J INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ DIN BUCUREŞTI MARIANA COSTINESCU • MAGDALENA GEORGESCU FLORENTINA ZGRAON DICŢIONARUL LIMBII ROMÂNE LITERARE VECHI (1640—1780) Termeni regionali CD EDITURA ŞTIINŢIFICĂ ŞI ENCICLOPEDICĂ Bucureşti, J9S7 \ A ABATERE s. f. (Mold.) înclinaţie,' vdcaţie, aptitudine. Să cerce buni dăscăli, să-i înveţe legea .şi alte învătături ţi meşteşu(gu.yri, după abaterea lor. BUCOAVNĂ 1775, 43v. Etimologie: abate. Vezi şi abătut. ABĂNAT s. n. v. bănat. ABĂTUT adj. (Mold.) înclinat. Tu ştii firea noastră şi neputinţa cea slabă a noastră că iaste abătută spre păcat. BUCOAVNĂ 1775, 62v. Etimologie: abate. Vezi şi abatere. ACAR conj. (Ban., Criş., Trans. SV) Deşi, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pină iaste vie ţi tlnără, ea-şi dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh. akar. Vezi şi acarcare, acarce. Cf. batî r. ACARCARE pron. nehot. (Ban., Criş, Trans. SV) Oricine, oricare. Să te va opăci ochiul tău, au mina la, au piciorul tău, sau acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C 1 692, 505r. Ahorliare. Ouicun-que. Quivis. AC, 327 ; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW.' Etimologie: acar + care. Vezi şi acar, acarce. ACARCE pron. nehot. (Criş., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a minca. N. TEST. (1648). Poti luoa acaru-ce de furatpre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar+ce. Vezi şi acar, acarcare. ACERA vb. (Ban.) A aştepta. Acser. Expecto. AC, 326. Etimologie necunoscută. Cf. alb. klăloni „observ". Vezi şi acerat. ACERAT s. n. (Ban.) Aşteptare. Acseratul. Expectatio.' AC,. 326. Etimologie: acera. Vezi şi acera. ACI s. m. (Ban.) Tîmplar. Faber lignarius. -4es. Ats. LEX. MARS., 224. Etimologie: magh. âcs. Cf. a s t a 1 o ş, t e s 1 a r. ACOLISI vb. (Mold.) A se ţine, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gind rău). A: Gind se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici 43 ADEVĂSIT o deală, aşa numai intr-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela Insă nu se va da. PRAV. Ce să acoliseaşte Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21 v. Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăsti de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DO-SOFTEI, VS-r CRON. 1689, 37T;’CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. //B: cf, ÎNDREPTAREA LEGII. . ’ : Etimologie: ngr. ekdllissa (aor. al lui kollo „a (se) lipi11). Vezi şi acolisitură. ACOLISITURĂ s. f. (Trans. SV) Insistenţă. Săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiaten lui, iară pentru aâolisilura lui scula-se-va şi-i va da. N TEST. (1648)-. Etimologie: acolisi -f suf. -tură. Vezi şi acolisi. ABĂTJ s.ji. (Ban., Criş., Trans. SV) Dare, impozit. Adăulu tării. SAVA, AŞEZĂMÎNTURILE. De o parte simt tn ceasta lume boalele şi neputinţele, de altă parte simt... greotăţile şi adaole. MOL. 1695, 59r. Adeu. Tributum. AC, 326. Forine gramaticale: pl. nom.-ac. adao (MOL. 1695, 59r). Etimologie: magh. adfi. ' Cf. a j u t o r i n ţ ă, r ă s u r ă2, ruptă, r u p t o a r e, satara. ADEMAXĂ s. f. (Trans. SV) Camătă, * dobîndă. Nu aduna cu păcătoşii sufletul mieu şi cu bărbaţii incrunlători viiaţa mea, intru a cărora mini iaste păcat şi direapta lor plină-i de ademanâ [marg. de mită]. PS. 1651, 60v. Etimologie: mâgh. adomâny. Cf. a s 1 a m, m î z d ă, u j u r i e. ADEVĂR adj. şi adv. 1. Adv. (Mold., Traris. SV) Cu adevărat, intr-adevăr. A: Sumnedzău miluiaşte şi ne spăseaşte adevăr. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adevăr, si noi oameni sintem şi am putut si greşi. N TEST. (1648); cf. VCC, 286.' 2. Adj. (Mold., Criş.) Adevărat. A: Pentru plins. : ., carea iaste. . . făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. O (Substantival) Am mărturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 16S0.'<>Loc. adv. Cu aderară3 De adeTară, într-adeTară = cu adevărat, într-adevăr. Cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu esli adevăru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII, 59r. Etimologie: ad + de -ţ- verum. Cf. aşa şi (2), bizuit; fireş(2), prisne(2). ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ş adăvăsască toată vreamea sa petreetnd tn călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul şi intru lene toată viaţă me o adevăsiiu. O, 55v.// B: cf. L ante 1693, 125r—125v. 2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte şi adevă-sîndu-se foarte si dobindind boală de înflăciune, se cunoştea numai de pe grăite. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. odnyeszni. , Vezi şi adevăsit, neadevăsit. . j.! Cf. pojivăi; bătogi, mirşăvi, nemoşti, vitioni, z ă m o r i. ADEVĂSIT adj. (Mold.) Extenuat, prăpădit. I-au venitu-i muşte mari. . . de-l potricăliia si-i răniia piialea, care era adevăsîtă şi sfirsită de post. DOSOFTEI, VS. ADIXTA 44 Etimologie: adevăsi. Vezi şi adevăsi, neadevăsit. - , - ADINTA vb. (Mold.) A lua aminte. îi stă mintea şi adintă tot acolo la dinsa. ŞAPTE TAINE, .iPleacă-ţi ureachea şi-mi adintă a Domnului„ spuindu-ţi culcuş nesămănat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie necunoscută. Cf. c h e m u 1 u i. AFERIM interj. (Mold., Ban.) Foarte bine, bravo! A: Aferim, slugă bună şi credincioasăl NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. C: Aferim. Euge. Laudantis particula. AC, 326. Halal! A: Cum au văzut pre Paşa„ rîzlnd au început a zice: „Aferim, aferim, adică bine m-ati chivernisită AXINTE URICARIUL. ' Etimologie: tc. aîerim. AFETE adv. v. aîetele. AFETELE adv. (Ban., Trans. SV) în loc. adv. De-aîetele = zadarnic, degeaba, în deşert. Numele Domnului Dumnedzeului tău de-afetiele nu-l pomeni, că Domnul nu va lăsa fără bătaie pre acela voarecine numele lui de-afetile il va pomeni sau il va numi.,YCC, 403. Frustra. De afetyele. Hiăba. LEX. MARS., 209. Gratis. Defetye. hazantalanul. LEX.'■■MARS... 211. Inutiliter. De affetye. Haszantalanul. LEX. MARS., 220. Variante: aîete (LEX. MARS., 220), îete (LEX. MARS., 211). Etimologie: lat. eîfete. Cf. c i n s t e (î n.~), har (în ~), h i e b a (in ~), z ă 1 u d (î n~). AGA s. f. v. agă. AGĂ s. m. (Mold., ŢR) Ofiţer sau comandant turc. A: Pre aceşti doi i-au făcut acel agă ce venise cu mazilie lui Mihai-Vodă, anume Iosuf-Aga. caimacami de au păzit scaunul. NCL II, 288. Au sosit la Tutora Enicer-Aga cu enicerii. PSEUDO-COSTIN, 13r; cf. N. COSTIN; NCL II, .289, 297. B: Era şi un capigi-başa împărătesc, anume Ahmet-Aga, care mai nainte cu trebi venis[_ă'\ la domn şi alţi bogaţii] agi. R. GRECEANU. -&■ Comandant de infanterie român. A: Tocmit-au şi boieriile mari în sfat. . . Aga, ispravnic pre darabani şi pre tîrg pre Iaşi giudeţ. URECHE. Au fost într-a- ceaeadatăşi aga birariul în curte, purcegător cu birultărîi. PSEUDO-COSTIN, 12r; cf. GHEORGACHI. B: Şi puse domn în locul lui pre Răzvan, carele era agă la Aaron-Vodă. LET. TR, 41r-. Variante: -Aga s. f. (R. GRECEANU; NCL II, 288; PSEUDO-COSTIN, 13r). Etimologie: tc. aga. AGĂRLÎC s.-n. (Mold., ŢR) Bagaj, calabalîc. A: Au trimes de i-au adus agarlicul. CRB, 168t.'^4m trecut şi ei cu zahereaua şţ cu tot argălîcul. NECULCE, s. v. argălîc. Gătesc rădvane, carată si care pentru agărlîc GHEORGACHI; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE; NE CULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc. B: Lăsat-au acolo carăle şi alt agarlîc ce au fost. R. GRECEANU. Variante: argălîc (NECULCE, s. v. argălîc; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s. v. argălîc). Etimologie: tc. agirlîk. AGĂRNI vb. (Ban.) A acoperi. Agern. Tego. AC, 326. Etimologie: ser. granatî. Vezi şi agărnit, agărnitură. • Cfi ~"a s t r u c a. 45 AIA AGĂRNIT adj. (Ban.) Acoperit. Agemit. Tectus. AC, 326. Etimologie: agărni. Vezi şi agărni, agărnitură. AGĂRNITURĂ s. f. (Ban.) Acoperămînt. Agerniture. Tectio. Tegu-mentnm. AC, 326. Etimologie: agărni -f suf. -tură. Vezi şi agărni, agărnit. Cf. astrucătoare. . : ■ AGEAMIU adj. (Mold.) Neştiutor. O, tinere, văzu că eşti ageamiu, fugi de acole că le vor vide hadimbii şi ie vor omori. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi. AGO^NISITĂ s. f. (Mold.) 1. Agonisire, acţiunea de a agonisi. Spre agonisita lucrului deplin. . . fără sudori si durori a fi nu poale. CANTEMIR, HR. 2. Folos, cîştig, rod al muncii; avere. Arară şi sămănară şi făcură multă pine şi agonisită domnu-său. VARLAAM. Toval au izvodit a face corturi şi toată agonisita căsaşilor cu arătură şi cu dobitoace, ce fac agonisită la casă. NCL I, 12., Sta. . . de gindea ce agonisită poate să le deie, ca să. cuprindă cheltuiala lor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AP. 1646, 5V; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. // B: Toată agonisita ce au agonisit. BIBLIA (1688). Etimologie: agonisi. Cf. c li i v e r n i s e al ă (2), chivernisire (2); f a i d ă, has-nă; bl agă, bogătate, bucate, iosag, marhă, po-vij ie, prilej, sir mea. AGRU s. n. (Olt., Ban., Trans. SV) Cimp, ogor, ţarină. B: Brazfdjna. Ţarina, agru. MARDARIE, 113; cf.v MARDARIE, 188. C: Muştariu. carele-l ia omul şi-l samănă-n agrul lui. N TEST. (1648). Agru. Ager AC, 326. ' . Etimologie: lat. ager. Cf. t a b 1 ă. AGUD s. m. (Mold.) Dud. Se sui intr-un copaciu ce se cheamă agud. VARLAAM. Etimologie: sL agoda. Cf. dud, frăgar. AGURIDĂ s. f. (Mold., ŢR,.Ban.) Strugure necopt. A: Cela ce să nevoiaşte bine să culeagă strugurii cei de poamă carii-s mai copţi să hie de mincat, nemică de ceaea ce-i aguridă acră nu culeage. L SEC. XVII, 94r. B: Pune-le apă, sare, piper, (. . .) puţinei lapte de nuci şi aguridă, de-i va fi vreamea, iară de nu, zeamă de lămiie. CM, 20v; cf. MARDARIE, 193; BIBLIA (1688); L ante 1693, 147v; CM, 4r, 35v. C: Aguride. Idem (post Agresh. Omphax. Uva cruda). AC, 326. Etimologie: ngr. agurida. AI s. m. (Ban., Trans. SV) Usturoi. Aj. Allium. AC, 326. Să fiiarbă ridiche cu miere, să mănince şi aiul fript. PL, 147r. Etimologie: lat. alium. , Vezi şi aia, ait, aiuş. AIA vb. (Ban.) A pune usturoi în bucate. Ajjedz. Allio condio. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -a. Vezi şi ai, ait, aiuş. AIT 46 AIT adj. (Ban.) Usluroiat. Ajjt. Allio conditus. AC, 326. Etimologie: ai, vi). Vezi şi ai, aia, aiuş. AHJS s. m. (Ban.) Usturoi sălbatic. Ajush. Allium sylveslre. Alliaria. AC, 326. Etimologie: ai + suf. -uş. A7ezi şi ai, aia, ait. AJUNGE vb. (Mold., ŢR) A se înţelege, a se învoi, a cădea de acord. A: S-au gătii cu puterea sa şi, agiungind şi, cu Petriceico-Vodăşi cu Gli-gorie-Vodă tn solii, fost-au trimitind craiul oameni iscoade. PSEUDO-COSTIN, 15v. El să va agiunge cu dinşii si dindu-le bani, vor zice asa. H 17792, 74v; cf. PSEUDO-COSTIN, 16';. CANTEMIR, HR.; NECULCE. B: Au început a se ajunge cu muscalii în vorbă. R. POPESCU. Etimologie: lat. adjungcrc. Cf. băni(l). AJUTORINŢĂ s. f. (Mold.) Dare fiscală. Se făcuse o dajde nouă, cu nume de „agiutorinţă“. CANTA; cf..: PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: ajutori + suf. -injă. Cf. adău, răsură2, ruptă, rupt'oare, sa tar a. ALAC s. m. (Mold.) Plantă ierboasă din familia gramineelor. La, căpătiiul lui, adzimă de alac şi cană cu apă. DOSOFTEI, PARIMIÂR. Iară cind este lună noao să să samine carele fac rod deasupra pămintului, cum este grîu, ovăsu, orzu, alacu, bobu, mazire şi allile. CAL. 1762, -133r. Etimologie necunoscută. Cf. magh. alafeor. ALĂM s. m. (Mold.) Dare fiscală plătită în Moldova de către locuitorii tătari. Să dee. . . de pe oi şi de pe alte bucate alăm, şi să-i lasă să sadă pe locul acela. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. alun, tăt. crim. alîm. ALĂMÎIE s. f. (Mold.) Lămîie. Poame de tot feliul: chitre, naramdză, alămii, dzahar. NCL I, 39. Etimologie: a- + lămîie. ALĂMOJNĂ s. f. (Criş., Trans. SV) Pomană. Cărora alămojnă slrlnse. N TEST. (1648), apud TEW. Se face a treia zi cumtnd şi alămojnă după cel mort. MOL. 1695, 46r. Cu postul şi cu ruga şi cu alămojnă să miluieşti săracii, streinii, şcopii. MISC. SEC. XVII, 142r; ‘cf. C 1692, 497', 502v, 503' ; MOL. 1695, 80v, 81v. Etimologie: magh. dial. alamozsna. Cf. comind, c o m î n d a r e (2), pa os (2). ALBUŞ s. n. (Mold.) Albul ochiului, sclerotica. La ochi albuşuri In giurul împregiurul luminii ca alte jigănii nu are, ce pre unde ar fi să fie albuşul ochiului, iarăşi soldzişori ca si peste tot trupul are. CI, 172; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: alb + suf.. -uş. ALCA s.f. v. lialca. ALCAM s.n. (Criş.) Ocazie, prilej. Că n-au sucuit Dumnăzău cu bin-ta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngăduiaşte păcătoşilor pre pocanie. C 1692, 511v. Etimologie: magh. alkalom. Cf. m e i d e a n (2). ALDAŞ s.n. (Criş., Trans. SV) Binecuvîntare. Să fie şi pre noi aldaşul tău, Domnu Dumnedzu, tatăl milostivnic să fie lingă noi. MISC. SEC. XVII, 59'. Vor lua multe fealuri de aldaşuri a lui Dumnezău. PP, 76v; 47 ALEAN cf. VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 82v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. fildas. Cf. a 1 d u i â 1 ă, a 1 d u i t u r ă. ' ALDĂMAŞ s.n. (Ban., Trans. SV) Dar. Aldămaş de vecie Făgăduieşli in toate. VCC, 46. Aldemash. Donum. AC, 327; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. âldomăs. i ALDUI vb. (Ban., Criş., Trans. SV) A binecuvînta. Blagoslovască pre voi Dumnezău şi vă alduiască. MOL. 16761, 184r. Alduiesk. Beneiico. AC, 327. Să vor aldui cu coconi. PP, 76v. El mă inderepteze, mă alduiască, mă păzească. CAT. B, 53; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 42v, 47r; MOL. 1695, 50v; VISKI, apud TEW; VCC, 10, 14, 22; MISC. SEC. XVII, 8r, 10v, 22r, 26r, 60r, 97r; PSALTIRE SEC. XVII,, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: magh. âldani. Vezi şi alduială, alduit, alduitură. ALDUIALĂ s.f. (Trans. SV) Binecuvintare. Afla-vei şi cuvinte, pentru că rumânii nu grăim toţi intr-un chip, cum iaste: oca — pricina au adeverinţa, in alean — împrotivă, hasna — folosul, alduiala — blagoslove-niia şi altele, care le-am pus după .obiceaiuh cum grăiesc pre aceaste locuri. SA, 4V. ' Etimologie: aldui + suf. -eală. . Vezi şi aldui, alduit, alduitură. Cf. a 1 d a ş, a 1 d u i t u r ă. ALDUIT adj. (Ban., Criş., Trans. SV) Binecuvîntat. Să ştim dară dintr-aceastea din toate cit sint de alduiţ şi de blagosloviţ aceia oameni pre < carii i-au alduit milostivul Dumnezău. SA, 47r. Alduit, -e. Benedictus, -a. AC, 327. Alduită eşti tu între muieri. MISC. SBC. XVII, 20r. Eşti al-duită Intre muieri si e alduit rodul zgăului tău. CAT. B, 19; cf. MISC. SEC. XVII, 22r, 31r, 44r, 59r; CAT. B, 20, .53, 56, 59. Etimologie: aldui. Vezi şi aldui, alduială, alduitură. ALDUITURĂ s.f. (Ban., Criş.) Binecuvintare. Alduiture. Benedictio. AC, 327. Alduitură fiiului tău. MISC. SEC. XVII, 89v. Alduitură ta să fie î(n}spre noi in toată vreme. CAT. B, 57; cf. FOGARASI, apud TEW; CAT. B, 55. Etimologie: aldui + suf.' -tură. Vezi şi aldui, alduială, alduit. Cf. a 1 d a ş, a I d u i a 1 ă. ALEAN adv. şi s.n. 1. Adv. (Ban., Trans. SV) împotrivă. Alan. Contra. AC, 327. Dem arme sze pot szta jeu allan. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. S.n. (Ban., Criş., Trans. SV) Pică, necaz, duşmănie. Fratele tău şi vecinul tău are pre tine ceva alean. C 1692, 507v. Cari simt aleanul tău Şi-mllă pre băsaul tău. VCC, 46; cf. N. TEST.'(1648); PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Loc. adj. Do alean = potrivnic. Pleacă cu pace supt picioarele lui toate limbile de alean şi care voiesc războaie. MOL. 1688, 215r. Stfitîitor de alean = răzbunător. Toţ creştinii... să nu fie stătători de alean, ce toată stătătura de băsău să o lase pre Dumnezău, carele giudecă toată lumea, in dereptate. SA, 28r. O Loc. adv. De alean = împotrivă. Nime nu-ţi poale sta ţie de aleanu. MISC. SEC. XVII, 93v. în ALEANIŞ 43 alean = Împotrivă. Afla-vei şi cuvinte, penlru că rumânii nu grăim toţi Intr-un chip, cum iaste: oca — pricina au adeverinţa, in alean — imprn-tivă, hasna — folosul, alduiala — blagosloveniia şi altele, care le-am pus după obiceaiul cum grăiesc pre aceaste locuri. SA, 4'. Şi eu in alean cu Domnul fuiu. MOL. 1695, 53r. O Loc. prep. în. (întru) aleanul = contra, împotriva. Noi in multe chipuri am greşii in aleanul tău cu cugetele. SA, 5V. Şi miniia Domnului intru aleanul mieu să încinsă. MOL. 1695, 53r. Nice se lipeşte nici de o învălătură slriină au atare care-i in aleanul besereciei. CAT. B, 3; cf. CAT. CALV., apud TEW; MOL. 1695. 35r; VCC, 6, 16, 36; MISC. SEC. XVII, 13r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 5r, 75v, 76r, 77r, 77v, 78r, 85r, 85v, 86v, 87v, 88v. De aleanul = contra, împotriva. Fii proptă de aleanul pagubeei. MISC. SEC. XVII, 60v. Intr-acesta chip de au grăit ceva de aleanul numelui lui. întoarce auzi napoi. PP, 89r; cf. MISC. SEC. XVII, 18v, 23r, 70v; PP, 88r. OLor. vb. A umlJla în alean = a se împotrivi. Iară deacă nu vă veţi pedepsi cu atita, ce încă veţi îmbla în alean cu mine, îmbla-voi şi eu în alean cu voi şi atunci voiu lăsa pre voi miniia mea. MOL. 1695, 36r. A face alean = a sc împotrivi. Cum culedzal, dzice, de alean face1 VCC, 7. Etimologie: magh. ellcn. Vezi şi aleaniş, alenie, alenşig, alenui. Cf. alenie, alenşig (2), băsău (2), măraz, rîvnire, zavistie; băsău (1) (s t ă t ă t o r d e ~); b î v t u i. ALEANIŞ s.m. (Ban., Criş., Trans. SV) Duşman. Că pre toţi ale-nişii miei Inturnaşi şi bătuşi pre ei. VCC, 23. Alenish. Inimicus. AC, 327. Nu iaste acum . . . de aleanisii miei cine să mă minluiască. MISC. SEC. XVII. 83v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; VCC. 36; MISC. SEC. XVII. llr, 32v, 80v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. ellenes. Vezi şi alean, alenie, alenşig, alenui. Cf. a 1 e n ş i g (1). ALEGERE s.f. (Mold.) Dialog,, discuţie. Alegirea între împărat şi intre Bertoldu. B L774, lv. Numai cei ce le-a sfătuit să faci această alegere cu mine. B 1774, 4' ; cf. B 1775, 58r. Etimologie: lat. lit. allCgere. Cf. b e s a d ă. ALEGÎND adv. (Mold.) 1. în afară de, exceptind. [Hristos] alte ţoale le-au avut ca şi noi, alegind fără numai de păcate. VARLAAM. Să nu să boteadze cuconi, alegînd de mare nevoie. ŞT, 30; cf. ŞAPTE TAINE; ŞT, 244; PRAV. 2. Mai ales. Care slugă ... ca fugi den casă ... dă prepus oarecum cum să fi făcut el acel furtusag . . ., alegind dacă va fi fugit să se fi ascuns. PRAV. Etimologie: alege. ALENIE s.f. (Ban.) Duşmănie. Faptele trupului. . . sint: curvia, spurcăciunea, necurăciunea, slujba idolilor, fermecele. svadele, aleniile. pizmele. CAT. B, 45. Etimologie: alean -f suf. -ie. Vezi şi alean, aleaniş, alenşig, alenui. Cf. ialean (2), alenşig (2), băsău (2), măraz, rîvnire, zavistie. ALENŞIG s.n. 1. (Ban., Criş., Trans. SV) Duşman. Si prae noj szlo-bodzaskae de allensigul. AGYAGFALVI,_apud TEW. Domnul miniia sa 49 ALINTA ni: o au încins în aleanul mie(u> şi m-au pus pre mine lui alenşug. SA, 29r. Si aciia şi-l omorîră alensigul. C 1692, 513r. Alensigul lovi-mă-va. VCC,. 30; cf. SA, 45r; MOL. ’ 1695, 52v; VISKI, apud TEW; MISC. SEC-XVII, 65r, 94r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; BUITUL, CAT., apud TEW; CAT. B, 57. 2. (Ban., Criş.) Duşmănie. în aceaea zi pogorî Dumnăzău pre ei miniia sa şi alenşigul său. C 1692, 513'. Alenşig. Inimiciţia. AC, 327 ;. cf. MISC. SEC. XVII, 25r, 44r, 63v. Variante: alenşug (SA, 29r, 45r). Etimologie: magh. dial. ellensîg. Vezi şi alean, aleaniş, alenie, alenui. Cf. a 1 e a n i şa 1 e a n (2), alenie, b ă s ă u (2), măraz, rîvnire, zavistie. ALENŞUG s.n. v. alenşie. ALENXJI vb. (Criş.) A se duşmăni. Voiu sta de băsău celora ce. să- ■ alenuiesc cu mine. C 1692, 510T. Etimologie:.alean + suf. -ui. , Vezi şi alean, aleaniş, alenie, dlenşig. Cf. bănui2 (2), r’î v n i (1), z a v i s t u i. ALENZUI vb. (Ban.) A contrazice. Alenzuiesk. Contradico. AC, 327. Etimologie: magh. ellenez. Vezi şi alenzuitură. ALENZUITURĂ s.f. (Ban.) Contrazicere. Alenzuiture. Contradiclio.. AC, 327. Etimologie: alenzul + sur. -tură. Vezi şi alenzui. ALEŞ adv. (Mold.) La pîndă. Cela ce-şi ca zăloja casa sa la om uci-gătoriu, pentru să se puie aleş acolo, ... să va certa ca şi un ucigăloriu -PRAV. Ereticii . . . puindu-se aleş la locuri strimte şi ponoroase, pre unde avea obiceiu svintul a treace. DOSOFTEI, VS. Etimologie: a + leş „pîndă". Vezi şi aleşui, leaşnic, leş, leşui, leşuitor, leşuilură. ALEŞUI vb. (Mold., Trans. SV) A pîndi; a sta la pîndă. A: Ea tc-a, alesui la cap şi tu o vei pîndi la călcti. DP, 12r. Pre sărac să-l apuce ale-şuiaşte. CANTEMIR, DIVANUL, apud HEM. C: Aleşuindu-l şi cerctnd' să vineaze ceva den gura lui. N TEST. (1648), s.v. leş. Pre omul bun ale-sujeste. VISKI, apud TEW; cf. N TEST. (1648), apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: pref. a- -f- leşui sau aleş + suf. -ui. Vezi şi aleş, leaşnic, leş, leşui, leşuitor, leşuitură. Cf. 1 e ş u i. ALINTA vb. (Mold.) A (se) alina, a (se) potoli. Vînlurilor dzlse de-n-cetară Şi undelor de se alintară. DOSOFTEI, PS. Cu însămnătura sfintei cruci marea au alintat. DVS, 4r. Etimologie: lat. *»llentare. Vezi şi alintare. Cf. o g o i. ALINTARE s.f. (Mold.) Alinare, potolire. Valurile nalte n-au alintare. DOSOFTEI, PS. Etimologie: alinta. Vezi şi alinta. Cf. o goi al ă, o g o i t u r ă, potolitură. A IA’IC 50 ALNIC atlj. (Criş., Trans. SV) Viclean. Că nu-s alnic, ce viez derept. VCC, 35. Alnice oi, a păgubiturii de vecu veti fi feciori. MISC. SEC. XVII, 78v; cf. VCC, 13; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII. apud TEW. O (Substantival) Deade-mă cel putearnic Dumnăzău in minule apleace coconul? CRON 1687, 25v. Purtat-ai pre mîini pre cela ce poartă toate şi ai aplecat ca pre un prunc pre dătătoriul de lapte. M 1780 apr. G7r-67v; cf, ÎNDREPTAREA LEGII; BIBLIA- (1688); CRON. 1736, 38v; IT 1758, 125v; LET. 1758, 112r. Etimologie: lat. applicarc. Vezi şi aplecat, aplecător, aplecătură. *APLECAT s. n. şi m. (Mold.) 1. S. n. Alăptare. Şi la vreamea aplecatului veniia capra de la turmă însăş de-l apleca. DVS, 24'. 2. S. m. Prunc, copil alăptat. Ca un aplecat la maică-sa. ARSENIE DIN BISERICANI. Etimologie: apicca. Vezi şi apleca, aplecător, aplecătură. Cf. aplecătură; aplecător (2). ♦APLECĂTOR., -TOARE adj., s. m. şi f. 1. Adj. şi s. f. (Mold., Trans. SV) (Femeie) care alăptează. A: Vrea-vei să-ţi chem o femeaie aple-cătoare, din evrei, şi-ţ va apleca cuconul? DOSOFTEI, PARIMIAR. C: De la aplecătoare ad'use-l pre el. PSALT. (1651). // B: ^ S. m. Crescător de copii. Au trimis ... aplecătorii [ = cei care creşteau copiii lui Ahab] cătră Jiu. BIBLIA (1688). 2. S. m. (Ban.) Prunc, copil alăptat. Apleketor. Lactans. AC, 328. Etimologie: apleca + suf. -tor. Vezi şi apleca, aplecat, aplecătură. Cf. d ’o i c ă, m a m c ă; aplecat (2). * APLECĂTURĂ s. f. (Ban.) Alăptare. Apleketure. Lactatio. AC, 328. Etimologie: apicca + suf. -ătură. Vezi şi apleca, aplecai, aplecător. Cf. aplecat (1). APLOS adv. (Mold.) Simplu, fără pretenţie. Aplos a grăi ... de la mamce ne deprindem. CANTEMIR, IST. <> (Adjectival) Jigania aceasta ... cămilă nu easte, struţ aplos nu easte. CANTEMIR, IST. Etimologie: ngr. apl(5s. APORIE s. f. (Mold., ŢR) îndoială, nesiguranţă, încurcătură. A: Aporia = întrebare cu prepus, carea pofleaşte dezlegare. CANTEMIR, IST. Ca un deplin filosof, toată aporia au dezlegat. CANTEMIR, IST. B: Domnul la aporie mare se afla. R. GRECEANU. Etimologie: ngr. aporia. Cf. î n g ă i m a r e, î n Vă I ă t u c i t u r ă. APRÎNZ s. n. (Mold.) Timpul cuprins intre orele 7 — 9. Şi aşa [treceai stol după stol, cit ţinea de la aprindzpină în desară. M. COSTIN. O S. comp. Aprînzul cel marc = timpul cuprins între orele 9—10. Deci, cînd au fost sîmbătă, pe aprînzul cel mare, iată că au şi sosit Bekir-Aga. N. COSTIN. apticA 54 Etimologie: a 4- prînz. APTICĂ s. f. (Mold.) Farmacie, spiţerie. Pentru oamenii di oaste, re cor fi bolnavi, să cheltuiască cu dinţii Ia aplică, să le dea otet si usturoiu. NECULCE. Etimologie: ucr. aptika. APUŢI vb. (Ban.) A mirosi. Aput. Olfacio. AC, 328: Etimologie: pref. a- + puţi. Vezi şi apuţit, apuţitură. Cf. amirosi (1), a u 1 m a. APUŢIT s. n. (Ban.) Miros. Apuci Iul. Olfaclus. AC, 328. Etimologie: apuţi. Vezi şi apuţi, apuţitură. Cf. a p u ţ. i t u r ă, iz. APUŢITURĂ s. f. (Ban.) Miros. Apucilure. Olfactio. AC, 328. Etimologie: apuţi + suf. -tură. Vezi şi apuţi, apuţit. Cf. apuţi t, iz. ARĂDAT s. n. (Ban.) început, origine. Redetsina si aredalul enkc â vrefsjmesiej. FOGARASI, apud TEW. Etimologie: magh. eredet. Vezi şi arădui, hereghie. Cf. hereghie, S n c e p e n i e. ARĂDUI vb. (Criş., Trans. SV) A începe, a porni. Oare in ce zi ară- Cf. a m i r o s i, apuţi, nădăi. AVAET s. n. (Mold.) Impozit care se plătea în Ţările Române în «poca fanariotă pentru numiri în slujbe şi pentru alte beneficii. Luindu-şi gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. avaid. AYEDERE adv. (Mold.) Pe faţă, făţiş, în vederea (în faţa) tuturor. Amfianu, mărturisind avedeare şi cu îndrăznire pe Domnul nostru Isus Hristos Dumnedzău, bătut fu. DOSOFTEI, SINAXAR. ^ în realitate, aievea. Văzind avedeare răsipa oştii sale. M. COSTIN.. Etimologie: a + vedere. AYGIU s. m. (Mold.) Oştean dintr-un corp de vinători în serviciul domnitorului. Odăile siimenilor şi ale avgiilor, tieşte slujitori de a lui, ce le pusesă el acest nume. PSEUDO-COSTIN.- Etimologie: tc. arel. B BABĂ s.f. (Mold., ŢR, Ban.) Moaşă. A: Salomi Baba [marg. moaşa], DVS, llv. B: Babele ce slujesc la naştere. PRAV. GOV. Aicea şi molitva' babei, carea apucă coconul la vreamea naşterii. JUST., 27r; cf, MIST., 27v. C: Babe. Obstetrix. AC, 329. Etimologie: bg., ser., ucr. baba. Vezi şi băbi. BACE s.m. (Ban.) Bădie, bădiţă, nene (termen de respect). Bacse. Frater maior natu. AC, 329. ' Etimologie: magh. bâcsi. BAGI-BEŞLIC s.n. v. balgi-başlîc. BAHNĂ s.f. (Mold.) Mlaştină, mocirlă, baltă. A: Acolo va fi veselie pasărilor şi găzduire sirinelor şi trestie şi' bahnă. DM, 2'. S-au aflat trupul lui intr-o bahnă întinat. N. COSTIN; cf. NCCD (gl.).//B: Acolo veselie pasărilor, odăi de turme de trestie şi bahnă. BIBLI (1688). Etimologie: ucr. bahnd. Cf. s t i v m i n ă (2). BAIE s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Mină, carieră. A: Le tăiarâ glez-nile de la piciorul cel sting şi-i deaderă la ocne, la băi, să pată rău. DOSOFTEI, VS. C: Pre cursul apei Bistriţă, din sus de cetate patru.mile de loc, iaste baia Bodnifi] cea veache. GEOGRAFIA ARDEALULUI. Banye. Fodine (1. -a.). Banye de aur. Aurifodirla. [Meliiis băjă, fodina], Banye de argsent. Argentifodina. Banye de arame. Aerifodina. [Cuprifodina]. Banye de plumb. Plumbifodina. Banye de fier. Ferrifodina. Banye de kositor. Stannifodina. AC, 329. Baie, fodina, bajae. MŞE, 85. Etimologie: magh. Mnya. Vezi şi băieş. Cf. m a d e m (2). , BAIRAC s.n. (Mold., ŢR) Steag turcesc foarte lat, de mătase, ce se purta înaintea sangeacului, introdus şi în. armata din Ţările Române. A: Deci frincii din lăuntru, fără ştirea creştinilor, au scos bairac albu. IM 1754, 7lr. B: cf. IM 1730, 99v. Etimologie: tc.' bayrak. BAIUAM s.n. (Mold., ŢR) Mare sărbătoare religioasă la musulmani'. A: Dară numai trei-patru zile de ar fi mai fost vezir Topal-Paşa, era ba-raiamul turcilor, şi atunce poate ar fi perit şi el. NECULCE. Duminecă au făcut bairamul acolea la Anapoli. IM 1754, 142T; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-AMIRAS. B: N-au putut să stringă haraciul, ca să-l tri-miţă la vreame la bairam, după obiceiu. R. POPESCU; cf. IM 1730, 202r. Variante: baraiam (NECULCE), bariam (PSEUDO-AMIRAS). 63 BALGI-BAŞLÎC . .Etimologie: tc. bayram. Vezi şi bairamlic. • BAIRAMLÎC s.n. (Mold.) Darurile oferite sultanului şi altor demnitari turci, cu prilejul sărbătorilor bairamului. Au plătit şi birul deplin, şi bairamlicul acelui an. AXINTE URICARIUL, s.v. balgi-başlîc. Au pirit pre Mihai-Vodă pentru două biruri si pentru două bairamlicuri. NECULCE; cf. N. COSTIN. Variante: baraimlîc (NECULCE), bariamlîc (N. COSTIN). Etimologie: tc. bayramlik. ■ Vezi şi bairam. BALAMUT adj; şi s.m. (Mold., ŢR) Amăgitor, înşelător; flecar, clevetitor, calomniator. A: Oare ce pa să mai grăiască acest balamut? AP. 1646, 66v; cf. NCCD (gl.). B: Dară voi, balamuţilor, pentru ce rînjiţi spre mine? CAZANIE 1642. Blgdivyi. Cel bîrfitoriu, balamut. MARDARIE, 112 ;L cf. ST. LEX., 273. Etimologie: rus., ucr. balamut. Vezi şi balamuţi, balamuţie. Cf. a 1 n i c, a m ă g e 1 n i c, amăgeu, celarnic, c e Iu i t.o r, h a m i ş, h î l r u (2), înceluitor, marghiol, m ă i e s ţ r e ţ, o p ă c i t o r, şugubăţ (2), şuvealnic, te Ipiz; blojeritor, c i o c o t n i ţ. ă (1, 2), mozavir, ocarnic (2). BALAMUŢI vb. (ŢR) A bîrfi, a cleveti. Mai birfea, de zicea că nesfârşita muncă arc sfărşenie . . ., mai balamuţea, zicirid că nu e raiul, nice e făcut de Dumnezău. ÎNDREPTAREA LEGII. Balamuţea de zicea că poate să scoale pre morţi. ÎNDREPTAREA LEGII, apud CADE. Etimologie: balomut -f- suf. -i. Cf. rus. balamutitU ucr. balamutiti. Vezi şi balamut, balamuţie. Cf. amesteca, blojori, mozavir i, pohlibui. BALAMUŢIE s.f. (ŢR) Clevetire, bîrfeală, calomnie. Au fost început a filosofi şi a ijderl multe bîrfeale şi hule împotriva pravosloviei; drept aceea, acest sfint săbor surpindu-i balamutiile, ca unui eretic, şi întărind pravo-slovia, pre clînsul si pre soţii lui deaderă-l anatemei. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: balamut +'suf. -ie. Vezi şi balamut, balamuti. Cf. b 1 o j e r i t u r ă, blojitură, clevetă, mozavirie, poiios. BALCI-BAŞLÎC s.n. v. balgi-başlîc. BALCI-BEŞLIC s.n. v. balgi-başlîc. BALERCĂ s.f. v. barilcu. BALGIIEMEZ s.n. v. baliemez. BALGI-BAŞA s.m. (Mold.) Trimis al hanului tătarilor,^care lua tributul de miere de la moldoveni. Se făcuse aice in Iaşi mare gilceavă intre turci şi intre tătari a balgi-basi(iy. N. COSTIN. Au prins atunce si pa batgi-başa hanului. PSEUDO-MUSTE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.'). Variante: balii-başea (PSEUDO-AMIRAS, gl.). Etimologie: tc. balei traşi. . ' Vezi şi balgi-başlîc. ' BALGI-BAŞLÎC s.n. (Mold.) Tribut de miere dat de moldoveni tătarilor. Irimia-Vodă . . . indată au agiuns cu daruri la hanul, '. . . au legat atunci şi mierea ce să dă în toţi anii balci-başlic. N. COSTIN. Au plătit- BALGIU 64 şi birul deplin, şi bairamlicul acelui an, şi balgi-başllcurile, şi mierea, şi ceara ce să dă la mutpacul împărătesc. AXINTE URICARIUL. Variante: bagi-bcşlie (N. COSTIN), balci-başlîc [N. COSTIN), balel-beşlic (N. COSTIN). Etimologie: tc. balei başhk. Vezi şi balgi-başa. BALGIU s.m. |Mold., ŢR) Funcţionar turc care cumpăra miere pentru aprovizionarea Porţii Otomane. A: Au chemat pre boierii cei mari . . . şi pre călugări, şi pre neguţitori şi pre balgii. 'NECULCE. B: [Boierii] se tndatoriră pre la turci şi pre' la balgii. ANON. CANTAC. Etimologie: tc. balei. BALIEMEZ s.n. (Mold., ŢR) Tun de calibru mare. A: 60 de pusei. . . toi de cele mari, ce se zic baliemezuri. M. COSTIN. Să meargă . . . cu cileva părechi de bivoli, pentru rădicarea balimezilor. NECULCE; cf. AXINTE URICARIUL. B: Purceseră . . . cu toate tunurile, fiind tunuri mai mici 130 si mari, ce le zic banimez, 4. ANON. CANTAC., apud ŞIO. Şease lunuri erau foarte mari, din cele ce le zic balghemezuri. ISTORIA MOREII. Variante: balghemez (ISTORIA MOREII), balimez s.m. (NECULCE), baniinez (ANON. CANTAC., apud ŞIO). Etimologie: tc. balycmcz. BAL1I-BAŞEA s.m. v. balgi-başa. BALIMEZ s.m. v. balicmez. BALTAC s.n. v. baltag. BALTAG s.n. (Mold., ŢR) Toporişcă, secure cu unul sau două tăişuri şi cu coada lungă. A: Au lovit lăcata cu baltagul de o au stricat-o. NECULCE. Pănă la Grigorie-Vodă in domnia a doua, aga purta baltag. GHEORGACHI. B: Scoase baltacul lui si lovi pre săracul acela in timpla capului si-l omorî. MĂRGĂRITARE (1746). Variante: baltac (MĂR GĂRI TARE, 1746). Etimologie: cf. tc. balta. Vezi şi baltagi-baş. BALTAGI-BAŞ s.m. (Mold.) Căpitanul soldaţilor înarmaţi cu baltag, care serveau în garda seraiului. Ieşise poroncă de la împăratul, la baltagi-baş, de i-au călcat casele pînă în trii ori, cercindu-l. N. COSTIN. Etimologie: tc. baltael başi. Vezi şi baltag. BANIMEZ s.n. v. balicmez. BAPCĂ s.f. (Ban.) Monedă mică. Bapke. Grossus. Batke. idem. [gro-sche], AC, 329. Variante: batea (AC, 329). Etimologie: ser. bapka. Cf. magh. bapca, batea. BARAIAM s.n. v. bairam. BARAIMLÎC s.n. v. bairamlîc. BARAT s.n. v. berat. BARIAM s.n. v. bairam. BARIAMLÎC s.n. v. bairamlîc. BARILCĂ s.f. (Mold.) Butoiaş. Ciuberele cu care adăpa caii era de argint, şi cofe şi barilce şi ţinte la hamuri. . . tot de argint. M. COSTIN. Singele l-au împărţit, puindu-l prin balerce. PSEUDO-AMIRAS ; cf. AXINTE URICARIUL; PSEUDO-AMIRAS (gl.). Variante: balercă (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: ucr. barylka. Cf. berbinţă, b u d ă i, buduroi, buriu. BARTĂ s.f. (Ban., Trans. N) Cunună cu care fetele îşi împodobesc capul. Parte. AC, 358. li In.Ide greu depărtată Şi cu ginduri încercată. Ii cu bartă, nu-i cepsată, Fie-i gura sărutată. CÎNTECE, 3r. Variante: partă (AC, 358). ' - Etimologie: germ. Borten, magh. părta. BARZĂ s.f. (ŢR, Trans. SE)'Cocostîrc. B :■ Cqplţ. Barză — Bruk. Barză. ST. LEX., 269. Sănu mîncaţfi] . . . barza şi şoiuml. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683jv82v. C: Şi s-au prilejit o pasăre [’marg. barzăi] de au fost apucat un şarpe. S, 10.9V. 1 ■ Etimologie: cf. alb. bardhS. BATCĂ1 s.f. (Mold.) Unealtă pe care se bate. coasa. Cu^de1 aramă bătee preste fălci fu bătut. DOSOFTEI, VS. . ■ i Etimologie: bnbcă (< ucr., rus., pol. babka), sub influenţa lui a bate. BATCĂ2 s.f. v. bapcă. BATELEŞTE s.f. (Mold.) Loc bătătorit (mai ales de vite). In pomei bateleşte să se prefacă. CANTEMIR, IST. Etimologie: bate + suf.■ ţelişte. • '. • BATÎR adv. şi conj. 1. Conj. (Criş., Trans. SV, Trans. N) Deşi, cu toate că, măcar că. Şi încă totuşi ţine direptatea şi credinţa sa, ’ batir am, lăsat eu pre el dovadă şi ispită. C 1692, 523r. Lacrima batir mă'unse, Pin inimă cit mă punse. CÎNTECE, 2V.: Batăr dracu razirrie-şi, Cu noi gardu îngrădească-şi, Eu nici pic nu-mi bănuiesc, Numai să beau pină trăiesc. OG, 387; cf. MOL. 1695,'90r. ' ’ ' " - 2. Adv. (Ban., Criş., Trans. SV, Trans. N) Măcar, barem, cel puţin, chiar. Beter. Sane. AC, 330. Mi-o fost asta-nvăţătură Însemnat cu crestătură, Batir plăcem la făptură. CÎNTECE, 1Y; cf. VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Adv. comp. Batîr cît = oricît. Piatra ce să cheamă adamant batîr. cît o are zdrobi cu fierul, tot nu să zdro-beaşte. C 1729, 88r. O Loc.'conj.' Batir că = deşi, cu toate că, măcar că. Batir că oaminii cei buni au fapte bune şi credinţă bună, încă lasă Dumnă-zău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520r. Batir că sint supărată Şi ghie 'lume lepădată, In ispită re băgată, Caută să răbd că-s certată. CÎNTECE, 2r;' cf. N TEST.. (1648); MOL. 1695, 37v; CÎNTECE, 2T.' Batîr... să = chiar dacă. Batir ceasta lume s-ară 'fi toată draci ... ., dereptu Insă să nu ne teamem. MISC. SEC. XVII, 109T. Etimologie: magh. bător. Cf. ac ar. BĂBI vb. (Ban.) A moşi. Bebesk. Obstetricor. AC, 329. : • Etimologie: ser. babiti. .. Vezi şi babă. BĂGĂTTJRĂ s.f. (Ban.) Semn de vărsat la ochi. Begeture. Laesio, oculorum propter variolas. AC, 329. Etimologie: băga + suf. -ălură. BĂIEŞ s.m. (Ban.) Ţigan aurar, zlătar. Benyesh. (...) Zingarus va-gabundus. AC, 330. , . Etimologie: baie + suf. -aş. Vezi şi baie. BĂL adj. (Ban.) Bălan, blond, alb. Bel. Albuş. AC, 330. . Etimologie: si. bSIu. ' BĂLOI 66 Vezi şi băloi. Cf. g ă 1 b e n e ţ (2). BĂLOI s.m. (Ban.) Bou bălan, alb. Belony. Bos albuş. AC, 330. Etimologie: băl + suf. -oi. Cf. ser. l)ijelona. Vezi şi băl. BĂNAT s.n. 1. (Mold., Criş., Trans. SV, Trans. N) Tristeţe, jale, regret, căinţă. A: Să să dăruiască lor de buni cuconi în dulcinţă şi fără de bănat pctreacerc. DM, 351. Şi iale să jăluia căci nu să direg, aşea ca cei bă-trîni, cină nu să cinstescu, au bănat. NCCD, 256. C: Aşea s-au petrecut şi s-au schimbat din veac toţi oamenii din ceasta lume: cu dureare'şi cu amar, cu plîngere şi cu bănatu. MOL. 1695, 82r. Au foekut mult boenat mie. VISIvI, apud TEW. Cu mare bănatu de Jerusalimu plingindu. AI 1 SC. SEC. XVII, 128 r. De mine s-o depdrtatu, Pintru ca m-o prins bănatu. CÎNTECE, 9V; cf. C 1692, 510r; MOL. 1695, 54v, . 55r; MISC. SEC. XVII, 102r: PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; IB, 37r; CÎNTECE, 3r; MISC. 1778, 39r.//B: Nu vă facereţi voia rea, nici vă fie cu abănat căci m-ali i’lndut aici. CRON. 1687, 24v. 2. (Mold.) Mîhnire, supărare. Nu o putu ţine îndelung [celalea], avînd grije de Sultan-Selim, să nu-i vie bănat. URECHE. Dările de pre an, de bună voie, fără lipsă şi fără bănat strîngîndu-le, să le numere. CANTEMIR, IST. De acestea nemărui cu bănat să nu fie, că pentru învăţătura şi adu-cerca-a-minte s-au scris aicea. PSEUDO-MUSTE; cf.'M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; NCCD, 404. 3. (Mold.j Mînie, necaz, ciudă. Iară avea şi vătămare şi bănat mare N-icolae-Vodă asupra lui Ilie spalariul Catargiul, pentru supărările ce fă-cusă aicea în ţară. NCL II, 294. Arătat-au Dumnezeu greu banat asupra creştinilor, pentru multe păcatele si fărădelegile noastre. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 4. (Mold.) Învinovăţire, imputare, mustrare, certare. Mare bănat pentru aceastea toate au avut Jolhovsld de la craiu si de la toată craiia le-ţască.C LM, 25r. li lovi cu cuvînt de bănat. DOSOFTEI, VS ; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 5. (Mold.) Bănuială, suspiciune. Iară împăratul nice un bănat sii nu aibă şi nice o îndoire de prieteşugul ce l-au legat cu dînsul. N. COSTIN. Variante: abănat (CRON. 1687, 24v). Etimologie: magh. bănat „părere de rău, tristeţe". Vezi şi bănui2, bănuială. Cf. b ă n u i a 1 ă (1), b u ş I u i a 1 ă, lingă, .tristeală; b u-s 3 u (3), p o t c ă, p o t i c a 1 ă (1), s i c 1 e t, supăr; but; pre-obrăzilură, p r o b o z e a I ă, r ă p ş t e; b ă n u i a 1 ă (2). BĂNI vb. 1. (Ban.) A trata cu cineva, a face o înţelegere. Bcnuiesh. Ago cum aliquo. Tracto. Curam gero. AC, 330. 2. (Mold.) A nu lăsa în pace, a sîcîi, a face mizerii. Pre unii da la închisori, de-i_bănea, apoi ii slobozea. N. COSTIN. Variante: bănui (AC, 330). Etimologie: magh. bănui „a Irala cu cineva“. Cf. ajunge; z ă d ă r î, z ă h ă i. BĂNUI1 vb. v. băni. BĂNUI2 vb. 1. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) A (se) inlrista, a-i părea rău, a se căi, a regreta. A: De nu le va da Grigorie-Vodă giupîne-selc . . ., apoi să nu-şi bănuiască. PSEUDO-AMIRAS. C: Că-ş[i] cunoaşte păcatele şi-şf/J bănuiaşte de eale. PSALT. (1651). Benuiesk. Doleo. AC, 67 BĂSiCoS 330. Condoleo. Bctnuesk. Bănom. LEX. MARS.. 195. Bănuil-am, Doamne, de multe ori pre tine. MISC. SEC. XVII, 106''; cf. MISC. SEC. XVII, 96r; AMD 1759, 60r; OG, 369, 3S7. 2..(Mold.. ŢR) A-i lua (cuiva ceva) în nume de i'ău, a se mînia,, « se supăra, a se indigna. A: Nit băniţi asupra şearbei tale. DOSOFTEI, VS. Tare i-au bănuit şi l-au mustrat. NECULCE. Ii: Mai marele sinagogului, bănuind căci o vindecă simbăta Isus, zicea multimei: „Şase zile sint intru carele să cade a lucra". BIBLIA (1688). ♦ (Mold.) A cîrli. Aceasta o răbdă Irei ai încheiat şi nemică n-au suspinat, nice ş-au bănuit. DOSOFTEI, SINAXAR. ♦(ŢR) A pizmui, a invidia. Şi era Saul bănuind pre David den zioa aceaea înainte. BIBLIA ('1688). 3. (ŢR, Trans. SV) A suspecta. B: Omul care băntiie este învăţat a face rău. FL. D 1700, 47r. Nu socotea că au venit bătaia lui Dumnezeu, de le plăteşte după faptele lor, ci şi-au bănuit pre o sor a mîne-sii ... ., că ea ar fi făcut fermece. R. POPESCU; cf; ÎNDREPTAREA LEGII. C: Şiştiia împărăteasa, ce nu-şi bănuia nimic. ÎVM, 211r;J cf. FL. D 1764, 28v. Etimologie: magh. lnînni „a-i părea rău, a se căi, a-i păsa“. • Vezi şi bănuială; bănat. Cf. m oi r g u i; alenui, rîvni (1), zavistii i. BĂNUIALĂ s.f. 1. (Trans. SV) Regret, părere de rău. C: Cheltu- i iaste cu îndurare cînd îti trebuiaste, fără bănuială. FL. D 1764, 4'.//B: [ cL FL. D. 1700, 25v. . ■ ’ ■ j 2. (ŢR, Trans. SV) Suspiciune. B: Cela ce aşteaptă să moştenească i ocirteb? şi avuţia cuiva face prepus şi bănuială curp să fie otrăvit pre aceaea j rudă a lui: ÎNDREPTAREA LEGII. Bănuiala este să socotească ceva rău de altul. FL. D 1700, 47r. A pomeni toate bunătăţile pre deplin cite avea Domnul, nu mă lasă obiceiul istoriei, pentru ca să nu dau bănuială de... ciocoinicie. R. POPESCU; cf. FL. D 1700, 6r. C: Avea tbănuială rea spre dinşul: FL. D. 1764, 43r. Etimologie: bănui2-f suf. -eală. Vezi şi bănui-', bănat: Cf. b ’ă nat (1), b u ş 1 u i a 1 ă, t î n g ă, t, r i s t e a 1 ă; b ă n a t (5) BARAT s.n. v. berat. BĂRATEŞ s.m. (Ban., Criş.) Soţ, tovarăş, prieten. Şi b'ratăşii miei ei să depărtară de mine. MOL. 1695, 53r. Beratish. Amicus. AC, 330. Cine ce-au făgăduiţii bratăsului său. MISC. SEC. XVII, 76r: cf. C. 1692, 523'; MOL. 1695, 62v, 96r'; MISC. SEC. XVII, 17r. Variante: bratăş (C 1692, 523v; MOL.-1695, 53r, 62v, 96r; MISC. SEC. XVII, 17r, 76r). Etimologie: bărat (< magh. barat „prieten") + suf. -eş; bratăş: cf. si si. bratil. Cf. fărtat (2). BĂSĂDUI vb. (Criş., Trans. SV') A vorbi, a discuta. De acntu mc mă voiu înturna să bâsăduiesc cu voi. MOL. 1676 2, 137'. Atunci 'va băsădui cu ei. MISC. SEC. XVII, 7tr; cf. VISKI, apud TEW : PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: băsadă suf. -ui. Vezi şi besadă. BĂSĂOS adj. (ŢR) Invidios, pizmaş, iirîeios. B: Bevnivi. Băsăoşi. ST. LEX., 270. Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni şi aceale muieri curvari şi curve şi ucigători mînioşi şi băsăoaşi şi pizmaşi. VI 167), 64'; cf. VI 1700, 39r; VI 1745, 427v. //Ă: Singuri mărturisiră cum să băIău 68 fie fost acei oameni şi acele muieri curvari şi curve şi ucigători minioşi şi băsăoaşi şi pizmaşi. VI 1764, 29v. Etimologie: băsău -+- suf. -os. Vezi şi băsău, băsuşag. Cf. z a v i s t i o s, z a v i s 11 i v, z a v i s t n i c, zavistuitor. BĂSĂU s.n. 1. (Ban., Criş., Trans. SV) Răzbunare. Vedem a sfinţiei] laie mare băsău pre noi. MISC. SBC. XVII, 100v. Direpţii de multe ori blagoslovenie dobindesc, care dinlr-aceea încolea căutind spre direpţi, dc multe ori de băsăul lui Dumnezău mlntuiesc. PP, 30r; cf. C 1692, 498', 499v. O S. comp.Stătătură dc băsău = răzbunare. Toată slătătura dc băsău să 0 lase pre Dumnezău, carele giudecă toată lumea in dereptate. SA, 28r; cf. PP, 86r. O Loc. adj. Stătător de băsău = răzbunător. Eu simt al tău Domn Dumnăzău putearnic, stătătoriu de băsău, cine. binlătuiesc răotatea părinţilor in feciori. C 1692, 517r. (Substantival) Szletor de besszeu. FOGÂRASI, apud TEW. Stătători de băsău ruşinezi. VCC, 21; cf. A-GYAGFALVI, apud TEW. O Loc. vb. A sta (de) băsău = a se răzbuna. Voiu sta de băsău celora ce . să alenuiesc cu mine. C 1692, 510v. Nu sta băsău acum pre noi direplu nccredinţa noastră. MISC. SEC. XVII, 89v. 2. (ŢR, Criş., Trans. s) Ură, pică, ciudă. B: Unii, ce le era băsău pre dinsul pentru mia ce avea la împăratul, se sfătuiia să-l pirască. VI 1671, 27v. Iară vulpei ii era băsău.-E.1717, 163v' cf. ST. LEX., 270; VI 1673, 16r; VI 1700, 17r. C: Ţietura de băsău şi toate păcatele. MISC. SEC. XVII, 162v. Unele din minie si urgie, uriciune sint ţiind băsău. PP, 90r; cf. CAT. CALV., apud TEW; FI. D 1682, 68r; CS, 20v; FI. D 1693, 17r; VCC, 15; VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW.//A: Unde este băsăul, mare răutate este liubovului. FI. D 1754-1762, 61r; cf. VI 1764, 13. 3. (Ban., Criş., Trans. SV) Batjocură, ofensă,' supărare; nedreptate’ Să gindească somnoroşii că atunci plinescu voia dracului, cu băsăul lui Dumnezău şi cu păgubitura sufletelor sale. CS, 93v. Cu buieceală supără şi fac băsău. MOL. 1695, 57r. Beseu. Iniuria. [Contumelia], AC, 330. De vor porunci a face rău, băsău si alte reale şi furlusăg. PP, 78r; cf. N TEST. (1648); VCC, 46; MISC. SEC. XVII, 78v. Variante: băseu (FI. D 1682, 68r). Etimologie: magh. bosszti. Vezi şi băsăos, băsuşag. Cf. băsuşag; alean (2) (s t ă t ă t o r d e —); alean (2), alenie, alenşig (2),[ măraz, rîvnire, zavistie; mascara (2), m î n i e c i e, prohită; bănat (2), p o t c ă, po t i ca I ă (1), s i c 1 e t, supăr. BĂSEU s.n. v. băsău. BĂSUŞAG s.n. (Criş.) Răzbunare. Doamne, băsuşagu vom lua şi noua, Doamne, mare niştotă va fi. MISC. SEC. XVII, 67r. Etimologie: magh. bosszusâg. , Vezi si băsăos, băsău. 1 ■ Cf. băsău (1). BĂŢOGI vb. (Mold.) A istovi, a slei de puteri; a vătăma. Iar pre acei fraţi mulcelusi si brudiori a-i bătogi sau a-i ovili ceva nu putu focul. CD 1770, 49v. Etimologie necunoscută. Cf. sl. batogu „băţ“, rus. batoZiti „a bate cu nuiele". s 69 BEJENAR i Cf. a d e v ă s i (2), mîrşăvi, nemoşti, v i t i o n i, ză-mori; b e l e j i (2). BECI s.n. (Mold., ŢR) Pivniţă. A: Beciuri îndoite şi-ntreite o iei i face [corabia], iară eu iacă coi aduce potop. DP, 24r. Ieremia-Vodă au fost ■ pus multă acere la mănăstire la Suceviţă, într-un beciu supt curţile domneşti. ' NECULCE. B: Pasă de vezi beciul plin. MMD 1775, 59r. Etimologie necunoscută, j Cf. p o h r e b, s c 1 i p. ! BEGLERBEI s.m. v. l)eilcrl)ei. ; BEHLERBEI s.m. v. l)eilerl)ei.. BEI s.m. (Mold., ŢR) Guvernator al unui oraş sau al unei prorincii din Imperiul Otoman; titlu dat de turci domnilor Ţărilor Româneşti. A: Aveau tătarii un beiu, pus de împăratul. PSEUDO-AMIRAS. Beiul de Moldova este un ghiaitr şi ştie toate ce se fac la Mosc şi la Leşi. NECULCE; cf. N. COSTIN. B: Mulţi bei şi mai marii osiilor turceşti au perit la acel războiu. R. POPESCU, apud ŞIO; cf, LET. ŢR, 25r,' 25v, 31v, 49T. ! Etimologie: tc. bey. BEILERBEI s. m. (Mold., ŢR) Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. A: Acel beglerbeiu ce era mai mare pre oştile turceşti. N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu. B: Au căzut mulţi vestiţi oameni, dentru carii au fost unulCaragea-başa, beilerbei de la Anadol. R. POPESCU. Variante: besrlerbei (N. COSTIN, apud CADE, s. v. beglerbeiu), behlerbei (R. POPESCU). Etimologie: tc. beylerbeyi. BEIIIC s. n. (Mold.) 1. Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii Otomane în Ţările Româneşti, li ducea la casele de beilic, la ceauş. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU.' 2. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. Nimica beilicuri în tară nu s-au făcut, ce tot cu bani au plătit. Măria sa Constantin-Vodă. NECULCE. Variante: beilîc (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. beylik. BEILÎC s. n. v. beilic. ' BEIZADE s. f. v. beizadea. BEIZADEA s.f. (Mold., ŢR) Fiu de domn, prinţ. A: Au chemat împărăţie pe ficiorul lui Antonie-Vodă, pe Alexandru beizade, la Poartă. PSEUDO-COSTIN, 27v. Avea doi feciori, beizadele, pre Antiohie şi pe Dimitraşco. NECULCE. Au fost rămas la mare scăpăciune atlt domnii mazili cit si bezedelele. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O beizadea mică. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-COSTIN, 32r; PSEUDO-AMIRAS (gl.); GHEORGACHI; H 17792, 97r. B: lnţelegînd Ştefan beizdadea că va să i se mărite logodnica, au dat jalbă la împăratul şi. au făcut ferman Ia Duca-Vodă să-i dea pre fie-sa lui, daca s-au logodit. R. POPESCU. Variante: beizade (PSEUDO-COSTIN, 27v, 32r; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), beizdadea (R. POPESCU). bezădea (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). bezedeâ (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. bcyzade. BEIZDADEA s. f. v. beizadea. BEJENAR s. m. (Mold.) Fugar, pribeag. Dind peste bejenari peste .Trotuş, au luat pre un om să-l petreacă pănă l-a scoate den dumbravă la BE.TEXĂRI 70 Domneşti. PSEUDO-MUSTE; cf. N. COSTIN. O (Adjectival) Lupul Vornicul ... au pus de tot omul bejănar să deie cile doi lei. NECULCE. Etimologie: bejeni -f Suf. -ar. Vezi şi bejenări, bejeni, bejenie, bejenire, bejenii. . BEJENĂRI vb. (Mold.) A pribegi, a fugi din faţa năvălirilor duşmane. Tătarii au mas ... prin casele cele pustii, fiind oamenii bejenăriţi prin mănăstiri. PSEUDO-AMIRAS, s. v. llăjenărit. Etimologie: bejenar 4- suf. -i. Vezi şi bejenar. bejeni, bejenie, bejenire, bejenii. Cf. b e j e n i. , BEJENI vb. (Mold., ŢR) A pribegi, a fugi din faţa năvălirilor duş-.mane. A: Satele lui niceodată den calea lor nu se bejenea, cind trecea pre la Cernăuţi ordele in Ţeara J^eşască. M. COSTIN. Mulţi din prostime, bărbaţi, fămei şi copii, au perii de frig, fiind bejeniii. PSEUDO-COSTIN, 12v. Sfătuiau unii să fugă intr-alte tări, alţii sfătuiau să se bejănească la munţi. NECULCE, apud CADE; cf. PSEUDO-COSTIN, 14v; PSEUDO-MUSTE, s. v. băjenit; NECULCE. TA: Fiind şi ţara fugită şi bâjănită. R. GRECEANU, s. v. băjenit. Cealaltă tară se băjănise toată prin munţi. R. POPESCU.- Etimologie:. bejenie. Vezi ,şi bejenar, bejenări, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. b e j e n ă r i. BEJENIE s. f. (Mold.) Pribegie. O femeaie ce o luaseră in goană aga-reanii, cu alţi vecini mulţi ce fugiia-n bejenii, cătră svintul, să scape. DO-SOFTEI, VS. ♦ Loc spre care fugeau pribegii; ascunzătoare. Moldovenii au purces in răsipă, carii cum putea, pre la bejăniile lor. NECUXCE ; cf. CANTEMIR, HR. ♦ Anturajul şi bagajele unui pribeag. Ştefan-Vodă iarăşi s-a fost tras la Ardeal, apoi, după rădicarea tătarilor, şi Ştefan- Vodă, cu bejeniile sale, iară s-au întors la Moldova. CANTEMIR, HR.; cf. NECULCE. Etimologie: sl. bezanije. • > Vezi şi bejenar, bejenări, bejeni, bejenire, bejenii. Cf. bejenire, bejenit. . BEJENIRE s. f. (Mold.) Pribegire. Această poveste cu ... bejenirea ■ lui Ştefan-Vodă ... in Ardeal, in Hronicul Moldovii.... pre larg vom dzice. ,CANTEMIR, HR. i i.,;,,Etimologie: bejeni. • " • ■ < Vezi şi bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenii. Cf. b ejenie, bejenit. BEJENIT s.n. (Mold.) Pribegie. Cetatea Sucevii era plină de pvere: arginluri, haine, odoare, bucate boiereşti şi neguţiloreşti şi altor oameni de ţară, mistuite in vreme de bejănit. PSEUDO-MUSTE.’ Etimologie: bejeni. Vezi şi bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenire. Cf. b e j e n i e, b e j e n i r e. BELI)AH s. n. (Mold.) Şal. Un copil mic ca de 10—12 ani, foarte frumos şi îmbrăcat cu beldare de Hindie. H .1771, S2r. Etimologie necunoscută. . ; BELEAG s. n. (Mold.) Consemn, parolă; semn de recunoaştere. Siliia cu toţii di să stringiia la tirgu la Roman, unde era beleagul. URECHE, 71 BETEAG 102. Toate pasările ..., pentru asupra inorogului vînătoare, beleag si cuvînt îşi dcaderă. CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. b&legu. BEXIŞ s. n. (Mold.) Haină boierească lungă de ceremonie . îmbracă ... pe unii cu blane ..., pe alţii cu benişuri de postav. GHEORGACHI. Etimologie: Ic. biniş. BERAT s. n. (Mold., ŢR) Diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Ţărilor Româneşti la instalarea in domnie. A: Ducindu-să la curtea cea domnească, s-au citita beratul cel împărătesei'.. NCL II, 292. S-au citit fermanul cel de domnie, că bereat încă nu se scosese .^AXINTE URICARIUL; cf. M. COSTIN ; N. COSTIN ; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: [Duca-Vodă] imbrăcînd caftanul, după ce au citit baratul de domnie, au dat cu 12 tunuri. R. POPESCU. Variante: barat (R. POPESCU), bărat (PSEUDO-E, KOGĂLNICEANU), bereat (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. bernt. BERBENIŢĂ s. f. v. berbinţâ. BERBINŢĂ s. f. (Olt., Ban.) Butoiaş. B: Umple berbeniţele de vin. CES 1700, 47'". la săcurea şi sfăr'tmă berbeniţele. CES 1700, 47'. C: Ber-benieze. AC, 330.//B: Umple berbinţele de vin. CES 1742, 58v. Ia săcurea şi sfărimă berbeniţele. CES 1742. 5SV. Variante: fierbe» iţă (AC, 330; CES 1700, 47v; CES 1742, 58v). Etimologie: magh. berbencc, biirbiince; cf. şi ucr. berbenyea. Cf. b a r i 1 c ă, b u d ă i, bud u roi, b u r i u. BEREAT s. n. v. berat. BESADĂ s. f. (Criş., Trans. SV) Vorbă, discuţie. Cu besedzi blinda lucrul tău mintesc. VCC, 29. lndireptead:e-ne cu besada ta. MISC. SEC. XVII, 64r; cf. MOL. 1695, 83v; VCC, 40, 42; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 50r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. beszed. Vezi şi băsădui. Cf. a 1 e g e r e. BEŞLEAGĂ s.m. (Mold., ŢR) Căpitan de beşlii. A: Bămăsese un turc ce au fost beşleagă la Dumilraşco-Vodă. N. COSTIN; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Aicea iaste scaunul beşleagăi. COSM. 1766, 86r. Etimologie: tc. beşli agasi. Vezi şi besliu. BEŞLIU s. m. (Mold., ŢR) Soldat de cavalerie (mai ales turcească), care făcea serviciul de curier domnesc sau de jandarm. A: Dacă au porni la împărăţie hanul şi paşa, au trimis şi aici în ţară agi şi beşlii şi siimeni lumeşti. AXINTE URICARIUL, apud ŞIO. B: Ieşi Mihnea-Vodă şi zise beşliilor turceşte. R. POPESCU. Etimologie: tu. beşli. Vezi şi beşleagă. BETEAG adj. şi s.m. 1. (Mold., Ban., Trans.) Bolnav. A: Unul nestătăloriu şi de răscoale şi gilceave scornitoriu ..., ca un rău şi beteag mădular iu din trupul monarhii fi] curmai şi tăiat a fi se cade. CANTEMIR, IST. C: [Isus] vindecă beteagii. NT 1648, 5V. Eu am fost la lume şi am fost beleag. FL. D J693, 33v. Infirmus. Betyag. Belegh (...). Infirmus sum. S Betyag. Belegh vagiok. LEX. MARS., 217. Invalidus. Betyag. Betegk. LEX. MARS., 220. Perinfirmus. Betyag. Betegh. LEX. MARS., 235. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaste beteagilor. MISC. SEC. XVII, BETE.TEALĂ 72 122r. Sau ai socotii cu ceva pre vrun beleag? POGREB., 109r. Iară Filip să beleji de voie reaşi era foarle rău beleag. A 1776, 102v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 1676\ 226v; SA, 34r, 34v, 35r; C 1692, 503v; MOL. 1695, 66r; MISC. SEC. XVII, 10v, 48v, 144r;’ AMD 1708, 89r; TEM-PEA, apud TEW; C 1729, 761; AMD 1759, 57v; PF, 88T; OG, 378, 379, 380, 383. IIB: De va fi vreuna din oi beteagă, trebuie să-i laie carnea cea putredă. ANTIM. 2. (Mold., ŢR) Infirm. A: Nu să pot certa ... stricaţii şi beteagii. PRAV. Ochiul muierii cel beleag. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST.; VI 1764, 29.v B: Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni... furi şi jăhuitor'i, şchiopi şi beteagi; fărmăcători şi 'turbaţi. VI 1671, 64v. Un cerbu era beteag la un ochiu. E 1748, 18v; cf.: ÎNDREPTAREA LEGII; VI 1673, 38v; CRON. 1687, 32v; VI 1700, 39r ; VI 1745, 427v; VI 1779, 150r. II C: Să dusă la Mim, la Tiveriia împărat, carele era beleag de un ochiu. C 1729, 57v. Slăbit. B: Oglaşenicul... ce va fi beteag de boală ... atunce fără îndoire să se boteaze. MIST., 36r. Etimologie: magh. beteg. ' Vezi şi betejeală, beteji; betejie, belejit, betejune, beteşig, nebelejit. Of bolcăc Zâif BETEJEALĂ.’s. f. 1. (Mold., Trans. SE) Boală, îmbolnăvire. A: De va tuna in zodie Inorogului, ziua, război va fi şi rău şi| betejală. G 1754, 48v—49r. La brice betejală leac usebil să afle, dară nu lot un leac la toate boalele:să puie. ÎP, 59r; cf. G 1754, 40r, 44v, 50r; CAL. 1762, 117v, 120r; VI 1764, 20. O'. După aceaea arată anupe scurt, cum să va timpla creşterea şi vremile şi ce feli de betejeli vor fi. CA!L. 1733, 4. Toţi au cunoscut cum că betejala lui iaste netămăduitoare. ÎMP, 6lv; 'cf. G 1693, 3\ 4V; CAL. 1733, 12; EG, 124; ÎMP,- 62V- :2. (ŢR) Vătămare.-; Vredi.: 'Betejală. ' LEX. 1683; 13r. Etimologie: tfetoji ’-p suf. -eală. . Vezi şi beteag, beteji, betejie, betejit,’ betejune, beteşig, nebelejit. Cf. beteşig; betejie,. betejune. 1 BETEJI vb. 1. (Trans. SV) A se îmbolnăvi. Tot omul ară pofti cum, de s-ară beteji el, alţii să-l vindece. SA, 34r. Iară Filip să beteji de voie rea şi eră foarle rău beteag. A 1776, 102v; cf. SA,- 61v; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC/’ XVII, apud TEW; A-1776, 103r: 1 2. (Mold., ŢR) A (se) vătăma. A: Mădulările i£-au betejit. DOSOFTEI, VS. Iară fragida şi molceluşea a acelor brudiori cuconaşi cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaş nu putu [focul]. CD 1698, 40r; -cf.: CANTEMIR, HR. <£> Fig. Cinstea a nu-i beteji ne silim. CANTEMIR, .HR. B: Pentru aceea Dumnezeu le-au dai toate părechi firii noastre: doi ochi, doo urechi, doo mîini,:doo :picioare, ca, de se va, beteji o parte, cu ceea-laltă să avem mîngiiere întru trebuinţa noastră. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: beteag + suf. -i. .d Vezi şi beteag, betejeală, betejie, betejit, betejune, beteşig, nebelejit. \ Cfi b ă t o g i. BETEJIE s.f. (Mold.) Vătămare, rană. Fu croit şi zdrumicat şi fript pre grătariu şi ieşi sănătos, fără nice o betejie. DOSOFTEI,.VS. .Etimologie: beteag + suf. -ie. Vezi şi beteag, betejeală, beteji, betejit, betejune, beteşig, nebelejit. Cf. b e t e j e al ă (2), b.e t e j u n e. BETEJIT adj. (Mold.) Vătămat. Ce sămnul grozav locul odănăoară betejit invaţă. CI, 174. O (Substantival) Se dărmă sănătatea betejiţilor. 73 MAZ DOSOFTEI, VS, s. v. beteji. Etimologie: beteji. Vezi şi beteag, betejeală, beteji, belejie, belejune, beteşig, nebelejit. BETEJTJNE s. f. (ŢR) Vătămare. La cltiva şi moarte s-au făcut, şi betejuni la alţii. R. GRECEANU; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: beteag + suf. -une. Vezi şi beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, beteşig, nebetejit. BETEŞIG s. n. (Bani" Cri ş., Trans. SV) Boală. Întristat de beteşugul sau boala featei sale. SICRIUL DE AUR, apud TEW. Boalele ceale multe şi beteşigurile şi ustăneala le vindecă somnul. MOL. 1695, 94r. Infirmitas. Betegsigul. Betegsegh. LEX. MARS., 217. Invaletudo. Betegsigul. Betegsegh. LEX. MARS., 220. Pre noi au pogoritu toată amărăciunea... şi lotu beteşigul. MISC. SEC. XVII, 5ov; cf: AGYAGFALVI, apud TEW; MOL. 16762, 112r; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 9r, 183v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; OG, 391. Variante: beteşug (SICRIUL DE AUR, apud TEW; ţlI'SC. SEC. XVII, 9r; OG, 391). Etimologie: magh. bctcgseg. . Vezi şi beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, nebetejit. Cf. betejeală (1). BETEŞUG s. n. v. beteşig. BEŢIŢ adj. (Ban.) Beţiv. Betzitz. Ebriosus. Temulentus. AC, 330. Ebriosus. Beczicz. Râszeges. LEX. MARS., 201. Etimologie: lat. *bibiticius. Cf. şumen. BEZACONÎC adj. (Mold.) Nelegiuit, fără de lege. Găsitu-s-au şi un copil de creştin, muncit de bedzaconicii jidovi. NECULCE. , Etimologie: sl. bczzabonlnikii. i . , ' Vezi şi bezaconie. Cf. p r e a s t î p n i c. BEZACONIE, s. f. ,(Mold.) Nelegiuire, fărădelege. Făcuşi bezaconie ca aceasta. VARLAÂM. i Etimologie: sl. bozu-zakonije. , Vezi şi bezaconic. ..... . Cf. şugubină (1). BEZĂDEA s. f. v. beizadea. BEZEDEA s. f. v. beizadea. BEZMĂN s. n. (Mold.) Fortaă de ' arendare ă linei proprietăţi pe termen lung. Bezmănul cu cepărie, ce au fost dind cirsmele din toată ţara. PSEUDO-COSTIN. ■ Etimologie necunoscută. Cf. sl. b5zmeninu „neschimbat", rus. bezmon „cîntar". BEZMETIC adj, (Mold.) Zăpăcit, uluit,1, 'buimac, ll bucura ..., ca un bezmetic cc era la minte. NECULCE. Etimologie: ucr. bezmatok „(stup) fără matcă“. Cf. b u i g u i t 2 (2), b u i g u i t o r (2), c e b ă 1 u i t. BIAZ s. n. (Mold.) Hîrtie albă prevăzută cu iscălitura sau pecetea cuiva. Ii triimetea şi biiazuri cu pecetea Măriei sale, ca să scrie după cum va găsi cu cale şi să'arăte la împărăţie. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. beyaz fiizerinde irade]. IIICĂ 74 BICĂ s. f. (Ban.) Taur. Bike. Taurus. AC, 330. Etimologie: magh. l)ika. Cf. b u li a i. BICIÎU s. n. (Ban.) Apreciere, evaluare, Bicscu. Aestimalio. AC, 30. Etimologie: magh. Iteesfi. Vezi şi bicilui, biciluil, biciulal. Cf. b i c i u 1 a t. BICILUI vb. (Ban., Trans., SV) A aprecia, a evalua, a estima. Bics-luicsk. A estimo. AC, 330; cl'. AGYAGFALVI, apud TEW. ♦ A onora, a respecta. ICuventul teu tare coj bislui. VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. bcusQlni. Vezi şi biceu, biciluil, biciulat. Cf. s i m â 1 u i (3). BICILUIT adj. (Ban.) Apreciat, evaluat. Bicsluil. Acslimutus. AC, 330. Etimologie: bicilui. Vezi şi biiceu, bicilui, biciulal. BICIULAT s.n. (Ban.) Apreciere, estimare; onoare. Dicsulat. Honor. Aestimatio. AC, 330. Etimologie: liieiula. Vezi şi biceu, bicilui, biciluil. Cf. biceu. BILI vb. (Mold.) A înălbi. Spalind si bilincl cămesfi], DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. biliti. Vezi şi biliior. BILITOR s. m. (Mold.) Persoană care spală rufe. Duse cămeşile pre la stăpini, că era bililoriu. DOSOFTEI, VS. Etimologie: Jiili + suf. -lor. Vezi şi bili. BINTĂ s. f. (Criş.) Pedeapsă. Că n-au sucuit Dumnăzău cu binia sa a păzi pre omi ce vrcame cu alcam ingăduiaşte păcătoşilor pre pocanie. C. 1692, 5ilv. Pcntr-aceaea, fraţilor creştini, auzim noi aceastea binte şi peâeapse a jidovilor, cum i~au bătut Dumnăzău pre ei prin păcatele lor. C 1692, 518v. Aceaea bintă şi osindă va cădea şi pre noi. C 1692, 518*. Etimologie: bintătui. Vezi şi bintătui, bintătuială. Cf. b i n 1 a 111 i a 1 ă, pedepsiturâ. BINTĂTLUI vb. v. bintătui. BINTĂTLUIALĂ s. f. v. bintătuială. BINTĂTUI vb. (Ban., Criş., Trans. SV) A pedepsi. El ca bate si bintctlui. FOGAPvASI, apud TEW. Eu sint al tău Domn Dumnăzău pu-tearnic, stătătoriu de băsău, cine bintătuiesc răotate părinţilor in feciori. C 1692, 517r. Purure Dumnedzeu ne bintătuieste in ceasta*'lume cu bici mare. GAT. B, 44; cf. CAT. CALA'., apud TE\V; SAVA, RÎNDUIALA SĂBORULUI; MISC. SEC. XVII. 164v: PP, 15V; BUITUL, CAT., apud TEW. Variante: bintătlni (FOGARASI, apud TEW). Etimologie: magh. buntetni. Vezi şi bintă, bintătuială. BINTĂTUIALĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Pedepsire. Voi mărturisi din bintătuiala îngerilor răi, a lumii dinţii cu potopul. PP. 7r. Bintătuiala cu 75 mu toată voia păcatelor care am făcut. CAT. B, 38; cf. FOGARASI, apud TEW; SA VA, RÎNDUIALA SĂBORULUI; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 4V. Variante; bintătluială (FOGARASI, apud TEW).1 Etimologie: bintătui + sui', -eală. Vezi şi bintă, bintătui. Cf. b i n t ă, p e d e p s i t u r ă. BIOS adj. (Ban., Cnş., Trans. SV) Roditor, fertil; îmbelşugat. C: Bios. Fertilis. AC, 330. M-ai pusu in dulceaţă bioasă. MISC. SEC. XVII, 130v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW ; SICRIUL DE AUR, apud TEW ; ‘ VISICI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. O Fig. Suma mai pre largă ţi mai bioasă a acestui psaloni iaste tipărită în Psaltire. SA, 17v. O (Adverbial) Din riuri frumoase m-adapă bios. VCC, 29. II H: Loc mai bun si mai bios căutindu-si ..., au ajuns si prin aceste păminturi. C. CANTACUZINO. Etimologie: biu + suf. -os. Vezi şi biosime, biu. Cf. b i u (1), b u i a c (1). BIOSIME s. f. (Ban.) Fertilitate. Biosime. Fertililas. AC, 330. Etimologie: bios + suf. -ime. ■■■• Vezi şi bios, biu. Cf. biu 12). BIRĂU s. n. 1. (Trans. SV) Judecător. Prin cine să face giudecată strîmbă? „Prin biraiele ceale strimbe“: PP, ,86r: 2. (Trans. SE) Primar. TI (gl.). Etimologie: magh. bîr<5. Cf. c h i n e z, jude (2);,f un ogi u. . BIRIŞ s. m. (Ban.) Argat. Birish. Mercenarius. .\C, 330. Etimologie: magh. Mrcs. Cf.celednic, posluşnic. BIRUDALM subst. (Criş.) Imperiu, împărăţie; stăpînire. In vreamca lui Neron împărat din Boma, supt birudalmul lor fiind;jidovii un dărab de vreame, dup-aceaea să rupsărâ şi să despărţiră jidovii de cătră romani. G 1692, 512r. Şi iară supt birudalmul împăratului de ■Roma să deaderă jidovii. C 1692, 512r. Etimologie: magh. Mrodalom. ( BISTĂTUI vb. (Trans. SV) A încuraja; Pre jele biztetui: „Nu averecz voj frike“. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bîztatni. Cf. h r ă b o r i. . BIU adj. şi s. n. sg. 1. Adj. (Trans. SV) Bogat, îmbelşugat. Rod biu vor.rodi.,-,VISKI, apud TEW. O Loc. adj. JJe l)iu = deplin. Întremare ce de biu. a credinţei noastre. CAT. CALV., apud TEW. 2. S. n. sg. (Mold., Trans. SV) Abundenţă, prisos, belşug. A: Bişugul şi bivul carile peste toată iarna avusease. CANTEMIR, IST. O Loc. adv. De biu = îndestul; cu prisosinţă, din belşug. A: împăratul i-au dat să-şi ia obrocuri şi venituri de tot feliul ..., să-şi aibă de ajuns şi de biu de toate. DOSOFTEi, VS, apud TDRG. Şi oricit de flămînd stomahul ţ-ar fi, de biv şi de saţiu a-l sătura si a-l împlea destul să fie. CI, 171; cf. DOSOFTEI, PARIMIAR; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. C: Ce mai bună-i zuoa morţii, precum mai de biu am înţeles mai deasupra. SA, 58' ; cf. SICRIUL mv 76 DE Al'K. apud TFAV: VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: biv (CI. 171; CANTEMIR. IST.: X. COSTIN). Etimologii*: magii. bii, liiir. Vezi şi A ros, biosimc. Cf. li i o s. b u i a o (1); b i o s i m o. BIV s. ii. sg. v. hi». BIZUIT adv. şi s. f. 1. Adv. (Trans. SV) Oh iar. tocmai, cu adevărat, cu siguranţă. CV/ rr-r culcat in iesle, accla-i bizuit ccl Isus, fiiul lui Dumnezău. C ÎN TEC I)E CRĂCIUN. 2. S. f. (Hau.) în loc. adv. Cu bizuita - chiui', tocmai, cu adevărat, cu siguranţă. Satir. Cu bizuita, llczonyossan, LEX. .MAUS., 2Vi. Etimologii*: bizui. Cf. a d e v ă r, a ş a ş i (2). liÎLIK s. f. (Mold.) Buruiană, ierburi. Hrana ii era satnoraslc bilii. DOSOFTEI. VS. A-nflam intr-insul nier o railărinu de l/ilir. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. bjilje. BÎT s. n. (Traus. S V) Sceptru. Şi bitul crăiesc ii am dat in mină. Mai marc in Sionul mieu l-am pus. VCC, 7. flitul crăiesc ccl dc fier. VCC, 7. Etimologie: sl. Iiiilii. BÎVTUI vb. (Trans. SV) A înfrunta pe cineva, a se împotrivi cuiva. Şi ciVnfn inc ii să fim gata a o pune gios dccit am bivtui pre Dumnezău. I\ Etimologie necunoscută. Cf. bîvaş, liîvil. Cf. alean (2) (a f a c e ~, a umbla ! n ~). BLAGĂ s. f. (Trans. SV) Bogăţie, avere, bunuri. Lăzile le roi ţine să le umplu de blaga ta. A 1776, 106v. Etimologie: ser. blago. Cf. agonisit ă (2), li o g ă t a t e, bucate, i o s a g, ni a r li u, p o v i j i e, prilej, sirmea. BLÎDNIC, -Ă s. m. şi f. (Mold.) Desfrinat(ă), prostiluat(ă). Această blidnică cc-au spurcat atiţia oameni. DOSOFTEI, VS. Dumineca bltdni-cului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. blpdlnlkii. Cf. b 1 î d n i ţ. ă, h 1 a p 5. BLÎDNIŢĂ s. f. (Mold.) Femeie desfrinată. Ca şi cind spăla picioarclc Sfinţiii sale blidniţa. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. hlQdlnlea. Cf. blidnică, h 1 a p îi. BLOJERITOR s. m. (Mold.) Persoană care cleveleştc, defăimează pe cineva, scorneşte ceva pe seama cuiva. Armele ... apucind împotriva blojeritorilor. CANTEMIR, HR. Pentru istorici ... am giuruit, iară nu şi pentru blojviitori şi din toată cărarca istorici adevărat rătăciţi. CANTEMIR, HR. Variante: blojviitor (CANTEMIR, HR.). Etimologie: Mojori -i- suf. -tor. Vezi şi hlojeritură. blojitură, blojori. Cf. 1) a 1 a rn ut, c i o c o t n i ţ, ă (1,2), mozavir, o c a r n i c (2). BLOJF.RITURĂ s. f. (Mold.) Defăimare, scornitură. Cile năcazuri şi dodeirlc [înţeleptul] despre minciunoasele ale lumii blojirituri au tras. CANTEMIR, DIVANUL. Minciună sau alt chip de hlojeritură in voroava 77 IiOI! O AXĂ mea. CANTEMIR, IST. Şi altele ca aceaslea blojărituri ce zic ei tn pomenitul lor hronograf. CANTEMIR, HR. Etimologie: blojori + suf. -tură. Vezi şi blojeritor, blojitură, blojori. ■ Cf. b a 1 a m 11 ţ i e, blojitură, clevetă, m o z a v i r i e, p o n o s. ^ • BLOJITURĂ s. f.' (Mold.) Defăimare, scornitură. Poveastea a unei adevărate istorii in urechile şi gurile a unor băsnuitori căzlnd, in putoase şi grozave blojituri să preface. CANTEMIR, HR. Etimologie: bloji + suf. -tură. Vezi şi blojeritor, blojeritură, blojori. Cf. b a 1 a m u ţ i e, blojeritură, c 1 e v. e, l ă,; m o z, a v i r i c, p o n o s. BLOJORI vb. (Mold.) A cleveti,, a defăima.. Mult mă mier de ce ruledzi şi de ce blojorăşti, grăind tn deşert. CD 1698, 16\ Hameleonul in cale ca acestea mărgind si blojorind la Soim sosi. CI, '175; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: bloj. Vezi şi blojeritor, blojeritură, blojitură. Cf. amesteca, b a 1 a m u ţ i, : m o z a v i r i, p o li 1 i b u i. BLOJYIITOR s. m. v. blojeritor. BLOTOR s. m. (Ban.) Om de nimic. Blotor., Homo năuci. AC, 330. Etimologie: magh. botor + bleot (< germ. blod). Cf. p o g h i b a 1 ă. , , ,, BOAGIIE1 s.|f. (Mold., Trans. ,,SV) Bufniţă. A: Palaturile'lui, sălaşe boaghelor şi puhacelor. CD 1698, ilr; cf. CD 1770, 12v. C: Iară bul-gariul să izbiia In mini ca o boaghe in gura lupului. ÎVM, 202v; cf. VIS Ivi, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. bagoly. . , ' Cf. b o g z ă, bufniţă, b u h ă, buhnace,. p u h a c e. BOAGHE2 s. f. (Ban.) Căpiţă,.claie de fin. Bogye. Cumulus. Acervits. AC, 331. Etimologie: magh. dial. bogja. , BOAMBĂ s. f. (Ban.) Bob, grăunte. Bombe. Granum. AC, 331. Etimologie necunoscută. Cf. bob + boabă + boană. Vezi şi bombită. ^ Cf. b r o b o a n ă. BOARE s. f. sg. (ŢR) Furtună, vijelie. Marea să va turbura şi de boare vor fi răutăţi celor ce imblă pre ea. C 1717, 199v. Etimologie: lat. boreas. Cf. fouaş, vicodol. BOAZ s. n. v. bogaz. BOĂR s. m. v. bour. BOB O ANĂ s. f. (Mold., Ban.) Farmec, descintec, vrajă. A: Mearse la capiştea unde făcea împăratulboboaneleaceale spurcate idoleşti. DOSOFTEI, VS. C: Bobone. Praestigiae. Superstitio. AC, 331. Cuntineşte şi blastămă idolatria, cinste a tuturor dumnedzei striini, mindria drăcească, farmecele şi boboanele. CAT. B, 23; cf. CAT. B, 29. Etimologie: magh. babona. Vezi şi boboni, bobonitor, bobonoşag. Cf. bobonoşag, c i n i e1 (2). nonoAŞĂ 78 BOBOAŞĂ s. f. (Ban.) Cartof. Boboshe. AC, 331. Etimologie: boabă + gogoaşă. BOBONI vb. (Ban.) A fermeca, a vrăji. Bobonesh. Superstitionbus utor. AC, 331. Etimologie: boboană. Vezi şi boboană, bobonitor. bobonoşag. BOBONITOR, -TOARE adj. şi s. f. (Ban., Criş.) Descintător, -gare, vrăjitor, -oare.' Mulţi oamini-şi învaţă ... fea!ele fărmăcătoare şi bobo-nitoare, curve şi descintăloare. C 1692, 500r. Boboniiore. Superstitiosa. Praestigiatrix. AC, 33). Etimologie: boboni -j- suf. -lor. Vezi şi boboană, boboni, bobonoşag. BOBONOŞAG s. n. (Trans. ■ SV) Vrajă, farmec. De bobonoşaguri ce nu iaste scris la tipic să nu ţie. SA VA, RÎNDUIALA SĂBORULUI, apud TEW. Bobonoşag au fost cînd Elisei au băgat sare in apă ca să să vindece apa. PP, 143v; cf. PP, 144r, 144v. 1 • ' Etimologie: magh. babonasâg. Vezi şi boboană, boboni, bobonitor. Cf. b o b o a n ă, c i n i e1 (2). BOBOU s. n. (ŢR, Trans. SV) Haină ţărănească, sarică. B: Porţii. Boboti. Zeachie. ST. LEX., 271. RSpiia ciţie ce putea ..., cine ii, cine şube, cine buboao, cine pături, cine cizme. IM' 1730, 105v; cf. CAZANIE 1642; MARDARIE, ' 202. C: Şi schimbindu-şi portul, s-au îmbrăcat tntr-un bobou ciobănesc:şi aşa de-abia au scăpai cu viaţa. GH. BRANCOVICI. II A: Peirecură în boboaă şi piei de capră. DOSOFTEI, VS; cf. IM 1754, 7 5r. ' ' ’' . Variante: bubou (IM 1730, 105'"; IM. 1754, 75r). Etimologie: magh. guba. . BOCI vb. (Mold.) A (se) jeli, a (se) pltnge cu vaiete şi strigăte. Bociia Ierusalimul Ieremia. DOSOFTEI, VS. Să bocie tatăl său,' ştiind că a doi zi vor s-o tai. H 1771, 91r; cf. NECULCE. Etimologie: boacc. Cf. c î n t a, g 1 ă s i, o 1 e c ă i, ru guci1.- ' ■ :f ■' BOGAZ s. n. (Mold., ŢR) 1. Canal, gură de rîu. A: Apa Volga, căzînd In Marea Caspia, se împarte in 70 şi mai bine de boazuri. N. COS-TIN. Bosforul ... la bogazul Hlării Azacului, unde se împreună cu Marea Neagră. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN-; IM 1754, 7V. B: Au îngheţat bogazul mării spre tersana. de d-abiia o spărgea caicciii cu caicile. IM 1730, 12r. 2. Strîmtoare, pas. A: Această cale iaste ca un bogaz de mearge pentre dealuri, pentre munţi şi pentre surpături, IM 1754, 79r; cf. IM 1754, 79’'. V>: Să meargă să păzească bohazurile de cătră Ardeal. ANON. BRÎNCOV.; Cf. IM 1730, -lllv, 112'. Variante: bon* (M. COSTIN: N. COSTIN; IM 1730. lllv. 112r), bohaz (ANON. BRÎNCOV.). Etimologie: ţc. bogaz. BOGĂTATE s. f. (Criş.) Bogăţie. Că şi el încă să întoarsă ... din bogătatea cea falnică pre mare surumănie. MOL, 1695, 51'. Etimologie: bogat + suf.-fătjate. Cf. agonisită (2). b 1 agă, bucate, iosag, m a r h ă, p o v i j i e, prilej, sirmei 79 HOLXJXD BOGZĂ s.f. (MolcL,ŢR) Bufniţă. A: Tu rizi, bogză0. B 1775, 77v. Ce faci tu, bogză? B 1775, 89r; cf. B 1779, 47v, 56r. B: Nu se vor minca ... struţul şi bogza şi babiţa. BIBLIA (1688). Etimologie necunoscută. Cf. boaţrlip1. Cf. b o a g lv e1, bufnit ă, b u h ă, buhn ac e, p u h a c e. BOHAZ s. n. v. bognz. BOINIC s.m. (Mold., ŢR) Luptător, atlet, gladiator. A: [împăratul} avea un boinic, ... om mare şi virtucios. VARLAAM. Tiranul puse neşte boinici să-l giunglie cu cuţitele. DOSOFTEI, VS. O (Adjectival) Vcisc crai boinici. DOSOFTEI, PS. Intr-acel turnu fiind mulţi eghipteni boinici sau luptători. NCCD, 3S0. B: (Adjectival) Si cel boinic nu va minlui sufletul lui. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. bojniku. Cf. ser. bojnik, idem, bg. liojnik „o pasăre răpitoare", rus. liojnik „pescar care pescuieşte cu ostia". Vezi şi boiniţă. ISOIMŢĂ s. f. (Mold.) Loc de luplă. Uliţa botniţei. DOSOFTEI. VS. Etimologie: sl.,' rus., ser. bojnica. Vezi şi boinic. BOLDÎ vb. (Mold.) A căsca, a holba, a zgii ochii. Boldind tot[i] la dinsul, le zise. DOSOFTEI, VS. Etimologie: liold + suf. -i. Vezi şi boldit. BOLDIT adj. (Mold.) Holbat, zgîit (despre ochi). Unul spre alalt cu ochii boldiţi căuta. CANTEMIR, HR. Etimologie: l)o]di. Vezi şi boldi. BOLEAC adj. (Mold.) Bolnăvicios, suferind. Om boleac fiind Badul-Vodă şi dc mini şi de picioare. M. COSTIN. Slabă şi bolnicioasă firea lui Iustin, carile mai mult boleac fiind, de-abia de se arăta vreodată Ia nărod. CANTEMIR, HR. Etimologie: rus. boljaga. Cf. beteag (1), z a i f. BOLOND adj. v. bolund. BOLONŞAG s. n. (Ban.) Nebunie, nerozie, prostie. Insipicntia. Bo-lonssiagh. Bolontsagh. LEX. MARS., 2 ÎS. t Etimologie: magh. bolondsagli. Vezi şi bolonzeşte, boltind, bolunzi, bolunzie. Cf. b o 1 u n z i e, z ă 1 u z i e. BOLONZEŞTE adv. (Ban.) Nebuneşte, prosteşte. Dcmenter. Bolon-seste. Bolondul. LEX. MARS., 199. Indocte. Bolondseste. Bolondul. LEX. MARS., 217. Etimologie: liolond + suf. -eşte. Yezi şi bolonşag, bolund, bolunzi, bolunzie. BOLTĂ s. f. (Criş., Trans. SE) Prăvălie, dugheană. Au cumpărat case şi boite şi moşii (. . .), şi pină a direage robul acela cascle şi boitele şi moşiile au trecut trei-patru luni şi mai mult. C 1737, 348r. Boitele, casele cealc slobode si circimile au fost închise, pentru ca sănusăfacăvreogilceavă sau rebclic. 'ÎMP, 69v; cf. TI (gl.); TEMPEA, apud TEW. Etimologie: magh. boit. Cf. b u d ă, d u g h e a n ă, p r ă v ă 1 i e. BOLUND adj. (Ban.) Nebun, smintit: nerod, prost. Dcinens. Bolund. Bolond. LEX. MARS. 199. Insipiens. Bolond. Bolond. LEX. MARS., 218. BOLUNZI 80 Variante: bolond (LEX. MARS., 218). Etimologie: magh. bolond. Vezi şi bolonşag. bolonzeşte, bolunzi, bolunzie. Cf. aluzit, buiac(4), nerod, ş o d (1), .zălud. BOLUNZI vb. (Criş.) A înnebuni; a! se prosti. Toţi aceste s-au Imbălalu şi de băutură au bolundzilu. MISC. SEC. XVII, 58r. ■ . Etimologie: bolund 4- suf. -i. Cf. magh. bolomlulni, bolonditni. Vezi şi bolonşag, bolonzeşte, bolund, bolunzie. Cf. a 1 u z i, ş o z i. BOLUNZIE s. f. (Ban.) Nebunie, nerozie, prostie. Dementia. Bo-lunsia. Bolondsagh. LEX. MARS., 199. Etimologie: bolund + suf. -ie. Vezi şi bolonşag, bolonzeşte, bolund, bolunzi. , Cf. bolonşag, zăluzi e. BOMB s. m. v. bumb.) BOMBIŢĂs. f. (Ban.) Diminutiv al lui b o a m b ă. Bombice. AC, 331. Etimologie: boambă suf. -iţă. Vezi şi boambă. BONCĂI vb. (Mold.) A scoate mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Gind va veni un dobitoc boncăindu-să spre altul, . . ., nice o leage să nu aibă cela cu boul. PRAV., s. v. bui. Cînd vor paşte neşte vite streine împreună la un loc şi va înceape una dentr-inse a se boncăii pentru să întărite pre vreuna să să lupte. PRAV., s. v. bui. Etimologie: cf. ser. bukati. Cf. bui. . BORBOANĂ s. f. v. broboană. BORFE s. f. pl. (Mold.) Haine, rufe. împlutu-s -au căzacii de borfe, de săbii, de rafturi şi de corturi. M. COSTIN. I-am văzut şi borfile, măcar că era pline de sînge, dar tot să cunoştea că nu este om prostu. H 1771, 87r; cf. PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. //B:_ Să fie ca-răle pentru dcşărlarea Camenilii, ce ar fi borfe şi alte ca acelea, iar salahorii să curăţească pre marginea Nistrului. R. GRECEANU. Etimologie necunoscută. J ’ ’ ' ' Cf. strai (2). ‘ t '• " • BORTĂ s. f. (Mold.) Gaură, adîncitură (într-un arbore sau într-o stîncă); scorbură. Rădăcina ierbii şi apa din borta copaciului. CD 1698, 17r. Eu odată, pre malul mării, în borta unii stînci lăcuind. CANTEMIR., IST.; cf. CD 1770, 19v. Etimologie: ucr. bort, borta. Vezi şi bortiţă. BORTIŢĂ s. f. (Mold.) Diminutiv al lui b o r t,ă. Oricînd leul brinca tn bortiţă stincii şi-ar băga. CANTEMIR, IST. . Etimologie: bortă + suf. -iţă. Vezi şi bortă. . . BOSTANGIU s. m. (Mold.) Soldat din garda sultanului care avea grijă şi de grădinile seraiului. Avînd cu el mai bine de 40 de bostangii. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: tc. bostanei. BOTĂ s. f. (Ban., Criş.) Bîtă, băţ. Fustis. Bota. Dorangh. LEX-MARS., 210. Cu arme si cu bote. MISC. SEC. XVII, 17r; cf. MISC. SEC. XVII, 1. _ 81 brAni Etimologie: magh. bot. | Cf. m a t r a c, p al i ţ ă, ş t a p. I1 BOŢ s. m. (Mold.) Cocoloş. Boţi de lut. CANTEMIR, IST. Cum adu- sără plăcintile în masă, el le lua şi le slringe boţi şi le mînca cu alte bucater ca plinea. E 1779, 9V. •; Etimologie necunoscută. Vezi şi boţi, boţos. BOŢI vb. (Mold.) 1. A prinde la strîmtoare, a înghesui pe cineva. Boţind pre varvari in balta ce era acolo, ca la 14 mii. . . au pierit. CANTEMIR, HR. L-au bolit la un gard si l-au prins viu. NECULCE; cf. CANTEMIR, IST. 2. A (se) îngrămădi, a (se) aduna, a (se) strînge. [Tina Nilului] in pa^ truzeci de zile crescind se boţeşte. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE. O Fig-Si s-au bolit toate aceste [pîre] . . . asupra lui Constantin-Vodă la Poartă-NECULCE. Etimologie: boţ + suf. -i. Vezi şi boţ, boţos. Cf. decăsi, îngloti(2). BOŢOS adj. (Mold.) Noduros. Picioare înalte si la genunchi boţoase-CANTEMIR, IST. Etimologie: boţ + suf. -os. Vezi şi boţ, boţi. BOUR adj., adv. şi s. m. (Mold.) 1. S. m. Taur sălbatic. A: Cap , de budr. PRAV. Fiara aceasta, ce-i zic bour, poate că au fost zimbru. N. COSTIN. Boărul carile împreună cu caiaua Molda să se fi înecat în apa Moldovei. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS. // B: Gonind un. buor, s-au fost înecai coteica într-o apă. R. POPESCU. 2. Adj. îndreptat, aţintit (despre coarne; ca ale bourului). •Ţine-te,. cerbule, cu coarnele cele boure. NECULCE; cf. DOSOFTEI, PS. 3. Adv. Iute ca bourul. Yădzuiu pre'spurcatul suindu-Se buor.: DO- I SOFTEI, PS. Variante: bour (CANTEMIR, HR.), buăr (PRAV.), buor (DOSOFTEI,.. PS; R. POPESCU). Etimologie: lat. bubalus. . Vezi şi buăra, buărat. Cf. b u ăr a t. •..<>• ! BRABEŢ s. m. v. yrăbeţ. BRAMŞTE s. f. (Mold., ŢR) Moşie domnească folosită ca păşune-şi fineaţă. A: Gaşpar-Vodă au trecui Prutul, numai în branişte. M. COSTIN. B: Suma. Branişte. ST. LEX., 271. Etimologie: ’bg. branişte „pădure oprită". Vezi şi brăni. BEAT s. m. (Ban.) Călugăr. Brat. Monachus. AC, 330. Etimologie: sl. bratu. Vezi şi brăţesc, brăţi. . . BRATĂŞ s. m. v. bărateş. BRAÎsI vb. (Mold.) A împiedica, a opri. Pre apărătoriul carile pre-alţii aceasta a face brăniia, vinovat si rău a fi vrea să-l dovedească. CANTEMIR, HR. Etimologie: sl. braniti. Vezi şi branişte. Cf. z ă t i c n i. MUŢESC 82 BRAŢESC adj. Călugăresc. Brelzcsk. Monachalis. AC. 330. Etimologie: brat + suf. -esc. Vezi şi brat, brăţi. BRĂŢI vb. (Ban.) A se călugări. Brctzcsku-me. Monachus fio. AC., 330. Etimologie: ljrnt -f suf. -i. Vezi şi brat. brălese. Cf. p o s 11' i g i. BRE interj. (Mold.) Măi! Măre! Corăhiarul zise: Bre. hei porc peştii si peste porcii! CANTEMIR, IST. Etimologie: ic. bre. BREHĂI vb. (Mold.) A lătra. Dulăii. . . prin somn ca cum ar seinei şi ar brckăi se videa. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. brclmty. Vezi şi brehăit, brehăitură, brehău. Cf. cehn i. BREHĂIT s. n. (Mold,) Lătrat. Cotcii de cehnit, ' ogarii de scincit, dulăii de brehăit şi Şoimul de piuit amurţisă. CI, 170: Etimologie: brcliăi. Vezi şi brehăi, brehăitură, brehău. Cf. bre h ă itur ă. BREHĂITURĂ s. f. (Mold.) Lălrălură. Dulăul. . . iiulată toată pădurea de lătrături şi de brehăituri implu. CI, 96. Etimologie: brelifii + suf. -tură. Vezi şi brehăi, brehăit, brehău. Cf. 1) r e h ă i t. BREHĂU s. m. (Mold.) Cline care lalră. Pre dulăi şi pre cotei şi pre alalţi brehăi, pre toii la un loc afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: breliăi + suf. -ău. Vezi şi brehăi, brehăit, brehăitură. BREHNACE s. f. (Mold.) Specie de uliu. A: Brehnacea de sus iepurile supt stincă virit. . . pîndea. CANTEMIR, IST. Aripile vulturilor, brehni-cilor, rarăilor. CANTEMIR, IST. //B: S-au rînduit spre hrana brehna-ce/or. BIBLIA (1688). Variante: brehnice (CANTEMIR, IST.) Etimologie necunoscută. BREHNICE s. f. v. brclmace. BRÎNCĂ s. f. 1. (Ban., Trans. SV) Mină. Brenhe. Branca. AC, 331. Si în acealea blide. . . era tot brinci şi trupuri de prunci mici. AMD 1759 61r. 2. (Mold.) Partea de jos a picioarelor animalelor; labă. Leul apuca cu brîncile denainte de săpă cit să să acopere trupul sfintei. DOSOFTEI VS, apud TDRG. Cînd va să să suie sau să coboare pre varga. supţirc, precum cu brîncele apucă, ase şi coada în giur împregiur îşi împleticeşte, ca din min de s-ar scăpa, de coadă spîndzural rămîind, iarăşi a să apuca să poală CI, 172; cf. CANTEMIR, IST.; CI, 174. 3. (Mold.) Instrument de tortură. A: Cu mănuşfi] ascuţite, brinci de her ii strujiră coastele. DOSOFTEI, VS. II B: Şi-l zgîriiară pre spinare cu brinci ascuţite şi tăioase. M1NEIUL 1776. Etimologie: lat. branca. Cf. d r ă p ă n a r e. BROBOANĂ s. f. (ŢR) Boabă, bobită. Să iai strugurii şi-i pune să să zvinteaze la soare 4—5 zile, curăţind broboanele ceale putrede. CM, 53v. 83 BRUDIU Să aseamănă ca borboana de strugure. MD1, 1501; cf. BIBLIA (1688); ANT1M. Variante: borboana (BIBLIA 1688 ; MD1, 150'). Etimologie: bg. brăbonka. Cf. b o a m b ă. BRODELMCITURĂ s. f. (Mold.) Vorbă nesocotită. Lasă-ţi brodelni-citurile şt fă porunca împăratului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: broili. Vezi şi brodi. Cf. b ’u i g u i r e (1), b u i g u i.t ură, î n g ă i m e a I ă. BRODI vb. (Mold.) 1. A umbla (prin apă) bălăcind ;'a naviga. Vei brodi prin singe, ca şi de înainte. DOSOFTEI, PS. Nu poate acela carele brudeşte pre apă să aibă bucurie deplin. NCCD, 385; c.f, NCCD, 257. 2. A vorbi aiurea, a bîigui. Şi-ţi ado aminte de ocară Ce brodesc nebunii pină-n sară. DOSOFTEI, IJS. Tu intr-(icest veac trupurilor omeneşti foc curătitoriu esti, iară nu altul în ceaea lume, cum brudescpapistasii. CD 1698, 31v; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG, s.v. brodi-’; CD 1770, 38r. Etimologie: sl. brodiţi. Vezi şi brodelnicilură. Cf. b u i g u i (1), î n g ă i m a (1)). BROTEALĂ s. f. (Ban.) Legătură de prietenie, intimitate. Broiale. Conversaţia. AC, 331. Etimologie: broti + suf. -eală. Vezi şi broti• " Cf. p r i e t n i c i e. BROTI vb. (Ban.) A umbla, a avea legături de prietenie cu cineva. Brotesh. Conversor. AC, 331. Etimologie necunoscută. Vezi şi broteală. BRUDATEC adj. (Mold.) Copilăros, naiv, fără judecată. Şi mai virtos (o, brudatecule) prin a mea pricină, şi prin mijlocul mieu tu cu .dinsăle-să te slujeşti. CD 1698, 18r; cf. CD 1770, 21*. Etimologie: brudiu + suf. -atee. Vezi şi brudiesc, brudieşte, brudior, brudiu. Cf. brudiesc, brudior, brudiu, lud. BRUDIESC adj. (Mold.) 'Copilăresc. Cuvinte copilăreş'ti. . . şi. . . lucruri brudieşti. CANTEMIR, IST: Etimologie: brudiu -J- suf. -esc. i Vezi şi brudatec, brudieşte, brudior, brudiu. Cf. brudatec, brudior, brudiu, lud. BRUDIEŞTE adv. (Mold.) Copilăreşte. Vredniciilor lui Traian de-atocma să le facă brudiiaşte gîndea. CANTEMIR, HR. Etimologie: brudiu + suf. -eşte. Vezi şi brudatec, brudiesc, brudior, brudiu. BRUDIOR adj. (Mold.) Tinăr, crud, fraged. Iară fragida şi molce-lusea a acelor brudiori .cuconaşi cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevas nu putu. CD 1698, 40r; cf. CD 1770, 49v. ■ Etimologie: brudiu + suf. -ior. Vezi şi brudatec, brudiesc, brudieşte, brudiu. Cf. brudatec, brudiesc, brudiu, lud. BRUDIU adj. (Mold., Trans. SE) Tinăr, crud, fraged, minor; naivr copilăros. A: Ceia ce vor face silă a cuconi brudii. PRAV., apud TDRG. imrDiv 84 Eşti brudii' şi fără minte. DOSOFTEI, VS. Vei vedea, Mări ia ta, că iaste un pruncii brudiu. CRON. 1689, 44r. Brudiisi tinerele de virslă. CANTEMIR, HR.; cf. URECHE; DOSOFTEI, PS; DVS, 23r; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 41r; CRON. 1732, 33'. O F'S- Ce cuvinte brudii sint aceste? CANTEMIR,' IST. C: Să ştii că atunci am fost brudiu şi n-am putut să învăţ. S, 116'. //B: Să juca toţi d-a valma ca nişte coconi brudii. LET. 1758, IIP. Variante; brudiv (DOSOFTEI,PS; DOSOFTEI,VS; S,116v). Etimologie necunoscută. Cf. ucr. brud „fir de păr abia crescut pe faţa unui bărbat". Vezi şi brudatec, brudiesc, brudieşte, brudior. Cf. brudatec, brudiesc, brudior, lud. ItRUDIV adj. v. brudiu. BUĂR s. m. v. bour. BUĂRA vb. (Mold.) A ţine coarnele gata de atac. (Fig.) Condeiele mai ascuţite decil sulele şi mai lungi decit suliţele asupră-le-şi buărează. CANTEMIR, HR. ♦A ciuli urechile., Cuci armăsariul, coada pre spinare rădicindu-si si urechile înainte buărîndu-şi, . . . toată herghelia. . . ocolea. CI, 98-99. ‘ ! Etimologie: buăr + suf. -a. Vezi şi bour, buărat. BUĂRAT adj. (Mold.) îndreptat, aţintit (despre coarne; ca ale bourului). Coarne buorate. CANTEMIR, IST. Bou cornatşi buărat. CANTEMIR, IST. O Fig. Cu suliţa buărată, pre bietul iepure în goană luă. CANTEMIR, IST. Variante; buorat (CANTEMIR, IST.). Etimologie: buăra. Vezi şi bour, buăra. Cf. bour (2). BUBOU s. n. v. bobou. BUCATE s. f. pl. (Mold.) Vite; avere mobilă. A:.Cela ce va fi ispravnic vreunui cucon micşor, de-i va ţinea bucatele pre urma şi după moartea părinţilor, şi de va lăcomi să ia ceva dentr-aceale bucate. . . face greşală cu Înşelăciune. PRAV. Să orînduiască din pămintul Moldovei loc. . . de păşu-narea bucatelor. PSEUDO-AMIRAS. Şi măcar că de la o vreme încoace o mai scăzuse [dajdea goştinei] şi alţi domni şi la opt parale de oaie, şi la cinci, dară foarte se împuţinase aceste bucate din tară. CANTA, apud TDRG ; cf. ŞAPTE TAINE, apud TDRG.//B: cf. 'ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: lat. buccata. Cf. a g o n i s i t ă (2), blagă, bogătate, iosag, marhă, povijie, prilej, sirraea. BUDĂ s. f. (Mold.) Prăvălioară de lemn, magherniţă. Alexie Ba-laban, negutitoriul cel mare, carele au avut şi cîteva bude in ţăra Moldovei. PSEUDO-COSTIN. Au avut şi giudecată. . . pentru nişte bude. NECULCE. Etimologie: rus., pol. budn. Cf. boltă, dugheană, prăvălie. BUDĂI s.n. (Mold.) Vas de lerfm făcut din doage; putinică. Feace un budăiu mare şi mina argaţii de căra apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. bcidon(y), bodon(y). Cf. b a r i 1 c ă, b e r b i n ţ. ă, buduroi, buri u. 85 BUIAC BUWUROI s. ii. (Ean.) Butoiaş. Budurony. AC, 331. Etimologie: Imdur „trunchi de copac scorburos" -f- sul', -oi. Cf. b a r i 1 c ă, b e r b i n t. ă, b u d ă i, buri u. J5UDUŞLĂU s. m. (Trans.) Vagabond. // A: Den Ţara Ungurească veneau, buduşlui preste munte. . . de prădau şi jâcuiau. PSEL'DO-MUSTE. Etimologie: Imduşlui + suf. -ău. Cf. magh. biidoso. Vezi şi buduşlui, buduşluituru. BUPUSIjUI vb. (Trans. SV) A rătăci, a pribegi. Budusluind s:e kol-dtijaszl.e. VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. budosolni. Ve/.i şi buduşlău, buduşluituru. HUWUŞIjUITUkA s. 1'. (Trans. SV) Rătăcire, pribegie; exil. En lobul budusiuiturpj mele. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: limliişlui -J- suf. -tură. Ve/.i şi buduşlău, buduşlui. BUFNIŢĂ s. f. (ŢR) Pasăre răpitoare de noapte. Sova. Buhniţa, huhurez, ciovlica. ST. LEX., 273. Bufniţa. Intr-o fereastră sta o buşniţă şi cinta. E 1748, 22r. Variante: lmliniţă (ST. LEX., 273), buşniţă (E 1748, 22r). Etimologie: butnS + suf. -iţă. Cf. boaghe1, b o g z ă, b u h ă, buhnace, p u h a c e. BUGEI) adj. (Mold.) Buhăit, umflat la faţă. Picioarele irnflate, gura fără dinţi, faţa bugedă, barba afumată. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: lat. *))iieclduK. BUHAI s. m. (Mold.) Taur. Buhai negru. . . la apa Nilului hrănit. NCCD, 313. Răget ca de buhai. NCCD, 350; cf. NCCD, 351. Etimologie: ucr. biilmj. CC. b i c ă. BUHĂ s. f. (Trans. N) Bufniţă. Mai mult umblă nespălată Cu capu notieptănată Ca o buhă împănată. CÎNTECE, 7r. Etimologie: formaţie onomatopeică. Cf. boaghe1, b o g z ă, bufniţă, buhnace, puhace. BUHNACE s. f. (Mold.) Bufniţă. Cu cine grăieşti tu, buhnace zburlită? B 1774, 19r. Tu rizi, buhnace? B 1774, 24v. Ce faci tu, buhnace? B 1774, 36v. Etimologie: bulină + suf. -ac(e) sau bulină + puUace. Cf. boaghe1, b o g z ă, bufniţă, buhă, puhace. BUHNIŢĂ s. f. v. bufniţă. 11UI vb. (ŢR) A scoale mugete sau răgete puternice, mai ales cînd se luptă (despre vite mari). Cind. va veni un dobitoc buindu-se spre altul, . . ., nice o leage să n-aibă cela cu boul. ÎNDREPTAREA LEGII. Cind vor paşte nişte vite striine împreună la un loc şi va inceape una dentr-insele a se bui ca să întărite pe vreuna să se lupte. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ser. Imjnti. Cf. b o n c ă i. i 11UIAC adj. 1. (Mold., Trans. SV) Roditor, fertil; îmbelşugat. A: Descălecat-au ţara domnul Draguş-Vodă, Fericită, buiacă, cu tot feali de roadă. DM, IIV. Cu cit mai buiac copaciul, cu atita mai multu să asupreşte de viermi. NCCD, 314; cf. DOSOFTEI, PS. C: Tremele ploaie buiacă pre răi. VC.C, 28. BUICI 86 2. (Mold., Criş.) Răsfăţat, dezmierdat; prosper. A: (Substantival) Dumnedzău-i giudel cumplit mindrilor, buiacilor. VARLAAM. C: Trupul prea buiac iaste vrăjmaş sufletului său. MOL. 1695, 64r. 3. ,(Mold.) Neîmblinzit, fioros; sălbatic (despre animale). Pre citu-i de mare fiara si buiacă, Coarnele-n păşune la pămintu-si pleacă. DM, Iv; cf. DOSOFTEI, VS. 4. (Mold., Criş.) Nebun, smintit, nechibzuit. A: O, buieci izraileni, , ce mă împroşcaţi? DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Cel cu inimă buiacă îj nu sufere să să pleace supt ascultare. L SEC. XVII, 136v. (Substantival) ( Buiacii săi-nţăleagă. DOSOFTEI, PS. C: (Substantival) In dulceţile lumii j petrec cu mindrii şi cu buiecii, înşelaţi de veacul acest trecătoriu. C 1737, ;j . 7'. jj B: Cel cu inimă buiască [sic! marg. minioasă~\ nu sufere să să pleace j supt ascultare. L ante 1693, 215v. Etimologie: sl. bujakîi. Vezi şi buieceală, buieci, buiecie, buiecitură. Cf. b i o s, biu (1); porav, sireăp.(l); aluzi t, bolund, nerod, şod (1), z ă I u d. BUICI vb. v. Imieci. BUICIE s.f. v. buiecie. BUIECEALĂ s.f. (Criş.) Nechibzuinţă, îngîmfare. Cu buieceală supără şi fac băsău. MOL. 1695, 57r. Etimologie: buieci -j- suf. -eală. Vezi şi buiac, buieci, buiecie, buiecitură. Cf. buiecie, btiiecitura (1), falie (2), făloşie, h i c i-mâşie, mâroşie, zuzie. BUIECI vb. (Mold.) 1. A se dezvolta, a creşte peste măsură (plantele şi vitele). Bogatul. . . de carele scrie svînta evanghelie . . . că-i buie-ciră ţarinele, adecă i să înmulţi avuţia şi agonisita. VARLAAM. 2. A deveni îngîmfat, încrezut; a ameţi (norocul) de cap (pe cineva). A: Lauda omenească înalţă şi buieceaşte sufletul, şi deaca să înalţă sufletul, atunci-l cuprinde mîndria, L SEC. XVII, 134r. Vlahii. . . de.biruinţă ca aceastea buiecindu-să. CANTEMIR, HR. Nărocul pe. bulgari buiecind, capetele ei înde ei au început a se gîlcevi. CANTEMIR, HR. y/ B: cf. L ante 1693, 212r. Variante: buici (L ante 1693, 212r). Etimologie: buiac + suf. -i. Cf. ucr. bujaty. Vezi şi buiac, buieceală, buiecie, buiecitură. Cf. f d 1 u i (2),. ni ă r o ş i. BUIECIE s.f. (Mold., Criş., Trans.'SV, Trans. N) Îngîmfare, sminteală, nechibzuinţă. A: Dzise cătră Dumnedzău cu buiecie: „Mulţămâs-cu-ţi, Doamne, căi nu simt ca alţi oameni“. L SEC. XVII, 136r. Nevoia în carea Iulian, cu mîndria si cu biiieciia lui, adusease oastea. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS. C: Pleveaşte afară, Domnu Dumnezău, dintre noi .. . buiecia, urîciunea. MISC. SEC. XVII, 162'. Am greşit cuiva ... cu glumiia sau cu buiăciia. POGREB., Il5r. O, voi, mini grabnice in buiecie, Tare v-aţi grăbit. CSOM, 4V; cf. MOL. 1695, 100r;-MISC. SEC. XVII, 88v. jj B: Şi înăspri Dumnezeu inima lui Faraon de să porni cu mînie şi cu buicie cu toate ostile sale. CRON. 1687, 33v; cf. L ante 1693, 215v. Variante: buicie (CRON. 1687, 33v). Etimologie: buiac suf. -ie. Vezi şi buiac, buieceală, buieci, buiecitură. 87 buiguit2 Cf. b u i e c e a 1 ă, b u i e c i ( u r ă (1), f ă 1 i e (2), f ă 1 o ş i e, bici m ă ş i e, m ă r o ş i e, zuzi o. BUIECITURĂ s.f. (Mold.) 1. Îngîmfare, nechibzuinţă. Iară eu dzis in buiecitura mea: „Nu m-oi clăii in veac!“ DOSOFTEI. PSALTIRE 16S0. 2. Trai liber.' Cf. NCCD (gl.). Etimologie: linieri + suf. -tură. Vezi şi buiac, buieceală, buieci, buiecie. Cf. buieceală, buiecie, f ă 1 i e (2), f ă 1 o ş i e , h i c i m ă-ş i e, ni ă roşi e, z u z i e. BUIGUI vb. (Mold.) 1. A vorbi alandala. L-au învăţat să creadză tntru Hristos şi să nu mai dzică că-i năroc şi cealea ce-a să pată omul, cum buiguia inlii. DVS. 154r. Si altele cite buiguiaste, tuturor sint ştiute. CANTEMIR, HR.' 2. A aiura, a delira, a rătăci cu mintea; a (se) zăpăci, a (se) ului, a (se) năuci, a (se) buimăci. A: li părea că doară visadză sau buiguiaşte. DVS, 76v. S-au mirat şi s-au bui guiţ tiranul. DOSOFTEI, VS. Pre muritori buiguieşti, imbeţi şi nebuneşti. CANTEMIR. IST. C> Fig. Cind mădularele buiguiesc, lipsa crierilor arată. CANTEMIR, IST. ţ IU: Şi va buiugui asupra mea sufletul mi eu. BIBLIA (1688). Variante: Inmigui (BIBLIA, 168S).. Etimologie: magh. liolyo(n)gni „a rătăci". Vezi şi buigitire, buiguit *, buiguit 2, buiguitor, buigitilură. Cf. brodi (2), î n g ă i m a (1); c e b ă 1 u i, h ă m e i. BUIGUIRE s.f. 1. (Mold.) Vorbire fără rost, fără înţeles. Pildele meale buigu[i]ri şi cuvintele meale intr-aiuri ţiind. CANTEMIR, IST. 2. (Mold., Trans. N) Zăpăcire, buimăcire, rătăcire cu mintea. A: Iară uimirea si buiuguirea mentei lor iaste sămn cum i-au opustit Dumne-dzău. L SEC. XVII, 136v; cf! DVS, 106r;LSEC. XVII, 138r. C: Să ne trezim din buiguire lumiei aceştie. POGREB.,. 95v.//B: Călugăriia iaste o buiguire a minţii pururea de lucrurile ceale cereşti. L anle 1693, 218r; cf. L ante 1693, 216r. + Extaz, vedenie. A: Iară o femeaie de cinste, luminată cu duhul Iui Dumnedzău, fu în buiguire de istiplenie, vădzînd pre Svînt Andrei unde (Substantival) Prindeţi voi pre acestu celarnic. MISC. SEC. XVII, 49v. Etimologie: ser. calarnik. Vezi şi celărnicie. 97 CERAr Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celuitor, hamiş, hîtru (2), î n c e 1 u i t o r, marghiol,' m ăi es t re ţ, opăcitor, şugubăţ (2), şuvealnic, t e Lp i z, : CELĂRNICIE s.f. (Criş.) înşelătorie. Pre el să-lu priiită cu mare celărnicie. MISC. SEC. XVII, 112v; cf; ‘MISC. SEC.> XVII; 13v. Etimologie; celarnic + suf. -ie. ' ■■ ■ Vezi şi celarnic. ' ’ - ' : Cf. alnic'ie, aslam, celşag, c e 1 im tu r ă, g e a m b aş i ei, li’ă m i ş a g, h î t r i e (2),.marghiolie, meteahnă, t ă I p i j i c, t ă l p i z i e. CELEBlU adj. şi s.m. v. cilibiu. • ’ CELEDNIC s. m. (Mold.) Servitor, -argat. Prinzînd limbă de la un celednic leavu. cum că sini ca la 500 de oameni. CRB, 174r. Au prins limbă pre un celednic leah. NECULCE. Etimologie: ucr. Celednik, rus. celjadnik. Cf.biriş, posluşnic. i; CELŞAG s. n. (Ban.) înşelăciune. Cselshag.-Decepţia, fallacia. AC, 332. Etimologie: magh. csalsăg. Vezi şi celui, celuitor, celuitură, incelui, înceluitor. . Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celuitură, geam- ii aş ie, h ă m i ş a g, hîtrie (2), . m a r g h i o l,i e, meteahnă, t ă 1 p i j i c, t ă 1 p i z i e. CELUI vb. (Ban., Criş., Trans. SV) A inşela. Cseluiesk. Decipio. Fallo. AC, 332. L-au înşelat şi l-au celuit diavolul pre Adam de au greşit. MOL. 1695, 32r. Să vatămă dragoste frătască si e celuit-prielnicul. CÂT. B, 28; cf. AGYAGFALVI, apud TEW-; VCC,' 13; MISC. SEC. XVII, 100v; PSALT. SEC. XVII,' apud TEW. Ce cea moarte 'tristă rău l-au celuit. CSOM.,: ’2T. ♦ (Criş.) A lua' prin înşelăciune. Imblă cu hi'cleşigul ... de celuiesc de la vecinul. C 1692, ,508r. Etimologie: magh. ’csalhi. ’ ' ; • ..Vezi şi celşag, celuitor, celuitură, incelui, înceluitor. .. "Cf.'în celui, opăci,- poticăli. CELUITOR,-TOARE adj. şi s.m. şi f. (Ban.) înşelător: Cseluitor, -e. Deceptor, -trix. AC, 332. . Etimoogie: celui -)- suf. -tor. Vezi şi celşag, celui, celuitură, Incelui, înceluitor. Cf. alnic, amăgelnic, am ă g e ui;-'b a-1 a m u t, ce la r n i c, hamiş, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreţ, o p ă c’i t o r, şugubăţ (2), şuvealnic, t.e.lpiz. ■ CELUITURĂ s. f. (Ban., Criş.). înşelăciune.' • Cseluiturei. Decepţia. AC, 332. De celuitură dracului fereste-ne. MISC. SEC. XVII, 9r; cf. MISC-. SEC. XVII, 245, . 45r. , r . i : Etimologie: cclui -f suf. -tură. Vezi şi celşag, celui, celuitor, Incelui, înceluitor.,,- ... i Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celşag, geambaşie, li ă m i ş a g, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, t ă ,1 p i j i c, tăi p i z i;e. , CENGHIE s. f. v. cingliic. CEPLÂC s.m. (Mold.) Om sărac, golan. Iară pe Elagasi'...şi' cu alt ceplac l-au trimes să năzuiască la cişla kănească. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. şiplak. ' ‘ Cf. neputincios (1), n i ş t o t o s, p e h n i t, s ii rti m an (1). CERAP s. m. v. ciorap. CERBET 98 CERBET s. n. v, şerbet. *CERCA vb. (Mold., Trans.) A căuta. A: Iată, trei bărbaţi Ic cearcă pre tine. AP. 1646, 35r. Lupul altă soţie îşi cercă. CI, 97. A cerca pre cel 1 pierdut. LET. 1766—1767, 6V. Dacă nu-mi crezi, cearcă şi vei afla. H f 1771, 91r. Umblă cercîndu-l si nu-l află. B 17,75, 97r; cf. URECHE; VAR- s LAAM; M. COSTIN; CVL, 166; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; CD, ( 1698, 29r, 36r, 36v; CI, 169, 176; NCL II, 292, 294;.CD, 1770, 36r; H 1771, 80v, 86v, 86v, 99v; Bv 1779, 62r. C: Stătu Maria la groapă de cerca prea7 cinstitul trupul Sfinţiii Tale. O, 33v. Unde mă veţi cerca, acolo mă veţi afla. LD, 14r. La tine alerg, cercînd mlntuire. MCCR, 47; cf. Q, 46v, 55v; MCCR, 77.//B: Iată, bărbaţi trei cearcă pre tine. NT 1703, 103T. Miţa... < să necearce prin găuri. E ante 1704, 30v; cf. BIBLIA (1688). . Etimologie: lat. circare. Vezi şi cercăior. . . *CERCĂTOR s. m. (Mold., Olt.) Căutător. A: Cercătorii... între- J 1 btndu-l de sfintul Dioscorid, răspunse că nu-l ştie unde-i. DOSOFTEI, VS. Cercătorii tăi încă au lipsit. H 1771, 99v. B: Trimease să caute ţara cea făgăduită si porunci cercătorilor să aducă din rodul acelui pămint. CAZANIE (1642). Etimologie: cerca + suf. -tor. Vezi şi cerca. . , ■ CERCHEE s. f. v. cerepic. *CERDAC s. n. 1. (Mold., ŢR) Foişor. A: Au apucat in curte cerdacul cel ,de piatră şi, s-au orînduit de apărare acolo. N. COSTIN. Cerdace ghiz-dave şi frumoase, afară din zid, asupra apii scoase avea. CANTEMIR, IST. Aşijdere au făcut şi cerdacurili cele înalte. PSEUDO-COSTIN, 27r. In mijloc ave un cerdac cu stîlpii minunaţi de marmură. H 1771, 100v; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE; H 1771, 100v; PSEUDO-E. KOGĂL-NICEANU. B: Să sui Petru, in cerdac să să roage. AP. 1683, 13r. Să-i facem lui dară cerdac. BIBLIA (1688). Şi-l află pre cîine şăzind suit intr-un cerdac sus. E ante 1704, 28r. // C: Acela voao va arăta un cerdac. NT 1648, 60r. Era toţi... sus In cerdac, in poiată, de să uspăta. C 1692, 522r. 2. (Mold.) Construcţie făcută deasupra unei cruci sau fintîni. O cruce mare de piatră şi cerdac iarăşi de piatră deasupra crucii. NECULCE. Etimologie: tc. ţardak. Vezi şi cerdăcel, cerdăcuţ. *CERDĂCEL s. n. (ŢR) 1. Diminutiv al lui cerdac (1). Şi făcu un cerdăcel înaintea bisearicii, pre patru stîlpi de marmură. Gl, 22r; cf. Gl, 20v; GAVRIL, NIF. 2. Diminutiv al lui cerdac (2). Şi pe tronul cu moaştele au făcut un cerdăcel de piatră şi l-au zugrăvit frumos. Gl, 20T. Etimologie: cerdac + suf. -el: Vezi şi cerdac, cerdăcuţ. Cf. c e r d ă c u ţ. * CERDĂCUŢ s.n. (Mold.) Diminutiv al lui cerdac (1). La toată casa in cetate cile un cerdăcuţ de acea materie de marmure se afla. CANTEMIR, IST. Etimologie: cerdac -4- suf. -ut. Vezi şi cerdac, cerdăcel. Cf. cer d ăce 1 (1). r 99 CHEAT7IŞ CEREADĂ s. f. v. circndă. CEREPIE s. f. (Mold.) Sfoară roşie folosită de dulgheri spre a trasa linii drepte pe scînduri etc. Lemnul... cel slrimb, cînd vor meşterii să-l facă să fie bun ...pun peste dinsul acea unealtă ce-i zic greţii, canon, ghiunie ţi pirighel, iară moldovenii ii zic ghiunie, linie ţi pas si cerepie si alţii sfoară. CA, 89v; cf. CA, 89r. Variante: cerchie (CA, 89r). Etimologie: tc. ţirpi. Cf. g h i u ri i e. CERETEI s. n. (Mold.) Tufiş. Păştea caii ţinindu-i de-a mină, prin ceritei. M. COSTIN. Ciriteaiele scutura şi cu picioarele uscate frunze ... suna. CI, 97. Etimologie: ucr. (o) feret. CESCUŢ S. n. (Mold.) Clipă, moment. A: Prespre un ccscuţ să-i zică PRAV. Un cescu[, să merg să aduc. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS; NCCD (gl.). y/B: Iară peste un cescut să-i zică. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: ceas + suf. -cuţ. Cf. m i c ă. / CEŞME s. f. v. cişmea. , , CEST s. n. (ŢR) Bucată de prescură. Meridele sau cesturile celea ce scoate popa la proscomidie. ÎNDREPTAREA LEGII. Din cisturile apostolilor ţi din cisturile ci să scot pentru vii ţi pentru, morţi n-avem poruncă să cuminecăm. ÎNV. 1702, 17r. Variante: cist (ÎNV. 1702, 17r). Etimologie: bg. (est. CETERĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Instrument cu coarde; harfă; vioară. A: în ceateri şi cu glasurile cintărilor. DOSOFTEI, PS; cf. DOSOFTEI, VS. C: Ochii vază cetera. OG, 390. Etimologie: lat. cithera. CETLUI vb. (Mold.) 1. A lega strîns. Fură... cetluiţi cu vîrteaje. DOSOFTEI, VS. Cu mlădiţele viţei ţi cu circeaiele mlădiţelor tare era cez-luit. CI, 100. 2. A strînge capul cuiva cu instrumentul de tortură numit c e a - 11 ă U. I-au ars împrejurul capului de le au pîrjolit părul cu un hier înhier-bîntat; care semn trăieţte ţi pină astăzi în ţeara Moldovei şi la Maramoruş, de să cehluiesc prejur cap. URECHE. Muncindu-i în tot fealiul, pe cărbuni li punea, le cetluie capetele. PSEUDO-COSTIN, 21r; cf. NECULCE, apud TEW. ♦ A tunde. Cehlui. NCCD (gl.). ♦ A tortura. Şi-l pugorîră ... de pe cruce de-l cetluiru. DOSOFTEI, VS. Variante: celilui (URECHE; NCCD), gl. cczlui (CI, 100). Etimologie: magh. csatolni. Vezi şi cetluitură. , CETLUITURĂ s.f. (Mold.) Tortură. Munciţi cu foc ţi sabie ...şi cetluituri de domnul Galatiei. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cetlui + suf. -tură. Vezi şi cetlui. CEZLUI vb. v. cctlui. CHEATVIŞ adj. (Criş., Trans. SE) Plăcut. Declt acare viţă de oamini era ei mai cheatviţi. C 1695, 517r; cf. TEMPEA, apud TEW. Etimologie: magh. kedves. Vezi şi chedve, clietvălui. CHEDVE 100 CHEDVE s.f. (Trans. SV) Plac, bunăvoinţă. Kedva la szze o doben-' deszk. PSALT. SBC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kedv(c). Vezi . şi. cheatviş, chetvălui. ' CHEIÎÂIA s. f. 1. (Mold., ŢR) Intendent al vizirului sau al unui paşă. A: Cu ştirea chehaiei vizirului. M. COSTIN. Au chemat Suleiman chihaiaua vezirului. PSEUDO-COSTIN, 18v. S-aw-schimbat trei vezirişi sepie chihaiele. NECULCE. Făcini si chehaia pe Ibraim-Aga. IM 1754, 2r; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Abdulah-paşa, ce atuncca fusese chehaia. ANON. CANTAC! Ajungind chehaia vizirului, l-au mazilit pe Antonie-Vodă Rusei. R. GRECEANU; cf. ANON. CANTAC.; IM 1730, 3V, 4r. 2. (Mold.) Subofiţer. Să ieie de tot polcovnicul cite o sută.de ruble... şi de chihai si de stegar cite zece. NECULCE. . ■ . . . Variante:• elieliaic (M. COSTIN; R. GRECEANU), cliiaie (M. COSTIN). chihai s. m. (NECULCE). Etimologie: tc. keliaya. CHEHAIE s. f. v. chehaia. CHEHĂI vb. v. celini. ' ; CHELBE s. f. (Mold.) Boală de piele a capului. DedesubtuV cuşmii des şade ascunsă chelbile. B 1774, 15r. Etimologie: cf. lat. calvia1; călbcază, gălfoeazâ. Vezi şi chelbos. CHELBOS adj. (Mold.) Bolnav de chelbe. Muştele carele să pun pe capul celor chelboşi să pun şi pe masa împăratului. B 1774, 37r. Etimologie: chelbe + suf. -os. Vezi şi chelbe. . . CHEMA vb. (Trans. SV) A striga. Cu glasul mieu cătră Domnul chemai. PS. SEC. XVIII, 57v. Etimologie: lat. clamare. 1 CHEMULUI vb. (Criş.) A lua în seamă, a băga de seamă. Zeace mii de oamini cădea intr-o zi merii de armele lor şi nice un fealiu de omu nu chimuluia ... nice pre sine încă nu chimuluia, nice vecinii şi priialenii săi. C 1692, 514r.', ♦ A păzi. S-ai pofti bunătatea mea şi toată marha mea, nu as eu ţine si nu o asu chimului eu de tine, Doamne, toată. MISC. SEC. XVII, 83r. ' Etimologie: magh. kemelni, kemlelni. Cf. a d i n t a. CHENDEU s. n. (Ban.) Şervet, ştergar. .Mantile. Kengyeu. Kendo. LEX. MARS., 227. ... Etimologie: magh.' kendo. CHESEA s.f. (Mold.) Vas (mic) de sticlă, cristal, porţelan, metal etc. Ave copilul in mină o chesea mare de aur...si intr-insa vin bun. H 1771, 82r—82v; cf. H 1771,. 81v, 82'’; H.17792, 76r. Etimologie: tc. kâse. CHETVĂLUI vb. (Criş.) A plăcea. Dară amu ţie, oame creştine, cum să-ţi chetvăluiască şi să-ţi ingăduiască păcatele laie? C 1692, 5i Sr. Etimologie: magh. kcdvelni. Vezi şi cheatviş, chedve. , CHIABUT s. n. (Mold.) Lădiţă. Intrindu înnunîru, au deschis chiabutul. H 1771, 99r. 101 CHIRIGIU Etimologie necunoscută. Cf. s a n d u c, s c a t u 1 c ă. CHIAIE s. f. v. cliehaia. CHIHAI s. m. v. cliehaia. CHILĂ1 s.f. (Mold., ŢR) Măsură de capacitate. A: Cumpăra ... făină, chila cîte 20 galbini de aur. N. COSTIN. B: Se scumpi griul... cit se eindea fhila 12 galbeni de aur. PAT. 1676, 17' ; cf. PAT. 1676, 175r. Etimologie: tc. kile. CHILĂ2 s. f. (Mold.) Hernie. Avind chilă impunoiată. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. kvla, gr. kile, bg., ser. kila. CHIIJN .adj. şi adv. Separat. 1. Adj. (Mold., Criş.) A: I-au pus turmele chiline Pre moşii in rînd, cum li să vine. DOSOFTEI, PS. C: Dum-năzău are oamini chilini de diavolul. MOL. 1695, 90v. 2. Adv.. (Ban.) Kilin. Seorsim. AC, 346. O (Trans. S) Loc. adv. De ciulin = separat. Cine de chilin dintru apostoli au surzuit vreo cloambă a Credeului? PP, 5r; cf. PP, 39v; EG (gl.). Etimologie: magh. kulon. CHIMINI s. n. v. cămin. CH1NCI s. n. (Ban., Criş., Trans. SV) Comoară, tezaur. Kincs. The-saurus. AC, 346. Aur şi argint şi chinciu mult. C 1692, 590r; cf. VISKI, apud TEW- O Fig. Din chinciul besearecii arătăm pentru ei facere destul. PP. 62r; cf. C 1692, 522v: PSALTIRE SEC'. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kincs. Cf. hazna (1). CHEvDINAIt s. n. (Trans. SV) Măsură de greutate. Şi au aflat numai trei chindinare de aur. ÎVM, 204'. Etimologie: ngr. kentinârion. CHINEZ s. m. (Ban.) Primar, judecător. Judex. Kiness. Biro. LEX. MARS., 221. Etimologie: ser. knez.'- Cf. b i r ău, f u n o g i u, jude (2). CHIPEŞ adj. 1. (Ban.) Convenabil, cumsecade.' Kipish. Conceniens. AC, 346. ‘ • 2. (Mold.) Arătos. Voinici chipeşi. DOSOFTEI, VS. Asemine unor poame, carele pe dinafară arătoase şi chipeşe se arată. CANTEMIR. Era ... om mare la trup, cinsliş, chipiş, la minte aşezat. NECULCE. El iaste mai bogat sau...mai chipeş decit dinsul. DÎ, 33r. Etimologie: magh. kepes. Cf. chip. Cf. cilibiu (2), cinsteş (3), faieş (2), ghizdav. CHIRIE s. f. (Mold., ŢR) Sumă plătită în schimbul folosirii temporare a unui lucru. A: Plata, ce să zice chiriia, să plătească îndoit. PRAV. B: Plata, ce să zice chiriia, să-i plătească indoit. ÎNDREPTAREA LEGII. O Loc. adj. şi adv. Cu (în) chirie = (care este dat) pentru folosire temporară in schimbul unei plăţi. A: Va năimi casă in chirie. PRAV. Şi încă au căutat cîteva case cu chirie. NECULCE. I-am prins cu chirii un han. H 1771, S7V. B: Acea casă, aufost prinsă cu chirie. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg., ser. kirija. CHIRIGIU s, m. (Mola) Cărăuş, căruţaş, Dind întiiu domnia acei şasezeci de bani chirigiilor. NECULCE. CHIŞIŢĂ 102 Etimologie: tc. kiracl. " Cf. c o c i ş. CHIŞIŢĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. S) '(Smocul de păr dq' la) glezna calului. A: Şi cură singile plnă tn chişiţa calului. IT 1778, 6T; cf. IT 1778, 10r; IT SEC. XVIII, 145v. C: Kishicze. AC, 346. Cura singele oam'inilor pină in chisită pre porţile cetătiei. IT 1714, 35v; cf. IT 1748, 194v; IT 1779, 174v.’ Etimologie: ser. ticica, bg. kitîica. CHITEALĂ s. f. (Mold.) Chibzuială, judecată. Supţire la minte, iscusit la socoteală şi întreg la chiteală. CD 1698, 22r. Precum paşii, aşe chitealele işi muta. CI, 175; cf. CI, 100, 171; CANTEMIR, HR.; CE) 1770, 26r. • " Etimologie: chiti + suf. -cală. Vezi şi chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. , Cf. c h i t i r e , chitit2, chititură, 'chiverniseală (1) chivernisire (1), sămăluinţă, s ă. m ă 1 u i r e (2), s chiverniseai ă. CHITI vb. 1. (Ban.) A împodobi. Kitesk. Orrio. Kitesku-me. Ornor. AC„ 346; cf. LEX. MARS., 232. ♦(Trans. SV) A aranja, a rîndui. Stelele care l(e}-ai chitit frumos. VCC, 21; cf. VCC, 18, 42. 2. (Mold.) A gîridi, a chibzui, a pune la cale. A: Nemică trupeaşte să nu chitim, nice să ţinem. VARLAAM. Cu vicleşug chiteaşte. DP, 12r. Chiliia preste puţină ... vreme să le vie culesul poamelor. DOSOFTEI, VS. Nu va socoti si va chiti precum de demoni ... ti iaste a se feri. CD 1698, 34r. Oi chiti să fac aceaea. B 1774, 35v; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR IST.; CD 1770, 41T. //B: Cu dinşii va chiti tntr-o credinţă. PRAV. GOV. Şi cugetam noaptea, cu inima mea, chiteam si se mihnea duhul mieu. BIBLIA (1688). ' Etimologie: ser. kititi, bg. kitja. Vezi şi ckiteală, chitire, chitit', chitit2. chititură, nechitii, răschiti. Cf. răsăjdui, răschiti, sămălui (2). CHITIRE s.f. (Mold.) Chiteală. Că toată învăţătura şi. tot lucrul cu osirdie zace spre nevoinţă şi chitirea minţii. ALF., 29r. Obiect al meditaţiei, al reflecţiei. Precum am îndrăgit învăţătura ta, Doamne, toată dzua chitirea mea iaste. DPRS, 159r— 159v. ♦ închipuire, plăsmuire. Jiganiile tnsămneadză a demonilor şi a răutăţilor chitiri. CD 1698, 33r. Etimologie: cliiti. Vezi şi chiteală, chiti, chitit*, chitit2, chititură, nechitit', răschiti. Cf. chiteală, chitit2, chititură, c h i.v e r n i s e a 1 ă(l), chivernisire (1), sămăluinţă, sămăluire (2), schi v e r-n i s e a 1 ă. CHITIT1 adj. 1. (Ban.) împodobit. Kitit. Ornatus. AC, 346; cf. LEX. MARS., 232. 2. (Mold.) Chibzuit, istet, priceput. Tu eşti un om foarte chitit. B 1774, 36r. Etimologie: chiti. Vezi şi chiteală, chiti, chitire, chitit2, chititură, nechitit, răschiti. Cf. hîtru (1), o coş, răsăjdui tor, sămăluitor. CHITIT2 s. n. (Mold.) Chiteală. Să ţinu cu postul şi cu ruga şi cu chititul s(viyntelor scripturi. DOSOFTEI; VS. Etimologie: chiti. Vezi şi chiteală, chiti, chitire, chitit1, chititură, nechitit, răschiti. 1<)3 CHIVERNISEALĂ Cf. chiteală, chitire, chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluinţă, sămăluire (2), s c h i-verniseali. CHITITURĂ s. f. (Mold.) Chiteală. Că de n-ar hi ci leagea la chi-titura mea iaste, atunci amu perit aş fi in smerenia mea. DPSR, 159r. Etimologie: chitit -f suf. -ură. Vezi şi chiteală, chiti, chitire, chitit\ chitit", nechitit, ruschili. Cf. chiteală, chitire, chitit2, chivernisea li (1), chivernisire (1), sămăluinţă, sămăluire (2), schi-v e r n i s e a 1 ă. CHIŢORAN s. m. (ŢR) 1. Şoarece de cîmp. Chiţoranul şi hamcleon şi ncvăstuica ţi şopirla şi şomtcul. BIBLIA (1688). 2. Cirtiţă. B: Kroti. Chiţoran. LEX. 1683, 28r. Poţi să aseameni minciuna pre chiţoran. FL. D 1700, 51v.//C: Poţi să asamcni minciuna pre chiţoran, carele n-are ochi şi pururea merge dedesuptul pămintului. FL. D 1764, 34v. Etimologie necunoscută. Cf. g u z i u, s o b o 1 (2), şomic (8). CHIURECHI s. n. v. curechi. CHIYERNI vb, (Mold.) A conduce, a guverna. Iară ca un măiestru chivernitoriu o chiverniiă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: gr. kyverno. Vezi şi chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisii, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisi (1), hătmăni, isprăvnici, schivernisi (1). CHIVERNISEALĂ s. f. 1. (Mold., ŢR, Trans. SV) Conducere, guvernare, administrare. A: Tocmit-au boieriile mari in sfat,.de chiverniseala ţării şi a pămintului 'Moldovei. URECHE.’ Iară a celor înţelepţi politici chiverniseală iaste ca nici în frica fricosului să cadză, nici în norocul norocosului să ispitească. CI, 173; cf. NCL II, 290; PSEUDO-COSTIN ; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE. B: Te-au luminat Dumnezeu de ăi aflat chiverniseala acelor trei pungi. ANTIM; cf. R. POPESCU; MI-NEIUL (1776). C: Bogăţie multă şi fără chiverniseală. ÎF, 72r. + (ŢR) Organizare, aranjament. Cu nici o chivernisală ostăşască nu iaste leasne a lua cetatea: IR 1755, 23v; cf. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Judecată, chibzuinţă. Nu bună socoteală in cliivernisala ta pui, ce numai’ ceale ce spre rău mărg gîndesti. CD 1698, llv. Intăleapta chivernisala sa. NCL II, 291; cf. CD 1698, 21r; CD 1770, 13r, 24v. 2. (Mold.,'ŢR) Agonisire, .subsistenţă. A: A ara, a sămăna, viia a lucra, neguţitorie a face, carile toate pentru a omului chiverniseală sînt. CD 1698, 39r. Numai pentru chiverniseală slujăscu la frinei. . IM 1754, 6V; cf. CD 1698,_ 27v, 44v; CI, 170; CD 1770, 32v, 39*, 44v; H 1771, 92r; BUCOAVNĂ 1775, 61r. B: Numai pentru chiverniseală slujăscu la frinci. IM 1730, 10v. Etimologie: chivernisi + suf. -eală. Vezi şi chiverni, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisire; hotnogief chiteală, chitire, chitit2, chititură, sămăluinţă, sămăluire (2), schiverniseală; agonisită (1). CHIVERNISI 104 . CHIVERNISI ■ vb. 1. (Mold.,.ŢR, Trans. S) A conduce, a guverna, a administra. A: Nevoiesc cu'.osirdie să chivernisească ţările sale. M. COSTIN. Cu mare filosof ie lupul viaţa sa işi chiverniseaşte: CI, 98. Prin adincul înţelepciunii tale toate le chivernisăşti. MOL. 1754 —1762, 29r. Lăsă la 'Stocolm un divan de epitropi ca să chivernisască tara lui. VP., 52r; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, DIVANUL; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; CANTA. B: Chiverniseşti şi bine oblăduicşli. BIBLIA (1688). Acela care nu-ş poate chivernisi casa lui nu poate chivernisi pre altul. FL. D 1700, 40v; cf. R. POPESCU; MINEIUL (1776). C: îngerii ... chivernisesc acea după noi erarhie. IOAN ZOBA, RÎNDUIALA DIACON-STVELOR; cf. IR 1757, 13r;. MCCR, 18. A se conduce, a se .călăuzi. A: A le chivernisi la greale vremi nu poţi. M. COSTIN.- Domnul cunoaşte gindurile oamenilor ... cu dumnezeiescul duh nechivernisindu-săt. AR, 36V; cf. PSEUDO-COSTIN; NECULCE. B: Dumnezeu, după ce a făcut luniea, a orinduit să se chivernisească cu lege. ANTIM. C: Cel ce se chiverniseaşte rău ades să să sfătuiască. FL. D 1764, 45v. 2. (Mold.) A aranja, a pune la cale. A scos tuiurile şi corturile afară din laşi...ca să mai chivernisească lucrul deva înainte. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS. ♦ Fig. A face rău cu premeditare, iasă toată treaba ..asupra mea şi eu îl voi chivernisi pe Abul-Casim de şi comora ii vom lua şi viaţa, cu meşterşug supţire. H 1771, 97r. ♦ A se tocmi. Şi aşa să chivernisim unul cu altul. CA, 85r. , 3. (Mold., ŢR) A purta de grijă, a asigura mijloacele de trai. A; Va chivernisi şi pe oamenii mortului, că au rămas nechivernisiţi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Datoriia nacealnicilor ... ca să chivernisească pentru oiihna si folosul cel bun a supuşilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44v; cf. DO-SOFTEI, MOL.; CD 1698, 27r; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-MUSTE; NECUL.CE; . AR, 4r; CD 1770, 32v; BUCOAVNĂ 1775,' 43v; H 1779% 77v.. £>. (Fig.) Aferim! 'aferim! adecă: bine m-aţi chivernisii. AXINTE URICARIUL. B: Nu te rog să-mi chiverniseşti viata, că am eu cu ce trăi. AMTIM. ' . îy'-' ' " Etimologie: gr. kyverntf, aor. kyyernlsa. Vezi şi chiverhi, chiverniseală, chivernisire, chivernisit, chivernisilor, chivernilor, nechivernisii, schiverniseală, schivernisi. Cf. ch i v e r n i, hătm.ăni, i s p r ă v n i c i, s c h i v e r n i s i; r.i n d ă 1 u i. , ’ . CHIVERNISIRE s.f. 1. (Mold., ŢR, Trans. SE). Conducere, guvernare, administrare. B: 'Avtnd domnia pace şi linişte, se afla . asupra tre-bilor şi chivernisirilor ţării. R. GRECEANU; cf. ANTIM. C:- Mai bine este bogatului a avea bogăţia sa spre chivernisire decîl spre stăpînire: EG, 108. Toate cnejiile ruseşti cu bună chivernisire şi înţelepciune le-au chivernisit. IR 1757, 'l3r. ♦ Chibzuinţă, raţiune. Â: Fietecine cel ce om să nuftieahe, şi cu chivernisirea întregii minţi să slujaste ... să ■ socotească. CD 1698, 42v; cf.’CD 1770, 53r. ‘ ■ 2. (ŢR) Agonisirea mijloacelor de trai. B: Veniturile de toate părţile, sp-e chivernisirea şi hrana călugărilor. MINEIUL ■ (1776). ♦ (Mold.) Economisire. A: Ori ca să. araţi vitejie, ori pentru chivernisire ... nevrind să ţie atiţia vrăjmaşi în casa sa. VP, 57v. Etimologie: chivernisi. Vezi şi chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. , 105 CIMILITURĂ Cf. chiverniseală; hotnogie; chiteală, chitire, chitit2, chititură, fe ă m ă 1 u i n ţ ă, s ă m ă-Lui r e(2), schiverniseală; a g o 11 i s i t ă (1). !• ',j , ' CHIVERNISIT adj. (Mold.) .'înzestratwi cele necesare tr'âiiilui. Neoameni ii iubea ţi dorea să ii vază chivernisiţi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: cliivcrnisi. ' Vezi şi chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisirechivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. ■■ . CHIVERNISITOR s.m.. (Mold., Trans. SE) Conducător, cîrmuitor, administrator. A: Eparh si chivernisitoriu a toată-Igr.iia: VP,;'69'’;' cf. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE; AR,'43r; :VP; 73r. •O(Adjectival) Unbunchivernisitoriu părinte.. CD 1698, 27r; cf. NECULCE ; CD 1770, 24r. C: Poate fi vreun chivernisitor, iar nu stâptnitor. 'EG, *110. Etimologie: chivernisi + sul', rtor.. : ' ' ' . ‘ ' Vezi şi 'chiverni,. chiverniseală] chivernisi, chivernisire,- chivernisit,-chivernitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernitor, h o t n o g (2), ispravnic (1), n a c e a 1 n i c, povaţă. ' ■ •' ' 1,1 ■ CHTVERNITOR s. m. (Mold.) Conducător. Iară ca un măiestru chi-vernitoriu o chiverniiă. DOSOFTEI, VS. 1 Etimologie: chiverni -f- suf. -tor. ... Vezi şi chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, nechivernisit, schiverniseală, schivernisi. Cf. chivernisitor, h o t n o g (2), i s p r a v n i c (1), n a-cealni'O, povaţă. , CIBOTĂ s. f. v. ciobotă. . . . CIQLI vb. (Trans. SV) A lustrui, a dichisi. Din măduha in ea,băgată, Facă-şi, carii , capu cicilesc, Pomadă şi sopon de Anglia. OG, 390.. Etimologie: cf. cicea. • ’ , ... . CIHODAR(IU) ,'s. in. v. ciohodnr. . . ; CILIBILÎC s. n.1 (Mold.)'Gentileţe Cunoşti tu vreunul ca să,fii asămine ca mine la măriri şi la Indurare şi la eilibilîe? .H 17791, 146v. Etimologie: tc. ţclebilik. " Vezi şi cilibiu. ’ ' ' CTLIBIU adj. şi s.m. (Mold.) '1. Adj.'§i s.m. Nobil, distins. [Italienii] sini subţiri, pentru aceea le zic gentilomii cum zic grecii, celebii. M. COSTIN. Cu mare omenire, pentru, aceia le dzic gintiloni, cum zid-grecii, celebii. NCL I, 40. O, ce cilibii şi împărăteşti faptei B 1774, 10T. ■ •• 2. Adj. Fin, graţios. A: Cu cit ti lua mai mult sama, dtila o'află mai frumoasă şi mai cilibie. H 1771, 101r; cf. B 1774,- 8y. // C: Că'te- văz că eşti cuminte, O, cucoană zulufie, Frumoasă si cilibie. MISC.- 1778, 37T. Variante: celcbiu.(M. COSTIN; NCL I, 40; B 1774, 8V).,. , Etimologie:, tc. ţclebi. ■Vezi şi cilibilic. . •, Cf. chipeş(2), cinsteş(3), f a i e ş, ghizdav. : CIMILI vb. (Mold.) A tîlcui; a semnifica. Multe cimileaste această pildă. VARLAAM. Etimologie necunoscută. Vezi şi cimilitură. CIMILITURĂ s. f. (Mold.) Ghicitoare, şaradă. Din-rostul mieu voi scoate pilde şi ciumilituri. DOSOFTEI, PS. Multe cuvinte şi lilcuri filo sofeşti şi cimilituri. E 1779, 10v; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 19. CIMrOIAŞ 106 Variante: ciumlHtură (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: clmlli -f suf. -tură. Cf. g î c i t o a r e, g 1 c i t u r ă. CDIPOIAŞ s. m. (Mold., Criş.) Cintăreţ din cimpoi. A: Aron-Vodă. . . nu se sătura de curvărit, de giucat, de cimpoiaţi. URECHE. C: A să veseli ţi cu ci ni p oii: si şi cu aldutari drăceşti. AA 1778, 9r. Etimologie: cimpoi + suf. -aş. CINGHIASĂ s. f. (ŢR) Cinghie. Cinghiasă sr cheamă muicrilr care cînlă pc la veselii cu tambura. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: cinghie. Vezi şi cinghie, cinghireasă. Cf. cinghie, cinghircasS. CIN’GIIIF. s. f. (Mold., ŢR) Cintăreaţă şi dansatoare. A: J'cniră cinghii de giucară foarte frumos. H 17793, 76r. B: Mai nainte dc ce vor intra r.inghiilc sau măscăricii care fac glume. ÎNDREPTAREA LEGII. O (Adjectival) Urechile care ascultă şi iau aminte cu de-adins cintecele muierilor celor curvc şi cenghii. EV, 22; cf. EV, 92. Variante: conghio (EV., 22). Etimologie: tc. ţengl, ser. Cengija. Vezi şi cinhiasă, cinghireasă. Cf. cinghiasă, cinghireasă. CINGHIREASĂ s. f. (ŢR) Cinghie. Cinghirease, jucătoare. ST. LEX., 273. Etimologie: v. cinglilc. Vezi şi cinghiasă, cinghie. Cf. cinghiasă, cinghie. CI>'IE 1 s. f. 1. (Mold.) Unealtă. A: Cindu să vor găsi scări, pre unde s-au suit, sau alte cinii (m e ş t e ş u g u r e MUNT.) carele slujesc Ia descuiat. PRAV. Si adusă Esop vulturii si copiY(i) cu toate ciniile. E 177'.*. 18v; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, IIR. //1*: Fieştecarc vinător Îşi găteşte1 sculele şi ciniile meşteşugului său. ANTIM. 2. (ŢR) Făcătură, vrajă. Ncprelestitul acesta. . . gonind cinia dracului, ieşi nevătămat. MINEIUL 1776). Etimologie: sl. CinIJe (1); ser. îini(2) Cf. sir;boboană, bobonoşag. CINIE 2 s. f. (Mold.) Decoraţiuno de faianţă. Au făcut. . . curţile cealc domneşti. . . casele cele cu cinii, grădini, grajduri. M. COSTIN ; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. ţini. CINSTE s. f. In loc. adv. (Ban., Trans. SE) In cinste = zadarnic, gratuit. Iară puii cunosc pre mumi-sa ceaea ce le-au ouat. . . iară ccaea ce le-au clocit ea rămine numai cu munca In cinste. FL. D 1693, 32v. Do, dono. Dau in cinste. Ajăndekozok. LEX. MARS., 200. Etimologie: sl. Cistl. Cf. a f e t e 1 e (d e- ~), har (în ~), h i e b a (în ~), z ă 1 u d (i n —). CINSTEŞ adj. 1. (Mold., Trans. SE) Cinstit, onest. A: Dc urmează pre ccl cinsteş, cinsteş este, şi cinc urmează pre ccl rău, rău este. M. COSTIN. Face la oamuti gind uri şi înalte priceperi, gingaşi, cinstesi, îndreptători. CAL. 1762, 24lv; cf. CANTEMIR, IIR. O (Adverbial) Nu rău şi fără socoteală, ce bine şi cinsteş este de vieţuit. CANTEMIR, IST. C: Face la 107 ■ CIOCOTNIŢĂ oamini mari glnduri şi înalte priceperi, gingaş, cinsteş, rînduială mare. CAL. 1733, 27. x ■ : 2. (Mold.) Demn de respect. Dzăule cinstesule., DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST, , ‘ 1 3. (Mold.) Arătos, chipeş. La stat sprinten şi cinsteş. DOSOFTEI, VS. Antioh-Vodă. . . era om mare la trup, cinstiş, chipis, la minte aşezat. NECULCE; cf. N. COSTIN; AXINTE UFtlfcAlilUL; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cinste -f suf. -eş. Vezi şi cinsteş ie, necinsteş. Cf. p r a v e d n i c; ch ip e ş (2), cilibiu (2), f ai e ş (2), g h i z-d a v. CINSTEŞIE s. f. (Mold.) Omenie, bună-cuviinţă. Cinsteşia omenească. CANTEMIR, HR. ' Etimologie: cinsteş -f suf. -ie. Vezi şi cinsteş, necinsteş. CIOBAN s. m. (Mold., ŢR) Păstor. A: Ciobanii.. . pre tlh cotlapă-mînt lăsaţi era. CANTEMIR, IST. Iar tn urma lui îndată, au nimerit nişte ciobani. IT 1778, lv. O S. comp. Steaua ciobanului '= luceafărul de seară. Steaua care întiiu se arată de cu seară, steaua ciobanului. CANTEMIR, IST. B: Acei doi ciobani il duserăla sălaşul lor. LET. ŢR, 53v; cf. LET. ŢR, 53r, 54r. II C: Iară un cioban îl întrebă: „Unde mergi, lupid'e, , asa tare?" AA 1773, 135v. ' ' , ' . ' v . Etimologie: tc. ţoban. CIOBOATĂ s. f. v. ciobotă. " , . CIOBOTAR s. m. (Mold.) Cizmar. A: A petreace înlopiia la un iSimon oarecarele ciobotar. AP. 1646, 33r; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE.//C: Acea vulpe tn toate nopţile întră intr-un tirgu'pre fereastra unui ciobotari. S, 117V. Csobotar, Suttor. AC*.332. B: Din cite minciuni au rămas, toate. . . le-au dat ciobotariului şi pentru aceasta sint toţi meşterii mincinoşi, iar mai mult'decît toţi ciobotarii. E 1748, 25r. Etimologie: ciobotă + suf. -ar. Vezi şi ciobotă. ’ ‘ ' CIOBOTĂ s. f. (Mold.) Gheată, cizmă. A: Să fie încălţaţi cu ciobotele lor. CRON. 1689, 48v. Trăgtndu-i cibotele, numai cu călţuni au fost încălţat. AXINTE URICARIUL; cf. CRON. 17.07, 44v; CRON. 1732, 37r. // C: Ciobote. Calceus. AC, 332. B: Sapogi. Cizme, cidboate. Sapogu. Cizmă, cioboată. LEX., 239r; cf. LEX. -1683, 13v, 60r; LUMINĂ;. , Variante: ciljotă (AXINTE URICARIUL), cioboată (LEX., 239r). Etimologie: ucr. 8oboty. Vezi şi ciobotar. CIOCODNIŢĂ s. f. v. ciocotnityi. CIOCOTNIŢĂ s.f. 1. (ŢR, Ban., Trans. SV) Flecar. B: Sepoţnik. ciocotniţa, balamut. ST. LEX., 273. Sepotnik. Ciocotniţă. LEX. 1683> 83r. C: Ciocotniţe iscoditoare grăind cealea ce nu se cade. 'N TEST. (1648).' Csokotnice; Garrulus. AC, 332. 2. (ŢR) Defăimător, pîrîş. Klevetnikă. Ciocotniţă, piriş. LEX., 110r. 3. (ŢR, Trans. SV) Parazit.B: Pritrapeznik, ciocotniţă, lingător, mesar care păzeaşte masa. ST. LEX., 273. Cela ce păzeaste mesele altora, ciocotniţa, lingătoriu. LEX. 1683, 50v. C:.Cf. N TEST. ţl648). CIOCOTNIŢI 108 Variante: ciocodniţă (N TEST. 1648). Etimologie: ciocoti + suf. -niţă. Vezi şi ciocolniţi. Cf. b a 1 a m u t, blojeritor, mozavir, ocarnic (2). CIOCOTNIŢI vb. (ŢR) A' (se) linguşi. Pentru cel bogat. . . nu ciocot-niţeai la el pînă ieri şi-l lăudai? MĂRG. 1691, 20r; cf. MĂRG. 1746, 20r. Etimologie: ciocotniţă + suf; -i. Vezi şi ciocotniţă. Cf. a m ă g u 1 i, ş u t i 1 i. CIOHDAR s. m. v. cioliodar. CIOHODAR s. m. (Mold., ŢR) 1. Slugă Ia un vizir sau la un paşă. A: Rămas-au hanul cu tătarii si pasa numai cu ciohodarii. AXINTE URI-CARIUL. Îndată au poruncii vezirul acelor doi ciohodari. H 1771, 97T; cf. PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 10T; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1779“, 86'. B: Avea Ungă dinsul sase ciohodari, iară tn cojoace imbrăcati. IM 1730, 16r. 2. Slujitor domnesc, lacheu al palatului. A: L-au pus tn caretă domnească cu şase cai şi cu ciohodari. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AXINTE URICARIUL ;• GHEORGACHI. B: Să-i lase numai cămăraş sicihodariu, iar alt grec lingă el nu-i mai trebuie. ANON. CANTAC.; cf. LEX. 1683, 57v. Variante: ciliodar(iu) (AXINTE URICARIUL; ANON. CANTAC.), ciolidar (AXINTE URICARIUL), ciuhodar (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1779a, 86v). Etimologie: tc. ţuliadar. CIORAP s. m. (Mold., ŢR) Obiect de. îmbrăcăminte care acoperă piciorul. A: Plata păcatului ca desplelitura ciorapului fiind. CANTEMIR, HR. Răpia cine ce puteai. . cine cerapi, cine călţuni, cine pălării. IM 1754, 75r. B: Răpiia cine ce putea... cine cearapi, cine căltuni, cine pălării. IM 1730, 106r. Variante: cearap (IM 1730, 106r), cerap (IM 1754, 75r). Etimologie: tc. şorap. CIORBAGIU s.m. (Mold., ŢR) Ofiţer de ieniceri. A: Enicer-Aga au. strins ciorbagiii. PSEUDO-COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; IM 1754, 71v. B : Au tremis Gebegi-Başa. . . şi pre alţi din ciorbagii deau apucat porţile cetăţii. IM 1730, 100v. Etimologie: tc. şorlmci. CIORDARs.m. (Ban.) Păzitor de vite. Csordar. Pastor gregis. AC, 332. Etimologie: ciurdă + suf. -ar. Vezi şi ciurdă. CIORDĂ s.f. v. ciurdă. CIREADĂ s.f. (Mold., ŢR) Grup de vite cornute mari. A: Roarii ce pasc ciredzi. PRÂV. Să făcea ciredzi de boi de negoţu. NCL II, 298 • .cf. .DOSOFTEI,. PS; NECULCE. B: Cirezile boilor tăi. BIBLIA (1688); cf. ÎNDREPTAREA LEGII. <$- Grup de vieţuitoare; ciopor, roi, stol. A: Cirezi de cerbi şi de ciule. DOSOFTEI, PS. B: Acealeaşi vedem intru ceale necuvintătoare, tn albini, tn cocori şi tntr-alle cirezi ale dobitoacelor. II 1771, .Variante: cereadă (ÎNDREPTAREA LEGII; NECULCE).. . Etimologie: sl. creda. Cf. c i u r d ă. 109 CÎŞTIGA OST s.n. v. cesf. . , CIŞME s.f. v. cişmea. CIŞMEA s.f. (.Mold.) Fîntînă. Şi au făcut şi o cişme, adecă fintină, tn xidiul bisericii. PSEUDO-COSTIN, 26v. Şi îndată au mers la ceşme: H 1771, 87r; cf. NECULCE; H 17792, 80r. ; ; Variante; Cesme (H 1771, 87r), cişme (PSEUDO-COSTIN, 26; H 1779 2, 80T). ' Etimologie: tc. ţeşmc. CIUBĂR s.n. (Mold., Ban.) Hîrdău. A: Era acolo cofe de piatră şea-se ... de încăpea ciubeare cile două şi cile trei. DM, 39r; cf.' M. COSTIN; NECULCE, apud TEW. C: Csuber. AC, 333. Scăphium. ,Cseber. Csobor. LEX. MARS., 244. / / B: 7 ciubarăde vin. LET. 1758, 115r. ' ’ . Etimologie: bg. cebăr. Cf. magh.csiibor. ’ CIUHODAR s.m. v. ciohodar. CIU.MIIJTURĂ s.f. v. cimilitură. ii CIURDĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Grup de vite cornute mari. Csorde. Grex. AC, 332. Csorda boilor, PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Am ciurdă de boi. OG, 374. Variante: ciordă (AC, 332; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: magh. csurda, csorda. , Vezi şi ciordar. ■ , Cf. circ a d ă. / ' . *CÎNDAI adv. şi conj. (Mold.) 1. Adv. Cindva; cumva. A:. Cindai să nu-l him scîrbil în ceva. VARLAAM. Iaste fratele meu floco's, ‘iară eu ■ sînt neatcd, cindai să nu mă achipăiască părintele. DP, 16v. Lui Leon i se făcu milă de el şi-l trăgea de mină . . . cindai va afla apă.să-l adape. MÎNTUIREA PĂCĂTOŞILOR; cf. ŞAPTE TAINE; PRAV.; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST. //B: La urechile? celui fără de minte nimica nu zice, ca nu cindai să batjocorească pre cele înţelepte . ale tale. BIBLIA (1688); cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Iată, siauînain-tea uşii meale şi bat, cindai doară va auzi cineva glasul mieu. APOC., 115r. 2. Conj. Cînd, dacă. A: Cine ştie cindai va-ntoarce si-i va căi? DOSOFTEI, PARI MI AR; cf. PRAV. )/B: Cindai să (MUNT, cindai doar se) : va fi îndemnat fata . . ., atunce silitoriul să nevoiaste numai să o inzestreddze. PRAV.; cf. BIBLIA (1688). Etimologie: cînd +-ai. Vezi şi cindailea. ’ n ' Cf. c î n d a i 1 e a. ' CÎNDAILEA adv. (Mold.) Cumva, poate. Cindailea părea-să-va cuiva. CANTEMIR, HR. ■ . • . Etimologie: cîndai + -Ica. , Vezi şi cindai. . Cf. c i n d a i. ■ . CÎNTA vb. (Trans. N) A (se) jeli, a plinge. Vrednicu-s tăt să mărime. CÎNTECE, 8r. Io-s acela care mă cint Si mă izbesc ca frunza ghie vini. CÎNTECE, 6V. ' , ■ i , Etimologie: lat. cantare. , Cf.boci, glăsi, ole câi, r u gu ci CÎRJOB adj. v. gîrjob. o- ;' : . , CÎŞTIGA vb. (Ban.) A se îngriji. Keshtig. Procuro [Habeo. Possideo. . Solicitus sum]. AC, 345. cIştigA 110 Etimologie: lat. castigarc. Vezi şi cîştigă, încîştiga. Cf. g în'di, încîştiga. CÎŞTIGĂ s.f. (Ban., Criş., Trans. SV) Grijă. Spre sine ş-au. lăsat surumanul cîştigă sa. PSALT. (1651). Cu clşligă piriu au scobit. VCC, 18. Keshtige. Sollicitudo. AC, 345; cf. MOL. 1695, 97r; MISC. SEC. XVII, 52v, 60v, 108r. ' Etimologie: cîştigă. Vezi şi cîştigă, Inciştiga. CLEAT s.n. (ŢR, Ban.) Cămară. B: Kamara. Celar, cămară, eleat. LEX. 109r. C: Klet. AC, 346. Etimologie: bg, kl&t. Cf. ser. klijet. Cf. c e 1 a r, s c 1 i p. CLEVETĂ s.f. (Mold.) Vorbire de rău. Clevcte, . . . făţării, ... zavistii şi alte pohte reale. VARLAAM. Nici clevetei pricină să dăm. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. kleveta. Cf. balamuţie, blojeritură, blojitură, mozavi-rie, ponos. CLIC s.n. (ŢR) Chiot de bucurie. Aud strigare dimineaţă şi clic in amiazăzi. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. kliku. Vezi şi clicui. Cf. haslă. CLICUI vb. (ŢR) A chiui. Norodul clicuia cu glas mare. BIBLIA (1688). Etimologie: clic + suf. -ui. Vezi şi clic. CLIT s.n. {Mold.) Teanc, vraf. .Si pusără deasupra lui un clit de leam-ne. DOSOFTEI, VS. ' Etimologie: ucr. klitl. CLIUCER(IU) s.m. v. clucer. CLONDIR s.n. (Mold., ŢR) Vas de sticlă cu gîtul scurt şi strimt. A: Răpia cine ce putea . . . cine sticle, cine clondire, cine pahare. IM 1754, 75v. B: Lagvica. Plosca. Clondir. MARDARIE, 169. Luînd Moisi jumătate de sînge, turnă in clondir. BIBLIA (1688); cf. LEX. 1683, 82r; IM 1730, 106r. Etimologie: ngr. klontlri. Cf. bg. krondir. Cf. c a n c i o 1. CLUCER s.m. (Mold., ŢR) Boier însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti. A: Clucer mare, ispravnic pre beciurile domneşti, pre unt, pre miere şi pre colacii ce vin de la oraşe. URECHE. Şi Constantin, ce au fost clucer. PSEUDO-COSTIN, llv; cf. GHEORGACHI. B: Atunci au perii Badea cliucerul Ruzescul. LET. ŢR, 31v;cf. R. POPESCU; LET. ŢR, 36T. Variante: cliucer(in) (LET. ŢR, 31v, 36v). Etimologie: sl. kljueBrî. Cf. s lu ger. CLUCSĂ s.f. (ŢR, Trans. SV) Cursă. B: Teneta. Clupse. MARDARIE* 256.0 păsărea se prinse în eluesă şi plîngea.E, 1717, 173r;cf. MARDARIE, 252; E 1717, 171v. C: îndată diavolul pusă o eluesă In drum. FL. D 4764, 46v. Variante: clupsă (MARDARIE, 252, 256). 111 C8LUUŞIE Etimologie: bg. kluksa. Cf. săs. KIux. 1 ■ Cf. capcană,-măiestrie, p r u g 1 ă, s î 1 ţ ă, ză.broană. CLUPSĂ s.f. v. eluesă. COBOC s.n. (Mold.) Pahar mare. Cuparul le drege cîte' un coboc de vin . . . boierii. . . merg de fac mulţămită domnului, bind cite un, pahar de vin din cele mici . . dar cîleodată rinduieşte ‘domnul de beau iar cu cobo-cul. GHEORGACHI. , ...... . . . .. . Etimologie: ucr. kubok. . COCIŞ s.m. (Ban.) Vizitiu, căruţaş. Kocsish (kocsis). Auriga. AC, 346. Auriga. Kocsis. Kocsis. LEX. MARS., 189. Etimologie: magh. kocsis. Vezi şi cocişi. . ’ Cf. chirigiu'. • COCIŞI vb. (Ban.) A face slujba de vizitiu.' Kqcsishesk. Âurigam ago. AC, 346. Etimologie: cociş + suf. -i. Vezi şi cociş. CODRU s.m. (Mold., Ban., Trans. SV) Munte. A: Pre cimpisipre codri. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS C: Kodru. Munte. Pedure. AC, 342. Şi naltele codrilor ale lui sint. PS. SEC. XVIII, 47f. . • > Etimologie: lat. *quodrum. COLB s.n. (Mold.) Praf. Să scuture bine colbul din hainele lui. B 1774, 15v. Etimologie necunoscută. ,,,. COLCER s.m. (Ban.) Chelar. Kulcser. Claviger. AC, 348; cf. LEX. MARS., 195. ♦(Trans. SV) Flăcău însărcinat cu paza proviziilor în timpul unor sărbători. Grumazii 11 las să bea cine-i colceriu. OG, 390. Variante: culcer (AC, 348). Etimologie: magh, kulcsâr. COLDUN s.m. (Mold.) Cerşetor. Coldunii (cei ce să lasă păroşi, şi să fac ca cum ar fi nebuni). BUCOAVNĂ 1775, 34r. Etimologie: coldan + colduş. Vezi şi colduş, colduşi, colduşie. Cf. colduş. - COLDUŞ s.m. (Ban., Trans. SV) Cerşetor.- Kuldush. Mendicus. AC, 348. Dară coîduşii? Şi ei, de multe ori, nu cer cu direptul milostenia. PP, 85v. Etimologie: magh. koldus. Vezi şi coldun, colduşi, colduşie. Cf. coldun. COLDUŞI vb. (Ban., Trans. SV) A cerşi. Care pentru frig, fiind lea-neş, nu ară, coldusi-va la secerat, ci nimic nu va afla. CS, 45v. Kulduiesk. Mendico. AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: culdul (AC, 348; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW). Etimologie: colduş + suf. -t. Vezi şi coldun, colduş, colduşie. COLDUŞIE s.f. (Trans. SV) Cerşetorie. Cărare îndreptătoare spre colduşie. CS, 45v. Etimologie: colduş 4- suf. -ie. Vezi şi coldun, colduş, colduşi. COLU.MN 112 COLUMX s.m. v. colmi. COLTJ.N s.m. (Mold., ŢR) Măgar sălbatic. A: Colunii, cind li-i scale, tu-i adăpi. DOSOFTEI, PS. Şi acolo va fi vrsrliia pasărilor fi sălaşul co-lumnilor. ANT., 72r; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. B: Ona-gry, coluni. ST. LEX., 274. Adăpa-vor toate fiarălr cimpului, priimi-vor colunii la setea lor. BIBLIA (I68S). Variante: column (ANT., 72r). Etimologie: sl. kolunfi. COMIS s.m. (Mold., ŢR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domneşti. A: Comisul cri mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hri-soverghi comisul. NCL II, 292; cl. URECHE. I?: Golescid, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ŢR, 29r; cf. LET. ŢR, :)5V. Etimologie: sl. komisii. Vezi şi cornisoaie, comişel. COMISOAIE s.f. (Mold.) Soţia comisului. Apoi au dat rind giupînc-selor, de la logofeteasa cea mare pină la comisoaic. GHEORGACHI. Etimologie: comis -f- suf. -oaie. Vezi şi comis, comişel. COMIŞEL s.m. (Mold., ŢR) Servilor la grajdurile domneşti. A: Şi tmbrăcind paşa pre doi comişei de a grajdiului In haine scumpe . . ., i-au trimis. N. COSTIN. Şi-l hrăniia acolo şi numai comişulul (1) intra la dinsul. A 1756, 5r; cl. GIIEORGACII1 ; II 1779 2, 102r. Jt: îşi lega chica de coadă-i şi-l batea comisului cit putea. R. POPESCU. Etimologie: comis -f suf. -el. Vezi şi comis, cornisoaie. COMÎi>TD s.n. (Mold., Ban.. Criş.) Pomană. A: O babă săracă ce torcea in furcă să-şi agonisească hrana şi cominditl său. CANTA. C: Să face a treia zi cumind si alămojnă după cel mort. MOL. 1695. 46 r. Iiumend. Exsequiae. AC, 348; cf. MOL. I67G1. I49rMOL. 1695, 80v. Etimologie: comîmla. Vezi şi cominda, comindare. Cf. a 1 ă m o j n ă, comindare (2), p a o s (2). COM ÎNI)A vb. (Trans. SV) A aduce jertfă. Cu voie. cumind /ie. PS. SEC. XVIII, 37r. Etimologie: lat. *commandnre. Vezi şi comind, comindare. Cf. pominoc i. COMÎNDARE s.f. 1. (T rans. SV) Jertfă. Că s-ai vrut vrea comitularea da-o-vreamu. Toate arsele nu ditlee-vrusi. Comindarea zeului. PS. SEC. XVIII, 36v. ' 1 2. (Criş.) Pomană. Iară după moarte . . . să le faci cuminduri si prescuri. C 1692, 503v; cf. MOL. 1G95, 78r. , ’ Etimologie: comîmla. Vezi şi comind, cominda. Cf. p o m i n o c, alămojnă, comind, p a o s (2). COM OARA s.f. (Trans. SV) Vizuină. Ca schimenul ce iaste de lă-şuieşti in comoara sa. PS. SEC. XVIII, 32v. Etimologie: sl. komora. Cf. covru, m i ş i n ă, p e ş t e r ă. 113 CORtC CONAC s.n. 1. {Mold., ŢR, Ban.) Popas. A: Cu al doilea conacY au stal la Podul înalt, spre Birlad. CLM, i25v. La toate conacele mulţimea de ţărani ţi de slujitori ti ieşiia înainte. NCL II, 292. Au purces-veziriul de la Stife cu toate oţtile, făcind doao conace. IM 1754, 144r; cf. M. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS; IM. 1754, 144V;”H 17793, 74v. B: Despre rinduiala conacelor. R. GRECEANU. Au purces veziriul de-la Stife cu toate oţtile, făcind doao conace. IM. 1730, 203v; cf.,,NEAGOE^ R. POPESCU; IM 1730, 204r. C: Konak. AC, 347. II Să gătească conac, că vine Darie cu putearea lui. A 1776, 93'. 2. (Mold.) Distanţa de la un popas la altul. Spun să-l fi petrecut un conac singur Despot-Vodă. N. COSTIN. Etimologie: tc. konak. ' . ! Vezi şi conăci. , , Cf. oturac. CONĂCI vb. (Mold., ŢR) A face popas. A : Kemeni Janoş au conăcil :: acolo cu oastea lui. PSEUDO-AMIRAS. Purcegind de la Corinthos, au conăcit la Curteza. IM 1754, 79r; cf. I,M 1754, 143r, 144r; GHEORGACHI.; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Conăcind pentru odihna namie-zii. R. POPESCU. Şi au-conăcit cu toată'ordiia. IM 1730, 202v. Etimologie: conac + suf. -i. Vezi şi conac. CONDEI s.n. (Mold., ŢR) Instrument de scris. A: Eu de la inimă te mărturisesc cu condeiul mieu. VARLAAM. Le trec cu condeiul nostru pentru zăbava. NCL I, 39. Si altul încă, pre carile treacă-l condeiul meu. PSEUDO-COSTIN, 30r'; cl'. DOSOFTEI,, PS; CANTEMIR,. HR. ■ B: Trusti. Trestie. Condeiu. MARDARIE, 259. Cu. condeiu de fier şi de plumb sau în pietri or săpa. BIBLIA (1688). ♦(Mold.) Paragraf al unei condici de socoteli. Se mira boierii . . ., cîtid se citea anume con-deile, de cele ce i-au dat pentru domnia nouă. AXINTE URICARIUL. Etimologie: ngr. kondîli. CONIHĂ s.f. (Ban.) Bucătărie. Culina. Konyha. Konyha. pLEX. MARS., 197. ■ . Etimologie: magh. konylia. Cf. m a g h e r n i ţ ă. COPAIE s.f. (Ban.) Albie. Copahye. AC, 347. . Etimologie: bg., ser. kopanja. Cf. c o v a t ă. COPAR(IU) s.m. v. eupar. ,,, COPÎRŞEU s.n. (Ban.) Sicriu. KoperSeul. Tumba. Sepulchrum. AC, 356. Etimologie: magh. koporso. Cf. coşciug (2), îadă. COPOS adj. (Trans. SV) Chel. Păru-l las la cei copoţi deasupra de frunte. OG, 390. Etimologie: magh. kopasz. , Cf. p 1 e ş u v, t î r c a v. CORFĂ s.f. (Ban.) Cos, paner. Corbis. Korfa. Kossăr. LEX. MARS., 197. Etimologie: săs. Korî. . , Cf. c o,ş c i u g (1), z i m b i 1. • , " ‘ CORN s.n. (Mold.) (Fig.) însemn al puterii, al biruinţei. A: Dumnezeu ce-mi este corn de mîntuinţă. DOSOFŢEI,. PS1 Ca un mare corn al credincioşilor s-au înălţat pre cnice fiiul tău: ÂR, 75r. Cela ce-ai înălţat CORŞAG 114 ■cornul credincioşilor. SP, 16r; cf. PSEUDO-COSTIN.//B: Ai înălţat cornul credincioşilor. MINEIUL (1776). Etimologie: lat. cornii. CORŞAG s.n. (Trans. SV) Diaree. De corşag. PL, 145r. Etimologie: magh. ktfrsâg. COSTIŞ adv. (Mold., Ban.) înclinat, pieziş. X: Din' fundul groapei un girliciu strimpt pină tn faţa pămintului costiş scotea. CANTEMIR, 3ST. C: Kostish. Per latus. Ad latus. AC, 347. Etimologie: coastă + suf. -îs. Vezi şi costişă. Cf. h o r ţ i ş. COSTIŞĂ s.f. (Mold.) Pantă abruptă. Mearsu, luind costişa muntelui, la un sat. DOSOFTEI, VS. Era cuprinsă toată costişa pină pre subpt _pădiire. NECULCE; cf. M. COSTIN. Etimologie: coastă + suf. -işă. Vezi şi costiş. COSCIUG s.n. 1. (Mold.) Cos. Adormi pre cosciugul cu smochine. DOSOFTEI, VS; cf. NCCD (gl.). 2. (ŢR) Sicriu. B: Luară trupul de-l băgară Intr-un coşciug. NB, 184. Şi pui acoperămintul deasupra coşciugului. MĂRG. 1691, 25v. Şi deaca-l văzu beat, il băgă intr-un cosciug. E 1717, 177v; cf. NB; 201, 202; Gl, 17r; MĂRG. 1746, 27v. U A: Iară ei avea un secrei. ■ ■ umplut de alte lucruri, cit să se tngreiadză ca şi de un om . . . „Să nu vă ispitiţi a face cinste coşciugului acestuia plin cu fin". MP 1691, 18r; cf. MP' 1691, 18r. C: Dară coşciugul monarhului au fost larg. ÎMP, 70r. 3. (Mold.) Burduf. Pre svinţi ii băgară in coşciuge de bou şi-i aruncară in mare. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. kovucegu, apropiat de coş. Cf. corfă, zimbil; coplrşeu, ladă. COTIGĂ s.f. (Mold.) Căruţă scurtă (cu două roate). In loc de case, cotigi poartă. URECHE. Fără sape, fără hirlete, fără lopeti, fără cotige. VP, 65r; cf. DOSOFTEI, PS. Etimologie: ucr. kotyha. COVACI s.m. (Ban., Trans. SV) Fierar. CKovacs. Faber. Ferrarus. LEX. MARS., 204, 205. Şi chemă maistori covaci, croitori. A 1776, 104v. /)B: Meşteri de lemn şi covaci de' aramă. IT 1766, l'l1; Etimologie: magh. koyăcs, sl. kovafii. COVATĂ s.f. (Mold.) Albie. Tlmpă custură băbască şi numai de co-■văţi râzătoare. CANTEMIR, HR. Covată care frăminlă pine Intr-insa. B 1774, 22v. Etimologie: tc. karata (dial. kovata). Cf. c o p a i e. COYRU s.n. (Mold.) Gaură în pămînt servind drept adăpost; vizuină. Un prieten implintasă un migdal lingă covrul lui. .DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. rus. krov. Cf. comoară, m i ş i n ă, peşteră. CREDE vb. (Mold.) A preda, a încredinţa. Mai cu credinţă iaste cuiva trupul fără vas ocheanului a-şi crede decit norocul. CI, 97. Marginea tmpărăţiii şi hotarul cel mai tn fruntea a tuturor tătarilor în mină străină nu-l putea creade. CANTEMIR, HR. Etimologie: lat. credere. CUMBARA CREDINŢA vb. (Trans. SV) A logodi. Eu o am credinţat. OG, 375. Etimologic: credinţă. + suf. -a. Vezi şi Incredinţi. Cf. Incredinţi, jurui (1). C'RIJAC s.m. (Mold.) Cruciat; cavaler din ordinul crucii. Au poftit liul [leşesc] pre Alexandru-Vodă ca să-i trimită ajutor împotriva crinilor la pruşi. URECHE. Ocirmuitorul crijacilor. M. COSTIN. Etimologie: pol. krzyzak, ucr. krîiak. CRIJMĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Unguent folosit la botez. A: Sariul, plndza, crijma. DOSOFTEI, MOL. C: Să ung in botez cu ulotu in ept şi In grumaz, cu crişmă In creaştet. PP, 101v. Variante: crişmă (PP, 101v). Etimologie: sl. krIXma. Cf. ser. ucr. kryîma. CRIŞMĂ s.f.v. crljmă. C’RliVG S.n. (Mold.) Ciclu, curs. Cu 4 vremi crîngul anului l-ai in-inunat. DM, 12r; cf. DOSOFTEI, VS. ♦Soartă, destin. Crlng. NCCD ;1.). ♦ (Trans. SV) Direcţie (de urmat). Botezul şi cina Domnului. . . ebuiaşte să le slujim, şi isprava şi folosul lor trebuieşte să le spunem şi Ite crînguri ale credinţei direpte. PSALTIRE (1651). Etimologie: sl. krţgii. ORÎŞCA vb. (Bun., Trans'. SV) A scrîşni, a trosni. Kercskedz. Strica, AC, 345. Iară Diavolul . . . deade a plinge şi Iadul a crlşca. IB, 42'. Variante: cfirclna (AC, 345). Ktimologio: formaţie onomatopeică. Vezi şi sclrşcătură, scrlşca, scrişcare. Cf. s c r I ş c a. CUCĂ s.f. (Mold., ŢR) Căciulă dată de ^sultan domnului la urcarea ie tron. A: Nicolae-Vodă , . . au luat si cuca,"âupă obicei, dc] la împărăţie. JCL II, 290; cf. CANTEMIR, IST.; GHEORGACHI. 11: Au venit in Bu-ureşti, puindu-işicuca in cap. ANON. BRÎNCOV.,♦ (ŢR) Autoritate (su->romă). Să mă pui mai marepreste dinşiişi le voi fi in loc de cucă. E 1777, 72'. Etimologic: tc. Uukn. CUCULIU s.n. (Mold., Olt.) Potcap călugăresc. A: fl aflai cu haina •uptă . . . şi cuctdiul denainle. DOSOFTEI, VS. B: Călugărul de-şi va epăda cuculiul său. PRAV. GOV. Etimologie: gr. koukoullon, sl. kukuli. Cf. 1) o t c a p o c. CULĂ s.f. I. (Mold., ŢR) Turn, cupolă. A: Chioşchiul împăratului . . . iaste in culă mare împotriva porţii saraiului. IM, 1754, 9V. B: Chioşchiul împăratului , . . este iri culă mare împotriva porţii saraiului. IM 1730, 14' . 2. (ŢR) Clădiro fortificată. Iară dc la Sti Pavel au făcut o culă din temelie, ca să fie de strajă. Gl, 20r; cf. ANON. CANTAC. Elimologio: tc. Uule. Cf. bg., ser. kula. CULCIÎR s.m. v. colcor. CULItUI vb. v. colduş). CUMBARA s.f. 1. (Mold., ŢR) Bombă, obuz, ghiulea. A: Poartă la sine bumbarale de cele mici, cu feştilă, de aruncă din mini. NCL II. 335. Iară pe cumbaragi-başa il inchiscase viziriul . . . pentru o cumbara re aruncase. IM 1754, 74r; cf. PSEUDO-COSTIN; IM 1754, 72r. B: Iară pe cumbnragi-basa il tnchisease veziriul . . . pentru o cumbara ce aruncase. IM 1730, 104r. ‘ cumbaragi-başA 116 2. (Mold.) Mortier. Moscalii au început a bate Orul din puste şi din cumbarale. NECULCE. Variante: bumbara (NCL II, 335). Etimologie: tc. kurabara. Vezi ,şi bumbaragiu, cumbaragi-başă. CUMBAKAGI-BAŞĂ s.m. (Mold., ŢR) Comandantul cumbaragiilor. A: Pe cumbaragi-başa il tnchisease viziriul. I.M 1754, 74r. B: Me/imcl-Aga ce era cumparagi-başă împărătesc. R. GRECEANU ; cf. IM 1730, 104r. . Variante: cumparagi-başă (R. GRECEANU). Etimologie: tc. kumbaraci-başl. . ■ • Vezi şi bumbaragiu, eumbara. CUMPARAGI-BAŞĂ s.m. v. cumbarngî-başă. CUMPĂT s.n. în loc. adv. (Mold., Olt., Trans. S) Pre sub cumpăţ= pe ascuns. A: Deaca se apropie cătră Hristos, pre supt cumpăt tinse cuvinl de grăi. VARLAAM. L-au scos . . . pre supt cumpăt îmbrăcindu-l in haine proaste. PSEUDO-MUSTE. B: îl trimise pe supt cumpăt la un frate al ei. GAVRIL, NIF. C: Slrinseră osti pre sub cumpăt de uciseră pre Mar- iisiia. GA, 64v; cf. NT 1648, 200v. Etimologie: laţ. compitum.,, . ’ COTIPLECIUNE s.f. v. cnmpliciune. • CUMPLET s.n. v. cumplit2. * ■ CUMPLICIUNE 'S.f. (Mold.) Cruzime; grozăvie. Cumpliciunea celor nemilostivi. VARLAAM. A lui Bade eumpleciune şi a lalarilor'vrăjmăşie bărbuteşte au timpii. CANTEMIR, HR. Variante: cumplceiune (CANTEMIR, HR.). Etimologie: cuinpli-j-suf. -ciune. Vezi şi cumplit1! f. - Cf. sl r e p i e. 1 ' M CUMPLIT 1 adj. şi adv. (Mold.)-1. Adj. Crud ; neîndurător; groaznic. A: Lupi sireapi şi cumpliţi.oVARLAAM. Ruşine şi necinste pizmaşii mei să pată şi mustrări cumplite: DOSOFTEI, PS. Aceste cumplite vremi a anilor noştri. M. COSTIN; cf. PRAV.; N. COSTIN; NECULCE. O (Substantival) Şi-au rădicat craiu'siepre acel mare cumplit, pre Alila. N. COSTIN. //B: ÎNDREPTAREA LEGII. : 2. Adv. Groaznic. Cela ce va fura se va certa cumplit. PRAV. Etimologie: cumpli. Vezi şi cumpliciune. Cf. f r i c o s, î n f r i c a t. • CUMPLIT, ^ s.n. 1. (Mold.) Totalitate. Cumplitele datoriilor meale. DOSOFTEI, MOL. \ ■2. (Trans. SV) în expr. Pîriă în cumplit = în veci. Nu pină in cumplet minieşi. PS. SEC. XVIII, 40r. Variante: cumplet (PS. SEC. XVIII, 40r). Etimologie: cumpli. CUNEALĂ s.f. (Mold.) Iepure de casă. Au mersu pină la iara cunelilor. B 1774, 33v; cf. B 1774, 33v. Etimologie: ngr. kouneîi. CUXIŢĂ s.f. (Mold.) Impozit pe vite. Pogonărit şi cunile, cile opt potronei de vită. NECULCE. Grigorie-Vodă. au scos cuniţă cile 50 parale pe vilă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. CANTA. " 117 Ct'STA. Etimologie: rus. kunica, ucr. kunicjn. Cf. văcărit. CUPAR s. m. (Mold.) (Ajutor de; paharnic (uneori însoţit de determinări dc tipul vel). A: Fiind cupariul cel bălrin la Ţarigrad, au tocmii lucru dc domnie pentru Dabija vornic. CRB, 160'. Vel cupar pline' vutcă in două pal,ară. GHEORGACHI ; cf. CRB, 161r; PSEUDO-MUSTE // II: Dupre aceasta greşi cupariul împăratului si pitariul. CRON. 1687, 2lV, cf. CRON. 1687, 22r. C: Kupar. AC, 349. ' Variante: copar(iu) (CRON. 16S7, 22r). Etimologie: cupă -f suf. -ar. Vezi şi cupărie. Cf. mescălor, paharni c. CUPĂRIE s. f. (Mold.) Serviciul administraţiei băuturilor. De se-clintea pină afară din tlrg..., tot cu căruia cea de cupărie după dinsul. NECULCE. Etimologie: cupar + suf. -ie. Vezi şi cupar. CURA vb. 1. (ŢR, Trans. SV) A curăţa (de coajă). B: Şi le cură pre dinscle lacov ...fi ... să arăta ... albeaţa ce au curat impislrită. BIBLIA (1G88). Să ici pallagenele fi să le curi de coaja lor cea mohoritâ. CARTE DE BLTCATE. C: (Fig.) Toate fărădelegile meale cură. PS. SEC. XVIII, .'!6r. 2. (ŢR) A se dezvinovăţi; a se scuza. Toii să cură cu pricini. BIBLIA (1G88). Şi muiarea, iar, să cura pre şarpe. ANTIM; cf. MĂRG. 1691. ♦-A absolvi. Curat vei fi dc jurămintul acesta. BIBLIA (1GS8). Etimologie: lat. colare + eurare. Cf. ş u v ă i. CUUECIII s. n. 1. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) Varză. A: Rădă-cincle curechiului. CANTEMIR, IST. C: Cind cade ceva spurcat in vasul au cu vin, au cu oloiu ... au curechiu. MOL. 1676, 63'. Kurekyu. Caulis. AC, 349. Frunză de curechi acru. PL, 148r; cf. PL, 150r. 2. (Mold.; pl.) Verdeţuri. N-au rnincat nice boburi madzări, adecă legumi, nice verdeji (marg. chiurechiuri) ... hiarte la foc. DVS, 68v. Variante: ehlurcrhl (DVS, 68v). Etimologie: lat. colic(u)lus. Cf. v a r z ă. CUST s. n. (Mold., Criş.) Viaţă, durată a vieţii. A: Trăgea nădeajde ... de cust mult. VARLAAM. Custul vieţii tale să fie 100 de ani. CD 1698, 37r. cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 16v, 38r, 44r; CD 1770, 19r, 46v, 47r, 55r. C: Ce-i custul omului de pre această lumeT MOL. 1695, 87' ; cf. MOL. 1695, 55v, 88r, 88v, 94r. Etimologie: custa. Vezi si tusla. GUSTA vb. 1. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) A trăi, a fi în viată. A: Să custe in mulţi ani. VARLAAM. Hainele fi veşmintele cite făcea cu-nuse piuă rusta. AP. 1G4G, 32'. Au custat numai 25 de ani. NCCD, 261; cf. DOSOFTEI, PS; C.D 1G98, 16v; CD 1770, 19r. C: Nime nu poate învăţa aşea mult, nice cusla aşea îndelung. SA, 13r. Iară să vei custa, rob rumânilor vei fi. C 1692, 512r. Kuszt, kuszti, kuszte. Conservor. Vivo. AC, 349. Unii au custat cite 9 sute de ani. CSOM, 1'; cf. SA, 2', 14r, 15r, 41' —42r; MOL. 1695, 9lv; MISC. SEC, XVII, 4V; CSOM., 2r. CUŞCA 118 2. (Mold., Trans. SV) A ţine în viaţă. A: Să ne custe Domnul. DOSOFTEI, PS. C: Pină ne va custa milostivul Dumnezeu. SICRIUL DE AUR. _ Etimologie: lat. constarc. Vezi şi cusl. Cf. ilni. CUŞCĂ s. f. (Mold.) 1. Colivie. Hrăneşte o pasăre tntr-o cuşcă. AXINTE URICARIUL. Şi in cerdac feliuri de feli uri de pasări in cuşce. H 1771, 100v. 2. Celulă cu gratii. Prinztnd viu pe sultan Baiazit, l-au băgat în cuşcă de fier. N. COSTIN. Forme gramaticale: pl. cuşce (H 1771, 100v). Etimologie: rus., ucr. kuiSka. CUTE s. f. (Mold.) Gresie. Briciu ascuţit pre cute. DOSOFTEI, PS. Cuţitul pre cute se ascute. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. cos, costem. D DATA s. f. (Mold.) Reclamaţie, proces. Toate gîlcevele şi davalele-tătarilor, cu cîte se acolisea ei de moldoveni, unii cetind robi, alţii caf\ boi şi alte nenumărate de tot felul de dava, ... că davalele lor nu avea sfirşit. PSEUDO-AMIRAS. ’ Etimologie: tc. dava. Cf. p o n o s I u. DĂNĂOARĂ adv. (Mold.) 1. O singură dată. Toţi minca dănăoară tn dzi. VARLAAM. Dinioară sau de d'aori in săptămlnă. DOSOFTEI, VS. 2. Intr-o bună zi, Ia un moment dat. Dănăoară, şednd la casa sa-supt un smochin. VARLAAM. De-aşi grăi dănăoară. DP, llv; cf. DOSOFTEI, VS. O Adv. comp. Nice dănăoară = niciodată. Porcul nicedănăoarâ nu-poate căota cătri soare. VARLAAM. Nice dănăoară n-au fostu giudecătoriu. NCCD, 260; cf. PRAV. Etimologie: dc + ună -f oară. Cf. ş o h a n. DĂRAB s. n. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) Bucată. A: Un cline duce un dărab de carne In gură. VARLAAM. C: Dintr-un dărab face foc, dintr-altul dfăjrab işi face Dumnezeu. CAT. CALV., apud TEW. Frustrum. Darab. Darab. LEX. MARS., 209. O Fig. In vreamea lui Neron ... supt birudalmul lor fiind jidovii un dărab de vreame. C 1692, 5I2r. Etimologie: magh. darab. Cf. ş t i u c. DECĂSI vb. (Mold.) A se îmbulzi. Doamne, noroadele să decăsesc-: şi te împresoară. VARLAAM. Etimologie necunoscută. ' Cf. boţi (2), îngloti (2). DEJOSI vb. (Ban.) A se umili, a se degrada. Desosesku-ml. ACr 334. Etimologie: de + jos + suf. -i. DESCOMPĂRA. vb. v. descumpăra. DESCUMPĂRA vb. (Ban., Trans. SV) A răscumpăra. Domnul îşi' va descumpăra robii. VCC, 32. Eximo. Descompar. Kivdltok. LEX. MARS., 203. ♦ (Criş.) A mîntui, a absolvi. Hristos descumpără ceastă lume. MISC. SEC. XVII, 56v. Variante: descompăra (LEX. MARS., . 203). Etimologie: cf. cumpăra, scumpăra. DESETINĂ s. f. (Mold.) Impozit de zece la sută din recoltă (de miere). “La vremea desetinii li-au orînduitu de ş-au luatu o samă, de bani, din im- desmIntă 120 pmmuta ce didesc. NCL II, 2S5. Făcut-au şi ah obiceiu nou ... de-aa dat desctină la stupi. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: bg., ser. desetimi. DESMÎ-VJ’Ă s. f. (Trans. SV) Punere la îndoială, dubiu. .-1» n-ai ■auzii Cum el au grăit Sfint Dai'id proroc Din cea carte sfinţii Ce iaste fără desmintă? CSOM. 4r. Etimologie: dcsmînta. DETOltNI vb. (Mold., Pan.) A se inloarre; a se abale. A: (Fig.) Răii se detorniră-n volnicie largă. DOSOFTEI, PS. C: Detornesk. AC, 334. Etimojogie: lat. detornnre. BIATĂ s. f. (Mold., ŢR, Trans. SE) Testament. A: Harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte, cezi zic diata acum. DOSOFTEI, VS. După moartea tâtlne-meu, după diata lui, am impărtit părinteasca averi. H 17791, 19'; cf. NECULCE; B 1774, 5SV, 6!v; B 1775, 10SV, 109r,_109v, 110r, 1I2V; B 1779, 68'. B: Iţi va zice pentru moştenire, pentru diată. MĂRG. 1691, 21r. Trimite ... să-i zică să facă dilate pentru că nu iaste nădeajde de viată. MC 8r; cf. ANTIM; MĂRG. 1746, 22r; PRAV. COND. (1780). ' ■ " ' .• j 2. Judecată. A: Giudeţele cu mare dreptate şi socoteală ...şi la multe divanitri cătră vornicii cei de gloată dzicea. M. COSTIN; .cf. NECULCE; O Fig. Divanul sau gîlceava înţeleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul. CANTEMIR, DIVANUL. B: Cind veţi şădea să judecaţi la divan. NEAGOE; cf. PRAV. COND. (1780). 3. Sediu al divanului (1, 2). A:. ,Divanuri, case, -cerdacuri ... anume de această treabă făcute. M. COSTIN. Au stricat întii toate cele vechi', di-vanurile, spătăria pănă la pămint. PSEUDO-MUSTE; pf., NECULCE; GREOPtGÂCHT. B: In divanul cel mare suindu-să în scaunul domnesc au şezut. R. GRECEANU. Si-i goni pre ei de la divan. NT 1703, Hlv; cf. IST. ŢR. ' • v ..Etimologie: tc. divan. . , DIYĂ s. f. v, div. DÎRMOI s. n. (Mold.) Ciur mare. Multe cuvinte....'şi. in ciur şi în dirmoi cernute. CANTEMIR, IST. Fltimologie: ngr. drymdni, bg. dărmon. Vezi şi dirmoia. DÎItMOIĂ vb. (Mold.,. ŢR), A cerne. A: Dirmoiară şi cernură, neghina de griu să aleagă nu putură. CANTEMIR, IST,. <^> Fig. Sfaturile greale se zbătea şi lucrurile mari se dirmoia. CANTEMIR, IST. B: Toate le dirmoniră şi le aleseră de neghină şi de pleavă. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: dîrmoni (ÎNDREPTAREA LEGII). Etimologie: dîrmoi + suf. -a.‘ Vezi şi dirmoi. • ' DÎRMONI vb. v. dîrmoia. , DOGANIE s. f. v. dugheană. DOICĂ s. f. (ŢR, Ban., Criş., Trans. SV) Femeie care alăptează în locul maniei. B: El ingrecă pre-.doica. ÎNDREPTAREA LEGII. Doi-lica. Doică. LEX., 58r. Să-ţi aduc o doică să ţi-l hrănească. CRON. 1736, 3SV. Voia-ti iaste să-ii chem tie muiare doică de la jidovi? ANT. 1766, 296r; cf. MARDARIE, 133; LEX. 1683, 44r; BIBLIA (1688) ;_M 1776, 45r. C: Cu doică streină de-şi va aplecă pruncul ei. CS, 99T. Dojke. Nutrix. AC, 335. Voţa ţi-e să-fi aduc 6 muiare doică? CRON. ante 1730, 57r; cf. CS, 76v, 101v; M 1704, ’83v; M 1740, 49v. II A: Voia-ţi iaste să-ţi chem ţie o muiare doică de la jidovi? ANT. 1726, 215r; cf. 'ANT., >,7or; B 1775, 98v; II 17792, Rtv. Etimologie: bg. dojka. ' ; 1 "■ Cf. a p.I e c ă l o r (1), mame ă. DRAGOMAN 122 DRAGOMAN s.m. (Mold., ŢR, Trans. SV) Tălmaci. A: Căutaj-ă dragoman. A 1756, 12r. Pe unii i-au cumpărat dragomanul. IM 1754, 77r; cf. M. COSTIN; AETHIOPICA. B: Preloglii.Drăgoman. MARDARIE. 210. Dragomanul ţi cu boiarii rumâneţli. IM 1730, 109r; cf. A 1734, 18r. C: Căutară dragoman. A SEC. XVIII2, 22v. Etimologie: ngr. dragom&nos. Cf. tergiman. DRĂPĂNA vb. (Mold .) A zgîria, a sfişia. Pre svlntul Ammon il spln-dzurară ţi-l drăpănară preste coaste cu chiapteni. DOSOFTEI, VS. Fu drăpănat (glosat: strujit) ţi didesupl pirjolit de foc. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bg. drăpinam. Vezi şi drăpănare. DRĂPĂNARE s. f. (Mold.) Instrument de tortură, cu care se sfîşie carnea. L-au strujit cu drăpănări de fier. DOSOFTEI, VS. Etimologie: drăpăna. Vezi şi drăpăna. Cf. b r î n c ă (3). DRIC s. n. ‘(Mold.) Punct central; mijloc. Au flrţitu mănăstirea cea mare in dricul oraţului Ieţilor. M. COSTIN. Dacă să'imple Italia, in dricul împărăţiei de lăcuitori, ... scotea cu sorţi căsaşi de pen oraşă şi de pen sate ţi-i muta la alte ţări. NCL I, 46; cf. NCL I, 39. O (Ban.) Loc adj: De dric = esenţial, important. Csele treyperezmăy dedrik a kredineziey. BUITUL, apud TEW. Etimologie: magh. deret. DUD s. m. (Olt.) Arbore cu fructe comestibile, ale cârtii frunze constituie hrana viermilor de mătase. Cruniiie. Uh lemn ce-l cheamă frăgariu. Dud. MARDARIE, 290. Etimologie: tc. dut. Cf. agud, frăgar. ' DUDUI vb. (Ban., Trans. SV) A alunga; apune' pe fugă. Dudujeszk. Pello. AC, 335; cf. MCCR, 36. O Fig. Asuprelele ispitelor tu‘le dudui ţi năvala patimilor. MCCR, 62. j ' Etimologie: cf. magh. dognij dodoriigni. Vezi şi duduire. Cf. î n t i r i (1), ’p- o g o n i, ţ i p a, z o g o n i. DUDUIRE s. f. (Trans. SV) Acţiunea de a dudui. Spre mur ţi aju-toriu şi duduirea celor asupritori. MCCR, 82. Etimologie: dudui. Vezi şi dudui. ■ DUG s. n. v. diug. DUGHEANĂ s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Prăvălie. A: Va fi furae niscare dugheane [MUNT. prăvălii] cu negoţ. PRAV. Mearse intr-o dugheană a unui vraci. L SEC. XVII, llrPrecupiia cu dughene pen tirguri_ NCL II, 298. Dughenele era pline de negol. H 1778, 113v; cf. DOSOFTEI.. VS; PSEUDO-MUSTE; VP, 63v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; II 1771, 8lr, 87v, 88v; BUCOAVNĂ 1775, 53v; H 1778, 113v; H 1779\. 19v, 47r, 82v, 83r ; H 17792, 81v. C: Fornix. Doganyie. Boit. LEX. MARS., 207. Direage... casăle şi dugăniile. C 1729, 366r// B: Mearse intr-o dugheană’ a unui vraci. L ante 1693), 31r.C: Dugheane şi ocine. C 1692, 451r- Variante: doganie (LEX. MARS., 207; C 1729, 366r). 123 : dvorbA Etimologie: tc. !'dttkkfin. Doganie < ser. doganja, magh. dogiiny. Vezi şi dugheniţă. '■ .»>• ■ " ■ ' ,. Cf. boltă, b u d ă, prăvălie.,, ; DUGHENIŢĂ s. f. (Mold.) Diminutiv al lui dugheană. Unde şi unde au rămas cile o dugheniţă. M. COSTIN. ! • Etimologie: dugheană + suf. -iţă. ...... Vezi şi dugficană. DUIUM s. n.1: (Mold., ŢR) Pradă. A: Şi s-au întors înapoi la ţară aşa cu mult plen de robi, ci neputind leşii a duce atita duium pre cale. M. COSTIN, apud ŞIO. S-au întors ...făclnd multă pradă şi stricăciune şi încărcaţi de duiumuri. AXINTE URICARIUL. S-au Întors tătarii cu duium şi cu. robi mulţi. PSEUDO-MUSTE, apud ŞIO; cf. N. COSTIN; NECULCE.B: Şi s-au întors sultanul îndărăt cu duiumuri multe. IST. ŢR. 2. (Mold.) Mulţime (de ostaşi). Şi da duiumuri multe peste moscali, cit îi năditşe. NECULCE. Etimologie: tc. doyum. DULĂU s. m. (Mold., ŢR) Cîine mare; zăvod. A: Să plătească celuia cu dulăul. PRAV. Dulăii mai mult cu mirosul decit cu viderea arată pre hiară. NCCD, 252. Mai de nădejde iaste dulăul deşteptat decit străjeriul cel însomnorat. CI, 96. Iară dulăul sărea şi apăra oile. E 1779, 15v; cf. M. COSTIN; NECULCE; NCCD, 308; CI, 97, 170, 173, 174; E 1779, 15r. B: Dulăul să culca jos la rădăcina copaciului. E ante 1704, 28v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; E ante 1704, 29v.. Etimologie: pol. dolow. DUROARE s. f: 1. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) Durere, suferinţă. ,A: Nu băgă. samă de durori de arsură. DVS,' 18v. Cu toate fealiruile de durori si de pătimiri sînt îngreuiaţi. CD 1698, 38r. Cuprinsără-mă durorile morţii. ’ ANT., ,102r; cf. DVS, 5V'; CD 1698, 38r; CANTEMIR, IST; CD 1770, 40v, 47r. C: Dolor. Dorore. Faidalom. LEX. MARS., 201. Nu e zavist-nicul fără durori. FL. D SEC. XVIII1, 71v. Mumă-mea ... cu durori mari şi cu plînsu mare pre lume m-au adus. MISC. SEC. XVII, 82r. Pentru durori de ochi. MISC. 1778; 15r; cf.'N TEST. (1648); PSALT. 1651; MISC. SEC. XVII, 79r, 131v.//B: Trimite-va preste el mînia urgiei să vie preste el durori. BIBLIA (1688). 2. (Ban; pl.) Podagră, reumatism. Durory. Podagra. AC, 335. Podagra. Do'rory. Kdszveny. LEX. ■ MARS., 237. Etimologie: dolor. ' DUYALM s. m. 1. (Mold., ŢR) Herghelegiu. A: Veni duvalmul lui Filipu şi zisă: „Astă-noapte făcu o iapă un mînz foarte minunat". A 1756, 4^; cf. A 1777, 6r. B: Mearse duvalmul la Filip. A 1717, llv; cf. A 1734, 7V. ' " 2. (ŢR) Armăsar. Lakina(r). Duvalm. ST. LEX., 278. Etimologie necunoscută. Cf. sl. dyalma. Cf. h e r g li e 1 e g i u , stăvar. DYORBĂ s.f. (Mold.) 1. Slujbă. Păharnicul al doiele, după dvorba paharnicului celui mare, dvoreşte la masă. URECHE. îi deade dvorba şi cîrma oraşului Schepsiei. DVS, 17v; cf. N. COSTIN. ^ Oficiere, celebrare. Scaunele boierilor de Moldova din a dreapta domnului de Moldova; iar din a stingă boierii munteneşti ţinea dvorba. M. COSTIN. 2. Serviciu divin. Şi după obiceaiul molitvei şi după dvorbă intrară tn besearecă să facă după obiceaiu cîntarea vecerniKj,'). PAT. 1685, 12r; DVORBITOR 124 .cf. PAT. 1742, 233v. ♦ Meditaţie religioasă; rugăciune. Cit attta priveghea re fi dvorbă, trupul ş-au adăvăsit. DOSOFTEI, VS. 8. Adunare. Dvorbă îngerilor. VARLAAM. Stînd nainte-i tn dvorbă toţi aleşii şi boiarii. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. dvorlba. . i Vezi şi dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf. poslu ş a n i e (2). DVORBITOR, -TOARE adj. şi s. f. (Mold.) 1. Adj. Care slujeşte. Postelnic marc, dvorbitor înaintea domnului. URECHE.♦ Supus, smerit. Caută Doamne, asupra dvorbitoriului nărod acesta, si-l îndreaptă la lumina cunoştinţa. DOSOFTEI, VS.' ' ' 2. S. f. Ajutor, sprijin. Eu voi fi rugătoare şi dvorbitoare cătră iubitul mieu fiu pentru toţi creştinii. VAR.LAAM.,Că tu eşti dvorhiloare creştinilor. ANT., 99v. Etimologie: dvorbi + suf. -tor. Vezi şi dvorbă, dvoreală, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvpritor. DVOR.EALĂ s. f. (Mold.) 1. Funcţie la curtea domnească. Tudosie Dubău ... l-au pus iar logofăt mare; fiind om de treabă, era dvoreala după vel-logofăt. NECULCE. 2. Adunare, reuniune. La sfintele Paşti tot asemene se păzea rînduiala meselor domneşti... însă fără zvoreala boierilor. GHEORGACHI. Variante: zvorcală (GHEORGACHI). Etimologie: dvori + suf. -eală. Vezi şi dvorbă, dvorbitor, dvorean, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvorilor. DVOREAN s. m. (Mold.) Curtean. Slujea la craiul leşesc între dvoreni şi avea la craiul leafă. M. COSTIN. Trimisă pre părinţii miei cu cinste mare şi cu mulţi petrecători şi dvoreani. DOSOFTEI VS. Etimologie: sl. dvorjaninu. Vezi şi dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorelnic, dvori, tvorebnic, zvoritor, Cf. dvorelnic, tvorebnic, zvoritor.. DVORELNIC s. m. (Mold.) Curtean. A: Venea cu'şiraguri de dvorel-nici şi acolo în ospeţă şi giocuri petrecea cu dînsul. N. COSTIN. O (Adjectival) Boierii zvorelnici de mai sus.pomeniţi ...le poronceşte domnul. GHEORGACHI.//B: Azarias, fiul lui. Natan, preste dvorelriici. BIBLIA (1688). Variante: zvorclnic (GHEORGACHI). Etimologie: dvori + suf. -elnic. , Vezi şi dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvori, tvorebnic, zvoritor. Cf.’ dvorean, tvorebn ic, zvoritor. DVORI vb. (Mold., ŢR) A face slujba de curtean. A: Păharnicul al dotele ... dvoreşte la masă. URECHE. Vel camaraş ... vin de stau Ungă domn ...şi zvorind stau pînă ce se isprăveste liturghia. GHEORGACHI; cf. DOSOFTEI, VS. B: Inţelegînd de la cei ce dvoriia cum că iaste din Iradia. MINEIUL (1776); ch VARLAÂM-IOASAF; MĂRGĂRITARE (1691). + A aştepta (slujind) la curtea unui domn sau a unei biserici. A:, Un olog şi o. mută dvorind la besearica svînlului cu alţi mulţi pentru isţeleania. DOSOFTEI, VS. Şidea la masaşi vide niscaiva oameni saracî dvorind prin ograda. NECULCE. B: Domniia împreună cu fiii lui, cic muierile ceale ce dvoriia Ungă uşăle cortului. BIBLIA (1688). (Mold.,. 125 DVORNICEIi ŢR, Trans. SE) A sluji. A: Roabile toate zvorie la masă înainte noastră. H 1779 s, 81r; cf. DOSOFTEI, VS. B: Oarecare om ... dvoria la aşternutul lui Alexandru ... din cei mai de casă slugi. MINBIUL (1776). C: cf. S, 89v, 90r. ♦ (ŢR) A oficia o slujbă religioasă. Să slujiţi slujbele cortului Domnului şi să zeoriţi inaintea adunării Domnului. BIBLIA (1688). Variante: zvori (BIBLIA 1688); S,90r; GHEORGACHI; H 1779a, 81r). Etimologie: sl. dvoriti. Vezi şi dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic, tvorebnic, zvoritor. Cf. p o s 1 u ş i. DYORNIC s. m. v, vornic, DVORNICEL s.'m. v. vornicel. , F FAI s. n. (Mold.) Înfăţişare. Fain: DOSOFTEI, apud TEW. Etimologie: magh. laj. Vezi şi faieş. Cf. prăvitură. FAI1)Ă s. f. (Ban.) Folos. Fajde. Utilitas. AC, 338. Etimologie: ser. fajda. Cf. agonisită (2), hasnă. FAIEŞ adj. (Mold.) 1. De soi ales, nobil. Şi atita era mare acel măr şi faieş, cit s-ar fi mirat şi împăratul. CRONOGRAF (1760). 2. Arătos, falnic. Cinsteş şi faieşu la faţă. DOSOFTEI, VS. Munţii aceia mai nalţi decit la noi şi mai faieşi. DOSOFTEI, VS. Fiind împăratul om de fire intru tot şi faieşi. N. COSTIN. Vezi şi fai. Etimologie: îai + suf. -eş. Cf. chipeş (2), cil iii iu, cinsteş (3), ghizdav. FALCA s. f. (Mold., Trans. SV) Obraz. A: De te va lovi neştine preste falcă, întoarce-i lui şi ceialaltă. VARLAAM. Bătut peste fălci. ALF., 9r. C: Tu bătuşi pre toţi pizmaşii mei preste fălci. PSALT. (1651). Etimologie: lat. lalx. FARAJ s. m. v. larlj. PAREI s. m. v. larij. FARFURIE s. f. (Mold.) 1. Porţelan. Un pahar ... este de iaspis, ce era tn chipul mărmurei albe şi a farfuriei. NECULCE. 2. Taler de porţelan. Bucate minunate pusă tn blide de aur curate şi In farfurii de China. H 1779 1, 148v. Etimologie: tc. tagturi, ngr. farfourî. FARIJ s. m, (ŢR) Cal frumos, de lux. B: Şi scoaseră un farej alb cu şauo de mult preţ. A 1717, 38r. Edropul este in mare fa) ca şi farijul ^[scris greşit: fareolul], şi este foarte frumos. FIZIOLOG (1777); cf.A 1734, 22r. II A: Şi scoaseră un faraj cu şeua de mult preţi. A 1717, 14v. Variante: laraj (A 1717, 14v), farej (A 1717* 38r). Etimologie: sl. îariîl. Cf. a t, p a r i p. FĂGADĂ s. f. (Mold.) 1. Primire, acceptare. Dind făgadă rugăto-riului. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). 2. Promisiune. Şi-mi făgădui acolo făgadă. DP, 19r. Au căutat moscalilor a cere pace ... cu făgadă că vor face toate cererile turcilor. AXINTE URICARIUL; cf. DOSOFTEI, PS;CD 1698, 26v; CANTEMIR, IST. ;VP, 60r. Etimologie: făgădui. Vezi şi făgădui, făgăduială. 127 F-lLUI j , Cf. f ă g ă d a ş, f ă g ă d u i a 1 ă, j u r u i n ţ ă, juruire, juruit A. FĂGĂDARIU s. m. (Trans. SV) Cîrciumar, birtaş. Cine să iscăleşte cu mina li făgădariu. OG, 372. Etimologie: făgădău, după cîrciumâ-cîroiuniar. . Vezi şi făgădău. ' ' FĂGĂDAŞ s.n. (Cciş:, Trans. SV) Promisiune.' Dirept eşti şi ne-schimbătoriu in făgădaşiirile tale. SA, 5r. Voiu plini căile' meale şi făgă~ daşul mieii. MOL. 1688, 235r. S-au bizuit in făgădasul tău. MISC. SEC. XVII, 75v; cf. AGYAGFALVI; CAT. CALV.i apud TEW; N TEST. 648), apud TEW ; CS, 4V; C 1692, 515v; VISICI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 35v. . Etimologie: magh. îogadâs. '. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d u i a 1 ă, j u r u i n ţ ă, 1 j u r u i r e, juruită. FĂGĂDĂU s. n. (Trans. SV) Circiumă, birt. Destul a bea şi a joca tn făgădău. OG, 372; cf, OG, 390. ’ Etimologie: magh. fogadd. Vezi şi făgădariu. . 1 ' ■ FĂGĂDUI vb. (Trans. SV) A primi, a lua în consideraţie. Făgă-duiaşte rugăciunea mea. PS. SEC. XVIII; 32r! Etimologie: magh. togadni. ! Vezi şi făgadă. făgăduialâ. FĂGĂDUIALĂ s. f.'(ŢR) Promisiune. Multe fealuri de făgăduiale. BIBLIA (1688). Călcăm porunca şi făgăduiala. ANTIM; cf. R. POPESCU. ‘ Etimologie:, făgădui + suf. -eală. Vezi şi făgadă, făgădui. Cf. f ă g a d ă, f ă g ă d a ş, j u r u i n ţă, 1 j u r u i r e, juruită. ’ FĂGLU s.m. v. fuglu. ’ FĂLIE s.f. 1. (Trans. ■ SV) Pompă, splendoare. Fiind Agripa cu Vcrnichiica cu multă fălie. N TEST. (1648). 2. (Ban., Trans.SV) Trufie. Rostul lor grăiaşte fălie. NT 1648, 201r. în fălie nedreptul ’supără surumanul: PSALT. (1651). Felie. Jactantia. AC, 338; cf. CĂRARE PRE SCURT. Etimologie: îilli + suf. -ie Vezi şi fălos, făloşie, fălui. Cf. buieceală, buiecie, bu ie ci tură (1), făloşie, li i c i m ă ş i e, ni ă r o ş i e, z u z i e. FĂLOS adj. 1. (Trans. SV) Pompos, luxos. Îmbrăcăminte nice prea făloase, nice prea proaste să nu fie. CĂRARE PRE SCURT. 2. (Mold., Ban.) Trufaş, semeţ. A: Strimbii urăşti şi fâloşii. DOSOFTEI, PS. C: Cei făloşi călcară leagea foarte. MOL. '1725, 120r. Etimologie: fală -f suf. -os. Vezi şi fălie, făloşie, fălui. Cf. m ă ros.' FĂLOŞIE s. f. (Ban.) Trufie. Superbia. Falosia. Buszkcsegh. LEX. MARS., 247. Etimologie: fălos -f- suf. -ie. Vezi şi fălie, fălos, fălui. Cf. b u i e c e a 1 ă, buiecie, buiecitură (1), fălie(2), h i c i m ă ş i e, m ă r o ş i e, 7. u z i e. FĂLUI vb. (ŢR) 1. A glorifica, a preamări. Să laude şi să făluiască pre Ziditoriul. MĂR GĂR1 TA R E (17 4 6). FĂMEAIE 128 2. A se făli. Nu se făluiască cel girbov ca cel dirept. BIBLIA (1688). Etimologie: îală + suf. -ui. Vezi şi fălie, fălos, făloşie. Cf, b u i e c i (2), miroşi. ,, FĂMEAIE s.f. v. femeie. ' FĂRŞANG s. n. (Trans. SV) Carnaval, cîşlegî. li lungă vremea şi scurt fărşangul. OG,.. 383 ; cf. , OG, 388, 391., Etimologie: magh. farsang (< germ. Fascliing). *FĂRTAT s. m. 1. (Olt., Trans. SY) Frate de cruce. B: Frăiatu-tău soru-ta să nu o ia, nici frate-tău pre sora frătaiu-tău să nu se' ia. PRAV. GOV. C: 1Dracu-i fărtatu-mieu. OG, 387,, , 2. (Mold.) Prieten, tovarăş, soţ. A: Era Cantemir fărtat lui Barnovschi-Vodă. M. COSTIN. // B: Drug. Soţ, fărtat. ST. LEX., 280. Firtate, ado-mi şi mie. MINEIUL (1776). , Etimologie: frate + suf. -at; cf. bg., ser., rus. (po)bratim. Cf. b ă r a t e ş. FEARDELĂ s. f. v. ferdelă. FELEA1IUI vb. v. felelui. FELEANDREŞ s. n. (Mold.) Stofă fină de Flaridra. Cu haine tot de fe-leandreş, cu .nasturi şi cu ceapraze de argint. CLM, 21v. Etimologie: cf. pol. felendysli, germ. flandrisch. FELELIUI vb. v. felclui. FELELUI vb. (Criş., Trans. SE) A răspunde. Si.felelui lui fiidalmul popilor. MISC. SEC. XVII, 18v; cf. MISC. SEC. XVII, 14r, 14v, 18r;TI (gl.). Variante: !ele(a)liui (MISCl SEC. XVII, 14v, 18r). Etimologie: magh. felclni. FEMEIE s. f. (Mold., Ban., Criş., Trans. S) Familie. A: Şi împărţea pre fămeaie bucate. AP. 1646, 5V. C: Lot, ieşi tu şi muiarea ta şi fămeaia la afară din cetate. FL. D 1693, 32T. Femeye. Familia. Foe-mina. AC, 338. Familia. Nyam, fomea. Nemzetsegh. LEX. MARS., 204. întoarne de pre minemlnia ta,şi de pre toată, femeia mea. MISC. SEC. XVII, 103r; cf. PSALT. (165-i). O (Trans. SV) Loc. adj. De fămeaie = Căsătorit. Muierile ceale ce-s 'de fămeaie şi să leagă cu farmecele drăceşti să n-aibă prunci. AMD 1759, 61v. . . ’ Variante: fămeaie (AP. 1646, 5V; PSALT. 1651; FL. D 1693, 32r; AMD, 1759, 61v), fomeie (LEX. MARS., 204). Etimologie: lat. familia. • FERDEL s.n. v. ferdelă. FERDELĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Măsură de capacitate. C: Măsură di-reaplă font dirept, feardelă, cupă, cot dirept să ţii totdeauna. CS, 34r. Me-Ireta. Spenye, ferdel. Veka. LEX. MARS., 228. Ierusalimenii . dăruiră pre Alexandru cu 2 ferdele de migdale. A SEC. XVIII 2, 48v. // B: Se scumpi griul. . . cil se vindea chila (mărg. feardela) 12 galbeni de awr. PAT;./1676, 17v. Variante: feardelă (CS, 34r; PAT. 1676, 17v), ferdel (LEX. MARS., 228). , ■ , Etimologie: săs. fyrdel (= germ. Viertel). ... FEREDEI s.n. v. îeredeu. -. FEREDEU s.n. (Mold., Ban., Transilvania) 1. Baie. A: Învăţa Ma-ximilian de înherbintară un feredeu şi-i băgară înontru. DVS,'8v. Alţii intrind in ger şi in gheţuş ca şi cum ari intra in căldură şi in feredeu. CD 1698, 15'. Ades mergea la. feredeu pentru să s(e) ferească de inflături. NCCD, 339. Şi deasupra cerdacului era un feredeu împărătesc. H 1771, i 129 X FERTAUU , j 100v; cf. PRAV.; VARLAAM; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN; NEC.UL-! CE; CD 1770, 18r; H 1771, 8SV; E 1779, 4r, 5r, 10r, 17v. C: Lavacrum. ! Feredyeu. Fordii. LEX. MARS., 223. Thermae. Feredyeu. Fordii. LEX. MARS., 249. Şi au ieşit muiarea de la feredeu afară. S, 92v. Pasă laîe-redeiu de te spală. AA SEC. XVIII2, 18v; cf. CAT. CALV., apud TEW; MOL. 1688, 211v; S, 110v; A SEC. XVIII2, 67r. O Fig. Beseareca. nu. j păziţi, carea iaste voao feredeu de spălarea păcatelor voastre. LD, 9V. // | B: La (mJnqbaq, Feredeu. LEX., 1331'. I 2. îmbăiere. A: Botezul cheamă-se feredeu.de a doaua naştere. VARLAAM. i O Fig. Pre noi cu feredeul neputreziciunii să ne îmbraci. ANT., 86r. C: ! (Fig.) Ai trimis partnicilor tăi darul feredeului Duhului Sfint; acelaşi chip | de feredeu a bucuriei dumnezăieşti dă acum cestora ce ti să roagă. MOL. 1689, 59v—60r; MOL. 1725, 177r-177v. ♦ Fig. (Mold.) Bătaie cu vărsare (baie) de sînge. Perit-au mulţi tătari . . . carii numai cu fuga au scăpat dintr-acel feredeu. M. COSTIN; cf. PSEUDO-MUSTE. Variante: fcrcdei (AA SEC. XVIII2, 18v). Etimologie: magh. feredo. Vezi şi feredui. FEREDUI vb. (Mold.) A se îmbăia. Şi aşe împăratul au mersu cu Abulcaslm de s-au fereduit frumos si după ce s-au fereduit au ieşit din feredeu. H 1771, 100v. Etimologie: magh. îeredni. Vezi şi feredeu. FERICA vb. (Ban., Trans. SV) A socoti pe cineva fericit. C: Au po-meni-te-vor Ceia carii in moarte Zac in triste gropniţe Au ferica-tervor. VCC, 15. Ferik. Laudo. Beatifico. AC, 339. //A: Şi-n săbor de gloate să-l ridice Şi-n scaun de bătrini să-l ferice. DOSOFTEI, VS. Etimologie: fcrice. Vezi şi fericat, fericăciune. FERICAT adj. (Ban., Criş., Trans. SV) Fericit .Fericat omul ca acesta. VCC, 5. Ce fericaţi aceia carii tn elu să bizuiesc! MISC. SEC. XVII, 71v. Fericaţi-s surumanii sufleteşte. CAT. B, 51. Şi fi-veri fericat întru toate muierile. A SEC. XVIII2, 5r. Fericati measerii. cu sufletul. PS. SEC., XVIII, 41r; cf. VCC, 8; AC, 339; PS. SEC. XVIII, 282v. Etimologie: ferica. Vezi şi ferica, fericăciune. FERICĂCIUNE s.f. (Ban., Criş., Trans. SV) Fericire. In. toate rudeniile după aceaea scrie fericăciune celora ce pat scirbe. NT 1648, 308'. Tot omul să viiaze dumnezăiaşte de va să moară în fericăciune. SA, 13v. Ferikecsune. Gloria. Beatitudo. AC, 339. Acesta iaste'cuvlnţul depreună a tuturor căzuţilor afară din fericăciune. PP, 37v; cf. CS, VII ; SA, 5', 26r; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 55r; MS. SEC. XVII. Etimologie: ferica + suf. -dune. Vezi şi ferica, fericat. FERIE s.f. (Trans. SV) Măsură de capacitate; vadră. Doară le vor duce pă dealu cu viile Să poată bea cu ferite. OG, 390. Forme gramaticale: pl. feri (OG, 390). Etimologie necunoscută. FERTAIIU s.n. v. fîrtal. FEŞTELI 130 FEŞTELI vb. (Mold.) A murdări. Citi il vor lua cu miinilc sale, toţi t'â vor feşteli de dinsul. CES 17.54, 118v. Hnricliia îşi ocăra obrazul feş-teluindu-l cu frecare de pulbere neagră. 1, 9r. Variante: Icştelui (I, 9"). Etimologie: îeştenlă + suf. -i; cf. magh. festpni. Cf. imn, m î z g ă i, m u r u i. PEŞTELUI vb. v. fcşteli. FETE adv. v. afetelo. FICAT s.m. (Mold., ŢR, Criş., Trans. S) Glandă anexă i) tubului digestiv. A: (Fig.) Măcar că pină la ficaţi ii atingea, inlr-acesta chip ii răspunseră. CANTEMIR, IST. fi: Ficaţii lui plini de său. BIBLIA (1688). Neputinţa şi slăbiciunea ficatului să trage din discrasia sa. MD'-, tr. O Fig. Dumnezeu . . . singur ispileaşte inimile şi ficaţii şi ştie toate gindurilc noastre. EV., 71. C: Stăpîneaste piepturi') si coastele, hicatul, stilpul trupului. CAL. 1733, 12. Ficaţii lui să-i usuci. MISC. 177S, 23v; el'. OG. 390; MŞE, 80. Etimologie: lat. ticatum. Cf. m a i. FIRAZEU s.n. (Cris.) Ferăstrău. Pre Isaiia proroc l-au tăiat cu fi-razeul. MOL. 1695, 42v.' Etimologie: lircz + suf. -ău {-eu). Vezi şi firiz. Cf. fir iz. FIREŞ adj. 1. (Mold.) Natural, firesc. Toiagul fusese uscat, neavind nici o vlagă kireşe. DOSOFTEI, VS. Hireşea sau fireasca a omului alcătuire şi hireşea şi fireasca a minţii plinire. CD 1698, 33r; cf. D.M, 9r; C.D 1698, 40r; CI, 95; CANTEMIR, HR. -O- Fizic, material. Sfintul lui trup . . . iaste ferit dc risipitura cea firesc. DOSOFTEI,'VS. <Ş- (ŢR: despre copii) Natural, nelegitim. Copil hireş. ÎNDREPTAREA LEGII. 2. (Mold., Criş.) Real. A: Lupul, ca moartea minciunoasă, hirişă şi adevărată prostului armăsariu moarte acmu gătiia. CI, 100. Fig. O, dreptate sfintă, pune-ţi indreptariul si vezi strlmbe si clrjobe lucrurile noroculuil CANTEMIR, IST. Variante: cîrjol) (CANTEMIR, IST.). Etimologie: cîrjă + gîrliov. Cf. ser. krzav. Vezi şi girjobi, girjobire. GIRJOBI vb. (Mold.). A încovoia. Nice de ţ-ai girjobi ca un ginj grumazii tăi. DP, 21r. Etimologie: gîrjoli + suf. -i. Vezi şi girjob, girjobire. GÎRJOBIRE s. f. (Mold.) îndoitură. îndreptează lemnul şi girjo-birea lui o leapădă jos. CA, SSr-89'. , Etimologie: gîrjol». Vezi şi girjob, girjobi. GÎRLAN s. n. (Trans. SV) Gîllej. Girlanul meu cel preabun ... citită ri şi hori fetelor in şezători. OG, 390. Etimologie: cf. sl. griilo. Cf. g î r t. a n, g u ş ă, guşter. GÎRTAN s. n. (Mold., Ban., Criş.) Gîtlej. A: Prin glasul fură articule din piept şi din girtan aceasta li clocoti. CANTEMIR, IST.; cf. CANTEMIR, HR. C: In matca focului nestins şi tn glrtiianul balaurului. C 1692, 510r. Gerkydn. Guttur. AC, 340; cf. C 1692, 514'. Variante: gîrcliian (AC, 340), gîrtiian (C 1692, 510r, 514'). Etimologie: sl. gurtanl. Cf. g î r 1 a n, g u ş ă, guşter. GÎRTIIAN s. n. v. gîrtan. GLAJĂ s.f. (Trans. SV) Sticlă. Gldje. Vitrum. MŞE, 81r. Etimologie: germ. Glas. GLĂSI vb. (Mold.) A se tîngui, a se jeli. Plingeă toţi şi.glăsiia. VARLAAM. plins feaceră glăsindu-să. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. glasiti. Cf. boc i,. c î i! t a, o 1 e c ă i, mgu ci1. GLOD s.n. (Mold.) Noroi. Tu mă scoate De pohoiu de ape...si de gloduri. DOSOFTEI, PS. Etimologie necunoscută. Cf. i m a 1 ă. GOCIMAN s. m. (Trans. SE) Epitro'p. Gociman. TI (gl.). Etimologie: săs. tiottsinann. \ GOID s. n. (Mold.) Ţipăt jalnic. Strigă cu goid şi amar foarte. DP, 139 GTJZITJ 17v; cf. DP, 18r, 22r. Etimologie necunoscută. Cf. godi. Cf. o 1 e c ă i r e, o 1 e c ă i t, olecăitură. • GOLUMB s. m. (Trans. SV) Porumbel. Că ce s-au arătat în chip j de golumb? PP, 26v. Să prăsară găinaţ de golumb. PL, 148r; cf. PP, 26v, j 27r. I Etimologie: sl. golOYlea.c.Hergany. Cucurbita[Ve\ Bosztări}. AC, 342. Etimologie: harbuz 4- bostan. HĂRIŢ s. m. v. hărăţ. HĂRNICIE s. f. (Mold.) Demnitate, vrednicie. Hărniciia împăraţilor şi domnilor mai mult să înţelege din cuventele lor. M. COSTIN ; cf. NECULCE. Etimologie: harnic -f- suf. -ie. . Vezi şi harnic, neharnic, nehărnicie. HĂRŢEAG s. m. v. herţeg. HĂRŢIŞ adv. v. horţiş HĂSNUI vb. 1. (Ban., Criş., Trans. SE) A folosi. Hesnuiesk. Prosum. AC, 342. Frundza acelora pomi foarte hăsnuiaşte beteagilor. MISC. SEC. XVII, 122r; cf. MISC. SEC. XVII, 56r; TI (gl.). HĂTĂLMAŞ 146 2. (Mold.) A pricinui. Tăindu-i ca neşte mădulări putrede ... i-a scosu-i afară să nu hăsnuiască vro boală la partea cea sănătoasă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: liasnă + suf. -ui. Vezi şi hasnă. HĂTĂLMAŞ adj. (Criş.) Puternic. Că trei hărteaghi lari şi hătăl-maşi ...era. C. 1692, 514r. Etimologie: magh. hatalmas. ' HĂTMĂNI vb. (Mold.) A guverna. [Isus Navi] au hătmănil izrail-leanilor. DOSOFTEI,. VS'; cf. N. COSTIN. Etimologie: hatman + suf. -i. Vezi şi hatman, hălmănie. Cf. c h i v e r n i; chivernisi (1), ispravnici, schi-vern i s i _(1). HĂT3IĂNIE s.f. (Mold.) Funcţia (le hatman. A: FUix consul, precum să numiia pre acele vremi hălmăniile lor. NCL I, 42; cf. CANTEMIR, HR.; NECULCE.//B: Hătmănia lărăi căzăceşli. R. POPESCU. Etimclogie: hatman + suf. -ie. Vezi şi hatman, hălmăni. 'HĂUGAŞ s.n. (Mold.) Făgaş. Smintătoare sint ghăugaşurile ei şi nu bine cunoscute. DP, 16r. Etimologie: cf. văugaş. HEIABĂ adv. v. hieba. HELGE s.f. (Mold.) Nevăsluică. Guziul orb.... cu frumuseţea felii sale, helgii, in dragostea a multor jiganii intrase. CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. Uclgy (liiilgy). HEMNISI vb. v. hămesi. HENDEC(HIU) s.n. v. liindichiu. IIERAGRĂ s.f. (Mold.) Gută. Boleac . . . şi de mini şi de picioare, care boală podagra şi heragra se zice. M. COSTIN; cf. NCCD (gl.). Etimologie; ngr. hiragra. HEREGHIE s.f. (Mold.) Origine. Iară dintr-altă parte scrie hereghia de Moldova. M. COSTIN. Lăsind ghereghia (lemma: neamul) legii tătine-său. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: cf. magh. credni. Vezi şi arădat, arădui, Cf. ar ă d a t. HEREŞ adj. v. fireş. HERGHELEGIU s.m. (Mold., ŢR) Păzitor de herghelie. A: Oglindiia încotro hergheliia îmbla şi dincotro herghelegiul, bat sau triaz, vine. CI, 99; cf. CI, 98. B; Inliiu au fost herghelegiu. R. GRECEANU. Etimologie: tc. hcrgeleci. Vezi şi herghelie. Cf. duvalm (1), stăvar. * j HERGHELIE s.f. (Mold.) Grup de cai. Jiganiia rea nicicum în herghelie să năvrăpască, au macară să să lipască nu putea. CI, 98; cf. M. COSTIN. Etimologie: tc. hergele. Vezi şi herghelegiu. Cf. s t a v ă (1). HERŢ s.m. (Ban.) Şoarece. Hercz. Mus. AC, 342. Etimologie: ser. hrc(ak). Cf. părnuş, spurc, şoraic (1). 147 HIRF.ŞIE HERŢEAG s.m. v. herţeg. HERŢEG s.m. (Criş.) Prinţ, voievod. Turburarea şi sfada şi uciderea hărţeaghilor. C 1692, 514r. Că din tine va ieşi hie^rleagul mieu. MISC. SEC. XVII, 40v. ^ (ŢR) Titlu dat domnilor Ţării Româneşti care aveau feude în Transilvania. Un voievod ce l-au chemai Radu Negru-Voievod, mare herţeg pre Almaş şi pre Făgaraş. Gl,' lv; cf. Gl, 2V. Variante: hărţeag' (C 1692, 5l4r), herţeag (MISC. SBC.''XVII, 40v). Etimologie: magh. lierccg. Cf. t o p a r h. p HETESAR s.m. (Ban.)’ Argat (angajat cu săptămîna) II A: Dar tur un tilhar si cu ai tăi hetesari, ai tăi machidoneni, au cu mine te potriveşti ? A 1777, 19r; cf. A 1777, 16r. Etimolggie: cf. magh. lietcs. HICEMĂŞIE s.f. (Mold.) Îngîmfare, trufie. A: Nu cu cuvente cu hici-măşie, ce cu cuvente zmerite strigind. L SEC. XVII, 78v. Tăiarea tuturor hicimăşiilor mindrie[i], cite să pricep că-s a deşartei măriri. L SEC. XVII, 134v. // B: Tăiarea tuturor hicimăşiilor mindriei, cite să pricep că sint ale deşartei măriri. L ante 1693, 212v— 213r; cf, L ante 1693, 125v. Etimologie necunoscută. Cf. buieceală, buiecie, , buiecitmă (1),’ fălie (2), făloşie, mă roşie, zuzie. HIEBA adv; (Criş.) Degeaba. Ţine pre noi, hieba ne preveghează ochii noştri. MISC. SEC. XVII, 70r. O (Olt.) Loc. adv. în hiefoă = degeaba. Si cercei si gherdane, brăţări care le porţi pre tine in desert si in heiabă. CAZANIE (1642). Variante: heialtă (CAZANIE 1642). Etimologie: magii, liiâba. Cf. afet ele (d e- H. cinste (în~), har (în~), zălud (î n ~). HIXDICHIU s.n. (Mold., ŢR) Şanţ de întărire. A: Hotarul Moldovei... să începe de la hindichiul lui Traian. PSEUDO-AMIRAS. O parte întreagă de zid al cetătii căzu in santu . . . si îndată să implu hindichiul şi fu oştilor în loc po/. VP, 68r; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. B: Si priniprejurul cetălii săpase hendechiu de 40 de stinjeni de adincu. LET. 1758, 107r. Variante: lienclec (CANTEMIR, IST.), liendecliiu (NECULCE; LET. 1758, 107r). Etimologie: bg., ser. liendek. Cf. o c o p. HIOL.fi s.f. (Mold., Trans. S) în expr. A lua în liiolă = a tîrî luînrî în picioare. A: Şi-i lua Ector viteazul în hiula calului. IT, 1689, 123v. Şi-i lua viteazul Ector in hiola calului. IT SEC. XVIII, 136r— 136v; cf. ÎT 1778, 7r. C: Şi-i lua viteazul Ector in hiola calului. IT 1714, 19r; cf. IT 1749, 171r. / Variante: hiula (IT 1689, 123v). / Etimologie necunoscută. HIREŞIE s.f. (Mold.) Trăsătură (firească). Prostimea si hirişiia inimii asupra adevărului stăruită. CI, 174; cf. CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. Etimologie: îireş -f suf. -ie. Vezi şi fireş. Cf. a 1 s ă u. HITION 148 HITION adj. v. vitioan. HIULĂ s.f.' v. hiolă. HÎJ s.n. (Mold.) Bordei. Ş-am aflai un hij (lernma pentru bordeiu) ţi finic ţi apă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pol. hy2, ucr. liyia. Cf. argea (1), argelaş, zemnic, zomoniţă. HÎNSAR s.m. 1. (ŢR) Tilhar. B: Să nu vă închinaţi acelui hinsar. A 1717, 42v. Dară ce tilhar eţti tuşi acei hinsari ai tăi, machidonenii. A 1717 ; cf. A 1750, 72r. II C: Sosit-ai tu cu honsarii tăi si cu tilharii tăi. A SEC. XVIII2, 55r. ' ' 2. (Mold.) Luptător voluntar în trupe de ajutor. S-au îndemnai cu kinsariiţi cu alli citi au venit de bunăvoie de au mers după căzaci. URECHE; cf. NECULCE'. Variante: lionsar (A SEC. XVIII2, 55r). Etimologie: cf. sl. *U<3sarI. , Cf. j ,ă c a ş, 1 o t r u. *HÎRB s. n. (Mold., Ban., Trans. SV) Ciob. A: Şi-i zdrobi ca neţle hirburi. DOSOFTEI, PS. Bucăţeale din ulcea cit să nu să afle intr-insele hirb cu carele vei lua foc ţi carele vei turna puţină apă. AÎ, 66. Amin-două hirburile le leapădă tn drum, atit a unui vas, cit ţi a altuia. B 1774, 31v; cf. DVS, 5^. C: Herb. Testa. AC, 342. îi spinzura lui la grumazi hir-buri ţi minuşi de oale. PAT. 17051, 25r; cf. VCC, 49. // B: -Luo lui un hirbu pentru ca să-ţi rază puroile. BIBLIA (1688). Să ia hirburi de scoică să freace peste rane. VS 1705, 127v; cf. MINEIUL (1698); MINEIUL (1778). Etimologie: cf. bg. liărbel. Vezi şi htrbu.it. HÎRBUIT adj. (Mold.) Ciobit, spart. Scoice tăioase, hirbuite. DOSOFTEI, VS. Etimologie: hîrbui. Vezi şi hirb. HÎRLEŢ s.n (Mold.) Cazma. Deci fără sape, fără hirleţe ... era siliţi săracii muncitori de scurma pămintul cum putea. VP, 65r. Etimologie: sl. ryHcI. HÎTRIE s.f. (Mold.) 1. Iscusinţă, îndemînare. Hîtrie. NCCD (gl:). 2. Viclenie, vicleşug. A; Unii ca aciia. sint furi, pungaşi, plini de hilrie. BUCOAVNĂ 1775, 53v; cf. BUCOAVNĂ 1775, 15v, 57rj 63r. // B: De-a-ră fi vreo nedereptale sau hîtrie vicleană. NT 1703, 1MV. Etimologie: hîtru suf. -ie. Vezi şi hltru. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celşag, celuitură, geambaşie, hămişag, marghiolie, meteahnă, tălpi j i c, t ă 1 p i z i e. HÎTItUiadj. (Mold.) 1. Deştept, iscusit. Atila . . . bărbat tare la inimă, hitru, la iniină îndrăzneţ. N. COSTIN. 2. Şiret,Iviclean. Aţijderea ţi săracii aciia sint hilri, carii fiind sănătoşi şi nelipsiţi, să fac că sint bolnavi ţi săraci. BUCOAVNĂ 1775, 55v: cf. NCCD, 248. Etimologie: ucr. hytryj. Vezi şi hitrie. 149 HORŢIŞ 1 u i t o r, h a m i ş, înceluitor, marghiol, m ă i e s t r o t o păci tor, şugubăţ (2), şuve alnic, telpiz. HLAPĂ s.f. (Ban.) Femeie desfrînată. Hlape. Meretrix. Scortum. AC, 343. Etimologie necunoscută, Cf. b 1 î d n i c ă, b I î d n i { ă. HLIPI vb. (Mold.) A suspina. Plingind şi hlipind cu ditrearc de la inemă. DVS, 25r. Etimologie: sl. lilipnţi. HODNOGI s. m. v. liotnog. HOHEAR s.m. v. liolier. HOHER s.m. (Ban., Trans. SV) Călău. Carnifex. Hoher. Hoher. LEX. MARS., 192. Ciocanele hohearilor ea din piiatră adevărată . . . au scăpărat. PP, 137v. Variante: lioliear (PP, 137v). Etimologie: magh. liolier. Cf. călău, gelat, g î d e. HOLCĂ s.f. (Mold.) Gălăgie, tumult. Era liolcă mare şi nu s-au mai auzii ciocanele ce spărgeau zidiul. DOSOFTEI, VS. Holcă. NCCD (gl.). Etimologie: cf. rus. golka. Cf. c a 1 a b a 1 î c, î n v â 1 u ş a g, v ă 1 ă ş a g, v r e a v â, zarvă. HOLERCĂ s.f. v. liorilcă. HOIOTĂ s.f. (Mold.) Gloată, mulţime. Ai noştri, moldovenii, . . . tndală au plecat fuga şi holota leasilor ce era in goană asijderea. CLM 30v; cf. CLM, 29v. Etimologie: pol., ucr. liolota. Cf. o ş t o r o m, şirag (1). HOLTEI s.m. (Mold., Trans.. N) Bărbat tînăr necăsătorit. A: Holteii cei cu părinţi să dea cite cincizeci şi cinci de părale. NECULCE. Fiind ficiori mari holtei şi'foarti isteţi din fire. H 17792, 91r. C: Cintece cîm-penesli . . . făcute de un holtei . . . pintru voia feţilor. CÎNTECE (titlu); cf. CÎNTECE, 8r. Etimologie: ucr. lioltjaj. HONSAR s.m. v. liînsar. HORCIŢĂ s.f. (Mold.) Muştar. A: De aţi avea credinţă ca un grăunţ de horciţă. VARLAAM. Plinea . . . ce-i plămădită cu horciţă de cea sălbatecă; amară. L SEC. XVII, 8V. // B: Plinea . . . ce-i plămădită cu horciţă de cea sălbatecă, amară. L ante 1693, 27v. Etimologie: cf. rus. gorSica. Cf. mu_ştar. _ ^ HORILCĂ s.f. (Mold.) Rachiu. A: Învăţaţi cu bere şi cu horilcă. M. COSTIN. Au îmbătat cu holercă pre cazaci. NECULCE.//B: Acolo creştinii fac horilcă multă, cu care să răscumpără şi din robie. COSM. 1766, 98r. Variante: holercă (NECULCE). Etimologie: ucr. liorilka. HORN s.n. (Mold., Trans. SV) Coş de fum. A: Fumărit, de tot hornul cite doi ughi. NECULCE. C: Horn. Caminus. MŞE, 82. Etimologie: ucr. liorn. • HORŢIŞ adv. (Mold.) Pieziş. Iară racul atunce îmbla înainte . . . aşijdere şi cavura, nu umbla kărţiş. B 1774, 33v; cf. B 1774, 35r, 35v. Variante: liărţiş (B 1774, 33v). Etimologie: horţi -j- suf. -iş. Cf. costiş. HOTNOG 150 HOTNOG s.m. 1. (Mold., Criş., Trans. SV) Comandant peste o sută de ostaşi. A: Cornilie hotnogul. . . i s-au grăit lui . . . să te cheame in casa sa. AP. 1646, 35v. Pre mulţi din căpetenii, căpitani, hotnogi, . . . i-au spln-zurat si i-au întăpat. CRB, 162r. Să strlngă pe toate laturile hotnogii si voievozii.’A 1756, >; cf. URECHE; VARLAAM; NECULCE. C: Sluga acelui hotnogiu ce era pus pre o sută de viteaji. MOL. 1695, 67r, Iară hot-nogiul... sd spăimîntă. STR., 49r; ’cf. SICRIUL DE AUR, apud TEW; C 1729, 55v. 2. (Trans. SV) Conducător. Fij Doamne ho'dnogs nouae. AGYAGFALVI, apud TEW. Ku mai mari hodnogsi. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Variante: liodnogi (AGYAGFALVI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), liotnogiu (MOL. 1695, 67r; STR., 49r). Etimologie: magh. hadnagy. Vezi şi hotnogie. Cf. buluc-baş, iuzbaşă, vătaf (1); chivernisitor, chivernitor, ispravnic (1), nacealnic, povaţă. HOTNOGIE s.f. (Criş.) Conducere. Iesi-va dintre jidovi pre hotnogie oamenilor. MISC. SEC. XVII, 40T. Etimologie: liotnog + suf. -ie. Vezi şi hotnog. Cf. chiverniseală (1), chivernisire (1). HOTNOGIU s.m. v. hotnog. HOTRI vb. v. Yotri. HOTRIE s.f. v. yotrie. HOTRU, HOTRĂ s.m. şi f. v. votru, voatră. HRABOR adj. v. hrăllor. HRĂBOR adj. (ŢR, Ban., Trans. SV) Viteaz, curajos. B: Să mirară loti de cocon mic si pre cal nelnvătat şi’hrăbor. A 1717, 13v. Oameni războinici şi hrăbori. COSM. 1766, 86r; cf. A 1717, 27v; A 1734, 8V; IT 1758, 131r. C: Zice că era hrăbor. APOC., 106v. Hrebor. Audax. AC, 343. _Fii hrăbor, ludo, spre această sărutare vicleană. IB, 39v; cf. VCC, 26; PP, 3r; IT 1767, 15r. O (Adverbial) Hrăbor şi dulce mă veselesc. VCC, 11. Hrebor. Audacter. AC, 343.//A: Să mergeţi hrăbori la război. A 1777, 19v; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: hrabor (DOSOFTEI, VS; PP, 3r). Etimologie: sl. hraburu, bg. lirabăr. Vezi şi hrăbori, hrăborie, hrăboritor. HRĂBORI vb. (Ban., Criş., Tr.ans. SV) A îmbărbăta. Să-i hrăbo-.rească şi să-i veselească cu cuvintul. CS, 84r. Hrăboreşte inimile. VCC, 28. Hreboresk. Conforto. Hreborescu-me. Confortor. AC, 343; cf. VCC, 11; TMISC. SEC. XVII, 45r, 59v; PP, 35r. . Etimologie: hrăbor-f suf. -i. Vezi şi hrăbor, hrăborie, hrăboritor., Cf. b i s t ă t u i. HRĂBORIE s.f. (ŢR, Ban., Criş., Trans. SV) Bărbăţie, tărie. B: Se Întoarseră cu mare .hrăborie asupra lui Mihaiu. ANON. CANTAC. C: Nice hrăboriia trupului tău pre tine să nu te amăgească. CS, 1T. Cu hrăborie de iine m-am lipit. VCC, 49. Fii hrăborie sufletului nostru. MISC. SEC. XVII, •63r. Hreborie. Audacia. AC, 343; cf. SA, 13v; MISC. SEC. XVII, 25v, :58v, 105v. 151 HURSUZ Etimologie: ln'ăbor + suf. -ic. Vezi şi hrăbor, hrăbori, hrăboritor. Cf. _h ă r ă ţie, v i t e ş u g\ HRĂBORITOR s.m. (Ban.) Cel care îmbărbătează. Hrcboritor. Con-furtator. AC, 343. Etimologie: hrăbori 4- suf. -tor. Vezi şi Jirăbor, hrăbori, hrăborie. HRUBA s.f. (Mold.) Gaură sub pămînt. Au rădicat o piatră şi au intrat pe o hrubă . . . si apoi au intrat intr-o sală mare pe supt pămint. H 1771, 93v. ’ Etimologie: 1101'. hruba. HUJRSUZ adj. (Mold.) Nenorocos, ghinionist. Paşa nicicum n-au vrut, fiind hursuz, că si la Seva in Tara Ungurească si in alte locuri . . . au pierdut războiul. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. ugursuz. / II I IALOTIŢĂ s.f. (Mold., Ban.) Vacă mare şi grasă. A: Giunghiară 7 ia-lovită şi le făcură jărtvă. CRON. 1689, 33r. 1000 de ialovitu pentru hrana slujitorilor. NCL II, 297 ; cf. CRB, 163v; CRON. 1707, 30v; PSEUDO-COSTIN; CRON. 1732, 25v; NECULCE. C: lalovice. Vacca.. AC, 343 Etimologie: bg., ser., rus. jalovica. IAMURLUC s.n. (Mold., ŢR) Manta. A: Scoaseră dar imurlucul lui Solomon împăratul. A 1756, 14v—15r; cf. A 1777, 14v. B: Hlemisi. Ie-pingea sau imurluc. MARDARIE, 274. Şi mergea Alexandru cu cunună de'aur în cap şi cu iamurluc roşu. A 1750, 68r. Variante: imurluc (A 1756, 14v; MARDARIE, 274). Etimologie: tc. yagmurluk. IAZAGIU s.m. (Mold., ŢR) Secretar, scriitor de acte turceşti. A: Chemindu şi pre iazagiul de li-au citit fermanul împărătescu. NCL II, 299; cf. PSEUDO-AMIRAS. B: Au făcut si cărţi turceşti iazagii(iy, de măr-turiseală. ANON. BRÎNCOV. ' Etimologie: tc. yazici. ' IE s. f. (Mold., Trans. SV) Parte a abdomenului. A: Lupul\ . . de ii îl apucaşi îndată bîrdîhanul, spărgîndu-i maţile, lapămînt ii vărsă. CANTEMIR, IST. C: Iile meale împlură-se de fierbinţeală. PSALTIRE (1651). . Etimologie: lat. ilia. IESNAF s.n. (Mold., ŢR) Corporaţie, breaslă. A: Să face alaiu de iesnaf uri, de breasle, fieştecare breaslă cu podoabele ei. IM 1754, 9v;cf. AXINTE URICARIUL; IM 1754, 9r, 10r. B: Au ieşit iesnafurile, adecă toate refeturile cite să află in Tarigrad. III 1730, 14v; cf. IM 1730, 14v, 15T. Variante: isnaî (AXINTE URICARIUL). Etimologie: tc. esnaî. Cf. rufet (1). ILIŞ s.n. (Criş.) Provizii. Fu pre Ierosalim foametea, că .. . să sfîrşi ilişul şi bucatele. C 1692, 514v. Etimologie: magh. eles. Vezi şi ilui. ILUI vb. (Criş.) A trăi. Dară voi cum lăcuiţi şi cum Huiţi cu fraţii şi cu vecinii voştri? C 1692, 507r; cf. C 1692, 501r. Etimologie: magh. elni. Vezi şi iliş. Cf. cu s t a (1). IMA vb. (Mold., Ban.) A murdări, a întina. A: Începu a-şi ima minţile, cealea ce oareănd rhirosîia de mirosuri scumpe. DOSOFTEI, VS; 153 IORGOVAN cf. CANTEMIR., HR. O (Fig-) Botezul lui Hristos cerul descuie, pre care nu-l imă, intr-insul suie. DOSOFTEI, VS. C: Im. Inficio. AC, 343. Etimologie: lat. limarc. Vezi şi imală, imare, imăciune, imălos, imător, imatură, imos, neimat. Cf. feşteli, mîzgăi, murui. IMALĂ s.f. (B an.) Noroi. Imale. Lulum. AC, 343. Etimologie: imn + suf. -eală. Vezi şi ima, imarc,'imăciune, imălos, imător, imăitură, imos, neimat. Cf. glod. IMAIIE s.f. (Mold.) Murdărire, mînjire. Imarea trupului si sufletului. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: imn. ^ Vezi şi ima, imală, imăciune, imălos, imător, imătură, imos, neimat. IMĂCIUNE s.f. (Mold.) Murdărie, pată. (Fig.) Feriia trupul său neîntinat, fără nici o imăciune, de păcate. DOSOFTEI, VS. Imăciunea carea astăzi pre obrazelr noastre au căzut. CANTEMIR, IST. Etimologie: ima + suf. -dune. Vezi şi ima, imală, imare, imălos, imător, imătură, imos, neimat. Cf. imătur ă. IMĂLOS adj. (Ban.) Noroios. Imelos. Lutosus. AC, 343. Etimologie: imală + suf. -os. Vezi şi ima, imală, imare, imăciune, imător, imătură, imos, neimat. IMĂTOR adj. (Mold.) Care pătează. Cu cit de putină imătoare stropire cineva a o păta sau a să sili a o ima. CANTEMIR, HR. Etimologie: imn 4- suf. -tor. Vezi si ima, imală, imare, imăciune, imălos, imătură, imos, neimat. IMĂTURĂ s.f. (Mokl.) Murdărie. Imătură. NCCD (gl.). Etimologie: ima + suf. -tură. Vezi şi ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imos, neimat. Cf. imăci u n e. IMOS adj. (Ban.) Murdar. Imos. Infectus. AC, 343. Vezi şi ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imătură, neimat. Etimologie: im + suf. -os. 1MURLUC s.n. v. inmurlm’. INGLENDISI vb. v. inglindisi. INGLINDISI vb. (Mold.) A se amuza. Să vorbească ţi să inglindisască cu tlinsa. E 1779, 6r. Să-i trimată pre Bertold ... să să inglindisască cu gl umile lui. B 1779, 57r; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: inglimdlsi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: ngr. eglpndfzd. Cf. v i g ă d u i, z ă b o v i. IOBAGI s.m. (Ban., Criş, Trans. SV) Clăcaş. C: Incola. Jobbds. Iobăgy. LEX.MARS., 215. Iubagii tăi ţi toată marha muncitoare. MISC. SEC. XVII, 88r;cf. CAT. CALV, apud TEW//B: Ungurii . . . s-au supus şi i-au făcut obagi, cum le zic ei. C. CANTACUZINO, apud TDRG.. Variante: iobitj (LEX. MARS., 216), obngi (C. CANTACUZINO), apud TDRG). Etimologie: magh. jotibugy. IOBAJ s. m. v. iobagi. Cf. jelea r, r u m â n, veci n. IORGOVAN s.m. (Trans. SA') Liliac. Să fiarbă iorgovan vlnăt P.L. 150v; cf. PL, 149v. Etimologie: ser. iorgovan. IOSAG 154 IOSAG s.n. (Criş.) Avuţie (în vile). Să nu furăm marha altuia şi iosagul altuia şi avuţiia altuia. C. 1692, 506r. Unii oamini nebuni . . . gindesc . . . cum ar putea mînca iosagul altuia. MOL. 1695, 37r. într-o zi să prăda de femeia casei sale si de tot iosagul său. MOL. 1695, 53r; cf. C 1692, 513v; MISC. SEC. XVII, 5r, 5V. Etimologie: magii, joszâg. Cf. agonisită (2), b I a g ă, b o g ă t a t e, bucate, m a r-ISNAF s. n. v. icsnaî. hă, p o v i j i e, prilej, s i r m e a. ISPRAVNIC s.m. (Mold., ŢR) 1. Cîrmuitor, căpetenie. A: .Ispravnicii lumiei aceştia. VARLAAM. De vor fi unii dintre dinşiimai capete, cumu s-ar dzice, ispravnici. PRAV. Voievodul Om, ce era piste dinsa ispravnic, nu avea, mai mult decit 2000 de ostaşi. VP, 54r; cf. URECHE ; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS. B: Ai ajuns in cetatea Traliei. . . căriia fiind ispravnic intr-insa ai răposai. MINEIUL (1776); cf. ÎNDREPTAREA LEGII; cf. LUMINĂ. 2. Administrator. A: Lăsind casa pre sama ispravnicilor. DOSOFTEI,. VvS. Sfezii făcură midie slrimbălăli ispravnicului care purta grija olacilor Moscului. VP, 53v; cf. URECHE. B: Oricare vlădică sau egumen sau ispravnic [nameastnic Mold.]. sau călugăr, de va lua vreun lucru al bi> searicii. ÎNDREPTAREA LEGI I. Ispravnic preste seceră lori. RIBLIA (1688). Etimologie: bg. izpravnik, rus. ispravnik. Vezi şi ispravnici, isprăvnicie. Cf. chivernisitor, chivernitor, h o t n o g (2), nacealnic,. povaţă; logofăt (2), şafar (2), vătaf (3). ISPRĂYNICI vb. (TR) A conduce. Samuil sta isprăvnicind preste ei. BIBLIA (1688). Etimologie: ispravnicsuf. -i. Vezi şi ispravnic, isprăvnicie. Cf. chiverni, chivernisi (1), h ă t. m ă n i, s c li i v e r-n i s i (1)._ ISPRĂVNICIE s.f. (Mold., ŢR) Funcţie de ispravnic (2). A: Va ma-■Jli pe Gheorghe din toată puterea isprăvniciei lui. M. COSTIN. B: Au trăit aicea cu isprăvnicia aceea ca la 30 ani. R. POPESCU. Etimologie: ispravnic suf. -ie. Vezi şi ispravnic, ispravnici. Cf. ş o f ă r i e. ISTELENIE s.f. (Mold.) Vindecare. Islealenii de multe chipuri de boale. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscelenije. Vezi şi isţeli, isţelitor, neisţelit. ISŢELI vb. (Mold.) A vindeca. Iară după ce-l va boteza şi de să va prileji să să islelească pruncul şi să va tămădui. ŞT, 18; cf.- DOSOFTEI, VS. -^-A repara. Văpsitorilor ce nu le îmbla văpsealele bine le-au istealit. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. iscşljati. Vezi şi istelenie, isţelitor, neisţelit. ISTELITOR s.m. (Mold.) Vindecător. Istealitori s-au arătat a toate ' boale. DOSOFTEI, VS. Etimologie: isţeli + suf. -tor. Vezi şi istelenie, isţeli, neisţelit. IŞLIC s.n. (Mold., ŢR) Căciulă din blană de samur purtată de domni şi boieri. A: Să va prileji să să afle a cuiva veri şlic (MUNT. işlic) sau altă 155 IZVRETI fiece haine. PRAV. Stindu in picioare amindoi cu slicele a mină. NCL II, 297; cf. M. COSTIN; NCCD (gl.); NECULCE; GHEORGACHI. B: L-au îmbrăcat domneşte cu haine, işlic. R. POPESCU. Pre o fereastră, noaptea, s-au slobozit desculţi, descinsi si fără islice. Gl, 1 lv; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; LEX. 1683, 28V.'//’C: SMik. Pileus. AC, 369. Variante: silic (II. COSTIN), slic (PRAV.; M. COSTIN; NCL II, 297 ; NCCD (gl.); NECULCE; GHEORGACHI; AC, 369). Etimologie: cf. pol. szlyk, rus. §lik, tc. başlik. IŞPAîî s.m. v. şpan. ITROS s.n. (Mold.) Utrenie. Veri la vecernie, veri la itros, veri la ceasuri. ŞAPTE TAINE. Lovi in toaca itrosului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ngr. ortliros, sl. utro. IUZBAŞvs.m. v. iuzbaşă. IUZBAŞĂ s.m. (Mold., ŢR, Ban.) Sutaş. A: Şi făcură steaguri multe $i căpitani si voivozi si izbasi si vătaji. A 1756, 9r. B: Sotni(k). Sutaş, izbaşă. LEX., 248r; cf'. MARDARIE; R. POPESCU. C: luzbash. AC, 344. Variante: iuzbaş (AC, 344), izl)aş(ă) (LEX., 24Sr; A 1756, 9r). Etimologie: tc. yuzbaşi. Cf. buluc-baş, hotnog (1) vătaf (1). IZ s.n. (Mold.) Miros sau gust (neplăcut). De va fi vinul oţălit. . . sau alt iz avind, să nu îndrăzneşti a sluji. AMÎ, 19r. Etimologie: magh. îz. Cf. apuţit, apuţitură, diug (2). IZBAŞ(Ă) s.m. v. iuzhaşă. IZGNÂNIE s.f. (Mold.) Surghiun. Răposind svintul Pavel la iz-gnanie departe. DOSOFTEI, VS. Ovidie poeticul... de Avgust au fost trimis in izgnanie la cetatea Tomus. CANTEMIR, HR. Etimologie: sl. izgnanije. IZYRĂTIT adj. (ŢR) Răsturnat. (Fig.) Află turma neplecată şi neascultătoare si biserica izvrătită. N 1682, 12v; cf. ANON. CANTAC.; N 1727, 146r; GI,'5r. Etimologie: izvrăti. Vezi şi izvreti. IZVRETI vb. (ŢR) A răsturna. (Fig.) Iară latinii şi ale scripturii şi ale părinţilor . . . invătături le stremută si le izvretesc uneori tilcuindu-le rău. LUMINĂ. ’ . ’ Etimologie: sl. izvratiti. Vezi şi iz-vrătit. Cf. r ă n t u n a. I ÎMĂ s.f. (.Mold.) Mamă. A: Ima (MUNT. m u m a) de-ş[i] va da feciorul sau fata la giudej. PRAV. Arma, îma' Preacislei. VARLAAM. Melhisedec au acul tată si inmă. CRON. 1689, 29r; cf. DVS, 17r; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS: NCCD (gl.). II C: Melhisedec au avut tată şi Inmă. CRON. ante J."30, 18T. Variante: inmă (CRON. 1689, 29r; CRON. ante 1730, 18v). Etimologie: cf. alb. ema. ÎMPĂRTĂŞI vb. (Mold., ŢR) 1. A se face părtaş. A: Domnul... fiind dorit a . să împărtăşi cu sărutarea sfintelor moşii. GHEORGACHI. B: Că toţi dinlr-o pîine ne împărtăşim. APOSTOL (1683). Să ne împărtăşim bunătăţilor tale. MOL. 1741, 421; cf. MOL. 1743, 421 ; MOL. 1747, 208r,. ^-(Mold.) A accepta. Holărlrea . . . toţi o împărtăşea. ILIODOR. 2. A se cumineca. Â: In ziua de Gioie-Mare, cînd vor să se împărtă-şască sfintelor, înfricoşeloarelor taine. GHEORGACHI. B: (Fig.) Iară de vin să se ferească desăvîrşit, fără numai, de va face trebuinţă pentru slăbiciunea stomakului, atunci să se împărtăşască puţintel. MD2, 2V. Etimologie: pref. în- + părtaş + suf. -i. ÎMPISTREALĂ s.f. (Mold.) Unitate de măsură egală cu distanţa străbătută de o săgeată. Iară den afară de schit ca la 9 împistreale era o capiste idolească. PĂT. 1685, 19v; cf. PAT. 1742, 238r. Etimologie: pref. în- + pistresilă. Vezi şi pistreală. Cf. pistreală (1), pro aş că (2). IMPISTREIA vb. (Mold.) A stropi, a mînji. Daca luară veşmintul lui losif, ei giunghiară un iedus-au împistrelat cu şînge acel vesmîntu. CRON. 1689, 37r. ’ ’ Etimologie: împistreală + suf. -a. Arezi şi pistrela, pistrelătură. Cf. pistrela. ÎNA1JOS adv. şi s.n. 1. Adv. (Mold., ŢR) De sus în jos; la vale. A: în loc. vb. A facc (cuiva) înalgiosul = a păgubi, a aduce prejudicii. Iar de au făcut cuivasi înalgiosul, tot pentru turci au făcut. URECHE: cf. CANTEMIR, IST.'; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE. B: Niz-brudo, naljosul. ST. LEX., 295. 2. S.n. (Mold.) Pagubă, neajuns. Să răscumpere ruşinea şi nalgiosul carele au făcut lui. IT 1689, 121v. Nalgiuns. NCCD (gl.); cf. CÂNTEMIR, IST. Variante: înaltgiosul (PSEUDO-MUSTE), nalgiuns (NCCD gl.), nal-jos (ST. LEX., 295; IT 1689, 121v). 157 ÎNFRICA Etimologie: în -f al + jos(ului) ; nalgiuus < (î)ualjos -f neaşiuns). Cf. poznă (1). ÎNALTGIOSUL adv. v. înaljos. ÎNĂDUŞI vb. (Mold.) A omorî prin sufocare. Pre toţi copii(i) cei prea frumoş parte bărbătească, in faşă, inăduşiia. NCCD, 313. Etimologie: pref. in- + năduşi. Vezi şi năduşi. Cf. foitui, năduşi, suguş a. ÎNCĂREŞTE vb. (Ban.) A (se) încălzi. Enkeresk. Calefacio. Enke-resku-me. Calefio, AC, 337. i Etimologie: lat. incalescere. Cf. prigori. - ÎN CE LUI vb. (Ban., Trans. SV) A înşela, a amăgi. Nădeajdea aceştii lumi inceluiaste pre om şi pre urmă-l umple de frică. PP, 35r. Decipio. Incsa-luesk. Csalok. LEX. MÂRS.', 198. Nici nu poate minţi si nici incelui. CAT., 6; cf. PSALT. SEC. XVII, apud TEW; PP, 3r, 38r, S5V. Etimologie: pref. în- 4- celui. • Vezi şi celşag, celui, celuitor, celuitură, înceluitor. Cf. C e 1 u i, o p ă c i, p o t i c ă 1 i. ÎNCELUITOR adj. şi s.m. (Trans. SV) înşelător, llulimba-ncselui-lore. VISKI, apud TEW. Au fost perit . . . ca de ar fi fost inceluitorul şi întăritătorul norodului. CAT., 16. Etimologie: încclui + suf. -lor. Vezi şi celşag, celui, celuitor, celuitură, incelui. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiş, hîtru (2), marghiol, măiestreţ, op ă ci tor, şugubăţ (2), şuvealnic, telpiz. ÎNCEPENIE s.f. (Criş., Trans. SV) început. începen iia cuvintului tău, PSALT. (1651). Cel fără Incepenie pleacă-si cerbicea sa cătră sluga sa. MOL. 1688, 245r; cf. N. TEST. (1648); MOL.'l6762, 64v. Etimologie: începe -f. suf. '-enie. Cf. arădat. ÎNCÎŞTEGA vb. v. încîştiga. • ÎNCÎŞTIGA vb. (Trans. SV) A se îngriji. C: Cu adevăr in desert se in-~ ciştigă. PSALT. (1651);.//A: cf. MOLITVENIC (sec. XVII). . ’ Variante: îneîştega (MOLITVENIC sec. XVII). Etimologie: pref. in- + cîştigă. Vezi şi cişliga, ciştigă. Cf. c i ş t i g a, g î n d i. | ÎNCRE DINŢI vb. (Trans. N) A logodi. Să mi peţască, Ba şi să mă-n | credinţască. CÎNTECE, 2r. | Etimologie: pref. în- + credinţă -f suf. -i. i Vezi şi credinţa. }! Cf. c r e d i n ţ a, j u r u i (1). 1 ÎNFERA vb. v. înfiora. ? ÎNEIERA vb. (Mold.; despre mustaţă) A miji. Pină ajunge omul la jl i'irsla de 17 ani, adecă pină inceape (cum să dzice) a înfiera musteaţă, lot ij copil să cheamă. CD 1698, 40v; cf. CD 1770, ,50v. I .Variante: înfern jCD 1770, 50v). 5 Etimologie: lat. *inîilare. ! ÎNFRICA vb. (Trans. SV) A se înfricoşa. Că nu infricară-se de Dum- nezeu. PS. SEC. XVIII, 38v. Infricat 158: Etimologie: pref. in- + frică + suf. -a. Vezi şi fricos, infricat. ÎNFRICAT adj. (Mold.) înfricoşător. Şi infricat şi groznic s-au arătat asupra pizmaşilor. DVS, 3r; cf. VARLAAM. Etimologie: înfrica. Vezi şi fricos, infrica. Cf. cumplit1 (1), fricos. ÎNGĂIMA vb. (Mold.) 1. A lungi vorba, a vorbi dezlinat. Sarniţie mai pe larg ingăimă această disputaţie. CANTEMIR, IST. 2. A face ceva de mîntuială. Acesta de nu se va nevoi să lucreadze-toate lucrurile la vreamea lor, ce o va numai tngăima (ingăla MUNT.), acesta: să-si piardză munca. PRAV. 3. A sta la îndoială. Alt chip de chiverniseală să sc afle şi spre aceia a să nevoi să nu să ingaime. CI, 170. ^ A se tulbura. In zădar să ingăimă tot pămintul. DOSOFTEI, MOL.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Vezi şi ingăimare, ingăimat, ingăimeală. Cf. brodi (2), buigui (1); îngăla. ÎNGĂDIAItE s.f. (Mold.) Nedumerire, încurcătură. Ce să răspunză cu toţii in ingăimare sta. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima. Vezi şi ingăimă, ingăimat, ingăimeală. Cf. aporie, învălătucitură. INGĂIMAT adj. (Mold.) Nelămurit, încurcat. Deci stă de atunce Ho-tinul asa ingăimat . . .; nu stim de acum înainte ce a vre Dumnezeu să mai lucreze'. NECULCE. Etimologie: îngăima. Vezi şi ingăimă, Ingăimare, ingăimeală. Cf. î„n v ă 1 ă_t u c i t. INGĂIMEALĂ s.f. (Mold.) Vorbă încurcată, confuză. îngăimele ca acestea de vor mai pomeni şi lucrul după poruncă de nu vor plini, cu pedeapsă de moarte lăudîndu-li-să. CI, 170; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima + suf. -eală. Vezi şi ingăimă, ingăimare, ingăimat. Cf. brode Iniei tură, buiguire (1), b u i g u i t u r ă. Îngăla vb. (ŢR) A face ceva de mîntuială. De nu se va nevoi să lucreze toate lucrurile [viei] la vremea lor, ce o va numai ingăla [ingăimă. MOLD.]. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie necunoscută. Cf. îngăima (2). ÎNGHDIPA vb. (ŢR) A înţepa. Ea să inghimpă de rug. E 1717, 1G0V_ Etimologie: pref. in- + glurop(e) + suf. -a. Vezi şi ghimp, ghimpa, ghimpos, inghimpat, inghimpos: Cf. ghimp a. ÎN GHIMPAT adj. (Mold.) înţepat de ghimpe. Era inghimpat la un picior. MP 1691, 29v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: îngliimpa. Vezi şi ghimp, ghimpa, ghimpos, Xnghimpa, inghimpos. ÎN GHIMPOS adj. (Mold., ŢR) Plin de ghimpi. A: Spini inghimpoşi. VARLAAM ; cf. CANTEMIR, IST. B: Lemne inghimpoase. BIBLIA (1688), apud TDRG; cf. MINEIUL (1776). Etimologie: pref. in- + gliimp(e) + suf. -os. 159 ÎNTIRI Vezi şi ghimp, ghimpa, ghimpos, inghimpa, .inghimpat. Cf. g li i m p o s. ÎNGLOTA vb. v. îngloti. ÎNGLOTI vb. 1. (Mold., Criş., Trans. S; despre oşli) A se aduna, a se slringe în cete. A: Şi şi-au inglotil oastea neamţul . . . şi au început a se batere... cu franţujii. NECULCE; cf. M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. C: împrcgiurul scaunului tuuînglotcscu, îngerii. MOL. 16762, 110': of. PSALT. (1651); TI (gl.). 2. (Mold.) A se îngrămădi. Inglolindu-să mai mult nărod pc uliţe, Foca au. trimis să-i potolcască. CANTEMIR.. IST.; cf. DOSOFTEI, VS. O Fig. Datoria se Inglotia. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; of. NECULCE. Variante: înglotn (TI, gl.). Etimologie: pref. In — ,+ gloată + suf. — i. Cf. buluci; boli (2), d e c ă s i. ÎNJURA vb. (ŢR,’ Trans. SE) A ocărî, a adresa cuvinte insultătoare. B:, Cela ce va înjura sau va vătăma pre soli, acela iaste caşi funii. ÎNDREPTAREA LEGII. Şi pre urmă ne-au făcut clini şi ne-au înjurat. E ante 1704, 14'. Toti îl mustră si-l înjură si-l bleaslemă. MĂRG. 1747. 211: cf. XEX. 1683, 2Îr; MĂRG. 1691, 20v; ANTIM; E 11717, 91v; IM 1730, 161'. C: Xant II înjură şi-l goni. E 1703, 136v.// A: Si pe urmă Injurindu-l. IM 1754, 10v. Etimologie: lat. injuriarp. Vezi şi' înjurat, injurător. ... Cf. 1 i h ă i, t o i. ÎNJURAT adj. (ŢR) Care a fost înjurat. (Substantival) Cela ce va înjura pre un om . . . acela se va pedepsi ... ca si cîiid are fi înjuratul de faţă. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: înjura. Vezi şi înjura, injurător. ÎN’JURĂTOR s.m. (ŢR) Cel care înjură. Se va certa ca si un injurâ-toriu. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: înjura + suf. -tor. Vezi şi înjura, înjurat. ÎNLUMINA vb. (Ban., Trans. SV) A lumina. Enluminedz. Illumino. AC, 337; cf. NT 1648, lv. Etimologie: pref. In- + lumina. Vezi şi inluminat. r ÎNLU3IINAT adj. (Ban.) Luminat. Enluminăt. -Illuminalus. AC. 337. Etimologie: înlumina. Vezi şi înlumina. ÎNMĂ s.f. v. îmă. ÎNSĂMA vb. (Mold.) A agonisi, a procura. A: Nice mir nu putură însăma să ungă trupul. VARLAAM. Să îmbie să însame bani. AXINTE URICARIUL. II C: Nice mir . . . nu putură însăma să ungă trupul. C 1729, 56v, Etimologie: pref. în- + samă. Cf. surzui (1). ÎNTĂRÂT adj. (Criş.)' împovărat., îmbiaţi cătră mine toţi ceia ce v-aţi ustănit şi simteţi întărâţi. C 1692, 510v. Etimologie: pref. în- -f tar -f suf. -at. Vezi şi tar, tăroasă. ÎNTIRI vb. (Mold.) 1. A alunga. Toţi păgînii ce mă-ncungiurară cu Domnul i-am intirit din ţară. DOSOFTEI, PS. ÎNTROLOCA 160 2. A urmări, a hăitui, a prigoni. Goniia şi intiria pre creştini. DOSOFTEI. VS. Cu neastîmpărată vrăjmăşie intr-acela chip il goniia şi nepărăsit de atita vreme il întiriia. CI, 176; cf. CI, 98; CANTEMIR, IIR. Etimologie: cf. bg. tirijam. Cf. dudui, pogoni, ţipa, z o g o n i. ÎNTROLOCA vb. (Mold.) A uni, a aduna. (Fig.) Sufletele şi inimile a se introloca şi a se împreuna. . . pofteşte. CANTEMIR, IST. Etimologie: întruloc + suf. -a. Vezi şi neintrulocat. ÎNVĂLĂTUCI vb. (Mold.) A înfăşură. Trii peri din cosiţa-i zmul~ gindu-i, unul la grumazi, altul la braţe, iar al triilea la mijloc imfij învălătuci. CANTEMIR, IST. O Fig. Săracul, învălătucit de grijă şi de primejdii. NCCD, 308; cf. N. COSTIN; N(_.CD, 355. ^ A încurca, a împiedica. Picioarele a fugise Impiadecă şi in toate ierbşoarele se învălătucesc. CANTEMIR, IST. O Fig. Istoria din sine chiară şi curată iaste, Insă cu tîlcurile ... mai mult inneclndu-să si învălătucindu-să ... slobod să umble... nu va putea. CANTEMIR, HR. Etimologie: pref. în-+ vălătuc + suf. -i. Vezi şi învălătucit, Invălătucilură. ÎNVĂLĂTUCIT adj. (Mold.) încurcat, obscur. învălătucite cuvintele hrizmasidui tău ce vor să însemneze aievea să-mi spui ie poftesc. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci. Vezi şi invălătuci, Invălătucilură. Cf. îngăima t. ÎNYĂLĂTUCITURĂ s.f. (Mold.) încurcătură. Din toate Invălătucilu-rile il descurca. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci + suf. -(i)tură. Vezi şi învălătuci, învălătucii. Cf. aporie, î n g ă i m a r e. ÎNVĂLUŞAG s.n. (Mold.) Tulburare, scandal. Vădzuiu mulţime nenumărată de arapi . . . făcînd gilcevi ţi învăluşaguri ţi zbierînd ca nişte hieri sălbatece. VSV 1691, 131v; cf. VSV 1742, 182r. Etimologie: pref. in- + văluşag. Vezi şi vălăşag. t Cf. calabalîc, dihonie, hăbruşag, potcă, prigoană, vălăşag, zarvă, zavistie, zăhăială; holcă, vrea-v ă. ÎNYEŞTE vb. (Mold., Trans. SV) A (se) îmbrăca. A: Te scoală de te-nveasle si te-ncinge. DOSOFTEI, VS. Cu hainele meale te înveşti. CD 1698, 27r; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, LITURGHIER; CD 1698, 9'; CI, 101; CD 1770, 10v. O Fig. Ca-n Selmon cînd cade omătul de albeaş-te, aşea toată ţara cu tine s-a Inveaşte. DOSOFTEI, PS; cf. DOSOFTEI, MOL.; N. COSTIN; CANTEMIR, IST. C: Si In mare frîmseate în veştile. PS. SEC. XVIII, 53r. Variante: înveşti (PS. SEC. XVIII, 53r). Etimologie: lat. investire. ÎNVEŞTI vb. v. înveşte. ÎNVÎRVOMAT adj. (Mold.) Covîrşitor, perfect. Nevoinţă învlrvomată [lemma: covirşitoare] şi viaţă curată. DVS, 4r; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: învirroma. JAC s.n. (Mold.) Jaf. Cit le iaste lor văduva de apucai şi săracul de jac. DP, 26r. Si multe' răutăti si jacuri au făcut prin tirgu. PSEUDO-COSTIN; cf. URECHE; DP,' 1 lv; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.); NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. O Loc. vb. A da jac = a jefui. Au dat jac pen bisearici. IM 1754, 74v; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: magh. zsâk, Cf. pol. îak. Vezi şi jăcaş, jăcui, jăcuire. Cf. jăcuire, 1 o t r i e, t î 1 h ă r i t, t î 1 h u ş a g. JALE s.f. (Mold.) Dorinţă fierbinte. Pofta lăcomiii şi jealea mărimei numelui. CANTEMIR, IST. Etimologie: sl. îall. Cf. j e 1 a n i e. JALOBĂ s.f. (Mold.) Jalbă. Să nu poată grăi cătră giudeţ să-şi spuic jaloba. PRAV. Că acestu domnit ... au ascultat şi giudecat jalobele săracilor. NCCD, 238; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST. Etimologie: rus., pol. îaloba. Cf. a r t i c. JĂCAŞ s.m. (Mold.) Hoţ, tîlhar. Jacaş. NCCD (gl.). Jăcaşii lor şi pină la Rodostos . . . au agiuns. CANTEMIR, HR.; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. Etimologie: jac + suf. -aş. Vezi şi jac, jăcui, jăcuire. Cf. h în sar (1), lotru. JĂCUI vb. (Mold.) A jefui, a prăda. A: Prădind şi jăcuind. URECHE. De averile lor si de viată i-au jecuit. NCCD, 238 ; cf. VARLAAM ; PRAV.; DOSOFTEI. VS; MOLITVENIC (sec. XVII); PSEUDO-COSTIN, 20v; AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. O Fig. Voiu lua hotarăle limbilor şi virtutea lor voiu jecui. DP, 27v. // B: Jăcuiră toată tabăra. BIBLIA (1688). Variante: jecui (VARLAAM; PRAV.; MOLITVENIC (sec. XVII); AXINTE URICARIUL; NCCD, 238; PSEUDO-COSTIN, 20v; CANTEMIR, HR.). Etimologie: jac + suf. -ui. Cf. ucr. îakuvati, magh. zsiikolni. Vezi şi jac, jăcas, jăcuire. Cf. lotri, t î 1 h u i. JĂCUIRE s.f. (Mold.) Prădare, jaf. Jăcuirea şi averea cea rrea pre carea . . . nu să cade a o face. II 1764, 19r. Etimologie: jăcui. jAlaş 162 Vezi şi jac, jăcaş, jăcui. Cf. jac, 1 o t r i e, t f 1 h 5 r i t, t! 1 h u ş a g. JĂLAŞ adj. (Trans. N) Trist. Io-s acela care mă cint Şi mă izbesc ca frunza ghie vini, Cu inimă jălaşă sint. CÎNTECE, 6V; cf. CÎNTECE, 10r. Etimologie: jale + suf. -aş. Cf. milos, o 1 e c ă i o s. JĂRATEC s.n. (Mold., ŢR, Trans. SV) Cărbuni aprinşi. A: I-au tur-nalu-i jeratec preste cerbice. DOSOFTEI, VS. B: îl unseră cu untdelemn pre cap şi-i turnară jăratec aprins. M 1698, 45T. O Fig. Arătindu-te, Si-meone, jăratec inţelegatoriu, nu le-ai închinat focului. M 1780, apr, 60v, col. I; cf. MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II. C: Făcuse jăratec, că era frig şi să incălziia. NT 1648, 129v. Variante: jcratcc (DOSOFTEI, VS; MINEIUL (1776); M 1779, febr., 43v, col. II). Etimologie: sl. îaratuku. Cf. j ărişt e (1), j e g. . JĂRIŞTE s.f. (Mold.) 1. Jăratec; locul pe care se aşază jăratecul (pentru jertfă). Băsturnlndu-i jeriştea cu jărlvele idoleşli. DOSOFTEI, VS. 2. Locul unde a ars o casă. I-au răsipil casele ... de au rămas numai jărişte. NECULCE; cf. PSEUDO-COSTIN. Variante: jerişte (DOSOFTEI, VS). Etimologie: jar + suf. -işte. Cf. j ă r a t e c, jeg. JECUI vb. v. jăcui. JEG s.n. (Ban.) Cărbuni aprinşi. Pruna. Seg.Eleven Szen. LEX. MARS., 239. Etimologie: sl. 2egu, bg. ieg. Cf. jăratec, jărişte (1). JELANIE s.f. (Mold.) Dorinţă fierbinte, dor. Era aprinsă de jelanie dumnezăiască. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. îelanije. Cf. j a 1 e. JELEAR s.m. (Criş., Trans. SV, Trans. N) Clăcaş. Jelearii carii lă-cuiesc în casa mea. SA, 29'. Nu lucra nice iu, nice femeaia ta, nice sluga ta, nice dobitocul tău, nice jileariul tău. C 1692, 502v. Nu lucra intr-acea zi nemică, nice tu . . . nice jilearii tăi. D2, 70r; cf. CAT. CALV., apud TEW; C 1692, 542r. Etimologie: magh. zsclldr. Cf. i o b a g i, rumân, vecin. JERATEC s.n. v. jăratec. JERIŞTE s.f. v. jărişte. JIREABIE s.f. (Mold.) Fîşie de pămînt (moştenită). îi fi] voiu da . . . jireabia ta cea măsurată. DOSOFTEI, PS. Etimologie: pol. Zerelne, ucr. 2ercbij. JOACĂ s.f. (Mold.) Joc. [Băiatul] feace o gioacă cu alti cuconi. DOSOFTEI, VS; cf. CANTEMIR, IST. Variante: gioaică (CANTEMIR, IST.). Etimologie: juca. JOLTAR s.n. (Ban., Criş., Trans. SV) Psalm. Sholtar. Psalmus. AC, 370. Sfintul David scrie în joltariul său. MISC. SEC. XVII, 81r; cf. A-GYAGFALVI, apud TEW ; VCC (foaia de titlu); MISC. SEC. XVII, S5r Etimologie: magh. zsoltăr. 163 jupLxeasă JUDE s.m. 1. (Mold., Trans. SV) Principe, domn. A: Lăudaţi pre Domnul . . . boiari, giudeci, noroadele toate. DOSOFTEI; PS. C: Cu bo-iariisi cu giudecii oamenilor. PSALT. (1651J.7/B: Kn(z, judele. ST. LEX., 286.' 2. (Mold.) Judecător. Cărţile giudeaţelor [lemma: giudecilor]. DOSOFTEI, VS. 1 Forme gramaticale: pi. judeci (PSALT. (1651); DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). Etimologie: lat. judcx. '■ • Cf. birău (1), chinez. JULI vb. (Mold.) A lua pielea prin rănire uşoară, a zdreli. Pulpite să nu-i julească: CANTEMIR, IST,; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: bg. Zulja. Vezi şi julire. JULIRE s.f. (Mold.) Luarea pielii, zdrelire. (Fig.)‘ Betejirea şi julirea cinstii, a slăvii numelui. CANTEMIR, IST. Etimologie: juli. Vezi şi juli. JUNE s.m. (Ban.) Logodnic, mire. Giune.' Sponsus. AC, 342. Etimologie: lat. juvenis. Vezi şi junei, junelaş. Cf. ginere, mi r e. JUNEL s.m. (Ban.) Diminutiv al lui j u n e. Gsunyel. Sponsidus. AC, 342. Etimologie: june + suf. -el. Vezi şi june, junelaş. Cf. j u n e 1 a ş. JUNELAŞ s.m. (Ban.) Diminutiv al lui june. Gsunelash. Sponsu-lus. AC, 342." Etimologie: junei + suf. -aş. Vezi şi june, iunel. Cf. j u n e 1. JUPÎN s.m. (Mold.) Stăpîn. Sluga ce va fura in casa giupînu-său [MUNT. stăpînu-său], PRAV. O arătă stăpînu-său, deci zisă: „Dă-mi, giupine, ce mi-ai giuruit." E 1779, 13r; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Vezi şi jupîneasă. JUPÎNEASĂ s.f. (Mold., ŢR, Ban.) 1. Soţie de boier. A: Cela ce va lua doi muieri şi amindoauă giupinease să se cearte. PRAV. Au pribegit în Ţara Leşască luîndu-ş şi giupîneasa. NCL II, 299. Blagorodnicilor boiari şi giupînese şi fiilor lor. SP, 27r; cf. VARLAAM; NCL II, 295. B: Trimise pre doamnă-sa la Giurgiov împreună cu toate jupinesele boierilor. LET. ŢR, 75v. Leiuau toate avuţiile si să culca cu toate jupinesele si cocoanele lor. Gl, 9r; cf. GAVRIL, NIF.; ÎNDREPTAREA LEGII; BIBLIA (1688); ISOPIE (1705); POVESTE DE FOLOS A LUI ALEXIE (1760). C: Gsupenase. AC, 342. 2. Doamnă, cocoană. A: O muiare giupîneasa . . . trecea pre acel loc. VARLAAM. Am văzut . . . şăzînd in fereastră giupîneasa sau do(a}mna aceea. H 1771, 84v; cf. DOSOFTEI, VS; NECULCE; IM 1754, 74T; H 1771, 84r, 85r; H 17791, 46v. B: întru acea cetate era o jupîneasă de neam mare. MINEIUL (1776); cf. IM 1730, 104v. O Fig. Jupîneasă vulpe. ISOPIE (1705). C: Gsupenase. AC, 342. Etimologie: jupîn -f suf. -easă. Vezi şi jupîn. JURUI 164 JURUI vb. (Mold.) 1. A făgădui de, soţie. Sora lui craiu, Elisafla, ce i-o giuruise Alexandru-Crai. URECHE. 2. A făgădui. A: Şi giurui că-i va da lui ocină. AP. 1646, 18v. Viiaţa iaste neştiută, Si pină la ce vreme iaste giuruită. CVL, 15 ; cf. VARLAAM ; PRAV.; DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 4V, 5r, 26v, 42r; N. COSTIN; CI, 171, 173; NCCD (gl.); NECULCE, apud TEW; CD 1770, 5r, 52v; E 1779, 13r. //B: De nevoie se juruiesc mult cu cuvintul, iar cu lucrul nu iaste nimic. E ante 1704, 26r; cf. CRON. 1687, 31r. Etimologie: magh. gyfirfl, cf. gyfirOzni. Vezi şi juruinţă, juruire, juruit, juruită. Cf. credinţa, încredinţi. JURUINŢĂ s.f. (Mold.) Făgăduinţă- A: Giuruinţe cari le-au giuruit Dumnezău. VARLAAM. Ai trimis . . . giuruinta ta pre şefrjbii tăi, pre părinţii noştri. DM, 34r. Acestea sint giuruinţele filozofilor. E 1779, 13v; cf. URECHE; PRAV.; CANTEMIR, HR.'//C: Giuruinta lui Pavel Apostol. C 1737, 19r. Etimologie: jurui + suf. -inţă. Vezi şi jurui, juruire, juruit, juruită. Cf. făgadă, făgădaş, făgăduială, juruire, juruită. JURUIRE s.f. (Mold.) Făgăduinţă. Şi să apropie vreamea giuruirei ce să giurasă Dumnedzău lui Avram. AP. 1646, 20r; cf. VARLAAM. Etimologie: jurui. Vezi şi jurui, juruinţă, juruit, juruită. Cf. făgadă, făgădaş, făgăduială, juruinţă, juruită. JURUIT adj. (Mold.) Făgăduit. Destoinici să ne facă giuruitelor bunuri. DM, 7V. O (Substantival) Să vă spodobască şi giuruitului de la sine bine să vă îndulciţi. DM, 41r. Etimologie: jurui. Vezi şi jurui, juruinţă, juruire, juruită. JURUITĂ s.f. (Mold.) Făgăduinţă. [Crocodilul] tare cuvintele şi giu-ruitele Hameleonului poftorind. CI, 171. Giuruită călugării(i'). MOL. 1754 - 1762, 21r; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS. Etimologie: jurui. Vezi şi jurui, juruinţă, juruire, juruit. Cf. făgadă, făgădaş, făgăduială, juruinţă, ju-ruir e. L LA vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A spăla. A: Să-şi lea cămeşile lor DOSOFTEI, PARIMIAR. C:. iau. Layo. AC, 349. 'La-niă-Peri şi mai.vir-tos de zăpada înălbi-mă-voiu. PS. SEC. XVIII, ,36r. <> Fig. Ce mai yîrtos mă lă de fărălegile meale. PS. SEC. XVIII, 34v. > , Etimologie: lat. lavare. Vezi şi nelăut. ' ; LADĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sicriu. Lade. Cista. Arca. ÂC, 349. îngerul care mi-au dat Dumnezeu, în sfîntul botez şi îngerul carele mi-au luat sufletul stau amindoi deasupra lăzii şi ascultă cum popii îmi cer bul-ciugul. IERT., 15r. Etimologie: magh. lâda, germ. Lade. Cf. ser., pol. Iad, ucr. lado. Cf. copîrşeu, coşciug (2). V LAGUM s.n. (Mold., ŢR) Mină (pentru explozii). A: 'Ase puind la-gum iarbă de şinele pe suplu zidurile cetăţilor, le-au aruncat den temelie. PSEUDO-COSTIN, 23r. Au-spart cu lagumul zidul despre poartă. IM 1754, 80v. Făcură .. . lagumuri ca să apere locul de vrăjmaşi. ~VP, 68r; cf. URECHE; NECULCE; PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 73r, 73v. B: Alţii în lagum frigindu-se cu văpaie de foc. IM 1730, 103r; cf. IM ,1730, 102v, 103v, 113v. Etimologie: tc. lagum. Ve.zi şi lagumgiu. ■ , , LAGUMGIU s.m. (Mold.) Soldat artificier. Pomosnicul si minerii, adecă lagumgiii. PSEUDO-COSTIN; cf. N. COSTIN. Etimologie: tc. Iagumcu.. Vezi şi lagum. LA P O VIŢĂ s.f. (Mold., ŢR) Ninsoare amestecată cu ploaie. A: Fiind ploaie cu lapoviţă. IM 1754, 9r. B: Lapovită. IM 1730, 14v. Etimologie: bg., ser. lapavîca. LARD s.n. (Ban.) Slănină. Lard. Laridum. AC, 349. Etimologie: lat. lardum. Vezi şi lărdos. Cf. ş p e c. ■ LASCĂ s.f. (Mold.) Bunătate, favoare. Mare cătră Dumnedzau avea Iască. CD 1G98, 12v. Şi tot de acelaşi neam sint si cei cu Iască minciunoasă. BUCOAVNĂ 1775, 56r; cf. CD 1770, 14V Etimologie: ucr. Inska. ' Vezi şi lascăv, lăscui. Cf. bunele. - LASCĂV adj. (Mold.) Binevoitor. Că todtă inima rea a toată răutatea deşchisă gazdă şi lascăvă ospătătoare iaste. CI, 173. îmblarea cea bună şi LAZ 166 lascavă, blindeatele, neaducerea-aminte de răutate. BUCOAVNĂ 1775, 50r; cf. PSEUDO-COSTIN; VP, 79r; CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr. laskav. Vezi şi Iască, lăscui. Cî. omenit. LAZ s.n. (Mold.) 1. Teren defrişat. Au tăiat pădurea sau au săpat de au făcut laz [MUNT. curătură], PRAV. 2. Ogradă. Cela ce să va apuca de o casă pustiită sau de vreun laz [MUNT. : o g r a d ă] părăsit. PRAV. Etimologie: ucr. Iaz. Cf. magh. las, ser. Iaz. Vezi şi lăzui, lăzuit. Cf. t! r ş i t u r ă. LĂDUNCĂ s.f. (Mold.) Cartuşieră. Dărăbanii foarte îmbrăcaţi bine . . . cu table de argint la şolduri pre lădunci. M. COSTIN; cf. NECULCE. Etimologie: rus. Iadunka (< germ. Ladung). Cf. 1 o d i n g. LĂLĂI vb. (Mold.) A fredona. De cite ori au lălăit ctnlcce lumeşti. VSV 1742, 185r. Etimologie: formaţie onomatopeică. LĂMPAŞ s.n. (Ban., Trans. SV) Felinar. Ceale feate tnţeleapte care au luat uloiu destul tn lămpaşele sale. SA, 73r. Lempash. Lampas. AC, 350; cf. NT 1648, 32v, 33r; LEX. MARS., 114; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. ' , Etimologie: magh. lămpâs. Vezi şi lămpăşel. LĂMPĂŞELs.n. (Ban.)Diminutival lui lămpaş. LempeshM. AC,350. Etimologie: lămpaş + suf. -el. Vezi şi lămpaş. ; ,■■ i ■ . LĂRDOS adj. (Ban.) Slăninos. Lerdos. Lerdum habens. AC, 350. Etimologie: lard + suf. -os. Vezi şi lard. LĂSCUI vb. (Mold.) A amăgi. Numai să lăscuiesc pre sine cu a celora agiutoriu, cu totul să făgăduiesc negrijii şi norocirii. BUCOAVNĂ 1775, 34v—35r. Etimologie: Iască -f- suf. -ui; cf. sl. lask(ov)ati. Vezi şi Iască, lascăv. Cf. ş u t i'l i. LĂTJRUSCĂ s.f. (Mold., Ban.) Viţă sălbatică. A: Şi am plintat vie deasă . . . ş-am aşteptat să facă struguri de poamă, iară ea face lăuruscă. DP, 13r. C: Leuruske. Labrusca. AC, 350. Etimologie: lat. labrusca. LĂZUI vb. (Trans. N) A defrişa. (Fig.) Mă ţin numai cu cuvtntu Care iute zbor In vintu. Dar judece-le cel drept şi sfintu Le-a lăzui dim pămlntu. CÎNTECE, lv. Etimologie: Iaz -f suf. -ui. Vezi şi laz, lăzuit. LĂZUIT adj. (Trans. N) Defrişat. (Fig.) De m-aş vedea hodinită, De supărări lăzuită. CÎNTECE, 5r. Etimologie: lăzui. Vezi şi îazy lăzui. 167 LEGHIN LEAFĂ s.f. 1. (Mold., ŢR, Ban.) Soldă a ostaşilor. A; Strinseră oaste cu leafă. URECHE. Acolo s-au dat leafa ghenicearilor. IM 1754, 143r. B: Să dai lefi slujitorilor. NEAGOE. Au poruncii de le-au făcut leafă. IM 1730, 12v; cf. IM 1730, 202r. C: Lafe. Stipeniium. AC, 349. Liefa. Praevenda (= Praebenda). AC, 350. + (Mold.) Slujba de mercenar. Feciori de boieri se ducea la lefe, unii Ia moscali, unii la Ieşi. NECULCE; cf. M. COSTIN; IM 1754, 8r; VP, 64r. 2. (Mold., ŢR) Plată, salariu. A: Pre nimenea nu asupriţi, nice să grăiţi de rău, ce vă agiungă leafa voastră. ANT., 1726, 216v. El mi-au zis să-i fac leafă, pre zi cite 10 galbeni. H 1771, 94r. B: Primindu-l cu cinste şi leafă făcindu-i, au şezut acolo pină i-au venit rindul la domnie. R. POPESCU " Variante: Iefo (NECULCE), licfă (AC, 350). Etimologie: bg. Iefe3 ser. (u)lefa. Cf. tc. nlfifo. Vezi şi lefegiu. LEAGĂN s.n. (Mold.) Trăsură. Acea jupîneasă au găsit leagăn cu cai şi 12 voinici. URECHE. Şi adecă un bărbat arap spin . . . era tntorcindu-să şi şedea in leagănul său. AP 1646, 27r; cf. VARLAAM. Forme gramaticale: pl. leagene (VARLAAM). Etimologie: legăna. Cf. b u t c 5. LEANCĂ s.f. (Mold.) Haină lungă pină la călcîie. Deschizindu-mi leanca, şi-au băgat mina şi mi-au pipăit tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. ljanka. LEAŞNIC s.m. (Mold.) 1. Pîndilor. Se pun leaşnici, întind laturi şi stau de vineadză. DOSOFTEI, PS. 2. Ascunzătoare a vînătorului. Ascuns se supune in leasnici cu bogaţii. DOSOFTEI, PS; cf. IOAN DIN VASLUI. Etimologie: leş(ui) + suf. -nic. Vezi şi aleş, ateşui, leş, leşui, leşuitor, leşuitură. Cf. leşuitor. LEFfi s. f. v. leafă. LEFECIU s.m. v. lclegiu. LEFEGIU s.m. (Mold., ŢR, Ban.) Mercenar. A: Ci gindi ca să nu se tncrează ţării şi lefeciilor de ţară. URECHE; cf. NECULCE. B: înălţaţi pe vreun lefegiu să-l puneţi spătar. NEAGOE; cf. R. GRECEANU. C: Lefegsiu. Stipendiarius. AC, 350. Variante: lofeclu (URECHE; R. GRECEANU; NECULCE). Etimologie: tc. ulflfeci. Vezi şi leafă. LEGĂNA vb. (Mold., Criş., Trans. SV, Trans. N) A se clătina. A: Tot pămintul să ridică Şi să leagănă de frică. DOSOFTEI, PS. O Fig. Ştefan-Vodă imbla legănindu-se încotro va lua. M. COSTIN. C: Leagănă cu capul, cu ochii clipesc. VCC, 40. Pămintul se va legăna. POGREB., 97' ; cf. STR., 49r; PS. SEC. XVIII, 32r. Etimologie: lat. *liginarc. Cf. tremura. LEGĂTUI vb. (Trans. SV) A obliga, a angaja. Iată, veni muierea precum să legătuisă. PF, 72r. Etimologie: legnt (< lega) -ţ-'Suf. -ui. LEGHEN s.n, v. liglican. LEGIIIN s.n. v. liglican. i/EirAi 168 LEHĂÎ vb. v. lihăi. LEICĂ s.f. (Mold.) Pilnie. In mina. stingă Unea o Irit::) a caria levio pinĂ jos... ajungea. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. lejka, ucr. lijka. .. Cf. tolcer. LEPEOEU s.n. (Ban., Trans. SV) Cearceaf. Linteum. Lepedeo. Lepedo. LEX. MARS., 224. Să se invălească in lepedeu ud bine. PL, 14 5r; cf. MŞE, 81. Etimologie: magh. Icpcdo. . CI. prostire. LESNE adv. (Criş., Trans. SV) Ieftin. Foarle lesnă vi-l voiu da. MISC. REC. XVII, 49r; cf. MŞE, 81. Etimologie: bg. Iesno. LEŞ s.n. (Mold.. Ban.) Pîndă. A: Ereticii lui Naval .. . puşi in leş la strimtori. DOSOFTEI, VS. C: Lesh. Insidiae. AC, 350. Etimologie: magh. Ies. Vezi şi ales. aleşui, leaşnic, leşui, leşuitor, leşuitură. Cf. leşuitură. LEŞUI vb. (Mold., Ban., Trans. SV) A sta la pîndă. A: l'indimlu-l şi Icşuind la strimtoare. DOSOFTEI, VS; cf. VARLAAM: C: Lcşuiaşte intru ascuns ca leul in sălaşul său. PSALT. (1651). împregiur mă Icşuicsc. VCC, 36. Leshuiesb. Insidior. AC, 350; cf. N. TEST. (164S), apud TEW, s.v. aleşui; SICRIUL DE AUR, apud TEW, s.v. aleşui; VIŞKI, apud TEW, s.v. ulesui; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. alesui; PS. SEC. XVIII, 132v. Etimologie: leş + suf. -ui. Vezi şi aleş, aleşui, leaşnic, leş, leşuitor, leşuitură. Cf. a 1 e ş u i. ’ LEŞUITOR s.m. (Trans. SV) Pinditor. Puind leşuiJori să-l omoară. N. TEST. (1648). Etimologie: leşui + suf. -tor. Vezi şi aleş, aleşui, leaşnic, leş, leşui, leşuitură. Cf. leaşnic (1). LEŞUITURĂ s.f. (Mold.) Pîndă. Nime nu, scapă de lesuiturile vrăjmaşului. DOSOFTEI, VS. . ' Etimologie: leşui -f suf. -tură. Vezi şi aleş, aleşui, leaşnic, leş, leşui, leşuitor. Ci’, leş. LIBADE s.f. (Mold.) Anteriu. Un rînd de straie de postav, libade si giube. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. ' . Etimologie: tc. libade. LIEFĂ, s.f. v. leafă. LIFURI vb. (Ban.) A linguri, a gusta din toate mincările. Lifuresc AC, 351. Etimologie necunoscută. Vezi şi lifuroi. LIFUROI s.m. (Ban.) Pici, Jinc. Lifurony. AC, 350. Etimologie: Iifuri -j- suf. -oi. Vezi şi lifuri. LIGHJEAN s.n. (Mold., ŢR, Ban.) Vas cu margini largi, folosit de obicei pentru spălat. A: Lighean cu ibric de argint. NECULCE. Răpia . . . cine căldări, cine ligheanuri. IM 1754, 75r. B: Un leghin plin de apă. BIBLIA (1688). Ragă apă în leghin si mergi de spală picioarele oaspelui. 1SOP1E (1705); cf. IM 1730, 105v. C: Legen. Pelvis. AC, 350. 169 rjpsA Variante: leghcn (AC, 350), IcgUiu (BIBLIA 1688; ISOPIE (1705). ' Etimologic: tc. ligcn. legen. Cf. m e d e 1 n i ţ ă. , LIHil -vb.. (Mold.) A so certa. Pentru care pricină mai pierdem noi atita vreme lihăindu. intru noi? B 1774, 27v. .^A.ocărî; a bîrl'i. Şi lingă alte multe ce lehăia, au inceput a le face si stihuri tn scris. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: lcliăi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU| Etimologie necunoscută. Cf. prigoni; înjura, toi. LIHOT adj. (Ban.) Fără gust, fad. Lihot. AC, 350. Etimologie: sl. llliii; cf. sl. lihota., lihoiîei. ' ' LIMAN s.n. (Mold., ŢRj'Port. A: Au aşezat limanurile, scalele mării. NCL I, 28. Gindea să întemeiază vre'in liman la Marea" Baltică: VP, 53r; cf. N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS; H 1778, 113r, 117r; H 17791, 82v, S5V. B: (Fig.) Adincul muceniciei neudat ai trecut .şi cătră limanurile ceale de sus cu toată avutiia ai ajuns. M 1780, mai, 57v. Jl C: Pe marginea-apei Neva, spre casa limanului, celui marc. slăvit, :de acolo pre lîngă-apă. ÎMP, 69v. Adăpost, refugiu.,-,A: (Fig.) Limanul hunei alinări. ÎP, llr; cf. CANTEM/R, IST.; AR,'62v,;79v, 84r; MOL". 1754-1762,.29r; ;SP, 8r, 19r. B: (Fig.) Alerg la limanul bunătătii tale. M 1780, iul. l'12v, col. II: cf. AN^IM; M ,1776,, 178r, col. I; M 1778, 177v, col. II, 178r, col. I; M 1779, febi’L, ,47r, col. I, mart., 49r, col. I, dec., 220v, col. I. /iC: (Fig.) La limanul voi(i> tale să, scape. SVA, 9V. Etimologie: tc. liman; ■ , ', Cf. p r i s t a n i ş t e, s c h e 1 ă (1). LINfiOTE s.f. pl. (Mold.) Vorbe amăgitoare. Să va fi îndemnat fata, după multe lincole [1 i n g u ş a 1 e MUNT.) şt giuruinţe. PRAV. Etimologie: cf. sl. loknti. . (. LINIŞOR adj. şi adv. 1. Adj. (Mold.; .despre sunete) Lipsit de intensitate, încet. Glas.. . linişor. DOSOFTEI, VS. 2. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu blîndeţe, calm. A: Grăindu-i lui cu milă, linisor. MP, 1691, 17r. Linişor vorovind între dinsii. VSV '1691, 132r;, cf. DOSOFTEI, VS; VSV 1691, 139r; VSV • 1742, 182r, 190v. C: For-bind cu ei linişor. VSV, 1705, 228r. • ' ' ‘ Etimologie: lin + suf. ’-işor. ,. LIPCAN s.m. (Mold.) Oştean recrutat din tătarii aşezaţi la Hotin. Şi-au făcut . . . vreo cinci-şase steaguri de lefecii si două steaguri de lipcani. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. ’. :- Etimologie': tăt. lipkan. - ■■ LIPSĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Nevoie. ,C: Nu cheltui pre lucru ca acela pre care n-ai nice o lipsă, ce numai pre care ai lipsă. CS, 35v. Lip-sza. Necessitas. AC, 351. în lipsele noastre să ne agiutăm. PP, 75v; cf. NT 1648, 248r, 249r,; CS, 26r, 64v, 66r, 67r, 79v. O (Trans. SV) Loc.'adj. De lipsii = necesar. Cu ce e de lipsă de vreame să se grijască. CS, 40r. A treia faptă hună carea-i mai de lipsă omului creştin. PP, 62v; cf. SAVA, AŞEZĂMÎNTURILE; CS, 18v; PP, 5V, 66v. O Loc. vb. (Trans. SV) A avea lipsii = a trebui. Cărtularii cei tnvăţaţ au lipsă ca să margă şi ei în casa lui Dumnezău? CS, 94r. (Mold., Trans. SV) A îi lipsă = a trebui. A: Lui Dumnezeu nu fii] e lipsă să înveţe de la om nimica. N. COSTIN. C: Iaste lipsă tuturora să. să depărteaze de care jh:nciună iaste mai mică. CS, 98r; 6f. SAVA, AŞEZĂMÎNTURILE; CS, 1JT, 35r, 95r, 98v. LIPSI 179 Etimologie: lipsi. Vezi şi lipsi. Cf. niştotă (2), sucşig; lipsi. LIPSI vb. (Ban., Trans. SV) A trebui. El şti destul, nu-i lipseaşte mai mult să înveaţe. CS, 92r. Lipszeszk. Placeo. Obligo. Eliminor. AC, 350. Nu numai a sti, ce lipseaşte şi a inteleage. PP, 5T; cf. PP, lv, 2V, 3r, 3V, 4V, 5V, 34v, 40v, 75v, 99r, 100v, 101r. Etimologie: ngr. lipsfi (viit. lui lipfi). Vezi şi lipsă. Cf. lipsă (a f i a avea~). LOCMA s.f (Mold.) Ciştig, chilipir. Cerea una ca aceasta, fiind învăţat cu locmale mai.mari. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. lokma. LODING s.n. (Ban.) Cartuşieră. Loding. AC, 351. Etimologie: magh. loding. Cf. 1 ă d u n c ă. LOGOFĂT s.m. 1. (Mold., ŢR) Boier de divan, răspunzător de treburile cancelariei domneşti. (Şi în sintagmele logofăt ful) (cel.) mare} al doilea logofăt,' logofăt al treilea). A: Logofăt mare, giudecătoriu şi alesă-toriu de ocine, ispravnic pre o frunte de oameni de ţară ce sint curteni şi giudecătoriu tuturor cine-s cu strîmbătăţi în ţara. URECHE. Făcind caimacam pe Ion Buhuş logofătul. NCL II, 290; cf. VARLAAM; PSEUDO-COSTIN, 15v, 18T, 28r; NCL II, 288, 293; CANTEMIR, HR. B: Au, tăiat pre banul Toma şi pre Vlaicul logofătul. LET. ŢR, 28v; cf. LET. ŢR, 34v, 40v, 75r. 2. (ŢR) Vătaf, vechil. Porunci Farao ispravnicilor norodului şi logofeţilor. BIBLIA (1688). Variante: logofet (VARLAAM). Etimologie: ngr. logothetis. Vezi şi logofeteasa. Cf. ispravnic (2), ş a f a r (2), vătaf (8). LOGOFET s.m. v. logofăt. LOGOFETEASĂ s.f (Mold.) Soţia logofătului (1). Au dat rînd jupi neselor de la îbgofeteasa cea mare. GHEORGACHI. Etimologie: logofăt + suf. -easă. Vezi şi logofăt. LOGOŞ adj. şi s.m. (Mold.) Pitic. 1. Adj. (Fig.) Firea la duhul ma-minos şi virtos stîrv logoş şi fricos au pus. CANTEMIR, IST. ,2. S.m. Neşte logoşi mititei imblind după dinsul. DOSOFTEI, VS. La stat mici . cît abiia de tre'cia de un logoş. NCCD, 341. N-au stătut cucoş fără creastă, nici logoş fără tălpijic. B 1774, 20r; cf. B 1774, 18r.. Etimologie necunoscută. Vezi şi logoşi. LOGOŞI vb. (Mold.) A scădea, a se micşora. Statul trupului, de mojicie, i s-au schimonosit şi s-au logoşit. CANTEMIR, IST. . . Etimologie: logoş -f, suf. -i.' Vezi şi logoş. > : , ■ Cf. miluţei iu LOLĂ s.f. (Ban.) Soră mai mare. Lola. Soror maior natu. AC, 351. Etimologie: cf. ser. lola. : 171 IitJD LOM s.n. (Ban.) Crengi rupte, aşchii; agestru. Lomury. AC, 351. Etimologie: magh. lom. ■' LOTRAME s.f. (Ban.) Hoţime, tîlhărime. Lotramei Latrofieş: AC, 351. Etimologie: lotru -f suf. -ame. ■ Vezi şi lotri, lotrie, lotrii. • 1 , ■ ‘ v ' , a. t î 1 h ăr e t. ■' ■ ■ - ■ -, ■; - LOTRI vb. (Ban.) A face hoţii; a deveni lotru. Lotresk. Latrocinor. Lotresku-me. Lotro fio. AC, 351., (l , , > ■ Etimologie: lotru-}-suf. -i. , Vezi şi lotrame, lotrie, lotru. / Cf. jăcui, tîlhui. ‘ . , LOTRIE s.f. (Ban., Criş.) Hoţie, tilhărie. Şi toate lotriile . . . le vor intrăba. MOL. 1695, 65r. Lotrie. Latrocinium. AC, 351; cf. MOL. 1695, 502T. • Etimologie: lotru suf. -ie. Vezi şi lotrame, lotri, lotru. Cf. jac, jăcuire, tîlhărit, tîlhuşag. LOTRU s.m. (ŢR, Ban., Criş., Trans. S) Hoţ, tilhar. B: Atuncea iar să sculase nişte lotri cu un domn despre Olt. LET. ŢR, 72v; cf. LET. ŢR, 33r, 33t. C: Te faci gazdă de furi şi de lotri. G 1692, 506r. Lotru. Latro. AC, 351; cf. MCCR, 84. O (Adjectival) Au fost un om foarle lotru şi rău. S, 96v. Etimologie: sl. lotru, ceh., pol. lotr, ser. lotar, (gen.) lotra. Vezi şi lotrame, lotri, lotrie. Cf. h In sar (1), jâcaş. LOVI vb. 1. (Mold., Trans. SV) A ataca; a se lupta, a se ciocni.A : Lovindu-i noaptea fără veste, rămaseră biruiţi cazacii. URECHE, apud TDRG. Şi făcu Alexandru două oşti şi să lovi cu Darie foarte tare. A 1756, 22r; cf. CVL, 168; NECULCE, apud TDRG; A 1777, 7V. C: Şi cum au sosit s-au lovit. ÎVM, 212r. 2. (Mold.) A străbate, a apuca o cale. Au lovit un sultan cu urdiile sale . . . sub Hotin. URECHE, apud TDRG. Luindu-şi pre doamnă-sa . . . au lovit prin Moldova pre la Suceava şi au trecut in Ţara Leşască. PSEUDO-COSTIN; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. Etimologie: sl. loviţi. Cf. năduli, năvrăpi;proidi. LUBENIŢĂ s.f. (ŢR) Pepene verde. Prealnfeleptul coconar împreună cu lubeniţa, cu castravetele. IP, 9r. Etimologie: bg., ser. lubenicâ. Cf. harbuz. LUCOARE s.f. (Mold.) Strălucire. Astădzi luminatele steale cu lumina lucoarei lumea podobăsc. DM, 10r; cf. DM, IIIr, 10T; DOSOFTEI, PS apud TDRG. Etimologie: lat. lucor. 1 Vezi şi strălucoare. Cf. strălucoare. LUD adj. (Ban.) Simplu, neştiutor. Lud. Jnfans. Innocens. AC, 351. Etimologie: bg., ser. lud. Vezi şi ludeţe, ludişor. Cf. brudatec. brudiesc. brudior, brudiu. IiUDEŢE 172 LUDEŢE s.f. (Ban.) Simplitate, naivitate. Ludecze. Infantia. Inno-centia. AC, 351. Etimologie: lud + suf. -ele. Vezi şi lud, ludişor, LUDIŞOR adj. (Trans. SV) Diminutival lui lud. Trecut-au' de la bătrlni şi mintea cea ludişoară a tinereatelor. SA, 7V. Etimologie: lud -f- suf. -işor. Vezi şi lud, ludeţe. LUMINĂ, s.f 1. (Mold., Trans. S) Luminare. A: Intră in besearccă cu luminile aprinse. DM, 34v. [Sehastrul] vedea . . . multe lumini intru acel paltin. NECULCE; cf. DM, 32r. C: Pentru cela ce fură lumini din besca-recă. VS 1748—1749, 22v; cf. VS 1748 — 1749, 24v. , 2. (Ban.) Flacără. Lumine. Lum'en. Ignis. AC, 351. Etimologie: lat. *lumina «lumen, -inis). M MACAT s.n. (Mold.) 1. Loc (acoperit) de pe podea, pe care şed turcii. L-au pus viziriul de au şedzut înaintea viziriului pre macat. NECULCE. Domnul nu şedi în scaun, ce şăd amtndoi pe măcat. GHEORGACHI. Am şezut alăture pe macat frumos. H 1771, 85r; cf. II 1771, 81 \ 83'. 2. Cuvertură. Era făcut ca un pat lungu cit să incapă'doi oameni de-a lungul şi aşternutul foarte frumos şi macatul cu canafuri şi mărgăritariu. H 1771, 94r. Care odaie era foarte frumos îmbrăcată cu macaturile . . . de Hindie. H 17792, 75v. Etimologie: tc. makat. Cf. odeal, strai (1), v e 1 i n ţ ă. MADEM s.n. 1. (Mold., ŢR) Minereu. A: Era de cinste bişugul acelor locuri pentru mademurile aurului, argintului iii Işpaniia.' NCL I, 27 ; ■cf. NCCD, 288. B: Are scală mare ocna unde se face sare pietroasă ca ma- ■ demurile. COSM. 1766, 90'\ 2. (Mold). Mină. Mademurile aceale zmaragdicesti le va lăsa. AE-THIOPICA. 3. (Mold.) Sursă de venituri. De la dinsul s-au scornit hirtiile, el le-au scos intăi, de este madefn bun şi până astădzi tn Moldova. NECULCE. Etimologie: tc. maden. Cf. b a i e. MAGHER s.m. (Mold., ŢR) Bucătar. A: Văzu acolo şi pre inagherul mănăstirii. DOSOFTEI, VS. B: Ei-l vindură lui Pentefri, vătahului de magheri al lui faraon. ÎNV. 164, 172v. Pova(r): Magher, bucătar. LEX., 222v. Iar magkerul căuta carnea ce-i perise. E 1717, 168r. Etimologie: sl. mageru. Vezi şi magherniţă. Cf. p ă z i t o r, s o c a c i. MAGHERNIŢĂ s.f. (Mold., ŢR) Bucătărie. A : L-au ispitii intăi cu slujba ospătăriei, apoi la magherniţă. DOSOFTEI, VS. B: Stegnusa: magherniţa, culinie. LEX., 336r. La moară mergea de măcina şi la magherniţă ajuta. N 1682, 17v. Făcu Irapezerie si magherniţă.'Gl, 25v; cf. LEX. 1683, 53r, 83v: L ante 1693, 26v; ANON. CANTAC.'; N 1727, 152v; Gl, 19v. Etimologie: bg. magernica. Vezi şi magher. Cf. c o n i h ă. MAGHISTAN s.m. V. megbistan. MAGOPEŢ s.m. v. magupeţ. MAGTJPEŢ 174 MAGUPEŢ s.m. (ŢR) Brutar. Hljabolvorecî: magopeţ, pilariu. MARDARIE, 273. 2,itar(s)ko: pilariu, magupet sau jitniceariu. LEX., 76v; cf. LEX., 302r; LEX. 1683, 75v. Variante: magopeţ (MARDARIE, 273; LEX. 1683, 75v). Etimologie: sl. magjupecl. Vezi şi magupie. Cf. ş u t e u. MAGOPIE s.f. v. magupie. MAGUPIE s.f. (ŢR) Brutărie. Hljabnica: magupiiă. LEX., 302r. La moară mergea de măcina si la magherniţă ajuta şi la magupie aşijderea. N 1682, 17v. Hljabnica: magopie. LEX. 1683, 75v; cf. MARDARIE, 273; ANON. CANTAC.; N 1727, 152v; Gl 19v, 25v. , Variante: magopie (LEX. 1683, 75''). * ; Etimologie: cf. magupeţ, magupeţie. ,, , Vezi şi magupeţ. ■ ’ MAHALAGIŢĂ s.f. (Mold.) Vecină (de mahala). Mumă-mea închide ochii unii mahalagiii a ei. B 1779, 45v; cf. B 1779, 39V 64v. Etimologie: mahalagiu-f-suf. -iţă. Cf. ;m e g i e ş i ţ ă., . , MAI s.n. (Mold., Ban.) Ficat. A: De înflarea splinii, de căldura malului, de durerea stomahului de înflarea picioarelor... să strică. NCCD, 317. Slăplneşte peptultşi coastili, maiul, stîl'pul trupului. CAL. 1762, 120r. <0 în sintagma maiul cel negru = ficat. Maiul cel negru i-au fost sănătos. N. COSTIN. C: = Hepar. Mai. Măi. LEX. MARS., 212. Etimologie: magh. măj. Cf. ficat. MAIER s.n. (Ban.) Mică gospodărie (ţărănească) sau grădină la mar- ' ginea unui oraş (săsesc). Villa. Maier. Maior. LEX. MARS., 251. Etimologie: germ. Moier [bot]. MAJĂ s.f. (Mold.) Năvod. Cînd au pus ţara întăi domnu pre Petru-Vodă Rareş, el nu era acasă, ci să tlmplase cu măjile lui la Galaţi, la peste. NECULCE. Etimologie: magh. înăzsa. Vezi şi măjar. Cf. z ă b r o a n ă. MAMCĂ s.f. (Mold.) Doică. A: Mamce (d o i c e MUNT.) carele a-pleacă prunci mici. PRAV. Să-l aduc eu o mamcă să li-l hrănească foarte bine. CRON. 1689, 44r. Oare carele iaste acela ce ş-ar urî mamca? CD 1698, 18T. De la maice şi de la mamce ne deprindem frumos şi mult a vorovi. CI, 102. Au fostu în mai mare oină muma care i-au născut, au mamca care i-au aplecat? NCCD, 357. L-au dat la mancă di l-au crescut. IT 1778, lv; cf. DOSOFTEI, VS; CRON.. 1707, 40v; CANTEMIR, HR.; N. COSTIN; CRON, 1732, 33r; CD 1770, 22r. // B: Vrea-vei să aducu o mamcă, adecă doică, (săy apleace coconul? CRON. 1687, 25v. Variante: mancă (CRON. 1732, 33r; IT 1778, lv). Etimologie: ucr. mamka. Cf. aplecător (1), doică. MANCA s. f. v. mamcă. MANGAL subst. (Mold.) Vas de metal în care se aprind cărbuni şi care serveşte pentru încălzit. Era om prea fricos de frig, că şi vara îmbla cu două blaneşi aprindea mangal in odaie. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. mangal. 175 mabhA MANGĂR s. m. (Mold., ŢR) Veche monedă divizionară turcească. A. Au dat rnangărul cel de apoi. PSEUDO-MUSTE. B: Pentru un mangăr ce dă omul săracului aicea, Dumnezeu-i dă de 100 de ori mai mult. ÎNV. 1642, 12v. Va cere mangiri sau altceva de la cei ce să priceştuiesc. ÎNDREPTAREA LEGII. Kodratu. Rantu. Fileariu, mangăr. LEX., 118r. Să dea preţ de doi mangări. NEAGOE. Nici unul nu_ este atlt de sărac şi lipsit cit să n-aibă măcar numai doi mangiri. MĂRGĂRITARE 1746; cf. MARDARIE, 104, 136, 288; ST. LEX., 291; LEX. 1683, 28v, 42r. Etimologie: tc. manglr. MANZÎL s. m. v. mazil. MARGHIOL adj. (Mold., ŢR) Şiret, _ şmecher, viclean; intrigant. A: Era iote si gata la răspunsuri şi afară din iscusirea minţii era şi marghiol şi viclean. BERTOLDO 1779; cf. NCCD (gl.). O (Substantival) Putea' zice vizirul ... cum că au fost omul acela un marghiol den Ţarigrad şi i-au spus menciuni. M. COSTIN. B: Premenind sfaturile celor marghioli, nu vor face miinîle lor adevăr. BIBLIA (1688.) Să lucrează, de marghioli, a găti arme cu mincinos meşteşug. FN; cf. ANON. CANTAC. ♦ (ŢR) Uşuratic. (Substantival). Cu ciţiva marghioli blestemaţi şi de minte striini ...viaţa lui îşi petrecea. R. GRECEANU. ♦ (ŢR) Isteţ, abil (Substantival). Marghiolul, realele viind, să ascunse, iară cei fără de minte mergind, pagubă vor plăti. BIBLIA (1688). Etimologie: ngr. margiolos. Cf. tc. maryol. Vezi. şi marghiolie. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, c e 1 u i t o r, hamiş, hîtru (2), inceluitor, măiestreţ, opăcitor, şugubăţ (2), şuvealnic, telpiz. MARGHIOLIE s.f. (Mold.) Viclenie, şiretlic, înşelăciune; farsă, renghi. Si daca au socotit o frumoasă marghiolie, s-au dus de s-au culcat. B 1774,' 10r; cf. B 1774, 21r. Etimologie: ngr. margiolia. Vezi şi marghiol. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, c e 1 ş a g, celui tură, geambaşie, hămişag, hitrie (2), meteahnă, poznă (2), t ă 1 p i j i c, tălpizie. MARHĂ s. f. (Ban., Trans. SV., Criş.) Vită cornută. Deade noao ftnlina aceasta den carea au beut el şi feciorii lui şi marha lui. N. TEST. (1648). Că de poartă grije omul înţelept pre viaţa mărimi lui, dară cu cit mai virtos pre viaţa soţului vieţii lui. CS, 54r. Mulţi oamini ...să ducu de fură marha omului şi dobitocul omului. C 1692, 506r. Să lase de-a face ospăţ cu unii şi cu alţ, ca să nu trăiască ca marha. PP, 105; cf. C 1692, 508v; MISC. SEC. XVII, 4V, 5V, 88r. + Avut, avere, bogăţie constînd (mai ales) în vite. C: Sabeuşii i-au lovit pre dinşii şi marha o au prădat. SA, 31r. Cu mare grije să-ţ socoteşti marha ta. CS, 40r. Să nu furăm marha altuia şi iosagul altuia şi avuliia altuia nice şi intru chip. C 1692, 506r. Ai pofti bunătatea mea şi toată marha mea. MISC. SEC. XVII, 83r. lumen-tum. Mârha. Marha. LEX. MARS. 221.//B: Robiră pre muierile den Madiam şi marha lor. BIBLIA (1688). Săracii cei ce au marhă puţină pre lesne fug şi scapă. E 1717, 174v. Etimologie: magh. marha. Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, bucate, iosag, MARŢOLEA 17G MARŢCLEA subst. (Ban.) Marţi seara. Martzolya. AC, 352. Etimologie: cf. marţi. MARULĂ s. f. (Mold.) Lăptucă. Află dănăoară în grădină un urs mlnclnd marule. DOSOFTEI, VS. în şase luni nice apă n-nu băut, fără numai miezul a unii marule ii era tn loc de mincare. DOSOFTEI, VS. Etimologie: bg. marulja, ngr. maruli. MASCARA s.f. 1. (Mold., ŢR) Glumă; farsă. A: Au socotit el să facă o mascara. B 1775, 98v; cf. B 1779, 63r. I!: Ceale de ris, de mascară, glume. LEX., 334''; cf. LEX. 1683, 83r. 2. (Mold). Batjocură, ocară. Pre toate de mascara covirsea. CANTEMIR, IST. O Expr. A face (pe cineva) (de) mascara = a ocărî. Pentru un lucru de nimica ... făcea pe un boier mare 'mascara şi-l închidea. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. ■> Variante: maseară (LEX., 334'’; LEX. 1683, 83T). Etimologie: tc. maskara. Cf. m î n i ec i t u r ă, p e 1 i v ă n i e, şagă, şeganie, ş o z i e, tămăşag, tămăşeală; băsău (3), m î n i e c i e, p r o h i l ă. MASCARĂ s. f. v. mascara. *MAŞTEHĂ s. f. (Mold., Olt., Trans. S) Mamă vilregă: A: Iară de să va afla cu maştehă-sa, 12 ai posl. ŞT, 293. La maştehă-sa de greşi, 9 ai post. PRAV., 101v. Care va petreace. cu ...fiica maştehă-sa, cu foc\să se arză. ÎP, 40r. Aşa esli şi pămintul: buruienilor celor sălbatice esti mamă, că sînt născuţi dintr-însul, iară sămănăturilor rsti ca o mastihă. E 1779, 4r; cf. ŞT. 283; PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, HR.; NECULCE; I, 2r; NCCD, 314. B: Mastehă-sa sau soacră-sa sau mătuşl-sa. PRAV. GOV; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. C: Acelora le iaste maştehă. E 1703, 129r. O Adjectival. Aceasta trebuie să poarte In minte părinţii vitregi şi muminile maştehă, că şi cuconii lor pot răminea la sărăcie. CS, 64' ; cf. CS, 63v, 64r, 65r. Etimologie: sl. masteha. Cf. m a ş t e r ă. MAŞTERĂ s. f. (ŢR, Trans. SE) Mamă vitregă. îi: Nevoindu-semaştera să le mănince avearea părinţilor, îi piri la dornnu că sint creştini. MINEIUL (1776). Feciorilor celora ce s-au adus le este mumă, iar care i-au găsit la bărbat, acelora le este maşteră. E 1777, 80r. C: Deci maştera l-au luat pre cocon şi l-au dus Ia casa sa. S, 81r. Etimologie necunoscută. Cf. m a ş t e h ă. MATRAC s. n. (Ban.) Băţ, ciomag. Metru k. Baculus. AC, 353. Etimologie: ser. matrali. Cf. b o t ă, p a 1 i ţ ă, ş l. a p. MAZIL s. m. 1. (Mold.) Demnitar turc din Imperiul Otoman sau domn din Ţările Româneşti destituit. Şi s-au dus cu toată casa lui de iz-noavă la Ţarigrad, mazil la poartă. PSEUDO-COSTIN. Iară mazil tot au rămas, că apucasă împărăţia dc pusesă pre Ilieşu domnu. NECULCE; cf. N. COSTIN; GHEORGACHI; H 17792, 84v. 2. (Mold., ŢR) Mic boier de ţară. A: Mazilii şi mănăstirile să-şi stă- pînească ocinele. NECULCE. B: (Adjectival) Au inceput a stringe pre o seamă de boiari manzîli, la mitropolie. R POPESCU. 3. (Mold.) Răzeş însărcinat cu execuţiile şi cu încasarea birurilor. Unii dzice că i-au pirît mazilii. NECULCE. 177 iMĂIESTnKŢ Variante: nînnzîl (R. .POPESCU). I'Itimologie: tc. mazul. Ci', ngr. manzilis. Vezi şi mazili, mazilie, mdzilime, mazilii. MAZILI vb. (Mold., ŢR) A detrona, a îndepărta din funcţie. A: Bine ai nemerit, măria ta, de nu le-ai grăbit să-l mazileşti pre acel domn harnic. NECULCE. B: Si-au domnit ani 8 ţi l-au mazilit turcii. R. POPESCU; cf. IST. ŢR.* Etimologic: mazil -f suf. -i. Vezi şi mazil, mazilie, mazilime, mazilit. MAZILIE s.f. 1. (Mold., ŢR) Detronare, destituire. A: Să nu prinză de veste oastea şi ţara de mazilie. URECHE. Şi viniră călăraşi cu veste de mazilie. N. COSTIN. B: lama au avut domnul odihnă în scaunul lui in Bucureşti, numai întristat foarte pentru mazălia gineri-său, domnului de la Moldova. IST. ŢR. Intr-această iarnă s-au intimplat mazilie şi lui Constantin Duca-Vodă. R. GRECEANU; cf. R. POPESCU. 2. (Mold.) Dispoziţie de scoatere din domnie. Numai giumătate de an au domnii şi i-au şi vinit mazilia. NECULCE. 3. (Mold.) Stare, calitate de mazil. Acei boieri i-au fost de mare folos la mazilie lui Antiohii-Vodă. NECULCE. . . Etimologie: mazil + suf. -ie. Cf. ngr. manzHia. Vezi şi mazil, 'mazili, mazilime, mazilit. MAZILIME s. f. (Mold.) Totalitatea boierilor mazili, mulţime de-boieri mazili. Triimis-au in toată tara de au poftit pe toată boierimea si mazilimea. NECULCE. Etimologie: mazil + suf. -ime. Vezi şi mazil, mazili, mazilie-, mazilit. MAZILIT s. n. (Mold.) Mazilire’. Moldovenii cum li-i firea de sint gata la gilcevit, ales la mazilitul domnilor. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: mazili. Vezi şi mazil, mazili, mazilie, mazilime. MĂDĂRI vb. (Mold.) 1. Â-şi bate joc de cineva. Zmăul acesta ce formuişi să-şi mădărească sie. DPSR, 133r. ^ A spune cuiva lucruri rele-sau necuviincioase. Sau necuvioase de-au mădărit. DM, 80v. 2. A se fistici. Sfintiil, mădărindu-să de ruşine, neste femei văzînd la o fîntină. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. p r o h i t ă (a lua în ~), p r o h i t i. MĂGIAŞ s. m. v. megieş. MĂHĂI vb. (Mold.) A face semne (cu mîna). Cind vor să-şi facă: cruce, numai cil măhăiesc cu mina, cum are amăgi oarece. VARLAAM. Răul cine-mi vor să nu zimbască Şi cu ochii să nu măhăiască. DOSOFTEI,. PS. & A ameninţa. Omul cela, ce-l tngrozeaşte să-l ucidă, face seamne tn toate fealiurile şi-i măhăiaste (amerinţa MUNT.) si aduce să-l lovască_ PRAV. Etimologie: sl. mahati. MÂIDAN s. n. v. meidean. MĂIESTREŢ adj. (Mold.) Viclean. Iaste mincinos, amăgeu şi măiestre!. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru suf. -ei. Vezi şi măiestri, măiestrie. MĂIESTRI 178 Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiş, hîtru (2), înceluitor, marghiol, opăcitor, şugubăţ (2), şuvealnic, telpiz. măiestri vb. (Mold.) A unelti. Cu minie şi cu otravă dzicea: scă-patu-mi-ai, ce de acum înainte n-oi părăsi, asupra ta ş-a mănăstirii tale tn tot chipul măiestrind. DOSOFTEI, VS. Etimologie: măiestru + suf. -i. Vezi şi măiestreţ, măiestrie. MĂIESTRIE s. f. (Mold.) Cursă, laţ. Va întinde neşte măiestrii (curse MUNT.) la vreo vie sau lă vreun pomăl sau la altceva pentru să prindză pre carii strică roade. PRAV. Vlnătorii măiestrii spre vinarea fililor punea. CANTEMIR, IST.; cf. CI, 169. Etimologie: măiestru -f suf. -ie. Vezi şi măiestreţ, măiestri. Cf. capcană, eluesă, p r u g 1 ă, s î I ţ ă, z ă b r o a n ă. MĂIMUCĂ s. f. (Ban.) Maimuţă. Mejmuke. Simia. AC, 352. Me-mukc. Simia. AC, 352. Variante: mumucă (AC, 352). Etimologie: cf. moimă. , Cf. moimă, moimiţă. ' MĂJAR s. m. (Mold.) Pescar. A: Să nu puie pre altul la domnie, ci iore Petru Măjearul, ce l-au poreclitu Rareşu. URECHE.//B: Patru, măjariul den Hlrlău, este fecior lui Ştefan-Vodă. R. POPESCU. Etimologie: majă -f suf. -ar. Vezi şi majă. MĂLAI subst. 1. (Mold., Ban.) Mei. A: Au fost şi timpurile proaste de nu s-au făcut pline ... Agiunsese mierla de mălai In sus pe suptu munte la 4 lei. NECULCE. Cine se teme de vrăbii, să nu samene mălaiu. B 1774, 58r. Cine să temi de pasări nu samănă mălaiu. B 1779, 67r. C: Millium. Malai. Kolos. LEX. MARS., 228. // B: S-au făcut şi griu şi mălai mult de era bilşug în toate. R. POPESCU. 2. (Mold.) Făină de mei. Sosind la adincul pustiei, întră într-o peşteră, mincind pîine dinăoară in săptămină si-ncă de mălai si necernută. DOSOFTEI, VS. 3. (Ban.| Pîine făcută din făină de mei. Melaj. Milliaceus panis. AC, 352. 4. (Mold.) Semănătură de mei. Dat-au o brumă mare, de-u stricat ptnele, mălaiele. NECULCE. Forme gramaticale: pl. mălaie (NECULCE). Etimologie necunoscută. Cf. p ă r i n g. MĂMUCA s. f. v. măimucă. MĂMULICĂ s. f. (Mold.) Mămică. Pentru aceasta, — au răspuns — mămulică, pentru că bine nii-ai adus aminte... de păgina aceaea. I, 20r. ' Etimologie: mamă -f suf. -ulică. MĂNUCHI s. n. v. mănunchi. MĂNUNCHI s. n. (Mold., ŢR) Miner, coadă, plăsea. A: Căuta ... inlăontrul Europii să între şi toate părţile apusului supt mănunchiul săbiei sale să puie. CANTEMIR, HR. B: Rukoşti, ru(&)ni(k). Mănunchiu. MARDARIE, 228. Rukoţti. Mănuchiul. LEX. 1683, 57r. Au virit şi munuchiul după ascuţit. BIBLIA (1688). 179 MĂZĂCEALĂ Variante: mămici» (LEX. 1683; 57r), raunuclii (BIBLIA 1'688). Etimologie: lat. manuclus. MĂRAZ s.n. (Mold.) Necaz, pică. Iar împăratul, avindu pe dinsul măraz şi gîndu să-l mazilească ..., l-au dus de l-au închis. NECULCE. Etimologie: tc. maraz. Cf. alean (2), a I e n i e, a 1 e n ş i g (2), b ă s ă u (2), rîvnire, zavistie. ■ MĂRĂDIC s. m. (Trans. SV) Descendent. Meredikitluj a szeu. VISKI, apud TEW. Etimologie: magh. maradfik. Cf. rămăşi ţă(2). • MĂRGBfAREŢ adj. (Ban.) Vecin, învecinat. Mergenarelz. Fini-timus. AC, 353. Etinioiogie: margini + sufi -aref. Cf. megi eş.; MJLROS adj; (Ban.) Mîndru.- Meros. Superbus. AC, 353. Etimologie: marc + suf.-os. Vezi şi măroşi, măroşie. (X f ă 1 o s (2). MĂROŞI vb. (Ban.) A se mîndri. Meroshesku-me. Superbio. AC, 353. Etimologie: măros + suf. -i. Vezi şi măros, măroşie. Cf. b u i e c i (2), fălui (2). MĂROŞIE s. f.'(Ban.) Mîndrie. Meroshie. Superbia. AC, 353. Etimologie: măros + suf. -ie. Vezi şi măros, măroşi. Cf. b u i e c e al ă, buiecie, buieciturâ (1), fălie (2)r făloşie, hiciniăşie, z u z i e. MĂRŢÎNĂ s. f. (Ban.) Iapă slabă, mîrţoagă. Mertzene. AC, 353. Etimologie: bg. mărcina „cadavru de animal". Vezi şi mărţinos. MĂRŢÎNOS adj.. (Ban.) Slab, bătrîn, prăpădit. Mertzenos: AC, 353. Etimologie: mărţînă + suf. -os. Vezi şi mărţînă. MĂSAI s. n. (Ban.) Faţă de masă. Mesaj. Mappa. AC, 353. Etimologie: masă + suf. -ai. MĂSDĂ s. f. v. mîzdă. MĂTĂBÎNGĂ s. f. (Ban.) Jurubiţă, scul. Meterenge. AC, 353. Etimologie: cf. ser. mataruga, moţoruga. Cf. m o t c ă. MĂZAC adj. (Mold.) Murdar. (Fig.) Să arătăm de unde iaste începătura aceştii basne si cum, si în ce chip pană la acel măzac Simion au agiuns. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. mazacz. Vezi şi măzăceală, măzăcie. MĂZĂCEALĂ s. f. (Mold.) Lucru făcut în grabă, de mîntuială. // C: Sint mulţi creştini care nu ştiu nice cruce să-şi facă, ce cindu să-şi facă cruce numai ce mihnesc cu mina cum are amăgi oarece; aceaea nu iaste cruce, ce-i o măzăceală. C 1729, 27r. Etimologie: cf. măzac. Vezi şi mazac, măzăcie. mAzăcie 180 181 ante CHE CRO CRO ;4i fm TE mi luci MĂZĂCIE s. f. (Mold.) Murdărie. (Fig.)s Iară a voastră ocară şi L>ff. blăstămală măzăcie, ca tălaniţa dezmăţată, pre uliţa a să purta, pricină f[ol-sînteţi. CANTEMIR, HR. Mip Etimologie: măzac -f suf. -ie. ( Vezi şi măzac, măzăceală.. MECCIT s. n. v. mecet. MECET s. n. (Mold., ŢR) Moschee. A: Meccit turcesc a să zidi sau besearică în geamie a să preface până la vreamile noastre n-am văzut. CANTEMIR, HR. Mitropolia din Bucureşti au făcut-o mecet di s-închină intr-insa paşii. NECULCE. B: Începură turcii a cuprinde Ţara Rumă-ncască si a face lăcaşuri şi meceturi. LET. ŢR, 36r. Variante: meccit (CANTEMIR, HR).. Etimologie: bg. mcCct, rus. meîct. Cf. tc. m&scit. MEDELNICER s. m.'-(MoId., ŢR) în sintagmele medelnicer mare şi vel medelnicer = rang boieresc în ţările române. A: Medelnicer mare, cu obiceaiu Îmbrăcat in haină domnească la zile mari... URECHE. Au fostu medelnicear mare. PSEUDO-COSTIN, 14v. Aşijdere şi Savin Zmu-cilă vel medelnicer. NECULCE; cf. URECHE. B: Pre alţi boiari, anume pre Dumitraşcu Caramanliu vel postelnici Socol vel medelnicer ... i-au irimis la paşa. R. GRECEANU. Etimologie: medelniţă -f suf. -er. Vezi şi medelniţă. MEDELNIŢĂ s. f. (Mold., ŢR) Lighean. A: Înfigea un ac in luminare aprinsă şi cînd agiungea focul luminării la ac, cădea acul intr-o medelniţă. DOSOFTEI, VS. B: Intr-aceaia vreame au făcut o medealniţă de spălare. CHEIA ÎN. • Etimologie: sl. medelnica. Vezi şi medelnicer. Cf. 1 i g h e a n. MEDIŞ s. m. v. megieş. MEFLÎ3M s. . v. melilem. MEGEIAŞ s. m. v. megieş. MEGHELEU subst. (Ban.) Masă oferită la naşterea unui copil. Megyeleu. Convivium natale. ÂC, 352. Etimologie necunoscută. Cf. magh. măjolo. MEGHISTAN s. m. (Mold., ŢR) Mare demnitar turc. A: Veziriul şi toţi meghistanii sta cu miinile întinse, arătind evlavie. IM 1754, 142r. Acolo făcusâ căutarea oştilor sale, înainte a multor meghistani ai împără-ţii(i) sale. VP, 73r; cf. IM 1754, 8V; VP, 75r. B: Era vizirul şi alalţi meghistani îndoiţi pentru această domnie. IST. ŢR. Veziriul şi alti meghistani stau. IM 1730, 13v; cf. R. POPESCU; IM 1730, 201v. Variante: maglustan (R. POPESCU). Etimologie: ngr. megistan. MEGIAŞ s. m. v. megieş. MEGIEŞ s. ni. (Mold., ŢR) Vecin. A: Şi-i ieşiră înainte mulţi me-giiaşi cu pocloane. CRON. 1689, 33v. 'Şi ca pentr-o oglindă vei prăvi şi a. megieşilor lucruri. NCL I, 8. CraiAlixandre, trebuie se faci căutare oştilor si se nu intirzii se zică megieşii noştri că am murit şi noi cu Filipu. A 1756, 9r; cf. URECHE.; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CD 1698, 7V; CRON. 1707, 31r; NCL I, 7, 8, 29, 32; CRON. 1732, 26V NECULCE; II 1764, 19v; LET. 1766-1767, 15r; CD 1770, 8r; CRON. 1772, 12r; B 1774, 58r; B 1775, 107r; B 1779, 67r; E 1779, 16v; CRON. SEC. XVIII, 24r. me ii li i. I s s 181 MEHLEM i C> (Adjectival) Mai pre largu vom scrie,' pomenind ţi alte stăpinii me-!fieşe. NCL, I, 7. Şi ţările megieşe ştiindu-ne de unde am eşil ... au dzis \’lak. NCL I, 49. B: Să nu zică megiiaşii noştri că am murit şi noi şi \vilip. A 1717, 22r. Au pus pre roşii un bir foarlemareşi pre megeiaşi găteală de pline şi dijmă din 5 stupi un stup. LET. ŢR, 34v; cf, A. 1750r 52v II C: Ieşiră înaintea lui Aeraam mulţi megiaşi' cu pocloane. CRON. ante 1730, 32r. . : . , .... .. Variante: măgiaş (B 1774, 58r), mcdiş (A 1750, 62v), niegiaş (URECHE; DOSOFTEI, VS; M. COSTIN; CRON. 1689, 33v; CD 1698, 7V; 2RON. ante 1730, 32r; CRON. 1707, 31r; NCL Ii 29. 32; A 1717.’22r; 3RGN. 1732, 26T; LET.' ŢR, 34v; II 1764, 19v; CRON. SEC. XVIII, 24r). ' Etimologie: ser. medja§3 magh. megyes. Vezi-şi megieşesc, megieşi, megieşie, megieşită. Cf. m ă r g i n a r e ţ. - ' . MEGIEŞĂ vb. v. megieşi. • MEGIEŞESC adj. (Mold., ŢR)-Privitor la megieşi. A: îndemna şi sfătuia de arme şi de războiu cu alalţi greci să nu să apuce, nici pre frumuseaţe unii muieri sa schimbe dragostea frăţască şi megieşască. CAN-TEMIR, HR. Că acolo boi sînt mulţi şi mari şi-i duc şi pre la alte margini megieşăsti foarte > mulţi? COSM. 1766, 185v. Etimologie: megieş + suf. -esc. . î \ ; Vezi şi megieş, megieşi, megieşie, megieşită. MEGIEŞI vb. (Mold.) A-se învecina. Şi aceste pentru mai deschise lucruri şi a crailor leşeşti cu care se megieşează ţeara' noastră macar pe scurt am scris aice. N. COSTIN. Toate davalele ori cite ar fi avut tătarii a cere la moldoveni seau moldovenii la tătari de cind megieşesc ei cu moldovenii şi pină acum. PSEUDO-AMIRAS; cf.‘-AXINTE URICARIUL'. Variante: .megieşă (N. COSTIN; PSEUDO-AMIRAS). / Etimologie: megieş +■ suf. 4: Vezi şi: megieş, megieşesc, megieşie, megieşiţă. MEGIEŞIE s. f. (Mold., ŢR) Vecinătate. A: Toval ce du fostu inţii meşter de heru, cu megieşie aproape pe kalepieni.■'NCL I, 27. El nu uită binele şi^mila lui Bator Jicmontu, frăţîne-său, carele l-au agiutorit împrotiva turcilor, şi precum au fostu în bună megieşie, ăşea şi aemu cu Bator An-driiaş. N. COSTIN. B: Oamenii de acolo sînt viteji buni, călăreţi buni pentru megieşita cu tătarii. COSM. 1766, 90r. Că fiecare dintr-însile să silia ca să întreacă altele sau măcar să să potrivească cu megiiaşiă la iscu-sirea caselor. COSM. 1766, 94v. • j Etimologie: megieş + suf. -ie: ,' ' ' ’ Vezi şi megieş, megieşesc, megieşi, megieşiţă. MEGIEŞIŢĂ s. f. (Mold.) Vecină. îndată* s-au dus la- megiesităle ei. B 1774, 1 lv. ' ■ : ’ ' Etimologie: megieş H- suf. -iţă. - ........ ‘Vezi-şi megieş, megieşesc, megieşi, megieşie. Cf. m â h a 1 a g i ţ ă.’ MEHENGHI s.n. (Mold.) Piatră cu care se încercau metalele preţioase. Mehenghiul metalurile de curate si de spurcate ispileaste. CANTEMIR, IST. ’ '■ Etimologie: tc. mehenlî. MEHLEM s.n. (Mold.) Alifie. La rana rea şi grea mehlemul şi leacul de să şi află. CI, 174'. Ce meflemul nu vindică, vindica fierul.CAN- MEIDAN 182 TEMIR-, IST. Fiindcă preste tot.sint răniţi, nu iaste unde să pui.alifii, un iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde .să pui bleastur. I. MINIAT. O Fig. Împuţite ranele, vrăjmaşii cu mehlemul adevăratei dragoste un-gtndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR,. IST. i' Variante; mcllcm (CANTEMIR, IST).., v , Etimologie: tc. raeihem. , MEIDAN s.n. v. mcidean. MEIDEAN s.n. 1. (Mold., :Ban.) Teren deschis, loc viran situat în interiorul sau la marginea unei localităţi, folosit ca arenă sportivă, Joc de luptă, loc de plimbare etc. A: Ca şi un împărat cind are şedea la un meidean înainte căruia are alerga voinicii, unii la halcă, alţii la sigeatăi VARLAAM. Nu i-au lipsit glndul ... că de m-a scoate la meidean, ori a .scoate ceva de la mini, ori ba. H 1771, 92r. Aheleu au poftit pe viteazul I(c}toru să si lovască cu dtnsul la meiden. IT 1778, 9r; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; CANTEMIR, HR. O Fig. Că precum am petrecut amindoi desimea tinereţilor, aşea voiu ca la un loc să ne odihnim amindoi, tn mei-dianul neted al bătrtneţelor. NCCD, 372. C: Mejdan. AC, 352. // Cf. C 1737, 38r. 2. (Mold.) Moment.favorabil, ocazie prielnică. Aflase meidean şi vreme a grăi rău de boieri. N. COSTIN. 3. (Mold.) Şes. Că meidian foarte mare şes, care era atunţci'y pămîntu viu, astădzi iaste Marîa Moartă. NCCD, 301. . , Variante: măidan (AC,I 352), meidan, (M. COSTIN; CANTEMIR, HR,; C 1737, 38r), meiden (IT 1778, 9r), meidian (NCCD, 301, 372). Etimologie: tc. mcydan. , Cf. a 1 c a m. MEIDEN s. n. v. meidean. MEIDIAN s. n. v. meidean. , MELCI s. n. (Mold.) Orbita ochiului. I-ait ie şit ochiul cel direpdin melci In afară. DOSOFTEI, VS. Nu capul, ce melciurile ochilor îşi întoarce, cu carile tn toate părţile slobod cintă. CI,, 172; cf. CI, 100. Etimologie necunoscută. Cf. bg. melfo. f MENZIL s. m. şi n. (Mold.) 1. S. n. Serviciu de poştă, olac. Antonie-Vodă ţine menzilul di Ştefăneşti pîn-tn Cameniţă. NECULCE. ♦ Staţie de poştă (unde se schimbau caii). Cu călăraşii carii să întimplă acolo, în menzil, vin la Moldova. GHEORGACHI. Atunce era greu ţării la zahareli şi mensiluri la drumul Caminiţii. CRB, 170r. 2., S.n. Căruţă de poştă, diligenţă. L-au şi pornit de-au venit tn menzil la Ieşi. NECULCE. Domnii veniia călări pină la Dunăre, tncă unii din domni au venit şi în menzil. GHEORGACHI. O Expr. Cu mare men-Eil = în mare grabă. Au plecat cu mare menzil la Ţa'-it’rad, trăotnd două perechi de telegari pană la Galaţi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 3. S. m. Curier, ştafetă, olăcar. Să se scrie împăcatului cu menzil la craiul de la Basra ca să-i dea ţtire cum că l-au mazilit H 1771, 93r 4. S.n. Act oficial sau înştiinţare scrisă. Au dat .ştire . cum că au. murit, iar peste trei ceasuri au scos alt mezil,cum ci s-au trezit. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mczil (CRB, 170r; PSEUDO E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. menzil. Cf. olăcărie; olac (1), olăcar, v cast n ic. MEREU adj. (Mold.) I. Fix (desprs poiari, în opoziţie cu umblutor, mişcător). Dumitraşco-Voii ... au făcut pod mc-eu peste, Nistru. N. COS- 'R I; ' li li ! [83 MESERNIŢĂ 'IN. i\refăcind zăbavă, au trecui pe pod mereu peste Dunărea. PSEUDO-: JUSTE;'Cf. M. COSTIN; NECULCE. 2. Unitar, nediferenţiat, omogen. Atita cimpul cu otava inverzia, cit chilor, preste tot, o tablă ca de zmaragd meree a fi se părea. CANTEMIR, ST. i Etimologie necunoscută. Cf. magh. morii „rigid, fix.“ i MERNIŢA s.f. v. mierţă. MERSURĂ s.f. (Ban.)' Mers (înainte), progres. Mersure. Profectio. ; Progres sus. AC, 353. Mersure nainte. Profectus. AC, 353. Etimologie: mers + suf. -ură. MERŞTERGRINDĂ s.f. (Ban.) Grindă groasă la casele ţărăneşti. ' Mershtergrinde. AC, 353. Etimologie: magh. mestergerenda (adaptat după grindă). 1 MERZAC s.m. v. mîrzac. MESCA vb. v. meşte. MESCĂTOARE s.f. (Olt.) Vadră, găleată. Pocrupalo: mescătoare. MARDARIE, 205. Crupalo, polrupalo: mescătoare, pocerpală, vadră. MARDARIE, 290. (Etimologie: mesea + suf. -(ă)toare. Vezi şi mescător, meşte, nemeştit. Cf. găleată (1). MESCĂTOR s.m. (ŢR.) Paharnic. Vinolerpate (l): mescăioriu de vin. MARDARIE, 117; cf. ST. LEX., 292. Etimologie: mesca -f suf. -(ă)tor. Vezi şi mescătoare, meşte, nemeştit. Cf. c u p a r, p a li a r n i c. MESCHIU s.n. şi f. v. mischiu. MESEREA s.f. v. mesereare. MESEREAIE s.f. v. mesereare. MESEREARE s.f. 1. (Ban., Criş., Trans. SV) Milă, îndurare. Arătă-mi mie meserearea ta. MISC. SEC. XVII, 79.v Mesereaia şi puterea şi judecata care au dat lui părintele o răpeaşte şi o ia el mai nainte. PAT. SEC. XVII, 21T. Meserere. Misericordia. AC, 353; cf. PS. SEC. XVIII, 40r. 2. (Mold.) Slujbă, funcţie, demnitate. Rogu-te să scoli pre cutarele den cutare mesereare. PRAV. Avea parte la cinstea si mesereaca Sincantului. DOSOFTEI, VS. Variante: meserea (DOSOFTEI, VS), mesereaie (PAT. SEC. XVII, ' 21r). Etimologie: lat. miserere. Vezi şi meserernic. Cf. b u 1 c i u ş a g, m i 1 o s î r d i e, m i 1 o s t e. MESERERNIC adj. (Ban.) - Milos. Meserernik. Misericors. AC, 353. Etimologie: mesereare + suf. -nic. Vezi şi meserare. Cf. - b u 1 c i u ş, m i 1 o s e r d n i c, m i 1 o s î r d. MESERI vb. (Mold.) A sărăci. Pentru tine meseri, fiind bogaţi VAR- LAAM. Toi beţivul şi curvăreţUl va meseri. DP, 24v. Etimologie: measer + suf. -i: ■ Cf. s u r u tn ă n i. ■ . MESERNIŢĂ s.f! (Mold., Trans. SV)1 Măcelărie. A: Cum iaste neVoie a goni clinele de Ia meserniţă, aşea. iaste nevoie a goni deşarta mărire. L SEC. A1KSTI 184 XV11 I32r. b'ictrcavea trunchi de mesemiţă şi prăvălie da carne deschisele. CANTEMIR, IST. Cindu duc pe bou la mrscrniţă, denainie asudă.- iar ■icnapoi tremură. B 177, 39r; rf„ L «SEC. XVII, ST*; NCCD,,f)7-. C: Pavcl apostol învaţă vnre.ee să vinde la meserniţe să mincaţi. CAT. CA LV. //15: Ca un ciiue ce-i deprins la mcsenv\ă (marg.: magherniţa). L ante 1693, 2(jv; •cf. L ante 1693. 20$ v. 4-'(Mold;, Ban.) Măcel, masacru. A:,J\Tu era altây fără direap/ă osinda pentru faptele lor si nu război.sau vreo apărare, 'ca di-reaptă mescarnita. M. COSTIN. 0: jMcsemiczc. Macellum. AC,'35!). Etimologie: bg. mcFarniort, ser. inostirnira. SIESTI vb. v. ineşti». MEŞTE vb. (Mold., ŢR. Trans. SV) A pregăti ri băuUiră (pentru a, o servi), a turna în pahar. A: (Fig.) Aravia fericită... nefericirea şi pustietatea carea armele turceşti i-au mes'tit. nu numai ait gustat-o, ce aşeaşi^ păină la beţie şi amcţală ait sorbit-o. CANTEMIR, IIR. B: Toţi îşimeştea băutură de veselie trupeasca şi sufletească. N 1G82, 16v. Şi vei da paharul Iui farao . . . si după boieriia ta cea măi denainte după cum crai meseînd. BIBLIA (1688). il/rsci< tn paharul ei vin. C 1688, 418r; cf. SŢ. LEX., '292; R. POPESCU; N 1727, 151v. C: Şi-ţi va da iară boieria să fii la Incul ce ai fost să meşti. paharul. CRON. ante 1730, 49r. Deci el measte apă (sau ia apă in vas) şi mcarge fa casa lui. ERES., 197r. Fig. (ŢR) A gusta, a se înfrupta. Cei ci cred pre adevăr mese apa cunoaşterii lui -Dumnezeu. LEX., I02v. Variante: mcsca (BIBLIA (16SS); C 1688,413r; LEX.,'102V), raesti {CANTEMIR, HR.). Etimologic: lat. miscere. Vezi şi mcscătoare, mcscător, nemeştit. METAHERISI vb. v. mctaliirisi. >ÎETAHIRISI vb. 7. (Mold., ŢR) A folosi, a întrebuinţa, a utiliza. A: Pavăza nu o metaherisea, ce cu capul gol să afla la pomhă. 1LJODOR. B: Doftorul cel vrednic ştie metahirisi doftoriile bine., ANTIM. Să arv.fe ■chiiar acel cap din pravilă ce vor metahirisi. PRAV.‘COND. (1780).' 2. (Olt.) A exercita, a profesa; a practica. De acii înainte să metahe-risească trebile lui. MD1, 131'. Variante: mctalicrisi (ILIODOR; MD1, 131v). Etimologie: ngr. metaliirfzomai. METEAHNĂ s.f. (Mold., ŢR) Necinste, perfidie,, «vicleşug. A: In faină, fără meteahnă şi-n ascuns fără prepus să vorovim. CANTEMIR, IST. B: iSa putem sta înaintea înfricoşatului* judeţ .. . nevinovat şi fără meteahnă. NEAGOE. Etimologie necunoscută. Cf. teahnă. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, c e 1 ş a-g, celui trii r ă, geambaşie, h ă m i ş a g, h i t r i e i (2), m a r g h i o 1 i e, tălpi-j i c, t ă 1 p i z i e. METOH s.n. (Mold., ŢR) Mănăstire subordonată altei mănăstiri. A: Ieşi din oraş şi mearse la un meloh ce-au dăruit el svfijntei mănăstiri. DOSOFTEI, VS. Intr-acel ostrov avea mănăstirea meloh. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. B: Şi alte melochori cu de toate au zidit şi au făcut. ANON. CANTAC. Nicolae . . . zise că ar găsi mare odihnă de ar vrea să meargă la metohul lui ce se cheamă Zulupas. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. metohu, ngr. metohi. I î ins' MILOS MEZAT s.n. (Mold., ŢR) în expr. A scoate Ia mezat = a pune la icitatie. A: Toate bucatcle lui . . . le-au scos la mezat. PSEUDO-E. KO-'JĂLNICEANU. B: Cu hotărirea judecaţii să se scoată zălogul lă mezat. PRAV. COND. (1780). ' Etimologie: tc. mezat. MEZDREALĂ s.f. (Ban.) Cuţitoaie. Mezdrale. AC, 353. Etimologie: ser. mezdra, bg. mezdrja. Vezi şi mezdri. MEZDRI vb. (Ban.) A jupui. îrlczdresk. AC, 353. j, Etimologie: ser. mezdriţi., j Ve/.i şi mezdreală. ■ j MEZELIC s.n. (Mold.) Gustare. Au luat si bucale, mezelicuri, si bău-\ tari. II 17792, 102r; cf. H 1779-, 101v. j Etimologie: tc. mezelik. j MEZ1L s.n. şi m. v. mcnzil. MICĂ s.f. (Mold., ŢR) în expr. între-o micii de ceas (de vreme) = îutr-o clipii. A: Să-şi piardză viaţa intr-o mică de ceas. VARLAAM.'. N-ar 'li sosind in Vavilnn aşea-m pripă, intr-o mică de vreame. DOSOFTEI, VS. Sâ răschirară intr-acea mică de ceas; cf. M. COSTIN; CRON.. 1689, 47r; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CRON! 1732, 36r. B: Intr-o mică dc cras au adunat din toată lumea pre apostoli. ANTIM. L-au răpit âentru adîncul mării si intr-o mică de ceas l-au dus ■ tocma■ in ‘mijlociii bi-scâncii. COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL:// C: Să-şi piardză viata intr-o mică de ceas. C- 1729, 88v. ■ Etimologie: lat. mica. 1 Cf. c e s o u ţ. MICUTEL adj. (Ban.) Mititel. Mikutel. Parvulus. AC, 353. Exiguus. Mikutyel. Aprocska. LEX. MARS., 203. Parvulus. Mikutel: Aprocska. LEX. MARS., 233. ' " ' Etimologie: cf. micuţei. MIERIU adj. (Mold., Ban., Trans. SV, Trans. N). Albastru. A: Ochii mierii in giur impregiur ca cum ar fi cu siurmea văpsiţi. CANTEMIR, IST. C: Mjeriu. Caeruleus. AC, .313. Mjerie. Caerulea. AC, 353. Cu ochi mierii si luminoasă, In trup naltă si sănătoasă. CÎNTECE, 5V. Mieriu. î,!ŞE, 85. ■ • ' Etimologie: mier + suf. -iu. MIERŢĂ s.f. (Mold., Ban.) Măsură de capacitate; vasul corespunzător. A: Mnerţă sau veadre sau alte măsuri hicleani, mai mici decit cum au fost obiccaiul. PRAV. Va face mierle trei. DP, 15r. Nici mirlele,' nici jicniţele vor agiunge. CANTEMIR, IST. S-au tocmii să dea lui Taxis Craiul unguresc 10 mierlă de bani. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. C: Mernicze. AC 3531. Variante: merniţă (AC, 353), mirţă (CANTEMIR, IST.). Etimologie: magh. mârcc. MILCUŞAG s.n. (Cris.) Rugă. Ascultă milcuşagul nostru. MISC. SEC. XVII, 154r. Etimologie: inilcui -f suf. -şag. MILOS adj. (Mold.) Trist, jalnic. O prăvirişte miloasă. DOSOFTEI, VS. Păscruica ... cu miloase glasuri .... moartea puilor săi cu jale cinta. CANTEMIR, IST. MILOSERDIE 186 Etimologie: milă + suf. -os. Cf. j ă 1 a ş, o 1 e c ă i o s. MILOSERDIE s.f. v. miloKÎrdic. MILOSERDNIC adj. (Mold.) Milostiv. Curgerile ceale de sus şi cu bogată dare varsă-le, miloserdnice, in casa dumisale. ALCĂTUIRE ÎNAU-RITĂ. Etimologie: milosîrd 4- suf. -nic. Cf. sl. milosrtidlnu. Vezi şi milosîrd, milosirdi, milosirdie. Cf. bulciuş, meserernic, milosîrd. MILOSÎRD adj. (ŢR) Milostiv. Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1688). Cela ce eşti bun, unul milosird, unul indurat şi milostiv. MOL. 1741, 393. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1776); cf. R-POPESCU. Etimologie: sl. milosrudu. Vezi şi miloserdnic, milosirdi, miloserdie. Cf. bulciuş, meserernic, miloserdnic. MILOSÎRDI vb. (Mold., ŢR) A se milostivi. A: De neputinţa lui milosirdindu-se. CANTEMIR, IST. B: Să vor milosirdi spre ei. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. milosruditi. Vezi şi miloserdnic, milosird, milosirdie. MILOSÎRDIE s.f. (Mold., ŢR) Milostivire. A: Improtiva morţii, den-tru miloserdiia sa dumnezăiască, au făgăduit mintuitoare solie. N. COSTIN. A pronii dumnăzăeşli orinduială şi nenumărată milă şi miloserdie. CANTEMIR, HR.; cf. CA, 83v. B: Tu cu milosîrdiile tale ceale mari nu i-ai părăsit. BIBLIA (1688). Cunosc... milosîrdiile tale. MINEIUL (1776); cf. NEAGOE; R. POPESCU. Variante: miloserdie (N. COSTIN; CANTEMIR, HR.). Etimologie: sl. mbg. milosrMiJe, sl. rus. miloserdije. Vezi şi miloserdnic, milosîrd, milosirdi. Cf. bulciuşag, mesereare (1), mii os te. MILOSTE s.f. (Ban.) Milosirdie. Miloste. Gratia. Clementia. AC, 353. Etimologie: sl. milostl. Cf. bulciuşag, mesereare (1), milosirdie. . MILUAN adv. (Criş.) Precis, sigur. Eu-mi bănuiesc şi pling de peri-rea sufletului tău, că eu ştiu miluoan că pentr-aceaea vei luoa muncade veaci. C jl.692, 54 0V. • Etimologie: magh. nyilvăn. MINTEN adv. (Trans. SV) Imediat. Minlen isprăvesc ce mi să porunceşte. OG, 380; cf. OG, 388. Etimologie: magh. menten. Cf. aş aşi (3).; MIRAC s.n. (Mold., Ban.) Miracol. A: 1nspăimîndu-i cu minuni şi miracuri, i-au făcutu-i fii luminii. DOSOFTEI, VS. C: Mirak. Mira-culum. AC, 354. Etimologie: lat. miraculum. Cf. d i v, m i r a z, ş a n ţ,. MIRAZ s.n. (Ban.) Lucru neobişnuit; ciudăţenie. Miraz. Prodigium. Spectăculum. AC, 354. Etimologie: cf. mira. ... Cf. div, m i r a c, ş a n ţ. mLntac ! SURE s.m. (Mold., Criş., Trans. S, Trans. N) Nume purtat de bărbat j 1 ziua (sau in preajma zilei) căsătoriei sale. A: Cela ce va lega nunta, 1 s să dzice, pre mire să nu să impreune cu nevasta-şi. ŞAPTE TAINE; a i f. DOSOFTEI, PS. C: Ca mirele şe scoală devreme. VCC, 42. Ieşi din • ' roapă ca un mire dentr-o cămară. O, 36r. Noi sintem soli de la cinstitul | nire. MISC. 1778, 39v; of. PSALT.1 (1651) ; 0, 48r. O Fig. Sufletul tău ' ă va depărta de la Domnul Dumnezăul lui, de mirele cel adevărat al su-i 'letelor noastre. CES 1705, 288v. . ! Etimologie: cf. alb. mire „bun“, lat. miles „soldat". , |; Cf. g i n e r e, j u n e. , L MIRŢĂ s.f. v. micrţă. , MISCHIU, -IE s.n. şi f. 1. (Mold., Ban.) Oţel. A: Fierul cel vestit , :e-i zic meschiul vechiu. CANTEMIR, IST. C: Miskie. Chalybs. AC, 354. ! 2. (Mold.) Tocilă de oţel. Pre aur focul, pre fier meschiul, iară pre '.iireptul necazurile şi dodăiele întăresc. CANTEMIR, DIVANUL, j; Variante: meschiu (CANTEMIR, DIVANUL; CANTEMIR, IST.). ■ ţ Etimologie: ngr. dimiski (prin falsă analiză). MISTUI vb. (Mold.) A salva, a scăpa. Cela ce va petreace prin cel vi-£ novat. . . pentru să-ş poată amislui capul, să va certa după voia giudeţului. \ PRAV. Şi merglnd la Ţarigrad cu altă nu s-au putut mistui, ce s-au închinat. CANTA; cf. NCL II, 296. I Variante: amistui (PRAV.; NCL II, 296). Etimologie: magh. em&ztni. MI ŞINĂ s.f. (Mold., Ban.) Vizuină. A: Un guziu grăunceane cule-sease şi cu multe nevoi şi osteneale tn mişina ce făcuse le strinsease. CANTEMIR, IST. C: Mishine. AC, 354. Etimologie: cf. rus. mySina. Cf. comoară, covru, peşteră. MITI vb. v. mitui. MITUI vb. (ŢR, Trans. SV) A da mită. B: Brăilenii mituindu-l făcut-au după voia lor. R. GRECEANU. Vai de judecătoriul acela ce va mitui la hotăririle judecăţilor. PRAV. COND. (1780). C: Deadera bani mulţi străjearilor de-i mitiră să dzică că... au venit ucenicii lui de l-au furat. C 1729, 45r; cf. C 1729, 92v. Variante: miti (C 1729, 45r, 92v). Etimologie: mită + suf. -ui. Cf. m î z d i. MITUTELA vb. (Ban.) A micşora. Mituteledz. Diminuo. AC, 354. Etimologie: mitutel 4- suf. -a. Cf. 1 o g o ş i. MIŢAIt s.m. (Ban.) Ţesător de lină. Miczar. AC, 353. Etimologie: miţă + suf. -ar. MIZDĂ s.f. v. mîzdă. MÎGLĂ s.f. (Mold.) Grămadă, morman. Pre toţi i-au tăiat, unde apo măgle de cei morţi au strlns. URECHE. Etimologie: magh. dial. magia. MÎNCĂTURĂ s.f. (Ban.) Mîncare. Menketure. Devoratio. Emussiof?) i Etimologie: mînca + suf. -tură. MÎNIAC s.m. (Mold.) Scamator. Acesta era . . . măscăriciu pelivan de tngina pre alţii, cum fac mtniecii la prăvirişti. DOSOFTEI, VS. AC,3 52 i: MlNlECIE 188 Etimologie: ngr. manlahfc. Vezi şi mîniecie, mlniecitură. Cf. p e h 1 i v â n. MÎNIECIE s.f. (Mold.) Bătaie de joc. A: Aceaia nu iaste cruce, ce-i o măniecie. VARLAAM. Batjocurează pre ai noştri mari dzei, numind facerile lor basne şi mîniecii. DOSOFTEI, VS. // C: Aceaea nu iaste cruce, ce iaste o miniecie şi o giuchereaie. C 1727', 33r. Etimologie: mîniac + suf. -ie. Vezi şi miniac, mlniecitură. Cf. băsău (3), mascara (2), p r o h i t ă. MÎNIECITURĂ s.f. (Mold.) Bufonerie, maimuţăreală. Fu poruncit de la boearinul să bătgiocurească botedzul, cu mlniecituri. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. mîniecie.' Vezi şi miniac, mîniecie.; ■ ' Cf. mascara’ (1), p eliv ăni e, şagă, şegan ie, ş o z i e, t ă m a ş a g, t ă m ă ş e a 1 ă. ’ , MÎRSĂCĂCIUNE s.f. (Mold.) Mîrsei. Uniil . . fug de curvii şi de măr-săcăciuni. DOSOFTEI; VS. ■ Etimologie necunoscută. Cf. mîrsei. Vezi şi mîrsăială, mirsăitură, mîrsei. Cf. mîrsăială, mîrsăitură, mîrsei. MÎRSĂIALĂ s.f. (Mold.) Mîrsei. Mearsă . . . şi-nvăţă tinerii... să urască toată mărsăiala trupească. DOSOFTEI, .VS. . . , Etimologie: mîrsei +. sufl -eală. ’ Vezi şi mîrsăcăciune, mirsăietură, mîrsei, Cf. mîrsăcăciune, mîrsăietură, 'mîrsei. MÎRSĂIETURĂ s.f. (Mold.) Mîrsei. Mălnlin in păcatele mele şi cinstesc mlrsăieturile trupului. DOSOFTEI, VS. , . .’ Etimologie: mîrsei. + suf. -ătură. , p , ■ Vezi şi.mîrsăcăciune, mîrsăială,^mîrsei. . , Cf. mîrsăcăciune, mîrsăială, mîrsei. , MÎRSEI s.n. (Mold.) Dorinţă de plăceri, poftă (trupească). Năvar-nicile a mlrseailor ai potolit de valuri unde. DOSOFTEI, MOL: Alţii să porniia spre mlrseiul păcatelor. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. bg. mărsen. Vezi şi mîrsăcăciune, mîrsăială, mirsăietură. Cf. mîrsăcăciune, mîrsăială, m î r s ă i e t u r ă. MÎRŞAV adj. (Mold., ŢR, Ban., Trans. SV) Slab. A: Iaste foarte slab şi mîrşav. PRA.V. Cu 7. boi mlrşavi. CRON. 1689, 38v. Ii bate cu piscul în coaste să nu (se> ingraşe şi-i face de slnt mlrşavi. FL. D 1754—1762, 61v; cf. DOSOFTEI, PS. B: Biruiră cei mîrşavi pre cei graşi. ÎNV. 1642, 18r; cf. LEX. 1683, 76v; CRON. 1687, 21v-22r; E ante 1704, 28r; E 1717, 170r. C: Mershav. Macer. Macilentus. AC, 353. MerShave. Macra. Maci-lenta. AC, 353. Mlncară cei mlrşavi pre cei grasiVCRON. ante 1730, 49v; cf. CRON. ante 1730, 51r. ■ Etimologie: sl. mruSayu. Vezi şi mlrşăvi. Cf. nemoşten, vitioan. MÎR.ŞĂVI vb. (Ban., Trans. SV) A slăbi. Şi trupul mieu mărşevi. PSALT. (1651). Mershavesku-me. Macer fio. AC, 353 Etimologie: mîrşav +• suf; ■' . 139 MlZDI i Vezi şi mirşav. j, Cf. adevăsi (2), bă togi, nemoşti, vitioni, zămorî. i il MÎRZAC s.m. (Mold., ŢR) Nobil tătar. A: Au trimes un mîrzac la . ! Vasilc-Vodă. M. COSTIN. Era lingă Ştefan-Vodă un merzac. M. COSTIN. ji Şi iarăşi au ortnduit o samă de tătari cu mirzacul Coza să margă asupra . i.aberii. CANTEMIR, IIR. Au tndemnatu mtrzaci tătărăşti şi l-au îovitu i: noaptea. CVL, 168; cf. URECHE; NECULCE; CRB, 167r. B: Dind sul-!! lanul si citi va mîrzaci de treabă. R. GRECEANU. :! Variante: mcrznc (M. COSTIN), mîrzag (M. COSTIN). Etimologie: tăt. (nogai) mîrza. 1 Cf. ş e r i n. MÎRZAG s.m. v. mîrzac. ;■ MÎŢĂ s.f. 1. (Mold., Ban., Trans. SE) Pisică. A: Denaintea leului. . . i: sta . . . pardosul, ursul, lupul . . . ,mtţa selbatecă. CANTEMIR, IST. Eghip-tcnii la la ace vremi să închina miţilor. E 1779, 19v. C: Mecze. Catlus. ; Felis. AC, 352. Felis. Mucza. LEX. MARS., 205; cf. E 1703, 143r, 143\ j//B: Mija intră intr-o prăvălie. E 1717, 178'; cf. E ante 1704, 21', 22r. '• 2. (Criş., Trans. SV) Ancoră. Miţele de fier carele ţin corabiia in loc \■ N. TEST. (1648). Mite de fer aruncară tn fundul mării. MISC. SEC. XVII, 133r. //B: Cf. ST. LEX., 291. Etimologie: probabil formaţie onomatopeică. . i" Cf. p i s i c ă; a n g h i r ă. , MÎZDAR s.m. (Mold.) Persoană care primeşte mită. Aşijdere. . . ' apucătorii, asupritorii, mizdarii, prădătorii, vamăşii, furii, tilharii, de nu vor face ca acesta Zacheiu să întoarcă cui ce-au luat cu nedireptul. VAR-! LAAM. ): Etimologie: mîzdă + suf. -ar. jj Vezi şi măzditor, mizdă, mizdealnic, mizdi. Cf. măzditor, mizdealnic. j MÎZDĂ s.f. (Mold.) Mită. Pentru mizdă ai năpăstuit pre cei trei bo- ;; iari. VARLAAM. Piiarde pre sine luătoriul de mizde. DP, 9V. Iau bani î; mizdă şi acoperă pre cei vinovaţi. AMD 1767, 142r; cf. PRAV.; URECHE; f DOSOFTEI, PS.; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; CAN-r, TEMIR, I-IR.: NCCD (gl.). Variante: miisda (URECHE), mizdă (AMD 1767, 142r).. Etimologie: sl. mlzda. ' Vezi şi mîzdar, mizdealnic, mizdi, mizditor. j Cf. a d e m a n ă, aslam, u j u r i e. j. MÎZDEALNIC s.m. (Mold.) Mituitor. Numai 88 de zile au impărătit I; şi fu omorit de slujitori, cu îndemnarea lui Iulian mizdealnicul, că au dat i mîzdă slujitorilor de l-au ucis. N. COSTIN; cf. NCCD (gl.). Etimologie: mîzdi + suf. -elnic. Vezi şi mîzdar, mizdă, mizdi; mizditor. Cf. m î z d a r, m i z d i t o r. MÎZDI vb. (Mold.) A mitui. Şi mîzdiră pre Vlast, postelnicul împăratului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44r. Parij, feciorul lui Priam impă-<’■ rat, pururea măzdia pre alţi senatori domni să ţie cu dinsul. M. COST1N- i Mizdind pre alţi domni svetnici feciorul lui Priam să nu dea pre Elena, s-au tărăgănat zvada pînă la stingerea de tot a Troadei. NCL I, 35; cf. DO-; SOFTE1, VS. //B: cf. LEX. 1683, 47r. Etimologie: mîzdil + suf. -i. MÎZDITOR 190 Vezi şi mîzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzditor. Cf. m i t u i. MÎZDITOR s.m. (Mold.) Mituitor. Aceştia ce să giură şi să blastămă cu strimbul, măzditorii şi luătorii de mită şi apucătorii de-ş petrec cu bişug adunat cu vicleşug. DOSOFTEI, VS. Etimologie: mîzdi + suf. -tor. Vezi şi mtzdar, mîzdă, mîzdealnic, mîzdi. Cf. mîzdar, mîzdealnic. MÎZGĂI vb. (Ban.) A murdări. Mezgaj. Inficio. AC, 353. Etimologie: mîzgă + suf. -ăi. Vezi şi mîzgos, mîzguş. Cf. f e ş t e 1 i, i m a, m u r u i. MÎZGOS adj.' (Trans. SV) Lunecos, noroios. Iară un boiariu ... au poruncit să presare cenuşă pre jos ... că era locul mîzgos. ÎVM, 202'. Etimologie: mîzgă + suf. -os. Vezi şi mîzgăi, mîzguş. MÎZGUŞ s.n. (Ban.) Alunecuş. Mczgush. AC, 353. Etimologie: mîzgă + suf. -uş. Vezi şi mîzgăi, mîzgos. MLĂDIŢĂ s.f. (Mold., ŢR, Trans. SV) Vlăstar. A: Li-s feţii ca neşte mlădiţă ultuită. DOSOFTEI, PS. O Fig. Viia domnului Savaoth casa lui Israil iaste şi omul lui liuda mlădiţă îndrăgită. DP, 13' . Cu mlădiţele viţei şi cu cîrceiele mlădiţelor tare era cezluit. CANTEMIR, IST. B: Stebîu. Nuieluşă sau mlădiţă. LEX. 1683, 63r. C: De smochiş vă învăţaţi pildă: cind vor fi mlădiţele lui tinere şi mugurează ştiţi că aproape e vara. N. TEST. (1648). Etimologie: bg. mladica. Cf. ser. mladica. MOARE s.f. (Ban.) Zeamă de varză. More, Jus caulium. AC, 354. Etimologie: probabil lat. morla. Cf. zeamă (2). MOCĂNDEAŢĂ s.f. (Ban.) Nălucire, arătare, sperietoare. Moken-dacze. Spectrum. AC, 354. Etimologie: cf. mogîndă, mogîldeaţă. Cf. m o z o m a i n ă. MODRU s.n. (Trans. N, Trans. SV) Mijloc, cale (de a acţiona), posibilitate. N-am putere si nici un modru, Rătăcit îs ca-ntr-un codru. CÎNTECE, 5r. Pin a şasa’ poruncă să opreaste tot modru a necurăţeniifi). CAT., 48. ' Etimologie: magh. mod. MOHOR s.n. (Mold.) Haină de purpură. L-au zugrumat ariianii cu mohorul svinţiii sale. DOSOFTEI, VS.//B: cf. LEX. 1683, 4r. Etimologie: magh. moliar „un fel de stofă". Vezi şi mohoriţeală, mohorîţi. MOHORÎŢEALĂ s.f. (Mold.) Vopsea roşie. Cu podoabă-mbrăcată de vişin alb şi curat . . . şi cu moghorîtală de cinstind şi preasfintui său sînge. DOSOFTEI, PS. Etimologie: moliorîţi -j- suf. -eală. Vezi şi mohor, mohorîţi. MOHORÎŢI vb. (Mold.) A înroşi. [Apa de ploaie] albeaşte [florile] şi le ruşaşte . . ., mohoriţeaşte. VARLAAM. li bătu făclndu-le rane destule şi mohoriţindu-le trupurile de sînge. DOSOFTEI, VS. ! 191 MOŞANCĂ Etimologie: moliorît -f suf. -i. I Vezi şi mohor, mohoriţeală. . j MOIMĂ s.f. (Mold.) Maimuţă. Şi atuncea viu îl băga intr-un sac şi 1 ■ intr-acel sac băgă şi un dulău şi un cucoş şi o năpircă şi o moimă. PRAV. ’ | Deaca ieşim din ţara moimelor, venim la munte nalt. DOSOFTEI, VS. Ş Etimologie: magh. majora. ' Vezi şi moimîţă. i Cf. măimucă, moimlţă. I MOIMÎŢĂ s.f. (Mold.) Maimuţă.' Picioare are patru, însă cele denainte * la braţ cu a moimîţei işi samănă. CI, 172; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: moimă + suf. -iţă; probabil prin contaminare cu mîţă. ] Vezi şi moimă. ' ■ ;! Cf. m ă i m u c ă, moimă. ;; MOJIC s.m. (Mold., ŢR) Ţăran; om de rînd. A: Au omorit pe toţi ! dpi Sl ştia că iaste din mojici născut. CANTEMIR, HR. Şi-i sărăciră de ■rămasără cum le-u fostu postrigul, mojici. NECULCE. Trecea pe lingă dinsul ca pe lingă un mojic sau si nebun. I, 17r; cf. M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE ; AETHIOPICA; B 1774, lr, 5r, 23v; B 1775, 60\76v; B 1779, 34r, 35v, 46v; E 1779, 9r. B: Pre toţi ii dărui cu daruri ciţi era sveatnici \ ai săi şi cîţi era cu boierii, şi citi era oameni de oaste şi cîţi era mojici şi i- proşti. VI 1673, 14r. Cu mulţimea mojicilor ce-i scotea fără voia lor inain- ii tea imbrihorului . . . au făcut de au perit Costandin-Vodă, IST. ŢR; cf. I.KX., 195r; LEX. 1683, 38v, 51'; BIBLIA (1688); R. POPESCU; VI ■ [ 1745, 417v/col. I. II C: Pe toţi-i cinsti cu daruri, ciţi era sveatnicii lui . . . : fi cîţi era de cei proşti (mojici). N. TEST. (1648). Etimologie: rus. muîih. MORTICIOS adj. (Ban.) Mortal. Morticsosz. Mortalis. AC, 354. Etimologie: mo arte + suf. -icios. MOSAFIRIU s.m. v. musatir. li MOSORÎT adj. (Mold.) Umflat, tumefiat. Răbdind bărbăteşte vîn-! turile ... de-i era zbîrcită şi mosorită faţa. DOSOFTEI, VS. j; Etimologie: mosorî. Vezi şi mosorîtură. ji MOSORÎTURĂ s.f. (Mold.) Umflătură, tumefacţie. Mosorîtură aceii I lovituri durerile vechi în minte să aducă. CANTEMIR, IST. i Etimologie: mosorî + suf. -tură. • | Vezi şi mosorit. ■ MOŞAN s. m. (Mold.) 1. Moştenitor. Jigmontu fiind dirept moşan ;! acei(i) crăii(iy, ce încă viu tată-său Ivan craiu l-au ales leaşii pre Jig-j: montu la crăiia lor. CLM, 10v. Şi s-au făcut troadenii moşeni Italiii aşedzaţi j şi legali între sine. NCL, I, 35. Pentru aceasta s-au întrupat Dumnedzău | pentru să mîngîie jealea lui Aâarn şi iară să-l facă moşan raiului, cum j au fost mai înainte. CRON. SEC. XVIII, 15r. j 2. Băştinaş. Gavril al doile Tecenschi den Muravit moşan. N. COSTIN. i De-ş dau vo fată după vun străin, pre cu greu, dar moşan nu-l priimăscu, I nici la sfat. NECULCE. j Etimologie: moş + sud: -ean. ; Vezi şi moşancă, moşne-an, moşneni, moşnenie. ! Cf. moş ii ean (1), ocina ş, uricaş (1); moşnean (2). : MOŞANCĂ s.f. (Mold.) Moştenitoare. Nimeni din crai şi din prin- i ţipi creştini, pină şi veneţienii, să-i dea din casele sale moşancă de cinste să fie crăiasă, n-au primit. M. COSTIN; cf. N. COSTIN. MOŞNEAN 192 Etimologie: moşan -f suf. -că. Vezi şi moşan, moşnean, moşneni, moşnenic. MOŞNEAN s.m. 1. (Mold., ŢR) Moşan (1). A: JVe-au făcut moş-neani împărajiii ceriului. VARLAAM. Să fie moşneni domniei şi impară-tiei lui Dumnedzău de sus. ŞT, 234. Deacu sînt fii, sînt si moşncani. DOSOFTEI, VS. Acolo casnici şi moşncani slnlem. CD 1698, 43v; cf. PRAV.; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 54r. Jî; Vom rădica şi pre moş-neanul vostru. BIBLIA (1688). AJă învredniceaşte a fi mosncan împărăţiei tale. CES 1700, 31r; cf. CES 1700, 31v; P 3LV; NEAGOE. 2. ŢR) Moşan (2). Va fi ca şi cel de pămint moşnean. BIBLIA (1688). Etimologie: cf. moş, moşan, moşie. Vezi şi moşan, moşancă, moşneni, moşnenic. Cf. moşan (1), o cin aş, uri caş (1); moşan (2). MOŞNENI vb. (Mold.) A moşteni. De nu să va botedza neştinct ceriurile nu va moşneni. ŞT, 24. Cela ce aşteaptă să moşnenească (m o ş-tenească MUNT.) ocinele şi avutiia cuiva face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. Etimologie: moşnean -f suf. -i. Vezi şi moşan, moşancă, moşnean, tnoşnenie. Cf. o c i n a, u r i c i. MOŞNENIE s.f. (Molcl.), Moştenire. Cela ce va răni pre altul ... rtu-ş va piiarde moşneniia (m o ş i i a MUNT.). PRAV. Cind ... acest moşnean nu va griji de dins ..., acesta-ş va piiarde moşneniia (moştenirea MUNT.). PRAV. Etimologie: moşnenii suf. -ie. Vezi şi moşan, moşancă, moşnean, moşneni. Cf. o cin ir e, rămăşiţă (1), u’ric (1). MOŞTINĂ s. f. (Criş.) Zapis de moşt unire. Să să scrie in mos/ina loru şi uriculu lor. MISC. SEC. XVII, 28v. Etimologie: moşteni.. Cf. uric (2). MOTCĂ s. f. (Ban.) Scul. Molke. AC, 354. Etimologie: cf. ser. motka „vergea". CC. m ă t ă r î n g ă. MOTOC s. m. (Mold.) Motan. Prinsă un motoc şi-l legă de grumaz şi-l trăgea a doua zi pre motoc pe uliii şi-l băle, iară eghiptenii săriră şi luară pre motoc din mina omului lui Esop, că eghiptenii la ace vremi să închina miţilor. E 1779, 19v. Etimologie: cf. motan, mîtoc. MOTROC adj. (Ban.) Prost, nătîng. Molrok. Slupidus Bardus. AC, 354. Etimologie necunoscută. Cf. motoc. Cf. prostan, prostatic (2). MOZAVIR s. m. (Mold., ŢR) Defăimător, calomniator. A: Moza-virul cela ce va fi cu doo feţe. ŞAPTE TAINE. Mozavirii ce-l băga cu cuvint rău pre David cătră-mpăratul. DOSOFTEI, PS. B: Sintu împreună-toriu tuturor răutăţilor, urîtoriu, clevetnic, muzaviriu... ÎNV. 1642, 3V. Să nu fie fost mîndru sau ... mozaviriu. ÎNV. 1702, 14v. Ca un tilhar şi mozavir ce este să-l iei si să-l perzi. E 1777, 101r; cf. MARDARIE, 158, 282, 293; ST. LEX., 294, LEX. 1683, 36v; PAT, 17032, 159v; E 1777, 103r. // C: V-aţi făcut răi, fără de leage, mozaviri. LD, 4V; cf. LD ,9r; PF, 75r. 193 anj.vuĂ Variante: muzayiriu {ÎNV. 1642, 3V). Etimologie: tc. mflzevrir. . >■ ■ !'.' Vezi şi mozaviri, mozavirie. . . ' ' Cf. balamut, b 1 o j e r i t o r, ciocotniţă (2), ocarni &(2). MOZAVIRI vb. (JR) A defăima, a calomnia. Să nu muzăvirim pre nimenea. ÎNVĂŢATURI 1642. Fu pirît şi muzevirit de , Manea. N 1682, 5r. Nu mozaviriia aceia unul pre altul precum facem noi, creştinii. VS 1705, 130v; cf. ÎNV. 1642, 15r,.15v, 16v, 17r; MARDARIE,. 158; ANON, CANTAC.; ST. LEX., 294; CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 46r; N 1727, 135r; MĂRGĂRITARE 1746. Variante: muzăviri (ÎNVĂŢĂTURI 1642), muzeYiri , (N 1682, 5r). Etimologie: mozavir + suf. -i. Vezi şi mozavir, mozavirie. Cf. amesteca, balamuţi, b 1 o j o r i, pohlibui. MOZAVIRIE s. f. (ŢR) Defăimare, calomnie. De la începutul lumii au fost muzaviriia şi încă pină în ziua de astăzi tolsă află: 'ÎNV: 1642, 14r. Nu-l lăsă pentru muzăviriia ce mUzavirise.- N 1682, 25v. jVi să cade să ne ferim de toate pizmele mele si mozaviriile. NEAGOE; cf. ÎNV, 1642, 16r, 16v; MARDARIE, 158, 177'; BIBLIA (1688); ST LEX. 294; LEX. 1683, 50v; ANON. CANTAC.; ANON. BRÎNCOV.; Gl, 15r; N 1727, 163v. Variante: muzayine (ÎNV. .1642, 14r, 16r, 16v; BIBLIA (1688); NEAGOE), muzăvirie (N 1682, 25v). . ■ Etimologie: mozayir + suf. -ie. Vezi şi mozavir, mozaviri. • :■ Cf. balamuţie, b 1 o j e r i t u r ă,, bloj.itură, clevetă, pon.os. MOZGOŞI vb. (Ban.) A mişca. Mozgosesk. Moveo. AC, 354. Etimologie: magh. mozgatni. MOZOMAINĂ s. f. (Ban.) Nălucire, arătare, sperietoare. Mozomajne. Spectrum. Terriculamentum. AC, 354. . , Etimologie: cf. magh. dial. mozogâny3 germ. Moselman. Cf. m o c ă n d e a ţ ă. MUFLUZ adj. (ŢR) Falit, ruinat., [Dacă cel .osîndit] va fi muflv.z, atunci deopotrivă să cuvine să ia toti din periitssia ce i să va afla. PRAV. COND. (1780). , Etimologie: tc. mufliiz. Vezi şi mufluzi. . MUFLUZI vb. (ŢR) A da faliment. în Amsterdam, un neguţătoriu bogat să mufluzeaşte. FN. Etimologie: mulluz + suf. -i. Vezi şi mufluz. ■ >■ MUJDEA s.f. (Mold., ŢR) Veste, ştire. A: într-această zi au venit un capigi-baş de la împăratul cu mujdea la veziriul' cum că s-au născut împăratului un cocon. IM 1754, 143v; cf. IM 1754,■ 144r. B: Au venit la veziriul un alt agă cu mujdea că s-au mai născut împăratului uh cocon. IM 1730, 204r; cf. IM 1730, 203r. Etimologie: tc. mujde. ■ MUNCĂ s. f. (Mold., ŢR) Lucru realizat ca rezultat al unei activităţi. A: Să-şi piiardză muncă şi să nu ia nemică den roada viei. PRAV. B: Judecă ... de se cuvine să fiu lipsit ... de munca si osteneala tinerelelor mele. ANTIM; cf. ÎNDREPTAREA LEGII. . .' MUNCI 191 Etimologie: sl, mijka. Vezi şi munci. MUNCI vb. (Mold., ŢR) A desfăşura o activitate, a lucra. A: Cela ce au muncit acolia ...să-şi piiardă toată usleAeala. PRAV. B: Să n-aibă treabă cu dinsele cela ce au muncii acolea. ÎNDREPTAREA LE OII. Etimologie: sl. mgîiti(sţ). Vezi şi muncă. MUNUCHI s. n. v. mănunchi. MURĂ s. f. (Ban.) Cheag. I\Iure. Intestinum constius. (i. I. d. cras-sius). AC, 354. Etimologie: cf. alb. mulle. MURGI vb. (Ban.) A se însera. Murgscshte. Advcspcrascit. AC, 354. Etimologie: murg + suf. -i. _ , MURGUI vb. (Ban., Trans. SV) A murmura. Murmuro. Murgucsk. Zugolodom. LEX. MARS., 230; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW ♦ A prigoni.. Si murguiia cărtularii şi fariseii pre ucenicii lui. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. morogni. Cf. bănui2 (2). MURTAT adj. (Mold., ŢR) Renegat. A: Turcilor le zicea că sînt murtaţi de cei ce au fost turci şi s-au creştinat. IM 1754, 73v. B: Iară turcilor le zicea mai marele lor că sînt murtate de cei ce aa fost turci şi s-au creştinat. IM 1730, 103v. Etimologie: tc. murtat. MURUI vb. (Mold.) A mîzgăli, a murdări. O basnă ciudată ca aceasta alcătuind, prostimii să o crează, cu condeiul hirtia au muruit. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ucr. murovati. Cf. f e ş t e 1 i, ima, mîzgăi. MUSAFIR s.m. (Mold.) Oaspete. I-au venit un musafiriu. H 17792, 75r. Vino de-ti vezi mosafiriul. H- 17792, 81r. Musafirii turci ce se afla în Iaşi. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: mosatiriu (H 17792, 81r). Etimologie: tc. musaîir. Cf. *o s p e c i a r, o s p e c i o i. MUSAHIB s. m. v. musaip. MUSAIP s. m. (Mold., ŢR) Demnitar la curtea sultanului. A: Era la împărăţiia lui sultan Murat pre acele vremi toate trebile şi lucrurile împărăţiei pre doi oameni carii era musaipi lui Sultan Mural. M. COSTIN. Avea Un priietin musaip impărătescu. NECULCE. Mergînd ghenicear-aga şi alţi musahibi la veziriul, s-au rugat. IM 1754,, 76v. B: Îndată ce au văzul pe musaipul împăratului, ... nimic alt n-au mai căutat. IST. ŢR; cf. IM 1730, 107V. Variante: musabil) (IM 1730, 107T; IM 1754, 76v). Etimologie: tc. musaliip. MUSTĂREAŢĂ s. f. (Ban.) Sevă. Musteracze. AC, 355. Etimologie: must + suf. -ăreaţă. MUŞCĂTAREŢ adj. (Ban.) Tămîios. Mushketaricz. Muscatellum apia-num. AC, 355. Etimologie: muşcat + suf. -areţ. 195 MUZEYIRt MUŞINĂ s. f. (Mold.) 1. Ţinţar. Vor cădea-n timpuri goale şi min-cate de muşini, de păsări, de godini spurcate. DOSOFTEI, PS. Era locul plin de viespi şi tăuni şi ţinţari şi muşine. DOSOFTEI, VS. 2. Grămăjoară de ouă depuse de ’unele muşte. Ca la Endor pologi să dzacă, Muştile muşini intr-înşii să facă. DOSOFTEI, PS. Etimologie: cf. pol. muszyna. MUŞTAR s. n. (ŢR, Trans. SV) Nume dat mai multor plante erbacee;’ sămînţa acestei plante; condimentul preparat din această plantă. B: Gorusnica. Muştariul. LEX. 1683, 14v. Gorusno. De muştariu. LEX. 1683, 14'. Şi-i turnară muştariu pe nări. MINEIUL 1698; cf. CHEIA ÎN.; LEX. 1683, 2SV, 69r; ANON. CANTAC. C: Ca grăunţul de muştariu carele cindu-l samănă în pămînt mai mic iaste de toate seminţele care-s in pămint. N. TEST. (1648). Etimologie: magh. muştar. Cf. li o r c i ţ ă. MUZĂVIRIE s. f. v. mozavirie. MUZAVntlU s. m. v. mozavir. MUZĂ VERI vb.v. mozaviri. MUZĂVIRIE s. f. v. mozavirie. MUZEYIRI vb. v. mozaviri. N NÂCABA s. f. v. nagara. NACABADĂ s.f. (ŢR) Ţambal. Alixandru dete tn trimbiţe şi'tn surle şi tn lobe şi tn nacarade. A 1746, 28v; cf. A 1717, 36T. Etimologie necunoscută. Cf. ser. nakarade. Cf. n a g a r a. NACEALNIC s.n. (Mold.) Şef, conducător, comandant. A: Datoriia nacealnicilor celor mai mari ca să chivernisască pentru odihna şi folosul cel bun a supuşilor lor. BUCOAVNĂ 1775, 44T.//B: Nacealnici intru Jsahar cu Devora şi Varac. BIBLIA (1688). Etimologie: rus. naeallnik. Cf. chivernisitor, chivernitor, liotnog (2), ispravnic (1), povaţă. NAGARĂ s. f. (Mold., ŢR) Ţambal. A: S-au dat in surle şi-n na-garale. CRON. 1689, 39r; cf .CRON. 1707, 36r; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 30r; CRON. SEC. XVIII, 28v. B: Şi zicea surlele şi trim-bitile şi nacaralele la acea cină a paratului. LET. 1758, 108r; cf. CRON. 1736, 32r; A 1746, 30v; LET. 1758, 114r. Variante: nacara (CRON. 1736, 32r; A 1746, 30v; LET. 1758, 108r, 114r). Etimologie: tc. nagara. Cf. n a c a r a d ă. NAI s. n. (Mold.) Instrument muzical. La cimp ieşea adese cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri şi cu nagarale. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: tc. nay. NALGIUNS s. n. v. înaljos. NALJOS adv. şi s.n. v. înaljos. NALSUS adv. (ŢR) La deal, de jos in sus. I-zbrudo, nalsusul. ST. LEX., 295. Etimologie: în -f- al + sus(ului). NASTÎNGA adv. (Mold.) în partea stingă. De-acicea să ia' naslinga, dincătro vin apele. DOSOFTEI, VS. Iară in-nastinga ... au pus le.şii le-fecii şi unguri. M. COSTIN. Etimologie: pref. în- a-stînga sau semicalc după sl. na lero. NASTOATEL s. m. (Mold.) Conducător ecleziastic. Vine nainte nas-toiatelul şi sărută cinstita cruce. DM, 15r. Marele acesta stătu nasloatel fraţilor, rugat de dinşii. DOSOFTEI, VS. Variante: nastoiatel (DM, 15r). Etimologie: sl. nastoatcll. Cf. n ă s t a v n i c. NASTOIATEL s. n. v. nastoatel. 197 NĂDUŞI NASTURE s. m. (Mold.) Bumb. Grijiţi bine pedeslrimea, cu haine tot de feleandrăş, cu nasturi şi cu cepragi de argint. M. COSTIN. Hlamida cea albă era încheiată la piepti cu nasturi de aur. ILIODOR: Etimologie necunoscută. Cf. bum b. NĂBOI s. n. (Mold.) Şuvoi, puhoi, torent. Mulţimea cuvintelor ceale ca păcura izvoriloare şi ca naboiul pe toate şesurile. CANTEMIR, IST. Toţi dc năboiul potopului celui mare au perii. NCL I, 13. O Fig. Nă-boiul cuvintelor să-i abat. CANTEMIR, IST. Etimologie: cf. ser. naboj. Cf. ş i r 1 ă u. ■ NĂBUŞEALĂ s. f. (Mold.) Invazie. Împăraţii pe marginile Dunării ... făcind cetăţi şi oraşe, năbuşcalele varvarilor opria. CANTEMIR, HR. Etimologie: năbuşi -f suf. -eală. Vezi şi năbuşi. Cf; s t r o p ş 1 t u r ă (2). NĂBUŞI vb. (Mold.) A năvăli, a invada. Căci au năbuşit pre aceste locuri mai pre urmă tătarii. M. COSTIN. N-au mai venit in ţară pănă ce-au năbuşit moscalii in tară. NCL II, 299. Fură veaste au năbuşit asupra schythilor. CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ser. nabuSiti. Vezi şi năbuşeală. Cf. stropşi (2). NĂDĂI vb. (Criş., Trans. SV) A presimţi, a bănui. C: Veni-va domnul slugii aceluia în ziua carea nu s-au năduit. N. TEST. (1648). Noi ne nă-dăim cu accsta iaste de va să mîntuiască izdrailii. MOL. 16761, 20Ir. Că în' tinereaţele noastre nu ne-am ştiut nădăi că aşea cu de grabă vom muri. CSOM, 6r. II B: Şi cine ar fi nădăitu-se întru limbi orbite cu întunea-recul slujirii de idoli să fie om văzător de bine? C 1688, 411T. Etimologie: sl. nadajati £ţ. Vezi şi nenădăit. Cf. am irosi (2), aulma. NĂDULI vb. (Mold.) A năvăli, a se năpusti. Şi au nădulil cu pietri de i-au ucisu-i pre amindoi. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. nadali, nădăi. Cf. lovi (1), n ă v r ă p i. NĂDUŞEALĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Arşiţă, fierbinţeală, căldură. A: Vara năduşăli nu sînt ca aicia la noi. M. COSTIN. Iară peste dzi ti acoperiia Dumnădzău cu nuor răcoros pentru năduşala soarelui. CRON. 1689, 50v. Pentru năduşala soarelui să lasă la umbra unui copaci ca să odihnească puţintel. E SEC. XVIII, 23T. C: Preste dzi ii acoperiia Dum-nedzău cu nuor pentru năduşala soarelui. CRON. ante 1730, 79v. De na- dusala soarelui şi fără dc apă, pină la sfirsit au vrut să moară. PAT. 17051, S0r. El imologie: năduşi -f suf. -eală.' Cf. n ă d u v, p r i p e c. NĂDUŞI vb. (Mold.) A sugruma, a sufoca. A: Au cu mănule-l zu-grumă, sau-l năduşeşte impresurăndu-I cu ceva pină creapă. PRAV. Gios aprinseră foc cu smoală ... ca să o năduşască. DVS, 5V. 4^- A muri prin Sufocare. Craiu s-au năruit tntr-o mlaştină, călcat de calul său şi acolo s-au năduşit. URECHE, s. v. nărui. Unora limbile li s-au inflat ca un dop şi s-au năduşit. DOSOFTEI, VS. S-au fostu năduşind oamenii pe i NADUV 198 porţile mănăstirilor, fugind noaptea. N. COSTIN. // li: Cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: bg. naduSa. Cf. ser. naduSiti. Vezi şi înăduşi. Cf. f o i t u i, înăduşi, suguşa. ■ NĂDUV s. n. (Mold.) Arşiţă, caniculă, zăduf. Cu dzua lucritorii lu-creadză şi rabdă năduvul şi gerul. VARLAAM. Etimologie: sl. *naduh. Cf. n ă d u ş e a 1 ă, prip.ee. NĂMESTI vb. (Ban., Trans. SV) A aşeza, a pune. In cer, Domnul locul i-au nămestit. VCC, 28. Marsă în ceruri, unde-i nămestit preste toate. CAT. B, 8; cf. VCC 23, 42. Etimologie: ser. namestiti. NĂPÎRSTOC s. n. (ŢR) Degetar. Şi-i puseră pren deagete năpurst'oace arse. M 1698 aug., 82r, col. II. Şi-i puseră prin deagete năpirstoacc arse. M 1780 aug., 126r, col. II. Etimologie: bg. naprăstok. NĂRUI vb. (Mold.) 1. A (se), dărima, a (se) prăvăli. S-au lovit din toate părţile şi năruind copacii cei întinaţi asupra lor, multă oaste leşcască au perit. URECHE. Munţii cei nalţi şi malurile ceale înalte, cînd să nă-ruiesc ..., durăt fac mare. M. COSTIN. 2. A se prăbuşi, a cădea inert. Craiu s-au năruit intr-o mlaştină călcat de calul său. URECHE. Etimologie necunoscută. ■ Vezi' şi năruit, năruitură. NĂRUIT adj. (Mold.) Dărimat, surpat, prăbuşit; ruinat. Care nume si pe o peatră de s-au aflat la o cetate năruită la Galaţi am cetit-o latineşte. M. COSTIN. Etimologie: nărui. Vezi şi năru i, năruitură. NĂRUITURĂ s. f. (Mold.) Năruire. [Cetăţi] cărora le stau năruiturile, cit de abia semnele se cunosc, cum este una mai sus la Galaţi. M. COSTIN. 'Etimologie: nărui -H suf. -tură. Vezi şi nărui, năruit. NĂSLI vb. (Mold.) 1. A (se) sili, a se strădui. Am năslil de am mdrs într-adincul pustiei să găsesc vrun slujitoriu a lui D[u]mn[e]zău. DOSOFTEI, VS. Si-i munciia in tot chipul năslindu să Ic dea ce le veniia lor in cuget. PSEUDO-COSTIN, 18r; cf. PSEUDO-COSTIN, 21v. 2. A dori, a aspira (la ceva). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele svfijnt. DOSOFTEI, VS. Tiranul cugeta şi năşlea deşearte. DOSOFTEI, YS. ^ A îndrăzni, a cuteza. Năslcsc de grăiesc ce Ie place Cu vicleşug să facă nepace. DOSOFTEI; PS. Porneala asupra svifnjtelor icoane ce au năslit ... DOSOFTEI, VS. Variante: năşii (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. nasiliti. Vezi şi năslitură. Cf. opinti, păzi (2), poară (a pune~). NĂSLITURĂ s. f. (Mold.) Pornire, imbold. Că-i de viaţă năsliturile înţeleptului să să abată de către iad să să mîntuiască. DP, 9r. Credinciosul Leon, invitai de dor dfujmnfejdzăiesc, ca dinlr-o dfujmnfejdzăiascâ nâs-litură, intii feace svifnjlfujlui bisearică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: năsli + suf. -tură. 199 NĂVRĂPI Vezi şi nusli. CI. n ă s t a v, strămurare. NĂSTAV s. n. (Mold., ŢR) îndrumare, călăuzire, povătuire. A: Sultan Mustafa, din năstav dumnezeiesc, vrlnd să mlngiie bătrineţile bătrânului loan-Vodă ... au poroncil de s-au dat domnia Moldovei fiului său celui nud mare. GHEORGACHI. B: Dat-au Dumnezeu şi împărăţiei năstav şi au lăsat după a ţării poftă, alegere şi rugăciune. R. GRECEANU. Singur Dumnezeu care au făcut ceriul şipămlntul au dat năstav Isaiiţi} prorocul de au poroncil pentru line. LET. 1758, 113'. Jgumenul mănăstirii, dindu-i-se năstav de la Dumnezeu, deale ştire patriarhului. MINEIUL (1776). ♦ (Mold.) 'Impuls, indemn, imbold (interior); înclinaţie. Poale fi nastavul firii spre aceasta orinduită. CANTEMIR, IST. Etimologie: năstăvi: Cf. sl. nastavu. Vezi şi năstavnic, năslăvire. Cf. nusli L u r ă, n ă s t ă v i r e, strămura r e. NĂSTAVNIC s. m. (Mold., ŢR) Conducător ecleziastic. A: Sfintul Grigoric ... besearicii Dfojmnfujlui H[risto]s fu nastavnic. DOSOFTEI, VS. Să nu-l cruţă egumenul pentru ce-i făcut fără învăţătura năstavnicului. PRAV., 83r_v; cf. PRAV., 87r. B: Predoslovie cătră toii naslavnicii sfintei bisearici. PRAV. GOV.; cf. R. POPESCU; NB, 421. Etimologic: sl. nastarlniku. Vezi şi năstav, năslăvire. Cf. n ;i s t o a L c 1. NĂSTĂVIIIE s. f. (ŢR) îndrumare, povătuire. Prin năstăvirea sa au adunai prin noroi pre ucenicii săi ca să te îngroape pe tine. M.1780 aug., 122v, col. ÎL , Etimologie: năstăvi. Vezi şi năstav, năstavnic. Cf. n ă s t a v. NĂSTRAPĂ s. f. (Mold., ŢR, Ban., Trans. SV) Vas (de băut). A :>9« iui Intr-o năstrapă de aur şi să năvrăpitor, năvrăpitură. Cf. lovi (1), n ă d u 1 i. NĂVRĂPITOR s. m. (Mold.) Năvălitor. Aceştia aceiaşi romani sînt care, după ce latinii cu amăgeală apucasă Ţarigradul de la greci, împotriva năvrăpitoriului Balduin, biruitoare arme au purtat. CANTEMIR, HR. Etimologie: năvrăpi + suf. -lor. Vezi şi năvrap, năvrăpi, năvrăpitură. . Cf. n ă v r a p. NĂVRĂPITURĂ s. f. (Mold.) Atac. Deci Hameleonvl, după ce dulăilor amuţăturile şî năvrăpiturile pre cit mai mult putu întărită, pre crocodil pre cit mai rău şi mai vrăjmaş ştiu il aţiţă. CANTEMIR, IST. Etimologie: năvrăpi -f suf. -tură. ■ Vezi Şl năvrap, năvrăpi, năvrăpitor. Cf. oştorom. NEA s. f. (Ban., Criş., Trans. SV) Zăpadă.' Cum are pogori ploaia sau neaua din ceriu şi nu s-are inturna de aciia. MOL. 1688, 234'. Albu voiu fi ca neaua. MISC. SEC. XVII, 77r. Stătură înaintea lor doi bărbaţi cu vesminte albe ca neaua. C 1729, 75r. Astă-noapte au căzut brumă, nea, grindină. MŞE, 93; cf. N. TEST. (1648); AC,' 355; LEX. MARS., 230; MCCR, 6. Etimologie: lat. nix. Cf. o m ă t. NEADEVĂSIT adj. (Mold., Criş) Nerisipit, necheltuit. A: Te ştiu vistiariit nefurat şi neadevăsit. DOSOFTEI, ACATIST. C: Cela ce te-ai arătat proptea neclătită a besearecii, dind tuturor bogăţie neadevăsită. M 1704, 80v. Etimologie: pref. ne- + adevăsit. Vezi şi adevăsi, adevăsit. NEAMZAT s. n. v. nemzct. NEASCULTOI adj. (Mold.) Neascultător. Defaimi neascultoii legii tale. DOSOFTEI, PS., ş. v. ascultoi. Te feceşi neascultoiu şi sămăţ. DOSOFTEI, VS., s. v. ascultoi. Etimologie: pref. ne- -)- ascultoi. Vezi şi ascultoi: NEATOCMIRE s. f. (Mold.) Nepotrivire, dezacord. Carile să fie fost peste tot a liotărîrilor obirşii, la scriitori cîtăva neatocmire aflăm. CANTEMIR, HR., s. v. atocmire. Etimologie: pref. ne- -f atocmire. Vezi şi atocma, atocmat, atocmire. NEBETEGIT adj. v. nebetejit. NEBETEJIT adj. (Mold.) Nevătămat (Fig.) Aflarăm moştiile lor întregi şi nebetegite. DOSOFTEI, VS., s. v. beteji. Sufletul nebetejit şi neîntinat să-ş păzască. CD 1698, 44v; cf. CI, 98; CANTEMIR, HR., s. v. beteji. Variante: nel)ctegit (DOSOFTEI, VS., s. v. beteji). Etimologie: pref. ne- + betejit. . Vezi şi beteag, betejeală, beteji, betejie, betejit, betejune, beteşig. . NECHITIT adj. (Ban.) Neîmpodobit. Inornatus. Nekityit. Czifrdzatlan. LEX. MARS., 218. . 201 NE ÎNTRUL O CAT Etimologie: pref. ne- -f cliitit. Vezi şi chiteală, chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, răschiti. NECHIYERNISrr adj. (Mold.) Neasigurăt cu cele necesare traiului. Va chivernisi şi pe oamenii mortului, căci au rămas nechivernisiti. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, s.v. chivernisi. Etimologie: pref. ne- + chivernisit. Vezi şi chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, chivernisitor, chivernitor, schiverniseală, schivernisi. NECINSTEŞ adj. (Mold.) Lipsit de respect, ireverenţios. Cei tineri să nu îndrăznească a fi împotriva celor bătrîni necinsteşi si neascultători. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: pref. ne- -f cinstcş. Vezi şi cinste, cinsteşie. XEDEIE s. f. (Mold.) Serbare populară. Mai mare sudalmă să cheamă cînd va sudui neştine pre altul...în mijlocul tîrgului sau la vreo nedeae. (vreun praznic MUNT). PRAV. Răsîpa sărbătorilor si nediaelor elineşii. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. nedSIja. XEHARNIC adj. (Mold., Criş., Trans. SV) Nedemn, nevrednic. A: Ea se feace neharnică a mearge la împărăteasă. DOSOFTEI, PS., s. v. harnic. Leon ţinea neharnică împărăţia Ţarigradului. DOSOFTEI, VS., s.v. harnic; cf. CRONOGRAF (1760). C: Lumineadză şi mie, neharnicului şerbului tău. MOL. 1688, 243r. Şi, eu, neharnicul, sînt fiu lui. VSV 1705, 227.//B: Împărăţia romană ... s-au împărţit toată tn Crăiii ... de tirania şi de hlăpiia unor neharnici, necum împăraţi, ce nici numele împărătesc să-l aibă nu li să cuvenia. C. CANTACUZINO. (Ban.) Nefolositor. Neharnik. Ingratus. AC, 355. Etimologie: pref. ne- + liarnic. Vezi şi harnic, hărnicie, nehărnicie. NEHĂRNICIE s. f. (Ban.) Nevrednicie, nepricepere. Nehernicsie. Jngratitudo. AC, 355. Etimologie: pref. ne- + hărnicie. Vezi şi harnic, hărnicie, neharnic. iNEHEAZ subst. (Criş.) Greutate, dificultate. Omul mort să îngroapă cu neheaz mare. MOL. 1695, 92v. Etimologie: magh. nehăz „greu, anevoios". NEIMAT adj. (Mold.) Nemurdărit. Mărturiia lui asupra Vidrii, de păcura zavistiii neimată şi neîntinată să se socotească nu poate. CANTEMIR, IST., s. v. ima. Etimologie: pref. ne- -f imat. Vezi şi ima, imală, imare, imăciune, imălos, imător, imătură, imos. "NEISŢELIT adj. (Mold.) Nevindecat. Rana si boala poftei meale ... de iot neisţelită va să rămîie. CANTEMIR, IST., s. v. isţeli. Etimologie: pref. ne- + isţ clit. Vezi şi isţelenie, isţeli, isţelitor. N.GÎXTRULOCAT adj. (Mold.) Despărţit. Doi fraţi... carii cu starea locului şi cu depărtarea deosăbirii trupeşti, macar că ... depărtaţi şi cu pe-treacerea neîntrulocali ar fi..., însă după a sufletelor... pururea ne-depărlaţi. CANTEMIR, DIVANUL, s. v. întroloca. NELĂUT 202 Etimologie: pref. ne- + întruloeat. Vezi şi inlroloca. NELĂUT adj. (Băii.) Nespălat. Neleut. Immundus. N on lohts. AC, 355. Etimologie: pref. ne- + lăut. Vezi şi la. NEMEŞT1T adj. (ŢR) Neprefăcut. Inmintescu nemeştita bunătatea cea dumnezeiască. BUCOAVNĂ 1779, 28'. Etimologie: prep. ne- + meştit. Vezi şi mescătoare, mescător, rneşte. NEMETEŢ s. n. (Mold.) Văl. Datu-i-au de-au înghiţit un nemeteţ unsu şi, trăgindu-l afară, i-au adus maţele la gură. PSEUDO-COSTIN, 31r. Etimologie: cf. rus. namctka. NEMIŞAG s. n. (Criş.) Starea, calitatea, rangul de nemeş. Cu mare slobodzie si cu mare nemişagu pre noi ne durui. MISC. SEC. XVII. 32 v; cf. MISC’. SEC. XVII, 28'7 Etimologie: magii, nemesstg. , Cf. ş 1 e h t i c i e. NEMOŞTEN adj. (Trans. SV) Slab, neputincios. Elu-i bate cu piscul în coaste şi să face nemoşteni. FL. D 1682, Slr. Etimologie: sl. nemostlnu. Vezi şi nemoşti. Cf. m î r ş a v, v i t i o a ik NEMOŞTI vb. (ŢR) A slăbi, a deveni neputincios. Era ştiind împăratul aceasta cum topirea: trupurilor de truda postului şi de sudorile osie-nealelor se-au axa nemostit. VI 1671, 54r: cf. MARDARIE, 154: VI 1700, 32' ; VI 1779, ’l47r. Etimologie:-cf. sl. nemostevati. Vezi şi nemoşten. Cf. a d e v ă s i (2), b ă t o g i, mîrşăvi, v i t i o n i, z ă m c r î. NEMZAT s. n. v. nemzet. NEMZEAT s. n. v. nemzet. ,,,, t. NEMZET s.n. (Ban., Criş., Trans. SV) Neam, popor,-, şgmmţie. Căzu JJavid craiu în prăznuşag şi în curvie şi nemzeatul jidovesc in credinţă. MOL. 1695, 56r. Şi vor pieri nemzaturile cari de Domnul se zăuită. VCC. 25. Bărbaţi dumnezeieşti din toate nemzeturile. MISC. SEC. XVII.'62r. O. mi nemzaturile meale, cum vă las in mare jeale! CSOM. 6r-v: cf. MISC. SEC. XVII, 72r, 99v; LEX. MARS., 211. Variante: neamzat (LEX. MARS. 211), nemzat (YCC. 25; CSOM. 6r-v), nemzcat (MOL. 1695, 56r). Etimologie: magh. nemzet. NENĂDĂIT adj. (Mold., T rans. SV) Neaşteptat, neobişnuit, extraordinar. A: Pentru nenăduita cutezare. . . fu bătut. DOSOFTEI, VS. C: Această minie a lui Dumnezău bate pre oamenii păcătoşi cu răutăţi ne-spune si nenădăite. SA, 21'. Variante: nemWuit (DOSOFTEI, VS.). Etimologie: pref. ne- nădăit. Vezi şi nădăi. NENĂDUIT adj. vŢnenSd&it. 203 NESOSIXŢĂ NENE s.m. (Mold.) Tată. M-au părăsit neanea ţ-am rămas de mamă. DOSOFTEI, PS. Eu-s, neaneo, hiică-la, Eufrosina. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. bg. nenja, ser. nena. XEPREŢĂLUIT adj. (Mold.) Nepreţuit. Cu de aceasle nepreţăluite cununi i-am încununat ţi cu infrumseţate coroane i-am încoronat. CD 1698, 2Ir. Toate ale tale nepretăluite cuvinte pre amăruntul Şoimului voi povesti. CI, 175; cf. CD 1698, 16v; CD 1770, 19r, 25r. Etimologie: pref. ne- -f preţăluit. Vezi şi preţălui. NEPUTINCIOS adj. I. (Mold., ŢR) Sărac, nevoiaş; p. exl. lipsit de trecere, de influenţă. A: Deci, cărei am avut putinţă ţi prieteni, mai cu-rînd au dat, ţi i-au slobodzit, iar cărei au fost mai neputincioţi au ţădzut mult închişi. NECULCE. B: Noi sintem o ţară mică şi făr’ de oameni, neputincioasă ţi făr' de ajutor. ANON. CANTAC. O (Substantival) A: A sa direaptă agonisită să o dea ţi să o împartă neputincioşilor. VARLAAM. B: Ştefan-Vodă n-au dat nici un ban nimului, ci au rămas toţi cu lacrămile pre obraz şi alt n-avea ce face făr de numai aceea ce au obiceiu neputincioşii, de blestemă. IST. ŢR. i 2. (ŢR) Imposibil, irealizabil. Ştiu că toate poţi şi ţie nu e neputincios nemica. BIBLIA (1688). O (Substantival) Cele neputincioase toate se pot. R. GRECEANU. Etimologie: pref. ne- -j- putincios. Vezi şi neputinţă. Cf. c e p 1 a c, n i ş t o t o s, p e h n i t, suruman (1). NEPUTINŢĂ s.f. (Mold., ŢR) Sărăcie, lipsă; situaţie umilă. A: Domnul au învăţat ceia ce simt mai slobodzi de nesosinţe, de neputinţe, să le hie milă de cei mai neavuţi, de cei mai neputincioşi. VARLLAM. B: Au trimis ... la Odriiu ... cu pocloane la vizirul şi la alţii ai Porţii, după obicei, şi ca să facă jalbă de slăbiciunea şi de neputinţa ţării. R. GRECEANU. Etimologie: pref. ne- -f putinţă. Vezi şi neputincios. Cf. n i ş t o t ă (1), pehneală, su rumân ie. NEROD adj. (Ban.) Prost, nebun. Nerod. Stultus. AC, 256. Stultus. Narod. Bolond. LEX. MARS., 247. Etimologie: bg. neroda. Cf. aluzit, bolund, buiac (4), şod (1), zălud. NESĂMĂLUIT adj. (Mold.) Incalculabil. Au făcut Dumnedzău ceriul . . . cu nemăsurată şi nesămăluită înţelepciune a sa. CRON. SEC. XVIII, 10r. Sufletul iaste un lucru nevăzut şi nesămăluit. CRON. SEC. XVIII, I3r. Etimologie: pref. ne- -f sămiUuit. Vezi şi nesămăluitor, sămălui, sămăluinţă, sămăluire, sămăluitor. NE SĂMĂLUIT OR adj. (Mold.) Care nu judecă. Iată că nu om, ce dobitoc, sau ca altă ceva nesămăluitoriu şi nesimţitoriu iaste, precum leam-nele, pietrile. CD 1698, 40r; cf. CD 1770, 49'. Elimologie: pref. ne- + sămăluitor. Vezi şi nesămăluit, sămălui, sămăluinţă, sămăluire, sămăluitor. NESOSINŢĂ s.f. (Mold., Ban.) Întîmplare neprevăzută; p. ext. necaz, neajuns. A: Domnul au învăţat ceia ce simt mai slobodzi de nesosinţe, de neputinţe, să Ie hie milă de cei neavuţi. VARLAAM, s. v. neputinţă. Nu numai despre partea boalelor şi nesosinţelor, ce ţi de altă parte, că nice de NETEZI 204 duhurile ceale necurate nu iaste slobod trupul omului. VARLAAM. C: Nes-zoszince. Improvisus casus. AC, 356. Etimologie: pref. ne- + sosi -f- suf. -inlă. NETEZI vb. (Mold.) A mîngîia, a. consola. Neledzisi-mă luminind. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: neted + suf. -i. NEVASTĂ s.f. (Mold., ŢR) Mireasă. A: Să împreună un mire cu nevasta-ş. VARLAAM. B: Şi iarăşi călugăriţa să cheamă mireasa (nevasta MUNT.) lui Dumnedzău. PRAV. Etimologie: sl.'iievgsta. NEYIGĂZUIT adj. (Criş.) Nesfîrşit, neterminat, neisprăvit. Vărgură, Iu mi-ajută vindecărilor. Nescăzulă te ştiu, vistiiariu nefurat şi nevigăzuit. MOL. 16761, 217r. Vistiiariu nefuratu şi nevigăzuitu. MISC. SEC. XVII, 182 r. Etimologie: pref. ne- -f- vigăzuit. Vezi şi vig, vigăzui. NIŞTOTĂ s.f. (Criş., Trans. SV) 1. Lipsă, sărăcie. Niştotă lui. cea mare sosit-au acmu pre fericăciune. MOL. 16761, 39r. De nişlotă şi de foamete mare . . . începură a mînca cinii. C 1692, 514v. Bucuriia voastră să va întoarce întru plîngere . . . şi trufiia şi lăcomiia voastră intru nesaliu şi niştotă. MOL. 1695, 83v. In vreme. de niştotă. VCC, 23. Să meargem la tine în niştotă noastră. MISC. SEC. XVII, 93v. 2. Nevoie, trebuinţă, necesitate. Tipografia rumânească să orînduim . . . după niştotă. preutilor româneşti. SA, 2V. Că bună comoară-ţi faci atunci în ceriu şi mare plată dobindeşti in zi de niştotă. MOL. 1695, 49v. O, Doamne, caută-m nislola. VCC, 36. Vezi nevoile şi nistotele noastre. MISC. SEC. XVII, llv; cf. MISC. SEC. XVII, 24v, 67r, 85r, 95r. Etimologie: sl..nigteta. . . Vezi şi niştoti, niştotos. Cf.- neputinţă, pehneală, surumănie; lipsă, suc-Ş i g-NIŞTOTI vb. (Trans. SV) A avea nevoie. Niştotese di agiutor. VCC, 24. Etimologie: niştotă + suf. -i. Vezi şi niştotă, niştotos. NIŞTOTOS adj. (Trans. SV) Nevoiaş. (Substantival) Pre toţ nişto-toşi{iy aseulta-i-va. VCC, 24. Etimologie: niştotă -f suf. -os. Vezi şi niştotă, niştoti. Cf. ceplac, neputincios (1), p e h n i t, suruman (1)- NOAJĂ s.f. (Mold.) Haită. Aşe'îe-u dat turcii năvala, ca o noajă de lupi intr-o turmă de oi. NECULCE. Etimologie necunoscută. NORIE s.f. (ŢR, Trans. SE) Parohie. B: Enoria, parafca: norie. MARDARIE, 139; cf. ÎL, 78. C: Cf. TI (glosar). Etimologie: sl. norija, gr. noria. NOTARĂŞ s. m. (Trans, SV) Notar. C: Notarăşul săborului mare. SA,' apud TEW. Carii fac încă giudecate strimbe? Procatorii şi notariuşii^ PP, 86r.//B: Pomenirea sfinţilor mucenici Marchian si Martirie, notaresii. MINEIUL (1776). -205 NUMĂRĂTOR Variante: notareş (MINEIUL 1776), notariuş (PP, S6r). Etimologie: magh. notârius, notăruB. Cf. u r i c a r. NOTAREŞ s. m. v. notarăş. NOTARIUŞ s. m. v. notarăş. NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numer. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nominare. Vezi şi numărător. NUMĂRĂTOR s. m. (Criş., Trans. SE) în sintagma numărător do stele = astrolog, cititor în stele. Meşterii astronomiei ce să cheamă numărători si socotitori de steale. GA, 58r. Fiind acela numărătoriu de stele. MISC. 1778, 47r. Etimologie: număra -f suf. -lor. Vezi şi număra. o OALĂ s. f. (Mold.) 1. Scoc, jgheab, burlan. Apele ceale calde . . . ies din oale. DOSOFTEI, VS. Şi au făcut şi o cişme, adecă fintlnâ, in zidiul beserecii despre poarta cea mare a curţii cei domneşti, aducind apă pe oluri de departe. PSEUDO-COSTIN, 26v. ' 2. Ţiglă, olan. S-au apucat de-au acoperit mănăstirea Balica cu oale şi au tencuit-o pe dinafară. NECULCE. Variante: ol s.n. (PSEUDO-COSTIN, 26T). Etimologie: lat. ollae. Vezi şi ol. Cf. s u 1 i n a r, v ă I ă u. OBAGI s.m. v. iobagi. OBEŞTUI vb. v. obşti. OBERST s.m. (Trans. SE) Colonel. După steag mergea patru obirsti. ÎMP, 70r-v. Etimologie: germ. Oberst. Cf. magh. âbester. Cf. polcovnic (1), reimentar. OBIAL s.n. v. odeal. OBLU adj. (Trans. N) Drept. Nu-i prea naltă, nici prea mică. Oablă-n trup şi subţirică. CÎNTECE, 3V. Etimologie: sl. obllîi. OBOROC s.n. (Mold., ŢR) 1. Vas care serveşte ca unitate de măsură pentru cereale. A: Norocul nu împarte cu oborocul, ce unora varsă, iar altora nici pică. CANTEMIR, IST. B: Ceia ce vor avea mierţă fo b o r o a-ce MUNT.) sau veadre sau alte măsuri hiclea?ii . . . pre aceştia foarte să-i cearte cu bătaie. ÎNDREPTAREA LEGII. Să trimită la Ţutora 30.000 obroace de făină şi 50.000 obroace orzu. R. GRECEANU. Doao obroace de sămîntă. ANT. 1766, 296v. O Expr. A ascunde sul) obroc = a tăinui. Faptele lui cele bune strălucesc tuturor, . . . nu sînt ascunse subt obroc. AN- TIM. 2. Raţie, porţie (de alimente) dată cuiva. A: Ieşi un călugăr şi-l află dind pîinea şi bucatele mişeilor ce luasă obroc de la masă. VARLAAM. Sul ger mare, ispravnic pre toate oboroacele ce să dau la culmele domneşti. URECHE. Făcutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da de toate ce le trebuie. NECULCE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL. B: Şi i-au făcut obroc bun, ca să-i prisosească de toate. ANON. CANTAC. Şi în toate zilele i-au fost ducînd acel obrocu de la împărăţie. LET. 1758, 115r. 207 O CĂ1 Variante: obroc (VARLAAM; 51. COSTIN; ANON. CANTAC.; li. GRECEANU; CANTEMIR, IST.; ANTIM; LET. 1758, 115r; ANT. 1766, 296'). Etimologie: ucr. uborok. OBROC s. n. v. oboroc. OBŞTI vb. (Mold.) 1. A se uni, a se întovărăşi. ' Cetind preotul molitvele ceale de facerea frăţiei şi obeştuindu-să cu chizeşie ca aceaea denaintea sfintei cruci şi a Sfintei Evanghelii, să făcea desăvîrşit fraţi buni. ŞT, 260. Face scirbe fraţilor ce nu vrură să să obştească cu dinsul. DOSOFTEI, VS. înfricoşaturi să se zică . . . aceluia carile la acel sobor a se obşti ar tăgădui. CANTEMIR, IST.; cf. DM, 152r. 2. A vesti, a înştiinţa, a anunţa. Propozitul socotelii au fost, ca in-tr-atita adunare, de nevoie adevărul a nu arăta, iară de bună voie numai singur eu a-l şti sau cătră altul iarăşi adevărului iubitoriu a-l obşti. CANTEMIR, IST. Şi pre celalalt tomos a istoriiţi} a săvîrşi să ne învrednicim şi mai curind . . . tuturor să să obştească. CANTEMIR, HR. Variante: obeştui (ŞT, 260; DM, 152r). Etimologie: sl.’ oblStiti. OCA s.f. (Mold., ŢR, Ban.) Veche unitate de măsură a capacităţii fi greutăţii. A: Să nu mai ie pârcălabii tidve şi oce de vin şi de horilcă. NECULCE. Povestea de un călugării ce au mîncat 10ocă de carne. PATERIC 1725. B: Acum vinul să vinde ocaoa 5 bani sau zece. ÎNVĂŢATURI 1642; cf. LEX. 1683, 35r. C: Oka. Libra. AC, 357. Forme gramaticale: pl. ocă (PATERIC 1725), oce (NECULCE). Variante: ocă (NECULCE). Etimologie: tc. okka. OCAIAiSIC adj. (ŢR, Criş.) Vrednic de plîns, nefericit. B: Nu-şi pot aduce aminte, ocaianicii de ei, că cîte sint ale lumii toate sint putrede şi trecătoare ca o nimică. ÎNV. 1642, llr. O, vai de tine, ocaianice, dară căzutu-ţi-s-au să faci hiclenie ca aceasta? N 1682, 25v. Iar podul, cu voia lui Dumnezeu, să rumse si să înecă ocaianicul Maxentie. NB, 174; cf. CAZANIE 1642; ÎNDREPTAREA LEGII; NEAGOE; N 1727, 164r; C-I, 15r. C: Nu cunoasteti, ocaianicilor, că iară duminecă voi să giudec viii si morţii? LD, ov— 6r. ’ Variante: ocainic (Gl, 15r). Etimologie: sl. okajaniku, okajanlniku. Cf. o c ă i t. OCAINIC adj. v. oeaianic. OCAKNIC adj. şi s.m. 1. Adj. (Mold.) Vrednic de ocară, ruşinos. Ocarnică faptă, pentru pricină mică au ocărit pe boier mare. N. COSTIN. 2. S.m. (Mold., Trans. SV) Defăimător, bîrfitor. A: Şi să va sfărîma pentru necurăţiie de suflet ochiul ocarnicului, limba strimbului. DP, 20v; cf. DP, llv. C: Să să ferească de amăgitura ocarnicilor ce să cheamă epicurei. N. TEST. (1648). Etimologie: ocară + suf. -nic. Cf. balamut, b 1 o j e r i t o r, ciocotniţă (2), mozavir. OCĂ1 s.f. 1. (Ban., Criş., Trans. SV) Cauză, motiv, pricină. Pentru ce ocă-i scrisă această carte? NT 1648, 250r. Afla-veişi cuvinte, pentru că românii nu grăim toţi intr-un chip, cum iaste oca — pricina au adeverinţă. SA, 4V. Cu oce (pricine) şi cu pilde să să întărească. CS, 88v. Dirept a-ceaea ocă să luom aminte cum au bintătuit Dumnăzău jidovii. C 1692, O CĂ2 208 518'. Ohe. Causa. AC, 357. Arată-mi oca aceşliia. PP, 64v. Spune oca pren ce să nu facă. CAT. B, 24; cf. SA, llr, 13v; CS, 68v; PP, 40r, 124v 142r, 142v, 144r; AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW; CAT. CALV., apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; SA, apud TEW; CAT., B, 33, 37. 2. (Mold.) Vină. Nevinovată. Fără de prihană, fără ocă, fără maculă, nemăculată. DM, 155r. Etimologie: magh. oka. OCĂ2 s. f. v. oca. OCĂIT adj. (Mold.) Vrednic de plîns, nefericit. A: De nu ne vom tn-direpta din leage, . . . mai ocăiţi de noi altul nu poate hi. VARLAAM. // C: De nu ne vom îndirepta din leage, .... mai ocăiţi de noi alţii nu pot fi. C 1737, 38r. Etimologie: *ocăi. Cf. o c a i a n i c. OCEAIANIE s. f. (Mold., ŢR) Descurajare, deznădejde, desperare. A: Văzîndu-l ăosădit cu foamea In temniţă, cădea la oceaianie. DOSOFTEI, VS. Ci dupe greşeală (dupe pecatu, adecă) se nu la oceanie cădemu. CANTEMIR, DIVANUL. Oceanie de cătră Dumnezeu. PRAV., 109'. B: In-tăreaşte pre cei ce stau şi pre cei căzuţi nu-i lasă in oceaianie. ÎNDREPTAREA LEGII. Mi-am spus cugetele mele şi m-am dus la oceanie. MĂRGĂRITARE 1691. Desi greşi, nu căzu In oceaianie. NEAGOE ;‘cf. PATERIC 1725; ANTIM. Variante: oceanie (PRAV., 109T; MĂRGĂRITARE 1691; CANTEMIR, DIVANUL). Etimologie: sl. otuSajanije, otiicaanije. Vezi şi ocei, oceinţă, oceit. Cf. oceinţă. OCEANIE s.f. v. oceaianie. OCEI vb. (Mold., ŢR) A se descuraja, a deznădăjdui. A: Nime să nu oceiască, fraţilor, de păcate, ce să răbdăm. DOSOFTEI, VS. B: Asupra priiatenului bun, de vei zmulge şi armă, tot nu te ocei. ALB., 51r. Ca să nu să oceiască de înviere si să să nădăjduiască de judecată. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: sl. otueajati. Vezi şi oceaianie, oceinţă, oceit. OCEINŢĂ s.f. (Mold., ŢR) Deznădejde, desperare. A: Să ne pocăim de păcatele noastre, să nu cădem in oceinţă. VARLAAM. Cuvinţ mare cu-vlntară, Dindu-şi inemii credinţă, Cum să hiu cu oceinţă. DOSOFTEI, PS. Duhul oceinţei să bucură cind veade inmulţindu-se răutăţile. L SEC. XVII, 130'; cf. L SEC. XVII, 78v, 82v, 133r. B: Inema ... să.întoarce in răutate, cind iaste oceinţă In inemă. FL.D 1700, 18'’. La noianul milosir-diii prea induratului fiiului tău îmi aruncu oceinta sufletului mieu. MMD 1775, 67r; cf. ST. LEX.; LEX. 1683, 77v; L ante 1693, 126r, 131r, 206r, 209v. // C: Să ne pocăim de păcatele noastre, să nu cădem in oceinţă. C 1737, 39r; cf. C 1737, 6V. Etimologie: ocei + suf. -inţă. Vezi şi oceaianie, ocei, oceit. Cf. o c e a i a n i e. OCEIT adj. (Mold., ŢR) Descurajat, deznădăjduit, desperat. A: Simt oceiţi şi părăsiţi de toată nedeajdea. VARLAAM. De toate era oceili şi nu le mai rămasă altă nemică. DOSOFTEI, VS. B: Cela ce slujaşte celui 209 ODAIE oceit si lepădat, pentru singură porunca lui Dumnezeu face aceaea. ALB., 60r; ci'. LEX. 1683, 77v. Etimologie: ocei. Vezi şi oceaiahie, ocei, oceinţă. OCINA vb. (Mold.) A moşteni, a dobîndi, a stăpîni. Toţi ceia ce vor face strimbătate impărăţiia lui Dumnedzău nu vor ocina. PRAV. Egumenul ... nu să cade a-l înfrunta înainte a mult... ca să nu oci(n}eze blăs-tămul ca Ham, tătine-său. PRAV., 84v. Slavă înţelepţii vor ocina. DP, 14r ; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, PS.; N. COSTIN. Etimologie: ocină + suf. -a. Vezi şi ocinaş, ocinire. Cf. m o ş n e n i, u r i c i. OCINAŞ s.m. (Mold., Olt.) Moştenitor, stăpîn, posesor. A: Ne-au făcut... ocinaşi binelui de veaci. VARLAAM. B: Blestema pr-inşii ca pre neşte ocinaşi focului celui netrecut. PRAV. GOV. Etimologie: ocină + suf. -aş. Vezi şi ocina, ocinire. Cf. moşan (1), moşnean (1), uri caş (1). OCINIRE s.f. (Mold.) Moştenire, moşie, ocină. Şi nu-i deade lui ocinire intr-insă nici citu-i o urmă de picior. AP .1646, 1SV. Etimologie: *ocini. Vezi şi ocina, ocinaş. Cf. moşnenie, rămăşiţă (1), uric (1). OCOP s.n. (Mold.) Şanţ de apărare, tranşee. Se cunosc ocupurile le-şilor făcute de atunce. URECHE. Pre hotarul satului sint ocupuri făcute de Ieşi. URECHE. Au intrat în ocop ş-au scos pe turci. PSEUDO-COSTIN, 15r. Numai ce s-audzie tunurile dînd din ocup. NECULCE. Variante: ocup (URECHE; NECULCE). Etimologie: pol. olcop. Cf. h i n d i c h i u. OCOŞ adj. (Ban.) Deştept, cuminte. Okosh. Prudens. AC, 357. Etimologie: magh. okos. Cf. chitit1 (2), hîtru (1), răsă'jduitor, sămăluitor. OCIIP s.n. v. ocop. . ODAGACI subst. (Mold., ŢR) Numele a două plante; lemnul acestor plante. A: Au poroncit de au adus un tambur, căruia coada îi era de oda-gaci. H 1771, 82v. [Fata] ţine în mină o tambură cu coada de udugaci. H 17792, 76v; cf. H 17792, 84r. B: Ia rădăcină de anghelină . . . uda-gaci . . . coji de lămîie... si le pune într-uh săculeţ de pinză. CARTE DE BUCATE. Variante: udagaci (CARTE DE BUCATE), udugaci (H 1779-, 76vr 84r). Etimologie: tc. odagaci. ODAIE s.f. 1. (Mold.) Cameră. L-au dus înlr-altă odaie, a patra, cu mult mai frumoasă decît cele trei ce şăzusă ei: H 1771, 83v. Odaie. H 1778,. 8r. După acie am întrat într-alte odăi. H 17791, 83v; cf. H 1771, 81', 83r, 86r, 88r, 90v, 93v, 99v; H 1778, 8V; H 17792, 74v, 75r, 75v. 2. (Mold., ŢR) Locuinţă. A: Au luat şi pe lordaehie JRuset vornicul de l-au dus la odae lui; aşijdere şi pre nepotu-său ... la odae lui, vel că-măraş. NCL II, 301. Logofătul de taină ... au avui şi odaie osebită în curte. GHEORGACHI. B: Odăi au zidit... in Ierusalim. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Cazarmă, folosită uneori şi ca închisoare. S-au aşăzalu ■ODKAL 210 Oprea la odăile dorobanţilor. URECHE. I-au dus la odae de siimeni de i-au inciţis. NCL II, 294. Mai locmit-au şi citeva casă in curiile domneşti şi odăile simenilor. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. ♦ Kc-gimenl. (Io ieniceri. Au poroncil hanul şi paşa de i s-au . . . rădicat şi odăile cele ienicereşti ce-l păzeau. AXINTE URICARIUL. 4. (.Mold.; ŢR) Tîrlă cil grajduri pentru, vile; slină. A: Lupul stolnicul . ... avind poroncă de la domnul ca să calce odăile turceşti şi pe văcarii turcilor să-i puie pe toţi la bir. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 15: Odăi de oi vom face. BIBLIA (1688). Etimologie: tc. oda, bg. odaja. ODEAL s.n. (Mold.) înveliloare de pal, cuvertură, plapumă. Aş--tcrnutul . . . era luminai cu... odealuri scumpe. DOSOFTEI, VS. LI a-coperit cu Jărnă, eu invălit cu obial. CD 1698, 38v; cf. Cl) 1770. 47v. Variante: obial (CD 1698, 38v; CD 1770, 47v). Etimologie: sl. odSjalo. rus. odejalo. Cf. m a c a l (2), s l r a i (1), v e 1 i n J. ă. OPOS s.n. (Trans. N) Ovăz. Te-ai tnturnat, văd, cu dosu\ Ca şi griul cu odosu’. CÎNTECE, 4r. Etimologie: magh. vad<5sz. Cf. zob. ODOYĂI vb. 1. (Mold.) A se termina, a se încheia, a se sfirşi. /]s-cultă, oame, den ce materie eşti şi ce eşti, şi ce vei să fii, nu te mări, ce să fii plecat, vădzindu-te că eşti pămint şi iar tn pămint vei să te odovăieşti. CRON. SEC. XVIII, 13r. 2. (ŢR) A Sărbători. într-această :i să odovăiaşte praznicul a cinstitei cruci. M 1698 sept., 92r, col. II. Să odovăiaşte praznicul naşterii lui Hristos. M 1779 dec., 216v, col. II; cf. M 1779 mart., 47r, col. I; M 1780 sept., 161r, col. II. Etimologie: sl. of udarăţi, Cf. v i g ă z u i. OGLINDI vb. (Mold.) A observa, a cerceta. Şi oglindind l-au cunoscut pre domnu său. DOSOFTEI, VS. Nu prăveşti podoaba mea? Nu oglindeşti bunurile meale? CD 1698, lv. Avea Lupul un loc înalt, in vîrvitl unui deal insămnat, de unde în toate dzilele oglindiia încotro hergheliia imblă. CI, 99; cf. CD 1770, lv. Etimologie: sl. oglţdati sq. OGOI vb. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) domoli. Â: Măguli firea-mparatului. . . de-l bucură şi-i ogoi ghidul. DOSOFTEI, VS. Calul de sărituri şi de azvirlituri nu s-au ogoil pină nu. l-au aruncat de pre sine gios. CANTEMIR, IIR. C: Hăul ce nu-l poţi ogoi plinu-i de veninul mortiei. N. TEST. (1648). Pre elu ierosalimlennii lu batea şi lu izbiia totdeauna cum să să ogoiască să tacă. C 1692, 51 f!c. Ogo-icsku-mc. Conquiesco. AC, 357. Etimologie: cf. sl. goj „pace, înţelegere". Vezi şi ogoială, ogoitură. Cf. alin l a. OGOIALĂ s.f. (Ban.) Liniştire, domolire. Ogoiale. Quies. Quietatio. AC, 357. Etimologie: ogoi -f suf. -eală. Vezi şi ogoi, ogoitură. CI', alintare, ogoitură, p o t o 1 i t u r ă. olAcăkie : OGOITURĂ s.f. (Ban.) Ogoială. Ogoiture. Quietatio. AC, 357. Etimologie: ogoi + suf. -tură. Vezi şi ogoi, ogoială. Cf. alintare, ogoială, potolit ură. ■ OGRADĂ s.f. 1. (Mold., Ban.) îngrăditură, gard. A: în curţile laicei vedea . . . ferestrile sparte, ogrădzile stricate. N. COSTIN. C: Ograde. Septum. AC, 357. '2. (ŢR) Staul, tare. Si vă veti zidi voao . . . ogrăzi dobitoacelor voastre. BIBLIA (1688). Etimologie: sl. ograda. Cf. stobor; perdea. OJOGEL s.n. (Criş.) Diminutiv al lui o j og; cociorvă mică. Să facă. ~ ojogele de bumbacu şi le puie in blidul cel de griu. MOL. 16761, 22Sr. Etimologie: ojog + suf. -el. OL s.n.v. oală. OLAC s.m. şi n. 1. (Mold., ŢR, Ban.) S.m. Curier, sol, mesager. A: Brincovanul cădzusă la mare grijă pentru acel olac al lui. NECULCE. Sfezii. făcură multe strimbătăţi ispravnicului care purta grija olacilor Moscului. VP. 53v. Iată si olacul sosesti de la Bagdat de la Arun împăratul cu carte la craiul. H 1771, 96v; cf. M. COSTIN; VP, 74v, 78r; H 1771, 9Sr. B: J\T-au trecut vreme multă, ci veniră de la împăratul olaci la viziriul. R. POPESCU. C: Olak. AC, 357. 2. (Mold., ŢR) S.n. în loc. adv. De olac = repede. A: S-au făcut omul a merge de olac pe dinaintea împăratului. M. COSTIN. Viind de olac, au intrat în Iaşi seara. N. COSTIN. Pristavilor porunciia să alearge de olac să strige prin toate oraşăle. VI 1764, 13; cf. URECHE; VP, 76r; NECULCE. B: Au purces de olac de s-au dus de au trecut Oltul. IST. TR. O Expr. în cai de olac = cu poştalionul. A: Atunce au trecut pen Ieşi . . . tn cai de olac. NECULCE. B: Trimise în cai de olac Ia Mahamut paşa din Dirstor ca să meargă cu oştile să prade Ţara Rumânească. LET. ŢR, 48r. Etimologie: tc. ulak. Vezi şi olăcar, olăcări, olâcărie. Cf. menzil (3), olăcar, v e a s t n i c. OLĂCAR s. m. (Mold., ŢR, Ban.) Curier. A: Odihnind Ştefan-Vodă la Vasluiu, i-au venit olăcari. URECHE, Sosesc de la hanul olocari Ia Şirăm-Bei. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; H 1779-, 84v, 86r, 102v. B: încă cărţile să cetiia şi iată alţi olăcari au venit de la Galilea. BIBLIA (1688). C: Olekar. Cursor. AC, 357. Variante: olocar (M. COSTIN). Etimologie: olac -f- suf. -ar. Vezi şi olac, olăcări, olăcărie. Cf. menzil (3), olac (1), v e a s t n i c. OLĂCĂRI vb. (Mold., Ban.) A îndeplini slujba de olăcar. A: (Fig.) Vrăjile lui spre moarte olăcăriia. CANTEMIR, IST. C: Olckeresk. Cursorem ago. AC, 357. Etimologie: olăcar + suf. Vezi şi olac, olăcar, olăcărie. OLĂCĂRIE s.f. (Mold.) Serviciu poştal îndeplinit de plăcari. Ţara era îngreuiată cu dările ce scotea Nicolai-Vodă şi era şi mare greu de olă-căriile craiului şvezesc. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: olăcărie 4- suf. -ie. ' Vezi şi olac, olăcar, olăţări. Cf. menzil (1). OLCVŢĂ 212 OLCUŢĂ s. f. (Ban.) Ulcică, oliţă. Ollula. Olkucsa. Fazakocsa. LEX. MARS., 232. Etimologie: ol 4- suf. -ucuţă. OLECĂI vb. (Mold., ŢR, Trans. S) A se văita, a se văicări, a se tingui. A: Iară voi veţ văieta de durearea inemii voastre şi de z(dyrobi-tura sufletului veţ olecăi-vă. DP, 23v. S-au mărsu amlndoi pre la toti domnii... olecăindu-să. IT 1689, 120r; cf._ DOSOFTEI, VS; NECULCE. B: Au mersu amindoi pre la toţi domnii şi crai(iy elineşti, pllngind cu amar şi olecăindu-se. IT 1758, 127v. C: Iar intr-o zi, supărindu-l foarte tare, au început bătrînul a să olecăişi a zice dracului: „Fină cind nu mă laşi in pace?“ LIM., 19r. Au mers amindoi pre la toţi craii şi domnii elineşti, plingîrid cu amar şi olecăindu-să. IT 1767, 6V. . Etimologie: olco. Vezi şi olecăios, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. boci, c i n ta, g I ă s i, ruguci1. OLECĂIOS adj. (Mold.) Tînguitor, jalnic. Păseruica ... cu olecăioase viersuri... cinta. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -os. ■Vezi şi olecăi, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. j ă I a ş, m i 1 o s. OLECĂIRE s. f. (ŢR) Tînguire, văicăreală. Cite lacrămi şi suspini şi olecăiri ne vor împresura. NEAGOE. Etimologie: olccăi. Vezi şi olecăi, olecăios, olecăit, olecăitură. Cf. goid, olecăit, olecăitură. OLECĂIT s.n. (Mold.) Olecăire. Mai pre urmă ... amînduror împăraţilor de plins şi de olecăit sfărimare şi risipă ... să nu vie. CANTEMIR, HR. Etimologie: olccăi. Vezi şi olecăi, olecăios, olecăire, olecăitură. Cf. g o i d, olecăire, olecăitură. OLECĂITURĂ s. f. (Mold.) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile si bocetele femeii sale nu s-au Infrint. DOSOFŢEI, VS. Văietături şi ole-căituri în toate părţile...se auzea. CANTEMIR, IST. Etimologie: olccăi + suf. -tură. Vezi şi olecăi, olecăios, olecăire, olecăit. Cf. g o i d, o I e c ă i r e, o 1 e c ă i t. OLOCAR s. m. v. olăcar. OLOINĂ s. f. v. olovină. OL OVINĂ s. f. (ŢR, Ban.) Băutură fermentată. B: Făcu trapezărie şi magherniţă, magupie şi povarnă de olovină. ANON. CANTAC.; cf. MARDARIE, 191. C: Olojjine. Cervisia. AC, 357. Etimologie: sl. olovină. OLTALM s. n. v. otalm. OLUI vb. v. ului. OLUIT s. n. (Ban.) Cercetare, interogare. Inquisitio. Oluitul. Inqui-rălăs. LEX. MARS., 218. Etimologie: olui. Vezi şi oluitor, ului, uluită, uluitură. OLUITOR s. m. (Ban.) Anchetator. Inquisitor. Oluitor. Inquirălo. LEX. MARS., 218. Etimologie: olui -f suf. -tor. Vezi şi oluit, ului, uluită, uluitură. 213 OPĂCI OMĂT s. m. şi n. (Mold., .Criş., Trans. N, Trans. SV) Zăpadă. A: Pogori ploaie sau omăt din ceriu. DM, 3V. A lui iaste soarele şi luna, stealele ceriului si stihiile ... grindina, ometii, ploile. ALF., 6r; cf. DOSOFTEI, PS.; PAT. 1685, 14r, 14v; CANTEMIR, HR.; N. COSTIN; NCCD, 264 ; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PAT. 1742, 234r, 234v; VP, 56r; B 1774, 22\ 30r; B 1775! 83r; CRON. SEC. XVIII, 13r. C: A doua dzi le plouă Dum-nedzău mană din ceri, albă ca omătul. CRON. ante 1730, 84v. De vor ţi păcatele voastre ca văpsite, ca omătul le voi albi. M 1704, 83v. E frumoasă şi lată-n şele, Ca omătu’ albă-n ptiele. CÎNTECE, 5r. II B: Au căjut preste mine ca nişte omăt sau gheaţă Îngheţată. BIBLIA (1688). Forme gramaticale: nom. pl. omcţi (N. COSTIN; CRON. SEC. XVIII, 13r), omeţii (ALF., 6r); gen. pl. omefilor (CANTEMIR, IIR.). Etimologie: ucr. olimet „măturare; pospâi“. Cf. n e a. OMENIME s. f. (Mold.) Omenire. Aşteptam cineva să mă' plingă ... şi n-avea nime Să să găsască din omenime. DOSOFTEI, PS. ■ Etimologie: omen + suf. -ime. Cf. o m e t. ' OMENIT adj. (Mold.) Blînd, omenos. Era ... omenit, blind, cucerit. DOSOFTEI; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: omeni. Cf. 1 a s c ă v. OMESTI vb. (Bari.) A mistui, a digeri. Omestesk. Digero. AC, 357. Etimologie: magh. emesztni. Vezi şi omestit'or, . omestitură. OMESTITOR adj. (Trans. SV) Mistuitor. Foc omestilor iase den gura lui. VCC, 38. Etimologie: omesti + suf. -tor. Vezi şi omesti, omestitură. OMESTITURĂ s. f. (Ban.) Mistuire, digerare. Omestiture. Digestio. AC, 357. Etimologie: omesti -f- suf. -tură. Vezi şi omesti, omestitor. OHET s. m. sg. (Ban.) Mulţime de oameni, lume. Omet. Hominum multitudo. AC, 357. Etimologie: om + suf. -et. Cf. o m e n i m e. OPACINĂ s. f. (Mold., ŢR) Vîslă scurtă. A: Spusă că la lemn ştie a face raliţe, giuguri şi opacine. DOSOFTEI, VS. B: Greblo: vîslă, opacină. MARDAFÎIE, 129. Trag cu vîsla, cu opacina. LEX., 53r; cf. VI 1671, 418r; VI 1673, 255r; VI 1700, 244r; VI 1745, 521T; VI 1779, 245r; MINEIUL (1776). Etimologie: ucr. opacina. Vezi şi opăcinaş. OPĂCI vb. (ŢR, Trans. SV) A induce în eroare, a deruta. B: Pentru, ce smintiţi şi opăciii oamenii de la lucruri? CRON. 1687, 29r. C: Căutat să nu vă opăcească cineva pre voi. N. TEST. (1648). ^ (Criş., Trans. SV) A ispiti. Să te va opăci ochiul tău au mina ta, au piciorul tău, sau. acarcarea din mădularele tale, tu să le lapezi de la tine. C. 1692, 505r; cf. N. TEST (1648). OI’.iCINAŞ 214 Etimologie: bg. opacn, ser. opacili. Yo/.i şi opăcit, opacilor, opăcilură. ; Ci', c e 1 u i, incelui, p o i i c ă 1 i. ii O PĂCI NAŞ s. m. (ŢR) Vîslaş. Grebija: opăcinaşi. MARDARIE, ii, 129. Cind va zminli şi va greşi ceva opăcinaşul care trage la opacine, puţinea\t vătămare aduce celor ce înoată cu dinsul in corabie. VI 1673, 255r; cf. VI li 1779, 245r. Etimologie: opacină + suf. -aş. Vezi, şi opacină. OPĂCIT adj. (ŢR, Criş.) Derutat, uluit. B: Judica şi Rimul mult opacii, ca şi. pre Antina, doisprăzeace filosofi. A 1717, 35v. C: Iară nişte oamini ...făţarnici şi Indărăbnici şi opăciţi şi întunecaţi ...ştiu aşea, că în zi de sărbătoare place lui Dumnezău numai şedearea. C 1692, 542v. Etimologie: opăci. Vezi şi opăci, opăcilor, opăcilură. OPĂCIT OR s. m. (Ban.) înşelător. Den ce voi pute cunoaşte au alejui creştinul bun de-ndărătnic şi opăcitor'! CAT. B, 13. Etimologie: opăci + suf. -tor. Vezi şi opăci, opăcit, opăcilură. Cf. alnic, a m ă g e 1 n i c, amăgeu, b a 1 a m u t, celarnic, celuitpr, hamiş, h î t r u (2), înceluitor, marghiol, m ă i es t r e ţ,, şugubăţ (2), şuvealnic, telpiz. OPĂCITURĂ s. f. (5an.„ Trans. SV) Confuzie, derută. Noi lăsăm aceaste opăcituri şi credem şi cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău. NT 1648, 199v. întăresc*opăcitura sa tn aleanul invălăturiei derepte. CAT. B, 13. Etimologie: opăci + suf. -tură. Vezi şi opăci, opăcit, opăcitor. OPINTI vb. (Mold.) A sili, a forţa, a obliga. A: Să. nu ’ asculţi dhavolul cela ce va să te vindză cînd te openteaşte să-ţi arăţi lucrurile ceale bune pentru folosul altora. L SEC. XVII, 133v. Unul mă împungea în coaste cu deagetul a deşartei măriri şi mă opentiia să spuiu vro videaiiie sau vrun lucru ce făcusă in pustie. L SEC. XVII, 134r. // B: Să nu asculţi diiavolul cela ce va să te vinză cînd le opinleaşle să-ţ arăţi lucrurile ceale bune pentru folosul altora. L ante 1693, 211r; cf. L ante 1693, 211v. Etimologie: cf. sl. opţtl „îndărăt, înapoi11. Cf. năsli (1). ORBALŢ s. n. (Mold., Ban., Trans. SV) Erizipel. A: Bolind cumplita dureare ... cu grea imflătură de orball. DOSOFTEI, VS. C: Orbancz. AC, 358. De orbalţ. PL, 148r. Variante: orlianţ (AC, 358). Etimologie: magh. o'rbânc. Vezi şi orbălcit.■ ORBANŢ s. n. v. orbalţ. ORBĂLCIT adj. (Mold.) Bolnav de orbalţ. Numai de pre grai să cunoştea, atita era de schimosit şi orbălcit preste tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: orbălţi. Vezi şi orbalţ. ORBECA vb. (Mold.) A orbecăi. Prin adunările apelor orbecînd, ... Ividra] viaţă tulburată si neasezată a-si pelreace si-au ales. CANTEMIR, IST. ... 215 OŞTOROSI Etimologie: ori). ORDE s. f. y. ordic. ORDIE s. f. (Mold., ŢR) Oaste (de turci sau de tătari). A: Ordea ’itrcilor încă nu-i strînsă să fie aşădzată la un loc. NECULCE. S-au pus yrdia din fus de mori, lingă cetăţii ia Elenei. IM 1754, 141v; ct, 151 1754, 9r, 75'. 14 lr; M. COSTIN; NECULCE. B: Cară si salahori cu bani ... la orăie le-au trimis. R. GRECEANU; cf. IM 1730, 14v, 106v, 199\ 200r. Variante: ordc (NECULCE), urdic (M. COSTIN, NECULCE). Etimologie: bg. ordija. Cf. ş i r a g (2). ORTA s. 1'. (Mold., ŢR) Unitate militară corespunzătoare unui re-giment. A: Au rinduit pentru paza cetăţii Corinthos citeva ortale de ghe- 1 niceari. 151 1754, 79r. S-au închinat la orlaoa ienicerilor şi aşa şi-au scăpat viaţa. CANTA. B: După ce s-au isprăvit toate, au rinduit pentru paza cetăţii Corinthos citeva ortale de ieniceri. IM 1730, 111r. Etimologie: tc. orta. Cf. polc (1). ORTAC s. m. (Trans. N) Tovarăş* asociat, părtaş. Unul dintru acei tilhari intră în cetate ca să cumpere bucate să ducă Ia ceilalţ ortaci ai săi. PF, 89r. Etimologie: ser. ortak. Cf. s î m b r a ş. * OSEBITURĂ s. f. (Trans. SV) Diferenţă, deosebire. N-aţi făcut usebituri. N. TEST. (1648). Au nu face cu această osibitură micşorare mare de pre purtătara de grije a lui Dumnezău? SA, 76r; cf. SA, 76', 77r. Variante: usel)itură (N. TEST. 1648). Etimologie: oseW -f suf. -tură. *OSPECIAR s. m. (ŢR) Oaspete. Xant zise să-i dea să bea un pahar de vin ospeciarului. E 1777, 87r; cf. E 1777, S7', S8r. Variante: ospeţar (E 1777, 87'", 88r). Etimologie: oaspete + suf. -ar. ' ■ Cf. m us afir, ospecioi. OSPECIOI s. m. (Ban.) Oaspete. Hospes. Ospecsony. Vendegh. LEX. MARS.. 213. Etimologie: oaspete + suf. -oi. Cf. musafir, *ospeciar. *O.SPEŢAR s.m. v. *ospeciar. OSTIE s.f. (Jlold., Ban.) Furcă cu trei dinţi. A: li spintecară pin-tecele cu ostie şi cu aceasta-l premeniră din viaţă. DOSOFTEI, VS. O Fig. Le sint dinţii lănci cu ostii de minie Slobodzîte si li-i limba spată iute. DOSOFTEI, PS. C: Ostie. Tridens. AC, 358. Etimologie: sl. ostT. Cf. bg. osti, ser. osti, rus. osti. OSTÎMPI vb. (Mold.) A se depărta. Ostimpim de tine şi prea greşim intru toate. CANTE5IIR, apud TDRG. +A respinge. Uneori singur, alteori prin hatmanii săi năpădirile tătarilor şi a vlahilor ostîmpuia. CANTE5IIR, HR. Variante: ostîmpui (CANTE5IIR, HR.). Etimologie: sl. otustşpiti. OSTÎMPUI vb. v. ostîmpi. OŞTOROM s. n. (Criş.) Atac, asediu. Să împace pînă nu vinei alen-şigul şi nu să pune cit oştorom supt cetate. MOL. 1695, 52'. 4^ Fig. «TAC 216 îngrămădeală, mulţime. Îngerii iau acea milostenie ... şi toi să rad păcatele acelui suflet din hoşloromul păcatelor. MOL. 1695, 81r. Duc hoşto-rornul păcatelor înaintea lui Dumnăzău. MOL. 1695, 81r. Variante: hoştorom (MOL. 1695, Slr). Etimologie: magh. ost(o)rom. Cf. n ă v r ă p i t u r ă ; h o 1 o t ă, şirag (1). OTAC s.n. (Mold., ŢR) Cort. A: Au umblat pe la otace cu făclii de vint. CLM, 31v. S-au dus la otacul lor. NECULCE. Iar veziriul au rămas ia otac. IM 1754, 141'. Şi sosi Alexandru la otacul lui Darie. A 1777, —0r; cf. CLM, 31r; M. COSTIN; IM '1754, 145r. B: Mers-au la sultanul, unde era la otacul lui de au dat mulţemitfăj. R. GRECEANU. Etimologie: tc. otak. Cf. s a i v a n , şator. OTALM s. n. (Ban., Criş., Trans. SV) Apărare, ocrotire. Să fie lor de otalm şi de curăţie a toi lucru. MOL. 1688, 239'. Le fâgăduisă aşea ulalm ■că le va fi să vor ţinea portncile lui. C 1692, 516r. Otalm. Defensio. AC, 358; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 73v, 84v; CAT. B,'45. Variante: oltalm (VISKI, apud TEW), utalm (C 1692, 516r; MISC. SEC. XVII, 73v,’84v). Etimologie: magh. o(I)talom. Vezi şi otălmăzui, utalmaz, utălmăzuilor. OTAŞTINĂ s. f. (ŢR) Dijmă pentru viile luate în arendă. Să dea otaştină, de la doaozeci de vedre o vadră. PRAV. COND. (1780). Etimologie necunoscută. Cf. v i n ă r i c i. OTĂLMĂZUI vb. (Ban., Criş.) A apăra, a ocroti. Utălmăzuiaşte pre noi cu milostea ta. MISC. SEC. XVII, 154r. Otelmezuiesk. Defendo. AC, 358; cf. MISC. SEC. XVII, 9V, llr. Variante: utălmăzui (MISC. SEC. XVII, 9V, llr, 154r).- Etimologie: magh. oltalmazni, rttalmazni. Vezi şi otalm, utalmaz, utălmăzuilor. OTROC s. m. (Mold., ŢR) Mucenic, martir. A: Cei trei otroci cu credinţa stinsără cuptoriul cel de foc. VÂRLAAM. Ai ferit cei trei otroci în cuptoriul cel înfocat. DM, 37r; cf. DOSOFTEI, PS. B: Şi-i îndrăgi Navihodo(noysor pre acei trei otroci cu sufletul lui. LET. 1758, 99r; cf. LET. 1758, 98r. Etimologie: sl. otroku. OTURAC s. n. (Mold., ŢR) Popas, oprire. A: Merge încet şi face •oturace cite 5— 6 dzile şi mai mult, la un loc. NECULCE. Au conăcil supt cetatea Corinthos unde şi oturac o zi. IM 1754, 143v. Fiindu trudit şi ostenit ■de cale ... au făcutu paşa oturac trei zile. GHEORGACHI. B: Au poposit... fiind o zi oturac. R. GRECEANU. Oturac au şăzut o zi. IM 1730, 202v. Etimologie: tc. oturak. Cf. conac (1). OZOR s. n. (Mold.) Model, desen, motiv de cusătură sau de ţesătură. Cu săcuri unsorii să-i oboară, Să-i dezbrace aur cu ozoară. DOSOFTEI. PS. ' Etimologie: ucr. uzoru (gen. al lui uzir). p PAHARNIC s. m. (Mold., ŢR) Rang boieresc in Ţările Române. A: Tăie Ştefan-Vodă pre Isaiia vornicul şi pre Negrilă paharnicul. URE-.CHE. Stoica paharnicul şi cu alţii ... au făcut cum au putut s-au fugit s-acee in Moldova. NECULCE; cf. NCL II, 292, 293; IM 1754, 77v, 145v; CRON. SEC. XVIII, 28r. B: Zise paharnicului să aducă aminte de dinsul împăratului. ÎNV. 1642, 18r. Să înveafe stolnicii si paharnicii. IT 175S, 126r; cf. LEX., 22r; R. POPESCU; R. GRECEANU; IM 1730, 109r, 205v; LET. ŢR, 33v. II C: Să tnveaţe stolnicii şi păharnicii. IT 1767, 4r. Persoană care toarnă băutura în pahare. B: Greşi cel mai mare peste paharnicii împăratului. BIBLIA (1688). Vino£e(r)patel. Paharnic. LEX. 1683, 8r; cf. MARDARIE, 290; LEX. 1683, 82r. Etimologie: pahar -J- suf. -nic. Cf. cupar, mescitor. . PAIC s. m. (Mold., ŢR) Soldat din garda personală a sultanului sau a domnitorilor Ţărilor Române. A: Sintpaici pănă la 100. URECHE. L-au pricepui indată un peic. M. COSTIN. Au purces ... cu alai domnesc siimeni, paici, pănă la curte. NCL II, 296; cf. CANTEMIR, HR.; GHEORGACHI. B: Pe doi paici împărăteşti, cu caftane îmbrăcându-i, s-au dus la gazdă. R. GRECEANU. Variante: peic (M. COSTIN). Etimologie: tc. peyk. PAING s. m. (JVIold.) Păianjen. A: Văzu den dereapta svlntului prestol ca un caier de fuior pălăind de vîntsau ca neştepainjine depaing. DOSOFTEI, VS. In mreaja paingului alte lighioi nu-să pot prinde fără numai mus-culiţe. CANTEMIR, HR.; cf. NCCD, 317. // B: Peste toată lumea, vrăjmaşii cei sufletesti spre oameni întind ca şi paingul carele întinde mrejile sale. CHEIA ÎN. Etimologie: sl. *pa(j)gfeu. PALEŢĂ s. f: v. paliţă. PĂLITĂ s.f. (Mold., Ban., Criş.) Par; nuia, vargă, băţ. A: Veni ... cu gloate multe, cu arme si cu pălite. VARLAAM. Este bîrnă lungă sau. paletă lungă. URECHE; cf. DOSOFTEI, VS; NCL I, 31. C: Palicze. Baculus. AC, 358 ; cf. C 1737, 50v. Variante: paletă (URECHE). Etimologie: sl. palica, Cf. p o c i u m b, şarampoi; botă, m a trac, şt ap. PANŢER s. m. (Ban.) Cuirasă, platoşă. Pantzir. Lorica. AC, 358. Etimologie: ser. pancir. Cf. magh. pâncer. PAOS s. n. 1. (Trans. N) Linişte, calm. Banii i-o fost adaosu care mni-i m'ncat paosu. CÎNTECE, 6V. PAHASXIC 218 2. (Mold., Criş., Trans. SV) Pomană. A: Cine şlie, ctndva-i va-n-toarce şi-i va căi, şi va lăsa bl[ago]s[lo]vcnie după sine, jărlvă şi paos D[o]mn[u]lui D[umne]dzăului vostru. DOSOFTEI, VS. C: Aşea şi hainele şi pansele date dirept Dumnăzău ei le dau dracului. G 1692, 503v. Să-ţi aduci aminte şi de mine şi să mă pomeneşti, unde cu cuvintul, unde cu molitva, unde cu pausul. IERT., 12v. Variante: paus (IERT., 12v). Etimologie: lat. *paiisum. Cf. a 1 ă m o j n ă, comind, comindare (2). PARASNIC s. m. (Ban.) Ţăran, plugar. Colonus. Parasznic. Paraszt Ember. LEX. MARS., 193. Buricola. Parasnik. Paraszt Ernber. LEX. MARS., 242. Etimologie: ser. parasnik. PARCAN s.n. (Mold., Ban.) Fortificaţie, zid de apărare. A: Sitiari-Paşa ... au înconjurat Bucureştii... cu şanţ şi cu părcane. N. COSTIN. Făcind pălănci şi părcane de apărare. PSEUDO-MUSTE. Măcar că să afla cu parcane cei mai aleşi ostasi ai lor. VP, 56v; cf. NECULCE; PSEUDO-AMIRAS (gl.); VP,' 57!, 68v, 74r. C: Perl,an. AC, 359. Etimologie: pol. parkan, ucr. parkan, magh. părkâny. Cf. z a m c ă. PARIE s.f. (Trans. SE) Copie. Dintr-aceaslă parie a diplomei. R. TEMPEA, apud. TEW. Etimologie: lat. paria, magh. paria. ■ PARIP s. m. (Ban.) Bidiviu, telegar. Perip. Eguus. AC, 359. Elimologie: magh. paripa. Cf. a t, f a r i j. PARNIC s. m. v. partnic. PARTĂ s. f. v. hartă. PARTNIC s.m. 1. (Mold., Ban.) Părtaş. A: Să să facă partnic patimilor despuitoriuliu nostru. DOSOFTEI, VS. €: PorlniU. Particeps. AC, 358. 2. (Mold.) Adept, partizan. Iară nu numai cu treacerea ... Dachii să fie apucat o parte din limba românească (precum Zamoschic leahul şi alalti aceştii păreri parnici vintureazăj. CANTEMIR, HR. Variante: parnic (CANTEMIR, HR.). Etimologie: parte + suf. -nic. PASTRAMĂ s.f. (ŢR) Bujeniţă.- SuSanica. Pastrama. LEX., 254r. Etimologie: ngr. patrâmas, tc. pastirma. PAŞUŞ s.n. (Trans. SE) Paşaport. Cu paşits de la Mumia sa ehine-rariul. R. TEMPEA, apud. TEW. Etimologie: magh. passzus. PATAŞCĂ s. f. (Mold.) Targa; brancardă. Boierii... au făcui pu-tăşti fi au fugit pe policu, în Ţara Ungurească. NECULCE. Craiul şvc-zesc ... in pâtască. că era rănit de mai înainte ... intr-un picior. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cf. rus., ucr. taeka. PAUS s. n. v. paos. PĂCURĂ s.f. (Ban., Criş., Trans. SV) Infern. Pre ei să~i păgubească in păcură. MISC. SEC. XVII, 78r. Pekure. Infernus. AC, 359. Născu den Maria vărgură, păţi supt Ponlius Pilatus, răstignise şi muri îngrupă-se, pogori pre păcure. CATEHISM 1648; cf. MISC. SEC. XVII, 25v. ‘ Etimologie: lat. pitula. 219 pArAsitukă PĂCURĂRESC adj. (Ban.) Ciobănesc, păstoresc. Pekureresk. Pas-ioralis. AC, 359. Etimologie: păcurar + suf. -esc. PĂGUBI vb. (Ban., Criş., Trans. SV) ,A condamna, a osîndi. Să nu ne păgubeaşte pre noi inima noastră. N. TEST. (1648). Pre ei să-i păgubaşei tn păcură. MISC. SEC. XVII, 78r. Păgubesk. Damnifico. AC, 359. Pegubesku-me. Damnor. AC, 359. Etimologie: pngullă + suf. -i. Vezi şi păgubie, păgubitură. ; PĂGUBIE s.f. 1. (Ban.) Condamnare, osîndă. Pegubie. Damnatio. AC 359 2. (Criş.) Hulă. Păgubie grăi. MISC. SEC. XVII, 1SV. Etimologie: păgubi + suf. -ie. Vezi şi păgubi, păgubitură. Cf. păgubi tură (1). PĂGUBITURĂ s. f. 1. (Ban., Trans. SV) Osîndă. Vuiţi vor mearge după păgubitură lor. N. TEST. (1648). Ne-ai răscumpărat din păgubitură de vecie. SICRIUL DE AUR. Pegubiture.. Damnatio. AC, 359. 2. (Criş.) Pieire, moarte. La păgubitură nu va mearge. MOL. 17061, 103v. Etimologie: păgubi + suf. -tură. Vezi şi păgubi, păgubie. Cf. păgubie (1); halal. PĂHARSEC s. n. (Ban.) Dulap, bufet. Peharsek. Abacus. AC, 359. Etimologie: magh. poli&rszelf. PĂINICHIU s. m. v. păring. PĂLIVAÎS’ s. m. v. pehlivan. , PĂLMI vb. (Mold.) A pălmui. Aceia era cei goniţi pentru dreptate den oamenii cei credincioşi, fiind batgiocoriti si pălmili fără vină. VSV 1691, 153v; cf.. VSV 1742, 207r. Etimologie: palmă + suf. -i. . , Vezi şi pălmire. _ . • . PĂLMIRE s. f. (Mold.) Pălmuire. Ne timpină altă vamă, care era itthărească, intru carea era toată facerea de minie şi toată bătaia şi pălmirea, lovitura şi uciderea. VSV 1691, 136v;'cf. VSV 1742, 18Sr. Etimologie: pălmi. Vezi şi pălmi. : PĂNINC s.n. v. păring. PĂPIROS s. n. (Ban.) Hîrtie. Pepiros. Papyrus. AC, 354. Etimologie: magh. papiros. PÂPBIŞTE s.f. 1. (Mold., ŢR) Unitate de măsură pentru lungimi. A: Păprişte'a iaste de 100 de stinjini. VARLAAM. Au ajuns pină mai sus de Liov 25 de păpristi. URECHE; cf. M. COSTIN. B: Si o poprişle are 78 de coţi. PAN., 362; cf. PAN., 363; NB, 421. 2. (Mold.) Perioadă (de timp), durată. Păpriştea nopţii să o petrecem fără prihană. DOSOFTEI, PS. Variante: poprişte (PÂN., 362, 363). Etimologie: sl. pupriste, poprişte. Cf. stadiu; p ist reală (1). PĂRĂSITUKĂ s.f. (Ban.) Părăsire; pustietate. Peresiture. Desertio. ' Desertum. AC, 359. Etimologie: părăsi + suf. -tură. rit iî rsc 220 pArinc s. m. v. păring, PĂRING s. m. (Mold., Ban.) Mei. A: Au scos de pogonul de pă-puşoiu şi de părincu ce-l făce oameni cu sapeli pen curaturi să nu moară de foame. NECULCE. <> Fig. [Istoricul] cind culeage istoria ... trebuie să pomenească şi să dovedească de unde au cules acealea, ce el samănă, ... că aceasta nefăcînd, nu griu, nu săcară, nu o altă săminţă adevărată, ce zizanie şi păring din sine născut şi plodit va sămăna. CANTEMIR, HR. C: Penink. Panicum. AC, 359.//B: Păinichiu. ST. LEX., 296.. Variante: păinichiu (ST. LEX., 296), păninc (AC, 359), părino (CANTEMIR, HR.). Etimologie: lat. panicum. Cf. mălai (1). PARNUŞ s. m. (Mold.) Numele unei specii de şoareci. Cine a minca arici, părnuş, 1 an post. PRAV., '102r. Etimologie necunoscută. Cf. h e r ţ,, spurc, şomîc (1). PARTALUI vb. (Ban., Trans. SV) A părtini. Perteluind lui. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Perteluiesk. AC, 359. Etimologie: magh. pdrtolni. Vezi şi părtăluitor. PARTAIjUITOI? adj. (Ban., Trans. SV) Părtinitor. A tot rendul de om perteluitor. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Perteluitor. AC, 359; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: părtălui + suf. -tor. Vezi şi părtălui. pAsmag s. m. v. posmag. PĂŞITURĂ s.f. (Mold., ŢR, Ban.) Pas. A: (Fig.). Luînd pre Cel-de-sus într-agiutor, vom fi întru a sa grijă toate păţiturile neprieteneşti a le întrece. N. COSTIN. B: Cel mare, rîzindu-si de piticii ce-istau împotrivăr urmează cu mari păşituri socotealelor lui. FN. C: Peshiture. AC. 360. Gres-sus. Pass. Passitura. Lipis, LEX. MARS., 212. Etimologie: păşi + sul', -tură. PĂŢ1TURĂ s. f. (Ban.) Păţanie. Pecziturc. Passio. AC. 358. Etimologie: păţi -f suf. -tură. PĂZI vb. 1. (Mold., ŢR) A frecventa. A: După cum avea obicină a păzi heseareca, mearsă într-una de dzile Ia o bescarecă. VARLAAM. Acest Nieclai Alea-andru-Vodă ... era cinsteş om .„şi cm dumnezeiesc, păzea tare biserica. N. COSTIN. B: Iară carii păzescu curvele nu numai în ceaea lume să munccsc de veaci, ce şi aici cu rea răutate au perit. MĂRGĂRITARE 2. (Mold.) A se grăbi; a se strădui. Păzi de se pogorî si-l primi cu bucurie. VARLAAM. Le-au găsit, le-au arătat demnului acelui loc şi s-ait păzit (se-au grăbit — MUNT.) de-au ocrămit. PRAV.: cf. DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; AXINTE URICARIUL. o. (Ban.) A găti. Pezesk. Cibcs coquo. AC, 3G0. Etimologie: sl. paziti. Vezi şi păzitor, păzitură. Cf. s p r i n t e n i, steji; năs.li, poară (a pune^). PĂZITOR s. m. (Ban.) Bucătar. Pezitor. Cocus. AC, 360. Cocus* Sohacs, pasitor. Szakâcs. LEX. M^HS., 195. Cocuus. Pasitor, şokacs-Szokacs. LEX. MARS., 497. 1691. 221 PEfî.YJX Etimologie: păzi + suf. -tor. Vezi şi păzi, păzitură. Cf. magher, socaci. PĂZITURĂ s. f. (Ban.) Mincare golită. Pcziture. Ciborum apparatus. AC, 360. Cibus. Pasitura. IZlek. LEX. MARS., 192; cf. LEX. MARS., 203, 205. ' , . ■ . Etimologie: păzi + suf. -tură. Vezi şi păzi, păzitor. . PECIE s. f. (Mold.) Carne slabă, bună pentru friptură. Nu-ţi cei pecie de vacă, Nice de vităl să-mi placă. DOSOFTEI, PS. ♦ (Ban.) Friptură. Pecsine. Assatura. AC, 35S. , _ Variante: peeinil (AC, 358). Etimologie: magh. pcescnyc. PECINĂ s. f. v. pceie. PEDEPSI vb. (ŢR) A instrui, a învăţa. Si-ţ pedepsi copilul la carte. MINEIUL (1776). Etimologie: ngr. cpcdcpsa (aor. al lui pcdevo). Vezi şi pedepsit. PEDEPSIT adj. (Mold., ŢR) Instruit, învăţat. A: în capul pedepsit şi cu multe nevoi domjrit, crierii cei mulţi sălăşluiesc. CANTEMIR, IST. B: Oameni ... pedepsiţi întru, a noastră limbă. BIBLIA (1688). Cei învăţaţi şi pedepsiţi in bunătăţi, stau de se miră de mărirea ei. ANTIM. Etimologie: pedepsi. Vezi şi pedepsi. PEDEPSITURĂ s. f. (Ban.) Pedeapsă. Pedepsiture. Afflictio. AC, 358. Etimologie: pedepsi + suf. -tură. Cf. b i n t ă, b i n t ă t u i a 1 ă. PEHLIVAN s. tn. (Mold., ŢR) Personaj comic în reprezentaţiile de circ. A: S-au veselit 2 săptămini cu feluri de feluri de muzici şi de giocuri şi pelivani. NECULCE. Au ieşit paşa la cortul său ... unde şi oarecare luptă-turi de pehliveni au fost. GHEORGACHI. Adus-au pehlivani de cei ce joacă pă funii. R. POPESCU. // C: Cel ce iubeaşte înălţarea caste rob pălivanului. FL. D. 1764, 42r. Forme gramaticale: nom. pl. pehliveni (GHEORGACHI). Variante: pălivan (FL. D 1764, 42T), pelivan (NECULCE). Etimologie: tc. pehlivan. Vezi şi pelivănie. Cf. miniac. PEHNEALĂ s. f. (Ban.) Lipsă, pierdere. Pehnele. Deliquium. AC, 359. Etimologie: pelini -|- suf. -eală. Vezi şi pehni, pehnit. Cf. n e p u 1 i n ţ ă, n i ş t o t ă (1), surumănie. PEHNI vb. (Ban.) A duce lipsă de ceva. Pehnesk. Deliquium patior. AC, 359. Etimologie necunoscută. Vezi şi pehneală, pehnit. PEHNIT adj. (Ban.) Care duce lipsă de ceva. Pehnit. Deliquium passus. AC, 359. Etimologie: pehni. Vezi şi pehneală, pehni. Cf. ceplac, neputincios (1), niştotos, s u rumân (1). riiio 222 PEIC s. m. v. paie. PEIRE s. f. v. perire. PEL1VAN s. m. v. pehlivan. PEMA'ĂNIE s.f. (Mold.) Reprezentaţie dată de pehlivani; glumă, bufonerie. Nuntiră 3 săptămlni ... cu feluri de feluri de muzice si de peli-vonii. NECULCE. Etimologie: pelivan -f- suf. -ie. Vezi şi pehlivan. Cf. mascara (1), mlniecitură, şagă, şeganie, şozie, tămâ.şag, tămăşeală. • PERDEA s. f. (ŢR) Ţarc, staul, ocol. De la perdelile de oi ce sint de fătăciune pe moşie, are să ia stăpînul mosiii de toată perdeaua cite un miel. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. perde. Cf. o g r a d ă (2). FERIRE s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Pericol, primejdie. A: Cu mare peire spre îngăduinţă a-l pleca putuiu. CI, 96. Şi aşa s-au apucat de lucru. care cu mare peire pin’in iarnă abia s-au găsit. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. C: Iară multă vreame trecind şi fiind vinslare cu perire pentru că şi postul trecuse, îndemna-i JPavel grăind lor ... N. TEST. (1648), 170T. Perire. Periculum. AC, 359. Variante: peire (CI, 96; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: peri. PESCĂRIE s.f. (Mold.) Pescuit. Trăia . . . ori cu vinătoria, ori cu păscăria. M. COSTIN. Făcindu-şi prilej cu păscăric, da în dar cine-i cerea peaşte. DOSOFTEI, VS. Ficiorii lui, la mare lipsă, se hrănie cu păscăria la Ţari grad. NECULCE. Etimologie: pescar-f suf. -ie. PESCUŢ s.m. (Ban.) Peştişar. Peskucz. Pisciculus. AC, 360. Pis-ciculus. Pcscucz. Halaczka. LEX. MARS., 237. Etimologie: peste + suf. -ut. PESTRILA vb.' v. pistrila. ' PEŞCHEŞ s.n. (Mold., ŢR) Plocon, dar, cadou. A: Dintr-acele bucate Constantin-Vodă au trimis şi peşcheş cumătrului său. M. COSTIN. Peşcheşul cel orînduit al măriei sale lui Ştefan-Vodă s-au dat la toată Poarta veziriului dupe obiceaiu, iar peşcheşul Porţii împăratului s-au dat la Odriiu. IM 1754, 143r. B: Peşcheşul cel orinduit al lui Ştefan-Vodă s-au dat la toată poarta veziriului după obiceaiu. IM 1730, 202r. Şi să găti şi luind peşcheşurile care ii didese Albu-Hasim şi purcease si să duse la Bagdat. H 17792, 84r. . ■ ’ ■ Etimologie: tc. pcşkeş. Cf. plocon. PEŞCHIR s.m. (Mold., ŢR) Ştergar, prosop. A: Răpia cine ce putea . .. cine peşchire, cine mease, cine şerveate, cine furci . . . IM 1754, 75r. Iaste făcută lumea aceasta ca o masă mare cu un peşchir mieu. FL. D SEC. XVI115V. B: l\linăştergu(răy, peşchir. LEX., 193r. Bukomik. Peşchir de mîini. LEX. 1683, 57r. Iaste făcut ca o masă mare cu un peşchir mic. FL. D 1700, 4V; cf. MARDARIE, 169, 201; IM 1730, 105v; FL. D 1780, 9r. Etimologie: tc. pcşkir. Cf. proso p. PEŞTERĂ s.f. (Trans. SV) Vizuină, bîrlog. [Puii leului] să adună si tn peşterile sale zac. PS 1651, 21or. Lăcuiesc în peştere. VCC, 36. O Fig. 223 risc Casa mea carea de rugăciune se cheamă . . . făcut-aţi pre ea peşteră lilh a rilor. N TEST. (1648). Etimologie: sl. peStera. Cf. comoară,, covru, mişină. PEVEŢ s.m. (Mold., ŢR) Cintăreţ (la biserică). A: Peveţ deplin învăţat fiind. DOSOFTEI, VS. Iară peveţii chită nişte stihuri ce nu le-m mai'scris. N. COSTIN. Protopsaltul cu al doilea ctntăretu si cu alţi peveţL GHEORGACHI. B: Şi leviţii şi peveţii toţi. . . BIBLIA (1688). Etimologie: sl. pfiylcl. Vezi .şi peveti, peveţie. PEYEŢI vb. (ŢR) A ciula la biserică (în calitate de dascăl). Să făcu un glas trimbiţind şi peveţind. BIBLIA (1688). Eu Dfojmnului voi peveţui şi voi cînta. BIBLIA (1688). Variante: peveţui (BIBLIA (1688)). Etimologie: peveţ + suf. -i. Vezi şi peveţ, peveţie. PEVEŢIE s.f. (Mold.) Cîntare bisericească. Cintind cu acel glas de peveţie meşteşugită. DOSOFTEI, VS. Etimologie: peveţi+suf. -ie. Vezi şi pevet, peveti. PEVEŢUI vb. v. pereţi. •PIATRĂ s.f. (Mold., ŢR, Ban.) Grindină. A: Pre multe locuri au căzut smidă (peatră). URECHE. Şi piatră pre multe locuri au căzui. N. COSTIN. B: Şi trimise Dumnezeu ploaie cu piatră şi cu fulgere. CRON. 1687, 32r. C: Grando. Ploaia cu piatra. Ko esso. LEX. MARS., 211. Etimologie: lat. petra. Cf. s m i d ă. PICURA vb. 1. (Mold.) A moţăi. Svintii picurlnd de somn . . . ră-păosară. DOSOFTEI, VS. 2. (Ban.) A muşca. Picur. Morsico. AC, 360. Etimologie: picur + suf. -a. Vezi şi picurat. PICURAT s.n. (Ban.) Muşcătură. Picurat. Morsicatio. AC, 360. Etimologie: picura. Vezi şi picura. PIELCUŢĂ s.f. (Ban.) Pielicică. Pielkucze. Pellicula. AC, 360. Etimologie: piele + suf. -icuţă. <■ Vezi şi pieluşină. ' PIELUŞEVĂ s.f. (Ban.) Pieliţă. Pielushine. AC, 360. Etimologie: piele + suf. -uşină. Vezi şi pielcuţă. PIFTUI vb. (Ban.) A se face, a se închega ca piftia. Piftuy. Cibus frigidus coagulatus. AC, 360. Piftuiesk. AC, 360. Etimologie: piftie + suf. -ui. PINT s.n. (Ban.) Măsură de capacitate. Pint. Pinta. Urna. AC, 360. Etimologie: magh. pint. PIPARCĂ s.f. (Ban.) Ardei. Piparke. AC, 360. Etimologie: cf. piper. PISC s.n. (Mold., Trans. S) Plisc, cioc, clonţ. A: Iară eali bate cu piscul tn coaste să nu se îngraşe. FL. D 1754-1762, 61v. C: El orbeaşte şi i .să PISICĂ 224 zgîrceaste piscul supt barbă. F 1693, 47r; cf. FL. D 16S2, 81r; FL. D 1693, 17'. Etimologie necunoscută. PISICA s.f. (ŢR) Miţă. Ko(t)ka. -Pisică. LEX., llov. Kotenci. Pui de pisică. LEX. 1683, 29r. Anatema acea pisică carea denainte mă linge şi denapoi mă zgirîie. FL. D 1700, 24v. Isop zise copiilor să prinză o pisică. E 1777, 105r; cf. PRAV. GOV.; LEX. 1683, 28r; BIBLIA (1688); E 1748, 4r. .Etimologie: pis + suf. -ică. Cf. miţă (1). PISTREALĂ s.f. 1. (Mold., ŢR) Distantă pe care o poate străbate un proiectil, o săgeată. A: Şearpele . . . purcesă trăgîndu-să după sv[i]nt[u]l loc de o pistreală. DOSOFTEI, VS. S-au depărtai ca trii pistrele de la cazaci. N. COSTIN. Marsără aşa cu toţii la un locu, cît o pistreală de săgeată. NECULCE. B: Şi au făcut cetatea în largu în toate părţile de 40 de pistreale. LET. 1758, 107r. ♦ (Mold.) Interval de timp. A nopţii pistreală să trecem. DOSOFTEI, MOL. 2. (Mold.) Loc pentru alergări, întreceri etc. Alergă la locul cel de nevoinţă la pistreală si întrînd în mijlocul zborului strigă cu mare glas. DOSOFTEI, VS. ‘ ■ Etimologie: sl. prSstrelu. • • Vezi şi împistreală. ■ ■ Cf. împistreală, proaşcă(2); păprişte (2). PISTRELA vb. (Mold.) A împroşca, a mînji. Faţa ta . . . cu foc pis-trelează. DOSOFTEI, PS. De la cruce sărea pistrelind scintei. DOSOFTEi, VS. Ei au giunghiat un ied si cu sîngele au pistrelat haina lui losif. CRON. SEC. XVIII, 27v; cf. CRON. 1707, 34v; CRON. 1732, 28v. Variante: pestrila (CRON. 1732, 28v). Etimologie: pistreală + suf. -a. Vezi şi împistrela, pistrelătură. Cf. i m p i s t r e I a. PISTRELĂTURĂ s.f. (Mold.) împroşcare. Şi-l bătu cu stranguri atita de cumplit, cît s-au roşit pămintul jos de pistrelâturile sîngelui. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pistrela + suf. -ătură. Vezi şi împistrela, pistrela. PITAR s.m. (Mold., ŢR) Titlu dat boierului care se ocupa de aprovizionarea cu pîine a curţii domneşti (şi a oştirii) şi cu supravegherea brutarilor domneşti; boier care avea acest titlu; uneori cu determinantele inare, vel. A: Vel pitar. GHEORGACHI. B: Venit-au şi boiarii pribegi . . . Vasile aga, Mitrea pitarul. ANON. CANTAC. Preda Brătă-şanul, cel pitar. R. GRECEANU. S-au sculat un boiari, anume Barbul Merişan, pitari mare ş-au fugit la nemţi. R. POPESCU. Etimologie: pită + suf. -ar. PÎRCĂLAB s.m. (Mold., ŢR).Titlu dat, în evul mediu, în Ţările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui judeţ, a unui ţinut, a unei cetăţi, avînd atribuţii militare; în Ţara Românească, titlu dat administratorilor satelor boiereşti şi mănăstireşti. A: El era ca pîrcă-labul Sărghie. AP. 1646, 45r. Au trimis înainte carele cu pîrcălabul de Hotin. URECHE; cf. NCL II*. 296; NECULCE; GHEORGACHI. B: Să dea pîrcălabilcr ce i să cade. PRAV. GOV. Au trimis pre o samă de 225 PLEŞUV 1 boiari . . . Braţul paharnicul i Ion plrcălabul. ANON. CANTAC.; cf. R. POPESCU; R. GRECEANU. Etimologie: magh. porkolal). Cf. vătăman. ■ ' PÎRCI s.m. (Mold., ŢR, Ban.) Ţap (de prăsilă). A: Rădică di caută l cu ochii tăi de vedz pircii. şi arejîi cum să suie pre oi şi pre capre. DP, 124 ; ' cf. NCCD (gl.). B: KozeL Tap. Pirciu. LEX. 1683, 29r. C: Ilaedus. Percs. ;j Kecske Bak. LEX. MARS., 212. ;■ Etimologie: ser. prC, bg. pfirc. ’ |i PLAIIIE s.f. v. plavie. PLAVIE s.f. (Mold., ŢR) Plaur.'A: Fiece lucru-, . . carile va fi aruncat r apa ca o plavie, acesta de nu-l va mărturisi nu va avea nici o certare. PRAV. : Prutul pusese Niculai-Vodă . de-l curăţie, cu multe sute de oameni, de copaci şi de plahii. NECULCE. Eu socotescu să vă asamăn lemnului ce-l \ poartă mare sau plavii care aduce apa. E 1779, 21r. B: Nişte călători tre-: cea pre marginea mării şi văzură o plavie viind pre mare spre margine. 1 E 1717, 181X. ' Variante: plaliie (NECULCE). Etimologie: cf. rus., ucr. plavnja „stufăriş". PLĂIAŞ s.m. (ŢR) Locuitor de la graniţă (din Ţara Românească) însărcinat cu paza frontierei. Plăiaşii l-au prins şi'l-au tntors îndărăt. li IST. ŢR. Pă urmă prind plăiaşii şi pă Ilie armaş. R. POPESCU. Au | mers cu tlrgoviştenii şi cu toţi plăiaşii lalomiţii. ANON. CANTAC.. S, Etimologie: plai -f suf. -aş. i Cf. s t r a j ă. jî PIjEA.ŞĂ s.f. 1. (Mold., ŢR, Ban.) Chelie. A: Scuipindu-i-să pleaşa. | B 1775, 74v. Fiind cu pleşul scuipat. B 17-79, 44v. B: Plesi. Pleaşă. LEX. 1683, 44r. Se va face în pleaşa lui sau în tircăvirea lui pipăire albă. i BIBLIA (1688); cf. MARDARIE, 196. C: Plesshe. Calvities. AC, 361. 2. (Mold.) Loc lipsit de vegetaţie. La suişul muntelui una era potica . .. , carea în pleşea muntelui prea cu lesne închizîndu-să, pre aiurea de suit alt drum şi altă cale nici era, nici să afla. CI, 169. , Variante: plcş s.n. (B 1779, 44v). i Etimologie: sl. pl8ST. Cf. t î r c ă v i r e. PLEU s.n. (Ban.) Tablă, tinichea/PWi. AC, 361. j( Etimologie: ser. pieli, magh. pI6h. Ş, PLEIIUPĂ s.f. (ŢR) Capac. Făcu sicriu de argint curat şi-l polei cu | aur . . . şi deasupra pe plehupă scrisă trupul sftntului întreg. Gl, 18v; cf. * ANON. CANTAC.; NB, 421. "j Etimologie: cf. bg. pohltipka. jj PLEŞ s.n. v. plcaşil. | PLEŞIV adj. v. pleşuv. | PLEŞUG adj. v. pleşuv. [; PLEŞUV adj. (Mold., ŢR, Ban., Trans. SV) Chel. A: [Era] cam pleşiv. : DOSOFTEI, VS. Era foarte pleşuv. B 1775, 74r. B: Lysi. Pleşuv. LEX. j 1G83, 31v. Pleşiv iaste. BIBLIA (1688); cf. MARDARIE, 120: LEX. 1 1683, 58r. C: Pleshiv. Calvus. AC, 361. Glaber. Plesugh. Kappăsz (sici). I LEX. MARS., 211. Plesiug. MŞE, 80. I Variante: pleşiv (DOSOFTEI, VS.; BIBLIA (1688); AC, 361), pleşuv (LEX. MARS., 211; MŞE, 80). PLÎNSĂTURi 226 Etimologie: bg. pleSiv. Vezi şi pleaşă, pleş. Cf. c o p o s, t! r c a v. PLÎNSĂTURĂ s.f. (Ban.) Plîngere. Plen (se)ture. AC, 361. Etimologie: plîns 4- suf. -ătură. PLOCON s.n. (Mold., ŢR) Dar, cadou. A: Pocloane de vin de la oraşâ. URECHE. Au trimis la Poartă poclon de au mulţămit împăratului. NECULCE; cf. A 1756, llv; A 1777, 12r. B: I-au trimis la Ţarigrad cu bani ca să dea pocloanile domniei. IST. ŢR. Mehmel . . . vrea să mărească ploconul rumânilor şi al moldovenilor. R. POPESCU; cf. ANON. CANTAC.; ANTIM; ESOPIA 1705; A 1717, 24T, 42r. Variante: poclon (URECHE; IST. ŢR; ANON. CANTAC.; ANTIM; ESOPIA 1705; R. POPESCU; A 1717, 27v, 42r;A 1756 . UT; A 1777, 12r). Etimologie: sl. poklonu. Cf. p e ş c h e ş. PLODI vb. (Mold., ŢR) A (se) naşte, a (se) prăsi, a (se) înmulţi (prin naştere). A: [Tătarii] mai plodindu-se . . . s-au lins de au trecut peste munţi la Ardeal. URECHE. Şi au luat Noe tn corabie . . . parte bărbătiască şi fămeiască, pentru să să plodiască pre pămint după potop. NCL I. 15; cf. NCL I, 23, 26; CANTEMIR, HR. B: Partea femeiască le adună acele icre şi le mănincă; apoi să plodesc. FIZIOLOGUL. Etimologie: sl. plodiţi. Vezi şi plodicios, ploditor, plodnic, plodnicie. PLODICIOS adj. (Mold.) Fecund, prolific. Oile lor le sini plodicioase. DOSOFTEI, PS. Etimologie: plodi 4- suf. -(i)cios. Vezi şi plodi, ploditor, plodnic, plodnicie. Cf. ploditor, plodnic. PLODITOR adj. (Mold.) Fig. Plodicios. Biserica . . . cea ploditoare slăbi şi sterpi. VARLAAM. Etimologie: plodi -f suf. -tor. Vezi şi plodi, plodicios, plodnic, plodnicie. Cf. plodicios, plodnic. PLODNIC adj. (Mold.) Plodicios. Alte stearpe femei, cu ruga. plod-nice le feace. DOSOFTEI, VS.; cf. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. plodlnu. Vezi şi plodi, plodicios, ploditor, plodnicie. Cf. p lo d i c i o s, ploditor. PLODNICIE s.f. (Mold.) Prolificitate, fecunditate. [Feciorii] după moartea părinţilor lor, cu aceiaş plodnicie în locul lor urma. NCL 1, 17. Etimologie: plodnic + suf. -ie. Vezi şi plodi, plodicios, ploditor, plodnic. POAMĂ s.f. (Mold., ŢR) Strugure; şi în sintagma Poamă de vie = strugure. A: Poamă de vie. PSEUDO-ÂMIRAS. B: Culeagere struguri sau poamă. ST. LEX. O Fig' Strugurul lor, strugur de hiare, poamă de amărăciune. BIBLIA (1688). Etimologie: lat. poma. Cf. au ă. POARĂ s.f. (Mold.) în expr. A pune poară = a se strădui, a se sforţa. Eu păcătosul mult m-arh silit s-am pus poară să o fac această. DOSOFTEI, VS. ' . ■ 227 POGHIAZ Etimologie: sl.'pora. ■ ■> ■ Cf. n ă s 1 i, păzi (2). P O CERNIT adj. (Olt.) înnegrit. Uneori să aseamănă trupul cu buruienile care să sfoiegesc şi îngălbineşte, iar alie ori negreşte ca plumbul precum şi să face mai neagră şi mai pocernită faţa acestui fel de bolnav. MD3, 16 . Etimologie: pocerni. ' Cf. ponegrit. POCERPI ’ vb. (Mold.) A scoate lichid dintr-un vas; a-l turna . dintr-un vas in altul. (Fig.) Iară de te vei rău aleage, singur iţ vei pocerpi realele. DP, 28v. Etimologie: sl. po£erpati. Cf. toc i2. POCIUMB s.m. (Ban.) Stîlp, par, ţăruş. Pocsumb. AC, 361. Etimologie: cf. ciomp. Cf. pal iţă, şarampoi. • POCLON s.n. v. plocon. PcOCLUŞ s.m. (Criş.) Curelar. Era domnul Isus în Viftaniia în casa lui poluşu Simon. MISC. SEC. XVII, 13r. Etimologie: poclă + suf. -uş. PODAN s.m. (Mold., ŢR) Supus, locuitor al unui stat, al unui oraş etc. A: Au Intralu de i-au arsu llrgurile şi i-au robit podanii. URECHE; cf. N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; NECULCE; PSEUDO-MUSTE. B: Totdeauna i-au biruit pe ei ungurii si alţii, ca pe neşte podani ai lor. R. POPESCU. Etimologie: pol. poddany, rus. poddannyj. PODGHIAZ s.n. v. pogbiaz. PODITURĂ s.f. (ŢR, Ban.) Pardoseală. A: Au acoperit casa cu poditură şi rlnduiale de chedri. BIBLIA (1688). C: Podilure. AC, 361. Etimologie: podi -j- suf. -tură. 1 PODYOD s.m. (Mold.) Obligaţie la care erau supuşi ţăranii dependenţi în Ţările Române. leu podvozi nu după orînduială: BUCOAVNA 1775, 52v. Etimologie: sl. poduvodu. PODVODNIC s.m. v. povodnic. POEDINOC subst. (Mold.) Duel. Să să numere cei ce ies la poedinoc. BUCOAVNĂ 1775, 48v; cf. CANTEMIR, IST.; N. COSTIN; NCCD (gl.). Etimologie: rus. poedinok. POGACE s.f. (Ban.) Azimă. Pogacse. Azyma. AC, 361. Etimologie: magh. pogăcsa, germ. dial. Pogatsche, ser. pogaca. Vezi şi pogăci. POGĂCI vb. (Ban.) A mînca (des) pogace. Pogecsesh. Azymis frequen-tor utor. AC, 361. Etimologie: pogace + suf. -i. Vezi şi pogace. POGHIÂZ s.n. (Mold.) Incursiune, expediţie de pradă; (concretizat) unitate militară care face astfel de incursiuni. Zicu să fii căzutu un fecior a lui Bamadan la turci dintr-un poghiiazu clndu au mersu spre Crlmu. CRB, 169r. Yeniia podghiazuri dela Ieşi la drumul Caminiţii de loviia pre turci. CRB, 170r; cf. NECULCE; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-MUSTE. Variante:podghiaz (NECULCE; CRB, 170T). „ Etimologie: pol. podjazd. Cf. ceambur. poamcALĂ 228 POGHIBALĂ s.f. (Mold.) Om de nimic, secătură, puşlama. Acea poghibală spurcată, Spandoni, sfetnicul lui Nicolai-Vodă. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: cf. ucr. pohybell. „prăpăd, nenorocire". Cf. b 1 o t o r. POGÎRKI vb. v. povîrni. POGOXĂRIT s.n. (Mold.) Impozit care se percepea pe pogonul de vie în favoarea domniei. Nicolai-Vodă . . . rădicase şi pogonăritul viilor, care era cite 20 bani de. pogon. AXINTE URICARIUL; cf. NECL'LCE; CANTA; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: pogon + suf. -ărit. POGOXI vb. (Mold.) A goni, a alunga. Fu pogonit pină la Nicdpoli. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pogoniti. Cf. dudui, întiri (1), ţipa, z o g o n i. POHÎRXI vb. v. povîrni. POHLIBUI vb. (Mold.) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulţi din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la 'închisoare. URECHE. Etimologie: ucr. polilibuvati. Vezi şi pohlibuitor, pohlibuitură. Cf. amesteca, bal amu ţi, blojori, mozaviri. POHLIBUITOR s.m. (Mold.) Lingău, linguşitor. Pururea tinerii se pleacă si cred cuvintele cele rele a pohlibuitorilor. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: pohlibui -f suf. -tor. Vezi şi pohlibui, pohlibuitură. Cf. a m ă g u 1 i t o r, ş u t i 1 i t o r. POHLIBUITURĂ s.f. (ŢR) Linguşeală. Otomanul, îmblinzit cu nişte pohlibuituri a unor marghioli. FN. Etimologie: pohlibui -f- suf. -tură. Vezi şi pohlibui, pohlibuitor. Cf. şuteală, şutilire. POHOD s.n. v. povod. POHODXIC s.m. v. povodnic. POHREB s.n. (Mold.) Subsol (al unei case); pivniţă, l-ai dat gazdă in poghreb. DOSOFTEI, VS. Mearsă in gazdă in poghrebitl unii azoteance. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. pogreb. Cf. b e c i, s c 1 i p. POL4TĂ s.f. 1. (Ban.) Grajd (pentru vite mari). Poiată. Stabulum. AC, 361. 2. (Mold.) Coteţ (pentru păsări). Fumărilul. . .■ cite 2 orii de casă sau de grajdiu cine avea sau poiată. N. COSTIN. Etimologie: sl. pojata, ser. pojat. Cf. ş u r ă. POJAR s.n. (Mold., Ban., Trans. SV) Incendiu. A: Va slobozi pojar in pădure. PRAV. Slobozea pojar tn cimpi de ardea iarba. N. COSTIN. Văd că să bat si nu vor să-i despartă sau văd pojarul si nu-l sting. BUCOAVNĂ 1775, 49r; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; BUCOAVNĂ 1775, 54r, 55v. O Fig. Pirjolul miniii şi pojarul iz-bindii. CANTEMIR, IST. C: Pojarul ce aprinde monlii. PSĂLTIRE 229 POMINOC (1651). Poshar. Jncendium. AC, 362( ♦(Mold.)' Calarilitate, nenorocire. Să dea război şi să apere pre craiul şi pre cei scăpaţi dintru acel pojar. URECHE; cf. N. COSTIN. Mare şi lat au fost pojarul acestui varvar. CANTEMIR, HR. Au sărit scinteia si la noi ..., de s-au aprinsu acestu pojar. NECULCE. Etimologie: sl. poîaru. Vezi şi pojări. POJĂRI vb. (Ban.) A incendia. Posheresk. Incendo. AC, 362. Etimologie: pojar-f suf< -i. Vezi şi pojar. ’ 1 •' Cf. as cr u m a. POJIVll vb. (Mold.) A (se) risipi, a (se) prăpădi; Avuţiia stăpînu-nostru noi o vom pojivăi. URECHE. Den pămint sint sufletele’: dobitoacelor ■ şi iar in pămint să pojivăiesc. CRON. SEC. XVIII, 12r. Etimologie: rus. poiiratl. Cl'. a d e v ă s i (1). POLC s.n. (Mold.) 1. Veche unitate militară, corespunzătoare :regimentului de mai tîrziu. A: S-au schimbat polcurile, de au Intrat oastea proaspătă tn cetate. PSEUDO-COSTIN, 29v. Aflară că vine un polc al ruşilor de la Plescovie. VP, 55r; cf. URECHE; NECULCE; PSEUDO-MUSTE. II B: Polcurile taberii lui Ruvim. BIBLIA (1688). 2. Legiune romană. Antonie Frian acelui întii deregătoriului a dar-comanilor, a ulpiianilor, a lui Traian, a sarmaţilor oroşan, sabinul, pur-tătoriu a treisprădzece polcuri, au vieţuit ani 30. NCL I, 49. Din polcurile şi coloniile (adecă sloboziile), pre carile Traian... li-au adus in Dachia, valahii aceştia să trag. CANTEMIR, HR.; cf. CANTEMIR, IST. Etimologie: ucr., rus. polk. Vezi şi polcovnic. Cî. ort a. , POLCOVNIC s.m. (Mold.) 1. Comandant al unui polc. Şi un polcovnic . . . vestit . . . s-au inecat. URECHE; cf. M. COSTIN, NECULCE. 2. Persoană care în trecut comanda un grup de oameni însărcinaţi cu ordinea publică, cu paza podurilor etc.//B: Acolo au pus polcovnici, judecători, logofeţi, după obiceiurile lor. R. POPESCU. Etimologie: ucr., rus. polkornik. Vezi şi polc. Cf. oberst, reimentar. POLEGNIŢĂ s.f. (ŢR) Gheată, polei; Golotî. Polegniţă. LEX. 1683, 14r; cf. ST. LEX., 297. Etimologie: bg., ser. poledlca. POLOBOC s.n. (Mold.) Butoi. Să le care apă ... cu poloboace. NE- CulCe. Etimologie: ucr. polubok. POLOG s.n. (Mold.) Ţesătură sau împletitură fină folosită mai ales ca perdea, ca draperie. Au pus zaveasă polog pre denainteş. DOSOFTEI, VS. O Fig. Pologul stidirii să se ridice şi supt singurătate acoperămintul necunoştinţii să arunce. CANTEMIR, IST. Etimologie: rus. polog. POMINOC s. n. (Mold.) Dar, ofrandă (oferită divinităţii). A: Dusără doauă turtureale ... pominoc preutului. VARLAAM. Ducind cu sine mare dominoace de agonisitele sale. DVS, 15r. Aşea trebuie să facem şi noi, creştinii, cind ducem prescurea şi pominocul nostru la svinta besearecă. CRON. POMI.N'O CI 230 1689, 49v; cf. DOSOFTEI, PS.; CANTEMIR, IST.; CRON. 1707, 45T, CANTEMIR, HR.; CRON. 1782, 38r. // C:, Aşa trebuie să facem şi noi creştinii, cină. ducem prescurea si pominocul la sfinla besearecă. CRON; ante 1730, 75v. . . ■ Etimologie: sl. pominnoku. Vezi şi pominoci. Cf. comindare (1). POMINOCI vb. (Mold.) A (se) dărui, a (se) jertfi. A: S-au pomi-nocit ... lui Dumnfefdzău. DOSOFTEI, VS.J/B: Avraame, ia-ţi coconul tău cel iubit, pre Isaac, şi te du In păminlul cela înaltul şi să-l pomino-ceşti acolo, să-l faci jirtvă. CRON. 1687, 19r. Etimologie: pominoc -}- suf. -i. Vezi şi pominoc. Cf. c o m i n d a. POMOST s. n. (Ban.) Strat de pămînt ■ bătătorit. Pomost. Pons. Stratus. AC, 362. Etimologie: ser. pomost. PONEGRIT adj. (Mold.) înnegrit. Te vădz mort ... şi frămseţea fealei tale ponegrită şi schimonosită. VARLAAM; of. DOSOFTEI, VS: CANTEMIR, IST. ' Etimologie: ponegri. Vezi şi ponegru. Cf. p o c e r n i t. PONEGRU adj. (Mold.) Foarte negru. (Fig.) Şi precum, pe dinafară neagra din herghelie, încă mai poneagră pe dinluntru era de pizmă si de mtnie. CANTEMIR, IST. Etimologie: po- + negru. Vezi şi ponegrit. PONOS s.n. (ŢR) Defăimare, ocară, batjocură. Luatu-mi-au Df u ]m-nfefzeu ponosul mieu (ocara mea B 1938). BIBLIA (1688). Aleg mai vlrtos a muri pentru Hristos decit să slujască cu ponos şi cu necinste. M 1698, apr. 42r, col. I; cf. M 1780, apr. 68v, col. I. Etimologie: sl. ponosu. Cf. b a 1 a m u ţ i e, b 1 o j e r i t u r ă, b 1 o j i t u r ă, cleveti, mozavirie. PONOSLU s.n. (Mold., Trans. SV) Plîngere, reclamaţie. A: Au mersu ponoslude la Pătru-Vodă la craiul leşescu. URECHE; cf: M. COSTIN; N. COSTIN. C: Inmulţindu-st ucenicii, fu ponoslul grecilor spre jidovi. N. TEST. (1648). Etimologie: ponoslui. Vezi şi ponoslui. Cf. d a v a. PONOSLUI vb. (Mold., Ban.) A pîrî, a reclama. A: N-au vrut să ponosluiască lui Beilean. M. COSTIN. C: Conqueror. Ponossluesk. Panszol-kodom. LEX. MARS., 196. Etimologie: magh. panaszolni. - Vezi şi ponoslu. POPOSEALĂ s. f. (Criş.) Odihnă. Fă-i loc de poposeală şi în poala lui Avraam odihneaşte el. MOL. 16762, 91v. Pristăvitului de la noi la Hristos poposeală să-i cearem. MOL. 16762, 103r. Toii In casă au poposală. MOL. 1695, 90v. ' , • . 30 231 POSLUŞANIE Etimologie: poposi + suf.-eaM.s Vezi şi poposi. - ' ■■■' ^ POPOSI vb. (Criş.) A odihni. Schimbatul de la noi poposeaşte-l unde toţi să veselesc în sălaşele tale. MOL.. 16762,1 106r. Moartea scutură custul nevoilor şi poposeaste trupul de grijile ceştii lumi. MOL. 1695, 941; cf. MOL. 1676*, 116r’; MOL. 1695, 87r. Etimologie: popas -f suf. -i. i-f Vezi şi poposeală. “I POPRIŞTE s.f. v. păprişte. , s- PORAV adj. (Ban.) Iute,, aprig; ■ nărăvaş. Porav. AC, 362. Etimologie: poarfi -f suf. -av. Cf. buiac (3), sire ap (1). POROBOACĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Fetiţă. Poroboaca n-au murit, ce doarme. N. TEST. (1648). Porobaka. Filia parva. AC, 362. Etimologie: poroboc +.suf. -ă. . Vezi şi poroboc, porobocesc, porobocie. POROBOC s. m. (Criş., Trans. SV) Prunc, copil mic. Deaca naşte porobocul, de-acii nu-ş mai aduce aminte de durori pentru bucurie că născu om în lume. NT 1648,, 127v. Giucă porobocul în trupul ei. MOL. 1676\ 222r. Astăzi porobocul cel născut cu slavă îl măresc îngerii. M 1740, .41' ; cf. NT 1648, 2V, 54r; PS. 1651, 24r, 42r, 273v; SA, 24v; MOL. 1695, 52r, 55v; VCC, 21; MISC. SEC. XVII, 10v, 12r, 22v, 29v, 31v, 39v, 41r, 100r; PP, 3'.; M 1704, 82v; Etimologie:, sl. paroboku. Cf. ucr. parobok. Vezi şi poroboacă, porobocesc, porobocie. POROBOCESC adj. (Trans. SV) Copilăresc. .Nu în virstă porobo-cească, ce în vîrstă întreagă. PP, 32''. Etimologie: poroboc + suf. -esc. Vezi şi poroboacă, poroboc, porobocie. POKOBOCIF s. f. (Trans. SV) Copilărie. Tu din porobocie ai ştiut sc(ryipturile sfinte carele te pot face pre tine înţelept. SA, 3V. Etimologie: poroboc + suf. -ie.' Vezi şi poroboacă, poroboc, porobocesc. POS s.n. (Trans. SE) Altoi; răsad, plantă. C: Primăvara cu rîn-| duială bună, uscată, pentru vită şi pentru posuri a sădi. CAL. 1733, 21. ‘ H A: Cf. CAL. 1762, 122v. ţ. Etimologie necunoscută. FOSA UNICĂ s.f. (ŢR, Trans. SV) Concubină. B: Posadnice să nu | {ie nimenea în casa lui. ÎL, 197. Zaloznica. Posadnică. LEX. 1683, 22r. Posadnica lui Halev Moxa au născut pre Siver. BIBLIA (1688). Pasă dă :■ te culcă tu cu posadnicile tătîne-tău. NEAGOE. C: împăratul ... curviia cu ea ca cu o posadnică. ÎVM, 211r. 1: Etimologie: sl. posadînica, cu schimbare de sufix. FOSLTJJMC s. m. v. posluşnic. tj POSLUŞANIE s. f. 1. (Mold.) Ascultare, supunere. Era drag tuturor a fraţilor în mănăstire pentru smerenia şi poslusania ce avea cătră toti. VAR- !; LAAiM; cf. DOSOFTEI, VS. ’ . :i 2. (Mold., ŢR) Muncă prestată pe moşiile boiereşti sau mănăstireşti; h muncă, slujbă, serviciu. A: Şi făcîndu-i posluşanie un ucenic ... DOSOF- r TEI, VS; cf. URECHE. B: Să nevoia spre toate poslusaniile. ANON. )| CANTAC.; cf. BIBLIA (1688); NEAGOE. ♦ Slujbă' religioasă. A: POSLUŞENIE 232 Să fac(ă) sfinta posflujşanie. MÎNTUIREA PĂCĂTOŞILOR 1891. B: Şi fraţilor ... daţi ... la toată slujba posluşeniei ... BIBLIA. (1688). + (ŢR) Obiect de cult religios. Şi toate vasele lor şi toate posluşaniile lor pre nume să socotiţi pre dinşii. BIBLIA (1688). 3. (Mold.) Dezlegare, îngăduinţă, aprobare. Parimiile preste an tipărite ... cu poslusaniia smeritului Dosoftei mitropolitul. DOSOFTEI, PARIMIAR; cf. PRAV. Variante: posluşenie (BIBLIA 1688). Etimologie: sl. posIuSsanijc. Vezi şi posluşi; posluşire, posluşitor, posluşnic. Cf. dvorbă (2), pozvol, p o z v o 1 e n ie, pozv'olire. POSLUŞENIE s. f. v. posluşanie.? POSLUŞI vb. (Mold., ŢR) A sluji. A: Fratele ce-i posluşea la treava svifnjtei liturghii. DOSOFTEI, VS; cf. PRAV. B'.Posluşanie ce poslu-şăşti Ia mine. BIBLIA (1688); cf. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. poslusati. Vezi şi posluşanie, posluşire, posluşitor, posluşnic. Cf. d v o r i. ’ POSLUŞIRE s.f. (ŢR) Slujire. Şi posluşire multă foarle şi lucrure mari era lui pre pămînt. BIBLIA (1688). Etimologie: posluşi. Vezi şi posluşanie, posluşi, posluşitor, posluşnic. POSLUŞITOR adj. şi s. m. (ŢR) (Persoană) care slujea cuiva. Dum-nezău in ceriu are duhuri posluşiloare. BIBLIA (1688). De mare lucruri să învrednicise a fi posluşitoriu. BIBLIA (1688). Etimologie: posluşi -t suf. -tor. Vezi şi posluşanie, posluşi, posluşire, posluşnic. POSLUŞNIC s. m. (Mold.,’ ŢR) Slujitor mănăstiresc sau boieresc, slugă, servitor. A: Patriarhul de va scrie la vreun posluşnic al său ... acest posluşnic tiu iaste datoriu să-l asculte pre patriarhul. PRAV.; cf. DOSOFTEI, VS. B: Luă cu sine poslujnicul care-i rămăsese. ANON. CANTAC.; cf. NEAGOE; BIBLIA (1688); LET. 1758, U5r; MINEIUL (1776). Variante: poslujnic (ANON. CANTAC.). Etimologie: sl. posluslmku. Vezi şi posluşanie, posluşi, posluşire, posluşitor. Cf. b i r i ş, c e 1 e d n i c. POSMAG s. m. (Mold., ŢR) Pesmet. A: Uscăciunea posmagului spre potolirea foamei, iară nu spre dezmierdarea mesii să găteşte. CI, 171: cf. DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; NECULCE. B: Bosmani, Păsmagi. LEX., 347', Să vor intimpla. corăbii la care dau milosteniia posmagi. MMD 1775, 59v; cf. MINEIUL (1776). Variante: păsmag (LEX., 347v). Etimologie: sl. posmagii. ~ POSOACĂ s. f. (Mold.) Sînge sau lichid amestecat cu sînge care curge din gură, din nas sau dintr-o rană (în urma unei lovituri). Multă posoacă cruntă ... cursă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pol. posoka. POSTELNEC s. m. v. postelnic. POSTELNIC s. m. 1. (Mold., ŢR) Titlu dat, în orînduirea feudală din Ţările Române, boierului de curte cu anumite însărcinări pe lingă domnitor; boier care avea acest titlu; uneori şi cu determinări de tipul 233 PbSTRIGI vel, (cel) }nare, al doilea. A: Postelnic mare, dvorbitor înaintea domnului şi pârcălab de Iaşi. URECHE. Alexandru Costin postealnicul. PSEUDO-COSTIN, lr. Au prinsu pre Mihălachie Balachie ce fusesă postelnic al doile la Mihai-Yodă. NCL II, 288. Pusă boieri după obiceiu ...pe Panaite Morona vel postelnic, pe Cuze vel spătar. NECULCE ; cf. PSEUDO-COSTIN, 28t; GHEORGACHI. B: El tncă trimise postelnicul cel mare. ANON. CANTAC. La trecătoarea Dunării carttă cu un postelnec al doile şi cu un buluc-başa ... Măriia sa vodă trimiţindu. R. GRECEANU: Şi au zis să fie postelnec in casă. LET. ŢR, 26v; cf. R. POPESCU. : 2. (Mold.) Sfetnic împărătesc. Şi mlzdiră pre Vlast, postelnicul împăratului, de să ruga de pace. AP. 1646, 44r. Au fost mai ales dentr-alţi postealnici.. DOSOFTEI, VS. jjC: Mearse postealnicul' lă călugăriţă şi zise: „Maică, cheamă-te Impăratu (jy‘. FL. D (1693). ^ Variante: postelnec (R. GRECEANU; LET. ŢR, 26v). Etimologie: sl. postfillnikii. Vezi şi postelnicel, postelnicie. POSTELNICEL s. m. (Mold., ŢR) Titlu dat unui boiernaş, unui slujbaş de la curte sau unui ostaş aflat sub comanda postelnicului; persoană care purta acest titlu. A: Au trimes un postelnicel de i-au căutat In toată ţara. NECULCE; cf. M. COSTIN. 3: Au mersu şi el cu ostile lui ... stringindu-si den toate breaslile: călăraşi...., visternicei, spătărei, postelnicel. R. POPESCU. ■ Etimologie: postelnic suf. -el. Vezi şi postelnic, postelnicie. POSTELNICIE s.f. (Mold.) 1. Funcţia sau rangul de postelnic; perioadă de timp în care cineva exercită această funcţie. • M. COSTIN. 2. Instituţia aflată sub conducerea postelnicului; clădire în care se află această instituţie. După băutul cafealii, să scoală tntii mitropolitul şi face plecare către Domn, apoi arhiereii şi boierii şi ies din spătărie, ori tn divan, ori tn postelnicie. GHEORGACHI. Etimologie: postelnic -f suf. -ie. Vezi şi postelnic, postelnicel. - POSTRIG subst. 1. (Mold.) Ceremonia călugăririi. S-au călugărit şi la postrig i-au fost nănaş împăratul. DOSOFTEI, VS. ♦ Mănăstire. Vrură părinţii de la postrig să-i aducă oasele. DOSOFTEI, VS. 2. (Mold., Olt.) Tagmă călugărească. A;. Călugărul nu i să cade să-ş lasă postrigul lui şi să umble încoace şi încolo. PRAV., 96v. B: Călugărul să nu iasă de la postrigul lui fără de o nevoie mare. PRAV. GOV. 3. (Mold.) Stare socială, rang. Şi-i sărăciră de rămasără cum le-u fostu postrigul, mojici. NECULCE. I-au blagoslovit Dumnădzău să să înmulţască careş pe postrigul lui. CRON. SEC. XVIII, 18r. Etimologie: sl. postrigu. Vezi şi postrigaş, postrigi. POSTRIGAŞ s.m. (Olt.) Persoană (mai ales călugăr) care ţine de un postrig (2). 1Xu-ş va învăţa cu de-adins postrigaşii lui. PRAV.-GOV. Etimologie: postrig + suf. -aş. Vezi şi postrig, postrigi. POSTRIGI vb. (Olt.) A se călugări. Se vor postrigi călugări fără de învăţătura părinţilor lor. PRAV. GOV. Etimologie: postrig -j- suf. -i. Vezi şi postrig, postrigaş. , Cf. b r ă ţ i. | li POTCAPOC 234 POTCAPOC s. n. (Mold.) Potcap. A: De să va fi inibrăcat intr-alt/' haine mirenesti si-s va fi ascuns potcapocul ... să cheamă hiclean. l’RAV IIB: Cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: sl. podukapoku. Cf. c 11 c u 1 i u. POTCĂ s. f. (Mold., Ban.) Ceartă,scandal; supărare, necaz. A: Bine mi-ai adus aminte şi de potcă şi de pagina aceaea. 1, 20r. (': Potke. Malum. Miseria. AC, 362. Etimologie: sl. potiika. Cf. c a 1 a b a 1 î c, dihonie, h ă b r u ş a g, î n v ă 1 u ş a g, p r i-goană, vălăşag, zarvă, zavistie, z ă h ă i a 1 ă; bănat (2), băsău (3),, p o t i c a 1 ă (1), s i c 1 e t, s u p ă r. POTICALĂ" s. f. (Mold.) 1. Supărare, necaz; piedică, obstacol. A: In port policală-i vor pune. DP, 3r. Cu amăgeală scăpind, fără policalâ hălăduiaste. CD 1698, 20r. Acela cu adevărat nu poale să cadză in vro po-ticală. L SEC. XVII, 78r. // B: Cf. BIBLIA (1688); L ante 1693, 125v. 2. Înfrîngere (în lupte armate). Pătru-Vodă, ştiind poticala dentii ce-au păţit cu cazacii, nu s-au apucat de război. N. COSTIN; cf. URECHE. Etimologie: cf. poticni. Vezi şi poticăli, poticălit. Cf. b ă n a t (2), băsău (3), potcă, s i c 1 e t, supăr. POTICĂLI vb. (Mold.) A corupe; a înşela, a păcăli. Cu direptul i s-au pus numele Iacov, că m-au poticălit de d(o)« ori cu asta. DP, 17v. înşelat şi poticălit de pizmaşul omenescului rod. DOSOFTEI, VS. Etimologie: potieală + suf. Vezi şi potieală, poticălit. CI', celui, î n c e 1 u i, opăci. POTICĂLIT adj. (Mold.) Corupt; înşelat, păcălit. (Substantival) Do incredzămint poticălitilor, să nu să îndoiască a veni spre pocăinţă. DO-SOFTE1, VS. Etimologie: poticăli. Vezi şi potieală, poticăli. POTOC subst. (Ban.) Pîrîu. Potok. Torrens. [cW Porroit, i.e. Torrcns}. AC, 362. Etimologie: ser. potok. Cf. magh. patak. 1 POTOLITURĂ s. f. (Ban.) Potolire. Potoliturc. Sopor. AC, 3G2. Etimologie: potoli -f suf. -tură. Cf. a 1 i n t a r e, ogoială, ogoitură. POTOR s. m. (Mold.) Nume dat în trecut unei monede care ;i circulat mai ales în Transilvania. La moartea lui s-au găsit 160 000 dc galbini de aur... fără potori şi copeice. N. COSTIN. Etimologie: pol. poltorn. POTRICALĂ s. f. (Mold.) Preducea. I-au pătruns şi picioarele cu o potricală de her. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. protykalo. Ve/.i şi potricăli, potricălit. POTRICĂLT vb. (Mold.) A găuri (cu potricala), a perfora, a străpunge. Şi cu hiare înfocate il potrieăliră, DVS, 73r. Cu multe rane pntri-călit, au perii. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, PS; CANTEMIR, IST. Etimologie: potricală + suf. -i. Vezi şi potricală, potricălit. 235 POVODNIC POTRICĂLIT adj. (Mold.) Găurit (cu potricala), perforat, străpuns. Toată coasta munţilor... ca buretele potricălită si găunoasă iaste. CANTEMIR, IST.; cf.’DOSOFTEI, VS. ' Etimologie: potricăli. Vezi şi potricală, potricăli. . ' - POYAŢĂ s.f. (Mold., Olt). Conducător, îndrumător, povăţuitor. A: Cazacii carii era in Litva, avindu pavată pre un Berila, au intrat de ■au prădat in Ţara Moscului. N: COSTIN; cf. DOSOFTEI, PS.; PSEUDO-AMIRAS. B: Şi nu faci pacoste numai ţie unuia, ce şi fratelui tău eşti povaţă cătră păcat. CAZANIE 1644 ; cf. MARDARIE, 229. (Mold., Trans. SV) Ghid, călăuză. A; Iliaş-Vodă,... avind povoaţă pre un turc au mers ,la Braţlav. URECHE; cf. M. COSTIN. O Şi dzua le-au pus nuor povaţă, Prin pustie de-au mărs fără greaţă. DOSOFTEI, PS. ; cf. .CANTEMIR, HR. C: (Fig.) Legea povaţă ne-au fost spre //[ristojs. N. TEST. (1648). ♦ (Mold.) Persoană care conduce un vehicul. Deaca să îneacă cîrmaciul, şi să stinge lumina şi piare povoaţa, ce nedeajde va mai hi ... celora ce sămt în corăbiei VARLAAM. Variante: povoaţă (VARLAAM, URECHE). Etimologie: pol. powodca. Cf. c h i v e r n i s i t o r, chivernitor, hotnog (2), ispravnic (1), n a c e al n i c. POYEDI vb. (Mold.) A-şi pierde echilibrul; a merge clătinindu-se, gata să cadă. Pornit, mă povediiu să căzu şi Domnul m-au sprijenit. DPRS, 152r. Mă tem că m-oi povedi să cad. B 1774, 48v. Etimologie: ucr. povcdu (pers. 1 sg. prez. ind. a verbului povesti)., P OVE STAR s. m. (Ban.) Povestitor. Povesztar. Concionator. AC, 362. Etimologie: poveste + suf. -ar. POYESTUI vb. (Criş., Trans. SV) A propovădui, a predică: încun-giură Ifsujs toată Galileea ... povestuind evanghelia. N. TEST. (1648). Povăstuiaste-ne sfinte cuvinte. MISC. SEC. XVII, 97v; cf. MISC. SEC. XVII, 13v, 22r.. Etimologie: poveste + suf. -ui. . POYIJIE s.f. (Mold.) Bunuri, avere. S-a sculat cu tot neamul..., cu muieri, cu copii şi cu toată povijie caselor' CANTEMIR, HR. Etimologie: cf. ucr. poiiva „hrană, cîştig".- Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, bucate, iosag, m ar hă, prilej, sir mea. POYOAŢĂ s. f. v. povaţă. POYOD s.n. (Mold.) în loc. adj. în povod = (despre cai)'!dus de căpăstru, lăturaş. Era călare pe un cal şi cu alt cal în pohod. DOSOFTEI, , VS. In îmbe părţile mergea^şiraguri de cămile şi caii în povod. N. COSTIN; cf. NECULCE. ’ ’ ■ Variante:' pohod (DOSOFTEI, VS). Etimologie: rus., ser. povod. Vezi şi povodnic. POYODNIC s.m. (Mold., ŢR,.Ban., Trans. SV) Câl dus de căpăstru; lăturaş. A: Şi era mîndru şi bogat şi umbla cu povodnici înainte domneşti. NECULCE. Şi povodnicii mergea înainte. A 1777, 14r. Povodnicii i-au legat pe lingă telegari. H 17792, 102r; cf. URECHE; N. COSTIN; GHEORGACHI; A 1756, 13v; H 1779r, 101v. B: Alexandru incălecă pre Ducipal şi-ş puse stema în cap şi-şi puse povodnicii înaintea lui. A 1717, 36v; cf. rovoiAi.Ă 236 ■R. POPESCU; A 1734, 2P'; A 1750, 68r. C: Povodnik. AC, 362. Şi într-alţi povodnici scosease si un povodnic dăruit de arapi de mult prel. ÎV.M, 203r. Şi-ş puse povodnicii înainte. A SBC. XVIII2, 32r. Variante: podvodnic (N. COSTIN), pohodnic (URECHE). Etimologie: porod -f- suf. -nic. Cf. ser; povodnik. Vezi şi povod. : POVOIALĂ s. f. (Mold.) Membrană care înveleşte diferite organe interne ale corpului, în special stomacul. I' s-au spart pîntecele şi povoiala de i să vedea maţele. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. POZNĂ s. f. (Mold.) 1. Faptă, întîmplare, situaţie care provoacă cuiva un rău, un neajuns, un necaz, o nenorocire. Ciude şi pozne făcea în domnia lui. URECHE. Trecînd la Hotin ... mare stricăciune şi pozne făce oamenilor pre unde lovie. NECULCE; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. 2. Păcăleală, farsă; festă, renghi. Făcusă acea poznă cu luarea hainei. -B 1774, 52r. • Etimologie necunoscută. Cf. înaljos (2); marghiolie, t ă 1 p J.j ic. POZVOL subst. (Mold.) Permisiune. Turcul i-au dat pozml să-ş cerce strîmbătatea. NECULCE. Etimologie: pozvoli. Vezi şi pozvolenie, pozvoli, pozvolire. Cf. posluşanie (3), pozvolenie, pozvolire. POZVOLENIE s.f. (Mold.) Permisiune. Pozvolenie mi s-au dat pentru aceaea cu lucrurile tale: precum im va plăcea, aşea mă voi sluji. CD 1698, 28r. Si domnii si-au luat pozvolenie să se întoarcă în ţările lor. PSEUDO-AMIRAS; cf.' M. COSTIN; CANTEMIR, IST.;'CD 1770, 33v. Etimologie: pol. pozwolenie, rus. pozvolenie. Vezi şi pozvol, pozvoli, pozvolire. ' Cf. p o s 1 u ş a n i e (3), pozvol, pozvolire. POZVOLI vb. (Mold.) A permite. I-au pozvolit şi i-au întărit să facă şi vase de Marea Neagră. M. COSTIN; cf. N. GOSTIN. Etimologie: pol. pozwolif, ucr. pozvoliti, rus. pozvoliti. Vezi şi pozvol, pozvolenie, pozvolire. Cf. p r i s t ă n i (4). ■ ' POZVOLIRE s.f. (Mold.) Permisiune. Măria sa craiul ... pozvolire aşijderea aşa au făgăduit. M. COSTIN. Etimologie: pozvoli. Vezi şi pozvol, pozvolenie, pozvoli. Cf. posluşanie (3), pozvol, pozvolenie. PRAVĂŢ s. m. şi n. (Mold.) 1. S. n. Ţintă, obiectiv (final), ţel. scop. Au dat ... termin sau pravăţ de hotar scris. DOSOFTEI, VS. 2. S. n. Loc de observaţie. Sfătuiescu-te ca un priiatin că de vei şedea ca în pravăţ, să iai sama carii să cunosc că-s creştini si să-i munceşti. DOSOFTEI, VS. 3. S. n. învăţătură, normă, lucrare care serveşte drept îndrumător. Acestea toate vei afla într-aceaste praveţe şi să ştii că în pravăţul lui papa, ceia ce-s pre deasupra sînt papijii, iară cei sup dînsii sînt nameastnicii lor. DOSOFTEI, VS. 4. S. m. Dirijor (de cor). Iară praveţii cîntă nişte stihuri ce nu le-am mai scris. M. COSTIN. 237 PRECUPIE Variante: pravcţ (SI. COSTIN). Etimologie: sl. pravucl. Cf. proaşcă (3), ţeanchi (2), vig. > PRAVEDXIC adj. şi s.m. (Mold.) Om , drept, cinstit, bun. Alunce Invinsărfă) toţ pravednicii carii au fost de la Adam. RAFAIL DE LA DRAGOMIRNA. O, fiiule, a pravednic'om ficior eşti. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. pravcdniku. Cf. c i n s t e ş (1). PRAYEŢ s. m. v. pravăţ. PRĂPĂŞTENIE s.f. (Olt., Trans..'SE) Prăpastie. B: Pururea mă ascunzu in pustii şi măguri, intru vrătoape şi intru propăşteniile pămin-tului. CAZANIE 1642. C: Are el intru sine pre alocurea munţi înalţi şi văi adinei şi dealure şi prăpăştenie. COSM. 1693 — 1703, 68v. Variante: propăşfenie (CAZANIE 1642). Etimologie: prăpastie + suf. -enie. PRĂVĂLIE s. f. (Mold., ŢR, Trans. S) Local în care se expun şi se vind diferite mărfuri. A: Fietecarea trunchi de meserniţă şi prăvălie de carne deschisease. CANTEMIR, IST. Au dat jac pen- bisearici, pen case, pen magazii, pen prăvălii, de răpia cine ce putea şi fugiia. IM 1754, 74v. O Fig. M-am făcut prăvălie fărădelegilor. AR, 68v. B: De va împrumuta neştine pre altul ... vreo prăvălie sau altă ce va fi dup-aceaia singur cu voia lui fără ştirea judecătoriului va scoate-l acela nu se va certa. ÎNDREPTAREA LEGII.- Iaste şi tirg cu prăvălii. COSM. 1766, 861 ; cf. IM 1730, 105r. C: Prăvălii, adecă case de-vinzare şi de cumpărat şi de lucruri de trebuinţe. VSV 1705, 241v; cf. .S, 89v. ■ , Etimologie: sl. privilie „privilegiu". Cf. _b o 1 t. ă, b u d ă , d u g h e a n ă. PRĂVITURĂ s. f. (Mold., Ban.) înfăţişare. A: întru carea {carte] am scris ...şi alte multe de treabă pentru ceale ce sint, de a cugetăcioase şi simţecioasc prăvitură, adecă socoteală lumii ceii nevădzute şi ceii vădziite. DOSOFTEI, VS. C: Previture. Aspectus. AC, 363. Variante: previtură (AC, 363). Etimologie: prăvi -f- suf. -tură. Cf. f a i. PREASTÎPNIC adj. (Mold.) Care. încalcă legea în mod sistematic. Să-i pedepsească foarte cu un canon mare, ca pe nişte preastipnici. ŞT, 252. Această svintă stanţă, fiind de faţă preastîpnicul Iulian, incepu a cinta in glasul mare cu svintele feaţe. DOSOFTEI, VS.. O (Ca nume propriu) Stătu împărat Iulian' Preastîpnicul. VARLAAM. Etimologie: sl. prfistgplniku. Cf. b e z a c o n i c. PRECUPI vb. (Mold., ŢR.) A precupeţi; a cumpăra şi a revinde. A: Vameşii să chema ceia ce cumpăra veniturile domnilor şi le precupea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN. B: Vind ţara fără milă şi o precupesc pre carnete asuprite. R. POPESCU. Etimologie: sl. prîkupiti. • ' Vezi şi precupie. , Cf. t î r g u i. i PRECUPIE s.f. (Mold., ŢR) Precupeţie; comerţ necinstit, speculă. A: Casa cea de lăcomii şi de camatnicii şi de precupii, stătu de fu casă lui Dtimnedzău. VARLAAM; cf. NCCD (gl.). O Fig. Au certat Dumnedzău cu stricăciune pre Ghiezi, sluga acestuiaş, pentru lăcomie şi pentru precupiia PBEDANIE 238 duhului svinl. VARLAAM. B: Mulţi in bisearică de neguţătorii, de pre cupii vorbesc. C 1688, 419r. O Fig. De şi facem clndva vreun bine, şi acela il facem ... cu multă neguţătorie şi precupie, pentrui că cercetăm cu deadinsul ce plată şi ce doblndă vom să avem. MĂRGĂRITARE 1746. apud TDRG. Etimologie: prccupi + suf. -ie. Vezi şi precupi. PBEDANIE s. f. 1. (Mold.) Trădare. Va sosi şi săptămlna chinurilor ... lui Isus Hristos, predania, legăturile sventiii sale, răstignirea, îngroparea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS. . 2. (Trans. SV) Tradiţie. Pin cuvlntul lui Dumnezău nescris (care t'raditio au predania din gură tn gură dată se cheamă) aceale datorii şi învăţături a credinţii care svlnţii apostoli au din insa gura lui Isus Hristos au auzit. CAT., 3. Etimologie: sl. predanije. Cf. h a i n i e, h a i n 1 î c. PREOBRĂZI vb. (Mold.) A mustra (aspru). Ii nevoiaşte deşarta mărire să să răzdrăjască si'să preobrăzască fără de nice o milă pre cei mai proşti. L SEC. XVII,' 132v; cf. L SEC. XVII, 130v. //B: Iscodeaşte tot să ocărască şi să preobrăzască pre altul. L ante 1693, 20ov; cf. L ante-1693, 209r, 209v. Etimologie: sl. preoforaziti. Vezi şi preobrăzilură. Cf. p r o b o z i, toi, vre-v i. PREOBRĂZITURĂ s. f. (Mold.) Mustrare (aspră). Iară ea mus-trarca si preobrăzilură aceea nemica nu socoîia. VARLAAM. Etimologie: preobrăzi -f- suf. -tură. Vezi preobrăzi. Cf. bănat (4), probozeai ă, răpşte (1). PREŢĂLUI vb. (Mold.) A se tîrgui, a se tocmi. Pre acea oaste turcească era cap un agă prea bogat şi să preţăluia cu mulţi bani şi odoară să să răscumpere de la căzaci. N. COSTIN. Etimologie: preţ + suf. -ălui. Vezi şi nepreţăluil. PREYITURĂ s. f. v. prăvitură. PRIETEN s. m. (Ban.) Rudă de sînge. Consaguineus. Prelien. Al-tyafi. LEX. MARS., 196. Etimologie: bg. prijaten. Vezi şi prieteşug. PRIETEŞUG s. n. (Mold.) (Legătură de) rudenie. Thevanii nu numai că nu suferita împreunare cu mueri streini, ce şi nulă pre rudă lim, ca intre sine să fie mai tari cununii şi legătură de prieteşug mai strinsu. NCCD, 313. Etimologie: prieten + suf. -şug. Vezi şi prieten. PRIETNIC s. m. 1. (ŢR, Ban.) Prieten. B: 0,priiatnicc, ştii cite făcuiu celora ce se chema călugări şi tuturor creştinilor, iară acuma vcniiu intru, mare căinţă. VI 1671, 36v; cf. NEAGOE. C: Prietnik. Amicus. AC, 363. 2. (Trans. SV, Criş.) Semen. Iubeaşte priialnicul tău ca şi pre tine. N. TEST. (1648). Şi iarăşi chelluiaşte argintul tău păntru priialnicu tău. FL. D 1682, 72v. Mare dragostă să fie In noi şi in priia(l'}nicii noştri., MISC. SEC. XVII, 65v. Muierea priialnicului tău cu păcat nu pohli. PP, 239 riiiPEC 90v; cf. PP, 63r, 63v, 64r, 64v, 65v, 75r, 85v, 86v, 87r, 90v, 124v, 125v; CAT. B, 21, 22, 23, 27, 28, 29, 30, 48, 49. Etimologie: sl. prijştlnlku. Vezi şi prielnicesc, prielnicie. ' PRIETNICESC adj. (ŢR) Prietenesc. Daruri prietnicesti. VI '1671, 39r, cf. VI 1673, 23r; VI 1700, 24r. ■ ■" Etimologie: prietnic + suf. -esc. Vezi şi prielnic, prielnicie. PRIETNICIE s.f. (ŢR, Ban., Trans. S) Prietenie. B: Făcu Dumnezeu den ceale amară dulci şi den cele pizmaşă cu prielnicii. N 1682, 15v. Făcu prielnicie cu paginii. NB, 172; cf. ÂNON. CANTAC.; N 1727, 150r. C: O parte de Midiia avea pace şi prielnicie cu rimleanii. GA, 55\ Prietnicsie. Amiciţia. AC, 363. Sparge prietnicia şi unirea bună. PP, 88r; cf. PP, 31r. Etimologie: prietnic -j- suf. -ie. Vezi şi prielnic, prietnicesc. Cf. b r o t e a 1 ă. PRIGOANĂ s. f. (ŢR, Trans. SV) Neînţelegere, ceartă, dispută, conflict. B: Pentru *care papă, luteranii şi calvinii ... au mari prigoane şi întrebări. C. CANTACUZINO. ,C: Şi aceastea zicind el, ieşiră jidovii: multă prigoană avlnd intre ei. N. TEST. (1648). Etimologie: prigoni. Vezi şi prigoni. ■ Cf. c a 1 a b a 1 î c, dihonie, h ă b r u ş a g, î n v ă 1 u ş a g, p o t-că,vălăşag, zarvă, zavistie, z ă h ă i a 1 ă. PRIGONI vb. (ŢR, Ban., Trans. SV) A, se certa. B: Iară ei tăcură că se prigonise pre cale unul cu alt cine are fi mai mare intru ei. BIBLIA (1688). C: Ce vă prigoniţi că piini nu aveţi? N. TEST. , (1648). Prigo-nesku-me. Contendo. AC, 363. Etimologie: sl. progoniti. Vezi şi prigoană. Cf. 1 i h ăi. PRIGORI vb. (ŢR, Ban.) A (se) încălzi. B: Este un lucru anevoie a şădea cineva lingă foc şi să nu se prigorească. NEAGOE. C: Prigoresku-me. AC, 363. Etimologie: bg. pregori. Cf. î n c ă r e ş t e. PRILEJ s.n. (Mold.) Avere, bogăţie. Atunce Iordachi visternicul Piiisăl, intr-aceli vremi de vrăjbi, au slăbit tare din prilej pe mănăstiri şi pe bres-laşi. NECULCE. O samă cari au poftii să-şi cisluiască ei banii şi să se puie rupta lor cineşi pe prilej, le-au dat voie. M. COSTIN. Etimologie: bg. prilcî. Cf. agonisită (2), blagă, bogătate, bucate, io sag, marhă,' povijie, sirmea. ; PRIMURĂ s.f. (Ban.) Panglică, Primure. Fimbria: AC, 363. Etimologie: magh. prim. PRIPEC s.n. (Mold., ŢR, Trans. SE) Arşiţă, dogoare. A: Nu vor flămindzi, nice vor tnsăta, nice ii va lovi pre înş pripăcul. DP, 19r. Vara fierbinţeala şi pripăcul fierbindu-lşi cocindu-l. CD 1698, 16v; cf. VARLAAM ; DOSOFTEI, VS; CD 1698, 17r; CAL. 1762, 128v; CD'1770,'19v, 20r. B: Cum ghiiaţa de pripecul soarelui se topeaşte, aşa dracii de rugăciunea cea caldă se sting. C 1688, 43 lr. Arapii sini pirliţi şi negri de pripecul PKIPELNIC 240 soarelui. ÎR, 47T; cf. MARDARIE, 115; LEX.. 19r; MĂRGĂRITARE 1746; ÎR, 23r. C: Avgust— plecat spre viitor şi pripec. CAL. 1733, 39. -Etimologie: bg. pripek. Cf. ser. prlpeka. ; Cf. n ăd u ş e al ă, n ă d u v. PRIPELNIC adj. (ŢR) Pripit, grăbit.. Cel ostaş nu fie aşa pripealnic, pentru că nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi. FN. Pripealnică călătorie [a] solilor straorlinarii. FN. Etimologie: pripă-f suf. -elnic. \ Vezi şi pripi, pripiloare. : ' PRIPI vb. (Mold.) A surprinde. Acolo pripi pre un balaur intrind în peşteră. DOSOFTEI,, VS. Purcesesă şi Vasilie Costache vornicul, ce, pripindu-l moartea acolo, s-au. săvîrşit.. N. COSTIN. Etimologie: sl. prispeti. Vezi şi pripelnic, pripiloare. PRIPITOARE s.f. (Mold.) Prevestitoare. Iacă dară pripitoarele unde cintă ursitoarele. CANTEMIR, IST. Etimologie: pripi + suf. -toare. Vezi şi pripelnic, pripi. Cf. p r o v i d e.ţ. PRISACĂ s.f. (Mold.) Stupină. Vor nămi case . . . şi alte locuri de odihnă ce vor fi. . . pe la priseci (s t u p i n i MUNT.) PRAV. Acolea . . . au găsit o prisacă cu stupi. URECHE; cf. M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS; NECULCE. Etimologie: sl. *prSseka. Vezi şi prisăcar, prisăcări, prisăcărit: PRISĂCAR s.m. (Mold.) Apicultor. Iară Eţco prisăcariul . . îndată. l~au dus la Ţara Leşească. URECHE. Fi s-ar. căzut .. . vulpea prisăca-rului bătrin ciumiliturile să-şi areate. CANTEMIR, IST.Au agiutisu într-o vale la un prisăcar si acolo au dat telegarii cu carîta prisăcarului. H 17792, i 02v. Etimologie: prisacă -f suf. -ar. Vezi si prisacă, prisăcări, prisăcărit. PRISĂCĂRI vb. (Mold.) A se îndeletnici cu apicultura. Au găsit o priseacă cu stupi şi un moşneag bătrin de prisăcăriia stupii. URECHE, L. 64. Etimologie: prisăcar-f-suf. -r. Vezi şi prisacă, prisăcar, prisăcărit. PRISĂCĂRIT s.n. (Mold.) Impozit care se plătea pe prisăci în Moldova. Cu prisăcăritu şi cu desătina au stins stupii oamenilor. PSEUDO-AMIRAS. Au rădicat . . . morăritul şi prisăcăritul şi' cîrciunjăritul care le scornisă Mihai-Vodă. NECULCE. ' Etimologie: prisăcări. Vezi prisacă, prisăcar, prisăcări. PRISECI vb. (ŢR) A bara, a tăia, a închide (o cale de acces). S-aiu sfătuit pentru trecirea oştilor în Ardeal pre unde ar fi, căci căile era prise„ cile şi astupate. R. GRECEANU. Etimologie: sl. prfsSkati. Cf. zăticni. PRISNE adj., adv. şi s.f. 1. Adv. (Mold., Trans. SV). în întregime-cu totul, complet. A: Macar di-are face neştine bani cit de buni, galbeni prisne (lămuriţi MUNT.) de aur curat, sau taleri, sau alt ’feal de bani, 241 PRiviSTULXrr ;ă fie prisne (lămuriţi MUNT.) de argint curat.: . sau prisne de a-•ame .(de. . .aramS lămurită MUNT.) PRAV. Dsic călugării s& 'ie fost făcut şi sfeşnicele . . . şi policandru şi hora tot prisne de argint. NE-2ULCE. C: Luo suliţa lui cea minuhată ce au fost prisne de mischiu. IT' 1767, lir. ♦(Mold.) Exact,.întocmai, chiar, -Şi-ntrebind ceasul, cind au impăosat, aflară prisne atunce la al noăle ceas. DOSOFTEI,. VS. Vieţuim ! prisne ca im înger. DOSOFTEI, VS. i 2. Adj. (Mold.) Curat, pur, neamestecat, veritabil. A: Intr-acealea părţi [ de lume dereg vinul cu apă că nu-l pot bea prisne de mare tărie. DOSOFTEI, VS; cf. NCCD (gl.). ♦Autentic, adevărat, veritabil. Ne-au .îndrăgit ca neşte cuconi ăi săi prisne. DOSOFTEI, VS. S-au, vădit şi svfijnţia sa ca un prisne alui Dfujmnfejdzău priietin. DOSOFTEI, VS. ■ 3. S.f. (Mold.) Candelă. Prisne cu trei ipostaze. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. prislnu. Cf. rus. prisnyj. Cf. adevăr (2), fireş.(2). . > PRISTANIŞTE s.f. (Mold.,.ŢR) Port; loc de refugiu (la ţărmul unei. ape). A: Să alină marea . . . Atunce curîbiarii să voroviră şi stitură in pris-taniştea Mirlichiei. VARLAAM. O Fig. Iaste-: . . înecare şi 'risipire cura-biei ceii sufleteşti ce stă în pristanişte-. L SEC! XVII, 130v. B: Ies cu corabia afară din pristanişte.- ÎNDREPTAREA LEGII. Aşijdirea făcu o pristaniste in Ascalon, la mare;-să fie curăbiiari. Gl, 19v; cf. ANON. CANTAC.; COMOARA LUI DAMASCHIN STUDITUL. C- Fig. Tu eşti nădeajdea creştinilor celor cu nevoie, învihoratilor pristaniste, bolnavilor dohtorie. C 1688, 423v; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; L ante 1693,. 206r. Etimologie: sl. pristanigte. Cf. liman, schelă (1). . PRISTĂNI vb. 1. (Trans. SE) A se împotrivi. Cu nebunul să nu pris-tăneşti, că mai rău iaste. FL. D 1693, 38v. 2. (Mold., ŢR) A; face pe v.oia cuiva, a susţine pe cineva. A: MihuC hatmanul şi Trotuşanul logofătul, dimpreună cu alţii carii era, de le pris-tăniia lor. . . au rădicatu domnu pre Alexandru-Vodă. URECHE. [Domnul] nu putea de tot slobod să hie în6r. Procator, adecă aşezători de vorbă.. CAL. 1733, 20.//A: Protacăn, tdecă aşezător de vorbă. CAL. 1762, ;122r. •Variante: protacăn (CAL. 1762, 122r). Etimologie: magii, prokfitor. Vezi şi procatorie. - » ■ Cf. a r c a, urât o iv PROCATOKIE s.f. (Ban.) Avocatură. Prokatorie. ÂC, 363. Etimologie: procator + suf. -ie. - Vezi. şi procator. PROHITĂ s.f. (Mold.) Batjocură. Sin! a mulţi de prohită. DOSOFTEI, PS 230. O Loc. vb. 'A lua în prohită = a batjocori. Pizmaşii mă iati în prohită. DOSOFTEI, PS UI. Etimologie necunoscută. Cf. pol. pochvha. Vezi şi prohiti. • ■ ■ •••>.. Cf. băsău (3), mascara (2), mîniecie; mădări (1), prohiti. PROHITI vb. (Mold.) A batjocori. Să nu las nebunul să mă ia-n ocară,. Să-l prohitească tutinderea-n ţară. DOSOFTEI, PS. Etimologie: prohită. Vezi şi prohită. Cf. mădări (1), prohită (a lua în—). PROIDI vb. (Ban., Trans. SV) A străbate, a ieşi. Proidil. AC, 363- Intru ea proidesc toate fierile lunciei. PS. SEC. XVIII, 55r. Etimologie: sl. proiti(-idţ). Cf. lojvi (2). PROPĂŞTENIE s.f. v. prăpăştenie. PROPTĂ s.f. (Ban., Criş.) Proptea. Propte. Fulcntm. AC, 363. O Fig. Fii proptă de aleanul pagubeei. MISC. SEC. XVII, 60'. Etimologie: propti. PROSOP s.n. (Mold.) Ştergar. Este obiceiu a se da la visterie mitropolitului ... un prosop de cele bune cit care şterge picioarele ucenicilor. GHEORGACHI. Etimologie: ngr. prosopon „pentru faţă", prosopis „ştergar". Cf. p e ş c h i r. PROSTAC- adj. (Mold.) 1. Simplu. (Substantival) Din cei prostacî de multe ori mari au deprins a face minuni. DVS, 12'. Acesta, născut din ţărani şi prostaci şi prost ac fiind, să pusă a sluji la mănăstire. DVS, 15'. 2. De calitate inferioară. Purta haine mijlocii şi prostace. DOSOFTEI, VS. 3. Neinstruit, neştiutor. (Substantival) Taste în locul prostacului ce nu-nţeleage limba cărţii. DPSR, IIV. Dară ce sint eu un prostac sau de unde aş hi eu învăţat. DOSOFTEI, VS. Sau singur din capul său au scornit-o, sau de ea vreun prostac însă zavistuitoriu . . . au aflat-o. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol., ser. prostak. Cf. s u r u m a n (1). PROSTAN adj. (Mold.) Prostănac. Fiind la hire foarte prostan, l-au fost scos din împărăţie. M. COSTIN. Etimologie: prost + suf. -an. Vezi şi prostatic. Cf. motroc, prostatic (2). 1'i;ostati:c PttOSTATEC adj. v. prostatio. I’KOSTATIC ii fi j. 1. i Molii.. ŢR)’ Simplu. sinccr, curat, f irosi'. A: l nzcnunrhiară amindoi şi să sărutară cu prostateeă sărutare. I>OSOI'TKI, \ S. Sufletele .■'i/j/ blagoslovite ţoale cele proslntece. Dl’*, tî'tv; cl'. HOSt H'TKI, PS. 11: îiitru cinstea lui ajn a zice înaintea dragostei voastre puţine cuvin-u ... tiu cu orbe ritorif'rsti si alcătuite, ci cuvinte smerite şi prostatice. AXTIM. *2. (Mold.) Prosl, nepriceput. Prostatcc finea ]’asilie-]'odă pre Matei" i odă. M. COSTIN. Cn blanariu, in meşterşug isteţ, pre altul,., pros-teitcr au amăgit. CANTEMIR, IST. , ■ tt. (.Molii.) (Adverbial) Prosteşte. Era domn cu-nţelcpcituic, şi la mf-nia lui grăie tot cu cinste si cu ingăduială, nu cu răstituri, prostalic. NE-CL/LCE! Varinnli1: proslntor (M. COSTIN; DOSOI-TKI. VS; l)p, ;}V; CAN-TEMIR, IST.}. Etimologie: prost -J- suf. -atic. Vezi şi prostan. Cf. ni o ( r o c, p r o s I an. PIÎOSTIRK s.f. (Mold.} Cearşaf. Căpeteniile infăsură in prostirile >:ctalr ce />n:miră. de sprejiniră singclc svinjiii fale. DOSOKTKL VS. K! imoJogic: ucr. postill. Cf. ) c p «» (I e u. I’HOTACĂN s.m. v. prunilor. PIIOYIDKŢ s.m. (Mold., ŢIî 1 PiTziciltor. A: Oarec.arclc de prneiile[i, rarrlr puica .si) vadzâ, socoti şi pricepu ş-acesta mcslerşitig a diiaeoluhii. Ij ^KC. XVII. cf. DOSOFTEI, VS; 1, SEC. XVII, S3V, CAN- TKMI li, IST. II; Au netnerit In un părinte călugăr pre eurelc il ehicnui lonstif. lin.■ml si profideţ. N 1682, f>r. Şi-l lăuda dr-aciiea pre un pim'iilef. L mile K>93, 2(>Sr; cf. N )fiS2, Gv; L iinli! IG'J.'Î, 2HV; X 1727, i:C. Klimolo^ii". sl. providecî. Cf. pripi! o a r o. PRlîlJlA s.f. (U.iii.) Un l'd do lan!, cursă. l’.-n^le. I.tiqn fi ^mus. AC. :m:j. Etimologic: ser. pru?lo. Cf. o a p c a n â. c lues â, m â i c s I r i <\ stil â, /, â b r o a ii a. rUIIACK s.f. (Mold.) J-îufniţâ. Paluturile lui, , . , sălaşe hoagh-lnr si jmhacelor. le-an premnut. CD 101KS, Jlr. Ochii... decit a. palincii mai mari. CANTEMIR, IST.; cf. Cl) 1770, J2V. Etimologie: ucr. pu?nr. Cf. b o a g li e\ 1) o g z a, b u f n i ( Ti, b ti Ji â, b ii h n a c e. PUJIĂ s.f. (Mold.i Pici lung, girbaci, harapnic. Şi pune .... de-i f-ăte cu pu/ia. NECULCE. L-au golit pină la briu şi cu pvi de bou ce era făcute ca puiule au început a-l bate cilcva ceasuri. II 1771, 07'. Etimologie: pol. pulm, ucr. puţra. Cf. 7. b i c i1. PUSTII vl>. 1. (Mold., ŢR) A prăpădi, a distruge. A: Pm noi nedos-t'dnirii ne ca piardo şi in mu nea şi întunerec. . . . ne va punţii. VARLAAM. B: Den daefu nici unul n-au mm rămas, rit pu^tiindu-se de lot şi /i^rnai- rămîind nimeni .. . au aşezat romani. C. CANTACU/1 NT0. puşcărie 2. (.Mold.) A păi'iisi. Pusliau casele fi fugeau tn lume. N. COSTIN. Fugit-au mulţi boieri şi mazili de groaza lui pentr-alte ţări, de s-au pustiit casăle. NECULCE. Etimologie: pustiu + sul. -i. PUSTUŞAG s.n. (Criş.) Nimicire. învăţătură de pre pustusagul Ierusalimului in ce chip au bătut Dumnăzău pre Ierosalim. C 1692, 509v. Etimologie: pustiu-j-suf. -sag. Cf. magh. pusztasfig. Cf. stropşitu r ă (2). PUŞCĂRIE s.f. (Mold.) Artilerie. Tot ce au fost ale oştii ... cu alte ce au fost de a puşcăriei . . . s-au trimes la gheneral. N. COSTIN. Artilerie. adecă puşcărie. N. COSTIN. Etimologie: puşcnr -f- suf. -ie. R RAFT s.n. (Mold., ŢR) Harnaşament de lux. A: Nu era ei acolo grije de pluguri, de boi, nice de cai cu rafturi scumpe. VARLAAM. Era împodobiţi cu hasele si cu rahiuri de argint. ILIODOR; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. B: Vezi cite un om, fiind călare pre cal bun, împodobit cu rafturi. MĂRG. 1691, 19r. Caii şi catirile poartă rafturi poleite. MĂRG. 1746, 24v; cf. VARLAAM-IOASAF: MĂRG. 1691, 23v; PAN., 40v; NEAGOE; MĂRG. 1746, 19r. Variante; rabt (ILIODOR). Etimologie; tc. ratat. Cf. tacîm (1). RAHT s.n. v. raft. RARĂU s.m. (Mold.) Numele unei păsări răpitoare. Iuţi aripile vulturilor, brehnicilor, rarăilor, şoimilor... cu mare vljiituri aerul despica. •CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. rârfl. RATOT s.n. (Ban.) Omletă. Ratot. Frixum. AC, 364. Etimologie: magh. râ(n)totta. RĂCODEALĂ s.f. v. răcodelic. RĂCODEI/IE s.f. (Mold., ŢR) Muncă manuală; lucru de mină. A: Să-şi vindză răcodealia lui. PAT. 1685, 24v. Prin vreamea a şease dzile Xucrînd şi isprăvind toate răcodealiile tale, iară a şeaptea dzi te odihneaşte. ■CD 1698, 36r. Si celelalte rucodealii femeieşti iarăşi ea le-a aflat. LET. 1766-1767, 25r; cf. DOSOFTEI, VS; PAT. 1742, 227r. B: De multe -ori indireptează sufletul spre bine nu numai pomenirea priiatenilor, ce şi vedearea veşmintelor . . . sau altă rucodealie ce au lucrat el. ALB., 51r; cf. NB, 421... Variante: răcodeală (DOSOFTEI, VS), rocodealie (PAT. 1685, 24v), rucodealie (ALB., 51r; LET. 1766—1767, 25r). Etimologie: sl. rgkodiSIile. RĂCOŞI vb. v. rocoşi. RĂFET s.n. v. rufet, RĂILNI vb. v. rîvni. RĂBIENTAR s.m. v. reimentar. RĂMAS s.n. (ŢR, Ban., Trans. SE) Rămăşag, pariu. B: Dă -mi ajutor ca să biruiesc şi să stric rămasul. E J777, 90v; cf. E 1777, 91r, 91v. C: Remas. AC, 364. Mulţi aleargă la maidan, iară cel ce întrece ciştigă rămasul. EG, 112. Etimologie: rămînc. Vezi şi rămaşi, rămăşire. Cf. rămăşire, verşun. 247 RĂRUNCHI RĂMĂŞI vb. (ŢR, Ban., Trans. S) A pune rămăşag, a paria. B: Te-ai rămaşii cum că vei bea marea toată. E ante 1704, 12r. Te-oi rămăşit cu filosofii precum să bei marea toată. E 1777, 90'; cf. E ante 1704, 12v. C: Eu m-am rămăşit să beau marea. E 1703, 136r. Remeshesku-me. Sti-pulor. AC, 364. Etimologie: rămăşag. Vezi şi rămas, rămăşire. RĂMĂŞIRE s.f. (Trans. SV) Rămăşag. Şi rămăşire fiind, mearsă omul către dascalul Lina slujind şi plecindu-să ei pină ce o înşelă. ERES, 199v. Etimologie: rămaşi. Vezi şi rămas, rămaşi. Cf. rămas, verşun. RĂMĂŞIŢĂ s.f. 1. (Mold.) Moştenire. A: Nice la ocine să nu încapă. nice la rămăşiţele părinţilor săi. ŞT, 253: cf. PRAV.; URECHE.//B: ÎNDREPTAREA LEGII. 2. (Mold., Trans. SV) Urmaş, descendent. A: Iară rămăşiţele pentru răutăţile lor va să le dea Domnul Dumnedzău. ŞT, 282; cf, DOSOFTEI, PS; N. COSTIN. C: Fiiul al doilea, Vilcul, s-au petrecut fără de rămăşiţă pentru că nu s-au însurat. GH. BRANCOVICI. Etimologie: rămas -f suf, -iţă. Cf. m o ş n e n i e, ocinire, uri o (I); mă rădic. RĂMENTAR s.m. v. rcimentar. RĂXICHI(U) s.m. v. rinichi. RĂXTUNA vb. (Mold., Criş., Trans. SV) A răsturna..A: Cine va răntuna noaă piatra de pre uşea gropiei? VARLAAM. Omul . . . răntuna pietrile de la peşteră. DOSOFTEI, VS. Să-i răntune şi să ia de pre inima lui piatra orbirei. L SEC. XVII, 7r. C: Mă răntuniu. să pier. MOL. 1695, 52v. Piatra era mare şi cu greu a o răntuna. C 1729, 57r; // B: Vine Hristos ca să-i răntune şi să ia dupre inima lui piatra orbirii. L ante 1693, 2ov. ♦ (Mold.) A se rostogoli. O piatră din deal la vale . . . să răntună şi nu să poate opri. VARLAAM ; cf. NECULCE. Variante: răntune (MOL. 1695, 52v). Etimologie: cf. înturna. Cfj izvreti. : ' RĂXUNCHI s.m. v. rărunchi. RĂPŞTĂ s.f. v. răpşte. RĂPŞTE s.f. (Mold., Trans. N) Mustrare, dojană. A: Pentru răpştă şi pentru cleveta ce grăi împrotiva frăţîne-său . . . audzi Dumnedzău şi să mănie. VARLAAM. Inmulţiindu-să creştinii, fu răpşte de alte limbi cătră jidovi. AP. 1646, 16v; cf. DOSOFTEI, VS. C: Să nu grăim cuvinte de răpşte spre Dumnedzău. POGREB., 100v. Variante: răpştă (VARLAAM). Etimologie: răpşti.. Cf. bănat (4), preobrăzitură, probozeai ă. RĂRUNCHI s.m. 1. (Mold., Ban., Trans. SV). Rinichi. A: Doftorii' au mai aflat şi la rărunchii lui de cătră stingă alte doă pietre. N. COSTIN. Boale la rărunchi. CAL. 1762, 131r. C: Cu rărunchiul său acoperiră-ş faţa. PS. 1651, 23'. Renunkyu. Ren. AC, 365; cf. PL, 146r. + Fig. Persoană din acelaşi neam cu cineva. A: Mă certară din dzi pănă-n noapte Rărunchii miei. DOSOFTEI, PS. kâsAjdui 248 2. (Mold., ŢR, Trans. SV) Adîncul trupului omenesc. A: Tu m-ai [acul, Doamne, tu ai zidii rărunchii miei şi toată putearea trupului mieu. AR, 44v; cf. AR, llv. B: Pre cruce văzîndu-te pre tine.. . spînzurînd, sfurîmîndu-se ca o maică la rărunchi, au zis. MINEIUL (1776). C: Eu sint cela ce ispilescu rărunchii şi inimile. N. TEST. (1648); PSALT. (1651). ]!ănunchi(iy mici încă mă învaţă. VCC, 34. Variante: răminclii (VCC, 34; AC, 365). Etimologie: lat. renunculus. Cf. r i n i c h i. RĂSĂJDUI vb. (Mold.) A chibzui, a cumpăni, a aprecia. Canonul acestora păcate ... in voia duhovnicului să fie, după cum va răsăjdui el. ŞT, 293,. Etimologie: sl. rasşîdati, rasuzdnfi. Vezi şi răsăjduitor. • Cf. chiti (2), răschiti, sămălui (2). RĂSĂJDUITOR adj. (Olt.) Care chibzuieşte, care cumpăneşte (înainte de a decide). Se cade duhovnicului foarte să fie înţelegător si răsăjduitor. PRAV. GOV. Etimologie: răsăjdui + suf. -tor. Vezi şi răsăjdui. Cf. chitit1 (2), hîtru (1), ocoş, sămăluitor. RĂSCHITI vb. (Mold.) A socoti, a gîndi, a judeca. Socotind şi răz-chitind . . . gîndul într-alt chip începu a i să pleca. CI, 176. Etimologie: pref. răs- + cliiti. Vezi şi chiteală, chiti, chitire, chitit1, chitit2, chititură, nechitit. Cf. c h i t i (2), r ă s ă j d u i, sămălui (2). RĂSURĂ1 s.f. (Olt.) Răsătură, pilitură. Răsuri de dinţi dă fildeş. MD2, 3V. Etimologie: rade -f suf. -ură. RĂSURĂ 2 s.f. (Mold.) Impozit. Şi le-au ales răsura să ie giumă-tate mai mult decît soliile lor. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie necunoscută. Cf. răsură1. Cf. a d ă u, ajutorinţa, ruptă, ruptoare, satara. RĂTĂCITURĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Rătăcire. Curăţi oraşul de multe necurăţii şi rătăcituri. N. TEST. (1648). Şi turma oilor tale ceale sufletesti nu o ai lăsat în rătăcitură. SA, 38v. Retecsiture. Aberratio. Error. AC, 365. Etimologie: rătăci + suf. -tură. Cf. dibuire. RĂTEZ s.n. 1. (Mold., Trans. SV) închizătoare, încuietoare. A: încuiaţi porţile ... cu răteaze şi cu lăcăii. VARLAAM. Laudă pre Dum-nădzăul tău, Sionule, c-au întării răteadzele porţilor tale. DPSR, IS6r. Vom strica rătezile şi-l vom ucide acolo tn odaie'. N. COSTIN; cf. DVS, 7r. C: Toate încuiturile şi răteadzăle s-au sfărîmat. C .1729, 47r. O Fig. Pogorîiu la rădăcinele munţilor şi mă încuie pămîntul cu răteazele lui in 'veac. PSALT. (1651). 2. (Mold.) Lant. Puseră răteadzele greale pregiur grumadzii svfilntiii sale. DOSOFTEI, VS. ' - Etimologie: ucr. retjazl, magh. retesz. RĂULA vb. v. rula. REFET s. n. v. rufct. 49 RÎVNI REGEA s. f. (Mold.) Rugăminte, cerere. Am venit la împărăţie la ram o rage, de mi s-a trece. împăratul zisă: „Spune-m ce răge ai“. H 7792, 101v. Este frinc, ori frîncoaică, de merge la o sultană şi face regea entru un patriarh. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU, ■„ Etimologie: tc. rcea, riea, • ■ REGHIMENTAMU s. m. v. reimentar. REDIENTAR s.m. (Mold.) Comandant,: de regiment. A: Iară aice re Ieşi fiindu lăsat reimentar Orujinschii ... NCL II, 298; cf. NECLfLCE. 'B: Cap oştilor era Dimidenschi, reghimentariul de la Snetin. R. PO-'ESCU. Variante: răimcntar (NECULCE), rămentar ■ (NECULCE), reşîii-lentariu (R. POPESCU), remcntariu (NECULCE). Etimologie: pol. regimcntarz. Cf. oberst, polcovnic (1). REMENTARIU s.n. v. reimentar. RINICHI's.m. (ŢR, Trans. SE) Rărunchi.' B: Jatro, Rănichi. LEX. 683, 84r. Şi vei lua de la berbeace ... rănichii amindoi. BIBLIA (1688); f. MARDARIE, 112, 190, 297. C: Boale primăvara: paralij. adecă '■metie, umflătură, gălbenare, oftică, boale la rinichi, la coaste. CAL. 1733, .9. ' Variante: riiniclii(n) (MARDARIE, 112, 190, 297; BIBLIA 16S8). Etimologie: lat. rcniculus. Cf. rărunchi. , RÎBNIC s. n. (ŢR) Iaz, helesteu. Kupluselu. Ribnic au helesteu. jEX. 1683, 27v. Etimologie: bg. ribnîk. Cf. tău. RÎMNI vb. v. rîvni. RlNDĂLUI vb. (Criş.) A rindui. Atit ău fost tocmit şi rindăluit custul :i viaţa acestuia. MOL. 1695, 48'. ' Etimologie: magh. remlelni. Cf. c h i v e r n i s i (2). RÎPCĂ s. f. (.Mold.) Ramură (uscată)' .a vitei de vie. [Cără] mare grămadă de cărbuni ...şi snopi de ripee. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. RÎT s.n. (Trans. SV) Şes cu iarbă. Ară pămintul altuia şi cosesc ritul altuia. PP, 85 r_v. ' , Etimologie: magh. r6t, rit, ser. rit. RÎVNI vb. (Mold., ŢR) 1. A invidia. A: Toţi munţii aceştia vor răhni Sionul. DOSOFTEI, PS. Aflind acolo o peşteră, lăcui călugăreaşte, căruia mulţi răhnind năzuiră la acea peşteră. DOSOFTEI, VS. B: Patriarhii rivnind pre losif il vîndură la Eghipet. NT 1703, 99T; cf. NEAGOE; MINEIUL (1776). ^ A duşmăni. A: Unul altuia rivneaşte, unul altuia prepune. VARLAAM. B: Ei m-au râvnit pre mine nu că pre Dfujmnfejzâu ... şi. eu voiu răvni pre ei. BIBLIA (1688). 2. A se supăra, a se mîhni, a se amărî. A: Iuda ..., deaca vădzu pre jSIaria că varsă mirul..., rîvni întru sine şi.dzise: „Pentru ce nu vîndut acesta mir?" VARLAAM. Să răvni la sfu]flfe]t de jealea lor. DOSOFTEI, VS. B: Vădzu Dfojmnul şi răvni şi să scirbi pentru urgiia fiilor lor. R. GRECEANU. Variante: rălini (DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS). ■ Etimologie: sl. rlvlnovnti. BiVXIRE Vezi şi rivnire. 'li Cf. a 1 e n u i, bănui2 (2), zavistui. RÎYNIRE s. f. (ŢR) Duşmănie, ură. Şi văzînd jidovii gloatele să tmplură de rivnire. NT 1703,' 107r. Elimologie: rîrni. Vezi şi rîvni. Cf. alean (2), alenie, alenşig (2), băsău (2), măraz, zavistie. ROBCĂ s. f. (Ban.) Sclavă, roabă, captivă. lîobke. Captiva. AC, 365. Etimologie: bg. rolika. Cf. şerb, şearbă. j ROOIISTRU s. m. v. rotmistru. ROCOS s.n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Potolindu-să■' rocoşul. DOSOFTEI, apud. TDRG. j Elimologie: pol. rokosz. Cf. rocoşi. i Vezi şi rocoşan, rocoşeală, rocoşelnic, rocoşi, rocoşire, rocoşit, rocoşi tor,' rocoşitură. • ■ j Cf. hăbruşag, rocoşeală, rocoşi re, rocoşit, ro-j coşii ură,’ zurba (2), zurbalic. | ROCOŞAN s.m. (Mold.) , Rebel, răzvrătit, răsculat. Ostenind craiul după aşezarea şi potolitul acelor rocoşeni, să bolnăveşte in oraş. N. COSTIN.! Să făcusă rocoşeni asupra împărăliii. CANTEMIR, HR. ' Elimologie: pol. rokoszanin. ! ! Vezi şi rocoş, rocoşeală, rocoşelnic, rocoşi, rocoşire, rocoşit, rocoşitor, rocoşitură. Cf. rocoşelnic, rocoşitor, zurba (1), zurbagiu. ROCOŞEALĂ s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După aşedzarea şi potolitul rocoşelii în Ardeal. M. COSTIN. ' Etimologie: rocoşi -f- suf. -eală. i Vezi şi rocoş, rocoşan, rocoşelnic, rocoşi, rocoşire, rocoşit, rocoşitor, rocoşitură. Cf. hăbruşag, r o c o’ş, rocoşire, rocoşit, rocoşi-t u r ă. zurba (2), z u r b a 1 î c. ROCOŞELNIC s. m. (Mold.) Rebel, răzvrătit, răsculat. Că aşea s-au tocmii, de domnul rău face rocoşîalnic pe slugă, iară sluga rea face pre stăpln tiran. NCCD, 292; cf. N. COSTIN. Etimologie: rocoşi + suf. -elnic. Vezi şi rocoş, rocoşan, rocoşeală, rocoşi, rocoşire, rocoşit, rocoşitor, rocoşitură. Cf. rocoşan, rocoşitor, zurba (1), zurbagiu. ■ ROCOŞI vb. (Mold.) A se răzvrăti, a se răscula. De multe ori i-au şi biruit ... de multe ori i-au asudai, rocoşindu-să şi nu fără moarte. URECHE. Aceale capele ce s-au fost rocoşit asupra lui, nevrind să i să închine, Duca-Yodă le-au dat război la Chişinău. PSEUDO-COSTIN, 12v. Iară cu cit s-au lepădat omul de Dumnedzău, cu atita si zidirile s-au rocoşit asupra omului. NCCD, 307; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL I 33, 45; CANTEMIR. HR.; PSEUDO-AMIRAS; PSEUDO-MUSTE. Variante: răcoşi (CANTEMIR, HR.). Etimologie: pol. rokoszyc sio. Vezi şi rocoş, rocoşan, rocoşeală, rocoşelnic, rocoşire, rocoşit, rocoşitor, rocoşitură. 251 RUFET ROCOŞIRE s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După multă mustrare pentru^rocosirea lui asupra împărăţiei Ramului, l-au omorit. NCL I, 45; cf. NCL l| 33. Etimologie: rocoşi. Vezi şi rocoş, rocoşan, rocoşeală, rocoşelnic, rocoşi, • rocoşit, rocoşitor, rocoşitură. Cf. h ă b r u ş aTg, rocoş, rocoşeală, rocoşit, rocoşi-tură, zurba (2), zurbalîc. ROCOŞIT s. n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Sosind solul acela in Ţari grad, au aflai impărăţiia lui Sultan Osman la mare turburare şi inchis Ţarigradul de rocoşitul ienicearilor asupra împărăţiei. M. COSTIN. Etimologie: rocoşi. Vezi şi rocoş, rocoşan, rocoşeală, rocoşelnic, rocoşi, rocoşire, rocoşitor, rocoşitură. ^ ’ Cf. h ă b r u ş a g, rocoş, rocoşeală, rocoşire, rocoşitură, zurba (2), zurbalîc. IÎOCOŞITOR s. m. (Mold.) Răzvrătit, răsculat, .-iu- perii şi Ilie Toroman, cel întii rocoşitoriu asupra domnu-său. M. COSTIN. Etimologie: rocoşi + suf. -tor. c Vezi şi rocoş, rocoşan, rocoşeală, rocoşelnic, rocoşi, rocoşire, rocoşit, rocoşitură. , Cf. rocoşan, rocoşelnic, zurba, (1), zurbagiu. ROCOŞITURĂ s.f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Rădicindu -se asupra nemţilor pentru rocositurile lor ..., şi-au agonisit ură despre loti si l-au ucis. N.' COSTIN; cf.'PSEUDO-MUSTE. Etimologie: rocoşi + suf. -tură. Vezi şi rocoş, rocoşeală, rocoşan, rocoşelnic, rocoşi, rocoşire, rocoşit, rocoşitor. Cf. hăbruşag, rocoş, rocoşeală, rocoşire, rocoşit, zurba (2), zurbalîc. ROHMISTRU s. m. v. rotmistru. ROTMISTRU s. m. (Mold.) Căpitan de cavalerie (in armata polonă). Leşii ... fiind ... fără orînduială, nice hatmani, nici rohmistri, nici stegari. N. COSTIN. Era să între pre poartă un rotmistru. CRB, 173'; cf. M. COSTIN; NECULCE. • Variante: rocmistru (NECULCE), rolimistru (N. COSTIN). Etimologie: pol. rotmistrz. IÎUFET s.n. 1. (Mold.. ŢR) Breaslă, isnaf. A: Au ieşit iesnafurile, adecă toate răfelurile, cite să află în Ţarigrad, de au făcut alaiul ordiei. IM 1754/ 9r; cf. GHEORGACHI. B: Au ieşit iesnafurile, adecă toate refeturile. IM 1730, 14v; cf. PRAV. COND. (1780). 2. (Mold.) Corp de ostaşi. Numai s-ău şi sculat zorba mari din Ţarigrad toate mulaleli şi rusfeturili cu oaste şi cu puşci. NECULCE. Era trei mii de oameni pedestrime, aşijdere şi călărime, boiernaşi, copii din casă ..., armăşei, aprozi şi alte rufeturi, cineşi cu steagul său. PSEUDO-AMIRAS. Domnul, după ce să schimbă tn straie ..., îl întimpină şi alaiul cel gătit din partea hatmanului, a agăi şi a altor rufeturi. GHEORGACHI. Variante: răfet (IM 1754, 9r), reîet (IM 1730, 14v), rusîet, (NECULCE). Etimologie: tc. rufet. Cf. i e s n a f. IIUGTJCI1 252- RUGUCI1 vb. (Mold:) A se văita, a se văicări. Ei au' audzit ,rugu~ cindu-să ;(văietîndu-se MUNT.) ş-au alergai de l-au scos. PRAV.. Etimologie necunoscută. Cf. boci, cînta, glăsi, olecăi. RUGUCI2 vb. (Criş.) A lovi cu piciorul. Leagă-mi dară, părintele-mieu, ... mlnule si picioarele} să nu le rugucescu. MISC. SEC. XVII, 5V. Etimologie: magh. rugni. RUJĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Floare de trandafir. A: Cununi de ruji, de trandafiri şi de crini. DOSOFTEI, VS. Anlus ca rujea cea-nflo-rită-n grădină ş-au mutat viaţa în lumea cea senină. DOSOFTEI, VS. Cr Buşite. Bosa. ÂC, 366. Cu şofran şi cu apă de ruji să se ungă. PL, 146r; cf. AGYAGFALVI, apud TEW ; PL, 149r; MŞE, 83..// B: Ruje sau trandafir. MARDARIE, 227. . ' Etimologie: bg. ruia, ser. ruza. Cf. magh. rossa. RULA vb. (Mold.) A flecări. S-au născut nu precum ruleadză oare-cari de dzîc de şeapte luni sau fără tată, ce.s-au născut la noaă luni deplin. DOSOFTEI, VS. Mult mă mier de ce ruledzi'şi de ce blojorăşti, grăind in deşert. CD 1698, 16v. Mult mă mier de ce răulezi. CD 1770, 19r. Variante: răula (CD 1770, 19r). Etimologie: ser. ruljati „a striga". RU3IÂN s. m. (ŢR) Iobag, clăcaş. Pentru vecinul, sau rumânul, ce va fugi de în săi şi-i vor răminea ocinele. ÎNDREPTAREA LEGII. MateiT fii-suu, au gătit oameni şi rumâni de ai lor, şi pen meşteşug au luat pă Stroie vornic si l-au trecui in Tara Ungurească. R. POPESCU; cf. ST. LEX., 299. ' Etimologie: lat. romanus. Cf. iobagi, jele ar, vecin. RUPTĂ s. f. (Mold.) (în evul mediu, în Ţările Române) Sumă de bani depusă anual de contribuabili în visteria statului. Scos-au Nicolae-Vodă rupta pe toată ţara şi pe mazili. NCL II, 299. Şi scoasă şi ruptă pe ţară, de-i aşedza pre oameni pre putinţă. NECULCE; cf. N. COSTIN. Etimologie: rupe. Cf. adău, ajutorinţă, ,răsură2, ruptoare, satara- RUPTOARE s. f. (Mold. ŢR) Ruptă. Â: Le-au făcut ruptoare [preoţilor]. N. COSTIN. B: Socotit-au măriia-sa de au făcut ruptori în toată ţara, pin sate, de bir, ca să dea de patru ori pe an. R. POPESCU. Etimologie: rupt + suf. -oare. Cf. âdău, ajutorinţă, răsură2,’ ruptă, sat ar a. RUSFET s. n. v. rufet. RUTĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Numele mai multor plante erbacee. Zeciuil mintă şi ruta şi toate legumite. N. TEST. (1648). Rute. Ruta. AC, 366. Să mănînci rută. PL, 150T. , . Etimologie: lat. ruta. ii " s l! J] ii « ■ . . . il n 1] 'l SABOU s.m. v. sflbău. } SACALUŞ s. n. (Mold.) Tun mic primitiv sau. puşcă mici folosite în j evul mediu ca arme de luptă. Au slobozit tîrgoveţii... unsacaluş. M. COSTIN 3-.Acolo au agiuns ... cu oastea turcească şi cu două pusei şi cu nişte sacaluşe ^PSEUDO-COSTIN. Ş-au lăsat puşcile şi caii şi .2 sacaluşi şi 2 căruţă iarbă, ş-au fugit care încotro au putut. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). a Etimologie: magh. szakallăs. [ SAGRIU s. m. (Mold.) Specie de măgar alb, cu pielea granulată- Peste tot trupul păr. sau alt feli''de"piiale nu are, ce în chipul sagriului ; soldzi mănunţei şi în virv. ascuţitei are. CI, 171. Grăunţele cele mămtnţele : carile în chipul sagriului peste piiale îi sint. CI, 172. Etimologie: Ic. sagn. ; SAHAN s. n. (Mold.) Vas metalic în care se serveşte sau se găteşte 1 mincarea. Iară Esop turnă apa în care fiersăsă grăunţul cel de linte intr-un. ; săhan. E '1779, 4V. Minca bucatele toate de prin săhane. E 1779, 9r. ' Etimologie: tc. sahan. Cf. t i n g i r e. ' . .. v i; SAICĂ S.f. (Ban.) Gaiţă. Sajke. Graculus. AC, 366. Etimologie: magh. szajkri. I SAIEVANT s. n. v. saivan. SAIVAN s.n. (Mold.) Cori.deschis, mobil, destinat domnitorului sau !• înalţilor demnitari (turci sau; români). Dacă au descălecat împăratul sub !■ saivan, i-au închinat daruri Duca-Vodă. PSEUDO-MUSTE. Şi marsără ; aşa cu toţii la un loc, ...pănă la un săivan a paşii, ce era Intinsu. NECULCE. Si saivantul este întins pre malul Dunării. GHEORGACHI; : o.r. PSEUDO-COSTIN; CRB, 163r. i Variante: saicvant; (PSEUDO-MUSTE), saivant (GHEORGACHI), !, seivan (PSEUDO-COSTIN). . Etimologie: tc. snyvan; saivant (ic. dial. snyvant. Cf. o t a c, ş a t o r. SAIVANT s.n. v. saivan. . SALAMLIC s. n. (Mold.)' 1. (La turci) Parte a casei rezervată bărbaţilor şi musafirilor. S-au şi apucat de lucrul caselor despre salatnlic, lă-stnd haremul mai în urmă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. . 2. (In Ţările Române) Totalitatea încăperilor destinate domnitorului şi slujitorilor lui. După venirea vestei de domnie nouă s-au mutat in curtea domnească, căci se isprăvisă tot salămlăcul şi-l aşternusă frumos. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: salămliSc (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. sclfimllk. salA.mlăc 254 SALĂMLĂC s. n. v. salamlic. SALT adv. (Mold., ŢR) Singur. A: De acolo au mers salt numai cu curtea sa Antioh-Vodă. N. COSTIN. Au venit In mezil la Ieşi saltu, numai cu dzece, doaădzeci de oameni. NECULCE. B: Nu trebuie să vii cu oaste multă ..., ci vino salt. R. POPESCU. Etimologie: to. salt. SANDAL 1 s. n. (Mold., ŢR) Luntre lungă pentru transportat mărfuri (Ia turci). A: Au alergat cu sandalurile si i-au luat tn galioane. IM 1754. 127v. B: cf. IM 1730, 180v-181r. Etimologie: tc. sandal „luntre". SAÎSDAL2 s. n. (Mold.) Ţesătură de mătase pentru obiecte de îmbrăcăminte. Au învălit toate cărţile Intr-un sandal verde. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sandal „ţesătură de mătase". ! ■ SAXDUC s. n. (Mold.) Cufăr, ladă. Şi nu ştiu că in sănduce N-au şoarecii ce s-apuce. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. sanduk. Vezi şi sanducel. Cf. c h i a b u t, s c a t u 1 c ă. ŞAXDUCEL s. n. (Mold., ŢR) Diminutiv al lui s a n d u c. A: Sanducel de aur. bătut cu rubinuri. EROTOCRIT; cf. IM 1754, 103r. B: Cu oglinjoarele, cu sănducealele, cu sticlisoarele, cu floricealele, cine cu ce apucase. IM 1730, 144v. ' Variante: senducel (IM 1754, 103r). Etimologie: sanduc 4- suf. -el. Vezi şi sanduc. SANGEAC s. n. şi m. (Mold., ŢR) 1. S. n. Steag turcesc. A: După aceaea, scoţind sangeacul din hazne, il ia ceauş-başa. IM 1754, 8T; cf. IM 1754, 144v. B: Au venit Mehmet-bei cu toate oştile şi sangealele gat a de oaste. ANON. CANTAC. Au luat sangeacul de l-au sărutat. IM 1730 204T; cf. IM 1730, 13v. 2. S. n. Steag cu semilună în vîrful lăncii, trimis de Poarta Otomană cu prilejul alegerii unui nou domn în Ţările Române, ca semn de învestire. A: Dumitraşco-Vodă ... au purces din Ţarigrad spre Moldova ... fără tuiuri, fără sangeac. N. COSTIN. Tuiurile şi singeacul pre urmă i l-au trimis. NECULCE. Au scoborit si tuiurile si singeacul. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AXINTE URICARIUL; GHEORGACHI. H: După acesta urmează sangeacul cel măre, adecă steagul cel marc, care are în virf semiluna, împreună cu alte două steaguri ce să dau domnului, cind intră în stăpînir e, de la Curtea Împărătească. R. POPESCU. 3. S. m. Guvernator al unei subdiviziuni teritorial-administrative a paşalicului. A: Mulţi paşi şi săngeaţi au perit. URECHE. Dete poruncă puternicului sangeacului de Temişvar. M. COSTIN. B: Deci Mihai-Vo-ievod foarte să întrista şi începu a face pace cu turcii şi cu sangeacul de la Necopos. LET. ŢR, 47r; cf. ANON. CANTAC. Variante: sangeags, m. (URECHE), sangeals. n. (ANON. CANTAC.), săngeat s. m. (URECHE), singeac s. n. (NECULCE), sîngeac s. n. (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), sîngeaş s.m. (M. COSTIN). Etimologie: tc. sancak. Vezi şi sangeagaş, , sangeangiu. SANGEAG s.m. v. sangeac. 55 SATIR SAN'GEAGAŞ s. m. (Mold.) Portdrapel la turci. După 1 povodnici \\niia sangeagaşii. NCL I, 224. Acei singegaşi şi spahii petrec pe saras-j ieriul pană la cortul lui. NCL I, 225. >; Variante: singegaş (NCL I, 225). i| Etimologie: sangeac + suf. -aş. > i! Vezi şi sangeac, sangeangiu. Cf. s a n g e a n g i u. il SANGEAL s. n. v. sangeac. SANGEANGIU s. m. (Mold.) Portdrapel la turci. Ca cinci sangeangii ;.!i rămas la Azac. N. COSTIN. |j Etimologie: sangeac -f suf. -giu. ;■ Vezi şi sangeac, sangeagaş. ' Cf. s angeagaş. î| SAPĂ s. f. (Mold., Ban.) Partea de jos a spatelui. A: Coada Păunului ■ ea rotată, nu despre sapă, după obiceiul a tuturor dobitoacele (sic!), ce !.i loc de cercel, alăturea cu capul, tn sus o rădicase. CI, 153. Să fie lepădat •iot, şi numai pe sora lui Laslău, ... pe sapa calului, după sine aruncînd-o, i d fie jilecatfuga. CANTEMIR, HR. C: Sapa. Posterior pars dorsi. AC, 366. 5 Etimologie: cf. ser. sapi. ii. SARAGEA s. f,, (Mold., ŢR) Ostaş: din. corpurile de cavalerie. A: j, Oucindu-l prin lunca Buzăului, mergînd saragelele înaintea lui. N. COSTIN. t Trimis-au şi el pe Mănăilă căpitanul cu saragele să prindză pe giupîneasa v 'ui lordachi Busăt. NECULCE. B: Şi au .strins -turci mulţi, unii saragele, }' ilţii delii, alţii beşlii, alţii seimeni. ANON. CANTAC. Avea Măria sa cu f zazaci pedestrime, cu saragele, cu seimeni şi cu ■ alţi lefecii ca la 2000 de | oameni buni. R. GRECEANU. Etimologie: tc. sarica, i SARAI(U) s. n. v. serai. SARASCHER(IU) s. m. v. serasclier. SARASCHERLÎC s. n. v. scrasclierlîc. SAHASCHIERIU s. m. v. scrasclicr. SARHAT s. n. (Mold.) Fortăreaţă turcească situată la marginea ' Imperiului Otoman. Inştiinţindu-se împărăţia turcească şi paşii de pre i1 la cetăţile Moldovei şi de pre la alte sarhaturi de primpregiur. CANTA. I' Fost-au rînduit paşă la sarhatul Hotinului Hamza-Pasa, om mare, vestit. J GHEORGACHI. Etimologie: tc. serbat. . , . :j SARIC s. n. (Mold.) Văl făcut dintr-o ţesătură fină, care se înfâ- ■j şura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. După ce ij am socotit cum şi ranele nu sînt de moarte, am început cu saricul a le lega, ■i şi strîcînd tot saricul, încă mi-am tăiet si antereul mieu dispre o po{ayiă. ; H 1771, 87r. ’■ ; Etimologie: tc. sarik. i SATARA s. f. (Mold.) Impozit, bir, dare. Scoasă orînduiele multe i fi satarale şi hlrtii şi fumăret cite un zlot de toată casa. NECULCE. j Etimologie: cf. tc. (mu)sndere „confiscare". | Cf. adău, ajutorinţă, răsură2, ruptă, ruptoare. ! SATÎR s. m, (Mold.) Slujitor care făcea parte din garda domnească. ' Dinapoia acestora stau satirii şi ciohodarii cu zapciii lor pe rînduială. j GHEORGACHI, s. v. şntîr. ' Etimologie: tc. şatir. Vezi şi satîr-bas. SATÎR-BAŞ 25f SATÎR-BAS s, m. (Mold.); Şeful satirilor. Satăr-baş si baş-ciohodar GHEORGACHI', s. v. şatirlmş. . Etimologie: tc. şatir foaşi. Vezi şi satir. .SĂBĂIESC adj. (Ban.) Specific croitorilor. Sebeiesk. Sartorius. Sebeias ke. Sartoria. AC, 367. . Etimologie: săbău + suf. -esc. Vezi şi săbău. ■ SĂBĂU s. m. (Ban.) Croitor. Sebeu.- Sartor. AC, 367. Sartor. Szaboul Szabo. LEX. MARS., 244. '■ ' ■ Variante: sal)ou (LEX. MARS., 244). ': ' ■ Etimologie: magh. szab<5. Vezi şi săbăiesc. SĂLIHTAR s. m; v. slllhtar. ’ SĂU IUTA K s m. v. siliWar. SĂMĂLUI vi). 1. (Mold.) A' calcula, ' a socoti. Tri vestiţi ţi a cTernilor iscusiţi sămăluitori ... cursul anilor nu numai istoriceşte, ci incă şi ,astrologhiceşte foarte curat sămăluind, din toate invălătuciturile ii■ descurcă. CANTEMIR, HR. O Fig. Socotinducu firea-sa că aceale greşeale a lui ■ nu ie sămăluiaste Dumnădzău intru nemică. CRON.-1 1689,' 42v. 2. (Mold., Trans; SE) A gîndi, a'1 chibzui, a judeca. A: Iară omul acela, fiind intălept', au sămăluil ş-ău gCiidecal că acesta lucru iaste o socoteală dumnădzăiască. DVS, 12r. Să nu părăsim de-a cercetarea şi de-a ■ nfsămăluirea pre sine, socotind: in!-mentea noastră pururea viaţa părinţilor^ L SEC. XVII, 137v>. C: Au sămăluit cu firea lor şi au priceput că mare urgie au biruit pre împăratul. S, 82-1’— 82v. //B: In toate zilele alt lucru nu mai făcea, ci tot vrăji, şi sămăluia cum va mai munci pre oameni să erfază in bozii lui. LET. 1758, 94v; cf. L ante 1693, 217v—218r. 3. (Mold.) A aprecia;.a presupune, a conchide. Sămăluiaşte-să acesta să fie fost crai dachilor pre vrămile lui Iulie Chesar. CANTEMIR,' HR. Această virstă a lui Milutih o sămăluieşte Posonie. CANTEMIR, HR. Etimologie: magh. szămolni. Vezi şi nesămăluit, nesămăluitor, sămăluinţă, sămăluire, sămăluitor. Cf. chiti (2), răsăjdui, răschiti; bicilui. SĂMĂLUINŢĂ s. f. (Mold.) Discernămînt, judecată. I s-au adaos lui incă şi a sămăluinţei dar şi ceale fiiloare gicea. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sămălui + suf. -m/ă. Vezi şi nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluire, sămăluitor. Cf. chiteală, chitire, chitit2, chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluire (2), schiver-n i s e a 1 ă. SĂMĂLUIRE s. f. (Mold.) 1. Calculare, socoteală. Patavie, in cartea sămăluirii vreamilor ..., o pune cu 39 de ani mai pre urmă. CANTEMIR, HR. Greşala ce fac istoriile■ noastre in sămăluirea anilor ... inainte pre larg avem de arătat. CANTEMIR, HR. 2. Discernămînt, judecată. Au nu toate .laudele Cucunozuluişi să-măluirile Corbului mi se cuvin? CANTEMIR, IST. Etimologie: sămălui. , Vezi şi nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluinţă, sămăluitor. Cf. chiteală, chitire, chitit2, chititură, chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluinţă, schiverniseală. .SĂMĂLUITOR adj. şi s. m. (Mold.) (Persoană) care judecă, gîn-deşte, chibzuieşte. Că aceasta nu numai dobitoacele sămăluitoare (adecă ! 257 SCĂPA ' onmenii), ce nici dobitoacele simţitoare vedem că nu fac. CD 1698, 28T. i Apoi giudecătoriu asuprelelor mele şi drept sămăluitoriu să te poftesc. CAN-TEMIR, IST. Petavie, iscusit a vremilor sămăluitoriu. CANTEMIR, ! HR.; cf. CD 1770, 34T. Capabil, destoinic. Şi mai virtos pentru, ca toti. ni cărora ochi sămuluilori sînt să vadă si să mărturisească. CANTEMIR, DIVANUL. Etimologie: sSmSlni + suf. -tor. . • | Vezi şi nesămăluit, nesămăluitor, sămălui, sămăluinţă, sămăluire. Cf. chitit1 (2), lrî tru (1), ocoş, r ă s ă j d u i t o r; harnic (2), stavăr (de ~). . : ■1 SAMEN ş. m. v. seimen. SĂMîAŢĂ s. f. v. sineaţă. SĂNTGEAT s. m. v; sanjeae. ■ SĂRAI s. n. v. serai. • . ■ SĂIiĂIMAN s.m. v. suruman. SĂRĂZUI vb. v. surzui. SĂRZUI vb. v. surzui. SCAPĂ s. f. (Mold., Trans. SV) Cupă, ceaşcă. A: (Fig:) Au poroncit de au adus un tambur, căruia coada îi era de odagaci, scafa^ de lemnu de cintiian. H 1771, 82v. C: 'Să plecară înaintea Mielului, avînd tot însul alăute şi scafe de aur, pline de mirodenie. NT 1648, 307r. (Ban.) Vas mare pentru păstrarea vinului sfinţit. Skafe. Crater. AC, 3G8. Etimologie: ngr.. skâfi. ■ Cf. n ă s t r a p ă. SCARANDIVI vb. (Mold., ŢR) A-i fi scîrbă, a se îngreţoşa. A: Cum nu ţi-i ruşine a chema de carele înainte te-ai scarîndivit? VÂRLAAM. Şi pentru aceastea nemică nicicum să scărăndăviia. CD 1698, 16r. B: De neşte frîmseţi ca acestea se scarandiveşte. CAZANIE (1642). Voiu pune sfatul mieu intru voi si nu să va sc(ă}răndăvi sufletul mieu de voi. P, 8V; cf. ST. LEX., 300; LEX., 46v. Variante: scarîndiTi (VARLAAM), scărăndăyi (CD 1698, 16r; P, 8V) . Etimologie: sl. skarţdorati sq. Vezi şi scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăvitură, scărăndăvos. SCARÂNDIVIKE s.f. (ŢR) Scîrbire. Omrazenie (î.l.d. otrazenie). Scarandivire, iirîre, scîrbire'. ST. LEX., 300; cf. LEX., 319V. Etimologie: scarandivi. • Vezi şi scarandivi, scărăndăvicios, scărăndăvitură, scărăndăvos. ■ ' Cf. scărăndăvitură. SCARÎNDIVT vb. v. scarandivi. SCATU1CĂ s.f. (Mold.) Lădiţă, cutie, cufăraş. O scatulcă ce avea cu odoarele sale. N. COSTIN. Mitropolitul acela, luînd acea scatulcă cu odoarele lui Iordachi vornicul, o duse la Nicolai-Vodă. N. CO?TIN, apud CADE; cf. NCCD (gl.). Variante: şcatnlcă (NCCD, gl.). Etimologie: rus., ucr. skatulkn. : Cf, c h i a b u t, sanduc. SCĂPA vb. (Mold.) 1. A Se mişca, a cădea, a aluneca. Pămintul ... L-ai intemeiatu-l ca să nu să scape. DOSOFTEI, PS. Puţin de n-am smintit din cărare, Să mă scap în gios cătr&i pierdzare.i T>0&C>Frî'Ejl, PS. 2. A se priva, a se lipsi de ceva. A: Să va sărăci de toate, după cum scrie pravila besearicii, de tot binele ce va fi avîhd de la besearică să va scăpa. SCĂPAI 258 PRAV. S-au scăpai şi de avcare şi de cuconi şi de femeaie. DOSOFTEI, VS. Folositoarele meale cuvinte nelntălegind, de toate s-au scăpat si s-au depărtat: CT> 1698, 25v; cf. VARLAAM; URECHE (gl.); CD 1698. 25r; CD 1790, 30r. jj B: Nu ne lipsi de ceale cereşti pentru ceale păminteşti, (de} care ne-am scăpat. M 1698 oct., 36v, col. II; cf. M 1776, 51r. col. II. Etimologie; lat. *cxcappare. SCĂPAI s. n. (Criş.) Scăpare, salvare. Cătră line am scăpaiu. tin-zindu-mi sufletul şi gindurile. MOL. 16761, 216r; cf. MOL. 167 61, 23 lr. Etimologie: scăpa „salva" + suf. -ai. SCĂPĂTA vb. (ŢR) A se îndepărta, a se abate. Să nu se scapete de slava celor ce s-au încununat pentru vărsarea singelui lor. NEAGOE, ÎNV. ^ A cădea în greşeală; a greşi. Cind ajmise la virstă. de douăzeci de ani, i să inlimplă de să scăpată si fugi de să duse la o casă de curvăsârie. MINEIUL (1776). Etimologie: lat. *exeapitafc. Cf. s p o g r e ş i. SCĂRĂNDĂVI vb. v. scarandivi. . SCĂRĂNDĂVICIOS adj. (Mold.) Scîrbos, greţos. De lucru spurcat şi scărăndăvicios ca acesta să apucă. CI, 173. în sine socoti că acel feli de scărăndăvicioasă vlnătoare preste toată fărădelegea covîrşeşte. CI, 176. Etimologie: scarandiv + suf. -icios. Vezi şi scarandivi, scarandivire, scărăndâvitură, scărăndăvos. Cf. scărăndăvos. SCĂRĂNDĂVITURĂ s. f. (Mold.) Scîrbă, greaţă. A nebunului bol-băitură sie' ură: iară altora scărăndăvitură este. CANTEMIR, IST., apud TDRG.' Etimologie: scărăndăvi + suf. -tură. Vezi şi scarandivi, scarandivire, scărăndăvicios, scărăndăvos. Cfscarandivire. SCĂRĂNDĂVOS adj. (Mold.) Care produce scîrbă, greaţă. Şi a numelui pomenire greţoasă şi auzului scărăndăvoasă este. CANTEMIR, IST. Etimologie: scarandiv + suf. -os. . Vezi şi scarandivi, scarandvire, scărăndăvicios, scărăndăvitură. Cf. scărăndăvicios. SCHELĂ s.f. I. (Mold., ŢR) Port mic. A: Le-au dat zălog Crimul şi această parte de loc, unghiul Mării Negre cu schelele lor. M. COSTIN. B: Trecînd Dunărea . . . i-au oprit la lăzăret la schela nemţească, de ceea parte la Islaz. R. POPESCU. 2. (Mold.) Tîrg, piaţă pentru mărfuri. Fiind un hamal de dimineaţă la şchele şi aşteptlnd ca să-l tocmască cineva la lucru. H 17791, 46v. Variante: şchele (H 17791, 46v). Etimologie: ser. skela, bg. skelja. Cf. liman, pristanişte; zbor. SCHIMI-AGA s.f. v. sehimni-aga. SCHIMNI-AGA s.f. (Mold., ŢR) înalt demnitar turc însărcinat cu instalarea noului domn în Ţările Române. A: Ş-au răpedzit Gligorie-Vodă oamenii săi înainte cu schimi-aga. NECULCE; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); CANTA; GHEORGACHI. Ii: Au şi venit cu tabăra Ungă Colin-tina . . . şi era şi schimni-aga cu dînşii. R. POPESCU. Variante: scliimi-aga (NECULCE). Etimologie: tc. iskemni'agasi. iS ! >59 ' SCItîŞOA ;J SCHIMNI-CEAUŞ s.m. (Mold.) Ceauş care însoţea în Ţările Române : ie noul domn numit de Poartă. Purces-au Ghica-Vodă spre ţară cu... t;; ckimni-ceauş. M. COSTIN. I'] Etimologie: tc. iskemni şavuşii. l’i SCHIVERNISEALĂ s.f. (Mold.) Administrare. I-au luat toţi [galbenii] j; i nemic n-au lăsat mătiăstirii de schivernisală. NECULCE. .<&■' Judecată, ij ’.hibzninţă. Nu bună socoteală în schivernisala ta pui, ce numai ceii ce mergu i-f-pre râu gîndeşti. CD 1770. 13r. : i1Etimologie: pref. s- + chiverniseală, f - Vezi şi . chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, ,, chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schivernisi. Cl'. chiteai ă, chitire, chitit2, ch.ititurâ,' chiverniseală (1), chivernisire (1), sămăluinţă, sămălu-,J:re (2). _ •l SCHIVERNISI vb. (Mold.) 1. A conduce, a guverna, a administra. ; Schivernisîe şi mînca ţara, cum le era voia. NECULCE. Ţara era puţină * fi boierii era tineri, nu ştie cum or schivernisi. NECULCE. ; 2. A-şi purta de grijă, a-şi asigura mijloacele'de trai.. Dar nu cu ale I ţ'mele bunătăţi în tot chipul le schivirnisăşti? CD 1770, 32v; cf. CD 1770, 55v. ; i Etimologie: pref. s- + chivernisi, j; Vezi şi chiverni, chiverniseală, chivernisi, chivernisire, chivernisit, | chivernisitor, chivernitor, nechivernisit, schiverniseală. j Cf. .chiverni, chivernisi (1,3), h ă t m ă n i; i s p r ă v- ! n i c i. I SCÎRŞCA vb. v. scrîşcâ. I SCÎRŞCARE s.f. v. scrîşeare. I SCÎRŞCĂTURĂ s.f. (Criş.) Scrîşnet. (Fig,). Şi certurile cu mari scîr- şcătur-i vor treace pre zuoa Domnului. MOL. 1695, 50v. Etimologie: seîrşea + suf. -ăturu. Vezi şi crîşca, scrişca, scrisoare. • Cf. s’c r i ş c a r e.’ SCLEAPŢ s.m. (Mold.) Streche. Un loc . . . plin de viespi şi gărgăuni \şi tăuni şi scleapli. DOSOFTEI, VS. .£ Etimologie necunoscută. Cf. ser. sklopac. } SCLIP s.n. (Mold.) Boltă, arcadă. Nici peste lot poate unul de altul ,J să să lipască, şi ca cum am dzice pre vun rătund sclip sau în virful acelui rătund sclip. CD 1698, 35v. Fiecare picior de pod să fie stătut de 170 picioare departe unul de altul si din picior în picior boltă, său cum mai prost . zicem, sclip rădicat. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, j IST., s.v. atocma; PSEUDO-COSTIN; CD 1770, 44^. ♦Cămară; piv- 1 niţă (boltită). A: Vel clucer . . . este purtătorul de grijă a mezelilor ce se [ aduc de la beciul domnesc şi de la sclipul despre doamna. GHEORGACHI. // :j PI- Coloane care susţin o boltă sau o arcadă. B: Âu făcut porţii bese-;! ricii stilpi de lemn ... sclipuriimp&itril. BIBLIA (1688). ;j - Etimologie: pol. sklep. ■ > Cf. a r g e a (2); c e 1 a r, eleat; b e c i, p o h r e b. i SCRÎŞCA vb. (Mold., Criş., Trans. SV, Trans, N) A scrîşni. A: Să }j ingimfa cu inimile sale şi scrişca cu dinţii spre-ns- AP. 1646, 23v. Arapii aceia scrişca cu dinţii vrînd să mă apuce. VSV 1691, 132v. îndată au amur-Jf tit si s-au mîhnil, unii scîrscîndu în dinţi au ieşit din spătărie. NCL II, 299 ; ;* cf. PAT. 1685, 16v; VSV 1691, 134r,’l37r; VSV 1742, l'83v, 184r, 185r. i; O Fig. Ţara scîrşca . . . după atita răutate ce făcuse. URECHE. C: Şi SCKÎŞOAItE 260 ei, ca un leu răpitor, asa Scrlşcă cu i) şi-ş gătesc guşa. VCC, 49. Alţii scrişcă tn dinţi. POGREB., 103v; cf.' MISC. SEC. XVII, lr. OFig.-7 tuneluri deodată vor tuna şi iadul va sclrşca şi toţi dracii cu mare frică să vor Infricosea. MOL. 1695, 47V. ■ Variante: scîrşca (URECHE; MOL. 1695, 47v; MISC. SEC. XVII, lr; NCL II, 299; VSV 1742, 183v). Etimologie: pref. s- + erîşca. Vezi şi crlşca, scirşcătură, scrisoare. Of c r î ş c a SCRÎŞCARE s.f. (Mold., Trans. N) Scrişnire. A: Mulţi bărbaţi şi muieri plinge şi mari gilceavă şi scrlşcarea dinţilor era. AMD 1767. 137T; cf. DOSOFTEI, VS; s.v. şuierat1. C: Plîngere si scrlşcare dinţilor. POGREB., 96v; cf. POGREB., 117v. ' Variante: scîrşcare (DOSOFTEI, VS, s.v. şuierat1). Etimologie: scrîşca. Vezi şi crlşca, scirşcătură, scrlşca. Cf. s c î r ş c ă t u r ă; SCRUNTAR s.n. (Mold.) Loc nisipos sau pietros la marginea, unei ape. Abătlndu-să curăbiarii la un scruntari de mare cu vad, ingropară, ieşind la pămînt, svfijntele ei moştii. DOSOFTEI, VS. O grozavă furtună însă aruncă corabia intr-un scruntar. CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. SEC adj. (Mold., Trans. SV) Atrofiat, paralizat. A: Mina lui cea direaptă era cu totul sacă. DOSOFTEI, VS.. O (Substantival) Dzăcea mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, seci. VARLAAM. C: Zise omului celuia ce avea mină seacă. N. TEST. (1648). ■; Etimologie: lat. siccus. SECA vb. (Mold.) A tăia. Să răpedziră cu obrăznicie asupră-i şi le săcară minule. DVS, 8V. ^-A omorî. Odlnăoară au săcat pre un balaur numai cu sămnul svifnjtei cruci. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. seccarc. SECI s.n. (Mold.) Gard din crengi rămuroase. Laţurile nu l-au oprit, seciurile nu l-au încuiat si tot feliul de măiestrii a-l domoli nu l-au putut. CANTEMIR, IST. ’ . Etimologie: bg. sec. Vezi şi seciui. SECIUI vb. (Mold.) A tăia, a reteza, a prăvăli (copaci, păduri). Pre la codrul Cosminului să'treacă se temea de terani, inţeleglnd de dlnşii să nu săciuiască pădurea asupra lor. URECHE. Au trimes înainte . . . să săciuiască pădurea. URECHE; cf. M. COSTIN. Etimologie: seci + silf. -ui. Vezi şi seci. ' SECRETARIUM s.m. v. secrctnriiiş. SECRETARIUS s.m. v. secretariuş. SECRETARIUŞ s.m. (Trans. SV) Secrelar. Secretariuş imi voi băga. OG, 369. Văd acuma din toate că esti mare sicritarius, dară stii ce-i scris aici? OG, 372; cf. OG, 371. Variante: sccretarium (OG, 371, 372), sceretarius (OG, 372). Etimologie: magh. szekretărius (< lat. secretarius). Vezi şi secretărăşie. SECRETĂRĂŞEG s.f. (Trans. SV) Secretariat. Secretărăşia imi tre-buieşte; rogu-mă iştanţie îmi ceteşte. OG, 371. 261 SERAI Etimologie: sccretarcş + suf. -ie. Vezi şi secretariuş. SEDl's.n. (Mold.) Sfat, divan (din Polonia). Au trimes Ştefan-Vodă solii sei la craiul leşesc la săim. URECHE. Fiind leşii adunaţi la Varşav, la seitnu, şi strinşi de grije. NCL II, 296. Leşii iarăşi au făcut săim la mai şi aşe au priimit pre Frederic^sNECULCE ; cf. M. COSTIN. Etimologie: pol. sejm. SEIMEN s.m. (Mold., ŢR) 1. (La turci) Soldat dintr-un corp special al ienicerilor. A: Seimen. PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Acolo au ieşit siimenii vizirului şi bostangiii împărăteşti. IST. Ţ.R. 2. (în Ţările Române) Ostaş mercenar pedestru care avea ca principală atribuţie paza curţii domneşti. A: I-au dus la odae de siimeni de i-au închis. NCL II, 294. I-au închis giupîneasa s-au pus şi sămenii de i-au răsîpit curţile'din Iaşi. NECULCE; cf. M. COSTIN; NCL II, 296, 301: GHEORGACHI. B: Acest vistier . . . făcea rău, închidea pre la siimeni. R. POPESCU. Variante: sămen (NECULCE), siimen (IST. ŢR.; NCL II, 294, 296, 301; R. POPESCU), simen (GHEORGACHI), sîmen (GHEORGACHI). Etimologie: tc. segmen. SEIVAN s.n. v. saivan. SELAM subst. (Mold., ŢR) In loc. vb. A iace (a da) selam(ul) = a saluta. A: Le-au dat seleămul de buna venire. N. COSTIN. Au făcut şe-lamu! dupe obiceiu despre partea împăratului. IM 1754, 142r. B: Au'făcut selemul despre partea împăratului. ISTORIA MOREII; cf. IM 1730,' 200v. Variante: selcam (N. COSTIN), selem (ISTORIA MOREII). Elimologie: tc. selâni. Cf. pri vistului, priviţi. SELAT s.m. v. solae. SELEAM subst. v. selaiu.- SELEAM-AGASI s.m. (Mold.) Reprezentant al sultanului Însărcinat să răspundă la salutul trimis ! de către domnitorul unui stat. Au trimis paşa la craiul pe seleam-agasi . . . de i-au făcut ştire că au venit Iiatişerifu împărătesc. AXINTE URICARIUL. Au trimis pe al său seleam-agasi întru întîmpinarea domnului. GHEORGACHI. Etimologie: tc. selâni agasi.' SELEM subst. v. selam. ' SENDUCEL s.n. v. sanducel. SERAI s.n. (Mold., ŢR) Palat al sultanului sau al marilor demnitari turci. A: Cei mai iscusiţi îi bagă la saraiul împărătesc. URECHE. Pătaturile şi saraiurile lui cele minunate şi de piatră încolţurată zidite. CD 1698, 10v. I-a închis pe tuspatru în serai. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. CD 1698, 9^; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-MUSTE; NECULCE; IM 1754,,6r, ,7V, 91:, 145r; CD 1770, 10v, 11T; H .1771, 85v, 87v, 90v, 91;, 937, :101r; H 1778, 5V, 10v, 12r, 114^; H 17791, 47r, 83r, 147v, 153v; H 17792, 78r, 80v. B: II ţinea în saraiurile împărăteşti ca pre al lui copil. IST. Ţ.R. Luînd pre hanul cu frumoasă ţerimonie l-a suit sus in serai. R. POPESClT. Merg la saraiul veziriului. IM 1730, 14r; cf. 151 1730, 9V, 12T, 204v. Variante: sarai(u) (URECHE; IST. Ţ.R.; CD 1698, 9V, 10v; AXINTE URICARIUL; R. POPESCU; PSEUDO-MUSTE; IM 1730, 9V, 12r, 14r, 204v; NECULCE; IM ,1754, 6r, 7v, 9r,145r;CD 1770, llv; H 1771, SERASCHER 262 85v, 87v, 90v, 91r, 93v, 1011'; H 1778, 5V, 10v, 12r, 114r; H 17791, 47r, 83r, 147v; H 17792, 78r, 80v), sărai (CD 1770, 10T; H 17791, 153v). Etimologie: tc. scray, saray. SERASCHER s.m. (Mold., ŢR) Comandant suprem al armatei sau comandant militar al unei unităţi'teritoriale turceşti. A: Orinduindu im-părăţiia pre ostile turceşti sarascheriîKpe Sară Husain-Paşea. PSEUDO-COSTIN, l'— 2r. Au trimis serascheriut*\Pe Peta, carile mărgind au prădat toată Sileziia. CANTEMIR, HR.; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, 2r, 12r, 2iv; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE; IJI 1754, 71r, 78v, 145r. B: Au pecetluit armazarurile care au scris turceşte la paşa seraschieariul. IST. Ţ.R. Dupe aceasta au făcut serascher mare cu carele împreună au rinduit si pre alt paşă. IM 1730, 110v; cf. R. GRECEANU; IM 1730, 99r, 205'V Variante: sarasclicr(iu) (NCL II, 288, 289; PSEUDO-COSTIN, lv—2r, ■2r, 12r, 24v; PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE), snrascliicriu (N. COS-TIN), scrasckicariu (IST. Ţ.R.), serascliier(iu) (M. COSTIN; IST. Ţ.R.). Etimologie: tc. serasker. Vezi şi serascherlic. SERASCHERLÎC s.n. (Mold.) 1. Demnitatea de serascher. PSEUDO-AMIRAS (gl.). 2. Comandament al unei armate turceşti. împărăţia a schimbat seras-• cherlîcul, lăsînd pe Mustafa-Paşa să păzească Hotinul. PSEUDO-AMIRAS. De vară s-au mutat Isuf-Pase de la Baba cu sarascherlicul la Tighine. NECULCE. Variante: sarasclicrlîc (PSEUDO-AMIRAS, gl.; NECULCE). Etimologie: tc. seraskerlik. Vezi şi serascher. SERASCHIEARIU s.m. v. scrasclicr. SERASCHIER(IU) s.m. v. scrasclicr. SERDAR s.m. (Mold., ŢR) Dregător -domnesc,' îndeplinind mai ales atribuţii militare (uneori cu determinări de tipul mare, vel); în Ţara Românească este comandant de cavalerie, subordonat marelui spătar. A: Au legat voroava . . . şi cu Ştefan sărdariul. M. COSTIN. Şoimii ca hatmanii, ideii ca serdarii, corvii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor ... se primbla. CANTEMIR, IST. Vel sărdar. GHEORGACHI ;:cf. N. COSTIN; PSEUDO-COSTIN, 3r, llv; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. B: Au sosit Barbul sărdar. IST. Ţ.R. Pre Lupul l-au pus spătar.mare, pre Buzdugan, sărdar. R. POPESCU. II C: îndată l-au pus sărdariu mare oştilor. ÎVM,203r. Etimologie: tc. serdar. Vezi şi serdărie. SERDĂRIE s.f. (Mold.) 1. Funcţia, rangul de serdar. Dimitraşco-Vodă l-au suit la boierie mai mare, la serdărie şi clucerie. PSEUDO-MUSTE. 2. Locul în care serdarul îşi desfăşoară activitatea (în ‘palatul domnesc). PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: serdar + suf. -ie. Vezi şi serdar. SFARĂ s.f. (Mold-) Dîră de fum. Să umplură ţoale celăl şi oraşe' de răgetele dobitoacelor ... şi de fumul jărtvelor şi era pretutinderea mare greutate şi văzduhul să-mplu de sfară. DOSOFTEI, VS. Dobitoace giunghia şi 263 SINEAŢĂ aprindea pre jurlăvnic şi să înălţa sfara dreplu la ceriu şi primiia Dum-nedzO.u jărtva lui Avei. NCL I, 12; cf. DOSOFTEI, MOL. Etimologie: sl. skvara. SFITOC s.n. 1. (ŢR) Text scris pe hîrtie sau pergament în formă de sul; act. Şi au scris şi sfitocul, puind închipuirea legii. PAN., 24r. Şi cînd au scris sfitocul şi-l iscăliră sfinţii părinţi, îndată cătră coşciugurile sfinţilor părinţi celor răpăosati să dusără si zisără vorbă către dînşii. PAN,, 24v; i-f. PAN., 25r. 2. (Mold.) Mănunchi, snop. (Fig.) Şi iată alt tînăr cu chipul albu liind tn mina sa un sfitoc de foc. VSV 1691, 146r; cf. VSV 1742, 198v. Elimologie: rus. svitok, bg. svităk. SHHtĂ s.f. (Mold.) Rasă .călugărească, haină preoţească. Fu oprit de domnul Alexafnjdriei şi dezbrăcat de shima călugărească. DOSOFTEI, VS. Îmbrăca shima îngerească cind slujiia svfijnta liturghie. DOSOFTEI, VS. o Expr. A lua sliima călugărească = a se călugări. Theodosie . . . de bună voie lăsind împărăţia şi luînd shima călugărească, au lăsat în locul său pe Leon. CANTEMIR,’ HR. A dezbrăca pe cineva de shima călugărească = a face să renunţe la călugărie. Dezbrăcînd-o de shima călugărească, o luase femeie. CANTEMIR, HR. Etimologie: ngr. sluma. SICLET s.n. (Mold.) Supărare, necaz. Aflind ţara stricată şi boierii întristaţi de multă datorie ce-i îndalorise Mihai-Vodă cu împrumutatele, fucindu-le siclei de luase bani de la turci in datorie. PSEUDOtAMIRAS. Domnul mult siclet au tras păn s-au strins banii slujbei acestii, PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: tc. siklet. Cf. bănat (2), b ă s ă u (3), potcă, potieală (1), supăr. SIIMEN s. m. v. seimen. SILEHTAR s.m. v. sililitar. SILIHDAR s. m. v. sililitar. SILIHTAR s.m. 1. (Mold., ŢR) (Mare) demnitar la turci, care purta sabia sultanului sau avea în grijă armele unui mare vizir. A: Silihtar ce era înlâuntru, care slujbă este de împărăţie foarte aproape, adecă spătar ce poartă spata sau buzduganul după împăratul. M. COSTIN ; cf. NECULCE ; IM 1754, 141r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: I-au venit veste de la silihtariul împăratului, carele sosise la Anapoli. IM 1730, 199v. O S. comp. Sililitar-agn, sililitar-paşa = primul mareşal al palatului împărătesc în administraţia Imperiului Otoman. A: Pre unul den acele capete la împărăţie, pre silihtar-paşa, îl cuprinsese Malei-Vodă cu dările. M. COSTIN; cf. IM 1754, 141v. B: Trimiţînd cal împodobit la cort la silihlar-aga ca să-l aducă. IM 1730, 200r. 2. (Mold.; la pi.) Spătărei sau armaşi în ierarhia Imperiului Otoman. 3000 de silihtari slujesc în patru sau in cinci cai. URECHE. Variante: sălilitar (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), sălihutar (NECULCE), silclitar (NECULCE), sililidar (IM 1754, 14lr). Etimologie: tc. silâlidar. SILŢĂ s. f. v. sîlţă. SIMCEA s. f. v. sîmcea. SIMEN s. m. v. seimen. SINCEA s. f. v. sîmcea. SINEAŢĂ s.f. (Mold.) 1. Puşcă primitivă, cu cremene. De vor şi ieşi vrăjmaşii lor înainte, se vor apăra din sineţe şi se vor sprijini din. arme. BINEŢ 264 URECHE.; Au nemerit. glonţul den sinet, pe Caracaş-Paşea, dirept pren cap. M. COSTIN. Moscalii alergară ca să săvîrşască cu sinelile lor aceea ce Incepusă atita de bine tunurăe lor. VP, 74r; cf. PSEUDO-AMIRAS; VP, 67r, 69r, 74v. 2. Lovitură, izbitură dată cu o sîneaţă. Dintr-o 1000 de sineţe ahi'e să tlmplă de loveşte un om. NECULCE. Variante: săneaţă (M. COSTIN), sinet s.m. (M. COSTIN), sîneţ s.m. (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: sl. syinicî. Vezi şi sineţar, sîneţaş. SINEŢ s. m. v. sincaţă. SINEŢAR s.m. (Mold.) Persoană care fabrică sau repară sineţe. Au fost odată un sineţar iu bun, carele pentru uciderea ce făcuse nu l-au omorit, ce l-au izgonit den locul lui. PRAV. Etimologie: sincaţă -j- suf. -ar.1 1 Vezi şi sineaţă, sîneţaş. SÎNEŢAŞ s. m. v. sîneţaş. SINGEAC s.n. v. sangeac. SEVGEGAŞ s. m. v. sangeagaş. SINGLIT s.n. (Mold., ŢR) Sfatul ţării, senat. A: I-au ieşit în [în]-timpinare împăratul cu tot singlitul. DOSOFTEI, VS. B: Aduna iar tot singlitul . . . şi pe Constantin l-au pus împărat. PAN., 5T; cf. PAN., 5r, 7r. Etimologie: ngr. sînclitos. ■ ’Vezi şi singlitic. 1 SINGLITIC s.m. (Mold., ŢR) Senator. A: Şi era Hrisant fiu al boiarii, singlitic de Rîm. DOSOFTEI, VS. B: Am fost fecior unui-singlitic. .MINEIUL (1776). : Variante: singlitit (DOSOFTEI, VS)! ; Etimologie: ngr. sinclitic<5s. Vezi şi singlit. • 1 , SINGIim s. m. V. singlitic. SIR, s.n. (Ban., Trans. SV) Sculă, unealtă, instrument. Sir. Instru-mentum. AC, 368. ^-Instrument muzicali -En szirur de tote fele, En szi-rurj szunetore. VISKI, apud TEW. En szirur frumoszej reszunacz. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. szcr. Cf. cin ie1 (1). SIRE AP adj. (Mold.) 1. (Despre animale) Neîmblînzit, fioros; (despre cai) aprig, iute. Ne leapedzi pre noi, oile tale ceale slabe, pre mijloc de lupi sireapi şi cumpliţi. VARLAAM. Iară -ighemonul. . . slobodzî 2 lei sireapi asupra ei. DVS, 6r. Pizma îndelungată calului siriap şi nedomolit să asa-mănă. CI, 169; cf. DOSOFTEI, VS; CD 1698, 15v; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 18r. O Fig. Aşa să cade a tmbltndzi tinereţele cele svirepe. II 1764, 8r. <0> (Adverbial) I să spărie calul şi-l zmîci şi purceasă sireap fugind grozav. DOSOFTEI, VS. 2. (Despre oameni şi însuşiri ale lor) Crud, barbar, rău, violent. Păni . . . să va mai domoli firea bărbatului cea sireapi şi vrăjmaşe. PRAV. Ştiind neînduplecată şi sireapă tirănia lui Iustinian, au socotit că ... să va întoarce înapoi. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS. O (Adverbial) Căutînd sireap cu căutătură sălbatecă. DOSOFTEI, VS. Variante: sirep (CD 1770, 18r), svircp (11.1764, 8r). Etimologie: sl. svcrfipu. jj 265 SÎMCEA i| i! . . . . ' j] Vezi şi sircpie. ii Cf. buiac (3), porav. j SIREP adj. v. sireap. j SEREPIE s.f. (Mold.) Cruzime, răutate. Scoală-ie, Doamne, de-i in- ' grozeaşte Şi sirepia le potoleaşte. DOSOFTEI, PS. Ailta le-au imblinzit : şi le-au domolii . . ., cil din cea veache şi de fire a lor sirepie macar o picăr ] tură nu le-au rămas. CANTEMIR, HR.; cl'. DOSOFTEI, VS. ■' ; Etimologie: sircap + suf. -ie. j Vezi şi sireap. r Cf. c u m p 1 i c i u n e. . SIRIMAX s.m. v. suruman. - SIRIMĂNIE s.'f. v. surumănie. ; SIRMAN adj. V: suruman. 1 SERMEA s. f. (Mold.) Proprietate, avere. Şi bucate . . ., odoară, toate j le dedese lui Dumitrasco-Vodă, ■ sirmeua acelui ghenărar, cădzind el intr-o, ;. greşală. NECULCE. ’ ■ | Etimologie: tc. seimaye. . . ' . ' • Cf. agonisită (2), bl agă, b o'găt ate,'bucate, iosag, ! marhă, povijie, prilej. ;.. SIROMAN' s.m. v. suruman. SIROMĂNI vb. v. surumăni. < u SIROMĂNIE s. f. v. surumănie. SffitlMAlI adj. şi s. m. v. suruman. SIUŞIG s.n. v. sucşig. ; ■' SÎLŢĂ S.f. (Mold:) Cursă, laţ. Îmi întinseră silţe picioarelor. DOSOFTEI, apud CADE. Iară dinainte apa îl ocoleşte, din dreapta şi din stingă malurile cu mreji şi cu silţe avea împănate. CI, 170. O Fig. El organul fărălegii, vasul otrăvii, lingura vrăjbii, tocul minciunilor, silţa amăgelii,'-cursa vicleşugului ... să să facă priimi. CI, 173, Variante: silţâ (CI, 170, 173). , . ' !■ Etimologie: ucr. syliec. Cf. c ap ,c a n ă,; c 1 u c s ă, măiestrie, pr.ugl ă, zăbroană. SÎMBRAS s.m. (Ban.) Asociat, tovarăş. Sembrash. Conventionalis. • AC, 367. Etimologie: simbrii -f suf. -aş. Vezi şi simbră. ’-v- Cf. o r t a c. ; SÎMBRĂ s.f. (Mold., Ban.) Asociaţie, tovărăşie. A.-. Aştepta cu adevărat pe Hfristofs, care n-avea nice o simbră cu ceilalţi. DOSOFTEI, VS.’ i C: Sembre. Conventio. AC, 367. ij Etimologie: cf. ngr. sirimilî. I Vezi şi simbraş. 3 SÎMCEA s: f. (Mold., Ban., Trans. SV) Virf ascuţit sau' tăips al unor | obiecte; pisc, creştet. A: GreuJ.ţi iaste ţie a călca tn simceao ţepiei? AP. i! 1646, 29T. Carii locuiesc pre piatră din simceaua munţilor striga-vor. DP, 8 10v. De multe ori ce sinceaoa suletii n-au pătruns cuvintul umilit au domolit. s CI, 171; cf. VARLAAM; DOSOFTEI, VS; DP, 8r; CD 1698, 22r; jj CI, 169, 174 ; CD 1770, 26r. O Fig. ia cel mai virtos impotrivnic sim- | ceaoa condeiului să întoarcem. CANTEMIR, HR. Robesc pre muieruşcile i; ceale îngreuiate cu păcat, precum improtiva simcealii fireşti a călca nu pot. |; ÎP, 31r—32r. C: Semcse. Acumen. Cuspis. AC, 367. O F>g- le răbdăm. Şl cu răbdare mare de pace, gindind că-i cu greu în simceaua strămurării a SlMEN 266 zvirli. SA, 11'.//B: Cu greu-ti iaste a călca în simcea? AP. 1683, llr; cf. BIBLIA (1688); AP. 1704, 10r. ^ (Mold.) Fig. Limită, punct extrem pînă la care se poate ajunge. Sosind la sîmceaua virstei . . . răpăosă cătră Domnul. DOSOFTEI, VS. Toată simceaoa minţii iaste la nevoie lesnirea a nimeri şi la lesnire de nevoia fără veste tare a să păzi. CI, 100. Variante: simeca (VARLAAM; AP. 1646, 29r: AP. 1683, llr; DP, 10v; CD 1698, 22r; AP. 1704, 10r; CI, 100, 169, 174; CANTEMIR, HR.), sincea (CI, 171). Etimologie: lat. scnticella. Cf. smicea. Cf. ţ e a n c h i (1), v i g. SÎMEN s.m. v. seimen. SÎNEŢ s.m. v. sincaţă. » - • SÎNEŢAŞ s. m. (Mold.) Ostaş purtător de sîneaţă. Ori pedestraşul, ori călăreţul vei socoti, şi nu vei afla să hie de protiva sineţaşului căzăcesc. M. COSTIN. Iară pre sineţaşi unguri şi nemţi... au poroncit să nu dea den sineţă peste poronca lui. N. COSTIN. O (Adjectival) Să hie fără de grije, s-a căzut să puie oameni sinetaşi. M. COSTIN. Variante: sineţaş (M. COSTIN; N. COSTIN). Etimologie: sîneaţă -f suf. -aş. Vezi şi sineaţă, sineţar. SÎNGEAC s. n. v. sangcac. ‘‘ SÎNGEAŞ s. m. v. sangeac. SÎNIE s. f. (Mold.) Tavă mare şi rotundă de. metal. Acolo era masa gătită cu mare orînduială, pe sîniia ce mare de farfurie scumpă şi, în scurt, toate vasali mesei de farfurii scumpă. H 1771, 81v. Şi iarăşi au venit 12 roabe îmbrăcate frumos şi avea fieştecare în mină cite o sînie de farfurie minunată cu fel de fel de poame. H 1771, 81v. Etimologie: tc. sini, bg. ginija. Cf. t a b 1 a. SLUGER s. m. (Mold., ŢR) Dregător însărcinat cu aprovizionarea curţii domneşti şi a armatei cu carne (uneori cu determinantul mare). A: Sulger mare ispravnic pre toate obroacele ce să dau la cuhnele domneşti si la slujitorii curţii. URECHE. Pavel Rugină ce fusese sulger mare la Antiok-Vodă. NCL II, 295; cf. NCL II, 293, 300; PSEUDO-COSTIN, 19v, 26r; GHEORGACHI. B: Trimise aicea în ţară pre Standul slugerul de dete veste boierilor si roşiilor. LET. ŢR, 65r; cf. LET. ŢR, 74T. Variante: sulger (URECHE; NCL II, 293,. 295, 300; PSEUDO-COSTIN, 19', 26r; GHEORGACHI). Etimologie: ser. sluîar. Vezi şi slugerie. Cf. c 1 u c e r. SLUGERIE s'. f. (Mold.) 1. Demnitatea de sluger. Nici avea cămară, nici visterie şi slugeriile incă luasă în sama sa. PSEUDO-AMIRAS. 2. Serviciul aprovizionării la curtea domnească. Era şi cîţva boieri carii cheltuisă in dzilile lui Mihai-Vodă, unii la visterie, alţii la sulgerie, alţii la jicnită. NCL, II, 293. Variante: sulgerie (NCL II, 293). . ■ Etimologie: sluger + suf. -ie. Vezi şi sluger. SLUT adj. (Mold., Ban.) Urît. A: Alţii zic că faţa lui Cain s-au făcut foarte' slută şi groaznică şi straşnică. LET. 1766—1767, 20r. O căutătură 267 SOCACI slută. H 177$, 113r; cf. H 1778, 15r; H 17791, 82v. C: (Substantival) Slut. [Monstrum.. Deformis]. AC, 370. Etimologie: ucr. slutyj. Vezi şi slutăciune, sluti. SLUTĂCIUNE s. f. (Ban.) Urîţenie. Slutecsune. AC, 370. Etimologie: slut + suf. -ăciune. Vezi şi slut, sluti. SLUTI vb. (Ban.) A urîţi. Slutesk. AC, 370. Etimologie: slut + suf. -i. Vezi şi slut, slutăciune. SMIDĂ s.f. (Mold.) Grindină. A: Pre multe locuri au căzut smidă. M. COSTIN. Le trimisă Dumnedzău ploaie cu smidă şi cu foc. CRON. 1689, 47v. Din ceriu fulgere, din nuîri smidă şi piatră, in aer focul cu apa să amesteca. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1707, 44r; CRON. 1732, 36v. // B: Şi iarăşi le-au mai trimis Dumnezeu ...ploaie cu spidă (sic!) şi cu foc. CRON. 1736, 43r. C: Şi le trimise Dumnedzău ploaie cu smidă. CRON. ante 1730, 69v. Etimologie necunoscută: Cf. p i a t r ă. SMOMEALĂ s. f. (Mold.) Momeală. Dar el nu înceta a zăbovi pe acea oştire cu alte smomeli. şi-ncurcături de cuvinte. VP, 78r. Etimologie: smomi + suf. -eală. Vezi şi smomi. Cf. a r o m e a I ă. SMOMI vb. (Mold.) A ademeni, a morQi- Va smomi pre bărbat să-ş lase muiarea pentru ca să o ia. ŞT, 262. Dară cu aceastea ale tale minciunoase înşelături inima nu-m vei smomi, nici cu gindul mă voiu îndoi. CD 1698, 24v. Pentru că de multe ori nu era pine de mîncat, el, ca să ne smomească si să ne culcăm sătui în pat, să obicinuisă de ni spunea cile o basnă. B 1775, S5V; cf. URECHE; PRAV.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS.; CD 1770, 29r. Etimologie: pref. s- -j- momi. Vezi şi smomeală. i. ■ . ' SOAGE vb. (Mold.) A rupe. o parte din aluatul dospit şi a da formă piinii, înainte de a o băga în cuptor. Soagem noi pita din aloat şi deacii o şi coacem. DOSOFTEI, PARIMIAR. , O Fig. Lesne Svintia sa ne-au frămînlat din lut şi ne-au sopţ şi ne-au însufleţat. DOSOFTEI, PARIMIAR. Etimologie: lat. subigere. , SOBOL s. m. 1. (Mold.) Samur. Fu priimit de împărăţie cu mare . cinste,' îmbrăcîndu-l împăratul cu blană de sobol; care această iaste cinstea cea-mai mare la tur ci, cindu îmbracă pre cineva împăratul cu blană de soboli. NCL II, 292. Au triimis la Poartă poclon ..: blane de spinări de soboli.. NECULCE. ♦ Blană de samur. Om 'sprinten... cu cojoc de soboli. . M. COSTIN. O purta ... cu şlic de sobol. .NECULCE.-• 2. (ŢR) Cîrtiţă. Ilrotoryţ. Sobolul. (...) .Girtiţa. MARDARIE, 163. Sobolul iaste dihanie oarbă. E 1717, 172v. Etimologie: (1) rus., ucr. sol)ol, (2) cf. bg. sobolec. Cf. chiţoran (2), guziu, şomîc (3). SOCACI s. m. (Ban.) Bucătar. C: Sokacs. Cocus. AC, 370. Cocus. Sohacs, pasitor. Szahăcs. LEX. MARS., 195. Coguus. Pasitor, Sokacs. Szokacs. LEX. MARS., 197. II B: Un socaciu la o bucătărie făcea bucate. E ante 1704, 27v. Socaciul cu clinele. Un dine intră înlr-o cuhnie şi avîn- SOCAŞ 268 du- ■ socaciul lucru, iară clinele găsi o inimă şi o mincă. E 1717, 169'. *Arhi-magir'f. jnai mare socacilor sau mai mare oştilor, hatman. MARDARIE, 104; cf. E ante 1704, 30r. Etimologie: magii, szakâcs. Cf. m a g h e r, p ă 7. i t o r. SOCAŞ s. n. (Ban.) Obicei. Sokash. Consuetudo. AC, 370. Pren noitura si schimbătura sacosului de afară au sucuitu-se a se sparge. CAT. Br 35; cf. BUITUL, CAT., apud TEW. Etimologie: magh. szoksîs. Cf. s u c ă, sucluitură, v ă 1 a ş, zacon (2). SOCLUI vb. v. sucui. SODĂŞ s. m. (Mold., Ban.) Chezaş, garant. A: Cela ce (...) nu-ş va putea pune sodăşul să-i dea giurămănt, de va giura cum nu ştie c-au fost acei bani răi, să fie in pace. PRAV. C: Soldush. Primus author. AC, 370. Variante: solduş (AC, 370). Etimologie: magh. szovados. SOLAC s. m. (Mold.) Arcaş pedestru din grupul de ieniceri ai corpului de gardă al sultanului. După aceştia ... merg selatii, carii poartă 'arcele pre umăr. URECHE. După ianiceri venea solacii cu arce, ce poartă silice sau cauce in cap. M. COSTIN. Numai ce am văzut un solac împărătesc si im zice cum că mă cheamă Muctifel împăratul. H 1771, 92v; cf. N. COSTIN. Variante: selat (URECHE). Etimologie: tc. solak. SOLDUŞ s. m. v. sodăş. SOLGĂBIRĂU s m. (Trans. SV) Pretor. De te vei duce pe lingă vreun solgăbirău, iii vo.i da o liră de comendatie pă hirlie. OG, 369. Etimologie: magh. szolgabiro. SOBOMAN s. m. v. suruman. SPAGĂ s. f. v. şpagă. SPĂTAR s. m. (Mold., ŢR) înalt demnitar la curtea domnească din evul mediu care purta la festivităţi sabia şi buzduganul domnului (uneori cu determinări de tipul (cel) mare (le), al doilea, al treilea); în Ţara Românească marele spătar era şi comandant suprem al armatei, mai ales al cavaleriei, în lipsa domnitorului de pe cîmpul de luptă (funcţie îndeplinită de marele hatman în Moldova). A: Spătariu. al-doilea' şi al treilea; al doilea zvoreşte cind nu zvoreşte cel mare, ... iar spălariul al treilea zvoreşte peste toată vremea•. URECHE. La munteni cap al oastei pină acum este marele spătar. M. COSTIN. Ilie Catargiul, spatariul cel mare. NCL II, 294; cf. NCL II, 293; PSEUDO-COSTIN, 4r, 22r; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. B: I-au boierit, pre Lupul l-au pus spătar mare, pre Buzdugan, sărdar. R. POPESCU. A tăiat pre boieri, anume Coadă vor-necul si pre Straie spătarul si pre. Vintilă comisul. LET. ŢR, 29r; cf. ST. LEX.; LET. ŢR, 55v, 74r; 74v, 75r, 75v; MINEIUL (1776). //C: Spetar. Armiger. AC, 371. Muri spătariul sau secretariuşxd şi tocma acuma-i lucru mai mare. OG, 369. ’ / Etimologie: ngr. spatliurios. Vezi şi spătărel, spătăresc, spălări, spătărie. Cf. li a l m a n. . SPĂTĂREL s. m. (Mold.) Boier de rang mic care supraveghea ordinea la sate şi avea unele atribuţii militare în timp de război. Stringin- 269 SPÎRCUIT du-se din toate breslile, călăraşi, darabanii, roşii, visternicei, spătărei, pos-telnicei ... au făcut oaste frumoasă. PSEUDO-AMIRAS. Etimologie: spătar -f suf. -el. Vezi şi spătar, spătăresc, spătari, spătărie. ; ' SPĂTĂRESC adj. (Mold.) Care este in serviciul unui spătar sau al spătăriei. S-au dus ... in Tara Muntenească si au fost. acolo ceauş spătărescu. NECULCE. ' ' \ Etimologie: spătar suf. -esc. Vezi şi spătar, spătărel, spătari, spătărie. SPĂTĂRI vb. (Mold.) A exercita funcţia de (mare) spătar. L-au pus spătar mare, şi n-au spătării vreme multă ş-au murit. NECULCE. , Etimologie: spătar -f- suf. -i. Vezi şi spătar, spătărel, spătăresc, spătărie. SPĂTĂRIE s. f. (Mold., ŢR) 1. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii. A: Vasilie-Vodă ... îndată au ieşit in spătărie şi l-au chemat la sine la adunare. 31. COSTIN. Din spătărie încolo, mai înluntru, nime nu pute întră, nici boieri, nici. mazili. NECULCE ; cf. NCI,* II, 299; GHEORGACHI. B: Gheorghe logofătul, în' mare grijă, şăzînd In spătăriea lor, ţinea toiagul la gură. R. POPESCU. 0\ ,S. comp. Spătăria (cea) mică = cabinet personal al domnitorului. I-au ieşit înainte Domnul pină în pridvor şi ... s-au suit in spătăriia cea mică. R. POPESCU. 2. Clădire în care îşi avea sediul instituţia condusă de (marele) spătar. A: Şi la purces petrecutipănă la spăiărie, iarăş cu alai l-ait petrecut boerii orînduiţi pănă la gazda'lui. NCL II, 297. B: Marţea înaintea spătăriifi] să aibă vreme a se arăta citi din boiari mazili au să arate cevas mai deosebit. PRAV. COND. (1780). Etimologie: spătar -\- suf. -ie. Vezi şi spătar, spătărel, spătăresc, spătari. SPICHINARD subst. (Ban.) Levănţică. Spikinard. Spicinard'us. AC, 371. Etimologie: magh. spikinard, germ. Spiekenard. SPÎRCUI vb. (Mold.) 1. A rupe, a tăia în bucăţi, a sfirleca. Cili au rămas au început a-i tăiasi a-i spărcuisi pe unii au prins de vii. AXINTE URICARIUL. 2. A distruge, a nimici; a risipi, a împrăştia. Oastea aşa greu .s-au tulburat ... unii de alţii fugind, s-au spărcuil toată tabăra: M. COSTIN. Singur, Mihai-Vodă, vazind- că sta războiul neales, au dat năvală în ardeleni de i-au şpircuit. N. COSTIN; cf. CANTEMIR, IST.; NCL II, 296. O Fig. Cirpiturile mincinoşilor incă a mai destrqma si a spircui. CANTEMIR, HR.. Variante: spîrcui (CANTEMIR, IST.; N. COSTIN; NCL II, 296; CANTEMIR, HR.). Etimologie: pol. spierzcliaîv ' Vezi şi spîrcuit. Cf. liă cui; stropşi (2). SPÎRCUIT adj. (Mold.) 1. Sfîrlecat, rupt în bucăţi. Alţii de coa-dele a cai sireapi şi nemoliţ, cu iute alergătură, tiriiţ şi pre a uliţilor pietre şpîrcuil. CD 1698, 15v. .2. Distrus, nimicit; risipit, împrăştiat. Şpîrcuită oastea şi fără nici o tocmeală. M. COSTIN. Declieval văzindu-şi oamenii răsipiţi şi in toate părţile şpîrcuiti ..., singur şie s-au făcut moarte. CANTEMIR, HR.: cf. PSEUDO-MUSTE. Variante: şpfrciiit (CD 1G9S, 15v; CANTEMIR, IIR.)! SrOGRE.ŞI 270 Elimologie: spîrcui. Vezi şi spircui. Cf. stropşii. SPOGREŞI vb. (Mold.) 1. A greşi. Aruncară cu puşlurile să dea in cerb d-îmbe părţi şi spogreşiră de să loviră pre sine frate pre frate. DOSOFTEI, VS. O Fig. Patimile trupului... multe ori să ascund si să spogreşesc. DOSOFTEI,, VS. 2. A se dezbăra. De pohta no(aystră cu direptul he-am scăpat [marg.: spogreşit], DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. sl. pogresiti s?. Cf. s c ă p ă t a. SPOI vb. (ŢR) A lipi cu lut. Si lutul vor lua si vor spoi casa. BIBLIA (16S8). ’ Etimologie: sl. supoiti. SPRENŢAR adj. v. sprinţar. SPRINTENI vb. (Mold., Ban.) A se grăbi, a şe iuţi. A: Lupul, după greimea ce avea, cu cit mai mult putu se sprinlini şi de năprasnă pre ... armăsar de nări apucă. CANTEMIR, IST. , C: Sprinteneskume. Allevior. Celer fio. AC, 371. Etimologie: sprinten +• suf. -i. Cf. p ă z i (2), s t e j i. SPRÎNŢAR adj. 1. (Mold., Trans, N) Ameninţător, defăimător (despre cuvinte). A: Să va despărţi ...şi pentru cuvinte ce va grăi bărbatul sprinţare şi o va îngrozi. PRAV., 82'. C: Să le fereşti de. cuvinte sprenlare, să nu le grăiesti fără ispravă si minciunoase. AA SEC. XVIII2, 62v. // B: cf. ÎL, 150. 2. (Mold.) Nestatornic, aventurier. A: Cind va fi bărbatul om rău, sprinţar, şi va îmbla den loc in loc şi den sat in sat. PRAV., 90v. Rugină Sulgerul, fiind om mai sprinţar, nu s-au mai întors în tară. N. COSTIN. II B: cf. ÎL, 158. . Variante: sprenţar (AA SEC. XVIII2, 62v). Etimologie necunoscută. SPURC s. m. (Ban.) Şoarece. Spurk. Mus. AC, 371. Etimologie: lat. spurcus. Cf. h e r ţ, părnuş, şomic (1). , STAD s. n. v. stadiu. STADIU s. n. (Mold., Criş.) Unitate de măsură pentru distanţă la greci, echivalînd cu 147 —192 m. A: Mergind înainte ca cinci stadii, săruta unul pre altul cu sărutările ceale de pre urmă. I, 9r. C: Doi dintr-înşii era ducindu-să intr-aceaea zi intru oraş de departe'ca şasăzăci de stadii din Ierusalim. MOL. 16761, 200‘. Pentru ce au încălecat intr-atita loc numai 15 stadii? Stadul iaste o sută de stinjini, carii fac o mie şi cinci sute de stinjini. C 1737, 46*. Variante: stad (C 1737, 46r). Etimologie:' lat. stndium. Cf. p ă p r i ş t e (1). STA VA s.f. 1. (Mold., Ban.) Herghelie. A: Lupul... pre cil mai aproape putu lingă slavă să apropie. CI, 100. C: Stave. Grex. AC, 371. 2. (Trans. SV) îngrăditură în care se ţin caii la păşunat. Veni ispravnicul de la slava cailor. A 1776, 99v. Etimologie: cf. bg. stava, alb. stave. 271 STÎRNI Vezi şi stăvar. > Cf. h e i' g h e 1 i e. STAVĂR s. n. (Mold.) Statornicie, tărie, asiduitate. Şi.deaca vădzu impăratul stavărul şi tăria ghidului ei, i se feace ruşine şi o slobodzi. DOSOFTEI, VS. Minuntnd pre eparhul cu stavărul şi nemulatul ghidului său. DOSOFTEI, VS: O Loc. adj. Dc stavăr = capabil, destoinic. Cind ...nice la un lucru nu va fi om de stavăr, ...să-l gonească şi să-l scoală dentr-acel Ioc. PRAV. <> Loc,, adv. De stavăr = temeinic, cu sirguinţă. Foarte de stavăr tnvătjnd. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. stabilis. Cf. harnic (2), sămăluitor. STĂVAR s. m. (Mold., Ban.) Herghelegiu. // B: Intr-o :i mearsă stăvariul Ia Filip împărat şi zisă. A1750, 58v. Etimologie: sta vă + suf. -ar. Vezi şi slavă. Cf. duvalm (1), herghelegiu. STĂYI vb. (Mold.) A se stabili într-un anumit Ioc; a se statornici. Numai în cetate puţini tirgoveţi şi slujitori să putea stăvi. CANTEMIR, HR. De mirat lucru iaste cum ungurii ...s-au putut stăvi şi a să ţinea pre aceale locuri. CANTEMIR, HR. Etimologie: sl. staviti. Cf. p r i s t ă n i (5). STEJI vb. (Mold., Trans. SV) A se grăbi. A: Se stejiră să nu innop-leadze. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PS. C: Deci pentru că a doua zi simbătă era ... să stăjiră să nu înnopteadză. C 1729, 56v. Etimologie: sl. sutfizati. Cf. p ă z i (2), sprinteni. STERE VIE s.f. (Mold.) Funingine, zgură; lavă. Va ploua domnul cu iarbă pucioasă ..., foc şi sterevie. DOSOFTEI, PS.Şi plo(a}ia era stervie, pulbere neagră şi foarte herbinte, foarle sămănîndu-şi cu funinginea cea de cuptoriu. DOSOFTEI, VS. <> Fig. Să spălăm înfocarea răutăţilor şi sterevia fărălegilor. DOSOFTEI, VS. Variante: stervie (DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. STERVIE s. f. v. sterevie. STIRMINĂ s. f. v. stîrmină. STIROS adj. v. ştiros. STÎRMINĂ s. f. 1. (Trans. SV) Scobitură, crăpătură in stîncă. Să ascunsără in peşteri şi în stîrminele pietrilor. NT 1648, 30Sr. 2. (Mold.) Groapă adîncă cu apă, ripă, mocirlă. Si sosim la stirmină. DOSOFTEI, VS. Variante: stirmină (DOSOFTEI, VS). Etimologie: ser. strmen. Cf. bannă. STÎRNI vb. (Mold.) A se scula, a se trezi, a se deştepta. Atunce îngerul întoarse sufletul Ia trup şi se stîrni mortul. DOSOFTEI, VS. Încă şi un fel iu de scînciitură ca acela da, cit dulăul deşteptat să să stirnească. CI, 97. Nemţii stirnindu-se ca din somn s-au gătit degrabă ...si i-au bătut. PSEUDO-COSTIN. Etimologie necunoscută. STOiîOIt 272 121 STOBOR subst. (Ban., Trans. SE) Gard de scînduri, împrejmuire ! de uluci. Stobor. AC, 372; cf. TI (gl.). ! Etimologie: .bg., ser. stobor. | Cf. o g r a'd ă (1). !sl, STOLĂ s. f. (Trans. SV) Un fel de orar pe care preoţii catolici îl fin poartă în timpul slujbelor religioase. întii dreapta căsătoriţilor să .leagă \ cu stola, a doua pun inelul unul altuia în al patrulea cleaget, a treia-ş spun jj voia unul altuia. PP, 105r. ' ; ■ | Etimologie: lat. stola. ' | STOKTEC s. m. v. stolnic. . |s; STOLNIC s. m. (Mold., ŢR) Dregător care se ocupa de masa dom- lţ nească, fiind şeful bucătarilor, al pescarilor şi al grădinarilor (uneori cu U determinări de tipul mare, vel). A: Stolnic mare, cu obiceiul la dzile mari SC şi la veselii domneşti, îmbrăcat în haină domnească, :şi vine înaintea buca- J (1 tel or domneşti, le tocmeşte pre masă înaintea domnului cu tipsiile. URECHE. ii ci După vel ban, vel paharnic, vel vislernic, vel stolnic ... fieştecare boierie să ij păzea şi să cinstea la rînduiala sa.GHEORGACHI; cf. NCL II, 290; ic PSEUDO-COSTIN, llv; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. B-. Radul o stolnicul, feciorul lui Tudor şătrarul din Greci. ANON. BRÎNCOV., s. v. £ şătrar. Radul stolnecul ot Roidesti. LET. ŢR, 32v; cf. LET. ŢR, 37r, 38v, 1 50r. 67r. II C: Stplnik. AC, 372. Variante: stolnec (LET. ŢR, 32v). Etimologie: sl. stollniku. STOPI vb. v. stupi. 1 STOROHĂNI vb.. (Mold.) A bate tare pe cineva, a zdrobi în bătaie. i Fu spîndzurat şi storohănit fără milă. DOSOFTEI, VS. 1 i Etimologie: *storohan -f suf. -i. i Cf. ş u p i (2), z m i c u r a. 1 ( STRAI s. n. 1. (Ban.) Cergă. Strany, Stragulum. AC, 372. 2. (Mold.) Haină, veşmînt. Hainele cu care era deprinşi nu lăsa să le poarte, ci îşi făcea loruşi alt fealiu de straie neobicinuite. CA, 99r. Mi-au zis de mi-am făcut şi mie straie bune. H 1771, 87v. M-am dus ca să mă împodobăscu cu straile cele mai bune. H 17791,. 155r; cf. . GHEORGACHI; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1778, 5r, 5V, 14r; H 17791. 156r. 159r; H 17792, 76v, 80v, 93v, 100r, 101v. . Elimologie: lat. stragulum. Cf. macat (2), o d e a 1, v e 1 i n ţ ă; borfe. STRAIŢĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Traistă, săculeţ.: Strajcze. Canis- terium (l. canistrum). AC, 372. lţ trimit o straiţă de piper. A 1776, 107r. Cumpără un cap de berbece şi-l băgă într-6 straiţă. PF, 90r. Etimologie: cf. alb. strajee. Cf.'tisug, tulK'fi.. STRAJĂ s. f. (Mold., ŢR) Persoană însărcinată cu paza frontierei ţării; grănicer. A: Dărăbanii ce era străji la port. DOSOFTEI, VS; cf. H 17792, 92r. B: Radul-Vodă încă să întorcea ta scaun şi nu avea grijă să se păzească cu străji despre turci. R. POPESCU. ♦ (Mold.) Cetate de apărare la frontiera ţării, situată la oarecare înălţime, în care 3e adăposteau străjerii; post ,de veghe. Denafară de cetatea cea mare a Chiliei, iaste alta mai mică, carea să o fie zidit Ştefan-Vodă cel Bun, ca o strajă cetăţii cei mari. N. COSTIN. (Mold.) Barieră la intrarea într-6 localitate. (Fig.) [Lupul] de nu va la strajea bîrlogului său mearge, cu pe-deapse groznice şi şi înfricoşări de moarte i să lăudară. CANTEMIR, IST. 273 STROPŞIT Etimologie: sl. strada. Gf. p_l ă i a ş. STRĂLUCOARE s. f. (Mold.) Strălucire. Au făcut zugrăvite de dau strălucoare, Să-i trăiască pomana-n bun nume supt soare. DM, IIIr. Stră-lucorile pietrilor celor scumpe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. stră- -f lucoare. Vezi şi lucoare. Cf. lucoare. STRĂMURARE s. f. (Mold., Ban., Trans. SV) Băţ ascuţit, nuia sau prăjină cu vîrf de fier cu care se îndeamnă vitele la mers. Â: îm-punglnd cu strămurări slugile pre mlşcoi. DOSOFTEI, VS. Cind au fost arind... cu leşii, i-au fost impungînd cu strămurările, capre boi. NECULCE. C: Ce mă goneşti'! Cu greu-ţ iaste a zvîrli improtiva strămurării. N TEST. (1648). Pentru aceara să le răbdăm cu răbdare mare de pace. gindind că-i cu greu în slmceaua strămurării a zvîrli. SA, liv; cf. SA,19V. ♦ îndemn, impuls; pornire, instinct. A: Plinsul iaste o îndemnare şi strămurare de aur sufletului. L SEC. XVII, 72v—73r. Scrisorile, precum a celui bun, aşe a celui rău sfat, iască şi strămurare sint. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI,' MOL. C: Stremurare. Stimulus. AC, 372.//B: cf. L ante -1693, 118v. 1 Variante: stremurare (AC, 372). Etimologie: lat. *stimularia. Cf. n ă s 1 i t u r ă, n ă s t a v. ••••’. STREL1ÎŢ s. m. (Mold.) Soldat dintr-un • corp • de vînători. Mai lesne strcleţului n nemeri o vrabie decît pe un om călare. M. COSTIN. Slreleţul, arcul fringind, ţinta nu lovască. CANTEMIR, IST. Atunce au ieşit si■ Mihai- Vodă cu seimenii si cu streletii, adecă vinătorii ce avei NECULCE. ' Etimologie: rus. strelee. STREMURARE s. f. v. strămurare. STRÎJNIC,-Ă s. m. şi f. (Ban., Trans. SE) Mînz(ă) între 1 şi 3 ani; iloalen(ă). Aceaea fiară iaste de mare ca un strijnic. FL. D (1693). Equula. Strisniha. Kancza csitko. LEX. MARS., 203; cf. COSM. 1693—1703, 72v. Etimologie: sl. striîlniku. STROPŞI vb. (Mold.) 1. A strivi, a zdrobi; a călca în picioare. A: Mă stropşiră pizmaşii mici, Miluiaşte-mă, Dumnădzău, că m-au stropşit omul. DP, 29v. Annăsariid ...pre Lup ...de multe ori mai pănă la moarte cu picioarele il stropşiia. CI, 99; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, VS; CI, 97. II B: (Fig.) Uşurează de la mine toiagul si frica lui nu mă stropească. BIBLIA (1688). " ' ' ■ 2. A invada, a cotropi ; a înfrînge, a nimici în luptă. Au stropşit toată ^lsia şi. cu foc o au pîrjolit, oraşele au prădat. URECHE. Venea cu atita fală să stropşească şi să calce ţara. M. COSTIN. Traian ... după ce au stropşit pe dachi, au dus in Dachia slobozii de „romani". CANTEMIR, HR. Fig. A încălca, a neşopoti o poruncă sau o hotărîre. Poronca şi învăţătura Domnului... călcind şi stropşind. CANTEMIR, HR.; cf. VARLAAM. Etimologie: bg. stroSram.. Vezi şi stropşit, stropşitură. Cf. n ă b u ş i; spîrcui (2). STROPŞIT adj. (Mold.) Distrus, nimicit în luptă. Cind au stătut Irachie la împărăţie, puterile împărăţiii ... atît de, stropşite şi de oşteanii cei vechi şi de ispravă atîta de sărăcite era. CANTEMIR, HR. STnorşiTCiU 274 3 Etimologie: stropşi. Vezi şi stropşi, stropşitură. Cf. s p i r c u i t. (2). STROPŞITURĂ s. 1'. (Mold.) 1. Strivire, zdrobire; călcare în pi-eioare. Înfiat preste toi de slropşiturile ce-l stropşise oştenii. DOSOFTEI, VS. Nicicum a leilor sau a altor jigănii călcaturi si stropsituri in samă bă-gind. CANTEMIR, IST. ' IJ 2. Năvălire, cotropire; nimicire. Ungurii, văzindu atita stropşitură D şi nevoie tării, ...s-au închinat turcilor. URECHE. Călcaturi şi slropşiiuri in hotarăle impărăţiii să nu mai facă. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropşi + suf. -tură. ' Vezi şi stropşi, stropşit. Cf. n ă b u s e a 1 ă; p u s t u ş a g. STRUJNIŢA s.f. (Mold.) Daltă, răzuş. îl spînzurară de mini şi-l frecară cu strnjniţe. DOSOFTEI, VS. Elimologie: ser. struznica. c Cf. v i ş e u. STUPI vb. (Mold.) A scuipa. L-aşi stupi şi nu-l pociu. CANTEMIR, IST. Friul, ca pre un stăpin avindu-l [calul], il .lepăda Ştupindu-l şi adeasă -spumegind. ILIODOR. „Unde voiu ştopi?“ Zisu-i-au Împăratul: ,,Du-te de ştopeşte in cerdac"'. B 1774, 20v; cf. B 1774, 30r; B 1775, 74'', 83r. Variante: stopi (B 1774, 20v), ştiupi (B 1774, 20v, 30r), ştopi (B 1774, 20v), ştupi (ILIODOR; B 1775, 74r). ’ ( Etimologie: probabil lat. *stupire (< *scuppire -j- sputare). I Vezi ţi^ştiupit, ştiupitură. . SUBAŞĂ s. m. (Mold., ŢR) Agent de poliţie numit de turci în Ţările Române. A: S-au aşedzat in olatul Camenitii... de-u pus subaşi pen sate după obiceiul lor. NECULCE. B: Pusease subaşi pen toate oraşăle şi pen toate satele. R. POPESCU. Deci Meemet-beiu au cuprins toată ţara şi au pus din oamenii lui subaşi pre la toate oraşăle. LET. ŢR, 25r; cf. IST. ŢR. Etimologie: tc. sudaşi. SUCĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Obicei. Suke. Consvetudo. AC, 373. En atare szuke. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VISKI. apud TEW. i Etimologie: sucui. i Vezi şi sucluitură, sucui, sucuit. Cf. socaş, sucluitură, v ă 1 a ş, z a c o n (2). SUCI s. m. (Ban.) Cojocar. Sucs. Pellio. AC, 372. Etimologie: magh. szues. SUCLUI vb, v. sucui. SUCLUITURĂ s. f. (Ban.) Obicei. Suklui(tu)re. Consvetudo. AC, 373. ^ Etimologie: suclui + suf. -tură. Vezi şi sucă, sucui, sucuit. Cf. socaş, sucă, văl aş, zacon (2). SUCŞIG s.n. (Ban., Criş., Trans. SV) Nevoie, trebuinţă. Trupul ■ doreaşte şi are siuşig mare de suflet. MOL. 1695, 93r. Şi-n acel oraşu nu-i . suusigu de soare, nice de lună. MISC. SEC. XVII, 12lv. Aszkulteme en -szuksigul mjeu. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Pre lukru ne en- | văcze kărey szuksig sze kredem. BUITUL, CAT., apud TEW: cf. C, 1692, 529r; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 64v, S7V, 108r. Variante: siuşiff (C 1692, 529r; MOL. 1695, 93rl, suuşi? (MISC. 1 SEC. XVII, 64v, 87v, 108r, 121v). 275 SUMA. Etimologie: magh. sztikseş. Cf. lipsă, niştotă (2). SUCUI vb. (Ban., Criş., Trans. SV) A avea obiceiul, a obişnui. N-au sucuit Dumnăzău cu binta sa a păzi pre om, ce vreame cu alcam îngădu-iaşte păcătoşilor pre pocanie. C 1692, 511V|. N-au socluil a-ş lepăda frundza. VCC, 5. Sukluiesk. Consvesco. AC, 373. Aceia cari iau svinţeniile să mărească cinste denlru inimă pre care au sucuit Dumnedzeu a căuta. CAT-B, 34; cf. VISKI, apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW;. PP, 89r; CAT. B, 45, 48. ^ f Variante: soclui (VCC, 5), suclui (VISKI, apud TEW; AC, 373;. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW..; PP, 89r). Etimologie: magh. szokni. • Vezi şi sucă, sucluitură, sucuit. -i • 1 SUCUIT adj. (Ban., Criş.) Obişnuit. Omul în ce iaste învăţat şi sucuit,. toi aşea iaste în viaţa lui! 'C 1692, 505v. A serba sărbătorile sucuite a bese-reciei svente. CATi B, 31. ' Etimologie: sucui. .; 1 Vezi şi sucă, sucluitură, sucui: SUFERI vb. (Mold.) A-i prii cuiva ceva, a-i face bine. Şi luind boala în prilej, să făcea că nu-i sufără la bucale. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. sufferire;1 SUGUŞA vb! (Ban., Criş., Trans. SV) A sugruma. Suggush. Suffoco. AC, 373. <5 Fig. Priimeaste sluga ta în bine, ca să nu mă suguse pre mine piloţii. MOL.-1695, 9r; cf. PSALT.. (1651). . , ’ Etimologie: su(l>) + guşă -f suf. -a. Vezi şi suguşat. , , ,. Ci', foit u i, î n ă d \i ş i, năduşi. ■. SUGUŞAT■ adj. '(Ban.) :Sugrumat. Suggushat. Suffocatus. AC, 373.. Etimologie: suguşa. ' .Vezi şi suguşa. ■ SULEAGEC adj. v. sulcgcd. SULEGEDadj. (Mold.) Subţire, zvelt; delicat, fi n: Şi era'pre .chipul' trupului. . . suleaged, albinei, galben. DOSOFTEI, VS. Grumadzii îi sint sulegedzi si gingaşi. CANTEMIR, IST,. Variante: sulcagec (CANTEMIR, IST.). Etimologie: lat. *sulilicidus. . SULGER s.m. v. sluger. , , . SULGERIE s.f. v. slugerie. •' •>*1 . SULINAR s.n. (Mold.) Tub de canal pentru scurgerea apei. A: Să-, pînd, aflarăfîn.tîna aceasta ducindu-se apa pre sulinare în cetate. VARLAAM.. II C: cf. C 1729, 69v. Etimologie: cf. ngr. solinarion. ' . Cf. . oial.ă (1). ' • ■ SUMĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sumar. In acest. Testament întiiu am pus suma la toate capetele. N TEST. (1648). întiiu arătăm fespre sum-ma psaltirii. A treia oară, despre părţile si despre rîndul- psaltirii. PSALT. (1651); cf. FOGARASI, apud TEW,'s.v. şumă; VISICI, apiid TEW,. s.v. sumă; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW, s.v. şumă. <>■ Conţinut. în şumă sint stihuri. N TEST. (1'648). Suma mai pre scurt iaste aceastar 2 lucruri sint scrise într-acest psalom. SA, 18v. supAr 276 Variante: sumă (N TEST. 1648; FOGARASI, aptul TEW. s.v. sumă; SA, 18v; VISKI, apud TEW, s.v. ştimă; PSALTIRE SEC. XVII1 apud TEW, s.v. sumă). Etimologie: lat. summn ; sumă < magh. stimmn. SUPAR s.n. (Mold.) Supărare, necaz. Pentru ca proinn'ul voroavei mele cu lungimea ceva mai mult supăr să nu aducă. CANTEMIR, IST., aptid TDRG. Să facă şi unul şi altul supăr cu închisoarea. NCL II, 294. Mare jale şi supărare au căzut preste toţi, făclndu-li-se supăr de au plătit stupii îndoiţi. PSEUDO-MUSTE, apud CADE; cf. PSEUDO-COSTIN, apud CADE şi TDRG; PSEUDO-AMIRAS (gl.); NECULCE. apud CADE şi TDRG. Etimologie: supăra. ' Cf. bănat (2), b ă s ă u (8), potcă, potieală (1), siclet. StJROMAN adj. şi s.m. v. suruman. SURUMAN adj. şi s.m. 1. Adj. şi s.m. (Mold., Ban., Trans.) (Om) lipsit de bunuri materiale; sărac. Ă: Fericitu-i cela ce înţălcage spre mişel şi sărăiman. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680). Sirimanului tu,ţii ajutoriu. AR, 4V. o Fig. Surumani cu sufletul. DOSOFTEI, MOL. (': Adevăr zic ror/uo câ aceasta vâduo suromană mai multe aruncă de toţi de alaîţi cei ce aruncară in lada suromanilor. NT 1648, 58r. Nu înfrunta pre sirimani, cind sună la uşea ta pentru milosteniia, ci fringe plinea ta flăminzibr. CS, 36r. O muiare surumană din Şuniam să bucura pentr(u) cuslul porobocului ce avea. MOL. 1695, 55v. Siroman, -e. Pauper. AC, 368. Si-ş aduc aminte de cei sun/mani. MOL. 17061, 80''; cf. N TEST. (1648); NT 1648, r>4v, 56v, 59v; PSALT. (1651); PS. 1651, 41r, 181r; SA, 14r, 15r, 33v, 34v„ 35r; CS. 26v, 82r; MOL. 1689, 64r; VCC, 23, 25; MISC. SEC. XVII. 13v, 20v, 31'; CAT. B, 44; M 1704, 80v; TI (gl.); MOL. 1720, 178v O Fig. Fericiţi surumanii sufleteşti, că a celora iaste impărăţiia ceriu-rihr. STR., 37v; cf. N TEST. (1648); CAT. B, 51. ♦ De condiţie joasă. A : Te-i îmbrăcat întru a no(a~)stră mestecare slabă şi surumană. ANT., S3V. 2. S.m. (Mold., ŢR) Orfan. A: Să cercetăm pre cei sirimani şi pre văduve intru scirbele lor. II 1764, 17r. B: Şi pre văduve le-ai trimis deşarte şi pre surumani ai chinuit. BIBLIA (1688). Am mintuit pre sărac den mina silnicului si surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat. BIBLIA (1688). - Variante: sărăiman (DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680), siriman (CS, 36r; TI, gl.; AR, 4V; II 1764, 17r), sirman (MISC. SEC. XVII. 20v), siroman (VCC, 25; AC, 368), siruman (N TEST. 1648; NT 1648, 56v; MISC. SEC. XVII, 13v), soroman (VCC, 23), suroman (NT 1648, 5Sr). Etimologie: sl. siromahu, bg., ser. siromalt. Vezi şi surumani, surumănie. Cf. c e p 1 a c, neputincios (1), n i ş t o t o s, pehnit; p r o s t a c. SURUMANI vb. (Ban., Trans. SV) A sărăci. Deacă veţi surumani să vă priimească pre voi în corturele ceale de veaci. N TEST. (1648). Si-romenesk. Pauper fio. AC, 368. Variante: siromăni (AC, 368). Etimologie: suruman -f suf. -i. Vezi şi suruman, surumănie. Cf. meseri. SURUMĂNIE s.f. (Ban., Criş., Trans. SV) Sărăcie. Că toţi den rămăşiţele lor aruncară, iară aceasta den surumăniia ei tot cil avu aruncă, toată 277 SVIKEP l| avuţiia ei. NT 1648, 58r. Şi el incă să întoarsă . . . din bogătatea cea fal-| nică pre mare surumănie. MOL. 1695, 51v. Siromenie. Paupertas. AC, 368 ; cf. N TEST. (1648); SA, 2V; MISC. SEC. XVII, 40v. Variante; sirlmănio (MISC. SEC. XVII, 40r), siroiuănic (AC. 368). Etimologie: suruman -j- suf. -ie. Vezi şi suruman, surumăni. Cf. neputinţă, niştotă (1), p e h n e a 1 ă. SURUZUI vb. v. surzui. SURZUI vb. 1. (Ban., Criş., Trans. SV) A agonisi, a cîştigă, a procura. Impetro. Szeresuesk. Şzerszek. LEX. MARS., 215. Cu voia unul alăl-. tui suruzuiră 30 de bani. MISC. SEC. XVII, 14r. Alduit uricu suruzui ' noauo. MISC. SEC. XVII, 3'lr. Noe lok ă nye szerzui. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. (Trans. SV) A pricinui, a cauza. Ce au surzuit graba aceasta? PP, 128r. 3. (Trans. SV) A- compune, a redacta; a întemeia. Cine au întemeiat Crede-ul? „Apostolii". Cind l-au surzuit?(...) Pentru ce l-au surzuit? (. . .) Cine de'chilin dintru, apostoli au surzuit vro cloambâ a Crede-ului ? „Nu să ştie adevărat, destul că toţ într-una dintr-o voie l-au surzuit“. PP, 4V—-51. Cine au surzuit rînduiala besearecii? PP, 102v. Variante: sărăzui (LEX. MARS., 215), sărau (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), suruzui (MISC. SEC. XVII, 141:, 31r). Etimologie: magh. szerezni. Vezi şi surzuită. Gf. Însăma. SDRZIHTĂ s.f. (Trans. SV) Tocmeală, rînduială. Iară de pre altă parte iaste cinul, care se line de fapta şi de surzuita Domnului, adecă de apă, cuvine-se a sti hasna sacramentului sau tainei întru spălarea trupului CATEHISM CALVIN. ' Etimologie; surziii. Vezi şi surzui. Cf. ustâv (2). SUUŞIG s.n. v. sueşig. SVIKEP adj! v. sireap.' s * ŞAFAR s.m. 1. (Mold.) Subaltern al marelui stolnic, fiind şef al .bucătarilor curţii domneşti. Pre o samă de boiari vii nevătămaţi i-au prin-su . . cărora nu le putem afla numile, fără numai al Cirstii, Petrica şa-fariul, Dobrostimpu. URECHE.. ■ . ■ 2. (Trans. SV) Administrator, intendent. Era un om bogat carele •avea un şofariu şi acesta fu pîrit la el că răsipeaşte avuţiia lui. N TEST. (1648). Pentr-aceaea că el nu mai iaste şofariu, pentr-aceaea după voia lui Dumnezău trebuie lui a împărţi. PP, 60v—61r. Variante: şolariu (N TEST.’ 1648; PP, 60v— 61r). Etimologie: ucr. safor, pol. szaîar, magh. săfâr. Vezi şi şofărie. Cf. ispravnic (2), logofăt (2), vătaf (3). ŞAGĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Vorbă, faptă glumeaţă; glumă. A: Nice va pruvi unde fac glume De nebunii şi de şegi de lume. DOSOFTEI, PS. Are tocmală de piare şi fuge foarte pre lesne de vălăşaguri şi de griji trupeşti şi de hrană, şi mai vîrtos de cuvente multe şi de şegi să topeaşte ca ceara de foc. L SEC. XVII, 73v. Au scris carte lă dinsul oarecare filosof grec, certind tirăniia lui prin şagă. NCCD, 356. Am păgubit 'boii pentru o şagă. E 1779, 22r; cf. CANTEMIR, IST.; NCCD, 328, 368; AETHIO-PICA; B 1774, 32v; BUCOAVNĂ 1775, 51r. ,C: Shage. Iocus. AC, 366. II B: Are tocmeală de piiare şi fuge foarte pre lesne de valuri şi de griji trupeşti şi de hrană, şi mai virtos de cuvinte multe şi de şezi [sic!] să topeaşte ca ceara de foc. L ante 1693, 119V. O Loc. adj. De şagă =glumeţ. Ă: Voroavele şi cuventele tinerilor ceale de glume şi de şagă nice leac nu le iubea. VARLAAM. O Loc. adv. în (cu) şagă = fără seriozitate, .cu intenţia de a glumi, într-o doară. A: Svătuia pre Dispot-Vodă să omoară pre cei vicleni ai săi. Zicea în şagă. N. COSTIN. Puţin cu glumă clevetind unul pre altul şi zicind în şagă cu batgiocură unul altuia cum că ii şade bine portul . . ., să grăbiia spre satul Visa. I, 9T. C: El rise şi dzise cam cu şagă. CRON. ante 1730, 44r. O Loc. vb. A face şagă = a glumi; a face scamatorii. A: Yrînd să facă şagă, au sărit peste zidul frăţine-său, rizind. M. COSTIN. Un mascaragiu . . ., vrind să facă şagă pre apa Prutului . . ., s-au cufundat. N. COSTIN. De grăieşti adevărul.-... . sau de faci şagă cu mine, răimiie aşa această dată. I, 8V; cf. NCL I, 36; I, 2r. O Expr. A îi (a părea) (lucru de) şagă = a fi (a părea cuiva că este) ceva neserios, fără importanţă. A: Au trimis soltanul un mtrzac la Vasilie-Vodă, tntre-bîndu-l că ce au fugit din scaun? (Pe şagă lucru este întrebare .ca aceasta pre o vreme ca aceea?). M. COSTIN. Să nu le pară şagă să mînie pre craiul. N. COSTIN. Nice iaste şagă a năvăli la focul nemţăscu oastea ce-i deprinsă mai la largu. PSEUDO-COSTIN, 3r. A se îngroşa şaga = a se 279 .Ş AR VAX A agrava situaţia. A: Să ingroşase amu şaga, cind au sosit steagurile oştii noastre. M. COSTIN. Etimologie: bg. Sega. ■ Vezi şi sagaci, şeganie, şugui, şuguitor. Cf. mascara (1), mîniecitură, p e 1 i v ă n i e, şeganie, ş o z i e, t ă m ă ş a g, t ă m ă ş e a 1 ă. ŞAHMARAND s.n. (Mold.) Brocart. îşi luasă o fată... ţiitoare . . . şi o purta cu sălbi de galbeni şi cu haine de şahmarand. NECULCE. Etimologie: tc. şalimeram. ŞALĂU s.m. (Mold.) Veche monedă de aramă. A: Tu de ierţi greşala altuia, dai un şalău, iară Dumnedzău de iartă greşala ta, iţ iartă o mie de zloţi. VARLAAM. Direptului toată lumea cu aveare, iară necredinciosului nice un şalău. DP, 12v. Era bănărie in cetatea Sucevei . . . şi făcea şalăi de aramă, carii numai aice in ţară imbla, 4 şalăi la un ban bun. PSEUDO-MUSTE. II C: Si au pus pre dinsii dajde cile un şalău de plug. IR 1757, 23v. Etimologie: cf. pol. szalag, szalawa. ŞALGĂU s.m. v. şaugău. ■ ■ ŞALYIR s.m. (Mold.) Escroc, şarlatan, pungaş. Mai tare prepus era pe vornicul lordachii Deleanul Catacozino, făcindu-l sah'ir cu două feţe. NECULCE. Etimologie: ucr. sallvir. Cf. geambaş. ŞANŢ s.n. (Mold.) Ciudăţenie, minunăţie. Minuni ce-au făcut [Domnul] să ţineţi minte Şi de şanţuri dintiiu de mainte. DOSOFTEI, PS., apud TDRG. Minunind pre mulţi cu ciudesele şi cu şanţurile. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. Cf. d i v, m i r a c, mir a z. *ŞAR s.n. (Mold., Criş.) Vopsea. A: Zugravii au luat de-i zugrăvesc cu şarurile in obraz prunqesc. DOSOFTEI, MOL. La cel luminos chip şi a adeverinţii figură a vinii preste putinţa sărurilor a fi, zicea. CANTEMIR, IST. O Fig. Podobind frămseaţea s[u]fl[eJiului cu şarurile bunătăţălor. DOSOFTEI, VS. C: împăratul mie dedesupt scrie slobodzie cu şar roşiu. MOL. 16762, 117r. II B: Şară: sarul, văpseale. LEX., 333'; cf. ST. LEX;; LEX. 1683, 82r, 83r. . , Etimologie: sl. Saru. Vezi şi.şerui, şeruire, şeruitură. ŞARAG s.n. v. şirag. ŞARAMPOI s.m. (Mold.) Par, stîlp, bîrnă. Dulapi de scinduri bine încheiate şi cu şarampoi pe dinafară. AETHIOPICA. Etimologie: magh. dial. sarampo. Cf. pal iţă, pociumb. ŞARG s.m. (Ban.) Cal cu părul galben deschis. Shargul. AC, 366. Etimologie: magh. sftrga. ;■ ŞARYANA s.f. (Mold.) Haină scumpă, ca un anteriu, purtată de vornicii, aprozii şi copiii de casă de la curţile domneşti. El ... de jele ş-au rumt pre sine şervăneaoa. DOSOFTEI, VS. Un vornic mare purta un cap de danţu şi alt vornic mare alt cap de danţu, îmbrăcaţi cu şarvanale domneşti. NECULCE. Aprozii . . . imbla cu şarvanale. GHEORGACHI. Variante: şervănea (DOSOFTEI, VS). Etimologie’: tc. şel)anc. Ş AT Olt 280 ŞATOlt subst. (Criş.) Cori. Aşa-a ţinut Dumnăzău supt şa.lor pre Avram şi pre Isac şi pre lacov tn pribăgiia lor. MOL. 1695, 88r. Pentr-aceaea zice cian că şatorul casei noastre cestui de pămint să va sparge. Deci pentrţu} ce să asamănă şatorului viaţa noastră? Intiiu pentr-aceaea să asamănS. că şotorul nu-i făcut numai să stea intr-u(n') loc, ce să mută dintr-u(ny loc intr-alt. MOL. 1695, 88T; cf. MOL. 1695* 8;T, 88v, 89r. Variante: şotor (MOL.-1695, 87r, 88r). Etimologie: magh. sâtor. Cf. otac, saivan. ŞAUGĂU s.m. (Mold.) Lucrător tn ocnele, de sare. S-au îndemnat saugăii de la Ocnă şi au tinut calea pedestrimei aceia a lui Racoţi. M. COSTIN. Au adus şalgăii de la Ocnă. PSEUDO-MUSTE. Variante: ’şalgău (PSEUDO-MUSTE). Etimologie: magh. s(5vag<5. ŞĂGACI. adj. (Mold., Ban.) Glumeţ. A: Mihai-Vodă nu este, cum s-arăta, blind, şigaci cu toţii şi moale, ce intr-alt chip. NECULCE. La cină de masă cu şăgi il desfăta pre dinsul, că era in lucrurile şăgilor de mirat şega-ciu. NCCD, 368. C: Shegâcs. Jocosus. AC, 367. Variante: şegaciu (NCCD, 368), şigaci (NECULCE). Etimologie: şagă +■ suf. -aci. Vezi şi şagă, şeganie, şugui, şuguitor. Cf. şod (2), -şuguitor’ z e f 1 i u. ŞÂNEC s.n. v. şenlic. ŞĂNLÎC s.n. v. şenlic. ŞĂRAG s.n. v. şirag. s J ŞĂŞTAC, s.m. (Mold.) Monedă poloneză de argint. Iar banul te s-au aflat mai jos de Roman, iar la năruiturile unei cetăţi, aşa era de mare cit şăştacul cel de patru bani leşeşti. M. COSTIN. Variante: şcstac (M. COSTIN). Etimologie: pol. szostak. ŞĂTRAR s.m. (Mold., ŢR) Boier care avea în grijă corturile domneşti şi tunurile şi asigura aprovizionarea armatei în timp de război (u-neori cu determinări de tipul mare, vel). A: Şetrariu mare pre corturile domneşti şi-n oşti şi-ntr-alte căli şi purtătoriu de grijă tunurilor. URECHE. După vel comis: vel medelnicer, vel' clucer, vel sărdar, vel sulger, vel căminar, vel jicnicer, vel pitar, vel şătrar, vel afmaş, vtori logofăt, vel uşăr, vel agă. GHEORGACHI. B: Radul stolnicul, feciorul’ lui Tudor sătrarul 3in Greci. ANON- BRÎNCOV. Pe - alţi boiari, anume: Mihalcea şătrariul i Costandin clucer Ciorogirleanul, au mai trimis la hanul Selim Ghereh R. ' GRECEANU. // C: Shetrar. AC, 368. . . i ' Variante: şetrar (URECHE). . Etimologie: şatră + suf. -ar. SCATULCĂ s.f. v. scatulcă. , SCHELE s.f. v. sclielă. ŞEGACIU adj. v. şăgaci. ŞEGANIE s.f. (Mold.) Glumă; bufonerie. Din mică vlrstă in mimuri, ce să dzice ingînăciuni de şeganii si la prăvirişti crescut. DOSOFTEI, VS. Etimologie: şagă + suf. -anle. ■Vezi şi şagă, şăgaci, şugui, şuguitor. Cf. mascara (1), mîniecitură, pelivănie, şagă, şozie, tămăşag, tămăşeală. ŞEGUI vb. v. şugui. 281 ŞERBI ŞENLIC s.n. (Mold., ŢR) Manifestaţie publică de veselie, cu salve de puşti şi de, tunuri. X:;Şi-ndat. . . gătiră puşcele şi surleli să facă Constantin--Vodă şcnlicu de bucurie: NECULCE. Se face şinlăc de slobozirea a toate j lunurile. GHEORGACHI. S-au bucurat cu totii, făcind si domnul mare |şinlec. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf.' IM 1754, ’ 143^ 144r. B: L-au îmbrăcat cu caftan, şi şăzlnd in scaun, făcîndu-să şănlic cu puşiili \ şi cu tunurile după obicei. R. POPESCU. S-au născut împăratului un I cocon, pentru care iar au făcut.senlic. IM; 1730, 203r; cf. IM 1730. 203T. ! Variante: şănec (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), sănlîc (R. PO-!-' PESCU; IM .1754, 143v, 144r), sinlăe (GHEORGACHI), sinlec (PSEUDO-! E. KOGĂLNICEANU). I Etimologie: tc. şenlik. ! ŞEPELEAV adj. (Mold.) Peltic. Poftescu-l ca şepeleavii meale lim!}i . . . ; ascultătoare ureache să pleace. CANTEMIR, IST., s,v. cepeleag. Glasul j lui era amurţit, şcpeleav la limbă, gîngav. E SEC. XVIII, 20v. I Etimologie: ucr., rus. Sepeljavyj. I ŞERB, ŞEARBĂ s.m. şi f. (Mold., Criş., Trans. SV, Trans. N) Rob, i slugă, sclav. A: Haritina era . . . şarbă . . . orecăruia Caludfe. DOSOFTEI, I VS. Şi dzi . . . şerbului nostru muncitoriului: „fă aceasta", şi va face. L | SEC. XVII, 78r. ♦Persoană- aservită cuiva.. A: Vom pomeni de înce-j pătura şi adaosul turcilor . . ., că supt mina lor şi supt jugul lor. sintem şerbi. URECHE. Pre şerbii mei şi pre şearbele meale intr-acealea dzile vărsa-> voiu din duhul mieu şi vor proroci. AP. 1646, 3r. Trimete asupra acestui | serb al tău,... darul tău.- N. COSTIN; cf. VARLAAM; DM, lv, 12v, j 32T, 33r, 33v, 34r, 35r, 36r, 37r, 39v, 41r; DVS, 6r; DOSOFTEI, VS; | L SEC. XVII, -12'. . C: <’Lumineadză si mie, neharnicului şerbului tău. ; MOL. 1688, 243r. Priimeaşte ruga şerbei tale. VPV, 124T. Fă repaus, ; Doamne, sufletelor şerbilor tăi unde nu este durere. MCCR,. 32. Spăscaşte i fiiul şarbei tale. PS. SEC. XVIII, 45v; cf. O, 43r; MCCR, 10, 15, 16, i 50; MŞE, 89. | Etimologie: lat. servus, serva, t Vezi şi şerbesc, şerbi, şerbie. j Cf. rob că. | ŞERBESC adj. (Mold.) Care aparţine sau este propriu şerbilor; de ■ şerb. Şi şerbăsc botez să-l iai sirguieşti, bunule. DM, 1T. Inca şi de şerbască ! mină tn. Iordan a te boteza suferişi. DM, 8r. ! Etimologie: şerb 4- suf. -esc. i Vezi şi şerb, şerbi, şerbie. j ŞERBET s.n. (Mold., ŢR, Ban.) Băutură răcoritoare din apă de tran- | dafiri cu miere sau zahăr; preparat alimentar din sirop de zahăr bine ; legat şi frecat; A: Şi-i cinsti paşa cu cafe şi cu cerbet, după cum este cin-i stea turcească. NECULCE. Şi înlontru, în chesele, fel de fel de şerbeturi. H 1771, 81v. In mlnule lor păhară împodobite cu petri scumpe pline de I feli de feli de şărbeturi minunate. IT 17791, 148r. Bînd ei cafeaua si şerbeturile. H 1779a, 75v; cf. CANTEMIR, IST.; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1779-, 76r, 87v. B: Mingîindu-ş.i pohta lor, unii cu bragă, alţii cu bere, alţii cu şerbet. ANTIM. C: Mulsum. Şerbet. Mărcz. LEX. MARS., 229. Variante: cerbet (NECULCE). : Etimologie: tc. şerbet. ŞERBI vb. (Mold.) A robi. Va hi seminţiia lui nemearnici în ţară streinăf. . .) şi vor şerbi şi-i vor dosădi. AP. 1646, 18v. ♦A se devota, ŞEKBIE 282 a se aservi cuiva. Ceia ce vor să şerbască cu de-adinsu lui Dumnedzău, mainle de toate să cearce ţi să facă aceasta. L SEC. XVII, 13r. I se vor închina lui toii împăraţii perrientesti şi toate limbilâ-i vor şerbi lui. IOAN DIN VASLUI: cf. VARLAAM;'DOSOFTEI, MOL. Etimologie: şerl) -f suf. Vezi şi şerb, şerbesc, şerbie. SERBIE s.f. (Mold.) 1. Robie, sclavie. Pre noi de la serbie să ne iz-băvască. DM, llr; cf. DOSOFTEI, VS. ♦ Devotare, consacrare; aservire. Cu a şerbiei măsuri te împreună pugortşi. DM, 8r. Toată viiata sasă hie adăvăsită întru şerbiia lui Dumnedzău. L SEC. XVII, 78r. 2. Iobăgie. Alulti se află si de bună voie de merg, ca să iasă din serbie. URECHE. Etimologie: şerl) ~- suf. -ie. Vezi şi şerb, şerbesc, şerbi. Cf. vecinătate, vecinie. ŞERDI s.m. v. şerin. SERIX s.m. (Mold.) Nobil tătar care conducea o ceată ostăşească. Hanul i-au zis că nu poate să-i dea pentru aceasta răspuns de la sine, pină nu se vor stringe mlrzacii .ce se chiamă şerini. AXINTE URICARIUL. Au trimis la Ieşi ■ . ■ sol pre un şerim din Crim. NECULCE. Variante: şerim (NECULCE). Etimologie: tăt. Sirin. Cf. mirzac. *ŞERUI vb. (Mold., Ban.) A zugrăvi, a picta, a desena. A: Şeruiaşte cruce naintea dverniţelor besearicii. DOSOFTEI, MOL. Mearsi roaba de-au arătat şeruind chipul [bisericii] pre pămint. DOSOFTEI, VS. Carele. . . forma şi chipul avuţiei fiilor tăi au şeruit şi adevărat o au zugrăvit. CD 1698, 22r; cf. CD 1770, 26r. O Fig. Cu frumoase stihuri biruinţa aceasta precum au fost o şeruiaşte. CANTEMIR, HR. C: Sheruiesk. AC, 367. Elimologie: sar -j- suf. -ui. Cf. sl. Sarovati. Vezi şi şar, şeruire, şeruitură. 'ŞERUIRE s.f. (Mold.) Zugrăvire, pictură. Palaturile şi saraiurile lui ceale minunate şi de piatră încolţurată zidite şi şeruiri de săpături iscusite şi cu tot fealiul de marmure scumpă ghizdav pardosite. CD 1698, 10v; cf. CD 1770, 11'. O Fig. Pre Ptolomei. . . in cele mai multe să fie greşit il arată şi mai ales în şiruirea ostrovului Thule. CANTEMIR,. HR., s.v. şiruire1. ‘ Variante: şiruire (CANTEMIR, HR., s.v. şiruire1). Etimologie: şerui. Vezi şi şar, şerui, şeruitură. *ŞERUITURĂ s.f. (Mold.) Pictură, tablou. Dumnăzăiasca icoană . . . nestrămutată din şăruitură o feriră. DOSOFTEI, VS. ♦ Fig. Chip, aspect, înfăţişare. Acestaş au sămănat cu sv[î]ntul loan Bogoslov la şerui-tura trupului. DOSOFTEI, VS. Etimologie: şerui + suf. -tură. Vezi şi şar, şerui, şeruire. ŞERVĂNEA s.f. v. şaryana. ŞESTAC s.m. v. şăştae. ŞETRAR s.m. v. şătrar. ŞICUI vb. (Mold.) A (se) aşeza în ordine de bătaie. Cu dobe şi cu surle alaiurile şicuind, pentru biruinţă în mare numărul oştilor sale cineva să I 283 ŞIRAG încrede. CI, 97. împărţind oastea pe la hatmani şi şicuindu-să, au luat drept pe acea cale în carea spunea omul că vin nepriiatinii. CANTEMIR, HR. Etimologie: pol. szykowao. Vezi şi şicuire. ŞICUIRE s.f. (Mold.) Aşezare a oştilor în ordine de bătaie. Şicuirea oştii impărăţiii. CANTEMIR, IST. Etimologie: şlcui. Vezi şi şicui. ŞIGACI adj. v. şăgaci. ŞIGUBĂŢ adj. v. şugubăţ. ŞIGUBINĂ s. f. v. şugubină. ŞILIC s. n. v. işlic. ŞiNLĂC s. n. v. şenlic. SUFLEC s.n. v. şcnlic. ŞIPINĂ s. f. (Mold.) Viitoare, bulboană. [Hristos] to[ţ] păcatul o[aJmenilor astrucînd în şipinile Iordanului, îndată să sui de la apă şi pre vechilul om de păcate tnnoind. DOSOFTEI, VS. ' . Etimologie: cf. ucr. Sipinnja. ŞIPURI vb. (Mold.) A se furişa, â se strecura. Lupul dară de departe prin iarbă şipurindu-să şi .pre pîntece tirîindu-să, ca doară armăsariul nu l-ar simţi, spre herghelie să trăgea. CI, 99. Zlotaşii, ca vai de capeteli lor, îmbla şipurindu-să şi rugîndu-să mojicilor. NECULCE; cf: CANTEMIR, IST. Etimologie necunoscută. Cf. şipi. ŞIRAG s. n. 1. (Criş., Trans. SV) Mulţime, gloată, ceată. C: Răutăţile şi greutăţile s-au apropiiat ca o turmă sau ca un şireag. SA, 6r. Şi-reagul jidovilor cu alenşigu viniră înaintea lui. MISC. SEC. XVII, 44r. Ce să inţeleage prin beseareca sfintă'! Şireagul credincioşilor, carii după Hristos ■ pre acest pămint supt un păstoriu mare să îndireptează. PP, 27r—27v; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; SA, 5r; VISKI, apud TEW ; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; PP, 9V, llv. // B: (Fig.) Pentru marea şi minunata strălucire de toate şireagurile stelelor celor din taină se cinsteşte ca o împărăteasă. ANTIM. 2. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) Armată, trupă; linie de bătaie, coloană de ostaşi. A: Toată oastea intr-un şirag tocmită ca 9000 de oameni. M. COSTIN. Fiind căpitan pre şireagul mavrilor. DOSOFTEI, VS. Enias încă oastea carea cu sine avea în şirag tocmind-o, de război şi de bălaie să să apuce era gata. CANTEMIR, HR. Să lărgisă şireagurile cele de moscali, în lăture, cit alergai cu calul. NECULCE; cf. Sl. COSTIN, apud TEW; DOSOFTEI, LITURGHIER, apud TEW; DOSOFTEI, MOL.; N. COSTIN; GHEORGACHI. C: Şi era numărul şireagului călăraşilor doauo mii de sute de mii. NT 1648,. 310r. A caldiianilor trei şireaguri viniră pre cămile şi le .minară acealea toate şi pre 'slugile tale cu arma-i omorîră. C .1692, 521v. Shirag. Exercitus. AC, 368 ; cf. FOGARASI, apud TEW; NT 1648, 129r, 129v, 248v; N TEST. (1648); SICRIUL DE AUR; CS, 16r; C 1692, 509v. // B: Ieşi om tare den şireagul celor streini de fealiu. BIBLIA (1688). Variante: şarag (N. COSTIN), şărag (GHEORGACHI), şireaff (NT 1648, 129r, 129v, 248v, 310r; N TEST. 1648; M. COSTIN, apud TEW; DOSOFTEI, LITURGHIER, apud TEW; DOSOFTEI, VS; SA, ŞIRE A 6 284 5r, 6r; SICRIUL DE AUR; CS. 16r; BIBLIA 1688; C 1692. 509v, 52lv-MISC. SEC. XVII, 44r; PP, 9V, llv, 27r-27v; NECULCE; ANTIM). Etimologie: magh. sereg. Cf. pol. szereg. Cf. h o 1 o t ă, o ş t o r o m ; o r d i e. ŞIREAG s. n. v. şirag. ŞIRENCĂ s. f. (Mold.) Basma, năframă. Infăţişindu-le în năfrămî şirince cu mirosuri, cu unsori scumpe. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. Syrynka. rus. Sirinka. ŞIRLAU s. n. (Mold.) Şiroi. Sudorile ... de pre armăsariu ca şir-laiele curea. CI, 99. Şirlaile sudorilor, izvoarăle lacremilor ... toate cu totul în vint şi in deşert se duseră. CANTEMIR, IST. Au lăcrămam icoana Pre-cislii atita cit curea şirlauri şi pica intr-o tipsie. CRB, 162v. Etimologie: probabil formaţie onomatopeică. Cf. şirloi, şurloi. Cf. n ă b o i. ŞIRTJIRE s. f. v. şeruire. ŞIŞ’AC subst. (Ban.) Coif, cască. Shishak. Galea. AC, 368. Etimologie: magh. sisak. •SLAH s. n. v. şleah. ŞLAHTĂ s. f. v. şleahtă. NLEAH s\ n. (Mold.l Drum de mare circulaţie; itinerar, traseu. împăraţii turceşti şi vezirii lor, pe unde merg cu oşti, fac movile în şleavul oştilor. M. COSTIN. Era şleahul oştilor lui. CANTEMIR, HR. Au vădzut vro 40 de turci pe şlah viind.de la Cameniţă. NECULCE; cf. PSEUDO-ML1STE. <> Expr. A ţine şlealiul (cuiva) = a pîndi venirea cuiva. Au dat veste nişte cazaci, ce ţinea sleahul turcilor, din nişte stinci de piatră. PSEUDO-MUSTE. Variante: şlali (NECULCE). slcav (M. COSTIN; PSEUDO-MUSTE), şlev (NECULCE). _ Etimologie: pol. szlak, szlaclt, ucr. sljali. Cf. t r a ct (2). ŞLEAHTĂ s. f. (Mold., ŢR) Nobilime poloneză mică şi mijlocie; .corp de armată alcătuit din nobili polonezi. A: Nemeşii cărei le zic şleahtă nu aşa de crai ascultă, cum de lege. URECHE. Aşijderea şi mazilimea, şlahta, şi ei au rădicat cap pre un boier. NECULCE; cf. M. COSTIN. B: Multă neunire s-au făcut între boierii leşăşti şi între oaste şi între toată şleahta. ANON. BRlNCOV. ♦ (Mold.) Nobilime. Au scos craiul şleah/a rusească ... de .la Premişlea. URECHE. Mulţi se nevoiesc,- unii şi cu plată, să-si facă nume de şleahtă pentru cinstea si slava acestii lumi. DO-ŞOFTEI,’ PS; cf. M. COSTIN. Variante: şlalită (NECULCE). Etimologie: pol. szlaehta. Vezi şi şleahtic, şlehticie. Cf. şlehticie.- ŞLEAHTIC s.m. (Mold.) Nobil polon. Pre un şleăhiici l-au dătunat supt cort. URECHE. Au scris cătră capetele obuzului si cătră toţi şleah-.ticiu adecă mazilii. NECULCE; cf: M. COSTIN; NCL I, 47; N. COSTIN. 4- Nobil. Să fie...în volniciia Italiei şpani, adecă şleahtici. M. COSTIN; cf. DOSOFTEI, VS. Variante: şleahtici (URECHE). • Etimologie: pol. szlachoie. Vezi şi şleahtă, şlehticie. ' • ; Cf. şp an. 285 ŞOTOR ŞLEAHTICI s. m. v. şlealitic. SLEAY s. n. v. şleali. ŞLEHTEC1E s. f. v. şlehticie. ŞLEHTICIE s. 1'. (Mold.) Nobilime. Stălut-au acesta Alexandru, ce să numii a din şlehtecia Mavrocordat, tergiman mare. NCL II, 291. ♦ Calitate, rang de nobil. Şleliticia şi blagorodnicia cind nu este cu fapt? bune nu cinsteşte, ci mai virtos ocărăşte pre om. AXINTE URICARILL. ■ Variante: şlehtccie (NCL II, 291). i.- Etimologie: şlealitic -f suf. -ie. Vezi şi şleahtă, şlealitic. Cf. şleahtă;’ nemişag. „ ŞLEY s. n. v. şleah. ŞLIC s. n. v. işlie. ! ŞLOG s. n. (Ban.) Apoplexie. Shlog. AC, 370. Etimologie: germ. dial. Scltlog. j ŞOD adj. (Ban.) 1. Nebun. Shod. Stultus. Facetus. AC, 370. I 2. Amuzant, nostim; ciudat, curios, bizar. Shod. Stultus. Facetus. | AC, 370. Etimologie: magii. sod. ■ , Vezi şi şozi, şozie. • Cf. £ţ i u z i t, bolund, buiac (4), nerod, z ă 1 u d ; ş ă- g a c i, şuguitor, zel' li u. ŞOFARIU s.m. v. şalar. ŞOFĂRIE s.f. (Trans. SV) Funcţia de administrator, intendent. Zise intru sine sofariul: „Ce voi face, că domnul va lua sofărita de la mme“. N TEST. (1648). Etimologie: şofar + suf. -ie. Vezi şi şafar. Cf. isprăvnicie. ŞOHAN adv. (Criş., Trans. N) Niciodată. O piatră pre alta incă nu va rămtnea şi şohan mai mult nu să va zidi. C 1692, 516'. Eu şohnnu de cătră tine nu voiu fi indoiatu. MISC. SEC. XVII, 15'". Am un bărbat pră-păditu De lenea lui prea vestitu Sohan nu l-am indrăgitu. CÎNTECE, 6r; cf. MOL. 1695, 93r; MISC. SEC. XVII, SiT. , : Etimologie: magh. solia n[em], Cf. dănăoară (nice ~). ŞOLTUZ s.m. (Mold.) Cîrmuitorul unui oraş. Au plătit şoltuzul butea ce de vin. NECULCE. Etimologie: pol. szoltys. ŞOMÎC s.m. 1. (Ban.) Şoarece. Shornek (i.l.d. Shomek). Mus. Ail. 370. 2. (ŢR) Căţelul-pămîntului, orbeţ. Bleastemu-vă pre voi, fierile ceale de multe fealiuri, viermii, omidele, gindacii, lăcustele, şoarecii şi cirtiţele si somilcii, si multe feliuri de muşte. MOL. 1741, 378 ; cf. MOL. 1743, 378 ; MOL. 1747, 186v. 3. (ŢR) Cîrtiţă. Tiriloarele ce să tirăsc pre pămint . . . nevăstuica si sopirla si şomicul. BIBLIA (1688). Variante: şomîlc (MOL. 1741, 378; MOL. 1743, 378). Etimologie: cf. bg. homjak^ homek „hîrc.iog". Cf. h e r t, păr nu s, spurc; chiţoran (2), guzi u, sobol (2). | ŞOMÎLC s.m. v. şomîc. i ŞOTOR subst. v. şator. ŞOZI 286 ŞOZI vb. (Ban.) A glumi, a face comicării; a se prosti. Shodzesk. Facetias misceo. Stullizo. AC, 370. Etimologie: şod + suf. '-i. Vezi şi şod, şozie. Cf. şu gui; aluzi, bolunzi. ŞOZIE s.f. (Ban., Ţrans. SV) Vorbă ori faptă caraghioasă. Shodzie. Faceliae. Stultitia. AC, 370. Ce iaste păcatul din şozie? PP, 87v. Cind din glumă minte au din şozie, au care-i spre vrun folos. PP, 87'. Etimologie: şod + suf. -ie. Vezi şi şod, şozi. Cf. mascara (1), mîniecitură, pelivănie, . şagă, ş e g a n i e,_ t ă m ăşag, tâmăşeală. ŞPAGĂ s.f. (Mold., ŢR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu şpaga a mină în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au intrat in Iaşi cu mare alai şi cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos şpagaşi l-au jungheăt. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul şi ceialalţi, au scos şpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. Spaga. ŞPAN s.m. (Ban., Trans. SV) Nobil care stăpînea sau administra un ţinut. Cine va ţine vrăji, aceia să să de spânilor, să nu'să vor lăsa. SAVA, AŞEZĂMÎNTURILE. Din mila . . . spânului săcuilor. SA, 2r. Ishpan. Caatellanus. Comes. AC, 344;. cf. PP, 3. (Mold.) Nobil. Izvorîia den toată lumea la Italiia, pentru să fie in volniciia Italiei'şpan, adecă nemiş, cum dzic leşii şlehtici. NCL I, 47 ; cf. M. COSTIN; N. COSTIN. Variante: işpan (AC, 344; PP, 3). ‘ Etimologie: magh. spân, ispân. Cf. ş 1 e a h t i c. ŞPEC s.n. (Ban.) Slănină. Shpek. AC, 370. Etimologie: germ. Speek. maglr. spele. Cf. lard. ŞPILĂ s.f. (Ban.) Cărămidă: Slipile. Later. AC, 37L Etimologie necunoscută. ■ ■ , • Cf. t e g 1 ă. ' SPÎRCUI vb. v. spîrcui. SPÎRCUIT adj. v. spîrcuit. ŞTAP s.m. (Ban.) Băţ. Bacculus. Stăp. Pdlcza. LEX. "MARS., 189. Etimologie: ser. stap, germ. Stal). Cf. botă, mat rac,'' pal iţă. ŞTIR adj. (Ban.) Acru. Shlir. Acerbus. AC,' 372. Etimologie: cf. ştir „plantă erbacee" (< bg., ser. stir), ştiros „acru“. Vezi şi ştiros. Cf. ştiros. ŞTIROS adj. (Olt.) Acru, astringent. Să bea apă de scorţişoară ori zeamă de rodii acre, ori de alte poame răcoroase şi stiroăse [marg. ştiroase]. MD1, 132r. Iar alifie să facă acesl fel: miezde curmale, flori de melilot, virfuri de pelin şi dă muşăţel, şofran, zmirnă muiată in vin vechiu şi ştiros. MD2,6'. Variante: stiros (MD1, 132r). Etimologie: ştir „plantă erbacee11 (< bg., ser. Stir) + suf. -os. Vezi şi ştir. Cf. ş t i r. , "287 ŞUGUBĂŢ ŞTIUBEI s.n. (Mold.) Stup primitiv. Ursul . . . toate şlubeiele cu miere fără nici o sfială fărtma. CANTEMIR, I.ST. In ştiubeiu toate albinile unui d(oymnu a sluji videm. Deci că albinile nu sinlu fără cap in ştiubeiu, nu Iaste cu cale oamenilor a fi fără domnii în republică. NCCD, 292; cf. NECULCE; FL. D 1754-1762, 66v. Variante; ştubci (CANTEMIR, IST.; NECULCE). Etimologie: ştiol) (< ucr. Slovb, Stub) + sul', -ei. Cf. u 1 e i2. ŞTIUC s.n. (Olt., Trans. S) Bucată, parte dintr-un întreg. B: Să mănlnce cu bună rînduială la vremea lui, nu cu pornire, şi cu pripă, nici deodată ştiucul mare şi neamestecat. MD1, 131r. C: Odinăoară era un corb tntr-un copaci şi ţinea în gură un ştiuc de caş. FL. D 1693, 26r. Ceale cinci ştiucuri de. tămîie într-însa pusă însămnează ceale cinci rane a lui Hristos. PP, 136r. Etimologie: germ. Stiick. Vezi şi ştiuculeţ. Cf. cl ă r a b. ŞTIUCULEŢ s.m. şi n. (Olt.) Diminutiv al lui ştiu c. Pune pe foc vreo cîteva ştuculeţe de lemnu de frasin verzi. MD1, 73v. Taie pelin dă cel albu şliuculcţi mici şi le pune intr-o oală. MD1, 140v. Să ude un ştiuculeţ de pîine în apă fiiartă şi să mănince. MD1, 142v. Variante: ştuculeţ (MD1, 73v). Etimologie: ştiuc + suf. -ulcţ. Vezi şi ştiuc. Cf. t î r ă. ŞTIUPI vb. v. stupi. STIUPIT s.n. (Mold.) Scuipat. Ochii orbului din naştere spălind, prin stiupit şi tină le deschide luminile. CANTEMIR, HR., s.v. stupit. , Etimologie: ştiupi. \ Vezi şi stupi, ştiupilură. STIUPITURĂ s.f. (Mold.) Scuipătură. Sliupitura iarăşi iii înghiţi. CANTEMIR, IST., sv. stupituru. Etimologie: ştiupi + suf. -tură. Vezi şi stupi, stiupit. ŞTOPI vb. v.’ stupi. ŞTUBEI s.n. v. ştiubci. ŞTUCULEŢ s.n. v. ştiuculeţ. ŞTUPI vb. v. stupi. ŞUGUBĂŢ adj. (Mold.) 1. Uci gaş, criminal. Acesta au gonit din be-searică pre-mpăratul Numerian că era şigubăţ, că ucisease pre fiiul împăratului perşilor. DOSOFTEI, VS; cf. DOSOFTEI, MOL. O (Substantival) Un negutătoriu cu aur mult trecînd pre acolea, l-au ucis un şugubăţ. DOSOFTEI, VS. 2. Periculos, primejdios; viclean, perfid. Mult mă mir, atita cît eşti de amăgitoare, mincinoasă si şugubată, cum te Dumnedzău rabdă. CD 1698, lv. Variante: şigubtft (DOSOFTEI, VS). Elimologie: sl. dusegublcl. v Vezi şi şugubină. ŞUGUBEfĂ 288 ŞUGUBINĂ s.f. 1. (Mold.) Faptă gravă, nelegiuire, în special omucidere, tîlhărie sau adulter.' Vornicul cel mare de Ţara de Sus, giudecătoriu tuturor den ţară, cine au strimbătăţi şi globnic de morţi de om şi de şu-gubini ce să fac la partea lui. URECHE; cf. URECHE, 70. 2. (ŢR) Amendă percepută pentru omucidere, tîlhărie sau adulter. Ţine pre acest voinic la tine, iar de va scăpa şi va fugi, tu în locul lui vei fi, sau vei plăti şugubina. NEAGOE, ÎNV. Variante’: şigubină (URECHE, 70). Etimologie: deşiigubină (< duşegubină < sl. dusegubina). Vezi şi şugubăţ. ' ' • Cf. bezaconie; hatal'm. ŞUGUI vb. '(Mold., Ban.) A glumi; A: Norocul aşe de aspru cu muritorii şuguiaşte, cît, de multe ori, celea ce şi cu ochii li-ar înghiţi, nici cu nasul nu-i lasă a le mirosi. CI, 9G. Mai multu îi videm pre dînşii pierdzind vremia suguind. NCCD. 328. Să nu sugitiască cu domnii sau cu boierii cei -mari. B 1774, 59v; cf. AP. 1646, 43r’; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; B 1775, 11 lr. O Expr. A nu fi de a şuguire cu cineva = a trebui luat în serios. Nu era de a şuguire cu el. M. COSTIN. C: S (h)eguesk. fjocor], AC, 367. Shuguiesk. îocor. AC, 372. Variante: şegui (AC, 367). Etimologie: şagă + suf. -ui. Cf. bg. Scguvam se. Vezi şi sagă, şăgaci, şeganie, şuguitor. o z i. ’ - ŞUGUITOR adj. (Ban.) Glumeţ. Shuguitor. Iocosus. AC, 372. Etimologie: şugui -j- suf. -tor. Vezi şi şagă, şăgaci, şeganie, şugui. Cf. .şăgaci, şod (2J, zefliu.. ŞUMĂ s.f. v. sumă. ŞUMEN adj. (Mold.) Beat, ameţit de băutură. Ca din somn sări Domnul rumăn Ca de vin ce-i aburit şi şumăn. DOSOFTEI, PS. Etimologie: sl. Sumlnu. Cf. b e t i ţ. . ŞUPI vb. (ŢR) 1. A se repezi, a se năpusti. Cum le aduc banii şi pungile, ei şupesc dă le numără ei singuri. ÎNV. 1642, 10r. , 2. A bâte, a lovi; a schingiui. Trupul acesta ce iaste împotrivă lui Dumnezeu şi a multe răutăţi şi vinovat, cătră omorîrea caznelor a-l şupi şi cu Isus Hristos a se răstigni. C 1688, 425r. - 3. A răpi, a fura; â lua. RazhiStaju, şupesc, jăhiiiesc. — Uhapleetu, şupeaşte, apucă, răpeaşte. ST. LEX., 304. Iară ea, sărind, indată şupeaşte cile una dintr-insele şi cu aceaea să hrăneaşte. F 1700, 258r; cf. LEX., 68r; LEX. 1683, 13r; E 1717, 158v. O Fig. Neaducîndu-şi ei aminte de toate, judecară spre moarte, supiridu-si ei spre vînzarea lui. pre unul den ucenicii lui. VI 1671, 70v; cf.’VI 1673, 42r; VI 1700, 42v; VI 1779, 151v. Etimologie necunoscută. Cf. germ. dial. seliuppen „a înghionti, a îmbrînci“. Vezi şi şupire, supitor. Cf. storohâni, z mi.cur a. ŞUPIRE s.f. (ŢR) Răpire. HiStenie. Şupire, jefuire. MARDARIE, 273. Sa nu bag nici într-un chip mintuitoarea sămînţă să o puiu să fie de răpire si de şupire pasărilor şi gadinelor. VI 1671, 52r. Eu sînt Dumnezeu cela ce iubesc dreptate si cela ce nu iubesc supirea cu nedreptate. P, 7'; cf. VI 1700, 31v; VI 1745, 424v. .’ -. 289 ŞUTAI Etimologie: şupi. Vezi şi şupi, şupitor. ŞUPITOR adj. (Olt.) Răpitor. (Substantival) Histnikî. Şupitoriu, jefuiloriu, tilhariu. MARDARIE, 273. Etimologie: şupi + suf. -tor. Vezi şi şupi, şupire. ŞURĂ s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Şopron. A: Pe Struţocamilă tntr-o şură închidzind, mincarea şi băutura la măsură ii orinduiră. CAN-. TEMIR, IST. C: Griul strîngeţi in şura mea. N TEST. (1648). Li-i plină de griu şura. VCC, 19. Shure. Horreum. AC, 373. Horreum. Sura. Csiir. LEX. MARS., 213. Etimologie: germ. dial. Sclifir, săs. Scliyren. Cf. poiată (1). ŞUTEALĂ s.f. (ŢR) Linguşeală, măguleală; ademenire. El cu multe amăgele şi şuteale şi cu greale jurăminturi să lega cu boiarii carii era de acel : neam că nu-i va omori, nici nu le va face nice o nevoie. N 1682, 19v. Şi voi, bărbaţilor, nu vă plecareti sutealelor muierilor voastre. C 1688, 42'lr; cf. ANON. CANTAC.; N 1727,' 156r. Etimologie necunoscută. Vezi şi şutili, şuiilire, şutilitor. Cf. pohlibuitură, s u t i 1 i r e. ŞUTE LI vb. v. şutili. ŞUTELITOR s.m. v. şutilitor. SUTEU s.m. (Ban.) Brutar. Furnarius. Siiteii. Pitar. Suto. LEX. MARS., 210. Etimologie: magh. sfitS. Cf. m a g u p e ţ. ŞUTILI vb. (ŢR) A măguli, a linguşi; a amăgi. Să o şutilească pină va pleca singură cu sine, de să va da spre dezmierdăciunea bărbaţilor. ÎNDREPTAREA LEGII. Laskaju. Şutilesc. LEX. 1683, 30r. Nu să află ca aceia ce îmbunează şi şutelesc pre ceia ce au puteare pentru ca să-i dăru-iascăşi să-i ospeteaze. ÂLB., 67r; cf. MARDARIE, 165. Variante: şuteli (ALB., 67r). Etimologie necunoscută. Cf. şutcală. Vezi şi şuteală, şittilire, şutilitor. Cf. a m a g u I i, c i o c o t n i ţ i; lăscui. SUTIURE s.f. (ŢR) Măgulire, amăgire, înşelăciune. Laskanie. Su-tilire'. MARDARIE, 164; cf. LEX., 124r; LEX. 1683, 30r. Etimologie: futili. Vezi şi şuteală, şutili, şutilitor. Cf. p o ii 1 i b u i t u r ă, ş u t e a lă. ŞUTILITOR s.m. (ŢR) Persoană linguşitoare, nesinceră. Laskatell. Şu-telitoriu. MARDARIE, 165. La (sJkatel. Şutilitoriu. LEX. 1683, 30r. Variante: şutelitor (MARDARIE, 165). Etimologie: şutili-ţ-sui'. -tor. Vezi şi şuteală, şutili, şutilire. Cf. a m ă g u 1 i t o r, pohlibuitor. ŞUYAI s.n. (Mold.) Eschivare, pretext, subterfugiu. Să n-aveţi in-tr-aceasta nice un şuvoi. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. şuvăi. Vezi şi şuvăi, şuvăială, şuvcalnic. Cf. ş u v ă i a 1 ă. şuvll '290 ŞUVll vb. (Mold .) A se eschiva, a căuta pretexte; a încerca să tergiverseze, ocolind adevărul. A: Acela ce va lua ceva vreun lucru cu voia acestuia giudeţ, nu va putea să şuvăiască, să nu plătească ş-alt preţ. PRAV. Zise [împăratul] ca să şuvăiască: „Nu să cuvine împăratul să vorbască cu femei“. DOSOFTEI, VS. Cela ce suvăiaste de-a-nvătarea cădea-va în reale. DP, 13r. //B: cf. MARDARIE, 117; ÎNDREPTAREA LEGII. ♦A (se) disculpa. A: Nunta ce să va face între obrazul cel răpitoriu si aceii răpite, şuvăiaşte răpitoriul şi scapă să nu să omoară. PRAV. Muiarea poate şuvăi că n-au ştiut sminteala nuniei sale. PRAV.//B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII: ' Etimologie: sl. *Savati, bg. Savam. Vezi şi şuvai, şuvăială, şuvealnic. ■ Cf. cura (2). - ŞUVĂIALĂ s.h (Mold.) Eschivare, pretext, subterfugiu. A: Cind nu vrea muiarea să îmbie după bărbat, ce va îmbla cu şuveale ..., nu i să vor prinde aceastea şuveale. PRAV. Din asupreală gînduri de şuvăială şi cuvinte de răsuflare se scornesc. CANTEMIR, IST. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. ^ Tergiversare. A: Fără nici de un fial de şuveale toţi cîţi vor fi să vor cearta de la giudeţ. 1JRAV. // B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII. Variante: şuveală (PRAV.). Etimologie: şuvăi + suf. -eală. Vezi şi şuvai, şuvăi, şuvealnic. Cf. ş u v_a i. ŞUVEALĂ s.f. v. şuvăială. ŞUVEALNIC adj. (Mold.) Ipocrit, perfid. Zeves . . . iaste mincinos, amăgeu şi măiestreţ şi şuvealnic. DOSOFTEI, VS. O (Substantival) A-ceasta o feace spurcatul cu vicleşug pentru sine ca un şuvealnic. DOSOFTEI, VS. Etimologie: şuvăi + suf. -elnic. Vezi şi şuvai, şuvăi, şuvăială. Cf. alnic, amăgelnic; amăgeu, balamut, celarnic, celuitor, hamiş, hîtru (2), înceluitor, marghiol. măiestreţ, o p ă c i t o r, şugubăţ (2), telpiz. T TABLA s.f. (Mold.) Tavă. Şi el îndată să sculă ţi-mi luă tablaoa din. cap ţi o aruncă cu totul gios. H 17 792, 82v. Etimologie: tc. tabla. Cf. s î_n i e. TABLĂ s.f. (Mold.) Ogor, tarla. Atita cîmpul cu otavă înverzea, ctt ochilor, preste tot, iot o tablă de zmaragd meree a fi se părea\ CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. tab(u)la, magh. tabla. Cf. a g r u. TACÎM s.n. (Mold.) 1. Harnaşament. S-au adus si cal împărătesc cu tacîmul lui. GHEORGACHI. Au îmbrăcat paşa pe Paladi cu blană de samur . . . trăgîndu-i si un misir a pasăi cu frumos tacîm la scară. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. 2. Cortegiu, alai, suită. Domnul în toate zilele mergea cu tot tacîmul său şi cu boiarii cei mari ţi numai cu alaiul levenţilor la Frumoasa. GHEORGACHI. Mergînd ţi în laţi cu tacîm domnesc, îmblînd pe la toate mănăstirile, de s-au închinat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. takim. Cf raft* taifa *TAGĂ s.f.. (Mold., ŢR) în loc. vb. A prinde tagă, a-i fi tagă (de . ..) = a nega, a contesta. Â: De cuvînt dirept tu prinzi tagă. DOSOFTEI, PS. De giudeţul tău nu ... mi-i tagă. DOSOFTEI, PS. B: Fiecine ce va prinde tagă de zapis sau de iscălitura lui să fie lipsii şi gol de cinstea ce va avea. ÎL, 19: O (Mold.) Loc. adv. Fără tagă = fără şovăire. Mulţă-mescu-ţi cu inemă întreagă, slăvindu-ţi sfînt nume fără tagă. DOSOFTEI, PS. Fără tagă propoveduind cuvîntul şi făcînd multe minuni, au întors pre mulţi la credinţă. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. tăgădui. Cf. tăgadă, tăgăd aş. TAHMEN s.n. v. tahmin. TAHMIN s.n. (Mold., ŢR) Socoteală, deviz aproximativ; aproximaţie. A: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1754, 73v. Să nu fiei nimine scutit de această slujbă, făcînd şi tahmen. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Tahmin s-au făcut de cei ce s-au omorît. IM 1730, 103v. Zeciuiala zapciului să se socotească cu tahmin de oameni cu ştiinţă. PRAV. COND. (1780). Variante: tahmen (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. tahmin. TAIFA s.f. (Mold., ŢR) Grup, ceată, alai. A: Au intrat ceaitş-baţa ţi hazichiul cu taifaua lor. AXINTE URICARIUL. Alaric \ . . au trecui TAINĂ 292 cu taifaua lui după ceilalţi la Italia. CANTEMIR, HR.; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: S-au gătit cu casa lui şi cu toată taifaua domneaşle. R. POPESCU. Etimologie: tc. tayfa. Cf. tacîm- (2). . - TAINĂ-s.f. (Mold., Trans. N) Ascunzătoare. A: Au zis Laskii lui Despot... să iasă de la taina unde era închis. URECHE. Stau tainele şi pină astăzi deşarte, unde au fost ace avere. NECULCE. C: Iară pre Ar-chirie il băgă la o taină mare şi adîncă. AA SEC. XVIII2, 66r. Etimologie: sl. tajna. ' TAMBUR_s.n. v. tambură. TAMBURĂ s.f. (Mold.) Instrument muzical. începind din gură a ctnta versul cit şi zicătura tamburii. H 1771, 82v. I-au dat in mină o tam-bură şi au începui a cinta. H 17791, 150r. Fala cu tamburul de udugaci. H 17792, 76v. Tine in mină o tambură. H 17792, 76T; cf. N. COSTIN; NECULCE; H‘l7792, 84r. - • Variante: tambur s.n. (N. COSTIN; H 1771, 82v; H 17792, 76v, 84r). Etimologie: ngr., tc. tambura. TANĂU s.m. (Ban., Criş.) Martor (la judecată). Pîreaşte fratele său şi-şi vinde vecinul său cu hămişagul şi cu tănăi minciunoşi. C 1692', 507r. Viniră cu doi tanăi strimbi. MISC. S3EC. XVII, 18r. Teneu. AC, 374; cf. MISC.‘SEC.-XVII, 50r. Etimologie: magh. tamî. TANIER s.n. (Ban.) Obiect de formă circulară; disc. Tenyer. Discus. Orbis. AC, 374. Tinyer. Discus. Orbis. AC, 374. Orbis. Lume. Tanyer. Vi-. lagh. Tanyer. LEX. MARS., 252. Variante: tănier (AC, 374), tinier (AC, 374). Etimologie: magh. tănyiir. ' TAR s.n. (Mold., Olt., Criş., Trans. SV) Povară. A: Nice hiece cal ’ încalecă husarii,,ce tot cai mare, groşi să poată birui tarul. M. COSTIN; cf. MOLITVENIC (c. 1650—1675). O Fig. Să-ş lepede deasupra sa tarul . păcatelor. VARLAAM. B: (Fig.) O mie de talere se grăiaşte tarul păcatelor. PRAV. GOV. C: Tarul şi muncile toate geameţi de mine. MOL. 16761, 20v. Voi ştiţi că cine ţarul său va purta şi cine al său răspuns va da înaintea lui Dumnăzău. C 1692, 545r. Să nu lăsaţi tar şi ponoslu după mine şi după sufletul mieu. MOL. 1695, 100r. Toţii tarul tău elu-l va purta. MISC. SEC. . XVII, 92v; cf. MISC. SEC. XVII, 66T; AGYAGFALVI, apud TEW. // B: cf. ST. LEX., 305. Etimologie: magh. tar. " Vezi şi întărât, tăroasă. Cf. tărhat. TARCONI s.n. (Ban.) Piatră semiprefcioasă cunoscută şi sub numele de granat (Pyrethrum parthenium). Tarkony. Pirethrum. AC, 373. Etimologie: magh. tarkony. TARLIŢĂ s.f. (Mold.) Şa. li pusără călare pre un asîn legat pre samar [marg.: tarliţă] cu funia. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. tarnica. TAXDI s.n. (Mold.) Cintec popular executat la cobză sau la scripcă. Iar fala începu a face un taxim foarte minunat. H 17792, 76v. Etimologie: tc. taksim. ' TĂBLUŢĂ s.f. (Ban.) Tăbliţă. Teblucze. Tăbella. AC, 373. Etimologie: tablă + suf. -uţă. 293 TÂMĂŞEALi TAcATOR adj. (Mold., Trans. N) Tăcut, morocănos. A: (Fig.} Vremea . . . care, precum voroavii vorovitoare, aţa tăcerii tăcătoare, cumpeni-toare ţi giudecătoare va fi. CANTEMIR, IST. C: Da singură-s tăcătoare şi cu inimă plingătoare. CÎNTECE, 10v. Etimologie: tăcea -f- suf. -ător. TAfARĂGA s.f. (Ban.) Brînză de vacă. Teferage. Caseus vaccinus. AC, 373. Etimologie: bg. trarog. *TAGA1)A s.f. (Mold.) Negare, contestare. Şi greţealele-mi ţtii de grămadă, Că de tine nu-mi iaste tăgadă. DOSOFTEI, PS. Din care lucru din tăgadă mărturisire adevărului, de cind zicem. CANTEMIR, IST. Etimologie: tăgădui. Cf. t a g ă, t ă g ă d a ş. TAgADAŞ s.n. (Trans. SY) Negare, tăgadă. Pre omu-l duce pre tă-gădaşul lui Dumnezău. PP, 4r. Etimologie: magh. tagadăs. Cf. t a g ă, t ă g a d ă. TALMAŞAG s.n. v. tămăşag. TALPALUI vb. (Ban.) A tălpui. Telpeluiesk. AC, 374. Etimologie: magh. talpalni. TĂLPIJIC s.n. (Mold.) înşelăciune, viclenie,făţărnicie; şiretlic. Men-ciuneli, tălpizicurili nu le iubie, la averi nu era lacom. NECULCE. N-au stătut cucoş fără creastă, nici logoş fără tălpijic. B '1774, 20r. Tălpijicul lui Bertoldo ca să nu se plece împăratului. B 1774, 32v. Variante: tălpizie (NECULCE), tălpizlic (NECULCE). Etimologie:' tc. tclbislik. Vezi şi tălpizie, telpiz. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celşag, celuitură, geambaş ie, hămişag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, poznă (2), tălpizie. TALPIZ adj. v. telpiz. TALPIZIC s.n: v. tălpijic. TĂLPIZIE s.f. (ŢR) înşelăciune, vicleşug. Turcii. . . întoarsără sfatul lor cel trufaş a începe să să poarte în . meşteşuguri şi în tălpizii. R. GRECEANU. Etimologie: tălpiz + suf. -ie. Vezi şi tălpijic, telpiz. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, celşag, celuitură, geambaşie, hămişag, hîtrie (2), marghiolie, meteahnă, tălpi j i c. TÂLPIZLÎC s.n. v. tălpijic. TĂMĂŞAG s.n. (Mold.) Glumă; vorbă hazlie. Fiindu cam bolnavă, ■ pohteşte să se zăbovască cu tămăşagurile lui. B 1774, 38v. S-au vesălit de tumăşagurile lui. B 1775, 58r; cf. B 1774, lv. Variante: tălmăşag (B 1774, lv). Etimologie necunoscută. Vezi şi tămăşeală. Cf. mascara (1), mîniecitură, pelivănie, şagă, ş e-ganie, şozie, tămăşeală. TĂjMA ŞEALĂ s.f. (ŢR) Bufonerie; glumă. B: Şăd oamenii de cernui frămîntă, tind pe lopată, bagă tn cuptoriu, scot, aruncă pre la oameni de TĂMÎ IA 294 fac tamaşale. IM 1730, 15v. Carii avea şi veaveriţe vii, ţi vulpi avea, şi lupi umpluţi cu fin, de făcea tamaşale. IM 1730, 15v. II A: Fac tamaşale. IM 1754, 10r. Făcea tamaşale. IM 1754, 10r. Etimologie: of. tămfişag. Vezi şi tămăşag. Cf. mascara (1), mlniecitură, pelivănie, şagă, şeganie, şo zi e, tămăşag. ŢĂMÎIA vb. (Mold.) A se închina (unei divinităţi), a adora; a aduce jertfă. Nu le închini dumnedzăilor noştri şi să-i tămiiedzi ca şi noi ? VARLAAM. Să nu lase să să-nchine oamenii lui viu D[u]mn[e]zău, ce idolilor şi dracilor să tămiieze. DOSOFTEI, VS. Etimologie: tămîic -f suf. -a. TĂNIER s.n. v. tanier. TĂRHAT s.n. (Ban., Criş., Trans. SV) Greutate, sarcină, povară. Şă-zlnd spre asin şi desupra minzului şi asinei învăţată supt tîrhat. N. TEST. (1648). Tras-am de supt tărhat umărul lui. PSALT. (1651). Onus. Terhat. Terh. LEX. MARS., 232. <0 Fig. Tărhatul răotăţilor loru noi-l purtăm. MISC. SEC. XVII, llv. Să nu fim noi ţara dracului, . . ., păcatul necredinţei, tărhat a grozniciei. MISC. SEC. XVII, 60v; cf. MISC. SEC. XVII, 100v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. terliet (ac. al lui terh). Cf. tar, TĂROASĂ adj. f. (Trans. SV) însărcinată. Au pornit Iacov cu muierea lui cea tăroasă. SICRIUL DE AUR. Etimologie: tar -f suf. -oasă. Vezi şi întărât, tar. Cf. greci oasă,-greoaie. TĂRTAZ s. m. şi n. (Mold., Trans. SV) Cărticică, caiet, condică. A: Am mai adaos la această istorie şi nişte trătaje moschiceşti, tiparnice. N. COSTIN. Şi la oamenii cei înţelepţi in loc de ris să socoteaşte aceaste mici tărtaze, după cum iaste această cărticică, a le arăta cu lungă înainte cuvîniare. ÎP, 8r. C: Şi ş-au lăsat călimările şi traiajii şi scaunul. ÎVM, 216r. Variante: trataj s.m. (ÎVM, 216r), trătaj s. n. (N. COSTIN). Etimologie: ngr. tetrâdion, sl. tatratl, tetradl, totradl. TĂRZĂMĂNIE s. f. v. tcrgimănic. TĂRZIMAN s. m. v. tergiman. TĂTĂISĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tătajshc. Uxor frairis. AC, 373. Teteishe. AC, 374. ' Etimologie necunoscută. Cf. t e t ă. TĂTĂRĂZA vb. (Ban.) A drege, a repara. Teteredz. AC, 374. Etimologie: magh. tatarozni. TĂU s. n. (Mold., Ban., Criş., Trans. SV) Lac, iezer. A: Jtumpse în pustie apă şi tău in pămint însătat. DM, 2r;, cf. DPRS, 132r. C: Vor 'vedea oamenii cei răi tăul celu de focu. MISC. SEC- XVII, 124r. Teu. Stagnum. AC, 374. Să mă ducă tn rai cu diboli si in tău cu ingeri. OG, 388; cf. N. TEST. (1648), apud TEW; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; VISKI, apud TEW; LEX. MARS., 222, 237. ^Prăpastie, abis, genune. A: Iară aceia ce-mi cearcă răul, Fără de veaste să-i soarbă tăul. DOSOFTEI, PS. Sări şearpele gios în căscătura tăului şi cădzură dealurile tmbe preste searpe, de vindecară tăul şi-l asămănară de să feace şes. bOSOFTEl, VS.' 295 TENCHI Etimologie: magh. to. . Vezi şi tăuşor. Cf. r î b n i c . TĂUSOR s. n. (Ban.) Diminutiv de la tău. Teushror [l. -shor). AC, 374cf. LEX. MARS., 222. Etimologie: tău + suf. -uşor. Vezi şi tău. TĂYĂLIC s. m. sau n. (Mold.) Tăvălug. Un . . . rătund tăvălic de piatră poate să stea? CD 1698, 36r; cf. CD 1770, 44r. Etimologie: cf. tăvăli. TEARFĂ s. f. (Mold.) Zdreanţă. Tot beţivul şi curvăreţul va meseri şi să va îmbrăca în tearfe rupte şi-n drantii reale. DP, 24v. Căra lutul cu. poalile lor sau cu alte terfe sau rogojini rupte. VP, 65r. Haricliia şi Calasir întîi îşi schimbă portul ca săracii, făcîndu-să oameni proşti prin tearfile ce era gătite mai înainte. I, 9r. El era îmbrăcat cu tearfele ceale proaste. I, 17r; cf. DOSOFTEI, VS; AETHIOPICA. Etimologie necunoscută. TEFERICIE s. f. (Mold., ŢR) Petrecere, distracţie, desfătare. A: Cit ceale cinsti şi tefericii multe să hămeisă de .nu pute să să mai grijască nemic. NECULCE. B: Dacă o văzu Priiam >mpărat atîta avuţie, foarte i-au părut bine şi făcură veselie şi tefericie multă. IT 1758, 127r. Etimologie: cf. tc. teîerrup „plimbare, excursie". Cf. vigăşag, zăbavă, zăiafet, zefchi. TEGLĂ s. f. (Ban.) Cărămidă. Tegle. Later. AC, 373. Etimologie: magh. tegla. Cf. ş p i 1 ă. TELPIZ adj., (Mold.) Viclean, prefăcut, şiret. Samănă să fie nişte tălpizi, de vreme ce au aprins {rogojina în cap. AXINTE-URICARIUL. Dumitraşco-Vodă, fiind grec -tălpii şi fricos, . . . pune pricini asupra boierilor. NECULCE. Iar ţăranul tălpiz . . . îndată au aflat un vicleşug nou. B 1774, 16r-. Ele foarte s-au defăimat prin lucrare telpizului Bertoldu. B 1774, 29v; cf. B 1774, 5r, 23v. O (Substantival) Atunce împăratul au cunoscut că este tălpizul tălpijilor. B/1774, 32v; Forme gramaticale: nom. pl. tălpiji (B 1774, 32v). Variante: tălpiz (AXINTE URICARIUL; NECULCE; B 1774, 5r, 16r, 23v, 32v). Etimologie: tc. telbis. Vezi şi tălpijic, tălpizie. Cf. alnic, amăgelnic, amăgeu, - balamut, celar-n i c, celuitor, hamiş, hîtru (2), înceluitor, marghiol, măiestreţ, o p ă c i t o r, şugubăţ (2), şuvealnic. TEMĂTURĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Teamă, spaimă, frică. Nu cinstesc muiarea pre înţelepciune:pre smerenie, pre buneate, nice pre temătura dumnezăiască. SA, 75v. Temeture. Timor. AC, 374. Etimologie: teme + suf. -ătură. Cf. t i m o a r e. , • TENCHI s. n. (ŢR) Măsură de greutate. Fierbe-l intr-o ulcea smăn-ţuită ... cu un tenchiu de cuişoare întregi. CARTE DE BUCATE. Etimologie: tc. tcnk.1 , TEXGHELIŢĂ 296 TENGHELIŢĂ s. f. (Ban.) Sliclete. Tcngelicze. AC, 374. Etimologie: magh. terigelice. TENGIRE s.f. v. tingire. TEPTIL adv. (Mold., ŢR) Deghizat, travestit, costumat (pentru a nu fi recunoscut). A: Mergînd însuţi... în idilă, leplil, bal, au niiherit pe nişle beli, s-au întărtal sfadă între dinţii ţi intr-acea sfadă au rănii pre craiul. N. COSTIN. Jară Dumitraţco hatman au fugit tcptil. preste Dunăre. NECULCE. Să margă împreună cu. ficiorul tău tiptili pc la alte Ieri. H 17792, 91'; cf. PSEUDO-AMIRAS. Iî: S-au dus teptil în cai de poţtc pină in ţara lui. R. POPESCU. O (Adjectival) A: Craiul Stanislav au început... să nu mai fie neştiut şi teptil precum îl apucase vremea. AXINTE URICARIUL. Să ne dai voi să mergim . . . cu chip leptil pintr-alte teri. H 1779°, 91r; cf. H 17792, 74v, 75r. Variante: teptiliu (H 17792, 74v), tiptili (II 17792, 91v), tiptiliu (II 1779=, 75r). , Etimologie: tc. tcMil. TEPTILIU adv. v. teptil. TERDZmÂNIE s. f. v. tergiiniinic. TERGDIAN s.m. (Mold., ŢR) Tălmaci. A: Au fost om vestitu pe acele vremi şi tergiman mare la împărăţie. NCL II, 291. Dupe aceaea au trimis de au prinsu pe loti tergimanii solului şi i-au adus la veziriul. IM 1754, 6V; cf. M. COSTIN; NCL I, 51; NECULCE; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Era atuncea mare terziman al împărăţiii. R. POPESCU. Au prinsu pe toţi tergimanii solului. IM 1730, 10v. Variante: tărziman (NECULCE), terzimnn (M. COSTIN; NECULCE; R. POPESCU). i- . Etimologie: tc. tercuman. Vezi şi tergimănie. Cf. dragoman. TERGDIĂNIE s. f. (Mold.) Funcţie de tergiman. Slujind Porţii 12 ani tn slujba tergimăniei, au sosit şi la domnia ţării Moldovei. N. COSTIN. S-au intorsu la slujba sa, în Ţarigrad, la terdzimănie. NECULCE. Au ţăzul amindoi la voroavă, fiind cunoscuţi şi vechi prieteni încă din^tăr-zămănie. GHEORGACHI. Variante: tărzumănic (GHEORGACHI), terdzimănie (NECULCE). Etimologie: tergiman •}- suf. -ie. Vezi şi tergiman. TERSANA s.f. (Mold., ŢR) Şantier naval. A: Au "îngheţat bogazul mării spre tersana. IM 1754, 7V. B: Au îngheţat bogazul mării spre tersana. IM, 1730, 12r. Etimologie: tc. tersanfi. TERZIMAN' s. m. v. tergiman. TESLAR s.m. (Mold., ŢR) Dulgher. A: Iosif teslarul. DVS, 11'’; cf. DOSOFTEI, VS; NCCD (gl.). O Fig. IVu ştiu mila şi credinţa testării răutătilor. DP, 4r. B: Nu este acesta fiul Măriei ţi al teslariului Io-sif? MĂRG. 1746, 205v; cf. MARDARIE, 257. Etimologie: teslă + suf. -ar. Vezi şi teslărie. Cf. a c i, a s t a 1 o ş. TESLĂRIE s. f. (ŢR) Dulgherie. Lucrurile teslăriei leamnelor, BIBLIA (1688). 297 TIPIRE Etimologie: teslar + suf. -ie. Vezi şi teslar. TESLIM s. n. (Mold., ŢR) în expr. A îace teslim = a preda, a încredinţa. A: Să facă banii teslim. IM 1754, 3V. I-au făcut tuiurile teslim. GHEORGACHI. Coroana să o facă teslim în capul lui Abulcasim. H 1771, 97r; cf. H 17792, 84v. B:,.Sa facă banii teslim. IM 1730, 6V. Etimologie: tc. teslim. TEŞTELUI vb. (Trans. SV) A lăsa (ceva) prin testament. Eu nici acum nu teştcluiesc cana la nime. OG, 391. Elimologie: magh. tcstălni. TETĂ s. f. (Ban.) Cumnată. Tete. Cognata. AC, 374. Etimologie: ser. teta. Cf. tătăişă. - TICALĂ s.f. (Mold., Criş.) Suferinţă, chin, durere. A: Şi Lot tncă să veade, pentr-a lui ticală, C-au pus supt nevoinţă multă, osteneală. DOSOFTEI, VS. C: Dumnăzău l-au împregiurat cu ticală şi cu răotate. C 1692, 524v. Fie-ţi milă... de mişăi, săracii, in ticalele lor. MISC. SEC. .XVII, 163v. Etimologie: cf. ticăi. ' Vezi şi ticăi, ticăit. TICĂCI-vb. v. ticăi. TICĂI vb. 1. (Ban.) A-lucra încet, fără spor. Tikeiesk. Frustra laboro. AC, 374. 2. (Mold.) A suferi. Cf. DOSOFTEI, VS. Variante: ticuci (DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. ticală. Vezi şi ticală, ticăit. TICĂIT adj. (Ban.) Mocăit, mocoşit. Tikeit. AC, 374. Etimologie: ticăi. Vezi şi ticală, ticăi. TIMOARE s.f. (Ban., Trans. SV) Frică. Vă-nchinaţi cu timoare şi cu viaţa diraptă. VCC, 7. Timore. Timor. AC, 374; cf. VCC, 43. Etimologie: lat. timor. Cf. tem ă t u r ă. TINCĂ s. f. (Ban.) Curcă. Tinke. Gallus Indianus. AC, 374. Etimologie: cf. tiurcă, tiucă. TINGIRE s.f. (Mold., ŢR) Cratiţă, tigaie. A: Racul de multe ori sare din tingire şi cade pe cărbuni. B 1775, 70r; cf. CANTEMIR, IST.; B 1779, A l'. B: O sloboziia pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau tn oală. BIBLIA (1688). Dupre ce vei griji peaştile, să-l faci în patru părţi . . . şi-l pune in tingire. CM, 2r; cf. MARDARIE, 192; LEX., 182 . Variante: tcngirc (BIBLIA 1688). Etimologie: tc. tenccre. Cf. sahan. TINIER s. n. v. tnnier. TINTĂ s. f. (Ban.) Cerneală. Tintei'Atramentum. AC, 374. Etimologie: magh. ţinta, germ. Tintc. TIPIRE s. f. (Trans. SV) Imagine, înfăţişare; model. Scaunele... stnt înălţate de toată tipirea smerită şi cătră acel înalt . . . neclătite şi întărite stau. IO AN ZOBA, RÎNDUIALA DIACONSTVELOR. Slobodă suire a lor dau toată tipirea smerită. IOAN ZOBA, RÎNDUJIALA DIACONSTVELOR. Etimologie: cf. tip. TIPOS 298 Vezi şi tipos, tiposi, iiposire. Cf. t i p o s. 1 TIPOS s.n. (Mold., ŢR) Formă, model.-A: Pruncia tipos şi pildă ale altor virste este. CANTEMIR, DIVANUL. B: Ca o zidire a mtinilor sale şi căci iaste tiposul tocmirii întrupării sale. ÎNDREPTAREA LEGII. Un trup, clndu-l arde trăsnetul, chipul trupului stă, tiposul obrazului faţa focului, iară puterea ba. MĂRGĂRITARE 1746. Etimologie: ngr. tipos. Vezi şi tipire, tiposi, iiposire. Cf. t i p i r e. TIPOSI vb. (Mold., ŢR) A forma, a modela, a alcătui, a crea. A: Vădzu tn părdosala casii o tablă dc marmure, in care era tiposită crucea Domnului. NCCD, 407. B: Aceasta s-au tiposil, s-au ijderit despre nea-reaoa împăratului depururea pomenitul Leu înţeleptul. ÎNDREPTAREA LEGII. (ŢR) A întipări, a imprima. Şi le-au pus într-o piialră . . . în loc de peceate. . . , iar ca şi cind ar fi fost aceale slove.de fier, aşa s-au tiposil de tare intr-acea piiatră. LET 1758, 106r. O Fig. Să tiposească tn sufletul celui hirotonit stăpinire şi putere dumnezeiască. ANTIM. Etimologie: ngr. tiposa. (aor. al lui tipâno). Vezi şi tipire, tipos, iiposire. TIPOSIRE s. f. (ŢR) Formare, creare. Sufletul îmblă singur mai nainte de liposirea trupului. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: tiposi. Vezi şi tipire, lipos, tiposi. TIPTILI adv. v. teptil. TIPTILIU adv. v. teptil. TIRIAC s. n. (Mold., ŢR) Preparat mcdicinal. A: Trebuie să fie de potriva celui ce face tiriacul, care de nu să va vătăma de otravă, cu lesne va afla cumpărători de tiriac, niceodată nu va avea credinţă tiriacul, de nu să va ispiti tntii de bun. NCCD, 266. B: Năpirca muşcă dc moarte, iar din trupul ei se face tiriacul ce este împotriva veninului. ANTIM. Etimologie: tc. tiryak. TIST s. n. (Trans. SV) Funcţionar, slujbaş (cu funcţii înalte) în cadrul unei instituţii. Popilor toţi şi mircani, tisturilor şi ţereani . .. să vă veseliţi cil fărşangu. OG, 391. Etimologie: magh. liszt. TISUG subst. (Ban.) Săculeţ. Tisug. Sacculus. AC, 374. Etimologie: cf. tisău (din magh. tiiszo). Cf. s t r a i ţ ă, t u 1 b ă. TIZEDIŞ s. m. (Ban.) Caporal. Tizedish. Decurio. AC, 374. Etimologie: magh. tizedcs. TÎLHĂRET s.n. (Mold.) Tilhărime. A: N-a râmas loc necălcat de tălhăret. PSEUDO-MUSTE. Tilhăret mult era. De la Coinar in sus era ţara pustie. NECULCE. // B: Trimise D[o]mnul preste dinşii. . . lilhă-returile sirilor şi tilhăretul moavitenilor. BIBLIA (1688). Etimologie: tîlliar + suf. -el. Vezi şi tilhărit. Cf. lotrame. TÎLHĂR1T s. n. (Mold.) Tîlhurie. De alunce nu mai avea Cante-mir-Vodă odihnă în domnie . . ., că se împluse ţara de tâlhărit. N. COSTIN. Nu ave cum merge intr-altă parte de răul lilhăritului. NECULCE. Etimologie: tîlliări. 299 TÎN'GA ; Vezi şi tilhăret. . j Cf. jac, jăcui re, 1 o trie, tîlhuşag. ] TÎTiTTTTT vb. (Mold.) A tîlhări. Cela ce va fi tâlhar de drum şi . . . ] de-l vor fi prins tălhuind (t î 1 h ă r i n d MUNT.) de faţă, pre acesta să-l j spîndzure într-acel loc. PRAV. De ar prinde pe cineva tălhuind, să nu-l \ omoară, ce cu sămnu în frunte să să însămnedze. NCCD, 377 ; cf. i N. COSTIN. I Etimologie: magh. tolvajolni. ţ: Vezi şi tilhuşag. < Cf. j ă c u i’ 1 o t r i. TÎLHUŞAG s.n. (Mold.) Tîlhărie. Să cade a tot omul creştin să-ş \ ferească ochiul mentei sale ... de asuprele şi de tîlhuşaguri. VARLAAM. Mearge să facă vreo răotate, ce se dzice furtuşag, tălhuşag (tîlhărie j MUNT.) PRAV. Cel mtndru să leapede mtndriia . . , tîlhariul tîlhuşagul. ■■CA 1753, 90r. Iaste sătul un neam prea războinic, pururea vieţuind în tilhu-I şaguri. I, 10r; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR.; NCCD (gl.). ! Etimologie: magh. tolvajsug. Vezi şi tilhui. Cf. j a c, j ă c u i r e, lotrie, t î 1 h ă r i t. i TÎLNI vb. (Mold.) A (se) întîlni. Hăul va să te tălnească; DOSOF- j- TEI, PS. Etimologie: magh. talfilni. ; Vezi şi tîlniş, tîlnitură. 1 ■ TÎLNIŞ s. n’. (Mold.) Întîlnire. Iară sfîntul, spăriindu-să de. fără j veaste tălniş şi împiedecîndu-să de dinsul, deade în gios cu capul. DVS, 43r. Etimologie: tllni + suf. -iş. \ Vezi şi tîlni, tîlnitură. j Cf. t’î 1 n i t u r ă. TÎLNITURĂ s. f. (Ban.) Întîlnire. Telniture. AC, 373. Ş . Etimologie: tîlni + suf. -tură ! Vezi şi tllni, tîlniş. i- Cf. tîlniş. i TÎMBAR s. n. (Mold., ŢR, Ban., Trans. SV) Haină, veşmînt. A: : Luaţi tîmbariul şi o bateţi. DVS, 8r. Ţiindu-i giuplneasa lui poala tîmba-; riului despre partea ce era paznici. N. COSTIN. B: Vtvorenie. Timbariul. ' LEX., 292; cf. ST. LEX., 305. C: Si in timbariu de itrslnic îmbrăcară i pre el. NT 1648, 130v. Tembar. AC, 374. j Etimologie: ngr. tampărion. ! TÎMPINUŞ s. n. (Mold.) Întîmpinare. Cuget de . . . tîmpinuşurile a ! vamăşilor duhurilor văzduhului. DOSOFTEI, VS. j Etimologie: tîmpina + suf. -uş. ’ TÎND adv. (Mold.) Cind (numai corelativ, cu valoare de conjuncţie). | Pune. mîna tind intr-un umăr, tind într-alt, tind pe frunte, tind pe piept. ] VARLAAM. Ieşiia şerpii... tind cu dinţii, tind cu coadele bătîndu-i. | DOSOFTEI, VS .Cela ce tind plinge, tind rîde amăgeaşte săturarea pîn- I tecelui. L SEC. XVII, 74v. Cu sufletele numai lînd biruia, tind se biruia. CANTEMIR, IST. Etimologie: lat. *taudo. j TÎNGĂ s. f. (Mold.) Mihnire adîncă, jale, amărăciune. Aşteptam ; cineva să mă plingă La nevoie ce sint şi la tîngă. DOSOFTEI, PS. Iară. ' tu şi trupul aduci Ia tîngă si sufletul duci în muncă. CD 1698, 24v; cf. j DPRS, 84v. TlBCAV 300 Etimologie; sl. tşga. Cf. bânat(l), bănuială(l), b u ş 1 u i a 1 ă, tristeală. TÎRCAY adj. (ŢR) Pleşuv, chel. Iară de se va zmulge cuiva capul den faţă, iaslc tircav. BIBLIA (1688). Etimologie: ucr. tirkavij. Vezi şi tircăvire. Cf. c o p o s, pleşuv. TÎRCĂVIRE s. f. (ŢR) Chelie. Se ca face in pleaşa lui au tn I tren vi rea lui pipăire albă au roşiatică. BIBLIA (1688). Etimologie: tîrcuvi. Vezi şi tircav. Cf. p 1 e a ş ă (1). TÎRGUI vb. (Trans. SV) A face negoţ. Vom pelreace acolo un an şi vom tirgui şi vom dobindi. N. TEST. (1648). Etimologie: sl. trugovati. Vezi şi tirguilură. Cf. p r e c u p i. TÎRGUITUR s. f. (Trans. SV) Marfă (destinată vînzării). Mcar-sără unul la agrul său, iară altul la tirguilură sa. N. TEST. (1648). Etimologie: tîrgui + suf. -litră. Vezi şi tirgui. TÎRNAŢ s. n. (Ban., Criş., Trans. SV) Pridvor, foişor; prispă. Porunci tn tirnaţul lui Irod să-l pădzească pre el. N. TEST. (1648). In tlrna-ţele casei Dumnezăului. PS 1651, 269v. Au vrutu iesi în tirnalu. MISC. SEC. XVII, 79r. Ternacz. Porticus. AC, 374; cf. VCC, 39, 88. Etimologie: magh. tornâc. TÎRNOMEATĂ s. f. (Ban.) Pleavă ; resturi de paie. Ternomete. AC, 374. Etimologie: bg. tărnomet. Cf. ser. trnomot. TÎRSINĂ s. f. (Mold., ŢR) 1. împletitură (lin păr de cal sau de capră din care se fac fringhii, odgoane. A: Află la puţ o tărsină de pur, ce era legată vadra. VARLAAM. Ccalealaltc 2 [racle] ... le legă cu nişte tirsine. VI 1764, 26-27. B: Celelalte 2 . . . le infăsură cile cu o tirsină. NB, 81v. 2. Ţesătură aspră din păr de capră, purtată de asceţi, direct pe piele. A: Cu tărsine-i frecară [ranele]. DOSOFTEI, VS. B: Aceşti sfinţi mucenici . . .fură . . . arşi pe spinare . . . şi frecaţi cu tirsini. MINEIUL (1776). Etimologie: sl. trusina. Cf. bg. tărsina. TÎRŞITURĂ s. f. (Bau.) Loc într-o pădure unde s-au lăiat copacii. Tersitiire. AC, 374. Etimologie: tîrşi + suf. -tură. Cf. 1 a z (1). ' TÎRTAl vb. (Ban.) A rîde de cineva. Terleirsk. Irrideo. AC, 374. Etimologie: tîrt + sul', -ăi. TOBLĂ s. f. (Ban.) Scîndură (groasă). Toble. Asser. AC, 374. Etimologie necunoscută. TOCI 1 vb. (Mold., Ban.) A ascuţi. A: Toată jigania complită colţii işi tocea şi toată păşirea rumpătoare pintenii işi ascuţea. CANTEMIR, IST. 0: Tocsesk. Acuo. AC, 375. Etimologie: sl. tociti. TOCI - vb. (Ban.) A scoate, a trage (vin) dintr-un butoi (mai mare) în alt vas (mai mic). Tocsesk. Haurio. Educillo. AC, 375. 301 TRAMĂ Etimologie: ser. tociti. Vezi şi tocitoare. ' .Cf. pocerpi. TOC1TOAHE s.f. (ŢR, Ban., Trans. SV) Cadă, zăcătoare. B: Delva: Sute, tocitoare, albie, putină. LEX., 55r. C: Culease viia pămintului şi o aruncă tn tocitoarea cea mare: N. TEST. (1648). Tocsitore. AC, 375. Etimologie: toci2 + suf. -toare. Vezi şi toci2. Cf. c a d ă. TOCMĂ s. f. (Ban.) Învoială, tocmeală. Tokme. AC, 375. Etimologie: tocmi. TOI vb. (Mold., Criş.) A mustra; a ocări. A: Fericitul. . . să feace ca focul asupra lor . . . şi-i toiia zîcind: a ce le scrieţi voi aceaslea? DOSOFTEI, VS. C: Voi nu gtndiţi să ascultaţi cuvintul lui Dumnăzău . . ., ce Incă toiţi şi vă aflaţi alte besezi. MOL. 1695, 83v. Etimologie: toi s.n. (< tc. toy). Cf. preobrăzi, probozi, vrevi; înjura, lihăi. TOLCER s. n. (Ban., Trans. SV) Pilnie. Ţolcser. Infundibulum. AC, 375. Infundibulum. Tolcser. Tolcser. LEX. MARS., 218. Nasu fie la buţi tolceriu. OG, 390. Etimologie: magh. tolcser. Cf. 1 e i c ă. TOLDĂU s. n. (Ban.) Cui gros de fier care uneşte două dintre ‘părţile componente ale carului. Toldeu. AC, 375. Etimologie: magh. toldo. Vezi şi tuldui. Cf. găvozd. TOPARHs. m. (Mold.) Principe, voievod, guvernator. Toparh a unii ţărişoare. DOSOFTEI, VS. Ieşitu-i-au 'înainte .. . Bogdan, a celor mai din luntru tări toparha si crăişor. CANTEMIR, HR. Variante: toparha (CANTEMIR, HR.). Etimologie: ngr. topărliis. Cf. h e r ţ e g. TOPARHA s. m. v. toparh. TOTULUŞ s. n. (Trans. SV) în loc. adv. Cu totuluş = cu, totul. Ceartă . . . pre aceia carii preste rînd şi fără samă plîng' după . morţii lor, ca şi cind i-ară fi pierdut cu totuluş. SA, 70v;.cf.-SA, 92v. Etimologie: totulu-f ş(i). Cf. p r i s n e (1). , TOYARÎ vb. (Ban.) A încărca, a Împovăra. Toveresk. Onero. AC, 375. , : . Etimologie: ser. toTariti. TRACT s. n. (Mold.) 1. Ţinut, regiune, district. Funtamenturile s-au aruncat pre unde acum iaste . . . Hesia, Mesnia şi tot. tractul carele cu numele Franconiii să cunoaşte. CANTEMIR, HR. 2. Cale de comunicaţie importantă. Purcegind cu oastea spre 'răsărit şi lutnd tractul de pe ceea parte'de Dunăre . . . pre toii i-au biruit. CANTEMIR, HR. .. Etimologie: lat. tractus, germ. Trafet, pol. trakt. • Cf. varmeghie; şleah. ■; J;. VjV;.i • TRAMĂ s.f. (Ban.) Bătătură. Trame. AC, : 37 Etimologie: lat. trama. • ■ • ' ' TRAPEZARE 302 TRAPE ZARE s.f. (Mold., ŢR) Trapeză. A: Ieşind din biserică s-au suit la trapezarea egumănului. N. COSTIN. ,5a făcea o masă şi egumenilor de la toate mănăstirile ... la o trapezare unde să găsea loc mai lung. GHEORGACHI. B: L-au dus In trepezare şi, de stilpul cel mare legtndu-l, l-au sugrumat. R. POPESCU. Variante: trepezare (R. POPESCU). Etimologie: ngr. trapezârion. Vezi şi trapezărie, trăpezar. " Cf. t r a p e z ă r i e. TRAPEZĂRIE s. f. (ŢR) Trapeză. Şi au făcut bisearică sflntului JVicolae ... cu turle, chilii şi trapezărie. ANON. CANTAC. Etimologie: trapezil + suf. -ărie. Vezi şi trapezare, trăpezar. Cf. trapezare. TRATAJ s.m. v. tărtaz. , TRĂGĂNĂTURĂ s. f., (Ban.) Tărăgănare. Tregeneture. Prolongatio. AC, 375. Etimologie: trăgăna + suf. -(ă)tură. TRĂPEZAR, s. m. (Mold., Olt.) Persoană care se ocupă cu aranjarea mesei intr-o trapeză. A: Chelariu sau trepezariu' de vor lăsa niscare bucate să să strice. . . PRAV., 86v. B: Chelariul sau trăpezariul . . . vor lăsa niscare bucate cw nesocotinţă. PRAV. GOV. •Variante: trepezariu (PRAV., 86v). - Etimologie: trapeză + suf. -ar. Vezi şi trapezare, trapezărie. TRĂTAJ s. n. v, tărtaz. TRECĂTOARE s.f. (Mold.) Faptul de a trece; trecere. Au trimis o samă de oaste ... ca să apere trecătoarea turcilor, să nu treacă Dunărea. URECHE. Legasă priitenşug încă din mîrzeciia lui ... la o trecătoare a lui în Ţara Leşască. M. COSTIN. Cile solii luăm de ne petrec să nu cădem in tîlhari si-m primejde si la trecători preste ape. DOSOFTEI, VS; cf. N. COSTIN.' ' Etimologie: trecc + suf. -ătoare. TREMUR s.n. (Mold.) Zguduitură, cutremur. Din toate părţile şi marginile pămintului. . . tremuri, cutremuri, tunete, trăsnete . . . scorniră. CANTEMIR, IST. Etimologie: tremura. Vezi şi tremura. TREMURA vb. (Trans. SV) A zgudui, a cutremura. Caută spre pămint şi fece-l a tremura-se. PS. SEC. XVIII, 56r. Etimologie: lat. tremulare. Vezi şi tremur. Cf. legăna. TREPEZÂRE s.f. v. trapezare. TREPEZARIU s.m. v. trăpezar. TREZVlRE s.f. (Mold.) Judecată limpede. Cu trezvire şi cu bună credinţă în fapte bune să petreacă. IACOV, SYN. Etimologie: trezvi. TRISTEALĂ s.f. (Ban.) Tristeţe. Tristatf. AC, 375. Etimologie: trist + suf. -eală. Cf. bănat (1), bănuială (1), buşluială, tîngă. 303 TVOREBNIC TRÎMBACI s.m. (Mold.) Trîmbiţaş. Au trimis trîmbacii de au zis de întorsu oştii. N. COSTIN. Etimologie: pol. trţbacz. TROAHNĂ s.f. (Mold., Ban., Criş.) Guturai, răceală. Â: Şi alte locuri megiaşe cu acestea ca cum ar fi fost o trodhnă lipicioasă Intrat tntr-însele. CANTEMIR, HR. C: Trohne. Catharrhus. AC, 375. Pentru troană dof-toriia: miere, vin . . . să le măninci că-ti va trece. MISC. 1778, 16'; Variante: troană (MISC. 1778, 16v). Etimologie necunoscută. TROANĂ s.f. v. troalină. TROIAN s.n. (Ban.) Stradă, uliţă. Troian. Via strata. AC, 375. Etimologie: de la numele topic Troian., TULBĂ s.f. (Mold.) Traistă, desagi. A: Calasir, tulba Haricliei tnfă-şurindu-o cu nişte piei roase, ca cum ar fi fost vreo altă sarcină:o purta pieziş preste umere. I, 9^. Aicea Calasir s-au culcat puind capul preste tulbă, iar Haricliia au şezut făcind traista scaon. I, llr. // B: cf.. ST. LEX., 305. Etimologie: ucr. torba. ' , Vezi şi tulbiţă. . , • ■ Cf. st raită, tis:ug. r'" TULBIŢĂ s.f. (Mold.) Diminutiv al lui tulbă.. Are săgeţi ămînă scoase din tulbiţă. DOSOFTEI, PS. Şi tn tulbiţă sa mă ascunsă. DP, 16r. Etimologie: tulbă + suf. -iţă. . ■ ’ ■ .Vezi şi tulbă. ■ TULDUI vb. (Trans. SV) A prelungi, a adăuga. Au tulduit. PP, apud TEW. Etimologie: magh. toldni. ■ Vezi şi toldău. \ TULI vb. (Mold.) A se ascunde, a se adăposti. Mearsără zifeanii la. Saul de-i spusără că să tuliaşte David la dtnşii. DOSOFTEI, PS. Am păţit rău . . . din loc in loc tulindu-mă de-am încungiurat Mesopotamia. DOSOFTEI, VS. - Etimologie: sl. tulită.' ' ■ TUREAC s.n. v. turcatcă. TUREATCĂ s.f. (Mold., Trans. SV) Carîmb. A: Cu tureatce de dramă înfocate încălţat il munciră. DOSOFTEI, VS. C: Ci păzeaşie . . . că tot poartă cuţit tn tureac. ÎVM, 207r. ? Variante: tureac s.n. (ÎVM, 207.r). Etimologie: cf. tur. _ - TVOREBNIC s.m. (Mold.) Curtean. Şi la împărăţie vro curie mare ca acee 'cu tvorebnici mulţi nu-i. NECULCE. Etimologie: cf. sl. dvorlba. Vezi şi dvorbă, dvorbitor, dvoreală, dvorean, dvorelnic, dvori, zvoritor. Cf. dvorean, dvorelnic, zvoritor. T ŢĂNCHI s. n. v. ţcanclii. ŢEANCHI s.n. (Mold.) 1. Semn care marchează hotarul unui teritoriu; graniţă, hotar. Acesta Mahomet Ţara Muntenească şi Machidonia au supus şi tenchiul sau hotarul turcesc . . . l-au mutat. URECHE; cf. CANTEMIR, HR. <> Fig. Precum prieteşugul, aţe neprieteşugul hotarăle şi ţenchiurile sale are. CI, 176. ♦Limită, de timp. Strimtoarea vremii şi mai vlrtos lipsa unor istorici foarte de treabă ţenchiu) sftrşitului mi-au abătut. CANTEMIR, HR. O Loc. vb. A pune |enchi(ul) = a face să înceteze. De vom■ avea zile şi nu va hi pus preavecinicul sfat puternicului Dumnedzău ţării aceştiia ţenchi şi soroc de sfîrşire. M. COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; CANTEMIR, HR. ♦ Sfîrşitul vieţii, soroc. I-au tăiat capul . . . .4sa au petrecut lancul-Vodă tenchiul său. URECHE; cf. M. COSTIN. 2. Ţintă, scop. Ţeanchiul cel ce din a lor cuconie a agiunge siliia să agiungă. CD 1698, 16r. Că omul. . . în puţine lucruri de la ţenchiu poate rătăci. NCCD, 287; cf. CANTEMIR, IST,; CANTEMIR, HR.; CD 1770, 18V. O Fig. Mai aproape de tenchiul voroavei meale să mă lipesc. CANTEMIR, IST. Variante: ţănchi (CD 1770, 18v), ţenchi (URECHE; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR.; AXINTE URICARIUL). Etimologie necunoscută. ' ' ' Cf. sîmcea; pravăţ (1), p r o a ş c ă (3) ; vig. ŢENCHI s. n. v. ţeanchi. ŢINC s.m. v. ţine. " 'ŢINCĂ s.f. v. ţ încă. ŢINCSOR s.m. (Mold.) Căţeluş. Tincşorul accsla născut, crescut... la oi era. CANTEMIR, IST., apud TDRG; cf. CANTEMIR, HR., apud TDRG. , Etimologie: ţine + suf. -(u)şor. Vezi şi ţine, linca. ' ŢINTEREVI s.n. v. ţintirim. ŢINTIRIM s.n. (Mold.) Cimitir. Să-l ducă în ţintirimul sfîntului apostol Luca să-l îngroape. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Astădzi uci- ■ gaşii de oameni în ţintirimurile besearecii scăptnd, hălăduiescu de răscumpărarea giudecătii. NCCD, 474; cf. DOSOFTEI, VS, apud TEW. Variante: ţinterun (DOSOFTEI, VS, apud TEW). Etimologie: magh. cintcrem. 305 ţundrA. ŢIPA vb. (Criş., Trans. SV) A arunca, a lepăda.,Şt-/« ţipă afară din sine. MISC. SEC. XVII, 2r. Ţipă hainele jos şi te du la porci. OG, 369. ♦ A alunga. Dară de cind m-au ţipat Că i-au vestit moartea-n sat, Tol oile am păzit. OG, 383. Etimologie necunoscută. Cf. dudui, intiri (1), pogon i, zogoni. ŢIPOU s.n. (Ban., Trans. SV) Pîine albă mică; chiflă. Cine te va ku semlie şi cu czipou. AGYAGFALVI, apud TEW. Czipou. Libo. AC, 333. Etimologie: magh. cipd. ŢIPROŞ s.m. v. ţipruş. ŢIPRUŞ s.m. (Ban., Trans. SV) Chiparos. Cziprosh. Cyparissus. AC, 333. Ţipruş alb. PL, 147r. Variante: ţiproş (AC, 333). 1 Etimologie: magh. ciprus. ŢÎNC s.m: (Mold.) Pui de animal. Tincilor de leu. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680), apud TEW. Tincii leului rănind. CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Variante: ţine (CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG). Etimologie: njagh. cenk. Vezi şi ţineşor, ţincă. Cf. c ă ţ e 1. ŢÎNCĂ s.f. (Mold.) Căţeluşă. iŞ-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii ţinci ce s-au înecatu intr-acea apă, ce "o au chemat pe tincă Molda. URECHE; cf. N. COSTIN, apud TDRG. Variante: ţincă (N. COSTIN, apud TDRG). Etimologie': ţînc -f suf. -ă. ■. Vezi şi ţineşor, ţine. ŢÎRĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Bucăţică, fragment. Czere. Mica. Frag-mentum. AC, 333. O Loc. adj. O ţîră = puţin. Să beai. . . o liră de stre-goie. PL, 149v. Iţi voi da o liră de comendaţie pă hirtie. OG, 369. Etimologie necunoscută. Cf. ş t iju c u 1 e ţ. ŢUNDRĂ s.f. (Ban.) Suman, zeghe. Czondre Bracca. Vile indumen-tum ruslicanum. AC, 333. Etimologie: magh. condra. u UCAZ s.n. (Mold.) Ordin. Aştepta să le vie ucaz de la Petreburhu de la împăratul moschicesc. NECULCE. Etimologie: rus. uliaz. Cf. u s t a v ă. "■UCIDE vb. (Mold., Ban., Criş., Trans. S) A lovi. A: Cu pietri-l ucidea pri-nsu. AP. 1646, 24r. Prespre ceafă cu pietri ucigindu-o. DVS, 18v; cf. VARLAAM; PRAV.; DOSOFTEI, VS.; COSMA: C: Alţii dindărăt jnă împingea, iar alţii foarte mă ucidea. PAT. SEC.. XVII, 10r. Ucsig. Percutio. Macto. AC, 378: Părulu-si zmulgea şi în piept să ucidea. STR., 51v; cf. N. TEST. (1648)-, COSM. 1693-1703, 70v.//B: Îl ucidea cu pietri. AP. 1704, 8r; cf. ÎNDREPTAREA LEGII; AP. 1683, 9V; MINEIUL (1776). (Mold., Trans. SE) A se izbi. A: De pietri să ucidea şi hiarăle, obezile strica. VARLAAM. 0: El să îmbată şi sare la pădure şi să ucide de toţi copacii. F 1693, 46r. ♦ (Mold.) A se tîngui, a se frărainta, a suferi. Bocindu-se şi ucigîndu-se ca o maică. DOSOFTEI, VS. Etimologie: lat. occidere. UDAGACI subst. v. odagaci. UDUGACI subst. v. odagaci. TJJURĂ s.f. v. ujurie. UJURJE s.f. (Criş.) Camătă. Dati bani pre ujurie ca si păgînii. MISC. SEC. XVII, 194r; cf. MISC. SEC. XVII, 76r, 88v. Variante: ujură (MISC. SEC. XVII, 88v). Etimologie: magh. uzsura. Cf. aderaanâ, aslam, mîzdă. ULEP s.n. (Ban., Trans. SV) Untdelemn. Cu uleiu capul mieu n-ai uns. N. TEST. (1648). Olei. Oleum. Oloj. Oleum. AC, 357 ; cf. SICRIUL DE AUR, apud TDRG. Variante: oloi (SICRIUL DE AUR, apud TDRG; AC, 357). Etimologie: sl. olcj. ULEI2 s.n. (ŢR) Stup (sălbatic). Poţi să asameni mînia rea cu, ursul, carele foarte măntncă la miare şi vrind ca să o scoaţă din uleia, albinele il muşcă pe nas. FL. D 1700, 19r. Etimologie: bg. ulcj. Cf. ş t i u b e i. ULUI vb. 1. (Ban., Criş., Trans. SV) A mărturisi. Ssete ulluim. AGYAGFALVI, apud TEW. Noi cunoaştem şi uluim pe Hristos a fi Mesia. C 1692, 519r. Limba mea să uluiască direptatea ta. MISC. SEC- XVII, /'•; cf. FOGARASI, apud TEW ; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 307 URIC 23v, 70v, 84v, 87r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; CÂT. B, 3, 11, 12, 14. _ 2. (Ban.) A cerceta. Inquiro. Olu. Inquirălok. LEX. MARS., 218. Forme gramaticale: ind. prez. 1, sg. olu (LEX. MARS., 218), ului (PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), uluiesc (FOGARASI, apud TEW ; MISC. SEC. XVII, 84v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW), 2 sg. uluieşti (FOGARASI, apud TEW),3 sg. uluieşte (MISC,-SEC. XVII, 70V;BUITUL, apud TEW), cj. prez. 3 sg. să uluiască (MISC. SEC. XVII, 77v). Etimologie: magh. vallani. Vezi şi oluit, oluitor, uluită, uluilură. ULUITĂ s.f. (Ban., Criş., Trans. SV) Mărturisire. Dereptu păcate-ş uluită-ş făcea. MISC. SEC. XVII, 83r. Uluita apostolească carea nu iaste tn scriptura sfintă. PP, 3V; cf. AGYAGFALVI, apud TEW; FOGARASI, apud TEW ; MISC. SEC. XVII, 65v, 97v; PP, '2\ 26r. ■ •. ■ Etimologie: ului. Vezi şi oluit, oluitor, ului, uluitură. Cf. u 1 u i t u r ă. ' . ULUITURĂ s.f. (Ban.) Mărturisire. Spovedania, adecătă uluitură păcatelor. CAT. B, 38 ; cf. CAT. B, 34. Etimologie: ului -f- suf. -tură. Vezi şi oluit, oluitor, ului, uluită. Cf. u 1 u i t ă. , UNĂCIUNE s.f. v. uniciune. UNCROP s.n. (Mold.) Apă fierbinte. în trei zile udindu-l cu uncrop şi cu unt, deabia-l dezbrăcară. VARLAAM. Dinţi în gură n-avea. Dimineaţa ii incliea . . . iar sara ii deschia cu uncrop. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. ucropu. UNICIUNE s.f. (Mold., Criş., Trans. SV) Unitate. A: A tuturora uniciune. DM, 5V; cf. DM, 40v, 41r. C: Intr-o uniciune deplină. SA, 15v. Si Troiţa in uniciune. CES 1702-1758, 170v; cf. MISC. SEC; XVII, 63r. Variante: unăciune (MISC. SEC. XVII, 63r). Etimologie: uni -f- suf. -(i)ciune. ■■1 UNIŞOR adj. (Mold., Trans. SV) Unic. A: Cuconaşul ei de şapte ai unişor, adecă numai acela avind unul născut. DOSOFTEI, VS.' O (Substantival) Fig. Să deratici unişoara mea de la sălbatici. DOSOFTEI, PS. C: Unişoara fetită a lui ca la 12 ani. SA, 61v. <> (Substantival) Moartea uni-şorului său. SA, 66v; cf. PSALT. (1651). ' 1 Etimologie: un(u) + suf. -işor. URA vb. (Ban.) A prevesti. Ur. Praesagio. Ominor. Uredz. Idem. Auguros. AC, 379. Forme gramaticale: ind.:prez. 1 sg. ur, urădz (AC, 379). Etimologie: lat. orare. ■URĂTOR s.m. (Trans. SV) Avocat. Cobori popa cel mare cu un ură-toriu, anume Tertulie, carii stătură înaintea deregătoriului împotriva lui Pavel. N. TEST. (1648). Etimologie: ura -f suf. -tor, după lat. orator. Cf. arca, pr.o.ca tor. URDIE s.f. v. ordie. URIC s.n. 1. ,(Mold., Ban., Criş., Trans. SV) Loc, posesiune de veci, ce se poate transmite prin moştenire. A: Cetăţile toate s-or face... Să URICAR 308 lăcuiască şi să petreacă Şi urice pre dinsa să-ţi facă. DOSOFTEI, PS.C: Nime nu iaste carelcş-au lăsat casa, sau fraţii. . . au liricul pentru mine. NT 1648, 54v. Urih. Haereditas. Patrimonium. AC, 379. Uricurile noastre streinii lebiruiescu. MISC. SEC. XVII, llv; of. AGYAGFALVI, apud TEW; N. TEST. (1648)-SICRIUL DE AUR, apud TEW; VISKI, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 28r;,PSALTIRE SEC- XVII, apud TEW. O Fig. Domnul Dumnezeu uricul mieu este. VCC, 34. O (Criş., Trans. SV) Loc. adv. Dc uric = pentru totdeauna. Că noao încă nu ni o au dat Dumnă-zău de uric această lume. MOL. 1695, 36v. Toti păigîni(iy eu de uric Ui voi da ţie. VCC, 7; cf. MISC. SEC. XVII, 71r. ' 2.. (Mold.) Act de proprietate veşnică sau donaţie; document, hrisov. Leage scrisă să cheamă uricele şi ispisoacele. PRAV. Au făcut legătură ţi uric cu mare blăstăm pentru împreunarea nuntei. ŞT, 248. Acele urice domneşti pe slovenie n-au nici b îndoială a nu se crede. GHEORGACHI; cf. M.’ COSTIN; DOSOFTEI, PS.; N. COSTIN; CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. tirok. Vezi şi uricar, uricaş, lirici. Cf. moşnenie, ocinire, rămăşiţă (1); m o ş t i n ă. URICAR s.m. (Mold.) Funcţionar de cancelarie care se ocupă cu scrierea uricelor. Boul vel logofet . . . Coţofana uricar.. CANTEMIR, IST. Intre diecii divanului era cite 5 şi 6 uricari. . . tălmăcitori şi făcători uri-cilor celor sloveneşti. GHEORGACHI. Etimologie: uric + suf. -ar. Vezi şi uric, uricaş, urici. Cf. n o t a r ă ş. ■ ' URlCAŞ adj., s.m. 1. S.m. (Ban., Criş., Trans. SV) Moştenitor. Acesta iaste uricaţul, veniţi să omorlm pre el ţi să ţinem uricul lui. N TEST. (1648). Cinie uricaş va fi In d^e^alul lăcuinţei tale? VCC, 33. Urikash. Haeres. AC, 379; cf. FOGARASI,.apud TEW; CAT. CALV., apud TEW; SICRIUL DE AUR, apud TEW; MISC. SEC. XVII, 78v; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. 2. Adj. (Trans. SV) Veşnic. Szae fim faecz urikas lu Dom Dumnedzeu. AGYAGFALVI, apud TEW. Etimologie: uric + suf. -aş, după magh. orokos. . Vezi şi uric, uricar, urici. Cf. moşan (1), moşnean (1), o ci naş. URICI vb. (Ban.) A moşteni. Uricsesc. Haeredito. AC, 379. Etimologie: uric + suf- -i. Vezi şi uric, uricar, uricaş. Cf. m o ş n e n i, o c i n a. URŞENIC s.n. v. urşinic. URŞINIC s.n. 1. (Mold., Trans. SV) ’Catifea. A: Era bogat şi să îmbrăca în olofire şi urţinice. VARLAAM. Cu urţinice mulţi ţi cu cabanifă de jder şi cu hulpi îmbrăcaţi. M. COSTIN. Trei pungi de urşinic cu trii chei a curţilor. NECULCE; cf. DOSOFTEI, VS. C: Creştea îmbrăcaţi în urşinic roşu. SA, 69r. 2. (Ban., Trans. SV) Purpură. Ieşi deaci Isus afară purtînd cununa cea de spini şi tlmbariul de urşinic. NT 1648, 130v. Urshenik. Purpura. AC, 379; cf. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Variante: urşenic (CÎNTEC DE CRĂCIUN; AC, 379). Etimologie necunoscută. 309 UZBĂIAL USTA s.f. (Mold.) Supraveghetor. Viind ... la un saraiu vechiu îm-j părătesc, au chemat pe usta, care păzea acolo. PSEUDO-E. KOGĂLNI-;j CEANU. i Etimologie: tc. usta. USTAV s.n. (Mold.) 1. Sfîrşit de rugăciune. De aciea ţinea ustavul ce avea de rămăşiţă. DOSOFTEI, VS. | 2. Regulă, rînduială (bisericească sau monahală). Tocmirea ustavului i preuţăsc. DOSOFTEI, VS., f Etimologie: sl. rotarii, j Cf. s u r z u i t ă. | USTA VĂ s.f. (Mold.) Poruncă, ordin. De mincat şi de băut lua de la i: păminteni. . . aruncase şi uslavă, precum zic ei, si lua bani de la oameni. I AXINTE URICARIUL. Etimologie: pol. ustaira. I;: UTALM^.n. v. otalm. •i UTALMAZ s.n. (Criş.) Ajutor, sprijin. Dindu-ne noo utalmazul tău. MISC. SEC. XVII, 23T. î Etimologie: magh. (Stalmaz. !'• Vezi şi otalm, otălmăzui, utălmăzuitor. i UTĂLMĂZUI vb. v. otălmăzui. UTĂLMĂZUITOR s.m. (Criş.) Apărător, ocrotitor. Utălmăzuitorii noştri indireaptă-i. MISC. SEC. XVII, 10r. Etimologie: utălmăzui -f suf. -tor. Vezi şi otalm, otălmăzui, utalmaz. UZBĂI vb. (Ban., Trans. SV) A se încrede, a nădăjdui. Noi ne uz-| băim în Domnul. VCC, 44. Uzbeiescu-me. Confido. AC, 379. Slobodu-i a jj ne uzbăi în faptele noastre? PP, 36r; cf. \rCC, 24, 31. Ş Etimologie necunoscută. ! Vezi şi uzbăială. !■ _ UZBĂIALĂ s.f. (Ban., Trans. SV) încredere. In tine am numai nă- | dejde, Oh, Domnul mieu, şi uzbăială. VCC, 16. Uzbeiale. Confidentia. AC, 379. Că în care iaste uzbăială oarbă slobod mearge spre toate realele. PP, f. 37v. '! Etimologic: uzbăi 4- suf. -eală. Vezi şi uzbăi. V VADE s.f. (Mold.) Termen de plată, scadenţă. Aice bani n-avem, dar să ni se puie o_vade, şi mergind in ţară, pină la vade ii vom Iriimcte. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Venise şi vadeoa banilor şi nime nu vrea să-l îndalorească. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. vade. VARMEGHIE s.f. (Trans. SV) Comitat, judeţ, ţinut. A treia varme-ghie, ce se spune ţinutul Turdei, carele-i numele pre oraşul Turdei. GEO-GRÂFIA ARDEALULUI. Vreadnicului Măriei sale craiului preoţesc . . . şi marelui işpan aceeaşi varmeghii. PP, 3. Etimologie: magh. vurmcgyc. Cf. tract (1). YAROŞ adj. (Ban.) Roşu. Vărosh. Paibens. AC, 376. Elimologie: magh. Tijros. Vezi şi văroşatec. YART subst. y. Tartă. YARTĂ s.f. 1. (Mold.) Strajă, gardă. Au poroncit de au schimbat toate părţile pre la toate porţile. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE, apud TEW. & Escortă. A: Au trimis de i-au luat cu varlă, de i-au dus la Ilar-cov. NECULCE. // B: Pre Ion hatmanul. . . supt varlă l-au pus şi cu mare ocară l-au dus. R. GRECEANU. 2. (Mold., Trans. SE) Sediul unui corp de gardă, care servea şi ca loc de detenţie. A: In vartă prespre toată noaptea rls şi batjocorii dc slujitori [fu], VARLAAM. Spre închisoarea şi legarea trupului un lanţuh şi o vartă destule sînt. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE; NECULCE, apud TEW. C: Au vrut să-l puie în vartă. TEMPEA, apud TEW. Au pus la vart pe preotul Toma. TEMPEA, apud TEW. Variante: vart subst. (TEMPEA, apud TEW). Etimologie: pol. îvarta, ucr. varta; vart < germ. Wart. YARZĂ s.f. (ŢR) Curechi. Kramvi, kapu(s)ta. Varză. LEX. 1683, 28v. Iar ei nu vrea să măntnce, ci zicea să le dea alte legume, cum ar fi bob muiat si cu varză murală. LET. 1758, 96v. Foi de varză şi tămlie pisează bine. MD2, 13T; cf. MARDARIE, 164; MD1, 139T, 144v; MD2, 19v. Etimologie: lat. rir(i)dia. Cf. curechi (1). YĂCĂRET s.n. v. văcărit. YĂCĂRIT s.n. (Mold., ŢR) Impozit care se plătea în trecut'pe vite mari şi pe cai. A: Pină şi văcărit l-au făcut de au scos in ţară. PSEUDO-MUSTE. Au scos văcăret întăieş dată un tuli de vită şi doi orţi de cal. NE- 311 V^noşATEG CULCE; cf. CANTEMIR, IST.; PSEUDO-AMIRAS (gl.). B: Au scos văcăritul de vită cite doi orii. IST. ŢR. Au scos un bir pă dobitoace şi l-au numit văcăritul, să dea de tot dobitocu un ort. R. POPESCU. Variante: văcărct (NECULCE). Etimologie: Tacă + suf. -ărit. Cf. c u n i ţ ă. YĂDRĂRIT s.n. (Mold.) 1. Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. Intr-acea toamnă fiind vădrăritul cite patru bani de vadră, au rădicat Nicolai-Vodă doi bani, şi au rămas să dea numai cite doi bani. AXINTE URICARIUL. Scos-au desătina, si gostina, si vădrăritul. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU ; cf. NECULCE. 2. Încasare a acestui impozit. Au trimis pe Enache -Aga ... cu mulţi slujitori, făcind veste că merge in gios la vădrărit. NECULCE. Etimologie: Tadră + suf. -ărit. Vezi şi vedrit. Cf. v e d r i t. YĂIiAŞ s.n. (Criş.) Obicei. Aştaptă să li să dea rindul şi vălaşul şi gindesc astăzi sau miine cu(my să vor Inturna înapoi. MOL. 1695, 5SV. Etimologie: magh. Yallâs „credinţă, religie'1. Cf. socaş, sucă, sucluitură, zacon (2). VĂLĂŞAG s.n. (Mold., Criş., Trans. SV) Tulburare, îngrijorare; scandal. A: Să vădzu pre sine slobodi de toate vălăşagurile lumiei. VARLAAM. Iară deacă să feace dzuă, era văluşag mult intru curleani. AP. 1646, 43v. Are tocmală de piare şi fuge foarte pre lesne de vălăşaguri şi de griji trupeşti. L SEC. XVII, 73v; cf. VSV 1742, 186r. C: lastă lume . . . plină . . . âe văluşaguri. MISC. SEC. XVII, 4V. Am văzut mulţime nenumărată de harapi. . . făcind gilcevi, văluşaguri şi zbierind. VSV 1705, 227v; cf. MISC. SEC. XVII, lr. Variante: văluşag (AP. 1646, 43T; MISC. SEC. XVII, lr, 4V; VSV 1705, 227v; VSV 1742, 186r). Etimologie: val + suf. -ăşag. Vezi şi Invăluşag. Cf. buşluială, gitrulam, giutruială, zăhăială; Calabalîc, dihonie, hăbruşag, învăluşag, potcă, prigoană, zarvă, zavistie, zăhăială; holcă, vreavă. YĂLĂU s.n. (Ban.) Jgheab de apă, adăpătoare. Veleu. AC, 376. Etimologie: magh. dial. vâll(5. Cf. oală (1). VĂLUŞAG s.n. v. vălăşag. YĂPSEA s.f. (Mold.) Nuanţă, culoare. Nuări ... de aur, în toate ft-liurile de văpsele podobiţi şi frumoşi. VARLAAM. Spicul părului şi asă-mănarea văpselii, pre Vidră vreodată Breb să fie fost o dovedeşte ? CANTEMIR, IST. Curcubău pre ceriu în citeva văpsele. N. COSTIN; cf. AETHIO-PICA. Elimologiej sg. refăcut după pl. văpsele (< văpsi -f- suf. -eală). VĂRDAîCĂ s.f. (Ban.) Ciocănitoare. Verdajke. AC, 377. Etimologie: lat. *vlr(l)daria (< vîrîdis). Cf. ghionoaie. VĂItOŞATEC adj. (Ban.) Roşietic. Veroshatek. AC, 377. Etimologie: varoş + suf. -atee. Vezi şi varoş. VĂTAF 312 YĂTAE s.m. 1. (Mold.) Comandant militar oare avea în subordine o unitate cuprinzînd 100 sau 500 de oameni. Un vălah de carii sta acolea . . . cuvîntă şi dzise călră Svintul. VARLAAM. Şi făcură steaguri multe şi căpitani şi voievozi şi izbaşi şi vătaji. A 1756, 9T. 2. (Mold., ŢR) Conducător al unui grup de curteni sau de slujitori domneşti. A: Era vătav de aprodzi. M. COSTIN. Atunce eram şi eu, Ion Neculce vel vornic, pe acie vreme vătav de aprodzi. NECULCE ; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.);. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Neagoe, valahul de vinători. ANON. CANTAC. Au trimis Costandin-Vodă pă Văcărescu, vătaf de copii, la Craiova, de au prins pă Ştefan Cioran. R. POPESCU. II C: Văzind mintea lui, l-au pus vătaf de feciori. ÎVM, 202r. 3. (Olt., Ban.) Intendent, administrator. B: Domostroite (l). (. . .) Tocmitoriu de case. Vătah. MARDARIE, 133.. Pristavnikl. Vătah. MARDARIE, 215. C: Vetah. Praefectus. AC, 377. Forme gramaticale: pl. nom.-ac. vătaji (A 1756, 9r). Variante: vătah (VARLAAM; MARDARIE, 133,215; ANON. i CANTAC.; AC, 377; PSEUDO-AMIRAS, gl.), vătav (M. COSTIN; NE-CULCE). ; Etimologie: cf. ucr. vataha, pol. Tvataha, bg. vatah. i Cf. buluc-baş, h o t n o g (1), i u z b a ş ă; ispravnic (2), logofăt (2jV ş a f a r (2). YĂTAH s.m. v. vătaf. ! YĂTAY s.m. v. vătaî. YĂTĂMAN s.m. (Mold.) Reprezentant al stăpînului feudal în satele aservite. A: Au scris cărţi pe la stăpînii satelor şi pe la vornicei şi pe la vătămani, să-i scoaţă pe toţi la rumte. NECULCE. // C: Veteman. AC, 377. Etimologic: pol. wataman, ucr. vataman. ■ Cf. p î r c ă 1 a b. YEASTNEC s.m. v. veastnic. YEASTNIC s.m. (ŢR, Trans. SV) Vestitor, mesager. B: Şi intr-aceaea zi veniră veastnici şi spuseră lui Alixandru împărat. A .1734, 29r. C: Deci el deaca veni către dinşii şi află cum că nu au venit la dinşii veastnecul lui, cîinele Urţi, să scîrbi foarte. ERES., 198v; cf. A SEC. XVIII2, 52y. ' Variante: veastncc (ERES., 198v). Etimologie: sl. văstlniku. Cf. menzil (3), ol ac (1), olăcar. YECIN s.m. (Mold.) Iobag. Le-au tnzăstrat cu multe sate cu vecinii. URECHE. Cine au şezut în sat boieresc doisprezece ani,să rămîie vecin. PSEUDO-COSTIN. Au poroncit Vodă cu mare hotărire se nu mai fie vecini de aici înainte. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. PRAV.; PSEUDO-MUSTE; NECULCE. Etimologie: lat. vicinus. Vezi şi vecinătate, vecini, vecinie. Cf. iobagi, j e 1 e a r, rumân. YECINĂTATE s.f. (Mold.) Iobăgie. Ii da volnicie să fie slobod în veci. de vecinătate. PSEUDO-COSTIN. Ase foarte bine să îndrepta oamenii, ieşind din vecinătate. NECULCE; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Totalitatea vecinilor, iobăgime. Strîngindu-se vecinătatea de pretutinde-ne la divan. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: vecin + suf. -ătate. Vezi şi vecin, vecini, vecinie. Cf. şerbie (2), vecinie. 313 VIG VECINI vb. (Mold.) A menţine pe cineva la condiţia de vecin. 'JPăgi-nii îşi cumpără robi pe bani, ţi In al şeptele an îi iartă ... şt tu vei in veci să-l vecineşti. PSEUDO-COSTIN. ’ Etimologie: vecin + suf. -i. Vezi şi vecin, vecinătate, vecinie. VECINIE s. f. (Mold.) Iobăgie. Prieteşugul şi frăţiia, iară jiu vrăj-măşiia şi veciniia, să poftim. CANTEMIR, IST. Etimologie: vecin + suf. -ie. Vezi şi vecin, vecinătate, vecini. Cf. şerbie (2), vecinătate. YEDBIT s.n. (Mold.) Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. S-au izvodit şi vedritul pe vin in toată ţara unde sint vii, de au dat toţi cite 2 bani de vadră. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: vadră -f suf. -it. Vezi şi vădrărit. Cf. vădrărit (1). VEUNŢĂ s. f. (Mold., ŢR) Ţesătură ţărănească groasă de lină, folosită , şi drept cuvertură. A: Răpia cine ce putea . . ., cine velinţe, cine straie, cine cămăşi, cine ii, cine şube. IM 1754, 75r. B: Deaca află vreo ve-lintă, ceva, îş înfăşură capul tntr-aceaea si, adormind, zace ca un mort. F 1700, 256r; cf.' IM 1730, 105v. Etimologie: cf. ngr. veMntza, ser. velenac. Cf. macat (2), o deal, strai (1). VERDUNC adj. (Ban.) Verzui. Verdunk. AC, 377. : Etimologie: verde + suf-unc. VERSTĂ s.f. (Mold.) Unitate de măsură pentru lungime. A: Intor-cînd acasă pănă aproape de cetate 100 de verste s-au rădicat voalbură mare tn mare. DOSOFTEI, VS. jj C: Şi au zidit şi o cetate mare şi frumoasă, 15 virste departe de Kiev, numindu-o pre ea Bilgorod. IR 1757, 20v. Variante: vîrstă (IR 1757, 20v). Etimologie: rus. versta. VERŞUN s. n. (Mold.) Pariu, rămăşag, prinsoare. Calicii făcind de dinsul voroavă că nime n-au scos milostenie de la dinsul, iară unul s-au apucai cu vierşun. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Să iei paharul în mină şi să zici acelui cu verşunul să te auză tot norodul in ce chip avem noi toc-mală. E 1779, llr. Şi-ţi va răspunde acela cu verşunul zicind că. te-ai apucai că vei bea marea. E 1779, llv. Au început a să ruga lui Ibraim să-l ierţi di ace greşală, apueîndu-se cu mare versun că nu va mai dormi. H 17792, Fig. Ţinem bălaurul cel cu 7 capele, zavisliia, încuibat In inimile noastre. ANTIM. Văzîndu-te zavisliia că petreci viaţa bine, s-au aprins şi au rădicai asupra ta mulţime de supărări. M 1779 febr., 46r, col. I. C: Priimiţ cu cuget neatins de arăpile zavistiei. BG, 8. Pentru zavistie scrie. FL. D SEC. XVIII1, 79r; cf. EG, 102; FL. D SEC. XVIII1, 83v. ♦Intrigă, uneltire, pîră. Ă: Atita zavistie lucrul au aţiţat. URECHE. ♦ Ceartă, discordie; gîlceavă. A: Era în zavistia celor de casă. URECHE. B: O logodnă să trăctăluiaşte, dacă zavistia o turbură. FN. C: Toate faceţi fără zavistii şi fără îndoituri. N TEST. (1648). Etimologie: sl. zavistije. Vezi şi zavislios, zavislliv, zavistnic, zavislui, zavistuitor. Cf. alean (2), alenie, alenşig (2), băsău (2), măraz,. xîvnire; calabalîc, dihonie, hăbruşag, învăluşag, potcă, prigoană, vălăşag, zarvă, zăhăială. ZAVISTIOS adj. (Trans. SE) Invidios,-pizmaş; intrigant, răutăcios. Cei ce slnt cu cuget zavistios, .... după pohtă să-şi izvodească meşteşug, şi osteneala altora să nu o răpească. EG, 7. Etimologie: zavistie + suf. -os. Vezi şi zavistie, zavislliv, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistii v, zavistnic, zavistuitor. ZAVISTLIV adj. (Mold.) Zavistios. Un călugăr... om zavislliv pururea făcindu-i scirbă [sfintei] şi ocărind-o. DOSOFTEI, VS. Cine n-are gind ca acesta dălătoriu şi iubitoriu de cuconi, acela nu-i om bun, ce-i za-visliv. DOSOFTEI, VS. Variante: zayisliv (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. zayistllivu. Vezi şi zavistie, zavislios, zavistnic, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistnic, zavistuitor. ZAVISTNIC adj. şi s.m. (Mold., ŢR, Trans. SE) (Om) zavistios. A: lDeşarta mărire] pre cei mai nesocotiţi minioşi şi zavistnici-i face. L SEC. XVII, 132v. Zavistnicii lui... au slobodzit asupra lui dulăi flămindzi. NCCD, 365; cf. VARLAAM; M. COSTIN; CANTEMIR, IST.; NECUL-CB. B: Diiavolul cel pizmuitoriu şi zavislnicul binelui. PAN., 45v. Să în-ceteaze uciderea cea zavistnică a necredinciosului. MINEIUL (1776); cf. L ante 1693, 209v; LUMINA; ANTIM. C: Oamenii carii să nasc tn-tr-această planită sint muncitori, lacomi, zavistnici, vicleani la vorbă. CAL. 1733, 5. Etimologie: sl. zavistlniku. Vezi şi zavistie, zavislios, zavislliv, zavistui, zavistuitor. Cf. băsăos, zavistios, zavistii v, zavistuitor. ZAVISTUI vb. (Mold., ŢR) A invidia, a pizmui. A: Mulţi zavistuiescu porecla lui Alexandru, căci-i dzic Marele. NCCD, 237. Cei mai mari boieri au zavistuit tătine-meu. H 1771, 85v; cf. VARLAAM; CANTEMIR, IST.; NCL I, 11; NCCD, 327; MOL. 1754—1762, 23r; H 17791, 86r, 155v. B: Zavistuiră pre dinsul filistinii. BIBLIA (1688). Nu să cuvine să cerci altă răsplătire împrotiva celuia ce te zavistuiaşte. ANTIM. ♦A face intrigi. B: Pentru care zavisluind, jidovii îl omorîră. MINEIUL (1776); cf. FN. 323 ZĂGJÎEAI'JL A uri, a detesta. A: Iară eu, aşea să mă iubască cela ce iaste să mă giu-dece, că cu cit vă zavistuiaşte viaţa cea desfrînată, cu atita mi-i milă de sufletul vostru cel supus păcatului. NCCD, 309. Etimologie: sl. zavistvovati. Vezi şi zavistie, zavistios, zavislliv, zavistnic, zavistuitor. Cf. alenui, bănui2 (2), rîvni (1). ZAYISTUITOR s.m. (Mold., ŢR) Persoană care manifestă invidie,, pizmă, răutate, gelozie. A: Sau singur [Simion] din capul său au scornit-o,, sau de la... zavisluiloriu . . . au aflat-o. CANTEMIR, HR. B: Căpitan zavistuit, de zavistuitoriu mai mult slăvit vine. FN. Etimologie: zavistui + suf. -tor. Vezi şi zavistie, zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistui. Cf. băsăos, zavistios, zavistliv, zavistnic. ZĂBAVA s.f. (Mold.) (Mod, mijloc de) folosire plăcută a timpului; distractie, petrecere. Să aibi vreame si cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă.' M. COSTIN. ' Etimologie: sl. zabava. Vezi şi zăbovi. Cf. tefericie, vigăşag, zăiafet, zefchi. ZĂBĂVI vb. v. zăbovi. ZĂBOVI vb. (Mold.) A se distra, a se veseli. Fortuna şegi necrezute-şi glume nesuferite ca aceastea arălindu-mi, cu întristările şi mihnirile meale giucindu-se, se zăbăveaşte. CANTEMIR, IST., s.v. şagă. La primblări la cimp ieşea adesea cu boierii săi, zăbovindu-se cu naiuri şi cu nagarale. PSEU-DO-AMIRAS, apud TDRG. Fiindu cam bolnavă, pohteşle să se zăbovască cu tămăşagurile lui. B 1774, 38r. Variante: zăbăvi (CANTEMIR, IST., s.v. şngă). Etimologie: sl. zabaviti. Vezi şi zăbavă. Cf. i n g 1 i n d i s i, v i g ă d u i. ZĂBROANĂ s.f. (Ban.) Plasă de pescuit / Cursă, laţ. Zebronje. Bete. AC, 379. Etimologie necunoscută. Cf. majă/capcană, clucsă, măiestrie, pruglă,. s î 1 ţ ă. • ZĂDĂRÎ vb. (Mold., ŢR) A provoca, a.sicii,; a necăji. A: Mai apoi socotiră să nu cumva zădărască pre Ştefan-Vodă, să le'fie a strica pacea.. URECHE. Şi iar s-au mirat mult, dar lot au zis lui Abulcasim (poale vrlnd să-l zădărască): „Frate, multă avere este, dar, cum zic, poate cu delungare de vremi să să sfirşască“. H 1771, 94r; cf. M. COSTIN. B: Noi ne temem că... numai vom zădări şarpele. ANON. CANTAC. Şi zise D[o]mnuV cătră Moisi: „Pină cînd mă zădăraşte norodul acesta ?“ BIBLIA (1688).. Etimologie: bg. zadar jam, ser. zadirati. . Cf. băni (2), z ă h ă i. - ZĂF s.n. v. zefclii. ZĂFET s.n. v. zăiafet. ZĂGNEATĂ s.f. 1. (Mold., Criş.) Surcea, vreasc pentru foc. A: (Fig.) Să gătiia pre eişi zăgneată focului veacinic. DOSOFTEI, VS. C: Ca o spurcată z^ă^gnală, ca o zmoală Imputită, în matca focului cumplită. MISC-SEC. XVII, 165v. zAgom 324 2. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care se face la gura cuptorului şi arde cu flacără vie. Împăratul dzisă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. zngnctn, ucr. zahnit. ZĂGONI vb. v. zogoni. ZĂHĂI vb. (Mold.) A nu lăsa în pace, a hărţui cu atacuri repetate. Hanul tătărăsc ... tot zăhăia cile o aripă moschicească de nu să pute lăti. NECULCE. Etimologie: ucr. zaliaity. Vezi şi zăhăială. Cf. băni _(2), z ă d ă r î. ZĂHĂIALĂ s.f. (Mold.) Hărţuială. Dobitoacele mai multă zăhăială făciia turcilor declt cazacilor, că de trăsnite fugiia înapoi. URECHE. Nu trece ceie la ceştie, nice ceştie la ceielalti, nice face zăhăială, nemică. NECULCE; cf. M. COSTIN. ^ Tulburare, nelinişte. Fiind într-atila zăhăială la suflet, i s-au arătat . . . chipul svintei cruci. DOSOFTEI, VS. Etimologie: zăUăi + suf. -eală. Vezi şi zăhăi. Cf. calabalîc, dihonie, hăbruşag, învăluşag, pot-că, prigoană, vălăşag, zarvă, zavistie; buşluială, gitrulam, giutruială, vălăşag. ZĂIATET s.n. (Mold.) Chef mare, petrecere (cu lăutari); banchet, ospăţ. Făcind un zăfet foarte frumos cu fel de fel de miisici. PSEUDO-AMI-RÂS. M-au poftii Namahrim să-m facă a doi zi zăiafet. H 1771, 88r. Orice nuntă sau zăiefel se făcea, trebuia să margă. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. NECULCE; Ii 1771, 98r; H 17792, 77r, 81r. Variante: zăfet (PSEUDO-AMIRAS), zăifet (H 17792, 77r), zciefet {NECULCE), ziefct (H 1771, 98r). Etimologie: tc. ziyafet. • Cf. tefericie, vigăşag, zăbavă, zefchi. ZĂIFET s.n. v. zăiafet. ZĂLOD adj. v. zălud. ZĂLUD adj. (Mold.) Lipsit de minte, de judecată, prost; nebun. Mihai-Vodă Iţi părea că este un om zălud. NECULCE. Dar ce folos, că in loc ce trebuie să o uitu, dragoste ei mai mult m-au făcui zălud. H 1771, 84T; cf. DOSOFTEI, PS. O (Substantival) Hameleonul. . . cătră toti chip de zălod ţi faţă de lovit arată. CANTEMIR, IST.; cf. DOSOFTEI, VS. O (ŢR) Loc. adv. In zălud = degeaba, în deşert, zadarnic. Bezuma. Fără mente. In zălud. MARDARIE, 107. Tune. In har sau in zălud. MARDARIE, 260; cf. MARDARIE, -124; ST. LEX., 285. Variante: zălod (CANTEMIR, IST.). Etimologie: bg. zaluden; în zălud < ser. tizalud. Vezi şi zăluzie. Cf. aluzit, bolund, buiac (4), nerod, şod (1); a f e-t e 1 e (de-~), cinste (în ~), har (în ~), hieba (In—). ZĂLUZIE s.f. (Mold.) Prostie, nebunie. Probrădztnd huleniia lor şi zăludzlia şi nepriceaperea. DOSOFTEI, VS. Etimologie: zălud -f suf. -ie. Vezi şi zălud. Cf. bolonşag, bolunzie. ZĂMORÎ vb. (Mold.) A chinui prin nemlncare, a slei de puteri, a istovi. Tată-său l-au băgat in temniţă şi l-au zămorit cu foamea. DOSOFTEI, 325 ZĂTICNI VS. Şi-mfăşură fier pregiur trupul său ca să să zămorască. DOSOFTEI, VS. Cu posturi lungi si sece işi zămora trupul şi-şi curătea sufletul. CUVÎNT DE ÎNGROPARE. ' ' - , Etimologie: sl. zamoriti, ucr. zamorytysja. Vezi şi zămorîtură. Cf. adevăsi (2), b ă t o g i, mîrşăvi, nemoşti, vitioni. ZĂMORÎTURĂ s.f. (Mold.) Chin, istovire, sleire. Ceale 2 roabe o mira tn ce chip cu atita zămoritură de post putea de-si împlea pravila. DOSOFTEI, VS. ' Etimologie: zămorî -f- suf. -tură. Vezi şi zămori. ZĂPRI vb. (Ban.) A se constipa. Zepresk. Constipo. AC, 380. Zepres-ku-me. Constipor. AC, 380. Etimologie: sl. zapristi. Vezi şi zăprit, zăpritură. ZĂPRIT s.n. (Olt., Ban.) Constipaţie. B: Dusiria[V\. Zeprilul. MARDARIE, 134. C: Zeprit. Constipatio. AC; 380. Variante: zeprit (MARDARIE, 134). Etimologie: zăpri. Vezi şi zăpri, zăpritură. Cf. z ă p r i t u r ă. ZĂPRITURĂ s.f. (Ban.) Constipaţie. Zepriture, idem [post Zeprit. Constipatio']. AC, 380. Etimologie: zăpri -f- suf. -tură. Vezi şi zăpri, zăprit. Cf. z ă p r i t. ZĂRVI vb. (Mold., Ban.) A stîrni ceartă, tulburare; a stingheri a deranja. A: De va fi venit. . . şi va fi ceva mestecat şi va fi zărvit acolo la acea ucidere, nu să va certa ca un ucigătoriu. PRAV. C: Zevresk. AC, 380. Variante: zăvri (AC, 380), zcrvi (PRAV.). Etimologie: zarvă -f- suf. -i. Vezi şi zarvă. ZĂTICNEALĂ s.f. (Mold., ŢR) Piedică, oprelişte. A: Şi aşa nu le-ar fi pricinuit nici o zăticneală. B 1774, 26T. B: Neputtnd turcii necum vreo zălicneală să le facă, ci măcar un om dintr-tnşii să ia. R. GRECEANU. Să nu să facă zminteală rtnduialei greceşti şi zăticneală limbii rumâneşti PENTICOSTAR; cf. ANTIM. Etimologie: zăticni + suf. -eală. , Vezi şi zăticni, zăticnire, zăticnitor. Cf. z ă t i c n i r e. ZĂTICNI vb. (Mold., ŢR, Trans. SE) A (se) împiedica, a (se) opri. A: Şi s-au lovit tn vo 2—3 rlnduri ş-au tot can zăticnit pre nemţi şi nu ş-au putut alege. NECULCE. Şi mai avlnd turcii tncă doauo engheluri de-i ză-ticniia a nu le da îndemlnă să oştească spre nici o parte. IM 1754, 2r; cf. CANTEMIR, HR. C> Fig. Audztnd Anarhasis soliia şi vădzind darurile şi luînd cartea, neschimblndu-şi nice faţa, nice cu inima tnălţlndu-să, nice limba zăticni(n}d. NCCD, 344. B: Era numai ca să purcează, iar din pricina unor oameni răi s-au zăticnit şi n-au putut să vie. R. POPESCU. Zise neguţitoriul lui Zina că l-au - zăticnit din cale. E 1777, 72r;_cf. IM 1730, 4r. C: cf. TI (gl.). (ŢR) A bara căi de acces. Zăpăzi şi piatra zăticnesc irecătoarea celor ostaşi. FN. ZĂTICNIRE 326 Etimologie: sl. zatuknţti. Vezi şi zăticneală, zăticnire, zăticnitor. Cf. b r ă n i; ,p r i s e ci. ZĂTICNIRE s.f. (ŢR) împiedicare, oprelişte. Multe zăticniri şi piedici acolo li s-au prins. R. GRECEANU. Tot lucrul şi cătră osebitul sfirşitul său aleargă fără zăticnire. BUCOAVNĂ 1779, 17v. Etimologie: zăticni. \ Vezi şi zăticneală, zăticni, zăticnitor. Cf. z ă t i c n e a 1 ă. ZĂTICNITOR adj. (ŢR) Care zăticneşte, provoacă zăticneală. B: Tu. ai dat văpsitorilor a lucra ceale de trebuinţă, pre dracul cel zăticnitoriu iz-gonindu-l. M 1779 febr., 45v, col. II. // C: (Substantival) Ce dară zătig-nitoriul făloşilor lăudărosi, Dumnezău nu l-au lăsat să-si plinească lauda_ GH. BRANCOVICI. ' Variante: zătignitor (GH. BRANCOVICI). Etimologie: zăticni + suf. -tor. Vezi şi zăticneală, zăticni, zăticnire. ZĂTIGNITOR adj. v. zăticnitor. ZĂUITA vb. (Ban., Trans. SV) A uita.în ascunsul inimiei închide-In secriul ei, _cum să nu te pociu zăuita, tn veci să te pociu lăuda: CÎNTEC . DE CRĂCIUN. Dezmierdăciunile fac cum oamenii să să zăuite de pre sfirşitul sau de pre moartea lor. SA,’ 24r. Şi vor pieri nemzaturile Cart de Domnul se zăuită. VCC, 25. Zeuit. Obliviscor. AC, 380; cf. SA, 3SV. Etimologie: pref. ză- + uiţa (după ser. zabyti). Vezi şi zăuitat, zăuitător, zăuitătură. ZĂUITAT s.n. (Ban.) Uitare. Zeuitatul, idem [post Zeuiteture. Obli-vio.]. AC, 380. Etimologie: zăuita. Vezi şi zăuita, zăuitător, zăuitătură. Cf. z ă u i t ă t u r ă. ZĂUITĂTOR adj. (Ban.) Care uită uşor. Zeuitetor. Obliviosus. AC, 380. Etimologie: zăuita + suf. -tor. Vezi şi zăuita, zăuitat, zăuitătură. ZĂUITĂTURĂ s.f. (Ban.) Uitare. Zeuiteture. Oblivio. AC, 3S0. Etimologie: zăuita -j- suf. -tură. Vezi şi zăuita, zăuitat, zăuitător. . Cf; z ă u i t a t. ZĂVRI vb. v. zăryi. ’ ZBICI1 s.n. (Criş., Trans. SV) Bici. (Fig.) Batir că oaminii cei bunf au fapte bune şi credinţă bună, tncă lasă Dumnăzău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520r. Şi adusă Dumnedzu zbiciul său pre Ierusalimu. MISC. SEC-XVII, 128r. Toate zbiciurile a dihaniei. PP, 39v; cf. C 1692, 529r; PP, 40V Etimologie: pref. 5- + bici. ■ Vezi şi zbici*, zbiciuititră, zbiciula. Cf. p u h ă. • ZBICI2 vb. (Ban., Trans. SV) A biciui. Dintr-tnşii unii zbici-veţi in. săboarele voastre şi goni-i-veţi den oraş tn oraş. N TEST. (1648). Zbicsesk. Flagello. AC, 379. O Fig. Focul miniei tale Cu care nu mă zbici. VCC, 14. Etimologie: zbici1 + suf. -i. Vezi şi zbici1, zbiciuitură, zbiciula. Cf. zbiciula. 327 ZERVI ZBICIUITURĂ s.f. (Ban.) Biciuire. Zbicsuiture. Flagellatio. AC, 379. Etimologie: zbiciui (< zbici1 -J- suf. -ui) + suf. -tură. Vezi şi zbici1, zbici-, zbiciula. ZBICIULA vb. (Mold.) A bate, a biciui. L-au zbiciulâtu-l cu vine crude de bou mult ceas. DOSOFTEI, VS. Fură bătuţi cu vine de bou de li s-au zbiciulat carnea de pe trup. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Etimologie: cf. zbici1, zbici2. Vezi şi zbici1, zbici-, zbiciuitură. Cf. z b i c i2. ZBOR s.n. (ŢR) Bîlci, iarmaroc, tirg. Zicea vioara şi alăuta pe la tir-guri şi pe_la zboruri. ÎNDREPTAREA LEGII. Nu mearge la zbor şi la jocuri. MĂRGĂRITARE 1691. Veniţi să negutătorim pînă nu să sparge zborul. MĂRGĂRITARE 1746; cf. ANTIM, apud TDRG. Etimologie: sl. suboru, bg. sbor. a. schelă '(2). ZEAMĂ s.f. 1. (Olt., Ban., Criş., Trans. SV) Supă, ciorbă. B: încă uneori mai mult foloseaşte puţintică zamă de pui de găină. MD1, 139r. C: Dzame. Jusculum. AC, 335. Zamă de cocoş bătrin. PL, 147v. Să beai zama caldă. MISC. 1778, 19r. Zama aceasta e făcută tocma pe gustul meu. MŞE, 92. 2. (O)t.) În sintagma Zeamă de varză = moare. Să le amestece cu zamă de ţările inăcrite ... au zamă de varză. MD1, 139r. încă şi glistir a-i face den lapte, den caimac ori den zeamă de varză nu strică. MD1, 144v. Să amesteci dintr-însa doauă pahară, unul cu vin dulce curat şi să bea sau doauă pahară de zeamă de varză sălbatică ori singură, ori cu vin. MD2, 19v. Etimologie: lat. zema. Cf. moare. ZEFC s.n. v. zelchi. ZEFCHI s.n. (Mold.) Petrecere, amuzament; ospăţ. Noi n-am venit aicea să facem zefckiuri, ce să lucrăm. PSEUDO-COSTIN. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari şi cu mezilea de Ţarigrad, şi noaptea îmbla prin tirg cu veselii. CANTA. Să cheltuiască această avere agonisind prietini şi trăind cu zefcuri, precum să cade, căci de la moarte această bogăţie nu-l va pute scoate. H 1771, 94v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); H 1771, 84r; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: zăl (CANTA), zefc (H 1771, 84r, 94v). Etimologie: tc. zevk. Cf. tefericie, vigăşag, zăbavă, zăiafet. ZLEFMI adj. (Mold.) Glumeţ, hazliu. Pe fata ce cu tamburul de udugaci o dede impărătcsii, că era zăflii. H 17792, 84r. Etimologie: tc. zevkli. Cf. şăgaci, şod J[2), ş u g u i t o r. ZEIEFET s.n. v. zăiafet. ZEMNIC s.n. (ŢR) Bordei (săpat in pămînt). Şi avea stareţul zemnic -şi . să rugă [preotul] stareţului să-l lase să lăcuiască tnlr-tnsul. MĂR- GĂRITARE 1691, apud TDRG. Iar şi aici ajunge a lăcui intr-un zemnic şi ingrădit cu un gărdicel. NB, 197. Etimologie: bg. zcmnik. Cf. argea (1), argelaş, hîj, zomoniţă. ZEPRIT s.n. v. zăprit. ZERYI vb. v. zărvi. ZGAIBĂ 328 ZGAIBĂ s. f. (Ban.) Rîie/Lepră. Zgajbe. Scabics. Lepra. AC, • 380. Etimologie: lat. scabia. ; Vezi şi zgăibos. ZGANCĂ s. f. (Mold.) Coajă care se formează pe o rană. De pre trupurile sfinţilor să despoiară de căzură zgăncile ca neşte solzi, şi să feceră sănătoşi ca şi-ntiiu. DOSOFTEI, VS. Etimologie necunoscută. " ZGĂIBOS adj. (Ban.) Rîios/Lepros. Zgeibos. Leprosus. Scabiosus. AC, 380. Etimologie: zgaibă + suf. -os. Vezi şi zgaibă. ZEEFET s. n. v. zăiafet. ZIMBER s. n. v. zimbil. ZIMBIL s.n. (Mold.) Coş de papură, coşniţă. Şi au cumpărat de cele mai minunate poame şi cele mai mirositoare flori şi rodii, care toatele ţine <(în> zimbilul lui hamalul. H 17791, hlT. Ie-ţi zimberul tău şi vina după mine! H 17791, 47r. Hamalul le-au pus tn zîmber şi au mersu după. tînăra femeie. H 17791, 47r. Variante: zimber (H 17791, 47r). Etimologie: tc. zembil. Cf. corfă, coşciug(l). ZLOTAŞ. s. m.' (Mold.) Persoană însărcinată cu strîngerea impozitelor în zloţi. Veniia la divan cu piră asupra zlotaşilor că le-au luat atite năpăşti, ce îndată poroncă eşiia şi cu mare scirbă asupra acelor zlotaşi carii n-ari întoarce banii oamenilor ce li-au luat pentru năpăşti. NCL II, 293. Au băut la masă... cu nişte slugi boiereşti, ce era zlotasi. NECULCE;. cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.). Etimologie: zlot-f suf. -aş. Vezi şi zlotărie. ZLOTĂRIE s. î: (Mold.) încasare a dărilor în zloţi. Era logofăt mare-şi era cu zlotăria la Suceavă. NECULCE. ’ Etimologie:'zlot + suf. -ărie. Vezi şi zlotaş. • • ' ZMICUR vb'. (Mold., Criş.) A sfărîma, a zdrobi ,(în bătaie). A: O zmicurară cu cureale verzi. DOSOFTEI; VS, s. v. smicura. Fu bătut foarte tare, tot trupul zmicurind. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. C: Căutaţi o căldare şi zmicuraţi pietri şi le băgaţi in căldare. C 1692, 532r. . Etimologie: lat. ‘"cxmiculare. Cf. storohăni, şupi (2). ZNAMĂN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. A: Care-piatră ş-au pusu-o pre mormtnt In loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseşi pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51v. ♦ (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stilp de piatră cu cămară, şi scriia tn ţărcălam„Acest' stilp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cind au gonit pre-Darie persul“. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn . (PS. 1651, 51v). Etimologie: ser. znamen. ZNEAMĂN s. n. v. znamăn. ZOB s. n. (Ban.) Ovăz. Zob. Avena. AC, 380. Avena. Sob, Oves. Szab-Abrak. LEX. MARS., 189. Etimologie: ser. zoi), magh. zal). Cf. o d o s. 329 ZURBAGIU ZOGOANĂ s. f. (Ban.) Alungare, respingere, împingere. Zogone. Pulsio. AC, 380. Etimologie: cf. zogoni. Vezi şi zogoni, zogonilor. ZOGONI vb. (Ban.) A izgoni, a alunga, a împinge. Zegonesk. Pello. AC, 380. Pello. Zogonyesk. Kergetek. LEX. MARS., 234; cf. LEX. MARS., 209. Variante: zăgoni (AC, 380). Etimologie: ser. zagoniti. Vezi şi zogoană, zogonilor. Cf. dudui, întiri(l), pogon i, ţipa. ZOGONITOR adj. (Ban.) Care alungă, respinge, împinge, izgoneşte. Zogonilor. Puişor. AC, 380. Etimologie: zogoni -f- suf. -lor. Vezi şi zogoană, zogoni. ZOMONIŢĂ s. f. (Ban.) Bordei în pămînt. Zomonicze.Domus sub-lerranea. AC, 380. Etimologie: ser. zemunica. Cf. argea(l), argelaş, hîj, zemnic. ZORBA s. f. v. zurba. ZORBALÎC s. n. v. zurbalîc. ZULTJM s. n. (Mold., ŢR) Nedreptate, strîmbătate, persecuţie. A: Şi făcind el multe zulumuri pen sate pe unde trecea, au venit raialele de s-au plins. IM 1754, 78r. Nepoftind zulumul săracilor. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Un boiar mare ... se trufise, se mărise şi făcea şi zulumuri ţărăi. R. POPESCU; cf. IM 1730, 110r. Etimologie: tc. zuWm. ZURBA s. f. 1. (Mold., ŢR) Răzvrătit, răsculat. A: Atunci zorbalele