste 21 000 nave. Mari şantiere de construcţii navale. NARĂ, s.f. Deschidere cilindrică» cu un capăt în punte., iar cu celălalt în bordaj», .destinată să ghideze lanţul ancorei ori o parîmă. Elementele o®: marginea deschiderii din zona bordajului se numeşte buză, partea cilindrică manşon sau tub, iar marginea deschiderii din zona punţii guler, m N. de etravă Vo inel de etravă. © M* de remorcă Va remorcă., ® (Despre navă). A avea ti* deschisă = a. avea îa apă lanţurile de ancoră., fără a se încurca între ele, situaţie care ar bloca (închide.) n. îa virare» ® N* în bordaj = tunel în bordaj destinat să ghideze lanţul ancorei de la bord în afara bordajului şi invers; li. de bordaj. ® N. în punte = tuneî cilindric destinat să ghideze lanţul ancorei de pe punte în puţul lanţului şi invers; n* de punte, o* de puţ [lat. naris]. NÂR¥IK, top, Port (la M. Norvegiei) în nord-vestul Europei. Cel mai mare port şi important centru economic al Norvegiei. Trafic internaţional de mărfuri 17,7 miL m t/1978. Port accesibil celor mai mari nave oceanice. Are adîncimi de ancoraj de 25 — 29 m. Anual primeşte vizita a peste 2 500 de nave. Port tipic mineralier. Instalaţiile de manipulare a mărfurilor sînt moderne, iar spaţiile de depozitare corespund traficului portului. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. NAS, s.n. Extremitatea provei la nivelul pnnţii [lat. nasus), NAŢĂŢIE, s.f. Domeniu al spor™ tuiui referitor la înot (înotul sportiv, polo pe apă, săritură în apă, înot de salvare şi de traversare a apelor etc.) [fr. natation; lat. nat aii o, onis]. k ai O ră, s.f. © N. scoarţei subacvatice = felul scoarţei subacvatice (mîl, nisip, stînci etc.); însuşirile caracteristice aîe solului subacvatic, determinate fie interpre-tînd imaginile de pe ecranele oscilografelor electronice ataşate .sondelor ultrason, fie analizînd probele de sol recoltate cu ajutorul mior instrumente cum ar fi: sonda de mînă, greiferul, tubul sau draga de fund. Prin cunoaşterea 13.. scoarţei subacvatice se. obţin infoi maţii privind locul de ancoraj, deplasarea aluviunilor datorită curenţilor de fund, debitul solid, zona de navigaţie, posibilităţile submarinelor de a se aşeza pe scoarţa subacvatică etc. Pe hărţi, n. scoarţei subacvatice este trecută prin cuvinte abreviate; v. şi fund. Sin. n. fundului [fr. nature; lat., it. natura]. NAVBîK — NAMTMJUB NAŢIGN-ALITÂTE, s.f. © Certificat de ii = document care atestă apartenenţa naţională a navei, m N. navei = apartenenţa unei nave la statul al cărui pavilion este arborat la bord [fr. naţionalii#}. NAUFRAGIA, vb. (Despre navă.) A se accidenta, a suferi un naufragiu (prin scufundare, prin rupere sau prin eşuare). Cuv. derivate. s.f. nanfragiere, s.m., adj» naufragiat. [naufragiu; cf. lat. naufragiare; fr. naufrager]. NAUFRAGIU, s.n. Accident nautic prin care o navă se scufunda, se rupe sau ajunge pe uscat (stînci, recifuri, bancuri de nisip). în 1974, numărul de nave naufragiate a ajuns la 311, totali zînd 0,87 mii. t [lat. naufragium / it. naufragia]. NAUPATfE, s.f. Rău de mare [fr. naupoJhie]. NAUTIC, adj. Care se referă la navigaţie. © Expert n. = persoană împuternicită şi specializată să cerceteze cazurile de coliziune sau de accidente n.; după expertiza, aceasta persoană pune dosarul de cercetare la dispoziţia tribunalului maritim. ® Semnalizare n.-~ semnalizare pe timpul navigaţiei [lat. naniicus, it. nautica, fr. nan-tiqne]. „NAUTILUS" (1800). Submari n francez, proiectat In 1797 de către Robert Fulton şi construit la Rouen (Franţa); unul din cele mai reuşite submarine din epoca de pionierat. Caracteristici: corp de formă cilindrică, asemănătoare peştelui; L *= 6,48 m; 0 «= 1,94 m; i max. *= 8 m; durata imer. NAUTILUS —NAVĂ 308 sin nil = 3 — 4 ore; echipaj = 3 oameni. NAUTOFdN, s.n. Aparat care produce semnale de ceaţă audibile pînă la 5 Mm. Se compune dintr-o membrană de metal fixată între polii uimi electromagnet, care o determină să vibreze [fr. nauîo-phone]. NAURU (Republica N.j, top. Stat insular în Oc. Pacific, la 3 000 km nord-est de Australia. Flotă maritimă comercială (1978) = 74 458 tdw. Port principal — Makwa. NAVÂL, adj. Care se referă Ia nave m Bază li. = port militar. • Bombardament n. = bombardament executat cu artilerie de la bordul unei nave. • Constructor ll. = persoană specializată în construcţii dc nave. Sin. navali st. • Luptă II. v. bătălie. # Paradă fi. ™ î. „Defilare" a navelor cu prilejul unor sărbători naţionale, vizite oficiale etc.; 2. Trecere în revistă a navelor grupate într-un. aevatoriu (radă, port etc.). Echipajele navelor participante la paradă se aliniază pe punţi, în bor-duri, iar la bord se arborează marele şi micul pavoaz. • Şantier îl. v. şantier [fr. naval}. NAVALI ST, s.m. v. naval [naval 4- suf. -ist]J, NAVĂ, s.f. Mijloc de navigaţie utilizat pentru transport sau pentru alte servicii pe apă. Există îl. maritime, fluviale sau de navigaţie interioară, inclusiv ambarcaţiuni, aparate plutitoare, drăgi, elevatoare etc., cu sau fără propulsie. Fac parte din m instala- ţiile, maşinile si motoarele de propulsie sau de acţionare mecanică, mecanismele şi mijloacele de transmitere a acestei acţiuni, toate obiectele necesare navigaţiei, diferitelor manevre, siguranţei salvării vieţii umane, igienei şi exploatării (potrivit destinaţiei îl.), chiar şi cînd acestea sînt de-” barca te vremelnic, precum şi proviziile. Orice fi. trebuie să aibă actele de bord cerute de lege şi actele prevăzute în convenţiile internaţionale. # N. goneşte pe ancoră îî. se roteşte în jurul ancorei fundarisite. # N. joacă n. saltă pe val şi solicită brusc lanţul ancorei: pentru a micşora mişcările îl», cîrma se fixează în bordul opus ancorei fundarisite,, • N. abordată v. aborda. » N» amagneiică = n. construită din material amagnetic. f N. an-bar dată v. ambarclâ. • N. ăwbosaiă v. am-bosâ. • N. angajată ~ u. pentru care s-a stabilit contractul de a transporta o încărcătură într-un anumit loc şi în anumite condiţii, m N» antisiibmarină = îi* militară destinată căutării şi nimicirii submarinelor. • N. arctică ■=- n. rezistentă, destinată să sc deplaseze în ac'/atorii cu gheţuri • N. ardentă — îl. care vine uşor cu prova în direcţia din care bate vîntul. • N. atomică — ti. propulsată cu ajutorul energici furnizate de un reactor nuclear. Raza de acţiune şi autonomia unei îl. atomice sînt enorm de mari. • N* auxiliară — n. destinată unor acţiuni auxiliare: cazare echipaje; aprovizionare cu combustibil, cu apă, cu diferite materiale; salvare; lucrări hidrografice ; remorcate; asigurare me- NAVĂ dicală; asigurare de navigaţie (n. -far) ; reparaţii; instruirea mari-•narilor etc. Ex.: n. -bază, tancuri, ■n*-şcoaIă, fi# de salvare, remorcile re, n.-eablier» o. hidrografică, I\*-spitalt îi '-atelier, macarale plutitoare, elevatoare plutitoare, n.~ depozit. • N. avariată sub linia de plutire r- n. care a suferit stricăciuni la carenă. • N. -bare = corabie cu trei catarge, cu vele aurice ■la arborele artimon şi pătrate la arborele mare şi la trinchet. • N. cablicr ~ n. destinată acţiunilor de instalare, întreţinere şi reparare a cablurilor submarine. La bord, cablul este înfăşurat pc tambururi aflate în cală. • N* carhonicrâ = n. destinată să transporte cărbuni, depozitaţi în magazii; mineralier» carbonier. • N* colectoare = n.-bază pentru pescadoare. Acest tip de li. a apărut în a doua jumătate a sec. XIX. N. colectoare este destinată colectării, prelucrării iniţiale şi depozitării peştelui de îa n. de pescuit, precum şi aprovizionării cu combustibil şi alimente a pescadoarelor. Astfel, echipajele pescadoarelor au posibilitatea să continue activitatea fără a mai consuma timp şi înot o “-resurse pentru a ajunge şi a descărca în port. m N. combinată = n* amenajată să transporte alternativ (la ducere şi la întoarcere) două categorii de mărfuri în vrac, evi-tînd voiajul fără caric. Ex. n. pen-tru minereu-petrol, minereu-ce-reale, m i ne re u - c ăr bu ni. • N. comercială n. care aparţine unui armator (statul sau o persoană particulară) şi care transportă -mărfuri sau pasageri ori exploatează resurse ale Oc. Planetar. N. comercială proprietate de stat are în porturi străine imunitatea de jurisdicţie; nu poate fi rechiziţionată, sechestrată şi nici confiscată. N. proprietate particulară nu se bucură de această imunitate. N. comercială auxiliară devine n« de război dacă: a) este plasată sub autoritatea directă, controlul imediat şi sub responsabil.itatea statului al cărui pavilion îl poartă f b) poartă semne exterioare caracteristice n« de război ale statelor beligerante; c) comandantul se află în serviciul statului şi este legal autorizat de către autorităţile competente, iar numele lui figurează pe lista ofiţerilor flotei militare; d) echipajul este supus regulilor disciplinei militare; e) n* respectă în operaţii legile şi obiceiurile războiului; f) beligerantul a menţionat transformarea tu comerciale auxiliare în n« de război şi a înscris-o pe lista flotei militare. N. comercială înarmată care nu îndeplineşte condiţiile de mai sus este o n. corsar. © H* corsar = n. armată, al cărui echipaj pe timp de război acţionează sub pavilionul unui stat împotriva navelor inamice. # N. costieră = n* care face curse de-a lungul ţărmului. Sin. îl* dc cabotaj/ cabotier.• « N. cu aburi = fi. propulsată, cu maşini puse în funcţiune de aburi, în Oc. Atlantic, astfel de ti. au apărut în 1818 şi au fost generalizate în 1838. $ N. cu aripi portante s= k. al cărui corp are pentru sus tentaţie aripi imense, montate perechi la prova şi la pupa. Cînd n« se deplasează, aripile ră~ mîn complet sau parţial în apă, N-AVĂ mic.şorÎJ&d forţa ele rezistenţă la înaintare. ® N. cu pernă de aer = îi* care se deplasează pe o perna de aer, creată sub carenă cri aju-toiul, unor ventilatoare puternice. Climele şi elice le sînt aeriene. Viteza unei astfel ce îl. este de 1(0—200 km/b. .Destinaţie: pa~ 15 ulare., pază, transport de măr-11: i i şi de pasageri pe distanţe Mi: ci, în apropierea con stei. Sin. hovereraft, naviplan. ® N. cu vele — corabie; velier. © N* cn zbaturi =-■ iî. pentru apele interioare, pro-pulsată cu ajutorul unor roţi cu 'zbaturi (pale sau lopeţi. dreptunghiulare). ® N. de agrement = o* ţcr.itru plimbări pe apă. © N. de ci'-incrţ =s îî. aparţinînd marinei cori ereiale. © N. de cursă lungă = Sî* comercială cu rază mare de ac* jiîiiie. e N. de desant = n. militai â cu fund plat, destinată să transporte, pe timp de război, forte umane şi materiale la ţărmul inamic. Sin. b. de debarcare. • N. de linie = 1. v. lainer; 2-. N. milita iă cu deplasament pînă la 60 000 t, dotată cu artilerie grea şi mijlocie. Are cuirasă puternică. ® îh de mărfuri v. cargou. • N. de pescuit v. pescador. ® N. de răzbat = v. fi* militară. ® N. sa/w-biiiate = o. destinată curăţirii bazinelor de apă din port. ® N. de salvare = îl. dotată cu instalaţii pentru salvarea n« avariate şi a echipajelor naufragiate. N-. de salvare ţine bine marea. ® N.-/ar = nu a cărei suprastructură are un turn-far prevăzut cu instalaţie de lumină, cu staţii de emisie pentru radiogoniometrele de la bordul si» din zonă, precum şi cu nauto-fon. N.-fat este ancorată intr-o poziţie ale cărei coordonate sînt trecute pe hartă şi marchează un reper de navigaţie, pericole de navigaţie, intrări în porturi etc. ® fluvială = si» cu pescaj mic şi fund plat, destinată să se deplaseze pe ape interioare. • N. frigorifică == n« destinată să transporte produse alimentare în condiţii speciale de temperatură. • N. hidrografică = si* destinată cercetărilor hidrografice. Are la bord aparate, instalaţii şi laboratoare corespunzătoare pentru a sonda apa, a lua probe de sol subacvatic.,, a face diferite măsurători. ® N* inundată = îî. în care a pătruns apa., afun» dînd-o fără a se scufunda; este foarte periculoasă pentru navigaţie pe timp de noapte, pe mare agitată sau pe ceaţă. ® N. logistică = n. militară auxiliară, destinată să transporte rapid şi ia mare distanţă forţe umane şi materiale. Caracteristici: A = 1 000 —2 000 t; V = 18— 20 Nd. • N .mamut = îl. gigant, al cărei deplasament depăşeşte 200 000 tdw.» © N* maritima == n* destinată navigaţiei pe mare. @ N. mefanierâ = n. destinată să transporte gaz metan lichefiat. Are rezervoare din oţel special, stabilizatoare de ruliu, pentru a exclude agitaţia metanului de la bord. Sin. metanier. © N* meteorologică == îl. destinată observaţiilor meteorologice. @ N. militară == n. aflată în cel puţin una din următoarele situaţii,: a) aparţine marinei de război a unui stat; b) poartă semnele exterioare distinctive ale îî» de război; c) comandantul este în serviciul statului şi pe lista ofiţerilor de flotă 311 MAWA militară; d) echipajul este supus jurisdicţiei militare. Sin. îl® de război şi de luptă. © N. moale = îl» care vine uşor cu pupa în vînt; îi® care nu poate sta cu prova în vînt, abătîndu-se uşor în. direcţia Ini. © N. monopuntată = II« cu o singură punte continuă, numită punte principală, punte superioară sau punte de bord liber. © M» necomercială = n. care aparţine unui sta/c şi care desfăşoară activităţi cu specific marinăresc: salvarea naufragiaţilor, control vamal, ccrcetări ştiinţifice, © N« ne pro pulsată = n. care nu are aparat (mijloc) de propulsie; 11. remorcată sau trasă la edec. Ex. şlep, ce am, gabară etc. 0 N. ne-fimtatâ = 11. fără punte continuă. © N. oceanică = îl. destinată navigaţiei pe drumuri maritime lungi, pe oceane, m N. oceanografie ă = £1» destinată cercetării Oc. Planetar: măsurarea adîncimii, a salinităţii, studierea curenţilor, a scoarţei subacvatice etc, ® ’No-pi-rat = îl. al cărei echipaj jefuieşte, capturează sau scufundă o. în-tîlnite în larg. ® N.-pompier *= îl. rapidă, dotată cu instalaţii de pompe care să poată trimite mai multe jeturi de apă pînă la 100 m către o n. incendiată. © ^«-remorcher v. remorcher. @ N. Ro-Ro = n» destinată transportului, de vehicule sau remorci încărcate cu mărfuri. Este prevăzută în prova sau în borduri cu rampă rabatabilă; vehiculele sau remorcile rulează de la bord pe cheu sau invers, iar de aici la destinatar, diminuîn-du-.se considerabil timpul de în-cărcare-descărcare. © N. q = na» vă-capcană. • IR.-spital = fi. amenajată să asigure asistenţa sanitară pentru răniţi, bolnavi şi. naufragiaţi; si.-spital nu poate fi atacată, nici capturată. Pentru a fi protejată prin normele dreptului internaţional, trebuie comunicate părţilor beligerante cu ceî puţin zece zile înainte de folosirea ei: numele şi caracteristicile fi., tonajul brut înregistrat, lungimea, numărul de catarge, numărul de coşuri. N.-spital, în vremea războiului maritim, poate fi beli® gerantă (o. militară sau particulară) ori neutră. Ea trebuie să arboreze pavilion naţional şi pavilion alb cu cruce roşie, iar pe bordaj şi punte să aibă cîte o cruce roşie; în plus, îl .-spi tal particulară trebuie să aibă pe bordaj o bandă orizontală roşie. @ N»-şcoa-lâ = îl. destinată pregătirii practice a elevilor din şcoli şi din instituţiile de învăţămînt cu specific marinăresc. © N. tehnică = n« autopropulsată sau nepropulsată, destinată unor lucrări în zona porturilor. Ex. dragi, şalande, sonete plutitoare. © N,-tramp = n* care transportă ocazional mărfuri generale şi în vrac; nu are un anumit itinerar. ® Dispariţii de 0. = fenomene greu de explicat plauzibil, care fac să dispară n« în largul Oc. Planetar. Numai în 1972 au dispărut 188 n., totali-zînd 1,05 mii. t. Cauze probabilei explozii şi incendii (93 n.), eşuări (48 n.), fenomene hidro-meteo violente (44 n.), abordaje (23 n), uzură file corp (40fl.). • Identificarea ll. = determinarea identităţii navei în funcţie de tipul navei, de caracteristicile ei (siluetă, număr fi NAVA — NAVIGAŢIE 312 poziţie a catargelor şi coşurilor, greement, poziţia suprastructurii, culoare, pavilionul arborat, in seninele înscrise pe bordaj şi pe cos, seria de pavilioane sau "de litere care alcătuiesc numirea etc.). • A înnebuni n. = n. răspunde greu la cîrma, din cauza vitezei mici de deplasare, comparativ cu viteza valurilor sau a curentului acvatic. [fr., it. navei lat. navisj. NAVE AM, abr. Aviz urgent pentru navigatorii din M. Mediterană şi estul Oc. Atlantic [?]. NAVICERT, abr. Document nautic prin care, în timpul celor două războaie mondiale, se atesta faptul că nava. nu are la bord marfă pentru adversar [engl. Navigation Certificate]. NAVIGÂ, vb. 1» (Despre nave) A pluti pe apă, tirmînd un drum determinat. 2. A face practică în domeniul navigaţiei. 3. A călători pe apă. • An» în formaţie = a acţiona cu nava militară într-o formaţie. # A îl. în volte = a scliimba sistematic drumul, alternat iv în ambele borduri, mane-vrînd cîrma un număr egal de grade faţă de drumul general, pentru a înainta mai uşor contra vîntului sau pentru a evita loviturile navelor inamice. Sin. a lî. in zigzag. • A îl* în zigzag = a evolua cu nava astfel îneît drumul urmat de ea să semene cu mai multe litere Z puse cap la cap. Se recurge la această manevră pentru a nu permite inamicului să repereze uşor nava, pentru a o lovi. în trecut, navigaţia în zigzag era specifică vel icrelor, cînd navi- gaţi împotriva vîntului; acestea trebuiau să schimbe periodic drumul, întoreînd alternativ într~un bord şi în celălalt, astfel îneît drumul general, trasat pe mijlocul fîşiei de zigzag, să fie opus direcţiei din care bătea vîntul. • (flv.) A îi. pentru anştec = a manevra astfel îneît întîlnirea cu o alta navă să se realizeze prin anştec; v. şi anştec. # A !l. pentru dreapta = a manevra nava astfel la întîlnirea cu o altă navă, îneît fie* care să aibă malul în tribord [lat., it. navigare / fr. naviguer]. NAVIGÂBIL, adj. Propice navigaţiei. # Apă îi. — apă pe care se pot deplasa mijloace de navigaţie [fr. navigahle; it. navigabile], NAVIGABILITÂTE, s.f. Ansamblu de calităţi (tehnice, de construcţie, de încadrare, de dotare, de aprovizionare etc.) pe care le are o navă, bună să fie trimisă în călătoria stabilită [fr. navigabil Ut fi. NAVIGATOR, s.m, 1* Persoană pregătită şi numită să determine punctul navei şi să asigure deplasarea navei pe*apă în condiţii dese cur itate si dc eficienţă. 2. Persoană din echipajul navei [fr. navigate ur; it. navigafore}. NAVIGÂŢIE, s.f. 1* Domeniu al marinar iei care se ocupă cu procedeele şi metodele de determinare a punctului (poziţiei) şi a drumului navei cu ajutorul aparatelor, instrumentelor şi hărţilor,, 2. Deplasare pe calea apelor. • N* astronomică ^ n. în care determinarea punctului navei se face cu ajutorul observaţiilor la corpuri NAVIGAŢIE — NAVISFEEA cerc şi i, folosindu-sc în acest scop sextantul şi oronometruL • N. civila activitate referitoare Ia: transporturile publice (de călători şi de mări uri) pe apă; prestaţiile auxiliare transporturilor navale în apele naţionale — navlosiri, agenturări, aprovizionări ale navelor, supravegherea şi controlul fi• etc. Decretul nr. 443/1972, privind o. civilă, stabileşte că transporturile navale în apele naţionale ale R.S.R. se desfăşoară prin unităţi economice şi prin instituţii de stat sn bordon ate Ministerului Transport urilor şi Telecomunicaţiilor, prin organizaţii cooperatiste şi prin alte organizaţii obşteşti, prin persoane juridice şi prin persoane fizice, pentru satisfacerea unor cerinţe proprii dc transport pe apă, sport sau agrement. D'o cumontul reglementează totodată regimul juridic al mijloacelor de fi. şi aî personalului navigant, operaţiunile ce se efectuează cu aceste mijloace, normele privind supravegherea şi controlul n. în porturi şi în apele naţionale, prevederile dreptului penal aplicat la. n. civilă pentru cazurile de încălcări grave privind siguranţa n», disciplina şi ordinea la bordul navei. • N. costicră = lî. în apropierea coastei, folosind repere costiere de navigaţie. • N. estimată =s îl. pe distanţe mari, în larg; punctul navei se determină cu ajutorul lochului si compasului. • N. j înviată = li. pc fluvii şi rîuri; punctai! navei se determină cu ajutorul reperelor şi semnalelor de pc maluri şi de pe apa. • N. hiperbolică ti*' modernă, pe distanţe mari, in care punctul navei se determină prin curbe numite hiperbole, cu ajutorul impulsurilor radio. Sisteme pentru n. hiperbolică: Loran, Decca, Gee, Consol, Rana, Vor, Omega etc, ♦ N. interioară = n. pe ape interioare: rîuri, lacuri, canale. # N. în volte = 11. în zigzag; v. naviga, • N. Io xodromică = n. estimată — pentru traversade — în care punetul navei sc determină prin calcul trigonometric sau cu ajutorul unor tabele speciale, în funcţie de drumul şi distanţa parcursă de navă într-un interval de timp. # N. maritimă — n. pe mare, in care punctul navei se determină costier, estimat, astronomic, ra-dioelcctronic sau cu ajutorul sateliţilor. • N. oceanică ~ n. în Oc. Planetar, pc distanţe mari, între continente; punctul navei se determină cu ajutorul ortodromei. • N* ortodrontica = îi« pe orto-dromă; v. ortodroma. # N. tramp = n. cai navă-tramp; v. navă-tramp. m 'Regim de n« = ansamblu de norme, restricţii şi reglementări privind n. într-un acva-toriu [fr. navigation / lat. navigaţi o / it. n avi ga zi o n ej, NÂVIPLÂN, s.n. v. navă cu pernă de aer. Cel mai mare fi. din lume „Naviplane-50“ (Franţa —1976): L = 50 m, transport 400 pasageri şi 45 autoturisme [fr. naviplane]. NAVISFfiRĂ, s.f. Instrument de navigaţie, folosit pentru a identifica aştrii, precum şi pentru a determina orele cînd culminează şi cînd apun aştrii asupra cărora navigatorii fac observaţii. Şe compune diiatt-o sferă cereawA N AYlSFlEâ — NEPAL- 314 redusă la scară, pe care sînt marcate stelele de la mărimea 1 la 4. Pe suprafaţa sferei cereşti sînt trasate ecuatorul, meridianele şi paralelele [navi + sfera], NAVLOSf, vb. v. afretâ [ngr. cna- vlosa]. NAVLOSIRE, s.f. v. afretare [na-vio si]. NAVLOSITdR,#s.m. Persoană fizică san juridică, împuternicită să închirieze de la armator, pe bază de contract, o navă sau o parte din capacitatea ei de încărcare [navlosi -ţ- suf. -tor]. NÂVLU, s.n. Costul pentru transportul unor mărfuri cu o navă, în conformitate cu prevederile documentului numit conosament. © N. forfetar preţ plătit pentru navlosirea întregii nave sau a întregii capacităţi de încărcare. Sin. II. global, © N. mort = fi. care urmează a fi achitat, deşi marfa nu a putut fi încărcată, din vina persoanei care a închiriat nava; v. şi chirie [ngr. n du Ion]. NÂVOM0DEL, s.n. Model al unui mijloc de navigaţie, care are dimensiunile reduse la scară [navo ~j~ mo clei]. NAVOMOD-ELfSM, s.n. Sport prin care sînt construite navomo-dele nepropulsate, teleghidate, autopropulsate, istorice etc. [navo-model ~f~ suf.-£sm]. NAVR0M, abr. Unitate economică complexă» destinată să folo-se as că navele româneşti pentru a transporta pe calea apelor mărfuri şi pasageri; Întreprinderea de ex- ploatare a flotei maritime, [abr. Navigaţia româna]. NEBULOZITATE, s.f. Grad de înnorare a bolţii cereşti. Raport dintre suprafaţa ocupată, de. nori şi suprafaţa totală a bolţii cereşti, împărţită imaginar în zece părţi egale. © N. zero = cer senin (fără nori sau cu nori subţiri). ® N. 7 = cer acoperit în proporţie de 1/8 cu nori. m N. 2 = cer acoperit în proporţie de 2/8 cu nori. © 3 = cer acoperit în proporţie de 3/8 cu nori... N. 5 = cer jumătate acoperit cu nori... © N. 10 = cer complet acoperit cu nori [lat. nebiilosiias; fr. nâbiilositf], NEFOS-COP, s.n. Ap arat destinat să măsoare diferite elemente referitoare la nori: înălţime, nebu- lozitate, viteză. [?] NEMEDRI, abr. Aviz pentru navi» gatori privind situaţia minelor marine rămase după război în Me-diterana şi nordul Oc. Atlantic, precum şi drumurile de evitare a zonelor în cauză [engl. North 'European and Mediteranean Roit~ teing Instmctions]. NENAVIG ABILITATE, I. Condiţii de securitate scăzută pe mare agitată, flotabilitate deficitară, manevrabilitate redusă etc. în caz de fi. nava este oprită din navigaţie. 2, Calitatea unei ape de a nu permite navigaţia [ne -j- navi-g abili taie]. NEPAL (Regatul Ne), top. Stat în sudul Asiei, în Munţii Himaîaya. Nu are ieşire îa mare. Pescuit (1978) := 2 500 t (în întregime din ape interioare). Hidrografie: Kar- m NEPAL — NEW 0RLEAN4» nmlî* Gandald (643 km), Sapt-Kosi — afluenţi ai Gangelui. „H13PTUN" (1976). Navă românească tip cargou, construită la Gdansk (R.P. Polonă); navă-şcoală» Caracteristici: L = 122,09 m; B ~ 17 m; T = 7,38 m; A = 5 530 tdw; propulsie mecanică = 5 500 OP; V 15,7 Nd; săli de curs, simulatoare pentru cart îa navigaţie şi la motoare, bibliotecă, sală de sport, compartimente pentru asistenţă medicala, brutărie. Echipaj = 218 persoane (168 elevi). Jttrnal de bord: marşuri de in-» strucţie şi transport de mărfuri în M. Neagră, M. Marmara, M. Mediterană, Oc. Atlantic, M. Nordului; escale în porturi din M. Mediterană, N-V Africii, precum şi în porturi nordice. MESCUFUMPABÎLÎTÂTE, s.f. Calitate a navei de a pluti încă, după ce a fost inundat unul sau mai multe compartimente [:msciifmi-dabil -f- suf. -itate]. NEW YORK, top. Port (la Oc. Atlantic) în partea central-estică a Americii de Nord. Cel mai mare comp le x portuar şi primul centru mau trial, imens centru financiar si comercial al S.U.A. Unul din ceL mai mari porturi ale lumii. Vaste şantiere navale de construcţii şi reparaţii. Numeroase docuri uscate şi plutitoare. Portul este aşezat pe trei importante insule şi în zona de vărsare a fluviului Hudson în Oc. Atlantic. Legătura între insule şi partea continentală a portului se face prin poduri (peste 60 îa număr), tunele submarine (peste 15), feriboturi (peste 250). Lungimea cheurilor (peste 800 la număr) şi a canalurilor depăşeşte 1 500 km. Adîncimea fiu* viului Hudson la vărsare este de 90 m, iar în imediata apropiere a cheurilor de 20 m şi chiar mai mult. Pot ancora în complexul portuar peste 1 000 de nave simultan. Posibilitate de intrare pentru marile transatlantice, pentru superpetroliere şi pentru nave oceanice de diferite capacităţi. Trafic de mărfuri 179 mii. t/1977. Portul dispune de utilaje complexe pentru manipularea şi transportarea tuturor categoriilor de mărfuri (zeci de macarale plutitoare de 300 t şi chiar mai mult). Instalaţiile de depozitare sînt foarte numeroase şi moderne. Portul asigură aproape 35% din volumul tota! de mărfuri traficate anual în porturile S.U.A. Traficul internaţional al portului este realizat de peste 17 000 de nave. Important port de pasageri: anual trec prin el peste un milion de călători. Descoperit de navigatorul italian Gio-vanni de Verrazano, în 1521; navigatorii olandezi au înfiinţat îa 1626 prima aşezare stabilă. NEW ORLEANS, top. Port fluvial (pe Mississippi) în partea cen-tral-vestică a Americii de Nord. Al doilea port ca mărime (după New York) al S.U.A. şi unul din marile porturi ale lumii. Situat la o distanţă de 145 km de gura de vărsare a fluviului Mississippi îa Oc, Atlantic. Important centru economic, comercial şi financiar al S.U.A. Port obligatoriu de trans-bordare pentru navigaţia In a~ monte pe fluviu. Lungimea cte* NEW ORLEANS — NIGERIA 316 inilor (peste 180 la număr) din lungul fluviului şi al lacurilor Pontchartrain şi Borgue este de peste 346 km. Pe fluviu există un canal dragat lung do 152 km şi adînc de 11,5 m. La nivelul portului, fluviul are lăţimea minimă dc 650 m, iar adîncimea de 11,5...53 m. Mari şantiere de con- strucţii si reparaţii de nave (cale ele lansare, docuri plutitoare). U-tilajc foarte moderne pentru manipulare şi importante spaţii pentru depozitarea mărfurilor. Anual portul este vizitat de peste 8 000 de nave. Trafic de mărfuri 156 mii. t/1977. Fondat în anul 1717 şi numit astfel în onoarea ducelui d’Orlcans. NEWCASTLE, top. Port la Oc. Pacific. Al doilea mare port şi important centru economic şi comercial al Australiei. Situat în partea de sud-est a ţării, în estuarul fluviului Hunter. Trafic de mărfuri 17,5 mii. t/1978. Anual este vizitat de peste 2 000 de nave. Adîncimile apei în port sînt cuprinse între 8 şi 10 m. în incinta portului există un siloz, două macarale plutitoare de mare capacitate, un doc plutitor de 15 000 t. Şantier de construcţii şi reparaţii navale. NICARA GUA (Republica N.), top. Stat în America Centrală. Are largă ieşire la M. Caraibilor şi Oc. Pacific. Flotă maritimă comercială (1978) e= 48 026 tdw. Pescuit (1978) = 22 248 t peşte. Porturi principale: Carinto, San Juan del Sur (ia Oc. Pacific), El Bluff, Puerto Cabezas (la M. Caraibilor). Rîurile sînt numeroase, dar scurte: Rio Coco (749 km), Rio G-rande (321 km), Rio San Juan (198 km),; Rio Escondido (104 km). NIGER, 1. (hidr.) Fluviu în vestul Africii. Al treilea ca .mărime din Africa. Lungime totală 4 180 km. Debit mediu 15 000 m3/sec. Suprafaţa bazinului 2 092 000 km2. Suprafaţa deltei 24 000 km2. Izvorăşte din Munţii Nimba, de pe teritoriul Guineei, si se varsă în Oc. Atlantic (Golful Guineei). A-fluenţi principali: Bani, BenucS (1 400 km), Kaduna şi Sokoto. Porturi principale: Bamako (capitala Republicii Maii.), Niamey şi Port-Harcourt. Aproape in întregime navigabil. Aparţine statelor Guineea, Mali (î 782 km), Niger (298 km), Nigeria şi Benin. 2. top. (Republica N.) Stat în partea central-nordică a Africii. Nu are ieşire la mare. Pescuit (1978) = 12 500 t, în totalitate din ape interioare. Dintre fluvii se remarcă fluviul N. (298 km pe teritoriul ţării) care este şi navigabil* iar dintre lacuri Ciad. (la graniţa cu statele Nigeria şi Ciad). NIGERIA, top. (Republica Federală a N.). Stat în partea central-vestică a Africii, în nordul Golfului Guineei., Are ieşire Ia Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = 503 996 tdw. Pescuit (1978) == 518 567 t (din care mare parte din ape interioare). Portuii principale (mii. t/1971): Bonny (54,9), Burutu (13,3), Lagos-Apa-pa (5,9). Navigaţie interioară pe "fluviile Niger şi Benue. Alte cursuri de apă importante: Sokoto şi Kaduna. 317 NIL — mv&h NIL, hidr. Fluviu în nord-cstul Africii. Cel mai lung fluviu din lume: 6 670 km. Suprafaţa bazinului 2 803 000 InrA Suprafaţa deltei 22 000^ km2. Debit mediu 3 800 m3/s. în timpul revărsării (.mai-septembrie) nivelul său creşte cu cca 8 — 10 m. Cursul fluviului se desparte în mai multe braţe, navigabile fiind Damietta şi Ro setta, care închid o imensă deltă la nord de Cairo, înainte de vărsarea în M. Mediterană. Izvorăşte din .Munţii Lunii de pe teritoriul Rwandci. Afluenţi principali: At-bara, Bahr el Arab, Nilul Albastru şi Sabat. Este navigabil. Porturi principale: Cairo, Khartoum. Assuan, Wadi Halfa, Atbara si Omdurman. Fluviul aparţine statelor Egipt, Etiopia, Burundi, Rwanda, Sudan, Uganda. Bazinul cuprinde şi Kenia şi Zair, NI LAS, s.n. Strat de gheaţă gros de cel mult 10 cm, elastic şi opac. Se ondulează sub acţiunea valurilor [?]. NILUL ALBASTRU (ABBAI), hidr. Fluviu în estul Africii. Lungimea 1 367 km. Izvorăşte din lacul Tana (Etiopia) şi este aflu-ent al Nilului. Port principal Khartoum. Aparţine statelor Etiopia şi Sudan. NIMBUS, s.n. v. nor [fr. nimbus], NIPER, s.m. Dispozitiv cu ajutorul căruia se filează şi se voltează remorca. Are două fălci pe un arc manevrat dc un volan (stea) [germ. Nippefj. „NIPPON MÂRU (1930). Navă niponă construită în japonia; na- vă-scoală cu vele. Caracteristici: L ~ 97,1 m; B = 13 m; T = 6,9 m; A = 2 257,7 t; propulsie mixtă = vele 2 396,8 m3, motor 1 200 CP; arboradă = 4 catarge; echipaj = 27 ofiţeri, 48 marinari, 120 elevi. Jumal de bord: navigaţie cu vele în Oc. Pacific şi în Oc. Atlantic; modernizare (1976). NI?RU, hidr. Fluviu în estul Europei. Lungime 2 285 km. Suprafaţa bazinului 503 000 km2. Debil mediu 700 mn/s. Izvorăşte din Podişul Val dai si sc varsă în M. Neagră. Afluenţi principali: Pripet si Des na. Navigabil pe cursul inferior şi mijlociu. Porturi principale: Kiev, Dnepropetrovsk, Kremcnciug. Aparţine în întregime UJv.S.S. NISIP, s.n. Aglomerare de particule fine de staţionară sau mobilă. # Banc de lî. --- grămadă de n» acumulat în anumite zone ale apei, periclitnid navigaţia [bg, nasip\. NIVEL, s.n. 1. Linia de contact a suprafeţei de apă fluvială cu malurile. 2. Media înălţimilor şi depresiunilor pe care le înregistrează suprafaţa mării sau a oceanului. • N. mediu al mareei v. maree. # N. mediu al mării = media, aritmetică a mai multor niveluri medii anuale. Serveşte ca plan de referinţă pentru măsurarea adînciiiiilor apei şi a înălţimilor costiere. Sin. îl. zero. % N. mediu zilnic = medie aritmetică a nivelurilor apei de mare, timp de o zi; se calculează în mările fără maree, pentru 2—4 observaţii executate la orc fixe, iar îa NIVEL — N'OBtJL MB mările cu maree, pentru toate cele 24 de observaţii executate la fiecare oră [nivelă; fr. niveler]. N-OD, s.n. 3. Unitate de măsură a vitezei unei nave, a unor curenţi marini. 1 Nd = 1 Mm/h = 1 852 m/h = 0,5144 m/s. Relaţia de transformare aproximativă Nd — m/s — cab./min. este următoarea: ATNd — jm/s — cab/min. 2. Legătură făcută cu o parîmă sau cu mai multe, pentru a le împreuna sau pentru a le lega de un obiect (inel, şcondru, cavilă, cîrlig etc.). @ Nava are 10 M = nava parcurge 10 Mm (18,52 km) într-o oră. ® N* de ancoră v. îl. de pescar. ® N. de foarfecă = îl* folosit pentru a împreuna două parîme, precum şi pentru a lega o parîmă la un şcondru. • N* de pavilion = n. folosit pentru a lega o parîmă la gaşa altei parîme; se desface uşor, chiar cînd parîma este umedă. Sin. n. de şcotă dublu. © M» de pescar = îl. folosit pentru a lega o parîmă de ancorot, de inelul, ancorei sau al geamandurii. Sin. n. de ancoră. © E« de sari = n.. folosit pentru a lega la întin-zător o parîmă a greementului. • N* de şcotă dublu v. o. de pavilion. @ N. de scotă simplu = a« folosit frecvent la bord pentru a lega <> parîmă la o gaşă sau la un ne hi, precum şi pentru a prinde scotele şi a lega saulele pavilioanelor de semnalizare. © N« de terţa-rolă v. ii. lai. © M. de turban = îl. folosit la atîxnătorii bărcilor şi la lucrări de ornamentaţie. « N* lai = n. folosit frecvent la terţaroîă» precum şi pentru a înnădi două parîme subţiri şi de aceeaşi grosime; se dezleagă greu. Sin. a. de terţarolă, @ N. în opt = n- folosit pentru a lega capetele nepatronate a două parîme, prevenind astfel destrămarea lor. Principalele li® marinăreşti au denumiri care se referă la: a) asemănarea dintre conturul n» şi forme întîl-nite în jur (n. jumătate de ochi, jumătate de ochi întors, lat, opt, foarfecă,, foarfecă dublă, picior de cîine, gură de lup); b) destinaţia pe care o are fi. (legarea şcondru-lui, a scotei, a scaunului de lucru în arboradă ori în afara bordului, sugrumarea gurii de la sacul mari-narului, împreunarea a două parîme, legarea navei la „trei cazici" — adică la ţăruşii înfipţi în malul apei curgătoare); c) îndeletniciri pentru care sînt specifice anumite li. (văcar, pescar). „Jumătate de fi.“ are acest nume fiindcă este abia la început (făcut pe jumătate), iar „laţul" este preluat de îa uscat [lat. no dus / fr. noeuă, it. nodoj. MODIJL, s.m. Bulgăre (bulb) din grămezile de conglomerate mine-* rale care se formează pe scoarţa subacvatică a Oc. Planetar. Mărimea unui n. variază între mări» mea unei nuci şi a unei mingi de fotbal. S-a constatat că nu este alcătuit din oxizi de fier, mangan, nichel, cupru, titan, cobalt etc.^, a căror depunere a fost provocată de bacterii. Aceste concreţiuni se formează intr-un ritm mai mare decît ritmul de creştere al consumului mondial de metale. Cantitatea de- tu a fost apreciată ia 200 Miliarde t. In 1990, producţia N0&6L — wmm&NmM mondială -de 21 • va, fi de 25 miliarde t, suficientă pentru a asigura următoarele consumuri la nivel planetar: 100% cobalt; 93% mangan; 25% nichel, 2% cupru (Ir. nodule; lat. noduhis]. NCR, s.m. Aglomerare dc vapori de apă, picături sau cristale de gheaţă, condensaţi în văzduh. Tipuri de n«: a) aliocumulus = n. mijlocii (2—6 km), de forma, un or valuri paralele, în care există benzi luminoase; sînt alcătuiţi din picături de apă şi produc precipitaţii care nu ajung la suprafaţa mării; b) alto str dtus = ti» mijlocii (2—6 km), de forma unor draperii gri, compacte, prin care transpare Soarele; sînt alcătuiţi din picături de apa şi produc precipitaţii care nu ajung la suprafaţa mării; c) ci-rocimmlus = n. superiori (6—12 km), de forma unor bulgări mici, stratificaţi, asemănători brazdelor proaspete pe o arătură; sînt alcătuiţi din cristale de gheaţă şi nn produc averse; d) cir o str dtus = f!« superiori (6—12 km), de forma unor draperii albe şi sub-ţiri, care acoperă uneori toată bolta; sînt alcătuiţi din cristale de gheaţă şi nu produc averse; e) ci-ruş n. superiori (6—10 km), de forma unor fîşii singuratice, albe strălucitoare şi lungi; sînt alcătuiţi din cristale de gheaţă şi nu produc averse; f) cumuIonimbus = îi. inferiori (50m —6' km), de forma unor grămezi cu vîrfuri albe şi temelii de culoare închisă; sînt alcătuiţi din picături mari de apă şi produc pe mare furtună, ploi torenţiale» grindină sau ninsoare bogată; g) ctlmulus = n*. inferiori (50 ni -.6 km), de forma unor gră- mezi de bulgări albi; sînt alcătuiţi din picături mici de apă şi nu produc averse, ci anunţă vreme bună; h) uimbostrâtus (nimbus) --îl. mijlocii (50 m—2 km), de forma unor valuri uniforme gri-închis; sînt alcătuiţi din picături de apă şi produc averse continui; i) strâ-îocumuliis =- n. mijlocii (50 m — 20 km), fie de forma unor valuri stratificate, fie de forma unor sfere cenuşii; sînt alcătuiţi din picături de apă si nu produc averse; j) str dtus li* inferiori (50 m~ 2 km), de forma unui val uniform, gri; sînt alcătuiţi din picături de apă şi produc averse slabe; vara, burniţă; iarna, zăpadă măruntă. Cunoaşterea n. permite navigatorilor să se edifice asupra stării vremii în zona de navigaţie şi să stabilească prognoza pentru perioada imediat următoare [lat. nubilum\. NORD, s.n. 1* Unul din cele patru puncte cardinale aflat în direcţia Stelei polare. 2. Reper în funcţie de care contează direcţiile pe mare: drumuri, relev mente. Sin. punct cardinal îl. 3. Vînt care bate din direcţia o. (bate îî.) [ci fr. nordy germ. Nord]. „NORMAND! E" (1935-1942). Navă franceză tip pachebot, construită îa Loire (Franţa); prima navă din lume cu bulb la prova. Caracteristici: L ™ 313,7 m; B = 35,9 m; T = 11,2 m; A = 83 423 t; propulsie mecanică = maşini 16 000 CP; V = 30 Nd; echipaj = 1 345 persoane, pasageri 1 964 persoane. Jurnal de bord: traversarea Oc. Atlantic; NORMANDIE — NOVOROSSIISK 320 „Panglica albastră" (1935, 1937) acordată celei mai rapide nave transathmti.ce; mi incendiu distruge na.va la New York în 1942. NORVEGIA, (Regalul N.J. 1. top. Stat in imrd--vestul Europei, în ni.usula Scandinavă. Are ieşire Oc. Atlantic (M. Norvegiei şi M. Nordului) Oc. îngheţat de Nord (M. Barcnts). Flota maritimă comercială (1.978) ----- 46 388 860 tdw. IVscn.it (1978)-- 3,5 mii. t (locul VI pc glob); 33 balene capturate (1971/1972). Porturi principale {mii. t/1978): Navrik (17,7), Egersnnd (7), Oslo (5/2/1979), Porsgrunn (4), Stavan-ger (3,5), Kirkencs (2,4), Bergen (1,5). Are lacuri, numeroase ,şi adinei: Hornindal (cel mai ad'inc din Europa ----- 514 ro), Mjfcssa (390 kmâ), R0s. Rîurile .sînt scurte şi cu multe praguri şi cascade — cel mai ^important Glomma (611 km). în cadrul transporturilor, predomină cele maritime, flota, fiind puternică şi modernă (locul IV pe glob). Constructii navale (1979): 349 000 tlr.b. 2. hidr. Marea N. r= marc a Oc. Atlantic, între Islanda şi Peninsula Scandinavă.. Caracteristici: suprafaţă 1 383 000 km-; adîncime maximă 4 487 m; temperatura apei J a suprafaţă ajunge iarna la -j~2°C, iar vara la -j- 12°C; salinitatea 34—35%0; amplitudinea mareei ajunge la 3,3 m. Porturi principale: Trom-se, Trondheim, Narvik. Au ieşire la mare Norvegia, Islanda. NOSTROM, s.m. 1, Marinar experimentat, în ale cărui atribuţiuni intră instruirea echipajului 'în executarea unor lucrări marinăreşti, de întreţinere a velatnrii, punţii, arboradei, parîmelor etc, 2. (fig.) Cel mai experimentat marinar de la bord. Sin. (flv.) lostrom; hoţman, şef de echipaj [it. riosirQmo]. NOUA GUINEE,^ top. Insulă în Oceania. Suprafaţa 831 000 km2. Apartenenţă: Pa-pna-N.G* Vecini: M. Arai ura, M. Coralilor, Oc. Pacific. NOUA ZEELANDĂ, top. Stat în sudul Oc. Pacific şi sud-estul Australiei, dc care este despărţită prin M. Tasman. Flotă maritimă comercială (1978) = 226 520 tdw. Pescuit (1973) — 110 000 t peşte. Porturi principale (miî.t/1978): Whangarei (8,8), Auckland (5,4), Welîington (5,2), Tauranga (3,2), Lyti leton (1,8). Trafic total de mărfuri (1978) = 35,1 mil.t. Reţeaua hidrografică este bogată, dar rîurile sînt scurte, mai importante fiind Waikato (425 km), Clutha (322 km), Artimr (cu cascada Sutherland). Numeroase lacuri glaciare (Te Anau, Mana-pouri, Wakatipu) şi vulcanice (Taupo). NOVOROSSIISK, top. Port pc coasta de nord-est a M. Negre. Unul din marile porturi şi important centru economic ai U.R.S.S. Adîncimea apei în imediata apropiere a cheurilor este de 9 —10 in. Cel mai mare port petrolier al U.R.S.S, Port de mărfuri generale şi port de pasageri. Echipament modern pentru manipularea mărfurilor. Spaţii corespunzătoa- 321 NOVOROSSIISK — NUME rc pentru depozitare. Mari şantiere navale. NUCĂ, s.f. 1. Proeminenţa pe parii na numită atîrnător. 2. Parte superioară a unui arbore gabiei sau arboret ea re are diametrul mai mare dccit partea dc jos a arborelui. şi susţ ine capelat ura [lat. uu.x, *cisj. NUMĂR, s.n. • N. de concurs eiiră de pe veîa fiecare.! ambarcaţiuni înscrise într-un concurs (regată). • N. de rechemare < - pavilion de saidă semnificînd o cifră care corespunde cu numărul velierului contravenient la regulile stabilite pentru cursă (regată); echipaj ul respectivului ve-licr este obligat să se întoarcă şi să treacă din nou printre balizele care marchează linia de plecare. ® N. pe bordaj == cifră sau cifre pi turale pe bordajul unei nave militare. # N« lui Beitfort = cifră corespunzătoare ficcărui grad de tărie a vîntul ui, conform scării Beufort; v. şi scară. • N. tactic == 1* N. stabilit pentru fiecare navă, înscris pc bordaj; 2. N. stabilit pentru fiecare navă militară dintr-o formaţie, navei comandant fiindu-i atribuit nr, 1, [lat. nume rus). NIJME, s.n. # N. de navă cuvint sau cuvinte prin care i se acordă navei o identitate, de regulă după ce se desfăşoară botezul ua^ei, N. ales şi. înscris la prova si, uneori, îa pupa, este din diferite domenii. în istoria navigaţiei româneşti se cunosc fl. de nave provenite din: a) fl-. dc localităţi: Alba- Jitii a, Con-stanţ-a, Iaşi, Caliniis} Tomis, Titrau Seve rin, Galaţi, Jlraşoe; b) îl* de rîuri: Jiul, Oltul, Şiretul, Dunărea, Bistriţa, Brutul, Vedea, Argeşul, Prahova, Ialomiţa; c) munţi: Caralman-, Carpăţi, Bu-regi; d) nu unor oameni de seamă : Ştefan cel Mare, Mi ir ce a (cel Bălan), (Profesor dr.) Cant acuz ino, Mi hai Viteazul, Tu dor Vladimi-rcscu, Radu Negru, Mi hai Bravii etc.; e) n. de ţinuturi istorice: Trieri silvani a, Oltenia, Ardeal, Dacia, Dobrogca, Bucovina, Muntenia; f) fi. de eroi: (maior) Sonf-u, (căpitan) Dumitrescu, (locotenent -comandor) Stihi; g) n. de localităţi unde armata română a obţinut victorii în lupta pentru ncatîrnare: Griviţa, Opancz, Mă-răşti, Mărâşeşti, Rahova, Smîr-dan; h) n. de misiuni sau destinaţii ale navei: Santinela, Potera şui, Veghetorul, Sanitara, Pandurul; i) îi. de calităţi: Voinicul, Viteazul; j) n. de personaje le-’ gendare şi mitice: Zmeul, Noc, Năluca etc.; k) ti. de fenomene ale naturii: Viforul, Fulgerul, Vîrtcjul, Taifunul, Zborul; 1) fi« de obiecte: Săgeata, ljapucnl; m) n. semnificînd apartenenţa navei: România, Marina (şlep); n) n* simboluri ale puterii: Uraniu, "Titan, Hcr cules; o) n. semnificînd evenimente naţionale: Independenţa; p) îl. de păsări: Pescăruşul, Pinguinul, Rândunica; r) n. de animale acvatice: Delfinul, Meduza, A te rin a, Rechinul, Mar-suinul; s) n. de corpuri cereştii Luceafărul, Sirius, Sin. n. de nară Hat. nomai], — Dicţionar marinăresc NUMIRE — NYASSA NUMIRE, s.f. ® N. navei = semnal alcătuit clin patru litere (transmise prin pavilioane de saulă, prin pavilioane de braţe sau prin alfabetul Morse), destinate să asigure identificarea navei. Prima literă indică naţiona- litatea navei. © A transmite îl» = a comunica literele repartizate navei respective, folosindu-se în acest scop pavilioanele de braţe sau de saulă, proiectorul sau staţia radio [numi]. NYASSA, hidr. v. Malawi. DICŢIONARELE ALBATROS O ©Bl* hidr. Fluviu în nordul Asiei (Siberia). Lungime 4 070 km. Suprafaţa bazinului 2 425 000 km2. Debit mediu 11 000 m3/s. Izvorăşte din munţii Altai şi se varsă in" M. Kara. Afluenţi principali: Guiin şi Irtî-ş. Mare hidrocentrală 3a Novosibirsk. Port principal: Salehard. Navigabil pe cursul inferior şi mijlociu. Aparţine în întregime U.R.S.S. OBICEI, s.n. • 0. marinăresc = o* referitor îa diferite aspecte ale activităţii marinăreşti. Ex.: a) botezul navei (v.); b) călărirea rechinilor = o« în insulele Bahamas: rechinul este ademenit sau forţat să ajungă într-o zonă uncie apa este mică şi unde nu îl mai poate ataca fulgerător pe om. Aici, un „călăreţ" îi sare în spinare, strînge bine picioarele şi se străduieşte să-şi menţină echilibrul, împotriva încercărilor pe care le face animalul de a se descotorosi de om, zvîrîindu-1 sau izbindu-1 de recif. Nu sînt prea mulţi amatori pentru această „distracţie"; c) construirea ambarcaţiunilor la papuaşi = o. (ritual) prilejuit de construirea luntrilor: un „vrăjitor", urmat de bărbaţi, pleacă în pădure şi caută copaci; din cînd în cînd, vrăjitorul aşază urechea pe cîte ur» copac şi izbeşte în el; cînd sunetul este bun, vrăjitorul comunică bărbaţilor că acesta este arborele potrivit, pentru că nu are în el „duhuri” rele. Copacul este cloborît, retezat, cioplit şi transformat într-o pirogă. Femeile rămase acasă caută anumite ierburi, le fierb şi obţin o soluţie pe care bărbaţii o vor folosi pentru a impregna şi colora lemnul bărcii; d) înmormîntarea în larg = o* prin care persoana decedată la bord este „înmormântată" sub apa, cînd nava se află la mare distanţă de ţărm. în al doilea război mondial, ceremonialul in-mormîntării în flota engleză se desfăşura astfel: maşinile erau stopate, decedatul era pus intr-un sac, dus la pupa şi acoperit cu pavilionul navei, comandan- ţi OBICEI — OBSTAOOE 324 tul îi prezenta meritele în faţa echipajului adunat, apoi rostea: ,.încredinţăm adîri.cn lui trupul lui". Sacul era lăsat în apă, se fluiera cl iu siiiei, comandantul saluta, echipajul prezenta onorul. In jurnalul de bord era. trecut nn -mele .mortului, precum şi coordonatele punctului în care s-a desfăşurat ceremonial ui înmormântării; e) uivâţarca marinari ci 0. ale uliu prin care băieţii deprind niarinăria de la şase ani; aceştia, sînt învăţaţi să repare şi să întreţină bărci, să folosească harponul, să înjghebeze o hi-dar'kas (barcă pentru 15—20 persoane), apoi să o manevreze pe vînt, puternic, să se salveze din situaţii periculoase. Cînd îi craşte har ba, băiatul are voie să se însoare. La moarte, în loc de sicriu, este folosită o barcă; i) primirea oaspeţilor = 0. prin care eschimoşii din Alaska îşi arată ospitalitatea: cînd caiacul cu oaspeţi se apropie de mal, gazdele sar în apă, prind caiacul, îi trag la mal şi joacă pe lîngă el în semn de „bun venit". Apoi oaspeţii sînt purtaţi pe sus, cu barcă cu tot, pînă în casa de ceremonie. Alte 0. marinăreşti presupun respectarea unor reguli transmise prin tradiţie: „salută cu sirena cînd pleci clin port", „să eviţi nava aflată în probe de viteză, sau cu unelte lăsate în afara bordului"; „să nn treci prin formaţie de nave mili-t&Ye“î „salută tu întîi cînd mtib ne şti o navă militară"; „nu te .aşeza în capul mese? la bord, m ac ol® este locul comandantul ui** etc. Asemenea regn!:, chiar dacă nu sînt scrise» sînt uneori j'uate în discuţie in instanţa, tribunalelor maritime [bg. obicaf], 0B0, abr. Navă destinată să transporte mărfuri diferite: petrol, marfă în vrac., minerale [engl. Oii -.Bnlke-Orej. OBRAZ, s.n. Zonă a bordajului de deasupra liniei de plutire [sl. obraz u] OBSERVA, vb. A măsura cu sextantu! înălţimea sau relev-montul unui reper de navigaţie (astru, far etc.), pentru a" determina punctul navei [fr. oh-server ■ lat. observare], OBSERVAŢIE, s.f. 1. • 0. continui — metodă de cercetare oceariografică a elementelor variabile zilnic (valuri, maree, temperatură) şi care necesită volum mare dc calcul. • 0. periodice = metodă de cercetare oceanogra-fică a- elementelor hidrometeoro-logice, la anumite intervale de timp, astfel îneît să se obţină informaţii privind variaţiile elementelor cercetate. • 0. simultane metodei de cercetare ocea--nografică a unuia sau mai multor elemente hidrometcorologice într-un aevatoriu vast; pentru o» simultane .se folosesc nave şi reţele hi(Jrometeorologi('e fir. ob-sc r v ai i o; i; ge r m. O b s o r <' a / i o ? i; 1 at. observaţia, -on-isl. OBSTÂCOL, s.n. • 0. de navigaţie ~~~ 1. Element situat într-un aevatoriu la adîncimi mai mici de 18 m, care pune în pericol navigaţia: bancuri, epave, praguri etc. 2. F,oe periculos pentru Ş2S OBSTACOL — OCHf siairigaţle: anafor, cotun bruşte, curenţi acvatici puternici etc. Pe hartă, o. de navigaţie este marcat prin senine convenţionale [fr. ob stadie; lat. obstaculum; it. ob st acolo], OBTURARE, s.f. 1. Activitate prin care, la bord, se închid iu-bîouri, tambuchiuri, spiraiuri, pentru a întuneca nava. 2. Rezultatul activităţii de o. [fr, obturer], OBTURATOR, s.n. Capa c care presează asupra iubi o ului, mărind siguranţa obturării {obtura ••}■ sul -tor; fr. obturat cur], OCEÂN, s.n. Vast bazin de apă, delimitat de ţărmul continentelor sau prin linii imaginare. Pe planeta noastră sînt patru mari b., care comunică între ele: Arctic, Atlantic, Indian şi Pacific. • O. Arctic (0. Ursului) ^ y. Arctic. • 0. Atlantic (0. lui Atlas) v. Atlantic, • 0. Indian (O. Indiei) — v. Indian. ® O. Pacific (O. liniştit) = v. Pacific. # O. Planetar totalitate a apei mărilor şi o* de pe glob, care ocupă cca 71% din suprafaţa acestuia. Suprafaţa 362 mii. Ion2, masa 1, 4 mii. t, salinitatea medie 35%0, temperatura la suprafaţă -|-37°C (G. Persic) şi 0°C (Oc. îngheţat), adîncime medie 3 794 m, adîncime maximă măsurată 11 516 ni [lat. occauus; fr» ocâan}. OCEANOGRAFIE, s.f. Ramură a hidrologiei care studiază fenomenele fizice şi chimice specifice Oc. Planetar, relieful şi structura scoarţei subacvatice etc. # 0. biologică ştiinţă care studiază viaţa fiinţelor marine, dezvoltarea şi înmulţirea, migraţia şi interdependenţa lor, evoluţia vieţii acvatice. • 0, fizică ştiinţă care studiază proprietăţile fizice şi chimice aîe mediului acvatic, mişcări ale apei şi schimbul de energie ocean-atmosferă [fr. oceanograpiiic]. 0CH£T, s.m. Inel fixat pe marginea velei, tendei, capotului etc., pentru a garnisi şi a. întări orificiile practicate, precum şi pentru a se prinde la el saule, parîme de legare sau manevrare. Este alcătuit din două părţi — „bărbat" şi ,,femeie" — imbinate cu nicovala şi dornul; v. mai jos. # Nicovală dc (pi.) o. -■= piesă metalică, prevăzută cu o deschidere centrală pe care se fixează o* la velă, te udă, capot etc., cu ajutorul unui dorn [ochi f suf. ~e/: 1 200 CP, clrăgi maritime dc 400 nr’ şi de 760 m‘l, drăgi absorbante-refulările tic 1 600 m3, pasagere de 200 de locuri cu grad de confort sporit, gabare basculante de 500 nr* etc. OM, s.m. • 0. de veghe - marinar care execută la bord serviciul de observare şi de supra.vegl.iere a zonei dc navigaţie, cînd nava se deplasează sau staţionează în radă» e 0. în prova ™ marinar în provă bărcii; mîiru ieste cangea, manevre a ză barbeta şi execută observare şi semnalizare nautică» • 0® la pupa ~ marinar în pupa şalupei! mînuieştc cangea pe timpul manevrelor. $ 0» la apă = o* căzut în apă; © ,,0. la apâ“ = semnal dat de cel care observă primul că a căzut o persoană dc la bord în apă. După acest semnai, nava este întoarsă, iar echipajul pes-cuieşte 0. căzut. V. şi curba jlat. ho nun. OMAN (Sulta natul 0*), top. Stat în Asia de sud-vest, în partea de sud-est a Peninsulei Arabia. Are largă ieşire la M. Arabiei, la Golful Persic şi Golful Oman. Flota maritimă comercială (1978) — 7 868 t.d.w. Pescuit (4978) — 197 984 t peşte. Porturi principale: Matrati, Masqat, As Sol iar, Al Khabura, Sur. OMEGA, s. Sistem de navigaţie hipe r bol ic ă, asemănat or si ste in ului Decca. Frecvenţe de lucru cca 10,2 kHz. Este alcătuit din emiţătoare fixe si receptoare mobile [litera grecească £1]. ONEGA, hidr. Lac în partea cen-tral-nordică a Europei. Suprafaţă 9 610 km2. Adîncime maximă 110 m. Aparţine în întregime U.R.S.S. ONTÂRIO, hidr. Lac de origine glaciară în partea septentrională a Americii de Nord. Face parte din '-Marile leacuri americane. Suprafaţă 18 760 km2; adevărată mare interioară cu un remarcabil 329 0MTAEI0 — ORIENTA trafic dc mărfuri. Adîncime maximă 237 m. Porturi principale: Toroato (trafic de mărfuri 4,08 mi], t anual) şi Syracuse. Aparţine S.U.A. şi Canadei. OPACÎNĂ, s.f. Yis'îă pescărească. Sin. babaică [?]. $PERĂ, s.f. * O* vio arfa ------ parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire; se numeşte astfel deoarece pe bordajul din această zonă nu trăiesc (nn se depun) alge şi nici scoici san alte vieţuitoare. 0. vie parte a corpului, navei dc sul) linia de plutire; se numeşte astfel deoarece pe bordajul din această zonă trăiesc (se depun) alge şi scoici sau alic vieţuitoare. Sin. car ani [lat., it, opera]. ORANGE, hidr, Fluviu în sudul Africii. Lungime totală 1 860 km. Suprafaţa bazinului 960 000 km2. Izvorăşte din Munţii Scorpiei şi se varsă în Oc. Atlantic. Afluenţi principali Modder şi Va al (1 125 km). Porturi principiile: Uping-ton, Douglas şi Hopetown. Aparţine Republicii Africa de Sud şi Namibiei. Are debit relativ bogat în tot timpul anului. Curbul său este presărat dc cascade. 6ră, s.f. o o. bordului -■ o. indicată de ceasul bordului; în jurnalul de bord activităţile echipajului au ca punct cronologic de referinţă tocmai această o. • 0* coli dală timp lunar la Green-wich, determinat prin diferenţa dintre1 o. trecerii lunii prin meridianul Greenuich şi. o. mareei înalte. • 0. cr o no m cir ului --- o. indicată. de erouo metrul navei şi convertită în timp mediu la Grcen-wich ; adunînd cifrele, rezultă starea absolută a cronometrului. • 0. culminaţiei = o. la care un astru are înălţime maximă faţă de observator; o. culminaţiei se foloseşte pentru a calcula latitudinea din valon rea înălţimii meri» di ane. © 0. legală = o. diferită, dc aceea a insului, care se fixează prin lege, corespunzător intereselor statului. • 0. mareei înalte o. în care nivelul mării ajunge, la înălţimea maximă datorită fenomenului de maree. Tabelele de maree indică o. mareei înalte din fiecare zi pentru porturile principale. • O. mareei joase = o. în care nivelul mării ajunge la înălţimea minimă, datorită fenomenului de maree. Tabelele de maree indică o. mareei joase din fiecare zi pentru porturile principale [lat, hora; it. ora; fr. hcurc]. ORDIN, s.n. $ 0. de amhavcare --v. ambarcarc [Int. or do, -inis]. 0RGĂN, s.n. <§ 0. de clasificare a navelor - persoană sau comisie specializată să clasifice nave şi să calculeze bordul liber, precum si să elibereze certificatele de rigoare. ® 0. de propulsie = motor sau maşină, care asigură deplasarea navei [ngr. organon; it. or» gano ; lat. organum ; fr. organe], ORIENTA, vb. • A o. velele = a stabili velelor poziţia dorită, » A sc o. pe ma*e a determina cu mijloacele bordului poziţia navei, folosind compasul sau informaţiile obţinute prin măsurători la diferite repere de navigaţie: aştri. ORIENTA — OSCILAŢIE 330 atei iţi planete, faruri etc. [fr. ori- enier/ it. orientare]. OR1NOCCO, liidr. Fluviu în nord-vestul Americii de Sud. Lungime 2 736 km. Suprafaţa bazinului 944 000 km2. Suprafaţa deltei 20 000 km2. Debit mediu 14 000 xn3/sec. Izvorăşte din Podişul Gu-yanelor şi se varsă în Oc. Atlantic printr-o delta cu 25 de braţe. Afluenţi principali: Apure, Arau-ca (1 000 km), Met a, Gu avi are (1 350 km) şi Meta. Port principal Ciudad Bolivar. Navigabil pe 700 km. Comunică, în cursul său superior, cu fluviul Amazon prin rîul navigabil Casiqniare. Aparţine în întregime Venezuelei (afluenţii sînt şi pe teritoriul Columbiei) . ORIZONT, s.n. ® 0. mării = cerc mic determinat de intersecţia aparentă a suprafeţei mării cu sfera cerească. Sin. 0. vizibil, o. marin. ® 0.-radar = cerc imaginar descris de raza de acţiune maximă a radarului de la bord. Valoarea acestei raze este exprimată prin relaţia: r = 2,2 (j/ha + unde ha este înălţimea antenei, iar h — înălţimea obiectului observat. Sin. o. de radiolo-catie. © „Orizonturi marine“ = revistă editată de Institutul de marină „Mii'ce a cel Bătrîn", înce-pînd din anul 1968. Publicaţia cuprinde aspecte privind instruirea şi educarea viitorilor ofiţeri de marină, evoluţia şi perspectivele mijloacelor de navigaţie, terminologia marinărească etc. [lat. gr. horizon, -niis; ngr. orizont; it. orizzonte; fr. hori zoii]. ORŞOVA, top. Port fluvial al R.S. România. Situat în amonte de complexul hidrotehnic şi de navigaţie „Porţile de Fier'". Port de pasageri. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. ORTOBRdMĂ, s.f. Cei mai scurt drum dintre două puncte. Nava urmează o. cînd drumul nu trece prin zone periculoase de navigaţie [germ. Orlhodrome]. OSAKA, top. Port al Japoniei situat pe ţărmul golfului omonim, în delta rîului Yodo, care se varsă în Oc. Pacific. Important centru industrial şi administrativ al Japoniei. Oraşul-port este brăzdat de peste 1 400 de canale prin care se face legătura între numeroasele şi marile întreprinderi industriale. Portul are o radă bine protejată de valuri, vînturi şi curenţi, lungimea digurilor depăşind 16 km. Che urile, în lungime de peste 7 km, pot găzdui nave de mare tonaj. Dispune de echipament modern pentru manipularea mărfurilor (macarale fixe şi plutitoare de mare capacitate). Mari şantiere de construcţii şi reparaţii navale. Trafic de mărfuri (1978) = 74,8 mii. t. Anual este vizitat de peste 9 700 nave. OSATURĂ, s.f. Parte de rezistenţă a corpului navei alcătuită din eleme nte longitudinale (chilă, carlingă, etravă, etambou, curenţi şi stringlieri) şi transversale (coaste, traverse, varange), pe care se fixează bordajul. Sin. scheletul navei [fr. ossature; it. os sat ura}. OSCILAŢIE, s.f. 1* Mişcare periodică alternativă a navei în jurul 331 OSCILAŢII — OSTBOV axului longitudinal (tangaj) şi a celui transversal (ruliu), precum şi înălţarea — coborîrea navei pe verticală. @ Perioada ©. durata între două mişcări succesive ale navei. ® 0. lină = e» cu perioada de 10—14 secunde. 2. Variaţie a nivelului apei într-o perioadă de timp. » 0. ale nivelului mării = schimbări ale nivelului marii în raport cu o anumită poziţie a acestui nivel. Există o. constante, variabile progresiv» periodice şi aperiodice. ® 0. cu-statică = creştere-descreştere de durată a nivelului mării, datorită topirii gheţurilor (în fazele inter-glaciare, cînd mari cantităţi de apă revin în Oc. Planetar), precum si trecerii apei din stare lichidă în stare solidă (în fazele glaciare). ® 0. aperiodice = schimbări alternative, simetrice şi întâmplătoare ale nivelului mării, determinate de factori hidrome-teorologici, cum sînt vînturile, presiunea atmosferică, densitatea apei marine etc. • 0. constantă a nivelului mării = supraînălţare a nivelului mării în zona ţărmuri-lor. Se apreciază că este cauzată de atracţia exercitată de masele continentale asupra maselor de apă ale mării. Valoarea ei diferă pentru fiecare punct în parte, dar este constantă în timp pentru acelaşi punct. • 0. periodice = schimbări periodice şi simetrice ale nivelului mării, datorită marcelor şi variaţiilor privind bilanţul apei (variaţii cauzate îndeosebi de creşterile din primăvară ale debitelor fluviale), o 0. variabile progresive ™ schimbări de lungă durată şi cu ritm diferit de la o zonă la alta ale nivelului mării într-un singur sens (fie înălţare, fie coborîre), generate atît de variaţia maselor de apă în fazele glaciare şi interglaciare, cît şi de mişcările tectonice ale scoarţei subacvatice şi de acumulările mari de material sedimentar [fr. oscillation / lat. osciIIaiid}> OSLO, top. Port (la M. Nordului), capitală a Norvegiei. Situat la extremitatea fiordului omonim. Cel mai mare centru economic si al treilea port ca mărime al Norvegiei (după Narvik şi Tensberg). Trafic internaţional de mărfuri circa 4 mii. t/anual. Sediu a 16 societăţi de navigaţie. Portul oferă spaţii excelente de ancoraj, precum şi adîncimi corespunzătoare (18—45 m). Adîncimea apei îa interiorul portului ajunge pînă la 17 m. Anual, este vizitat de peste 30 000 de nave. Lungimea cheu-rilor depăşeşte 12,5 km. Echipamentul portuar de manipulare a mărfurilor cuprinde numeroase macarale de diverse capacităţi, între care şi macarale-plutitoare de 100 t. şi alte mijloace. Spaţiile de depozitare au o suprafaţă de peste 25 ha. Realizează 50% diu importuri şi 20% din exporturile ţării. Şantier de construcţii de nave maritime. Important nod de transport. Fondat în 1048 de regele Ilarald III Haardraade. 6STIE, s.f. Lance cu mai multe vîrf uri, folosită la pescuitul prin harponare [sl. oşti]. OSTROV, s.n. Insulă fluvială. Pămînt udat din toate părţile de -OSTROV — OUTRIGGER 332 apă. • Capul o* partea o. dinspre amonte. e Coada o. »--- partea o* dinspre aval [sl. ostrov u}. ’-O^UBANGUI, hidr. Fluviu în AM-ea Ecuatorială. Lungime 2 350 km, Suprafaţa bazinului 760 000 km2. Principalul afluent al fluviului -Congo. Izvorăşte de la poalele Munţilor Marra. Are în general o vale adîucă, bine împădurită şi 'presărată cu multe cascade. Aflu-■■■•ent principal Ude. Port] princi- pal Bangui (capitala Republicii CentraMcane). Aparţine statelor Republica Centrafricaiiă, Zair, Congo. OUTRIGGER, s.n. Ambarcaţiune sportivă lungă şi îngustă, guvernată cu rame sprijinite pe portfurclieţi. O. face parte din categoria scliifurilor şi este des ti» nat navigaţiei (concurs, agrement) pe apele interioare liniştite [cuv. engl.]. DICŢIONARELE Al t.' UO PACHEBOT, s.n. "Na vil care transportă pasageri, precum şi mărfuri dc valoare în caniitaţi reduse [fr. faqucbot]. PACIFIC, hidr. _C el mai mare ocean al planetei, urmat dc Oc. Aii ani ie, Oc. Indian şi Oc. Arctic. Umile: Pen. Kameiatka si Alaskala nord, Antarctica- la sud, crabii Americii la. est, coastele A \ i i Australiei la vest, Carac-tc)' in f orm a apr <>x im a ti y e\ ip-lică, S =r-.: 179 800 000 km"; i. med. 4 028 m; i. ma;x. 11 031 m; salinitate rnax. 36.5%0 la 9 20’ S şi X 110° 140° W, 33,5%0 la cp 30r\N şi 140AE-T 55CAY; salini late min. 31%o Pcring; temperatura medie — 1,5°C si 9°C in M. Ohotskt 27-28°C în M. Chinei de Sud, M. Chinei de Est, M. Banda, M. Suhuvesi (Celehes) şi M. Sulu; valuri de 75 m {mas.. 230 m). L mareei diurne 111 nord de inax. 14,0 m la Htzroy River (Australia); Curenţi: Cr. ecuatoriali, Cr. Japoniei (Kuro-Şivo, curent cald), Cr. Pacificului de Nord, Cr. Californiei, Ova Şi.vo (curent rece) Cr, Australian de est. Relief subacvatic vulcanic (la est, nord si vest ,,Cercul de foc al Pacificului") ; gropi abisale numeroase (Mariane 11 034 m, Ton ga 10 882 m. Pili pi ne 10 789 m, Japoniei 10 553 ni, Kermadcc 9 427 m, Kurile 8 576 m. Ale ut inc 7 678 m* Atacama 7 634 m. Guammala 6 488 m); insule numeioa e si relativ mici. Mari: M. Aralnra, M. Banda, M. Bering, M. t iiineî de Est, M. Chinei de Sud, M. Coralilor, M. Galbenă, M, japoniei, M. ja.-\va, M. Malukn (Molucc), î\[. Ohotsk, M, Suiawcsi (Celebes)* M, S ulu, M. Tasm an. Golfuri: O. Californiei. Porturi: v. port Naviga fie foarte intensă, pA0 (PO). hidr. Fluviu în Europa de. Sud. Lungime 652 km. Suprafaţa bazinului 74 100 km2. Suprafaţa deltei 2 500 km2. Debit mediu 1 720 m^/sec. Izvorăşt-e din Apenini şi se varsă hi M. Adriatică. Afluenţi principali; FAD PALANC 334 Dora Bal tea, Ticina, Minele şi Oglio. Porturi principale: Ferrara si Piacenza. Aparţine în întregime italiei. PADfiLĂ, s.f. Yîslă de formă specială, cu două pale» folosită pentru ropulsia şi guvernarea unor am-arcaţiuni sportive (caiace), pentru înaintarea rapidă pe apă. Sportivul mînuieşte p. alternativ, în borduri, fără să o sprijine pe bordaj sau pe vreun dispozitiv [germ. Pacidei]. PADRĂO, s.n. (înv.) Bornă de hotar, înfiptă de navigatorii portughezi, din loc în loc, de-a lungul ţărmurilor la care acostau, mar-cînd astfel instituirea stăpînirii portugheze în acele teritorii. Borna era, de fapt, un stîlp de piatră pe care se sculpta stema Portugaliei şi pe care se gravau inscripţii în limba latină şi in limba portugheză, iar mai tîrziu şi în limba arabă [cuv. port]. PAGĂÎE, s.f. Yîslă scurtă, cu o singură pală, folosită pentru propulsia şi guvernarea unor ambarcaţiuni sportive (canoe), mînuită cu ambele mîini, fără să fie sprijinită de ambarcaţiune. Sin. vîslă scurtă [fr. pagaie; it. pag aia], PÂIJĂMNE, hidr. Lac în nordul Europei. Al doilea ca mărime al Finlandei. Suprafaţă 1 090 km2. Port principal Iyvaskylă. PAIET, s.n. 1. împletitură dreptunghiulară sau pătrată, care se fixează în afara bordului, pe lîngă bordaj, în dreptul unei spărturi a navei pe care trebuie să o astupe temporar, pînă este astu- pată din interior de către echipaj. 2. împletitură folosită să protejeze şi să separe mărfuri etc. [fr. paillei; it. paglietta]. pâi6l, s.n. 1. Panou sprijinit pe bordajul interior al carenei unor mijloace de navigaţie. Este destinat să protejeze filele de bordaj. 2. Totalitatea baloturilor sau a butoaielor de pe un rînd. în magazii, asemenea mărfuri se aşază pe mai multe (pl.) p. Var. paniol [rus paiol]. PAKISTAN, (Republica Islamică P.), top. Stat în sudul Asiei. Are ieşire la Oc. Indian (M. Arabiei). Flota maritimă comercială (1978) = 583 941 tdw. Pescuit (1978) = 293 029 t din care 35 223 din ape interioare. Port principal (mi'l. t/1978): Karachi (11,8). Cel mai important fluviu, Indusul (3180 km) este navigabil şi se varsă în M. Arabiei printr-o întinsă deltă. Alte fluvii importante : Sutlej (1 448 km), Beas (500 km), Chenab (949 km), Jhelum (724 km). Construcţii navale (1973) = 9 338 t.r.b. PALÂNC, s.n. Dispozitiv destinat să ajute echipajul la manevrarea greutăţilor (mărfuri, bărci, vergi, vele) sau la schimbarea direcţiei pe care o are forţa de acţionare; este alcătuit din două macarale cu unul sau mai multe raiuri cu parîme; multiplică de cîte va ori (2 — 7) forţa de acţionare. Parîma de care se trage este numită curent trăgător. ® Grad de multipli cârc al p. = valoare .aproximativ egală cu produsul dintre forţa de acţionare 335 FAhÂMC — PANA (aplicată la capătul trăgător) şi numărul ralurilor (scripeţilor); fe-nome nul de frecare determină scăderea acestei valori cu 10 — 50%. © P. diferenţial = p. cu doi scripeţi, care au diametre diferite, şi un scripete mobil, toţi antrenaţi printr-un lanţ fără sfîrşit. © P. exponenţial = p. cu scripeţi mobili. ® P. obişnuit ---p. cu scripeţi care au axele paralele- © P. de distanţare =. parîmă de legătură între două bigi care sînt manevrate „în telefon". Sin. p. american. o Raport de multiplicare al p. = raportul dintre forţa de acţionare şi greutatea care urmează a fi manevrată la bord. Var. palan [fr. palan; it. pal anco]. PÂLĂ, s.f. Element component activ al elicei, fixat sau încastrat la unul din capete pe butuc împreună cu alte p», care. se rotesc în apă şi realizează forţa de propulsie a navei [fr. pale; it, p all a] o PALETĂ, s.l Panou-grătar pe care se stivuiesc unele categorii de mărfuri pentru a fi transportate în incinta portului şi la bord. Pentru a manevra p. se folosesc autastivîiitoare [fr. poleite], PA L E TI Z  RE? s. f. Manipulare mecanizată şi transport de mărfuri cu ajutorul paletelor; se re» duce astfel timpul de încărcare-descărcare,, mărfurile îşi păstrează forma,, greutatea şi integritatea, [pale ti za / cl fr. palettisalion]. PALONl£R,.. s.n. Dispozitiv alcătuit dintr-o pîrghie articulată la mijloc, cu două pedale la extremităţi, de care se fixează pi- cioarele sportivului care vîslcşie [fr. palonnier]. PANAMA. (Republica P.) 1» Stat în partea de sud a Americii Centrale istmice. Are largă ieşire la Oc. Atlantic (M. Caraibilor) şi îa Oc. Pacific. Flota maritimă co merciaî ă (1978) = 33 610 313 tdw. Pescuit (1978) = 228 113 t; pescuit de perle. Porturi principale (mii.t/1978) -- Bahia las Minas (2,7), Almirate (0,4), Puerto Arniuelles (0,4), Balboa (0,2)» Cristobal (0,2), Aguadulce (0, î). Transporturile panameze sînt dominate de cele maritime (una din cele mai mari flote comerciale din lume — locul 12 în 1974 şi locul 7 în 1978). Rîuri numeroase, cel mai important — C-hagres — fiind barat în vederea formării lacului artificial Gatiin (424 km2), ce reprezintă o parte a sistemului de navigaţie a Canalului P. 2. (Canalul P»j Canal care face legătura între Oc. Atlantic şi Oc. Pacific, scurtînd de cîte va ori vechiul drum care ocolea prin sudul continentului. Are lungimea de 81,3 km, lăţimea 91—300 m, adîncimea minimă 12,5 m; 6 perechi de ecluze. Durata trecerii prin ecluze este de trei ore, iar prin canal 10— 12 ore. Diferenţa de nivel între intrarea şi ieşirea din canal =. 26 m. A fost inaugurat la 15 august 1914. PÂNĂ, s.f. 1. Element din compunerea diferitelor dispozitive şi instalaţii de la bord. 2. Poziţie a unei nave care nu înaintează, avînd velele desfăşurate şi orientate invers; efectul viatului asu- PÂNĂ — PANTA 336 f>ra velelor se anulează, cele din prova fiind în vînt, cele din pnpa sub vînt. 3. Bucală de lemn lată, ascuţită la nn capăt, destinată să fixeze catargul în etani-* bon sau diferite materiale de vitalitate in locul unde se astupă o gaură de apă; v. şi gaură de apă. 4. v. ramă. 5. v. cir mă. © P. cîrmei -■= partea lată a cîrmei caro sc află total sau parţial în apă. • P. de cav aici = ierna, tare (stejar, frasin, etc.), sub formă de p., folosit pe timpul lansării navei de pe cală, în faza de ridicare de pe cavaleţi şi de aşezare pe căruciorul de lansare. • P. dc etani bren piesă de lemn care fixează arborele în deschizătura din punte numită etambreu. # P. de lemn ---- 1* Bucată de lemn moale (brad, tei) sub formă conică, întrebuinţată la astuparea găurilor mici. 2. Bucată de lemn întrebuinţată pentru a fixa. mărfurile stivuite [lat, p-inna; it. panna] PAN FILĂ, s.f. Galeră veneţiană (evul mediu), grea şi lată, destinată să transporte trupe şi negustori spre Bizanţ, Anglia sau Flandra. P. avea armament pen» tru apăr are a împot r I v a pir aţilor [ ? ] PANGLICĂ, s.f. • P. albastră = trofeu, instituit în 1830 de compania engleză „Cunard White Star Line'1 penii n tvl mai rapid transatlantic. \a/a câştigătoare pri-meşte p. aîbaMră şi un glob din argint, p*' ca’e sînt înscrise numele tuturor navelor care au deţinut recordul de viteză la traversarea Oc. Atlantic. După primul război mondial au cucerit p# albastră navele Maitritunia (Anglia), A 36 000 t, anual 1927, V = 27 Nd; Europa (Germania) , A = 51 860 1, anul 1929, V = 27 Nd; Rex (Italia), A = 50 000 t, anul 1932; V = 28,9 Nd] Normandie (Franţa), A 68 5Q0t, anul 1935, V = ’29,7 Nd; Queen Mary (Anglia), A 75 OOOt, anul 1936, 'v 31,7 Nd; United States (S.U.A.), A - 59 140 t, anul 1952, V = 35,6 Nd [magii, p aut li ha]. PANOU, s.n. * P* de ■ booapovt = capac pentru deschizătura boca-portului. ® P* de santină platformă montată deasupra santinei, care se ridică periodic pentru a se controla starea santinei. © P. de vitalitate v, vitalitate [Ir. pannsaii}. PANTALONI, s.n. I. Tub metalic în care se roteşte axul elicei de la unele nave, protejîridu-1 Împotriva loviturilor şi blocărilor datorate unor obiecte aflate în semiimersiune. 2. Tubulatură de legătură între căldarea şi coşul navei [fr. pantalon}. PANTĂ, s.f. 1. înclinare a albiei unei ape curgătoare, faţă de planul orizontal; se exprimă în cm/km sau mm/km, printr-un raport care are la numărător diferenţa de nivel dintre punctele între care se calculează p., iar la numitor distanta dintre puncte. Sin. p. apei. 2. înclinare a platformei continentale faţă de planul orizontal. 3. Unghiul format între srr"~fita ■/"Tu lui intr-un punct o v c < uTo m planul orizontal. * P t\bj ZOU.ă 337 FANTA — PARAGUAY scoarţei subacvatice cuprinsă între 200 ni şi 2 000--4 000 ra; viniiş sau abrupt continental, estimează că p. continentală ocupă 43,6 mii. km2, adică 12,1% clin suprafaţa Oc. Planetar. Iniţial, p. continentală este abruptă, apoi mai lină şi uşor ondulată [fr. penie], PAPAGĂL, s.n. # Cioc de p. = cîrlig alcătuit dintr-o za alungită, o Zei mai scurtă, un cioc, rabatabil (terminat cu un orificiu pentru splintul de siguranţa) şi un inel de închidere caro fixează ciocul de zona alungită. Cu cioc dc p. sc fixează capătul unui lanţ, se botează lanţul ancorei, se leagă un lanţ la o parîmă etc. [ngr. pap (p)aghdl(I jos; it. pap-pagallol PAPIONÂ, vb. A deplasa în zigzag draga de excavat, cu ajutorul unor vinci uri care trag pe rînd cele două lanţuri de ancoraj, pentru a schimba frontul de lucru. Cuv. derivate: s.f. papio-nare, adj. pap-ionat [fr. papilloncr]. PAPIONĂRE, s.f. 1. Manevra de a papiond. 2. Rezultatul manevrei de a papi'ona {papiond-}- suf, -rc; engl., fr. papillonnage) PĂPUA - ( Noi i a G11 i/i i cc ), top. Stat în vestul Oc. Pacific, la 150 km dc Australia; ocupă jumătatea de est a insulei Noua Guinee (a doua ca mărime pe glob, după Insula Groenlanda) şi numeroase Insule vulcanice din apropiere. Flota maritimă comercială (1978) == 16 572 tdw. Pescuit (1978) = 74 186 t peşte. Port principal: Port Moresby. întreaga reţea hidrografică reprezintă un cat potenţial energetic, I sînt scurte şi cu debit 1 Ply (800 km), Purari şi S j i PAPIJC, s.m. !• Ambarcaţiune sportivă cu motor în afara bordului, la pupa. Are corpul foarte uşor şi dezvoltă o marc viteză. 2» Armătură metalică fixată Ia capătul unor parîme de metal, pentru a preveni destrămarea lor [tc. papuc; magh. papitcs1.. PARABUCLĂ, s.f. Parimă-dublm fixată de un pinten şi folo-ntă. pentru a manevra butoaiele, ros-togolindude [?]. PARĂDĂ, s.f. P. navală v. naval [fr. parade; sp. paradei]. PARAGÂT. s.n. Dispozitiv pc n'ru pescuit marin, alcătuit d ut)-o saulă (ană), pe care sînt k q it mai multe cirlige (1 000—4 000 în ţările nordice) [tc. pat aş PARAGUAY (Republica P.j t. top. Stat în partea centrală a Americii de Sud. Nu are ieşire la mare. Fiu ta fluvială (1978) = 23 610 t. Pescuit (1978) - 2 700 t. din ape interioare. Reţeaua hidrografică este dominată de două mari fluvii.: Paranâ (3 288 km) şi Paraguay (2 500 km), care au un ridicat potenţial energetic şi sînt navigabile. Port principal; Asuncion. (pe fluviul Paraguay'*. 2. hidr. Fluviu în sud-estul America de Sud. Lungime 2 600 kni.. Izvorăşte din platourile argenti-niene şi se varsă în Oc. Atlantic,, fiind afluent al fluviului Paranâ. Port principal: Asuncion (capi- tala Paraguayului). Aparţine sîa- PARAGUAY — PARIS- 338 telor Argentina, Paraguay şi Brazilia. Are un ridicat potenţial energetic. PARALELĂ, s.n. Linie imaginară, reprezentată pe glob şi pe hartă, care uneşte punctele suprafeţei pămîntului cu un plan paralel cu planul ecuatorului. Se exprimă în grade (0 — 90°). Var. paralel. Sin. latitudine [lat. gr. parallclos; it. parallelo; fr. para- miei PARANĂ, hidr. Fluviu în partea de est a Americii de Sud. Lungimea totală 4 700 km. Suprafaţa bazinului 288 000 km2. Debit mediu 40 000 m3/s. Se formează prin unirea rîurilor Paransiha şi Rio Grande. Se varsă în Oc. Atlantic, formînd marele estuar La Plata. Afluenţi principali: Bermejo, Paraguay, Pilcomayo şi Rio Salado. Porturi principale: Buenos Aires, Rosario, Santa F6, Corrientes. Aparţine statelor Brazilia, Argentina, Paraguay. Navigabil pe cursul inferior. Are un ridicat potenţial energetic. PARAPET, s.m. 1. Prelungire a bordajului deasupra punţii superioare, înălţată 80 — 150 cm îa nave şi 20 — 60 cm la unele ambarcaţiuni. P. poate fi plin(întreg, neîntrerupt) sau crenelat (întrerupt din loc în loc). 2. Perete construit pe coama unui dig sau spargeval, pentru a apăra construcţia împotriva valurilor. • P. damelor = suport pentru ramele de pe rîndul superior al dierelor greceşti (sec. VII î.e.n.); grindă longitudinală, sprijinită pe capetele unora dintre bancurile prelungite în afara bordului. Pe această grinda erau practicate din loc în loc orificii (dame) prin care treceau ramele (v îs le le) [it. parapetto; fr. parapet}. PARAŞUTĂ, s.f. 1. Husă (tendă) improvizată, destinată să acopere temporar gura unui tam-buchi defect sau a unei magazii. 2. Dispozitiv alcătuit din două sau patru p. din dotarea unor nave mari; p. se lansează la apă pentru a frîna mai repede şi a întoarce mai uşor nava. Sin. p. subacvatica [fr. parachute]. PÂRĂ, s.f. 1. Piesă de lemn, în formă de p.? din compunerea bandulei. De p. se prinde sau la. 2. Piesă de legătură între un lanţ şi o parîmă; are forma de p. cu şanţ pe margine pentru parîmă şi un orificiu orizontal pentru prima za a lanţului [lat. pir a}. PARIS, top. Capitală-port a Republicii Franceze. Situat în vestul Europei, pe fluviul Sena, în aval de confluenţa acestuia cu Marna. Important nod de comunicaţii, centru economic, comercial şi financiar al Europei Trafic de mărfuri peste 18 mil.t. anual (din care 75% reprezintă intrările în port). Lungimea pe care se întinde portul pe Sena şi pe canalele navigabile alăturate este de peste 75 km, unde există cheuri şi debarcadere neîntrerupte pe ambele maluri. Unele cheuri sînt specializate pe ca-» tegorii de produse. Utilajele pentru manipularea mărfurilor sînt foarte moderne. Şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. 339 ¥ÂElMl — PAS PARÎMĂ, s.f. Frînghie sau cablu din material vegetal (in, eînepă, cocos, sizal, bumbac, iută, manila), sintetic (nailon, relon) sau din metal (oţel, alamă, cupru), răsucit sau împletit, folosit la bordul unei nave pentru a sprijini arborada, pentru a manevra vele, vergi, bigi, tangoane etc., pentru a lega nava, precum şi pentru diferite lucrări marinăreşti. O p. trebuie să fie rezistentă, flexibila, manevrabilă. P. de eînepă este mai grea şi mai puţin rezistentă decît p. din fibre de manila, nu prea elastică; p. de cocos este mai uşoară şi mai elastică decît p. de eînepă şi decît p» de manila, dar este mai puţin rezistentă decît aceasta; p. de iută este cea mai slabă, fapt pentru care se foloseşte în combinaţie cu cînepa; p. de manila este albă, flexibilă, cu 25% med uşoară şi cu 70% mai rezistentă decît celelalte p. (cînd se udă, devine mai rezistentă); p. de sizal nu rezistă la uzură şi la apă de mare, iar cînd este udă, devine mai puţin flexibilă; p. de trestie (trestie calamus) este rezistentă la uzură, dar mai puţin rezistentă la tracţiune decît p. de eînepă; p. metalică poate fi rigidă, flexibilă sau foarte flexibilă şi este rezistentă la tracţiune şi la uzură (cu condiţia să fie foarte bine întreţinută). Fabricarea p. metalice presupune un ciclu de operaţiuni prin care 7, 12, 19, 24, 30, 37 sau 61 de fire metalice sînt răsucite şi formează o viţă; şase viţe sînt răsucite în jurul unei inimi vegetale (din eînepă sau din iută îmbibată în ulei special) şi for-mează o lanţ anăy iar 6 lanţane împletite formează un g ar lin. Fabricarea p. vegetale presupune un ciclu de operaţiuni prin care mai multe fibre vegetale (in, eînepă, sizal etc.) sînt răsucite spre dreapta şi formează o sfi~ laţă; mai multe sfilaţe sînt răsucite spre stînga şi formează o şuviţă sau un toron, 3—4 şuviţe (toroane) sînt răsucite spre dreapta şi formează parîma, lanţ ana sau cordonul, iar 3 lanţane (parîme sau cordoane) sînt răsucite spre stînga şi formează garlinul. Acestea sînt şi tipurile principale de p. ® P. albă = p. necătrănită. m P. de halaj = p. destinată operaţiunii de halaj. © P. de rezerva, = p. păstrată la bord pentru ş, fi folosită la nevoie; p. suplimentară de manevră sau de remorcaje @ P. mixtă = p. din metal şi din fibre vegetale, alcătuită din 4 — 6 şuviţe şi 7 — 19 fire metalice răsucite în jurul unei inimi vegetale şi înfăşurate cu o cămaşă vegetală de protecţie. ® Tipuri de p9 vegetale: manevră (180 mm circumferinţă); şocar (maximum 80 mm circumferinţă); saulă obişnuită sau împletită (15—35 mm. circumferinţă); comandă; lusin; merlin. e A da p. = a face să ajungă p. la altă navă, la geamandură, la mal. [tc. parima\. PAS, s.n. 1. Document personal cu valabilitate temporară, dat persoanelor pe timpul escalei. Cuprinde: numele şi prenumele* vîrsta, numărul şi seria livretului de marinar sau paşaportului, funcţia în echipaj, numele navei. Sin. FÂS — PASTfiLCA 340 permis de ieşire în oraş; permis de debarcare. 2. Distanţă de înaintare a unui punct de pc elice la o rotaţie completă a acesteia în apă. Valoarea p. se măsoară pe o direcţie paralelă cu axul elicei. O elice, prin construcţie, poate avea fie p* constant, fie p. variabil. ® P. vâri abil ■=: p, a cănii valoare variază de la un punct la altul al suprafeţei elicei [1 . germ. Pass; fr, pas; 2. lat. passusj. PASAGER, s.m. 1. Navă de pasageri. Ex, ,,P. de S uliii a pleacă la orele../' 2. Oricare dintre persoanele care se află la bord, pe baza unui bilet de călătorie, ex-ce prind echipajul (comandant, ofiţeri, marinari), armatorul şi familia lui. '.toţi p* sînt obligaţi să re specie cu stricteţe regulile de comportare la bord, să se ambarce la ora stabilită. Comandantul are dreptul să nu primească la bord p. care suferă de o boală contagioasă. ® P. clandestin --••• p. aflat la bord fără bilet san fără ştirea comandantului. ® P. dc clasă -p. repartizat într-o cabină cu 1....2 cu sete (p. de clasa I si a .11-a) sau cu 4 —10 cu se te (p. de clasa a III-a). # P. tolerai - p* ambarcat fără bilet de călătorie, dar eu ştirea, comandantului. Sin. călător j‘fr. pass ager']. PASAJ, s.n. « P. inofensiv trecere a unei nave comerciale străine prin apele teritoriale ale unui stat, reglementată prin Convenţia asupra dreptului mării (Ge ne va, 1958). Statul respeeti y asigură şi garantează p. inofensiv. iar echipajul navei în cauză este obligat să respecte legislaţia maritimă în general şi pe aceea stabilită pentru zona respectivă# jn special [fr. passage ; it. pass agi-o], PASARELĂ, s.f. Punte îngustă care face legătura a) între navă şi cheu, b) între elementele suprastructurii; are balustradă şi se sprijină pe pontili [fr. passerclle; jt. pass a reia]. PASĂ, s.f. 1. Culoar de linii lat, în cari! navigaţia este ferita de stânci, epave, bancuri de nisip etc. Ex. p. de intrare :în port sau pe canal, p. de nord (sud, est, ve st), p • n r... etc. .1) r 11 n i u 1 11avi-gabil pe p. este marcat prin mijloace fixe plutitoare sau prin aliniamente de pe ţărm. Sin. ca nal navigabil. <• P. baliza fă p. care are marcate limitele, axa şi locurile de întoarcere. Navigmd diji larg spre ţărm, mijloacele de asigurare, a navigaţiei pit urate în roşu indică limita stingă a p., iar cele pit urate în negru partea dreaptă. • P. de acces ~ p. dragată, creată într-un raion minat, pentru a permite intrarea-ieşirea în siguranţă a navelor îu (din) port. $ P. principală p. care garantează navelor cele mai mari adinei mi sub chilă, precum şi condiţii optime de navigaţie. 2. Porţiune de apă în care s-an dragat minele marine. Sin. p. de dragaj [fr, pas se; engl. pass}* PASTELCĂ, s.f Pînză de formă triunghiulară, prinsă la baza vergii, între marginea do invergare şi cea de cădere a velei, pentru a ţine burta- velei desfăşurate sau pentru a înveli vela strîusă şi 341 PASTELC A — PAVILION înfăşurată. P. este manevrată cu ajutorul sus mari tei. Var. pestelca [bg, pveshlka j. PASTICĂ, s.f. < Macara simpla, care are una clin feţe rabatabilă sau care are o deschizătură pentru a introduce un curent de parîmă pe rai; ţ). este fixată la un cîrlig cu ţîţînă [it. pa sie cca; fr. pas-ieqiîe}. PATARÂŢĂ, s.f. I. Sculă dc forma uimi topor, folosită la călăfătuit. 2, Pataraţină mobilă [it. pater ars zo]. PATAR AŢINĂ, s.f. Parîmă care susţine catargul spre pupa, [fr, pat ar os]. PATRONĂ, vb. A înfăşură cu aţă de velă sau cu merlin capătul unei parîme, pentru a evita des-* pletirea, destrămarea sau uzarea [fr. patronner}. PATRONARE, s.f. Acţiunea de a patrona şi rezultatul ei. Lucrare de matelotaj [patrona]. PATRULĂ, vb. A. naviga pe mare sau pe fluviu, cu scopul de a cerceta şi de a supraveghea un acvatoriu [germ. Patrulle ; fr. pair o i ti 11cr]. PAT RULĂ RE, s.f. Misiunea de a patrulă. ® Navă dc p. == navă destinată să îndeplinească misiunea de a patrulă; o astfel de navă este mică, rapidă şi mauc-vrieră [patrulei], PATRUZECI, numeral, « P. mn~ gitoare zonă de navigaţie în Oc. Austral, pe latitudinile de 40°S, unde valurile ajung în me- dic la 236 m lungime si, rar, la 360—390 m. PAVILION, s.n. 1, Drapel din astar, de diferite forme şi culori, arboret la pupa, destinat fie să indice naţionalitatea navei, funcţia unei personalităţi aflate la bord, compania sau societatea proprietară a navei, fie să semnalizeze anumite situaţii în care se găseşte nava conform Codului Internaţional de Semnalizare. La p# se disting; vtrful (partea de sus), fundul (partea de jos), vidi-căîura (partea de la saulă), flutu-rătura (partea din vînt), teaca (întăritura de pe marginea prinsă la saulă), peştii (cîrligele de la capetele saulci). 2« Unul din cele două fanioane mici, ţinute în. mină de un marinar pentru a semnaliza conform codului. Sin, p. de braţe. « P. de carantină = p. dreptunghiular, galben, arborat fie cînd nava intră în port şi nu a primit „liberă practică", fie cînd nava este în carantină, fie cînd are la bord un caz de boală contagioasă. # P. de companie p. arborat la pupa navei comerciale, pentru a marca apartenenţa navei îa o anumită companie de navigaţie. • P. de complezenţă = p. al unei ţări care acordă armatorilor următoarele condiţii pentru înmatriculări: impozit mult mai scăzut dccît în alte ţări; salarii mici pentru echipaj (implicit, beneficii mari pentru armator); fonduri mici necesare întreţinerii sau amenajării navei; taxe de înregistrare foarte mici, uneori simbolice doar. Se înţelege că starea echipajelor IM'VILION 342 dc la bordul navelor cu p. de complezenţă se deosebeşte de a celorlalte echipaje: sînt ignorate regulile de securitate a construcţiei navei şi de igienă; lipsesc asigurările de îmbolnăviri (mari» narul bolnav este debarcat la prima escală), nu sînt alocate indemnizaţii de şomaj şi nu se beneficiază de pensii. Se apreciază că 25% din flota lumii şi 80% din flota S.U.A. uzează de această strategie a înmatriculării, arborînd p. unor ţări cum ar fi Panama (din anul 1930), Liberia (din anul 1948), Liban, Cipru, Singapore, Honduras, Oman. în 1974, 28% din tonajul mondial al petrolierelor era înregistrat sub p« liberian, ceea ce a adus ţării redevenţe de 7 miliarde dolari. în martie 1977, flota Liberiei se compunea din 2 700 de nave (cca 1 000 petroliere) ; capitalul american controla 90% din această flotă. Sin. p. de convenienţă. « P. de învingător = p. arborat la velierul situat pe primele trei locuri într-o regată; I — are forma de ghidon şi culorile clubului sau ale proprietarului; II — flamură de culoare albastră; III — flamură de culoare roşie. • P. de plecare = v. p. „Papa” © P. de primejdie = orice p. dreptunghiular deasupra sau dedesubtul căruia se ridică o bulă. © P. de protest = p. „Bravo", arborat în tribordiil unui velic ca e participă la o regată, i en nalizmdu-se organizatorilor că a încălcat regulamentul regatei « P. d regata = p» arborat la um velier participant la o regată. Sin. p. de concurs. m P* în bernă p. naţional arborat la jumătatea înălţimii Ia care se arborează de obicei; astfel, se semnalizează fie că la bord se află un decedat, sau că nava aparţine unei ţări aflate în doliu naţional, fie că echipajul este in curs de salvare a unei persoane căzute în apă. 9 P. naţional = specific fiecărui stat; se arborează de la începutul şi pînă la răsăritul Soarelui, pentru a indica naţionalitatea navei; în apele teritoriale ale unui stat străin, nava arborează şi p* acelui stat, arătînd astfel curtoazie şi intenţii paşnice. Semnificaţii ale de saulă conform ClS: ALFA = Am scafandru la apă. Staţi la distanţă şi manevraţi încet I; BRAVO = Ambarc (debarc) sau transport materiale periculoase (explozive, inflamabile etc.); CHARLIE =* Dai Răspuns afirmativ; DELTA = Menţineţi-vă la distanţă faţă de mine. Manevrez cu greutate! ECHO = Vin la tribord; FOX-TROT == Sînt avariat! Luaţi legătura cu mine; GOLF = Am nevoie de pilot. Ridic plasele (la pescadoare); HOTEL == Am pilot la bord; INDIA = întorc spre babord; JULIETT = Transmit un semnal cu pavilionul de braţe. Ţineţi-vă la distanţă faţă de mine. Am incendiu la bord. Transport materiala periculoase;; KILO — Doresc să .comunic ca dv.; LIMA =s Stopaţi imediat; MI KE = Nava mea este stopată şi nu înaintează; NOVEMBER = Nu; O SC AR = Om îa apă; PAPA = Adunarea echipajului la bord, nava este gata de plecare {în p^rt). Luminile mele .ard 343 PAVILION — PAVOAZ slab sau sînt acoperite. Traulul s-a agătat de un obstacol (pe mare)"; ^ QUEBEC = Cer liberă practică. Nu sînt boli infecţioase fa bord; ROMEO = Litera R; SIERRA = Maşinile mele merg înapoi; TANGO = Nu îmi treceţi prin prova. Sînt angajat în depăşire. Menţineţi-vă la distanţă faţă de mine. Fac trauîare; UNIFORM = Drumul dv. duce spre pericol: VICTOR = Am nevoie de ajutor; WHISKEY = Am nevoie de asistenţă medicală; X-ray = Intrcrupeţi activitatea si fi ti atenti la semnalele mele; YANKEE ’= Virez ancora. Ancora mea derapează; Z'ULU = Am nevoi''" de remorcher. Lansez trauluL întind năvoadele. ® A ridica p. — sin. a arbora p. ® A arăta p*=-a arbora p. naţional, m A coborî p. :-= 1. A da jos p. din locul unde este arborat; 2. A preda nava; 3» (arg.) A renunţa la ceva, a ceda. @ Abuz de p. = arborarea unui p» naţional Ia care nava nu are dreptul. © Ancheta p. = verificarea documentelor unei nave civile de către o navă militară, pentru a constata apartenenţa şi concordanţa dintre documente şi p. arborat. o Gardă la p.! = semnal prin care Ia bordul navei militare, cu cinci minute înainte de ridicarea sau coborîrea p., garda alcătuită din marinari înarmaţi este anu nţată. să vină la pupa. © Che-s-o n de (pî.) p. = dulap cu locaşuri (casete) pentru introducerea (pl.) p* de saulă. © Ofiţer de p. = amiral, întrucît are drept însemn distinctiv marca, reprezentată prin p. # Ridicarea p. = festivitate tradiţională care se desfăşoară zilnic la navele militare şi în instituţiile de învăţămînt ale marinei, astfel: după momentul GARDA LA P. (v. mai sus), cu un minut înainte de orele 08.00 (în zilele de lucru) şi de orele 09.00 (în zilele de duminică şi de sărbători legale), semnalizatorul de cart anunţă ATENŢIUNE!, iar echipajului i se comandă DREPŢI. La orele 08.00 (09.00) fix,, semnalizatorul de cart anunţă ESTE O R A ; o f i te rul de gardâ or< ioriă GARDA LA P; Si GEAC, PREZENTAŢI AiOi\ apoi P.,. (r7\ CUL, SUS!, apoi .se con- i*îa ECHIPAJ, LA P. şi GF \C, DREPŢI, ofiţerii salută, se intonează cu sifleea sau se sună cu goarna onorul pentru p«, în timp ce un marinar ridică solemn p., iar altul geacul. ® Serie d. ;pL) p. = combinaţie de mai mul ?■.- p. de saulă, aşezate conform CIS, pentru a face scurte comunitari navă-navă sau navă-uscat [fr. pavilion; germ. Pavilion]. PAVOÂZ, s.n. Şir m uit ic o 1 o r de pavilioane sau de lumini, prins de îa prova, la vîrfurile catargelor şi la pupa, cu ocazia unor evenimente (vizite ale unor personalităţi, sărbători naţionale). © Marele p. — p« alcătuit din pavilioanele CIS. © Micul p. = pe alcătuit din pavilioane naţionale, arborate îa prova, la pupa şi la catarge. 0 P. electric = ghirlandă de lumini înşirate de la prova la pu pa, coiiturînd arborada şi elemente de suprastructură [fr. pavois / it. p.i-vcsc1. PAYOAZ — FEîllTE PAVOAZĂ, vb. A instala la bord pavoazul (fr. pavoiser; it pavc-sare}. PAVOAZARE, s.f. 1. Activitatea de a pavoază. 2. Rezultatul activităţii dc a pavoaza [■pavoază]. PAZNIC, s.m. • P* dc far per7 soană care întreţine nn far şi-* asigură funcţionarea [pază -j- suf. -nic < sh păziţi]. PĂIANJEN, s.m. Bucată de meri.in matisit îi ia mijlocul alteia, mai lungă, pentru a forma apoi un nod de nucă, dc turban etc. • Picioare ele p. 1. Saule prinse la capetele hamacului, pentru ad fixa ht post; 2. Tije de susţinere a sferei giroscopului [ ?j. PĂLĂNCEL. s.m. Mane mic, to-losit la iertarolări [palane suf. -el). PĂLĂRIE, s.f. 1. V. chilă. 2. V. cabcslan [?]. PĂMÎNT, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, considerată in navigat ie, pentru a uşura calculele, drept o sferă, fără a micşora mult precizia. 2, Uscat, ţărm. Se estimează că din suprafaţa P. trei sferturi sînt ocupate de apă. $ P*î cu'/înt prin care, odinioară, marinarul de veghe vestea că a văzut uscat la orizont. în anumite flote, se obişnuia, ca. primului marinar care zărea P. să i se dea o recompensă [lat. perei mentunu. PELAGÎAL, adj. De larg; din largul mării, pclagial [germ. Pclagial j. PELOTĂ, s.f. Barcă din piele, cusută şi etanşată cu sen de focă; se foloseşte pentru deplasări pe apele interioare ale Americii de Sud [sp. pelota; fr. pelotej. PENINSULĂ, s.f. Fîşie de uscat care înaintează mult în mare. Zona de legătură a p. cu continentul se numeşte istm. Ex. fî* Îndoctrina; p. Labrador etc. [lat. peninsula; fr. peninsulei, PENTACONTERĂ, s.f. Navă cn cincizeci de rame lungi (25 in fiecare bord), construită de cartaginezi [cir/, gr.). PENTERĂ, s.f. Navă militară grecească, din lemn, cu cinci landuri de rame. Primele p» sînt atestate în. anul 398 î.e.n. la Siracuza şi Sicilkt, iar în 471 î.e.n. în arhipelagul grecesc [fr. pontc-rc; gr. penteres]. PERETE, s.m. m P. de coliziune p. transversal, etanş, între bordajul carenei şi puntea superioară, situat înapoia etravei, la o distanţă de minimum 5% din lungimea navei între perpendiculare. Are rolul de a delimita primul dintre compartimentele etanşe (picul prova sau forpicul), care nu permite apei, în caz de coliziune, să treacă îu compartimentele vecine. • P« de compartimentare p. care separă două compartimente alăturate sau care delimitează spaţiile de la bord.; poate fi transversal sau longitudinal, etanş sau neetanş. Sin. p. despărţitor. # P. despărţitor transversal san longitudinal = p. etanş, .situat. în planul transversal. sau longitudinal. # P. etanş = p. destinat să mărească rezistenţa corpului de navă, să localizeze şi să limiteze inundarea navei. • P» 345 PERETE — PERLA necianş =-•- p. care îiti asigură izolarea completă a. compartimeritului; în caz de inundare, apa pătrunde şi în compartimentele vecine. Sin. bulmca. ® P. tip A = p. din oţel, care nu permite 'locului să treacă 111 compartimentul vecin. $ P. tip B = p. care întîrzie un timp trecerea focului în compartimentele vecine. © P. dnnetci = p. transversal deasupra căruia se află dune ta, iar dedesubt puntea prin cipală [lat. ftarics, -2/s]. PER EU, s.m. Tal uz (perete) de piatră sau beton armat, care căptuşeşte malul unei ape; se împiedică astfel surparea si eroziunea [fr. per re}. PERIBOINĂ, s.f. (Î11 deltă). 1. Gîr- lă artificială în cordonul litoral, 2, Depresiune naturală produsă sul) acţiunea valurilor mării, care separă marea de un lac litoral şi prin care apele mării se unesc cu ale lacului [fr. pâribuînc]. PERICOL, s.n. • P. de v erei galic = obstacol, obiect sau condiţii Iii d rometeoroîogice ca re împiedică sau care pun în pericol securitatea echipajului, navei sau a. încărcăturii. Ex.: stîucă, întinsură, piatră, bară, recif, banc, fund mic., epavă, aisberg, mină în derivă, furtună, greu» ciclon, ceaţă, tsu-nanii, dig distrus sau scufundat, geamandură etc. Pentru siguranţa navigaţiei, p. de navigaţie sînt ni (ireale pe hărţi sau semnalate prin avize pentru navigatori. • P. nou =----- p. de navigaţie recent, nc-reprezentat încă pe hărţile marine [lat. fcriculmn; it. peri colo]. PERIOADĂ, s.f. • P. luminii = durată de timp în care se produce o lază a luminii unui mijloc de asigurare a navigaţiei (far, geamandură luminoasă etc.). Fiecare far a. e o anumită p, a luminii. Valoarea p. luminii este trecută în Cartea farurilor şi permite navigatorilor să recunoască mai uşor farul san geamandura luminoasă, « P* valului = v, val. ® P. de ruliu = v. ruliu. ® P. de exploatare a pescadorului = diferenţă dintre timpul total anual cît trebuie să fie nava în eficienţă şi timpul mediu consumat pentru reparaţii. P, de exploatare a pescadorului însumează timpul consumat pentru pescuit, timpul de deplasare în zona de pescuit şi înapoi. Aşadar, depinde, printre alţi factori, şi de autonomia de navigaţie [lat, periodus/ gr, perio-dos; fr, pâr io de]. PERIM, top. „Piază rea“. Insula în mijlocul Strîmtorii Bab-el-Man-deb. în strimtoarea Bab-el-Man-deb (Poarta Lacrimilor), după navigaţia, grea printre sînci, la mijlocul ei răsare din apă o insulă care prevesteşte parcă naufragiul; de aici şi numele dat insulei de către navigatorii de odinioară. PERISCOP, s.n. Aparat optic prevăzut cu prisme şi cu oglinzi, prin care se priveşte afară de la bordul submarinului aflat în imersiune [fr. pâri scape; gr. pcrislwpein]. PERLĂ, s.f. Piatră de podoabă, sferică şi argintie, care se formează între valvele unor scoici, pe durata ci tor va ani. Scoici periile re trăiesc în anumite zone ale PERLA — PERU 346 G. Persic şi în apropierea unor insule japoneze. ® Insula P® (Japonia) = insulă în apele căreia sînt amenajate crescătorii de scoici perlifere [fr. perle; it. perla; germ. Perle]. PERMEABILITATE, s.f o Mărime egală cu raportul dintre volumul liber al unui compartiment etanş şi volumul total al compartimentului. Valoarea p« este luată în consideraţie în calcule de compartimentare şi de nescufundare. S-a stabilit ca p. să fie de 0,6 pentru magaziile de mărfuri, 0,85 pentru compartimentul maşinii şi 0,95 pentru încăperile de locuit [fr. permSabilite]. PERMIS, s.n. @ P. de cabotaj = document nautic (formular tip) în care comandantul na,vei descrie mărfurile de la bord. Duplicatul p. de cabotaj este trimis la vama portului şi are valoare de declaraţie vamală. © P. de debarcare *= v. fas. @ P. de descărcare = document nautic emis de vama portului pentru a se permite descărcarea mărfurilor în acel port. m P. de intrare (ieşire) = v. pas. «> P. de încărcare document nautic în care exportatorul descrie marfa. La vamă, p. de încărcare este semnat şi ştampilat, după care se începe încărcarea. © P. de navigaţie = document nautic prin care mijloacele de navigaţie mici sînt autorizate să se deplaseze pc apă. © P. de plecare = document nautic care atestă că nava s-a conformat formalităţilor legale şi poate pleca din port. © P. vamal = document nautic care a~ testă dreptul de a se încărca-des- cărca mărfurile la (de la) bord [fr. permis). PERPENDICULARĂ, s.f. • P.- prova, — verticală, în prova, la intersecţia bordajului cu linia de contact dintre apă şi carenă,, trasată paralel cu linia de intersecţie a planului de bază cu planul diametral în plină încărcare a navei. © P«-pupa = verticală trasată la, pupa, în punctul de intersecţie al planului diametral cu linia de contact dintre apă şi carenă. © Lungime între p. (pi.) = v. lungime [lat. perpendicularis; germ. Per-penâikitlar ; fr. perpendiculaire]. PERSIC, top. 9 Golful P. -- golf situat în sud-vestul Asiei (Oc. Indian) . Caracteristici: suprafaţa 239 000 km2; lungimea maximă 500 Mm; adîncimea maximă 150 in; adîncimea medie 25 m; temperatura apei la suprafaţă ~j~21°C în februarie şi -f-33°C în august; salini.tatea = 35 —40°/00. Ţări limitrofe: Kuwait, Irak, Ar abia Saudită, Iran, şi Oman, Qatar. Porturi principale: Abadan, Bas-ra, Al Kuwait şi Kharg. Cel mai bogat bazin submarin în petrol din lume, ( j o productivitate de peste 300 t/ftO t/S>ondă/an. Din totalul de e jJiorrîe t petrol submarin, 12, :-Tjioane t se află aici PERU (Ripi '‘Uoa P)., top. Stat pe coasta de vest a Americii de Sud. Are largă ieşire la Oc. Pacific. Flota maritimă comercială (1978) — 714 410 tdw. Pescuit (1978) = 3 364 843 t peşte clin care 9 795 t din ape interioare, circa 1 800 balene capturate anual (locul III pe glob). Porturi prim- PEHU — PES€Uif cipak: (mii. t/1978): San Nicolâs (5,1), Callao (4,8), Talara (2,6), Chim bote (1), Soloverry (0,8), Iqui-tos (0,5), Pisco (0,4). Căi navigabile interne (Ucayaii, Maranon) 5 807 km. în sud-estul P., la graniţa cu Bolivia, se află lacul Titi-caca (8 430 km2), cel mai mare din America de Sud şi cel mai înalt lac navigabil de pe glob (altitudine 3 812 m). Construcţii navale (1978) = ! 000 t.r.b. PESCADOR,ţ s.n. Navă maritimă de pescuit. Caracteristici: autonomie mare de navigaţie, durată lung ă de păstrare a produselor (unele p.), folosire eficientă a capacităţii compartimentelor. Ex.: sei-ner, trauler, drijier. Eficienţa p. se calculează în funcţie de următoarele elemente: producţie anuală de peşte, cheltuieli pentru exploatarea navei, preţ de cost al unei unităţi de produs realizat, venit, amortizare a investiţiei, productivitate a unui membru din echipaj. Pentru a determina aceste elemente, se iau în consideraţie unitatea de timp de pescuit, durata cursei p., perioada de exploatare, numărul operaţiunilor de pescuit timp de o zi etc. [fr., sp. pescador]. PESCAJ, s.n. Distanţă verticală între linia de plutire şi chilă; adîncimea cu care se afundă nava în apă. Se disting p.-prova, p.-pupa, p. mediu, p. maxim. @ P. de bord liber = p. corespunzător liniilor mărcii de bord liber, m P. de calcul =* p. navei măsurat la cuplu maestru, între faţa superioară a chilei şi planul liniei de plutire la.plină încărcare; se notează cu litera T şi are drept unităţi de măsură cm şi piciorul (0,305 cm). q P. ă\ plina încărcare = p. pe care î are nava la plină încărcare; pc maica de bord liber este indica de linia de încărcare maximă, pc timp de vară, pentru apă de mare © P. maxim = valoare maximă < distanţei verticale dintre linia d< plutire şi partea cea mai de jo; a carenei. ® P. -mediu = p. mă surat la mijlocul lungimii navei • P.--prova = p. măsurat Ic prova navei. • P.-pupa = p. măsurat la pupa navei « Indicat o. de p. = v. indicator [it. peseaggio] PE SCUÎT, s.n. Acţiunea de prin de re a peştelui, inoluştelor, broaş telor ţestoase, mamiferelor acva tice, crustaceilor etc., cu ajuto rul unor cîrlige, plase,, capta iu etc. © Flotă de p. = totalitate î pese adoarelor şi a navelor colac toare pe care le are un stai. © Intensitatea p. = cantitate de material pescuit timp de un an. A ceastă cantitate a evcHi t t plai mondial astfel: 9 mii t1 9i3; H mii. t/1938; 19,6 mii l/i'MS 28,* mii. t/19-55; 40,2 mii /1K,0 53,1 mii. t/1965; 68,2 mii. t/l970; 68, mii. t/1971; 64,2 mii. t/1972; 65.! mii. t/l973; 68,9 mii. t/1974; 68 ( mii. t/1975; 72,1 mii. t/1976: 71/. mii. t/1977; 72,4 mii. t/1978. i'Vs cuitul în apele interioare (Iiavii lacuri): 6,2 mii t/l970; 6,5 aii] t/1971; 6,7 mii. t/1972; 6,9 rai! t/1973; 7 mii. t/1974; 7,4 uM t/1975; 7,3 mii. t/1976; 7.5 mii t/1977 ; 7,4 mii. t/1978 Po’ daiv, ni arilor bazine în product* i non dială de peşte în 19V1 a xo^c următoarea : Oc. Pacific 51°/ Oc PESCUIT 348 Atlantic 32%; Oc. Indian 4%; M. Mcditerană şi M. Nordului 2%; ape interioare 11%. îu 1978 s-au înregistrat cele mai mari producţii de peşte (mii. t) la următoarele state : ’ Japonia (10,8), U. R. S. S, (8,9), R'. P. Chineză (4,7), S.U.A. (3,5), Peru (3,4), Norvegia (2.6), India (2,4), Coreea dc Sud (2,4), Thailanda (2,3), Danemarca (1,7), România, (0,137). Se estimează că producţia de peşte sc dublează ia fiecare 20—25 ani. P» iraţional însă afectează echilibrul biologic marin; 33 specii de peşti au dispărut în primii 1.800 de ani ai e.n., 33 în sec. XIX, peste 40 în sec. XX (pînă în prezent), iar alte 60 sînt pe cale de dispariţie. • illavele pr = p. departe de bază, cu flote alcătuite din pescadoare şi nave-coîectoare. # Mi-cul p. p. executat în larg sau lîngă ţărm, aproape de baza pescadoarelor. $ P. activ == p* cu unelte de pescuit mobile, care fie se remorchează, fie se tîrăsc pe suprafaţa subacvatică, fie îm-prej muiesc zona de pescuit, fie se lansează în apă. • P. aruncat = p. cu undiţa, prin lansarea ei. • P. costier p. cu cîrlige, plase etc., în zona cuprinsă între ţărm şi 40 Mm spre larg; se pescuiesc peşti, crabi, midii, homari, stridii, crcvcţi etc. Jurisdicţia statului riveran se exercită în această zonă numai pînă la limita apelor teritoriale. • P« cu „hidrolocatov" biologic (în M. Galbenă, M. Chinei, arhipelagul Malaysia) p. desfăşurat de pescari care se deplasează cu pirogi, jenei sau sampane dc la ţărm spre larg. Din cînd în cînd, unul dintre ci, cu auzul foarte fin şi selectiv, se afunda la 30 — 40 cm, ascultă atent, iese din apă şi face un semn: acolo! Cei mai iscusiţi „ascultători de sunete" sînt în stare sa desluşească nu nu mai ce peşti s-au strîns într-un loc, dar şi ce anume fac aceştia: se hrănesc, se deplasează în cutare direcţie, se pregătesc să depună icrele etc. P« este de obicei bogat. Faţă de ceilalţi pescari, aceşti „specialişti" primesc, de obicei, cantitate dublă de peşte. • P. cu plasă deriv antă -- p. cu pîasă remorcată sau suspendată cu flotoare şi lăsată în derivă; v. şi derivă. • P. cu setei derivante =c= p. de scrumbii albastre şi de stavrizi cu ajutorul a 60 — 100 setei remorcate, fiecare de 25—30 m lungime şi 6—1.0 m înălţime, cu ochiuri de 25....32 mm. • P. cu ir a ui === p. practicat de peste o jumătate de mileniu, cu ajutorul unor plase speciale jiu-' mite ir aule, remorcate de nave numite traulcve. Operaţiuni pentru p. cu trauîul: lansarea traaiului, navigaţia cu traulul la apă, ridicarea traulului pe puntea de lucru, sortarea materialului p« $ P. dc necesitato p. prin care se urmăreşte capturarea întregii cantităţi de peşte dintr-o zonă, în caz de calamitate sau de epidemie. • P. de delfini (sudul Oc. Pacific) — p» costier, desfăşurat astfel: un grup de oameni plesnesc apa cu palmele, se scufundă în apă pînă la brîu şi îngînă un chite c monoton. Momiţi, dellinii se apropie, oamenii ii ajută să treacă peste pragurile de nisip din apropierea ţărmului, apoi îi scot la mal. • P. dc rcchim (îu apele Noii Guinee) p« desfăşurat astfel; uu oin în- 349 PESCUIT — PETROL vîrteşte deasupra, capului o saulă din fire de bambus, la al cărei capăt liber sînt legate patru scoici, care se izbesc între ele si produc sunete deosebite. K.eciu- li ii sînt atraşi de aceste zgomote, dau tîrcoaXe si, cînd ajung suficient de aproape, intră în acţiune vină lorii de rechini. @ P. electric p. nocturn, la 20 — 70 m adîncime, aproape de ţărm, cu ajutorul unei plase conice, suspendate, lungă de Cca 4 m, în gura, căreia este montată, sursa de lumină, (cca 1 000 w). e P. experimental =s p. organizat pentru a captura exemplare puţine, în diferite scopuri: control sanitar, li răni re, marcare, verificarea maturităţii etc. • P. industrial — p. sistematic, organizat cu instalaţii dc mare randament în diferite scopuri: comercializare, repopulare, industrializare etc. • P. îngurit = p. cu două năvoade în tandem. » P. pasiv =-= p. organizat cu instalaţii fixe, în zone bogate în peste; ex. talie ne, setei, cuşti etc. * P. sportiv :•••- p« cu undiţa, în cantităţi mici si în anumite zone [fie sari < lat. piscis; peste], PESCUITOR, s.m. • P. dc ficrle = persoană, pricepută să pescuiască scoici perii fere. Piuă nu de mult, singurele accesorii ale p. de perle erau mănuşile de piele, o clemă, pentru nări, dopuri de cea-râ şi pumnal [pescui 4- suf. -tor]. PESTELCĂ, s.f. v. pa st cică. PiŞTE, s.m. 1. Vieţuitoare acvatica, cu corp hidrodinamic, acoperit cu solzi; pentru deplasare se foloseşte de a.ripioare-îriotătoare. 2, v. fiereilion. 3. Piesă de lemn în formă, de p.; are un şanţ exterior pentru a se prinde 3a el ochiul unei saule. ® P. congelat -■? p* conservat prin congelare şi meriţi 11 ut la temperaturi mai scăzute de -..8°C. © P. de apa dulce ■■ ■ p* care trăieşte în ape dulci, o „P. dc fier ‘ busolă arabă, al cărei ac magnetic în. formă, de p., pus pe apă, se orienta cu capul spre nord, iar cu coada spre sud, după cum se afirmă în periplul apărut la Alexandria în 1242. ® P* litoral i- p. care trăiesc aproape de ţărm, pînă la 20 m adîncime. • P. poli ci clic p« apt de mai multe rej^roduccri. • P. -inonociclic ----- p. care moare după reproducere ; ex. Anihila, Oneorhynchus. • (arg,) A da la p. =■= a avea rău de mare [lat. piscis]. PETROL, s.n. • P. subacvatic hidrocarburi obţinute prin extracţie din scoarţa subacvatică. Cantitatea, de p. subacvatic: 190 mii. t/1965, 469 mii. t/1975, 550 mii t/1978 şi 1 420 mii. t/1980 (circa 20% din totalul extracţiei mondiale). In prezent, aproximativ 80 de state ale lumii, printre care şi 'Romania, sînt angajate în exploata re a pctrolu 1 ui subacvatic» Se află în stare de funcţionare circa 8 000 de platforme de exploatare subacvatică, la care se adaugă cca. 400 de instalaţii mobile de foraj pentru cercetări, marea lor majoritate, exploatînd petrolul de sul) ape cu adîncime sub 30 ni. Preţul p. subacvatic este de 2........5 ori mai mare în comparaţie cu cel al petrolului extras de pe uscat» iar cheltuielile ’de exploatare cresc PETEOL — PIC în raport cu grosimea stratului de apă sub care se lucrează, dublin-du-se la fiecare 60 m. Cele mai importante bazine de p. subacvatic sînt: Golful Persic, Golful Mexic, M. Nordului, Golful Guineei, zona de litoral a U.R.S.S. (M. Caspică şi M. Ohotsk), zona R.P. Chineze (M. Galbenă, la adîncimi de peste 3000 in) şi zona Venezuelei (apele Gol ful ui Mar ac ai bo). PETROLIER, s.n. Navă destinată să transporte lichide inflamabile în 10 — 40 încăperi special amenajate, numite tancuri sau cisterne. Primele p. au fost construite în a doua jumătate a secolului trecut; pînă atunci mărfurile lichide erau transportate, pe apă, în butoaie îmbarcate la bordul cargourilor. Caracteristici: A — de la 2 000 t la 500 000 t şi chiar mai mult; perspective = 1 mii t; compartimentul maşini şi încăperile de locuit sînt îa pupa; înălţimea bordului liber este mică; guri de încărcare perfect etanşe; reţea de conducte şi sorburi pentru fiecare tanc; pericol mare de explozie. Peste 40% din tonajul mondial îl reprezintă cel al p. © P. de produse albe = navă destinată să transporte produse petroliere albe (benzină, petrol etc.). o P. de produse negre = navă destinată să transporte produse petroliere negre: ţiţei, motorină, păcură, gudron. în 1914, numărul p. era de 500, în 1956 de 2 800 (din totalul de 10 000 nave), iar în 1974 — cca 41,6% din numărul navelor. Din totalul p., în 1974 28% naviga/u sub pavilion liberian. 0 Su-pertanenri p. = p. de dimensiuni impresionante: A = 20-0 000 — 500 000 tdw; T = 15-20 m. La mijlocul anului 1974, majoritatea supertancurilor p- aveau A = 0,3 — 0,5 miL tdw fiecare, iar 11 a-veau deplasament mai mare de 0,5 mii. tdw. Mărirea deplasamentelor pentru supertancuri se justifică prin eficienţa economică a acestora: pentru distanţa G. Per sic — Le Havre, preţul de cost al ţiţeiului transportat cu snper-tancul p. de 0,2 mii. tdw este cu 6 — 7 franci/tonă mai mic decît preţul ţiţeiului transportat cu p. de 0,1 mii. tdw. Sin. tanc (petrolier ) [fr. petrolier, it. petrolierro]. PHILADELPHIA, top. Port fluvial în partea centrală a Americii de Nord, situat la 153 km de Oc. Atlantic, pe fiu viul Dclaware. Unul dintre cele mai mari porturi şi important centru economic, comercial şi bancar al S.U.A. Lungimea totală a cheurilor (peste 330 la număr) depăşeşte 40 km. E-cliipamentul de manipulare a mărfurilor şi spaţiile de depozitare sînt foarte moderne. Trafic de mărfuri 48,9 mii. t/l977. Mari şantiere; de construcţii şi reparaţii de nave. întemeiat 111 1682 de Arthur Penn. PIÂTRĂ, s.f. $ P. de bricuit = gresie fină folosită la bord pentru bricuirca punţilor (curăţirea, cu nisip şi cu apă) pat. petra]. PIC. s.n. 1* Bară oblică5 fixată de catarg cu un capăt. La p. se înverghează marginea superioară a unei vele aurice sau se ridică pavilionul navei- La capătul liber, p. este susţinui de o balans-ină şi 351 PIC—PELOTAj are o macara pentru sania pavilionului pe timpul navigaţiei. 2. Compartiment între etravă şi peretele de coliziune. Sin. p. prova sau for pic. 3. Compartiment între etambreu şi ultimul perete etanş din pupa navei. Sin. p. pupa sau af ier pic. © La p. = poziţie a navei faţă de ancoră, cînd lanţul este întins vertical, iar ancora este gata să se smulgă. ® Pavilion la p-.. “ pavilion arborat la p., cînd nava se află în marş. ® P. prova = v. compartiment de coliziune. Sin. for pic [fr. pic; it. picco]. PICIOR, s.n. 1. Unitate de măsură aproximativ egală cu 0,305 (12 ţoii). Cu ajutorul p., se exprimă unele dimensiuni ale navei (L, B, T) * adîncimi ale apei etc. 2. Parte componentă a unor elemente de îa bord (manevră curentă, etravă, lanţ etc.). 3. v. p. de arbore. 4. Nod marinăresc. ® P. de arbore = parte a catargului între călcîi (extremitatea inferioară) şi puntea superioară. • P. de cîine — v. articolul cu noduri marinăreşti P* de etravă = loc de îmbinare a etravei cu chila; porţiune cu care etrava despică apa. ® P. de ulei = dispozitiv (riglă, cilindru) gradat destinat să măsoare nivelul lichidului dintr-un tanc de îa bord. © P. etaniboului = partea etam-boului din zona de îmbinare cu chila. ® P. etravei = partea etravei din zona de îmbinare cu chila. © P. pilotului = rezervă de adîncime considerată între chilă şi scoarţa subacvatică. 9 Ancoră sub p. = ancoră cu puţin lanţ la apă [lat. petiolus]. PICNIS6NDĂ, s,f. Aparat cu ajutorul căruia se determină densitatea apei marine la diferite adîncimi. Este compus: din două tuburi de sticlă diferite ca diametru şi unite în partea de sus, un rezervor cu flotoare colorate, un clapet pentru accesul apei de mare, cablu de susţinere a aparatului în plan vertical [fr. pycnison.de], PîLâT, s.m. 1. Persoană specializată şi autorizată să conducă nava în zone dificile de navigaţie: intrări-ieşiri în (din) port, canale, pase. Există p. de bară, p. de cataracte, p. de port, p. fluvial, p. pe Dunărea maritimă. 2. Stilp pe malul apei, destinat formării estacadei, consolidării digului etc.. 3. Aparat care menţine automat drumul navei. Sin. pilot automat. ® Carte p:. — v. instrucţiuni nautice şi carie, m A chema p. =• a solicita, p« să vină la bord, pentru a conduce nava în port, la locul stabilit. Pentru a chema. p.9 se folosesc proiectorul, staţii radio, pavilioane de braţe sau pavilionul „Golf' din CIS @ Chemarea p. = acţiunea ele a chema p. la bord cu ajutorul pavilioanelor sau prin staţia radio [fr. pilote/ it. pilota<]. PILOTA, vb. A conduce un mijloc, de navigaţie în zone dificile: intrări-ieşiri în (din) porturi, manevre în apropierea, coastei sau în bazine portuare, pe canale etc.,. unde conducerea navei este exercitată de către o persoană specializată, experimentată, şi autorizată [fr. piloten. PILOTAJ,. s.n. 1. Activitatea de a pilota. 2* Rezultatul artivitătii PILOTAJ — PISCICOL 352 de a pilota. 3. Formă de navigaţie în an ii mite acvatorii: intrări-ie.şiri în (din) porturi, canaluri etc. 4* Navigaţie costieră. 9 P. orb =.= p* în care informaţiile privind situaţia din apropierea navei provin do la radar, sondă, ultrason etc. • Serviciu de p. =--- serviciu organizat de stat sau de o asociaţie (companie), asigurat cu nave şi persoane competente să execute p« [fr. pilota ge; it. pilotaggid}. PILOTINĂ, s.f. Navă mică, destinată să transporte pilotul la (de la) bordul unei nave sau să conducă nave care intră sau ies din port [fr. piloţin]. PINĂSĂ, s.f. Velier olandez din sec. XV' — XVII, destinat să patruleze şi să escorteze navele comerciale lipsite de apărare. Caracteristici: arboradă din trei catarge înalte şi subţiri; pescaj mic; voîatură triunghiulară [cir/, ol.]. PIRĂT, s.m. Persoană care se ocupă cu pirateria: jefuieşte, capturează sau scufundă intenţionat un mijloc de navigaţie. Actele p. sînt considerate de dreptul internaţional crime. • Navă-p* = navă al cărei ccliipaj săvîrşeşte acte de violenţă pe mare, jefuieşte, capturează sau scufundă nave. Sin. corsar, filibuşier, brigand [fr. pi~ rate; it. pir ai a). PIRATERIE, s.f. Faptă prin care echipajul unui vas capturează prin violenţă un alt vas, bunurile ori persoanele aflate la bordul acestuia [fr. piratârie]. PIREU, top. Al treilea port al Greciei după Eleusis şi Salonic. Este situat în G. Saronikos din M. Egee, la 10 km de Atena. 'Puternic centru industrial, locul a numeroase şi mari şantiere navale» Lungimea totală a cheurilor depăşeşte 18 km, suprafaţa peste 195 ha, iar adîncimea circa 5-....10 m, ajungînd uneori chiar la 27 m. Dispune de echipament modern pentru manipularea mărfurilor (macarale fixe şi plutitoare, benzi tr ansporto are, autostrvu i i o are, şlepuri, remorchere etc.). Magaziile şi remizele asigură depozitarea unor mari cantităţi de materiale. Anual, portul este vizitat de peste 22 000 nave. PIROGĂ, s.f. Barcă rudimentară din piele sau din lemn, lunga şi îngustă, propulsată eu rame şi eu vele, destinată mai ales pescuitului în Oc. Pacific. « P. cu flotor de stabilitate = p. de care este fixat un corp plutitor, care îi măreşte stabilitatea la valuri mari* Pentru a propulsa această p. pescarii din Oceania se folosesc de rame scurte asemănătoare paga-iei. 9 P. dublă = două p. paralele, distanţate cu traverse şi propulsate cu vele. într-una din p. pescarii ambarcă apă, materiale pentru, pescuit şi lemne pe care le folo« sesc să menţină focul la bord [fr* pirogue; it. piroga/ sp. piragua]. PISCfCOL, adj. Care se refera la peşte. • Fond p* — totalitatea peştelui dintr-o baltă, dintr-un lac, dintr-o mare etc. Î11 mediul acvatic natural, fondul p« (K) se calculează cu ajutorul relaţiei: K = (M -f Cf 4- Cs). S, unde 71/■••• --- media cantităţilor pescuite Li ha, Cf ■ cantitatea probabilă 353 PISCICOL —PÎNZA ele peşte rămasă după pescuit, Cs cantitatea de peşte pierdută din uneltele de pescuit, S suprafaţa acvatoriului. • Amenajări p. c= ansamblul de lucrări artificiale şi de iazuri, bazine, lie-leştee naturale, destinat creşterii peştelui. Suprafaţa acestor amenajări din resortul centralei „Delta Dunării" este dc 45 000 ha în 1979, 50 000 ha în 1980 şi 62 540 ha în 1985, contribuind ia creşterea producţiei de peste a României cu 30 000 t în 19/9, 40 250 t în 1980 şi 100 000 t în 1985 [fr. fond; fr. piscicole}. PISCfNĂ, s.f. î. Bazin în care se cresc peşti. 2. Bazin de înot [fr. piscine; lat. piscina1 PI ST 6 L, s.n. • P. de handulâ = p. cu ţeava lungă şi largă, destinat să arunce Ia cca 200 m bandula ele care se prind pari.mc pentru a leg a sau a apropia nava. Sin. rachetă portbandulâ. @ P. de semnalizare — p. cu care se trag rachete pentru a semnaliza pe marc [ngr. pistoli; germ. Pistol; fr. pi stole}. PITURÂ, vb. A acoperi cn pitură sau cu lac suprafeţe sau obiecte ale unui mijloc de navigaţie, pentru a le proteja împotriva coroziunii si a le da un aspect exterior plăcut. Sin. a vopsi [it. piU-urare]. piturAre, s.f. Acţiunea de a pitar a şi rezultatul ei. PITURĂ, s.f. Vopsea sau lac foîp- sit pentru a proteja suprafeţe sau obiecte de Ia bord fie împotriva oxidării sau putrezirii, fie împotriva depunerii florei acvatice '{alge, îndeosebi), care ar forma „barba navei” şi ar micşora viteza ele navigaţie, precum şî pentru a masca sau a înfrumuseţa nava, P. se obţine din ulei dc in fiert, vopsea, diferite adausuri. Există p. anticorozivă (pe baza de miniu de plumb), antrvegetativă (pe bază de adausuri toxice, care împiedică formarea bărbii; v. şi barbă}., P. cu plută (amestecată cu bucăţi foarte mici de plută şi folosită pentru a realiza izolaţia unor pereţi de la bord). • Magazie de p. = comisar ti merit unde se păstrează p* şi alte materiale pen-tru întreţinerea navei [it. pittura]* PÎCLĂ, s.f. Negură subţire care micşorează vizibilitatea; p. apare pe timp secetos, cînd lumina este refractată inegal în straturile de aer, ne uniform încălzite, sau cînd praful şi fumul s-au acumulat în straturi care plutesc la orizont. Datorită p., obiectele par albăstrui, soarele roşu-portocaliu, iar vizibilitatea scade ia 0,6 — 5 Mm (grad 4 de vizibilitate). Sin. ceaţă uşoară [sh pielii], PlNZÂR, ^ s.m. Velier moldovenesc, fluvial şi maritim, binecunoscut pe vremea lui Alexandru cel Bun şi a lui Ştefan cel Mare. Caracteristici: extremităţi încovoiate ; arborada dintr-un catarg şi o vergă; velă trapezoidală; viteză mare; manevrabilitate bună; guvernare cu ramă-cîrma sprijinită de pupa [pînza -j- suf. -ar}. PlNZĂ, s.f. • P. de vele p, groasă şi rezistentă, cu urzeală deasă (dublă) din eînepă, in san bumbac, precum şi din fire sin- 23 — Dicţionar marinăresc FlNZA — PLAN. 3.54 tetice. Rezistenţa p- de vele se apreciază prin cifre de la O Ia 7 ; ultima cifră exprimă rezistenţa maximă. Grosimea p. de vele se apreciază prin cifre de Ia 0 la 12; prima cifră exprimă, grosimea maximă. Din p. de vele se confecţionează vele,, capoate, te ude» prelate etc. [?]. PLÂCĂ, s.f.. 1. P. metalică în formă de triunghi sau trapez, cu colţurile rotunjite, prevăzută cu orificiu (ochi) pentru cheie; este destinată să întărească» la vele, colţul de fungă. Sin. de fimgă.. 2* P. metalică prevăzută, cu 3—4 orificii (ochi), prin care se introduc chei de legătură pentru lanţuri sau parîme de greement. Sin. p* de unire [fr. plaque; it. placca]. PLÂ-FOM, s. n. 1. Altitudinea la care se află nori compacţi acoperind cerul. 2. Partea dublului fund, care constituie plafonul acestuia [fr. plafond}. PLÂJĂ, s.f. 1. Fîşie de ţărm plată, joasă, scăldată de valuri şi cu pantă lină, alcătuită din a Iu vi uni: nisip, cochilii, pietriş, alge uscate. 2. Partea liberă (fără mecanisme, instalaţii etc.) a punţii prova sau pupa. Există p* prova şi p.. pupa [fr. plage], PLAN, s.n. ® „p. Albastru" = program de protejare a mării împotriva poluării, început în 1975» Acest p* se referă în special la cele 18 state riverane mediteraneene şi are următoarele direcţii de acţiune: prezervarea mediului pînă în anul 2000, protejarea surselor de apă potabilă, evitarea poluării apei marine, excluderea efectelor negative provocate de turism asupra mării, crearea reţelei internaţionale de rezerve a biosferei pentru a salvgarda zonele naturale existente şi rezervele lor genetice. Esenţa „P. Albastru” este să conserve ecologic Mediterana, pe ţărmurile căreia trăiesc cca 300 mii. oameni. © P. de andocare =»-p. întocmit pentru andocarea navei. P. de andocare prezintă pere-ţii despărţitori transversali, formele care ne i, provei şi pupei, dimensiunile principale, poziţia compartimentelor etc. Pe baza lui se pregăteşte cala (docul) pentru andocarea navei. © P. de forme = reprezentare grafică a carenei, construită cu ajutorul a trei p. principale de proiecţie: p® liniilor longitudinale, p. vertical-trans-versal (p. cuplelor) şi p. liniilor de apă (perpendicular celorlalte două). © P® de încărcare = reprezentare grafică realizată pe p. capacităţii de încărcare, indieîndu-se repartizarea caricului la bord, felul mărfurilor, cantitatea, portul de descărcare. Cerinţele p. de încărcare : asigurarea stabilităţii şi a sie tei navei; descărcarea lesnicioasă şi conform itinerarului; garant area conservării şi protejării caricului; folosirea eficientă a magaziilor şi a punţii. Sin. cargo~ plan. ® P. de vel aiura = schemă cu locul şi cu suprafaţa velelor, precum şi cu poziţia centrului velic. © P. diametral = p. lon-gitudinal-vertical, caie trece prin chilă, prin etravă şi prin etambou, împărţind nava egal şi simetric în două părţi: tribord (dreapta) şi babord (stînga,). e P. capacităţii de încărcarc reprezentare gra- FLAM — PLASĂ fica a secţiunii longitudinale diametrale a navei. P. capacităţii de încărcare prezintă profilul şi capacitatea compartimentelor de mărfuri, de provizii, de combustibil şi de apă. • P. cuplelor = p« rezultate prin intersecţia suprafeţei corpului cu p. verticale transversale; p. cuplelor conţine liniile care dan conturul secţiunii maestre şi al altor secţiuni transversale. © ,P. liniei de plutire ■= p. orizontal situat la intersectarea bordajului cu suprafaţa apei, împărţind bordajul în două părţi: opera vie (sub linia de plutire) -şi opera moartă {deasupra liniei de plutire). © P. liniilor longitudinale ■= p. care cuprinde principalele linii şi contururi longitudinale necesare trasajuîui naval: conturul suprastructurii, conturul secţiunii longitudinale centrale, se latura (curbura punţilor), proiecţiile liniilor de apă etc.). m P. vertical-transversal *= v. p. cnpicior [fr. plan/ lat. pîanus]. PLANI SFERĂ, s.f. v. navisjeră [fr. planisphere; lat. planii s -f gr. sphaird]. P.LĂSĂ, s.f. 1® împletitură vegetală destinată să asigure securitatea oamenilor aflaţi în arbo-radă, ambarcarea şi debarcarea materialelor. 2. împletitură din diferite fire (eînepă, bumbac, m, mătase, fire sintetice), folosită pentru confecţionarea uneltelor de pescuit: năvod, -talion, setea, tranil etc. împletitură de metal, foarte rezistentă* destinată să apere navtle şi construcţiile din port sau din anumite acvatorii împotriva submarinelor şi navelor mi- litare inamice. P. se închide şi deschide la ore cunoscute de puţini militari. Din loc în loc, de ochiurile p. sînt prinse încărcături explozive şi flotoare care se ridică la suprafaţa apei cînd p. a fost lovită de un submersibil. Sin $« antisubmarinâ. © P« contra tor- pilelor — p. de metal, alcătuită din ochiuri de 30—40 cm, prinsă în jurul navelor care staţionează» protejîndu-le contra torpilelor, % P. cost icră = unealtă pentru pescuit în apropierea coastei; ex. năvod, talian, setcă, prostovoL © P. cu sac = unealta de pescuit prevăzută cu sac-capcană pentru peşte; ex. traul, năvod, alaman. ® P. de abordaj = p. care ini-prejmuiau corăbiile deasupra parapetului, pentru a nu permite sosirea inamicului îa bord dopa executarea manevrei de abordaj. © P. în derivă = v. derivă. @ P« de balustradă = p. vegetală prinsă de balustradă pentru a se evita căderea unor obiecte de la bord în apă. ® P. de bompres = p. vegetală montată sub bompres pentru a proteja marinarii care lucrează la bompres. P. de încărcare = p. vegetală sau metalică, îa care se încaxcă-descarcă mărfuri © P. de salvare = p. vegetală folosită Ia salvarea naufragiaţilor! o margine a p. este prinsă la bordul navei, iar cealaltă este lăsată ia apă aproape de naufragiaţi. Sînt şi p. de salvare care se coboară din elicopter, iar după pescuirea naufragiaţilor sc trag la bordul a-•cestuia, m P. pelagică = sac conic pentru recoltarea organisme*» lor acvatice mica: alge, peştişori plancton. • P»-ptmgă -= unealtă PLASA — PLINA 356 pentru pescuit la larg; p. drept-unghiulară,, lungă de cca 450 — 900 m şi lată de 50 — 100 m, menţinută vertical în apă; după ce bancul de peşti a fost înconjurat, partea inferioară este strînsă; ţi. devine un fel de pungă în care la fiec are lansare se scot cca 201 peşte. Cu astfel de p. se pescuiesc iiamsu, scrumbii, heringi etc. [si. plasa], PLATFORMĂ, s.f. Loc rezervat, la bord, pentru apuntarea avioanelor sau elicopterelor. Sin p. dc apuntare. • P. continentală = zonă lină (aproape plată) a uscatului, sub apă, de la ţărm spre larg, pînă la izobatade 150—200m, de la care scoarţa subacvatică devine abruptă. P. continentală cuprinde aşadar; a) scoarţa subacvatică di a apropierea coastei şi subsolul ei, dincolo de marea teritorială, fie pînă la 200 m adîncime, fie pînă acolo unde adîncimea apei permite exploatarea şi valorificarea resurselor naturale; b) scoarţa subacvatică şi subsolul ei din zona ţărmului insulelor. Sc estimează că p. continentală reprezintă cca^8,4% din suprafaţa Pămîntului. în M. Neagră, p. continentală are o suprafaţă de 144 000 km2, adică 35% din suprafaţa totală a întregului bazin. Pentru litoralul românesc» se a-preciază că p. continentală se întinde 200 km spre largul mării, în zona p. continentale se produc valuri, maree, curenţi, eroziuni, depuneri. Zona este bogată în floră (iarbă de mare, alge, diatomec) şi foarte bogată în faună, iar scoarţa subacvatică are uriaşe resurse na- turale. Sin. platou continental- • P. de cală = p. alcătuită din dulapi, asemănătoare paiolului, destinată să protejeze puntea du blului fund pe limpid încărcării" descărcării navei. • P. de debarcare = v. schelă. * P. de foraj marin == construcţie înălţată pe piloni (de obicei), departe dc ţărm, destinată extracţiei de ţiţei din scoarţa subacvatică. Cheltuielile dc foraj marin sînt direct proporţionale cu adîncimea apei în zona de foraj dublîndu-so la fiecarc 60 m; v. petrol şi foraj. Primele p. de foraj marin au fost construite în 1950: S.U.A. aveau 135 unităţi în 1974 (din totalul mondial de 220) şi 178 unităţi în 1976. îu medie, o p. de foraj marin se construieşte în doi-trei ani. V. si petrol, [fr. plate-forme]* PLATOU, s.n. • P. cinematic de vînt v. abac. # P. continental ™ v. platformă continentală [fr. plate au}. PLETfNĂ; s.f. Navă mică, ne-propulsată, remorcată, destinată transportului de stuf şi de materiale pe ape interioare, puţin adînci [cf. pilofinăX PLIN, s.n. Total de combustibil, de apă şi provizii ambarcate la bord. • A face p. =* 1, A umple tancurile navei; 2. (arg.) A i se face cuiva lehamite. A fi sătul [lat. plenns/ substantiva rea adjectivului]. PLÎNĂ, adj. 1. (Despre velă) Apăsare a vîntului pe faţa dinspre pupa. 2. (Despre sondă, la fluviu) Exact pînă la semnul care marchează gradaţia. Ex. „Babord*, 10 picioare, p.“. 3. (Despre nava sm comercială). încărcată şi afundată pînă la marca dc bord liber [lat. plenus']. PLIJTĂ, s.f. 1. Mijloc arhaic de navigaţie, alcătuit din mai multe trunchiuri alăturate sau din snopi de trestie sau de stuf şi destinat să transporte oameni şi diferite materiale. Pentru a propulsa p. se foloseau si. se folosesc rame, vele sau prăjina lungă numită glvio lider. 2« Material lemnos, uşor şi f lot abil, obţinut din arbori de plută şi folosit pentru a fabrica colaci şi centuri de salvare sau pentru a izola termic, acustic sau vibratoriu pereţi sau agregate dc îa bord. @ P. de salvare— mijloc de navigaţie capabil să susţină nn număr de oameni şi o cantitate mică de materiale. • P. pneumatică dc salo ave s= p. de salvare pentru 6 — 25 persoane, alcătuită dintr-ui) tub oval, din pînza canei o cată şi compartimentat în părţi etanşe; deasupra tubului oval, p. are acoperiş dublu de tendă, colorat strident. • P. rigidă de salvare p. de salvare pentru 5 — 20 persoane, alcătuită dintr-un tub metalic, elipsoidal, compartimentat, cu margini unite prin» tr-o platformă de plasă [1. bg. pluta; 2. ser. pluf}. PLUTĂRÎT, s.n. îndeletnicirea de a transporta pe apă trunchiuri de arbori legaţi între ci astfel încît să alcătuiască plute \j>lută], PLUTI, vb. A se menţine la suprafaţa apei, datorită flotabilităţii sau mişcărilor ritmice şi ordonate fplută}. PUENA — point central PLUTITOR, atfj. Care se menţine la suprafaţa apei # Corp corp care pluteşte. Sin. f lot abil [pin ti -f' suf. -tor]. P0, liidr. v. Pud, POĂRTĂ, s.f. • P. anii joc -~ uşă metalică etanşă, care nu permite extinderea incendiului şi în compartimentul vecin. ®> P* de debarcare c= sabord 120 ;< 170 cin prin care sc încarcă-descarcă animale vii. • P. de doc = p, alcătuită din corpuri plutitoare (fio* toare sau pontoane) destinată să închidă bazinul unui doc. ® P« de ecluză ~~ p. etanşă, destinată să închidă camera ecluzei. © P. de sabord *= oblon cu balamele al unei deschideri practicate în parapet; se deschide în exterior sub presiunea apei care a năvălit pc punte. • P. etanşă r= uşă etanşă, practicată într-un perete etanş; poate fi glisantă sau cu balamale. • P. tării port maritim sau fluvial pat. porta; 14701, POD, s.n. m P. de vase (nave) — punte construită pe vase (nave) între malurile unei ape. • P® zalei -■= bucată de fontă sau de oţel destinată să mărească rezistenţa zalei ale cărei margini Je uneşte, Î)rccum şi să împiedice încurcarea anţului de ancoră [si. podit; it, podo; gr. poits, podosj. POINT CENTRAL, top. Port Ia Oc. Atlantic, în nord-vestul Africii. Cel mai mare port al Republicii Islamice Mauritania. Trafic de mărfuri 8,63 mii. t/1972. Dispune de spaţii de depozitare şi mijloace' de manipulare a mărfurilor. POINTE-Â-PIEERE — POLUARE 358 POIMTE-Ă-PÎERRE, top. Port Ia Oc, Atlantic, în arhipelagul Anti-lelor Mici din America Centrală. Cel mai mare port şi important centru economic şi comercial al Republicii Trinidad~ Tobago. Tr?*~ fie internaţional de mărfuri 21,9 mii. t/l977. Port petrolier, cn posibilii; vie dc acostare a superpe-trolierelor. Dispune de echipament de manipulare şi mari. spaţii de depozitare a mărfurilor. POINTE MOiRE, top. Port la^Oe. Atlantic, în partea centrală a Africii. Cel mai mare port şi important centru economic al Republicii Populare Congo. Trafic, de mărfuri 3,7 mii. t/î977. Realizează întregul trafic de mărfuri al ţării. Şantier de reparaţii navale. FOL, s.m. 9 P. magnetic terestru — zonă a Pămîntului de cca 50 Mm2, de unde pornesc sau spre care converg liniile de forţă ale eîmpului magnetic terestru. 9 P. nord (sud) = p. situat în emisfera nordică (sudică). ® P. terestru (geografic) = punct de intersecţie dintre axa de rotaţie a Pămîntului cu suprafaţa acestuia [fr. pole; lat. pohts; gr. polos}. P'0UERĂ„ s.f. Navă grecească de lemn cu 6, 7, 9,. 10, 13; 16, 20 sau chiar 40 rînduri de rame [ciiv. gr.] POLîGâN, s.n. 1. Aevatoriu şi uscatul limitrof acestuia, ® P. de viteză = aevatoriu costier amenajat pentru a se determina viteza de navigaţie la anumite turaţii ale aparatului propulsor. Sin. bază de viteze [fr. polygone; lat. gr. polygonos], POLIŢIE, s.f. s P. portului = autoritate destinată să menţină ordinea publică în incinta portului. Sin. miliţia portului [rus politija]. POLONIA (Republica Populară Polonă j, top. Stat în nordul Europei centrale. Are ieşire la M. Baltică. Flota maritimă comercială (1978) = 4 934 314 tdw; în 1975 P. avea 307 nave. Pescuit (1978) = 571 397 t peşte din care 21 369 din ape interioare. Porturi principale (miL t/1978): Gdânsk (28.3), Szczecin (25,1), Gdynia (14.4). Total trafic internaţional de mărfuri (1978) 66 mii. t. Căi navigabile interne = 4 581 km. Reţeaua hidrografică este densă; cel mai important fluviu, Vistula (1 047 km) este navigabil în aval de Varşovia, Bug (772 km, Pilica (319 km), Odra (742 km) pe teritoriul P.), Warta (808) km. Fluviile Odra şi Vistula sînt unite între ele prin canalul Bydgoszcz, iar fluviile Odra şi Elba pe teritoriul R.F. Germania printr-un alt canal. Pe timp de iarnă, fluviile îngheaţă cîte 80 — 100 de zile. Constructii navale (1979) = 772 000 t.r.b. POLUARE, s.f. 1» Fenomenul de a polua. 2» Rezultatul fenomenului de a polua. • P. apei = impuri-ficare a apelor cu diferite substanţe sau produse: a. substanţe străine, nocive ori toxice (solide, lichide, gazoase, radioactive), mo-difieîndu-i astfel proprietăţile fizice, chimice sau biologice; b. bacterii si virusuri etc. Prin p. apa nu 359 POLUÂRS mai poate fi folosită sau devine periculoasă pentru sistemul amintit. Efectul imediat al p« îl reprezintă scăderea cantitativă şi calitativă a resurselor alimentare din Oc. Planetar, precum şi dispariţia acelor specii ale florei şi faunei acvatice care nu s-au putut adapta schimbărilor survenite. Principalele activităţi poluante sînt: industria (care contribuie cu 60% din p., prin activităţi privind extracţia,, transportul, petrochimia., tehnologiile şi exploziile nucleare), deversările şi d eseurile menajere (acestora revenindu-le 31% din totalul p.)? precum şi turismul. Modul de acţiune al p. asupra sistemului om-natură-societate este variat. Substanţele poluante distrug sau dereglează sistemul nervos al faunei (pesticidele), blochează una din funcţiile organismului (de ex. reziduurile acoperă branhiile moluşte lor, crustaceilor şi peştilor). De asemenea, p. schimbă calităţile mediului acvatic; pelicula de hidrocarburi determină scăderea cantităţii de oxigen, întru cît împiedică oxigenarea straturilor de apă, şi provoacă astfel asfixierea faunei care trăieşte aproape de suprafaţa apei; pesticidele, chiar şi în cantităţi neglijabile, afectează viaţa acvatică (o miime de gram DDT/m3 de apă este suficientă pentru a determina la alge scăderea cu 75% a metabolismului propriu şi a randamentului specific procesului de fotosinteză; detergenţii modifică procentul ele oxigen din apă, precum şi transparenţa, ceea ce duce ia scăderea cantităţii de plancton şi, implicit, a capacităţii de auto- epurare pe care o are apa). Datorită p., flora şi fauna acvatică acumulează substanţe cancerigene care ajung, în final, îa om. Au această proprietate uleiurile, al căror aport la poluare creşte continuu. Fenomenul p. stimulează şi procesul de biode grad are; bacteriile din apă fracţionează şi digeră substanţele poluante, consu-mînd oxigen. Pentru a neutraliza 1 kg de uleiuri grele, bacteriile epuizează oxigenul din 400 m3 de apă. Tot p. a provocat şi provoacă moartea a milioane de păsări acvatice ; hidrocarburile impregnate în pene distrug capacitatea de ter-moreglare naturală, iar păsările mor de frig. Se apreciază că principala p. marină se realizează prin hidrocarburi, pierderile de ţiţei la instalaţiile de foraj marin, accidentele navale (mai ales cu petroliere), golirea savurii, spălarea tancurilor de la nave etc. Anual, tancurile de la nave, prin spălare, deversează în Oc. Planetar cca 5 mii. tone hidrocarburi. P. radioactivă completează celelalte tipuri de p. Sursele ei sînt, îndeosebi, exploziile nucleare, reziduurile deversate de industria nucleară sau „depozitate" în ambalaje (containere) şi scufundate la mari adîncimi, deşeurile provenite de la reactoarele navelor cu propulsie atomică etc. Această p» se face vinovată atît de contaminarea directă a omului venit în contact cu apa sau cu elemente iradiate de apă (nisip, navă etc.), cît şi de contaminarea indirectă, cauzată de consumul peştilor, moluşte-lor, algelor etc. care au suportat FOLUAîlE — POMPA 360 iradierea. ?. radioactivă este şi mai periculoasă în cazul speciilor de plancton, alge şi bacterii fixate arc de materii radioactive (cobalt 70) sau de ioni. P. favorizează şi înmulţirea excesivă a florei toxice. Deşeuri le bazate pe azot şi fosfor, de pildă, stimulează dezvoltarea unor plante care consumă excesiv oxigen şi degajă bioxid de carbon. Prin p. cu bacterii .şi virusuri patogene (există permanent în Oc. Planetar circa 1 000 specii dc bacterii, adică 100 milioane exemplare/gram de apă), acestea sînt filtrate de către scoicile si moluştelc lamelibraninate, odată cu apa de mare, şi se concentrează în lichidul inter» valvular, depăşind capacitatea de autoepurare, caracteristică respectivelor specii; ele devin astfel. purtătoare (focare) de infecţii. La fel se întîmplă si cu speciile de peşti rezistenţi la pesticide organo-fosforice; substanţa poluantă se acumulează în ţesuturile peştilor şi provoacă intoxicaţia omului care îi consumă. Combaterea p. încă nu este eficientă. Se elaborează legi de protejare a mediului, ca şi acorduri (numai jpentru M. Mediterană s-au per-icctat în 1978, la Barcelona, trei a se mc ne a < î o c 11 mc nte), pe ntr u a proteja apa contra p., dar urmărirea aplicării lor este deficitară, dacă nu imposibilă. Se produc substanţe antipoluante, dar cu acţiune limitată şi cu efecte secundare. Se construiesc nave de epurare care separă hidrocarburile de apă, ivintegrîndu-le îu circuitul lor firesc. Aceste acţiuni însă nn pot să prevină, nici măcar să limiteze p., care proliferează iu ritm accelerat. 'Lupta împotriva p. dă rezultate bune cînd este intensă şi sistematică; Taniisa (unde numai ţiparii supravieţui-seră p.), precum şi Tibrul („dotat“ cu patru staţii de epurare a apei) astazi nu mai sînt poluate. La Palmouth (Anglia), există o instalaţie ('.are curăţă anual 0,5 mii. t apă dc mare p. cu ţiţei. Pentru ţara noastră, Programul P.C.R. de făurire a- socictă[ii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a Ro mâniei spre comunism include şi politica îu domeniul gospodăririi apelor şi protejării mediului înconjurător. Prevederi şi direcţii de acţiune în acest sens: toate resursele de apă constituie un bun naţional de preţ şi vor fi gospodărite în mod unitar, pentru a păstra proprietăţile lor naturale şi pen-tm a împiedica impurificarea sau p. lor; lucrările de regularizare a cursurilor nurilor, precum şi acumulările dc apă vor fi amenajate după un plan -unitar, corespunzător necesităţilor de consum public, cerinţelor energeticii şi industriei, agriculturii si pisciculturii, transportului etc. Legislaţia noastră prevede măsuri ferme pentru prevenirea şi combaterea fenomenului de p* a apelor (Legea privind protecţia mediului înconj urător, Legea apelor) r pohtă; cf. fr. fol-lucii .............. PtfMPĂ. s.f. Aparat acţionat electric, mecanic sau manual, destinat să manevreze lichide Ia bord (apă, combustibil, carie lichid m. POMPA — POROEOCA etc.). • P. hârcii de salvare = p. cu ajutorul căreia se evacuează apa clin barca dc salvare. • P* de balast = p. care trage apa din afara bordului prin valvula de fund şi o împinge pe tubulatură pentru a umple sau a goli tancurile de balast. » P» de combustibilp. care alimentează cu combustibil arzătoarele căldărilor sau motoarele Diesel de la bord. • (La petroliere) P. de golire p. cu ajutorul cărcia sc scot ultimele reziduuri din tancuri, după ce p. de încarcare-descărcare au scos tot ce s-a putut. • P. ele incendiu p. care alimentează cu apă sau cu spumogen instalaţiile de stins incendiul de la bord. Trebuie să aibă acţionare independentă şi debit egal san cel puţin 2/3 din debi tul p. de san tină, • P. dc încă) care-descărcarc -- p. cu ajutorul căreia se încarcă-descarcă produse petroliere sau se manevrează balastul, # (La nave de salvare) P. de salvare p. cu ajutorul cărcia. se evacuează apa din compartimentele navei aflate sub operaţiunea de salvare, • P. de saniinâ = p. care trage apa din santină si o împinge în afara bordului. • P. de scafandru =s p. care furnizează aer pentru scafandri [îr. pompe; it. pompa-'u PONTÎL, s.m. 1* Pilon vertical pe care se sprijină puntea şi platformele navei sau bancurile băncii, la distanţe dc minimum două intervale intercostale. Sin. p. obişnuit. 2. Lemn (gliilă, grindă etc.) cu ajutorul căruia se propteşte ixiarfa la bord, barca pe cavaîcţi sau nava pe cală. Sin. puni al. 3. v. vitalitate. • P. masaţi = p. groşi, grupaţi în jurul gurilor de magazii. Cuv. derivate: vb. pon* filă, sf. pontilare, adj. ponţii ai [fr. âponlille; it. pontcllej. PONTâNj s.n. I. Platformă sprijinită pe piloni, situată la marginea unei ape. 2. Construcţie pe flotoare situată la malul unei ape. Destinaţiile p. sînt, de regulă* următoarele: loc de acostare» de încărcare-descărcare; lucrări Iii» drotehnice. Sin. p. de acostare, f ^debarcader. # P. de larg are --construcţie plutitoare care ţine depărtată de mal o navă acostată la un cheu înclinat sau supus fenomenului de maree. • P. de ranfluare- = v. ranfluare. # P. dormitor = p. amenajat pentru cazare (10-50 locuri). Sin. bac-dormitor, 0 P,-macara = construcţie plutitoare dotată, cu vinciuri pentru ranfularc (ridicare a navelor scufundate) [fr. ponton; it. pontore]. PONTONIER, s.m. Persoană care răspunde de ponton [ponton -j~ suf. -ier; ini'L cantonier; fr. pon-torni ier]. poop<5. liidr. Lac în partea central* vestică a Americii de SudV Suprafaţă 2 500 km3. Comunică cu lacul Titicaca (8 430 km2) prin rîul Desaguadero (320 km). Aparţine Boliviei. PORORdCA, s.f. Fenomen prin care valuri de maree înalte de circa 5 m urcă pe Rio Amazonas» pînă la cîteva sute de kilometri depărtare de gurile de vărsare în ocean, provocînd mari pagube construcţiilor riverane [ ?j. POET 362 PORT, s.n. Ansamblu de clădiri, instalaţii (de acostare, de legare, guri de apă şi combustibil, macarale, elevatoare), cheuri, şosele, căi ferate, bazine (acvatorii), diguri, sparge-valuri de pe malul unei ape (fluviu, mare, ocean, lac), destinate unor activităţi specifice : staţionarea, încărcarea-des-cărcarea, aprovizionarea, repararea etc. a navelor. © Mare p. al lumii = p. cu peste 10 miL t trafic anual. în perioada 1972 — 1974, cele mai mari p. ale lumii erau următoarele (mii. t): Ras Tannurah (Arabia Saudită) = 312,3; Rot-terdam (Olanda) — 279,5; Kharg (Iran) = 198,3; New York (S.U.A.) = 149; Kobe (Japonia) s= 141,5; Yokoliama (Japonia) = 128,8; Zona Canalului Panama (Panama) = 126,1; Chiba (Japonia) = 123; Mar se iile (Franţa) = 109,2; New Orleans (S.U.A.) -107; Kawasaki £ Japonia) = 91,8; Nagoya (Japonia) = 88; Le Hâ~ vre (Franţa) — 84,2; Osaka (Japonia) = 77,1; Houston (S.U.A.) — 76,7; London-Medway (Marea Britanic) = 74,5; Antwerpen (Belgia) = 72; Singapore (Sin-gaporc) — 63; Genova (Italia) = 59,4; Philadelphia (S.U.A.) = 58,9; Tokyo (Japonia) — 55,6; Bonny (Nigeria) — 54,9; Bombay (India) — 54,9; Baton Rouge (S.U.A.) = 52,9... Constanţa (România) = 11,7. în anii 1976 — 1978, cele mai mari porturi ale lumii, după valoarea traficului de mărfuri (peste 50 mii. t): Ras Tannurah (Arabia Saudită) — 312,3/1973; Rotterdam |OIanda) - 264,1/1978; Kdfee0aponi^ - 138/1978; Kharg (Iran) - 190,3/ 1976; Chiba (Japonia) — 134,4/ 1978; New York (S.U.A.) - 132/ 1977; Yokohama (Japonia) — 118,4/1978; Nagoya (Japonia) — 99,4/1978; New Orleans (S.U.A.) — 97,9/1977; Marsilia .(Franţa) — 93,4/1978; Hurton (S.U.A.) - 90/ 1977; Kawasaki (Japonia) — 88/ 1978; Osaka (Japonia) — 74,9/ 1978; Le Havre (Franţa) — 74,9/ 1978; Baton Rouge (S.U.A.) -74,7/1977; Anvcrs (Belgia) -68,5/1978; Londra (Marea Britanic) — 62/1978; Tokyo (Japonia) — 59,7/1978; Vitoria (Brazilia) —* 54,3/1978; Hamburg (R.F.G.) -53,3/1978... Constanţa (R.S.R.) — 21,2/1975 © P. artificial = p. construit departe de ţărm, pe o insulă artificială, în formă de U larg, pentru navele-gigant. în p. artificial exista rezervoare mari, racordate la rezervoarele din p. Un asemenea p« ar putea primi simultan două superpetroliere de 1 mii. t fiecare. Eficienţa lor economică este superioară eficienţei unui p. care ar trebui amenajat (adîncit, lărgit) pentru a primi asemenea nave. © P® autonom = p. condus de im comitet local, independent, care guvernează activitatea corespunzătoare intereselor statului şi ale localităţii. Ex, de p. autonome: Bordeau, Le Hâ~ vre, Liverpool, Londra, Genova, Veneţia. ® P. comercial = p. de mărfuri şi de călători. o P. cu alimbare s= p. fluvial unde circulaţia mărfurilor se face prin alimbare: navele care nu pot intra în p. din cauza adîiicimilor mici în-carcă-descarcă o pmirn din mărfuri la (de la) bardul unor şle- m POM — FOifcTATiOlf puri, ceamuri sau mahoane. ® P* cu bară = p» în care nu pot intra decît nave cu pescaj mai mic (cu 1—2 picioare) decît adîncimea barei. Ex. p. dunărene» p. Ran-gun, p. Basra, p. din amonte de bara Martin Garcia a fluviului La Plata. • P. destinaţie specială — p. destinat activităţilor de pescuit, de agrement, de sport etc. ® P. cm maree =s p. în care apa oscilează cu minimum 50 cm, datorită fenomenului de maree. @ P. de carantină = p. care poate primi nave sosite dintr-un port contaminat sau care au la bord cazuri de boli contagioase. & P* de combustibil = p. în care navele se pot aproviziona cu combustibil. Sin. p. de huncherare. @ P. de refugiu — p. în care soseşte o navă pentru a se adăposti cînd în larg bîntuie furtuna sau pentru a fi reparată cînd la bord au apărut avarii pe timpul navigaţiei în zona portului respectiv. Sin. p. de adăpostire; p. de pericol. & P. deschis = 1. P. cu acvatoriu deschis; v. acvatoriu; 2. P. fără maree; p. care comunică direct cu marea. * P. ferit = p. adăpostit, bun pentru ancorarea navelor în timp de furtună. © Infrastructura p. = totalitatea construcţiilor care ţin de p.: cheuri, dane, magazii, diguri etc. 9 P. fluvial = p. pe un fluviu. 0 P. interior — p. departe de mare, situat în golfuri sau în estuare adînci, pe canale maritime, frecventate de nave. ® P. liber sin. porto-franc. 9 P. maritim = p. la mare (ocean). 9 P. militar = p. destinat navelor militare. © A atinge p« = a avea astfel cursa (iti- nerarul) încît nava să acosteze în acel p»; a face escală în p. 0 Directorul p. — persoană care conduce activitatea administrativă portuară, execută dispoziţiile autorităţilor centrale, stabileşte mă* suri pentru dezvoltarea şi modernizarea portului. Nu are în subordine vama şi căpitănia de port, 9 Teritoriul (incintaj p* = porţiune de uscat din zona p* cu clădiri* depozite, magazii, instalaţii, docuri, cale, şosele, căi ferate etc.. necesare activităţii portuare [ir, port; it. porto; lat. por fus]. PORT-GENTiL, top. Port la Oc,. Atlantic în partea central-vestică a Africii. Cel mai mare port şi important centru economic şi comercial al Republicii Gabone zc. Trafic de mărfuri 11,9 mii. t/1978 (împreună cu portul Gamba). PORT OF KLANG, top. Port maritim în nord-estul Asiei. Unul din cele mai mari porturi ale Ma~ laysiei. Trafic internaţional de mărfuri (6 mii. t/1978)’ Dispune de echipament de manipulare şi spaţii de depozitare a mărfurilor, PORTÂNT, s.m. Dispozitiv (îa unele ambarcaţiuni cu vîsle) fixat în afara bordului, pentru a sprijini furcheţii [fr. portant]. PORT AVI dN, s.n. Navă militară purtătoare de avioane d© luptăm Caracteristici: A == 40 000 — 95 000 t; B = 40-70 m; T — 7 — 12 m; Y = 15—32 Nd; lungimea pistei de zbor = 160 — 400 m; lăţimea punţii de zbor = 25 — 50 m; avioane = 50 —200; suprastructură (insulă sau castel) situată în PORTAVION — PORT-SART 364 afara pistei de apuntare-decolare j cabluri de oprire şi instalaţii de catapultate a avioanelor; bigi jpentru manevrarea avioanelor spre trapele ascensoarelor de ridi-care-coborîre a avioanelor; hangare sub puntea de zbor; ateliere de reparaţii; artilerie puternică; cuirasă. Prima navă adaptată pentru funcţiunea de p. a fost „En-gadine" (Anglia); în august 1917 englezii au lansat „Furious", primul p« amenajat ca atare, • Tipuri de p. = p« de atac, p. de escortă mare, p. de escortă uşor. • P. cu propulsie nucleară = p. al cărui sistem de propulsie foloseşte energia nucleară. Primul a fost construit în 1960 (S.U.A.) şi avea opt reactoare nucleare. Sin, „aeroport plutitor mobiV* [fr. porte-avi ansi], PORTAVOCE, s.f. I* Tubulatură prin. care se transmit verbal co-mu ui cari între diferite compartimente de la bord. 2, Pîlnie cu ajutorul căreia se transmit verbal comunicări. între nave aflate la oarecare distanţă [it. portavoce). PORTBĂRJE, s.f. Navă specială, destinată să transporte 50 —100 de barje încărcate cu marfă; în rada sau în apropierea portului de des» tinaţie, 1.) ax jele sînt lăsate la apă şi remorcate la locurile stabilite pentru descărcare. Caracteristicile unei astfel de nave: L >= 250 — 300 m; B - 30-40 m; T - 10- 15 m; A = 25 000 — 40 000 tdw; V = 1.5—25 Nd [port + harjâ]. PORTCONTĂINER, s.n. Navă specială, destinată sa transporte 3 000 — 4 000 de containere încăr- cate cu marfă şi alimate în magaziile navei, dimensionate corespunzător. Timpul de încărcare» descărcare se diminuează mult, iar marfa îşi păstrează intacte proprietăţile şi forma. Caracteristicile unei astfel de nave: L «=- 150 — 200 m; B = 25-30 m; T = 13™ 16 m; A = 30 000-40 000 tdw; V «= '15—20 Nd [port container']. PORTELICOPYEK, s.n. Nava militară purtătoare de 30 — 60 elicoptere de luptă, destinate acţiunilor de observare, cercetare, căutare, urmărire şi atac a submarinelor inamice. Caracteristicile u-nei astfel de nave: L «= 200—-210 ni; B *= 15—25 m; T « 10-12; m; A <= 25 000—30 000 t; V = — 20 — 25 Nd [port -f elicopter]. PORTO-FRANCO, s.n. Port în care nu se efectuează formalităţile vamale şi nu se percep taxele pentru import-export. în p.-f. se desfăşoară următoarele activităţi: încărcare-descărcare, depozitare, reexportare, tranzacţii comerciale etc. Taxe vamale se percep numai pentru mărfurile scoase din p.-f. pentru a ii introduse în ţară. Ex. de p.-f.: Beirut, Bremenhaven, Colon, Cuxahaven, Copenhaga, Emden, Goteborg, Hamburg, Hong -Kong, Kiel, Los Angeles, ■ Malmo, Mobile, New Orleans, New York, Salonic, San Antonio, San Francisco, Seattle, Singapore, Stockîiolm, Sulina, Tricst; v. şi Salina. Var. porto-franc [it. porto-franco]. PORTHART, s.n. 1. Placa fixată pe puntea. unei ambarcaţiuni pen- 365 PORT-SÂET — poliţie tru a prinde capătul şartului. 2. Suport extins în afara, bordurilor pentru a mari unghiul de deschidere. a şarturilor [it. pori as arfa}. PORTUGALIA f Republica P.), top. Stat In sud-vestul Europei, în partea dc vest a peninsulei Iberice. Are largă ieşire la Oc. Atlantic. FJota maritimă comcr* cială (1978) 1 872 265 tdw. Pcscnit (1978) 310 000 t peşte; circa 280 balene capturate anual, Porturi principale (mii. t/1978): Lis abon a (11,4), Te ixoes (9,1), Seiubal (1,4), Donro (0,2). Trafic total de mărfuri (1978) 22,1 mii. t. Construcţii navale (1979) — 176 000 t.r.b. Rîuri mai importante: Mini io, Lima, Duero (care se varsă în ocean printr-un larg estuar - 27 km), Tejo şi Gua-diana. FOST, s.n. T,oe unde îşi desfăşoară activitatea unul s-au mai mulţi membri ai echipajului. # Ancora la- p-.î raport prin care comandantul este înştiinţat că ancora a fost. virată şi amarată la locul ei, • P. dc ancoraj — loc în radă unde navele pot staţiona la ancora., pînă le vino rîndul la danele de încărcarc-descărcare. • P. de guvernare = loc de unde timonierul manevrează cîrma pentru a guverna (a conduce) nava-. • P* de hil>iă subunitate care face parte din echipajul navei militare; de regulă, un p. de luptă este dotat cu armament şi tehnică de luptă, mecanisme şi instalaţii, mijloace de legătură cu punctul de comandă, mijloace de salvare, măşti contra gazelor, materiale şi dispozitive pentru vitalitatea navei etc. • P* de observare — loc (pe ţărm) de unde se cercetează marca şi sc menţine legătura cu navele din apropiere, folosindn-se în acest scop diferite mijloace de semnalizare: proiector, pavilioane de braţe, pavilioane de saulă, figuri de semnalizare» semnale luminoase etc. [fr. poşte; it. fiosto}, POTAMOLOGfE, s.f. „Hidrologia rîuri lor"; ştiinţă care studiază apele curgătoare de pe continente [fr. potamologie]. POTCOÂVĂ, s.f. Piesă in formă de la care se prind scotele ghiului [bg. podkoea; ser. fiofkova). „POTEMKIN* (1898). Navă rusească tip crucişător, construită la Nikolaevsk (Rusia). Caracteristici: L — 113 ni; B =- 22 m; T ~ 8,5 m; A — .12 600 t; pro= ulsie mecanică = maşini 10 600 P; B == 18 Nd; armament ~ tunuri de 4x305 mm, 16x152 mm, 14 ;<75 mm, 47 mm, 37 mm; tuburi lanstorpiîe -- 4; blindaj 50—304 mm; echipaj 730 persoane. Jurnal de bord: răscoala marinarilor împotriva regimului ţarist (14—25 iunie 1905); azil politic pentru echipaj în România; sa bordaj (1917); ranfluare. Alte nume: Sf. Pantcli-mon (oct. 1905}, din nou P. (apr. 1917), apoi Luptălor pentru libertate (mai, 1917). POZCŢIE, s.f. # Linie de p. v. linie. • Lumini de p. = v. lumină. • P. navei loc al navei, pe sfera terestră, determinat la intersecţia a două coordonate geografice ; latitudine şi longitudine. POZIŢIE— PE fZA 366 Sin. punct al navei [fr. position! lat. positio, -onis; germ. Position]. PRÂCT1CĂ, s.f. • P. marinărească = activităţi sistematice, desfăşurate de marinarii puntişti: an-cor are, guvernare, semnalizare, lu-crări marinăreşti (matiseli, patronări, noduri etc.), conducere a bărcilor etc. [germ. Praktik; fr. pratique; lat. practi&us]. PRAG, s.n. 1. Piesă metalică articulată, care stă afundată cît durează virarea ancorei şi lasă lanţul să treacă. 2» Ridicătură a scoarţei subacvatice; uneori p. împarte un aevatoriu în două bazine distincte. Ex. p„ dintre cap Walsingham (la sud de Groenlanda) şi cap Stadtland (Norvegia), situat la 530 m adîncime, precum şi p. dintre cap Bon şi Marsala, care împarte Mediterana în Mediterana Occidentală şi Mediterana Orientală. în zona apelor interioare, p. separă o gîrlă de fluviu, transformînd-o în baltă. 3. Partea de jos a unui sabord, peste care cade capacul acestuia. 4. Suport de lemn pentru sprijinul vergii (sl. pragu]. PRAG A, top. Capitală a Republicii Socialiste Cehoslovacia. Important centru industrial şi comercial, port pe rîul Yltava. PREAVÎZÂRE, s.f. • P. definitivă = anunţare prin radio, cu 24 ore înaintea sosirii navei în portul de încărcare-descărcare, privind ziua şi ora sosirii navei, pentru a se face pregătirile necesare. Sin. p. exactă. • P. provizorie = anunţare cu 12, 7 sau 5 zile înainte de sosirea navei. Este urmată de p. definitivă [preavizai fr. priavis]. PRESI0NE, s.f. @ P. atmosferică = forţa, cu care masele de aer apasă, prin greutatea lor, pe unitatea de suprafaţă; la 45° latitudine, pe 1 cm2 de suprafaţă, p. atmosferică este egală cu 1 033 kg/cm2, adică echivalentă cu greutatea unei coloane de mercur înaltă de 760 mm cu secţiune de 1 cm2 şi la temperatura de 0°C. ® P* apei = forţa de apăsare exercitată de masa apei la o anumită adîncime. Valoarea acestei p. este direct proporţională cu adîncimea şi cu densitatea medie a apei [fr. pression; it. presione; lat. pressio]. PRIVÂL, s.n. Canal scurt şi puţin adînc, care leagă două bălţi între ele sau o baltă de Dunăre. De obicei, p. seacă toamna [?]. PRfZĂ, s.f. I. Pradă (captură) obţinută, de un echipaj pe timp de război: navă inamică precum şi încărcătura navei (exceptînd navele spital, pescadoarele, cabo-tierele, navele cu misiuni ştiinţifice sau umanitare etc.), sau navă neutră care nu a respectat neutralitatea ori care a făcut contrabandă, m Curte de p. = instanţă de judecată cu rol de validare sau de anulare ap. © Parte de p. -= sumă repartizată, în funcţie de grad şi rang, fiecărui participant la p. 2. Sistem de sorb-valvulă, destinată să introducă sau să scoată apa în (din) navă. Sin. vahulâ de fund [fr. prîse]. 36? PROBA — PEOÎECT0E PROBĂ, s.f. • P. âc cheu = ansamblu de manevre prin care se verifică parametrii si funcţionarea unei nave noi sau reparate: starea tehnică şi etanşeitatea corpului, punţilor, pereţilor, a deschiderilor (iublouri, spi raiuri, tambuchiuri etc.); funcţionarea maşinilor, mecanismelor, agregatelor şi instalaţiilor (de guvernare, de acostare, de legare etc.). e P. de fund = material scos de pe sau din scoarţa subacvatică, folosindu-se draga sau tubul carotier, pentru a stabili natura scoarţei. Sin. carotă. • P. de mare =- ansamblu de manevre prin care se determină caracteristicile unei nave pe timpul exploatării: viteză, manevrabilitate, inerţie, consumuri, comportarea maşinilor, agregatelor, mecanismelor şi instalaţiilor la marş de durată. ® P. de recepţie = p. conforme Registrului Maritim, caietului de sarcini, devizului ; se efectuează cu ocazia reviziilor anuale periodice şi ocazionale sau după ieşirea navei din reparaţii, o P. de stabilitate = p. prin care se bandează artificial nava goală, nelegată, în bazin adăpostit (fără valuri şi fără vînt), pentru a se stabili înălţimea me-tacentrică şi înălţimea centrului de greutate deasupra chilei. © P. de şantier = v. p. de cheu şi p. de mare. © P. de viteză = trecerea navei prin baza de viteze de minimum trei ori pentru fiecare regim de funcţionare a propulsoa-relor („încet", „jumătate'*, „maxim"). Rezultatele obţinute servesc la întocmirea tabelei de viteze [lat. proba; fr. preuve]. PROBELĂ, s.f. (flv.) Navă cu propulsie mecanică [engl. pro-peller]. PRODUS, s.n. P. albe (curate} = benzine, motorine, petrol lam-pant, lubrifianţi etc. P. negre (murdare) = ţiţei, motorine grele, păcură etc. [după fr. produii). PROGNOZĂ, s.f. • P. vremii = mesaj concis privind evoluţia probabilă a vremii pe o anumită durată de timp; periodic, la anumite ore, se transmite prin radio p. vremii pentru anumite acva-torii. © P. vremii cu mijloacele proprii = prevedere a vremii, pentru următoarele ore, cu ajutorul elementelor furnizate de aparatele de la bord: barometre şi barografe, anemometre şi ter-mografe etc. Are mare importanţă la bord deoarece permite echipajului fie să ia din timp măsurile pentru vreme rea, fie sa evite zonele cu fenomene hidro-meteorologice violente [fr. prog-nosc: germ. Prognose; lat., gr. prognosis]. PROIECTOR, s.n. Aparat cu ajutorul căruia se transmit semnale luminoase sau se iluminează spaţiul din apropierea unei nave, pentru a se naviga în siguranţă, cînd vizibilitatea este redusă. Este compus dintr-o sursă de lumină, oglindă, carcasă, grătar (eclat), manipulator, postament. Fasciculul sursei de lumină este concentrat şi dirijat spre locul dorit; cu manipulatorul se întrerupe fasciculul şi se transmit astfel puncte şi linii, conform codului Morse [fr. projecteur\ PROIECŢIE — PROPULSII, 368 PROIECŢIE, s.f. • P. Mercator = reprezentare grafică a suprafeţei Pămîntului pc un cilindră tangent la ecuator; ochiul observatorul ui se consideră în centrul Pământului. Reţeana cartografică în p. Mierea tor este alcătuită din, meridiane (linii paralele şi echidistante, perpendiculare pe ecuator) şi din paradele {linii distanţate astfel încît scara latitudinii să fie mărită in aceeaşi proporţie cu scara longitudinii). Avantajul incontestabil al hărţilor realizate prin p. Mercator este acela că loxodroma apare ca o linie dreaptă şi in tersecte ază sub acelaşi unghi meridianele, iar distanţa dintre puncte se măsoară cu ajutorul scării longitudinii; un minut fiind corespunzător unei mile marine. Autorul p. Mercator a fost gravorul olandez Gerard Kramcr (Mercator) [fr. projcc-Hon; lat. proiecţia, -ouis}. PROMONTORIU, s.n. Ridieătu-ră a ţărmului care înaintează spre larg şi se proiectează clar pe ecranul zării, constituin;] astfel un bun reper de navigaţie. Sin. cap distinct [lat. prouioiiiorium; it. prornontorio; fr. pronwntoire]. PROPRIETATE, s.f. e P, aats-tice ale apei ■marine însuşiri ale apei marine de a permite propagarea sunetului. Sînt determinate de viteza de propagare a sunetului, de refracţia şi de atenuarea lui. a (pl.) P.apei marine — însuşiri fizice şi chimice specifice apei marine: rc fracţie, transparenţă, salinitate, dormitate etc. • P. optice ale apei ■marine c-- însuşiri ale apei marine de a fi trans- parentă şi de a avea culoare. Manifestări ale acestor p.: reflexia, refracţia, atenuarea energiei luminoase [fr. propriile; lat. pro~ prietas, -aiisj , PROPULSA, vb. • A p. nava (submarinul) a dezvolta la bord un lucru mecanic suficient pentru a depăşi rezistenţa opusă de către mediu (apă şi aer, pen» tru nava ; apă, pentru submarin), astfel încît mijlocul «ie navigaţie să se poată deplasa dintr-un loc în altul ffr. propulscr; lat. pro-p ui sare]. PROPULSIE, s.f. • P. activă = acţiune exercitată direct asupra unui mijloc de navigaţie. Ex. p. cu vele, p. cu cilindri rotitori tip Fie ti ne r. • P. cu di ce e= deplasare a unei. nave cu 'ajutorul elicei acţionate de o forţă mecanică dezvoltată la bord. • P* cu zbaturi — deplasare a unei nave cu ajutorul unor palete radi ale, montate pe acelaşi ax, în fiecare bord, la mijlocul navei; se folosea mai ales pe apele interioare. • P» Diesel electrică p. eu elice acţionată de motoare electrice, care sînt alimentate de generatoare Diesel (motoare termice cu ardere internă). • P* electrică « p. cu elice acţionată de motor electric alimentat de motoare cu combustie internă, de turi una sau de maşini cu aburi. » P* hidraulică v.™ p. cu ajutorul unor jeturi puternice de apă, create la pupa sau in borduri cu pompe centrifuge puternice, care determină astfel împingerea navei. Avantaje: lipsa propulsorului (elicei) din afara bordului; navigaţie 369 FROPIJLSIE — PROVA în ape mici, murdare, cu vegetale abundentă. Dezavantaje: ire-care mare în conducte; randament scăzut, Sin. p. cu jet. # P. nucleară c~ p. cu turbine al căror abur este produs ^ prin încălzirea puternică a apei cu ajutorul energiei degajate de reac-toril nucleari de la bord. în 1976, existau cinci nave comerciale cu p. nucleară: spărgătoarele de gheaţă „Lemn" şi „Arktika." U.R.S.S.), nava „Sa-/anuali" (S.U.A.), mi-neralieiul „Otto Hahn“ (R.F.G.), cargoul „Mutsu" (Japonia). Mijloacele de navigaţie cu p. nucleară au practic autonomie nelimitată. © P. reactivă == acţiune exercitată asupra unui mijloc de navigaţie prin intermediul ^propulsoare lor, care determină în. aer sau în apă reacţia de împingere. l-x. p. cu elice, p. cu zba-turi, p. cu jet hidraulic etc. • Puterea a paratului de p. «= puterea dezvoltata de sistemul de p. al. navei; se măsoară în cai-putere (CP) [fr. propulsie n; lat. -pro-pul si o, -onis’J. PROPULSâR, s.n. Sistem, sau dispozitiv capabil să creeze si să întreţină forţa de propulsie pe tot timpul mişcării navei. • P* activ — vela; cilindrul rotitor (tambur rotativ cu diametru de 2 — 4 m montat pe punte la 10—20 m înălţime; lovit de vînt la travers, tamburul dă naştere forţei de împingere). • P. cu pale pe coroană rotitoare t= p. tip Voith-Sclmcider; p. tip Kirsten-Boeing {coroană rotitoare cu pale care oscilează în jurul axei proprii; elimină cîrma şi dispozitivele de inversare a sensului de marş ai. maşinilor; are randament 0,45 — 0,60). • P. reactiv elicea şi roata cu zbaturi; v pi^jitlsie cu elice şi propulsie cu m P. turboreactor =^= ci ii o aeriană şi supracavitaţionuiă ftr. pro-pukcuv). PRdRĂ, s.f. V. proră [it. prorai lat. prora l. PROTEST, s.n. 1. a i t )e prin care se previne inculp u< v< pajul ui în fapte petrv ti U p u aie. 2. Document: .scris, im» * r i de comandantul navei ş‘ îim mat căpităniei, consulatului ‘V * ellef autorităţi competente, de în termen de 24 ore dc M^nea navei, pentru a arăta, <. ur ev te vinovat de producerea ;u « ’d# n~ tul ui de navigaţie (, o?;/urne, avarie etc.) sau de afe 1 uea caricului (deteriorări, p’^id< m), ori pentru a dovedi cazul de foită majoră în caro s-a afLu h.. /a proprie. La p. se anexe* mi extras din jurnalul d< f fad, precum şi declaraţiile de cel puţin două persoane < < la bord. Sin. notă de p., p. a*- ue pit. pi o te s t-ij J« PR6VĂ, s.f. 1. Partea din faţă a corpului unui mijloc de navigaţie. 2. (arg.) Faţa nue1 persoane. • La p. (pupă) tare se află în partea din. faţă . .spaie) a corpului navei. « Jf*-b\oaJ = partea de dinainte şi d^T stinsa corpului unui mijloc de ne n. ai ic. • P«~tr avers = poziţia perpendiculară pe p* navei. • P•-tribord partea de dinainte şi din dreapta corpului unui inij- PROVA — PU1T0B 370 loc de navigaţie. • P. ascuţită = p. ale cărei borduri se întîlnesc sub un unghi ascuţit. Sin. p« fină. ® P* cu bulb = v. bulb. m P. dreaptă —p. a cărei etravă este dreaptă la orice unghi de elan-sare, nu concavă» ca p. de cliper, e P. evazată = p. ale cărei borduri se deschid în exterior; secţiunea unei p. evazate este asemănătoare unui pescăruş cu aripile desfăcute. ® P# Maier = p. cu profil aseamănător cu acela al unei sănii; etrava este înclinată brusc şi formează cu orizontala un unghi de 20 — 30°, care determină o rezistenţă minimă la înaintarea navei. Sin. p. de spărgător. © P. ov oi dală = p. cu forme rotunjite. Ex. p. de iaht sau p. de navă fluvială cu zbaturi. © unie -f- suf. -ist}. pCpă, s.t. Partea de dinapoi a corpului unui mijloc de navigaţie. • ¥.-iravers care se află într-o direcţie perpendiculară pe p. navei. • P. ascuţită p. a ie cărei borduri formează un ungi.ii aproape la fel de ascuţit ca al provei. # P. cu boltă p. care ire o platformă boltită peste cîrma. A/antajele pe care le oferă p, cu boltă: măreşte suprafaţa dunetei, micşorează fenome-nul de atnbarcare a apei prin pupa» protejează cîrma şi elicea. ® P. dreaptă p. care formează cu apa un unghi aproape drept; p. dreaptă este caracteris* ti eu na.veîor vechi. • P. rotundă p. eu profil curb. .Ant, provă [fr. pun pe : it. poppa; lat. puppis ]. PURCEL, s.n. (arg.) Ido tor din compunerea unor dragi de neutralizare a minelor marine. • P. la şcondru -- joc marinăresc tra-diţion d \ df uit de Ziua Marinei ; la ci u\ îl unui şcondru alunecos ,10 c «d, uns c;u vaselină sau sap urd se leagă un p. Şcon-diuî e-.te s« o \n .*::ra bordului, reni i ua»i i jm. U- ’p »4;\ i la joc se stiădaia *’ să a:ui.;a ia capătul hu şi ă ( iptun*/'* p. care eonsii-inie pi’rui u ivaîn, <1 strigăt or [ ?]. PU.RUS, hidr. Fluviu în partea de est a Americii de Sud. Lungime totală 3 200 km. Izvorăşte din Auzii peruvieni şi este afluent al fluviului Amazon. Aparţine statelor Brazilia şi Peru. Kste navigabil pe cea mai mare parte dio lungimea sa, PUTERE, s.f. » P. mărit imă \. Ansamblu de factori militari, sociali, economici, politici şi culturali. care au rol în desfăşurarea acţiunilor pe mare sau în imediata ci vecinătate. Elementul organic al p. maritime este nava militară, caracterizată prin mobilitate, autonomie., putere de foc, capacitate de a ţine marea. Misiunile p* maritime sînt să apere convoa- m PUTERE — PUţ iele militare (nave proprii, forţe umane, telxnica militară şi diferite materiale transportate), să apere convoaiele de mărfuri, materiale şi materii prime destinate economiei naţionale şi consumului populaţiei, să controleze comunicaţiile maritime proprii, să prevină şi să respingă încercările inamicului de a debarca pe teritoriul naţional şi să-l înlăture din zona de navigaţie a f« maritime, sa preia o parte din volumul transporturilor, realizate pe căi rutiere, feroviare si aeriene. P. maritimă este deci determinată de: a) numărul şi calitatea persoanelor încadrate în activităţi legate într-un fel sau altul de marină şi de sistemul de apă-rare al statului; b) totalitatea şi calităţile navelor militare şi civile» ale mijloacelor aeronavale, instalaţiilor şi instituţiilor care au sau pot avea tangenţă cu marina; 2« Stat care dispune de aceste forţe şi mijloace. Sin. P. navală [lat. patere; posse\ PUTUMÂYO, hidr. Fluviu în. nord-vestul Americii de Sud. Lungime I 900 km. Izvorăşte di» Munţii Anzi, Cordiliera Centrală, şi este afluent al Amazonului. Aparţine statelor Columbia* Ecuador, Peru şi Brazilia, Are importanţă pentru navigaţie şi pescuit. PUT* s.n. # P. de aerisire =■ tunel între o încăpere şi punte» destinat să aerisească încăperea respectivă, m P. de salvare = tunel vertical continuu, prin care persoanele de la bord ies pe punte cînd ieşirile normale nu pot fi folosite. • P« clrmci = încăpere îngustă de la pupa navei în care se află axul cîrmei. Sin. casei cîrmei, # P* elicei = spaţiu situat Intre etambou! cîrmei şi cel al elicei (la navele, cu o singură linie axială). • P« lan-(ului = încăpere sub punte, la prova, în care se păstrează lanţul ancorei [lat. pitfcus; fr. puitsj it, pozzd]. DICŢIONARELE ALBATROS a QATAR (Statul top. Stat în Asia de sud-vest, pe coasta Golfului Per sic în Peninsula Arabia. Flota maritimă comercială (1978) — 151 625 tdw. Pescuit (1978) =* 2 733 t peşte în totali» tate din ape marine; 2 000 t crevete. Porturi principale: Umm Sa’id Harbour, Dalia* DICŢIONARELE ALBATROS »»_*>wîvr7'ie.ţ' i'-«-.-'.-vj*“.,*r»v-jjsKS!.'»is9!r33Ri7fr I! JL1# „R" (1930---1961). Tip de distrugător românesc. Caracteristici: L « 102 m; B = 9,6 m; T = 5,1 m; A = 1 700 t; propulsie mecanică = maşini 45 000 CP; V =- 37,6 Nd; raza de acţiune = 3 000 Mm; armament = tunuri 5 x 120 mm, 1 x 76,2 mm, 4 x 40 mm; tuburi lanstorpile 6 x 533 mm; instalaţii pentru lansarea minelor şi a bombelor ant is u b mari ne. jurnal de bord: navigaţie în M. Neagră, M. Medi-terană, Oc. Atlantic. RACHETĂ, s.f. 1. Armă de luptă din dotarea navelor militare. De obicei, r. are sistem de autoghi-dare. Var. r. apă-sol; r. apă-aer; r. apă-apă. 2. Mijloc de semnalizare nautică, pentru a înştiinţa pe cei din jur în caz de accident sau de pericol iminent, m R. port-ba7tdală v. pistol [germ. Rahcte/ rus rakeîd]. rac6n» abr. Geamandură înzestrată cu: a) receptor acordat pe frecvenţa radiolocatorului de bord şi b) emiţător de răspuns îa semnalul radiolocatorului. La bord, pe ecran, apar combinaţii de linii şi de puncte, caracteristic© fiecărei geamanduri în parte ; v. si ramark [engl. RAdar Bea-CON'}. RÂD AR, s.n. Aparat care emite unde electromagnetice şi ar.oi le recepţionează, îocalizînd as* i>*l repere care permit navigatorilor să evite abordaje, să se deplaseze pe timp de ceaţă sau de noapte, să determine punctul navei, sa sc orienteze în apropierea coastelor. Sin. radiolocator [abr. engl. RA(dio) D(eîecting) 'A(nd) R(anging) „detectare şi re-per are prin radio RÂDĂ, s.f. Aevatoriu din apropierea unei coaste, relativ ferit de vînturi, de valuri şi de curenţi» servind la staţionarea in vederea intrării în port sau pentru adă-postirea navelor cînd in larg bîntuie furtuna. R. se întinde cîteva mile marine din gura RAdA—RAI portului spre larg. • R. apăraia = acvatoriu în care valurile» viaturile şi curenţii nu sc resimt puternic. • R. deschisă =» r. neapărata de obstacole împotriva vin* tmilo.r, valurilor şi curenţilor. Sin. :r» n cadă postită. • R. nesigură --- r. expusă vîntnrilor* valurilor si curenţilor, care periclitează navele ancorate aici. în r. nesigură nu sc cunosc precis adîncimilc şi nici eventualele obstacole submarine. • R» sigură = r. apărată .natural sau artificial, piin diguri care oferă con-' diţii corespunzătoare pentru staţionarea navelor. în r. sigure sc cunosc adîncimilc pe care le are apa [fr. rade, it. rada], RADIOACTIVITATE, s.f. » R. apei marine proprietate fizică a apei. marine de a emite radiaţii corpnsculare şi radiaţii electromagnetice, primite dc apa mării prin iradiere fie de la rocile radioactive subacvatice, fie de la apele deversate, deja radioactive, Prezintă pericol r. care depăşeşte 3,5 unităţi mach la litrul de lichid [fr. radioactivife; germ. Ra-ăioakUvităt]. RADIOFÂR, s.n. Mijloc radio-tehnic dc navigaţie instalat la ţărm sau pe nave-far, destinat să emită semnale radio (f =» 285—318,5 kHz) cu anumite caracteristici, în funcţie de care navigatorii determină poziţia navei (la intersecţia mai multor relev mente măsurate la acestc repere). Se cunosc r. circulare (emit circular), r. direcţionale (emit într-una sau în mai multe direcţii), f» plutitoare (instalate la bordul navclor-far), f. turnante (em.it, ca im sector al antenei rotative, semnale speciale cînd sectorul ajunge în dreptul unui punct, apoi semnale din grad în grad sau din două în două grade [fr. radio phare\. RADIO GONIOMfiTRU, s.m Aparat cu ajutorul căruia se recepţionează radiof ar urile si se stabilesc direcţiile (rclevmcntele) la ele. La intersecţia a 2 — 3 relev-mente se află punctul radio al navei. Cînd radi of arul are emisia direcţională (v. radi o jar), elementul măsurat cu r. permite încadrarea navei pe respectiva direcţie (la pase de navigaţie, în zone obligatorii de trecere etc.) [fr. radiogonioniHre]. RADIOLOCATOR, s.n. v. radar rus. radiolocator / engl. radio-ocator], RADI O N AVI G AŢI E, s.f. Procedeu de determinare a punctului navei cu aparatura dc radiolcn caţie; v. radar, radiogoniometru„ Decca, Laz an etc. Var. navigaţie radio [radio ~f navigaţie; fr. ra* âionavigaiion; rus. radiunaviga-ţicil. RADdM, s.n. Carcasă, aproximativ sferică, destinată să protejeze elementele finale (antenele) ale unor aparate de radionavigaţie de la bord [cf. fr, radâme, engl., radome] rafâlă, s.f. Schimbare neaşteptată, bruscă, a forţei vîntul ui; v. si vînt (din fr. rafale) RAI, s.n. Roată mică de lemn, prevăzută pe- coroană cu un mi EAI — RANG şanţ prin cârc trece o parîmă. Intră în compunerea macaralelor sau a diferitelor dispozitive pen-tiru manevrarea greutăţilor de la bord, pentru ghidarea saulelor sau curenţilor de parîme* Sin. seri pete marinăresc [ ?]. RÂI6N, s.n. » R. fluvial = porţiune a fluviului şi a uscatului limitrof, unde se desfăşoară sistematic antrenamente» exerciţii şi aplicaţii cu nave militare. # R. maritim aevatoriu şi zonă limitrofă acestuia, undo se află dislocate elemente din compunerea Marinei militare. RÂMA, vb. A mînui rama. Sin. a vîsli; a trage Ia rame [fr. ramer]. RAMÂRK, s.n. Geamandură înzestrată cu emiţător radiocircu-lar care transmite continuu semnale, vizualizate pe ecranul radiolocatorului de la bord printr-o linie radi ala; v. şi raccn [abr. engl. EA dar MA RK], RÂMĂ, s.f. 1. Vîslă manevrată pe o singură parte şi folosită la rpulsarea unor ambarcaţiuni, compune din pană, braţ, manşon, minor. 2* Vîslă destinată să guverneze unele ambarcaţiuni; sin. t.-cîrma. • A trage la r. — a vîsti. • Trăgător la T. persoană care vîsloşte [fr. rame], RÂMPĂ, s.f. Platformă Ia prova sau la pupa unor mijloace dc navigaţie destinată fie debarcării, fie executării diferitelor lucrări, « R* de lansare ~~ platformă mobilă în plan vertical şi orizontal, destinată lansării bombelor an ti- submarine sau rachetelor navă-navă şi navă-aer [fr. rampe]. RANDAMENT, s.n. • R. de ra- mare =3 raportul dintre rezistenţa îa înaintare (remorchcr-remor-cat) şi puterea aparatului pro-pulsor al remorcherului. Valoarea r. de ramare este de maximum 0,65. m R. propiilsoriihii = raportul în care puterea efectivă a aparatului de propulsie e transformată de propulsor în forţă de împingere. Sin. r. elicei [fr, rcndement\, RÂM DĂ, s.f. Velă în formă de trapez, arborată la catargul de la pupa [it. ronda]. RANFLUÂ, vb. A ridica la suprafaţă o navă scufundată,. folosindu-se în acest scop de macarale plutitoare, pontoane ridicătoare» cilindri de ranfluare [fr. ren-* flouer}. RANFLUĂRE» s.f. 1. Acţiunea do a rânjind şi rezultatul ci. # Cilindru de f. = cilindru de metal, înzestrat cu instalaţii de golire-umplere a apei din el, precum şi cu instalaţii folosite pentru a prinde nava scufundată. Mai mulţi cilindri de f. so umplu cu apă, apoi sînt coborîţi pînă la nava scufundată, după care se scoate din ei apa şi se introduce aer, ceea ce * determină ridicarea lor spre straturile supe** rioare, odată cu nava scufundată» Sin. jlotor (ponton) de r. [rânjind; cf. fr. renfloaage]. RANG, s.n. • R. navei = categorie specifică navelor militare,. Ex. nave de f. 1/2, 3, 4. Cel mai RANG — RĂSTORN ARE mare r. este r. 1 şi caracterizează portavioane, crucişătoare etc, [fr, rang]. RAN'G-OON, top. Port, capitală a Republicii Socialiste a Uniunii Bir mane. Situat în delta fluviului Irrawaddy, la 32 km de M. An-dam an, unul din porturile asiatice la Oc. Indian. Trafic de mărfuri 1,4 mii. t/1978. Principalul centru industrial, corner-» cial si cultural al Birmaniei. Portul are în lungul cheurilor adinei mi de la 6 la 11 m. Posibilitate de ancorare a petrolierelor oceanice, 11 dane cu lungime de peste 1,6 km pentru nave oceanice. Amenajări pentru traficul de pasageri. Pentru manipularea mărfurilor se folosesc peste 50 de macarale diferite. Oraşul datează din sec. 6 î.e.n. RASCII ETA, s.f. Obiect în formă de daltă sau de placă folosit fie la curăţarea scoicii, a vegetaţiei şi a mîlului de pe carenă, precum şi a piturii de pe suprafeţe, fie la îndepărtarea apei de pe punte, [it. raschietto]. RÂZĂ, s.f. © R. âe acţiune = distanţă maximă la care poate ajunge o navă cu o anumită viteză, fără să fie reaprovizio-nată. Pentru nava militară, în calculul r. de acţiune intră şi combustibilul care va fi consumat pentru înapoierea la bază. Valoarea r. de acţiune S este dată Oi de relaţia: S « 24 V — [Mm], unde V = viteza navei; Qt *= cantitatea totală de combustibil de la bord; f .= -consumul zOnie de combustibil, (r* tactică de acţiune). 0 R* metacentrică = r. pe care o descrie centrul de carenă cînd nava se înclină longitudinal sau transversal cu un unghi mic [ bit. radia, radius], RÂS TAKNURAH, top. Port (exclusiv petrolier) al Arabiei Sau-dite îa M. Arabiei (Golful Perşic). Cel mai mare port din lume privind traficul de mărfuri — 312,3 mil.t/1973. Important centru economic şi comercial al Arabiei Sau dite. Şantier de reparaţii şi întreţineri pentru nave. Dispune de nume mase dane cu admcimi între 11 şi 16 m şi două cap uri de dig pentru acostarea super-pet rol ie re lor. Mari spaţii pentru depozitarea petrolului şi produselor rafinate. Principalele legături sînt cu Japonia, Australia şi Europa Occidentală. RAZELM (RAZIM), hidr. Cel mai mare Iac al României. Situat în sud-estul României, în apropierea M. Negre, cu care comunică printr-un canal. Suprafaţă 415 km2. Are aspectul unei lagune. RĂSTURNĂ RE, s.f. © R. ancorei = rotirea ancorei în jurul fusului datorită întîlnirii unuia din braţe cu o stîncă; ca urinare a r»j ancora nu se prinde bine de sol şi derapează; v. şi derapa. • R. mareei t= fază a fenomenului de maree» cînd curentul de apă îşi .schimbă sensul; moment intermediar fiu x-re flux. $ R. maşinilor s=: schimbare rapidă a sensului de rotire aî elicelor de la mers înainte la mers înapoi mm invers [răsturna]. 379 RĂSUCIRE* s.f. • R. în sari » v. r. parîmei. <§ R. netorsionabilă =2 r* a sfilaţelor în acelaşi sens cu al şuviţelor, pentru a evita torsionarea parîmei în serviciu. © R* parîmei = r. a şuviţelor spre dwapta, pentru a forma parîma simplă. ® R. ramei = mişcare a ramei astfel îneît într-un ciclu de ramare să execute o rotire completă, prin aer şi prin apă. ® R. şuviţei = f. a sfii aţei spre stînga, pentru a forma o şuviţă RĂU» s.n. şi adj. © R. mare ~ stare neplăcută pe care o are omul neobişnuit cu oscilaţiile navei: senzaţie de somn, greţuri, ameţeli, dureri de cap., senzaţie de foame» salivaţie abundentă etc. Aceste stări se înving prin activitate intensă, prin voinţă şl botărîre; ele dispar după amari-ni zare. Sin. nautopalie [leit. reus]. 1ĂZB0!, s.n. @ R. de cursă = confruntare navală între nave particulare (cărora îi se acordă scrisoare de marcă) şi nave comei ci ale ale adversarului. © R« maritim =* ansamblu de operaţii la care participă: a) echipajele şi navele instruite» supuse disciplinei militare şi conduse de un comandant; b) navele statelor beligerante — indiferent de tipul navelor, de dimensiunile» destinaţia şi armamentul lor: port*» avioane» crucişătoare» nave de linie, torpiloare» fregate» distrugătoare, dragoare, submarine, a** flate sub pavilionul unui stat; c) nave comerciale auxiliare devenite nave de t» v. şi navă comercială san nava auxiliară, RASU€fRE — RECIF Scopul r. maritim este înfrînge-rea inamicului. Principalele mi* si uni organizate în cadrul r. maritim sînt: sprijinirea operaţiilor de uscat» distrugerea ' fortificaţiilor, instalaţiilor militare, ma~ ritime şi terestre, de pe litoralul inamic { întreruperea comunicaţiilor inamicului cu litoralul; în-frîngerea flotei militare inamicej anihilarea flotei comerciale inamice ; apărarea litoralului propriu, protejarea flotei comerciale proprii. 9 Mijloace de luptă în r. maritim = artilerie» mine marine» torpile, submarine» asediu pentru întreruperea comuni-ţiilor inamice, rachete, bruiaj radioelectronic etc. © Neutralitatea în r. maritim = situaţie în r. maritim care asigură statelor neutre libertatea de navigaţie şi comerţ, obligîndu-le să manifeste imparţialitate în tratamentul faţă de beligeranţi şi să nu se amestece în acţiunile militare ale beligeranţilor. Starea de neutralitate a unor state îi obligă pe beligeranţi să nu comită acte de ostilitate în apele neutre şi să respecte reglementările interne ale neutrilor. Sin» t. naval, t* pe mare [sl. razboj]. RECIF, s.n. Aglomerare de stînci submarine» care ajung uneori la suprafaţa apei, periclitînd astfel navigaţia. Poziţia r. este marcată pe hartă prin semne convenţionale, iar pe teren prin geamanduri şi balize. ® R. de corali = stînci formate din corali care trăiesc în colonii, în apele mărilor calde* • Barieră de r. = „dig** (cordon) alcătuit din corali şi situat pa- RECfF — REFRACŢIE 380 raîe! cu ţărmul; apele între bariere de r. şi. coasta sînt relativ puţin adinei (20 — 80 m) pir, râ~ m RECUPERA, vb. A trage lanţul, san parîma at.it cît să rămînă întins(ă) [fr. rScupercr; lat. recuperare] . REDĂN, s.n. Proeminenţă, sub formă de prag, pe carena hidro-avionului sau a unor ambarcaţiuni, care asigura alunecarea acestora pe apă cu o rezistenţa redusă la înaintare [fr, râd an)* REDRESA, vb. 1. A readuce în poziţie normală nava canarisită sau ban dată. Manevra de a r. se face fie trecînd apa sau combustibilul dintr-nn tanc în altul, fie deplasînd greutăţi la bord; astfel, se coboară centrul de greutate sau se măreşte înălţimea metacentrică. 2. A readuce pe cliilă dreaptă nava scufundată sau eşuată," fără a o ridica îa suprafaţă. 3. A manevra astfel convoiul îneît să revină pe tal» veg. [fr. redresser], REDUCE, vb. • r. din cîrtnâ s= a micşora unghiul de cîrma; a fixa un unghi de cîrniă mai mic. • A r, legăturile *= a desface o parte din legăturile (parîmele) navei acostate; a mola dublinele şi parîmele care nu afectează siguranţa navei îa manevră. m A t* velahira = a micşora suprafaţa velaturii, înfăşurînd sau terţarolînd unele vele, cînd vîntul se întăreşte sau cînd este necesar să se micşoreze viteza velierului [lat,' reducere]. REPARI Sf, vb. A recupera tot ce se poate din caricii! avariat. Cuv. derivate: s.f. repari sire, adj, reparisit [?]. REFLUX, s.n. Fenomen de cobo-rrre (scădere) a nivelului mării şi oceanelor de 3a un maximum maree înaltă) la un minimum maree joasă). • Ancoră de r. — ancoră care se fund ari se şte pentru a mări sigura nţa de staţionare a navei ])e timpul r. • Curent de r. = mişcare orizontală a maselor de apă dinspre ţărm spre larg, pe timpul r. • Durata f. = intervii! de timp dintre ora mareei înalte şi ora următoarei maree joase. Cît durează r., apele în zonele cu ţărm jos se retrag spre larg [ir. reflux], REFRACŢIE, s.f. 1. Proprietate acustică a apei marine de a influenţa direcţia de propagare a undelor acustice în zonele de trecere dintre straturi de apă cn densităţi diferite. Prin r. se explică fenomenele numite zone de tăcere şi canal acustic. 2. Proprietate optică a apei marine de a schimba direcţia radiaţiei atmos-, ferice în zona de trecere aer-apă; această proprietate este direct proporţională eu densitatea şi invers proporţională cu temperatura. 3. Schimbare a direcţiei şi a lungimii valurilor, cînd acestea se propagă sub un unghi de înclinare faţă de linia coastei. în apropierea coastei, crestele valurilor ajung pînă la urmă paralele cu ţărmul. 4. Schimbare a direcţiei undelor radio în zona de contact- uscat-apă. Sin. r. 381 REFRACŢIE — REGL costicră [fr. rSfraction; lat.' refracţi o, -onis]. REGÂTÂ, s.f. Denumirea concursului pe apă între echipajele ambarcaţiunilor sportive dc aceeaşi clasă: bărci cu vele, cu vîsle sau cu motor. • R. fluvială — f. pe fluviu. R. maritimă r. pe mare (ocean) [fr. râgate]. REGfM, s.n. • R. de navigaţie v. navigaţie. • R Dunării ansamblu de reglementări privind navigaţia pe Dunăre. Ex. Tratatul din 1016 dintre Austria şi Turcia, Tratatul din 1812 de la Bucureşti dintre Rusia şi Turcia, Tratatul din 1856 de la Paris care deschide fluviul pentru navigaţie inte rn aţional ă, Statutul definitiv al Dunării stabilit la Paris în 1921, apoi Convenţia din 1948 dc la Belgrad. Principii actuale privind r. Dunării: navigaţie liberă, deschisă navelor comerciale ale tuturor statelor; navele militare alo statelor riverane au drept de navigaţie numai în apele naţionale (pînă îa firul apei); statele riverane organizează şi reglementează navigaţia, supra /egherea vamală şi sanitară, conform regulilor gene/rate stabilite de Comisia Dunării alcătuită din reprezentanţii tuturor statelor riverane Dunării. • R. fluviului ansamblul dc fenomene lridrometeorologice specifice fiecărui fluviu: cote, debit, viteză, curent, pantă, vînturi locale etc. • R, slrlmlorilor ansamblul de reglementări stabilite prin convenţii şi tratate pentru navigaţia prin "strîmtori; v. şi S-ir t miori [fr. regi mc]. REGfSTRU, s.u. • R. de clasificare societate ce emite reguli care trebuie respectate de fiecare proprietar de navă (armator), a-tu aci cînd construieşte sau repară o navă, conform Convenţiei, internaţionale jxu.it.ru siguranţa navelor de comerţ şi a vieţii umane pe mare. • R. de mărfuri — document nautic ui care ofiţerul secund înscrie cantităţile de mărfuri încărcate în fiecare magazie» conform conosamentelor şi [oiio? de pontaj. Sin. jurnal dc încărca-re~dcscărcare. * R. dc schelă =* document nautic în care sînt înscrise numele şi ora intrărilor şi ieşirilor persoanelor la (de la) bord. » R. crouomcirului document nautic în care se înscriu, periodic, pentru fiecare cronometru dc la bord, stările absolute, marşele diurne şi temperatura din momentul observaţiei. # R, matricol = document nautic al căpităniei portului pentru evidenţa navelor de categoria I; nave mai mari de 10 tone metrice, nave autopropulsate cu putere peste 45 CP, veliere. • R* no/cal român -= r. de clasificare din R.S.R.; v. şi f. de clasificare. Are contracte cu toate marile societăţi de clasificare din lume, suj>raveghează aplicare a conveni iilor internaţionale referitoare la securitatea navelor, emite certificate în numele guvernului R.S.R. [fr. râgistre; ii, registre; germ. Regi ster]. REGLA, vb. # A f. asiela = a dispune la bord încărcătura şi balastul în plan longitudinal, astfel încît nava să nu se afunde cia prova (să nu se aproveze) sau cu REGLA — KE3LEVMENT 382 pupa {să nu se apupeze) mai mult decît este necesar. @ A r. se xt anini = a elimina erorile variabile ale sextantului, determinate de neperpendicularitatea sau nepa-ralelisinul oglinzilor, de ne paralelismul axului lunetei [fr. regler], REGRESIUNE, s.f. • R. marină = fenomen prin care Oc. Planetar se retrage lent din anumite zone, datorită mai multor cauze: ridicare a uscatului, mişcări tec-* tonice lente etc. [fr. rSgressioii). REGULAMENT, s.n. • R. de navigaţie pe Dunăre = document nautic privind navigaţia pe fluviul Du narea, de la izvoare la, vărsare. Cuprinde probleme referitoare la: mărcile şi scările de pescaj; măsurarea capacităţii navelor; semna-îi zare a vizuală şi fonică; reguli de navigaţie şi de staţionare specifice fluviului Dunărea etc. @ R. internaţional pentru prevenirea abordajelor pe mare = document nautic privind Convenţia din 1972, referitoare la prevenirea abordajelor pe mare, convenţie la care ţara noastră a aderat în 1974. Documentul cuprinde reguli de guvernare şi de drum, folosirea pe mare a luminilor, semnelor şi semnalelor sonore şi luminoase etc. [it. regulamente]. REGULĂ, s f. • R. Dunării s= r. potrivit căreia spaţiul ocupat de aparatul de propulsie al navei este egal cu volumul compartimentului maşini, plus 75% pentru compartimentele de combustibil © (pi.) R. de construcţie s= f. stabilite de o societate de clasificare privind construcţia corpu- lui de navă, a maşinilor, instala-ţiilor etc. pentru fiecare clasă de nave in parte. ® R. de drum = r. internaţionale sau locale stabilite pentru nave în legătură cn normele de evitare a abordajelor, luminile şi semnalele nautice. @ (pi.) R. de siguranţă = r. adaptate din Regulamentul serviciului la bord pentru fiecare navă în parte. Sin. r* de vitalitate. © (pi.) R. de Ia Haga = r, privind conosamentul, stabilite de Tribunalul maritim de la Haga, adoptate în septembrie 1921, la Haga, de către Asociaţia de drept internaţional împreună cu reprezentanţi ai încărcătorilor, armatorilor etc. Aceste r, de conosamente se regăsesc în Convenţia internaţionala de îa Bruxelles din august 1924, © R. internaţionale pentru prevenirea abordajelor pe mure = r. stabilite prin convenţii internaţionale (1910, 1929, 1948, 1960), privitoare la manevre, semnale şi lumini pentru nave în marea largă şi în apele internaţionale. România a ratificat aceste r. la 20 august 1954 şi la 1 septembrie 1965. e-R. jumătăţii de milă = r* care stabileşte că navele care se încrucişează trebuie să emită semnale corespunzătoare cînd distanţa dintre nave este de cel puţin o jumătate de milă marină, pentru a evita abordajul; v. şi regulament [lat. regula; cf. it. regala, fr. rigle]. RELEVAtâNT, s.n. 1. Unghiul în planul orizontal format între direcţia nord şi direcţia la un reper de navigaţie vizat de la 303 EELEYMENT — REMORCA bord (astru, obiect terestru sau marin etc.). Se măsoară cu ali-dada şi are valori cnprin.se între 0° şi 360°, în funcţie de unul dintre nordurile de referinţă (magnetic, compas, giro, adevărat), care denumesc de fapt şi r. îa cauză (magnetic, compas, giro, adevărat). 2, Unghiul format între linia prova-pupa şi direcţia la un reper de navigaţie vizat de la bord. • R* compas (giro, radiogoniometric) = r, măsurat cu aj ut or ul compasului (girocompasului, radiogoniometrului). & R. constant = r.-prova constant, măsurat îa o navă din apropierea navei proprii; cînd valoarea acestui r* rămîne constantă, există pericolul de abordaj care trebuie evitat schimbtnd drumul navei proprii sau viteza de deplasare. & R. de radioloca-ţie = r. prova măsurat cu radiolocatorul de la bord. & R. Ioxo~ dromic = unghi format între meridianul adevărat (geografic) al locului şi direcţia la un reper de navigaţie. ® R. ortodromic = r. loxodromic căruia i s-a adăugat sau scăzut corecţia ortodromică; unghi sferic dintre meridianul geografic al radiogoniometrului de la bord şi ortodroma care uneşte punctul radiogoniometric cu staţia radiogoniometrată. e R. prova-tribord (babord) = r® măsurat în tribord (babord) la un reper. Valoarea se măsoară în grade (0° —180°), începînd de la prova spre pupa. ® A lua r. = a măsura r. [fr. relbvement]. RELI£F, s.n. o R. submarin = scoarţa subacvatică denivelată; adîncimile Oc. Planetar conturează acest r. submarin. încă din antichitate, prin lucrarea „Geographia", Strabon (63 î.e.n. — 19 e.n.) avansează idee a că scoarţa subacvatică este brăzdată de forme de r. distincte (munţi, văi, cîmpii etc.). Astăzi se estimează că scoarţa subacvatică se află la diferite imersiuni, astfel: 200 m = 5,4% (27,5 mii. km2) din suprafaţa Oc. Planetar; 200 —1 000 m = 3% (15,3 mii. km2); 1 000- 2 000 m = 2,9% (14,8 mii. km2); 2 000-3 000 in = 4,7% (237 mii. km2); 3 000-4 OOOm = 14,1% (72 mii. km2); 4 000-5 000 m =* 23,9% (121,8 mii.km2); 5 000- 6 000 m — 16% (81,7 mii. km2); peste 6 000 m = 0,8% (4,3 mii. km2). & R. apei = rezultatul fenomenului de ridicare a maselor de apă în zona crestelor de munţi submarini [fr. rel-ie-f]» REMORCA, vb. A deplasa (cu un mijloc de navigaţie autopropulsat) un mijloc de navigaţie care nu are sau nu poate folosi aparate proprii de propulsie. Pentru a r. se recurge fie Ia trasul cu o parîmă numită remorcă, fie la legarea bord lingă bord a remorcherului cu nava remorcată, fie prin împingere, [fr. re mor-quev], REMARCĂ, s.f. Parîmă re zis-tentă, cu ajutorul căreia o navă autopropulsată trage o navă lipsită de posibilitatea de a se deplasa cu mijloace proprii. • Nara de r* = tub în zona etravei» destinat să ghideze patima pe REMORCA — REPARAŢIE 384 timpul remorcajului; v. şi nară [fr. rcmorque]. REMORCAJ, s.n. Acţiunea do a remorca şi rezultatul ei; re-morcare. • R. grecesc ■••• - r. cu remorclienil în faţă, iar dana distanţată în dreptul pupei acestuia, pentru a permite scurgerea curentului de apă format de elice. # R. în tandem c= r. cu două remorcile re aflate în formaţie de şir. ® (i'iv.) R. la deal «=•-r. contra curentului, r. în amonte. # R. la ureche r. în care remorcherul este aşezat bord lîngă bord cu nava sau dana remorcată. Se foloseşte în zone lipsite de '/aluri, pentru a evita forfecarea parîme lor de legătură. Sin. r. la braţ. # (iiv.) R. 'la vale = r* în acelaşi sens cu al curentului de apă; r. în aval. # R« prin împingere — r. cu remorcher special, care împinge cu prova elementele de remorcat; [fr. re-mor qn ago]. REMORCHER, s.n. Navă destinată re mor c arii; are dimensiuni mici, manevrabilitate bună, mare putere a aparatului propulsor. La bord, r* are instalaţii de re-moreare (pentru tras, legat sau împins). • R* cit zbaturi ^ r. propulsat cu ajutorul unor roţi prevăzute cu pale mari (zbaturi), care sc rotesc în borduri lovind apa. • R. de linie navă destinată remorcării între un port şi altul. • R» de port v. t. portuar. • R. de salvare = navă destinată să remorcheze nave şi să acorde ajutor navelor şi echipajelor naufragiate. Este dotat cu staţie radio, instalaţie de remorcaj pu- ternică (vinci, remorci, cîrlige), pompe de incendiu. Are permanent la bord echipaj gata de acţiune, combustibil şi alimente de rezervă. R. de salvare este ma-nevrier şi ţine bine marea. • R* maritim (fluvial) navă destinată să remorcheze mijloace de navigaţie în acvatorii maritime (fluviale). • R. oceanic = navă destinată remorcării la distanţe mari (traversade), precum şi acţiunilor de salvare şi de stins incendii. Puterea aparatului propulsor este de maximum 1 200 CP. Raza de acţiune ajunge îa 1 200 Mm. ® R. portuar r. destinat să ajute la manevrele na® velor în port şi în radă. Este mane vrie r, are bună stabilitate. Sin. r« de pori [fr. temorqiteur'}* REMIJU, s.n. Apă învolburată de elicea navei. Sin. siaj; curcnt respins de elice [fr. remous]. RENIE, s.f. Porţiune joasă şi convexă din meandrul unei ape curgătoare, acoperită de nisipuri, aluviuni, vegetaţie. Var. reniş [ucr. dialectal, rjien]. REPARĂŢIE, s.f. Activitate de a readuce total sau paxţial la parametrii normali nava sau o parte din instalaţiile de la bord. • R. accidentală *= r. necesară unui mij loc de navigaţie avariat întîmplător. Poate fi improvizată (temporară), definitivă. • R. capitală = f« executată după un anumit număr de reparaţii curente sau mijlocii, urmate de înlocuirea unor subansambluri mari. • R* curentă mică = r* periodică prin care se verifică, 305 REPARAŢIE — REPETlOB se reglează, sau sc înlocuicsc i piese ori elemente din construcţia ţjavei, se întreţin sau se ajustează lagăre, se revizuieşte sistemul de ungere, de răcire, se | andochează nava. • R. curentă ■mijlocie *= f. curentă executată în condiţii de and o care; se înlocuicsc pornpe, pistoane etc., se verifică şi se repară instalaţiile de la bord, aparatele electrice de navigaţie, staţiile radio, sistemul de guvernare etc. • R. definitivă r. prin care nava sau , o parte din instalaţii (îndeosebi I ccle principale), sînt aduse la ■ parametrii normali. • R. improvizată « r. de volum mic, exe-| cutată pentru a permite navei | să-şi. continue cursa pînă în por-: tul unde trebuie să descarce marfa. « R. neplanificată = î* care se desfăşoară fără a exista un plan dinainte stabilit. Poate fi accidentală sa,u ocazională. • R. planificata « f. care se des-! lăşoară conform, unui plan cu-1 prinzînd: lucrările de executat eşalonate în timp; volumul lucrărilor şi succesiunea lor; mate» riale necesare; valoarea lucrărilor etc. Poate fi capitală sau periodică [fr. rSparation; lat. reparaţia, -onis; germ. Repar atiotî\. REPARTIŢIE, s.f. • R. apei şi a uscatului raport apă/uscat sau raport hidrosferă/litosferă. Din cele 510 mii. km2 ale suprafeţei globului pămîntcsc, 361 miL km2 (71%) aparţin liidrosferei, iar 149 mii. km2 (29 %) îitosferei. R. apă/uscat este diferit în cele j două emisfere: în nord, suprafaţa I apei este de 154,5 inii. km2, iar 2-5 — Dicţionar marinăresc suprafaţa uscatului de 100,5 miL km2; în sud, suprafaţa apei este de 206,5 mii. km2, iar suprafaţa uscatului de 48,5 miî. km2. Deci raport 1,5/1 în emisfera nordică (boreală) şi 4/1 în emisfera sudică (australă) [fr. râpartition]. REPER, s.n. $ R. costier ~ f« natural (cap, vîrf de de al, stîncă, movilă etc.) sau r. artificial (turn de apă, clădire distinctă, turla, coş de fabrică etc., bine conturat, vizibil de pe mare, destinat să înlesnească orientarea navigatorilor şi determinarea poziţiei navei. # R. de aliniament «= ori» care din şirul de repere costiere dispuse astfel încît să formeze o linie care să permită naviga» torilor orientarea faţă de anumite zone ale ţărmului. Sin. semnal de aliniament, # R. de navigaţie v-~- obiect (construcţie, faleză, mal, cap) care înlesneşte orientarea pe apă. Un r. de navigaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: contur distinct, culoare contrastantă faţă de culoarea mediului, silueta proiectată pe orizont. Poziţia fiecărui r. de navigaţie este marcată pe hărţile marine şi permite determinarea punctului navei cu re» levmente. • R.-radar — obiect care are imagine distinctă pe ecranul radiolocatorului de la bord. Rclevmentul îa r.-rad ar permite navigatorului să determine coordonatele navei [fr. re* pire]. REPETITOR, s.n. 1. Aparat care indică aceleaşi elemente ca şi aparatul de bază (compasul-ma-mă. girocompasid etc.). 2® Ori- EEFETITOR — RIDICARE 38.0 care din cele trei pavilioane ale C.I.S. destinate să înlocuiască unul din pavilioanele care se repetă în seriile de pavilioane. © R. I (II, III) = pavilion care înlocuieşte primul (al doilea, al treilea) pavilion repetat. Ex.: A A5 = A Rj5; C 330 = C3Rn0 [fr. refjStiteur; germ. Repetitor}. RESĂCĂ, s.f. _ Rostogolire zgomotoasă a valurilor spre ţărm în zonele puţin adinei, provocată de întoarcerea violentă a apei care a lovit un obstacol, suprapusă pe valul direct. Var. resac [fr. ressac]. REYKJAVIK, top. Port maritim, capitală a Republicii Islanda; este situat în nord-vestul Europei, în golful Faxafloi, la 150 m altitudine. Unul dintre cele mai mari centre din lume de prelucrare şi comercializare a peştelui. Important centru de tranzit maritim pe rutele care leagă Europa şi America de Nord. Trafic de mărfuri 0,9 mii. t/1972. Fondat la sfîrşitul sec. IX. REŢINERE, s.f.^ o R. navei = întîrzierea navei la încărcare-descărcare peste normele stabilite. Pentru această staţionare se plătesc cheltuieli de r., care sînt mai mari decît tariful nor» mal [reţine]. REVOLfN, s.n. Rafală de vînt rezultată după lovirea velei [fr. revolin], REZERVĂ, s.f. • R» < de adîncime = distanţa minimă necesară între chilă şi scoarţa subacvatică. • R. de flotabilitate = 1. Volum al spaţiului etanş de la bord cuprins între linia de plutire la maximă încărcare şi puntea de bord liber. 2. Capacitate a navei de a rămîne în stare de plutire, cînd este inundat unul sau mai multe compartimente; r. de flotabilitate asigură navei plutirea [fr. reserve]. REZISTENŢĂ, s.f. © R. carenei = forţa prin care apa se opune fenomenului de înaintare a părţii scufundate în apă. R. carenei depinde de: forma si starea corpului navei, deplasamentul navei, densitatea apei, valurile din zona de navigaţie. • R. la înaintare = forţa pe care nava o întîmpină în timpul deplasării şi care are următoarele componente: r. de frecare datorita frecării dintre bordaj şi fluid, r« de val, datorită surplusului de energie consumată pentru producerea valurilor; r. de vîriejuri (de formă) = datorată vîscozităţii fluidului şi formei corpului; r. apendicilor = datorată proeminenţelor carenei (cîrme, chile de ruliu etc.); r. aerului = r. pe care o opune aerul la înaintarea navei cu o anumită viteză [fr. râsisiance; it. resistenză\. RIDICARE, s.f. © R* pavilionului v. pavilion. ® R* topografică a ţărmului = lucrare prin care se fac diferite măsurători pe ţărm, pentru a stabili conturul ţărmului, poziţia intrărilor în porturi şi pe fluvii, locul mijloacelor de asigurare a navigaţiei, coordonatele reperelor de navigaţie, natura scoarţei subacvatice* precum şi pentru a măsura adîn- 387 RIDICARE — RIO DE JAK'EIEO cimea apei de la ţărm spre larg. R. topografică a ţărmului cuprinde şi lucrări prin care se determină elementele magnetismului terestru. Informaţiile obţinute se folosesc pentru a întocmi hărţi marine. © R. traului = activitate prin care traului lansat la apă este adus la bord. Etape: pregătirea instalaţiei, începerea virării vaierelor, primirea şi dezlegarea panourilor, virarea parîme lor, recuperarea bobinetelor pe punte, scoaterea sacului de traul, descărcarea peştelui [ridica], RIJEKA, top. Port (la M. Adria-tică) în sudul Europei pe ţărmul vestic al Pen. Balcanice. Cel mai mare port al R.S.F. Iugoslavia. Trafic de mărfuri 14.8 mii.t/1978. Sediul a două mari societăţi de navigaţie. Intrarea în port este protejată de două diguri de larg. Adîncimea apei în port este de 20—28 m, iar la cheuriie în lungime totala de peste 2,5 km adîncimile de acostare sînt de 6—8 m, astfel că pot acosta simultan 20 de transatlantice şi alte nave mai mici. Mijloacele de manipulare a mărfurilor sînt moderne, iar spaţiile de depozitare corespunzătoare. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. RIN* hidr. Fluviu în vestul Europei. Lungime 1 326 km. Suprafaţa bazinului 193 000 km2. Debit mediu 2 330 m3/sec. Izvorăşte din Alpii elveţieni şi se varsă în M. Nordului. Afluenţi principali: Main, Mosel, Neckar şi Ruhr. Porturi principale: Bonn, Diisseldorf, Koln şi Duisburg (toate în R.F. Germania), Rotter-dam (Olanda) şi Basel (Elvţia). Aparţine statelor Elveţia (375km), Franţa ţl95 km), Olanda şi R.F. Germania. Este navigabil' şi are un ridicat potenţial energetic. Este legat de alte fluvii şi rîuri printr-un vast sistem de canale, RIN- M AIN- D U NĂ R E, canal dat în folosinţă în 1980; leagă 13 ţări şi două mări (M. Nordului şi M. Neagră); reduce la mai puţin de jumătate vechea rută de 7 800 km (M. Neagră — Bosfor — Gibraltar); deplasament nave - 1 500 t. RIO BRAVO (RIO GRANDE), hidr. Fluviu în America de Nord» Lungime 2 870 km. Suprafaţa bazinului 557 000 km2. Izvorăşte din Podişul Colorado şi se varsă în Golful Mexic. Afluent principal Pe cos. Porturi principale: Mata» moros, Nuevo Laredo, El Paso şi Ciudad Juarez. Este în general navigabil. Prezintă importanţă pentru irigaţii şi energie electrică^ Aparţine Mexicului şi S.U.A. RIO DE JANEIRO» top. port îa partea de est a Americii de Sud, la Oc. Atlantic. Este unul din cele mai maxi porturi ale Braziliei. Trafic internaţional de mărfuri 7,8 mii. t/1978. Mare metropolă industrială, comercială şi financiară a Braziliei. Suprafaţa portului 7 8#9 ha. Numeroase cheuri specializate, cheu de transatlantice (peste 440 m lungime)* do cur i uscate şi plutitoare» mari 16 EIO DE JANEIROROBINSON CEUSOifî 388 spaţii de depozitare, macarale de clicii şi plutitoare. Important trafic de călători. Şantier de cons t r 11cţii navcile. RÎVERĂN, adj. Aşezat: pe malul unei ape. Străbătui: de o apă [fr, riverani], RlND, s.n, $ R. de mine ■---mine marine san fluviale, dispuse astfel incit să formeze o linie. — Sin, linie de mine. # IR, de nave = formaţie de nave ancorate san acostate, aşezate în s.ir (mia în pnpa celeilalte). Sic, linie dc nave. • R. de operare =~ ordinea în care navele intră sub operaţi ani do încarc are~descăr~ care. îu fiecare port, r. este stabilit de următorii factori: ordinea sosirii navelor în radă sau în port, gradul de aglomerare al danei specializate (de cereale, de fructe etc.}, perisabilitatea încărcăturii., specificul navei (sînt scutite de t. navele de pasageri şi navele poşlak')., starea navei (navele aflate îu pericol au prioritate absol ută). • Fără aşteptare-a r* —-normă în dreptul maritim, potrivii căreia contractul cu clauză ,/fără aşteptarea x<( dă dreptul navei să tragă direct la dană, fără să aştepte r. [si. rendii]. „RÎNDUNICA" (1874 -1918). Na- vă romanească tip şalupă -torpiloare, construită în Anglia; nava-erou a Păzboiului pentru inde-pendentă. ' Caracteristici : I, = 15 m; B ^ 3 m; T = 0,75 m; A •••• 9 t; propulsie mecanică maşină 31 CP; V = 7-8 Nd; armament — 1 — 2 instalaţii pentru torpile cu şcondru (1877 - 1900), torpile autopropulsate (1900), Jurnal de bord: participă la torpilarea şi scufundarea canonic re i cuirasatc otomane „Duba Seifi“ pe braţul Macin (luna mai 1877), construirea podurilor româneşti de vase la Siliştioara-Măgura şi la Tnrnu Măgurele-Nic-opole; transporturi de trupe şi materiale peste Dunăre; serviciu de staţionar în porturi dunărene ; torpilarea unei nave austro* ungare încărcată cu muniţie (14 august, 1916); 50 de ani îu serviciul liotei. RÎNDUNfCĂ, s.f. Velă mica şi pătrată care alcătuieşte al patrulea. etaj al corăbiilor cu multe vele. Cea mai de sus velă. [rin-chin (ca) suf» -ică; lat. hirun-dinella]. RÎU, s.n. Apă curgătoare, cai'e are debit continuu sari aproape continuu printr-o scobitură (vale) numită albie, m R. navigabil = r. ale cărui adîncimi permit navigaţia [lat, rivus; 1473]. ROÂTĂ, s.f. • R. timonei = r* cu spiţe prelungite dincolo de coroana timonei; este manevrată dc timonier» pentru a cîrmi (guverna) nava. • R. cu zbaturi r. prevăzută cu clemente dreptunghiulare numite zbaturi, care sînt acţionate de maşina cu abur; ele lovesc apa şi asigură astfel propulsia unor nave fluviale. Navele cu zbaturi au în fiecare bard cîte o astfel de r. [lat. rota], RO-BINSON CRUS0E, top. Insulă (fostă insula Maas a Tierra, din grupul juan Fernandez), situată 389 ROBINSON CRUSO-E - ROMÂNIA ia cca 400 Mm la vest de portul chilian Valparaiso, în Oc. Pacific, descoperită la 22 noiembrie 1574 de către spaniolul Juan Fernandez, care a explorat ţărmul vestic al întregii Americi de Sud. în 1704, echipajul navei™ pirat „C'inque Ports" (Cinci porturi), navă engleză, a abandonat .aici un marinar, care va deveni prototipul eroului renumitului roman al lui Daniel Dcfoe. ROCĂRNIŢĂ, s.f. Dispozitiv (cîr-lig sau inel) din oţel destinat să prindă funga vergii, ridieînd-o sau coborînd-o pe catargul. pe care culisează [ci. germ. Racii-ring]. RODĂNŢĂ, s.f. Piesa canelată, în formă de inel, de inimă etc., pe care se înfăşoară capătul unei parîme, care se matişeşte apoi, protejîndu-1 împotriva frecării. • R* încîrligate = r. trecute una prin alta [it. radancia]. ROL, s.n. 1. Totalitare a îndato-ririlor pe care le are în diferite situaţii (serviciu zilnic, avarie, incendiu, eşuare etc.) fiecare om dine chip aj/Ex. de r.: de incendiu, de închidere a porţilor etanşe etc. 2* Listă cu marinarii din echipaj. Sin. r. de echipaj [fr. râie], ROMB, s.n. 1. (La ambarcaţiuni sportive cu vele) Totalitatea şarturilor de deasupra crucetei. 2* (La flv.) Trombă de vînt [fr. r bombe}. ROMÂNIA (Republica Socialistă R.), top. Stat în sud-estul Europei centrale. Are ieşire la M. Neagră. Flota maritimă co- mercială (1978) = 2 044 368 tdw. Pescuit (1978) = 137 701 t (45 946 t din ape interioarei Porturi principale la M. Ne< '-.r, Constanţa 36 mii. t/l 979* \Jab galia; la Dunăre: Orşova, Dro-heta-Turmi Severin, Giurgiu., (31-teniţa, Brăila, Galaţi, Tul cea,, Sulina. Navigaţie pe fluviul Dunărea (1 075 km). Reţeaua hidrografică este completată de rîurile Olt (736 km), Şiret (596 km), Prut (716 km), Mureş (768 km). Someş (435 km), Ialomiţa (410 îun), jiu, (331. Iun), rge< (344 km.), care au un poie nţicîl energetic dc 83 450 GWh/an, valorificat prin hidrocentralele de pe Bistriţa, Argeş, Olt, Lotru, Someş, do pe Buzău, Rîul Mare ş.a. Pe Dunăre s-a construit la Porţile dc Fier, în colaborare cu R. S. Iugoslavia, un sistem hidroenergetic şi de navigaţie. Se află în construcţie, în aval, alte două hidrocentrale în colaborare cu R.S.F. Iugoslavia şi. respectiv, R.P. Bulgaria. .Lacurile mai importante sînt lagunele din Iun* gul ţărmului M. Negre Razelra. (415 km2), Sinoe (171 km2), Zmeica (54 km2) şi Umanele din lungul Dunării: Braţeş (21 km2)s Mostiştea (20 km2), Oltina (19 km2). Lacurile glaciare sî-nt numeroase — cel mai mare este Bucura (12 ha), iar cel mai adînc Zănoaga (22,5 m). Construcţii navale (1979) = 476 000 tdw nave maritime. „ROMÂNIA" (1861) 1. Nava ro mâne as că tip avizou, construită la Linz (Austria); cap de serie pentru bastimentele noastre de război ROMÂNIA — R0ST0CK 390 propulsate cu aburi. Caracteristici : L = 35 m; B = 4,8 m; T = 1,1 m; A = 130 t; propulsie mecanică = maşini 240 CP; V = 10 Nd; armament = la început, tunuri 2 x 75 mm, puşti cu capse; echipaj = 32 persoane. Jurnal de bord: ca navă de comerţ — remorcări de şlepuri pe Şiret şi Dunăre, transport de sare între porturile dunărene; modernizare şi transformare în navă de război (1864); marşuri de instrucţie pe fluviu (1864 —1877); transport de trupe, de artilerie etc.; construirea podului de vase de la Bcchet (1877); transporturi militare (1881); navă de legătură Giurgiu- Cernavoda; lucrări hidrografice fluviale şi de degajare a canalului navigabil (1896); acţiuni de salvare pe timpul inundaţiilor (1897); misiuni de poliţie pe Dunăre. Alt nume: reni orcher Ciocan (1861 — 1864). 2. {1905 — 1944). Navă românească tip pachebot, construită pe Loire (Franţa) pentru Serviciul maritim român (S.M.R.) Caracteristici: L = 108,3 m; B = 12,7 m; T = 5,8 m; A = 3 151 t; propulsie mecanică = maşină 7 200 C P; V = 18,5 Nd; staţii radio; echipaj = 75 persoane, pasageri— î/2 persoane. Jurnal de bord: croaziere în M. Neagră, M. Mealtera nă. Inaugurarea curselor Con-stanţa-Istanbul- Smirna; Constanţa-Pireu. Scufundată în M. Neagră la 10 mai 1944. ROM, hidr. Fluviu în vestul Europei. Lungime 759 km. Suprafaţa bazinului 98 900 km2. Suprafaţa deltei 1 000 km2. Debit mediu 1 800 m3/s. Izvorăşte din Alpii elveţieni şi se varsă în M. Medi-terană. Porturi principale: Ge- neva (Elveţia), Lyon şi Avignon (Franţa). Aparţine Elveţiei (264 km) şi Franţei. Este navigabil şi are un potenţial energetic ridicat. ROND flU» s.n. 1 întoarcere cu 180° a navei. 2» Drumul descris de nava care întoarce cu 180®. • A face ir. = a întoarce cu 180°. @ (flv.) Loc de r. = zonă a albiei suficient de lată pentru a permite întoarcerea navelor [fr. rondeau]. RO-R0» abr. v. navă [abr. engl. Roii on~Roll-off]* ROSS, hidr. » Marea R. = mare a Oc. Pacific, la ţărmul Antarcticii. Suprafaţa 960 000 km2. Adîncime maximă 700 m. Temperatura apei la suprafaţă este tot timpul anului sub 0'°C. Partea de sud a mării este acoperită de gheţarul Ross, iar în partea de nord predomină tot timpul anului gheţuri şi aisberguri. Salinitate a = 34°/00. Amplitudinea mareei ajunge la 1,5 m. ROSTOCK, top. Port maritim în Europa central-nordică. Cel mai mare port, important centru economic, comercial şi financiar al R.D. Germane şi unui dintre cele mai mari porturi la M. Baltică. Trafic de mărfuri 12,5 mii. t/1973. Lungimea cheurilor depăşeşte 6 km, iar adinei» mile apei de 9—10 m. Dispune de importante spaţii de depozitare. Prezintă importanţă şi ca port de pasageri. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de 391 ROSTOCK — R0ZA nave (realizează o treime din navele R.D.G.). Fondat în jurul anului 1200= RâSTRUj, s.n. Pinten aflat sub apă, în prova unor nave militare antice (greceşti, asiriene, romane), destinat să străpungă bordajul navelor inamice [lat. r o struni]. R0T€6S? s.n. învelişul (carcasa) roţii cu zbaturi [germ. Rad-kostcn]. ROTTERDAM, top. Port în vestul Europei. Situat în delta Rinului, la 30 km de M. Nordului. Cel mai mare port al Olandei şi al doilea mare port al lumii (după Ras Tari nur ah — Ar abia Sau-dită). Trafic de mărfuri 264,1 mii. t/1978). Important centru economic, comercial şi financiar din Europa. Portul este legat prin şapte canale navigabile cu M. Nordului, cu Haga, cu Amsterdamul şi cu interiorul ţării. Sediul a 16 societăţi şi agenţii de navigaţie. Corn plexul portuar este format din peste 32 de bazine şi un imens port artificial alcătuit din peste 20 de bazine. Lungimea cheurilor portului depăşeşte 32 km şi permite acostarea simultană â peste 260 de nave oceanice. Posibilităţile de intrare a navelor de 225 000 t şi chiar mai mari. Una din cele mai complexe lucrări din ansamblul portuar îl constituie bazinul Waalhaven, cel mai mare bazin portuar artificial din lume la vremea construirii lui (1931). Bazinul Euro-port are o suprafaţă de peste 6 700 ha, fiind în prezent unul din cele mai maxi ba /ine artifi- ciale din lume. Adincimile sale sînt de 14,3 —15,3 m şi permit acostarea superpetrolierelor. Anual portul este vizitat de peste 35 000 de nave, ale căror mărfuri sînt manipulate de un număr important de macarale de cheu, macarale plutitoare, poduri mobile, elevatoare, platforme mobile. Spaţiile de depozitare sînt vaste şi moderne. Şantierele navale sînt dotate modern, iar calele de lansare, docurile plutitoare şi docurile uscate sînt în număr mare. Mari şantiere de construcţii de nave şi instalaţii navale. ROZĂ, s.f. © R. compasului magnetic = cerc gradat atît în carturi, cît şi în grade (0° — 360°), prevăzut cu bare magnetice paralele, aşezate în plan orizontal. Pe f. compasului magnetic navigatorul citeşte drumul navei şi direcţiile îa diferite repere de navigaţie. © R. vînt urilor = sistem de notare a direcţiei viaturilor. La începutul erei noastre, a fost ridicat în Atena „Turnul vînturilor", care marca direcţiile a opt vînt uri; astăzi r. grupează 36 astfel de direcţii. Navigatorii de odinioară aveau pe hărţi r. vînt urilor desenată sub formă de stea; vîrf urile stelei marcau direcţiile punctelor cardinale şi direcţii intermediare. Astăzi, r. vînt urilor apare ca două cercuri concentrice, gradate de la 0° la 360°, care permit navigatorilor să traseze, fără echere gradate, drumuri şi relevmente, avînd ca repere direcţiile punctelor cardinale. Totodată, r. vînturilor serveşte şi pentru a reprezenta, gr a- ROZĂ — iiutieeA îic, faţă de direcţiile principale, frecvenţa (în procente) si viteza ''/întâlni într-un loc anumit [fr, ruse; it., lat. rosert. RIT, s.n. I. Suprastructură care p i numai o parte di 1.1 lăţimea 1 rt\ si nude se amenajează în* pi 3 pentru echipaj şi pentru cksl sararea navigaţiei. 2. .Punte c cupă parţial lăţimea navei, a, suprastructură la cute re şi la iahturi mici, destinată să măre aseă spaţiul interior, bun de amenajat [fr, rouf, engl. roof}. RUJÂR, s.m. Lucrător portuar specializat in ruj arc [ntjarc}r RUJ ARE,, s.f. Nivelare a Încărcăturii navei (minereu, cereale, fosfaţi, cărbuni etc.), pentru a umple şi golurile dintre elementele de osatură ale navei. Astfel se asigma navei asietă normală şi se foîo-cMe corespunzător spa~ 11u 1. de 3 n < e\ 1 eare. • G?1râ de r. = descindere mică în punţile inferioară si superioară ale unei nave care transportă mărfuri. Prin gura. de r, se completează încărcătura navei în paralel cu încărcarea prin gurile principale f ?1. RULÂ, vb. 1. (Despre un mijloc de navigaţie — navă, barcă etc.). A se balansa. 2. (Despre vehicule sau remorci care formează carierii unor nave) A intra (ieşi) la (de 3a) bord pe propriile roţi; 7, şi navă Ro-Ro [fr. roţilor, it. rollarc], RULIU, s.n. Balans al navei în jurul axului longitudinal, dato-•diă valurilor înalte, paralele cu direct ia dc* înaintare a navei. Corpul navei are o asemenea, formă incit r. să fie diminuat. Mărimea, r. depinde de gradul de agitaţie a mării, direcţia drumului navei fală de direcţia de propagare a. valului» pescajul şi suprastructura navei. • A avea t, = ~ (despre o navă) a se înclina în jurul axului longitudinal. » Chila, de r. v. chilă, m 'Diafragmă de f. - - perete longitudinal, care compar limentează tancurile mari. ale navei. pentru a evita deplasarea lichidului, situai ie care ar periclita stabilitatea navei. Tancurile nutri pot avea una sau mai multe diafragme de r.; v. şi. diafragmă dc tonaj. • Perioadă dc r. :... interval de timp între două înclinări maxime tulr-unul din bor» duri. Mărimea perioadei de r. este de 11 14 s pentru nave militare, 14 --20 s pentru navele comerciale şi 7 s pentru submarine [fr. roitl ii\. RUMB, s.n. li ui tate de măsu ră a direcţiilor pe mare, egală cu a 32-a parte dintr-un cere. Navigatorii antici foloseau r. (reprezentate pe o roză) drept unitate de măsură a. unghiurilor pentru drumul navei şl direcţia: vrutului. Sin. cari [fr. minlij. RUTĂ, s.f. 1. Cale maritimă frecventată de nave la traver-sacîe în ambele sensuri. 2. Drum normal, al unei nave între portul de încărcare şi cel de destinaţie» fără nici un ocol sau schimbare a succesiunii escalelor [fr. roatei. RUTIERĂ, s.f. (fl v.) Document nautic (atlas) cu hărţi necesare 303 RUTIERA — R WANDA navigaţiei pe fluviu. Hărţile din r. cuprind conturul fluviului, izo bata talvegului, axul se nai uliii, viteza şi direcţia curenţilor de apă, poziţia mijloacelor de asigurare a navigaţiei, locurilc de ancoraj, schemele localităţilor riverane etc. Sin. harfă r. \_ruia 4-suf. -icră, cf. fr, roi iii cr]], RWANDA, (Rcpublica R.). Stat în partea de est a Africii ecua- toriale. Nu are ieşire la mare» Pescuit (1978) — 1 325 t (în totalitate din ape interioare). Hidrografic — lacul Ivivii (suprafaţă 2 600 km2, adîncime maximă — 480 m) care comunică, prin intermediul rîului Ruzizi, cu lacul Tangauiyka. Principalele rîuri sini Kagera {400 km) şi Nya» warungu. DICŢIONARELE ALBATROS SĂBIE, s.f. Piesa dc lemn întrebuinţată în ţesutul paietelor [bg* scibja]. SAB0RD, s.n. Deschizătură mare în punte sau în parapet, p re văzui ă <.u poartă şi destinată să uşureze încărcarea-descărcarea navei, precum şi pentru scurgerea apei de pe punte în afara bordului [fr. sabord]. SABGRBÂ, vb. A scufunda intenţionat nava pentru a nu se zdrobi de stînci sau pentru a nu li capturată de inamic. Pentru a s. nava, se deschid valvulcie de inundare şi se fac găuri în bordajul carenei. Cuv. derivatei s. f. sabordară, s. n. saborda], adj. sabordai [fr. sabord cr], SAC, s.m. 1. Parte componentă finală a traulului, în care se Btrlnge peştele. 2. Moment iniţial aî evoluţiei torpilei; după lansare, datorită greutăţii proprii, torpila, ajunge la o imersiune mai mare decît imersiunea reglată, apoi *V/ine la valoarea normală. 3* S. din pînza de "/ele, destinat păstrării obiectelor personale ale marinarilor. • (arg.) A-şi pune s. pe (nava)... = a se ambarca la (nava).,. © §* cu furtuni = poreclă dată de marinari golfului Biscaya, datorită deselor furtuni care se stîrnesc aici ca din senin. ® 8® mariiiaruhd = ge de pînză, lung de 90 — 100 cm, gros de 30 — 35 cm, folosit de marinari pentru păstrarea obiectelor personale. © S. mavangozuhti v. ma-ran^z [lat. saccus/ 1482]. SACHETy s.m. Saulă folosită la prinderea (fixarea) unor elemente ale arboradei ambarcaţiunilor (navelor) cu vele. 9 S« de înfăşurare v. bai eră de înfăşurare. ® S- de învergare — saulă care leagă fie rmda de ghin sau de pic, fie marginea superioară a unei vele pătrate de vergă f ?] SAFRAN, s.m Parte a cîrmei aliată în apă; partea activă a cîrmei care poate fi rotită parţial îa 393 SAFRAN — SALINITATE jurul axei cîrmei pentru a face ca nava să se întoarcă la dreapta, sau la stînga [fr. safran]. „SAGRES ir (1937). Navă portugheză construită la Ham burg (Germania); navă-şcoală cu vele» Caracteristici: L = 89, 6 m; B -= 12 m; T = 4,6 m; A = 1369 t; propulsie mixta = veîe 1 684,5m2; motor 750 CP; echipaj = 250 persoane (10 ofiţeri, 19 subofiţeri, 131 marinari, 90 elevi). Jurnal de bord: navă-şcoală pentru marina germană (1937 — 1945); navă-şcoală pentru marina S.U.A» (1945 —1948); navă-şcoală pentru marina Braziliei (1948 — 1961); navă-şcoală portugheză (1961); navigaţie cu vele în M. Mediterană şi în Oc„ Atlantic. ŞAIBA, top. Port (la M. Mediterană) în Asia de sud-vest. Al doilea port ca mărime (după Tripoli) al Libanului. Trafic de mărfuri 19,4 mii. t/l973. Mijloacele de manipulare a mărfurilor şi spaţiile de depozitare sînt corespunzătoare traficului. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. SAIMAÂ, hidr. Lac în nordul Europei. Cel mai mare lac al Finlandei. Suprafaţă 4 400 km2. Port principal Imatra. SALAMÂSTRĂ, s.f. împletitură vegetală, folosită la boţuri, apărători, capete de parîmă etc. [?]. SALAMINA, top. Insulă situată în Arh. Grecesc, în faţa portului Pireu, în apropierea căreia s-a desfăşurat (20 septembrie 480 Le.n.) prima bătălie navală de mari proporţii din istoria lumii, între flota grecească a lui Te-mistocle, comandată de Euri-pide, şi flota persană a lui Xerxe, comandată de Ariabignes, fratele regelui. Forţe şi mijloace participante : 600 triere persane, 380 triere greceşti, prevăzute cu pinten. Iniţial, flota persană avea, după unele surse, cca 1 200 triere, care ancorează aproape de C. Se-pi as. O puternică furtună provoacă naufragiul a cca 400 triere. Flota persană se pune în miş-care, pentru a ocoli I. Eubeea şi pentru a ajunge astfel în spatele trierelor greceşti. Se dezlănţuie altă furtună, în care se scufunda 200 triere. La 20 septembrie 480 x.e.n., flotele se angajează în luptă, pintenii trierelor grece străpung bordajul multor na-/^ inamice, se produc abordaje, loc luptă corp la corp, pe punţi. Moare comandantul flotei p1 sane. Victorie a flotei greec -■ Bilanţ: 1/3 din navele pe rai,, sînt scufundate, altele sînt c ^ -turate» SÂLĂ, s.f. • S. de trasaj = s* într-un şantier ■ naval unde trasează în mărime naturală - ri la scară planul de forme al na*' < [fr. salle].. SALINAS, top. Port (la Oc. Pacific) în nord-vestul Americii do Sud. Al doilea mare port (după Balao) al Republicii Ecuador. Trafic de mărfuri 2 mii. t/1977» SALINITÂTE, s.f. Conţinutul în sare al unei ape. Proprietate chi~ mică exprimată prin granule de săruri (cloruri şi sulfaţi) din eoni' poziţia unui litru de apa marină. SAUNIXÂTE — SALVAMÂR 390 lîi- niedic s« Oc. Planetar este de 34^/00. Prin cer cotări s-a stabilit că- s. este determinată de următoarele elemente: elorură de sodiu elorură de magneziu 19°/00; sulfat dc magneziu 4,7°/00; sulfat de- calciu 8,6%0; sulfat de potasiu 2,4%0. S. influenţează difuzia, osmoz,'!, punctul de îngheţ (11 coboară), punctul de fierbere (îl urcă), elasticitatea valurilor (o măreşte). în aceeaşi mare, s« diferă de la bazin la bazin. Ex.: în golful Kara-Boga z (iul din estul M. Cuspice, la litrul de apă există 800 g sare (miratulit -- sulfat de sodiu), faţă de 13 g cit există la litrul de apă din alte bazine ale aceleiaşi mări. Ex. de valori ales.: în Vb Ne agr ă 15 —20%0, M. Sarga.se lor 37%0, M. Me~ diterană cca 38%0> M. Roşie cca 42tf/00 [fr. salinitâ\. SAIJ.NOMETRU, s.n. Aparat carc măsoară sali uitate a, pe baza modificări i conduc tibili taţii elec-tricc a apei la diferite concentraţii, de săruri. Un grad al s. corespunde la 10 mg elorură de sodiu dintr-un litru de apă [fr. salinomctre]. SAL UT, s.n. * S- navei == înclinare a navei pc curba de giraţie, în bordul dinspre centrul curbei, apoi în bordul opus. • S. pavilio-mulţii •--- coboare lentă a pavilionului navei, pînă la 2/3 din înălţimea sardei, ca semn de s. şi de curtoazie, cînd se trece pe lîngă o altă navă aflată la distanţă mică. După ce s-a răspuns la s. Biarinarul ridică pavilionul la vechiul loc. Nava comercială s. fiava militară. • A. saluta grcnul v. gren. # Răspuns la s. cobo- rîre lentă a pavilionului, la 2/3 din lungimea săniei., pentru a ras-punde astfel la s. unei nave din, apropiere [fr. salut; lat, salus, -îîtis; it. salutol. SALVĂ, vb, • A. s. nava ----- I# A face tot ce este posibil pentru a pune în afară de pericol echipa» j i.il şi încărcătura, unei nave aflate în primejdie. 2. A elibera echipajul şi încărcătura capturate de o navă. 3» A scoate nava scufundată. Sin. mnflud. 4* A scoate o navă de pe uscat. Operai lunea se desfăşoară astfel: a) se funda risesc ancorele în aşa fel îneît vîntul şi valurile să nu împingă şi mai mult nava pe uscat spre stînci5 b) se cercetează aevatoriu! din jur (poziţia navei, starea carenei, adîncimi, natura scoarţei subacvatice, curenţi etc.); c) se stabileşte direcţia pentru a trage nava eşuată; d) se astupă găurile de apă şi sc fărîmă colţurile de s linca aflate pe direcţia de tras sau cele care au străpuns bordajul; e) se calculează presiunea navei asupra scoarţei subacvatice; se stabileşte forţa necesară de tracţiune; f)"se evacuează apa; se debarcă tot ce se poate, pentru a se micşora pescajul navei; eventual se folosesc şi cilindri de ranfluare, pentru a sălta nava; g) se re mor* chează nava şi se exercită trac-» ţiune pe ancorele fundarisiteg Regulă: nava se scoate de pe uscat pe acelaşi drum şi pe ace® eaşi vreme ca acelea clin momentul eşuării [lat., it. salvare]. SALVAMÂR, s. Serviciu de sal-* vare pc mare [salva ~j~ marej. 397 SALVARE — SAMPÂN SALVARE, s.f. 1. Acţiunea dc a salva. 2. Rezultatul acţiunii dc a salva. $ Cheltuieli de s. --- cheltuieli prilej uite de s. unei nave şi dc eventualele prezentări la procese şi deplasări ale specialiştilor pentru a soluţiona litigiul privind S. • Contract de s* înţelegere între salvator şi salvat privind condiţiilc de s., modul de remunerare, instituţia, care va elucida eventualele litigii. Contractul de s. poate li scris sau stabilit prin viu grai (cu staţia radio, cu mijloace de semnalizare vizuale şi acustice. • Cric de s. = dispozitiv de ridicarc-coborîrc instalat pc şcondri rezemaţi pe scoarţa subacvatică în zone puţin adînci şi folosit pentru ranfluarea sau sprijinirea bordului unor epave. • Mijloc dc s. v. mijloc. • Primă de s. ~-= sumă acordată echipajului participant la S. unei nave. # Remorcher de s. v. remorcher. m Remuneraţie de s. *-•••• sumă de bani care se plăteşte pentru s. navei. în calcularea remuneraţiei S. so iau în consideraţie: a) o parte din valoarea bunurilor salvate; b) gradul de pcricol în care s-au aflat bunurile; pericolele la care s-a expus salvatorul; c) valoarea navelor şi utilajelor de s.; d) cheltuielile cerute dc S.; e) promptitudinea cu care s-a acţionat. Cînd nu s-a reuşit s., nu se plăteşte nimic. # Serv icni de S. serviciu îndeplinit de personal calificat, dotat cu mijloace de remorcare a navelor aflate în pericol şi de stingere a incendiilor, precum şi cu nave pentru a transporta naufragiaţii şi încărcătura navelor sal vate [salva"1,. SALVATdR, s.n. 1. Persoană specializată şi împuternicită să salveze nave. 2. Navă de salvare [salva sui, -tor; cf. lat. salva-tor}. SÂLWEEN, hidr. Fluviu în Asia de sud-est. Lungimea totală de 3 200 km. Suprafaţa bazinului 325 000 km2. Izvorăşte din Mun-Tangia (China) şi se varsă în Andaman. Port. principal Mnu-iamyaing. Aparţine statelor R.P, Chino ză şi Iiirmania. SÂMBUC, s.n. Corabie kuweitia-nă actuală, construită din lemn; este lată şi pîntecoasă, are bord liber înalt, vele triunghiulare, două catarge, provă înaltă, pupa pătrată, bogat ornamentată, plus bompres. Echipament pentru marinari : cămaşă albă si luiigă pînă la glezne; basma c.aroiată (Askel) alb-negru înfăşurată pe cap. [cuv, arai)]. SAMOA DE VEST, Stat (arhipelag) situat în sud-vestul Oc, Pacific, la nord-est de insula Eiji, la 3000 km. nord-est de Noua Zeelandă. Principalele insule Sa-vai/i şi Upolu. Flotă maritimă comercială (1978) — 60 tdw. Pescuit — circa 1 250 t anual (în totalitate din ape marine). Port principal Apia, situat pe ţărmul nordic al insulei Upolu; efectuează întregul comerţ exterior al ţării; este si capitala statului. SAMPÂN, s.n. Navă orient ala (M. Chinei, M. Japoniei, apele Indoneziei etc.), construită din lemn şi prevăzuta cu 1—3 arbori, vele din fibre de bambus. Au lungr SAM-PÂN— -SAO Tmm ŞI PRINCIPE 398 mea de 5—10 m, lăţimea de 1,5 —4 m .[cuv. oriental]. SÂN .JOSE, top. Port (la Oc. Pacific) în extremitatea nordică a Americii Centrale istmice. Cel mai mare port al Republicii Guatemala. Trafic internaţional de mărfuri 1,3 mii. t/1977. SAN NICOLAS, top. 1. Port la Oc. Atlantic. Al doilea mare port al Republicii Argentina. Trafic la mărfuri 3,2 mii. t/l976. Important centru economic şi comercial al Argentinei. 2. Port în vestul Americii de Sud. Cel mai mare port şi important centru e-conomic al Perului. Trafic de mărfuri 5,1 mii. t/1978. Dispune de echipament şi spaţii de depozitare a mărfurilor. SÂNIE, s.f. 1. Dispozitiv, alcătuit din grinzi sau cavaleţi, asamblaţi astfel încît să sprijine o navă pentru a se executa, la uscat, reparaţii, curăţirea carenei, ridicarea pe cală, deplasarea pe uscat. 2. Apărătoare curbă, prinsă de bordajul bărcii pentru a o feri de lovituri pe timpul lăsării la apă sau ridicării la bord [bg. sâni}. SANITAR, s.m. S. de bord = persoană specializată şi autorizată sa îngrijească şi să trateze la bord bolnavii conform indicaţiilor pe care le-a dat medicul navei. Cînd nava nu are medic, s. de bord îndeplineşte şi atribuţiile acestuia [fr. sâniiairej. SANTA CRU'Z, top. Port maritim în insulele Canare (Spania). Important port de escală pe rutele transatlantice. Animi portul este vizitat de peste 7 000 de nave. Important port petrolier si turistic. Trafic de mărfuri 13,9 mii. t/1978. Dispune de echipament de manipulare şi spaţii de depozitare a mărfurilor. „SANTA MARIA", velier tip ca-ravelă, folosit de Cristofor Co~ lumb în expediţia prin care a descoperit Lumea Nouă. Caracteristici : L = 28 m (39 in); B 7 m (7,8) m; T = 3 m; A = 165 t; V = 5 Nd; echipaj = 40 persoane. Jurnal de bord: în august 1492 a virat ancora din portul Paloş; în noiembrie 1492 a ajuns în insulele noului continent. SANTfKĂ, s.n. Spaţiul cuprins între fmic.ui navei şi panourile metalice, puntea dublului fund sau prima punte de deasupra chilei, în care se adună lichide infiltrate sau scurse de la tubulaturi. Cu ajutorul pompei de §. aceste lichide slut evacuate de la bord [fr. seniine}. SÂNT© DOMINGQ, top. Port maritim (M. Caraibilor), capitala a 'Republicii Dominicane. Situat într-o zonă depresionară de pe coasta de sud-est a insulei Haiti. Al doilea mare port al Republicii Dominicane. Trafic de mărfuri 0,8 mii. t/1978. Fondat în 1496 de Bartolomeo Colurnb, fratele celebrului navigator genovez. Primul oraş ridicat de europeni pe p amintii 1 A m e ricilor. SĂQ TOME Şl PRINCIPE (Re- publica Democratică S.T.P.). Stat în G. Guineii, la cca. 200 km. de ţărmul de vest al Africii, format din două insule mari, S«T. şi P. 399 SĂO TOME ŞI FEWCIFE — BAGEAT& şi mai multe insule mici (Pedras Ti nh o sas, Ro! as, Cabras etc.). Pescuit (1978) — 1 500 tone peşte (în totalitate din ape marine). Principalele rîuri Âgua Gr and e, Â-gua Iz6, Âgua Abade. Port principal Să'o Tom6. Insula S.T. a fost descoperită în anul 1470» iar insula P« în anul 1471 de către navigatorul portughez Pedro de Escobar. SAPÂN, s.n. Parîmă sau lanţ pentru coţadă cu care se ridică sau se coboară la (de îa) bord saci, butoaie, lăzi, baloturi, barei etc. [engl. sap an], ŞART, s.m Parîmă vegetală sau metalică destinată să susţină catargul sau coşul navei în borduri. Un capăt, al s» se leagă Ia cape-latură sau la catarg printr-un ochi matisit, iar celălalt de punte sau de platformele din arboradă (gabie, crucetă) printr-o rodanţă şi portsart sau prin dispozitive de am ortizare-legare numite capete de berbec. La veliere, s. se foloseşte şi pentru a susţine între ele treptele, (numite gri jele ) care alcătuiesc scările necesare urcării marinarilor în. arboradă. Bompresul are s. numite subbărbi şi mustăţi [it. sartdj; SÂ.ULÂ, s.f. Parîmă subţire (groasă de 1—2- cm), metalică, vegetală, sintetică, răsucită sau împletită, folosită pentru a manevra velele,, pavilioanele şi derivorul, pentru a lega bandula sau diferite obiecte la bordul unei nave. • S. engleză ---■ s. împletită, albă, rezistentă îa răsuciri [cf. it. -sâ-gol a]. „SAVANNAH". 1. Navă americană — prima din lume care a traversat Oc. Atlantic, folosind şi forţa aburului. Caracteristici: A = 380 t; propulsie mixtă: mecanică, 72 CP, zbaturi, Y = 6 Nd; vele. Jurnal de bord: 1819, tra-versadă atlantică. în circa 610 ore (100 ore. cu propulsie mecanică), 2. Navă americană tip cargou* propulsată cu energie atomică» Caracteristici: L — 182 m; B = 23,77 m; T = 10 m; A - 21 810 t; V = 21 Nd. Jurnal de bord: primele curse din lume pentru transport de mărfuri, folosim! propulsia nucleară. SAVURĂ, s.f.. Apă sau material granulos (piatră spartă, pietriş* nisip etc.) încărcat la bord cînd nava nu transportă mărfuri. Se foloseşte pentru a menţine stabilitatea navei şi adîncimea normală pentru elice. Sin. lest, balast [ngr* savura], „SĂGEĂTA". Şalupă cu aburi achiziţionată pentru armată în timpul războiului din 1877— 1878. Echipajul ei a contribuit la trecerea trupelor noastre şi a materialelor peste Dunăre, la paza podurilor de vase, la aducerea în ţară a unor forţe participante la Războiul de Independenţă. în 1879, luna noiembrie, printr-un decret, se stabileşte că şalupa cu aburi cumpărată cu suma de 50 000 lei, oferită de George Cantacu zino, va purta în viitor numele donatorului. SÂ-GEĂTĂ, s.f. 1. Velă arborată în partea de sus a catargului, mare sau a catargului trinchet. 2. Pre~ SĂGEATA — SCAFANDRU 400 lungire cîe formă tronconică a bompresnlui; vîrful bompresnlui ; s« bompresului [lat. sagitta\. SCAFANDRERÎE, s.f. Complex de lucrări submarine pe care le efectuează un scafandru: căutări de epave şi de obiecte scufundate, examinarea corpului navei, cer-cetii rea, construirea sau distrugerea unor lucrări subacvatice, salvări, cercetări oceanografice şi arheologice, sport, deminări etc.; meseria de scafandru [scafandru suf. -ric]. SCAFANDRU, s.m. 1. Persoană îmbrăcată în costum special şi instruită să execute scufundări şi lucrări subacvatice: să verifice şi să repare opera vie şi eliccle, să astupe găuri de apă, să cerceteze poziţia navei eşuate, să caute obiecte scufundate. Durata şederii sub apă depinde de antrenament, de rezerva de aer, de robusteţea $• Pentru a ieşi la suprafaţă, $. se ridică treptat; astfel, azotul din ţesuturi se elimină încet, fără a provoca aş> numita embolie gazoasă. 2. Aparat de scufundare sau costum folosit de s.; v. mai jos costum de s. • S. autonom - S. care foloseşte echipament special; se poate deplasa independent sub apă, să controleze carena navei şi pentru lucrări hidrotehnice, să lege dc nava scufundată parîme ncce sare ranfluării, să execute cercetări oceanografice şi arheologice. Aparatul de scufundare al s. autonom este confecţionat din material plastic şi are următoarea compunere: butelii de a-.mestec respirator purtate în spate, labe, costum, cască, ochelari, dis* pozitiv pentru respiraţie, batime-tru, ceas, busolă. Uneori, ap ara-tul s. autonom este alcătuit doar din ochelari, dispozitiv pentru respiraţie şi butelie; poate fi cu oxigen în circuit închis, eu amestec respirator în circuit semiîn-chis, cu aer comprimat în circuit-deschis, cu amestec de oxigen şi heliu în circuit deschis. # S« grm s* care foloseşte aparat de scufundare alcătuit din cască metalică (prevăzută cu: vi zori, furtun pentru aer, cablu telefonic, telefon) şi din costum impermeabil prevăzut cu lesturi, parîmă călăuză. S. greu lucrează vreme îndelungată la 55 — 60 m adîncime, la cel mult — 15°C. • Accesorii pentru s. — obiecte, aparate şi instrumente care înlesnesc activitatea s. sub apă. Ex.: lanternă, batimetru (aparat care indică a* dîncimea de scufundare), manometru (aparat care indică presiunea aerului din butelie), indicator de minimă presiune, ceas, busolă, centură pneumatică de salvare etc. • Aparat de s. pentru mare admcirnc == aparat de scufundare pînă la 100 m, alimentat de butelii, confecţionat din oţel şi alcătuit din carcasă cu braţe sau cleşti, elemente articulate, sferice şi etanşe (pentru picioare şi braţe), dispozitiv (biga) pentru ridicare-coborîre şi deplasare la imersiune. Sin. s. rigid, • Aparat obişnuit pentru s. = aparat de scufundare alcătuit din pompă de aer acţionată manual sau mecanic, tub de aer, îmbrăcăminte de corp confecţionată din lină, com binezon de pînză cauciucată cu- 401 SCAFANDRU — SCHELET manşete strimte, cu inele de cauciuc "şi cu guler metalic, pentru a se prinde casca de metal, precum şi cu valvule, pentru e vacii ar ca excesului de aer; ca părţi auxiliare ale acestui aparat se disting următoarele: telefon, greutăţi de spate şi de piept, încălţăminte grea de plumb, centură cu greutăţi, mănuşi, cuţit, parîmă de ridicare la suprafaţă, saulă (frîngliie subţire) de ghidare. • Costum de $. = îmbrăcăminte specifică s.; se compune din combinezon etanş, cască cu vizor, mănuşi, bocanci, centură cu greutăţi. Var. scafandri cr [fr. scaphaudrd). SCÂLĂ, s.f. • (La petroliere). S. de calibrare =•= act din documentaţia tehnică a navei cu ajutorul căruia se determină greutatea pe care o are lichidul din fiecare tanc. • S. de încărcare act (tabel) privind cantitatea de marfă posibilă de încărcat sau existentă la bord, precum şi pescajul navei înainte sau după încărcare. Rubrici în acest tabel: deplasament, deplasament volumetric, tonaj, pescaj mediu, bord liber etc. [it. scald}. SCÂRĂ, s.f. • S. Bcaufort ------ s* convenţională folosită pentru a măsura tăria vîntului de la calm pînă la uragan; v. şi tărie. • §« hărţii = raport dintre distanţa măsurată pe hartă între două puncte şi distanţa reală măsurată între aceleaşi puncte pe teren. « S. de bord s. dc lemn sau de metal prevăzută cu platforme la capete, precum şi cu trepte (uneori are şi balustradă), destinată să permită iutrarea-ieşirea persoanelor la (de la) bord, * S< de marco = rigla gradată şi fixată la dig, spre larg, pentru a măsura cît sc ridică sau cît coboară apa în timpul fenomenului de maree. • S. de pescaj semn pit urat pe bordaj lîngă otravă, precum şi lîngă etambou. Este alcătuită dintr-un ccrc şi o grilă, care indică pescajul navei pentru diferite încărcături ale navei şi densităţi ale apei. m S. dc pilot r~~ s. montată în afara bordului şi destinată să permită pilotului şi altor persoane urcarea-cobo-rîrea la (de la) bord, cînd marea este agitată. Este alcătuită din două parîme paralele, între care sînt fixate trepte de lemn. Sin. S. de pisică. # S. de tangou --- s. de pilot, prinsă la tangou şi destinată să permită urcarea-co-borîrca la (de la) bord pe tangon. • S. mării v. mare (mare de gradul 1—9). • S. nebulozităţii v. nebulozitate. • S. lizibilităţii (ceţii) v. vizibilitate [lat. scal'a; fr. âcliclle]. SCAREU, s.n. Dispozitiv pătrat alcătuit din grinzi de lemn, destinat să sprijine nava scoasă pe uscat. Sin. tacadă [?], SCHELĂ, S.f. 1. (înv.). Port. 2. Platformă de lemn, prevăzută cu balustradă; se fixează între navă şi locul de debarcare. Sin. platformă de debarcare; trepină (ser. shela; bg. skclja]j. SCHELET, s.n. Ansamblu de ele** mente transversale şi longitudinale (coaste, traverse etc.) pe care se fixează bordajul. Sin. osatură [fr. squelcttel SCHIF'— &CSELA 402 SCH1F, s.n. Ambarcaţiune ele canotaj» lungă şi îngustă, cu prova şi pupa ascuţite, cu pescaj foarte mic, cu punte de pînza la extremităţi. Pentru deplasarea s. se folosesc vîsle (mînuite fiecare cu o singură mînă) sau rame (mînuite fiecare cu ambele mîini de către sportivi care stau pe scăunaşe cu cărucior). Destinaţia s.: sport şi agrement. Variante de construcţie: pentru două persoane (cu şi fără cârmaci), pentru patru persoane (cu şi fără cîrmaci). La s. vîsîele sau ramele sînt sprijinite pe portanţi [fr. engl. skiff]. SCHIMBĂ., vb. © A s. asieta = a muta unele greutăţi de la bord., pe lungimea navei» pentru a modifica asieta de pînă atunci. A~ sie ta se s-. manevrînd în lungul navei fie apa din tancurile de asieta, fie încărcătura sau greutăţile de la bord. • A s* cîrma = a fixa. cîrma în bordul opus celui de pmă atunci, pentru a s. drumul sau pentiu a opri giraţia navei. 0 A s. de drum = 1 .A $• direcţia de deplasare a navei, pentru a urma alt drum, pentru a evita un pericol etc. 2. (arg.) A renunţa la ceva. [lat.* excambiare]. SCHIMEÂRE, s.f. • S. toponimică — înlocuire a unor nume de locuri cu alte nume. Acest fenomen este continuu' şi se manifestă mai ales în cazul noilor descoperiri geografice, cînd, de obicei, toponimul aborigen rezistă expansiunii toponimice exercitată de noii veniţi. Ex. M. Neagră,. Jamaica etc. Sînt şi situaţii cînd politica intervine pentru a impune o S. toponimica. în 1778, de pildă, după realizările navigatorului rus Bering, din M. Britanic sînt trimise echipaje spre Aîaska sub comanda lui J. Cook, pentru a înlocui denumirile ruseşti din golful peninsulei Kenai şi din golful Alaska cu. altele englezeşti [schimba]. SCHfPĂR, s.m. 1. Persoană care conduce o ambarcaţiune cu vele. 2. (arg.)) Comandant de navă comercială; v.. şi mus. Var. schi per [engl. skippcr). SCOARŢĂ, s.f. I. v. măr. 2» ® S« subacvatică [lat. scor tea]. SCOBITURĂ, s.f. © S. valului = adîncitura dintre crestele a două valuri succesive [scobi -j- suf. "tura]. SCUFUNDARE, s.f. • Record de s. = acţiunea de s» la mare adîncime, efectuată în toamna anului 1977 cu ajutorul unui cheson de decompresiune în largul coastei franceze. S-a. reuşit să se petreacă 10 ore la o adîncime de 460 m şi timp de 20 minute la 5.10 m. Vechiul record de s. era doar de 346 m şi a fost realizat în 1975 [scufunda]. SCYLLA'şi CARYBDA, top. Două stînci care străjuiesc strîm-toarea .Messina (între M. Tirenia-nă şi M. Ionică). Zona este deosebit de periculoasă din cauza curenţilor acvatici, puternici, care fac şi mai dificilă conducerea navei. „.Odiseea" prezintă doi monştri cu. aceste nume, care îşi au sălaş în grotele strîmtorii şi. care, de trei ori pe zi, înghit valuri şi 403 SCYLLA — mişA se hrănesc cn marinarii găsiţi pe .aici. 'SE A SAT, abr. Satelit american pentru supravegherea oceanelor. Caracteristici: greutatea cca 2 t; înălţime 770 km; rotaţii/zi — 15; orbită apropiată de poli; zonă observată la fiecare 36 ore — 96% din Oc. Planetar; elemente măsurate : valuri, fluxuri şi refluxuri, curenţi, viteză, vînt, temperatura îa suprafaţa apei, imagini radar ale reliefului subacvatic şi ale banchizelor [engl. sea „mare“ ~\~ sat (elit)]. SECTAR, s.n. ® S. de eche =•-pai te componentă a echei; are formă de 5 de cerc. % S. dc vizibilitate =- zonă a acvatonului cuprinsă între anumite limite care converg spre poziţia farului vizibil în zonă [fr. secteur; lat. sector, -oris]. SECŢIE, s.f. ® S« de ambalare -----compartiment, pe un pescador, unde. se glazurează (se acoperă cu o pojghiţă de gheaţă) şi se ambalează peştele prelucrat, pentru a fi trimis în cale san tu ne le frigorifice. ■© S. dc prehtcrarc ~ compartiment amplasat sub puntea de pescuit, la pupa. Operaţiuni : prelucrare, sortare, congelare, ambalare. © Bloc.-s» o parte din corpul navei, construit separat, apoi asamblat împreună cu alte elemente [fr. sec/ion ; rus. sck-ţid\. SECŢIUNE, s.f. e 8. h ly.tudi-nulă suprafaţă rezub-Sînt două poziţii: conjuncţia (S — L — P) şi opoziţia (S — P — L); v. şi maree. Var. sizigiu [fr. syzy- gie]- SlR-DARIA, hidr. Fluviu în partea central-vestică a Asiei. Lungime 3 078 km (format din confluenţa nurilor Narîn şi Kara-Daria). Suprafaţa bazinului 219 000 km2. Izvorăşte din Munţii Tian Şan şi se varsă în Lacul A ral. Aparţine în întregime U.R.S.S. Navigabil pe cursul inferior. 8IEMĂ, s.f. (în marina civilă) Parîmă de metal [ngr- sîrtna, tc. sirma]. S K A G ERRAK, top. Strâmtoare mire Danemarca (peninsula lut-îanda) şi Norvegia, în apele căreia s-a desfăşurat (31 mai 1916) cea mai mare bătălie navală din primul război mondial, între flota engleză şi flota germană. Forţe participante: 28 cuirasate engleze moderne, 9 crucişătoare de bătălie, 33 crucişătoare uşoare, 81 torpiloare, 344 tunuri de 305 — 380 mm, 60 000 luptători; 22 cuirasate germane moderne, 5 crucişătoare de bătălie, 11 crucişătoare uşoare, 60 distrugătoare şi torpiloare, 244 tunuri de 280 — 305 mm; 45 000 luptători. Bilanţ: au fost scufundate nave engleze cu un deplasament total de 115 025 t (3 cuirasate, 3 crucişătoare de bătălie, 8 torpiloare), morţi sau răniţi 363 ofiţeri şi 6 421 mari» nari; au fost scufundate nave germane cu un deplasament total de 61 180 t (1 cuirasat, 1 crucişător de bătălie, 4 crucişătoare uşoare, 5 torpiloare), avariate mai multe alte nave, morţi sau răniţi 200 ofiţeri şi 2 839 marinari. SKHIRRA (LA SCHIRA), top. Port în nordul Africii, pe ţărmul M. Mediterane. Cel mai mare port şi important centru economic şi comercial al Tunisiei. Trafic de mărfuri 14,6 mii. t/1978. Echipament de manipulare şi spaţii de depozitare a mărfurilor corespunzătoare traficului. Şantier de reparaţii navale. SKOLDVIK, top. Port în nordul Europei. Cel mai mare port şi principalul centru economic, comercial şi financiar al Republicii Finlanda. Trafic de mărfuri 12,8 mii. t/1978. Construcţii şi repara-ţii de nave*. Dispune de instalaţii moderne pentru manipularea mărfurilor şi spaţii mari de depozitare. SLING, s.n. !• Sistem delegarea mai multor pachete, saci etc. la un loc, pentru a manevra mai multă marfă, în aceeaşi unitate de timp. 2. Legături (parîme, saule) care încing unele mărfuri, conform sistemului s« [?]. SLIP, s.n. !. Plan înclinat folosit pentru Iar sarea la apă a hidro-avioanelor. 2* Chiloţi de baie. 2% Porţiune din pupa pescadorului, curbată şi înclinată cca 40° faţă de suprafaţa apei, pentru a 411 SLOT —SONDĂ înlesni manevra traulului în bune condiţii [fr., engl. slip]. SLUP, s.n. Ambarcaţiune cu vele; are dimensiuni mijlocii» un arbore şi două vele — una (randa) invergată pe arbore, cealaltă pe strai (focul) [fr., engl. sloop], SNAIP, s.n. Ambarcaţiune spor-tivă cu vele. Caracteristici: două vele (randă la catarg şi foc îa strai); corp în V; derivor rabatabil; două şarturi şi un strai; echipaj = două persoane; semn pe velă = becaţină în zbor; L = 4P72 m; B = 1,52 m; T = 18 cm (fără derivor); suprafaţa randei = 7 m2; suprafaţa focului = 3,50 m2; greutate 204 kg; origine elve-ţi ana. [engl. snipe]. SOCIETATE, s.f. ® S. de clasificare v. registru de clasificare [fr. sociele; lat. societ-as, ~aiis]« SOFÂR» a.br. Sistem de navigaţie în care punctul navei se determină cu ajutorul undelor hidroacustice [abr. engl. SO (und) F (ixing) A (nd) R(anging)]. SOLAS, Convenţia iniernaţională pentru securitatea vieţii umane pe mare [abr. engl. S(afctv) o(f) L(ife) a(t) S(ea)]> SOLOMON (Insulele S). Stat situat în partea central-vestică a Oc. Pacific» Ocupă arhipelagul omonim din partea central-vestică a Pacificului. Este alcătuit din circa 100 insule şi insuliţe vulcanice şi coraligene care se desfăşoară pe o lungime de peste 1 100 km. Cele mai mari insule sînt: Guadalcanal, Malaita, Choiseul .şi Santa IsabeL Pescuit (1978) — 20 673 t peşte. I.S. sînt legate prin curse maritime regulate cu Australia (portul Sydney), Europa (îndeosebi cu Marea Britanic), Noile Hebride şi Fiji. Au fost descoperite în anul 1568 de tînă-rul explorator spaniol Alvaro de Mendana y Neyra, cînd le-a denumit „Islas de Solomon", bănuind că a descoperit colţul de lume adăpostind fabuloasele bogăţii ale regelui Solomon. SOLSTÎŢSU, s.n. Fiecare dintre cele două momente cînd Soarele atinge declinaţii maximă nordică (23°27' s. de vară, la 21 iunie, cînd ziua are durata maximă) sau declinaţie maximă sudică (la 22 decembrie, cînd noaptea are durata maximă) [lat. solstitium; fr. solstice], SOMALIA (Republica Democratică S.), top. Stat în nord-estul Africii, cu largă ieşire la Oc. Indian. Flota maritimă comercială (1978) = 104 617 tdw. Pescuit (1978) = 32 600 t. Porturi principale (mii t/1970): Mogadishu (403), Berbera (227), Chisimaio (111), Merca. Principalele rîuri sînt Webi Shebeli şi Juba. SONAR, s.n. 1. Detector de reperare subacvatică, folosit pentru localizarea unor obiective submarini1. Sistem de reperare subacvatică folosind propagarea sunetelor la distanţe mari, prin canale acustice submarine. 2. V. hidrolocâtor [abr. engl. SOfund) Na (vigation and) R( angi ng) „navigaţie şi localizare prin sunet"]. SONDĂ, vb. A măsura adîncimea unui lichid [ir. sonder]. SONDAJ — SORB 412 ■ SONDĂ J, s.n. • S. acustic = măsurare a adîncimii apei cu ajutorul undelor sonore, care se propagă prin apă în linie dreaptă şi cu o viteză constantă (V. = 1500 m/s), se reflectă de scoarţa subacvatică şi de orice obstacole, apoi sînt recepţionate la bord. Aparatura, numită sondă idtra-son, determină intervalul de timp (t) dintre momentele emisiei şi recepţiei undelor, apoi afişeaza distanţa (s), calculată pe baza relaţiei, s = v.t. Viteza se ştie (cca 1 500 m/s, în funcţie de den* sitatea apei), iar timpul dxis-în-tors este împărţit la doi, pentru a stabili distanţa navă-scoarţă subacvatică. • S. costier măsurare a adîncimii apei dc la coastă pînă la limita de vizibilitate a reperelor ţărmului, m S* de larg -- măsurare a adîncimii apei în continuarea S. costier, pînă la 300 Mm. • S. hidrografic lucrare hidrografică prin care, pornind spre larg, pe anumite direcţii (linii) se determină adîncimea la care sc află scoarţa subacvatică (faţă de nivelul mediu al apei), se descoperă şi se cercetează pericolele de navigaţie, sc delimitează zonele principale ale radei, golfului etc. Sin. ridicare batimclrică. % S. oceanic = măsurare a adîncimii apei dincolo de 300 Mm, în, zona unde punctul navei se determină estimat, astronomic sau cu mijloace radioteh-iiice care au bătaie marc [fr, sonda ge], S6NDĂ, s.f. * s. de lemn prăjină lungă de 3—6 m, gradată în cm sau în picioare, prin benzi alternative roşii (negre) si albe, destinată măsurării adîncimilor iniei ^ (sub 5 m). m S* de mină = 1. Dispozitiv alcătuit din greutate de plumb legată de o saulă gradată, lungă de 40—50 m. Greutatea are o scobitură în cârc se introduce seu» pentru recoltarea probelor de sol subacvatic (fragmente mărunte de 2—4 cm., care se lipesc de seu). • S. mecanică = dispozitiv de sondare pînă la 400 m, alcătuit dintr-o greutate prinsă dc o saulă împletită, gradată cu fî.şii colorate diferit; tambur şi indicator de adîncime chimic (tub de sticlă cu bicromat de potasiu) sau mecanic (tub de presiune). # S* sonoră s. destinată să măsoare adîncimca cu ajutorul undelor sonore (frecvenţa — cca 20 000 vibraţii pe secund ă), produse de un vibrator, • S•'-spion ~~ instrument destinat să măsoare la bord jocul dintre piese îmbinate; valorile se compară cu normele stabilite. • S« îiltrason = s« destinată să măsoare adîncimea cu ajutorul unde» lor ultrasonore (frecvenţa = 20 000 — 50 000 vibraţii pe secundă). Precizia ±10 —* ±50 cm. Prima s. ultrason a fost construită de Paul Langevin, în 1922 [fr. sonde]. SONfiTĂ, s.f. • S« plutitoare = instalaţie montată la bordul unei nave speciale sau pe un ponton, destinată să bată stîlpi şi piloni în scoarţa subacvatică [fr. son-nette]. SORB, s.n. !. Piesă-grătar montată la capătul tubulaturii prin, care este absorbită apa necesară 413 SORB — SPARGE-VĂL instalaţiei dc stins incendiu, circuitului de răcire al motoarelor etc. 2. Dispozitiv destinat să absoarbă materialul dragat; poate li s.-pîlnie (pentru nămol şi nisip fin), s. remorcat (pentru nămol gros, pe care îl aduna în faţa gurii de aspiraţie), S.-tăietor (pentru sol omogen, pe care îl rupe cu un dispozitiv de f re zare) [sorbi], S.O.S. 1» Semnal internaţional dc alarmă care se transmite pe frecvenţa de 500 kllz, în caz de nan™ fragili sau de pericol iminent (trei linii, trei puncte, trei linii). 2. Pro» ce dură în radiotc le grafie: 12 linii.» literele S.O.S. de trei ori, cuvîntul DE, indicativul navei aflate în pericol transmis de tei ori; în radiofonic — cuvîntul MAYDAY de trei ori., expresia TH.IS IS („aici este") şi indicativul navei. Ur» rcează cifre care semnifică latitudinea şi longitudinea navei în cauză. Semnalul a fost adoptat după naufragiul transatlanticului Titanic (14 aprilie 1912 — 1 503 victime) plecat din portul englez Southampton, în prima si ultima lui cursă [engl. S(ave) O (ur) S (ouh) ,,salvaţi sufletele noastre"]. SOUTHAMPTON, top. Port la M. Mînccii în Europa Occidentală, laiul din cele mai mari porturi ale Marii Britanii. Trafic de mărfuri 20 mii. t/1978. Suprafaţa apei din bazinele portului ocupă peste 22 ixa, iar lungimea clieurilor depăşeşte 9 km. Adîncimea apei este cuprinsă între 4 şi 13 m. Mijloacele de manipulare a mărfurilor sînt moderne şi puternice, iar spaţiile de depozitare corespunzătoare tra- ficului. Important port petrolier şi de pasageri. Anual portul este vizitat de peste 21 000 de nave. Prin marile linii transoceanice de călători este legat cu cele mai importante colţuri ale lumii. Şantierele de construcţii şi reparaţii de nave sînt dotate cu tot utilajul necesar şi eu docuri uscate pentru nave mari. Locul de unde în 1912 a plecat în prima şi ultima lui cursă transatlanticul „Titanic^ al cărui sfîrşit tragic a intrat de mult în legendă. SPANIA, top. Stat în sud~vestu! Europei, cu largă ieşire la M. Me« diterană şi Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = 13 482 270 tdw. Pescuit (1978) - 1 379 882 t peşte l circa 250 balene capturate anual. Porturi principale (mii. t/l 976): Bilbao (19,8), Barcelona (17), Cartagena (14,1), Santa Cruz (13,6), Alge-cir as (12,6), Gijon Musel (12,6), Huelva (9,8), La Cor una (7,4), Aviles (5,5), Las Palmas (4,8), Trafic total de mărfuri (1976) = 189,9 mii. t. Principalele rîuri sînt Duero (cu debitul cel mai mare), Tajo (cel mai lung — 1010 km), Gnadiana, Guadalquivir (singurul rîn parţial navigabil) şi Ebro (928 km). Constructii navale (1979) = 662 000 t.r.b. SPARDtâC, s.n. v. § par dec [fr., engl. spardeclfu SPARGE-VÂL, s.n. 1. Perete scund, în formă de unghi, cu vîr« ful spre prova navei; este fixat de punte între nări si cabc-stan. Destinaţia s.-v* este să spargă valurile care trec peste punte şl SPARGE-VAL — STABILIMENT 414 să dirijeze apa spre borduri. 2• Construcţie solidă, în apă, la oa~ recare distanţă de ţărm, destinată să apere un bazin împotriva valurilor [lat. spargere; si. valu]. SPĂRGĂTOR, s.n. « S. de gheaţă = navă destinată să spargă gheaţa pe drumuri navigabile. Are maşini puternice şi etrava întărită; sparge gheaţa prin lovire, prin tăiere sau prin apăsare. © §• atomic v. „Leniri*. • S. de baraj v. baraj [sparge -j~ suf. -âtor]. SPECIALIST, s.m. • S. hidragraf v. hidrograj [fr. specialiste]. SP1N&CÂR, s.n. Velă asemănătoare paraşutei; se arborează îa unele ambarcaţiuni cu vele care au vînt de pupa, pentru a mări propulsia. Sin. var. spinacher, balon [engl. spinnaker}. S PIR Al, s.n. Deschizătură în punte (deasupra compartimentului maşini), construită ca o suprastructură înaltă de 30 — 100 cm, prevăzută cu capace care se deschid (fiecare capac are geam şi grătar de protecţie), destinată iluminării, aerisirii, introducerii materialelor în compartiment [it. spiraglio]. SP-REPER, s.n. Dispozitiv de ri-dicare-coborîre a containerului, la care se prinde biga sau macaraua etc. [?]. SPRING, s.n. Parîmă fixată oblic faţă de axul longitudinal al navei, cu un capăt legat la cheu, iar celălalt la bord, în prova sau în pupa. Var. şpring, strufă [engl. spring]. SPRIJINITOR, s.m. Bară de lemn fixată pe fundul bărcii pentru a sprijini picioarele trăgătorilor Ia rame [sprijini -4- suf. -tor], SPRÎNCEĂNÂ, s.f. „Streaşină'4 montată pe rama hubloului, deasupra, pentru a dirija apa spre bordaj. Sin. s. de iublou\ [lat. *supercina ; siipercilia -f~ gena], SPUMĂ, s.f. Strat alburiu, format prin aglomerarea bulelor de gaz la suprafaţa apei- sărate, schim-bîndu-i uneori culoarea. ® S« de mare = piatră ponce; piatră poroasă, mai uşoară decît apa; se foloseşte la bricuit [lat. spuma]. SRI LÂNXA (Republica Democratică Socialistă S.L.), top. Stat insular în Oc. Indian (ocupă insula Ceylon). Flota maritimă comercială 125 736 tdw (1978). Pescuit (1978) = 156 567 t (16 735 din ape interioare). Porturi principale (mii. t/1978): Colombo (5,5), Trin-comalee (0,1). Trafic total (Internaţional) de mărfuri (1978) = 5,7 miL t. Principalele rîuri sînt Mahaweh Ganga (331 km), De-duru Oya, Kelany Ganga şi Gali Oya. STABILIMENT, s.n. © (înv.) g* Marinei == întreprindere, atelier sau depozit din compunerea Mari» nei române. în perioada 1899 — 1900, marina avea următoarele $*: arsenalul marinei (pentru reparaţii şi construcţii de nave şi maşini navale), depozitul de muniţii şi torpile (pentru conservarea torpilelor şi a materialelor explozive, precum şi pentru încărcarea muniţiei la nacele militare), atelierul 415 STABILIMENT — SJLLA, de confecţii şi depozitul de îmbrăcăminte [it. stabiliment-o], STABILITATE, s.f. • s. de drum = capacitatea navei de a-şi menţine direcţia rectilinie» de deplasare, stabilită cn ajutorul instalaţiilor de guvernare şi de propulsie. ® S. longitudinală = calitate a navei de a reveni uşor la poziţia în care linia de plutire este paralelă cu suprafaţa apei (asieta normală) ; nava cu s. longitudinală nu are ruliu accentuat. 9 S. transversală = calitate a navei de a reveni pe chilă dreaptă după ce a fost bandată şi de a rămîne echilibrată; nava cu $. transversală nu are tangaj accentuat, o S. termică a apei de mare = fenomen care caracterizează capacitatea apei de a-şi menţine aceeaşi temperatură o lungă perioadă de timp; pentru a se schimba cu 5°C temperatura apei marine sînt necesare cca două săptămmi, si» tuaţie care justifică afirmaţia că marea este un adevărat regulator caloric [fr. stabili tâ; lat. stabilit as, -afiş]. STABILIZATOR, s.n. 1. Sistem destinat să diminueze ruliul; este format» pentru navă, din elemente plate scoase în afara carenei, iar pentru aparatele foarte sensibile de la bord este alcătuit din instalaţii şi aparate electrice care creează forţe egale şi de sens contrar celor care balansează nava, anu-lîndu-le. 2* Scîndură cu lest lăsată la apă ca ancoră pentru ambarcaţiuni [fr. stabilisatcur]. STÂFĂ, s.f. Cîrlig dc fardaj; v. fardaj [?]. STÂLIE, s.f. Durată de timp stabilită pentru a se încărca-des-cărca o navă. Dacă se depăşeşte acest timp, se plătesc armatorului contrastatalii. ® Primă pentru scurtarea s. = sumă dată navlosi-torului pentru micşorarea duratei de încărcare-descărcare sub normele în vigoare. Sin. dispaich [cf. fr. st arie]. STAR, s.n. Ambarcaţiune sportivă cu vele. Caracteristici: două vele (randă la catarg, foc la strai); corp în formă de V; derivor fix şi cu bulb în partea inferioară, una sau două crucete pe catarg; semn distinctiv pe velă = stea roşie cu cinci colţuri; două şarturi * şi o pataraţină în fiecare bord; L = 6,60 m; B = 1,72; T cu derivor ~~ 1 m; suprafaţa velelor = 25,5 m2; greutate 750 kg (450 kg derivorul) [engl. star], STÂRE, s.f. ® S. absolută a cro-nometrului = diferenţă între timpul mediu la Greenwich şi ora indicată de cronometrul bordului; se determină zilnic cînd nava este în marş sau la fiecare 7 —10 zile cînd nava este în staţionare. © S* mării = aspectul suprafeţei mării; s. mării exprimă gradul de agitaţie a mării şi depinde de forţa şi durata vîntului, întinderea bazinului, densitatea apei, prezenţa sau lipsa curenţilor,, adîncimea apei etc. S. mării se apreciază după forma şi mărimea valurilor, după cantitatea şi aspectul spumei [lat. stare]. S.U.A. (Statele Unite ale Americii ), top. Stat în partea centrală a Americii ele Nord.» cu largă ieşi» &U, A. — STAŢIE 416 re la Oc, Atlantic şi Oc. Pacific. Flota maritimă comercială. (1978) = 18 909 404 tdw, din care 2 903 268 tdw pe Marile Lacuri (locul 7 pc glob).'Pescuit (1978) = 3 511 719 t (80 414 t din ape in- terioare*) ; 35 balene (circa) capturate anual. Porturi principale (mii. t/1977): oceanice: New York (156), New Orleans (179), Huston (90), Baton Rouge (74,7), Philadelphia (48,9), Corpus Christi (48,2), Beau mont (44,1), Tampa Harbour (41,3), Norfolk (38,4), Mobile Harbour (31,4), Baltimore Ilarbour Chauncls (30,7), Texas City (30,4); la Marile Lacuri: Chicago (40), Du luth. (30,3), De» troit (22,3), Toledo (20,9), Cleve-land (14,6), Indiana Harbour (12,7), Con ne aut (12,2), Buffalo (7,8). Trafic total internaţional de mărfuri (1978) = 824,3 mii t. Căi navigabile interne *=152 000 km (48 000 km canale); fluviile Mississippi (6 019 km împreună cu Missouri), Kansas (1 000 km), Ar~ kansas (2 333 km), Ohio (1578 km), Columbia (1 953 km), Colo» rado (2 740 km) au debite mari şi amenajări hidrotehnice. Fluviul Colorado taie cel mai lung şi spectaculos canion din lume (320 km lungime, 1 800 m adîncime maximă). Marile Lacuri (Superior, Mi-chigao, Huron, Erie şi Ontario) constituie cel mai mare sistem de lacuri cu apă dulce de pe glob şi Important sistem de navigaţie. Constructii navale (1979) = 903 000 t.r.b. „STATUT0 ' NAUTICO". Tratat comercial încheiat Ia sfîrşitul sec. XIII între moldoveni şi geneve zii din cetatea-port Caffa. S.N. a fost în vigoare pînă în 1475s cînd Caffa a fost cucerită de către turci. STAŢIE, s.f. 9 S. de încăvcave loc amenajat şi dotat corespunzător pentru a permite încărcarea şi aprovizionarea petrolierelor, precum şi staţionarea altor tipuri de nave. ® S. de maree loc amenajat şi dotat cu instrumente şi aparate de măsurare a mareei. • S> de pilotaj = îoc amenajat pentru piloţii de gardă în port sau la nave-far. • S. de salvare ~ loc amenajat şi dotat cu mijloace de salvare şi încadrat cu personal calificat să salveze nave, echipaje şi încărcături. • S« hidro metrică = loc unde sînt instalate aparate şi instrumente destinate să măsoare hidrogradele. Pe malul românesc al Dunării sînt 23 s« hidrometrice, situate la km 1072, 1048. 1025, 995/ 955, 931, 851, 811, 795, 725, 679, 630, 597, 554, 493, 430, 365, 300, 252, 170, 150, 102, 72. Anii din care funcţionează aceste s. sînt următorii: Orşova (1838); Drencova (1854); Galaţi (1873); Brăila şi Baziaş (1874); Drobe ta—Turnu Seve rin, Calafat, Turnu Măgurele, Zimni-cea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Tulcea (1879) etc. Gradaţia zero pentru aceste s. hidrometrice este raportată la nivelul M. Adriatice şi al M. Negre. • S« radio a navei = grup emiţător-reeeptor, cu ajutorul căruia se menţin legăturile radio ale navei cu uscatul sau cu alte nave. • S. r adio gonio metrică = $. radio costieră la care navigatorii măsoară relevmente, pentru a determina poziţia navei cînd 417 STAŢIE — STOCKHOLM nu pot îi observate reperele cosii" ere [fr. siaUon; lat. stafia, -omis]. STAŢI OGRAF, s.n. Instrument de navigaţie cu ajutorul căruia se marchează pe hartă punctul navei. . Este compus dintr-un cerc gradat de la 0° îa 360°, un braţ fix, cîte un braţ mobil situat de o parte ' şi de alta a braţului fix. Cu sextantul se măsoară două unghiuri orizontale Iii trei repere costiere, iar cu s. şe marchează pe hartă punctul de intersecţie al relev» mentelor măsurate [it. staziografo]. STELĂTĂ, adj. (Despre navă) Cu forme evazate [stea suf. -aia, după fr. UoiU\. STELAT URĂ, s.f. 1. V. sfelahira fundului. 2. Elementele care dau navei forma evazată [stelat]. STfiLĂ, s.f. Unghi diedru între cornierele din compunerea osaturii navei. Îix.: s. între coaste- stringheri. • S. deschisă s. al cărei unghi depăşeşte 90°. • S» mchisu = s* al cărei unghi este sub 90° [fr. stele], STICLĂ, s.f. Mijloc arhaic de comunicare pc calea apelor» în perioada î963 —1973» s-a organizat acţiunea internaţională „Mesajul mării'8', cînd s-au lansat peste 900 000 corpuri flotabile (sticle sau recipiente) cu diferite mesaje. Astfel, s-a putut constata că există curenţi, că un asemenea curent străbate distante Dakar — Canada în eiteva luni, că există curenţi care au parcurs traseul Belgia—-Murmansk etc. Fsl. $ii~ klo]. STIL, s.n. • S. de înot .== mod de a mişca întregul corp (braţele, picioarele, pieptul etc.), pentru a pluti şi a înainta prin apă. • §« de ramare = mod de a mînui ramele pentru a projmlsa.o ambarcaţiune. în aprecierea s. de ramare se iau în consideraţie cadenţa şi lungimea de ramare* viteza cu care se trage la rame [fr. styîe; lat. stihis], STIVUf, vb. A repartiza şi a aşeza mărfurile şi materialele pe punţi şi în magazii astfel încît să ocupe spaţiu minim şi să-şi păstreze calitaţile şi locul pe timpul mării agitate. Sin. arimd. Cuv» derivate: s.f. stivuite, adj .stivuit [ngr. stivâss rom. stivă *f suf. ^uî.J ST ÎNCĂ, s.f. Proeminenţă dura a reliefului subacvatic, care peri-3 elite ază navigaţia. • 8* ascuţită = s. piramidală sau conică, aflată sub apă sau ia suprafaţa apei» • S. balizatâ = s« situată într-un acvatoriu frecventat de nave, îa adîncime mai mică de 18 m; poziţia unei astfel de stînci este marcată printr-o geamandură [ ?]. STOCKEOLM, top. Port (la M. Baltică), capitală a Suediei. Al doilea centru industrial al ţării. Cel mai mare centru comercial şi bancar. Sediu a 11 societăţi de navigaţie. Anual este vizitat de peste 40 000 de nave. Trafic de mărfuri 5,4 mii. t/1977. Suprafaţa bazinelor portuare depăşeşte 1 700 ha, iar lungimea cheurilor peste 22 km. Adîncimea apei ajunge îa 13 m. Utilaj de manipulare a mărfurilor modern şi variat» Spaţii corespunzătoare pentru de» STOCKH0LM — SUBACVATIC 418 pozitarea mărfurilor.' Mari şantiere de-construcţii şi reparaţii de nave. Fondat de Birger jare în 1252. STOFĂ, vb. * A s. lanţul ancorei = a imobiliza lanţul pe. timpul manevrei de ancoraj,. • As» motorul =s a opri motorul. # A S» «at/a = a opri nava din mişcare. • A 8* parîma = a înceta filarea sau virarea parîmei [fr. /> liidr. « Marea S. =■= mare în Oc. Pacific, în vecinătatea insulei Sulawesi. Suprafaţă = 435 000 km2, Adîncime maximă = 8 540 m. Temperatura apei la suprafaţă în tot timpul anului; ~r 28°C. Salinitate a — 34,5%0. Amplitudinea mareei trece de 3m. Porturi principale: Davao şi Zam~ boanga. La Marea S. au ieşire Indonezia, Eilipine şi Malaysia. SULU, liidr. # Marea S. mare în Oc. Pacific, în vecinătatea, insulei cu acelaşi nume. Suprafaţă = 348 000 km3. Adîncime maximă = 5119 m. Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna la ~f26°C. Amplitudinea mareei ajunge pînă la 3 m. La Marea- S* au ieşire Eilipine şi Malaysia (Sabali)-. SUNET, s.n. Semnal acustic emis la bord cu un aparat (fluier, si * renă, corn etc.). • 8. acvatic s. produs sub apă; ultimele cercetări demonstrează că Oc. Planetar nu reprezintă în nici un caz o lume a tăcerii absolute; căluţii de mare schimbă între ei semnale sonore; la fel şi puiul de focă despărţit dc mama sa. Delfinul, balena şi căluţul de mare au, fiecare, liidrolocator biologic, cu ajutorul căruia emit s., recepţionează ecoul si sc orientează în funcţie de direcţia şi distanţa de 421. SUNET — SUSMANTA la care a sosit ecoul. în acest fel, balena» de pildă, localizează aglomerările de răci! sori — hrana ei preferată — şi evită obstacolele submarine. Frecvenţa 8. este de cca 2 000 kllz (valoare apropiată limitei de percepţie a urechii omului), iar lungimea de undă este de 1 — 10 m. Poluarea apei dăunează acestui hidrolocator biologic, situaţie care explică „sinuciderile" în masă ale unor balene pe coastele Floridei. • S. lung = s. cu durata de 4 — 6 secunde. Din combinaţia s. scurte cu ş. lungi rezultă semnale de ceaţă, de manevră, dc chemare a pilotului etc. • S. scurt = s. cu durată de o secundă, [lat. sonitus]. SUPRAFAŢĂ, s.f. • S. cîrmci = §♦ pe care o are partea imersă a safranului, pentru diferite pescaje ale navei. • S. velaturii = s« totală a velelor exprimată în metri pătraţi. Raportul dintre s. velaturii şi s. imersă a cuplului maestru are valori care diferă dc la un tip de velier la altul. Iahturile de concurs au acest raport cuprins între 70 şi 100, iar cele de agrement între 45 şi 55. • S. de plutire = secţiune imaginară si» tuată la intersecţia corpului navei cu suprafaţa apei. • S. imersă ---- s. totală de contact a carenei cu apa. Valoarea s. imerse este luată în consideraţie cînd se cal* culează rezistenţa de frecare, puterea dc remorcare, greutatea bordaj ului exterior. Sin. s. de frecare. • S. liberă *= s. lichidului dintr-un compartiment încărcat parţial, ceea'ce influenţează stabili-tatea navei, # S* velică 1. tota- lul s. pe care le au velele navei; 2. Totalul s. expuse viatului (corp navă deasupra liniei de plutire* suprastructurii etc.). • jDespre submarin) La 8. r= aflat cu suprastructura deasupra apei [.supra ~f-faţă, după fr. sur face]. SUPRASTRUCTURĂ, s.f. Totalitate a construcţiilor do deasupra punţii superioare. în s. sînt amplasate încăperi de locuit şi de navigaţie ctc. S. măreşte rezistenţa corpului şi rezerva" de flotabilitate. Sin. castclaturâ. m Punte de s. punte deasupra unor elc-mente de s. Ex. teugă, du netă, castel central [supra ~j~ structură după fr. supcrstructurc]. SUPRATAXĂ, s.f. # S- dc pavilion -- sumă percepută în unele porturi pentru mărfurile transpor-ta te cu nave străine. Arc rolul să încurajeze iniţiativele naţionale îh domeniul transporturilor cu nave proprii. • S. de pilotaj = sumă suplimentară percepută pen-tru pilotaj iarna sau în condiţii grele [supra -f taxă, după fr. suri axe]. S URINAM, top. Stat pe coasta, de nord-est a Americii de Sud, cu ieşire la Oc. Atlantic. Flotă maritimă comercială (Î978) — 10 027 tdw» Pescuit (1973) ==.- 6 31.1 t peşte; circa 3 500 t crevete anuale Porturi principale: Param ar ibo, Nieuw Nickerie, Albina. Rîurilş Surinam (400 km), Saramaccâ,-Maroni, Carantijn constituie im* portante căi de transport. SUSMÂNŢĂ, s.f. Parîmă cu ajutorul căreia se ridică pe vergă bur- smmAwE—mcmmw m ta velelor inferioare si a gab-ierilor [?]- SVERDRUP, s.n. Unitate dc măsură a debitului curenţilor marini, egală cu 1 milion m3/s. [?].. SYDNEY, top. Port la Oc. Păci» fie. Unul din marile porturi şi important centru economic şi comercial al Australiei. Trafic de mărfuri 13,8 miL t/1978. Sediul a trei mari societăţi de navigaţie. Anual este vizitat de peste 4 000 de nave. Lungimea cheurilor este de 23 km. Adîncimea apei la dană variază între 6 şi 17 m. Dotări portuare: macara plutitoare de 150 t, numeroase macarale mari de cheu, hangare, depozite pen- tru mărfuri. Şantier naval bine. dotat (24 de cale de lansare}. SZCZECIN, top. Port fluvial hi nordul Europei centrale. Situat pe ambele maluri ale Odrei, nu departe de vărsarea sa în M. Baltică. Al doilea port (după Gdansk), puternic centru industrial şi comercial al Poloniei. Sediul unor societăţi de navigaţie. Port de tranzit pentru Cehoslovacia şi pentru partea meridională a R.D. Germane. Este vizitat anual de peste 7 500 de nave. Trafic internaţional de mărfuri 25,1 mii. t/1978. Importante şantiere navale, echipament portuar modern (macarale» cheuri, silozuri), spaţii mari de depozitare a mărfurilor. DICŢIONARELE ALBATROS ŞA, s.f. 1. Piesă de legătură între ghiu şi catarg. 2. Partea inferioară a crestei pe care o are bancul. 3. Fîşie de întărire a tendei în zona de contact cu straja [lat. selîa]. ŞÂBL0M, s.n. Model, în mărime naturală, al unor elemente din compunerea navei. ® Ş. de coastă = ş. după care, în secţia de trasa], se taie coaste pentru osatura navei. ® Ş. de traversă = ş. după care se construiesc traverse de punte în mărime naturală [germ. Sc! nblone]. ŞÂ5CĂ, s.f. Mijloc arhaic de navi-cu fund plat, destinat transport ului de mărfuri pe Dunăre, în evul mediu. Era propulsat cu vele şi rame. Documentele vremii susţin că ş. se construiau la Galaţi şi la Giurgiu. Var. şei că [tc. şai ka]. ŞALÂNDĂ, s.f. 1. Navă fluvială, ne propulsată., cu fundul plat, ne» puntată, destinată să transporte mărfuri sau să efectueze plimbări. 2. Navă eu bordaj vertical, cu extremităţi rotunde, cu fund plat şi rabatabil, destinată să transporte, la larg, materialul excavat de dragă. Var. şaland [fr,. chaland]. ŞALIÎPĂ, s.f. Mijloc de navigaţie autopropulsat, puntat, lung de maximum 20 m, destinat să transporte mărfuri, materiale şi pasageri,. precum, şi să remorcheze bărci sau să transporte la navele care sosesc în radă personalul sanitar (sau alte persoane — pilotul) pentru a controla şi pentru a acorda „libera practică" [fr. chaloiipe]. ŞALUTIER, s.n. Navă mică, destinată pescuitului în largul mării [fr. chahiiier]. ŞANTIER, s.n. © Ş. naval = unitate industrială unde se construiesc şi se repară mijloace de navigaţie. Cuprinde: secţii, ateliere, cale, dane, instalaţii, docuri, mijloace telmice pentru construcţii şi lansări de nave etc. # Ş. Navale Brăila = ş. pentru construcţii de ceamuri, motonave, nave pentru transportat fructe, remorchere, nave-pilot, nave do ŞANTÎEE — SCOALĂ 424 salvare, şlepuri,, cargouri de 4 500 tdw/ 7 500 tdw si 15 000 tdw. & Ş. Naval Constanţa =-••••• ş* pentru * construcţii de cargouri de 1 920 tdw, mineraliere (55 000 •tdw), petroliere (150 000 tdw; aici a fost construit primul petrolier de 150 000 t „Independenta"). Are doc uscat, lung de cca 400 ni lat de 115 m. în 1980, capacita» a ş. va :fi de 500 000 t. • Ş. Navale Drobeia-Turnu Severin ~-~ ş. pentru construcţii de cargouri, tancu ri petro] ie re m ar i time, şic -puri, şalande, ciocuri plutitoare, • Ş. 'Navale Galaţi ■--- ş. jjentru construcţii de şlepuri fluviale, remorchere fluviale şi maritime, raotoTiave,, cargouri maritime, mineraliere. # Ş. Navale Mangalia--ş. pentru construcţii de mineraliere şi dc petroliere, precum şi pentru reparaţii navale. # Ş. Navale Olteniţa ~~ ş. peni.in construcţii de remorchere fluviale, ceamuri, şalande, dragi, motonave, spărgătoare de gheata, cargouri f/r. chanticr]. ŞCOÂLĂ, S.f. • ş. copiilor de marină Galaţi instituţie de învă-ţămîut înfiinţată la 30 octombrie 1881, de s t i 11 ată să pregăte ască unele categorii de marinari.. în 1883, sc predau următoarele discipline: matelotaj, timonerie, aritmetică, geometrie, geografie. Se rimeau copii.de 13 — 15 ani, în-eosebi orfani ori provenind din familii, cu invalizi de război, precum şi Iii de militari şi de marinari cu slabe posibilităţi mate.riale. Durata ş. era. de trei ani. -Absob ventii care împlineau vîrsta de 17 ani 'erau avansaţi la gradul de caporal şi trecuţi în corpul flotilei. • Ş. de a'plică iii a sublocotenenţilor de marină ş. înfiinţată la 26 februarie 1896. Durata doi ani. A funcţionat la Galaţi, apoi la Constanţa. 'Pregătea ofiţeri de marină în specialităţile: navigaţie, artilerie, arme sub apă. Din noiembrie pînă în aprilie, elevii urmam cursuri teoretice la următoarele discipline: mane vre, drept, inter naţio nai şi morală, tactică navală, construcţii navale, artilerie de marină, apărare an ti’ submarină şi electricitate, navigaţie si hidrografic, maşini şi desen. în aprilie, elevii susţineau examene, apoi erau ambarcaţi pe. bricul „Mircca" sau pe alte nave militare. • Ş. de artilerie, geniu si marină, ş. constituită după cc, în 1909, luase fiinţă o secţie pentru ofiţerii de marină în cadrul ,,$. de artilerie şi geniu" înfiintată în 1881 la Bucureşti, ir. 1910 ş. este denumită Ş. de artilerie şi marină. # Ş. de artilerie şi niarină — ş. înfiinţată în 1910 prin schimbarea structurii şi denumirii Ş. de artilerie, geniu şi marină. Anual, elevii marinari erau îmbarcaţi pentru practică la bricul „Mircea" şi la crucişătorul „Elisabeta", iar după absolvire primeau gradul de sublocotenent. • Ş. militară de maiştri dc marină ş. unde se primc.se azi absolvenţi ai şcolilor generale, care au minimum doi ani în product ie, • Ş. navală ş. înfiinţată la- 9 iunie 1920, cu sediul îa Constanţa,' pentru a pregăti ofiţeri de marină. * Ş. navală superioară- ■-- Ş'. înfiintată la 28 octombrie 1909, pentru a pregăti 425 ŞCOALA — ŞLEP ofiţeri de marină. Durata, un an. Cursurile ş» erau urmate de ofiţerii de marină ce nu aveau vechime Ia bord. Discipline: arta maritimă militară, războâiele navale, tactica combinată, serviciul de stat major, tirul naval si materialul de artilerie, electrotehnică, apărări sub apă, drept internaţional maritim, cursuri şi aplicaţii sinii-laxe unor ş. militare din străinătate. A fost desfiinţată în timpul primului război mondial. Astăzi, ofiţerii dc marină sînt pregătiţi în Institutul de marină „Mircea cel Bătrîii", Constanţa [ser., bg., rus. skola]. ŞCONDRU, s.m., Bucată de lemn groasă., cilindrică, folosită pentru a marca pericole de navigaţie sau limite de pasc, precum şi pentru a menţine la distanţă de mal navele fluviale acostate [ ?], cfrrA, si. Saulă sau parîmă estinată. să manevreze ghiul sau colţul de jos al unei vele, fixîn-du4e spre pupa într-o poziţie favorabilă faţă de vînt. • Ş» / o cu* lui ~~ saulă sau parîmă destinată să întindă şi să fixeze colţul liber al focului în bordul din vînt, Var, scotă [it. scoţia], ŞECÂN, s.m. (înv.) Persoană care conducea o seică; var. scicar [?; 1494]. ş£f, s.m. m Ş« de barcă marinar care conduce o ambarcaţiune şi armamentul (echipajul) ei. $ Ş. de echipai — marinar care cond n ce activ itatc a marinarilor punţi şti. Are în primire ma.teria-lele de punte. Sin. boţ ni an; nostrom. • Ş. de echipă ~ persoană care are în subordine un grup da lucrători la încărcarea-descărca-rca navei. • Ş. de rame = marinarul din tribord, de pe ultimul rîud al trăgătorilor la rame; după ş. dc rame armamentul îşi stabileşte cadenţa de tras la rame. • Ş» mcc-anic ofiţer subordonat corn and au trd ui navei, şi ş. al marinarilor electromecanici; v. mccavi c şi ofiţer. • Ş. stivuitor — persoană pregătită să încarce, să ari-meze şi să descarce nave [ir, chef], SfiLTERDEC. s.n. 1* Punte dea-supra punţii principale, fără închideri etanşe. 2. Navă cu puntea 1; datorită acestui element de-construcţie, se acordă navei unele scutiri financiare privind tonajul feng.1. shelterdeck ,/punte deschisa"]. ŞENĂL, s.n. Zonă din rîu, canal» bazin sau lac unde apa are adîncime şi lăţime suficiente pentru a permite trecerea navelor în dublu sens. Sin. canal navigabil [fr. chcnal'j. ŞIPŞÂNORU, s.m. Furnizor de alimente pentru navă de marfă, obiecte de armament [engl. ship-chandcrj, ŞLAM. s.n. Aglomerare de substanţă poluantă, (ţiţei) pc apă. [germ, Sclilarnnfu ŞLEP, s.n. Navă fluvială sau maritimă cu fund plat, bordaj vertical, prova bombată, pupă rotundă, fără propulsie proprie (ş. re-morcat) sau autopropulsat. Destinaţia ş. este să transporte pe distanţe scurte mărfuri şi materiale (cărbuni, ce reale, pietriş. ŞLEP — -ŞYEMEB 420 cherestea, .minereuri etc.). « Ş. autopropulsat = -ş. cu motor. © Ş. grecesc = ş. de cca 2 '000 t. © Ş. remorcat v. ş. [germ. Schlepp-f kahn )]. ŞLEPÂR, s.m. Persoană specializată şi împuternicită să, comande un şlep [$/£/> + suf. -ar], ŞNfLAI, s.m. (flv.). Parîmă mai groasă ca saula [?]. ŞOLD, s.n. Zonă a bordajului sub linia de plutire, dinapoia tra-versului [?]. ŞGMAR, s.n. Rolă orizontală, montată la prova şi în alte locuri de la bord, pentru a gliida parîme supuse tracţiunii [?]. ŞPAN, s.n. Parîmă întinsă între doi arbori [?]. ŞPÂ.RBEC, s.n. Punte pe suprastructură situată înapoia centrului navei şi deasupra punţii principale. Var. spat dec [fr., engl. spardecJi]. ŞPRAIŢUI, vb. A fixa (arinia,) la bord butoaiele, folosind colia-re, şine etc. Cuv. derivate: s.f. şpraiţuire, adj. şpraipiii [germ. Spreizcii]. ŞPRlNG, s.n. v, spring-. ŞTAVĂR, s.n. Sulă cu trei muchii ; se foloseşte îa gaurirea velei. Var. sîeher ;[ ?]. „ŞTEFAN CEL MARE" {1867). Navă militară românească., construită la Linz (Austria),; cel mai mare bastiment românesc de război din perioada premergătoare Războiului de Independenţă. Caracteristici : L = 76,2 m; B == -8,4 m; T = 1,25 m; A = 520 t; propulsie mecanică = maşini 670 CP; V = 13 Nd.; armament = tunuri de calibru mic. Jurnal de bord: pregătirea marinarilor la navigaţie, timonierie, matelotaj; transporturi militare pe Dunăre (1878)., cazare pentru „Şcoala de manevră" (1894). ŞTORŢ, s.n. 1» Cuplare de scurtei durată a propulsoare lor, pentru a da navei un impuls. 2. Smucire a remorcii. Var. ştors [ ?]. ŞT-RUFĂ, s.f. (flv.) v. 'Spring. ŞOVÎŢĂ, s.f., Element component al parîmei vegetale» alcătuit din mai multe sfilaţe răsucite la un loc spre stînga [bg. Mevica}. ŞVfiMER s.n. (flv.) Şcondru care marchează şenalui [germ. Schwcm-mer]. DICŢIONARELE ALBÂTRO& T TÂBLĂ,.s,f. © T. dc distanţe = t. cu distanţe dintre porturi. © T. de maree = catalog cu elementele mareei: o-ra,. valoarea fluxului, curenţii de maree,, durata refluxului etc. ®'~ T. lacrimarâ. == fila de bordaj, din zona de îmbinare a centurii cu puntea. a T. nautică = document cu tabele şi date necesare pentru a efectua rapid calcule de navigaţie. în t. nautica sînt înscrise valori ale funcţiilor trigonometrice, corecţii pentru înălţimi măsurate la aştri, distanţa- la repere de navigaţie în funcţie de înălţimea şi unghiul lor vertical, ore îa care culminează aştrii, distanţa de vizibilitate a unor repere etc. @ T. navei = panou de afişaj al diferitelor date necesare navigaţiei: deviaţii radio, deviaţii ale compasului magnetic, caracteristici ale farurilor, valori ale curbei de giraţie etc. @ T. de azimut = formular cu relev mente le aştrilor la intervale de 4 sau 10 minute de timp adevărat sau de timp civil al locuim. @ T. de- deviaţie v. deviaţie, • T* de esiimă = formular cu valori ale diferenţelor de latitudine şi ale deplasărilor est-vest folosite pentru a determina punctul estimat al navei. e T» de maree = document anual cu valori ale orei şi înălţimii mareei în diferite porturi ale lumii. [si. tabla-fr. table]. TÂELQU, s.n. © T® bărcii — placă transversală, care închide barca spre pupa. Pe t. bărcii sînt pitu-rate cîte va pavilioane de saulă şi cifre privind numărul oamenilor care trag la rame, precum si numărul maxim de persoane care pot fi ambarcate. Sin. oglinda bărcii ; spatele bărcii. © T. navei = perete transversal care formează bordajul din spate al unei nave care are pupa tăiată. Sin, oglinda navei [fr. table azi]. TÂBU, s.n. Interdicţie absolută, sacră, privind comportamentul, limbajul, activităţile şi relaţiile sociale într-o colectivitate. Acest termen a fost adus în Europa de către navigatorul James Cook, 'TAbCJ — TALVEG 428 care l~a preluat de la cape tenii şi 4Îe la şamani (vrăjitori) din Mela-nezia. Manifestări ale t. lingvistic sînt şi anumite hidronime si toponime", date pentru a „îmblînzi" fenomene ostile navigatorilor de odinioară. Ex. nume de cicloni; Capul Bunei Speranţe în loc de Capul Furtunilor [fr. îahoit], TACĂ DĂ, s.f. Dispozitiv alcătuit ’ilin grinzi, pe care se aşază, la usc.ai, un mijloc de navigaţie. 'Sin. tacar [?]. * TACÂR, s.n. v. tac a dă [?]. TACARISf, vb. A forma tacarul (taeada) Cuv. derivate: s.f. iaca-Hsire, adj. tcicarlsit {tacar -f suf. •isi. TACHELÂJ, s.n. Ansamblul ele» meritelor folosite la bord pentru tracţiuni, manevre de vele şi de greutăţi: parîme, chei, macarale, •cîrlige, taelieţi etc, [germ. Tahe-iage ]. TACHET, s.m. Piesă metalicii în formă de „ T“ cu baza sudată de punte, de catarg etc., la care se leagă parîme şi saule [fr. taqueî}. TACLfNĂ, s.f. Saulă de 80-180 tm lungime, cu cîrlige speciale la capete, destinată să separe două serii de pavilioane ridicate VI TAK0M.ETRU, s.n. Aparat care indică numărul de rotaţii al elicei. La bord, t« se instalează în comanda dc navigaţie, în compartimentul maşinii şi în alte încăperi. Sin. contor de rotaţii [germ. Tachoincicr, fr. iucheonwtrsj. TAIFIÎN, s.n. Ciclon tropical, caracteristic acvatoriilor din Asia de est; ia forma unor vîrtejuri cu diametrul de cea 650 km şi înalte de cca 10 km, care se de~ plasează spre vest pe o traiectorie parabolică. Sin. ciclon [germ. Taifun]. TAJO, hidr. Fhiviu în sud-vestul Europei. Lungime totală 1 010 km din care 800 km pe teritoriul Spa~ niei şi restul în Portugalia. Suprafaţa bazinului 80 900 km2. Izvorăşte din Sierra de Cuenca şi se varsă în Oc. Atlantic. Afluent principal Alagon. Are importanţă pentru navigaţie. TALAZ, s.n. v. val [tc. talaz], TALiMÂN, s.m. Persoană competentă şi împuternicită să facă pon» tajul mărfii; v. şi marfă. Sin. e pi stat, ponîaior [?1. TĂLPĂ, s.f. • T. catargului = locaş pătrat, practicat în carlingă, destinat să sprijine partea de jos a catargului numită călcîi. • ~T« etambouhii = piesă care uneşte, la navele cu o singură elice, etam-boul elicei cu etambouî cîrmei. Pe i. etamboului se sprijină axul cîrmei. [cf. magii. talp],. TAL UZ, s.n. Porţiune de uscat care coboară în panta spre apă şi îşi continuă coborîrea spre adm» curi. m T. continental = porţiune abruptă (panta de 20° — 45°) a scoarţei subacvatice intre platforma continentală şi zona abisală. Sin. povîrniş continental \ir, tahis]. TALViSG, s.n. Linie' imaginară care uneşte punctele cu adinei- TALVISG — TANGAJ mea cea mai'ni axe a unei ape curgătoare. De obicei, poziţia t. este. marcată de firul apei silele zona cu apele cele mai repezi. în zonele de graniţă., t. marchează hotarul fluvial între ţările vecine [germ. Talweg; fr., engl. thahvcg]. TAMBUCHI, s.n. Deschizătură în puntea navei, folosită pentru acces sub punte, prevăzută cn un capac rabatabil si dispozitiv de închidere etanşă, care o protejează de intemperii [sp. tamhucho]. TAMBUR, s.n. Dispozitiv cilin* dric, orizontal sau vertical, folosit la bord pentru a înfăşură parîme [fr. ta-mbour]. TAMPdN, s.n. Parte întărită de formă plată, la prova unor remor chere sau la pupa barjei, cu rol să asigure deplasarea prin împingere; v. şi remorcher [fr. tampon]. TANC, s.n. 1* Compartiment din tablă sau oţel, etanş, folosit la bord pentru a depozita lichide (apă, combustibili, lubrifianţi). Sin. rezervor; cisternă. • T. anii-ruliu t. de apă situat la babord (tribord), în zona cuplului maestru, destinat sa amortizeze ruliu! navei. T. din babord comunică prin tubulaturi cu t. din tribord, iar apa din ele îngreuiază bandarea (înclinarea navei alternativ în borduri). Sin. t. dc amortizare. # T. de apă =- 1. Compartiment; în care se depozitează apa potabilă; t. de apă dulce; 2.Navă propulsată, destinată să aprovizioneze navele cu apă potabilă. • T. de apă sanitară compartiment cu apă pentru instalaţia sanitară. • T. de asiei ă- compar- timent situat la prova sau la pupa,' folosit pentru a menţine nava în poziţie orizontală, manevrîndu-se în acest scop apa dc balast pe care o conţine. Sin. pic. m T« de balast — compartiment care se umple cu apă pentru a menţine navei stabilitatea şi un anumit pescaj; este situat în spaţiul dublului fund sau în borduri şi este prevăzut cu tubulaturi de tim* plere-golire, cu tub de evacuare a aerului pe timpul umplerii t., cn capac de vizită etc. • T. de decantare . compartiment în care se face decantare a combustibilul d înainte de a fi trecut în t. de consum; are capacitate mică şi este situat în compartimentul maşinii. • T. de expansiune t. situat lîngă t. mari de la bord, cu care comunică; cînd se dilată, lichidul poate refula dintr-un t. mare în t. de expansiune. • T. petrolier v. petrolier. # Curăţirea t. — îndepărtarea reziduurilor după descărcarea t. • Diafragmă de f* perete transversal, care com-pariimentează tancurile mari ale navei, pentru a evita deplasarea lichidului, situaţie care ar periclita stabilitatea- navei. Un tanc mare poate avea una sau mai multe dia.fra.gme dc t.; v. şi diafragmă de. ruliu; • T. petrolier [engl., fr. îank; germ. Tanlfj. TANGÂ, vb. (Despre navă) A oscila în jurul axului transversal [fr. t angi ier]. TANGĂJ, s.n. Mişcare oscilatorie de înclinare a navei spre prova TANGAJ — TAXA 43-0 şi spre pupa, datorată valurilor şi vmtului [fr, iangage]. TANGANYIKÂ, hiclr. Lac tectonic în estul Africii, important şi pentru navigaţie. Suprafaţă = 32 900 km2. Adîncime maximă = 435 m. Aparţine statelor Tanzania, Zair, Burundi şi Zambia, Prezintă importanţă pentru pisci-cultură. TANG0Ma s.n. 1. Bîrna orizontală» sprijinită cu unul din capete la bord, iar la celălalt capăt susţinută de o balanşină şi de două braţe (spre prova şi spre pupa). Cînd nava este la ancoră, t, este folosit pentru a lega la el bărcile, precum şi pentru trecerea marinarilor de la bord în bărci şi invers. © T. încrucişai = t« fixat perpendicular pe bordaj. în marş, la unele nave, t. este folosit şi pentru a remorca lochul. 2» Bară rotundă, prevăzută cu cîrlig la unul sau la amândouă capetele şi destinată să întindă colţul velei din prova, cînd barca are vint din pupa. Sin, tangonet. [fr. tangou]. TANZANIA (Republica Unită T.), top. Stat în estul Africii. Are ieşire la Oc. Indian. Flotă maritimă comercială (1978) = 44 304 tdw. Pescuit (1978) = 287 150 t peşte. Porturi principale (mii. t. 11975): Dar es Salaam (3,5), Tanga (0,4),, Mtwara (0,2), Zan~ zi bar. Navigaţie pe lacurile Vie* toria (69 400 km2), Tanganyika (32 900 km2), Maîawi (30 800 km2). Reţeaua hidrografică este completată de trei mari fluvii: Nil, Zair şi Zambezi. Alte rîuri : Pan- gani, Rufiji, Matandu, Mbwembu-ru, Ruvuma; lacuri: Rukwa, Lake Natron, Manyara, Eyasi. TAS MANIA 1. top. Insulă descoperită la sud-est de Australia în 1642 de navigatorul olandez Abel Tasrnan, aflat în slujba societăţii „Indiile Orientale". Aparţine Australiei. 2- hidr. © Marea T® = mare a Oc. Pacific, în vecinătatea Australiei. A-dîncime maximă 5 604 m. Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna la iar vara la -|-25°C. Salinitatea 35%0. Amplitudinea mareei pînă îa 5,3 m. Porturi principale: Sydney, Newcastle, Brisbane, Auckland, Nev/ Ply-mouth. Au ieşire la mare Australia şi Noua Zeelandă. TÂXĂ, s.f. © T. de ancoraj = f« plătită pentru numărul de zile în care nava a staţionat în port; valoarea L se calculează în funcţie de tonajul registru net al navei. o T* de andocare = t. plătită pentru perioada în care nava a fost andocatâ; valoarea t. se calculează in funcţie de tonajul registru brut al navei. • T. de balast are = t* plătită pentru balastul (nisip, pietriş etc.) luat la bord din port. ® T. de balizaj = t* plătită pentru folosirea mijloace» lor de asigurare a navigaţiei (na* vă-far, balize, flotoare, şcondri etc.). 9 T. de canal = t. plătită pentru trecerea prin canal; valoarea f* se calculează. în funcţie de tonajul navei şi de greutatea caricului, n T .de cheu = t« plătită pentru acostare sau pentru staţionare în bazinul portuar. ® T. de eduzare » t- plătită TAXA — TELEGRAFII pentru trecerea prin ecluză. ® T. de far = t. plătită pentru folosirea mijloacelor luminoase de asigurare a navigaţiei: faruri, geamanduri luminoase etc. © T. de pilotaj = t* plătită pentru servi-» ■ciul de pilotaj, în funcţie de tonajul navei, durata şi distanţa pilotării. © T- de remorcaj = t. plătită pentru remorcaj pe timpul manevrei în port, în radă şi pe canal. © T. de staţionare v. t. de ancoraj. ® T. portuare = t. plătite pe timpul escalelor: t. de balizaj, de pilotaj, de ancoraj, de remorcaj etc. Sînt scutite de t, portuare, în majoritatea porturilor., ambarcaţiunile mici şi cele sportive, precum şi navele care intră :1a adăpost, care folosesc portul doar pentru aprovizionare cn combustibil şi alimente. ® T* vamale = t. plătite pentru mărfurile importate sau exportate. Ex. L „.ad valorem", minimală, maxi-* mală, diferenţială, preferenţială, t. a naţiunii celei mai favorizate [fr. taxei. TĂLPICĂ, s.f. Ansamblu de grinzi suprapuse, pe care se aşazâ nava înainte de lansare; t. alunecă o~ dată cu nava care se lansează \ialpă + snf. -icâ]. TĂIETURĂ, s.f. 1. Deschidere între fetele macaralei; v. şi macara. 2. Deschidere practicată în balustradă sau parapet, pentru scară [tăia 4~ suf. -tura]. TĂRIE* s.f. o Grad de t. a vîn-ivilui = cifră de la 0 la 12, carc exprimă intensitatea cu care suflă vîntul. Fiecărui grad îi corespunde o anumită viteză a vîntului şi o a lin mită stare a atmosferei, ast- fel: grad 0 =s 0—0,5 m/s (0 —I Nd), vînt calm; grad 1 = 0,6 — 1,7 m/s (1,2—3,4 Nd), adiere uşoară; grad 6 = 0,9 — 12,4 m/s (19,1—24,1 Nd), vînt puternic; grad 12 = 29—45 m/s (56,6 — 120 Nd), uragan [tare + suf. -te], „TE VEGA" (1933). Navă pana-meză, construită la Kiel ( Germania) ; navă-şcoală cu vele. Caracteristici : L = 47,6 m; B — 11,6 m; T = 5,4 m; A = 243 t; propulsie mixtă = vele, motor 235 CP; V — 8 Nd; echipaj = 36 persoane de 16—21 ani (12 fete, 24 băieţi), furnal de bord: regate în Oc. Atlantic. TE A G UN, s.n. Hulă staţionară în porturile estice ale Mării Negre, provocată de vînturile puternice care bat de la uscat [cuv. rus], TEC, s. Lemn de esenţă taxe, rezistent la lovituri, întrebuinţat pentru confecţionarea cavile lor, raiurilor etc. (Teciona grandis) [fr. teck]. TELEGRAF, s.n. 1. Instalaţie mecanică sau electrică, destinata să transmită, de la postul de comandă la compartimentul maşinii, indicaţii privind gama de viteză a propulsoarelor. 2* Dispozitiv prin care se transmit, la camera cîrmei, indicatorii privind guvernarea navei [fr. tSlegraphe], TELEGRAFIE (T. fără fir ~ T.F.F.), s.f. Instalaţie prin care se transmit la distanţe mari comunicări navă — navă, sau navă — uscat, cu ajutorul undelor electromagnetice. [fr. telâgraphie]. ^ELEMETEţF'.— TERMOMETRU 432 TELEM£TRU, s.n. Instrument op'tic cu ajutorul căruia se determină distanţa la repere de navigaţie [fr. telSwMre]. TEMPERATIÎRĂ, s.f. • T. apei proprietate fizică a apei, care exprimă cantitatea de căldură înmagazinată în diferite straturi; cea mai ridicată t. înregistrată în M. Neagră a fost de 32°C. Media anuală a t. este de 19,1°C în Oc. Pacific, 17°C în Oc. Indian şi 16,9° C în Oc. Atlantic. Pe glob, apele cele mai calde sînt în Golful Per sic (minimum 35°C) [fr. tempâraturc ; lat. temperatura}. TEMPfiST, s.m. iVmbarcaţiune sportivă cu vele. Caracteristici: L rr, 9,75 m; B « 1,90 m; T = 1,35 m; suprafaţa velelor 28m2. [?]• TENDALET, s.m. Prc-1 ată care protejează un singur bord împotriva soarelui, ploii etc, [it. ten-ddletto]. TENDÂR, s.n. Bară fixată, cu bastoane, deasupra şi în lungul navei, pentru a sprijini partea de mijloc a tendei. Grindă folosită la susţinerea capotelor bărcilor dc pc o navă [Undă suf» -ar}. TfiNDĂ, s.f. Prelată de protecţie (apă şi soare), confecţionată din pînză de vele, întinsă deasupra punţii sau a suprastructu rilor. # A desface t. = a desfăşura î'f al întinde t. [ngr. iSnta; it. ten da] TENOÂCĂ, s.f. Apă liniştită şi adîncă, în zone unde cursul fluviului are cotituri [?]. TEN8I1ÎNE, s.f. • T. superficială a aţ>ei marine — proprie-tate fizica a apei marine, care exprimă existenţa forţelor din interiorul masei de apă, numite forţe intermoleculare; la tempera» tura de 20°C, t. superficială a apei marine are, în medie, valoarea de 72,53 dyne/cm [fr. tensionlat. tensio, ~onis]. TERITORIU, s.n. • T. acvatic = totalitatea apelor interioare (rîuri, lacuri, bălţi, canaluri, golfuri, bazine portuare etc.) şi a apelor teritoriale (mare teritorială) pe care le are un stat; v. şi apă. • T. de peste mări e= denumire dată în metropole coloniilor „de peste mări"'. • T. maritim = zonă maritimă de intens trafic, situată lingă ţărmul unui stat, fără a avea regim de „apa teritorială", întru cît pe aici trec importante drumuri de navigaţie. Ex. strîm-toarea Dardanele, Marea Interi-oară a Japoniei etc. [lat. ier vito-rium; fr. territoirc]. TERMINAL, s.n. Instalaţie portuară sau dispozitiv cu rol de în-cărcare-descărcare, transbordare etc. a mărfurilor [fr. terminal]. TERMOGRĂF, s.n. Instrument care înregistrează temperatura ae-rului la bord [fr. thermograpke\. TERMOMfiTRU, s.n. Instrument care măsoară temperatura aerului la bord şi a apei marine, [fr. thermomelre]. 433 TSUSHIMA — TURCIA TERŢAROLA, vb. A reduce suprafaţa unei vele pe timp de furtună sau cînd se prevede că vîntul se va intensifica; se recurge la manevra de a t. pentru a nu periclita velele şi nici stabilitatea velier ului. Vela se t. fie înfăşu-rînd-o pe ghiu, fie pliind-o şi prinzînd-o apoi de ghiu [cf. it. te r zar ol are]. TERŢAROLÂRE, s.f. I. Manevra, de a terţarola şi rezultatul ei [teri ar oî a). TERŢAR6LĂ, s.f. Porţiune dintr-o velă care poate fi strînsă prin înfăşurare. • A lua o t. = a terţarola [it. tersanwla]. „TESSERACONTERA", s.f. Navă gigant construită în Egiptul antic — prima navă gigant din istorie — pc vremea lui Ptolomeu Phillo-pator (221—203 î.e.n.). Caracteristici: L = 130 m; B = 22 m; propulsie cu rame = 4 000 de trăgători 1a rame, dispuşi pe 40 de rînduri; echipaj = 8 000 persoane (400 de marinari, 3 000 luptători; personal auxiliar); viteză mică, manevrabilitate redusă [CU-/, gr.]. TEUGĂ, s .f. 1. Punte situată deasupra punţii principale, îa provă, care se întinde dintr-un bord în altul. 2. Suprastructură-prova [fr, teugue]. THAILANDA (Regatul T.), top. Stat in Asia de sud-est, în vestul pen. Induchina. Are ieşire la Oc. Pacific (M. Chinei de Sud) şi Oc. Indian (M. Andaman). Flota maritimă comercială (1978) = 505441 tdw. Pescuit (1978) ^ 2 284 000 t {150 000 t din ape interioare). Port principal (mii. t/1978): Bang-kok (27,8). Fluviile Mekong şi Menam constituie importante cai de comunicaţie şi.pentru irigaţii. THUNDER BAY, top. Unul din cele mai mari porturi la Marile Lacuri americane (partea septentrională a Americii de Nord). Trafic dc mărfuri 16,34 mii. t/1974. Reparaţii şi construcţii de nave. Utilaj modern pentru manipularea mărfurilor şi spaţii mari pentru depozitare. Important centru e-co no mic şi comercial al S.U.A. TIGRU, liidr. Fluviu în sud-vestul Asiei. Lungime 1 850 km. Suprafaţa bazinului 375 000 km2. Izvorăşte din Munţii Taurus, Se rine şte cu fluviul Eufrat şi formează fluviul Shatt al'Arab, care se varsă în Golful Persic. Afluenţi principali: Diyala, Zab al Asfal, Zab al Kabir. Este navigabil. Porturi principale: Baghdad şi Moşul. Aparţine statelor Irak, Turcia V. Eufrat TIME-SHEET, s. Fişă de evidenţă a timpului de încarc are -de s c ă r c are [engl. „contul timpului"]. TIMtfNĂ, s.f. Roată dc leum sau de metal destinată să acţioneze cîrma unei nave; prelungirile spiţelor prin coroana roţii seamănă cu nişte minere şi se numesc cavile; de la t., mişcarea se transmite prin parîme de metal sau prin lanţ la eche (piesă în formă de sector), prinsă pe axul cîrmei. în compunerea instalaţiei dc guvernare, t. a fost introdusă în sec. XIX [ngr. Umanis .fr* ii-mon, it. timone}. TIMONERIE — TIRPIZZ 434 TIMONERIE, s.f. încăpere cu vizibilitate bună de la bordul unei nave în care timonierul îşi îndeplineşte serviciul; este situată în apropierea comenzii de navigaţie şi este dotată cu aparatura necesară conducerii navei: timonă, telegrafe, axiometre, tahometre, repctiteor giro etc, [fr. timonerie; it. timoneria]. TIMONIER, s.m. Persoană specializată şi atestată să manevreze instalaţia de guvernare a navei Cuv. derivat timonier ie [fr. timonier], TI MOR, hidr. ® Marea T. — mare a Oc. Indian, între insula cu acelaşi nume şi Australia. Suprafaţă 615 000 km2. Adîncime maximă = 3 310 m. Temperatura apei la suprafaţă ajunge vara la +29°C Salinitatea 35 %G. Ara» plitudinea mareei ajunge la 4 m. Port principal: Darwin. La Marea T. au ieşire Indonezia şi Aus-stralia. TIMP, s.m. ® T. astronomic = t. determinat de valoarea unghiului orar al unui astru, măsurată pe ecuatorul ceresc între meridianul superior al locului (momentul cu inii naţiei) şi cercul orar al astrului. ® T. civil = t. măsurat în momentul culminaţiei inferioare a astrului, e T. la Greenwich = t. determinat de valoarea unghiului orar al unui astru măsurat de la meridianul inferior al observatorului Greenwich. * T. fusului v. fus [lat. tempus, -oris\. TINDĂ, s.f. Parte componentă a capcanelor de pescuit, destinată să conducă peştele în capcana din care nu mai poate ieşi [l&t.*tenda}. TIP, s.n. • T* de maree = categorie pe baza căreia se clasifică .fenomenele de maree în funcţie de espectul maregramelor şi de desfăşurarea fluxului şi a refluxului. Există trei t. de maree: a) semidiurne regulate (au desfăşurare zilnică normală — o maree înalta şi una joasă, atît dimineaţa, cît şi seara; mareele înalte sînt egale între ele; la fel mareele joase; b) diurne (o maree înaltă şi una joasă timp de o zi); c) mixte sau semidiurne neregulate (o maree înaltă şi una joasă atît dimineaţa cît şi seara; acestea nu sînt egale între ele).-. • T* de nave = cuprinde nave din aceeaşi clasa, dotate diferit cu aparatură. Se consideră, că în China antică erau mai multe t. de nave decît în toate celelalte ţâri ale lumii la un loc [fr. type / lat, typus]. TIRENIANÂ, hidr. e Marea T. = mare a bazinului mediteranean, situată între pen» Italică şi insulele Sicilia, Sardinia şi Corsica» Adîncime maximă = 3 630 nu Temperatura apei la suprafaţă ajunge iarna la ~fl3°€, iar vara la -f 25°C. Salinitate pînă la 38%^. Porturi principale: Napoli, Salem©, Palermo, Cagliari, Bastia* Are ieşire la mare Italia. „TIRPITZ" (1939 — 1944). Cuira-sat german din cel de al doilea război mondial; cea mai puternică navă de luptă în momentul lansării ei la apă. Caracteristici: L = 251 m; B = 36 m; A = 56 000 t; T =» 10,6-11,3 m; ar~ mament = tunuri 8 x 380 mm, blindate în 4 turele, 12 x 150 mm. 435 TIRPITZ — TOK¥Q 16x105 mm, 16x37 mm, 80 guri dc loc cu calibru mai mic şi tragere rapida, torpile 8x533 nun; 4 liidroavioane cu catapultă; propulsie mecanică = 144 000 CP, V max. 30,8 Nd, V cc. _ = 28 Nd, rază de acţiune = 9 000 Mm/ 19 Nd; compartimentaj bun, cuirasă foarte puternică (380 mm); echipaj 2 350 persoane (60 ofiţeri, 80 subofiţeri, 510 sergenţi şi maiştri militari, 1700 militari în termen). Jurnal dc bord: lansare la apă 1 aprilie 1939; acţiuni de intimidare a flotei engleze, luptă inegală cu nave militare engleze. Scufundat de aviaţia engleză la 12 noiembrie 1944. „TITANIC", Pachebot englez; cea mai mare navă de acest tip la începutul sec. al XX-lea. Caracteristici : L = 264 m; B = 28 m; T = 10,52 m; A = 45 000 t. Jurnal de bord: aprilie 1912, prima călătorie. Travers de Terra Nova, coliziune cu un gheţar (orele 23,45), gaură de a.pă în prova-tribord; scufundare (orele 02.20); victime: 1 500 persoane. Naufragiul a determinat convoca» rea primei Conferinţe internaţionale pentru ocrotirea vieţii umane pe mare, care a stabilit condiţii obligatorii privind construcţia navelor (compartimentare, dotare cu mijloace de salvare, ajutor în caz de sinistru). TI TI CACA, hidr. Lac navigabil, aflat la cea mai mare altitudine din lume — 3 812 m. Se află în partea central-vestică şi este cel mai mare lac al Americii de Sud» Suprafaţă 8 430 km2. Adîncime maximă 304 m. Comunică cu lacul Poopo (2 500 km2) prin rîul De-Scigu adero (320 km). Aparţine statelor Peru şi Boliviâ. TIVITURĂ, s.f. Lăţime a dublei cusături dintre două ferţe apropiate [tivi -}- Sllf“ -tură]. TOC, s.n. ® T. macaralei = parte care leagă între ele feţele macaralei [ser. tok]. TOGO (Republica Tc), top. Stat în vestul Africii, pe coasta de nord a golfului Guineei. Are ieşire la Oc. Atlantic. Flotă maritimă comercială (1978) — 23 380 tdw. Pescuit (1978) = 8 440 t. Porturi principale: Kpeme, Lome. Trafic internaţional de mărfuri (1976) = 1,8 mii. t. Principalele rîuri: Oti, Mono, Anie şi Agou prezintă numeroase cataracte. TOKYO, top. Port (la Oc. Pacific), capitală a Japoniei, situat în estul Asiei (Extremul Orient), în golful omonim. Unul din marile porturi şi centre industriale ale lumii» Asigură cca o treime din producţia industrială a Japoniei. Trafic de mărfuri 59,7 mii. t/1978. Mari şantiere de construcţii navale (Japonia realizează circa 50% din producţia mondială de nave comerciale). Portul are posibilitatea să primească nave de 10 000 t şi chiar mai mari, peste 25 de nave de acest tonaj şi altele mai mici pot face operaţiunile de descărcare-încărcare. Dispune de un echipament foarte modern pentru manipularea mărfurilor. Spaţiile de depozitare sînt mari şi îa plină extindere. Anual portul este vizitat de peste 50 000 de nave» TOKYO — TOEP1L 436 Prima atestare - documentară sec, KIL TONAJ, s.n. 1. Volum al spaţiilor interioare pe care le are nava; capacitate a spaţiilor de încărcat, exprimată în tone-registra (1 T.R. = ’ 100 picioare cubice — ' 2,8313 m8). 2. Capacitate totală dc încărcare a tuturor navelor pe care îe are un stat sau un grup de state, o companie de navigaţie sau un armator. • T. brut = capacitatc cubică a tuturor spaţiilor închise ale navei (compartimente, tancuri, magazii, suprastructuri), m T» net — volum interior util al navei folosii: pentru încărcarea mărfurilor şi pentru cazarea persoanelor de la bord. • T•-registru = t. exprimat în tone-registrn. m T.-registru brut (T.R. 13.) ~ voîum total al spaţiilor închise, cxceptuid spaţiul cai'e nu poate fi folosit pentru a depozita mărfuri sau pentru a caza pasageri (teugă, (lunetă, spaţii de aerisire şi luminare, încăperi de deservire a echipajului, spaţii rezervate aparatelor de navigaţie etc.}. T.R.B. se exprimă în tone-registru ( l X. 1t.lL = 2,8313 m3 - 100 pi-ci oare cubice). • T .-registru- net ~ t. net. • T. submarinului greutate a submarinului la suprafaţa apei şi în imersiune; se exprimă printr-un raport în care numărătorul reprezintă t# submarinului la suprafaţă; numitorul, t* submarinului la imersiune ; este egal cu t. submarinului la suprafaţă plus greutatea apei (cca 1 000 t Ia submarinele mari) introdusă în tancurile de balast pentru intrarea submarinului sub apă [fr, ton-nag&> -TONĂ, s.f, • T. de capacitate unitate de măsură a capacităţii de încărcare, egală cu 42 picioare cubice în Anglia şi 40 picioare cubice în. S.U.A,; t. de capacitate se foloseşte rar. • T. de cubaj unitate de măsură pentru volumul mărfurilor, egală cu 40 picioare cubice (1,12 m3). • T. de navln = unitate de măsură pentru greutatea sau volumul mărfurilor, egală cu 40 picioare cubice (1,12 m3) sau cu 2,24 li bre (1,016 kg). • T. dc volum = v. L-registru. « T. deadweight =■= unitate dc măsură pentru greutatea încărcăturii navei, a combustibilului şi a alimentelor de la bord, • T•-deplasament unitate dc măsură a deplasamentului, egală cu 1 016,047 kg (t. lungă) sau cu 1 000 kg (t. metrică). • T. engleză v. deplasament, m T. metrică v. t, deplasament. • T. registru unitate de măsură pentru tonajul registru al .navelor, egală cu 100 picioare cubice sau cu 2,83 m3, # Expert în t. persoană împuternicită şi specializată să măsoare şi să calculeze tonajul registru, al navei [fr. tonncJ, TON GA, top 1 legatul T. Stat în sud'Vestul Oc. Pacific, la 640 km li de I. Fiji, format din 150 insule si insuliţe grupate în trei sectoare Ya-ya'* Group (în N), Ha/a pai Group (în cen-£#n) şi Tongatapu (în S). Flota maritimă comercială (1978) — 23 346 tdw. Pescuit (1978) - 1 210 t. Porturi principale Nuku?alofa, Neiafu. TORPfLĂ, s.f. Armă submarină de forma unui proiectil gros şi 437 TORPILA — TRAIECTORIE lung de c-îţiva metri, care se lansează de la navă, dc pe ţărm, din submarin sau din avion pentru a lovi mijloace inamice de navigaţie, prevăzută cu motor propriu şi încărcătură explozivă [fr. torpille]. TORPIL6R, s.n. Navă de război mică şi rapidă, dotată cu instalaţie de lansare a torpilelor. Caracteristici: A = 300 — 1 770 t; V == 30 — 50 Nd; armament = tunuri, torpile, mitraliere, mortiere, rachete teleghidate [fr. torpilleîir}. TRAFALGÂR, top. Cap în sudul Spaniei, aproape de Cadix, în apele căruia s-a desfăşurat (21 octombrie 1805) bătălia navală dintre flota engleză, comandată de amiralul Ne Ison, şi flota franco-spaniolă, comandată de amiralul. Villeneuve. Forţe participante: 40 000 luptători, 27 de nave de linie engleze, 6 fregate, 2 314 guri de foc; 33 nave de linie aliate (15 franceze, 18 spaniole), 7 fregate, 2 856 guri de foc. Desfăşurare : o grupare navală de lovire (16 nave engleze), comandată de Collingwood, are misiunea să străpungă linia de nave franceze, să izoleze ariergarda şi să o distrugă. A doua grupare navală (11 nave engleze), comandată de Nelson, trebuie să înşele prin manevre navele franceze, neangajate în lupta directă, pentru a nu interveni în bătălia principală. între orele 11.45 şi 17.30, canonadă de artilerie. Moare Nelson. Victorie engleză. Bilanţ: 18 nave franco-spaniole scufundate, 4 398 morţi şi dispăruţi,. ■ 3 705 răniţi; mai multe nave engleze avariate şi una scufundată, 449 morţi, 1 214 răniţi. Furtuna din noaptea do 21—22 octombrie şi încă o luptă navală travers de capul Or te gal măresc dezastrul aliaţilor; doar 5 nave franceze şi 5 spaniole ră~ mîn pe linia de plutire. Anglia devine astfel cea mai mare putere maritimă a lumii; peste numai cinci ani dc la această bătălie navală, flota engleză are 699 nave (cca 200 nave de linie), 5 000 ofiţeri şi 145 000 marinari. TRÂFIC, s.n. • T» fluvial 1. Număr total al mijloacelor de navigaţie care s-au deplasat pe fluviu într-o anumită perioadă de timp. 2. Cantitate de mărfuri transportate pe fluviu într-o anumită perioadă de timp. • T. maritim = cantitate de mărfuri transportate pe marc şi pc ocean într-un anumit interval de timp. m T. portuar anual = cantitatea de mărfuri şi numărul total de pasageri care au solicitat activitatea portului. • Separarea t. — delimitarea* prin reguli, a sensurilor de deplasare a navelor în acvatorii înguste (canal, strîmtoare etc.). De regulă, fiecare navă ocupă partea dreaptă a acvatoriului, conside* rată fată de drumul navei [fr. trafic]; TRÂGE, vb. # A t. la cdcc v. edecâ. A t, la rame = a mînui ramele unei bărci pentru deplasa» rea acesteia. • A L o parîmă ' = a întinde o parîmă [lat. *iragere\. TRAIECTORIE, s.f. • T. furiu- nii c.-= drumul pe care îl descrie centrul unei furtuni sau al uimi ciclon [fr. trajectoire]. J,—=mAN® abenţa 43t TRAINĂ^ vb. A tîrî pe scoarţa subacvatică un cablu metalic remorcat de două mijloace de navigaţie, pentru a căuta obstacole submarine a căror poziţie trebuie cunoscută, pentru a agăţa corpuri scufundate etc. Cuv. derivate: s.f. irainare.y adj. trainat. iraînă}. TRAîNĂ, s.f. Parîmă destinată acţiunii dc a trăind [cf. fr. traînej. TRÂMP, s.n. Navă comercială destinată transportului de mărfuri pe linie (rută) stabilită arbitrar de comandant, în funcţie de ofertă; v. şi navâ-î. [engl. tramp „cargou fără curse regulate"}. TRAMPING, s. Transport de mărfuri cu nave care nu au un anumit itinerar sau o linie de navigaţie [engl. trampingf]. TRANCfffiT, s.m. Grindă de lemn, lungă de cca 1 m, fixată de pere» tele cheului sau de bordaj, pentru a amortiza loviturile şi frecările bordajului de cheu sau lovirea unei nave acostate de o altă navă [fr. tranchet]. TRANSATLANTIC, adj., s.n. 1. Care se află. sau se deplasează peste Oc, Atlantic. 2» Pachebot mare, destinat să facă traversada Oc. Atlantic. @ Cablu t. = cablu submarin care' face legătura telefonică şi telegrafică între cele două ţărmuri ale. Oc.. Atlantic. • Navigaţie t. =■ navigaţie între cele două ţărmuri ale Oc. Atlantic [fr. transatlantique], TRANSBORDA, vb. A trece mărfuri sau pasageri; de la bordul unei nave la bordul altei nave, direct sau- descărcîndu-le iniţial, pe uscat. [fr. transborder}. TRANSBORDÂRE, s.f. Manevra de a transborda şi rezultatul ei. & Permis de- t. = document nautic prin care se stabileşte, în principal, cită marfă se transbordează şi locul de destinaţie» Sin, transfer [transborda]. TRAMSBORDQR/;s.n. Navă destinată transbordării. Ex. mahunâ, limb [fr. îransbordeur]. TRANSFER, s.n. 1. Transbordare de materiale şi oameni cu ajutorul unui dispozitiv de parîme şi macarale asemănător funicularu-lui. 2® Dispozitivul cu ajutorul căruia se face transbordarea. Sin, transbordare [fr. transferi}. TRAN&FILAj, s.n. v. firuială [fr. iransfilage]. TRANSGRESIUNE, s.f. © T. marină = fenomen de înaintare în uscat a apelor Oc.. Planetar, datorită mişcărilor eust atice şi epiro-genetice [fr. transgression; lat. iransgressio, -on TRANSOCEANIC, s,n. Navă co« mercială mare, destinată să transporte, peste ocean, mărfuri şi pasage ri [fr. iran soceani que]. TRANSPARENŢĂ, s.f. Proprie- tate fizică a apei marine de a fi străbătută de radiaţii electromagnetice, îndeosebi de cele luminoase, fără a se produce absorbţia sau. difuzia lor. Limpezime a apei. Valoarea t» este determinată de luminozitatea boitei şi de cantitatea materiilor pe care le. are apa în suspensie la un moment 43.9 TMANSFAESMTA — TEA VERS dat. T. creşte odată cu salinitatea şi temperatura; se măsoară cu un disc alb ( 0 .= 3'0 cin) şi reprezintă adîncimea pînă la care se vede acesta. M. Sargaselor are apele cele mai transparente: 67 m. In M. Mediterană, valorile t. variază de la 41 m în bazinul de vest la 60 m în bazinul de est. La tropice, oceanul are t. de 40 — 60 m, iar la poli cca 10 m [fr. transpare n ce}. TRANSPORTOR, s.n. « T. de desant v. navă'-des ani [fr. transporte tir}. TRASÂ, vb. m A t. drumul a nmrca pe hartă (cu linia, echerul şi creionul) drumul pe care îl urmează sau trebuie să-l urmeze nava. ® A t. un relevment = a marca pe hartă direcţia la un reper de navigaţie [fr. ir acer]. TRASÂj, s.n. ® T. naval = trasare a elementelor care compun planul de forme* al navei în sala de Uf precum şi în atelierele unde se confecţionează şabloanele după care se fac aceste elemente [fr. tragage]. TRASATOR, s.m. • T. naval persoană specializată să traseze la scară sau în mărime naturală pe planşete (podea) sau direct pe materialul de construcţie elemente din planul de forme al navei [trasa -|- suf. -lor}. TRATÂT, s.n. @ T. de navigaţie = document nautic încheiat prin consens între două :sati mai multe state, privind desfăşurarea navigaţiei, în apele şi în porturile lor, clauzele de asistenţă şi de salvare, folosirea utilajelor portuare etc. © T. de la Tordesilla> = înţelegere între Portugalia şi Spania* patronată de papa Alexandru al Vl-Iea, pentru împărţirea teritoriilor; jumătatea de la vest de meridianul Azore (X = 40°W) a fost dată portughezilor, iar cealaltă jumătate spaniolilor [it. trai-tuto], TRAUL, s.n. Plasă mare, îs. formă de sac, destinată pescuitului industrial [engl. trawl}. TRAULÂRE, s.f. Manevra de a ir aula şi rezultatul ei. ® T. prin hor duri •—: manevrarea traulului printr-unul din bordurile pescadorului cu punte înaltă; manevra este dificilă sau chiar imposibilă la mare de gradul 5. Caracteristici: curse lungi, viteze mai mari de navigaţie faţă de i. prin pupa. Dezavantaje: dimensiuni limitate ale traulului (max. 80 m), formă nesimetrică pentru corpul navei, ruliu puternic şi tangaj accentuat, suprafaţă nesatisfăcătoare de lucru la bord. # T. prin pupa = manevrarea traulului prin pupa navei cu punte joasă. Caracteristici: operaţii simple, pescuit accelerat, chiar şi pe mare de gradul. 8, tangaj diminuat, condiţii bune de muncă şi de trai. Dezavantaj i este necesară o a doua, ponte [traulâ]. TRĂULER, s.n. Navă destinată să remorcile ze şi să manevreze traului. Primele t. româneşti datează clin 1:964 [engl. tmwler}. TRAVgRS, s.n. Care se află într-o direcţie perpendiculară faţa d€ axul longitudinal ai navei sau TUAVftHS — TRIESTE 440 în sectorul cuprins în ambele borduri între 45° înainte (înaintea t*) sau după (înapoia t.) acestă-perpendiculară. • Vînt (val) de t. vrut (val) perpendicular pe axul navei. • La t. -- care se alia t n po z i ţ ie per pe nd ic ul ară faţă de nava proprie sau faţă de un reper [fr. h avers]. TRAVERSÂDĂ, s.i. Cursă a unei nave între două porturi maritime oceanice) situate pe maluri opuse ir aversă -j- sul. -da\. TRAVERSĂ, s.f. h » T. ancorei ba..ră îndoită îa unul din capete, fixată într-o poziţie perpendiculară' pe planul format de fusul si de braţele ancorei tip amiralitate, 2. (riutiă monta.tă transversal sub punte, de obicei în dreptul unei coaste, pentru a susţine puntea si a asigura corpului navei, împreună cu alte elemente (coaste, varange), rezistentă şi rigiditate ff r. traverseX TRĂGĂTOR, s.m. 1. Parîmă de care se trage pentru a ridica o greutate cu macaraua de la bord. 2. Persoană care mmuieşte rama (vîsla) unei ambarcaţiuni; t. Ia rai ne j trage -1 suf. -ăior]. T.R.B. abr. Tonă-registru brut; v. tonă. TRfiFLĂ, s.f. Dispozitiv fixat la coltul velei pătrate, alcătuit dintr-im inel mare, prin care trec dona inele mai mici, pentru a se lega. Ia ele capetele manevrelor curente din mai multe direcţii [fr. trcjleX TREPIDAŢIE,-s.fi Vibraţii pc care le are corpul navei şi suprastruc- tura, din cauza aparatului propulsor, a valurilor şi a vîntului. Cînd durata şi amplitudinea t« sînt mari, îmbinările bordajului, posta-menţii şi aparatura au de suferit [fr. trâpidationJ. TRIBCÎRD, s.n. Parte situată în dreapta axului longitudinal, privind de Ia pupa spre provă. • Ancora t. ----- ancoră situată pe teugă, în t. • Cîrma (elicea, maşina) t. ~ cîrma (elicea, maşina) din t, # Geamandură la t. ™ geamandură aflată îa distanţă de navă, în partea dreaptă a acesteia. • Ni -mic la t. 1. Comandă prin care. se indică timonier ului să guverneze astfel îneît să evite abaterea», navei la t. 2. Raport al timonierului că a înţeles comanda [fr, fribordX TRIBUNAL, s.m • T. maritim ~~ instituţie destinată să judece dife rite cazuri referitoare la marină rie [fr., lat. tribunal 1. TRIDENT, s.n. 1. Obiect marinăresc, asemănător unei furci cn trei braţe. 2. (fig.) Putere maritimă, [fr. trident, bit. tridens, -n-Pis]. TRIERĂ, s.n. Navă cu trei rânduri de rame; a fost folosită de navigatorii antici fenicieni si greci v, şi triremă [fr. triere]. TRIE STE, top. Port (la M. Adria-tică) în Europa de sud. Al doilea port ca mărime (după Genova) şi important centru industrial şi comercial al Italiei. Trafic de măr-furiw37,l mii. t/1978. Sediul a două mari societăţi de navigaţie. Lungimea totală a clic urilor peste Î7 .km, iar adîncimile de acostare. 441 TR1ESTE — TROMBĂ 7—12 m. Anuab portul este vizi* lat de peste 12 500 de nave ale căror mărfuri sînt manipulate de utilaj portuar modern. Suprafaţa totală de depozitare a garfurilor este de peste 175 lia. O parte a portuku constituie zonă liberă. Mari şantiere* navale. TR1MARĂN, s.n. ^ Mijloc de navi' gatie alcătuit din trei corpuri unite printr-o punte [?]. TRÎNCÂ, s.f. 1. Velă pătrată, cea mai dc jos, învergată la arborele trinchet. 2* Vergă de susţinere a velei t* [it, irincaX TRÎNCHET, s.m. Arbore vertical situai în prova navei cu mai multe catarge. Sin. arbore mic [it. tiiri-chctfA TRINCHETfN, s.n. Velă triunghiulară învergată pe primul strai întins între 'bompres şi trinchet; a fost atestată in sec. al XV-.Iea [fr. ttinqucihi\. TR1NIDAD-T0BAG0 (Republica T.-T.), top. Stat insular în arhipelagul A utilelor Miei din. America Centrală, scăldat de apele Oc. Atlantic în est şi de ale M. Caraibilor în vest, sud şi nord. 1*1 o ta maritimă comercială (1978) 17 192 tdw. Pescuit (1978) — 4 823t. Pottmi principale (mii. t/1978): Pc> in 1 (> • â- Picrre (21,9), Brigliton (6,7), Point Fortin (2,8), Port of Spain (2,4)., Tembladora (1). TRIPOLI, top. 1. Port (ia M. Mediterană) în Asia de sud-vest. Cel mai mare port al Libanului. Trafic internaţional de mărfuri 15,4 mii. t/1974. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Dispune de echipament corcspunzător pentru manipularea mărfurilor şi mari spaţii de depozitare. 2. Port, capitală a libiei, situat în nordul Africii, pe coasta M. Mediterane. Important centru comercial si principal port de import al Libiei, 'Xrafic de mărfuri 5,2 mii. t/1976. Fondat în sec. VIII — VII î.e.n. de fenicieni. Pe locul actualei capitale libiene existau în antichitate trei oraşe (Oca, Sabrato şi Septis Magna), pe care grecii le numeau» cu un singur cuvînt, Tripolis. TRIREMĂ, s.f. Navă sau corabie dc război militară romană cu trei rînd uri de vîsle dispuse la trei niveluri diferite. Cînd vîntul era prielnic, t. se deplasa cu ajutorul velelor; v. şi trieră [fr. trireme; lat. tri remis]. TRIUNGHI, s.n. • T. morţii 1. Acvatoriu cuprins între California, Bermude şi Bahamas, extrem de periculos pentru navigaţie, în care-au dispărut cca 100 nave şi peste 3 000 de persoane în perioada 1945 — 1975. Sin. T* Bermudelor/ 2. Acvatoriu străbătut de meridianul de 80 W; în 1950^-1954, aici au dispărut 9 nave. în 1955 a fost trimisă în acest t. nava de cercetări Kaiyomam nr. 5, avînd la bord 36 specialişti din diferite domenii de activitate; a fost ui* tima cursă a navei şi a echipaju* lui, despre care nu sc ştie nimic [tri -{- 'unghi după fr. Iriangle}» TROMBĂ, s.f. # T. de aerisire = cilindru cu cap îndoit la 90°, fixat pe punte şi orientat spre vînt* pentru a capta .aer proaspăt necesar încăperilor de sub punte. • T. TROMBA — TSUSHIMA 442 marină = vîrtej violent, cu diame-ti u de cca 20 m, traiectorie regu-lată, durată de 3 — 20 minute; este însoţită de ploi torenţiale şi de fulgere [fr. trombe1 TR0ŢĂ, s.f. Parîmă sau lanţ cu rol să transmită mişcarea, timonei la cîrmă, prin intermediul e-eliei [it. trozza]. TRUNCHI, s.n. © T. de copac — p ii mul mijloc plutitor de navigaţie în istoria civilizaţiei. Pentru propulsie, erau folosite fie palidele, fie prăjini lungi, pe care omul le înfigea în mîlul scoarţei subacvatice. Mai tîrziu, pentru a putea transporta materiale, L a fost scobit, iar pentru a se deplasa mai nşor, a fost cioplit la ca» p< te. Cu timpul, din t. de copac omul a construit prima lui ambarcaţiune: monoxila [lat. trun-ctilusl TSiî'NAMI, s.n. Val violent, provocat de seisme submarine. Paze: a) seism submarin; b) val de şoc care izbeşte atît de tare nava, ca şi cuni aceasta s-ar izbi de stînci; nava este avariată sau sfărîmată, apoi tîrîtă în adîncuri; c) val seismic scund (0,3 — 0,6 m), care deplasează o mare masă de apă, cu viteza de cîteva sute de km, la larg. Ajungînd în zone puţin a-drnei, unde scoarţa subacvatică împiedică deplasarea valului, a~ cest a se ridică la 20—30 m şi .se năpusteşte devastator asupra coastei, distrugînd tot ce întîl-neşte în cale ; d) regresiune marină puternică, timp de 15—20 minute; marea se retrage foarte mult.; e) valuri (2, 3, 4 la număr) înalte cît 10 etaje (maximum 50 m) năvălesc iarăşi pe ţărm. în 1946 seismele submarine din Aleutine an provocat, timp de 15 — 17 minute, valuri înalte de 6 — 8 m, lungi de 185 km şi cu o viteză de 821 km/h (cît un avion rapid de pasageri !). în 1439 î.e.n. a dispărut sub apele înfuriate ale Corintului oraşul Elis. în 1400 î.e.n., un t. înalt a ras de pe faţa Pămîntului oraşul Amnisos din insula Creta. în 17o5, la 1 noiembrie, un cutremur submarin a provocat un t. înalt de 15 m, care a făcut 40 000 victime pe coastele Spaniei şi Portugaliei, La 22 decembrie 1854, oraşul japonez Simoda a fost distrus complet de cutremur, apoi un vai a smuls totul, răzuind ţărmul. La 15 iunie 1896, un t. face 30 000 victime pe 700 Mm de ţărm nipon. La 10 august 1883, erupţia violentă a vulcanului Krakatoa a fost i a de valuri mari care au sti 1 ut Oc. Indian, Pacific si P: 1 c au ocolit Africa, an distrus oraşe de pe coastele a două insule asupra cărora s-au abătut mase mari de apă înalte ele 40 m [jap. tsuna mi „val înalfl. TSUSHIMA, top. Str mit oare intre Japonia, şi Coreea, unde s~a.desfăşurat (27—28 mai 1905) bătălia navală între flota rusă, comandată de amiralul Rodjestvenski, şi flota japoneză comandată de amiralul Togo. Forţe participante: 12 cuirasate ruseşti, 13 crucişătoare, 9 distrugătoare, 42 piese de artilerie de calibru mare şi 30 piese de artilerie de calibru mediu; viteza de navigaţie 14 — 17,5 Nd; 22 cuirasate japoneze, 18 crucişă” 443 to-are» 63 distrugătoare, 60 piese, de artilerie de calibru mare, 150 piese de calibru mediu, viteza de navigaţie: 18 — 20 Nd. Desfăşura-re: la 23 august 1904, guvernul ţarist hotărăşte să trimită o escadră îu ajutorul Port-Arthurului asediat de japonezi; plecarea escadrei din M. Baltica (15 noiembrie 1904); navigaţie 1 800 Mm; în-tfluire cu escadra trimisă din Kronstadt (sfîrşitul lunii mai 1905); pătrundere în strimt o are (27 mai 1905). Pentru conducerea flotei nu există încă un plan. Capul formaţiei ruseşti este învăluit, nava-comandant lovită, formaţia dispersată şi atacată cu torpile şi proiectile de către distrugătoarele japoneze, din trei direcţii: N-—S — E. Bilanţ: vietorie japoneză; bătălia de la T. a fost ultima în care s-a practicat blocada navală apropiată. TUB, s.n. ® T® carotier ---= aparat pentru luat probe (carote de material din scoarţa subacvatică) în lungime de 15—20 m, maximum. Se pot face astfel aprecieri privind istoria Pămîntului în zona cercetată, ştiut fiind că într-o mie de ani se sedimentează 6 mm material ; aşadar, 6 m de carotă atestă vîrsta de un milion de ani a zonei forate. @ T .de recoltat probe de sol subacvatic = t. de 1 —2 m (pînă la adîncimi de 100 m) au de 2 — 6 m (pentru adîncimi mai mari), alcătuit din cap de străpungere, 1. interior secţionat, dop tronconic, ampenaj de stabilizare, dispozitiv de prindere-etanşare, parîmă de susţinere, gr ui, © T. de ulaj v. ulaj. • T TSHSHIMA — TURCIA iamb ou piesă cilindrică, etanşă, destinată să protejeze axul port-elice al navei împotriva apei [ir,-hibe; lat tubnsl. TUNIS, top. Port, capitală a Tu-* nisiei* Situat pe ţărmul lagunei omonime, comunicînd cu M. Me-diterană printr-un canal. Cel mal mare centru industrial şi al treilea mare port al Tunisiei. Trafic de mărfuri 3,2 mii. t/1978. Dispune de echipament şi spaţii de depozitare a măr finilor, TUNISIA (Re publica T*), top. Stat în nordul Africii. Are largă ieşire la M. Mediterană. Flotă, maritimă comercială (1978) = 151 960 tdw. Pescuit (1978) = 54 600 t. Porturi principale (mii. t/1978): La Skhirra (14,6), Sfax (3.5), Tunis (3,2), Bizerte (2,7). Rxul mai important — Medjerda (365 km). TURBINĂ, s.f. © T. marină = maşină de propulsie cu ajutorul aburului; asigură forţa de deplasare pentru nave mari si rapide [fr. turbine]. TURCIA (Republica T.), top. Stat în sud-estul Europei (Peninsula Balcanică) şi sud-vestul Asiei (Peninsula Asia Mică). Are largă ieşire îa M. Neagră, M. Mediterană şi M. Egee. Flota maritimă comercială (1978) = 1 969 537 tdw. Pescuit (1978) = 115 349 t. Porturi principale (mii. t/l977): Mersin (7,1), Istanbul (3.5), Izmit (3), Iskenderun (2,8), Samsun (2,3), Izmir (1,7). Construcţii navale (1979) = 51 000 t.r.b. Rîuri mai importante: Ma-riţa, Ergene (afîuent al Mariţei), TURCIA — TUVALTJ. m Simav, Gediz, Scyhan, Ceylian, Eufrat, Tigru. Numeroase lacuri: Tuz Golu, Beyseliir Golu, Egridir' Golu. TURELĂ, s.f. Construcţie cuira-sată în care sînt amplasate tunurile unor nave militare [fr. tou~ felie]. TUR K AN A, Iiidr. Lac în estul Africii. Suprafaţa 8 600 km2. A-dîncime maximă 73 m. Aparţine statelor Kenya şi Etiopia. TURNICHET, s.m. Mosor fixat vertical în punte, destinat să dirijeze parîme aflate sub tracţiune, miejjforînd frecarea [fr. îonrniq-iiei]. TUVALU, top. (Republica T.) Stat situat în zona ecuatorială din vestul Oc. Pacific, la egală distanţă între grupul de insule Gilbert, în nord, şi statul Fiji, în sud. Cuprinde nouă insule de origine corali* genă, cele mai mari fiind Nanu-mea, Niutao, Namxmanga, Nul şi Vaitupu. Pescuitul reprezintă principala îndeletnicire a popii® laţiei ţării, mai cu seamă că insulele sînt situate într-o zonă a Oc. Pacific cu ape foarte bogate în peşte. Transportul maritim intern este asigurat de cîteva nave care fac legătura între insule. DICŢIONARELE ALBATROS VTV Jam 9 ŢA PÂNĂ, s.f. Saulâ In îi ga. de cca 5 m, cu extremităţi matisite lung; la bord., f» este folosită pentru a încinge baloturi. 'Var. ţap cm; sa-pan; sapană f?]. ŢAPAPfE, s.f. Parîmă fixată sub vergă san sub bompres, pentru a susţine marinarii care strîng, ter-ţarolează, desfăşoară sau repară velele. • Ţ. âe vîrf ţ. fixată la extremitatea vergii [?]. ŢÂRĂ, s.f. Nome dat unor teritorii descoperite de navigatori. Viking'ii, de pilda, an dat denumirile Ţ. de Gheaţă (Islanda), Ţ. Verde (Groenlanda), T* dc Piatră (Hellualand san Ţ. Baffin), Ţ. Pădurilor (Markland, azi Labrador), Ţ. Vin.iilui (Viniand, azi, Terra Nova) etc, în 1550., portughezul P.A. Cabrai numea Ţ. Papagalilor ţinutul care mai ttrziu va fi cunoscut sub numele de Brazilia, în prima, expediţie a lui Mage 11a n, navigatorii au dat unui teritoriu numele de Ţ» de "Foc, deoarece.. noaptea, cînd traversau cn corăbiile strîmtoarea din sudul continentului american, au zărit do la bord, pe ţărm, puzderie de focuri. Normal, pentru acel ţinut nu putea fi nume mai potrivit ca Ticrra del Fuego, în spaniolă ,,Ţ. de Foc" [lat. terra], ŢĂRM, s.n. Fîşie îngustă de uscat, situată în imediata apropiere a mării sau a oceanului. • Conturul configuraţia pe care o are la un moment clat |« Datorită abraziunii şi a depunerilor, precum si ca urmare a mişcărilor custatice şi epirogeneti.ee, conturul ţ. se schimbă continuu. • înaintare a ţ. în mare = fenomen prin care, în anumite zone, fie se înalţă scoarţa subacvatică, fie coboară nivelul apei, ceea ce determină o înaintare a uscatului spre larg, Sc estimează că Pămîntul arc J» a căror lungime totală este de-261 000 km, din care 1.08 300 km reprezintă lungimea ţărmurilor pe care le au apele interioare. • Linia ţ. — linia de contact apă-uscat ŢÂRM — ŢOL m sau, în zone cu maree, urma mareei la flux maxim. © Ţ. abordabil = ţ. pe care se poate debarca. • Ţ. cu lagune = ţ. cu golf barat de praguri, rămînînd un cordon litoral (pe nisip) între apa fostului golf şi mare. ® Ţ. cu vi as = ş. cu văi acoperite de apa mării. 9 Ţ. dalmaţia = ţ. de-a lungul căruia sînt insule paralele cu uscatul. @ Ţ. înalt = ţ. cu pantă abruptă şi plajă îngustă, ridicat la 40 — 50 xn faţă de apă. ® Ţ. jos = ţ. care are limita apă-uscat nedefinită. Var. ţâr mur [?]. ŢÎNE, vb. © (Despre o navă) A ţ, bine marea = a rezista bine nava, menţinîndu-se bine drumul şi păstrîndu-şi corespunzător sta-bilitatea. ® A ţ. drumul = a menţine nava în direcţia stabilită. ® A ţ. estima = a calcula punctul estimat al navei; v. şi punct estimat. © A ţ. prova pe un reper — a menţine nava cu prova înde» dreptată spre un reper (geamandură, far, navă etc.). ® A ţ. la capă = a menţine nava cu prova în val. ® ^in-te bine = 1. Parîmă prevăzută cu minere de lemn sau de aluminiu, culisante, întinsă la circa 1 m deasupra punţii, cînd marea este agitată; pentru a nu cădea în apă, marinarii se deplasează pe punte ţinîndu-se de minere; 2. Parîmă sau vergea metalică fixată de-a lungul copastiei bărcii de salvare, pentru a se agăţa de ea persoanele căzute în apă; 3. Bară metalică fixată de pereţii navei pentru a se agăţa de ea marinarii cînd marea este agitată [lat. ienere]. ŢÎŢÎNĂ, s.f. © Ţ* de cir mă = manşon cilindric în care se introduc bclţurile pentru a fixa cîrma îa post; se află la pupa etamboului [lat.* litind\. ŢOL, s.m. 1. Unitate de măsură egală cu 25,4 mm. Se foloseşte pentru lungimi mici şi pentru calibrul unor guri de foc. Această unitate de măsură a fost stabilită în timpul regelui Angliei, Edward al Xl-lea, ca fiind suma lungimilor a trei boabe de orez (scoase de la mijlocul spicului, pentru a se înlătura... erorile). Sin. inch. 2. Pînză de iută, cu urzeala rară; se foloseşte pentru a separa la bord mărfurile între ele — cerealele, mai ales [germ. Zoii ngr. tsâli; tsulij. DICŢIONARELE ALBATROS U U OÂ-N DA (Repuhlica U.), top. Stat în partea de est a Africii ecuatoriale; nu are ieşire la mare. Flota maritimă comercială (1978) = 9 115 tdw. Pescuit (1978) = 178 600 t. Porturi principale (la lacul Victoria): Entebbe, Jinja. Navigaţie pe lacul Victoria (al patrulea ca mărime din lume). Rîul mai important este Nilul Alb care trece prin lacurile Victoria şi Kyoga şi cade cu 40 m în spectaculoasele chei de la Murchison Faîls înainte de a ajunge în lacul Albert. UIMÂC, s.n. Barcă la eschimoşi, uşoară, mane vrie ră, mai încăpătoare decît caiacul» nepuntată, alcătuită din osatură de lemn şi bordaj din piei, destinată transportului de persoane şi de măr» furi [cuv. eschimos]. UJBĂ, s.f. v. strapazan [?]. ULAJ, s.n. Spaţiu gol lăsat în tancuri, în cisterne sau în butoaie, pentru a permite lichidului să-şi ridice nivelul atunci cînd creşte volumul din cauza fenomenului de dilatare. Sin. spaţiu got. ® Prăjină de tu = rigla gradată pentru măsurarea u. Sin. teu de spadă de ii. [fr. iillage]. ULEI, s.n. ® U. de furtună = u. deversat de la bord, pentru a calma valurile, pe timp de furtună, sau cînd se desfăşoară manevre de salvare sau de abandonare a navei eşuate [si. olej]. ULSÂN, top. Port (la M. Japoniei) în Asia de est, în peninsula Coreea. Al doilea mare port şi important centru al Coreei de Sud. Trafic de mărfuri 21,4 mii t/1978. Şantier de reparaţii nave, Dispune de echipament şi spaţii corespunzătoare pentru manipularea şi depozitarea mărfurilor. UMĂR, s.m. Porţiune a parapetului navei, în prova, la cca doua zecimi depărtare de etravă. în zona u., corpul navei are formă cilindrică; aici se montează nările de parîme pentru legăturile prova pat. kumcnis]. umbkelă —unghi 448 UMBRELĂ, s.f. Apărătoare în formă de 17, montată pentru a proteja coşul navei împotriva intemperiilor şi pentru a permite evacuarea nestingherită a gaze-lor arse şi a fumului [fr. ombrelle după timbra]. UMIDITATE, s.f. Cantitatea de vapori care se află la un moment dat în atmosferă. • U. absolută = cantitatea de vapori dintr-un metru cub de aer. Se exprimă în grame. • U* relativă = raportul dintre ll. absolută şi greutatea vaporilor care, la o valoare oarecare a temperaturii, ar satura un metru cub de aer. Se exprimă în procente. Cînd u. relativă se apropie de 100%, de obicei urmează precipitaţii. La bord, pentru a măsura ti., se folosesc higrometre, higrografe şi psicrometre. Valoarea u. se ia în consideraţie cînd se stabileşte starea vremii cu mij loacele bordului, [fr. hnmidiiâ; lat. humiditas, ~atis]. IÎNDĂ, s.f. Masă de apă căreia i se disting mişcările faţă de straturile din jur [lat. itivda]. TÎKDIŢĂ, s.f. Unealtă de pescuit alcătuită din tijă lungă, subţire şi elastică, aţă prinsă de vîrful tijei, plută şi cîrlig cu momeală [si. ondica]. UNEALTĂ, s.f. # U. dc pescuit = dispozitiv cu ajutorul căruia se pcscuieşte. Ex.: undiţă, năvod, traul, capcană etc. hmc (le) ~\~ alte (le )\ UNGARIA (Republica Populară Ungară), top. Stat în Europa centrală. Nu are ieşire la niare. Flotă comercială (1978) 110 350 tdw. Pescuit (1978) = 32 584 t. Porturi principale fluviale: Budapesta, Szeged. Căi navigabile interne == 1 688 km. Reţeaua hidrografică este dominată de Dunăre (410 km pe teritoriul U.) şi Tisa (600 km pe teritoriul U.), ambele navigabile şi importante surse pentru irigaţii. în vestul ţării se află lacul sărat Balaton (597 km2), un rest al mării care a ocupat cînd va Cîmpia Panonică; este legat cu Dunărea prin cana» Iul Si6. UNGHI, s.n. • U. de canari sire li. de înclinare permanentă a navei intr-unui din borduri. « U* de cîrma = u. pe care îl formează axul longitudinal al navei cu pana cîrmei. • U. de bandare s= tf« de înclinare vremelnică a navei în, borduri. • U« de bandă = u< maxim de cîrma, # U. de tratare t=: w. pe care îl formează axul longitudinal al navei cu verga» • U. de derivaţie = u. pe care îl formează axul longitudinal al navei cu tangenta la curba de giraţie. Valoarea u« de derivaţia este determinată, în principal, de următorii factori: viteza navei, rezistenţa la. înaintare şi rezistenţa laterală a navei. # U. de derivă v. derivă. # U* de drum v. drum adevărat. « Uo de fineţe prova (fupa) = ti. pe care îl formeaza planul diametral al navei cu tangenta la conturul unei linii de apă în sectorul prova (pupa)j caracterizează forma carenei. • • U« de răsturnare = fl* de înclinare maxim, la care nava îşi pierde complet stabilitatea şi se 449 unghi — vmcm răstoarnă. • U. zaro s= cîrma este in ax şi nu are nic\ un efect asupra direcţiei de deplasare a navei [lat.* angttlus; 1462]. ÎÎNGHIE, s.f. Parte scobită, situată spre vîrf urile braţelor de ancoră tip amiralitate [lat. ungla, ungitla;]. UNITÂTE, s.f. • U. de^ măsură în marină = milă marină, cablu, nod, metru, km, picior, braţ, incli, tdw, grad, minut, secundă, pro» cent etc. • U. de nave == grupare de nave militare cu misiune comună [fr. uniţi; îat. -imitas, -atis], U.R.S.S. (UNIUNEA RE PUBLICI LO R SO VIE TI CE SOCIALISTE), top. Stat în jumătatea de est a Europei şi jumătatea de nord a Asieî. Are largă ieşire la Oc. Arctic, Oc. Pacific, M. Bering, M. Ohotsk, M. Japoniei, M. Caspică, M. Neagră şi M. Baltică. Flota maritimă comercială (Î978) *= 24 222 311 tdw. Pescuit (1978) = 9,2 mii. t. peste, animale de apă ş.a. (732 415 t din ape interioare). Porturi prin» cipale: Leningrad, Odessa, Novo-rossiisk, Murmansk, Kaîiningrad, Vlaclivostok. Căi navigabile interne *= 145 600 km; fluviile Volga (3 688 km), Obi (1 470 km), Enisei (4 130 km), Lena (4 320 km), Amur (4 350 km), Amu-Daria (2 600 km), Sîr-Daria (3 078 km), Nipru (2 235 km), Don (1 970 km), Kolîma (2 129 km). Multe din numeroasele lacuri au aspectul unor adevărate mari interioare: M.. Caspică (cel mai mare lac de pe glob=394 000 km2), lacul Arai (68 700 km2), Bajkal (30 500 km2 — cel mai adine lac de pe glob — adîncime maximă = ! 74 l'Vn), Ladoga (17 700 km2), One ga {9 710 km?). Constructii navale (1974) - 393 536 t.r.b/ URAGÂN, _ s.n. Fenomen hidro-meteorologic violent, caracterizat prin valuri mari (10 — 15 m) şi uternice; vînt năprasnic (30 — 0 m/s) şi vizibilitate extrem de redusă, datorită atmosferei saturate cu apa spulberata. U. ■ provoacă mari pagube (în 1972 u« Agnes a produs pagube de 3,4 miliarde dolari); scufunda sau ava-riază grav nave; smulge, oameni de la bord; inunda ţărmul; distruge lucrări hidrotehnice, culturi şi clădiri etc. [fr. oumgan], URÂNIU, s.n. Metal fisionabil, care poate fi extras şi din apa mă» rii. Pentru prima dată în lume, în 1975, Japonia a extras tu din mare. be estimează că In 1990, cele 2 250 t de ti, extrase din apa, mării asigură 15% din necesarul de combustibil pentru centralele atomice nipone [fr. urmii im]. URCA, vb. • A u. în arboradă = a se sui pe catarge, vergi, în gabie sau în crucetă. ® A u.' în vînt = a conduce astfel un velier îneît direcţia de deplasare să fie spre vînt. ® A ts. Ia bord = a veni la bordul navei pe schelă sau pe scara de pisică [lat.'^ oricare]. URECHE, s.f. Pi^să de formă specială) fixată solid la bord (de punte, de copastie, de parapet etc.) şi destinată sa ghideze parîme supuse tracţiunii. Datorită i*. parîmele nu se freacă prea tare 29 — Dicţionar marinărcsc -URfimE.— WL de muchia bordajului sau de elemente situate la bca?d şi nici nu se uzează repede. U. care are ax vertical se numeşte furnic hei, iar Si. cu ax orizontal se numeşte şomar. 9 U. cu turnichet = SI, cu două role laterale (turnicheţi) care se rotesc pe axe verticale. » U. de ghidare = lî. destinată să ghideze parîme. • ii. prova = tt. de ghidare, montată pe punte sau pe copastie, spre prova. © U. but alei = prelungiri later ale destinate să ţină bine parîma pe coloanele babalei [lat. oricld], URUGUAY* L (Republica Orim-fo/.-î a XL)- top. Stat în sud -estul Americii de Sud, îa estuarul La Plata. Are largă ieşire îa Oc.. A-ti ari tic. Flota maritimă comercială (1978) « 174 000 t.r.b. Pescuit (1978.) = 74 299 t. Port principal: Montevideo. Căi navigabile interne =» 1 247 km. Principalele cursuri de apă: Uruguay (1 000 km), Rio Negro (500 km), -Oua-reim {276 km), Queguay (260 km), Ya^uaron (217 km), Arapey (200 km), suit parţial navigabile. Dintre lacuri se remarcă Mirim (2 i$6§ km’2;).. 2» (hidr.) Fluviu in sud-estul Americii de Sud. Lungime 1 600 km. Suprafaţa bazinului 325 '000 km9. Izvorăşte din platourile braziliene şi se varsă în Oc. Atlantic. Porturi principale.: Buenos Aires (Argentina) şi Montevideo /Uruguay). Aparţine statelor Argentina, Uruguay şi Brazilia. Pe o buna parte formează ■graniţa, dintre Brazilia şi Uruguay. U8CÂT, s.n. Ţărm. Coastă. Pă-mtnt. 9 ,,A. avea rău de u“ =* a îi %@at. 9 A fi în vederea u« =* a naviga aproape de coastă.; a face cabo tai. ® A merge ia 11» » a debarca in radă şi a pleca la mal cu o ambarcaţiune. 9 A se pune pe u. = a eşua. o La u. =» care se găseşte pe ţărm. • Geana tt. •«= fenomen de întunecare a orizontului., provocat de praful atmo* sferei din apropierea u. • Identificarea n. =* determinarea identităţii eoastei dm zona de navigaţie în funcţie de relief, repere (faxuri, biserici, turnuri, alte construcţii vizibile de la distanţă'! „ imagini de radio locaţie etc., cot-fruritînd po-ziţia acestora -cu elementele reprezentate pe hartă. Sin. identificat ea coastei [usca], (IST 0 A CĂ, s.f. Navă cu vele, construită de marangozii din cetăţile dunărene in sec. XVI. Anual, dommtam români erau obligaţi să construiască multe li. pentru flota otomană [ ?]. USUMACiMTÂ, hidr. Fluviu în-extremitatea nordică a Americii Centrale istmice. Lungime totală a» 1 110.km. Izvorăşte din Munţii Sierra Madre şi se varsă în Golful Mexic. Aparţine statelor Guatemala şi Mexic. IJŞĂ, S.f. 9 U. nm tanşă = u. pen tru acces în încăperile de la bord; nu este etanşă, iar rezistenţa la " presiuni maxi este redusă [lat. UZ, s.n. 9 U. poansamblu de practici privind activitatea tntr-un port. Prin ti. portului echipajele sint obl gate să respecte anumite reguli specifice portului respectiv: modul de a intra şi acosta în port; normele de ia™ 451 uz — vmm cărcare-descărcare; modul de a primi marfa; modul de a stabili valoarea taxelor portuare; modul de lucru al muncitorilor şi al personalului de birou din port; modul de respectare a sărbătorilor legale ale portului; modul de a interpreta termeni comerciali etc. Cînd se ivesc litigii privind u. portului, se apelează la tribunale. U. portului este recunoscut dacă este clar definit şi aplicat echitabil şi în concordanţă cu principiile de drept maritim [lat. usus/ it. uso], U-ZfNĂ, s.f. • Uc plutitoare d lichefiere a gazului metan ™ in stalaţie realizată de societăţi nor vegiene şi americane pentru lichefia gazul din explorările ma rine. U« dispune de rezervoare sferice de depozitare a gazuk lichefiat, putînd trata 10,7 mii metri cubi ele gaz pe zi, încărci.21-. 4 — 5 nave transportoare de ga lichefiat [fr. mine]. DICŢIONARELE ALBATROS ~v~ VÂO. s.n. Porţiune unde apa curgătoare are adîncime suficient de mică pentru a permite trecerea pe celălalt mal. • V. bălţii = ioc pr in care pescarii intră cn bărcile în baltă [lat. v adu mi 1487]. VAIER, s.n. Oricare din cele două parîme lungi do circa 500 m cn ajutorul cărora se tractează plasa traulului. V. se filează uniform după ce plasa a fost lansată; lungimea v. filat este de 2—4 ori mai mare decît adîncimea apei din zona de pescuit [rus. vaer], VAL, s.n. Mişcare ondulatorie a straturilor de apă, determinată de acţiunea vînturilor şi a seismelor, de’ deplasarea navei, de căderea unor stînci de la înălţime etc. • Creasta v. vîrful sau coama v« m Element al v. = parte componentă a v.: direcţia (exprimată faţă de nordul geografic)., perioada (intervalul de timp în care două creste succesive trec prin acelaşi loc), înălţimea (distanţa de la .bază la creste). # Energia V* = capacitatea v» de a efectua un lucrii mecanic; s-a calculat că dacă s-ar capta, . cu instalaţii speciale, energia v. care loveşte 1 000 km din ţărmul englez, s-ar acoperi 50% din necesarul de energie actual al ţării. • Instalaţie pentru producerea electricităţii cu ajutorul V. = instalaţie formată dintr-o geamandură cu-diametrul de cca 2,5 m, prin centrul căreia trece o conductă care poate atinge adîncimea de 110 m. Cînd v. care izbesc geamandura îi provoacă o mişcare în jos, se deschide o supapă care permite apelor oceatuului să se ridice în sus, de-a lungul conductei, cînd geamandura se mişcă în sus, supapa se închide, astfel îneît apa este împinsă în jos, acumuîîndu-se sub presiune, într-un rezervor. Cu fiecare ciclu al V. se măreşte cantitatea de apă acumulată sub presiune; aceasta la rîndul ei, este îndreptată spre o liidroturbină care acţionează un generator electric. Curentul produs poate fi transmis la ţărm 453 VAL prin intermediul unor cabluri. • înălţimea v. — distanţă măsurată pe verticală între punctul cel mai ridicat şi punctul cel mai coborît al v. • Lungimea v. = distanţa dintre două creste consecutive ale v, ® V. abisal s= mase mari de apă, lungi de cca 50 km şi late dc 18—30 m, care se mişcă pe scoarţa subacvatică, în largul coastelor Spaniei, Thailandei, Australiei şi S.U.A.; pentru prima dată, fenomenul a fost observat în timpul misiunii spaţiale Soiuz» Apolo. Sin. v. de adîncime; V. de fund, c V. anemobanc = v« pro-vocat de acţiunea comună a presiunii atmosferice şi a vîntului asupra apei. Forţa v. depăşeşte uneori închipuirea: au fost v. care au aruncat un bloc de piatră greu de 3,5 t peste un perete înalt de 6 m (în Cherbourg, Franţa), au ridicat la 3,7 m un bloc de beton de 20 t (în Amsterdam), au spart oglinda unui far înalt de 69 m. • V. de larg = v. eolian apărut în largul mării sau al oceanului. • V. de hulă = v. eolian, care apare după încetarea vîntului» • V. de gheaţă = fenomen de creştere a nivelului apei Oc. Planetar, la fiecare 5 — 6 ani, ca ur» mare a abundenţei de gheaţă din bazinele polare. • V. de vînt = V. provocat şi întreţinut de vînt. Sin. V, eolian e V. dinaintea tra~ versului = V. din sectorul prova-travers (0° — 90° în ambele borduri). • V. din apoi a ir aversului = V. din sectorul travers-pupa (90° — 180° în ambele borduri). & V# eolian = v. înalt de maximum 13 — 18 m si lung de cca 400 m provocat de acţiunea vîntului asu- pra straturilor de apă pînă la 50 m adîncime. V. eolian determină ruliu şi tangaj accentuate8 acoperă puntea, reduce viteza na» vei, măreşte deriva navei, poate avaria sau scufunda nava. în M. Neagră, formarea v. eolian est© favorizată de următorii factori 3 suprafaţa întinsă a bazinului adîncimea mare a apei, ţărmul nu prea sinuos» durată scurtă d© formare a gheţurilor, zone ciclo-nico multe şi dese (iarna, mai ales), preponderenţa vînturilor dia nord şi nord-est. în august-fe-bruarie, viteza medie a v. creşte,, ceea ce determină creşterea corespunzătoare a gradului de agitaţie a mării (de la gradul 2, îa august, la gradul 4, m primele două luni ale anului). V. eoliene din M. Neagră sînt înalte de maxi-mum 6 m, lungi de 60--70 m şi au viteza de 0 — 10 m/s; izolat si rar, au fost observate şi valuri de 7—8 m. Din totalul vl care apar la ţărm 76% sînt eoliene şi 24% de hulă. Vîntul de 12 —17 m/s provoacă, după o oră, valuri înalte de 1,5--2,5 m. Amortizarea v. durează chiar şi 24 ore. • V. înalt ~ V. înalt de cel puţin 5 m înălţime. Cel mai înalt V® observat a fost de 34 m în Oc. Pacific şi de 20,4 m în Oc. Atlantic. • V, litoral = v. eolian apărut aproape de coastă. • V. seismic = v. provocat de activităţi vulcanice submarine sau de mişcări tectonice ale scoarţei subacvatice» Sin. tsunami. • V. singuratic v* izolat, extrem de violent, care se prăbuşeşte cu forţă uriaşa şi tî-răşte nave şi oameni în ad incurii Ex. în 1900, un V. singuratic s-a V&L— VANCOUVEE m năpu tit asupra oraşului tex&n Gal/eston şi a smuls de pe uscat cca 6 000 oameni: în 1932, din cm 4 000 locuitori ai oraşului Santa-Cr uz Del-Sur (Cuba), 2'$00 au fost luaţi de un v. singuratic; în 1935, un V. singuratic înalt de 9 m a tîrit din Florida spre larg 400 persoane; în 1934, prin căderea unei stînci de Ia 500 tn s-a produs un V. singuratic înalt de 37 m, care a inundat ţărmul Norvegiei, a provocat pagube însemnate şi a împins nave pe uscat la cca 100 ni. Sin v. solitar. © V. âeferleazâ = V» se sparge, se frînge; apar „berbecii^. © V» falsului polar = ondulare a nivelului Oc. Planetar sub acţiunea oscilaţiilor libere ale axei în jurul căreia se roteşte Pămîntul. © (pi.) V. Kelvin = grup de valuri produse de nava aliată în mişcare (v. prova, v. navei). © V. navei = 'V. care însoţeşte nava aflată în mişcare. « Vine v. după navă = expresie care semnifica fenomenul specific apelor puţin adinei, în care v. prova se suprapune peste cel din pupa, creîndu-se impresia că v. vine după navă, că nava stă pe loc. • Taie v. = element termina;! aii etravei (muchia etravei), cu rol să taie apa, diminuînd astfel rezistenţa de înaintare a navei.; sin. taie mare. Sin talaz [sL vafâ]:. VALLETTA (La V.)# top. Port maritim, capitală a Republicii Malta. Situat în partea centrală a M. Mediterane, pe insula Malta, între două golfuri adînci. Principalul centru economic şi cel mai mare port al Maltei. Nod de transport în Mediterana centrală pentru traficul maritim. Şantier de construcţii navale, la naştere în 1585 după respingerea marelui asediu turcesc care viza cucerirea Maltei, cînd apărătorul insulei, marele maestru al Ordinului cavalerilor ioaniţi, Jean de la Val-lette, uneşte cele trei forturi deja existente. valm£tru, s.n. Aparat cu 'ajutorul căruia se măsoară elementele valurilor \val -f -metru], VALOGRĂF, s.n. înregistrator de valuri; este alcătuit dintr-o sferă cu membrană, ale cărei, oscilaţii sînt marcate pe o bandă care se derulează uniform. Cu v. se înregistrează înălţimea, lungimea, perioada şi viteza valului Sin. volnograf [val 4* graf\ WÂLWUIĂ, s.f. 1. Dispozitiv montat pe carenă şi destinat să introducă la bord apă pe tubulaturi. Sin v* Kingston., priză âe fund. 1 Dispozitiv montat pe bordaj, deasupra liniei de plutire destinat să evacueze de la bord aşa de balast şi apa sanitară jir. valvule; lat. valvula]. VĂ MĂ., -s.f. Autoritate portuară împuternicită să controleze încărcătura navei, să perceapă taxe vamale, să ţină evidenţa import-exportului şi a tranzitului de mărfuri [magii, vâm; 1415]. VANCOUVER, top. B@rt (Ia Oc. Pacific), în partea septentrională a Americii de Nord. Cel mai mare port şi important centru -economic şi comercial al Canadei şi unul 455 VÂMCOÎIYEE - VEBSTĂ dintre cele mai mari ale continentului nord-american. Trafic de mărfuri 39,9 mii. t/1978. Adîn- eimea apei în bazinele portului sînt cuprinse între 18 şi 54 m, iar suprafaţa totală peste 13 000 ha. Există peste 20 de cheuri cu dane pentru numeroase nave. Trei do-curi uscate şi un doc plutitor de 20 000 t. Pot acosta nave pînă îa 46 000 t şi chiar mai mari; instalaţii moderne pentru manipularea mărfurilor şi spaţii mari de depozitare. Importante şantiere de construcţii de nave şi instalaţii navale. VĂNERN, hidr. Lac tectonic în nordul Europei. Suprafaţă 5 585 km2, în întregime pe teritoriul Suediei. Porturi principale: Karl-stad şi Sâfle. VÂMUÂTU, top. Stat insular situat în Oceania, în sud-vestul Oc. Pacific, format din arh. Noile Hebride (care cuprinde 9 insule mai mari şi 60 insule mai mici) si insulele Torres şi Banks, Pescuit (1978) « 8 000 t. Porturi principale ~ Santo, Vila şi Forări. VAPtfR, s.n. 1. (înv.)- Vas cu abur. 2. Orice mijloc mare de navigaţie cu propulsie mecanică, electrică sau nucleară [ngr. vapori]. VÂRÂM Gl, s.f. Element transversal de osatură,, care face parte din osatura fundului,, aflmdu-se în prelungire-a coastelor eu care se îmbină prin gusee. Var. varange §£r. varangue; sp. vurenga]. VÂRDÎE, s.f. 1. Marinar din echipajul unei nave comerciale, numit în serviciul la schelă pentru a permite accesul persoanelor la bord numai pe bază de permis specia. 2. Marinar din echipajul unei nave comerciale numit în serviciu la bord pe timpul staţionării, pentru a supraveghea activităţile de pe punte etc. VÂR NA, top. Port la M. Neagră, în sud-estul Europei centrale. Cel mai mare port şi important centru economic al R.P. Bulgaria. Adîncimi medii, în port, 8 m. Echipamentul de manipulare a mărfurilor este format din macarale de cheu şi mobile. Trafic a-nu al de mărfuri peste 4 mii. t. Spaţii corespunzătoare pentru manipularea mărfurilor. Şantier de construcţii şi reparaţii nave-. VARŞOVIA, top. Port fluvial (pe rîul Vistula), capitală a R.P. Polone. Situat în nordul Europei Centrale. Al treilea centru industrial al Poloniei (după Kato-wice şi Wroclaw). Contribuie cu 6% 1a producţia globala industrială a ţării. Dispune de echipament pentru manipularea mărfurilor şi spaţii de depozitare. VÂS, s.n. Navă. Vapor [lat. u@r siim}. V&TTERN, hidr. Lac. tectonic 'ia nordul Europei (Suedia). Suprafaţă 1 899 km2. Porturi principale: Jonkoping şi Motala. VEDfiTĂ, s.L Navă militară mica, destinată să desfăşoare misiuni pe fluviu sau în apropierea ţărmului. Caracteristici: A = 60 — 130 t; V «. 30—60 Nd; B « V£D'£TĂ — V&LA 436 3-10 m. • V. blindată -- V. fluvială. Caracteristici : A — 100 t; L =* 20—25 m; B - 3-4 m; T =- 1 — 1,2 m; V — 25-30 Nd; rază dc acţiune — 100......150 Mm; mauovrabiiitatc bună; armament — tunuri de 76 — 85 mm şi mitraliere antiaeriene; blindaj de maximum 16 mm grosime. ® V« de desant tancuri — v. destinată să transporte trei tancuri mijlocii sau cca 150 t material de luptă. Caracteristici: A ~~ 180 t; L — 30-40 m;B=:9-10m;T = 1 1,2 m; V = 10 — 18 Nd; armament = tunuri de 20 mm. # V* de desant trupe = V. destinată să transporte 50 — 100 oameni sau 4—34 tunuri, armament şi materiale pe plaja de debarcare. Caracteristici: A —- 10 — 15 t; L = 11 — 17 m; B = 3-4 m; T =* 0,9-1,2 m; V = 9-11 Nd; rază de acţiune = 100—800 Mm; armament: mitraliere antiaeriene. # V. de siguranţă V. cu caracteristici asemănătoare vînătorului de submarine; cele fluviale în loc de armament antisubmarin au armament antiaerian. • V. purtătoare de rachete — V. destinată să atace inamicul cu rachete. Caracteristici: A = 200 — 250 t; L = 40-49 m; B = 6-7 m; T =» 2-2,5 m; V «, 35-42 Nd; rază de acţiune cca. 300 Mm; armament — rampe de lansare a rachetelor, tunuri antiaeriene. • V. torpiloare = v. destinată să atace inamicul cu torpile. Caracteristici: A — 25 — 100 t; L = 20-30 m; B =- 3-4 m; t - 0,8-1,2 m; V - 40-50 Nd; rază de acţiune cca 500 Mm; armament: torpile, tunuri automate sau mitraliere [fr. vodcii e\r VEGETAŢIE, s.f. » V. carenei v. barbă [fr. vegMation ; lat. vegetali o, -onis], VEGHE, s.f. Marinar numit să execute serviciul de observare din-tr-un Ioc înalt [gabie, teugă, punte etalon), precum şi să anunţe cînd apar nave, obstacole de navigaţie etc. [veghea; lat. vigilareX VELÂR, s.m, Persoană calificată să confecţioneze şi să repare vele, tende, capoate şi huse {vela -f suf. -ar/ ci. fr. velairc]. VELASTRAI, s.n. Vela triunghiulară, invergată în plan diametral pe un strai întins între arborele mare şi triuchet. • V. mare = cea mai de jos velă triunghiulară arborată între trinchet şi arborele mare [velă -f- strai]. VEL ATURĂ, s.f. Totalitate a velelor arborate. • Moment de v. mărime fizică egală cu valoarea produsului dintre presiunea care acţionează asupra velelor şi distanţa dintre centrul velic şi centrul de rezistenţă laterală al navei Efectul momentului de V» este canarisirea navei în bordul de sub vînt [it. velaJura]. V£LĂ, s.l. Pînză croită special pentru a expune vîntului o suprafaţă optimă, astfel îneît să se asigure deplasarea velierului. V» sc confecţionează fie din c-înepă, in, bumbac, mătase, fie din fire-sintetice, fibre din scoarţă de copac (amerindienii). în compunerea v. intră mai multe fîşii (ferţe) cusute între ele.- După forifiă, 457 VILA — VENEZUELA există următoarele tipuri dc V.: aurice (trapezoidale), latine (triunghiulare; sin. arabe), pătrate sau dreptunghiulare. • V. bermu-di ană = v. triunghiulară înaltă, a cărei margine de învergare alunecă pe un canal practicat în catarg. Sin. v. Marconi. • (od.) V. lunii ~ v. pătrată, mică, arborată în vîrful catargului mare. • V. chineză = v. din rogojini sau din bambus cu multe nervuri de rigiditate ; arc forma unui patrulater asimetric alcătuit din sase ferţe; grandeele sînt din bucăţi dc bambus. • V. în grandee v. manevrată astfel încît să ajungă paralel cu direcţia vuitului. Sin. V. mascată, m V. mare cea mai de jos v» a arborelui mare. • V. 'picului = V. triunghiulară, arbo-rată deasupra randei. • V* plină = v* umflată de vînt; despre nava care are v. pline se spune că „are vînt în v. * V. rcmdă = v. aurică, arborată între ghin şi pic, 111 plan diametral. • Vîntul apasă pe v. = fenomen prin care vîntul exercită presiune asupra velei, rezultanta forţelor de presiune împingînd astfel velierul. • A strînge (pl.) v. = A plia V. pe catarg. Sin. a înfăşură v« 9 Sus v. mare =* comandă prin care se indică să se ridicc V. mare a bărcii; v. şi gabier, contraga-bier, zburător, rîndunică, foc [it. vela]. VELĂRfE, s.f. Atelier unde sc confecţionează şi se repară vele, tende, capoate şî lmse {velă -f suf. -rie], VELIER, s ti. Navă cu vele; corabie. # V. ardent = v. care vine uşor cu prova în vînt. • ¥. echilibrat v. a cărui rezistenţă a carenei este echilibrată de efectul velelor; la v. echilibrat cîrma se foloseşte foarte puţin. » V* moale -- V. care vine uşor sub vînt, datorită velaturii dispuse în prova;; viteza V. moale este mai mică decît a v. echilibrat sau ardent [it. velier o]. VENEŢIA, top. Port maritim (la M. Adriatică), situat pe 11.8 insule din Laguna Vene ta. Modern centru economic, important centru comercial şi bancar al Italiei. Staţiune balneară şi renumit centru turistic internaţional. Sediu a trei societăţi de navigaţie. Suprafaţa portului este de peste 500 lan2. Se întinde pe o lungime de peste 52 km. Intrarea în port se face printr-un canal navigabil de 14 km lungime, dragat la 9,4 m. Lungimea cheurilor depăşeşte 12 km. Anual portul este vizitat de peste 13 000 de nave. Traficul de mărfuri este de 25,7 mii. t/l973 şi este asigurat dc un modem echipament portuar. Mari spaţii de depozitare. Important port petrolier la o insulă artificială (posibilitate de intrare a super-pctrolierelor). Importante şantiere navale. întemeiat în sec.' VI al erei noastre. în trecut, V. era republică maritimă şi avea (1421) flotă alcătuită din corăbiia galere şi alte mijloace de navigaţie (în total 3 000), manevrate de echipaje formate din cca 20 000 oameni. VENEZUELA fRepublica V.), top. Stat în nord-vestul Americii de Sud, cu largă ieşire la M. Ca- VENEZUELA — VIBRAŢIE 4§a raibilor şi Oc. Atlantic. Flota maritimă comercială (1978) = 1 081 253 tdw. Pescuit (1978) = 174 043 t. Porturi, principale (mii. t/l 972): Bahia de Amuay (37,1), La Salina (35,7), Puerto Miranda (33,4), Punta Cardân (24.5), Guanta-Puerto La Cruz (21.5), Maracaibo (18,7), Puerto Ordaz (18), Puerto Cabelîo (10,7), Puerto Caripito (2,2), San Felix, (1,7). Reţeaua hidrografică este foarte densă (peste 1 uOO de rîuri) şi este dominată de fluviul Orinoco (2 736 km — navigabil pe 700 km), care se varsă în Oc. Atlantic printr-o imensă deltă cu 25 dc braţe şi care comunică în cursul său superior cu Amazonul, prin afluen-tul său Casiquiare (navigabil). Cel mai important lac este Maracaibo (20 000 km2, 250 m adîncime maximă), lagună cu apă dulce, situată deasupra unui mare bazin petrolier, care comunică cu Golful V. şi M. Caraibilor printr-o strîm-toare. VERFAFdR, s.m. Extremitate a unei vergi; vîrf de vergă fixat de ea cu o brăţară pe care sînt ochiuri pentru balans ine şi raiuri pentru scotele velelor superioare [?]• VERGĂ, s.f. Bară de lemn sau de metal destinată să susţină vele si antene. Este fixată pe arbore fn poziţie orizontală sau înclinată faţă de suprafaţa apei, cu ajutorul unei troţe şi a unei balansine. La capete, se prind parîme numite braţe cu ajutorul cărora se orientează v, [it. verga/ fr. vergue]. VERN'I^R, s.n. Dispozitiv gradat cu ajutorul căruia se citesc precis valorile unghiurilor măsurate cu sextantul. Este alcătuit, dintr-o scară cu gradaţii, solidară eu aii*» dada [fr. vernier], V&RTEX, s.n. Cel mai vestic punct al traiectoriei unui cicl on In emisfera nordică; de la v. ciclonul îşi schimbă direcţia [fr. lat. vertex]. VEST, s.n. Punct cardinal prin-’ cipal opus estului. Sin. apus.. rgerm. West] VESTĂ, s.f. @ V» de salvare = obiect flotabil cu care se îmbracă persoanele de la bord în caz de naufragiu s-au de lucru pe punte cînd marea este foarte agitată. La bord există v. pentru fiecare persoană, plus o rezervă de 5% calculată în funcţie de numărul celor ambarcaţi. După cel mult doi ani, prin sondaj, aceste mijloace de salvare sînt supuse la proba de flotabilitate. Sin. centură de salvare [fr. veste]; VEXILOGfE. s.f. • V. navală. =. ştiinţă care se ocupă eu descrierea formei, culorilor, simbolurilor, precum şi a istoriei pavilioanelor (steagurilor, emblemelor şi blazoanelor) . Se apreciază că există în lume circa 3 000 de. steaguri, pentru diferite epoci şi ţări. Sin. heraldică navală [fr. vexihgie]. VIERÂŢIE, s.f. ® V. generale = v. ale întregii construcţii plutitoare. # V. locale = v. ale u nor părţi din corpul navei. ® V. navei a= trepidaţii care apar la bord datorită elicelor şi mecanismelor în funcţiune,, precum &atootă şocurilor provocate navei de. va^ luri sau de rafale puternice de 'te VIBR^PS— VffilNG vînt :{fr. vibration; lat. vibratio, -onîs). VJCEAMIRÂL, s.m. Grad în marina militară, corespunzător celui de general-locotenent din armata de uscat. Vestonul are epoleţi aurii cu două stele mari, iar la manşete trese — unele late, altele subţiri [fr. vice-amiral]. VICTORIA, hidr. 1. Renumită cascadă în nordul Africii. Are o cădere de peste 50 m şi se află pe fluviul Zambezi, la graniţa dintre Zambia şi Zimbabwe. 2. Lac în sudul Africii. Cel mai mare lac al continentului african. Suprafaţa 69 400 km2. Adîncime maximă 80 m. Porturi principale: Kisumu (Kenya), Entebbe şi Jinja (ambele Uganda). Aparţine statelor Kenya, Uganda şi Tanzania. Este navigabil. „VICmRY" (1765). Navă engleză de linie. Carcmieristici : L--56.3 ni; V = 16 m; A = 2 162 t; V = 10 — 12 Nd; armament = cca 100 tunuri. Jurnal de bord: Navă-comandamt în bătălia de 1a Trafalgar; monument istoric (Por tsmouth; 1928). VIEMÂ, top. Port fluvial, capi» tală a Republicii Austria. Situat pe Dunăre, îa poalele masivului muntos Pădurea Vieneză. Unul dintre cele mai importante noduri de comunicaţii din Europa Centrală. Şantier de construcţii şi reparaţii de nave. Important centru economic şi comercial. VIENTIA'NE, top. Port fluvial, capitală a R.P.D. Laos; este situat pe stînga fluviului Mekong. Prin- cipalul centru economic şi cel vr mare port al Laosului. Prima atestare documentară milenul 1 î.e.n. VIET M  M ( Republica Socialism V»), top. Stat în Asia de sud-est» în peninsula Indochina. Are largă ieşire la mare. Flota maritimă comercială (1978) = 255 155 tdw. Pescuit (1978) = 1 013 500 1 (176 300 din ape interioare). Porturi principale: Haiphong, Ho Şi Min, Hon Gai, Vinii. Cai navigabile interne — 10 783 km. Principalele cursuri de apă: Mekong (4 220 km), Hong Ha (1 140 km), Song Da (983 km), Song Ca (514 km), Song Ma (486 km), Song Lo (464 km), Gianii (155 km). VfGIE, s.f. Stîncă marină uriaşă şi ascuţită, greu de descoperit, fapt pentru care prezintă mare pericol pentru navigaţie [fr. vi-gic]. VIITURĂ, s.f. Creştere bruscă şi puternică a nivelului apelor curgătoare care ameninţă să se reverse [veni -f- suf. -tură]. VIKING, s.m. Navigator nordio priceput, dar şi neîndurător mî~ nuilor al topoarelor, arcurilor, săbiilor. Pentru protecţie, folosea scut şi cămăşi de zale. V. au practicat pescuitul şi navigaţia astronomică. Au ajuns în M. Mediterană şi M. Neagră, precum şi pe Dunăre; siluetele de nave din carierele de la Basarabi (Dohrogea) amintesc de drakkarele vikinge. Se presupune că ei pot fi consideraţi printre primii descoperitori ai Americii [fr. viking]. VINCI—VITEZA 460 VfNCI, s.n. Maşină de forţă cn ajutorul căreia se virează şi se liîează parîme şi lanţuri pe tambure cu axe orizontale, acţionate manual, electric, mecanic sau hidraulic. • V. de imul = v. destinat să manevreze traulul fit. vin-ciglioi engl. winch). VIRA, vb. A trage la bord o pa» srîmă sau un lanţ. • V. ancora ! = comandă prin care se indică să se înceapă virarea lanţului ancorei aflate la apă. [fr. virer], VISTULA, hidr. Fluviu în nordul Europei Centrale. Lungime totală 1 047 km. Suprafaţa bazinului Î74 300 km2. Suprafaţa deltei 1 500 km2. Debit mediu 1 200 m3/sec. Izvorăşte din Subcarpa-ţii Polonezi şi se varsă în M. Baltică (G. Gdansk). Afluenţi principali: Bug (772 km), Drweca, Narew, Pilica (319 km). Porturi principaleVarşovia, Grudziads, Elblag. Navigabil în aval de Varşovia. Aparţine în întregime Poloniei. Iarna îngheaţă timp de 80 — 100 de zile. V1TALITÂTE, s.f. 1. Calitate a navei comerciale care constă în capacitatea de a pluti după inundarea unora dintre compartimente. 2. Calitate a navei militare, care constă în capacitatea de a desfăşura acţiuni de luptă chiar şi după ce a fost lovită de inamic. în această capacitate intră vitalitatea corpului navei, a tehnicii de la bord şi a echipajului. • Grupă de v. s= grup de marinari instruiţi şi antrenaţi să lupte contra găurilor de apă şi a incendiilor de la bord. # Luptă de V. = ansamblu de acţiuni destinate menţinerii v* navei; lupta pentru v* navei presupune acţiuni: a) de prevenire a incendiilor şi a găurilor de apă (dotare corespunzătoare, roluri pentru echipai, antrenamente sistematice etc.), b) de lichidare a urmărilor pe care le-au avut la bord un incendiu, o gaură de apă, o avarie îa instalaţii etc. • Materiale de v. — materiale destinate luptei pentru v«. navei şi a tehnicii de la bord: panouri de v., gliile, pompe de stins incendiu, pontili reglabili, pene etc. • Panou de v. = panou din lemn (cutie) prevăzut cu borduri moi (ramă din pînză de velă cu umplutură), destinat să astupe gaura de apă. Sin. panou de gaură de apă. • Ponţii de v. = şcondru cu filet, destinat să sprijine pereţii şi să consolideze materialele de v. folosite pe timpul acţiunii contra găurii de apă. Sin. p. reglabil. [fr. vitalitâ, lat. vitalitas-atis]. VITEZĂ, s.f. • V. (curentului de apă, de aer) = spaţiu parcurs de moleculele de apă (de aer) în unitatea de timp. Se exprimă prin km/h; m/s; Nd; Mm/zi. * V. fluviului = spaţiu parcurs de masa de apă în unitatea de timp. V. fluviului este proporţională cu panta albiei. Pentru Dunăre, la ape mici, v. medie este de 0,6 — 0,9 m/s (2—3 km/h), iar la ape mari nu depăşeşte 2,3 —2,5 m/s (8—9 km/h), e V. navei = spaţiu parcurs de navă în unitatea de timp. Se exprimă în Nd (Mm/h); km/h; cab./min. • V. de serviciu = v. a navei în următoarele condiţii: plină încărcare, propulsare m vrr£zA Ytm în sarcină normală, condiţii hidro* meteorologice normale. Valoarea W de serviciu se apropie de valoarea medie a v. Sin, v* comercială: V. de exploatare. • V. critică = V. unei nave în situaţia cînd vibra-ţii le navei intra în rezonanţă cu vibraţiile corpului navei. Această V. este periculoasă pentru navă şi se determină cînd se fac probe de marş, « V. de guvernare = V. la care o navă poate fi guvernată optim; o v. prea mare determină guvernarea navei cu unghiuri mici de cîrma, iar efectul cîrmei este limitat; o v. prea mică anulează efectul cîrmei. • V. dc propagare a sunetului în apă = spaţiu parcurs de sunet într-o unitate de timp. Valoarea acestei mărimi este determinată, în principal, de următorii factori: frecvenţa sune* tului, presiunea apei, densitatea şi căldura specifică a apei, com-jTresibilitatea adiabatică. • V* ele propagare a valului rapiditatea cu care înaintează valul. • Gamă dc V. v. gamă. [fr. vitesse]. VITORIA, top. Port în partea de est a Americii dc Sud, la Oc. Atlantic. Cel mai marc port al Braziliei. Trafic de mărfuri 54,3 mii. t/1978. Şantier de construcţii navale. Important: centru ccono-mic şi comercial al ţării. Instalaţii de manipulare şi spaţii corespunzătoare pentru depozitarea mărfurilor. VIVfiiRĂ, s.f. 1. Navă specială destinată să transporte vieţuitoare acvatice vii. 2. Compartiment etanş în care sc păstrează peşte viu pînă la sosirea navei în port [fr. vi vier]. VIZIBILITATE, s.f. Stare de claritate a atmosferei. Este exprimată prin distanţa maximă la care poate fi văzut un reper. Valoarea V. depinde de transparenţa atmosferei, dimensiunile reperului, contrastul reper-fond înconjurător etc, • Distanţa de v. v. distanţă. • Scara v. = scară convenţională care stabileşte diferite grade ale v.: zero — ' 0,2 cab. (ceaţă foarte groasă); 1 = 1 cab. (ceaţă groasă); 2 =- 2 cab. (ceaţă nu prea. groasă); 3 = 0,5 Mm (ceaţă potrivită) ; 4 -- 1 Mm (ceaţă sub» ţire); 5 ~~ 2 Mm (v. redusă) | 6 =- 5 Mm (v. potrivită); 7 = 10 Mm (v. bună); 8 = 30 Mm (v* foarte bună); 9 = peste 30 Mm (v. excepţională) [fr. visibiliîS; lat. visibilitas, -atis], VÎNT, s.n. Mişcare a maselor de aer cu o anumită viteză şi direcţie. Fenomenul este provocat de încălzirea neuniformă a straturilor de aer, în care se creează zone de joasă presiune (aer rarefiat) şi zone de înaltă presiune. V. se deplasează din zonele de joasă presiune în cele de înaltă presiune. • V. adevărat = V. ale cănii elemente pot fi determinate grafic prin compunerea vectorului v. apa** rent cu vectorul de viteză a navei, folosind în acest scop platoul cinematic de v. • V. aparent = v. ale cărui elemente sînt măsurate cînd nava sc află în mişcare. • V. de bulină = v. foarte strîns; unghiul dintre direcţia navei şi direcţia v. este de 30™ 32°. • V. de mare larg = v. care bate între patru carturi înapoia traversului şi pupa navei. # V. de (din) pupa v* VlNT — VOLGA m care bate în pupa navei; nava are ruliu accentuat la această alură a v. • ¥. de travers *= v. care bate aproximativ perpendicular pe axul longitudinal al navei. ® V. de (din) prova = v. care bate dinspre prova navei. • V. dinaintea ir aversului = v. care bate din sectorul prova-travers (0°—90°, în ambele borduri). ® V. âinapoia traversului = v. care bate din sectorul travers-pupa (90°—180°, în ambele borduri). m V. larg = v« care bate între travers şi patru carturi înapoia traversului. © V. strîns = v« care bate dinaintea traversului, for” mînd cu axul longitudinal al navei un unghi de 4 —7 carturi; v. şi tăria V. ® V. navei s= curent de aer provocat de deplasarea navei. • A păzi v. = a evita venirea navei în v. ® Nava. pierde sub v. =* nava este derivată sub v. © prinde v. = a se resimţi la bord efectul v. e A veni în v. = a mic-sora unghiul dintre vergă şi axul longitudinal al navei; a aduce nava cu prova în v. « A veni sub v. s= a aduce nava cu prova sub v. Sin a abate sub v. ® Bordul de sub v. = bord opus direcţiei din care bate v. @ Bordul din V. es bordul bătut de v. © A strînge V. s= a naviga cu v. strîns, a reduce unghiul dintre v. şi axul longitudinal al navei Sin. a veni înv• » Nimic în v. « 1. Comandă prin car© se indică timonierului să manevreze astfel cîrma incît nava să nu vină cu prova în v. 2* Raportul timonierului că a înţeles comanda. » Săritură de ¥« schimbare bruscă a direcţiei V. [lat. ventus]. V ÎSCOZITĂTE, s.f. Proprietate fizică a apei marine datorată for» ţelor de frecare existente intre moleculele de apă. La tempera-tura de 20°C, v. are valoarea egală cu 1/100 din unitatea de v. var. viscozi,taie [fr. viscosite]. VÎSLĂ, s.f. Unealtă. Propulsor de lemn cu pană, sprijinit de bordaj şi manevrat cu o singură mină. Cu v* se conduce ambarcaţiunea. Este formată dintr-o parte mai lată, cu care se loveşte apa [si. veslo\ YLÂDIVOSTOK. top. Port al Uniunii Sovietice aşezat pe coasta apuseană a M. Japoniei. Unul din marile porturi şi important centru industrial şi comercial al U.R.S.S. Vaste şantiere navale. în perioada de iarnă (15 decembrie—28 februarie) portul îngheaţă. Posibilitate pentru intrarea navelor oceanice, Echipament modern pentru manevra mărfurilor şi vaste spaţii de depozitare. Principală poartă maritimă a U.R.S.S. cu ţările Extremului Orient. Legat prin numeroase linii de navigaţie cu porturi japoneze» coreene şi din alte ţari asiatice. VOLGA, hidr. Fluviu în estul Europei. Lungime 3 888 km — cel mai mare fluviu european. Suprafaţa bazinului 1 380 000 km3. Suprafaţa deltei 12 000 km2. Debit mediu 10 000 mă/s. Izvorăşte din nordul Podişului Valdai şi se varsă In M. Caspică. Porturi principale: Volgograd, Saratov, Kuibîşev, Kazan, Gorki. Este navigabil, Aparţine în întregime U.R.S.S. 463 VOLTA SUPERI©ABA — TREME ................. .... VOLTA SUPERIOARĂ (Repu-blica V.S.). Stat în partea de vest a Africii. Nu are ieşire la mar©. Pescuit (1978) - 7 000 t. Principalele cursuri de apă sînt: Volta Neagră (869), Volta Roşie şi Albă (724 km) împreună cu afluenţii acestora» VOLTĂ, s.f. I. Buclă formată cu parîma sau cu sau la pe babă sau tachet. 2. Fragment din drumul zigzagat al unei nave cu vele pe timpul deplasării în vînt. © A lua v. = a lega o saulă sau o parîmă la tachet, şcondru, cavilă sau babă. ® A naviga în v. = a naviga în zigzag. © V. în vînt = trecere a velierului cu prova prin vînt. Cînd nu a reuşit v. în vînt, velierul rămîne într-o poziţie cri- ticei sau „în fiare"'. • V. sub vînt = trecere a velierului cu pupa prin vînt [fr. volte, it. volta]. VRfiME, s.f. Ansamblul de manifestări hidrometeorologice. Starea v. îa bord este determinată de presiunea atmosferică, temperatura aerului şi a apei, forţa şi direcţia vîntului, viteza, direcţia şi înălţimea valurilor, nebulozitatea, umiditatea aerului, vizibilitatea, precipitaţiile. © Navigaţie pe v. rea = navigaţie în condiţii de valuri şi de vînturi puternice, precum şi de vizibilitate redusă. ® V. rea = v. în care elenei tcle hidro meteorologice la un n dat se manifestă puternic si n sînt favorabile navigaţiei [sl vr@~ men]. DICŢIONARELE ALBATROS w WELLINGTON, top. Port (la M. Tasman), capitală a Noii Zeelande. Situat în sud»vestul Pacificului, Unul dintre cele mai bune porturi naturale din lume. Al treilea port, ca mărime» al Noii Zeelande. Trafic de mărfuri 5,2 mii. t/1978. Principal centru financiar, comercial şi nod de transport. Sediu a 7 mari societăţi de navigaţie» Rada portului are o suprafaţă de peste 8 000 ha. Anual este vizitat de peste 2 800 de nave. Adînci-mile apei din bazinele portului variază între 11 şi 25,6 m. Dispune de numeroase instalaţii pentru manevrarea mărfurilor (macarale diferite, poduri rulante, elevatoare, macara plutitoare de 80 t, remorchere), precum şi de mari spaţii de depozitare. Şantier de construcţii navale. Fondat în 1840 sub numele de Britannia. WESER, hidr. Fluviu în partea eentral-nordică a Europei. Lungime totală 805 km. Izvorăşte din Munţii Pădurea Turingiei şi se varsă în M, Nordului. A fineaţi principali: Aller, Diemel, Fulda, Hunte, Werra. Porturi principale : Bremen, Bremerhaven şi Hameln. Este legat de Rin şi Elba printr-un vast sistem de canale navigabile. WKANGAREÎ, top. Port în sud-vestul Pacificului. Important centru economie şi comercial al Noii Zeelande. Trafic de mărfuri 6,8 mii. t/1978. Şantier de construcţii navale-. Dispune de echipament pentru manipularea mărfurilor şi spaţii mari pentru depozitarea mărfurilor. WIL H E L M S H A VEN, top. Port (la M. Nordului). Al doilea port ca mărime (după Hamburg) al R.F. Germania. Trafic de mărfuri 31,1 mii. t/1978. Adîncimile în port sînt cuprinse între 5 şi 12 m. Pentru manipularea mărfurilor se folosesc mari macarale de cheu şi macarale plutitoare. Petrolierele se descarcă la un pod de m WIOIELMSHÂVEN — W1NN1PEG piloni, care înaintează 705 m în golful Jade (unde adîncimea apei este de 15 m la maree minimă). Renumit port petrolier. Mari şantiere de construcţii şi reparaţii de nave. WINNÎPEG, hidr. Lac în partea septentrională a Americii de Nord, Suprafaţa 23 500 km2. Este navigabil şi are un trafic intens de mărfuri. Porturi principale: Win-nipeg, Bissett. Aparţine Canadei» DICŢIONARELE ALBATROS I „X. r, Submarin englez; primul submarin gigant din lume. Ca-racterislici: L = 110 m; B = 9 m; A = 2 500 t, 3 600 t; propulsie mecanică == maşini 7 000 CP; V == 19,5/6 Nd; armament = 6 tuburi lanstorpile; durată de i-mersiunc = 60 ore. XIJIANG, hidr. Fluviu în Asia de est (R.P. Chineză). Lungime 1 800 km. Suprafaţa bazinului 400 000 km2. Izvorăşte din Podişul Yunnan şi se varsă în M. Chinei de Sud. Ailuent principal: Hongashuihe. Porturi principale: Guangzhou, Wuzhou. Este navi* gabii. Aparţine în întregime R.P. Chineze. DICŢIONARELE ALBATROS "y Y, top. Golf olandez, care desparte provinciile de nord de cele din sud. YARD, s.m. Unitate de măsură aproximativ egală cu 0,9144 m (trei picioare); se foloseşte în unele flote pentru a exprima distanţe mici. 6 Y. englez = 1. Unitate de măsură egală cu lungimea săbiei regelui Hernie I; 2. Unitate de măsură egală cu distanţa de la vîrful nasului regelui Henric al II-lea pînă îa vîrful degetelor mîinii sale întinsă lateral [engl. yard]. YAWL, s. Velier care are vela,-tură aurică şi focuri, un catarg mare şi altul mic; timonei este instalată între catarge [engl., fr. yawl]. YEMEN, Republica Arabă Y. top. 1. Stat în Asia de sud-vest, în Peninsula Arabia. Are largă ieşire la M. Roşie. Flotă maritimă comercială (1978) = 1 850 tdw. Pescuit, (1978) *= 19 250 t. Port principal (mii t/1974): Hodeida (620). Rîurile sînt scurte şi cu debit mic. 2. Republica Democratică Populară a Y. Stat în Asia de sud-vest, în extremitatea sudică a Peninsulei Arabia. Are largă ieşire la M. Arabiei (Golful Aden). Flota maritimă comercială (1978) = 10 618 tdw. Pescuit (1978) = 133 100 t. Porturi principale (mii t/l973): Aden (590), Mukalla (120). Despre oamenii Y. Strabo aprecia, în sec. I î.e.n., că aceştia au devenit prin navigaţie cei mai bogaţi, că sînt înzestraţi cu podoabe de aur şi de argint, că au palate costisitoare Istoricul grec Agatarchides afirma despre poporul din Y. că nu există altul mai bogat, deoarece el face tot ce se poate numi cărăuşie între Asia şi Europa. YOKOHAMA, top. Port (la Oc. Pacific) în estul Asiei (Extremul Orient) pe insula HonsM, în golful Tokyo. Al treilea port, ca mărime, al Japoniei şi unul dintre l'OfCOHAMA — YUKON 488 marile porturi ale lumii. Trafic de mărfuri 118,4 mii. t/1978, Lungimea digurilor depăşeşte 3 km, iar canalul de intrare In port are adîn-eimi cuprinse între 11,2 şi 13,6 m. La danele cele mai importante (89 îa număr — lungime totala peste 16 km) adîncimea apei este cuprinsă între 7 şi 10 m. Port ol poale primi snperpetroliere de 100 090 t şi chiar mai mari. Şantierele de construcţii navale sînt printre cele mai mari din lume, c'opfinzmci cală uriaşă pentru nave de 350 000 t şi chiar mai mari, Kcîupxrne ntnl de manipulare a mărfurilor şi spaţiile de depozitare sînt moderne şi corespunzătoare traficului portului, Anual, este vizitat de peste 47 000 de nave, YUK0N, hidr. Fluviu în partea septentrională a Americii de Nord (Canoda) şi în Alaska (S.U.A.). Lungime 3 220 km. Suprafaţa bazinului 855 000 km2. Suprafaţa deltei 10 000 km2, Se varsă în M. Bering. Afluenţi principali: Lewes, Pcîly, Tananâ. Port principal : Dowson. Este navigabil pe cea mai mare parte din lungimea sa» Apele sale sînt utilizate în producerea de energie electrică,. DICŢIONARELE ALBATROS z ZA, s.f. Inc! di o comp tinere o, lanţului de ancoră. • Z. cm pod = z* întărită la mijloc cu o traversă numită pod. • Z. patent = z. alcătuită din două jumătăţi de mont abile [ngr. zdva; 1509], ZAIR, 1. (REPUBLICA Z*), top. Stat în centrul Africii, ocu-pînd cea mai mare parte a bazinului fluviului Zair (Congo). Are mică ieşire la Oc. Atlantic (30 km ţărm). Flota maritimă comercială (1978) = 157 603 tdw. Pescuit (1978) = 100 090 t (98 698 t din ape interioare). Porturi principale (miL t/1976): la Oc. Atlantic — Matadi (1,2), Borna, iar pe fluviul Zair — Kinshasa. Căi navigabile interne = 16 400 km; fluviul Zair (4 700 km), al doilea în Africa (după Nil), şi afluenţii săi liban» gi, Itimbiri, Lomami şi Kasai. 2. hidr. (Z. — Congo). Al doilea fluviu ca lungime (după Nil) al Africii. Lungime 4 700 km. Suprafaţa bazinului 3 690 000 km2 — cea mai mare între fluviile africane (al doilea după Amazon). Izvorăşte din Podişul Shava şi se varsă în Oc, Atlantic, Afluenţi principali Lualaba, Kasai, Ouban-gui, Sanga. Porturi principale: Kinshasa, Brazzaviîle, Matadi, Borna, Mbandaka, Kisangani. Navigabil pe cea mai mare parte dia lungimea sa. Aparţine statelor Zair, Congo, Zambia. ZAMBEZI, hidr. Fluviu în sud-estul Africii. Lungime 2 660 kme Suprafaţa bazinului 1 330 0011 km2. Suprafaţa deltei 8 000 km2„ Debit mediu 22 000 ms/s. Izvorăşte din Podişul Ba-Lunda şl se varsă în Oc/ Indian. La gri niţa dintre Zambia şi Zimbabwe se află renumita cascadă Victoria cu o cădere de peste 50 m. Aflu® enţi principali: Kafue (800 km)* Kambopo, Luangwa (640 km),: Navigabil pe cursul inferior. Aparţine statelor Mozambic, Zimbabwe, Zambia, Angola şi Namibia*,- ZAMBIA (Republica Z.), top. Stat în sudul Africii. Nu are iesir® la mare. Flotă comercială (19/8) = 9 110 tdw. Pescuit (1978) » 53 700 t (din ape interioare)* ZAMBIA — ZIMBABWE 470 Principale Ie rîuri: Kafue (800 km), Kambopo, Luangwa (640 km), Zambezi (2 660 km). Lacurile Tanganyika (31 900 km2), Mweru, Bagweulu (1 600 km2) sînt importante zone piscicole. *ZĂN0ÂGÂ, hidr. Lac glaciar în masivul Retezat din Carpaţii Meridionali. Cel mai adînc lac glaciar al R.S. România. Adîncime ni&ximă 22,5 m, ZÂPOR, s.n. Aglomerare de slo~ iun în albia unei ape curgătoare, I Bârsan, Mic atlas geografic, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1978^ A. Bej an, M. Bujeniţă, Dicţionar dc marină, Ed. Militară, 1979.. Gli. Bibicescu şi c.a,, Lexicon maritim englez-român, Ed, Ştiinţifică* 197 L G, Cînclii, Istoria marinei române în curs de 18 secole, Muzeul marinei române. S, Coîumbeanu şi c.a., Lupta pentru supremaţia mărilor, Ed, Ştiinţifică, 1973, ' ^ î. Coteanu şi c.a., Dicţionarul explicativ al limbii române, Ed, Acade* miei R.S.R., 1975, C. Enăchescu şi c.a., Manual de hidrografict Ed. Militară, 1975. G.V. Evdoldmov şi c.a., îndrumătorul marinarului, Ed« Tehnică, 1972* N. Filipovici şi c.a,, Dicţionar sportiv român, Ed. Ştiinţifică, 1964» N.N. Gorski, Tainele oceanului, Ed, Ştiinţifică, 1963, A. Graur, Nume de locuri, Ed. Ştiinţifică, 1963; Alte etimologii romă-neşti, Ed. Academiei R.S.R., 1975. A. Hainrich, Calendarul maritim., Tipografia G. Ionescu, 1914,; E.V. Kamcnski şi c.a., Traulere uzină, Murmansk, 1959* A. Le cca, Atlanticul, Ed. Ştiinţifică, 1969; Pacificul, Ed. Ştiinţifică* I. Manole şi c.a., A.B.C.-til marinarului, Ed. Tehnică, 1976. P, Maxcu, C. Mânec a. Dicţionar de neologisme (3), Ed, Academiei R.S.R., 1978. V. Marinescu, Manual de navigaţie, mMmevre şi pilotaj pe fluviul Dunărea, Ed. Militară, 1960. H.C. Matei, S. Neguţ, I. Nicolae, N. Şteflea, Statele lumii, Ed» Ştiin- ţifică şi enciclopedică; Enciclopedia statelor lumii, idem, 1981. G. Miliăilă, Dicţionar al limbii române vechi, Ed, Enciclopedică re® mână, 1974. M. Neagoe, Mari bătălii din istoria lumii, Ed* Scrisul Românesc, 1974, MX Niţă şi c.a., Navigaţia inerţială, Ed. Militară, 1971. I. Popovici, Enciclopedia descoperirilor geografice, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1975. T. Prună, Exploatarea navelor maritime şi fluviale, Ed. Tineretului, 1967. A. Retinschi, Epopeea navelor, Ed» Albatros, 1972, 1979, P. Robert, Dictionnaire alpkabitique ei anuiogiqne de la langue frangaise, Paris, 1972. L. Şăineanu, Dicţionar universal al limbii române, ediţia a VII-a, Ed. Scrisul Românesc, 1929. Ph. Thaiîîez, Noi scufundări fără cablu, Ed. Ştiinţifică, 1968, * *,* Albumul armatei române, 1877 — 1902» * * * Anuarul armatei române, 1883. * * * Arhivele Marelui Stat Major, 1899 —Î902. * * * Arhivele 1899-1900. * * * Brown’s nautical almanm, Glasgow, Son Ferguson Ltd, 1970 — 1979. * * * Cod internaţional de semnale, 1969» * * * „La revm maritime**, 1974. * * * Mm dicţiomm mcicfapedic,. Ed. Ştiinţifică şi eneiclo a 1978. * * Monthly BuUeîin of Statistics. United Nation, New York* 1976— 1979, ianuarie-februarie 1980. 475 bibliografie • * * Morskoi slovar, voi. I, 1959» • * * Registrul ordinelor âe zi ah 1902 — 1905, • ♦ * Slovar morskik i recinîh terminov, voi. 1, 1955, voi. II» 1956^ *' • * Statistical Yearbook, 1976—1978» United Nations» New York • * * Yearbook of fishery statistics, Food and argiculture organizition of the United Nations, Roma, 1976 — 1977, In seria DICŢIONARELE ALBATROS au apărut DICŢIONAR DE LITERATURĂ ROMÂNĂ CONTEMPORANA de Marian Popa (1372, ediţia a Il-a 1977) DICŢIONAR DE SINONIME sub redacţia Prof. univ. dr. Gh. Bulgăr (1972) DICŢIONAR AL BUNEI-CUVIINŢE Maxime şi proverbe selectate şi ordonate de Gh. Paschia (1972) DICŢIONAR DE RIME de Mihai Eminescu (1976) MIC DICŢIONAR DE BIOLOGIE de Teofil Crăciun şi Virgin ia Crăciun (1976) DICŢIONAR DE PSIHOLOGIE de Paul Popescu-Neveanu (1978) DICŢIONARUL SĂNĂTĂŢII sub redacţia acad. Eugen Pora (1973) I« . seria DICŢIONARELE ALBATROS au apărut: DICŢIONARUL. VERBELOR FRANCEZE CU CONSTRUCŢIILE LOR SPECIFICE de Ovidiu Frînculescu (1978) DICŢIONAR DE CUVINTE CĂLĂTOARE de acad. AL Graur (1970) DICŢIONAR DE LINGVIŞTI ŞI FILOLOGI ROMÂNI de Jana Balacciu şi Rodica Chiriacescu (1978) MIC DICŢIONAR DE TERMINOLOGIE LINGVISTICĂ de Constantinescu-Dobridor Gheorghe (1979) DICŢIONAR DE ETNOLOGIE de Romulus Vulcănescu (1979) DICŢIONAR DE CUVINTE RECENTE de Florica Dimitrescu (1982) DICŢIONAR DE ARTA MODERNĂ de Constantin Prut (1982) In seria BICpOSASELE AIAftfBOS vor apare I DICŢIONAR DE MITOLOGIE' GENERALĂ de Victor Kerabaeti DICŢIONAR DE ASTRONAUTICÂ de D. Andreescu şi colectiv MIC DICŢIONAR AL SPIRITULUI UMAN de Mircea Traian Biju MIC DICŢIONAR AL SPORTURILOR de Tlberiu Căileanu DICŢIONAR EUS-ROMÂN DE: FORME ŞI ÎMBINĂRI VERBALE de Andrei Ivanov — V. Chivescu — S. Wolf „ , , , NICOLAE ÎLIESCU Redactori * QLGA TURBATU Tehnoredactor : MARIANA ŞTEFAN L n de tipar : 14JX.Î9S2. Apărut 19S2. Comanda nr. 1842. Coli de tipar 16. Comanda nr. 540 Combinatul Poligrafic „Casa Seînteii* Bucureşti. — Piaţa Sc în teii nr. 1, REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA ILIE MANGLE — GHEORGHE lONESCU DICŢIONAR MARINĂRESC